Sunteți pe pagina 1din 231

:1

[ lJlULiOTECA PSIHANALITICĂ

[ditol' - FU)lZIN V. vLMlESCU (13il1gil<llllt0I1. USA)


[ Edilor asociat - EUG!cN I'I\VEL (Cluj. ROlllal1i<l)

IJIIJI.IOTIT.\ I'SIIL\N,\IITIC/\ publica iucrflri ol'iginalc şi traduccl'i pe ICllle

o dc istoric, lCOI'ic. lcilnicll, prcgCltirc, pr;lCticfl şi ficţiunc psilwn<llitica

Au apiirut:

W. R. 13ion, GLillduri sucullde


W R. 8ion, Seminurii bra::iliene
R. H, Elcilcgoyel1, BLee/e /ehnicii psilwlloli/ice (.vol. 1& II)
S rrcud, Scrisuri eLi/re Eduard Silbersleil7. 1871-1881
R. D. Hil1shetwood, DiC/ionurul psilwnali::ei kleiniene
L. J. Lallllll, Ideeu de /recu/
M, Kleil1, Iubire, v/nuvLi{ie, repuru{ie, Snieri, 1)
M. Kleil1, Povesleu unei analize de copil (Scrieri, IV)
T H. Ogdcn, Lilllilele primi/ive ule experienţei

L
În curs de apariţie:
I
L P Caselllenl, ÎllvLi{ulld de lu pucienl
M. Klein, Psihanaliza copii/ar (Scrieri, II)
I. M, Klein, Iubire şi recunoşlin/Li (Scrieri, 1II)
A, Sallluels, 8. Silorter şi F Plaut, Dicţionar cri/ic ul psihologiei
L wwli/ice jungielle
f
R. D. HlNSHELWOOD
1
(
-i,.
I

~
I!
"
;\
·i
DICTIONARUL
, I1.,
): T~:
~~l
~..:.

J§'! PSIHANALIZEI
-1 :
·c

.,

:~~
~
KLEINIENE I
), I

TRADUCERE DE 1·
': .~
;1 BRÂNDUŞA ORÂŞANU ŞI FLORIN V. VLĂDESCU

EDITOR
1
FLORIN V, VLĂDESCU
- 1
.
.~
/i~
~ ~

1
1

!'
I
],
,IJ.,
1.
1:
,
li
J
ii1.
1;
li
J
I
J

!
\

I
esf
UINGIIAI\ITON & CLUJ li
J
r
r:

TATĂLUI MEU,
CARE NU AR FI iNŢELES PREA MULT DIN ACEST MOD DE A GÂNDI,
DAR CARE AR FI FOST MÂNDRU DE EFORTURJLE MELE.
Tr<Jducere după il [)iclionary of Kleinian Thollghl by R. D. Hinshelwood. Prima edilie
publicată de I'ree Assoeialion l3ooks, London, 1989.

© 1989, 1991, 1995 by R. D. IlinshellVood. Toate drepturile rezervate. Prin aranjament


eu Calh)' Miller roreign Rights Ageney, Londra, pentru edilia În limba rOlllân~.

© 1991, 1995 esf, Binghamlon, New York--edilia În li(llba român~. Toate drepturile
rezervale.

ce> J 995 Florin V VI~deseu-tradueerea În limba român~ şi aparatul editorial. Toate


drepturile rezervate.

Ilustralia de pe eopertă: Gândi/orlll şi perechea sa (figurine de lut neolitice, cultura


Ilamangia-4300-3000 i.e.n.-Ccmavoda, România).

Cu excep!1O ullor scurte cirate lo!osite in recenzii, prezentări de carte, articole şi căr!i. această
publicaţie IIU poate fi reprodusă, copiată, stocată sau transmisă prin mij!oace e!ectronice.
l1/ecanice. de fotucopiere, de inregistrare sali prin orice a/te mijloace pre:ellle şi viitoare. in
ill/reglllle sau in parle. }ură permisiunea in scris a de{lnători!or copyright.uri!o,.

Ilinshelll'ood, It D., Dic!lOnarul psihanalizei kleiniene. Traducere din limba englez~


de Ilrându~a Oră~anu şi Florin V VIădeseu. Editor: Florin V VIădescu.
Editia 1-1995.

l.eC1UI': Dura 1'<1 \'e 1.

1. lIinshclll'ood, It 1). 1. Melanie Klein (1882-1960)-Diclionar. 2. Psihanaliză­


Diction;ll'. 3. I'sihan<tiil..a copiilor-DiC\ioll<lr. Il. Titlu. III. lJihliugraflc.

Composed in 1019 pl. Timcs NI{ and dcsigned by Florin V VIădcseu.

ISlJN 1-8831)1) 1-07-2


TABLA DE MATERlI

Introducere / /
Note la ediţia română /5

A. ARTICOLE PRINCIPALE
1:
r.·
1. Tehnică 23 Apărare maniacală 207
2. Fantasmă inconştientă 43 Apărare obsesională 208
3. Agresivitate, sadism şi Apărare paranoidă
pulsiuni parţiale 57 împotriva anxietăţii
4. Complexul CEdip 65 depresive 2/0 I
5. Obiecte interne 75 Apărare psihică 2/0
6. Fază de feminitate 89
7. Supraeu 97
Asimilare 2/2 JI'I
,
I
Atotputemicie 2/4
8. Situaţii de anxietate Autism 2/6
timpuri i /12 Aviditate 2/7 ]11 I
9. Mecanisme de apărare
primitive /20
Bebeluş 2/9

Bick, Esther 2/9


,! !
10. Poziţie depresivă /34
II. Poziţie paranoid-
Bion, Wilfred 220
Castrare 226
III
~I
sch izoidă /49 Clivaj 226
12. Invidie /58 Coit 229
13. Identificare proiectivă /68 Continuitate genetică 229
I
Contratransfer 230
\. B. ARTICOLE GENERALE Conţinere 236
I

Abraham, Karl /95 Copil 242


.,
I
Agresivitate /96 Creativitate 242
"
li Ambivalentă /97 Criminalitate 244
Analiza copilului /98 Cunoaştere Înnăscută 245
II Anihilare 200 Denegare 247
il Anxietatc 202 [Denigrare] 247
Anxietate depresivă 203 Depersonalizare 247
.....
r

8 TABLA DE MATERII TAI3LA DE MAlER.1I


I 9
r
Iubire 299 î Proiecţie 351
Dezvoltare 248 6 Sisteme de apărare I
Dinţi 252 Încorporare 302 ţ PS-D 353 sociale 39/ ;!
l'
Discuţii Controversate Joc 303 r. [Psihanaliză clasică] 354 Societate 392
.\ (1943-1944) 252 Klein, Melanie 305 ,~ Psihologia eului 354 Spaimă fără nume 393
I Psihoză 362
Dispreţ 254 Legare 307 ~ Stări confuzionale 394
[Doliu) 254 Libido 309 r Pulsiune de moarte 366 Structură 394
Lume externă 311 1: Pulsiuni 369
Egalizare simbolică 255 Subeu 398
Elemente beta 258 Mamă 312 Reacţie ternpeuticil
Subiectivitale 399
Empatie 259 [Mamă cu penis) 312 negativil 372 Şcoala relaţ i ilor de
Epistemofi I ie 260 [Masculinitate] 312 Realitate internă 374 obiect 404
Eu 263 [Mediu] 312 [Realitate psihica) 375 Tatii 409
Externalizare 265 Meltzer, Donald 312 [Realizare) 375
[Tehnica prin joc) 409
Factor constituţional 266 [Memorie şi dorinţă] 314 Recunoştinţă 375
Transfer 410
Fairbairn, Ronald 267 Model economic 314 Refulare 376
Vinovăţie [sentiment de) 414
Fantasme masturbatorii 271 Narcisism 316 Reparaţie 377
Vinovăţie inconştientă 415
Fecale 272 Narcisism negativ 320 Reparaţie maniacală 381
Vis 416
Feminitate 273 Obiect 322 Restituire/restaurare 381
l.
Figură a părintelui Obiect bizar 326 Reverie 381 Bibliografia publicaţiilor
I

combinat 274 Obiect bun p 7 Rezistenţă 382


kleiniene (1920-1987) 421
Formare de simbol 275 Obiect extern 327 Rosen feld, Herbert 383
Fragmentare 281 Obiect ideal 328 Sadism 386 Lista lucrărilor kleilliene
Freud, Anna 28/ Obiect Întreg 329 Sân 387
traduse În limba româna 55/
Funcţie alfa 282 Obiect parţial 330 Scenă originară 387

Gândire 284 Obiect rău 333 Segal, Hanna 388 Index englez al termenilor
Gelozie 288 Observarea bebeluşului 333 Simptom 389 analizati 455
Golire 288 Otrăvire 335 Sine 390
[Grilă] 288 Paranoia 336
[Grijă) 288 Penis 336
Grup kleinian 288 Persecuţie 337
Heimann, Paula 290 Personificare 337
ij
Identificare 293 Perversiune 338
Identificare adezivă 294 Piele 340 .I! ~

Inconştient 295 Pierdere 344


Poziţie
I,rl

Inhibi\ie 295 345 .~1


Integrare 2% Pre-concepţie 346
Introiecţie 2C)7 Pre-supozilii de bază 346
Isaacs, Susan 299 Problema minte-corp 348
J~ \
I

l~ \
l JI,
INTRODUCERE
lI, 1 I
J1
I
\
Conceptele kleiniene se referă la elemente foarte primitive ale minţii
omeneşti, neilHudite cu bunul simţ, asemănătoare mai degrabă particulelor
inaccesibile direct din fizica subatomică, Pietrele de temelie nu sunt nume-
J r
I I
roase, dar sunt de o complexitate extraordinar de bogată, Totuşi, spre deose-

l; I
I
bire de particulele subatomice, subiectul minţii umane este potenţial accesibil
individului, El este o minte Într-un sens diferit decât este o structurare masivă
j
de electroni şi protoni, Ceva din acest subiect este cognoscibil de către cei
capabili de autocunoaştere, cu sau fără ajutorul analistului, Prin cuvântul scris l'i
! este imposibil de transmis un simţ al Înţelegerii-ci doar un a şti despre
conceptele pe care cititorul trebuie să le preia singur mai departe,
Mare parte din inaccesibilitatea gândirii kleiniene provine nu numai din
faptul că este formulată În termenii experienţelor proprii ale pacientului, ci şi
deoarece aceste experienţe sunt atât de Îndepărtate de gândirea conştientă şi
verbală şi, deci, atât de greu de comunicat Într-o manieră verificabilă În afara
J~
,~
I
:\

parteneriatului analist-pacient: "Descrierea unor procese atât de primitive suferă


de un mare handicap, deoarece aceste fantasme apar Într-o perioadă când bebe- ] I
luşul n-a Început Încă să gândească În cuvinte" (Klein, 1946), Toate scrierile i
\
psihanalitice se confruntă cu aceste probleme, Acest dicţionar nu face excepţie
şi am Încercat să descriu conceptele fără să evit marea lor complexitate şi
caracterul lor abstract.
]
Într-o oarecare măsură, definiţiile pot căpăta contur prin punctarea discu-

t
ţiilor de la care au pornit, dar există o dificultate inerentă În a crea concepte
psihanalitice În acest mod-În special conceptele kleiniene, care sunt deosebit
l;'
de strâns legate de Întemeierea clinică a psihanalizei, in mare Inăsură, teoria
~
I
rI
kleiniană este o teorie c/inică; iar la baza teoriilor kleiniene despre minte stau
'~
teoriile pe care le au pacienţii despre propria lor minte, Această accentuare a
luării in serios a experienţei subiective a pacientului a creat deseori confuzie,
D
I deoarece, in psihologia "ştiinţifică", limbajul subiectului şi limbajul observa-
,
,
l' torului reprezintă În mod tradiţional discursuri separate.
informarea gând iri i klein iene ex islă câteva caracterisl ic i prine ipale:

1. Klcill a inlrat lftrziu În viaţa pro!'csiollală şi in psilJallaliz[\; din acest


I motiv-şi probabil din cauze lillflild probabil de propria-i persolHlIitale-ea a
I
luptat permanent penlru a-şi stabili o poziţie sigură. care Îi scăpa În Illod
i. consU1I11. Psihanaliza kleiniană r[II11~lle un corp de cunoştinţe păstrat cu grijă
de către un grup (Gru[1ul kleinian) Illanif'estilnd acelaşi simţ distant al insecuri-
~J
INTRODUCERE 13
\2 DICIIONARUL I'SIIIANALILEI KLEINIENL
descoperirilor. Aceste 13 articole ar putea fi considerate capitolele unei lucr~ri
tă\ii şi o teamă legată de ceea ce ar putea face al\ii cu aceste cunoştinţe, când introductive asupra psihanalizei kleiniene.
le VOI' poseda. Dezbaterile cu alte şcoli psihanalitice ori au fost inexislcnte ori, Ultimul dintre aceste articole principale (IDENTIFICARE PROIECTIVĂ) este
când au avu loc, au degenerat Într-o dispută cu caracter personal. punctul de plecare pentru cea mai mare parte a dezvolt~rii aduse de colegii lui
2. În acelaşi timp, Klein a avut norocul, asemeni tuturor inovatorilor, de a Klein in finalu I carierei sale (1945-1960) şi ulterior.
se vedea in posesia unei noi tehnici, care i-a permis să ajungă mult mai departe A doua parte (PARTEA il) a dictionarului constă din ARTICOLE GENERALE
cu descopel'irile ei decât oricare până la ea. Era captivată de puterea tehnicii prezentate în ordine alfabetică. Ele corespund intenţiei de a oferi, prin trimiteri
ei prin joc şi entuziastă În a-i demonSlra utilitatea. Dar noutatea şi forţa tehnicii la diverse pasaje din carte, un acces adecvat la matricea conceptuală, iar
sale "u eşuat În a-i oferi poziţia sigură pe care o căuta. Dc f"pt, s-a Întâmplat ; cititorul hotărât îşi va putea urmări propriile interese. De asemeni, ARTICOLELE
invers: rezulwtele sale excep\ionale au I1Icut din ea o nlembră incomodă şi \
~
GENERALE tratează pe larg dezvoltarea ce a avut loc după Klein. Ca şi Freud,
deviantă a comunităţii psihanalitice ortodoxe. ti Klein a lăsat o moştenire bogată, care poate fi dusă mai departe. Există nume-
3. O altă trăsătură majoră a gândirii lui Klein este importanţa "relatiilor de roase dezvoltări ulterioare, în special:
obiect", care s-a ivit treptat din accentuarea crescândă asupra unui aspect ~
special al relaliei analitice: transferul. Viaţa profesională a lui Klein cuprinde (1) Dezvoltări ale conceptului de identificare proiectivă: diferenţierea
realiz:Jrea trept:Jtă a renlitălii concrete a relaliilor interne cu obiectul, procesul identificării proiective normale de cea patologică (Sion, 1959); formarea de
de Înţelegere a :Jcestora prin intermediul jocului copiilor şi al nebuniei psihoti- simboluri şi anomaliile ei (Segal, 1957); teorii ale conţinerii şi gândirii (Sion,
cilor şi, ca rezultat al acestor descoperiri, eventuala revizuire radicală a naturii 1962, 1970); dezvoltarea conceptului de contratransfer într-o teorie a acţiunii
şi utilizării transferului. terapeutice (Money-Kyrle, 1956).
(Il) Manifestări clinice ale pulsiunii de moarte: investigarea narcisismului
Gândirea lui Klein nu a progresat Întotdeauna Într-o singură direcţie. Paşii negativ (Rosenfeld, 1971); structurarea patologică a personalităţii (Meltzer,
pot fi enumerati Într-o ordine cronologică aproximativă: 1968; Joseph, 1975).
(III) Observarea directă a copiilor În lazele timpurii ale vieţii: pielea şi
19 \ 9-lmp ortan la continutului anxietăţii (faţă de originea ei pulsionaIă). identificarea adezivă (Sick, 1968; Meltzer, 1975); autismul (Meltzer et al.,
1922-Terapia prin joc. 1975; Tustin, 1981).
1923-Violenţa şi sadismul in viaţa fantasmatică (fantasme inconştiente).
1925-Renunţarea la programul fazelor de dezvoltare. Pe parcursul scrierii dicţionarului am devenit mai convins ca niciodată că
1925-Ciclurile persecuţiei. aceste concepte kleiniene au luat naştere din contextul gândirii freudiene. Prin
1926--0biectele interne. ' umlare, era esenţială o prezentare a cadrului freudian; a trebuit să decid cât
\926-Sentimentul de vinovătie şi supraeul timpuriu. anume din contextul freudian necesită a fi explicat. Pentru unii cititori poate
1927-lntroiecţia imaginilor fantasmatice ale părinţilor. că am înfăţişat prea multe lucruri deja familiare lor; pentru alţii, prea puţine,
1928-Simbolizarea, personificarea şi l:xternalizarea. ei având poate nevoie de un cadru mai larg, caz în care îmi rămâne să-i îndrum
1930-Ml:canismele de apărare primitive. spre Vocahulal'1I1 psihanalizei, al lui Laplanche şi Pontalis,'şi spre DiCţionarul
1933-Pulsiunea de moarte. crilic de psihanaliză, de o simplitate excelentă, al lui Charles Rycroft.
1935-lmportanţa obiectului iubit. Şcoala kleiniană a pus întotdeauna accent pe activitatea clinică şi putem
~!,

1935-Poziţia depresivă.
afirma că, practic, nici o lucrare kleiniană n-a apărut fără o cantitate substan-
1946-Persecuţia şi apărări le anterioare poziţiei depresive (poziţia ~A
.. '\
ţială de date clinice care să o argumenteze. Klein, cu remarcabilul ei simţ al

paranoid-sch izoidă). (~ observaţi ei in cabinetul de consultaţie, apela la această armă ori de câte ori se
1t simţea si Iită (in perioada de controverse, 1926-1946) să-şi argumenteze afirma-
1957-lnvidia. 1,\'.'
r~ ţiile. Ea se baza intotdeauna pe conţinutul psihic oferit de pacienţi. Pare curios
..;.. •.
Câteva dintre aceste concepte mi s-au părut fundamentale, aşa incât prima să faci o relatare neclinică a gândirii kleiniene; şi totuşi, acesta este pilonul
seqiune (I'AIUEI\ A) a acestui dicţionar constă din 13 AIUICOLE PRINCIPAL.E central al scopului dicţionarului de a reuni caracteristicile teoretice.
\e~ate de aceste concepte de bază. Articolele principale sunt prezentate în Deşi conceptele kleiniene au provenit din psihanaliza clasică timpurie, in
online cronologică. Unele concepte apar şi dispar (ca FAZĂ DE I'Et-.IINITArE); prezent ele contrastează cu psihologia ellllli, care reprezintă şcoala dominantă
altc\e răm<În ccntrale (in special, FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ şi OBIECTE .,:' derivată din psihanaliza freudiană clasică. De câte ori a fost posibil, m-am
IN I LltNI:): umil dintre cle (TEIINIC).,) priveşte importantul instrument al tuturor ":<,';
14 DICIIONAfWL I'SIIIANAUZI:I KLI:JNILNI:

referit la căile divergente urmate de aceste două şcoli.


În sfârşit, lucrând la acest dictionar, am compilat o bibliografie destul de
cuprinzătoare; deoarece cei care lucrează riguros cu psihanaliza kleiniană se
delimitează suficient, mi-a părut utilă includerea acestei compilaţii. NOTE LA EDIŢIA ROMÂNĂ
Am intâmpinat dificultăţi în folosirea pronumelui la persoana a treia.
Pronumele neutru este, în opinia mea, neplăcut de impersonal pentru descrie-
rea unor probleme atât de umane şi de personale. A exprima pronumele prin
folosirea constantă a sintagmelor "el sau ea", "lui sau ei" ţine de un stil
laborios. Am utilizat aşadar, uneori, termenii "el", "lui" şi "il", cu posibilitatea Iată că, în sfârşit, dispunem de versiunea românească a DICTIONARULUI
referirii atât la identitatea masculină cât şi la cea feminină, fără nici o intenţie PSIHANALlZEI KLEINIENE (DPK), datorat psihanalistului englez R. D.
de ofensă. De fapt, părerea mea-şi cea a psihanalizei in genaal-este că genul Hinshelwood şi, nu mai puţin, editorului său de la Editura Free Associations
e superficial; cu toţii suntem un amestec de stereotipuri sexuale, iar folosirea Books din Londra, Robert Young. Desigur, acest DICTIONAR este mai
termenilor de "el" şi "ea" reduce identitatea la un obiect parţial-problemă ce specializat decât Vocabularul psihanalizei al lui Laplanche şi Pontalis, apărut
poate fi clarificată in articolul TATĂ. în traducere la Editura Humanitas, în 1994. De asemenea, lucrarea de faţă este
Doresc să mulţumesc analistului meu kleinian, profesorilor mei de psihana- structurată in mod diferit.

liză şi pacienţilor mei, de la care am invăţat să stăpânesc aceste dificile Prima parte a DPK-ului cuprinde 13 articole principale, care se succed de
instrumente conceptuale, şi, de asemeni, unor persoane care m-au ajutat in la TEHNiCA la IDENTIfiCARE PROIECTIVA. Ele nu sunt prezentate în ordine alfa-
pregătirea acestei cărţi: Gil1ian Beaumont, Joe Berke, Susanna Isaacs Elmhirst, betică, ci într-o ordine cronologico-tematică. Acest procedeu este într-un fel
Karl Figlio, Selina O'Grady, Frank Orford, Hanna Segal, Elizabeth Spillius, unic, deoarece îi dă posibilitate cititorului să ia contact cu gândirea kleiniană
Victor Wolfensstein, Bob Young. dintr-o perspectivă dublă: istorică şi tematică. De fapt, dr. HinsheJwood a
În incheiere, doresc să mă consider ca neavând vreo legătură directă cu publicat recent un compendiu kleinian, Clinical Klein (1994), carte care duce
acest dictionar, cu excepţia următorului sfat important: "Unii oameni, atunci mai departe analiza contributii lor originale ale gândirii kleiniene în dezvoltarea
când văd un cuvânt, cred că primul lucru pe care îl au de făcut este să-I defi- lor, anal iză începută în aceste 13 articole principale.
nească. Astfel apar dictionare şi, printr-o demonstraţie de autoritate căreia În partea a doua sunt analizate 143 de concepte, dintre care numai pentru
obişnuita-i limitare spaţio-temporală nu-i scade din îndrăzneală, cuvântului i 130 li se acordă definiţii în mod separat. Pentru a se evita repetiţia, ceilalţi 13
se alătură ceea ce se cheamă un inteles corect. Dar, în vreme ce aceasta este termeni nu sunt definiţi în mod individual, ci sunt incluşi în discuţiile din
posibil, mai mult sau mai puţin satisfăcător, cu unele nume simple de lucruri corpul DPK-ului. În plus, fiecare analiză conceptuală este urmată de o biblio-
şi impresii, in cazul ideilor mai complicate este nu numai imposibil, ci şi grafie specifică. Aceasta îl ajută pe cititor să aprofundeze ideile şi ramificaţiile
irelevant. Ceea ce contează aici este nu înţelesul corect, ci istoria şi complexi- conceptuale ale tennenului, prin consultarea referinţelor specifice la conceptul
..
, ;
respectiv.
tatea semnificaţii lor; modificările conştiente sau diferitele utilizări incon-
ştiente; şi, sub masca unei continuităţi nominale, vin să exprime modificări în Secţiunea de Anexe prezintă două bibliografii. Bibliografia publica/iilor
experientă şi istorie, radical diferite şi deseori inobservabile la prima vedere" kleiniene, prima de acest fel, cuprinde toate lucrările kleiniene (sau inspirate
(Williams, 1972, pp. 67-68). de M. Klein, W. R. Bion şi alţi discipoli) publicate între 1920 şi 198.7. Datorită
Am încercat, şovăielnic poate, să ţin minte acest avertisment privind ideile decalajului dintre ediţia originală a lucrării şi ediţia de faţă, bibliografia se
complexe. Clasificarea complexităţii lor, în măsura în care am realizat-o, se opreşte la anul 1987. Sperăm, totuşi, ca într-o ediţie ulterioară, bibliografia să
datorează sfatului dat de Raymond Williams; în măsura în care n-am realizat-o fie adusă la zi, mai ales că perioada 1988-1995 a fost foarte rodnică în aseme-
nu pot decât să-I trimit pe cititor la sursele originare, pentru a le explora de nea publicaţii. În cartea amintită mai sus, Hinshelwood include multe referinţe
unul singur. bibliografice din perioada 1988-1994.
Autorul A doua bibliografie cuprinde lucrările Melaniei Klein, ale lui Wilfred R.
Sion şi ale urmaşilor şi autorilor inspiraţi de ei, lucrări traduse şi publicate (sau
in pregătire/curs de aparitie) în limba română. Lucrările "în pregătire" sau "in
curs de aparitie" au fost incluse cu o oarecare rezervă, deoarece am fi preferat
să le includem numai pe cele tipărite. Le-am inclus, totuşi, pentru a-i oferi
cititorului o anumită perspectivă asupra activităţii editurii in acest domeniu.
1 16 OICIIONARUL I'SIIIANALlZEI KLEINIENE
r\
!
I
NOTE LA EDIŢIA ROMÂNĂ 17
,
\1
!
Lucrarea se Încheie cu un Index englez al termenilor analizaţi, indice care
! (Vocabularul psihanalizei, pp. 27-29) au preluat tennenul din engleză (de ce
ne sugerează acum, o dată În plus, o scurtă discuţie cu privire la unele opţiuni nu pe cel din gennană?) nu este un motiv suficient pentru ca noi să procedăm
tenninologice. la fel. Credem că transpunere În act exprimă mai potrivit sensul lui "agieren"
Cei care s-au (pre)ocupat de această "imposibilă profesie" care este (tennen folosit de Freud), cât şi al celui de "acting out".
psihanaliza (mai pe larg, psihoterapia şi psihologia psihanalitică) sunt poate Legat cumva de acest concept este şi tennenul "enactment". În fonna ~a
familiarizaţi cu dificultăţile şi capcanele ei tenninologice. "Când un cuvânt substantivală, "enactor" are accepţiunea de "actor", "interpret", pe când unul
devine «concept»", scrie Leites (1973), "devine el Însuşi un obiect de Îngrijo- din sensurile verbului "to enact" este acela de "a pune În scenă", "a interpreta
rare, lumea retragându-se din el, mai curând decât fiind desemnată de către el" un rol". Deci, "enactment" a fost echivalat prin punere În scenă, Iuându-se În
(p. 117). De exemplu, ce poate fi mai străin (sau mai apropiat) pacientului considerare funcţiile sale specifice de pe "scena psihanalitică".
decât conceptul psihanalitic de "obiect" sau cel de "grilă"! Un alt concept, "das Es", echivalat de Strachey prin bizarul "id", a fost
.~
Principiile adoptate de noi În privinţa traducerii psihanalitice sunt expuse, echivalat anterior de către noi prin subeu, şi nu prin "sine", aşa cum au
de altfel, de 80urguignon, Cotet, Laplanche şi Robert (1989; trad. rom., 1995), procedat alţi traducători Înaintea noastră. N ici traducători i Vocabularului psih-
,:X
şi de Ornston et al. (1992). analizei şi nici noi nu l-am tradus prin ceea ce Înseamnă de fapt: "ăsta" sau
) ·:fr·:"
f'
1

Principiul fundamental pe care ne straduim sa-l unnărn În traducerea de "asta".

1~
texte psihanalitice acopcră cel puţin două aspecte esenţiale. Departe de a fi Motivele echivalării lui "das Es" prin "sine" nu ni se par Întemeiate. Primul
originale, aceste probleme au fost analizate şi dezbătute de mulţi traducători motiv amalgamează "interioritatea" şi "caracterul suprapersonal al lumii

, ( ,
(mai mult sau mai puţin celebri) în decursul timpului. (Vezi şi A. Dumitriu,
1995, p. 103.)
Pe de o parte, există puternica motivaţie-În opinia noastră, de natură incon-
pulsiunilor" (Vocabularul psihanalizei, p. 6). AI doilea motiv, cel al "căutării
de echivalenţi", este Îngrijorător de nespecific traducerii psihanalitice: orice
traducere (şi interpretare) este În căutare de echivalenţi. AI treilea motiv,
H
:Jr_1
ştienta şi puternic raţionalizată-ca traducătorul să "domesticească" sau să
"aclimatizeze" textul psihanalitic. De regulă, avem de-a face aici cu o puternică
"acreditarea prin traduceri anterioare", nu stă nici el În picioare: echivalenţele
anterioare pot fi nepotrivite (cum credem că este În cazul de faţă), situaţie În

1~
fantasmă inconştientă a traducătorului-interpret de a-I "Întrece" chiar pe autor care ele Îşi pierd automat funcţia de "acreditare".
(vechea competiţie nerezolvată cu figura parentală), de a-i reda textul Într-o Echivalarea lui "id" prin subeu se Întemeiază pe unnătoarele consideratii:
fonllă mai "plăcută", "lizibilă", "atractivă" etc. Ni se reproşează cu multă (a) ca sferă semantică, sinele cuprinde (În concepţiile multor autori psihanalişti,
convingere ceva de genul necesitălii de a proteja "mentalitatea" sau chiar cum ar fi Klein, Kohut etc.) toate instanţele psihice: subeul, eul şi supraeul;
; t~1 "pudoarea" cititorului "ortodox", "nefamiliarizat cu psihanaliza". Asemenea (b) dacă "id" (respectiv "das Es") este tradus prin "sine", atunci "self' devine
,[ motivaţii sunt Întotdeauna inadecvate şi trimit mai curând la nevoia de
protecţie a traducătorului de "pericolul" stranietăţii textului psihanalitic. Pentru
intraductibil. Astfel, stranietatea lui "self' s-ar perpetua şi În textele psihana-
litice traduse În română, aşa cum s-a Întâmplat probabil şi in italiană, franceză,
că cel care (traducător, cititor, editor) are nevoie să-şi protejeze "mentalitatea" spaniolă Uaponeză, oare?) etc. cu "angl ici zarea" altor concepte psihanal itice
sau "pudoarea" nu are nevoic să traducă, să citească sau să editezc psihanaliză! esenţiale; (c) "subeul" Îşi găseşte astfel un loc mai potrivit in triada structuralll
Deci, cititorul va gasi aici "tcxtul, intrcg textul, nimic altceva dccât textul". "subeu-eu-supraeu". Deşi acest echivalent este, În opinia noastră, mai potrivit
Pc de alIn parte, În practica noastrn dc cditor şi traducator de texte psihana- celui propus anterior, ne dăm seama de unele limite ale sale.
liticc , am rezistat unui alt impuls seducător: acela de a accepta "soluţiile" "Whole object" a fost tradus prin obiect Întreg şi nu "obiect total" din cel
propuse anterior, În special cele care nu sunt În fond soluţii sau echivalări. Ne puţin trei considerente: (a) dacă psihanaliştii de limbă engleză ar fi considerat-o
referim aici la preluarea anumitor termeni englezi (de exemplu, "act ing out", potrivită conceptual, ei ar fi putut folosi sintagma "total object" şi nu "whole
"seir' etc.), deoarece şi altii (traducătorii italieni, spanioli, portughezi, japonezi, object"; (b) in psihanaliza kleiniană nu există noţiunea de "obiect total" (care,
oare?) au procedat la fcl. În cClzul de fată, singura excepţie o constituie în paranteză fie spus, este şi ... eronată psihanalitic); (c) perechea " w hole
conceptul de "insight", pe care l-am preluat in fornla originală şi căruia nu object-part abject" s-ar putea traduce prin obiect intreg-ohiect-parte, dar s-a
i-am găsit Îllcă o echivalare acceptabilă sub raport psihanalitic. preferClt obiect intreg-obiect par{ial. Deci, "partial" nu este un membru al
perech i i "total-parţial", ci al perech ii "Întreg-parte".
Am incercat să-i oferim termenului aparent intraductibil, "acting out", o
cchivalenţă imperfectă, transpunere in act, oriculll lllai apropiată În română O nuanţă semantică similară a fost păstrată În privinţa conceptului "symbol jI
decât ... "acting out". Complementul său "Clcting in" a fost tradus anterior prin equation", tradus prin egalizare simbolică şi nu prin "echivalare simbolică".
inlmrJIIl1ere in act (vezi Bazele tehnicii psihano/itice de R. H. Etchegoyen, ed. Pentru psihotic. "echivalarea simbolică" poate fi un semn de oarecare progres
rom., 1995). raptul că traducătorii in italiană, spaniolă şi chiar română În comparaţie cu egalizarea simbolică, deoarece el pune literal (şi fantasmatic, I
J
-f \
~II
NOTE LA lDIIIA ROMÂNĂ 19
LlICIIONARUL I'SlllANALIlEI KLEINllNE
18
de autorul lucrării de fală. În bibliografia la articolele principale şi generale,
desigur) semnul egal (=) între ceea ce este simboliz.at şi simbol (simbolizat=
simbol). Echivalarea simbolică ar putea fi redată prin: simbolizat=simbol.
"Work" a fost echivalat, în funcţie de context, prin muncă, iar alteori prin
am indicat în paranteze drepte versiunile existente În limba română, dar nu
le-am folosit În materie de citate. ]1
lucru şi nu prin "travaliu", În psihanaliză, conceptul originar este "Arbeit"; iar
Toate citatele din lucrările Melaniei Klein sunt preluate după ediţia română
dacă traducătorii francezi nu au alte echivalente, noi avem. Psihanaliza, doliul, a Scrierilor Melaniei Klein (SMK),' În patru volume. Paginatia la volumele II
visul etc. sunt într-adevăr mllnci şi lucrări ale minţii şi corpului dintre cele mai
(SMK II) şi III (SMK III) lipseşte atât din bibliografia la articolele generale
intense şi tocmai acest aspect fundamental ar fi fost pierdut prin folosirea
şi principale, cât şi din Anexa 2, Lucrarea de faţă a fost trimisă la tipar Înainte
ca tehnoredactarea la aceste două volume să fie finalizată.
"travaliului". (A se vedea şi C. Noica, 1973, pp. 119-123.)
"Mind" şi "mental" au fost redaţi prin minte şi mental, şi numai rareori prin Citatele din cartea lui W. R. Bion, Gânduri secunde, au fost preluate, de
impersonalul "psihic". Am fl optat pentru varianta "psihic", dacă am fl găsit
asemenea, după ediţia română din 1993.
cumva o formulă de a-l păstra pe psyche. În plus, termenul de "psihic" a După publ icarea în engleză a lucrării de faţă a apărut, În 1991, monumen-

devenit diluat semantic şi falimentar ideatic, încât nu mai exprim~ sensurile tala lucrare de referinţă a lui Pearl King şi Richardo Steiner, The Freud-Klein
Controversies 1941-1945, lucrare care conţine un extrem de bogat şi valoros
psihanalitice, bine conturate conceptual, ale autorilor englezi.
Fiind preocupată cu cercetarea şi tratamentul unor stări mentale "primitive", material documentar referitor la Discuţiile controversate (1943-1944), Refe-
cu experienţe şi trăiri ale pacienţilor copii şi adulţi situate variabil Între fantas- rinţa a fost inclusă in paranteze drepte.

mă şi realitate şi mai puţin investigate de psihanaliza clasică sau de varianta În scopul de a evita repetarea numelui autorului, a anului publicaţiei şi a
sa americană, psihologia eului, psihanaliza kleiniană şi bioniană foloseşte con- paginii citatului in acelaşi paragraf, autorul este urmat Între paranteze rotunde
cepte strâns înrudite semantic şi fenomenologic cu asemenea stări şi procese. de anul publicaţiei, iar numărul de pagină este indicat tot Între paranteze
Unele sunt mai potrivite semantic şi fenomenologic (aviditate, invidie, atot- rotunde după Închiderea citatului, Din motive lesne de înţeles, acest procedeu
puternicie, conţinere, legare, recunoştinţti etc.) decât altele (obiect, poziţie, nu a putut fi folosit În toate situaţiile. Şi, În sfârşit, "vezi" a fost înlocuit cu
cunoaştere Înnăscută, continuitate genetică, mediu, structură etc.). Deci, am simbolul ar.
evitat echivalenţii intelectualizanţi, osificaţi şi cu multe conotaţii În uzul psih- Munca de traducere, verificare şi editare la această carte a durat mai mult
analitic obişnuit ("limba de lemn" a psihanalizei). De fapt, acest drum a fost timp şi nu s-ar fi putut încheia fi'lră ajutorul următoarelor persoane, cărora îmi
deschis in lucri'lrile de pionierat ale lui Bion din anii '60 şi '70. Astfel, in face mare plăcere să le mul\umesc.
fUI1C\ie de context şi undc a fost posibil, am preferat atotputernicie, recunoş­ Îi mullumesc Brânduşei Orăşanu (Bucureşti) pentru strădania de a fi urmat
linIei, vinoveilie (sentimcnt de), ill/ernolizGl'e, externC1lizare, {Julsil/ne, Înăuntru, sugestia editorului de a oferi o primă versiune cât mai apropiată de textul
În oj'aru, ÎI1 loc de "ol11nipotcl1\~", "gratitudinc", "culpabilitate", "interiorizare", original. Dânsa şi-a exprimat dezacordul, nu în putine cazuri, cu opţiunile
"exteriorizare", "instinct", "interior", "exterior" etc. La sugestia lui C. Braga, noastre terminologice. Deci, este de la sine înţeles că editorul şi eo-traducătorul
"borderline" a fost echivalat cu limitro! şi nu cu "stare de limită". Pentru a este singurul responsabil pentru versiunea finală şi pentru eventualele erori.
Fără o subvenţie din partea doamnei Meg Childland (New York) pentru
reda uzul special dat unor concepte, În special de Bion, le-am grafiat cu
cratimă, ca de exemplu În: pre-sllpoziţii de bază, pre-concepţie, aici-şi-acum, costul traducerii şi al procesării textului şi a uneia din partea lui Central and
ne-sein. Bion foloseşte notaţia PS-D, iar l-linshelwood, PS-D. Am păstrat cu
Eastern European Publishing Project (Oxford) pentru sponsorizare.a drepturilor
de autor, această carte nu ar fi văzut lumina tiparului.
oarecare rezerve vari an ta din urmi'l.
Aceste preferinţe, departe de a fi idiosincratice sau de alt fel, ţin În- Doctorului R. D, Hinshelwood (Londra) Îi mulţumesc pentru răbdarea de
deaproape seama de experienţa de traducere a altora (Bourguignon, Cotet, a vedea finalizată această versiune, iar doamnei Cathy Miller (Londra) pentru
Laplanche şi Robert, 1989; Ornston et al, 1992), de analiza bizareriilor termi- ajutorul dat in facilitarea aranjamentelor cu autorul şi cu Editura Free
nologice ("limba de lemn" a psihologiei eului) identificate de Leites (1973) În Association Books (Londra), În scopul obţinerii drepturilor pentru versiunea
numcroasc texte psihanalitice americane şi engleze, cât şi de experienţa română. Doamnei Dora Pavel (Cluj) îi multumesc pentru a mă fi asistat În

grupului de traducători ai Editurii S. Freud. Poate că, dacă am fi "trecut cu problemele de corectură.
vedcrea" unele din aceste problcme terminologice, munca de traducere, echiva- Pacientilor mei le aduc mulţumiri sincere pentru a fi Îndurat (şi chiar pentru
~~,
lare şi editare ar fi fost mai uşoari"l şi ar f1 consumal mult mai puţin timp. Şi, ". a se fi confruntat) În timpul şedinţelor sc~pările mele (desigur, inconştiente) în
I
memorie şi durinţă.
I În acest caz, traducerea DPK-ului n-ar fi avut nici un rost. ..
Toale citatele din lucrr\rile lui Sigmund Freud sunt preluate după ediţia f", Ca de obicei, soţia mea, Trina, a inleles cu generozitate şi mult~ r~bdare
'\ englcză a lui James Slrachey (1953-1973), Ediţia Standard (ES), ediţie folosită ~
~;~.
efortul şi timpul consumate cu acest proiect, la fel ca şi copiii noştri, Jason,

~
\
.~

:~
r
20 LJIC IIONARUL I'SIIIANALlZEI KLEINIENE f

Derek şi Karina. Lor le sunt foarte recunoscător pentru a mă fi Îndurat şi


susţinut.
DICŢIQNARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE se adresează psihologilor, psihiatri-
lor, pediatrilor, redagogilor, filosofilor, scriitorilor, studenţilor, cât şi tuturor
celor interesaţi de studiul psihanalitic al acestui fenomen complex şi perpetuu
tainic-mintea umană. Sper ca cititorii să profite de pe unna lecturii şi studiului
său.
Editorul

REFERINŢE

Bourguignon, A., Cotet, P, Laplanehe, J., Robert, F., Tradllire Freud, Paris, PUF, PARTEA A
1989. [Traducândll-l pe Freud, trad. de I. Muşlea, in curs de aparitie la Ed. S.
Freud.)
Dumitriu, A., Scrisoare crltre M. Annan, 50ct. 1987, in: Heidegger, M., Timp şifiinlă,
ARTICOLE PRINCIPALE
secţiunea "Corespondenţă A'nton Dumitriu", Bucureşti, Editura "Jurnalul Literar",
1995, pp. 102-119.
Etchegoyen, H. R., Bazele tehnicii psihanalitice, trad. de R. Cesereanu, C. MUl\er şi S.
Sora. Binghamton & Cluj, Ed. S. Freud, 1995.
Hinshelwood, R. D., Clinical Klein. From Theory to Practice, NY, Basic Books, 1994.

l~
King. P, Steiner, R. (Eds.), The Freud-Klein Controversies 1941 -1 945, London,
TavistockJRoutledge, 1991.

~
Laplanche, J., Pontalis, J-B., ~ocabular/ll psihanalizei, trad. de R. Cii\, A. Dumitrescu,
V Şandor şi V D. Zarnfirescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1994.

Ih
Leites, N., The New Ego. Pitfalls il1 Current Thinkil1g abolit Patienls in Psychoanalysis,
New York, Sciencc House, 1971.
Noica, c., Crealie şi frumos În rostirea româllească, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1973.
~, Ornston, D. G., Jr. (Ed.), Translating [-"reud, New Haven & Londol1, Yale Universily
Press, 1992.
1
0
!" ~
(
.,
Strachey, J. (Ed.). The Standard Edition ofth!? Complete Psychological Works of
Siglllund Freud, 24 voI., Londol1, Hogarth I'res5, 1953-1973.
VIădescu, F V (Ed.), Scrierile Melal1iei Kleill, 4 voI., Binghamtol1 & Cluj, Editura S.
Freud, 1994-1995.
j .
\--

I.b NOTĂ

1. cr. pp. 451-453, inl'ra.


I

I
;
ţ-
f

I
1 D1 . ~ Definiţie. Activitatea Melaniei Klein cu copiii a scos În
. e ln1ca evidenţă funcţia fantasmei, pe când în tehnica ei psihana-
litică jucăriile erau folosite pentru a intensifica exprimarea fantasmelor. Ca şi
asociatiile libere, visele şi transpunerea în act, jocul a fost considerat drept o
expresie a fantasmei. Klein a arătat că tehnica interpretării timpurii şi profunde a
anxietăţii are drept rezultat o modificare a anxietăţii, această constatare sprijinind
puternic la rândul ei interpretările profunde şi timpurii; de asemenea, aceasta
evidenţia caracterul mutant al interpretărilor de transfer.
Tot ceea ce rosteşte pacientul într-o şedinţă analitică, chiar şi dadl e un adult
li
_II
ce asociază liber, se referă la aspecte ale relaţiei de transfer cu analistul. Asocia-
ţiile care se referă la figuri externe din viaţa pacientului sunt considerate a fi
aspecte ale transferului care au fost clivate pentru a reduce la un nivel tolerabil
anxietatea legată de prezenţa imediată a analistului.
l'l
Întocmai ca şi Freud, Klein a privit întotdeauna cu o oarecare suspiciune
contratransfcrul; totuşi, modelul lui Sion despre interacţiunea mamă-bebeluş a adus
contratransferul în centrul tehnicii psihanalitice. Înţelegerea contratransferului
III
echivalează cu înţelegerea de către mamă a nevoilor corporale ale bebeluşului şi
li\
Întăreşte capacitatea pacientului de a Înţelege bebeluşul din sine Însuşi. Analiştii
i
kleimeni nu interpretează sentimentul de contratransfer separat; experienţa proprie :'1
a analistului este interpretată in lumina relaţiilor descrise În relatarea pacientului. ,\

Cronologie l;~'
1918-Activitatea cu copii. :
1919-lnterpretarea întrebărilor inconştiente despre sexualitate. :
1921-Folosirea jucăriiior şi a jocului (Melanie Klein, Dezvoltarea unui copil,
1921; Mclanie Klein, Tehnica psihanalitică a jocului: Istoricul şi
'1':
_J
semnificuţia ei, 1 9 5 5 ) . '
1926-Confruntarea cu Anna Freud (Melanie Klein, Principii psihologice ale llJ
analizei timpurii, 1926).
1934-Accentul pus de Strachey pe transfer (James Strachey, Natura acţiunii
~
. "
II
terapeutice a psihanalizei, 1934). .
1956-Eviucn\icrca contratransferului şi a ciclurilor de identificări proiective şi
introiectivc (R. Money-Kyrle, CVlllratmnsjerulnormaţ şi unele devieri
ale sale, 1956; Wilfred Sion, Atacuri Împotriva legăturilor, 1959).

Pomind de la psihanaliza adulţilor [C7 3. AGRESIUNE; L1BIDO], Freud a


descoperit psihologia copilului (îndeosebi fazele sexualităţii infantile şi teoria
traumei refulate). Dorind să-şi veriftce teoriile pe copii, el le-a cerut cunos-
cuţilor şi colegilor să adune observaţii asupra fiilor şi fiicelor lor. A rezultat
"istoria de caz" a Micului Hans (Freud, 1909), o analiză a notelor stenogra-
fiate de tatăl lui \lam in timpul conversaliilor sale zilnice cu băiatul de patru

1
.,
r
I
24 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE
I
I 1. TEHNICĂ 25

ani şi jumfltalc. "An,diza" Micului Hans a realizat doufliucruri. În primul r;Înd, (6) Bebeluşul din pacicnt.
a confirmat tcoriilc lui frcud asupra dezvoltflrii În copil~rie; În al doilea rând,
Însă, pcsimismul său În ceea ce priveşte lucrul direct cu copiii părea să 1. TEHNICA PRIN ,JOc. Mclanie Klein l-a Întâlnit pentru prima oară pe Freud
descurajeze pe oricine ar fi dorit să o fac~, fie În scop terapeutic, fie de cerce- În 1918, pe când asista la Congresul Internaţional de la Budapesta, unde Freud
tare. A trebuit s~ treacă încă cincisprezece ani pentru a fi trezit un nou interes prezenta Noi direcţii in terapia psihanalitică (Fre'ud, 1919). Ea trebuie că a fost
În studiul copiilor, de această dată În scopul verificării noilor teorii asupra inspirată şi Încurajată să contribuie la noile dezvoltări. Klein a Început să
narcisismului (freud, 1914) [or NARCISISM]. De aici, a apărut un efort de practice psihanaliza cu copii la sugestia analistului său, Ferenczi, la Budapesta,
instituire a unei forme dc analiză a copiilor mai mult terapeutică (dccât pentru probabil În 1917; primul ei subiect a fost chiar unul dintre copiii săi (Petot,
cercetare). La început, ea a fost legat~ de educaţie (Hug-Hellmuth, 1921; 1979). Astăzi, lucrul acesta şochează; cu toate acestea, faptul era similar cu
Pfister. 1922; Hoffer, 1945). Hug-Hellmuth considera că cea mai bună utiliza- analiza Micului Hans de către tatăl său, cu analiza lui Freud a uneia dintre
re a psihanalizei este aceea de a oferi informaţii pentru educaţia copiilor: peda- fiicele lui (Anna Freud) şi cu analiza lui Abraham a fiicei sale. Aceste prime
gogie psihanalitică. Klein a fost Însă prima analistă care a Încercat o formă Încercări au condus-o pe Klein la o specializare În analiza copiilor.
riguroa5~ de psihanaliză cu copiii, care excludea orice element pedagogic. Dezvoltarea tehnicii. De-a lungul unei perioade de circa cinci ani, Klein a
dezvoltat o tehnică specifiCă, pe care a numit-o tehnica prin joc şi prin care
CONTIUUlITL\ Llii KLEIN LA TEHNICA PSIHANALITICĂ. Toate contri- putea analiza copii sub vârsta de trei ani; astfel, simţea ea, avea posibilitatea
buţiile aduse ue Klein la tehnica şi practica psihanalitic~ provin din interesul mai mult decât oricine de a se Întoarce În copil~ria timpurie.
ei fundamental pentru anxietate şi, În special, pentru conţinutlll anxietăţii: Tehnica nu a fost pusă la punct dintr-o dată, ci treptat. Klein a Început prin
"Pentru ea, aceasta reprezenta Întotdeauna piatra de Încercare, firul conducător a aloca un anumit timp de a sta de vorbă cu copiii, răspunzându-le la Întrebări,
prin labirint ... Pentru Freuu Însuşi, anxietatea avea o importanţ~ foarte mare... În special la cele legate de viaţa sexuală a părinţilor. Sincer~ şi deschis~ cu
1 Î el a abordat-o întruc<Îtva dintr-un unghi psihologic, ca pe o stare de tensiune copiii, ea şi-a modelat demersul în acelaşi mod În care o Pc\cuse Freud (1909)
ce trcbuie investigată şi Înţeleasă, neinteresându-se de conţinutul psihic al cu Micul Hans. Ea a descoperit că, atunci când copilul are de-a face cu un
temcrii (fantasmei) în măsura în care a lacut-o Klein" (Riviere, 1952, p. 8). adult deschis şi absolut sincer, se produce un efect general pozitiv, jocul şi
Tehnica lui Klein a pus accent mai degrab~ pe conlillu(u{ mental [,,r 2. viaţa fantasmatică Îmbogăţindu-se vizibil.
FANTASMĂ INCONŞTII:N IA] decut pe forţele pulsionale care îl fundamentează Cu toate acestea, când Klein şi-a prezentat activitatea la o Întrunire a
şi pe care analiştii clasici le studiaseril până atunci. Aceasta a condus la nume- Societăţii Psihanalitice Ungare din Budapesta, În 1919, un coleg, Anton von
roase şi vasle modificări, care continuă să marcheze diferenţa dintre psihanali- Freund, a protestat: ea era preocupat~ doar de Întrebările conştiente cu care Îşi
za kleinian~i şi cea ortouoxă (psihologia eului). bătea capul copilul, nu şi de cele inconştiente. Aceste interpret~ri, susţinea el,
nu erau psihanalitice, chiar dacă modul de formulare a observaţiilor era.
1. Tehnica prin joc: Drept rezultat, Klein (1921) a Început sa vizeze Întrebările inconştiente ['"
(1) Jocul copiilor a fost considerat ca echivalentul asociaţiei libere la adulţi; 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. Iniţial, era foarte precaută cu aceste interpretări;
(2) Interpretările anxietăţii inconştiente o modifică vizibil; chiar şi aşa, a fost uimită de schimbările produse. A rezultat o izbucnire
(3) În cadrul analitic, activitatea de joc este o formă de expulzare a pre- uluitoare de fantasme şi joc: "Atunci, destul de spontan, băiatul a Început să
.,~.

\ ocupf\rilor interne, În special a celor legate de relaţiile cu presupusele obiecte povestească, spunând poveşti fantastice mai lungi sau mai scurte... Până atunci
( băiatul nu avusese Înclinaţie pentru a spune poveşti mai mult decât avea pentru
interne.
\ joacă" (p. 25). Această bruscă şi nesfârşită producţie fantasmatică aproape că
":..:'
11. Psihanaliza adultului: a alarmat-o-nu În ultimul rând, poate, pentru că o găsea deseori violentă. În
(1) Asociatiile libere ale adulţilor ajung să fie văzute ca un joc cu obiecte ~: orice caz, forţa acestei tehnici i s-a confirmat imediat.
II (cu analistul sau cu răqi ale minţii sale):
(2) Puncrea în evidentă a copilului din pacientul adult;
';r..;.
•"
Introducerea de //licijucării (1923). Pentru a stimula exprimarea acestor
fantasme, Klein a Început să utilizeze seturi personale dejucării: "Într-una din
(3) Sel1lnifica\ia transferului ncgativ: .' şedin\ele În care am constatat c~ fcti\a era tăcut1\ şi retras~, am ieşit spunându-i
'~".

(<1) "Situaţia totală" (adică. toate asoci,lliile) se referă la transferul asupra '~( că mă Întorc imediat. M-am dus În camera copiilor mei, am adunat câteva

analistului; '/
~,;. jucării-maşini, mici figuri, câteva cuburi şi un tren-, le-am pus Într-o cutie şi
1~.9
(5) Analistul, pfll'\ilc sale corporalc şi funcţionarea sa mentalf\ pot fi trăite ~?t' m-am Întors la pacientă. Copilul, care nu se Îndeletnicise cu desenatul sau alte
toate ca obiecte pal'\i,lie;
'-
\.
aCliviUI\i, s-a ar1\tat interesat de micile jucllrii şi a Început imediat să se joace"

.1\
! I

1. TEIINICĂ 27 .-1.
26 LJICllONAIZUL I'SIIIANALlZ[1 KLUNIEN[

decât in prezenţa surorii sale mai mari. De-a lungul mai multor şedinţe, Klein
(Klein, 1955, p. 125). (1932) a eşuat în eforturile ei de a realiza un contact pozitiv cu copilul:
Klein a luat drept model interpretarea lui Freud (1920) asupra unui copil
"Aşadar, m-am văzut silită să iau alte măsuri-măsuri care au adus o nouă
de optsprezece luni, care se juca cu un mosor de aţă.
dovadă izbitoare a eficacităţii interpretării în reducerea anxietăţii şi transferului

(1) Jocul ca asociaţie liberă. Demersul lui Klein (1926) in analiza copiilor negativ ale pacientului." Ea continuă prin a relata cum a folosit materialul mai
foarte mici era simplu şi reconfortant-libertatea de joc substituia asociaţia multor şedinte pentru a formula o interpretare a anxietăţii copilului, legată de
interiorul mamei şi de teama aparitiei unui bebeluş. Schimbarea survenită
liberă, iar fantasmele exprimate constituiau "acelaşi limbaj, acelaşi mod de
expresie arhaic dobândit filogenetic, cu care ne-am obişnuit" (p. 126). Fiecare imediat a uimit-o: "Efectul interpretării mele a fost uluitor. Pentru prima oară,
Ruth şi-a îndreptat atenţia spre minc şi a Început să sc joace altfel, intr-un mod
I
copil Îşi avea propriul dul1\pior, lucru care rămâne o trăsătură importantă a

~
tchnicii pr·in joc. Dulrlpiorul conţinea miei jucării, apă dimpreună eu un vas, ll1ai pu\in foqal" (pp. 26-27).
hârtie, foarfeci, clei etc. Klein privea şi, când era necesar, participa la jocul Amietate şi tram/er negativ. Aspectele negative ale relatiei copilului cu
analistul (transfer negativ) erau de mare importanţă, atâta vreme cât jocul la
copilului. care asista Klein era încărcat de fantasme agresive şi de teama pe eare acestea
Noul cadru. Acesta era un cadru nou care includea jucării şi obiecte reale.
Astfel, transferul implica nu doar analistul, ci toate obiectele din cadru [<7"
"situaţie totală", infra]. Klein a adoptat o metodă strictă, ortodoxă. Prin aceasta,
ea înţelegea interpretarea exclusivă a inconştientului, fără alte intervenţii
păreau să o producă. l-a devenit evident că actul interpretării trebuie să pri-
vească în primul rând aspectele negative ale fantasmelor copilului, atât pentru
că acesta este punctul maxim al anxietă(ii, cât şi deoarece descoperise că inter-
li
(promovate la acea vreme de Hug-Hellmuth şi Anna Freud).
Ea interpreta elementele jocului ţinând seama de valoarea lor simbolică, ca
pretarea schimbă, fără doar şi poate, sentimentele fată de analist, într-o direetie
pozitivă. Efectul interpretării punctului maxim al al1Xietăţii a fost confirmat de J
şi când ar fi fost elemente ale unui vis. Utiliza cuvintele folosite În mod
obişnuit de copil, dar vorbea explicit şi deschis despre problemele sexuale,
Isaacs (1939). Cu toate acestea, alţi analişti de copii din acea vreme, şocaţi de
interpretările ei explicite şi profunde, au dezaprobat-o cu tărie (Anna Freud, ~ I
părţile corpului, importantele relaţii agresive şi sadice, ca şi despre cele sexuale 1927) [cr mai jos; de asemeni, ANALIZA COPILULUI).
de iubire. Se pare că însăşi Klein era destul de activă în jocul său cu micii G1 I
pacienţi, dornică să aibă un rol in fantasmele lor-punând astfel în scenă jocul
q
(3) Jocul ca expulzare. Importanţa jocului a făcut-o pe Klein să acorde
cu jucării. Ea interpreta relaţiile dintre obiecte ca reprezentând un conţinut interes naturii acestuia; prin expulzare, un conflict intern devine extern şi ast-
psihic. Privind in urmă, delimita acest lucru de tehnica standard: "un principiu fel mai uşor tolerabil. Searl (1929) afJrll1 a: "fantaslllcle sunt Întotdeauna mai
stabilit el'a că interpretrrrile trebuie făcute cu economie. Cu puţine excepţii, bune sau mai rele decât realitatea" (p. 289); aşa încât, in vrcme ce pe cele mai
psihanaliştii nu au explorat straturile mai profunde ale inconşticntului-în cazul bune tindcm sa le conştienlizăm (reveriile), cele mai rele tind să fic externali-
copiilor, o asemenea explorare fiind considerală periculoasă (Klein, 1955, p.
\22).
zate, pentru a fi diminuate. Aşadar, jocul are o notă de disperare şi este, de
fapt, o formă de apărare-expulzare sau proieetie [<7" PROIECTIE). J:
.Joc şi relaţii de obiect. Obiectele posedate de mica persoană în cadrul Astfel, conceptia lui Klein (1926) despre joc devine destul de întunecată şi 1
analitic şi-au pus amprenta nu numai pe tehnica psihanalizei copiilor, ci şi pe pesilllistă. Acesta nu este deloc o distrac(ie. Funetia sa constă În a uşura stările '1
tipurile de observaţii pe care Klein începea să le facă, iar ulterior, pe teoriile interne persecutorii: "Prin împărţirea de roluri, copilul reuşeşte să-şi expulzeze J(
dezvoltate de ea. Camera de joc este o arenă În care jucăriile sunt manipulate tatăl şi mama pe care, în elaborarea complexului cedipian, i-a absorbit în sine
1
şi, în mod necesar, se aranjează formând anumite relaţii spaţiale intre ele. însuşi şi care acum îl chinuiesc datorită severităţii lor. Rezultatul acestei

Sensul ansamblului de relalii active dintre obiecte, înăuntrul unui spaţiu bine '..,. expulzări este o senzatie de uşurare, care contribuie în mare măsură la plăcerea

delimitat, reiese deja limpede din cadrul descoperirii de către Klein a relaţiilor generată de joc" (p. 124).

de obiect. Ideea unei lumi interne era deja sugerată de alegerea cadrului [or 5. Exlerna/izare şi senlimentul de vinovăţie inconştientă. Freud (1916) arătase
OBIECTE INTERNE]. Printr-o Întâmplare fericită, Klein a descoperit un mediu modul în care criminalii cu un sever sentiment inconştient de vinovăţie
ideal pentru aducerea la lumină a teoriei relaţiilor de obiect din mintea umană exlernalizează persecuţia [CU- VINOVATIE INCONŞTIENTA). Acest lucru a fost

1
[ar- 5. ŞCOALA RElAfllLOR DE OlJIECT). ~~
".
corelat cu dezvoltarea teoriei sale de mai târziu despre supraeu. De asemeni,
Freud (1920) acordase atentie jocului copiilor, descriindu-I Într-o formă l
\ (2) Interpretarea ca llIodificatoare a anxietăţii. Klein a descoperit că
interpretarea modifid\ l1nxictalea. in cursul unei analize din 1924, Ruth (patru
~. similară: "Deoarece copilul trece dc la pasivitatea expcrientei la activitatea
jocului, ci îşi lransmilc cxperien\a dezagreabilă unuia dintre tovarăşii săi de
\ Jj::
I, ani şi trei luni) refuza să-i vorbească analistei şi nu vroia să stca in cameră 'o'
.,. joacă" (p. 17). Klcill consiJera că a adus contributii sell1nificiltive la tCllla
. ,.
~
.: ~\.
.~;i. 1

·::,.1:
,
28 DICllONARlJl. I'SIIIANi\L1LEI KI.EINIENE 1. TEIINICĂ 29

externalizării vinovăţiei inconştiente, deoarece ea analiza copii având vârsta INTERNE; 7. SUI'RAElJj: "Să presupunem că analistul îi oferă unei paciente
egală sau Illai mică decât cea la cure presupunea Freud că se formeoză supraeul interpretarea că, într-o împrejurare oarecare, ea şi-a dorit ca soţul ei să moară.
(4-6 ani) [,:O" 7. SUPRAEU]. Conform teoriei noastre asupra interpretării, efectul care ar trebui să se producă
ar fi: pacienta, conştientizând acest impuls distinct al subeului, va fi pusă În
II. TEIINICA KLEINIANĂ CU ADlIL TII. În tehnica psihanalitică kleiniană cu situatia de a distinge obiectul său real (un imago al tatălui, poate) şi astfel îşi
adulţii,ideea externalizării stării interne, derivată din analiza copiilor, s-a dez- va putea corecta atitudinea sa fată de realitatea externă, iar în final va putea
voltat mult mai târziu. Utilizarea de către Klein a tehnicii prin joc şi presu- . realiza o reajustare intemă. În realilale Însă se întâmplă altceva. În momentul
punerea care-I stă la bază au innuenţat dezvoltarea tehnicii psihanalitice cu interpretării, întregul conflict este transferat din situaţia despre care vorbeşte
adulţii. analistul la o altă situaţie, despre care el nil vorbeşte. Pacienta poate fi de
acord, dacă este adevărat, că şi-a dorit ca soţul să moară, dar interesul ei
(1) Asociatiile libere ca joc. Cu toate că, initial, jocul copilului a fost emotional a trecut automat la o altă problemă-de această dată, legată de analist
considerat ca echivalent cu asociaţiile libere ale adultilor, el căpăta o impor- şi de interpretarea lui. Ea este acum plină de sentimente contradictorii fată de
tanţă nouă dacă, invers, asociaţiile libere ale adulţilor erau văzute ca un fel de el-furie, teamă, suspiciune, recunoştinţă şi multe altele. Şi tot acest connict
joc cu analistul. Înseşi asociaţiile libere pot fi o formă de transpunere În act nou iese momentan din raza de percepere şi actiune a analistului" (pp. 142-
(expulzare) a connictelor interne, a stărilor mentale şi a părţilor sinelui. 143).
Chiar actul interpretării Îi poate oferi pacientului ocazia de a initia manevre Aceste opinii Întăresc, rând pe rând, accentul pus de Klein pe obiectele
de apărare, proces pe care Klein ÎI remarca tot mai des (Joseph, 1975; interne şi coincid cu conceptia ei privind pozitia depresivă [~. la. POZITIE
O'Shaughnessy, 1981; Reisenberg-Malcom, 1981; Brenman, 1985) [CI'" STRUC- DEPRESIVĂ].
TURĂ; I'lRVERSIUNEj. Această transpunere În act În situaţia de transfer este o
funcţie a identifJcării proiective, În care anumite aspecte ale experienţei şi (3) Semnificatia transferului negativ. Importanţa conflictelor imediate din
impulsurilor pacientului sunt proiectate asupra analistului, la care el poate relatia cu analistul a fost evidenţiată mai apoi o dată cu dezvoltarea, in anii
răspunde fie (1) reacţionând la ele, fie (II) verbalizându-Ie. Acest aspect al '40, a unei tehnici psihanalitice cu schizofreni. Rosenfeld (1947) şi altii au
contratrunsferului a fost dezvoltat progresiv şi a sensibilizat mai mult analistul descoperit că în cazul pacienţilor psihotici poate fi utilizată o tehnică psih-
faţă de <Jspectele nonverbale ale comunicării pacientului [07- CONTRATRANSflR; analitică adevăratrl, cu condiţia de a ocorda o atenţie corespunzătoare, imediată
infraj. şi suficient de pătrunzătoare transferului, Illai ales în fazele negative.
Transferul negativ era atât de pronunţat la copii, Încât a atenţionat-o pe
(2) Transferul ca fantasmă inconştient;!. Klein (1943) a ajuns la o con- Klein asupra frecvenlei lui prezenle ascunse la adulli, fort asupra căruia
ceplie mult mai riguro<Jsă <J trunsrerului: "Lucrând cu copiii, <Jm ajuns la AbroiJal11 (191 <.i) şi allii alri'lscseră otcnţia in mou ocoLionul. lJe asemenea,
anumite concluzii care mi-au inlluenţat intrucâtva tehnica folosită la adulţi. Să transferul negativ prezintă importanţă În uumcniulteoretic. Deoarece problema
luăm mai intâi transferul. Am descoperit că, la copii, transferul (pozitiv sau constă in derivatele pulsiunii de monrte, ngresivitatea şi destructivitatea trebuie
negativ) este activ incă de la Începutul analizei deoarece, de pildă, chiar şi o aduse În transfer, pentru investigare şi interpretare.
atitudine dc indiferenţă ascunde anxietate şi ostilitate. Am descoperit că şi la
adul\i situaţia de transfer este prezentă de la bun Început, Într-un fel sau altul; (4) Situaţie totală ca situatie de transfer. O privire atentă asupra manifes-
astrel, ain ajuns să folosesc interpl"etările de transfcr devremc În analiză." tărilor ascunse ale aspectelor profund negative, ca şi ale celor profund pozi-
Rela\ia cu analistul are pentru pacient o semnificaţie conformă cu impulsurile tive, dezvăluie că transferul este un întreg: "Suntem obişnuiţi să vorbim despre
sale activc în acel moment [<7" 2. fANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. siluaţia de transfer. Dar avem noi permanent În minte importanţa fundamen-
EXle/'lw/i:wreajalllasmei inconşliel1le. Prin urmare, nu este vorba despre o tală a acestui concept? Experienta mi-a arătat că, in timp ce lămurim detaliile
simplă repetare a unor vechi atitudini, evenimente şi traume din trecut, ci de transferului, este esenţial să gândim În termenii siilialiei lOiale transferate din
o externalizare a fantasmei inconştiente "aici-şi-acum". Prioritatea procesului trecut În prezent, o dată cu emoţiile, apărările şi relaţiile obiectuale" (Klein,
(proiectiv) de extel'llalizare Îi dă conceptului de transfer o semnificaţie atât 1952, p. 55). Klein a stabilit că asociaţiile libere care Îi vin În minte pacientu-
spalială cât şi temporală [,,,,, TRANSIER]. lui se pot referi in totalitate la transfer, oricât de depaJ1e de conştiintă ar fi
1
~coala kleini<Jnă a subliniat importanţa, în transfer, a anxietătii şi a atitudi- această legătură: "Timp de mulţi ani, transferul a fost inţeles in termenii unei
nii nc~ative "aici-şi-aculll". Strachey (1937) a extins aceasta la domeniul teore- referiri directe a pacientului la analist. Concepţia mea despre transfer (el
\ tic, ca derivare din teoria obiectelor interne şi a supraeului [ar 5. OUllCTE avându-şi originea În cele mai timpurii stadii de dezvoltare şi În straturile
\
!
l'
\

1
DICTIONARUL I'Sli-LANALlZEI KLEINIENE 1. TEHNiCA 31
30

profunde ale inconştientului) este mult mai largă şi presupune o tehnică prin pacientului ca referindu-se inconştient la analist, kleinienii au obţinut rezultate
care, din intregul material prezentat, sunt deduse elementele inconştiente ale cu schizofrenii. Freud (1911) credea că schizofrenii nu erau analizabili, fapt
transferului" (p. 55). Aceste observaţii au condus la un accent pus pe situaţia
totală. Analiza clasică, dimpotrivă, evită asemenea interpretfu"i "profunde" [cT
pentru care a Încercat să-I analizeze pe Schreber prin intennediul memoriilor
lui publicate. Freud işi formase aceastll pllrere deoarece nu avea posibilitatea l
de a înţelege ideea fenomenelor de c1ivaj din transfer. EI a Înţeles cu adevărat 1
infra).
Această temă este o particularitate crucială a demersului kleinian, la care fenomenul de clivaj mult mai târziu, iar importanţa lui În inţelegerea schizo- i
se revine mereu: "Esenţa problemei constă in semnificaţia inconştientului În frenilor n-a fost dezvoltată de Klein decât Începând cu 1946 [<7" PSIHOZĂ}.
viaţa conştientă. Dacă realizlli"n această diferenţă fundamentală in concepţia .(
noastră, inţelegem atunci de ce unii analişti vrtd atât de puţin in materialul (6) Uebcluşul tiin pacient. Aceste idei au ieşit mai mult În evidenţă când
oferit de pacienţi, interpretează atât de puţin, nici măcar nu recunosc o situaţie Sion (1959, 1962) a făcut distincţia Între identificarea proiectivă normală şi cea
de transfer Înainte ca pacientul insuşi să exprime ceva conştient legat de
aceasta şi cu referire directrt la analist" (Riviere, 1952, p. 17). Klein (1952) a
evidenţiat felul in care pacientul schimbă direcţia impulsuri lor şi fantasmelor
sale agresive şi negative, de la analist la alte persoane, care apar În relatarea
patologică [cT 13. IDENTIFICARE PROIECTlVĂ; CONTINERE) şi a arătat că "trans-
punerea in aet" din transfer este legată de eonţinerea unor temeri infantile şi
de dependenţă. În fonnă nonnală, identificarea proiectivă are o funcţie de
comunicare la un nivel nesimbolic. Această concepţie asupra transferului ca
°I (

(sau jocul) pacientului ca marginale: "pacientul este silit să-şi rezolve conflic- punere În scenă intre mamă şi bebeluş a indreptat atenţia, În ultimii ani, asupra
tele şi stările de anxietate retrăite faţă de analist prin aceleaşi metode folosite contratransferului [<7" mai jos; CONTRATRANSFER]. Prin inţelegerea şi conţine­ 1
i'
in trecut. Cu alte cuvinte, el 'ii intoarce spatele', aşa cum a Încercat acest lucru rea maternă, bebeluşul şi pacientul pot acumula experienţe in care sunt inţeleşi,
cu obiectele sale originare; încearcă să-şi cliveze relaţia cu el, păstrându-şi-l fie iar acest lucru, aşa cum afirmă Segal (1975), "reprezintă un inceput de stabili- JI
ca o figură bună, fie ca una rea: unele resentimente şi temeri resimţi te faţă de tate mentală" (p. 135). Modelul acţiunii terapeutice a conţinătorului matern dă
analist sunt Îndreptate asupra altor persoane din viaţa sa curentă, iar aceasta prioritate Înţelegerii bebeluşului din pacienţii adulţi [<7" COPIL].
1
ţine de 'transpunerea in act'" (pp. 55-56).
Astfel se repetă activitatea originară de clivaj, a eului infantil [<7" CLlVAJ].
Toate fIgurile ce apar în joc sau În asociaţii libere trebuie considerate ca fiind
EFECTE TERAPEUTICE. Klein (1926) Îşi justiflcă metoda prin remareabilele
efecte dc reducere a anxietă\ii-dizolvarea inhibiţii lor din timpul jocului, redu-
01 I
aspecte ale analistului care au fost desprinse şi proiectate (<7" PROIECTlE); un
clivaj destinat reglării relaţiei cu analistul, până la un nivel de anxietate
cerea anxietăţii imediate şi o schimbare a relatiei cu analistul În sens pozitiv:
"am constatat În repetate rânduri cât de repede Îşi fac efectul interpretările ... O,
controlabil. in aceasta constă importanţa SillJa{iei totale (Joseph, 1985). 1.':0
deşi există numeroase indicii inconfundabile ale acestui fapt-dezvoltarea \
'<n{" jocului, consolidarea transferului, atenuarea anxietă\ii etc.-, pentru o lungă nI
(5) Obiecte parţiale În transfer. Multe aspecte ale transferului pot fi perioadă copilul nu elaborează conştient aceste interpretări ... Impresia mea este
L.I
omise dacă materialul ca întreg nu este văzut ca aruncând o lumină asupra că la început interpretarea este asimilată doar inconştient. Abia mai târziu este
transferului, mai ales asupra elementelor inconştiente: "nu ajungem prea
departe dacă analizăm că analistul simbolizează tatăl sau mama din realitate,
fără să inţelegcm care aspecte ale părinţilor au fost reinviate" (Klein, 1952, p.
54). La nivelurile cclc mai profunde ale minţii, experienţele infantile separă
funcţiile materne-hărnicia, curăţarea, ţinutul in braţe-o ca şi când ar fl realizate
Înţeleasă de copil relaţia ei eu realitatea... primul rezultat al psihanalizei este
că relaţia afectivă cu părinţii se Îmbunătăţeşte; inţelegerea conştientă vine abia
după aceea" (pp. 127-128). Ea a observat că reac{iile pacientului erau mai
semnificative dccât răspunsurile sale conştiente. Sensul inconştient al asociaţiei
ce urmează imediat după o interpretare este mai important decât orice Încuviin-
d j
de obiecte separate [W OBIECT I'ARTli\L]; sunt atribuite in special unor aspecte ţare sau argument.

bune ale mamei (care hrăneşte, de exemplu) şi aspectelor ei rele (de exemplu, Treptat, Klein formulează efectele terapeutice: (1) dezvoltarea, la subiect,
ea işi Iasă bebeluşul să aştepte cu disperare hrana). Care anume funcţie este sau a conştientizării realităţii sale psihice; (II) echilibrarea curentelor de iubire şi
nu realizată de mamă la un moment dat se c\arincă in transfer. Analistul ură din el.
"simbolizeaz.ă nu numai persoanele reale din prezentul şi trecutul pacientului, Klein (1950) a exprinwt acest lucru În termenii primelor stări de anxiclate:
ci şi obiectele re care pacientul le-a internalizat incepând cu primele zile de "concep\ia mea in problema terminMii analizei, utilt a copilului cât şi a adultu-
via\ă" (Klcin, 1943). rrlrin\ii intcrna\izaţi au sufcrit distorsiuni În mintea lui, poale fi definită astfel: anxietatea persecutorie şi depresivă trebuie să fle
pacientului, prin "proiecţie şi idealizare, avfll1d deseori şi in mare parte o natură suficient de redusă şi aceasta-În opinia mea-presupune analiza primelor expe- .I
fantasmatică" (K\ein, \ 952, r· 54). rienţe de doliu" (p. 45). in tcrmenii teoriei sale de mai târziu a poziţiilor
i Prin această tehnică de a considera orice asociaţie din fluxul verbal al depresivă şi paranoid-schizoidă, acesta Înseamnă stabilirea unui obiect bun
\
\
'1

1. TEIINICĂ 33
LJIC IIONARUL I'SIIIANi\L1i-E1 KLLlNIENE
32
Analistul se g~seşte În poziţia celui care cunoaşte "Ia prima mână" expe-
Interpretarea mlllanlă. Strachcy (1934) a avut o mare inf1uenţrt prin teoria
intern Illai sigur. rien\ele pacientului, chiar dac~ sunt Încetoşate de propriile sale distorsiuni
defensive: "În ultimii cincizeci de ani, psihanaliştii şi-au schimbat părerea
sa că efcctul terapeutic este produs de internalizarea suflcientrt a unui obiect
asupra propriei mctode. Acum se consideră, În mare măsură, că interpretările,
bun. Prin clivaj, analistul poate deveni una sau alta dintre cele dourt figuri
timpurii-o figură excepţional de bună sau una fantastic de rea. Introiecţia ana- În loc să privească dinamica intrapsihică a pacientului, trebuie să privească
listului În oricare din aceste fom1e provine de la intemalizarea satisfăcătoare
interacţiunea dintre pacient şi analist, la un nivel intrapsihic" (O'Shaughnessy,

a obiectului bun, Prin intermediul c\ivajului, analistul poate fi una sau cealaltă 1983, p. 281) [<7 CONTRATRANSFER). Situaţia analitică de transfer şi contra-
din figurile timpurii-fie o figură excepţional de bună, fie una fantastic de rea, transfer este o interacţiune de procese intrapsihice distincte, prin introiecţie şi
proiecţie. În acest sens, analistul are funcţia de a accepta experientele pacientu-
Introiec\ia analistului În oricare din accste modalităţi nu va rczulta Într-un
lui, fiind astfel mai mult decât un eu auxiliar (spre deosebire de opinia de mai
benefIciu terapeutic; ea ar spori clivajul obiectelor inteme În accste forme
sus a lui Strachey, care descrie obiectul proaspăt internalizat, analistul intern,
excepţional şi ireal de bune sau rele,
Strachey a elaborat o teorie a interpretării imediate, aici-şi-acllm, care Îl ca pe un supraeu auxiliar). Această perspectivă a apărut prima oară la Heimann
ţine pe analist În afara acestor distorsiuni din transfer şi îi dă pacientului (1950): "Concep\ia mea este că, În situatia analitică, răspunsul afectiv al
posibilitatea de a introiecta o imagine mai realistă-un amestec de bun şi rău, analistului faţă de pacientul său reprezintă unul dintre cele mai importante
Astfel, prin interpretare, analistul are o inf1uen\lI moderatoare ce poate amelio- instrumente de lucru ... un instrument de cercetare a inconştientului pacientului"
ra situaţia internll şi media între obiectele interne nerealiste, arhaice, spre a (p. 81). Ea critica tipul de analist care crede că trebuie să r~mână ca de piatră
pune baza unui obiect intern nou: mai puţin arhaic, mai realist. Aceste inter- În fată pacientului său .
. Mintea analistului este un element din mediul pacientului, poate cel mai
pretări sunt mutante.
Aceasta este, în fapt, o teorie despre cum poate ajunge obiectul extern sll semnificativ element: "Înţelegerea [de către analist a] originii anxietăţii va fi
modifice asprimea iniţială a supraeului-iar Strachey se referll de fapt la analist
la Început rudimentară, dar perceperea anxietllţii per se trebuie să nu fie rudi-
ca la un "supracu auxiliar". Acesta este un model structural al schimbării intra-
mentarll. Analistul creează o relaţie terapeutică de lucru străduindu-se să intre
În contact cu anxietatea pacientului, iar nu Iăsându-se copleşit de ea" (Jaques,
psihice, opus modelului economic [W MODEL ECONOMIC].
Gândirea lui Strachey era adânc înrlldăcinatll în corpul de idei kleinian şi 1982, p. 503). Mintea pacientului caută ofuncţie de con/it/ere În analistul care,
dovedea marea inf1uenţll a lui Klein asupra analiştilor din Societatea Psihana- având anumite experienţe şi lucrând asupra lor cu propria-i minte, reprezintă
litică Britanică. De fapt, lucrarea lui reprezintă o contribuţie remarcabilă la r1
<
aspectul important al "situaţiei totale". Deci, mintea analistului, cu capacităţile
sistematizarea teoriei kleiniene şi, în anumite privinţe, este comparabilă cu
\-:, şi slăbiciunile sale, devine În analiză obiectul conţinător crucial care, dacă este

teoria lui Klein despre poziţia depresivă, pe care ea o elabora În aceeaşi ·t introiectat de c~tre pacient în propria-i minte, fonnează un obiect intern ce
perioadă. Încă este privită ca o importantll piatră unghiulară în înţclegerea funcţionează ca bază a stabilitllţii mentale [<7 CONTINERE]. O interpretare este

acţiunii terapeutice a psihanalizei (Rosenfeld, 1972; Etchegoyen, 1983). mutantă În măsura în care analistul depune efortul psihic de a conţine el insuşi
"
';'~

lt.~
C(ll1lralral1s!er. De-a lungul anilor, eviden\ierea transferului a luat avânt,
una sau alta dintre figurile arhaice, iar nu de a interpreta rolul acestora"

fiind completată şi dezvoltată printr-o înţelegere sporitll a contratransferului. (Elmhirst, 1978).
Joseph (1985) a arătat, În relatarea ei despre situaţia de transfer loială, impor-
Contratransfer normal şi anormal. Cea mai clară imagine a conţinerii
tanţa reacţiilor analistului faţă de pacient-În lucrare, ea descrie chiar reacţiile proiective şi introiective a experientelor pacientului a fost formulată de Money-
Kyrle (1956) şi Bion (1959). Moncy-Kyrle a dezvoltat teoria lui Straehey. În
avute de participanţii unui seminar postuniversitar faţă de un pacient care le era
timp ce Strachey s-a preocupat de problema introiectării analistului de către
Klein I n-a fost dc acord cu ;'Iccastă evidenţicrc a contratransferului, dar
prezentat pacient şi a descris modul În care proiecţiile pacientului Îi nlribuie annlistului
teoria contratransferului sc sprijină totuşi pe relatărilc sale dcspre poziţia
aspectelc primitive ale obiectului, Moncy-Kyrle descrie situaţia di!l dou~ puncte
paranoid-schizoidă şi În special despre identificare proiectiv~. De cele mai dc vedere intrapsihice-ccl al pacientului şi cel al analistului. Dacă pacientul
multe ori, analistul care se a{1ă În contact cu pacientul va rccepţiona proiecţia
proiectează asupra analistului şi apoi îl reintroiectează pe analist aşa defom1at

trf\irilor pacientului; şi atunci, fie că Încearcă el Însuşi sentimentele proiectate


clim e prin proiecţie, mai există şi situaţia analistului, care introiectează
\'. \'; de pacient, tic că rcsill1te rezultatelc propriei ap[lrări Împotriva acelor senti-
proiecţia pacientului şi lucrează asupra ei Înainte de a o returna pacientului
I . ţ \ l1\ente. Dc excmplu, dacă pacicntul proiecte;'lză vinovrtţie, analistul poate simţi
pentru o reintroiecţie. În acest proces normal, analistul primeşte ceea ce spune
\.,\. el Însuşi vinovfl\ic, responsabilill1IC, inadccvare; S;'lU, datorită apărării, poate
pacientul şi, sub formă de interpretare, proiectează calm o versiune modificată

\~.! \
\.,- . a comunicării pacientului. Conversia proiecţiei pacientului, În timpul cât
, . simţi nevoia de autojustif,care sau de protcst l"" CONTRAl RANSI'lRj,
'1
, •

34 DICTIONARUL I'SlllANl\l.IlU KLI.INIl::Nl::


1. TEIINICÂ 35
.J I
aceasta se găseşte în interiorul analistului, trebuie să fie, în condiţii normale, din cadrul analitic sunt folosite de pacient ca apărare Împotriva sentimentelor
de dependenlă şi invidie, aici-şi-acum (Spillius, 1983): "Treptat, deşi destul de
J
conformă părerii lui Strachey că interpretarea nu-I prezintă pe analist drept nici
unul dintre obiectele arhaice polarizate ("bun" sau "rău"). Money-Kyrle o inegal, În ... anii '60 şi '70 ... au apărut patru tenuin\e: (1) Destructivitatea a ,-)~ 1

numeşte cOl1tratral1s/er ,iu,."w/. Dar nu totul este aşa de simplu. Utilizarea Început să fie interpretată În mod mai echilibrat; (2) Tendinţa ca folosirea
"anormală" a analistului provine din imperfecţiunea proccsului, o dată cu forţa imediată a limbajului de obiect paqial să fie înlocuită de o abordare mai , I
grauuală a expresiilor corporale ale fantasmelor inconştiente; (3) Conceptul de
crescândă a proiecţi ilor asupra anal istu lu i l <r CONTRI\TRANSFER; LEGARE].
Există situaţii când procesul de introiectare dinspre pacient îi creează identificare proiectivă a început să fie utilizat mai direct în analiza transfe- Il
probleme analistului, iar proiecţia înapoi către pacient se blochează. Analistul rului; (4) Ca urmare a celei de-a treia tendinţe, a crescut accentul pus pe
poate manifesta o preocupare prelungită pentru un pacient introiectat, un mod transpunerea În act În transfer şi pe presiunea exercitată asupra analistului de
insistent de a gândi despre el după şedinţă etc.; sau stări prelungite de proiec- a intra în joc" (p. 325).
11-j
~
ţie, în care propriul eu infantil îi este atribuit pacientului, în mod exagerat. Tehnică clasică şi tehnică kleiniană. Interesul lui Klein pentru anxietate a
Aceasta necesită ca analistul să recurgă la o muncă interioară care să deblo- determinat-o să facă interpretări ce descriau situaţia de anxietate timpurie fer

li
cheze situaţia. De fapt, el trebuie să-şi lămurească ce anume din el este tulburat 8. SITUATII DE ANXIETArE TIMPURII] şi care erau deci profunde, În sensul că
de ceea ce proiectează pacientul asupra sa [co- CONTRATRANSFER]. Încercau să atingă anxietatea ascunsă de către apărări. Prin contrast, tehnica
l~ PrecQlI/iiI Klein, ca şi Freud, a obiectat împotriva acestui mod de a utiliza clasică, aşa cum s-a dezvoltat ea În Viena, era destul de diferită. Aici, tehnica
se axa pe: identificarea impulsuri lor aşa cum apăreau ele În preconştient, ca
I
J~
contratransferul, deoarece îi poate permite analistului să-şi proiecteze defensiv
orice sentiment asupra pacientului, părând astfel că "blamează" pacientul pentru derivate ale pulsiunilor din inconştient; identificarea pentru pacient a impul-

~
că "imi atribui sentimentele tale". Această greşeală e important de reţinut sului imediat-aproape de suprafală---<:are luptă să transpară; şi interpretarea I
(Fincll, 1986). Sentimentele analistului reprezintă doar o călăuză spre cele ale ultimei apărări ce-I Împieuică să pătrunuă în conştiinţă. Astfel, analiştii clasici,
Înfălişând uerivatele pulsionale cele mai aproape de suprafaţă, ual' care Încă nu J
pacientului. Dificultatea pe care trebuie că o are analistul în a-şi delimita
propria investire. inconştientă in cadrul analitic necesită ca el să-şi verifice sunt conştientizate, credeau că menţin o cooperare bazată pe un transfer pozitiv
(numit mai târziu alianţă terapeutică [Zetzel, 1956]); şi că previn un transfer
il
-
sentimentele, folosind detaliile din asociaţiile pacientului pentru a-şi Înţelege
propria experienţă cu pacientul. negativ dăunător, ce poate fi stârnit prin provocarea apărărilor dincolo de un
Într-o acecaşi tendinţă, e posibil ca analistul s[\ aibă intervenţii asemănătoa­ anumit nivel minim controlabil (vezi Fenichel, 1941). Metoda clasică a inter-
~ re cu intcrpretările, dar într-o manicră I1lccanicistă: "ei corclează tot ce li se pretării, pornind de la suprafaţă şi ueplasându-se precaut, sistematic spre
prczintă cu transferul, într-un Illocl vag, cum ar fi 'Acum simţiti asta pentru straturile tot mai profunue ale minţii, se bazează pe abordarea "fiziologică" de
mine' sau 'Aculll îmi faceţi asta' sau repetă papagaliccştc cuvintele pacicntului către Freuu a energiei mcntale [e...· 1.11111)0; MODEL ECONOMIC]. Pentru un
~
şi le leagă de şedinţă. Cred că acest gen ue interpretare stereotip, care ar trebui rczumat clar al divcrgcnlei dintre cele două tehnici, vezi Payne (1946).
să fie o interprctare a situaţiei aici-şi-acum, transformă valoroasa contribuţie 1:'

a lui Strachey-interpretarea mutati"ă-în ceva absurd" (Rosenfeld, 1972, p. :;1 DISPUTA CU ANNA FREUD. În 1926, Anna Freud a tinut la Viena o serie de
457). Pacientul resimte această formă mecanică dc a intcrpreta ca pe o apărare conferinte despre experienţa sa în analiza copiilor. Nucleul conferinţelor ei
a analistului împotriva lui şi a anxietăţii pe care o proiectează. consta în critica activităţii lui Klein şi a tehnicii sale prin joc (Arma Freud,
Tehnica kleiniallă contemporană. Astăzi, tehnica kleiniană pune accent pe: 1927). Deşi aceste critici au fost ll1ai târziu oarecum imblânzite, ele au stat la
(1) situaţia imediată, aici-şi-acum; (II) totalitatea aspectelor din cadru; (III) baza prăpastiei adânci dintre tehnica descrisă în acest articol şi tehnica clasică
importanţa înţelegerii conţinutului anxietrl\ii; (IV) consecinţa interpretării auoptută de şcoala psihanalitică cunoscută sub numele de psihologia eului [(8"'
I'SIIIOI.OGIA llJLUI).
anxietăţii în dauna interpretării exclusiva apărărilor (aşa-numita interpretare
in 1927, la un an de la prelegerile Annei Freud, În cadrul celui de AI X-lea
de profunzime).
Aceste principii fundamentale provin din analiza copilului şi au fost confir- Congres de Psihanaliză de la Innsbruck, a avut loc un simpozion la care Anna
mate de analiza schizofrenilor, În anii '40 şi '50. La acea vreme, realizarea Freud a prezentat un scurt rezumat al conferinţelor sale, iar Klein (1927) o
combatere completă a criticilor primei.
impOl1an\ei clivajului şi identiflciirii rroiective a avut o influenţă teoretică
semnificativă asupra practicii, intensiflcilllu utilizarea directă şi extinsă a
cuvintelor ce uenotă obiecte parţiale (sân, pcnis, sl'iirc etc.). Critica anterioara a Annei Freud. Anna Freud a făcut un număr de critici
În ultimele uouă decenii, pe baza Înţelegerii identiflcării proicctive şi a specifice, exprimate Într-un limbaj intransigent. Acestea vehiculau iueea că
transpunerii în act in transfcr, atenţia s-a mutat pe modul in care aceste procese Mclanie Klein greşea serios În baza teoretică (J uCll1ersului ci. Aceste critici pot

ti.
1

f~ 36 UIt.: IIUNAIZlJL I'SlllANAUlU KLUNII::NI:


1. TUINICĂ 37
u

!~
fi grupate sub mai multe titluri: (1) faza de pregătire; (II) situaţia analitică transferul negativ vom obţine, întocmai ca la adulţi, o ampliAcare a transferului ~
Il
schimbată; (III) transferul copiilor; (IV) jocul şi asociaţia liberă.
pozitiv, ceea ce, în concordanţă cu ambivalenţa din copilărie, va fi repede
t':fi
:;(:
(o) Faza de pregălire. Anna Freud a început prin a atrage atenţia că un urmat de o reapariţie a celui negativ" (p. 137).
f I~
copil nu vine la analiză din propria-i dorinţă, ci datorită altor persoane-din
Neîndurătoare, ea a demonstrat că Anna Freud aborda transferul negativ

t
familie, şcoaIă-, care suferă din cauza simptomelor lui. La început, copilul nu într-o manieră inconsistentă. "În plus, după câte înţeleg din cartea ei ... [Anna
înţelege la ce foloseşte analiza, iar analistul trebuie să trezească interesul
Freud] încearcă prin toate mijloacele să producă un transfer pozitiv, pentru a
copilului, arătându-i că-i poate fi util într-o fonnă sau alta, ca aliat. Ea a pledat
Îndeplini condiţia pe care o consideră necesară muncii sale, şi anume de a ataşa

It
\;
pentru o "fază de pregătire" care să-I apropie pe copil de analist, printr-un
ataşament afectiv. Aceasta contrazicea opinia lui Klein despre importanţa
pennanentizării strategiei psihanalitice fundamentale de interpretare a
inconşt ientu lui.
copilul de propria ei personalitate..." (p. 136). "Mai avem încă o amlă exce-
lentă şi verificată pe care o folosim aici într-o manieră analoagă cu analiza
adulţilor... [transferul pozitiv] îl interprelăm" (p. 137). Klein a pretins că
metoda Annei Freud nu era analitică şi a continuat, aducându-i acuzaţia Anală:
(b) Silualie anatil ică schimbată. Anna Freud (1927) credea că anal istu 1 nu "Exemplele date de Anna Freud nu înfălişează analizarea complexului lui
., se mai poate arăta copilului ca o figură neclară; dacă acest copil începe să dez- CEdip" (p. 132). Deoarece complexul CEdip constituie nucleul teoriei şi practicii
It.·
'. volte o legătură afectivă, analistul e o personalitate în toate drepturile sale; el
"combină deci, în persoana sa, două funcţii dificile şi diametral opuse: trebuie
psihanalitice, Klein pretindea că tehnica Annei Freud nu poate 11 clasată drept
psihanaliză. Klein a fost provocată să dea această ripostă dură de faptul că
,rl~'
să analizeze şi să educe" (p. 49). De vreme ce practica obişnuită din acea
Anna Freud se pretindea a fi mai ortodoxă în demersul său teoretic.
vreme era ca anal istu I să se arate ca un ecran opac, cu scopul de a nu interfera Pe scurt, opinia lui Klein asupra demersului Annei Freud poate fi grupată

1~
în dezvoltarea transferului pacientului, se părea că în analiza unui copil nu se sub umlătoarele titluri: 1.
poate dezvolta un transfer propriu-zis; prin urmare, nu se putea continua cu o (a) Faza de pregătire. Klein susţinea că un copil nu are nevoie să fie îndu- ~
".
tehnică analitică clasică de interpretare a rezistenţelor de transfer.
plecat sau convins, căci el va Înţelege imediat (inconştient) beneAciile analizei
(c) Tr-ansferul la copii. Conform teoriei din acea vreme privind transferul, din prima interpretare. Ea a arătat că motivaţia pacientului este dată de senti-
Il! copilul se află Încă În grija obiectelor sale originare (tată sau mamă), iar când
mai are Încă aceste obiecte originare, el nu va transfera afectele şi impulsurile
mentul său inconştient că este înţeles.
(b) Situaţia anufitică schimbatu. Klein (1927) a dat exemple clinice deta-
i[ din această rela\ie pentru a realiza "o nouă ediţie" cu analistul. Pentru a dez-
volta un transfer, copilul trebuie luat de acasă şi trimis la un cămin. De
",)'." liate încercând să demonstreze că nu este necesară schimbarea cadrului bazat
l'
pe interpretarea inconştientului. Interpretarea transferului negativ (sentimente

(t exemplu, o asemenea măsură este aplicată efectiv de către Şcoala Ortogenică


din Chicago, înfiin\ată de Bellelheim pentru copiii cu autism sever (Bettelheim,
1975; Sanders, 1985).
i~.~
rY~!
'.\0
ostile) in timpul manifestării acestuia are rezultate cu totul uimitoare, care îi
pennit copilului să apeleze imediat la analist. Ea a afirmat neîncetat că nu este
nevoie ca situaţia analitică interpretati vă să Ae schimbată cu una care include

I~
(d) Jocul şi asociaţia tihcui. Ânna Freud a criticat în special părerea lui învăţarea sau obţinerea unei atitudini pozitive din partea pacientului prin
Klcin eri jocul copilului ecl1iv,l\eazrl cu asociaţia liberă a adultului. Copilul nu înduplecarea lui.
se jO<ICl\ in acest scor. Ea considcra <lstfel cllmetoda de interpretare a lui Klein (e) Tramferul la copii. Deasemenea, Klein a adus exemple clinice în care
era sălbatidl, deoal'ece lipseau asociaţiile care puteau confirma semnificaţiile analistul şi jucăriile reprezintă părintii sau se raportează la ei în mod special.
." jocului. in 1937, Waelder încă mai critica tehnica lui Klein şi-i considera Evidenţa faptului că tot timpul sunt reprezentate în acest fel obiectele originare
1 descoperirile ca rezultând dintr-o tehnică eronată, critică repetată mai recent de
J" [<7" OBIECT PARŢIAL] a detenninat-o, în cele din urmă, să le recunoască drept

IL către Greenson (J 974).

H,iposta lui Klcin. Klein (1927) a combătut exhaustiv toate aceste critici.
obiecte interne, extemalizate în mod constant asupra obiectelor externe,
inclusiv asupra părinţilor reali. 1;7 practică, oricare ar A teoria, rezolvarea con-
flictelor ţinând de transferul analitic are drept rezultat o relaţie mai bună cu
În rclul îll care îşi prezintfl dovaua împotriva Annei Freud există o notă de ne- părinlii. Nu există, aşa cum presupunea Arma Freud, un connict între analiză
rflbu,lre şi S<lre,1Sn1: "Experienţa mi-el confirmat convingerea că anxietatea se şi familie. Kleill era de acord ca alwlistul care face în aşa fel încât să stabi-
diminueazrl imeuielt dacă în\eleg această aversiune ca anxietate şi ca transfer lească o relaţie specială cu copilul nu poate produce un transfer. Ea şi alţi I1
negativ. inlerpretând-o ca atare, în conexiune cu materialul pc care îl produce analişti englezi comentau între ei că există ceva contradictoriu în devierea I
copilul În acest timp şi apoi relaţionând-o cu obiectul iniţial-mama. Respectiva Annei Freud de la tehnica clasică, urmată de nemulţumirea sa că nu poate 1
diminuare se manifestă mai Întâi sub fomla unui transfer mai rozitiv şi, simul- utiliza interpretările de transfer.
tan. a unei m<li mClri vioiciuni În joc.,," (p. 136). "Solu\ionânu o parte din (il) Joc şi u.\uciulie liberu. Klein a negClt că ar A făcut interpretări sălbatice I/.
~
'
"

,
38 DIClION/\ IUJI. I'SIII/\N/\ I.I/LI K I.LlN II:NI:

ale semnificnţiei simbolurilor din joc, susţinând ca ea a primit Întotdeauna


1. TU INICA

de importan!a externalizilrii ca simbolizare a conţinutului fantasmelor de anxie-


39 '\
-1
tate şi ca formă de recurgere lu noi obiecte [(jt. FORMARE OE SIMUOL]. Analiştii
dovada Icgăturii dintre figurile jocului şi obiectul originnr Înnintc de intcrprctn-
rc, deşi, frecvcnt În lucl·ariic sale, ea nu prezenta legaturile efcctive apărute in
şedinţe. Natura puternic critică a acestui schimb de rcplici a polarizat opiniile
vienczi, susţinatori ai Annei Freud, considerau jocul ca fiind, dimpotrivă, o
activitate cevu mai inocentă; totuşi Waelder (1939), urmându-I pe Freud 1-
l~
aparţinând celor două puncte de vcdere, consolidând opiniile fiecărei părţi. (1920), considera că jocul este o repetiţic În care o situatie sau un incident
dureros este mereu pus În act, cu scopul Împăcării cu trauma; situatia de
Tehnica ulterioară a Annei Freud. Prelegerile Annei Freud din 1926 nu anxietate este controlată prin schimbarea rolurilor, astfel Încât subiectul nu mai
au fost publicate În Marea Britanie până În 1946, fapt ce a produs o oarecare este pasiv, ci joacă un rol activ. Mai târziu, Anna Freud (1936) a adoptat
amărăciune şi suspiciunea ca englezii Îi boicotează pe vienezi. Dar până să-şi termenul "identificare cu agresorul" [cr 13. IDENTIFICARE PROIEC1WĂ]. Astfel, \

~~
publice lucrările, tehnica Annei Freud se schimbase intrucâtva-şi În direcţia jocul are scopul de a preschimba deznodământul dureros Într-unul plăcul.
celei a lui Klein. Ea a comentat acest lucru În prefaţa ediţiei engleze a cărţii, Diferen!a fundamentală este aceea că pentru Klein externalizarea fantasmei este
iar Klein l-a remarcat, triumfătoare, Într-o ediţie de mai târziu (1948) a o manevră defensivă, În timp ce În psihanaliza clasică fantasma este folosită
propriei lucrări din 1927. Geleerd (1963) a confim1at şi ea că "faza de prega- pentru perlaborarea traumei [<7" APĂRARE I'SlllICĂ]. ITFI
tire" nu mai era cerută şi că o mare parte din rolul educativ nu mai era consi- ~liJ
derată necesară. Ea a apreciat că multe din criticile aduse de Klein Annei CONCLUZII. Datorită temperamentului său, ori de câte ori era atacată, Klein
Freud "sunt astăzi val ide: man ipu larea pregătitoare a copi lu lu i pentru analiză,
propusa atunci de Anna Freud, este depăşită. I-a luat locul o analiză sistema-
tică a apărărilor şi arcctelor" (p. 496).
Îşi apăra opiniile recurgând mai mult la observaţiile ei clinice decât angajân-
du-se În c1arificări teoretice. Îi veneau În ajutor perspicacitatea sa nativă de
observator clinic şi forta tehnicii suie de lucru cu copiii, pe care o descoperise
li I

printr-o Întâmplare fericită. Tehnica sa Îi era de un imens folos În susţinerea 1 :


Niveluri şi profunzime. Totuşi Geleerd a fost foarte critică la adresa
metodei de interpretare a lui Klein, în care diferitele niveluri erau mereu
opiniilor, dar reprezenta şi o povară, ţinând cont că aparţinea unei Începătoare
care aborda un domeniu cu totul nou. Aceasta a determinat-o, inevitabil, să
;1
amcstecate sau alese, se pare, la Întâmplare-În vreme ce În tehnica clasică Înfrunte părerile multora dintre superiorii săi. Klein nu s-a sfiit niciodată să
aibă o părere proprie, iar acest lucru i-a adus, de-a lungu I carierei profesionale,
nivelul pulsiunii active (orale, anale sau genitale) trcbuia identificat În mod
precis [~ LJUIDO]. multe insulte, amărăciune şi suferinţă, ca şi colegilor cu care a lucrat (Gross- '1 I
Deşi efortul iniţial al lui Klein a constat În a clarifica, pornind de la nume- kurth, 1986). Între scrierile Annei Freud şi cele ale Melaniei Klein există o 1

roase dovezi clinice, că fazele libidoului (nivelurile oral, anal sau genital) nu ,l~.
diferenţă remarcabilă. Prima a abordat lucrul cu copiii pe baza teoriei dezvol- , I
sunt în realitate clar delimitate, preocuparea pentru nivelul interprelării a rămas tării copilului, În vigoare la acea vreme, În timp ce Klein, Într-un mod mai
,
constantă [e;- 4. COMPLEXUL CEDIP]. Greenson (1974) a criticat puternic faptul
.i:. simplu, observa situatiile clinice şi efectul interpretărilor sale.
FOrja originalei tehnici a lui Klein pentru psihanaliza cu copii, a dat avânt
că, deşi tehnica kleiniană se părea că abandonase cu totul tehnica clasică, , tuturor dezvoltărilor ulterioare din teoria şi tehnica sa pentru psihanaliza cu
kleinienii (de pildă, Rosenfcld, 1965) afirmau că schizofrenii pot fi analizaţi ,,\:1
ti..
făril a mol.1ifica tehnica clasică. Aceeaşi critică apărea repetat În lucrările lui 1h' adulţii. Scrierile kleiniene continuă să sublinieze aspectul clinic; foarte puţine
'ii,
Kernberg (dc exemrlu, În 1969, 1980). Ei s-au arătat aspri şi la adresa publicaţii sunt lipsite de prezentări de caz detaliate, care să le dea substanţă.
:iii;
i interprctarilor consideratc profundc, deoarece cxistă pcricolul ca pacientul să 't
! le resimtă ca intruziune. Nu c de mirare, susţin ei, că kleinienii descoperă ~" Abraham. K. (1919), /\ Jlarticular fonn of neurolic rcsistance aga insI the psycho-
I
destul de des o anxielate perseculorie la pacienţii lor-interpretările lor o analylic I1lclhou. in: Abraham, K., Selecled Papers OII Psycho-Allalysis, Lonuon,
,i provoacăI În replică, Rosenfeld (1987) a Încercat să delimiteze, În cadrul Ilogarlh I'rcss. 1927. pp. 303-311.
1 l3cttclhcill1, U. (1975), !lollle for Ihe !learl, Lonuon. Tharnes and f1udson.
datelor clinicc, ocaziile În care pacientul este lezat printr-o interpretare in-
~. l3ion, W. (1959). Alacuri Împolriva Icg~lllrii. În: Il ion, W. IZ., Gâllduri secullde. trad.
corcctă, dc acclc rcnC\ii paranoide carc derivă din alte surse, EI a mai subliniat :~:.

că o interpretare "profundă", corectă a sentimentelor paranoide poate produce uc C. Ilujdci ~i F. V. VI~dcscu, 13inghamton. Lu. S, Frcud, 1993, pp. 199-217.
Ii o mare uşurare. - - (1962), I.eurnillg frolll LXţJeriellce, I.onuon, Iicincrnann.
l3rcnman, E.( I()!l5), Crucii)' anu 1H1lTow-minucuncss, 1111. J I'sycho-Allal., 66,273-281,
I Ilrcnillan I'ick, 1. (19!l5), Wurking lhruugh in lhc counlcr-transfercnce, 1111. J I'sycho-
Natura jocului. Deoarece Anna Freud rcspingea presupunerea lui Klein că
,
II jocul şi asocialia liberă sunt echivalcntc, Klein a început să manifeste un
;/lIal., 66, 157-166.
I intel'es pe termen lung pentru natura simbolizării. Ea CI fost mereu preocupată ElIllhirsl-lsailcs. S. (1 ()7H). Time and thc pre-vcrhal transfercnce, 1111. J hycho-/fl1ul..
... \\
., r ''1
1"

40 DICTIONAIWL PSIIIANAUZEJ KLEfNl ENE L TEHNICĂ 41

5lJ, 173-Il)U Klein, M. (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130.
I~tchcg()ycn, II. (1 n3), I:iny ycars artcr thc lllutativc inlerprclation, Inl. J. Psycho- - - (1927), Simpozion pc tcma analizei copiilor, SMK, 1, pp. 131-159,
III/al., ()4, 445-459. - - (1932), /'sihalloliza copiilor, SMK, III.
Fcnichcl, O. ( 1<;41), Ilie Psycho-Analylic l'heory ollhe Nellroses, New York, Norton, - - (1943), Psycho-analylic technique, lucrare prezcntati'l in faţa Comitetului de
j:incll. J. (1 ne»), Thc I11crils anu problcl11s with thc conccpt of projectivc iucnliflcation, Pr..:gătire, Institutul de Psihanaliză, LonLira (nepublicUli'l). [Vezi King & Steiner
I'S)'cllOwwl. Nev., 73, 1U3-120. (ELis.), 7he FrcileI-l\leill COlllroversies 19./1-19-15.J
Frcud. A. (1')27) Ilie I'sycho-Analylic 7i'ealmenl olChilJren, edilie englezi'l publicată - - (195U), Despre criteriile tennini'lrii unei psihanalize, SMK, III.
in IlJ-16, I.undon, Illlago, - - (1952), Originile transferului, SMK, III.
- - ( I<;3(»), riie Lgo alili Ilie /I,fec!wnisms olDelence, London, Ilogarth Press. - - (1955), Tchnica psihanalitică a jocului: Istoric şi semnificaţie, SMK, III.
Frcuu. S. (llJUlJ), Analysis 01" a phubia in a flvc-ycar-old boy, SE, X, pp. 1-149. [/lticlli Money-Kyrle, R, (llJ56), Normal counter-transfl:rencc 'Ind some of its devialions, /111.
!la!lS. Alloli:a lobiei 1/I1l1i văial de cinci alli, trud. de It Matei, 13ueurqti, Ed. J. I'sycho-Allal., 37,360-369; relipăril in: rhe Collecled Papers olRoger Money-
'·Jurnalul Literar", 1995.J f:yrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 330-342.
- - (1911), I'sycho-anulylic notes on an autobiographical account of a case of O'Shaughncssy, E. (1981), A clinical sludy of a defence organization. /111. 1. Psycho-
paranoia. SL, XII, pp. 1-82. AIIa/., 62, 359-369.
- - (1914), On narcissislll, SE, XIV, pp. 67-102. - - (1983), On worLis and working through, /nl. J. Psycho-Anal., 64, 28 I-289.
- - (1916), Some characlcrs met with in psycho-analytic work: 111. Criminals from Payne, S. (1946), The theory and praclice of psycho-analytical lechniques, /111. J.
a scnse ul" guilt, SE, XIV, pp. 332-333. Psycho-Aua/., 27, 12-19.
- - (llJ IlJ), Lines of advunce in psycho-analytic therapy, SE. XVII, pp. 157-168. Pelot, J-M. (1979), Melonie Kleill: Premieres decouverles el premier sysleme, [Melanie
- - (1920), 13eyollll Ilie Pleasllre PrincljJle, SE, XVIII, pp. 1-64, [Dincolo de Klein, volum dublu, trad. de N. Ivaneiu, 8inglWIl110n & Cluj, Ed. S. Freud, in
pril/CljJilil plăcerii, trad. de G. Purdea şi V. D. Zamflrcscu, 13ucurqli, Ed. curs de aparilie.]
"Jurnalul Litcrar", 1992, pp. 13-94.J Ptlsler, O. (1922), Psycho-Analysis in Ihe Service 01 Ed/lcalion, London, George Allen
- - (1926), Inlllbilions. S)'mploms and Amiely, SE, XX, pp. 77-175. & Unwin.
C;cdo. J. (1 ')XO), COI/cellillai Isslles il/ I'sycho-Anolysis, New York, Analylic Press. Reisenberg-Malcoll11, R. (1981), Teclinical prohlell1s in the analysis of a pseudo-
GclccrLi, 1·:. It (1<)(>3), Evalualiun 01" Mclallie Klcin '5 Narl'alive oi a C/ll/d Analysis, cOll1pliant patient, Inl. J. /'sycho-Allul., 62, 477-4l)4.
I 11/1. J. l'sycho-i1nal., 44, 4lJ3-506. Riviere, J. (1952), General introduction, in: Klein, M., lIeimann, r, Riviere, J. (Eds.),
~:'
Cireenson, R. (1974), Transferenee: Freud or Klein?, Inl. J. Psycho-Anal., 55, 37-48. Developmellis ill Psycho-Allalysis, London, Ilogarth I'ress, pp. 1-36.
1 Grosskunh, 1'. (1986), Melanie Klein: !fer World and her 1V0rk, London, Hodder & Rosenfeld, II. (1947), Analysis 01" a schizophrenic state with depersonalization, /nl. J.
I Sloughtun, London. [Melanie Klein: LlImea şi opera ei, trad. de L. COlri'lu, in 1';; Psycho-Anal., 28, 130-139; republicat in: Rosenfeld, II., Psycholic Siales, London,
II pregătire la ELI. S. Freud, .1
Heimann, r (1950), On eounler-transference, Inl. J. Psycho-Anal., 31,81-84.
~,
~\
llogarth Press, 1965, pp. 13-33.
- - (1965), Psycholic Siales, London, Hogarth Press.
1, Ilofrer, W. (1945), Ps)'cho-analylie educalion, Psychoanal. SllIdy Child, 1, 293-307. 1~6' - - (1972), A critical appreciation of James Strachey's paper an the nature of the
Ilug-llellmuth, II. (1921), On lhe tcchnique of child analysis, 1111. J. Psycho-Anal., 2, therapeutic action of psycho-analysis, 1111. J. Psycho-Allal, 53, 455-46 L
I 287-305
ISililCS, S. (193<)), Crilcria for interpretat ion, Inl. J. Psycho-Anal., 20, 148-160.
- - (1987), Impasse alld IlIlerprelalioll, London, Ilogarth Press,
SanLl..:rs, J. (1985), Thc Sonia Shanklllan Orthogenic School, Inl. J. Therape/llic Com-
JilLjUCS. 1:. (19l)2), I~eyicw 01" 7he Work oil/arllla Segal, 11/1. J. Psycho-Allal., 63, 1IIIIiIIIit's. G. 1X1-189.
\ 5U2-S04 Scari, M (1929), The lIiglil to renlity. Inl. J. I'sycho-i1l1al., IU, 280-291.
Joseph. LI. (1lJ75), Th..: patienl \\'ho is dinicull 10 reach, in: Giovacchini, P (Ed.), Scgal, Il. (1972), Thc role ofehild anillysis in the general psycho-analytic training, /nl.
7iIClics oua 7echl/il/ilCS In Psycho-Allulylic 7'herapy, New Yurk, Jason Aronson, J. I'sycho-Allal., 53, 157-161.
'«li. 2, pp. 205-216. - - (1975), A psycho-analytic approach to the Ireatmenl of schizophrenia, in: Lader, "

- - (1985). Transkrencc: The total situat ion, 1111. J. Psycho-Anal., 66,447-454. M. (Eli.), S/lulies /II Sch izoflhre II ia, AshforLl, IlcaLlley 13rothcrs, pp. 94-97,
Kcrnhcrg, (). (1 %'J). 1\ cunlributillil to the ..:go-psychology crilique of th..: Kleinian Spillius, E. (1983), SOllle uevelllplllents rrolll thc \\'llrk 01" Mclanie Klein, 1/11. J.
,choul. 1111 J l'sycllU-/lllal., 5U, 317-333. Psyeho-Allal, 64,321-332.
- - (Il)Wl. IlIlemal lIi)r1J am] EXlemal Reailly, New York, Jason Aronson. Strachey, J. (llJ34), I'hc nature of the therapeutic action of psychoanalysis, /nl. J.
L~, Klcin. 1\ 1 (1 nUl. \JCLYllltar..:a unui cupil, SrvIf..:., 1. pp. 1·-17 I'syeho-,lllul, 15, 127-15\1; repuhlicat (1969) in: 1111. J. /'J)'ChO-i1I1U/., 40, 275-

~
)t
'{ţl
:~ "
r1 I

47 \)IC IIONAIWL PSIlIANAUZEI KLEINIENE IJ


~.~
292.
Slr<lchcy. J. (1937), The theor)' of thc thcrapeutic results of psycho-analysis, Inl. J
IJ
1
1.
l' r:~
PSYChO-/IIII1I., 18, 139-145.
, r1'1
Waelder, R. (1933). The psycho-analytic lheory of play, Psychoallal. Q" 2, 208-224.
__ (1937), The problem of lhe genesis of psychical conllicl in earliesl infancy, 1111.
2. Fan tasmă inconştien tă Definilie. Fan~asmele inconştiente
J Psycho-/lllul., 17,406-473.
stau la baza oricăruI proces mental
şi insolesc intreaga activitate mentală. Ele constituie reprezentările mentale ale
-\ I!
Winnicot!, D W (1971), Playillg and Realily, London, Tavistock. acelor fenomene somatice care includ pulsiunile şi sunt senzaţii fizice interpretate
I\
ZeiLel, E. (1956). Cum:nl concqJls of lransference. 1111. J Psycho-Anal., 37.369- ca fiind relalii cu obiectele ce au produs aceste senzalii. Avându-şi originea in bio- [
~ ..
37(, logic, fantasmele inconştientc sunt transformate in două moduri; (1) prin modifi-
~i
~
r.
carea produSă de dezvoltarea organelor de percepere la distanlă a realităţii externe;
(II) prin pătrunderea din lumea originară a corpului in lumea simbolică a culturii.
~.
~.
·.li;
Fantasmele pot fi elaborate in scopul diminuării stărilor mentale interne, fie prin
'rl~
manipularea corpului şi a senzaliilor lui (fantasmc masturbatorii), fie prin fanlas-

l'J:

i~
\'I mare directă. Fantasma este expresia mentală a mişcărilor pulsionale şi, totodată,
f a mecanismelor dc apărare Împotriva lor.
!.I~
•.
.. ~~
"'i Cronologic
'X 1920-Fantasmă conştientă şi curiozitate sexuală (Melanie Klein, Dezvoltarea
;~
Il/lIIi copil, 1921).

,,~ 1921-Fantasme pregcnitale (Melanie Klein, Rolul şcolii in dezvollarea libidi-


nală a copilului, 1923).
\i~. I92S-Fantasme masturbatorii (Melanie Klein, O conlribu{ie la psihogeneza
.\'I~ ticurilar, 1925).
;Vt
1948-Pulsiune şi fantasmă (Susan Isaacs, Nall/ra şi funC/ia fanlasll/ei, 1948).
;~
..~~
:{
Încă de la Începutul activitălii sale, Klein a prezentat ideea fantasmei ca
.1: activitate inconştientă. Fiind interesată de conţinutul anxietălii, În mou inevita-

.JJ~'
',~
bil ea a pus În centru f<lnt<lsma. Jmportanla fantasmei În gândirea lui Klein a
fost Întărită de doi factori:
r
(1) Extraordinara înclinaţie a copiilor pentru producerea fantasmelor în
,~~
.\

timpul jocului şi în special preocuparea lor neliniştită de a construi teorii


·'r

.':./
(~
,.~~
sexuale privind relaţiile dintre propriile lor organe şi părinţii lor [<.7" 3.
AGRESIVITAlE]. Klein a fost impresionată de această formă ue gândire n<Jrativă
;',

~~
~~t. despre obiecte şi a pus la îndoială teoria narcisismului primar. Abraham (1921)
şi Ferenczi (1921) descoperi seră ambii simptomul psihologic al ticului ca fiind
,\1::

o dov<Jdă clinică a narcisismului primar. În cazul ticului, activitatea motorie era


o simplă descărcare de energie psihică. Klein (1925) a tinut să arate că,
dimpotrivă, chiar în cazul acestui prototip de impuls fără obiect, existau
fantasme profunde în zona inconştientă a minţii copiilor [<7" NARCISISM].
i (2) Efectele puternice pe care le producea interpretarea asupra fantasmelor
[<7 1. TEIINICĂ]. Klein a fost tulburată de nivelul producţiei fantasmatice după
! pierderea inhibiţiei, dar era suficient de perspicace să realizeze că eliberarea de
fantasme şi relaxarea (inând de o atitudine pozitivă fală de analist reprezentau
indicatori terapeutici esenţiali şi semne importante ale unei funC\ionări mentale
L.
i \

t:··.~ :I
'~!
!

44 DICTIONARUL l'SIIIANAUZI.1 KI.E1NllNL


r 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 45

ţie, fantasmată ca o Încorporare concretă prin aparatul perceptual, şi gândurile

sănătoase. Accastă importanţă clinică fundamentală a fantasmei incon~tiente a ca obiecte [,p- IlIUNJ. fantasma Înconştientă, fiind reprezentarea mentală a
mişcărilor pulsionale, este fenomenul psihic cel mai apropiat de natura biolo-
rămas neschimbată În întreaga gândire kleiniană.
În În\elegerea importanţei sale teoretice au existat totuşi mai mul\i paşi: (1) gică a omului.

activitatea fantasmatici'l În fazele pregenitale şi, in fapt, începând cu naşterea; Fanlasl11e primare. Fantasmele Înnăscute, derivate pulsionale, sunt funda-
(II) fantasma ca reprezentarea mentală a pulsiunilor; (III) fantasma inconştientă mental inconştiente. Ele cuprind informalii Înnăscute despre sfârc şi gură, utile
şi apărările; (IV) delimitarea de teoria clasică a lui Freud privind fantasma bebeluşului pentru supt. Isaacs întâmpină o obiecţie comună: "S-a sugerat

(fantasmă şi realitate); (v) rolul fantasmei inconştiente în dezvoltare. uneori că fantasme inconştiente cum este cea de 'a rupe În bucăţi' nu ar apare
În mintea copilului decât după ce el află în mod conştient că a rupe o persoană
1. ,\CTIVIL\TE F,\NT,\SI\\..\TIC\ T1I\II'IIIUE. În sprijinul lucrării lui Freud în bucăli Înseamnă a o ucide. Un asemenca punct de vedere e necorespunzător.
(1914) asupm narcisismului, atât Abraham (1921) cât şi Ferenczi (1921) au Se pierue din veuere că o asemenea cunoaştere este illlril1secă impulsurilor
descris cazuri psihanalitice de ticuri În care descărcare a Illotorie nu era legată corporale (ca vehicul al pulsiunii), scopului pulsiunii şi excitaţiei organului (În
de nici un obiect sexual. Aşadar, ticul era un simplu substitut al masturbării. acest caz, a gurii)" (Isaacs, 1948, pp. 93-94) [<7" CUNOASTERE iNNĂSCUTĂ).
Impulsurile libidinale sunt pur şi simplu descărcate şi satisfăcute. S-a confir- Origini somatice. Inconştientul este alcătuit din relaţii cu obiectele. O
fantasmă inconştientă este o credinţă În activitatea unor obiecte simţite concret
mat noţiunea de fază a narcisislllului sau a autoerotismului primar, În care nu
ca "interne" [<7" 5. OBIECTE INTERNE). Acest concept este dificil de înleles. O
există nici o relalie cu obiectelc ca atare.
Bogata producţie fantasmatică stârnită de noua tehnică prin joc a impresio- senzalie somatică trage după ea o trăire interpretată ca o relaţie cu un obiect
nat-o pe Klein prin accastă formă narotivă de gândire despre obiecte şi a care vrea să provoace acea senzaţie şi care este iubit sau urât de subiect, după
determinat-o să pună sub semnul întrebării teoria narcisismului primar. Ea a .J!
cum obiectul are intenţii bune sau rele (după cum senzaţia este plăcută sau
arătat că până şi in cazul ticului, prototipul aparent al impulsului fără obiect, neplăcută). Astfel, o senzaţie neplăcută este reprezentată mental ca o relaţie Cll

in zona inconştientă a minlii copiilor cxistau fantasme profunde (Klein, 1925). A.


un obiect "rău", care intenţionează să-i dăuneze subiectului. De exemplu, un
Ea a descoperit că poate interpreta activitatea fantasmatică reprezentată simbo- '.:1
bebeluş înfometat va Încerca, să spunem, senzaţii neplăcute de foame În

lic prin tic: fantasme în care subiectul face ceva cu obiectele sau În care este stomac. Bebeluşul Îşi reprezintă mental acest lucru prin sentimentul că un
~
pasiv şi se face ceva cu el. Aceste fantasme care Însoţesc activitatea involun- ,~~.
obiect răuvoitor, aflat efectiv În stomacul său sa, doreşte să-i producă acolo
senzaţia neplncută de foame. Când spunem, familiar, "Mâ roade foamea",
tară a ticului au fost descrise ca fantasme masturbatorii (tr fANTASME
MASTlJlU1ATORII] şi sunt illconşlienle, deşi termenul de "fantasmă inconştientă"
A':;,
,..:~
revenim la această fonnă primitivă, animistă şi concretă de percepere, deşi
parc aproape o contradicţie. Asemcnea fantasme (desemnate În literatura de .~.
continuăm să ştim că foamea este ceva legat de fiziologia noastră. Bebeluşul

limbă engleză prin ortografierca mai curând cu "ph" dccât cu "r') sunt puse ~. nu are aceste cunoştinle sofisticate, ci este cufundat în interpretări primitive ale
,.
În evidenţă prin dcrivate de un tip sau altul, exact ca şi inconştientul Însuşi. Ele realiUlţii sale ["0 REALlTAl'E INTERNA]. Invers, când este hrnnit, reprezentarea
bebeluşului este cea a unui obiect pe care noi Îl identificăm cu mama sau cu
sunt oblinute prin inferenţă, pc baza datelor clinice.
FOllla.l'l11e pregel1ila/e. La această convingere se adaugă faptul că acei copii laptele ei, dar pe care bebeluşul ÎI identifică cu un obiect binevoitor din
pe care ii analiza Klein aveau fantasme orale şi anale legate de contactul stomacul său, care vrea să-i producă acolo senzaţii plăcute. După hrănire,
senzaţiile de plin produc fantasma bcatiflc(l conform c(lreia in stomacul său se
sexual. Asemenea fantasmc prcgenitale nu puteau f1 explicatc prin tcoria narci-
sismului primar a lui Freud, conform căreia, până la faza genitală, nu există găseşte un obiect extrem de binevoitor.

obiecte adevărate. Asemenea fantasme, care exprimă impulsuri înspăimântător Reflexe şi !unlusme. Când observăm că la începutul existenţei sale bebe-
de sadice, cu origine pregcnitală, constituie o dovadă Împotriva narcisismului luşul poate fi făcut să-şi Întoarcă capul şi să sugă dacă i se atinge obrazul, ne
gândim la o dotare biologică, instinctuală, şi probabil la un reflex bazat pe
primar. conexiunile neuronale timpurii din micul s(lu sistem nervos. Ne întrebăm dacă
Il. PULSIUNE. ŞI FANTASI\IĂ INCONŞTIENTA. Din partea grupului kleinian el şi simle acest incident ca unul ce implică pielea obrazului său, buzele sale
din 1943, Isaacs a formulat mai clar conccptUI de fantasmă inconştientă, Într-o şi un obiect care vine în contact cu ele. Dac(l este aşa, ce fel de experienţă are
el? În acest mod, biologicul şi psihologicul se unesc Într-un singur incident,
\ul:rare ucstinată să cristalizeze controversele dintre opiniile lui Klein şi cele
ak psihanalişlilor clasici din Vicna. Ea a declarat drept nucleu al lucrării sale: deşi sunt distincte din punct de vedere conceptual. Isaacs (J 948) descrie aceasta

'Tantasma reprezintă con\inutul primar al proceselor mentale inconştiente"


ca fiind o "singurrt expcrienl(l, nediferenliată, a suptului şi fantasmării" (p. 92).
(Isaacs, 1948, p. 82). Aceasta este o idee cuprinzătoare: orice activitate psihică
Când foamea nu este satisfăcută, furia şi teama crescânuă a bebeluşului
se baLc'lzi\ pe rela\iilc fanlasmatice cu obiectele, inclusiv activitatea de pcrcep-
46 I>IC IIONAIWI, I'SIIIANAI.II.I·:1 Kl.l:JNllNI:
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 47
der'ivă, desigur', din reacţia instinctuală, dar el le resimte ca provocate de
arllenin\<Ir'ea unui persecutor din ce in ce mai ostil, care ii atacă stomilcui, susţinea că fantasmcle sunt gratificări substitutive, atunci când mişcările
producandu-i suferinţe tot mai mari. Este o situaţie inspăimântătoare, iar pulsionale nu-şi găsesc satisfacerea. Când apar frustrarea şi tensiunea, energia
bebeluşii par să aibă de la bun inceput capilcităţile de a simţi teilmă şi furie. se descarcă mai mult prin amintiri şi prin aparatul perceptual decât prin acţiune
Conţinutul furiei este aceilstă credinţă că există in slomilC ceva răuvoitor, care musculară. Astfel, fantasma intră În joc doar in momentul suspendării gratifi-
inceilr'că să facă r5u şi să distrugă. Aceste fantilsme Înspăimântătoare sunt cele caţiei-punct de vedere mult mai restrictiv decât al lui Klein,
mai apropiilte de o manifestilre directă a pulsiunii de moarte, resimlită ca fiind Dintr-un punct de vedere susţinut foarte devreme in cariera sa, Klein
indreptată asupra unui obiect [C/t' PlJLSIUNE DE MOARTE], înfăţişa extraordinara viaţă fantasmatică ca fiind, de fapt, un accesoriu al
comportamentului orientat in cadrul realităţii. Elementele simbolice ale jocului
III. 10'.\1"1'\51\11': INC:()N~TIENTE ŞI AI',\lt·\IU sau transpunerii În act exprimau toate tipurile de relatii dintre toate tipurile de
FUIl{USIIIU e!ubu/'u/u. De 1<1 bun Început, bebeluşul este asaltat de aceste obiecte şi persoane: "Pentru Fritz, atunci când scria, liniile reprezentau şosele
situaţii in care se teme că ceva, anat chiar inăuntrul său, ii face rău. Drept pe care literele mergeau cu motocicleta-pe toc-şi deasupra lor. De exemplu,
rezultat, el va Încerca să ia măsuri penlru a evita acest rău şi această situatie. 'i' şi 'e' mergeau impreună cu o motocicletă, condusă de obicei de 'j' şi se
Nu poate face prea mult; uşurarea situaţiei depinde mili ales de mamă, ce apare iubeau cu o tandreţe rar Întâlnită in lumea reală. Deoarece mergeau Întotdeauna
astfel Cil un obiect "bun" la fel de fantilsmatic [<7 5, OUlECTE INTERNE]. În impreună, cele două litere deveniseră atât de asemănătoare, încât nu exista '- -
orice caz, există ilnumite fantasme pe care bebeluşul le poate utiliza- fantasme aproape nici o diferenţă intre ele, doar inceputul şi sfârşitul-el se refera la
care pot func(iona, ca să spunem ilşa-ca apărare [<7 APĂRARE PSIIIICĂ; 9.
MLCi\NISt\IE 1)[ i\I'ĂIZi\RE PRIMITIVE]. Segill (1964) a arătat că fantasma nu este
doar reprezentarea mentală a unei pulsiuni, ci ea poate fi elaborată pentru a
reprezenta acţiuni de apărare impotriva anxietăţii [<7 8. SITUAŢII DE ANXIETATE
literele mici ale alfabetului latin-, numai că in mijloc 'i' are un punct, iar 'e'
o gaură mică" (Klein, 1923, pp. 58-59), Aceste fantasme ale organelor genitale
masculin şi feminin iubindu-se fac pur şi simplu parte din experienţa avută la
şcoală. Desigur, nişte fantasme inspăimântătoare avute la şcoală pot conduce
j I

la perturbări În invăţare, produse de teamă. Într-o prezentare de caz, Isaacs

~
TIMPlJRII]. Fantasma inconştientă a bebeluşului este legată de senzaţiile
corporille, dar, prin senzilţiile corporale şi prin manipularea lor, el poate ajunge (1943b) subliniază "cât de strâns se Împleteşte realitatea externă cu cea internă
să-şi stimuleze această lume fantasmatică spre reprezentarea unor situaţii mai in simptome, În istoria dezvoltării şi În reaqiile analitice" (p. 31). În noţiunea
tolerabile, Externalizarea obiectului "rău" [<7' PROIECnE] şi intemalizarea lor de fantasmă inconştientă, Klein şi adepţii săi au afirmat că C1U ţinut seama
obiectului "bun" [Cir' INTROIEC1IE] sunt mecanisme de apărare prototip şi sunt de conceptul lui Freud de inconştient, complelându-l şi elaborându-1.
legate de procesele prin care substanţele trec graniţele eului. De exemplu, Fantasmele inconştiente, fiind ubicuilare, sunt o categorie de fenomene cu
expulzarca fecalelor dă naştere la senzaţii-in anus şi uretră-care sunt ,~ totul diferită. Punctele de vedere asupra fantasmei diferă radical, fiecare analist
interpretate ca obiecte ce ies din lumea internă in cea externă. Mai târziu,
[
,j-
trebuind să decidă În acest sens. Pe de o parte, avcm perspcctiva psil1analizei
fantasma ajunge să fie mai puţin legată de senzatii corporale, deoarece, o dată (;. ortodoxe, cum că ceva este uri realitate, ori fantasmă; pe de altă parte, există
cu pozitia depresivă, lumea internă devine populată cu obiecte mai mult
;.:~+.
r~4
opinia că fantasma inconştientă Însoţeşte Întreaga experienţă a realităţii. De-a
lungul intregii activităti a lui Klein, ca şi a colegilor ei, investigaţiile au privit
simbolice decât concrete [or 10. POZITtE DEPRESIVĂ]. Totuşi, rămăşiţe ale
obiectelor concr'cle primitive supravieţuiesc şi sunt uneori resimţite sub fonna
~,
'",'
~t,
~,
modul În care fClntasmele inconştiente interne pătrund În "fenomenele reale"
din lumea externă şi le oferă semnificLllic; şi, totodată, modul În care lumca
]' :
sOllliltidlrilor şi <1 sl[lrilor' psihosomaticc. Anxietatea este incă exprimată şi chiar
resim\it5 ca "~ol il] stomac", iar tristeţea ca "nod in gât", ~\~. externă capătă semnificatie sub forma fantasmelor inconştiente. 1 '
Apare astfel o structură destul de complexă, in care mişcările pulsionale Teoria seduc{iei a lui Freud. Tcoria seducţiei a fost o Încercare de a pune
prirllare şi mccanismcle de apărare sunt reprezentate in inconştient de fantasme i~·
,~f.; anormalitalea unei psil1onevroze Într-o formă fiziologică (Freud, 1896). O
similare ['.p. AI'ĂIZAIZE I'SIIIICĂ; 9, MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE], traumă din copilărie cauza o traumă .fîzică unei zone din circuitul electric al
creierului, având drept rezultat apariţia unor tensiuni. Înlocuirea de către Freud
IV. F-\NT.\SI\I.-\ II':CONŞTIENT\ ŞI TEORI,.\ LUI FREUD DESPRE FANTASI\IĂ. a acestei teorii cu unCl În care traumil rezulta dintr-un eveniment imaginal
Freud descrisese anterior indcplinirea halucinatorie a dorinţei ca activitate (defor'lllat) a introdus noţiunea de fantasmă inconştient5. TraumCl perturbatoare
mentală a bebeluşului În situaţia de frustrare. Klein a adus modificări afirmând constă in fC1ntasll1a copilului că este sedus, iar nu intr-o acţiune fizică reală
c;'\ ac casta Însoţca neîncetat activitatea copilului, in orice moment. Aşadar, asupra corpului său. (Ideea lui Frcud despre o interfercnţă fizică În circuitul
tcoria lui Klein despre fantasma inconştientă a lărgit-o radical pe cea a lui electric al creierului a supravieţuit in psihiatria gener'aIă, sub forma triltamente-
frcuu, sau-aşa cum remarca Glover (1945) cu amărăciune-a desfiinţat-o. Freud lor electrice sau de altă natură fizică, deşi psihanaliza a abandonat-o astăzi I
[Caper, 1986 D, )

n t
. "~

48 DICTIONARUL I'SIIIANALlZU KLUNILNE 2. FANTASMA INCONŞTIENTA 49

F al1/aslI1ă reali/a/e. Recenta controvers~ iscat~ de Masson (1984) se


SOli DISCUŢIILE CONTROVERSATE OIN 1943-1944. Nici un alt subiect nu a
bazeaz~ pe afirmaţia c~,
de fapt, Freud şi-a reprimat teoria seducţiei fizice ocupat mai mult timp şi nu a generat mai multă patimă, În Discuţiile Contro-
produc~toare de traumă neurologică. lmplicaţia este c~ "evenimentul real" versate ale Societilţii Britanice de Psihanaliză, ca "fantasma inconştientă" [er
trebuie salvat de la uitare. Problema naturii reale sau fantasmatice a seducţiei, DISCUTII CONTROYERSi\TE]. Primele cinci discuţii au avut loc drept răspuns la
care exprima la origine conflictul dintre fiziologie şi psihologie, s-a deplasat o lucrare a Susan ei Isaacs, Na/ura şi /zinc/ia ja17/asmei (publicată mai târziu,
pe conflictul dintre realitatea externă şi lumea intern~ (În fapt, sociologie 1948). Aceasta era o expunere clară a conceptului, susţinută din plin cu citate
versus psihologie) [~- PROBLEMA MINTE-CORP; SUBIECTIVITATE], apărând ideea din Freud şi cu unele comentarii interesante culese din recenta lucrare a Annei
unei Întrepătrunderi subtile a lumilor externă şi internă. Freud care, se afirnla, se reorientase spre poziţia kleiniană în urma controversei
mai vechi (1926-1927) asupra analizei copilului [er 1. TEHNICĂ; ANALIZA
V. fANTASMĂ INCONŞTIENTĂ ŞI DEZVOLTARE. O alt~ problem~ genera- COPILULUI].
toare de confuzii este aceea că anumite mecanisme, În special introiecţia şi Din focul emoţional s-a ivit un număr de chestiuni ce vor fi rezumate sub
proiecţia, rezultă din acumularea de c~tre eu a noi aptitudini şi atribuţii. Ca şapte titluri: (1) metoda de inferenţ~; (2) narcisismul primar; (3) sofisticarea
toate celelalte procese mentale, aceste introiecţii şi proiecţii sunt şi ele repre- cognitivă În primul an de viaţă; (4) procesul secundar; (5) confuzia de termeni;
zentate prin fantasme de incorporare şi asimilare, care stau la baza mecanisme- (6) concepte şi fantasme; (7) regres ia.
lor de aprlrare şi a impulsuri lor orale primitive. Fantasmele inconştiente despre
incorporare sau expulzare au deci o influen\~ asupra a ceea ce simte subiectul (1) Metoda de inferenţă. Unul dintre argumentele folosite Împotriva lui
că ar conţine, C<Ît şi asupra acelui ceva cu care simte că se identific~ şi că Klein a Cost că nu existil nici o metodă de investigare sau verificare a existenţei
incepe eCectiv să scmene. in acest sens, fantasma este resimţită ca fiind reali- Cantasmelor În primul an de viaţă-sau de la Începutul vieţii, cum susţinea Klein
tate efectiv~, iar efectele ei sunt, În fapt, destul de reale. Din acest punct de (Waelder, 1937). Isaacs a prezentat evaluări detaliate ale cercetilrii psihologice
vedere, fantasma inconştientă este alo/puternică [er AroTPuTERNICIE]. curente asupra primului an de viaţil, subliniind in special cercetările lui
Problema filosofică a modului În care o entitate biologic~ se poate trans- .Middlemore (1941). Acesta a demonstrat, afinna ea, că la nou-născut semnele
forma, trecflnd dintr-o lume de gratificări şi nevoi corporale Într-o lume de de anxietate şi suferint~ sunt mai variate şi mai frecvente decât semnele de
gratific~ri şi semnificaţii simbolice, r~mâne nerezolvat~ [er PROULEMA MINTE- pl~cere şi multumire. Ultimele survin doar dup~ hr~nire. Ea a afirmat c~ după
CORP]. Poziţia cheie a fantasmei inconştiente, la graniţa dintre pulsiune şi trei sau patru luni acest raport se schimb!!, indicând o trecere din poziţia
reprezentarea psihică, i-a determinat pe kleinieni sil caute cu curaj, În cadrul paranoid~ in poziţia depresivă, deoarece iubirea faţă de obiect devine mai
activităţii lor clinice, o mai bună Înţelegere a simbolurilor [er FORMARE DE puternic~. Observaţiile au fost puse la Îndoială pe mai multe considerente: (1)
SIMUOL]. Fantasmele despre con\inuturile corporale reprezint~ senzaţii corpo- raportul dintre momentele de anxietate cu momentele de mulţumire este
rale primare reale. Ulterior, bebeluşul pătrunde În lumea socială a simbolurilor, incorect şi, de vreme ce În primele luni marea majoritate a timpului este
În care fantasmele sunt alc~tuite din obiecte necorporale şi nemateriale [er ocupată cu hrănirea, momentele de multumire le depăşesc pe cele de anxietate;
FORMARE DE SIMUOL]. Deplasarea de la perceperea concretă a unui obiect, (II) aceste observaţii directe asupra st~rilor bebeluşului nu pot fi coroborate de
realizată printr-o fantasm~ inconştientă, la obiectul simbolic nefizic constituie psihanaliză, metod~ aplicabil~ doar copiilor cu mult mai mari. Replica lui
un pas major În dezvoltare; el Înseamnă abandonarea formelor de reprezentare lsaacs (dezvoltat~ În Întregime În versiunea publicată a lucrării ei, În 1948) a
idiosincratice şi Înnilscute, prin intermediul fantasmei inconştiente, şi căutarea fost c!! orice cunoaştere ştiinţifică este inferenţială şi că în prezentările lui
unor semnificaţii În obiectele oferite social (simboluri). Freud privind dezvoltarea copiilor inferenţa li fost o metodă suficient de validil.
Această deplasare implică o altă schimbare: de la atotputernicia fantasmei Ea a pledat pentru faptul că, alături de observaţiile directe asupra copiilor, pot
la recunoaşterea unu i obiect ca fi ind separat şi di ferit de lucrul simbolizat şi trebuie să fie examinate concluziile psihanalitice.
(Segal, 1975) [er EGALlZARE SIMI30LlCĂ]. A continuat s~ existe o mare îndoială asupra metodei prin care kleinienii
I
i Susan Isaacs, cu pregătirea sa academică şi cu Înclinaţia sa formidabilă şi-au obţinut teoria. cu suspiciunea că Însăşi metoda interpretării profunde
creează artefacte În observaţii.
pentru dezbateri intelectuale, a abordat nallira fantasmei inconştiente. Ea a
\;{ arătat că aceasta constituie baza pentru o perspectivă complet nou~ asupra
,!,.,

\t~~f\ .
;1::
naturii minţii-ca o micl\ societate de relaţii cu obiectele. fiind strâns legată de
natura biologică a olllului, fantasma inconştientă creează o punte-practicabilă
(2) Narcisismul primar. Dupil analiştii ortodocşi, primii ani din viaţă sunt
ocupati cu gratificarea autoerotică şi narcisică, În care orice obiect constituie
ci in ic-spre problema minte-corp l'~' I'ROIlLUvlA MINTE-CORP]. doar un instrument pentru satisfacerea pulsională. Există doar o "plăcere făr~
\
sens". Iubirea pentru obiect apare de abia intre trei şi cinci ani, doar atunci
·'f\i0 1;1
'\"~
ll.
, l'
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 51
50 11ICIIONAIUJIJ I'SIIIANALI/.1:1 KI.I~INII·:NI~ II
ea a Înţeles că În structura corpului şi a impulsuri lor lui există deja o cunoaş­
putând exista fantnsme ale relaţiilor cu obiectele: "Fantasma. corolar imaginar tere intrinsecă sau Înnăscută-senza\iile corporale reprezentând un mod de a
al pulsiunii, ia locul corolarului senzorial (plăcere-durere)" (A. Freud. 1943), poslulu sub forma acţiunii [er CtJNOAşTmE iNNASCLJlA].
punct de vcdcre ce-I urmcază in mod ortodox pe cel al lui Freud, după care În urma aprige/oI' dezbateri din anii '40, problema capacităţii bebeluşului
bebeluşul poate aprecia doar calitatea de durere sau plăcere, neavând capaci- pentru sofisticare cognitivă a rămas limitată la psihologia academică şi s-au
tatea de a imagina sursele durerii sau plăcerii. Contestând prezentarea de către acumulat multe date din cercetarea academică asupra psihologiei bebeluşului
Isaacs a dovezii fantasmei inconşticnte din primul an de viaţă al bebeluşului, (Trevarthen, 1980; Chamberlain, 1987). Procesele numite de Trevarthen "inter-
Barbara Lantos (1943) a afirmat: "Faptul că el [bebeluşulJ poate să recunoască subiectivitate primară" sugerează, intr-adevăr, că există foarte de timpuriu o
persoane, că-şi dă seama de ven irea sau plecarea lor şi Îi este teamă să nu le sofisticare În relaţiile cu obiectele, ceea ce îi combate pe detractorii lui Klein.
piardă, că reacţionează În consccinţă este, În opinia noastră, legat de dezvol- De asemeni, cercetările sugerează că există un foarte puternic simţ al realitătii
tarea aparatului senzorial şi mental, fără a presupune existenţa fantasmelor." În contextul emoţional al relaţiei bebeluş-mamă, ceea ce ar contrazice descrie-
Aici disputa pare să se Învârtă În jurul distincţiei dintre simpla Înregistrare rile lui Klein despre relaţiile solipsiste cu obiecte fantasmate. Evidenţa suge-
perceptuală şi mnezică a obiectelor, pe de O parte, şi capacitatea de a concepe rează că În realitate bebeluşii sunt mai sofisticaţi decât afirmă atât Klein, cât
cu ele sau prin ele activităţi dorite. Problema se transfonnă astfel intr-o dezba- şi criticii săi vienezi. Lichtenberg (1983) şi Stern (1985) au început să exami-
tere asupra momentului În care bebeluşul face conexiuni Între aceste imagini neze această literatură, pentru implicaţiile ei psihanalitice.
percepute şi memorate şi recunoaşterea lor afectivă ca surse, iubite sau urâte, --1
de plăcere sau suferinlă. (4) Procesul secundar. Psihanaliştii ortodocşi definesc activitatea mentală ,...o,
I
inconştientă ca fiind un proces primar, adică un proces bazat pe condensare şi
(3) Sofisticarea În primul an dc viaţă. A existat o Îndelungă dispută deplasare, ca În logica şi simbolismul viselor. Ei afirmă că noţiunea lui Klein ~·l
privind vflrsta la care o funcţic dcvinc la fcl de sofisticată ca În fantasmă. de fantasmă incollştientă conţine indici ai unei negaţii, ai unei concepţii a
Sofisticare retrospectivă. Împotriva opiniei lui Isaacs s-a adus argumcntul timpului şi unei intcracţiuni Între impulsuri-toate fiind calităţi ale activiUlţii
că, dcoarece copiii de o vârstă mai Înaintată au realmente aceste fantasme, mentale din procesele secundare care, se presupune, nu apare În inconştient, cel
complexul CEdip a fost afectat de regresie. Copilul de trei-patru ani este anxios puţin În primul an de viaţă. Anna Freud a respins ideea unui "eu-plăcere
cu privire la relaţia părinţilor şi, sub presiunea frustrării, regresează spre timpuriu" integrat, care părea să reiasă din teoria fantasmei inconştiente, ce
dorinţc şi impulsuri orale, care Îi colorează astfel teoriile referitoare la ceea ce trebuia să presupună un eu care să aibă fantasme. În replică, Isaacs a citat
fac rllrin\ii săi ÎmfJfcună. Accasta este o formă de "sofisticare retrosrectivă". fragmente din Freud, care sugerau punctul ei de vedere că un aparat psihic În
Ea a constituit unul dintre cclc mai durc argumcntc impotriva rărcrii lui Klcin care se dcsfăşoară doar procese primare estc o ficţiune (Frcud, 1900) şi că
că fantasma apare in primul an de viaţă. Waeldcr (1937) loveşte direct la ţintă, există o anumită organizarc in funcţionarea incollştientlllui. Ea a afirmat că a
comentând: "Acest argument mi se pare tot atât de convingător ca şi cum s-ar recunoaşte existenţa dorinţelor orale În primul an, dimpreună cu memoria
insista că Hamlel sau Leal' de Shakespcare trebuie să fi existat in mintea lui conştientă a experienţelor-cum făcea Anna Freud În scrierile sale-, dar a nega

I
deja din copilărie" (p. 429). Cu toate acestea, Emest Jones (1943) răspunde
muşcător: "O regresie inapoi spre neant nu are nici un sens. Astfel, când
Waelder vorbeşte despre extraordinare fantasme canibalice ca fiind obişnuite
la vârsta de trei-patru ani, dar le illribuie regresiei, asta nu-mi spune nimic,
funcţia fantasmei este inconsistent din punct de vedere teoretic. Această dez-
batere pare să se fi redus la o dispută Întrucâtva sterilă privind ceea ce a spus
Freud În realitate şi ceea ce a vrut el să spună. o
I
q
dacll nu prcsupunc o reÎnvicre a fantasmelor orale corespunzătoare dc la vârsta (5) Confuzia de lermeni. A existat o mare preocupare legată de scăderea \
dc, să zicem, şase luni; dc ce pe un coril dc patl'll ani trebuie să-I apuce brusc, preciziei in tcrmillologi'l psihanalitică stabilită-de exemplu, critica Annei
1
pentru prima oară, dorinta dc a mânca sâni-depăşeştc ruterea mea de ÎI1\ele- Freud, prezentată mai sus, asupra proccsului primar şi naturii inconştientului.
I gere." Părerea sa este că o regresie la fantasmele orale de acest tip implică o Glover (1945) a rcspins teoria fantasmci inconştiente pc motiv că adună, mai
I
I
regresie la fantasme avute În faza orală. mult sau mai pu\in, to\i termenii psihanalitici cunoscuţi Într-unul singur, redu-
Sofisticare cO,r?l7itil·ă. S-a sus\inllt că fantasmele de rupere În bucăţi. de ;,1 când astfel teoria psihanalitică la zero. În pierdere, credea el, erau conceptele
I
1 j omorâre, de Înecare a mamei şi aşa mai departe sunt mult prea sofisticate
~.
de succesiune a fazelor libidinale, de regresie şi fixaţie şi complexul CEdip.
I
pentru mintea unui copil de un an. La această vârstă, bebeluşul nu are de unde r~::'
~i Marjorie I3rierley era ingrijorată. Dcşi recunoştea că argumentele lui
\ şti ce Înseamnă a ucide şi a muri. Isaacs (1948) a Îacut mari eforturi să Înfăţi­ Isaacs bazate pe continuitate genetică erau convingătoare, extinderea termenu-
\ şeze primitivismul fantasmclor-nonvcrhale, nonvizualc, fantasmă resimţită
......
-
, lui de fanlaSlllă asupra tutllfor aspectelor activităţii mentale din trecut şi la baza

.'~ somatic-, aflrmând că există o cunoaştere dobundită fI1ogcnetic. Prin aceasta, "
ţi
Ij, ~'
52 UICIIONI\RLJI, I'SIIIANAI.IZU KI,CINICNE

intregii activităţi mentale din prezent a pacienţilor insemna ştergerea impor-


tantei distincţii dintre stadiile timpurii şi cele ulterioare-de exemplu, dintre
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 53

analiză clasică susţineau că mişcările pulsionale timpurii Îşi exercită influenţele


de mai târziu ca rezultat al regres iei, Isaacs a scos În evidenţă că, recunoscând
1 O
t
stadiile timpurii ale complexului lui CIdip şi cele ulterioare [cr 4. COMPLEXUL influenţa dominantă a acestor stadii timpurii, în repetiţiile ulterioare se văd
([DIP]. funcţionarea şi contextul mecanismelor de apărare foarte vechi [<7 9. MECA-
Isaacs a respins afirmalia, susţinând că descoperirea unor factori importanti NISME DE APĂRARE PRIMITIVE]; deci, importanta regresiei constă În includerea
pentru dezvoltarea unei stări sau organizări psihice specifice, cum este configuraţiilor defensive din stadiile timpurii la care are loc regresia.
complexul CEdir, nu scade din importanţa conceptului de complex CEdip, ci îi Glover a rămas neclintit în ideea că lărgirea semnificatiei termenului de
sporeşte intr-adevilr Înţelegerea. De pildă, a afirmat ea, Klein a mărit mult fantasmă dincolo de satisfacţiile regresive şi halucinatorii face alţi termeni
importanţa complexului CEdip ari'ltând ci'l inOuenla lui apare mai devreme şi că rcdundanti. Fnnlasma inconştientă de tip primitiv, activă permanent, ar părea
aspecte imrortante ale bebeluşului pregenital sunt legate de complexul CEdip. să elimine conceptul de puncte de fixa\ie şi de regresie a libidoului sau de
regresie a relaliilor obiectuale de la forme târzii la forme mai vechi.
(6) Concepte şi fantasme. Glover a descris ceea ce el a numit "dependenla Fixa{ia permanentă. S-a afirmat că susţinând importanţa fantasmei incon-
[lui Klcin] de un fel de antropomorfism psihic... În special in confundarea ştiente in fiecare stadiu, Începând cu cel mai timpuriu, şi subliniind primatul
concertelor aparatului rsihic cu mecanismele psihice" (Glover, 1943). Dacă fantasmelor stadiului oral (Încorporare, introiecţie etc.), metapsihologia lui
mecanismele de introieC\ie şi proiecţie sunt făcute pentru a transmite semnifi- Klein ajungea la o fJxaţie permanentă la stadiile timpurii. Aparitia fantasmelor
caţia fantasmelor (de Încorporare şi expulzare), atunci există o imbinare a legate de impulsuri orale, annle şi genitale se credea că elimina complet
observaţiei obiective cu trăirea subiectivă a pacientului. regresia, câtă vreme Klein abandonase conceptul de progresie prin aceste faze
Şi E3rierley era ingrijorată de omiterea experienţelor prin folosirea concep- [er L113IDO].
telor; ea pleda putem ic pentru ca "prezentarea experienţei să ri'lmână distinctă Folosirea unor fantasme Împotriva altor fantasme-de pildă, dezvoltarea
faţă de prezentarea, dedusă din experienţă, a condiţionării obiective a experien- fantasmelor genitale ca mijloc de a rezolva sadismul pregenital [@'" DEZVOL- ţ
ţei" (Brierley, 1943). Această dezbatere, deşi doar atinsă În Discuţiile Contro- TARE]-elimină de fapt modelul economic al conservării calitative a energiei [<7 i~.
versate, al'e semnificaţii adânci in filosofia ştiinţei şi în poziţia specială a acelor MODEL ECONOMIC]. ţ~

ştiinţe care concer subiectul uman ca opus obiectului inanimat. De exemplu, "Enclava" !lIi G!over. Glover insista că ideea fantasmelor de tip primitiv \

lr
ţ',
./.
Ileimann (1943) a arătat cii mUllca desfaşurată de psihanalist constituie un caz active permanent În inconştient era nefreudiană, EI a conceptualizat-o ca o
special: este o ştiinţă obiectivă a subiectivului [<7 SUl:lIECTIVITATE]. enclavă de activitate mentală primitivă, care continuă inconştient Într-un mod ~
De vreme ce fantasma producea confuzie Între prezentarea obiectiva şi cea ~.i •
cumva separat. EI a evidentiat caracterul eretic al acestor idei, argumentând că iti
~s
subicctivă. I3rierlcy <1 suger~11 Ull lel"l11en altcrnativ, "semnificaţie", care sa ofere :..1: dacă aceasti'l enclava primară este rreeminentă, complexul CEdip este automat t
ţ.

II ·~
o dislillcţie cl'lI'ii. Termenul "scmnificaţie" precizează aspectul subiectiv al retrogradat din pozilia sa cheie În psihanaliză. Această critică a deplasării f.
fanlasmei inconştieille şi o diferenţiază de aspectele pulsionale şi obiective complexului CEdip este tralată mai târziu [@'" 4. COMPLEXUL (EUl!'). Nici un alt ~
(vezi şi IZycrort, 1966). lsaacs nu a rost de acord şi a decis sa păstreze terme- ~~;' ~
analist nu a sprijinit această critică particulară, iar adversarii kleinieni din
nul "fantasmă", În parte, deoarece forţa conceptului părea si:l stea în faptul că ~~~ ~
Q !~j:, timpul Discuţiilor Controversate au acordat putin timp unei dezbateri serioase ~.
;~r el cuplinde al<ît aspectele biologice dlt şi cele psihologice de la baza activităţii cu Glover, respingându-i critica În intregime, ca ad /w/Ilil7em.
mcntale. Totuşi, Mellzcr (1 SIn) a comentat despre nevoia de a evidenlia Ironie a soartei, e posibil ca timpul să fi fost totuşi În favoarea lui Glover.
f
1

f aceastfI schill1bal'e in Illetapsihologie: "Aşa cum cadrul de refcrinţă a lui Freud,


la originc neuropsihologic, a devenit pur psihologic, ideea cvasifiziologică a
'energiei psihice' a trebuit inlocuită cu conceptele pur mentale de 'semnifi-
Ideea unei enclave separate (prin clivaj) a revenit-în literatura kleiniană. Chiar
Klein a ajuns să Întreţină ideea că există o zonă, extrem de primitivă, de
obiecte timpurii (Klein, 1958) [<7 7. SU!'RAEU]. Mai târziu, Rosenfeld (1971), I
1 \[~ caţie' şi 'vitalitate'" (p. I J 1). în cadrul investigaţiilor sale privind manifestările clinice ale pulsiunii de
moarte, a înfăţişat un fel de "bandă mafiotă" internă, neintegrată restului
~
l'
personalităţii. În Marea Britanie, acest mod de structurare a personalităţii a
; .1 (7) H.egresia, Înainte de Klein, fantasma insemna o regresie a libidoului
\ . produsă de frustrare, care excita aparatul perceptual, provocând halucinaţii sau devenit un punct central al gândirii kleiniene contemporane [er STRUCTURĂ].
dezvoltând fantasme În gândire. Isaacs a arătat că teoria fantasmei inconştiente În pofida patimilor, orgoliilor rănite şi socotelilor revanşarde, în aceste
altcl'a semllilic<l\i<l ['cgrcsiei, cfltă vreme fantasmcle inconştiente de la începulul Discuţii s-au pus numeroase probleme de imrortnntă fundamentală. Deşi
vieţii sunt permanent activc şi stau la baza tuturor stadiilor ulterioare de dez- procesele verbale ale Discuţiilor Controversate daw impresia că Isaacs, cu
voltarc (cflrma le dau selllnifICa\ie). Deşi Freud, Abraham şi Întreaga psih- meloJa sa acadcmic antrenată rcnlru dezbateri, şi-a Învins, in general, oponen-
.,1:
54 DICTIONARUL PSIIIANALlZEI KLEINII:NE 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 55 -1

ţii, de rapt aceste prubleme nu au rOSl realmente rezolvate. După cum se ştie, Ileilll;llln, l' (1943), Conlrihulion 10 the Conlroversial Discussions 1943-1944 01' Ihe
in Socicwlea [hiwnică de Psihanaliză s-a realizat un ilcord nescris pentru I3rilish Psycho-Anal)'lical Sociely. IVezi King & Sleiner (Eds.), The Frelld-Kleill
ÎIllrăqil'eil membrilor in trei grupuri (Kleinienii, Grupul Independent şi Grupul COlllruversies 19./1-/9./5.J
B al rreudienilor ortodocşi) şi distribuirea puterii aceSlora in loale comisiile Isaacs, S. (1943a), Conlriblilioil to the Conlroversial Discussions 1943-1944 of lhe
societălii (Steiner, 1985; Grosskurth, 1986). În schimb, Discuţiile au servit la 13rilish Psyc!lo-Analytical Sociely. [Vezi King & Steiner (Eds.), The Freud-Klein
Îngroparea dezbaterii "ştiinţifice" Între grupuri, cu foarte puţine angajări ulteri- Conlroversies 19-11-1945].
oare. Prin urmare, multe dintre aceste chestiuni controversate, deşi par demult - - (1943b), An acute psychotic anx iety occurring in a boy of four years, Inl. 1.
uitate de ambele părţi, stau Încă la originea divergenţelor actuale dintre Ps)'cho-Alla/, 2<1, 13-32.
kleinieni şi psihanaliştii clasici sau ai psihologiei eului. - - (1948), The nature ano I'unction of p!lantasy, in: Klein, M., Ilei1llann, r, Isaacs,
S. and Riviere, S. (Eos.), Developmel1ls ill I'sycilu-/ll1alysis, London, 1I0garth
Ahral1alll, K. (1921), Contribulioll lO a discussion on lic, in: Abraham, K., Selecled Prcss, 1952, pp. 67-221; lucrare prezentată inilial În 1943 la Controversial
/'opers OII I'sycilo-Alla/ysis, LOIlUOIl, Ilogurtil I'ress, 1927, pp. 323·325. Diseussions 01' t!le 13ritish I'sycho-Analytical Sociely 1943-1944 [vezi King &
13alilll, M. (1943), COlllribulion 10 lhe Conlrovcrsial Discussions 19<13-194<1 of th~

1lr
Sleiner (Eds.) The Frel,d-Klein Conlroversies 19./ 1-1945 J; publicată inilial in 1111.
13rilish Psycho-Analylieal Sociely. [V~zi King, 1', Sleiner, R. (Eds.), 7he Freud-Kleill 1. Psycho-Ana/, 24, 73-97.
COlltroversies /9.f1-/9./5, London, Roulledge. J Jones, E. (1943), Contribulion to the Conlroversial Discussions 1943 -1944 of the
Brierley, ivI. (1943), Contribution 10 1l1e Conlroversial Discussions 1943-1944 of lhc 13ritish Psycho-Analylical Society. [Vczi King & Stciner (Eds.), 7he Freud-Klein
Brilish Psycl1o-Analylieal Sociely. l Vezi King & Sleiller (I.:ds.), Tile Freud-Kleill COll/roversies 19./ 1-19./5].
COlllroversies 19./1-1945.] Klein, M. (1920), Dezvoltarea unui copil, SMK, 1, pp. 1-47.
- - (1951), Trends il1 Psycilo-Allalysis, London, Hogarth I'ress. - - (1923), Rolul şcolii in oezvoltarea libidinală a copilului, SMK, 1, pp. 55.71.
Caper, R., IlI/malerialfacls: Alelanie Kleill's developmel1l ofpsycho-al1alysis, NOr1hval~, - - (1925), O contribulie la psihogeneza ticuri lor , SMK, 1, pp. 101-119. 1
NJ, Aronson, 1991.
Chamberlain, D. (1987), The cognitive newbolll, Sr. 1. Psycholher., 4, 30-71.
Fercnczi, S. (1921), f'sycho-analytic observations on tic, in: Ferenczi, S., Furlher
- - (1929a), Personificarea in jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
- - (1929b), Siluatii infantile anxiogene reAectate intr-o operă de artă şi in impulsul
creator, SMK, 1, pp. 201-208.
J)
Contribulions 10 Ihe Theory and Technique of Psycho-Al1alysis, London, Hogar1h
Press.
!'reud, A. (1943), Con Iri bUlion to lhe Controversial Discussions 1943-1944 of lhc
~~:.,

i~,
- - (1958), Asupra dezvollării funcţionării mentale, SMK, III.
Lantos, B. (1943), Contriblltion to t!lc Conlroversial Discussions 1943-1944 of thc
13ritish Psyc!lo-Analylical Sociely. [Vezi King & Steiner (Eds.), 7'he Freud-Kleill
j,
~~
Ilrilisl1 I'syc!lo-Analylieal Sociely. [Vezi Killg & Sleiner (Eds.), Tile Frelld-Klein i, COlllroversies 19.//-/9./5.]
.~"'., 1
CUlltroven'ies 19./1-19./5.J
Freud, S. (1896), T!le aeliology of !lysleria, ES, III, pp. 189-221.
f;1,
'V<.
Lichlenherg, J. D. (1983), /'sychn-/Illalysis al/(IIII/allt Uesearc!J, Ilillsdalc, NJ, Analytic
I'ress. ]
- - (1900), 7'1ie IlIlerprelalion of Dreallls, SE, IV-V. [llIlerpre/Qrea viselor, trad. de Masson, J. (1984), Frelld and the Assaull on Trlllh, London, Faber & Faber.
L. Gavriliu, Bucureşli, Ed. Şliinlifică, 1993.J Meltzer, D. (1973), Sexual Slales of Mind, Per1h, C1unie Press.
- - (1914), On narcissislll, ES, XIV, pp. 67-107
- - (1915), The Uncollscious, ES, XIV, pp. 159-215.
- - (1926), IlIliibiliollS, SylllplOIllS alld Allxiely, ES, XX, pp. 77-175.
Middlc1ll0re, N. (194 J), 7'he Nursing Couple, London, I farnis!l Ilamilton.
Rosenfcld, Il. (1971), A clinical approach tu l!le ps)'cho-analylic theory of the life and
oeath inslincts: An illvestigalion inlo the aggressive aspecls of narcissism, Inl. 1.
J> I
Glover, E. (1932), On t!le aeliology ofdrug addiclion, In/. 1. Psycho-Al1al., 13,300· Psycho-/illal., 52, 169-178.
307.
- - (19<13), Conlribution to the Conlrol'ersial Discussions 1943-1944 of lhe British
Rycroft, C. (1966), Illlroduction: Causes and meaning, in: Rycroil, C. (Ed.), Psycho-
Analysls Observed, I.ondon, Conslanble, pp. 7-21.
J11
Psycho-Analylical Socicly. [Vezi King & Sleiner (Eds.), rhe Frelld-Klein Segal, II (1957), Noles un s)'il1bul-l'ollllalion, /11/. J Psycilo-Atlal., 38, 391-397;
COlllroversies 19./1-19-15.J republicat (1981) in: The H'ork of flatll1a Segal, New York, Jason Aronson, pp.
- - (1945), An exall1ination of t!le Klein systell1 of chilo psychology, Psychoanal. 49-65. :1
Sllidy ehi/d, 1, 3-43. - - (1964), Itllrodllction 10 Ihe Work of Melanie Klein, Lonoon, lleinemann; London, I

~I
Grosskurlh, l' (1986), Melal1ie Klein: /fer World alld heI' WorA:, Ilodder & Stoughton, Ilogarth l'ress, 1973.
LOI1lJon. ILI/lllea şi opera Ale/alliei Kleill, Irad. de L. COlri1u, in pregntirc la Eu. Sleiner, It (1985), Sorne Ihoughls aboul lradilion ano changc arising I'rom an exall1i-

~
S. Freuu.1 nalionol'the Ilrilish I'sycho-Analylical Socicly\ Conlrovcrsiul Discussiuns i9<1J-

-.ţ
,:~

i
I

56 DICTIONARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE


'1
. ~
.~
j

1')<14,1111. /(ev. flsyclzu-l1l1al., 12,27-71. !1


SIl:rJl,1). (1')85), 'llIe IlIlerpersullal JIIorld ofllze Infanl, Ncw York, Bnsic 8ooks.
Trc:vnnilc:n, C (1 ')80), Tilc: foullt1cItiolls of intc:rsubjC:l:livily: Devclopl11cnt of inter-
personnl nnu co-operative ulluc:rslnlH.ling ill infanls, in: Olson (t:d.), The Social
3. Agresivi tate, sadisn1 şi pulsiuni parţiale
FOlllldolions of Langlloge Cllld Tiz o IIglz 1, Ncw York, Nonon.
Definiţie, În teoria lui Freud asupra sexualităţii există un număr de componente ale
Wncluc:r, It (1 ')37), Tilc rroblcll1 of lilc gCllcsis of ps)'cilicnl conflict in enrliest
libidoului-iubire orală, anală şi genitală; heterosexualitate şi homosexualitate;
illfnncy, 111I. J Psyclzo-;II1C1I., 18,406-473.
sadism şi masochism; voaiorism şi exhibilionism. Mişcarea libidinală era un
amestec complex al acestor componente, cu accente diferite pe una sau alta in
diferitele stadii de dezvoltare. Klein a arătat că dezvoltarea secvenlială, aşa cum
este văzută in analiza adultului, este in mare măsură exagerată şi că in primul an
de viaţă există o comprimare a tuturor componentelor. Aceasta nu exclude o
dominanţă de fază, in care o componentă predomină asupra altora, dar Klein
prezintă o situaţie in care toate tipurile de componente sunt mai mult sau mai pulin
prezente În majoritatea stadiilor.
Ea a mai arătat că la copil sadismul are o importanţă enormă, În această opinie
urmându-/ pe Abraham, care studiasc fazcle agresivităţii la inceputul vielii. Klein
a considerat că ngresivitatea este, in ultimă instanţă, factorul critic in dezvoltare sau
in inhibarea ei. Ea a ajuns să o vadă ca o manifestare a pulsiunii de moarte.
Cealaltă pulsiune parţială care a devenit importantă pentru ea a fost cea epistemo-
tilică (legată de voaiorism şi exhibiţionism),

Cronologie
I92D-Descoperirea puternicului sadism al copilului mic (Melanie Klein, Inhi-
bilii şi dificllltăli la p"bertate, 1922; Melanie Klein, Tendinle criminale
la copii normali, 1927).
1927-0riginile timpurii ale supraeului, vinovăţiei şi remuşcării (Melanie Klein,
Dezvoltarea timpllrie a conştiinlei la copil, 1933).
1929-Situaţii de anxietate infantile (Melanie Klein, SitllGlii infantile anxiogene
reffectate Într-o operă de artă şi În implllslIl creativ, 1929).
1932-Sadismul ca manifestare a pulsiunii de moarte (Melanie Klein, Psihana-
liza copiilor, 1932).
1935-Poziţia depresivă (Melanie Klein, O contribulie la psihogeneza stărilor
;,'." muniaco-depl'esive, 1935) .
",.
(::

Când şi-a Început Klein activitatea, În perioada 1918-1919, teoria freudiană
ortodoxă se baza foarte mult pe modelul de dezvoltare a fazelor sexualităţii
"

~:
.,.
infantile. În sexualitate existau mai multe pulsiuni parţiale, iar in dezvoltarea
>7'
sexuală a copilului, mai multe faze (Freud, 1905).
~!<;,
(o) Componentele-iubire orală, anală şi genitală; heterosexualitate şi homo-
~~: sexualitate; voaiorism şi exhibiţionism. Toate aceste grupuri pot fuziona intre
~.
1.,;>.
ele şi fiecare are un mod activ şi unul pasiv de manifestare.
(b) Fazele-{a) in primul an-oralitate; (b) in al doilea an-analitate; (c) de
la trei la cinci-şase ani-gcnitalilate; (d) de la şase până la pubertate-faza de
(:\
1~ ~
{-;.
\'

1':
58 lJlCllONARUL I'SIlIANALlZLI KU.INIL:NE
3. AGRL:SIVITATE, SADISM ŞI PULSIUNI PARTIALE 59

latenţa; (e) de la pubertate până la vârsta adultă-adolescenţa. Aceste faze ale


masivă a functiei simbolice (Klein, 1930); aceasta a făcut-o să presupună că
libidoului se succed În mod natural. Alte componente ale libidoului s-au supra- a descoperit din intâmplare natura psihozei [Cd' PARANOIA; PSlllozA).

~I:
pus acestei cronologii. O semnificalie specială o aveau componentele sado-
Inllibarea curiozita\ii era puternică in special la copiii psihotici sau pre-
masochiste, pc care Abraham a Încercat să le clasifice În faze similare. Aceste
psiholici. Se părea că această descoperire avea o mare importantă pentru
faze ale sadismului se suprapuneau peste fazele orală, anală şi genitală, de fapt
intelegerea tulburărilor psihotice care, se ştia, includ dificultăti În formarea
despăqind-o pe fiecare În două, stabilind astfel ceea ce Abraham numea un
corespunzătoare a simbolurilor. Freud a făcut o distincţie intre reprezentarea
"program" al dezvoltării libidoului (Abraham, 1924) [er SADISM; Ul3IDO).
cuvântului şi reprezentarea lucrului (Freud, 1915), ipoteză emisă in cadrul
CONTHlllllTIA UII KLEIN LA TEOH\,\ I'lILSlliNILOH. La inceputul activităţii
studiului schizofreniei: "Dacă punem acum această constatare [forma ciudat de Il
concretă a simbolurilor În schizofrenie] alături de ipoteza că in schizofrenie
sale, Klein a accept al teoria pulsiunilor parţiale, dar observaţiile ei făcule pc
copii au scos la iveală anumite diferenţc faţă tle programul de dezvoltare
ob\inUI din analiza pacien\ilor adulţi, Ea a adus patru contribuţii principale:
investirea În obiecl dispare, vom fi obligati să modificăm ipoteza, adăugând că
investirea in reprezentările prin c/Ivânt a obiectelor se păstrează" ( p. 20 1).
l"i 1
Klein a realizat posibilitatea de a găsi originea acestei probleme, aşa cum I
(1) in primul rând, Klein a observat că un copil işi pune intrebări din apărea ea la copi 1.
simplă curiozitale (ea a numit-o "componentă epistemofilică"--echivalentă cu
voaiorismul/exhibiţionismul lui Freud). Ea credea că, in esenţă, curiozitatea
în incercarea de a exprima fantasme de un tip sau altul in joc sau intr-o l:i
altă activitate simbolică, există un proces de externalizare. Extemalizarea este
aceasta privea scena originară, sexualitatea părinţilor şi organele lor sexuale,
(2) in al doilea rând, şi legat de primul aspect, este vorba de componenta
sadică. Această manifestare şocantă la copil a unor fantasme inspăimântătoare
pare să fie produsă de curiozitatea sexuală frustrată. in orice caz, ea are conse-
legată de procesul de expulzare sau proiecţie, ca apărare impotriva conflictelor
interne intolerabile şi a pedepsei din partea supraeului sadic. La cruzimea
acestui tip de situaţie inlernă se referea Klein (1930) când scria: "Această
l;1 I
apărare, În raport cu gradul de sadism [din situatia internă], are un caracter I
cinţe profunde, putând constitui, de pildă, factorul de bază În paranoia şi
violent şi difera În mod fundamental de mecanismul ulterior al refulării. În
psihoză. Semnificaţia termenului de "sadism" provine, in scrierile lui Klein, de
la Freud şi mai ales de la Abraham. Termenul derivă din impulsul sexual
pcr'vers, În special de la nivelul oral sau anal. in gândirea lui Klein, "sadism"
raport cu sadismul propriu subiectului, apărarea implică expulzare, pe când cea
in raport cu obiectul implică distrugere. Sadismul devine o sursă de pericol
JI
·-·i
I
a devenit tot mai mult sinonim cu orice formă extremă de agresivitate.
deoarece uşurează anxielalea şi, de asemenea, pentru ca armele utilizate pentru
a distruge obiectul sunt simţite de către subiect ca fiind Îndreptate totodată spre ~i~ I
~ (3) Spre deosebire de Abraham, la care programul fazelor libidinale
propriul sine .. eul complet nedezvoltat este confruntat cu o sarcină care in J 1
devenea tot mai precis, Klein a constatat din observarea dezvoltării in mers a acest stadiu il depăşeşte eomplel. .. " (p. 210).

- copiilor ca razele apar imprecis ordonate şi, În fapt, deseori suprapuse. 1


1,
(4) in slirşit, În 1932, Klcin a revenit asupra fantasmelor sadice care o
şocaseră at{ll de mult şi car'e au dus la conl1ictul cu Freud. Sadismul n-a mai
(2) Sadism. LegMura timpurie dintre impulsul epistemofilic şi sadism este
foarte importantă pentru intreaga dezvoltare mentală. "Aceasta pulsiune... se ]~
~
fost considerat o componentă a libidoului, ci o pulsiune separată, dobândită
preocupă mai Întâi de corpul matern, care se presupune a fi scena tuturor
pr'in naştere. Prin aceasta, ea adopta teoria lui freud despre pulsiunea de
proceselor şi dezvoltărilor sexuale, Copilul este inca dominat de situarea anal-
( moarte. Totuşi, În timp ce Freud vedea pulsiunea de moarte ca fiind clinic
sadică a libidoului, care ii trezeşte dorinta de a-şi Însuşi conţinutul corpului.
tăcută, Klein susţinea că viaţa fantasmatic sadică a copiilor este o manifestare

I clinică a pulsiunii de moarte.


Astfel, el incepe să fie curios in legătură cu ce anume contine corpul, cum
arată etc. Deci, pulsiunea epistelllofilică şi dorinla de a lua in posesie ajung
deslul de devreme să ne inlim legate intre ele şi, simultan, cu sentiillentui de
(1) EpistcnlUlilie. in timpul activilt'l\ii sale tle Început, Klein a arătat că
vinovălie gencral tlc conflictul n;dipian incipient" (Klein, 1928, p. 179).
Interprctările Îlltrebărilor şi fantasmelor copiilor privintl scena originară elibe-
1,).'

I ,
';'
A Învăţa, spunea Klein (1931), reprezintă o intruziune În corpul mamei şi,
rau un adevăl'at şuvoi de fantasme. Ea a consitlerat aceasta drept o eliberare a ,~
I LII11asmelor inhibate despre scena ol·iginară. Era evident că dorin!a de a şti şi
'o
aşadar, se leagă de anxielatea provenită din fantasma penelrării sadice a mamei
["" 8, SITUATII DE ANXIl::IAIE TIMPURII]: "Copilul se aşteaptă să găsească
~:
','
I
~t; I
curiozitatea cOllstituiau o puternica pulsiunc primilivă şi originară [(jJ'
[I'IS·II:'~101'11.l1:.J. Acest subiect a inceput să o intereseze din două raţiuni teore-
~:~
~:
Înăuntrul mamei: a) pcnisul tatălui; b) excremente şi c) copii; şi el echivalează
aceste lucruri cu substante comestibile. Potrivit celor filai timpurii fantasme
tice. În primul 1'{lI1d, tehnica ei in care folosea jucării şi jocul a determinat-o
(sau 'leorii sexuale') privind coitul parental, penisul lalăiui (sau Întregul său

~
,\ să se concentreze asupra naturii simbolismului [,,,.. 1. TEiINICA; I:UIZMAIU:' III
corp) devine incorporat in lllamă În timpul actului. Astl'cl, atacurile sadice ale
,i''1
~. '
SI~III()I.I. În al doik~l r~l\tl, În anumite cazuri s-a văzut conl'runtaU\ cu o absenţă '~,'
'v·
id' copilului ii au ca obieCI tleopotrivă pe lată şi pc Illal\lă, Cal'e sunt in fantasma
, L" ?~
\"" 3
lx~"
>;·)':f'
ih.
'>'i
60 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE 3. AGRESIVITATE, SADISM ŞI PULSIUNI PARŢIALE 61
I!"'r.,

lui muşcaţi, sfâşiaţi, tăiaţi sau striviţi in bucăţele. Atacurile ii produc anxietate, care impulsurile agresive influenţează dezvoltarea este de a promova o
deoarece ii e teamă ca nu cumva să fie pedepsit de ambii părinţi; această înaintare a eului spre impulsurile (stimuIările) genitale, cu scopul de a mobili-
anxietate este internalizată în urma introiecţiei oral-sadice a obiectelor, fiind za sentimentele de iubire. Astfel, sentimentele agresive pot, la fel de bine, să
astfel îndreptată către supraeul timpuriu" (Klein, 1930, p. 209). întărească sau să inhibe dezvoltarea; sau chiar, uneori, să determine o inaintare I
Dovada clară a agresivităţii copilului mic a tulburat-o: "Ideea unui copil de prematură, cu diferite consecinţe. Aşadar, Klein a avansat opinia controversată ii
şase-doui:isprezece luni care încearci:i să-şi distrugă mama prin orice metodă că, În aceste stadii foarte timpurii, ceea ce determină cursul sau blocarea li
dezvoltării este impactul impulsuri lor agresive [<7 LI rJI DO; DEZVOLTARE].
,1

avută la dispoziţie de sadism-cu dinţii, unghiile şi excreţiile sale, cu întregul li ~!


său corp transfonl1at fantasmatic în tot felul de arme-produce o imagine Înspăi­ Klein a iniţiat revizuirea perspectivei clasice asupra complexului CEdip şi
a originii supraeului tocmai pe baza evidenţierii fantasmelor pregenitale [<7 4.
{ mântătoare, ca si:i nu spun incredibilă pentru mintea noastră. Şi aşa cum ştiu
din propria-mi experienţă, este dificil să determini pe cineva să recunoască că
o asemenea idee respingătoare corespunde adevărului" (Klein, 1932, p. 130).
COMPLEXUL <EDIP; 7. SUPRAEU].

l
~
Fiind o constatare atât de neaşteptată pentru ea, Klein s-a concentrat mai (4) Pulsiunea de moarte. Mai târziu (incepând cu 1932), Klein a consi- fi
mult sau lllai puţin exclusiv asupra acestui subiect În primii ani de practică derat că sadismul este maxim pe tot parcursul primului an. Această extindere J,

clinică.
Cerc vicios. Preocuparea specialăpentru agresivitate, unnată de consecin-
a concepţiilor sale a rezultat din adoptarea, În 1932, a ideii pulsiunii de moarte
ca sursă primară a impulsurilor agresive, de la bun început: "o deflectare în ~
~
I( ţele legate de răzbunare, care stârnesc frică şi Încă mai multă agresivitate, se
autoperpetuează. Atacurile asupra persecutorilor îi fac nu mai puţin periculoşi,
afară a pulsiunii de moarte influenţează relaţiile copilului cu obiectele sale şi
conduce Ia dezvoltarea deplină a sadismului său" (p. 128); iar "pulsiuni le lui
, ~\
:.1
ci mai degrabă mai mult, deoarece În fantasmă se presupune că, pe mai agresive Îi produc anxietate încă din primele luni de viaţă. În consecinţă, il
p
li departe, furioşi, ei se vor răzbuna cu violenţă: "atunci când obiectele sunt
introiectate, atacul declanşat Împotriva lor cu toate amlele sadismului îi trezeşte
subiectului spaima de un atac analog asupra lui insuşi, din partea obiectelor
fantasmele sale sadice se leagă cu anxietatea, iar această legătură creează situa-
ţii anxiogene specifice... Satisfacerea libidinală, expresie a Erosului, îi întăreşte
încrederea în imagourile sale ajutătoare şi diminuează pericolele care-I amenin-
f
"81 ţă din partea propriei pulsiuni de moarte şi a supraeuJui său" (p. 201) [<7
l'
.:~
l,{j
externe şi a obiectelor internalizatc" (Klcin, 1929, p. 203). Acest tip de cerc
vicios creează o stare paranoidă de ostilitate, insoţită de o suspiciune intensă
faţă de orice figură "bună" [cu' PARANOIA).
PULSJUNE DE MOARTE).
Pom ind de aici, concepţia lui Klein asupra minţii şi dezvoltării mentale s-a
indreptat spre conflictul intrinsec dintre pulsiunea de moarte şi libido (pulsiu-
nea de viaţă) şi spre maniera in care lumea externă poate sprijini dezvoltarea
IT (3) Faze pregenitale. Iniţial Klein l-a umlat pe Abraham, stabilind
sadismul la sfiirşitul primului an de viaţă şi tinzând să roporteze la acea
pel'ioadă, ca la Uil punct de flxa\ie, f,lntasmclc constatate la copiii mai mari. in
'.~
conştientizării realitătilor externă şi intern:!.
Poziţie depresivă. Conflictul dintre sentimente, care iniţial era văzut a

It cele din U1111 i:i, ca a ajuns la concluzia că dil"l:ritelc impulsuri libidinale survin
în acelaşi timp, chial' dacă la un moment dat predomină unul sau altul:
"Stadiile libidinale se suprapun Încă din primele luni de viată. Încă de la
început, tendinţele o;dipiene pozitive şi inversate sunt strâns legate Între ele"
",
~.
~~,:
{.
-,:~
exista între impulsurile pregenitale şi cele genitale, a ajuns să fie considerat un
connict intre complexul eEdip pozitiv şi cel negativ, existent În fantasmele
inconştienle atât pregenitale, cât şi genitale [<7 4. COMPLEXUL U:DIPJ. Aceste
derutante omiteri de categorii teoretice au pus mai puţine probleme începând
i

Ij-
!~
(Klein, 1045, p. 403). Fantaslllele sadice sunt atribuite, în mare măsură, faze-
lor orală şi anală, iar impulsurile pregenitalc sunt, la început, dominante faţă
de cele genitale. Astfel, în prima perioadă, copilul trebuie să lupte împotriva
t:j
.{
r,
cu 1935, când Klcin a făcut modiflcări teoretice, dezvoltând ideea poziţiei
depresive; aceasta a ajuns să predomine constant în raport cu complexul CEdip
şi cu succesiunea fazelor I<T 10. POZITIE DEPRESIVA], formând temelia pe care
e
se desfăşoară aceşti paşi clasici ai dezvoltării.
I~
~'.~.
anxietăţii produse de aceste impulsuri sadice. Klein a ajuns la constatarea că ;(
există o oarecare activitate a illlpulsurilor genitale (faţă de cuplul părintesc) ~: Anihilare schi7oidă. În 1946, Klein şi-a revizuit teoria despre perioada ii.
( .
.~i încă din primul an de viată, iar mai t{lrziu acestea se intensifică şi sporesc
~.
intens sadică şi cea paranoidă de la inceputul vietii (numită până atunci poziţia ,.
II!

-!:iL iubirea copilului. paranoidă). Ea a constatat că impulsurile agresive pot acţiona şi împotriva
J
~q

IL Deseori, Klein (1929) parc să SUSţină că impulsurile pregenitale (sadice) ar


fl opuse celor genitale, de iubire: "sadisll1ul este depăşit atunci când subiectul
};
eului, la fel de bine ca împotriva obiectelor. Sadismul a fost legat de faptul că
pulsiunea de moarte (care determină reîntoarcerea individului la dezagregare
(,

~ {,
~
"~
"
,,:'
avansează la stadiul genital. Cu cât această fază se instalează mai ferm, cu atât şi moarte) n-ar fi fost direqionată, in mod corespunzător, la naştere [,;r- 7. el
1 , copilul devine mai capabil de iubire pentru obiect şi de a-şi învinge sadisll1ul }
~,{.
SIJPRt\I'U). in teoria sa asupra pulsiunii de moarte, Klein a urmat concepţia lui ~
prin milă şi cOll1pa~iunl:" (p. 204). [a considera că una din ll1odalita\ile prin Freud despre denectarea acestei pulsiuni spre exterior. Stările schizoide presu- t.
",1
~~
62 DICTIONARUL I'SIIIANALiZEI KU::JNI1:Nt: 3 ACJKL:SIVITAIE, SADISM ŞI PULSIUNI PARTIALE 63
-1
pun un eşec ini\ial al deOectării-baza teoriei sale ul~erioare asupra invidiei [<7' Cu toate acestea, Klein a susţinut viguros că "pulsiunea de moarte" este un
11. POZITIE PARANOID-SCIIIZOIDĂ; 12. INVIDIE]. In consecinţ3, individului concept clinic, deoarece Freud (1920) şi-a început argumentarea cu date clinice
schizoid îi este frică de o forţă anihilantă dinăuntrul său, îi este frică pentru el privind transferul (compulsia la repetiţie) provenite din visele pacienţilor
însuşi şi de dezintegrarea în fragmente a eului şi a identităţii sale (Klein, afectaţi de nevroză traumatică şi din observaţiile asupra jocului copiilor mici.
1946). În această perioadă, Klein a descris prololipul unei reia/ii agresive cu Într-adevăr, problema clinică a compulsiei la repetitie a fost cea care a deter-
obiecilIl, în care fragmentele eului pot fi expulzate în obiecte externe [C7 13. minat alegerea titlului lucrării din 1920-Dincolo de principiul plăcerii. Dat
IDENTIFICARE PROIEClIVĂ). fiind că pacienţii par siliţi să repete experienţe dureroase, principiul plăcerii
Invidie. În 1957, Klein a adus ultima contribuţie la teoria sa. Ca şi preocu- este Încălcat. Trebuie că există ceva dincolo de plăcere,
pările ei Illai timpurii, aceasta privea enormele cantităţi de agresivitate sadică (b) Lihidofruslral, La fel, în fonna sa proiectată, pulsiunea de moarte este
la fiin\ele umane. Nu numai că găsise dintru inceput o mare agresivitate in departe de a ti tăcută-este zgomotoasă şi aspră [er PULSIUNE DE MOARTE]. Se
jocul copiilor, dar ulterior, de-a lungul carierei sale, ea a putut confirma agresi- susţine deseori că impulsurile destructive nu constituie prin ele Însele o dovadă
vitatea şi sadismul prin datele clinice furnizate de pacienţii psihotici adulţi. Una a pulsiunii de moarte, deoarece ele pot fi derivate ale impulsuri lor libidinale
dintre cele mai primitive manifestări ale impulsuri lor agresive pare să fie o frustrate. Argumentul, în forma sa cea mai blândă, este că e imposibil să
formă primară de invidie; copilul, era de părere Klein, este dotat de la inceput
cu o discrepanţ[\ cantitativ3, înnăscută, între pulsiunea de viaţă şi cea de
izolezi diferitele pulsiuni parţiale prin investigare psihanalitică. Între psihana-
lişti, dezacorduri le asupra pulsiunii de moarte sunt presărate, de ambele părţi, l
]~
moarte, dimpreună cu alte defecte (Ia schizofreni), În special dificultatea de a p. cu ingenioase argumente a posleriori [er 2. FIINTIISMĂ INCONŞTIENTĂ;
sep<lra impulsurile agresive de cele libidinale (şi slaba toleranţă la frustrare, '~~-
CONTINU/TIITE GENETICĂ].
J
mediu nefavorabil dezvoltării etc.), Invidia primară constă în agresivitate şi '/~
(c) DesiruClivilaie iniernă. Klein a arătat că, cel pUţin la copii, pulsiunea
sadism înnăscute, faţă de obiectele bune sau atributele lor bune, spre deosebire de moarte nu este mut~ şi tăcut~; într-un anumit sens, eul, sau o parte din ceea
de agresivitatea paranoidă faţă de obiectele rele ce par să ameninţe subiectul ce conţine el, rămâne Înăuntru pentru a exercita o inAuenţă mortală asupra 1
[c,,' 12. INVIDIE). personalităţii. Este vorba despre obiectele "rele" interne care, În cursul dezvol-

DE.ZIl,\TERE ASUPRA PULSIlINIl DE I\IOARTE. Nu există nicIo dispută


tării, dau naştere severului supraeu [07' 7. SUPRIIEUJ. La adulţi, experienţa unui
obiect destructiv înăuntrul eului poate ti comunicată de pacientul cu fobie
J1i
asupra prezenţei fazelor sadice in copilărie, dar ea există În legătură cu origi-
nea lor În pulsiunea de moarte. Împotriva utilităţii conceptului de "pulsiune de
moarte" s-au avansat patru obieetii principale: (a) Freud s-a refcrit la ea În
mare parte speculativ şi a considerat-o "tăcută" din punct de vedere clinic; (b)
nu este necesară postularea unei proiecţii a pulsiunii de moarte ca sursă a
pentru cancer (care reprezintă un obiect intern devorator). Într-adevăr, teama
generală de cancer este legată, în mod similar, de fantasme inconştiente despre
un obiect "rău" conceput in mod oral-sadic. Alte forme de ipohondrie pot fi
ilustrări echivalente.
Rosen feld (J 971) şi, recent, mu I ţi al! ii au cercetat destructivitatea man i festă
li
-11
agresiviIă\ii, dc vreme ce frustrarea libidoului este suficient de adecvat~ pentru din punct de vedere clinic, în urma protestului că kleinienii nu au răspuns la
a da cont de agrcsivitate; (c) nu există nici o dovadă pcntru o destructivitate critica impotriva folosirii conceptului de "pulsiune de moarte". Structura
îndr'eplata spre sine, care să acţioneze Înăuntrul pcrsonalităţii; (d) importanţa pacienţilor lirnitroti constă în organizarea părţilor "rele" ale sinelui, care atacă 1
acord,lla de Klcin pulsiunii ue moarte face ca libiuoul să-şi piardă poziţia
celllral;l În teoria psihanalitică.
sinele "bun" folosind strategii de seducţie sau intimidare ['.... STRUCTURA],
(ci) IIII!WtlOlI{U re/ulivLi U pllisilillii de lII(}atle şi a lihido 11111 i. Dintr-o altă
·JI
.l
(u) ['/I!silillea lăc/lIă. Este larg împărtăşită părerea că Freud a ajuns la ideea direcţie, s-a susţinut că Klein a afirmat că pulsiunea de moarte are o innuen\ă
\
\.
1,'
pulsiunii de moarte pornind de la exemple biologice şi de la refleet ii1e sale
pl'ivind mortalitatea organismelor, tenuinţa universală a materiei vii de a se
Întoar'ce LI starea inanil11ată, iar a materiei inanimate de a degenera spre
predominantă fală de libido şi că pulsiunea relaţionării cu obiectele derivă din
pulsiunea de moartei Ceea ce ar fi exact contrariul teoriei lui Freud, Repro-
şurile că Klein a abandonat teoria lui Freud privind progresia fazelor libidinale
JI
\[\1'
[,il niveluri inl'crioare de organizare. Conexiunea dintrc acest al doilea principiu s-au intensificat În 1939, când analiştii vienezi au venit la Londra [,g. DISCUTII
t?t! al lcrmouinamicii sau al entropiei şi modelul lui Freud despre minte ameninţa CONTI(oVFRSIITE). Rcproşurile erau exagcrnte, dar cste adevarat că M. Klein

~t
S[I aducă în psihanaliză o notă de misticism. În consecinţă, cei mai mulţi psih- vcdca problemele şi inhibiţiile din dezvoltarea libidoului (ca şi a intelectului)
analişti nu au reuşit să-i acorde Uil loc important În gândirea lor clinică. ca datordnuu-se anxietă!ii provocate de impulsurile agr'esive. Ea nu respingea
Pulsiunea de moarte a putul fi dată uitării deoarece Freud o considerase "o cu totul teoria libidoului şi succesiunea fazelor sexualită!ii infantile Klein le-a
);,!i
'il~~f
pulsiune mută şi tăcută". Această neaudibilitate explica, pentru Freud, faptul . : mcnlinut formal, arMând doar că razele nu se succed ca În "mersul trenurilor"

n~
(analogia lui Abraham). Ele sunt mereu comprill1ate, deşi Încă prezintă o
\\~,
c5 o neglijasc iniţial.

I
1i1L 1""'}
,
:t'
~:l
'4',

;;,
64

secven\ă
DICIIONARUL I'SIIiANAUZ[1 KI.E1NIENE

de dominanl[\ a anumitor impulsuri-iniţial, impulsurile orale domină


faţă de cel anale, apoi impulsurile anale Încep să se impună şi devin domi-
nante faţă de cele orale şi genitale. Klein a subliniat interferenţa dezvoltării
1 .
~
~I
il,1
ij1
~:
libidinale cu sadismul, care marchează punctele de fixaţie a libidoului. 4• Complexul CEdip De~llilie. urmă: descope.riril~
În c:le, din
~"

\,.~.~ Aşadar, problemele rămân. Pentru kleinieni, pulsiunea de moarte nu este clinice ale lUI Kleln au modificat teoria lUI
Frcud asupra complexului <.EtJip. Scolând in evitJenlă conţinutul fantasmatic al
/~ tăcută, ci activă, fiind Ull factor important care perturbă şi modifică mult
mişcărilor pulsionale, Klcin a relicfat in special componentele pregenitale (orală şi

·~t:·
progresia naturală a dczvoltării libidinale dc-a lungul fazelor timpurii; aceasta,
În timp ce psihanaliştii clasici minimalizează importanţa clillică a pulsiunii de anală) ale fantasmelor ocdipiene, considerându-Ie drept dovadă a originii timpurii
moarte şi accentuează dezvoltarea epigenetică a libidoului şi a eului [a- şi pregenitale a complexului a:dip. Pe Klein, teoria lui Freud conform căreia supra-
"
PSIIIOLOGIA EULUI]. Ce situalii decisive din practica clinică ar putea lămuri eul este "moştenitorul complexului CIdip" a incomodat-o intotdeauna, deoarece
aceste chestiuni rămâne un punct care merită toată atenţia. cronologia nu se potrivea cu propriile sale observalii clinice; in cele din urmă, ea
s-a văzut nevoită să-I contrazică pe Freud.

i Abraham, K. (1924), A short study of t!le dcvelopment of t!le libido, in: Abraham, K.:
Seleeted Papers an Psyclio-Allalysis, London, Hogarth Press, 1927, pp. 41S·50 1.
Freud, S. (1905), Tliree Essays OI/ Sexuolily, S[, VII, pp. 125-245. [Trei eseuri asupra
leoriei sexualilălii, trad. de AI. Ularu, Craiova, Ed. Centrum, 1991.1
- - (1915), T!le unconscious, SE, XIV, pp. 159-215.
Foarte timpuria viată fanlasmatică terifiantă şi "psihotică" a copilului se desfă­
şoară Înaintea complexului a:dip clasic, iar Klein a evidenliat sladiile limpurii ale
complexului (Edip. Ea considera că, prin accentuarea importanţei stadiilor timpurii
ale complexului CEdip, era evidenliată intensitatea stadiilor de bază timpurii.
De asemeni, Klein a scos În evidcnlă importanla complexului CEdip negativ
!
,,
{j

(1920), Beyol/J I!le Pleasure Pril/ciple, SE, XVIII, pp. 3·64. [Oll1colo de (inversat) şi interaqiunea polivalentă dintre complexele pozitiv şi negativ; ulterior,
pl'lnclpilll p!cicerii, trad. de G. Purdea şi V D. Zumfirescu, Bucureşti, Ed. aceasta a intrat in teoria sa despre ambivalenta din pozitia depresivă. Mai târziu,
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 13-95.1 dezvoltându-şi teoria asupra ambivalenlci şi a pozitiei depresive, ea a adus o refor-
Klein, M. (1922), Inhibilii şi dificultăti la pubertate, SMK, 1, pp. 49·53. mulare implicită a complexului CEdip, in termenii apariţiei laolaltă a figurilor i'
j.!
- - (1927), Tendinle criminale la copii nonnuli, SMK, 1, pp. 161-175. fantasmatice "bune" şi "rele" (obiectele parţiale "bune" şi "rele"). in situatia de I
- - (I92S), Studii timpurii ale complexului lui (Edip, StvIK, 1, pp. 177-188. transfer din psihanaliză, aceasta determină deseori pacientul să raporteze o aparitie i
- - (1929), Situatii anxiogene infantilc reOectUll: Într-o oper:'l de artă şi in impulsul laolaltă a diferitelor aspecte din mintea analistului.
,h
creativ, SMK, 1, pp. 201-208. ,i
.î' Cronologie \(
- - (1930), Importanţu fonn:'lrii simbolurilor in dezvoltarea eului, SMK, 1, pp, !"~'
fi: I
209-222. 1920-Complexul CEdip clasic la copii (Melanie Klein, Dezvollarea l//lui copil,
~~:
- - (1931), O contribulie la teoria inhibi\iei intelectuale, SMK, 1, pp. 227-238.
- - (1932), Psihanaliza copiilor, StvlK, Il.
!f
1921 ),
I92S-Forme pregenitale ale complexului CEdip şi complexul CEdip inversat
I
I, ~.
~;! (Melanie Klein, Stadii limpurii ale complexului lui CEdip, 1928).
- - (1933), Dczvoltarea timpurie a conştiinlei la copil, SMK, 1, pp. 239-249.
1932-Separarea supraeului de complexul CEdip (Melanie Klein, Psihanaliza 1.
- - (1935), O contributie la psi!logeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
r'
"';;'h

-'1':
2ll2. copii/ar, Partea a II-a, 1932; Melanie Klein, Dezvoltarea limpurie a COI/- I!
v.f ştiil/fei la copil, 1933). 1:
- - (1945), Complexul lui CEdip in luminu anxielă\ilor timpurii, SMK, 1, pp. 363·408, >"
.- . i . t,:'

1 - - (1946), Notc asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III. 1935-Complexul CEdip şi pozitia depresivă (Melanie Klein, Dolilll şi relafia sa "1"
I
l'
cu slârile maniaco-depresive, 1940; Melanie Klein, Complexul lui (Edip

'r!
- - (1957), II/vidie şi /'C!Cll/lOŞliI/Iă, StvlK, III. ~
În IU/Ilina a'lXielcifilor limpurii, 1945), ~ ,~
Rosenl'cld, II. (1911), A clinical approach 10 t!le psycho-analytic theory of the life and (
rA \ • dealh illstincts: An investigation into the aggressive aspecls of Ilarcissism, Inl. 1. I
La vremea când Melanie Klein Îşi începea activitatea, psihanaliza ortodoxă
; I
,1
1.
!I"
I'S)lCIIO-/ll/ul., 52, 169-178
stabilise că problema centrală a tuturor nevrozelor este complexul CEdip. Klein
I
l- n-a pus niciodată la îndoială acest lucru, considerând totuşi complexul CEdip
I
î
dintr-o perspectivă mult diferită.
t?
:'i Complexul CEJip in Ullii '20. În conceplia freudiană clasică, copilul mic are
h~'!' .f:.
tt; simlăminte sexuale cu origine corporală, pe care încearcă să le descarce, in
forma de dorinţc fală de pilrinli, dar mră succes, acestea fiind prohibite. A-
~;.'i";î'"!
I '.",
. r:
. I
1
66 IlICTIONI\IWL j'SIIIi\N/\I,llU KLUNILNI:
4. COMPI.LXUI. U:I)II) 67
;J
1 ~,~I\,1
! ceasta conduce la masturbalie, care atrage prohibilii similare. Freud a descris
(1) Anxictatc. Klein (1927) a Îmbog::i(it teoria Or1odoxă a complexului
CEdip, conccntrându-sc asupra conţinutului anxietăţilor rezultate din fantasmele
acesl proces la nivel genit<ll şi a explorat teoriile (fantasmele) sexu<lle ale
despre obiectele ccdipiene (mamă şi tată): "8ăiclelul, care Îşi urăşte tatăl ca ':1
copilului. EI a di!'ercnli'll Între <lnxietatea de Gistrare a băiC\clului, datorată ."
rival pentru iubirea mamei, o face cu ura, agrcsivitatea şi fantasmele derivate
ameninţărilor simţitc din panea tatălui, şi invidia de penis a fetilei.
din fixaliilc oral-sadice şi anal-sadice .. Şi, in acest caz [al lui Gerard], penisul
Într-o lucrare pe care Freud a publicat-o In 1918-pe când Klein Începea să
analizeze copii-, el a descris extrem de atent identificările pe care le face
tatălui trebuia să fie smuls, gătit şi mâncat ... " (p. 162). J
copilul, la o vârstă foarte fragedă (nu mai mare de optsprezece luni), cu fiecare Ea remarca: "Dar o asemenea manifestare de tendinle primitive este inva-
din părinlii aflaţi În contact sexual. În cazul respectiv, el Încerca să elaborcze riabil unnată de anxietate ... " (p. 165). Aceste impulsuri sadice creează la copii
clinic unele implicaţii alc ideilor publicatc, cu un an În urmă, În Doliu şi tcmcri şi rcmuşcări puternice, lor fiindu-le frică atât de ceea ce li s-ar putea
întâmpla prtrinlilor reali, cât şi dc răzbunarea acestora Împotriva lor [<r 3.
meluncolie (Freud, 1917), când prezenl<:lse pentru prima oară mecanismul de
identifical'e (prin introiecţie). Aceste lucl'ări trebuie să fi provocat diSCUţii
interesante şi aprinse În toate societăţile psihanalitice, chiar În perioada când
Klein Îşi formula primclc cazuri.
AGRESIVITArE; PARANOIA].

(2) Originea timpurie a complcxului CEdip. Freud considera că impul-


1
CONTRIBUTIA LUI h:LEIN LA COi\II'LEXlIL G:DII'. Lucrul cu copiii [În joc]
surile pregenitale conduc la simple descărcări, În timp ce adevăratele fantasme
a:dipiene apar doar o dată cu faza genitală (in jurul vârstei de trei-cinci ani).
] 1: I

i-a arătat lui Klein vlll"ielatea fantasmelor lor şi a moduri lor În care ei par să Totuşi, Klein (1926) a arătat că la vârsta pregenitală există fantasme ccdipiene:

tiI
:/1
'ti' se identifice cu figurile-jucării, Acest tip de identificare multiplă părea să "Se observă că adesea copiii manifestă, deja de la începutul celui de-al doilea
~ producă dezvoltarea creativă a însuşi jocului, copilul privind evenimentele din an de viaţă, o vizibilă preferinţă pentru părintele de sex opus, alături de alte.

r cadrul jocului din punctul de vedere al unei figuri, apoi al celeilalte [(7" 1. indicii ale unor tendinţe cedipiene incipiente" (p. 122). Impulsurile pregenitale
TEHNICĂ). Ea a acccntuat şi identificarea cu fiecare din părinţi, cât şi fom1a sunt prezente în reacţiile copiilor fală de părinli şi de relaţia lor sexuală, iar

J
'~

simplă a perechii ccdipiene (ură faţă de un părinte şi iubire faţă de celălalt): jocuri le lor se bazează pe idei, fantasme şi anx ietăţi legate de scena originară; : :~
"În decursul analizci am dcscoperit ceca ce Werner numea 'gânduri de foială'.
,r~
._1 copilul ignorând realitatea, aceste fantasme sunt întemeiate pe interpretarea _( J
\~
~..s Mi-a spus că 'se foicsc' despre animalele lui Tarzan. Maimu\ele sc plimbă prin
;~
'tt. propriilor sale nevoi (orale sau anulc) şi a chinuitoarei frustrări a acestora: "În
funcţie de stadiul oral- şi anal-sadic prin care trcce, rapor1ul sexual ajunge să
~ junglă; În fantasmă ci merge în urma lor şi le imită mersul. Asociatiile au :1'
~~
!
arătat clar admiraţia pentru tatăl care copulează cu mama (maimu\ă=penis) şi
dorinţa sa de a participa ca o a treia persoană. Această identificare, din nou cu
l.~·
l'1r.
~'
~.
insemne pentru copil o activitate în carc rolul principal ÎI joacă mâncatul,
gătitul, schimbul de fecale şi actele sadiee de toate tipurile (bătaia, tăierea
etc.)" (Klein, 1927, p. 166).
li!
ambii părinţi, forma de asemenea baza altor numeroase 'gânduri de foială', ~~~.

~'J
t;.:~.;

toatc putând fl recunoscute ca fantasme de masturbare" (Klein, 1925, p. J II). ,i, Această evidenlă clinică masivă a fantasmelor pregenitale a condus-o pe
Klein la concluzia că apariţia complexului ([dip are loc Înainte de faza
'1 '
Între anii 1919 şi 1935, pe baza acestor fantasme infantile, Klein a făcut patru f1i
descoperiri clinice principale privind complexul CEdip. Fiecare dintre paşii, 1.'; genitală. Astfel, părinţii se mănâncă şi se Încorporează reciproc, se rup în
bucăţi, se murdăresc pe dinăuntru şi se controlează unul pe celălalt; aceasta, pe :1
respectivi era atât de mare, Încât, în cele din umlă, teoria a devenit o cu totul
alta: teoria pozitiei dcpresive. Paşii au fost următorii:
lângă fantasme genitale de penetrare, tăiere, ingrijire sau protejare reciprocă:
"Oar analiza timpurie a arătat că el (copilul] îşi dezvoltă asemenea teorii mult
1;1
r,1
I
(1) Nivelul ridicat al sadismului asociat fantasmelor legate de perechea
cedipiană, care produce o mare anxietate [<7 8. SITUATII DE ANXIETArE
mai devreme, Într-o perioadă În care impulsurile sale pregenitale îi determină 1;1
Încă În mod predominant reprezentările, deşi impulsurile genitale, până acum l')
m,IPURII];
tăinuite, au ceva de spus în această privinţă. Aceste teorii susţin că, prin
(2) Evidenţa clinică a fantasmelor pregenitale şi deci a originii pregenitale,
care este destul de diferită de vederea lui Frcud, conform cărcia complexul copulalie, mama încorporează conţinutul penisului tatălui, prin gură, aşa încât ~'1 t
corpul ei este umplut cu foarte Illulte pcnisuri şi foarte mul{i bebeluşi. Pe toate
CEdip apare În faza genitală, Îl1tre trei-cinci ani [c:r 1.1111DO; 7. SLJPRALlJ);
(3) Conceperea părin\ilor o.:dipicni in termenii unor organe individuale-
pcnisul in vagin (sfârcul În sâl1)-, produc[uldu-se fantasnla Înspăimântăloare a
aCl:stca copilul doreşte să le devoreze şi să le distrugă. Îll consccinţă, atacând
intcriorul mamei sale, copilul atacă un mare număr de obiccte.. ," (Klein, 1933,
I
1~ p. 244).
părinţilor uniţi etern, ce formcază figura părintclui combinat [<8" FIGURA
PÂIUNTU.llI COMUINAT];
(3) Obiecte parţiale. Mare par1e din viaţa fantasmatică a copilulUI este
(4) Ambiguitatea complexclor CEdip pozitiv şi inversat, care, coexistând,
j"
v;, concepută În termeni de obiecte partiale; cu alte cuvinte, el Îşi imaginează
produc sentimente ambivalente faţă de părinţi [er 10. I'O!..ITI!: IlEPRESIVA].
ţJ~t;.\
a';
. m'
.. ~

1 68 DIC\IONARUL I'SIIIANAI.IZU KLUNIENE

organe anale În relaţie unele cu altele-{lbiecte slab vizualizate, imaginate ca


4. COMPLEXUL CEDII'

rantă. Klein a reuşit să-şi dezvolte propriile teorii, independent de Freud, de


69
-~
j
...'

având o singură funcţie. dar ca unindu-se În actul sexual De obicei, sânul abia În anii '30. De atunci, viziunea sa asupra anxietăţii şi situaţiei redipiene
mamei se angrenează cu penisul tatălui sau penisul tatălui se află Înăuntrul s-a modificat datorită faptului că, În abordarea aspectelor clinice, ea a adoptat
vaginuiui mamei: "În această fază timpurie de dezvoltare. se află În vigoare conceptul lui Freud de pulsiune de moarte, ceea ce a condus-o la conceptul de
principiul pars pl'O 1010, iar penisul reprezintă şi tatăl ca persoană" (Klein, poziţie depresivil.
1932, p_ 132) [o,,' OBIECT PARTIAL]. În această lume de organe sunt incluşi şi
bebeluşii, conţilllJ\i şi ei În corpul creator al mamei, evocând alte fantasme, din (1) Supraeul timpuriu. Agresivitatea evocată În aceste faze pregenitale ale
nou pl-edominant agresive_ Toate aceste noţiuni primitive despre organe, ne- complexului creează deja relaţii complicate cu figurile originare, inainte chiar
legale Îllcă Între ele, se bazeazil plobabil pc o tendin\iI Înnilscutil de a-şi de intrarea În funcţiune a impulsurilor genitale. Aceste figuri complexe,
imagina asemenea lucruri-fantasme inconştiente ['''o 2. FANTASMĂ INCON- ambigue şi terifiante. odată introiectate, devin persecutori intemi. Klein a
~TIENTĂ; ClJNO;\ŞTEIZE iNNĂSCUTĂ] afirmat că aceste versiuni internalizate ale părinţilor care atacă eul constituie
rig,lIra purinle/lli cOlI/hinul. În faza timpurie a complexului CEdip, există un fenomen din aceeaşi categorie cu surraeul descris de Freud. Prin urmare.
o imagine În CliC pilrin\ii sunt uniţi Într-o pereche Înfricoşiltoare. fixatil Într-un şi supraeultrebuie cii apare la o vârstă mult mai timpurie decât SUSţinea Freud
violent ,ICt sexual care-i va distruge, pe ei Înşişi şi pc copil (Klein, 1932). (În 1923) când ÎI numea "moştenitorul complexului CEdip" şi deci principalul
Astrel. parinţii combinaţi (sau organele lor) se distrug unul pe celillalt, iar În rezultat al acestui complex. Astfel, o origine timpurie a supraeului presupunea
urma acestui dezastru total, bebeluşului nu-i mai rămâne nimic; În acelaşi timp, o origine şi mai timpurie a precursorului său, complexul CEdip. Deoarece acesta
datorită pmrriilor lui fantasme de alOtputernicie Îndreptate Împotriva părin\ilor, concorda cu descoperirea kleiniană a fantasmelor pregenitale legate de cuplul
figura acestora se Întoarce Împotriva lui, cu aceeaşi forţă destructivă cu care redipian, autoarea a considerat că faptele clinice susţineau secvenţa generală de
el crede că ei se atacă unul pe celillalt [er fiGURĂ A PĂRINTELUI COMI3INAr]. evenimente definită de Freud, cu condiţia ca ea să Înceapă la o vârstă mai
timpurie. Continuându-şi observaţiile, Klein s-a văzut silită să poziţioneze atât
(4) Complexul CEdip inversat. Analizând copii foarte mici, Klein a avut supraeul cât şi complexul CEdip la o vârstă tot mai mică_ La Început, ea adera
un foarte bun prilej de a observa că acest complex CEdip nu se reduce la la modelul secvenţial stabilit de Freud conform căruia supraeul este rezultatul
iubil-ea faţă de parintele de sex opus şi ura faţă de părintele rival, de acelaşi complexului CEdip. Totuşi, spre deosebire de Freud, cele două procese, de per-
sex. Ea a descoperit că, În realitate, sentimentele sunt amestecate, ceea ce a laborare a complexului CEdip şi de formare a supraeului, nu aparţin În Întregi-
lacut-o să scoată În evidenţă complexul CEdip inversat, În care fetiţa Îşi iubeşte me secvenţei: "Analiza copiilor foarte mici arată că, imediat după ivirea
mama şi se identifică cu ea, iar băielelul îşi iubeşte tatăl şi se identifică cu el. complexului redipian, ei Încep să-I perlaboreze, formându-şi astfel supraeul"
parintele de sex opus fiind exclus_ Acest fapt era confoml viziunii lui Freud (Klein, 1926, p_ 125)_ În cele din urma, cele două procese au fost "Înghesuite"
despre bisexualitatea Înnăscuta. Oscilaţiile Între complexul a:dipian pozitiv şi În jurul primului an de vialil, aşa Încât. in final. Klein le-a separat unul de
cel inversat deveneau tot mai importante, determinând-o În cele din urmă pe celillall, ele devenind independente-supraeul fiind plasat, drept urmare, În
Klein să dezvolte conceptul de poziţie depresivă [csr- 10. POliTIE DEPRESIVĂ]. perioada cea mai timpurie a vieţii [q- 7. SUPRAEU].

(:ONSI'TI NlU Y TU)I{ ETI CE ,\ I.E C:ONTIU Blilli LOR Llii K1.EIN. Contribu- (2) Anxictatea de castnlre şi invidia de penis. Klein se straduia să Întă­
ţiile lui Klein au condus in mai multe direetii: rească toate aspectele şi anxielaţile descrise de teoria clasică a complexului
(1) O nOU[l ol-igine a supraeului; CEdip şi declara in mod constant că descoperirea ei relativ la aceste fantasme
(2) Calitate.\ "secundar[\" a anxietăţii clasice legate de cuslrare şi invidia completa pur şi simplu teoriile acceptate. Aşadar, poziţia sa era că puternicele
de penis; anxietăli pe care le descrisese făceau parte dintre cele "ortodoxe". Astfel,
(3) Teoria poziţiei depresive a pierderii obiectului iubit; anxietatea de castra re este Întărită şi sporită prin fantasmele băiatului, care
i (4) Relativ t<Îl-ziu, cel mai original urmaş al lui Klein, 8ion (1962), a dez- cuprind atacuri violente asupra corpului mamei, În scopul de a distruge penisul
voltat importanla nOţiune de obiecte paqiale cuplate asemeni unui "conţinător"
!i cu eon\inulul S[\lI [ut· CONTINUU:].
aAat Înăuntru, şi teroarea În faţa unei răzbunări mutilante de acelaşi gen, asupra
propriului penis. Invidia de penis a fetiţei este legatii mai clar de anxietatea
Dificultate.\ lui Kleil1 era aceea Cli observaţiile sale clinice asupra copiilor descrisă de Klein, privind incursiunea fetilei În corpul mamei ca receptacol al
., 1
.(
- 1
. ave,lu ill\plic.qii impon'lnlc core intl-au În contradietie cu observaţiile clillice penisului tatălui şi bebeluşii pe care Îi face acolo. Fapl. de varietatea fantasme-
din psihanaliza cu .\dulţii_ Oricine se Înderărta de descoperirile freudiene era lor descrise de Klein la fetilil, invidia de penis reprezintă un concept ingust le,,'
\J
';::;·i" -
ţ:,'
de a~tcpt~l\ să aibă necazuri. Lumea [1sihanalitică a anilor '20 nu era prea tole- 6. FAZĂ !lE FI~~t1Nll;\TE].
.'.\.
;~l-
70 J)IC IIONARUL I'SIIIANALlL.I~1 KI.LINII:NL
4. COMI'LLXUL U:DII' 7\ '"'i
1
POZIIIE DEPRESIVAJ.
În pofida afirmil!ici c5 ilr completa tcoriile lui Freud cu fantasme mai Reparatie. Importanla reparaţiei reiese de asemenea din anumite fantasme
detaliate, care nu sunt observabile atunci cand lucrezi cu copii anaţi În plin eedipiene. Reparaţia este implicată În intensificarea aspectelor de iubire din
complex CEdip, aceste anxietă\i nu emu cele descrise de Freud. În anii 1920,
Klein selllnalase o anxietille nouă-invadarea violentă a corpului mamei şi de
situaţia redipiană. Impulsurile eedipiene genitale reprezintă o mişcare În sensul
Întăririi sentimentelor de iubire; În actul reparaţiei, acestea sunt importante . ~~
frica de o răzbunare comparabilă asupra propriului corp al copilului. Loiali- pentru diminuarea posibilităţii de reparaţie atotputernică şi triumfală, bazată pe
tatea faţă de Freud Îi cerea IOIUşi să-i susţină concepţia privind anxietăţile
primare, prezentandu-şi propriile constatări ca ampli!lcând subiacent anxietatea
mecanisme maniacale [<7 REPARATIE].
Poziţia paranoid-schizoidă. O dată cu Înţelegerea clivării minţii copilului
1:1
de castra re şi invidia de penis. În două părţi sau fragmente, dimpreună. cu clivarea asociată a obiectelor, aceste I I
(3) Pien.lerca obiectului iubit. Freud credea că, până la urmă, apare
necesitatea renunţării la părinţii a:dipieni, iar această pierdere se realizează, ca
şi alte pierderi, conform prezentării sale din 1917: printr-o introiectare a
păni sau fragmente reunile preiau rolul obiectului eedipian clasic [a-" CLiVAJ;
Il. POZITIE PAMNOIO-SCIIIZOIOA]. Când copilul este nesatisfăcut, el resimte
aceasta ca o dispariţie a mamei bune şi o apariţie nedorită a unui alt obiect.
Aceaslă. terţă figură, intruzivă. şi dăunătoare, poate fi reprezentată În lumea
li
obiectului. În 1923, el a stabilit că obieclul intern rezultat este supraeul. Totuşi,
spre sfârşitul anilor '20, odată instalaUI in cadrul suportiv al Societăţii Britanice
de Psihanaliză, Klein a devenit mai liberă În a merge mai departe cu propriile
externă. (pe care o percepe doar parţial) de călre tată., un frate, un vizitator,
câinele casei sau oricine altcineva. În acest stadiu, figurile respective sunt totuşi
evocate În momente diferite, pentru a evita perceperea unei configuraţii tri-
II
unghiulare. În momentul in care simte prezenţa obiectului său bun, copilul se

!
sale deducţii teoretice.
Pentru Klein, obiectele interne rezultate din părinţii eedipieni au devenit
figuri psihice mai importante decât cele externe din care, totuşi derivă. Ea era
află. În deplina lui posesie-D posesie internă şi externă. Totuşi, o dată cu
dezvoltarea poten\ialită.ţilor cognitive şi emoţionale, obiectele se reunesc, iar
III I
de părere că in cursul dezvollării copilului oscilatii1e intre complexul CEdip apariţia poziţiei depresive creează o situaţie in care copilul nu-şi mai posedă

I pozitiv şi cel negativ au drept rezultat alât obiecte interne iubite, cât şi obiecte
interne urâte. În cele din urmă are loc o confluenţă Între figurile iubite şi cele
obiectul "bun", ci asistă la posesia reciprocă a două obiecte (Britton, 1987).
În această versiune, complexul CEdip dă socoteal1l În mică măsură de
J11 1

urâte, rezultând un obiect (părinte) intern deopotrivă iubit şi urât. Această con- părinţii reali şi de contactul lor real, deoarece se bazează pe modul in care
fluenţă a iubirii cu impulsurile sadice de atac dă naştere la o constelaţie copilul utilizează. obiectele reale pentru a le "acorda" cu lumea sa fantasmatică I
specială de afecte, atitudini, relaţii obiectuale, anxietăţi şi apărări, pe care Klein şi pentru a le manipula (defensiv) În scopul propriei uşurări lor- APARARE
]1
a numit-o poziţia depresivă [<:d' 10. POZITIE DEPRESiVA]. I'SII/ICAJ.
Această capacitate de a sta deoparte şi a observa relatia dintre două obiecte il
I'OZITL\ DEI'H.ESI\'r\. Apariţia poziţiei depresive În gândirea lui Klein cerea
o rearanjare a teoriilor ei. În primul rând, ea nu a mai considerat Înţărcatul ca
fiind cea mai importantă frustrare, subliniind În schimb mai mult vicisitudinile
presupune putinţa de a admite sentimentul de a fi omis, aşadar, impactul deplin
al suferinţei eedipiene clasice. Tocmai acest moment, În care capacitatea de a
iubi şi a urî se combină cu cea de a observa şi a şti, reprezintă una dintre
JI'.,. j
..
obiectului intern şi ale temutei sale pierderi, decât ale distrugerii obiectului importantele caracteristici ale poziţiei depresive ['''o LE('ARI'; 10. P07111E
extern (sanul real). În al doilea rand, Îndreptarea către tată, atribuită iniţial
reaqiei Împotriva mamei in momentul inţărcatului, a Început s1l !le văzută mai
IJITRESlvAj. Âstfel, poziţia depresivă implică mai mult decât atinger'ea
complexului (Edir. Ea presupulle capacitatea de a obline o Illai bun1l cunoaş­ l.1',:1
mult ca il1l:renl~l Iruslr<1l'ilor şi conn ictelor ce \ill de ilmbivillenţa faţă de mamă, tere a IUlllilor iillerliii şi externă: "Eul, Illai puternic şi mai coerent .. , uneşte şi ;1,
sintetizează tot mai Illult aspectele clivate ale obiectului şi ale sinelui .. Toate
care apal'e Încă de la Început. Acest connict este văzut ca fiind inerent, inevi-
tabil şi Înrădăcinat in natura connictuală a pulsiunilor-un connict Între aceste dezvoltări conduc la o adaptilre crescută faţă de realitatea extern1l şi
':1
complexul o::dipian pozitiv (dorin\il de a fi iubit de părintele de sex opus, Înso- internă" (Klein, 1952, p. 75).
il .1

O~
ţită de rivalitatea cu părintele cu acelaşi sex) şi complexul CEdip inversat I'cil'lile "mQII1(/" şi "talâ" ale miI/fii wlOlisllilui. În situa\ia clinică, utiliza-
! (iubire şi identificare cu părintele de acelaşi sex, dimpreună cu opoziţie faţă de rea acestei interpreliiri "de obiect parţial" a complexului <Idip a influenţat mult

j
părintele de sex opus). Astfel, există o anumită corespondenţă Între co-prezenta illţelegerea transferului (<11' 1. lUINICAj, Încercarea pacientului de a ana ce se I
părinţilor in situaţia redipiană şi co-prezenţa obiectelor parţiale "bun" şi "rău": intâlllpiii in mintea analistului include frecvent modul in care pacientul percepe
:1 "Astfel, fiecare obiect este la rândul lui pasibil să devină uneori bun, alteori păqile minţii analistului, ca fiind separate sau legate Între ele. Astfel, analistul
~' 1 rău. Această mişcare de du-te-vino Între variatele aspecte ale imagourilor poate fi resimţit'ca simpatetic, dar aceasta pentru că o altă parte a analistului-
1!) 1 partea sa severă, analizatoare, despre care pacientul simte că il va critica-este
primare [!lgurilor parenlale] implică o interaqiune strânsă Între stadiile
Il\
(~. 1
j
timpul ii pozitiv şi inversat ale complexului CIdip (Klein, 1945, p. 396) ['''o 10.
i ':\1
Îil;
._H) :~

~: !
!t·w
,'f"">f
ţ

72 1)IC IIUNI\IWL I'SIIII\NI\I.Ii'.E1 KLI:INILNE ~

4. COMPLEXUL CEDIP
respins5, Asemenca aspccte illc Illinţii ilnalistului pot fi resimlite, În termeni de 73
diferenţier'e sexuillă, ca o pilrle matern5 şi una patern~, pe care pacientul vare, s-a epuizat in disculii.
dorcşte să Ic menţină separate, La fel, partea sensibil~ şi intuitiv~ a analistului
Atacurile, ofense/e şi poziţiile
de apărare
din Discuţiile
Controversate din
poate Il resimţit~ ca lipsind, dac~ pacientul crede c~ aceasta interpretează
folosindu-şi funC\iile intelectuale. Reunirea p~rţilor minţii analistului poate
1943 au ilustrat dificultalea de a menline o atitudine exclusiv ştiinţifică
În fala
acestor subiecte [<1" DISCUTII CONTROVERSATE]. Temperalura a crescut mai ales
Întâlllpina o mare rezistenţă şi atacuri violente din partea pacientului.
când s-a discutat despre conceptul-cheie de complex CEdip, care era la acea
vreme central În teoria lui Freud. Acuzaţia lui Klein (1927) că Anna Freud nu
STAOIl T1J\ll'lII~11 \'EI~SlIS PREClJRSORI-OISPUT A. Concluziile lui Klein
TEHNICĂ]
inlerpreta complexul CEdip [<:7" J. a produs multă amărăciune,
cum că acest complex (Edip ar începe Înainte de faza genitală (faza primatului
descrisă dureroasă migală corespondenţa
cu În dintre insuşi şi
Freud E. lones,
genitalităţii) a Întâmpinat o continuă opoziţie. Fenichel (1931) o subliniază
susţinătorii celor două combatante (Steiner, 1985) fer 1. TEHNICĂ].
clar: "Este neîndoielnic c~, foarte de timpuriu, copilul este ataşat de părintele
În orice caz, in dezvoltarea sa, teoria lui K/ein asupra complexului CEdip
de sex opus, simţind gelozie şi ură faţă de celălalt părinte, Dar aceste faze
ap~răsit noţiunea clasică p~rinţi
de şi
"reali" s-a indreptat spre lumea fantas-
J
preliminare diferă de complexul CEdip deplin, În anumite puncte fundamentale.
matică a obiectelorparţiale poziţia paranoid-schizoidă.
din În practică,
În
Fazele preliminare au alt conţinut (diferit de unul genital) decât adevăratul
reacţionează
~,
Il, .. cabinet, cuplurile hOUlrâtoare la care pacientul psihanalitic sunt;
complex (Edir; ele Înc~ se confrunt~ cu tendinţe autoerotice; ura geloasă există
iubirea, devotamentuJ analistului pentrupsihanaliZă şi reunirea gândurilor sau
, Încă fără confl ict, al~turi de iubirea pentru părintele de acelaşi sex cu al
părţilor minţii (analişti
acestuia. Pentru unii clasici), teoria este acum de nere-
t subiectului" (pp. 141-142), Argumentul se bazează pe aceea c~ nu exist~ nici
cunoscut; pentru kleinieni, problema constă
În Continuilalea dintre fantasmele
o legătură Între gelozie şi iubire. De fapt, renichel descrie un num~r de situaţii
pregenitale sera rate şi diferite: prohibiţia impulsuri lor auto-erotice; intensifica-
cu obiecte paqiale din sludiile limpurii ale complexulUi CEdip
a:dipian (clasic) ulterior [<:it. CONT/NUITArE GENETICĂ].
stadiul şi
rea anxietăţii de castrare În urma pierderii sânului mamei (Înţ~rcat); impulsuri
de iubire pregenitale: echivalarea penisului cu sânul sau fecalele; echivalarea Bion, W. (/962), Learning from Experience, London, Heinemann,
coitului cu Încorporarea orală. Când, În cele din urm~, este atins~ faza geni-
Brh:rJe)', M. (J 934), Presenl tendencies in Psycho-ana/ysis, ilr. J. Med. Psychol., 14,
2/1-229.
tală, toate aceste cOlllroncnte influenţează complexul CEdip, p~rând de fart să
contrazică afirmaţia lui Fenichel şi s~ fie În favoarea importanţei stadiilor \.:
:i Briuon, R. (1987), The missing /ink: Parental sexua/ily in the CEdipus complex, lucrare
timpurii ale complexului CEdip.
AfirlllClţia se opune concepţiei kleiniene despre stările emoţionale con-
preZentatăLondon.
College la Conferillfa Melanie Klein despre Complexul (Edip astăzi, University
trastante (de pildu, gelo7.ie şi iubire), conform căreia există mai degrab~ o Fcnichel, O. (193 J), The pre-genilal antecedents of the CEdipus complex, In/. J.
separare secundnr{\ (o clivare a obiectelor şi relaţiilor) decât o neintegrare Psyclto-Allal, 12, 138.170.
pl·iJllară. Înainte ca eul să Înceapă a funC\iona ca forţă integratoare, Freudienij Freud, S. (1917), Mourning and meJanchoJia, SE, XlV, pp. 67- J 07,
clasici considerau că fantasmele pregenitale privind contactul sexual al p~rinţi­ - (19/~), From the hislOI)' of an infantile neurosis, SE, XVII, pp. 3-123,
lor şi situaţia a:dipiană se formează retrospectiv, printr-o prelucrare ulterioară,
- şi
(1923), Tlle Ego and tlle Id, SE, XIX, pp. 3-66, [Eul sinele. trad. de V Purdea
În fnza genitală. a cuplului a:dipian În termenii impulsuri lor prea:dipiene şi V D, Zamfirescu, Bucureşti, Ed. "Jurnalul Literar", J 992, pp. 95-157,J J

activate prin regresie. Ideea kleiniană confoml c~reia impulsurile aparţinând Glover, E. (1933), Review of Klcin '5 Psycho-Analysis 01 Children, In/, J. !'sycho-
Anal, 14, 1/9-129.
I
I
lutul OI' razelor (urnlfl, anală, gcnitală) tind să coincidă părea s~ desfiinţeze
fenomenul psihanalitic de regresie, - (1943). Contriblilion 10 Ilie Conlroversial Discussions 1943-1944 of the 13ritish
Răspunsul klcinian a constat În acccntunrea principiului continuităţii geneti-
Ps)'clio-Anal)'tical SUCiCi)', manuscris. [Vezi Killg, 1', Steiner, It, (Eds.), 7'!1e
ce [,.,.' CONTINlIlll\1 J: (jI:NI: IIcA]; renomenele din perioada adult~, sau chiar din hcud-Klc/II COlltroversics 19-11-19-15, London, Tavistod,:ll{outledge, 1991,)
copiliil'ie. plllviil inevitabil din ceva anterior-argument folosit in acelaşi timp - (1945), An examin;llion of the Klein Syslern of chi/d psycholog , Psycltoanal
În legălul'ă cu SlIfJID!!/lf tilllf}/lrill. Iar regresia trebuie s[\ fie Înapoi fu cem; cu St/ld.v Clti!d 1, 1-43. y
alte cuvinte, rentl'u a regresa la falltnsme tilllpurii. orale sau anale. despre Isaacs, S, (1 C)43). Contribution 10 tlie Conlroversial Discussions /943.1944 of lhe
contactul sexual al piirinţilor, ele trebuie ca mai Întâi să fi existat. Dacă este ;;' Britisli I'sycho-Analylical Soc ieI)', manuscris. [Vezi King & Sieiner (lds.), 7'!1e
vorba despre () legresic la activitatea rnntasJllatic~ dintr-un stadiu timpuriu sau Frelid-Klcin Contl'overSies 19-1/-19-15, J
o elaborare retl'Ospectivă a ill1pulsurilor timpurii este dificil de stabilit pe baza Klein, M, (I no). [)ezvoltan:a unui cOfJil. SMK. t. fJfJ. /-4 7.
datelor clinice: ca atâtea alte dispute, şi aceasta, in loc să conducă la o rezo"k~ - (InS). () contrihlliic la rsiliogencza ticuri/or, SMK. '. fJfJ. IOI-II!),
,.'ii . ' - (I 'J26). Principii rsiliologicc ,I/c <Ina/izci tilllfJurii, SIvIK, 1, rfJ. 12/.13(),
<.'
1:
t
74
DICTIONARUL I'SI11AN/\UZlI KLEINIENE

Kkin, NI. (1')27). 'kndin\e erilninak la corii normali, SMK, \. rp· 16\-175.
__ (1 ')28), Slat.lii timpurii ak comrkxului lui (Edip, SMK, 1, rp· 177-188.
l'
"1 ~
I

_ _ (1<.132), l'sillUlloli:a copiilor, SMK, II.


J
__ (\ 933). Dezvoltarea timpurie a eonştiin\ei
la copil, StvlK, 1, pp. 239-249.
5 Obiec te in terne Definiţie, .denotă exreri.enţa I
__ (ILJ4U). Doliul şi rcla\ia sa cu stările maniaeo-dcpresive, SMK, 1, pp. 337-36\
Termenul .sau
• fantasmarea Inconştlentăa unuI obiect I:
_ _ (1945). Complexul lui (Edip in lumina anxicl[l\ilor timpurii, SMK, 1, pp. 363-408. concret, localizat fizic inăuntrul eului (corpului) şi care are motive sau intenlii -'( 1

__ (\ 952), Unele concluzii leoretice privind viala el1lo\ională a bebeluşului, SMK,III. proprii fală de eu şi faţă de alte obiecte. EI există Înăuntrul eului şi este identificat,
Într-o milsuril mai mare sau mai mică, cu eul (o fantasmă de absorbţie sau dc
1·:
Kohut, II. (\ (71), riie Allalysis of file Self, New York, 1. U. P.
Rosenkld, H. (1971), A clinical approach ta thc psyeho-analylic lhcory of lhe life and asimilare dc cătrc eu). Expcrienla cu obiectul intern este puternic dependentă de
experienta eobiectele externe-obiectele interne fiind, ca să spunem aşa, oglinzi ale
J
dcath instincts: An investigation into the aggressive aspects of narcissism, 111(. J.
Ps)'cilo-Allal, 52, 169-178.
Steiner, R. (1985), Some thoughts about tradition and change arising from an exami-
realităţii. Obiectele interne contribuie de asemenea, in mod semnificativ, prin
proiectie, la modul În care sunt percepute şi resimlite inseşi obiectele externe.
ti
nation ofthe Brilish Psycho-Analytical Society's COl1tro versial Discussions 1943-
Cronologie
1944, Inl. Rev. Psycho-A ilai. , 12,27-7 \
Winnicoll,1). W. (\ 962), Provit.ling for the chitd in health and erisis, in: Winnieott, D. 1927-Expulzia ca modalitate de manevrare a lumii interne (Melanie Klein,
:] I
\',.
W. (\ (65), riie Mall/roliOllal Processes ond (he Fuci/iWling Eilvirollmenl,
:~. le/ldi/lte crimi/lale la copiii /lormali, 1927); obiecte interne multiple
I
'~f: l.ondol1, Ilogarlh \'I<':ss, pp. 64-72. (imagouri ce compun Supraeul) (Melanie Klein, Personificarea Îl1joclil
1
~.
L~
'j-

'i~~::.
copiilor, 1929a).

1935-Pierderea obiectului bun intern (Melanie Klein, O contriblitie la psiho-


il I
Ij}J gel1e::a stărilor mal1iaco-dep,.esil'e, 1935). I I
~ 1946-Clivajul obiectelor şi al sinelui (Melanie Klein, Note aSlipra li 11 o,. meca- l}j
.1
i~:ţ
nisme schizoide, 1946).

1
" Conccrtul de obiect intern este una dintre cele mai importante descoreriri
~
~i~
ale lui Klein, dar şi una dintre cele mai misterioase. Experienţa pe care
subiectul o are cu un obiect Înăuntrul său Îi oferă sim(ământul că există şi
posedă o identitate. Relatiile noastre cu obiectele exprimă ceea ce suntem. l
\~
~'I
Klein şi-a dat seama foarte devreme de existenţa acestui fenomen. Tot.uşi,
aprofundarea teoretică a constituit un proces indelungat, care a rresupus !11
multi paşi conceptuali: ai
J
(1) Obiectul introiectat (termenul de "obiect" şi modul În care el este utili.

~
ut de kleinieni sau de a/ţi rsihanalişti orientati spre relaţiile cu obiectul este
descris În alt articol ('lr' OOIEOJ);
(2) Externalizare;
! (3) Lumc internă;
,I (4) Supraeu;
(5) Figuri ajuU\toare;
(6) Realitatea internă a obiectelor, şi;
(7) Atotputernicie şi concrete!e.

(1) Obiectul inlroicctat. Klein şi-a dat seama in 1923, În analiza Ritei, de
'importanţa unui obiect introiectat car'e njunsese să terorizeze copi/ul. Aceasta
areieşit din elucidarea unei fantasme legate de ritualul culcării: "insista sii fie
W bine învelită in plapumă pentru ca nu cumva 'să intre pe fereastră un şoarecc
'1'; \
.!':~ 1
~~ ,
.'

"
,;-1"
i
!,
76 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLl:INIENE 5. 081LCTE INTERNE 77
·1.· ;
\,

sau un bully şi să-i muşte hUli)' (sexul)'" (Klein, 1926, p. 124). Această frică (4) Supraeul. În vreme ce Klein investiga ideile copiilor privind lumea
de obiectul persecutor intern era provocată de o prohibiţie puternică, ce nu dinăuntrul lor, Freud Îşi elabora propria teorie despre structura personalitătii­ :j
subeu, eu şi supraeu. În fapt, supraeul este singurul obiect introiectat şi intern i
venea "de la mama reală, ci de la mama introiectată" (p. 124). Klein a aflat
că o parte a ritualului de culcare consta În punerea, lângă pat, a unui elefant pe care-l descrie Freud. Klein era astfel interesată să coreleze observatiile sale
care reprezenta tatăl: "Elefantul (un imago patern) trebuia să-şi asume rolul asupra obiectelor introiectate de copii cu noul model freudian al mintii. Ea
celui care Împiedică. Tatăl introiectat jucase, Înăuntrul ei, acest rol Încă din afirmă, În legătură cu jocul unui copil mic: "În jocurile ei, Ema Îmi cerea
perioada În care, Între vârsta de cincisprezece luni şi doi ani, Rita dorise să-i adesea să fiu un copil a cărui mamă sau Învătătoare era ea Însăşi. Trebuia apoi
uzurpe locul mamei În relaţia cu tatăl, să-i fure mamei copilul cu care era să sufăr torturi şi umilinţe extraordinare... Trăsăturile paranoice se manifestau
ÎnsărcinaU\, să-i rănească şi să-i castreze pe părinţi" (p. 124). În faptul că eram mereu spionată, oamenii Îmi ghiceau gânduri le, iar tatăl sau
Învăţătorul se aliau cu mama Împotriva mea-de fapt eram Întotdeauna încon-
(2) Externalizarea. Klein a continuat, descriind cum "jocul de roluri jurată de persecutori. Eu însămi, în rolul copilului, trebuia mereu să-i spionez
serveşte la separarea acestor identiflc:'lri diverse" şi cum "copilul reuşeşte să-şi şi să-i chinuiesc pe altii ... În fantasmele acestui copil toate rolurile implicate
expulzeze tatăl şi mama pe care, În elaborarea complexului cedipian, i-a absor- intrau Într-o formulă unică: două roluri principale-supraeul persecutor şi, după
bit În sine Însuşi şi care acum îl chinuiesc datorită severităţii lor" (p. 124). caz, subeul sau eul amenintat, dar nu mai putin crud" (Klein, 1929a, pp. 189-
190).
(3) Lumea internă. Ca şi conceptul de supraeu, conceptul lui Freud de Aşadar, dramele puse În scenă În camera de joc sunt echivalente, În inter-
lume internă a fost mult amplificat de către Klein. Ea a Încercat să ilustreze " pretarea lui Klein, cu dramele interne din mintea copilului, iar ea le-a corelat
~~
cu structura pe care tocmai o prezentase Freud. .~j
preocupările dramatice din mintea copilului, Într-o lucrare stranie, bazată pe . i~

recenzia dintr-un ziar berlinez a unei operete de Ravel, jucată la Viena (Klein, :::; ~, ~~
f~
1929b). Lumea coşmarescă a copilului este formată dintr-un fel de naraţiune (5) Obiectele interne ajutătoare. Totuşi, nu există doar un supraeu
plină de persecutori Înfricoşători şi atacali, care este pusă În scenă, provocând terifiant şi aspru. Klein (1929a) a remarcat şi figuri ajutătoare: "În mod
o stare de puternictl milă. De asemeni, Klein a legat acest fenomen cu un conştient, George se simţise dintotdeauna Încolţit şi ameninţat (de vrajitori,
proces de creativitate vizuală (povestea unui pictor). Ea s-a strl'lduit să recreeze ,.~ \ vrăjitoare şi soldaţi), dar... Încen.:ase să se apere cu ajutorul unor figuri
efectul dramatic, pentru a transmite natura Întregii lumii fantasmatice În care ~:-:ţ; binefăcătoare ... În jocurile lui erau reprezentate tre:i roluri principale: acela al
subeului şi cele ale supraeului În aspectele lui oprimante şi favorabile" (pp.
trl'lieşte copilul.
I
Încep;Înd inc;'\ din 1923, ea studiase modul in care sunt preocupali copiii de 190-191). "figurile benefice astfel inventate sunt, În marca lor majoritate, de
natură fantasticil..." (p. 192). Dacă primele: impresii din analiza copilului erau
I,
!
Înl'luntrul corpului lor şi al mamei: "Feti\a al'e o dorinţl'l sadicl'l, apăruU\ in
stadiile timpurii ale conflictului cedipian, de a fura conţinutul trupului matern, cele de luptc Înfricoşătoare cu persecutori Înfiorători, versiuni deformate ale
anume penisu\ tatl'llui, fecalele, copiii, şi de a-şi distruge mama. Această părintilor, ea realiza acum că "vehicularea unor asemenea imagini, cu carac-
\ ,i
dorinţă dă naştere anxietăţii că mama ar putea la rândul ei să-i fure fetilei teristici fantastic de bune sau fantastic de rele, este un mecanism general nu
continutul trupului (în special, copiii) să i-Imutileze sau să i-I distrugă" (Klein, numai la copii, ci şi la adulţi" (p. 192).
În această fază, Klein considera că figuri le ajutătoare erau invocate ca
1929b, p. 207).
Aşadar, fetiţa Îşi Înfăţişează obiectele dinăuntrul corpului său ca fiind, apărare Împotriva persecutorilor; ea a continuat, elaborând aceste imagouri,
susţine Klein aici, propriii săi copii. Dar nu numai fetele; iată ce afimlă ea pentru a reliefa problemele Ce rezultă din "influenţa excesiv de puternică
;~,
despre un băietel: "EI simte Însă cl'l nu numai penisul trebuie păstrat cu grijă, exercitată de aceste tipuri extreme de imagini, intensitatea nevoii de figuri
;J.
'Ii ci şi conţinuturile bune al corpului său, fecalele bune şi urina, bebeluşii pe care
doreşte să-i crească În poziţia feminină şi bebeluşii pe care-În identificare cu
favorabile, care să se opună celor amenin(ătoare, rapiditatea cu care aliatii se
transformă În duşmani ... " (p. 193). Această conceplie a unor "imagouri" foarte
variate este În total contrast cu relaţiile foarte limitate, descrise de Freud, dintre
.1fL tatăl bun şi creativ-el doreşte să-i producă În poziţia masculină" (Klein, 1945,
p. 399). Această atenţie acordată la ceea ce este Înăuntrul mamei a fost nUl11il~ supraeu şi subeu sau eu. Mai târziu, ea a descris aceste figuri ajutătoare ca

.~['. de Klein faza de feminitale l'"' 6. IMA DE ITt\IINITtill]. Ea a considerat copiii


ca aV{11ld, foarte de timpuriu, un puternic intercs pentru propriul lor interior
fiind obiecte "bune", În special obiectul bun intern.
Obiecte interne lIIultiple. Constatarea că există două laturi ale supraeului-
cea aspră şi cea ajuUlloare-, exprimate ca obiecte diferite, şi apoi că există
cal'C, Sil111 ei, cOllţinc obiectc bune, cc-\ Îmbogiqcsc, şi care cste anleninlat şi
:1'
~\' . . ':
'

obiecte la nivcluri libidinale diferitc-oral, anal şi genital-a condus la viziunea


"'i'~'~ !"\ deseori vătăll1at dc atacul din partea unor obiecte rele, aflate În[Hlntrul sau in
unei lumi intcrnc populale de un Illarc IlUlll<lr dc obiecte difl:ritc, dl:rivalc din
~,'.' J [:{i · afara lor
:,c, \ \.', l :t
~"i
78 UICjIONt\RUL, I'SIIIANAULLI KUclNIENE s. OUIECTE INTERNE
79
~
~
... {
meJiul real şi Jin istoria bcbcluşului. Loială lui Freud, Klein scrie: "Dar (7) Atotputernicie şi concretcţe. Obiectul este În primul rând un obiect
supracui Cel Întreg este <J1cătuit din Jiferitcle identiRcări adoptate la diverse ell1()/ional, deoarece el provine din senza(iile de plăcere sau de durere ale
~ ! nivelul.i Je dczvoltan:, a cămr m'Hcă o poană" (p. 193); iar pentru ca obser- bebeluşului. Pentru că aceste senza(ii sunt Însă corporale, bebeluşul simte ,
velţiile sale să concorJe cu opinia lui Freud despre un amalgam intern mono- obiectele ca entilăIi concrete şi reale, la fel de concrete ca Însuşi corpul-
litic format Jin m<Jmă şi tată, ea descrie un proces Je "sinteză a identiRcărilor senzatiile sunt acolo, deci şi obiectele care le provoacă trebuie să fie şi ele
Într-un supraeu unitar". În decursul timpului, gândirea kleiniană a trebuit totuşi acolo. La Început de tot, obiectele nu sunt cunoscute În termenii atributelor lor
fizice, dar aceasta nu Împiedică În nici un fel credinta În prezenta lor fizică­
I
să accepte că lumea internă este o vastă arenă, conţinând diferite obiecte, în
deoarece copilul "ştie" care sunt efectele lor: dovada stă În propriile-i senzatii
diferite grade de sinteză sau separare în contexte şi la momente diferite.
corporale.
Heirnann (1949) a rezumat relatia dintre corp şi obiectele interne: "pulsiu-
1
1
(6) Realitatea internă a obiectelor. Ulterior, conceptul de obiect intern a
devenit subiectul unei mari mistiflcări-şi al unor elucidări repetate. Dificul- nea caută un obiect... Astfel, apare umlătoarea situatie: stăpânit de foame şi de
tatea este ca obiectele interne descrise pc baza evidenţei clinice obţinute din dorinţe orale, bebeluşul inVOCă, Într-un fel, obiectul care i-ar satisface aceste

l ·,
jocul copiilor (şi apoi din analiza schizofrenilor) erau foarte concrete. Este impulsuri. Când acest obiect, sânul mamei, Îi este oferit În realitate, el ÎI
adevărat, desigur, copiii (şi adulţii) au fantasme foarte concrete despre ceea ce acceptă şi Îl Încorporează fantasmatic" (p. 10). Experienţa aceasta este simţită
se aOă Înăuntrul corpului lor. Totuşi, fantasmele incollştiellte ale acestor conţi­
nuturi sunt destul de neobişnuite. Obiectele interne nu sunt "reprezentări", aşa
:.~
~i
ca fiind În mod concret reală; fantasma este atotputern ică şi are efecte reale
asupra eului, modificându-I şi constituind baza dezvoltării lui.
li
ca În amintiri sau În fantasmele conştiente (reverii). Ele sunt simţite ca L/lmea reprezentalională şi lumea internă. În dezvoltarea ulterioară, nivelul '·jl

formând substanţa corpului şi a minţii. fantasmatic cel mai timpuriu şi mai concret este acoperit de lumea reprezen- ._(J
În cursul anilor 1930 şi 1940, pentru a încerca o clasificare a acestui tarilor de obiect şi de sine, fără a fi vreodată realmente Înlocuit. Lumea
concept misterios, un grup de kleinieni a format ceea ce s-a numit Grupul concretă a obiectelor interne rămâne ca o temelie a personalităţii, ca să iasă la
pentru Obiecte Interne. Searl (1932, 1933) şi Schmideberg (1934) au Încercat
să ofere relatări descriptive. Karin Stephen (1934) a declarat, lucid şi catego-
ric: "credinla În aceste obiecte interne fantastice provine din experienţele
suprafaţă În vise, delir, halucinatie, ipohondrie sau stările delirante mai puţin
intense, ca cele legate de prejudecăţi şi preferinţe. Metafora "nod În gât",
folosită in momentele de tristete, corespunde unei realităţi formate din expe-
J(I
corporale reale din copilăria foarte timpurie, corelate cu descărcări violente, rienla corporală efectivă, a senzilliei de nod În g,ît [",. OIJlECI).
deseori necontrolabile, de tensiune emoţională" (p. 321). Pentru a arăta dovada
clinică a obiectelor interne, Isaacs (1940) a prezentat un caz, În scop demon-
Freud (1900) acordă noţiunii de reprezentare funcţia de simbol personal, ea
nefiind confundabilă cu obiectul extern real. Cînd asemenea reprezentări S/l17f
J'~I1
confundate cu obiectul extern, ca rezultilt al operării fantasme; de atot-

]~
stmtiv; lleimann (\942) a prezentat În detaliu un caz În care, din materialul
clinic, re ieşea introiecţia unui obiect matern ostil care interfera cu capacitatea puternicie, experienla este cea a unui obiect cu totul reill, existent Îni'iuntrul
eului; aptitudinile creative ale pacientului au revenit În momentul identificării subiectului (Rosenfeld, /964). Similar, În reprezentarea sinelui, dacă f1\1ltasma
lui cu obiectul (asimilat). este de natură atotputernică, sinele devine actualmente fuzionat sau confundat
cu obiectul [e;' ASIr-IILARE].
Obieclll/ il/tem şi identificarea. În mod nom1al, deşi nu Întotdeauna,

;:.t
obiectul internalizat este resimţit ca aparţinând eului. De pildă, dacă extind
limitele eului pentru o mai bună clarificare, pot spune că Înăuntrul limitelor
casei mele se află "soţia mea" şi "chiriaşul meu". Identitatea proprie a acestor
Obiectele interne sunt concepute ca un nivel de dezvoltare separat (şi mai
timpuriu) şi ca fiind bazate pe fantasma atotputernică a Încorporării unui obiect
; În eu şi a identiAcării cu el. Aceasta din unllă conduce la schimbări radicale
~;; şi
J~I
j~
obiecte nu este negată, dar ele contribuie În acelaşi timp şi la identitatea mea-
de soţ, de proprietar-, prin faptul că sunt parte din gospodăria mea. Nu acelaşi
lucru se întâmplă cu alte obiecte care Îmi pătrund În casă-nu pot spune "spăl'­
i,
in eu, datorate confuziei dintre obiectul extern cel introiectat, rezultate din
calitatea de atotputernicie a fantasmei primitive. La fel,
!\face ca o reală pierdere a unor parti din lumea
proiecţia atotputernică
internă
sau din sine săfie
J
..!,
W· r

gătGrul meu" sau "roiul meu de albine" când aceste obiecte mă deranjează. ~fresimlită ca având loc În obiectul extern [q- 13. /J)ENTlfICARE PROIECT/VA].
I

Deşi ele se află Între limitele casei mele, nu sunt considerate ca aparţinând
~~onlF:CIE INTERNE ŞI CORP. Folosir·ea termenului kleinian de "obiecte
acesteia.
Lucrurile se petrec similar şi cu limitele eului; În mod nomlal, obiectele ~;inlerne" se referă in special la aceast<l percepere foarte primitivă
a obiectelor
sunt resimţite ca aparţinând acestuia (ca identiRcându-se cu el), dar ele se pot ~inlerne, ca pe ceva concret şi
rcoi. Într-un studiu pilot empiric, Schilder şi
grlsi aici şi ca obiecte străine [,,,. mai jos; şi ASIt\lIIA\ZE]. Wechsler (1935) au aflat de 10 copii ce onume cred ci că se anii În corpul lor,
-~:i "dcmonstrând uimitoarea varietate a ohiectelor imagill;lte ill InoJ COli cret. În
lt~,
&.
·'f

80 DICTIONARUL PSIHANALIZE! KLEINIENE 5. OBIECTE INTERNE


81
,
cazul lui Schmideberg (1934), simptomele corporale aveau cauze psihologice sentimente amestecate ca şi atribute fizice şi consistenţă În timp. r
\'1,
(simptome de conversie şi ipohondrie): "simptomele de conversie erau în mare Aşadar, principala caracteristică a obiectului este intenţia lui de a produce J
parte detern1inate de anxietatea ei faţă de obiectul încorporat. Ea simţea că senzaţia corporală. Din punct de vedere obiectiv, aceste obiecte fi ind reduse la ~~j
obiectul periculos dinăuntrul său era în opoziţie cu eul său" (p, 263); şi, când o entitate cu o singură motivaţie, ele sunt În cel mai bun caz parţiale. Aşa şi
,:i~
,
starea pacientei s-a îmbunătăţit: "contrastul dintre obiectul încorporat şi eu s-a sunt denumite, obiecte par/iale [er OBJECT PARTIAL; II. POZITIE PARANOID. i,
i
micşorat, iar ea s-a identificat cu obiectul dinăuntrul său" (p. 263). SCHIZOIDA].
"!
Acest mod de a percepe obiectele interne este menţinut de-a lungul întregii
dezvoltări şi vieţi; el este totuşi completat cu un set progresiv de modalităţi de
I,li:
Primele obiecte concrete au doar atribute emoţionale. Se creeaZă astfel o
lume animistă, În care totul are sentimente şi intenţii. Doar mai târziu, o dată
ij
~
'f.,
a simţi. Senzaţiile corporale, dimpreună cu dezvoltarea receptori lor de distanţă, " cu dezvoltarea aptitudinilor perceptuale, mai ales a receptori lor de distanlă,
oferă posibilitatea unei aprecieri mai obiective. Ea conduce la ceea ce au fost obiectelor resim(ite emoţional li se adaugă un set obiectiv de atribute. Doar o
numite "reprezentări" mentale ale obiectelor interne şi externe. Aşadar, repre- ,i sofisticare avansată face posibilă separarea finală, corectă, dintre lumea 1
,~
zentările constituie, din punctul de vedere al dezvoltării, o mai bună capacitate ";. obiectelor inanimate şi formarea reprezentărilor mnezice sau, În cele din urmă,
a copilului, Mai târziu, apare substituirea obiectelor primare cu alte obiecte, fr'
~'
simbolice.
adică formarea de simboluri. Acest progres pas cu pas în perceperea obiectelor
,;c "~
~.;
:i
este schiţat de Money-Kyrle (1968), care a delimitat trei stadii: (1) credinţa în
v PRJI\/ELE RELATII DE OBIECT. Începând de la naştere,
afirma Klein, copilul
prezenţa fizică a unui obiect concret; (Il) reprezentarea mentală şi mnezică a se relaţioneaZă cu obiecte pe care le delimiteaZă În mod primitiv de eu: "există
unui obiect, şi; (111) o reprezentare simbolică, În cuvinte sau alte simboluri [<7 relaţii de obiect incă de la naştere". Aceste relaţii derivă din capacitatea :1
.~\
FORMARE DE SIMBOL]. Trecerea de la perceperea concretă a obiectelor la o innăscută a copilului de a-şi interpreta senzaţiile corporale: obiecte bune, care
modalitate reprezentaţională completează viziunea lui Piaget (1954; vezi şi ';'1ti'
.~.
.'1; ;"
vor să-i producă plăcere (să spunem, un sentiment de plinătate, dat de sfârcul
Matthews, 1980) şi este legată de fenomenul pe care Sion l-a numit funcţia "',
'~' care Îi umple gura sau de stomacul plin cu lapte cald) şi obiecte rele, care vor
alfa [er GÂNDIRE; FUNCŢIE ALFA]. să-i producă sentimente neplăcute (de pildă, obiectul tăios care-i produce i
I

durerea din gură atunci când apar dinţii; sau cel care-i roade stomacul, I
[
EXPERIENTA OI OBIECTELE. Experienţa specială cu aceste obiecte interne producându-i senzaţia de foame).
primitive care sunt resimţite concret este obscură. Să luăm însă, ca exemplu, În 1935, Klein ajunsese să postuleze că procesele introiective erau active ,i.
copilul căruia îi este foame, Senzaţiile sale corporale de provenienţă fiziolo- şi creau obiecte interne Încă dc la naştcre: "Oe la Început, eul introiectcază li:
gică sunt resimţite mental şi ca o relaţie cu un obiect. Disconfortul este pus pe obiecte 'bunc' şi 'rele', iar sânul mamei este prototipul ambelor.. ," (p. 255).
seama unui obiect răuvoitor, aflat realmente În stomacul său şi care vrea să-i Introiecţia obiectelor nu mai era Înţeleasă ca fiind rezultatul pierderii unui !
producă senzatia neplăcută de foame. Bion se referă in mod ambiguu la acest
C':-;~::-'.. ::-~ 1~ .~':'. "~:-->2..~-. r~::-·~:,~-.i':'.~ :2. C':-;:--:'.lv vc0:'i!,.1. e"(isti o absent!,
obiect iubit, nici ca depinzând de rezolvarea conflictului CEdip. introiecţia şi
realizarea unui obiect "bun" În interiorul eului constituie o apărare Împotriva
I
I,
.::-s ::~-_ :-~:,'
:" '~~ 7'~:- ;.' ~:-,:'.~ :-r~::-=---:::' ::. :~':' :-=-:-: ~:r:c~ ~~ " pulsiunii de moarte. Totuşi, există imagouri terifiante, care "sunt o imagine ~

.: . . ~::::':::: ~\:--.:-':_~. ='~\::.:-"-. 5 : 1:':2.. '.:-3. -!~. ~..:.. !:-. s:~-:-a..:. ..t..~ -.~~.' :"distorsionată În mod fantasmatic a obiectelor reale [părinţi externi) pe care se I
pllcrn e~l~ Uii'~\ "~'Jn·· 2~'..!~C\ :3~: ~C"''';"''L.:·~ ~~ s~~r!~ 3.k:.:\. \~~~,~ ~j da ţlazează, se instalează nu doar În lumea exterioară, ci, prin procesul Încor- 1;

stomac aducându-i senzaţia de satisfaccre \r 2, F.-\~1A~"tt.. I~C()~::;nTh'TĂ~ 'porării, şi Înăuntrul eului .. , Foarte curând, eul Încearcă, de asemenea, să se 1: l"
Obiectele interne au caracteristici care deriv~ din mişcările pulsiona\e, dupl' lpere Împotriva persecutorilor internalizali prin procesele expulZării şi proiec-
cum acestea sunt active (obiecte frustrante sau "rele") sau satisfăcute (obiecte Întâmplă
,,!iei" (p. 255). Acest lucru se atât cu obiectele terifiante (numite acum
care satisfac sau "bune"), in funcţie de senzaţiile corporale aflate în atenţie~' şi
EJele"), cât cu cele ajutătoare ("bune"), Acesterelaţi i cu obiecte fantastic de
,;:;;1 r. momentul respectiv, Astfel, obiectul este limitat la un singur tip de relevan~, ~e sau de bune sunt generate de cercuri vicioase constând În proiecţia repe-
in legătură cu senzaţiile de moment-hr~nire, căldură, confort, murd~ a obiectului intern fantastic asupra unui obiect extern, apoi reintroiecţia
r
;';,,' C

,':ţ: umezeală etc.-şi totodată în termenii satisfacerii (permise de obiect) saa. iectului deformat, care îl Întăreşte pe cel intern: "Se pare că avem aici două
frustrririi acestor impulsuri. fiecare obiect reprezintă doar o mic~ porţiunedi&.l, ţUCuri, unul favorabil şi altul vicios, ambele fiind bazate pe interacţiunea
(~ :
lume,1 c<'l'ilullii şi dil1 J'crsoalla care are grijă de acesta ("111 a111 a") şi care
l ţaetorilor externi sau amoienlali şi a celor interni, psihici ... " (Klein, 1936, p,
;.:.::
sel11nilic~l IUlllea lui e\tcrn:t. Tehnic \orbil1d. acesta este 1111 o{>il!cI parlial. De: '215). Stabilirea existenţei acestor obiecte interne fantasmatice încă de la naşte­ l,,
' a atras după sine renunţarea la alinierea observatiilor la concepţia lui Freud
.'~ ...
abia mai târziu ajul1ge copilul la o imagil1e mai cOll1pletri a obiectelor sa 'l',
~\ ','\ pril1tr-o percepţie il11buI1ătă\it~l: atul1ci, obiectele sale cap;'it~ il1tenţii multiple; '~pre supraeu. Aceasta i-a permis de rapt lui Klein o mai mar'e libertate in a
I
':'v
l'
~':
f11 ••,
1~\' \,
[Iti rft
1"'<

I,
82 DICIIONI\IUJI_ I'SIIII\NAIJ7.J:I KI.I:INII·N[ 5. OLJIECTE INTERNE
83
j
l ..... .,1
explora vicisitudinile obiectelor interne; În 1935 şi În 1940, ea a postulat liniile excesivă identificare proiectivă;
cu alte cuvinte, un număr mare de fragmente
"
~~.

"1! generale ale poziţiei depresive [C7 10. POZITIE DEPRESIVĂ]. ale sinelui au fost localizate În obiecte externe, astfel Încât eul se simte
golit-chiar depersonalizat-, slab şi vulnerabil. Când eul se ană În această stare,

1
f Narcisism. O parte din rezultatele Grupului pentru Obiecte Interne a con-
obiectele introieclate, chiar resimtite ca obiecte bune, par să-I copleşească, eul
ţ stat Într-o nouă concepţie asupra narcisismului, sugerată iniţial de Schmideberg
(1931) şi Riviere (1936), apoi elaborată de Heimann (1952): narcisismul ar neputând realiza identificarea cu ele şi, astfel, asimilarea lor.
reprezenta retragerea libidoului de la obiectul extern la un obiect intern
, :
identificat cu eul [ar" NARCISISM], iar nu la eul însuşi.
De fapt, Într-o lucrare formativă din 1925, Klein analiza doi băieţi ale căror
OBIECTE ÎN POZITIA DEPRESiVĂ. Aşadar, atingerea pozitiei depresive În-
seamnă mai mult decât câştigarea unei mai mari abilităţi perceptive. Ea implică
ticuri se crezuse până atunci că "erau un simptom de narcisism primar... Expe-
abiec/ele parţiale emoţionale, producând un tumult şi o schimbare emotională
I
]~
rienţa m-a convins că ticul se sustrage de la inOuenţa terapeutică, atâta vreme deosebite.
cât analiza n-a reuşit să dezvăluie relaţiile obiectuale pc care se Întemeiază" (p.
Schimbarea privind obiec/ul. Iniţial, imaginea lui Klein (1935) asupra
pozitiei depresive se limita la distinqia dinlre obieclele partiale şi cele intregi:
113). Ticul nu estc numai o satisfacere autoerotică, aşa ca masturbatia, dar
"fantasmele de masturbare sunt Împletite cu el" (p. 115); ea a postulat că
"pierderea obieclului iubit are loc in acele faze de dezvoltare in care eul face
aceste fantasme masturbatorii privesc părţi ale corpului copilului care sunt
tranzilia de la incorporarea partială a obiectului la cea completă ... Procesele
l
I,
{

r
implicate În mişcările ticului şi care sunt identificate cu unul sau altul din
care se dezvoltă ulterior ca fiind 'pierdere a obiectului iubit' sunt determinate
părinţi, deja introiectal. Această relaţie intens emoţională, formată din intro-
~f' de simtământul de eşec al subiectului (in timpul inlărcatului şi in perioadele
iecţie şi identificarea cu obiectele, apare foarte devreme În dezvoltare-de fapt,
care il preced şi Îi urmeaZă) În a-şi asigura obiectul blln, in/ernalizat... Un

r
~

Încă de la naştere. De pildă, când un copil Îşi suge degetul, mecanismul psihic
este complicat. EI a introiectat dcja sânul dătător de hrană, aşa Încât acesta
motiv al eşecului său este că a fost incapabil să-şi depăşească teama paranoidă
de persecutorii internalizali" (p. 259). Pozitia depresivă apare atunci când
'-~I d
.-1
)j
este, cel puţin În parte, fixat Înăuntru prin identificarca cu o parte a corpului
~~,.. obiectul provoacă o confluentă de iubire şi de ură. Deci, ea este stimulată de J
,\
", copilului. În acest caz, sânul este identificat cu degetul. Aşadar, când copilul
integrarea obiectelor bune cu cele rele, astfel Încât durerea de a urî obiectu I -]\
; ;. I, ÎI suge, el se aOă În relaţie cu sânul internalizat şi idcntificat cu o parte a eului
iubit pune in pericol obiectul ca intreg. "Înainte ca obiectul să fie iubit ca
~
;~ . :
1
(Heimann, 1952).
Asimilarea obiectlllui. Una dintre dificullă!ile creilte de conceptul de obiecte
interne era Înlclţişarca relaţiilor efcctive dintre obiectul introiectat, eu şi
in/reg, pierderea sa nu poate fi simtită ca Întreagă" (p. 256), spune Klein. Prin
aceasta, ea Înţelege că anterior pierderea a fost simlită ca o deprivare realizată
de către un obiect rău-obiectul bun devine persecutor; În vreme ce, În poziţia
:-r]j
~, i celelalte obiecte interne. Freud presupunea, in 1917, că introiecţia implică o
depresivă, obiectul este simlit În Întregul său ca obiect lipsit, pierdut, deteriorat

1
identificare a obiectului cu cuI. În realitate, el folosea termenul de "identi- etc., şi "tânjit".
r I \
ficare" pentru il dcscrie internalizarea dc c<'\tre un pacicnt nlilniaco-depresiv a
unui obiect fatft de carc cra ambivalent. Miii leîrziu, În 1923, el vorbea despre Obiec/e interne şi IlIme externă. O dată ce Începe să aprecieze obiectul
extern ca un "obiect intrcg", copilul cste silit să accepte o vedcre mai realistă
intcl'llalizarea supraeului, care are un aII rczultat, dc vrcmc ce el rămâne
i separat de cu sau sc dcsprinde de cu. Acest lucru pare contradictoriu şi a atras a naturii lui. Lumca animist<'\ a obiectului intern concret pierde teren, iar lumea
interna devine, treptat, tot /Ilai delimitată. Identificarea concretă a unor părti
1 observaţiile altor psihanalişti (Rado, 1(28) ['''o i\SIMII,i\RE]. Adcvărul este că,
În descrierea jocului copiilor, Klein arătase totuşi că, la un moment dat, copilul
ale sinelui cu obiecte face loc capacitătii de a-şi reprezenta obiectele; poziţia -\'.
'.

se poate identifica cu o parte a relaţiei (să spunem, cu supraeul), pentru ca În


depresivă aduce schimbări esen(iale În acuratetea perceperii obiectului extern ~lJ,'
lc:r LU~IE EXTERNĂ]. .~\

alt moment să dcvină copilul neascultător şi vinovat, certat de către supraeu.


Obiectul intern concret continuă să fie legat de un obiect extern, prin
Această mobilitate a identificărilor (identificare introiectivă) sugerează că eul
proiectie şi sub influenţa trebuintelor corporale. Obiectul extern rămâne, În
~~: are la dispo::.i{ie diferite obiecte interne cu care se poate identifica şi că acestea
k parle, construit pe baza unor surse interne; acest mod de a-I construi se dimi-
constituie un repertoriu de identităţi, atitudini, roluri etc., utilizate de eu Într-un
~j!
~,
nuează treptat, dar este greu de crezut că dispare. Similar, construirea lumii
interne a obiectelor prin introieeria obiectelor externe continuă, poate cu inten-
j context sau altul.
~4 Cu toate acestea, există tipuri de obiecte interne, mai patologice, care par o sitate redusă, toată viala.
~;~; să fie resim\ite ca străine, ca intruşi (asemeni celor prezentate de Schmideberg.
~.!d , I
IlI1pol'lanţa obiec/ului bun. Până În 1935, Klein accentuase importanţa

Il~·\1·
in 1934 şi ue Heim<lnn. În 1(42). Ileim<lnn (1942) le descrie ca pe nişte
. obiectului persecutor care creează cercul vicios paranoid [",. PARANOIA]. O
~:~
corpuri strfline ce nu pOl fi asill/ilale. Abordill1d această problelllfl. Klein (1946)
'dală in să cu pozilia depresiva, accentul s-a dep lasaI pe imrortanta obiectului
•bun-eel rală de care există nevoie, dcpendenlă şi iubire, şi carc trebuie menli-
'
conl'irmfl nlatcrialul clinic al lui Iicilllann. I:a afirlllă că eul este slăbit de o
,',
,
,

I
I iJr
r'
I~,lJ
1:
84 Ilie jllJNAIUJL I'SIII,\NAI.II-U KI.I,INILNL
5, OBJECTE INTERNE
I
81
85 "
1",

nut. În dezvoltarea normală, individul este protejat f(j\[t de relatiile paranoide


paranoid-schizoide, exista o extraordinara sensibilitate fată de soarta obiectelor,

r

cu obiectul rău, persecutor, prin prezenţa internă a obiectului bun, suportiv,
Senzaţia de a avea un obiect bun inăuntru constituie baza increderii În sine, iar atât interne cât şi externe, Teama că obiectul intern bun va fi pierdut printr-o !~
,
tulburările de autoincreucre se bazcază pe dificultăţile in menţinerea unui proiecţie puternică, aşa ca din greşeală (aruncând copilul o dată cu apa din
copaie), sau că o dată cu obiectele bune vor fi introiectate şi obiecte rele (calul
1:1
obiect intern bun, De pildă, Klein (1945) afirmă despre Richard, a c[trui anali-
ză progresa: "Credinţa in mama bună internă era de cel mai mare ajutor. De
traian) reprezintă anxietăli care persistă din stadii timpurii. 1
)
,1
.;~

e
L
câte ori această credinţă era intărită, apăreau speranţa, increderea şi sentimente
mai intense de siguranţă, Când increderea era zdruncinată-datorită bolii sau
altor cauze-, depresia şi anxietăţile ipohondrice se intensificau" (p, 382),
LUPTA PENTRU iNTELEGEREA OBIECTELOR INTERNE. Nu toţi analiştii
interesaţi de obiectele interne au unnat concepţia
lui Klein: obiectele interne
constituie elemente caracteristice ale dezvoltării nonnale a eului, prin impor-
{
i::
~i
I. Menţinerea obiectului intern. În activitatea ulterioara a lui Klein, impor- tanţa centrală a obiectului intern bun, a pierderii şi a restabilirii lui În pozilia ,r,

"..,\ depresivă. Brierley (1939) a mers pe o altă direcţie: "Obiectele internalizate .l


f[ tanta obiectului intern a crescut; lupta de a obţine in interior un obiect bun
stabil-cu care este realizută identificarea-este considerata ca nucleu al persona-
lităţii stabile, capabile de a Înfrunta mari tulburari emoţionale. Continuarea de
apar ca atare În practica clinică doar În cazurile În care este evidentă o sinteză
deficientă a eului" (p, 24 J). Aici, ea insistă asupra faptului că aparilia unui
H
'i
obiect intern constituie indiciul unei psihopatofogii severe şi, În fapt, afinnă că
.~:, 1:
J:
c[ttre Abraham a cercetărilor lui Freud asupra doliu lui şi bolii maniaco-
aceasta reiese din lucrul cu pacienlii maniaco-depresivi şi alli psihotici, Ideea
,.\
le dcpresive au demonstrat cât de precară este În stările patologice posesia
obiectului introiectat de eu, Această precaritate produce multa suferinţa psihică,
Obiectul intern bun trebuie susţinut in pofida fantasmclor de atac şi vătamare
';':
~~k ei se baza pe teoria lui Glover asupra nucleelor eului (Glover, 1932), GJover
considera că eul este fonnat din nuclee, fiecare din ele constituindu-se În jurul
f

unei anumite senzalii corporale resimţite de copil. În cursul dezvoltării, aceste

I~
cure provin de la partea "rea", indezirabilă, a "obiectului intreg",
Duliul. Astfel, dcscoperirea poziţiei uepresive i-a prilejuit lui Klein să nuclee ale eului se unesc treptat şi se integrează. Totuşi, În stările sever pertur-
contribuie semnificativ la inţelegerea naturii doliului. În lucrarea sa de mai bate, integrarea nu are Joc sau, când apare o tensiune, se poate produce regres ia
târziu asupra poziliei depresive, În 1940, ea afirmă: "Dureroasa pierdere a spre o stare a eului mai puţin integrată, ce conţine nuclee separate care,
conform teoriei lui Brier/ey, dau senzatia că În interior există ceva separat.
le persoanei iubite este, după părerea mea, sporită de fantasmele inconştief]te ale
celui Îndoliat că şi-a pierdut şi obiectele 'bune' interne, EI simte apoi că
obiectele 'rele' interne predomină şi că lumea sa internă este În pericol de
Pentru a-şi sus line teoria, Brierley a afirmat că Klein aproba teoria lui Glover
despre nucleele eului. Ulterior Însă, Klein (1946) şi-a schimbat punctul de
vedere (er 10. POlITIE DEPRESIVĂ], Astfel că Brierley, tratând despre stările
le distrugere. Ştim că pierderea persoanei iubite provoacă un impuls la cel
indoliat ue reinstalare in cu a obiectului iubit pierdut (Freud, Abraham), Totuşi,
În concerlia mea, el nu ia in el Însuşi (reincorrorează) doar persoana pierduti!
anorlllale ale eului, ignora practic obiectul descris de Klein,
Într-o lucrare care linea seama de analiştii
englezi (dar pe care aceştia
ignorat-o), Fuchs (1937) dezvolta o idee Întrucâtva sim i Iară. EI Încerca o clari-
au
cu putin timp În urmă, ci reinstalează şi obiectele bune internalizate (În cele
ficare a fenomenelor, distingând două forme de identificare, În funqie de
Iri, din urmfl, părinţii săi iubiţi) .. , Ori de câte ori pierdc o persoană iubită, ele sunt
caracterul proceselor de internalizare: pe de o parte, există o formă pregenitalll
~
sim\ile ca fiind dispărute sau distruse, Astfcl, pozitia depresiva timpurie şi, cu
aceasta, anxietăţile, sentimentul de vinovăţie, sentimentul pierderii şi durerii de identificare cu un obiect, bazat!! pe introieqie şi ca o apărare impotriva
pierderii reale a obiectului extern, ceea ce conduce la o identificare narcisică;
I,- ~
-1 ;
rezultate din siluaţia la sân, din cea ccdipiană şi din toate celelalte surse se
reactivcazf\ .. , de exemplu, [uaci\] o femeie işi pierue copilul, Împreună cu pe de alta parte, există o identificare partiala cu obieclul, ca rezultat al impul-
surilor genitale, cu păstrarea obiectului extern şi conducând la o identificare
trisleţea şi uurerea se n.:activează şi se confirmă spaima timpurie de a fi fost iSlerică,

{-; jei"lIită de o mamă 'rea', rf\zbunătoare" (pp, 344-345) [,,'o 10. POZITIE
IJI:I'IZLSIVA j,
Într-o teorie asemănătoare, Matle-Blanco (J 941) emite ipoteza că, dacă
obiectul intern este clivat prin agresiune, el nu reuşeşte să fie asimilat; altfel,
LI obiectele sunt nsimil<lle armonios şi (Tiră probleme, in cu,
OI\II~CTL INTE1{NL ~I ('OZITL\ ('AR\NOI\)-SCIIIZOID.\'. Anxietatea din
Diversele incercilri de Soill\ionare teoretică nu au dus la acceptarea unani-
\l'['l poziţia paranoid-schizoidă constă in cea mai mare parte În teama de fragmenta-
2;m~ n pozi(iei klein iene, aşacum a fost ea defin ită
de Klein (1935, 1946),
1 ,j
re şi de pierden: a eului, Ea este strâns legală de soarta obiectului intern-un
: lsaacs (1940) şi Heimann (1942, 1952), Alix Strachey (1941) a arătat că
, '1 obiect paqial, foarte instabil care trece de la "bun" la "rău". Dacă obiectul este
confuză şi că, există utilizări
I,' .
~ alacal in aceaslfl poziţie, el se fragmcnlează; eul esle simlit ca fragmentându-se ; pozil;a este de fapt, trei diferite ale termenului de
, -intern": (a) menlal; (b) imaginar şi (c) intern. Publicatiile kleiniene au indicat
»
A
R
"'1
r
.,.'1
,~
in nlOu iucnlic ['d' II, l'O/IIIL l'I\I(AN(JIIJ-SClIIWIIJAj, ÎI] descrierile poziliei
' de-a lungul a zece ani o deplasare spre cea de a treia utiliznre: credinţa in ceva
~1r

86 !lICjIUNAIZlJI. I'SIIIANAU/.I'.I KI.I-:\ N II:N[

intern-deşi Brierley nu era, În 1942, convinsă Încă şi le cerea kleinienilor să


5. 0131ECTE INTERNE

Freud, S. (1923), 7he Ego alld Ihe Id, SE, X I X, pp. 3-66. rEIII şi sinele, trad. de V
87
-'~;~I 1
stabilească ia care dintre cele trei utilizări, arătate de Alix Strachey, aderă. Puruc<l şi V D. Z<lmfireseu, În: Dillcolu de pl'lllcljJilll plăcerii, Bucureşti, Ed. ,-/1
Strllctllră intrapsihică. Într-o serie de lucrări din anii 1940 (adunate În "Jurnalul Literar", 1992, pp. 95-157.1
: 1,1
1952), Fairbairn a Început să prezinte un nou model mental structural, conform Fuchs (r'oulkes) S. Il. (1937), On inlrojcction, l/ll. J Psycho-Allal, 18,269-293.
căruia trei părţi ale eului intră În relaţii interne separate cu trei obiecte interne
[<:7 FAIRI3AIRN). După Fairbairn, este introiectat numai obiectul "rău", În scopul
Glovcr, E. (1932), A ps)'cho-<lnalytical <lpproach to the c/<lssitication of mental
disorders, JOIIl'l1al of Me/llal Sciellce, 78, 819-842. J
de a fi controlat. Structura era descrisă deci ca una stabilă, ca şi modelul
structural fix al lui Freud. Modelul structural al lui Fairbairn contrasta cu
Heimann, P. (1942), A contribution to the prob/em of sublimation and its relation to
processes of inlernalization, In/. J Psycho-Allal, 23, 8-17. -(
rl
modelul fluid, şi descris Într-o manieră subiectivă, al lui Klein.
Obiecte interne şi reprezentări. Freud a descris formarea reprezentărilor
- - (1949), Some notes on Ihe psycho-analylic concept of introjecled objects, Sr. 1.
Meci Psychol, 22, 8-17.
J
când elabora teoria visului (Freud, 1900). În teoria psihanalitică clasică,
singurul obiect intern este supraeul. Toate celelalte obiecte sunt "reprezentate"
",'i
,~,

':l
--(1952), Certain functions ofprojection and introjection in early infancy, În: Klein,
M., Heil1lann, P., Isaacs, S. and Riviere, J. (Eds.), Developments in Psycho-
J11
În percepţie sau în memorie. Aşa încât, mulţi analişti au considerat conceptul
lui Klein de obiect intern ca traducând termenul clasic de "reprezentare a
obiectului"; totuşi nu este aşa. Există o diferenţă semnificativă între un obiect
l~:

'fr
:~I;
Allalysis, London, 1I0garth Press, 1952, pp. 122-168; prezentată ini(ial În 1943
la Discuţiile Controversate de la British Psycho-Analytical Soeiety. [Vezi King
& Steiner (Eds.), rhe Frelld-Klein COlllroversies 1941-1945.]
1:
_.'1 1
1

concret, resimţit fantasmatic ca fiind activ Înăuntrul personalităţii (corpului), '~\ Isaacs, S. (1940), Temper tantrums in early childhood and lheir relalion to internal
şi o reprezentare mnezică a unui obiect. Diferenţa constă În aceea că, în primul objects, Inl. 1. Psycho-A nal, 21, 280-293.
f
caz, avem o credinţă atotputernică în prezenţa concretă a obiectului, iar în al

~,
- - (1925), O contribulie la psihogeneza ticurilor, SMK, 1, pp. 101-119. ---C'II:
doilea caz, avem o reprezentare care îl simbolizează faţă de eu, dar nu se - - (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130.
confundă cu el [cr REALITATE INTERNA]. Această distincţie corespunde celei Klein, M. (192 7), Tendin\e criminale la copii normali, SMK, f, pp. 16) -175.
I! i.

I
dintre egalizarea simbolică şi simbolurile veritabile [<7 FORMARE DE SIMBOL;
EGALlZARE SIMI30LlCA].
Conceptul de "obiect intern" şi cel de "fantasmă inconştientă" reprezintă
- - (1929a), Personificarea În jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
- - (1929b), Situaţii infantile anxiogene reflectate Într-o operă de artă şi În impulsul
creativ, SMK, J, pp. 201-208.
J. o i,:

cele mai originale şi inovatoare rezultate ale muncii lui Klein, ambele Între- - - (1935), O contribuţie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
! când În profunzime concepţia lui Freud asupra inconştientului. Conceptul de 282.

I "obiect intern" rămâne o modalitate eflcientă de Înţelegere a celor mai grave


boli mentale şi o armă la fel de puternică În cele mai severe neînţelegeri dintre
- (1936), Înlărcatul, SMK, 1, pp. 283-298.
- - (1940), Doliul şi relaţia S<l cu stările nwniaco-depresive, SMK, 1, pp. 337-361.
kleinieni şi alte şcoli psihanalitice. --(1945), Complexul lui (Edip inlumin<l anxietăţilor timpurii, SMK, l, pp. 363-408.
Astilzi, misterul "obiectelor interne", care îi preocupa atât de mult pe - - (1946), Note asupr<l unor nlecanislIlC schizoiue, SMK, III.
I ! :
analişti În anii 1930 şi 1940, a fost pus in umbră (iar nu rezolvat) de misterul
"identiflcării proiective", din anii 1970 şi 1980. Pentru a putea evalua meritele
Malle-13!anco, 1. (19·11), UII iutrojection and file prucesses 01 ps)'cilic IIlClllbulislll, /111.
1. f'syclw-Anul., 22, 17-36.
1 .
.\ '1' relative ale şcolii kleiniene şi ale psihologiei eului, ar Il poate mai util ca
atenţia să Re concentrată nu asupra obişnuitelor contestilri privind eflcien\a
. MallhclVs, G. (1980), f'hilosophy and Ihe Young ClIlId, Cambridge, MA, Harvard
University Press.
conceptului de "identillcare proiectivă", ci asupra distincţiei dintre obiectele Money-Kyrlc, R. (1968), Cognitive developrnent, 1111. 1. f'sycho-Anal, 49, 91-98;
interne şi reprezentări. repuolicat În: 7he Collected Pupers of Roger Money-A:yrle, Perth, Clunie I'ress,
1978, pp. 416-433.
13ricrky, M. (1939). i\ rrcl:llo[')' note on "inlcrn<llized objects" <lnd dcrression, 1111. J. ~;\Piaget, J. (1954), The Cunstrllction ofRealily in the Child, London, Routledge & Kegan
l's.\'c17o-/llIol.. 20, 241-247. i~"
·.t~, Paul. [Conslruireo reallliui la copil, trad. de D. Răutu, Bucureşti, Ed. Didactică
__ (1942). "Intcrnalizcd objects" alll! Ihell[')·. 1111. J PS\'c/io-.'llIol. :n. 107-112. şi Pedagogică, 1976.1

r'airbairn, It (1952). Psyc17o-Allolylic Slildies 0/ Ilie Persollo/ily, London, Roulledgc Rado, S. (1928), The problem of melancholia, In!. J Psycho-Anal, 9, 420-438.
& Kcgan Paul. Ril'ii:re, J. (1936), On thc gcnesis of psychical conflict in earliest infancy, Inl. 1.
Psycho-Allal, 17, 3lJ5-422; retipărit (11)52) in: Klein, M. et al., op. cit., pp. 37-
{:"!,
Wj r'rcud. S. (1900). riie Illlerll/'I'IO//(l1i o//JI·eOllls. SI:. \V-Vl/lllerprelareo viselor. Irad.
îi:
li:. 66.
.\ii de 1.. (;;miliu. Illlelireşti. ElI. Ştiin\i1ic[I, 19931
-',.,
__ (1917), tvlollrning ilnd melaneholia, SI:, XIV, pp. 237-260. Roscnli.:ld, II. (1 %4), On lhe psycilopatilology of narcissisrn: A clinic<ll <lprronch, Inl.
,.,

.. 1f1)
~ DICTIONARUL "SII {ANALIZEI KI.EINIENE 1
,
,I\w i 1,
88
J Psycho-Anol., 45,332-337; republicat in: Rosenfeld, H., PsychOlic Siales,
London, HOgilrlh I'rcss, 1965, pp. \69- \79.
t
\.,1

IB Schikkr, r, Wcchskr, [). (ISU5), Whal do chilJren know aboutthe interior of their 6. Fază de femini tate ~efini!ie. KI:in preziJ~tă r.elaţi.a
timpUrie cu sanul ca fiInd IneVI-
body'), 1111 J Psycho-AIIClI., 16,355·360.
SchmiJcbcrg, 1'\'1. (1931), A conlribution tu t!le psyc!lology of pcrsecutory ideas and tabil problematică. La început, această relaţie are caracteristici orale, iar fantas-
,ilr Jclusions,lnl J Psycho-AIIClI., 12,331-367.
__ (\ (34), T!lc play analysis of il Ihn:c-year-oIJ girl, fnl J Psycho-Allal., 15,245-
mele-sadice şi paranoice, legate de actiunea de a suge, a muşca sau a fi muşcat­
produc prima formă de anxietate. Atât băiatul cât şi fata îşi îndreaptă interesul de
'1 la primul obiect (mama) spre tată şi spre penisul lui. În acest sens, ei adoptă o

,\k :~ 1 L-;
2M.
Scari, M. N. (1932), A nolC on JCjlasonalizalion, 1111 J IOSyc}IO-A/lal., \3, 329-347,
_ _ (1933), I'lay, realilY ano aggn:ssion, 1/11. J Psycho-l1l1al., 14, 310-320.
Slcp!lcn, K. (\ 934), Inlrojcclion und projcction: Guilt and rage, Br: J Med Psychol.
\4,316-331.
poziţie de jeminitate.
Iniţial, îndepărtarea de obiectul originar (mama}-sau, la nivelul primitiv, sânul
ei-s-a crezut a fi o reacţie la înţărcat, dar, mai târziu, Klein a vAzut·o ca funda-
mentală şi a realizat că natura umană deţine o profundă ambivalenţă, care dă

1'\0',1 Strachey, A. (1941), A nole an t!le use of l!le word "internal", 1111. J Psycho-I1/1al., 22, trăsăturile poziţiei depresive. O dată cu deplasarea interesului de la un obiect la
:i.
următorul, se realizează un pas în dezvoltare, subliniindu-se astfel importanţa
37-43 ".;;
tatălui, aşa cum reiese din teoriile lui Freud. Alternativ, gradul de ambivalenţă

~\[
.~
poate fi atât de mare, încât să inhibe dezvoltarea. Klein era de părere că observa-
tiile sale erau importante şi nu numai că nu contraziceau concepţia lui Freud, ci o
susţineau şi îi întăreau semnificaţia.

'\['~'
~ j
Cronologie
1928-Anxietatea corelată cu atacurile asupra corpului mamei (Melanie Klein, ... ~~
Stadii timpllrii ale complexului lui CEdip, 1928; Melanie Klein, Psih-

l\ analiza copilllilli, 1932).


1945-Faza de feminitate şi pozitia depresivă (Melanie Klein, Complexulilli
I LI
1
~ ~ CEdip În IlImina aruietălilur timpllrii, 1945). j;
i
!
. "

La mijlocul anilor '20, Klein a devenit convinsă că tehnica sa îi pennitea


1
aL! o mai bună întelegere, deoarece observaţiile sale asupra copiilor mici erau mai
exacte decât extrapolările din psihanaliza adultilor sau a copiilor mai mari. I ,,~

I'- \ Totuşi, ea ezita să modifice teoria psihanalitică ortodoxă a complexului CEdip


~{: şi a supraeului, deşi observatiile sale i-o cereau. Trebuia să fie neobişnuit de
II'
-i ' C !
l reticentă, dar a putut aduce, totuşi, o contributie prilejuită de interesul din acea
, perioadă pentru psihologia femeii.

\'."
:I!~ CONTRII3lIŢIILE Llii KLEIN LA TEOIUA SEXU,\UTA'PI TII\II'lIRII. La acea
'vreme, În anii '20, acest subiect constituia un câmp deschis de investigare.
Neavând nici un motiv să ezite cu publicarea rezultatelor sale, Klein şi-a

ILi ~,
\ j" \ ,anunţat descoperiri le ca fi ind cOlllparabi le în importantă cu anx ietatea de
.C3Strare la băieti, Acestea au fost următoarele:

~'J r :~:
i·;:~ ii' (1) Ferocitatea şi frecvenţa mare a fantasmelor de atac asupra corpului
-lt<.~' i .Jtamei, la fetiţă (dar şi la băieţel), conducând la teama de pierdere a mamei şi,
• [ ,'l'l :i ;)dt: asemeni. Ia teama de răzbunare din partea mamei;
( (2) Importantul proces de găsire a noi obiecte de relationare în scopul
.\~ţ\ţ:~.""..
:. " N
I -",
lJO

evitării
I)JC II()Ni\IWI" I'SIIIi\Ni\I.II.I:,1 KI.I'.INIF.NF.

cOllstela\ici neplăcute de ambivalen\ă şi teamă dezvoltrlte Cll vechiul


6. FAZA DL I'EMINITATE 91 l
.... \

~
obiect. Îndreptarea către tată, ca nOll obiect, rerrezintă o fazil normală de dez- obiecle noi şi de a-şi Îmbogăli lumea provine din suferinţă, pierdere şi Înspăi­
voltare, în care apare o atitudine feminină dc relaţionare cu tatăl. mânlătoalc!e fantasme c<ll'e le Îllsolesc. Simbolurile au aşadar rolul de a apăra
Împotriva anxietălii produse de agresivitalea timpurie şi fac parte din per- I
(1) Atacuri asupra mamei. Primele analize realizate de Klein (\926) i-au laborarea din pOZiţia depresivă ['U> 10, I'ULillE DU'RESIVA],
înl1lţişato fantasmă deosebit de violentă: "Apoi ea ieşea dintr-un anume colţ --J
:~ pe care-\ numea camera ei, se furişa lângă mine şi mă ameninţa În toate SEXlIALITATE FEI\IININ-\, În anii '20, inleresul pentru dezvoltarea fetelor era
felurile. Îmi tăia gâtuI, mă arunca afară În curte, mă ardea sau mă preda unui foarte mare, O dată cu emanciparea femeilor de după primul război mondial
1
poliţist. Încerca să-mi lege mâinile şi picioarele şi ridica de pe sofa cuvertura şi cu acceptarea lor profesională, unele dintre ele (Ilorney, 1924) s-au simţit
spunând că face po-kaki-kllcki [popoulfccale). ,', În acea perioadă, ea dorea deja capabile să Înfrunle "conul de umbră" din viziunea lui Freud privind dezvolta- ,1
să o jefuiască de copii pe mama însărcinată, să o ucidă şi să îi ia locul În coitul rea sexuală la fată: "Totuşi, concluzia trasă pânil acum din investigaţii--echiva­
cu tatăl. Aceste tendinţe de ură şi agresiune erau cauza ftxaţiei asurra mamei lând cu afirma\ia că jumătate din specia umană este nemulţumită de sexul pe '...\1
care l-a primit şi că nu poatc depăşi această nemulţumire decât În circumstanţe
(care la vârsta dc doi ani se intcnsifica foarte mult), alături de sentimentele de
anxietate şi vinovăţie" (p. 123).
Ulterior, aceastf! descoperire a fost rezumată de Klein (1932) astfel: "Obscr-
i,
:r~
r;i"'
~,

~::
favorabile-este, rară doar şi poate, nesatisfăcătoare nu numai pentru narcisis-
Illul feminin, dar şi pentru ştiin\ele biologice" (p. 52), Horney (1926) a arUncat
j
vaţiile mele in cazurile lui Trude, Ruth şi Rita ... m-au făcut să recunosc exis- /,:. mănuşa şi a continuat apoi să se disocieze tol mai mult de concepţia psihanali-
-.1
tenţa unei anxietăţi sau, mai degrabă, a unei situaţii de anxietate specifică ţ-.

'~'
tică dominant masculină asupra femeii, Freud (1925, 1931) şi lones (1927) au
fetelor şi echivalentă cu anxietatea de castrare simţită de băieţi, Această situaţie Încercat să menţină această viziune, dar tonul a fosl daI de analisle (Lampi de
de anxietate culminează cu credinţa fetei că mama Îi va distrge corpul, Îi va !k Graol, 1928; Riviere, 1929; Deutsch, 1930; Klein, 1932; Homey, 1932, 1933), II I
desfiinţa conţinutul şi-i va scote copiii dinăuntru .. , Ea se bazează pe impulsuri- În 1930, Deulsch a linul la Institutul Psihanalitic din Viena o serie de
le copilului de agresiune asupra mamei şi pe dorinţa, provenită din stadiile conferinţe despre Dezvoltarea psihică a femeii, iar Horney (1933), a cărei
timpurii ale complexului CEdip, de a o ucide şi a o jefui" (p, 31),
Când Klein a descoperit aceste fantasme de anxietate, În analizele din 1923-
1924. ele erau noi rentru psihanaliză, Atacul asupra corpului mamei şi a conţi­
independenţă devenea tot mai provocatoare, şi-a declarat acordul asupra desco-
peririi kleiniene privind relatia agresivă şi răzbunăloare cu interiorul mamei.
Riviere (1934) a profitat de prilejul publicării lucrării lui Freud, Noi prelegeri
J:
JI
l

nuturilor sale se înfăţişa În cursul mânuirii jucăriilor. Riviere (1929) descrie introductive, pentru a-i critica punctul de vedere asupra psihologiei femeii, În
1 efectul Înţflrcatului: "Ca o consecinţă a decepţiei sau frustrării din timpul mij locu I unor aprecieri altfel aprobaloare, lones (1935) a reconsiderat "noua
\ suptului S<1U al În\rtrcalului, corelal[1 cu trrtirile legate de sccna originară inter- abordare" a psihologiei femeii, intr-o prelegere tinută la Societatea Psihanali-
tică din Viena, Ea a fost prima dintr-un schimb de prelegeri intre Londra şi -0\i I I
i pl'CI<llfl În termcni orali, sc dezvolta, fa\fl tle ambii parin\i, un sadism extrem
dc puternic. Apare dorinţa de a muşca smrcurile, de a o distruge, penetra şi Viena, propus datorită divergenlelor teoretice de atunci dintre cele două centre
I spinteca pe nHlma, de a o devora, cu tot ce conţine. Acest conţinut cuprinde principale ale psihanalizei. Este semnificativ faptul că 10nes, in această ~! \!
'1 pcnisu\ tatălui, fccalele şi p;întecul mamei, toate obiectele re care le poseda şi confruntare ce ameninla să producă un "divoq", Întlrăznea să aducă În Viena
1,' ' le iubeşte, imaginatc ca allfllltlu-se inauntrul corpului ei. Dorin\a de fi nlllşca una dintre cele mai muri divergenlc raPI de viziunea lui Freud, divergenţă lj
sl'<1rcui este tleplasat;l, <.luP;\ cum ştim, pe dorinţa de a-I castra pe tata muşcân- rămasă În lumea psihanalitică [ti"~ DISCUTII CUNlRUVERSAJEj. _.1\'
J ou-i pcnisul" (pp, 309-310), l
,J~. ~I
DEZVOt:li\IU~'\ I'SIIIIC\ A FETELOH. Ca stadiu in evoluţia profesională a
L'
"
(2) Obiecte lIoi. Ca rezultat al agl'esivită\ii fala tle mamă, copilul îşi lui Klein, interesul ei penlrudezvoltarea la fetilă a fost hotărâtor. Ea a aprobat
indreaptR atenţia către tată, Într-o atitudine feminină: faza de fell1illilale, La numeroasele critici la adresa concept ici lui Freud despre rolul invidiei de penis
Pl:'
)'1; ,lii' început, Klein (\ 928) credea că aceasta rezulta dintr-un afront real din partea in dezvoltarea fetilei, Conform acestei concepţii, femeia nu este altceva decât .
/.' \ '
':;6. !~',;,
';;' - ,
, mamei (in\[\rcatul): "Consider că privarea de alăptare/sân este cauza fundamen- ,~
tală tată" insă, văzut-o
ca prove-:f:1
un bărbat căruia Îi lipseşte ceva, iar dezvoltarea feti\ei este determinată de
; prejudiciul dureros resimţit atunci când descoperă acest lucru la propriul corp,
]...:
~

~;Ui,
a Întoarcerii Înspre (p, 183), Mai târziu ea a
nind din ambivalenţa inerentă faţă de obiecte. :;~ 'apoi de căutarea unui obiect pe care să-I blameze-de obicei, mama,
Îndreptarea către noi obiecte constituie Începutul unuia dintre cei mai :9, Critica impotriva lui Freud Conceptia lui Freud asupra femeii este relativă
.).
importanţi paşi ai dezvoltrlrii: caracitatea de a substitui obiectele primare ale~ ,,:din punct de vedere istoric, derivânu din relaliile sociale ale secolului al
interesului, prin simbollll'i ['R'" FUIUv\i\RE DE SIMI30Lj. Imboldul de a explora~J ~':XIX·lea. În realitatea socială a acelor vremuri, femeia era inferioară din punct
iT. It&:
l:
vedere social, moral, economic şi anatomic, Llllfaliclil cor de prolestc conlra
:tj
'}l'.,'
":":,.:
f'~
ro"
1·:, . 92 DICTIONARUL I'SIIlANALIZI:1 KLEINIENE 6. rAzA DE rEMINITATE
93
.. ,
i 1.
. 1
dimpreună cu rămăşiţele furioase ale interiorului ei, ale copiilor şi ale penisului
1••

',"'1 lui Freud susţinea că acesta a ignorat faptul că fata realizează existenta spaţiu­
lui ei intern şi a potenţialului corpului ei de a crea viaţă-"negarea vaginului", tatălui, Îi vor Întoarce atacul În mod identic, distrugându-i corpul şi copiii,
Anterioritatea relaliei CII mama. Klein era foarte preocupată să ofere un Fetila se teme de mama acum plină de obiecte ostile; În acelaşi timp, ea
j
tablou cu adevărat psihanalitic al dezvolUlrii feminitătii. Ea şi-a Îndreptat resimte pierderea unei mame care o iubea şi o proteja,
1
atenţia asupra conţinutului anxietăţii copilului, ca apoi, după un drum sinuos,
Tocmai fantasmele fetiţei despre distrugerea reciprocă a interiorului creează
să abordeze dezvoltarea pulsională, în special cea din fazele pregenitale. Ea a
mari probleme În relaţia cu mama. De aici rezultă nevoia, similară cu a băiatu­
,1 fost cea care a arătat că, Înainte de relaţia cu tatăl, este importantă relaţia cu
lui, de a păstra o anume amnezie asupra acestei faze de dezvoltare din copilă­
rie şi este pusă În mişcare o Îndelungată prelucrare a sentimente/oI' ostile faţă
mama, ceea ce i-a făcut pe unii autori să o contrapună lui Freud (Chodorow,
I~
de mamă şi fală de părinţii aflali în uniune. Aceste fantasme constituie germe-
1978). Totuşi, poziţia lui Klcin este În realitate mai subtilă; ea nu neagă
1
nii anxietălii femeii adu/te privind atractivitatea corpului său şi fapl de rava-
atitudinea denigratoare detectabilă În viziunea lui Freud, dar o atribuie fantas-
II melor pacientei, care se află prinsă Între impulsurile sale destructive faţă de
mame, femei, şi impulsurile de iubire şi identificare.
.y'
~{.
giile procesului de Îmbătrânire.
Buzu invidiei de penis. Această anxietate puternică duce la perceperea
Însuşi Freud (1931), Într-o lucrare de mai târziu, recunoştea valabilitatea
corpului ea fiind deteriorat, fapt exprimat, În cele din urmă, sub forma clasicei
invidii de penis. Fetei Îi este teamă că ceva nu e în ordine cu corpul său
acestor corecţii: "Pentru noi, intuirea acestei faze Îndepărtate, prea:dipiene, la
(simbolizat prin dimensiunea redusă a organelor genitale externe), ceea ce va
fete, constituie o surpriză similară cu cea produsă, În alt domeniu, de descope- ;L.
f:
duce, În cursul graviditălii, la teama manifestă că va naşte un copil diform,
rirea că Înaintea civilizatiei greceşti a existat civilizaţia minoico-miceneană. Tot
ceea ce ţine de acest prim ataşament faţă de mamă Îmi pare atât de greu de
corespunzător difonnilillilor bebeluşilor şi penisului dinăuntrul mamei, În urma
prins in analiza-şi, cu vârsta, atât de vag, ireal şi aproape imposibil de atacului comis fantasmatic de fetÎlă.
reÎnviat-, de parcă ar fi fost Îngropat printr-o refulare inexorabilă. Poate că
DEZVOLTAREA LA BĂIAT. După aceste descoperiri privind fetele şi sursa
Însă am căpătat această impresie ti inJcă femei le pe care le-am avut în analiză

invidiei lor de penis, Klein a extins teoria la băiat. Recunoaşterea de către


au avut posibilitatea să se agaţe tocmai de ataşamentul pentru tată, în care se
Freud că fa fată este dificilă o investigare a primului ataşament faţă de mamă
refugiaseră În urma fazei respective" (p. 226). De aici reiese consimţirea sa

ri binevoitoare în a considera, În cele din um1ă, că analistelor li se oferă cele mai


mari posibilităţi În această sferă. EI a recunoscut trecerea la o fază de ataşa­
ment feminin fală de tată.
sugerează că, la fel de bine, şi ataşamentul timpuriu al băiatului fală de mamă
a fost neglijat În teoria psihanalitică clasică, rămânând într-un con de umbră,
Klein (1928) a rezumat faza feminină astfel; "Ea Îşi are bazele la nivelul

)~il
anal-sadic şi conferă acestui stadiu un nou conţinut, deoarece acum fecalele
Conflictulteriflant indus de anxietatea de castrare, care ÎI conduce pe băiat
la un proces maturaţional şi totodată la amnezia infantilă, Îşi are echivalentul
sunt echivalate cu copilul dorit, iar dorinţa de a deposeda mama se aplică acum
atât copilului, cât şi fecalelor. Putem distinge două scopuri care fuzioneaza,
său la fetiţă. Klein a descoperit acest lucru la Începutul lucrului său cu copiii

Unul este guvernat de dorin la de a avea copii, intenţia fiind aceea de a şi-i
şi l-a declarat ca fiind, categoric, "echivalentul anxietăţii de castrare prezente
la băiat", În prelegerile ei ţinute la Londra, În 1925 (vezi Psihanaliza copiilor,
1932). În conceplia ci, fata este deosebit de preocupată de interiorul corpului
Însuşi, pe când celălalt scop este generat de gelozia pe viitorii fraţi şi surori, I
I

a căror apariţie este prevăzută, şi de dorinta de a-i distruge când sunt Înca În
/\, I t mamei; ea este atras<'l de indiciile capaciUI\ii mamei Je a face şi alli copii, iar
corpul mamei. (Un al treilea obiect, din interiorul mamei, al tendintelor oral- I
··r"~\1, .
. În tilnpul graviJilăţii mamei asisti\ la creşterea pântecului acesteia. Interesul
sadice ale băiatului este penisui lată/ui.)" (p. 180). Aşadar, şi băiatul trece !
printr-o fază feminină: "Ca şi În cazul complexului de castrare al fetelor, la
pentru corpul matern cste determinat de mulţi factori, iar Klein postulează o t

} ;~
I

baza complexului de feminitale al băietilor se află dorin la frustrată de a poseda


conştientizare inerentă a prcLen\ci tatălui Înăuntrul mamei [Ci"" FIGURĂ A PĂRlN­ I
TU.III COMIlINM]. Aceşti factori sunt fantasme complexe, ce presupun relaţii
~
1
un organ special. Tendintele de furt şi distrugere privesc organele de concep- 1
!ie, graviditate şi naştere, pe care băiatul le presupune că există la mamă, iar
cu sau Între păqi ale corpului mamei şi celui al tatălui: sân, pântec, şezut şi

ifii. .,.,
J
apoi vaginul şi sânii, izvorul laptelui." Băiatul se leme că va fi pedepsit pentru
penis [(it. OlllECT PARTIAI.]. Ele nu sunt doar perceptii sau imaginări, ci sunt
1
distrugerea corpului matern, dar, dincolo de aceasta, teama lui este de o natură
\.
Sinl\ile prin intense emolii amestecate. Fantasma cu penisul tatălui Înăuntrul
~
.
•i',-.I"
j .
1:
mai generală, şi astfel avem aici o analogie cu anxietatea asociată dorinlelor
,. pântecului sau silnului mamei produce puternice sentimente de excludere şi
j, furie, care sunt percepute ca o relaţie bazată pe ură şi vătămare reciprocă.
de castrare la fete. EI se teme că corpul Îi va fi mutilat şi dezmembrat, ceea
1
4~··
1 "'r:'li~
,{ i

ce inseamnă şi castrare." Spaima de mamă este atât de copleşitoare pentru că


Sentimentele fetiţei privesc dorinţa ei de a pătrunde în pântecul mamei, de a·1

~,;
H'
IJ, ~_'I.
jefui, de a-i distruge creativitatea şi relatia cu penisultatălui. Această fantasmâ
se combină cu o intensă spaimă de a fi castrat de către tată. Tendinţele destruc- j
li,'c al căror obiect este pâJ1tecul se ÎJ1dreaptă, de ascmcnea, cu Întreaga lor
"", primitivă, mistificatoare şi inconşlienlă este însoţită de teama că mama,
~

.
il
"
-r
~J~
: t
;l 94
UIC IIONt\IZUL I'SI! It\Nt\l.lZU KU.INILNI.
6. It\ZĂ DI; IEMINIIAII: 95
'~
; cererile şi speranlele fală de noua sursă şi stimulează iubirea pentru noul
intensitate oral- şi anal-sadică, şi impotriva penisul ui f.l<ll-'II, care se presupune n-\.
că feminităţii caracterizează
obiect" (p. 396). . t·
1
,
ar fl situat În p[\I1ICC". Astfel, etapa se prin anxie- O dată cu apariţia celui de al treilea obiect (tatăl), cele două atitudini V
tale legală de pântec şi de penisul patern, iar această anxietate il supune pe
'!
J\
băiat devorează, dezmembrează şi castrează,
conflictuale faţă de mamă intră În structura celor două forme coexistente ale
tiraniei unui supraeu care formân- complexului CEdip, cea pozitivă şi cea inversată [Cit" 4. COMPLEXUL CEDIP).
du-se in egală măsură din imaginea tatălui şi a mamei" (pp. ţ 80-181). li
Daza (111XieIăţii de caslrore. În acest mod, Klein a investigat factorii care DEZVOLl'AREA SEXUALĂ ANORI\IALĂ. Dezvoltarea identităţii sexuale depin-
produc anxietatea de castrare. Totuşi, ea a neglijat faptul că producea o rupere
J\
brutală a conceptulUi anxietăţii de castrare din legăturile lui teoretice cu
de de succesul negocierii acestei anxietăţi persecutorii timpurii. Persistenla unei
Într-adevăr,
intense onxietaţi perscculorii şi paranoide conduce, după Klein, la devialii de 1"'\
'\
I
complexul CLdip. aceste ipoteze modificau tot mai mult complexul
eEdip leg' 4. COt\II'LEXUL o.J)II'].
Faza de fcminitate se caracterizează printr-o atenţie specială faţă de ceea
la dezvoltarea heterosexuală. Această idee Îşi are sursa În psihanaliza clasică.
Freud a atribuit homosexualitatea unui refuz din partea parintelui de sex opus,
care este iubit, consecinţa fiind alegerea părintelui de acelaşi sex ca obiect al
li
ce se atlă in interior şi printr-o nevoie de a mobiliza, În mod compensator,
I
\
solidaritatea, iubirea şi identificarea cu femeile şi cu preocupările lor. Centra-
rea pc con\inutul intern a constituit o realizare importantă, având drept rezultat
iubirii. Abraham Începea să abordeze homosexualitatea În termenii identificarii
bazate pc introiecţia părintilor. Klein a privit homosexualitatea din ambele
III I
cuprinzătoarea tcorie despre lumca internă şi obiectele ei. Ea a adus şi o Înţele­
( puncte de vedere. Contributia sa originalrl a constat in ideea că Îndreptarea spre
1
gcre a dczvoltării personalităţii, a interesului femeii pentru interiorul ei
un nou obiect şi inlroicqia reuşită a unui obiect in scopul identificării cu acesla
sunt rezultatele echilibrului de forte, sadice şi de iubire, Într-o complicată şi
-TI
corporal-şi a interesului bărbatului pentru interiorul corporal al femeii.
\
Al.E COi\II'LEXliLlll CEDlP. După ce Klein a descris
reciprocă intluenţă cu obiectele exteme reale. "Când frica faţă de tatăl castrator
este atenuală de Încrederea În tatal bun, el se simte capabil să facă faţă urii şi ~1
ST\DIILE Tli\II'IIIUI
poziţia depresivă, importanţa fazei de feminitate s-a diminuat. Interesul ei
rivalităţii a:dipiene" (Klein, 1945, p. 398). În acest pasaj, ea vrea să spuna că ]~I
relaţie
1,"
"
i:, pentru efectele de ale ambivalen\ei nu mai depindea atât de mult de
băiatul este in căutarea unui lata bun, pe care să-I poată introiecta ca suport -(
dureroasă intern, care să-i Întărească incrcderea În sine ca bărbat şi care să-I ajute să facă
1;
alinierca 10 teoriile clasicc. Perceperea a otacului asupra mamei,
1;;; s5nilor ci, corpului ci şi interiorului ei, devenea subsumată anxietă\ii generale
pl'Odus de ulaCorea şi deteriorarea obiectului iubit. Îndreptorea spre tată repre-
zenta oe fazrl fcmininrl atât pentru brliot cât şi pentru fata, iar relaţia Început[j
fată urii sale faţă dc lalrl. Aceasta depinde, in mare măsură, de capacitatea
tat[jlui real de a suporta ura fiului, fără a-i retrage acestuia sprijinul său.
Spre deosebire de conceptia lui Freud că homosexualitatea latentă stă la 1
conţine o ambivalenţă inerentă. Aşadar, şi aici apar durerea şi suferinţa din baza paranoiei-de pildă, in analiza lui Schreber (freud, 1911 )-, Klein a indicat
;\ posibilitatea că tcmerile paranoide stau la baza homosexualitălii, Rosenfeld
I pozitia depresivă.
În Studii timpurii ole complexului llli CEdip (K\ein, 1945), aceste anxietăţi ,}
(1949) a examinat explicit această revizuire.
[q_ i\NXIETAIE DEPRESIVĂ) constituic puternice forţe ale dezvoltării, producând
Perversiunile sexuale, chiar cele sado-masochiste, au fost studiate foarte
insă şi diflcultăţi şi stagnarea creşterii
(flxalii): "Satisfaelia trăită
la sânul
puţin de kleinieni. Atât Hunter (1954), cât şi Joseph (1971) au analizat fetişişti
1
bebeluş să-şi dorinţele către şi au arătat că orientarea spre un obiect substitutiv inanimat uşurează Întru-

peimui e'''" c,," pe";sul tatălui. Tomş;, [custmea din "lalia cu sânul d' un ~
mamei il face capabil pe Îndrepte alte obiecte, În \
\ câtva ambivalenţa dureroasă faţă de fiinţa umană iubită. Joseph a definit cu
avânt deosebit acestei dorinţe noi" (p. 395). Relaţia cu sânu\ este dublă. Atât .~
1 ,,'
meticulozitate nevoia de obiect ca un impuls febril de a ajunge Înăuntrul lui,
aspectele sale pozitive, care stimulează căutarea unor noi experienţe şi relaţii,:.;
I [". o fomlă concretă de identificare proiectivă. În general, perversiunile sunt consi-
I Vi ) cât şi aspectele sale negative pot impulsiona dezvoltarea (ultimul aspect, It'
derate ca având forma descrisă de Rosenfeld (1949), În care orientarea spre
probabil, in mod prematur şi anxios) [Cit- DEZVOLTARE). Această atitudine duală 'ii

I. v~:î
substitute sexuale derivă dintr-o anxietale paranoidă persecutorie. Aşadar,
(ambivalentă) este, În cel din urmă, transferată asupra penisului: "Frustrarea şi ~} N interesul nu rezidă atât În forma specifică a sexualităţii perverse, cât În
satisfaC\ia modelează incă de la inceput relaţia copilului cu un sân bun, iubit, :~
paranoia sau invidia aflate la origine şi pe care analistul le-a dezvăluit ca surse
~.,."
t~~' \~ şi cu un sflll rrlu, urât. Nevoia de a Înfrunta frustrarea şi agresiunea corespunză.·i} ,ale conflictului (Gallwey, 1979) [q. I'ERVERSIUNEj.
toare cste unul dintre factorii care conduc la idealizarea sânului bun şi a mamei.:~
h!: ';' Ideea fazci ue feminitate prezentă la fată şi la băiat, caracterizată printr-o
,) ~:
bune, intensilicând corespunzător ura şi fricile de sânul rău şi de mama rea,*i
,puternică gelozie şi agresivitate, era importantă pentru Klein, la acea vreme
I W,," '>1'
fl{' !'( devenind astfel prototipul tuturor obiectelor persecuLOrii şi ÎnspăimântMoare. :';%
(anii 1920 şi 1930), deoarece constituia o ipoteză care reliefa forţa tehnicii ei
t1!<:\ . \ Aceste două atitudini contlictuale faţă
de sânul mamei sunt continuate intr-o .. ~~ prin joc În a dezvălui mai multe detalii privind dczvoltarea sexuală În copilărie
tatălui. suferită relaţia intensifică,~
'I"~l' ..
. ~i abem\iilc ce generează psillOpalologia copilului (şi a adullultli) al\oU\ pfillll
'Y\~··~ nour, relalie cu penisul Frustrorea in timpurie .~~~~
~ ~ '~i!\
j; \1 :~:
" ' i i , il
, ~. , ,:
l~l":;'
\
\
'~',~ ;:i:~.' I
~t' ,
i
96 DICTIONARUL I'SIiIANALILICI KLEINICNI:

atunci În atenţia psihanalizei clasicc. Totuşi, dup~ ce Klein a stabilit c~ pulsiu-


nca dc moarte are o importanţă egal~ cu cea a libidoului sexual (1932), atenţia
acordată de ea dezvoltării obiectelor sexuale şi identificării a slăbit Întrucâtva,
deoarece pe primul plan apărea importanla agresivităţii primare. Dar fantasma
specifică a illtruziunii dCleriorantc Înăuntrul obiectului a revenit În atenlia
7 Supraeu Dcfiniţie. Opera lui Klein a pus la indoială teoria clasică a
• supral:uiui ca reprezentând părinţii internalizati (imagouri)
cuvenită. În 1957, tcoria invidiei primare [<Î' 12. INVIDIE] sublinia acest fapl şi care stau la baza standardelor sociale şi a capacităţii de autoevaluare, cât şi a
printr-o fantasmă Înnăscută care exprimă pulsiunea de moarte; dispăruseră Însă sentimentelor de vinovăţie, autodevalorizare şi stimă de sine. in concepţia lui
conotaţiile specifice legate de dezvoltarea sexuală.
Klein, analiza supraeului dezvăluie o serie de figuri interne, percepute ca obiecte
interne, care se află in relaţie unele cu celelalte, ca şi cu eul. in perioada de inceput
Chodorow, N. (1978), rhe Reproduc/ioll 0/ Mo/hering, 8erkley, CA, University of a activităţii sale (1920-1932), Klein a fost foarte preocupată de supraeu şi de
California I'ress.
originea lui, care păreau să fie mai timpurii decât reieşea din teoria lui Freud. in
Deutsch, H. (1 ~30), The signifieance of masochism in lhe mental life of 1I'0men, 1/1/.
cele din urmă, după o lungă şi dificilă perioadă de acceptare a teoriei freudiene
l. Psycho-Allal., II, 48-60.
clasice, ea şi·a dezvoltat propriul punct de vedere, radical diferit: la origine stă
\
!'reud, S. (1911), An autobiographical accounl of a case of paranoia, ES, X II, pp. 3-82. ._'_~r redireqionarea pulsiunii de moarte .
i - - (1925), Somc psycilieal consequences of lhe analomical dislinetion bellVcen lhe ·;1;:'
sexcs, ES, X IX, pp. 243-258. ID:l' Cronologic
'\',
- - (1931), Femalc sexualily, ES, XX 1, pp. 223-243.
1926·-Vinovătia inconştientă şi asprimea supraeului (Melanie Klein, Tendinle
GalllVey, 1'. (1979), Symbolic dysfunclion in lile perversions, III/. Rev. Psycho-Allal., criminale la copiii lIomwli, 1927).
6, 155-\61. 1929-0biecte interne multiple.
1
1 Horney, K. (1924), On the generalion of the castralion complex in 1V0men, Inl. J
1932-Supraeul şi pulsiunea de moarte (Melanie Klein, Sladii limpurii ale
!'I~'r
j
1.
Psycho-/Illa/., 5, 50-65.
.'f.~ VI
complexului lui a;elip şi ale furmării suprueului, cap. 8 din Psihanaliza
- - (1926), The flighl from womanhood, 1111. J Psycho-Ana/., 7, 324-329.
copiilor, 1932; Melanie Klein, Dezvollarea limpurie a conşliinlei la
.: ~~

- - (1932), The dread of women, 1111. l. Psycho-Allal., 13,348-366. )


'~,
,(/ copil, 1933).
'~' !~
.
- - (1933), Thc denial of lhc vagina, 1111. l. Psycho-tlllal., 14, 57·70.
1935-Sentimentul de vinovălie şi poziţia depresivă (Melanie Klein, O conld-
~,
;i '~f
Hunter, D. (1954), Object relalion changes in the analysis of fetishism, 1111. l. Psycho- .o'.,7: . ~
bUlie la psihogelleza slări/or l1Iuniaco-depresil'e, 1935).
::: Ana/., 35,302-312.
.,,'
Jones, E. (1927), The early development of female sexuality, Inl l. Psycho-Ana/., 8,
De la inceputul activităţii sale până În 1932, Klein s-a străduit să Înţeleagă
459-472.
sentimentele de vinovăţie şi de remuşcare la pacienlii săi copii; Începând cu
1923, când Freud şi-a anuntat propria teorie, conform căreia supraeul este sursa
- - (1935), [arly female sexunlity, 111/. l. Psycho-Anal, 16, 263-273.
Joscpil, B. (1971), A clinical conlrioution to lhl: nnnlysis ofa perversion, 1111. 1. Psycho- sentimentului de vinovăţie, Klein a trebuit să se lupte nu numai pentru a-şi
Allal, 52,441-449.
inlelege pacienţii săi, ci şi cu faptul că se găsea În opoziţie cu vederile
Klcin, M. (1926), Principiile psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130. ortodoxe. Ea incerca În mod constant să-şi plaseze descoperirile În cadrul
- - (1928), Stadii timpurii ale complexului lui ilidip, SMK, 1, pp. 177-188. teoretic "corect" al supraeului, dar, cu trecerea timpului, reuşea tot mai putin.
- - (1932), Psihanaliza copiilor, SMK, 111. În final, În 1932, ea s-a rupt de conceptia ortodoxă, considerând supraeul ca
- - (1945), Complexul lui CEdip in lumina anxietăţilor timpurii, SMK, 1, pp. 363-408. o manifestare a pulsiunii de moarte, conceptie care a rămas până astăzi opusă
- - (1957), Invidie şi recunoşlill/ă, SMK, III. psihanalizei clasice. Începând Însă cu 1935, importanta conceptului de supraeu
Lampi de Groot, 1. (1928), The evolution of the CEdipus complex in 1V0men, Inl. J. a scăzut În gândirea kleiniană, tacând loc noului concept, de poziţie depresivă,
.ii
I's)'c!lo-Alla/., 9, 332-345. '~'" care s-a transformat Într-o adevărată teorie a vinovătiei.
)
I{ivii:rc, J. (1929), Womanlincss ns a masqueradc, In/. J I'sycho-Ana/., la, 303·313. •.".\~ f'roble/llu. Problema principală era aceea că, Încă ue la inceputul activităţii
1'1
- - (1934), \{cviclV of I'rcud's New III/roduclory Leclures, 1111. J Psychu-tlllal., 15, i~ sale din 1918, Klcin descoperise puternice sent imente de remuşcare la copi i,
329-339 unii având doar doi ani şi câteva luni. Cinci ani mai târziu Însă, În 1923, Freud
.i Roscnrcld, Il. (1949), Remarks on the relalion of male homosexuality to paranoia, descria sentimentul de vinovălie ca provenind din supraeu; acesta din urmă
paranoid anxiely nnd narcissism, 1111. l. I'sycho-/llla/., 3U, 36-57; n:tipărit (1965) apare eluJiei complexul (Edip În pozilia genitală şi este datat la aproximaliv
i
îi:,
1:\
in: l{llscnIcIJ, 11., PS)'chulic S/ules, Lonuon, Ilogarth I'rcss, pp. 34-51. patru-cilH.:i ani. COllccPliile lui Kll:in au ajuns să dill:re În un1J;'\loarcle aspecte I
I~
I'f";
98 IJICjlONl\lWL I'SIIII\NAJ.lI.D KLUNII:NL: 7. SUI'RI\EU 99 '1
---1
principale: (1) formele timpurii; (II) conslitucnli multipli, şi; (III) o istorie Lupta lui Klein. Odată elaborată pe deplin teoria supraeului, Freud putea )
specifIcă a dezvoltării supraeului, dt: la aspru la mai putin aspru. să explice mai bine sentimentul inconştient de vinovăţie, corelându-I şi cu I
masochismul (Freud, 1924a). Noua teorie făcea din sentimentul inconştient de
SIi\ITAI\IÂNTlILOE REI\1UŞCAHE. Klein datează realizarea importantei senti-
mentului de vinovăţie În 1923 (Klein, 1955), atunci când a analizat-o pe Rita,
un copil de numai doi ani şi nouă luni: "Am descoperit că, de fapt, cauza
acestor fenomene foarte frecvente este un extrem de puternic sentiment de
vinovăţie şi din nevoia de pedeapsă un subiect de mare interes şi confuzie (de
pildă, Glover, 1926; Fenichel, 1928). Acolo unde, În lumea psihanalitică, ern
perplexitate şi confuzie, era şi Klein, care arăta că analiza copilului poate
arunca o lumină asupra celor mai obscure puncte. Prima sa referire la supraeu
a fost făcută În 1926, iar În anul următor a studiat teoria originală a lui Freud
r
'~l'
,.'
! '.
vinovătie ... " (Klein, 1926, p. 123). Rita a fost tulburată de propria sa agresi-
vitate, iar remuşcările şi sentimentul de vinovăţie au condus-o Înapoi, la vârsta (Freud, 1916), conform căreia sentimentul inconştient de vinovăţie constituie
li
,
I de cincisprezece luni, atunci când Începuseră simptomele.
in acelaşi an, 1923, Freud descrisese sentimentul de vinovăţie ca fiind
motorul comportamentului criminal (Klein, 1927b).
in orice caz, conceptul lui Freud despre supraeu constituia o problemă :l
! rezultatul unui conflict intern Între pulsiuni (subeu) şi "supraeu". Pentru un
timp, Freud (1916, 1920) fusese preocupat cu un fenomen numit de el simţă­
pentru Klein, Într-un moment când ea se afla În anal iză cu cel mai apropiat
colaborator al lui Freud, Abraham. Ea n-a pus niciodată la Îndoială existenta
'~I
I!
~
mânt inconştient de vinovălie sau nevoia inconştientă de pedeapsă. O dată cu supraeului; era doar o chestiune de datare. În teoria lui Freud, sursa sentimen-
! apariţia, În acelaşi an (Freud, 1923), a teoriei supraeului, subiectul vinovătiei tului de vinovătie apărea ca o rezolvare a complexului CEdip În jurul vârstei de
se afla În mod evident pe agenda de discuţii a Întregii comunităţi psihanalitice patru-cinci ani; Klein avea Însă dovada prezenţei sentimentului de vinovăţie şi
[Cit· VINOVĂ'\IE INCONŞTIENTĂ]. remuşcare la pacientii săi cu mult mai devreme, În cel de-al doilea an.

Teoria lui Freud despre vinovăţie şi supraeu. În această privinţă, Freud


nu aflase nimic despre Klein sau despre datele obţinute de ea privind simţă­
mintele de remuşcare timpurii. Ea trebuie să fi fost bucuroasă şi totodată
Înspăimântată de noua teorie; bucuroasă, fiindcă munca ei căpăta un cadru şi
{
",-,
Poziţia sa În Societatea Psihanalitică din Oerlin era nesigură, ca cea a unei
nou-venite tinere, lipsite de experienţă şi, poate, dificile. Lucrurile au decurs
aşa mai ales după moartea, În 1925, a mentorului şi analistului ei, Abraham.
Drept rezultat, Klein (1926) a insistat cu disperare pe faptul că nu era in con-
flict cu Freud. În prima sa referire la supraeu, ea scria plină de speranţă: "În
ln
o importantă teoretice, iar ea Îi putea furniza date clinice marelui autor, şi
.~:;f. .
cazurile analizate de mine, efectul inhibitor al sentimentelor de vinovăţie era :·.11
speriată, fi indcă tcoria afirma categoric că instanta morală internă, supraeul, se ~: vizibil Încă de la o vârstă foarte fragedă. Ceea ce Întâlnim la copiii foarte mici
formcază la vârsta de aproximativ patru-cinci ani. În anul următor, Freud şi-a
Întărit concepţia printr-o lucrare despre dizolvarea complexului CEdip (Freud,
1924b). Se puneau astfel bazelc pcntru un nou 0110doxism În psihanaliză, care
{;:"i~'
~;:'
corespunde astfel supraeului de la adulţi. Nu mi se pare că aceste observaţii ar
fi contrazise de faptul că noi presupunem că abia În al patrulea an de vială
complexul redipian Îşi atinge punctul culminant şi că recunoaştem dezvoltarea
q
a persistat până astăzi. supraeului drept un rezultat final al complexului" (Klein, 1926, p. 133). Până
in 1932, ea a continuat să afirme că nu exista un real dezacord fată de Freud,
n
Moştenitorul complexului CEdip. În această concepţie, supraeul este idee puternic respinsă de Anna Freud În lupta acerbă (1926-1927) dintre cele --l\
"moştenitorul complexului CEdip" (Freud, 1923, p. 48). EI se formează prin două femei [<7 FREUD, ANNA: ANAL/ZA COPII.ULUI; 1. TEHNICĂ].
introieqia obiectelor iubite redipiene (mama şi tatăI}--introiecţia "identificărilor in pofida dezmintirilor sale, Klein (1926) i-a adus, Într-adevăr, modificări
primare". Acestea sunt aduse Înăuntrul eului (al personalităţii) şi rămân aici ca
păqi ale instanţei interne auto-observative şi auto-critice. Concepţia lui Freud
despre supraeu s-a clădit pe descoperirile sale legate de doliu (1917), prin
şi contributii semnificative teoriei lui Freud: "Aceste fenomene tipice, bine
definite. a căror existenţă În forma cel mai clar desfăşurată o recunoaştem
atunci când complexul redipian şi-a atins punctul culminant şi care Îi precede
°I
descrierea rezolvării complcxului CEdip ca un proces de introiectare a celor stingerea, nu sunt decât Încheierea unei dezvoltări ce durează ani Întregi. ~;I t
iubiti (sexual) În. copilărie, printr-un act de renunţare datorat anxietălii de Analiza copiilor foarte mici arată că, imediat după ivirea complexului cedipian,
castrare. Rezultatul consta Într-o relaţie internă cu o figură modelată după ei Încep să-I perlaboreze, formându-şi astfel supraeul" (p. 125). Ea vrea să
părintii cu acelaşi rol de tip gardian/cenzor. Lucrarea a apărut după o colabo-
rare Îndelungată cu Abraham, care lucra la Berlin şi care şi-a prezentat propria
conccptie Într-un articol lung, În 1924-an În care Klein se afla În analiză
spună aici că, din punctul de vedere al analizei adultului, poatc fi recunoscut
pe deplin doar supraeul În forma lui matură, pe când, din pozitia mai favora-
bilă a analizei copilului, procesele de formare timpurie a supraeului pot fi
'e l
personală cu el. observate În detaliu. in fart. Înainte de noua teorie structurală a lui Freud.
existaseră aluzii la o instan\ă rsihică "morală" timpurie: Abraham (1924) des-
cria inhibilia internă a lăcomiei orale, iar Ferenczi (1925) introdusese noţiunea
l
J
100 D\CIIONA\WL I'SIlIANALlZEI KLEINIENE 7. SUI'RAEU 101

de "moralitate a sflncterului" derivată din faza anală. ani; datele ei clare despre sentimentele timpurii de vinOVăţie arătau că originea
Sprijinul Socielă,ii Britanice. Moartea lui Abraham, in 1925, a adus un in- supraeului se plasează cel târziu În al doilea an de viaţă. Care era dovada ei?
;:11
;.t
convenient: Societatea Psihanalitică din Berlin trebuia să decidă dacă să spriji- (a) Dovada directă. Analiza copiilor mai mici de patru ani dezvăluia senti-
ne concepţiile unei analiste contestatare, dar incă insignifiante, sau s-o respingă mente de remuşcare şi de vinovăţie.
" j dimpreună cu observaţiile ei neverificate asupra copiilor. Ea prezentase deja (b) Dovada simptomelor permanente. Putem presupune că fantasmele de la
'->" "i lucrări potrivnice şi nepopulare, ca de pildă cea despre ticuri (Klein, 1925) [cr baza simptomelor erau active în momentul apariţiei acestora. De pildă: "Cazul
Il .
r!\NT!\SMA INCONŞTIENTĂ]. Societatea din Berlin nu i-a acordat imediat recu- Ritei arăta clar că pavor noctl/rIllIS apărut la vârsta de optsprezece luni era o

~
-LJ

1,'1 noşterea şi sprijinul pe care-I dorea şi de care avea nevoie, astfel incât aştepta prelucrare nevrotică a complexului CEdip ... strâns corelată cu puternice senti-
"' I
o deschidere dinspre cea britanică. Klein se oprise asupra analizei formelor mente de vinovăţie provenite din acel conn ict a:dipian timpuriu" (Klein, 1932,
1': p. 4). Schmideberg (1934) prezintă limpede care este logica: "Presupun că
'.
timpurii ale vieţii psihice şi ale anxietăţii; pentru a fi liberă să lucreze, ea s-a '"
[
j mutat la Londra (1926), unde se baza pe un sprij in considerabi I oferit de
,:',1,
determinanţii simptomelor pe care le-am găsit la trei ani sunt activi Încă din

~dI,\.'
descoperiri le ei (Jones, 1926, 1927; Isaacs, 1929). ,1, momentul apariţiei simptomelor. Acest lucru nu poate fi dovedit. Dar Freud
Motivul pentru care Ernest Jones, care avea un statut inalt in lumea psih- presupunea acelaşi lucru atunci când apela la factori prezenţi În analiza
.
analitică internaţională, a manifestat deschidere faţă de o "obraznică" aproape
~":\
adulţilor pentru a explica simptome care apăru seră În copilărie" (pp. 257-258).
necunoscută, nu este prea clar. Poate că avea dorinţa tainică de a aduce de la ':1
.? (c) Severitatea supraeului copilului. Klein atrăgea continuu atenţia asupra
Viena la Londra o iniţiativă ştiinţifică; poate că avea nevoie de cineva care să "~ calită/ii sentimentului de vinovălie, care sugera un supraeu extrem de aspru

le f
,J

\ 1
îngrijească vreun copil din familia sa. Continuând pe aceeaşi linie În spatele
Canalului Mânecii, Klein a provocat peste Europa un conflict cu Anna Freud
[<7" rREUD, !\NN!\]. Conflictul dintre ele a atins vârful in perioada 1926-1943
~/:

'·:1;<
:,l
',oy~;,
faţă de cel al adulţilor-singura observaţie la opera lui Klein la care s-a referit
Freud (1930) vreodată. De pildă, Erna fusese supusă, pe când avea douăspre­
zece luni, la o educaţie igienică "realizată de fapt fără nici un fel de cruzime",

~ l-!l
r- i;
1 şi, la inceput, s-a concentrat înjurul naturii şi momentului formării supraeului.
Însuşi Jones (1926) s-a dovedit destul de critic la adresa conceptului lui
~~
.'~""'~':
dar fetila a resimţit-o "drept cel mai aspru act coercitiv", din care s-au şi
dezvoltat simptomele ei, indicând "condilia primară a sensibilităţii ei la Învino-
Freud: la scurt limr dură prima prezentare a acestuia (Freud, 1923), el scria, văţiri şi a dezvoltării precoce şi accentuate a sentimentului de vinovăţie" la
"1 il
1.
J,"
cu un amestec de umilinţă şi incisivitale: "Dacă lăsăm aceste valoroase genera- acea vârstă (Klein, 1926, p. 130, nota 10). j
"

lizări şi studiem mai inoearroape problemele in discuţie, arar destule Întrebări De fapt, Klein a arătat că supraeul este cu atât mai aspru cu cât copi lu I este ~:

IL i incomode. Sflmenţionăm numai câteva: Cum putem concepe ca aceeaşi instan-


ţă să fie un obiect care ii apare suhel/lui ca un Înlocuitor al părinţilor iubiţi şi,
mai mic, sugerând că în dezvoltarea copilului are loc un proces de continuă
modificare şi slăbire a unui supraeu sadic timpuriu, care ÎI persecută pe copil
I
Jc~
~
1
În <lcel<lşi timp, C<l o forlr\ <lctivă şi critic5 la aoresa eului? Dacă supraeui apare
prin incorporare<l obiectului iubit abandonat. cum se face că, În realitate, el
prin ideea unei pederse Îngrozitoare. Rezu Ită c5 supraeu I sever este legat de
sadismul fazei pregenitale, aşa cum a fost descris şi datat de Abraham (1924).

'ti În 1927, Klein şi-a consol idat conceptia privind severitatea supraeului,
'\
'!j \
derivă cel mai adesea din p5rintele de acelaşi sex? Dacă este compus din I
• t elemente provenite din rulsiunile 'morale', nesexuale ale eului, aşa cum este devenind În urma lui Freud (1916) interesată de trăsllturile criminale prezente il
·.l:lJ de aştertat. \in.înd cont de rolul său În reprimarea celor sexuale incestuoase, de la copii şi relalia lor cu vinovătia şi sadismul produs de sentimentul de
'y,; j
unde derivă atunci natura sa sadică, adică sexuală?" (p. 304), vinovăţie (Klein, 1927) ('7" CRIMINAI.ITJ\IE].
1.
!

:~~~:: !; , I
COI"CEI'IIIU: DI\'EHGENTE ALE LlI( h:LEIN. Concepţiile lui Klein privind
(d) Slipraelii pregenital. Cel de-al patrulea lip de dovaoă este caracterul
pregenital al fantasmelor implicate, care indică o origine in fazele pregenitale.

! ~1
supraeul diferă de cele ale lui Freud În trei aspecte: Deosebita asprime a supraeului anumitor copii (de pildă, al Ernei) "poartă
(1) Originea supraeului este mai timpurie decât sugera Freud; pecetea pulsiunilor pregenitale" (Klein, 1929, p. 193): "Copilul se teme atunci

,Ii I (2) Constituenlii supraeului sunt multipli şi variaţi, iar nu un amalgam


monolitic al p;lI'inlilor mlirieni introiecta\i;
(l) l);llmit;1 pel'jo,ILiei indelung;lte de dezvolt<lrc. supraeul sul'cr;1 procese de
de o pedeapsă corespunzătoare 6fensei: supraeul devine ceva care muşcă, taie
şi devorează. Conexiunea dintre formarea supraeului şi etapele pregenitale de
dezvoltare este foarte importantă din dou5 puncte de vedere. Pe de o parte,
tELit"1: f!., . •
mooilicare const:1I1d In<li ales in slăbirea scverit;l\ii s,de În integrarea compo- simţul vinovăţiei se ataşează de stadiile ornl- şi anal-sadice, inc5 rreoomin<lnle;
" pe de altă parte, supracul ia n<lşlere pe C<Înd aceste stadii sunt În ascensiune,
,.... ".,.'\ 1:~ nentelor sale contradictorii.
~ ceea ce îi explică severitatea sadică" (Klein, 1928, p. 178).
r~ f,~~tlt~ (1) Originca supr:lcului. Deşi Klein acccrta conceptia lui Freud rrivind
supraeul, ea nu a fost de acord cu datarea originii sale de abia la patru-cinci
,~" :~j.~:w. H·f"
,.~
ţ~
;';~l'

!·~·I 102
DIC\lONI\IUJL I'Sllll\NI\UlU KLl::INIENE.
7, SUI'RAEU 103
St
jl
.'\
abia Începând cu 1935 llgurile ajutatoare interne au devenit cu adev~rat impor-
(2) Constituenţii supraeului. r-ormat În contextul impulsuri lor orale şi tante; ulterior, o dată cu apariţia pozitiei depresive, obiectul intern bun şi
anale, supraeul conţine figuri internalizate provenite atât de la mam~ cât şi de păstrarea lui devin factorul de importanţă maxim~ [<7 5. OBIECTE INTERNE].

la tată: "Analiza copiilor mici dezvăluie că structura supraeului este altcătuitrl


din identificări datând din perioade şi straturi de viaţ~ mental~ foarte diferite. (3) Modificarea supraeului. Severitatea supraeului este modificat~ progre-
\\
Aceste identificări sunt de o natur~ surprinz~tor de contradictorie, În ele co- siv, În principal prin influenţa obiectului extern real: "În comparaţie cu stadiul

'i
existând bunătatea şi severitatea excesivă" (Klein, \ 928, p. \ 78). Aşadar, aceste
imagouri (figuri internalizate, derivate din p~rinţi) Îi apar copilului ca nişte
anterior, de inhibare totală ajocului, acesta a fost un progres, c~ci acum supra-
eul nu mai ameninţa pur şi simplu Într-un mod absurd şi Înfricoşător, ci ,il
1,
\
'1
l
\
acţiuni orale sau anale îndreptate spre el Însuşi. Aceste relaţii interne pot fi
reprezentate ca acţiunea de a fi mâncat, muşcat, devorat, consumat etc. (de
pild~, "a fI ros de remuşcări"); la fel se Întâmplă cu impulsurile anale. Klein
descrie această gamă de relaţii, prezent~ în jocul copiilor, cu detalii extraordi-
incerca să impiedice prin ameninţări actele interzise" (p. 192). De asemeni,
intr~ În vigoare figurile ajutătoare. Ele "sunt, in marea lor majoritate, de natură
fantastic~" (p. 192) şi derivă, cel puţin În parte, dintr-un salt Înainte, spre
impulsurile genitale, ce pennit accesul la sentimente pozitive şi la tot mai
jl
\: nare şi ca manifestându-se cu tot felul de obiecte.
Din acest moment, supraeu\ este văzutca un set de obiecte interne, fiecare
1····
; i.
multe figuri ajutătoare care s~ reduc~ asprimea supraeului.
Sinteza obiectelor interne, Klein realiza În mod acut divergenţa dintre Jjl
prev~zut funcţii
cu fantasmatice specifice [<7 2, FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ], iar: ~; concepţiile ei şi cele ale lui Freud. Freud susţinuse că la vârsta de patru-cinci
practicapsihanalitid kleinian~ devine tot mai mult o analiză a acestor obiecte :',,; ani există un obiect relativ unificat; Klein şi-a circumscris teoria acestei idei,

~ .
internalizate. Era o tendinţ~ ce l~rgea conceptul şi contrasta cu cea a lui Freud
care, Înlocuind "idealul eului cu supraeul, limita relaţiile obiectuale intrapsihice
la relaţia dintre eu şi supraeu" (Heimann, 1955, p. 251).
Comunitatea obiectelor interne. Mintea copilului este plin~ de "obiecte"
susţinând că diferitele imagouri se reunesc intr-un fel de obiect unitar, obser-
vabil ulterior sub fonna supraeului descris de Freud: "Necesitatea unei sinteze
a supraeului se iveşte din dificultatea pe care o Încearcă subiectul in a ajunge ]:'
J~
i " la o inţelegere cu un supraeu altcătuit din imagouri de naturi atât de diferite"
l' !,"
i" care pot fi numite "supraeuri" [<7 5. OBIECTE INTERNE]. Klein (1929) le (p. 193). Această idee a unui eu orientat spre un efort de unificare a obiectelor
l~: ~i: numeşte imagouri, iar varietatea lor creează o mare bog~ţie a caracteristicilor interne apărea la acea vreme (1929) În contextul propri ilor ei scrupule În a se
;1
t::, ~:i minţii: "Existau doar două 'personaje' principale: acela al p~puşii, care Întru- indepărta de teoria lui Freud. Totuşi, În 1935, ideea de unificare a reapărut

(," 1->,
chipea:z.ă subeul, şi acela al elefantului gardian, care reprezinta supraeul ... (p.
19 1). '''Caracterele', ca şi la George, constau din trei roluri principale: acela
intr-o formă foarte diferită şi foarte solidă, ca făcând parte din dezvoltarea a
ceea ce Klein a numit poziţie depresivă [<7 10. POZITIE IJEPRESIVAj. OI
~,

il;;:
.,:~;'~:. n~'
t al eului sau al subeului, acela al unei llguri care ajuta şi acela al unei figuri
care ameninţă sau frustrează" (r. 192). AceasUi varietate este amplificat~ de o~J
:$ Obiectul extern. Rezumând concepţiile sale din acest stadiu, Klein (1933)
scria: "Este adevărat că la adult descoperim un supraeu in activitate, care este
", ,"
,',l, \
distincţie Între bun şi rău: "Am ajuns să-mi dau seama c~ vehicularea unor:;) "; mult mai sever decât erau În realitate părinţii subiectului ... Ia copilul mic,
'}{·l\\ \ asemenea imagouri, cu caracteristici fantastic de bune sau fantastic de rele, este "~' ~;, Intâlnim un supraeu de un caracter cu totul incredibil şi fantastic ... Nu am nici
{, ţi,' un mecanism general nu numai la copii, ci la şi adulţi" (p. 192). De asemeni, .~~ ~, o indoială, pornind de la propriile mele observatii analitice, că obiectele reale

ln: imagourile diferă dup~ nivelul pregenital pe care Îl reprezint~: "lmagourile ' t,
1
din spatele acestor figuri imaginare şi terillante sunt chiar p~rinţii copilului şi
adoptate În aceast~ fază timpurie de dezvoltare a eului poartă pecetea mişcMi- i,: 1ţ;c1acele aparitii insp~imânt~toare reflectă intr-un fel sau altul trăsăturile tatălui
lor pulsionale pregenitale, deşi se construiesc de fapt pe baza obiectelor J~ ~~i ale mamei sale, oricât de distorsionată şi de fantastică ar fi această asem~­
redipiene reale", adaug~ ea cu loialitate şi continuă: "Aceste niveluri timpurii ,- 'ţnare" (p, 240). Aici, ea a mers pe teoria clasică a originii supraeului in perso-

t~:'
,·~,'~:)'I' :
;//' "! I motivează imagourile fantastice care devorează, taie În bucăţi şi domin~ şi in~ ;D:llitatea părinţilor, Totuşi, ceea ce o intriga era extrema deformare a acestor

~
,:;, \ care recunoaştem acţiunea unui mixaj de diverse pulsiuni pregenitale, Urmând~ ~,figuri; investigarea proceselor implicate În asemenea deformări extreme a
1 ~.' 1
evoluţia libidoului, aceste imagouri sunt introiectate sub influenţa punctelordei 'devenit marca psihanalizei kleiniene.
fixaţie libidinală. alc~tuit identificări:~
~, 'J," •

_ ~l. :',', Dar supraeul ca intreg este din diferitele "~' Concepând supraeul ca o interacţiune Între figuri externe introiectate sub
adoptate la diverse niveluri de dezvoltare, a căror marc~ o poart~" (p. 193),t :ilf\uenla defonnantă a impulsuri lor sadice timpurii, Klein a impins teoria
1 ,1
.'lti ~I.\:
Figuri ajutâtoare. Klein observa tot mai limpede că aceste figuri pot fiX ,~ginii supraeului dincolo de simpla corespondenţă dintre nişte obiecte externe
l ' ~, unele ajutătoare, cflt şi unele teriliante, sadice, Cele ajutătoare corespund celOf,f~ 'fp introiecţia lor.

~' .. ,~l1:' carc satisfac impulsurile pregenitalc, Totuşi, im[1ortanţa figurilor ajutătoare pare~1
să lic mai mică pentru Klein În acest stadiu al gândirii ei, de vreme ceJ.
~' Suprac/{I şi efect/{I terape/{tic, Jamcs Strachey (1934) a schiţat o teorie for-
, I~ a acţiunii terapeutice a psihanalizei, bazată pe ideea că obiectul extern,

~ '. ·m: ohserva\iil~ asupra agresivită\ii d_in jocul co?iilor şiasupra sentimentului de':~f istul, este introiectat, pentru a deveni un S/{fJraeu auxiliar. Avantajul
vlnovă\le ŞI remuşcare corespunzator erau alal de pronunţate ŞI de şocante. De)~
I
". :'~n'.' 1\
' : ·.1~'"
7. SUPRAEU 105
I)IC\l()Ni\I~UL \'SIIIi\Ni\I.\/,EI KLI:.INIL:NI:
\04 clasică, ea a gasit la Freud, in mod ingenios, pasaje ale căror idei putea sustine
deosebit oferit de acest nou obiect intern este acela că, prin funcţia de inter-
că le urmează, Apelând la imaginea lui Freud despre pulsiunea de moarte, din
pretare a transferului, analistul evită deformarea sa de către fantasma incon-
Dincolo de principiul plăcerii (Freud, 1920), ea s-a folosit de ideea lui că cea •I
ştientă primitivă şi nu mai este, astfel, identificat cu obiectele interne originare, mai veche funcţie a eului este de a redirecţiona pu lsiunea de moarte in exterior, !

cel bun sau cel rău (imagourile originare), În acest caz, pacientul devine spre un obiect din lumea externă. Acest prim fapt modifică eul: "Ca să nu fie
capabi I să menţină o relaţie obiectuală internă care nu se bazează pe auto-
distrus de propria sa pulsiune de moarte, organismul Îşi utilizează libidoul .. [

condamnare sau idealizare extreme (er 1. TEHNICĂ),


narcisic, orientat asupra lui insuşi, pentru a-I îndrepta in afara şi a-I direc\iona r
Împotriva obiectelor sale ... Mai mult, aş spune, paralel cu această deflexie a \:,
RENUNTAREA LA TEORIA CLASICA. Vestita lucrare a lui Strachey a fost
pulsiunii de moarte spre obiecte, apare o reacţie de apărare impotriva acelei
scrisă Într-un moment critic pentru gândirea k\einiană. În parte, ideile lui mer- părţi din pulsiune care nu a putut fi externalizată astfel. Datorită pericolului de

geau În direcţia schimbată radical pe care o stabilea Klein: (1) În 1932, ea a


a fi distrus de această pulsiune de agresivitate, apare În eu, cred, o tensiune 1·
f.!.
abandonat teoria ortodoxă a supraeului, considerându-I ca o manifestare clinică excesivă care este resimlită de acesta ca anxietate ... În cadrul subeului, sau la
şi intrapsihică a pulsiunii de moarte; (2) În 1935, ea şi-a publicat teoria despre
~;
~.j.
nivelul pulsional al psihicului, se creează o divizare, o parte din mişcările
poziţia depresivă, ce este legată de istoria dezvoltării imagourilor primitive pe
It pulsionale fiind îndreptată împotriva celeilalte. Această măsura de apărare,
._~l:.' vădit timpurie, din partea eului constituie, cred, piatra de temelie a dezvoltării
care le conceptualiza şi Strachey. supraeului, a cărui violenţă excesiva din acest stadiu s-ar datora astfel faptului
(1) Supraeu şi pulsiune de moarte. Klein era pennanent nevoită să se A'~: că el este mll'ldiţa unor pulsiuni puternic destructive" (Klein, 1933, p. 250) [<7

abată de la supunerea faţă de teoria clasică. "Mica" sa modificare asupra viziu- 3. AGRESIVITATE; PULSIUNE DE MOARTE],
nii lui Freud privind originea supraeului-supraeul apare În momentul instalării ~ltţ· În acest mod, sprijinindu-se pe teoriile lui Freud (de altfel, atent selectate),
complexului CEdip-avea o semnificaţie mai profundă decât declarase ea la
:1', ea a înfăţişat originea timpurie a supraeului (datatl'l, de fapt, În momentul
'"~L

Început (er 4. COMPLEXUL CED1P), Ea sugera că introiecţia părinţilor nu survine


';;1,- naşterii), cauzele extremei lui severităţi şi necesitatea de a se revizui raportul
l;ft

după "pierderea obiectelor iubite" ale copilăriei, ci este un proces care se supraeului cu complexul CEdip. Astfel, supraeul apare inainte de complexul
desfăşoarl'l În cursul-şi, de fapt, Încă de la Începutul-unei relaţii active, Această <Edip.
idee concordă mai mult cu concepţiile lui Abraham-introiecţia şi proiecţia sunt
Complicatul argument al lui Klein trebuia să o apere de acuza\ia că teoria
procese permanent active, legate de impulsuri orale şi anale, iar activitatea lor
sa nu era psihanalitică, deoarece devia de la cea a lui Freud, In realitate,
line de la începutul şi până la sfârşitul vielii [CT 9, MECANISME DE APĂRARE
detaliile precise ale formării supraeului, aşa cum le infălişa ea, erau la fel de
speculative ca teoriile lui Freud; odată supraeul desprins de complexul CEdip,
PRIMITIVEl,
Începând cu 1932. divergenţa s-a intensiflcat cu slabe perspective de re- ea abia dacă a mai revenit la aceste argumente-făcând o exceptie În 1958, când
conciliere Între opiniile lui Klein şi cele ale Annei Freud, Klein se al1a sub
cerceta anumite fenomene din schizofrenie [<7 mai jos], De fapt, după ce Klein
protecţia lui Ernest Jones; Jones şi Freud au purtat o interesantl'l coresponden\t\ a părăsit teoria c1asicl'l privind supraeul, importanla acestuia a scăzut in teoriile
ci. EI a devenit un concept mai puţin supl'lrător. În schimb, Klein a adus in
privind conl1ictele dintre protejatele lor (Steiner, 1985), Aşadar, Klein era tot
mai greu de oprit În a face pasul decisiv al renunţării la teoria clasică a supra-
prim-plan ideea de obiecte interne, a căror lume, mult mai bogată, a explorat-o
eu lui, stabi \ită de Freud, Cartea ei, psihanaliza copiilor, publ icată În 1932,
-ii apoi pe larg [<7" 5. OBIECTE INTERNE].
cuprindea lucrări clinice (Partea 1), prelegeri ţinute În 1925 şi capitole teore-
tice (Partea a II-a) despre implicaţiile observaţiilor clinice asupra teoriilor
o.. (2) Poziţia depresivă. După ce şi-a pierdut din preCIZIe, termenul de
complexului CEdip, ale dezvoltării timpurii la băieţi şi fete şi ale supraeului,
;fi: "supraeu" a fost pl'lstrat ca o clasă generală de obiecte interne ce posedă un
rescrise din prelegerile ţinute În 1927, Partea teoretică fusese revizuită şi era, :
t caracter aspru, autocritic. Deseori, el este utilizat, se pare, ca un adjectiv-
În anumite privinţe, inconsistentă: "Aceasta este cea mai completă dare de ",
liiinând de supraeu". Pentru Grupul Kleinian, "s-ar spune că supraeul nu este
[stabilit definitiv" (Segal, 1987). În primul rând, el "Înseamnă integrarea
seamă a primei sale serii de descoperiri şi concepţii, dar scrisă Într-un moment fobiectelor interne care exercită o presiune morală; de pildă, părinlii interni
de tranziţie, Sunt avansate puncte de vedere care concordă numai parţial cu
tatlali În contact sexual. Nu ştim cum ar participa acesta la supraeu; poate ca
principalele baze teoretice" (Melanie Klein Trust, 1974), Decisivă pentru noile
\0 influenţă În modul de a face dragoste" (Segal, 1987).
dezvoltrlri, introdusă pe alocuri in text, era ideea complet nouă a originii,;;:
supraeului in pulsiunea de moarte,)~'
SlIfiI'oelti şi pllisilinea de l17ourte. K\cin şi-a elaborat mai sistematic
teoria~~
:~ Searl (1936), pentru o vreme sus\inătoare a lui Klein, a incercat să salveze
,~ceptul de supraeu descriind structura ti două idenluri, bazate În parte pe

~ i supraeul u i În pulsiunea de moarte În 1933. Rupându-s de


origini
e
concepţiaf~,,::6\
}~! ..
~r
~~
I~ 106 DICTIONARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE
7. SUI'RAEU
v
• 107
(1",.: prezentarea lui Strachey asupra obiectelor bun şi rău. Ea a sugerat ca tennenul
a eului de a accepta standardele obiectelor externe... este legată de sinteza mai
f.·r;1 de "supraeu" să se refere la "idealul negativ" (ceea ce nu trebuie făcut), iar
mare dinăuntrul supraeului şi de asimilarea avansată a supraeului de către eu"
.'.;....
idealul eului, la cel pozitiv (ceea ce trebuie făcut). Între timp, Searl a plecat
(Klein, J 952, p, 87). Obiectul neasimilat este descris de Klein şi Heimann. ca n
I

un "obiect intern ce aqionează asemeni unui corp străin Încrustat Înăuntrul


din Grupul Kleinian, iar la scurt timp a demisionat din Societatea Psihanalitică
,.i
sinelui" (Klein, 1946, p. 9, nota 2). Aceasta rezultă din slăbirea eului (datorită
Britanică. Ideea a fost reluată, mult mai târziu, de Meltzer (1967), apoi de
1
unei excesive identificări proiective), care nu mai este Îndeajuns de putemic
Mancia şi Meltzer (1981), pentru a delimita poziţia depresivă (în care pre-
domină o mişcare de la figurile interne persecutorii spre cele protectoare) de
~.

pentru a asimila obiectul fără a fi copleşit şi dominat de acesta, Reisenberg-


:"j': invidie (raţiunea pentru a fi supus unui supraeu persecutor),
Malcom (1981) descrie, ca efect, o fonnă de pseudo-acceptare. Totuşi, obiectul
independent, străin, seamănă intrucâtva cu supraeul descris initial de Freud.
.'!,
, Efectul cel mai puternic al abandonării teoriei clasice privind supraeul a
constat În posibilitatea dezvoltării altor direcţii-mai ales, În 1935, cea a poziţiei
depresive [er 10, POZITIE DEPRESIVĂ]. Acest lucru i-a oferit lui Money-Kyrle
(2) Supraeu şi schizofrenie. Creşterea numărului de lucrări despre schizo-
freni in anii 1940 şi 1950, autorii fi ind psihanalişti cu pregătire medicală
(1951) posibilitatea de a folosi distincţia Între poziţia depresivă şi poziţia 'j.

(Scoti, Rosenfeld, Segal, Bion)--de pildă, lucrarea lui Rosenfeld (1952) privind
paranoid-schizoidă pentru a extrage două mari categorii de supraeu. EI a aplicat
':<,
această formulă psihanalitică În Gennania, În perioada de după cel de-al doilea
supraeuf schizofrenului_au detenninat-o pe Klein să facă referinte la munca sa
război mondial, pentru a face predicţii asupra naziştilor capabili de a se
anterioară cu copii schizofreni. Ea a relatat un lucru neremarcat până atunci.
Persecutori c/iva{i. Klein (1958) a arătat că schizofrenii sunt preocupati de
reabilita Într-o muncă de răspundere (persoane cu un supraeu constructiv-În
obiecte extrem de ostile: "În copilăria timpurie, aceste obiecte extrem de peri-
poziţia <.kpresivă) şi asupra celor cu supraeu sadic şi autoritar, folosit din plin

culoase creează Înăuntrul eului conflict şi anxietate; sub presiunea anxietălii


În regimul nazist, bazat mai mult pe supunere şi pcrsecu\Îe deciit pe responsa-
bilitate personală (funcţionare paranoid-schizoidă), Grinberg (1978) a scos in
acute, ele, dimpreună cu alte figuri terifiante, sunt c1ivate in alt mod decât cel
al formării supraeului şi trimise În straturi mai profunde ale inconştientului",
evidenţă tipuri diferite de vinovăţie: persecutorie (sau aspru punitivă) şi

in mod nonnal, supraeul stabileşte o relaţie strânsă cu eul şi imparte cu el


depresivă (cu posibilităţi de reparaţie) [er ANXIETAJE DEPRESIVĂ]. Acestor

diferite aspecte ale aceloraşi obiecte bune, Acest lucru ii pennite eului să
scrieri le este comun accentul pus pe secvenţa modificării afectelor În cursul
integreze şi să accepte supraeul, Într-o măsură mai mare sau mai mică" (p,
dezvoltării: (1) persecuţie; (II) vină persecutorie; (III) vină şi reparaţie [<7

241). Aceste figuri deosebit de violente sunt păstrate chiar În perioada de


ANXIETATE DEPRESIVĂ].

j laten\ă, cât şi după aceea: "partea organizată a supraeului, deşi foarte adesea
I
NOI DEZVOLrAIU
severă, este mult mai Îndepărtată de partea sa inconştientă... când pătrundem
(1) Asimilare. O problemă cercetată În mod special de Heimann (1952) a
până la straturile mai profunde ale inconştientu/ui. constatăm că figurile
periculoase şi persecutorii coexistă incă cu cele idealizate" (p, 242). Această
fost interesanta Întrebare dacă obiectul extern este introiectat in eu sau in
supraeu ["'" ASIMILARE]. Într-un rezumat târziu şi singular privind originea
,1 persistenlă a unui set, profund inconştient. de obiecte primitive, descoperitll la
schilOfreni, nu era cu totul nouă; ea trimitea la relatările despre copii (unii
supraeului, Klein scria (1958): "eul, sprijinit de obiectul internalizat bun şi
1
dintre ei aflati in perioada de latentă) lacute de Klein la inceputul activităţii
întărit de identificarea cu acesta, proiectează o parte a pulsiunii de moarte

ei-iar Strachey (1934) uti Iizase noţiuni le de obiecte arhaice, imagouri persecu-
asupra acelei părţi din el Însuşi pe care a clivat-o-parte care ajunge să fie in
opoziţie cu restul eului şi formează baza supraelllui" (p. 240). 1mportanla toare şi idealizate.
iI ilcestui pilsaj constă in aceea că introicqia este prezentată ca un proces de'
Persistcn\a unor rclil!ij scpilrate cu obiecte deosebit de arhaice a fost utili-
identificare a unui obiect extern cu eul. Dar Heill1ann (1955) a investigat un ,
' zală de
8iol1 În distinqia dintre pi1qile psihotice şi ncpsihotice ale personali-

t~;l~' 'l~lii această


proces diferit; ea a relatat cazul unui pacient masochist, a cărui excitare in; [a- 13. ILJENTJlICARlI'ROllCIiVA/. Rosenfeld (1971) a preluat
momentul când era lovit peste fese rezulta din introieqia imagoului unui tati: ,~' idee, in tenlleni de dominare a personalităţii de către păqi crude, c/ivate, care

":, :
'V,~;~,
terorizează părţile personalităţii
:
ostil şi urât, care a fost identificat cu partea din eu ce trebuia lovită, fesele..; ' bune ale asemeni unei bande mafiote; Sidney
'ii':
I ':, I:. Obiectul extern este identificat numai cu o parte a eului, care este apoi, ca si Klein (1980) a dezvoltat o linie de gândire, relativ la aspectele autiste Încap-
~suJate ale personalită(ilor nevrotice [<7" STRUCTURA].
. :, ,
spunem aşa, renegată, nu asimilată propriu-zis de către eu ci, dimpotrivl,." .
.(

epuizată. În acest mod sunt descrise, În termenii relatiilor obiectuale iotem~~'


,- ','] natura specifică şi dezvoltarea formei severe a supraeului. ~1

1
'1 ,
BIEq/l L\ I\IODIFIC\IOLE Llii KLEIN PIUVIND SlIPRAElIL. La inceput,

, ~.l noa Freud (1927) a combătut În plan teoretic descrierile Melaniei Klein
Procesul contrar constă intr-o "asimilare progresivă a supraeului de călrct

?:privind supraeul din stadiile timpurii. Acest lucru a pregătit terenul pentru un
eu" (Klein, 1952, p. 74). Relatarea lui Klein este vagă: "capacitatea creSCUll!
~:
I \\:r
". ~t
.~.

.;;~i
~>t
~.
1- 7. SUPRAEU 109
\)IC\lONi\RUL I'SIIIi\Ni\L1ZU KLEINll~NE
108
Evoluţia conceptului de supraeu este parte integrantă din evoluţia Melaniei
dezacord prelungit intre kleinieni şi freudienii ortodocşi care aveau filiaţie Klein. Este ceea ce a plasat-o În opoziţie cu opinia ortodoxă-poziţie În care a
vieneză l er 1. TEIINICA]. Fenichel (1928, 1931) a făcut distincţia intre supra- luptat pentru a rămâne fidela descoperirilor pe care le fllcuse, savurând insa,
eul descris de Freud şi precursorii supraeului, care pot fi găsiţi la niveluri in acelaşi timp, micul scandal. Ea a eşuat in Încercarea de a rămâne loială
pregenitale; la fel, el a criticat modificările făcute de Klein asupra complexului teoriei freudiene ortodoxe din acea vreme (anii 1930) şi a suferit din aceast1\
CEdip [er 4. COMPI.EXUL <EDIP]. Asprimea şi sadismul oral şi anal, credea el, ~,,~
":1-.
cauză. Evoluţia sa teoretică a ocolit, mai mult sau mai puţin, teoria structurală
pot conduce la o autopedepsire masochistă, dar nu pot fi confundate cu supra- a lui Freud privind subeul, eul şi supraeul. Nu exagerăm considerând dezvol-
eul pe deplin format, care deţine o componentă "morală" derivată prin iubirea .1:
tarea de către Klein a ideii de supraeu, ca o nouă teorie structurală. Dezvolta-
genitalt'l pentru părinţi. Argumentele lui Fenichel privind "precursorii supra- rea unui intreg set de obiecte interne creează o adevl1rată lume internă, popu-
eului" merg in paralel cu argumente similare privind componentele timpurii, fi
~.:
lată de imagouri ale figurilor externe, şi face posibilă detectarea unor forme
:'A;\ pregenitale, ale complexului CEdip [er 4. COMPLEXUL <EOIP). Multiplele obiecte ~ latente de organizare a personalităţii (partea sa psihotică, partea sa perversă
din fazele pregenitale, pe care Fenichel le accepta, intră in construcţia supra- etc.), care intră În relaţii interne ce distrug sau pervertesc in mod constant
1, eului, fiind integrate numai atunci cânt eul este format, iar funcţiile sale li., experientele eului [<7" STRUCTURĂ].
integrati ve incep să opereze-această imagine contrasta cu cea a lui Klein, in Multe dintre aspectele de divergenţă dintre teoria kleiniană şi psihanaliza
care componentele timpurii sunt ţinute in mod activ deoparte şi sunt manipu- clasică se regăsesc in istoria conceptului de "supraeu"-suprapunerea fazelor

late de un eu care posedă funcţii şi utilizează apărări. libidinale timpurii versus progresia lor datată precis; manifestarea pulsiunii de
Distincţia se poartă din nou asupra posibilităţii funcţionării timpurii a eului, moarte Înăuntrul personalităţii versus pulsiunea de moarte tăcută din punct de
,1 r incă din primul an de viaţă. În concepţia lui Fenichel, datarea supraeului vedere clinic; funcţionarea eului Încă de la naştere versus dezvoltarea mult mai
trebuie să urmeze formării eului şi a funcţiilor lui integrative; pentru Klein, târzie a eului; primul act de clivaj şi deflexie (proiecţie) al eului versus funcţia
supraeul apare o dată cu primul clivaj, când eul reacţionează faţă de pulsiunea sa iniţial integrati vă; fenomenologia şi perceperea subiectivă a diferitelor tipuri
de moarte. Waelder (1937) reia aceste obiecţii, dar, ca in atâtea alte contro- de obiecte interne concrete versus perceperea mentală a unor reprezentari
verse dintre kleinieni şi psihanaliştii clasici, problema a fost abandonată făr~ simbolice. Toate acestea au determinat izbucnirea unor controverse fierbinţi
între Melanie Klein şi Anna Freud, intre Societăţile Psihanalitice Britanică şi \.~.
a fi rezolvată.
O alUI chestiune era legată de severitatea deosebită a supraeului, prezent~ Vieneză, iar in cele din urmă, intre diferite grupuri din Societatea Psihanalitică ;

chiar la adulţi şi tipică pentru criminali. Freud explicase această severitate ca Britanică. Această atmosferă nu era favorabilă unei rezolvări a dezbaterilor, aşa

tiind rezultatul introieC\iei supraeului părinţilor in măsură mai mare decât a încât problemele au rămas; acum, noua generatie nu le mai detectează, părând
personalitătii părinţilor ca intreg. Dar această explicaţie nu a făcut decât ~ s~ fi moştenit atmosfera, dar nu şi claritatea problemelor. Ulterior, disputa a
pună problema naturii supraeului in raport cu dezvoltarea impulsuri lor sub- tins să conducă spre dezvoltări teoretice, de ambele părti [er 13. IDENTIFICARE
eului; ulterior, gândirea lui Freud s-a apropiat de cea a lui Klein (vezi nota de PROIECTIVĂ; PSIIiOLOGIA EULUI), fără trimiteri la originea lor ţinând de

trimitere la Klein, 1933, p. 250). Dar aici problema priveşte explicarea severi- problemele nerezolvate din anii '20 şi '30.
tăţii ca fiind deformarea retrospectiv~ in memoria copiilor mai mari şi a adulţi­
lor a modului in care ii tratau părinţii, spre deosebire de observarea directă a Abraham, K. (1924), A short study of the development of the libido, in: Abraham. K.,
:~{. fantasmelor şi remuşcări lor la copii nu mai mari de doi ani. Această problem~ Selec/ed Papers on Psycho-Allalysis, Lonuon, Hogarth Press, pp. 418-501.
'1 ;;
a ieşit puternic la suprafaţă in Discuţiile Controversate asupra fantasmei incoo- Fenichel, O. (1928), The clinical aspect of lhe need for punishment. 111/. 1. Psycho-
şt iente ler 2. FANTASMA INCONŞTIENTA 1 şi asupra intrebări i dacă fantasmele
,.,\L;:
AI/al.. 9. 47-70.
j .• copiilor şi adulţilor de mai târziu sunt aceleaşi din stadiile timpurii ale eului - - (1931), The pregenital anteceuenlS of lhe CEdipus complex, Inl. 1. Psycho-Allal..
(primele şase luni), sau o SOf\Slicare retrospectivă, rezultată din regresia 12, 412-430.
l, '. '

\"1' Fcrenczi. S. (1925). I'sycho-analy~i,nf sexual habils, ÎI1: Fllrrher ('O/lfrihllriolls ro rhe
.;.

\'l', ostilitrl\ii la l"ilnlasme orale şi anille. Thenry alld Techlliqlle oll'sycho-Allalysis. Lonuol1, Ilogarlh I'ress, 1950, pp.
1"':\_"" Dovezile provenite de la copiii mici erilU puternice; Waelder (1937) a '"
iI\ admis eri severitatea supracu\ui provine pilrlial din surse interne, deşi J~
a 259-297

; ': )r continu<ll srl se opunrl ideii erI indică


accast<l o origine timpurie ilsupraeului.~_
~
. Freud. i\. (1927). Psycho-/fllaly/lc 7i'(!urmellr 01 Chilclrell, 1946, Lonuol1, Imago.
In pofIda ilcestU\ acord, disputele nu s-au rezolvat În intregime. ci au inceput "~;~
. . freud. S. (1916), Some charaeter-lypes met wilh in psycho-analylic 1I'0rk: III.
~:,':\: srl pfllcaserl. În parte deoilrcce kleinicnii şi-'HI mutat interesul Je la supraeu 13 :;~ Crirninals from a sCl1se of guilt. ES, XIV, pp. 332-333.
" !.;;~';.
(oji;' .::.

ţ:,~: ~~;:
cx,lIl\inarea poziţiei poziţiei
deprcsivc. apoi a şi
paranoid-schizoide a idenlifi- r - - (1917), tvlouming anu Tllelaneholia. ES. XI V, pp. 237-260.

~'l~·r.,·
,1~iA~
, :~'"
cari \ proiect ive. :~
~~t~,
i.

.~.' l
. ,r
o,"~ 'i
f
! ..
.. of·
i 110 UlCIIONi\IUJL I'SIIIANi\LlZU KLUNllNE 7. SUI'Ri\EU III

Freud, S. (1920), [J('yond Ihe Pleasure f'rinciple, ES, XVIII, pp, 3-64. [Dincolo de 1. U,P.; retiptlrit (1978) in: rhe Collecled Works of Roger Money-Kyrle, Perth,
principiul plăcerii, trad. de G. Purdea şi V D. Zamfirescu, Bucureşti, Ed. Clunie Press, pp. 229-244.
"Jumalul Literar", 1992, pp. 13-94.] Reisenberg-Maicolm, R. (1981), Technical problems in the analysis of a pseudo-
__ (1923), rhe Ego and Ihe Id, ES, XIX, pp. 3-66. [Eul şi sinele, trad. de G. Purdea compliant patient, Inl, J. Psycho-Anal., 62, 477-484.
şi V. D. Zamfireseu, in: Dincolo de principiul plăcerii, Bucureşti, Ed. "Jumalul Rosenfeld, H. (1952), NOles on the psycho-analysis of the superego conflict in an acule
Literar", 1992, pp. 95-157,] schizophrenic patient, In/. J. Psycho-Ano!., 33, 111·131; republicat in: Klein, M,
__ (1924a), The economic prohlem of masochism, ES, XIX, pp. 157-170. et al. (Eds.), New Direclions in Psyc/ro-Analysis, London, Tavistock, 1955,
__ (1924b), The dissolution of the CEdipus complex, ES, XIX, pp. 173-179. pp. J 80-219; republicat in: Psycholic Siales, London, Hogarth Press, 1965, pp,
""1'
r,· : __ (1930), Civilizalioll and ils Disconlenls, ES, XXI, pp. 59-145. 63-103.
! Glover, E. (1926), The neurotic character, Inl, J. Psycho-Anal., 7, 11-29. - - (1971), A clinical approach to the psycho-analytic theory of the life an death
Grinberg, L. (1978), The "razor's edge" in depression and mouming, Inl. J. Psycho- instincts: An investigat ion into the aggressive aspects of narcissism, Inl. J.
'~, Anal., 59, 145-154. Psycho-Anal, 52, 169-178.
~':T Heimann, P (1952), Certain functions of introjection and projection in early infancy, Schmideberg, M. (1934), The play analysis of a three-year-old girl, In/. J Psycho-
in: Klein, M. et al. (Eds.), Developmenls in Psycho-Analysis, London, Hogarth Ana!., 15,245-264.
I Press, pp. 122-168. '1".'
,
Searl, M. N. (1936), Infantile ideals, In1. J. Psycho-Anal., 17, 17-39.
'(';'1
1',': __ (1955), A combination of defence mechanisms in paranoia, În: Klein, M, et al.
ţ ~~
Segal, H. (1987), Comunicare personală.
\"'1 (Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis, London, Tavistock, pp. 240-265. Steiner, R, (1985), Some lhoughts about tradition and change arising rrom an exami-
Isaacs, Susan (1929), Privation and guilt, 1111. J Psycho-Anal., 10,335·347. nalion of the British Psycho-Analytieal Society's Controversial Diseussions
l Jones, E. (1926), The origin and structure ofthe superego, In/. J. Psycho-Anal., 7,303· (1943-1944), Inl. Rev. Psycho-Ana!., 12,27-71. [Vezi King & Steiner (Eds.), The
!'Ii ; 3 II. Frelld-Klein Conlroversies 1941-1945.)
1",
il'; __ (1927), The early development of female sexuality, Inl J. Psycho-Anal., 8, 459- Strachey, J. (1934), On the therapeutic efrect of psycho-analysis, Inl. J Psycho-Ana!.
15, 127-159.
472.
{""1
1/ ;::'
'.ţ)~
ţ
f I
Klein, M. (1925), O contributie la psihogeneza ticuri lor , SMK, 1, pp. 101-119. Waelder. R. (1937), The problem of the genesis of psychical conflict in earliest
infancy, In/. J. Psycho-Anal., 18, 406-473.
__ (1926), Principii flsihologice ale analizei timpurii, SMK, I. pp. 121-130.
t
(
__ (1927), Tendin\e criminale la COflii normali, SMK. I. pp. 161-175.
1'>\:: __ (1928), Stadii timpurii ale comfllexului lui CEdip, SMK, 1, pp. 177-188.
IY(I~~, __ (1929), Personificarea in jocul COfliilor, SMK, I. pp. 189-199.
f"" __ (1932), Psihanaliza copiilor, SMK, II.
t,
__ (1933), Dezvoltarea timpurie a conştiinţei la copil, SMK, 1, pp. 239-249.
f.t,;atf __ (1935), O contribuţie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
i.,?,j,.,,
.'i' ,.":
282
I
~
i!! . __ (1946), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, \fI. ,;
__ (1952). Unele concluzii teoretice privind viata emo\ională a beheluşului, SMK, .:
III. 1;
__ (1955), Tehnica psihanalilicil a jocului: Istoric şi semnificatie, SMK, I I I . ,
__ (\958), Despre devollarea functionării mentale, SMK, III. ?t
Klein, S, (1980), Autistic phenomcna in ncurotic patients, Inl, J. Psycho-Anal.. 6\, 393·::t
402, .,
··i· 1:
~; \ Mancia. M. Melt7er. D (\981). I~go ideal functiolls and the psycho-analylical proccss.:{fi
.1,1'("
li: I
:j;:1 1111, J Psycho-/lnol.. 62, 243-249,
Melanie Klein Trust (1974). Nolă explicativil la Psiholloh:o c0[1iilol', SMK, II.
,~i; p
r '1
~ .
Mellzer. D, (1967), rhe Psycho-Allillwic f'merss, London, IIcinemann. >'~
~: Mone\'-K de, R. (195\), Some aspccts of state and character in Gcmlany, in: Wilbur,,:~'
~~.~ .
I,
'(j. 'B., Muensterbcrger, W (Eds,), Psycho-Analysis and ClIlture, New Yori.)$ l,
11
.~

{!
."

-,1
8. SIIUArll DE ANXIET;\TE TIMPURII 113

(a) Freud a introdus expresia "situaţii infantile de pericol şi anxietate", care


Îi confirma lui Klein corectitudinea unei abordări nu atât a transformări lor
libidoului, după modelul ortodox, cât a conţinutului anxietăţii.
(b) Freud a pus in discuţie trauma naşterii şi natura generală a "pierderii
8. Situaţii de anxietate timpurll obiectului iubit", care urma să devină o importantă bază pentru teoria ei
privind poziţia depresivă [<7" 10. POZIŢIE DEPRESIVA].
Defini\ie. K\ein a preluat acest termen din descrierea lui Freud privind situaţiile (c) Remarcile lui Freud asupra naturii speciale a apărărilor relativ la
timpurii de anxietate sau de pericol ale bebeluşului şi Ioa aplicat propriei ei desco- pulsiunea de moarte au constituit În cele din urmă pentru Klein un suport
periri: temerile provenite din fantasma atacării corpului mamei şi din răzbunarea pentru observaţiile ei asupra copiilor. Ea i-a utilizat ideile pentru a se Îndepăr­
care ar urma. Intensitatea anxietă\ii şi relevan\a ei pentru copiii de ambele sexe a
şi
ta de teoriile clasice privind supraeul şi complexul CEdip [<7" 7. SUPRAEU; 4.
condus la descoperirea fazei de feminitate atât la b(lie\i cât la fete. În 1935,
depresivă"; concepţia
COMPLEXUL eEDlP].
Klein a introdus conceptul de "pozi\ie aici, ea a revenit la lui (d) Formarea supraeului printr-o deflectare În exterior a pulsiunii de moarte
Freud conform căreia anxietatea majoră este dată de pierderea obiectului iubit, dar '''r.
şi o divizare În cadrul subeului era "prima măsură de apărare din partea eului"
ideea lui Freud a fost modificat(l semnificativ. Klein s-a concentrat pe pierderea (Klein, 1933, p. 250) [<7" 7. SUPRAEU; PULSIUNE DE MOARTE].
·'.i·I{~
obiectului iubit intern. Mai târziu, începând cu 1946, descrierea fazei paranoid- Aşadar, influenţa acestei lucrări a facilitat ruptura teoretică radicală a lui
schizoide legate de un clivaj foarte timpuriu a indicat o altă situaţie de anxietate-
fr,
,
1
Klein de psihanaliza ortodoxă, În 1932 (supraeul ca manifestare clinică a
frica de anihilare a eului (rezultată din inerenta pulsiune de moarte care opereaza
~.ţ

pulsiunii de moarte), şi dezvoltarea conceptului de poziţie depresivă. Ceea ce


in lumea internă); in scrierile de după Klein, anxietatea a fost concepută mai ales
.'
'';"lJ i-a dat Încredere În voiajul ei cutezător a fost sentimentul că are un sprijin În
in acest sens (an xi etate persecutorie). interesul ei faţă de conţinut, lucru care a condus la o schimbare radicală a
concepţiei asupra naturii anxietăţii-<le la o transformare fiziologică la un
conţinut psihic. Aceasta reprezintă, chiar şi În prezent, una dintre cele mai
1927-Atac asupra corpului mamei, urmat de răzbunare (Melanie Klein, Stadii
Cronologie
importante distincţii Între şcoala kleiniană şi alte curente psihanalitice.
timpurii ale complexului lui eEdip, 1928; Melanie Klein, Situaţii infantile
anxiogene reflectate ;ntr-o operă de artă .şi in impulsul creativ, 1929). . .,.1

1935-Anxietate neparanoic(l, legată de pierderea obiectului intern bun (Melanie


CONCEPŢIA LUI KLEIN DESPRE ANXIETATE. Lucrarea lui Freud din 1926
asupra anxietăţii trebuie că a avut un puternic efect asupra dezvoltării teoretice
Klein, O contribuţie la psihogeneza stărilor malliaco-depresive, 1935; a lui Klein. Introducând expresia "situaţii infantile de pericol şi de anxietate",
Melanie Klein, Complexul lui eEdip in lumina anxietăţilo timpurii,
r
Freud i-a confirmat corectitudinea abordării conţinutului anxietă/ii. De fapt, era
1945). de anihilare a eului datorată pulsiunii de moarte care opereaz(l in vorba de o reacţie a lui Freud la cartea lui Rank care susţinea că orice anxie-
1946-Teama tate are aceeaşi cauză: trauma naşterii. Freud a replicat că situaţia de anxietate
interior (Melanie Klein, Note asupra Ullor mecallisme schizoide, 1946). se modifică În diferitele stadii ale vieţii. Afirmând aceasta, el Întărea

Unul dintre elementele originale ale psihanalizei lui Kleil1 constă În atenţia
. importanţa conţinutului fantasmatic sau real care dă semnificaţie anxietăţii.
Abordarea neortodoxă a lui Klein, care acorda prioritate conţinutului
deosebită acordată anxietăţii, În comparaţie cu derivatele pulsiunilor. psihana- anxietăţii, a condus la contribuţii specifice privind anxietatea:
liza a Început prin a fi interesată de simptome şi a continuat prin a se interesa
de mecanismele de ap:'lrare. Kleil1 (1948) a pornit pc o traiectorie diferită:
(1) La copi i. anx ietatea este legată de agresivitate, care se dezvăluie În joc;

"Încă de la Începutul activităţii mele psihanalitice, am fost interesată În primul';:. (2) Anxietatea ca un connict rulsioJlal;
i

şi
rând de anxietate de cauzele ei" (p. 4\). Klein (1955) realiza În că, legătură ~.~ (3) Sublinierea conţinutului fantasmatic al anxietăţii;
i
l să exclusă, considerată eretică: "~ (4) Atacuri asupra corpului mamei;

până am'~~
cu aceasta, era cât pe ce fie fiind "Am deviat (5) Anxietatea psihotică; j"

că şi ,~ ,
de la unele reguli respectate acum, deoarece am interpretat ceea ce (6) Tehnică. j'
,,'
,,\\
şi
crezut este mai urgent din materialul prezentat de copil m-au interesat in Jr
.\1 .'
Lucrarea lui Freud din 1926, Inhibiţie,
pr;mu1 rând anxi,"'" ap'r'r;l' hnpotri" ,;" (p. 1 2 2 ) . 1
şi
simptom Qnxielale, a avut un efect''';)
(1) Joc şi sadism. Klein (1932) a descoperit că agresivitatea şi cruzimea i,
"'1' '\
\\' şi ,
putertl iT P'"rrmd "'"P" d,,"o1"" ii 'eurol ire , lui KI,i n. 1'00 tru ,- darif," li şi ,manifestate in joc conduc la sentimente de vinovăţie şi remuşcare extrem de
. temice. Ea Însrişi a fost şocată de violenţa din fantasmele copiilor: "din li
li:
\ propriile formulăriteoretice, ea a are\at la Freud În mod repetat. Klein aS il\
concepţiei sale::~ c,xpcrienţă ştiu că e greu să convingi pe cineva că o asemenea idee respingă-

!\.,,~
preluat patru idei majore, care au avut un efect profund asupra
.:~!.-
~r~
.\
8, SITUAIII DE ANXIETATE TIMPURII 115 l
DIC\IONARUL l'S\\ \ANALlI.U KLUN1LNL . \
1\4 completa şi detalia continutul psihic schiţat de Freud, Mai Întâi, ea a adoptat
termenul lui Freud "situalie de anxietate", Într-o lucrare remarcabilă (1929), -l
toareLui
poate fl adev~rată"
Klein (p, clar
Îi era tot mai c~
130), tocmai propriul lor sadism Îi Înspăimânta bazată pe o recenzie publicată Într-un ziar berlinez, ce trata despre o operetă
de Ravel jucatâ la Viena, pe care ea n·o văzuse personaL Utiliz.ând termenul
. \
°
şi
P' 'opiii mid, pcovodndu.l, ",m, d, c'zbun'" " r,1 d, v"dk'. D"i "
in"pU' " 'pijin" id," " ,," i""" "ntim'"uI d' vino ',i, p,ov in din
lui Freud se apăra astfel de acuzaţia (venită deseori de la Viena) cum că s·ar
afla În divergenţă cu Freud: "Am ţinut să vă reamintesc aceste concepte ale
-1
libidoul ,,,u,1 ,i din <ompl"ul CEdip, '" "" ,. in""''''' nu 1O"n,i
'" u,li"'" ,opiilu', oi ,furtul loc d, ,.,i <ontmi, 'gc"ivi n 1921, ",,,.Î mele pentru că pot să le conectez cu un concept al lui Freud: una dintre cele
\
şi mai importante concluzii originale la care a ajuns, În Inhibiţie, simptom şi
criminalit~lii),
accentul pus pe agresivitate sadism a crescut (mai ales În lucrarea sa asupra
anxietate (1926), anume ipoteza unei situaţii infantile timpurii de anxietate sau l
şi
Klein descoperise ce efect amplu pot avea sentimentul de vino·
v"i' ,",i""" "uP" jooului <opiilo" pmdudnd "vo" inliibi,ii 'n de pericol" (p, 203), Ea a continuat: "Freud presupune că situaţia infantilă de
pericol este reductibilă, În ultimă instanţă, la pierderea persoanei iubite (dorite),
~ \
r,n,,,m,", "" <o,,,,," ou inliibi,ii l' rd d, sov'" ,\< d,zvol"rii g'n"'''
şi
(1930) mai ales ale intelectulUi (193 1) lC7 \, TEHNiCA},
;~.

'ţ:,
La fete, crede el, pierderea obiectului este situaţia de pericol care acţionează
cel mai puternic; la băieţi-eastrarea, Munca mea m·a convins că ambele situaţii l,
(2) Conmo! puh'ooal. L, in"put, in"",,,"cil, lui Kloin, " ş'
,,1' ,1' lui de pericol constituie modificări ale unora mai timpurii. Am descoperit că, la - \
,~' viaţa fantasmatică inhibată b~ieţi, spaima de castrare de către tată se leagă de o situaţie foarte specială, pe

d,d,nş,"
Freud, se axau pe modul În care este prin refularea
~~
,(·1.i eare o presupun a fi cea mai timpurie situaţie de anxietate, După cum am sub- l
cunoaştere clasică anxietăţii
Iibidoul , "" ,," in sp"i,1 d, rruste',iI' \<g'" d, ,,'" d,
\ .! ui privind scena originarl'l. Conceplia asupra era În liniat, atacul asupra corpului mamei, care psihologic se produce la apogeul ., \
~\I \ fazei sadice, implică şi lupta cu penisul tatălui aflat Înăuntrul mamei" (p, 203)
:jB i acea vreme (anii 1920) cea a conflictului central privind pulsiunile sexuale ale
,
~ t
'
,opilul , "" " te"'''' 1, ° vărs"
p"m"u" şi
inte·o ,ooi'"'' " \< in'onio<
[<7 6, FAZĂ DE FEMINITATE; FIGURA A PĂRJNTELUI COMBINAT],
li
\
,1
;;' ui
Versiunealiber~,
satisfacerea lui Freud asupra acestei teori i din 1926 a fost importantă
pentru
K\ein [cT (3) infra}; În jurul anului 1932, concepliile ei au suferit o schimbare
(4) Atacul asupra corpului mamei. Prima situaţie de anxietate descrisă de
Klein era atacul infantil asupra corpului mamei, Însoţit de teama de răzbunare
~t
"'~ ''''
\ radicală, să clinică [<7 6, FAZA DE FEMINITATE], Klein descoperise deja o anxietate specifică, În 1'\
Înţeles
','
"
Ea a Început accepte utilitatea a conceptului de pulsiune de

~,
cursul mai multor analize-Rita, În 1923, Trude şi Ruth, În 1924: "Observaţiile
că legată
moarte (cT PULSIUNE DE MOAlnE1. Din punct de vedere clinic, Klein a .,..;
mele referitoare la Trude, Ruth şi Rita, dimpreun1l cu informaţiile dobândite
romuş"r"
anxieta\ea pe care o întâlnea la copiii nlici era de un conflict primitiv
:j
,I,J

.,:~~
inte' agr"ivi"" ,i
teoria inilială asupra
f", d, ""s". Fo,rt, ,",'nd, c, ,i·a d'p"it
anxietălii, arătând că pulsiunea de moarte,
n În forma
in ultimii ani, m·au condus la detectarea unei anxietăţi, sau mai degrabă a unei
situatii de anxietate, specific1l fetelor şi echivalentă cu anxietatea de castrare
resimţită de băieţi", Ea provine din impulsurile agresive impotriva mamei şi
JI,
ereditară,
p'oi""" , agro'ivi",ii, ,ind' " in'" in <oofi i,t ou pu'siu " d' iubi". Un i \
a dorinţelor sale, apărute În fazele timpurii ale complexului CEdip. Aceste
şi
asemenea conflict este inevitabil, deoarece el apare din Înzestrarea
~l
i ~

<oo"adiolori', baza" P' pulsiuoi\< d' vial' d, mo,rt,. Id"a <oofii'tului impulsuri, de a o ucide şi jefui pe mamă. conduc nu numai la teama de un atac
:"
~, \
primurdial dint" pul,iuni "a ,,,np,tibil' ou <on"plia lui KIoin "uP" a"i. din partea acesteia, ci şi la teama fetei că va muri sau o va abandona" (Klein,
,,1932, p, 31), Această situaţie de anxietate provine din agresivitatea, de origine
anxietălii formă,
"Iii p,iI'oti" " ,m vkios, o< " "top,,"',b"" prin agr"ivi"" ,i I"m' .
';.a:dipiană, fa\1I de interiorul mamei, ceea ce conduce la teama de răzbunare din
Viziunea c\asidl asupra
care
se referea, suslinea Klein, la o alUI
rezultă din cont1ictul existent deja Între pulsiuni, "partea mamei şi a tatălui (al cărui penis se ană În corpul mamei, fiind astfel ~I
~ I
ţ;,şi el atacat din această cauz<'i), Aceste fantasme infantile sunt extrem de bogate
','
(3) Sil"" Iii in ranii 1, d, p,,'<o1 ,i """'" 1<.
F"od (1926) in«pO" " '~(Searl, 1929), iar, inte,~sul en,tuziasm de.a :e al,ătura, in acest mod~ teoriei lui , \

~I
"
,It, ·,freud asupra anxletăţl1 trebUie că a fost mtamprnat cu o nemullunllre la fel de
"

" ",,", i" ov id'nl' '0"1 "",,,ti 1"iIt" ,1 ,," i'''1 ii. Cu ouvio", ''''i<lat"
L i.inlensă de către Anna Freud şi analiştii de pe continent, care se opuneau acestei ",1 I
l~,
,r "P"w'" o siluali' ,,,imli" p'ihi' " p"i<o1 ",1 sau iot'gin" (sil""i' de It:
":abordări II '
il an' i,,",,) i o "" p"io,d' (1926), ,fi 'ndu',o indispo" ou Ano' F"od [q. DISCUTII CONTROVFRSAIEj, 1
AN AULA COI'II.UCUII, KIoio '" b","'"OS' "po," ,pd, b """il< lu' F"odi te !'ersecutori care distrug, Una dintre apărările impotriva acestor imagouri
~.~! " b 00 ,,,poct P"'''u pcopriol d,mm E, , prdo al ni "'Iuzi"m l"m",ol""; ~parentale extrem de severe este cel al părinţilor combinaţi) constă În
~
(CUIll

"si",ali' d, 'o,i<lal' liotp",i''', ou g50dol " ",," ii va int'ri pozi,i, P' ~cla lor atacare şi distrugere; drept rez.ultat, obiectul devine şi mai temut
orită posibilitălii unei răzbuni\ri violente, Astfel apilre cercul vicios p<lr<l-
o "Freud
" io tcoci" că,
sugerap'iI",,,lili" "",,,
in diferite momente ale dezvoltării. există situaţii
el, ic [<7 PARANOIA]. Teama poate ajunge la o asemenea intensitate încât Klcin
anxietate specitice, Klein şi-a ",
avansat propriile sale descoperiri pentru ,:-i',:,
"
8. SITUATII DE ANXIETATE TIMPURl1 117
DIC\IONA\zUL I'SIIiANALlZEI KLEINII:NE
1\6
.' .' d . În cele din Acest tip de anxietate este numit~ anxietate persecutorie şi constitUIe
Începe să\ vorbească despre? .anxietat,e .pslhotICă, revlZUIO U-ŞI, indiciul a ceea ce va fi descris, În cele din urmă, ca poziţie paranoid-schizoid~
urmă, teoria referitoare la onglO ea redlplană. [<7" II. POZIŢIE PARANOJD-SCHIZOIDĂ), În 1946, situaţia de anxietate timpurie
• d' 1935 Klein arată că anxietatea era prezentă ca un tip de team~ faţ~ de anihilarea eului, fragmentarea sa de
(5) Anxietate psihotică. In lucrarea sa.1O iţi~ depresivă [<7" 10. POZIŢIE către pulsiunea de moarte operantă În interior.
se modifică semnificativ o dată cu intrarle~ ~~ (~ozJ' ur de 4-6 luni) obiectul bun Lumea internă. Anxietatea depresivă (legată de pierderea obiectului intern
• t ment al dezvo tarii 10 ' . iubit) şi anxietatea persecutorie (legată de teama faţă de anihilarea sinelui)
DEPRESiVĂ). In aces m o . • te ele Începând să se contammeze
Ş i obiectul• rau devin mai pUţlO separate.1O r b 'olut bun Acest obiect intreg
. I b' t I bun nu mal este a s ·
reprezint~ tulbur~ri profunde, care trimit la perturbari le fantasmatice ale
persoanei În cauză cu privire la ceea ce este ea şi la ceea ce conţine În interior.
reciproc. In specia, o lec u \"NTREO) L"lpsa caracterului de absolut
• 1'1 a (<T OBIECT" " Incepând cu 1935, "situaţiile de anxietate" au devenit situaţii interne.
constituie o expenenţ. nou _ u rivire la supravieţuirea lui şi un sentlm~nt
bun produce o puternică teama c P 'bTt t de a-I fi contaminat sau deteno- Mecanismele de ap~rare primitive (psihotice) privesc, În primul rând,
acut de responsabilitate legată de P?SI I I.a lea t'mentului de responsabilitate reducerea tcarnei prezente În aceste stari inteme, iniţiind de fapt eul În funcţia
. " . ele manifestari a e sen I \ sa de control asupra lumii inteme. Aparările Împotriva anxiet~ţii psihotice-
rat. Acestea reprezmta prim . Klein considera supraeu ca O'
. t't 'nd motlvul pentru care A] 'i.
clivajul, denegarea, proiecţia, introiecţia, identificarea şi idealizarea [<7" 9.
şi vinovăţie, co~s I UI rr 7 SUPRA EU; ANXIETATE DEPRES.IV .
ivindu-se la o varstă foart~ fragedă [ d' d reros fIind Însoţit de sentlmen- MECANISME DE APĂRARE PRJMITlvEj-sunt, treptat, lăsate În umbră, deoarece j
, d ' vaţle este extrem e U , . anxietatea se modifica şi intr~ În funcţiune apărări mai mature. Refularea
Acest sentlment e VIOO ,.'
.. I
'd h' 'd Intensa nota persecutom
ţlel paran 01 -sc IZOI e. . r :1
tele persecutom a e pOZI. I t de o deteriorare ireparabila l<T ..~'. Înlocuieşte c1ivajul, apararile obsesionale pe cele maniacale etc.
conduce la sentimentul de disperare ega Invidie originară. În 1957, Încheindu-şi sistemul teoretic privitor la invidia
originar~, Klein descrie o relaţie de obiect fantasmatică particulara. Ea revine
REPARATIE), " . ' _ Î 1935 anxietatea caracteristica poziţiei
Lihido şi poz/{le depl~Slva .. n. a ddvenit situa/ia de anxietate. In acest la fantasma specifică de pătrundere În obiectul "bun" şi de distrugere a conţi­
depresive-teama pentru obiectul I~blt- d . a contribuie la dezvoltarea nutului sau. Iniţial, contribuţia originară a lui Klein-atacul asupra corpului
moment Klein a realizat că anxletatea epr~s~v ma de suferinţa intolerabilă, mamei-era considerat~ ca ţinând de problema redipiană. În 1957, ea devine o
libidoul~li În moduri diferite: (1) creând? star~.m e sonal'lt"ţi care depinde de invidie originar~, care trimite la un conflict inerent, pulsional [<7" 12. INVIDIE].
'b'd l' . a IOtregll per " ,
ea inhiba dezvoltarea lt I ou ,U,I ~ 'a
v poate fi ameliorata printr-o depla-
dezvoltarea libidoului; (Il) pozl\l3 :presl \ d ' b' e faţă de obiect se intensi- (6) Tehnică. Klein a Început prin a observa că intervenţiile sale interpre-
. lă -n care sentlmentu e IU Ir ă . lative modifică anxietatea. Acest fapt a continuat sa reprezinte un indicator
sare spre faza gel\lta ,1 . . nând uneori o erotizare prematur ŞI,
fică, diminuând impulsu~lIe sadlce, antre important În munca anal ilica, Joseph (1978, 1981) a arătat În delaliu impor-
ulterior. perversiuni er~tl:e, _.. 946 Klein a revenit la postulatullui Freud IlInla urmăririi modificărilor de anxietatc ce survin in cursul unei şedinle psih-
I'(JZI/ia IJaralJ()/d-sdll~OIJ~1. In 1 , . t tari care au mutat accentul ;-. analitice. Ea a scos În evidentă faptul că schimbarea anxielaţii din una persc-
. d arte ŞI a adăugat nOI cons a , . I b . cutorie În una depresivă este mai importantă decât simpla sa reducere globală.
Privind pulSiunea e 010 b' l' bun pe paranoia ŞI e a orarea .
.' d . va şi importanţa o lectu UI , A"j' Aceste mişcări Între poziţiile paranoid-schizoidă şi depresiva au Început s~ fie
de pe pozlpa epresl . . [er 1I POZIŢIE PARANOlD-SCHIZOID . '..
obiectului rău şi a impulsunl~r agresIve. Iă te'ama de moarte, idee care pare .t : văzute de Klein ca reprezentând paşi importanţi in maturaţie [<7" 1. TEHNICA;
"Freud afimlă ca În inconştlent nu ~XIS l' de moarte, Dupa cum am j," .:~, APĂRARE PARANOIDĂ iMPOTRIVA ANXIETĂTJI DEPRESIVE]. Oscilaţiile Între
a cl:i eXista o pu Slune ., . pozitiile depresiv~ şi paranoid-schizoidă au fost dezvoltate de c~tre 8ion Într-o
incompatibi \ă cu constatarea ,s I tă eul provine din amenlOţarea -J
observat, anxietat~a primordlala:~ ~;:il~e ,~f8, p. 237). Prima mani.feslare a ') ţrteorie cuprinzăloare asupra dezvoltării şi gândirii [<7" PS-LJ; OION].
exercitaU\ de pulslunca de moarte ( '1 a de o persecuţie din partea '. J::

'ulsiunii de moarte estc, Încă d~.I'~ naşlcre, eaemstu ', obiect creându-se astfel .c' \CONTROVERSE PRIVIND CONCEPTIA LUI KLEIN ASUPRA ANXIE:L\'l11.
P . bT rtI IInpotnva ac ' )' ;:~Concepţia clasică asupra anxielăţii continua să existe În cadrul psihologiei
obiectului rău ŞI mo I I~a~ea u. \"" "O parte din pulsiunea de moarte 1
, ă " laţlel cu oblectu raU . d'R ' :eului. Anxietatea constituie un semnal de alann~ privind un conflict libidinal
prima paradlg m a re . d rsecutor În timp ce partea ,
. ă' b'ect care devll1e aşa ar p e · • t 'va ·ce produce o creştere a energiei psihice, care, blocată, Îşi găseşte ieşirea prin
este proiectat In o I ' . d uce aoresivitatea Îndreptată nnpo n ';.
ulsiunea de moarte rămasă In eu pro 238 b ti) Aceast:1 relaţie obiectuall,;; : stări corporale şi tensiune psihică ncspecifice. Conceptia lui Klein, conform
P "(K\ \958 P no a . ".~ . :'dreia există o anumită tensiune intre iubire şi agresivilate (pulsiunea de viaţa
obiectului perscculor eln, .' 't t de c:1tre Klein şi colaboraIOnl',
10lce clare consta a e .. " ;:~i cea de moarte). implică modificări radicale comparativ cu "modelul econo-
rea conţine elemente par al .. ' d I I ulUI cu pacienţi paranOIC' Şl.;,
_' . ţ' (Seg a \ Rosenfeld) In ca IU ucr '\ : mic" al lui Freud fer MODEL ECONOMIC]. Aceste implicaţii ale leoriei lui Klein
sai apropia I ' ' ..
schizofreni şi cu COpiI.
11l! DIC/IONARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE
8. SITUATII DE ANXIETATE TIMPURII
119
privind conceptul de energie psihică şi modelul economic nu au fost explicitate
de ea sau de elevi i săi. Cu toate acestea, se pare că analogia fizică presupusă rrom il scnse of guilt ES XIV
Freud S (1lJ2()) il " , pp. 332-333.
de modelul economic nu este, practic, compatibilă cu o viziune psihologică , ... .. . eYOlld Ilie Pleasllre Princi le '
asupra conţinutului fantasmatic al anxietăţii. :'I'IIICIPIIII plăcerii, Irad. de V I'urde: ' ~S,
X~III, pp- 13-64. [Dincolo de
AlIxietate şi dezvoltare. Anna Freud 1927) şi G lover (1945) au considerat Jurnalul Lilerar" , 1992 ,p.
p 139 - 4J
şi. D. Zall1firescu, Bucureşli ' Ed .
că teoria lui Klein asupra anxietăţii ca tensiune intre pulsiuni respingea teoria - - (/924). The economic problem of ~ t.
- - (1926). llIliibilions. Sympto/lls and A asoc llsm, ES, XIX, pp. 157-170.
lui Freud asupra libidoului şi acorda agresivităţii (pulsiunea de moarte) o
Geleerd, E. (1963), Evaluatioll of MI' IUlely, ES, XX, pp. 77-175.
importanţă preeminentă, reducând rolul şi importanţa libidoului. Dacă anxieta- J e anle Kleln 's N .
tea constă dintr-o interacţiune intre sadism şi libido, agresivitatea şi libidoul . Psyclio-Anal., 44, 493-506. arratlve 01 a Child Analysis, Inl.
Glover ,E. (1945) , A .
n examll1ation of the Kl .
fiind aşadar pe picior de egalitate, libidoul nu mai reprezintă obiectul esenţial
al vieţii pulsionale; iar dacă anxietatea excesivă inhibă sau distorsionează anal. SllIdy Cltild, 1, 3-43. ell1 system of child psycholog y, Psycho-
Greenson ,R . (1974) T .
,ransterence' Freud o KI .
dezvoltarea, prin interferenţă cu evoluţia naturală a libidoului, atunci inseamnă
că adevăratul motor al dezvoltării este agresivitatea [<7" 3. AGRESIVITATE;
Grosskuflh r (1986), Melanie XI·. . U r ell1?, In 1. J Psycho-Anal., 55 37-48
/IeI' Wor/d adI
Sloughlon. [Melanie Xlel·n. ern. L .
w
n leI' nork, London Hodder &
, .
I.1I3IDO]. Anna Freud considera că desfăşurarea (epigeneza) naturală a fazelor . umea ŞI op . ,
Ia Ed. S. Freud J era el, Irad. de L. COlrău in
libidinale reprezintă o calitate inerentă a organismului care produce o mişcare H. ' , preg ă lire
.
nonnală in direcţia adaptării şi a unor aspecte ale eului ce rămân in afara elmann, [' (1952), NOles on the theory of th . .
vreunui conflict cu alte instanţe psihice [<7" PSIHOLOGIA EULUI]. Astfel, dezvol- et al. (Eds.), Developmenls in Psych A e )'fe and dealh instincls, in: Klein M
337. o- naysls, London, Hogaflh Press, pp. j21~
tarea este văzută din două perspective diferite: desfăşurare şi adaptare naturale
versus inaintare perturbată şi stimulată de către anxietatea derivată pulsional. loseph,. B. (1978), Different Iypes of anxiet . .
Pulsiunea de moarte. Accentul pus de Klein pe manifestările pulsiunii de __
siluatlOn_ :Inl. J . Psyc It 0- A ilai, )9,
_ Y and lhelr handltng in Ihe analytl'cal
223-228
moarte a produs O respingere persistentă, care apelează la trei temeiuri prin- (198 J), lowards Ihe expericncing of h.·..
Dare Dislurb the Universe? I3cv J psyc IC pam, In: Grotslein, J. (Ed.), Do 1
cipale: ~.
- - (1927), Tendinte criminale ·I~ co ~r y HJils: CA, Caesura.
(a) După Freud, pulsiunea de moarte este tăcută din punct de vedere clinic
(Freud, 1920); Klein, M. (1928), Stadii limpurii I p normali: SMK, 1, pp. J 61-175.
19' a e complexulUi lu' CEd'
(b) Postularea agresivitătii ca manifestare (prin proiecţie) a pulsiunii de - - ( 29), Silualii infantile anxiogene n _ lip, SMK, " pp. 177-188.
creat'IV, SMK , 1, pp. 20 I -208. re ectate m(r-o ope ră de află ŞI..111 impulsul
moarte nu este necesară, atâta vreme cât este suficientă concepţia lui Freud
(1915) asupra agresivită\ii ca frustrare a pulsiunii de viaţă; - - (1930), Impoflanla formării de simbol '. d
222. un In ezvoltarea eului SMK 1 2
(c) Indiciul unui proces intern de autodin.:cţionare a destructivită\ii, oferit ' , ,pp. 09·
de klciniclli-teoria lui Klein privind supracul (Klcin, 1933) şi teoriile de mai - - (1931), O conlribulie la teoria inhib'!' " .
- (1932) l' 1 I ICI Intelectuale SMK f
târziu asupra structurii personalităţii limitrofe (llcilllann, 1952; Rosenfeld, _ ,SI lalw!iza copiilor, SMK, II. " ,pp. 227-238.
1971) [, ... STRUCTuRAl-este respins [C7r PUI.SILJNE DE MOARTE). (1(93!), Dezvoltarea timpurie a conşliin ei l ",
AnxietuI'e şi tehnicâ. Interesul lui Klein pentru conţinutul anxietălii a - - (193)), O contribulic 'a psihogcneza stă .,1 a copII, SMK, 1, pp. 239-249.
282. nor manlaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
condus-o la tehnica sa prin interpretări profunde. Tehnica clasică utilizată de
psihologia eului consta, dimpotrivă, in analiza mecanismelor de apărare (şi de -(1945), Complexul lui ([di in lun . ".
- (1946) Note Plina anXlclă/I/or Ilmpurii SMK J
adaptare) ale eului; critica impotriva lui Klein este aceea că tocmai interpre- , asupra unor mecan· ,., " ,pp. 363-408.
--(1948) O . - . Isme sCllzolde, SMK III
, espn: teona anxlclălii şi vino ă . .
tările sale profunde sunt cauza anxietăţii, deoarece ele trebuie că sunt resimlite
de pacient ca intruzive şi deci persecutorii, kleinÎenii fiind astfel confruntaţi cu - - (1955), Tehnica psihanalilică a jo I
- (1957) 1 d- .
v, Ilel,. SMK, li 1.
,.

cu Ul. stone şi semnificalie, SMK, 111.


Jllili multă anxietatc persecutorie (Gellcerd, 1963; Greenson, 1974) [<7 1. _ (_ ' IIVI le ŞI recunoşlinţă, SMK, fiI.

TE/INICA]. (/9)8). Asupra dezvollării fi . ..


Rosenfcld, II. (1971) A ,. '. unC!lOnărll mentale, SMK, III.
, _ . ' c Inlcal approaeh tu lhe .. I ' . .
rrcuo, A. (1927). 7'!Ie f'sycho-/lllalylicai 7i'eal/llell/ of ehi/drell. f loganh dcalh Instmcls: An investigat· . h PS) c lo-analYIIC Iheory of Ihe life and
LOIlOOIl, P Ion Jnto t c aggre . .
Press. \ 946. syclio-Anal., 52, 169-/78. SSlve aspectsofnarcissism, In 1. 1.
Scari. 1'\'1 .N. (1929) D .
,anger slluations of Ihe .
Freud. S.(19\51. Instincts amllheir ,icis'iIUlics. ES. XIV. [l[l. \(l9-140.
423-435. IInmature ego ' Inl. J. Psyc h o-Anal., 10,
- - l \l)\(\). SUllle eharaclcr-IY[lCS Illel \\ilh in [lsyeho-analytie \\or\.;: 111. Cril11inals
9, MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE 121

ocupat numai de primele, care deveneau tot mai importante o dată cu aprofun-
darea tulburărilor severe şi a dezvoltării infantile din stadiile timpurii. Concep-
lia lui Klein asupra apărărilor a urmat mai multe faze:

9. Mecanisme de apărare primitive (1) 1930-1935: apărări specifice împotriva agresivităţii;


(II) 1935-1946: constelalia specială a aparărilor din pozilia depresivă;
, 't've (sau psihotice) sunt orientate (1l1) din 1946 Încolo: apărarile speciale împotriva anxietălii de anihilare din
. .
DefinItIe. Mecanisme' l e de apărare, , primi I 1 ' " d moarte' ele contrasteaz ă pozitia paranoid-schizoidă, mai ales identificarea proiectivă;
, "d' t din activitatea pu Slunll e , " d (IV) 1957: apărările Împotriva invidiei.
împotriva anxletăpl erlva e se împotrivesc libidoulul. Dan
, • ecial cu refularea, care Deoarece descoperirea lui Klein a constat în metoda de modificare a anxie-
cu apărările nevrollce, In sp " 'd-schizoidă) ele cuprind: dene-
," '1 t' ce (depresIvă ŞI paranol , tătii prin interpretare directă la nivelul maximei anxietăli, ea a fost interesată
caracterul pOZlpel PSll0 I , ţ' şi introiecţie identificările cores·
, l f I excesive de prolec le ' , nu atât de apărările folosite împotriva anxietălii, cât de conţinutul fantasmatic
garea, c1ivaJu, orme e . rt aceste mecanisme au fost deSCrise
punzătoare acestora şi idealizar~a, In marfe ~ta e, emnificaţie aparte, arătând că ele al anxietătii; de fapt, acesta a reprezentat un factor de dispută cu Anna Freud,
, l ' ă dar Klem le-a o eri o s , care era preocupată mai mult de apârări decât de anxietatea subiacentă.
de psihana 1Iza c aSlc , " I d Itării perioadă considerată anterior
. timpUrii faze a e ezvO , F d
caracterizează ce le mal , ' d b' t La început urmându-I pe reu,
,.
ca fază a narCISlsmu UI p r ,
l' imar \tpsltă e o lec ,
. l
' .
' ntate specific împotriva sa IS-
d' APĂRĂRI SPECIFICE ÎMPOTRIVA II\IPULSURILOR AGRESIVE. În 1930,
I ă ările obseslona e, ca orle . '~." ,l
,
Klein a pus accentu pe ap r . . rminat-o din ce in ce mai mult să la notă Klein a devenit interesată de manifestările psihotice ale copiilor, observând
mului. Dar observaţiile sale c1m~c.e au dete. Il ţau caracterul relaţiilor obiectuale caracterul extrem al apărărilor acestora. Aşa încât, atunci când a descoperit un
, I d ărare primitiVe care m uen ă fragment scris de Freud (1926), in care el işi punea intrebarea dacă există
de mecanIsme e e ap , ,,,' stfel a substituit mecanismele de ap ra.re
şi defineau fundamentele Identltăţ~dl. ~ d 'le drept apărări tipice impotriva sadls, apărări specifice, timpurii, ea s-a grăbit să arate că tehnica sa prin joc poate

e cu ce I e pr imitive.' conSI eran ' du-' pecial proiecţia timpurie


'1 . .' ' ă clarifica problema dezvoltării infantile: "Este posibil ca, înainte de divizarea
obseslOna ŞI masIV
, 'tăţ" Klem a con SI erat m S I eu-subeu şi înainte de formarea supraeului, aparatul psihic să utilizeze metode
mului şi destructivi II. I . us de Freud prin care eu se
, , 'festare a procesu UI, presup " de apărare diferite de cele pe care le va folosi după atingerea acestor stadii de
(atotputermcle) ca o manl C I d x "orme de anxietate psihotlcă, depre-
, 1 ' " d moarte e e OUa l' organizare" (p. 164). Aşadar, Klein (1930) completează perioada timpurie cu
apără Împotriva pu Sluml e i 'diferite de apărări, ale căror componente s~nt
sivă şi persecutorle, creează ~~tur " ' I i mecanisme (impotriva anxle- date clinice din analiza copiilor, "Această apărare", scrie ea, pornind de la
ă imltlve Cele mal tim pur , . I . fragmentul lui Freud, "in funcţie de gradul de sadism, are un caracter violent
mecanismele de ap rare pr " . 'lor expulzarea (proiecpe, mc USIV
") 'd' amhllarea persecutorl , ' şi diferă fundamental de mecanismul ulterior al refulării" (p, 220). Ea a corelat
tăţii persecutorll cuprln ' . biectul bun şi c1ivajul. MecaOls-
, ' t' ăl denegarea, fuga mspre o , , calitatea specifică a anxietăţii paranoide a copilului cu apărările specifice
identificare prOlec IV , , l ' ale' atotputernIcia, denegarea,
mele caracteristice poziţiei depresl ve sunt ce e mamac ' Inceputului vielii-apărări cu totul diferite de refulare, aceasta fiind preocuparea
controlul triumfal şi cel dispreţUitor. centrală în majoritatea analizelor cu adulţii: "Apărarea impotriva impulsurilor i'I
libidinale işi face apariţia de abia in stadiile târzii ale complexului <.Edip; in \
Cronologic stadiile timpurii, apărarea este direqionaU\ impotriva impulsuri lor deslruclive", L
Ea are un caracter violent şi dit'cră de mecanismul refularii" (Klein, 1930, p,
1895-rreud (proiecţie),
1911-Ferenczi (introieC\ie)" '
1924-Cic1ul introieC\ie-prOlecpe (Abraham))d' ltare a eului şi' (b) percepţie
232), Acesta a reprezentat un moment important În evolutia teoretică a lui
. Klein,
f
, '. ea ca' (a ezvo ' ,
1930-K lein: expulzl a şlmcorporar ' r. - 'i de simboluri in dezvolta- in continuare, ea a devenit mult interesată de apărările foarte timpurii,
şi aC\iune (Melanie Klein, IlIlporlanla)orman lăsând Întrucâtva deoparte refularea şi "apărărilc nevrotice", În contrast cu
rea eului, 1930), ," moarte (Melanie Klein, Psihanaliza, acestea, a denumit apărările timpurii "apărări psihotice" sau mecanisme de
\932-ProieC\ia orlgmară a pulslunll de ,,:;' '~opărare primitive. Ea le-a corelat cu anxietatea pe care o descoperise la unii
copiilol', 1932)" ' , , ' I l' (Melanie Klein, Note asupra unor "~ copii şi care atingea o intensitate aproape psihotică, având un caracter psihotic,
\946-ldentificarea prolectlvă ŞI c1lvaJulfeuduBI. Dlifierenţierea personaţităţii :"", ~f de paranoia [<7" PARANOIA], Klein (1933) s-a entuziasmat cu privire la apărârile
' 'J e, 1946''
mecanisme se h Izole WI re Ion, ''.ii
,~; :;:,primitive În momentul când a remarcat ca teoria lui Freud despre proieqia
sihotice de cea llepsiilolieă, 1957), ,;tirnpurie specifică poate rezolva problema originii supraeului, care-i produsese
p ~
, ' ările sihice, În jurul anului 1930, .'1. :'alâtea remuşcări şi ostracizări, Observatiile ei privind supraeul i-au dat prilejul
Când Klein a devenIt II1teresat~ de ap~,r" ' : t' "şi "nevrotice". Ea s·a::~ 'gdemonstreze existenţa "vizibil timpurie a unor măsuri de apărare din partea
ea le-a Împărţit În dou~ categorii: apărărI pSI o Ice ,
~,

122 DICIION;\RUL PSIIIAN;\UZEI KLEINIENE I


9. MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE
123
eului" (p. 250) [,g- 7. SUI'RJ\EU]. in cxtcriorul meu,' Aşa cum am arătaI in alt . ,
AIOI[J11lernicie. Una dintre cele mai importante caractcristici ale mecanis- slUjba plăcerii tinde să inlroieclez t b ă ~arte, la onglne, eul anat in
mclor dc apărarc primitiv;'} estc cea dc atolputcrnicie, care produce schimbări c1" ( p. 237), Efectul global a l e 'ot cc c un ŞI să< e xpu Izcze tot ce e rău in
majore in structura personalităţii. Aceste mecanisme sunt insoţite de fantasme . " 'mecanismelor de pr' l' '. , ,
In constJlulrea unei lumi de ob' t . olec le ŞI IntrOleqle constă
primitive şi inconştiente privind conţinutul sinelui şi lumea externă, ca in: . lec e Interne [<:7'" REALI'
sentiment al sinelui. rATE INTERNĂ] şi a unui
dencgare, proieqic şi introieqic [er AIOTI'UTERNICllj.
/'I'IEC;\NISI\IE DE APĂRARE I'RIl\IITIVE' ,
ANXIETATEA PS1II0T1CĂ. Constatarea lui Klein că fantasmele operante in l-a urmat pe Abraham in investi . ~Iel.n .nu. a. fost singura analistă care
cadrul jocului derivau din faze timpurii (in special din cea orală), dominate de Harnik, 1932). Totuşi dezvolt garea prOiectiei ŞI Introlectiei (de exemplu
. • , a r e a pe care a dat o t'd . ,
sadism, a condus-o la descoperirea unor stări paranoide la copii, in spatele unei ŞI, In cele din urmă a deviat de I I - aces or I el a fost originală
anxietăţi legate de o violenţă internă primitivă înrudită, din punct de vedere al
. ' a concepte
Iegătura dintre mecanisme şi [ i a n t . e clasice KI . ' .
. eln a scos In eVidenţă
caracterului şi consecinţelor ei, cu condiţia psihotică de la adulţi [<:7 PARANOIA; , '. asme, Iar Stephen (1934) h' " .
man, coneXlunJ1e mecanismelor, nu atât c ' ' . a sc /ţat, In linii
8. SITUAŢII DE ANXIETATE TIMPURII]. Ea a constatat că baza acestei paranoia obIectele, . u Impulsunle, cat cu sentimentele şi
o reprezintă cercul vicios, Atacurile răzbunătoare asupra persecutorilor Îi fac
încă şi mai periculoşi, deoarece, fantasmatic, se presupune că ei vor fi Încă şi Proiecţia. Termenul de "pro' ."
mai porniţi să se răzbune violent. Acest tip de cerc vicios conduce la o stare • lecţie este folosit • d'"
PROIECDE]: In special extemall'z . In mo un dlfente [<:7'"
paranoidă de ostilitate şi de intensă suspiciune faţă de orice figură "bună". . . ' area unuI conflict' t
unuI obiect atât de ostil Încât a " In em sau extemalizarea
Funcţionarea mecanismelor arătate duce la o excesivă utilizare a apărărilor (1) Urmându-' pe Fr~ud KI ~res~~'tatea este ~irectionată În afară:
primitivc. Ia o epuizare a eului şi la o fixare a acestei structuri defensive care tenţa eului îi revine proie~ţiei~l?,p( .46 ), a Co?s,lderat că primul rol În exis-
' .. . rOlec la IŞI are o ' . • .
creează un risc permanent dc regresie la psihoză. pu lSlunll de moarte inspre exterl'o ' . 1 ..... nglnea In orientarea
Apărări specifice. Iniţial, conform lui Abraham (1924), cel mai potrIVit
. r ŞI In VIZIunea me .
şească anxletatea, ferindu-' de peric~l" a, ea 3jută eul să depă-
candidat la rolul de apărare specifică Împotriva impulsuri lor sadiee păreau a fi apărarea iniţială a eului impotrl'va a . ă(~:
-
?). Astfel, ea este esentială in
nXlet ţII timpurii I t d '.
apărările obsesionale [<1" APĂRARE OBSESIONALĂ], Din observatiile clinice
(II) In cursul cercetărilor sale asu ra simb . .. egae e supraVietUIre.
făcute de Klein, reieşea clar că micii pacienţi, pentru a-şi controla şi stăpâni că una dintre motivariile J'oculul' p. Ollzărll, Kleln (/926) a realiza!
anxietatea şi impulsurile, foloseau forme obsesionale, ritualuri de toate tipurile. '.. t o reprezintă uşurar b. .
zarea silua(lIlor interne dureroase L . ea o Imută prin externali-
Dar ea a remarcat curând caracterul psihotic al acestor simptome obsesionale. I .. , a Inceput ele era '.
re aţlltorturante intre eu şi supraeu' "P' d' , .' u pnvile, teoretic, ca
Dc cxcmplu, in analiza micuţei Erna (1 (25): "Pc măsură ce analiza progresa, să-şi expulzezc tatăl şi mama pe car'e r ll1 1~IZd-luneil rolurilor, copilul rcuşcşte
am descoperit că nevroza obscsională gravă ascundea de fapt un caz de para" . , ,ea / boran comr'exlI CEd' ..
ŞI care acum il chinuie din interl'or' . l i p , II absorbise
noia" (Klein, 1927, p. 159, nota 7). Astfcl, Klein a devenit foarte interesată de , " , prin scventatea lor" ( 133)
proleqlel ca externaJizare a COlln,'ct / . p" Importanţa
mecanislJlul de rroieelie, pe carc Frcud îl rrezentase ca implicat În paranoia nea IUI' Frcud asupra criminall't"I" e or Interne ,
(Klein 1927)
, ' confirma
, .
VIZIU-
• • < <l II ca provenInd dllll '
(Freud, 1911), şi de mecanismul de introieelie (Abraham, 1924). lle Inconştient (Freud 19/6) E l' r-un sentiment de vinovă-
, ,Xlema lzarea conn' t I ' .
exemplu) ocoleşte cruda tortură din part b' I IC ,u UI Intern (prin joc, de
Procese psihice timpurii. În timp ce mecanismele obsesionale stau la baza "nXletatea
A'· sa ·
II sporeşte com uls' I
ea o ' lecte
. or Interne [er 7 ' 'St
. JPR;\EU ):
" controlului, mecanismele de proieC\ie şi introieC\ie sunt fundamentate in dez"" de cornpulsia (acum putemic~ d;aa a ~?etlţle, i~r nevoia sa de pedeapsă tine
,! voltarea unui sentiment al sinelui, al personalit~\ii şi, in fapt, al compozitiei. anxietatea Îi poate fi redusă printr-o °ed~~e s~ pe ~aps~ concretă, in ideea că
,I lumii interne [er PROIECTIE; INTROIFCTIFJ, Klein face referire la un pasaj al lui : care situatia de anxietate îl face s- r., p "mal ~ulJn severă decât cea pe
Freud (1925), care exprimă succint dezvoltarea sentimentului de sine şi natura), o antiCipeze (K lelll, 1929, p. 214),
celor două mecanisme, de proiecţie şi introiecţie: "Funelia de judecare priveşte,· . Introiecţia. Ferenczi (1909) considera că introie '
În principal, două tipuri dc decizii. Afirmă sau neagă faptul că un lucru posedă" ':: identificare. termen pe care Freud se are că ,_ Cfla are loc, cumva, prin
un anumit atribut şi afirmă sau neagă faptul că ceva există În realitate.:~: ~despre doi iu (1917) acorda"ndu . PI a. adoptat o dată cu lucrarea sa
'. • , - , sensu pe care II dă' ". ,
Atributul În discuţie trebuie să fi fost, la început, bun sau rău, util sau dăună-~'
~
In prezent, introiecţia şi I'dentl'fica rea sunt văzute c m nOI,'acum, .
IntrOlecllel.
.
tor. În limbajul celor mai vechi mişcări pulsionale-cele orale-, judecata este:':: Iare se Îmbină uneori, Totuşi, încercările de a d . a,m~canl~me, Ind~pendente,
'Aş vrca să scuip asta' sau, mai general, 'Aş vrea să iau asta în mine sau s-()~~ "lta nu au fost Întotdeauna consl'ste t r ' d elrmlt~ InlroleCfla ŞI Identifica-
las afară,' Cu alte cuvintc, 'Trebuie să fic Îniluntrul meu' sau 'Trebuie să fie' > ')9
'~:
ne, SUlerlll uneon dc 'd"
37; de Saussure, 1939; Alice Unlinl 1943) i
'
,
'. I ~o:"lcrazle (Fuchs,
, n tradl!l<l klellll<lnll, dczvoltarea
9. MECANISME IJE APĂRARE PRIMITIVE
IJIC\IONA\zUL I'SIIIANALlZU KLUNIENE
124
lumii interne ca spaţiu În care obiectele vin, din care pleact\ şi În care se
relaţioneazt\Între ele a devenit Înalt formalizată
[<T 5. OBIECTE INTERNE]
(Klein.
Freud\935. \940).funcţia de apărare a introiecţiei În 19 \ 7. când a arătat că un
a descris
obiect extern poate ajunge să se identifice cu eul sau cu o parte a eului şi ct\
poate fi stabilită o relaţie cu acesta În interior. Iniţial, Freud a denumit acest
proces identificare, dar acum el s-ar numi identificare illtroiectivă. El constă
Într-un anumit tip de introiecţie, obiectul internalizat identificându-se cu o
parte a eului. Există Însă o situaţie alternativă, În care obiectul rt\mâne separat
În cadrul lumii interne, "asemeni unui corp străin"
(Klein, 1946, p. 9, notă).
Este important să se facă distincţia Între obiectul intern (adică introiectat) care
a fost asimilat şi cel care nu a fost asimilat [<T INTROIECTIE; ASIMILARE). De
'~.

asemenea: "Strâns legate de proiecţie şi introiecţie, există şi alte mecanisme,,,


clivaj, idealizare şi denegare" (Klein, 1946, p. 6).
C\ivaju1. Existt\ mai multe forme de clivaj. La Început, acest mecanism era
dcf1l1it vag, dar acum el poate f, caracterizat sistematic, dupt\ dout\ criterii
discriminatorii: (t) existt\ un clivaj al obiectului şi
unul al eului; (11) clivajul
poate fi coerent (ca in bine versus rt\u) sau poate produce fragmentare. Există
astfel patru tipuri posibile de c\ivaj: un clivaj coerent al obiectului, un c\ivaj
coerent al eului, o fragmentare a obiectului şi
o fragmentare a eului [<7
CLlVAJ). În practică, distincţia
Între aceste forme poate li mai puţin clară, după
cum afIrmăKlein: "eul nu este capabil de un clivaj al obiectului fără
un c\ivaj
corespunzător În interiorul eului (Klcin, 1946, p. 6) [<T CLlVAJ).
~~~ ţ~;
ldcalizarca. Idealizarea presupune mai mulţi paşi defensivi: "În mod tipic.
';, llli;·

';'Y~i;'
. :l
găsim o idealizare a obiectulUi bun pentru a fi
rău,
obiectul şi
ţinut
cât mai departe posibil de
persecutor, pentru a nu fi confundat cu acesta. Acest proces de '.'
1. apărare combină
se cu mecanismul de denegare, care, la rândul său,
se sprijin:!"
fl\ pe atotştiinţă: prin denegarea atotputernică, este refuzată complet existenţa
~ ,
n obiectelor rele ... În inconştient,
procesul echivaţează
cu anihilarea intregii -::
relaţii aşa că implică
. t
{..

rău, şi părţi afl.ă 1;


obiectuale perturbatoare, Încât este limpede el nu numai \
denegarea obiectului ci a unei importante din eu, care se În
relaţie cu obiectul" (Rosenfeld, \983, p. 262) [<T OBIECT IDEAL]. Una dllltre:·
să rămână
Apariţia imperfecţiuni senzaţie suferinţă frustr~):t,
problemele asociate este imposibilitatea ca obiectul ideal perfecl '"
oricflrei (o de sau de
conduce la comutarea bruscă
spre un obiect "rău", Această puternIcă
precarl-.l
tate se reduce numai atunci când survine poziţia depresivă, dezvoltându-se o"
anumită toleranţă faţă de un obiect "bun" care nu este perfect. ,>'
UCllcgarca. Parte a idealizării. denegarea este un mecanism important ca.
o funcţie indepcndentă. În stadiile foarte timpurii ale eului, dencgart:l~
reprczintă fantasma de anihilare a unor percepţii şi părţi ale eului [cT LEGARE~;;
,~

9, MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE 127


126
DIC\ION;\RUL PSIII;\N;\U7.L:1 KLUNI L:NE ci,
-1 11
kleiniană, din apărările obsesionale, În special din apărarea cunoscut~ ca
, ' _ 'tul bUl!, opus~ agresivit~ţii paranoi~e faţ~ de
invidie-aoreslvltate faţa de oblec ~r~r'llor a crescut stimulat de "anulare", care constă În Încercarea de a retracta o acţiune destructivă (real~ \:
'" , 1 faţă de structura apa a " . sau imaginară), reinstalând astfel o situaţie preexistentă, De asemenea, reparaţi a
obiectul rău, Recent, Interesu . d l' 'tă narcisiste sau schlzolde [<7 1';

analiza unor personalităţi cu stări e 1n1l , a inlocuit, În mare măsură, noţiunea de sublimare-modalitate sănătoasă de des-
carcare a pulsiunilor, În forme modificate, prin canale acceptate şi susţinute
I
STRUCTURĂ], -1

.. 'vă Interesul lui Klein pentru teama para~oic~ social. Cu alte cuvinte, pentru Klein, sublimarea ia forma reparaţiei: "subli-
"1
Apărări În p<JZIţl:l UCP~CSI ' 35 'd ea a realizat importanţa oblectu- marea" sentimcntului de vinovăţic Într-o aqiune constructivă [a- fU:I'ARA'j'IE], I '

timpUrie , s-a sc l'111n b'" t -In cenanu


1',
cu \9 ,can I t a i al descrierii de către K\ elll ' a
" '" artei sale Punctu cen r Ă' 5 Apărări În poziţia paranoid-schizoidă. Klein a descris poziţia paranoid-
lui intern bun ŞI a so . b' 'terne la- RE/\LlTAfE INTERN , .
, , ulate de o lecte \Il . 't schizoid~ În 1946 [,,;.. II, POZITIE PARANOID-SCIIIZOIDĂ], Ea a considerat că
. de a mentlne un ob'lect intern bun ŞI securlzan
unei lum I IIlterne pop .
.
OBIECTE INTERNE]. era ne~ola l' \ 935). Anxietatea faţ~ de pier.derea obtec- anxictatea originară este cea de anihilare-teama că pulsiunea de moarte,
[ rT 10, POZI] lE DEPRESIV/\] (K eln, '1 d ap~rare-În special, apărarea aC\ionând În interior, va anihila eul. Direqionarea nereuşit~ a pulsiunii de
, ' ~ forme specia e e a
tului iubit 111 tern, provo~C" ă ări maniacale reparaţie. , ....,
moarte În afară, spre un obiect exterior, face să apară teama de un persecutor
P aranoidă Împotriva .
anxletăţlt, ap. r
't' depres,v~ este ega a
l t~ 'de "pericolele care pândesc intern, a cărui aqiune din interior va produce moartea subiectului, Rezultatul
Anxietatea din poz',\~a , 35. 265), deoarece "eul ajunge, s~ ~e acestor fantasme-atunci când sunt deosebit de puternice şi când apărările nu
obiectul înăuntrul eulUI (K\elll; \9 i' p t " În plus "eul utilizează dm plin :\ '
fac faţă anxietăţii-constă În senzaţia de fărâmiţare, de fragmentare a sinelui,
identifice cu obiectele sale bune mt~rna~za e~~are Ac~sta se asociaz~ cu un alt sau În temeri ipohondriee faţă de un obiect interior aducător de moarte (fobie
e
introiecţia obiectului bUI1 ca mecan~sm b ,aPt lui:" secundar "mecanismele de de cancer). Modalitatea depresivă predominanlă este proiecţia, care să realizeze
" t· I de reparaţIe a o lec u , , deRexia pulsiunii de moarte şi să reinstaleze persecutorul În lumea exterioară
mecanism lI11portan "Aşadar inlroiecţia este carac-
, ' .. ce..
, pierd dm ' va Ioare. ,
expulzare ŞI prOIecţie IŞI, ' n ială de a reface: reparaţia. -spre deosebire de poziţia depresivă, În care centrală este introieqia,
teristică acestei faze, ca ŞI tendmţa, ese, ţ, d 'esive' Observaţia lui Klein că Relativ la pozitia paranoid-schizoidă, Klein a scos În evidenţă c1ivajul, dar
,{- - olr/va pOZiţiei e p ' , .' '
Apărore paranOIC o Imp d"l recedente paranolde ŞI la intr-o formă parliculară--<:Iivajul eului. EI se deosebeşte de c1ivajul obiectului
. ă Îndeaproape sta II e p
poziţia depresivă U1'meaz . 111U', nroces f1uctuant În care are loc, [" CLlVAJ], În care acesta este reJus la o singură funcţie (obiect parţial) sau
, . sugerat eXistenţa L l' .
naştere din acestea l-a , " d es'lvă atunci când anxletatea depre- i se atribuie o singură caracteristică (ori bun, ori rău), devenind obiect ideali-
re din pOZiţia epr ,
În mod repetat, o retrage. • "teillerile şi suspiciunile paranOlde sunt zat sau pcrsecutor. Într-o anumit~ măsură, problemele acestei perioade timpurii
sivă devine prea puternică. In accst ca~" d . " (Klein 1935 p, 274) [<7" sunt agravate de utilizarea proceselor de c1ivaj: "eul timpuriu c1ivează obiectul
, -' t 'va pozIţiei epreslve , '
reÎntărlte ca aparare ~1ll\O rI IEIATlIl)EI'I~ESIVE],Ulterior, se avansează şi relatia cu el În mod activ, iar acest lucru poate implica şi un c1ivaj activ al
/\I'AR/\I~F l'/\I~/\NOIDĂ I.M.I O IIUV~ /\NX ţ' lerii anxietăţii depresive (Joseph, eului Însuşi, Una dintre consecinţe este astfel resimţirea eului ca fiind frag-
din nou direcţia poziţiei depresl ve ŞI a men II mentat" (Klein, 1946, p, 5), Multe dintre aceste procese de apărare au drept
1978, 198 \) [<Jr PS~I~], "'rare" o constituie sinuciderea, care vizea~ rezultat sl~birea sau fragmentarea eului Însuşi, În special:
O l'ormă drastica de apd, 'd 'fi t cu obiectele rele şi cu sinele (1) clivajul şi, dincolo de el, impulsurile derivate din cele orale de a muşca
- "d' cu care s-a 1 en\i Ica , "d
"distrugerea .. , parţll ,"1.' d d'sputa cu psihanaliştii clasiCI pnvlll şi a starâma În bucăţi;
, 9' 5 276) 11I1'Ind seama e l .
(Kleln, I j ,p, , " " "d "t ca tcndinţă auto-dcslruC\ivă, cste (II) idealizarea fragmentelor bune rămase, Însoţită de denegarea, anihilarea
indICII e eXlslcn \CI l)ulslUnll
'''' ' " , ' "e moal e , dat mai multă alenţle , I'd elOI',
'\ _,,>, şi expulzarea obiectelor rele: "În inconştient, denegarea atotputernic~ este
surprinzf\lOr faptul cfl klelnlenll nu ,au a c o r ? echivalent~ cu anihilarea de către impulsurile destructive. Dar sunt negate şi
. -taillentelor SUlcld<l' e, " '::'
fantasmclor ŞI compol . __ '\ ' 10ide cele maniacale constllule o '~~ anihilate nu numai o situaţie şi un obiect, ci şi o relaţie obiecluală; deci, şi o
, ' l' Ca ŞI anararl e pmat , ," ',"
ApăI'CiJ'l mGll/aco e, 1', \ t' lt de vinovătie dm pozlţla,~" • parte a eului, din care provin sentimentele faţă de obiect" (Klein, 1946, p. 7);
, ' \ ŞI durerosu sen Imei ' ,',.
Încerc<lrc de a oc~11 p~l~e:nlcu, le cuprind un grup de apărăn ce ',A, (III) identificarea proiectivă, care conduce la pierderea unor părţi din sine:
. - . 1, 'Ira doar ŞI poate, e 'b' .~
';~"Pe lângă aceste fecale dăunătoare, eliminate prin ostilitate, sunt proiectate
depreSiva tlmpurlc. ',',,, " i deci a importanţei obiectelo.r I~ Ite, {~
implicft denegarc<l re<l\ll,I\" ~sd.\Ic~ Ş . 'd' \01' sft nu mai fie resll11ţltă ca '~r' ',asupra mamei (în ea) şi părţi c1ivate ale eului, Aceste fecale şi părţi rele din
. 'd I astfel Incat piCI clea ' ,,,.
deninrarea ŞI sfl mea OI' , .' d a face ca lotul să meargl ',';' sine sunt destinate nu numai deteriorării obiectului, ci şi controlării şi luării lui
"' , " f \' I atotputerniCia e , ,-';'--,
importantft, Impresia trlm ,u UI Ş d " I'zare a sentimentelor de pierdere Jk 'in posesie" (Klein, 1946, p, 8) [<7" IDENTIFICARE PROIECTIVĂ],
bine, Toate acestea sunt mijloace e mln~ma , '1{ , Şi alte ap~rări din pozilia paranoid-schizoidă sunt legate de identificarea
. -' ['îl' pAR/\IU: M/\NI/\C'AI./\j, . • d' 'f",
'pc-oicctivă-dar, În special, clivajul obicctului şi al eului, Legat de acestea este
A
şi de vlllova\le l' - ,,' ovil1l~ În princip<Jl, 111 gan Ira ~-
, COI\ceptu\ de rep,uatle pr
Repol'oţlo.'
, ,'.,
128 DICllUNARlJl. I'SIIIAN;\\.IZLI KI.UNII:NL
\1. 1\1ITAN/Sl\lE I>E ;\PĂRARE PRIMITIVE 129
şi c1ivajul originar intr-un obiect bun şi un obiect rău. Pulsiunile originare o asemenea poziţie este complicată, În parte, deoarece teoriile psihanalitice
(libidoul şi pulsiunea de moarte) se separă, producând stările p~larl~ate de ~I.e pSilHculul "normal" sunt eclipsate de teoriile anonnalului. Deşi În psiholo-
iubire şi ură. in mecanismul primitiv al idealizării, obiectul este divizat 111 păr\! gia eulUI .exlsl.ă. o leorie a adaplării normale, ea este considerată ca lipsită de
considerate bune şi pflqi rele, Părţile rele sunt apoi proiectate şi/sau denegatc, conOlct ŞI decI In afara câmpului de interes al psihanalizei. Diferentierea Între
..,
aşa Încât, pentru cu, supravieţuieşte doar obie~lUl bun,.lipsit de. orice parte rea
non~~1 şi anormal a rămas În grija teoriilor kleiniene, ca şi a altor şcoli psih-
(obiect idealizat), fiind eliminată (denegare ŞI prOiecţie) alllenll1\arca vreunuI analitice, 810n a contribuit la distinctia esentială Între mecanismele de atot-
obiect rău asupra eului (Rosenreld, 1983) [el" IDEAI.JZARI:l: , puternicie ~i operarea benig~lă cu mecanisme de apărare [~. ATOTPUTERNICIE].
Apărări ill/puII·ivu invidiei. In 1957, Klein a introdus ultllllui său Important
Modul In care un mecanism psihic este destinat unei utilizări defensive sau
concept teoretic, invidia I'd' 12. INVIDIE], Acesta apăruse da.tor/tă I~tcresu.lui u~e~ satisfaceri pulsionale trebuie lămurit prin referinlă la Însuşi materialul
····1 ei pentru schizofreni şi exprima formele primitive de agreslvltate.l~lp~trlVa clUlIC. De exemplu, proiectia unui persecutor intern În lumea externă a camerei
de joc reprczenta ~ apărare fo~r~e importantă, aşa cum o Înlelegea Klein, prin
obiectului bun (sau idealizat) [,r OIJIECT], O parte din Interesul lUI Klelll s·a
indreptat spre manifestările defensive pe care copilul este nevoit să le a~o?te tralls~or~llarea U1~el, umenll1lăn Inlerne În una externă, mai uşor de rezolvat.
la inceputul formării eului, Invidia provine din Înze~trarea ere?ltară cu Iib!do TotuŞI, 111 aceiaşI tlJllp, proiectia poate fi ea Însăşi un atac asupra unui perse-
şi cu pulsiunea de moarte şi din amestecul acestora, Incă de I~ Inceput, ~op~lul cutur extern.
are nevoia urgentă de a separa aceste două impulsuri opu~e ŞI o face utdl~nd
procesele de clivaj timpurii. Acest moment constitUie primul prilej de
Apărări şi dezvoltare. În afară de aceasta, mecanismele arătate atât
germinare a anumitor forme de patologie [<7' PSIIIOZĂ; STĂRI CONFUZIONALE; ~mpu,lsu~i cât şi apără~i.' reprezintă pietrele de constructie a eului. De exel~plu,
NARCISISM], Printre aceste apărări, foarte importantă este separarea promptă Int~olectla este cel mal II1lpoJ1antmecanism al dezvoltării, prin intermediul său
a celor două tipuri de mişcări pulsionale, care să atingă o formă normală de obiectul bun, "precondilie a dezvoltării normale, venind să formeze un elemen;
c1ivaj, esenlială pentru supravieţuire. focal al eului şi s~ contribuie la coeziunea acestuia" (Klein, 1946, p. 9): "Cu
Klein (1957, p, 216-219) a detaliat şi alte apărări [cJt' 12. tNVIDIE),: atot- loate acestea, dOrlnlele oral-sadice ale copilului mic, care sunt active incă de
puternicie, denegare şi c1ivaj, unire; fugă de obiectul o~igin.ar, .d~v.alomare ~ "~ la Începutul, vieţii şi care sunt repede stârnite de frustrarea de provenienlă
obiectului sinelui' intemalizare avidă a obiectului, stârni rea IIlvldlel celorlalll, ': externă sau mtemă, dau mereu na~;Lere, inevitabil, la sentimentul că, Înăuntrul
inăbuşirea sentim'entelor de iubire şi intensificarea corespunzătoare a urii; in :i~, său, sânul e distrus şi Îmbucătălit În urma atacurilor lacome asupra lui. Aceste
sfârşit, o formă specială de transpunere in act, descrisă de Rosenfeld (1952). -Ji
dO~ă as~ect.e ale introieqiei merg Împreună" (Klein, 1952, p. 67). Fără Îndoială
Întrucâtva inrudită cu ultima, este descrisă de Segal (1962) o apărare ce constl:~: ~ "llroleqllie construiesc eul prin acullluiarea utributelor obiectului În cadrul
În clivajul invidici primarc Într-o stare neinte~r~tă [<7" 12" INVIDIE], Aceastl'(' )1- sinelui, iar proiectiile golesc eul, fantasmatic (şi apoi, ca efect, in realitate), de
listă de apărilri trimite la organizarea caracterIStică me.canlsmelor de apărare ::' .;l):: anumite atribute rcnegate.
';Jl
primitive tipice, care pot fi Întâlnite in pozi\iile dcpreslvă sau paranoldă. J;~
·t~
f Ide~tifie~re proieclivă normală şi anormală. Ulterior, Sion (1959) a
FIX,q-n: ŞI DEZ\,OLJ",\RE. Klein a scos deseori in evidenţă. faptul C,ă I~:ca-; .,$Iudlat Identificarea proiectivă, pentru a găsi atât o formă normală cât şi una
nismele de apărare pot avea consecinţe dăunătoare. E~ a de~cn.s cercuri VICI~: 'anonnala, În functie de gradul de ostilitate şi destructivitate inerente stării
se, mai ales in legrllură cu stările paranoide foarte timpUrii, I~ care măsunlc psihice in care se realizează identificarea proiectivă. În forma sa normală
ostile luate de cu pcntru a se salva de pericol nu fac decat să mărcasd identificarea proiectivă stă la bdza comunicării stilrii mentale a subiectului cătr~
pericolul ['d 8. SlIlJAl1i DE ANXILIArE lIMI'UIUI; P,\I{ANOIA]. un obiect. Acest lucru cste important pentru relalia bcbeluşului cu mama şi cea
apaciclltului cu analistul [",. 13, IIJ1:NlIIICARE PIWIEC.TIVĂ], Astrcl, mecanis-
li;:. Apărări şi impulsuri. O problemil mai complicată este aceea ca pro~ Ill\:k de ilpărare primitive realizează patru funcţii ale eului:
care apar ca expresia psihică normală a unei llllşcăn puls~onale sun.! dcscme: (1) apărare Împotriva anxielă\ii şi suferintei;
L ca apărări impolr·iva mi~cărilor pulsionale, Această relaţie mtre apă~arlle e~laI:,
şi impulsurile subeului estc foarte importantă pentru unele ŞCOli, pSlhana!Jtl~}.
" (/1) descărcare a impulsurilor pregcnitale, orale şi anale;
:: (/II) unul dintre pa~ii dezvolt[lrii eului prin idcnlificarc introiectivă cu un

r
~
n dar nu şi pentru cea kleiniană. Termenii de prOiecţie ŞI Introlecţle sun~ foloSl1J~:~ '~obil:ct, 1II0delată deseori de procese proicctivc, şi;
. ,
fără a se spccifica dacă se referă la manifestarea unui proces normal (lIlcorp.>-:.;g. (IV) wlllunicarc nonverbaJij a sl[,,·ilor cllloţionale.
f.J rare sau expulzare, Întâlnite În procesele normale de perccp\1c) sau la Illanlf~.
l
f
: l
.1 ~,
tflri deknsive sau abuzuri (cum le-a dl.:numil Freud), ~., Refulare. Din când În când, Klein îacea referiri la distincţia dintre meca.
'~f;.
'~:
....... 1)ll'TltlN\I{lJl 1'\11 L\N,\II/II KIIINIINI 1 9, MECANISME DE APĂRARE PRJMITJVE 13 I
. .1·r.·
lJ
",~ ~ 130

- . . ŞI. retu
il1111lve . l'clI'e. Ea( vedea refularea ca fiind o .. 1110difi-
'liva'J Înlrc conştient ŞI Incon-
Acest accent pus pe funcţiile primitive ale eului implica temerea că, de vreme
ce totul este prezentat În termenii proceselor timpurii, Întreaga teorie şi ternli-
,)
nisl11ek de aparare pr
. -
. .'
, . ' . lluiui de cilval. un c . . .. .
nologie psihanalitică devine inutilă. Nemullumirea se referea şi la omilerea
r~
C'lre ultcrlOara il mt.:CanlSI
' d"
'lient. La un 1110mcnt .lt, ea .,1
Y • d fi" 11'\1 mult sau mal pu,
. ....
deSCriS dilcrlte gl.l e (
.. d' ale acestuI cllvaj, cale
. .
. ţ'111,)enlleabilc l'" IUTtII-ARE.
'
,]
unor termeni, ce presupunea o reducţie la procesele primitive. Glover (1945)
1_1
a fost indignat de ideea că un proces care stă la baza eului şi a dezvoltării sale
'-1
conduc la forme ere u alt.: I ( f' 'd' cliv'lJ' orizonlala fiecare pllrte a

.. ~
. d C' de h o orm<.1 c ' '" I 'e
ModiflG1rt.:il se plO u e , l ' 'Il I in relalie cu un obiect par\Ja , Spl poate fi el Însuşi o funcţie a eului şi a subliniat inconsistenla ei internă .
I '1 . conştient, preconştient ŞI conş I I
. . d n el'ment al eu UI a a . 't"ell •
minlii cuprlnzan u , l : " . .
un clivaj vertical al 111111\11, In I1IVe Uri e In .~,.
(modelul topic) [.iI' RITlJIAI{I:], Bebeluşul psihotic. Schmideberg (1931) considera că la pacientii psihotici
; .~' -.~

..
1··,····Î·
(," '
(maniaco-depresivii lui Abraham [1924]), mecanismele de apărare primitive ~
, sunt rămăşile ale mecanismelor timpurii În mod normal, absorbite de funcţiile
31
:.,.:
. , . .. . . :\CFI'IEI 1.\11 h:1.L1i' l'IU\'Ii'() .\I',\IL\I{II,E,
CHITIU I'IUi\CII'.\U.I~II'()IIU\\«). ',', " 't' e depinde de acceptarea eului. Exista suspiciunea că Îi erau atribuite bebeluşului nonnal procese
1 , "ceste mecanisme pllmllv _.,
Punerea accentu UI pc a"
ortan '
" C t determinant (a) In apanpa
.' 't'l orl"lnare ca ,ac 01' ,,'
),
esenţialmente psihotice; mai mult, inconştientului adultului i s-a atribuit făliş
illlp lei destructivi .l II b '-b' a pro"resiei normale a Ilbldoulul.
anxietăţii şi (b) În inhlbarea sau gla Ire
un caracter psihotic: o "enclavă" reziduală, intangibilă (Glover, 1945),
Klein (1946) s-a simtit atinsă de acuzalia că ar fi confundat "primitiv" cu
b

. . f I 'ă Î'i impusesera- sarcina " de a anal iza structura


", "psihotic" şi că ar putea fi interpretată ca susţinând că toti copiii sunt psihotici
Eul timpUriU. Prin aptu c Ş 1939) adepţii psihologiei eulUI (Klein, 1929, 1930). Descrierile kleiniene privind constelatii le acestor apărări
' (A Freud 1936' l1artmann, f ..
şi funcţiile eulUI • nna' : '
. curca\1 de accenlu pu
I s de kleinieni pe asemenea unC!1I
I . d' primitive În pozitiile depresivă şi paranoid-schizoidă au rămas vulnerabile faţă
s-au văzut Întrucatva In , ,,' " d spectele timpurii ale eu UI, 111 de acuzatia că bebeluşii erau considerati psihotici, până când Sion şi altii au
,. ' R latărlle lUI Klell1 prlvln a "
ale eulUI lImpurlu, e , l' de viat a subminat aten\Ja pe
ă făcut distincţia Între utilizarea psihotică şi cea nepsihotică a mecanismelor
-' Iară II prlmu UI a n , 'ţ ă
perioada ÎndepăI1ata ŞI nec ,. l It ioare când eul se manllest primitive [<7" ATOTPUTERNICIE; LEGARE; 13. IDENTIFICARE PROIECT1VĂ).
acorda psihologia eulUI faze OI' u el' . '
care o , 'b'l ['f I'SlIlOI.OCjlA EULUI], ,
Printr-un comportament VIZI I , ' 1 an de vială se caracterizează Abraham, K. (1924), A short study ofthe deveJopment ofthe libido, în: Abraham, K.
'1 I "euluI este că Prll1lU
Argumentul pSllO oglel " I fi' d i mult sau mai pUlin absent (1927), Selecled Papers on Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, pp, 418-
, .
Pnn stări autoerotlce ' • ŞI narCISlce, eu In ma '." , _
, _ I " b' tuale nu eXista funcţii Integra 501.
' nu eXista re apl o l e c , ,
functional.
. Pnn
", urmare, f t latlcă n-a .1I1cepu, t 'Inca-' pe scurt , nu eXistă eu.. Balint, A, (1943), Identification, In 1. J. Psycho-Anal., 24,97-107.
tive ale eulUI ŞI vla\a an a s n , Iltnt dificultă\i Cercetarea pSlho- Bion, W R. (1957), Diferenlierea personalităţii psihotice de cea nepsihotică, în: W
zilii negative a preze " "
Avansarea unei propo . ' 'luni de vla\ă a Incercat :>4 R, 8ion (1993), Gânduri secunde, trad, de C. Bujdei şi F. V. VIădescu, 8ing-
. - 'rlmelor săptămanl ŞI , b'l
lo"ică academica asupla ~, fistlcări cognitive conSidera 1e hamlon, Ed. S. Freud, 1993, pp. 141~165, ,
I ilul I1lIC a unei 50 . d'
su"ereze prezenţa, a ,cop t lucruri erau cunoscute Incă In' :-(1959), Atacuri împotriva legăturii, în: W R. 8ion (1993), ~p, ciI" pp, 199-217.
e
, d
(c1la,nberlaln, 1987), In fapt, mul,te ~n I~~~:; din Isaacs, 1952), Mahler et al. '.::--- (1962), Learning from Experience, London, Heinemann. .
anii 1940 (Mlddlemor~, 1941 ŞI cap'/de nuanţă psihanalitică, interpretările 10"- Cbamberlain, D, (1987), The cognitive newbom: A scientific update, Br. J. Psycho-
(1975) au realizat stUU11 cu~r.l~ză~oar use sub semnul Întrebării (Stern, 1985).. Iher, 4, 30-71.
Privind propnile observa\J1 (JInd II1să P,
r ·-·n 11l0d necesal VIZIU Ilea kleiniană , deoarece teoriJ', . , Ferenczi, S, (1909), Introjection and transference, în: Ferenczi, S" FirSI Contribulions
Acest lUCIU nu con JrIlla I , I _ d dezvoltarea afectivă şi de relallJ' 10 Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1952, pp, 35-93; publicat anterior
fantasl1lei Inconştiente este mult l1lal egata ,e sau perceptuală, Literatura de'
I d 't de sofisticarea co"nltlva , rsuI (1908) ca: Introjektion und Obertragung, Jahrbuch der PsychoanalYlische und
cu oblectu eca - "
'econslderărI ŞI e UCI u
b, I ,'d"ri care să contureze unlve " Psychopalhologische Forschung, 1, 422.457,
specialitate aşteapla nOI I I I I Cl'irll\: lui MUrlay privind p~r1ur~ .l'eud, A. (1936), nle Ego and Ilie Mechanisrns of Defence, London, Hogarth Press.
d 1 "CI) 'li bebe uşu u!. .lI ,
rOlnl1 o pOSibilă UiSCrlmln.llC ve ,
s1t ' ( "
(iir sau nll e 0)1(; , . l 'b 'II
b[lrile afcCll\'e al\: Iclaţlel mama-)e e l ş_~ "1987) I"
f~ud, S. (1911), Psycho-analytic notes on an autobiographical account of a case of '
paranoia, ES, XII, pp, 3-82.
de exemplu, rvlurray şi Trcvarthen, 198), MUlra)" /'
(1916), Some character-types met with in psycho-analytic work: III Criminals
• " . Psiholo ,ia eului a fost nemuilulllit~ de.. from a sense of guilt, ES, XlV, pp, 332-333 .
Heducţia dezvoltarii ultcn~arede a lărar; târzii şi aspectdor dez\'oll~. (1917), Mouming and melancholia, ES, XlV, pp, 237-260,
reducţia şi ncgllJare~
' .'
mecallismelOl, l' ~tiilor sale prin constanta referire~,
lUI a structurii ŞI u n c , , ..
(1925), Negation, ES, XIX, pp, 235-239,
de mal tarzlu a eu, ,. .. '1' r ne ale mecanismelor tllllpum.'
> • (1926),lnhibilions. SymplOms and AlUiety, ES, XX, pp, 77.175.
toate rrocesL:!e ulterioare ŞI prin trlmlkre a 01'1 'i'.
132 UICIIONARUL I'SIlIANALlZEI KLEINIENE

133
Fuchs (Foulkes), S. H. (1937), On identificat ion, Inl. J Psycho-Anal., 18, 269-293.
Glover, E. (1945), An examinat ion of the Klein system of child psychology, Psycho- pp. 1~()-219: ~i ilJ: 1{1l~c:nkIJ II h"'/ '. S
pp. 52-62. . .. .1 (/OIle l"les. I.ondlll1, Illlganh I'rc:ss, 1965,
anal. SllIdy Child, 1, 3-43.
Hămik, J. (1932), On introjection nnd projection in the mechanism of depression, Inl. /{osenfdd. 1J (191D) 1'.' " , . ' .
. . IIJ1lJlI\ e obiect relatlol1s al1d lllcchanisl11" IIII J
J Psycho-Anal., 13, 425-432. 64,261-267. . J,I'sye/lO-iI 1101. ,
'.

Hartmann, H. (1939), Ego Psychology and Ihe Problem of Adaplalion, New York, Saussure /{ de (1939) Il' .,. .
, . , (enll Icatlun and SUbSlillilion Inl J l' / A / -
1. U. P. 47U. . ' . syc /0- lIa., 20, 46)-
Heimann, P. (1955), Certain functions of introjection and projection in early infancy, ScIJmideherg, M. (1931) A conlributiun
În: Klein, M. et nI. (Eds.), Developmenls in Psycho-Analysis, London, Hogarth delusions 1111 J ~. / I I 10 the psychoJogy of persccutory idcas and
. ' '. S)'e' /0- .. 1111. 12. 331-367.
Press, pp. 122-168. Scgal, II. (1 \1(2), ClIr,lIi\'e Iilelor~ in psycho-ulJulysis /111 J p., / A I 4
Isaacs, S. (1952), On the nature and function of phantasy, În: Klein, M. el al. (Eds.), 217; repuhlicUl in: tlie Wurk u/'/un"G S 'gal N ~. k sJ.l c /0- 11(1., 3, 212·
op. ciI., London, Hogarth Press, pp. 67-121; publical anlerior (1948) În: Inl. J. \ '. pp. 69-80. " , CII' or', asan Aronson, 1971,
Psycho-Anal., 29, 73-97. Stephen, K. (1934), lnlrojcclion d
14, 316-331. . an proiection: Uuilt and rage, ilr. 1. Med Ps)'chol.,
Joseph, B. (1978), DifTerenl lypes of anxiety and their handling in the analytic
situation, lnÎ. J Psycho-Anal., 59, 223-228. Slern. D. (1985), lhe /1I/l.!rpl!I'sollal lVurld Of Ihe "I'{;alll,
~ '1' New York, Basic 13ooks,
- - (1981), Toward the experiencing of psychic pain, În: Grolstein, J. (Ed.) (1981)
Do I Dare Dis/l/rb Ihe Universe?, Beverly Hills, CA, Caesura, pp. 93-102.
Klein, M. (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp.121-130.
- - (1927), Simpozion pe tema analizei copiilor, SMK, 1, pp. 131·159.
- - (1929), Siluatii infantile anxiogene renectale Într-o operă de artă şi În impulsul
creativ, SMK, 1, pp. 201-208.
- - (1930), Importanta fonnării de simboluri În dezvoltarea eului, SMK, 1, pp. 209-
222.
- - (1932), I'sihanaliza copiilor, SMK, II.
- - (1933), Dezvoltarea timpurie a conştiinlei la copil, SMK, 1, pp. 239-249. :::

- - (1935), O contributie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255·


282.
"
,
- - (194U). Doliul şi relalia sa cu stările maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 337-361.
- - (1<)46), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III.
- - (1952), Unele concuzii teoretice privind viata emoţională a bebeluşului, SMK, JlI.
' - - (1955), Despre identificare, SMK, III.
- - (1957), Invidie şi recunoştintă, SMK, III. j :.
,.'
Mahler. M., Pine, F., Bergman, A. (1975), The Psychological Blrlh of Ihe Human
Infam, London, Hutchinson.
Middlemore, M. (194\), The NlIrsing COl/ple, London, Hamish Hamilton.
Murray, L. (1987), Effects of post-natal depression on infant development: Direct
studies of early mother-lI1fanl interactions, În: Brockingham, 1. F., Kumar, R. '
(Eds) (1982), MOlherhood alld Memail/illess, voI. 2., London, Academic Press.:'
Murray. L.. lrevarthen, C. (1985), Emotional regulat ion of interactions between \wo-
Illonlh-ulds and their lllothers, În: Field. 1'., Fox, N. (Eds.), Soc/al Perceplion Î1I
Infallls. Norwood, N.I, I\blex, pp. 177-197.
Rosenfeld, H (1952), Noles on the psycho-analysis of the superego connicl in an aculC:
catalonic schizophrenic, IIlI. J Psycho-Allal, 33,457-464; republicat În: Klc~;,
M. et al. (Eds.), New Direcliolls i/l Psycho-Allalysis, London, Tavistock. 19S~:.
:'.'
10. POI.III!: DI.I'I{J:SIVÂ 135

tare, conlinutul spaimci se modifică, de la ilcelil ill milmei ofensive la teama c~


mama real~, ~ubitoare, al' rutea fi pierdută, fetilil rămânând singur~, părăsită"
~p. ,207). ŞI, .In alt I.oc: ':Dar .imediat ce sadismul copilului s-a diminuat, aşa
Dcfiniţic.
Conllucn\a urii şi iubirii faţă mcat el să starneasca mal putmă anxietate şi un mare mare simt de vinovătie,
10. Pozi ţie depresivă d~ obit:ct dă naşt~re
unt:i tristeti deosebit acele mecanisme defens!ve, care formează baza unei atitudini moralc şi etice,
dc int<:ns~, p~ carc I'lcin a denumit-o anxiclal~ dcprcsivă (sali "tânjirc"). La cxpri- . L S~lI1t a,ctlvute ŞI copilul Incepe să milnifeste consideralie pentru obiectcle sale
m;1 cca mai timpurie şi mai dureroasă din stările de vinovăţie, datorată sentimen- ŞI să lle capabil să se supună simtului social" (Klein, 1<)33, p. 242). Există o
tclor de ambivalcn\ă fată de un obicct. intr-un anumit stadiu (În mod normal, la deplasare de la sadism ['''o SADIStvlj la depresie, la leama pierderii unei mame
INllm-şase IlIlIi), bcbcluşul estc suficicnl dc dezvoltat fizic şi cmoliolwl ca să care este totUŞI Iubită, fapt ce dă naştere atitudinii morale.
integreze percep\iile fragmentate ale mamei. realizând o Împreunare a versiunilor
(imagourilor) bune şi rele pe care le-a trăil anterior. Când asemenea obiecle I\I:\I{EI.E 5,\1.'1' TE<m.ETlC În 1.935, Klein ildaugă că, in momentul când faza
pan iak sunt impreunate intr-un Întreg, ele ameninţă să alcătuiască un obit:cl intreg dl.: sadlsl~l a copilăriei se ilprople de sfârşit, apare o nouă reliltie-relulia CII
contaminat, vătămat sau mort. ubleC!u/I~7treg. Cap?Ul amploare impulsurile de iubire, iar copilul este pătruns
Anxielatea depresivă constituie elementul crucial al relalionării mature, sur~a de ?r1Jă. ŞI r.emuşc~r1. Klelll a .inteles că grija este rezultatul unei confiuenle de
sentimentelor generoase şi altruiste, care vizează starea de bine a obiectului. In Iubire ŞI u~a (pulslOnale, ereditare) fală de aceeaşi persoană (obiect) posedând
pozitia depresivă, se fac eforturi penlrumaximizarea aspectului de iubire din relaţia atribute atat "bune" cât şi "rele".
ambivakntă cu "obiectul Întreg" vătămat (reparalie). La tel se Întămplă cu meca· C"/'(Jct<:ristici~e pO;~liei (~epresive. Poziţia depresivă a constituit prima
nismele de apărare. Acestea formează o constela\ie de apărări paranoide (l1umite construcpe teoretica miljoră din opera lui Klein. Ea poale ti abordata d' . .
puncte de vedere: III CinCI
ini\ial dc l' lein "pozitie paranoidă", termcn la care va rcnunla ulterior) şi apărări
nHll1iacalc. . (1) Ea integrează, in mod remarcabil, toate aspectele teoretice importante
dlll fazc:le precedente ale opcrei kleiniene;
Cronologie (2) In, centrul noii dezvollă~i se află procesul de unire a obiectelor paqiale
1935-Expul1erea definitivă a modificării produse de realizarea obiectului inlreg care, la var:ta de patru. şase luni, o dată cu dezvoltarea copilului, sunt Înlocuite
(ro. le lan ic l' Ici n, O C olllri Il/II il' Iii psihoge lIe:o sttiri I OI' lIIollioco-c!epresil'e,
de oblccte IntregI;
1935 ). . (3) După ce manifestase un interes pcrsistent pcntru relil\ia de obiect rău
1<)45-Doliul inurm<l pierderii obiectului iubit illlem (t\\clanie I'lcin, Ouliul şi ŞI an\letatea paranoldă, Klein incepe să ilCcelllueze dimpotrivă, imporlanla
relaliu sa CII .I'/(jrile /I/(iliiaco-c!epn:sil'e, 1(40). obieclului bun şi a impulsurilor de iubire' '
(4) Obicctul bun pierdut este cel il1le,.;,.
" ~. in jurul al1ului 1932, Kkin a recunoscut, În sfârşit, că se afla pc o traiec· (5) Pozilia depresivă reprezint;1 În cadru', dezvoltării o mutare a accentului
p:~., torie liivergenlCI Lqfl de psillan:i1il.:l Ci:ISicfl, lkşi continua sa sus\ina: pc drept de pe proiectia dlll sl[lrlle paranoide rrccedente, Jle inlroieqie.
CUV,'ll1t, C;I opiniile sali.: 11U cOlltr,lzic~,IU uilimeli.: scrieri ale lui !"reuu. In ace~5t~
perioada, Klcin a adoptat tcoria lui Frcuu despre pulsiunca de moarte. Propriul . (1) Ilitegrar~a teorctică. Evidenlierea de către Klein a vietii fantasmatice
ei drum teoretic incepuse in 1935, o dală cu reevaluarea radicala a vinov~l\ici Iar nu a economiei energici pulsionale (subiec(ul clasic), a oferit deschidere~
['C' VINllV "TII: INCON~TIINTÂ], plecând de la observaI iile făcute de Abrahalll spre II nO~Iă .lul~le: lumea obiectelor resimlite ca localizilte concret Înăuntrul
şi Freud privind supraeul şi modelul structural: descoperirea lui Freud (1917, person:i1lt'J!11. hllll<lsllJele de sadism şi agresivitate contribuiseră la o nouă
1<)21) că eul intcl'I1alizează obiectul extern şi observaţiile lui Abr<lh<lm (1924) klJrl~ d:~pre coml~Ic,xul. CEdip ,şi mutaseră controversa psillilnalitică asupra
rrivind uestinul sukrit de obiect În nll.:lancolie şi in stărilc obsesionale. prll1\1I11i1 <in,de vI<l\a. IllJbllHlIea fazelor libidinale, complexul CEdip şi fOrinareil
/'l'<xII!'SUI'i. Klein (192()a) ştia efI la copii uepresia existrt şi că ea este kgal~ supruclIl~" IŞI schlmbaser<"l senl~liflcatiu. Drept rezultat, au ap<"lI'llt aspectele
Ul.: agresivit<lte şi vinovă\ie: "Oură ce sauismul ei se consuma in fantasllle, C~Ilt1lctlhJie ale supraeuiui (figUri persecutorii şi ajutătoare) şi ilie complexului
ap<ll'ent nccenzurate ue nici o inhibiţic (totul se Întâmpla după ce progn.:saselll ~~IP (complexele PO,ZlllV ŞI IIlversat [negativ]) şi lensiunea dintre impulsurile
mult ill analizfl), se instalu o rcaqie sub fUl'Illă de profunua derresil:, anxiclatc Itbluuwle agresive (In spccial, pregcnitalc). Acestea din urmă fuscseril il:
şi cr u iI.are fI zică" (rr. 189- 190). Ca şi Fn.:uu, Klein ( 192%) real iza ca senti- ", c:nlrlll utenlle.1 teorcll~e relativ lil filza kminină şi lil situaliile de anxietutc,
mcntul de vinovă\ie şi deprcsia sunt Icgut~ de pierderea unui obiect iubit in "i . ca,nd copil~1 ~nvadea~u~ murdiireşte, jefuieşle şi distrugc corrlll maniei şi
mod ambiv:dent şi de uoliul după aceSl<l: "Intr-un stadiu mai lrlrziu l.le dCZVlll· .:} ()\:lIIslIl t,ll,dul allat In,lIl11lru /'/1 6. hV\ 1>1: ITr--IINIIMI':; H..'\IIIIAIII I li,:
,,'

".'
136 DIL jIONi\RLJL I'SIIIANi\LI!U KIXlNILNL
10, IIO!.IIII: IlU'I{J:SI VĂ 137
ANXIEl/iIL llMI'lIRIIJ,
mamei. Aceasta floatc părea ca i-a "
in orice caz, Klein rcaliza tol mai mull imflortanţa pentru COflil a interio- mlniJlă cu r[Hilale că f' ~_. pleruut complet bunatatea, ca a fost conta-
rului cclor uin jur, faflt care a făcui-o să acoruc o semnifIcaţie lot mai mare , a osl r<ulIUi v'ilăn' t'-, ' "
Asemcnca fantasme bazat' ' 1", 1<1 <1 SdU lllutdată In mod brutal
proceselor de proiecţie şi introiecţie şi permanentei mişcări fantasmatice Între , e pe Impu SUri r' T " ' .',"
mente puternice de resp b'" d.ml Iare copilulUI, conduc la senti-
lumea intern1i şi cea externă, Ouată stabilită importanţa obiectului bun şi a onsa I Itale ca ŞI la 't
ANXIETME DU'HESIVĂ] C '1 l ' o III ensă părere de rău (er
deterior5rii lui, Klein şi-a uat seama că lumea intern5 este centrată În jurul . . Opl U se confruntă cu r t I
mare ŞI cea mai paranoida int' , a p u ca uraşte cu cea mai
că I lrănea ŞI Îngrijea cu iub' [
obiectului bun intern şi al problemelor pe carc i le pun copilului impulsurile "1 l ' enSltate aceeaşI persoană '
pe care o Iubea pentru
sale agresive, ca şi iubirea fală de acest obiect. Astfel, poziţia uepresivă se IJ Ire CIt IlJUIHFj
e scurt, obiectul deVine com IeI .. , , \'

conturează odată cu aflrecierea intensităţii illlfluisurilor ambiv<llente ['il' IUIlIRE; putellliCia fanlasmatică se ulmlll~eaz~eparat ŞII potenţial de sine stătător. Atot-
1{ITlINO)IINTĂ], a importantei lumii interne În funuamentarea intregii persona- Ull l o c reuus
mal . ' În lumea sa an' ta " ' Iar eu ajunge, fallt ' d ureros, sa ocupe
.z,.
'"(

lităţi şi a conşlienlizării tol mai crescute privind o lume internă ue obiecte şi lina seama ue el. a In creştere, Obiectele vin ŞI pleaca, tara sa
impulsuri bune şi rele (insight), (b) Acest pas adu ce o noui'l capacilate
'
, de a ' b' G ..
pentru obiectul intreg sunt penlru ,/. " IU 1. 1'1.1 a, regretul şi iubirea
(2) Obiecte Întregi. Din diferite motive, printre care lipsa dezvoltării ofaă, Abraham (1924) a ~ 1 ~ Insuşl, Iar nu pentru satisfacţia pe care o
perceplive, bebeluşul recunoaşte, iniţial, doar obiectele polarizate: persoanele ' " , , os pnmul care a de . "d .
oblect , dlfenta de dorinţa penl' u bO scns a evarala ,ubire de
bune sau cele rele, Datoril5 incompletitudinii percepţiilor, copilul nici măcar schimba consecintele uri,' ŞI' p', Ii ? (Ie:tele partiale. Noua forma de iubire
nu recunoaşte o flersoană În Întregime, ci doar p5rţi ale ei-mai ales sânul şi, lerter" '.P IlJlllRl'j KI '
acest lucru este important În Înţcle 'crea ,: .. ,ell1 (1935) consideră că
1

mai apoi, fata mamei: "pieruerea obiectului iubit are loc În timpul acelei faze .,
pala diferenta dintre incorpo a ' "g condqlel pSillollce: "Cred ca princi-
U..: uezvoll,lI'e În care eul face tranziţia ue la Încorporarea parliala a obiectului d
e sc l'lImbanlc
-' l' rea In paranoia ŞI'"
in relalia s b'. l' ~ea In me Iancolle . esle legată
la cea conlJ1lelă" (Klein, 1935, p, 259), Klein a ar1itat că Freuu (1926) a utilizat d " u leclu UI fala de obiect "( 2 •
epreslva, obiectul este iubil in pofida a '1 , " o . p'. 56), In poziţia
expresia "pierdere a obiectului iubit" În lucrarea sa despre anxietate, unde o ~arallold-schizoiuă, perceperea parţi lor ~el~liaor IUl rele, I,n. timp ce in poziţia
Intr-un persecutoL În poziţl'a ,1
o

udincşte ca fiinu situatia ue anxietate tipică, primară, cu care se confruntă ' ,le obiectulUI il Iransforma brusc
orice copil Klein a legat cele arătate, Într-un mod cu tOlUl original, cu teoria . uepreslva Iubirea 'ă
Inceputul stabilitătii, ' perSlSt , ceea ce Înseamnă
lui Abraham asupra obiectelor parţiale şi Întregi [,.,.. OBIECT iNTREG], Pierderea
Confluenla emOţiilor este extrem de ertur " ,
esen\ială a obiectului iubit constă În trăirea de către copil a pierderii obiectului p~ranoluă, poate Întâmpina rezistenlă, astl~l' ~aloar~, Iar Ieşirea din starea
(mamei) iucal, absolut perfect, in momentul când Îi descoperă imperfecţiunile. nlcă' tendlnlă spre relalii parall )'d II1C~t copilul sa pastreze o puter-
Sânul care il hrăneşte este totuna cu mama care-\ face să aştepte, ' (1 e (un potenllal ps'l ' I
KI eln vorbeşte despre reinsl'i1ar 'a 1, '" , 1 lOtlC a personalităţii),
Obieclele tilllpurii au o preLcn\[1 şi anumite atribute fizice foarte reduse, de- " ' , c, re dlll OI' par'lnolue c -
III/potriva wlXietiilil eiepl'e.l'il'e, ' , a o (J/)W'UI'e {iw'ullIJidrJ
oarece copilul nu este În măsură s[l recunoasc1i asemenea atribute [er 5.
OlJllCIL INTEI\NE], O uală cu dezvoltarea sa, copilul uobânueşte capacitatea de
• ~3) Importanta obiectului bun. Pâna În
a percepe oamenii ca pe obiecte Întregi, În special datorită funcţionării Kleln fusese Îndreptată către relaţiil ,;cest mom~nt (1935), atenţia lui
complele a aparatului vizual. Dar nu este vorba numai de capacitatea aparatu- lor-obiectul rau EI era cel c de p~ranol e-leama ŞI ura-şi catre obiectul
lui vizual, ci şi de o completitudine emoţional1i, Ţinând seama că, pentru bebe-, ' are omlna lumea inte ~ '1
conlro Ia dezvoltarea normală .', rna a capi ului şi care
luş, obiectele sunt definite, În mare măsură, in termenii sentimentelor şi inten- . sau anormală a libidoul ' A '.
IIlceput să realizeze impOl1an\a obiect I ' 1 Ul. pOl Insă, Klein a
II III lun nevoia de a l '
tiilor lur bincvoitoar..: sau r[llIvoitoare, a aduce părţile Într-un Întreg Înseamnă. Cu e,
', '(
1 IntenSitatea iubirii faţă d' l ' .. , ' , - menţine, relaţia
l'

a alcătui un obiect ce poseuă un amestec ue intcnţii, Acest pas (realizat la' ) , '
1,eallzarca relaliei cu obiectul I
ee ŞI slilennţa pe care a
,,1 .' ,cesta o a uce,
d
vinsla de patru-şase luni) pune probleme noi, dureroase, ue mare inlensilale, 1I
e OI' apărute În dezvoltarea' "1' i
)un a plouUS o Intreagă '
rearanJUre a conflic-
libidinal (Freud) şi al impuls~~i~~:lal:,I~eslilv~O~\1 ,conflictelor privind controlul
o

emo\itln<Ii~\ E)(lst~1 două aspecte:


«1) 111 Inintea copilului, obiectul bun se transformă acum in ceva mai real bazează pe imboldul de ,', '" , cln cOllslueră acum că lupta se
(in sens de llbiectiv), d<ll' şi mal Înulli..:lnic. Apal'e o nou~1 rela\ie cumallla, una , a flroteld ŞI repara obiect I b I '
conSiderată ca privind mai , ,es o )Icclu bun i/ll ' / ' "uun, I nsecul'ltatea este
al l' ' 1
in care 111<1111,1 excep\ional de bună şi de bine inlen\ionată (obiect parţial) devine 11'111 personalil1ilii a un"I' figlll'l' b " ( ; /I-In sensu prezenlei, Înăun-
, une ŞI aJU[7110' '
o Iqpll','1 alllestecat[l, lls\il~1 l11ai ales, şi deci conlaminală, v[lt[lI11ată, picrlâl1du·~i:
~ 1"
,produce o identificare l)I'illl'lr'-l "III' 1'"'" dle, Illlil Illblte, cu care se
p":lk<.:\iuII":<I dllril~1 de cupil. NOlla rel,i\ie cu mama rcprczintă nllcleul pozilici ' ' " Juni Cdrela se V'I co 1 '1'" ,
,laIC, blcctul bun intern SUS\I"I" 1', I l' " I ~ lUI o lI11reagă lucnti·
uepresivc şi SllrS<I nllll\or Lllll<lSI11C dUI'el'O<lsc 111'ivito'lr..: la transfllnnara ,:' . 'O, ' ~ l 1.1 ogu lI11el'lor '1 1 °i'il ' l ' .
, Slillli'l de SlIle, pe care se b' ... ,"' "'~" ' dUC, OI le Incurajare ŞI
dZedLd 1I1cledelea 'f'1 SeCIII'll'd l' ,'1'"
":d pSI 11<':<1.
I(). I'OZII": DU'RI:SIVĂ 139
138 Ilie! I()N,\IWI. I'SIII,\N.'\I.1/1'1 KI.I.INILNI

obiectul se găseşte in mod concret chiar În interiorul său, aşa Încâl starea sa
(4) OiJit:cllll iillerll. in lcmi,1 S,I ,ISUpr<l obiectelur illlel"l1e. Klei~l S-~I V~Z~ll inlern,) devinc confuză, un alllcstcc de obiectc "bune" şi pcriculos de "rele",
ubli~<ltfl sa ddille<lscfl uhiectul <1 cflrui pierdere pl'ulnlfl Inlpur!<ln!,l. C~l ~I 111 iubilc şi urJlc dc-a valma. LI simte că ura sa Îi dăuncază mamei reale, ceea ce
leori<l melancolici a lui I~reud, impurt,lnl<1 este pierdere<l UblCCllilul bun Intern. se rcOectă În scnz<1ţia că şi obiectul din interior este deterioral sau mort, putând
Pierdcn:n obieclului bun din inlerior eSle s\I'<Îns kg,ltă dc cxterior. O resplll- avea loc o identificare a copilului cu această moarte interioară. Haosul inlern
!.!.erc snu () nenorocire cxternfl pol ~i ele amenin\n fnnlnsllla oblcClulUi bun poate surveni prin inlroiectia unui obiect extern deja deterioral sau mort. Klein
intern. ce hrfllleşte şi suslinc dinăuntru. Kkin considCril că dollul după plcrdc~ merge mai depnrte: "orice durere cauzată de experiente neplăcute, indiferenl
rea rcalfl n unei perso<lne cslc donr nl<lnifesl,li"c<l dcsclllsă ~I. grosl~ră. nunul ue natura lor, are ccva În comun cu doliul" (p. 351).
proccs care sc c1cslăşonrfl consl'lnt. Întn:agn vi<lţă, la scară IllIC;1 ŞI In Intcl'lor, Destul de târziu, o dată cu mai buna Întelegere a stărilor neintegrate ale
mi de eflle ori ,IU loc rcspingeri S<.lll pierderi 111<\1 reduse. ..' eului [,.,. II. POZIIIE PAI\ANOI[)-SCIIII.UI[)AJ, Grinberg (/978) observă că doliul
D()liu. Conceptul kleini<Jn de puziţic depresivă deriv<1 dindescoperll"lk lUI in urma pierderii obieclului iubit trebuie că include o formă de doliu penlru
Frcud (Il) 17) ~i ale lui AbrnlHlm (llJ2-'l) privind melnncolla ŞI locul central pe partea din sine legată de acel obiecL
care il <lre. In dczvoltare<l şi experienţa UI11'lJlfl. "le<lnla de a nu plerdc obleclul
iubit". . . ) . (6) Balanla proiecţie-illtroieclic. Atingerea poziţiei depresive este un pas
Freud a descoperit legătura dintre duliu (pierdere<J oblectul~11 extern ŞI În dezvoltare, dar unul nesigur, reluat de-a lungul Întregii vieti. EI se naşte din
nH:lancolie, in care, datoriU\ alllbiv<llen\ei, se instalează ° relaţie anorlllală, stările paranoide precedente şi din poziţia paranoid-schizoidă. În stările prece-
perseculorie, cu un "obiect intern". Mni târziu, Ahrahnm ~i-a d<lt, seallla ~ă dente, eul menţine o separare Între bun şi rău, relativ In obiect şi la el Însuşi,
doliul ~i Illelancolia sunt forme ale acelUiaşI !enomcn. Klel~l Ie-~l pus I~l prin utilizarea persistentă a mecanismului de proiectie a părţilor rele. Când se
clllnpflnă, arălând că melnncolicul tinde mai Illult să urilscă lkcal să Iubeasca, ajunge Însă În pozitia depresivă, balanta se schimbă. Chiar proiectia produce
pe când cel În doliu, mai Illult să iubească decât să urască. . teamă-dc exemplu, că obiectul intern bun va fi pierdut dacă este proiectat in
Bebeluşul este copleşit de munca dolndul. Pentru Klelll (1940), munca dll1 afară (ca În detaliile clinice raport<lte de Abraham). Ca rezultal, se insistă pe
poziţia depresivă este nlunca doliului: "Copilul trece pl'ln stări nl~ntale compa- introiectarea aspectelor bune În lumea internă, reducându-se impulsul de a
rnbile cu cele din doliul adulţilor ... " (p. 337). Dar ea a racl~t Ş~ o o~serva!le proiecta În afară aspectele rele. Ueclinul proiecţiei constituie un prilej de
nouă. rndicală, asupra doliului: "ncest doliu timpuriu este relnvlat 01'1 de cate conştit:ntizare a lumii interne şi, corespunzător, a lumii externe: prima antre-
ori tristclea este trăilă mai târziu in viaţă" (p. 337). Doliul este unul Inlen~, nează cuno<l~terea propriilor p:irţi neplăcule, a doua antrenează recunoaşlerea
pcntru c~vn mort Înăuntru, pentru un obiect internnlOrt sau pe calc de a mUri; calitillilor lumii externe.
el reprezintă o repetare o unor nenulllărate sltua\ll antel'loare. .
Kkin (1935) <1 subliniat imporlanţa corespondentei inlre obiectele extcrne ANXIET,\TL\ J>El'ltESIV,\. Primele anxielăţi provin din leama fală de impul-
~I cde inlcrlle, in special În lcrillenii fricii de pierdere n un~ml sau allora: surile agresive (fundnmental, fală dc pulsiunea de moarle). Ele sunl Clllxietâ{i/e
"Chiar de la ÎIICCplllUI dczvollnrii psihice eXlstfl o corcla\le constantiJ a [Jsiho/icc, care iau forma u două lipuri: pcrsecutorie şi dl:presivă, adică, respec-
obiectelor realt: cu acelea instalate Înnunlrul cului" (p. 25lJ). kşind din stnrea tiv, (1) teama pcntru sine Însu~i şi (II) teamă pentru obiectul iubiL O dntil cu
dc doliu individul "nu ia in el Însuşi (reÎncorporează) doar persoana pierdută modificaren relaţiei cu obiectul (Ia patru-şase luni), anxielatea predominantă se
cu puţin'limp În urmă, ci reinstalează şi obiectele bune internalizate (În cele schimbă: "Sp<lillla de persecutie, care la inceput a fost simţită In contul eului,
din urmă, părin\ii săi iubiţi)" (Klein, 1940, p. 344) ..._ se raportează acum şi la obiectul bun" (Klein, 1935, p. 264). Viaţa fantas-
ACC<1sta collstituie o importantă completare a cOllcep\let lUI !-rcud despre malicfl a copilului sc confruntă cu ideea că ura sa i-a Iăcut rău perso<1nei iubite;
1111111<:<1 de doliu, conform cnrcia indoliatul illtroiectează perso<1lla reală pier-
ci intrfl Într-o starc, pe care Kkin o numeşte (Jupă Freud şi Abralwm) /Jic/'de-
dutfl. idelliilicându-sc cu ca. Klein adaugă că eSlc vorba aici de un aspect al rea ohiectu/ui iubit, dc tulburare emoţională la gnndul că minunatul obiect
procesului dc rcinsl,llare a obiectului lIJ'igiIlUJ', părintcic, C<lre, con:spullzătorcu "bun" (mama, sănul) e pierdut 1'''' ANXIETME DEI'RESIVA]. Joseph (1978)
IIHl,lrtea ohicelului cxlcrn, a fosl rcsimţil ca vc1tămat, distrus ~I plerJuL rezumă foarle bine: "Freud [19261 ... alătură diferite lipuri de anxietale, in
"t\lul\i indoiin\i pol facc doar p<1~i incc\i către reslabilirea Icgc1lul'llor cu relalie cu impulsurile şi cu supraeul, incluzând astfel şi sentimentul de vinovă­
lumc;1 externă, pcntru că ci se lupt[1 Împotriva h<losuiui JII1[\llntru~.:. dezv~l. lie ca tip de anxielate. in plus, el subliniază că tocmai existenţa pulsiunilor de
tarea !.!radată 1<1 bebcluş a rela\iilor cu obiectele ... se d<llorca/.ă ~I starII haott~c :r..~ vi'Ilă ~i de moarle, dimpreună cu resimlirea lor sub forma ambivakn\ei, conduc
a lumii sale internc" (r. 352). I3cbcluşul silllle că in[nllltrui sflUlOlul cslc hao~lc~. la 'scntimentul inevitabil dl: vinovălie'. Opcra lui Kleill corcspulldc accstor
şi ÎI\\,ilhll[\şil. Nil c nUIll,li i"<lplui cil sentimcntele s,lic .Slll~t amcstecatc h<lotlc. ~I ul:scoperiri. ":a suhlilli<l/.fl d, Il d"lfl cc individul i~i d:, se;II11,1 că obicclui pc
Iko;lI'ecc scntilllcnlck sale sunt intlltdcauna cuprlnsc III lanlasl11c, ci <:reuc că ';:~
j..j() I ll( ·11(lN!\IUJI. I'SIII!\N,\I.II.U KI.L1NII.NI·:

In. P(li/III: DJ:PI{/':SIVA


carc ÎI iubeşte este acelaşi cu obiectul Împotriva căruia simte furie, sentimentul 141
ue vinovfl\ie apare În mou inevitabil; ea mai remarcă suferin\<l şi anxietatea combinarea introicqiei şi ro' ". .
cauzate de vinovăţie şi de reproşurile resimţite din partea obiectelor faţă de externă. Anxielatea p'Iral10lPdă lectllCI oblecle/or dm lumea internă şi din cea
, , an el'loară d' , .".
care este trăită vinovăţia, intern şi extern, În poziţia depresivă. Conform vederii colorând pozil ia depresl'va"' nu Ispal e, CI ramane ca un fundal
, aceasta presupune că " t d' '
sale, inainte ca aceast5 pozitie sa fie atinsă, pulsiunea de moal'le dă naştere unei talul unui ameSlec de anxietat 'd sarea epreslvă este rezul·
, e paranol ă cu acele co l' ." ,
anxietfi\i ue nalur5 perseculorie" (pp. 223-224). Copilul se teme c5mama iubită menle de sukrinlă şi reacl",' d ,r . n InutUJ I anxlOgene, sentl-
. 'clcnslvecaresuntaso't'"
a fosl distrusă, omor<Îtă: "numai când a inlroiectat obiectul bun ca Întreg ... a obiectului inlreg iubit" (KI' 19~ _ ,cl.a e cu pierderea 1I11ll1entă
[cuii este pc deplin capabil să realizeze dezastrul creat prin sadismul şi, in aqionează cu cea depresivă- are eln" .J~, p. 2~6) ..Anxletatea persecutorie inter-
special, prin canibalismul său ... Eul se află atunci confruntat cu realitatea cu cercul vicios care creează .?C, III speCIal, Interferenla poziliei depresive
. . anxletatea persecut' " ".
psihică a obiectelor sale iubile aflate Într-o stare de disolutie-În bucăti; şi h:clle: "LJnl1lotiv al eşecului si'iu est x r . ofle plin prOleetle ŞI reintro-
uisperarea, remuşcarea şi anxietalea care uerivă din această recunoaştere se allă ." 'd e cu a 10St IIlcapabtl sa-ş' d' x
1:; pd'dnOI ă de perseculorii internalizali" (259 '. ~ e~uşeasca.teama
la baza numeroaselor SilUa\ii ue anxietate ... de a şti cum să asambleze bucătile llc esle un termen ce se rere ă " b' p. ). Aşadal, sentllllenlui de vlnovă­
in mod adecvat şi la timpul potrivil; cum să selecteze bucăţile bune şi să le proportii diferite, l' a com Illarea celor două tipuri de anxietate, În
inlăture pc cele rele; cum să aducă obiectul la viaţă, o dată ce a fost asamblat; .Intensitalea sentimentului de vinovi'i ie va . • .
şi există anxietalea de a fi inoportunal, În sarcina sa, de obiectele rele şi de oblcct extern suficit:nt de consiste II d1 f1ază III .t"~p. Daca exista un
propria ură etc." (Kh:in, 1935, p. 261). În centru stă grija de a repara ceva rare şi reparatie. Senlimentlll d I '. se e~voltă o anumită Incredere În restau-
iremedi<Jbil deterioral sau uistrus: "Procesele care se dezvolUI ulterior ca fiind f'arme caracterizale pril11r-ll11 e,.vlllovălle
l'
pt:rsec t
.
..
U IV, pUnltlV, lasa loc unei
'pierdere a obieclului iubit' sunt dcterminate de sim\ămânlUI de eşec al VINUVATIEJ. m<ll e e on re'i1 Ist ['il'
'i\NXIFlI\IE flEI'IU:SIVĂ; .,~"
subiectului (in timpul inlărcatului şi în perioadele care-I preced şi îi urmează)
·.-\I'.-\R~IU ÎI'/J'OTJU\'\
în a-şi asigura obiectul bun, inlel'l1alizal, adică a-I poseda" (p. 259) [<7
' ~'N"II"I'"\"'II
., ~ , 1> EI'RESI\'F
' •l -
11IIJlRl:]. Illlpovărătoarclor sentimel1le ,/, ,. . n Illcercarea de a face fata
J Jo

uill POZll'il depresi a ., I


În primele momente ale perceperii obiectului întreg, suferinta este deosebit resursc, anume, la apărări psil11'ce O d' ta v , C?PI U apeleaza la alle
de puternică. Ea se adaugă vechilor anxietăţi paranoide: "eul se simte amenin- .
ŞI eu noua anxietate (ccu depresl' X)