:1

[ lJlULiOTECA PSIHANALITICĂ

[ditol' - FU)lZIN V. vLMlESCU (13il1gil<llllt0I1. USA)

[ Edilor asociat - EUG!cN I'I\VEL (Cluj. ROlllal1i<l)

IJIIJI.IOTIT.\ I'SIIL\N,\IITIC/\ publica iucrflri ol'iginalc şi traduccl'i pe ICllle

o dc istoric, lCOI'ic. lcilnicll, prcgCltirc, pr;lCticfl şi ficţiunc psilwn<llitica

Au apiirut:

W. R. 13ion, GLillduri sucullde

W R. 8ion, Seminurii bra::iliene
R. H, Elcilcgoyel1, BLee/e /ehnicii psilwlloli/ice (.vol. 1& II)
S rrcud, Scrisuri eLi/re Eduard Silbersleil7. 1871-1881
R. D. Hil1shetwood, DiC/ionurul psilwnali::ei kleiniene
L. J. Lallllll, Ideeu de /recu/
M, Kleil1, Iubire, v/nuvLi{ie, repuru{ie, Snieri, 1)
M. Kleil1, Povesleu unei analize de copil (Scrieri, IV)
T H. Ogdcn, Lilllilele primi/ive ule experienţei

L
În curs de apariţie:
I
L P Caselllenl, ÎllvLi{ulld de lu pucienl
M. Klein, Psihanaliza copii/ar (Scrieri, II)
I. M, Klein, Iubire şi recunoşlin/Li (Scrieri, 1II)
A, Sallluels, 8. Silorter şi F Plaut, Dicţionar cri/ic ul psihologiei
L wwli/ice jungielle
 f
R. D. HlNSHELWOOD
1
(
-i,.
I

~
I!
"
;\
·i
DICTIONARUL
, I1.,
): T~:
~~l
~..:.

J§'! PSIHANALIZEI
-1 :
·c

.,

:~~
~
KLEINIENE I
), I

TRADUCERE DE 1·
': .~
;1 BRÂNDUŞA ORÂŞANU ŞI FLORIN V. VLĂDESCU

EDITOR
1
FLORIN V, VLĂDESCU
- 1
.
.~
/i~
~ ~

1
1

!'
I
],
,IJ.,
1.
1:
,
li
J
ii1.
1;
li
J
I
J

!
\

I
esf
UINGIIAI\ITON & CLUJ li
J
 r
r:

TATĂLUI MEU,
CARE NU AR FI iNŢELES PREA MULT DIN ACEST MOD DE A GÂNDI,
DAR CARE AR FI FOST MÂNDRU DE EFORTURJLE MELE.
Tr<Jducere după il [)iclionary of Kleinian Thollghl by R. D. Hinshelwood. Prima edilie
publicată de I'ree Assoeialion l3ooks, London, 1989.

© 1989, 1991, 1995 by R. D. IlinshellVood. Toate drepturile rezervate. Prin aranjament

eu Calh)' Miller roreign Rights Ageney, Londra, pentru edilia În limba rOlllân~.

© 1991, 1995 esf, Binghamlon, New York--edilia În li(llba român~. Toate drepturile
rezervale.

ce> J 995 Florin V VI~deseu-tradueerea În limba român~ şi aparatul editorial. Toate

drepturile rezervate.

Ilustralia de pe eopertă: Gândi/orlll şi perechea sa (figurine de lut neolitice, cultura

Ilamangia-4300-3000 i.e.n.-Ccmavoda, România).

Cu excep!1O ullor scurte cirate lo!osite in recenzii, prezentări de carte, articole şi căr!i. această
publicaţie IIU poate fi reprodusă, copiată, stocată sau transmisă prin mij!oace e!ectronice.
l1/ecanice. de fotucopiere, de inregistrare sali prin orice a/te mijloace pre:ellle şi viitoare. in
ill/reglllle sau in parle. }ură permisiunea in scris a de{lnători!or copyright.uri!o,.

Ilinshelll'ood, It D., Dic!lOnarul psihanalizei kleiniene. Traducere din limba englez~

de Ilrându~a Oră~anu şi Florin V VIădeseu. Editor: Florin V VIădescu.
Editia 1-1995.

l.eC1UI': Dura 1'<1 \'e 1.

1. lIinshclll'ood, It 1). 1. Melanie Klein (1882-1960)-Diclionar. 2. Psihanaliză­

Diction;ll'. 3. I'sihan<tiil..a copiilor-DiC\ioll<lr. Il. Titlu. III. lJihliugraflc.

Composed in 1019 pl. Timcs NI{ and dcsigned by Florin V VIădcseu.

ISlJN 1-8831)1) 1-07-2

 TABLA DE MATERlI

Introducere / /
Note la ediţia română /5

A. ARTICOLE PRINCIPALE
1:
r.·
1. Tehnică 23 Apărare maniacală 207
2. Fantasmă inconştientă 43 Apărare obsesională 208
3. Agresivitate, sadism şi Apărare paranoidă
pulsiuni parţiale 57 împotriva anxietăţii
4. Complexul CEdip 65 depresive 2/0 I
5. Obiecte interne 75 Apărare psihică 2/0
6. Fază de feminitate 89
7. Supraeu 97
Asimilare 2/2 JI'I
,
I
Atotputemicie 2/4
8. Situaţii de anxietate Autism 2/6
timpuri i /12 Aviditate 2/7 ]11 I
9. Mecanisme de apărare
primitive /20
Bebeluş 2/9

Bick, Esther 2/9

,! !
10. Poziţie depresivă /34
II. Poziţie paranoid-
Bion, Wilfred 220
Castrare 226
III
~I
sch izoidă /49 Clivaj 226
12. Invidie /58 Coit 229
13. Identificare proiectivă /68 Continuitate genetică 229
I
Contratransfer 230
\. B. ARTICOLE GENERALE Conţinere 236
I

Abraham, Karl /95 Copil 242

.,
I
Agresivitate /96 Creativitate 242
"
li Ambivalentă /97 Criminalitate 244
Analiza copilului /98 Cunoaştere Înnăscută 245
II Anihilare 200 Denegare 247
il Anxietatc 202 [Denigrare] 247
Anxietate depresivă 203 Depersonalizare 247
.....
 r

8 TABLA DE MATERII TAI3LA DE MAlER.1I

I 9
r
Iubire 299 î Proiecţie 351
Dezvoltare 248 6 Sisteme de apărare I
Dinţi 252 Încorporare 302 ţ PS-D 353 sociale 39/ ;!
l'
Discuţii Controversate Joc 303 r. [Psihanaliză clasică] 354 Societate 392
.\ (1943-1944) 252 Klein, Melanie 305 ,~ Psihologia eului 354 Spaimă fără nume 393
I Psihoză 362
Dispreţ 254 Legare 307 ~ Stări confuzionale 394
[Doliu) 254 Libido 309 r Pulsiune de moarte 366 Structură 394
Lume externă 311 1: Pulsiuni 369
Egalizare simbolică 255 Subeu 398
Elemente beta 258 Mamă 312 Reacţie ternpeuticil
Subiectivitale 399
Empatie 259 [Mamă cu penis) 312 negativil 372 Şcoala relaţ i ilor de
Epistemofi I ie 260 [Masculinitate] 312 Realitate internă 374 obiect 404
Eu 263 [Mediu] 312 [Realitate psihica) 375 Tatii 409
Externalizare 265 Meltzer, Donald 312 [Realizare) 375
[Tehnica prin joc) 409
Factor constituţional 266 [Memorie şi dorinţă] 314 Recunoştinţă 375
Transfer 410
Fairbairn, Ronald 267 Model economic 314 Refulare 376
Vinovăţie [sentiment de) 414
Fantasme masturbatorii 271 Narcisism 316 Reparaţie 377
Vinovăţie inconştientă 415
Fecale 272 Narcisism negativ 320 Reparaţie maniacală 381
Vis 416
Feminitate 273 Obiect 322 Restituire/restaurare 381
l.
Figură a părintelui Obiect bizar 326 Reverie 381 Bibliografia publicaţiilor
I

combinat 274 Obiect bun p 7 Rezistenţă 382

kleiniene (1920-1987) 421
Formare de simbol 275 Obiect extern 327 Rosen feld, Herbert 383
Fragmentare 281 Obiect ideal 328 Sadism 386 Lista lucrărilor kleilliene
Freud, Anna 28/ Obiect Întreg 329 Sân 387
traduse În limba româna 55/
Funcţie alfa 282 Obiect parţial 330 Scenă originară 387

Gândire 284 Obiect rău 333 Segal, Hanna 388 Index englez al termenilor
Gelozie 288 Observarea bebeluşului 333 Simptom 389 analizati 455
Golire 288 Otrăvire 335 Sine 390
[Grilă] 288 Paranoia 336
[Grijă) 288 Penis 336
Grup kleinian 288 Persecuţie 337
Heimann, Paula 290 Personificare 337
ij
Identificare 293 Perversiune 338
Identificare adezivă 294 Piele 340 .I! ~

Inconştient 295 Pierdere 344

Poziţie
I,rl

Inhibi\ie 295 345 .~1

Integrare 2% Pre-concepţie 346
Introiecţie 2C)7 Pre-supozilii de bază 346
Isaacs, Susan 299 Problema minte-corp 348
 J~ \
I

l~ \
l JI,
INTRODUCERE
lI, 1 I
J1
I
\
Conceptele kleiniene se referă la elemente foarte primitive ale minţii
omeneşti, neilHudite cu bunul simţ, asemănătoare mai degrabă particulelor
inaccesibile direct din fizica subatomică, Pietrele de temelie nu sunt nume-
J r
I I
roase, dar sunt de o complexitate extraordinar de bogată, Totuşi, spre deose-

l; I
I
bire de particulele subatomice, subiectul minţii umane este potenţial accesibil
individului, El este o minte Într-un sens diferit decât este o structurare masivă
j
de electroni şi protoni, Ceva din acest subiect este cognoscibil de către cei
capabili de autocunoaştere, cu sau fără ajutorul analistului, Prin cuvântul scris l'i
! este imposibil de transmis un simţ al Înţelegerii-ci doar un a şti despre
conceptele pe care cititorul trebuie să le preia singur mai departe,
Mare parte din inaccesibilitatea gândirii kleiniene provine nu numai din
faptul că este formulată În termenii experienţelor proprii ale pacientului, ci şi
deoarece aceste experienţe sunt atât de Îndepărtate de gândirea conştientă şi
verbală şi, deci, atât de greu de comunicat Într-o manieră verificabilă În afara
J~
,~
I
:\

parteneriatului analist-pacient: "Descrierea unor procese atât de primitive suferă

de un mare handicap, deoarece aceste fantasme apar Într-o perioadă când bebe- ] I
luşul n-a Început Încă să gândească În cuvinte" (Klein, 1946), Toate scrierile i
\
psihanalitice se confruntă cu aceste probleme, Acest dicţionar nu face excepţie
şi am Încercat să descriu conceptele fără să evit marea lor complexitate şi
caracterul lor abstract.
]
Într-o oarecare măsură, definiţiile pot căpăta contur prin punctarea discu-

t
ţiilor de la care au pornit, dar există o dificultate inerentă În a crea concepte
psihanalitice În acest mod-În special conceptele kleiniene, care sunt deosebit
l;'
de strâns legate de Întemeierea clinică a psihanalizei, in mare Inăsură, teoria
~
I
rI
kleiniană este o teorie c/inică; iar la baza teoriilor kleiniene despre minte stau
'~
teoriile pe care le au pacienţii despre propria lor minte, Această accentuare a
luării in serios a experienţei subiective a pacientului a creat deseori confuzie,
D
I deoarece, in psihologia "ştiinţifică", limbajul subiectului şi limbajul observa-
,
,
l' torului reprezintă În mod tradiţional discursuri separate.
informarea gând iri i klein iene ex islă câteva caracterisl ic i prine ipale:

1. Klcill a inlrat lftrziu În viaţa pro!'csiollală şi in psilJallaliz[\; din acest

I motiv-şi probabil din cauze lillflild probabil de propria-i persolHlIitale-ea a
I
luptat permanent penlru a-şi stabili o poziţie sigură. care Îi scăpa În Illod
i. consU1I11. Psihanaliza kleiniană r[II11~lle un corp de cunoştinţe păstrat cu grijă
de către un grup (Gru[1ul kleinian) Illanif'estilnd acelaşi simţ distant al insecuri-
~J

\2 DICIIONARUL I'SIIIANALILEI KLEINIENL
tă\ii şi o teamă legată de ceea ce ar putea face al\ii cu aceste cunoştinţe, când
le VOI' poseda. Dezbaterile cu alte şcoli psihanalitice ori au fost inexislcnte ori,
când au avu loc, au degenerat Într-o dispută cu caracter personal.
2. În acelaşi timp, Klein a avut norocul, asemeni tuturor inovatorilor, de a
se vedea in posesia unei noi tehnici, care i-a permis să ajungă mult mai departe
cu descopel'irile ei decât oricare până la ea. Era captivată de puterea tehnicii
ei prin joc şi entuziastă În a-i demonSlra utilitatea. Dar noutatea şi forţa tehnicii
sale "u eşuat În a-i oferi poziţia sigură pe care o căuta. Dc f"pt, s-a Întâmplat
invers: rezulwtele sale excep\ionale au I1Icut din ea o nlembră incomodă şi
deviantă a comunităţii psihanalitice ortodoxe.
3. O altă trăsătură majoră a gândirii lui Klein este importanţa "relatiilor de
obiect", care s-a ivit treptat din accentuarea crescândă asupra unui aspect
special al relaliei analitice: transferul. Viaţa profesională a lui Klein cuprinde
realiz:Jrea trept:Jtă a renlitălii concrete a relaliilor interne cu obiectul, procesul
de Înţelegere a :Jcestora prin intermediul jocului copiilor şi al nebuniei psihoti-
cilor şi, ca rezultat al acestor descoperiri, eventuala revizuire radicală a naturii
şi utilizării transferului.
Gândirea lui Klein nu a progresat Întotdeauna Într-o singură direcţie. Paşii
pot fi enumerati Într-o ordine cronologică aproximativă:
19 \ 9-lmp ortan la continutului anxietăţii (faţă de originea ei pulsionaIă).
1922-Terapia prin joc.
1923-Violenţa şi sadismul in viaţa fantasmatică (fantasme inconştiente).
1925-Renunţarea la programul fazelor de dezvoltare.
1925-Ciclurile persecuţiei.
1926--0biectele interne. ' umlare, era esenţială o prezentare a cadrului freudian; a trebuit să decid cât
\926-Sentimentul de vinovătie şi supraeul timpuriu.
1927-lntroiecţia imaginilor fantasmatice ale părinţilor.
1928-Simbolizarea, personificarea şi l:xternalizarea.
1930-Ml:canismele de apărare primitive.
1933-Pulsiunea de moarte.
1935-lmportanţa obiectului iubit.
1935-Poziţia depresivă.
1946-Persecuţia şi apărări le anterioare poziţiei depresive (poziţia
paranoid-sch izoidă).
1957-lnvidia.
Câteva dintre aceste concepte mi s-au părut fundamentale, aşa incât prima
seqiune (I'AIUEI\ A) a acestui dicţionar constă din 13 AIUICOLE PRINCIPAL.E
\e~ate de aceste concepte de bază. Articolele principale sunt prezentate în
online cronologică. Unele concepte apar şi dispar (ca FAZĂ DE I'Et-.IINITArE);
altc\e răm<În ccntrale (in special, FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ şi OBIECTE
IN I LltNI:): umil dintre cle (TEIINIC).,) priveşte importantul instrument al tuturor
INTRODUCERE 13
descoperirilor. Aceste 13 articole ar putea fi considerate capitolele unei lucr~ri
introductive asupra psihanalizei kleiniene.
Ultimul dintre aceste articole principale (IDENTIFICARE PROIECTIVĂ) este
punctul de plecare pentru cea mai mare parte a dezvolt~rii aduse de colegii lui
Klein in finalu I carierei sale (1945-1960) şi ulterior.
A doua parte (PARTEA il) a dictionarului constă din ARTICOLE GENERALE
prezentate în ordine alfabetică. Ele corespund intenţiei de a oferi, prin trimiteri
la diverse pasaje din carte, un acces adecvat la matricea conceptuală, iar
; cititorul hotărât îşi va putea urmări propriile interese. De asemeni, ARTICOLELE
\
~
GENERALE tratează pe larg dezvoltarea ce a avut loc după Klein. Ca şi Freud,
ti Klein a lăsat o moştenire bogată, care poate fi dusă mai departe. Există nume-
roase dezvoltări ulterioare, în special:
~
(1) Dezvoltări ale conceptului de identificare proiectivă: diferenţierea
identificării proiective normale de cea patologică (Sion, 1959); formarea de
simboluri şi anomaliile ei (Segal, 1957); teorii ale conţinerii şi gândirii (Sion,
1962, 1970); dezvoltarea conceptului de contratransfer într-o teorie a acţiunii
terapeutice (Money-Kyrle, 1956).
(Il) Manifestări clinice ale pulsiunii de moarte: investigarea narcisismului
negativ (Rosenfeld, 1971); structurarea patologică a personalităţii (Meltzer,
1968; Joseph, 1975).
(III) Observarea directă a copiilor În lazele timpurii ale vieţii: pielea şi
identificarea adezivă (Sick, 1968; Meltzer, 1975); autismul (Meltzer et al.,
1975; Tustin, 1981).
Pe parcursul scrierii dicţionarului am devenit mai convins ca niciodată că
aceste concepte kleiniene au luat naştere din contextul gândirii freudiene. Prin
anume din contextul freudian necesită a fi explicat. Pentru unii cititori poate
că am înfăţişat prea multe lucruri deja familiare lor; pentru alţii, prea puţine,
ei având poate nevoie de un cadru mai larg, caz în care îmi rămâne să-i îndrum
spre Vocahulal'1I1 psihanalizei, al lui Laplanche şi Pontalis,'şi spre DiCţionarul
crilic de psihanaliză, de o simplitate excelentă, al lui Charles Rycroft.
Şcoala kleiniană a pus întotdeauna accent pe activitatea clinică şi putem
~!,
afirma că, practic, nici o lucrare kleiniană n-a apărut fără o cantitate substan-
~A
.. '\
ţială de date clinice care să o argumenteze. Klein, cu remarcabilul ei simţ al
(~ observaţi ei in cabinetul de consultaţie, apela la această armă ori de câte ori se
1t simţea si Iită (in perioada de controverse, 1926-1946) să-şi argumenteze afirma-
1,\'.'
r~ ţiile. Ea se baza intotdeauna pe conţinutul psihic oferit de pacienţi. Pare curios
..;.. •.
să faci o relatare neclinică a gândirii kleiniene; şi totuşi, acesta este pilonul
central al scopului dicţionarului de a reuni caracteristicile teoretice.
Deşi conceptele kleiniene au provenit din psihanaliza clasică timpurie, in
prezent ele contrastează cu psihologia ellllli, care reprezintă şcoala dominantă
.,:' derivată din psihanaliza freudiană clasică. De câte ori a fost posibil, m-am
":<,';
14 DICIIONAfWL I'SIIIANAUZI:I KLI:JNILNI:
referit la căile divergente urmate de aceste două şcoli.
În sfârşit, lucrând la acest dictionar, am compilat o bibliografie destul de
cuprinzătoare; deoarece cei care lucrează riguros cu psihanaliza kleiniană se
delimitează suficient, mi-a părut utilă includerea acestei compilaţii.
Am intâmpinat dificultăţi în folosirea pronumelui la persoana a treia.
Pronumele neutru este, în opinia mea, neplăcut de impersonal pentru descrie-
rea unor probleme atât de umane şi de personale. A exprima pronumele prin
folosirea constantă a sintagmelor "el sau ea", "lui sau ei" ţine de un stil
laborios. Am utilizat aşadar, uneori, termenii "el", "lui" şi "il", cu posibilitatea
referirii atât la identitatea masculină cât şi la cea feminină, fără nici o intenţie
de ofensă. De fapt, părerea mea-şi cea a psihanalizei in genaal-este că genul
e superficial; cu toţii suntem un amestec de stereotipuri sexuale, iar folosirea
termenilor de "el" şi "ea" reduce identitatea la un obiect parţial-problemă ce
poate fi clarificată in articolul TATĂ.
Doresc să mulţumesc analistului meu kleinian, profesorilor mei de psihana-
liză şi pacienţilor mei, de la care am invăţat să stăpânesc aceste dificile
instrumente conceptuale, şi, de asemeni, unor persoane care m-au ajutat in
pregătirea acestei cărţi: Gil1ian Beaumont, Joe Berke, Susanna Isaacs Elmhirst,
Karl Figlio, Selina O'Grady, Frank Orford, Hanna Segal, Elizabeth Spillius,
Victor Wolfensstein, Bob Young.
În incheiere, doresc să mă consider ca neavând vreo legătură directă cu
acest dictionar, cu excepţia următorului sfat important: "Unii oameni, atunci
când văd un cuvânt, cred că primul lucru pe care îl au de făcut este să-I defi-
nească. Astfel apar dictionare şi, printr-o demonstraţie de autoritate căreia
obişnuita-i limitare spaţio-temporală nu-i scade din îndrăzneală, cuvântului i
se alătură ceea ce se cheamă un inteles corect. Dar, în vreme ce aceasta este
posibil, mai mult sau mai puţin satisfăcător, cu unele nume simple de lucruri
şi impresii, in cazul ideilor mai complicate este nu numai imposibil, ci şi
irelevant. Ceea ce contează aici este nu înţelesul corect, ci istoria şi complexi-
..
, ;
tatea semnificaţii lor; modificările conştiente sau diferitele utilizări incon-
ştiente; şi, sub masca unei continuităţi nominale, vin să exprime modificări în
experientă şi istorie, radical diferite şi deseori inobservabile la prima vedere"
(Williams, 1972, pp. 67-68).
Am încercat, şovăielnic poate, să ţin minte acest avertisment privind ideile
complexe. Clasificarea complexităţii lor, în măsura în care am realizat-o, se
datorează sfatului dat de Raymond Williams; în măsura în care n-am realizat-o
nu pot decât să-I trimit pe cititor la sursele originare, pentru a le explora de
unul singur.
Autorul
NOTE LA EDIŢIA ROMÂNĂ
Iată că, în sfârşit, dispunem de versiunea românească a DICTIONARULUI
PSIHANALlZEI KLEINIENE (DPK), datorat psihanalistului englez R. D.
Hinshelwood şi, nu mai puţin, editorului său de la Editura Free Associations
Books din Londra, Robert Young. Desigur, acest DICTIONAR este mai
specializat decât Vocabularul psihanalizei al lui Laplanche şi Pontalis, apărut
în traducere la Editura Humanitas, în 1994. De asemenea, lucrarea de faţă este
structurată in mod diferit.
Prima parte a DPK-ului cuprinde 13 articole principale, care se succed de
la TEHNiCA la IDENTIfiCARE PROIECTIVA. Ele nu sunt prezentate în ordine alfa-
betică, ci într-o ordine cronologico-tematică. Acest procedeu este într-un fel
unic, deoarece îi dă posibilitate cititorului să ia contact cu gândirea kleiniană
dintr-o perspectivă dublă: istorică şi tematică. De fapt, dr. HinsheJwood a
publicat recent un compendiu kleinian, Clinical Klein (1994), carte care duce
mai departe analiza contributii lor originale ale gândirii kleiniene în dezvoltarea
lor, anal iză începută în aceste 13 articole principale.
În partea a doua sunt analizate 143 de concepte, dintre care numai pentru
130 li se acordă definiţii în mod separat. Pentru a se evita repetiţia, ceilalţi 13
termeni nu sunt definiţi în mod individual, ci sunt incluşi în discuţiile din
corpul DPK-ului. În plus, fiecare analiză conceptuală este urmată de o biblio-
grafie specifică. Aceasta îl ajută pe cititor să aprofundeze ideile şi ramificaţiile
conceptuale ale tennenului, prin consultarea referinţelor specifice la conceptul
respectiv.
Secţiunea de Anexe prezintă două bibliografii. Bibliografia publica/iilor
kleiniene, prima de acest fel, cuprinde toate lucrările kleiniene (sau inspirate
de M. Klein, W. R. Bion şi alţi discipoli) publicate între 1920 şi 198.7. Datorită
decalajului dintre ediţia originală a lucrării şi ediţia de faţă, bibliografia se
opreşte la anul 1987. Sperăm, totuşi, ca într-o ediţie ulterioară, bibliografia să
fie adusă la zi, mai ales că perioada 1988-1995 a fost foarte rodnică în aseme-
nea publicaţii. În cartea amintită mai sus, Hinshelwood include multe referinţe
bibliografice din perioada 1988-1994.
A doua bibliografie cuprinde lucrările Melaniei Klein, ale lui Wilfred R.
Sion şi ale urmaşilor şi autorilor inspiraţi de ei, lucrări traduse şi publicate (sau
in pregătire/curs de aparitie) în limba română. Lucrările "în pregătire" sau "in
curs de aparitie" au fost incluse cu o oarecare rezervă, deoarece am fi preferat
să le includem numai pe cele tipărite. Le-am inclus, totuşi, pentru a-i oferi
cititorului o anumită perspectivă asupra activităţii editurii in acest domeniu.
 1 16 OICIIONARUL I'SIIIANALlZEI KLEINIENE
r\
!
I
!
Lucrarea se Încheie cu un Index englez al termenilor analizaţi, indice care
! (Vocabularul psihanalizei, pp. 27-29) au preluat tennenul din engleză (de ce
ne sugerează acum, o dată În plus, o scurtă discuţie cu privire la unele opţiuni
tenninologice.
Cei care s-au (pre)ocupat de această "imposibilă profesie" care este
psihanaliza (mai pe larg, psihoterapia şi psihologia psihanalitică) sunt poate
familiarizaţi cu dificultăţile şi capcanele ei tenninologice. "Când un cuvânt
devine «concept»", scrie Leites (1973), "devine el Însuşi un obiect de Îngrijo-
rare, lumea retragându-se din el, mai curând decât fiind desemnată de către el"
(p. 117). De exemplu, ce poate fi mai străin (sau mai apropiat) pacientului
decât conceptul psihanalitic de "obiect" sau cel de "grilă"!
.~
Principiile adoptate de noi În privinţa traducerii psihanalitice sunt expuse,
de altfel, de 80urguignon, Cotet, Laplanche şi Robert (1989; trad. rom., 1995),
,:X
şi de Ornston et al. (1992).
) ·:fr·:"
f'
1
Principiul fundamental pe care ne straduim sa-l unnărn În traducerea de
1~
texte psihanalitice acopcră cel puţin două aspecte esenţiale. Departe de a fi
originale, aceste probleme au fost analizate şi dezbătute de mulţi traducători
, ( ,
(mai mult sau mai puţin celebri) în decursul timpului. (Vezi şi A. Dumitriu,
1995, p. 103.)
Pe de o parte, există puternica motivaţie-În opinia noastră, de natură incon-
H
:Jr_1
ştienta şi puternic raţionalizată-ca traducătorul să "domesticească" sau să
"aclimatizeze" textul psihanalitic. De regulă, avem de-a face aici cu o puternică
1~
fantasmă inconştientă a traducătorului-interpret de a-I "Întrece" chiar pe autor
(vechea competiţie nerezolvată cu figura parentală), de a-i reda textul Într-o
fonllă mai "plăcută", "lizibilă", "atractivă" etc. Ni se reproşează cu multă
convingere ceva de genul necesitălii de a proteja "mentalitatea" sau chiar
; t~1 "pudoarea" cititorului "ortodox", "nefamiliarizat cu psihanaliza". Asemenea
,[ motivaţii sunt Întotdeauna inadecvate şi trimit mai curând la nevoia de
protecţie a traducătorului de "pericolul" stranietăţii textului psihanalitic. Pentru
că cel care (traducător, cititor, editor) are nevoie să-şi protejeze "mentalitatea"
sau "pudoarea" nu are nevoic să traducă, să citească sau să editezc psihanaliză!
Deci, cititorul va gasi aici "tcxtul, intrcg textul, nimic altceva dccât textul".
Pc de alIn parte, În practica noastrn dc cditor şi traducator de texte psihana-
liticc , am rezistat unui alt impuls seducător: acela de a accepta "soluţiile"
propuse anterior, În special cele care nu sunt În fond soluţii sau echivalări. Ne
referim aici la preluarea anumitor termeni englezi (de exemplu, "act ing out",
"seir' etc.), deoarece şi altii (traducătorii italieni, spanioli, portughezi, japonezi,
oare?) au procedat la fcl. În cClzul de fată, singura excepţie o constituie
conceptul de "insight", pe care l-am preluat in fornla originală şi căruia nu
i-am găsit Îllcă o echivalare acceptabilă sub raport psihanalitic.
Am incercat să-i oferim termenului aparent intraductibil, "acting out", o
cchivalenţă imperfectă, transpunere in act, oriculll lllai apropiată În română
decât ... "acting out". Complementul său "Clcting in" a fost tradus anterior prin
inlmrJIIl1ere in act (vezi Bazele tehnicii psihano/itice de R. H. Etchegoyen, ed.
rom., 1995). raptul că traducătorii in italiană, spaniolă şi chiar română
NOTE LA EDIŢIA ROMÂNĂ 17
,
\1
nu pe cel din gennană?) nu este un motiv suficient pentru ca noi să procedăm
la fel. Credem că transpunere În act exprimă mai potrivit sensul lui "agieren"
(tennen folosit de Freud), cât şi al celui de "acting out".
Legat cumva de acest concept este şi tennenul "enactment". În fonna ~a
substantivală, "enactor" are accepţiunea de "actor", "interpret", pe când unul
din sensurile verbului "to enact" este acela de "a pune În scenă", "a interpreta
un rol". Deci, "enactment" a fost echivalat prin punere În scenă, Iuându-se În
considerare funcţiile sale specifice de pe "scena psihanalitică".
Un alt concept, "das Es", echivalat de Strachey prin bizarul "id", a fost
echivalat anterior de către noi prin subeu, şi nu prin "sine", aşa cum au
procedat alţi traducători Înaintea noastră. N ici traducători i Vocabularului psih-
analizei şi nici noi nu l-am tradus prin ceea ce Înseamnă de fapt: "ăsta" sau
"asta".
Motivele echivalării lui "das Es" prin "sine" nu ni se par Întemeiate. Primul
motiv amalgamează "interioritatea" şi "caracterul suprapersonal al lumii
pulsiunilor" (Vocabularul psihanalizei, p. 6). AI doilea motiv, cel al "căutării
de echivalenţi", este Îngrijorător de nespecific traducerii psihanalitice: orice
traducere (şi interpretare) este În căutare de echivalenţi. AI treilea motiv,
"acreditarea prin traduceri anterioare", nu stă nici el În picioare: echivalenţele
anterioare pot fi nepotrivite (cum credem că este În cazul de faţă), situaţie În
care ele Îşi pierd automat funcţia de "acreditare".
Echivalarea lui "id" prin subeu se Întemeiază pe unnătoarele consideratii:
(a) ca sferă semantică, sinele cuprinde (În concepţiile multor autori psihanalişti,
cum ar fi Klein, Kohut etc.) toate instanţele psihice: subeul, eul şi supraeul;
(b) dacă "id" (respectiv "das Es") este tradus prin "sine", atunci "self' devine
intraductibil. Astfel, stranietatea lui "self' s-ar perpetua şi În textele psihana-
litice traduse În română, aşa cum s-a Întâmplat probabil şi in italiană, franceză,
spaniolă Uaponeză, oare?) etc. cu "angl ici zarea" altor concepte psihanal itice
esenţiale; (c) "subeul" Îşi găseşte astfel un loc mai potrivit in triada structuralll
"subeu-eu-supraeu". Deşi acest echivalent este, În opinia noastră, mai potrivit
celui propus anterior, ne dăm seama de unele limite ale sale.
"Whole object" a fost tradus prin obiect Întreg şi nu "obiect total" din cel
puţin trei considerente: (a) dacă psihanaliştii de limbă engleză ar fi considerat-o
potrivită conceptual, ei ar fi putut folosi sintagma "total object" şi nu "whole
object"; (b) in psihanaliza kleiniană nu există noţiunea de "obiect total" (care,
în paranteză fie spus, este şi ... eronată psihanalitic); (c) perechea " w hole
object-part abject" s-ar putea traduce prin obiect intreg-ohiect-parte, dar s-a
preferClt obiect intreg-obiect par{ial. Deci, "partial" nu este un membru al
perech i i "total-parţial", ci al perech ii "Întreg-parte".
O nuanţă semantică similară a fost păstrată În privinţa conceptului "symbol jI
equation", tradus prin egalizare simbolică şi nu prin "echivalare simbolică".
Pentru psihotic. "echivalarea simbolică" poate fi un semn de oarecare progres
În comparaţie cu egalizarea simbolică, deoarece el pune literal (şi fantasmatic, I
J

LlICIIONARUL I'SlllANALIlEI KLEINllNE
18
desigur) semnul egal (=) între ceea ce este simboliz.at şi simbol (simbolizat=
simbol). Echivalarea simbolică ar putea fi redată prin: simbolizat=simbol.
"Work" a fost echivalat, în funcţie de context, prin muncă, iar alteori prin
lucru şi nu prin "travaliu", În psihanaliză, conceptul originar este "Arbeit"; iar
dacă traducătorii francezi nu au alte echivalente, noi avem. Psihanaliza, doliul,
visul etc. sunt într-adevăr mllnci şi lucrări ale minţii şi corpului dintre cele mai
intense şi tocmai acest aspect fundamental ar fi fost pierdut prin folosirea
"travaliului". (A se vedea şi C. Noica, 1973, pp. 119-123.)
"Mind" şi "mental" au fost redaţi prin minte şi mental, şi numai rareori prin
impersonalul "psihic". Am fl optat pentru varianta "psihic", dacă am fl găsit
cumva o formulă de a-l păstra pe psyche. În plus, termenul de "psihic" a
devenit diluat semantic şi falimentar ideatic, încât nu mai exprim~ sensurile
psihanalitice, bine conturate conceptual, ale autorilor englezi.
Fiind preocupată cu cercetarea şi tratamentul unor stări mentale "primitive",
cu experienţe şi trăiri ale pacienţilor copii şi adulţi situate variabil Între fantas-
mă şi realitate şi mai puţin investigate de psihanaliza clasică sau de varianta
sa americană, psihologia eului, psihanaliza kleiniană şi bioniană foloseşte con-
cepte strâns înrudite semantic şi fenomenologic cu asemenea stări şi procese.
Unele sunt mai potrivite semantic şi fenomenologic (aviditate, invidie, atot-
puternicie, conţinere, legare, recunoştinţti etc.) decât altele (obiect, poziţie,
cunoaştere Înnăscută, continuitate genetică, mediu, structură etc.). Deci, am
evitat echivalenţii intelectualizanţi, osificaţi şi cu multe conotaţii În uzul psih-
analitic obişnuit ("limba de lemn" a psihanalizei). De fapt, acest drum a fost
deschis in lucri'lrile de pionierat ale lui Bion din anii '60 şi '70. Astfel, in
fUI1C\ie de context şi undc a fost posibil, am preferat atotputernicie, recunoş­
linIei, vinoveilie (sentimcnt de), ill/ernolizGl'e, externC1lizare, {Julsil/ne, Înăuntru,
În oj'aru, ÎI1 loc de "ol11nipotcl1\~", "gratitudinc", "culpabilitate", "interiorizare",
"exteriorizare", "instinct", "interior", "exterior" etc. La sugestia lui C. Braga,
"borderline" a fost echivalat cu limitro! şi nu cu "stare de limită". Pentru a
reda uzul special dat unor concepte, În special de Bion, le-am grafiat cu
cratimă, ca de exemplu În: pre-sllpoziţii de bază, pre-concepţie, aici-şi-acum,
ne-sein. Bion foloseşte notaţia PS-D, iar l-linshelwood, PS-D. Am păstrat cu
oarecare rezerve vari an ta din urmi'l.
Aceste preferinţe, departe de a fi idiosincratice sau de alt fel, ţin În-
deaproape seama de experienţa de traducere a altora (Bourguignon, Cotet,
Laplanche şi Robert, 1989; Ornston et al, 1992), de analiza bizareriilor termi-
nologice ("limba de lemn" a psihologiei eului) identificate de Leites (1973) În
numcroasc texte psihanalitice americane şi engleze, cât şi de experienţa
grupului de traducători ai Editurii S. Freud. Poate că, dacă am fi "trecut cu
vedcrea" unele din aceste problcme terminologice, munca de traducere, echiva-
lare şi editare ar fi fost mai uşoari"l şi ar f1 consumal mult mai puţin timp. Şi,
I
I În acest caz, traducerea DPK-ului n-ar fi avut nici un rost. ..
Toale citatele din lucrr\rile lui Sigmund Freud sunt preluate după ediţia
'\ englcză a lui James Slrachey (1953-1973), Ediţia Standard (ES), ediţie folosită
\
-f \
~II
NOTE LA lDIIIA ROMÂNĂ 19
de autorul lucrării de fală. În bibliografia la articolele principale şi generale,
am indicat în paranteze drepte versiunile existente În limba română, dar nu
le-am folosit În materie de citate. ]1
Toate citatele din lucrările Melaniei Klein sunt preluate după ediţia română
a Scrierilor Melaniei Klein (SMK),' În patru volume. Paginatia la volumele II
(SMK II) şi III (SMK III) lipseşte atât din bibliografia la articolele generale
şi principale, cât şi din Anexa 2, Lucrarea de faţă a fost trimisă la tipar Înainte
ca tehnoredactarea la aceste două volume să fie finalizată.
Citatele din cartea lui W. R. Bion, Gânduri secunde, au fost preluate, de
asemenea, după ediţia română din 1993.
După publ icarea în engleză a lucrării de faţă a apărut, În 1991, monumen-
tala lucrare de referinţă a lui Pearl King şi Richardo Steiner, The Freud-Klein
Controversies 1941-1945, lucrare care conţine un extrem de bogat şi valoros
material documentar referitor la Discuţiile controversate (1943-1944), Refe-
rinţa a fost inclusă in paranteze drepte.
În scopul de a evita repetarea numelui autorului, a anului publicaţiei şi a
paginii citatului in acelaşi paragraf, autorul este urmat Între paranteze rotunde
de anul publicaţiei, iar numărul de pagină este indicat tot Între paranteze
rotunde după Închiderea citatului, Din motive lesne de înţeles, acest procedeu
nu a putut fi folosit În toate situaţiile. Şi, În sfârşit, "vezi" a fost înlocuit cu
simbolul ar.
Munca de traducere, verificare şi editare la această carte a durat mai mult
timp şi nu s-ar fi putut încheia fi'lră ajutorul următoarelor persoane, cărora îmi
face mare plăcere să le mul\umesc.
Îi mullumesc Brânduşei Orăşanu (Bucureşti) pentru strădania de a fi urmat
sugestia editorului de a oferi o primă versiune cât mai apropiată de textul
original. Dânsa şi-a exprimat dezacordul, nu în putine cazuri, cu opţiunile
noastre terminologice. Deci, este de la sine înţeles că editorul şi eo-traducătorul
este singurul responsabil pentru versiunea finală şi pentru eventualele erori.
Fără o subvenţie din partea doamnei Meg Childland (New York) pentru
costul traducerii şi al procesării textului şi a uneia din partea lui Central and
Eastern European Publishing Project (Oxford) pentru sponsorizare.a drepturilor
de autor, această carte nu ar fi văzut lumina tiparului.
Doctorului R. D, Hinshelwood (Londra) Îi mulţumesc pentru răbdarea de
a vedea finalizată această versiune, iar doamnei Cathy Miller (Londra) pentru
ajutorul dat in facilitarea aranjamentelor cu autorul şi cu Editura Free
Association Books (Londra), În scopul obţinerii drepturilor pentru versiunea
română. Doamnei Dora Pavel (Cluj) îi multumesc pentru a mă fi asistat În
problemele de corectură.
Pacientilor mei le aduc mulţumiri sincere pentru a fi Îndurat (şi chiar pentru
~~,
". a se fi confruntat) În timpul şedinţelor sc~pările mele (desigur, inconştiente) în
memorie şi durinţă.
f", Ca de obicei, soţia mea, Trina, a inleles cu generozitate şi mult~ r~bdare
~
~;~.
efortul şi timpul consumate cu acest proiect, la fel ca şi copiii noştri, Jason,
~
 .~

:~
r
20 LJIC IIONARUL I'SIIIANALlZEI KLEINIENE f

Derek şi Karina. Lor le sunt foarte recunoscător pentru a mă fi Îndurat şi

susţinut.
DICŢIQNARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE se adresează psihologilor, psihiatri-
lor, pediatrilor, redagogilor, filosofilor, scriitorilor, studenţilor, cât şi tuturor
celor interesaţi de studiul psihanalitic al acestui fenomen complex şi perpetuu
tainic-mintea umană. Sper ca cititorii să profite de pe unna lecturii şi studiului
său.
Editorul

REFERINŢE

Bourguignon, A., Cotet, P, Laplanehe, J., Robert, F., Tradllire Freud, Paris, PUF, PARTEA A
1989. [Traducândll-l pe Freud, trad. de I. Muşlea, in curs de aparitie la Ed. S.
Freud.)
Dumitriu, A., Scrisoare crltre M. Annan, 50ct. 1987, in: Heidegger, M., Timp şifiinlă,
ARTICOLE PRINCIPALE
secţiunea "Corespondenţă A'nton Dumitriu", Bucureşti, Editura "Jurnalul Literar",
1995, pp. 102-119.
Etchegoyen, H. R., Bazele tehnicii psihanalitice, trad. de R. Cesereanu, C. MUl\er şi S.
Sora. Binghamton & Cluj, Ed. S. Freud, 1995.
Hinshelwood, R. D., Clinical Klein. From Theory to Practice, NY, Basic Books, 1994.

l~
King. P, Steiner, R. (Eds.), The Freud-Klein Controversies 1941 -1 945, London,
TavistockJRoutledge, 1991.

~
Laplanche, J., Pontalis, J-B., ~ocabular/ll psihanalizei, trad. de R. Cii\, A. Dumitrescu,
V Şandor şi V D. Zarnfirescu, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1994.

Ih
Leites, N., The New Ego. Pitfalls il1 Current Thinkil1g abolit Patienls in Psychoanalysis,
New York, Sciencc House, 1971.
Noica, c., Crealie şi frumos În rostirea româllească, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1973.
~, Ornston, D. G., Jr. (Ed.), Translating [-"reud, New Haven & Londol1, Yale Universily
Press, 1992.
1
0
!" ~
(
.,
Strachey, J. (Ed.). The Standard Edition ofth!? Complete Psychological Works of
Siglllund Freud, 24 voI., Londol1, Hogarth I'res5, 1953-1973.
VIădescu, F V (Ed.), Scrierile Melal1iei Kleill, 4 voI., Binghamtol1 & Cluj, Editura S.
Freud, 1994-1995.
j .
\--

I.b NOTĂ

1. cr. pp. 451-453, inl'ra.

I

I
;
ţ-
f

I
 1 D1 . ~ Definiţie. Activitatea Melaniei Klein cu copiii a scos În
. e ln1ca evidenţă funcţia fantasmei, pe când în tehnica ei psihana-
litică jucăriile erau folosite pentru a intensifica exprimarea fantasmelor. Ca şi
asociatiile libere, visele şi transpunerea în act, jocul a fost considerat drept o
expresie a fantasmei. Klein a arătat că tehnica interpretării timpurii şi profunde a
anxietăţii are drept rezultat o modificare a anxietăţii, această constatare sprijinind
puternic la rândul ei interpretările profunde şi timpurii; de asemenea, aceasta
evidenţia caracterul mutant al interpretărilor de transfer.
Tot ceea ce rosteşte pacientul într-o şedinţă analitică, chiar şi dadl e un adult
li
_II
ce asociază liber, se referă la aspecte ale relaţiei de transfer cu analistul. Asocia-
ţiile care se referă la figuri externe din viaţa pacientului sunt considerate a fi
aspecte ale transferului care au fost clivate pentru a reduce la un nivel tolerabil
anxietatea legată de prezenţa imediată a analistului.
l'l
Întocmai ca şi Freud, Klein a privit întotdeauna cu o oarecare suspiciune
contratransfcrul; totuşi, modelul lui Sion despre interacţiunea mamă-bebeluş a adus
contratransferul în centrul tehnicii psihanalitice. Înţelegerea contratransferului
III
echivalează cu înţelegerea de către mamă a nevoilor corporale ale bebeluşului şi
li\
Întăreşte capacitatea pacientului de a Înţelege bebeluşul din sine Însuşi. Analiştii
i
kleimeni nu interpretează sentimentul de contratransfer separat; experienţa proprie :'1
a analistului este interpretată in lumina relaţiilor descrise În relatarea pacientului. ,\

Cronologie l;~'
1918-Activitatea cu copii. :
1919-lnterpretarea întrebărilor inconştiente despre sexualitate. :
1921-Folosirea jucăriiior şi a jocului (Melanie Klein, Dezvoltarea unui copil,
1921; Mclanie Klein, Tehnica psihanalitică a jocului: Istoricul şi
'1':
_J
semnificuţia ei, 1 9 5 5 ) . '
1926-Confruntarea cu Anna Freud (Melanie Klein, Principii psihologice ale llJ
analizei timpurii, 1926).
1934-Accentul pus de Strachey pe transfer (James Strachey, Natura acţiunii
~
. "
II
terapeutice a psihanalizei, 1934). .
1956-Eviucn\icrca contratransferului şi a ciclurilor de identificări proiective şi
introiectivc (R. Money-Kyrle, CVlllratmnsjerulnormaţ şi unele devieri
ale sale, 1956; Wilfred Sion, Atacuri Împotriva legăturilor, 1959).

Pomind de la psihanaliza adulţilor [C7 3. AGRESIUNE; L1BIDO], Freud a

descoperit psihologia copilului (îndeosebi fazele sexualităţii infantile şi teoria
traumei refulate). Dorind să-şi veriftce teoriile pe copii, el le-a cerut cunos-
cuţilor şi colegilor să adune observaţii asupra fiilor şi fiicelor lor. A rezultat
"istoria de caz" a Micului Hans (Freud, 1909), o analiză a notelor stenogra-
fiate de tatăl lui \lam in timpul conversaliilor sale zilnice cu băiatul de patru

1

r
I
24 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE
I
I 1. TEHNICĂ
ani şi jumfltalc. "An,diza" Micului Hans a realizat doufliucruri. În primul r;Înd,
a confirmat tcoriilc lui frcud asupra dezvoltflrii În copil~rie; În al doilea rând,
Însă, pcsimismul său În ceea ce priveşte lucrul direct cu copiii părea să
descurajeze pe oricine ar fi dorit să o fac~, fie În scop terapeutic, fie de cerce-
tare. A trebuit s~ treacă încă cincisprezece ani pentru a fi trezit un nou interes
În studiul copiilor, de această dată În scopul verificării noilor teorii asupra
narcisismului (freud, 1914) [or NARCISISM]. De aici, a apărut un efort de
instituire a unei forme dc analiză a copiilor mai mult terapeutică (dccât pentru
cercetare). La început, ea a fost legat~ de educaţie (Hug-Hellmuth, 1921;
Pfister. 1922; Hoffer, 1945). Hug-Hellmuth considera că cea mai bună utiliza-
re a psihanalizei este aceea de a oferi informaţii pentru educaţia copiilor: peda-
gogie psihanalitică. Klein a fost Însă prima analistă care a Încercat o formă
riguroa5~ de psihanaliză cu copiii, care excludea orice element pedagogic.
CONTIUUlITL\ Llii KLEIN LA TEHNICA PSIHANALITICĂ. Toate contri-
buţiile aduse ue Klein la tehnica şi practica psihanalitic~ provin din interesul
ei fundamental pentru anxietate şi, În special, pentru conţinutlll anxietăţii:
"Pentru ea, aceasta reprezenta Întotdeauna piatra de Încercare, firul conducător
prin labirint ... Pentru Freuu Însuşi, anxietatea avea o importanţ~ foarte mare...
1 Î el a abordat-o întruc<Îtva dintr-un unghi psihologic, ca pe o stare de tensiune
ce trcbuie investigată şi Înţeleasă, neinteresându-se de conţinutul psihic al
temcrii (fantasmei) în măsura în care a lacut-o Klein" (Riviere, 1952, p. 8).
Tehnica lui Klein a pus accent mai degrab~ pe conlillu(u{ mental [,,r 2.
FANTASMĂ INCONŞTII:N IA] decut pe forţele pulsionale care îl fundamentează
şi pe care analiştii clasici le studiaseril până atunci. Aceasta a condus la nume-
roase şi vasle modificări, care continuă să marcheze diferenţa dintre psihanali-
za kleinian~i şi cea ortouoxă (psihologia eului).
1. Tehnica prin joc:
(1) Jocul copiilor a fost considerat ca echivalentul asociaţiei libere la adulţi;
(2) Interpretările anxietăţii inconştiente o modifică vizibil;
(3) În cadrul analitic, activitatea de joc este o formă de expulzare a pre-
\ ocupf\rilor interne, În special a celor legate de relaţiile cu presupusele obiecte
interne.
\ joacă" (p. 25). Această bruscă şi nesfârşită producţie fantasmatică aproape că
":..:'
11. Psihanaliza adultului:
(1) Asociatiile libere ale adulţilor ajung să fie văzute ca un joc cu obiecte
II (cu analistul sau cu răqi ale minţii sale):
(2) Puncrea în evidentă a copilului din pacientul adult;
(3) Sel1lnifica\ia transferului ncgativ:
(<1) "Situaţia totală" (adică. toate asoci,lliile) se referă la transferul asupra
analistului;
(5) Analistul, pfll'\ilc sale corporalc şi funcţionarea sa mentalf\ pot fi trăite
toate ca obiecte pal'\i,lie;
.,
25
(6) Bebeluşul din pacicnt.
1. TEHNICA PRIN ,JOc. Mclanie Klein l-a Întâlnit pentru prima oară pe Freud
În 1918, pe când asista la Congresul Internaţional de la Budapesta, unde Freud
prezenta Noi direcţii in terapia psihanalitică (Fre'ud, 1919). Ea trebuie că a fost
inspirată şi Încurajată să contribuie la noile dezvoltări. Klein a Început să
practice psihanaliza cu copii la sugestia analistului său, Ferenczi, la Budapesta,
probabil În 1917; primul ei subiect a fost chiar unul dintre copiii săi (Petot,
1979). Astăzi, lucrul acesta şochează; cu toate acestea, faptul era similar cu
analiza Micului Hans de către tatăl său, cu analiza lui Freud a uneia dintre
fiicele lui (Anna Freud) şi cu analiza lui Abraham a fiicei sale. Aceste prime
Încercări au condus-o pe Klein la o specializare În analiza copiilor.
Dezvoltarea tehnicii. De-a lungul unei perioade de circa cinci ani, Klein a
dezvoltat o tehnică specifiCă, pe care a numit-o tehnica prin joc şi prin care
putea analiza copii sub vârsta de trei ani; astfel, simţea ea, avea posibilitatea
mai mult decât oricine de a se Întoarce În copil~ria timpurie.
Tehnica nu a fost pusă la punct dintr-o dată, ci treptat. Klein a Început prin
a aloca un anumit timp de a sta de vorbă cu copiii, răspunzându-le la Întrebări,
În special la cele legate de viaţa sexuală a părinţilor. Sincer~ şi deschis~ cu
copiii, ea şi-a modelat demersul în acelaşi mod În care o Pc\cuse Freud (1909)
cu Micul Hans. Ea a descoperit că, atunci când copilul are de-a face cu un
adult deschis şi absolut sincer, se produce un efect general pozitiv, jocul şi
viaţa fantasmatică Îmbogăţindu-se vizibil.
Cu toate acestea, când Klein şi-a prezentat activitatea la o Întrunire a
Societăţii Psihanalitice Ungare din Budapesta, În 1919, un coleg, Anton von
Freund, a protestat: ea era preocupat~ doar de Întrebările conştiente cu care Îşi
bătea capul copilul, nu şi de cele inconştiente. Aceste interpret~ri, susţinea el,
nu erau psihanalitice, chiar dacă modul de formulare a observaţiilor era.
Drept rezultat, Klein (1921) a Început sa vizeze Întrebările inconştiente ['"
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. Iniţial, era foarte precaută cu aceste interpretări;
chiar şi aşa, a fost uimită de schimbările produse. A rezultat o izbucnire
uluitoare de fantasme şi joc: "Atunci, destul de spontan, băiatul a Început să
.,~.
povestească, spunând poveşti fantastice mai lungi sau mai scurte... Până atunci
( băiatul nu avusese Înclinaţie pentru a spune poveşti mai mult decât avea pentru
a alarmat-o-nu În ultimul rând, poate, pentru că o găsea deseori violentă. În
~: orice caz, forţa acestei tehnici i s-a confirmat imediat.
';r..;.
•"
Introducerea de //licijucării (1923). Pentru a stimula exprimarea acestor
fantasme, Klein a Început să utilizeze seturi personale dejucării: "Într-una din
.' şedin\ele În care am constatat c~ fcti\a era tăcut1\ şi retras~, am ieşit spunându-i
'~".
'~( că mă Întorc imediat. M-am dus În camera copiilor mei, am adunat câteva
'/
~,;. jucării-maşini, mici figuri, câteva cuburi şi un tren-, le-am pus Într-o cutie şi
1~.9
~?t' m-am Întors la pacientă. Copilul, care nu se Îndeletnicise cu desenatul sau alte
'-
\.
aCliviUI\i, s-a ar1\tat interesat de micile jucllrii şi a Început imediat să se joace"
.1\

26 LJICllONAIZUL I'SIIIANALlZ[1 KLUNIEN[
(Klein, 1955, p. 125).
Klein a luat drept model interpretarea lui Freud (1920) asupra unui copil
de optsprezece luni, care se juca cu un mosor de aţă.
(1) Jocul ca asociaţie liberă. Demersul lui Klein (1926) in analiza copiilor
foarte mici era simplu şi reconfortant-libertatea de joc substituia asociaţia
liberă, iar fantasmele exprimate constituiau "acelaşi limbaj, acelaşi mod de
expresie arhaic dobândit filogenetic, cu care ne-am obişnuit" (p. 126). Fiecare
copil Îşi avea propriul dul1\pior, lucru care rămâne o trăsătură importantă a
tchnicii pr·in joc. Dulrlpiorul conţinea miei jucării, apă dimpreună eu un vas,
hârtie, foarfeci, clei etc. Klein privea şi, când era necesar, participa la jocul
copilului.
Noul cadru. Acesta era un cadru nou care includea jucării şi obiecte reale.
Astfel, transferul implica nu doar analistul, ci toate obiectele din cadru [<7"
"situaţie totală", infra]. Klein a adoptat o metodă strictă, ortodoxă. Prin aceasta,
ea înţelegea interpretarea exclusivă a inconştientului, fără alte intervenţii
(promovate la acea vreme de Hug-Hellmuth şi Anna Freud).
Ea interpreta elementele jocului ţinând seama de valoarea lor simbolică, ca
şi când ar fi fost elemente ale unui vis. Utiliza cuvintele folosite În mod
obişnuit de copil, dar vorbea explicit şi deschis despre problemele sexuale,
părţile corpului, importantele relaţii agresive şi sadice, ca şi despre cele sexuale
de iubire. Se pare că însăşi Klein era destul de activă în jocul său cu micii
pacienţi, dornică să aibă un rol in fantasmele lor-punând astfel în scenă jocul
cu jucării. Ea interpreta relaţiile dintre obiecte ca reprezentând un conţinut
psihic. Privind in urmă, delimita acest lucru de tehnica standard: "un principiu
stabilit el'a că interpretrrrile trebuie făcute cu economie. Cu puţine excepţii,
psihanaliştii nu au explorat straturile mai profunde ale inconşticntului-în cazul
copiilor, o asemenea explorare fiind considerală periculoasă (Klein, 1955, p.
\22).
.Joc şi relaţii de obiect. Obiectele posedate de mica persoană în cadrul
analitic şi-au pus amprenta nu numai pe tehnica psihanalizei copiilor, ci şi pe
tipurile de observaţii pe care Klein începea să le facă, iar ulterior, pe teoriile
dezvoltate de ea. Camera de joc este o arenă În care jucăriile sunt manipulate
şi, în mod necesar, se aranjează formând anumite relaţii spaţiale intre ele.
Sensul ansamblului de relalii active dintre obiecte, înăuntrul unui spaţiu bine
delimitat, reiese deja limpede din cadrul descoperirii de către Klein a relaţiilor
de obiect. Ideea unei lumi interne era deja sugerată de alegerea cadrului [or 5.
OBIECTE INTERNE]. Printr-o Întâmplare fericită, Klein a descoperit un mediu
ideal pentru aducerea la lumină a teoriei relaţiilor de obiect din mintea umană
1
[ar- 5. ŞCOALA RElAfllLOR DE OlJIECT).
\ (2) Interpretarea ca llIodificatoare a anxietăţii. Klein a descoperit că
interpretarea modifid\ l1nxictalea. in cursul unei analize din 1924, Ruth (patru
\ Jj::
I, ani şi trei luni) refuza să-i vorbească analistei şi nu vroia să stca in cameră
. ,.
~
.:
.~;i. 1
·::,.1:
! I
1. TEIINICĂ 27 .-1.
decât in prezenţa surorii sale mai mari. De-a lungul mai multor şedinţe, Klein
(1932) a eşuat în eforturile ei de a realiza un contact pozitiv cu copilul:
"Aşadar, m-am văzut silită să iau alte măsuri-măsuri care au adus o nouă
dovadă izbitoare a eficacităţii interpretării în reducerea anxietăţii şi transferului
negativ ale pacientului." Ea continuă prin a relata cum a folosit materialul mai
multor şedinte pentru a formula o interpretare a anxietăţii copilului, legată de
interiorul mamei şi de teama aparitiei unui bebeluş. Schimbarea survenită
imediat a uimit-o: "Efectul interpretării mele a fost uluitor. Pentru prima oară,
Ruth şi-a îndreptat atenţia spre minc şi a Început să sc joace altfel, intr-un mod
I
~
ll1ai pu\in foqal" (pp. 26-27).
Amietate şi tram/er negativ. Aspectele negative ale relatiei copilului cu
analistul (transfer negativ) erau de mare importanţă, atâta vreme cât jocul la
care asista Klein era încărcat de fantasme agresive şi de teama pe eare acestea
păreau să o producă. l-a devenit evident că actul interpretării trebuie să pri-
vească în primul rând aspectele negative ale fantasmelor copilului, atât pentru
că acesta este punctul maxim al anxietă(ii, cât şi deoarece descoperise că inter-
li
pretarea schimbă, fără doar şi poate, sentimentele fată de analist, într-o direetie
pozitivă. Efectul interpretării punctului maxim al al1Xietăţii a fost confirmat de J
Isaacs (1939). Cu toate acestea, alţi analişti de copii din acea vreme, şocaţi de
interpretările ei explicite şi profunde, au dezaprobat-o cu tărie (Anna Freud, ~ I
1927) [cr mai jos; de asemeni, ANALIZA COPILULUI).
G1 I
q
(3) Jocul ca expulzare. Importanţa jocului a făcut-o pe Klein să acorde
interes naturii acestuia; prin expulzare, un conflict intern devine extern şi ast-
fel mai uşor tolerabil. Searl (1929) afJrll1 a: "fantaslllcle sunt Întotdeauna mai
bune sau mai rele decât realitatea" (p. 289); aşa încât, in vrcme ce pe cele mai
bune tindcm sa le conştienlizăm (reveriile), cele mai rele tind să fic externali-
zate, pentru a fi diminuate. Aşadar, jocul are o notă de disperare şi este, de
fapt, o formă de apărare-expulzare sau proieetie [<7" PROIECTIE). J:
Astfel, conceptia lui Klein (1926) despre joc devine destul de întunecată şi 1
pesilllistă. Acesta nu este deloc o distrac(ie. Funetia sa constă În a uşura stările '1
interne persecutorii: "Prin împărţirea de roluri, copilul reuşeşte să-şi expulzeze J(
tatăl şi mama pe care, în elaborarea complexului cedipian, i-a absorbit în sine
1
însuşi şi care acum îl chinuiesc datorită severităţii lor. Rezultatul acestei
'..,. expulzări este o senzatie de uşurare, care contribuie în mare măsură la plăcerea
generată de joc" (p. 124).
Exlerna/izare şi senlimentul de vinovăţie inconştientă. Freud (1916) arătase
modul în care criminalii cu un sever sentiment inconştient de vinovăţie
exlernalizează persecuţia [CU- VINOVATIE INCONŞTIENTA). Acest lucru a fost
~~
".
corelat cu dezvoltarea teoriei sale de mai târziu despre supraeu. De asemeni,
Freud (1920) acordase atentie jocului copiilor, descriindu-I Într-o formă l
~. similară: "Deoarece copilul trece dc la pasivitatea expcrientei la activitatea
jocului, ci îşi lransmilc cxperien\a dezagreabilă unuia dintre tovarăşii săi de
'o'
.,. joacă" (p. 17). Klcill consiJera că a adus contributii sell1nificiltive la tCllla
~\.

28 DICllONARlJl. I'SIIIANi\L1LEI KI.EINIENE
externalizării vinovăţiei inconştiente, deoarece ea analiza copii având vârsta
egală sau Illai mică decât cea la cure presupunea Freud că se formeoză supraeul
(4-6 ani) [,:O" 7. SUPRAEU].
II. TEIINICA KLEINIANĂ CU ADlIL TII. În tehnica psihanalitică kleiniană cu
adulţii,ideea externalizării stării interne, derivată din analiza copiilor, s-a dez-
voltat mult mai târziu. Utilizarea de către Klein a tehnicii prin joc şi presu-
punerea care-I stă la bază au innuenţat dezvoltarea tehnicii psihanalitice cu
adulţii.
(1) Asociatiile libere ca joc. Cu toate că, initial, jocul copilului a fost
considerat ca echivalent cu asociaţiile libere ale adultilor, el căpăta o impor-
tanţă nouă dacă, invers, asociaţiile libere ale adulţilor erau văzute ca un fel de
joc cu analistul. Înseşi asociaţiile libere pot fi o formă de transpunere În act
(expulzare) a connictelor interne, a stărilor mentale şi a părţilor sinelui.
Chiar actul interpretării Îi poate oferi pacientului ocazia de a initia manevre
de apărare, proces pe care Klein ÎI remarca tot mai des (Joseph, 1975;
O'Shaughnessy, 1981; Reisenberg-Malcom, 1981; Brenman, 1985) [CI'" STRUC-
TURĂ; I'lRVERSIUNEj. Această transpunere În act În situaţia de transfer este o
funcţie a identifJcării proiective, În care anumite aspecte ale experienţei şi
impulsurilor pacientului sunt proiectate asupra analistului, la care el poate
răspunde fie (1) reacţionând la ele, fie (II) verbalizându-Ie. Acest aspect al
contratrunsferului a fost dezvoltat progresiv şi a sensibilizat mai mult analistul
faţă de <Jspectele nonverbale ale comunicării pacientului [07- CONTRATRANSflR;
infraj.
(2) Transferul ca fantasmă inconştient;!. Klein (1943) a ajuns la o con-
ceplie mult mai riguro<Jsă <J trunsrerului: "Lucrând cu copiii, <Jm ajuns la
anumite concluzii care mi-au inlluenţat intrucâtva tehnica folosită la adulţi. Să
luăm mai intâi transferul. Am descoperit că, la copii, transferul (pozitiv sau
negativ) este activ incă de la Începutul analizei deoarece, de pildă, chiar şi o
atitudine dc indiferenţă ascunde anxietate şi ostilitate. Am descoperit că şi la
adul\i situaţia de transfer este prezentă de la bun Început, Într-un fel sau altul;
astrel, ain ajuns să folosesc interpl"etările de transfcr devremc În analiză."
Rela\ia cu analistul are pentru pacient o semnificaţie conformă cu impulsurile
sale activc în acel moment [<7" 2. fANTASMĂ INCONŞTIENTĂ].
EXle/'lw/i:wreajalllasmei inconşliel1le. Prin urmare, nu este vorba despre o
simplă repetare a unor vechi atitudini, evenimente şi traume din trecut, ci de
o externalizare a fantasmei inconştiente "aici-şi-acum". Prioritatea procesului
(proiectiv) de extel'llalizare Îi dă conceptului de transfer o semnificaţie atât
spalială cât şi temporală [,,,,, TRANSIER].
1
~coala kleini<Jnă a subliniat importanţa, în transfer, a anxietătii şi a atitudi-
nii nc~ative "aici-şi-aculll". Strachey (1937) a extins aceasta la domeniul teore-
\ tic, ca derivare din teoria obiectelor interne şi a supraeului [ar 5. OUllCTE
\
!
,
1. TEIINICĂ 29
INTERNE; 7. SUI'RAElJj: "Să presupunem că analistul îi oferă unei paciente
interpretarea că, într-o împrejurare oarecare, ea şi-a dorit ca soţul ei să moară.
Conform teoriei noastre asupra interpretării, efectul care ar trebui să se producă
ar fi: pacienta, conştientizând acest impuls distinct al subeului, va fi pusă În
situatia de a distinge obiectul său real (un imago al tatălui, poate) şi astfel îşi
va putea corecta atitudinea sa fată de realitatea externă, iar în final va putea
. realiza o reajustare intemă. În realilale Însă se întâmplă altceva. În momentul
interpretării, întregul conflict este transferat din situaţia despre care vorbeşte
analistul la o altă situaţie, despre care el nil vorbeşte. Pacienta poate fi de
acord, dacă este adevărat, că şi-a dorit ca soţul să moară, dar interesul ei
emotional a trecut automat la o altă problemă-de această dată, legată de analist
şi de interpretarea lui. Ea este acum plină de sentimente contradictorii fată de
el-furie, teamă, suspiciune, recunoştinţă şi multe altele. Şi tot acest connict
nou iese momentan din raza de percepere şi actiune a analistului" (pp. 142-
143).
Aceste opinii Întăresc, rând pe rând, accentul pus de Klein pe obiectele
interne şi coincid cu conceptia ei privind pozitia depresivă [~. la. POZITIE
DEPRESIVĂ].
(3) Semnificatia transferului negativ. Importanţa conflictelor imediate din
relatia cu analistul a fost evidenţiată mai apoi o dată cu dezvoltarea, in anii
'40, a unei tehnici psihanalitice cu schizofreni. Rosenfeld (1947) şi altii au
descoperit că în cazul pacienţilor psihotici poate fi utilizată o tehnică psih-
analitică adevăratrl, cu condiţia de a ocorda o atenţie corespunzătoare, imediată
şi suficient de pătrunzătoare transferului, Illai ales în fazele negative.
Transferul negativ era atât de pronunţat la copii, Încât a atenţionat-o pe
Klein asupra frecvenlei lui prezenle ascunse la adulli, fort asupra căruia
AbroiJal11 (191 <.i) şi allii alri'lscseră otcnţia in mou ocoLionul. lJe asemenea,
transferul negativ prezintă importanţă În uumcniulteoretic. Deoarece problema
constă in derivatele pulsiunii de monrte, ngresivitatea şi destructivitatea trebuie
aduse În transfer, pentru investigare şi interpretare.
(4) Situaţie totală ca situatie de transfer. O privire atentă asupra manifes-
tărilor ascunse ale aspectelor profund negative, ca şi ale celor profund pozi-
tive, dezvăluie că transferul este un întreg: "Suntem obişnuiţi să vorbim despre
siluaţia de transfer. Dar avem noi permanent În minte importanţa fundamen-
tală a acestui concept? Experienta mi-a arătat că, in timp ce lămurim detaliile
transferului, este esenţial să gândim În termenii siilialiei lOiale transferate din
trecut În prezent, o dată cu emoţiile, apărările şi relaţiile obiectuale" (Klein,
1952, p. 55). Klein a stabilit că asociaţiile libere care Îi vin În minte pacientu-
lui se pot referi in totalitate la transfer, oricât de depaJ1e de conştiintă ar fi
această legătură: "Timp de mulţi ani, transferul a fost inţeles in termenii unei
referiri directe a pacientului la analist. Concepţia mea despre transfer (el
avându-şi originea În cele mai timpurii stadii de dezvoltare şi În straturile

DICTIONARUL I'Sli-LANALlZEI KLEINIENE
30
profunde ale inconştientului) este mult mai largă şi presupune o tehnică prin
care, din intregul material prezentat, sunt deduse elementele inconştiente ale
transferului" (p. 55). Aceste observaţii au condus la un accent pus pe situaţia
totală. Analiza clasică, dimpotrivă, evită asemenea interpretfu"i "profunde" [cT
infra).
Această temă este o particularitate crucială a demersului kleinian, la care
se revine mereu: "Esenţa problemei constă in semnificaţia inconştientului În
viaţa conştientă. Dacă realizlli"n această diferenţă fundamentală in concepţia
noastră, inţelegem atunci de ce unii analişti vrtd atât de puţin in materialul
oferit de pacienţi, interpretează atât de puţin, nici măcar nu recunosc o situaţie
de transfer Înainte ca pacientul insuşi să exprime ceva conştient legat de
aceasta şi cu referire directrt la analist" (Riviere, 1952, p. 17). Klein (1952) a
evidenţiat felul in care pacientul schimbă direcţia impulsuri lor şi fantasmelor
sale agresive şi negative, de la analist la alte persoane, care apar În relatarea
(sau jocul) pacientului ca marginale: "pacientul este silit să-şi rezolve conflic-
tele şi stările de anxietate retrăite faţă de analist prin aceleaşi metode folosite
in trecut. Cu alte cuvinte, el 'ii intoarce spatele', aşa cum a Încercat acest lucru
cu obiectele sale originare; încearcă să-şi cliveze relaţia cu el, păstrându-şi-l fie
ca o figură bună, fie ca una rea: unele resentimente şi temeri resimţi te faţă de
analist sunt Îndreptate asupra altor persoane din viaţa sa curentă, iar aceasta
ţine de 'transpunerea in act'" (pp. 55-56).
Astfel se repetă activitatea originară de clivaj, a eului infantil [<7" CLlVAJ].
Toate fIgurile ce apar în joc sau În asociaţii libere trebuie considerate ca fiind
aspecte ale analistului care au fost desprinse şi proiectate (<7" PROIECTlE); un
clivaj destinat reglării relaţiei cu analistul, până la un nivel de anxietate
controlabil. in aceasta constă importanţa SillJa{iei totale (Joseph, 1985).
(5) Obiecte parţiale În transfer. Multe aspecte ale transferului pot fi
omise dacă materialul ca întreg nu este văzut ca aruncând o lumină asupra
transferului, mai ales asupra elementelor inconştiente: "nu ajungem prea
departe dacă analizăm că analistul simbolizează tatăl sau mama din realitate,
fără să inţelegcm care aspecte ale părinţilor au fost reinviate" (Klein, 1952, p.
54). La nivelurile cclc mai profunde ale minţii, experienţele infantile separă
funcţiile materne-hărnicia, curăţarea, ţinutul in braţe-o ca şi când ar fl realizate
de obiecte separate [W OBIECT I'ARTli\L]; sunt atribuite in special unor aspecte
bune ale mamei (care hrăneşte, de exemplu) şi aspectelor ei rele (de exemplu,
ea işi Iasă bebeluşul să aştepte cu disperare hrana). Care anume funcţie este sau
nu realizată de mamă la un moment dat se c\arincă in transfer. Analistul
"simbolizeaz.ă nu numai persoanele reale din prezentul şi trecutul pacientului,
ci şi obiectele re care pacientul le-a internalizat incepând cu primele zile de
via\ă" (Klcin, 1943). rrlrin\ii intcrna\izaţi au sufcrit distorsiuni În mintea
pacientului, prin "proiecţie şi idealizare, avfll1d deseori şi in mare parte o natură
fantasmatică" (K\ein, \ 952, r· 54).
i Prin această tehnică de a considera orice asociaţie din fluxul verbal al
\
\
l'
\
1
1. TEHNiCA 31
pacientului ca referindu-se inconştient la analist, kleinienii au obţinut rezultate
cu schizofrenii. Freud (1911) credea că schizofrenii nu erau analizabili, fapt
pentru care a Încercat să-I analizeze pe Schreber prin intennediul memoriilor
lui publicate. Freud işi formase aceastll pllrere deoarece nu avea posibilitatea l
de a înţelege ideea fenomenelor de c1ivaj din transfer. EI a Înţeles cu adevărat 1
fenomenul de clivaj mult mai târziu, iar importanţa lui În inţelegerea schizo- i
frenilor n-a fost dezvoltată de Klein decât Începând cu 1946 [<7" PSIHOZĂ}.
.(
(6) Uebcluşul tiin pacient. Aceste idei au ieşit mai mult În evidenţă când
Sion (1959, 1962) a făcut distincţia Între identificarea proiectivă normală şi cea
patologică [cT 13. IDENTIFICARE PROIECTlVĂ; CONTINERE) şi a arătat că "trans-
punerea in aet" din transfer este legată de eonţinerea unor temeri infantile şi
de dependenţă. În fonnă nonnală, identificarea proiectivă are o funcţie de
comunicare la un nivel nesimbolic. Această concepţie asupra transferului ca
°I (
punere În scenă intre mamă şi bebeluş a indreptat atenţia, În ultimii ani, asupra
contratransferului [<7" mai jos; CONTRATRANSFER]. Prin inţelegerea şi conţine­ 1
i'
rea maternă, bebeluşul şi pacientul pot acumula experienţe in care sunt inţeleşi,
iar acest lucru, aşa cum afirmă Segal (1975), "reprezintă un inceput de stabili- JI
tate mentală" (p. 135). Modelul acţiunii terapeutice a conţinătorului matern dă
prioritate Înţelegerii bebeluşului din pacienţii adulţi [<7" COPIL].
1
EFECTE TERAPEUTICE. Klein (1926) Îşi justiflcă metoda prin remareabilele
efecte dc reducere a anxietă\ii-dizolvarea inhibiţii lor din timpul jocului, redu-
01 I
cerea anxietăţii imediate şi o schimbare a relatiei cu analistul În sens pozitiv:
"am constatat În repetate rânduri cât de repede Îşi fac efectul interpretările ... O,
1.':0
deşi există numeroase indicii inconfundabile ale acestui fapt-dezvoltarea \
'<n{" jocului, consolidarea transferului, atenuarea anxietă\ii etc.-, pentru o lungă nI
perioadă copilul nu elaborează conştient aceste interpretări ... Impresia mea este
L.I
că la început interpretarea este asimilată doar inconştient. Abia mai târziu este
Înţeleasă de copil relaţia ei eu realitatea... primul rezultat al psihanalizei este
că relaţia afectivă cu părinţii se Îmbunătăţeşte; inţelegerea conştientă vine abia
după aceea" (pp. 127-128). Ea a observat că reac{iile pacientului erau mai
semnificative dccât răspunsurile sale conştiente. Sensul inconştient al asociaţiei
ce urmează imediat după o interpretare este mai important decât orice Încuviin-
d j
ţare sau argument.
Treptat, Klein formulează efectele terapeutice: (1) dezvoltarea, la subiect,
a conştientizării realităţii sale psihice; (II) echilibrarea curentelor de iubire şi
ură din el.
Klein (1950) a exprinwt acest lucru În termenii primelor stări de anxiclate:
"concep\ia mea in problema terminMii analizei, utilt a copilului cât şi a adultu-
lui, poale fi definită astfel: anxietatea persecutorie şi depresivă trebuie să fle
suficient de redusă şi aceasta-În opinia mea-presupune analiza primelor expe- .I
rienţe de doliu" (p. 45). in tcrmenii teoriei sale de mai târziu a poziţiilor
depresivă şi paranoid-schizoidă, acesta Înseamnă stabilirea unui obiect bun

LJIC IIONARUL I'SIIIANi\L1i-E1 KLLlNIENE
32
Interpretarea mlllanlă. Strachcy (1934) a avut o mare inf1uenţrt prin teoria
intern Illai sigur.
sa că efcctul terapeutic este produs de internalizarea suflcientrt a unui obiect
bun. Prin clivaj, analistul poate deveni una sau alta dintre cele dourt figuri
timpurii-o figură excepţional de bună sau una fantastic de rea. Introiecţia ana-
listului În oricare din aceste fom1e provine de la intemalizarea satisfăcătoare
a obiectului bun, Prin intermediul c\ivajului, analistul poate fi una sau cealaltă
din figurile timpurii-fie o figură excepţional de bună, fie una fantastic de rea,
Introiec\ia analistului În oricare din accste modalităţi nu va rczulta Într-un
benefIciu terapeutic; ea ar spori clivajul obiectelor inteme În accste forme
excepţional şi ireal de bune sau rele,
Strachey a elaborat o teorie a interpretării imediate, aici-şi-acllm, care Îl
ţine pe analist În afara acestor distorsiuni din transfer şi îi dă pacientului
posibilitatea de a introiecta o imagine mai realistă-un amestec de bun şi rău,
Astfel, prin interpretare, analistul are o inf1uen\lI moderatoare ce poate amelio-
ra situaţia internll şi media între obiectele interne nerealiste, arhaice, spre a
pune baza unui obiect intern nou: mai puţin arhaic, mai realist. Aceste inter-
pretări sunt mutante.
Aceasta este, în fapt, o teorie despre cum poate ajunge obiectul extern sll
modifice asprimea iniţială a supraeului-iar Strachey se referll de fapt la analist
ca la un "supracu auxiliar". Acesta este un model structural al schimbării intra-
psihice, opus modelului economic [W MODEL ECONOMIC].
Gândirea lui Strachey era adânc înrlldăcinatll în corpul de idei kleinian şi
dovedea marea inf1uenţll a lui Klein asupra analiştilor din Societatea Psihana-
litică Britanică. De fapt, lucrarea lui reprezintă o contribuţie remarcabilă la
sistematizarea teoriei kleiniene şi, în anumite privinţe, este comparabilă cu
teoria lui Klein despre poziţia depresivă, pe care ea o elabora În aceeaşi
perioadă. Încă este privită ca o importantll piatră unghiulară în înţclegerea
acţiunii terapeutice a psihanalizei (Rosenfeld, 1972; Etchegoyen, 1983).
C(ll1lralral1s!er. De-a lungul anilor, eviden\ierea transferului a luat avânt,
fiind completată şi dezvoltată printr-o înţelegere sporitll a contratransferului.
Joseph (1985) a arătat, În relatarea ei despre situaţia de transfer loială, impor-
tanţa reacţiilor analistului faţă de pacient-În lucrare, ea descrie chiar reacţiile
avute de participanţii unui seminar postuniversitar faţă de un pacient care le era
Klein I n-a fost dc acord cu ;'Iccastă evidenţicrc a contratransferului, dar
prezentat
teoria contratransferului sc sprijină totuşi pe relatărilc sale dcspre poziţia
paranoid-schizoidă şi În special despre identificare proiectiv~. De cele mai
multe ori, analistul care se a{1ă În contact cu pacientul va rccepţiona proiecţia
trf\irilor pacientului; şi atunci, fie că Încearcă el Însuşi sentimentele proiectate
\'. \'; de pacient, tic că rcsill1te rezultatelc propriei ap[lrări Împotriva acelor senti-
I . ţ \ l1\ente. Dc excmplu, dacă pacicntul proiecte;'lză vinovrtţie, analistul poate simţi
\.,\. el Însuşi vinovfl\ic, responsabilill1IC, inadccvare; S;'lU, datorită apărării, poate
\~.! \
\.,- .
, . simţi nevoia de autojustif,care sau de protcst l"" CONTRAl RANSI'lRj,
'1
1. TEIINICĂ 33
Analistul se g~seşte În poziţia celui care cunoaşte "Ia prima mână" expe-
rien\ele pacientului, chiar dac~ sunt Încetoşate de propriile sale distorsiuni
defensive: "În ultimii cincizeci de ani, psihanaliştii şi-au schimbat părerea
asupra propriei mctode. Acum se consideră, În mare măsură, că interpretările,
În loc să privească dinamica intrapsihică a pacientului, trebuie să privească
interacţiunea dintre pacient şi analist, la un nivel intrapsihic" (O'Shaughnessy,
1983, p. 281) [<7 CONTRATRANSFER). Situaţia analitică de transfer şi contra-
transfer este o interacţiune de procese intrapsihice distincte, prin introiecţie şi
proiecţie. În acest sens, analistul are funcţia de a accepta experientele pacientu-
lui, fiind astfel mai mult decât un eu auxiliar (spre deosebire de opinia de mai
sus a lui Strachey, care descrie obiectul proaspăt internalizat, analistul intern,
ca pe un supraeu auxiliar). Această perspectivă a apărut prima oară la Heimann
(1950): "Concep\ia mea este că, În situatia analitică, răspunsul afectiv al
analistului faţă de pacientul său reprezintă unul dintre cele mai importante
instrumente de lucru ... un instrument de cercetare a inconştientului pacientului"
(p. 81). Ea critica tipul de analist care crede că trebuie să r~mână ca de piatră
În fată pacientului său .
. Mintea analistului este un element din mediul pacientului, poate cel mai
semnificativ element: "Înţelegerea [de către analist a] originii anxietăţii va fi
la Început rudimentară, dar perceperea anxietllţii per se trebuie să nu fie rudi-
mentarll. Analistul creează o relaţie terapeutică de lucru străduindu-se să intre
În contact cu anxietatea pacientului, iar nu Iăsându-se copleşit de ea" (Jaques,
1982, p. 503). Mintea pacientului caută ofuncţie de con/it/ere În analistul care,
având anumite experienţe şi lucrând asupra lor cu propria-i minte, reprezintă
r1
<
aspectul important al "situaţiei totale". Deci, mintea analistului, cu capacităţile
\-:, şi slăbiciunile sale, devine În analiză obiectul conţinător crucial care, dacă este
·t introiectat de c~tre pacient în propria-i minte, fonnează un obiect intern ce
funcţionează ca bază a stabilitllţii mentale [<7 CONTINERE]. O interpretare este
mutantă În măsura în care analistul depune efortul psihic de a conţine el insuşi
"
';'~
lt.~
una sau alta dintre figurile arhaice, iar nu de a interpreta rolul acestora"
•
(Elmhirst, 1978).
Contratransfer normal şi anormal. Cea mai clară imagine a conţinerii
proiective şi introiective a experientelor pacientului a fost formulată de Money-
Kyrle (1956) şi Bion (1959). Moncy-Kyrle a dezvoltat teoria lui Straehey. În
timp ce Strachey s-a preocupat de problema introiectării analistului de către
pacient şi a descris modul În care proiecţiile pacientului Îi nlribuie annlistului
aspectelc primitive ale obiectului, Moncy-Kyrle descrie situaţia di!l dou~ puncte
dc vedere intrapsihice-ccl al pacientului şi cel al analistului. Dacă pacientul
proiectează asupra analistului şi apoi îl reintroiectează pe analist aşa defom1at
clim e prin proiecţie, mai există şi situaţia analistului, care introiectează
proiecţia pacientului şi lucrează asupra ei Înainte de a o returna pacientului
pentru o reintroiecţie. În acest proces normal, analistul primeşte ceea ce spune
pacientul şi, sub formă de interpretare, proiectează calm o versiune modificată
a comunicării pacientului. Conversia proiecţiei pacientului, În timpul cât

34 DICTIONARUL I'SlllANl\l.IlU KLI.INIl::Nl::
aceasta se găseşte în interiorul analistului, trebuie să fie, în condiţii normale,
conformă părerii lui Strachey că interpretarea nu-I prezintă pe analist drept nici
unul dintre obiectele arhaice polarizate ("bun" sau "rău"). Money-Kyrle o
numeşte cOl1tratral1s/er ,iu,."w/. Dar nu totul este aşa de simplu. Utilizarea
"anormală" a analistului provine din imperfecţiunea proccsului, o dată cu forţa
crescândă a proiecţi ilor asupra anal istu lu i l <r CONTRI\TRANSFER; LEGARE].
Există situaţii când procesul de introiectare dinspre pacient îi creează
probleme analistului, iar proiecţia înapoi către pacient se blochează. Analistul
poate manifesta o preocupare prelungită pentru un pacient introiectat, un mod
insistent de a gândi despre el după şedinţă etc.; sau stări prelungite de proiec-
~
ţie, în care propriul eu infantil îi este atribuit pacientului, în mod exagerat.
Aceasta necesită ca analistul să recurgă la o muncă interioară care să deblo-
cheze situaţia. De fapt, el trebuie să-şi lămurească ce anume din el este tulburat
de ceea ce proiectează pacientul asupra sa [co- CONTRATRANSFER].
l~ PrecQlI/iiI Klein, ca şi Freud, a obiectat împotriva acestui mod de a utiliza
I
contratransferul, deoarece îi poate permite analistului să-şi proiecteze defensiv
orice sentiment asupra pacientului, părând astfel că "blamează" pacientul pentru
~
că "imi atribui sentimentele tale". Această greşeală e important de reţinut
(Fincll, 1986). Sentimentele analistului reprezintă doar o călăuză spre cele ale
pacientului. Dificultatea pe care trebuie că o are analistul în a-şi delimita
propria investire. inconştientă in cadrul analitic necesită ca el să-şi verifice
-
sentimentele, folosind detaliile din asociaţiile pacientului pentru a-şi Înţelege
propria experienţă cu pacientul.
Într-o acecaşi tendinţă, e posibil ca analistul s[\ aibă intervenţii asemănătoa­
~ re cu intcrpretările, dar într-o manicră I1lccanicistă: "ei corclează tot ce li se
prczintă cu transferul, într-un Illocl vag, cum ar fi 'Acum simţiti asta pentru
mine' sau 'Aculll îmi faceţi asta' sau repetă papagaliccştc cuvintele pacicntului
şi le leagă de şedinţă. Cred că acest gen ue interpretare stereotip, care ar trebui
să fie o interprctare a situaţiei aici-şi-acum, transformă valoroasa contribuţie
a lui Strachey-interpretarea mutati"ă-în ceva absurd" (Rosenfeld, 1972, p.
457). Pacientul resimte această formă mecanică dc a intcrpreta ca pe o apărare
a analistului împotriva lui şi a anxietăţii pe care o proiectează.
Tehnica kleiniallă contemporană. Astăzi, tehnica kleiniană pune accent pe:
(1) situaţia imediată, aici-şi-acum; (II) totalitatea aspectelor din cadru; (III)
importanţa înţelegerii conţinutului anxietrl\ii; (IV) consecinţa interpretării
anxietăţii în dauna interpretării exclusiva apărărilor (aşa-numita interpretare
de profunzime).
Aceste principii fundamentale provin din analiza copilului şi au fost confir-
mate de analiza schizofrenilor, În anii '40 şi '50. La acea vreme, realizarea
impOl1an\ei clivajului şi identiflciirii rroiective a avut o influenţă teoretică
semnificativă asupra practicii, intensiflcilllu utilizarea directă şi extinsă a
cuvintelor ce uenotă obiecte parţiale (sân, pcnis, sl'iirc etc.).
În ultimele uouă decenii, pe baza Înţelegerii identiflcării proicctive şi a
transpunerii în act in transfcr, atenţia s-a mutat pe modul in care aceste procese
ti.
'1
, •
1. TEIINICÂ 35
.J I
din cadrul analitic sunt folosite de pacient ca apărare Împotriva sentimentelor
de dependenlă şi invidie, aici-şi-acum (Spillius, 1983): "Treptat, deşi destul de
J
inegal, În ... anii '60 şi '70 ... au apărut patru tenuin\e: (1) Destructivitatea a ,-)~ 1
Început să fie interpretată În mod mai echilibrat; (2) Tendinţa ca folosirea
imediată a limbajului de obiect paqial să fie înlocuită de o abordare mai , I
grauuală a expresiilor corporale ale fantasmelor inconştiente; (3) Conceptul de
identificare proiectivă a început să fie utilizat mai direct în analiza transfe- Il
rului; (4) Ca urmare a celei de-a treia tendinţe, a crescut accentul pus pe
transpunerea În act În transfer şi pe presiunea exercitată asupra analistului de
a intra în joc" (p. 325).
11-j
Tehnică clasică şi tehnică kleiniană. Interesul lui Klein pentru anxietate a
determinat-o să facă interpretări ce descriau situaţia de anxietate timpurie fer
li
8. SITUATII DE ANXIETArE TIMPURII] şi care erau deci profunde, În sensul că
Încercau să atingă anxietatea ascunsă de către apărări. Prin contrast, tehnica
clasică, aşa cum s-a dezvoltat ea În Viena, era destul de diferită. Aici, tehnica
se axa pe: identificarea impulsuri lor aşa cum apăreau ele În preconştient, ca
J~
derivate ale pulsiunilor din inconştient; identificarea pentru pacient a impul-
sului imediat-aproape de suprafală---<:are luptă să transpară; şi interpretarea I
ultimei apărări ce-I Împieuică să pătrunuă în conştiinţă. Astfel, analiştii clasici,
Înfălişând uerivatele pulsionale cele mai aproape de suprafaţă, ual' care Încă nu J
sunt conştientizate, credeau că menţin o cooperare bazată pe un transfer pozitiv
(numit mai târziu alianţă terapeutică [Zetzel, 1956]); şi că previn un transfer
il
negativ dăunător, ce poate fi stârnit prin provocarea apărărilor dincolo de un
anumit nivel minim controlabil (vezi Fenichel, 1941). Metoda clasică a inter-
pretării, pornind de la suprafaţă şi ueplasându-se precaut, sistematic spre
straturile tot mai profunue ale minţii, se bazează pe abordarea "fiziologică" de
către Freuu a energiei mcntale [e...· 1.11111)0; MODEL ECONOMIC]. Pentru un
~
rczumat clar al divcrgcnlei dintre cele două tehnici, vezi Payne (1946).
1:'
:;1 DISPUTA CU ANNA FREUD. În 1926, Anna Freud a tinut la Viena o serie de
conferinte despre experienţa sa în analiza copiilor. Nucleul conferinţelor ei
consta în critica activităţii lui Klein şi a tehnicii sale prin joc (Arma Freud,
1927). Deşi aceste critici au fost ll1ai târziu oarecum imblânzite, ele au stat la
baza prăpastiei adânci dintre tehnica descrisă în acest articol şi tehnica clasică
auoptută de şcoala psihanalitică cunoscută sub numele de psihologia eului [(8"'
I'SIIIOI.OGIA llJLUI).
in 1927, la un an de la prelegerile Annei Freud, În cadrul celui de AI X-lea
Congres de Psihanaliză de la Innsbruck, a avut loc un simpozion la care Anna
Freud a prezentat un scurt rezumat al conferinţelor sale, iar Klein (1927) o
combatere completă a criticilor primei.
Critica anterioara a Annei Freud. Anna Freud a făcut un număr de critici
specifice, exprimate Într-un limbaj intransigent. Acestea vehiculau iueea că
Mclanie Klein greşea serios În baza teoretică (J uCll1ersului ci. Aceste critici pot
 1

f~ 36 UIt.: IIUNAIZlJL I'SlllANAUlU KLUNII::NI:

1. TUINICĂ 37
u

!~
fi grupate sub mai multe titluri: (1) faza de pregătire; (II) situaţia analitică transferul negativ vom obţine, întocmai ca la adulţi, o ampliAcare a transferului ~
Il
schimbată; (III) transferul copiilor; (IV) jocul şi asociaţia liberă.
pozitiv, ceea ce, în concordanţă cu ambivalenţa din copilărie, va fi repede
t':fi
:;(:
(o) Faza de pregălire. Anna Freud a început prin a atrage atenţia că un urmat de o reapariţie a celui negativ" (p. 137).
f I~
copil nu vine la analiză din propria-i dorinţă, ci datorită altor persoane-din
Neîndurătoare, ea a demonstrat că Anna Freud aborda transferul negativ

t
familie, şcoaIă-, care suferă din cauza simptomelor lui. La început, copilul nu într-o manieră inconsistentă. "În plus, după câte înţeleg din cartea ei ... [Anna
înţelege la ce foloseşte analiza, iar analistul trebuie să trezească interesul
Freud] încearcă prin toate mijloacele să producă un transfer pozitiv, pentru a
copilului, arătându-i că-i poate fi util într-o fonnă sau alta, ca aliat. Ea a pledat
Îndeplini condiţia pe care o consideră necesară muncii sale, şi anume de a ataşa

It
\;
pentru o "fază de pregătire" care să-I apropie pe copil de analist, printr-un
ataşament afectiv. Aceasta contrazicea opinia lui Klein despre importanţa
pennanentizării strategiei psihanalitice fundamentale de interpretare a
inconşt ientu lui.
copilul de propria ei personalitate..." (p. 136). "Mai avem încă o amlă exce-
lentă şi verificată pe care o folosim aici într-o manieră analoagă cu analiza
adulţilor... [transferul pozitiv] îl interprelăm" (p. 137). Klein a pretins că
metoda Annei Freud nu era analitică şi a continuat, aducându-i acuzaţia Anală:
(b) Silualie anatil ică schimbată. Anna Freud (1927) credea că anal istu 1 nu "Exemplele date de Anna Freud nu înfălişează analizarea complexului lui
., se mai poate arăta copilului ca o figură neclară; dacă acest copil începe să dez- CEdip" (p. 132). Deoarece complexul CEdip constituie nucleul teoriei şi practicii
It.·
'. volte o legătură afectivă, analistul e o personalitate în toate drepturile sale; el
"combină deci, în persoana sa, două funcţii dificile şi diametral opuse: trebuie
psihanalitice, Klein pretindea că tehnica Annei Freud nu poate 11 clasată drept
psihanaliză. Klein a fost provocată să dea această ripostă dură de faptul că
,rl~'
să analizeze şi să educe" (p. 49). De vreme ce practica obişnuită din acea
Anna Freud se pretindea a fi mai ortodoxă în demersul său teoretic.
vreme era ca anal istu I să se arate ca un ecran opac, cu scopul de a nu interfera Pe scurt, opinia lui Klein asupra demersului Annei Freud poate fi grupată

1~
în dezvoltarea transferului pacientului, se părea că în analiza unui copil nu se sub umlătoarele titluri: 1.
poate dezvolta un transfer propriu-zis; prin urmare, nu se putea continua cu o (a) Faza de pregătire. Klein susţinea că un copil nu are nevoie să fie îndu- ~
".
tehnică analitică clasică de interpretare a rezistenţelor de transfer.
plecat sau convins, căci el va Înţelege imediat (inconştient) beneAciile analizei
(c) Tr-ansferul la copii. Conform teoriei din acea vreme privind transferul, din prima interpretare. Ea a arătat că motivaţia pacientului este dată de senti-
Il! copilul se află Încă În grija obiectelor sale originare (tată sau mamă), iar când
mai are Încă aceste obiecte originare, el nu va transfera afectele şi impulsurile
mentul său inconştient că este înţeles.
(b) Situaţia anufitică schimbatu. Klein (1927) a dat exemple clinice deta-
i[ din această rela\ie pentru a realiza "o nouă ediţie" cu analistul. Pentru a dez-
volta un transfer, copilul trebuie luat de acasă şi trimis la un cămin. De
",)'." liate încercând să demonstreze că nu este necesară schimbarea cadrului bazat
l'
pe interpretarea inconştientului. Interpretarea transferului negativ (sentimente

(t exemplu, o asemenea măsură este aplicată efectiv de către Şcoala Ortogenică

din Chicago, înfiin\ată de Bellelheim pentru copiii cu autism sever (Bettelheim,
1975; Sanders, 1985).
i~.~
rY~!
'.\0
ostile) in timpul manifestării acestuia are rezultate cu totul uimitoare, care îi
pennit copilului să apeleze imediat la analist. Ea a afirmat neîncetat că nu este
nevoie ca situaţia analitică interpretati vă să Ae schimbată cu una care include

I~
(d) Jocul şi asociaţia tihcui. Ânna Freud a criticat în special părerea lui
Klcin eri jocul copilului ecl1iv,l\eazrl cu asociaţia liberă a adultului. Copilul nu
se jO<ICl\ in acest scor. Ea considcra <lstfel cllmetoda de interpretare a lui Klein
era sălbatidl, deoal'ece lipseau asociaţiile care puteau confirma semnificaţiile
." jocului. in 1937, Waelder încă mai critica tehnica lui Klein şi-i considera
1 descoperirile ca rezultând dintr-o tehnică eronată, critică repetată mai recent de
J"
învăţarea sau obţinerea unei atitudini pozitive din partea pacientului prin
înduplecarea lui.
(e) Tramferul la copii. Deasemenea, Klein a adus exemple clinice în care
analistul şi jucăriile reprezintă părintii sau se raportează la ei în mod special.
Evidenţa faptului că tot timpul sunt reprezentate în acest fel obiectele originare
[<7" OBIECT PARŢIAL] a detenninat-o, în cele din urmă, să le recunoască drept

IL către Greenson (J 974).

H,iposta lui Klcin. Klein (1927) a combătut exhaustiv toate aceste critici.
În rclul îll care îşi prezintfl dovaua împotriva Annei Freud există o notă de ne-
rflbu,lre şi S<lre,1Sn1: "Experienţa mi-el confirmat convingerea că anxietatea se
diminueazrl imeuielt dacă în\eleg această aversiune ca anxietate şi ca transfer
negativ. inlerpretând-o ca atare, în conexiune cu materialul pc care îl produce
copilul În acest timp şi apoi relaţionând-o cu obiectul iniţial-mama. Respectiva
diminuare se manifestă mai Întâi sub fomla unui transfer mai rozitiv şi, simul-
tan. a unei m<li mClri vioiciuni În joc.,," (p. 136). "Solu\ionânu o parte din
obiecte interne, extemalizate în mod constant asupra obiectelor externe,
inclusiv asupra părinţilor reali. 1;7 practică, oricare ar A teoria, rezolvarea con-
flictelor ţinând de transferul analitic are drept rezultat o relaţie mai bună cu
părinlii. Nu există, aşa cum presupunea Arma Freud, un connict între analiză
şi familie. Kleill era de acord ca alwlistul care face în aşa fel încât să stabi-
lească o relaţie specială cu copilul nu poate produce un transfer. Ea şi alţi I1
analişti englezi comentau între ei că există ceva contradictoriu în devierea I
Annei Freud de la tehnica clasică, urmată de nemulţumirea sa că nu poate 1
utiliza interpretările de transfer.
(il) Joc şi u.\uciulie liberu. Klein a negClt că ar A făcut interpretări sălbatice I/.
~
'
"
,
38 DIClION/\ IUJI. I'SIII/\N/\ I.I/LI K I.LlN II:NI:
ale semnificnţiei simbolurilor din joc, susţinând ca ea a primit Întotdeauna
dovada Icgăturii dintre figurile jocului şi obiectul originnr Înnintc de intcrprctn-
rc, deşi, frecvcnt În lucl·ariic sale, ea nu prezenta legaturile efcctive apărute in
şedinţe. Natura puternic critică a acestui schimb de rcplici a polarizat opiniile
aparţinând celor două puncte de vcdere, consolidând opiniile fiecărei părţi.
Tehnica ulterioară a Annei Freud. Prelegerile Annei Freud din 1926 nu
au fost publicate În Marea Britanie până În 1946, fapt ce a produs o oarecare
amărăciune şi suspiciunea ca englezii Îi boicotează pe vienezi. Dar până să-şi
publice lucrările, tehnica Annei Freud se schimbase intrucâtva-şi În direcţia
celei a lui Klein. Ea a comentat acest lucru În prefaţa ediţiei engleze a cărţii,
iar Klein l-a remarcat, triumfătoare, Într-o ediţie de mai târziu (1948) a
propriei lucrări din 1927. Geleerd (1963) a confim1at şi ea că "faza de prega-
tire" nu mai era cerută şi că o mare parte din rolul educativ nu mai era consi-
derată necesară. Ea a apreciat că multe din criticile aduse de Klein Annei
Freud "sunt astăzi val ide: man ipu larea pregătitoare a copi lu lu i pentru analiză,
propusa atunci de Anna Freud, este depăşită. I-a luat locul o analiză sistema-
tică a apărărilor şi arcctelor" (p. 496).
Niveluri şi profunzime. Totuşi Geleerd a fost foarte critică la adresa
metodei de interpretare a lui Klein, în care diferitele niveluri erau mereu
amcstecate sau alese, se pare, la Întâmplare-În vreme ce În tehnica clasică
nivelul pulsiunii active (orale, anale sau genitale) trcbuia identificat În mod
precis [~ LJUIDO].
Deşi efortul iniţial al lui Klein a constat În a clarifica, pornind de la nume-
roase dovezi clinice, că fazele libidoului (nivelurile oral, anal sau genital) nu
sunt în realitate clar delimitate, preocuparea pentru nivelul interprelării a rămas
constantă [e;- 4. COMPLEXUL CEDIP]. Greenson (1974) a criticat puternic faptul
că, deşi tehnica kleiniană se părea că abandonase cu totul tehnica clasică,
kleinienii (de pildă, Rosenfcld, 1965) afirmau că schizofrenii pot fi analizaţi
făril a mol.1ifica tehnica clasică. Aceeaşi critică apărea repetat În lucrările lui
Kernberg (dc exemrlu, În 1969, 1980). Ei s-au arătat aspri şi la adresa
i interprctarilor consideratc profundc, deoarece cxistă pcricolul ca pacientul să
! le resimtă ca intruziune. Nu c de mirare, susţin ei, că kleinienii descoperă
I
destul de des o anxielate perseculorie la pacienţii lor-interpretările lor o
,i provoacăI În replică, Rosenfeld (1987) a Încercat să delimiteze, În cadrul
1 l3cttclhcill1, U. (1975), !lollle for Ihe !learl, Lonuon. Tharnes and f1udson.
datelor clinicc, ocaziile În care pacientul este lezat printr-o interpretare in-
corcctă, dc acclc rcnC\ii paranoide carc derivă din alte surse, EI a mai subliniat
că o interpretare "profundă", corectă a sentimentelor paranoide poate produce
Ii o mare uşurare.
I Ilrcnillan I'ick, 1. (19!l5), Wurking lhruugh in lhc counlcr-transfercnce, 1111. J I'sycho-
Natura jocului. Deoarece Anna Freud rcspingea presupunerea lui Klein că
,
II jocul şi asocialia liberă sunt echivalcntc, Klein a început să manifeste un
I intel'es pe termen lung pentru natura simbolizării. Ea CI fost mereu preocupată
... \\
1. TU INICA
de importan!a externalizilrii ca simbolizare a conţinutului fantasmelor de anxie-
39 '\
-1
tate şi ca formă de recurgere lu noi obiecte [(jt. FORMARE OE SIMUOL]. Analiştii
vienczi, susţinatori ai Annei Freud, considerau jocul ca fiind, dimpotrivă, o
activitate cevu mai inocentă; totuşi Waelder (1939), urmându-I pe Freud 1-
l~
(1920), considera că jocul este o repetiţic În care o situatie sau un incident
dureros este mereu pus În act, cu scopul Împăcării cu trauma; situatia de
anxietate este controlată prin schimbarea rolurilor, astfel Încât subiectul nu mai
este pasiv, ci joacă un rol activ. Mai târziu, Anna Freud (1936) a adoptat
termenul "identificare cu agresorul" [cr 13. IDENTIFICARE PROIEC1WĂ]. Astfel, \
~~
jocul are scopul de a preschimba deznodământul dureros Într-unul plăcul.
Diferen!a fundamentală este aceea că pentru Klein externalizarea fantasmei este
o manevră defensivă, În timp ce În psihanaliza clasică fantasma este folosită
pentru perlaborarea traumei [<7" APĂRARE I'SlllICĂ]. ITFI
~liJ
CONCLUZII. Datorită temperamentului său, ori de câte ori era atacată, Klein
Îşi apăra opiniile recurgând mai mult la observaţiile ei clinice decât angajân-
du-se În c1arificări teoretice. Îi veneau În ajutor perspicacitatea sa nativă de
observator clinic şi forta tehnicii suie de lucru cu copiii, pe care o descoperise
li I
printr-o Întâmplare fericită. Tehnica sa Îi era de un imens folos În susţinerea 1 :
opiniilor, dar reprezenta şi o povară, ţinând cont că aparţinea unei Începătoare
care aborda un domeniu cu totul nou. Aceasta a determinat-o, inevitabil, să
;1
Înfrunte părerile multora dintre superiorii săi. Klein nu s-a sfiit niciodată să
aibă o părere proprie, iar acest lucru i-a adus, de-a lungu I carierei profesionale,
multe insulte, amărăciune şi suferinţă, ca şi colegilor cu care a lucrat (Gross- '1 I
kurth, 1986). Între scrierile Annei Freud şi cele ale Melaniei Klein există o 1
,l~.
diferenţă remarcabilă. Prima a abordat lucrul cu copiii pe baza teoriei dezvol- , I
tării copilului, În vigoare la acea vreme, În timp ce Klein, Într-un mod mai
,
.i:. simplu, observa situatiile clinice şi efectul interpretărilor sale.
FOrja originalei tehnici a lui Klein pentru psihanaliza cu copii, a dat avânt
, tuturor dezvoltărilor ulterioare din teoria şi tehnica sa pentru psihanaliza cu
,,\:1
ti..
1h' adulţii. Scrierile kleiniene continuă să sublinieze aspectul clinic; foarte puţine
'ii,
publicaţii sunt lipsite de prezentări de caz detaliate, care să le dea substanţă.
:iii;
't
~" Abraham. K. (1919), /\ Jlarticular fonn of neurolic rcsistance aga insI the psycho-
analylic I1lclhou. in: Abraham, K., Selecled Papers OII Psycho-Allalysis, Lonuon,
Ilogarlh I'rcss. 1927. pp. 303-311.
~. l3ion, W. (1959). Alacuri Împolriva Icg~lllrii. În: Il ion, W. IZ., Gâllduri secullde. trad.
:~:.
uc C. Ilujdci ~i F. V. VI~dcscu, 13inghamton. Lu. S, Frcud, 1993, pp. 199-217.
- - (1962), I.eurnillg frolll LXţJeriellce, I.onuon, Iicincrnann.
l3rcnman, E.( I()!l5), Crucii)' anu 1H1lTow-minucuncss, 1111. J I'sycho-Allal., 66,273-281,
;/lIal., 66, 157-166.
ElIllhirsl-lsailcs. S. (1 ()7H). Time and thc pre-vcrhal transfercnce, 1111. J hycho-/fl1ul..
., r
40 DICTIONAIWL PSIIIANAUZEJ KLEfNl ENE
5lJ, 173-Il)U
I~tchcg()ycn, II. (1 n3), I:iny ycars artcr thc lllutativc inlerprclation, Inl. J. Psycho-
III/al., ()4, 445-459.
Fcnichcl, O. ( 1<;41), Ilie Psycho-Analylic l'heory ollhe Nellroses, New York, Norton,
j:incll. J. (1 ne»), Thc I11crils anu problcl11s with thc conccpt of projectivc iucnliflcation,
I'S)'cllOwwl. Nev., 73, 1U3-120.
Frcud. A. (1')27) Ilie I'sycho-Analylic 7i'ealmenl olChilJren, edilie englezi'l publicată
in IlJ-16, I.undon, Illlago,
- - ( I<;3(»), riie Lgo alili Ilie /I,fec!wnisms olDelence, London, Ilogarth Press.
Frcuu. S. (llJUlJ), Analysis 01" a phubia in a flvc-ycar-old boy, SE, X, pp. 1-149. [/lticlli
!la!lS. Alloli:a lobiei 1/I1l1i văial de cinci alli, trud. de It Matei, 13ueurqti, Ed.
'·Jurnalul Literar", 1995.J
- - (1911), I'sycho-anulylic notes on an autobiographical account of a case of
paranoia. SL, XII, pp. 1-82.
- - (1914), On narcissislll, SE, XIV, pp. 67-102.
- - (1916), Some characlcrs met with in psycho-analytic work: 111. Criminals from
a scnse ul" guilt, SE, XIV, pp. 332-333.
- - (llJ IlJ), Lines of advunce in psycho-analytic therapy, SE. XVII, pp. 157-168.
- - (1920), 13eyollll Ilie Pleasllre PrincljJle, SE, XVIII, pp. 1-64, [Dincolo de
pril/CljJilil plăcerii, trad. de G. Purdea şi V. D. Zamflrcscu, 13ucurqli, Ed.
"Jurnalul Litcrar", 1992, pp. 13-94.J
- - (1926), Inlllbilions. S)'mploms and Amiely, SE, XX, pp. 77-175.
C;cdo. J. (1 ')XO), COI/cellillai Isslles il/ I'sycho-Anolysis, New York, Analylic Press.
GclccrLi, 1·:. It (1<)(>3), Evalualiun 01" Mclallie Klcin '5 Narl'alive oi a C/ll/d Analysis,
I 11/1. J. l'sycho-i1nal., 44, 4lJ3-506.
Cireenson, R. (1974), Transferenee: Freud or Klein?, Inl. J. Psycho-Anal., 55, 37-48.
1 Grosskunh, 1'. (1986), Melanie Klein: !fer World and her 1V0rk, London, Hodder &
I Sloughtun, London. [Melanie Klein: LlImea şi opera ei, trad. de L. COlri'lu, in
II pregătire la ELI. S. Freud, .1
Heimann, r (1950), On eounler-transference, Inl. J. Psycho-Anal., 31,81-84.
1, Ilofrer, W. (1945), Ps)'cho-analylie educalion, Psychoanal. SllIdy Child, 1, 293-307.
Ilug-llellmuth, II. (1921), On lhe tcchnique of child analysis, 1111. J. Psycho-Anal., 2,
I 287-305
ISililCS, S. (193<)), Crilcria for interpretat ion, Inl. J. Psycho-Anal., 20, 148-160.
JilLjUCS. 1:. (19l)2), I~eyicw 01" 7he Work oil/arllla Segal, 11/1. J. Psycho-Allal., 63,
\ 5U2-S04
Joseph. LI. (1lJ75), Th..: patienl \\'ho is dinicull 10 reach, in: Giovacchini, P (Ed.),
7iIClics oua 7echl/il/ilCS In Psycho-Allulylic 7'herapy, New Yurk, Jason Aronson,
'«li. 2, pp. 205-216.
- - (1985). Transkrencc: The total situat ion, 1111. J. Psycho-Anal., 66,447-454.
Kcrnhcrg, (). (1 %'J). 1\ cunlributillil to the ..:go-psychology crilique of th..: Kleinian
,choul. 1111 J l'sycllU-/lllal., 5U, 317-333.
- - (Il)Wl. IlIlemal lIi)r1J am] EXlemal Reailly, New York, Jason Aronson.
L~, Klcin. 1\ 1 (1 nUl. \JCLYllltar..:a unui cupil, SrvIf..:., 1. pp. 1·-17
~
)t
'{ţl
:~ "
''1
1"
L TEHNICĂ 41
Klein, M. (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130.
- - (1927), Simpozion pc tcma analizei copiilor, SMK, 1, pp. 131-159,
- - (1932), /'sihalloliza copiilor, SMK, III.
- - (1943), Psycho-analylic technique, lucrare prezcntati'l in faţa Comitetului de
Pr..:gătire, Institutul de Psihanaliză, LonLira (nepublicUli'l). [Vezi King & Steiner
(ELis.), 7he FrcileI-l\leill COlllroversies 19./1-19-15.J
- - (195U), Despre criteriile tennini'lrii unei psihanalize, SMK, III.
- - (1952), Originile transferului, SMK, III.
- - (1955), Tchnica psihanalitică a jocului: Istoric şi semnificaţie, SMK, III.
Money-Kyrle, R, (llJ56), Normal counter-transfl:rencc 'Ind some of its devialions, /111.
J. I'sycho-Allal., 37,360-369; relipăril in: rhe Collecled Papers olRoger Money-
f:yrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 330-342.
O'Shaughncssy, E. (1981), A clinical sludy of a defence organization. /111. 1. Psycho-
AIIa/., 62, 359-369.
- - (1983), On worLis and working through, /nl. J. Psycho-Anal., 64, 28 I-289.
Payne, S. (1946), The theory and praclice of psycho-analytical lechniques, /111. J.
Psycho-Aua/., 27, 12-19.
Pelot, J-M. (1979), Melonie Kleill: Premieres decouverles el premier sysleme, [Melanie
Klein, volum dublu, trad. de N. Ivaneiu, 8inglWIl110n & Cluj, Ed. S. Freud, in
curs de aparilie.]
Ptlsler, O. (1922), Psycho-Analysis in Ihe Service 01 Ed/lcalion, London, George Allen
& Unwin.
Reisenberg-Malcoll11, R. (1981), Teclinical prohlell1s in the analysis of a pseudo-
cOll1pliant patient, Inl. J. /'sycho-Allul., 62, 477-4l)4.
Riviere, J. (1952), General introduction, in: Klein, M., lIeimann, r, Riviere, J. (Eds.),
~:'
Developmellis ill Psycho-Allalysis, London, Ilogarth I'ress, pp. 1-36.
Rosenfeld, II. (1947), Analysis 01" a schizophrenic state with depersonalization, /nl. J.
1';; Psycho-Anal., 28, 130-139; republicat in: Rosenfeld, II., Psycholic Siales, London,
~,
~\
llogarth Press, 1965, pp. 13-33.
- - (1965), Psycholic Siales, London, Hogarth Press.
1~6' - - (1972), A critical appreciation of James Strachey's paper an the nature of the
therapeutic action of psycho-analysis, 1111. J. Psycho-Allal, 53, 455-46 L
- - (1987), Impasse alld IlIlerprelalioll, London, Ilogarth Press,
SanLl..:rs, J. (1985), Thc Sonia Shanklllan Orthogenic School, Inl. J. Therape/llic Com-
1IIIIiIIIit's. G. 1X1-189.
Scari, M (1929), The lIiglil to renlity. Inl. J. I'sycho-i1l1al., IU, 280-291.
Scgal, Il. (1972), Thc role ofehild anillysis in the general psycho-analytic training, /nl.
J. I'sycho-Allal., 53, 157-161.
- - (1975), A psycho-analytic approach to the Ireatmenl of schizophrenia, in: Lader, "
M. (Eli.), S/lulies /II Sch izoflhre II ia, AshforLl, IlcaLlley 13rothcrs, pp. 94-97,
Spillius, E. (1983), SOllle uevelllplllents rrolll thc \\'llrk 01" Mclanie Klein, 1/11. J.
Psyeho-Allal, 64,321-332.
Strachey, J. (llJ34), I'hc nature of the therapeutic action of psychoanalysis, /nl. J.
I'syeho-,lllul, 15, 127-15\1; repuhlicat (1969) in: 1111. J. /'J)'ChO-i1I1U/., 40, 275-
 r1 I

47 \)IC IIONAIWL PSIlIANAUZEI KLEINIENE IJ

~.~
292.
Slr<lchcy. J. (1937), The theor)' of thc thcrapeutic results of psycho-analysis, Inl. J
IJ
1
1.
l' r:~
PSYChO-/IIII1I., 18, 139-145.
, r1'1
Waelder, R. (1933). The psycho-analytic lheory of play, Psychoallal. Q" 2, 208-224.
__ (1937), The problem of lhe genesis of psychical conllicl in earliesl infancy, 1111.
2. Fan tasmă inconştien tă Definilie. Fan~asmele inconştiente
J Psycho-/lllul., 17,406-473.
stau la baza oricăruI proces mental
şi insolesc intreaga activitate mentală. Ele constituie reprezentările mentale ale
-\ I!
Winnicot!, D W (1971), Playillg and Realily, London, Tavistock. acelor fenomene somatice care includ pulsiunile şi sunt senzaţii fizice interpretate
I\
ZeiLel, E. (1956). Cum:nl concqJls of lransference. 1111. J Psycho-Anal., 37.369- ca fiind relalii cu obiectele ce au produs aceste senzalii. Avându-şi originea in bio- [
~ ..
37(, logic, fantasmele inconştientc sunt transformate in două moduri; (1) prin modifi-
~i
~
r.
carea produSă de dezvoltarea organelor de percepere la distanlă a realităţii externe;
(II) prin pătrunderea din lumea originară a corpului in lumea simbolică a culturii.
~.
~.
·.li;
Fantasmele pot fi elaborate in scopul diminuării stărilor mentale interne, fie prin
'rl~
manipularea corpului şi a senzaliilor lui (fantasmc masturbatorii), fie prin fanlas-

l'J:
~ţ
i~
\'I mare directă. Fantasma este expresia mentală a mişcărilor pulsionale şi, totodată,
f a mecanismelor dc apărare Împotriva lor.
!.I~
•.
.. ~~
"'i Cronologic
'X 1920-Fantasmă conştientă şi curiozitate sexuală (Melanie Klein, Dezvoltarea
;~
Il/lIIi copil, 1921).

,,~ 1921-Fantasme pregcnitale (Melanie Klein, Rolul şcolii in dezvollarea libidi-

nală a copilului, 1923).
\i~. I92S-Fantasme masturbatorii (Melanie Klein, O conlribu{ie la psihogeneza
.\'I~ ticurilar, 1925).
;Vt
1948-Pulsiune şi fantasmă (Susan Isaacs, Nall/ra şi funC/ia fanlasll/ei, 1948).
;~
..~~
:{
Încă de la Începutul activitălii sale, Klein a prezentat ideea fantasmei ca
.1: activitate inconştientă. Fiind interesată de conţinutul anxietălii, În mou inevita-

.JJ~'
',~
bil ea a pus În centru f<lnt<lsma. Jmportanla fantasmei În gândirea lui Klein a
fost Întărită de doi factori:
r
(1) Extraordinara înclinaţie a copiilor pentru producerea fantasmelor în
,~~
.\

timpul jocului şi în special preocuparea lor neliniştită de a construi teorii

·'r

.':./
(~
,.~~
sexuale privind relaţiile dintre propriile lor organe şi părinţii lor [<.7" 3.
AGRESIVITAlE]. Klein a fost impresionată de această formă ue gândire n<Jrativă
;',

~~
~~t. despre obiecte şi a pus la îndoială teoria narcisismului primar. Abraham (1921)
şi Ferenczi (1921) descoperi seră ambii simptomul psihologic al ticului ca fiind
,\1::

o dov<Jdă clinică a narcisismului primar. În cazul ticului, activitatea motorie era

o simplă descărcare de energie psihică. Klein (1925) a tinut să arate că,
dimpotrivă, chiar în cazul acestui prototip de impuls fără obiect, existau
fantasme profunde în zona inconştientă a minţii copiilor [<7" NARCISISM].
i (2) Efectele puternice pe care le producea interpretarea asupra fantasmelor
[<7 1. TEIINICĂ]. Klein a fost tulburată de nivelul producţiei fantasmatice după
! pierderea inhibiţiei, dar era suficient de perspicace să realizeze că eliberarea de
fantasme şi relaxarea (inând de o atitudine pozitivă fală de analist reprezentau
indicatori terapeutici esenţiali şi semne importante ale unei funC\ionări mentale
L.
i \

t:··.~ :I
'~!
!
44 DICTIONARUL l'SIIIANAUZI.1 KI.E1NllNL
sănătoase. Accastă importanţă clinică fundamentală a fantasmei incon~tiente a
rămas neschimbată În întreaga gândire kleiniană.
În În\elegerea importanţei sale teoretice au existat totuşi mai mul\i paşi: (1)
activitatea fantasmatici'l În fazele pregenitale şi, in fapt, începând cu naşterea;
(II) fantasma ca reprezentarea mentală a pulsiunilor; (III) fantasma inconştientă
şi apărările; (IV) delimitarea de teoria clasică a lui Freud privind fantasma
(fantasmă şi realitate); (v) rolul fantasmei inconştiente în dezvoltare.
1. ,\CTIVIL\TE F,\NT,\SI\\..\TIC\ T1I\II'IIIUE. În sprijinul lucrării lui Freud
(1914) asupm narcisismului, atât Abraham (1921) cât şi Ferenczi (1921) au
descris cazuri psihanalitice de ticuri În care descărcare a Illotorie nu era legată
de nici un obiect sexual. Aşadar, ticul era un simplu substitut al masturbării.
Impulsurile libidinale sunt pur şi simplu descărcate şi satisfăcute. S-a confir-
mat noţiunea de fază a narcisislllului sau a autoerotismului primar, În care nu
există nici o relalie cu obiectelc ca atare.
Bogata producţie fantasmatică stârnită de noua tehnică prin joc a impresio-
nat-o pe Klein prin accastă formă narotivă de gândire despre obiecte şi a
determinat-o să pună sub semnul întrebării teoria narcisismului primar. Ea a
arătat că până şi in cazul ticului, prototipul aparent al impulsului fără obiect,
in zona inconştientă a minlii copiilor cxistau fantasme profunde (Klein, 1925).
Ea a descoperit că poate interpreta activitatea fantasmatică reprezentată simbo-
lic prin tic: fantasme în care subiectul face ceva cu obiectele sau În care este
pasiv şi se face ceva cu el. Aceste fantasme care Însoţesc activitatea involun-
tară a ticului au fost descrise ca fantasme masturbatorii (tr fANTASME
MASTlJlU1ATORII] şi sunt illconşlienle, deşi termenul de "fantasmă inconştientă"
parc aproape o contradicţie. Asemcnea fantasme (desemnate În literatura de
limbă engleză prin ortografierca mai curând cu "ph" dccât cu "r') sunt puse
În evidenţă prin dcrivate de un tip sau altul, exact ca şi inconştientul Însuşi. Ele
sunt oblinute prin inferenţă, pc baza datelor clinice.
FOllla.l'l11e pregel1ila/e. La această convingere se adaugă faptul că acei copii
pe care ii analiza Klein aveau fantasme orale şi anale legate de contactul
sexual. Asemenea fantasmc prcgenitale nu puteau f1 explicatc prin tcoria narci-
sismului primar a lui Freud, conform căreia, până la faza genitală, nu există
obiecte adevărate. Asemenea fantasme, care exprimă impulsuri înspăimântător
de sadice, cu origine pregcnitală, constituie o dovadă Împotriva narcisismului
primar.
Il. PULSIUNE. ŞI FANTASI\IĂ INCONŞTIENTA. Din partea grupului kleinian
din 1943, Isaacs a formulat mai clar conccptUI de fantasmă inconştientă, Într-o
\ul:rare ucstinată să cristalizeze controversele dintre opiniile lui Klein şi cele
ak psihanalişlilor clasici din Vicna. Ea a declarat drept nucleu al lucrării sale:
'Tantasma reprezintă con\inutul primar al proceselor mentale inconştiente"
(Isaacs, 1948, p. 82). Aceasta este o idee cuprinzătoare: orice activitate psihică
se baLc'lzi\ pe rela\iilc fanlasmatice cu obiectele, inclusiv activitatea de pcrcep-
r 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 45
ţie, fantasmată ca o Încorporare concretă prin aparatul perceptual, şi gândurile
ca obiecte [,p- IlIUNJ. fantasma Înconştientă, fiind reprezentarea mentală a
mişcărilor pulsionale, este fenomenul psihic cel mai apropiat de natura biolo-
gică a omului.
Fanlasl11e primare. Fantasmele Înnăscute, derivate pulsionale, sunt funda-
mental inconştiente. Ele cuprind informalii Înnăscute despre sfârc şi gură, utile
bebeluşului pentru supt. Isaacs întâmpină o obiecţie comună: "S-a sugerat
uneori că fantasme inconştiente cum este cea de 'a rupe În bucăţi' nu ar apare
În mintea copilului decât după ce el află în mod conştient că a rupe o persoană
în bucăli Înseamnă a o ucide. Un asemenca punct de vedere e necorespunzător.
Se pierue din veuere că o asemenea cunoaştere este illlril1secă impulsurilor
corporale (ca vehicul al pulsiunii), scopului pulsiunii şi excitaţiei organului (În
acest caz, a gurii)" (Isaacs, 1948, pp. 93-94) [<7" CUNOASTERE iNNĂSCUTĂ).
Origini somatice. Inconştientul este alcătuit din relaţii cu obiectele. O
fantasmă inconştientă este o credinţă În activitatea unor obiecte simţite concret
ca "interne" [<7" 5. OBIECTE INTERNE). Acest concept este dificil de înleles. O
senzalie somatică trage după ea o trăire interpretată ca o relaţie cu un obiect
care vrea să provoace acea senzaţie şi care este iubit sau urât de subiect, după
.J!
cum obiectul are intenţii bune sau rele (după cum senzaţia este plăcută sau
neplăcută). Astfel, o senzaţie neplăcută este reprezentată mental ca o relaţie Cll
A.
un obiect "rău", care intenţionează să-i dăuneze subiectului. De exemplu, un
'.:1
bebeluş înfometat va Încerca, să spunem, senzaţii neplăcute de foame În
stomac. Bebeluşul Îşi reprezintă mental acest lucru prin sentimentul că un
~
,~~.
obiect răuvoitor, aflat efectiv În stomacul său sa, doreşte să-i producă acolo
senzaţia neplncută de foame. Când spunem, familiar, "Mâ roade foamea",
A':;,
,..:~
revenim la această fonnă primitivă, animistă şi concretă de percepere, deşi
.~.
continuăm să ştim că foamea este ceva legat de fiziologia noastră. Bebeluşul
~. nu are aceste cunoştinle sofisticate, ci este cufundat în interpretări primitive ale
,.
realiUlţii sale ["0 REALlTAl'E INTERNA]. Invers, când este hrnnit, reprezentarea
bebeluşului este cea a unui obiect pe care noi Îl identificăm cu mama sau cu
laptele ei, dar pe care bebeluşul ÎI identifică cu un obiect binevoitor din
stomacul său, care vrea să-i producă acolo senzaţii plăcute. După hrănire,
senzaţiile de plin produc fantasma bcatiflc(l conform c(lreia in stomacul său se
găseşte un obiect extrem de binevoitor.
Reflexe şi !unlusme. Când observăm că la începutul existenţei sale bebe-
luşul poate fi făcut să-şi Întoarcă capul şi să sugă dacă i se atinge obrazul, ne
gândim la o dotare biologică, instinctuală, şi probabil la un reflex bazat pe
conexiunile neuronale timpurii din micul s(lu sistem nervos. Ne întrebăm dacă
el şi simle acest incident ca unul ce implică pielea obrazului său, buzele sale
şi un obiect care vine în contact cu ele. Dac(l este aşa, ce fel de experienţă are
el? În acest mod, biologicul şi psihologicul se unesc Într-un singur incident,
deşi sunt distincte din punct de vedere conceptual. Isaacs (J 948) descrie aceasta
ca fiind o "singurrt expcrienl(l, nediferenliată, a suptului şi fantasmării" (p. 92).
Când foamea nu este satisfăcută, furia şi teama crescânuă a bebeluşului
46 I>IC IIONAIWI, I'SIIIANAI.II.I·:1 Kl.l:JNllNI:
der'ivă, desigur', din reacţia instinctuală, dar el le resimte ca provocate de
arllenin\<Ir'ea unui persecutor din ce in ce mai ostil, care ii atacă stomilcui,
producandu-i suferinţe tot mai mari. Este o situaţie inspăimântătoare, iar
bebeluşii par să aibă de la bun inceput capilcităţile de a simţi teilmă şi furie.
Conţinutul furiei este aceilstă credinţă că există in slomilC ceva răuvoitor, care
inceilr'că să facă r5u şi să distrugă. Aceste fantilsme Înspăimântătoare sunt cele
mai apropiilte de o manifestilre directă a pulsiunii de moarte, resimlită ca fiind
indreptată asupra unui obiect [C/t' PlJLSIUNE DE MOARTE],
III. 10'.\1"1'\51\11': INC:()N~TIENTE ŞI AI',\lt·\IU
FUIl{USIIIU e!ubu/'u/u. De 1<1 bun Început, bebeluşul este asaltat de aceste
situaţii in care se teme că ceva, anat chiar inăuntrul său, ii face rău. Drept
rezultat, el va Încerca să ia măsuri penlru a evita acest rău şi această situatie.
Nu poate face prea mult; uşurarea situaţiei depinde mili ales de mamă, ce apare
astfel Cil un obiect "bun" la fel de fantilsmatic [<7 5, OUlECTE INTERNE]. În
orice caz, există ilnumite fantasme pe care bebeluşul le poate utiliza- fantasme
care pot func(iona, ca să spunem ilşa-ca apărare [<7 APĂRARE PSIIIICĂ; 9.
MLCi\NISt\IE 1)[ i\I'ĂIZi\RE PRIMITIVE]. Segill (1964) a arătat că fantasma nu este
doar reprezentarea mentală a unei pulsiuni, ci ea poate fi elaborată pentru a
reprezenta acţiuni de apărare impotriva anxietăţii [<7 8. SITUAŢII DE ANXIETATE
TIMPlJRII]. Fantasma inconştientă a bebeluşului este legată de senzaţiile
corporille, dar, prin senzilţiile corporale şi prin manipularea lor, el poate ajunge
să-şi stimuleze această lume fantasmatică spre reprezentarea unor situaţii mai
tolerabile, Externalizarea obiectului "rău" [<7' PROIECnE] şi intemalizarea
obiectului "bun" [Cir' INTROIEC1IE] sunt mecanisme de apărare prototip şi sunt
legate de procesele prin care substanţele trec graniţele eului. De exemplu,
expulzarca fecalelor dă naştere la senzaţii-in anus şi uretră-care sunt
interpretate ca obiecte ce ies din lumea internă in cea externă. Mai târziu,
fantasma ajunge să fie mai puţin legată de senzatii corporale, deoarece, o dată
cu pozitia depresivă, lumea internă devine populată cu obiecte mai mult
simbolice decât concrete [or 10. POZITtE DEPRESIVĂ]. Totuşi, rămăşiţe ale
obiectelor concr'cle primitive supravieţuiesc şi sunt uneori resimţite sub fonna
sOllliltidlrilor şi <1 sl[lrilor' psihosomaticc. Anxietatea este incă exprimată şi chiar
resim\it5 ca "~ol il] stomac", iar tristeţea ca "nod in gât",
Apare astfel o structură destul de complexă, in care mişcările pulsionale
prirllare şi mccanismcle de apărare sunt reprezentate in inconştient de fantasme
similare ['.p. AI'ĂIZAIZE I'SIIIICĂ; 9, MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE],
IV. F-\NT.\SI\I.-\ II':CONŞTIENT\ ŞI TEORI,.\ LUI FREUD DESPRE FANTASI\IĂ.
Freud descrisese anterior indcplinirea halucinatorie a dorinţei ca activitate
mentală a bebeluşului În situaţia de frustrare. Klein a adus modificări afirmând
c;'\ ac casta Însoţca neîncetat activitatea copilului, in orice moment. Aşadar,
tcoria lui Klein despre fantasma inconştientă a lărgit-o radical pe cea a lui
frcuu, sau-aşa cum remarca Glover (1945) cu amărăciune-a desfiinţat-o. Freud
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 47
susţinea că fantasmcle sunt gratificări substitutive, atunci când mişcările
pulsionale nu-şi găsesc satisfacerea. Când apar frustrarea şi tensiunea, energia
se descarcă mai mult prin amintiri şi prin aparatul perceptual decât prin acţiune
musculară. Astfel, fantasma intră În joc doar in momentul suspendării gratifi-
caţiei-punct de vedere mult mai restrictiv decât al lui Klein,
Dintr-un punct de vedere susţinut foarte devreme in cariera sa, Klein
înfăţişa extraordinara viaţă fantasmatică ca fiind, de fapt, un accesoriu al
comportamentului orientat in cadrul realităţii. Elementele simbolice ale jocului
sau transpunerii În act exprimau toate tipurile de relatii dintre toate tipurile de
obiecte şi persoane: "Pentru Fritz, atunci când scria, liniile reprezentau şosele
pe care literele mergeau cu motocicleta-pe toc-şi deasupra lor. De exemplu,
'i' şi 'e' mergeau impreună cu o motocicletă, condusă de obicei de 'j' şi se
iubeau cu o tandreţe rar Întâlnită in lumea reală. Deoarece mergeau Întotdeauna
impreună, cele două litere deveniseră atât de asemănătoare, încât nu exista '- -
aproape nici o diferenţă intre ele, doar inceputul şi sfârşitul-el se refera la
literele mici ale alfabetului latin-, numai că in mijloc 'i' are un punct, iar 'e'
o gaură mică" (Klein, 1923, pp. 58-59), Aceste fantasme ale organelor genitale
masculin şi feminin iubindu-se fac pur şi simplu parte din experienţa avută la
şcoală. Desigur, nişte fantasme inspăimântătoare avute la şcoală pot conduce
j I
la perturbări În invăţare, produse de teamă. Într-o prezentare de caz, Isaacs
~
(1943b) subliniază "cât de strâns se Împleteşte realitatea externă cu cea internă
in simptome, În istoria dezvoltării şi În reaqiile analitice" (p. 31). În noţiunea
lor de fantasmă inconştientă, Klein şi adepţii săi au afirmat că C1U ţinut seama
de conceptul lui Freud de inconştient, complelându-l şi elaborându-1.
Fantasmele inconştiente, fiind ubicuilare, sunt o categorie de fenomene cu
,~ totul diferită. Punctele de vedere asupra fantasmei diferă radical, fiecare analist
[
,j-
trebuind să decidă În acest sens. Pe de o parte, avcm perspcctiva psil1analizei
(;. ortodoxe, cum că ceva este uri realitate, ori fantasmă; pe de altă parte, există
;.:~+.
r~4
opinia că fantasma inconştientă Însoţeşte Întreaga experienţă a realităţii. De-a
lungul intregii activităti a lui Klein, ca şi a colegilor ei, investigaţiile au privit
~,
'",'
~t,
~,
modul În care fClntasmele inconştiente interne pătrund În "fenomenele reale"
din lumea externă şi le oferă semnificLllic; şi, totodată, modul În care lumca
]' :
~\~. externă capătă semnificatie sub forma fantasmelor inconştiente. 1 '
Teoria seduc{iei a lui Freud. Tcoria seducţiei a fost o Încercare de a pune
i~·
,~f.; anormalitalea unei psil1onevroze Într-o formă fiziologică (Freud, 1896). O
traumă din copilărie cauza o traumă .fîzică unei zone din circuitul electric al
creierului, având drept rezultat apariţia unor tensiuni. Înlocuirea de către Freud
a acestei teorii cu unCl În care traumil rezulta dintr-un eveniment imaginal
(defor'lllat) a introdus noţiunea de fantasmă inconştient5. TraumCl perturbatoare
constă in fC1ntasll1a copilului că este sedus, iar nu intr-o acţiune fizică reală
asupra corpului său. (Ideea lui Frcud despre o interfercnţă fizică În circuitul
electric al creierului a supravieţuit in psihiatria gener'aIă, sub forma triltamente-
lor electrice sau de altă natură fizică, deşi psihanaliza a abandonat-o astăzi I
[Caper, 1986 D, )
n t
. "~
48 DICTIONARUL I'SIIIANALlZU KLUNILNE
F al1/aslI1ă reali/a/e. Recenta controvers~ iscat~ de Masson (1984) se
SOli
bazeaz~ pe afirmaţia c~,
de fapt, Freud şi-a reprimat teoria seducţiei fizice
produc~toare de traumă neurologică. lmplicaţia este c~ "evenimentul real"
trebuie salvat de la uitare. Problema naturii reale sau fantasmatice a seducţiei,
care exprima la origine conflictul dintre fiziologie şi psihologie, s-a deplasat
pe conflictul dintre realitatea externă şi lumea intern~ (În fapt, sociologie
versus psihologie) [~- PROBLEMA MINTE-CORP; SUBIECTIVITATE], apărând ideea
unei Întrepătrunderi subtile a lumilor externă şi internă.
V. fANTASMĂ INCONŞTIENTĂ ŞI DEZVOLTARE. O alt~ problem~ genera-
toare de confuzii este aceea că anumite mecanisme, În special introiecţia şi
proiecţia, rezultă din acumularea de c~tre eu a noi aptitudini şi atribuţii. Ca
toate celelalte procese mentale, aceste introiecţii şi proiecţii sunt şi ele repre-
zentate prin fantasme de incorporare şi asimilare, care stau la baza mecanisme-
lor de aprlrare şi a impulsuri lor orale primitive. Fantasmele inconştiente despre
incorporare sau expulzare au deci o influen\~ asupra a ceea ce simte subiectul
că ar conţine, C<Ît şi asupra acelui ceva cu care simte că se identific~ şi că
incepe eCectiv să scmene. in acest sens, fantasma este resimţită ca fiind reali-
tate efectiv~, iar efectele ei sunt, În fapt, destul de reale. Din acest punct de
vedere, fantasma inconştientă este alo/puternică [er AroTPuTERNICIE].
Problema filosofică a modului În care o entitate biologic~ se poate trans-
forma, trecflnd dintr-o lume de gratificări şi nevoi corporale Într-o lume de
gratific~ri şi semnificaţii simbolice, r~mâne nerezolvat~ [er PROULEMA MINTE-
CORP]. Poziţia cheie a fantasmei inconştiente, la graniţa dintre pulsiune şi
reprezentarea psihică, i-a determinat pe kleinieni sil caute cu curaj, În cadrul
activităţii lor clinice, o mai bună Înţelegere a simbolurilor [er FORMARE DE
SIMUOL]. Fantasmele despre con\inuturile corporale reprezint~ senzaţii corpo-
rale primare reale. Ulterior, bebeluşul pătrunde În lumea socială a simbolurilor,
În care fantasmele sunt alc~tuite din obiecte necorporale şi nemateriale [er
FORMARE DE SIMUOL]. Deplasarea de la perceperea concretă a unui obiect,
realizată printr-o fantasm~ inconştientă, la obiectul simbolic nefizic constituie
un pas major În dezvoltare; el Înseamnă abandonarea formelor de reprezentare
idiosincratice şi Înnilscute, prin intermediul fantasmei inconştiente, şi căutarea
unor semnificaţii În obiectele oferite social (simboluri).
Această deplasare implică o altă schimbare: de la atotputernicia fantasmei
la recunoaşterea unu i obiect ca fi ind separat şi di ferit de lucrul simbolizat
(Segal, 1975) [er EGALlZARE SIMI30LlCĂ].
I
i Susan Isaacs, cu pregătirea sa academică şi cu Înclinaţia sa formidabilă
pentru dezbateri intelectuale, a abordat nallira fantasmei inconştiente. Ea a
\;{ arătat că aceasta constituie baza pentru o perspectivă complet nou~ asupra
\t~~f\ .
;1::
naturii minţii-ca o micl\ societate de relaţii cu obiectele. fiind strâns legată de
natura biologică a olllului, fantasma inconştientă creează o punte-practicabilă
ci in ic-spre problema minte-corp l'~' I'ROIlLUvlA MINTE-CORP].
\
·'f\i0 1;1
'\"~
ll.
2. FANTASMA INCONŞTIENTA 49
DISCUŢIILE CONTROVERSATE OIN 1943-1944. Nici un alt subiect nu a
ocupat mai mult timp şi nu a generat mai multă patimă, În Discuţiile Contro-
versate ale Societilţii Britanice de Psihanaliză, ca "fantasma inconştientă" [er
DISCUTII CONTROYERSi\TE]. Primele cinci discuţii au avut loc drept răspuns la
o lucrare a Susan ei Isaacs, Na/ura şi /zinc/ia ja17/asmei (publicată mai târziu,
1948). Aceasta era o expunere clară a conceptului, susţinută din plin cu citate
din Freud şi cu unele comentarii interesante culese din recenta lucrare a Annei
Freud care, se afirnla, se reorientase spre poziţia kleiniană în urma controversei
mai vechi (1926-1927) asupra analizei copilului [er 1. TEHNICĂ; ANALIZA
COPILULUI].
Din focul emoţional s-a ivit un număr de chestiuni ce vor fi rezumate sub
şapte titluri: (1) metoda de inferenţ~; (2) narcisismul primar; (3) sofisticarea
cognitivă În primul an de viaţă; (4) procesul secundar; (5) confuzia de termeni;
(6) concepte şi fantasme; (7) regres ia.
(1) Metoda de inferenţă. Unul dintre argumentele folosite Împotriva lui
Klein a Cost că nu existil nici o metodă de investigare sau verificare a existenţei
Cantasmelor În primul an de viaţă-sau de la Începutul vieţii, cum susţinea Klein
(Waelder, 1937). Isaacs a prezentat evaluări detaliate ale cercetilrii psihologice
curente asupra primului an de viaţil, subliniind in special cercetările lui
.Middlemore (1941). Acesta a demonstrat, afinna ea, că la nou-născut semnele
de anxietate şi suferint~ sunt mai variate şi mai frecvente decât semnele de
pl~cere şi multumire. Ultimele survin doar dup~ hr~nire. Ea a afirmat c~ după
trei sau patru luni acest raport se schimb!!, indicând o trecere din poziţia
paranoid~ in poziţia depresivă, deoarece iubirea faţă de obiect devine mai
puternic~. Observaţiile au fost puse la Îndoială pe mai multe considerente: (1)
raportul dintre momentele de anxietate cu momentele de mulţumire este
incorect şi, de vreme ce În primele luni marea majoritate a timpului este
ocupată cu hrănirea, momentele de multumire le depăşesc pe cele de anxietate;
(II) aceste observaţii directe asupra st~rilor bebeluşului nu pot fi coroborate de
psihanaliză, metod~ aplicabil~ doar copiilor cu mult mai mari. Replica lui
lsaacs (dezvoltat~ În Întregime În versiunea publicată a lucrării ei, În 1948) a
fost c!! orice cunoaştere ştiinţifică este inferenţială şi că în prezentările lui
Freud privind dezvoltarea copiilor inferenţa li fost o metodă suficient de validil.
Ea a pledat pentru faptul că, alături de observaţiile directe asupra copiilor, pot
şi trebuie să fie examinate concluziile psihanalitice.
A continuat s~ existe o mare îndoială asupra metodei prin care kleinienii
şi-au obţinut teoria. cu suspiciunea că Însăşi metoda interpretării profunde
creează artefacte În observaţii.
,!,.,
(2) Narcisismul primar. Dupil analiştii ortodocşi, primii ani din viaţă sunt
ocupati cu gratificarea autoerotică şi narcisică, În care orice obiect constituie
doar un instrument pentru satisfacerea pulsională. Există doar o "plăcere făr~
sens". Iubirea pentru obiect apare de abia intre trei şi cinci ani, doar atunci

50 11ICIIONAIUJIJ I'SIIIANALI/.1:1 KI.I~INII·:NI~
putând exista fantnsme ale relaţiilor cu obiectele: "Fantasma. corolar imaginar
al pulsiunii, ia locul corolarului senzorial (plăcere-durere)" (A. Freud. 1943),
punct de vcdcre ce-I urmcază in mod ortodox pe cel al lui Freud, după care
bebeluşul poate aprecia doar calitatea de durere sau plăcere, neavând capaci-
tatea de a imagina sursele durerii sau plăcerii. Contestând prezentarea de către
Isaacs a dovezii fantasmei inconşticnte din primul an de viaţă al bebeluşului,
Barbara Lantos (1943) a afirmat: "Faptul că el [bebeluşulJ poate să recunoască
persoane, că-şi dă seama de ven irea sau plecarea lor şi Îi este teamă să nu le
piardă, că reacţionează În consccinţă este, În opinia noastră, legat de dezvol-
tarea aparatului senzorial şi mental, fără a presupune existenţa fantasmelor."
Aici disputa pare să se Învârtă În jurul distincţiei dintre simpla Înregistrare
perceptuală şi mnezică a obiectelor, pe de O parte, şi capacitatea de a concepe
cu ele sau prin ele activităţi dorite. Problema se transfonnă astfel intr-o dezba-
tere asupra momentului În care bebeluşul face conexiuni Între aceste imagini
percepute şi memorate şi recunoaşterea lor afectivă ca surse, iubite sau urâte,
de plăcere sau suferinlă.
(3) Sofisticarea În primul an dc viaţă. A existat o Îndelungă dispută
privind vflrsta la care o funcţic dcvinc la fcl de sofisticată ca În fantasmă.
Sofisticare retrospectivă. Împotriva opiniei lui Isaacs s-a adus argumcntul
că, dcoarece copiii de o vârstă mai Înaintată au realmente aceste fantasme,
complexul CEdip a fost afectat de regresie. Copilul de trei-patru ani este anxios
cu privire la relaţia părinţilor şi, sub presiunea frustrării, regresează spre
dorinţc şi impulsuri orale, care Îi colorează astfel teoriile referitoare la ceea ce
fac rllrin\ii săi ÎmfJfcună. Accasta este o formă de "sofisticare retrosrectivă".
Ea a constituit unul dintre cclc mai durc argumcntc impotriva rărcrii lui Klcin
că fantasma apare in primul an de viaţă. Waeldcr (1937) loveşte direct la ţintă,
comentând: "Acest argument mi se pare tot atât de convingător ca şi cum s-ar
insista că Hamlel sau Leal' de Shakespcare trebuie să fi existat in mintea lui
I
deja din copilărie" (p. 429). Cu toate acestea, Emest Jones (1943) răspunde
muşcător: "O regresie inapoi spre neant nu are nici un sens. Astfel, când
Waelder vorbeşte despre extraordinare fantasme canibalice ca fiind obişnuite
la vârsta de trei-patru ani, dar le illribuie regresiei, asta nu-mi spune nimic,
I
dacll nu prcsupunc o reÎnvicre a fantasmelor orale corespunzătoare dc la vârsta
dc, să zicem, şase luni; dc ce pe un coril dc patl'll ani trebuie să-I apuce brusc,
1
pentru prima oară, dorinta dc a mânca sâni-depăşeştc ruterea mea de ÎI1\ele-
I gere." Părerea sa este că o regresie la fantasmele orale de acest tip implică o
I
I
regresie la fantasme avute În faza orală.
Sofisticare cO,r?l7itil·ă. S-a sus\inllt că fantasmele de rupere În bucăţi. de
I
1 j omorâre, de Înecare a mamei şi aşa mai departe sunt mult prea sofisticate
I
pentru mintea unui copil de un an. La această vârstă, bebeluşul nu are de unde
\ şti ce Înseamnă a ucide şi a muri. Isaacs (1948) a Îacut mari eforturi să Înfăţi­
\ şeze primitivismul fantasmclor-nonvcrhale, nonvizualc, fantasmă resimţită
.'~ somatic-, aflrmând că există o cunoaştere dobundită fI1ogcnetic. Prin aceasta,
, l'
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 51
II
ea a Înţeles că În structura corpului şi a impulsuri lor lui există deja o cunoaş­
tere intrinsecă sau Înnăscută-senza\iile corporale reprezentând un mod de a
poslulu sub forma acţiunii [er CtJNOAşTmE iNNASCLJlA].
În urma aprige/oI' dezbateri din anii '40, problema capacităţii bebeluşului
pentru sofisticare cognitivă a rămas limitată la psihologia academică şi s-au
acumulat multe date din cercetarea academică asupra psihologiei bebeluşului
(Trevarthen, 1980; Chamberlain, 1987). Procesele numite de Trevarthen "inter-
subiectivitate primară" sugerează, intr-adevăr, că există foarte de timpuriu o
sofisticare În relaţiile cu obiectele, ceea ce îi combate pe detractorii lui Klein.
De asemeni, cercetările sugerează că există un foarte puternic simţ al realitătii
În contextul emoţional al relaţiei bebeluş-mamă, ceea ce ar contrazice descrie-
rile lui Klein despre relaţiile solipsiste cu obiecte fantasmate. Evidenţa suge-
rează că În realitate bebeluşii sunt mai sofisticaţi decât afirmă atât Klein, cât
şi criticii săi vienezi. Lichtenberg (1983) şi Stern (1985) au început să exami-
neze această literatură, pentru implicaţiile ei psihanalitice.
--1
(4) Procesul secundar. Psihanaliştii ortodocşi definesc activitatea mentală ,...o,
I
inconştientă ca fiind un proces primar, adică un proces bazat pe condensare şi
deplasare, ca În logica şi simbolismul viselor. Ei afirmă că noţiunea lui Klein ~·l
de fantasmă incollştientă conţine indici ai unei negaţii, ai unei concepţii a
timpului şi unei intcracţiuni Între impulsuri-toate fiind calităţi ale activiUlţii
mentale din procesele secundare care, se presupune, nu apare În inconştient, cel
puţin În primul an de viaţă. Anna Freud a respins ideea unui "eu-plăcere
timpuriu" integrat, care părea să reiasă din teoria fantasmei inconştiente, ce
trebuia să presupună un eu care să aibă fantasme. În replică, Isaacs a citat
fragmente din Freud, care sugerau punctul ei de vedere că un aparat psihic În
care se dcsfăşoară doar procese primare estc o ficţiune (Frcud, 1900) şi că
există o anumită organizarc in funcţionarea incollştientlllui. Ea a afirmat că a
recunoaşte existenţa dorinţelor orale În primul an, dimpreună cu memoria
conştientă a experienţelor-cum făcea Anna Freud În scrierile sale-, dar a nega
funcţia fantasmei este inconsistent din punct de vedere teoretic. Această dez-
batere pare să se fi redus la o dispută Întrucâtva sterilă privind ceea ce a spus
Freud În realitate şi ceea ce a vrut el să spună. o
q
(5) Confuzia de lermeni. A existat o mare preocupare legată de scăderea \
preciziei in tcrmillologi'l psihanalitică stabilită-de exemplu, critica Annei
Freud, prezentată mai sus, asupra proccsului primar şi naturii inconştientului.
Glover (1945) a rcspins teoria fantasmci inconştiente pc motiv că adună, mai
mult sau mai pu\in, to\i termenii psihanalitici cunoscuţi Într-unul singur, redu-
;,1 când astfel teoria psihanalitică la zero. În pierdere, credea el, erau conceptele
~.
de succesiune a fazelor libidinale, de regresie şi fixaţie şi complexul CEdip.
r~::'
~i Marjorie I3rierley era ingrijorată. Dcşi recunoştea că argumentele lui
Isaacs bazate pe continuitate genetică erau convingătoare, extinderea termenu-
......
-
, lui de fanlaSlllă asupra tutllfor aspectelor activităţii mentale din trecut şi la baza
"
 ţi
Ij, ~'
52 UICIIONI\RLJI, I'SIIIANAI.IZU KI,CINICNE
intregii activităţi mentale din prezent a pacienţilor insemna ştergerea impor-
tantei distincţii dintre stadiile timpurii şi cele ulterioare-de exemplu, dintre
stadiile timpurii ale complexului lui CIdip şi cele ulterioare [cr 4. COMPLEXUL
([DIP].
Isaacs a respins afirmalia, susţinând că descoperirea unor factori importanti
pentru dezvoltarea unei stări sau organizări psihice specifice, cum este
complexul CEdir, nu scade din importanţa conceptului de complex CEdip, ci îi
sporeşte intr-adevilr Înţelegerea. De pildă, a afirmat ea, Klein a mărit mult
importanţa complexului CEdip ari'ltând ci'l inOuenla lui apare mai devreme şi că
aspecte imrortante ale bebeluşului pregenital sunt legate de complexul CEdip.
(6) Concepte şi fantasme. Glover a descris ceea ce el a numit "dependenla
[lui Klcin] de un fel de antropomorfism psihic... În special in confundarea
concertelor aparatului rsihic cu mecanismele psihice" (Glover, 1943). Dacă
mecanismele de introieC\ie şi proiecţie sunt făcute pentru a transmite semnifi-
caţia fantasmelor (de Încorporare şi expulzare), atunci există o imbinare a
observaţiei obiective cu trăirea subiectivă a pacientului.
Şi E3rierley era ingrijorată de omiterea experienţelor prin folosirea concep-
telor; ea pleda putem ic pentru ca "prezentarea experienţei să ri'lmână distinctă
faţă de prezentarea, dedusă din experienţă, a condiţionării obiective a experien-
ţei" (Brierley, 1943). Această dezbatere, deşi doar atinsă În Discuţiile Contro-
versate, al'e semnificaţii adânci in filosofia ştiinţei şi în poziţia specială a acelor
ştiinţe care concer subiectul uman ca opus obiectului inanimat. De exemplu,
lr
Ileimann (1943) a arătat cii mUllca desfaşurată de psihanalist constituie un caz
special: este o ştiinţă obiectivă a subiectivului [<7 SUl:lIECTIVITATE].
De vreme ce fantasma producea confuzie Între prezentarea obiectiva şi cea
subicctivă. I3rierlcy <1 suger~11 Ull lel"l11en altcrnativ, "semnificaţie", care sa ofere
II ·~
o dislillcţie cl'lI'ii. Termenul "scmnificaţie" precizează aspectul subiectiv al
fanlasmei inconştieille şi o diferenţiază de aspectele pulsionale şi obiective
(vezi şi IZycrort, 1966). lsaacs nu a rost de acord şi a decis sa păstreze terme-
nul "fantasmă", În parte, deoarece forţa conceptului părea si:l stea în faptul că
Q !~j:,
;~r el cuplinde al<ît aspectele biologice dlt şi cele psihologice de la baza activităţii
mcntale. Totuşi, Mellzcr (1 SIn) a comentat despre nevoia de a evidenlia
1
f aceastfI schill1bal'e in Illetapsihologie: "Aşa cum cadrul de refcrinţă a lui Freud,
la originc neuropsihologic, a devenit pur psihologic, ideea cvasifiziologică a
'energiei psihice' a trebuit inlocuită cu conceptele pur mentale de 'semnifi-
1 \[~ caţie' şi 'vitalitate'" (p. I J 1).
; .1 (7) H.egresia, Înainte de Klein, fantasma insemna o regresie a libidoului
\ . produsă de frustrare, care excita aparatul perceptual, provocând halucinaţii sau
dezvoltând fantasme În gândire. Isaacs a arătat că teoria fantasmei inconştiente
altcl'a semllilic<l\i<l ['cgrcsiei, cfltă vreme fantasmcle inconştiente de la începulul
vieţii sunt permanent activc şi stau la baza tuturor stadiilor ulterioare de dez-
voltarc (cflrma le dau selllnifICa\ie). Deşi Freud, Abraham şi Întreaga psih-
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 53
analiză clasică susţineau că mişcările pulsionale timpurii Îşi exercită influenţele
de mai târziu ca rezultat al regres iei, Isaacs a scos În evidenţă că, recunoscând
1 O
t
influenţa dominantă a acestor stadii timpurii, în repetiţiile ulterioare se văd
funcţionarea şi contextul mecanismelor de apărare foarte vechi [<7 9. MECA-
NISME DE APĂRARE PRIMITIVE]; deci, importanta regresiei constă În includerea
configuraţiilor defensive din stadiile timpurii la care are loc regresia.
Glover a rămas neclintit în ideea că lărgirea semnificatiei termenului de
fantasmă dincolo de satisfacţiile regresive şi halucinatorii face alţi termeni
rcdundanti. Fnnlasma inconştientă de tip primitiv, activă permanent, ar părea
să elimine conceptul de puncte de fixa\ie şi de regresie a libidoului sau de
regresie a relaliilor obiectuale de la forme târzii la forme mai vechi.
Fixa{ia permanentă. S-a afirmat că susţinând importanţa fantasmei incon-
ştiente in fiecare stadiu, Începând cu cel mai timpuriu, şi subliniind primatul
fantasmelor stadiului oral (Încorporare, introiecţie etc.), metapsihologia lui
Klein ajungea la o fJxaţie permanentă la stadiile timpurii. Aparitia fantasmelor
legate de impulsuri orale, annle şi genitale se credea că elimina complet
regresia, câtă vreme Klein abandonase conceptul de progresie prin aceste faze
[er L113IDO].
Folosirea unor fantasme Împotriva altor fantasme-de pildă, dezvoltarea
fantasmelor genitale ca mijloc de a rezolva sadismul pregenital [@'" DEZVOL- ţ
TARE]-elimină de fapt modelul economic al conservării calitative a energiei [<7 i~.
MODEL ECONOMIC]. ţ~
"Enclava" !lIi G!over. Glover insista că ideea fantasmelor de tip primitiv \
ţ',
./.
active permanent În inconştient era nefreudiană, EI a conceptualizat-o ca o
enclavă de activitate mentală primitivă, care continuă inconştient Într-un mod ~
~.i •
cumva separat. EI a evidentiat caracterul eretic al acestor idei, argumentând că iti
~s
:..1: dacă aceasti'l enclava primară este rreeminentă, complexul CEdip este automat t
ţ.
retrogradat din pozilia sa cheie În psihanaliză. Această critică a deplasării f.
complexului CEdip este tralată mai târziu [@'" 4. COMPLEXUL (EUl!'). Nici un alt ~
~~;' ~
analist nu a sprijinit această critică particulară, iar adversarii kleinieni din
~~~ ~
timpul Discuţiilor Controversate au acordat putin timp unei dezbateri serioase ~.
cu Glover, respingându-i critica În intregime, ca ad /w/Ilil7em.
Ironie a soartei, e posibil ca timpul să fi fost totuşi În favoarea lui Glover.
f
Ideea unei enclave separate (prin clivaj) a revenit-în literatura kleiniană. Chiar
Klein a ajuns să Întreţină ideea că există o zonă, extrem de primitivă, de
obiecte timpurii (Klein, 1958) [<7 7. SU!'RAEU]. Mai târziu, Rosenfeld (1971), I
în cadrul investigaţiilor sale privind manifestările clinice ale pulsiunii de
moarte, a înfăţişat un fel de "bandă mafiotă" internă, neintegrată restului
~
l'
personalităţii. În Marea Britanie, acest mod de structurare a personalităţii a
devenit un punct central al gândirii kleiniene contemporane [er STRUCTURĂ].
În pofida patimilor, orgoliilor rănite şi socotelilor revanşarde, în aceste
Discuţii s-au pus numeroase probleme de imrortnntă fundamentală. Deşi
procesele verbale ale Discuţiilor Controversate daw impresia că Isaacs, cu
meloJa sa acadcmic antrenată rcnlru dezbateri, şi-a Învins, in general, oponen-
.,1:
 54 DICTIONARUL PSIIIANALlZEI KLEINII:NE
ţii, de rapt aceste prubleme nu au rOSl realmente rezolvate. După cum se ştie,
in Socicwlea [hiwnică de Psihanaliză s-a realizat un ilcord nescris pentru
ÎIllrăqil'eil membrilor in trei grupuri (Kleinienii, Grupul Independent şi Grupul
B al rreudienilor ortodocşi) şi distribuirea puterii aceSlora in loale comisiile
societălii (Steiner, 1985; Grosskurth, 1986). În schimb, Discuţiile au servit la
Îngroparea dezbaterii "ştiinţifice" Între grupuri, cu foarte puţine angajări ulteri-
oare. Prin urmare, multe dintre aceste chestiuni controversate, deşi par demult
uitate de ambele părţi, stau Încă la originea divergenţelor actuale dintre
kleinieni şi psihanaliştii clasici sau ai psihologiei eului.
Ahral1alll, K. (1921), Contribulioll lO a discussion on lic, in: Abraham, K., Selecled
/'opers OII I'sycilo-Alla/ysis, LOIlUOIl, Ilogurtil I'ress, 1927, pp. 323·325.
13alilll, M. (1943), COlllribulion 10 lhe Conlrovcrsial Discussions 19<13-194<1 of th~
13rilish Psycho-Analylieal Sociely. [V~zi King, 1', Sleiner, R. (Eds.), 7he Freud-Kleill
COlltroversies /9.f1-/9./5, London, Roulledge. J
Brierley, ivI. (1943), Contribution 10 1l1e Conlroversial Discussions 1943-1944 of lhc
Brilish Psycl1o-Analylieal Sociely. l Vezi King & Sleiller (I.:ds.), Tile Freud-Kleill
COlllroversies 19./1-1945.]
- - (1951), Trends il1 Psycilo-Allalysis, London, Hogarth I'ress.
Caper, R., IlI/malerialfacls: Alelanie Kleill's developmel1l ofpsycho-al1alysis, NOr1hval~,
NJ, Aronson, 1991.
Chamberlain, D. (1987), The cognitive newbolll, Sr. 1. Psycholher., 4, 30-71.
Fercnczi, S. (1921), f'sycho-analytic observations on tic, in: Ferenczi, S., Furlher
Contribulions 10 Ihe Theory and Technique of Psycho-Al1alysis, London, Hogar1h
Press.
!'reud, A. (1943), Con Iri bUlion to lhe Controversial Discussions 1943-1944 of lhc
~~:.,
i~,
~~
Ilrilisl1 I'syc!lo-Analylieal Sociely. [Vezi Killg & Sleiner (Eds.), Tile Frelld-Klein i,
.~"'.,
CUlltroven'ies 19./1-19./5.J
Freud, S. (1896), T!le aeliology of !lysleria, ES, III, pp. 189-221.
f;1,
'V<.
- - (1900), 7'1ie IlIlerprelalion of Dreallls, SE, IV-V. [llIlerpre/Qrea viselor, trad. de
L. Gavriliu, Bucureşli, Ed. Şliinlifică, 1993.J
- - (1914), On narcissislll, ES, XIV, pp. 67-107
- - (1915), The Uncollscious, ES, XIV, pp. 159-215.
- - (1926), IlIliibiliollS, SylllplOIllS alld Allxiely, ES, XX, pp. 77-175.
Glover, E. (1932), On t!le aeliology ofdrug addiclion, In/. 1. Psycho-Al1al., 13,300·
307.
- - (19<13), Conlribution to the Conlrol'ersial Discussions 1943-1944 of lhe British
Psycho-Analylical Socicly. [Vezi King & Sleiner (Eds.), rhe Frelld-Klein
COlllroversies 19./1-19-15.J
- - (1945), An exall1ination of t!le Klein systell1 of chilo psychology, Psychoanal.
Sllidy ehi/d, 1, 3-43.
Grosskurlh, l' (1986), Melal1ie Klein: /fer World alld heI' WorA:, Ilodder & Stoughton,
LOI1lJon. ILI/lllea şi opera Ale/alliei Kleill, Irad. de L. COlri1u, in pregntirc la Eu.
S. Freuu.1
-.ţ
2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ 55 -1
Ileilll;llln, l' (1943), Conlrihulion 10 the Conlroversial Discussions 1943-1944 01' Ihe
I3rilish Psycho-Anal)'lical Sociely. IVezi King & Sleiner (Eds.), The Frelld-Kleill
COlllruversies 19./1-/9./5.J
Isaacs, S. (1943a), Conlriblilioil to the Conlroversial Discussions 1943-1944 of lhe
13rilish Psyc!lo-Analytical Sociely. [Vezi King & Steiner (Eds.), The Freud-Klein
Conlroversies 19-11-1945].
- - (1943b), An acute psychotic anx iety occurring in a boy of four years, Inl. 1.
Ps)'cho-Alla/, 2<1, 13-32.
- - (1948), The nature ano I'unction of p!lantasy, in: Klein, M., Ilei1llann, r, Isaacs,
S. and Riviere, S. (Eos.), Developmel1ls ill I'sycilu-/ll1alysis, London, 1I0garth
Prcss, 1952, pp. 67-221; lucrare prezentată inilial În 1943 la Controversial
Diseussions 01' t!le 13ritish I'sycho-Analytical Sociely 1943-1944 [vezi King &
1lr
Sleiner (Eds.) The Frel,d-Klein Conlroversies 19./ 1-1945 J; publicată inilial in 1111.
1. Psycho-Ana/, 24, 73-97.
Jones, E. (1943), Contribulion to the Conlroversial Discussions 1943 -1944 of the
13ritish Psycho-Analylical Society. [Vczi King & Stciner (Eds.), 7he Freud-Klein
COll/roversies 19./ 1-19./5].
Klein, M. (1920), Dezvoltarea unui copil, SMK, 1, pp. 1-47.
- - (1923), Rolul şcolii in oezvoltarea libidinală a copilului, SMK, 1, pp. 55.71.
- - (1925), O contribulie la psihogeneza ticuri lor , SMK, 1, pp. 101-119. 1
- - (1929a), Personificarea in jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
- - (1929b), Siluatii infantile anxiogene reAectate intr-o operă de artă şi in impulsul
creator, SMK, 1, pp. 201-208.
J)
- - (1958), Asupra dezvollării funcţionării mentale, SMK, III.
Lantos, B. (1943), Contriblltion to t!lc Conlroversial Discussions 1943-1944 of thc
13ritish Psyc!lo-Analylical Sociely. [Vezi King & Steiner (Eds.), 7'he Freud-Kleill
j,
COlllroversies 19.//-/9./5.]
1
Lichlenherg, J. D. (1983), /'sychn-/Illalysis al/(IIII/allt Uesearc!J, Ilillsdalc, NJ, Analytic
I'ress. ]
Masson, J. (1984), Frelld and the Assaull on Trlllh, London, Faber & Faber.
Meltzer, D. (1973), Sexual Slales of Mind, Per1h, C1unie Press.
Middlc1ll0re, N. (194 J), 7'he Nursing Couple, London, I farnis!l Ilamilton.
Rosenfcld, Il. (1971), A clinical approach tu l!le ps)'cho-analylic theory of the life and
oeath inslincts: An illvestigalion inlo the aggressive aspecls of narcissism, Inl. 1.
J> I
Psycho-/illal., 52, 169-178.
Rycroft, C. (1966), Illlroduction: Causes and meaning, in: Rycroil, C. (Ed.), Psycho-
Analysls Observed, I.ondon, Conslanble, pp. 7-21.
J11
Segal, II (1957), Noles un s)'il1bul-l'ollllalion, /11/. J Psycilo-Atlal., 38, 391-397;
republicat (1981) in: The H'ork of flatll1a Segal, New York, Jason Aronson, pp.
49-65. :1
- - (1964), Itllrodllction 10 Ihe Work of Melanie Klein, Lonoon, lleinemann; London, I
~I
Ilogarth l'ress, 1973.
Sleiner, It (1985), Sorne Ihoughls aboul lradilion ano changc arising I'rom an exall1i-
~
nalionol'the Ilrilish I'sycho-Analylical Socicly\ Conlrovcrsiul Discussiuns i9<1J-
,:~

i
I

56 DICTIONARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE

'1
. ~
.~
j

1')<14,1111. /(ev. flsyclzu-l1l1al., 12,27-71. !1

SIl:rJl,1). (1')85), 'llIe IlIlerpersullal JIIorld ofllze Infanl, Ncw York, Bnsic 8ooks.
Trc:vnnilc:n, C (1 ')80), Tilc: foullt1cItiolls of intc:rsubjC:l:livily: Devclopl11cnt of inter-
personnl nnu co-operative ulluc:rslnlH.ling ill infanls, in: Olson (t:d.), The Social
3. Agresivi tate, sadisn1 şi pulsiuni parţiale
FOlllldolions of Langlloge Cllld Tiz o IIglz 1, Ncw York, Nonon.
Definiţie, În teoria lui Freud asupra sexualităţii există un număr de componente ale
Wncluc:r, It (1 ')37), Tilc rroblcll1 of lilc gCllcsis of ps)'cilicnl conflict in enrliest
libidoului-iubire orală, anală şi genitală; heterosexualitate şi homosexualitate;
illfnncy, 111I. J Psyclzo-;II1C1I., 18,406-473.
sadism şi masochism; voaiorism şi exhibilionism. Mişcarea libidinală era un
amestec complex al acestor componente, cu accente diferite pe una sau alta in
diferitele stadii de dezvoltare. Klein a arătat că dezvoltarea secvenlială, aşa cum
este văzută in analiza adultului, este in mare măsură exagerată şi că in primul an
de viaţă există o comprimare a tuturor componentelor. Aceasta nu exclude o
dominanţă de fază, in care o componentă predomină asupra altora, dar Klein
prezintă o situaţie in care toate tipurile de componente sunt mai mult sau mai pulin
prezente În majoritatea stadiilor.
Ea a mai arătat că la copil sadismul are o importanţă enormă, În această opinie
urmându-/ pe Abraham, care studiasc fazcle agresivităţii la inceputul vielii. Klein
a considerat că ngresivitatea este, in ultimă instanţă, factorul critic in dezvoltare sau
in inhibarea ei. Ea a ajuns să o vadă ca o manifestare a pulsiunii de moarte.
Cealaltă pulsiune parţială care a devenit importantă pentru ea a fost cea epistemo-
tilică (legată de voaiorism şi exhibiţionism),

Cronologie
I92D-Descoperirea puternicului sadism al copilului mic (Melanie Klein, Inhi-
bilii şi dificllltăli la p"bertate, 1922; Melanie Klein, Tendinle criminale
la copii normali, 1927).
1927-0riginile timpurii ale supraeului, vinovăţiei şi remuşcării (Melanie Klein,
Dezvoltarea timpllrie a conştiinlei la copil, 1933).
1929-Situaţii de anxietate infantile (Melanie Klein, SitllGlii infantile anxiogene
reffectate Într-o operă de artă şi În implllslIl creativ, 1929).
1932-Sadismul ca manifestare a pulsiunii de moarte (Melanie Klein, Psihana-
liza copiilor, 1932).
1935-Poziţia depresivă (Melanie Klein, O contribulie la psihogeneza stărilor
;,'." muniaco-depl'esive, 1935) .
",.
(::
lţ
Când şi-a Început Klein activitatea, În perioada 1918-1919, teoria freudiană
ortodoxă se baza foarte mult pe modelul de dezvoltare a fazelor sexualităţii
"

~:
.,.
infantile. În sexualitate existau mai multe pulsiuni parţiale, iar in dezvoltarea
>7'
sexuală a copilului, mai multe faze (Freud, 1905).
~!<;,
(o) Componentele-iubire orală, anală şi genitală; heterosexualitate şi homo-
~~: sexualitate; voaiorism şi exhibiţionism. Toate aceste grupuri pot fuziona intre
~.
1.,;>.
ele şi fiecare are un mod activ şi unul pasiv de manifestare.
(b) Fazele-{a) in primul an-oralitate; (b) in al doilea an-analitate; (c) de
la trei la cinci-şase ani-gcnitalilate; (d) de la şase până la pubertate-faza de
(:\
1~ ~
{-;.
\'

1':
 58 lJlCllONARUL I'SIlIANALlZLI KU.INIL:NE
3. AGRL:SIVITATE, SADISM ŞI PULSIUNI PARTIALE 59

latenţa; (e) de la pubertate până la vârsta adultă-adolescenţa. Aceste faze ale

masivă a functiei simbolice (Klein, 1930); aceasta a făcut-o să presupună că
libidoului se succed În mod natural. Alte componente ale libidoului s-au supra- a descoperit din intâmplare natura psihozei [Cd' PARANOIA; PSlllozA).

~I:
pus acestei cronologii. O semnificalie specială o aveau componentele sado-
Inllibarea curiozita\ii era puternică in special la copiii psihotici sau pre-
masochiste, pc care Abraham a Încercat să le clasifice În faze similare. Aceste
psiholici. Se părea că această descoperire avea o mare importantă pentru
faze ale sadismului se suprapuneau peste fazele orală, anală şi genitală, de fapt
intelegerea tulburărilor psihotice care, se ştia, includ dificultăti În formarea
despăqind-o pe fiecare În două, stabilind astfel ceea ce Abraham numea un
corespunzătoare a simbolurilor. Freud a făcut o distincţie intre reprezentarea
"program" al dezvoltării libidoului (Abraham, 1924) [er SADISM; Ul3IDO).
cuvântului şi reprezentarea lucrului (Freud, 1915), ipoteză emisă in cadrul
CONTHlllllTIA UII KLEIN LA TEOH\,\ I'lILSlliNILOH. La inceputul activităţii
studiului schizofreniei: "Dacă punem acum această constatare [forma ciudat de Il
concretă a simbolurilor În schizofrenie] alături de ipoteza că in schizofrenie
sale, Klein a accept al teoria pulsiunilor parţiale, dar observaţiile ei făcule pc
copii au scos la iveală anumite diferenţc faţă tle programul de dezvoltare
ob\inUI din analiza pacien\ilor adulţi, Ea a adus patru contribuţii principale:
investirea În obiecl dispare, vom fi obligati să modificăm ipoteza, adăugând că
investirea in reprezentările prin c/Ivânt a obiectelor se păstrează" ( p. 20 1).
l"i 1
Klein a realizat posibilitatea de a găsi originea acestei probleme, aşa cum I
(1) in primul rând, Klein a observat că un copil işi pune intrebări din apărea ea la copi 1.
simplă curiozitale (ea a numit-o "componentă epistemofilică"--echivalentă cu
voaiorismul/exhibiţionismul lui Freud). Ea credea că, in esenţă, curiozitatea
în incercarea de a exprima fantasme de un tip sau altul in joc sau intr-o l:i
altă activitate simbolică, există un proces de externalizare. Extemalizarea este
aceasta privea scena originară, sexualitatea părinţilor şi organele lor sexuale,
(2) in al doilea rând, şi legat de primul aspect, este vorba de componenta
sadică. Această manifestare şocantă la copil a unor fantasme inspăimântătoare
pare să fie produsă de curiozitatea sexuală frustrată. in orice caz, ea are conse-
legată de procesul de expulzare sau proiecţie, ca apărare impotriva conflictelor
interne intolerabile şi a pedepsei din partea supraeului sadic. La cruzimea
acestui tip de situaţie inlernă se referea Klein (1930) când scria: "Această
l;1 I
apărare, În raport cu gradul de sadism [din situatia internă], are un caracter I
cinţe profunde, putând constitui, de pildă, factorul de bază În paranoia şi
violent şi difera În mod fundamental de mecanismul ulterior al refulării. În
psihoză. Semnificaţia termenului de "sadism" provine, in scrierile lui Klein, de
la Freud şi mai ales de la Abraham. Termenul derivă din impulsul sexual
pcr'vers, În special de la nivelul oral sau anal. in gândirea lui Klein, "sadism"
raport cu sadismul propriu subiectului, apărarea implică expulzare, pe când cea
in raport cu obiectul implică distrugere. Sadismul devine o sursă de pericol
JI
·-·i
I
a devenit tot mai mult sinonim cu orice formă extremă de agresivitate.
deoarece uşurează anxielalea şi, de asemenea, pentru ca armele utilizate pentru
a distruge obiectul sunt simţite de către subiect ca fiind Îndreptate totodată spre ~i~ I
~ (3) Spre deosebire de Abraham, la care programul fazelor libidinale
propriul sine .. eul complet nedezvoltat este confruntat cu o sarcină care in J 1
devenea tot mai precis, Klein a constatat din observarea dezvoltării in mers a acest stadiu il depăşeşte eomplel. .. " (p. 210).

- copiilor ca razele apar imprecis ordonate şi, În fapt, deseori suprapuse. 1

1,
(4) in slirşit, În 1932, Klcin a revenit asupra fantasmelor sadice care o
şocaseră at{ll de mult şi car'e au dus la conl1ictul cu Freud. Sadismul n-a mai
(2) Sadism. LegMura timpurie dintre impulsul epistemofilic şi sadism este
foarte importantă pentru intreaga dezvoltare mentală. "Aceasta pulsiune... se ]~
~
fost considerat o componentă a libidoului, ci o pulsiune separată, dobândită
preocupă mai Întâi de corpul matern, care se presupune a fi scena tuturor
pr'in naştere. Prin aceasta, ea adopta teoria lui freud despre pulsiunea de
proceselor şi dezvoltărilor sexuale, Copilul este inca dominat de situarea anal-
( moarte. Totuşi, În timp ce Freud vedea pulsiunea de moarte ca fiind clinic
sadică a libidoului, care ii trezeşte dorinta de a-şi Însuşi conţinutul corpului.
tăcută, Klein susţinea că viaţa fantasmatic sadică a copiilor este o manifestare

I clinică a pulsiunii de moarte.

Astfel, el incepe să fie curios in legătură cu ce anume contine corpul, cum
arată etc. Deci, pulsiunea epistelllofilică şi dorinla de a lua in posesie ajung
deslul de devreme să ne inlim legate intre ele şi, simultan, cu sentiillentui de
(1) EpistcnlUlilie. in timpul activilt'l\ii sale tle Început, Klein a arătat că
vinovălie gencral tlc conflictul n;dipian incipient" (Klein, 1928, p. 179).
Interprctările Îlltrebărilor şi fantasmelor copiilor privintl scena originară elibe-
1,).'

I ,
';'
A Învăţa, spunea Klein (1931), reprezintă o intruziune În corpul mamei şi,
rau un adevăl'at şuvoi de fantasme. Ea a consitlerat aceasta drept o eliberare a ,~
I LII11asmelor inhibate despre scena ol·iginară. Era evident că dorin!a de a şti şi
'o
aşadar, se leagă de anxielatea provenită din fantasma penelrării sadice a mamei
["" 8, SITUATII DE ANXIl::IAIE TIMPURII]: "Copilul se aşteaptă să găsească
~:
','
I
~t; I
curiozitatea cOllstituiau o puternica pulsiunc primilivă şi originară [(jJ'
[I'IS·II:'~101'11.l1:.J. Acest subiect a inceput să o intereseze din două raţiuni teore-
~:~
~:
Înăuntrul mamei: a) pcnisul tatălui; b) excremente şi c) copii; şi el echivalează
aceste lucruri cu substante comestibile. Potrivit celor filai timpurii fantasme
tice. În primul 1'{lI1d, tehnica ei in care folosea jucării şi jocul a determinat-o
(sau 'leorii sexuale') privind coitul parental, penisul lalăiui (sau Întregul său

~
,\ să se concentreze asupra naturii simbolismului [,,,.. 1. TEiINICA; I:UIZMAIU:' III
corp) devine incorporat in lllamă În timpul actului. Astl'cl, atacurile sadice ale
,i''1
~. '
SI~III()I.I. În al doik~l r~l\tl, În anumite cazuri s-a văzut conl'runtaU\ cu o absenţă '~,'
'v·
id' copilului ii au ca obieCI tleopotrivă pe lată şi pc Illal\lă, Cal'e sunt in fantasma
, L" ?~
\"" 3
lx~"
>;·)':f'
ih.
 '>'i
60 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE 3. AGRESIVITATE, SADISM ŞI PULSIUNI PARŢIALE 61
I!"'r.,

lui muşcaţi, sfâşiaţi, tăiaţi sau striviţi in bucăţele. Atacurile ii produc anxietate,
deoarece ii e teamă ca nu cumva să fie pedepsit de ambii părinţi; această
anxietate este internalizată în urma introiecţiei oral-sadice a obiectelor, fiind
astfel îndreptată către supraeul timpuriu" (Klein, 1930, p. 209).
Dovada clară a agresivităţii copilului mic a tulburat-o: "Ideea unui copil de
şase-doui:isprezece luni care încearci:i să-şi distrugă mama prin orice metodă
care impulsurile agresive influenţează dezvoltarea este de a promova o
înaintare a eului spre impulsurile (stimuIările) genitale, cu scopul de a mobili-
za sentimentele de iubire. Astfel, sentimentele agresive pot, la fel de bine, să
întărească sau să inhibe dezvoltarea; sau chiar, uneori, să determine o inaintare I
prematură, cu diferite consecinţe. Aşadar, Klein a avansat opinia controversată ii
că, În aceste stadii foarte timpurii, ceea ce determină cursul sau blocarea li
dezvoltării este impactul impulsuri lor agresive [<7 LI rJI DO; DEZVOLTARE].
,1

avută la dispoziţie de sadism-cu dinţii, unghiile şi excreţiile sale, cu întregul li ~!

său corp transfonl1at fantasmatic în tot felul de arme-produce o imagine Înspăi­ Klein a iniţiat revizuirea perspectivei clasice asupra complexului CEdip şi
a originii supraeului tocmai pe baza evidenţierii fantasmelor pregenitale [<7 4.
{ mântătoare, ca si:i nu spun incredibilă pentru mintea noastră. Şi aşa cum ştiu
din propria-mi experienţă, este dificil să determini pe cineva să recunoască că
o asemenea idee respingătoare corespunde adevărului" (Klein, 1932, p. 130).
COMPLEXUL <EDIP; 7. SUPRAEU].

l
~
Fiind o constatare atât de neaşteptată pentru ea, Klein s-a concentrat mai (4) Pulsiunea de moarte. Mai târziu (incepând cu 1932), Klein a consi- fi
mult sau lllai puţin exclusiv asupra acestui subiect În primii ani de practică derat că sadismul este maxim pe tot parcursul primului an. Această extindere J,

clinică.
Cerc vicios. Preocuparea specialăpentru agresivitate, unnată de consecin-
a concepţiilor sale a rezultat din adoptarea, În 1932, a ideii pulsiunii de moarte
ca sursă primară a impulsurilor agresive, de la bun început: "o deflectare în ~
~
I( ţele legate de răzbunare, care stârnesc frică şi Încă mai multă agresivitate, se
autoperpetuează. Atacurile asupra persecutorilor îi fac nu mai puţin periculoşi,
afară a pulsiunii de moarte influenţează relaţiile copilului cu obiectele sale şi
conduce Ia dezvoltarea deplină a sadismului său" (p. 128); iar "pulsiuni le lui
, ~\
:.1
ci mai degrabă mai mult, deoarece În fantasmă se presupune că, pe mai agresive Îi produc anxietate încă din primele luni de viaţă. În consecinţă, il
p
li departe, furioşi, ei se vor răzbuna cu violenţă: "atunci când obiectele sunt
introiectate, atacul declanşat Împotriva lor cu toate amlele sadismului îi trezeşte
subiectului spaima de un atac analog asupra lui insuşi, din partea obiectelor
fantasmele sale sadice se leagă cu anxietatea, iar această legătură creează situa-
ţii anxiogene specifice... Satisfacerea libidinală, expresie a Erosului, îi întăreşte
încrederea în imagourile sale ajutătoare şi diminuează pericolele care-I amenin-
f
"81 ţă din partea propriei pulsiuni de moarte şi a supraeuJui său" (p. 201) [<7
l'
.:~
l,{j
externe şi a obiectelor internalizatc" (Klcin, 1929, p. 203). Acest tip de cerc
vicios creează o stare paranoidă de ostilitate, insoţită de o suspiciune intensă
faţă de orice figură "bună" [cu' PARANOIA).
PULSJUNE DE MOARTE).
Pom ind de aici, concepţia lui Klein asupra minţii şi dezvoltării mentale s-a
indreptat spre conflictul intrinsec dintre pulsiunea de moarte şi libido (pulsiu-
nea de viaţă) şi spre maniera in care lumea externă poate sprijini dezvoltarea
IT (3) Faze pregenitale. Iniţial Klein l-a umlat pe Abraham, stabilind
sadismul la sfiirşitul primului an de viaţă şi tinzând să roporteze la acea
pel'ioadă, ca la Uil punct de flxa\ie, f,lntasmclc constatate la copiii mai mari. in
'.~
conştientizării realitătilor externă şi intern:!.
Poziţie depresivă. Conflictul dintre sentimente, care iniţial era văzut a

It cele din U1111 i:i, ca a ajuns la concluzia că dil"l:ritelc impulsuri libidinale survin
în acelaşi timp, chial' dacă la un moment dat predomină unul sau altul:
"Stadiile libidinale se suprapun Încă din primele luni de viată. Încă de la
început, tendinţele o;dipiene pozitive şi inversate sunt strâns legate Între ele"
",
~.
~~,:
{.
-,:~
exista între impulsurile pregenitale şi cele genitale, a ajuns să fie considerat un
connict intre complexul eEdip pozitiv şi cel negativ, existent În fantasmele
inconştienle atât pregenitale, cât şi genitale [<7 4. COMPLEXUL U:DIPJ. Aceste
derutante omiteri de categorii teoretice au pus mai puţine probleme începând
i

Ij-
!~
(Klein, 1045, p. 403). Fantaslllele sadice sunt atribuite, în mare măsură, faze-
lor orală şi anală, iar impulsurile pregenitalc sunt, la început, dominante faţă
de cele genitale. Astfel, în prima perioadă, copilul trebuie să lupte împotriva
t:j
.{
r,
cu 1935, când Klcin a făcut modiflcări teoretice, dezvoltând ideea poziţiei
depresive; aceasta a ajuns să predomine constant în raport cu complexul CEdip
şi cu succesiunea fazelor I<T 10. POZITIE DEPRESIVA], formând temelia pe care
e
se desfăşoară aceşti paşi clasici ai dezvoltării.
I~
~'.~.
anxietăţii produse de aceste impulsuri sadice. Klein a ajuns la constatarea că ;(
există o oarecare activitate a illlpulsurilor genitale (faţă de cuplul părintesc) ~: Anihilare schi7oidă. În 1946, Klein şi-a revizuit teoria despre perioada ii.
( .
.~i încă din primul an de viată, iar mai t{lrziu acestea se intensifică şi sporesc
~.
intens sadică şi cea paranoidă de la inceputul vietii (numită până atunci poziţia ,.
II!

-!:iL iubirea copilului. paranoidă). Ea a constatat că impulsurile agresive pot acţiona şi împotriva
J
~q

IL Deseori, Klein (1929) parc să SUSţină că impulsurile pregenitale (sadice) ar

fl opuse celor genitale, de iubire: "sadisll1ul este depăşit atunci când subiectul
};
eului, la fel de bine ca împotriva obiectelor. Sadismul a fost legat de faptul că
pulsiunea de moarte (care determină reîntoarcerea individului la dezagregare
(,

~ {,
~
"~
"
,,:'
avansează la stadiul genital. Cu cât această fază se instalează mai ferm, cu atât şi moarte) n-ar fi fost direqionată, in mod corespunzător, la naştere [,;r- 7. el
1 , copilul devine mai capabil de iubire pentru obiect şi de a-şi învinge sadisll1ul }
~,{.
SIJPRt\I'U). in teoria sa asupra pulsiunii de moarte, Klein a urmat concepţia lui ~
prin milă şi cOll1pa~iunl:" (p. 204). [a considera că una din ll1odalita\ile prin Freud despre denectarea acestei pulsiuni spre exterior. Stările schizoide presu- t.
",1
~~
 62 DICTIONARUL I'SIIIANALiZEI KU::JNI1:Nt:
pun un eşec ini\ial al deOectării-baza teoriei sale ul~erioare asupra invidiei [<7'
11. POZITIE PARANOID-SCIIIZOIDĂ; 12. INVIDIE]. In consecinţ3, individului
schizoid îi este frică de o forţă anihilantă dinăuntrul său, îi este frică pentru el
însuşi şi de dezintegrarea în fragmente a eului şi a identităţii sale (Klein,
1946). În această perioadă, Klein a descris prololipul unei reia/ii agresive cu
obiecilIl, în care fragmentele eului pot fi expulzate în obiecte externe [C7 13.
IDENTIFICARE PROIEClIVĂ).
Invidie. În 1957, Klein a adus ultima contribuţie la teoria sa. Ca şi preocu-
pările ei Illai timpurii, aceasta privea enormele cantităţi de agresivitate sadică
la fiin\ele umane. Nu numai că găsise dintru inceput o mare agresivitate in
jocul copiilor, dar ulterior, de-a lungul carierei sale, ea a putut confirma agresi-
vitatea şi sadismul prin datele clinice furnizate de pacienţii psihotici adulţi. Una
dintre cele mai primitive manifestări ale impulsuri lor agresive pare să fie o
formă primară de invidie; copilul, era de părere Klein, este dotat de la inceput
cu o discrepanţ[\ cantitativ3, înnăscută, între pulsiunea de viaţă şi cea de
moarte, dimpreună cu alte defecte (Ia schizofreni), În special dificultatea de a
sep<lra impulsurile agresive de cele libidinale (şi slaba toleranţă la frustrare,
mediu nefavorabil dezvoltării etc.), Invidia primară constă în agresivitate şi
sadism înnăscute, faţă de obiectele bune sau atributele lor bune, spre deosebire
de agresivitatea paranoidă faţă de obiectele rele ce par să ameninţe subiectul
[c,,' 12. INVIDIE).
DE.ZIl,\TERE ASUPRA PULSIlINIl DE I\IOARTE. Nu există nicIo dispută
asupra prezenţei fazelor sadice in copilărie, dar ea există În legătură cu origi-
nea lor În pulsiunea de moarte. Împotriva utilităţii conceptului de "pulsiune de
moarte" s-au avansat patru obieetii principale: (a) Freud s-a refcrit la ea În
mare parte speculativ şi a considerat-o "tăcută" din punct de vedere clinic; (b)
nu este necesară postularea unei proiecţii a pulsiunii de moarte ca sursă a
agresiviIă\ii, dc vreme ce frustrarea libidoului este suficient de adecvat~ pentru
a da cont de agrcsivitate; (c) nu există nici o dovadă pcntru o destructivitate
îndr'eplata spre sine, care să acţioneze Înăuntrul pcrsonalităţii; (d) importanţa
acord,lla de Klcin pulsiunii ue moarte face ca libiuoul să-şi piardă poziţia
celllral;l În teoria psihanalitică.
(u) ['/I!silillea lăc/lIă. Este larg împărtăşită părerea că Freud a ajuns la ideea
\
\.
1,'
pulsiunii de moarte pornind de la exemple biologice şi de la refleet ii1e sale
pl'ivind mortalitatea organismelor, tenuinţa universală a materiei vii de a se
Întoar'ce LI starea inanil11ată, iar a materiei inanimate de a degenera spre
\[\1'
[,il niveluri inl'crioare de organizare. Conexiunea dintrc acest al doilea principiu
t?t! al lcrmouinamicii sau al entropiei şi modelul lui Freud despre minte ameninţa
~t
S[I aducă în psihanaliză o notă de misticism. În consecinţă, cei mai mulţi psih-
analişti nu au reuşit să-i acorde Uil loc important În gândirea lor clinică.
Pulsiunea de moarte a putul fi dată uitării deoarece Freud o considerase "o
);,!i
'il~~f
pulsiune mută şi tăcută". Această neaudibilitate explica, pentru Freud, faptul
\\~,
c5 o neglijasc iniţial.
3 ACJKL:SIVITAIE, SADISM ŞI PULSIUNI PARTIALE 63
-1
Cu toate acestea, Klein a susţinut viguros că "pulsiunea de moarte" este un
concept clinic, deoarece Freud (1920) şi-a început argumentarea cu date clinice
privind transferul (compulsia la repetiţie) provenite din visele pacienţilor
afectaţi de nevroză traumatică şi din observaţiile asupra jocului copiilor mici.
Într-adevăr, problema clinică a compulsiei la repetitie a fost cea care a deter-
minat alegerea titlului lucrării din 1920-Dincolo de principiul plăcerii. Dat
fiind că pacienţii par siliţi să repete experienţe dureroase, principiul plăcerii
este Încălcat. Trebuie că există ceva dincolo de plăcere,
(b) Lihidofruslral, La fel, în fonna sa proiectată, pulsiunea de moarte este
departe de a ti tăcută-este zgomotoasă şi aspră [er PULSIUNE DE MOARTE]. Se
susţine deseori că impulsurile destructive nu constituie prin ele Însele o dovadă
a pulsiunii de moarte, deoarece ele pot fi derivate ale impulsuri lor libidinale
frustrate. Argumentul, în forma sa cea mai blândă, este că e imposibil să
izolezi diferitele pulsiuni parţiale prin investigare psihanalitică. Între psihana-
lişti, dezacorduri le asupra pulsiunii de moarte sunt presărate, de ambele părţi, l
]~
p. cu ingenioase argumente a posleriori [er 2. FIINTIISMĂ INCONŞTIENTĂ;
'~~-
CONTINU/TIITE GENETICĂ].
J
'/~
(c) DesiruClivilaie iniernă. Klein a arătat că, cel pUţin la copii, pulsiunea
de moarte nu este mut~ şi tăcut~; într-un anumit sens, eul, sau o parte din ceea
ce conţine el, rămâne Înăuntru pentru a exercita o inAuenţă mortală asupra 1
personalităţii. Este vorba despre obiectele "rele" interne care, În cursul dezvol-
tării, dau naştere severului supraeu [07' 7. SUPRIIEUJ. La adulţi, experienţa unui
obiect destructiv înăuntrul eului poate ti comunicată de pacientul cu fobie
J1i
pentru cancer (care reprezintă un obiect intern devorator). Într-adevăr, teama
generală de cancer este legată, în mod similar, de fantasme inconştiente despre
un obiect "rău" conceput in mod oral-sadic. Alte forme de ipohondrie pot fi
ilustrări echivalente.
Rosen feld (J 971) şi, recent, mu I ţi al! ii au cercetat destructivitatea man i festă
li
-11
din punct de vedere clinic, în urma protestului că kleinienii nu au răspuns la
critica impotriva folosirii conceptului de "pulsiune de moarte". Structura
pacienţilor lirnitroti constă în organizarea părţilor "rele" ale sinelui, care atacă 1
sinele "bun" folosind strategii de seducţie sau intimidare ['.... STRUCTURA],
(ci) IIII!WtlOlI{U re/ulivLi U pllisilillii de lII(}atle şi a lihido 11111 i. Dintr-o altă
·JI
.l
direcţie, s-a susţinut că Klein a afirmat că pulsiunea de moarte are o innuen\ă
predominantă fală de libido şi că pulsiunea relaţionării cu obiectele derivă din
pulsiunea de moartei Ceea ce ar fi exact contrariul teoriei lui Freud, Repro-
şurile că Klein a abandonat teoria lui Freud privind progresia fazelor libidinale
JI
s-au intensificat În 1939, când analiştii vienezi au venit la Londra [,g. DISCUTII
CONTI(oVFRSIITE). Rcproşurile erau exagcrnte, dar cste adevarat că M. Klein
vcdca problemele şi inhibiţiile din dezvoltarea libidoului (ca şi a intelectului)
ca datordnuu-se anxietă!ii provocate de impulsurile agr'esive. Ea nu respingea
cu totul teoria libidoului şi succesiunea fazelor sexualită!ii infantile Klein le-a
. : mcnlinut formal, arMând doar că razele nu se succed ca În "mersul trenurilor"
n~
(analogia lui Abraham). Ele sunt mereu comprill1ate, deşi Încă prezintă o
I
1i1L 1""'}
,
:t'
~:l
'4',

;;,
64

secven\ă
DICIIONARUL I'SIIiANAUZ[1 KI.E1NIENE

de dominanl[\ a anumitor impulsuri-iniţial, impulsurile orale domină

faţă de cel anale, apoi impulsurile anale Încep să se impună şi devin domi-
nante faţă de cele orale şi genitale. Klein a subliniat interferenţa dezvoltării
1 .
~
~I
il,1
ij1
~:
libidinale cu sadismul, care marchează punctele de fixaţie a libidoului. 4• Complexul CEdip De~llilie. urmă: descope.riril~
În c:le, din
~"

\,.~.~ Aşadar, problemele rămân. Pentru kleinieni, pulsiunea de moarte nu este clinice ale lUI Kleln au modificat teoria lUI
Frcud asupra complexului <.EtJip. Scolând in evitJenlă conţinutul fantasmatic al
/~ tăcută, ci activă, fiind Ull factor important care perturbă şi modifică mult
mişcărilor pulsionale, Klcin a relicfat in special componentele pregenitale (orală şi

·~t:·
progresia naturală a dczvoltării libidinale dc-a lungul fazelor timpurii; aceasta,
În timp ce psihanaliştii clasici minimalizează importanţa clillică a pulsiunii de
moarte şi accentuează dezvoltarea epigenetică a libidoului şi a eului [a-
"
PSIIIOLOGIA EULUI]. Ce situalii decisive din practica clinică ar putea lămuri
aceste chestiuni rămâne un punct care merită toată atenţia.
anală) ale fantasmelor ocdipiene, considerându-Ie drept dovadă a originii timpurii
şi pregenitale a complexului a:dip. Pe Klein, teoria lui Freud conform căreia supra-
eul este "moştenitorul complexului CIdip" a incomodat-o intotdeauna, deoarece
cronologia nu se potrivea cu propriile sale observalii clinice; in cele din urmă, ea
s-a văzut nevoită să-I contrazică pe Freud.

i Abraham, K. (1924), A short study of t!le dcvelopment of t!le libido, in: Abraham, K.:
Seleeted Papers an Psyclio-Allalysis, London, Hogarth Press, 1927, pp. 41S·50 1.
Freud, S. (1905), Tliree Essays OI/ Sexuolily, S[, VII, pp. 125-245. [Trei eseuri asupra
leoriei sexualilălii, trad. de AI. Ularu, Craiova, Ed. Centrum, 1991.1
- - (1915), T!le unconscious, SE, XIV, pp. 159-215.
Foarte timpuria viată fanlasmatică terifiantă şi "psihotică" a copilului se desfă­
şoară Înaintea complexului a:dip clasic, iar Klein a evidenliat sladiile limpurii ale
complexului (Edip. Ea considera că, prin accentuarea importanţei stadiilor timpurii
ale complexului CEdip, era evidenliată intensitatea stadiilor de bază timpurii.
De asemeni, Klein a scos În evidcnlă importanla complexului CEdip negativ
!
,,
{j

(1920), Beyol/J I!le Pleasure Pril/ciple, SE, XVIII, pp. 3·64. [Oll1colo de (inversat) şi interaqiunea polivalentă dintre complexele pozitiv şi negativ; ulterior,
pl'lnclpilll p!cicerii, trad. de G. Purdea şi V D. Zumfirescu, Bucureşti, Ed. aceasta a intrat in teoria sa despre ambivalenta din pozitia depresivă. Mai târziu,
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 13-95.1 dezvoltându-şi teoria asupra ambivalenlci şi a pozitiei depresive, ea a adus o refor-
Klein, M. (1922), Inhibilii şi dificultăti la pubertate, SMK, 1, pp. 49·53. mulare implicită a complexului CEdip, in termenii apariţiei laolaltă a figurilor i'
j.!
- - (1927), Tendinle criminale la copii nonnuli, SMK, 1, pp. 161-175. fantasmatice "bune" şi "rele" (obiectele parţiale "bune" şi "rele"). in situatia de I
- - (I92S), Studii timpurii ale complexului lui (Edip, StvIK, 1, pp. 177-188. transfer din psihanaliză, aceasta determină deseori pacientul să raporteze o aparitie i
- - (1929), Situatii anxiogene infantilc reOectUll: Într-o oper:'l de artă şi in impulsul laolaltă a diferitelor aspecte din mintea analistului.
,h
creativ, SMK, 1, pp. 201-208. ,i
.î' Cronologie \(
- - (1930), Importanţu fonn:'lrii simbolurilor in dezvoltarea eului, SMK, 1, pp, !"~'
fi: I
209-222. 1920-Complexul CEdip clasic la copii (Melanie Klein, Dezvollarea l//lui copil,
~~:
- - (1931), O contribulie la teoria inhibi\iei intelectuale, SMK, 1, pp. 227-238.
- - (1932), Psihanaliza copiilor, StvlK, Il.
!f
1921 ),
I92S-Forme pregenitale ale complexului CEdip şi complexul CEdip inversat
I
I, ~.
~;! (Melanie Klein, Stadii limpurii ale complexului lui CEdip, 1928).
- - (1933), Dczvoltarea timpurie a conştiinlei la copil, SMK, 1, pp. 239-249.
1932-Separarea supraeului de complexul CEdip (Melanie Klein, Psihanaliza 1.
- - (1935), O contributie la psi!logeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
r'
"';;'h

-'1':
2ll2. copii/ar, Partea a II-a, 1932; Melanie Klein, Dezvoltarea limpurie a COI/- I!
v.f ştiil/fei la copil, 1933). 1:
- - (1945), Complexul lui CEdip in luminu anxielă\ilor timpurii, SMK, 1, pp. 363·408, >"
.- . i . t,:'

1 - - (1946), Notc asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III. 1935-Complexul CEdip şi pozitia depresivă (Melanie Klein, Dolilll şi relafia sa "1"
I
l'
cu slârile maniaco-depresive, 1940; Melanie Klein, Complexul lui (Edip

'r!
- - (1957), II/vidie şi /'C!Cll/lOŞliI/Iă, StvlK, III. ~
În IU/Ilina a'lXielcifilor limpurii, 1945), ~ ,~
Rosenl'cld, II. (1911), A clinical approach 10 t!le psycho-analytic theory of the life and (
rA \ • dealh illstincts: An investigation into the aggressive aspecls of Ilarcissism, Inl. 1. I
La vremea când Melanie Klein Îşi începea activitatea, psihanaliza ortodoxă
; I
,1
1.
!I"
I'S)lCIIO-/ll/ul., 52, 169-178
stabilise că problema centrală a tuturor nevrozelor este complexul CEdip. Klein
I
l- n-a pus niciodată la îndoială acest lucru, considerând totuşi complexul CEdip
I
î
dintr-o perspectivă mult diferită.
t?
:'i Complexul CEJip in Ullii '20. În conceplia freudiană clasică, copilul mic are
h~'!' .f:.
tt; simlăminte sexuale cu origine corporală, pe care încearcă să le descarce, in
forma de dorinţc fală de pilrinli, dar mră succes, acestea fiind prohibite. A-
~;.'i";î'"!
I '.",
. r:
 . I
1
66 IlICTIONI\IWL j'SIIIi\N/\I,llU KLUNILNI:
4. COMPI.LXUI. U:I)II) 67
;J
1 ~,~I\,1
! ceasta conduce la masturbalie, care atrage prohibilii similare. Freud a descris
(1) Anxictatc. Klein (1927) a Îmbog::i(it teoria Or1odoxă a complexului
CEdip, conccntrându-sc asupra conţinutului anxietăţilor rezultate din fantasmele
acesl proces la nivel genit<ll şi a explorat teoriile (fantasmele) sexu<lle ale
despre obiectele ccdipiene (mamă şi tată): "8ăiclelul, care Îşi urăşte tatăl ca ':1
copilului. EI a di!'ercnli'll Între <lnxietatea de Gistrare a băiC\clului, datorată ."
rival pentru iubirea mamei, o face cu ura, agrcsivitatea şi fantasmele derivate
ameninţărilor simţitc din panea tatălui, şi invidia de penis a fetilei.
din fixaliilc oral-sadice şi anal-sadice .. Şi, in acest caz [al lui Gerard], penisul
Într-o lucrare pe care Freud a publicat-o In 1918-pe când Klein Începea să
analizeze copii-, el a descris extrem de atent identificările pe care le face
tatălui trebuia să fie smuls, gătit şi mâncat ... " (p. 162). J
copilul, la o vârstă foarte fragedă (nu mai mare de optsprezece luni), cu fiecare Ea remarca: "Dar o asemenea manifestare de tendinle primitive este inva-
din părinlii aflaţi În contact sexual. În cazul respectiv, el Încerca să elaborcze riabil unnată de anxietate ... " (p. 165). Aceste impulsuri sadice creează la copii
clinic unele implicaţii alc ideilor publicatc, cu un an În urmă, În Doliu şi tcmcri şi rcmuşcări puternice, lor fiindu-le frică atât de ceea ce li s-ar putea
întâmpla prtrinlilor reali, cât şi dc răzbunarea acestora Împotriva lor [<r 3.
meluncolie (Freud, 1917), când prezenl<:lse pentru prima oară mecanismul de
identifical'e (prin introiecţie). Aceste lucl'ări trebuie să fi provocat diSCUţii
interesante şi aprinse În toate societăţile psihanalitice, chiar În perioada când
Klein Îşi formula primclc cazuri.
AGRESIVITArE; PARANOIA].

(2) Originea timpurie a complcxului CEdip. Freud considera că impul-

1
CONTRIBUTIA LUI h:LEIN LA COi\II'LEXlIL G:DII'. Lucrul cu copiii [În joc]
surile pregenitale conduc la simple descărcări, În timp ce adevăratele fantasme
a:dipiene apar doar o dată cu faza genitală (in jurul vârstei de trei-cinci ani).
] 1: I

i-a arătat lui Klein vlll"ielatea fantasmelor lor şi a moduri lor În care ei par să Totuşi, Klein (1926) a arătat că la vârsta pregenitală există fantasme ccdipiene:

tiI
:/1
'ti' se identifice cu figurile-jucării, Acest tip de identificare multiplă părea să "Se observă că adesea copiii manifestă, deja de la începutul celui de-al doilea
~ producă dezvoltarea creativă a însuşi jocului, copilul privind evenimentele din an de viaţă, o vizibilă preferinţă pentru părintele de sex opus, alături de alte.

r cadrul jocului din punctul de vedere al unei figuri, apoi al celeilalte [(7" 1. indicii ale unor tendinţe cedipiene incipiente" (p. 122). Impulsurile pregenitale
TEHNICĂ). Ea a acccntuat şi identificarea cu fiecare din părinţi, cât şi fom1a sunt prezente în reacţiile copiilor fală de părinli şi de relaţia lor sexuală, iar

J
'~

simplă a perechii ccdipiene (ură faţă de un părinte şi iubire faţă de celălalt): jocuri le lor se bazează pe idei, fantasme şi anx ietăţi legate de scena originară; : :~
"În decursul analizci am dcscoperit ceca ce Werner numea 'gânduri de foială'.
,r~
._1 copilul ignorând realitatea, aceste fantasme sunt întemeiate pe interpretarea _( J
\~
~..s Mi-a spus că 'se foicsc' despre animalele lui Tarzan. Maimu\ele sc plimbă prin
;~
'tt. propriilor sale nevoi (orale sau anulc) şi a chinuitoarei frustrări a acestora: "În
funcţie de stadiul oral- şi anal-sadic prin care trcce, rapor1ul sexual ajunge să
~ junglă; În fantasmă ci merge în urma lor şi le imită mersul. Asociatiile au :1'
~~
!
arătat clar admiraţia pentru tatăl care copulează cu mama (maimu\ă=penis) şi
dorinţa sa de a participa ca o a treia persoană. Această identificare, din nou cu
l.~·
l'1r.
~'
~.
insemne pentru copil o activitate în carc rolul principal ÎI joacă mâncatul,
gătitul, schimbul de fecale şi actele sadiee de toate tipurile (bătaia, tăierea
etc.)" (Klein, 1927, p. 166).
li!
ambii părinţi, forma de asemenea baza altor numeroase 'gânduri de foială', ~~~.

~'J
t;.:~.;

toatc putând fl recunoscute ca fantasme de masturbare" (Klein, 1925, p. J II). ,i, Această evidenlă clinică masivă a fantasmelor pregenitale a condus-o pe
Klein la concluzia că apariţia complexului ([dip are loc Înainte de faza
'1 '
Între anii 1919 şi 1935, pe baza acestor fantasme infantile, Klein a făcut patru f1i
descoperiri clinice principale privind complexul CEdip. Fiecare dintre paşii, 1.'; genitală. Astfel, părinţii se mănâncă şi se Încorporează reciproc, se rup în
bucăţi, se murdăresc pe dinăuntru şi se controlează unul pe celălalt; aceasta, pe :1
respectivi era atât de mare, Încât, în cele din umlă, teoria a devenit o cu totul
alta: teoria pozitiei dcpresive. Paşii au fost următorii:
lângă fantasme genitale de penetrare, tăiere, ingrijire sau protejare reciprocă:
"Oar analiza timpurie a arătat că el (copilul] îşi dezvoltă asemenea teorii mult
1;1
r,1
I
(1) Nivelul ridicat al sadismului asociat fantasmelor legate de perechea
cedipiană, care produce o mare anxietate [<7 8. SITUATII DE ANXIETArE
mai devreme, Într-o perioadă În care impulsurile sale pregenitale îi determină 1;1
Încă În mod predominant reprezentările, deşi impulsurile genitale, până acum l')
m,IPURII];
tăinuite, au ceva de spus în această privinţă. Aceste teorii susţin că, prin
(2) Evidenţa clinică a fantasmelor pregenitale şi deci a originii pregenitale,
care este destul de diferită de vederea lui Frcud, conform cărcia complexul copulalie, mama încorporează conţinutul penisului tatălui, prin gură, aşa încât ~'1 t
corpul ei este umplut cu foarte Illulte pcnisuri şi foarte mul{i bebeluşi. Pe toate
CEdip apare În faza genitală, Îl1tre trei-cinci ani [c:r 1.1111DO; 7. SLJPRALlJ);
(3) Conceperea părin\ilor o.:dipicni in termenii unor organe individuale-
pcnisul in vagin (sfârcul În sâl1)-, produc[uldu-se fantasnla Înspăimântăloare a
aCl:stca copilul doreşte să le devoreze şi să le distrugă. Îll consccinţă, atacând
intcriorul mamei sale, copilul atacă un mare număr de obiccte.. ," (Klein, 1933,
I
1~ p. 244).
părinţilor uniţi etern, ce formcază figura părintclui combinat [<8" FIGURA
PÂIUNTU.llI COMUINAT];
(3) Obiecte parţiale. Mare par1e din viaţa fantasmatică a copilulUI este
(4) Ambiguitatea complexclor CEdip pozitiv şi inversat, care, coexistând,
j"
v;, concepută În termeni de obiecte partiale; cu alte cuvinte, el Îşi imaginează
produc sentimente ambivalente faţă de părinţi [er 10. I'O!..ITI!: IlEPRESIVA].
ţJ~t;.\
a';
. m'

1 68 DIC\IONARUL I'SIIIANAI.IZU KLUNIENE
organe anale În relaţie unele cu altele-{lbiecte slab vizualizate, imaginate ca
având o singură funcţie. dar ca unindu-se În actul sexual De obicei, sânul
mamei se angrenează cu penisul tatălui sau penisul tatălui se află Înăuntrul
vaginuiui mamei: "În această fază timpurie de dezvoltare. se află În vigoare
principiul pars pl'O 1010, iar penisul reprezintă şi tatăl ca persoană" (Klein,
1932, p_ 132) [o,,' OBIECT PARTIAL]. În această lume de organe sunt incluşi şi
bebeluşii, conţilllJ\i şi ei În corpul creator al mamei, evocând alte fantasme, din
nou pl-edominant agresive_ Toate aceste noţiuni primitive despre organe, ne-
legale Îllcă Între ele, se bazeazil plobabil pc o tendin\iI Înnilscutil de a-şi
imagina asemenea lucruri-fantasme inconştiente ['''o 2. FANTASMĂ INCON-
~TIENTĂ; ClJNO;\ŞTEIZE iNNĂSCUTĂ]
rig,lIra purinle/lli cOlI/hinul. În faza timpurie a complexului CEdip, există
o imagine În CliC pilrin\ii sunt uniţi Într-o pereche Înfricoşiltoare. fixatil Într-un
violent ,ICt sexual care-i va distruge, pe ei Înşişi şi pc copil (Klein, 1932).
Astrel. parinţii combinaţi (sau organele lor) se distrug unul pe celillalt, iar În
urma acestui dezastru total, bebeluşului nu-i mai rămâne nimic; În acelaşi timp,
datorită pmrriilor lui fantasme de alOtputernicie Îndreptate Împotriva părin\ilor,
figura acestora se Întoarce Împotriva lui, cu aceeaşi forţă destructivă cu care
el crede că ei se atacă unul pe celillalt [er fiGURĂ A PĂRINTELUI COMI3INAr].
(4) Complexul CEdip inversat. Analizând copii foarte mici, Klein a avut
un foarte bun prilej de a observa că acest complex CEdip nu se reduce la
iubil-ea faţă de parintele de sex opus şi ura faţă de părintele rival, de acelaşi
sex. Ea a descoperit că, În realitate, sentimentele sunt amestecate, ceea ce a
lacut-o să scoată În evidenţă complexul CEdip inversat, În care fetiţa Îşi iubeşte
mama şi se identifică cu ea, iar băielelul îşi iubeşte tatăl şi se identifică cu el.
parintele de sex opus fiind exclus_ Acest fapt era confoml viziunii lui Freud
despre bisexualitatea Înnăscuta. Oscilaţiile Între complexul a:dipian pozitiv şi
cel inversat deveneau tot mai importante, determinând-o În cele din urmă pe
Klein să dezvolte conceptul de poziţie depresivă [csr- 10. POliTIE DEPRESIVĂ].
(:ONSI'TI NlU Y TU)I{ ETI CE ,\ I.E C:ONTIU Blilli LOR Llii K1.EIN. Contribu-
ţiile lui Klein au condus in mai multe direetii:
(1) O nOU[l ol-igine a supraeului;
(2) Calitate.\ "secundar[\" a anxietăţii clasice legate de cuslrare şi invidia
de penis;
(3) Teoria poziţiei depresive a pierderii obiectului iubit;
i (4) Relativ t<Îl-ziu, cel mai original urmaş al lui Klein, 8ion (1962), a dez-
voltat importanla nOţiune de obiecte paqiale cuplate asemeni unui "conţinător"
!i cu eon\inulul S[\lI [ut· CONTINUU:].
Dificultate.\ lui Kleil1 era aceea Cli observaţiile sale clinice asupra copiilor
., 1
.(
- 1
. ave,lu ill\plic.qii impon'lnlc core intl-au În contradietie cu observaţiile clillice
din psihanaliza cu .\dulţii_ Oricine se Înderărta de descoperirile freudiene era
\J
';::;·i" -
ţ:,'
de a~tcpt~l\ să aibă necazuri. Lumea [1sihanalitică a anilor '20 nu era prea tole-
.'.\.
;~l-
.. ~
4. COMPLEXUL CEDII'
rantă. Klein a reuşit să-şi dezvolte propriile teorii, independent de Freud, de
69
-~
j
...'
abia În anii '30. De atunci, viziunea sa asupra anxietăţii şi situaţiei redipiene
s-a modificat datorită faptului că, În abordarea aspectelor clinice, ea a adoptat
conceptul lui Freud de pulsiune de moarte, ceea ce a condus-o la conceptul de
poziţie depresivil.
(1) Supraeul timpuriu. Agresivitatea evocată În aceste faze pregenitale ale
complexului creează deja relaţii complicate cu figurile originare, inainte chiar
de intrarea În funcţiune a impulsurilor genitale. Aceste figuri complexe,
ambigue şi terifiante. odată introiectate, devin persecutori intemi. Klein a
afirmat că aceste versiuni internalizate ale părinţilor care atacă eul constituie
un fenomen din aceeaşi categorie cu surraeul descris de Freud. Prin urmare.
şi supraeultrebuie cii apare la o vârstă mult mai timpurie decât SUSţinea Freud
(În 1923) când ÎI numea "moştenitorul complexului CEdip" şi deci principalul
rezultat al acestui complex. Astfel, o origine timpurie a supraeului presupunea
o origine şi mai timpurie a precursorului său, complexul CEdip. Deoarece acesta
concorda cu descoperirea kleiniană a fantasmelor pregenitale legate de cuplul
redipian, autoarea a considerat că faptele clinice susţineau secvenţa generală de
evenimente definită de Freud, cu condiţia ca ea să Înceapă la o vârstă mai
timpurie. Continuându-şi observaţiile, Klein s-a văzut silită să poziţioneze atât
supraeul cât şi complexul CEdip la o vârstă tot mai mică_ La Început, ea adera
la modelul secvenţial stabilit de Freud conform căruia supraeul este rezultatul
complexului CEdip. Totuşi, spre deosebire de Freud, cele două procese, de per-
laborare a complexului CEdip şi de formare a supraeului, nu aparţin În Întregi-
me secvenţei: "Analiza copiilor foarte mici arată că, imediat după ivirea
complexului redipian, ei Încep să-I perlaboreze, formându-şi astfel supraeul"
(Klein, 1926, p_ 125)_ În cele din urma, cele două procese au fost "Înghesuite"
În jurul primului an de vialil, aşa Încât. in final. Klein le-a separat unul de
celillall, ele devenind independente-supraeul fiind plasat, drept urmare, În
perioada cea mai timpurie a vieţii [q- 7. SUPRAEU].
(2) Anxictatea de castnlre şi invidia de penis. Klein se straduia să Întă­
rească toate aspectele şi anxielaţile descrise de teoria clasică a complexului
CEdip şi declara in mod constant că descoperirea ei relativ la aceste fantasme
completa pur şi simplu teoriile acceptate. Aşadar, poziţia sa era că puternicele
anxietăli pe care le descrisese făceau parte dintre cele "ortodoxe". Astfel,
anxietatea de castra re este Întărită şi sporită prin fantasmele băiatului, care
cuprind atacuri violente asupra corpului mamei, În scopul de a distruge penisul
aAat Înăuntru, şi teroarea În faţa unei răzbunări mutilante de acelaşi gen, asupra
propriului penis. Invidia de penis a fetiţei este legatii mai clar de anxietatea
descrisă de Klein, privind incursiunea fetilei În corpul mamei ca receptacol al
penisului tatălui şi bebeluşii pe care Îi face acolo. Fapl. de varietatea fantasme-
lor descrise de Klein la fetilil, invidia de penis reprezintă un concept ingust le,,'
6. FAZĂ !lE FI~~t1Nll;\TE].
 70 J)IC IIONARUL I'SIIIANALlL.I~1 KI.LINII:NL
În pofida afirmil!ici c5 ilr completa tcoriile lui Freud cu fantasme mai
detaliate, care nu sunt observabile atunci cand lucrezi cu copii anaţi În plin
complex CEdip, aceste anxietă\i nu emu cele descrise de Freud. În anii 1920,
Klein selllnalase o anxietille nouă-invadarea violentă a corpului mamei şi de
frica de o răzbunare comparabilă asupra propriului corp al copilului. Loiali-
tatea faţă de Freud Îi cerea IOIUşi să-i susţină concepţia privind anxietăţile
primare, prezentandu-şi propriile constatări ca ampli!lcând subiacent anxietatea
de castra re şi invidia de penis.
(3) Pien.lerca obiectului iubit. Freud credea că, până la urmă, apare
necesitatea renunţării la părinţii a:dipieni, iar această pierdere se realizează, ca
şi alte pierderi, conform prezentării sale din 1917: printr-o introiectare a
obiectului. În 1923, el a stabilit că obieclul intern rezultat este supraeul. Totuşi,
spre sfârşitul anilor '20, odată instalaUI in cadrul suportiv al Societăţii Britanice
de Psihanaliză, Klein a devenit mai liberă În a merge mai departe cu propriile
!
sale deducţii teoretice.
Pentru Klein, obiectele interne rezultate din părinţii eedipieni au devenit
figuri psihice mai importante decât cele externe din care, totuşi derivă. Ea era
de părere că in cursul dezvollării copilului oscilatii1e intre complexul CEdip
I pozitiv şi cel negativ au drept rezultat alât obiecte interne iubite, cât şi obiecte
interne urâte. În cele din urmă are loc o confluenţă Între figurile iubite şi cele
urâte, rezultând un obiect (părinte) intern deopotrivă iubit şi urât. Această con-
fluenţă a iubirii cu impulsurile sadice de atac dă naştere la o constelaţie
specială de afecte, atitudini, relaţii obiectuale, anxietăţi şi apărări, pe care Klein
a numit-o poziţia depresivă [<:d' 10. POZITIE DEPRESiVA].
I'OZITL\ DEI'H.ESI\'r\. Apariţia poziţiei depresive În gândirea lui Klein cerea
o rearanjare a teoriilor ei. În primul rând, ea nu a mai considerat Înţărcatul ca
fiind cea mai importantă frustrare, subliniind În schimb mai mult vicisitudinile
obiectului intern şi ale temutei sale pierderi, decât ale distrugerii obiectului
extern (sanul real). În al doilea rand, Îndreptarea către tată, atribuită iniţial
reaqiei Împotriva mamei in momentul inţărcatului, a Început s1l !le văzută mai
mult ca il1l:renl~l Iruslr<1l'ilor şi conn ictelor ce \ill de ilmbivillenţa faţă de mamă,
care apal'e Încă de la Început. Acest connict este văzut ca fiind inerent, inevi-
tabil şi Înrădăcinat in natura connictuală a pulsiunilor-un connict Între
complexul o::dipian pozitiv (dorin\il de a fi iubit de părintele de sex opus, Înso-
ţită de rivalitatea cu părintele cu acelaşi sex) şi complexul CEdip inversat
! (iubire şi identificare cu părintele de acelaşi sex, dimpreună cu opoziţie faţă de
j
părintele de sex opus). Astfel, există o anumită corespondenţă Între co-prezenta
părinţilor in situaţia redipiană şi co-prezenţa obiectelor parţiale "bun" şi "rău":
:1 "Astfel, fiecare obiect este la rândul lui pasibil să devină uneori bun, alteori
~' 1 rău. Această mişcare de du-te-vino Între variatele aspecte ale imagourilor
1!) 1 partea sa severă, analizatoare, despre care pacientul simte că il va critica-este
primare [!lgurilor parenlale] implică o interaqiune strânsă Între stadiile
Il\
(~. 1
j
timpul ii pozitiv şi inversat ale complexului CIdip (Klein, 1945, p. 396) ['''o 10.
i ':\1
Îil;
._H) :~
~: !
4. COMI'LLXUL U:DII' 7\ '"'i
1
POZIIIE DEPRESIVAJ.
Reparatie. Importanla reparaţiei reiese de asemenea din anumite fantasme
eedipiene. Reparaţia este implicată În intensificarea aspectelor de iubire din
situaţia redipiană. Impulsurile eedipiene genitale reprezintă o mişcare În sensul
Întăririi sentimentelor de iubire; În actul reparaţiei, acestea sunt importante . ~~
pentru diminuarea posibilităţii de reparaţie atotputernică şi triumfală, bazată pe
mecanisme maniacale [<7 REPARATIE].
Poziţia paranoid-schizoidă. O dată cu Înţelegerea clivării minţii copilului
1:1
În două părţi sau fragmente, dimpreună. cu clivarea asociată a obiectelor, aceste I I
păni sau fragmente reunile preiau rolul obiectului eedipian clasic [a-" CLiVAJ;
Il. POZITIE PAMNOIO-SCIIIZOIOA]. Când copilul este nesatisfăcut, el resimte
aceasta ca o dispariţie a mamei bune şi o apariţie nedorită a unui alt obiect.
Aceaslă. terţă figură, intruzivă. şi dăunătoare, poate fi reprezentată În lumea
li
externă. (pe care o percepe doar parţial) de călre tată., un frate, un vizitator,
câinele casei sau oricine altcineva. În acest stadiu, figurile respective sunt totuşi
evocate În momente diferite, pentru a evita perceperea unei configuraţii tri-
II
unghiulare. În momentul in care simte prezenţa obiectului său bun, copilul se
află. În deplina lui posesie-D posesie internă şi externă. Totuşi, o dată cu
dezvoltarea poten\ialită.ţilor cognitive şi emoţionale, obiectele se reunesc, iar
III I
apariţia poziţiei depresive creează o situaţie in care copilul nu-şi mai posedă
obiectul "bun", ci asistă la posesia reciprocă a două obiecte (Britton, 1987).
În această versiune, complexul CEdip dă socoteal1l În mică măsură de
J11 1
părinţii reali şi de contactul lor real, deoarece se bazează pe modul in care
copilul utilizează. obiectele reale pentru a le "acorda" cu lumea sa fantasmatică I
şi pentru a le manipula (defensiv) În scopul propriei uşurări lor- APARARE
]1
I'SII/ICAJ.
Această capacitate de a sta deoparte şi a observa relatia dintre două obiecte il
presupune putinţa de a admite sentimentul de a fi omis, aşadar, impactul deplin
al suferinţei eedipiene clasice. Tocmai acest moment, În care capacitatea de a
iubi şi a urî se combină cu cea de a observa şi a şti, reprezintă una dintre
JI'.,. j
..
importantele caracteristici ale poziţiei depresive ['''o LE('ARI'; 10. P07111E
IJITRESlvAj. Âstfel, poziţia depresivă implică mai mult decât atinger'ea
complexului (Edir. Ea presupulle capacitatea de a obline o Illai bun1l cunoaş­ l.1',:1
tere a IUlllilor iillerliii şi externă: "Eul, Illai puternic şi mai coerent .. , uneşte şi ;1,
sintetizează tot mai Illult aspectele clivate ale obiectului şi ale sinelui .. Toate
aceste dezvoltări conduc la o adaptilre crescută faţă de realitatea extern1l şi
':1
internă" (Klein, 1952, p. 75).
il .1
O~
I'cil'lile "mQII1(/" şi "talâ" ale miI/fii wlOlisllilui. În situa\ia clinică, utiliza-
rea acestei interpreliiri "de obiect parţial" a complexului <Idip a influenţat mult
illţelegerea transferului (<11' 1. lUINICAj, Încercarea pacientului de a ana ce se I
intâlllpiii in mintea analistului include frecvent modul in care pacientul percepe
păqile minţii analistului, ca fiind separate sau legate Între ele. Astfel, analistul
poate fi resimţit'ca simpatetic, dar aceasta pentru că o altă parte a analistului-
 !t·w
,'f"">f
ţ

72 1)IC IIUNI\IWL I'SIIII\NI\I.Ii'.E1 KLI:INILNE ~

4. COMPLEXUL CEDIP
respins5, Asemenca aspccte illc Illinţii ilnalistului pot fi resimlite, În termeni de 73
diferenţier'e sexuillă, ca o pilrle matern5 şi una patern~, pe care pacientul vare, s-a epuizat in disculii.
dorcşte să Ic menţină separate, La fel, partea sensibil~ şi intuitiv~ a analistului
Atacurile, ofense/e şi poziţiile
de apărare
din Discuţiile
Controversate din
poate Il resimţit~ ca lipsind, dac~ pacientul crede c~ aceasta interpretează
folosindu-şi funC\iile intelectuale. Reunirea p~rţilor minţii analistului poate
1943 au ilustrat dificultalea de a menline o atitudine exclusiv ştiinţifică
În fala
acestor subiecte [<1" DISCUTII CONTROVERSATE]. Temperalura a crescut mai ales
Întâlllpina o mare rezistenţă şi atacuri violente din partea pacientului.
când s-a discutat despre conceptul-cheie de complex CEdip, care era la acea
vreme central În teoria lui Freud. Acuzaţia lui Klein (1927) că Anna Freud nu
STAOIl T1J\ll'lII~11 \'EI~SlIS PREClJRSORI-OISPUT A. Concluziile lui Klein
TEHNICĂ]
inlerpreta complexul CEdip [<:7" J. a produs multă amărăciune,
cum că acest complex (Edip ar începe Înainte de faza genitală (faza primatului
descrisă dureroasă migală corespondenţa
cu În dintre insuşi şi
Freud E. lones,
genitalităţii) a Întâmpinat o continuă opoziţie. Fenichel (1931) o subliniază
susţinătorii celor două combatante (Steiner, 1985) fer 1. TEHNICĂ].
clar: "Este neîndoielnic c~, foarte de timpuriu, copilul este ataşat de părintele
În orice caz, in dezvoltarea sa, teoria lui K/ein asupra complexului CEdip
de sex opus, simţind gelozie şi ură faţă de celălalt părinte, Dar aceste faze
ap~răsit noţiunea clasică p~rinţi
de şi
"reali" s-a indreptat spre lumea fantas-
J
preliminare diferă de complexul CEdip deplin, În anumite puncte fundamentale.
matică a obiectelorparţiale poziţia paranoid-schizoidă.
din În practică,
În
Fazele preliminare au alt conţinut (diferit de unul genital) decât adevăratul
reacţionează
~,
Il, .. cabinet, cuplurile hOUlrâtoare la care pacientul psihanalitic sunt;
complex (Edir; ele Înc~ se confrunt~ cu tendinţe autoerotice; ura geloasă există
iubirea, devotamentuJ analistului pentrupsihanaliZă şi reunirea gândurilor sau
, Încă fără confl ict, al~turi de iubirea pentru părintele de acelaşi sex cu al
părţilor minţii (analişti
acestuia. Pentru unii clasici), teoria este acum de nere-
t subiectului" (pp. 141-142), Argumentul se bazează pe aceea c~ nu exist~ nici
cunoscut; pentru kleinieni, problema constă
În Continuilalea dintre fantasmele
o legătură Între gelozie şi iubire. De fapt, renichel descrie un num~r de situaţii
pregenitale sera rate şi diferite: prohibiţia impulsuri lor auto-erotice; intensifica-
cu obiecte paqiale din sludiile limpurii ale complexulUi CEdip
a:dipian (clasic) ulterior [<:it. CONT/NUITArE GENETICĂ].
stadiul şi
rea anxietăţii de castrare În urma pierderii sânului mamei (Înţ~rcat); impulsuri
de iubire pregenitale: echivalarea penisului cu sânul sau fecalele; echivalarea Bion, W. (/962), Learning from Experience, London, Heinemann,
coitului cu Încorporarea orală. Când, În cele din urm~, este atins~ faza geni-
Brh:rJe)', M. (J 934), Presenl tendencies in Psycho-ana/ysis, ilr. J. Med. Psychol., 14,
2/1-229.
tală, toate aceste cOlllroncnte influenţează complexul CEdip, p~rând de fart să
contrazică afirmaţia lui Fenichel şi s~ fie În favoarea importanţei stadiilor \.:
:i Briuon, R. (1987), The missing /ink: Parental sexua/ily in the CEdipus complex, lucrare
timpurii ale complexului CEdip.
AfirlllClţia se opune concepţiei kleiniene despre stările emoţionale con-
preZentatăLondon.
College la Conferillfa Melanie Klein despre Complexul (Edip astăzi, University
trastante (de pildu, gelo7.ie şi iubire), conform căreia există mai degrab~ o Fcnichel, O. (193 J), The pre-genilal antecedents of the CEdipus complex, In/. J.
separare secundnr{\ (o clivare a obiectelor şi relaţiilor) decât o neintegrare Psyclto-Allal, 12, 138.170.
pl·iJllară. Înainte ca eul să Înceapă a funC\iona ca forţă integratoare, Freudienij Freud, S. (1917), Mourning and meJanchoJia, SE, XlV, pp. 67- J 07,
clasici considerau că fantasmele pregenitale privind contactul sexual al p~rinţi­ - (19/~), From the hislOI)' of an infantile neurosis, SE, XVII, pp. 3-123,
lor şi situaţia a:dipiană se formează retrospectiv, printr-o prelucrare ulterioară,
- şi
(1923), Tlle Ego and tlle Id, SE, XIX, pp. 3-66, [Eul sinele. trad. de V Purdea
În fnza genitală. a cuplului a:dipian În termenii impulsuri lor prea:dipiene şi V D, Zamfirescu, Bucureşti, Ed. "Jurnalul Literar", J 992, pp. 95-157,J J

activate prin regresie. Ideea kleiniană confoml c~reia impulsurile aparţinând
lutul OI' razelor (urnlfl, anală, gcnitală) tind să coincidă părea s~ desfiinţeze
fenomenul psihanalitic de regresie,
Răspunsul klcinian a constat În acccntunrea principiului continuităţii geneti-
ce [,.,.' CONTINlIlll\1 J: (jI:NI: IIcA]; renomenele din perioada adult~, sau chiar din
copiliil'ie. plllviil inevitabil din ceva anterior-argument folosit in acelaşi timp
În legălul'ă cu SlIfJID!!/lf tilllf}/lrill. Iar regresia trebuie s[\ fie Înapoi fu cem; cu
alte cuvinte, rentl'u a regresa la falltnsme tilllpurii. orale sau anale. despre
contactul sexual al piirinţilor, ele trebuie ca mai Întâi să fi existat. Dacă este ;;'
vorba despre () legresic la activitatea rnntasJllatic~ dintr-un stadiu timpuriu sau
o elaborare retl'Ospectivă a ill1pulsurilor timpurii este dificil de stabilit pe baza
datelor clinice: ca atâtea alte dispute, şi aceasta, in loc să conducă la o rezo"k~
,.'ii
<.'
Glover, E. (1933), Review of Klcin '5 Psycho-Analysis 01 Children, In/, J. !'sycho-
Anal, 14, 1/9-129.
I
I
- (1943). Contriblilion 10 Ilie Conlroversial Discussions 1943-1944 of the 13ritish
Ps)'clio-Anal)'tical SUCiCi)', manuscris. [Vezi Killg, 1', Steiner, It, (Eds.), 7'!1e
hcud-Klc/II COlltroversics 19-11-19-15, London, Tavistod,:ll{outledge, 1991,)
- (1945), An examin;llion of the Klein Syslern of chi/d psycholog , Psycltoanal
St/ld.v Clti!d 1, 1-43. y
Isaacs, S, (1 C)43). Contribution 10 tlie Conlroversial Discussions /943.1944 of lhe
Britisli I'sycho-Analylical Soc ieI)', manuscris. [Vezi King & Sieiner (lds.), 7'!1e
Frelid-Klcin Contl'overSies 19-1/-19-15, J
Klein, M, (I no). [)ezvoltan:a unui cOfJil. SMK. t. fJfJ. /-4 7.
- (InS). () contrihlliic la rsiliogencza ticuri/or, SMK. '. fJfJ. IOI-II!),
. ' - (I 'J26). Principii rsiliologicc ,I/c <Ina/izci tilllfJurii, SIvIK, 1, rfJ. 12/.13(),
1:
t
 74
DICTIONARUL I'SI11AN/\UZlI KLEINIENE

Kkin, NI. (1')27). 'kndin\e erilninak la corii normali, SMK, \. rp· 16\-175.
__ (1 ')28), Slat.lii timpurii ak comrkxului lui (Edip, SMK, 1, rp· 177-188.
l'
"1 ~
I

_ _ (1<.132), l'sillUlloli:a copiilor, SMK, II.

J
__ (\ 933). Dezvoltarea timpurie a eonştiin\ei
la copil, StvlK, 1, pp. 239-249.
5 Obiec te in terne Definiţie, .denotă exreri.enţa I
__ (ILJ4U). Doliul şi rcla\ia sa cu stările maniaeo-dcpresive, SMK, 1, pp. 337-36\
Termenul .sau
• fantasmarea Inconştlentăa unuI obiect I:
_ _ (1945). Complexul lui (Edip in lumina anxicl[l\ilor timpurii, SMK, 1, pp. 363-408. concret, localizat fizic inăuntrul eului (corpului) şi care are motive sau intenlii -'( 1

__ (\ 952), Unele concluzii leoretice privind viala el1lo\ională a bebeluşului, SMK,III. proprii fală de eu şi faţă de alte obiecte. EI există Înăuntrul eului şi este identificat,
Într-o milsuril mai mare sau mai mică, cu eul (o fantasmă de absorbţie sau dc
1·:
Kohut, II. (\ (71), riie Allalysis of file Self, New York, 1. U. P.
Rosenkld, H. (1971), A clinical approach ta thc psyeho-analylic lhcory of lhe life and asimilare dc cătrc eu). Expcrienla cu obiectul intern este puternic dependentă de
experienta eobiectele externe-obiectele interne fiind, ca să spunem aşa, oglinzi ale
J
dcath instincts: An investigation into the aggressive aspects of narcissism, 111(. J.
Ps)'cilo-Allal, 52, 169-178.
Steiner, R. (1985), Some thoughts about tradition and change arising from an exami-
realităţii. Obiectele interne contribuie de asemenea, in mod semnificativ, prin
proiectie, la modul În care sunt percepute şi resimlite inseşi obiectele externe.
ti
nation ofthe Brilish Psycho-Analytical Society's COl1tro versial Discussions 1943-
Cronologie
1944, Inl. Rev. Psycho-A ilai. , 12,27-7 \
Winnicoll,1). W. (\ 962), Provit.ling for the chitd in health and erisis, in: Winnieott, D. 1927-Expulzia ca modalitate de manevrare a lumii interne (Melanie Klein,
:] I
\',.
W. (\ (65), riie Mall/roliOllal Processes ond (he Fuci/iWling Eilvirollmenl,
:~. le/ldi/lte crimi/lale la copiii /lormali, 1927); obiecte interne multiple
I
'~f: l.ondol1, Ilogarlh \'I<':ss, pp. 64-72. (imagouri ce compun Supraeul) (Melanie Klein, Personificarea Îl1joclil
1
~.
L~
'j-

'i~~::.
copiilor, 1929a).

1935-Pierderea obiectului bun intern (Melanie Klein, O contriblitie la psiho-

il I
Ij}J gel1e::a stărilor mal1iaco-dep,.esil'e, 1935). I I
~ 1946-Clivajul obiectelor şi al sinelui (Melanie Klein, Note aSlipra li 11 o,. meca- l}j
.1
i~:ţ
nisme schizoide, 1946).

1
" Conccrtul de obiect intern este una dintre cele mai importante descoreriri
~
~i~
ale lui Klein, dar şi una dintre cele mai misterioase. Experienţa pe care
subiectul o are cu un obiect Înăuntrul său Îi oferă sim(ământul că există şi
posedă o identitate. Relatiile noastre cu obiectele exprimă ceea ce suntem. l
\~
~'I
Klein şi-a dat seama foarte devreme de existenţa acestui fenomen. Tot.uşi,
aprofundarea teoretică a constituit un proces indelungat, care a rresupus !11
multi paşi conceptuali: ai
J
(1) Obiectul introiectat (termenul de "obiect" şi modul În care el este utili.

~
ut de kleinieni sau de a/ţi rsihanalişti orientati spre relaţiile cu obiectul este
descris În alt articol ('lr' OOIEOJ);
(2) Externalizare;
! (3) Lumc internă;
,I (4) Supraeu;
(5) Figuri ajuU\toare;
(6) Realitatea internă a obiectelor, şi;
(7) Atotputernicie şi concrete!e.

(1) Obiectul inlroicctat. Klein şi-a dat seama in 1923, În analiza Ritei, de
'importanţa unui obiect introiectat car'e njunsese să terorizeze copi/ul. Aceasta
areieşit din elucidarea unei fantasme legate de ritualul culcării: "insista sii fie
W bine învelită in plapumă pentru ca nu cumva 'să intre pe fereastră un şoarecc
'1'; \
.!':~ 1
~~ ,
.'

"
 ,;-1"
i
!,
76 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLl:INIENE
sau un bully şi să-i muşte hUli)' (sexul)'" (Klein, 1926, p. 124). Această frică
de obiectul persecutor intern era provocată de o prohibiţie puternică, ce nu
venea "de la mama reală, ci de la mama introiectată" (p. 124). Klein a aflat
că o parte a ritualului de culcare consta În punerea, lângă pat, a unui elefant
care reprezenta tatăl: "Elefantul (un imago patern) trebuia să-şi asume rolul
celui care Împiedică. Tatăl introiectat jucase, Înăuntrul ei, acest rol Încă din
perioada În care, Între vârsta de cincisprezece luni şi doi ani, Rita dorise să-i
uzurpe locul mamei În relaţia cu tatăl, să-i fure mamei copilul cu care era
ÎnsărcinaU\, să-i rănească şi să-i castreze pe părinţi" (p. 124).
(2) Externalizarea. Klein a continuat, descriind cum "jocul de roluri
serveşte la separarea acestor identiflc:'lri diverse" şi cum "copilul reuşeşte să-şi
expulzeze tatăl şi mama pe care, În elaborarea complexului cedipian, i-a absor-
bit În sine Însuşi şi care acum îl chinuiesc datorită severităţii lor" (p. 124).
(3) Lumea internă. Ca şi conceptul de supraeu, conceptul lui Freud de
lume internă a fost mult amplificat de către Klein. Ea a Încercat să ilustreze
preocupările dramatice din mintea copilului, Într-o lucrare stranie, bazată pe
recenzia dintr-un ziar berlinez a unei operete de Ravel, jucată la Viena (Klein,
1929b). Lumea coşmarescă a copilului este formată dintr-un fel de naraţiune
plină de persecutori Înfricoşători şi atacali, care este pusă În scenă, provocând
o stare de puternictl milă. De asemeni, Klein a legat acest fenomen cu un
proces de creativitate vizuală (povestea unui pictor). Ea s-a strl'lduit să recreeze
efectul dramatic, pentru a transmite natura Întregii lumii fantasmatice În care
trl'lieşte copilul.
I
Încep;Înd inc;'\ din 1923, ea studiase modul in care sunt preocupali copiii de
I,
!
Înl'luntrul corpului lor şi al mamei: "Feti\a al'e o dorinţl'l sadicl'l, apăruU\ in
stadiile timpurii ale conflictului cedipian, de a fura conţinutul trupului matern,
anume penisu\ tatl'llui, fecalele, copiii, şi de a-şi distruge mama. Această
\ ,i
dorinţă dă naştere anxietăţii că mama ar putea la rândul ei să-i fure fetilei
continutul trupului (în special, copiii) să i-Imutileze sau să i-I distrugă" (Klein,
1929b, p. 207).
Aşadar, fetiţa Îşi Înfăţişează obiectele dinăuntrul corpului său ca fiind,
susţine Klein aici, propriii săi copii. Dar nu numai fetele; iată ce afimlă ea
;~,
despre un băietel: "EI simte Însă cl'l nu numai penisul trebuie păstrat cu grijă,
;J.
'Ii ci şi conţinuturile bune al corpului său, fecalele bune şi urina, bebeluşii pe care
doreşte să-i crească În poziţia feminină şi bebeluşii pe care-În identificare cu
.1fL tatăl bun şi creativ-el doreşte să-i producă În poziţia masculină" (Klein, 1945,
p. 399). Această atenţie acordată la ceea ce este Înăuntrul mamei a fost nUl11il~
.~['. de Klein faza de feminitale l'"' 6. IMA DE ITt\IINITtill]. Ea a considerat copiii
ca aV{11ld, foarte de timpuriu, un puternic intercs pentru propriul lor interior
cal'C, Sil111 ei, cOllţinc obiectc bune, cc-\ Îmbogiqcsc, şi care cste anleninlat şi
:1'
~\' . . ':
'
"'i'~'~ !"\ deseori vătăll1at dc atacul din partea unor obiecte rele, aflate În[Hlntrul sau in
~,'.' J [:{i · afara lor
:,c, \ \.', l :t
5. 081LCTE INTERNE 77
·1.· ;
\,
(4) Supraeul. În vreme ce Klein investiga ideile copiilor privind lumea
dinăuntrul lor, Freud Îşi elabora propria teorie despre structura personalitătii­ :j
subeu, eu şi supraeu. În fapt, supraeul este singurul obiect introiectat şi intern i
pe care-l descrie Freud. Klein era astfel interesată să coreleze observatiile sale
asupra obiectelor introiectate de copii cu noul model freudian al mintii. Ea
afirmă, În legătură cu jocul unui copil mic: "În jocurile ei, Ema Îmi cerea
adesea să fiu un copil a cărui mamă sau Învătătoare era ea Însăşi. Trebuia apoi
să sufăr torturi şi umilinţe extraordinare... Trăsăturile paranoice se manifestau
În faptul că eram mereu spionată, oamenii Îmi ghiceau gânduri le, iar tatăl sau
Învăţătorul se aliau cu mama Împotriva mea-de fapt eram Întotdeauna încon-
jurată de persecutori. Eu însămi, în rolul copilului, trebuia mereu să-i spionez
şi să-i chinuiesc pe altii ... În fantasmele acestui copil toate rolurile implicate
intrau Într-o formulă unică: două roluri principale-supraeul persecutor şi, după
caz, subeul sau eul amenintat, dar nu mai putin crud" (Klein, 1929a, pp. 189-
190).
Aşadar, dramele puse În scenă În camera de joc sunt echivalente, În inter-
" pretarea lui Klein, cu dramele interne din mintea copilului, iar ea le-a corelat
~~
cu structura pe care tocmai o prezentase Freud. .~j
. i~
:::; ~, ~~
f~
(5) Obiectele interne ajutătoare. Totuşi, nu există doar un supraeu
terifiant şi aspru. Klein (1929a) a remarcat şi figuri ajutătoare: "În mod
conştient, George se simţise dintotdeauna Încolţit şi ameninţat (de vrajitori,
,.~ \ vrăjitoare şi soldaţi), dar... Încen.:ase să se apere cu ajutorul unor figuri
~:-:ţ; binefăcătoare ... În jocurile lui erau reprezentate tre:i roluri principale: acela al
subeului şi cele ale supraeului În aspectele lui oprimante şi favorabile" (pp.
190-191). "figurile benefice astfel inventate sunt, În marca lor majoritate, de
natură fantasticil..." (p. 192). Dacă primele: impresii din analiza copilului erau
cele de luptc Înfricoşătoare cu persecutori Înfiorători, versiuni deformate ale
părintilor, ea realiza acum că "vehicularea unor asemenea imagini, cu carac-
teristici fantastic de bune sau fantastic de rele, este un mecanism general nu
numai la copii, ci şi la adulţi" (p. 192).
În această fază, Klein considera că figuri le ajutătoare erau invocate ca
apărare Împotriva persecutorilor; ea a continuat, elaborând aceste imagouri,
pentru a reliefa problemele Ce rezultă din "influenţa excesiv de puternică
exercitată de aceste tipuri extreme de imagini, intensitatea nevoii de figuri
favorabile, care să se opună celor amenin(ătoare, rapiditatea cu care aliatii se
transformă În duşmani ... " (p. 193). Această conceplie a unor "imagouri" foarte
variate este În total contrast cu relaţiile foarte limitate, descrise de Freud, dintre
supraeu şi subeu sau eu. Mai târziu, ea a descris aceste figuri ajutătoare ca
fiind obiecte "bune", În special obiectul bun intern.
Obiecte interne lIIultiple. Constatarea că există două laturi ale supraeului-
cea aspră şi cea ajuUlloare-, exprimate ca obiecte diferite, şi apoi că există
obiecte la nivcluri libidinale diferitc-oral, anal şi genital-a condus la viziunea
unei lumi intcrnc populale de un Illarc IlUlll<lr dc obiecte difl:ritc, dl:rivalc din
~"i
78 UICjIONt\RUL, I'SIIIANAULLI KUclNIENE
~
meJiul real şi Jin istoria bcbcluşului. Loială lui Freud, Klein scrie: "Dar
supracui Cel Întreg este <J1cătuit din Jiferitcle identiRcări adoptate la diverse
~ ! nivelul.i Je dczvoltan:, a cămr m'Hcă o poană" (p. 193); iar pentru ca obser-
velţiile sale să concorJe cu opinia lui Freud despre un amalgam intern mono-
litic format Jin m<Jmă şi tată, ea descrie un proces Je "sinteză a identiRcărilor
Într-un supraeu unitar". În decursul timpului, gândirea kleiniană a trebuit totuşi
să accepte că lumea internă este o vastă arenă, conţinând diferite obiecte, în
diferite grade de sinteză sau separare în contexte şi la momente diferite.
(6) Realitatea internă a obiectelor. Ulterior, conceptul de obiect intern a
devenit subiectul unei mari mistiflcări-şi al unor elucidări repetate. Dificul-
tatea este ca obiectele interne descrise pc baza evidenţei clinice obţinute din
s. OUIECTE INTERNE
79
~
... {
(7) Atotputernicie şi concretcţe. Obiectul este În primul rând un obiect
ell1()/ional, deoarece el provine din senza(iile de plăcere sau de durere ale
bebeluşului. Pentru că aceste senza(ii sunt Însă corporale, bebeluşul simte ,
obiectele ca entilăIi concrete şi reale, la fel de concrete ca Însuşi corpul-
senzatiile sunt acolo, deci şi obiectele care le provoacă trebuie să fie şi ele
acolo. La Început de tot, obiectele nu sunt cunoscute În termenii atributelor lor
fizice, dar aceasta nu Împiedică În nici un fel credinta În prezenta lor fizică­
I
deoarece copilul "ştie" care sunt efectele lor: dovada stă În propriile-i senzatii
corporale.
Heirnann (1949) a rezumat relatia dintre corp şi obiectele interne: "pulsiu-
1
1
nea caută un obiect... Astfel, apare umlătoarea situatie: stăpânit de foame şi de
dorinţe orale, bebeluşul inVOCă, Într-un fel, obiectul care i-ar satisface aceste

jocul copiilor (şi apoi din analiza schizofrenilor) erau foarte concrete. Este
adevărat, desigur, copiii (şi adulţii) au fantasme foarte concrete despre ceea ce
se aOă Înăuntrul corpului lor. Totuşi, fantasmele incollştiellte ale acestor conţi­
nuturi sunt destul de neobişnuite. Obiectele interne nu sunt "reprezentări", aşa
:.~
~i
ca În amintiri sau În fantasmele conştiente (reverii). Ele sunt simţite ca
l ·,
impulsuri. Când acest obiect, sânul mamei, Îi este oferit În realitate, el ÎI
acceptă şi Îl Încorporează fantasmatic" (p. 10). Experienţa aceasta este simţită
ca fiind În mod concret reală; fantasma este atotputern ică şi are efecte reale
asupra eului, modificându-I şi constituind baza dezvoltării lui.
li
L/lmea reprezentalională şi lumea internă. În dezvoltarea ulterioară, nivelul '·jl

formând substanţa corpului şi a minţii.
În cursul anilor 1930 şi 1940, pentru a încerca o clasificare a acestui
concept misterios, un grup de kleinieni a format ceea ce s-a numit Grupul
pentru Obiecte Interne. Searl (1932, 1933) şi Schmideberg (1934) au Încercat
să ofere relatări descriptive. Karin Stephen (1934) a declarat, lucid şi catego-
ric: "credinla În aceste obiecte interne fantastice provine din experienţele
corporale reale din copilăria foarte timpurie, corelate cu descărcări violente,
deseori necontrolabile, de tensiune emoţională" (p. 321). Pentru a arăta dovada
clinică a obiectelor interne, Isaacs (1940) a prezentat un caz, În scop demon-
fantasmatic cel mai timpuriu şi mai concret este acoperit de lumea reprezen- ._(J
tarilor de obiect şi de sine, fără a fi vreodată realmente Înlocuit. Lumea
concretă a obiectelor interne rămâne ca o temelie a personalităţii, ca să iasă la
suprafaţă În vise, delir, halucinatie, ipohondrie sau stările delirante mai puţin
intense, ca cele legate de prejudecăţi şi preferinţe. Metafora "nod În gât",
folosită in momentele de tristete, corespunde unei realităţi formate din expe-
J(I
rienla corporală efectivă, a senzilliei de nod În g,ît [",. OIJlECI).
Freud (1900) acordă noţiunii de reprezentare funcţia de simbol personal, ea
nefiind confundabilă cu obiectul extern real. Cînd asemenea reprezentări S/l17f
J'~I1
confundate cu obiectul extern, ca rezultilt al operării fantasme; de atot-

stmtiv; lleimann (\942) a prezentat În detaliu un caz În care, din materialul
clinic, re ieşea introiecţia unui obiect matern ostil care interfera cu capacitatea
eului; aptitudinile creative ale pacientului au revenit În momentul identificării
lui cu obiectul (asimilat).
Obieclll/ il/tem şi identificarea. În mod nom1al, deşi nu Întotdeauna,
]~
puternicie, experienla este cea a unui obiect cu totul reill, existent Îni'iuntrul
subiectului (Rosenfeld, /964). Similar, În reprezentarea sinelui, dacă f1\1ltasma
este de natură atotputernică, sinele devine actualmente fuzionat sau confundat
cu obiectul [e;' ASIr-IILARE].

;:.t
obiectul internalizat este resimţit ca aparţinând eului. De pildă, dacă extind
limitele eului pentru o mai bună clarificare, pot spune că Înăuntrul limitelor
casei mele se află "soţia mea" şi "chiriaşul meu". Identitatea proprie a acestor
Obiectele interne sunt concepute ca un nivel de dezvoltare separat (şi mai
timpuriu) şi ca fiind bazate pe fantasma atotputernică a Încorporării unui obiect
; În eu şi a identiAcării cu el. Aceasta din unllă conduce la schimbări radicale
~;; şi
J~I
j~
obiecte nu este negată, dar ele contribuie În acelaşi timp şi la identitatea mea-
de soţ, de proprietar-, prin faptul că sunt parte din gospodăria mea. Nu acelaşi
lucru se întâmplă cu alte obiecte care Îmi pătrund În casă-nu pot spune "spăl'­
i,
in eu, datorate confuziei dintre obiectul extern cel introiectat, rezultate din
calitatea de atotputernicie a fantasmei primitive. La fel,
!\face ca o reală pierdere a unor parti din lumea
proiecţia atotputernică
internă
sau din sine săfie
J
..!,
W· r

gătGrul meu" sau "roiul meu de albine" când aceste obiecte mă deranjează. ~fresimlită ca având loc În obiectul extern [q- 13. /J)ENTlfICARE PROIECT/VA].
I

Deşi ele se află Între limitele casei mele, nu sunt considerate ca aparţinând
~~onlF:CIE INTERNE ŞI CORP. Folosir·ea termenului kleinian de "obiecte
acesteia.
Lucrurile se petrec similar şi cu limitele eului; În mod nomlal, obiectele ~;inlerne" se referă in special la aceast<l percepere foarte primitivă
a obiectelor
sunt resimţite ca aparţinând acestuia (ca identiRcându-se cu el), dar ele se pot ~inlerne, ca pe ceva concret şi
rcoi. Într-un studiu pilot empiric, Schilder şi
grlsi aici şi ca obiecte străine [,,,. mai jos; şi ASIt\lIIA\ZE]. Wechsler (1935) au aflat de 10 copii ce onume cred ci că se anii În corpul lor,
-~:i "dcmonstrând uimitoarea varietate a ohiectelor imagill;lte ill InoJ COli cret. În
lt~,
&.
·'f

80 DICTIONARUL PSIHANALIZE! KLEINIENE 5. OBIECTE INTERNE

81
,
cazul lui Schmideberg (1934), simptomele corporale aveau cauze psihologice sentimente amestecate ca şi atribute fizice şi consistenţă În timp. r
\'1,
(simptome de conversie şi ipohondrie): "simptomele de conversie erau în mare Aşadar, principala caracteristică a obiectului este intenţia lui de a produce J
parte detern1inate de anxietatea ei faţă de obiectul încorporat. Ea simţea că senzaţia corporală. Din punct de vedere obiectiv, aceste obiecte fi ind reduse la ~~j
obiectul periculos dinăuntrul său era în opoziţie cu eul său" (p, 263); şi, când o entitate cu o singură motivaţie, ele sunt În cel mai bun caz parţiale. Aşa şi
,:i~
,
starea pacientei s-a îmbunătăţit: "contrastul dintre obiectul încorporat şi eu s-a sunt denumite, obiecte par/iale [er OBJECT PARTIAL; II. POZITIE PARANOID. i,
i
micşorat, iar ea s-a identificat cu obiectul dinăuntrul său" (p. 263). SCHIZOIDA].
"!
Acest mod de a percepe obiectele interne este menţinut de-a lungul întregii
dezvoltări şi vieţi; el este totuşi completat cu un set progresiv de modalităţi de
I,li:
Primele obiecte concrete au doar atribute emoţionale. Se creeaZă astfel o
lume animistă, În care totul are sentimente şi intenţii. Doar mai târziu, o dată
ij
~
'f.,
a simţi. Senzaţiile corporale, dimpreună cu dezvoltarea receptori lor de distanţă, " cu dezvoltarea aptitudinilor perceptuale, mai ales a receptori lor de distanlă,
oferă posibilitatea unei aprecieri mai obiective. Ea conduce la ceea ce au fost obiectelor resim(ite emoţional li se adaugă un set obiectiv de atribute. Doar o
numite "reprezentări" mentale ale obiectelor interne şi externe. Aşadar, repre- ,i sofisticare avansată face posibilă separarea finală, corectă, dintre lumea 1
,~
zentările constituie, din punctul de vedere al dezvoltării, o mai bună capacitate ";. obiectelor inanimate şi formarea reprezentărilor mnezice sau, În cele din urmă,
a copilului, Mai târziu, apare substituirea obiectelor primare cu alte obiecte, fr'
~'
simbolice.
adică formarea de simboluri. Acest progres pas cu pas în perceperea obiectelor
,;c "~
~.;
:i
este schiţat de Money-Kyrle (1968), care a delimitat trei stadii: (1) credinţa în
v PRJI\/ELE RELATII DE OBIECT. Începând de la naştere,
afirma Klein, copilul
prezenţa fizică a unui obiect concret; (Il) reprezentarea mentală şi mnezică a se relaţioneaZă cu obiecte pe care le delimiteaZă În mod primitiv de eu: "există
unui obiect, şi; (111) o reprezentare simbolică, În cuvinte sau alte simboluri [<7 relaţii de obiect incă de la naştere". Aceste relaţii derivă din capacitatea :1
.~\
FORMARE DE SIMBOL]. Trecerea de la perceperea concretă a obiectelor la o innăscută a copilului de a-şi interpreta senzaţiile corporale: obiecte bune, care
modalitate reprezentaţională completează viziunea lui Piaget (1954; vezi şi ';'1ti'
.~.
.'1; ;"
vor să-i producă plăcere (să spunem, un sentiment de plinătate, dat de sfârcul
Matthews, 1980) şi este legată de fenomenul pe care Sion l-a numit funcţia "',
'~' care Îi umple gura sau de stomacul plin cu lapte cald) şi obiecte rele, care vor
alfa [er GÂNDIRE; FUNCŢIE ALFA]. să-i producă sentimente neplăcute (de pildă, obiectul tăios care-i produce i
I

durerea din gură atunci când apar dinţii; sau cel care-i roade stomacul, I
[
EXPERIENTA OI OBIECTELE. Experienţa specială cu aceste obiecte interne producându-i senzaţia de foame).
primitive care sunt resimţite concret este obscură. Să luăm însă, ca exemplu, În 1935, Klein ajunsese să postuleze că procesele introiective erau active ,i.
copilul căruia îi este foame, Senzaţiile sale corporale de provenienţă fiziolo- şi creau obiecte interne Încă dc la naştcre: "Oe la Început, eul introiectcază li:
gică sunt resimţite mental şi ca o relaţie cu un obiect. Disconfortul este pus pe obiecte 'bunc' şi 'rele', iar sânul mamei este prototipul ambelor.. ," (p. 255).
seama unui obiect răuvoitor, aflat realmente În stomacul său şi care vrea să-i Introiecţia obiectelor nu mai era Înţeleasă ca fiind rezultatul pierderii unui !
producă senzatia neplăcută de foame. Bion se referă in mod ambiguu la acest
C':-;~::-'.. ::-~ 1~ .~':'. "~:-->2..~-. r~::-·~:,~-.i':'.~ :2. C':-;:--:'.lv vc0:'i!,.1. e"(isti o absent!,
obiect iubit, nici ca depinzând de rezolvarea conflictului CEdip. introiecţia şi
realizarea unui obiect "bun" În interiorul eului constituie o apărare Împotriva
I
I,
.::-s ::~-_ :-~:,'
:" '~~ 7'~:- ;.' ~:-,:'.~ :-r~::-=---:::' ::. :~':' :-=-:-: ~:r:c~ ~~ " pulsiunii de moarte. Totuşi, există imagouri terifiante, care "sunt o imagine ~

.: . . ~::::':::: ~\:--.:-':_~. ='~\::.:-"-. 5 : 1:':2.. '.:-3. -!~. ~..:.. !:-. s:~-:-a..:. ..t..~ -.~~.' :"distorsionată În mod fantasmatic a obiectelor reale [părinţi externi) pe care se I
pllcrn e~l~ Uii'~\ "~'Jn·· 2~'..!~C\ :3~: ~C"''';"''L.:·~ ~~ s~~r!~ 3.k:.:\. \~~~,~ ~j da ţlazează, se instalează nu doar În lumea exterioară, ci, prin procesul Încor- 1;

stomac aducându-i senzaţia de satisfaccre \r 2, F.-\~1A~"tt.. I~C()~::;nTh'TĂ~ 'porării, şi Înăuntrul eului .. , Foarte curând, eul Încearcă, de asemenea, să se 1: l"
Obiectele interne au caracteristici care deriv~ din mişcările pulsiona\e, dupl' lpere Împotriva persecutorilor internalizali prin procesele expulZării şi proiec-
cum acestea sunt active (obiecte frustrante sau "rele") sau satisfăcute (obiecte Întâmplă
,,!iei" (p. 255). Acest lucru se atât cu obiectele terifiante (numite acum
care satisfac sau "bune"), in funcţie de senzaţiile corporale aflate în atenţie~' şi
EJele"), cât cu cele ajutătoare ("bune"), Acesterelaţi i cu obiecte fantastic de
,;:;;1 r. momentul respectiv, Astfel, obiectul este limitat la un singur tip de relevan~, ~e sau de bune sunt generate de cercuri vicioase constând În proiecţia repe-
in legătură cu senzaţiile de moment-hr~nire, căldură, confort, murd~ a obiectului intern fantastic asupra unui obiect extern, apoi reintroiecţia
r
;';,,' C

,':ţ: umezeală etc.-şi totodată în termenii satisfacerii (permise de obiect) saa. iectului deformat, care îl Întăreşte pe cel intern: "Se pare că avem aici două
frustrririi acestor impulsuri. fiecare obiect reprezintă doar o mic~ porţiunedi&.l, ţUCuri, unul favorabil şi altul vicios, ambele fiind bazate pe interacţiunea
(~ :
lume,1 c<'l'ilullii şi dil1 J'crsoalla care are grijă de acesta ("111 a111 a") şi care
l ţaetorilor externi sau amoienlali şi a celor interni, psihici ... " (Klein, 1936, p,
;.:.::
sel11nilic~l IUlllea lui e\tcrn:t. Tehnic \orbil1d. acesta este 1111 o{>il!cI parlial. De: '215). Stabilirea existenţei acestor obiecte interne fantasmatice încă de la naşte­ l,,
' a atras după sine renunţarea la alinierea observatiilor la concepţia lui Freud
.'~ ...
abia mai târziu ajul1ge copilul la o imagil1e mai cOll1pletri a obiectelor sa 'l',
~\ ','\ pril1tr-o percepţie il11buI1ătă\it~l: atul1ci, obiectele sale cap;'it~ il1tenţii multiple; '~pre supraeu. Aceasta i-a permis de rapt lui Klein o mai mar'e libertate in a
I
':'v
l'
~':
f11 ••,
1~\' \,
 [Iti rft
1"'<

I,
82 DICIIONI\IUJI_ I'SIIII\NAIJ7.J:I KI.I:INII·N[ 5. OLJIECTE INTERNE
83
j
l ..... .,1
explora vicisitudinile obiectelor interne; În 1935 şi În 1940, ea a postulat liniile excesivă identificare proiectivă;
cu alte cuvinte, un număr mare de fragmente
"
~~.

"1! generale ale poziţiei depresive [C7 10. POZITIE DEPRESIVĂ]. ale sinelui au fost localizate În obiecte externe, astfel Încât eul se simte
golit-chiar depersonalizat-, slab şi vulnerabil. Când eul se ană În această stare,

1
f Narcisism. O parte din rezultatele Grupului pentru Obiecte Interne a con-
obiectele introieclate, chiar resimtite ca obiecte bune, par să-I copleşească, eul
ţ stat Într-o nouă concepţie asupra narcisismului, sugerată iniţial de Schmideberg
(1931) şi Riviere (1936), apoi elaborată de Heimann (1952): narcisismul ar neputând realiza identificarea cu ele şi, astfel, asimilarea lor.
reprezenta retragerea libidoului de la obiectul extern la un obiect intern
, :
identificat cu eul [ar" NARCISISM], iar nu la eul însuşi.
De fapt, Într-o lucrare formativă din 1925, Klein analiza doi băieţi ale căror
OBIECTE ÎN POZITIA DEPRESiVĂ. Aşadar, atingerea pozitiei depresive În-
seamnă mai mult decât câştigarea unei mai mari abilităţi perceptive. Ea implică
ticuri se crezuse până atunci că "erau un simptom de narcisism primar... Expe-
abiec/ele parţiale emoţionale, producând un tumult şi o schimbare emotională
I
]~
rienţa m-a convins că ticul se sustrage de la inOuenţa terapeutică, atâta vreme deosebite.
cât analiza n-a reuşit să dezvăluie relaţiile obiectuale pc care se Întemeiază" (p.
Schimbarea privind obiec/ul. Iniţial, imaginea lui Klein (1935) asupra
pozitiei depresive se limita la distinqia dinlre obieclele partiale şi cele intregi:
113). Ticul nu estc numai o satisfacere autoerotică, aşa ca masturbatia, dar
"fantasmele de masturbare sunt Împletite cu el" (p. 115); ea a postulat că
"pierderea obieclului iubit are loc in acele faze de dezvoltare in care eul face
aceste fantasme masturbatorii privesc părţi ale corpului copilului care sunt
tranzilia de la incorporarea partială a obiectului la cea completă ... Procesele
l
I,
{

r
implicate În mişcările ticului şi care sunt identificate cu unul sau altul din
care se dezvoltă ulterior ca fiind 'pierdere a obiectului iubit' sunt determinate
părinţi, deja introiectal. Această relaţie intens emoţională, formată din intro-
~f' de simtământul de eşec al subiectului (in timpul inlărcatului şi in perioadele
iecţie şi identificarea cu obiectele, apare foarte devreme În dezvoltare-de fapt,
care il preced şi Îi urmeaZă) În a-şi asigura obiectul blln, in/ernalizat... Un

r
~
.ţ
Încă de la naştere. De pildă, când un copil Îşi suge degetul, mecanismul psihic
este complicat. EI a introiectat dcja sânul dătător de hrană, aşa Încât acesta
motiv al eşecului său este că a fost incapabil să-şi depăşească teama paranoidă
de persecutorii internalizali" (p. 259). Pozitia depresivă apare atunci când
'-~I d
.-1
)j
este, cel puţin În parte, fixat Înăuntru prin identificarca cu o parte a corpului
~~,.. obiectul provoacă o confluentă de iubire şi de ură. Deci, ea este stimulată de J
,\
", copilului. În acest caz, sânul este identificat cu degetul. Aşadar, când copilul
integrarea obiectelor bune cu cele rele, astfel Încât durerea de a urî obiectu I -]\
; ;. I, ÎI suge, el se aOă În relaţie cu sânul internalizat şi idcntificat cu o parte a eului
iubit pune in pericol obiectul ca intreg. "Înainte ca obiectul să fie iubit ca
~
;~ . :
1
(Heimann, 1952).
Asimilarea obiectlllui. Una dintre dificullă!ile creilte de conceptul de obiecte
interne era Înlclţişarca relaţiilor efcctive dintre obiectul introiectat, eu şi
in/reg, pierderea sa nu poate fi simtită ca Întreagă" (p. 256), spune Klein. Prin
aceasta, ea Înţelege că anterior pierderea a fost simlită ca o deprivare realizată
de către un obiect rău-obiectul bun devine persecutor; În vreme ce, În poziţia
:-r]j
~, i celelalte obiecte interne. Freud presupunea, in 1917, că introiecţia implică o
depresivă, obiectul este simlit În Întregul său ca obiect lipsit, pierdut, deteriorat

identificare a obiectului cu cuI. În realitate, el folosea termenul de "identi-
r I \
ficare" pentru il dcscrie internalizarea dc c<'\tre un pacicnt nlilniaco-depresiv a
unui obiect fatft de carc cra ambivalent. Miii leîrziu, În 1923, el vorbea despre
intcl'llalizarea supraeului, care are un aII rczultat, dc vrcmc ce el rămâne
i separat de cu sau sc dcsprinde de cu. Acest lucru pare contradictoriu şi a atras
1 observaţiile altor psihanalişti (Rado, 1(28) ['''o i\SIMII,i\RE]. Adcvărul este că,
În descrierea jocului copiilor, Klein arătase totuşi că, la un moment dat, copilul
1
etc., şi "tânjit".
Obiec/e interne şi IlIme externă. O dată ce Începe să aprecieze obiectul
extern ca un "obiect intrcg", copilul cste silit să accepte o vedcre mai realistă
a naturii lui. Lumca animist<'\ a obiectului intern concret pierde teren, iar lumea
interna devine, treptat, tot /Ilai delimitată. Identificarea concretă a unor părti
ale sinelui cu obiecte face loc capacitătii de a-şi reprezenta obiectele; poziţia -\'.
'.

se poate identifica cu o parte a relaţiei (să spunem, cu supraeul), pentru ca În

depresivă aduce schimbări esen(iale În acuratetea perceperii obiectului extern ~lJ,'
lc:r LU~IE EXTERNĂ]. .~\

alt moment să dcvină copilul neascultător şi vinovat, certat de către supraeu.

Obiectul intern concret continuă să fie legat de un obiect extern, prin
Această mobilitate a identificărilor (identificare introiectivă) sugerează că eul
proiectie şi sub influenţa trebuintelor corporale. Obiectul extern rămâne, În
~~: are la dispo::.i{ie diferite obiecte interne cu care se poate identifica şi că acestea
k parle, construit pe baza unor surse interne; acest mod de a-I construi se dimi-
constituie un repertoriu de identităţi, atitudini, roluri etc., utilizate de eu Într-un
~j!
~,
nuează treptat, dar este greu de crezut că dispare. Similar, construirea lumii
interne a obiectelor prin introieeria obiectelor externe continuă, poate cu inten-
j context sau altul.
~4 Cu toate acestea, există tipuri de obiecte interne, mai patologice, care par o sitate redusă, toată viala.
~;~; să fie resim\ite ca străine, ca intruşi (asemeni celor prezentate de Schmideberg.
~.!d , I
IlI1pol'lanţa obiec/ului bun. Până În 1935, Klein accentuase importanţa

Il~·\1·
in 1934 şi ue Heim<lnn. În 1(42). Ileim<lnn (1942) le descrie ca pe nişte
. obiectului persecutor care creează cercul vicios paranoid [",. PARANOIA]. O
~:~
corpuri strfline ce nu pOl fi asill/ilale. Abordill1d această problelllfl. Klein (1946)
'dală in să cu pozilia depresiva, accentul s-a dep lasaI pe imrortanta obiectului
•bun-eel rală de care există nevoie, dcpendenlă şi iubire, şi carc trebuie menli-
'
conl'irmfl nlatcrialul clinic al lui Iicilllann. I:a afirlllă că eul este slăbit de o
,',
,
,
'ţ

I
 I iJr
r'
I~,lJ
1:
84 Ilie jllJNAIUJL I'SIII,\NAI.II-U KI.I,INILNL
5, OBJECTE INTERNE
I
81
85 "
1",

nut. În dezvoltarea normală, individul este protejat f(j\[t de relatiile paranoide

paranoid-schizoide, exista o extraordinara sensibilitate fată de soarta obiectelor,

r
r·
cu obiectul rău, persecutor, prin prezenţa internă a obiectului bun, suportiv,
Senzaţia de a avea un obiect bun inăuntru constituie baza increderii În sine, iar atât interne cât şi externe, Teama că obiectul intern bun va fi pierdut printr-o !~
,
tulburările de autoincreucre se bazcază pe dificultăţile in menţinerea unui proiecţie puternică, aşa ca din greşeală (aruncând copilul o dată cu apa din
copaie), sau că o dată cu obiectele bune vor fi introiectate şi obiecte rele (calul
1:1
obiect intern bun, De pildă, Klein (1945) afirmă despre Richard, a c[trui anali-
ză progresa: "Credinţa in mama bună internă era de cel mai mare ajutor. De
traian) reprezintă anxietăli care persistă din stadii timpurii. 1
)
,1
.;~

e
L
câte ori această credinţă era intărită, apăreau speranţa, increderea şi sentimente
mai intense de siguranţă, Când increderea era zdruncinată-datorită bolii sau
altor cauze-, depresia şi anxietăţile ipohondrice se intensificau" (p, 382),
LUPTA PENTRU iNTELEGEREA OBIECTELOR INTERNE. Nu toţi analiştii
interesaţi de obiectele interne au unnat concepţia
lui Klein: obiectele interne
constituie elemente caracteristice ale dezvoltării nonnale a eului, prin impor-
{
i::
~i
I. Menţinerea obiectului intern. În activitatea ulterioara a lui Klein, impor- tanţa centrală a obiectului intern bun, a pierderii şi a restabilirii lui În pozilia ,r,

"..,\ depresivă. Brierley (1939) a mers pe o altă direcţie: "Obiectele internalizate .l

f[ tanta obiectului intern a crescut; lupta de a obţine in interior un obiect bun
stabil-cu care este realizută identificarea-este considerata ca nucleu al persona-
lităţii stabile, capabile de a Înfrunta mari tulburari emoţionale. Continuarea de
apar ca atare În practica clinică doar În cazurile În care este evidentă o sinteză
deficientă a eului" (p, 24 J). Aici, ea insistă asupra faptului că aparilia unui
H
'i
obiect intern constituie indiciul unei psihopatofogii severe şi, În fapt, afinnă că
.~:, 1:
J:
c[ttre Abraham a cercetărilor lui Freud asupra doliu lui şi bolii maniaco-
aceasta reiese din lucrul cu pacienlii maniaco-depresivi şi alli psihotici, Ideea
,.\
le dcpresive au demonstrat cât de precară este În stările patologice posesia
obiectului introiectat de eu, Această precaritate produce multa suferinţa psihică,
Obiectul intern bun trebuie susţinut in pofida fantasmclor de atac şi vătamare
';':
~~k ei se baza pe teoria lui Glover asupra nucleelor eului (Glover, 1932), GJover
considera că eul este fonnat din nuclee, fiecare din ele constituindu-se În jurul
f

unei anumite senzalii corporale resimţite de copil. În cursul dezvoltării, aceste

I~
cure provin de la partea "rea", indezirabilă, a "obiectului intreg",
Duliul. Astfel, dcscoperirea poziţiei uepresive i-a prilejuit lui Klein să nuclee ale eului se unesc treptat şi se integrează. Totuşi, În stările sever pertur-
contribuie semnificativ la inţelegerea naturii doliului. În lucrarea sa de mai bate, integrarea nu are Joc sau, când apare o tensiune, se poate produce regres ia
târziu asupra poziliei depresive, În 1940, ea afirmă: "Dureroasa pierdere a spre o stare a eului mai puţin integrată, ce conţine nuclee separate care,
conform teoriei lui Brier/ey, dau senzatia că În interior există ceva separat.
le persoanei iubite este, după părerea mea, sporită de fantasmele inconştief]te ale
celui Îndoliat că şi-a pierdut şi obiectele 'bune' interne, EI simte apoi că
obiectele 'rele' interne predomină şi că lumea sa internă este În pericol de
Pentru a-şi sus line teoria, Brierley a afirmat că Klein aproba teoria lui Glover
despre nucleele eului. Ulterior Însă, Klein (1946) şi-a schimbat punctul de
vedere (er 10. POlITIE DEPRESIVĂ], Astfel că Brierley, tratând despre stările
le distrugere. Ştim că pierderea persoanei iubite provoacă un impuls la cel
indoliat ue reinstalare in cu a obiectului iubit pierdut (Freud, Abraham), Totuşi,
În concerlia mea, el nu ia in el Însuşi (reincorrorează) doar persoana pierduti!
anorlllale ale eului, ignora practic obiectul descris de Klein,
Într-o lucrare care linea seama de analiştii
englezi (dar pe care aceştia
ignorat-o), Fuchs (1937) dezvolta o idee Întrucâtva sim i Iară. EI Încerca o clari-
au
cu putin timp În urmă, ci reinstalează şi obiectele bune internalizate (În cele
ficare a fenomenelor, distingând două forme de identificare, În funqie de
Iri, din urmfl, părinţii săi iubiţi) .. , Ori de câte ori pierdc o persoană iubită, ele sunt
caracterul proceselor de internalizare: pe de o parte, există o formă pregenitalll
~
sim\ile ca fiind dispărute sau distruse, Astfcl, pozitia depresiva timpurie şi, cu
aceasta, anxietăţile, sentimentul de vinovăţie, sentimentul pierderii şi durerii de identificare cu un obiect, bazat!! pe introieqie şi ca o apărare impotriva
pierderii reale a obiectului extern, ceea ce conduce la o identificare narcisică;
I,- ~
-1 ;
rezultate din siluaţia la sân, din cea ccdipiană şi din toate celelalte surse se
reactivcazf\ .. , de exemplu, [uaci\] o femeie işi pierue copilul, Împreună cu pe de alta parte, există o identificare partiala cu obieclul, ca rezultat al impul-
surilor genitale, cu păstrarea obiectului extern şi conducând la o identificare
trisleţea şi uurerea se n.:activează şi se confirmă spaima timpurie de a fi fost iSlerică,

{-; jei"lIită de o mamă 'rea', rf\zbunătoare" (pp, 344-345) [,,'o 10. POZITIE
IJI:I'IZLSIVA j,
Într-o teorie asemănătoare, Matle-Blanco (J 941) emite ipoteza că, dacă
obiectul intern este clivat prin agresiune, el nu reuşeşte să fie asimilat; altfel,
LI obiectele sunt nsimil<lle armonios şi (Tiră probleme, in cu,
OI\II~CTL INTE1{NL ~I ('OZITL\ ('AR\NOI\)-SCIIIZOID.\'. Anxietatea din
Diversele incercilri de Soill\ionare teoretică nu au dus la acceptarea unani-
\l'['l poziţia paranoid-schizoidă constă in cea mai mare parte În teama de fragmenta-
2;m~ n pozi(iei klein iene, aşacum a fost ea defin ită
de Klein (1935, 1946),
1 ,j
re şi de pierden: a eului, Ea este strâns legală de soarta obiectului intern-un
: lsaacs (1940) şi Heimann (1942, 1952), Alix Strachey (1941) a arătat că
, '1 obiect paqial, foarte instabil care trece de la "bun" la "rău". Dacă obiectul este
confuză şi că, există utilizări
I,' .
~ alacal in aceaslfl poziţie, el se fragmcnlează; eul esle simlit ca fragmentându-se ; pozil;a este de fapt, trei diferite ale termenului de
, -intern": (a) menlal; (b) imaginar şi (c) intern. Publicatiile kleiniene au indicat
»
A
R
"'1
r
.,.'1
,~
in nlOu iucnlic ['d' II, l'O/IIIL l'I\I(AN(JIIJ-SClIIWIIJAj, ÎI] descrierile poziliei
' de-a lungul a zece ani o deplasare spre cea de a treia utiliznre: credinţa in ceva
 ~1r

86 !lICjIUNAIZlJI. I'SIIIANAU/.I'.I KI.I-:\ N II:N[

intern-deşi Brierley nu era, În 1942, convinsă Încă şi le cerea kleinienilor să

5. 0131ECTE INTERNE

Freud, S. (1923), 7he Ego alld Ihe Id, SE, X I X, pp. 3-66. rEIII şi sinele, trad. de V
87
-'~;~I 1
stabilească ia care dintre cele trei utilizări, arătate de Alix Strachey, aderă. Puruc<l şi V D. Z<lmfireseu, În: Dillcolu de pl'lllcljJilll plăcerii, Bucureşti, Ed. ,-/1
Strllctllră intrapsihică. Într-o serie de lucrări din anii 1940 (adunate În "Jurnalul Literar", 1992, pp. 95-157.1
: 1,1
1952), Fairbairn a Început să prezinte un nou model mental structural, conform Fuchs (r'oulkes) S. Il. (1937), On inlrojcction, l/ll. J Psycho-Allal, 18,269-293.
căruia trei părţi ale eului intră În relaţii interne separate cu trei obiecte interne
[<:7 FAIRI3AIRN). După Fairbairn, este introiectat numai obiectul "rău", În scopul
Glovcr, E. (1932), A ps)'cho-<lnalytical <lpproach to the c/<lssitication of mental
disorders, JOIIl'l1al of Me/llal Sciellce, 78, 819-842. J
de a fi controlat. Structura era descrisă deci ca una stabilă, ca şi modelul
structural fix al lui Freud. Modelul structural al lui Fairbairn contrasta cu
Heimann, P. (1942), A contribution to the prob/em of sublimation and its relation to
processes of inlernalization, In/. J Psycho-Allal, 23, 8-17. -(
rl
modelul fluid, şi descris Într-o manieră subiectivă, al lui Klein.
Obiecte interne şi reprezentări. Freud a descris formarea reprezentărilor
- - (1949), Some notes on Ihe psycho-analylic concept of introjecled objects, Sr. 1.
Meci Psychol, 22, 8-17.
J
când elabora teoria visului (Freud, 1900). În teoria psihanalitică clasică,
singurul obiect intern este supraeul. Toate celelalte obiecte sunt "reprezentate"
",'i
,~,

':l
--(1952), Certain functions ofprojection and introjection in early infancy, În: Klein,
M., Heil1lann, P., Isaacs, S. and Riviere, J. (Eds.), Developments in Psycho-
J11
În percepţie sau în memorie. Aşa încât, mulţi analişti au considerat conceptul
lui Klein de obiect intern ca traducând termenul clasic de "reprezentare a
obiectului"; totuşi nu este aşa. Există o diferenţă semnificativă între un obiect
l~:

'fr
:~I;
Allalysis, London, 1I0garth Press, 1952, pp. 122-168; prezentată ini(ial În 1943
la Discuţiile Controversate de la British Psycho-Analytical Soeiety. [Vezi King
& Steiner (Eds.), rhe Frelld-Klein COlllroversies 1941-1945.]
1:
_.'1 1
1

concret, resimţit fantasmatic ca fiind activ Înăuntrul personalităţii (corpului), '~\ Isaacs, S. (1940), Temper tantrums in early childhood and lheir relalion to internal
şi o reprezentare mnezică a unui obiect. Diferenţa constă În aceea că, în primul objects, Inl. 1. Psycho-A nal, 21, 280-293.
f
caz, avem o credinţă atotputernică în prezenţa concretă a obiectului, iar în al

~,
- - (1925), O contribulie la psihogeneza ticurilor, SMK, 1, pp. 101-119. ---C'II:
doilea caz, avem o reprezentare care îl simbolizează faţă de eu, dar nu se - - (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130.
confundă cu el [cr REALITATE INTERNA]. Această distincţie corespunde celei Klein, M. (192 7), Tendin\e criminale la copii normali, SMK, f, pp. 16) -175.
I! i.

I
dintre egalizarea simbolică şi simbolurile veritabile [<7 FORMARE DE SIMBOL;
EGALlZARE SIMI30LlCA].
Conceptul de "obiect intern" şi cel de "fantasmă inconştientă" reprezintă
- - (1929a), Personificarea În jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
- - (1929b), Situaţii infantile anxiogene reflectate Într-o operă de artă şi În impulsul
creativ, SMK, J, pp. 201-208.
J. o i,:

cele mai originale şi inovatoare rezultate ale muncii lui Klein, ambele Între- - - (1935), O contribuţie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
! când În profunzime concepţia lui Freud asupra inconştientului. Conceptul de 282.

I "obiect intern" rămâne o modalitate eflcientă de Înţelegere a celor mai grave

boli mentale şi o armă la fel de puternică În cele mai severe neînţelegeri dintre
kleinieni şi alte şcoli psihanalitice.
Astilzi, misterul "obiectelor interne", care îi preocupa atât de mult pe
I ! :
analişti În anii 1930 şi 1940, a fost pus in umbră (iar nu rezolvat) de misterul
"identiflcării proiective", din anii 1970 şi 1980. Pentru a putea evalua meritele
1 .
.\ '1' relative ale şcolii kleiniene şi ale psihologiei eului, ar Il poate mai util ca
atenţia să Re concentrată nu asupra obişnuitelor contestilri privind eflcien\a
conceptului de "identillcare proiectivă", ci asupra distincţiei dintre obiectele
interne şi reprezentări.
13ricrky, M. (1939). i\ rrcl:llo[')' note on "inlcrn<llized objects" <lnd dcrression, 1111. J.
l's.\'c17o-/llIol.. 20, 241-247.
__ (1942). "Intcrnalizcd objects" alll! Ihell[')·. 1111. J PS\'c/io-.'llIol. :n. 107-112.
- (1936), Înlărcatul, SMK, 1, pp. 283-298.
- - (1940), Doliul şi relaţia S<l cu stările nwniaco-depresive, SMK, 1, pp. 337-361.
--(1945), Complexul lui (Edip inlumin<l anxietăţilor timpurii, SMK, l, pp. 363-408.
- - (1946), Note asupr<l unor nlecanislIlC schizoiue, SMK, III.
Malle-13!anco, 1. (19·11), UII iutrojection and file prucesses 01 ps)'cilic IIlClllbulislll, /111.
1. f'syclw-Anul., 22, 17-36.
. MallhclVs, G. (1980), f'hilosophy and Ihe Young ClIlId, Cambridge, MA, Harvard
University Press.
Money-Kyrlc, R. (1968), Cognitive developrnent, 1111. 1. f'sycho-Anal, 49, 91-98;
repuolicat În: 7he Collected Pupers of Roger Money-A:yrle, Perth, Clunie I'ress,
1978, pp. 416-433.
~;\Piaget, J. (1954), The Cunstrllction ofRealily in the Child, London, Routledge & Kegan
i~"
·.t~, Paul. [Conslruireo reallliui la copil, trad. de D. Răutu, Bucureşti, Ed. Didactică
şi Pedagogică, 1976.1

r'airbairn, It (1952). Psyc17o-Allolylic Slildies 0/ Ilie Persollo/ily, London, Roulledgc Rado, S. (1928), The problem of melancholia, In!. J Psycho-Anal, 9, 420-438.
& Kcgan Paul. Ril'ii:re, J. (1936), On thc gcnesis of psychical conflict in earliest infancy, Inl. 1.
Psycho-Allal, 17, 3lJ5-422; retipărit (11)52) in: Klein, M. et al., op. cit., pp. 37-
{:"!,
Wj r'rcud. S. (1900). riie Illlerll/'I'IO//(l1i o//JI·eOllls. SI:. \V-Vl/lllerprelareo viselor. Irad.
îi:
li:. 66.
.\ii de 1.. (;;miliu. Illlelireşti. ElI. Ştiin\i1ic[I, 19931
-',.,
__ (1917), tvlollrning ilnd melaneholia, SI:, XIV, pp. 237-260. Roscnli.:ld, II. (1 %4), On lhe psycilopatilology of narcissisrn: A clinic<ll <lprronch, Inl.
 ,.,

.. 1f1)
~ DICTIONARUL "SII {ANALIZEI KI.EINIENE 1
,
,I\w i 1,
88
J Psycho-Anol., 45,332-337; republicat in: Rosenfeld, H., PsychOlic Siales,
London, HOgilrlh I'rcss, 1965, pp. \69- \79.
t
\.,1

IB Schikkr, r, Wcchskr, [). (ISU5), Whal do chilJren know aboutthe interior of their 6. Fază de femini tate ~efini!ie. KI:in preziJ~tă r.elaţi.a
timpUrie cu sanul ca fiInd IneVI-
body'), 1111 J Psycho-AIIClI., 16,355·360.
SchmiJcbcrg, 1'\'1. (1931), A conlribution tu t!le psyc!lology of pcrsecutory ideas and tabil problematică. La început, această relaţie are caracteristici orale, iar fantas-
,ilr Jclusions,lnl J Psycho-AIIClI., 12,331-367.
__ (\ (34), T!lc play analysis of il Ihn:c-year-oIJ girl, fnl J Psycho-Allal., 15,245-
mele-sadice şi paranoice, legate de actiunea de a suge, a muşca sau a fi muşcat­
produc prima formă de anxietate. Atât băiatul cât şi fata îşi îndreaptă interesul de
'1 la primul obiect (mama) spre tată şi spre penisul lui. În acest sens, ei adoptă o

,\k :~ 1 L-;
2M.
Scari, M. N. (1932), A nolC on JCjlasonalizalion, 1111 J IOSyc}IO-A/lal., \3, 329-347,
_ _ (1933), I'lay, realilY ano aggn:ssion, 1/11. J Psycho-l1l1al., 14, 310-320.
Slcp!lcn, K. (\ 934), Inlrojcclion und projcction: Guilt and rage, Br: J Med Psychol.
\4,316-331.
poziţie de jeminitate.
Iniţial, îndepărtarea de obiectul originar (mama}-sau, la nivelul primitiv, sânul
ei-s-a crezut a fi o reacţie la înţărcat, dar, mai târziu, Klein a vAzut·o ca funda-
mentală şi a realizat că natura umană deţine o profundă ambivalenţă, care dă

1'\0',1 Strachey, A. (1941), A nole an t!le use of l!le word "internal", 1111. J Psycho-I1/1al., 22, trăsăturile poziţiei depresive. O dată cu deplasarea interesului de la un obiect la
:i.
următorul, se realizează un pas în dezvoltare, subliniindu-se astfel importanţa
37-43 ".;;
tatălui, aşa cum reiese din teoriile lui Freud. Alternativ, gradul de ambivalenţă

~\[
.~
poate fi atât de mare, încât să inhibe dezvoltarea. Klein era de părere că observa-
tiile sale erau importante şi nu numai că nu contraziceau concepţia lui Freud, ci o
susţineau şi îi întăreau semnificaţia.

'\['~'
~ j
Cronologie
1928-Anxietatea corelată cu atacurile asupra corpului mamei (Melanie Klein, ... ~~
Stadii timpllrii ale complexului lui CEdip, 1928; Melanie Klein, Psih-

l\ analiza copilllilli, 1932).

1945-Faza de feminitate şi pozitia depresivă (Melanie Klein, Complexulilli
I LI
1
~ ~ CEdip În IlImina aruietălilur timpllrii, 1945). j;
i
!
. "

La mijlocul anilor '20, Klein a devenit convinsă că tehnica sa îi pennitea

1
aL! o mai bună întelegere, deoarece observaţiile sale asupra copiilor mici erau mai
exacte decât extrapolările din psihanaliza adultilor sau a copiilor mai mari. I ,,~

I'- \ Totuşi, ea ezita să modifice teoria psihanalitică ortodoxă a complexului CEdip

~{: şi a supraeului, deşi observatiile sale i-o cereau. Trebuia să fie neobişnuit de
II'
-i ' C !
l reticentă, dar a putut aduce, totuşi, o contributie prilejuită de interesul din acea
, perioadă pentru psihologia femeii.

\'."
:I!~ CONTRII3lIŢIILE Llii KLEIN LA TEOIUA SEXU,\UTA'PI TII\II'lIRII. La acea
'vreme, În anii '20, acest subiect constituia un câmp deschis de investigare.
Neavând nici un motiv să ezite cu publicarea rezultatelor sale, Klein şi-a

ILi ~,
\ j" \ ,anunţat descoperiri le ca fi ind cOlllparabi le în importantă cu anx ietatea de
.C3Strare la băieti, Acestea au fost următoarele:

~'J r :~:
i·;:~ ii' (1) Ferocitatea şi frecvenţa mare a fantasmelor de atac asupra corpului
-lt<.~' i .Jtamei, la fetiţă (dar şi la băieţel), conducând la teama de pierdere a mamei şi,
• [ ,'l'l :i ;)dt: asemeni. Ia teama de răzbunare din partea mamei;
( (2) Importantul proces de găsire a noi obiecte de relationare în scopul
.\~ţ\ţ:~.""..
:. " N
I -",
 lJO
evitării
I)JC II()Ni\IWI" I'SIIIi\Ni\I.II.I:,1 KI.I'.INIF.NF.
cOllstela\ici neplăcute de ambivalen\ă şi teamă dezvoltrlte Cll vechiul
obiect. Îndreptarea către tată, ca nOll obiect, rerrezintă o fazil normală de dez-
voltare, în care apare o atitudine feminină dc relaţionare cu tatăl.
(1) Atacuri asupra mamei. Primele analize realizate de Klein (\926) i-au
înl1lţişato fantasmă deosebit de violentă: "Apoi ea ieşea dintr-un anume colţ
:~ pe care-\ numea camera ei, se furişa lângă mine şi mă ameninţa În toate
felurile. Îmi tăia gâtuI, mă arunca afară În curte, mă ardea sau mă preda unui
poliţist. Încerca să-mi lege mâinile şi picioarele şi ridica de pe sofa cuvertura
spunând că face po-kaki-kllcki [popoulfccale). ,', În acea perioadă, ea dorea deja
să o jefuiască de copii pe mama însărcinată, să o ucidă şi să îi ia locul În coitul
cu tatăl. Aceste tendinţe de ură şi agresiune erau cauza ftxaţiei asurra mamei
(care la vârsta dc doi ani se intcnsifica foarte mult), alături de sentimentele de
anxietate şi vinovăţie" (p. 123).
Ulterior, aceastf! descoperire a fost rezumată de Klein (1932) astfel: "Obscr-
vaţiile mele in cazurile lui Trude, Ruth şi Rita ... m-au făcut să recunosc exis-
tenţa unei anxietăţi sau, mai degrabă, a unei situaţii de anxietate specifică
fetelor şi echivalentă cu anxietatea de castrare simţită de băieţi, Această situaţie
de anxietate culminează cu credinţa fetei că mama Îi va distrge corpul, Îi va
desfiinţa conţinutul şi-i va scote copiii dinăuntru .. , Ea se bazează pe impulsuri-
le copilului de agresiune asupra mamei şi pe dorinţa, provenită din stadiile
timpurii ale complexului CEdip, de a o ucide şi a o jefui" (p, 31),
Când Klein a descoperit aceste fantasme de anxietate, În analizele din 1923-
1924. ele erau noi rentru psihanaliză, Atacul asupra corpului mamei şi a conţi­
l
nuturilor sale se înfăţişa În cursul mânuirii jucăriilor. Riviere (1929) descrie
1 efectul Înţflrcatului: "Ca o consecinţă a decepţiei sau frustrării din timpul
\ suptului S<1U al În\rtrcalului, corelal[1 cu trrtirile legate de sccna originară inter-
i pl'CI<llfl În termcni orali, sc dezvolta, fa\fl tle ambii parin\i, un sadism extrem
dc puternic. Apare dorinţa de a muşca smrcurile, de a o distruge, penetra şi
I spinteca pe nHlma, de a o devora, cu tot ce conţine. Acest conţinut cuprinde
'1 pcnisu\ tatălui, fccalele şi p;întecul mamei, toate obiectele re care le poseda şi
1,' ' le iubeşte, imaginatc ca allfllltlu-se inauntrul corpului ei. Dorin\a de fi nlllşca
sl'<1rcui este tleplasat;l, <.luP;\ cum ştim, pe dorinţa de a-I castra pe tata muşcân-
J ou-i pcnisul" (pp, 309-310),
L'
"
(2) Obiecte lIoi. Ca rezultat al agl'esivită\ii fala tle mamă, copilul îşi
indreaptR atenţia către tată, Într-o atitudine feminină: faza de fell1illilale, La
Pl:'
)'1; ,lii' început, Klein (\ 928) credea că aceasta rezulta dintr-un afront real din partea
/.' \ '
':;6. !~',;,
';;' - ,
, mamei (in\[\rcatul): "Consider că privarea de alăptare/sân este cauza fundamen- ,~
tală tată" insă, văzut-o
ca prove-:f:1
~;Ui,
a Întoarcerii Înspre (p, 183), Mai târziu ea a
nind din ambivalenţa inerentă faţă de obiecte.
Îndreptarea către noi obiecte constituie Începutul unuia dintre cei mai :9,
.).
importanţi paşi ai dezvoltrlrii: caracitatea de a substitui obiectele primare ale~
interesului, prin simbollll'i ['R'" FUIUv\i\RE DE SIMI30Lj. Imboldul de a explora~J
iT.
6. FAZA DL I'EMINITATE 91 l
.... \
~
obiecle noi şi de a-şi Îmbogăli lumea provine din suferinţă, pierdere şi Înspăi­
mânlătoalc!e fantasme c<ll'e le Îllsolesc. Simbolurile au aşadar rolul de a apăra
Împotriva anxietălii produse de agresivitalea timpurie şi fac parte din per- I
laborarea din pOZiţia depresivă ['U> 10, I'ULillE DU'RESIVA],
--J
SEXlIALITATE FEI\IININ-\, În anii '20, inleresul pentru dezvoltarea fetelor era
foarte mare, O dată cu emanciparea femeilor de după primul război mondial
1
şi cu acceptarea lor profesională, unele dintre ele (Ilorney, 1924) s-au simţit
capabile să Înfrunle "conul de umbră" din viziunea lui Freud privind dezvolta- ,1
rea sexuală la fată: "Totuşi, concluzia trasă pânil acum din investigaţii--echiva­
lând cu afirma\ia că jumătate din specia umană este nemulţumită de sexul pe '...\1
care l-a primit şi că nu poatc depăşi această nemulţumire decât În circumstanţe
i,
:r~
r;i"'
~,
~::
favorabile-este, rară doar şi poate, nesatisfăcătoare nu numai pentru narcisis-
Illul feminin, dar şi pentru ştiin\ele biologice" (p. 52), Horney (1926) a arUncat
j
/,:. mănuşa şi a continuat apoi să se disocieze tol mai mult de concepţia psihanali-
-.1
ţ-.
'~'
tică dominant masculină asupra femeii, Freud (1925, 1931) şi lones (1927) au
Încercat să menţină această viziune, dar tonul a fosl daI de analisle (Lampi de
!k Graol, 1928; Riviere, 1929; Deutsch, 1930; Klein, 1932; Homey, 1932, 1933), II I
În 1930, Deulsch a linul la Institutul Psihanalitic din Viena o serie de
conferinţe despre Dezvoltarea psihică a femeii, iar Horney (1933), a cărei
independenţă devenea tot mai provocatoare, şi-a declarat acordul asupra desco-
peririi kleiniene privind relatia agresivă şi răzbunăloare cu interiorul mamei.
Riviere (1934) a profitat de prilejul publicării lucrării lui Freud, Noi prelegeri
J:
JI
introductive, pentru a-i critica punctul de vedere asupra psihologiei femeii, În
mij locu I unor aprecieri altfel aprobaloare, lones (1935) a reconsiderat "noua
abordare" a psihologiei femeii, intr-o prelegere tinută la Societatea Psihanali-
tică din Viena, Ea a fost prima dintr-un schimb de prelegeri intre Londra şi -0\i I I
Viena, propus datorită divergenlelor teoretice de atunci dintre cele două centre
principale ale psihanalizei. Este semnificativ faptul că 10nes, in această ~! \!
confruntare ce ameninla să producă un "divoq", Întlrăznea să aducă În Viena
una dintre cele mai muri divergenlc raPI de viziunea lui Freud, divergenţă lj
rămasă În lumea psihanalitică [ti"~ DISCUTII CUNlRUVERSAJEj. _.1\'
l
,J~. ~I
DEZVOt:li\IU~'\ I'SIIIIC\ A FETELOH. Ca stadiu in evoluţia profesională a
lui Klein, interesul ei penlrudezvoltarea la fetilă a fost hotărâtor. Ea a aprobat
numeroasele critici la adresa concept ici lui Freud despre rolul invidiei de penis
in dezvoltarea fetilei, Conform acestei concepţii, femeia nu este altceva decât .
un bărbat căruia Îi lipseşte ceva, iar dezvoltarea feti\ei este determinată de
; prejudiciul dureros resimţit atunci când descoperă acest lucru la propriul corp,
]...:
~
:;~ 'apoi de căutarea unui obiect pe care să-I blameze-de obicei, mama,
Critica impotriva lui Freud Conceptia lui Freud asupra femeii este relativă
,,:din punct de vedere istoric, derivânu din relaliile sociale ale secolului al
~':XIX·lea. În realitatea socială a acelor vremuri, femeia era inferioară din punct
It&:
l:
vedere social, moral, economic şi anatomic, Llllfaliclil cor de prolestc conlra
:tj
 '}l'.,'
":":,.:
f'~
ro"
1·:, . 92 DICTIONARUL I'SIIlANALIZI:1 KLEINIENE 6. rAzA DE rEMINITATE
93
.. ,
i 1.
. 1
dimpreună cu rămăşiţele furioase ale interiorului ei, ale copiilor şi ale penisului
1••

',"'1 lui Freud susţinea că acesta a ignorat faptul că fata realizează existenta spaţiu­
lui ei intern şi a potenţialului corpului ei de a crea viaţă-"negarea vaginului", tatălui, Îi vor Întoarce atacul În mod identic, distrugându-i corpul şi copiii,
Anterioritatea relaliei CII mama. Klein era foarte preocupată să ofere un Fetila se teme de mama acum plină de obiecte ostile; În acelaşi timp, ea
j
tablou cu adevărat psihanalitic al dezvolUlrii feminitătii. Ea şi-a Îndreptat resimte pierderea unei mame care o iubea şi o proteja,
1
atenţia asupra conţinutului anxietăţii copilului, ca apoi, după un drum sinuos,
Tocmai fantasmele fetiţei despre distrugerea reciprocă a interiorului creează
să abordeze dezvoltarea pulsională, în special cea din fazele pregenitale. Ea a
mari probleme În relaţia cu mama. De aici rezultă nevoia, similară cu a băiatu­
,1 fost cea care a arătat că, Înainte de relaţia cu tatăl, este importantă relaţia cu
lui, de a păstra o anume amnezie asupra acestei faze de dezvoltare din copilă­
rie şi este pusă În mişcare o Îndelungată prelucrare a sentimente/oI' ostile faţă
mama, ceea ce i-a făcut pe unii autori să o contrapună lui Freud (Chodorow,
I~
de mamă şi fală de părinţii aflali în uniune. Aceste fantasme constituie germe-
1978). Totuşi, poziţia lui Klcin este În realitate mai subtilă; ea nu neagă
1
nii anxietălii femeii adu/te privind atractivitatea corpului său şi fapl de rava-
atitudinea denigratoare detectabilă În viziunea lui Freud, dar o atribuie fantas-
II melor pacientei, care se află prinsă Între impulsurile sale destructive faţă de
mame, femei, şi impulsurile de iubire şi identificare.
.y'
~{.
giile procesului de Îmbătrânire.
Buzu invidiei de penis. Această anxietate puternică duce la perceperea
Însuşi Freud (1931), Într-o lucrare de mai târziu, recunoştea valabilitatea
corpului ea fiind deteriorat, fapt exprimat, În cele din urmă, sub forma clasicei
invidii de penis. Fetei Îi este teamă că ceva nu e în ordine cu corpul său
acestor corecţii: "Pentru noi, intuirea acestei faze Îndepărtate, prea:dipiene, la
(simbolizat prin dimensiunea redusă a organelor genitale externe), ceea ce va
fete, constituie o surpriză similară cu cea produsă, În alt domeniu, de descope- ;L.
f:
duce, În cursul graviditălii, la teama manifestă că va naşte un copil diform,
rirea că Înaintea civilizatiei greceşti a existat civilizaţia minoico-miceneană. Tot
ceea ce ţine de acest prim ataşament faţă de mamă Îmi pare atât de greu de
corespunzător difonnilillilor bebeluşilor şi penisului dinăuntrul mamei, În urma
prins in analiza-şi, cu vârsta, atât de vag, ireal şi aproape imposibil de atacului comis fantasmatic de fetÎlă.
reÎnviat-, de parcă ar fi fost Îngropat printr-o refulare inexorabilă. Poate că
DEZVOLTAREA LA BĂIAT. După aceste descoperiri privind fetele şi sursa
Însă am căpătat această impresie ti inJcă femei le pe care le-am avut în analiză

invidiei lor de penis, Klein a extins teoria la băiat. Recunoaşterea de către

au avut posibilitatea să se agaţe tocmai de ataşamentul pentru tată, în care se
Freud că fa fată este dificilă o investigare a primului ataşament faţă de mamă
refugiaseră În urma fazei respective" (p. 226). De aici reiese consimţirea sa

ri binevoitoare în a considera, În cele din um1ă, că analistelor li se oferă cele mai

mari posibilităţi În această sferă. EI a recunoscut trecerea la o fază de ataşa­
ment feminin fală de tată.
sugerează că, la fel de bine, şi ataşamentul timpuriu al băiatului fală de mamă
a fost neglijat În teoria psihanalitică clasică, rămânând într-un con de umbră,
Klein (1928) a rezumat faza feminină astfel; "Ea Îşi are bazele la nivelul

)~il
anal-sadic şi conferă acestui stadiu un nou conţinut, deoarece acum fecalele
Conflictulteriflant indus de anxietatea de castrare, care ÎI conduce pe băiat
la un proces maturaţional şi totodată la amnezia infantilă, Îşi are echivalentul
sunt echivalate cu copilul dorit, iar dorinţa de a deposeda mama se aplică acum
atât copilului, cât şi fecalelor. Putem distinge două scopuri care fuzioneaza,
său la fetiţă. Klein a descoperit acest lucru la Începutul lucrului său cu copiii

Unul este guvernat de dorin la de a avea copii, intenţia fiind aceea de a şi-i
şi l-a declarat ca fiind, categoric, "echivalentul anxietăţii de castrare prezente
la băiat", În prelegerile ei ţinute la Londra, În 1925 (vezi Psihanaliza copiilor,
1932). În conceplia ci, fata este deosebit de preocupată de interiorul corpului
Însuşi, pe când celălalt scop este generat de gelozia pe viitorii fraţi şi surori, I
I

a căror apariţie este prevăzută, şi de dorinta de a-i distruge când sunt Înca În
/\, I t mamei; ea este atras<'l de indiciile capaciUI\ii mamei Je a face şi alli copii, iar
corpul mamei. (Un al treilea obiect, din interiorul mamei, al tendintelor oral- I
··r"~\1, .
. În tilnpul graviJilăţii mamei asisti\ la creşterea pântecului acesteia. Interesul
sadice ale băiatului este penisui lată/ui.)" (p. 180). Aşadar, şi băiatul trece !
printr-o fază feminină: "Ca şi În cazul complexului de castrare al fetelor, la
pentru corpul matern cste determinat de mulţi factori, iar Klein postulează o t

} ;~
I

baza complexului de feminitale al băietilor se află dorin la frustrată de a poseda

conştientizare inerentă a prcLen\ci tatălui Înăuntrul mamei [Ci"" FIGURĂ A PĂRlN­ I
TU.III COMIlINM]. Aceşti factori sunt fantasme complexe, ce presupun relaţii
~
1
un organ special. Tendintele de furt şi distrugere privesc organele de concep- 1
!ie, graviditate şi naştere, pe care băiatul le presupune că există la mamă, iar
cu sau Între păqi ale corpului mamei şi celui al tatălui: sân, pântec, şezut şi

ifii. .,.,
J
apoi vaginul şi sânii, izvorul laptelui." Băiatul se leme că va fi pedepsit pentru
penis [(it. OlllECT PARTIAI.]. Ele nu sunt doar perceptii sau imaginări, ci sunt
1
distrugerea corpului matern, dar, dincolo de aceasta, teama lui este de o natură
\.
Sinl\ile prin intense emolii amestecate. Fantasma cu penisul tatălui Înăuntrul
~
.
•i',-.I"
j .
1:
mai generală, şi astfel avem aici o analogie cu anxietatea asociată dorinlelor
,. pântecului sau silnului mamei produce puternice sentimente de excludere şi
j, furie, care sunt percepute ca o relaţie bazată pe ură şi vătămare reciprocă.
de castrare la fete. EI se teme că corpul Îi va fi mutilat şi dezmembrat, ceea
1
4~··
1 "'r:'li~
,{ i

ce inseamnă şi castrare." Spaima de mamă este atât de copleşitoare pentru că

Sentimentele fetiţei privesc dorinţa ei de a pătrunde în pântecul mamei, de a·1

~,;
H'
IJ, ~_'I.
jefui, de a-i distruge creativitatea şi relatia cu penisultatălui. Această fantasmâ
se combină cu o intensă spaimă de a fi castrat de către tată. Tendinţele destruc- j
li,'c al căror obiect este pâJ1tecul se ÎJ1dreaptă, de ascmcnea, cu Întreaga lor
"", primitivă, mistificatoare şi inconşlienlă este însoţită de teama că mama,
~

.
il
"
 -r
~J~
: t
;l 94
UIC IIONt\IZUL I'SI! It\Nt\l.lZU KU.INILNI.
6. It\ZĂ DI; IEMINIIAII: 95
'~
; cererile şi speranlele fală de noua sursă şi stimulează iubirea pentru noul
intensitate oral- şi anal-sadică, şi impotriva penisul ui f.l<ll-'II, care se presupune n-\.
că feminităţii caracterizează
obiect" (p. 396). . t·
1
,
ar fl situat În p[\I1ICC". Astfel, etapa se prin anxie- O dată cu apariţia celui de al treilea obiect (tatăl), cele două atitudini V
tale legală de pântec şi de penisul patern, iar această anxietate il supune pe
'!
J\
băiat devorează, dezmembrează şi castrează,
conflictuale faţă de mamă intră În structura celor două forme coexistente ale
tiraniei unui supraeu care formân- complexului CEdip, cea pozitivă şi cea inversată [Cit" 4. COMPLEXUL CEDIP).
du-se in egală măsură din imaginea tatălui şi a mamei" (pp. ţ 80-181). li
Daza (111XieIăţii de caslrore. În acest mod, Klein a investigat factorii care DEZVOLl'AREA SEXUALĂ ANORI\IALĂ. Dezvoltarea identităţii sexuale depin-
produc anxietatea de castrare. Totuşi, ea a neglijat faptul că producea o rupere
J\
brutală a conceptulUi anxietăţii de castrare din legăturile lui teoretice cu
de de succesul negocierii acestei anxietăţi persecutorii timpurii. Persistenla unei
Într-adevăr,
intense onxietaţi perscculorii şi paranoide conduce, după Klein, la devialii de 1"'\
'\
I
complexul CLdip. aceste ipoteze modificau tot mai mult complexul
eEdip leg' 4. COt\II'LEXUL o.J)II'].
Faza de fcminitate se caracterizează printr-o atenţie specială faţă de ceea
la dezvoltarea heterosexuală. Această idee Îşi are sursa În psihanaliza clasică.
Freud a atribuit homosexualitatea unui refuz din partea parintelui de sex opus,
care este iubit, consecinţa fiind alegerea părintelui de acelaşi sex ca obiect al
li
ce se atlă in interior şi printr-o nevoie de a mobiliza, În mod compensator,
I
\
solidaritatea, iubirea şi identificarea cu femeile şi cu preocupările lor. Centra-
rea pc con\inutul intern a constituit o realizare importantă, având drept rezultat
iubirii. Abraham Începea să abordeze homosexualitatea În termenii identificarii
bazate pc introiecţia părintilor. Klein a privit homosexualitatea din ambele
III I
cuprinzătoarea tcorie despre lumca internă şi obiectele ei. Ea a adus şi o Înţele­
( puncte de vedere. Contributia sa originalrl a constat in ideea că Îndreptarea spre
1
gcre a dczvoltării personalităţii, a interesului femeii pentru interiorul ei
un nou obiect şi inlroicqia reuşită a unui obiect in scopul identificării cu acesla
sunt rezultatele echilibrului de forte, sadice şi de iubire, Într-o complicată şi
-TI
corporal-şi a interesului bărbatului pentru interiorul corporal al femeii.
\
Al.E COi\II'LEXliLlll CEDlP. După ce Klein a descris
reciprocă intluenţă cu obiectele exteme reale. "Când frica faţă de tatăl castrator
este atenuală de Încrederea În tatal bun, el se simte capabil să facă faţă urii şi ~1
ST\DIILE Tli\II'IIIUI
poziţia depresivă, importanţa fazei de feminitate s-a diminuat. Interesul ei
rivalităţii a:dipiene" (Klein, 1945, p. 398). În acest pasaj, ea vrea să spuna că ]~I
relaţie
1,"
"
i:, pentru efectele de ale ambivalen\ei nu mai depindea atât de mult de
băiatul este in căutarea unui lata bun, pe care să-I poată introiecta ca suport -(
dureroasă intern, care să-i Întărească incrcderea În sine ca bărbat şi care să-I ajute să facă
1;
alinierca 10 teoriile clasicc. Perceperea a otacului asupra mamei,
1;;; s5nilor ci, corpului ci şi interiorului ei, devenea subsumată anxietă\ii generale
pl'Odus de ulaCorea şi deteriorarea obiectului iubit. Îndreptorea spre tată repre-
zenta oe fazrl fcmininrl atât pentru brliot cât şi pentru fata, iar relaţia Început[j
fată urii sale faţă dc lalrl. Aceasta depinde, in mare măsură, de capacitatea
tat[jlui real de a suporta ura fiului, fără a-i retrage acestuia sprijinul său.
Spre deosebire de conceptia lui Freud că homosexualitatea latentă stă la 1
conţine o ambivalenţă inerentă. Aşadar, şi aici apar durerea şi suferinţa din baza paranoiei-de pildă, in analiza lui Schreber (freud, 1911 )-, Klein a indicat
;\ posibilitatea că tcmerile paranoide stau la baza homosexualitălii, Rosenfeld
I pozitia depresivă.
În Studii timpurii ole complexului llli CEdip (K\ein, 1945), aceste anxietăţi ,}
(1949) a examinat explicit această revizuire.
[q_ i\NXIETAIE DEPRESIVĂ) constituic puternice forţe ale dezvoltării, producând
Perversiunile sexuale, chiar cele sado-masochiste, au fost studiate foarte
insă şi diflcultăţi şi stagnarea creşterii
(flxalii): "Satisfaelia trăită
la sânul
puţin de kleinieni. Atât Hunter (1954), cât şi Joseph (1971) au analizat fetişişti
1
bebeluş să-şi dorinţele către şi au arătat că orientarea spre un obiect substitutiv inanimat uşurează Întru-

peimui e'''" c,," pe";sul tatălui. Tomş;, [custmea din "lalia cu sânul d' un ~
mamei il face capabil pe Îndrepte alte obiecte, În \
\ câtva ambivalenţa dureroasă faţă de fiinţa umană iubită. Joseph a definit cu
avânt deosebit acestei dorinţe noi" (p. 395). Relaţia cu sânu\ este dublă. Atât .~
1 ,,'
meticulozitate nevoia de obiect ca un impuls febril de a ajunge Înăuntrul lui,
aspectele sale pozitive, care stimulează căutarea unor noi experienţe şi relaţii,:.;
I [". o fomlă concretă de identificare proiectivă. În general, perversiunile sunt consi-
I Vi ) cât şi aspectele sale negative pot impulsiona dezvoltarea (ultimul aspect, It'
derate ca având forma descrisă de Rosenfeld (1949), În care orientarea spre
probabil, in mod prematur şi anxios) [Cit- DEZVOLTARE). Această atitudine duală 'ii

I. v~:î
substitute sexuale derivă dintr-o anxietale paranoidă persecutorie. Aşadar,
(ambivalentă) este, În cel din urmă, transferată asupra penisului: "Frustrarea şi ~} N interesul nu rezidă atât În forma specifică a sexualităţii perverse, cât În
satisfaC\ia modelează incă de la inceput relaţia copilului cu un sân bun, iubit, :~
paranoia sau invidia aflate la origine şi pe care analistul le-a dezvăluit ca surse
~.,."
t~~' \~ şi cu un sflll rrlu, urât. Nevoia de a Înfrunta frustrarea şi agresiunea corespunză.·i} ,ale conflictului (Gallwey, 1979) [q. I'ERVERSIUNEj.
toare cste unul dintre factorii care conduc la idealizarea sânului bun şi a mamei.:~
h!: ';' Ideea fazci ue feminitate prezentă la fată şi la băiat, caracterizată printr-o
,) ~:
bune, intensilicând corespunzător ura şi fricile de sânul rău şi de mama rea,*i
,puternică gelozie şi agresivitate, era importantă pentru Klein, la acea vreme
I W,," '>1'
fl{' !'( devenind astfel prototipul tuturor obiectelor persecuLOrii şi ÎnspăimântMoare. :';%
(anii 1920 şi 1930), deoarece constituia o ipoteză care reliefa forţa tehnicii ei
t1!<:\ . \ Aceste două atitudini contlictuale faţă
de sânul mamei sunt continuate intr-o .. ~~ prin joc În a dezvălui mai multe detalii privind dczvoltarea sexuală În copilărie
tatălui. suferită relaţia intensifică,~
'I"~l' ..
. ~i abem\iilc ce generează psillOpalologia copilului (şi a adullultli) al\oU\ pfillll
'Y\~··~ nour, relalie cu penisul Frustrorea in timpurie .~~~~
~ ~ '~i!\
j; \1 :~:
" ' i i , il
, ~. , ,:
l~l":;'
\
\
'~',~ ;:i:~.' I
~t' ,
i
96 DICTIONARUL I'SIiIANALILICI KLEINICNI:

atunci În atenţia psihanalizei clasicc. Totuşi, dup~ ce Klein a stabilit c~ pulsiu-

nca dc moarte are o importanţă egal~ cu cea a libidoului sexual (1932), atenţia
acordată de ea dezvoltării obiectelor sexuale şi identificării a slăbit Întrucâtva,
deoarece pe primul plan apărea importanla agresivităţii primare. Dar fantasma
specifică a illtruziunii dCleriorantc Înăuntrul obiectului a revenit În atenlia
7 Supraeu Dcfiniţie. Opera lui Klein a pus la indoială teoria clasică a
• supral:uiui ca reprezentând părinţii internalizati (imagouri)
cuvenită. În 1957, tcoria invidiei primare [<Î' 12. INVIDIE] sublinia acest fapl şi care stau la baza standardelor sociale şi a capacităţii de autoevaluare, cât şi a
printr-o fantasmă Înnăscută care exprimă pulsiunea de moarte; dispăruseră Însă sentimentelor de vinovăţie, autodevalorizare şi stimă de sine. in concepţia lui
conotaţiile specifice legate de dezvoltarea sexuală.
Klein, analiza supraeului dezvăluie o serie de figuri interne, percepute ca obiecte
interne, care se află in relaţie unele cu celelalte, ca şi cu eul. in perioada de inceput
Chodorow, N. (1978), rhe Reproduc/ioll 0/ Mo/hering, 8erkley, CA, University of a activităţii sale (1920-1932), Klein a fost foarte preocupată de supraeu şi de
California I'ress.
originea lui, care păreau să fie mai timpurii decât reieşea din teoria lui Freud. in
Deutsch, H. (1 ~30), The signifieance of masochism in lhe mental life of 1I'0men, 1/1/.
cele din urmă, după o lungă şi dificilă perioadă de acceptare a teoriei freudiene
l. Psycho-Allal., II, 48-60.
clasice, ea şi·a dezvoltat propriul punct de vedere, radical diferit: la origine stă
\
!'reud, S. (1911), An autobiographical accounl of a case of paranoia, ES, X II, pp. 3-82. ._'_~r redireqionarea pulsiunii de moarte .
i - - (1925), Somc psycilieal consequences of lhe analomical dislinetion bellVcen lhe ·;1;:'
sexcs, ES, X IX, pp. 243-258. ID:l' Cronologic
'\',
- - (1931), Femalc sexualily, ES, XX 1, pp. 223-243.
1926·-Vinovătia inconştientă şi asprimea supraeului (Melanie Klein, Tendinle
GalllVey, 1'. (1979), Symbolic dysfunclion in lile perversions, III/. Rev. Psycho-Allal., criminale la copiii lIomwli, 1927).
6, 155-\61. 1929-0biecte interne multiple.
1
1 Horney, K. (1924), On the generalion of the castralion complex in 1V0men, Inl. J
1932-Supraeul şi pulsiunea de moarte (Melanie Klein, Sladii limpurii ale
!'I~'r
j
1.
Psycho-/Illa/., 5, 50-65.
.'f.~ VI
complexului lui a;elip şi ale furmării suprueului, cap. 8 din Psihanaliza
- - (1926), The flighl from womanhood, 1111. J Psycho-Ana/., 7, 324-329.
copiilor, 1932; Melanie Klein, Dezvollarea limpurie a conşliinlei la
.: ~~

- - (1932), The dread of women, 1111. l. Psycho-Allal., 13,348-366. )

'~,
,(/ copil, 1933).
'~' !~
.
- - (1933), Thc denial of lhc vagina, 1111. l. Psycho-tlllal., 14, 57·70.
1935-Sentimentul de vinovălie şi poziţia depresivă (Melanie Klein, O conld-
~,
;i '~f
Hunter, D. (1954), Object relalion changes in the analysis of fetishism, 1111. l. Psycho- .o'.,7: . ~
bUlie la psihogelleza slări/or l1Iuniaco-depresil'e, 1935).
::: Ana/., 35,302-312.
.,,'
Jones, E. (1927), The early development of female sexuality, Inl l. Psycho-Ana/., 8,
De la inceputul activităţii sale până În 1932, Klein s-a străduit să Înţeleagă
459-472.
sentimentele de vinovăţie şi de remuşcare la pacienlii săi copii; Începând cu
1923, când Freud şi-a anuntat propria teorie, conform căreia supraeul este sursa
- - (1935), [arly female sexunlity, 111/. l. Psycho-Anal, 16, 263-273.
Joscpil, B. (1971), A clinical conlrioution to lhl: nnnlysis ofa perversion, 1111. 1. Psycho- sentimentului de vinovăţie, Klein a trebuit să se lupte nu numai pentru a-şi
Allal, 52,441-449.
inlelege pacienţii săi, ci şi cu faptul că se găsea În opoziţie cu vederile
Klcin, M. (1926), Principiile psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130. ortodoxe. Ea incerca În mod constant să-şi plaseze descoperirile În cadrul
- - (1928), Stadii timpurii ale complexului lui ilidip, SMK, 1, pp. 177-188. teoretic "corect" al supraeului, dar, cu trecerea timpului, reuşea tot mai putin.
- - (1932), Psihanaliza copiilor, SMK, 111. În final, În 1932, ea s-a rupt de conceptia ortodoxă, considerând supraeul ca
- - (1945), Complexul lui CEdip in lumina anxietăţilor timpurii, SMK, 1, pp. 363-408. o manifestare a pulsiunii de moarte, conceptie care a rămas până astăzi opusă
- - (1957), Invidie şi recunoşlill/ă, SMK, III. psihanalizei clasice. Începând Însă cu 1935, importanta conceptului de supraeu
Lampi de Groot, 1. (1928), The evolution of the CEdipus complex in 1V0men, Inl. J. a scăzut În gândirea kleiniană, tacând loc noului concept, de poziţie depresivă,
.ii
I's)'c!lo-Alla/., 9, 332-345. '~'" care s-a transformat Într-o adevărată teorie a vinovătiei.
)
I{ivii:rc, J. (1929), Womanlincss ns a masqueradc, In/. J I'sycho-Ana/., la, 303·313. •.".\~ f'roble/llu. Problema principală era aceea că, Încă ue la inceputul activităţii
1'1
- - (1934), \{cviclV of I'rcud's New III/roduclory Leclures, 1111. J Psychu-tlllal., 15, i~ sale din 1918, Klcin descoperise puternice sent imente de remuşcare la copi i,
329-339 unii având doar doi ani şi câteva luni. Cinci ani mai târziu Însă, În 1923, Freud
.i Roscnrcld, Il. (1949), Remarks on the relalion of male homosexuality to paranoia, descria sentimentul de vinovălie ca provenind din supraeu; acesta din urmă
paranoid anxiely nnd narcissism, 1111. l. I'sycho-/llla/., 3U, 36-57; n:tipărit (1965) apare eluJiei complexul (Edip În pozilia genitală şi este datat la aproximaliv
i
îi:,
1:\
in: l{llscnIcIJ, 11., PS)'chulic S/ules, Lonuon, Ilogarth I'rcss, pp. 34-51. patru-cilH.:i ani. COllccPliile lui Kll:in au ajuns să dill:re În un1J;'\loarcle aspecte I
I~
I'f";
 98 IJICjlONl\lWL I'SIIII\NAJ.lI.D KLUNII:NL:
principale: (1) formele timpurii; (II) conslitucnli multipli, şi; (III) o istorie
specifIcă a dezvoltării supraeului, dt: la aspru la mai putin aspru.
SIi\ITAI\IÂNTlILOE REI\1UŞCAHE. Klein datează realizarea importantei senti-
mentului de vinovăţie În 1923 (Klein, 1955), atunci când a analizat-o pe Rita,
un copil de numai doi ani şi nouă luni: "Am descoperit că, de fapt, cauza
acestor fenomene foarte frecvente este un extrem de puternic sentiment de
'~l'
,.'
! '.
vinovătie ... " (Klein, 1926, p. 123). Rita a fost tulburată de propria sa agresi-
vitate, iar remuşcările şi sentimentul de vinovăţie au condus-o Înapoi, la vârsta
,
I de cincisprezece luni, atunci când Începuseră simptomele.
in acelaşi an, 1923, Freud descrisese sentimentul de vinovăţie ca fiind
! rezultatul unui conflict intern Între pulsiuni (subeu) şi "supraeu". Pentru un
timp, Freud (1916, 1920) fusese preocupat cu un fenomen numit de el simţă­
I!
mânt inconştient de vinovălie sau nevoia inconştientă de pedeapsă. O dată cu
! apariţia, În acelaşi an (Freud, 1923), a teoriei supraeului, subiectul vinovătiei
se afla În mod evident pe agenda de discuţii a Întregii comunităţi psihanalitice
[Cit· VINOVĂ'\IE INCONŞTIENTĂ].
Teoria lui Freud despre vinovăţie şi supraeu. În această privinţă, Freud
nu aflase nimic despre Klein sau despre datele obţinute de ea privind simţă­
mintele de remuşcare timpurii. Ea trebuie să fi fost bucuroasă şi totodată
Înspăimântată de noua teorie; bucuroasă, fiindcă munca ei căpăta un cadru şi
o importantă teoretice, iar ea Îi putea furniza date clinice marelui autor, şi
speriată, fi indcă tcoria afirma categoric că instanta morală internă, supraeul, se
formcază la vârsta de aproximativ patru-cinci ani. În anul următor, Freud şi-a
Întărit concepţia printr-o lucrare despre dizolvarea complexului CEdip (Freud,
1924b). Se puneau astfel bazelc pcntru un nou 0110doxism În psihanaliză, care
a persistat până astăzi.
Moştenitorul complexului CEdip. În această concepţie, supraeul este
"moştenitorul complexului CEdip" (Freud, 1923, p. 48). EI se formează prin
introieqia obiectelor iubite redipiene (mama şi tatăI}--introiecţia "identificărilor
primare". Acestea sunt aduse Înăuntrul eului (al personalităţii) şi rămân aici ca
păqi ale instanţei interne auto-observative şi auto-critice. Concepţia lui Freud
despre supraeu s-a clădit pe descoperirile sale legate de doliu (1917), prin
descrierea rezolvării complcxului CEdip ca un proces de introiectare a celor
iubiti (sexual) În. copilărie, printr-un act de renunţare datorat anxietălii de
castrare. Rezultatul consta Într-o relaţie internă cu o figură modelată după
părintii cu acelaşi rol de tip gardian/cenzor. Lucrarea a apărut după o colabo-
rare Îndelungată cu Abraham, care lucra la Berlin şi care şi-a prezentat propria
conccptie Într-un articol lung, În 1924-an În care Klein se afla În analiză
personală cu el.
7. SUI'RI\EU 99 '1
---1
Lupta lui Klein. Odată elaborată pe deplin teoria supraeului, Freud putea )
să explice mai bine sentimentul inconştient de vinovăţie, corelându-I şi cu I
masochismul (Freud, 1924a). Noua teorie făcea din sentimentul inconştient de
vinovăţie şi din nevoia de pedeapsă un subiect de mare interes şi confuzie (de
pildă, Glover, 1926; Fenichel, 1928). Acolo unde, În lumea psihanalitică, ern
perplexitate şi confuzie, era şi Klein, care arăta că analiza copilului poate
arunca o lumină asupra celor mai obscure puncte. Prima sa referire la supraeu
a fost făcută În 1926, iar În anul următor a studiat teoria originală a lui Freud
r
(Freud, 1916), conform căreia sentimentul inconştient de vinovăţie constituie
li
motorul comportamentului criminal (Klein, 1927b).
in orice caz, conceptul lui Freud despre supraeu constituia o problemă :l
pentru Klein, Într-un moment când ea se afla În anal iză cu cel mai apropiat
colaborator al lui Freud, Abraham. Ea n-a pus niciodată la Îndoială existenta
'~I
~
supraeului; era doar o chestiune de datare. În teoria lui Freud, sursa sentimen-
tului de vinovătie apărea ca o rezolvare a complexului CEdip În jurul vârstei de
patru-cinci ani; Klein avea Însă dovada prezenţei sentimentului de vinovăţie şi
remuşcare la pacientii săi cu mult mai devreme, În cel de-al doilea an.
{
",-,
Poziţia sa În Societatea Psihanalitică din Oerlin era nesigură, ca cea a unei
nou-venite tinere, lipsite de experienţă şi, poate, dificile. Lucrurile au decurs
aşa mai ales după moartea, În 1925, a mentorului şi analistului ei, Abraham.
Drept rezultat, Klein (1926) a insistat cu disperare pe faptul că nu era in con-
flict cu Freud. În prima sa referire la supraeu, ea scria plină de speranţă: "În
ln
.~:;f. .
cazurile analizate de mine, efectul inhibitor al sentimentelor de vinovăţie era :·.11
~: vizibil Încă de la o vârstă foarte fragedă. Ceea ce Întâlnim la copiii foarte mici
{;:"i~'
~;:'
corespunde astfel supraeului de la adulţi. Nu mi se pare că aceste observaţii ar
fi contrazise de faptul că noi presupunem că abia În al patrulea an de vială
complexul redipian Îşi atinge punctul culminant şi că recunoaştem dezvoltarea
q
supraeului drept un rezultat final al complexului" (Klein, 1926, p. 133). Până
in 1932, ea a continuat să afirme că nu exista un real dezacord fată de Freud,
n
idee puternic respinsă de Anna Freud În lupta acerbă (1926-1927) dintre cele --l\
două femei [<7 FREUD, ANNA: ANAL/ZA COPII.ULUI; 1. TEHNICĂ].
in pofida dezmintirilor sale, Klein (1926) i-a adus, Într-adevăr, modificări
şi contributii semnificative teoriei lui Freud: "Aceste fenomene tipice, bine
definite. a căror existenţă În forma cel mai clar desfăşurată o recunoaştem
atunci când complexul redipian şi-a atins punctul culminant şi care Îi precede
°I
stingerea, nu sunt decât Încheierea unei dezvoltări ce durează ani Întregi. ~;I t
Analiza copiilor foarte mici arată că, imediat după ivirea complexului cedipian,
ei Încep să-I perlaboreze, formându-şi astfel supraeul" (p. 125). Ea vrea să
spună aici că, din punctul de vedere al analizei adultului, poatc fi recunoscut
pe deplin doar supraeul În forma lui matură, pe când, din pozitia mai favora-
bilă a analizei copilului, procesele de formare timpurie a supraeului pot fi
'e l
observate În detaliu. in fart. Înainte de noua teorie structurală a lui Freud.
existaseră aluzii la o instan\ă rsihică "morală" timpurie: Abraham (1924) des-
cria inhibilia internă a lăcomiei orale, iar Ferenczi (1925) introdusese noţiunea
l
J
 100 D\CIIONA\WL I'SIlIANALlZEI KLEINIENE 7. SUI'RAEU 101

de "moralitate a sflncterului" derivată din faza anală. ani; datele ei clare despre sentimentele timpurii de vinOVăţie arătau că originea
Sprijinul Socielă,ii Britanice. Moartea lui Abraham, in 1925, a adus un in- supraeului se plasează cel târziu În al doilea an de viaţă. Care era dovada ei?
;:11
;.t
convenient: Societatea Psihanalitică din Berlin trebuia să decidă dacă să spriji- (a) Dovada directă. Analiza copiilor mai mici de patru ani dezvăluia senti-
ne concepţiile unei analiste contestatare, dar incă insignifiante, sau s-o respingă mente de remuşcare şi de vinovăţie.
" j dimpreună cu observaţiile ei neverificate asupra copiilor. Ea prezentase deja (b) Dovada simptomelor permanente. Putem presupune că fantasmele de la
'->" "i lucrări potrivnice şi nepopulare, ca de pildă cea despre ticuri (Klein, 1925) [cr baza simptomelor erau active în momentul apariţiei acestora. De pildă: "Cazul
Il .
r!\NT!\SMA INCONŞTIENTĂ]. Societatea din Berlin nu i-a acordat imediat recu- Ritei arăta clar că pavor noctl/rIllIS apărut la vârsta de optsprezece luni era o

~
-LJ

1,'1 noşterea şi sprijinul pe care-I dorea şi de care avea nevoie, astfel incât aştepta prelucrare nevrotică a complexului CEdip ... strâns corelată cu puternice senti-
"' I
o deschidere dinspre cea britanică. Klein se oprise asupra analizei formelor mente de vinovăţie provenite din acel conn ict a:dipian timpuriu" (Klein, 1932,
1': p. 4). Schmideberg (1934) prezintă limpede care este logica: "Presupun că
'.
timpurii ale vieţii psihice şi ale anxietăţii; pentru a fi liberă să lucreze, ea s-a '"
[
j mutat la Londra (1926), unde se baza pe un sprij in considerabi I oferit de
,:',1,
determinanţii simptomelor pe care le-am găsit la trei ani sunt activi Încă din

~dI,\.'
descoperiri le ei (Jones, 1926, 1927; Isaacs, 1929). ,1, momentul apariţiei simptomelor. Acest lucru nu poate fi dovedit. Dar Freud
Motivul pentru care Ernest Jones, care avea un statut inalt in lumea psih- presupunea acelaşi lucru atunci când apela la factori prezenţi În analiza
.
analitică internaţională, a manifestat deschidere faţă de o "obraznică" aproape
~":\
adulţilor pentru a explica simptome care apăru seră În copilărie" (pp. 257-258).
necunoscută, nu este prea clar. Poate că avea dorinţa tainică de a aduce de la ':1
.? (c) Severitatea supraeului copilului. Klein atrăgea continuu atenţia asupra
Viena la Londra o iniţiativă ştiinţifică; poate că avea nevoie de cineva care să "~ calită/ii sentimentului de vinovălie, care sugera un supraeu extrem de aspru

le f
,J

\ 1
îngrijească vreun copil din familia sa. Continuând pe aceeaşi linie În spatele
Canalului Mânecii, Klein a provocat peste Europa un conflict cu Anna Freud
[<7" rREUD, !\NN!\]. Conflictul dintre ele a atins vârful in perioada 1926-1943
~/:

'·:1;<
:,l
',oy~;,
faţă de cel al adulţilor-singura observaţie la opera lui Klein la care s-a referit
Freud (1930) vreodată. De pildă, Erna fusese supusă, pe când avea douăspre­
zece luni, la o educaţie igienică "realizată de fapt fără nici un fel de cruzime",

~ l-!l
r- i;
1 şi, la inceput, s-a concentrat înjurul naturii şi momentului formării supraeului.
Însuşi Jones (1926) s-a dovedit destul de critic la adresa conceptului lui
~~
.'~""'~':
dar fetila a resimţit-o "drept cel mai aspru act coercitiv", din care s-au şi
dezvoltat simptomele ei, indicând "condilia primară a sensibilităţii ei la Învino-
Freud: la scurt limr dură prima prezentare a acestuia (Freud, 1923), el scria, văţiri şi a dezvoltării precoce şi accentuate a sentimentului de vinovăţie" la
"1 il
1.
J,"
cu un amestec de umilinţă şi incisivitale: "Dacă lăsăm aceste valoroase genera- acea vârstă (Klein, 1926, p. 130, nota 10). j
"

lizări şi studiem mai inoearroape problemele in discuţie, arar destule Întrebări De fapt, Klein a arătat că supraeul este cu atât mai aspru cu cât copi lu I este ~:

IL i incomode. Sflmenţionăm numai câteva: Cum putem concepe ca aceeaşi instan-

ţă să fie un obiect care ii apare suhel/lui ca un Înlocuitor al părinţilor iubiţi şi,
mai mic, sugerând că în dezvoltarea copilului are loc un proces de continuă
modificare şi slăbire a unui supraeu sadic timpuriu, care ÎI persecută pe copil
I
Jc~
~
1
În <lcel<lşi timp, C<l o forlr\ <lctivă şi critic5 la aoresa eului? Dacă supraeui apare
prin incorporare<l obiectului iubit abandonat. cum se face că, În realitate, el
prin ideea unei pederse Îngrozitoare. Rezu Ită c5 supraeu I sever este legat de
sadismul fazei pregenitale, aşa cum a fost descris şi datat de Abraham (1924).

'ti În 1927, Klein şi-a consol idat conceptia privind severitatea supraeului,
'\
'!j \
derivă cel mai adesea din p5rintele de acelaşi sex? Dacă este compus din I
• t elemente provenite din rulsiunile 'morale', nesexuale ale eului, aşa cum este devenind În urma lui Freud (1916) interesată de trăsllturile criminale prezente il
·.l:lJ de aştertat. \in.înd cont de rolul său În reprimarea celor sexuale incestuoase, de la copii şi relalia lor cu vinovătia şi sadismul produs de sentimentul de
'y,; j
unde derivă atunci natura sa sadică, adică sexuală?" (p. 304), vinovăţie (Klein, 1927) ('7" CRIMINAI.ITJ\IE].
1.
!

:~~~:: !; , I
COI"CEI'IIIU: DI\'EHGENTE ALE LlI( h:LEIN. Concepţiile lui Klein privind
(d) Slipraelii pregenital. Cel de-al patrulea lip de dovaoă este caracterul
pregenital al fantasmelor implicate, care indică o origine in fazele pregenitale.

! ~1
supraeul diferă de cele ale lui Freud În trei aspecte: Deosebita asprime a supraeului anumitor copii (de pildă, al Ernei) "poartă
(1) Originea supraeului este mai timpurie decât sugera Freud; pecetea pulsiunilor pregenitale" (Klein, 1929, p. 193): "Copilul se teme atunci

,Ii I (2) Constituenlii supraeului sunt multipli şi variaţi, iar nu un amalgam

monolitic al p;lI'inlilor mlirieni introiecta\i;
(l) l);llmit;1 pel'jo,ILiei indelung;lte de dezvolt<lrc. supraeul sul'cr;1 procese de
de o pedeapsă corespunzătoare 6fensei: supraeul devine ceva care muşcă, taie
şi devorează. Conexiunea dintre formarea supraeului şi etapele pregenitale de
dezvoltare este foarte importantă din dou5 puncte de vedere. Pe de o parte,
tELit"1: f!., . •
mooilicare const:1I1d In<li ales in slăbirea scverit;l\ii s,de În integrarea compo- simţul vinovăţiei se ataşează de stadiile ornl- şi anal-sadice, inc5 rreoomin<lnle;
" pe de altă parte, supracul ia n<lşlere pe C<Înd aceste stadii sunt În ascensiune,
,.... ".,.'\ 1:~ nentelor sale contradictorii.
~ ceea ce îi explică severitatea sadică" (Klein, 1928, p. 178).
r~ f,~~tlt~ (1) Originca supr:lcului. Deşi Klein acccrta conceptia lui Freud rrivind
supraeul, ea nu a fost de acord cu datarea originii sale de abia la patru-cinci
,~" :~j.~:w. H·f"
,.~
ţ~
;';~l'

!·~·I 102
DIC\lONI\IUJL I'Sllll\NI\UlU KLl::INIENE.
7, SUI'RAEU 103
St
jl
.'\
abia Începând cu 1935 llgurile ajutatoare interne au devenit cu adev~rat impor-
(2) Constituenţii supraeului. r-ormat În contextul impulsuri lor orale şi tante; ulterior, o dată cu apariţia pozitiei depresive, obiectul intern bun şi
anale, supraeul conţine figuri internalizate provenite atât de la mam~ cât şi de păstrarea lui devin factorul de importanţă maxim~ [<7 5. OBIECTE INTERNE].

la tată: "Analiza copiilor mici dezvăluie că structura supraeului este altcătuitrl

din identificări datând din perioade şi straturi de viaţ~ mental~ foarte diferite. (3) Modificarea supraeului. Severitatea supraeului este modificat~ progre-
\\
Aceste identificări sunt de o natur~ surprinz~tor de contradictorie, În ele co- siv, În principal prin influenţa obiectului extern real: "În comparaţie cu stadiul

'i
existând bunătatea şi severitatea excesivă" (Klein, \ 928, p. \ 78). Aşadar, aceste
imagouri (figuri internalizate, derivate din p~rinţi) Îi apar copilului ca nişte
anterior, de inhibare totală ajocului, acesta a fost un progres, c~ci acum supra-
eul nu mai ameninţa pur şi simplu Într-un mod absurd şi Înfricoşător, ci ,il
1,
\
'1
l
\
acţiuni orale sau anale îndreptate spre el Însuşi. Aceste relaţii interne pot fi
reprezentate ca acţiunea de a fi mâncat, muşcat, devorat, consumat etc. (de
pild~, "a fI ros de remuşcări"); la fel se Întâmplă cu impulsurile anale. Klein
descrie această gamă de relaţii, prezent~ în jocul copiilor, cu detalii extraordi-
incerca să impiedice prin ameninţări actele interzise" (p. 192). De asemeni,
intr~ În vigoare figurile ajutătoare. Ele "sunt, in marea lor majoritate, de natură
fantastic~" (p. 192) şi derivă, cel puţin În parte, dintr-un salt Înainte, spre
impulsurile genitale, ce pennit accesul la sentimente pozitive şi la tot mai
jl
\: nare şi ca manifestându-se cu tot felul de obiecte.
Din acest moment, supraeu\ este văzutca un set de obiecte interne, fiecare
1····
; i.
multe figuri ajutătoare care s~ reduc~ asprimea supraeului.
Sinteza obiectelor interne, Klein realiza În mod acut divergenţa dintre Jjl
prev~zut funcţii
cu fantasmatice specifice [<7 2, FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ], iar: ~; concepţiile ei şi cele ale lui Freud. Freud susţinuse că la vârsta de patru-cinci
practicapsihanalitid kleinian~ devine tot mai mult o analiză a acestor obiecte :',,; ani există un obiect relativ unificat; Klein şi-a circumscris teoria acestei idei,

~ .
internalizate. Era o tendinţ~ ce l~rgea conceptul şi contrasta cu cea a lui Freud
care, Înlocuind "idealul eului cu supraeul, limita relaţiile obiectuale intrapsihice
la relaţia dintre eu şi supraeu" (Heimann, 1955, p. 251).
Comunitatea obiectelor interne. Mintea copilului este plin~ de "obiecte"
susţinând că diferitele imagouri se reunesc intr-un fel de obiect unitar, obser-
vabil ulterior sub fonna supraeului descris de Freud: "Necesitatea unei sinteze
a supraeului se iveşte din dificultatea pe care o Încearcă subiectul in a ajunge ]:'
J~
i " la o inţelegere cu un supraeu altcătuit din imagouri de naturi atât de diferite"
l' !,"
i" care pot fi numite "supraeuri" [<7 5. OBIECTE INTERNE]. Klein (1929) le (p. 193). Această idee a unui eu orientat spre un efort de unificare a obiectelor
l~: ~i: numeşte imagouri, iar varietatea lor creează o mare bog~ţie a caracteristicilor interne apărea la acea vreme (1929) În contextul propri ilor ei scrupule În a se
;1
t::, ~:i minţii: "Existau doar două 'personaje' principale: acela al p~puşii, care Întru- indepărta de teoria lui Freud. Totuşi, În 1935, ideea de unificare a reapărut

(," 1->,
chipea:z.ă subeul, şi acela al elefantului gardian, care reprezinta supraeul ... (p.
19 1). '''Caracterele', ca şi la George, constau din trei roluri principale: acela
intr-o formă foarte diferită şi foarte solidă, ca făcând parte din dezvoltarea a
ceea ce Klein a numit poziţie depresivă [<7 10. POZITIE IJEPRESIVAj. OI
~,

il;;:
.,:~;'~:. n~'
t al eului sau al subeului, acela al unei llguri care ajuta şi acela al unei figuri
care ameninţă sau frustrează" (r. 192). AceasUi varietate este amplificat~ de o~J
:$ Obiectul extern. Rezumând concepţiile sale din acest stadiu, Klein (1933)
scria: "Este adevărat că la adult descoperim un supraeu in activitate, care este
", ,"
,',l, \
distincţie Între bun şi rău: "Am ajuns să-mi dau seama c~ vehicularea unor:;) "; mult mai sever decât erau În realitate părinţii subiectului ... Ia copilul mic,
'}{·l\\ \ asemenea imagouri, cu caracteristici fantastic de bune sau fantastic de rele, este "~' ~;, Intâlnim un supraeu de un caracter cu totul incredibil şi fantastic ... Nu am nici
{, ţi,' un mecanism general nu numai la copii, ci la şi adulţi" (p. 192). De asemeni, .~~ ~, o indoială, pornind de la propriile mele observatii analitice, că obiectele reale

ln: imagourile diferă dup~ nivelul pregenital pe care Îl reprezint~: "lmagourile '
1
adoptate În aceast~ fază timpurie de dezvoltare a eului poartă pecetea mişcMi- i,:
lor pulsionale pregenitale, deşi se construiesc de fapt pe baza obiectelor
redipiene reale", adaug~ ea cu loialitate şi continuă: "Aceste niveluri timpurii ,-
t,
din spatele acestor figuri imaginare şi terillante sunt chiar p~rinţii copilului şi
1ţ;c1acele aparitii insp~imânt~toare reflectă intr-un fel sau altul trăsăturile tatălui
J~ ~~i ale mamei sale, oricât de distorsionată şi de fantastică ar fi această asem~­
'ţnare" (p, 240). Aici, ea a mers pe teoria clasică a originii supraeului in perso-

t~:'
,·~,'~:)'I' :
;//' "! I motivează imagourile fantastice care devorează, taie În bucăţi şi domin~ şi in~ ;D:llitatea părinţilor, Totuşi, ceea ce o intriga era extrema deformare a acestor

~
,:;, \ care recunoaştem acţiunea unui mixaj de diverse pulsiuni pregenitale, Urmând~ ~,figuri; investigarea proceselor implicate În asemenea deformări extreme a
1 ~.' 1
evoluţia libidoului, aceste imagouri sunt introiectate sub influenţa punctelordei 'devenit marca psihanalizei kleiniene.
fixaţie libidinală. alc~tuit identificări:~
~, 'J," •

_ ~l. :',', Dar supraeul ca intreg este din diferitele "~' Concepând supraeul ca o interacţiune Între figuri externe introiectate sub
adoptate la diverse niveluri de dezvoltare, a căror marc~ o poart~" (p. 193),t :ilf\uenla defonnantă a impulsuri lor sadice timpurii, Klein a impins teoria
1 ,1
.'lti ~I.\:
Figuri ajutâtoare. Klein observa tot mai limpede că aceste figuri pot fiX ,~ginii supraeului dincolo de simpla corespondenţă dintre nişte obiecte externe
l ' ~, unele ajutătoare, cflt şi unele teriliante, sadice, Cele ajutătoare corespund celOf,f~ 'fp introiecţia lor.

~' .. ,~l1:' carc satisfac impulsurile pregenitalc, Totuşi, im[1ortanţa figurilor ajutătoare pare~1
să lic mai mică pentru Klein În acest stadiu al gândirii ei, de vreme ceJ.
~' Suprac/{I şi efect/{I terape/{tic, Jamcs Strachey (1934) a schiţat o teorie for-
, I~ a acţiunii terapeutice a psihanalizei, bazată pe ideea că obiectul extern,

~ '. ·m: ohserva\iil~ asupra agresivită\ii d_in jocul co?iilor şiasupra sentimentului de':~f istul, este introiectat, pentru a deveni un S/{fJraeu auxiliar. Avantajul
vlnovă\le ŞI remuşcare corespunzator erau alal de pronunţate ŞI de şocante. De)~
I
". :'~n'.' 1\
' : ·.1~'"
 7. SUPRAEU 105
I)IC\l()Ni\I~UL \'SIIIi\Ni\I.\/,EI KLI:.INIL:NI:
\04 clasică, ea a gasit la Freud, in mod ingenios, pasaje ale căror idei putea sustine
deosebit oferit de acest nou obiect intern este acela că, prin funcţia de inter-
că le urmează, Apelând la imaginea lui Freud despre pulsiunea de moarte, din
pretare a transferului, analistul evită deformarea sa de către fantasma incon-
Dincolo de principiul plăcerii (Freud, 1920), ea s-a folosit de ideea lui că cea •I
ştientă primitivă şi nu mai este, astfel, identificat cu obiectele interne originare, mai veche funcţie a eului este de a redirecţiona pu lsiunea de moarte in exterior, !

cel bun sau cel rău (imagourile originare), În acest caz, pacientul devine spre un obiect din lumea externă. Acest prim fapt modifică eul: "Ca să nu fie
capabi I să menţină o relaţie obiectuală internă care nu se bazează pe auto-
distrus de propria sa pulsiune de moarte, organismul Îşi utilizează libidoul .. [

condamnare sau idealizare extreme (er 1. TEHNICĂ),

RENUNTAREA LA TEORIA CLASICA. Vestita lucrare a lui Strachey a fost
scrisă Într-un moment critic pentru gândirea k\einiană. În parte, ideile lui mer-
narcisic, orientat asupra lui insuşi, pentru a-I îndrepta in afara şi a-I direc\iona r
Împotriva obiectelor sale ... Mai mult, aş spune, paralel cu această deflexie a \:,
pulsiunii de moarte spre obiecte, apare o reacţie de apărare impotriva acelei
părţi din pulsiune care nu a putut fi externalizată astfel. Datorită pericolului de

geau În direcţia schimbată radical pe care o stabilea Klein: (1) În 1932, ea a

a fi distrus de această pulsiune de agresivitate, apare În eu, cred, o tensiune 1·
f.!.
abandonat teoria ortodoxă a supraeului, considerându-I ca o manifestare clinică excesivă care este resimlită de acesta ca anxietate ... În cadrul subeului, sau la
şi intrapsihică a pulsiunii de moarte; (2) În 1935, ea şi-a publicat teoria despre
~;
~.j.
nivelul pulsional al psihicului, se creează o divizare, o parte din mişcările
poziţia depresivă, ce este legată de istoria dezvoltării imagourilor primitive pe
It pulsionale fiind îndreptată împotriva celeilalte. Această măsura de apărare,
._~l:.' vădit timpurie, din partea eului constituie, cred, piatra de temelie a dezvoltării
care le conceptualiza şi Strachey. supraeului, a cărui violenţă excesiva din acest stadiu s-ar datora astfel faptului
(1) Supraeu şi pulsiune de moarte. Klein era pennanent nevoită să se A'~: că el este mll'ldiţa unor pulsiuni puternic destructive" (Klein, 1933, p. 250) [<7

abată de la supunerea faţă de teoria clasică. "Mica" sa modificare asupra viziu- 3. AGRESIVITATE; PULSIUNE DE MOARTE],
nii lui Freud privind originea supraeului-supraeul apare În momentul instalării ~ltţ· În acest mod, sprijinindu-se pe teoriile lui Freud (de altfel, atent selectate),
complexului CEdip-avea o semnificaţie mai profundă decât declarase ea la
:1', ea a înfăţişat originea timpurie a supraeului (datatl'l, de fapt, În momentul
'"~L

Început (er 4. COMPLEXUL CED1P), Ea sugera că introiecţia părinţilor nu survine

';;1,- naşterii), cauzele extremei lui severităţi şi necesitatea de a se revizui raportul
l;ft

după "pierderea obiectelor iubite" ale copilăriei, ci este un proces care se supraeului cu complexul CEdip. Astfel, supraeul apare inainte de complexul
desfăşoarl'l În cursul-şi, de fapt, Încă de la Începutul-unei relaţii active, Această <Edip.
idee concordă mai mult cu concepţiile lui Abraham-introiecţia şi proiecţia sunt
Complicatul argument al lui Klein trebuia să o apere de acuza\ia că teoria
procese permanent active, legate de impulsuri orale şi anale, iar activitatea lor
sa nu era psihanalitică, deoarece devia de la cea a lui Freud, In realitate,
line de la începutul şi până la sfârşitul vielii [CT 9, MECANISME DE APĂRARE
detaliile precise ale formării supraeului, aşa cum le infălişa ea, erau la fel de
speculative ca teoriile lui Freud; odată supraeul desprins de complexul CEdip,
PRIMITIVEl,
Începând cu 1932. divergenţa s-a intensiflcat cu slabe perspective de re- ea abia dacă a mai revenit la aceste argumente-făcând o exceptie În 1958, când
conciliere Între opiniile lui Klein şi cele ale Annei Freud, Klein se al1a sub
cerceta anumite fenomene din schizofrenie [<7 mai jos], De fapt, după ce Klein
protecţia lui Ernest Jones; Jones şi Freud au purtat o interesantl'l coresponden\t\ a părăsit teoria c1asicl'l privind supraeul, importanla acestuia a scăzut in teoriile
ci. EI a devenit un concept mai puţin supl'lrător. În schimb, Klein a adus in
privind conl1ictele dintre protejatele lor (Steiner, 1985), Aşadar, Klein era tot
mai greu de oprit În a face pasul decisiv al renunţării la teoria clasică a supra-
prim-plan ideea de obiecte interne, a căror lume, mult mai bogată, a explorat-o
eu lui, stabi \ită de Freud, Cartea ei, psihanaliza copiilor, publ icată În 1932,
-ii apoi pe larg [<7" 5. OBIECTE INTERNE].
cuprindea lucrări clinice (Partea 1), prelegeri ţinute În 1925 şi capitole teore-
tice (Partea a II-a) despre implicaţiile observaţiilor clinice asupra teoriilor
o.. (2) Poziţia depresivă. După ce şi-a pierdut din preCIZIe, termenul de
complexului CEdip, ale dezvoltării timpurii la băieţi şi fete şi ale supraeului,
;fi: "supraeu" a fost pl'lstrat ca o clasă generală de obiecte interne ce posedă un
rescrise din prelegerile ţinute În 1927, Partea teoretică fusese revizuită şi era, :
t caracter aspru, autocritic. Deseori, el este utilizat, se pare, ca un adjectiv-
În anumite privinţe, inconsistentă: "Aceasta este cea mai completă dare de ",
liiinând de supraeu". Pentru Grupul Kleinian, "s-ar spune că supraeul nu este
[stabilit definitiv" (Segal, 1987). În primul rând, el "Înseamnă integrarea
seamă a primei sale serii de descoperiri şi concepţii, dar scrisă Într-un moment fobiectelor interne care exercită o presiune morală; de pildă, părinlii interni
de tranziţie, Sunt avansate puncte de vedere care concordă numai parţial cu
tatlali În contact sexual. Nu ştim cum ar participa acesta la supraeu; poate ca
principalele baze teoretice" (Melanie Klein Trust, 1974), Decisivă pentru noile
\0 influenţă În modul de a face dragoste" (Segal, 1987).
dezvoltrlri, introdusă pe alocuri in text, era ideea complet nouă a originii,;;:
supraeului in pulsiunea de moarte,)~'
SlIfiI'oelti şi pllisilinea de l17ourte. K\cin şi-a elaborat mai sistematic
teoria~~
:~ Searl (1936), pentru o vreme sus\inătoare a lui Klein, a incercat să salveze
,~ceptul de supraeu descriind structura ti două idenluri, bazate În parte pe

~ i supraeul u i În pulsiunea de moarte În 1933. Rupându-s de

origini
e
concepţiaf~,,::6\
}~! ..
~r
~~
 I~ 106 DICTIONARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE
7. SUI'RAEU
v
• 107
(1",.: prezentarea lui Strachey asupra obiectelor bun şi rău. Ea a sugerat ca tennenul
a eului de a accepta standardele obiectelor externe... este legată de sinteza mai
f.·r;1 de "supraeu" să se refere la "idealul negativ" (ceea ce nu trebuie făcut), iar
mare dinăuntrul supraeului şi de asimilarea avansată a supraeului de către eu"
.'.;....
idealul eului, la cel pozitiv (ceea ce trebuie făcut). Între timp, Searl a plecat
(Klein, J 952, p, 87). Obiectul neasimilat este descris de Klein şi Heimann. ca n
I

un "obiect intern ce aqionează asemeni unui corp străin Încrustat Înăuntrul

din Grupul Kleinian, iar la scurt timp a demisionat din Societatea Psihanalitică
,.i
sinelui" (Klein, 1946, p. 9, nota 2). Aceasta rezultă din slăbirea eului (datorită
Britanică. Ideea a fost reluată, mult mai târziu, de Meltzer (1967), apoi de
1
unei excesive identificări proiective), care nu mai este Îndeajuns de putemic
Mancia şi Meltzer (1981), pentru a delimita poziţia depresivă (în care pre-
domină o mişcare de la figurile interne persecutorii spre cele protectoare) de
~.

pentru a asimila obiectul fără a fi copleşit şi dominat de acesta, Reisenberg-

:"j': invidie (raţiunea pentru a fi supus unui supraeu persecutor),
Malcom (1981) descrie, ca efect, o fonnă de pseudo-acceptare. Totuşi, obiectul
independent, străin, seamănă intrucâtva cu supraeul descris initial de Freud.
.'!,
, Efectul cel mai puternic al abandonării teoriei clasice privind supraeul a
constat În posibilitatea dezvoltării altor direcţii-mai ales, În 1935, cea a poziţiei
depresive [er 10, POZITIE DEPRESIVĂ]. Acest lucru i-a oferit lui Money-Kyrle
(2) Supraeu şi schizofrenie. Creşterea numărului de lucrări despre schizo-
freni in anii 1940 şi 1950, autorii fi ind psihanalişti cu pregătire medicală
(1951) posibilitatea de a folosi distincţia Între poziţia depresivă şi poziţia 'j.

(Scoti, Rosenfeld, Segal, Bion)--de pildă, lucrarea lui Rosenfeld (1952) privind
paranoid-schizoidă pentru a extrage două mari categorii de supraeu. EI a aplicat
':<,
această formulă psihanalitică În Gennania, În perioada de după cel de-al doilea
supraeuf schizofrenului_au detenninat-o pe Klein să facă referinte la munca sa
război mondial, pentru a face predicţii asupra naziştilor capabili de a se
anterioară cu copii schizofreni. Ea a relatat un lucru neremarcat până atunci.
Persecutori c/iva{i. Klein (1958) a arătat că schizofrenii sunt preocupati de
reabilita Într-o muncă de răspundere (persoane cu un supraeu constructiv-În
obiecte extrem de ostile: "În copilăria timpurie, aceste obiecte extrem de peri-
poziţia <.kpresivă) şi asupra celor cu supraeu sadic şi autoritar, folosit din plin

culoase creează Înăuntrul eului conflict şi anxietate; sub presiunea anxietălii

În regimul nazist, bazat mai mult pe supunere şi pcrsecu\Îe deciit pe responsa-
bilitate personală (funcţionare paranoid-schizoidă), Grinberg (1978) a scos in
acute, ele, dimpreună cu alte figuri terifiante, sunt c1ivate in alt mod decât cel
al formării supraeului şi trimise În straturi mai profunde ale inconştientului",
evidenţă tipuri diferite de vinovăţie: persecutorie (sau aspru punitivă) şi

in mod nonnal, supraeul stabileşte o relaţie strânsă cu eul şi imparte cu el

depresivă (cu posibilităţi de reparaţie) [er ANXIETAJE DEPRESIVĂ]. Acestor

diferite aspecte ale aceloraşi obiecte bune, Acest lucru ii pennite eului să
scrieri le este comun accentul pus pe secvenţa modificării afectelor În cursul
integreze şi să accepte supraeul, Într-o măsură mai mare sau mai mică" (p,
dezvoltării: (1) persecuţie; (II) vină persecutorie; (III) vină şi reparaţie [<7

241). Aceste figuri deosebit de violente sunt păstrate chiar În perioada de

ANXIETATE DEPRESIVĂ].

j laten\ă, cât şi după aceea: "partea organizată a supraeului, deşi foarte adesea
I
NOI DEZVOLrAIU
severă, este mult mai Îndepărtată de partea sa inconştientă... când pătrundem
(1) Asimilare. O problemă cercetată În mod special de Heimann (1952) a
până la straturile mai profunde ale inconştientu/ui. constatăm că figurile
periculoase şi persecutorii coexistă incă cu cele idealizate" (p, 242). Această
fost interesanta Întrebare dacă obiectul extern este introiectat in eu sau in
supraeu ["'" ASIMILARE]. Într-un rezumat târziu şi singular privind originea
,1 persistenlă a unui set, profund inconştient. de obiecte primitive, descoperitll la
schilOfreni, nu era cu totul nouă; ea trimitea la relatările despre copii (unii
supraeului, Klein scria (1958): "eul, sprijinit de obiectul internalizat bun şi
1
dintre ei aflati in perioada de latentă) lacute de Klein la inceputul activităţii
întărit de identificarea cu acesta, proiectează o parte a pulsiunii de moarte

ei-iar Strachey (1934) uti Iizase noţiuni le de obiecte arhaice, imagouri persecu-
asupra acelei părţi din el Însuşi pe care a clivat-o-parte care ajunge să fie in
opoziţie cu restul eului şi formează baza supraelllui" (p. 240). 1mportanla toare şi idealizate.
iI ilcestui pilsaj constă in aceea că introicqia este prezentată ca un proces de'
Persistcn\a unor rclil!ij scpilrate cu obiecte deosebit de arhaice a fost utili-
identificare a unui obiect extern cu eul. Dar Heill1ann (1955) a investigat un ,
' zală de
8iol1 În distinqia dintre pi1qile psihotice şi ncpsihotice ale personali-

t~;l~' 'l~lii această

proces diferit; ea a relatat cazul unui pacient masochist, a cărui excitare in; [a- 13. ILJENTJlICARlI'ROllCIiVA/. Rosenfeld (1971) a preluat
momentul când era lovit peste fese rezulta din introieqia imagoului unui tati: ,~' idee, in tenlleni de dominare a personalităţii de către păqi crude, c/ivate, care

":, :
'V,~;~,
terorizează părţile personalităţii
:
ostil şi urât, care a fost identificat cu partea din eu ce trebuia lovită, fesele..; ' bune ale asemeni unei bande mafiote; Sidney
'ii':
I ':, I:. Obiectul extern este identificat numai cu o parte a eului, care este apoi, ca si Klein (1980) a dezvoltat o linie de gândire, relativ la aspectele autiste Încap-
~suJate ale personalită(ilor nevrotice [<7" STRUCTURA].
. :, ,
spunem aşa, renegată, nu asimilată propriu-zis de către eu ci, dimpotrivl,." .
.(

epuizată. În acest mod sunt descrise, În termenii relatiilor obiectuale iotem~~'

,- ','] natura specifică şi dezvoltarea formei severe a supraeului. ~1

1
'1 ,
BIEq/l L\ I\IODIFIC\IOLE Llii KLEIN PIUVIND SlIPRAElIL. La inceput,

, ~.l noa Freud (1927) a combătut În plan teoretic descrierile Melaniei Klein
Procesul contrar constă intr-o "asimilare progresivă a supraeului de călrct

?:privind supraeul din stadiile timpurii. Acest lucru a pregătit terenul pentru un
eu" (Klein, 1952, p. 74). Relatarea lui Klein este vagă: "capacitatea creSCUll!
~:
I \\:r
". ~t
.~.

.;;~i
~>t
~.
1-
\)IC\lONi\RUL I'SIIIi\Ni\L1ZU KLEINll~NE
108
dezacord prelungit intre kleinieni şi freudienii ortodocşi care aveau filiaţie
vieneză l er 1. TEIINICA]. Fenichel (1928, 1931) a făcut distincţia intre supra-
eul descris de Freud şi precursorii supraeului, care pot fi găsiţi la niveluri
pregenitale; la fel, el a criticat modificările făcute de Klein asupra complexului
CEdip [er 4. COMPI.EXUL <EDIP]. Asprimea şi sadismul oral şi anal, credea el,
pot conduce la o autopedepsire masochistă, dar nu pot fi confundate cu supra-
eul pe deplin format, care deţine o componentă "morală" derivată prin iubirea
genitalt'l pentru părinţi. Argumentele lui Fenichel privind "precursorii supra-
eului" merg in paralel cu argumente similare privind componentele timpurii,
:'A;\ pregenitale, ale complexului CEdip [er 4. COMPLEXUL <EOIP). Multiplele obiecte
din fazele pregenitale, pe care Fenichel le accepta, intră in construcţia supra-
1, eului, fiind integrate numai atunci cânt eul este format, iar funcţiile sale
integrati ve incep să opereze-această imagine contrasta cu cea a lui Klein, in
care componentele timpurii sunt ţinute in mod activ deoparte şi sunt manipu-
7. SUPRAEU 109
Evoluţia conceptului de supraeu este parte integrantă din evoluţia Melaniei
Klein. Este ceea ce a plasat-o În opoziţie cu opinia ortodoxă-poziţie În care a
luptat pentru a rămâne fidela descoperirilor pe care le fllcuse, savurând insa,
in acelaşi timp, micul scandal. Ea a eşuat in Încercarea de a rămâne loială
teoriei freudiene ortodoxe din acea vreme (anii 1930) şi a suferit din aceast1\
~,,~
":1-.
cauză. Evoluţia sa teoretică a ocolit, mai mult sau mai puţin, teoria structurală
a lui Freud privind subeul, eul şi supraeul. Nu exagerăm considerând dezvol-
.1:
tarea de către Klein a ideii de supraeu, ca o nouă teorie structurală. Dezvolta-
rea unui intreg set de obiecte interne creează o adevl1rată lume internă, popu-
fi
~.:
lată de imagouri ale figurilor externe, şi face posibilă detectarea unor forme
~ latente de organizare a personalităţii (partea sa psihotică, partea sa perversă
etc.), care intră În relaţii interne ce distrug sau pervertesc in mod constant
li., experientele eului [<7" STRUCTURĂ].
Multe dintre aspectele de divergenţă dintre teoria kleiniană şi psihanaliza
clasică se regăsesc in istoria conceptului de "supraeu"-suprapunerea fazelor

late de un eu care posedă funcţii şi utilizează apărări.
Distincţia se poartă din nou asupra posibilităţii funcţionării timpurii a eului,
,1 r incă din primul an de viaţă. În concepţia lui Fenichel, datarea supraeului
trebuie să urmeze formării eului şi a funcţiilor lui integrative; pentru Klein,
supraeul apare o dată cu primul clivaj, când eul reacţionează faţă de pulsiunea
de moarte. Waelder (1937) reia aceste obiecţii, dar, ca in atâtea alte contro-
verse dintre kleinieni şi psihanaliştii clasici, problema a fost abandonată făr~
a fi rezolvată.
O alUI chestiune era legată de severitatea deosebită a supraeului, prezent~
libidinale timpurii versus progresia lor datată precis; manifestarea pulsiunii de
moarte Înăuntrul personalităţii versus pulsiunea de moarte tăcută din punct de
vedere clinic; funcţionarea eului Încă de la naştere versus dezvoltarea mult mai
târzie a eului; primul act de clivaj şi deflexie (proiecţie) al eului versus funcţia
sa iniţial integrati vă; fenomenologia şi perceperea subiectivă a diferitelor tipuri
de obiecte interne concrete versus perceperea mentală a unor reprezentari
simbolice. Toate acestea au determinat izbucnirea unor controverse fierbinţi
între Melanie Klein şi Anna Freud, intre Societăţile Psihanalitice Britanică şi \.~.
Vieneză, iar in cele din urmă, intre diferite grupuri din Societatea Psihanalitică ;

chiar la adulţi şi tipică pentru criminali. Freud explicase această severitate ca Britanică. Această atmosferă nu era favorabilă unei rezolvări a dezbaterilor, aşa

tiind rezultatul introieC\iei supraeului părinţilor in măsură mai mare decât a încât problemele au rămas; acum, noua generatie nu le mai detectează, părând
personalitătii părinţilor ca intreg. Dar această explicaţie nu a făcut decât ~ s~ fi moştenit atmosfera, dar nu şi claritatea problemelor. Ulterior, disputa a
pună problema naturii supraeului in raport cu dezvoltarea impulsuri lor sub- tins să conducă spre dezvoltări teoretice, de ambele părti [er 13. IDENTIFICARE
eului; ulterior, gândirea lui Freud s-a apropiat de cea a lui Klein (vezi nota de PROIECTIVĂ; PSIIiOLOGIA EULUI), fără trimiteri la originea lor ţinând de

trimitere la Klein, 1933, p. 250). Dar aici problema priveşte explicarea severi- problemele nerezolvate din anii '20 şi '30.
tăţii ca fiind deformarea retrospectiv~ in memoria copiilor mai mari şi a adulţi­
lor a modului in care ii tratau părinţii, spre deosebire de observarea directă a Abraham, K. (1924), A short study of the development of the libido, in: Abraham. K.,
:~{. fantasmelor şi remuşcări lor la copii nu mai mari de doi ani. Această problem~ Selec/ed Papers on Psycho-Allalysis, Lonuon, Hogarth Press, pp. 418-501.
'1 ;;
a ieşit puternic la suprafaţă in Discuţiile Controversate asupra fantasmei incoo- Fenichel, O. (1928), The clinical aspect of lhe need for punishment. 111/. 1. Psycho-
şt iente ler 2. FANTASMA INCONŞTIENTA 1 şi asupra intrebări i dacă fantasmele
,.,\L;:
AI/al.. 9. 47-70.
j .• copiilor şi adulţilor de mai târziu sunt aceleaşi din stadiile timpurii ale eului - - (1931), The pregenital anteceuenlS of lhe CEdipus complex, Inl. 1. Psycho-Allal..
(primele şase luni), sau o SOf\Slicare retrospectivă, rezultată din regresia 12, 412-430.
l, '. '

\"1' Fcrenczi. S. (1925). I'sycho-analy~i,nf sexual habils, ÎI1: Fllrrher ('O/lfrihllriolls ro rhe
.;.

\'l', ostilitrl\ii la l"ilnlasme orale şi anille. Thenry alld Techlliqlle oll'sycho-Allalysis. Lonuol1, Ilogarlh I'ress, 1950, pp.
1"':\_"" Dovezile provenite de la copiii mici erilU puternice; Waelder (1937) a '"
iI\ admis eri severitatea supracu\ui provine pilrlial din surse interne, deşi J~
a 259-297

; ': )r continu<ll srl se opunrl ideii erI indică

accast<l o origine timpurie ilsupraeului.~_
~
. Freud. i\. (1927). Psycho-/fllaly/lc 7i'(!urmellr 01 Chilclrell, 1946, Lonuol1, Imago.
In pofIda ilcestU\ acord, disputele nu s-au rezolvat În intregime. ci au inceput "~;~
. . freud. S. (1916), Some charaeter-lypes met wilh in psycho-analylic 1I'0rk: III.
~:,':\: srl pfllcaserl. În parte deoilrcce kleinicnii şi-'HI mutat interesul Je la supraeu 13 :;~ Crirninals from a sCl1se of guilt. ES, XIV, pp. 332-333.
" !.;;~';.
(oji;' .::.

ţ:,~: ~~;:
cx,lIl\inarea poziţiei poziţiei
deprcsivc. apoi a şi
paranoid-schizoide a idenlifi- r - - (1917), tvlouming anu Tllelaneholia. ES. XI V, pp. 237-260.

~'l~·r.,·
,1~iA~
, :~'"
cari \ proiect ive. :~
~~t~,
i.

.~.' l
. ,r
o,"~ 'i
f
! ..
.. of·
i 110 UlCIIONi\IUJL I'SIIIANi\LlZU KLUNllNE 7. SUI'Ri\EU III

Freud, S. (1920), [J('yond Ihe Pleasure f'rinciple, ES, XVIII, pp, 3-64. [Dincolo de 1. U,P.; retiptlrit (1978) in: rhe Collecled Works of Roger Money-Kyrle, Perth,
principiul plăcerii, trad. de G. Purdea şi V D. Zamfirescu, Bucureşti, Ed. Clunie Press, pp. 229-244.
"Jumalul Literar", 1992, pp. 13-94.] Reisenberg-Maicolm, R. (1981), Technical problems in the analysis of a pseudo-
__ (1923), rhe Ego and Ihe Id, ES, XIX, pp. 3-66. [Eul şi sinele, trad. de G. Purdea compliant patient, Inl, J. Psycho-Anal., 62, 477-484.
şi V. D. Zamfireseu, in: Dincolo de principiul plăcerii, Bucureşti, Ed. "Jumalul Rosenfeld, H. (1952), NOles on the psycho-analysis of the superego conflict in an acule
Literar", 1992, pp. 95-157,] schizophrenic patient, In/. J. Psycho-Ano!., 33, 111·131; republicat in: Klein, M,
__ (1924a), The economic prohlem of masochism, ES, XIX, pp. 157-170. et al. (Eds.), New Direclions in Psyc/ro-Analysis, London, Tavistock, 1955,
__ (1924b), The dissolution of the CEdipus complex, ES, XIX, pp. 173-179. pp. J 80-219; republicat in: Psycholic Siales, London, Hogarth Press, 1965, pp,
""1'
r,· : __ (1930), Civilizalioll and ils Disconlenls, ES, XXI, pp. 59-145. 63-103.
! Glover, E. (1926), The neurotic character, Inl, J. Psycho-Anal., 7, 11-29. - - (1971), A clinical approach to the psycho-analytic theory of the life an death
Grinberg, L. (1978), The "razor's edge" in depression and mouming, Inl. J. Psycho- instincts: An investigat ion into the aggressive aspects of narcissism, Inl. J.
'~, Anal., 59, 145-154. Psycho-Anal, 52, 169-178.
~':T Heimann, P (1952), Certain functions of introjection and projection in early infancy, Schmideberg, M. (1934), The play analysis of a three-year-old girl, In/. J Psycho-
in: Klein, M. et al. (Eds.), Developmenls in Psycho-Analysis, London, Hogarth Ana!., 15,245-264.
I Press, pp. 122-168. '1".'
,
Searl, M. N. (1936), Infantile ideals, In1. J. Psycho-Anal., 17, 17-39.
'(';'1
1',': __ (1955), A combination of defence mechanisms in paranoia, În: Klein, M, et al.
ţ ~~
Segal, H. (1987), Comunicare personală.
\"'1 (Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis, London, Tavistock, pp. 240-265. Steiner, R, (1985), Some lhoughts about tradition and change arising rrom an exami-
Isaacs, Susan (1929), Privation and guilt, 1111. J Psycho-Anal., 10,335·347. nalion of the British Psycho-Analytieal Society's Controversial Diseussions
l Jones, E. (1926), The origin and structure ofthe superego, In/. J. Psycho-Anal., 7,303· (1943-1944), Inl. Rev. Psycho-Ana!., 12,27-71. [Vezi King & Steiner (Eds.), The
!'Ii ; 3 II. Frelld-Klein Conlroversies 1941-1945.)
1",
il'; __ (1927), The early development of female sexuality, Inl J. Psycho-Anal., 8, 459- Strachey, J. (1934), On the therapeutic efrect of psycho-analysis, Inl. J Psycho-Ana!.
15, 127-159.
472.
{""1
1/ ;::'
'.ţ)~
ţ
f I
Klein, M. (1925), O contributie la psihogeneza ticuri lor , SMK, 1, pp. 101-119. Waelder. R. (1937), The problem of the genesis of psychical conflict in earliest
infancy, In/. J. Psycho-Anal., 18, 406-473.
__ (1926), Principii flsihologice ale analizei timpurii, SMK, I. pp. 121-130.
t
(
__ (1927), Tendin\e criminale la COflii normali, SMK. I. pp. 161-175.
1'>\:: __ (1928), Stadii timpurii ale comfllexului lui CEdip, SMK, 1, pp. 177-188.
IY(I~~, __ (1929), Personificarea in jocul COfliilor, SMK, I. pp. 189-199.
f"" __ (1932), Psihanaliza copiilor, SMK, II.
t,
__ (1933), Dezvoltarea timpurie a conştiinţei la copil, SMK, 1, pp. 239-249.
f.t,;atf __ (1935), O contribuţie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
i.,?,j,.,,
.'i' ,.":
282
I
~
i!! . __ (1946), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, \fI. ,;
__ (1952). Unele concluzii teoretice privind viata emo\ională a beheluşului, SMK, .:
III. 1;
__ (1955), Tehnica psihanalilicil a jocului: Istoric şi semnificatie, SMK, I I I . ,
__ (\958), Despre devollarea functionării mentale, SMK, III. ?t
Klein, S, (1980), Autistic phenomcna in ncurotic patients, Inl, J. Psycho-Anal.. 6\, 393·::t
402, .,
··i· 1:
~; \ Mancia. M. Melt7er. D (\981). I~go ideal functiolls and the psycho-analylical proccss.:{fi
.1,1'("
li: I
:j;:1 1111, J Psycho-/lnol.. 62, 243-249,
Melanie Klein Trust (1974). Nolă explicativil la Psiholloh:o c0[1iilol', SMK, II.
,~i; p
r '1
~ .
Mellzer. D, (1967), rhe Psycho-Allillwic f'merss, London, IIcinemann. >'~
~: Mone\'-K de, R. (195\), Some aspccts of state and character in Gcmlany, in: Wilbur,,:~'
~~.~ .
I,
'(j. 'B., Muensterbcrger, W (Eds,), Psycho-Analysis and ClIlture, New Yori.)$ l,
11
 .~

{!
."

-,1
8. SIIUArll DE ANXIET;\TE TIMPURII 113

(a) Freud a introdus expresia "situaţii infantile de pericol şi anxietate", care

8. Situaţii de anxietate timpurll
Defini\ie. K\ein a preluat acest termen din descrierea lui Freud privind situaţiile
timpurii de anxietate sau de pericol ale bebeluşului şi Ioa aplicat propriei ei desco-
periri: temerile provenite din fantasma atacării corpului mamei şi din răzbunarea
care ar urma. Intensitatea anxietă\ii şi relevan\a ei pentru copiii de ambele sexe a
şi
condus la descoperirea fazei de feminitate atât la b(lie\i cât la fete. În 1935,
depresivă"; concepţia
Klein a introdus conceptul de "pozi\ie aici, ea a revenit la lui
Freud conform căreia anxietatea majoră este dată de pierderea obiectului iubit, dar
ideea lui Freud a fost modificat(l semnificativ. Klein s-a concentrat pe pierderea
·'.i·I{~
obiectului iubit intern. Mai târziu, începând cu 1946, descrierea fazei paranoid-
schizoide legate de un clivaj foarte timpuriu a indicat o altă situaţie de anxietate-
frica de anihilare a eului (rezultată din inerenta pulsiune de moarte care opereaza
Îi confirma lui Klein corectitudinea unei abordări nu atât a transformări lor
libidoului, după modelul ortodox, cât a conţinutului anxietăţii.
(b) Freud a pus in discuţie trauma naşterii şi natura generală a "pierderii
obiectului iubit", care urma să devină o importantă bază pentru teoria ei
privind poziţia depresivă [<7" 10. POZIŢIE DEPRESIVA].
(c) Remarcile lui Freud asupra naturii speciale a apărărilor relativ la
pulsiunea de moarte au constituit În cele din urmă pentru Klein un suport
pentru observaţiile ei asupra copiilor. Ea i-a utilizat ideile pentru a se Îndepăr­
ta de teoriile clasice privind supraeul şi complexul CEdip [<7" 7. SUPRAEU; 4.
COMPLEXUL eEDlP].
(d) Formarea supraeului printr-o deflectare În exterior a pulsiunii de moarte
'''r.
şi o divizare În cadrul subeului era "prima măsură de apărare din partea eului"
(Klein, 1933, p. 250) [<7" 7. SUPRAEU; PULSIUNE DE MOARTE].
Aşadar, influenţa acestei lucrări a facilitat ruptura teoretică radicală a lui
fr,
,
1
Klein de psihanaliza ortodoxă, În 1932 (supraeul ca manifestare clinică a
~.ţ

pulsiunii de moarte), şi dezvoltarea conceptului de poziţie depresivă. Ceea ce

in lumea internă); in scrierile de după Klein, anxietatea a fost concepută mai ales
.'
'';"lJ i-a dat Încredere În voiajul ei cutezător a fost sentimentul că are un sprijin În
in acest sens (an xi etate persecutorie). interesul ei faţă de conţinut, lucru care a condus la o schimbare radicală a
concepţiei asupra naturii anxietăţii-<le la o transformare fiziologică la un
conţinut psihic. Aceasta reprezintă, chiar şi În prezent, una dintre cele mai
1927-Atac asupra corpului mamei, urmat de răzbunare (Melanie Klein, Stadii
Cronologie
importante distincţii Între şcoala kleiniană şi alte curente psihanalitice.
timpurii ale complexului lui eEdip, 1928; Melanie Klein, Situaţii infantile
anxiogene reflectate ;ntr-o operă de artă .şi in impulsul creativ, 1929). . .,.1

1935-Anxietate neparanoic(l, legată de pierderea obiectului intern bun (Melanie

CONCEPŢIA LUI KLEIN DESPRE ANXIETATE. Lucrarea lui Freud din 1926
asupra anxietăţii trebuie că a avut un puternic efect asupra dezvoltării teoretice
Klein, O contribuţie la psihogeneza stărilor malliaco-depresive, 1935; a lui Klein. Introducând expresia "situaţii infantile de pericol şi de anxietate",
Melanie Klein, Complexul lui eEdip in lumina anxietăţilo timpurii,
r
Freud i-a confirmat corectitudinea abordării conţinutului anxietă/ii. De fapt, era
1945). de anihilare a eului datorată pulsiunii de moarte care opereaz(l in vorba de o reacţie a lui Freud la cartea lui Rank care susţinea că orice anxie-
1946-Teama tate are aceeaşi cauză: trauma naşterii. Freud a replicat că situaţia de anxietate
interior (Melanie Klein, Note asupra Ullor mecallisme schizoide, 1946). se modifică În diferitele stadii ale vieţii. Afirmând aceasta, el Întărea

Unul dintre elementele originale ale psihanalizei lui Kleil1 constă În atenţia
. importanţa conţinutului fantasmatic sau real care dă semnificaţie anxietăţii.
Abordarea neortodoxă a lui Klein, care acorda prioritate conţinutului
deosebită acordată anxietăţii, În comparaţie cu derivatele pulsiunilor. psihana- anxietăţii, a condus la contribuţii specifice privind anxietatea:
liza a Început prin a fi interesată de simptome şi a continuat prin a se interesa
de mecanismele de ap:'lrare. Kleil1 (1948) a pornit pc o traiectorie diferită:
(1) La copi i. anx ietatea este legată de agresivitate, care se dezvăluie În joc;

"Încă de la Începutul activităţii mele psihanalitice, am fost interesată În primul';:. (2) Anxietatea ca un connict rulsioJlal;
i

şi
rând de anxietate de cauzele ei" (p. 4\). Klein (1955) realiza În că, legătură ~.~ (3) Sublinierea conţinutului fantasmatic al anxietăţii;
i
l să exclusă, considerată eretică: "~ (4) Atacuri asupra corpului mamei;

până am'~~
cu aceasta, era cât pe ce fie fiind "Am deviat (5) Anxietatea psihotică; j"

că şi ,~ ,
de la unele reguli respectate acum, deoarece am interpretat ceea ce (6) Tehnică. j'
,,'
,,\\
şi
crezut este mai urgent din materialul prezentat de copil m-au interesat in Jr
.\1 .'
Lucrarea lui Freud din 1926, Inhibiţie,
pr;mu1 rând anxi,"'" ap'r'r;l' hnpotri" ,;" (p. 1 2 2 ) . 1
şi
simptom Qnxielale, a avut un efect''';)
(1) Joc şi sadism. Klein (1932) a descoperit că agresivitatea şi cruzimea i,
"'1' '\
\\' şi ,
putertl iT P'"rrmd "'"P" d,,"o1"" ii 'eurol ire , lui KI,i n. 1'00 tru ,- darif," li şi ,manifestate in joc conduc la sentimente de vinovăţie şi remuşcare extrem de
. temice. Ea Însrişi a fost şocată de violenţa din fantasmele copiilor: "din li
li:
\ propriile formulăriteoretice, ea a are\at la Freud În mod repetat. Klein aS il\
concepţiei sale::~ c,xpcrienţă ştiu că e greu să convingi pe cineva că o asemenea idee respingă-

!\.,,~
preluat patru idei majore, care au avut un efect profund asupra
.:~!.-
~r~
 .\
8, SITUAIII DE ANXIETATE TIMPURII 115 l
DIC\IONARUL l'S\\ \ANALlI.U KLUN1LNL . \
1\4 completa şi detalia continutul psihic schiţat de Freud, Mai Întâi, ea a adoptat
termenul lui Freud "situalie de anxietate", Într-o lucrare remarcabilă (1929), -l
toareLui
poate fl adev~rată"
Klein (p, clar
Îi era tot mai c~
130), tocmai propriul lor sadism Îi Înspăimânta bazată pe o recenzie publicată Într-un ziar berlinez, ce trata despre o operetă
de Ravel jucatâ la Viena, pe care ea n·o văzuse personaL Utiliz.ând termenul
. \
°
şi
P' 'opiii mid, pcovodndu.l, ",m, d, c'zbun'" " r,1 d, v"dk'. D"i "
in"pU' " 'pijin" id," " ,," i""" "ntim'"uI d' vino ',i, p,ov in din
lui Freud se apăra astfel de acuzaţia (venită deseori de la Viena) cum că s·ar
afla În divergenţă cu Freud: "Am ţinut să vă reamintesc aceste concepte ale
-1
libidoul ,,,u,1 ,i din <ompl"ul CEdip, '" "" ,. in""''''' nu 1O"n,i
'" u,li"'" ,opiilu', oi ,furtul loc d, ,.,i <ontmi, 'gc"ivi n 1921, ",,,.Î mele pentru că pot să le conectez cu un concept al lui Freud: una dintre cele
\
şi mai importante concluzii originale la care a ajuns, În Inhibiţie, simptom şi
criminalit~lii),
accentul pus pe agresivitate sadism a crescut (mai ales În lucrarea sa asupra
anxietate (1926), anume ipoteza unei situaţii infantile timpurii de anxietate sau l
şi
Klein descoperise ce efect amplu pot avea sentimentul de vino·
v"i' ,",i""" "uP" jooului <opiilo" pmdudnd "vo" inliibi,ii 'n de pericol" (p, 203), Ea a continuat: "Freud presupune că situaţia infantilă de
pericol este reductibilă, În ultimă instanţă, la pierderea persoanei iubite (dorite),
~ \
r,n,,,m,", "" <o,,,,," ou inliibi,ii l' rd d, sov'" ,\< d,zvol"rii g'n"'''
şi
(1930) mai ales ale intelectulUi (193 1) lC7 \, TEHNiCA},
;~.

'ţ:,
La fete, crede el, pierderea obiectului este situaţia de pericol care acţionează
cel mai puternic; la băieţi-eastrarea, Munca mea m·a convins că ambele situaţii l,
(2) Conmo! puh'ooal. L, in"put, in"",,,"cil, lui Kloin, " ş'
,,1' ,1' lui de pericol constituie modificări ale unora mai timpurii. Am descoperit că, la - \
,~' viaţa fantasmatică inhibată b~ieţi, spaima de castrare de către tată se leagă de o situaţie foarte specială, pe

d,d,nş,"
Freud, se axau pe modul În care este prin refularea
~~
,(·1.i eare o presupun a fi cea mai timpurie situaţie de anxietate, După cum am sub- l
cunoaştere clasică anxietăţii
Iibidoul , "" ,," in sp"i,1 d, rruste',iI' \<g'" d, ,,'" d,
\ .! ui privind scena originarl'l. Conceplia asupra era În liniat, atacul asupra corpului mamei, care psihologic se produce la apogeul ., \
~\I \ fazei sadice, implică şi lupta cu penisul tatălui aflat Înăuntrul mamei" (p, 203)
:jB i acea vreme (anii 1920) cea a conflictului central privind pulsiunile sexuale ale
,
~ t
'
,opilul , "" " te"'''' 1, ° vărs"
p"m"u" şi
inte·o ,ooi'"'' " \< in'onio<
[<7 6, FAZĂ DE FEMINITATE; FIGURA A PĂRJNTELUI COMBINAT],
li
\
,1
;;' ui
Versiunealiber~,
satisfacerea lui Freud asupra acestei teori i din 1926 a fost importantă
pentru
K\ein [cT (3) infra}; În jurul anului 1932, concepliile ei au suferit o schimbare
(4) Atacul asupra corpului mamei. Prima situaţie de anxietate descrisă de
Klein era atacul infantil asupra corpului mamei, Însoţit de teama de răzbunare
~t
"'~ ''''
\ radicală, să clinică [<7 6, FAZA DE FEMINITATE], Klein descoperise deja o anxietate specifică, În 1'\
Înţeles
','
"
Ea a Început accepte utilitatea a conceptului de pulsiune de

~,
cursul mai multor analize-Rita, În 1923, Trude şi Ruth, În 1924: "Observaţiile
că legată
moarte (cT PULSIUNE DE MOAlnE1. Din punct de vedere clinic, Klein a .,..;
mele referitoare la Trude, Ruth şi Rita, dimpreun1l cu informaţiile dobândite
romuş"r"
anxieta\ea pe care o întâlnea la copiii nlici era de un conflict primitiv
:j
,I,J

.,:~~
inte' agr"ivi"" ,i
teoria inilială asupra
f", d, ""s". Fo,rt, ,",'nd, c, ,i·a d'p"it
anxietălii, arătând că pulsiunea de moarte,
n În forma
in ultimii ani, m·au condus la detectarea unei anxietăţi, sau mai degrabă a unei
situatii de anxietate, specific1l fetelor şi echivalentă cu anxietatea de castrare
resimţită de băieţi", Ea provine din impulsurile agresive impotriva mamei şi
JI,
ereditară,
p'oi""" , agro'ivi",ii, ,ind' " in'" in <oofi i,t ou pu'siu " d' iubi". Un i \
a dorinţelor sale, apărute În fazele timpurii ale complexului CEdip. Aceste
şi
asemenea conflict este inevitabil, deoarece el apare din Înzestrarea
~l
i ~

<oo"adiolori', baza" P' pulsiuoi\< d' vial' d, mo,rt,. Id"a <oofii'tului impulsuri, de a o ucide şi jefui pe mamă. conduc nu numai la teama de un atac
:"
~, \
primurdial dint" pul,iuni "a ,,,np,tibil' ou <on"plia lui KIoin "uP" a"i. din partea acesteia, ci şi la teama fetei că va muri sau o va abandona" (Klein,
,,1932, p, 31), Această situaţie de anxietate provine din agresivitatea, de origine
anxietălii formă,
"Iii p,iI'oti" " ,m vkios, o< " "top,,"',b"" prin agr"ivi"" ,i I"m' .
';.a:dipiană, fa\1I de interiorul mamei, ceea ce conduce la teama de răzbunare din
Viziunea c\asidl asupra
care
se referea, suslinea Klein, la o alUI
rezultă din cont1ictul existent deja Între pulsiuni, "partea mamei şi a tatălui (al cărui penis se ană În corpul mamei, fiind astfel ~I
~ I
ţ;,şi el atacat din această cauz<'i), Aceste fantasme infantile sunt extrem de bogate
','
(3) Sil"" Iii in ranii 1, d, p,,'<o1 ,i """'" 1<.
F"od (1926) in«pO" " '~(Searl, 1929), iar, inte,~sul en,tuziasm de.a :e al,ătura, in acest mod~ teoriei lui , \

~I
"
,It, ·,freud asupra anxletăţl1 trebUie că a fost mtamprnat cu o nemullunllre la fel de
"

" ",,", i" ov id'nl' '0"1 "",,,ti 1"iIt" ,1 ,," i'''1 ii. Cu ouvio", ''''i<lat"
L i.inlensă de către Anna Freud şi analiştii de pe continent, care se opuneau acestei ",1 I
l~,
,r "P"w'" o siluali' ,,,imli" p'ihi' " p"i<o1 ",1 sau iot'gin" (sil""i' de It:
":abordări II '
il an' i,,",,) i o "" p"io,d' (1926), ,fi 'ndu',o indispo" ou Ano' F"od [q. DISCUTII CONTROVFRSAIEj, 1
AN AULA COI'II.UCUII, KIoio '" b","'"OS' "po," ,pd, b """il< lu' F"odi te !'ersecutori care distrug, Una dintre apărările impotriva acestor imagouri
~.~! " b 00 ,,,poct P"'''u pcopriol d,mm E, , prdo al ni "'Iuzi"m l"m",ol""; ~parentale extrem de severe este cel al părinţilor combinaţi) constă În
~
(CUIll

"si",ali' d, 'o,i<lal' liotp",i''', ou g50dol " ",," ii va int'ri pozi,i, P' ~cla lor atacare şi distrugere; drept rez.ultat, obiectul devine şi mai temut
orită posibilitălii unei răzbuni\ri violente, Astfel apilre cercul vicios p<lr<l-
o "Freud
" io tcoci" că,
sugerap'iI",,,lili" "",,,
in diferite momente ale dezvoltării. există situaţii
el, ic [<7 PARANOIA]. Teama poate ajunge la o asemenea intensitate încât Klcin
anxietate specitice, Klein şi-a ",
avansat propriile sale descoperiri pentru ,:-i',:,
"
 8. SITUATII DE ANXIETATE TIMPURl1 117
DIC\IONA\zUL I'SIIiANALlZEI KLEINII:NE
1\6
.' .' d . În cele din Acest tip de anxietate este numit~ anxietate persecutorie şi constitUIe
Începe să\ vorbească despre? .anxietat,e .pslhotICă, revlZUIO U-ŞI, indiciul a ceea ce va fi descris, În cele din urmă, ca poziţie paranoid-schizoid~
urmă, teoria referitoare la onglO ea redlplană. [<7" II. POZIŢIE PARANOJD-SCHIZOIDĂ), În 1946, situaţia de anxietate timpurie
• d' 1935 Klein arată că anxietatea era prezentă ca un tip de team~ faţ~ de anihilarea eului, fragmentarea sa de
(5) Anxietate psihotică. In lucrarea sa.1O iţi~ depresivă [<7" 10. POZIŢIE către pulsiunea de moarte operantă În interior.
se modifică semnificativ o dată cu intrarle~ ~~ (~ozJ' ur de 4-6 luni) obiectul bun Lumea internă. Anxietatea depresivă (legată de pierderea obiectului intern
• t ment al dezvo tarii 10 ' . iubit) şi anxietatea persecutorie (legată de teama faţă de anihilarea sinelui)
DEPRESiVĂ). In aces m o . • te ele Începând să se contammeze
Ş i obiectul• rau devin mai pUţlO separate.1O r b 'olut bun Acest obiect intreg
. I b' t I bun nu mal este a s ·
reprezint~ tulbur~ri profunde, care trimit la perturbari le fantasmatice ale
persoanei În cauză cu privire la ceea ce este ea şi la ceea ce conţine În interior.
reciproc. In specia, o lec u \"NTREO) L"lpsa caracterului de absolut
• 1'1 a (<T OBIECT" " Incepând cu 1935, "situaţiile de anxietate" au devenit situaţii interne.
constituie o expenenţ. nou _ u rivire la supravieţuirea lui şi un sentlm~nt
bun produce o puternică teama c P 'bTt t de a-I fi contaminat sau deteno- Mecanismele de ap~rare primitive (psihotice) privesc, În primul rând,
acut de responsabilitate legată de P?SI I I.a lea t'mentului de responsabilitate reducerea tcarnei prezente În aceste stari inteme, iniţiind de fapt eul În funcţia
. " . ele manifestari a e sen I \ sa de control asupra lumii inteme. Aparările Împotriva anxiet~ţii psihotice-
rat. Acestea reprezmta prim . Klein considera supraeu ca O'
. t't 'nd motlvul pentru care A] 'i.
clivajul, denegarea, proiecţia, introiecţia, identificarea şi idealizarea [<7" 9.
şi vinovăţie, co~s I UI rr 7 SUPRA EU; ANXIETATE DEPRES.IV .
ivindu-se la o varstă foart~ fragedă [ d' d reros fIind Însoţit de sentlmen- MECANISME DE APĂRARE PRJMITlvEj-sunt, treptat, lăsate În umbră, deoarece j
, d ' vaţle este extrem e U , . anxietatea se modifica şi intr~ În funcţiune apărări mai mature. Refularea
Acest sentlment e VIOO ,.'
.. I
'd h' 'd Intensa nota persecutom
ţlel paran 01 -sc IZOI e. . r :1
tele persecutom a e pOZI. I t de o deteriorare ireparabila l<T ..~'. Înlocuieşte c1ivajul, apararile obsesionale pe cele maniacale etc.
conduce la sentimentul de disperare ega Invidie originară. În 1957, Încheindu-şi sistemul teoretic privitor la invidia
originar~, Klein descrie o relaţie de obiect fantasmatică particulara. Ea revine
REPARATIE), " . ' _ Î 1935 anxietatea caracteristica poziţiei
Lihido şi poz/{le depl~Slva .. n. a ddvenit situa/ia de anxietate. In acest la fantasma specifică de pătrundere În obiectul "bun" şi de distrugere a conţi­
depresive-teama pentru obiectul I~blt- d . a contribuie la dezvoltarea nutului sau. Iniţial, contribuţia originară a lui Klein-atacul asupra corpului
moment Klein a realizat că anxletatea epr~s~v ma de suferinţa intolerabilă, mamei-era considerat~ ca ţinând de problema redipiană. În 1957, ea devine o
libidoul~li În moduri diferite: (1) creând? star~.m e sonal'lt"ţi care depinde de invidie originar~, care trimite la un conflict inerent, pulsional [<7" 12. INVIDIE].
'b'd l' . a IOtregll per " ,
ea inhiba dezvoltarea lt I ou ,U,I ~ 'a
v poate fi ameliorata printr-o depla-
dezvoltarea libidoului; (Il) pozl\l3 :presl \ d ' b' e faţă de obiect se intensi- (6) Tehnică. Klein a Început prin a observa că intervenţiile sale interpre-
. lă -n care sentlmentu e IU Ir ă . lative modifică anxietatea. Acest fapt a continuat sa reprezinte un indicator
sare spre faza gel\lta ,1 . . nând uneori o erotizare prematur ŞI,
fică, diminuând impulsu~lIe sadlce, antre important În munca anal ilica, Joseph (1978, 1981) a arătat În delaliu impor-
ulterior. perversiuni er~tl:e, _.. 946 Klein a revenit la postulatullui Freud IlInla urmăririi modificărilor de anxietatc ce survin in cursul unei şedinle psih-
I'(JZI/ia IJaralJ()/d-sdll~OIJ~1. In 1 , . t tari care au mutat accentul ;-. analitice. Ea a scos În evidentă faptul că schimbarea anxielaţii din una persc-
. d arte ŞI a adăugat nOI cons a , . I b . cutorie În una depresivă este mai importantă decât simpla sa reducere globală.
Privind pulSiunea e 010 b' l' bun pe paranoia ŞI e a orarea .
.' d . va şi importanţa o lectu UI , A"j' Aceste mişcări Între poziţiile paranoid-schizoidă şi depresiva au Început s~ fie
de pe pozlpa epresl . . [er 1I POZIŢIE PARANOlD-SCHIZOID . '..
obiectului rău şi a impulsunl~r agresIve. Iă te'ama de moarte, idee care pare .t : văzute de Klein ca reprezentând paşi importanţi in maturaţie [<7" 1. TEHNICA;
"Freud afimlă ca În inconştlent nu ~XIS l' de moarte, Dupa cum am j," .:~, APĂRARE PARANOIDĂ iMPOTRIVA ANXIETĂTJI DEPRESIVE]. Oscilaţiile Între
a cl:i eXista o pu Slune ., . pozitiile depresiv~ şi paranoid-schizoidă au fost dezvoltate de c~tre 8ion Într-o
incompatibi \ă cu constatarea ,s I tă eul provine din amenlOţarea -J
observat, anxietat~a primordlala:~ ~;:il~e ,~f8, p. 237). Prima mani.feslare a ') ţrteorie cuprinzăloare asupra dezvoltării şi gândirii [<7" PS-LJ; OION].
exercitaU\ de pulslunca de moarte ( '1 a de o persecuţie din partea '. J::

'ulsiunii de moarte estc, Încă d~.I'~ naşlcre, eaemstu ', obiect creându-se astfel .c' \CONTROVERSE PRIVIND CONCEPTIA LUI KLEIN ASUPRA ANXIE:L\'l11.
P . bT rtI IInpotnva ac ' )' ;:~Concepţia clasică asupra anxielăţii continua să existe În cadrul psihologiei
obiectului rău ŞI mo I I~a~ea u. \"" "O parte din pulsiunea de moarte 1
, ă " laţlel cu oblectu raU . d'R ' :eului. Anxietatea constituie un semnal de alann~ privind un conflict libidinal
prima paradlg m a re . d rsecutor În timp ce partea ,
. ă' b'ect care devll1e aşa ar p e · • t 'va ·ce produce o creştere a energiei psihice, care, blocată, Îşi găseşte ieşirea prin
este proiectat In o I ' . d uce aoresivitatea Îndreptată nnpo n ';.
ulsiunea de moarte rămasă In eu pro 238 b ti) Aceast:1 relaţie obiectuall,;; : stări corporale şi tensiune psihică ncspecifice. Conceptia lui Klein, conform
P "(K\ \958 P no a . ".~ . :'dreia există o anumită tensiune intre iubire şi agresivilate (pulsiunea de viaţa
obiectului perscculor eln, .' 't t de c:1tre Klein şi colaboraIOnl',
10lce clare consta a e .. " ;:~i cea de moarte). implică modificări radicale comparativ cu "modelul econo-
rea conţine elemente par al .. ' d I I ulUI cu pacienţi paranOIC' Şl.;,
_' . ţ' (Seg a \ Rosenfeld) In ca IU ucr '\ : mic" al lui Freud fer MODEL ECONOMIC]. Aceste implicaţii ale leoriei lui Klein
sai apropia I ' ' ..
schizofreni şi cu COpiI.
11l! DIC/IONARUL PSIIIANALlZEI KLEINIENE
8. SITUATII DE ANXIETATE TIMPURII
119
privind conceptul de energie psihică şi modelul economic nu au fost explicitate
de ea sau de elevi i săi. Cu toate acestea, se pare că analogia fizică presupusă rrom il scnse of guilt ES XIV
Freud S (1lJ2()) il " , pp. 332-333.
de modelul economic nu este, practic, compatibilă cu o viziune psihologică , ... .. . eYOlld Ilie Pleasllre Princi le '
asupra conţinutului fantasmatic al anxietăţii. :'I'IIICIPIIII plăcerii, Irad. de V I'urde: ' ~S,
X~III, pp- 13-64. [Dincolo de
AlIxietate şi dezvoltare. Anna Freud 1927) şi G lover (1945) au considerat Jurnalul Lilerar" , 1992 ,p.
p 139 - 4J
şi. D. Zall1firescu, Bucureşli ' Ed .
că teoria lui Klein asupra anxietăţii ca tensiune intre pulsiuni respingea teoria - - (/924). The economic problem of ~ t.
- - (1926). llIliibilions. Sympto/lls and A asoc llsm, ES, XIX, pp. 157-170.
lui Freud asupra libidoului şi acorda agresivităţii (pulsiunea de moarte) o
Geleerd, E. (1963), Evaluatioll of MI' IUlely, ES, XX, pp. 77-175.
importanţă preeminentă, reducând rolul şi importanţa libidoului. Dacă anxieta- J e anle Kleln 's N .
tea constă dintr-o interacţiune intre sadism şi libido, agresivitatea şi libidoul . Psyclio-Anal., 44, 493-506. arratlve 01 a Child Analysis, Inl.
Glover ,E. (1945) , A .
n examll1ation of the Kl .
fiind aşadar pe picior de egalitate, libidoul nu mai reprezintă obiectul esenţial
al vieţii pulsionale; iar dacă anxietatea excesivă inhibă sau distorsionează anal. SllIdy Cltild, 1, 3-43. ell1 system of child psycholog y, Psycho-
Greenson ,R . (1974) T .
,ransterence' Freud o KI .
dezvoltarea, prin interferenţă cu evoluţia naturală a libidoului, atunci inseamnă
că adevăratul motor al dezvoltării este agresivitatea [<7" 3. AGRESIVITATE;
Grosskuflh r (1986), Melanie XI·. . U r ell1?, In 1. J Psycho-Anal., 55 37-48
/IeI' Wor/d adI
Sloughlon. [Melanie Xlel·n. ern. L .
w
n leI' nork, London Hodder &
, .
I.1I3IDO]. Anna Freud considera că desfăşurarea (epigeneza) naturală a fazelor . umea ŞI op . ,
Ia Ed. S. Freud J era el, Irad. de L. COlrău in
libidinale reprezintă o calitate inerentă a organismului care produce o mişcare H. ' , preg ă lire
.
nonnală in direcţia adaptării şi a unor aspecte ale eului ce rămân in afara elmann, [' (1952), NOles on the theory of th . .
vreunui conflict cu alte instanţe psihice [<7" PSIHOLOGIA EULUI]. Astfel, dezvol- et al. (Eds.), Developmenls in Psych A e )'fe and dealh instincls, in: Klein M
337. o- naysls, London, Hogaflh Press, pp. j21~
tarea este văzută din două perspective diferite: desfăşurare şi adaptare naturale
versus inaintare perturbată şi stimulată de către anxietatea derivată pulsional. loseph,. B. (1978), Different Iypes of anxiet . .
Pulsiunea de moarte. Accentul pus de Klein pe manifestările pulsiunii de __
siluatlOn_ :Inl. J . Psyc It 0- A ilai, )9,
_ Y and lhelr handltng in Ihe analytl'cal
223-228
moarte a produs O respingere persistentă, care apelează la trei temeiuri prin- (198 J), lowards Ihe expericncing of h.·..
Dare Dislurb the Universe? I3cv J psyc IC pam, In: Grotslein, J. (Ed.), Do 1
cipale: ~.
- - (1927), Tendinte criminale ·I~ co ~r y HJils: CA, Caesura.
(a) După Freud, pulsiunea de moarte este tăcută din punct de vedere clinic
(Freud, 1920); Klein, M. (1928), Stadii limpurii I p normali: SMK, 1, pp. J 61-175.
19' a e complexulUi lu' CEd'
(b) Postularea agresivitătii ca manifestare (prin proiecţie) a pulsiunii de - - ( 29), Silualii infantile anxiogene n _ lip, SMK, " pp. 177-188.
creat'IV, SMK , 1, pp. 20 I -208. re ectate m(r-o ope ră de află ŞI..111 impulsul
moarte nu este necesară, atâta vreme cât este suficientă concepţia lui Freud
(1915) asupra agresivită\ii ca frustrare a pulsiunii de viaţă; - - (1930), Impoflanla formării de simbol '. d
222. un In ezvoltarea eului SMK 1 2
(c) Indiciul unui proces intern de autodin.:cţionare a destructivită\ii, oferit ' , ,pp. 09·
de klciniclli-teoria lui Klein privind supracul (Klcin, 1933) şi teoriile de mai - - (1931), O conlribulie la teoria inhib'!' " .
- (1932) l' 1 I ICI Intelectuale SMK f
târziu asupra structurii personalităţii limitrofe (llcilllann, 1952; Rosenfeld, _ ,SI lalw!iza copiilor, SMK, II. " ,pp. 227-238.
1971) [, ... STRUCTuRAl-este respins [C7r PUI.SILJNE DE MOARTE). (1(93!), Dezvoltarea timpurie a conşliin ei l ",
AnxietuI'e şi tehnicâ. Interesul lui Klein pentru conţinutul anxietălii a - - (193)), O contribulic 'a psihogcneza stă .,1 a copII, SMK, 1, pp. 239-249.
282. nor manlaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
condus-o la tehnica sa prin interpretări profunde. Tehnica clasică utilizată de
psihologia eului consta, dimpotrivă, in analiza mecanismelor de apărare (şi de -(1945), Complexul lui ([di in lun . ".
- (1946) Note Plina anXlclă/I/or Ilmpurii SMK J
adaptare) ale eului; critica impotriva lui Klein este aceea că tocmai interpre- , asupra unor mecan· ,., " ,pp. 363-408.
--(1948) O . - . Isme sCllzolde, SMK III
, espn: teona anxlclălii şi vino ă . .
tările sale profunde sunt cauza anxietăţii, deoarece ele trebuie că sunt resimlite
de pacient ca intruzive şi deci persecutorii, kleinÎenii fiind astfel confruntaţi cu - - (1955), Tehnica psihanalilică a jo I
- (1957) 1 d- .
v, Ilel,. SMK, li 1.
,.

cu Ul. stone şi semnificalie, SMK, 111.

Jllili multă anxietatc persecutorie (Gellcerd, 1963; Greenson, 1974) [<7 1. _ (_ ' IIVI le ŞI recunoşlinţă, SMK, fiI.

TE/INICA]. (/9)8). Asupra dezvollării fi . ..

Rosenfcld, II. (1971) A ,. '. unC!lOnărll mentale, SMK, III.
, _ . ' c Inlcal approaeh tu lhe .. I ' . .
rrcuo, A. (1927). 7'!Ie f'sycho-/lllalylicai 7i'eal/llell/ of ehi/drell. f loganh dcalh Instmcls: An investigat· . h PS) c lo-analYIIC Iheory of Ihe life and
LOIlOOIl, P Ion Jnto t c aggre . .
Press. \ 946. syclio-Anal., 52, 169-/78. SSlve aspectsofnarcissism, In 1. 1.
Scari. 1'\'1 .N. (1929) D .
,anger slluations of Ihe .
Freud. S.(19\51. Instincts amllheir ,icis'iIUlics. ES. XIV. [l[l. \(l9-140.
423-435. IInmature ego ' Inl. J. Psyc h o-Anal., 10,
- - l \l)\(\). SUllle eharaclcr-IY[lCS Illel \\ilh in [lsyeho-analytie \\or\.;: 111. Cril11inals
 9, MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE 121

ocupat numai de primele, care deveneau tot mai importante o dată cu aprofun-
darea tulburărilor severe şi a dezvoltării infantile din stadiile timpurii. Concep-
lia lui Klein asupra apărărilor a urmat mai multe faze:

9. Mecanisme de apărare primitive (1) 1930-1935: apărări specifice împotriva agresivităţii;

(II) 1935-1946: constelalia specială a aparărilor din pozilia depresivă;
, 't've (sau psihotice) sunt orientate (1l1) din 1946 Încolo: apărarile speciale împotriva anxietălii de anihilare din
. .
DefinItIe. Mecanisme' l e de apărare, , primi I 1 ' " d moarte' ele contrasteaz ă pozitia paranoid-schizoidă, mai ales identificarea proiectivă;
, "d' t din activitatea pu Slunll e , " d (IV) 1957: apărările Împotriva invidiei.
împotriva anxletăpl erlva e se împotrivesc libidoulul. Dan
, • ecial cu refularea, care Deoarece descoperirea lui Klein a constat în metoda de modificare a anxie-
cu apărările nevrollce, In sp " 'd-schizoidă) ele cuprind: dene-
," '1 t' ce (depresIvă ŞI paranol , tătii prin interpretare directă la nivelul maximei anxietăli, ea a fost interesată
caracterul pOZlpel PSll0 I , ţ' şi introiecţie identificările cores·
, l f I excesive de prolec le ' , nu atât de apărările folosite împotriva anxietălii, cât de conţinutul fantasmatic
garea, c1ivaJu, orme e . rt aceste mecanisme au fost deSCrise
punzătoare acestora şi idealizar~a, In marfe ~ta e, emnificaţie aparte, arătând că ele al anxietătii; de fapt, acesta a reprezentat un factor de dispută cu Anna Freud,
, l ' ă dar Klem le-a o eri o s , care era preocupată mai mult de apârări decât de anxietatea subiacentă.
de psihana 1Iza c aSlc , " I d Itării perioadă considerată anterior
. timpUrii faze a e ezvO , F d
caracterizează ce le mal , ' d b' t La început urmându-I pe reu,
,.
ca fază a narCISlsmu UI p r ,
l' imar \tpsltă e o lec ,
. l
' .
' ntate specific împotriva sa IS-
d' APĂRĂRI SPECIFICE ÎMPOTRIVA II\IPULSURILOR AGRESIVE. În 1930,
I ă ările obseslona e, ca orle . '~." ,l
,
Klein a pus accentu pe ap r . . rminat-o din ce in ce mai mult să la notă Klein a devenit interesată de manifestările psihotice ale copiilor, observând
mului. Dar observaţiile sale c1m~c.e au dete. Il ţau caracterul relaţiilor obiectuale caracterul extrem al apărărilor acestora. Aşa încât, atunci când a descoperit un
, I d ărare primitiVe care m uen ă fragment scris de Freud (1926), in care el işi punea intrebarea dacă există
de mecanIsme e e ap , ,,,' stfel a substituit mecanismele de ap ra.re
şi defineau fundamentele Identltăţ~dl. ~ d 'le drept apărări tipice impotriva sadls, apărări specifice, timpurii, ea s-a grăbit să arate că tehnica sa prin joc poate

e cu ce I e pr imitive.' conSI eran ' du-' pecial proiecţia timpurie

'1 . .' ' ă clarifica problema dezvoltării infantile: "Este posibil ca, înainte de divizarea
obseslOna ŞI masIV
, 'tăţ" Klem a con SI erat m S I eu-subeu şi înainte de formarea supraeului, aparatul psihic să utilizeze metode
mului şi destructivi II. I . us de Freud prin care eu se
, , 'festare a procesu UI, presup " de apărare diferite de cele pe care le va folosi după atingerea acestor stadii de
(atotputermcle) ca o manl C I d x "orme de anxietate psihotlcă, depre-
, 1 ' " d moarte e e OUa l' organizare" (p. 164). Aşadar, Klein (1930) completează perioada timpurie cu
apără Împotriva pu Sluml e i 'diferite de apărări, ale căror componente s~nt
sivă şi persecutorle, creează ~~tur " ' I i mecanisme (impotriva anxle- date clinice din analiza copiilor, "Această apărare", scrie ea, pornind de la
ă imltlve Cele mal tim pur , . I . fragmentul lui Freud, "in funcţie de gradul de sadism, are un caracter violent
mecanismele de ap rare pr " . 'lor expulzarea (proiecpe, mc USIV
") 'd' amhllarea persecutorl , ' şi diferă fundamental de mecanismul ulterior al refulării" (p, 220). Ea a corelat
tăţii persecutorll cuprln ' . biectul bun şi c1ivajul. MecaOls-
, ' t' ăl denegarea, fuga mspre o , , calitatea specifică a anxietăţii paranoide a copilului cu apărările specifice
identificare prOlec IV , , l ' ale' atotputernIcia, denegarea,
mele caracteristice poziţiei depresl ve sunt ce e mamac ' Inceputului vielii-apărări cu totul diferite de refulare, aceasta fiind preocuparea
controlul triumfal şi cel dispreţUitor. centrală în majoritatea analizelor cu adulţii: "Apărarea impotriva impulsurilor i'I
libidinale işi face apariţia de abia in stadiile târzii ale complexului <.Edip; in \
Cronologic stadiile timpurii, apărarea este direqionaU\ impotriva impulsuri lor deslruclive", L
Ea are un caracter violent şi dit'cră de mecanismul refularii" (Klein, 1930, p,
1895-rreud (proiecţie),
1911-Ferenczi (introieC\ie)" '
1924-Cic1ul introieC\ie-prOlecpe (Abraham))d' ltare a eului şi' (b) percepţie
232), Acesta a reprezentat un moment important În evolutia teoretică a lui
. Klein,
f
, '. ea ca' (a ezvo ' ,
1930-K lein: expulzl a şlmcorporar ' r. - 'i de simboluri in dezvolta- in continuare, ea a devenit mult interesată de apărările foarte timpurii,
şi aC\iune (Melanie Klein, IlIlporlanla)orman lăsând Întrucâtva deoparte refularea şi "apărărilc nevrotice", În contrast cu
rea eului, 1930), ," moarte (Melanie Klein, Psihanaliza, acestea, a denumit apărările timpurii "apărări psihotice" sau mecanisme de
\932-ProieC\ia orlgmară a pulslunll de ,,:;' '~opărare primitive. Ea le-a corelat cu anxietatea pe care o descoperise la unii
copiilol', 1932)" ' , , ' I l' (Melanie Klein, Note asupra unor "~ copii şi care atingea o intensitate aproape psihotică, având un caracter psihotic,
\946-ldentificarea prolectlvă ŞI c1lvaJulfeuduBI. Dlifierenţierea personaţităţii :"", ~f de paranoia [<7" PARANOIA], Klein (1933) s-a entuziasmat cu privire la apărârile
' 'J e, 1946''
mecanisme se h Izole WI re Ion, ''.ii
,~; :;:,primitive În momentul când a remarcat ca teoria lui Freud despre proieqia
sihotice de cea llepsiilolieă, 1957), ,;tirnpurie specifică poate rezolva problema originii supraeului, care-i produsese
p ~
, ' ările sihice, În jurul anului 1930, .'1. :'alâtea remuşcări şi ostracizări, Observatiile ei privind supraeul i-au dat prilejul
Când Klein a devenIt II1teresat~ de ap~,r" ' : t' "şi "nevrotice". Ea s·a::~ 'gdemonstreze existenţa "vizibil timpurie a unor măsuri de apărare din partea
ea le-a Împărţit În dou~ categorii: apărărI pSI o Ice ,
 ~,

122 DICIION;\RUL PSIIIAN;\UZEI KLEINIENE I

9. MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE
123
eului" (p. 250) [,g- 7. SUI'RJ\EU]. in cxtcriorul meu,' Aşa cum am arătaI in alt . ,
AIOI[J11lernicie. Una dintre cele mai importante caractcristici ale mecanis- slUjba plăcerii tinde să inlroieclez t b ă ~arte, la onglne, eul anat in
mclor dc apărarc primitiv;'} estc cea dc atolputcrnicie, care produce schimbări c1" ( p. 237), Efectul global a l e 'ot cc c un ŞI să< e xpu Izcze tot ce e rău in
majore in structura personalităţii. Aceste mecanisme sunt insoţite de fantasme . " 'mecanismelor de pr' l' '. , ,
In constJlulrea unei lumi de ob' t . olec le ŞI IntrOleqle constă
primitive şi inconştiente privind conţinutul sinelui şi lumea externă, ca in: . lec e Interne [<:7'" REALI'
sentiment al sinelui. rATE INTERNĂ] şi a unui
dencgare, proieqic şi introieqic [er AIOTI'UTERNICllj.
/'I'IEC;\NISI\IE DE APĂRARE I'RIl\IITIVE' ,
ANXIETATEA PS1II0T1CĂ. Constatarea lui Klein că fantasmele operante in l-a urmat pe Abraham in investi . ~Iel.n .nu. a. fost singura analistă care
cadrul jocului derivau din faze timpurii (in special din cea orală), dominate de Harnik, 1932). Totuşi dezvolt garea prOiectiei ŞI Introlectiei (de exemplu
. • , a r e a pe care a dat o t'd . ,
sadism, a condus-o la descoperirea unor stări paranoide la copii, in spatele unei ŞI, In cele din urmă a deviat de I I - aces or I el a fost originală
anxietăţi legate de o violenţă internă primitivă înrudită, din punct de vedere al
. ' a concepte
Iegătura dintre mecanisme şi [ i a n t . e clasice KI . ' .
. eln a scos In eVidenţă
caracterului şi consecinţelor ei, cu condiţia psihotică de la adulţi [<:7 PARANOIA; , '. asme, Iar Stephen (1934) h' " .
man, coneXlunJ1e mecanismelor, nu atât c ' ' . a sc /ţat, In linii
8. SITUAŢII DE ANXIETATE TIMPURII]. Ea a constatat că baza acestei paranoia obIectele, . u Impulsunle, cat cu sentimentele şi
o reprezintă cercul vicios, Atacurile răzbunătoare asupra persecutorilor Îi fac
încă şi mai periculoşi, deoarece, fantasmatic, se presupune că ei vor fi Încă şi Proiecţia. Termenul de "pro' ."
mai porniţi să se răzbune violent. Acest tip de cerc vicios conduce la o stare • lecţie este folosit • d'"
PROIECDE]: In special extemall'z . In mo un dlfente [<:7'"
paranoidă de ostilitate şi de intensă suspiciune faţă de orice figură "bună". . . ' area unuI conflict' t
unuI obiect atât de ostil Încât a " In em sau extemalizarea
Funcţionarea mecanismelor arătate duce la o excesivă utilizare a apărărilor (1) Urmându-' pe Fr~ud KI ~res~~'tatea este ~irectionată În afară:
primitivc. Ia o epuizare a eului şi la o fixare a acestei structuri defensive care tenţa eului îi revine proie~ţiei~l?,p( .46 ), a Co?s,lderat că primul rol În exis-
' .. . rOlec la IŞI are o ' . • .
creează un risc permanent dc regresie la psihoză. pu lSlunll de moarte inspre exterl'o ' . 1 ..... nglnea In orientarea
Apărări specifice. Iniţial, conform lui Abraham (1924), cel mai potrIVit
. r ŞI In VIZIunea me .
şească anxletatea, ferindu-' de peric~l" a, ea 3jută eul să depă-
candidat la rolul de apărare specifică Împotriva impulsuri lor sadiee păreau a fi apărarea iniţială a eului impotrl'va a . ă(~:
-
?). Astfel, ea este esentială in
nXlet ţII timpurii I t d '.
apărările obsesionale [<1" APĂRARE OBSESIONALĂ], Din observatiile clinice
(II) In cursul cercetărilor sale asu ra simb . .. egae e supraVietUIre.
făcute de Klein, reieşea clar că micii pacienţi, pentru a-şi controla şi stăpâni că una dintre motivariile J'oculul' p. Ollzărll, Kleln (/926) a realiza!
anxietatea şi impulsurile, foloseau forme obsesionale, ritualuri de toate tipurile. '.. t o reprezintă uşurar b. .
zarea silua(lIlor interne dureroase L . ea o Imută prin externali-
Dar ea a remarcat curând caracterul psihotic al acestor simptome obsesionale. I .. , a Inceput ele era '.
re aţlltorturante intre eu şi supraeu' "P' d' , .' u pnvile, teoretic, ca
Dc cxcmplu, in analiza micuţei Erna (1 (25): "Pc măsură ce analiza progresa, să-şi expulzezc tatăl şi mama pe car'e r ll1 1~IZd-luneil rolurilor, copilul rcuşcşte
am descoperit că nevroza obscsională gravă ascundea de fapt un caz de para" . , ,ea / boran comr'exlI CEd' ..
ŞI care acum il chinuie din interl'or' . l i p , II absorbise
noia" (Klein, 1927, p. 159, nota 7). Astfcl, Klein a devenit foarte interesată de , " , prin scventatea lor" ( 133)
proleqlel ca externaJizare a COlln,'ct / . p" Importanţa
mecanislJlul de rroieelie, pe carc Frcud îl rrezentase ca implicat În paranoia nea IUI' Frcud asupra criminall't"I" e or Interne ,
(Klein 1927)
, ' confirma
, .
VIZIU-
• • < <l II ca provenInd dllll '
(Freud, 1911), şi de mecanismul de introieelie (Abraham, 1924). lle Inconştient (Freud 19/6) E l' r-un sentiment de vinovă-
, ,Xlema lzarea conn' t I ' .
exemplu) ocoleşte cruda tortură din part b' I IC ,u UI Intern (prin joc, de
Procese psihice timpurii. În timp ce mecanismele obsesionale stau la baza "nXletatea
A'· sa ·
II sporeşte com uls' I
ea o ' lecte
. or Interne [er 7 ' 'St
. JPR;\EU ):
" controlului, mecanismele de proieC\ie şi introieC\ie sunt fundamentate in dez"" de cornpulsia (acum putemic~ d;aa a ~?etlţle, i~r nevoia sa de pedeapsă tine
,! voltarea unui sentiment al sinelui, al personalit~\ii şi, in fapt, al compozitiei. anxietatea Îi poate fi redusă printr-o °ed~~e s~ pe ~aps~ concretă, in ideea că
,I lumii interne [er PROIECTIE; INTROIFCTIFJ, Klein face referire la un pasaj al lui : care situatia de anxietate îl face s- r., p "mal ~ulJn severă decât cea pe
Freud (1925), care exprimă succint dezvoltarea sentimentului de sine şi natura), o antiCipeze (K lelll, 1929, p. 214),
celor două mecanisme, de proiecţie şi introiecţie: "Funelia de judecare priveşte,· . Introiecţia. Ferenczi (1909) considera că introie '
În principal, două tipuri dc decizii. Afirmă sau neagă faptul că un lucru posedă" ':: identificare. termen pe care Freud se are că ,_ Cfla are loc, cumva, prin
un anumit atribut şi afirmă sau neagă faptul că ceva există În realitate.:~: ~despre doi iu (1917) acorda"ndu . PI a. adoptat o dată cu lucrarea sa
'. • , - , sensu pe care II dă' ". ,
Atributul În discuţie trebuie să fi fost, la început, bun sau rău, util sau dăună-~'
~
In prezent, introiecţia şi I'dentl'fica rea sunt văzute c m nOI,'acum, .
IntrOlecllel.
.
tor. În limbajul celor mai vechi mişcări pulsionale-cele orale-, judecata este:':: Iare se Îmbină uneori, Totuşi, încercările de a d . a,m~canl~me, Ind~pendente,
'Aş vrca să scuip asta' sau, mai general, 'Aş vrea să iau asta în mine sau s-()~~ "lta nu au fost Întotdeauna consl'ste t r ' d elrmlt~ InlroleCfla ŞI Identifica-
las afară,' Cu alte cuvintc, 'Trebuie să fic Îniluntrul meu' sau 'Trebuie să fie' > ')9
'~:
ne, SUlerlll uneon dc 'd"
37; de Saussure, 1939; Alice Unlinl 1943) i
'
,
'. I ~o:"lcrazle (Fuchs,
, n tradl!l<l klellll<lnll, dczvoltarea
 9. MECANISME IJE APĂRARE PRIMITIVE
IJIC\IONA\zUL I'SIIIANALlZU KLUNIENE
124
lumii interne ca spaţiu În care obiectele vin, din care pleact\ şi În care se
relaţioneazt\Între ele a devenit Înalt formalizată
[<T 5. OBIECTE INTERNE]
(Klein.
Freud\935. \940).funcţia de apărare a introiecţiei În 19 \ 7. când a arătat că un
a descris
obiect extern poate ajunge să se identifice cu eul sau cu o parte a eului şi ct\
poate fi stabilită o relaţie cu acesta În interior. Iniţial, Freud a denumit acest
proces identificare, dar acum el s-ar numi identificare illtroiectivă. El constă
Într-un anumit tip de introiecţie, obiectul internalizat identificându-se cu o
parte a eului. Există Însă o situaţie alternativă, În care obiectul rt\mâne separat
În cadrul lumii interne, "asemeni unui corp străin"
(Klein, 1946, p. 9, notă).
Este important să se facă distincţia Între obiectul intern (adică introiectat) care
a fost asimilat şi cel care nu a fost asimilat [<T INTROIECTIE; ASIMILARE). De
'~.

asemenea: "Strâns legate de proiecţie şi introiecţie, există şi alte mecanisme,,,

clivaj, idealizare şi denegare" (Klein, 1946, p. 6).
C\ivaju1. Existt\ mai multe forme de clivaj. La Început, acest mecanism era
dcf1l1it vag, dar acum el poate f, caracterizat sistematic, dupt\ dout\ criterii
discriminatorii: (t) existt\ un clivaj al obiectului şi
unul al eului; (11) clivajul
poate fi coerent (ca in bine versus rt\u) sau poate produce fragmentare. Există
astfel patru tipuri posibile de c\ivaj: un clivaj coerent al obiectului, un c\ivaj
coerent al eului, o fragmentare a obiectului şi
o fragmentare a eului [<7
CLlVAJ). În practică, distincţia
Între aceste forme poate li mai puţin clară, după
cum afIrmăKlein: "eul nu este capabil de un clivaj al obiectului fără
un c\ivaj
corespunzător În interiorul eului (Klcin, 1946, p. 6) [<T CLlVAJ).
~~~ ţ~;
ldcalizarca. Idealizarea presupune mai mulţi paşi defensivi: "În mod tipic.
';, llli;·

';'Y~i;'
. :l
găsim o idealizare a obiectulUi bun pentru a fi
rău,
obiectul şi
ţinut
cât mai departe posibil de
persecutor, pentru a nu fi confundat cu acesta. Acest proces de '.'
1. apărare combină
se cu mecanismul de denegare, care, la rândul său,
se sprijin:!"
fl\ pe atotştiinţă: prin denegarea atotputernică, este refuzată complet existenţa
~ ,
n obiectelor rele ... În inconştient,
procesul echivaţează
cu anihilarea intregii -::
relaţii aşa că implică
. t
{..

rău, şi părţi afl.ă 1;

obiectuale perturbatoare, Încât este limpede el nu numai \
denegarea obiectului ci a unei importante din eu, care se În
relaţie cu obiectul" (Rosenfeld, \983, p. 262) [<T OBIECT IDEAL]. Una dllltre:·
să rămână
Apariţia imperfecţiuni senzaţie suferinţă frustr~):t,
problemele asociate este imposibilitatea ca obiectul ideal perfecl '"
oricflrei (o de sau de
conduce la comutarea bruscă
spre un obiect "rău", Această puternIcă
precarl-.l
tate se reduce numai atunci când survine poziţia depresivă, dezvoltându-se o"
anumită toleranţă faţă de un obiect "bun" care nu este perfect. ,>'
UCllcgarca. Parte a idealizării. denegarea este un mecanism important ca.
o funcţie indepcndentă. În stadiile foarte timpurii ale eului, dencgart:l~
reprczintă fantasma de anihilare a unor percepţii şi părţi ale eului [cT LEGARE~;;
 ,~

9, MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE 127

126
DIC\ION;\RUL PSIII;\N;\U7.L:1 KLUNI L:NE ci,
-1 11
kleiniană, din apărările obsesionale, În special din apărarea cunoscut~ ca
, ' _ 'tul bUl!, opus~ agresivit~ţii paranoi~e faţ~ de
invidie-aoreslvltate faţa de oblec ~r~r'llor a crescut stimulat de "anulare", care constă În Încercarea de a retracta o acţiune destructivă (real~ \:
'" , 1 faţă de structura apa a " . sau imaginară), reinstalând astfel o situaţie preexistentă, De asemenea, reparaţi a
obiectul rău, Recent, Interesu . d l' 'tă narcisiste sau schlzolde [<7 1';

analiza unor personalităţi cu stări e 1n1l , a inlocuit, În mare măsură, noţiunea de sublimare-modalitate sănătoasă de des-
carcare a pulsiunilor, În forme modificate, prin canale acceptate şi susţinute
I
STRUCTURĂ], -1

.. 'vă Interesul lui Klein pentru teama para~oic~ social. Cu alte cuvinte, pentru Klein, sublimarea ia forma reparaţiei: "subli-
"1
Apărări În p<JZIţl:l UCP~CSI ' 35 'd ea a realizat importanţa oblectu- marea" sentimcntului de vinovăţic Într-o aqiune constructivă [a- fU:I'ARA'j'IE], I '

timpUrie , s-a sc l'111n b'" t -In cenanu

1',
cu \9 ,can I t a i al descrierii de către K\ elll ' a
" '" artei sale Punctu cen r Ă' 5 Apărări În poziţia paranoid-schizoidă. Klein a descris poziţia paranoid-
lui intern bun ŞI a so . b' 'terne la- RE/\LlTAfE INTERN , .
, , ulate de o lecte \Il . 't schizoid~ În 1946 [,,;.. II, POZITIE PARANOID-SCIIIZOIDĂ], Ea a considerat că
. de a mentlne un ob'lect intern bun ŞI securlzan
unei lum I IIlterne pop .
.
OBIECTE INTERNE]. era ne~ola l' \ 935). Anxietatea faţ~ de pier.derea obtec- anxictatea originară este cea de anihilare-teama că pulsiunea de moarte,
[ rT 10, POZI] lE DEPRESIV/\] (K eln, '1 d ap~rare-În special, apărarea aC\ionând În interior, va anihila eul. Direqionarea nereuşit~ a pulsiunii de
, ' ~ forme specia e e a
tului iubit 111 tern, provo~C" ă ări maniacale reparaţie. , ....,
moarte În afară, spre un obiect exterior, face să apară teama de un persecutor
P aranoidă Împotriva .
anxletăţlt, ap. r
't' depres,v~ este ega a
l t~ 'de "pericolele care pândesc intern, a cărui aqiune din interior va produce moartea subiectului, Rezultatul
Anxietatea din poz',\~a , 35. 265), deoarece "eul ajunge, s~ ~e acestor fantasme-atunci când sunt deosebit de puternice şi când apărările nu
obiectul înăuntrul eulUI (K\elll; \9 i' p t " În plus "eul utilizează dm plin :\ '
fac faţă anxietăţii-constă În senzaţia de fărâmiţare, de fragmentare a sinelui,
identifice cu obiectele sale bune mt~rna~za e~~are Ac~sta se asociaz~ cu un alt sau În temeri ipohondriee faţă de un obiect interior aducător de moarte (fobie
e
introiecţia obiectului bUI1 ca mecan~sm b ,aPt lui:" secundar "mecanismele de de cancer). Modalitatea depresivă predominanlă este proiecţia, care să realizeze
" t· I de reparaţIe a o lec u , , deRexia pulsiunii de moarte şi să reinstaleze persecutorul În lumea exterioară
mecanism lI11portan "Aşadar inlroiecţia este carac-
, ' .. ce..
, pierd dm ' va Ioare. ,
expulzare ŞI prOIecţie IŞI, ' n ială de a reface: reparaţia. -spre deosebire de poziţia depresivă, În care centrală este introieqia,
teristică acestei faze, ca ŞI tendmţa, ese, ţ, d 'esive' Observaţia lui Klein că Relativ la pozitia paranoid-schizoidă, Klein a scos În evidenţă c1ivajul, dar
,{- - olr/va pOZiţiei e p ' , .' '
Apărore paranOIC o Imp d"l recedente paranolde ŞI la intr-o formă parliculară--<:Iivajul eului. EI se deosebeşte de c1ivajul obiectului
. ă Îndeaproape sta II e p
poziţia depresivă U1'meaz . 111U', nroces f1uctuant În care are loc, [" CLlVAJ], În care acesta este reJus la o singură funcţie (obiect parţial) sau
, . sugerat eXistenţa L l' .
naştere din acestea l-a , " d es'lvă atunci când anxletatea depre- i se atribuie o singură caracteristică (ori bun, ori rău), devenind obiect ideali-
re din pOZiţia epr ,
În mod repetat, o retrage. • "teillerile şi suspiciunile paranOlde sunt zat sau pcrsecutor. Într-o anumit~ măsură, problemele acestei perioade timpurii
sivă devine prea puternică. In accst ca~" d . " (Klein 1935 p, 274) [<7" sunt agravate de utilizarea proceselor de c1ivaj: "eul timpuriu c1ivează obiectul
, -' t 'va pozIţiei epreslve , '
reÎntărlte ca aparare ~1ll\O rI IEIATlIl)EI'I~ESIVE],Ulterior, se avansează şi relatia cu el În mod activ, iar acest lucru poate implica şi un c1ivaj activ al
/\I'AR/\I~F l'/\I~/\NOIDĂ I.M.I O IIUV~ /\NX ţ' lerii anxietăţii depresive (Joseph, eului Însuşi, Una dintre consecinţe este astfel resimţirea eului ca fiind frag-
din nou direcţia poziţiei depresl ve ŞI a men II mentat" (Klein, 1946, p, 5), Multe dintre aceste procese de apărare au drept
1978, 198 \) [<Jr PS~I~], "'rare" o constituie sinuciderea, care vizea~ rezultat sl~birea sau fragmentarea eului Însuşi, În special:
O l'ormă drastica de apd, 'd 'fi t cu obiectele rele şi cu sinele (1) clivajul şi, dincolo de el, impulsurile derivate din cele orale de a muşca
- "d' cu care s-a 1 en\i Ica , "d
"distrugerea .. , parţll ,"1.' d d'sputa cu psihanaliştii clasiCI pnvlll şi a starâma În bucăţi;
, 9' 5 276) 11I1'Ind seama e l .
(Kleln, I j ,p, , " " "d "t ca tcndinţă auto-dcslruC\ivă, cste (II) idealizarea fragmentelor bune rămase, Însoţită de denegarea, anihilarea
indICII e eXlslcn \CI l)ulslUnll
'''' ' " , ' "e moal e , dat mai multă alenţle , I'd elOI',
'\ _,,>, şi expulzarea obiectelor rele: "În inconştient, denegarea atotputernic~ este
surprinzf\lOr faptul cfl klelnlenll nu ,au a c o r ? echivalent~ cu anihilarea de către impulsurile destructive. Dar sunt negate şi
. -taillentelor SUlcld<l' e, " '::'
fantasmclor ŞI compol . __ '\ ' 10ide cele maniacale constllule o '~~ anihilate nu numai o situaţie şi un obiect, ci şi o relaţie obiecluală; deci, şi o
, ' l' Ca ŞI anararl e pmat , ," ',"
ApăI'CiJ'l mGll/aco e, 1', \ t' lt de vinovătie dm pozlţla,~" • parte a eului, din care provin sentimentele faţă de obiect" (Klein, 1946, p. 7);
, ' \ ŞI durerosu sen Imei ' ,',.
Încerc<lrc de a oc~11 p~l~e:nlcu, le cuprind un grup de apărăn ce ',A, (III) identificarea proiectivă, care conduce la pierderea unor părţi din sine:
. - . 1, 'Ira doar ŞI poate, e 'b' .~
';~"Pe lângă aceste fecale dăunătoare, eliminate prin ostilitate, sunt proiectate
depreSiva tlmpurlc. ',',,, " i deci a importanţei obiectelo.r I~ Ite, {~
implicft denegarc<l re<l\ll,I\" ~sd.\Ic~ Ş . 'd' \01' sft nu mai fie resll11ţltă ca '~r' ',asupra mamei (în ea) şi părţi c1ivate ale eului, Aceste fecale şi părţi rele din
. 'd I astfel Incat piCI clea ' ,,,.
deninrarea ŞI sfl mea OI' , .' d a face ca lotul să meargl ',';' sine sunt destinate nu numai deteriorării obiectului, ci şi controlării şi luării lui
"' , " f \' I atotputerniCia e , ,-';'--,
importantft, Impresia trlm ,u UI Ş d " I'zare a sentimentelor de pierdere Jk 'in posesie" (Klein, 1946, p, 8) [<7" IDENTIFICARE PROIECTIVĂ],
bine, Toate acestea sunt mijloace e mln~ma , '1{ , Şi alte ap~rări din pozilia paranoid-schizoidă sunt legate de identificarea
. -' ['îl' pAR/\IU: M/\NI/\C'AI./\j, . • d' 'f",
'pc-oicctivă-dar, În special, clivajul obicctului şi al eului, Legat de acestea este
A
şi de vlllova\le l' - ,,' ovil1l~ În princip<Jl, 111 gan Ira ~-
, COI\ceptu\ de rep,uatle pr
Repol'oţlo.'
, ,'.,
 128 DICllUNARlJl. I'SIIIAN;\\.IZLI KI.UNII:NL
şi c1ivajul originar intr-un obiect bun şi un obiect rău. Pulsiunile originare
(libidoul şi pulsiunea de moarte) se separă, producând stările p~larl~ate de
iubire şi ură. in mecanismul primitiv al idealizării, obiectul este divizat 111 păr\!
considerate bune şi pflqi rele, Părţile rele sunt apoi proiectate şi/sau denegatc,
..,
aşa Încât, pentru cu, supravieţuieşte doar obie~lUl bun,.lipsit de. orice parte rea
(obiect idealizat), fiind eliminată (denegare ŞI prOiecţie) alllenll1\arca vreunuI
obiect rău asupra eului (Rosenreld, 1983) [el" IDEAI.JZARI:l: , puternicie ~i operarea benig~lă cu mecanisme de apărare [~. ATOTPUTERNICIE].
Apărări ill/puII·ivu invidiei. In 1957, Klein a introdus ultllllui său Important
concept teoretic, invidia I'd' 12. INVIDIE], Acesta apăruse da.tor/tă I~tcresu.lui
····1 ei pentru schizofreni şi exprima formele primitive de agreslvltate.l~lp~trlVa
obiectului bun (sau idealizat) [,r OIJIECT], O parte din Interesul lUI Klelll s·a
indreptat spre manifestările defensive pe care copilul este nevoit să le a~o?te
la inceputul formării eului, Invidia provine din Înze~trarea ere?ltară cu Iib!do
şi cu pulsiunea de moarte şi din amestecul acestora, Incă de I~ Inceput, ~op~lul
are nevoia urgentă de a separa aceste două impulsuri opu~e ŞI o face utdl~nd
procesele de clivaj timpurii. Acest moment constitUie primul prilej de
germinare a anumitor forme de patologie [<7' PSIIIOZĂ; STĂRI CONFUZIONALE;
NARCISISM], Printre aceste apărări, foarte importantă este separarea promptă
a celor două tipuri de mişcări pulsionale, care să atingă o formă normală de
c1ivaj, esenlială pentru supravieţuire.
Klein (1957, p, 216-219) a detaliat şi alte apărări [cJt' 12. tNVIDIE),: atot-
puternicie, denegare şi c1ivaj, unire; fugă de obiectul o~igin.ar, .d~v.alomare ~ "~
obiectului sinelui' intemalizare avidă a obiectului, stârni rea IIlvldlel celorlalll, ':
inăbuşirea sentim'entelor de iubire şi intensificarea corespunzătoare a urii; in :i~,
sfârşit, o formă specială de transpunere in act, descrisă de Rosenfeld (1952). -Ji
Întrucâtva inrudită cu ultima, este descrisă de Segal (1962) o apărare ce constl:~:
În clivajul invidici primarc Într-o stare neinte~r~tă [<7" 12" INVIDIE], Aceastl'('
listă de apărilri trimite la organizarea caracterIStică me.canlsmelor de apărare ::'
primitive tipice, care pot fi Întâlnite in pozi\iile dcpreslvă sau paranoldă.
·t~
FIX,q-n: ŞI DEZ\,OLJ",\RE. Klein a scos deseori in evidenţă. faptul C,ă I~:ca-;
nismele de apărare pot avea consecinţe dăunătoare. E~ a de~cn.s cercuri VICI~:
se, mai ales in legrllură cu stările paranoide foarte timpUrii, I~ care măsunlc
ostile luate de cu pcntru a se salva de pericol nu fac decat să mărcasd
pericolul ['d 8. SlIlJAl1i DE ANXILIArE lIMI'UIUI; P,\I{ANOIA].
li;:. Apărări şi impulsuri. O problemil mai complicată este aceea ca pro~
care apar ca expresia psihică normală a unei llllşcăn puls~onale sun.! dcscme:
L ca apărări impolr·iva mi~cărilor pulsionale, Această relaţie mtre apă~arlle e~laI:,
şi impulsurile subeului estc foarte importantă pentru unele ŞCOli, pSlhana!Jtl~}.
r
~
n dar nu şi pentru cea kleiniană. Termenii de prOiecţie ŞI Introlecţle sun~ foloSl1J~:~
. ,
fără a se spccifica dacă se referă la manifestarea unui proces normal (lIlcorp.>-:.;g.
f.J rare sau expulzare, Întâlnite În procesele normale de perccp\1c) sau la Illanlf~.
l
f
: l
.1 ~,
tflri deknsive sau abuzuri (cum le-a dl.:numil Freud), ~.,
\1. 1\1ITAN/Sl\lE I>E ;\PĂRARE PRIMITIVE 129
o asemenea poziţie este complicată, În parte, deoarece teoriile psihanalitice
~I.e pSilHculul "normal" sunt eclipsate de teoriile anonnalului. Deşi În psiholo-
gia eulUI .exlsl.ă. o leorie a adaplării normale, ea este considerată ca lipsită de
conOlct ŞI decI In afara câmpului de interes al psihanalizei. Diferentierea Între
non~~1 şi anormal a rămas În grija teoriilor kleiniene, ca şi a altor şcoli psih-
analitice, 810n a contribuit la distinctia esentială Între mecanismele de atot-
Modul In care un mecanism psihic este destinat unei utilizări defensive sau
u~e~ satisfaceri pulsionale trebuie lămurit prin referinlă la Însuşi materialul
clUlIC. De exemplu, proiectia unui persecutor intern În lumea externă a camerei
de joc reprczenta ~ apărare fo~r~e importantă, aşa cum o Înlelegea Klein, prin
tralls~or~llarea U1~el, umenll1lăn Inlerne În una externă, mai uşor de rezolvat.
TotuŞI, 111 aceiaşI tlJllp, proiectia poate fi ea Însăşi un atac asupra unui perse-
cutur extern.
Apărări şi dezvoltare. În afară de aceasta, mecanismele arătate atât
~mpu,lsu~i cât şi apără~i.' reprezintă pietrele de constructie a eului. De exel~plu,
Int~olectla este cel mal II1lpoJ1antmecanism al dezvoltării, prin intermediul său
obiectul bun, "precondilie a dezvoltării normale, venind să formeze un elemen;
focal al eului şi s~ contribuie la coeziunea acestuia" (Klein, 1946, p. 9): "Cu
loate acestea, dOrlnlele oral-sadice ale copilului mic, care sunt active incă de
la Începutul, vieţii şi care sunt repede stârnite de frustrarea de provenienlă
externă sau mtemă, dau mereu na~;Lere, inevitabil, la sentimentul că, Înăuntrul
său, sânul e distrus şi Îmbucătălit În urma atacurilor lacome asupra lui. Aceste
dO~ă as~ect.e ale introieqiei merg Împreună" (Klein, 1952, p. 67). Fără Îndoială
~ "llroleqllie construiesc eul prin acullluiarea utributelor obiectului În cadrul
)1- sinelui, iar proiectiile golesc eul, fantasmatic (şi apoi, ca efect, in realitate), de
.;l):: anumite atribute rcnegate.
';Jl
J;~
f Ide~tifie~re proieclivă normală şi anormală. Ulterior, Sion (1959) a
.,$Iudlat Identificarea proiectivă, pentru a găsi atât o formă normală cât şi una
'anonnala, În functie de gradul de ostilitate şi destructivitate inerente stării
psihice in care se realizează identificarea proiectivă. În forma sa normală
identificarea proiectivă stă la bdza comunicării stilrii mentale a subiectului cătr~
un obiect. Acest lucru cste important pentru relalia bcbeluşului cu mama şi cea
apaciclltului cu analistul [",. 13, IIJ1:NlIIICARE PIWIEC.TIVĂ], Astrcl, mecanis-
Ill\:k de ilpărare primitive realizează patru funcţii ale eului:
(1) apărare Împotriva anxielă\ii şi suferintei;
" (/1) descărcare a impulsurilor pregcnitale, orale şi anale;
:: (/II) unul dintre pa~ii dezvolt[lrii eului prin idcnlificarc introiectivă cu un
'~obil:ct, 1II0delată deseori de procese proicctivc, şi;
(IV) wlllunicarc nonverbaJij a sl[,,·ilor cllloţionale.
Refulare. Din când În când, Klein îacea referiri la distincţia dintre meca.
 '~f;.
'~:
....... 1)ll'TltlN\I{lJl 1'\11 L\N,\II/II KIIINIINI 1 9, MECANISME DE APĂRARE PRJMITJVE 13 I
. .1·r.·
lJ
",~ ~ 130

- . . ŞI. retu
il1111lve . l'clI'e. Ea( vedea refularea ca fiind o .. 1110difi-
'liva'J Înlrc conştient ŞI Incon-
Acest accent pus pe funcţiile primitive ale eului implica temerea că, de vreme
ce totul este prezentat În termenii proceselor timpurii, Întreaga teorie şi ternli-
,)
nisl11ek de aparare pr
. -
. .'
, . ' . lluiui de cilval. un c . . .. .
nologie psihanalitică devine inutilă. Nemullumirea se referea şi la omilerea
r~
C'lre ultcrlOara il mt.:CanlSI
' d"
'lient. La un 1110mcnt .lt, ea .,1
Y • d fi" 11'\1 mult sau mal pu,
. ....
deSCriS dilcrlte gl.l e (
.. d' ale acestuI cllvaj, cale
. .
. ţ'111,)enlleabilc l'" IUTtII-ARE.
'
,]
unor termeni, ce presupunea o reducţie la procesele primitive. Glover (1945)
1_1
a fost indignat de ideea că un proces care stă la baza eului şi a dezvoltării sale
'-1
conduc la forme ere u alt.: I ( f' 'd' cliv'lJ' orizonlala fiecare pllrte a

.. ~
. d C' de h o orm<.1 c ' '" I 'e
ModiflG1rt.:il se plO u e , l ' 'Il I in relalie cu un obiect par\Ja , Spl poate fi el Însuşi o funcţie a eului şi a subliniat inconsistenla ei internă .
I '1 . conştient, preconştient ŞI conş I I
. . d n el'ment al eu UI a a . 't"ell •
minlii cuprlnzan u , l : " . .
un clivaj vertical al 111111\11, In I1IVe Uri e In .~,.
(modelul topic) [.iI' RITlJIAI{I:], Bebeluşul psihotic. Schmideberg (1931) considera că la pacientii psihotici
; .~' -.~

..
1··,····Î·
(," '
(maniaco-depresivii lui Abraham [1924]), mecanismele de apărare primitive ~
, sunt rămăşile ale mecanismelor timpurii În mod normal, absorbite de funcţiile
31
:.,.:
. , . .. . . :\CFI'IEI 1.\11 h:1.L1i' l'IU\'Ii'() .\I',\IL\I{II,E,
CHITIU I'IUi\CII'.\U.I~II'()IIU\\«). ',', " 't' e depinde de acceptarea eului. Exista suspiciunea că Îi erau atribuite bebeluşului nonnal procese
1 , "ceste mecanisme pllmllv _.,
Punerea accentu UI pc a"
ortan '
" C t determinant (a) In apanpa
.' 't'l orl"lnare ca ,ac 01' ,,'
),
esenţialmente psihotice; mai mult, inconştientului adultului i s-a atribuit făliş
illlp lei destructivi .l II b '-b' a pro"resiei normale a Ilbldoulul.
anxietăţii şi (b) În inhlbarea sau gla Ire
un caracter psihotic: o "enclavă" reziduală, intangibilă (Glover, 1945),
Klein (1946) s-a simtit atinsă de acuzalia că ar fi confundat "primitiv" cu
b

. . f I 'ă Î'i impusesera- sarcina " de a anal iza structura

", "psihotic" şi că ar putea fi interpretată ca susţinând că toti copiii sunt psihotici
Eul timpUriU. Prin aptu c Ş 1939) adepţii psihologiei eulUI (Klein, 1929, 1930). Descrierile kleiniene privind constelatii le acestor apărări
' (A Freud 1936' l1artmann, f ..
şi funcţiile eulUI • nna' : '
. curca\1 de accenlu pu
I s de kleinieni pe asemenea unC!1I
I . d' primitive În pozitiile depresivă şi paranoid-schizoidă au rămas vulnerabile faţă
s-au văzut Întrucatva In , ,,' " d spectele timpurii ale eu UI, 111 de acuzatia că bebeluşii erau considerati psihotici, până când Sion şi altii au
,. ' R latărlle lUI Klell1 prlvln a "
ale eulUI lImpurlu, e , l' de viat a subminat aten\Ja pe
ă făcut distincţia Între utilizarea psihotică şi cea nepsihotică a mecanismelor
-' Iară II prlmu UI a n , 'ţ ă
perioada ÎndepăI1ata ŞI nec ,. l It ioare când eul se manllest primitive [<7" ATOTPUTERNICIE; LEGARE; 13. IDENTIFICARE PROIECT1VĂ).
acorda psihologia eulUI faze OI' u el' . '
care o , 'b'l ['f I'SlIlOI.OCjlA EULUI], ,
Printr-un comportament VIZI I , ' 1 an de vială se caracterizează Abraham, K. (1924), A short study ofthe deveJopment ofthe libido, în: Abraham, K.
'1 I "euluI este că Prll1lU
Argumentul pSllO oglel " I fi' d i mult sau mai pUlin absent (1927), Selecled Papers on Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, pp, 418-
, .
Pnn stări autoerotlce ' • ŞI narCISlce, eu In ma '." , _
, _ I " b' tuale nu eXista funcţii Integra 501.
' nu eXista re apl o l e c , ,
functional.
. Pnn
", urmare, f t latlcă n-a .1I1cepu, t 'Inca-' pe scurt , nu eXistă eu.. Balint, A, (1943), Identification, In 1. J. Psycho-Anal., 24,97-107.
tive ale eulUI ŞI vla\a an a s n , Iltnt dificultă\i Cercetarea pSlho- Bion, W R. (1957), Diferenlierea personalităţii psihotice de cea nepsihotică, în: W
zilii negative a preze " "
Avansarea unei propo . ' 'luni de vla\ă a Incercat :>4 R, 8ion (1993), Gânduri secunde, trad, de C. Bujdei şi F. V. VIădescu, 8ing-
. - 'rlmelor săptămanl ŞI , b'l
lo"ică academica asupla ~, fistlcări cognitive conSidera 1e hamlon, Ed. S. Freud, 1993, pp. 141~165, ,
I ilul I1lIC a unei 50 . d'
su"ereze prezenţa, a ,cop t lucruri erau cunoscute Incă In' :-(1959), Atacuri împotriva legăturii, în: W R. 8ion (1993), ~p, ciI" pp, 199-217.
e
, d
(c1la,nberlaln, 1987), In fapt, mul,te ~n I~~~:; din Isaacs, 1952), Mahler et al. '.::--- (1962), Learning from Experience, London, Heinemann. .
anii 1940 (Mlddlemor~, 1941 ŞI cap'/de nuanţă psihanalitică, interpretările 10"- Cbamberlain, D, (1987), The cognitive newbom: A scientific update, Br. J. Psycho-
(1975) au realizat stUU11 cu~r.l~ză~oar use sub semnul Întrebării (Stern, 1985).. Iher, 4, 30-71.
Privind propnile observa\J1 (JInd II1să P,
r ·-·n 11l0d necesal VIZIU Ilea kleiniană , deoarece teoriJ', . , Ferenczi, S, (1909), Introjection and transference, în: Ferenczi, S" FirSI Contribulions
Acest lUCIU nu con JrIlla I , I _ d dezvoltarea afectivă şi de relallJ' 10 Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1952, pp, 35-93; publicat anterior
fantasl1lei Inconştiente este mult l1lal egata ,e sau perceptuală, Literatura de'
I d 't de sofisticarea co"nltlva , rsuI (1908) ca: Introjektion und Obertragung, Jahrbuch der PsychoanalYlische und
cu oblectu eca - "
'econslderărI ŞI e UCI u
b, I ,'d"ri care să contureze unlve " Psychopalhologische Forschung, 1, 422.457,
specialitate aşteapla nOI I I I I Cl'irll\: lui MUrlay privind p~r1ur~ .l'eud, A. (1936), nle Ego and Ilie Mechanisrns of Defence, London, Hogarth Press.
d 1 "CI) 'li bebe uşu u!. .lI ,
rOlnl1 o pOSibilă UiSCrlmln.llC ve ,
s1t ' ( "
(iir sau nll e 0)1(; , . l 'b 'II
b[lrile afcCll\'e al\: Iclaţlel mama-)e e l ş_~ "1987) I"
f~ud, S. (1911), Psycho-analytic notes on an autobiographical account of a case of '
paranoia, ES, XII, pp, 3-82.
de exemplu, rvlurray şi Trcvarthen, 198), MUlra)" /'
(1916), Some character-types met with in psycho-analytic work: III Criminals
• " . Psiholo ,ia eului a fost nemuilulllit~ de.. from a sense of guilt, ES, XlV, pp, 332-333 .
Heducţia dezvoltarii ultcn~arede a lărar; târzii şi aspectdor dez\'oll~. (1917), Mouming and melancholia, ES, XlV, pp, 237-260,
reducţia şi ncgllJare~
' .'
mecallismelOl, l' ~tiilor sale prin constanta referire~,
lUI a structurii ŞI u n c , , ..
(1925), Negation, ES, XIX, pp, 235-239,
de mal tarzlu a eu, ,. .. '1' r ne ale mecanismelor tllllpum.'
> • (1926),lnhibilions. SymplOms and AlUiety, ES, XX, pp, 77.175.
toate rrocesL:!e ulterioare ŞI prin trlmlkre a 01'1 'i'.
132 UICIIONARUL I'SIlIANALlZEI KLEINIENE

133
Fuchs (Foulkes), S. H. (1937), On identificat ion, Inl. J Psycho-Anal., 18, 269-293.
Glover, E. (1945), An examinat ion of the Klein system of child psychology, Psycho- pp. 1~()-219: ~i ilJ: 1{1l~c:nkIJ II h"'/ '. S
pp. 52-62. . .. .1 (/OIle l"les. I.ondlll1, Illlganh I'rc:ss, 1965,
anal. SllIdy Child, 1, 3-43.
Hămik, J. (1932), On introjection nnd projection in the mechanism of depression, Inl. /{osenfdd. 1J (191D) 1'.' " , . ' .
. . IIJ1lJlI\ e obiect relatlol1s al1d lllcchanisl11" IIII J
J Psycho-Anal., 13, 425-432. 64,261-267. . J,I'sye/lO-iI 1101. ,
'.

Hartmann, H. (1939), Ego Psychology and Ihe Problem of Adaplalion, New York, Saussure /{ de (1939) Il' .,. .
, . , (enll Icatlun and SUbSlillilion Inl J l' / A / -
1. U. P. 47U. . ' . syc /0- lIa., 20, 46)-
Heimann, P. (1955), Certain functions of introjection and projection in early infancy, ScIJmideherg, M. (1931) A conlributiun
În: Klein, M. et nI. (Eds.), Developmenls in Psycho-Analysis, London, Hogarth delusions 1111 J ~. / I I 10 the psychoJogy of persccutory idcas and
. ' '. S)'e' /0- .. 1111. 12. 331-367.
Press, pp. 122-168. Scgal, II. (1 \1(2), ClIr,lIi\'e Iilelor~ in psycho-ulJulysis /111 J p., / A I 4
Isaacs, S. (1952), On the nature and function of phantasy, În: Klein, M. el al. (Eds.), 217; repuhlicUl in: tlie Wurk u/'/un"G S 'gal N ~. k sJ.l c /0- 11(1., 3, 212·
op. ciI., London, Hogarth Press, pp. 67-121; publical anlerior (1948) În: Inl. J. \ '. pp. 69-80. " , CII' or', asan Aronson, 1971,
Psycho-Anal., 29, 73-97. Stephen, K. (1934), lnlrojcclion d
14, 316-331. . an proiection: Uuilt and rage, ilr. 1. Med Ps)'chol.,
Joseph, B. (1978), DifTerenl lypes of anxiety and their handling in the analytic
situation, lnÎ. J Psycho-Anal., 59, 223-228. Slern. D. (1985), lhe /1I/l.!rpl!I'sollal lVurld Of Ihe "I'{;alll,
~ '1' New York, Basic 13ooks,
- - (1981), Toward the experiencing of psychic pain, În: Grolstein, J. (Ed.) (1981)
Do I Dare Dis/l/rb Ihe Universe?, Beverly Hills, CA, Caesura, pp. 93-102.
Klein, M. (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp.121-130.
- - (1927), Simpozion pe tema analizei copiilor, SMK, 1, pp. 131·159.
- - (1929), Siluatii infantile anxiogene renectale Într-o operă de artă şi În impulsul
creativ, SMK, 1, pp. 201-208.
- - (1930), Importanta fonnării de simboluri În dezvoltarea eului, SMK, 1, pp. 209-
222.
- - (1932), I'sihanaliza copiilor, SMK, II.
- - (1933), Dezvoltarea timpurie a conştiinlei la copil, SMK, 1, pp. 239-249. :::

- - (1935), O contributie la psihogeneza stărilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255·

282.
"
,
- - (194U). Doliul şi relalia sa cu stările maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 337-361.
- - (1<)46), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III.
- - (1952), Unele concuzii teoretice privind viata emoţională a bebeluşului, SMK, JlI.
' - - (1955), Despre identificare, SMK, III.
- - (1957), Invidie şi recunoştintă, SMK, III. j :.
,.'
Mahler. M., Pine, F., Bergman, A. (1975), The Psychological Blrlh of Ihe Human
Infam, London, Hutchinson.
Middlemore, M. (194\), The NlIrsing COl/ple, London, Hamish Hamilton.
Murray, L. (1987), Effects of post-natal depression on infant development: Direct
studies of early mother-lI1fanl interactions, În: Brockingham, 1. F., Kumar, R. '
(Eds) (1982), MOlherhood alld Memail/illess, voI. 2., London, Academic Press.:'
Murray. L.. lrevarthen, C. (1985), Emotional regulat ion of interactions between \wo-
Illonlh-ulds and their lllothers, În: Field. 1'., Fox, N. (Eds.), Soc/al Perceplion Î1I
Infallls. Norwood, N.I, I\blex, pp. 177-197.
Rosenfeld, H (1952), Noles on the psycho-analysis of the superego connicl in an aculC:
catalonic schizophrenic, IIlI. J Psycho-Allal, 33,457-464; republicat În: Klc~;,
M. et al. (Eds.), New Direcliolls i/l Psycho-Allalysis, London, Tavistock. 19S~:.
:'.'

Dcfiniţic.
Conllucn\a urii şi iubirii faţă
10. Pozi ţie depresivă d~ obit:ct dă naşt~re
unt:i tristeti deosebit
dc int<:ns~, p~ carc I'lcin a denumit-o anxiclal~ dcprcsivă (sali "tânjirc"). La cxpri-
m;1 cca mai timpurie şi mai dureroasă din stările de vinovăţie, datorată sentimen-
tclor de ambivalcn\ă fată de un obicct. intr-un anumit stadiu (În mod normal, la
INllm-şase IlIlIi), bcbcluşul estc suficicnl dc dezvoltat fizic şi cmoliolwl ca să
integreze percep\iile fragmentate ale mamei. realizând o Împreunare a versiunilor
(imagourilor) bune şi rele pe care le-a trăil anterior. Când asemenea obiecle
pan iak sunt impreunate intr-un Întreg, ele ameninţă să alcătuiască un obit:cl intreg
contaminat, vătămat sau mort.
Anxielatea depresivă constituie elementul crucial al relalionării mature, sur~a
sentimentelor generoase şi altruiste, care vizează starea de bine a obiectului. In
pozitia depresivă, se fac eforturi penlrumaximizarea aspectului de iubire din relaţia
ambivakntă cu "obiectul Întreg" vătămat (reparalie). La tel se Întămplă cu meca·
nismele de apărare. Acestea formează o constela\ie de apărări paranoide (l1umite
ini\ial dc l' lein "pozitie paranoidă", termcn la care va rcnunla ulterior) şi apărări
nHll1iacalc.
Cronologie
1935-Expul1erea definitivă a modificării produse de realizarea obiectului inlreg
(ro. le lan ic l' Ici n, O C olllri Il/II il' Iii psihoge lIe:o sttiri I OI' lIIollioco-c!epresil'e,
1935 ).
1<)45-Doliul inurm<l pierderii obiectului iubit illlem (t\\clanie I'lcin, Ouliul şi
relaliu sa CII .I'/(jrile /I/(iliiaco-c!epn:sil'e, 1(40).
" ~. in jurul al1ului 1932, Kkin a recunoscut, În sfârşit, că se afla pc o traiec·
p:~., torie liivergenlCI Lqfl de psillan:i1il.:l Ci:ISicfl, lkşi continua sa sus\ina: pc drept
CUV,'ll1t, C;I opiniile sali.: 11U cOlltr,lzic~,IU uilimeli.: scrieri ale lui !"reuu. In ace~5t~
perioada, Klcin a adoptat tcoria lui Frcuu despre pulsiunca de moarte. Propriul
ei drum teoretic incepuse in 1935, o dală cu reevaluarea radicala a vinov~l\ici
['C' VINllV "TII: INCON~TIINTÂ], plecând de la observaI iile făcute de Abrahalll
şi Freud privind supraeul şi modelul structural: descoperirea lui Freud (1917,
1<)21) că eul intcl'I1alizează obiectul extern şi observaţiile lui Abr<lh<lm (1924)
rrivind uestinul sukrit de obiect În nll.:lancolie şi in stărilc obsesionale.
/'l'<xII!'SUI'i. Klein (192()a) ştia efI la copii uepresia existrt şi că ea este kgal~
Ul.: agresivit<lte şi vinovă\ie: "Oură ce sauismul ei se consuma in fantasllle,
ap<ll'ent nccenzurate ue nici o inhibiţic (totul se Întâmpla după ce progn.:saselll
mult ill analizfl), se instalu o rcaqie sub fUl'Illă de profunua derresil:, anxiclatc
şi cr u iI.are fI zică" (rr. 189- 190). Ca şi Fn.:uu, Klein ( 192%) real iza ca senti-
mcntul de vinovă\ie şi deprcsia sunt Icgut~ de pierderea unui obiect iubit in "i
mod ambiv:dent şi de uoliul după aceSl<l: "Intr-un stadiu mai lrlrziu l.le dCZVlll· .:}
10. POI.III!: DI.I'I{J:SIVÂ 135
tare, conlinutul spaimci se modifică, de la ilcelil ill milmei ofensive la teama c~
mama real~, ~ubitoare, al' rutea fi pierdută, fetilil rămânând singur~, părăsită"
~p. ,207). ŞI, .In alt I.oc: ':Dar .imediat ce sadismul copilului s-a diminuat, aşa
mcat el să starneasca mal putmă anxietate şi un mare mare simt de vinovătie,
acele mecanisme defens!ve, care formează baza unei atitudini moralc şi etice,
. L S~lI1t a,ctlvute ŞI copilul Incepe să milnifeste consideralie pentru obiectcle sale
ŞI să lle capabil să se supună simtului social" (Klein, 1<)33, p. 242). Există o
deplasare de la sadism ['''o SADIStvlj la depresie, la leama pierderii unei mame
care este totUŞI Iubită, fapt ce dă naştere atitudinii morale.
I\I:\I{EI.E 5,\1.'1' TE<m.ETlC În 1.935, Klein ildaugă că, in momentul când faza
dl.: sadlsl~l a copilăriei se ilprople de sfârşit, apare o nouă reliltie-relulia CII
ubleC!u/I~7treg. Cap?Ul amploare impulsurile de iubire, iar copilul este pătruns
de ?r1Jă. ŞI r.emuşc~r1. Klelll a .inteles că grija este rezultatul unei confiuenle de
Iubire ŞI u~a (pulslOnale, ereditare) fală de aceeaşi persoană (obiect) posedând
atribute atat "bune" cât şi "rele".
C"/'(Jct<:ristici~e pO;~liei (~epresive. Poziţia depresivă a constituit prima
construcpe teoretica miljoră din opera lui Klein. Ea poale ti abordata d' . .
puncte de vedere: III CinCI
. (1) Ea integrează, in mod remarcabil, toate aspectele teoretice importante
dlll fazc:le precedente ale opcrei kleiniene;
(2) In, centrul noii dezvollă~i se află procesul de unire a obiectelor paqiale
care, la var:ta de patru. şase luni, o dată cu dezvoltarea copilului, sunt Înlocuite
de oblccte IntregI;
. (3) După ce manifestase un interes pcrsistent pcntru relil\ia de obiect rău
ŞI an\letatea paranoldă, Klein incepe să ilCcelllueze dimpotrivă, imporlanla
obieclului bun şi a impulsurilor de iubire' '
(4) Obicctul bun pierdut este cel il1le,.;,.
(5) Pozilia depresivă reprezint;1 În cadru', dezvoltării o mutare a accentului
de pe proiectia dlll sl[lrlle paranoide rrccedente, Jle inlroieqie.
. (1) Ilitegrar~a teorctică. Evidenlierea de către Klein a vietii fantasmatice
Iar nu a economiei energici pulsionale (subiec(ul clasic), a oferit deschidere~
spre II nO~Iă .lul~le: lumea obiectelor resimlite ca localizilte concret Înăuntrul
person:i1lt'J!11. hllll<lsllJele de sadism şi agresivitate contribuiseră la o nouă
klJrl~ d:~pre coml~Ic,xul. CEdip ,şi mutaseră controversa psillilnalitică asupra
prll1\1I11i1 <in,de vI<l\a. IllJbllHlIea fazelor libidinale, complexul CEdip şi fOrinareil
supruclIl~" IŞI schlmbaser<"l senl~liflcatiu. Drept rezultat, au ap<"lI'llt aspectele
C~Ilt1lctlhJie ale supraeuiui (figUri persecutorii şi ajutătoare) şi ilie complexului
~~IP (complexele PO,ZlllV ŞI IIlversat [negativ]) şi lensiunea dintre impulsurile
Itbluuwle agresive (In spccial, pregcnitalc). Acestea din urmă fuscseril il:
", c:nlrlll utenlle.1 teorcll~e relativ lil filza kminină şi lil situaliile de anxietutc,
. ca,nd copil~1 ~nvadea~u~ murdiireşte, jefuieşle şi distrugc corrlll maniei şi
()\:lIIslIl t,ll,dul allat In,lIl11lru /'/1 6. hV\ 1>1: ITr--IINIIMI':; H..'\IIIIAIII I li,:
,,'

".'
136 DIL jIONi\RLJL I'SIIIANi\LI!U KIXlNILNL
10, IIO!.IIII: IlU'I{J:SI VĂ 137
ANXIEl/iIL llMI'lIRIIJ,
mamei. Aceasta floatc părea ca i-a "
in orice caz, Klein rcaliza tol mai mull imflortanţa pentru COflil a interio- mlniJlă cu r[Hilale că f' ~_. pleruut complet bunatatea, ca a fost conta-
rului cclor uin jur, faflt care a făcui-o să acoruc o semnifIcaţie lot mai mare , a osl r<ulIUi v'ilăn' t'-, ' "
Asemcnca fantasme bazat' ' 1", 1<1 <1 SdU lllutdată In mod brutal
proceselor de proiecţie şi introiecţie şi permanentei mişcări fantasmatice Între , e pe Impu SUri r' T " ' .',"
mente puternice de resp b'" d.ml Iare copilulUI, conduc la senti-
lumea intern1i şi cea externă, Ouată stabilită importanţa obiectului bun şi a onsa I Itale ca ŞI la 't
ANXIETME DU'HESIVĂ] C '1 l ' o III ensă părere de rău (er
deterior5rii lui, Klein şi-a uat seama că lumea intern5 este centrată În jurul . . Opl U se confruntă cu r t I
mare ŞI cea mai paranoida int' , a p u ca uraşte cu cea mai
că I lrănea ŞI Îngrijea cu iub' [
obiectului bun intern şi al problemelor pe carc i le pun copilului impulsurile "1 l ' enSltate aceeaşI persoană '
pe care o Iubea pentru
sale agresive, ca şi iubirea fală de acest obiect. Astfel, poziţia uepresivă se IJ Ire CIt IlJUIHFj
e scurt, obiectul deVine com IeI .. , , \'

conturează odată cu aflrecierea intensităţii illlfluisurilor ambiv<llente ['il' IUIlIRE; putellliCia fanlasmatică se ulmlll~eaz~eparat ŞII potenţial de sine stătător. Atot-
1{ITlINO)IINTĂ], a importantei lumii interne În funuamentarea intregii persona- Ull l o c reuus
mal . ' În lumea sa an' ta " ' Iar eu ajunge, fallt ' d ureros, sa ocupe
.z,.
'"(

lităţi şi a conşlienlizării tol mai crescute privind o lume internă ue obiecte şi lina seama ue el. a In creştere, Obiectele vin ŞI pleaca, tara sa
impulsuri bune şi rele (insight), (b) Acest pas adu ce o noui'l capacilate
'
, de a ' b' G ..
pentru obiectul intreg sunt penlru ,/. " IU 1. 1'1.1 a, regretul şi iubirea
(2) Obiecte Întregi. Din diferite motive, printre care lipsa dezvoltării ofaă, Abraham (1924) a ~ 1 ~ Insuşl, Iar nu pentru satisfacţia pe care o
perceplive, bebeluşul recunoaşte, iniţial, doar obiectele polarizate: persoanele ' " , , os pnmul care a de . "d .
oblect , dlfenta de dorinţa penl' u bO scns a evarala ,ubire de
bune sau cele rele, Datoril5 incompletitudinii percepţiilor, copilul nici măcar schimba consecintele uri,' ŞI' p', Ii ? (Ie:tele partiale. Noua forma de iubire
nu recunoaşte o flersoană În Întregime, ci doar p5rţi ale ei-mai ales sânul şi, lerter" '.P IlJlllRl'j KI '
acest lucru este important În Înţcle 'crea ,: .. ,ell1 (1935) consideră că
1

mai apoi, fata mamei: "pieruerea obiectului iubit are loc În timpul acelei faze .,
pala diferenta dintre incorpo a ' "g condqlel pSillollce: "Cred ca princi-
U..: uezvoll,lI'e În care eul face tranziţia ue la Încorporarea parliala a obiectului d
e sc l'lImbanlc
-' l' rea In paranoia ŞI'"
in relalia s b'. l' ~ea In me Iancolle . esle legată
la cea conlJ1lelă" (Klein, 1935, p, 259), Klein a ar1itat că Freuu (1926) a utilizat d " u leclu UI fala de obiect "( 2 •
epreslva, obiectul este iubil in pofida a '1 , " o . p'. 56), In poziţia
expresia "pierdere a obiectului iubit" În lucrarea sa despre anxietate, unde o ~arallold-schizoiuă, perceperea parţi lor ~el~liaor IUl rele, I,n. timp ce in poziţia
Intr-un persecutoL În poziţl'a ,1
o

udincşte ca fiinu situatia ue anxietate tipică, primară, cu care se confruntă ' ,le obiectulUI il Iransforma brusc
orice copil Klein a legat cele arătate, Într-un mod cu tOlUl original, cu teoria . uepreslva Iubirea 'ă
Inceputul stabilitătii, ' perSlSt , ceea ce Înseamnă
lui Abraham asupra obiectelor parţiale şi Întregi [,.,.. OBIECT iNTREG], Pierderea
Confluenla emOţiilor este extrem de ertur " ,
esen\ială a obiectului iubit constă În trăirea de către copil a pierderii obiectului p~ranoluă, poate Întâmpina rezistenlă, astl~l' ~aloar~, Iar Ieşirea din starea
(mamei) iucal, absolut perfect, in momentul când Îi descoperă imperfecţiunile. nlcă' tendlnlă spre relalii parall )'d II1C~t copilul sa pastreze o puter-
Sânul care il hrăneşte este totuna cu mama care-\ face să aştepte, ' (1 e (un potenllal ps'l ' I
KI eln vorbeşte despre reinsl'i1ar 'a 1, '" , 1 lOtlC a personalităţii),
Obieclele tilllpurii au o preLcn\[1 şi anumite atribute fizice foarte reduse, de- " ' , c, re dlll OI' par'lnolue c -
III/potriva wlXietiilil eiepl'e.l'il'e, ' , a o (J/)W'UI'e {iw'ullIJidrJ
oarece copilul nu este În măsură s[l recunoasc1i asemenea atribute [er 5.
OlJllCIL INTEI\NE], O uală cu dezvoltarea sa, copilul uobânueşte capacitatea de
• ~3) Importanta obiectului bun. Pâna În
a percepe oamenii ca pe obiecte Întregi, În special datorită funcţionării Kleln fusese Îndreptată către relaţiil ,;cest mom~nt (1935), atenţia lui
complele a aparatului vizual. Dar nu este vorba numai de capacitatea aparatu- lor-obiectul rau EI era cel c de p~ranol e-leama ŞI ura-şi catre obiectul
lui vizual, ci şi de o completitudine emoţional1i, Ţinând seama că, pentru bebe-, ' are omlna lumea inte ~ '1
conlro Ia dezvoltarea normală .', rna a capi ului şi care
luş, obiectele sunt definite, În mare măsură, in termenii sentimentelor şi inten- . sau anormală a libidoul ' A '.
IIlceput să realizeze impOl1an\a obiect I ' 1 Ul. pOl Insă, Klein a
II III lun nevoia de a l '
tiilor lur bincvoitoar..: sau r[llIvoitoare, a aduce părţile Într-un Întreg Înseamnă. Cu e,
', '(
1 IntenSitatea iubirii faţă d' l ' .. , ' , - menţine, relaţia
l'

a alcătui un obiect ce poseuă un amestec ue intcnţii, Acest pas (realizat la' ) , '
1,eallzarca relaliei cu obiectul I
ee ŞI slilennţa pe care a
,,1 .' ,cesta o a uce,
d
vinsla de patru-şase luni) pune probleme noi, dureroase, ue mare inlensilale, 1I
e OI' apărute În dezvoltarea' "1' i
)un a plouUS o Intreagă '
rearanJUre a conflic-
libidinal (Freud) şi al impuls~~i~~:lal:,I~eslilv~O~\1 ,conflictelor privind controlul
o

emo\itln<Ii~\ E)(lst~1 două aspecte:

«1) 111 Inintea copilului, obiectul bun se transformă acum in ceva mai real bazează pe imboldul de ,', '" , cln cOllslueră acum că lupta se
(in sens de llbiectiv), d<ll' şi mal Înulli..:lnic. Apal'e o nou~1 rela\ie cumallla, una , a flroteld ŞI repara obiect I b I '
conSiderată ca privind mai , ,es o )Icclu bun i/ll ' / ' "uun, I nsecul'ltatea este
al l' ' 1
in care 111<1111,1 excep\ional de bună şi de bine inlen\ionată (obiect parţial) devine 11'111 personalil1ilii a un"I' figlll'l' b " ( ; /I-In sensu prezenlei, Înăun-
, une ŞI aJU[7110' '
o Iqpll','1 alllestecat[l, lls\il~1 l11ai ales, şi deci conlaminală, v[lt[lI11ată, picrlâl1du·~i:
~ 1"
,produce o identificare l)I'illl'lr'-l "III' 1'"'" dle, Illlil Illblte, cu care se
p":lk<.:\iuII":<I dllril~1 de cupil. NOlla rel,i\ie cu mama rcprczintă nllcleul pozilici ' ' " Juni Cdrela se V'I co 1 '1'" ,
,laIC, blcctul bun intern SUS\I"I" 1', I l' " I ~ lUI o lI11reagă lucnti·
uepresivc şi SllrS<I nllll\or Lllll<lSI11C dUI'el'O<lsc 111'ivito'lr..: la transfllnnara ,:' . 'O, ' ~ l 1.1 ogu lI11el'lor '1 1 °i'il ' l ' .
, Slillli'l de SlIle, pe care se b' ... ,"' "'~" ' dUC, OI le Incurajare ŞI
dZedLd 1I1cledelea 'f'1 SeCIII'll'd l' ,'1'"
":d pSI 11<':<1.

138 Ilie! I()N,\IWI. I'SIII,\N.'\I.1/1'1 KI.I.INILNI
(4) OiJit:cllll iillerll. in lcmi,1 S,I ,ISUpr<l obiectelur illlel"l1e. Klei~l S-~I V~Z~ll
ubli~<ltfl sa ddille<lscfl uhiectul <1 cflrui pierdere pl'ulnlfl Inlpur!<ln!,l. C~l ~I 111
leori<l melancolici a lui I~reud, impurt,lnl<1 este pierdere<l UblCCllilul bun Intern.
Pierdcn:n obieclului bun din inlerior eSle s\I'<Îns kg,ltă dc cxterior. O resplll-
!.!.erc snu () nenorocire cxternfl pol ~i ele amenin\n fnnlnsllla oblcClulUi bun
intern. ce hrfllleşte şi suslinc dinăuntru. Kkin considCril că dollul după plcrdc~
rea rcalfl n unei perso<lne cslc donr nl<lnifesl,li"c<l dcsclllsă ~I. grosl~ră. nunul
proccs care sc c1cslăşonrfl consl'lnt. Întn:agn vi<lţă, la scară IllIC;1 ŞI In Intcl'lor,
mi de eflle ori ,IU loc rcspingeri S<.lll pierderi 111<\1 reduse. ..'
D()liu. Conceptul kleini<Jn de puziţic depresivă deriv<1 dindescoperll"lk lUI
Frcud (Il) 17) ~i ale lui AbrnlHlm (llJ2-'l) privind melnncolla ŞI locul central pe
care il <lre. In dczvoltare<l şi experienţa UI11'lJlfl. "le<lnla de a nu plerdc obleclul
iubit". . . ) .
Freud a descoperit legătura dintre duliu (pierdere<J oblectul~11 extern ŞI
nH:lancolie, in care, datoriU\ alllbiv<llen\ei, se instalează ° relaţie anorlllală,
perseculorie, cu un "obiect intern". Mni târziu, Ahrahnm ~i-a d<lt, seallla ~ă
doliul ~i Illelancolia sunt forme ale acelUiaşI !enomcn. Klel~l Ie-~l pus I~l
clllnpflnă, arălând că melnncolicul tinde mai Illult să urilscă lkcal să Iubeasca,
pe când cel În doliu, mai Illult să iubească decât să urască. . teamă-dc exemplu, că obiectul intern bun va fi pierdut dacă este proiectat in
Bebeluşul este copleşit de munca dolndul. Pentru Klelll (1940), munca dll1
poziţia depresivă este nlunca doliului: "Copilul trece pl'ln stări nl~ntale compa-
rnbile cu cele din doliul adulţilor ... " (p. 337). Dar ea a racl~t Ş~ o o~serva!le
nouă. rndicală, asupra doliului: "ncest doliu timpuriu este relnvlat 01'1 de cate
ori tristclea este trăilă mai târziu in viaţă" (p. 337). Doliul este unul Inlen~,
pcntru c~vn mort Înăuntru, pentru un obiect internnlOrt sau pe calc de a mUri;
el reprezintă o repetare o unor nenulllărate sltua\ll antel'loare. .
Kkin (1935) <1 subliniat imporlanţa corespondentei inlre obiectele extcrne
~I cde inlcrlle, in special În lcrillenii fricii de pierdere n un~ml sau allora:
"Chiar de la ÎIICCplllUI dczvollnrii psihice eXlstfl o corcla\le constantiJ a
obiectelor realt: cu acelea instalate Înnunlrul cului" (p. 25lJ). kşind din stnrea
dc doliu individul "nu ia in el Însuşi (reÎncorporează) doar persoana pierdută
cu puţin'limp În urmă, ci reinstalează şi obiectele bune internalizate (În cele
din urmă, părin\ii săi iubiţi)" (Klein, 1940, p. 344) ..._
ACC<1sta collstituie o importantă completare a cOllcep\let lUI !-rcud despre
1111111<:<1 de doliu, conform cnrcia indoliatul illtroiectează perso<1lla reală pier-
dutfl. idelliilicându-sc cu ca. Klein adaugă că eSlc vorba aici de un aspect al
procesului dc rcinsl,llare a obiectului lIJ'igiIlUJ', părintcic, C<lre, con:spullzătorcu
IIHl,lrtea ohicelului cxlcrn, a fosl rcsimţil ca vc1tămat, distrus ~I plerJuL
"t\lul\i indoiin\i pol facc doar p<1~i incc\i către reslabilirea Icgc1lul'llor cu
lumc;1 externă, pcntru că ci se lupt[1 Împotriva h<losuiui JII1[\llntru~.:. dezv~l.
tarea !.!radată 1<1 bebcluş a rela\iilor cu obiectele ... se d<llorca/.ă ~I starII haott~c :r..~
a lumii sale internc" (r. 352). I3cbcluşul silllle că in[nllltrui sflUlOlul cslc hao~lc~.
şi ÎI\\,ilhll[\şil. Nil c nUIll,li i"<lplui cil sentimcntele s,lic .Slll~t amcstecatc h<lotlc. ~I
Iko;lI'ecc scntilllcnlck sale sunt intlltdcauna cuprlnsc III lanlasl11c, ci <:reuc că ';:~
I(). I'OZII": DU'RI:SIVĂ 139
obiectul se găseşte in mod concret chiar În interiorul său, aşa Încâl starea sa
inlern,) devinc confuză, un alllcstcc de obiectc "bune" şi pcriculos de "rele",
iubilc şi urJlc dc-a valma. LI simte că ura sa Îi dăuncază mamei reale, ceea ce
se rcOectă În scnz<1ţia că şi obiectul din interior este deterioral sau mort, putând
avea loc o identificare a copilului cu această moarte interioară. Haosul inlern
poate surveni prin inlroiectia unui obiect extern deja deterioral sau mort. Klein
merge mai depnrte: "orice durere cauzată de experiente neplăcute, indiferenl
ue natura lor, are ccva În comun cu doliul" (p. 351).
Destul de târziu, o dată cu mai buna Întelegere a stărilor neintegrate ale
eului [,.,. II. POZIIIE PAI\ANOI[)-SCIIII.UI[)AJ, Grinberg (/978) observă că doliul
in urma pierderii obieclului iubit trebuie că include o formă de doliu penlru
partea din sine legată de acel obiecL
(6) Balanla proiecţie-illtroieclic. Atingerea poziţiei depresive este un pas
În dezvoltare, dar unul nesigur, reluat de-a lungul Întregii vieti. EI se naşte din
stările paranoide precedente şi din poziţia paranoid-schizoidă. În stările prece-
dente, eul menţine o separare Între bun şi rău, relativ In obiect şi la el Însuşi,
prin utilizarea persistentă a mecanismului de proiectie a părţilor rele. Când se
ajunge Însă În pozitia depresivă, balanta se schimbă. Chiar proiectia produce
afară (ca În detaliile clinice raport<lte de Abraham). Ca rezultal, se insistă pe
introiectarea aspectelor bune În lumea internă, reducându-se impulsul de a
proiecta În afară aspectele rele. Ueclinul proiecţiei constituie un prilej de
conştit:ntizare a lumii interne şi, corespunzător, a lumii externe: prima antre-
nează cuno<l~terea propriilor p:irţi neplăcule, a doua antrenează recunoaşlerea
calitillilor lumii externe.
ANXIET,\TL\ J>El'ltESIV,\. Primele anxielăţi provin din leama fală de impul-
surile agresive (fundnmental, fală dc pulsiunea de moarle). Ele sunl Clllxietâ{i/e
[Jsiho/icc, care iau forma u două lipuri: pcrsecutorie şi dl:presivă, adică, respec-
tiv, (1) teama pcntru sine Însu~i şi (II) teamă pentru obiectul iubiL O dntil cu
modificaren relaţiei cu obiectul (Ia patru-şase luni), anxielatea predominantă se
schimbă: "Sp<lillla de persecutie, care la inceput a fost simţită In contul eului,
se raportează acum şi la obiectul bun" (Klein, 1935, p. 264). Viaţa fantas-
malicfl a copilului sc confruntă cu ideea că ura sa i-a Iăcut rău perso<1nei iubite;
ci intrfl Într-o starc, pe care Kkin o numeşte (Jupă Freud şi Abralwm) /Jic/'de-
rea ohiectu/ui iubit, dc tulburare emoţională la gnndul că minunatul obiect
"bun" (mama, sănul) e pierdut 1'''' ANXIETME DEI'RESIVA]. Joseph (1978)
rezumă foarle bine: "Freud [19261 ... alătură diferite lipuri de anxietale, in
relalie cu impulsurile şi cu supraeul, incluzând astfel şi sentimentul de vinovă­
lie ca tip de anxielate. in plus, el subliniază că tocmai existenţa pulsiunilor de
vi'Ilă ~i de moarle, dimpreună cu resimlirea lor sub forma ambivakn\ei, conduc
la 'scntimentul inevitabil dl: vinovălie'. Opcra lui Kleill corcspulldc accstor
ul:scoperiri. ":a suhlilli<l/.fl d, Il d"lfl cc individul i~i d:, se;II11,1 că obicclui pc
j..j() I ll( ·11(lN!\IUJI. I'SIII!\N,\I.II.U KI.L1NII.NI·:

In. P(li/III: DJ:PI{/':SIVA

carc ÎI iubeşte este acelaşi cu obiectul Împotriva căruia simte furie, sentimentul 141
ue vinovfl\ie apare În mou inevitabil; ea mai remarcă suferin\<l şi anxietatea combinarea introicqiei şi ro' ". .
cauzate de vinovăţie şi de reproşurile resimţite din partea obiectelor faţă de externă. Anxielatea p'Iral10lPdă lectllCI oblecle/or dm lumea internă şi din cea
, , an el'loară d' , .".
care este trăită vinovăţia, intern şi extern, În poziţia depresivă. Conform vederii colorând pozil ia depresl'va"' nu Ispal e, CI ramane ca un fundal
, aceasta presupune că " t d' '
sale, inainte ca aceast5 pozitie sa fie atinsă, pulsiunea de moal'le dă naştere unei talul unui ameSlec de anxietat 'd sarea epreslvă este rezul·
, e paranol ă cu acele co l' ." ,
anxietfi\i ue nalur5 perseculorie" (pp. 223-224). Copilul se teme c5mama iubită menle de sukrinlă şi reacl",' d ,r . n InutUJ I anxlOgene, sentl-
. 'clcnslvecaresuntaso't'"
a fosl distrusă, omor<Îtă: "numai când a inlroiectat obiectul bun ca Întreg ... a obiectului inlreg iubit" (KI' 19~ _ ,cl.a e cu pierderea 1I11ll1entă
[cuii este pc deplin capabil să realizeze dezastrul creat prin sadismul şi, in aqionează cu cea depresivă- are eln" .J~, p. 2~6) ..Anxletatea persecutorie inter-
special, prin canibalismul său ... Eul se află atunci confruntat cu realitatea cu cercul vicios care creează .?C, III speCIal, Interferenla poziliei depresive
. . anxletatea persecut' " ".
psihică a obiectelor sale iubile aflate Într-o stare de disolutie-În bucăti; şi h:clle: "LJnl1lotiv al eşecului si'iu est x r . ofle plin prOleetle ŞI reintro-
uisperarea, remuşcarea şi anxietalea care uerivă din această recunoaştere se allă ." 'd e cu a 10St IIlcapabtl sa-ş' d' x
1:; pd'dnOI ă de perseculorii internalizali" (259 '. ~ e~uşeasca.teama
la baza numeroaselor SilUa\ii ue anxietate ... de a şti cum să asambleze bucătile llc esle un termen ce se rere ă " b' p. ). Aşadal, sentllllenlui de vlnovă­
in mod adecvat şi la timpul potrivil; cum să selecteze bucăţile bune şi să le proportii diferite, l' a com Illarea celor două tipuri de anxietate, În
inlăture pc cele rele; cum să aducă obiectul la viaţă, o dată ce a fost asamblat; .Intensitalea sentimentului de vinovi'i ie va . • .
şi există anxietalea de a fi inoportunal, În sarcina sa, de obiectele rele şi de oblcct extern suficit:nt de consiste II d1 f1ază III .t"~p. Daca exista un
propria ură etc." (Kh:in, 1935, p. 261). În centru stă grija de a repara ceva rare şi reparatie. Senlimentlll d I '. se e~voltă o anumită Incredere În restau-
iremedi<Jbil deterioral sau uistrus: "Procesele care se dezvolUI ulterior ca fiind f'arme caracterizale pril11r-ll11 e,.vlllovălle
l'
pt:rsec t
.
..
U IV, pUnltlV, lasa loc unei
'pierdere a obieclului iubit' sunt dcterminate de sim\ămânlUI de eşec al VINUVATIEJ. m<ll e e on re'i1 Ist ['il'
'i\NXIFlI\IE flEI'IU:SIVĂ; .,~"
subiectului (in timpul inlărcatului şi în perioadele care-I preced şi îi urmează)
·.-\I'.-\R~IU ÎI'/J'OTJU\'\
în a-şi asigura obiectul bun, inlel'l1alizal, adică a-I poseda" (p. 259) [<7
' ~'N"II"I'"\"'II
., ~ , 1> EI'RESI\'F
' •l -
11IIJlRl:]. Illlpovărătoarclor sentimel1le ,/, ,. . n Illcercarea de a face fata
J Jo

uill POZll'il depresi a ., I

În primele momente ale perceperii obiectului întreg, suferinta este deosebit resursc, anume, la apărări psil11'ce O d' ta v , C?PI U apeleaza la alle
de puternică. Ea se adaugă vechilor anxietăţi paranoide: "eul se simte amenin- .
ŞI eu noua anxietate (ccu depresl' X)
. u cu .
noua relal le cu o b'lectele întregi)
(
ţat în mod constant În posesia obiectelor bune internalizate. Este sUlpânit de
. I Vu , apar nOI apărari E . t" d .
clpa e de a evadil din anxictatea . 1 ' • XIS u oua forme prtn-
' .
KI elO conSidera c" "11 nlod no uepreslvă' apărări ' d ' .
anxietale ca nu cumva asemenea obiecte să moară. Atât la copiii cât şi la a, rma I eXista
. 'fi . paranol e ŞI manIacale '
adulţii suferinzi de depresie, am descoperit spaima de a adăposti înăuntrul lor pozitia depresivă şi stările paranoide -t o( )u~tualle permanentă atât (1) intre
obiecte muribundc sau moarte (în special pMinţii), cât şi irlentificarea eului cu ,ca Ş' II IIllre apărărt le paranoide şi cele
obiecte aOale in aceastrt situaţie" (p. 259). Chinul subiectului este legat de maniacale. Inilial, ea vorbea despre trei ozi ii' d e ' .
propria-i supravieţuire în lipsa suportului mamei, dar şi de o grijă sinceră fată cală. Mai târziu termenul de " . P l · preslva, paranoldă şi mania-
de aceasta !'l1' 8. SlltJi\'j1l DE i\NXIEIAIE 11"ll'lJIUI; IlJUIRE]. ce celelalte două ulcătuiau adeP~;lţlle l-a fostI rezervat celei depresive, în timp
• ura e COIIStC Ul" de apărări.
Scrierile de inceput ale lui Klcin se referă la "anxietate şi sentiment de
VIIHI\'ălie", ca apoi, În 1935, să apară o distinC\ie clară intre anxietatea para- · Apărare paranoidă. În primul rând are loc o J • • •

noidă de persecuţie şi vinovăţia asociată pozi\iei deprcsive, numită "anxietate Slvă spre forme paralloide de relal' '.. retragere dlll pozilia depre-
· lonare Illal sllllple' " d .
depresivă". Anxietalea persecutorie este teama pentru eu; anxietatea depresivă ŞI suspici/lnile paranuide CIII r.1)'·1 1', 1_"1'. .' am escopent căfriciie
,1 J' I CII leca o reacţie d,{' ."'
eJellSIl'CI /Il faţa puziţiei
J

esle teama pentru supravieţuirea obiectului iubit: "Există, deci, două seturi de . uepl'esil'e care a fost ac .." d "
. Opertld e catre acestea" (K l' 19
frici, sentimellle şi ,lpnrfll'i, care, În ciuda varietă\ii şi legăllll'ii lor str,Înse, pot servesc aSigurării că obiectele sllnt ) .'. eln, 35, p. 266). Ele
li, dupfl pflrel'\:'1 l11ea şi in scopul c!,lritfqii teoretice, scpar<lle unul de celălalt. 1~-\/{i\NOlfl j"II'()TIUVI\ ,\NXIITklll 11~'II~l.le-sau bUlle, sau relc It'"~ i\1',\/{i\HE
. I . lIlIUSIVI'j Deseon . .. 1"
I'rilliui scl ue ,ellliiileilte şi 1',llIla'llle cste cel persecutmiu, caracterizat prin Irnr a OblcCtului Ilellll'l"l s , ' t Il ' . , dpdlC llll C Ival arbi·
, • t: ev I a con uelJ\a l' l' 11'" . ,
II ici legate de distrugerea eului de C[ltre persecutori illlel'lli. I\păr[lIiie folosite .,."mcIl1ille proteqia impolriva anxieUi\il' (VI·ll()V:\,t,I.I)l I,C III', ŞI IlIblre. Astrel, se : ,

Împotriva aceslor frici constau, ill prillcip,li, dill distrugerea persecutorilor prin ".
'....
" .' I " u t:1 (epreslve
,J/Il/lUIlt:n: Klelll '1 SCI'I'S ,"oal'lcpul'nde ..• · . d . i;
'ClIre analiştii aII 1'051, in general relic' . SpiC SlnUCI erc,. Ull subiect rata de
J . ,

meloue violente sau secrete şi viclene ... AI uoilea set de sentimente ... cOl1sti· A Î
1:
luie IH)l.i\ia deprcsivn" (Klein, 1940, p. 340). De fapt, în realitate, allxietatea .;: 'gr.sf: "in unele cazuri' r'IIII'ISll1'cl entl. Autoarea HI dcdlcat totuşi un para- I
,1.. e c,lre St'lU l' b' . . .. j;

este una amestecata. intrepatrunderea anxielăţii persecutorii cu sentimentul de".!' 1pă51reze obiectele bune l'llt' '1'" .' <1 dza SlllllCldel'l1 urmăresc să
" Crnd IZ<I'<: ca ŞI acca·t I . .
vinll\'flţic ("anxietate depresivă") estc extrem de (Olllpiexn şi se realil.eM.fl prin'.:~ . ClIIă cu obieclele bune <i I ' pal e a cu UI care este Idenlifi-
.. ' . y , (e ascmenea, S,\ distrugă C' /. Ita ., .
~CSle IJelltlfic<l'<i cu ubit:C1e1t: rei"
,'.
. . I I . t:a ,1 palte a eultll, care
:.' C ~I cu SU )CU . Astkl cului i se da" '1..'1'
f ' rOSlul 1I<1lc<I
 10, PO/IIIE /)!J'IU:SlvA
IlICIIONA!WI. I'SIIIt\N/\II//,/ KI.I:lNII.NI:
143
1.c12
(1929b); În acelaşi an, Riviere aborda o direc i . '.
să se unească cu obiectele sale iubite, În alte cazuri sinuciderea pare să fie colegă din perioada respectivă Eli F i e comună (Rlvlere, 1929). O allă
determinată de acelaşi tip de C~\Illasme, dar acestea se raportează acum la lumea indicaliile lui Klein prin obs" oa dreema~ Sharpe (1930), incepea sub
. ' ervarea mo ulUI In care . " ..
externă şi la obiectele reale, văzute paqial ca substitu\i ai celor internalizate" conlliclele şi relatiile obieclual I r i paclenpl IŞI dramatizau
' eal e cum procedează ",",
(p. 267).
Experienla reparaliei presupune tolera . "COpiII In Jocurile lor.
vălie şi a responsabilităli' d' rea pler?erJl, a sentimentului de vino-
1, Impreună cu senzaţia că tot I 'd
Apărarea maniacală. Centrală pentru apărarea maniacală este ideea atot- speran!a că este posibilă o salvare d I d u e pier ul. Rămâne
de prezentă a unei lumi interne ea ezaslru Ea se baz' .
puternică că rela\iile obiectuale nu au o importanţă prea mare. Eul îşi spune că "1 • • eaza pe senlJlllentul
fd' ncareamalrămasu' b
obicctul iubit, resimtit ca mort sau deteriorat, înăuntrul său sau in afară, nu este po I a sent'mentelor rele paroxist' î d fi '. _oarecare unătate, in
cu ,l(JevăI'at important; el sc poate dcscurca perl\.:ct Inră să depindă de nimeni: optimism, Ice. II e Inltlv, ea InSeallln<'i incredere ~i
"În această sl<1re, sursa conllictului cste aceea că eul nu doreşte şi este incapabil KI" ,
. t:I/1 şI-a dat seama că sentimentul norm I d ' .
să renunte la obiectele sale interne bune şi totuşi se străduieşle să scape de reactie promilătoare fală de ozilia d . a e ~lI1o~ălle conduce la grijă­
pericokle dependentei fată de acestea, ca şi obieClt:le sale rele ... EI învinge, pune lucrurile În ordine iar p t epreslvă. Grija stl/nu/cază efortul de a
, '. ' , au oarea a adoptat te I d " •
în acest compromis, negând illlpol'/Onţu obiectelor sale bune, ca şi a pericolelor c1Ipa I/Iledlat următoare manife 1-" I rmenu e reparaţie"; "'n
. . s arii ce OI' mai sadice' I .
cu care îl ameninţă obiectele sale rele şi subeul" (p. 268), acpuili ce vădesc cea mai intensă ' , JlllpU SUri, conslatăm
Ap[lrarea maniacală este, fără doar şi poate, un ansamblu de apărări cuprin- sacrificiile posibile pentru a f ' bCtapaEcltate de Iubire şi dorinl? de a face toate
, ' . 1 IU I '" ste ImpreSIOnant ă '. ,
z:lIld o denegare a realită\ii psihice şi deci a importantei obiectelor iubite, un se pot utiliza pentru sublimare acesle tendin e . ' , s vezI In analiză cum
dispret denigrunt fală de obiectul iubit, aşa încât pierderea sa să pară neimpor- fantasmele, În beneficiul unor' t' 'il' .' ~ desll uctlve ... cum se pot elibera
tantă, şi o impresie triumfantă, atotputernică, că totul merge bine. Toate acestea /66-167). Ulterior, când fidel~~t~~Jls~lf:' ~slJce, c~nslruc,tive" (K lein, 1927, pp.
reprezintă mijloace de minimalizare a sentimentelor de pierdere şi de vinovăţie s-a îndepărtat de ideea subl imări i dez :1'd~ ~eorla claSIcă a mai slăbit, Klein
led' 9, MlCANISt\IE DE APĂRARE PRIt\lITIVE; AI'ĂI~AI~E MANIACAI.Ă]. piatra unghiulară a proceselor ~1 t vo, an. Ideea de reparalie, care a devenit
Klein (1935) a scos în evidentă că apărările maniacale privesc atât senti- depresivă [(d' IUBIHLJ. a urallOnale ce permit ieşirea din poziţia
mentele depresive cât şi cele paranoide avute în poziţia depresivă: "în manie, " Reparaţia este impusă specific de către anx' . ,,
eul caută să se refugieze nu doar de melancolie, ci şi de o conditie paranoică, Impreună cu lestarea realită\" . letatea dll1 poziila depresivă şi
,. II, repreZintă un miJ'1 " I '
i pe care este incapabil s-o controleze" (p. 277). POZI\1a depresivă. Klein (1937) bl" " oc pl'lnclpa de a depăşi
" I ' a su JllIal că grija 1"
Apârâri obsesiollule. Datorită faptului că, în stadiile timpurii, anxietatea din COpl U UI de a-şi asigura pro n ' " nu se Imltează la nevoia
, , "rla supravlelulre prin pă t '
I poziţia depresivă este legată at,it de str5ns de anxietatea paranoidă, apărările sUS\lne ŞI Îngrijeşte-acesta esl' d s rarea unei mame care-I
specilicc rozi\iei depresive sunt amestecate cu apărările împotriva unxietă\ii cerută şi de grija reală pentru e b' aar un aspect al anxiet<'ilii, Reparalia esle
I aUlos<Jcrificiu, De exemnlu Icga(; oll~ct, preocuparea faltl de el, pUlând implica
persecutorii datorate fazelor sadice, Acestea includ apărarea speciflcă de a

:1.
I
i
distruge persecutorii şi apărările obsesionale, Klein a detectat relatii diferite,
între apărările maniacale şi cele obsesionale ['''o APARARE OnSESIONAl.Ă),
ă - . ",
S se punCJ 111 locul copilului
l' I
ue sent I/nentele mate
l'
'" a rea Iza acest lucru
s rans egal, după cum am observaI d '
"
file, mama este c<Jpabilă
'b' .
c~ IU In: ŞI simpatie e
~'l: ! Ambele presupun stăpânirea şi controlul asupra obiectelor. Acest lucru reiese a repara", poate conduce la o atitudi e ~entJlllellle ~e Vinovăţie şi tendinţa de
,;: (p, 309), ne e a se saCrifica pe sine intru totu/. .. "
.,. mai ales din tipurile de reparaţie utilizate, Deseori, subiectul funtasmcază
rerar,qia obiectului, dur dacă ea coexistă cu arărări Împotriva perseculiei 'Iotuşi, problema este mai complexă d "
I~' (ll1,lniacalc sau obsesionalc), va antrena Întreaga ură caracteristică stării para- IIIJsurJ I;q,-, dc obicClul illlem o. " eoarece grija se nlilnifestă in aceeaşi
, , Cclrc nHl fă vreme este id I 'r:
noide; stăp<inirea şi conlrolul vor fi pline de ură şi ranchiună, conducând la repari!!la Îndreptalii asupl"l mamei b (b' en Illcat cu eu/. Aşadar
anxietatea că obiectele vor continua să fie deteriorate în procesul reparaliei. repar,qia concomitentti CI :111e',' t-' une () lecl extern) are drept coresponden;
s ari Inteme a sub''ec tuiUI' [,Cd NARCIS/SIIl),

HEI',\It\TIL Reparaţia nu constituie o poziţie separată; ea este o modificare

progresivă a anxiclăţii dcpresive. Nu reprezintă nici un mecanism de apărare, SI>EZ':()IT\I{~. Cum luptă copilul pentru obiectul
unI IIllplJcall patru factori principali: bun şi stabil, internalizat?
dcoarece presupune nu atât o evitare a anxietăţii, cât o mudificure. Ea trebuie (1). Natur<J reală a mamei este esen ial .
plasată alături de sublilllare, flind mai mult o metodă de a face fală impulsuri- , " deră~1 suferinla din pozitia de/)r . .- ! ă pentru capacitatea copilului de a
: (II) c ' ,eSIVa,
lor decf\t de apărare împotriva lor-·un "mecanism de acceptare", confurm '>.
" l'IInenlapacltatea
,,',: scn . / ' de a rel)al'" ('d'
ue vl/lOv.-qie carc < su< ' lin
.'
mdl _, este dOltă
.- sus) fII
le () erarea durerosului
terminologiei lui Grotstein (CJrotstein, 1(83). <

Klcin'a avansat prima oară această idee într-o notă asupra crealiei artistice /l11r d gasirea I/lliii 11Ii,iloc de rcr'lI,qie.
 10, 1'01i/lE DEPRESIVĂ
144 145

sacrifica viaţa, apărând astfel perspectiva mOflii, care face ca rezistenţa să fie
atât de persistentă. Putem contracara această rezistenţă doar dacă dezvăluim
iubirea şi, o dată cu ea, sentimentul de vinovăţie. Pentru astfel de pacienti, .,
"

,"

analistul reprezintă un obiect intern. Deci, ceea ce trebuie să aducem la supra- J.,
faţă este transferul pozitiv al pacientului; În ultimă instanţă, tocmai faţă de el
;.~

"j
rezistă pacientii, În pofida faptului că afişează un substitut de 'bunăvoinţă'" (p. "

319) ['''" REACTIE TEHAPUJTlCĂ NEGATiVA].

Au existilt alte două mici, dar importante, completari la teoria lui Klein
despre pozilia depresivă r...· ANXIETAIE DEI'HESIVĂj. in prima, Klein (1948)
: >
avansa posibilitatea integrării obiectelor la nivelul obiectului pafli(ll adăugând
.. in să că procesul c:;te trilnzitoriu: "Încă de la Începutul vielii, eul tinde spre o
, autointegrare şi o sintetizare a difcritelor aspecte ale obiectului. Apar stări
, "
,~.

tranzitorii de integrare chiar la copiii foarte mici, ele devenind tot mai frec-
vente şi nliJi stabile o dată cu dezvoltarea" (p. 34). Afirmaţia Încerca să explice
noile observatii clinice asupra pacienlilor schizoizi, la care se vedeau efectele
nevoii de a se apăra Împotriva anxietălii depresive. "
Cea de-a doua dezvoltare a teoriei este similară. În cursul unei analize de "
1.:

pionierat asupra unui pacient cu schizofrenie severă, Hanna Segal (J 956)

făcuse anumite observatii care arătau existenta la schizofren a unor indici ai
depresiei pe care acesta nu Îi perccpe. in schimb, există un proces prin care
depresia este resimlită de alte persoane-În timpul analizei, de către analist.
Klein a fost impresionată de acest studiu efectuat de către tânăra sa elevă j'
j'
(Klein, 1960) [<r PSIIIOZĂ]. I
!
RECEI'TAREA TEORIEI POZITIEI I>EI'RESIVE. Marele salt pe care-I repre- i
zenta teoria poziliei depresive a creat o anumita distanlă Între Klein şi criticii I

săi. Foarte putini dintre cei aflati În afara cercului kleinian crau În măsură să I
., comenteze. Alli anillişli au fost mai ales uimili de nOliunea de obiecte interne
", care, obscuri! iniliill, trccusc repede În planul ccntrnl i1lteoriei şi practicii psih.
analitice ale lui Klcin. De aceea, ll1ulte dintre criticile ilccslei notiuni din teoria
kleiniană apar in cadrul altor articole [er 5. OIlIf:CTE INTERNE].
l.a nivelul general, Încercând o trecere În revistă a ansamblului operei lui
',' Klcin (publicată sub titlul Contribuţii la psihanaliză, 1948), Brierley (1950) a
"~_manirestat rezerve asuprn pozitiei depresive in două privinte: În primul rând,
"privind Îndepărtarea complexului CEdip din pozitia centrală a teoriei psihana-
",Iitice, auloarea nefiind de (lcord cu fluctuaţia Între complexul CEdip pozitiv şi
:~I inversat ca prototip al unirii obiectelor bune cu cele rele, in pozitia uepre-
'Sivă; in cel de-al doilea r<Înd, ea (lCIIZ(l ideca ue pozilie depresivă cn micşor<Înd
·~inportanla regresiei şi eviuen!iinu illlporlnnla mişcării "progre:;ivc" spre o tot
~i bună percepcre a rcalitălii (interne şi externe) şi spre o dezvoltare a
. ţiei.

ţ:;Rq)(//'(/{ie. Glover (1945) a respins nOliunea reparaliei, considcrând că esle

. ue un simplu mecanism o/):;csional care, inlr-adevăr, reprezentilse idec(l
:Uf:;oare Încercareil de a illlil/a 1111 răII. Âşa CUIl1 il preci"al ÎJlSrl KIcin.
146 Ilie 1\ ()N 1\ IUJ L I '"C'III\N\II/ii
, 1 " , KIIINIINI:
' '

10. POZIIII: J)I:PRI:SIVA 147

, ,-" '1rielăti magice şi conslă intr-o inve~sare a acţiuni~
anularea obseslonala ale PI,OI. " aţia presu"une o Indreptare mal
, (' \1 \j In timp cc repar,
1 ·- IU:I',,\R'\III: ~1,\NI" , ..' , , . '
t'
' b l' e care pot antrena procese EI a evidell!illt că ceea ce, deseori, este numit depresie esle de fapt un afeet
, '- "
ima~ln<lllva a sllua\lcl,
',' deseOri In iorme
, , Slll1) o IC , tlifcrit, pe carc l-a Illllllii il1utilitute, 1:1 I·a corelal cu stările psihice isterice,
-, ',". [.:; IllR~I'\IU: 1)1, SI~11301 ' " 'Iă caracterizall.: printr-o belle il1d~ljJ,.el1cc, o llparentă absentă de al'ect. Fairbairn
creative ŞI altlsllCe d'Intle 'a l' al'le şi lormaţlunea reacţiona ,
, n:p,
'd - 11ănare<l a alribuit această senzatie de vid unui clivaj interior şi a suslinut necesitatea
S-a scos În eVI en\a asel '_ ' b ' ă pe real itate, Este adevărat, repa-
, d'r - ' laplul ca se azeaz
deşi reparaţi a Ilera prin '_ '
, "\
" lerealiste şi realizări I UZOrll,
.. acorJării unei mai Illilri atenlii fenomenelor disoci,llive, lucru cu care Klein a
' -(
ratia atotputernica sau 111,:>
'l"lca) conţine SCOpUl1 I
, 't'
"
Iă obsesională, fiind numita
• fost de acord (1946) [,,,, II, POZITIE I'ARI\NOID-SClIlLOILJĂj, Fairbairn era de
'
comparabile cu anu arca s~~,
I I forma\lunea leac Iona
.' " t ; inlpoll'iva inlruducerii unuI nou
, părere că fenomenele depresive maschează asemenea stări schizoide, În special
'
adesea "reparaţie maniaC, , "
"Ii't DeşI s-a plolcS a
_ l' _, _ă ceste mecanisme diferite, rea Iste
l' clivajele cului ~i lcmcrile consccutive pentru sinc, idcc luată in consideralie de
""ep"ralia" are avantajul ca p dseaz, a Klcin,
lermen, '
\ ' ,[, un conlcxt comun,
şi nerea Iste, 11\ 1- , ' 1 U' anărare ca anularea sau orma.
f in ce-i priveşte pe Klein şi discipolii săi, pozitia depresivă a devenit repede
" , ' ţie ŞI mccanlsme c C'" • b I cenlmlă, suferind fuarte pUline 1ll0dificări, Atingerea pozitiei depresive, cu o
Rcla\la ~1I11re n:pala " la ici uintre reparaţie şi sublimare, ,In am, ee
\iunea reac\lonală este slI11,i\'lrâ re ţ " ' impuls (anulare, lorma\lune veuere echilibrată asupra realiU\lii obiectelor, este considerată Încă semnul
, ' . d'l' \' dintre maneVlalca unuI , distinctiv al progresului psihic, j, Strachey (1934), În teoria sa privind modifl.
cazuri ' eXista 1 I eren CI
' ) 'Iubirea faţâ e un
" d obiect ' Strict vorbind, ele sunt
re<lcţională, sub Inwre ŞI, , ' tă reouli clare de traducere, După {' carea obiectelor nerealist de bune sau de rele, a urmat-o În mod evident pe
"
dou1'l limbaje eillerge . '
'nte Intre cale nu eXls
.
:>
atia este leoată de mecanisme e
, d Klein În Întelegerea modificării obiectelor arhaice bune şi rele, Stephen (1934),
Klein, conexiunea consta In aceea ca, r~p~r ce constituie substratul pe care se fără indoială f<lmiiiarizată cu Klein, a studiat relatia dintre internalizarea
' " , de anxletatea d epleslva, , ' f d' obiectului, destructivitate şi sentimentul de vinovălie,
<lpilrare primitive ŞI , " ': d tilizarea terlnino\oglel reu lene
dezvoltă ulkrior personalitatea, pCllllqun u După publicarea lucrărilor asupra pozitiei depresive (1935, 1940), lumea
ortodoxe, , Iă a poz'lt iei depresive-zbuciumul psihanalitică a devenit Însă preocupată de situatia politică din Europa, apoi a
' • T 'ăsătura esenţla apărut conflictul din Societatea Psihanalitică Britanica, Între timp, Klein Îşi
Al1xiewte depreSiva, 1 , ' d -t Grotstein (1983), din punctul
Privind starea obieclului-a fost CfIt lc<ltă ,e ~at~let prea 111Ult pe atenţia acordată continuase drumul, descoperind poziţia paranoid.schizoidă,
' l
' ' . I '''K cln a InSIS ,
ue veuen: al psJilOloglel cu u!. , ' d ă se vede a sacrificat dreptul
.. b obiectulUI ŞI up c u m , ,
de copil ' stărII
d une a 'sine' propriu , . ŞI'/ sau d e a. şi percepe propriile sale nevoI, Abraham, K, (1924), A short Sluuy of Ihe uevelopmcnl of Ihc libido, in: Abraham, K"
'" ( 529) Ceea ce relatează el este tocmai SeleCied Popers 01/ I'sycl1o-,-Il/a(I sis, 1.0nuon, Ilogarth Prcss, 1927, pp, 418-501,
J
copiluluI e <1 avea un ,
independent ue binele Obl:Ctu,lul uP"! 't'imnurii când sentimentul de vino- Rrierly, M, (1950), Revi.:w of K I.:in 's ('eJl/lribllliolls 10 l's)'cllO"'( lIalysis, 1111. J. I's)'cho-
, d' , '\'a UCllreslv1'llil sl<J II e C I " , , , b' .. lI/li/. , 3 1, 201)·211,
surerlllla
'
In pOZI I ,
, '1" lulCl'lllC pcrscculol, C
, c ncccsil'\, aulosacrificlu
, " ,
ŞI SU Jugare
v[llle cvolullvfl tllnpune a Fairhaim, It (194 I ), 1\ rc\'iscu psyehop<llilOlogy 01' Ihc ps)'choses and ps)'cho.neowscs,
' arc Uil",., CII <IC Ci I
II'IU:SIVA\ 'locl11al " .accas t '<1 Irfls"llurfl ,
1,,1 I\NXII: 11\11-. I l , . . '," 1" ,'t. să se apcrc de ea sau să se in: "airb"im, /{ .. I'SI'('//(J· .. llIll!l'lIc SllIdies o/Ihe l'asollllIiIY, I,ondllfl, Roullcdge
' -" 1 '.,' 'hcc CI IIlUIVldu sa o CVI C, ' " d I 1 & Kcgan I'aul, 1952,
iU1XICla\ll t CplCSIVC , ,', 1', '\' DO'lr prin pcrlaborare, copilul ŞI a u tu
rctragfl În pOZI\Ia p,u'anolu-sc IIZOlt,a, '1 obiect şi autorespeclul normal (un Freuu, S, (1917), rvlouming anu mclallcholia, ES, XlV, pp, 237-260,
I
pot ajungc a o armol
' ,
lizare Între grila pen ru
.. '
'1) grlj'l pentru proprr<l p
'ersoană (vezi Rosenfeld, I 987) ,
. -(1911), (;1'0111' l\ycllUlogy mlllihe Alla/I'sis uflhc: Lgo, ES, XVIII, pp, 67-143,
t'cl de narCISism norma,' , '~' _ critică a poziţiei depreslve I/'sihologill IIl/{lrilIIii şi GlIlI!i:a eli/IIi. Irad, d.: Ci, PurJea şi V 1), lamfirescu, in:
-, ' " Ft teu Cea mal semnllicailva , , _
!'wl'bwrl1 ŞI [11/11/ I U , , ' !'I'in ÎIll110triva obiceiulUI sau, a /)illcolo dc: flrillClpill1 plcicl!lii, 8ucllrqli, Ld. "Jurn,i1ul Literar", 1992, pp, 158.
' tele"ăloare pc cale" C , 262, ]
'1" ,,- pozilia uellresivă esle doar o
f
il i'osl de apt ,una 111,:>' ,
• ' 1', "1 'Iim (1 lJ4 1) a COI1Slt CI <It Cj . , ,
luat-o In scrlOS,'- ',\111."nlliuli-rcUt " " I u eVlele '. I l ' cc ci ,j Abraham ÎŞI mutascră -(1926),llIlllbilioIlS, S\'III/lllJlIlS alld .. lllxit'll', j':S, XX, pp, 77.175,
deLvullarc lOgiCI il VIZIU , '1'" 'b' . '1 vedea În aceasta o greşeală,
y
<llol'':!'. L, (1 9~51, ex,llllill;Jlioll oI' Ilie f..: kin S) Slelll oI' eliiltl psyeliolo!,y,
1\11 1',I,\'cl1o-
' ,', h mc!'lncolle ',111 <1111 , '. IIlled SI/((h' ('111"'- 1, .1.n,
illcn\ia d e Ia IslellC, ' , . ' .. , . , ' d' hlJl o organizarc di.:lellsl\'....
• el ,,' " [un Ilumll" SUpl,ICU cslc C , , ",
,II'!.!.unlcntan c,\ StIUC, 'd '1 d'l"l'iti clractcl'lzellă pl'ln cllvaje . (irillher!" L. (1'J7il), 'Ilie: "1<lZur'S e:d!,e" ill dt'prcSSloli ,llId Illournill!" 11/1, J 1',ITCl10'
-, ti, '[' IClur'l!un ,\Incnt<l 1 e " ' , , ' ,/i/li/, 5'), 2~5-25~.
a CUiUl, carc <lscu,n ' ',1
cos Il
1', ,[ lUI "I'" t ' "','e', \'1 studiul isteriei, al stănlor
1'111 In 0<11 Ce , , , ,
În[lunlrlll cuiUl ŞI <1, lJ 11CC u, '1' 'u U. '1'11"1 ci devinc 110sibil[1 invcstlgarea, (jnlisleill, J, (19X.1), 'Ilie Si!,llilic;Jllce: oI' Kkilli'lIl colliriilulioliS to PS)'CIHlall;t1ysis: IV
" '1 "11'1111'1\11 SC lILUI C, eC" , , ,
disoCliltlvC ~I.. 'il pCISlJ,,,' .. c,, , I)cc<lrcanullll-
,- '1 u 11ULiiic schizoidil. [scn\" el este " ('riliques oI' f..: kill, 1111, J /',ITchIJ',11l1J1 /',I.l'c/iIJII1"I:, '), 511.5.15,
acesici' p0/,1\11 alltcIIU,\1 . '
-:;doseph, Il. (197X1. J)ilkrcllt l)'p.:s oI' ,11l\icly ;llld llicir iI.llldlill!' ill Iii.: i1llill)'tic
dali! dc at'cclc, , Sil\l;Jlioll, /lIt, J 1',ITd/(J'!/III//, 5'), 22.1.22X
·i~lill,1\1. (1')271, 'Ic,ldi'il.: eriilliiliilc I<t copii 1l(l1'l1l;i1i, SI\IK, 1. pp, I(Ji.175,
".~r:
 1l1l'llllNAIWI. I'S'1IIAN ,\11/1'1
. . . KII'INILNL
..
148
. . .. .. . ' 0ell. I copiilor, StvlK, 1. pp. llilJ-llJlI.
Kkill tvl. (IY2lJa), I'crsonillc,u e,1 In .I o . an 'ril dc alîă ~i ÎIl impulsul
. .. . "1 .' l!'Il' refkctale 11111-0 ".e '
-(192lJb). Silua\1I Illlanll e an~lo_c e
crcaliv, SIVIK. 1, pp. 201-20li. ..' l '1 SMK 1 pp.239-249.
Il • Poziţie lJaranoid-schizoidă timpUriU
~efini~ie.stadiU
in. cel.~ai
pSihiC,
. '. a conştlln\e, a COPI , .,
_ (1933). Dt:Zvollarea tllllpllrle . ' . , ,'. St\IK 1. pp. 255- există o anxictate persecutorie produsă de procese ce ameninlă cu (şi realizează)
. '\" ," 51"1'1101' illalllaCo-l!epresl\ c. ,
_ (\ 935), O clllllribll\lC la pSI1l1~eneZ,1 , fragmentarea psihică. Ea afectează grav inaintarea spre pozitia depresivă, deoarece
')li2. integritatea psihică este sever perturbată. in mod lipic, procesele de clivaj conduc
- o 1 SMK I pp 1li3-2lJR
- (1936), lil\ărcalu. oI'." 'n'I~'I-\iC SM~, 1. pp 2')')-335 361 la proicC\ia unor părţi din sine sau cu (identificare proieclivă) asupra obiectelor, cu
_ (1937), lublrc, VillOva le, re,,'" . .." ., Sr\'IK I pp 337- , efcct de golire a sinelui. Astfel, sinele golit arc dificullăli cu introieC\ia şi identi-
, . ' . . . 'l'lrile manlaco-dcPleSI\ \;., .'
-(Il).IO), Duhul ~I rela\la S,ICU S, . ' . ' . , SI\IK I pp.363-40li, ficarea introiectivă. Această pozitie, descrisă in 1946. a rezultat din modificarea
_ (1945), C01l1ple~ul lui (Edip ill lumina an~.IClă\t10ISI~1l11K~U~~\' • ., profundă a descrieri lor anterioare ale lui Klein privind stările paranoide şi perse-
.. lisme schwlltk, IV , •
_ (1946), Note asupra unor Il1CCal . . , cutorii. Contributiile sale din 1946 i-au condus pe colegii şi elevii săi la dezvoltări
, ',.... vinovăIICI SMK, III. ; l

(11"~ .. 0) l)"spre teoria allxldu\1I ~I •

majore (in special legate de idelltificarea proiectivă). :,"
- o. - . ' f '1 SMK 111 .. {
_ (l96ll), Nolă dcspre depreslc la schlzo ,redl, " , ~ I 'j /'sycho ..'llIa/.. 10, 340.
.' 929) M' ,'cal rc~eneralloll b) anullg. II" . . 1 J
Rl\lcre, .1. (1 ' ,Igi I ,.' l' lh . Ileg alive lherapcullC reacllOll, III. . Cronologie
_ (\ 936). A cOlllribulion tu lhe ana) SIS o e ' 1929-ldei precursoare.
l'sl'('ho·..ll1o/., 17, 304·320. ' 1 1l1don l'l\'iSIllCK, 1946-Pozilia pilranoid-schizoidă (Klein, Melanie, 1946, Nole aSllpra IInor
. 07 1 'C I/Iel iIlICl'pI'CICI(/OIl,.1 .' ,
R05enfelu. II. (\ 90 ), III/,"SS ( ., .' I\;rcu in lrcaling a scvere mall le- mecanisme schi:oide; Rosenfeld, Herbert. 1947, Analiza IInlli ca: de
. W C (1947) 011 t\le intense allects clleOun _
Scoli. . ' . .' j p cho-.. II/(d" 28, 139-14). schi::'ofrenie CII depersona/i:ure).
ueprCSSl\'e dlsorder. 1111, . sy. h" 1 I j /'sycho- ..ll1ol.. 37. 339-343;
-6) D' 'ssion in lhe SC\lILOp rentC. 11. ' I'Jlil
Se gal, II. (\ 9 ) , epre. S i N ' v York Jason Aronso n, ' pp. Stările paranoide ale copilăriei o preocupaseră pe Klein până când, in anii
rclipărit in: Fhe Ih:)I'k of Ilclllilil ego, l:\ ,
1935-1946, ea şi colaboratori i au trecut la studierea conceptelor de fantasmă
inconştientă, de obiecte interne şi mai ales a importantei obiectului intern bun
1
121-12 ). , • f '\ -analysis: Seven kclures, in: Col/ec/ed
I ' L: F
S larp<::. . '
(1930) Thc tl:chntqw.: o PS)C 10 19-0 in pozitia depresivă [<r 10. POZITIE DEPRESIVA]. Pânll În 1946, pozitia
, I ' I luon Ilogarlh Prl:Ss. ).
1'(ljJl!l's OII l'sydlO- .. 111C/ ySIS, .01 " G '\ d' g' Ur. J '\/cd. l's\,c!Jol.. depresivă a fost În mică măsură contestată fără a fi prea elaborată de kleinieni.
. I K (\934) Inlrojl:clion ant! pro,icctlon: 1111 an l'a e, ' ' .
Sll:p len, , , . • Apoi, brusc, Klein a fost infiucntiltă de Fairbaim. persoană din afara cercului
14, 3 \(,·33 \ 111e lherapl:Ulic aclion of ps)'c\lo.analy5i5. 11/1. 1. "de colaboratori apropiati. , ,i,

Slrachl:\', J. (193'-l l, The nature 01' Fairbairn (1943) a ridicat problema: De ce, in pozilia depresivă, unii indi-
. . 77 1'9
l's\'cllO· .. 1""/. , 1). \ - - ) . t vizi reuşesc. mai mult sau mai putin, să depăşească intensul sentiment de vino-
';vălie, iar allii, nu?-şi a dat răspunsul: "Situatia morală rezultată tine, evident,
,ilie un nivel superior de dezvoltare psihică fală de situatia initiaIă ... sentimentul !'.
":,dc vinovătie trebuie considerat ca având natura unei apărări. Într-un cuvânt,
~s.:nlil1lenllll de l'inuFă{ie opereu::.ă asemeni re::.istenţei i/1 psihoterapie" (pp. 68-
:69). Ell:onsidcra că situatia initială era "nu atât de vinovătie. cât de 'rău'" (p.
.:63). Klein (1946) a cOIKhis că distinqia era corectă: "Dacă temerile persecu- :'.
lorii sunt foartc pulernice, iar din acest motiv (printre altele) copilul nu poate
!p'-ilabora pozilia paranoid·scl1izoidă, perlilborarea pozitiei depresivc este ~i ea
.. . ," ( p. _')) .
";5UnJCllllu
;:;," Sleiri schi:uicle. Filirbilirn a trnit şi il lucrat În SColiil, izolat de cOlllunitatea
tpsihanalitil:ă, dar il rost inlluen\at tit.: scrierile lui Klcin asupra stărilor pam-
" . e I·d 1't\IIUlI\II(N 1. EI afirma totuşi că pozitia pilrallOidă IlU este o simplă
~C illlpotriva pozilici dl:presive [.", I\I'AI(I\IU: I'I\I(I\N()II>A iMI'()TIUV<\
'xluA III IlJ:I'I(J:SIVI',I. Âulond pkda pelltru illlportall\a proCl:sl:ior cilre
 ~.M

1511 UI( II( IN/\IWI. JiSIII;\NI\I.1/11 KI.I,INIINI: J:

cliveaz[\ eul şi Îlllpotriv,1 relativei Ignorul'I ,1 isteriei şi Illec;.JIlismelor uisocia-
J 1. 1'( VI I II. I"\I{;\N()II )-.')CIII/()11 )1\ ! 1:'
t '

live, ce conslituisel'[1 punclul ue plec<lre al psihilll,l!izei. EI atr[lgea atenlia

151 1~
aSllpr,\ schizol'rellillll' şi stal'ilor schizoiue, illlr-o perioJuu c,illu preocuparea ÎlllhllC<ilit IlelJLlie e,', era /cg<tl de ilqiunea pulsillnii de IIIO,1IIc in anii/izii I'cno-
Iileiili/lii de uelilltegl'are prezelJ! la cci /lIai pertllrb,qi P,lcielqi sciJil(lfi'eni. Ea r)J
şi-a săi,
dominallta o reprezenta boala maniaco-depresivă (Abraham, 1<) II, 1<)24; Freud, "0-:
-
1.'
I ..'
... -',
I() 17): "l)Up[1 cum se va vedea, unele concluzii din nceastă expunere corespund veritie,ll
I\/./:'INI.\N; ipolezil <lilllal'-l fiind ue elevii
I'.'ill/UI!\). care tr<tI;HI sehÎzoli'elli 1'" (ilWI'
cu cele tI'ase de Fairb<lil'll, in timp ce altele dircră funuamental. Abordarea lui
~llh
stări şi
Fairbairn este f1icută, in mnre pnrte, din ullghiul dezvoltării eului in relaţie cu
'".'

lipseşte
obiectele, ill timp ce a men este tacută predominant din perspectiva anxietăţii (2) Eu timpuriu. Ln incepuI, elll o5cileilzii Între de integrare de
şi vicisitudillilor ei ... Importanţa pnrticulară pe care o acoruă el relaţiei inerente
dintre istel'ie şi schizofrenie merită toată atenţia. Termenul de 'schizoid' pe
care il foloseşte este potrivit, dacă il inţelegem ca acoperind atât teama
dczinlegrilre: "În mare parte, CHiui limpllriu Îi
integr<lre altern,incJ cu o tendilJlei ue uezintegrnre, de desfacere În
(KJ.;in, 1046, p. 3). Acelaşi
coeziunea, tendinra de

lucru a fost descris IIlterior de Bic" (/968), În

bUCăli" ~r\:
.. ~:

Siiptăm<Înă viară

~
persecutorie cât şi mecanismele schizoiue" (Klein, 1946, p. 3).
Schizofrenin, afirmă Fairbairn, poate fi inţeleasă mai bine dacă o corelăIll
urma observiqiilor cJirecle asupra copiilor al1ali În prima
I"~/lJJ:NIIIICI\f{E .-\/JL!IVĂj.ÎIl ti/llp ce alJillizil clasică
ue
vedea În eu Un organ c,r,'~~l
f care CCJulă
satisfacerea prinlr-o lurmă
sau alta de uesciircare a tensiunii pulsio-
şi şi funcţionali,
cu isteria şi cu fenomellele disocialive. Schizofrenia constă intr-un clivaj al If
psihicului ill fragmente; Fairb<lirn pustulează existenţa unei poziţii schizoide '~
nale care poale fi uescris obiecliv În Lcnneni struclurilli Klein !!.'.
il vedea În illOU diferit; În tennenii funcliei sale de a se autopercepe. Ea il
intiilişat legătură
bazale şi anterioare poziţiei uC['Jresive a lui Klcin. Ea explică şi determină

.~ .J
viitoarea patologic a persollaliU'iţii; autorul va illtocmi o categorializare siste- acest lucru, elocvent, /l"in fantnsmc/e e'VUle ue CII În cu lupla
sa illlpoiriva nlJ.\ietiqii pe Cilre () SilJlle În re/,qiilc CII obiecle/e.
1l1,lticll a cOlldi\iilor acesteia, pe baza clivajelor dill illteriorul eului şi al
Încă şi
dilJuilJte, sl,lrile perseculorii pal'ClIllJide ale copiilor mic; erilU consi-
lill1dal11enl,I!ă
obiectului. Klein a acceptat idcea, ill!eleg{lnd că schizofrellia implică expe-

dezvoltării.
riell\a unci fl'at;melltări psihicc. Cum se pante ajungc la simţământul de imbll- denlle ca uv,ilJd o imporlalJlii ÎIJ favorizarea (sau Îngreunnrea)
căţire illterioal'[l'i-trebuic că s-a Întrcbill ea. Impresiolliltă, Klein a decis să Scari (1932), una dilJtre cele mai apropiate colege ale lui Klein din
arăla că SIări
; ,
aceil vreme, asemenea psihice pot "conduce la o formare precoce ;..
şi rapidă Sărăceşte libidinală că urmăreşle
incorporeze toale acestc idei În propl'iui său sistem. Ea reilliza faptul că nu

f
il eului, carc viara tocmai pentru
şi
acoruase suliciclltă atellţie primclor IUlli de viaţă, plasând ilpariţia poziliei
reducerea sentimclJle/or a lensilllJii" (p. 346). Ea a re/alilt cazlii UIJU; copil
ce-şi şi liiră viară"
depresive ÎIl cel de-al doilea srcn al primului an. ea
Kleill avusese deja dc Înfruntat atacurile dc la inccputul anilor '40 ['7" respillg selJtimentele, "devenind rece (r. 334), caz care
DISCIIIII (UN I IWVLI(SAll:l. calc o aduseseră ÎIl impils-siluaţie neplăcută, dar
prevestea viitoarele relatări ale lui Klein (1946) şi Bic" (1968).
. , .
;'.

stabilă. Nu mai exista nici Uil motiv pcntru a accepta vreun sprijin din partea
luptă să-şi menţină
. ~i.'

"·i~·';·
;rJ.;' (3) Anxielatc. Eul integritalea În fala cJurerosu/ui
că să-I experiellţa
altor allalişti; de aceea, ca a mcrs Înaillte, reluându-şi vcchiul interes fată de
sentillleni obieclele amenin!i'i anihileze. f<lcin a ÎncepUI cu
bUCăli
psihoză. Illi\ial, existase cel pentru stările de inhibiţie şi fragmentare ale
euilii clival, anXictaleii de a ti uesfiicUl in
Deşi
:rs' g,-\I1uirii 1<1 copii (Klcill, 1930, 1<)3/). Kleill scosese permallent in evidenl~ Ea a modificat iueca lui
\ l'
r

i': teama paranoidă carc illhibă g{\I1uirea şi simbolizarea. Fără a abilndona impor.( .Frcuu c,i primul nct al eulu; ar ti uevierea pulsiunii de moarte. continua
~.~ tan\a poziţiei depresive, ea a cOllflrmat iueca lui Fairbairn că apariţia poziţiei~ .:sa o 'I"'J ,,,' """",, " """'''' " o P""''1'' ""'''al' , p""'"'' ii d, '10"-"
care este deja fundilmcntat şi asistal de un obiect intern

I~
depresive depinde de o perlahorare ,luecv,II[I, allterioară, a unui alt tip dc:'i' apare doar la un CII
anxiU'llc. nedepresiv. Ik asemenea, ca a Încuviinţat dl <tici sUllt illlplica1c:f }><m, ""bil. A"""" d","_,, 1""'" '" ii d, ""'OI" "" "', "" '"'',,,"'" ,,,' g''"'
'1" 'ţ\ Illec<tllisille sellizoide, ill prilllul rClnd cel de eliv,lj. Ca Ul'Ill<lre, a recullosCUl~ ţtdă naştere eu/ui, ci proces conlinuu, de devieri şi c/iVCl.ie repetate, pasibil
lIIlc\l/'i de eŞec. 11/1
~. cOlllribll\i<l ,ldus[1 de lairb,lilll, cOlnbin:IIHJ tel'111enul lui ue "poziţie sciJizoilUl
Înlbrălişase primară
$.:

". j'~).
~~
CII te1'111l.'1l1l1 pl'Opriu de "pozitie p'lI'alloidă". A ap[\rut astlel termenul, precis \ In;l;"/, t..:/cin ipoteza lui Freud despre dcllcxia il
. ~.
, ..
Întruc<'ltV<l greoi, de "p(ll.i\ie p<lI'<lnoid-schizoiu[I". )ubillnii ue 11lOill'/e, ÎnsOlit'-l ue c/i\';ljul sille/lli 1.1 7. .'illl/le\!lll. Âcesl lucl'll
\to ""-m's " ''''''''1' ,,, I»'h"""h", "",',,', d,U' '''' " ,,, F""", co, """ '''",'"d
ti) .; ('. \ It\CTUUSTIU .\ I.E \,OZITII':! 1'\ 1t\~OI1l-SC:1I1ZOI1lE. !j! P"""" do 'ez' ,h" '" "le ' ' '5'"" ii d, "","'-". Il,,,, ii "d flo,' li" 1""'''''''d
\;d'i""",l, '1"" II 'i,,,) """" ",,' d" m' "le 1'''''''''' ii d, "'0"'''_,,,',, d",hil,
!t~'
lH~1 llumăr de lr[lsrlluri clillice:
'~'.~.
1 ·J;i !in'-' 'd 1"''0'" ",,,,,,,,,,, ,,1, ""'" A",,,,'''''' ""'1'''''' "', "o ,,,'',,' d, "" 'h ,_
i!!o>: ("'0''''') " "1''''' ",,"" ,,," "-ii ", 1'''''''' 1" __ ,,,' '" l' Iâ '" ,,," 'Ii' "1' d,
.~', ,J.'~;..
i '.fIj.•
(1) Fragmentare şi pll\sillne ue moarte. Klcin a fost receptivă iacrilicaili'
1,'airbail'l1 deo,lrece descoperise aici o idee atrăgătoare: senliillelllui de a '!ob"" '"1'1",,,,,, ''',',,'''''' d, , '''' h d'""" d,,, '''''''0'-'' 11'1'- ,-5)
.
\
1
}.' ~.,
'
;
ii h,,,,,,,1" "01"-'" r"g""" 10,., ,,,'h'", """", "" leg"" d,
1""-", " "
l'
.
:",}'
'il. 1&(',iunca pllisiunij de ll10arte ill ItIlIlL'e1 inlcrnil. [\.Iai nu;",' 1; 1"""" ./
, . 1
i"
II. POZITII: 1',\I~i\NUI\)-SClIIZ()I\);" 153 I
I

T'. l;1·· I )Il'I I()N,\\U II. I'Sllli\Ni\I.I/X.1 Kl.IJNIFNI: cunccplul lui RosenlCld de narcisism negativ, descris ca manifestare a unui

l r)ID1i,}~
~~,'
152
obiect intern "ducator de moarte, usemănător unei "bande mafiote" (Rosenfeld,
care eşec al devierii IJI"imare, în eXlerior, a pulsiunii ue nlOal1l.:. Există u 1971) [<8' NARCISISt\l; I'U\VERSlliNEJ.
i1nxietate primară, pe care se hazează toale celelalte anxielăţi-În fapt, ea este
tocmai cea prou usf\ de acţiunea pulsiunii ue moarte: un obiect inlern este pe
c ;
'~~::'. : (5) Prima illtroiec\ie. Până în 1946, lIrmându-1 pe Freud, Klein acceptase

r .. ';'"
'fi' calc Sfl anihileze eul l'''' li. sITUAT" 1)1: t\NXlLIMlllt\II'UIUlj.
Aceste alirmaţii uiferă ue cele iniţiale privinu situaţiile ue anxietate
timpurii, cânu Klein preluas e entuziasmată ideea lui Frcud şi o complctase cu
că primul "ct al eului este unul de proieqie: pulsiunea de moarte este proiec-
tată În afară, rczultând posibilitatea introiectării unui persecutor care chinuie

E
J" ."
.~.~

r~~
".:
propriul material clinic; ulterior (1927), ea considerase anxietalCa ca derivând
din invauarea fantasmatică a corpului mamei sau a con\inul
u1ui
deteriorat. Era
şi înspăimântă. În 1946, însă, ea prezintă primele proiecţii ca fiind mult mai
primitive. Pornind de la importanţa atribuită, în poziţia depresivă, obiectului
intern bun, ca consideră că introieelia obieclului bun şi iubit este o activitate
! '1
;

,fi vorba de un con\inul specifIc anxiel[l\ii, legat de impulsuri genitale şi pe care primară, ce vizează crearea unui obicct bun intern. EI va constitui centrul inte-
Klein Îl recunoştea ca aparţinând complexului CEdip ortodox. În 1932, ea
Iii adopta descrierea ipotetică a lui Freud privind devierea În exterior a pulsiunii
de moarte şi teama faţă de reintroiecţia persecutorului intcrn. De abia În \946,
grator al eului Încă fragil: "Primul obiect bun intern funqionează ca un centru
de convergenţă al eului. EI contracarează procesele de clivaj şi dispersic,
contribuie la coeziune şi integrare, reprezintă un instrument În construirea
descriind poziţia puranoiu-schizoidă, Klcin a introdus triiin:u pulsiunii dc
~. moarte, În tcrmcnii fanlasmelor obiectelor care ameninţă "ill illterior cu
,imi eului" (1'. 6).
Obiectul bun integratil'. Alternarea stărilor de integrare şi dezintegrare
moartea şi care au caracleristici atât sadice, pregenitale, cât şi o.:dipiene.

\~
;:,'
;.' corelează cu aparitia şi dispariţia obiectului bun extern. Pierderea obiectului
.. .\<j:.
~,

r;J (4) Absen\a anxietă\ii. Dcseori, pacientul schizoid sau schizofren esle
instalat mai mult sau mai puţin în poziţia paranoid-schizoidă, parc să simtă in
mică măsură, sau deloc, anxietate sau orice fcl de sentimente. Klein a arătat (in
1946) că aceasta nu Înseamnă că ele nu ex istă, ci doar că metoda de a face fa\:'!
bun introiectat antrenează stări de frustrare ce se reduc numai dacă in prezenţa
copilului se află un obiect bun extern, pe care să-I introiecteze continuu. La
inceput, obiectul neccsar copilului este unul care să-i poată cuprinde sau
co/lline trăirea ["'- CONTINERE; REVERIE]. Bick (1968) s-a arătat şi mai catego-
j
rică, afirmând că primul act al eului este o introieelie-introiecţia unui obiect
anxietăţii este extremă. Anxietatea este proie.ctată, lăsând subiectul aparent
!~.

lipsit de afect şi golit emoţional. Fenomenul a fost confirmat de observaţiile

care posedă capacitatea de a meJl{ine o unitate internă, baza sentimentului "h
, 1;
\ lui Sega\ (\ 956). carc arMa că deprcsia schizofrenului era deseori resim\ită nu
În el, ci În analist (Klein, \960). Înţelegerca unor ascmenea stări lipsite de
primar de sine [<:7 I'IEl.E].
/ntroieclia atotputernică din pozilia paranoid-schizoidă. Este important să
I 1.'
K
afecl şi. evident, a lipsei unor aspecte transfcrenţiale a inlluenţat puternic
facem distincţia Între introieelia obiectului bun din poziţia paranoid-schizoidă
-<are formează nucleul eului, asigurând unitatea acestuia-şi introiecţia obiectu- i./'.;1
tehnica kkinianil cu pacienţii adul\i psihotici şi limitroli \",. 1. TLlINICĂ], ca lui bun din poziţia dcpresivă, obiect al iubirii şi al grijii unui eu aflat Î/1 re/ulie
şi teoria psihodinamicii grupurilor, În special a celor mari 1"'" SISTEt>IE UE CII el. Diferenţa este dată de caracterul introiecţiei. Când ea este Însoţită de
fI I
AI'ĂI~;\IU~ (lI1xielâţii perseCI/IOrii, poziţia paranoiu-schizo idă reprezinta ;~I
SOCIAlE].
Dc)/l/il7(/l'ea
atotputernicia fantasmatică (Rosenfeld, 1964), granitele dintre eu şi obiectul ti
realizarca şi menţinerea unei dellcxii adecvate a pul si unii de'
k intern dispar, iar eul posedă obiectul ca o parte proprie. Pozitia depresivă aduce
lupla pcntru
moartc, in scopul de a nu fi frilgmcntal. Klcin (1946) descrie diferite stări ale.;;'
k cu ea declinul acestei dizolvări atotputernice şi narcisice a granitelor eului, iar

eului il! care preocuparea principală csle dacă

cui eslc fragmentilt saLI nu. Ea~ .~ obiectele sunt percepute mai realist, in Întregul lor [<7' NARCISISMj.
ţ' Deseori, faptul că eul este slăbit În urma clivajelor şi incapabil de introiec-
a sugeral că işi
eul prouucc, activ, propriul clivaj: "anumite procese de clivaH ~ Iii şi identiflcnri adecvate conduce la formarea de obiecte interne ncasimilate
activ Înăunlrul eului survin foarte de timpuriu, \conducând Iaj ... anxietatea.'~ ";(", ASIt\lIl.ARl:j; de asemcnea, fantasmele de incorporare atotputernică pot
primara de a nu fi anihilat de o forţă destructivă din inlerior, cu reacl~ ~~jmplica o puternică agresivitate, ceea ce face ca În interior să nu mai rnmână :li
spccilicf\ a eului, dc autofragmcntare sau "uloclivare" (p. 5). Sinuciderca poalcl
rcpro.cnta o aqiune " pulsiunii de moarte in cadrul căreia
eul se atacă
pc d
~nil:i un obicct intact r 01 IWIIJlTI\III. in fapt, În această poziţie, introicqia

Însuşi. De ascmcnca, esle o apărarc şi

impotriva obicctclur intcrlle rele a sinelui..
poate ti mult afectată de teamel că obicctelc bune vor intra astrI.:! Într-o IUllle
,internă extrem de destructivă.
r[\LI: de sunt distruse prin dislrugcrca întregului cu. ,,f ~~.
'1:
Mai târziu, 13ion (\l)57) a i1uslrat acest proces de cliva.i activ în materi
clinice despre schizofreni; el a remarcat înueosebi distrugerea activă
a pro .
::)U:C\NISi\IELE J)L\I'.\IURE J)IN POZITIA 1',\IUN01I>-SClIIZOIU.\' Critica
~j Fairbairn fLJses~ aceea că Klein punca un acccnt prca mare pe depresi~; de
I
lui lor aparal perceptua\, ueoarecc acesta le Înfăţişează propria suferinţa.. l-
carc nu o pOl tolcra (solul care aduce veşti proaste este ucis) \'01' I'SlllUl
:.~·T\lel\ea,
~,:'
e<'\ il urma pc Abrall,llll in ce privqte inleresul pentru mccllnisml.:!e l
(i\NllIIW, IHi;\lu:l. O ameninţare activă similară, internă cste ilustrat:'! ~
, II, l'Olllll. 1'!\IZ/\N()ID-SClII!.U!DA 155 j~
'~,}
\)Il'1 ION,\\WI. I'SII L\N!\l.\!I.\ Kl.l'.\Nll'.NL
\5~ • !

I\sll'cl, cui este clival şi uispersat nu numai Înăuntrul propriei lumi interne,
,. obsesiollale ~istill'i!e maniaco-dcprcsive. Dupfl cc acceptase, În scricrile de ci şi În illmc,' cxtel'llă, Aici, obicctcle care Cllll\in, fantasmatic, pilr\ilc expulzate -1'
·f; }f, Început (anii '2()), idce,1 efi apflrilrile spcciflCC împutriva sadismului şi anxiclă­ ,ilc silll:lui, sealnrulfI aculll cu cuI. Ura cu CMe sunt astfel atac<Jtc obiectele face
~ .~.
Iii panllwidc SUI\l obsesionale, Klein Îllccpca sfll'C,i1il.eLe existcn\a ullei întregi ca eul s{J-şi sillltă componcntele În pcricol, rupi care îi sporeşte anxietatea.
clase de mecanisme de apărare primitive dc o natură cu totul diferită ['21" 9. Dalorilfl rragment5rii sale, eul se percere ca fiind slab. Deşi aceste procese sunt
~\l'.Ci\NIS~Il'. I'IU~IITIVI:,l. Încă să
,;"J
,lI 1>1:, ;\l'idti\IU:. in 1940, ca mai încerca le Î,
,,\,'
{~t g[\sească mccanismelor obsesiona\c Ull loc În teoria sa asupra poziţiei depre-
fantasmalice, convingerea cu care sunl trtiile şi lipsa posibilitalii copilului de
a testa rcalitatea saşi a celorlal\i rac ca fanlasma să afecteze eul la fel de mult
r
;~}:,
sive. Apoi, sc parc, interesul pentru ele a dispfll'llt cu totul; În ultimii ani, ca II rcaiit<lle-ÎII tel'lileni freudicni, arc loc o "alterare a eului" (Freud, 1940)
II"
{,' kleinienii au ajuns sfl considere ncvroLc\c obsesiona\c cu fIind o manifestare
particulară şi şi
['d AIOII'llll:ltNICILj. I\slrel, dispersia funlasmatică devine realitate, o reali-
'k., ţţ
:... j"
tfu'zie a ,\l1umitor mecallisme 111aniacale de duminare
De-a lungul intregii poziţii paranoid-schizoide, fundamcntal este mecanis-
contro\.
·l tale psihică, emoţională. Eul este slăbit de pierderea unor părţi proprii, ceea ce
.
mul de clivaj l,a CI.\Vi\J). Klein (19.:16) a fost Însă interesată mai ales de
): Îngreuneuză m~nuirea introiecţiilor, care pot ajunge să domine complet lumea
,b
şi proiecţie relaţie
internă a eului. EI se poate percepe ca un simplu înveliş al unui obiect intern

;~:.,~ , pl'Oiectare În cu c1ivajul: "Atacul fantasmatic asupra mamci

urmează două mari direcţii: una este dată de impulsul, predominant oral, de a
străin, simlindu-se copleşit şi "dominat compulsiv" chiar de către obiectul bun
intern. În această imagine regăsim mulle procese Întâlnite în stările stranii ale
suge, muşca, scobi şi sustrage conlinutul bun din corpul mamei. Cealaltă direc-
ţl\ ~f::
~ . I

lie de atac derivă din impulsurile anale şi uretrale, implicând expulzarea sub-
pucientului schizofren privind identitateu sa [Cir rSlllozĂj.
~ . 1,

• t'
,',

1:
~
"

l'
stanle!.or periculoase (a excrementelor) Înăuntrul mamei" (p. 8). Acestea sunt
mecanismele de introieC\ie şi proiecţie exprimate În termenii fantasmei.
Idell/(ficure IJ/'UieClil'Cl. Klcin (1946) a fost preocupată mai ales de expul-
zarea violentă a excrementelor, Prin asocierea cu aceste proieC\ii violente, apar
clivuje ale cului ca crCC! al expulz~rii unor păqi rele, nedorite, din sine: "O
dală cu excrementele dăunătoarc, expulzate În ură, sunt rroiectate asupra
mamei-sau mai dct\rabă i/1 mumă-păr\i desprinse din cu. Excrementele şi
DEZ\'OLL\IH liLl'ERIO,\.IH~. În ultimele patru decenii s-au taeut mari efor-
turi de menlinere a importanlei şi semniAcăliei termenului de "identificare
proiectivă", Deşi Klein a gândit şi Înlfllişat unxietatea persecutorie ca reprezen-
tând semnul distinctiv ul poziliei paranoid-schizoiue, acest rol aproape cII a fost
preluat dc identificarea proiectivă. Importanta sa particulară este dată de faptul
că ea corespunde straniilor stări de confuzie a identitătii şi depersonalizării, ,l
lL\

'~.:,:
prezente În tulbul'arile psihotice sau sttirile de limită. Ciudatele st~ri ale
părţile rele ale eului vizează nu numai să dăuneze obiectului, ci şi să-I contro-

i,~,
r-
("
I leze, să-! ia in posesie, în măsui'U in care n1am;) ajunge să conlină părţile rele
ale sinelui, ea nu esle perccpută ca un individ separat, ci ca ţJl'OţJril/1 sine rău ...
schizofrenilor-nu numai de dezintegrare, dur şi de externalizare a propriilor
păqi psihicc, sub forma halucin'l\iilor suu ideilor de referinlii-pot fi cuprinse
in termenul dc "i,il;ntificare pl'Oiectivă", S-a apclat la el În lot Illai multe
adăugat )~"
Ccea ce conduce la o fOlll1:1 panicu\,lrfl de idcntil\care, fOrl1Hindu-se protolipul '1'
privil1\C, până la a afirma În mod exagerat că ar conslitui mecanismul de bază
. unei re\alii agresivc" (p. 8), î" 1952, referilor la aceasta, s-a propozi-
lia: "Sugerez, pentru procesele arătate,termenul de 'identifIcare proiectiv:i'." ,~i1 al empatiei (punerea persoanei proprii in pielea celuilalt). Astfel, istoria gândi-
Scopul acestei forme de proieC\ie variază, d~r
presupune in mod invariabi~,:~ ,rii kleiniene, Începând cu mijlocul anilor '50, a corespuns in mare parte cu
~,dezvoltare~ con:eplU~ui de identiAcare proiectivă [Clt: ,13. IDENTIFICARE
cOlllrolul vlo!t:nt al obiectulUI; efectul constă In simptome psi\1Otlce severe Ş'~ij
un profund sentiment de golire sau vlăguire
a eului, având ca rezultat deper~~ '''~'I'IWIECTIVAl ŞI, In mal mică măsură, cu conceptul de II1Vldle [<D" 12. INvIDIEj.

fl' sonalwlI'l-:a \,r, 1J, II>LNTIIIC,\\U: l'IWIFCTIVi\j,

Un aSClnCllea prototip de agrcsivitale produce complica\ii:
proieeliv cste utili/at cxcesiv, sunl resill1\ilC ca tiind pierdute pflrl
"dacă
i
procesul!'
"'i
considcra-:~
tllte forme de identificare. în anii '70, în urma observa\iilor minutioase
',~cute, încă dc lu naşte!'c, asupra inleracţiunii maIIlă-bebcluş, a apărut nOliunea
"de adeziune S,ltI identificare adeziva (L3ick, 1lJ86; Mcltzer, 1975) \,g I!lENTI!'I-

pănile :\.RE ADEZIVAI.

~i sfu'ăcilc
bile din pcrsollalitale" (Klein, Il)..j6, p, 9). I)aca se picrd in special bune , I3leger (1971) a descris o pozilie anterioară Poziliilor paranoid-schizoidă şi
a
persun,dită\ii guleşte, in\'a~
ale sinclui, ,\I'C Illc "o slilbire a eului", I\ceaSl este probh:nJ
~pn:siv5 (vezi, Am31i [ Il)87], p,înă ilcum singura rererin\ă, ill engleză, Clsuprn
caraclcrislicil schilOide: iubireu d<ltoritfl folosirii
~iliunii lui Bleger), care supravie\uicşlc Însă sub fotlnă de 11llCieC (/lliclee
fg}lIt!,W/(:). Aglutinarea, consta in. aceea efI arcctele şi impulsurile ini\ial
txpulLia lin!c~te un obiect: proicctilul, componen! al unui obiect int
bile a idcntiflcflrii proiec!i\'c
\ :c:onnlcluaie dcvln Ilcdilcrcnpale şt dcci neconllictuale. Asemenea nuclce
dimpreuna Cll o partc din sine, cstc inserat violent intr-un obiect extern. KleMa
II,' i
, ~
scoate În cvidcn\fl intcriuritatea ubicc\ului, ccea ce trimilc la interesul
ini\ial pcntru situa\ii\C dc <1nxictalc limpurii \cg,lte dc invadarea corpu ,
"IUlinate pOl li dcpusc in lumea externflnu Într-ull anumit obiecl, dai fiind
ci nu estc incii Jifcren\iat, deşi sc uetecteaza o lume exterioară sinelui.
mamei, din f,lntasll1clc agresive de conlrol, jaf şi distrugere. \,g' FAl.\
nerea nu este totuna cu identificarea proiectivil, dcoarece nu există un
" ,',
\ ':\:I asupra căruia şi cu carc să aibrl Inc proicC\i,l, rcspectiv idcnlitic<J!'ca, Eu

Iii 11,
'1-
;' ,1.;),-, ,
fi I
11~\lNlL\lll
 ISI, Ilie! ION.\IUII. I'SIII,\N,\I.I/1:1 KI.I:INIINI.
pare similară cu scurgerea Într-un spaţiu vid, despre care vorbeşte l3ick (1968).
Ideea de sentimenle nediferenliate trimite la relalan.:a lui Rosenfeld privind
unirea libiJoului cu impulsurile destructive. in invidia primară.
IU:\('TII 1.,\ TEOIU.\ 1'0ZIJlEI 1'.\It\NOII>-SCII IZO 11>.\. in cursul dezvol-
tării notiunii de pozitie depresivă, mare parte din criticii lui Klein au Încetat
să-i mai ul'll1ărească evollqia, aşa Încât, În momenlul când ca a trecut la
prezentmea pozi\iei paranoid-schizoide, pUlini dintre cei din afara grupului său ~;;.
nlai pllle;1l1 f;lce cOlllenlarii. I-'airbairn, care redeschisese diSCll\ia asupra primei
pozilii, suportă Însă comp,u·alie. Fairbail'll allrmase cu consecvenţă d\ pozitia ·,
-:'],
~!~ ;
dcpresivfl era urmarea logic1\ a gândirii freudiene, dar c1\ Îndreptase atentia
Într-o dircqie greşilfl. Organizarea oral1\ a structurii supraeului constituia o
camullare şi o apăr,lre impotriva pozitiei anterioare, caracterizată prin clivaj.
Spre deosebire de Klcin, el considera că procesele de introieqie sunt
1
~
:;:
J
s"
\'
t'
ţ.
:"
utilizale doar ca apărare, ceea ce Înseamn1\ că este internalizat doar obieclul
"rău". Importantă este soarta obiectului intern rău, care depinde de clivaj;
aceaslă idee diferă radical de cea a lui Klein, conform căreia dezvollnren cului
depinde În Întregime de ciclurile de proieetie-introieqie alât ale obiectului
"bun" cât şi ale celui "rău".
Fairbail'l1 vedea procesele de clivaj ca avându-şi sursa În asprimea mediu-
lui. imagine complet diferită de cea a lui Klein, a conOiclului intern Înnăscut,
şi deci primar, dinlre pulsiuni. Klein a acordat astfel o mare impol1anlă fantas-
mei, spre deosebire de fnirbairn.
Anumite pCI'soalle din grupul lui Klein nu i-au urmat construetia teoretica
şi i-au rcspins-o. De exemplu, Winnicott, cu toate că a acceptat impol1anla
pozi\iei dcpresive (1 (45), şi-a format o cu totul altă viziune despre perioada
limpurie; el a rcvenit 1<1 im'lginea clasică a unci perioade de aulocrolism in care
Illi existfl o dislinqie Între sine şi obiecl. În ncc,lslă perioadă, pe care n nUlllil-o
i.llotputel'l1icie inf'lIltilă prilllar1\, orice foqnn.: din partea mediului creca~ o ,:'
clivare profundă a sinelui.
O altă dezcnare din tabăra kleiniană a fost cea a Paulei Heimann care, la;
I
I mijlocul anilor '50, s-a desprins de Kiein Într-un mod similar, se pare, cu cel1
I al propriei liice n lui Klein, Melitta Schmideberg, cu două decenii in unn1.·
Ii lleinwnn Illl a apelat niciodată la idcea de identificare proiectivă. După cât se
parc. e<l a avut o viziune foarte diferila asupra fragmenlărilor eului, bazat1'J pe
I ideea obiectelor asimilate ~au neasimilnte (ileimann, 1 9 5 5 ) . 1
Id(}/III/icul'l.: {imi(}c(i1'(i. In ultimii ani, interesul pentru idcntificaren proiee-
.1"
livi\ a crescut considerabil in afara grupului kleininn. Aşa cum era de aştcp~~
acest lucru <1 produs () mare varietalc conceptuală, ba ciliM confuzie. O in '.'
I CiU'e de CIMilicare po,11e li g1\silă in alt anicol al Jiqionarului 1,·1 13.lIl1NI-·
II(\IU. "I«)IICIIVAI.
\ ,\hr;dldlll. K. (Il) II), NlIil:s lIll Ihe pS)'CIHhlll;i1ylical illvc~tigali()11 anu lrcalill.:nl
I 111;lllic-dcPICssi\\: illSdllily dlllldllicd clIllditilllb. ÎIl:;\hr'lh'llll. K.. Sd('('/(·,I/'
\ '1
II. POZITIE PARANOID-SCHIZOIDĂ 157
on Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1927, pp. 137-156.
Abraham, K. (1924), A short study of the development of the libido, in: Selecled
Papers on Psycho-Analysis, pp. 418.501.
Amati, S. (1987), Some thoughts on torture, Free Assns., 8, 94.114.
Bick, E. (1968), The experience of the skin in early object relations, Inl. J. Psycho-
Anal., 49, 484-486.
(1986), Further considerations on the function of the skin in early object
relations, Br. J. Psycholher., 2, 292-299.
Bion, W. R. (1957), Diferenlierea personalitlllij psihotice de cea nepsihoticll, In: Bion,
W. R., Gânduri secunde, trad. de C. Bujdei şi F. V Vllldescu, Binghamton, Ed.
S. Freud, 1993, pp. 141.165.
Bleger, J. (1971), Simbiosis y Ambiguedad, Buenos Aires, Paidos.
.fairbaim, R. (1943), The repression and the retum of bad objects, Br. J. Med.
Psychol., 19,327·341; republicat cu modificări in: Fairbaim, R., Psycho-Analylic
Siudies of Ihe Personality, London, Roudedge & Kegan Paul, 1952, pp. 59.81.
Freud, S. (1917), Mouming and melancholia, SE, XlV, pp. 237.260.
- (1940), Splilting of the ego in the process of defence, SE, XXIII, pp. 271.278.
Heimann, p. (\955), A combination of defences in paranoid states, In: Klein, M. et al.
(Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis, London, Tavistock.
K1ein, M. (\927), Tendinle criminale la copii normali, SMK, 1, pp. 161.175.
- (1930), Importanla formării de simboluri in dezvoltarea eului, SMK, 1, 209-222.
- (1931), O contributie la teoria inhibiliei intelectuale, SMK, 1, pp. 227.238.
.- (1932), Psi/zanaliza copiilor, SMK, II.
- (1940), Doliul şi relatia sa cu stările maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 337-361.
: - (1946), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III.
:. - (1960), Notă despre depresie la schizofren, SMK, III.
, Meltzer, D. (1975), Adhesive identification, Conlemp. Psycho.Analysis II, 289.310.
~nfeld, II. (1947), I\nalysis of a schizophrenic state with depcrsonalizalion, Inl. J.
h,., Psycho-Anal, 28, 130·139; rcpublicat În: Rosenfcld, li., PsychOlic Slales,
'. London, Hogarth Press, 1965, pp. 13-33.
(1954), Considerations regarding the psycho-analytic approach to acute and
chronic schizophrenia, Inl. J. Psycho-Anal, 35, 138-140; republicat În: Psyc/rolic
Slales, 1965, pp. 117-127.
(1964), Onthe psychopathology ofnarcissism: A c1inical approach, Inl. J. Psyc/ro-
~.: Anal, 45, 332·337; republicat În: Psycholic Slales, 1965, pp. 169-179.
;-:-:- (1971), A clinica' approach to lhe psycho-analytic theory of the life and death
~~. instincts: An investigation into the aggressive aspects of narcissism, In/. J.
. Psycho-Anal, 52. 169-178.
~ M. (1932), 1\ note on depersonalizat ion, Inl. J Psycho-Anal, 13, 329.347.
~ H. (1956), Depression in t!lc schizophrcnic, InI. J Psycho-Anal, 37,339-343;
~r rtpublicat În: 7"e Work of /fanna Segal, New York, lason Aronson, 1981, pp.
,~1 121.129.
ieot!, D. W. (1945), Primitivc emotional developlllcnt, Inl. J. Psycho-Anal, 26.
l" 137.143.
i.
;,
,',
i;':
 12. INVII>IL
159

devit:rca, 1;1 n.l~lcre, a pulsiunii de 'l1oarle. Era vorbi] Îllsă de ana/işli confrun-
l,qi ei inşi~i cu () tt:nJin!,l, se părea, Înnnscuin penlru conflici şi confuzie, care
12 • Invidie Defil~.iţie: Analizând pacienti s~hizofreni: ~Iein şi colabo-
ratortl săI au găsit o formă precIsă de Invidie. Ea constă nu
(il ce ca obiectul bun să fie alacat dalorită bunăIălii lui. În transferul schizo-

rI
'~
freni/or adU/li cronici, acest fenomen se repeta mereu, În cele mai primitive
in atacul asupra obiectului rău, ci asupra obiectului bun, şi trebuie deosebită de forme (Rosenrcld,1947, 1952; Segal, 1950) [<7' PSIHOZĂ].
"

...
Trasei/urile invidiei primare. Klein descrie o entitate având trăsături speci-
ambivalentă; este in născută, avându-şi originea in zestrea pulsională, şi antrenează
mecanismul de clivaj ca apărare initială. fice, diferită de stări psihice Înrudite, ca frustrarea sau rivalitatea:
(1) f<Jntasma este Înnăscută;
Cronologie (II) atacul asupra obieclului "bun" se datorează bunătălii lui;

~
1952-Descrieri clinice făcute de Rosenfeld (Rosenfeld, Herbert, )952, Note
(III) drept consccinln, perceperea faptului de a li sepur<Jt de obiectul "bun"
asupra psihanalizei conflictelor de sllpraeu la un schizofren acut). generalul' de invidie este intolerabiln.
1957-Exrunerea leoretică a lui Klein (Klein, Melanie, 1957, Invidie şi recunoş­
w;
It Aceasln constelalie de caracteristici conduce la incă alte două:
(IV) la copil apare necesit,tlei] imediată de a-şi separa obiectele "bune" de
tin/ii).

f.~ cele "rele", ca şi impulsurile bune de cele rele. Este o formă "normală" de
1971-lnvidia şi structura eului (Rosenfeld, Herbert, )971, O abordare clinică
i
(; ! a teoriei psihanalitice a pulsiunilor de via/ă şi de moarte: O investigare clivaj, nereuşitn În cazul tulburărilor schizolJenice;
a aspectelor agresive ale narcisism ului).
(V) inloleranla la separare conduce la tendinla spre confuzie (contopire) cu
t: obieclul "bun", proces (de identificare proiectivă) (;are relevă trăsăturile pozi-
~
l'
În psihanaliză, tennenul de "invidie" este vechi, având însă diferite semni-
liei paranoid-schizoide: dificullalea de a avea sentimentul realiUllii şi o struc-
t !
ficaţii.
La Freud, el făcea parte din conceptul de "invidie de penis" ca proble-
mă specifică în dezvoltarea psihică a femeii. Mulţi analişti, ca şi neanalişti, au
tură de personalitale potential narcisică.
II/vidie şi Fustrare.Este importantă distinqia Între fantasma de atac,
Il pus însă la îndoială viziunea lui Freud asupra psihologiei femeii [<7 6. FAZĂ
DE FEMlNITATEJ.
pătrundere şi deteriorare a obiectului bun pel7iru că es/e bun şi alte forme de
atac sau ostilitate. Nu este vorba de ura fală de un obiect frustrant, care
\{.. invidie orală. Klein (1932) i-a plasat originea în stadiile foarte timpurii de
~

.~ dezvoltare, atât la băieti cât şi la fete, şi a descris-o la faza orală: "Invidia orală
păstrează ceva numai pentru el, I,ici de violcnta fată de un rival care ocupă
obicctul bun.
J este una din fortele motivalionale care creează, la copiii de ambele sexe, dorin-
~ ..
IiI. ta de a pătrunde În corpul mamei şi aceea, Înrudită, dc a cunoaşte" (p. 131).
I'rcclIrsori. Abraham (1919) scrisese despre aspectelc clinice ale pacienti-
lor exasperanli, carc nu pot răspunde eforturilor şi priceperii analistului şi care
~Y' O dată cu noile posibilităti tehnice dc intelegere a transferului schizofre-
nilor, oferite de utilizarea conceptelor de "poziţie paranoid-schizoidă" şi
,. "identificare proiectivă", materialul legat de invidie a început să atragă în mod
persistă in neajutorare. Klein (1929) considerase inilial că, din puncl de vedere
teoretic, invidia este o manifeslare a sadismului oral. Într-o relatare privind
gelozia, Rivicre (/932) a descris "invidia şi deteriorarea obiectului" fără a o
1"
t'.
~: ;
.,.
serios atenţia. La asemenea pacienti, prevalează fantasma pă/runderii in ,
distinge clar de gelozie. Horney (1936) descrisese detaliat invidia implicală În
) obiectul "bull" şi a deteriorării cOlllinutului său. Această fantasmă constituie .•
,l
expresia primară a pulsiunii de moarte. Dac1l iniţial se presupunea c1l pulsiunea n:aqia terapeutică ncgativă 1'11" IUeACTIE TLRAPEIJlICĂ NEGATIVĂ].
kr de moarte este derivată În exterior, asupra unui obiect, ales poate arbitrar, care
devine "rău" şi ostil subiectului, Klein prezintă o altă evoluţie a pulsiunii de il1
O perioudă de timp Înaintea lucrului la II/vidie şi reculloş/ lă (1957), con-
(" ceplul a rămas În cadrul grupului kleinian. În 1952, Rosenfcld a Început să
moarte: direC\ionarea ei asupra obicctului "bun", aşa încât impulsurile "bune-:.
I studieze tema, demonstnÎnd, pe baza unor materiille clinice detaliale, invidia
Ij.
t·.
şi "rele" apar ca fiind unite. Această stare, inevitabilă pentru copil, cere o'
rezolvare imediată, mobilizând însă eforturi care se transformă într-o luptă pe
primară a pacicntului schizofren: "'Lumea e l'Otundii', a spus el ~i a continuat,
p',: '. clar şi cu atenlie: 'O urăsc liinJcă mă 1;lce să mă simt ars pe dinăuntru.' Iar
mai lârziu a ildăugat, ca penlru a explica: 'Galben-invidie.' Am interpretal,
toat1l viaţa, de a discrimina ce e bun şi ce e rău, în interior şi în lumea extem1..
spunându-i că lumea rolundă eram eu, resimlit ca un sân bun; că mă urăşte de-
\

I~: INVIDIA PRIMARĂ. Trecerea la analiza pacienţilor adulţi schizofreni (sfârşitul

,oarece ii inspir invidic şi această invidic ÎI lilce să Sil11I,) că vrea să mn Oll1ume
~t·1:' anilor '30, anii '40) a relevat faptul c1l problemele şi transferul ap1lrute eraa~
reminiscenţe ale celor mai vechi stadii de activitate psihică, chiar ale primelor~"
,~ si! Illt'l <ll'dă int'lunlrul său. ASlfel, nu mă poale păstra bun ~i nu se poate
" .• :
:Dl<nline in vialil, 111;'1 simtc În;'llliltrul său ca pe cevil rJu, care il arJe" (p. 92).

~
,~;. momente din viaţă. Klein acceptasc întotdeauna ipoteza lui Freud privind~
. in 1952, vorbind despre aviditale, Klein (1 <)52a) afirma: "Experienla anali-
. ;,
<~t
:}t
c~~ ':licămi-il
i~'
arăt;lt
cei, la inceput, inviJia (all\:rniÎnd cu seillimente de iubire re-şi
~
-1U 12. INVIDII: 161
r "\
[j , ' 160
\)ll' \IUNAIZUI. I'SI\ I..\N/\\'\I..U KI.UNII,Nl'.
Lllpta pentru obiectlll blln, Pornind de la tendinţa de a ataca obiectul bun,
-\ cunoştinţă) este indreptală spre sânul d;Hălor de hranfl. Acestci invidii primare Klein a stabilit că primul şi cel mai necesar act al eului este discriminarea Între
i se rldaugă, in sillla\irl redipiană, gelozia" (p. 79), Dc ascmenea, ca a realizat stările psihice bune şi cele rele. Eri este o formă s1\nllloasă de clivaj: evitarea
că invidia, deşi lipică penlru cele mui timpurii fuze, (cele oral-sadicc), este
D
'l
excesului de ură. Când există prea multă ură, această formă de clivaj eşuează,
\1 totuşi responsrlbilă pcntru rlnumilC forme de proicC\ie asupra obiectelor şi a iar impulsurile şi obiectele bune şi relc rămân contopite.
descris "modurilc in care pcrsecu\iile interne inlluen\eazll, prin proieetie, rela- Atunci când copilul nu-i poate permite obiectului bun să evite atacul, el nu
tia cu obiectele externe. Intensitalea invidiei şi urii sale la Ernei1 dcmonstra
m derivmea clară
din rela\ia oral-sadicăcu sânulmatern" (Klein, \955a, p. 135).
ii
.j~
il poate nici introiecta corespunzător, intact. EI nu-I poate desprinde de
obiectele rele de care trebuie să scape, fapt ce implică incapacitatea de a-şi
ifi,J Într-o altă
lucrare a aceluiaşian, aU!Orlrea prezenta invidia ca fiind una dintre ~: pllnc propriile trăiri in cea mai elementară ordine. În dezvoltarea normală,
primele foqe motrice ale fanlUsmclor agresive: "uceste cmo\ii ÎI indemn au pc ;11 1
obiectele bune sunt separate de cele rele printr-o formă normală de clivaj,
[
-'
l'
fabian să pună stăpânirepe bunurile altora, fie ele materiale sau spiriluale; il :~ astfel Încât se asigură procesul de integrare a eului, bazat pe un obiect iubit şi
proiectivă"
( conduceau irezistibil spre ceea ce am numit identificrlre
1955b, p, \54). Ea a acordat invidiei o
ce stimulează identificarea proiectivă
(Klein,
importantă considerabilă,
ca unui
VA factor
l'j'" \ 3. IlJENIIIICARE I'ROIlCfl 1 ' i I
,SiI\,

:. I.
protejat. Elementele de invidie (atacul asupra celor cu avantaje şi calităţi
speciale tocmai din cauza acestora), pot fi modulate gradual În gelozie şi, În
ceil: din urmă, În competiţie.

primară. adăugire ulterioară ~,

F Confuzie
leorelic al lui Klein, Ea a
schizoidă
apărul
Invidia a constituit o

(1946), din eforturile lk

la sistemul
in timpul scrierii despre pozitia prlranoid-';'
clucid~Jr\~
a problcmci puhiunii de moarte.:~
Invidie şi anxietate persecutorie. Invidia produce anxietatea paranoidă,
conform cercului vicios tipic, descris de Klein Încă de la Începutul activitatii
sale [<4' PARANOIA]:

P Kkin preluas de la Freud (1926) ideea uevierii pulsiunii uc moartc care ii '{l,
'P' ii i " "
conslituia o
şliin\ei
'w,,'e
dovadă clinică
1
manikSlată
Ieod o " '" pn''''"", i'" ",pd"''' '" p,"ou ui oopi ilo' mid
a puhiunii uc moarle sub forma con-
sadice (Klein, Il»]) leD" 7, stJl'IU\I:U), IntroieC\ia obiectului bun, care:~~
.:~~
(1) Introiecţie forţată, Ca urmare a invidiei şi a proiecţiei forţate a sinelui
in obiect pentru a-I ocupa şi deteriora, poate apărea fantasma echivalentă a
pătrunderii răzbunătoare in interiorul copilului, pentru a-I deleriora, o dată ce
copilul a atins stadiul perceperii obiectelor ca separate, iar nu posedate şi
i

F
1
P'""" 00"",,"'1 ,,' i, r,,,,,' i,,'
i'" P",,," ilo' "biil k, il" i'" ",,01,, ;t,bili-f' controlale atotputernic, Această Înspăimântătoare şi răzbunătoare introiec\ie
zant al cului; integrarea acestuia sc obţine
prin preluarea obiectului bun E . şi forţată reprezintă tocmai o inhibare a perceptiei separării.
Îndepărtarea percepută
ca perscculor lcT II. POZ111 (/1) Aviditate. Invidia este o fantasmă de intrare forţată (prin metode
i

r[ puhiunii de moarte,
11,\R,\NOID-SClllZ01DĂ1, Pentru Klein, era clar-şi
ea o afirma cu tărie-că
În . proiective) in obiectul bun şi de atac destructiv tocmai datorită bunătăţii lui.
i

J[~
acest proces se pot ivi multe probleme. Diferitele dezechilibre din sistcmul rodu . Când invidia este puternică, poate apărea o fantasmă la fel de atotputernică, de
şi
proiec\iilor introieC\iilor pOl crea potenţialităţi destructive, care p să c1, agresiune introiectivă-absorbţia violentă a obiectului, astfel Încât acesta este
cădere personalită\ii şi psihoză deteriorat printr-o formă agresivă de posesie şi control. Drept urmare, starea
să
t.' ' mai târziu o a in fragmentare (Klein, 1946).;,
Conceptul de invidie era destinal explice de ce unii copii au probleme," intemă este una de foame continuă. Apare aviditatea, prin acumularea internă
ue inlcgrure, Rrlspunsu\, a aflrmal Klein, stă innăscută
in lendin\a a copilului, dc obiecte deleriorate, fiecare din ele provocând o nouă creştere a foamei de
]1"'. " şi . obiect bun care, Încorporat, să uşureze starea internă continuu inrăutăţită,
rău şi
pentru con!'uLie incapacilUtea su de a alege. Invidia esle tendinla de a stabili,
u rc\,lI osIile cu obicCIUI bun, iar nu cu perseculorul temut. Ccl earc;:
ii
salisface să
impulsurile libidinale ajungc greşală.
fie atacal, rlpurent ca din enlă dIr, Recunoştinţă şi satisfacţie. Klein a opus recunoştinţa invidiei, Recunoş­

lr in realitate pentru că relaţiile

esle bun, Confuzia din prez
obiectuale, inel . linIa este sentimentul specific faţă de un obiect care reprezintă o sursă de satis-
de la naşlere, şi ereditară,
este primarll line de zestrea Existen\a unui potcni" ţ fa'lie. În viziunea lui Freud, pulsiunea cere o grulificare printr-un obiect; atâta
;t~ Înnăscut mişcărilor
special pentru contopirea pu\sionalc s-ar putea careia ~;\'rell\e cât sutisfacerea nu Înlâmpin1i greutăli, obiectul in sine rămâne o simplă
exiSlenţei
indiciile, aduse de psihiatri, asupra ~(;netic
factorului in schizofrcni .. anexă inliimplătorlre a satisfaetiei, Recunoştinţa nu este toluna cu satisfrletia suu
).r
\,.1 I:\CIU\( cuNSI ITU IIUN.\I\. Astfel, invidia se numără
inseamnă
prinlre factorii coosi; placerea, dar provine din ele: "Dacă plăcereu de a fi hrănit este cel mai adesea
':1 I
i Detulburată, introieC\iu sânului bun survine cu o relalivă sigurunlă, O satisfaqie
ue~i adusă critică.
dera\i dc \Zlcll\ drepl constitu\ionedi Acesl lucru nu ef\ invidia es.\C"
\U i deplină obţinută la sân implică sentimenlul copilului că a primit de la obiectul
normală
d-: nel\\odirICC\I, conceptulUi i-a rost o asemcnea În\r-adc.'lIf..
la schizolrel\i ea nu se modilicf\, dar Într-o dezvoltare copilul treblJic' ~.KJbit un dar unic, pe care doreşlt să-I paslreze, Acest lucru constituie temelia
\ţD să şi-o modillce su!icicnl ci\! să poUIă
se şi
hr[lni deLvo\\a psihic. Modifl 'lrttunoştin\ei" (Klein, 1957, p. 188). Klein vederi obieClul ~a fiind ccl putin la
'i eşuează doar În tu\burf\ri psihice severe, in limp ce, În anumite slări c1i\~'
de '!",lel de IInporlant ca pUlslulll.:a ·oe 1;'I)l, consloera că obiectul esle lIlerent
rămânc aclivă În primilivă
~ .
. };:~ eu 1'01'111[1 ':
jl
 12. INVIDIE 163

lllCllUNAIZlJL I'SIIIANALI!.L1 KI.UNILNI:, a descris·o in detaliu;

162
(IX) Clil'ajlll invidiei, având drept rezultat golirea eului; in fapt, o identifi·
pulsiunii 1'''' 2. I'r\NT;\S~1A INCON)TILNTA1· În consecin\ă, conform părerii sale, care proiecti vă.
obiectul este perceput cu totul diferit. Resim\irea obiectului ca fiind disponibil
şi oferit fără reţineri conduce la grijă, consider<:qie şi recunoştinţă pentru DEZ"OLT,'\HI IIUERIOAIU:. În dezvoltarea ulterioară a teoriei kieinielll"
obiectul in sine ca pal1e a pulsiunii de via\ă ['JI' 1\IIIIRJ:). InviJia este Îndreptală invidia a ocupat al doilea loc, după identificarea proiectivă. Ea a căpătat o
impotriva obieclului cal'e aduce graliiica\ie şi este astfel conlplet diferită de amploare considerabilă, deşi, practic nu au existat comentarii relevante in afara
atacul asupra obiectului frustrant. grupului kleinian, Lucrarea lui Joffe (1969) s-a referit numai la opera lui
Un asemenea in\eles specific al recunoştin\ei fală de obiect constituie o Klein, ignorând dezvoltările ulterioare,
caracteristică a teoriei rela\iilor obiectuale; el presupune iubire şi apreciere, \; Confuzie Îl1tre sine şi ubiecl. Unul dintre cele mai primitive şi imediate
care se intensifică moi ales in pozitia depresivă, În rela\i<l cu obiectlll intreg [..,. efecte ale confuziei impulsurilor fală de obiectul "bun" este dizolvarea graniţe­
10. I'UI..IIIE DEI'IZESIVA; IUIII"I:]. lor dintre obiect şi sine, Fantasma invidiei presupune pătrunderea În obiect şi
I Însuşirea lui in scopul de a-I deteriora (identificare proiectivă), Atotputernicia
...
~
Apărări împotriva
invidiei. Mecanismele de apărare impotriva invidiei au J acestei fantasme distruge individualitatea obiectului şi suferinţa de a-I invidia.
fost descrise specific de Klein, ele incluzând mecanismele considerate la pozilia Rosenfeld (1965) prezintă diferite forme de tulburare severă privind această
pmanoid_schizoidă-atotputernicie, denegare, clivaj şi idealizare. Ele sunt
,t
:.
1,' confuzie atotputernică intre sine şi obiect.
i'
i:i subtile: "Există deseori un amestec de invidie exprimată efectiv şi apărare Pe măsură ce relaţia cu obiectul "bun" extern este distrusă fantasmatic,
impotriva acestei invidii. Nu putem spune intotdeauna dacă este vorba de un
~
apare o stare de atotputernicie narcisică ce se poate prelungi Într-o structură
~ atac invidios sau de o apărare" (Joseph, 1986, p. \ 8). Klein descrie un număr narcisică de personalitate (Rosenfeld, 1987) [<7 NARCISISM; STRUCTURA].
~;
Invidie şi narcisism, În lucrarea sa (1957), Klein vorbeşte puţin despre
t de alte mecanisme specifice invidiei:
(t) Unul dintre cele mai importante este confuzia: "Confuzia privind sistemul structural şi fantasmatic al narcisismuluL Ea insistă asupra apărărilor
caracterul bun sau rău al substitutului figurii originare contracarează, intr-o
r
şi este clar că descrie de fapt o elaborare a poziţiei paranoid-sch izoide, Dat
anumită măsură, atât perseculia cât şi vinovălia privind atacul şi deteriorarea, fiind că aceasta este legată de starea eului, ea reprezintă o poziţie narcisică (in
f: prin invidie, a obiectului primar" (Klein, 1957, p. 216); fapl, Segal (1983) o numeşte "poziţie narcisică"): "Descoperirea obiectului
fa;: (II) "Fllga de la mamă la alte persoane, admirate şi idealizate, in scopul devine o experienlă extrem de frustrantă numai in cazul când subiectul vrea să
de a evita sentimentele ostile fală de importantul obiect al invidiei care este ':: fie acel obiect, iar nu să-I aibă .. , intoleranţa la relaţiile obiectuale implică
li- sânul" (p, 217);
(III) Del'(dori:area obiectllilli: "Obiectul devalorizat nu mai merită invidiat"
"~o invidie, iar orice teorie care defineşte relaliile obiectuafe ca fiind frustrante
'. introduce implicit nOliunea de invidie" (Etchegoyen et al. 1987, pp. 54-55).
t . Invidia este un atac asupra relaliilor obiectuale per se, cu scopul păstrării atol-
rivalită\ii cu o figuri '"
~;
(p, 2 \ 7);
(IV) Del'alori:area sineilli: "de câte ori apare pericolul ,~puterniciei şi autoidealizării [<7 NARCISISM), iar nu un simplu atac datorat
~ important1\,,, devalorizarea propriilor calită\i asil.!.ură
atât dcncl.!.area invidiei câf1 ~:comportamentului frustrant al obiectului: "Invidia şi narcisismul sunt stnîns
~.
~\ şi autopeclepsirea pentru a fi avut·O" (p. 218); ~ ~ "':1) t;le gate intre ele, ca două. fele ale aceleiaşi monede" (Etchegoyen et al., 1987),
(V) Il1temoli:arca al,iclă a sâl1l1ll1i, aşa incât, "in mintea copilului, el intri!
;t1','
lj ~.. Narcisism negativ. In 1971, Rosenfeld a prezentat in detaliu importante
~ complet sub posesia şi controlul său, intreaga lui presupusă bunătateif: '\,dovezi âinice privind expresia pulsiunii de moarte in cadrul relaliilor de obiect
•. ~
,~. ." .., 18
apar\lne (p. 1.. ); ,)~; ~iinteme I'i' N;\I(CISI.<;~1/. EI a descris un obiect intern similar unei hande
(VI) Proiecţia il1\'idiei: "O metodă frecventă de apărare este cea de a stârni:, ~lIlafiole. care domin5 şi intimidează părlile bune ale personalită\ii, idealizând
şi (~.
;11
~i invidie În ceilalli, prin propriile succese bunuri, inversând deci situalia" ragresivitatea şi destructivitatea, Autorul descoperă acest tip de obiect intern
~ 21 g); . " j f(structură) la p<lcienţii limitrofi. EI a detectat fantasme connictuale in care
W
-f· (VII) II1c1bllşirea sel1timentelnr cit! illbire şi il1tensificarea coreSplll1::ăICX'!{ ,pulsiunea de mO<lrte preia puterea. producând idealizarea ptirti10r rele din sine.
a IIrii "est~ mai puţin dureroasă decât supol1arca sentimentului de vinovălic . aşi il impulsuri lor şi obiectelor rele, Sidney Klein (1980) a amplificat impor-
\'\.
,1'
1,
n;lscut din amestecul de iubire, ură şi
invidie. Ea nu capătă neapărat inl~li~' bnţa acestor stări de clivai cvasipsihotie (1980). descriind fenomene autiste
~,
~J
. ,. urii, ci p~al~
lua forma indifcren\ci" (p. 2. \ 9);'~ !'.
,miar şi la p<lcienlii nevrotici şi cletectând obiecte interne percepute ca şi cum
(VIII) \n sl'ârşit, o apărare care lIfmureşte specilic evitarea reunirii in urma. fi izolate intr-o fortăreaţa S<lU o carapace [,.,. STRUCTURA), O asemenea
\.
t unui c1ivaj care a linut in şah
invidia. Descrisil anterior de Rosenfeld (1952C. (ClIganizare internă psihotică a fost descrisă şi de Steiner (1982), care a arătat
~ , "ceastil apurare constăÎntr·o "tl'UlJsfJllnere ;n (lct prin evitarea inte~raru1 ~)~l:

v (K\cin, 1957, p. 2\9; vezi şi Rosenl'c\J, \955). Ceva mai târziu Segal (I~'"
 :~
12. INVIDII: 165
IClt1
11ICII()NAIUJI. PSIIIANAI.1I.I:.1 KI.I.INIF.NE r
1:'
pentru el Însu~i" (p. 538). in fapt, invidia este deteriorarea a ceva bun pentru 1

,
caracterul pcrvcrs al rela\iilor interne.
Într-o abordare similară. Joseph (1971, 1975) a relatat manifestări clinice că e bun, iar nu pentru că il frustrează pe subiect de bunătatea sa; În analiză,
"1
ale pulsiunii de l11oal1e sub forma perversiunii-sau, mai exact, sub forma ea apare tocmai pentru că analistul Îi oferă pacientului o interpretare şi /7/1 o
\1
perversiunii de caracter (diferită de cea sexuală), În care aspectele destructive line pentru el. Joffe n-a În\eles tocmai acest fenomen de confuzie, prin care
t
sunt ascunse. descori, sub masca aspectelor bune din sine şi din rela\iile de sentimentcle rele tintesc obiectul bun.
1.i(;
~'
obiect. Caracterul pervers camul1ează transferul şi prezintă o mare importanţă Joffe a artltat categoric incompatibilitatea conceptului kleinian de invidie
eu sistemul conceptual al psihologiei eului, dar nu a oferit o perspectivă critică III
la pacienţii cu tulburări severe. asupra primului. Totul s-a redus la alegerea intre două sisteme. De fapt, ,'\
'11
l'

CRITICI ALE CONCEPTlILlil J(LEIN\,\N DE INVIDIE. Conceptului de "invi- Începând aproximativ din 1946, teoria kleiniană s-a Îndepărtat atât de mult de ,!\

,:rJ die" i se poate aplica critica generală privind pulsiunca de moarte [a- 3. psihologiu eului, incât fiecărui grup ii este greu să perceapă caracteristicile şi fI
:'l

t-f[ A(jIU,SIYITt\n:.]. Afirmaţia că kleinienii nu au reuşit să dea o replidl acestor nuuntele celuilalt cadru conceptual, ca să poată detectn astfel punctele de diver-
: l.~
critici-"faptul că nu au reuşit să răspundi:\ criticii asupra acestor concepte genlă. Drept urmare, s-a pierdut disponibilitatea pentru dialog. "1
dovedeşte ori incapacitate, ori dogmatism" (Kernberg, \980, p. 4\ )-nu este cu ,~ . În afara Grupului kleinian, conceptul de "invidie" a creat părerea că psih-
exactă. Exi~tă prove~it~ obser:aţii~e c~p~~lor ~:.'
"d
.:::
analiza kleiniană este profund pesimistă. Dacă invidia este Înnăscută, Înseamnă i; ~
f'i totul. dovezi clinice din. asup.ra '.:1,
(Klcm, \952b; BICk, 1964, 1968, 1986) ŞI dm pSlhanaltză (m speCial Rlvlere,'j !.
,\'II!
il,
~/

1936; Meltzer, \963, \973; Rosenfeld, \97\, \987), mai ales În legături:\
cu";:
ctl en nu poate fi schimbată; această idee conduce la Încercarea dc a o reduce
la concepte mai convcnabile. Ideea că agresivitatea şi destructivitatea violentă !ÎJ

1'1
.YC· reacţia terapeutică negativă [er REACŢIE TERAPEUTICĂ NEG/\fIYĂ). sunt atât de adânc Înrădăcinate in natura umană este o constatare amară, pe . il;
J

~t.
Tentaţia-căreia Îi dau deseori frâu liber analiştii neexperimentaţi-de a pune care nimeni nu o salută. Se pare că e ceva adevărat În afirmatia că M. Klein
toate reacţiile nefavorabile pe seama reacţiei terapeutice negative de invidie nu
este Întotdeauna val idă, aşa cum a remC'rcat muşcător Kernberg (\969) şi
(1957) e pesimistă În această problemă: "Amândouă ne-am dat seama de
importanta invidiei sale destructive faţă de mine; ca Întotdeauna când sunt li

~
Greenson (\974). Kernberg (1980, p. 49) a comentat cu ironie di transferul atinse asemenea straturi profunde, impresia a fost că, oricare ar fi fost impul- j 1

pervers ar fi produsul direct al tehnicii kleiniene. În replică, Rosenfeld (1987)

a incercat să ofere date clinice amănunţite, care să probeze distincţia dintre
rcacţia negativă datoratl\ greşelilor de interpretare sau tehnicii defectuoase şi
:[
cea datorată invidiei.
Joffe (1069) a realiZ.at un meticulos studiu asupra invidiei, descriind con·
ceptul din punct de vedere clinic. EI a arătat că ideea invidiei Înnăscute a fost
avansată de [isler (1921) care a recunoscut influenţa lui Abraham (19\9).
Âutorul a susţinut insfl ferm că un asemenea concept este inutilizabil. EI a
respins concepţia lui Klcin. invocând că "invidia implică relaţii obiectuale şi
survine dur f' faza primară de narcisism". Ea nu este primară, ci constituie un .
. paranoid-schizoidă, a utilizat foarte putin conceptul de identificare proiectivă
complex de afecte, iar nu un impuls unitar inerent subeului-"Deşi invidia.,:~
1 •
surile destructive aflate acolo, ele erau resimţite ca atotputernice şi deci :r
:\ il
irevocabile, iremediabile" (p. 207). Cei În măsură să critice cu competenţă Il
1:-i
conceptul kleinian de "invidie"-Îndeosebi Heimann şi Winnicott-se Îndepărta­
l
, f
seră dcja de gândirea kleiniană, În mare măsură după introducerea teoriei
asupra poziţiei paranoid-schizoide. Heimann n-a folosit niciodată conceptul de
idcntif,cnre proiectivă sau cel de clivClj aşa cum erau ele descrise la poziţia
paranoid-schizoidtl şi n-a publicat nimic despre conceptia sa asupra "invidiei".
Winnicott, care acceptase importanta poziţiei depresive şi a iubirii fală de
obiectul bun, a respins accentul pus de Klein pe destructivitatea din pozilia
şi s-a arătat extrem de potrivnic fată de conceptul de "invidie" În accepţiunea

conţine cu necesitate anumite elemente ale sinelui, caracterul sau specific apare,;l lui Klein. Nu există o expunere publicată a criticilor sale, dar se pare că, după
r,
prin contribuţia eului" (\ 969, p. 540), ori, eul nu se formeazădecât du~:; iei, caracterul Înnăscut al invidiei Înlătură importanţa mediului şi a legăturii
.: unice dintre mamă şi bebeluş (raportat in Grosskul'th, 1985, p. 417).
stadiul narcisic (pe la doi ani). Joffe a găsit patru componente ale eului: (')~l
{li capacitateCl de a distinge Între sine şi
obiect; (II) o Clnumită
capacitate de ~ ~~
3Abr<lhanl.
~

~"
'IL.o
fantasma: (III) capacitatea de Cl distinge Între o indeplinire fClntasmatică al
K. (Il) Il)). A particular rllrlll of nClII'olic rcsiSlilnCl: <Ig<Jinsl thc psycho-
\,,:
dorinţei şi (adică internă şi cci~ ~,: analylic 1Ill:lhlld. in: Abrahillll. K. Se/celeL! /'a/lcr\, OII /'sn-/IU-./llu/nis, l.ullLhlll.

:~L
o salisfacere Iwlucillatorie
extern;I): (IV). capacil;'\ea de a-şisuporta
Între realitatea
nnul~ite sentime~lte-"Poat~ c:'l arJ,
Illlg,lnh I'rcss. In7. pp. 3113-311.
llÎl:k. L. ()l)6-1). NOlcs un illr,llll ObSCII'illillil ill pSyL'ho-<Inaiylic lruinillg. /111..J. /'s.l'c!I0-

~~'
trebUI sfl vorhlm despre o 'organizare a Invidiei. permClnenl<1 sau SCI1lIPCnlla,j
nentă"În re;ilitatc, :,~
,ll1a/. -15. 55X-566: rq)llhlical ill: IlalTis. r-.1.. nid:. L, ihe (,o/leueL! /'a/I('rs oi

Jolle nu a criticat conceptul kleinian. JolTe I·Cl În\eles greşi"'

" (p. 540). ~. ,1/lIrI/W 1/(//.,.,'.1' (//IL! eSlhl'l' /Jid. I'cnh, l'lullic I'rL'ss. I')!!7, pp. 2-111-256 .
;~ \ I%X). lhc c.\p<:riL'llcC 01' thc sk ill ill c,lrly llhjL'ct rcialilllls. /111. .J. /'.n't'i/o· .. ll1u/.
consider;Înd că se rel'el·fI la I'ru~trarea mişc;lIilor pulsionale şi cfl priveşte "sân $" . '

dfllfltlll de I1r'lllfl. v;lZllt ÎI/CI; dc /(/ I/(/şrcn! ca păstr;Înd deliberat gratiflcal~j

-lI), -IX·!--IX(,; rL'pllhlic<ll În: Jh,' ('o//"t'/"cI/'u/'ers oi A/"rlli" I/tII.,.,s lInci r:slli('/'
.
1.,.
. 1\
 -- ~ţ1
L...It?,~
I

166 J)ICIION,\lUJI. I'SIIII\N.\II/.I.I KI.I.INIINI. 12. INVI/)JJ.:

8ick, 19l!7. pp. 114-llll, ~

Roscllk/d. II. (1947), I\nalysis oI' schizophrenic SUlle with depersonalizalion. in:
167
j
'(
I
Ilick. re. (I'>X6), I:urther cOllsiucr~tiolls oI' the I'unclion nI' the skin in e~r1y ohiecl RoscnlCJd. II., I'sycholic Siales, Londol\. //ogarth Press, /965. pp. 13-33:
public<ll iniţial in III/. J I'svcho-Al7al. 28. /JO.139.
I
rcialilllls. fjr J. 1'.I'.I.d",!/,el:. 2. 2')2-2')').
Lisicr. f\t J. (1921). l'ic~sUf(': in siccp ~nu [he disturhcu C~P~Cil)' I'or Sicql, 111/. 1. - - (1952). NOles on Ihe Ps)cho-an~l)sis ol'lhe Supercgn connict in an acute st'hi/o.
"

'.;~

l'sl'eho-llllo/., 3, 30-42. phrcnic. in: I's.I·('holic Siales. pp. 1i3·1 03: puhlic~1
inilial in: 1111. J Psyeho-11llnl.
Llchegoyell. I r, Lopez. 8., Rahih. M. (1987), Lllv)' and ho\\' to intaprct it, III/. 1. 3J. II J-13 1; republical În: Klcin, M. el ai. (Eds.), New iJireclions ill I's.l/eho-
Ifllalysis, London, 1I0garth Press, /955. pp. J80-2 J9. 1'1~
Psycho-Alla/., 611, 49-61. 1.,,,

J~
Freud, S. (1 '>26), IlIhibiliolls. SylllplolIIS ami ,.I,nie/l', SL', XX. pp, 77-175, - (1955). An invesligalion of Ihe need of neurolic and psycholic palicnls 10 act oul
(jrcellson. It (1974), h<lnsi'creIH:e: Freud or Kicill'J. 1111. .1. I'SI'('/",-,·/IIO/., 55. 37-411. during analysis Icilal in: Klein, 1957 J. in: PsychOlic Siales, pp. 200-216.
- (1965). I'sycltOlic Siales, London, Ilogarth /'ress.
Grosskurlh. I~ (1'.I1l5), Alelollie j..·/dll: /ler /li))'ltI <1 Il ti her /Ii))'!.:. I.llndoll. IllldLk:r &
- - (1971). ;\ clinicul Opproaeh 10 Ihe PsychoanalYlic Iheoi)' oI' Ihe Ji/'c and deillh 1,'"
Stoughllln. l,\Ielollie j..·leill: L/IIIIl!a şi OI/era ei. Ir<ld. de 1.. Clllr<iu. in pn.:g<itin:
inslincls: ;\n inveslig<llion inlo lhe aggressive aspecls of norcissisrn, 1/1/. J.
1'Îl,
I~ I:d. S. ':rcud.1
I'sycho-A l1al., 52, J 69.178.
Ilorne)', K. (1936), The probicm 01' lhe neg~live thcr~peulic n:<lction, I'svehoano/. Q.,
2. 2'>-44.
- (J 987), l/IIpnsse alld Il1IerprelaliOI7, London, Tavisloek. -- .,?~"
JoITc, W. (1 '>69). A crilic~1 rcvie\V of the cllvy cOllcept. 111/. .J. I'svcho-,lllil/.. 50, 533- ...... Segal, Il. (1950), Sorne aspecls ofthe analysis ofa schil.ophrenic, III/. J Psycho-.111al.. /
545 'ro 3 J, 2Ml-278: republical in: 7J,e Work of !fOII/ia Segal, NelV York, Jason
Joseph, Il. (1 '>71 l, A clinic~1 conlrihution 10 the ~ll,i1)'sis 01' a pervcrsion, III/. 1.
Psyeho-Allo/., 52, 441-449.
,i

-
ÂrOllsoll. J98 J. pp. JO1-120.
(1962), 'J'he curalive faclors in Psycho-analysis, 1/1/. J I'sycho-Anal., 43,2 J2-217:
--r' 1;"1
!,Ij

rClipărit (198 J) În: The Work of !fanlla Segal, pp. 69.80.

- - (1975), The putienl \Vho is hard to reJch, în: Giovacchini. I~ (Eu.), Ilielies ulld
7eehni(/l/eS ill l'sycho-AllillY/Ic Thef'(lp_\~ voI. 2. Ne\\' York, Aronson, pp. 205- -(/983), Some clinical implications ofMelanie Klcin's 1I'0rl\,
64, 321.332. 1111, 1. PsychO-Allal.. j
216.
- - (19116), Envy in everyday lii'c, I's)'cho-Allolylic I'sycholherpy, 2, 13-30.
Kernhcrg. O. (1969). A contribulion 10 lhe cgo·ps)'chologic~1 criliquc of the Kicillian
School, Inl. J. Ps)'eho-Alla/., 50, 317-333.
Slciner. J. (1982). Perverse relalionships hCllVeen p<lrts of lhe self, 1111. 1. Psycho-Anal..
63, 241-252.
.-
j~1

:,,~A
- - (1980), IlIlemol 1V0rld alld E.xlcmal Rea/lly, Ne\\' York, Jason Aronson.
. ,,:~;
~;; Kk:ill. f\.1. (1929). l'ersollilic~rea ÎIl jncul copiilor, StvlK. 1. pp.189-199.
"
j\ m'i - - (1 '.>32). 1'5i1/(/1I0/l:0 COlliilor, Sf\IK, II.
- - (1 ')J3 l. [)eLvo!t;lrea lilllpurie a Cllll~liil\lei la copil, S1\·IK. 1, pp.23'i·24'i.
- - (1 '),11»). Nole ,IS11J1I'a lIllor IlleC;ll\isll\e sclii/.oiue, SMK, III.
- - (1 ')5201), Ul\ele COI\CIULii te()felice privil\d vi;qa elIloliollaltl a bebclu~il()r, SMI(.
III.
- - (1952b), Asupra observ~rii compoflamcnllliui bebelu~i1or, StvlK. III.
- - (1'>55a), Tchnica psih~n~lilică il jocului: Istoric ~i sell1niflcalie. III.
- - (1 '.>55b), Despre identificare, S/'vIK. III.
- - (1'>57), Inviuie şi recuno~tin\ă, SMK, III.
Kicin. S. (1980), I\ulislic phcnolIlena in Ileurolic
3'>5-402.
f\kllzer. 1). (1963), 1\ cOlltribulioll 10 lhe Illelapsyclwlogy
J I's)'cho-I/llo/.. 44, !\3-96.
- - (1973), Sexl/al Slall!S 0/ Mil/(/. I'eflh, Ciunie I'ress.
Ri\'i~re, J. (1932). Jealous)' as il Il1cchanislll 01' uei'cnee, 111/.
-12-1.
- - (1'>36), A conlribulion 10 lhe: anal)'sis 01' the negative: therapeulic re~clions,
.J. I'SVc!IO-IIIl<lI, 17,30-1·320. n
Il
il,
.',"
 13. II>I:NTIIIC;\RI: I'ROIlTIlVA 169 :l
',1
~\

Illoartea lui Klein, in 1960, au rost cele legate de întelegerea importanlei de .~

,.
perspectivă a conceptului. Originile şi cadrul conceptului sunt discutate în alt i

13 • Identificare proiectivă ~efiniţie, Idenli.ficarea pr~ie:-

tlvă a fost definită de KlelO 10
1946, ca fiind rrololirul relaţiilor agresive de obiect şi reprezentând atacul anal
asupra unui obiect, prin intermediul forţării În el a unor p(II,/1 din eli, În scopul de
a-şi atribui conţinutul sau de a-l controla, Ea apare Încă de la naştere, în poziţia .i.'
paranoid-schizoidă şi este o "fantasmă îndepărtată de conştiinţă", care presupune
~i
credinţa că anumite aspecte ale sinelui sunt localizate În afara lui, având drept
consecinţă vlăguirea şi golirea sinelui şi a identităţii, până la depersonalizare, astfel
")1
articol [<:7' II. POliTIE I't\Rt\NOID-SClIIZOIDA; PROIECTIE). in acest articol vor
fi tratate problemele privind definirea termenului, principalele dezvoltări in l
utilizarea conceptului (cu referinte la discutii extinse din anumite articol~
generale) şi unele utilizări şi critici nekleinienc ale termenului. 1
tl
ŞI Il>E1\'T1FIC\RE I'IWIECT1\',t Datorită folosirii sale indelun-
PROIECTIE
gate în psihanaliză, termenul de "proiectie" a ajuns să fie confundat cu "identi-
ii:l'
ficare proiectivă", Pentru mulţi dintre cei care abordează acest subiect prima
!(
";".
oară, distinctia dintre cei doi termeni reprezintă deseori un mister. Adevărul

că pot apărea sentimente profunde de a fi pierdut sau simţământul de a fi

întemniţat.
În lipsa unei introiecţii concomitente de către obiectul În care se proiectează,
încercările tot mai insistente de a pătrunde forţat conduc la forme extreme de
identificare rroiectivă, Caracterul excesiv al procesului produce gravele distorsiuni
de identitate şi perturbări le emoţionale ale schizofrenului.
În 1957, Klein a sugerat că invidia este strâns legată de identificarea proiecti-
vă, care reprezintă rătrunderea forţată Într-o alU\ persoană, În scopul de a-i distruge
este că, în decursul timpului, ambii termeni au fost utilizaţi, în moduri simi-
itil'
lare, pentru a cuprinde fenomene Între care nu există o distinctie clară [er il
I'ROIECTIE]. 'f
Iniţial, Freud (1895) folosea termenul de proiecţie referindu-se la "apelarea
abuzivă la mecanismul proiecţiei, in scopul apărării" (p. 209); el a descris
modul cum ideile unei persoane pot fi atribuite altcuiva, dând naştere unei stări
de paranoia. Un Înţcles similar a apllrut la Rosenfeld (1947), In descrierea l.

cele mai bune atribute. La scurt timp, Bion (1959) a filcut distincţia Între forma
normală de identificare proiectivă şi cea patologică, iar alli autori au elaborat un
grup de "procese distincte, dar înrudite". Întelegerea mai bună a identificării
proiective a constituit ulterior aria principală a dezvoltării realizate de kleinieni.
proiectiei impulsurilor sexuale ale unei paciente: "Anxietatea i se ameliora
complet atunci când putea controla dorinţele şi motivele IlIi. Ea mi-a repetat
câteva dintre argumentele lui şi era limpede că Denis reprezenta propriile ei
~ ,'.
"
dorinte sexuale lacome cărora nu le putca face faţă şi pe care le proiecta, drept '1

~
urmare, asupra lui" (p. 18). Între timp, apăruseră şi alte semnificaţii ale .,
"proiecţiei".
CRONOLOGIE ,I '.':
I1'. D
"
194G-Descrierea clasică a lui Klein (Melanie Klein, 1946, NOfe aSllpra IInor ;1"/'(/170111. in 1924, Abraham a conturat o viziune asupra stării maniaco- i ;
mecanisme schi:oide), depresive; ea se baza pe datele clinice ami'lnunlite privind existenta unor cicluri I" '. .
.
de proiecţie, urmnte de o introieqie recuperantă a obiectelor. Eliminarea anali'l
;

1957-Extinderi post-kleiniene ale conceptului, cum ar fi con\inere etc. (Hanna i

.~
a obiectelor (in mod tipic, fecalele şi ceea ce reprezintă ele) a devenit un
"

Segal, 1957, Ohsell'a{ii aSllpra fOl'nuirii de simbolllri; Wilfred R. Bion,

1957, D!(errw(ie/T!(/ personalifă{ii (lsihofice de cea nepsihofică; Wilfred
R. Bion, 1959, ;I/(Icllri aSllpra leglifllrii; Wilfred R. Bion, 1926b,
Î,1\'(j(rÎnd din experienta).
aspect important al perspectivei evolutive privind relaţiile obiecluale, În specinl
in Marca Britanie; o dovedeşte faptul că numeroşi analişti din Londra (Jnmcs
şi Alix Slrachey. Edward Glover) mergeau la Berlin pentru o analiză personali'l
Cll Abraham; Însi'lşi Klein, in urma morţii lui i\brnhnm, a venit la Londra,

I'. ,It Încfl de tim[1uriu, Klein (1927) <1 arfltat că părli ale sinelui şi ale impulsuri-
lor sale pol li 100:alii'.atc in Illillea exlcl'I1ă: "Gcrard a propus lca tigrul-jucărie)
Astfel, in anii '20 şi 'JO, o dată cu intelegerea 101 mai detaliati'l a relaţiilor tie
obiect. s-a instituit viziunea lui i\braham asupra proieqiei: proieclia /II/I/i
'1.
;." uhiect i/lter/l În 11/1II(;u exter/lli.
să fie trimis in camera alMurată, ca să-i Îndeplinească dorinţele agresive faţă
·,"1 ['roiec{ia sl/pruel/llli. Klein a adus o importantă contributie, prin considera-
1," de tatăl său ... În acest caz, aceast[\ parte primitivă a personalităţii era reprezen-
tiile privind natura jocului şi simbolismul [er 1, IEIINIC"'; FORr-.IARE Il!:
tată de tigru" (r. 172), Dar conecptul a fost dcscris complet şi plasat în cadrul
·1, SIr-.1Il0I.j. Deoarece, in perioada respectivă, lumea psihanalitică era preocupată
tcoretic dc abia in 1946['''' 11,1'0711110 I't\Rt\NOIJ>-SCIIIZOIJ>Aj, moment În care
'1ţ
eLI asimilarea noii teorii a lui Freud (1923) privind supraeul. externalizarea a
Klcin descria patologia severă a dezvoltării eului la pacienţii schizofreni,
fost exprimati'l inilial ÎII termenii exlenwlizflrii supraeului sau n unor păl'li din
Când şi-a publicat lucrarca din 1946 în Contriblllii În psihonoli:ă (1952),
el [ei' 7. SIII'I{i\UIJ. Iata ce scrie Klein (1929). de exemplu, despre George (de
ea a sugerat. ca denumire pentru acest proces, termenul dc "identificare rroiee-
livă", De atunci. conceptul de "identificare rroicctivă" a apărut tot mai Illult
şase alli): "in jocurile sale erau reprezentate trei părţi principale: cele ale
subeului şi cele ale supraeului in aspectele lor persecutorii şi ajutătoare" (p,
, "li" pe scena psihanalizei kleiniene, Cele lllai importante dezvolU'lri aduse după 201 ),
:
'"
'_1
 170
Ilie \ IUNt\IUJI. I'SIIIt\Nt\II/.I.1 KI.L1NILNI.
Sine SOli obiect. În această perioad[I, Klein (1930b) se străduia să combine
ideea lui Abraham despre expu\zarea obiectelor din[\LIntru cu teoria supraeu\ui
a lui Freud (supraeul fiind singurul obiect intern recunoscut de Freud). Mate-
rialul său clinic nu era, totuşi, prea mul\umitor: "aruncându-Ie [jucăriile] afară
din cameră, el exprima o expulzare a obiectului deteriorat, ca şi a propriului
sadism" (r. 226). Astfel, erau proiectate atât obiectul, câl şi o parte a sinelui
Pină in 1946, munca lui Klein era centrată pe soarta obiectului, fapt
(propriul sadism).
incurajat de teoria poziţiei depresive, din 1935 [e r 10. POZIPE lJEPRESIVA].
Soarta componentelor sinelui a fost mai puţin abordată in gândirea kleiniană,
până când Fairbairn a scos-o in evidenpi. Apoi. Klein s-a preocupat de frag-
mentarea eului prin intermediul proceselor schizoide şi de proiecţia acestor
fragmente [<7 II. POZITIE PARANOlD-SCllIZOIDA]. Ele pot fi privite ca identin-
cându-se cu obiecte externe, printr-un gen de proiecţie pe care ea a numit-o
"identificare proiectivă". Klein a ales acest termen deoarece, o vreme, existase
o indelungă dezbatere, printre kleinieni şi nekleinieni, privind relaţia dintre
introiecţie şi identiflcarea prin incorporare [<7' ASII\I\I.ARE]. Identificarea
proiectivă părea că oferă posibilitatea unei semnificaţii simetrice. Ramificaţiile
sale nu au răspuns insă acestei speranţe.
Poate apărea tentaţia de a utiliza tCPllenul de "proiecţie" in sensul lui
Abraham, de proiectie a obiectelor, şi "identificare proiectivă" in sensul lui
Klein, de proiecţie a unor părţi din sine. Din nou, o asemenea delimitare neta
este sortită eşecului.
În primul rând. conform pasajului citat mai sus din Klein (1930b. p. 226),
o dat[\ cu obicctlll intern sunt proiectatc şi p[\r\i din eu (sine). Accst fapt este
i
,:
,,
subliniat in definiţia identiflci\rii proiective: "Împreună CII excrementele dăună­
toare, expulzate in ură, SlInt proiectate şi p[lI'ţi desprinse din eu" (Klein. 1946.
p. 8). De asemenea. in concepţia ulterioară asupra identifldlrii proiective.
i, proiecţia unei păn din sine in lumea externă este condiţionată de proiecţia
i
unui obiect capabil s1\ conţină o proiecţie ['1' pIEI.E}.
O a doua dificultate o reprezintă modul de construcţie [lsihică a obiectelor
şi
iecţia
Constrllcţia eli/lii şi a obiecte/nI'.
a eului.
În mare parte, eul se dezvoltă prin intra-
obiectelor şi intcgmrea mai mult sau mai puţin stabilă a obiectelor ';i~
introiectate şi
asimilate de el.. obiecte percepute ca apanin<indu-i şi
care il
structurează in mare măsură. In acelaşi timp, sunt construite obiecte exteme. ?i
prin proiectarea În IlImea externă a unor obiecte derivate parţial din fantasme ~~.
inconştiente, parţial
externă
din percepţiaanterioar1\ a obiectelor. Aşadar,
obiectele
inconştiente):~
lumea sunt construite din aspectele proprii eului (fantasme
şi din caracteristici reale ale obiectelor prezente sau trccute. C~lld ac~ .~~
amalgam cstc inllOicctat. el p"ate ti asimilat ca parte a eului [" ASI~\lI.:\IU'·~
sau poatc rfl\llf\llc un obil.:cl inll.:rn rcsimţit ca sl.:parat de eu. chiar străin 1,j
acestuia.:
Astfel, atât eul dlt şi obieclek sale sunt construile prin
13. IDI:NTlllCIIIUc I'IWIECTIVA
integrarea, in grade diferite, a sinelui şi a lumii externe. Perceperea lor ca
17\
l1\
aparţinând sinelui sau ca fiind separate de el (obiecte interne sau externe) este
foarte fluidă, variind in timp, necesitând analiza constantă a procesului de
relaţionare cu obiectele interne şi externe.
in consecinţă, nu există o distincţie clară Între proiecţie şi identinc<ll~
proiectivă: "Nu cred că este utilă o distincţie intre proiecţie şi identificnre
l\ i
proiectiv1\. in opinia mea, Klein n-a făcut decât să aducă un plus de profunzi- I .
!
'~'".
me şi semnificaţie conceptului de proiecţie al lui Freud, subliniind faptul că o
persoană nu-şi poate proiecta impulsuri fără să-şi proiecteze părţi din eu-ceea
jl
d\'
ce presupune un c1ivaj-, apoi, impulsurile nu numai că dispar prin proiecţie,
\\.
ci intră in obiect, deformând percepţia acestuia" (Spillius, 1983. p. 322). Freud
;ţ
se referise insă, ocazional, la accst aspect mai profund al proiecţiei. Scri ind
despre jocul copiilor (şi fără indoialrt că afirmaţiile sale au influenţat-o pe
t.;
t Klein la inceput), Freud (1920) a descris modul În care aceştia Încearcă să-şi
J
perlaboreze experienţele traumatice: "În timpul jocului, ieşind din pasivitate,
copilul il face pe tovarăşul său de joacă să suporte experienţa neplăcută care li
i s-a intâmplat lui, răzbunându-se astfel pe un substitut" (p. 17). Iată o ilustrare J
a modului in care experienţa subiectului este transferată, devenind experienţa
\
unui obiect (substitut).
Identificare proiectil'ă şi cOl/t/'{/trollsfer. Revendicarea kleinienilor asupra
termenului de "identificare proiectivll" se loveşte de marea dificultate in a
J
clarifica maniem in cllre poate fi recunoscutll: "Descrierea unor asemenea
procese suferă dc un putcrnic handicap, deoarece aceste fantasme survin intr-o
perioad1\ când copilul nu gfll1ucşle incrt in cuvinle" (Klein, 1946). De exemplu.
'j.-J
loseph, intr-un num~r de lucrări (1975. 1981, 1982), a adoptat un mod de f
prezentare bazat pe ilustrarea procesului printr-un material clinic, iar nu prin t
'; deducerea unei dcflniţii; penlru cineva care nu a mai văzut niciodală culoarea
roşie, nici o definitie a acesteia nu poate inlocui simpla indicare a unui obiect
i',
J
roşu. Autoarea nmtă cum poate pacienlul să-I folosească pe analist şi ce exci-
talie ii produce o asemenea reuşit1i. Nu este vorba de a-I folosi pe analist
pentru a reprezenta ceva-o figur1i parentnlă elc.-, ci de a-I folosi pentru a scăpa
\JI
de o anumită legătură cu analistul, din care pacientul riscă să sufere şi să-şi
destabilizeze structura de personalitate. Într-o relatare clinică, dup1\ ce prezint1i J,
:. un oinlog. Joseph (1975) comcntcnză: "Cred că am făcut o eroare tehnic1\ inter-
pretâno fantasma cu vaca prea direct. sau mai degrabă prea repede, in termenii O
L
.~ .. corpului mamei; acest lucru l-a incurajnt pe pacient să simtă inconştient c1\ a t l'
reuşit să mă atragă in excitanta sa lume fantasmntică, l-a incurajat deci să-şi
i amplifice fantasmele" (pp. 215-216). Pe moment, analistul a fost luat prin sur- g\
din:~
i prindere şi detcrminat să se comporte ca un analist, ceea ce i-a adus imediat
p:lcil:ntului satisfaC\ia oominflrii asupra analistului, deoarece comportamentul .1 ~
JI~1
acestuia s-a aflat sub conlrolul p'll:icntului. Asemenea scăpări din parll.:i\
i.analistului. carc-I f,IC să intrI.: in jocul 1~lIllaslllatic al paciclllului, pot fi uşor ii
,1
It
,. manl:vrnte de un p~lcient care-şi cunoaşte bine analistul. Problema este de a l
clarifica ce se Înt<îlnplă În analist atunci când. ca şi În pacient, nu există
O'
 "'''1'
l - i',
\
1 13. IDENTIFICARE PROIECTIVA 173 I 1;
IJIl'\\(lNt\\WI, I'SIIIt\Nt\I.ll.lJ K\.LINII~NI~ 1, ~'

172
cuvinte. I\şa cum arată [Jion (196 1), trăirea analistului e greu de def\llit: "Cred
experienţa din cOlltrutnlllsfer are un caracter distinct, care-\ poate ajuta pe
d\
analist să-şi dea seama dadl este sau IlU obiectul unei identillcări proiective.
Analistul simte că este impins să joace un rol, oricât de dillcil e de recunoscut,
in fantasma altcuiva-sau ar simţi-o dnd'i n-ar exista ceea ce pot 11l111\i, doar
retroactiv, o pierdere temporară de insight-, că trăieşte ceva puternic şi, in
acelaşi timp, că sentimentele sale sunt justillcate de o situaţie obiectivă. Din
•.
'
punctul de vedere al analistului, această experienţă cuprinde două faze strâns
~
"În decursul analizci, pacientul recurge la identilicarea proiectivă, cu o astfel
de persistenţă, încât sugerez că ncesta era un mecanism pe care el nu fusese
~l
incă capabil să-I aibă la dispoziţie; analiza ii oferea prilejul să folosească lin
mecanism de care fusese deprivat... Existau şedinle care mă deter1l1inau să pre·
supun că pacientul simtea prezenţa unui obiect care îl priva de folosirea idenli-
ficării proiective ... pacientul simţea că erau părţi ale personalităţii sale pe care
dorea să le depună in mine, iar eu le refuzam intrarea... Când pacientul se
străduia să scape de temerile de moarte, pe care le simţea prea puternice pentru
~
li
1
~'

a fi conţinute În personalitatea lui, le cliva şi le depunea În mine, ideea fiind, 'J.

legate intre ele: in prima, apare sentimentul că, orice va Il spus, n-a fost o
.r"

~. În aparenţă, că li se permitea să lle depuse acolo pentru un timp suficient de

interpretare corectă; În cea de a doua, apare sentimentul că e un anumit tip de
"
"

Îndelungat pentru ca mintea mea să le transforme, apoi el să le re-internalizeze

persoană, intr-o situaţie emoţională particulară. Cred că o primă necesitate este În siguranţă. În ocazia la care mă refer, pacientul simţea ... că eu le evacuasem i'
aceea de a ieşi din paralizanta impresie de real care insoţeşte această stare" (p.
i,;
atât de repede, încât sentimentele lui nu numai că nu fuseseră modificate, ci
149). Chiar dacă se referă la analistul care lucrează În grup, Sion Încearcă să
'fI
deveniseră chiar mai dureroase ... Se străduia, În consecinţă, să le forţeze în
transmită intensitatea şi caracterul tulbur:\tor al sU\rii subiective ivite la mine cu disperare şi violenţă crescute. Conduita lui, izolată de contextul anali· ilt
primiren unei identiiicări proiective puternice. Deşi Încercarea lui Sion de a zei, ar fl putut apărea ca expresie a unei agresivităţi primare. Cu cât fantasmele
descrie idcntilicnrca proiectivrl este unn dintre cele mai reuşite, ea se referă la lui de identificare proiectivă deveneau mai violente, cu atât el devenea mai
o subieclivitate care e mai uşor de ilustral decât de def1l1it. Înfricoşat de mine. O asemenea conduită exprima, În unele şedinţe, o agresivi-
tate neprovocată, dar menţionez această secvenţă pentru că ea Înf1llişează
II>ENTIFIC\HE I'HOIECIW,\ NOHI\\.\L\ ŞIANORI\IA1X Sion(1959, 1962a, pacientul într-o lumină diferită, violenla sa llind o reacţie la ceea ce el simţea
b) a Slnbilit că un nSell1enea concept esle complex, existând o identiflcare că era apărarea mea ostilă. Situatia analitică Îmi dădea impresia cli asistam la
proieclivrt nOI'l1\alrt şi una anormală. Diferenţa este datfl de violenţa cu care o scenă extrem de timpurie. Simţeam că pacientul avusese În fragedă copi Iărie.
intră in funcţiune mecanismul. Există două scopuri alternative ale identillcării experienţa unei mame care răspundea din datorie manifestărilor lui emoţionale.
• !IIl'
, ~! ;;
Răspunsul din datorie avea În el un element de impacienţă, de tipul: 'Nu ştiu
(1) unul este de a evacua violent o stare psihicrt dureroasă, prin fantasma li"
proieclive:
care-i problema cu copilul ăsta'. Deduqia mea era că pentru a Înţelege ce vrea
introducerii ei forţate intr-un obiect; procesul vizează uşurarea imediată şi,
i IL
copilul, mama ar fi trebuit să-i trateze pliinsul mai mult decât ca o cerinţă , \;
deseori, controlul intimidant asupra obiectului lcT OBIECT HI7.AR; I'sIiIOZA];
! (II) cclălalt estc de a introduce intr-un obiect o anumitrt stare psihică drept
pentru prezenţa ei. Din punctul de vedere al copilului mic, mama ar fi trebuit
să-i fi luat plânsul Înăuntrul ei şi, deci, să fi trăit aceeaşi temere de moarte. Era
b
mijloc dc a-i cOll1ullica obiectului starea rcspectivll l'T CONTINUU:,]. j .' tocmai această lemere pe care copilul mic nu o putea conţine. Se străduia sii
Diferenţa şi esenţială, deşi ~~
două. practică totuşi să distin··~
dintre cvacuare comunicare este poate exista . o c1iveze Împreună cu acea parte a personalităţii în care rezida şi să o proiec-
\ Lleze apoi in mamă. O mamă Înţelegătoare este capabilă să trăiască emolia
două
oricând un amestec din cele În este important
, ,
',groazei cu care acest copil Încearcă stl aibă de-a face prin identillcare proiec-
gem intre aceste
Atol/wtel'l1icie şi 1l10tiVU(ii.·.::;r
1//1ire. Evacuarea şi
comunicarea privesc funcţii defensive'~ ,(iva şi. totuşi, să rămână cu mintea echilibrată. Acest pacient avusese de-a face
şi
diferitc efecte fantasmatice diferite asupra obiectului eului. Ceea ce şi carac.:~ ~cu o mamă care nu putea tolera trăirea unor asemenea emolii şi reacţiona, fie
\cri7.c'lI.rl forma patolog. icr\ este marca violcnţD şi atotputernicia re care le~ ,1iprin negaren intrării lor, fie, În mod altcl'llaliv, devenind pradă anxietătii cnre
conţine: "Ul\\d Me\anie Klcin vorbeşte de identificarea proiccli\rl 'cxcesiv:'l'.'~~ ţrezulta din internalizarea emoţiilor copilului mic... Această reconstrucţie poate
cred că termenul de 'excesiv" trebuie in\elcs ca trimi\ând nu nUlllai la frec) ~'părea unora ca llind excesiv de imaginară ... ea reprezintă răspunsul dat acelora
ven\a cu care este utilizatrl identificarea proiectivă, şi
ci la sentimentul de atol~ '!care obiectează că prea multă greutate este pusă pe transfer, CII excluderea
puternicie" ([Jion, 1962a, p. 114). Obiectul incetează să mai ne independent "~'clucidării proprii a amintirilor timpurii ... Deci, legătura dintre pacient şi analist
(RosenfeIJ, 19G4b). Apare unirea intre sine şi obiect. care reprezintă, int
oo

~;Sau dintre copilul l1lic şi sân este mecanisl1lul identificării proieclive (Bion.
altele. o aprlrarc Î1l1potriva separării, a ncvoii şi a invidiei l'~' 12. INvllllrj. ~: 1958, pp. 209-211). Dacă nnalistul este inchis şi neresponsiv: "R.c7.ultalul este
Iduntific(/I'c(/ I'mic:cli\'(; COliI/line de cul11llJ1icol'e. Elaborând teoria lui Klein t folosirea e:\cesivă n idcntificiirii proicctivc de către paclelll ŞI detcl'lorarea .,
"

asupra do.voltrlrii eului prin cicluri de introieqii şi proiecţii repe\ale. Biol\ a, Jk proceselor sale de dezvoltare" (p. 211),
cl1nlinuat-o. nd1l1i\;-lnd crl esle vorba de ciclllri dc idcntitlcrlri rroiecti\'e ~ La schizofren, "originea dezordillii este dublă. Existll, pc dc o parle. dispo- ::

şi-a for1l1r'l1\atur1::~
1

idcnlilicrll'i inlroicclive. in \959, ci prc/.elltall ll lH.lclul intr-o t..

 .-fI

J~
13. IDENTIFICARE PROIECTIVA
174 DICIIONAI(UL I'SIIIAN/\I.II.U KIY.INII'.NE 175

(II) Identificarea proiectivă utilizată in comunicare:

ziţia Înnăscută C1 pacientului de distrugere excesivă, urft şi invidie; există, pe de
altă pal1e, mediul extern care, În cel mai rău caz, privează pacientul de uzul
(a) metoda de a ajunge la un obiect perceput ca distant;
(b) inversarea relatiei copi l-părinte; ,.. i
mecanismelor de clivaj şi de identificare proiectivă" (p. 216). Sion descrie atât
factorii Înnăscuti, cât şi cei de mediu, care perturbă identificarea proiectivă (c) identificarea cu aspecte similare ale obiectului, În scop narcisic. J
• ~I

normală.
S·a afirmat importanta distincţiei Între psihotic şi nepsihotic. Klein a fost
(III) Identificarea proiectivă care vizează recunoaşterea obiectelor şi identifi.
carea cu ele (empatie). ~/
frecvent criticat:l pentru a fi susţinut d\ un copil normal trece, in dezvoltarea COl/secil/re În plan III fantasmei. Identificarea proiectivă, ca functie fantas- J.,
matică implicată În construcţia identitătii sinelui şi obiectelor, are consecinte
sa, printr-o perioadă de psihoză (Waelder, 1937; Bibring, 1947; Kernberg,
1969). Distincţia arătC1tă respinge ferm această critică; exist:l anumite criterii
k·
~
majore pentru experienta individului. Dizlocarea sinelui poate fi resimtită in
mai multe moduri: r'
clinice de demarcare Între (1) utilizarea mecanismelor psihotice În dezvoltarea
(1) c1ivajul profund produce sentimentul de a fi fragmentat (CIr CUVi\J); Ji.
"normală" şi (II) cmacteru\ psihotic al utiliz:lrii lor. Indiciile utilizării onol'-
male, patologice, a identificării proiective (numite uneori identificare proiec-
tivă "masivă" sau "excesivă") sunt: ·. ~
(II) senzalia de eu golit şi slăbit conduce la cea de absentă a oricâror senti-
mente sau dorinte şi la cea de inutilitate;
(III) această pierdere a eului poate fi resimtită sub forma inexistentei ca
Jj
1 ~;
. i.
(a) intensificarea urii şi violenţei cu care au loc clivajul şi intruziunea; ",,) :.
persoană (depersonal izare);
(b) caracterul de control atotputemic şi deci de contopire cu obiectul;
';. t:
1:1
.(
:~',
", (IV) identificarea cu obiectul conduce la confuzia cu celălalt;
(c) proporţia mare din eu care se pierde;

1
(V) eul poate simţi că unele părţi ale sale i-au fost luate, Întemnitate şi puse
(d) scopul specific de distrugere a conştientizării, În special a realităţii :.;Iti·· sub control (c1austrofobie);
interne. Scopul identifid\rii proiective "normale" este, dimpotrivă, cel de
comunicare şi empatie, având rolul său În participarea la realitatea socială ["
(VI) identificarea poate conduce la o alipire, extrem de strânsă, de un obiect
I3.
EMPATIE].

FANTASI\IELE IDENTIFIC\RII I'ROIECTI\'E. Klein

găsi un termen: "Descrierea unor asemenea procese
realiza dificultatea de a
primitive suferă de un
În care sunt localizate părti ale sinelui;
(VII) apare anxietatea legată de deteriorarea obiectului in unna intruziunii
şi controlului;
(VIII) este posibilă aparitia unei anxietăli severe, fală de o râzbunare a
ri
I .Jt
: :t~

obiectului supus intruziunii violente;

puternic handicap, deoarece aceste fantasme survin Într-o perioad:l când copilul
(IX) În Identificarea proiectivă patologică, soarta obiectului este aceeaşi cu
nu gândeşte Încă În cuvinte" (Klein, 1946, p. 8, notă). Preocuparea aceasta
soarta sinelui pierdut, perceput acum ca străin şi persecutor.
continuă să aibă ecou: identificarea proiectiv:l "va trebui poate, În cele din
i' urmă, schimbat:l În ceva de genul 'identificare intruzivă', cu condiţia să fie
.. .
identificării proiective
~I
i DEZVOLl',\IU lJLTEIUOARE: 1952-1987. Înlelegerea '1(0
găsit un cuvânt care să exprime o funC\ie fantasmatic:l atât de departe de con·
a produs curând o mai bună Întelegere a experienţei psihotice. Rosenfeld
1
,!
ştiinţă, păstrată doar În poveşti" (Meltzer, 1967, p. XI).
Problema a fost definită şi În alt mod, poate mai profitabil: "Identificarea
(1952) a descris in detaliu şedinle În care pacientul schizofren exprimă deseori
fantasma de intruziune in analist. Aceste idei au fost preluate şi În analiza
proiectivă este un titlu generC11 pentru un număr de procese distincte dar
copilului (Rodrigue, 1955). În orice caz, Începând cu mijlocul anilor '50,
Înrudite, legate de clivaj şi proiecţie" (O'Shaughnessy, 1975, p. 325). După o
identificarea proiectivă a declanşat o puternică dezvoltare a teoriei kleiniene.
experienţă Îndelungată, Rosenfeld (1983) a alcătuit, până la urmă, o listă cu
Amploarea noilor descoperiri a umbrit şi chiar eclipsat alte investigatii. Au
tipurile de fantasmli implicate. Ea conţine: ;,' fost mult neglijate anumite probleme privind introiecţia (de pildă, introiecţia
(1) Identificarea proiectivă În scopuri defensive, cum ar fi eliminarea din forţată). Iată, Însă, principalele puncte de dezvoltare:
sine a părţilor nedorite:
(a) intruziunea atotputel'llică ce conduce la contopirea sau confuzia (1) Psihoză;
cu obiectul; (II) Legare;
(b) fantasma concretă a unei existente pasi ve În interiorul obicctului (III) Gândire;
(parazitisl1l): (IV) Formare de simboluri;
(c) conving.erea in existenţa unei unităţi de sentimente cu (V) Conlină!ori şi schimbare;
(silllhioz:l ): (VI) Contralransl'er;
(o) expulzarca tcnsiunii la perso<Jnc Iraumatizate in copilărie (VII) Iden tificarc adezi vă; ,.
l'
intruziune violcntă.
 "

176 UIC \IONARUL I'SIIIANALlZEI KLEINIENE '}

13. IDENTIFICARE PROIECTIVĂ 177 ',~'

"

o relaţie de conţinător-conţinut. Centrându-se pe cuplul de obiecte aflate unul

, (VIII) Structură;
(IX) Conţinător social.
(1) Psihoză [<7" rSIIIOzA]. Interesul lui Klein pentru psihoză a apărut
aproape din intâmplare. Insistenţa cu care i se cerea să justifice tehnica prin joc
şi natura procesului de simbolizare inerent producţiei din joc a determinat-o să
studieze copii care nu reuşeau să se joace şi care manifestau inhibiţii in
formarea şi utilizarea simbolurilor. Astfel, ea a descoperit existenţa şi marea
frecvenţă a psihozei la copii (Klein, 1930a). Şi alţii au manifestat un interes
la fel de mare. Atrasă de timpuriu in această problemă, MeliUa Schmideberg,
fiica lui Klein, a avut propriile-i realizări (Schmideberg, 1931).
Noile idei despre c1ivaj şi identificare proiectivă au mers însă mult mai
departe. Rosenfeld a prezentat prima oară analiza unui schizofren în 1947.
Analiza incepuse in 1944-1945, perioadă în care Klein îşi scria propria lucrare
asupra mecanismelor schizoide (Klein, 1946), iar Rosenfeld se afla în analiză
cu ea. EI şi Segal (1950) au demonstrat existenţa, în situaţia clinică, a unor
procese de c1ivaj al eului care determină izolarea diferitelor funcţii şi porţiuni
;. informaţionale unele faţă de altele. Într-unul din exemple, cunoaşterea duratei
necesare pentru a ajunge la cabinetul analistului nu era conectată cu cunoaşte­
"!.t
"
"~i
într-altul, el a început să extindă ideea identificării proiective, până la o funcţie
ubicuitară [<r eONŢINEREJ.
De aici, Sion a pornit într-un laur defarce teoretic, reuşind o largă exami-
nare a foarte multor probleme din sferele psihologică, fi 10sofică, religioasă şi
socială [<r OION; FUNCTIE ALFA; eONTINERE]. in toate acestea, locul principal
îl ocupă teoriile sale despre gândire şi despre relaţia conţinător-conţinut.
(III) Gândire [<r GÂNDIRE]. Bion a folosit noţiunea de identificare proiecti-
'~I vă "normală" ca piatră de temelie a construirii gândurilor pornind de la trăiri
şi percepţi i.
~: Klein luase În consideraţie teoriile cunoaşterii, inclusiv noţiunea de cunoaş­
~ tere înnăscută, în special cunoaşterea cuplului parental [<r FIGURĂ DE PĂRINTE
J. COMBINATĂ]. Există expectaţia inerentă ca obiectul rezultat prin unirea a două
.'~ obiecte să fie mai mult decât suma lor. În cadrul generării gândurilor din expe-
rienţă, o pre-concepţie înnăscută (cum este expectaţia neuronală şi anatomică
It
'~ .
a gurii privind sfllrcul) întâlneşte o realizare (sfllrcul real intră în gură),
j rezultând o concepţie. Concepţiile apar prin conjuncţia corespunzătoare dintre
pre-concepţie şi o realizare adecvată (Bion, 1959). Apoi, concepţiile sunt
~a~'.'i." disponibile pentru gândire.
,

Acesta este unul dintre modelele gândirii propuse de Sion; totuşi, el a mers
w. rea orei de incepere a şedin\ei, astfel incât pacientul nu a plecat suficient de
,1 ~ devreme ca sll poatll ajunge la timp. Într-un alt exemplu (relatat mai sus), mai departe, sugerând în total trei modele ale gândirii (Spillius, 1988).
",.

j~'~f~:.
'U'
impulsurile sexuale ale pacientei au fost plasate intr-un partener sexual, fiind
controlate aici, iar nu in ea insi'!şi.
În cel de-al doilea model, Sion ia in consideraţie situatia În care pre-
conceptia nu întâlneşte o realizare efectivă. În acest caz, pre-conceptia trebuie
I
J
I'~'

În 1956, Segal a descris proiecţia depresiei schizofrenului asupra analistu-

'~t!r'~"
"
lui, care produce deZl1i\dejdea caracteristici'! celor ce se ocupi'! de schizofreni.
să se cupleze cu frustrarea; are loc o prelucrare emoţională. Conceptia rezul.
tată din cuplarea pre-concepţiei cu frustrarea este utilizabilă prin gândire, de- . . j'"
I
'-v'
{"2f(
Începând cu 1953, Sion a studiat schizofrenii din punctul de vedere altulbură­ oarece pot fi planificate actiuni ralionale de căutare a satisfacerii. La un nivel .'
.,1"
,;:'·L:; rilor de g;îndire, EI a arMat că schizofrenul cliveazi'! o anumitn parte a eului: superior, modelul de gândire se repetă, concepţiile fiind luate ca noi pre-
aparalul perccptiv. Acest fapt crecazi'! o formn patologicn de identificare proiec- conceplii de cuplat cu noi realizari-de exemplu, "faptele" (realizările) gene-
'r '
i
., '.l""
tivă in care funcţiile percepţiei ii par ca fiind indeplinite de persoanele din jur rează o teorie (conceptie) care poate functiona apoi ca o nouă pre-concepţie in l'
.1
"t'""'~;.' [<7 OIlIECT UIZARj. căutarea unor noi "fapte" (realizari), pentru a se crea o teorie şi mai generală.
r
~.~\'
(II) Legare [er I.EGARE]. Sion a extins teoria schizofreniei, ea devenind una În cel de-al treilea model, Sion studiază modul de ob1inere a semnificaţiei,
a atacuri lor general izate asupra conştientizări i, in special asupra conştientizării într-o abordare liberă de orice expectalie anterioară, similar cu investigarea

~ ~: ..
realităţii interne, Izolarea gândurilor unele faţă de altele, intrapsihic, aşa cllm
.a fost descrisă de Rosenfeld şi Segal, provine din atacuri active asupra leg~\turii
funcţiilor matematice. EI a introdus un tennen "neutru"-funcţie alfa [<r SION;
FUNCTIE ALFA]-, inţelegând prin aceasta separarea elementelor perceptiei in
f
~'
!.
fi:
~. r:
; 1\
dintre cOl1ţinuturile psihice. Sion a făcut corelaţia cu legătura redipiană: atacul unele utilizabile in gândire şi vis (elemente alfa) şi altele, date brute incon-
ştiente şi neasimilabile, pe care le-a numit elemente beta [<r ELEMENTE BETA].
1'.:c
asupra legăturii dintre conţinuturile psihice este un atac asupra cuplului părinţi­
lor percepuţi ca obiecte ptlqiale. În forma sa de bază, este vorba de legarea La inceput, această funcţie este indeplinită, pentru copil, de către mamă; aflată
l gurii cu sânul sau a vaginului cu penisul. . Într-o anumită stare psihică receptivă, numită reverie, mama conţine trăirea
ţi Sion a reuşit să stabilească o teorie generală a gândirii, ca teorie a insăşi intolerabilă a copilului, ulilizând ea insăşiful1cţia alfa, şi o transformă in acte
funcţionării mentale, in care cele mai elevate funcţii de gândire au la bază i sau cuvinte adecvate ['7" REVERIE; eONTINEREJ. Acest ultim model, al conţine­
~: şi funcţiei că ~u şi-~ t.n:~
.~
componente emoţionale centrate pe legătura redipitlnă. Astfel, gândirea se
~~
rii alfa, esle cel ,mai .complet: "Poate Bion core!at c:le
i
L.. fundamcnteaz;i pe fantasmele, trnite corporal, privind suC\iunea şi sexul [,r ~'" modele atât cât ar fi trebUI!. Sigur este cn dezvoltarea gandunlor ŞI a gandJrlI
:,!:
lţ; cste stimulată de experiente repetate de allemare a realizărilor pozitive şi
M
ClJNOA~II'lU: iNNAscU1Aj, Autorul a abordat tlceastă legăturn prin lina din
," ;;> caracteristicile ei esenţiale: un clement este instalat inăuntrul celuilalt, apărând ~ negative" (Spillius, 1988. p. 156).
;;, ~'

i., !:~ .

DIC\I()N;\ltLJL I'SI\I;\N;\L\I'.U KLUNII:.NE
178
(11') Formare de simboluri lcT FORMARE nE SIMBOL). Concepţia lui Freud
asupra simbo\izării, bazat~ pe sublimare, a fost relativ nedezvoltat~. Ea a fost
elaborat1\ de Jones (1916) şi alţii. Ei nu au abordat Îns~ realmente problema
complexa a modului de trecere a organismului din lumea gratificărilo fizice
r ActivitnteR mentRllI este conlinutn Într-o reţea de gânduri şi expectaţii pe care
În lumea simbolic~ a societ1\ţii umane. Nici Klein nu a mcut prea multe in-
cursiuni În Înţelegerea diferenţei dintre cele dou~ lumi, dar a subliniat implicit
importanţa unui studiu al gândirii, În special al form~rii de simboluri ca reali-
zare umană unică. Aşa cum afirma Searl (1932), "Klein ne-a mcut să Înţelegem
că simbolul joac~ un rol extrem de important În formarea punţii libidinale prin
care eul Îşi construieşte relaţiile de familiarizare cu lumea materială" (p. 330).
Dezvoltarea unei teorii explicite asupra formării simbolului a rămas Însă În
sarcina continuatorilor lui Klein. În timp ce Sion a studiat diferenţa dintre
identificarea proiectivă normală şi cea anormală, Sega\ (1950) a descris o dife-
renţă comparabilă Între "natura egaliz~rii simbolice" şi cea a simbolului
propriu-zis. În egalizarea simbolică nu există "nici o distincţie Între simbol şi
lucrul simbolizat. .. Nu era vorba doar de o expresie simbolică a dorinţei de
a-mi da scaunul său. EI simţea că mi l-a oferit efectiv" (p. 104). Mai târziu,
Sega\ (1957) şi-a sistematizat mai bine ideile, arătând că această confuzie Între
simbol şi obiectul simbolizat este un rezultat al identificării proiective.
(
I respinsă Însă chiar de Klein, care manifesta neîncredere faţă de analiştii care
Afirmaţia concordă cu frecvenţa identifid\.rii proiective Însoţite de atotputemi-
\ cie şi violenţă, vizând respingerea separării (CT EGALlZARE SIMBOLICĂ).
,\ (1') ConţinălOri şi schimbare [CT CONTtNERE). Teoria relaţiei conţinator-
.\ conţinut reprezintă o Încercare de a aduce conceptul de identificare proiectivă
r Într-o teorie generală a funcţionării umane-a relaţiilor dintre oameni şi dintre
\ grupuri, a rela\iilor cu obiectele interne, a relaţiilor din lumea simbolică dintre
~;..; \ gânduri, idei, teorii, trăiri etc. Relaţia conlinător-conţinut există Între două
clemente, unul conţinându-I pe celălalt, cu producerea sau nu a unui al treilea
;
.. !,. element. Atributele acestei relaţii sunt variate: ele au fost explorate pe larg de
Sion (\ 970). Prototipul constă În unirea sexuală, În care o parte o conţine În
interior pe cealaltă. Dar relaţia nu trebuie limitată la unirea sexuală, ci consi-
I
. 1
.\
1 derata ca un mariaj ce c()nţine activitatea sexuală; de asemenea, ca o conţinere
i . lia c:ltre pacient, sub fOrJna interpret1\rii analistului. Astfel, intcraetiunea dintre
de scmnifica\ic uikritl: tipuri dc rda\ic cOl\linrltor-conţinut şi a utilizat,
În limbaj.
Binn a Sl:l\lIlal
al
\ uneori ambiguu, două seturi de calegori i il\trudltvLl il\uistincll::
! (a) Primul set cuprinde relaţiile care dăunează unuia sau altuia dintre
\ elementcle componcnte. Sau conţinutul este atât de forţat Încât sparge conlină­
I torul, sau conţinătorul este atât de tare şi inflexibil Încât constrânge "prin
comprimare sau prin dezgolire" elementele pe care le conţine. Această relatie
este opusul ce\ci in care există o dezvoltare reciproc~.
(b) Separat, Uion (1970) a c\asil1cat relaţiile În comensuule, simbiotice sau ..
jJarazitare. Pe scurt: "Prin 'cOlnensualrl' Înţeleg relaţie
o În care două obiecte'),
'simbiotică'
\ Împart un al treilea, În folosul tuturor celor trei. Prin
relaţie
Îmi reprezint o relaţie
În care unul depinde de altul, În folosul all1ândurora. Prin
În\eleg
'parazitar1'~1
În care unul depinde de altul, cu producerea unui
\
13 IUI:NIIFlC;\RI: I'ROIECTIV A 179
treilea care este destrucliv pentru tOli trei" (p. 95). 13ion fusese multă vreme
interesat de faptul că atnt terapia cât şi gândirea depind de schimbarea psihică.
Psihanaliza trebuie să se preocupe de posibilităţile şi condiţiile schimbării.
el a nUlllit-o "conjunclii". Astfel, schimbarea presupune destructurarea teoriilor
conlinătoare existente, interne, şi restabilirea unor noi conjuncţii. Bion vedea
acest proces ca pe un colaps mental minor ("schimbare catastrofică") urmat de
restabilire. Destructurarea este un proces de fragmentare asemănător celui
descris de Klein la poziţia paranoid-schizoidă, pe când restructurarea cores-
punde cu poziţia depresivă. Are loc o oscilaţie pennanentă, pe care Sion a
numit-o PS-D (CT ps-o).
. f~i (1'1) COlltratrallS!erl er CONTRATRANSrrR). Identificarea proiectivă normală
a produs o inţelegere a empatiei şi a efectului terapeutic al psihanalizei. "A se
pune În pielea altuia" este o descriere a empatiei, dar şi o fantasmă de tipul
identificării proiective-a se introduce În locul altcuiva.
Rodnica lucrare a lui Heimann (1950) solicită luarea În serios a contra-
transferului. Fiind un răspuns specific faţă de pacient, contratransferul poate
funcţiona ca instrument unic de sondare a minţii acestuia-idee semnificativli,
puteau astfel atribui pacientului tot ceea ce simţeau. Cu toate acestea, de la
Klein Încoace ea a devenit piatra unghiulară a tehnicii kleiniene ler 1.
TEIINICA). Scopul este ca analistul să reuşească să primească identificările
proiective ale pacicntului (Money-Kyrle, 1956).
Teoria merge mai departe, sugerând că analistul modifică apoi p1\rţile din
pacient pe care le conţine, prin propria activitate mentală interioară. In cele din
urmă, el reproiecteaz1\ (sub forma interpretării) În pacient proiecţia iniţială,
modificată. Astfel, pacientul beneficiază nu numai de introieetia acelei păni din
el, ci şi a unui aspect al analistului, partea inţelegătoare din mintea analistului,
care va deveni o capacitate internă a pacientului de a se înţelege pe sine însuşi.
\' Proccsul descris de Money-Kyrle are toate elementele unui ciclu: identifi-
carca proiectivă in analist. urmată de modificarea de cntre analist şi reintroiec-
analist şi pacicnt poatc fi clarificată prin conceptul de idcntificare proiectivn.
Idcca nu a fost avansat ii de Klein Îns1\şi; este dificil de spus cine LI contribuit
mai Jllult la ea. de vreme ce lleimann, care pledase initial În IcgMură cu
. contratral1sferul, nu a acceplat niciodată no\iunea de identificare proiectivă.
. Ideca a apfll'llt În lucrarea clinică a lui Rosent"eld, din 1952. dar nu Într-o fOrJnii
c:<plicită; ca este explicilrl, dar Într-un context oarecum diferit, in lucrarca lui
'i !. Jaqllcs (1953) asupra modului in care oamenii proiectează În grupuri sociale
h, SISTH-IE SOCIAl.!'. IlF td'ARAltE; şi mai Încolol
~: in cazul in care analistul nu reuşeşte sii conţinii identificarea proiectivll a
o.:;~, Rp;:Kicl1ltilui. este posibil ca el slI riispllndă printr-o identificare proiedivă
aJJ,
~,ttacli\'fl in pacient. fcnomen destul de comun ['il" Money-Kyrle, 1956;
iBrenman Pick. 1981: 1. TI'IINICA). Acest trist dar frecvent t"enomen a fost
 13. IDENTIFlCt\RE PROIECTIVA 181
\)\C\IONt\RlJL PSIlIt\Nt\LlZLI KLLlNILNE
180
În timp, În funcţie de context. La serviciu, o persoană se poate identifica
denumit de Grinberg (1962) contraidentificare proiectivci. puternic cu superiorul său, pentru ca, ajuns acasă, acelaşi om să se identifice
(I'JJ) Identificare adeziwl [<6' PIELE]. În urm<l contruverselor din anii '30 şi cu tatăl său În timpul jocului cu copiii. Fluiditatea unei asemenea structuri 1
'40 (Waelder, 1937; lsaacs, 1948) asupra validitătii concluziilor lui Klein
privind primul an de viati'l, la Începutul anilor '50 s-a Încercat obtinerea unor
concordă cu adartabilit<ltea o<lmenilor la contextul imediat. Âcesta reprezintă
"celnlalt carnt al unui continuu rrin frngment<lre" (Orford, 1987).
\~''f:
,
\

date directe relative la ace<lstă perioadă de dezvoltare. Klein (1952) a relat<lt in alte c<lzuri, eul poate avea tendinla de a cliva violent. Astfel, pot exista tII:
unele observ<lţii asupra copiilor mici, lipsite Însll de o metodă riguro<lsll: de in paralel seturi de idei sau sentimente diferite, incompatibile Între ele. in j.;

abia În 1964 s-au publicat observaţii sistematice. sllptămânale, asupra copiilor
şi mamelor lor, Începute de Bick În 1948 (Bick, 1964). Ea a remarcat că
primul obiect Îi produce copilului sentimentul că există şi că are o identitate.
Acest prim obiect menţine, În mod pasiv, unitatea personalităţii (Bick, 1968).
Bick era de părere că lupta de a păstra obiectul intern bun este precedată
de o introiecţie a capacităţii de a introiecta. Ea a descris efortul copilului mic
"i•• momentele de stress, eul tinde să se fragmenteze-de obicei, de-a lungul liniilor
de clivaj, ca să spunem aşa, după obiectelc care au fost asimilate. Pot avea Însă
loc procese mai active de clivaj, cu fragmentare puternică şi perturbări ale
gândirii sau altor funcţii [er PSlllozA].
Structura lumii interne este puternic innuenţată de identificarea proiectivă,
În cursul căreia părţi din eu sunt proiectate În obiecte externe. Apare astfel o "

pentru obţinerea capacităţii de a introiecta şi faptul că acesta este o funcţie a
pielii, sau mai curând o funcţie a senzaţiilor dermice care produc fantasme
fiind chiar eul sau o parte din el.
legate de un obiect continător.
Copilul trebuie s~-şi formeze un concept de spatiu limitat În care pot fi
introduse şi scoase lucrurile. Primul pas constă în conceptul de spatiu care
menţine lucrurile. Acest concept apare sub forma perceperii unui obiect care
menţine personalitatea laolaltă. Primind sfârcul În gur:\, copilul are experienţa
obţinerii unui asemenea obiect-un obiect care Închide orificiul (gura şi alte
oriticii) În limita pielii. Prima introiccţie este cea a unui obiect ce oferă un
spatiu În care pot fi introiectate obiecte. Înainte ca proiecţia să poată avea loc,
\ trebuie să existe un obiect intern capabil să o conţin:\ şi care să fie proiectat În
'l~,
. :, obiectul ce va fi perceput drept continlltor <II proiectiei.
Dacă "cest prim p"s eşueaz<1, copilului Îi lipseşte cap<lcilatea de a proiecta
structură narcisică În care eul este identificat cu obiecte externe considerate ca II
,1
I~,
in personalitatt:a limitrofă, lumea internă ajunge să se structureze conform I
pulsiunilor primare. Aspectele negative ale personalităţii sunt grupate şi I
menţinute, ca prin violenţă, Într-un fel de bandă mafiotă (Rosenfeld, 1971). O
asemenea structură reprezintă o formă internă, organizată şi stabilă, de reactie
terapeutică negativă [<7 REACTIE TERAPEUTiCA NEGATIVĂ; 12. INVIDIE].
Această organizare tiranizează personalitatea, mai ales părţile sale bune, care
sunt deseori resimtite ca Întemnitate, intimidate şi inactivate. Nu rareori, feno-
menul este ilustrat prin faptul că motivatia pentru terapie devine ascunsă,
inconştientă. Transferul devine pervers; el e utilizat aparent profitabil, dar in
realitate e sortit unui final neaşteptat, de eşec terapeutic şi schimbare frustrantn

:;.i:
~... ,
I sau introiecta. Fără un asemenea obiect care menţine personalitatea laolaltă, nu
are ce să fie proiectat În obiectul extcrn pentru a le asigura proieetiilor un
conţinător. Personalitatea este resimtită ca scurgându-s e, neconţinută, Într-un
[<7' PERVERSIUNI:].
(1.\) C0l1linătorli1 social ['11" SISTEME DE APĂRARE SOCIALE]. Utilizarea de
cMre 8ion a conceptului de identificare proiectivă pentru a descrie funcţia de
_Ti
'f: : r
l spaţiu nelimitat. Copilul este obigat să găsească alte metode de a-şi mentine
conţinere se pretează la o apl icare interpersonală. Jaques (1953) descrie deja
structuri sociale În termeni de identificare proiectivă şi introiectivă. Grupurile
unitatea personalităţii: form<lrea de piele sec/lI1d"râ. Mellzer (Meltzer et al.,
\ l1:! ii pot dezvolt<l sisteme fantasmatice concordante despre ele Însele, despre activi-
-~'l:i' '1 1975: Tust in, 1981, 1986) " gi'lsit elI <lceste idei sunt importante pentru tehnica latea lor şi despre modul lor de fOl'llwre. Ca şi În cazul indiviz.i1or, grupurile
analitică la copiii autişti, care, În mod tipic, <Ing"jeaz1'lun mimetism mccanic
{ ; I
, II pot absorbi aCliv sU\rile rsihice ale unuia sau mai multor indiviz.i. in timpul
, .
trăit fantasll1atic ca <Ilipire de obiecte--o formr, adezivll de identificare.
\

1 'N~( I (Jm) Stfllctw'ci ['il"' STRUCTURĂ]. Iniţial, Klein a Încercat să pllstreze viziu-
funeraliilor, supărare<l unei rersoane este Împărtăşită de mai multi. Un grup
, care işi păstrează solidaritatea pe baza unui duşman extern comun este clar că
~
"~. \~r...i
nea clasică a instanţelor interne (subeu, eu şi supr<leu). O dată Însll cu modifi-
I1
• f, :
. proiectează. ca grup, În acel duşman. Similar, un grup care Îşi menline coe-
)Ţ
"
i
' cările din teoria sa privind supraeul [(jf- 7. SU1%\EU; 5. OHIECTE INTERNE), renţa prin credinta comună intr-un conducălor unic reprezintă, de asemenea, o
lumea intern[\ a ap;lrut a fi mai fluidă. Exislă diferite obiecte interne, care
\l,.i
'ii:':;' iubcsc şi urăsc. printre ele nUIl1ărându-se import<lnt<l "figură a părintelui combi-
situaţie În care membrii proiectează împreună, in el, anumite calită\i: reciproc.
. un conducător priceput proiectează calităţi complementare pe care membrii le
l~ na!". Personalitatea se structurează prin relnţii cu tO<ltc "ceste obiecte interne. inlroiectează colectiv şi cu c<lre apoi se identifică.
I\ ~~~. În viziunea struclurLIlă a IUll1ii interne. imporl<lntă este prezenţa sau absenţ;}" in acest fel. identificarea proiectivă a fost extinsă de Jaques pentru a des-
st[\rii de identificme Între eu şi obiecte. Unele obiecte vor fi bine <lsimilate de f erie illlport<lntele procese de coeziunt: a grupulu i şi de dezvolt<lre <1 ruternicci
f\'l:" eu. <II tele. 111 ni puţin. Anumite obiecte nu pot li asimilnte deloc, ele rrllll:'inând :. r loialităţi a membrilor indiviuuali r<l!ă de grup. Âstrel se explică misteriosul
\ \
ca obiecte S<lU corpuri stfline ['i1 5. (lIIIECT\' IN1UZNI:: !\SI~III./\IU:). r (fect de "conl<lgiune" de grup descris ele Le 13011 şi explicat de Freud (1921 )
l~
fI I
Eul IlU se <lI1ă Într-o stare Je iJclllilicare cu obiectele sale. St"rea sa varim
~..J;'
'R~
1]. IDF.NTII:IC;\RE I'ROIECTIVA 183
,i,'
IlIC\I( JN;\IU lI. I'SIII;\N;\I.\I.I:.1 K 1.1':\ NI LNI:
IX}
""' .
ca fiind efectul forţei hipnotiz<1torului asupr<1 subiectului <11l<1t În tntnsrl. Deşi
.. 'narCisism primar' coincide cu' investire În obiectul primar'" (Kernberg, 1975,
,',

P:\..
.,,' explicaţi<1 lui Freud nu f<1ce decflt să Înlocuiască un mister (cel al hiflnozei) cu p. 341). riind 1111 proces În care părţi din sine sunt percepute in altcineva,
identiftcnrea proiectivă trebuie că depinde de graniţa sine-altul şi că aşadar o
<1ltul, ea flo<1te ti complet<1tă cu <1(irmaţia efi la baza hipnotismului stau procese
;i:~.

(~ Întăreşte. Kernberg a considerat că identificarea proiectivă face parte din

1.,
\~l de identil1care proiectivă şi introiectivă. procesul care stă In baza formării graniţelor eului.

ţt lITI1.\7_.\IU ŞI C1tlTICI NEI":I.E1t'11Et'lE. Atunci ci\nd, in Statele Unite. psih-

Kernberg a văzut in idenlificarea proiectivă un mecanism timpuriu bawt pe
anali7.a a Început să piardă din amploare şi statut, s-au dezvoltat noi aspecte ale
procese dc c1ivaj; spre dcosebire de ea, proiecţia se bazează pe refulare. o
apărare mai tflrzie şi mai soflsticată. O altă distincţie priveşte aspectul de
, psihologiei eului. O arie de interes a fost cea flrivind experienţa "sinelui"; un
V, ',l.'

alt interes, Înrudit, a fost cel asupra rela\iilor cu obiectul (Greenberg şi

"identiftcare", pe care il descrie ca ftind componenta de "empntie cu" al identi·
~1 '0:

Mitchell, 1983). Drept rezultat, a aflflrut un anumit interes pentru Şcoala

f1cării proiective. deflnită de el ca "o formă primitivă de proiecţie ... 'empatia'
'(~i
.. ,.'

Britanică de flsihanaliză, in flarticular, printre altele, pentru "identificarea este susţinută cu obiectul real asupra căruia a avut loc proiecţia şi este legată
lor
!t
~ proiectivă". Conceptul a fost preluat din cadrul general al teoriei kleiniene şi de efortul de a controla obiectul" (Kernberg, 1975, p. 80). Proiecţia este simpla
percepţie deformată a obiectului. Caracteristica specifică a identiflcării proiec-
~:' utilizat in cadrul teoretic format În Statele Unite.
În cursul acestui proces, au fost neglijate numeroase aspecte ale identili-
tive constă in capacitatea de a afecta "interiorul" obiectului şi de a-I face să se
Î':
ţj cării flroieclive operante, scopul său intrapsihic specific, faptul dacă proiecţia ~J
simtă Întrucâtva sub controlul subiectului, punct similar cu cel subliniat de

este făcută sau nu În ură, gradul de atotputernicie in fantasmă şi, În fapt, negli-
Klein când facea diferenta Între proiectia În obiect şi cea aSlipra obiectului
(Klein, 1946, p. 8, notă). Kernberg considera că identificaren proiectivă survine
~:
"\ .
jarea naturii fantasmatice a mecanismului, Apare pericolul unei rapide devalo-
~: rizări a conceplului, el devenind un slogan pentru toate fenomenele interper- numai după ce granita eului s-a format; atâta vreme cât identiflcarea proiectivă,
sonale. Din nefericire, conceptul de identificme proiectivă s-a dovedit a fi, la
constând În percepcrea in altcinevn a unor părţi din sine, depinde de graniţa
iI'..
fel de mult ca şi mecanismul pe care-l numeşte. o surs1'l de gândire confuză.
~ ~ \
sine-altul, ea este posibil să fie profund implicată În formarea şi consolidarea
acesteia. in mod curios, afimla\ia plasează identificarea proiectivă Într-o
:,
Dezvoltmea deosebită a psihanalizei din Statele Unite (CT PSIIIOLOGIA
I
r
l

EULlJl] a ajuns să scoată În evidenţă aspectele adaptative ale eului şi influenţe­

postură neobişnuită, ţinând seama că, iniţial. ea era ilustrată prin materinle
Î .
le interpersonale sau culturale din cadrul dezvoltării. Ca urmare, "identificarea
1, ~
clinice care o implicau În confuzia dintre sine şi obiect (Rosenfeld, 1965).
n,"): .
proiectivă" a fost adoptată pentru valoarea sa de: (1) termen descriptiv al Apare necesitatea reconcilierii unor astfel de viziuni contradictorii.
1;: .
~;! :
stfll'ilor de unire Între cu şi obiectele sale. Întâlnitc la pacienţii psiholici sau
in orice caz. ;]tunci c,ÎnJ Kernhcrg (1975) a incerc;]t srt illll'OLiud acest
concept in c;l(.lrul său teoretic, a ;]pelat la o terminologie cu totul străină: "ceea
lil\\itrofi. sau: (2) de concept interpcrso nal \llil in În\elegerea psihanalitic1\ a
i;.. : proceselor aJaptative şi a inl1uen\ci contextului social.
ce se proiectează in mod ineftcicnt nu este 'agresivitatea pură' ci o reflrezen-

li',{ ~i,
tare a sinelui snll o reprezentare a obiectului legată de acest derivat pulsionn'"
~ i
. ,,,' .
l . ':!
; (1) Mecanisll\ul illtrapsihic. Interesul faţă de identiftcarea proiectivă ca un
concept il1lropsihic a privit mai ales originea şi dezvoltarea graniţelor eului În'.
(pp. 80-81). "Reprezentările sinelui" şi "ale obiectului" nu au o dezvoltnrc
contemporană cu cea a identificării proiective În forma ei iniţială. "Derivat
pulsionnl" substituie "parte clivată din sine". Lipseşte noţiunea fantnsmatică a
1"!:' . !
1
raport cu care me loc identiftcarea proiectivfl. . ~; obiectelor şi părţilor Jin sine simţite concret. Efeclul constă Într-un ciudat
~ Kerl1herg,. Kerl1berg este, poate. adeptul psihologiei eului cel mai apropiat
de viziunea britanică asupra relaţiilor Cll obiectul. EI reprezintfl o Încercare ~.;;
\
~; hibrid de termeni teoretici. in cme conceptele teoriei psihologiei eului şi ale
j
sinceră de a integra psihologia eului teoria şi britanică relaţiilor
a de obiect. EI'W
~~J teoriei relaţiilor obiectuale au fost deformate. Se pme că ceen ce a survenit a
" .i f~ ~ fost discord;]nţn inevitabilrt intre procese şi structurări descrise obiectiv şi

I1:
~ 1 ,
~
a Încercat sfl inleQrele În special viziunea kleinianfl. utilizflnd "identiftcarea .~
\~
proiectivă" ca pe un concepl de legflllllfl Între psihologia eului şi
teoria rela-,fi
~;falltasme incol~ştiente trăite subiect!v. Met.apsihologin kleiniană ..exprim.ată in

",i ţiilor de obiect. De asemenea, a a(1rmat că

"obiectele" deţin
Ui1 rol primar.~. ~?Iemlenll proprIIlor fantasme ale paCientulUI, a fost tradusă parţial II] terllllllolo-

existând tendinţa de a elimina noţiunea de narcisism primar: "spre deosebire3

';:'gia unei ştiin\e obiective ['i." StII\IECTIVITIiIl:j.
tradiţional căruia exisl~f' I"~~~ Gmlslein. Uneori, Grotstein (\98\) scrie dintr-o pers['lectivă puternic 1:
~( de punctul de vedere În psihanalizX conforl11 mai intfli i.
libidolllui.::';~" ~,kleilliană. d;Jr nre şi dilicultil\i În n scflpn de cadrul de rel'crin!fI al psihologiei
~:1.1'î ; .'
i o investire nmcisief\ a libidoului, apoi o investire obiectualfl a
\cuilli. Şi el a incercat să rezolve discordan\a teorelică. Klciniellii. spunea ci. ali
00"';"""'" ",,,, "" ,,, ,1e>,."I,""" """;s;"",,h';. "on",,1 "'O
1',."010,,, pr.. 1 (utili'<1l cunceptele idl'nlificilrii pilliective şi ale allor lllecanisllle de npflrme I
.
~~Il' supune Il1l0\tk,Hln<1 le\a\la SinelUI cu reprel.cn\f\l'I oblec\uale ŞI cu obiecte]
. exterl1e ... Implic<1\ia prillcip;lIfl este aceea cfl un concept ca 'narcisism prilllar~ ;(lfilllilive "lllni Illult pentru a e:\plica apariţia stfl,ilor psillotice deccit pcntru <1 I
iL
,{ j
nu mai este. sc parc. juslilicat. deo<1lcce. din punct dc vel.\cre ·nlel<1psiho\ogic·~. he considera Illecanisllle nevrolice prilllitive: drepl consecinţă. ei au scăpat
f,c:' . t··
fr" ~ ~
~j
l 1&4 I )1t'11( )N,\IWI. I'SIIIi\Ni\I.II.U KI.I:INII'.NE
t
dcseori din vedere aspeclelc normale sau nevrolice ale clivajului şi identillcării
proiective" (Grotstein, 1983, pp. 529-530).
Încercările lui Grolstein de a Înl1\tura cele două teorii n-au constat într-o
amestecare la întâmplare, gen cocleil. El a folosit ideea unei dezvoltări "pe
traseu dublu", În care aspectele primitive ale eului coexistă În armonie cu alte
aspecle.
De asemenea, el a Încercat să abordeze, in aceeaşi manieră detaşată,
momcntele limpurii ale vic\ii, când identillcarca proiectivă opcrează intens;
incompalibililatca cscn\ialil între eliminarea, la Klein, a narcisismului primar 1-"
şi adoptarea acestuia la Mahler putea fi, credea Grotstein, rezolvată: "Concep- ''-"~:
tul lui Klein de separare psihică iniţială a bebeluşului intră În contradicţie cu
t
concepţia lui Mahler (şi a altora) privind continuarea postnata\ă a narcisisl1lului
primar sau a identificării primare. Teoria traseului dublu permite ca fiecare
dinlre ele să fie corecl1i" (Grotstein, 198\, p. 88). Confirmarea experimentală
de c1itre Mahler (Mahler et aL, 1975) a concepţiei freudiene clasice conform
căreia in primele săptămâni şi luni de viaţă nu există separaţie a reprezentat
C Întotdeauna o problemă pentru psihanaliştii britanici ai relaţiilor de obiect ['7'
NARCISISM). Klein şi-a menţinul teoria, afinnând categoric că există "relaţii de
} obiect Încă de la naştere". Doar pe această bază pot avea un inţeles mecanis-
mele de apărare primitive. Identificarea proieclivă reprezintă lupta copilului cu
aceste relaţii extrem de timpurii. Încercarea lui Grotstein de a Împăca lucrurile
I1 a avut un rezultat nesatisfăcător.
De asemenea, Grotstein a făcut distincţia Între proiecţie şi identificarea
proiectivă: "proiecţia" este mecanismul in care se proiectează pulsiuni asupra
obiectelor; "identificarea proiectivă" priveşte părţi din sine legate de aceste
pulsiuni" (Mal in şi Grotstein, 1966).
./ucobsol1. Jacobson (1967) a exclus identificarea proieclivă dintre l1lecallis-!~
-r·
L tip interpersonal: o persoană Îşi reneagă sentimentele şi manipulează o altă
mele primitive pe motiv dl, În aceste stadii primitive, eul nu există. După ea..1~
identificareaproiectivă esle un concept util, dar trebuie privită
ca o reacţie.~
sofisticat:'! a pacientului adult, iar nu ca o repetiţie a mecanismelor infantile..~
f. Rosenfeld (1987), discutând acest punct de vedere, a replicat că Jacobson 0-1:
ţ
inţeles faptul d\ problcma interprelrlrii la pacien\ii psihotici se datoreazi'
recurenţei gândirii concrete infantile, bazate pe identificarea proiectivă. ~:~
Critica ce consideril conceptul de identificare proiectivă ca fiind Prtai
semnilicativă.
sofisticat este ea punctând profunda diferenţă dintre teoriile;
privitoare la cele mai timpurii funcţii ale eului. Este adevărat, capacitatea~·
a intra ÎI1 obiect şi de a-i controla modul in care simte sau reacţionează ~.
psihanaliză.
ceva foarte sofisticat. in fenomenul poate fi perceput, cu siguran~
atât la pacienţii adulţi cât şi la copii. Este Însă posibil ca o asemenea fant
să existe incă de 1<1 naştere') Răspunsul depinde de tipul de obiect fală de
se relalioncază copilul atunci dnd incepe să funcţioneze. Pe de altă parte.
cnre susţin erI cui nu funcţioneazrl incil de 1<1 naşterc. vild primele obiecte
obiecte e:\ternc. construite din proprictilţi lizice o dată ce copilul le ..
percepe utilizându-şi receptorii de distanţă. in special ochii şi urechile: PC:~
;~
13. IDENTIFlCi\RE PROIECTIVĂ 185
altă parte Însă, teoria fantasmei inconştiente consideră că primele obiecte sunt
construite ca interpretări primitive ale senzaţiilor corporale bazale, care produc
suferinţă sau plăcere, iar obiectul este aşadar unul emoţional, posedând motiva-
ţii, dar nu şi calităţi fizice. Rămâne Întrebarea dacă obiectele au mai Întâi o
semnificaţie emoţională care ulterior este legată de obiecte fizice, sau dacă ele
au atribute fizice În care este descoperită, În cele din unnă, o viaţă emoţional 11.
Critica ce afirmă că un copil mic nu se poate identifica proiectiv intr-un
mod atât de sofisticat ca pacientul adult trebuie că are o oarecare validitate.
Metodele extraordinar de subtile de utilizare a analistului, descrise de pildă de
Joseph (1975), sunt departe de simplul ţipăt cu care copilul Îşi aduce mama În
lumea lui. Atunci când abordăm asemenea manevre interpersonale sofisticate,
descrierea kleiniană a identificării proiective, ca fiind primitivă, trebuie
modificată şi limitată la calitatea primitivă şi concretă a fantasmelor de la baza
metodelor subtile.
(2) Procesul interpersonal. Potenţial, identificarea proiectivă poate explica
interacţiunea dintre oameni (Money-Kyrle, 1956) [<7" CONTRATRANSFER].
Sublinierea acestui aspect al identificării proiective, Înaintea funcţiei fantas-
matice intrapsihice (Ashbach şi Shenner, 1987), poate primi denumirea de con-
ceptul inlerpersona! al identificării proiective.
Ogden. Ogden (1979, 1982) a observat un număr de concepte similare În
literatura psihanalitică clasică. EI (1982, p. 80) le-a specificat-Anna Freud
(\936), "identificare cu agresorul"; Brodey (1965), "extemalizare"; Wangh
(1962), "evocare prin reprezentant"; Sandler (1976), "actualizare a rolului"-,
le-a reunit pentru a exprima o manifestare clinică unică şi le-a denumit "identi-
ficare proiectivă".
În această formulare, lermenul cuprinde un experiment clinic complex, de
,persoană aşa Încât să le simtă aceasta, consecinţa fiind schimbarea vizibilă a
; comportamentului amândurora. Lăsând În unnă aspectul intrapsihic, Ogden
~;(I982) a scos În evidenţă evenimentul interpersonal observabil, "actualizarea
pnterpersonalll" (p. \77). Aceste evenimente interpersonale observabile nu pot
!"::fi negalc; dcoarece natura comportamentală a termenului este potential verifi-
;cabilă obiectiv, el poate aduce o oarecare claritate. Tocmai din acest motiv,
Crormularea lui Ogdcn a devenit populară În domeniul terapiilor interpersonale,
[cum sunt terapia familiei (Bannister şi Pincus, 1975; Zinner şi Shapiro, 1972;
:80x, 1978) şi terapia de grup (de exemplu, Main, 1975; Rogers, 1987).
f' Cu toate acestea, există o anumită diferenţă intre o definilie ca a lui Ogden
·'~conceptul originar. Diferenţa este greu de indicat: "Descrierea unor asemenea
procese suferă de un puternic handicap, deoarece aceste fantasme survin într-o
pcrioadi\ când copilul nu gândeşte Înci\ în cuvinte" (Klein, 1946). Formulnrea
',~i Ogden neglijează trăirea subiectului şi fantasmele lui inconştiente, într-o
. ieră similară cu cea a formulărilor psihologiei eului. Diferenţa nu se reduce
'im la atât. De exemplu. Joseph (1975; şi în mai multe alte lucr:iri) a adoptat
.~
 '. ~I I
IXri IllC II()N;\IWI. I'SIII;\N;\I.I/U KI.I·:INII:NF.

Ull mod de descricre a aceslor fenomene cu totul diferit de cel Întâlnit 1;]
13 IIll:NIIIKi\I<I. I'IWII:CTIV;\ 187
~~'I
~M
Ogdcn, Kel'llberg, Grotstein etc. (Sandler, 1988). EI constă in Încercarea de a metaforă tradusă vag În termcni de continător şi conlinut, aplicată la aproape
illis/m prin material clinic. iar nu de a deduce o definitie. De asemenea, el orice formă ue fenomcn rel<ltion<ll sau cognitiv c<lrc poate prezenta elementele
priveşte eXflcrienla subiectivă a analistII/IIi, greu de pus in cuvinte. modul in gelH:raiL: de rel,qic, conlinere sau implic<lre" (p. 59). EI Îşi pierde referinla
crll'c analistul e atras. fără voie. În lumea fantasmatic1\ a pacicntului. precisă la experienla psihotică. Dacă identificarea proiectivă nu este strict
Liil'gil'ea cOllccp/lI/lIi. Mai l1lulţi <lutori au rCll1arcatmarea 15rgire a concep- limitată 1<1 psihoză, argumentează Meissner, ci este semnalată În conditiile unei !
tului de identificare proiectivă. De pildă. Kemberg scrie (1980): "Identificarea
proiectivă este l1\rgită până la a include reacţia obiectului, ceea ce Înseamnă că
aprecieri realiste a sinelui şi a obiectului, termenul se reduce la o simplă
"proieetie" şi generează astfel confuzie.
!iIl'l
procesul inlerpcrsonal este considerat ca parte a mecanismului intrapsihic ... (c) În mod similar, Mcissner afirmă că semnificatia dată de Segal (1957)
[Această] găselni\5 in definirea conceptului de bază creează probleme atât egalizării simbulice este dcfel nejustificată şi aduce argumente specifice pentru
"'i
clinice. cât şi teoretice" (p. 45). EI atribuie lui Rosenfeld l1\rgirea conceptului
(1964a). Meissner atribuic această lărgire lui Bion (1962a şi b) şi lui Segal ; .. CI arăt<l că utilizarea concretă a simbolurilor, despre care vorbeşte Segal, nu este
nCilpărat un n:zull<ll al identificării proiective. EI recurge la forma de gândire
. _.1
,.,'" ,.' (1957). Pe de altă parte, Spillius (1983) le-o atribuie americanilor, cum ar fi "paleologică" prearistotel iCă, descrisă de Von Domarus (1944) [<7" EGALlZARE

r-
- '"'' SIMUOI.lCA).
Ogden (1979): "acum, conceptul este utilizat de nekleinieni, iar in Statele Unite
::'~,F
au apărut chiar scrieri asupra lui. Dobândind o asemenea popularitate, concep- (d) Apoi, Meissner (1980) se leagă de utilizarea prea extinsă a termenului
(

;1;,' tul a fost Iăi'git şi, uneori, folosit in mod vag" (Spillius, 1983, p. 321). Ceea de "identificare proiectivă", În sens interpersonal (Zinner şi Shapiro, 1972;
,., Grccnspan şi Mannoni, 1975; Slipp, 1973), pcntru a cxprima procesc proiectiv-
.l]I.!"'
'. ce kleinicnii numcsc "ulilizare v<lgă a termcnului" provine În mare măsur1\ din
Împotrivirea nekleinienilor faţă de ingrădirea conceptului prin limitarea lui la inlroicctivc in sisteme familiale, intre pcrsoane: "Problema de bază care trebuie
,fi
~ '"
', pozitia paranoid-schizoidă, Alţi autori au apreciat corect bagajul kleinian: ridicată, când obicctam impotriva folosirii identificarii proiective În aceste
",'

,~, distincţii Între (a) identificare proiectivă patologică şi normaHi; (b) fantasmă contexte, este daca interaetiunile complexe la care trimit asemenea concepte -l.
atotputemică şi empatie; (c) obiecte parţiale şi totale; acceptarea (a) unirii presupun mai mult decât interaetiuni complexe de proieetie şi introieetie" (p.
II
& <'
\'1
62). EI respinge extrapolarea la contexte illterpersonale, pe motivul că, din nou,
ţ' .
li ' secundal'e, defensive descrise de Rosenfeld, C<l opusă narcisismului primar, şi 1
'iJ.<;" (b) a fantasmei illconştiente şi a scmnificaţiei subicctive ca opuse mecanismelor ne Îndepărtăm de fenomenul psihic.
1:W' '
ffi:. şi structurilor obiective. in ce măsură conceptul "dcspre care se scrie in Statele (e) Mcissner atrage atenlia, pe drept cuvânt, că utilizarea termenului de
Unilc" esle ullul util, poate că nu mai reprezilltă o problemft kleinian1\, dar "identilicare proiectivă" implică un set de presupuncri subinlelese-natura
·:,.ti .;::
Il
juL!ecflnd după abulldenta publicatiilor. atât pro cât şi contm. părerile sunt contlictului pulsional, stadiile timpurii de prelucrare a acestor elemente pulsio-
1
I ",','
iJ
1
~
~
'
1.
~ i
impfll·ţite.
!lfeissller. Cea 11I;1i grflituare nilicfl aSlipra iL!clltilicflrii pruicctive, din pers-
pectiva psihologiei eului, estc cea a lui Mcissnl.:r (1 nU). Âl'gulllcntele sale
nale, confuzia sine-obiect ca apărare. Drept urmarc, termcnul a fost deformat
prin grelim:a sa pc illte scturi dc prcsupuneri··nurcisislll primar, confuzie sine-
obiect ca an>; il.:liltC prilllarn, obil.:cl iv italea obscrval iei psihunal it ice.
~ f; : I

~~
privesc in parte conceptul kleiniiln [,/" EG/lI.II./lIZE SIM\\OI.lCĂ], În parte Iărgi­ COll/l'Utl'an:,fel'. Dezvoltarea conceptului de identificare proiectivă coincide
1: ' ! rc;]. de cfltre americalli, până la Ull cOllcept illterpersonal: "extinderea şi cu noua viziune asupra contratransferului. În Marea Britanie, cel putin, cele
aplicarea excesivft a tcrmenului au condus la apariţia unor sensuri multiple şi două au evoluat imbinându-se şi completându-se probabil reciproc. Datorită
'1
; ,f: ", ullcori neflotrivilc. ceeil ce a produs o picrdcre dc scmnificaţie" (p. 43). t aspectului său interpersonal, idcntificarea proiectivă trimite la relatia transfer-
'j

,"~: ;1'/::'\. I EI a recunoscut că identificarea proiectivii include difuziil graniţelor eului. t contratransfer. Ea poate conduce Însă la o tehnică analitică simplistă. A inter-
! \~~
,.
;.

dispariţia diferenţierii sine-obiect şi considerarea obiectului Cil fiind parte din' r preta identificarea proiectivă din materialul clinic pe baza reaqiilor analistului
ţ, poatc produce suspiciunea că analistul nu face decât să atribuie pacientului
,

1f ." sinc: toate ;]ceste;] sunl elcmente cheie pentru viziunea psihologiei eului asupra

~
i1: flsihozei, iar termenul este semllificiltiv pe lIceste baze strict lill1itate. După'
tvleissllel·. nec;]zurile IIp;]r <ltuncÎ când termenul este folosit in afara referintei
ti propriilc sale sentimente, "cunoscând" sentimentele pacientului În acest mod
!,dircct, atotputernic. Finell (1lJ86) a condamnat o asemenea ralionalizare in
1;: favoare;] anal izei să/bilt icc. Ea a cxempl ificat cu vin iete oferite de Ogdcn şi
',.
la pacienţii psihotici. Iată punctele lui de vcdere: ţ;1

~
';\ (a) lina dintre extinderiie termcnului Îml)otriva cflrma li obiectat MeissIH..r;~:· .,Grolstcin, care ilustrau atolputernicia defcnsivă şi I.:schivările analistului.
~Accaslă critică privind utilizareil simplistă a "identificării proiective" În contra-
)
:
este considerarea (Klcin. 1959) clllpatiei Cil liind bal<ltfl pe identilicilrca flroicc.~·
t;: livă: OI', in momentele de empatie nu are loc o pierdere a graniţclor eului. lj· '!r.lnsfer este validă, aşa cum a arătat şi I{osenreld (1972). Interpretări supcrfi-
, li', (11) 'kori,1 COI1\illfllorului a lui 13ioll 1" «)NIINI:IUj este. alirmft tvtcissllc:t: ,tia It: de tipul arMat il dl.:icrlllnină pl.: pilcicrll să funqioneze pc principiul că
(1980). o extindere Ileglijcntfl a terillenului: "iuelltilicarea proiectivă dcville~~

~t
, <llistul se apării ue proicqiilc pacil.:ntului; Grinbcrg (1962) a scos in eviucnlă
t.;l in ilscmenea situalii, pill:icntul poale simti cii c r0rlat să primească identifi-
 188 IliC1IONI\RlJL I'SIIII\NI\L1ZLI KI.I:INIENI:
cările proiective ale analistului ['d CONI RAIHANSITR]. in aceeaşi direcţie,
DOI-pat (1983) a plednt pentru sconlerea completă din uz a termenului.
Deseori, kleinienii şi neklcinienii au fost de acord că, la nivel clinic, există
momente extreme in situaţia lransferenţial-contratransferenţiaIă, când analistul
se simtc atrns fără voie Într-o mişcare de ieşire, dimprellilu CII pacientul, din
situaţia analitică. Joseph (1975) a descris asemenea manifestări destul de sub-
tile, urmărind modul În care pacientul Îljoloseş/e pe analist şi excitaţia pe care
nnalistul i-o produce pacientului. Nu este vorba de utilizarea analistului pentru
a reprezenla ceva-o figură pnrenlală etc.-, ci pentru a evita anumite Irăiri de
dependenţă, gelozie, separare, invidie. Acest mod de utilizare trebuie infl'llişat
pacientului, in scopul de a-I ajuta să depăşească excitalia şi triumful. Kernberg
(1988) a relatnt o situnţie in care pacientul era convins că analistul infăptuise
in afara şedinlei un lucru dăunălor pacientului şi devenea tot mai furios la
gândul că unalistul nu va recunoaşte asta până când nu-i vu fi teumă de un utuc
fizic din partea pacientului. În acest caz, insistenta invitalie n pucientului de n
ca unulsitul s1'1 pună in scen1'1 a fost refuzată de către analist. Anulislul a recurs
la o ieşire din cadrul analitic, af1nn<Înd că anuliza nu poate continua decât dacă
pacielltul ii garalltează că nu-I vu atucu f1zic. Kcrnberg şi-u motivut reuqia
neinterpretutivă la aceste incercări de proicqie prin aceca că, la unulllili
pacienli deosebit de agresivi, devine necesară introducereu in unaliză a unui
asemenea parametru. Aceste tehnici alternative-fie ele interpretări de conti-
nuare sau introduccre de purametri-necesită noi evaluări comparative.
Proccdcul lui Kcrnbcrg se bazează pe ideea că agresivitatea extremă repre-
zintă o lipsă a eului primar, o regrcsic spre sturea de eu abia În formure, când
incepe să iasă din nurcisismul primar. In acest sens, violenţu fală de anulist
reprezintă un fenomcn foarte diferit de viziunea kleiniană a efectelor deslruc-
., livc ale idellliflcării pruiectivc asuprn analistului, vizând dizolvareu graniţelor
;: prin cunlrolul asupra lui. Pretinderea, de cătrc Kcrnberg, a controlului in cursul
.!
şedinţei răspunde, după d, nevoii dc a suplini controlul incert al pacientului.
i
Apare astfel o importantă problemă, sugerată şi În ultimul punct privitor la
Mcissner ([e), mai sus): În ce context de supozilii trebuie utiliZa! termenul de
"idcnlificare pruicctivă'''? Dacă se cunsidcrn că lipsurile cului psihotic provin
din abseilla prilllarfi a granilelur eului (narcisism prim<Jr), iar nu din fantasmele
de alotpulernicic implicale in idcnlificarcu proiectivă, "identificarea proicctivă"
rămâne acelaşi concept? Viziuni diferite asupra originii psihozei conduc la?
aprecieri diferite privind scmnifica\in, valoare<J şi utilizarea termenului. Se pard
cil, in afara cadrului conceptual klciniun, nu există un <Jcord privind vuluao:.l
terll1cnului de "idcntificare proieclivă".
l\hr~lilanl. 1\.;lfl (1 ()24). sllllrt Stlllj)' oi" \ilc dC"C\OpIllCIiI ui" lile libidll. in: i\nr.llkIIIL
1\
1\. .. S<!Ieded I'oflers oIlIJSI·cllU-.. IIIU/I'SIS. LOlldllll, Ilogarlill'rcss. 1')27. 4111·S01'-
I\silhilcil. C. ~i SilcrllJcr, V. (llJX7). IlliCfilclil'c iim] gl\lllP JilllCIiSillllS oi" I\.killia
lilcur)'. J ,1/.:lollie 1,:I"ill Soc, 5, 43-6X.
ILlllllisiCr. 1\.. ~i I'incus, 1.. (llJ65). S//(/r"" 1'/IIII1/(/SI' ill Moritol
13. IDENTIFICARE PROIECTIVA
189
lJitchin.
8ihring. E. (1947), The so-called English school of psycho-analysis, Psycllo-l1nal. Q..
t:.
~
16, 69-93.
Uick, E. (1964), Notes on infant observat ion in ps)'cho-analytic train ing, 111I. .1. Psyc.'to-
~: AI/al., 45,558-566: republicat in: HRrris, M., Uick, E., rIIe Col/ee-Ied I'al'er.r I~(
,)( Marlha liarris al/d ESlher Bick, Perth, C/unie Press. 1987, pp. 240-256.
lf.
- - (1968), The experience oflhe skin in early object relations, Inl, 1. I's)'cho'l1nal..
1968, 49, 484-486; republical in: The Co/lecled Papers of Marlha Ifarris (///({
ESlher Bick, 1987, Pl'. "4·" 8.
Bion, W. (1957), Diferenlierea personalilălii psihotice de cea nepsiholică, in: W. R.
Bion, Gâl/d/lri sec/lnde. trad. de C. Bujdei şi E V. V/ădescu, Uinghamton.
Editura S. freud, 1993, pp. 141-165.
- - (1959). Atacuri impotriva legăturii, in: Gânduri secunde, pp. 199-217,
- - (1961), Experiel/ces in Groups. 1.ondon, TaviSlock,
- - (1962a), O teorie a gdndirii, in: Gânduri secunde, pp. 2 J 9-230.
- - (1962b), Learning /rom Experience, London, Heinemann.
- - (1970), Allelllion and Inlerprelalion, London, lIeinemann.
Box, S. (1978), An analylic approach 10 work with farnilies, JO/lrnal of I1dolescence.
1, 119-/33.
Brenman Pick, J. (1985), Working through in the countertransference, Inl. 1. Psvcho-
Anal, 1985,66, 157-166.
Bmdey, W. (1965), On the dynamics of nareissism: 1 Externalization and earl)' ego
, deve/opment, Psychoanal. SIU({v Chi/d, 20, 165-193.
:, DorpaL T. 1.. (1983), Recenzie a căr1ii Slllilling al/d Projeclive Idenlifie-alion de J. S.
. Grotslcin. 11/1. 1. /'sye-ho-I1I/III.. 64, 116-119.
i",Fincll. J. (1986), The merils and prublems with Ihe concept of projective identificatiun.
Psychoanal. Rev., 73, 104-120.
Freud. 1\. (1936). n,e ERO al/d Ihe Mechol/isms of Defellce, London, IIogarth /'rcss.
Freud, S. (1895), Dran II - Paranoia. SE. J. pp. 206-212.
(1920). Beyond Ihe Pleoswe /'rincII,I". SE, XVIII. pp. 3-64. (OiI/colo d"
pril/CII)i/l1 plăcerii. Irad. de V. I'urdea şi V. D. Zamfirescll, Bucureşti. Ed. .!
j
"Jurnalul /.ilerar". 1992. rp. 13-94.1 I
(/921). Ciroup "~ydlOlogy and lhe Analysis oflhe Ego, SE, XVIII, pr. 07-143.
/I'siltlllllJ:ill 1II1i1/illlli şi IIIII/Ii:a ,,"Iui. trud. de V. Plirdea şi V. 1). ZamfircsCll. in:
IJil/clllo de pril/Cillilii plcicerii. Bucureşli. Ed. "Jurnalul Lilerar", 1992. pp. 158-
262./
(1923). 71Ie Ego al/d Ilte Id. SE. XIX. Pl'. 3·66. IEIII şi sil/ele, Irad. de V. PlIrdca
şi V. 1). Zamfirc~clI, in: OiI/colo de IJril/cllltulllliicerii. Bucureşti. Ed. "Jurnalul
l.ilcrar"·. 1992. rr. 95-157.1
~hcrg . .1 .. t\'litchcll. S. (19X3). ()hjeci I?Clllliolls ill 1\l-'cho'lll1(/~l"Iic
!~; Call1hridge. tvlA. IlmanJ. 1910.
7IW(Wl".
~l'an. S. 1.. MarlllOlli.
F. V. (1\175). A Illodcl Jor hrier intcrl'Clllion lIilh courics
hascu OII pfojccti"c idcnli/icalioll. .'IIIIC,..I. fJsychill .. 1.11. 110.1-11()0.
·rg. L. (1 %~). OII a ~pecilic aspecl oI' counlcr-lfan~lt:n:ncc dlle 10 lhe ralicnt",~
 190 IJICIIONI\IWL I'SIIII\NI\L11.U KI.I-:lNIENL
prnjeclivc iUClllificatioll. 111[. 1. I'syc/ro-Allal.. 43. 436-440.
Grolsleill . .Ialnes (1981). Splillillg and PrOjec[ive Idenlifica[ion. New York, Jason
Aronson.
(1983). The significance of Klcinian cOlltributions to psycho-analysis: IV.
Critiqucs of Kleill, 1111. 1. I'syc/ro-Anal. Psyc/rolher., 9. 511-535.
Ilcimanl1. I~ (1950). On countcr-transfercllce, 1111. .J. I'syc/ro-Allal.. 31, 81-84.
Isaacs. S. (1948). Thc nalure and function of phantasy. hll. 1. I'syc/ro-Allal., 29,73-97;
n:publical in: Klein, M. et al. (Eds.), Developmellls in Psyc/ro-Analysis, London,
Hogarth Press. 1952, pp. 67-121.
Jncobson. 1:. (1967). I'syc/ro[ic Conflict amI Reoli[y. LOl1don, lIogarth Prcss.
Jaqucs. E. (1953). 011 lhc uyl1alnics of social slruclure, /fI/mall Rela[ions. 6, 3-23: re·
pllblicat ca: Social systcms as a defence agail1st persecutory and depressi\'c
al1xidy. in: Klcin, M. el al. (Eds.), New Direc[ions in Psycho-Analysis, London,
Tavislock, 1955, pp. 478-498.
Jones, E. (1916), The theory of symbolism, Br 1. Psyc/rol. 9. 181-229.
Joseph. 13 (1975). The patient who is dimcult to reach. În: Giovacchini. P. (Ed.~
Taclics alld Tec/rlliql/es in Psyc/ro-Analy[ic T/rerapy. voI. 2, New York. Jason "
I\rol1son, pp. 205-216.
- - (1981). Towards thc expcricncil1g of psychic pail1, in: Grotslein, J. (Ed.), Do 1:
Dare Disll/rb [/re Ulliverse? Severly Hills, CA, Caesura, pp. 93-102.
- - ( 1982). an addictiol1 to ncar death, 1111. J. Psyc/ro-A nal., 63. 449-456.
.. Kcmbcrg. O. (1969). A contribution to lhe ego-psychological critique of lhe Kleinian,
13. IDI:NTII-'ICI\I{[ PIWII':CT1VĂ 191
(198-1). Ilie l.<II}.:e (ÎmI/I'. l.olldol1. COlIstablc, pp. 57-86.
~Ialin. A.. CirolSlein . .1. (1%6). I'rojcclive idel11ificalion in lhe lherapeutic prOcess./II[.
1. Psye/ro-,·/lIaf. 47. 26-31.
Mcissner, W. W. (1980), A nOle an projeclive iuenlification, 1. Amer. Psyc/roallal.
Assil 28, 43-65.
Meltzer. D. (1967), l'lte I'syc/ro-Allaly[ical Process, London, lIeinemann.
Mcltzcr. D., 13 remIll:r, J.• IIoxler, S., Wcuuell. D.. Willenbcrg, 1. (1975), Erplora[ions
ill .1 II II:r III , "erth. C/unie I'rcss.
MOllcy-Kyrle. R. (1956). Normal counlcr-lrans/i:rcnce <Jnu somc of ils dcvialions, 111[.
J. I'JYc!IO-Allal., 37, 36(j'366; rcpublical ill: n,e Co/lec[ed I'apers of Noger
,1/ol/el'-J...)'r1e. I'crlh, C1unic Prcss, 1978. pp. 330-342.
UgJ~n, T (1979). On projeclil'c idenlificaliun. 111[. J. Ps)'c/ro-Anal., 60, 357-373.
- - (1982). Prajeclil'e idell[i(icaliOIl allei I'sycholherapel/[ic Tec/rlliql/e, New York,
Jason Aronson.
Orford. Frank (1987), comunicare personală.
O'Shaughncssy, E. (1975), Notc explicative, în: SMK, 1/1.
.
: RoJrigue, E. (1955), The analysis of a thrcc-year-olu nHI": schizophrcllic. in: Klein,
~'1. el al. (I:ds.), New lJirec[iOIlJ' ill Psyeho-Allalysis, LunuolI, T<Jvislod:, 1955,
pp. 140-179.
,.
Rogcrs, C. (1987), On pUlling it il1lo words: Thc balance belwcen projective idenlifî.

n;
j:
., cal ion and dialogu-: in lhe groufl, Grollp AI/alysis, 20, 99-107.
i
school. 11/1. J. Psycho-Allal.. 50, 317-333. '
'Rosenfelu, /1. (1947). Analysis of a schizophrcnic st<Jle Wilh dcpcrsonalization, in:
'"§'i', ..! 'i,l - - (1975). Borderline Condi[iolls and Pa[ological Nareissism, Ncw
Arol1son.
' Roscnfcld, II., !'J)'c/ro[ic S[ales, Lonuon, Hogal1h Press, 1965, pp. 13-33;
. I ' , publical inilial in: Inl. 1. PsYC/ro-i1l1al., 28, 130-/39.
'~··r,";'.111
{',~' I
- - (19RO). IlIlemal World alld Er[emal Realily. New York, Jason Aronson.
- - (1988). Prn.iecliol1 and pro.ieclive idenlilicalion: Devclopmcnlnl anu clinical
oscnfclJ, Il (1952), NOICS on the psycho-nnnlysis of Ihe supcrego connict in an acute
,i" i 'II . schizophrenic. in: I'syc/rolic Sla[es, pp. 63-/03; publical inili<.ll in: 11/[. 1. I'sycho-
aspecls. in: Sandler. J. (Ed.) (1988). Projeclioll, Iden[ificalian, Projec/o't' r Al/al,33,111-13!.
:\,;:j!' Idellli(icalioll. London, Kamac !3ooks, pp. 93·115.
'~( 1964n). Objecl relalions of tht: acute schizophrcnic patienl in lhe lrunsference
Klcin. M. (1927), Tcndintc criminalc la copii 110rmali, În: SMK, I. pp.161-175.

P
.:3'1 - - (1929), Personificarea in jocul copiilor. SMK. 1. pp. 189-199.
silualion, in: Sololllol1 & Glueck (Eus.). Necel/I Nesearr/r OI/ Sclli::opllll!l/ia,
American Ps)chialric Associalion, W<.Ishinglon, De.

!J'~ ,
- - (1930<.1). Importan\a formării ue simboluri În dczvollarea eului. SMK. 1. pp. 209-,
;-'- (1964b). On Ilie ps)'chopalhology of narcissism: A clinical approach, In[. 1.
222.
I'sl'c!/O·//I/al. 45.332-337; republical ill: I\vc/rolic SII/[es, 1965, pp. 169-179.
- - (19~Oh). I'sih(llerapia psiholelor. St\'IK. I. pp. 223-225. -.- (1965), f'J)'cllO[ic Slales, Ilogarth. I.unuon.
- - (1 '))5). U cOl1lribulic la psihogencza slărilor maniaco-depn:sive. SMK. 1. pp. 2S.s-:..'
-'- (1971). r\ clinieal approach 10 lhe fls)'cllO-anal)'lic thcory oii he life and death

kt.Fi;' 282.
- - (1')4()). Note asupra unor mccanismc schilOide, SMK. III.
- - (1952). Obscrv,Înd complll10lmeniui bebcluşilor, SrvlK, III.
~;
illslincts: An illv-:sligalioll inlo lhe aggressivc aspecls of narcissisl11. 11/1. J.
PJ~I'L'i/{)- ,11/1/1.. 52. 169-178.
(1972). A crilical ,lppl'ecialioll of .Ialllcs Strachey's paper OII the nalure of lht:
- - (1955). Ilt:spre idcl11ific,Irc, StvlK. III.
l - - (1')57). II/I'iclie şi leCIII/Oşlill/li. SMK. III
thcrapculic aeliun of psyCIiIl-'"1.I!)'sis. 11/1. .J. I'syeho-./I/I/I. 53, 455.4()1.
1

'~~'"
,
i.:.r'
- - (1')59), LUlllea 1I0aslr~1 adull~1 şi r~ld~lcil1ilc ci ill prim" copil~lrie.
(1 )83). i'riiliililc ohicet I'clatiolls alld IlIccllanisllIs.II/I. .J. l's.I'c!IIJ-..II/</I. 64.261-
2(,7.
~ t'vlahler. 1\>1.. I'ine. 1:.. Ikrgm;ln. i\. (1975). 7he I'syc/rological iJirl/r of Ilie 1111
hlll'(fsse 1//1{1 II/Ie/preluliol/. I.olluon. ·LI\'islock.

~
!;i' Ilirall[. LOlldon. Ilutchillsol1.
Maill. T. F. (1975). SOllle psychodyn~lI11ics 01' large groups. În: Kreeger.
kr. J. (1l)7(,), /)rc,ulIs. UIlCOllscious phaluiI,ics and "iJenlily ar pcrccplion", 11/[.

~~
/S.
i
HeI'. l'sl'c!IO-:/I/I/I.. 3. 3.1.42.
I
I
~.'
'~1 : ' ._- bl. (1 'IXX). I'mi<,eliol/. /eI"lIli/il'l/l/IJl/, I'm}<'elll'e lelCl/lilicOlioll. I.Olltillll. "ilmilc
,
. ,
 "
f ,

~
.".

, j
192 Dll' IION,\RlJL I'SIII!\Ni\I.II.U KLEINIENE
j
Bouks.

't SI:IUllidl:bl:rg. M. (1931). A wnlribulion 10 lil!: [1s)'cilulog)' 01' pl:rSCculuf)' itkas anu
u.:lllsions. 1111. J. l's)'c"o-.·llIcil. 12.331·367.

~
"'., 5..:arl. tvl. (1<)32), A noi..: on d,,:pl:rSl>llaiiz<llion. 1111. J. Psyc"o-,-llIol" 13,329-347.
,,!~ S..:gal. II. (195U). SOllle aS[1l:CIS orlile <Inalysis 01' a sl:ilizo[1ilrenil:, 1111. J. l'sycllO-..lllal., I

.
:i
',' 31, 26!l·278; rl:publical În: riIe Work o/ 11(//1110 Segal, Nc\\' York, Jasol1 \.1,

'L; I\ronson, 1981, pp. 10)-120,

Segal, II. (1956), De[1rcssion in llll: schizu[1hrenic, 1111, 1. Ps)'c"o-Allol., 37,339-343;

(,.
~,
~
.
fl:[1l1blical in: 1'''e Work o/llalllw Segal, I<)!!I, pp.121-13U.
- - (1 <)57), Noles on s)'mbol ronnalion, 1111.1. I's)'cho-Allal., 3!l, 391-3<)7; republical PARTEA B

ţ
.

in: 7'''1.' II ()rk 0/ lIalllla Sl.'gClI, 19!! 1, [1p. 4<)-65.

r·:~
', ARTICOLE GENERALE
, Sli[1p, S. (1973), Till: s)'mbiotic sllrvival pnllcrn, Family Process. 12, 377-39!l.
SpillillS, E. (1983), SOllle uevelOpml:nlS rrom lhc \\'ork of t"h:lanie Kkin, 1111, J.
Psyc"o-Ana/., 64, 321-332. ';I;~
:e ;.'.
- - (Ed.) (1988), Melallie Kleill 7'oday: Maillly Theory, voI. 1, London, Tavislock. .~ :~. ' ,:

m':.}!
.
,;. ~ , Slern, Daniel (1985 l, T"e IlIlerpersollal /Vorlel o/Ihe In/alll, Ne\\' York, l3asic 13ooks.
Tuslin, F, (19!! 1), ,1l/liSlic SIa les ill Ch ilclrl.' II , I.on<..lon, ROlllle<..lgc & Kcgun Puul. f

t
- - (19!!6), AI/lislic /Jarriers ill Nel/rolic I'aliellls, London, Karnac 13ooks. 'i.
II.
\-Un Domarlls (1944), The spccific la\\'s of logic in scllizopllrcnia, in: Kasanin, J. (Ed.),
"-'·'··,<·
~
,"
. ,. Lallgl/age alld Tlwl/g"l in Schi::ophrenia, l3erkk)', CA, Uni\'crsil)' 01' Califomia
Prl:ss.
[, Wu.:ldcr, R. (1937), Tile problcm of lhe gcncsis of psycilical conflict in carlicst
~~11
inrancy. 1111. 1. I'syc"o-Allal., 18, 406-473.
Wangil, tvl. (1962), Tilc "cvocalion of a [1roxy": A psychological mancuver, ilS use as
a ddi:nce, ilS purposcs and gcncsis, PsychuGIIC/I, Sluc~y Child, 17,451·472.
Zinnl:r. J.. Silnpiro, R. (1972). Projcclivc idcnlificalion as a mode of perc!:plion and
bcilaviour in familics of auolesc~nls, Inl. 1. Ps)'cho-Anal., 53, 523-530.
,\

[
ţi· ,~

fL
(
i
 fJI
A ~Ili
~\i
::·)
1

j\
.
Abraham Karl
,
Biografie. Născut În 1877, În Gennania, Abraham a
prins interes pentru psihanaliză in cursul unei fonnări
psihiatrice cu Jung, la Zurich. În 1907, el a inceput să practice psihanaliza la
Berlin, primul În Germania, şi a fondat, În 1910, Societatea Psihanaliticâ
Germană. În 1924, a devenit preşedinte al Asociaţiei Psihanalitice lntemaţio-
nale, pentru ca in 1925 să moară În deplinătatea capacităţii şi prestigiului său
jll
1:]
profesional (Hilda Abraham, 1974).
Melanie Klein l-a convins, În 1924, să o primească În analiză, dar, dupa
circa cincisprezece luni, analiza s-a intrerupt datorită bolii lui. EI a mai anali·
zat un număr de analişti englezi, printre care James Glover, Edward Glover şi
·t':j
,.
r
Alix Strachey. A avut o poziţie importantă În cadrul mişcării psihanalitice.
Alături de Jung (Zurich), Ferenczi (Budapesta) şi Jones (Londra), a fost unul
dintre pionierii psihanalizei din afara Vienei. Mai mult decât atât Însa, impor-
,I
.' tanta sa constă in remarcabilele observaţii clinice.

Contribuţii ştiinţifice. Principala contribulie a lui Abraham a constat in

colaborarea sa cu Freud in Încercarea de a inlelege psihozele (Abrahal11, 1911).
. Aflati intr-o stare puternic narcisică, pacienlii psihotici nu dezvoltau un trans-
fer tipic. iar psihanaliştii de atunci nu puteau lucra cu ei. Investigaliile facute
de ei asupra psihozelor erau aşadar investigalii asupra narcisismului [<7 NARCI-
S1S~I). Abrahall1 a profitat totuşi de faptul că psihoticii maniaco-depresivi
Ltreceau prin faze de remisiune in timpul cărora se manifestau suficient de
~DOmlal. [n cursul acestor faze "normale", el a analizat pacienţii din perspectiva
:psirii predispoziliilor care generau fazele psihotice.
j: Fa:e pregenilale de dezvoltare. Abraham a confirmat clinic existenta unor
;l*llCte de jixa(ie specifice psihozelor. Ia faze foarte timpurii de dezvoltare
,libidinal~
. (fazele orală şi anaIă). Era de aşteptat, deoarece narcisismul era
,:~iderat o stare primară a bebeluşului, iar narcisismul caracteristic regresiei
'jlsihotice rezulta dintr-o fixa\ie la această perioadă timpurie. Abraham a probat
:~ claritate existenţa impulsuri lor orale şi anale in asemenea stări şi le-a descris
~Iional În scurta sa operă (Abrahal11. 1924). EI a constatat că fazele orală
i.!,',.IIl:llrt se caracterizează prin preelllinenla il1troiec.:liei (preluare orală) şi
opiee/iei (expulzare anală) [<7' INIROIEC III': I'ROIITllr]. Psihoza l11aniaco-
tsivă parc sl'l fie o centrare pe cicluri repetate de incorporare şi expulzare.
ite de o anxietate puternică privind obiectele preluate sau expulzate.
;~; in acelaşi timp. el a confirmat că aceste faze sunt de impulsuri profund
 ",L

.rb 1% i\( il{LSI VITAlE

i\"-IIII Vi\ I.i:NI;\
197

I~ ~
~;~':.::
~r : ."
agresive şi sadice. Drept rezultat a Îmbunătăţit "programul" fazelor libidinale
['lr" UrJIDO]. Mai târziu, Klein a dezvoltat mult ideea formelor sadice de intro- considerau că agresivitatea derivă din frustrarea libidoului şi a altor pulsiuni.
În orice caz, este general admis că
agresivitatea-fie ea de origine internă
ieclie şi proiecţie [er 3. IIGRESIVITIITE]. 11

Aşadar, Abraham s-a arătat interesat de multiplele manifestări ale sadismu- (PlIlsionaIă) sau exlcl'Ilă (frllstrurea libidoului)-are o importantă egală cu cea
a sex ua IităI ii.
'.;.i

Jffi1 lui şi Clgresivităţii-de exemplu, lucrarea sa (1919) privind pacientii dificili

reprezintă o binecunoscută descriere a manifestărilor ascunse ale agresivităţii. Printre cei care au văzut agresivitatea ca fiind pulsiona/a s-a numărat în
~~t[lj Narcisism şi re/arii de obiecl. Moartea lui Abraham i-a lăsat opera însă in- primul rând Klein 1'" J. A(j/U:SIVIIAJE; I'UI.SIlJN[ DE I>IOARTE]. Scoţând Însă ,fi
completrt. Deşi el a investigat faza de narcisism primar, pe care o considera În evidenlă fantasmelc inconştiente, ea a sprijinit conceplia lui Freud conform
. lf:'
. ;<\(
~' . ~~ ,
împreună cu Freuu că uurează ue la naştere până în jurul vârstei de doi ani, el cărcia pllisiuniic 1II11,1I1C sllnt cXlraordinnr ue plnstice. Astfel, Illulliplele mani.
fest1iri ale agresivit;qii dcmollslreaz;'l capaCil<lleu lor ue iJ se modifica şi de a ~r
~
,
a descris ue fapt încorporarea şi expulzarea obiectelor sau fragmentelor de
obiecte. încă mai există şi astăzi dezacorduri privind natura relaţiilor de obiect ._', contriblli aUt Iu uczvoltarea Illcntala, cât şi la tulburările ei. Klein era de părere Oi

cii. in sine. iu~ea Încvilabilitălii agrcsivilălii nu este nici optimistă, nici I!

,le din perioadClnarcisismului primar [<7 NIIRCISISM]. În mod destul de vag, scrie-
rile lui Abraham sugerează că, în stadiul primar, copilul se relaţionează real·
mente la obiecte, dar ele sunt nişte obiecte incomplete, pe care le-a denumit
pesimistă; ficcarc inuivid se angajează Într-o lupla personala Împotriva pro-
priilor impulsuri agrcsive. În filpt, Klcin considera că destructivitatea repre-
,:.; zintă un factor important În dezvoltarea libidoului, idee care a fost criticată, pe
·
I obiecle parria/e; el a Încercat să descrie dezvoltarea, într-un stadiu ulterior, a
nedrept, Cum că ar compromite teoriile centrale ale psihanalizei-fazele libidou-
.' ~

.' ;
'~',
C .'
iubirii autentice de obiect [<7 013IECT PARTIAL; OOIECT ÎNTREG; IUBIRE].
Această distincţie a fost extrem de importantă pentru apariţia ideii lui Klein de
poziţie depresivă [<7 10. POZIŢIE DEPRESiVA].
lui, sexualitatea şi complexul CEdip (Glover, /945; Yorke, 1971).
O dată cu În{elegerea, in ultimii ani (mai ales după Rosenfeld, 1971), a
Klein îi datorează mult lui Abraham, nu numai pentru că a analizat-o, dar narcisismului negativ, practica clinică klciniană tinde astăzi sa se concentreze
pe organizarea destruclivilălii in cadrul pcrsonalitălii [<r STRUCTURĂ 1.
··r·
~i.r·
;!~' .
,i
~
şi pentru că i-a oferit un cadru solid de dezvoltare teoretică. Şi Klein a fost
importantă pentru Abraham, deoarece lucrul ei cu copiii furniza dovezi în
favoarea aflrmaliilor lui privind sadismul fazelor pregenitale şi timpurii şi Frcud. S. (1910), LJeyol/d Ihe Pfeasure Pril/cip{e, ES, XVIII, pr. 3-64. (LJinco{o de
impol1anţa introiecţiei şi proiecţiei [<r ANIIL.lZA COPILULUI]. Deşi Abraham, pril/cipiul plâccrii, Irad. lIc G. Purdca ~i V D. ZallltirCSl:u, Bucurcşti, Ed.
····1 . "Jurnalul Litcrar". 1992, pp. 13-94.J
~Li ca şi Freud, abia o menţionează pe Klein, este posibil ca observaţiile lui din
Glovcr, E. (1933), /Iar, Sadism al/d Pac!(isnr, London, G. Allcn & Unwin.
1924 să fie culese din materialele prezentate de Melanie Klein începând cu
1919. Glol'l:r. E. (19-15). An cxulllinalion of Iilc Klein syslcm of ehilll psyehology,
',r~ f
I'syc!w{/I/a{. SIUcZI' Cliilel. " 3--13.
ţ,.~ .'
;~}~ Abraham. II. (1974), Karl i\braham: An unfinishcd biography, 1111. I?ev. I'sycho-Ano/~ Roscnli.:ld. II. (197/). i\ l:linical ,Ippronl:h 10 lhe rsyeilo-analylic theory of thc life and
dculh inslincts: An illl'esligution illio (he uggressive USpCl:IS of narcissism, 1111. 1.
1. 17-72. "~ Psychu-Anal.. 52. 169-178.

~:r:
Abraham. K. (1911), Notcs on the rsyeho-analylie investigat ion and trealmcnl or:;i~
~'f'" 11lanie-deprcssi\'c insanity and allicd eonditions. in: Abraham, K., Selected Papert!~ Yorke, C. (1971), Somc suggeslions for n critique of Kleinian psychology, Psycho-
aIIa!. Sludy ehi/ci, 29. 129.155.
OII Psycho-Allalysis. Hogarth, London. 1927. rr. 1 3 7 - 1 5 6 · ( 1

- - (1919). i\ particular form of ncurolie rcsislanec aga insI psycho-analylic mClhod. ,.:~ fi
ti
~:Alllbivalenlă
in: Selected I'ape!'s OII I'sycho-/Illalvsis. 1927. rr· 301-3 II. j .,
~,i
- - (1924). A Sl1Or\ stuuy of thc libido. vieweu in tilc ligilt of mental disordcrs. in:~ Din punct de vedere teoretic, psihanaliza s-a baziJt În tot-
'~B;
1.

.~ deauna pe nOliunca de conflict psihic, iar ol1lhil'a/ellla

Selecled I'o{iers OII I'sycho-Illlolysis. 1927. pp. 418-501.
"COnstă in existenta unor sentimente contradictorii În re/alia fata de acelaşi i"
[,
'lr' .
1.'J 1,1 1 :obiecl. Freud uescrisese bisexualitatca organismului uman, care dă naştere
atât
Agresivitate La scurt timp de la primul război mondial. rre~d (1920~
~lIplCXlllui şi
(Edip normal etit celui inversat, tncând ca iubirea ura poala şi să l
I
~ Silll{ite fată de ambii piirinli. Această idee a Ci'ipătat amploare prin postularea
:
:t:1
admitea, într-un târziu, importanţa agresivită\ii. In aceasd
privinţă, dovada filptului că destructivitatea îşi are profunde rădăcini in fii~ !~cătrc Frcud a uuuliti'ilii pulsiunilor (Iibiuo şi pulsiunea de moarte). Klein a
ck"at stnrea de ambivnlcnlă la un loc ccntral În conccptul cheie de pozilie
,
l'
tli
. ·11
'"
umană l-a determinat sft o pună pe acelaşi loc cu libidoul ['6' 1'1Il.SIlJNE '! ~esivă [er 10. I'OZl/IE DEI'IU:SIVĂj.
~11)'\RTE1. De atunci. a izbucnit o intensă dispută. Unii (Glover. 1933) au fOII
de părere că ideea unei surse pulsionale a agresivitrl\ii este pesilllista:}
ţ. În contrast,
În stările
menIule disociate sau clivate [Ci>" eLIVAJ], senlimen-
'ţIe contradiclorii pot nllema, produc<Înd o inslabilitate ueosebită atunci c<ind
~.

198 i\N,\II/,\ l'(ll'l I.l 11.1 II
iubirea cste Înlocuită brusc de ură f'" UlllJ:ClIDJ:Al.j S<lU când impulsurile sunt
fuzionate; de pildă, când libidoul şi destructivitutea sunt mnestecnte (sadism),
se produce o excitare sexuală pervers-sadică.
c~" CONFI.ICl; !'III.SIUNI.
Analiza copilului
Când Freud a pus la punct, În 1905, detaliile teoriei
sale privind sexualitatea infantilă, a făcut-o pe baza
datelor ob\inute din analiza pacientilor adulti. Apoi, el a căutat probe directc
privind dezvoltarea sexualitălii, obtinute prin obscrvarea copiilor, şi a cerut
părintilor din cercul său de la Viena să inregistreze activitatea şi conversaliile
copiilor lor. Rezultatul a fost CaZllI Micului Hans, care a confirmat În mod
strălucit teoria provizorie. O situa\ie similară a apărut ulterior, când Freud şi-a
Îmbunătălit teoria, mai ales datorită interesului său şi ni lui Abraham pentru
pacientii psihotici, rezultând În teoria narcisismului (Freud, 1914), mai apoi
pentru locul ocupat de mecanismele inlroiecţiei şi proiecţiei (Freud, 1917) şi
pentru elaborarea modelului structural (Freud, 1923). Începând cu 1917, a
apărut un nou interes psihanalitic privind copiii [<7"' 1. TEIINICĂ].
Psihw1l.Iliză şi educaţie. La Viena, Hug-Hellmuth (1921) a avansat o fonnă
de instruire pedagogică a copilului, de inspira\ie psihanalitică. Ea nu utiliza
insă interpretări ca În analiza adultului şi nici măcar după modelul folosit de
tatăl Micului Hans. Hug-Hellmuth credea că copilul, spre deosebire de adult,
nu este motivat să urmeze o analiză; În consecintă, interpretările sunt inutile.
Familia este cea care suferă, iar nu copilul. În plus, eul nu este Încă suficient
de puternic pentru a mai suporta şi povara interpretării psihanalitice. De
asemenea, ea ern de părere că copiii trebuie văzuti acasă la ei; aşadar, nu există
posibiliwlca dczvoltării In copii a transferului.
I
Primii pucienţi copii. La Budapesta, Klein (1918-1919) a Început să prac-
:; i tice o allă formă de analiză a copilului. Acum ştim că a Început-o cu propriii ';
săi copii, fapt care În prezent ar stârni dezaprobarc (iar ea, se pare, l-a ascuns'
dup[l publicarea primei sale lucrări, În 1919 (Petot, 1979; Grosskurth, 1986}).'
t:
ifI ,~,~ dar care la vremea respectivă, În urma succesului terapeutic cu Micul Haos.
ţ x părea mult mai firesc. Klein fusese Încurajată de Abraham, care Îşi analizas,e
:,)l:;~~:
i~ ~' propria fiică (Abraham, 1974), ca de altfel şi Freud (Gay, 1988).
r~}.,
Destul de repede, Klein a ajuns la alte concluzii decât Hug-Hellmuth, EI.
., . ~,
era de părere (Klein, 1927) că, o dată ce simt interpretările privinu nnxieIălik'~
lor, copiii devin motivali (inconştient) În sine<l lor pentru anallLi.1. in fapt, du~'"
,"
:,' ;::.,.,
,".'.
·:V· ca, copiii uu o capacilntc dl.: ÎIl\c\egcrc inconşticntă, a propriilor probleme ~ia,1
1 ~:" n:lturii ajutorului inlcrprelntiv, mult mai mnre decat s-ar crede (<:omunican:I..
\l;~ lui Alix Slrachey, 1924).
i~~;'
1 '.:-;;,'
Practicn de Îllceput a lui Klein era de a răspunde sincer şi deschis cereri'
copiilor Je infornlalii asupra sexuaiilă\ii. En era illspimtă Jin sfatul dat~;
freuJ (1909) tal51ui Micului Hans şi din Cnzu\ Omului cu lupi, ale cărui f~
taslllC SCXUi.t1c prcgcnitalc crau tr:lllnlulice Jcoarcce coincieici.ill cu asislafl:.J 11'
'~l,
.
"~~-r
J!(
ANALIZA COPILULUI 199
scena originară privind relalia sexuală parentală (rreud, 1918). Când Klein şi-a
prezentat Însă lucrarea la o şedinlă a Societălii Psihanalitice Ungare, În 1919,
van Freund i-a atras atentia că nu ia În consideralie Întrebările inconştienle pe
care copilul nu le pune. Klein i-a urmat sfatul şi, de atunci, a devenit adepla
interprelării inconştientului. Mai târziu, ea a Început să folosească jucării ~i
tehnica standard prin joc l q' 1. TEflNICĂ).
O tehnică pentru copii. Foarte repede, Klein a scris o serie de lucrări,
,;
k(
destinate să arate importanla analizei copilului şi a tehnicii ei prin joc pentru
Înţelegerea formelor timpurii ale nevrozei adultului. Ea a conferenţiat la Viena,
J
În 1924, asupra metodei sale, care se Îndepărtase acum complet de cea a lu i \
"\
~~
Hug-Hellmuth. Hug-HellmUlh murise cu scurt timp În urmă, asasinată de
propriul său nepot (pe care ea ÎI crescuse!), dar Anna Freud Îi luase locul la
.-'1
Viena. Diferenta de tehnică a creat În Viena o atmosferă resentimentară, ~l'1
exacerbată de personalitatea incomodă şi puternică a lui Klein.
În anii 1926-1927, frictiunile s-au transformat În luptă. Când Arma Freud ,1.:
a declanşat, În 1926, la Societatea din Berlin, un atac sistematic şi puternic
J~
asupra tehnicii lui Klein, aceasta se mutase deja la Londra. Dar lupta Începuse,
iar următoarea ciocnire s-a produs la un simpozion ţinut de Societatea Psihana-
litică Britanică, În anul următor, În scopul discutării unei cărţi cuprinzând
prelegerile Annei Freud (publicată În Anglia abia În 1946!).
Obiecliile Annei Freud proveneau, În mare parte, din principiile preluale 11~
de la Hug-Hellmuth. Până atunci, Klein adunase destule dovezi clinice ca să
poată Înlălura aceste obiectii [er 1. TEflNICĂ].
DisclJliile de la simpozionul brilnnic nu numni că nu i-au descumpănit pe
~: viellezi. ci i-nu fortificat şi mai mult În jurul Annei Freud-un meci egal, care
+ continuă şi astăzi, sub forma teoriilor sistematizate ale psihologiei eului [",.
.,,:' PSIIIOLOGIE i\ ElJUJI) şi ale psihanal;ze; kleiniene.
Abrnham. K. (1974). Lill/c Iiilda: Daydreams and a symptom in a seven-year-old
gir!, 1111. Nev. f'SI'cho-/lllal., 1. 5-14.
reud, A (1<)46). 7he l'sycho.Alla(viic 7i'f?allllelll of Childrell, Lundon. Jmago.
Freud. S. (1909). Analysis of a phobia in a tive-yenr-oIJ boy, ES, X. rr. 3-149. [MicIII
/II/liS. irllllli:a(ilbiei III/IIi beiiol de cillci olli, trad. de R. MaIci, Bucureşti, Ed,
"Jurnalul I.ilcrar". 1<)95.J
(1<)14). On narcissi~lIl. ":S, XlV. rr. 67-102.
(1917). fvlourning and I1lclanchol ia. ES, X1V. rp. 237-260.
(1918), From lhc history of an inluntilc ncurosis. ES, XVII, rp. 3-123 .
(1923). 7he (~o alld Ihe Id, ES, XIX, pp. p. 3·66. [F;1I1 şi sille/e, Irud. de V.
I'urdca şi V D. 7.allllircseu. În: IJillc% de pl'llIclj'iu/ plăcerii. Ed. "Jurnalul
lit~rilr". Ilucurqli. 1<)1)2. pp. <)5-157.1
;:,
I~ (I<JKK). /,'I'euc!. . f l.iji.> foI' our 71/1/('. I.olldon. J)CIlI.
UrliI. I~ (19X(l). ,\le/ullie Kleill: 1/1'1' IffJ/'ld Ul/tI he/' I/()/'k. LOlldoll. rlodeler &
S(ou~hl()n. 1·-IIe/ul/I(, A'/eill. L/III/ea şi opel'a ei. Irud. d~ L. Coln1u, in pregalire
IJ Editura S. Fn:ud./
,~I
 200
ANI' II LARI~

llug-llcllmUlh. II. von (1921), On lhe Technique of Child Analysis, 1111. 1. Psycho-
ANIIIILARE

cu obiectul extern care menţine unitatea copilului, ca o autentică relaţie cu un

;fllal., 2, 287-305.
K\ein. M. (1927), Simpozion pe tema analizei copilului, SMK. 1, pp. \3\-\59.
Pe tot. ,l-M. (\ 979). Alelallie Kleill: Premieres decollverles el premier sysleme 1919-
1932, Paris, Bordas-Dunod. IMelanie Klein, volum dublu, trad. de N. Ivanciu,
in preg[\lire la Editura S. Freud·l
Strachey, t\. (1924), Alix's report of Melanie Klein 's Berlin lecture, În: Bloomsbllry
Frelld: 1'he Lelters of James and Alu Sirachey 1924-/925, London, Chatto &
.It
Windus, \986, pp. 325-329.
..;.,,
Anihilare De-a lungul existenţei sale, psihanaliza a căutat să înţeleagă j~ţ
anxietatea fundamentală a condiţiei umane. Freud (1926) a
exprimat această căutare în termenul situaţii de anxietate (pericol) limpurii [<7"
8. SITUArII DE ANXIETArE T1MPURlI) şi a observat că ea diferă În funcţie de
stadiul de dezvoltare. La acea vreme, el combătea teoria lui Rank, conform
20\
l
iI
t
obiect, percepută senzorial prin contact dermic şi capabilă să conţină păr\ile
personalită\ii [<7'" PIEl.E).
Klein prezintă anihilarea (sau fragmentarea eului) ca fiind teama specifică
poziţiei paranoid-schizoide.
(1) Anxieta/ea din poziţia paranoid-schizoidă. Anihilarea eului (sau a
~.
sinelui), mai ales de către un obiect intern, se datorează acţiunii de la inceput
a pulsiunii de moarte. Anihilarea cuprinde fragmentarea şi dezintegrarea eului,
~ ca proces activ al eului asupra lui insuşi, şi creează fenomenologia specifică
schizofreniei fer II. POZIŢIE PARANOID-SCHIZOIDĂ].
Teama de a nu fi anihilat face parte dintr-o trăire fantasmatică inconştientă,
cu care copilul se naşte inzestrat. In cadrul mecanismelor de apărare primitive,
ea este reprezentată de denegare-an ihi larea aspectu lu i denegat al obiectu lu i sau
al sinelui. Ea cuprinde atât o apărare cât şi o simulare, formând cercul vicios
al paranoiei [er PARANOIA). .,
(II) Apărări impotriva teamei de anihilare. Numeroşi kleinieini, in special
i\
Bion (1958), Segal (1972) şi Sidney Klein (1974), au descris manifestările
!i

căreia traumatismul naşterii reprezintă anxietatea unică şi atot prezentă, de la
baza tuturor celorlalte; traumatismul naşterii poate fi înlocuit cu pierderea
sânului, pierderea iubirii şi, în flOal, anxietatea de castrare.
Klein a afirmat d\ in centrul experienţei timpurii stă teama de anihilare,
similarâ cu cea a pacienţilor psihotici, şi că aceasta nu este un mod de a
percepe acţiul1ea pulsiunii de moarte in cadrul personalităţii.
Teama de anihilare a fost ilustrată de mai mulţi analişti. De exemplu, Jones
(1926) a relatat despre o pierdere catastrofică, aphanisis [dispariţie)-o teama
care merge dincolo de anxietatea de castrare, până la deprivarea de orice
instrument de obţinere a plăcerii, deci a existenţei.
Impact. Winnicott era de p1'lrere că sentimentul anihilării derivă dini;~
impactul mediului asupra atotputerniciei infantile, care distruge "continuitatea ::
copilării,
de a fi" a copilului, În primele stadii ale micii mama are rolul de a
susţine senzaţia copilului câ nu exista vreun obiect separat in afara sinelui. j
Aducând siinul necesar, exact in locul şi momentul halucinaţiei copilului, e&f!
protejează
il pe acesta fa\â de o in\elegere autentic1\ a modului cum ii sunt;~
I ,
I satisfhcute nevoile. Dacă
mama nu reuşeşte să
sus\in1'l viziunea copilului spre}
I \I autosatisfacere, el capătă
o trflire particular1'l, denumităde Winnicott impact::;
să
clinice ale apărarilor impotriva sentimentului de anihilare catastrofică. Pe lângă
;d,
denegnre, aceste apl1rl1ri cuprind forme atotputernice şi primitive de proiectie,
i(j
identificare proiectivl1, c1ivaj şi idealizare. !f~ 1;
(III) Pielea conţinătoare. Pe baza observaţiilor asupra copiilor incă de la
naştere [cT OBSERVATII ASUPRA COPIILOR], Bick (1964) a prezentat indicii
i
.\
observalionale privind trăirea primară a anihilării. Ea a arătat metodele soma- .1·
tice şi senzoriale obişnuite prin care mediul il ajută pe copil să depăşească
asemenea stări, fenomene incadrate sub denumirea defuncţie a pielii. Ea a mai
prezentat metodele corporale atotputernice prin care copilul poate supravieţui
.~\
in absenţa conţinerii adecvate de catre un obiect extern, metode numite piele
.,secundară fer PIELE; IDENTIFICARE ADEZIVĂ). l'
:~ (lIj Schimbare catastrofică. Scoţând in evidenlll conceplia lui Klein
, ':1
11
,~conform cl1reia există o oscilalie permanentă intre poziţia paranoid-schizoidll,
{cu nnxietatea sa de anihilare, şi poziţia depresiv1'l, cu anxietatea sa tipică de
19rijn şi de vinovlltie, l3ion privea teama de anihilare ca pe o ameninţare per-
~sistelltn de-a lungul vieţii.
~t' Orice schimbare aduce cu ea o ameninţare, cu toale ca schimbarea face
['parte, in mod necesar, din viaţă şi din gândire; Bion s-a centrat pe nevoia de
0

care il determin1'l se sillltfi anihilat În interior. Winnicott a schimbal semnifi 1

ca\ia pe care Klein o dăduse sentimentului de anihilare: Winnicott considmJ
"~I schimba şi dezvolta gândirea, iar viziunea sa se aplică tuturor formelor de
:·schimbare a personalităţii. Concluzia concepliei sale este că orice dezvoltare
distrugerea ca efectul nu al unui obiect intern destructiv, ci al unui agent~. ..aduce cu sine ameninţarea unei catastrofe mentale; dezvoltarea se bazează pe
Eşecul să simtă
o

extern. mediului (al mamei) in a-i permite copilului se atol fmici oscila\ii intre fragmentarea paranoid-schizoidă şi grija din pozitia
ruptură continuităţii consecin\~~
'\

puternic produce o in "sentimentul de a fi". În . rcsivă, pe care el le-a numit "PS-O" [er PS-DJ.
personalitatea În dezvoltare este resimţilă şi
doar ca cum ar fi existat-un si~t
' ' 0':1 fals \~"
Tustin (1981) l-a urmat pe Winnicot1. prezentflOd consecinţele unui ascme-.1~
PIELEJ. it :.BKl. F. (196.:1 1. Notl:S (1n in!;1111 oosl:lIation in psydw·;\nalytic tmilling. 1111. J PSl'c!lo·
~i;
nepregă\it să renunţe (numită de.~
.IlIal . .:15. 55X-5('(I: rl:pllolic;li in: Ilarris. f\1 .. 13id.:. E.. 7he Col/ec/ea PO/II'I'S of
nea impact asupra copilului la starea primara
"j.', ea "aulisl11 primar") l'r i\U1ISMJ. Pe de altă
parte. Bick (1968) a descris rclalia~~~~
.I/arl//(/ l/iII'1'is (11/(/ l-:sI!lel' IIld. I'nth. Cilinil: I'rl:Ss. 19X7. f'p. 240-256.

.i·r:
't~l
.'~
~
"

~~
.~
(.
'\:'.
/\NXII:IAfE /)I:I'RESIVt\
203 ~ :
'
202 /\NXII~TAII:
1,
,i l3ick, E. (1968). Tile eX[Jeriencc of the skin in carly obiect n:lations, III/. J. I'sycllO-
Allal.. 49. 484-488; re[Juhlicat in: The Cullecled I'al'ers of Murlha Ilal'l'i5 ami
ESlher Bick, 1987. pp, 114-118.
Anxietate depresivă
poziţia depresivă
fiului său În 1933,
Atât Segnl (1979) c,ît şi Grosskurth (1986) suge.
rează că teoria lui Klein privind suferinta din
a fost stimulatil de propria nenorocire a autoarei. moartea
'-:~ I
i

Bion, W. R. (1958). Despre aroganţă, in: Bion. W. R., Câlldll/'i secullde. trad. de C.
Bujdei şi r. V VIădescu, Ed, S, Freud, Uinghamlon, 1993. [J[J. 191-198. Pierderea obiectului iuhit. Klein a tratal despre stările maniaco-depresive
I
i
"('

F
Freud S. (1926). IlIhibiliollS, Syl1lplol1ls alld Amiel)', ES, XX, pp. 77-175. şi de doliu in două lucrări (1935, 1940). Plecând de la viziunea lui Freud şi a
lui Abraham că asemenea stări sunt un rezultat al experienţei pierderii obiec-
,'1 !;,

~r
' Jones, E. (1927), The early development of fcmale sexualily, 1111. J. I'sycho-AI/al., 8.
'" 459-472: republicat in: .Iones, E.. Papers OII I'sycho-AI/alysis, London, Hogarth tului iubit, contribuţia lui Klein a constat În:
I'ress, London. 1948, [Jp. 438-451. (1) ideea că pierderea este resillllită fantasmatic ca legală de impulsurile
sadice percepute a Il deteriorat obiectul iubit [<7' 10. POZIŢIE DEPRESIVA];
'.
Klein, S. (1974), TransICrence and defenee in manie stales, 1111, J. Ps)'cho-Anal., 55,
261-268. (/1) elaborarea descrierii lui Freud (1926) asupra "pierderii obiectului iubit",
I
Segal, H. (1972), /\ delusional system as a defenee against the reemergence of a pnn prezentarea trăirii fantasmatice de pierdere a obiectului iubit intern.
eatastropilie siluation, 1111, J. I'sycho-Allal., 53, 393-403. Obiectul bun intern se naşte prin introieetia unui obiect eXlern, eul identifi-
Tustin, F. (1981), AI/lislic Stoles in Children, London, Routledge & Kegal Paul.
Winnicoll, D. W. (1960), Tile lileory of lhe infanl-parent relationship. 1111. J. I'sycho- 1"
cându-se apoi cu acel obiect (identificare introiectivă). Dup1'i Klein (1935),
fenomenul este progresiv: "Pe măsur1'i ce eul devine tot mai organizat, ima.
I
Alla/, 41. 585-595. '1, gaurile interne (părintii şi
introiectati fundamentul supraeului) vor aproximn
i; tot mai bine realitatea, iC:lr eul se va identifica tot mai mult cu obiectele 'bune'.
1~\ Spaima de persecuţie, simţită la început pentru eu, priveşte acum şi obiectul
Anxietate De-a I~ngul anilor, teoriile psihanalitice ale anxietăţii au proli- r:; bun, iar păstrarea obiectului bun începe săfieconsiderată totuna cu supra-
ferat. In mare măsură, ele sunt legate de conflict. l\, vietuirea eului" (p. 264). Aprecierea mai realistă adusă de relatia cu obiecte
(1) În primul moment, Freud a Înfăţişat conflictul dintre individ şi cerinta '~, intregi, la vârsta de patru-şase luni, creează sentimente deosebit de intense falil
i
unu i comportament ci vi Iizat (desexual izat). ,;,: de obiect: "Paralel cu această dezvoltare, are loc o schimbare de cea mai mare
1'1 (II) Conflictul a devenit cel dintre libido şi pulsiuni le de autoconservare sau \. importantă: trecerea de la relaţia de obiect par{ial la relalia de obiect Întreg ...
,~,~: nouă
"

l' "pulsiuni ale eului". in această teorie, libidoul stăvilit se transformă În anxie- eul ajunge Într-o pozitie, care constituie fundamentul situatiei numite
:1: tate man ifestă. ':; pierderea obiectului iubit. Numai atunci c,înd obiectul este iubit ca 1/1/ il71re~,
(III) Apoi, o dată cu modificarea teoriei pulsiunilor a lui freud (adoplarea .fl. pierderea sn poate fi simliUl in intregime" (p, 264). Tearnil de pierdere a
teoriei dualiste a libidoului şi pulsiunii de moarte), conllictul Începe să fie' lobieClului, tipicii penlru doliul reni, repetă o pierdere in/unlilil: "Intensitntea
considerat (de către Klein) ca intern, Între pulsiuni. După Klein, acest conflict,:.. ţ: pierderii efective a unei persoane iubite este, cred, mult crescutll de funtilslllclc
se manifestă sub două forme: anxielalea depresivă şi anxielatea persecutorie [<7'.'! .~ inconşliente ale indolinlului, legale tie pierderea concomilenti'i a obiectelor sale
ANIIIILARE; PERSECUTIE; ANXIETAIE DEPRESIVĂ]. ~,~ fintcl'I1c 'bune', Individul simte astfel cii obiectele sale 'rele' interne predomină
(IV) Lucrarea de mai târziu a lui Freud (1926) asupra anxietăţii înfătişează} ~~i că lumea sa internă se află În pericol de f5râmitare" (K/ein, 1940, p. 353).
oJ7xielalea-sell1l1al, nu ca o tensiune pulsional-connictualil actuală, ci drept u~" ~

semnal apărut la nivelul eului, privind o tensiune pulsională aJ7licipolă. Freud, [ Fricli şi \illonilic, in llnxietalea depresivă "există două seturi de ti'ici,
i
1,
;.. afirmă că anxietatea apare În unna evaluăriii de către eu a anumitor situaţii: ~tilllenie şi <Ipăr1'iri Icnre/. in scop de clarificare teoretică, pot li ~eparate Între
Aşadar, situaţiile de anxietate nu sunt pulsionale prin ele însele, ci pot fi legat? #e. Primul set de sentimellte şi fantasme este cel persecutiv... In trecut, al11
'~"'·)J,.
Ht,
de funcţii exclusiv ale eului, cum ar fi memoria. .;~ ~zentat al doilea set de sentimente caracteristice poziţiei depresive f5r1'i să-;
(v) Klein a atras deseori atenţia asupra termenului freudian siillalii'~ .ibui un termen. Propun nCUI11 ca pentru aceste sentimente de regret şi grijă
Ollxielale lilllpllrii, care îi confirma, după ea, abordarea anxietăţii din pun~,\ de obiectele iubite, de tenmăîn fala pierderii lor şi de dorinta de il le
,~păln să IJliliz;im un cuv,înt simplu,

ri
de vedere al cOl1lillll/ll/lli fnnlasmatic, iar nu al energiei din care derivă [~,: din vorbirea de zi cu zi-nnuille, 't;Înji-
i' după obiectul iubit. Pe Scurl-pe de o pnrle. perseculie (din parlea obiecte-
I
~;:
:" SITUATII DE i\NXIETAIE TIMPURII].
~ şi 'lltă
:

Il:
j' !
"~o
'rele') apillill'j c'lracleristice aceslei'l, pe de pnrlc. t<Îlljire'l dupil
Freud. S. (1926). In/zihiliol1.1, .'lV1l11)(01l1.1 01/(1 1111.\!cI.,'. sr. XX. pp. 77-175. ~tul ('bun') iubit. ial;i dill ce este constituită poziliil depresivn" (Klein.
':940, [1.348). Termcnul de "1;Înjire" nu il prCil nvul succes. fiind utilizn!; in
,~, r
I./;ii
'i~f 1.'
.!. ;

! ,~" , '
 1,
204 i\NXII:I AII,: IJU'lu:slvA
,.
:/.

i\NXWI'i\TE DEI'RESIV Ă
.,
"1

schimb termenii de "anxietate depresivă" sau "vinovfqie". În fapt, nu este clar
dacă ei au acelaşi Înţeles: "Se pune ncum Întrebarea: este oare vinovăţia un
elemcnt al nnxictăţii dcpresive? Ambele sunt nspecte ale aceluiaşi proces, sau
unul este manifestarea ori rezuitntul celuilalt? .. Deocamdată, nu pot oferi un
răspuns clar" (Klein, 1948, p. 36). Există totuşi părerea generală că nnxietatea
dată de atacul fantasmat asupra obiectului iubit este, de fapt, un sentiment de
vinovăţie. Joseph a rezumat acest aspect: "Freud [1926] ... a pus laolaltă diferi·
tele tipuri de anxietale, legate de impulsuri şi de supraeu, considerând astfel
sentimcntul dc vinoVf1\ic ca un tip de anxietate. În plus, el a subliniat că tocmai
existcnţa laolaltă a pulsiunilor de viaţă şi dc moarte, dimpreună cu conştienti­
zarea lor, sub forma ambivalenţci, produc 'inevitabilitatea unui sentiment de
vinovăţic', ca să foloscsc cxprcsia sa" (Joseph, 1978, p. 223).
Allxietate persecutorie şi depresivă. Aşa cum afirma Klein, din punct de
vedere teoretic, distincţia intre anxietatea persecutorie şi cea depresivă este
clară (Grinberg, 1964), În practică Însă, en nu este tot atât de clară; anxietatea
deprcsivă depinde de mflsura in care "anxietatea este mult mai legată de con·
servarea eului-În care caz ea este paranoică-sau de conservarea obiectelor bune
internalizate cu care eul s-a identificat in Întregime... Anxietatea ca nu cumva
obiectele bune şi, o dată cu ele, eul să fie distruse sau dezintegrate se Împle-
teşte cu efortul continuu şi disperat de a salva obiectele bune" (Klein, 1935,
p. 269) [w 8. SITUATII DE ANXIETATE TIMPURII; 10. POZITIE DEPRESIVĂ].
Anxietatea persecutorie este frica pentru eu, pe când anxietatea depresivă este
frica legată de supravieţuirea obiectului iubit. Mişcarea între cele două nu
205
dintre sentimentele de iubire şi impulsurile destructive faţă de unul şi acelaşi
obiect dă naştere vinovă!iei şi dorinţei de a repara obiectul iubit deteriorat,
sânul bun. Acest lucru implicii faptul că ambivalenta este uneori îndreptată
către un obiect paqial-sânulmatern. În cursul primelor luni de viaţă, asemenea
stări de integrare sunt efemere" (Klein, 1952, p. 65). Aceste stări reprezintă un
inceput de "progres in integrare, constând în predominanta temporară a impul-
._~;.- surilor de iubire asupra impulsurilor destructive" (p. 69). Afirmaţia sugerează
că asemenea momente de integrare reprezintă un inceput promiţ1ltor pentru
diminuarea anxietăţii persecutorii.
'c~·'1"~
(II) Mai târziu, ca rezultat al primelor încercări de psihanaliză a schizo-
frenilor utilizând concepte kleiniene, a fost descrisă o stare de lucruri ceva mai
funestă. Rosenfeld (1950), confirmând stări le tranzilionale de integrare, adaugă
însă: "Aş vrea să aduc câteva completări la aceste concepte. Aş sugera că, in
anumite condiţii interne şi externe, când impulsurile agresive predomină
temporar, pot apărea anumite stări în care impulsurile de iubire şi urll, împre-
ună cu obiectele bune şi rele, nu pot fi ţinute separate, fiind resimţite ca
amestecate sau confundate" (p. 53). Eşecul clivajului primar care, în pozitia
paranoid-schizoidă, păstrează obiectul bun intact şi separat de cel rău, produce
confuzia impulsuri lor faţă de obiecte.
Klein (1957) a fost de acord, în parte, cu acest lucru şi cu faptul că o
formă deosebit de persecutorie a sentimentului de vinovăţie apare în circum-
ij
tJ "
,
stanţe speciale, când invidia este anormal de puternică, in principal din cauze

;I
constitutionale, dar se pare că a preferat să rămână la tel111enul de vinovăţie
(

constă într-o trecere bruscă şi definitivă de la persecuţie la vinovăţie, ci ,

intr-una graduală, oscilatorie (Joseph, 1978), de la (1) persecuţie la (II) o fonnă
i persecutoric de vinovăţie şi apoi la (III) o formă de vinovătie care permite
repar<ltia I'r I'S-Il: AI'AI(I\I<I: I'AI(I\NOIIJA il\1l'UTRIVA I\NXIETATII IJEI'RESlvEj.
l:
'~~.; I
,1 Daloritft faptului că primul val de vinovfqic cste amesteca! cu un sentiment
pentru a descrie o asemenea experienţă: "Se pare că una dintre consecinlele
invidiei excesive este un Început timpuriu de vinovăţie. Dacă sentimentul
prematur de vinovăţie este trăit de un eu încă capabil să-I suporte, vinovaţia
este resimţita ca perseculie, iar obicctul care ii este asociat se transformă în
persecutor. Ast fcl. copi Ilii mic nu poate perlabora nici anx ietatea depresivll,

il
.'
j\ ,.

AI'
II! ' I

,~~:~
I
:
,

I
J
punitiv şi atotputemic de persecutie, poziţia dcpresivă este greu de atins şi de
mcnţinut. Doar atullci când se declallşcazn un allumit efort reparator devine,
sentimentul de vină (şi supraeul) mai puţin aspru, proces care antrenează
renunţarea la fantasmele primitive de atotputernicie [cT REPARAIIE).
nici cea persecutoric. deoarece ele s-au confundat una cu alta" (r. 194). Şi
Scgal (1956), analiznnd pacienli schizofreni, a ariltat limpede că schizofrenul
. are capacitatea de a trăi depresia in pofida Axaliei sale la pozilia paranoid-
:1,

'schizoicli'\. EI rccurge la aUlofragmcntare imediat ce este amenintat de senti-

I .mente depresive. Deteriorarea lui mentală ulterioară este Însoţită de sentimentul
i Modific:iri ulterio:lre. Însăşi Klein a f1icut, ulterior, modificări
:de disperarc şi depresie al analistului, proiectat În el de pacient.
privind conceptul de vinovăţie:
(1) Simpla echivalare" anxietăţii persecutorii cu obiectele parţiale şi
Apără .. i illlpotrini vinovăţiei şi a :ll1xictăţii deprcsivc. Exislă multe
anxietă\ii depresive cu obiectele intregi nu stă În picioare: "Munca mea ulteri
apări'\ri specifice impotriva vinovăţiei şi anxietătii depresive. Ele sunt, toate.
oară ... m-a dus la concluzia că, deşi În primul stadiu predomină illlpulsurileJ
;~prilllilive şi legate de componenta psihotică a anxietălii.
destructive şi anxietatea persecutorie, anxietatea depresivă şi sentimentul ~i
Una dintre cele mai frecvente forme de apărare este ahol/dol/CIrea furioasă
vinovăţie joacă deja un anumit rol în relaţi" obiectuală timpurie a copilulu,j
aobieclului, mecanism carc poale promova situatia cedipimlă prin abandonarea
mic, "dică in relatia cu s,Înul matern ... Cu alte cuvinte. acum consider el4
. Lsanului sau a mamci şi care. dacă se caracterizează printr-o furie excesivă,
:conduce la mari dificultăli in noua relatie obiectuală. intr-o formă mai blândă.
anxietatea depresivă apare pentru prima dai ii în relaţia cu obicctele paf\iale.';
Mod ificarea pe care o aduc sc datorează ... recunoaşteri i depl ine că dezvoltarQl 'este vorba de procesul dc d('I·icrc. Un alt mccanism comun pomenit şi in
emo\ională a heheluşului este graduală" (Klcin. 194R. pp. 35-30). "Sinteza} ?scricrile I11ni vcchi <1lc lui Klcin cste cXlcmuli::(/r('(/ supracului. mctodn de
 L~
206 ANXII~TAII~ lJLPltF.SIVĂ APĂRARE MANIACALĂ
207

reducere a persecuţiei şi a sentimentului de vinov~tie. Grinberg. L. (1')64), On 111'0 kinds of guih: Their relalion \Vilh normal and putological CI.;
O altă ap~rare este revenirea la o relalie parunoidă cu obiectul [a- asrects llf Illoul'lling. Inl. J l's)'c/,o-AIIOI., 45. 366-371. I
re 1
APĂRARE I'i\RANOIDĂ iMPOTRIVA ANXIETĂTII DEPRESIVE). În stadiile timpurii Joseph. B. (Inll). DiUi.:n:nl tyres ofanxiely and lheir hunuling in tlie unal)'lic situulion,
1111, J I'sVC/'O-AIIl/I., 59, 223-228.
ale poziţiei depresive, sentimentul de vinov~ţie este atât de dureros Încât este fI
resimţit ca o persecuţie deliberat~, producând revenirea. Klcin, 1\'1. (1930a). IlIlpurtanla fUflllurii ue silllboluri În dezvolluren eului, SIvIK, 1, f1p.
209-222.
Apărări maniacale. Dar cele mai importante apărări montate specific Împo-
triva anxietăţii depresive sunt grupate sub numele de apărări maniacale [a- - - (1935), O conlribulie la psihogeneza stărilor maniaco-uepresive. SMK, 1, 255-282. I
APĂRARE MANIACALĂ]. Constanta constelaliei de apărări a făcut-o pe Klein să
utilizeze, pentru o perioadă scurtă, temlenul de "poziţie maniacală". in 1935,
- - (1').:10), Dolilll şi relalia sa Cll sturile maniaco-depn:si\'e, SMK, f, pp. 337-361.
- - (19-11\), Despre teorii! i!nXiclJlii şi vinovăliei, SMK, '/1.
.-I I

Unele concluzii teoretice privind viula emolională a bebeluşului, SMK,

'(,
ea a descris-o prima dată pe larg: "Dependenţa chinuitoare şi periculoasă a l' - - (1952),
/II.
.~
eului faţă de obiectele sale iubite ÎI determină să caute libertatea. Dar identifi-
°I
;,~

- - (J 957), Invidie şi recunoşlinţă, SMK, 1/1.

carea sa cu aceste obiecte este prea profundă ca să renunţe la ea... În opinia f:
mea, prima şi principala caracteristică a maniei este sentimentul de atotputer- - - (J 960), O notă desrre depresia la schizofren, SMK, 1/1.
nicie" (p. 277). Apărările maniacale cuprind:
(1) atotputernicia, care le colorează pe toate celelalte;
Rosenlcld, II. (1950), N01CS on lhe PsychopathoJogy of con/lls;onoi SIDles in chronie
sehizophrcniu, 111/. J I'Jycho-Anal., J " 132- J37; repub/icat in: Psycholic Slales, n
(II) denegarea realităţii psihice, având drept consecinţă tendinţa de denegare
a realităţii externe;
(III) denegarea importanţei obiectului bun;
,
.,.:;1~
:t"
Lonuun, Hogarth I'rcss, pp. 52-62.
Segal, II. (1956), Dcprcssion in Ihe st.:hizophrcnic, Inl. J. I'sycho-Anal., 37, 339-343;
n:rublit.:~l in: Scgal, Il., nle /Vod ojllallna Segnl, Nt.:\V York, J. Aronson, f 91\ J,
Il
rr· 121-129.
(IV) controlul şi dominarea obiectelor de care depinde eul. ., '1
- - (1lJ79 J, A'leill, LonuolI, FOl1tan~.
Reparalie. Foarte de timpuriu, Klein a fost impresionată de reacţia copiilor
faţă de obiectele deteriorate. Tocmai aceste observaţii au determinat-o să
J '"
deducă prevalenţa sentimentului de vinovăţie. Suferinţa trăită de copil după ce
strică o jucărie ÎI poate face să ascundă obiectul În sertar şi apoi să-şi nege Apărare maniacală Suferinţa din poziţia depresivă revine de-a lungul LI
fapta, dar, În acelaşi timp, este posibil ca el să Încerce mai mult sau mai putin vietii, fiind Întâmpinată de multe ori cu o atitu-
să-I repare. dine de apărare [<7" 10. POZITIE DEPRESIVĂ). Impol1ante Sunt apărările
de /a
SIării şi hipomaniacale-stări minoră,
Încă de la Început, Klein a remarcat că aceste Încercări reparatorii se apro-
pie de noţiunea de sublimare a lui Freud; pe măsură ce vinovăţia apărea lot
mai În ccntrul scenei kleiniene, reparaţia a ajuns să fie considerată forma
principală de sublimare a pulsiunilor. Ea semnifică modul În care pulsiunile se
baza maniacale care, cu intensitate ne Sunt
comune tuturor. Apărările maniacale Sunt În special atotputernice: "Ceea ce
caracterizează În primul rând mania este senlime/7/111 de alOlplllernicie, meca-
nismul fundamental fiind cel al denegării ..." (Klein, 1935, p. 277). Apararile
cuprind:
°1]ij
transformă intr-o formă sublimată. I
În lucrarea sa din 1940, Klein a arătat totuşi că ex istă forme diferite de (1) Denegarea. Atotputernicia se
denegată realitatea psihiCă" (p. 277);
bazează pe denegare; "În principal, este
reparatie:
(a) reparalia Illaniacal~ are o not~ de triumf, fiind bazată re inversarea (II) Deprecierea. "Eul nu vrea şi
nu poale să renunte la obiectele sale bune
JII\
interne, dar luptă să scape de pericolul dependenlei de ele... EI încearcă sa se
relatiei copii-părinte, in defavoarea părintilor;
rl,1
l' \

(b) reparaI ia obsesională constă in repetitia compulsivă a unor aqiuni de desprindă <.le lin obiccl, tară a renunla In <lcesta, prin denegarea importantei
tip anulativ, lipsite de vreun element creator, destinat liniştirii, uneori in mod ". obieclului bun" (p. 277). Eul "neagă că ar fi preocupat de obiect. 'Nu conleaza
magic; dacă obiectul acesta eSle dislrus', argumentează eul. 'Mai sunt atâtea altele de
(c) o formă de reparatie bazată pe iubire şi respect faţă de obiect [<r incorporat.' Cred că
deprel:ierea importanţei
obiectului disprelulşi <.le el fată J' I
. constituie o trăsătură specifiCă a maniei" (p. 278).
REPARA TIE].
(III) Conlm/lIl. "În acelaşi timp, el Încearcă totuşi, neincetat, să-şi domine
{şi Să-şi CO/JIro/eze toate obiectele" (p. 277). "Acest lucru este necesar din două
Freud. S. (1926). /II/Ilbitiom, 5\'11l/J/OIIIS 0/1(1 .'lmic(I'. ES. XX. pp. 77-175.
i~,molivc: (a) in scopul denegării spaimei rcsimlile fală de ele [obiectele rală de
Grosskllrth. r (In6). ,\le/ollie K/eill: ifeI' JI'vr/r/ 0/1(1 /I'ork. 1I0ddcr & Stoughlon..
1.0l1don. IAIe/anie K/em. LI/mea şi opera ei. trad. de 1.. Cotrflll. in pregătire la
~care există şi
dependenta) (b) pcntru a putca duce la bun
fiJ:lliei obiectului" (p. 278);
sfârşit procesul repa-
J-:ctitllra S. Freud.1 ~:.?,
~f. i:lll ) ':
i
 208 i\I'ĂI~i\RI': OIlSLSIUNi\I.Ă
(IV) luculi:area. "Idealizarea reprezintă o componentă esenlială a poziliei
maniacale" (Klein, 1940, p. 349) [~. OI3lECT IDEAI.].
Mt::canismele implicate În manie sllnt atât de importante încât, Într-o
'\,.
perioadă, spre sfârşitul anilor '30, Klein vorbea despre o poziţie maniacală.
Apărările arfltate protejeflză subiectul de sentimentele dureroase privind depen-
denţa de obiectele bune iubite şi consecinţele acestei dependenţe. Apărările
maniacale mai conduc Însă şi IfI alte probleme: "gratificarea sadică de a copleşi
şi umili obicctul, de a·i lî superior, de a triulII/u asupra lui, poate lua o
.~;.
1 . asemenea amploare În cadrul repanl\ici, Încât 'cercul favorabil' declanşat de
'~;
1 0' acest uct se spflrge. Obicctcle care trebuiau rcparnte se transformă din nou în
persecutori .. ,
Datorită eşecului actului de reparaţie, eul se vede nevoit să recurgă mereu
;a;
.):1
}!
;11/
şi mereu la apărări obsesionale şi maniacale" (p. 351) lQf" REPARATIE}.
O H.c1atia dintre apărările maniacalc şi ccle obsesionale. În 1940, Klein a
"~
1 alîrmat că apnrările maniacale funqiollcadi separat fală dc flpărările obsesio-
0 nale utilizate Împotriva anxietăţii persecutorii (care "leagă" anxietatea perse-
cutorie). În acest sens, ea a scos În evidenţă controlul atotputernic, numindu-I
I "triumf': "Aş vrea să subliniez impOl1an\a trium/ului aflat În strânsă legătură
o;
!
Cll dispre\ul şi atotputcrnicia" (p. 351). Relaţia apare ca firavă; deşi, la
Începutul caricrei sale, Klein a fost foarte interesată de aparările obsesionale
I:~
ca apărări specifice Împotriva scntimcntelor persecutorii, sub influenla lui
Fairbairn, În 1946 ele au disparut din literatura kleiniană [<7 APĂRARE
D'.,;Ii ~
'~f
OUSESIONALĂJ. Este unul din numeroasele exemple În care conceptele kleiniene
s-au îndepărtat atât de mult de terminologia clasica, Încât conceptele clasice au
I d':
I
\.:: 1
ieşit din utilizarea kleiniana, fără a fi totuşi declarate superflue.
w; Kkin. M. (1935). () conlribulic lu [Jsihogl:nl:l~ slMilor l1lani~co-dcrn:sive, SMK, 1, pp.
255·2!l2.
1. i __ (19411), Duliul şi rchqi;l su cu slărik 1ll;ll1iaco-dl:prcsivc,
O ': live, anterioare în dezvoltare. În 1957 (p. 221), într-o nota de subsol, Klein a
I; Apărare obsesională Apărarile obsesionale sunt acte sau gânduri
repetitive, care vizează, de obicei, un act de_
\~
control-deplasat din anxietatea legată de controlul unei stări interne, al unui
impuls sau al unei emo\ii~, inversare ritualică a unui impuls de distruge
Klein i-a urmat re Freud (1909) şi Abraham (1924), considerând ap ărări 1$"
obscsionalc ca Îndreptalespecilîc Îmrotrivu imrulsurilor sadice: "mccanismc:lec
O şi simplomele obsesionale sunt ulilizate, În general, În scopul de a le_.
! modifica şi evita anxietntea apaqinând nivelurilor psihice celor mai timpuri""
astfel, nevrozele obsesionale se intemeiază pe anxietatea primelor situaţii
\q -'.1::.'
:f ~
pericol" (Klein, 1931, p. 246). Autoarea le-a acordat o importanţă atât de
Încât a vorbit o data sau de două ori dcspre "pozi\ia obsesionaIă". În materiaţ~
său clinic rcl'eritor la copii mici, anularea repetilivă era predominunta ~~
APĂRJ\RE OI3SESfONALĂ
209
apărare cheie in mecanismele obsesionale), Klein (1927) atribuind-o, În acel
stadiu, efectelor senlimentului de vinovătie: "de maximă importanlă În dezvol-
,~:
larea nevrozelor obsesionale... este sentimentul de vinovătie produs de supraeu"
~\_.
(p. 179).
În nnii următori, statului mecanismelor obsesionnle a Început Însă să se
~:.
diminueze, În momenlul când viziunea asupra vinovăliei a fost revizuită prin
descrierea pozitiei depresive. Acum, apărările predominante erau cele maniaca-
le [,,,.. APĂRARE MJ\NIACAI.. Ă], care deveniseră dificil de diferentiat de apărările
obsesionale: "când nevroza obsesională constituia cel mai puternic factor in
pacient, acest lucru indica o separare forlată a două (sau mai mulle) obiecte;
când predomina mania, pacientul recurgea la metode mai violente. Cu alte
cuvinte, obiectele erau ucise, dar, fiindcă subiectul era atotputernic, el pre-
Supunea că îi stătea în putintă şi să le readucă imediat la viat ă " (Klein, 1935,
p. 278). Această distinctie subtilă a fost suslinută in continuare: "Tocmai faptul
că apărările maniacale operează într-o conexiune atât de strânsă cu cele
obsesionale contribuie la teama eului că şi reparulia Încercată prin mijloace
obsesionale a eşuat" (Klein, 1940, p. 35 J). Apărart::a, specific obsesiona/ă, de
anulare a fost înlocuită de reparalia nou descoperită, care îi seamănă În
anumite privinle; reparalia este o incercare de a indrepta un rău [er
REPARAŢIE].
Declinulapărări/or obsesionale a devenit complet până în 1946, când Klein
să
studieze procesele de c1ivaj, ce au ajuns În centrul activitălii ei şi
a Început '.
~I
a colegilor ei psihiatri cu schizofrcnii. Critica lui Fairbairn o inftuentase pe
Klein, care a recunoscut că pusese un prea mare accent pe depresie şi pe
interesul lui Abraham fată de mecanismele obsesionale din fazele timpurii
"psihotice". Ea începuse să realizeze că există o intreagă clasă de mecanisme
de apărare primitive împotriva sadismului şi anxietălii paranoide, de o natură
I
diferită, care întemeiază "apărările nevrotice" [er 9. MECANISME DE APĂRARE
PRIMITIVE].
De atunci Înainte, apărările obsesionale au fost considerale ca mecanisme
: de apărare nevrot ice, construite din elcmentc alc mecanismelor defensive primi-
r remarcat ocazional că mecanismele obsesionale sunt specifice celui de-al doilea
(an de vială-mult după primele şase luni de vială, esenliale, care cuprind pozitia
'f:paranoid-schizoidă şi Începutul poziliei depresive. Practic, apărările obsesionale
tau fost împăqite Între apărările maniacale (control şi izolare) şi reparalie
\(anulare). Elc fiU fost, in mare parte, absorbite de formele atotputern ice de
[reparalie ['." REI'Alt-'lTIE MANIACALĂ]; există Însă, În acelaşi timp, flspecte
'proicctive importflnte, ce tin de apărările obsesionale şi care dau caracterul de
t
(activitate stincteriană" fii atâtor simptome obsesionale.
,Kiein, M. (1935), O contribuI il: lil psihogcncza
,. pp. 255-282.
(11)-10). J)oliul şi rdiilia ~a I:U
stărilor maniaco-dcprcsivc, SMK. 1,
Sl,irik IlliJniaco-dcprl:sivl:, SMK. 1. pp. 337.361.
 1\
APĂRARE PSIHICĂ 211
APARARE PSIIIICĂ
2.10
Apărare paranoidă
şi provine din-stările
împotriva 3nxietăţii depresive, Klein a des-
coperit că poziţia dl:presivă apare imediat după-
precedente, de paranoia ['''o \ 1. puZITIE I'ARANOID-
posibilitatea să facă o paralelă cu propriul său material clinic, deoarece copiii
îşi punea În scenă fantasmele, prin joc. Astfel, fantasmele au ajuns să fie impli-
cate atât în conţinutul anxietăţii impotriva căreia avea loc apărarea, cât şi În
;1
,:r \
\

SCIIIZOIDĂ; \ 3, IDENTIFICARE PRUIECTIVĂ], fapt ce i-a sugerat existenţa unui

'i ' )
procesul de apărare Împotriva acestei anxietă\i. Pornind de aici, s-a dezvoltat
,. I
proces de fluctuaţie, in care au loc retrageri repetate din poziţia depresivă, treptat teoria naturii atotputernice a fantasmei inconştiente ca funcţie de baz..'\
atunci când anxietatea depresivă devine prea puternică. În care caz, "temerile
şi suspiciunile paranoide sunt intărite ca apărare impotriva poziţiei depresive"
a intregului psihic [<7 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ].
Aşadar, fantasmele apar, inconştient, ca apărare Împotriva altor fantasme-
\I
.\
(Klein, 1935, p, 274). Mai târziu, poate apărea o nouă avansare spre poziţia confuzie semnalată şi elucidată de Segal (1964), La inceput, fantasmele de '.\1 I
depresivă şi noi incercări de a suporta anxietatea depresivă (Joseph, 1978), proiecţie impotriva anxietăţii pot fi manevrate prin simulare somatică [<7 5.

~II,JI
~ OOlECTE INTERNE; FANTASME MASTURBATORJI], Aşa cum observa Bick, aceste
'~
\0, pUZlll1:: DEPRESIVĂ,
"

fantasme manipulate pot fi, În primul moment, provocate de obiectul extern,

~
Qr

r\;; ,, Jos~ph. B, (1978). DitTcrcnt typcS of anxicty anu their hanuling in the analytic
mama, in special prin contact dermic [<7 PIELEj, Joseph (1981) a arătat modul
in care asemenea fantasme defensive sunt mobilizate in relaţia de transfer:
sillll\\ion. /111, j, Ps)'<'ilO,,·/IIOI., 5'), 223-228,
Kkin, tvl. (\')35), () conlrihll\i~ la [1sihog~ncza stărilor l11l\niaco-u~pr~sivc,
~. ;
"Putem observa cum fantasmele sunt legate de analist, ca şi cum l-ar forţa să
SMK, 1, pp,
li-, \
I ~.' ':
('

:f'
intre intr-un anumit rol-proces care apare constant in situatia analitică; apare
anxietatea, sunt mobilizate apărări, iar analistul este privit de pacient ca făcând
,

'f' 255-282
:p ''1
" :
' parte din proces şi este folosit mereu ca o parte a sistemului defensiv" (p, 24).
ir i i :
it' 'i \ Apărare psihică Preocuparea lui Klein pentru apărăria fost secundară Apărări şi dezvoltare, Klein a preluat, de asemenea, direcţia de gândire
celei dl: a inţelege anxietatea care se află la baza lor. începută de Freud in 1917; el arăta atunci că, drept efect al unei suferinţe
~.~
ill', j
W.
Ea a fost interesată în special de modul in care copiii îşi produc sau işi inhibă
fantasmele şi jocul. lnhibi\ia fantasmelor constituia o rezistenţă in analiză şi
deci o apărare Împotriva fantasmelor care alimentau anxietatea. Klein (1920)
psihice intense (pierderea unui obiect iubit), unii indivizi Încorporează obiecte
in eul lor. Mai târziu (1921), el a recunoscut că acest fenomen este general,
reprezentând o trăsătură tipică a vieţii sociale. Apare astfel un fapt interesant:

~ni \I~I"
a arătat că interpretarea adecvată a anxietă\ii mobilizează prompt viaţa fantas- o apărare (introiecţia) stimulează dezvoltarea eului-<:le altfel, o dată cu opera
matică a copilului [cr \. TEHNICĂ].
Apără!'i ~i psihoză. Klein a realizat, probabil sub influenţa lui Abraham, că '~,
lui Abraham (1924), introiecţia a devenit baza unei teorii a dezvoltării eului
(Heimann, 1952), Eul este compus din "precipitatul relaţiilor de obiect",
1" ,
't
i~
I~,1.,.
I !
~~l
apărarea man i festată de copi i seamănă cu apărări le descrise de Abraham (1924) Dacă apărarea este un pas evolutiv, apare riscul unei confuzii. Pe măsură
\
şi Freud (19 \7) la pacienţii psihotici-proiecţie, introiecţie şi identificare. ce Klein şi-a elaborat teoria asupra obiectelor interne, distincţia dintre aspectul
~~:\
r\~,· \ :,~~
intre anii \924-1926, intr-o analiză (a Ernei, in vârstă de şase ani), Klein defensiv şi cel evolutiv al introiecţiei s-a clarificat treptat, deşi conceptul de
;,~ '1 a dcscoperit că ncvroza obsesională manifestată ascundea de fapt o adevărată "obiect intern" a rămas extrem de greu de Înţeles [er 5. OnJECTE INTERNI:;
\1 , paranoia şi şi-a dat seama că sadismul intens al atâtor copii nu este departe de \ OBIECT]. Heimann (1942) a inceput să facă distincţia între obiectele interne
l~l,
violen\a presupusă ca un punct de flxaţie in psihoză. Această idee s-a confimlat '
\ , asimilate de eu şi cele care rămân, ca să spunem aşa, asemeni unor corpuri
băiat
\t'11
,i,! \ I,
.I',J'I!! !
Illai tflrziu, in In3, in analiz.a lui Oick, un de patru ani (Klein, 1930) ["" ,; " strlline, În interiorul eului [CT i\SIMILi\RE], iar Klein a scris pe larg despre
l'SIIIOZt\\, in 1932-\933, Klein a inceput să considere o anumită categorie de,
"; :, importanta obiectului intern bun ca nucleu al eului şi al stabilităţii sale.
npărări ca specilice Împotriva manifestării pulsiunii de moarte, a impulsurilor; Eu/tim[Juriu, Aceste mecanisme sunt fundamentale pentru stadiile timpurii
:;:\ l
destructive, Acestea din urmă erau implicate puternic În lemerile paranoide.' ale existentei eului şi pentru trăirile lui; ele privesc dezvoltarea sau evitarea
fi ind Icgatl: deci dc proccsele incipiente psihotice ~i reprezentând puncte de ~
',1'
conştientizării lumii interne şi a lumii externe, a binelui şi n răului din fiecare,

şi
iix<l\ie lilllplll'ii penlru schiz.ofrenie paranoia (Klein, 1930), .
Procesele de proiecţie şi introiecţie contribuie la construirea unei imagini
"
,
~; III/fillis şi UpLl!'ure, Nu era simplu, pcntru Kkin, să facă o distincţie clati :rundamentale, a lumilor internă şi externă, Procesele de clivaj şi denegare nu
Î Il l re r<lntasmcle anx iog,ene care formau con ţ inul u I anx ietăţ ii şi apărări le Îmi»: :ţJi ele o mare influen\ă asupra existentei sau lipsei sentimentului de integrali-
~~ i "t"'- !~
\riva lor. Fără a elucida complet complexitatea procesului, ca a utilizat desc~ :,la1e şi plenitudine ale sinelui. Ele sunt procese raportate la obiect, apărând I
peririk clinice alc \ui Abraham, conform <.:ărora apărările primitive implic1. [intr-un moment des~re care psihanaliza ,cl.asică s.au psihologia eului susţine că 1
activitatea mişcărilor pulsionalc-proieC\ie, leg,ată dc expulzarea anală, şi int
1,
"se caracterizează printr-o stare de narCISism primar la- PSII\OLOGIA EULuI]. 1
iCcţie, de incorporarea orală, Abraham (192.4) descrisese clinic aceste proc .~lecanismele primitive sunt. astfel, răspunzătoare de modul de dezvoltare a
l'
in tCl'llll:nii fanlaSI\ll:\or transpuse În act de pacienţii
psihotici; K\ein a :...t~ av~ :cului in stadiile sale timpurii, având deci un rol semnificativ atiÎ! in evolutia
:::',
:, H
,
(' 212 ASIMII.AIZ!:
ASIMILARE 213

preluat de eu sau de supraeu? Rado (1928) fusese preocupat de aceastil

problemă in urma lucrului lui Freud şi a lui Abraham cu pacienţii maniaco-
psihidl, cât şi in apflrare.
tl'1ecallisllle de u/lcirure primii ive şi fJercerl ie. Se poate spune d\ perso- depresivi. Iniţial, Freud (1917) a arătat modul in care obiectul "se mulează pe
n nalitatea e preillatrt, permancnt, din mediu. La adlllt, acesta este un proces de eu", numind acest proces identificare. Mai târziu (1921), el a incercat s1\
IL! percepţie şi gândire. Klein i-a vrtZllt insă rădăcinile ca apărând in cele mai inlăture confuzia; afirmând c1\ obicctul "este pus fie in locul eului, fie in cel
vechi stadii şi ca depin7.ând de procesul introiecţiei. Datorită atotputerniciei pe al idealului eului" (p. 114), iar ulterior (1923) a dat formă conceptului de
\ )
care copillii mic o atribuie funcţionării sale mentale, introiecţiile produc un supraeu. De asemeni, el a infăţişat iubirea "ca pe o 'fascinaţie' sau 'robie' ...
[ efect durabil, contribuind la senzaţia prezenţei Ul10r lucruri reale, preluate in
:....
,~,

~:,

-I'~-'
interior de către psihicul primitiv [<7 A10TPlITERNICIEJ. Deşi, in curslll dez-
I[ volt1\rii, acest nivel fllncţional este acoperit de gândirea simbolică, el rrlmâne
lin nivel la care trăirea oferă sentimentul efectiv de preluare sau eliminare,
detenninând persoana să-şi perceapă asemenea trăiri ca fiind mai bune sau mai
rele. Aceste semnificaţii primitive atribuite trăirilor supravieţuiesc ca părţi ale
I[ personalităţii realizate de funcţiile primitive. Ulterior, Sion (\957) a arătat că
aparatlll perceptiv poate fi un organ de proiecţie (expulzare) in funcţionarea
[eul] e sărăcit, a renuntat la el insuşi pentru obiect, şi-a inlocuit cele mai
importante componente cu obiectul" (p. 113).
Din confuzia caracteristică acestor prime Încercări de a clarifica identifi·
carea şi introiecţia au apărut dificultăţi În inlelegerea descoperirii, de către
Klein, a obiectelor inlerne [rr 5. OBIECTE INTERNE]. De exemplu, când Klein
(1958) scrie: "eu 1, susţinut de obiectul bun internalizat şi intărit prin identifi-
carea cu el, proiectează o parte din pulsiunea de moarte În acea porţiune din
el care a fost clivatli-porţiune ce ajunge in opoziţie cu restul eului şi formeazli
baza supraeului" (p. 240), ea descrie un număr de relaţii interne diferite Între

le ,,:.
psihotică.
cr 9. MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE.

Abraham, K. (1924). A short sludy of lhe dcvclopmenl of lhc libido. in: Ahraham. K..
eu şi obiecte: (1) eul are o relalie suporti vă cu un obiect intern; (II) eul este
sporit şi susţinut prin identificarea cu obiectul; (III) o parte c1ivată a eului
devine obiectul intern ostil. l'
'.~ ~
Sefecled {'apers 011 ('sycho-Allalysis. London. Hogarth I'rcss. 1927. 418-501. Asimilare de că/re eu. Maniera lui Heimann (1942) de a utiliza termenul
1. Bion. W. R. (1957). Diferen\ierea personalil(lţii psiholice de cea nepsiholică. in: l3ion. de "asimilare" ne ajută să depăşim această confuzie, să Înţelegem cum obiecte-
·G'i.;: W. R.. Gând/lri sec/l//de, Irad. dc C. Bujdei şi E V. VI(ldescu, l3inghamton, Ed. le interne devin parte din eu, cum il sporesc, cum ii furnizează priceperi,
i
1; , S. rrcud' 1993. pp. 141-165. atitudini, calităţi, constituenţi şi apărări, pe care eul le are apoi la dispozilie
1 ii, I! Freud. S. (1917), Mourning and l11e1allchlllia, SE. XIV. pp. 237-260. .'1 prin identificarea cu obiectul intern. Pe de altă parte, există inăuntrul personali- :: ;.L
'[lki\ __ (192\). Gro/lP f'sychology and Ifu! Allafysis oflh'! /.-:go. SE, XIX. 67-143. \I.'siho-' ,fl!~! 1l
\
i!
tălii obiecte neasimilate, care ii rămân străine şi "se manifestli ca nişte corpuri
logia /l1I//.limii şi alla!.i;a elll.rli, Irad. de V. l'unJca şi V D. ZamliresclI. in::AI străine Înăuntrul sinelui. Mai evident cu privire la obiectele rele, afirmaţia este i·.: :1'1'
Uil1co/.o cle fll'il1cipilll plâcerii, Bucureşti, Ed. "Jurnalul Literar';. 1992. pp. 158· ':~~, i:~ ;" ~ \"
ITI'I'; /~
valabilă chiar şi pentru obiectele bune, dacă eul se dedică În mod compulsiv
~ ~t'
, '.,
:'['
J~OI: 1\ ;':, r
26')- I . păstrării lor" (Klein, 1946, p. 9, notă). 1." ""
~
Ilcilllunn. P (1942). t\ contril1utillll to llte prlloklll of suolimalion and ilS relalion to,:f -,,, Heil11ann (1942) relatase cazul unei artiste, care ilustra introiecţia unui ;1 i:
internalizalion. /.//1. .J. I.'sydlo-;l//o/... 2~. g-17.·'~j ;~ obiect ostil ce s-a lrilnsformat apoi intr-un persecutor intern al eului, dimi·
,h.:;i. ·I·~
• l'
j i II ~,nuându.i creativitatea. in cursul procesului psihanalitic, mama ostilă inlcrnll s·o
..., l .1 Ileilllunll. 1', (1952). ('crtuin funclilllls of inlro,ieclion alHl pro.icclion in eorly inrunc)·.il J
in: Kkin. M. el al. (Eds.). /.)eve/.op",e//Is il1 /.'sycho-,I//a/.ysis. I.olldlln. lIogorthţi
\
1 j ilmodificat şi a putut fi asimilată ca suport şi int1\ritor al eului. O modificare
,jfj
II

"TT I ("rcss. 11}'2

). pp. 122 • 1'0 \)0. .~~
·.1~ fsimilară a unui obiect intern ostil a fost descrisă de Schmideberg (1934), la un
: '1' .~
I.Q\ ;; I Joscph. n. (19R 1). Dcll:ncc nleehanisllls and phanlasy in llte psyeho-allalylic procc~
nlll. fi,m!). /.'syc/.lo"ll1ul. Fecl., 17. 11,24.
Kkin. tvl. (1920). Do\ollarea unui copil. St\'lK. 1. pp. 1-47.
).
(pacicnt copi 1.
Mai târziu. Iicimann (1955) a prezentat un caz in care obiectul intern ostil
fera identificat cu o par1c a eului (o parte anatomică) şi tratat apoi ca un obiect
, ; :i., 'l~1
!

;
,u
;:
__ (1 Ino). InII1011an\;I fnrm;hii de sinloollll'i În lkz\'ollilrea cu lui. StvlK. 1. 209-22 ~;străin. Era vorba de un pacient masochist, a cărui excitaţie de a li bătut la fese
L __ (1932). /.'siha//o!i;a co!,iilol'. StvlK. II. ."
14/

Qprovenea din introiecţia unui il11ago patern urât şi ostil, identificat apoi cu
1 :,'
'.:.

1:[:::.
i;:

U __ (1933). I)avolturcil timpurie il conştiinţei la copil. 51\1K. 1. pp. 239-249. ,;1ii

Segal. II. (1964), /'11(rOdllc/iol1 fU ,/.le Work of ;\/e/.lI//ie l.\/.eil1. London. Ilcinelllal1l~:,
.~0
~partea din eu care trebuia bătută. cu fesele sale. Acest obiect intern. văzut ca
ţ~rălI". era lin persecutor intern dot<lt cu aceleaşi impulsuri sadice cu care era
'alacat: ci nil se distingea de obiectul intern cunoscut sub numele de supraeu.
~i"1 i 1·
,!, ::~j ,:.
p.
1 .\". f'!~ Dc <lsel11cnC<l. Ileimann (1955) <l ilustrat situaţia tipică a obiectului asimilat :)d, J
u
·1 Asimilare În cursul perioadelor inde\un~i\te a anilor ')0 şi '40. dnd ~l '·:".şi devenit apoi o resursă suplimentară pentru eu: după ce este hrănit, copilul <J:
i1t,
.
elaborat conceptul de obiect inlcm. 1killlanl1 (1<)40) a Începui ~introiectea7.ă sânul mamei. identificându-I cu degetul său; când ii este foame. l' l~

I-i.,! .1
să ridice problema: OU<lIă introicct<lt, care este soarta obiectului inlel'll: EI est_o
J
~t'; il'1/
.,1
 214 AI (lll'lll J:I{NIClI.
el suge obiectul intel'l1 devenit deget, cu scopul de a genera ulterior fantasme
de satisfacere care sfl-I protejeze de obiectul ostil ce produce foamea (@' 5.
Ul11l("1I: INIFI(NI'j.
in cursul de7.voiti'lrii se Jll'Oducc "o asimilare tl'l.~plati'1 a supraeului lobiecl
intel'l1 ostilI de ci'ltre cu" (Klcin, 1952, p. 74); "capacitatea crescută a eului de
a accepta nOl'll1eie ohiectelm exlel'l1c... este Iegali'1 de o mai bUllfl sinteză În
cadrul supraeului şi de o asimilare tot mai all1plfl a supraeuiui de către eu" (p.
87). Pe măsură ce se dezvollă obiectele Întregi din poziţia depresivă, ele devin
tot mai disponibile pentru suport şi identillcare interne, iar lumea internă Îşi
pierde caracterul de ansamblu de obiecte interne şi ostile.
r:r 5. OBI [CIE I N1EJ(N E.
Freud. S. (1917). 1V1olll11ing and l11elancholia, ES, XlV. pp. 237-260.
- - (1921), Cmllp I'sychology (ll1d Ihe I1l1alysis of Ilie I~go, ES, XVIII, pr. 67·143.
I/'sihologia 111111(i/llii şi al1aliza ellilli. trad. de V. I'urden şi V. D. lnll1firC5CU, in:
Dil1colo de pril1cipilll plriceril. Illieureşli. Ed. ".1 urnalul Literar". 1992. 15R-262.1
Ilcill1anl1. l' (19~2). ;\ eOlllrihulion to the prohlcll1 of suhlirnation <Ind ils relation to
pl'lleesses of' inlernali7..alion. Il1t J I'sycho-, fl1al.. 23, 8-17.
- - (1955). ;\ cOll1hil1<11iol1 of deknces in paral10id sia les, În: KIcin, M. et al., (Eds.),
NelV IJirectiol1s 111 l'syclio-/fl1olvsls. London. 'Iavistock, 1955. rp. 240-265: o
versiune anlerioar;1 a rost puhlical;\ (1952) suh titlul: Preliminary noles an sornc
".
,.'
dt:lencc mechanisll1s in paral10id stalcs. "II
J f'sycllO·,ll1ol.. 33. 208-213.
Klein. IvI. (19~6). Note nStipra unor mecanisl11e schizoide. SMK. III.
- - (1452). Unele concluzii tcoretice privind viata emoţional;, n hcbcluşului. SlVIK.
.; III.
J: - - (195H). Dcsprc do.\'oll;'rea l'ilnC\ion,-lrii mCIll;lIc. srvl K. III.
~"
r
ft:
~\,'
I~ildtl. S. (1 ')2X\. Tlic prnhlc:ll1 tiI' 111clanclitlli,1. 11/1. J I's.\'chn-. /1/(11.. 9. 420-4.1H.
SclllnidchL'rg. r-..1. II 'J.l'l \. 'Illl' pl;ly 'In:J1ysis tiI' il llirec-ye;lr-lIld girl. 1111. J. I's.\'chn-
III/al.. 15. 245-2(,4.
"
r
~- . Atotputernicie Prilllele stadii ale (orili'lIiei tilllrurii se caracterizenză
rrin g5nduri, sentilllente şi fanlasllle atotruternice. După,
Klein, illlrortanta alolputerniciei este leg<ltă de tcama privind destructivitatea
atotputernică şi de raptul că anulllite activiUi\i fantaSillalice, În special cele
illlpiicate in Illecanisll\ele de api'u<lI'c rrill1ilive (Încorpor<lrc, expulzare, anihi·
Iare), au efecte prorunde şi rerlllanente asupra dezvoilrlrii eului şi asupra reia·
, !iilm sale obicctu:i1e earacteristicc. Klein C(lllsidera crl <lceste r<lntaSllle al 01·
putc1'lliee 1'" (). ~1Il'I\NIS~II: 1)1' 1\1';\1(1\1(1: I'I(I~IITIVII SUnt api'lrflri illlpotriva
experienţei de separar'e, depellden\fI şi invidie.
.~
'i
Alotputemieia fantasllIei. Fanlaslllele tilllpurii de incorporare şi expulzare
sunt trflite de copilul mic C<l fiind reale şi produc;1I1d o crcctivă "alterare li
eului". !\ccste tllecanisille <ltolpulernice tilllpurii sunt <lstrel responsabile de
\:!
~;
;\ IUll'tJTERNICI[ 215
dezvoltarea reală a sinelui şi a eului. Anumite obiecte sunt plasate fantasmatic
in interior, forlll,Înd o parte din sine: de pildă, Un obiect "bun" introiectat, care
conduce la dezvoltarea efcctivă a senlimentului de siguranţă şi incredere. Senti-
meniul de pierdere COncretă a obiectului bun intern are efecte opuse. Obieclul
rău intern este resilllţit ca Cllllenin!,Înd rilranoid vi'l\<l ['7- 5. Ollll:CII: IN IERNI:;
OBIECT]. Fantasmele atotputernice participă la construcţia psihică in mai multe
moduri:
(1) Atotputernicia ca apărare. Sentimentul de atotputernicie ocupă un loc
important printre mecanismele de apărare primitive implicate in desfacerea
granitelor eului, aşa incât să se evite trăirea separării şi a invidiei (<7" 9.
MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE];
(II) Stări narcisice. Apărările atotputernice mai pot crea şi o confuzie intre
sine şi obiect, care persistă sub forma "relatiilor obiectuale narcisice atot-
puternice" (Roscnfcld, 1987), conducând la stare de narcisism durabila (Segal,
1983) (er NI\RCISISM].
Dezvoltare. În mod normal, ieşirea din sentimentul de atotputernicie are
loc prin trăirea neajutorării, intr-un mod mediat prin obiecte externe conţină­
toare, care pot Il introiectate şi cu care poate avea loc o identillcare. Renunta-
rea la invadarea sau incorporarea narcisică a obiectelor constituie un pas esen-
tial În dezvoltarea pozitiei depresive (er 10. POZIŢIE DEPRESIVĂ] şi acceptarea
realităţii de sine stătătoare a obiectelor.
Atotputernicie şi impact. Winnicott a văzut altfel atotputernicia, ca pe o
arie de proiectie initială, care trebuie să pareze impactul cu realitatea-viziune
asemănătoare cu teoria clnsic1\ a nnrcisismului primar [er NARCISISM]. in lipsa
distincţiei Între el şi mamă, bebeluşul se ană Într-o stare de "atotputernicie
primară". Rolul mamei este, după Winnicott, de a Il la dispozitia copilului aşa
incât să-i permită acestuia să-şi menlină credinta În propria-i atolputernicie. Ea
furnizează satisfacerea dorită (sânul) exact În momentul şi locul halucinării de
către copil a potolirii foamei sale. A doua sarcină principală a mamei, crede
Winnicott, este de a detecta momentul când copilul mic incepe să Ile pregătit
pentru ieşirea din atotpulernicie. Acum, ea poate introduce o frustrare, o lipsa
de satisfacere, la momentul potrivit: "mama suficient de bună" constă intr-o
gradare potrivită. Când confruntnreil cu mama are loc prea brutal şi prea
curând, tranziţia dc la atolrutcmicia infantilă la realitate eşuează, copilul
suferind o experientă denumită de Winnicott il1l/)(/cl.
Winnicott (1953) a nrătat modul in care bebeluşul iese din starea de narci-
sism primar, printr-un pas intermediar: el caută şi creează obiecte tranziţionale,
astfel incât să nu renunte complet la atotputemicia infantilă. Winnicott pare să
revină la o viziune mai 011odoxă, a narcisismului rrilllar, chiar dacă il denu-
" meştc atolputelllicie primarfl. Eul, dacii poate fi numit ilstrel În vi7.iunea lui
Winnicott, are unica functie rrimară de a nu-şi rerccre propria exislenlă in
lumc. Eul Illi posed5 IllecallislllC de ,Ipflrare proplii, iar Illcdiului i se cere ca
 t

i'

~
"-'1

AYIL)ITATE 217
216 t\UIISM
ADEZIVĂ]. Se pare că există o corespondenţă semnificativă Între observaţiile
"'t'~ el s~ apere această stare de atotputernicie şi lIediferenţiere. asupra copiilor autişti şi cele asupra copiilor nonnali tacute În primele zile
'i (Meltzer, 1975). Bick a arătat modul in care copilul dobândeşte sentimentul
unităţii sale, prin stimularea pielii. Când acest proces nu se destaşoară adecvat.
t
Roscnreld, II. (1987). IlIIpa.lSe ami IlIlerpretalioll. LOI\(!on. Tavistock. t;
copilul rămâne lipsit de sentimentul integrării, nefiind capabil să simtă un 1,
Segal, 11. (1983), Some clinical implicalions or Melanie Klein 's \York, 1111. J. I'sycho- :.<
spaţiu conţinător. Copilul autist se caracterizează prin absenţa spaţiului
A ilaI. , 64. 269-276. t;
conţinător, fie el intern sau extern; drept rezultat, pentru a-şi menţine unitatea. .:)
Winnico\t. 1). (1953). IransilÎonal objccts and trllnsilional phcnoll\cna. 1111. J fJs.\'cho- !,
1111(/1.• 31\. !\l)-l)(i: rcpublical in: Winnicult, D. W., 1'I(Jyillg allJ HC(I(j(y, Londun. copilul apelează la mecanisme de percepţie şi de senzorialitate corporală.
Tavistock, 1971. În mod firesc, inţelegerea experienţelor timpurii ale copilăriei a putut fi
utilizată În Înţelegerea tulburărilor adultului. Sidney Klein (1980) a demonstrat
existenţa unor aspecte autiste la pacienţii care prezentau probleme nevrotice.
.
Severa tulburare Îlltâlnită, la copii, sub numele de autism a fost
~

Au tism Aceste aspecte erau Încapsulate În structuri izolate şi rigide, apărând deseori
studiat~ (Meltzer şi colab., 1975; Tustin, 1981, 1986) În urma in vis, sub fonna unor insecte tari sau a unor animale cu carapace, reminiscen-
activit~ţii psihanalitice cu pacienţii psihotici adulţi [<7 PSIHOZĂ]. Interesul ,,~, ţe ale apărării secundare musculare rigide, descrise de Bick (1968). Asemenea
teoretic vizeaz~ stările psihice foarte timpurii, când apare predispoziţia spre !ţ
'.J
părţi c1ivate ale personalităţii pot fi corelate cu modul de organizare a elemen- 1.,
"
autism. Aşadar, se consider~ c~ aceast~ perturbare survine În primele momente telor puternic narcisice, înfăţişat de Rosenfeld (1971) [<7" STRUCTURĂ].
de dezvoltare-de fapt, imediat Înainte şi dup~ naştere. ,
F'rances TlIs/in. Tustin (1983) arat~ c~ Klein, "Înc~ in 1930, aflrlna că ea ,:.~ Bick, E. (1968), The experience of the skin in early object realtions, Inl, J. Psycho-
anticipase diferenţa tacută de Leo Kanner Între 'autismul infantil timpuriu' şi
'-;:1 1

deficienţa mentală de până la treisprezece ani" (p. 130). Autoarea a presupus
(1981, 1986) existenţa unei stari primare de "autism nonna1", legat de auto-
erotismul descris de Freud, constând Într-o ct'lutare a placerii corporale Iipsitt'l
de raportarea la vreun obiect. De asemenea, ea a acceptat drept termen echiva-
lent atotputernicia infantilt'l primară din teoria lui Winnicott. Apoi, Tustin a
Anal., 49, 484-488; republicat in: Harris, M., Biek, E.. The Col/ecled Papers of
Mar/ha Harris and Es/her Bick, Perth, Clunie Press, 1987, pp. 114-118.
Klein, S. (1980), Autistic phenomena in neurotic patients, Inl. J. Psyllo-Anal., 61, 39S-
402.
Mcll7.er. O. (1975), t\dhesivc idcntincalion. Conlenrp. I'sycho-Anal., II, 289-301. 1"j:
- (1978), t\ note on 13ion's concepts of reversal of alpha-function, in: n,e Kleillian I ~.
~"

trecut la diferenlierea a două tipuri de autism: Developmelll, I'arllll, Pcrth. Clunie I'ress. pp. 119-126; republical in: Grotstein.
.!
(1) Unul În care "autismul normal" este intrerupt prematur. iar copilul, aflat J. (Ed.). Uo I Dare Dis/llrb Ilie Universe?, Severly Hills, Ct\, Caesurn, 1981. pp.
Într-o stare de hipersensibilitate la experienla separării, reac\ioneaztl printr-o 529·535.
retragere impenetrabilă in preocuparea exclusivă cu senzaţiile sale corporale, MellZer, O.. I3remner. 1.. Iloxter, S., Wcddell, O" Willcnberg, 1. (1975), bploraliom
insoţită de lInirea permanentă, psihotică, cu mediul (mama); in AUlism. Perth, Clunie Press.
. \ (II) Altul, in care copilul, mai putin traumatizat, recurge permanent la Rosenreld. H. (1971). t\ c1inical approach to the tic theory of the lire nnd deoth
identificarea proiectivă patologic~, Însoţit~ de o permanentă confuzie cu obiec- instincts: An investigation into the aggressive aspects of narcissism. In/. J.
tele externe. Ambele forme au drept efect lipsa dezvoltării lumii interne şi I'svcho-Allal., 52, 169·178.
preocuparea pentru senzaţii corporale. Primul tip de autisl11 apnre cu claritate ;~ Tuslin. l~( 19R 1). Allli.Hic S,a/es in Chile/hood, London, Routledge & Kegan I'oul.
",.
În viziunen lui Winnicoll despre impnctul obiectelor externe inainte de stmliul "ii, - (19RJ). lhoughts on aulislll \\ilh special rclcrencc to o papcr by Melanie Klcin. J.
evolutiv care permite tolerarea separării [er ANIIIII.ARFJ. Ăstfel, abordarea lui ~. ('liild I'-<l'cholher .. 9. 119-13 1.
Tustin face legătura Între concepţia lui Klein şi cea a lui Winnicoll cu privire ~: - (1986), A/I~is/ic Barriers in Nellrolic I'alienls, London, Kamac 1300ks.
J' i~ţ~ .
~L
li la psihicul infantil timpuriu.
Donald /t.fel/zer. Pe o direcţie puţin diferită, Meltzer şi colaboratorii săi
Itft:1 (1975) urmează teoria lui Sion asupra dezvoltării aparatului mental şi nsupra {!Aviditate A~iditrttea. se bazeaz~.
pe o forn~ă de introiecţie Însoţită de furie.

~(ub~
formelor aberante pe care le poate căpăta acesta. Perturbarea procesului normal fi VlOlenţa incorporări I orale (prin muşcare) conduce la dlstruge-
de integrare mentală antrenează fragmentarea datelor senznrinle [,r ciANDIRE; . ~: rea fantasll1atictl a obiectului. Rezultatul este că nu se obţine o salisracere orală,
EI.EMENTI:. BElA\, rezultând În lipsa unei dezvolttlri corespunzătoare a gânduri- .:.~ Tckoarece obiectul introiectat a devenit inutil; mai rău, el se poate transforma
lor disponibile pentru gândire (Meltzer, 1978). De nsemenea, nutorul a Iăcut:;~ ';lntr-un persecutor răzbunător, ca reacţie la atacul sadic oral din procesul
..
legătura cu ideea lui Bick privind identificarea adczivtl, elaborată În urma :!
E
'.inc orporărll.
observa\iilor asupra cupiilor "normali", încă de la naştere [,jI IDI:NTIFICARE,~
:,h t,~
 /\ VIIJII/\ I J:
218

in pozilia paranoiu-schizoidă, În lumea interna poate avea loc o acumulare

de obiecte persecutOZlre şi răzbunătoare. cZlre amenin\fl subiectul: apare o foame ~ I
tot mai putel'l1ică de obiecte "bune", cZlre să amelioreze starea internă, dominal:'!
de obiecte "rele" şi de impulsuri destructive, de ură, ;\cest lucru creează o stare
insaţiabilfl de anxietate şi de "introieetie destructivă" (Klein, 1957, p, 181), in
B 1
contextul Zlnxiclf1\ii persecutorii, fOZlmeZl conduce fZlntasn1<ltic la forme violente :I
de introieqie şi la lealnZl privinu uislrugerea obiec\elor uin interior-uistrugere '};,'
..

de dHre obiecte rele şi impulsurile "rele" mobilizate. Foamea care produce şi

,1

mai multă foame este aviditate. Bebeluş Freud a arătat

Rezultalul flnZlI pOZlte consta in inhibiţia impulsurilor orale şi În restricţia
asupra introiec\iei, cu scopul de a cruţa obiectul foamei; se poate ajunge astfel
la anorexie şi la golirea lumii interne.
Contrapartea acestei violenţe o constituie atacul pl'Oiecfiv din invidie, când
obiectul dorit este invadat fantasmatic, Într-un acces de violenţă, şi distrus (<7
\2. INVIDIE],
.'~ţ,
Klcin. tv\. (\957). Ilividie şi reclllloşlill(li. St\lK. III.
,~:
.:~>
c:l semnificatia bebeluşilor este deosebit de
importantă ~i profunuă, Pentru fată, bebeluşii reprezintă substi-
tutui exultant al pcnisului şi triumful activiHI\ii şi creativităţii ei.
Atucuri uSlipru corpuilii mumei. in concep\ia iniţială a Melaniei Klein
(1932), bebeluşii care se presupune, in copilăria timpurie, că s-ar găsi in corpul
mamei provoacă o gelozie şi o inviuie extreme, Drept efect, sunt fantasmate
atacuri violente asupra corpului mamei şi a continutului lui, urmate de teama
teribilă de o răzbunare (ed" 6. FAZĂ DE FEMINITAJE; 8. SITUATII DE ANXIETATE
TIMPURII], Fantasmele fetitei despre propriii săi bebeluşi constituie deci o
liniştire În fata anxietăţii paranoide privinu răzbunarea mamei.
La băietel, lucrurile se petrec similar, el fiind impins spre violenţă (şi teamă
paranoidă) de fantasma adăugată despre corpul mamei continând penisul tatălui
[,. FIGURĂ A PĂRINTELUI COMl3INĂr], La ambele sexe, ideea prezentei bebe-
luşilor (ca şi a penisului tatălui) in corpul mamei produce agresivitate şi teamă
paranoidă (C7" PARANOIA], care sporesc anxietatea de castrare şi invidia de
penis normale, descrise de Freud; această situatie afectează puternic dezvoltarea
sexuală a copilului, cu posibile efecte inhibitorii la vârsta adultă; În plus. ea
influentcază relatiilc matcrne şi patcrne ale adultilor cu copiii lor. (,#' COPII..

i
t'!' '1
Kkin, M" Pslhalla!l:a copiilor, StvlK, II.
, [

;; \
'rl.

fJ':
Bick Esther Biografie. Născută in 1901 in Polonia, Esther Bick a
j:.' studiat psihologia la Viena, cu Charlotte Suhler. S-a refu-
~
.~ \i.' giat În Anglia, imbrătişând, in cele din urmă, uupă cel de-al doilea război
O'
~.;,: . ~, mondial, cariera psihanalitică, Apoi, a lucrat la Clinica Tavistock, elaborând
( ~) metoda observatici asupra copilului mic, ca instrument de formare pentru
[,'

[psihoterapeulii de copii, Ea a fost inleresală ue verificarea, prin observalie

I
!'I \directă, a concluziilor lui Klein privind primul an de via\ă, Între timp a făcut
~' ,
~:DOi descoperiri. in pofida loiillilnţii lui Bick fală de Klein, uupă Illoartea sa În
\'!983, conceptiile ei au fost neglijate de către curentul kleinian principal.

~. ,1 Contribuţii ştiinţifice. f3ick a elaborat o metodă care a avut trei rezultate

~portallte asupra conceptualizării stadiilor foarte timpurii de dezvoltare, cu
,~cpere din primele zile şi săptămâni de viaţă (llarris, 1984),
)~ (IJ O!J.H'I"'lI{ii (/.I1I/iI'lI hehl'lllşlIl/li. Ilick a aplicat o Illctouă riguroasă dc
~f~ff.
~'
, "
 IlION, WII JIU:\)
220
observ arc siiptămiÎnală a IlHlll1clor şi bcbeluşi lor, acasă la ace şi ia (B ick, 1964).
Inilial, Ul;~asta era o metodă de formar~ a psihoternpculilor de copii şi de
antrennre in a obscrva, mai mult decât in a intervcni. În orÎ\;c caz, obscrvaliilc
au avut rezultate imediate [e,)" OIlSI:IWAI{EA 1l1'1l1'1.lJŞlIl.lJl].
(II) .<lell:al ie clerllli<:ci prilllaru. Cca Il1ni sCll1n illcat iv1\ observaI ie a lu i Bick
priveştc cxpcriCll\<l pasil'{j n copilului de a li menlinut Inolalt1\ de către un
obiect extern simlit prin intermediul pielii [,,, I'IU.I'] şi de a fl jÎ'aglllelllUl, În
mod pasiv, dncă acest obicct lipseşte Wick, 1968). Pielea este esenţială pentru
runC\ia sa dc a proba existenta unui asemcnen obiecl. Fenomenul diferă de
experien\n, descris1\ de Bion şi de alli autori care lucrează cu schizofreni, n
unui proces nctiv de clivare şi nnihilare n sinclui.
Ideea că perceperen unui spaţiu intern trebuie dobândită implică posibili-
tatea unui eşec şi deci a unor măsuri compensatorii, cele mai primitive apărări,
numite de Bick (1968) fenomene ale "pielii secundare" [-.1' PII:I.E].
(II/) Obiect prilllar. Bick a demonstrat in detaliu natura acestui prim obiect
care Illen\in~ unitatea personalită\ii [CI'" I \. POZITIE I'/\RANOID-SCIIILOIDA] şi
care trebuie introicctat pentru a oferi sentimentul unui spatiu in care poate li
plnsată introieC\ia. Ideen că sentimentul unui spn\iu intcrn trebuie clobulltlit,
printr-o experienlă adecvată, o contrazice pe cea a unui siml innăscut ni
spa\iului intern, implicată de teoria lui Sion.
(II) Idt.!llti/icare ucle:ivă. Eşecul in dezvoltarea unuI asemenea obiect
(sp;lliu) primar integrativ pare să fie confirmat de lucrul cu copii autişti
(Mcltzcr el al., 1975) ["". AUT1SM]. Bick şi Meltzer (Meltzer, 1975, 1986) au
colaborat, arătând modul in care se dezvoltă copiii autişti in lipsa sentimentului
de spaliu intern sau extern. Relalia lor cu obiectele apare ca o "alipire la"
~ i
obiect, mecnnism numit identificare adezivă [llt' IDENTIFICAIU: A1>I:ZIVA).
Iliek, L. (1 %4). NOles on inl'unl observalilJll in psydw-allalylie lraillillg, 1111. .J. I'syeho-
! 1
../11(//, 45. 55li-566; republical in: i1<1rris, tvl.. \Jiek, E., fhe Cu/lecleci/'(/pers of
M"rl/ICI I/(/,.ris "/1(./ CSIiler il id: , I'cnil, Cilinic Prcss, 1'>87. pp. 240·256.
_ (1968). Thc cxpcricncc of the skin in cnrly obiect rC\<Ilions, IlIt. .J. I's)'c//()-tlnul..
49, 4li4-4li6; republical in: fhe Co/lected P"pers of Marth" 1l"l'I'is (lllcl ESlher
Uie/.:, 1987, pp. 114-118.
Ilarris. rvl. (1l)8;!). Eslilcr Ilick, JOl/l'llul of ehilci pS.\'C!lOtller(//J,I'. 1ll. 2-14.
r--kll!er. 1). (1~75). i\Jhcsi\'c iJelllilicalilJn, Cllillelllţl. 1\l'clw(/II(//, II. 2li~-310.
_ ( IlJli6). IlisclIssilln () l' Eslher Il iek' s paper "':lIrtiler cOllsilieralitlllS of lile fllllClillll
01' lile skin ill early obiecl relalions". U,: J l's.I'clwlltet:. 2. Jlll)-301.
Hell!er. 1). el al. (1 ~75). t,xploratioll.l' III 1ll/lislII. I'erth. Ciullie I'ress.
Bion Wilrrcd Biografie. Bion s-a născut in India, in 1897. În primul
, război mondial a avut o ocupalie primejdioasă, fiind
comandanl de tanc (şi primind DSO-·Dislinguishcd Servil.:e Order). În anii 1930
şi 19·W a sludial medil.:ina, iar in I.:ck din urmă, psihanaliza. În anii 1940, a
\JION, WILFRED 22\ 1
j
\
\
făcut descoperiri uJnlltoare in psihologia socială a grupurilor, pe care a
abandonat-o repede, ca să intre in prima linie a investigării psihanalitice a
schizofreniei. Extraordinara sa abilitate de a se remarca în orice domeniu pe
care se intâmpla să-I abordeze a fost contrabalansată de continua deceplie in
falarezistenlei pe care simlea că o intâmpină eforturile sale. Acest lucru l-a
făcut s1\ părăsească Marea Britanie, intr-o incercare de a se stabili, in anii 1970.
in California. Nereuşind nici de data aceasta, s-a intors să suslină formarea
unui nou grup psihanalitic (de orientare kleiniană) la Oxford-pentru ca, peste
câteva luni, să moară (1979). Preumblările sale de o vială in căutarea unui
cămin corespund, metaforic, cu strădania sa teoretică, la fel de neobosită, din
psihanaliză. Realizările sale le-au secondat pe cele ale lui Klein, dar unii
(Meltzer et aL, 1982) suslin că potenţialul lor il depăşeşte pe cel kleinian. Dacă
există o şcoală sau o tradilie postkleiniană, ea ii aparţine lui Bion.
Contribuţia lui Bion este foarte largă, referinte asupra ei fiind cuprinse in
alte articole din dictionar. Scrierile sale par gnomice, iritante, dar puternic
stimulative, având un stil care a făcut ca autorul să fie deseori sanctificat, fără
a fi insă realmente inleles. Astăzi. toli kleinienii consideră că practica şi teoria
lor au fost modelate semnificativ de opera lui Sion (O'Shaughnessy, 1981).
,
ContributII ştIInţifice. In timpul fonnării ca psihanalist, Bion a condus !
terapii de grup (Sion, 1961) [C7" PRE-SUPOZIŢII DE BAZA]. in poflda faptului că f
această preocupare a durat doar câliva ani, abordarea sa imaginativă ducând la:
11
(1) dezvoltarea unei tradili i in lerapia de grup, cunoscută sub numele de
stilul Tavistock (Menzies Lyth, 1981; Gosling); J:~
(II) crearea unei forme de practică psihanalitică numită comunitate tera-
peutică (Main, 1946; Hinshelwood, 1987); ~'
:'11.
~
(III) formarea Institutului Tavislock de cercetare in dezvollarea organiza/io-
nală (Rice, 1963; Men7.ies Lyth, 1988, 1989);
~
(IV) introducerea unei metode noi şi durabile de selecţie a ofiţerilor in
armată (Bion, 1946);
(V) inţelegerea psihologiei sociale a grupurilor mari (Turquet, 1975);
(VI) dezvoltarea unor melode de predare in cadrul grupului (Gosling şi
colab., 1967). 1
Contribuţia lui Sion În psihannliză poate fi rezumată prin titlurile de mai
jos (alte expuneri apar in al1icolele la care se face referinIă):
(1) Psihoză. Ca psihanalist, Sion s-a alăturat grupului de analişti kleinieni
care exploatau modalitatea de În\elegere a schizofreniei oferită de lucrarea lui
Klein (1946) asupra mecanismelor schizoide. Descoperirea aspectelor clivate
din transfer, relatat5 in această lucrare, a produs o nouă dezvoltare a practicii.
Iii
il
În prima sa publicaţie pe acenslă tem1\. Bion (1954) pune bazele concepţiei sale irt'
asupra schizofrenului care "fie Îşi clivează obiectele, fie intră sau iese În/din \,
ele" (r. 24). La simpozionul la care fusese prezentată lucrarea, Katan avusese "
l'
o cOl11unicme privind criteriile de diferentiere intre comportamentele psihotice
Il
 l(
IIION, WIl.F\U;I)
IllClN. WII.II{I.1l ')Î'
--,)
,~,',
"..
222
şicele nepsihotice ale personalită\ii;
se pare că
de aiCI s-a inspirat Bion În
S.: kl11 d.: scliil11b<lre" şi d.:zvollmea pe c"re ea It: aduce. Ele reprezintă mici
CUfUlfmli: pentru linişlca psihică il um~nduror~ l'd I'S-Il; i\NIIIII.,\RI]. Bion
binecunoscuta sa expunere, din 1957, asupra difereniierii psihoticului de ne-
psih , i" 19;9. Ilio" , i"făiiş"
di[''''''" ",,,,i'" din'" [0,01' "o",,"/ă şi cer':<1 ca illlidislui sfl L:vile <lnumite m<lnevre mentale care obstruC\ionează nbor-

cea olie
patolugiciî a ident incări
i proiective lrT 13. IDENTlflC"RE PROtECTtV A;
dmea c<lt<lslrolCi pOlellliale a dezvollflrii din cursul <lnalizei l'" (,()NTINt:Rt:I.
După el, obslacoklc majore SlllJl "burduşireil" minlii <lnulistului cu informa\ij
OBIECT ntZAR1, fapt care a clarificat mult conceptul ambiguu de identificare
~!.e.riw..illsuş.i~~~~Qf<:: pJJcient sUl!desp~~psihanaliză (in detrimentul desclllde-
proiectivă.
În forma sa patologică,procesul se des!aşoară
cu o violenţă şi un sadism rii spre trăirea imediată) _~i~_~lul terapeutic de a plilnifica o anumită evolu\ie,
ma~ime, rezultând un obiect extern invadat, cuprins de ură răzbunătoare: un I~\Iă <1 ~g?a sfl se cOIlJureze pri.nlr-o experienlă interpersonală. Aceste evadilri

obiect bizar. Această noţiune a stat \a baza viitoarelor dezvoltări teoretice ale din prcz.:nlul imedi<ll În trecul snu În viilor pot fi Înlăturale prin respect<lreu
cctT;ii~i lui 13illn( 1%5, 1(70) de "a renun\a la mcmoric şi dorilllif', Limpezi·
autorului la' PSIHozĂl· . ~·G~iri;l·i~t:cstl1lOU constituie o m:tivilale dilicilă pentru allalist; este posibil
(2) Empatie. Odată clarificată forma patologică
de identificare proiectivă, insă. ca in c<lzul contratrllnsferului, ca eil să se transforme În abuz şi Într-o

\ă
a devenit posibi Înielegerea unei fort1)e mai "normale", cu mai desfăşurate scuză penlru "ignoranţă şi indokn\ă" (Spillius, IlJ88).

puţină ură. Un asemenea proces favorabil cum este empatia, "a se pune În
pielea altuia", a devenit un punct important În Înţelegerea
efectului terapeutic
(5) COlllllllica!Jililalea gândirii psihanalilice. Târziu În cariera sa. [3lOn
a inceput să se preoeupe de mouul În Cilrt: psihunaliştii se Înteleg sau nu unul
al psihanalizei lcT 1. TEHNICA1· pe celillalt. Mai Înl,ii de toate, el a inventat o grilă (Sion, 1963) În care a
(3) Gândire. Dificultăiile de gândire ale schizofrenul
ui
au cauza În îşi plasal toale tipurile posibile de comunicare. pe două coordonate. Una dintre
atotputernicia intruzivită\ii Odată
sale. Îns:'! clarificate anomaliile din gândirea
coordonate reprezinlă o c"scad" serială de relatii de conlinere, pe diferite
schizofrenu\ui, s-a constatat că procesul normal de gândire se el pe bazează şi niveluri ue abslractizare, de la dUle senzoriale primitive la teorii generale de
identificare proiectivă (într-o formă normală).
mai Sion a probat acest lucru
maximă ubstraclizare (de la vise şi fantasme la conceple, sisteme teoretice şi

prin paradigma legării gândurilor leT LEGARE). Interpenetrarea unui element

calcule algebrice). Cealaltă coordonată În!alişează modul În care pOl fi utilizate
aceste elemente mentale. Astfel, (jion a Încercat să aducă precizie În comuni-
cu altul poate ald'ltui structuri complexe de abstractizare, prin repetarea serial:l
a unui asemenea tip de legare emoiională lrr GÂNDIRE). Acest proces gene·
carea psihanalitică şi rigoare În gândirea ce urmează a fi comunicată,
rează semnificaţii din senzaiii şi trăiri
lcT fUNCnE ALfA; EPISTEMOflLlE).
"ulji/ri. Într-o altă Încercare de ordonare, Sion (1970) a avansat o teorie
a punctelor de vedere diferite: vârfurile. Nivelurile de conlinere produc diferite
(4) Conţincre. Sion (\962a) n avansat o nouă teorie a relaţiei, care merge
puncte de vedere: mitic, ştiintiflc etc. Ele conduc la vârfuri religioase, indivi-
'.', \ dincolo de paradigma clasică sexualită\ii.
a Este posibilă însă şi
atlrmaiia În
duale, sociologice care, speră autorul, ar putea fi reconciliate Între ele.
sens invers: complexul CEdip şi
perturbarea sa pot investi oricare din aceste
Fenomene sociale. Ideile sale privind comunicarea şi punctele de vedere
contacte de interpenetrare. Contactul poate fi văzut
ca un proces de cOlJţilJere. (vârfurile) l-au determinat pe Sion să facă speculaţii asupra fenomenelor
Un lucru este introdus În altul, cu sau fără violenţ:'!,
Sion a descris o Întreag:l
sociale, din perspectivă psihanalitică [",. PRI'-SllPOZITII OE BAZĂ; SOCIETATE).
fenomenologie a relaţiei con\inut-conţin:'!to r, În care coniinutul poate provoca
Tensiunea dintre individ şi societate a fost elaborată În termeni de conlinere;
şi ~' ca rellectă o idee veche avansată de Pichon- Riviere ( 193 I).

există şi Înlă\işat
explozia con\in;ltoru\ui sau. Ia rându-i, poate fi constrâns sufocat de conlin:l-
'~'e Stillil Ilii Bion de "serie. Ciudntul stil . de a scrie al lui Sion parc legat de
şi Deşi
tor: alternativa unei adapH\ri reciproce. EI a furme de I'ela\io-)
nare silllb;o(;ce, para:i/(Jre cOlllel1.wale (13ion, 1970). Sion a prezentat j 1;: continulul ideatic despre care traleazii. In scrierile de Început, el este concis.
ichiar u~or nervos-destinat, se parc, să lanseze noi idei. Mai târziu Însă. când
şi 1
contactul inlerpenetrant in primul rând pentru procesul de dezvoltare a gânduri-,:;.
: Biun ~i-a ÎlIlelcs mai bine propria teorie asupra gândirii ~i comunicării. stilul
~
101 ,,,,,iiio'. 1., ,,'ins ,poi '" to",' 'ipoeil, d, ['nom'"'' pun","
1 gându'i1o< :\. ~u s-" trnnsformnt Într-un Îndemn ciilre cititor de a gândi singur. l::I i~i făcuse

in conştiinţa mamei (reverie) etc. le?' CONIINFRF).

i" cu,i,,'" g""di,," $Ou si"'!i'" indi,idu'''; i"di'idu1in g'u pu social: copilul
~'un obicci de a descrie anumite procese psihice angaj{lIldu-se, in acclaşi timp,

7i!iJlliee; flsilwllulit;eei. Teoria con\incrii a contribuit la revi7.uireil tehnicii~

' j.llx:mai În procesul descris. D-: -:xemplu. !cl'lllenui si\u de "funcţie nlfu" era
~:li:stillnt sfl exprime prllcesulnlcnlal de dob{lndire a semnilic,qiei pentru impre-
p'i 1"",1i ti" ",ee "eo" "'n' '"
,,,ii 1oSti "',"''', 1948: fi,i"'","'.
R05'n [,'d. '9; 2: ",o"ey' Kyde. 19S6), d'tu,i" "pu""i10' ,ii SI i"'ul,ti'" şi "str:, t·.~ih: scnwriule; În acelil~i timp, lcrmenul a fost ales tocmni pentru lipsa sa de
~::k.'\Iniliciqi-:, nlhîndu-se el Însu~i. d-:-a lungul operei lui Bion, intr-un proces
caracteristice lui Bion l~- \. IUINI('Ă~ l'()NI\U\tl~"NSITItI·
Memorie ~i
dorill/a. În analiză. aflnnă
Bion. al~t
analistul cât nnalizalU\•• şi ~~ dob.indire il propriei senlnilicil\ii. Clllllhilliircii pl'llcL:slilui cu Ill.:llld.l de i1-1
~.
~'~
 224 l310N, WILFRED

descrie este comparabilă cu incapacitatea schizofrenului de a distinge comuni-

BION, WILFRED

Gossling, R. (1981), A stuoy of very small groups, in: Grolstein, J. (Ed.), Do I Dare
225 '1.1~ J~
ii
carea de acţiune. Dar la Sion (1966b) combinarea nu este o incapacitate, ci o 1;1
Dislurb Ihe Universe?, l3everly Ilills, CA, Caesura, pp. 633-645. \j
Încercare conştientă de a oferi o semnificaţie atât prin experienţă, cât şi prin
Gossling, R. ct al. (1967), The Use ufSmai/ Groups In 1'ralnlng, London. :1
expunere didactică: "Avantajul utilizării unui semn ... este că acesta indică, cel
lIarris, M. (1982), GrolVing points in psycho-analysis inspired by the 1V0rk of Melanie
puţin, că Înţelegerii cititorului asupra semnificaţiei date de mine Îi lipseşte un Klcin, J ChiM Psycholher, !l, 165-184.
ţii: element care va fi completat la întâlnirea cu o realizare adecvată" (pp. 95-96).
~r:' Cititorului i se cere să completeze cuvintele lui Sion cu propria-i experienţă.
Heimann, P. (1950), Counter-lransference, l/ll. J Psycho-Anal, 31, 81.84.
HinshellVood, R. D. (1987), What f1appens In Groups, London, Free Association

~".rf·'.;:
Books.
Importanţa lui Ilion. Este imposibil de prezentat intr-un articol scurt
ij"j ~. Kalan, M. (954), The impor1ancc ofthe non-psychotic part ofthe personality in schizo-
Î~ : ,
impactul lui Sion asupra gândirii klciniene. Psihanaliza kleiniană s-a dezvoltat phrenia, Inl. .1. I'sycho-Anal, 55, J 19-128.
mult în urma lucrării lui Klein (1946) usupra mecunismelor schizoide, dar ;;:t
Klein, M. (1946), Note asupra unur mecanisme schizoide, SMK, III.
ideile ei au fost completate de continuatorii ci [<7' GRUI' KLLlNIAN; 13. IDENTI-
\ţl.1
{J
, •... FICARE PROIECTIV Ă], dintre care Sion a fost cel mai original. Contribuţiile sale
Main, T. (1946), The hospital as a lherapeutic institution, Bul. Menninger Clinic, 10,
66-70.
;:i!
1':
)~'~1.,.'
·\E>
cele mai ample sunt: (a) detectarea identificării nonnale şi a celei atotputernice;
\ Meltzer, D. (1986), Siudies in Exlended Melapsychology, Perth, Clunie Press. [Sludii
(b) teoria conţinerii emoţionale a personalităţii; (c) teoria gândirii care îşi
de melapsihologie dezvollală, trad. de E. Tămâianu, in pregătire la Ed. S. Freud.)
\"; "
I{
dobândeşte semnificaţia din cele mai primitive şi infantile configuraţii emoţio­
lA:"
l';
nale [C1f" FUNCTIE ALFA; ELEMENTE BETA; OBIECT BIZAR; CONTINERE; CONTRA-
Meltzer, D. el al. (1982), The conceptual distinction between projective identification t~
ţ::,
TRANSFER; LEGARE; SPAIMĂ FĂRĂ NUME; PRE-CONCEPTIE; I'S-l); GÂNDIRE]. În
toate, Sion a fost figura principală.
(Klein) and container-containcd (Bion), J. Child Psycholher., 8, J85-202.
Menzics, L. 1. (J 981), Uion 's contribution to lhinking about groups, in: Grotstein, 1. I
"1')
·:l
:!

(Ed.), Do I Dare Dislurb Ihe Ulliverse?, Ueverly Hills, CA, Caesura, pp. 66 J- i
Un punct major al dezbaterii kleiniene contemporane este modul de consi- 666. <1
derare a importanţei lui Bion: el trebuie privit, independent de Klein, ca
fondator ul unei noi şcoli de psihanaliză, aşu cum sugerează Meltzer şi unii - - (1988), Conlaining An.xiety in Instilulions, London, Free Associalion Books. It
- (1989), The DYllamics ollhe Social, London, Frec Associalion Books. 1"
dintre colegii săi (Meltzer et aL, 1982; Harris, 1982; Meltzer, 1986). Sau
'~'i' dezvoltările atribuite În mod special lui Sion sunt parte din dezvoltarea
Money-Kyrle, R. (1956), Nonnal COulller-transference and some of ilS deviations, Int. l
$,'iloU":' ~ generală a gândirii kleiniene, care include: (a) dezvoltarea, de către Segal, a
J. Psycho-Anal, 37, 360-366; republicat (1978) in: The Col/ected Papers 01
Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press.
, ji'

"~,
~r'l :
li
unei teorii kleiniene a simbolismului şi experientei estetice [<7" FORMARE DE
O'Shaughnessy, E. (1981), A commemorative essay on W. R. Sion 's theory of {
SIMrlOL; EGALlZARE SIMl30LlCĂ]; (b) dezvoltările realizate de Rosenfeld, Joseph thinking, J. Chi/d PsychOlher., 7, )8) -192. ::;1
.~ ,i' şi altii asupra structurii personalităţii [eF NARCISISM NEGATIV; PERVERSIUNE;
Pichon-Riviere, E. (1931), Position du probleme de I'adaptation reeiproque entre les r
~.. ţ
STRUCTURĂ] şi (c) studiul efectuat de Sick şi altii asupra copiilor, cu avansarea
psychismes exceptionels, Revue franryalse de psychanalyse, 2, 135-170.
teoriei spaţiului intern şi a identificării adezive [<7" IDENTIFICARE ADEZIVĂ; 1.
Racker, H. (1948), A contribution to the problem of counter-transfercnce, Inl. J.
AUTISM; OBSERVAREA BEBELUŞlJLUI; PIELE]. ii'
Psycho-Anal, 1953, 34, 13-24; republicat (1968) sub titlul "The counter-

r~
transference neurosis" in: Racker, H., Transference and Counter-Transference,
Bion, W. R. (1946), Leaderless groups, Bul/etin of the Menninger Clinic, 10, 77-81. London, Hogarth Press, pp. 105-126.
- (1954), Note asupra teoriei schizofreniei, in: Bion, W. R., Gânduri secunde, trad.
Rice, A. K. (1963), rhe Enterprise and Ils Envlronmenl, London, Tavistock.
de C. l3ujoei ~i r-. v. VI[}ocscu, Eoitura S. Freuo, lJinghamton, 1993, 103-129.
Roscnfeld, H. (1952), Notes on the analysis 01' lhc supcrego conflict of a catutonic
ll':[U',j:,' ' '. - (1957), Diferen\ierea personalită\ii psil10lice oe cea nepsiholie[}, În: l3ion, W. R.
schizophrenic, 1111. J. Psycho-Allal, 33, 111-13); republicat În: Klcin, M. et al.
(Eds.), Direclions ill Psycho-Allalysis, Tavistock, Lonoon, 1955, pp. 180-219; şi
(llJ93), Gânduri secunde, pp. 141-165.
t - (1961), L"xperiences in Gmups, Lonooll. Tavisloe~. 1L.\penenle in grlllJlII'i, lrau. de·:
N ' in: Psycholic Stales, London, Hogarth, pp. 63- I03.

rt
C. llujoei ~i F. V. VIăoescu, În pregătire la L::o. S. Freuo]
Spillius, Bolt, E. (1988), Melanie Kleill Today, voI. 1: Mainly Theory, London,
- (1962a), U teurie a gânoirii, in: Bion, W. R., Ui/lldlll'/ secunde, pp. 219-230. Tavistock.
- (19620), Leaming /rom Experience, LOIlOOIl, lleinemann.
JurqUCI, p. (1975), Threats to identity in the large group, În: Kraeger, L. (Ed.), The
- (1963), Uements of Psycho-Analysis, I.onooll. lleillemann. Large Group, Lonoun, Conslablc, pp. 87-144.
l - ( 1965), hamformaliom, Lonoun, lieinelllalln. ,r.:'
/w.
'.1
~4 h .
:
J
- (1970), i/llelllioil a/l(j Inlerpretation, LOIlOUIl, TuvisIUC~.

c fapt ce explica fenomenul de personalitate multiplă. Ideea disocierii, provenită
Castrare Clasic, Freud considera ca nucleul problemei cedipiene este faptul
ca dorinţele sexuale (Iibidinale) antrenează riscul ca baieţelul să
fie castrat de tatal său. Această teorie ridica anumite probleme, printre care, nu
În ultimul rând, cea a Înţclegerii complcxului CEdip la fetiţa. Klein a descris
(1932) o anxietate, la fata, carc reprezinta omoloaga anxietaţii de castrare-
teama produsă de atacul fantasmatic al fetei asupra interiorului mamei şi a
obiectelor presupuse a se gasi acolo: bebeluşii mamei şi penisul tatălui, consi-
derat ca aflându-se Într-un permanent coit înăuntrul mamei. Obiectul combinat,
" al mamei cu penis sau al penisului aflat înauntrul sânului, este extrem de
.
..'
~.
W:'
violent şi înspăimântător [<7 FIGURĂ A PĂRINTELUI COMBINArj. Fetiţa se teme
de o răzbunare, pentru a fi invadat, deteriorat şi jefuit corpul mamei şi
~\ continuturile lui [<7 6. FAZĂ DE FEMINITArE; SITUAŢII DE AN XI ETATE TIMPURII).
I~. I Băie\elul are, şi el, fantasme similare de atac asupra mamei, dar centrate mai
h I
ijţ ..' . ,'
mult pe penisultatalui, instalat înauntru.
~; Klein a considerat ca a descoperit un precursor al anxietăţii de castrare,
ţ: .~i.
care, avându-şi originea in fazele pregenitale sadice, Îi confera anxietăţii de
l castrare o mare intensitate. În această perioadă (anii '30), autoarea a intărit
t
"ţi
t~ .
viziunea clasică a anxietăţii care cuprinde copilul, reliefând elementele deosebit
de primitive care, aparute in fazele evolutive timpurii, fundamentează configu-
ii
1.:
raţia genitală. Astfel, credea Klein, teoria clasică era întărită prin extinderea ei
;' la perioada timpurie cu care se ana În continuitate genetică, metodă folosil!
~.'. permanent de freud Însuşi [<7" CONTINUITAI'E GENETICĂ].
r
f
\
Klein, M. (1932), Psihanaliza copiilor, SMK, IL
Clivaj Teoria lui Freud privind inconşticntul a pus sub semnul intreMrii
integralitatea minţii umane. Mult mai târziu, Freud (1940) a ro-~
cunoscut şi existenţa unor forme severe de clivaj psihic. Klein, spre deosebiRi~
de el, s-a confruntat foarte repede cu diferite forme de clivaj prezente la copii.~
Ea a arătat că asemenea procese sunt implicate puternic În manevrele defensi"5'~
timpurii ale eului ["" 9. MECANISME DE APĂRARE PRlMITIVE]. {\
Sentimentul de fărâmiţare a eului reprezintă o manifestare a pulsiunii c!Cj
,{,'"
moarte [e§" II. POZITIE PARANOID-SCIIIZOI[)Ă].,,~:
CLiV Al 227 'l~.
\. I
~;.,J
Utilizare timpurie. Conceptul de clivaj a fost preluat de Freud din mai
vechea idee a disocierii. Se considera că psihicul este format din părţi separate,
din filosofia secolului al XVIII-lea, a fost folosită de Bleuler in descrierea şi
denumirea schizofreniei.
Freud s-a Îndepărtat de psihologia asociaţionistă, o dată cu descoperirea
~-
,~
inconştientului şi a teoriei refulării. Încă de atunci, psihanaliza a fost o teorie
a conflictului psihic. După Freud, cele mai multe fenomene pot fi înţelese
teoretic cu ajutorul conceptului de refulare, fără a recurge la ideea clivajului.
Dar, mult mai târziu, in 1938, el va scrie despre existenţa unui fenomen de
c1ivaj al eului. În lucrarea respectivă, Freud prezinHl cu claritate posibilitatea
ca mintea să adopte două puncte de vedere diferite. Exemplul săli constă in
bărbatul fetişist care crede că femeia şi-a pierdut penisul şi, în acelaşi timp, că
ea are un penis (reprezentat de obiectul fetiş). Un asemenea mecanism nu
rezultă din refulare, deşi unul dintre cele două ,puncte de vedere poate fi
refulat. Este ca atunci când copilul crede În Moş Crăciun, arătându-şi excitaţia
şi emoţia În noaptea de Crăciun, chiar dacă ştie că, În realitate, personajul este
jucat de tatăl său, degh iza!. De asemenea, zicala "Apără-mă, doamne, de prie-
teni ..." exprimă o atitudine similară, de c1ivaj .
Există forme diferite de c1ivaj: (1) clivajul obiectului şi (II) c1ivajul eului.
(1) C/ivajul obiectului. Munca de inceput a lui Klein s-a centrat asupra
. obiectelor şi vicisitudinilor lor. Klein a arătat că, de timpuriu În viaţă, obiectele
~, nu sunt percepute şi Înţelese realist, ci li se atribuie frecvent o natura extrem
l de bună sau extrem de rea [er OBIECT PARTIAL]. Copiii Îşi clivează obiectele,
~: aşa Încât imagourile lor parentale sunt Înzestrate, În jocul imaginativ infantil,
~.fie cu calităţi şi intentii absolut bune şi utile, fie cu caracteristici pe de-a
~:intregul rele. Prin urmare, c1ivajul a devenit un termen ce exprimă modul in
~. care devin obiectele separate con fonn aspectelor lor bune şi rele.
} Apoi, un rol major in dezvoltarea personalităţii l-au căpătat introieetia şi
',:proiec\ia versiunii bune şi a celei rele a obiectului [er REALlTI\IE INTERNĂ].
."',hntegrarea
. acestor părţi clivate ale obiectelor Într-o formă diferenţiată realist a
~.ajuns să reprezinte, la Klein, trăsătura cheie a dezvoltării infantile. Perceperea
~IO( mai realistă a obiectelor aduce cu sine poziţia depresivă [cr 10. POZITIE
DEPRESIVĂ].
;. (II) C/ivo/I/I el/lui. Freud (1921) vorbea despre o divizare a eului, o
~~diferenliereinăunt,.ul eului" (p. 130) rezultată din identificarea cu un obiect
'perdut. Această explica(ie pentru melancolie a devenit, mai târziu, procesul de
iJ.1baza fragmentării eului primitiv În eu şi supraeu (Freud, 1923). i\braham şi
imi apoi Klein au folosit În moduri diferite descrierile lui Freud (1917) privind
(~ieclia de către eu a obiectelor externe; aceasta constituie un fenomen
~~lanl ţinând de percepţia Însăşi, iar Întreaga dezvoltare a eului se bazcaziî
rit modific:irile ("alterarea eului", cllm spunea freud) rezultate din introieqie
[.noi obiecte şi identificarea ullerioarrt a unei părti din el cu obiectele interne
!lr "SI~IILAIZE].
-oJ
I
228

pupă
CUV AI

1946, Klein a arătat un interes mai mare pentru c/ivajul eului. Ea a

CONTINUITAlE GENETICĂ
229

Înfăţişat În mod special clivajul aspectelor sinelui care sunt temute ca fiind Freud. S. (1921), Group I'sychology and Ihe AnalySis oflhe Ego, ES, XVIII, pp. 67.
rele, fapt ce determină, de obicei, invazia lor proiectivă În obiect[er 13. 143. [I'sihologia mullimii şi analiza eului, trad. de G. Purdea şi V D.
IDENTIFICARE PROIECTIVĂ]. Ea a descris şi c1ivajul obiectelor, care antrenează Zamfirescu, Bucureşti, Ed. "Jurnalul Literar", 1992, pp. 158-262.J
o fragmentare a eului. Acest din unnă proces de c1ivaj, ce dă naştere teamei Freud, S. (1923), rhe Ego and the Id, ES, XIX, pp. 3-66. fF:1I1 şi sinele, trad. de G.
de anihilare [er ANIHILARE], poate avea un caracter activ-cu alte cuvinte, eul Purdea şi V D. Zamfirescu, l3ucureşti. Ed. "Jurnalul literar", 1992, pp. 95-157./
se poate fragmenta singur [er BION] sau poate fi pasiv, dependent de prezenţa - - (1940), Splitting of the ego in the process of defenee, ES, XXIII, pp. 271-278.
sau absenţa unui obiect integrator [er PIELE]. Klein, M. (1946), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III. T
i',!,
l~'
Fragmentare. În anii '40, Klein şi colaboratorii săi studiau schizofrenia, li·
,
Coit înfăţişeaZă
I
lucru care i-a făcut să ia În consideraţie fenomenele ce i-au inspirat lui Bleuler Jocul unui copil numeroase teorii sexuale, pe care el le
tennenul respectiv, desemnând o stare de c1ivaj multiplu al gândirii. Pe Klein experimenteaZă. Klein a descoperit (în anii '20) că multe din aceste
teorii derivă din fantasme pregenitale-sucţiune, muşcare, hrănire cu lapte sau
o preocupase, Întotdeauna, mai mult c1ivajul stărilor emoţionale-fapt bazat pe
observaţiile sale asupra obiectelor c1ivate reprezentând relaţii dominate de :\~. fecale, bătaie etc. După ea, rezulta că fantasmele scenei originare apar foarte
devreme şi că, chiar în stadiile oral şi anal, trebuie că există indicii genitale
I~
I~
sentimente bune sau rele: "Cred că eul nu este capabil să cliveze obiectul în
(premoniţii privind cuplul parental). Ideea contrazicea teoria ortodoxă a vremii, ;~
lipsa unui clivaj corespunzător chiar în interiorul eului" (Klein, 1946, p. 6). Pe
de altă parte, Bion (1959) a văzut acest tip de fenomen ca pe un atac asupra confonn căreia contactul sexual parental este luat în consideraţie abia în faza i'
genitală, când se pun bazele complexului CEdip. Efectul a fost că Klein a
legării gândurilor.
Klein a corelat fragmentarea schizofrenă cu clivajul obiectelor. Într-un inceput să descrie fomle pregenitale ale complexului CEdip, datându-i originea 1·
tot mai timpuriu [<7" 4. COMPLEXUL CEDIPJ. ~.
asemenea caz, nu se produce o divizare netă a obiectului intr-o parte bună şi
Klein a înfăţişat un obiect, pe care l-a denumit "figură a părintelui combi-
una rea, ci un c1ivaj multiplu. Este vorba de o incercare defensivă, fantasma-
tică, de a elimina obiectul temut, prin fărâmilarea sa. Această fragmentare prin
nat", fantasmă a bebeluşului în care părinţii sunt încleştaţi într-o preocupare ,II
'f,!",
" II
reciprocă a unuia cu celălalt.
intermediul căreia este atacat obiectul face ca eul să se fărâmiţeze corespun-
er FIGuRA A PĂRINTELUI COMIlINAI; LEGARE.
I:.~
zător, fiecare porţiune rezultată anându-se În relatie cu fragmentele din obiect. f#
Klein considera că fenomenul stă la originea teamei de anihilare a psihoticului. It
1~
Continuitate genetică Termenul de "continuitate genetică" a avut I~
Tipuri de c1ivaj. Există, aşadar, mai multe modalităţi complexe de c1ivaj, ·r
care pot fi grupate sistematic În două tipuri, pe baza a două criterii: un rol important in teoria şi practica psih- i~
(a) clivaiul eului sau al obiectului; analitică. EI exprimă supozilia că persoana din prezent se ană într-o relaţie de I~
.~
(b) clivajul coerent (in bunlrău) sau de fragmentare. continuitate cu stadiile precedente de dezvoltare. Astfel, Freud a avansat teoria
Astfel, cele patru tipuri de clivaj posibile sunt: clivajul coerent al j ~ nevroza adultului provine din traumalisme şi fantasme avute în copilărie.
obiectului, clivajul coerent al eului, fragmentarea obiectului şi Mai mult decât atât, trăsăturile normale ale personalitălii, cum este supraeul,
:; se dezvoltă din precursori (aici, părinlii cedipieni) apăruli În stadii anterioare
eului. Evident, unele fonne pot coexista. t de dezvoltare.
~; Freud a dedus dezvoltarea psihică a copiilor din investigarea adulţilor,
[tocmai pe baza continuitălii genetice. '/earia continuiUlţii genetice a fost
C1ivaj şi refulare. Klein a afirmat că mecanismele de apărare primiti\'e,~
descrise de ea nu Înlocuiesc, la nivcl conccptual, apărările nevrotice, ci mai'"
~'\'erificată prin analiza directă a materialului furnizat de Cazul Micul Hans, un
curând le Întemeiază. I\utoarea a înfăţişat un clivaj vertical şi unul orizontal.:'
[<7 REHJI.i\REj. Clivajul sinelui devine un clivaj între conştient şi inconştienl~
~copil de cinci ani. Analiza, efectuată de Freud şi de tatăl copilului, a cuprins
§,faze de dezvoltare care fuseseră deduse ipotetic din analiza adullilor (Freud,
-adică refulare. În vi~iunea lui Klein, formelc severe de clivaj produc, in cele'·
1', \,;.1909).
. Când Klein a început să analizeze copii, s-a văzut al rasă şi de speculatiile
din urmă, forme de refulare extrem de rigide şi impermeabile. .
,privind stadiile de dezvoltare mai timpurii decât cele analizate. Ea lucra cu
l3ion. W. R. (1959), Atacuri Împotriva Icgflturii. În: Bion. W. It. Gânduri s('(,/I/Idr,
dc C. Ilujdci şi F. V Vmdcscu. Eu. S. Freud. Ilinghamtlln. 1993. pp. 199·217.
~mnii de nu mai mult de nouă luni-doi ani, dar a descoperit necesitatea
11'-'"

~,eunoaşterii ullei dezvoltări fundamentale, anterioare acestei vârste. Deducţiile

Frcud. S. (1917). rVl11urning anu I11clanclllllia. ES. XIV, pp. 237·260.
~s-au bazat lot pe principiul continuilălii genetice, ca şi pe alte indicii.
t' ~.

~.
ţ CONII{i\'IIU\NS FER
Ij 231
l; 230 CONII{Ami\NSI'L:I{
;, pacientului, analistul are posibilitatea să verifice dacă a reuşit sau nu să-I
lij ;
~. cuprinzând în cele din urrn1i observaţiile directe asupra copilului mic [<7 flICK; Înţeleagă pe pacient" (p. 10), ferenczi (1919) menţionase deja aspectul de ~l
r'li OUSERVi\REi\ llElJELUşUI.Ulj. subterfugiu al analistului care se apără de orice contratransfer, iar fenichel
r
~.
Spre descurajarea lui Klcin, contribuţiile ei la teoria Jlsihanalitic1i a
dezvoltării au fost puse la îndoial1i. În 1936, Waelder, care susţinea psihanaliza
(1941) criticase rolul de "ecran alb" al analistului. În perioada respectivă, re
lângă Heimann şi Racker, din şcoala kleiniană, exista o amplil tendintil de a
...~

ff" ortodoxă vieneză, a citit o lucrare didactică la Societatea Psihanalitică Britanică privi cu seriozitate contratransferul (Winnicott, 1947; 8ennan, 1949; Litlle,
,
[ (mai târziu, a fost publicată o versiune diferită-Waelder, 1937), prin care o 1951; Gitelson, 1952; Annie Reich, 1952; Weigert, 1952), .~
În evoluţia conceptului kleinian de "contratransfer" există mai muie etape:
,1;
admonesta pe Klein pentru a fi deviat de la esenţa teoriei lui Freud. EI a

~ ;".:,
\~,
declanşat o dezbatere îndelungată asupra defin irii inferenţei psihanal itice valide.
Isaacs (1938) a venit cu o ripostă în apărarea validităţii ştiinţifice a inferenţelor
(1) Importanţa sentimentelor analistului ca indicator pentru starea mentală
a pacientului;
':\
~~;ţ'
lui Klein privind primul an de viaţă. Disputa a devenit directă în cursul
Discuţiilor Controversate din 1943-1944 [er DISCUŢII CONTROVERSATE].
(2) Descoperirea unei fonne nonnale de identificare proiectivă, utilizată ca
metodă de comunicare nesimbolică;
J':1
t"
j~: Disputa privind "ce este inferenţă psihanalitică validă şi ce nu" nu a încetat (3) Cicluri de identificări introiective-proiective ca bază a înţelegerii intra- il
iti niciodată cu adevărat, apărând tendinţa de a pune în discuţie şi inferenţele psihice a situaţiei interpersonale de transfer-contratransfer dintre anal ist-pacient;

r l'
:~
altora. Acceptarea ideii că prezentul îşi are precursori în trecut nu s-a extins .,"
(4) Ideea de contratransfer "nonnal", şi;
rE:
şi asupra naturii acestor precursori. De exemplu, Klein atribuia o fonnă (5) Importanta minţii analistului, în primul rând ca aspect semnificativ din
~.t!'"
" timpurie de supraeu, în parte pe baza continuităţii genetice, fazelor pregenitale mediul pacientului [<7 1. TEHNICĂ]. q
x;
"
1'1 timpurii ale dezvolUlrii [<7 7. SUPRAEU]. În contextul continuităţii genetice,
Fenichel (1931) era de acord cu existenţa "precursorilor supraeului", dar
_:~

,'i
(1) Contratransferul ca indicator. Heimann (1950, 1960) a atras atenţia
'1
i),
ill:- susţinea că aceştia nu trebuie să intre în acelaşi tennen cu supraeul, deoarece asupra contratransferului ca reacţie specifică faţă de pacient şi l-a diferentiat ~~
{'"3'
'~~ţ au caracteristici diferite. Astfel, s-a ajuns la problema tenninologiei-dacă există de intruziunea În munca psihanalitică a propriei nevroze şi a propriului trans-
Pif
.",
o continuitate genetică, În ce mod trebuie subÎmpărţit continuum-ul? Răspun­ fer nevrotic ale analistului. Datorită specificitălii sale potentiale faţă de indivi-
surile la această Întrebare au rămas bazate pe un amestec de motivatii neştiinli­ dualitatea pacientului, contratransferul poate deveni astfel un instrument de
'f!:, fice, printre care simpla loialitate fată de o anumită teorie precedentă. sondare a pacientului. Această importantă idee, deşi respinsă de Klein, a fost
preluată de Rosenfeld (1952, p. 72) şi Bion (1955, p. 225).
Fenichel. 0, (1931). The rregenital antecedcnls of thc CEdipus complex, 1111. 1.
,,1: ' Psyc/w·Alla/" 9. 47-70, (2) Identificare proiectivă norllllllă. Ulterior, Money-Kyrle (1956) şi apoi
f'rcud. S, (1909), i\nalysis of a rhobia in a fivc-ycar-old ho)'. ES. X. rr. 3-149, IMicIII Sion (1959) au conturat, cu mai multii claritate, imaginea annlistului drept
," " /lam. Allo!i:a fobiei 1/11/1/ băial de cillci olli, Irad. dc R, Matci. l3ucurcşti, [d. conliniltor pentru experientele intolerabile ale pacientului; astfel, În cursul
"Jumalul Litcrar", 1995.1 procesului analitic de punere il trăirilor În cuvinte, primele sunt conţin/lte.
Isaacs. S, (1938), The nalurc ar thc evidcncc conccming mcnlal lire in lhe eariiesl Ideea a apărut din distinc(in intre identificarea proiectivă normală şi cea ralo-
)'cars, În: Klcin. M, et al. (Eds.). Oevelopmellls ill Psycho-Analysis, London, logică [<r 13. IDENTIFICARE I'ROIEClIVA) şi a dat naştere unei teorii asupra
Hogarth, 1952, pp. 67-121 naturii empatiei, ca şi asupra efectului terapeutic al interpretărilor psihanalitice,
Waelder. le (1937), Thc rroblcl1l of lhc gcncsis of psychical conOict in earliesl in urma descoperiri i fantnsmelor impl icate În mecan ismu I ident ificări i proiec-
,> infancy, 1111. J I'sycho-Allal., 18, 406-473, live, a fost posibilă formularea, in termeni il7trapsil1ici, a situaţiei il7terperso-
nate din cadrul analitic, Analistul are realmente propriile lui sentimente, exact
I.~~
~. ca şi pacientul (Heimann, 1950). În pofida faptului cii Klein nu a adoptat nici-
COlltratrallsfer În anii '50, conceptul de contratransfer a suferit o meta-,r i..i: odată un asemenea mod de a vedea şedinta analiticil (deşi observaţiile sale
~.

~ asupra mamelor şi bebeluşilor I Klein. 19521 reliefează, raril indoinll\, internc-

:J,
morfoză remarcabilă, devenind un concept central in,~
tehnica psihanalitică modernă. Heimann (1960) a scos În evidenţă aspectul~
,(, uman al tranzacţiei pacient-analist: "Scopul analizei personale a analistului nu,~
este de a-I transforma într-un robot care produce interpretări pe baza unun
procedeu rur intelectual, ci de a-i crea caracitatea de a-şi menţine sentimentel~'~
iar nu a descărca, aşa cum face pacientul" (pp, 9-10). Teza sa principală era;
"comparându-şi sentimentele cu asocia\iile, dispoziţia şi comportamentul
"'-'iunea interpersonalil la nivel inconştient), acest interes "ne-kleinian" pentru
!~contratransfer a devenit astăzi central in practica kleiniană. Pe de altă parte.
tdeşi Heimann nu a accertat niciodată importanţa conceptului de identificare
i[proieclivă, desprinzilndu-se În cele din ulmil de Klein [,~. III'1"fi\NN; (jIUl,.
:l.:U1NIi\Nj, ea n illl1uenţat puternic generatia mai l<Înără de kleinieni, care
W
1 .\,

~.

LJ
6,u 232 CONIRAIRANSFI:R
raporta transferul la identificarea proiectivă.
.. ~
.-
'1 (3) Analistul ca un conţinător matern. Sion (1959, 1962) a dezvoltat
.,~'.~",'~
aceste puncte de vedere într-o teorie mai riguroasă, despre conţinerea maternă
şi terapeutică, şi a utili7..at conceptul de identificare proieetivn pentru a arunca
o lumină asupra interacţiunii interpersonale [<7' eONTINEREJ. Conform viziunii
lui, atunci când copilul mic plânge, el realizează o formă de comunicare
proiectivă prin care tulburarea lui este efectiv simţită (introiectaUI.) de mamă.
Dacă ea este o mamă capabilt'l şi într-o formă suficient de bunt'l în momentul
respectiv, ea elaborează mental problema, definind-o şi căutând mijloace de
soluţionare. Aceasta reprezintă o funcţie a eului importantă pentru maternitate
[a- REVERIE). Capacitatea de a realiza întrucâtva ceea ce nu merge îi dă mamei
lD'~i \1
posibilitatea de a-i uşura copilului starea de stres. Procesul de definire a
.. 1 problemei şi de a-i face faţă este comunicat prin comportamentul faţă de bebe-
. ~ ..
luş-să presupunem, hrănirea lui. Aceasta reprezintă o returnare a proiecţiei
(reproiecţie) perturbării, sub fomla unei acţiuni care exprimă înţelegere. O dată
~ •.
)j
ce mama a început să se ocupe de problema lui, copilul îşi poate relua trăirea t~·:
perturbantă-o reintroiectează-, dar de data aceasta într-o fonnă modificată. Ea
:'j,
a fost modificată prin funcţia maternă de definire şi înţelegere a problemei,
transmisă copilului prin acţiuni adecvate, c:Jre ÎI ajută. Astfel, experienţa poart:i
:\;
amprenta înţelegerii materne, dată de modificarea experienţei. Acum ea consti-
tuie o experienţă înţeleasă, iar interacţiunea dintre cele două lumi intrapsihice
generează semnificaţie. lntroiectând trăirea inţeleasă de mamă, copilul ajunge
să dobândească chiar inţelegerea-de exemplu, dacă mama reacţionează corect,
el realizează, din comportamentul ei, că o anumită trăire înseamnă foame (cere-
rea de a i se pune ceva între buze, pentru a suge şi a se hrăni). Acumularea
momentelor în care trăirile îi sunt Înţelese conduc la dobândirea unui obiect
intern înzestrat cu capacitatea de a-i înţelege trăirile. Acesta, aşa cum arat:i
Segal (1975), "constituie Începutul stabilităţii mentale" (p. 135); o asemenea
interacţiune mamă-copii este un model pentru analist la- CONTINERE).
(4) COlltratrallsfcr 1I0rmal. Una dintre problemele utilizării contratrans· ,~.
ferului in acest mod il reprezint:'! statutul sentimentelor analistului: ele il ajulâ:~
s:'!-I înţeleagă pc pacient sau sunt produsul eschivării defensive in faţa adev~ .~
ratelor sale sentimente şi împiedică astfel procesul analizei? Money-Kyrle ~ 'i;Jnainte de a interpreta aportul pacientului la producerea ei, a trebuit să-mi fac,
(1956) a clarificat problema prin distingerea unui "contratransfer nonnal"•. ;~
Când procesul analitic merge bine "există o oscilaţie destul de rapidă înt~~
intro~ecţie şi proiecţie. Pe lll~sură ce pacient.ul vor~eşte. an~.listul se va. identi:fl'·
fica IntrOlectlV cu el, ca sa spunen aşa; lI1ţelegandu-l, 1\ va reprolecta ŞII
interpreta. Dar ceea ce cred eu că realizează cel mai mult analistul este faZJ..,Î
proiectivă ..faza În care pacientul reprezintă o parte de odinioară, imatură sau.~
bolnavă. din el Însuşi, cuprinzând obiecte deteriorate pe care acum le poate]
in\clcge şi trata prin interpretare. in IUlnea externi'" (pp 331-332). Moncf·~.
Kyrle Înlllţişeazi\ experienta binecunoscută a reali7.ării ci' interpretarea pe care.!.
: ..
~
~
.'"\
CONTRATRANSFER 233 ,f
o oferi poate fi, la fel de bine, şi pentru tine însuţi; de asemenea, el acceptă
.~
It
..1;
posibilitatea, la fel de binecunoscută, ca "analistul, descoperind noi tipare în
pacient, să realizeze cI Însuşi un progres autoanalitic, 'postformativ'" (p. 341).
Problema contratrans!ereniiaIă. Contratransferu\ este însă "nonnal numai
• 1 ~'r
În sensul dc ideal. .. capacitatca sa la analistului] dispare ori de câte ori
pacientul se apropie prea mult de un aspect din el insuşi pe care incă nu l-a
inţeles" (p. 332). În accst caz, datorită propriei nevroze, analistul nu mai
reuşeşte să-I Înţeleagă pe pacient. Fenomenul îi apare analistului sub forma
sentimentului "că materialul a devenit obscur" şi ii produce o incordare fală dc
care pacientul reacţionează la rându-i. Încordarea şi anxietatea, afirmă Money- ! ,\
Kyrle, tind să diminueze şi mai mult capacitatea de înţelegere. Apare un cerc
\
':~
'.~,!
vicios. Aici intervine conceptul tradiţional de contratransfer-interferenţa
propriilor dificullăţi ale analistului În Înţelegerea dificultăţilor pacientului
'~\ "poate avea, conştient, o senzaţie de eşec care exprimă o vinovăţie inconştientă,
~il
persecutorie sau depresivă ... când jocul introiecţie-proiecţie suferă o ruptură, i,
analistul poate avea tendinţa să se fixeze in una sau alta dintre cele două
poziţii; poziţia aleasă depinde de ceea ce face cu sentimentul său de vinovăţie.
Dacă il acceptă, poate să rămână fixat la un pacient introiectat. Dacă îl proiec- \;
tează, pacientul rămâne o figură de neînţeles, din lumea externă" (p. 334). A-
ceastă imagine furnizează multă claritate privind dificultăţile contratransferului. :. r~
Little (1951), Gitelson (1952) şi mulţi alţi analişti au flIcut speculaţii asupra .l
unei metode particulare de a evita această capcană a propriului inconştient: prin
;:J.'l~1
a-i mărturisi pacientului greşeala. Metoda este condamnată de Heimann (1960), ·!.I
pe motiv că împovărează pacientul cu problemele personale ale analistului.
Money-Kyrle a combătut-o şi el, afinnând şi ilustrând clinic faptul că mărturi­
H'
1 :~
sirea poate conduce la o complicitate cu proiecţiile pacientului. Dacă analistul
. fi
~'"
eşuează în a înţelege, pacientul are posibilitatea de a proiecta în analist propriul
"
său aspect de neputinţă, aşa Încât o atitudine ulterioară de căin\ă şi umilinţă din ti
partea analistului nu are asupra pacientului, neaparat, efectul intenţionat de
analist. Dimpotrivă, pacientul poate lua atitudinea analistului drept o confir-
\'1
,)
.,
mare a neputinţei proiectate. Money-Kyrle (1956) relatează despre un pacient
care a reacţionat la lipsa de înţelegere a analistului "comportându-se de parcă
mi-ar fi luat ceva ce ar fi fost pierdut, intelectul limpede dar agresiv al tatălui
\ său, cu care îşi ataca propriul sine impotent din mine. Acum era inutil să reiau
.~ firul pe care-I părăsisem. Apăruse o nouă situaţie, care ne afecta pe amândoi.
~. In tăcere, o scurtă autoanaliză, ce implica discriminarea a două lucruri care pot
,vl:': fi resimţite ca similare: propriul meu sentiment de impotenţă, pentru a fi
~:,pierdut firul, şi dispreţul pacientului faţă de sinele său impotent văzut În mine.
r O dată ce mi-am flIcut mie această interpretare, am putut să-i interpretez
.i pacientului cea de-a doua parte a ei şi să restabilesc astfel situaţia analitică
,.
(DOrmaIă" (pp. 336-337). Procesul descris de Money-Kyrle este, clar, un ciclu: i ~'~
i identificare proiectivă În analist, urmată de mouilicarea analistului (scurta (
I!,i
[autoanaliză, În tăcere) şi ue reproil:qia spn; paCil:1l1, sub forma illlcrprclilrii
(it
';t:
t::. III
"
r'
f ~, I
; 'l,i

~I
(.'

234 ce JNII{ATRA NS II,I{ CONIRAIRANSFER 235

fi
~..
.

",.:., special, sânul şi penisul).

analistului, cu posibilitatea reintroiecţiei de către pacient.

~
O asemenca viziune asupra contratransfcrului ~ste conformă cu ideea
kleiniană despre transfer [Cg' TRANSITR]. Conform ideii de identificare proiec-
tivă, analistul este mai mult decât perceput eronat de către pacient: "Credeam
··~I că pacientul nu numai ÎI percepe deformat pe analist, reacţionează la această
imagine deformată şi Îi comunică analistului reacţiile avute, dar şi acţionează
asupra minţii analistului, proiectând În analist Într-un mod care-I afectează pe
acesta" (Segal, 1977, pp, 82).
COl1lruidel1lificare proieclivă, Grinberg (1962), confirmat de Segal (1977),
a descris pacienţi care ÎI simţeau pe analist ca identificându-se proiectiv violent
Ulterior, s-a realizat Însă că obiectele partiale la care se raportează pacien-
tul şi În care el se proiectează sunt componente ale minţii analistului, cel puţin J
la pacienţii nevrotici: "Am Încercat să arăt că problema nu e tocmai simplă;
pacientul nu proiectează pur şi simplu În analist, ci este capabil de a proiecta
fI
~I
În anumite aspecte ale analistului." În dorinţa analistului de a fi mamă, În
dorinţa lui de a fi atotştiutor sau de a denega lucrurile neplăcute, În sadismul
său pulsional ori În apărările sale Împotriva acestuia. Mai ales Însă, el proiec- j'
tează În sentimentul de vinovăţie al analistului şi În obiectele lui interne"
(Brenman Pick, 1985, p. 161). Acuitatea pacientului În a percepe mintea

1;.
cu ei. O asemenea sensibilitate a pacientului se bazează pe experienţa timpurie
faţă de părinţii care realizau masive identificări proiective În copil. Acestui
analistului, conţinuturile şi modul ei de funcţionare, l-a detenninat pe Brenman
Pick să descrie astfel contactul psihanalitic: "Dacă există un potenţial Înnăscut
-11
{.
fenomen survenit În situaţia analitică, Grinberg i-a atribuit tennenul de "contra- care face ca gura să caute un sân, cred că există şi un echivalent psihologic:
-'1':'\
o stare mentală caută o altă stare mentală" (p. 157) [er 1. TEHNICĂ].
I'!
&;
identificare proiectivă".
:1
1
~' (5) Mintea analistului ca obiect al pacientului. În ultimii ani, s-a dovedit ._;,/ Bennan, L. (1949), Counler-transfcrences and attitudes of the analyst in the therapeulic

&;
În mod constant cât de sensibili sunt pacienţii faţă de sentimentele analistului
şi metodele lui de a face faţă acestor sentimente, defensiv sau nu. Deoarece
process, Psychialry, 12, 159-166.
Bion, W. R. (1955), Note asupra teoriei schizofreniei, in: Gânduri secunde, trad. de C. 11JI
1 , " una dintre implicaţiile ciclului de identificări proiective şi introiective o consti- Bujdei şi F V VIădeseu, Editura S. Freud, Binghamton, 1993, pp. 103-129.
- - (1959), Atacuri Împotriva legăturii, În: l3ion, W. R., Gânduri secunde, pp. 199-
-1:1

~
tuie procesul de modificare În analist-căruia i se cere o anumită stabilitate ,il
f
~~"
mentală, pentru a putea face faţă anxietăţii intolerabile fără să fie peste măsură
de tulburat-, percepţia pacientului privind capacitatea analistului de a modifica
anxielatea este, realmcnte, o componenti'l esenţiali'l. Rosenfcld (1987) şi mulţi
217.
- - (1962), Leamin? from Experience, London, lIeinemann
Brenman I'ick, 1. (19R5), Working through in the cuunter-transfcrcnec, fnl. J Psycho-
,
"M;
,

~
~t,.
1., , Anal. 66. 157-166.
~ , : altii au atras atenţia asupra acestui lucru. De exemplu, tratând despre momen- :~~),
,1, ;
tul interpretării, Rosenfeld scrie: "În anumite situaţii este posibil să interpretezi Fenichcl. O, (1941). f'rohlems of f'sycho-Analy/ic lechnique, New Yurk, I's)'cho-
''''i'~n,'; :', prea repede ceea ce realizezi, cu efectul că pacientul resimte ceea ce i-ai spus
Ânalytic Quarterly Ine. ;t:'.
, j
it ;'
':ii
ca pe o respingere ... analistul poate fi resimţit, În mod concret, ca expulzând
sentimentele proiectate şi astfel expulzându-I şi pe pacient" (p. 16). Într-o
Ferenczi, S. (1919), Theory and technique of psycho-analysis, in: Fur/her Con/ri-
b/lliolls /0 Psycho-Analysis, London, Hogarth I'ress.
" .f
.~;'

Il
examinare detaliată a problemei, Brenman Pick (1985) afirmă: "Primind o Freud, S, (1912). Reeomrncndations to physieians practising psychoanalysis, ES, X fi,

·I~ ·
interpretare, pacientul nu va 'auzi' doar cuvintele sau sensul lor oferit con-
ştient. Ba chiar, unii pacienţi par să nu audă deloc cuvintele, fiind receptivi
numai faţă de 'dispoziţie'" (p. 158). De-ar fi atât de simplu ca în "scurta auto-
:;
~h. analiză, În tăcere", a lui Money-Kyrle! Vorbind despre un pacient cu tulburări
il",
~l\:~ grave, Brenman Pick evidenţiază că această problemă "presupune un mare efort
e În a-ţi controla sentimentele; aşa bolnav cum era, pacientul era, cred, preocupat
r. cu modul În care eu laceam fală propriilor mele sentimente" (p. 163). Pentru
~."~\ pacient, important este obiectul extem mcntal, iar nu cel fizic; importantă este
mintea analistului şi felul În care funcţionează ea ["'" KEYElUE; eONTINEREJ.
J: J>erlaborare În cun/ra/ram/el'. Astăzi, contratransferul e considerat un ,;1
,',
,"
~. ,"
instrumcnt important de Înţelegere a transferului; a crescut experienţa analistu-l
lui privind perlaborarea propriilor trăiri, iar acum se ştie că mintea analistului, ~
cu greşelile, dar şi cu interpretările sale, constituie un aspect extrem de ;:'
important al situaţiei lulale (Joseph, 1985). Anterior (În anii '40 şi anii '50~'\\
obiectele pacientului erau conceptualizate ca părţi ale corpului analistului 00:1
pp. 109-120.
Gile!son. M, (1952), Thc emotional rOSilion of the analyst in the psycho-analytic
siluation, 111/. J Psycho-Allal, 33, 1_10. ,"
Grinberg. L. (1902). On a srecific as rect of countcr-transference due to the patient' s
projective identificalioll, fIII. J f'sycho-Allal, 43, 436-440.
Iicimann, l' (1950). On counlcr-transference, 1111. J Psycho-Anal, 31, 81-84.
- - (1960). Countcr-lrallsfcrellce. IJr J Meci. f'sycho/., 33, 9-15.
Joscph.13. (1985), Trallskrcnce: The lotal sitllation. 1111. J Psyclw-Allal. 66, 447-454.
Klein. 1'.1. (1952). Despre ohservarea comportamentului beheluşilor. SMK. fiI.
Linie, 1'.1, (1951), COllnlcr-transfcrenCl: and lhe palient's resronse to il. fIII. J I'syc;'o-
Ana/., 32. 32-40,
Money-Kyrle. It (1956). NOlmal cOllllter-lrallsli:rence and sorne of ils deviations. ill:
7111' (o//ec/el! f'of!e/'S o/N0ReI' MOllel'-Kyr/e, I'erth, Clullie I'ress. 1'.I7X, rp. J30-
., 342: puhlicat initial (1956) in: 111/, J I's\'cho-Allal. 37. 360-361i.
1~ RJCKCr, II. (1948). ;\ cOlltrihlltioll 10 the prohlcrn of countcrtransfcrcnce. 1111. J
"
"
 '1·;,'""

;;'/
..
~

r 236
CONTINERr.

Psycho-Al1al., 1953.34,313-324; repuhlicat suh titlul: The counter-transference

CONTINERE

o astfel de persistenlă, Încât sugerez că acesta era un mecanism pe care el nu

fusese incă capabil să-I aibă la dispozilie; analiza Îi oferea prilejul să folo-
237

,:$
2
i
:),

'!;.,

\_, ncurosis. in: Trall.lferel1ce alld Counler/ransference, London, Ilogarth I'ress,

1968, pp 105-126,
Reich. ;\, (\ 952), On counter-transference, /rit, 1. Psycho-Al1al., 32, 25-31.
sească un mecanism de care fusese deprivat... Existau şedinle care mă determi-
nau să presupun că pacientul simţea prezenţa unui obiect care ÎI priva de
folosirea identificării proiective... pacientul simţea că erau părţi ale personali-
"\.

Rosenfeld, 1-1. (\ 952). Notes on the psycho-analysis of the superego connict in an acute tăţii sale pe care dorea să le depună În mine, iar eu le refuzam intrarea... Când I',~;

\. ' "u~
";;.
catatonic schizophrenic, 111/. 1. psycho-Allal., 33, 111-131; republicat in: Klein,

~'\:
pacientul se străduia să scape de temerile de moarte, pe care le simţea prea :.f;
··t~
i~ M. et al. (Cos.) New Direclions ill Psycho-Allalysis, London. Tavistock, 1955, pp.
puternice pentru a fi conţinute În personalitatea lui, le cliva şi le depunea În .";

\80-219; şi in: Rosenfeld, H., Psycho/ic Slales, London, Hogarth Press, 1955, pp.
;:'{

. mine, ideea fiind, În aparenţă, că li se permitea să fie depuse acolo pentru un :..;~
.:}~
timp suficient de indelungat pentru ca mintea mea să le transforme, apoi el să
\
.U4., 63-\03.
_ _ (1987), Impasse al1d IlIterpre/a/ion, London, Tavistock.
Sega\, II. (\ 975), ;\ psycho-ana1ytic approach to the treatment of schizophrcnia, in:
Lnder, M. (Ed.), S/Ildies ofSchizophl'cllia, Ashrord, Ileadley Brolhers, pp, 94-97;
~~:
le re-interiorizeze În sigurantă. În ocazia la care mă refer, pacientul simtea...
că eu le evacuasem atât de repede, incât sentimentele lui nu numai cll nu
fuseseră modificate, ci deveniseră chiar mai dureroase... Se străduia, În conse-
.~ {
,~
;~
fi
n
republicat in: The Work of Hanlla Segal, New York, Jason Aronso , 198 \, pp.
jUii.
' ~,., 131-136,
cinţă, să le forţeze in mine cu disperare şi violenţă crescute. Conduita lui,
izolată de contextul analizei, ar fi putut apărea ca expresie a unei agresivităţi l'
". ~.
_ _ (\977). Counter-transference, In/. 1. Psycho-Al1al. PsychOIIIer., 6, 31-37; re- primare. Cu cât fantasmele lui de identificare proiectivă deveneau mai violen- :{

\~i.,,~.
publicat În: The Work of Hanna Segal, 1981, pp. 81-87. te, cu atât el devenea mai Înfricoşat de mine. O asemenea conduită exprima,
Weigcrl. E. (\ 952), Conlribution to thc problem of tcm)inating psychoanalysis, in unele şedinţe, o agresivitate neprovocată, dar menţionez această secvenţă It
.~ pentru că ea ÎnPclţişează pacientul Într-o luminll diferită, violenţa sa fiind o
Q., 21, 465-480.
l'syclIO UIIUI .
Winnicolt, D. W. (1947), Hate in the counter-transrerence, in: Winnicott., D. W., reactie la ceea ce el simţea că era apărarea mea ostilă. Situaţia analitică Îmi
!l"C''l:.
Collected Popers: Throt/gh Pedialrics la Psycho-Analysis, London, HagaM dădea impresia că asistam la o scenă extrem de timpurie. Simţeam că pacien-
\ .. Ii"~
· {'l'
Press, 1958, pp. 194-203, tul avusese În fragedă copilărie experienţa unei mame care răspundea din ::~
1. k;:: . , datorie manifestărilor lui emoţionale. Răspunsul din datorie avea În el un
,",:(',

~.~';:,
element de impacienlă, de tipul: 'Nu ştiu care-i problema cu copilul ăsta.' t 1,ţ
., .
Con ţinere În Marea Britanic, noţiunea de "continere" a devenit un concept DeduC\ia mea era că pentru a Înţelege ce vrea copilul, mama ar fi trebuit sll-i
"10
'11
.•• ':;
'
,
decisiv pentru cele mai multe forme de psihoterapie analitica., ; :\4
,'.\-, '.
trateze plânsul mai mult decât ca o cerinlă pentru prezenta ei. Oin punctul de 1·'
În cmlrul S<lll În afara grupului de psihanalişti kleinieni. Ea provine din des-
Il :~ ' : . ~ , 1
i,
Y( ;;.'.: ,,',' vedere al copilului mic, mamu ar li trebuit sll-i fi luat plftnsul Înăuntrul ei şi, ;. Hj
l' , ~~"
altă persoană. .'~ r:· lkci, să fi trăit aceeaşi temere de moarte. Era tocmai această temere pe care
crierca inilialfl. de clllre Klein, <l identiftcllrii proiective l<T 13. IDENTIFICARE ':J '1\:1
\ ,"~.;I:.i:: r
apărut dezvoltării
I'ROII'CTlvAj, În care o persoanll conline cumva o parte din De copilul mic nu o putea conţine. Se străduia să o cliveze Împreună cu acea parte
~l.·: aici, a o teorie a bazate pc contactul emotional al copilului ::{ '~'. a personalităţii in care rezida şi să o proiecteze apoi in mamă. O mamă Întele- ,ti
(": . ţ',. mic cu mama şi,
prin extensie, o teorie a contactului psihanalitic. dl
'.\.~ .~gătoare este capabilă sa trăiască emotia groazei cu care acest copil Încearcă să
t ~ ·i,~:. . Conceptul a apărut În literatură progresiv, pe măsură ce analiştii kleinieni;1 \aibă de-a face prin identificare proiectivă şi, totuşi, să rămână cu mintea
1'1'1~:
\
'Y},
. "~ ::" exp\orau identificarea
conţinând
proiectivă: "Pacientul...
distrusă,
părea că Îşi
toţi ceilalţi
proiectase sinele'~
şi ~
Icchilibrată. Acest pacient avusese de-a face cu o mama care nu putea tolera
ţldirea unor asemenea emoţii şi reacţiona, fie prin negarea intrării lor, fie, În
modilicându-mă. să uşureze această
deteriorat, o lume nu numai În pacienti, ci in
.'
il: mine,
şi
Dar În loc
devenea mai anxios, deoarece îi era
se
teamă
prin
de ceea cei-aş
proiectie, eli'
putea pune eu in,"
rllOd alternativ, devenind pradă anxietălii care rezulta din interiorizarea
fănoliilor copilului mic" (pp. 209-210). Dacă analistul este inchis şi nerespon-
'~"P1~'~\. loc; drept care, procesul său introiectiv a fost grav perturbat" (Rosenfeld, 195~ t..
,'siv: "Rezultă o excesivă identificare proiectivă a pacientului şi o deteriorare a
._.i.i:
pp. 80-81). Aici, Rosenfeld aplică teoria lui Klein privind dezvoltarea eulu\j :tiroeesului său de dezvoltare" (p. 105), Deşi afirma că, la schizofren. pertur-
(
.'.. ~. 1~· prin cicluri repetate de introiecţie şi proieCţie; el merge Însămai departe.~ ~ "Îşi are sursa principală În predispoziţia În născută" (p. 105), Bion este
.,
~ '", . constatând că nu e vorba doar de proiecţia şi
unui obiect, ci de proiecţia
une! ~~ere că identificarea proiectivă este perturbată prin innuenţe atât genetice,
'f' pflrţi din sine-identifIcare proiectivă şi identificare introiectivă ciclice. Joncs ,,* ŞI de mediu.
~'" (1953) a experimentat cu idei similare, În aceeaşi perioadă (<7' SISTEME .
\tij
,
"i

';'~:: . '~r ,
AI'Ălv"tE '~
În mod obişnuit, fonn<l maturfl <l <lcestui model Îi este atribuită lui Bie'
SOCl"!.Ej.
l
l.Reverie matel'llă. Sioll (1962) nUl1lcşte rel'erie stare<l I1lcnt<1li\ a nWl1lci
i când aceasta prei<l sp<1il1l<l proicctati\ a copilului mic. COllceptul <l fost
at succint de Segal (1975), Într-un rezul1lat al tehn ici i klein iene cu

l~
(1958): "În decursul an<llizei. pacientul recurge la identifIcarea proiectivl'-1,
.. "
 CONTINERE
238 CONTINERE 239

schizofrenii [er 1. TEIINICA]. EI descrie, indică ea, modul în care eul pacien- parazitară, simbiotică şi comensuală: "Prin 'comensuaIă' înţeleg o relatie in
tului poate fi construit prin introicC\ia unui obiect care îi poate contine şi care doua obiecte impart un al treilea in folosul tuturor celor trei. Prin
inţelege trăirile: "cel mai uşor de explicat este printr-un model bazat pe con-
'simbiotică' înleleg o relatie in care unul depinde de allul, în folosul
ceptul Melaniei Klein de pozitie paranoid-schizoidă şi pe conceptul lui Sion amândurora. Prin 'parazitară' imi reprezint o relalie in care unul depinde de
de 'mamă capabilă să contină identificarea proiectivă'. Confonn acestui model, allul, cu producerea unui al treilea care este destructiv pentru toli trei" (p. 95).
relaţia bebeluşului cu primul său obiect poate fi descrisă după cum unnează:
Teoria lui Sion asupra gândi,.,i consta în cuplarea unei pre-conceplii cu o reali-
atunci când un bebeluş are o anxietate intolerabilă, el îi face faţă proiectând-o zare, rezultând a conceptie şi un pas În construirea gândirii şi a teoriilor [er
În mamă. Mama reacţionează prin recepţionarea anxietăţii şi uşurarea stării de GÂNDIRE; PRE-CONCEPŢIE]. Într-un asemenea proces, relalia dintre termeni este
cea dintre conlinător şi continut.
stres a bebeluşului. Senzaţia bebeluşului este că a proiectat În obiectul său ceva
i Misticul şi orânduirea socială. Sion (1970) a aplicat această teorie a siste-
intolerabil, dar că obiectul este capabil să-I conţină şi să-i facă fată. EI poate
melor sociale Într-un mod cu totul diferit de cel al lui Jaques [er- SISTEME DE
apoi introiecta nu numai anxietatea sa iniţială, ci şi o anxietate modificată prin
APĂRARE SOCIALE]. După el, grupul social ÎI conline pe individ. Ideea fusese
:\
!..
?L' faptul de a fi fost conţinută. De asemenea, el introiectează un obiect capabil
să conţină anxietatea şi să-i facă fată. Conţinerea anxietăţii de către un obiect
avansată mai demult, de Pichon-Riviere (193 1), dar ~ră fundalul teoretic
dobândit ulterior de Sion (1970). Un grup social funcţionează in direcţia
(,

li· extern capabil de Înţelegere reprezintă Începutul stabilităţii mentale, care poate
)~

,
~ fi perturbată În două moduri. Este posibil ca mama să nu poată suporta anxie-
realizării unei ordini sociale stabile (orândllire socială). Aceasta intră in
t;i
tatea proiectată a bebeluşului, aceasta introiectând o şi mai mare spaimă decât conflict cu inspiralia şi originalitatea individului (denumit mistic sau geniu).
EI trebuie conţinut de orânduirea grupului. Deseori, creativitatea individului
~
~: cea proiectată. De asemenea, există posibilitatea perturbării printr-o atotputemi-
H, cie destructivă excesivă a fantasmei bebeluşului. Confonn acestui model, este distrusa de catre rigiditatea sistemului, "prin comprimare sau prin dez-
R situaţia analitică furnizează un'continător" (pp. 134-135). golire"; o altă alternativă este ca anumiţi indivizi deosebiţi sa irumpă in cadrul
k grupului, starâmându-I (şi Bion il exemplifica pe Isus sub constrângerile
"~
~
Desigur, analistul reprezintă un conţinător, iar mama, altul. Dar teoria nu
se opreşte aici. Este limpede că orice persoană cu caracteristici materne care
Israelului); În sfârşit, există posibilitatea adaptarii reciproce, cu dezvoltarea atât
U
~ a individului, cât şi a grupului. Aceste idei au cuprins şi dezvoltat unul dintre
j;\; este capabilă să asculte (vezi Langs,, 1978) poate funcţiona În acest mod [<7"
~f: elementele teoriei anterioare a lui Bion asupra grupurilor (<:7" PRE-Supozr/II DE
REVERIE). Până şi societatea poate funcţiona ca un conţinător emotional de un
W tip sau altul, mai mult sau mai putin defensiv. Într-o ilustrare mai veche a
BAZĂ)-grupul de cuplare, În care cuplul este format din continător şi conţinut.
t
I •. Aşadar, rezultatul poate fi în detrimentul conţinătorului, al conţinutului sau
îi poale dezvolta pe ambii. Sion vedea această aplicare socială a teoriei conli-
t~· ideii, Jaques (1953) a explorat În detaliu instituţii sociale, cum sunt funeraliile:
~.
~ "Individul Îşi poate plasa conflictele interne În persoane din lumea extema,
~I nerii ca fiind doar un nivel, cu tipare de conlinere similare la nivelul indivi-

,I~~;
'\
'1,
unnărindu-le inconştient cursul prin identificare proiectivă şi re-internalizând
apoi evoluţia conflictului perceput extern, prin identificare introiectivă" (p. 21)
[<7' SISTEME DE APĂRARE SOCIALE). Deşi la aceast:l dezvoltare a conceptului
dului care se con line pe el insuşi. Ca exemplLJ de individ care incearcă să se
conlil1ă, el pomeneşte despre bâlbâitul ce se straduieşte sa-şi contina emoţiile
in cuvinte. In final, Sion utiliza ideea unirii sexuale a penisului cu vaginul care
1 de identifIcare proiectivă a contribuit întregul grup kleinian din anii '50, Sion
:fi il contine, unire perceputa in toate fomlele de alăturare şi legare. Probele re
l/_
J;:,'
" ~

.: care le ridică o asemenea relatie, in tennenii kleinieni ai stadiilor timpurii ale

a devenit exponentul ei major, cu legând cele mai multe roade (<7 Il :':i
~
IDENTIFICARE PIWIECTIVA). Starea de "reverie" maternă îndeplineşte o funetie .~
~; complexului CEdip, afectează legarea tuturor aspectelor mentale [er- LEGARE;
te
pe care Sion a denumit-o, neutru, "funcţie alfa" [<7" REVERIE; FUNCŢIE ALFA]. ;;,
Oglindirea bebe/lIşlI/lIi. Winnicotl (1967) a avansat noţiunea de stare~;
maternă care o renectă pe cea a bebeluşului. Preluând ideile lui Lacan (1949),~!
l
:;. 4. COMPLEXUL CEDIP: FIGURĂ A PARINTELUI COMUINAT).
Reciprocitate. De asemenea, Sion (1970) a elaborat ideea
ţrelaliei con!inător-conţinut.
reciprocitălii
şi
~,~«.'.
.. Un cuvânt poate contine o semnificatie, dar
~j"invers,
,,~

privind descoperirile copilului despre el însuşi, in oglindă, autorul a mers mali~
departe, arătând că faţa mamei reprezintă pentru bebeluş şi copil o "oglindă~ti~"
It emoţională. EI a prezentat-o ca pe o metodă a copilului de a-şi cunoaşte.~
\~ propriile stări interne. Este clară asemănarea cu ciclurile de proiecţie-introieclic;:1
descrise de kleinieni. Menţionând însă interacţiunea vizuală, Winnicoll Sol;,
f centrat inevitabil pe o perioadă mai târzie de dezvoltare. Orice interferenlă ~1
cadrul acestei interacţiuni îi este atribuită exclusiv obiectului extern.
li Re/aţia conţinc1lo/'-conţilllll: Bion (1970) s-a străduit să schiteze o t
generală. EI a postulat trei forme de bază ale relaţiei conţinător-conlin~~
)ll
o scmnificalie poate contine un cuvânt-care poate fi sau nu desco-
,fperit" (p. 106). Acest punct criptic este exemplificat prin persoana ale cărei
ţC\lvinte, care ar trebui să-i conţină emoţiile, sunt Înghiţite şi strivite de forta
~cmoliilor, apărând bâlbâiala sau bolboroseala. În acest caz, cuvântul este un
fcontinător afectat şi fărâmiţat de către emoţia pe care trebuia sa o contină, aşa
'C\lm relatează Sion: "el incerca să-şi 'conlina' emoliile in forma cuvintelor aşa
'cum încearcă un general să 'lină' fortele inalllice într-o anumită zonă. Cuvin-
, ~.lo-. care ar fi trebuit să reprezinte înlelesul dorit a fi exprimat, erau fraglllen-
,f:.:
240 CONIINERt::
tate de forţele emoţionale, pe care omul ar fi vrut să le exprime doar verbal:
formularea verbală nu reuşea să 'conţină' emoţiile, care o spărgeau şi o disper-
sau aşa cum forţele inamice pot trece de forţele ce luptă să le ţină În loc" (p.
94). Bion utiliza o metodă caracteristică faţă de cititor. Pe de o parte, vedem
cuvântul ca pe un conţinător de semnificaţie; pe de altă parte, În acelaşi
exemplu, scmnifica\ia preia şi conţine cuvântul. O asemenea schimbare bruscă
de perspectiv1l este o metodă care ÎI fascina pe Bion. EI a numit-o schimbare
de vârf sau transformare şi i-a acordat o mare importanţ1l, mai ales pentru că
ea produce o "catastrofă" psihică În mintea cititorului (<:7" mai jos).
Memorie. Pentru psihanalist, reciprocitatea este important1l În special atunci
când el ia in consideraţie memoria-propria-i memorie. EI poate fi cuprins de
amintiri. Altemativ, amintirile pot fi saturate cu emoţii. Într-o asemenea relaţie
de saturaţie reciproc1l, analistul nu este capabil de descoperiri, datorit1l satura-
ţiei. Bion a făcut distincţia Între "memoria" din acest caz şi ceea ce el a numit
"reamintire". EI le-a diferenţiat considerând dou1l situaţii: cea În care pacientul
vine la analist cu amintirea unui vis şi cea În care visul apare brusc în mintea
pacientului, ca un întreg coerent, care era absent cu o clipă în urmă (reamin-
tire). Analistului i se indică să realizeze cea de-a doua functie-reamintirea-şi
trebuie să fie deschis pentru ca reamintirea să se producă fără efort (sau
dorinţă), În orice moment.
I\tunci când contactul dintre pacient şi analist se deteriorează, lipsa
momcntclor spontanc-carc aduc cu ele catastrofa-<:onstituie o cauză importanta
a eşuării tcrapiei psihanalitice: "Pacientul va Întâmpina dificultăţi În a comu-
nica ceea ce Înţelege sau semnificaţia pe care doreşte s-o transmit1l va fi prea
intensă pentru el ca să o poată exprima corespunzător, sau formularea va fi atât
de rigidă Încât, simte el, semnificaţia comunicată va fi lipsită de interes sau
vitalitate. În mod similar, interpretările oferite de analist, 'conţinutul', va
provoca o reactie aparent cooperantă, de repctare şi confirmare, care Însă depri·
vează 'conţinutul' de semnificaţie, fie prin comprimare, fie prin dezgolire.
Eşecul În a observa şi comunica poate conduce la o analiză aparent progresiva,
dar În fapt sterilă. Indiciul este oferit de observarea fluctuaţiei care face ca, la
un moment dat, analistul să fie 'conţinătorul' şi analizatul 'conţinutul', pentru
ca npoi rolurile să se inverseze... Cu cât analistul este mai familiarizat cu
configurnţia 'continător'-'conţinut' şi cu evenimentele din şedinţă care aproxi-
mează aceste două reprezentări, cu atât mai bine" (Bion, 1970, p, 108). În lipsa
unei rccunoaşteri a reciprocităţii, există posibilitatea ca aspectele dăunătoare ale
relaliei conţinlltor-continut să nu fie băgate În seamll.
Schimhure. Uion a fost mult timp interesat de nntura schimbării psihice. _
Munca sa asuprn naturii gâlldirii n evidcnlint modul În care legarea, de tip ';
identificare proiectivă. dintre elementele mentale construieşte treptat un aparat ii"~
al gândirii care efectuează transmutarea experienţei emoţionale În activitate'
cognitivă [er GANDIRE]. De asemenea, acest aparat al gândirii este un eon\inrt-
tor al slllrilor emoţionale. EI antrenează genernrea teoriilor cu care operem ._,
gândirea. Dezvoltarea antrenează dezvoltarea aparatului conţinător al gândirii_ \
.'>ii
~~
CONŢlNERE
241
Bion a fost totuşi constrâns, În analiză, de nevoia de a Înţelege schimbarea
şi de a accepta că ea implică dezorganizarea stărilor emoţionale ale conţină­
toruJui. EI a Început să caute În afara psihanalizei, în alte ştiinţe, conditiile în
care are loc schimbarea teoriilor. A denumit teoriile-şi toate celelaltel:'ntităţi
conţinute in minte-conjunc(ii de evenimente: teoriile sunt conjuncţii repetate.
Schimbarea structurii aparatului gândirii necesită aşadar o destructurare a
teoriilor şi o restabilire de noi conjuncţii.
O asemenea activitate seamănă mult cu ceea ce relatează Stokes (1955)
despre procesul artistic şi ar putea fi privită ca un proces psihic general [<:7"
FORMARE DE SIMBOL]. Într-adevăr, Bion le-a transfonnat Într-un proces psihic
general şi l-a corelat cu aspectele esenţiale ale teoriei kleiniene. Destructurarea
1,
~.:
este un proces de fragmentare, iar Bion l-a desemnat ca fiind manifestarea unui
i' f fenomen paranoid-schizoid. Pe aceeaşi direcţie cu Segal (1952), el a considerat
Îl
;~i destructurarea ca o parte componentă a poziţiei depresive. Schimbarea implică
",,~ deci oscilaţii Între poziţiile paranoid-schizoidă şi depresivă-pe care le-a notat
PS-D [<:7" PS-D]. Aceste oscilatii necesită însă un mare consum emoţional. A
sustine destructurarea Înseamnă a susţine anxietatea privind dezintegrarea
mentală, lucru care l-a condus pe Bion la ideea că schimbarea implică o
catastrofli potenţială. Pe de altă parte, restructurarea atrage după sine trăirea
poziţiei depresive şi a relaţiei cu un obiect deteriorat care trebuie reparat.
Capacitatea de dezvoltare impune schimbarea catastrofică şi capacitatea de a
suporta şi conline elemente ce reprezintă anihilarea şi moartea.
Bion, W. R. (1959), Atacuri impotriva legllturii, in Oion, W. R., Gânduri secunde. trad.
de C. Bujdei şi F. V. Vllldeseu, Editura S. Freud, 8inghamton, 1993, pp. 199-
217. , I
- - (1962), O teorie a gândirii, in: Gânduri secunde, pp. 219-230.
- - (1970), Alenlion and Inlerprelalion, Landon, Tavistock.
laques, E. (1953), On the dynamies of social structure, Human Relations, 6. 3-23; re-
tipllrit (1955) sub titlul: Social systems as a defence against persecutot)' and
depressive anxiety, În: Klein, M. et al. (Eds.) New Direclions in Psycho-Analysis,
London, Tavistock, pp. 78-98.
Laean, l. (1949), La slade du miroir comme forrnateur de la fonetion du le, Revue
fi'anr;aise de psychanalyse, 20. 449-455.
Langs, R. (1978). 7he Lislening Process, New York, lason Aronson.
Pichon-Riviere, E. (1931), I'osition du probleme de I'adaptation reciproque entre la
sociele el les psychismcs exreptionnels. Re v. fI: psychal1al., 2, /35-170,
Rosenreld, H. (1952), NOles 011 the allalysis of the supcrck!0 eonn;cl in an acule
catalonie sehizophrcllic. 1111. 1. I'syc"o-Anal.. 33, 111-131: republicat (1955) in:
Klein, M. et al. (Eds.). New Dlrecliolls in Psycho-Analysis. London, Tavistoek,
pp. 180-219; şi in: Rosenfeld, 11., Psycholic Siales, London, Ilogarth Press. 1965. i
pp.63·103. !
f
Scgal, Il. (1952). A p~ycho-allal)'lic approach 10 aesthelics. Inl. 1. Psycho-Allal, 33. 1,
196-207; republical in: rIIe Work of /lalllla Segal. Ncw York. lason Aronson.

242 CIi-EAl I v 111\11:
~Il;;
198 \. P[l I R5-206
Segal, 11., (1975), A [lsycho-analyic a[l[lroach lo the treatmcnl of schizophrenia, in: Tlie
Work of Ifanna Segal, [lp. t 31-136; publicat initial În: Lader, M. (Ed.), SllIdles
';!11~
1'0'
of Scli iz oplire n ia, Ashford, Headley, pp. 94 c97.
q
;',", Slokcs, 1\. (\955), Form in art, În: Klein, M. el al. (Eds.), New Direcllolls In Psyclio-
Analvsis, London, Tavistock, pp. 406-420.
Winnicotl. D. W. (1967), Mirror-role of mOlher and fmnily in child dcvelopmcnt, În:
l.,omas, P (Ed.) (1967). riie f'redlcamen{ ofllie Famlly, London, Hogarth Press;
rcpuhlicat (1971) in: Winnicott, D. w., Playlng and fl.ea/lty, London, Tavistock,
pp. 111-11 B. • --:
Copil Analiza copilului a atras atenţia asupra dorinţelor şi temerilor infantile
care rămân vii, actuale, În analizl'l [a- ANALIZA COPILULUI]. De aici,
a apărut accentul pus pe perceperea copilului din analiza adultului. Copilul din
I
",i
persoană este considerat deseori ca extrem de valoros, datoritl'l vivacitl'lţii
emoţiilor şi sentimentelor sale; În acelaşi timp, el este extrem de vulnerabil,
'~I
':
tI
:~
umilitor şi, deci, renegat. În practicl'l, c1ivajul dintre partea de copil şi partea
adultl'l din persoanl'l este important. În cadrul kleinian, strict vorbind, tocmai
bebeluşului din pacient, inclusiv bebeluşul din pacientul copil, i se adreseazl'l
analiza.
cr BE8ELUŞ.
Creativ i ta te Freud a fost Întotdeauna interesat de real izări le creative ale
fiinţei umane, fiinţă Înzestrată din naştere cu pulsiuni bazale.
Pentru a exprima transmutaţia unei pulsiuni bazale, de satisfacere biologică,
Într-o formă Înaltă de conduită şi creatie culturală, ţinând de lumea "sublimă"
şi imaterială a simbolurilor, Freud a introdus termenul de "sublimare". Pentru
Klein, creativitatea era un proces mult mai complex decât simpla transmuta\ie
<1 unei pulsiuni. Legat de creativitate, gândirea kleiniană cuprinde mai multe
aspecte.
(1) Ref!ol'Oţie. Klein personal a scris o notă despre procesul creativ, in 1929,
pe care l-a descris in re/arie CII atacul fantasmatic destructiv Împotriva sau din
partea unor persecutori. Efortul creativ era o Încercare ulterioară de a repara
obiectele interne sau externe deteriorate. În lucrarea respectivă, Klein utiliza
termcnul de "reparaţie" pentru prima oară; de atunci Înainte, În scrierile ei,
creativitatea a fost considerată ca manifestarea unei reparaţii. Conceptul de
reparaţie a dobândit o mare importanţil În momentul când Klein a introdus:)
poziţie depresivă DEPRESIVĂ;
REPARATIE]. Mare parte ;:f'
ideea de [<7 10. P07.1TIE
din intcresul kleinian ulterior pentru estetică (Segal, 1952, 1974: Stokes, 1955);:;\
s-a concentrat pe rolul cheie al reparaţiei [,r FORMARE DI' SI~1BOLJ.:7'
Creativitatca reprezintă o cOlllponcnlrl esenţială a interacţiunii În care*:'
pulsiunile libidinale ajung Srl predolllinc asupra celor destructive. lnvestigând
L
CREATIVITATE 243 ~II
natura gândirii şi a creatiei teoretice, Sion (1962) a descris, Într-o terminolo-
gie proprie, un tip de activitate inconştientă despre care scrisese Poincare În 'Il
legătură cu creativitatea ştiinţifică. Era vorba despre desfacerea tuturor legă­
1
turilor dintre elementele unei teorii, Însoţite de formarea unui alt tipar, În jurul
1
unui punct central nou, pentru care Sion a păstrat termenul lui Poincare de
"fapt selectat". După Sion, acest proces constl'l Într-o mişcare spre poziţia
paranoid-schizoidă (pierderea integralităţii), urmată de reorganizarea În jurul
unui punct nou, un ~rc, care reuneşte părţile Într-o mişcare Înapoi, spre
'-~ \
poziţia depresivă. EI 1reprezentat acest proces prin semnul PS-D [<7" PS-D].
(II) Joc. Mai există Însă şi alte aspecte ale creativităţii, la care, de obicei,
n
;.}
\
nu s-au făcut referiri directe. În opera sa de Început, Klein a insistat asupra
,1
naturii jocului ca externalizare a activităţii fantasmatice, mai ales a fantasmei I i
~ inconştiente. Fantasma inconştientl'l constituie chiar piatra de temelie a minţii
[<7" 2. FANTASMĂ INCONŞTlENTA] şi reprezintă nu numai expresia mentall'l a
mişcărilor pulsionale, ci şi o Încercare de a învinge conflictul şi suferinţa J, 1
'
..
r,.
produse de mişCl'lrile pulsionale. Procesul de extemalizare este o parte a acestei
activităţi de ameliorare a lumii psihice. În actul jocului, copilul-şi chiar adultul
"1
I
care se joacă-repetă aşadar, În mod public şi simbolic, situaţia umană funda·
mentală de suferinţă şi Îi caută noi soluţii. Însuşi actul jocului este un proces
creativ. Parte din acest proces o constituie căutarea unor noi obiecte spre care
ni
Sl'l fie Îndreptate impulsurile, pentru a diminua tensiunea şi conflictul interne.
Noţiunea de joc a lui Klein s-a format, În mare măsură, din scrierile lui
Freud-M icu I Hans (1909), jocu Ifort-da descris În Dincolo de principiul plăce­
:J 1
rii (Freud, 1920)-, În special din afinnatia: "Trecând de starea pasivl'l În care
se afia, atunci când a suferit evenimentul, la cea activă din timpul jocului,
copilul îl face pe tovarăşul său dejoc să suporte acea experienţă neplăcută care
J'\
i s-a întâmplat lui, răzbunându-se astfel pe un substitut" (p. 17). Winnicolt f""] .
>
(1971) a scos În evidentă importanţa jocului cu scopul de a se delimita de vizi-
~. \
unea kleiniană, care punea accent pe destructivitate. Referindu-se la atentia
acordată de Klein reparaţiei, el scrie: "În opinia mea, marea operă a lui Klein
nu reuşeşte să atingă subiectul creativităţii Înseşi" (70). Dup:! el, jocul este o n'l
activitate plăcută, inclusă În categoria fenomenelor tranziţionale, În timp ce
pentru Klein el este o activitate serioasă, legată de fantasme dureroase şi
inspăimântătoare.
,~il
(/II) Pulsiunea de viaţă. În teoria revizuită a lui Freud asupra pulsiunilor,
llibidoul (pulsiunea ?e viaţă) .capătă o semnificaţie ~e depăşeş.te se.xual.u~~
kd, 1
:{anume, funcţia de Sinteză, unlficatoare4:onfonn, deSigur, paradigmei unirii
'~'partenerilor În actul sexual. Acest aspect al creativiUlţii a fost subliniat şi mai ~II
:~r mull de Meltzer (19773), care a prezentat structura personal iU\ţi i ca dat:! de .~!~i "
~nişte părinţi interni, aflaţi Într-o relatie creativă inlluntrul individului. Autorul \
lo descri~ ~a ~~ o prezentă di~ină .Îllăunt~tll ~e.cărei pers~ane, generând un .silll~
I
~\al creatlvttăţll care-I poate IllSplra pe indiVidul aflat In efort constructiv ŞI
,~aealor; mai este subliniat aspectul relaţiei pe care o are individul cu cuplul
11.
~parental intern aflat În copu lat ie [CI" 11(i! IRĂ A I'Ă IUNTFI.lII C()~lIlINAlJ.
 CUNOAŞ1"ERE iNNÂSCUTÂ 245
CR1M1NALlTA1E
244 şi paranoia pacienţilor psihotici [eT 3. AGRESIVITATE; 7. SUPRAEU; PSIHOZĂ].

Bion. W. R. (\ 962), Learning /rom Experience, London, Heinemann. Freud, A. (1927), The Psycho-Analytic Treatment of C/rildren, London, Imago, 1946.
Freud, S. (\ 909). Analysis of a phobia in a five-year-old boy, ES, X, pp. \-\ 49. lMiclI1
Halls. Analiza fobiei IInlli băial de cinci ani, trad. de R. Matei, Bucreşti, Editura
Freud, S. (1916), Some character-types met with in psycho-analytic work: 111.
Criminals from a sense of guilt, ES, XlV, pp. 332-333.
"Jurnalul Literar", 1995.J o - - (1920), Beyond the f'leasure Principle, ES, XVIII, pp. 1-64. [Dincolo de
_ _ (1920), Beyolld Ihe f'leasllre Prlnciple, ES, XVIII, pp. 1-69. lDincol de
principilll plăcerii,
trad. de G. I'urdea şi
V. D. Zamfirescu, Bucureşti,
Ed. principiul plăcerii, Irad. de G. Purdea şi V. D. Zamfirescu, Bucureşti, Ed.
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 13-94.)
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 13-94.J
Klein, M. (1929), Situalii infantile anxiogene reflectate intr-o operă de artă şi in
Klein, M. (1927), Tendinte criminale la copii normali, SMK, 1, pp. 161-175.

impulsul creativ, SMK, 1, pp. 20 \-208. •

Meltzer, D. (1973), Sexllal Slales, Perth, Clunie Press.
Scgal, II. (1952), A psycho-ana1ytic approach to aesthetics, Inl. J. Psycho-Anal., 33,
\ 96-207; republicat in: Klein, M. et al. (Eds.), New Direcliolls in PSYCIIO'
Ana/ysis, London, Tuvistock, 1955, pp. 384-405; şi in: The Work of Nanlla
Segal, New York, Jason Aronso n, 1981, pp. 185·206.
Criminalitate În cursul marii dispute asupra tehnicii analizei copilului
(\926-1927) [eT ANALIZA COPILULUI; DISCUŢII CONTRO-
VERSATE), Anna Freud a criticat-o pe Klein pentru a fi echivalat jocul cu
asocialia liber:! [CJ!'" 1. TEIIN1CA). Klein a trebuit s:! se justifice şi, cu acest
prilej, a înleles c:! jocul este o activitate comparabilă cu genul de activitate
descris de Freud (1916) la anumite tipuri de personalitate cu comportament
autodestructiv. EI evidenţiase faptul c:! criminali/atea este o extemalizare a
sentimentului de vinovăţie generat inconştient [eT VINovATIE INCONŞTIENTA].
Cunoaştere înnăscută La inceputul activităţii sale, Klein a fost impre-
sionată de natura Întrebntoare a minţii copilu-
r
lui şi a apreciat lucrul lui Freud cu Micul Hans (Freud, 1909) pentru impor-
tanţa acordată acceptării curiozităţii sexuale a copilului. Ea a înţeles eă
,~.t sadismul copiilor [eT SADISM] se leagă de frustrarea curiozităţii lor privind
sexualitatea, că teama de propriul sadism produce o inhibare a curiozităţii de
acest tip şi, mai departe, a curiozităţii în general [eT EPISTEMOFILlE; 3.
AGRESIVITATE]. Datorită criticilor la adresa tehnicii sale prin joc [eT 1.
TEHNICĂ; ANALIZA COPILULUI], Klein a prins un interes îndelungat pentru dez-
voltarea simbolismului şi rolul lui esenţial În dezvoltarea intelectuală (Klein,
1930,1931) [eT FORMARE DE SIMBOL].
Fantasmă Înnăscută. Interesul pentru simbolism a dus, în cele din unnă, la
formarea ideii de fantasmă inconştientă (Isaacs, 1948) [eT 2. FANTASMĂ
INCONŞTIENTĂ]. Pulsiunile sunt reprezentate mental sub forma fantasmelor

Sentiment de vinovăţie inconştient. Freud (Între anii 1916 şi 1924) a atras inconştiente de relaţionare cu obiectele. Diferitele pulsiuni produc fantasme ale

În mod particular atenţia asupra sentimentului de vină inconştient. Klein fusese unor obiecte şi relaţii obiectuale care nu au fost cunoscute încă în realitatea
preocupată cu puternica violenţă pe care o descoperise În jocul unor copii externă. Există concepţii primitive privind obiectele, bazate pe senzatiile

relutiv normali, cu reaclia lor la aceste impulsuri şi cu efortul lor de a le line

corporale implicate În pulsiuni. Acesta a fost un subiect de polemica; teoria
fantasmei inconştiente a fost criticată pentru că implică posibilitatea bebe-
În frâu. În cursul disputei intense cu Anna Freud (1927) [eT ANALIZA COPILU-
LUI}, Klein (1927) prezentat cazul unui copil care dădea dovad:! de o mare
luşului de a fantasma nişte acte-muşcare, ardere, tăiere, restaurare etc.-a căror

violenlă fantasmatică, însolită de un supraeu extrem de inhibitor [eT VINovAllE cxperientă n-a avut·o încă.

INCON~TIENTA). Pe Klein o interesa faptul că cele mai violente crime comise in momentul când noul născut Îşi Întoarce capul şi caută sfârcul pentru a
de adu IIi seamănă deseori cu dorinţele fantasmatice ale copiilor. În ambele - i;suge, În urma unei stilllul1\ri a obrazului, este vorba de un simplu reOex. Cu
apărea .~ li
'\loate acestea, teoria sugerează că bebeluşul va avea o reprezentare mentală a
motivaţi
cazuri, un proces de externatizare (sub forma jocului sau a crimei)
conform viziunii lui Freud privind criminalii de un sentiment incon- {' '.lCtStui eveniment. Cu alte cuvinte, va apărea fantasma unui obiect spre care
ştient vinovăţie, metodă I·t .sI se întoarcă şi de la care să sugă. Isaacs (1948), în articolul său fundamental,
violenţei dorinţe şi Acţiunea externă ca~
de externalizare care constituia o de reducere
"ia Incercat întrucâtva să transmită ideea unei cunoaşteri somatice, înrădăcinate
dintre supraeul prohibitiv. permite
reală să-i liniştindu-I, că răzbunarea :~ senzaţii fizice. Freud (1909) avusese deja o scurtă con fruntare cu această
înspăimântătoare internă, că
lumea demonstreze eului, care-I amenintat'
~ problemă, în reOectiile sale asupra Micului Hans: "senzaţiile penisului său il
nu-i atât de ca cea supraeul extern nu-i atât de!;
atotputernic,că el poate fiÎnşelat~ că, in cazul jocului, pot fi generate noi.~ ~useseră spre presupunerea existentei unui vagin" (p. t 35). Klein (1927) a

fantasme, care vor reduce violenla [<7 7. SUPRAEU).

De asemenea. Klein confmna astfel ideea lui Freud că tendinţele
crilllillalc/
~ Ibt mai explicită: "copilul foarte mic, care pare să nu ştie nimic despre

~ere, deline o 'cunoaştere' foarte clară a faptului că fonnarea copilului are

rezultă vinovălie internă datorată extraordi·~ . in pântece le mamei" (p. 173). Criticii lui Klein au manifestat o puternică
nară; inconştient vinovaţie;
dintr-o unui sLlpraeu de o asprime
ea a remarcat similaritatea dintre acest sentiment de .~
o,'
 _.1

24() el JNOi\)TLlU: i NNAsCUTA ~

LI
rczisten\~ În a acceptn cunoaşterea innilscutil.
/)oIW'e cognilivă Înnăsclltă. În formularea propusă de Isaacs, se pare că ~
sunt necesare anumite capacităţi înnilscute pentru a face distincţia între:
(1) ceva motivat pentru bine ("obiect bun") şi ceva motivat pentru rău D -I
("obiect rău");
(II) sine şi ne-sine (obiecte).
-\ I
Asemenea capacităţi [<7" EU] Înnăscute sunt inerente senzaţiilor corporale.
in procesul reprezentării mentale [<7" FUNCTIE ALFA], aceste senzaţii sunt
resimţite ca relaţii efective cu obiectele. Obiectele care sunt apoi fantasmate nu
'~,l

Denegare Ideea de denegare este foarte veche În psihanaliză, Freud ~

sunt nzice sau concrete în înţelesul curent al cuvântului; lor le sunt atribuite 1
~i'
folosind iniţial termenul de scotomizare, Îndepărtare a unei
. \
un loc in spaţiu, perceput primitiv ca nind Înăuntrul sinelui sau În afara lui, şi porţiuni din perceptie. Denegarea este implicată specinc în apărări maniacale,
motivaţii afective binevoitoare. În primul moment, există aşadar obiecte "(,. mai ales denegarea existenţei anumitor elemente mentale, a realităţii psihice [<7
APĂRARE MANIACAI.Ă].
~
afective [<7 OBIECT PARTIi\l,l·
Klein a descris cunoaşterea înnăscută a obiectelor şi a activităţilor realizate O componentă cheie a apărării maniacale o constituie denegarea importanţei ~ I
asupra lor, sau de către ele, ca pe o formă de cunoaştere foarte diferită de cea
~\
'.it obiectelor de care subiectul depinde. De asemenea, denegarea este implicată În
a adultului. Copilul mic nu foloseşte corespunzător receptorii la distanţă, auzul idealizare, când aspectele rele ale obiectului sunt eliminate, lăsând un obiect
şi vazul, astfel încflt cunoaşterea sa se limitează la interiorul pielii sale; 'f~
bun imacu lat (Rosen feld, 1983) [er Ol3IECT IDEAL]. I

cunoaşterea este limitata la simţul identităţii separate faţă de un obiect. Un ~ Klcin (1946) a prezentat mecanismul denegării ca fiind legat de fantasma
asemenea tip de cunoaştere, deşi aparte, formeaza şi face parte din baza expe- anihilării şi de o pierdere reală a unei părţi din eu sau a unui obiect [er \

rien(ei ulterioare (distincte de percepţie) a obiectelor, când ochii, urechile etc.

sunt folosiţi efectiv.
FlIllc(ie alfa. Bion (1962) a fost interesat de studierea, mai departe, a
procesului prin care datele senzoriale sunt transformate în conţinuturi mentale.
EI a denumit elaborarea datelor senzoriale şi conversia lor în fantasmrt incon-
ştientă a unui obiect jimcţie alfa [<7" FUNCTIE ALFA]. Cunoaşterea înnrtscută a
fost denum ită pre-col1cepţie [<7 PRE-CONCEPTIE; GÂNDIRE); ea este disponibilă,
Îllcil de la Început, pentru a se "împerechea" cu o realizare a obiectului. Rezul·
tatulunei Împerecheri este, În termenii lui Bion, o concepţie. EI a încercat să
transmită ideea că realitatea obiectelor trebuie să întâlnească o funcţie a eului
care să ofere semnificaţie realizărilor. Calitatea de a avea semnificaţie este
înnascută, fiind elaborată progresiv în lumea obiectelor externe.
(Jl" h'\CTOlt CONSTITUTION;\L.
l\iull. W. le (19()2), I.eal'l/il/g fUJlI/ f.rfieriel/ce. \'olldllll. l il:in~ll1anll.
Freud. S. (19U9), i\nalysis of a phobia in a fi ve-year-old b()y. LS. X. pp. 3-149. [MiCII/
1/01/.\. Ilnaliza fobiei /(I//(i băial de ciI/ci ani. trad. de R. Matei. 13ucurcşti, Ed.
"Jurnallii Literar". 1995.J
;
1s;1;I~s. S. (I'HX). Th~ n;1111re alld rUII~tilin lIr phall1asy. 11//. .1. 1',I'vcl/o-/fl/cI!.• 29.73·97:
: 1 I'~publical ill: Kkin. M. daI. (Lds.). lJeve/ofilllel//s 11/ 1',Iyc/lO·ill/a/ysis, London,
IllIgal'lh I'rcss, 1952, pp. 67-121
Klcin. rvl. (1927), Tendin\e criminale la cl)pii normali. SM K. 1. pp. 1(1 1-\75
__ (1930), lmpOl1an\a formarii ele simboluri in dezvoltarea eului, SMK. 1, pp. 2U9·
222
__ (1931), O contribu\ie la teoria inhibi\i~i in\clcctuak. St\IK, 1. pp. 227-238.
ANIHILARE]. În acest sens, el diferă de refulare, care Înseamnă mai mult
îndepărtarea din conştiinţă doar a realitaţii unui eveniment extern sau a ~I
amintirii sale. Deşi kleinienii au tendinţa să utilizeze termenul de "denegare",
iar freudienii ortodocşi pe cel de "refulare", În practică situaţia nu e prea clară.
Distincţia trebuie făcută în funcţie de gradul de violentă şi atotputernicie,
Denegarea este o Îndepărtare atotputernică care nu priveşte realitatea externă, G
in timp ce refularea se referă tocmai la aceasta [<7 REFULARE].
Ca şi alte mecanisme de apărare primitive, denegarea implică o activitate
defensivă de tip primitiv şi extrem de violent, În care eul se luptă cu o
anxietate psihotică.
r:r 9. MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE; REFULARE.
Klein, M. (1946), NOle asupra unor mecanisme sehizoide, SMK, III.
Roscnrcld, II. (1983), Primilive ohject relatiolls and mcchanisms, 111/. J. Psyc/ro-Allal.,
64,261·267.
, er DISPRET;
Dentgrare APARARE MANIAC;\I.A.
Depersonalizare Starea eului de pierdere a sentimentului de persoanrt
consistentăeste produsă printr-o identificare proiec-
tivă excesivă: sinele este plasat fantasmatic în alte obiecte externe. Klein a
ilustrat pe larg acest proces, cu ajutorul unei nuvele de Julian Green, intitulată
I

248 OEZVOLTARE
Ducă uş fi tII (Klein, 1955).
<JI' II. I'OZITIEI'ARANOIO-SCIIIZOIDÂ; 13. IDENTIFICARE I'ROIECTIVĂ.
Klein, M. (1955), Despre identificare, SMK, III.
Dezvol tare Există numeroase aspecte ale dezvoltării psihice: (1) maturi-
zare fiziologică; (2) faze ale libidoului; (3) principiul reali-
tatii; (4) dezvoltarea relaţiilor de obiect; (5) dezvoltarea eului; (6) succesiunea
situaliilor de anxietate.
(1) Maturizare fiziologică. Ex istă o dezvoltare epigenetică naturală a
corpului şi a minţii. Dezvoltarea corporală fundamentează direct psihicul prin:
(a) stabilirea fazelor libidoului, (b) determinarea anumitor caracteristici ale
eului şi (c) stabilirea unui echilibru intre pulsiunea de viaţă şi cea de moarte.
Ea afectează indirect dezvoltarea mentală prin (d) dezvoltarea aparatului
perceptiv, care oferă noi tipuri de obiecte (obiecte Întregi).
(2) Fazele libidoului. Klein a acceptat importanla succesiunii normale a
fazelor libidinale, dar a specificat modul in care progresia normală este per-
turbată de impulsurile destructive; acestea:
(1) sau inhibă progresul şi favorizează regres ia,
(II) sau produc o succesiune mai rapidă a stadiilor, existând posibilitatea
"maturizării" premature.
Anxietatea şi apărările din poziţiile paranoid-schizoidă şi depresivă influen-
lează rata de desfăşurare epigenetică a fazelor libidinale: "Astfel, dezvoltarea
libidinală este stimulată şi consolidată, la fiecare pas, de impulsul de reparalie
şi, in ultimă instanpl, de sentimentul de vinovăţie. Pe de altă parte, vinovăţia,
care generează dorinţa de reparaţie, inhibă in acelaşi timp dorinţele libidinale.
Aceasta deoarece, atunci când copilul simte că agresivitatea sa predomină,
dorinţele sale libidinale ii apar ca un pericol pentru obiectele iubite; aşadar,
primele trebuie refulate" (Klein, 1945, p. 410) [<7 L113IDO].
(3) Principiul realităţii. Pentru ca receptorii săi să poată distinge realitatea
obiectelor externe, bebeluşul are nevoie de o dezvoltare neuronală. Din
momentul asigurării acesteia, in jurul vârstei de cinci-şase luni, apare necesi-
tatea unei bune maturizări psihice, in scopul de a tolera suficient anxietatea
depresivă pentru un nou proces maturational, care depinde de elaborarea lumii
illterne. Capacitatea de relationare la un obiect intreg presupune renuntarea la
proiecţiile şi introiecţiile atotputernice, care deformează percepţia. Capacitatea
aceasta de a tolera ambivalen\a [e;' ANXIETAIE DEPRESIVĂ] constituie o pre-
condi\ie a dezvoltării principiului realităţii.
~
DEZVOLTARE 249
(4) Dezvoltarea relaţiilor obiectuale. Fiind interesată de relaţiile de obiect,
Klein s-a ocupat şi cu dezvoltarea lor. În teoria relaţiilor obiectuale, există un
eu care stabileşte relaţii obiectuale incă de la naştere, dat biologic. Forma şi
dezvoltarea lor implică impletirea poziţiilor paranoid-schizoidă şi depresivă.
Dezvoltarea din poziţia paranoid-schizoidă. Eul timpuriu trebuie să fac:l
faţă unor puternice stări de persecutie şi teamă de anihilare, dinspre interior şi
dinspre exterior. De fapt, in viziunea lui Freud, primul act al eului constă in
devierea pulsiunii de moarte in afară, spre un obiect extern. În plus, mare parte
1'· din această povară este rezolvată prin externalizarea (proiecţia) obiectelor rele
şi internalizarea (introiecţia) obiectelor bune [C7'" 5. OBIECTE INTERNE]. Aceasta
~,
inseamnă cl1 bebeluşul ajunge sl1 aiba fantasme ce-I ajuta sa-şi recapete cât de
repede posibil sentimentul că deţine, intre graniţele eului său, o anumită pleni-
tudine şi bunătate. Odată hrănit, senzaţiile bebeluşului produse de starc În gură
şi de lapte in stomac creează reprezentări fantasmatice inconştiente despre
pătrunderea unui obiect bun inăuntru (introiecţie). Rezultă o capacitate progre-
sivă de a menţine, sau de a reinstala mai rapid, starea in care bebeluşul simte,
concret, ceva bun inăuntrul său, aceasta fiind baza increderii. Aşadar, in viziu-
nea lui Klein, apărarea iniţială impotriva pulsiunii de moarte (a) implică, pe
lângă procesul proiectiv, şi un important proces de introieclie (a obiectului bun
conţinător); iar (b) acest prim pas in dezvoltare este atins numai gradual.
Pentru Klein, primul obiect bun este sânul mamei-Dbiectul parţial care
satisface nevoile corporale imediate ale bebeluşului. Bick (1968) a elaborat mai
departe, arătând cl1 primul obiect introiectat oferă sentimentul unui spaliu
intern, deci şi extern, in care se poate proiecta [C7'" PIELE].
Poziţie depresivă. Obiectul bun, resimţit până acum doar ca o parte a
mamei şi controlat atotputernic prin mecanisme primitive [C7'" OOlECT PARTIAL].
ajunge in cele din urmă sa fie resimlit ca un Întreg cu aspecte bune şi rele.
Maturizarea fizică a sistemului nervos şi a percepţiei se imbină cu dezvoltarea
unor noi fantasme. Obiectul bun ajunge să fie simţit ca deteriorat sau conta-
minat de cel rău (sau de sentimentele rele ale eului, Îndreptate către elementele
rele ale obiectului Întreg) şi pare acum doar parţial bun. Când anxietatea
privind starea obiectului bun intern creşte, obiectele bune sunt repede introiec-
tate, sali păstrate inăuntru, pentru a menţine starea internă a eului. Introiecţia
devine centrală, cu o mai bună conştientizare a lumii interne şi discriminare a
sa de lumea externă [r 10. POliTIE DEPRESiVA].
Identificare illlroieclivă. Dezvoltarea pe care o aduce poziţia depresivă se
bazează pe o modificare a balanţei identificărilor introiective şi proiective. În
favoarea primelor. Treptat, se renunţă la identificarea proiectivă atotputernică
': (patologică), caracteristică poziţiei paranoid-schizoide. Achizitia unor noi
. obiecte şi introieetia lor Îmbogăţesc lumea internă cu tot mai multe obiecte
" interne disronibile rentru identificare şi asimilare. Când este identificat cu eul,
, un obiect intern aduce cu el atribuie şi caracităţi care rămân la dispozitia eului: l'
identificându-se cu ele, acesta poate Îndeplini Ull anumit rol În lumea externă.
ii'
25U IHj,V()I.IAI{lc
(5) Dczvoltarca cului. O dată cu înţclegerea Illai bună a formelor de clivaj,
oferită de descrierea [loziţiei paranoide şi de lucrul cu schizofrenii, a ieşit la
iveală efectul debilitant al părţilor clivate din sine. Evoluţia În analiză (ca şi
în cursul poziţiilor paraniod-schizoidă şi depresivă) a Început să fie revăzută
tot mai mult ca reunire a fragmentelor clivate, cu formarea unui eu integrat [<7
ANIIIILARE; CLlVAJ]. O asemenea integrare nu Înseamnă omogenizarea diferite-
lor p~rţi ale sinelui; ea este mai curând o nexibilizare a alegerii Între diferite
aspecte ale sinelui, o identificare mai liberă şi mai suplă cu obiectele asimilate
ce construiesc sinele [<?' INTEGRi\RF].
Structura eului. Eul Îşi fOrJnează structura şi atributele prin acumulare
introiectivă şi asimilare a obiectelor introiectate. În teoria clasică a lui Freud,
eul introiectează numai supraeul, care constituie o porţiune separată a eului;
această imagine diferă de cea kleiniană, a unor obiecte interne multiple, aflate
Într-o relaţie fluidă cu eul [q' 5. OBIECTE INTERNE].
(6) Succcsiunca situaţiilor de anxietate. Anxietăţile care asaltează bebe·
luşul şi împotriva cărora el trebuie să se apere sunt numeroase, iar În istoria
psihanalizei ele au fost descrise În mod diferit. Există părerea generală că
anxietăţile centrale sunt cele din jurul complexului CEdip; cu toate acestea,
opera kleiniană despre stadiile foarte timpurii a Îmbogăţit lista situaţiilor de
anxietate timpurii: anihilare, teroare paranoidă, pierdere a obiectului iubit,
temeri nevrotice [q' 8. SITUATII DE ANXIETAfE TIMPURJI]. Dezvoltarea antre-
nează trecerea de la aceste situaţii de anxietate timpurii la situaţiile ulterioare
clasice (complcxul CEdip, anxietatea de castrarc şi invidia de penis) [c:r 6. FAZĂ
DE FEMINIIME].
INIIIIIITIA ŞI ClII{SlIl. Il F7.VO L1.\ lUi. Există mai mulţi factori ce influenţează
rilmul dezvoltării: obiectele externe, factorii constituţionali im(llicaţi În dezvol- ,
tarea cului şi, mai <lles, intert"erenla im(lulsurilor agrcsive puternice. Aceşti :1
faClori au efecte d i f e r i t e : : ; "
(o) IlIlli/Jorca dez\Ioltririi. Klcin (1930, 193\) a arfltat că impulsurile sadice;~
pot in hiba grav sau opri dC7.vO Itarea cogn iti v[r r::a a uescri s mouu I În care .f-Ie
teama de agresiune şi rflzbunare Împiedicfl uesfi'tşurarea f;lzelor libiuinale [<TJ,
LIIJIDOj. O asemenea inhibiţie În uezvoltare la copii Îi confirma lui Kleinteoria
freudiană ortodoxă privind fixaţiile la fazele infantile de dezvoltare. \:,~
(h) Dezvoltarea [Jl"Odusă de sentimentul de villo\'(ifie. Este central În teoria,(;
kleiniană faptul că reparaţi a provenită din vinovăţie şi iubire reprezint1j
produsul cel mai puternic creativ (Klein, 1929). Atunci când copilul este~
capabil sfl·şi repare obiectele, el reconstituie o situaţie internă [Câ""' 10. POlllld
IJU'RI;SIVAj, fapt important in dezvoltare, Obiectul intyern bun este re făcut, i....;
lumca intcrnă, ordonată. Repetarea acestei forme de reparaţie Întăreşte sent~i
mentulunui oniect inlem bun ue uuratfl şi dcci sentimentul securităţii intem~
"Când creşte Încrederca cO(lilului În capacitatea sa de a iubi, in puterea sa del
a repma şi in integralitatea şi sccuritatca IUlllii S<llc intcme bune... atotputem~J
DEZVOLTARE
251
cia descreşte, iar natura obsesională a impulsuri lor fală de reparaţie se
diminuează, ceea ce, În general, Înseamnă că nevroza infantilă a fost depăşită"
(Klein, 1940, p. 353) [or REPARAŢIE].
(c) Căutarea de noi obiecte. O reacţie la un conflict şi la situaţii interne
periculoase este cea de căutare a noi obiecte, cu care relaţiile vor fi mai puţin
conflictuale. O situatie tipică este cea a Înţărcatului, când copilul se Întoarce
de la mamă (care I·a dezamăgit) Înspre tată. Procesele de acest fel răspândesc
impulsurile şi le diminuează intensitatea, conducând la extinderea rel<lţiilor
obiectualc. Astfel, anxietatea depresivă "contribuie la nevoia de substitute"
(Klein, 1952, p. 97). O altă formă de a scăpa de relaţiile obiectuale perturbate
este trecerea eului de la impulsurile pregenitale la cele genitale, cu amplifica.
rea impulsuri/oI' de iubire. Semnificativ pentru o asemenea mişcare spre noi
obiecte este procesul de substituţie a obiectelor originare; aceasta conduce la
. .~
~t enorma expansiune a lumii culturale simbolice, cu largi posibilităţi pentru
căutări noi (<7'" FORMARE DE SIMBOL].
!~i
Interacţiune cu lumea externă. Viziunea anxietăţii ca un conflict Între
pulsiuni a dus la acuzaţia că Klein a neglijat lumea externă, că a eliminat atât
factorii externi pozitivi cât şi cei negativi, că a adoptat o viziune profund
pesimistă asupra naturii umane şi şanselor terapeutice ale psihanalizei [<7' LUME
EXTERNĂ; FACTOR CONSTITUnONAL]. În realitate, ea nu a eliminat importanţa
factorilor externi şi nici nu a negat eficienţa terapeutică a psihanalizei.
Lucrările sale prezintă constant uluitoarele efecte ale interpretărilor ca eveni-
mente externe ce modifică situaţia internn a pacienţilor.
Klein concepea lumea internă ('1" REi\I.JTME INTERNĂ] ca pe o situatie
dramatică (c:r POl/nE] anată În permamentă interactiune cu lumea externn,
prin introiectie şi proiectie (er CONTINER!:]. Procesul de maturizare depinde În
intregime de modificarea progresivă a anxietălii, modificare realizată de un
mediu ce functionează ca un conlinător al ei. Astfel, copilul disperat de anxie-
latea proprie Întâlneşte o mamă care, În primul rând, interpretcază nnxietntea
ca pe o ncvoic rezolvabiln pcntru ea [<:7' REVERIE] sau, În al doilea rând, poate
tolera anxietatea pe care copilul mic nll şi-o poate tolera. Drept efect, copilul
i are prilejul să introiecteze un obiect care poate tolera şi Înţelege anxietatea.
Dimpotrivă, lin mediu care nu oferă un sens, În termenii satisfacerii unei
, nevoi, sau nu tolerează anxietatea copilului mic, are un efect dăunător. În
I consecinţă, apare ocazia de a introiecta un obiect care nu numai că
nu aduce
!~ un sens, dar accentuează lipsa de sens, Copilul capiltă o anxietate de tip
<;special, numită de Sion "spaimă .fără nume" [<7 SPAIMĂ FĂRĂ NUME].
;~I':
..
~
f,Bick, E. (1968). lhc experience of (he skin in early objcct relations. IlIt. J I'sycho.
~. Anal. 49, 484.486.
?Kkin. r-.1. (1929). Situalii infanlile anxiogene rellecl;lte Înlr.o 0rcr~ de artă şi in illirul.
:;, sul crealiv. SMK, 1, rr 201.208
,~(19JO),
\: Illlr Ol1 an!a fimTlMii dc silllholuri În de?\'oll;rrea eului. SrvIK, 1, 20l).222.
 u , ~.ij

-1
0 252 lJISCUI" CONTROVmSAIE DISCUIIJ CONTROVERSATE
253
Anumite funcţii ale proiecţiei şi illtroiecţiei În copilăria timpurie, de Paula
l. Klein. M. (1931). O conlrihulic I~ leoria inhihi\ici inleleclu~le, SMK. 1. PJl. 227-2:\8.
- - (1940), Doliul şi rcla\i~ s~ cu st~rile m~ni~co-deJlre3ive, SMK, 1. pp. 337-361. Heirnann, discutată În două şcdinle; Regresia, de Paula Heimann şi Susan
Isaacs, discutată
in două şedinle;
in 1944 (deşi,
Între timp, majoritatea
- - (1945). COIllJllexullui CEdip in lumina anxieli'llilor tilllJlurii. SMK. 1. Jlp. 368-408.
analiştilor vienezi renunţaseră să mai participe la Întâlniri, iar Glover
l - - (1952), DesJlre observarea comportamentului bebeluşilor, SMK. III.
demisionase de-a binelea din Societatea
nală bebel1lşului. legată
a În special de
Psihanalitică Britanică}-l1a/a
poziţia depresivă,
emo/io-
de Melanie Klein,
Îi'
::~'
;~

Din ţi Dinţii reprezintăorganul sadismului oral [cr SADISM]. Creşterea discutată două şedinţe.
În Aceste
in Contribuţii În psihanaliză (1952).
lucrări
au fost publicate, intr-o formă rescrisă, i ~':;'
;'t
~

b dinţilorproduce dureri, În urma cărora apare fantasma illcollştientă

a unor persecutori aflaţi În gură, care-I muşcă pe copilul mic, acesta temân-
du-se de o agresiune răzbunătoare, Dintele produce copilului mic imaginea
terifiantă a unui obiect (parţial) intern ostil.
Discuţiile Controversate nu au rezolvat nici o problemă ştiinţifică. Ele Însă
i-au stimulat pe kleinieni să-şi
prezinte sistematic punctele de vedere
demonstrat, spre surprinderea vienezilor, rafinamentul şi forţa de argumentare
au

a analiştilor britanici. Rezultatul a fost că fiecare tabără a lăsat-o pe cealaltă

şi
)\
.1)'

..
It
e
!."

l[ cr 5. OUIECTE INTERNE.
in pace, convenindu-se o structură birocratică a Comitetului Societătii Psihana-
litice Britanice şi a formării de noi psihanalişti. În final, s-s ajuns la ceea ce . ;{
~~
este cunoscut sub numele de Acordul gentlemanilor, deşi a fost pus la punct
!tt:

[
I

Discuţii controversate (1943-1944) În perioada anilor '20 şi '30,

Societatea Psihanalitică Britanică Îşi dezvol- I~; de trei femei: Klein, Anna Freud şi Preşedinta Societălii
Psihanalitice
:. ,~]
ac

't
,
tase un stil caracteristic În teoria şi practica psihanalitică, intrând in conflict cu
psihanaliza vieneză. Divergenţele au devenit explozive În 1926-1927 (cu privire
la terapia prin joc utilizată de Klein În psihanaliza copilului), când au produs
r,
Britanice, Sy/via Payne (Grosskurth, 1986). De atunci, S-a mentinut o paritate
riguroasă a membrilor Comitetelor de fomlare, aJcătuindu-se, in cadrul Societă­
tii Psihanalitice Britanice, trei grupuri: Grupul kleinian, Grupul "B" (numit
acum Neofreudian) şi Grupul Moderat Independent.
If.i
~
, i."..

r
:'1 .
'.', )1 multă amărăciune, dar s-au redus o dată cu tendinţa ambelor Societăţi de a-şi
ignora reciproc punctele de vedere diferite. Situaţia s-a ameliorat temporar Ulterior, au fost publicate forme prescurtate ale criticilor lui Glover (1945)
după ce Ernest lones, din Londra, şi Paul Fedem, din Viena, au Început să impotriva lucrărilor kleiniene, iar Brierley (1946) a scris, in replică, un număr
organizeze ceea ce va deveni un schimb regulat de preleg.eri Între cele două de lucrări adunate intr-o carte privind noua orientare psihanalitică.
'.:'··L .
i'i Societăţi. Prima prelegere a fost ţinută de lones, În 1935, la Viena (lones, De atunci, au fost evitate confruntările directe Între psihanaliştii kleinieni I

şi psihanaliştii ortodocşi (psihologia eului din prezent); dezbaterea dintre

1:;1
"
j
1936), iar a doua, de loan Riviere, În 1936, tot la Viena (Riviere, 1936);
Greenson (1974, 1975) şi Rosenfeld (1974) şi conferinţa din 1985 asupra
l:m
Waelder a răspuns, În 1936, cu o prelegere ţinută la Londra (Waelder, 1937). \"

Întrc tinlp insn, siluaţia din Eurora se ngrava; in 1938, când rsihanalişlii identificării proiective (Sandler, 1988) sunt pub/icalii care constituie excefJlii.
vienezi ou fost obligu\i să cmigreze, conflictul a ajuns in pragul Societăţii rr 2. fANll\SMĂ INCONŞTIENt),; 4. COMPLEXUL U'D/P.
;.,
Britanice. Freud şi Arma Freud, sositi la Londra, au format nucleul unui grup
de analişti vienezi, aflati În opoziţie cu vederile lui Klein. Li s-au alăturat şi Bricrly, M. (/ Y4(». 7i'r!nds in f'sych 0-/1 nalysis, London, IJogarth Press.
unii analişti britanici, printre care Edward Glover şi Melitta Schmideberg (fiica Glover, E. (J 945), I\n exarninalion of the Klein syslem of child psycholog)',
f'sychoal/al. Sludy ehi/d, " 1-43.
lui Klein), care se desprinseseră de teoria kleiniană in urma introducerii
conceptului de pozitie depresivă, in 1935 (Steiner, 1985). -. Grecnson. R. (/974). Trnnsfcrcncc: Freud or Klein?, 1171. 1. Psyeho-/lnal., 55. 37.41l.
in această privin!ă, Societatea Psihannlitic1\ Britanic1\ era sfâşiată de dispute, - (1<.175). Tr;lnskrclll'c: /'reud or Klein? ;\ rCJlly 10 the discussion hy Herbcrt
'/ /{uscntCld. II//. J /'.\TcllO-/ll/al.. 56. 243.
datorită faptului că Klein şi adepţii săi reacţionau violent la critic1\ şi Încercau
~': Grosskur1h. I~ (1986). Melal/le Kleln !fer /Vor/d and her Work, London, Hoddcr &
să-şi fortifice poziţia prin impunerea teoriilor lor şi materialului lor clinic
noilor veniţi. Activitatea Comitetului Societăţii Psihanalitice Britanice, deja ~i: şi
Stoughton. [Melanle Klein. L/lmea opera. Irad. de L. Cotr1l0, in
Ed. S. Freud.]
pregătire
la
stânjenită de tulburările aduse in anii '40 şi ;41, de cel de-al doilea război
mondial, a devenit imposibilă, mai ales in ce privea formarea de noi psihana- '~Jones. E. (1936). Early fcmalc sexuality. In/. J Psycho-Anal., /6.262.273.
lişti. În cele din urmă s-a ajuns la un armistiţiu, fiind convenite o serie de 1;: Ri\·iere. J. (/936). On lhe gCllesis of ps)'chica/ contlict in earliest infancy. In/. J
f'syeho-AI/u/.. 17. 395-422.
intâlniri ştiin\iflce lunare, de discutare a nspectelor controversate din teoria lui
'i'Roscn/cld. II. (1974). Discussioll of Ihc p:lper hy /{nlph Grcensoll. "TranstCrcllcc:
Klein. De-a lungul unei perioade de optsprezece luni, kleinienii au prezentat
patru lucr1\ri despre punctele conlroversnle din teoriile lor: in I 943-A.wpra :l.
'~ Frcud OI. KIcill·i ". II//. J 1'.Q·c!IO-AIIl1I.. 55. 4\1-51.
naturii şi jill/c(iei fill/taslI/ei, de Susnn Isaacs, disculală În cinci şedinle; 'i!. !.,Sandb. J. (Ed.) (1')88). l'mjecllulI. Idel/ll(icalllill. I'mjeelive IdentificatiOIl. London.
 DUL! U
254
Karnac l1aoks.
Slcincr. R. (1985), SalTle lhollghls abaul lrauilion anu change arising from an
exal11inalion of the Brilish I'sycho-i\nalytic Society's Controversial
Discussions 1943-1944, Inl. Rev. Psycho-Anal., 12, 27-71.
Waeluer, R. (1937), The problem of the gencsis of psychical conflict in earliest
infancy, In/. J. I'syc!lo-Anal.. 18. 406-473.
Disp re ţ Dispreţu I face parte din triada caracteristici lor cheie ale apărărilor
maniacale; celelalte două sunt controlul şi triumful (Segal, 1964).
EI reprezintă centrul denegării defensive (maniacale) a importanţei obiectului
(Klein, 1935, 1940). Ca atare, scopul său specific este Îndreptat Împotriva
recunoştinţei faţă de obiect, care, dacă ar fi simţită, ar produce sentimente de
dependenţă şi micime şi ar demonta sentimentul de atotputemicie.
ar APĂRARE MANIACALĂ; 10. POZIŢIE DEPRESIVĂ; RECUNOŞTINŢĂ.
Klein, M. (1935), O contributie la psihogeneza st~rilor maniaeo-depresive, SMK, 1, pp.
255-282.
_ _ (1940). Doliul şi rela\ia sa cu stările maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 337·36 L
Segal, H. (1964), Il/lrodllClion 10 l!le Work of Melanie Klein, London, Heinemann;
London, Hogarth I'ress, 1973.
10. POZITIE DEPRESIVĂ;
Doliu Cir
PIEIWERE.
\:
E
Egalizare simbolică Jones (1916) şi alţi autori (Ferenczi, 1912;
Milner, 1953) au detectat o formă particulară de
simbolism [<7" FORMARE DE SIMUOLj, În care simbolul este egalizat cu lucrul
simbolizat şi este tratat, În consecinţă, ca şi cum ar fi efectiv originalul.
Segal (1950) a oferit o descriere Însufleţită a acestui fenomen. Pentru unul
dintre pacienţii săi schizofreni, "nu exista nici o diferenţă Între simbol şi lucrul
simbolizat... Aducându-mi un scaun de canafas, el a reuşit, s-a bâlbâit, a chico-
tit şi şi-a cerut scuze. Se comporta de parcă mi-ar fi oferit un adevărat scaun
fecal. Nu era doar o expresie simbolică a dorinţei de a-mi aduce scaunul său.
EI simţea că mi-I oferise realmente" (p. 104). "Odată format, simbolul n-a il
J~i3 I
funcţionat ca simbol, ci a devenit, În toate privinlele egalizat cu obiectul" (p.
105). Mai târziu, Segal (1957) a înfăţişat exemple clinice care ilustrau, În mod
elegant, reprezentarea simbolică, În care simbolul ia locul originalului fără
să-şi piardă atributele reale, şi egalizarea simbolică, În care simbolul nu este
1:
diferenţiat, iar obiectul apare caflind lucrul simbolizat: "Pacientul A... a fost
J' "
J~
Întrebat odată de medicul său de ce n-a mai cântat la vioară de când s-a Îmbol-
năvit. El a replicat iritat: 'Dar ce? Aţi vrea să mă masturbez În public?' Un alt " .
H
pacient, B, a visat Într-o noapte că el şi o tânără cântau la vioară, În duet. Din :~
asociaţiile sale (legate de masturbare) a reieşit clar că vioara reprezenta
organele sale genitale, iar cântatul la vioară reprezenta fantasma masturbatorie
a unei relaţii cu fata. lată deci doi pacienţi care, aparent, utilizează aceleaşi :ţ
simboluri În aceeaşi situaţie: vioara reprezintă organele genitale masculine, iar ;:'1
1.
cântatul la vioară reprezintă masturbarea. Totuşi, modul de funcţionare a ·i
simbolurilor diferă foarte mult. Pentru A, vioara a fost egalizată complet cu
organele sale genitale, astfel Încât i-a devenit imposibil să o mai atingă în
public" (pp. 49-50). Egalizarea operată de pacientul A Între obiect şi lucrul
simbolizat face parte dintr-o deformare a realităţii, tulburare frecventă, produsă
prin utilizarea unei fomle concrete, patologice, de identificare proiectivă [er
13. IDENTIFICARE PROIECflVA]. Efectul este că simbolul nu mai diferă de origi-
nal, atrăgând asupra sa aceleaşi conflicte şi inhibitii avute cu originalul.
Ca şi Klein şi Ferenczi, Segal (1957) a recunoscut rolul identificării În
acest proces. Lipsa diferenţierii Între simbolizat şi simbol "face parte din
perturbarea relatiei dintre eu şi obiect. Părţi din eu şi din obiectele interne sunt
proiectate Într-un obiect [extern] şi identificate cu el. Diferenţa sine-obiect se
şterge. Partea din eu fiind confundată cu obiectul, simbolul-creaţie şi funcţie
a eului-se confundă şi el cu obiectul simbolizat" (p. 53). Termenul de eguli-
 LJ
le 256 EGALlZARE SIMBOLICĂ
zare simbolică se referă la contopirea defensivă între sine şi obiect, apoi între
lE obiect şi simbol-contopire antrenată de identificarea proiectivă patologică.
Simboluri În poziţia depresivă. Pe măsură ce pozilia depresivă ia locul
I~ celei paranoid-schizoiue, obiectul dcvine un obiect întreg, perceput tot mai
realist. În acelaşi timp, el se diferenliază mai bine de eu şi se realizează o tot
mai bună distincţie Între lumea internă şi cea externă. Acest lucru conduce la
ciudata şi ambigua caracteristică a simbolurilor de a fi recunoscute ca posedând
le atribute proprii şi, in acelaşi timp, considerate ca linând locul unui obiect cu
proprietilti foarte diferite. Procesul de recunoaşterc a simbolului ca entitate
separată presupune următorii paşi principali:
.,
(1) renuntarea la formele atotputemice de identificare care deneagă
I[ separarea;
(11) doliul consecutiv după obiectele dispărute şi, drept efect, tolerarea
reprezentări i lor;
\ (111) conştientizarea crescută a realitălii interne, a realitălii externe şi a
'i*'
ident ităli i reale a obiectelor.
Astfel, obiectul care reprezintă poate fi diferenliat de obiectul cu care s-a
1 -_. realizat o iJe/1/ificare atotputernică. lnternalizarea acestor simboluri autentice,
indică Segal, constituie un bun de mare valoare al poziliei depresive, deoarece
L ele contribuie la recrearea obiectului intem deteriorat, având astfel un rol cheie
În reparatie; ele reprezintă un suport al repara\iei lumii interne care, în cursul
pozitiei depresive, se transformă rndical, într-o lume a simbolurilor, a gândirii
\ şi relaliilor verbale. Astăzi se ştie că lumea internă matură este mult inftuen(ată
L de structura limbajului.
Egulizure simbolică şi conţinere. Segal (1978) a arătat explicit modul în
care simbolurile autcntice şi egalizarea simbolică se raportează la identificarea
L proiectivă normală şi cea patologică, la conlinerea reuşită, respectiv nereuşită:
"Egalizarea simbolică este utilizată pentru a denega separarea dintre subiect şi
\:LJ obiect, [în timp ce] simbolul [autentic] este utilizat pentru a depăşi o pierdere
acceptatâ' (p. 316). Identificarea proiectiva defensiva (patologică) poate fi '
utilizată Într-o asemenea măsură, Încât sinele şi obiectul se con topesc, produ-
când ulterior egalizarea simbolului cu obiectul simbolizat (egalizare simbolică).
I J Segal (1978) a arătat apoi modu I În care acest fenomen afectează dezvolta-
L rea simbolurilor verbale: "Putem privi verbalizarea din punctul de vedere al
relatiei dintre conlinător şi continuI. Spre deosebire de alte forme ale simbolis-
\
mului, vorbirea necesită învălare. Sunetele onomatopeice scoase de bebeluş
sunt preluate de mediu, pentru a fi transformate În cuvinte ce vor fi învălate.
L apoi de copil. Acesta trăieşte anumite experienle, iar mama îi furnizează cuvin-'
\ ~ tele şi frazele care circumscriu experienlele avute. Cuvântul con line, cuprinde.
şi exprimă semnificalia, furnizează un conlinător. Astfel, copilul mic are .
LJ posibilitatea să intel'llalizeze cuvântul sau fraza ce conţine semnificatia" (p.
318). Aşadar, conlincrea verbală, învăţată în nH.:diul social, necesită proieqia
\1I ' în mediu (mamă) a situatiei care trebuie silllbolizală [Q>" FORMARE Dt: SIMUOL).
L:(JAL/ZAIU: SIMHOLlCĂ 257
Identificarea proiectivă patologică în mamă conduce la contopirea acesteia
cu copilul mic, iar reaqiile maillei (aqiuni, sunete etc. de protest) vor fi re-
internalizate sub forma unor obiecte ostile, echivalate cu situaţia respectivă. În
legătură cu o pacientă, Segal relatează: "Cu interpretările mele se Întâmplă un
lucru ciudat. Ele îi produceau o durere în pântece sau o excitaţie sexuală" (p.
318). Eşecul funcţiei materne de conţinere a dezgolittrăirea de semnificalie şi
a rectus-o la o senzaţie somatică.
;l r' Situaţia psihodinamică este cea a unei relatii, Între simbol şi obiectul
.~
'
';Iii, simbolizat, caracterizate printr-o violenlă care distruge separarea şi semnifi-
cUlia silllbolului. La pacicntul lui Segal, cântatul la vioară s-a redus la o
senzalie somatică masturbatorie, în care glasul comunicativ al viorii, sensul
,.>
muzicii sale, a fost eliminat violent, În scopul distrugerii granilei dintre eu şi
uscultătorii din jur.
Gândirea paJeologică. Relaţia dintre reprezentarea concretă şi identificarea
proiectivă a fost pusă sub semnul întrebării de Meissner (1980): "Exemplul (lui
Segal (1957) despre penisul ega/izat cu vioara, deoarece ambele pot fi mânuitej
poate fi privit ca un caz de identificare proieclivă, in măsura in care partea
proiectată (penisul) devine identificata cu obiectul, dar poate, la fel de bine, să
nu fic privit astfel. Este posibil să avem pur şi simplu de a face cu ceea ce
Arieti (1974) descria ca o formă de gândire paleologică, o logică a predicatelor
care urmează principiul lui Von Domarus. Cu alte cuvinte, penisul şi vioara
sunt egalizate pur şi simplu fiindcă delin un atribut comun, anume, posibilitatea
de a fi mânuite. Ne punem astfel întrebarea dacă orice exemplu de egalizare
simbolică poate fi considerat prima lucie ca o dovadă de identificare
proiectivă" (p. 60). E o problemă interesantă.
Von Domarus (1944) considera că logica schizofrenului este una pre-
aristotelică, prin faptul că două subiecte cu acelaşi predicat sunt văzute ca fiind
identice-oamenii mor; ierburile mor; deci oamenii sunt ierburi. Ea diferă de
silogismul normal, descris de Aristotel-organismele vii mor; oamenii sunt
organisme vii; deci oamenii mor.
La schizofreni, predomină clar identificarea provenită din aşa-numita
gândire paleologică (pre-aristotelică). Dar argumentul lui Meissner nu este întru
lotul relevant, deoarece Segal prezintă producerea psihodinamică a acestei
fonne de gândire, pe când Meissner atrage atentia asupra structurii(ormale a
gândirii paleologice. Aşa cum afirmă Arieti (1974): "Principiul lui Von
Domarus şi celelalte legi paleologice, pe care le vom menliona pe scurt, nu
explică fenomenele din punct de vedere dinamic, ci numai formal" (p. 235).
,Ideea lui Meissner că identificarea proiectivă nu constituie singura explicalie
psihodinamică rămâne un echivoc, atâta vreme cât nu se oferă indicii
'altemative.
;'
Mai există o problemă legată de critica lui Meissner. Tratând despre această
;~ fonnă primitivă de logică, Arieti o compară cu aşa-numita gândire primitiVII
1;' acopiilor şi a culturilor primitive, bazându-se pe părerea antropologului Heinz
 258 U.[MI:NTL: unA
EMPATIE 259 '11
Werner (1940), pe care il citează: "forma avansată de gândire, caracteristică
civilizaţiei occidentale, este doar una printre multe altele ... formele primitive
În practică [a- IJI0Nj; există mai multe caracteristici ale termenului:
(1) Dale senzoriale brute. Experienla provine din date senzoriale brute
(realizare), prin Întâlnirea lor cu expectalie preexistentă (pre-conceplie), II
-~I
nu sunt atât lipsite de logicii, Git b,wlle pe un alt tip de logică" (p. 15). rezultând o concepţie "cu semnificatie" [a- PRE-CONCEPllE; GÂNDIRE]. Uneori
Aceasta nu inseamnă că toţi membrii unei culturi primitive sunt schizofreni. Însă, Întâlnirea poate eşua (eşecul funcţiei alfa), acumulându-se particole de
Argumentul se bazează pe o viziune stereotipă asupra "primitivilor". Mulţi date senzoriale "nedigerate". Acestea sunt elemente beta.

~tl
antropologi de mai târziu au remarcat forme logice interesante ale culturilor (II) Evacuare. Este posibil ca elementele beta să se acumuleze În ansam-
neoccidentale (Radcliffe-Brown, 1952; Levi-Strauss, 1966), fără să afirme că bluri (asemeni "salatei de cuvinte" a schizofrenului). Asemenea acumulări sunt
ar fi vorba de indivizi psihotici. Ideea este că gândirea paleologică (asemeni ;;. prelucrate prin evacuare, iar nu prin gândirea din vise sau teorii. Procesul de
gândirii numite modernă) poate fi, şi ea, de două tipuri: (a) schizofrenă sau evacuare este cel descris de Klein, o identificare proiectivă În fonna sa
iluzorie şi (b) nepsihotică, mitic1'l. Aşadar, nu e exagerat s1'l afirm1'lm că
identificarea proiectivă patologică este implicată specific În tipul de gândire
,rl patologică [a- 13. IDENTIFICARE PROIECTIVA).
(/II) Aparatlll mental. Sub presiunea elementor beta acumulate, se dezvoltll JI]
iluzoriu, aşa cum a prezentat-o Segal. It un aparat mental de "eliminare din psihic a elementelor rele interne acumu- 1--'-
~~
Arieti, S. (1974), Inlerprelalioll 0/ Schizophrenia, New York, Basic Books. '"
late", iar nu un aparat de gândire (Bion, 1962a, p. 112).
cr GÂNDIRE. JI
','1"
rcrcnczi, S. (1912), Symbolism, III/ago, 1, 276-284. "
1-.1
,...:.. \
~ Joncs, E. (1916), Thc theory of symbolism, Brilish Journal 0/ Psychology, 9, 181-229. Sion, W. R. (1962a), O teorie a gândirii, in: l3ion, W. R., Gânduri secunde, trad. de
:~t
Klein, M. (1930), lmpor1anla fonnării de simboluri in dezvoltarea cu lui, SMK, 1, pp.
209-222
C. Bujdei şi F. V VIădescu, Binghamton, Ed. S. Freud, 1993, pp. 219-230.
- (1962b), Learnillg Irom Experience, London, Heinemann. ".f 1
I
:~ JI\
Levi-Strauss, C. (1960), The Savage Mind, London, Weidenfeld & Nicolson. [Gândirea
:1";
',. 1 sălbatică. Totemismlll azi, trad. de 1. Pechcr, Bucurcşti, Editura Ştiinţifică, 1970.1
.' ,
ţt
Meissner, W. W. (1980), A note on projcctive identification, J Amer. Psychoa/lal. Empatie Empatia este una dintre fonnele pozitive ale identificării
:~ Assn., 28, 43-68. proiective, incluse În "identificarea proiectivă nonnală" [er 13. .. ~1

~.
!"~~
\! .
,.
,: : i
Milner, M. (1953), Tile role of illusion in symbol-fonnation, Inl. J Psycho-Anal., 34,
18 J -195.
IDENTIFICARE PROIECT/vA]. "A se pune in pielea altcuiva" este o descrire a
empatiei, dar mai este şi o descriere a procesului de introducere a unei părţi
;I
1.' I proprii-a unei anumite capacităli de autopercepere-in situatia altcuiva, in
.:~
,/. Radcliffc-8rown, A. R. (1952), Struclure and Funclion in Primilive Society, London,

~X~!,. i:: Cohcn & Wesl. scopul de a capta fantasmatic experienţa acestuia. Este vorba de o activitate \
Segal. II. (1950), Some aSrCCIS of thc analysis of a schizorhrenic, Inl. J. Psycho-Anal., nonnală a persoanelor sensibile, putând fi inclusă, În general, in grupul
;! 31, 268-278. fantasmelor identificării proiective (K lein, 1959). !,)
~I\
~
( - (1957), NOICS on symbol formation, 1111 J. I'sycho-Anal., 38, 391-397. Un important aspect al acestei intruziuni in altcineva este c1l nu are loc o
~. , - (1 Y781. On sylll!JolislIl, 111/. .J. I'sycllU-tlll(lI., 59, 315-319. pierdcre u realitillii sau o conruzie dc identitate. Oistrugerea granitelor dintre
it'
;,'
\Un l)Utl1arllS, L. (1 Y44), Thc srccific lalVs uf logic in schizurhrenia, in: Kasanin, J. ,,<
(Ed.), Lallgllage and Thollghl in Schizophrenia, 8erkley, CA, University of ;~ "
sine şi obiect este caracteristică doar pentru atotputernicia din identificarea
proiectivăpatologică [<7 13. IDENTlrICi\RE PROIECTlvA]. Cu empatia, lucrurile
L1
'ţ
Califomia Press, pp. 104-114. .~i stau diferit, deoarece in momentul proiecţiei se păstrează conştiinţa identităţii.
1
Wemer, H. (1940), Comparalive Psychology 0/ Mental Developmenl, New York, I.U.P..::ţ' Meissner (1980) a remarcat cu nemulţumire că este greşit să includem
empatia şi alte fenomene nepsihotice În termenul de "identificare proiectivă".
":;~ i EI a respins, ca generând confuzie, lărgirea conceptului de "identificare proiec-
Elemen te beta Creând o teorie prin care organismul biologic devine un :~~ - livă" dincolo de referinta la perturbarea graniţelor eului În cazul schizofrenului.
psihic care experimenLează, Bion (1962a) a descris un :;t cr GRJJA; 13. IDENTIFICARE I'ROIECTlvA.
proces pe carc l-a denumit funcţie alfa şi a cărui trăsătură esenlială este de a il
genera "scmnificaţii" din senzatii. Produsul final al funC\iei alra sunt elemen- :~ ,tţ· Klein, M. (1959). LlIlnca Il()a~lrfl adulLă şi rfltirlcinilc ci in coriiăria timpurie, SMK. 111.
lele alfa, echipamentul visului şi al gândirii [,..,' FUNCiLE ALFA]. Când funqia .;;j ~- Meissncr. W. W. (I<)RO). i\ notc an projective idcnlilication, J !Imer. I'sychoallal.
alra este pcrturbată, este generat un alt tip (anormal) de conţinut mental, numit " Assll.. 28. 43-67.
de Bion elemente bela. "Elemente beta" cste unul din termenii lui Bion "Iipsili
de senlllifICa\ie", urmând să o prilnească dill experienla uLilizării conceptului
 LJ
260 I:.I'IS II :MOI:II.II:
Epistemof! 1ie Nevoia de a cunoaşte despre sexual itate este pentru copil
o trăire puternică, deoarece, datorită încetinirii dezechili·
le brate a dezvoltării umane, viaţa pulsională a copilului poate fi trăită înainte ca
el să fie îndeajuns de matur fizic şi social pentru satisfacere sexuală, Primele
scrieri psihanalitice ale lui Klein au demonstrat legătura strânsă dintre sadism
şi dorinţa de a şti. Prima ei lucrare privea inhibiţia întrebărilor despre sexuali·
c
\ a nevoii de a şti mai mult.
tate şi eliberarea vieţii fantasmatice în urma răspunsului la aceste întrebări.
Autoarea a arătat că un asemenea avânt al exprimării fantasmelor este produs
În special de răspunsurile la întrebările inconştiente, neformulate [<7 ANALIZA
,.., COPILULUI]. Apoi, Klcin a devenit interesată de componenta epistemofilică a
L libidoului, ajungând în mod firesc să studieze tulburările de învăţare (Klein
1923) şi, mai târziu, problemele intelectuale din tulburările psihotice (Klein,
1930a, 1931). f-rustrrtrile şi impulsurile sadice consecutive, implicate în teoriile
sexuale ale copilului, au reprezentat cel mai şocant material pentru Klein,
atunci când a stat de vorbă cu primii săi pacienţi copii. Ea a făcut legătura
Între frustrrtri sexuale, sadism şi inhibiţia întreblli'ilor sexuale, reprezentând un
lanţ cauzal [<7" 3. AGRESIYITi\I'E),
Ideea că impulsul de a şti este o caracteristică importantă a frustr~rii a
determinat-o pe Klein să sublinieze afirmaţia lui Freud (1917) că epistemofilia
este o componentă pulsională a libidoului înrudită cu scopofilia (voaiorismul/
t exhibiţionismul). În acelaşi timp, ea a remarcat că, o dată cu inhibarea episte-
i%U mofiliei, care devine prea încărcată de impulsuri sadice, pot apărea serioase
probleme de învăţare, De aici, Klein (1930a. 1931) a construit o teorie a dez·
\' l' voltării intelectuale şi a simbolizării-sau mai curând a perturbării acestor
",1 ' procese. Investigarea acestor probleme, la copii, a avut două rezultate
!:J~ impOl1ante:
(1) începuturile înţelegerii perturbări lor psihotice ale intelectului;
(II) ipoteza ~rt aceste perturbări psihotice sunt, În realitate, mult mni frec-
'LI vcnte la copii dccftt se crcdea (Klcin, I 930b)-ipoteză conlirmntă ulterior ["
PSIII()i'A 1.
DC7,vo\lnrcn teoriilor lui Klein n ndus schimbrlri majore În viziunea ei
\ '-; despre curiozitate şi cunoaştere, Renliz<Înd crt dezvoltarea cognitivă din cele
L mai timpurii faze era mult mai mare decât se bănuia (de pildrl, capacitatea de
distincţic Între sine şi altul sau cea de a discrimina strtrile şi ohiectele "bune"
I- şi "relc"). Îi prtrea tot mai posibilă existenţn unei cunoaşteri Înnrlscute, al1\luri
de discriminări relativ sofisticate [er CUNOAŞTERE iNNAsCUTA]. În special,
L cunoaşterea penisului şi vaginului, ca şi a contactului şi raportului dintre cele
două organe, părea să fie Înnăscută, iar nu un rezultat al asistării efective la'
\
scena originară [<il' FIGURA A pARINTELUI COMUINAr],
L Una dintre problemcle Înţelcgerii noţiunii de cunoaştere în născută este că
aceasta pnre a nu lăsa loc descoperirii, Este posibil ca lucrurile să se petreacă
nşa În cele mai primilive stadii, Totuşi, cunonştercn este una "el11o\ionaIă", o
II, recunoaştcre n stării intenţionale a obiectului, binevoitoare sau răuvoitoare, care
Îi provoaca eului stari dc iubire sau de ură. Tocmni perturbări le ivite in aceste
\
I
26\
EI'ISTEMOFlLlE
stări conduc la o atitudine manipulalivă asupra lumii obiectelor, o atot·
puternicie de a o face să concorde cu o lume "cunoscută", favorabilă [<7 2,
FANTASMA INCONŞTIENTA]. În plus, în poziţia depresivă, recunoaşterea faptului
că aceste obiecte "cunoscute" au un caracter mixt şi că viaţa emoţională a eului
este străbătută de sentimente devastaloare produce senzaţia tot mai puternică
f,
Legătură epistemojilică. Într-o serie de lucrări, Sion (1956, 1962a) a abor- ~:
dat problema deficitului intelectual al schizofrenilor şi a elaborat apoi o teorie \"'
a gândirii, bazată pe ideea generării gândurilor prin conlinerea unei percepţii
Într-o expectaţie (o realizare se cuplează cu o pre-concepţie). EI a prezentat
deseori, în detaliu, natura acestei relaţii de "conţinere" [<7" CONTINERE). :
.' .
,.', Legătura de conţinere. Bion a ridicat dorinţa epistemofilică de a cunoaşte l, ;
.~'(.;1
.
,;"
la statutul de iubire şi de ur1\ ale fiinţei umane [<r GÂNDIRE]. El a descris !
(1962b) legătura dintre mintea conţinătoare şi conţinuturi le ei ca fiind de trei [ N
tipuri: L, H şi K, reprezentând iubire, ură şi dorinţli de a şti, faţă de
, '1.
;~.
conţinuturi. Toate acestea sunt legături emoţionale. Dintre ele, K este de o '1"
importanţă supremli În creşterea şi dezvoltarea minţii şi a personalităţii. O
1
"
'oi:
mamă trebuie uneori să încerce a înţelege trăirile şi sentimentele bebeluşului J
[<7" REVERIE]. Legătura dintre mamă şi copilul ei îi dezvoltă acestuia capacita-
~î; tea de a gândi, prin introiectarea unui obiect înţelegător. Legătura K poate fi
Însă perturbată prin invidie şi prin deprivarea reală de această funcţie de către
obiectul extern.
O'Shaughnessy (1981) a oferit exemple clinice ale celor trei tipuri de
legătură K descrise de Bion:
(1) Încercarea de a cunonşte obiectul şi sinele prin identificări proiective
(K): de exemplu, mama cunoaşte stnrca mentală a bcbcluşului;
(II) dczgolirca dc scmnificalic n trăirii proicctate n obicetului, rC7.ultând o
trăire dezgolită şi lipsită de sens, care Îi produce bebeluşului sentimcntul cn
este terorizat de un obiect invidios introiectat, ce-I deprivează de orice semni-
ficatie experienlială-este vorba de minus K (-K) [<7 SPAIMA rARĂ NUME];
(III) o stare de absenlă a lui K (K nul), În care capacitatea de cunoaştere a
fost distrusă, aprtrând o stare psihotieă paranoidă, de severă slăbire a eului prin
c1ivajul şi proiecţia capacită\ii snle K; eul se confruntă cu obiecte ostile În care
au fost introduse violent, fantasmatic, fragmente din eu.
(t) Legătura K. Capacitatea de a cunoaşte Învătând din experienţa altcuiva
este o funcţie ce trebuie dobândită; ea se obţine prin introiecţia unui obiect
extern (mama) care poate Înţelege trăirea bebeluşului, returnându-i-o apoi
Ireptat [<7 FUNCTIE ALFA). Tipic, legătura K este reprezentată de Îl11perecherea
unei pre-collcepţii cu o realizare [0/ LEGARE; GÂNDIRE]. Dezvoltarea acestei
funcţii reprezintă probleme de natură emoţională. Gândirea şi raţiunea depind
de-şi, În realitate, el11erg din-viaţa emoţională cea mai primitivă,
(II) Legă/ill'(! minl/s K, Bebeluşul poate fi copleşit, din surse interne. de o
invidie care ii distruge înţelegerea şi Învă\area, Situaţia diferă Illult de cea a
,
262 l'.I'ISll:MOI'I LI l:
legăturii K: "bebeluşului ii e frică că moare ... in K, sânul ar modera compo-
nenta de frică din frica de moarte proiectată in el, iar copilul ar reintroiecta,
la timpul potrivit, o nouă parte de personalitate, mai tolerabilă şi mai stimula-
tivă pentru dezvoltare. În -K, sânul este resimtit, cu invidie, ca inlăturând
elementul bun sau valoros din frica de moarte şi ca reintroducând forţat in
copil rămăşita nefolositoare. Frica de moarte a copilului sfârşeşte prin a deveni
o spaimă fără nume" (Sion, 1962b, p. 96). Rezultatul constă Într-o severă
golire a eului şi internalizarea unui obiect care goleşte de semnificatie; acesta +,1:
.~;
este o variantă a supraeului extrem de aspru: :'EI reprezintă afirmarea invidi- ,;~'
'1
oasă a unei superiorităţi morale lipsite, in fapt, de orice morală" (p. 97).
Srenman (1985) a oferit exemple clinice ale unui asemenea obiect care goleşte
de sens, moralizează şi denigrează.
(III) K l1ul. Datorită unor surse externe, bebeluşul poate să nu aibă un obiect
real care să-i primească identificările proiective şi să i le returneze sub o formă
modificată, tolerabilă. Rezultatul constă În identificări proiective continue, tot
mai puternice, care produc golirea eului şi pierderea funcţiei sale; În lumea
externă, se acumulează obiecte care au fost atacate tot mai violent prin identi-
ficări proiective atotputernice. Părţi pierdute din psihic, aceste obiecte au un
caracter bizar [<7 OniECT IJIZARj, manifestând animozitate, ură şi invidie fală .;ŢI'·f.i
de subiect. Mintea nu mai este capabilă .~ă producă gânduri sau aparatul de
gândire pentru utilizarea lor. Mintea devine, in schimb, "un aparat de eliminare
{
.~
;
j"
(
.!:
din psihic a obiectelor interne rele, acumulate acolo" (Sion, 1962a, p. 112).
Combinarea surselor interne cu cele externe (-K şi K nul) conduce la psihoză.
Epistell10filie şi efort terapeutic. Freud a arătat limpede că cheia terapiei
psihanalitice este intelegerea; el o vedea ca o conştientizare a inconştientului
haotic: "Acolo unde este subeu, va fi eu." În tennenii lui Sion, aceasta În-
seamnă că centrală este K, iar nu efortul terapeutiC-Înţelegerea pacientului de
către anillist este mult mili impol1antă din punct de vedere terapeutic decât
iubirea (memoriil şi dorinla) ilnillistului i'r 1l10N], ura sau apămrea sa (-K).
Capilcitatea de il priilli proicqiile pilciclltlliui şi dc a i Ic Înapoia inteligihile şi
suportabilc reprczintă nucleul tchnicii kleinicnc modcrne [<7' 1. TEHNICĂ].
Bion, W. R. (1956). Dezvoltarca gândirii schizorrenicc. În: 8ion. W. R., Gânduri
secunde. trad. de C. 8ujdci şi F. V VIădescu, l3ingharnton. Ed. S. Freud. 1993.
pp 131·140.
- (1 %2a), () teorie a g,indirii, in: W. IZ. llion. Gândlll"i sec/lnde. pp. 219-230.
- (1962h). l,enrninR /rOtii F.xperience. I.ondon. Ilcinernilnn.
Brenman, E. (1985). Cruelt)' and narrow-mindcdncss. Inl. J. f'sycho·Anal. 66. 273-
281.
Freud, S. (1916·1917). fn/rod/lctory f.ect/ll'es. ES, XV-X V1. [fnll'Oilllcelt! În fJsihano.
1i:1i. trad. de L:. Gavriliu. l3ucureşti. Ed. Didactică şi Pedagogică. 19<)2, pp. 67-
304·1
Klcin. r-..'1 (1923). Rolul şcolii in dezvoltarea lihidinală il copilului. SMK. J. rr. 55·71.
UJ 263
Klcin. M. (19JU). Imrortan\a formării de silllholuri in dczvoltarea eului, SMK. 1. pp.
2U9-222.
- (1930b). I'siholcr:lpia psiholelor. SMK. 1, rr 223-225.
- (1931). O contributie 1" teoria inhihi\ici intelecluale, SMK, 1, pp. 227-238.
O'Shaughnessy. E. (1981), 1\ comrnemoralive essay on W. R. l3ion' theory oI' thinking.
J. Child I'sycholhel'., 7, 181·192.
Eu Klein nu a utilizat termenul de "eu" Într-un mod precis, aşa cum a \
făcut-o Freud În modelul său structural cuprinzând eul, subeul şi
r1)1
supraeul. Deseori, ea a echivalat "eul" cu "sinele". Pentru Klein, eul există din
naştere, are granite şi se identifică cu obiectele. EI detine anumite funcţii de
tip extrem de primitiv-(I) distincţia intre "eu" şi "non-eu"; (II) distincţia Între
bun (senzaţii plăcute) şi rău; (III) fantasme de incorporare şi de expulzare
~
(introiecţie şi proiectie); (IV) fantasma imperecherii pre-concepţiilor cu reali-
zările. Imaginea contrastează cu cea din psihologia eului sau psihologia sinelui, \
În care originea eului este la câteva luni dupli naştere [<7" PSIHOLOGIA EULUI]. l'
Există o puternică controversă privind utilizarea termenului de "eu", care
reprezintă o latinizare [ego] introdusă in cursul traducerii engleze. O dată cu 1'1;1
modelul structural al "subeului", "eului" şi "supraeului", a ilp1\rut ill teoria
analitică clasică şi În psihologia eului tendinţa de a descrie eul in termeni de
mecanisme.
.II
O aSCl11eneil atitudine mecanicistă pare in concordanţă cu Proiecllil de
inceput al lui Freud (1895), dar in discordanl1\ cu umanismul stilului său literar - 1
şi al intereselor sale, al limbajului său şi al atracţiei sale fată de experienţa I
~\
umană (Freud, 1925). EI a ajuns să renunţe la determinismul s1\u neurologic
(Schafer, 1976; Bettelheim, 1983; Steiner, 1987). Klein nu a acceptat niciodată
structura "ştiin!ifică" pe care se străduia, se pare, Freud să o evidenţieze ['11" \
7. SLJI'RAEUj. ill orice caz, ea era mai interesată de inţelegerea conţinutului !
anxietăţii, iar nu dc energia care o produce: "Am deviat de la unele reguli
stabilitc până acum, deoarcce am inteqxetilt ccca ce am crezut că cste mai
-- I
urgent din materiillul prczcntilt dc copil: anxiet1\ţile şi apărările Împotriva lor" --~'
(Klein, 1955, p. 123).
Sine. Termenul de "sine", folosit deseori de Klein ca sinonim cu "eu", pare '" I
să sugereze experien!il subiectului. fantasmele sale despre el insuşi. Dacă "eu" \ l'l
corespunde cu o parte structurală mentillă descrisă obiectiv, "sinele" tinde să "n1\1
corespundă cu subiectul din propriile salefol1tasme, descrise dintr-un punct de
vedcre subiectiv. Astf'cl, "sinele" tindc să exprime aspectul relalional alleoriei , I
lui Klcin, ca şi "subiect"-cilre prezintă m<li multă consistcnţă la utilizarea . Jr
termenului de "obiect". Este Însă adevămt că "eu", "sine" şi "subiect" sunt I
Ilf I
sinonime În scrierile lui Klein ['i" SINE]. Concepţia psihologiei eului diferă
Îlltrllcâtva. "sine" fiind aici o reprezentare (investită cu energie psihică) a eului
(Hartlllilnn. 1950; Sandler şi Rosenblett, 1962). Diferenţierea !acută de
Hartlllann a condus la o dezvoltare in psihologia eului, cunoscută sub numele
·1
J
 t.L

tu\r:
264 [U
I LXTU{NALlZARE 265
l de psihologie CI sinelui (Kohut, 1971) ['7 PSIIlOLOGIA EULUI].

t
lJnivcrsily Press.
it>. .~,.
Eul timpuriu. La Început, eul alternează Între stări de integrare şi dezinte-
i

f' grare: "eului timpuriu Îi lipseşte coeziunea, iar tendinţa de integ ..are alternează
Cll o tendinţă de dezintegrare, de fărâmiţare" (Klein, 1946, p. 4). Această
Stcincr. It (1987). A world wide intcrnational lrade mark of gcnuincness, In/. Nev.
l'sycllo-l1l7al., 14, 33-102 "n

I ,ţ situalie a fost descrisă mai târziu de Bick (1968), la prima săptămână de viaţă
a copilului [<7" IJICK]. in timp ce analiza clasică consideră eul ca un organ care
caută descărcarea tensiunii pulsionale prin diferite forme de satisfacere şi care Externalizare in primele snlc Încercări de a inţelege mecanismele
poate fi descris În termeni de structură şi funcţie, Klein vedea eul într-un mod forrn~rii jocului, Klein a folosit mull termenul de
diferit: ca experienţa pe care o are faţă de el însuşi. EI apare în termenii "externalizare". Mai târziu, a apărut termenul de "proiecţie", În mare parte
I fantasmelor sale privind lupta cu anxietatea resimţită în cursul relaţiilor cu
sinonim.
rr 1. TEHNICĂ; CREATfVITAfE; JOc.
obiectele, care-deşi percepute În lumina pulsiunilor--creează o lume de expe-
rienţe, anxietăţi, iubire, ură şi temeri, iar nu o stare de descărcare. Lupta eului
este de a-şi menţine integralitatea în faţa experienţei sale dureroase cu privire
la obiectele ce ameninţă să-I anihileze fer DEZVOLTARE].
La Început Însă, eul este foarte instabil, iar funcţiile sale timpurii reprezintă
un efort disperat spre stabilitate. Klein a văzut primul act al eului în mod
.l diferit, la diferite momente din evoluţia ei teoretică:
(1) in 1932, funcţia primară a eului era deflexia pulsiunii de moarte, spre
un obiect extern, temut ca fiind persecutor-mecanismul proiecţiei fer 7.
.r
SUI'RAEU);
(II) in 1935, Klein Începuse să considere c1\ eul se Întemeiază pe introiec- ,
l-'~, ~:
tarea obiectului bun [ao- 10. POZIŢIE DEPRESIVĂ; Il. POZIŢIE PARANOID- .~\
SCIIIZOIOA];

~
"F.:
.~:
:I\i (III) in 1957, descrie prima funcţie a eului ca fiind o formă de clivaj, baza ,") i.,:.,
,': :lI t:apacitătiide judecare (Freud, 1925), ea fiind însă, iniţial, de tip puternic
,1
f ,:; narcisic fer 12. INVIDIE; STĂRI CONFUZIONALE].

I~.'.· '~;:,.iI
'l~
~,1:
;';
1: " . ! 8eltelhcim. 11. (1983), Fre/((I and Mall's 50111, London. Hogarth Press.
8ick, E. (1968), lhe experiencc of thc skin in carly object relations, Inl. J Psycho-
Al7ol. 49, 484-486.
I~I.J~' .
~;~ .'
Freud. S. (1895). Projcct for a seientilic rs)'chology, ES, 1, pp. 293-397
- (1925). Negalion. ES, XIX, pp. 235-239.
"l
r",· Harllllann. II. (1950), COllllTICnts on the psycho-analytic theor)' of the cgo. Psychoonal.
/1'1""'.::' SllIdy ehild, 5, 74·96

l,~ Klcin. M. (1932), Psihanaliza copIilor, SMK, II.

- (19:1:'1), O contribulic la psihogcneza stărilor maniaco-derresivc, SMK, 1. pr. 255·
IL- :,1
~
.j'
, -
2R2.·
(19·1(,), Note asupra unor IllCC:lIliSIllC schi7.0ide. SMK. III.
- (1<)55). Tehnica a jocului: istoric şi scn1l1ilicaţie, SrvIK, III.
psihannlilică

[l - (1957). IlIvidil' SMK. III.

şi IT!CIIIIOşrillrâ.
Kohul. II. (1971), 7ire Allalysis of r/zl' Self Ncw York. 1. U l'
J Sandkr. J.. I{osenblall. lI. (19(,2). Thc concert 01. thc rerresentalion:l1 \\orld. Psyclro· 1:
[:, SI/lill' Child. 17, 128-145.
01101.

Schakr, R. (1976), /1 NelV LOlIglIOgl' for I'src/zo-Allolysis. Ncw Ilnvcn. el. Yale
l'
1·

r .,1,.
•:1',
j'lW;;

tl'
~:
lâ
r
F impulsuri lor destructive ponte fi contrabalansată de o slăbiciune inerentă a
~,'
fI.
Fac to r cons ti tu 1ional Imediat dură naştere, factori i constituţional i se
combin~ cu factorii de mediu, iar relatia de
strânsă şi imediată Împletire Între Înnăscut şi dobândit face ca cele dou~
componente să fie foarte dificil de separat. Problema este amplificată de faptul
c~ puternica interacţiune apare În dezvoltarea unui individ Înainte de orice
posibilitate de comunicare simbolică directă.
Studiul interacţiunii timpurii dintre factorii constituţionali şi de mediu se
bazează pe abordări observaţionale [cr OBSERVAREA 13EI1ELUŞULUI], pe cerce-
tări psihologice academice privind cogniţia timpurie sau pe studiul psihanalitic
al unor "secţiuni Îngheţate" din dezvoltare, prezente În autism (Meltzer et al.,
1975; Tustin, \ 98\) [<7 AUTISM). Se ştie cu certitudine că multe caracteristici
r~\ ~,
psihice sunt, ca şi cele corporale, Înnăscute De exemrlu, genetica schizofreniei
demonstrează verosimil că aici există o predispozitie Înnăscută care, activat~
de factorii de mediu (psihici), conduce la rsihoză (Gelder, 1983).
Pesimism hi%gic. Multe critici Împotriva lui Klein au apărut datorită ac-
r· "vj
j
i
centuiui pus de ea pe factorii "interni" şi a supoziţiei pesimiste că orice lucru
care ţine de constituţia biologică este ceva de neschimbat. Nu ast<l <l fost Însă
~ I
viziunea lui Klein şi. intr-<ldevăr, nu aceasta este realit<ltea, de vreme ce fiinţa
~;! .
um<lnă este Înzestrată cu un rsihic deosebit de adart<lbil. De fapt, chiar teoriile
lui Freud rO<lrtă amprent<l rlasticilil\ii specifice pulsiunilor umane. De ri1dă,
\I moştenirea pulsiunii sexu<lle nu Îmriedică <ltraqi<l sexu<lIă f<l\ă de un număr,
j~ se pare, nelimit<lt de tipuri de partener, ca şi faţă de orice obiect fetiş. Indus-
V
.1
~
tria modei nu ar <lvea o asemenea forţă dacă sexu<llul biologic nu <lr tinde
permanent să-şi <ldapteze şi să-şi înnoiască Înfăţişarea. De fapt, zestrea biolo-
gică umană se caracterizează, in pal1e, tocmai prin <ltraqia faţă de schimbare
şi obiecte noi ['1r DEZVOLTARE]. Klein este deseori criticată că subliniază in
mod nejustificat biologicul, preluând de la Freud conceptul de pulsiune de
moarte. PI<lsticit<ltea pulsiunii de lllO<lrte, exprim<ltă rrin varietatea, ingeniozita-
tea şi ad<lptabilitatea destructivită!ii umane sub infuenla psihică şi socială, nu
este totuşi mai mică decât cea a pulsiunii sexuale.
Invidie. Cu toate acestea, este adevărat. Klein a afirmat că proportia relativă
de libido şi destructivilate este posibil să fie determinată ereditar. Privitor la
schizofrenie, studiile genetice asupr<l gemenilor au [1rob<lt [1uternic existenta
unui factor cOllslitu\ional. O balantă pulsională dezechilibrată În favoarea
pulsiunii ele moarte reprezintă predispozi!ia constitulională pentru o invidie
deosebit de severfl. apărută incr, de l<l inceput (Rosenfeld, 1965); ea rerlurbă
il
FAIRl3AIRN, RONAL.D
: 1
l ·~
267
:!
atât copilul cât ŞI mama, conducând În final la un copil schizoid, o mamă
disperată şi un mediu familial interpersonal schizofrenogen. Preponderenţa '1
eu lu i, rezu Itând un prag scăzut al frustrări i [<jf' 12. INVIDIE).
Conceptul de fantasmă inconştienUI presupune implicit că există o bază
constitutională a dezvoltării mentale [~ MINTE] şi a reprezentării tuturor
senzatiilor sau trăirilor, În cadrul acestei dezvoltări, sub forma unor relalii de
obiect [.:r CLJNOi\~TERE iNNĂSCUTĂ]. Ex istenta unu i fundament biologic al
dezvoltării mentale e greu de combătut ştiintific şi psihologic. Problema este
Însă limita dintre psihic şi biologic [er SUBIECTIVITArE). Fără a nega impor-
tanta mediului social, Klein a ajuns În cele din urmă la imaginea unui sine pur
psihic, aflat În luptă cu propriile stări interne, cu nişte factori constitulionali
care (ca şi cei sociali) aqionează doar În direqia constrângerii.
c:r LUME EXTERNĂ; CUNOAŞTERE iNNĂSCLJTĂ.
Bion, W. R. (1956), Dezvoltarea gândirii schizofrenice, În: Sion, W. R., Gânduri
secunde, Irad. de C. I3ujdei şi F. V VIădescu, Ed. S. Freud, Binghamton, 1993,
pp. 131-140.
Gelder, J. (1983), Oxford TeXlbook of Psychiatry, Oxford, Oxford IJniversily I'rcss.
Mcltzer, IJ el al. (1975). Expluf'Glions ill AlitislII, I'erth, Clullic I'rcss.
Roscnl<:ltf, II. (1965). f'sychotic States, Lontfon, lIogarth I'rcss.
'-,~.
Tuslin, F. (/981), A IIlistic Slates ill Childrell, London, Roulledge & Kegan Paul.
Fairbairll ROllald Uiografie, Printre psihanalişlii britanici, Fairbairn
Jli..' , a fost un intrus. EI s-a născut În 1889 şi a lucrat
loată viata nu la Londra, ci la Edinburgh. Inilial, a fost universitar (in filo-
~. I
'~
logic), pentru ca, după primul război mondial, să devină medic şi apoi psihana-
list; a practical psihanaliza izolat În oraşul său natal, unde a şi murit În 1964.
Poate tocmai datorită distanlei, el a fost singura persoană din afara cercului lui
Klein de către care aceasta s-a lăsat influcntată mai mult. Locuind atât de
departe, Fairbairn nu a prea participat la viaţa Societăţii Psihanalitice Britanice.
Cu toate acestea, el a avut o mare influenlă asupra unor analişti britanici
(Sutherland, 1963; Guntrip, 1961; Padel, 1987), iar În America este considerat
ca unul dintre puţinii analişti britanici ai relatiilor de obiect respectaţi; aceasta,
poate, penlru că a rămas neclintit În a-şi afirma sistematic obiectia fiqă de
teoria freudiană a pulsiunilor, păstrând totodată o structură triadică asemănă­
toare cu modelul structural al lui Freud.
Contribulii ştiinlifice. Fairbairn a fost influenlat mult de Klein. EI a
adoptat termenul de "pozitie", dnr vorbea despre pozitia schizoidă, iar nu
paranoidă, cum a denulllit-o Klc::in in anii 1930 [<7' PARANOIA). Lucrând cu
indivizi schizoizi, Fairbairn investiga În profunzime primele stadii persecutorii
ale viClii, În timp ce Klein se ocupa pc:: atunci cu descrierea poziliei deprcsive
 u
:1 O 26~ II\IIWI\IIZN, IWNI\L!)
II\IRIlI\IIZN, RONI\LD
269

,r R
În swdii cev;1 In,li 1:lrl.ii din dezvollarca inr'1I1tila. LI a atras atel1\ia asupra unor
lucruri pe carc Kleill, IH.:vrflnd srl flc depă~ită, le-a dezvoltat. De fapt, ea Însăşi obieclele, pe cfrnd a mea este, predominallt, din punctul de vedere ill ilnxielăli­
lor şi vicisiludinilorlo r... accentul deosebit pe care el il pune pe relalia
....
:i\ii·
"

' LJ era de mult timp interesată de rragmentarca g:1I1dirii la copiii f-lsihotici, dar la
esenlială dintre isterie şi schizofrenie merilă toală atenlia. "Iennenul său, .:~'~
inceputul anilor IlJ40 şi-a Îndreplat atenţia asupra adulţilor psiilotici, pacienţi
sever perturbaţi psihic, pe care a ajuns să-i cunoască mai ales prin supervizarea 'schizoid', ar fi pOlrivit dacă ar fi considerat ca referindu-se atât la teailla
fu unor psihiatri alăturaţi grupului kleinian.
Opoziţia/aţă de poziţia depresivă. Critica lui Fairbairn a fost că M. Klein
persecutorie cât şi la mecanismele schizoide" (1".3). Klein Începuse să realizez,:
că există o intreaga clasă de mecanisme de apărare primitive indreptate sreciflc
'~
)
pusese un prea mal'e accent pe depresie şi că ÎI urmase pe Abraham in interesul Îlllrotriva sadismului şi pulsiunii de moarte şi acum era de acord cu Fairbairn
că ele diferă de mecanismele obsesionale pe care iniţial le declarase ca arărări
le excesiv raţă de obsesionalitate, faţă de fazele timpurii "psihotice", Fairbairn
susţinea că, Începând din 1912, de când Abraham şi Freud Îşi Îndreptaseră
specifice Împotriva sadismului.
Obiecte introiectate. Fairbairn accepla că stadiul initial al eului se incheie
atenţia spre boal<l ll1aniaco-depresivă, isteria a fost relativ neglijată de psihana-
lişti. EI a corelat stările disocialive din isterie cu fragmentarea personalităţii
"~' cu un obiect introiectat, dar considera că acesta este obiectul rău. Nu era ne-
1:[ schizoide. Dacll Freud ar [1 continuat sâ studieze supracul În isterie şi schizo-
frenie, afirma Fairbairn, el n-ar fi urmat traiectoria denumită mai târziu de
t)
"
voie de introieqia unui obiect bun, deoarece numai Împotriva obiectului rl\u
era necesara apararea, prin introieqie şi apoi clivaj. Ideea era direritll de cea
;i,

Klein "pozi ţ ie depresi vă", Structura supraeu lui format oral reprezenta, credea a lui Klein (1946), Cum că, de la inceput, sunt introiectate atât obiecte bune câl
( Fairbairn (1951), o organizare defensivă Împotriva a ceva mai profund, ceva şi rele; obiectul bun vine să asigure stabilitatea eului şi ilustrează lupta ';0'0.,

structural care era refulat; el era de părere că visele i1ustrau acest fapt, ele fiind copilului de a se proteja şi de a-şi proteja obiectul bun raţă de obiectul "rău". li

drall1atizări ale "(1) relaţiilor dintre structurile eului şi obiectele intemalizate şi Există o importantă direrenţă de accent. Fairbairn vedea eul ca fiind ancorat {
in realitatea externă, iar obiectele introiectate, interne, ca vizând apărarea \
(I- (II) ale relaţiilor dintre Înseşi structurile eului" (p. 170). Este vorba În special
de clivajul obiectului inlernalizat "rău" Într-unul excitant şi unul respingător.
Întrucât Klein, În lucrările privind poziţia depresivă, se centrase pe anxietatca
impotriva (refularea, cum spunea el) obiectului rău exlern. Spre deosebire de
el, Klein a pus accent pe lumea internă şi dezvoltarea eului, care conduce. cel
.~
~,'
i;'
",

t ~~!
legată de soarta obiectului-deteriorarea lui, clivajul etc.-, Fairbairn atrăgea
atenţia asupra aspectelor structurale ale clivajului şi fragmentării eului.
Fail'bairn argumenta că În schizofrenie există o anomalie (opusă bolii
maniaco-depresive) pe care Klein o trecuse cu vederea. Aducând În centru
puţin iniţial, la construirea lumii exlerne pe baza unor manevre destinate să
protejeze lumea internă.
Strllctllri enc/opsihice. Abordările lui Fairbairn şi Klein asupra fenomenelor
de clivaj şi fragmentctre ale sinelui au fost complel diferite. În mod caracte-
rislic. descrierea lui Klein surprindea, mullidimensional, priveliştea bognlă a
ii
,1,41
~

r~;'~ stările disociative din isterie şi schizofrenie, el a postulat o "poziţie schizoidă"

unor filntasme diferile şi modificările, trăite de individ in legătură cu starea
care precede poziţia depresivă şi o fundamentează. Această poziţie explică şi
l11 ;: "sillelui" său. Srre deosebire de ea. Fairbairn părea că doreşte să reducă feno-
deterJllinrl viitoarea piltologie a personalităţii, autorul realizând o clasificare
1'~
.. sistematică a tulburărilor, pe baza clivajelor din interiorul eului şi al obiectului.
menele la segmentc strict catcgorizabi le. EI a rrezentat două ci ivaje de baz<'i,
care separă două structuri cndopsihice ale eului central. Fiecare structurii
Klein a rost de acord că declanşarea poziţiei depresive se bazează pe perla-
'~ cuprinde: (1) o parte a eului. (II) un obiect internaliznt cu care s-a idenlificat
~Il
JlJ
borarea anterioară a unui alt lip de anxietate decât cea depresivă. Autoarea
descrisese deja paranoia, pe care o constatase la copii, şi anxietatea lor para-" 1: p~rtea din eu şi (/II) o :e.laţie internă Într~ rartea din eu ş~, ~biectul intern.
noidă, folosind termenul de "poziţie paranoidă". Dacă atunci ea considerase c1~
~ Fiecare struclură endopsilllcă se compune dintr-un asemenea slslelll de relaţie
r.tu poziţia paranoidr\ e mili puţin imp0rlilntă decât poziţia depresivă, acum era de}
acord cu ':airbairl1 Cll prima poziţie este deosebit de semnilicalivă şi că feno-;
~obicctuaIă"triadic. O asemenea slruclură conţine aspectullibidinill al cului (eli
~Jihicli/lu/). său
cu obieclul libidinal (ercitullt): cea de-a doua struclunl endo-
!:'psihică rcminisccnlă
','R
este cOI11r usil dintr-un eu anti-libidinal (suhotol'/l/ intem.
după
el
![: {
menul clivajului este la fel de important ca şi formele proiecţiei paranoide (ale~
extcl'Il,t1izrlrii) despre care scrisese. Klcin a ilcceptat denuillireu lui Fairbairn ~'j
"pozi\ie schizoidă", pe care a alăturat-o cclei dale de ea, obţinând terl1lenu~:
corect dar Întruccîtva greoi, de "poziţie pilranoid-schizoidă". in alte privinte.i
il slipraeului). cu un obiect anli-libidinal (obiectll/ respingâtor). in rlus,
,fce au fosl clivate aceste două componente, rămâne un eli cel1lral.
~/ Această lume internă formată din trei structuri endorsihice pare să fie fixă
I~ insă, Klein (1946) s-a străduit să scoată in evidenţă diferenţele fată "
;~i este clar inrudită cu modelul structural triadic al lui Freud: eu. subeu (eul
llibidinal) şi supraeu (eul anlilibidinal). in lil11p ce insă Freud considera C[I
Fairbairl1 (mai ales În legătură cu abandonarea teoriei pulsiunilor): "Se VI,I'
diferitele structuri psihice se fOI'l11ează, direcl SilU indirect. din subeu, Fairbnirll
11 vedea că unelc concluzii pe care le trag in acest articol concordă cu conclulii~
lui, Fairbail'll, .În timp ce altele sunt fundamental diferite. Ab.ordare~ I~J
şi
(DU cra de ncord suslinea cii ele se dczvolt[1 dilltl'-lln eu priilliliv şi, ini!iill,
flinifical. Idecil existell!ei ullui eu de /,1 bun illCCPU! cOllcordă Cll concep!ia lui
( -, 1',111'\1;11111 esle, In 111,lre, dlll pUllctul de vedcrc al dezvoltrllii CUIIlI, In rela\ICOI'
~ ,'ein şi o contrnzice pc cea a lui Freud. Cu IOille ilcestea. Fairbnilll (19<19) a
..
'~'.~'
' ~. ;\"
J
 ~
.'
~i,
~ 270
FANIASMI: Mi\STUIUli\TUIZII 271 -~,. I

J
l'i\IIWi\IIZN, IZUNi\I.D
~., ~

recunoscut de mulţi autori americani (Ogden, 1983). Cu toatc acestea, compli- ,.

contestat-o pe Klein, deoarece ea adera "În mod necrltlc la teoria libidinală cata sa investigare teoretică nu a fost continuată de adepţii săi de mai t,Îrziu,
, "
::.. . j
·t·'. hedonistă a lui Freud" (p. 154). În realitate, Klein nu a aderat in mod necritic
1,.'
la teoria freudianli a satisfacerii libidinale lcr MODEL ECONOMIC], dar aşa Fairbail'l1. It (1949). Stt:ps in tilt: de\'elopmcnt of an ohiecl-relations tbcor)' of tile ~ . .J
I'
~. ,
credea Fairbairn-şi, În fapt, aşa credea probabil şi ea, nedându-şi seama cât de personalily. /lr J. "'('ti. I'svellol. 22. 2fi-31.
mult se Îndepărtasc de modclul lui Freud. (1951). i\ s)'nopsis of tile develoj1l11ent of tile nutilor 's vit:\I's rqwrding lilc
7eoria pu/sil/Ilii. Fairbairn s-a opus teoriei pulsiunii. Ca şi Guntrip (1961), structure of tlle personalily. in: Fairbairn. It, 1'.I'yello.illla/yl/e SllId/es of Ilie

~
;.~,.,
"'(i
marele său discipol şi prozelit, Fairbaim considera cli e mecanicistli şi cliuta o
teorie mai umanistă. Drept urmare, el vorbca numai despre obiecte. De pildă,
combătea termenul de "fază orală", spun<Înd că se putea numi la fel de bine,
I'ersollolily. London. Routledge & Kegan I'aul. 1952, pp, 162-179.
Greenberg. J., rvlilcllell. S. (1983), Ohjec/ Ne/a//oIlS ill l'sycllo(//wIYI/c 7h('ory,
< d

,,1;.;,
~"
Cambridge, Mi\. Ilarvard Universily I'ress. -1 .
"fazli de sân", de vreme ce, pentru copil, s<Înul este cel mai important obiect. Guntrir. II. (1961). Persollalily S/rIiC/lire alld 1111111011 IlIleraclioll, London, Ilogartll I.·.~
}'
'i

f
:{\~·:· Fairbairn vedea gura ca fiind expresia unei strategii articulate de raportare la I'ress. . I
. .~ obiect. În acest caz, gura este un simplu instrument Înnliscut al strategiei Kernberg, O. (1980), In/ernal World and Ex/ernal Reallly, New York. Jason Aronson .
1, I
','"
(neavând nimic de a face cu o pulsiune). Astfel, Fairbairn era de plirere că a
i',
deplişit teoria pulsiunii şi modelul energetic al psihicului, piatră unghiulară a
Klein, M. (1946), Note asupra unor mecanisme scilizoide, SMK, III.
- (1958), Despre dezvoltarea funClionării mentale. SrvlK, III.
.-]1.Jq. .
(~ 14;
~"
teoriei psihanalitice Clasice. Pe de altă parte, Klein chiar a depăşit teoria Ogden, 1'. (19113), The concept of internal abject relalions, In/. J Psycllo-Anal. 64.
-~, "1
r~'l;
pulsiunii, În mod diferit. Guntrip (şi alţii-Sutherland, 1963; Kernberg, 1980; 227-241,
Greenberg şi Mitchell, 1983) au reiterat părerea cli teoria lui Klein nu este Padel. J. (19117). I'osilions. stages, altitudes OI' lllodes of bcing, BIII. Ellr l'sycllo-,llluI. '~

. ' ·;tl'
decât o haltli, o parte din clilătoria spre relaţiile obiectuale, pe care a dus-o la Fed., 12. 26-) 1. ,'D
~j bun sfârşit Fairbairn. Nu este, În fapt, aşa; este vorba de clilătorii în direcţii SUlllerland, J. [), (1963), Object relntions tlicory und tile conceptual model ar psycbo-
! ;~} ..
I
J~
,
1'·...
diferite. Klein a păstrat teoria pulsiunii, dilr a redefinit semnificaţia pulsiunii- analysis, Sr J Med. Psycllol, 36, IU9-124.
j
,1 ~~I
deşi a susţinând contrariul-şi a introdus noţiunea de fantasmli inconştientli,
viziune Dexibilă şi Duidă asupra structurii inteme. Fairbaim a introdus un
!,
sistem monolitic şi, se pare, inDexibil de structuri endopsihice (sisteme de Fan tasme masturba tarii Klcin a fost interesaU! încă de la inceput '~ 1
relatii obiectuale) ca o variantă ingenioasă relaţional-obiectualli a structurii

ortodoxe subeu/eu/supraeu,
S-ar putea spune că Klein a reinterpretat conceptul de "pulsiune" În sensul
de percepere a unui obiect prin senzaţiile corporale ale mişcării pulsionale; in
; timp ce Fairbairn a transformat pulsiunea În "energia" de a căuta obiecte,
C/ivai. Descoperirea importanţei c1ivajului În sistemul parte a eului/relaţiel
obiect trebuie atribuită atât lui Fairbairn cât şi lui Klein, deoarece ei s-au
stimulat reciproc. Klein (1958) a continuat să reflecteze la această problemă şi,
deşi nu a acceptat ascmănareil cu viziunea lui Fairhairn, a cochetat cu o idee
similară: un tip special de clivaj, care Iasă nemodificat un sistem de relaţie
obiectuală primitiv, aDat Într-o zonli mentală "profund inconşticntă" (p. 241)
[<7" STlUJClIJI~ĂJ.
/l/bile. rairbairn a subliniat mult importanţa relaţiilor obiectuale În expe-
, fantasme, dnndu-i o larmă relaţional-ohiectuaIă.
rienta
,
umană. EI a demonstrat, mai critic decât Klein, că teoriile clasice ale .t;.~,:~,
satisfacerii pulsionale (reducţiei pulsionale) vedeau obiectele ca fiind inciden-;il
~I:ti
de conlinutul fantasmatic al anxietă(ii.
Preocupată de fillltasmele sexuale, ea a utilizat ideea fantasmelor masturbatorii
care Însoţesc stimularea fizică şi care dcvin ulterior inconştiente: "o fantasmă
inconştientă prezintă conexiuni foarte import'lI1te cu viata sexuală a subiectului.
ea coincide cu fantasma utilizată În salisfilcerca sexuală din cursul perioadei dc
masturba re. La timpul respectiv, actul masturbatiei era compus din două părţi.
Una consta În evocarea fantasmei, cealaltă, Într-un comportament orientat spre
obţinerea unei autogratificillii corespunzătoare <lpogeului fantasmei, Inili<l/,
Jl
1:'"1
aqiunea <l reprezent<lt un procedeu pur autoerotic, de oblinere a plăcerii
folosilld o illllllnitii p<lrte <l corpului, pe care o putem numi erogenă. Mai t<îrziu,
această aC\iulic s-a combinat cu o dorinţă din sfera iubirii obiectuale" (Freud,
J-I
1908, p. 161). Klein a elaborat ideea naturii concrete şi fizice a acestor
.Ii
Abraham (1921) şi Ferenczi (1921) au indic<lt simptomul ticului C<l o
dovadă a fazei autoerotice obiectu<lle. dnr Klein i-n contrazis drastic (Klcin,
...II
1 .
1'.

!'ii: 1925). Ea a prczentat un caz În care diferitele 111işciiri fizice ale ticului erau
~ .'
tale pentru subiect, utile doar pentru reducerea tensiunii. Fairbairn a sublilliat.~·
dimpotrivă, sentimentul sincer eelJtru obiect. Tocmai Încercarea lui de a legaAi
iubirea şi grija umană de inţelegerea ştiinţifică l-a făcut atât de illteresant~:
10;
Unsoţite de fantnsme; fiecare mişcare reprezenta simbolic o parte din actul
.sexual cu un obiect. Ea a folosit prilejul pentru a-şi sublinia propria abordnre.
'~,.centrată pe re/oriile (}hiecll/u/e illlpiicate În mişcările pulsionale [It N/\I~CI­
·Ifl
(.i!,} I
pentru preotul creştin CJuntrip l'C'" IUIlIRFj, ~
;r~,·
:~j. ,1
Oe:l'ultâri ulterioore. Ideile lui F<lirhairn s-au răstrat destul de bine, EI ~~
avut doi continuatori importanţi-Guntrip (1961) şi Sutherland (196J)-şi estel:
TSIS~I: 2, h\NT'\'i~I;\ INlON';iIII:NT/\J. O asemenea viziune punea În discuţie faza

;r.
fL FEMINITt\TE 273

:;,[ 272

primară
marcată
FECt\I.E

de autoerotism şi narcisism, considerând că orice activitate este

de fantasme masturbatorii inconştiente: "lată o ilustrare a efectului
interne, fecalele sunt văzute drept o
interne-prin faptul că oferă senzaţii
OBIECTE INTERNE].
posibilă sursă
anale-şi
de percepere a obiectelor
a expulzării (proiecţiei) ('T 5.
.'·i~

'e
i}

fantasmelor nHlsturbalorii asupra sublimării, relix, in vârstă de treisprezece ani,

\'
Fecalele reprezintă deci un obiect partial a cărui semnificaţie vine din
H
;\1 : a avut in analizr\ urmfltoarea funtasmă. Se juca impreună cu nişte fete fantasma inconştientă activă la un moment dat; ele mai reprezintă una din cel~
~'l'
frumoase, goale, şi le mângâia sânii. Nu le vedea partea de jos a corpului.
1,
mai timpurii manevre defensive ale bebeluşului, probabil inaintea, În timpul şi
Jucau fotbal. ;\ceastă fantasmă singulară ... a fost urmată, în timpul analizei, de În urma naşterii. Astfel, defecaţia poate fi o resursrl iniţinlli a eului de generare lj
"1'
r~" U" ,"
~ multe alte fantasme, unele sub forma reveriei, altele ca vise nocturne, substitute
-~~,
a fantasmelor de expulzare a obiectelor interne ostile. Expulzarea fizică I'1J'
"1";
, ,'.
ale onanismul ui . Toate erau legate de jocuri, demonstrând că unele dintre
l ~.[~,
fixaţiile sale au condus la un interes pentru jocuri. În prima fantasmă sexual1\...
coitul fusese deja înlocuit cu fotbalul. Acest joc, dimpreună cu altele, i-au
produce senzaţii anale care sunt apoi reprezentate mental sub forma unei
fantasme inconştiente de expulzare a unui obiect rău [<7 2. FANTASMĂ INCON-
ŞTIENTĂ]. Eliminarea fecalelor se asociază, În copilăria timpurie, atât de regulat
"

t.t
absorbit În Întregime interesul şi ambiţia" (Klein, 1923, p. 90). Klein arăta cu hrănirea, Încât există şi un termen medical pentru aceasta, aşa numitul , .
astfel că procesul de gratificaţie narcisică se Întrepătrunde cu fantasmele "reflex gastro-colic"; experienţa unor asemenea evenimente fiziologice regulate U
obiectuale asociate cu "masturbaţia". Mai târziu, dezvoltând viziunea lui Klein va construi şi o conjuncţie regulată a experienţei ce coetă din preluarea unui ft
asupra narcisismului (t.T NARCIS1SM1, Heimann (1952) a înfăţişat masturbaţia
:2C ca pe o fantasmă a relaţiei erotice cu un obiect intern: "autoerotismul se
obiect bun şi expulzarea unuia rău.
Meltzer (1965) a descris utilizarea infantilă a fecalelor Într-o formă anală I ., h
bazează pe fantasme privind un sân (sfârc, mamă) 'bun' interior, gratificant, de masturbare, În scopul provocării unor fantasme inconştiente de susţinere 1,'

I~C proiectat asupra unei părţi din propriul corp al copilului, parte care-l şi
reprezintă. La jumlHatea drumului, ca să spunem aşa, acest proces se Întâlneşte
narcisicrl [<7 FANTASME MASTURBATORJI; NARCISISM].
er OBIECT PARŢIAL. IL\j:

':~
cu caracterul erogen ul organelor copilului" (pp. \47-148). Zonele erogene
permit utilizarea corpului În generarea unN fantasme inconştiente deosebit de
~[
Abraham, K. (1924), A short stlldy of the development of Ihe Iibido, in: Abraham, K.,
intense, prin manipulare masturbatorie. Aşadar, sexualitatea eroticrl este un set, Selecfed Papers an Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, pp. 418·501.
r:
,1 În general conslruit, de fantasme inconştiente elaborate defensiv Împotriva Freud, S. (1905), Th1l!e Essays OII SexlIaliry, ES, VII, flP. 125-245. (7i-ei eseuri aSlipra ..
t ţi anx ictfq i iperseclilori i sau depresive. Meltzer (1966) a prezentat un caz În care sexllalifiJlii, Irad. dc AI. Ulurll, Eu. Ccnlrlllll, IYY I ,J " '
,
maslurbarea anali\ eru utilizată pentru dec!anşurea fantasmelor inconştiente.
.:
~~i
\lfe-
"
t\brall<\l1l. K. (1921). COI1\ribu\ion to a uiscussiol1 on lic, În: Abraham, K., Selected
Mcllzcr, D. (1965). Thc relutiun ar anul maslllrbation 10 projeclive .idcnlification, IlIf,
J. Psycho-Anal., 47,335-342. '. 'i'
"{
I'opas OII l'syclJ()-AIIO{vsis. LUJIlJun. Ilugarth I'rcsS. pp. 322-325,
f-erenc7..i. S. (1921). I's)'cho-analylic observaliuns on lic, il1: Fllrther COII(riolllioliS ta Feminitate in anii '20 şi '30, perioadă de dezbateri psihanalitice furtu-
(he Theory (lild Tecl1lliqlle of Psycho-Allalysis, London, Hogarth Press pp. 142- noase privind psihologia femeii, conduse de Karen Horney
\ ,"
(1926, 1932), Klein s-a oferit să dea un răspuns la această problemă, prin
~,:[
!{
\ 74.
Frcud.S. (1908). Hysterical phanlasics and their relalions 10 bisexualil)', ES. XIX, pp. rezultatele obţinute În analiza copiilor [<7' 6. FAZĂ DE FEMINITATE]. Ea a arătat
importanta agresivităţii fetiţei in instalarea unor fantasme înspăimântătoare şi
155-16(1 persecutorii, privitor la jefuirea corpului mamei de bebeluşii şi penisul tatălui
[' _ I \cill1ann, 1'. (1952). Ccrtain !'lInslions 01' projccliun and inlro.icclion in cari)' inrancy.
d in: Klcin, M. cI al., lJevelo(lIl1ellls ill l'sycho-Al1al.vsis. Lonuon. Ilogarth I'rcss.·,i anali acolo şi distrugerea creativităţii mamei. Această fază, era de părere Klein,
""1
caracterizează atât fetele cât şi băieţii; ea reprezintă o situaţie specifică de

It }
~ :~
_
1l)52, pp. 122- \ ()li.
Klcin, tvI (In3). t\nali7.a limpurie. SMK, 1. pp. 73-99
(1925). () cOl1tribu\ie la psihogeneza licurilor. StvlK. 1. pp. 10\ - t \ 9.
1\1elt7er. D, (\%6). Thc relation 01' al1alll1aSlllrbalion 10 projcclivc idenlilicalion. IlIt,-'
anxietale, care stimuleaz,,\ complexul cedipian, anxietatea de castrare şi invidia
';. de penis de mai târziu, descrise de rreud (Klein, 1932) (<r COlT; FIGURĂ A
,; PĂRINTELUI COMUINtir].
~I: Fantasmele timpurii arătate privesc obiecte parţiale-organe, bebeluşi etc.
\',j, J. l's)'c/J()-/III(lI.• 47.335-342.
~,Distribu\ia acestora Între părinţii rculi nu corespunde cu expectaţia adultrl
~'" ulterioară asupra identitrlţi i sexuale sociale. Dezvoltarea ident ităţi i de gen cere
:~~ Fecale ;\brahal11 (1924) consiuera că fecalel e sunt prototipul obieclului~ ~ O ajustare considerabilă a fantasmelor infantile timpurii, o rearanjare a
!"..

~"
intern-concrete, senzuale. interne
• şi totuşi
expu \zubi le. freud t 1905)!;
.'<1 :t; organelor şi obiectelor parţiale ['''·IAlA].
le-a echivalat cu bebeluşii şi cu penisul. In viziunea lui Klein asupra obiectetot:
~':
c#-
\ ,~ ~.
~.

~~
:",1
~ 11)

11\,'
f •.~~ 274 J'I( iUI{A ;\ I'AI{INTI:I.lJl curvllllN;\T 1
l'
( , FORM;\RE DE SIM130L
275
in g[111dire<l klcini<lnă s·" pus "ccent pe interiorul corpurilor, in speci,,' cel 1,

~
K;
'~',l; ,,1 malnei, ultinllll conduGÎnd 1" o teorie a cOl1ţinerii [,,, CONTINEJZLj. Âici se exprimată printr-o modalitate indirectă. Lor li se atribuie instrumente de distru-
~
I
,

a
4
inrfldf!cinează preocup"re" feminină pentl'u interior, c"re se n"şte din grija
"nxio"sri şi Glre cste, poate, c"lit"le" esen\ialfl" feillinitriţii. Ace<lstrt <lten\ie f"\ă
gere reciprocă; dinţii, unghiile, organele genitale, excrementele etc. Ii se
transformă În mme periculoase, animale etc. şi Îi fac să pară, conform dorinţe­
li
lor copilului, ca torturându-se şi distrugându-se În actul copul"ţiei" (Klrin,
I ~
, ~.
de expIOl:II'Ca corpului Illamei şi <1 con\inuturilor s"le a cre"t impresi" că --- 1
Melanie Klein Illininlalizeazf! rolul Illasculinită\ii şi <II tatălui. Nu este Întru 1932, p, 200). Contactul dintre părinţi le este lor inşişi periculos, iar intre copil
totul adcvf!I'<lt,lilt,il reprezintă un obiect conceput iniţiul c" "llfindu-se Înăun­ şi aceastrt figură deosebit de ameninţătoare "pare o ostilitate puternică, figura I
trul nl<llllci şi lilllit,Înd astf'cl accesul la ea, Implicaţia unei asemenea viziuni părintelui combinat reprezintă una dintre cele mai persecutoare şi terifiante
este că expeclaţiile soci<lle privind mailla şi tatăl sunt Înnăscute, chiar dacă una dramatis personae ale copilăriei. .1 1
sau "lta dintre ele este solicitatfl prin procese şi stereotipuri sociale. Invidie. figura părintelui combinat a fost printre primele concepte ale lui
'F 6. FAZA IlE IE1\lINII/\IE.

110I'l1e:, K (192(». The Ilight rrom wOl11anllOod. J I'sycllO-If/Ia/, 7, 324-329,

Klein; mai târziu, sursa violentei şi sadismului, extrem de puternice, legati! de
această figură fantasmată infantil a apărut ca derivând din invidia faţă de
contactul parental şi faţă de excluderea din el a bebeluşului [<r 12. INVIDIE].
J 1
1/11, j
lIorlle). K, (1932). Ilie dread of WOl11en, 1/11. J Psycho-If/la/, )], 348-360. Meltzer (1973) a prezentat dezvoltarea sexual ităţi i şi creativită(i i personali-
tăţii in temlenii luptei de a depăşi această figură a obiectului partial şi de a o
Klein. M, (1932). I'sl!/O/laliza copiilor, StvlK. II.
reconstrui sub fonna obiectelor Întregi, versiuni mai realiste ale mamei şi
tatălui; un asemenea proces este inerent poziţiei depresive. Contactul parental
li
,
Figură a părintelui combinat La bebeluş, una dintre cele mai realist formează un obiect intem care stă la baza-sau e resimţit ca fiind izvorul I
profunde experienţe este dorinţa, -creativităţii personale sexuale, intelectuale şi estetice.
, j
d<ltmatfl fUI'iei şi frustrării, de a penetr<l cnrpul mUlllei şi de a at"ca org<lnele
şi obiectele <I11ate <lcolo, in parte din cauza geloziei fată de ele şi mamă, În Klein, M. (1923), Rolul şcolii in dezvoltarea libidinal~ a coriluilli. SMK, 1, rr, 55-71,
p<lrte deoarece copilul vrea să le fure pentru el Însuşi. Acest atac şi jaf repre-
zintfl nucleul fantasllleÎ terifiante despre corpul matern care conţine penisul
- (1929). Sitllnlii infantile anxiogene reOeclate Înlr-o operă de aMă şi in impulsul
crealiv, SMK, /, pp. 20/-208.
],
tatălui. - (1932). Psihal/aliza copiilor, SMK, 11. i )
Teroarea profundă şi progresivă este <lceea că mama şi obiectele dinăuntrul
ei se vor răzbuna pe copil. Ea provine din dorinlele orale de a incorpora toale
aceste lucruri; copilul ajunge 1" fantasma cfl, "CUIll, toate aceste obiecte avariate
Meltzcr, D, (1973), Sexual States of Mil/d, l'eMh, Clunie I'rcss,
\
şi rflzbullfltoare îl plflde"zfl ill interior-ca persecutori interni in urma introiec-
tării şi C<I perseculori extel'l1i. Âstf'el, f<lnl<lsmcle "gresi ve despre cont<lclul
Formare de simbol Conceplia iniţială a lui Freud (1900) asuprfl
simbolizării, bazată pe subliJlwre a fost dez-
li
voltată de Jones (1916) şi alţii. rreud era de părere ci'! pulsiunile umane sunt

J~
sexual p:lrent<l' <JU putel'l1ice electe par<Jnoide l"'" 8. SIHJAI" DE I\NXlllME
l11\ll't 11'111. extrem de modificabile, aşa incât energia psihică derivată din ele poate fi
Fantasl11<1 figurii pflrinlelui combin<lt este aceea cfl pfll'inţii, sau mai degrabă deviati'\ (prin interdicţiile sociale şi ale supraeului) de la satisfacerea corporalrt
i"~~l'";
i',,','" organele lor sexu"le [ar UlliECI 1'1\ IZ !tl\l.], sunt Îllcleşt"ţi Într-un contact directi'! convertit!\ spre scopuri accepl"te social-acesta este procesul de subli-
perm<lncnt. Ea cste cea m<li vecile şi n1<li primitivă f<lntasma a situaliei mare. lehnica psihanalitică-"cura prin vorbit"-a scos În relief importanţa . 1
}~~f,,' redipiene: "Accastă sitU<J\ie de pericol atinge o intensitate deosebită liindca este simbolurilor verbale: cuvintele. in memorie, afirmi'\ Freud, există două tipuri
~;'"

JJ
f

de reprezentări: investirea urmei mnezice a unui lucru (sau perceptie) şi a

d
vorba de Ullil'C<I celor doi pur·in\i ... pf!I'in\ii uni\i sunt extrelll de nuzi şi
inspfliln,Îlllfltor de :lgl'esivi" (Klein, 192 1), p. 213). Figura pflrinteiui combinat urmei l11nezice a ullui cuv,Înt (desemnare" verb<lIă a lucrului), Freud II acord<l!
" 1·
o inlil~işcazfl pe mal11ri av,Îndu-1 pe talf! ill interior: "ideea penisului l11"tern şi. o mare importanţ!\ acestei distinctii-care marchează şi diferen!" dintre sistemul
r({'
' ....~~,.
in <lcelaşi tinlp, ,\ cuiva aSCUllS în v:lgin" (Klein. 192], p. (9) preconştient-conştient (reprezentări ale lucrului şi ale cuvântului) şi sistemul
inconştient (exclusiv reprezentări ale lucrului). În practicrt, o trăsătură insem-
n:.' \
Lb '
lf: l'

~lit
Furi<l il face pe copil sa atribuie contaclului sexual tot at[lta violen\ă (intre
pflrinti) pc c:ît sinlle el: "aceste fantasme m"slurb<ltmii ... intră În două c"tegorii nală a schizofrenilor este aceea că ci nu pot face o distincţie adecvată intre
reprezentarea lucrului şi cell" cuvantului, fiind afectată astfel şi distincţia intre
i
:'I,
,, .~\ l'
l!~!
!.'I.'
distincte, d<lr intel'Conect"te, În cele din prim<l categorie, copilul utilizează~,
(1)",

'i'· mijloace sadice pentru <1 <lt:lca direct parintii, <l11<1\i in coit s"u sepm,,!i; În cele:· . sistemele inconşticnt şi conştient,

t~l, din a doua categorie ... credin\<I in propri<l-i atotputernicie asupra părin\ilor este,
!i1f in Ol'lce cn, "lenli" lui Freud s-a Îndreptat doar asupra "spectlilui
,' I~ .
1
f
.~
 --\
IOIZM/\RL 1)[ SIMIIOL 277
l'OIZ~1/\IZI:. \)l'. SIMUUl.
stimulată de nevoia de a Îndcpărta stările interne de persecuţie. Ca substitute \
ce sunt, arată Klein, simbolurile constituie o strategie dcfensivă, iar analiza
procesului dc simbolizarc este o analiză a apărărilor.
Initial, psihanaliza cra o analiză a simbolurilor-În special autoanaliza lui
Freud (Frcud, 1900). Ultcrior, s-a pus al:cent pe analiza apărărilor sau rezis-
tenţei (Freud, 1915). Viziunea lui Freud conform căreia Însăşi simbolizarea este
o manevră defensivă a afectat profund tehnica kleiniană şi modul de Înţelegere
a transferului [<T 1. TEIINICĂ]. În analiza adultului, Însuşi actul verbalizării
I
poate reprezenta o formă de transpuncrc În act În transfer. Astfel, simbolurile
{.~.

i!rr"
constituie atât o expresic creativă primară ['8" CREAlIVITATEj, cât şi o apărare
f Împotriva anxietălii. ConOucnla dintre o treaptă a dezvoltării şi un mecanism
;,~
de apărare reprezintă una dintre descoperirile lui Klein [cT 9. MECANISME UE
-. APĂRARE PRIMITIVE; DEZVOlTARE].
Simboluri şi părţi eorporale. Prima activitate de simbolizare-jocul-este un
proces personal, idiosincratic. EI nu deţine calitatea socială a simbolurilor
autentice. De aici, ar rezulta că Klein nu descria, de fapt, un adevărat proces
de simbolizare. Cu toate acestea, ea afirmă implicit că, deşi copiii utilizează
spontan simboluri proprii, neraportate la un set de simboluri convenţionale, \
sociale, ele au o anumită valabilitate socială prin faptul că sunt comune. Ele
posedă o generalitate umană, exprillliind În ultimă instnn\rt modul de percepere
a părtilor corporale şi a relaţiilor dintre acestea. [<7" 2, FANTASMĂ INCON-
STIENTA]. Astfel, Klein (1930) accepta viziunea lui Ferenczi pe acenstă temă:
"Ferenczi susţine că identificarea, precursorul simbolismului, npare din efortul
bebeluşului de a-şi redescoperi, În fiecare obiect, propriile organe, ca şi modul
lor de funcţionare" (p. 220). Aşadar, părţile corporale, pe care le avem cu toţii,
determină caracterul comun al expresiei simbolice originare şi caracterul
comun al simbolurilor de mai târziu.
,1, Biologie şi psihologie. De vrcme ce senzaţiile corporale (formatoare de
pulsiuni) apar ca relaţii cu obiecte ["" 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTA), copilul
îşi percepe părţi le corporale drept obiecte, independent de eauza reala a senza-
fliilor. Aceasta este o lume psihica a concepţiilor şi, deja, a simbolurilor. În
bmomentul când copilul mic ajunge să perceapă obiectiv lumea externă, semni-
~4ficaţia obiectelor externe provine din investirea relaţiilor concepute mental.
tlObiectele externe sunt deja simboluri şi capătă un sens numai datorită celor
tinterne-de cxcmplu. sc poate observa că, În urmn unei strtri de frustrare
:. [{produse de aşteptare" ÎI1Jclungatfl a I1ranei, hebcluşul refuză s{lIlul oferit În l:elc
(din urmă; explic'l\ia cstc că furia şi spaima il determină să identifll:c obiectul
'proaspăt apflrut cu unul "rflu", un persecutar cnre inten\ioncază să-i facă rău .
./.;. IlIhiba/'(.!(/ ji)/'//I(il'ii dl.! simhol, C"pacitatca dc il trăi Într-o lume a simbo-
;Iurilor, departe de lumea obiectclor fizice şi biologice, reprezintă o pecele a
~
fdezvollării umanc. Trecerea la noi obiecte substitutive (simboluri) este o
illlişcare de Îndepflrt"rc a "nxielfl\ii, dar şi un pas evolutiv. Klcin a fost prima
;.Can: a În\elcs di dificultatea schizofrenului de n forma şi utiliza simboluri
Îblf\slituie a inhih"re a l)m('t'.l'II/lIi I()rtllflrii lor. Capill:ilatca de a idcnlilil:a
#:
 '
J '\
,

nll
IOIZMAIU: IJL SIMllOi. !I.
FORMARE [)[ SIM130L 279
J'\
spărgeau şi o disrersau aşa cum fortele inamice pot trece de forţele ce luptă să
obiectele, in mod simbolic, cu lucruri foarte diferite are o mare importanţă, le tină În loc" (p. 94). Relaţia dintre simbol şi ceea ce trebuie el să conţină
\
tiind un mecanism fundamental pentru dezvoltarea intelectuală. Invers, Klein
(1930) a constalat că eşecul simbolizării arc drept efect o subdezvoltare
intelectuală similară schizofreniei adultului-
poate corespunde unor modele diferite, inclusiv celor două rrezentate de Segal.

Dezvoltarea simbolizării. Există mai multe stadii de dezvoltare a simbo-

J\
lurilor (ce poate urma două direelii). Stadiile au fost stabilite de Money-Kyrle
Egalizarea simbolică. Lucrând În cadrul şcolii k\einiene, Sega\ (1950,
1957) a prezentat exemple clinice care ilustrează, in mod elegant, distinC\ia ::;-.,
(1968): "Teoria dezvoltări i conceptuale trebu ie extinsă, pentru a cuprinde nu
numai dezvoltarea conceptelor ca număr şi sferă, ci şi dezvoltarea tiecărui
li
concept, de-a lungul a cel puţin trei stadii: un stadiu de rcprezentare concretă,
J
I,l'

Între două fenomene:

(1) Re[!l'ezel1lureu simbolică,
În care obiectul originar este Înlocuit cu un
··~t

care, strict vorbind, nu este câtuşi de puţin reprezenta\ional, de vreme ce nu

simbol ulltcntic; caracteristica acestui proces este că simbolul este recunoscut
'"

ca având propriile sale calită\i, separat de lucrul pe care ÎI simbolizează;

(II) Egaliwreo silllbolică, care implid'l o formă nerealistă de proiectie
există nici o distincţie Între reprezentare şi obiectul sau situatia reprezentate;
un stadiu de reprezentare ideografică, aşa ca În vise; şi, În final, un stadiu de I
Într-un obiect oarecare (simbolul). În cadrul cgalizării simbolice, simbolul
devine ori~inalu\, antrenând aceleaşi conflicte şi inhibiţii avute cu ccl din um1ă.
gândire conştientă, predominant verbală" (p. 422). Progresia prin aceste trepte
face parte din avansarea subiectului spre şi prin poziţia depresivă. J\
deoarece identiflcarea proiectivti patolo~ică produce o fuziune Între sine şi
(1) Reprezentare concretă. Momentu I perceperi i senzaţiei corporale este
" \
urmat de o fantasmă concretă a unui obiect ce posedă o realitate deplină.
obiecl 1'''' F.Citd.lZAHE SIMuoUCĂj.
O dală cu diminuarea identiflctirilor atotputernice, progresul spre poziţia
depresivă şi recunoaşterea obieclului Întreg, obiectele sunt resim\ite ca având
(II) Ideograme. Conversia elementelor beta În continuturi mentale utiliza-
bile creează ceea ce Sion numeşte "ideograme" sau "echipamentul visului" JI:\
propriile lor Irăsături şi ca inlocllind alte obiecte, care posedă atribute diferile.
Trecerea de la egalizarea simbolică la reprezentarea simbolică are loc o dată
(elemente al fa).
(III) Verbalizare. Odată formate, ideogramele (elementele alfa) sunt dispo- 'J ';~i
I

,)
i

cu instalarea poziţiei depresive şi cu realizarea tot mai accentuată a diferentei

nibile pentru a fi utilizate În vise, dar şi pentru a fi dezvoltate mai departe, În
ţi' :':.' 'e' \
dintre lumea internti şi cea externă. Acest proces presupune renunţarea la
reprezentări verbale.
~: \
r': I

,;\
("\i
obiectele externe, deci starea de doliu În urma pierderii lor.
Epi.l/ellloJi/ie şi fllncţie ulfa. Bion a preluat ideea unei pulsiuni epistemo-
fl\ice [,g' 3. ACiRESIVITAIT], alăturând-o pulsiunilor de viaţă şi de moarte şi
Spaima fără nume. Cei doi paşi-de la (1) la (II) şi de la (II) la (1I1)-depind
de activitatea adecvată a functiei alfa. Dacă ea este corespunzătoare, are loc
I ~

o
.:~ ""!
f'.
., I
:

\
deseml1ându-le pe toate trei cu simbolurile L, H şi K. L şi \-\ reprezintll lcgll·
Irecerea prin stadiile de mai sus; dacă eşuează (Meltzer, 1978), funcţia afla este , ,

"J!j
\'
'''·}l

turile de iubire, respectiv de ură, cu obiectele- K esle capacitatea dc a ofcri

-1 inlocuitll de altă funcţie. În care obiectele sunt dezgolite treptat de semnificatie,
L
scmniflC<I\ic unci experienţe-sau, mai curând, capacitatea de a resimţi un lucru
devenind din ce in ce mai persecutorii; apare o stare de teroare, numită spaimă '." " 1

l\ \ ca aV;lIld un anumil sens, de a-I lega dc acest scns prin intermediul Învll\ării ":
ară nume [<R" SI'AIr-.1A rARĂ NlJME]. '1
,
După fiinţa FunC\ia alfa poale eşua datorită unei frustrări excesive din partea lumii
!i
i\
dinl:xpl:ril:n\a cu lucrul respcctiv ['dO LI'ISTLI\o\OFI\.IE1-
arc o capacitate Înnăsculă de a-şi
Bion,
privi evenimcntc\\: fIzice
apaqinând unei lumi a semnifica\iilor-capacitate dl:numiUi de d, În ccl
lleu~ru mod cu putinţă, "funelie alfa" l'''' FUNC\lE ALFA}.
şi
umana:',
psihice ca:~
mai:~
;~
externe-imperecherea pre-concept iilor cu real izări le este atât de redusă, Încât
nu are loc o dezvoltare corespunzătoare a concepţiilor şi capacitlltii de gândire;
_,,;0 altă variantă constă În existenta unei invidii Înnăscute atât de puternice, Încât
lil,i,r I
I
'\individul nu poate face faţă la legături de tip K, ci doar legături realizate cu
f

In cele din urmă, Bion a remodelat concepţia lui Segal asupra fomlâriii~
( .\

personală- Însăşi auzime (-K), din care rezultă obiecte ale gândirii extrem de persecutorii ['7'
simbolurilor, ajungând la una
ulterioar[\ la lucrarea sa, afirma
identiflcare proicctivă,
că
care poate f1
lua În
privită
Sega\ (1979), Într-o cOlllpletaref
consideraţie
În termeni de
importanta tipII/IIi .1
conţinător şi
~!;
conlin,,"'
!;UGAREj. in aceste cazuri, are loc o "inversare a funcţiei alfa" (Meltzer, 1978),
'jar conceptele parcurg trei faze in sens invers, de la gândirea verbală la
li
\'" L'ONIINFRE\ Astfel. func\ia simbolurilor roale fl considerată
ca o con\incrC
'~ogralllele visului, apoi la reprezentarea concretă şi, poate (in tulburările
~hosollla(ice), in cele din urmă. Ia stările corporale. O asemenea retragere
a idcntilicării proicclive, relativă la stările l:mo\ionale. Într-o expunere a sa
mai l[lrziu, 13ion (1 (70) descric despre modul În care sunt folosite cuvintdC
lituie aspectul cognitiv al relragerii din pozitia depresivă În poziţia \:
de exemplu, iată ce se Întâmplă cu un bâjbâit care Încearcă să
se expri '
noid-schizoidă l'''- APĂRARE ir-.1POTRIVA ANXIElĂTII LJEI'RlSIVEj.

să înţelesul
l'

"Cuvintele, care ar li trebuit reprezinte dorit a ti exprimat, eri \", "

fragmentate de fOrl ele emoţionale, cărora omul ar ti vrut să le dea doar,i
t,: [oalizarea simh(}lic~i psihotică. Acest
.tjţ
fenomen. explicat de Segal şi bine-
,: .\
verbală reuşea să 'conţină' emoţiile, carc~
....

"~:-OSCllt in cazul pacicnlilor psiholici. este in mod evidcnt un rczultat al

expresic verbal[\; formularea nu ;~ !ÎI'
•
nu
I (JI{1v!AI{I: IJI: SIMII()1.
iucntificfllii proicctivc rroduse În Urilla fragnlcntării minţii şi asociale Cll
inversarea I'ullcţiei alf~1. O asemenca formă uc iuenlilicare rroicctivă, fiind
plină dc agresivitate, distruge graniţele dintre sine şi obiect. goleşte sinele şi
reduce g'Înuirea la stildiul concret de descărcilre il elementelor betil. Ea este o
formă [io/n/ngică de identiflcilre J1roiectivă ['Il' IJ.lIl1NIIFICAIU': I'IWIFCTlv;\l.
Stările ilutiste, caracterizate, se rare, printr-o lipsă de simbolizare, sunt
considerate de Bion (1962) şi Meltzer (Meltzer şi colab., 1975) ca un rezultat
al incapacităţii totale de a realiza functia alfa [er AUTlSM], sau al procesului
de "inversare a functiei alfa" (Meltzer, 1978).
Estetică. Strâns legată de formarea simbolurilor este Întreaga sferă filo-
sofică a esteticii, dimpreună cu modalitatea de a distinge o reprezentare
frumoasă de una urâtă sau doar reuşită. În 1940, Rickman a corelat dezgustul
În fala urâtului cu sentimentele din pozilia derresivă legate de deteriorarea sau
moartea obiectelor. EI a tatonat ideea legăturii dintre creativitatea artistică şi
efortul de a readuce obiectele la viaţă. Aceastll corelalie Între trllirea estetică
şi pozitia depresivll a fost redefinitll de Segal (1952). Dacă Rickman descrisese
urâtul ca datorându-se destructiviU\lii, Segal a Înfaţişat poziţia derresivă a
artistului ca pe o tânjire depresivă după obiectul deteriorat şi, in acelilşi timp,
un efort de a-I recrea prin intermediul artei. Arta este o altă lume, iar Segal
susline că ea este tocmai lumea internă descrisă de Melanie Klein. Reparaţia
obiectului tânjit dă naştere frumosului artistic [<7" 10. POZIIIE DEPRESiVA].
Invers, efortul de a repara obiectul intern, e~enţă a poziţiei depresive,
reprezintă o strădanie artistică, căreia artistul nu face decât să Îi ofere expresie
şi cOl11unicabilitate directă prin intermediul unui forme fizice [fr REPARATIE].
Opera de artă constituie o exterlHlliznre În cadrul realităţii fizice, o expresie
simbolică a stării unei lumi interne şi a efortului investit in această stare.
Prin contrast, arată Segal, reparaţi a maniacală ['T REPARATIE Mi\NIAC'i\LA]
produce o falsll strălucire, prin care artistul îşi etalează triumful facil asupra
stării lumii sale interne, deci eschivarea În faţa tânjirii şi a sentimentului de
vinovăţie. Spre deosebire de arta profundă, care presupune contemplaţie şi
doliu după obiectul deteriorat, "drăgăIăşenia" implică o aparentă creativitate·
facila, carc exclude doliul, fiind bazată pe denegarea deteriorării şi distrugerii.
Criticul de artă Stokes (1955) a urmat indeaproape abordarea lui Segal.
concluzion[lIlu că esenţa artei autentice consU'I Într-o anumită conjugare intre'.
fuziune şi diferenţiere. Aceasta este o prezentnre abstractă a situaţiei psihice la ~~
care se referea Scgal când afirma că frumosul este creat de lupta de il reface:f
un obiect slYlrâmat În bucflţi şi apoi regretat. Oscilaţia intre fragmente şi Întreg';?,
este o tClna pe care 8ion a preluat-o ulterior, inf1'iţişând oscilalii intre pOlilia~~
paranoid-schizoidu şi roziţia depresivfl, de la haza oricărui efort creativ, nu:lf
numai artistic, ci şi ştiinlific (8ion, 1962) ['''o I'S-D].
llioll. W. I{. (19(,2). /.(,(/I"I/ill.f!, /m!l/ /·:.I/'(,I"i('I1('('. I.ondon. I killCIll<llill.
- (1 <J70). /1 (((,II/ioll (/Ild 11I1e1/1I·('((/I/IIII. l.llllLioll. '1;1\ iSlllCk.
FREUD, ANNA 28\
Ferenczi, S. (1912), Symbolism, Imaf!,o, 1, 276-284.
Freud, S. (190U), 7he Interpretatioll of D/T!oms, ES. IV-V. [Interpretarea viselor, trad.
de L. Gavriliu, l3ucureşli, Ed. Ştiinţifică, 1993.J
Freud, S. (1915), Repression, ES, XlV, pp. 141-158.
Glover, E. (1945), An examination of the Klein syslem of child psychology, Psycho-
anal. Study Child, 1, 3-43.
Jones, E. (1916), The theory of symbolism, Br. 1. Psychol, 9, J 81.229.
;~;
Klein, M. (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130.
(1929a), Personificarea in jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
}
l;,~ . Klein, M. (1929b), Situaţii infantile anxiogene intr-o operă de artă şi În impulsul
creativ, SMK, 1, pp. 201-208.
- (1930), Importanţa formării de simboluri În dezvoltarea eului, SMK, 1, 209-222.
- (1931), O contribulie la teoria inhibiţiei intelectuale, SMK, 1, pp. 227.238.
Meltzer, D. (1978), A nole on Sion 's concept "reversal of alpha function", in: Meltzer,
O., Tlze Kleinian Developmell/, III, /'erth, Clunie Prcss, pp. 110-126.
[Dezvoltarea kleiniană, Irad. de E. Tămâianu. În pregătire la Ed. S. Freud.)
Me/tzer. D. et al. (J 975), Explorations in Al/tism, Perth, Clunic Prcss.
Moncy-Kyrle, R. (1968), Cognitive developmcnl. InI. J Psycho-Anal., 49, 691.698.
Rickman. J. (1940), On lhe nature ofugliness and the creative impulse, Int. 1. Psyclzo-
Anal., 21,294.313.
Sega/, H. (1050), Some aspects of the analysis of a schizophrenic, Int. J I'sycho-Anal.,
31, 268-278.
- (1952), Psycho-analytic approach to esthetics, Inl. 1. Psycho-Anal, JJ, J 96-207.
- (1957), Notes on symbol formation, InI. 1. Psycho-Anal., 38,391.397.
- (1979), Postscript to "Notes on symbol formation", În: The Work of Hanna Segal,
New York, J. Aronson, 1981, pp. 60-65.
Stokes, Â. (1955). Form in art, În: Klein, M. el al. (Eds.), New Directions In I'sycho-
Ana/ysis, London, TavÎstock, 1955, pp. 406-420.
Yorke, C. (1971), Some suggestions for a critiquc of Kleinian psychology, Psychoanal.
Stlldy Chi/d, 26, 129- J55.
:~ Fragmentare Clivajul sever al eului, tipic În confruntarea cu dificultăţile
. •. din poziţia paranoid-schizoidă, produce un sentiment de
fragmentare, de dest~lcere În bucăţi [q- II. I'Ol/nE I'ARANOIO-SCI IIZOIO;\1. Deşi
senzaţia poale fi normală in condiţii de stress şi oboseală, ea caracterizează,
,~:tntr·o formă severă, schizofrenia [<7'" 8. SITUATII OE ANXIETArE TIMPURII). <7"
r:ANilIiLARE; CLIVAJ.
f'Freud AI1l1a Biografie. Fiica cea mai mică
a lui Freud s-a in născut
"ţ:" la Viena, şi a rămas alMuri de tatăl său până la
- 1892,
(moartea acestuia. In 1938, ea l-a insotit la Londra, unde a rămas in casa
framiliei
~,.
i:~
până
la propria ei moarte, in 1982. Anna nu a fost doar fiica lui Freud,
 2X2 l'lINell" 1\ 1.11\
,J ! \
FUNCTIE ALFA f (
ci şi u rsihan<llistă
care a avut propriile-i contribuţii şi C<lre a rurt<l! stindardul 283
loi<llităţii ortodoxe faţă de teoria freudiană (Sulnit, 1983; Yorke, 1983). elemellfele alfa (sau particolele alfa). r~11
funcţia nu-şi îndeplineşte rămân -\

[~
COlltrihuţii ştiill\ificc.
Anna Freud a intrat în scenă în 1926, ca prota- Când alfa rolul, datele senZoriale elemente
heta ",,,1md"0, ,"ce sun' e> pu I""e '10 len' (Iden ti fi "'e P'ol",1,,) ~(
gOllistă a analizei copilului iniţiate de Hug-Hellmuth şi ca opozantă a Melaniei
ELEMENTE BETÂ]. Ca elemente ale funcţiei
alfa, 8ion a presupus prezenţa
Înnăscută
Klein. Deşi, ulterior. opoziţia sa a suferit modificări (Anna Freud. 1946; (1) /'
Gelleerd, 1963), şcoala sa de analiză a copilului a rămas distinctă după sosirea
sa la Londra, in 1938 [ar- I\NI\L1ll\ COI'ILULUI; DISCUTII CONTROVERSATE].
unei "pre-conceplii" preexistente, un fel de anticipare, posibil
trebuie
cu
să Întâlnească
pre-concepţia
(II) o "realizare," un eveniment efectiv care se
pe modelul mână-mănuşă; această unire a unuia cu
care
potriveşte
cealaltă
~ I
La zece ani după controversa amintită, în 1936, Arma Freud şi-a publicat
produce (III) o "concepţie" utilizabilă
În gândire [<7" LEGÂRE]. Paradigma unirii J,
binecunoscuta carte Eul şi mecanismele de apărare, care, dimpreună cu opera
două elemente pentru crearea unui al treilea constituie piatra de temelie a
minţii,
lui Hartmann, publicată la Viena şi în SUA (Hartmann, 1939, 1964), a creat
b" a
a gândurilor, a teoriilor [<7" CONnNERE], Acestui proces i se integreaza
o adevărată direcţie de dezvoltare psihanalitică, centrată pe studiul specific al
şi unul emollonal, de uni" a p'~do, In"'un In'reg, P'oo" denumi' 'dp'k
eului şi al relaţiilor lui cu celelalte instanţe psihice. Psihologia eului a rămas
şcoala psihanalitică dominantă în Statele Unite [er PSIHOLOGIA EULUI]. ••~j
~
tol:
[~ ps-OJ.
PS-D, ;n<udh OU "1 din teoda lui KleJn "upm pozlliei dep''';'e
Aoumul"" de elemen'e a/fa (g'nd"'l) "eazil un ap"" de gândire (oan"p'e,
J I

structuri teoretice etc.), iar nu, aşaca în alte teorii ale gândurii, aparatul de
]1
Freud. 1\. (1936). The Ego nnd lhe Mechnnisms of Defence. London, Hognrth Press.
gândire creeazil gânduri. Eşecul funcţieialfa [<7" ELEMENTE DETA] conduce la
şi minţii
- (1946). Preface 10 rhe I'syclw-A 1I0l.l'Iic TrY!almenl of Children, London, (maga.
Geleerd, E (1963). I\n evalualion of Melnnie Klein's Narralive of a Child Analysis, Inl. acumularea elementelor
conţinuturi nedorite. beta la fonnarea unui aparat de eliberare a de \
l. Psycho-Anal., 44, 493-506.
Ilarll1lan. II. (1930), l~o I'sychalogy (llId Ihe T'roblcm of Adaplation, Landon, Imaga.
~ CONTINERE; GAND/RE; REVERIE,
li
- (19(4), Essays on Ego I'sychology, London. Ilogarth Press.
Bion, W. R. (1962a), O teoric a gânuirii, in: W. R. Bion, Gânduri secund!!, lrnd. dc J
şi V/ădescu,
J
Solnil. 1\. (1983). Arlila Freud's contribution to child and applied analysis, Inl. 1.
I'syclw-11nal.. 64, 379-390. C. Bujdei F V Binghamlon, Ed. S Freud, /993, pp. 2/9-230.
Yorke. C. (1981). I\nna Freud and the rs)'cho-analytic sluuy and trealment of adults.
- (/962b), Leal'ni/lg .Fanl Expel'ience, London, Heinemann.
- (/970), A{(!!/liion and inlerprela/ion, London, Tavistock.
]
/nl. .J. I'sycho-Anol., 64, 391-4UU.
. I

Funcţie alfa
Ideile lui Bion au fost in~LJenţate de interesul său pentru t.-;
,
matematică, autorul urmflrlnd să deducă teoreme generale
simij<lre şi in rsih<lnaliz5. Prinlr-un salt teoretic ciudat, obscur şi puternic
slimulaliv, Bion (1962a, 196211) a crent termenul neutru de "funcţie alfa", lip
de nolu\ie algebrică rsihanalilică ce urma să fie definită de rezultatele practice.
dar care, initial, a fost lipsită de selllnificnlie: "Pare util să presupunem o ,I
funcţie nlfn care transformă datele senzoriale În elemente alfa, furnizând"
psihicului mnterialul pentru gândurile de vis şi deci cap<lcitatea de a se trezi'
;1'I
. :.1
sau de a adormi, de a fi conştient sau inconştient" (13ion, 1962a, p. 115~·
./
Conceptul a <lp5rut din investigaţiile lui l:3ion asupra dificultăţii schizofrenului,
de a acorda sCll1nific<l\ie experien!ei proprii. Când Isaacs a numit fantasma I
inconştient;1 "rezultatul psihic ni flllisiunii", ea a rnrcurs un rroces de con"cr-,
sic peste discontinlluJn-ul corp-minte. l3ion a numit procesul de convemc {
"funcţie <llfa", intrând în detalii clinice-când funcţionează ea adecvat şi c'
nu [cir IIION]. Termenul "funcţie alfa" denumeşte procesul necunoscut prin Glf'C
din d<ltele senzoriale brute sunt generate conţinuturi psihice care au semnm.;'
JI:
caţie şi cal-e pot fi utilizate in gândire. Aceste produse ale funcţiei alfa SVIf1i
J( I-
i

l' I
 GÂNDIRE 285

impresia senzorială corespunzătoare" (p. 91). Există o expectaţie înnăscută a

unirii între două obiecte pentru a alcătui un al treilea, care înseamnă mai mult
decât suma primelor două. Sion (1962a, b) consideră că o asemenea relaţie
constituie proprietatea de bază a construcţiei gândurilor. EI descrie o "istorie
G evolutivă" a gândirii: pre-concepţia înnăscută, cum este expectanla neuronal1\
şi anatomică a gurii În raport cu sfârcul, Întâlneşte o realizare (sfârcul real
pătrunde În gură), rezultând o concepţie. Concepţiile sunt rezultatul'
conjuncţiilor de satisfacere [<7" PRE-CONCEPnE].

(2) Împerecherea cu o absenţă. Spre deosebire de Freud, după care

Gândire În opera de început a lui Klein, orientarea sa clasic:\. a detennina- î
'.~
dezvoltarea gândirii provine din lipsa satisfacerii, Sion (1962b) a văzut în
t-o s:\. pun:\. accent pe efortul copilului mic de a accepta scena
originar:\. şi pe gânduri le lui tainice, dureroase, privind misterul sexualit:\.ţii
i
~ţ
modul următor situatia întâlnirii pre-conceptiei cu absenta realizării: "Poate fi,
parentale (Klein, 1923). Interesul autoarei pentru componenta epistemofilic~
oare, un 'gând' identic cu absenta unui lucru? Dacă un 'lucru' lipseşte, poate
a libidoului a produs schimb:\.ri majore in înţelegerea curiozitrlţii şi cunoaşterii,
fi, oare, 'absenta lucrului' un gând, in virtutea faptului că este recunoscută şi
gândita tocmai existenta 'absentei lucrului'?" (p. 35). Pentru bebeluş, absenta
ambele prezente·încrl de la începutul vieţii (Klein, 1930, 1931) l<7" EPISTEMO- sânului constituie o existenţă la fel de concretă ca şi prezenla sânului, prima
DeşiCUNOAŞTERE
FILlE; iNNĂSCUTĂ).
interesul lui Klein faţ:\. de acest aspect s-a diminuat o vreme, el a
fiind denumită "ne-sân" [<7" OBIECT RĂu; OBIECT). Sion a incercat să afle ce
revenit in momentul când mai mulţi colaboratori de-ai ei au inceput s:\. anali-
anume îi atrage atenţia conştiinţei că "el" este un gând, iar nu o realitate sau
ze7.e schi7.0freni, confruntându-se astfel cu tulburări severe de cogniţie.
o halucinaţie. Acest fapt depinde de capacitatea eului de a tolera perceperea
!Zoscnfeld şi Segal au prezentat asemenea cazuri, analizând gândirea fragmen-
obiectului, care îl ameninţă, şi experienţa pierderii obiectului bun. Dacă
tat:\. şi personalitatea clivat:\. manifestat:\. de pacienţi [<7" LEGARE). Sion a mers
toleranţa este posibilă, atunci eul poate avea "gândul" unui obiect în timp ce

şi mai departe, pe un drum teoretic extensiv, având drept punct de plecare ii acceptă absenţa. Capacitatea de a distinge gândul de obiectul propriu-zis sau
dificulUlţile schizofrenului de a realiza leg:\.turi intelectuale (Sion, 1959) [cT
halucinarea obiectului reprezintă o condilie esenţială a gândirii [<7" EGALlZARE
LEGARE]. Modul anonnal în care îşi utilizeaz:\. schizofrenul aparatul mental l-a
SIMBOLICĂ; OBIECT].
Deci, crearea unui gând necesită dezvoltarea unui "aparat pentru a-I gândi";
ajutat s:\. înleleagă mecanismul gândirii normale. prin trimitere la Freud, gândirea este definită ca "trecerea peste prăpastia
Sion a avansat mai multe puncte de vedere asupra gândirii (Spillius, 1988),
frustrării, dintre momentul resimlirii dorinlei şi momentul satisfacerii ei
apărute in cele două publicaţii ale sale din \962: (1) cuplarea unei pre-concep- printr-o acţiune adecvată" (p. 112). Asemenea relaţi i între obiecte pot fi desfă­
ţii cu o realizare; (2) cuplarea unei pre-concepţii cu o absenţă; (3) un proces
care depinde de funcţia alfa, furnizat1\. iniţial de mintea matemrl anatrl in stare
cute, in mod brutal, prin atacuri cedipiene, invidioase sau deprivări reale grave.
Obiect rău. În cazul când nu există o tolerantă suficientă a frustrării, care
de "reverie"; psihicul mamei formeazrl un obiect capabil de înţelegere, care
, să umple golul. atunci: "Incapacitatea de a tolera frustrarea înclină balanţa În
poate fi introiectat, pentru a pune baza funcliei de gândire. Sion (1970) a ales
;direcţia frustrării" (p. 112). Înlocui unirii pre-concepţiei cu real izarea negati vă.
ultimul model spre a-I elabora în continuare, model ce a fost adoptat de ceilal\i
'Lapare ceea ce se numeşte un obiect "rău", care este apoi evacuat prin mecanis-
autori, constiluindu-se într-o teorie klciniană a gândirii. 1:mul identificării proiective. !\strel. frustrarea şi suferinta sunt evitate prin
(1) Împerecherea unei pre-concepţii cu o realizare. În elaborarea teoriei .':f, l'expulzarea frustrării şi a unei porţiuni asociate, din eu (pre-concepţia). Această
sale asupra gândirii, Sion CI plecat de la conceptele kleiniene de poziţie ~ ~,imagine "se abate semnificativ de la caracteristicile atribuite de Freud gândirii
paranoid-schizoidă şi identificare proiectivă. obiecte\or[~
Ideea sa despre legarea
!,'din faza dominării principiului realităţii. Ceea ce ar fi trebuit să fie un gând.
următoarea: există înnăscută legătura doul~ 'un produs al juxtapunerii pre-concepţiei cu realizarea negativă, devine un
şi bazată expectaţia innăscută
este o intuilie cu privire la dintre
fobiect rău, nediferenţiat de lucrul-în-sine, disponibil doar pentru a fi evacuat"
şi şi şi să imprime~
obiecte relalia dintre ele, pe a relaliei dintre guri:.
.(P. 112). Dezvoltarea aparatului de gândire eşueaz~; în schimb, se dezvoltă
săi anumită matematică: tennen~
sfârc a celei dintre penis vagin. Sion (1962b) a încercat le
~Ililizarea identificării proiective: "În momentul pe care il propun pentru
reprezintă
termenilor o rigoare "(a) Pre-conceplie. Acest
o stare de expectalie. EI este pandantul variabilei din logica),
iroplicarea acestei evolulii. mintea operează pe baza principiului că evacuarea I
matematică saU al necunoscutei din matematică.Termenul are calitatea atribuit1~ i;s'nului rău este sinonimă cu obţinerea subzistenlei din partea sânului bun. I,
şi Concepţie!;
I
I,lczultutul final este că toate gânduri le sunt tratate ca şi cum ar fi indistincte l'
de Kant gândului gol, care poate fi gfllldil dar nu cunoscut. (b)
rezultă cuplează
~~

Conceplia este ceea ce atunci când o pre-conceplie se C1I)

 _J
286 CiÂNDIRE
GÂNDIRE
de obiectele interne rele; mecallismul propriu este resimţit a fi nu un aparat de 287
g;Îlldire a gânuurilor, ci un aparat de eliminare din minte a obiectelor interne să capete
['v'
sens, sunt dezgolile uc semnificalie,
SI'A IMA /A I(A NI IMI:).
ueveninu o "spaimă fără nume"
rele aculllulate" (p. 1/2).
Legâtu/'u cUllţillutou/'e. Bion (1962) a Început să investigheze vicisitudinile
FUllcţie alfa, Dacă lucrurile decurg normal, impresiile senzoriale se trans-
formă, În urma cuplări i cu pre-concepţi ile, În gânduri uti Iizabi le; este fenome- relaliei de conlinere Înf'ălişând caracterul legăturii dintre mintea conţin!Hoare J
şi conlinuturile plasate În ea. Legăturile defÎn trei potenţialilăli: "L", "H" şi
~
nul care diferenţiază frustrările tolerabile, ce pot contribui la dezvoltarea
gândirii (elementele alfa), de alle conţinuturi mentale, resimţite ca disponibile "K", reprezentând iubirea, ura, respectiv dorin la de a cunoaşte cu privire la
numai penlru a fI evacuate (elemenle bela) [<7 FUNCTIE ALFA; ELEMENTE acesle conţinuturi. Astfel, mama işi va iubi in unele momente copilul, alteori .J)
131:TAJ. FUllcţia alfa este procesul (ncspecifIcat) prin care se creează semnifl- il va uri sau va incerca să inlelcagă ce percepe, simte şi gândeşte el. in raport
caţic din informaţii senzoriale, -
Ierarhizare a niveluri/or gândirii, Odată formate, concepţiile pot repeta
evoluţia pre-concepţiilor; cu alte cuvinte, ele devin pre-concepţii pentru alte
realizări (sau realizări negative, absente), Într-un mod ierarhic, care genereazA
",
;f;
i.
cu dezvoltarea gândirii, legătura K este cea mai importanta. Legatura de acest
tip intre mamă şi bebeluş îi dezvolta celui din unna gândirea, prin introieClia
obieclului formator de legături K. În legarea de tip "K" pot apărea Însi! şi
perturbări. O' Shaughnessy (1981) a prezentat, cu exemple ci in ice, trei tipuri
d \
gândirea sofisticată şi elaborarea de teorii, La fiecare nivel, satisfacerea şi de legare K: (1) incercarea de a cunoaşte
obiectul prin intennediul identifi-
frustrarea Îşi au rolul lor În stimularea-sau inhibarea-dezvoltării aparatului de
gf\ndire, Gândirea de nivel superior este o dimensiune a grilei lui Sion (1963),
cărilor sale proiective; (II) dezgolirea de semnificatie a trăirii proiectate a
obiectului, ceea ce produce trairi goale şi lipsite de sens, care ii creeaza
eJI
curc a rcprezentat ea Îns1\şi o teorie sistematică (o pre-concepţie), elaborată bebeluşului sentimentul unei terori interne induse de obiectul extern deprivant 1
pentru a se cupla cu realizarea tipurilor reale de gânduri [<7 OION), de semnificalie-"minus K" sau "-K"; (III) o stare de absenţa a lui "K" ("K
nul"), in care capacitatea de cunoaştere a fost distrusa, ajungându-se la o
J(
(3) Conţinere. Confonn celui de-al treilea model al dezvoltării gândurilor, perturbare psihotica-eul este grav slabit de c/ivaj şi proiecţie a capacitălii sale )
capacitatea de a gândi depinde de introiecţia unui obiect capabil să Înţeleagă K, iar fantasmatic sunt percepute obiecte ostile, În care eul şi-a expulzat violent OI
experienţa copilului şi să-i dea un sens. Conceptul lui Sion de identificare fragmente proprii [<r EPISTEMOFJLlEj.
proiectivă normală [<7 CONTINERE] diferă de cel al identificării proiective
~ Există ~
ti diferenţe cu privire la măsura În care este ea utilizată (chiar inţeleasă), iar unii
in general, kleinienii au adoptat teoria lui Sion asupra gândirii.
"excesive" utilizate pentru a evacua obiectele interne rele acumulate. in fapt, I
fi:ţ.' eauMeltzer
investigat-o mai departe, in manieră proprie, Cel mai ambiţios dintre aceştia
JI
identificarea proiectivă normală constă intr-un eveniment care este de aşteptat
să ofere sentimentul unui obiect extern conţinător: "Ca activitate adaptată (1987).
realităţii, ea [identificarea proiectivă] se exprimă printr-un comportament menit
t
a-i trezi mamei sentimentele de care bebeluşul doreşte să scape. Dacă acesta 't\ Sion, W. R. (1959), Atacuri impotriva legălurii, in: I3ion, W. R., Gânduri secunde,
rf
simte ca moare, teama respectivă o poate cuprinde pe mamă. O mama echili- f: Irad. de C. I3ujdei şi F. V VIădescu, Singhamton, Ed. S, Freud, 1993, 199-217,
brată reuşeşte să accepte şi să reacţioneze În mod terapeutic; cu alte cuvinte, ,
~~- (1 962a), O teorie a gândirii, in: Sion, W. R., Gânduri secunde, pp. 219-230.
~- (1962b), Learnillg /rom Experience, London, I-Ieinemann.
{
Într-o manieră care îi dă copilului sentimentul că Îşi primeşte înapoi simtă­
Illântul de spaimă, dar Într-o formă toierabilll-ei putându-şi controla acum
temerile" (8ion, 1962a, p, 115). Mama reprezintă, pentru bebeluş, un aparill!
;::-- (1963), Elemellls o/ Psychoanalysis, London, Ileinemann
~ (1970), Allelltioll and Interpretation, London, Tavislock.
]1
de tolcrare a conjuncţiei dintre pre-concepţie şi realizarea negativă, ne-sânul: Klcin, M. (1923), Rolul şcolii in dezvoltarea libidinală a copilului, SMK, 1, pp. 55-71.
[,~. eONIINFREJ. Pentru a-şi Îndeplini această funcţie, mama trebuie să se aOc.
Într-o stare de "reverie" ['T REVERIEI, care aproximează atenţia flotantă d~i
crisă de Freud şi starea mentală de renunţare la memorie şi dorinţă, În~tişal1~
dc 8ion ['Ir BION]. Când lucrurile nu se destaşoară nonnal, iar mama oU;
ţ-
~
(1930), Impor1unla fonnării-de simboluri În dezvoltarca eului, SMK, r, 209-222,
. (19331), O conlribulie la teoria inhibiliei intclectuale, SMK, /, pp. 227-238.
.llZer, D. (1987), Stlulies in Eţtended Metapsycholo gy , Per1h, Clunie Press. (Studii
in melapsihologie Jezvoltatâ, trad. de E. Tărnâiunu, pregătire
in la Ed. S. Freud. J
d 1
reuşeşle să preia trăirile copilului, acesta recurge la Încercări tot mai viol~ _"Shaughnessy, E. (1981), A conuncmorativc essay un W. It 13ion 's thcury of
de a proiecta În ea, dezvollClI1du-şi astrel un "aparat de eliminare a obiectcJof, \,. thinking, 1. Chilel I'sychother, 7, 181-/92.
interne rele". Într-un asemenea caz, Illallla copilului, obiect intem În curs de'
formare, i'unqionează, afirmă Bion, ca "un obiect ce respinge identific t
,pillius, Bolt, E. (1 SlBB), Melallie Klein Today. voI. 1: Mainly Theory, London,
Roul/edge. l
proiectivă": copilului mic Îi este sortit să se identifice cu acest obiect, care. f'iJ1I
apare ca voit neÎnţelegător. Copilul simte cum stările sale de frustrare, in

"1 I
" , 288
GRUP KLUNIAN
GRUP KLEINIAN 289

Gelozie Klein a preluat conceptul de gelozie, piatr~ unghiu\ar~ a com-
plexului CEdip din teoria freudian~ clasic~, şi i-a oferit o nouă
\ profunzime, Ea a arătat că primele cxperien\c antagoniste constau aproape
numai in violcnl~ şi perseculie, din care se cristalizeaz~ apoi gelozia-un afeet
mai specific, care permite admiralie fal~ de persoana ce reprezintă linta
geloziei. Ca şi la vinovalie [". VINovATIE (SENTIMENT DE)], exista un spectru
afectiv, pornind de la persecu\ie, trecând prin gelozie cu diferite grade de
intensitate, pe m~sura instal~rii şi elabor~rii poziţiei depresive, şi conducând
in final la o competilie săn~toasă (celălalt capăt al spectrului). Această
descriere a fost făcută În 1957, când Klein a scris despre invidia primară, pe
care a diferenliat-o ca o invazie şi o distrugere necontrolată a obiectului bun,
ce contribuie \a plasarea geloziei spre capătul persecutiv al spectrului său ["".
\ 2. INVIDIE].
În cazul identificării proiective excesive (patologice), fantasma unui
Golire
eu răspândit În alte obiecte Iasă un sentiment de golire. Sinele se
simte pustiu, slab şi incapabil să suporte anxietatea, ceea ce conduce la noi
apă rări proiective; el nu poate introiecta aceste obiecte bune şi suportive În aşa
fel Încât să le asimileze, şi se simte copleşit de ele. "Golirea" este un tennen
"II
obiecte interne şi cadrului teoretic al poziliei depresive. Curând Însă, grupul s-a
destr~mal. Susan Isaacs a murit În 1948, Joan Riviere a devenit tot mai puţin
interesată de munca ei, o dată cu vârsta şi cu descurajarea în fala virulenţei
rivalitălii cu analiştii ortodocşi din Viena, iar Paula Heimann şi-a obţinut
propria-i independentă profesională, În 1956 [<7" IIEIMi\NN].
(III) Când Klein a Început. În primii ani din a treia decada, sa lucreze
asupra psihozei, a apărut un interes privind psihiatria adultului şi a copilului
(În anii '20 şi '30, acest interes venise din partea pedagogilor şi literatilor).
Astfel, În anii dinainte de 1940, mai mulli medici au căutat să se fonneze cu
Klein-W. Clifford M. Scott, John Bowlby, Donald Winnicott. Ei erau foarte
;.; importanli pentru Klein deoarece erau medici şi aveau deci o influenţă mai
mare asupra mediului institulional; În acelaşi timp Însă, deţinând deja o repu-
taţie proprie, ei nu promiteau să devina nişte acoli\i care să Întărească, În anii
;~.,
~;.t. '40, poziţia ameninlată a grupului. Totuşi, se pare că Klein a câştigat de la ei
o anumită experienl~ În înţelegerea mecanismelor schizoide şi a mecanismului
de identificare proiectiva. Mare parte dintre aceştia au părăsit Grupul Kleinian-
sau nu s-au considerat niciodată ca aparţinându-i pe deplin-, care se fonna sub
presiunea disputelor din anii '40, după sosirea Annei Freud la Londra.
(Iv) La scurt timp după razboi, un număr de medici tineri, dintre care unii
erau emigranli neanalişti, au venit sa se formeze cu Klein. De abia ei repre-

"1'
zentând, poate, adevărata generalie a doua, au rămas În grup. Cei mai impor-
:'\,
.ll: descriptiv pentru trăirea pacientului În urma depersonalizării. tanii au fost Hanna Segal, Herbert Rosenfeld şi Wilfred Sion. Ei au fost cei
'\'
'l,1 cr 13. IDENTIFICARE I'R01ECT1V A; DEPERSONALlZARE. care, Împreună cu mai retrasul Roger Money-Kyrle şi cu Donald Meltzer (venit
mai târziu), au purtat mai departe gândirea kleiniană, aproape exclusiv prin
W
,;1
;1\
dezvoltarea conceptului de identificare proiectivă.
'ci Gril[l 'p' 1110N. (v) În cele din urlllă, Începând cu anii '50, a existat un puternic interes in
.ţi\ ;: "formarea ca kleinian" şi mulli strtlini, llIai ales din America de Sud şi, mai
li
,1
recent, din Italia, au inceput sa vina pentru formare psihanalitica. În urma unei
tI,
\11 Grijă 'pC ItLClJNO~TINTĂ; lUl.lIRE. :'. scurte perioade petrecute de Sion În Statele Unite, În America de Nord a luat
i\ , fiinlă un mic grup psihanalitic de orientare kleiniană. Începând cu anii '80,

ajun~
\ ,
Grupul Kleinian a devenit cel mai numeros din Societatea Psihanalitică
:\,: \ Grup kleinian Colegii lui, Klein au in grupuri diferi". in
momente diferite ale carierei lor (Grosskurth, 19&6).,)•j ..
j . Britanică .
(1) Primii suporteri ai lui Klein erau membrii eminenli ai Societălii Psib-.i~"
analitice Britanice, ca Ernest Jones şi Edward Glover, care au decis ~i
rosskurth, P. (1986), Melanie Klein: Her World and her Work, London, Hodder &
"adoptc" pe Klein datorită
proastei reputaţii
pe care ea o dobândise pe cont"~; Stoughton. [Melanie Klein: Lumea şi opera ei, trad. de L. Colrău, in pregătire

nenl. Printre suslinătorii

vederilor ei s-au numărat
Edward Glover, Marjoric1
la Ed. S. Freud.]
Bricrley, Alix Strachey şi
James Strachey (Strachey şi
Strachey, 19&6) p~. 'Strachey, J., Straehey, AI. (1986), Bloomsbury Freud: The Lellers of James and Alix
r"t

fiică,
. Strachey, London, Chatlo & Windus.
propria-i Melitta s c h m i d e b e r g . . 1 . ;
(II) La Început, la Londra, Klein a atras un număr de aderenţi care i-au foslj'
deosebit de loiali şi
care au sprijinit-o în momentul s~u
de independenla~.
1932, c51lu al\ii (G\over, propria-i fiic~) au păr~sit-o. Intre primii aminti~.'
fosl JO~lll Rivicrc, Susan Isaacs, Mina Setlrl şi,
pUlin mai târziu, P. Heinuna;
Acesl ~rup inilial a suslinut-o În anii de război şi o scurtă perioada dupl:
~Iccea. OCUp;II11JU-SC cu Îlllrca~a llluncă asupra naturii fanl<Jsmt:i, Illisteri ,.1
,)~
 ..J
II[IMANN, ['AULA 291 ~\
al lui Racker (1948), continând idei similare, nu a fost publicat până În 1953
;I\
.~

şi probabil că Heilllann nu-I citise atunci când l-a scris pe al său. În perioada I \

~\
respectivă, exista un interes considerabil pentru revizuiri privind natura şi

H posibilitatea utilizării contratransferului [er CONTRATRANSFER).

I-Ieimann a criticat aspru Încercarea analiştilor de a menţine o atitudine recI':
şi neresponsivă, asemeni chirurgului În timpul operaţiei (vezi Freud, 1912). De
]1
fapt, a susţinut ea, sentimentele analistului pot avea o anumită corespondenlă
cu sentimentele transferenţiale ale pacientului, deci pot dezvălui aspecte \

Heimann Paula
,
Biografie. Paula Heimann s-a născut la Danzig, În
1899, din părinţi ruşi. S·a format În medicină şi apoi
În psihanaliză, la Berlin. În urma incendierii Reichstag-ul ui , când a fost
arestată pentru scurt timp, ea a plecat la Londra, după ce soţul său se mutase
În Elveţia. La Londra, Heimann s-a format În psihanaliză cu Melanie Klein şi
i-a devenit (alături de Susan Isaacs) cea mai ferventă susţinătoare, pe Întreaga
perioadă dificilă din anii '40, când Grupul Kleinian a fost atacat de analiştii
emigraţi din Viena. În mod misterios, Heimann şi Klein au intrat În dezacord,
fapt care Însă nu a devenit niciodată public; În cele din urmă, În 1956, prima
a părăsit Grupul Kleinian, spre stupefacţia restului Societăţii psihanalitice
Britanice. Până când a murit, În 1982, Heimann a fost membră a Grupului
Independent al Societăţii.
Contribuţii ştiinţifice. Heimann a fost o importantă protagonistă Discu.:;~
a
liilor controversate din anii 1943·1944, când a citit o lucrare ce explica
viziunea kleiniană asupra obiectelor interne şi o lucrare scrisă Împreună cu ',~
Susan lsaacs, asupra regresiei (ambele publicate În 1952). În acest stadiu,;~
activitatea sa era de a clarifica, clinic şi
teoretic, conceptele lui Klein,
special după introducerea conceptului de poziţie depresivă şi
a ideii de obiectc;J
'1 • • interne concrete. Acesta a fost subiectul lucrării
sale din timpul formMiiJ
psihanalitice (Heimann, 1942).
Asimilare. Ulterior, Heimann a păstrat un aspect important din lucrarea.:,
amintită, şi
legat de soarta obiectului intern de Întrebarea dacăobiectul e in~~
iectat de eu sau de supraeu. Heimann (1942) a descris un proces de asimil
ascunse ale transferului [<7" 1. TEHNICĂ; CONTRATRANSf'ERj.
Utilizarea contratransferului are şi un potenţial periculos, deoarece Îi
permite analistului să "acuze" in voie pacientul de orice stare psihică avută de
j\
\
primul. În continuare, problema modului de a distinge care dintre sentimentele
analistului sunt provocate de transferul pacientului şi care se datorează apărării
impotriva pacientului sau a transferului său a reprezentat subiectul unei pernla- li
nente dezbateri (Money-Kyrle, 1956; Brenman, 1987) şi a reprezentat Întru-
câtva controversa asupra tehnicii active a lui Ferenczi (Balint, 1968). În fapt, ţ
există analişti care manifestă interes fală de contratransfer pentru a-şi justifica
I
atitudinea activă În relaţia cu pacientul-contact fizic, oferirea unei ceşti cu ceai .i
etc. (Ultle, 1951; Gitelson, 1952; Winnicott, 197 J). Heimann (1960) a scris
ulterior despre aceşti paşi neortodocşi, criticându-i.
Dezacordul cu Klein. După cât se pare (King, 1983), Klein i-a cerut lui JI
~'.. Heimann să-şi retragă articolul (asupra contratransferului) din 1950, fiind
\ poate, ca şi Freud, neÎncrezătoare datorită potentialei utilizări abuzive a contra- ,
':~ r
transferului-există povestiri apocrife despre supervizările lui Klein, În care a-
'"~ ceasta critica, cu mult umor, utilizarea contratransferului de către cei surer-
'.) vizati. Heimann a refuzat Însă să-şi retracteze articolul, considerându-se
J
inJ ~Iuloarea unei inovntii importante vizate şi de alţii la timpul respectiv (vezi
JI
t,Little şi Langs, 1981; Racker, 1948). Resringerea din partea lui Klcin trebuie
(d a fost o lovitură grea pentru ea, ducând la ruptură. Cu toate ncestea, este
r:posibil ca HeiJmnn să o fi provocat cumva pe Klein. Să remarcăm că, deşi in
/ ~anii '40 I-Ieimann a fost principala exponentă a teoriei kleiniene·asupra poziţiei
',depresive, ea nu a mentionat niciodnlă pozitia paranoid-schizoidă sau idcntifi- 01
'\wea proiectivă, avnnsnte ulterior de Klein, În nceenşi decadă. Probabil c1\ I

a obiectului, în care acesta devine parte a eului sau disponibil pentru identi .Klein a colabor<Jt re (lcenst~ temă cu allii-nl<li tinerii Ilerbert Rosenreld, Hanna \
i
care proiectivă, proces diferit de cel În care obiectele rămân neasimilatc • "Şegal, Wilfred 8ion-. nu cu Heimnnn.
'1,

devin persecutori interni [<7 ASIMILARE). Lucrarea sa a avansat imaginea~, ~. Trebuie că nrticolul lui HeimClnn din 1950 a infurint-o pe Klein, deoarece

lumi interne similare cu o arenă a diferitelor relaţiiobiectuale interne Işi JIU conţinea nici o referire la ea-intă unul dintre cercurile vicionse ale răzbu-
riwii, despre care Klcin scrisese atâtn. in finnl, Heil11nnn n rus În discuţie teorin
reprezentat Începutul embrionar al unei viziuni kleiniene sistematice privi,
structura personalităţii. Klein (\ 946) a utilizat ideea asimilării În lucrarea sa . :,~i Klein (1957) asupra invidiei (rrezentiltă În 1955), pe care n-a putut-o
'accepta, deşi acceplnse ideen pulsiunii de Jlloal1e (King, 1983): in cele din
cunoscută şi importantă contribuţie ~
mai târziu asupra mecanismelor schizoide. ' ~ă, ileilllann şi-a retrilcWt concepţia (kleiniană) asupra pulsiunii de monrle
Contratransfer. Cea mai cea mai I
Heimann este cea relativă la utilizarea contratransferu\ui, văzut atât CI -,' IH
(Ileimanil şi Vnlenstein, 1972).
element util pentru analist, cât şi ca un teren minat. Articolul ei din I "
'; l
,..:..

constituie prima viziune, detaliat~ şi [lublicată, asupra utilizării contrat~

(196X). Ilie III/.Iir !-"tllllr. I.olldoll. Ta\is!oc).;.

şi
rului pune În discuţie
imag,inca analistului ca ecran alb, Articolul prc~i.'"
'j.'~'
:~, ~I
:l~
292 IIUM1\NN, P1\UL1\
Brenman I'ick, \. (1985), Working through in the eountcr-transfcrenee, Int. 1. Psycho-
Allal., 66. 157-166.
Freud, S. (1912), Reeommendations ta physieians practising psycho-analysis, ES, XII,
pp. 109-120.
Gitclson. M. (1952), Thc emotional position of thc analyst, Inl. 1. Psycho-Anal., 33,
1-10
Hcimann, l' (1942), A eontribution to thc problcm of sublimation and its rclation to
proccss cs of intemalization, 1111. 1. Psycho-Anal., 23, 8-17.
__ (1950), On eounter-transference, 1111 1. Psycho-Allal., 31, 81-84.
__ (1952), Cer1ain fllnctions of inlrojection and projection in carly infancy, in: Klein,
M. el. al. (Eds.), Deve/opments in Psycho-Analysis, London, Hogarth Prcss, 1952,
pp. 122-167.
__ (1960), Counler-transferencc, Br 1. Med. Psychol., 33, 9-15.
Hcimann, r., Isaacs, S. (1952), Rcgrcssion, in: Klcin, M. et al. (Eds.), Developmen/s
il1 Psycho-Al1alysis, pp. 169-197.
Hcimann, P, Valenstcin, A. (1972), The psycho-analytic concept of aggression, In/.
1. I'sycho-Anal., 53,3 \-35.
King, l' (1983), comunicare nepublicată.
Klein, M. (1946), NOle asupra unor mecanisme schizoide, SMK, Il\.
__ (1957), Invidie şi recunoştinţă. SMK, II\.
Little, M. (195\), Countcr-transferenee and the patient's response to it, Int. 1. Psycho-
Anal., 32, 32-40.
Little, M.. Langs, R. (1981), Dialogue: Margaret Little/Robert Langs, in: Little, M.,
7i'al1s(erence Nellrosis Qnd Transjerellce Psychosis, Ncw York, J. Aronson, pp.
269-306
Money-Kyrle, R. (t 956), Normal counter-transferencc and somc of ilS deviations, 111/.
.1. l'sycho-Al1ol., 57. 360-36(,.
Rackcr, II. (1948), 1\ contrihlllion ta the problem of counlcr-transference, bl/. J.
I'sycllO-/lnal., 34, 313-324.
Rnsenfcld, II. (1987), Il1lpasse al1d Il1lerpretatioll, London. Tavistock.
Winnicult, D. W. (1971), Playillg and Reality, London, Tavistock.
1
lden tificare Identificarea priveşte relaţionarea cu un obiect pe baza
perceperii unor similarităţi cu eul. Este vorba Însă de un
fenomen complex, care reprezintă mai multe forme. Perceperea similaritllţii cu
un obiect extern, a cărui existenţă de sine stăt!Hoare este recunoscută, repre·
zintll o achizitie sofisticată. La nivelul primitiv al fantasmei, obiectele similare
sunt văzute ca identice, iar aceastll fantasmll atotputernică produce confuzie
f..~ intre sine şi obiect.
Obiectele interne sunt fantasme, dar la inceput fantasmele sunt atotputer-
nice, aşa Încât, conform fantasmelor primitive implicate În identificare, obiectul
~~; este sinele [<7" ATOTPUTERNICIE]. Schimbări efective pot surveni În personali-
(1
tate, pe baza aceasta, şi pot fi detectate obiectiv. Aceste procese sunt primitive,
ele apar foarte devreme in dezvoltare [<7" 11. POZIŢIE P1\RANOID-SCHIZOIDĂ],
când distincţia Între fantasmll şi realitate este slabă. Fantasma "este" realitate,
iar ea construieşte lumea internă pe baza acestor forme primitive de identificare
introiectivă şi proiectivă.
Identificare introiectivă. Eul conţine o Întreagă societate de obiecte interne
[<7" 5. OBIECTE INTERNE] şi fiecare dintre ele este disponibil pentru identifi-
care, obţinându-se astfel o "alterare a eului": eul devine similar cu obiectul.
Acesta este un proces de identificare introiectivll.
Identificare proiectivă. Identificarea proiectivă este fantasma că o anumită
parte din eu a fost desprinsă [<7" CLJVAJ] şi replasată Într-un obiect extern [<7"
LUME EXTERNĂ). În acest caz, alterarea eului constă În golirea sa, atât de
energie (vitalitate) cât şi de abilităţi efective (Klein, 1955)-de exemplu, În
prezenţa unui profesor cunoscut şi apreciat, apare sentimentul propriei incapa-
cităţi [er 13. Il)ENTlflCARF PROIFCTIVĂ).
În ultimii ani, unii annlişti kleinieni (Bick, Meltzer) nu descris un fcnomen
J pe care l-au numit idcntilicnre ndc7.ivă (sau, simrlu, adcziunc) le r IDI:N'IIFI-
t CARE ADEZIVĂ]. in aceasUl stnre, uşor de remarcat la procese de identificare
î utilizate de pacienţii sau copiii autişti, are loc o identificare imitativă, prin care
~. eul nu are capacitatea de a introiecta ceva sau de a-şi proiecta părţi proprii
[intr-un obiect [er PIELE). Defectul pare să ţină de dezvoltarea simţământului
il. de spaţiu [er REALITATE INTERNĂ); de vreme ce nu există posibilitatea de
i fantaslllare a sp.aţi~J1ui intern, nu pot fi fanta~lllat~ nici proi~cţ.ia sau intr~iecţia.
:~;.Apare o lume lipSită de a treia dimenSiune, Iar singura poslbJlltate rămane cea
%de alipire illlitativă la Învelişul unui obiect lipsit de interioritate.
Identitate. Eul se relaţionează cu obiecte Încă de la Început [er OOII:CT).
 •.. 1

294 INIIII3ITIE 295

(
IDENTIFICARE ADEZIVĂ r-\

Constituenţii obiectului şi
ai eului variază Însă mult, În funcţie de fantasmele
alipire la mamă" (Bick, 1986, p. 297). <7 PIELE. J,
de introiecţie şi proiecţie. Aceste mecanisme sunt utilizate pentru ajustarea
imaginii a ceea ce conţine şi reprezintă eul (Freud, 1925), flind eflcace atâta Bick, E. (1964), Notcs on infant observation in psycho-analytic training, Inl. 1. I'sycllO.
Anal., 45, 558-566.
I
timp cât sunt văzute, primitiv, ca fiind atotputernice. Asemenea fantasme
provin mai ales din nevoia de apărare Împotriva temeri lor legate de atacul - - (1968), The experience of the skin in early object relations, Int, 1. Psycho-Allal.,
49, 484-486.
'J 1
Împotriva/din partea eului şi de pierderea obiectului bun (care oferă securitate). )
Egalizare simbolică. Simbolurile sunt identificate cu obiectele nu pe baza - - (1986), Further considerations ofthe function ofthe skin in early object relations,
Br. 1. Psychother., 2, 292-299.
similarităţii, ci pe baza acordului colectiv dintr-un grup social. Există Însă şi

J~
o distincţie Între atotputernicia fantasmei În care simbolul esle obiectul [<7" Meltzer, D. (1975), Adhesive identification, Conlemp. Psychoanal., II, 289-) 10.
EGALlZARE SIMBOLICĂ), şi simbolul propriu-zis, recunoscut ca fiind separat, ca
Meltzer, O., I3remner, J., Hoxter, S., Weddell, O., Wiltemberg, 1. (1975), Explorat/ons
/n AUI/sm., Perth, Clunie Press.
avându-şi propria identitate, ca putând funcţiona ca simbol şi pentru alte
obiecte.

Freud, S, (1925), Negation, ES, XIX, pp. 235-239.

Klein, M. (1955), Despre identificare, SMK, 111.
~:. Inconştien t Noţiunea de inconştient este una dintre puţinele care au rămas
relativ neschimbate, de-a lungul dezvoltării tuturor şcolilor
~I
Iden tificare adezivă Conceptul de "identificare adezivă" a fost descris
de Bick, la Începutul anilor '70 (Bick, 1986) şi
psihanalitice. Sistemul inconştient este conceput ca fiind activ, in mod primitiv,
de la bun început-necunoscut, el are totuşi o influenţă predominantă asupra
vieţii individului. Psihanaliza consideră că cea mai mare parte a vieţii psihice
nu-i este accesibilă conştiinţei (Freud, 1915).
Freud a explorat aspectele simbolice ale inconştientului şi a avansat anumite
JI
de Meltzer (1975). Efortu I lui Bick de a crea o metodă riguroasă de observare
a bebeluşului (Bick, 1964, 1968) a furnizat noi idei despre momentele cele mai legi ale activitălii mentale inconştiente-deplasarea şi condensarea. Aceşti l
termeni descriu modul de operare cu simboluri În inconştient.
timpurii ale vieţii, primul obiect şi prima introiecţie [<7 OBSERVAREA
BEIJELUŞULUI; PIELE]. În cazul În care aceasta eşuează, stadiile timpurii de Klein şi continuatorii săi au păstrat aceste concepte, completându-Ie şi
dezvoltarea se desfăşoară prost, deoarece identiflcarea proiectivă nu poate fi ;, elaborându-Ie. Kleinienii au dezvoltat în special conceptul de fantasmă
~{ inconştientă [<7 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. ni
0' Inconştientul este structurat ca o mică societate. Cu alte cuvinte, el constă
utilizată efectiv, datorită absenţei perceperii unui spaţiu intern [<7' REALlTAJC
INTERNĂ].
,~~ J
,;; Intr-o reţea de relatii între obiecte. Fantasma inconştientă reprezintă activarea
':i1 uneia sau mai multora dintre aceste relalii obiectuale "interne". Isaacs aflnnă
Meltzer (Meltzer şi colab. 1975) a preluat aceste idei, găsindu-le impor- 1
tante pentru cercetarea din tehnica analizei copilului, la copiii autişti. Meltzer .'
(1975) relatează despre un copil care "incerca să deseneze case; pe o faţă a foii
de hârtie era o casă, iar pe cealaltă faţă, o altă casă; când ridicai hârtia in'!
l ~ că,
~mental
atunci când sunt active din punct de vedere fiziologic, pulsiunile apar
sub forma unor relaţii
de obiect. Astfel, o senzafie somatică antrenează l I
lumină, uşile apăreau suprapuse, ca Într-o casă la care deschizi uşa din faţă şi;/'
1.trăirea psihică a unei relalii cu un obiect care produce senzatia, care are o
ieşi În acelaşi timp pe uşa din spate" (p. 300). -ti;" ':l/lumită motivatie să o producă şi care este iubit sau urât de către eu, in funcţie ~J
În cursul colaborării lor, Bick şi Meltzer au Început să detecteze un anumit!
;de plăcerea sau neplăcerea creată de senzatie. i/1 acest mod, o senzaţie
tipar În aceste formări de "piele secundară" [<7 PIEl.E]. Bick le-a denumit aetl,
i'DepIăcută devine reprezentarea mentalii a unei relatii cu un obiect "rău", care
de imitatie. Ei au Început însă să realizeze că imitaţia reprezenta trăirea şi
inlen\ionează să-i dăuneze eu lu i. Jnconşt ientu I-şi întregul psih ic-este constru it
din senzatii interpretate ca fiind relatii cu obiecte. in cele din urmă, acest
j!
Concept s-a îndepărtat de teoria psihanalitică clasică a energiei mentale [<7
fantasma de a se alipi la un obiect, iar nu de a proiecta in el [<7 13. IDENTIn-!
CARE PROIECTIVĂ]. O lipsă de dezvoltare a simţământului de spaţiu intenl \l. DEL ECONOMIC]. 1
conduce la tendinţa de relaţionare cu obiectele Într-un mod bidimensional, ~.
profunzime [<7 AUTISM]: "Copilul trebuia să facă în aşa fel Încât mama ~:
atingă, pentru a putea adormi din nou. În timpul îmbăierii, când mama i-a~
711e IIIICOIISc/OIlS. ES, XIV pp. 159-215. J'
hainele, el a Început să se Înfioare şi să tremure ... Poate că Îi era frig ~
că era dezbrăcat, fapt totuşi improbabil, deoarece, În momentul când mama· •
atins cu o bucată de tifon udă, s-a oprit din tremurat. Cred că efectul a
hibiţie Inhibiţia este un aspect important in teoria psihanalitică, J,/I
semnilicând blocarea desîaşurării normale a unei activităţi \
atingeri provine din semnificaţia ei de adeziune, de restabilire a senzaliei .. I
i j

l '1
296 INTEGRARE
mentale. Freud (1900) a constru it o teorie mecan icll, privind blocarea energiei
psihice; Klein a subliniat inhibiţia activitllţii simbolice şi, mai ales la începutul
carierei, a jocului copilului. Acesta era un simptom prevalent la copiii pertur-
baţi, iar ea l-a atribuit efectelor sadismului [<7" SADISM] (sau ale r1lzbun1lrii pe
care o poate provoca sadismul), care Îi înspllimânt1l atât de mult pe aceşti copii,
încât le inhibll activitatea mentalll. Uneori, la copiii psihotici, Întreaga activitate
mentalll este inhibat1l (Klein, 1930; Rodrigue, 1955).
Klein (1932) a extins ideea, arătând că sadismul are drept efect inhibarea
dezvolU\rii generale şi perturbarea desfăşurării. naturale (epigenezei) a fazelor
libidinale l<7" L1UIDO; DEZVOLTARE).
Freud, S. (1900), The Interpretation of Dreams, ES, IV-V (Interpretarea viselor, trad.
de L. Gavriliu, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1993.]
Klein, M. (1930), Importanta formării de simboluri În dezvoltarea eului, SMK, 1, pp.
209-222.
- - (1932), Psihanaliza copiilor, SMK, II.
Rodrigue, E. (1955), The analysis of a three-year-old mute schizophrenic, În: Klein,
M. el al. (Eds.), New Directions in Psycho-Allalysis, London, Tavistock, 1955, pp.
14U-179.
In tegrare Klein a ajuns foarte repede sll considere că mintea operează În
modalitllţi clivate şi neintegrate; ea a abandonat ideea
intcgraliU\ţii psihice mai mult decât orice alt analist.
Klein a considerat integralitatea nu ca pe o structură de interrelaţionare a
subeului, eului şi supraeului, ci ca pe o sarcină a dezvoltării. Aceastll sarcină
a fost concepută diferit, În diferite momcnte ale carierei sale:
(1) (până În jurul lui J 932) lupta de integrarc a imagourilor interne ale
părinţilor Într-un supraeu matur;
(II) (1935-1946) poziţia depresivă: o datll cu integrarea, În cursul dezvol·
tării, a obiectelor bune şi rele, clivajul devine tot mai realist [<7" 10. POliŢIE
DEPRESiVA);
(III) (Începând cu 1946) integrarea eului Însuşi [<7 11. POliTIE PARANOID-
SClllZOIIJA).
Intcgrarca este stimulată de imboldul anxietă\ii spre un nivel de maturitate,
combinat cu dezvoltarea biologică. În practica clinică, tehnica kleiniană a pus ..
un accent tot mai mare pe ultima formă de integrare-cea din cadrul eului. ,J'
Relaţia de transfer cste văzutfl ca fiind clivată În aspecte diferite, dintre care (i
multe sunt proicctate În afara cabinetului analitic şi sunt trăite În relaţie cu ,'~
obiecte aparent extra-analitice. Dispersia relaţiei şi a trăirii rezultă din procese,~i
de clivaj şi idcntiflcare proiectivă lcT 1. TEIINICA).~~;
'7" lJlZVOUA!lF.
INTROIECTIE 297
lntroieqie În mod surprinzător, pentru un termen legat de "proiecţie" şi
care constituie imaginea sa În oglindă, istoria şi semnificaţia
"introiecţiei" este foarte diferită şi mult mai puţin problematicll.
Ferel1czi. Termenul a fost formulat pentru prima oară de Ferenczi, În 1909,
când unii psihanalişti (Freud, Abraham) au fost determinaţi, prin asocierea CII
Jung, să investigheze pacienţi psihotici.
'1"
.~ ~
Ferenczi a făcut o distincţie Între nevroză şi psihoză bazatll pe aceea că
nevroticul se caracterizează printr-o introiecţie excesivă, constituind un fel de
.
~:
oglindă a psihoticului, ale cărui probleme provin dintr-o proiecţie excesivă .
Ferenczi a fost unul dintre primii care au făcut corelaţia Între impulsurile orale
~~'
şi introiecţie, Între cele anale şi proiecţie; Abraham a preluat-o şi a utilizat-o
:ti·,i, apoi extensiv În munca sa cu maniaco-depresivii.
Freud. Când Freud a descoperit, În 1917 şi 1921, importanţa vicisitudinilor
;,"
obiectului, el a utilizat termenul de identificare [<7" IDENTIFICARE]. Prin
aceasta, el Înţelegea Însă procesul distinct prin care un obiect, perceput odată
ca extern, este plasat acum Înăuntrul graniţelor eului. Pentru Freud, fenomenul
reprezenta un mister: pe de o parte, este vorba de o activitate fantasmatică [<7"
2. FANTASMA INCONŞTIENTA], pe de altă parte, ea produce realmente "o alte.
rare a eului". Personalitatea este percepută de cei din jur ca fiind schimbată.
Abraham. Abraham, şi el impresionat de demonstrarea acestui mecanism
prin care se dezvoltă eul, a afirmat că modificarea fizică e posibilă şi a oferit
exemplul propriei sale schimbări fizice (când i-a murit tatlll, pllrul i-a albit
peste noapte!). Era, limpede, vorba de un proces de identificare similar cu
introiecţia. În exemplul său, părul i se identificase cu cel al tatălui. Astfel,
obiectul cste inlroicctal În eu, provocând modificarea eului.
Abraham a arătat că procesul de introiecţie a unui obiect iubit este foarte
frecvent, ba chiar 110rmal in relaţiile umane. Oamcnii Îi poartll in sunct pe cci
dragi şi dialoghează lăuntric cu aceştia ['1 5. OIJIECTE INTERNE].
0
Introiec{ie şi supraeu. În 1923, Freud a modificat Însll conceptul de intro-
iecţie, o dată cu elaborarea dezvoltării supraeului. În urma renunţării la
obiectele cedipiene iubite (mama şi tatăl), ele sunt introiectate pentru a forma
supraeul, care devine un adevllrat obiect intern. Nu produce o identificare, el
rămânând o structură internll separată. Apar astfel două posibilităţi:
(1) introicqia şi identificarea cu un obiect extern (identificarea introiectivll);
(II) introieqia unui obiect rări! identificare, ca În cazul supraeului [<7"
ASIMILARE].
Obiecte interne. Dupi! Klein, obieclcle introiectate cu care arc loc o idcn-
'.' lificare devin obiecte interne; acest proces se desfăşoară continuu, populând
;".1 lumea internă cu numeroase şi variate obiecte interne. Această societate interni!
.- devine, pe de o parte, o rcsursă de obiecte pentru identificare [<;" REALITAIE
'fi: INlI:RNAj, iar pe de altă parte, un set de trăiri privind ccea ce este eul şi ce
conline el (bun sau rău).
Il7/ruicc{ia ca IIleCWlislII de opcil'ol'e. Deşi "introicqia" este utilizată pentru
 IUBIRE 299
INIROIF.CTIE
298
lsaacs Susan Biografie. Susan Isaacs s-a născut (În 1885) şi a crescut
a descrie reprezentarea mentală a unei mişcări pulsionale orale, ea este şi un , În Lancashire, păstrându-şi toată viaţa accentul provincial
~ mecanism de apărare [CT PSIHOZĂ]. Cu alte cuvinte, În tenlleni kleinieni, o (Gardner, 1969). A avut un talent pedagogic ieşit din comun, pe care şi l-a
~ fantasmă inconştientă, pusă În funcţiune În scopul apărării împotriva anumitor exercitat paralel cu cariera psihanalitică. A instruit generaţii Întregi de profesori
~

i
trăiri [CT 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. Pentru Freud, introiecţia este o apărare la Institutul Pedagogic al Universităţii din Londra, iar pe o scurtă perioadă a
Împotriva pierderii obiectului extern; pentru Klein, trăirea tipică este anxietatea condus o şcoală progresistă experimentală pentru copii mici (Malting House
faţă de lumea internă, terifiantă. Dacă lumea internă este resimţită fantasmatic

'~l
ca având obiecte extrem de rele şi persecutoare, care par să pună eul În peri-
col, atunci una dintre fantasme este cea a internalizării obiectului bun extern.
].~
School, din Cambrige). Isaacs a reprezentat un sprijin enorm pentru Grupul
t.~
Kleinian, În perioada lui de Început, dar şi mai târziu, În timpul tensionatelor
Discuţii Controversate, când a acordat rigoare academică intuiţiei clinice a

De exemplu, copilul Înfometat (care crede că stomacul său e ros de un obiect practicieni lor. A murit În plinătatea carierei sale, În 1948.
rău aflat Înăuntru) poate trăi internalizarea laptelui mamei ca fiind un obiect ~r

bun care intră În el şi, Înlocuindu-I pe cel rău, îl salvează {CT ANXIETATE]. Contribuţii ştiinţifice.
Opera scrisă a lui Isaacs a fost Împărţită Între psih-

,1
'1
Teama de persecutori interni poate să ducă Însă la respingerea internalizării
'-
analiză şi educaţie. Ca şi Klein, ea a ţinut să facă o distincţie Între cele două.

obiectului bun, pentru ca el să nu fie deteriorat de ceea ce se află Înăuntru-iată
o cauză a anorexiei, de exemplu.
!ntroiecţie şi dezvoltare. Introiecţia fantasmatică este o apărare care vizează
conservarea eului sau a obiectelor bune. Pe termen lung, ea este unul dintre
cele mai importante mecanisme folosite În construirea unei personalităţi stabile,
prin sentimentul deţinerii unor obiecte bune, introiectate şi plasate În siguranţă.
Opera sa psihanalitică cuprinde, În mare parte, expuneri riguroase ale ideilor
lui Klein, cu numeroase ilustraţii clinice. Isaacs şi Heimann au fost principalele
protagoniste ale Discuţiilor Controversate (Isaacs, 1948; Isaacs şi Heimann,
1952). În aceste dezbateri, gândirea precisă, rapidă şi sigură a lui Isaacs a făcut
ca Grupul Kleinian să fie În avantaj, convingând Însă rareori opoziţia [CT 11
, 11
DISCUn' CONTROVERSATE].

l
urmat de sentimentul de bine intern, autoÎncredere şi stabilitate psihică. La Cea mai mare contribuţie a sa o constituie expunerea completă a concep-
,1:
:}< Începutul poziţiei depresive, la vârsta de patru-şase luni, introiecţia devine tului de fantasmă inconştientă (Isaacs, 1948). Este greu de spus cât anume din
centrală, construind o lume internă distinctă, separată de cea externă. Introiecţia concept, din Întreaga lui semnificaţie filosofică şi psihanalitică, ţine de creaţia
i
Înlocuieşte proiecţia, care a fost procesul dominant al poziţiei anterioare, lui lsaacs; se pare că ideea a venit iniţial din partea c1inicianului Klein, fiind
l~ I
preluată, În colaborare, de gândirea academică a lui Isaacs [CT 2. FANTASMĂ
paranoid-schizoide (Klein, 1946). In acest sens, Klein se apropie de ipoteza
'li iniţială a lui Ferenczi.
INCONŞTIENTĂ].

Deoarece este vorba despre descrierea fantasmelor subiectului, există o

confuzie Între termenii tehnici: "introiecţie" (o descriere obiectivă a psiholo- , Gardner, D. E. M. (1969), SI/san Isaacs, London, Melhuen.
,.. ~~ ~,' \ gului observator) este dificil de diferenţiat de ternleni ca "Încorporare", care Isaacs, S. (1948), The nalure and funclion ofphantasy, Inl. J. Psycho-Anal., 29,73-97.
t~') exprimă fantasma pacientului. Deşi soluţia aleasă a fost de a folosi un termen Isaacs, S., Heimann, P. (1952), Regression, În: Klein, M. el. al. (Eds.), Developments
pentru a se referi la fantasma inconştientă a pacientului şi celălalt termen in Psycho-Analysis, London, Hogarth, 1952, pp. 167-197.

~'~,;.,'
...
~,'
'
~1~~ pentru descrierea (obiectivă) făcută de analist asupra aceluiaşi fenomen, in
literatura kleiniană există Încă tendinţa de a lua termenii drept sinonimi. Apare
~\'
aceeaşi problemă a celor două nivele: o ştiinţă obiectivă a subiectivităţii [<7 ,", Iubire Klein l-a urmat pe Abraham În Încercarea de a Înţelege iubirea
.'\t;'1
.lr'

It penlrtl obiect, diferită de iubirea descrisă în psihanaliza clasică,

",fI."' SUUIECTIVITAIE]. ~i; conform căreia obiectul reprezintă doar ceva prin care se satisface subiectul.
l{
1'"
Fcrcnczi, S. (1909), inlrojcclion and lransfcrence. in: First Conlriblltions 10 psycher A Ultima formă de satisfacere duce la o iubire anaciitică, formă de iubire intere-
~~
~. Analysis, London, llogarth Prcss, pp. 3()-7'1.
S,sata. Din observarea directă a copiilor mici, Klein (1952) a desprins fenomenul
~, Freud, S. (10 17), Mouming and melancholia, ES. X IV, pp. 237-260.
r' in care, dimpotrivă, "gratificaţia se raportează mai mult la obiectul care oferă
i;: __ (1921), Grollp Psychology and the Analysis of/he Ego, ES. XVIII. pp. 67-143.,. t hrana decât hrana propriu-zisă" (p. 96). Wisdom (1970) a ţinut să facă o
t [Psihologia mllilimii şi analiza ellilli, Irad. de G. I'urdea şi V D. Zamfirescu, in:~1 i,distincţie clară, ca şi Fairbairn (1952).
~. Revizuind probele interpretate de Bowlby (1969), Eagle (1984) a arătat că
~ Dincolo de prillcipilll plăcerii. Bucurcşti. [do "Jurnalul Litcrar", 1992, 158·262.1~
~.i' __ (\923), Tlie Ego and the Il!. ES. XIX, pp. 3·(,(1. [1::111 şi sinele. lrad, dc C,. Purda·.! ,;iobiectele nu sunt resimţite numai În termeni i gratificări i pu Isiun ilor-foamea,
şi V D, lomtircscu. in: Dincolo de IJrIIlcil'illl "/licerii, 1992. pp. 95-157.j ţde exemplu: "Aceste descoperiri pun serios În discuţie 'modelul homeostatic
i~' Klcin, M. (1946), Note asupra unor mecanisme schi7.0ide, SMK, III.
Ţal reducţiei pulsionale'''; iar cu privire la experimentele lui Harlow de creştere
~.

~
/
,"
I(
 300 IUBIRE
IUUII{[
301
a maimuţelor (Harlow şi Zimermann, 1969): "Dacă ataşamentul faţă de un
obiect derivt\ din rolul acestuia În gratificaţia pulsională, atunci de ce nu se /-IarlalV, II. F, Zinunenn'lI1. H. R. (1969), Affcclianal responses in lhe inl'anl monkeys,
ataşează puiul de maimuţă de mama care distribuie laptele şi care furnizează Se/elice. 130. 412-432.
astfel o gratificatie mai potrivită cu modelul descărcării pulsionale decât Klcin. M. (1952), Despre uhservarea con[1ortamenlului hcheluşilor. SMK. III
grntificnţia 'de contact' furnizată de mama de pluş?" (Eagle, 1984, p. II). În Wisdolll . ./. O. (1970). Freud and Melanie Klein: psychology. onlolog)' IInu
viziunea lui Klein, iubirea generoasă există incă de la inceput. Gratificaţia 1I'ellalischallllllg. in: Ilanl)', c., l.an7.erolVilz., M. (Eds.). f'sycho-l1l1a/I'S/s aII.!
produce o recunoştinţă faţă de obiect. Philosophv, Ne\\' York. 1. U. p.. 1970, pp. 327-362.
Poziţia paranoid-schizoidă. De la bun Început, gratificaţia nu aduce doar
recunoştinţă, ci şi invidie. În măsura În care bebeluşul Îşi poate menţine o
atitudine de recunoştinţă faţă de obiectul iubit şi În măsura in care obiectul
extern real (Il1nma) poate trezi recunoştinţă, copilul reuşeşte să-şi consolideze
credinţa in iubire şi in propriile lui pă'1i bune.
De vreme ce invidia distruge iubirea şi recunoştinţa, securitatea copilului
depinde de echilibrul invidie/recunoştinţă. În cea mai mare parte, bebeluşul
face faţă acestei probleme prin c1ivajul Între un obiect gratificant "ideal", faţă
de care simte recunoştinţă, şi un persecutor invidiat şi urât. Acest c1ivaj con·
ţine insă chiar el o formă de insecuritate, deoarece orice frustrare transfonnă
iubirea in ură şi obiectul ideal in persecutor.
Pentru a evita o asemenea insecuritate, bebeluşul recurge uneori la identifi·
carea proiectivă excesivă. Cu cât este mai intensă relaţia, cu atât este mai
puternică identificarea proiectivă, ajungându-se la o golire a eului. Iubirea
schizoidă goleşte.
Iubirea din poziţia depresivă. Când Klein a descris poziţia depresivă, ea a
:; abordat nişte stări afective noi-noi pentru pana psihanalistului (care, de fapt,
se apropie de afect mult mai mult decât o face scriitorul sau omul obişnuit).
Ea a căutnt să comunice caracteristicile unui tip de iubire particular, intens:
tilnjirea. Aici, Klein n continuat noţiunea lui Abraham de "iubire autentică
pentru obiect", de resimţire a obiectelor ca fiind intregi. În poziţia depresivă,
iubirea vizează un obiect neideal, un obiect bun care are acum şi defecte sau
lipsuri [<T 10. POZITIE DEPRESiVA}. Odată această poziţie instalată, În pofida
defectelor, iubirea nu mai are tendinţa de a trece brusc În ură, dezvoltându·se
un anumit grad de stabilitate emoţională. În aceasta constă capacitatea de a
tolera şi a ierta. Iubirea din poziţia depresivă este marcată pentru totdeauna cu
capacitatea de a purta grijă şi de a ierta.
Defectele obiectului Întreg creează Însă senzaţia că obiectul bun este, sau
era, perfect şi că a fost deteriorat, fnpt care produce un sentiment chinuitor de
grijă. La rândul său, grija creează dorinta de a reface şi repara [<T VINOYĂllE
(SENTIMENT DE); REPARATIE].
r:r GRIJĂ; OlllECT iNTREG.

Bo\\'lhy. .1. (1969), Allac/lll1elll alld Loss. London. Iloganh Press.

[aglc, M. (191\4), lJevriul"llellls ill I'syehu-tlllalysis. New York. Mc(Jrall-llill.
Fairbairn. R. (1\152), I'sycho-Allulvlic SllIdies oj/'ersonu/ily. Lunuon. Ruullcdge .t .::
Kcgan l'aul. ?;,
 ~)
j (

~l
, (
/'\
J lj'
1 --
\I ~

Încorporare Termenul de "incorporare" se referl'l la fantasma prelul'lrii
corporale a unui obiect ce este resimţit ulterior ca fiind
prezent fizic Înl1untrul corpului, ca ocupând un anumit spaţiu şi ca fiind activ
aici. "Introiecţia" semnificl1 o trl'lire a subiectului, ca mecanism de apl'lrare.
er INTROIECllE.
l! \
Joc Klein a elaborat o metodl'l de analiză a copiilor bazatl'l pe observarea
jocului lor şi analiza lui ca şi cum ar fi o asociaţie liberl1 sau un vis
relatat de un adult [er 1. TEHNICĂ]. Anna Freud a criticat această echivalare,
pe motiv căjocul copiilor ţine de un alt scop decât asocierea liberă a adultilor.
J,
Ultima, afirma Anna Freud, rezultă dintr-o cooperare cu analistul În aventura l
psihanalitică, pe când copilul nu este capabil să înţeleagl'l scopul psihanalizei.
Klein a replicat că: (a) atât jocul cât şi asociatia liberă reprezintă expresii ~
simbolice ale conţinutului mintii şi (b) că la copil apare, încă de la prima
interpretare, o înţelegere (inconştientă) a naturii psihanalizei [er ANALIZA
~" ~
COPILULUI]. 1
La început, ea şi-a modelat viziunea după cea a lui Freud (1920) privind
jocul copiilor: "jocurile copiilor repetă tot ceea ce i-a impresionat în viata
reală; ei se eliberează astfel de intensitatea impresiei, devenind, ca să zicem
Jil
aşa, stăpâni pe situatie. Pe de altă parte Însă, este de asemenea cât se poate de
clar cl'l toate jocurile lor sunt influenţate de dorinţa-eare, la vârsta lor, joacă
un rol dominant-de a fi mari şi de a putea face tot ceea ce fac cei mari. Se
mai poate observa că nu întotdeauna caracterul nepll'lcut al evenimentului este
j\
incompatibil cu transformarea sa în joc. Faptul că doctorul s-a uitat în gâtui
unui copil sau i-a făcut o mică operatie este o întâmplare dureroasl'l, care se va I
regăsi însă în conţinutul viitorului său joc. Dar să nu trecem cu vederea o altă
sursă de plăcere prezentă aici: trecând de la starea pasivă în care se afla atunci
J. J

când a suferit evenimentul la cea activă din timpul jocului, copilul În cauză ÎI
face pe tovarăşul său de joacă să suporte experienta dezagreabilă care i s-a
întâmplat lui, răzbunându-se astfel pe un substitut" (p. 17). Accentul este pus
aici pe importanta jocului in stăpânirea lumii interne a copilului. Acest aspect
J.
din prezentarea lui Freud, transformarea unei experiente pasive intr-una activă,
a fost preluat de către Waelder (1933) şi Anna Freud (1936).
Stimulată de controversa cu Anna Freud. Klein (1926, 1929) s-a străduit
J '1

să elucideze procese implicate in jocul copilului. Ea a considerat că tendinta

)
spre joc are mai multe ingrediente, mare parte din ele reieşind din

~ ~t~~~
fragmentul freudian citat mai sus:
(1) mintea umană gândeşte de la bun inceput În termenii obiectelor anate
in relatie unele cu altele şi cu subiectul;
al
(II) copilul caută eliberarea de dezastrele lumii sale interne, externalizând
':'

'~I\""1'"ll

°I
'1 \ \of

" cele mai persecutorii situatii În lumea din afaril;

:~ "
·tl
1(41
îl' (III) dezvoltarea naturală a copilului constă partial in cilutarea de noi
:v1 , tt,ol!~
.~~~ \,,'v'

.t~~ :\~:1.
" f..:(.·' ·
n
il
.f!i.'!:'[(:
304 JOC
obiecte, substitute ale celor vechi, iar jucăriile şi tovarăşii de joacă reprezintă
una dintre fomlele acestui tip de simbolizare;
(IV) orientarea către noi obiecte este provocată şi de conflictele cu cele
vechi; găsirea unui obiect nou (un simbol) produce uşurare.
Aceste procese sunt inconştiente; ele reprezintă lupta psihică a copilului cu
dificultă\ile create de impulsurile şi obiectele sale. in viziunea lui Klein, jocul
constituie pentru copil ceva serios, iar nu o simplă distracţie sau un simplu
exerciţiu de stăpânire a mediului fizic.
<7 PERSONIFICARE; CRJMINALlTATE; EXTERNALlZARE; CREATIVITATE.
Freud, A. (1936), The Ego and (he Mechanisms of Defence. London, Hogarth.
Freud. S. (1920). Beyond (he Pleasure Principle, ES, XVIII. pp. 7·64. (Dincolo de
principiul plăcerii, trad. de G. Purdea şi V. D. Zamfirescu, Bucureşti, Ed.
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 13-94.)
Klein. M. (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, SMK, 1, pp. 121-130.
__ (1929), Personificarea in jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
Waelder, R. (1933), The psycho-analytic theory of play, Psycho-Anal. Q., 2, 208-224.
K
Klein Melanie Biografie. Melanie Klein s-a născut la Viena, în !882.
, Se pare însă că ea n-a auzit de Freud decât în 1914-
1915, când a fost sflHuită, la Budapesta, să-! consulte pe Ferenczi, cu care şi-a
început prima analiză. În perioada respectivă ea era deprimată, se pare, în urma
morţii mamei sale şi a naşterii celui de-al treilea copil al său (Grosskurth,
1986). Datorită tulburărilor politice din Europa, Klein a plecat în cele din urmă
(1920) la Berlin, unde a continuat să studieze psihanaliza; primele sale experi-
;:'" mente, de analiză a propriilor săi copii după modelul Micului Hans (Freud,
1909), au condus la tehnica sa riguroasă prin joc. Ea a fost încurajată de
Abraham, pe care l-a convins să o primească, în 1924, în analiză (Segal, 1979).
După optsprezece luni, el a murit, analiza fiind astfel întreruptă brusc. Pe
Abraham l-au interesat încercările lui Klein de a verifica evenimentele psihice
ale primei copilării prin analiza directă a copiilor, deoarece el tocmai descope-
rea importanţa sadismului timpuriu, lucrând cu pacienţi psihotici. Fără îndoială
că vederile sale au inftuenţat-o pe Klein, dar nu este imposibil ca şi Abraham
însuşi să fi fost Încurajat şi influenţat de rezultatele ei clinice. Excepţie făcând
de protecţia lui Abraham, se pare că ea era antipatizată şi respinsă de Societa-
tea Psihanalitică din Berlin.
La Berlin ea a venit în contact cu analiştii englezi care sosiseră aici pentru
a se forma cu Abraham. Printre ei se numărau Edward Glover şi Alix Strachey
(soţia lui James Strachey). Drept urmare, Klein a fost invitată să conferenţieze
În Anglia, unde a avut, deodată, succes. Ea a fost tentată să rămână la Londra,
astfel încât ea a acceptat imediat invitaţia lui Emest Jones (care era şeful
Societăţii Psihanalitice Britanice şi susţinătorul lui Klein În Anglia). Probabil
că invitaţia era legată şi de cererea lui ca Klein să-i analizeze unul dintre copii.
Personalitatea ei dificilă şi inflexibilă, dimpreună cu caliUlţi clinice incompa-
rabile, o făceau să fie o colegă greu de suportat, iar mulţi dintre cei care
colaborau cu ea sfârşeau prin a se îndepărta. Reuşeau să rămână doar cei foarte
talentaţi şi putemici. Se pare că, În perioade diferite, Klein a avut grupuri de
suporteri cu componenţe diferite [er GRUP KLEINIAN]. Aceste grupuri erau
întotdeauna mici, dar valoarea, coeziunea şi activitatea lor le creau celorlalţi
impresia unui grup kleinian numeros şi puternic. Klein a murit la Londra, in
1960. Ea a Iilsat moştenire o tradiţie teoretică şi practică bogată care, asemeni
celei freudiene, a fost apoi continuu dezvoltată.
Freud, S. (1909). !\nalysis of CI phobia in a f1\'e-year-old ha)', SE, X. pp. 3-149.
~
'~
'"..,:,~
~J.
.
306
KLUN, MELANIE
'~~I

Urosskurlh. 1'. (19R6), Me/allie Klein: Ifa Warld alld !ler n'ork, London, Hodder &
f.1.'l1
Sloughton. IMelallie Klein: LI/mea şi opera ei, lrad. de L. Cotrău, in pregătire la
Ed. S. Freud.]
Segal, H. (\979), Klein, London, Fontana.
L ~'l
~I .!
. \ l

'i \
Legare Teoria lui Sion (1959) asupra schizofreniei descrie atacurile
~,
Îndreptate Împotriva eului Însuşi, trăiri privite de Klein (1946) ca

rJ~ 1
fiind efecte ale acţiunii interioare a pulsiunii de moarte-simţământul de
1; fărâmiţare. Sion a Înfăţişat În special atacul asupra conştientizării realităţii
''1.
.~.
interne [C7" II, POZIŢIE PARANOID-SCHIZOIDĂ;ANIHILARE].

~
".
I,~
Separare. Separarea gândurilor În minte este o caracteristică a schizofre-
~ niei, care a fost descrisă de Rosenfeld (1947) şi de Segal () 950): "Conştiinţa ?\
schizofrenului tolerează multe lucruri, fapt care Însă nu trebuie să ne inducă r 1 i.:
I'!,!
în eroare, făcându-ne să căutăm ce anume este refulat. Schizofrenul, mai mult
decât oricine, refulează legăturile dintre gânduri. Deseori, eul lui tolerează
gânduri şi fantasme pe care nevroticul le-ar refula probabil; În acelaşi timp
I lJ
însă, el refulează legăturile dintre diferitele fantasme şi dintre fantasme şi
J~
~:J~J'!1
• ~:j
realitate" (Segal, 1950, p. ) 18). Problema schizofrenului priveşte legăturile
dintre conţinuturile mentale. Şi Freud (1909) a descris acest tip de proces, În
contextul nevrozei obsesionale severe: "aşa cum am mai spus, În această tulbu-
rare, refularea are loc nu prin amnezie, ci printr-o separare a conexiunilor
cauzale, realizată prin Îndepărtarea afectului. Conexiunile refulate par să
persiste Într-o fornlă întrucâtva ascunsă, ele fiind deplasate, printr-un proces
'. ,
de proiectie, În lumea externă, unde stau mărturie despre ce a fost şters din
conştiinţă" (pp. 231-232).
~J': , (
Violen(ă. Freud şi Segal au descris procesul În termeni de refulare, dar Sion
(1957) a subliniat caracterul său violent: "ne putem aştepta :::a mobilizarea
identificării proiective să fie deosebit de dăunătoare oricărui fel de gândire,
bazat pe relaţiile Între impresiile obiectelor, deoarece, dacă această verign poate
l';Î,
fi tăiată sau nu, mai bine Încă, niciodată realizată, atunci, cel puţin conştiinţa I
realităţii poate fi distrusă, deşi nu realitatea ca atare" (p. 148). Efectul final
este acela că schizofrenul trăieşte Într-o lume fragmentată a violenţei, având I ~
mintea plină de idei inutilizabile: "Toate sunt atacate acum până când, În final, ; \
e două obiecte nu mai pot fi puse laolaltă, Încât fiecărui obiect să-i fie lăsate
intacte calitătile lui intrinseci şi capacităţile de producere, prin conjuncţie, a
unui nou obiect mental" (p. 148) ['7' PSIHOZĂ]. Distrugerea legăturilor şi con-
juncţiilor ÎI detemlină pe pacient să se simtă "Înconjurat de legături minuţioase
care, fiind acum Însărcinate cu cruzime, leagă obiectele În mod crud" (r. 149).
[,,- OIliLeT 1l17.!lRJ. Uion a denulllit aceste particole "elemente bela" [,...
FI.I'MFNTF IIFII\]. Efectul este similar cu ceea ce Freud (1911) numea "catns-
trofă universală" (p. 70): "Acesta reprezintă un dezastru pentru viata Illental:l

J08 1.1:< iA IZI ':
care nu fUllcţionează În mod normal. În locul unei gâlldiri baZ<1te pe principiul
realităţii şi pe comunicarea simbolică În cadrul sinelui şi cu alte obiecte, are
loc o dilatare aberantă a eului spre plăcere, cu o utilizare excesivă a clivajului
şi identificării proiective ca mod concret de relaţionare cu obiectele ce urăsc
şi sunt urâte, Atotputernicia ia locul gândirii, iar atotcunoaşterea ia locul
Învăţării din experienţă, Într-un eu dezastruos de confuz, imatur şi fragil"
(O'Shaugnessy, 1981, p. 183) fer GÂNDIRE). Alături de desprinderea narcisică
a libiduului de obiectele din realitate, numită de Freud catastrofă universală,
apare ideea clivajului şi proiecţiei atotputernice şi violente ale eului. Eul este
atât linta iubirii libidinale, cât şi a violenţei [er NARCISISM).
Legare IJ!dipiană. Sion (1959) a prelucrat mai departe aceste observaţii,
stabilind o teorie formală. EI a considerat că activitatea de cuplare se bazează
pe o predispoziţie Înnăscută de a concepe legatura dintre conţinător şi con\inu-
turile sale, având drept prototip sfârcul În sân sau penisul În vagin. Atacul
asupra legăturii dintre două obiecte mentale interne reprezintă un atac asupra
cuplului parental intern fer FIGURĂ A PĂRINTELUI COMIJINATj. Datorită conota-
ţiei cuplului redipian, unirea a două obiecte mentale este resimţiU\ nu numai ca
o sursă de invidie, ci şi ca o bază a creativităţii interne, mentale.
Conţinălor şi conţinul. Cuplarea penisului cu vaginul sau a gurii cu sfârcul
'. este considerată de Sion (1962) ca fiind prototipul modului În care obiectele
(j'/'
Il.
mentale sunt Îmbinate prin introducerea unuia În celălalt. Astfel, punerea expe-
II
~,
rienlei În gânduri şi a gândurilor În cuvinte Împlică Înlănţuirea repetată a unor
II procese de lega're modelate după contactul fizic dintre două părţi ale corpului
~::\ ['7' CONTINERE). Cu acest model, Sion a trecut la investigarea gândirii Înseşi,
t
1::':1
constatând că ea se bazează pe legarea gândurilor şi pe cuplarea pre-concep-
ţiilor (expectaţiilor) cu realizările [er GÂNDIRE), Tipul special de legături de
IrI
\f· la baza gândirii a fost notat cu K, pe lângă el mni existând şi alte tipuri de
~ ~, ~ legături, L şi H, care reprezintă iubire, respectiv ură faţă de obiect [er
1 L' ~
'Hij i
, I EPISIEMOFILlEj.
Uiol1. W. R. (1957). Diferel1lierea persnnalilălii psiholice ue cea l1epsilHltică, ÎI1: Rian.
W. R.. Gâ/ldllri seclI/lde. tmu. de C. Uu.idei şi F. Y. VIădcscu. Eu. S. Freud,
Binghamton. 1993, pp. 141-165.
.i \
__ (1959), Atacuri impotriva legăturii. in: Bion, W. R. Gândl/rl sC!ClInde. pp. 199-
230.
__ (1962). I.earnlng /rOI/! Experle/lce. London. Ileinel11ann.
Freud. S. (1909), Noles upon a case of ohsessional 11l:urosis. ES. X. pp. 153-320.
[OI/!I1I CII şohol{l/II, Url/!arei I/SI/pra l(/Jlli co: de /ll'hm:ci ohsesl(!Ilolri. trad. tie C.
Iril11ia. Bucureşli. Ldilura Trei. 11.)l.J5. 1
__ (1911), I'syclw·analytic IHllcs nil an aUlohiogr<lphical accouI11 of a case of
pamnoia. LS. XII. pp 3-82
Klcil1. M. (1l.J4(». NIllc asupra uilor 1I1CCal1isl11c schilOilk. St\·lK. III.
U·Sh'lllghllessy. 1':. (Il.JXI). A C\lIIIIIICIIIOI',lli\'c t:ssa)' \111 W. R. 13iol1's lht:lll)'
Ihil1king. J Child I'svc!wfher .. 7. IXI-Il.J2.
LlBIDO 309
Rosenfeld, H. (1947), Analysis of a schizophrenic state with depersonalization, Inl. J.
Psycho-Anal., 28, 130-139; retipărit in: Rosenfeld, H. (1965), Psychoflc Sfales,
London, Hogiuth, pp. 13-33.
Segal, H. (1950), Some aspects of an analysis of a schizophrenic, In 1. 1. Psycllo-Anal.,
3\, 268-278, republicat in: (1981), Tlle Work of Hanna Segal. New York, Jason
Aronson, pp. 10 1-) 20.
J;, Libido Intenţia de la Început a lui Freud a fost crearea unei cvasi-fizici a
psihicului. Teoria libidoului pe care a construit-o şi pennanentele
modificări operate de el şi de teoreticienii psihanalişti care i-au unnat au avut
una dintre cele mai complexe traiectorii din evoluţia psihanalizei (Laplanche
şi Pontalis, 1973).
Freud a descris, de fapt, o economie a Iibidoului supusă conservării cantita-
tive. EI a conceptualizat o energie psihică analoagă energiei fizice şi a văzut-o
ca fiind generată prin stimularea zonelor erogene (gur!!., anus, organe genitale).
Această teorie a libidoului (Freud, 1905) considera că intreaga energie mentalll
provine din surse sexuale, chiar dacă, În trecerea sa prin aparatul psihic, ea
devine "desexualizatll.". Freud a denumit această energie libido. Pe scurt,
mintea funcţionează direcţionând libidoul spre un anumit obiect (care poate fi
şi propriul eu al subiectului); cu alte cuvinte, obiectul este investit cu atenţie
şi interes (investire). De exemplu, când cineva e îndrăgostit, persoana iubitll.
(obiectul) este investită cu o uriaşll cantitate de interes, absorbind mari cantităţi
de energie psihicll. fer PULSIUNI; MODEL ECONOMIC).
Fazele libidoului. in fiecare stadiu al dezvoltării copilului, libidoul se
organizează Întrucâtva diferit. Existll. trei faze principale ale dezvoltllrii libidi-
nale infantile: stadiul oral, cu centrarea interesului asupra gurii; stadiul anal,
când interesul dominant priveşte controlul defecaţiei şi substitutele sale
simbolice; stadiul genital, când organele genitale îşi Încep lunga hegemonie,
ca sursll. a interesului pulsional avid şi compulsiv [er 3. AGRESIVITAIEJ.
CU o extremă precizie, Abraham a elaborat aceste faze stabilind un pro-
gram de subfaze. Fiecare stadiu al lui Freud a fost Împărţit În două, rezultând
~; un numllr total de şase: (1) stadiul oral timpuriu (suC\iune), pre-ambivalent; (II)
1: stadiul oral tardiv, sadic (canibalic); (III) stadiul anal-sadic timpuriu, de retenţie
-r(exces de sadism); (IV) stadiul anal-sadic tardiv, de expulzare; (V) stadiul
igenital timpuriu, falic; (VI) stadiul genital tardiv, postambivalent, caracterizat
;prin iubirea autentică de obiect (obiecte Întregi) (vezi Abraham, 1924).
·t;.
Concepţia lui Klein despre Iibido. Teoria lui Klein asupra libidoului
cuprinde două faze-cea dinaintea şi cea ulterioară perioadei 1932-1935, când
~ea a adoptat teoria lui Freud privind pulsiunea de moarte drept concept clinic.
,; /920-1932. Încurajată de Abrah<llll, Klein a inceput să verifice descupe-
f ririle acestuia pe copii. Ea a constatat c1\ fazele respective nu emu nici pe
departe atât de delimitate clIm susţineau Freud şi Abraham. Ea a arătat că, de
 ~~ J
j
310
L111IDO
LUME EXTERNĂ 311
~ I
fapt, exist1'l inc1'l Je la inceput mai mult un amestec al tuturor fazelor-cu alte
Lumc cx ternă Subiectul construieşte lumea externă din aspecte ale lumii ~ 1
obiective, expectaţii bazate pe experienţa trecută .... 1'
cuvinte, apar la un loc impulsuri orale, anale şi genitale. Aceasta nu insemna (amintiri) şi fantasme inconştiente ale obiectelor proiectate l<7 OI3IECT
că Klein respingea cu totul succesiunea fazelor; ea (şi tot mai mulţi analişti) EXTERN).
)
incepea să considere că unele impulsuri predomină asupra celorlalte. În faza Klein a fost-şi Încă mai este-acuzată de neglijarea trăsăturilor obiective ale
., 1
orală, există toate tipurile de impulsuri, dar predomină cele orale; la fel stau \::"
lumii externe. Acuzaţia nu este Îndreptăţită, deoarece scopul ei era de a Înţele­ '1
lucrurile şi cu celelalte faze (<7 4. COMPLEXUL CEDIP; 7. SUPRAEU].
;,l.
"

ge tocmai problemele pacientului legate de obiectivitate-altfel spus, a înţelege

Klein era continuu impresionată de forţa impulsuri lor sadice şi a realizat d
t?,
interferenţa subiectivităţii-, fapt care a dus la o accentuare aparentă a interiori- il \
un important factor de forţare a progresului (a trecerii prin succesiunea de faze tăţii. În acelaşi timp, o asemenea accentuare venea întrucât va să contrazică
dominante) il constituiau efectele sadismului, teama de răzbunare şi dorinţa tendinţa, opusă, a analiştilor care se preocupau cu conştiinciozitate de obiectele rj
i
..;;'
chinuitoare de a repara răul (<7 SADISM]. Unele impulsuri pot fi intenţionat şi
,

inconştient inhibate de copil, fiind posibilă o încetinire a succesiunii Iibidinale.

De asemenea, Klein a constatat că faza genitală amplifică în mod deosebit
sentimentele libidinale, fapt care creează posibilitatea intrării precoce şi grăbite
În această fază, În scopul contracar1'lrii impulsurilor sadice din fazele pre-
genitale. Aşadar, În acest moment al carierei lui Klein, libidoul a ocupat un loc
important. Aspectul central al dezvoltării infantile l-au constituit evoluţia
pulsiunilor (<7 DEZVOLTARE] şi modul În care dezvoltarea este afectată prin
manipularea diferitelor tipuri de impulsuri, În scopul asigurării nivelului minim
de anxietate.
După 1935. În 1935, o dată cu introducerea poziţiei depresive, interesul lui
Kle in s-a modificat l cr 10. POZIŢIE DEPRESIVA]. În momentul respectiv, Klein
ajunsese să privească istoria dezvoltării infantile În termenii calităţii relaţiilor
de obiect. De acum Înainte, ea a pus accent pe acumu larea obiectelor interne-
condiţiile acesteia, tipul lor şi relaţia lor cu sinele. Teoria obiectelor interne s-a
sprijinit mai apoi pe teoria fantasmei inconştiente. Prin fantasma inconştient!\,
teoria pulsiunilor a trecut În planul al doilea (cr 2. FANTASMA INCONŞTIENTĂ).
Ca rcprez.ent1iri mentale ale pulsiunilor, fantasmele inconştiente pot fi tratate
fără referinţă la pulsiuni, deoarece se poate face o translaţie punct cu punct de
la fazele libidinale la fantasma inconştientă. Cu toate acestea, de vreme ce
fantasmele pot fi generate În mod defensiv, reparator şi creativ, se pierde
aspectul cantitativ al pulsiunilor (C7 MODEL ECONOMIC]. Elaborarea conceptului
de fantasmă inconştientă implică ideea că eul nu doar permite apariţia
derivatelor pulsionale, ci chiar le creează (<7 FANTASME MASTURI3ArDRlI;
APARARE PSIIIICA].
<7- PULSIUNI.
externe reale din viaţa pacientului. ~!,'
În sprijinul lui Klein, lones (1935) i-a mustrat pe vienezi: "vienezii ne-ar
reproşa că acordăm o valoare prea mare vieţii fantasmatice timpurii, În detri-
mentul realităţii externe. Noi le-am răspunde că nici un analist nu se ană În
pericol de a neglija realitatea externă, în schimb pe ei îi paşte oricând peri-
nc-~ 1
colul de a subestima doctrina lui Freud privind importanţa realităţii psihice"
(p. 273). Klein (1952) Însăşi a descris, cu multe detalii, interacţiunea pe care '\
o observa Între mame şi copii. Perspectiva a fost mult lărgită prin dezvoltarea
:
unei tehnici de observare a bebeluşului [er OBSERVAREA BEIJELUSULUI). , \
Realitate socială. Mai există o problemă În aparent simpla dihotomie
realitate-fantasmă, lume externă/internă. Există tentaţia de a considera că există l
o realitate externă a fiinţei umane În acelaşi mod În care fizicienii investi-
ghează lumea fizică a naturii. Lumea celorlalţi, lumea socială, este o realitate
~, ~
foarte variabilă, care se schimbă deseori ca o consecinţă a fantasmelor indivi-
duale şi colective [<7' PRE-SUPOZIIII DE BAZA; SISTEME DE APARARE SOCIALE). 1
_.1
in lumea interpersonală, nu exist~ "lucruri În sine" de durată, care s1\ poat1l fi
descoperite. in mare măsura, lumea externa este construita şi reconstruită ;-1
continuu de individ şi grup. O proiecţie fantasmatică a unui obiect în lumea
j
externă nu este un eveniment inofensiv; această fnntasmă poate aduce cu ea o
alterare reală a obiectului din lumen externă. Copilul mic care ţipă Încontinuu, I
Înspăimântat, Îşi poate descuraja în aşa fel mama, Încât aceasta să devină
,distantă, rece şi chiar persecutoare; ea încearcă astfel să se protejeze, dar În
1\
acelaşi timp confirmă fantasma copilului. În realitatea socială, există momente
când fantasma poate fi cu adev1'lrat atotputernică.
. Această receptivitnte a lumii externe În a se 11'Isa construit1'l fantasmatic este
;, un factor important când vorbim despre natura testiirii realitlilii. Viziunea con- ..... )

'r strucţiei realităţii sociale Îşi are corespondenţa În şcoala sociologiei cunoaşterii, )
Abmhal11. K. (1924), A short study of the development of the libido. În: Abraham. K.. ,oi i: reprezentată de Mannheim (1936), Berger şi Luckman (1967).
(1927). Srlecfed I'aperrs 011 Psycho-Allalysis, London. Hogarth, pp. 418-501. .J.!
Freud. S. (1905), 7'hree Essaysoll Serl/ality, [S, VII, pp. 125-245. [1i-eiesellriaslIpra i.\
~,1
~. Derger. r,
O'
sexlIalităţli,
LlIdlll<lll. T. ( 1967). riie Social COllstrl/ctioll al Ucalitv. LOlldoll, I'enguin.
trad. de AI. Olaru, Craiova, Ed. Ccnlrum, 1991.1 ·f VJones, E. (1935), I:arly I'emale sexlI<llily. 1111. 1. l'sycho-;/lIal .. 16. 262-273.
I \

Laplanche, .1., Pontalis, J-I3., Vocablilarlii pslhallalize;, Irad. de R. Clil, ;\. Dumitrescu, ~':.
v. Şandor şi V. D. Zal11firescu, l3ucureşti, Humanitas, 1994. ;i
I ~Ieill. ~t (1952). Despre ohservarea COIll[1t1r1amentului heheluşilnr. Sr....1K. III.
{Mannhcilll. K. (1936), Ideology alld Utopia. Londoll. Routledge & Kegan Paul.
l'
~ .
Al
[:'1 1
 MELTZER, DONALD 313

psihoterapia copilului, pe care o iniţiase Esther Bick la Clinica Tavistock, şi

a lucrat acolo, colaborând indeaproape cu ea şi cu Martha Harris, cea de-a
doua soţie a sa. Mai târziu, concepţiile sale privind formarea psihanaliştilor au
t
I M intrat În conflict cu metodele stricte şi relativ rigide ale Institutului de Psihana-
lizA din Londra.

~ Contribuţii ştiinţifice. Contribuţiile lui Meltzer in psihanaliza kleiniană

\ '"
1 Mamă "Mama" reprezintrl primul obiect din viala bebeluşu\ui; pe Klein a
il preocupat-o modul de relalionare cu ea În primele momente şi tipul
de distorsiuni suferite În aprecierea ei de crltre bebeluş. În primul stadiu al
dezvoltm-ii, bebeluşul nu percepe la distanţrl, iar cunoaşterea sa privind mama
provine exclusiv din senzaţiile provocate dinspre interior. Bebeluşul Îşi
\ apreciazA propriile senzaţii corporale ca ţinând de un obiect care are anumite
motivaţii faţrl de el şi care Îi produce aceste senzaţii corporale [(7 5. OIlIECTE
~-1t
INTERNE]. Un asemenea obiect primar, numit şi "sân" [(7 SÂN], este evaluat
În funcţie de (a) intenţiile lui bune sau rele fa\rl de bebeluş, şi; (b) perceperea
'\1 sa ca aflându-se Înâuntrul sau În afara bebeluşului.
De fapt, la Început există mai multe "mame", fiecare fiind asociată cu
prezenţa sau absenţa gratificaţiei, rezultând o mamrl "bună" şi o mamă "rea"
1 pentru fiecare nevoie a bebeluşului. "Mamele" corespund unor "bebeluşi"
diferiţi-adică unor stări ale bebeluşului trăite diferit, c1ivate Între ele şi menţi­
tr nute separate, În scop defensiv [<T II. POZITIE PARANOID-SCHIZOIDĂ; CLlVAlj.
<T TATĂ.
\ Bion asupra gândirii şi experienţei, punct din care Meltzer s-a orientat spre
r:r FIGURA A pARINTEI.UI COMBINAT;
11 Mamă cu penis 4. COMPLEXUL (lDII'.
1"
sunt numeroase şi impresionante, În special (1) tratarea detaliată a procesului
psihanalitic din timpul şedinţei (Meltzer, 1967) şi (II) importantele sale exe-
geze asupra operelor lui Freud, Klein şi Bion (Meltzer, 1978, 1987).
Descrierea personalităţii limitrofe, pe care a flIcut-o În 1968, a constituit o
primă abordare a structurii de personalitate organizate În jurul impulsurilor
destructive-punct de vedere Împill"tăşit de Rosenfeld (1971) şi dezvoltat, mai
recent, de mulţi alţii [<7 STRUCTURĂ]. Meltzer şi-a expus mai amplu viziunea
asupra acestor tipuri perverse de personalitate Într-o serie de lucrări publicate
in 1973. Continuul interes pentru copiii psihotici l-a determinat să iniţieze un
seminar de cercetare,a autismului infantil, În care a utilizat conceptele lui
Esther Bick şi ale lui Frances Tustin [<7 AUTISM] (Meltzer et al., 1975).
Interesul ulterior al lui Meltzer privind Învăţământul l-a determinat să
realizeze mai multe comentarii importante asupra scrierilor kleiniene. Dezvol-
tarea kleiniană (Meltzer, 1978) reprezintă o Încercare remarcabilă de prezen-
tare a ideilor relevante din opera lui Freud, a unei relatări detaliate de caz a lui
Klein (Povestea unei analize de copil, 1961) şi a operei lu i Bion, văzută ca o
continuă evoluţie intelectuală şi clinică. În concepţia lui Meltzer (1987),
punctul de dezvoltare al gândirii kleiniene ÎI constituie consolidarea operei lui
crearea unei epistemologii psihanalitice.
Klein, M. (1961), I'ovestea IInei analize de copil, Irad. de C. I'opovici. lJinghamlon &
Cluj, Ed. S. Freud. 1994.
'1' Meltzer, D. (1967). 7he Psycho-Analylic Process, tondon, Ileinemann.

rr TAIA; ~ --(1968). TerroL persecution. dread. Int. 1. Psycho-Anal., 49,396-400; retipărit in:
\ Masculini tate FEMINITAI'E. ~ Meltzer. D. (1973), Sexllal Slales of Mil1d, Perth, Clunie Press, pp. 99-106.
~,-- (1973). Sex ilai .)tates of Mil1d. Perth. Clunie Press.

II Mediu rr LUME EXTERNA.

~. - - (1978). 7he Klell1ian /JevelofJ/1/enl. Perth, Clunie Press. IDezvoltarea kleiniană.
trad. de E. Hm5ianu. În pregătire la Ed. S. Freud]
( - - (1987), SllIdies il1 Exlended MelofJsychologv, Perth. Clunie Press. [SllIdii de
melapsihologie de:vollaIă. [rad. de E. Hmâianu. În pregălire la Ed. S. Freud.]
1 Meltzer Donald Donald Meltzer a studiat medicina şipsihiatria.! Jolel17.er, D.. 13remneL .1.. Iloxter. S., Weddell. D.. Wittenberg, 1. (1975). F..xplorolions
r-!'l
, copilului În Statele Unite. dar a venit la Londra, in';; t, III 1I/1lis/1/, Perth. Clunie Press.
\954, special pentru a se forma in psihanaliză cu Melanie Klein. EI a rămas] ::Rosenli:ld. II. (1971). A clinical arrnJuch to the rsvcho-analvtic theor\'• of Ihe life and
in analiză până la moartea ei, În 1960. Talentul lui Meltzer pentru prezel1lm~
.'r. • -
. dcalh instincts: An investigation in[o the aggressive asrecls of narcissisl11. 1111. 1.
clinice i-a adus o poziţie de conducere În Grupul Kleini,lO, deşi interesul săU. Psycho-Al1al.. 52, 169-178.
faţă de analiza copilului nu corespundea cu interesul de atunci al grupulu~!'
privind psihoza şi personalitatea lilllitrofă. EI a fost responsabil cu forll1areai~.;J
~~
314 MODEL ECONOMIC
MODEL ECONOMIC
l
315 "
Memorie şi dorinţă <r 13I0N.
pulsionale care să nu fie trăite ca fantasme inconştiente" (p. 83) [,~. fANTASMA
INCONŞTII:NTA]. Aşadar, in minte există o "reprezentare", iar nu o cantitate sau 1
caracteristică fizică. Ideea pare si! anunte actualul interes din teoria comuni-
1.

Model economic
şi informaţia, relaţiilor
Întreaga teorie psihanalitica a lui Freud, cunoscuta sub
numele de metapsihologie, cuprinde un numar de caliei, privind distribuirea infornlaliei. Ca fantasmele
obiectuale nu se supun legi i conservări i.
modele de lucru ale psihicului-topic, dinamic, de dezvoltare, structural şi
Abandonarea implicită a modelului economic este o consecinţă a aspectului
economic. În mare, Klein nu a operat schimbări asupra modelelor generale,
chiar daca, uneori, le-a elaborat: de pildă, schimbarea dispunerii dezvoltarii ;iI pus pe relaţiile
obiectuale. Freud prezintă
scopul principiului plăcerii
ca fiind
infantile sau claborarca complexit~ţii structurii interne din modelul structural. descărcarea
energiei psihice, pe când suferinţa (neplăcerea) constă
in acumula- , \
Într-adevăr, tcndinţa sa a fost să nege orice shimbare asupra teoriei freudiene. rea de energie nedescărcată: "Melanie Klein a descris ceva similar principiului
plăcerii, dar din altă perspectivă-un mecanism timpuriu de apărare, pe care l-a
\ I
Cu toate acestea, estc limpede, deşi nu recunoscut unanim, că viziunea lui
numit identificare proieclivă. În viziunea sa, copilul mic işi apără eul de
Klein reprezintă o schimbare faţă de ideea psihicului ca un sistem energetic
~ anxietatea intolerabilă
clivând şi
proiectând, În obiectele sale, impulsurile şi
care operează pe trasee economice închise. Ideile lui Freud s-au dezvoltat pe
ţ sentimentele nedorite, Aceasta reprezintă perspectivă relaţiilor
o a obiectuale
unnele ştiinţelor fizice ale secolului al XIX-lea, bazate pe conservarea energiei.
EI a introdus acest principiu În psihologie sub forma legii conservării energiei 1 ~upra descărcării
tensiunii şi
stimulilor neplăculi"(O'Shaughnessy, 1981, p.
1182). i" "drul mod,lulul "O"om" al lui F"ud, o pul,lu", I"hlba" " "op
psihice, iar scrierile sale de început tratau drumul ipoteticei energii mentale şi
~. produce frustrare, În timp ce, in cadrul kleinian, aceeaşi situaţie produce o stare 'i (
distribuţia ei cantitativă (Freud, 1895) [<:7 PULSIUNI] . .viziunea lui Klein s-a
dezvoltat Într-o perioadă când ştiinţa secolului al XIX-lea îşi pierdea din \ de doliu după
un obiect (dorit) pierdut. Evacuarea anxietăţii
prin identificare
. proiectivă Într-un alt obiect este complet di ferită de descărcarea unei presupuse
i cnergii mentale, inhibată in ce priveşte scopul.
soliditate. La fel de probabil este că Klein avea prea puţine cunoştinţe ştiin­
ţifice pentru a fi influenţată; ea era astfel liberă de un bagaj ştiinţific riguros ~

pe care Freud îl avusese în psihologie. Viziunea lui Klein asupra pulsiunilor

i' }
era realmente nefreudiană. Ea nu a respectat principiul conservării, construin· •"fltud, S. (1895), Project/or a Scientific Psychology , ES, 1, pp. 283-397 .
i)lirtcnberg, J., Milchell, S. (/983), Object Relations in Psycho-Analytic Theory,
du-şi ideile de parcă ar fi posibil ca impulsurile de iubire să se "extindă"-să
~. Cambridge, MJ\, Harvard Univ. Prcss.
se multiplicc, ca să spuncm aşa-, ca şi impulsurile agresive. Astfel, impulsurile
către obiecte externe se "extind" intotdeauna asupra obiectelor interne şi vice· i&ucs, S. (1952), Thc nnlure nnd function of phnntasy, În: Klein, M.f1elmnnn, r, , \
vcrsa. Aşa cum cornentenză cu receptivitate Greenberg şi Mitchell (1983) t~', lIogarth
Issacs, S., Rivierc, J. (Eds.) (1952), Developments in Psycho-Analysis, London,
l'rcss, pp. 67./2 J.
_.1
desrre Klein, "iubirea pentru un obiect nu limitează, ci sporeşte iubirea pentru
celelalte. În iubirea adultului, de pildă, cei iubiţi sunt iubiţi nu În locul p-shaughnessy, E. (19R /), A cornrnemornl;ve essay on W. R. lJion 's theory on
obiectelor cedipiene originare, ci pe lângă acestea" (p. 144). Nu există o lege
it. thinking, J Child Psychother., 7, J 81-192. ; II
.Jnc, c. (/971), Some suggeslions for a crilique of Kleinian psycholog , Psychoanal
a conservării iubirii. ,~. Sludy Child, 26, 129-/55. y
-II
~:~
Unii autori-cum ar fi Yorke (1971 )-afirmă că Klein a Înlocuit distributia
cantitativ[1 a libidoului cu echilibrul cantitativ intre pulsiunea de viaţă şi cea de
iI ,~~':

moarte. Accst lucru nu este tocmai adcvărat, afirmatia fiind probabil Încurajată
de idcca, la fcl de greşită, CUlll că Klein a văzut in dezvoltare o desf1\şurare
predeterminată (innăscută). În realitate, ea a susţinut că impulsurile agresive 'l.
pot declanşa dezvoltarea illlpulsurilor de iubire sau pot constitui un stimulent I J
(poate prematur) pentru intrarea in poziţia genitală. Fluiditatea impulsurilor.
I
multiplicarea lor, miinuirea lor voită În direcţia predominării iubirii asupra, , I
agresivităţii sunt complet În afara modelului economic de conservare can(ita·~:
tivă, al lui Freud. ;
\il'
"

Vi7.iunca lui Klein s-a dezvoltat ca o consecinţă a punctului său de vedere':

rrivinJ natura pulsiunilor şi a fantaslllci inconştiellte. Aşa cum afirma, in cele
1 I
din urmă explicit, Isaacs (1952) : "Fantasma este (Ia inceput) corolarul mental (.
reprezentantul psihic, al pulsiunilor Nu există impulsuri, mişcări sau reaclii."·
f:
f,.. I. 1

N dintre relaţiile obiectuale infantile şi cele mature este că, În timp ce adultul
Narcisism Klein s-a abMut radical de la teoria lui Freud asupra
narcisismului. Freud (\914) a delectat mai mulle aspecte ale
(1) Narcisism primar, stadiu timpuriu În care copilul mic nu recunoaşte Încă
narcisismului:
vreun obiect, luând drept obiect al iubirii propriul s~u eu;
(Ii) Narcisism secundar, regresie de la o relaţie obiectual~ de iubire narcisi-
d'l faţă de eu, În urma dezamăgirii produse de pierderea obiectului sau de vreun
afront din partea obiectului;
(11/) Relalie obiectllulă narcisică, În care eul iubeşte măsura În
un obiect În
care obiectul seam~nă cu el.
Klein a afirmat c~ nu exist~ narcisism primar. Aceasta este, poate, diferenţa
teoretic;\. fundamentală faţ~ de psihanaliza clasică şi psihologia eului [<7"
I'SIIlOLOGIA EULUI). Exist;\. mai multe faze În dezvoltarea conceptului kleinian
de narcisism:
(1) narcisismul şi relaţiile obiecluale coexist~;
(2) sl~rile narcisice difer~ de stadiul narcisic;
\ -
(3) narcisism şi invidie;
; ~ '.. 1 (4) narcisism negativ;
(5) structură de caracter narcisică.
\l ; '':.
(1) Coexistenţa narcisism ului şi a relaţiilor obiectuale. Klein a eliminat
r fonnele de narcisism descrise de Freud, in teoria ei unică asupra obiectelor
interne [er 5. OBIECTE INTERNE). Mai intâi, În 1925, ea a pus sub semnul
\ Întrebării viziunea lui Ferenczi şi Abraham privind natura obiectua\ă a ticului
, [<T rANTASME MASTURBAroIUI}, susţinând că, "Ia copilul mic, autoerotist1lul
i propria masculinitate a subiectului, pe care acesta şi-o iubeşte.
şi narcisismul sunt contemporane cu primele relaţii obiectuale" (Klein, 1952,
\
\ (2) Stări narcisice. Următoarea dezvoltarea a conceptului kleinian de
1
.i
1;
p. 5Relulii
\). ohiectllale n{lrcisice. "Faza de Început a complexului CEdip şi a
!!
fantasmelor masturbatorii care ÎI Însoţesc este faza narcisismului" (Klein, 1932,
p. 171). Dup:l toate aparenţele, ideea unui stadiu care este obiectual (autoerotic
sau narcisic) şi in care exist:l totuşi relaţii obiectuale (complexul CEdip) este
contradictorie. În momentul respectiv, Klein a expuS această idee ca şi cum :\
n-ar fi fost contradictorie. ci o dezvoltare a teoriei ortodoxe. Mai târziu însă,
Klein (1952) a recunoscut c:l aceast~ "ipotez~ contrazice conceptul lui Freud
de stadii narcisice şi al gratificaţiei autoerotice" (p. 5\); ea a făcut distincţia ;',
intre stadiul narcisic şi stările narcisice. "Tocmai la obiectul internaliz.at se
NARCISISM 317
renunţă in stările narcisice şi de gratificare autoerotică" (p. 51).
Narcisism şi identificare introiectivă. Heimann (1952) a prezentat cel mai
explicit până acum teoria kleiniană asupra narcisismului: "Diferenţa esenţială
concepe obiectul ca existând independent de el, pentru copil, obiectul se referă
Întotdeauna Întrucâtva la el Însuşi. Obiectul există În virtutea funcţiei sale faţă
de copil" (p. 142). Ea a descris relaţii de obiect pal1ial [<7" OBIECT PARTIAL],
În care obiectul reprezintă simpla cauză fantasmată a senzaţiilor copilului mic
[<T 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ). Lumea reală cu care se confruntă copilul
mic este modelată prin fantasmele lui privitoare la motivaliile obiectului fală
de el (motivaţii bune sau rele).
Aceste obiecte nu numai că sunt orientate spre eul copilului mic, dar
f suportă şi o introiecţie însolită de identificare (asimilare), astfel Încât obiectul
devine identificat cu o parte a eului, iar relaţia cu obiectul devine o relaţie cu
eul Însuşi sau cu o parte din el. Heimann (1952) ilustrează acest fenomen prin
copilul care, sugându-şi degetul, "se simte În contact cu sânul dorit, deşi, În
\! realitate, el nu face decât să-şi sugă propriul deget. Fantasmele sale de În-
'_1
corporare a sânului, componente ale experienlei şi impulsuri lor sale orale, ÎI
lt detennină să-şi identifice degetul cu sânul Încorporat. EI Îşi poate provoca,
1.
"lL:
independent, propria sa gratificaţie ... el se Întoarce către sânul bun intemalizat"
(p. 146). După Klein, starea narcisică devine o gratificare "autoerotică" de
clHre un obiect intern identificat cu o parte a eului şi iubit ca atare. Este vorba
despre o reaclie defensivă.
Conceptul de narcisism s-a modificat o dată cu Înţelegerea caracterului
atotputernic al fantasmelor de bază a mecanismelor de apărare primitive [<7"
ATOTPUTERNICIF.; 9. MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE].
Stadiile narcisice despre care vorbea Freud au devenit, la Klein şi Ileimann,
stări narcisice (Segal, 1983) În care are loc retragerea Într-o stare psihică
centrată pe fantasme atotputernice de identificare. Alegerea obiectuală narcisică
este o organizare mai stabilă a fantasmelor atotputernice, in cadrul structurii
relaţiilor obiectuale şi a personalităţii. La inceput, Klein o vedea. ca şi Freud,
ca fiind identificarea obiectului extern (ce urmează a fi iubit) cu o parte a
sinelui. În exemplul tipic al homosexualităţii, penisul celuilalt reprezintă
" narcisism a ap;\.rut o dală cu prezentarea de către Klein a identificării proiective
,.~ 1<7" 13. IDENTIFICARE PROIECIIVAj. Procesul de identificare a unei rărli din
~sine cu un obiect a fost complet remodelat şi elaborat, devenind nucleul gândi-
j: rii kleiniene [er 11. POliTIE I'AI(ANOID-SClIIZOIDĂ]: "relaţia cu altă persoană,
i bazată pe proiecţia părţilor rele din sine asupra ei. are o natură narcisică"
ţ;(Klein, 1946, p. 13), deoarece obiectul "nu este resimţit ca fiind un individ
Lseparat, ci ca fiind proprilll sine rău" (p. 8). În identificarea proiectivă, sunt
'~plasate in obiecte şi părţi bune ale subeului. Klein a pus Însă accent pe
'l
 31H NJ\I~C1SISM
identificarea proiectivă ca mijloc, în poziţia paranoid-schizoidă, de a face faţă
anxietăţii persecutorii şi pulsiunii de moarte, corelând relaliile obiectuale
narcisice cu anxietatea şi pulsiunea de moarte.
I1fIJfplltel'l1icie şi I1vrcisism. in literatura kleiniană, folosirea identificării
proiective a devenit aproape sinonimă cu narcisismul, iar despre pozilia
paranoid-schizoidă se vorbeşte ca despre "poziţia narcisică" (Segal, 1983).
Totuşi e important să distingem "identificarea proiectivă normală" de "identi-
ficarea proiectivă patologică" [<7 13. IDENTIFICARE PROIECTIVĂ). Sion (1959)
şi Roscnfcld (1964) au detectat două tipuri de identificare proiectivă, pe baza
gradului de atolpulernicie fantasmatică. Când fantasma este atotputernieă,
identificarea unei părţi din sine cu obiectul produce dizolvarea graniţei dintre
ele, aşa Încât partea este obiectul ['7' AJOTPUTERNIClE). Fenomenul se
aseamănă cu descrierea lui Segal privind forma primitivă a simbolului, pe care
ea a denumit-o "egalizare simbolică" [<7 EGALlZARE SIM80LlCĂ).
Şi Rosenfeld (1964) a atras atenlia că identificarea atotputernică prin intro-
iecţie are drept rezultat pierderea granilelor; obiectul introiectat fuzionează
atotputernic, fantasmatic, cu partea din sine. Caracteristica stărilor narcisice
estc identificarea aiotputernică, prin proiecţie sau introiecţie, cu o violenţă care
dispersează graniţa dintre eu şi obiect, având drept efect pierderea conştienti­
l z[lrii realităţii interne şi externe [<7 Il. POZITIE PARANOID-SClIlZOIDĂ).
l moarte, căruia nu j s-a făcut faţă inilial, prin "externalizarea" primară înfl!lişată
r
'1'
(3) Narcisism şi invidie. Segal (1983) a scos În evidenţă că
Invidie şi reclIl1oştil1lă (1957), "descrie amănunţit desfăşurarea identificării
Klein, in
proiective ca fiind Îndeplinirea scopurilor invidiei şi, În acelaşi timp, o apărare
f
~
Împolriva invidiei-de pildă, pătrunderea În obiect şi preluarea calităţilor sale.
Ea nu face aici vreo legMur·ă cu narcisismul, dar lextul sugerează implicit că
~:
rI .' trebuie si! existe o corelalie str<Însil Înlre narcisism şi invidie. Descrierea lui
Fi'eud privilHI 11,lrcisismul cuprinde ideea cii bebelu~ul se consideră a fi sursa
"
y
"
i
exclusivrt a salisfacerii sale. Descoperirea obieclului dă naştere urii." Pe de altă
parte, invidia primară, aşa CUIll este ca prezentată de Klein, reprezintă "ostilita-
1
tea deslructivă la allarea raptului c[\ sursa vieţii şi a binelui este exterioară. ii:::
Pentru mine, invidia şi narcisislllui sunt dou[\ fcle ale aceleiaşi monede. Dacă
IU[11ll în considerare existenta unui stadiu narcisic Îndelungat, invidia apare ca
secundară deziluziei. Dacă susţinem. o dată cu Melanie Klein, că există de la
bun inceput o pCI'CCpere a relaţiei obiectuale. deci şi o invidie. atunci narcisis-l
mul poate li văzut ca o apflrare îlllJlotriva invidiei şi, aşadar, ca fiind Illai legat ~
de pulsiunea de moarte şi de invidie decât de fortele libidinale" (Segal, 1983, '1
p. 270-271). Astrel. narcisismul-identificarea atotputernică prin proiecţie sau::~
introieC\ie-este mai mult sau mai puţin echivalent cu lupta eului, în prima,,;
perioadă a vietii, de a se organiza impotriva pulsiunii de moarte (manifestat1;:
iniţial ca invidie pl·itllară).
~ţ'
(..1) N:IITisisnl ncgativ. 1~()Sellleld (1%/1) era de p[lI'Cre ef\ "rOl'\a şi Jlersis-'
tenţa relaţiilor obiectuale n'lI"Cisice. alolpulel'l1ice. SUllt strflns legate de fo~
NARCISISM
i1
~!
319
invidiei bebeluşului" (p. 171). EI a preluat ideea aspectului negativ al narci-
J
sismului, datorat invidiei şi pulsiunii de moarte (Rosenfeld, 1971). Rosenfeld -Jl
(1971) a observat o anumită simetrie între întoarcerea libidoului asupra eului
(descrisă de Freud) şi intoarcerea pulsiunii de moarte asupra eului; numind-o .J
pe ultima narcisism negativ şi corelând-o cu relalia terapeutică negativă:
"Studiind narcisismul mai în detaliu, mi se pare esenţial să facem diferenţa
între aspectele Iibidinale ale narcisismului şi cele destructive. Considerând
narcisismul În aspectul său libidinal, se poate vedea că supraevaluarea sinelui
este menţinută prin identificări introiective şi proiective atotputernice cu
obiectele bune şi cu calităţile lor. În acest mod, narcisicul simte ca tot ceea ce -·1
are valoare şi ţine de obiecte externe, de lumea din afară, constituie parte din
el şi poate fi controlat atotputernic de el. Similar, considerând narcisismul În
aspectul său destructiv, găsim că idealizarea sinelui joacă din nou un rol princi-
pal, dar acum ea este o idealizare a părţilor destructive atotputernice din sine.
Ele sunt orientate atât Împotriva oricărei relalii obiectuale libidinale, cât şi
11
împotriva oricărei părţi libidinale din sine care simte nevoia unui obiect şi
doreşte să depindă de el" (p. J 73). În cursul prezentării materialului clinic din 1;1 1
acest articol, Rosenfeld descrie organizarea internă a obiectelor şi relaţiilor sub
dominalia impulsuri lor agresive autodirecţionate-rămăşile ale pulsiunii de
1
de Freud şi Klein [er PULSIUNE DE MOARTE; STRUCTURA].
,
JI
(5) Structură de caracter narcisică. Clasificarea lui Rosenfeld În două
tipuri de narcisism are o mare importanţă practică, fiind preluată şi de alli
autori. Structura personalităţii Într-un sine atotputernic "rau" şi un sine "bun"
0,1
victimizat fusese deja descrisă de Meltzer (19668) şi Money-Kyrle (1969), dar
Rosenfeld a arillat stabilitatea acestei organizilri la un anumit tip de personali-
tate, numit de obicei "limilrofă".
Segal (1983) a subliniat diferenţa dintre o simplă retragere narcisică şi o
01
structură permanentă, narcisică,
de personalitate pe care "o Întâlnim tot mai
' des" (p. 270), Structura se formează prin "reinternalizarea obicctului posedat
. in mod proicctiv" (p. 270). Structura de personalitate este organizată defensiv
0'1
r Lucrările
impotriva invidiei. mai recente asupra patologiei personalitălii
'. limitrofe demonstrează lupta împotriva părţilor "rele" din sine, compuse din
mecanisme şi relalii obiectuale legate de pulsiunea de moarte. Aceasta este una
dintre metodele prin care Încearcă eul să-şi organizeze fantasmele-expresii ale
0'1
"pulsiunii de moarte, metodă diferita de modul tipic de proiecţie a unui obiect
~.,.wrău", Întalişal de Klein (1946): "Credcă anxietatea provine dinacţiunea !
pulsiunii de moarte Înăuntrul organismului, este resimlită ca teamă de anihilare
(moarte) şi capătă forma persecuţiei. Se pare că teama de impulsul destructiv I
,se ataşeazll imediat unu i obiect-sau, mai curând, este percepută ca teama de un
I
1
'obiect copleşitor, incontrolabil" (p. 4). Structurile patologicc care organizează
pulsiunea de moarte în accst mod au fost tratate ulterior de Illulli alli autori
0.
r(Joseph,
" 1982; Steiner, 1982; Urenman, 1985; Sohn, 1985) f';' STRIJCTtIRĂj. . i
~:
L.
 320 NARCISISM NEGATIV
NARCISISM NEGATIV 32\
13iOIl, W. g.. (1')57), LJikr~nli~r~a [Jl.:rsoIlJiilc'lIii [Jsihuli~~ d~ c~a n~psiholicil, in: L3iOll, libidoului Înspre eu, într-o iubire de sine, Rosenfeld a introdus expresia "narci-
sism negativ", care se referă la Întoarcerea deslructivitălii asupra propriului eu.
W. R., Gând"ri secunde, Irad. de C. L3uid~i şi F. V VI~d~scu, L3inghamlon, Ed.
S. Freud, 1993, P[J. 141-165. vr NARCISISM; PlJLSIUNE LJE MOARTE.
- - (1959), Atacuri impolriva legăturii, în: 8ion, W. R., Gânduri secunde, pp. 199-
230
Kemberg, O. (1969), A conlribution 10 the ego-psychological critique of the Kleinian
Brenman, E. (1985), Cruelty and narrow-mindedness, Inl. J Psycho-Anal., 66, 273- School, Inl. J. Psycho-Anal., 50, 317-333.
281.
i . Meltzer, D. (1968), Terror, perseculion, dread, Inl. J. Psycho-Anal., 49, 396-400;
Freud, S. (1914), On narcissism, ES, XIV, pp. 67-102.
republical in: Mellzer, D., Sexual Sia les of Mind, Perlh, Clunie Press, 1973, pp.
- - (1925), Negalion, ES, XIX, pp. 235-239, 99-106.
Heimann, P (1952), Cerlain fun~lions of inlrojeclion and proj~ction in early infancy,
j ~ Rosenfeld, H. (1971), A clinical approach 10 lhe psycho-analYlie lheory of lhe life and
in: Kkin, M., IIcimann, P, Issacs, S., Riviere, 1. (Eds.), Uevelopmenls in Psycho-
dealh inslincls: An invesligalion into lhe aggressive aspects ofnarcissism, In/. J.
\ ;lnalysis, London, lIogarlh I'ress, 1952, pp. 122·168.
Klein, M. (1932), Psihanaliza copiilor, Irad. de C. TeUlişJn, l3inghamlon & Cluj, Ed.
S. Freud, 1995.
- - (1946), Nole asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III.
'.: Psycho-Anal., 52, 169-/78.

- - (1952), Originile lransferului, SMK, III.

- - (1957), Invidie şi recunoşlinlă, SMK, III.
Meltzer, D. (1968), Terror, perseculion, dread, Inl. J Psycho-Anal., 49, 396-400;
republical În: Meltzer, D., Sexual Siales ofMind, Perth, Clunie Press, 1973, pp. 99·
106
Money-Kyrle, R. (1969), On lhe fear of insanily, În: The Col/ecled Papers of Roger
Moncy-Kyrlc, I'erth, Clunie Press, 1978, pp. 434-441.
Rosenfeld, II. (1964), On the psychopalhology of narcissism, Inl. J Psycho-Anal., 45,
332-337; republicat in: Rosenfeld, II., Psycholic Siales, London, Hogarth Press,
1965, pp. 169-179.
I - - (1971), A clinical approach to lhe psycho-analylic lheory of the life and death
i .' inslincls: An invesligalion inlo the aggressive aspecls of narcissism, Inl. J. Psychl>-
Anal., 52, 169-178.
Segal, II. (1983), Some clinical im[Jlicalions of Ml.:lanie Klein '5 work, In/. J. Psychl>-
Anal., 64, 269·276.
Sohn, L. (1985), Narcissislic organizalion, projeclive identiflcalion and the formation
of lhe idenlicate, In/. J. Psycho-Anal., 66, 201-213,
Stciner, J. (1982), Perverse relationships between parts of lhe self, Inl. J Psycho-Ana/~
63, 15-22

""1
Narcisism negativ Ca răspuns la criticarea acceptării de către Klein a .
"L"
..
!.
pulsiunii de moarte (de exemplu, Kemberg, 1969~
'. Rosenfeld (1971) a prezentat materiale c1inicc care ilustrau prezenţa, ia
1 ;'J{,~...." .interiorul personalităţii, a unui proces destructiv resimţit ca "rău" şi ca
',:;:·--1'~ir"'i dominând părţile "bune" ale personalităţii tot aşa cum o bandă mafiotă poate
1
~·14.-_:.~~f.; . controla o întreagă societatc. Mcltzer (1968) a descris o formă răuvoitoare de
'!r~l scducţie internă, similară acestei intimidări interne. ;,
·'li·'il. "
1
f: ;~~~i.'
:, t "Il,~
Pornind dc la definirea narcisismului, de către Freud, ca fiind întoarcercaY
r
",~,

o ~I
:~
Obiect Termenul tehnic de "obiect" a fost utilizat iniţial În psihanaliză
pentru a indica obiectul unei mişdlri pulsionale. El reprezint~
persoana sau lucrul care prezintă interes in satisfacerea unei dorinţe. Noţiunea
i
..
de obiect provine din teoriile ştiinţifice timpurii ale lui Freud. Conform :~
acestora, obiectul avea un caracter foarte puţin personal. EI constituia ceva .]
asupra căruia era descărcată energia, fiind recunoscut numai in scopul căutârii,\ţ·
de plăcere, satisfacţie şi uşurare.
În anii '30, relaţiile obiectuale au devenit centrale pentru şcoala psihanali-
tică dezvoltată În Marea Britanie (cr ~COALA RElXr"LOK. DE OUII.:CT). Kleill
le-a oferit o bază observaţiona\ă, cu ajutorul tehnicii sale prin joc (<7 1.
TEIINICĂ); drept rezultat, conceptul de "obiect" s-a modificat [<7" 5. OBIECTE
INTERNE]. În concepţia kleiniană, obiectul este o componentă În reprezentarea
psihică a unei pulsiuni.
Obiecte şi fantasmă. Ceea ce se reprezintă in fantasma inconştientă este:~
o relaţie Între sine şi un obiect, În care obiectul este motivat În bine sau răU'~
il
faţă de mişcările pulsionale-orale, anale, genitale etc.-ale subiectului [<7 2. ~,I,
'i
fANTASMĂ INCONŞTIENT Ă). La origine fantasma inconştientă este atotputernică,ffi
iar obiectul este resimţit ca având o existenţă reală-În interiorul sau in ;~
exteriorul subiectului. ~elaţionarea cu obiectul se bazează pe presupusele sale : ~
impulsuri faţă de eu. In mod tipic, aceste interpretări foarte primitive ale;;
mişcărilor pulsionale conduc la sentimente intense de iubire şi recunoştinţă, sau ~
de ură şi invidie. Ele ţin de o activitate psihică Înnăscută. Încă de la ÎnceputulJi,
vieţii, era de părere Klein, copilul se află În relaţie cu obiecte care sunt{'
diferenţiate primitiv de eu-există relaţii de obiect Încă de la naştere. .,~
Să luăm, de pildă, bebeluşul căruia Îi este foame. Senzaţiile sale corpo~1
fiziologice, sunt de asemenea trăite subiectiv, psihic. Disconfortul este atribuit'
intenţiei rele a unui obiect localizat in stomac, care vrea să-i prodUCă foame"
copilului, Sion a denumit ambiguu acest obiect "ne-sân", exprimând astfel ~
absenţă obiectivă; pentru bebeluş Însă, nu există absenţă, ci prezenţa a ~
care produce suferinta frustrării-foameacare efectiv roade. În acest exemp~,
obiectul este localizat in eu, in stomac. EI este un obie<:t intern. Obiectul inl'
bun este perceput atunci când copilul infometat simte cum laptele cald i.
p[llrUnUe În stomac, oferindu-i senzaţii satisfăcătoare [<1- 5. OBIECTE INTERNE'
13ebeluşul trăieşte rclaţiilor şi
Într-o lume a cu obiecte bune rele, in fu .
de senzaţiile corporale aflate În alenţie in momcntul respectiv. ObieelUl .1
;i 1)
323 , )
OI3IECT -, \
caracteristica de a produce intenţionat senzaţia corporală; in acelaşi timp, se
J
acumulează treptat un set de date senzoriale, din contactul cu pielea şi din 1
receptori la distanţă, resimţite la inceput in cadrul relaţiilor de obiect primitive.
Fiind reduse drastic la o entitate motivată unilateral, aceste obiecte sunt, din
punct de vedere obiectiv, parţiale, şi sunt cunoscute sub numele de obiecte
,-1 '1
parţiale [<7' Il. POZIŢIE PARANOID-SCIllZOIDA; OBIECT PARTIAL].
f ]
Obiectul intreg. Faţă de obiectele parţiale, obiectele intregi sunt percepute !-: \
complet diferit. Bebeluşul, cu capacitatea sa limitată de a vedea, auzi şi perce-
pe, deţine o posibilitate minimă de a recunoaşte sursa reală a senzaţiilor sale.
a asemenea capacitate se dezvoltă o dată cu maturizarea sistemului nervos şi
a organelor receptoare la distanţă (ochi şi urechi), ca şi cu prezentarea, de către
dj
persoanele din jur, a semnificaţii/or sociale ale celor percepute. Pe măsura
creşterii capacităţii de recunoaştere a lumii externe, obiectele îi apar copilului
modificate, modificare al cărei succes depinde de capacitatea emoţionall1 de a
tolera ambivalenţa [<7' ANXIETArE DEPRESIVA). Nu mai există mama "rea" care
q\
produce foamea, nici mama absolut "bună" care potoleşte foamea. Ceva din
fiecare este prezent în unul şi acelaşi obiect. Obiectul ajunge să fie vl\zut tot
mai mult ca un intreg, devine bicolor, cu motive complexe, producând senti- 1\
mente amestecate din partea eului [<7' ANXIETArE DEPRESIVA]. Această conste-
laţie este cunoscută sub denumirea de poziţie depresivă [er 10. POZIŢIE DEPRE-
SivA]. Dezvoltarea capacităţii de a percepe obiecte intregi nu depinde numai
de sofisticarea percepţiei. Ea este detenninată în mare măsură de capacitatea J'I
~I
de a tolera anxietatea apărută prin confruntarea cu obiectul amestecat (sau
contaminat). Acest progres emo\ional este esenlial; dacă acest pas nu e bine
făcut, există un mare risc ca individul să se retragă in poziţia paranoid-
, schizoidă [<7' II. POZIŢIE PARANOID-SCllrZOIDĂ], la perceplia deformată a unei
k
lumi fonnate din obiecte complet "bune" sau "rele". Analiştii kleinieni concep
jo/ relatia cu obiectele întregi ca unul dintre ţelurile analizei [<7 DEZVOLTARE].
'~
OII
, Caracteristicile obiectului. Deşi Klein nu a avut concepţii teoretice siste-
i.matizate, descrierile sale privind obiectele pot fi clasiflcate pe mai multe , :
,
:.- \
D· \;
'dimensiun i:
fi (1) fllll1/uill. Într-un stadiu foarte primitiv, obiectul de relalionat are calit1\li
.. \1.
,pure, fie de bunătate, fie de răutate, in sensul că Îi face bine sau rău subiectu-
lui şi, În acelaşi timp, impune o relatie in care eul este pătruns de sentimente
~iubitoare sau ostile, resimţite şi ele de subiect ca fiind bune sau rele. Din punct
. {
::iIe vedere obiectiv, acest tip de obiect este "clivat" [<7 CLlVAJj, conducând la
~ clivaj al stării şi sentimentelor eului.
\II
~( (tt) Mişcă,.i pulsiollale. În principiu. flecare impuls dă naştere unui obiect
;specific senzaţiilor corporale caracteristice pulsiunii: o mamă care "producc" J
!Joame, o millllă care "satisface" foamea, una carc produce frig şi una carc in-
~zeşle, una care ţine in brate nesigur şi una care line ferm etc. [<7' PUl.SIUNI: 0:,1
FANTASMĂ INCONSTIENTA]. Aceste obiecte numite "mamă" nu trebuie con-
14' 1
324 OBII:CI
fundate cu mama reală percepută de un observator exterior, deoarece percepţia
copilului mic este radical diferită, ea fiind bazată pe stările sale corporale
interne. De asemenea, la Începutul vieţii, există o percepţie slabll a timpului şi
a Înlocuirii unui obiect cu altul. Mai trebuie reţinut că obiectele apar În
pereche: cele care frustrează şi cele care satisfac. Fiecare pereche corespunde
distincţiei (1) bun/rău de mai sus [rr OBIECT PARDAL].
(III) Obiect parţial/intreg. Stările primitive [rr 11. POZIŢIE PARANOID·
SClflZOIDĂ] În care bebeluşul se teme de obiecte rele, interne sau externe,
deschid calea spre noua stare de obiecte amestecate (obiecte bune contamina·
te), stârnind sentimente amestecate şi relaţii ambivalente [<7' AMllIVALENŢA].
Noua stare, la fel de dureroasă ca şi prima, dar În alt mod [<7' ANXIETAfE
DEPRESiVA], este corelată deci cu perceperea unor obiecte complete, denumite
obiecte Întregi. De-a lungul vieţii, are loc o fluctuaţie dinamică Între întoarce-
rea la relaţiile de obiect parţial şi progresul spre relaţiile de obiect întreg.
Oscilaţia Între poziţia paranoid-schizoidă şi poziţia depresivă a fost notată de
Sion cu PS-D [<7"' PS-D].
(IV) Intern/extern. Încă de la naştere, eul are graniţe şi se simte aflat În
relaţie cu exteriorul, care e perceput de la bun Început ca exterior. Obiectele
resimţite ca rezultat al senzaţiilor corporale dinspre interiorul corpului sunt
percepute ca aflându-se Înăuntrul eului, fiind deci obiecte interne: de exemplu,
"obiectul provocator de foame", interpretat ca găsindu-se În stomac atunci când
apare foalllea. Dimpotrivă, obiectele simţite prin intermediul pielii sunt consi-
derate a fi În exterior (obiecte externe). Scrierile unor colaboratori ai lui Klein,
evidenţiază faptul că distincţia Între Înăuntru şi În afară poate dispare catas-
trofal [er IDENTll'ICARE ADEZIVĂ]. Foarte de timpuriu În viaţă, localizarea
obiectelor Înăuntru sau În afară se poate inversa: un obiect intern ajunge să fie
expulzat În afară, sau un obiect extern-sânul de la care suge bebeluşul-ajunge
să fie perceput ca aflându-se Înăuntrul stomacului, de unde produce senzaţii de
plinătate şi căldură. Asemenea deplasări ale obiectelor în raport cu granitele
eului constituie interpretări ale senzaţiilor corporale [<7 2. FANTASMĂ INCON-
ŞlIENlA] şi ale senzaţiilor corporale induse, cum sunt cele produse prin
sugerea degetului [tr FANTASME MASlURllATORII]. Scopul relocalizllrilor
fantasmatice şi al stimulării corporale utilizate În producerea fantasmelor este
cel de a proteja copilul de obiecte Înspăimântătoare: de exemplu, faţă de
obiectul intern producător de foame, motivat În a deteriora sau a-i face rău
stomacului bebeluşului[<7 9. MECANISME DE APĂRARE PRIMITIVE].
(1) Fi:ic/men/al. În cursul dezvoltării, lumea obiectelor interne se modifică,
iar caracterul mental se separă de caracterul fizic (Scoti, 1948). Obiectele
interne Îşi păstreazfl o calitate lizică; acum Însă, apare posibilitatea repre·.;~
zentării, care nu e resimţitfl ca o prezenţă fizică, ci e recunoscută ca o "simplă"
reprezentare. fenomenul conduce la "lumea reprezentaţională" (Sandler şj':W
Rosenblatt, 1962) şi la reprezentările de "sine" şi de "obiect", termeni folosilil
:~,
În cadrul psihologiei eului [<ir PSIIiOLOGIA EULUI].
Ol3IECT
325
Obiecte interne şi reprezentări. Deseori, e dificil de făcut distincţia Între
conceptul kleinian de "obiect intern" şi cel de "reprezentare", avansat de
freudienii ortodocşi ca Sandler şi Rosenblatt. Datorită atotputemiciei fantasmei
timpurii, apare perceperea unui obiect prezent fizic şi concret înăuntrul eului.
simţit fizic În corp şi identificat de obicei cu o parte a corpului: un nod În gât.
broaşte În stomac reprezintă senzaţii obişnuite, În care gândirea concretă ajunge
până la conşti inţă. Con form teoriei obiectelor inteme, o asemenea credinţă
Într-o prezenţă Înăuntrul eului (sinelui sau corpului) reprezintă echivalentul
proceselor inconştienle [,~ 2. FANTASMA INCONŞTIENTA]; atotputernicia fantas-
mei produce realmente trăiri şi manifestări vizibile ale personalităţii, conforme
credinţei. Persoana este ceea ce crede ea că este.
Există astfel o similaritate cu tipul de descriere a structurii şi obiectelor
psihice avansat de Freud o dată cu formularea modelului eului, subeului şi
supraeului. În timp ce Freud a elaborat acest model ca pe un instrument
conceptual util În practica psihanaliştilor, viziunea kleiniană este aceea că
pacienţii deţin modele privind structura lor mentală şi corporală, modele În
care cred efectiv. Segal (1964) a prezentat visul unui ofiţer de marină, în care
acesta era "o piramidă. La baza piramidei se aflau o mulţime de marinari ne-
ciopliţi, care purtau pe capete o carte grea, de aur. Pe carte stătea un ofiter de
marină cu acelaşi grad ca şi el, iar pe umerii acestuia un amiral. Amiralul,
;l'ţ~ povestea cel care visase, părea că exercită singur, de sus, o presiune şi teamă
.'.
la fel de mare ca cea exercitată, de jos În sus, de mulţimea marinarilor ce
ri formau baza piramidei" (p. 21). Pacientul a arătat că visul ÎI reprezintă pe el
:~.
, \f
Însuşi, cu pulsiunile sale dinspre bază şi cu conştiinţa sa dinspre vârf. Tinând
seama că pacientul nu citise şi nu avea nici o cunoştinţă de psihanaliză,
modelul său despre el Însuşi l-ar fi bucurat pe Freud. Alţi pacienţi au viziuni
foarte diferite despre structura lor şi procesele care creează această structură (in
special introieqie şi proiecţie) (cr REALITATE INTERNĂ].
Reprezentările şi imaginile sunt, dimpotrivă, conlinuturi mentale cărora le
lipseşte caracterul de concretete şi care sunt recunoscute ca fiind reprezentări,
aşa cum simbolul autentic este recunoscut ca obiect ce reprezintă un lucru f1ln'l
a se confunda cu acel lucru ['J>- FORMARE DE SIMIlOL].
Am prezentat această diferentiere doar in scop didactic; in realitate,
,i:': obiectele interne şi reprezentările coexistă În viala psihică a individului. Lumea
. reprezentaţională este o activitate mentală care devine, o dată cu dezvoltarea,
~ lot mai amplă, pe măsură ce realitatea internă este apreciată tot mai corect,
~t proces declanşat de instalarea pozitiei depresive ['1>" 10. POZIŢIE DEPRESIVA).
;ţ Cu toate acestea, am putea spune că, probabil. nu există reprezentare t1'iră
l !} obiect intern şi nu există manipulare mentală a reprezentărilor t1'ir~ fantasmă
(: inconştienlă corespunzătoare. privind relatiile cu obiectele interne. In circulll-
"; stanle normale. concreteţea obiectelor interne nu Împiedică aprecierea mai
,realistă a lumii oferite ele reprezentări şi illlagini. Totuşi. fantasmele incon-
i! ştiente fiind manifcsUlri psihice ale pulsiunilor, ele dau culoare, energie.
'1
i~ I~'., pasiune şi selllllifici1lie aCliviUiţii meiliale; aşadar. tocmai fantasmele incOIl-
r,.
.~~:;
 OBIECT EXTERN 327 j
I 1
()!IIITI 111/i\I~
326 8ion, W. R. (1957), Difercn\ierea personalilă\ii psihotice de cea nepsihotică, În:

ştiente ale lumii interne oferă sens reprezentărilor şi imaginilor cu care se

lucrează conştient. Lumea obiectelor interne corespunde, in general, cu
conceptul de "investire afectivă" a reprezentărilor, utilizat de psihanaliza
ortodoxă (vezi Sandler, 1987).
Gâ/ld/lri sec/lnde, pp. 141-165.

Obiect bun Acest termen denotă un obiect parţial (fantasmat inconştient)

ce reprezintă mental senzatia satisfacerii unei nevoi. Pot
l 1
<T 5. OBIECTE INTERNE; REALITATE INTERNĂ.

Samlkr. J. (1987), from Safety 10 SI/pel"ego, London, Kamac Books.

exista mai multe obiecte "bune", fiecare fiind asociat cu senzaţia unei anumite
satisfaceri IlS" OBIECT RĂU], ca şi mai multe obiecte "rele": "În realitate, in
J
viaţa bebeluşului există foarte puţine persoane, dar ele sunt resimtite ca o
Sandler, J., Rosenblalt, 13. (1962), Thc concept of the representational world. Psyclio-
anal Stl/dy ehi/d, 17,128-145.
multitudine de obiecte, deoarece Îi apar copilului sub aspecte diferite" (Klein,
1952, p. 54). Obiectul bun din fazele timpurii, perceput ca singular, are o O
Scol!, C. M. (1948), Some embryological, neurological, psychiatric and psycho-analytic
implications of the body schema, Int. J. Psycho-Ana/., 29, 141-155.
Segal, H. (1964), Introdl/ction to the Work of Me/anie K/eill, London, Heinemann;
..
:
importanţâ deosebită, fiindcă introiecţia sa reuşită fundamentează sensibilitatea
eului. Pierderea sa (ca a unui nucleu al eului) conduce la insecuritatea extremă
din pozitia paranoid-schizoidă. Mai târziu, În pozitia depresivă, pierderea unui
J
volum republicat in 1973 de Kamac Books, London. obiect extern reactivează pericolul pierderii obiectului bun intern, declanşând
starea de doliu, sentimentul de vinovătie şi dorinta de reparatie [<7" ANXIETAIE
1
Obiect bizar În cursul anilor '50, Sion (\956) a inceput să elaboreze o
teorie cuprinzătoare a perturbărilor de gândire la schizo-
DEPRESIVĂ; la. POZIŢIE DEPRESIVĂ; REPARATIE].
În poziţia depresivă, obiectul bun poate fi menţinut prin procese de clivaj
ce feresc obiectul de caracteristici rele, care ar atrage impulsuri de ură şi, o
J, I
fren, bazată pe consecinţele unui c\ivaj al eului. EI a demonstrat că schizo' dată cu ele, riscul pierderii obiectului. Un asemenea obiect obţinut prin c1ivaj
frenul suferă de clivajul unei anumite părţi din eu-aparatul perceptiv: "aparatul
perceptiv este atacat incă de la inceputul vicţii. Aceastâ componentâ a persona-
este perfect; el a fost denumit obiect "ideal" sau "idealizat" şi contribuie la
insecuritate, datoritâ caracterului nerealist al perfecţiunii lui. Obiectele reale nu
O' I
lităţii este impârţită, c\ivatâ in fragmente foarte mici şi apoi, prin identificare reuşesc niciodatâ să confinne aşteptările, iar În poziţia paranoid-schizoidâ se
proiectivă, expulzată in afara personalitâţii. Eliminându-şi astfel aparatul de
conştientizare a realiUlţii interne şi externe, pacientul atinge o stare in care se
simte nici viu, nici mort" (r. 39). În acest fel, personalitatea e golită, dar
ajunge la o dezamâgire catastrofică (dezidealizare) resimţitâ ca apariţie neaştep­
tată a unui obiect "rău" persecutor. Aşadar, obiectul "ideal" trebuie diferenţiat
JI I \
de cel "bun" [<7" OBIECT IDEAL].
fragmentele eliminate ale aparatului perceptiv continuă să existe, străine, ca
,
I
"
obiecte bizare. Ele pătrund in mod atotputernic Într-un obiect extern, ca să
formc7.c un obiect deosebit de persecutor, care ştie ce e În mintea schizofrenu-
Klein, M. (1952), Originile transferului, SMK, III. li
lui: "Fiecare particuli'l e simţită a conţine un obiect extern real, Încapsulat
într-un fragment de personalitate care l-a inghiţit. Natura acestei particule
complete va depinde, in parte, de natura obiectului real, s~ zicem, un gramo-
fon, şi, În parte, de natura părţii de personalitate care il Înghite. Dacă frag-
mentul de personalitate se referă la văz. pacientul se simte urmărit de gramo-
Obiect extern Este imp~rtant să definim cu atentie tennenul de "obiect
extern". Inţelesul său variază cu punctul de vedere.
Obiectul extern văzut din punctul de vedere al subiectului poate fi diferit de
d \

I"onul carc cântă. Obiectul, furios că a fost inghiţit, se umOă, aşa zicând.
obiectul extern văzut de un observator obiectiv al subiectului, cât şi al
·' \
inund[lnd şi dominând fragmentul de personalitate care il înghite: astfel, parti-
cula este simţită a fi devenind un lucru" (p. 135). Prin evacuarea repetată a
obiectului. Diferite şcoli psihanalitice vor acorda prioritate unor perspective
diferite. O
L
p~rţi şi
d
Kleinienii tind să pună accent pe prima perspectivă: inţelegerea obiectului
acestor mentale, gândirea schizofrenului capacitatea sa de a percepe ; . extern in termenii propriei percepţii a pacientului. Această percepţie va fi
realitatea se diminuează progresiv. Acumularea de obiecte bizare clădeşte o . deformată de proiecţia pacientului cuprinzând expectaţiile sale, adică proiecţia
lume persecutoare şi egocentrică, in care schizofrenul se simte prins ca intr-<l , unui amestec de experienţă anterioară şi expectaţii fantasrnatice incollşticn(e
capc(ln~.
G" I'SIIIOLA; GANDIRl; 1l10N.
.'f provenite din fantasma activă in momentul respectiv. in plus, in funcţie de
:, intensitatea fantasmei, subiectul va reuşi intr-o măsură mai mare sau mai mică
, să (a) vadă obiectul extern aşa cum este el În realitate, sau (b) să modifice
0\
Billll. W. R. (195(,). Dczvoltarca g:llldirii schi70frcnice. in: I\ioll. W.
SeCll/lele. Irad. dc C. Uujdci şi F. V. VIătJcsCll. Ilillgham\oll. EtJ. S.
efectiv obicctul, prin mnnevre inconşlicnte de provocnre, rentru a deveni
I
n
I

pp 131-140. f I'-
 328 0131 [CT lDEAL
conform percepţiei. Calităţile reale ale obiectului sunt importante, pentru că ele
pot corespunde sau nu cu expectaţiile subiectului, iar obiectul se poate
conforma sau nu percepţiei pacientului.
Mecanisme de apărare primitive. Mecanismele timpurii se caracterizează
prin atotputernicie, astfel Încât identificările proiective şi introiective defor-
mează mult realitatea obiectului extern; fenomenul decurge nestânjenit până
când copilul mic începe să-şi dezvolte percepţia la distanţă [<7 DEZVOLTARE].
Din momentul dobândirii percepţiei la distanţă şi până la dobândirea princi-
piului realităţii, are loc o Îndelungată luptă emoţională [er 10. POLIŢIE
DEPRESIVĂ].
Reconstrucţie. În analiză, transferul este un proces În care obiectul extern
(aici, analistul) este văzut într-un mod care corespunde cu formele de defor-
mare caracteristice pacientului. Viziunea lui Klein asupra obiectelor interne [<7
5. OUIECTE INTERNE] stă la baza Înţelegerii deformărilor de transfer şi a recon-
stituirii analistului sub forma unei figuri percepute dinspre trecut: "Pacientul
era autorul acestei construcţii 'aici-şi-acum', iar sarcina mea era analiza acestei
structuri. Ceea ce se releva era o interacţiune cu obiecte interne construite În
trecut, fapt care trebuia revăzut şi integrat" (Brenman, 1980, p. 55). Sarcina
analistului este de a Înţelege şi analiza obiectul percepţiei, construit continuu
", în persoana externă a analistului.
~\ ",
Astfel, obiectul extern nu este simplul obiect fizic ci, invariabil, prezenţa
psihică a persoanei (analistului). De exemplu, Sandford (1952) prezintă un
·~l.\:
lt',. pacicnt al cărui obiect fusese o mamă ce-şi folosea copilul pentru a-şi proiecta
În el anxietatea pe care micuţul o introiecta, devenind un copil anxios. În acest
~
"'>, il
\"; , :j caz, obiectul extern era inconştientul mamei, care putea fi trăit În relaţia
1,',1
~;\r ;
I I
transferenţială [<:7 REVERIE].
Grinberg (1962) a relatat o situaţie similară, de contraidentificare proiec·
,\,1 '
'1 •. /
tivă; el a descris un pacient care simţea inconştient că primea identificări
.i 'i proiective din partea analistului. Interesul pentru contratransfer a devenit
ccnlral tocmai datorită descoperirii că obiectul cste perceput În primul rând ca
avflnd mOliva\ii şi alitudini şi de abia În al doilca rând ca având atribute fizice.
''il' I.U1\lE EXTlItNĂ; CONTRMRANSFm; 1. TEIINICĂ.
I3relll1lan, 1::. (1980), The value of reconstruction in adult psychoanalysis, Inl.
/J sye ho-l1l1a/., 6\, 53-60.
Grinberg, L. (1962), On a specific aspect of counler-trunsference due ta the palienl's
proiectivc iJentilication, 111/. 1. Psycho-Anal., 43, 436-444.
SunJforJ, n. (\952), An obsessional mun 's need ta be kept, 111/. 1. Psycho-Anal., 33,
144-152; republical În Kleill, M., 1kimann, T', MOl1cy-Kyrle, R. (Eds.), New:;,
LJirectiulIs i/l I'sychu-l1llulysis, Londun, Ilugarth Press, 1955, pp. 266-281.
Obiect ideal Freud (\921) a descris procesul de idealizare în contextul
iubirii, dar l-a tratat în raport cu conceptele sale de narci·
OI3II:CT ÎNTREG 329
sism şi de ideal al eului.
La Klein, conceptele de "ideal izare" şi de "obiect ideal" se leagă În mod
necesar cu conceptul de "obiect rău", datorită mecanismului de c1ivaj prin care
apar ambele tipuri de obiecte. Când un obiect este văzut ca fiind bun În mod
primordial, el este "idealizat": aspectele bune ale obiectului au fost separate
prin clivaj, iar aspectele rele au fost anihilate (denegate); a apărut astfel iluzia
perfecţiunii.
Idealizare şi invidie. Idealizarea este un mecanism de apărare legat de o
formă primară de c1ivaj (Rosenfeld, 1983) şi vizează relaţionarea cu obiectul
bun. Sentimentele rele, inerente pulsiunii de moarte, produc la Început riscul
unor relaţii confuze cu obiectele [<7 STĂRI CONFUZIONALEj, în care fantasmele
. destructive acţionează Împotriva obiectelor bune-o formă primară de invidie.
La Începutul vieţii, există necesitatea apărării, prin c1ivaj, cu scopul păstrării
obiectelor şi impulsuri lor bune separat de obiectele şi impulsurile rele, a
păstrării unei lumi definită clar ca bună sau rea. Idealizarea reprezintă o evitare
ti
a cercului vicios, persecutiv şi înspăimântător, din relaţia cu obiectele "rele"
[cr PARANOIA; II. POZITIE PARANOID-SCHIZOIDĂ], deci o apărare Împotriva
emergenţei conflictului pulsional primar.
Idealizare şi poziţie depresivă. Mai târziu, clivajul unui obiect În două părţi
şi ideal izarea uneia dintre ele poate fi o reacţie la anx ietatea timpurie, dure-
roasă, din poziţia depresivă. Anxietatea depresivă de ambivalenţă este evitată
prin retragerea paranoidă Într-o stare de separare a sentimentelor bune de cele
rele, prin clivajul aspectelor bune ale obiectului de cele rele; scopul este
crearea, din nou, a unui obiect ideal şi a unuia persecutor [er APĂRARE PARA-
NOIDĂ iMPOTRIVA ANXIETĂTII DEPRESlvEj.
Perfecţiune. Perfecţiunea la care se aspiră, ca rezultat al idealizării, poate
fi ea însăşi persecutoare, conducând la noi mecanisme de apărare primitive.
Obiectul real, care Îşi are defectele lui, ajunge să reprezinte trăirea persecutivă
că obiectul perfect a fost dcteriorat. Acesta este "resimlit ca fiind respinglltor-o
persoană detcrioratil incurabil şi, deci, Înspilill1fintilloare" (Klcin, 1935, p. 270).
<7 OBIECT BUN.
Freud, S. (192 1), Cmll/) /'syehologv alld /he I1l1alysis of (he Ego, ES. XVIII. rp. 67-
J. 143. [f'sihologia mll/limii şi allali:a ellilli, trad. de G. "urdea şi V D.
Zalllfirescll. in: !Jincolo de /'rincljJillll'lcirerii, l3ucureşti, Ed. "Jurnalul l.iterar",
1992. pr. 158-202.
l
Klein, M. (1935), O contribuţic la psil10gcncza slnrilur Illaniaco-depresive. SMK, 1, rp·
255-2R2.
Rosenll:ld. II. (!lJ83). I'rinlitive obiecl relations and 111ecllanisllls, 117/. J /'sycho-Al7al..
64,261-267
Obiect Întreg Acesta este un termen apărut implicit în lucrarea lui
Abrallalll (1924) asupra vicisitudinilor obiectului şi a

330
()UII~CT l'i\I~IIi\L
raportului lor cu dezvoltarea libidoului. Klein a ol"crit o cu totul
caţie teoriei lui Abraham privind obiectele parţiale şi "iubirea
altăsemnifi-
parţială" [<7
OBIECT PARTIAL].
Poziţia depresivă. Capacitatea de a percepe o persoană "aşa cum este ea in
realitate" constituie o achiziţie care necesită mai mult decât o maturizare a
aparatului perceptiv. Obiectul "bun", care satisface nevoile bebeluşului, şi
obiectul "rău", care-l Iasă să aştepte, ajung să fie recunoscute ca ţinând de una
şi aceeaşi persoană, obiectul intreg (Klein, 1935) [<7' 10. POZITIE DEPRESIVĂ].
Nu este recunoscută atât o prezenţă fizică, cât o realilale emoţională. Obiectul
intreg (1) are setul său de sentimente şi motivaţii amestecate şi (II), in plus, este
capabil de suferinţă, ca şi subiectul. Obiectele nu mai sunt definite prin prisma
nevoi lor şi sentimentelor subiectu lu i.
Iubire şi grijă. Abraham descrisese obiectele parţiale ca rezumându-se la
oferirea de gratificaţii subiectului, prin satisfacerea nevoilor sale; "iubirea
autentică de obiect" survine numai atunci când obiectul este apreciat ca un
intreg. Klein a fost in să de părere că iubirea şi recunoştinţa există incă de la
inceput. Orice obiect care gratifică provoacă iubire şi recunoştinţă; cel care
frustrează provoacă ură şi paranoia. În cazul obiectelor parţiale, are lor o
t.!""
trecere bruscă de la iubire la ură, in funcţie de starea bebeluşului, de nevoie
sau de satisfacţie; in poziţia depresivă, sentimentele faţă de obiect dobândesc
stabilitate şi o nouă dimensiune: grija pentru obiect. Capacitatea de a simti
grijă reprezintă o adevărată realizare, deoarece ea este dureroasă pentru subiect
i! ., -suferinţa obiectului este şi a subiectului.
10. POZITIE DEPRESIVĂ; OBIECT PARTIAL.
,nJ
i cr IUOIRE;
.~r'i! Abraharn. K. (1924). A short study of the develoJlment of the libido. in: Abrahum. K..
;"1!
Selecled Papers in Psycho-A na/vsis. London. Ilo!?-urth Press. 1927. Jlp. 418-501.
Klcin. M. (1935), O contributie la psihogeneza stărilor rnaniaco-deJlresive, SMK, 1, pp.
255-282.
Obiect partial Noţiunea de obiect parţial provine de la Abrahalll.
Vorbind despre pacienţii maniaco-depresivi, el arată:
"unul dintre pacienţi avea deseori fantasma că muşca nasul, lobul urechii sau
sânui unei fete de care era indrăgostit. Alteori, se juca cu ideea de a muşca din
degetul tatălui său ... Putem astfel vorbi despre Încorporarea parţială a
obiectului" (Abraham, 1924, p. 478). Abraham considera muşcarea şi incorpo-
rarea unei p~rţi din obiect ca re o manifestare a celei mai timpurii forllle-
orale-a rela!iilor de iubire cu un obiect. În teoria sa, obiectele rmţiale
reprezintă un stadiu de ambivalenţă, anterior dobândirii iubirii autentice de
obiect, post-alllbivalente (faţă de obiecte Întregi).
Klein a dezvoltat ideea in mod diferit. Analizând direct copii, ea a arătat
că succesiunea netă a fazelor, susţinută de t\brahalll [CI"" L1BIDOJ. nu era
corectă. În 1935, ea a remarcat că atingerea relaliei de obiect intreg nu rezolvă
-J,
081EC1' PARŢIAL 331 ,1
ambivalenta, ci mai degrabă o face mai dureroasă: relaţiile de obiect parţial J
antrenează eliberarea eului <.le ambivalentă [c,- OBIECT]. După Klein, fantasma
Jlluşcării unui deget sau a unui alt obiect parţial semnifică incorporarea unui ~I
obiect bun, penisul "bun".
Obiectul emoţional. Deşi apar În fantasmele copiilor şi ale pacientilor
u
psihotici sub forma unor părţi anatomice, obiectele parţiale au În foarte mică
măsură o prezenţă fizică şi calităţi fizice: "obiectul din toate aceste fantasme ]1
este sânul mamei. Poate apărea curios faptul că interesul copilului mic se limi-
tează la o parte a persoanei şi nu la Întreg, dar trebuie să linem seama că un
bebeluş are o capacitate de perceptie fizică şi mentală foarte putin dezvoltată,
astfel Încât... el este preocupat doar de gratificatia imediată" (Klein, 1936, p.
01
290). Obiectul partial este, În primul rând, un obiect emolional, el având mai
mult o functie decât o existenţă materială: "relaţia bazată pe obiectul parţial nu
este numai cu structurile anatomice, ci cu fiziologie, nu numai cu sânul, ci cu '.]1
'1";.
~;
hrănire, otrăvire, iubire, ură" (8ion, 1959, p. 208).
Deoarece copilul mic nu poate percepe adevărata natură şi cauză a senza-
ţiilor sale, ele sunt interpretate conform experientei (şi cunoaşterii) Înnăscute 1
[<7' 2. FANTASMĂ INCONŞTlENTĂ; CUNOAŞTERE ÎNNĂSCUTĂ). Anume, obiectul
:-1
are sentimente-bune sau rele-, intenlii şi motivatii fată de copil. La Început, J t
obiectul este mai mult senzual, emotional şi intentional decât fizic. Astfel,
"sânul" nu poate evoca diversitatea imaginilor sau penumbra semnificatiilor
asociate lor care vor apare ulterior in vială. EI este un obiect relalionat mai
JI
simplu la copil. EI Îi atinge obrazul, ii introduce sfârcul in gură, in scopuri
bune sau rele. În pofida acestor calităti reduse şi efemere, el este complet real
pentru copilul mic. Asemenea obiecte sunt denumite "obiecte parţiale"-deşi,
JI
pentru copil, partea reprezintă tot ceea ce cuprinde obiectul.
AlolpUlernicie. În pozitia paranoid-schizoidă, un obiect parţial se află În
relaţie cu senzaţiile corporale ale subiectului. Prin proiecţie, el devine o ]1
extensie narcisică a propriilor trăiri ale eului, iar separarea faţă de obiectul bun
nu este recunoscută. Doar atunci când obiectul ajunge să fie perceput ca un
intreg, el capătă o existenţă separată fală de subiect, fapt care antrenează o
reacţie narcisică de furie, sporind teama faţă de poziţia depresivă, căci copilul
nu incearcă să protejeze obiectul bun de deteriorare.
OII \
Capacitatea bebeluşului de a percepe oamenii ca pe obiecte intregi se dez-
voltă treptat, pe măsura intrării in funcţiune a aparatului vizual. Dar această
capacitate de a vedea oamenii ca intregi nu este numai una a aparatului percep-
f'lll
LJ
tiv, ci reprezintă şi o realizare emoţională. De vreme ce obiecte separate sunt
definite in termenii sentimentelor şi intentiilor lor binevoitoare sau răuvoitoare
fapi de copil, aducerea părtilor intr-un Întreg Înseamnă unificarea intr-un singur . .: I
m
~
i \
obiect; acest obiect posedă un amestec de sentimente şi intentii şi reprezintă
fostele obiecte separate cu sentimente şi intentii distincte. Acest pas către
.h
combinarea sentimentelor creează o situaţie emoţională nouă şi dureroasă
'/ ;
pentru copil [or- 10. POZITIE DEPRESIVĂ]. EI trebuie să renunle la viziunea sa
atotputernică asupra lumii, construită prin interpretarea senzaliilor corporale.
 332 OI3II:CI I'AI{TIAL
Ubiecle parţiale şi sinleză. Părţi din personalitatc pot fi separate şi expul-
J zate În lumca externă: "Faptul că, În fantasmele lui Gcorge, anumite păqi erau
reprezentate de figuri protcctoare difercnţia tipul său de pcrsonalitate de cel din
~.~
jocul Emei. În jocul lui, erau reprezentate trei componente principale" (Klein,
1929a, p. 20 1). Lumea internă era deci dcscrisă sub fomla unor părţi ce pot fi
înÎaţişate separat şi pot interacţiona ca într-o piesă de teatru. De altfel, Klein
a comparat ceea ce se întâmplă în lumea fantasmatică a obiectelor interne cu
o punere În scenă (vezi Klein, 1929b): "Cred că aceste mecanisme (clivajul şi
proiecţia) constituie principalul factor al personificării din joc. Prin intennediul
lor, se poate renun\a temporar la sinteza supraeului, care este menlinută cu
mult mai puţin efort" (Klcin, 1929a, p. 205). "Sinteza supraeului ca Întreg se
formează însă din diferite identificări, adoptate la diferite niveluri de
dezvoltare, ale căror amprentă o poartă ... În timpul procesului propriei con·
struiri, eul Îşi utilizează deja tendinta de sinteză, străduindu-se să alcătuiască
un Întreg din aceste identificări variate" (p. 204). Tocmai unificarea, În mod
realist, a unor asemenca identificări a fost descrisă de Klein, În 1935, Într-o
Ji\
manieră teoretică absolut nouă, ca fiind poziţia depresivă.
Poziţie depresivă. Este vorba de o nouă rclaţie cu mama, În care figura
exccp\ional de bună şi de bine intentionată (obiect paqial) devine una ameste·
cată (chiar contaminată), pierzându-şi perfecţiunea dorită de copil. Această
nouă rcla\ie cu mama reprezintă nucleul poziţiei depresive: "numai atunci când
eul a introiectat obiectul ca Întreg ... este el capabil să realizeze pe deplin
dezastrul pe care l-a produs prin sadismul său" (Klein, 1935, p. 269). Copilul
mic trebuie să se confrunte cu faptul că o urăşte, cu cea mai mare şi mai
paranoidă intensitate, pe mama văzută acum ca fi ind aceeaşi persoană dragă
care îl hrăneşte, îl Îngrijeşte şi ÎI iubeşte. O asemenea confluenţă de emoţii este
extrem de tulburătoare şi poate provoca rezistenţă. Observaţiile lui Klein au
condus-o la ideea fluctuaţiei copilului Între relaţiilc paranoide şi pozilia
depresivă. Apropicrea constantă de poziţia depresivă permite treptat stăpânirea
zbuciumului emoţional [<7 10. POZITIE DEPRESIVĂ).
O listă a obiectelor parţiale ar cuprinde: "bebeluşi", "obiect rău", "sân",
"fese", "copil", "figură a părintelui combinat", "fecale", "tată", "obiect bun",
"lapte", "mamă", "mamă cu penis", "penis", "pântece matern".
!'MiI; CllllICC\' RĂU; FIGURĂ A PĂRINTELUI COMBINAr.
'p'
Al1ralwlll, K. (1924). A short histo!)' of the uevelopment of the libiuo, in: Abraham,
K., Sdec/ed j'lIpers in j'sycllO-..Inulysls. Lonuon. Ilugarth Prcss, 1927, pp. 41&·
501.
Ilion. W. R. (( 1(59). Atacuri impotriva legăturii, in Bion, W. R., Gânduri secundt,
lrau. UC C. l3ujuei şi F. V VIăucscu. l3inghalllton, Eu. S. Freuu, 1993, pp. 199-
217.
Klein. M. (192711), Tenuinle crilllinale la copii nonnali, SMK, 1, pp. 161·175.
- - (1929a), I'ersunilicarea În jocul copiilur, SMK. 1. pp. 189-199.
- - (192%), Situaţii inl'antilc anxiugenc rel1ectale Într-o operă dc arlil şi În imrulsul
OBSERVAREA BI:UELUŞULUI 333
creativ, SMK, 1, pp. 201-208.
Klein, M. (1935), O contributie la psihogeneza stărilor maniaco-deprcsivc, SMK, J, pp.
255-282.
~. - - (1936), inţărcatul, SMK, 1, pp. 283-298.
Obiect rău În viaţa fantasmatică timpurie [er 5. OBIECTE INTERNE; 2.
FANTASMA INCONŞTIENTA), obiectelor le sunt atribuite, În
mod animist, intenţii faţă de subiect. O senzatie corporală neplăcută este
interpretată ca fiind produsă intentionat de un obiect rău (cu motivaţii dăună.
toare). În acest stadiu, un asemenea obiect Îi pare copilului extrem de real; dar
este vorba de realitatea existenţei şi situării unei motivaţii, iar nu a unui obiect
identificat fizic În maniera concepţională obişnuită a adulţilor.
Obiectul rău se află În contrast cu polul său opus-şi coexistent-, obiectul
"bun", care provine din senzaţii corporale plăcute şi e considerat a avea moti-
vatii favorabile. De exemplu, În timpul hrănirii, obiectului frustrant, generator
de foame (obiect "rău") i se opune un obiect care satisface, Înlătură foamea.
Aceste concepţii primitive sunt sugerate În notaţiile: sân "bun", sân "rău";
~:' mamă "bună", mamă "rea"; la fel, pentru tată, penis etc. [<7"' SÂN; MAMĂ;
t; TATA].
!i, La Început, aceste două tipuri de obiecte sunt percepute ca strict clivate şi
'~~ absolut separate; treptat Însă, se dezvoltă o percepere tot mai realistă, aşa Încât
obiectele apar cu caracteristici şi motivaţii amestecate, atât "bune" cât şi "rele"
[<7' 10. POZIŢIE DEPRESIVĂ).
<7' OBIECT PARTIAL.
Observarea bebeluşului După primul război mondial, imperativul
analizei copilului era problema validării
viziunii lui Freud asupra copilăriei, pe care el şi-o formulase extrapolând
constatări le făcute pe adulţi. Acelaşi imperativ Începea să apară cu privire la
descoperirile legate de experienţele din primul an de viaţă, provenite din
analizele lui Klein asupra unor copii mai mari (de la doi ani şi jumătate În
sus). La inceputul anilor '50, s-au Îacut eforturi de Îmbunătăţire a observării
la această vârstă.
Problema const~ În faptul c~ un observator exterior nu posedă o metodă
directă de "ascultare" a lumii interne a copilului mic. În acest stadiu de
dezvoltare, viaţa simbolica este minim~; posibilităţile de comunicare (depen-
dente, În mod normal, de simboluri) sunt deci şi ele minime. Cu adulţii,
metoda constă Într-o comunicare reciprocă: cu copiii, ea constă În jocul lor, la
care uneori se panicipă ['7' ANALIZA COPILULUI]. La copiii foarte mici. este
necesară o nouă metodă. Copilul mic concepe totul in termenii obiectelor aflate
În relaţie cu corpul său, cu părţile acestuia, cu senzaţiile şi satisfacţiile sale
directe. in lipsa vreunei forme de comunicare simbolică, există oare vreo
 .../
OfRĂ VIRE
334 UI3SERVARE;\ 131:,I3ELUŞULUI 335

Bick, E. (1964), Notes an infanl observat ion in flsycho-analytic training, In/. 1. I'sycho-
posibilitate de pi:itrundere În lumea copilului mic?
Anal., 45,558-506; repuhlica! in: Harris. M., Bick, E., TIre Callec/ed !'apers of
Această problemă a fost dezbătută furtunos În Discuţiile Controversate din
Marrha J-Iarris and Es/her Bick, Perth, Clunie Press. 1987, Pfl. 240-250.
1943. Când lucrarea lui Susan Isaacs, prezentată În 1943, a fost publicată În
- - (1968), fhe eXflerienee of the skin in early object relalions, In/. 1. !'sycho-Anal..
1948, autoarea a inclus o introducere exhaustivă care Încerca să valideze infe·
49, 484-486; republicat in: The Collec/ed Papers of Marrha J-Iarris and Esrhu
renţa psihanalitică-dacă Freud extrapolase de la adult la copil, atunci şi extra· Bick, pp. 1/4-118.
polarea lui Klein de la copil mai mare la copil mai mic era validă.
(1986), Further considerations of the function of the skin in early object
Klein a efectuat observaţii directe asupra copiilor mici, interpretând, pe relations, Br. 1. Psycho/lrer., 2, 292-299.
baza propriilor sale descoperiri, tipurile de trăire ale acestora. Fapt interesant,
Bion, W. R. (1957), Diferentierea personalitălii psihotice de cea nepsihotică, În: Bion,
când lucrarea sa a fost publicată În cele din urmi:i (Klein, 1952), s-a dovedit că
W. R., Gânduri secunde, Irad. de C. Bujdei şi F. V VIădescu, Binghamton, Ed.
autoarea acordase o mare atenţie mediului mamei şi stării mentale a mamei ca S. Freud, 1993, pp. 141-165.
prim mediu pentru copil. 1 se potrivea efectiv afirmaţia lui Winnicotl (1960)
di Ceglie, G. (J 987), Projective idenlirication in mother and baby relationship, ilr. 1.
că "nu există un asemenea lucru numit bebeluş". Joseph (1948) a prezentat o
Psycho/her., 3, 239-245.
scurtă observaţie În tennenii problemei aplic1\.rii unei intervenţii terapeutice. in
Lucksman, M. (1987), Clutching at stralVS: An infant's response to lack of matemal
afara acestor observaţii accidentale, interesul faţă de copilul mic a progresat
containmenl, Br. 1. Psycho/her., 3., 34-349.
foarte lent.

~I
Isaacs, S. (1948), The nature and function ofphantasy, In/. 1. Psycho-Anal., 29,73-97;
Comunicare nesimbolică. Când s-a Înţeles, În cele din urm1\., că există mai
multe tipuri de identificare proiectivă (Bion, 1957) [<7" 13. IDENTlrlCARE republical În: Klein, M., Heimann, P, Isaacs, S., Money-Kyrle, R. (Eds.),
Developmen/s in Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1952. pp. 66-121.
PROIEC1WĂ], a devenit posibil1\. crearea unei metode de observare a copilului
Joseph, B. (1948), A technical problem in the treatment of the infant Petient, In/. 1.
mic. Identificarea proiectiv1\. nu este o form1\. simbolic1\. de comunicare, dar s-a Psycho-Anal., 29, 58-59.
realizat c1\. impactul direct al unei st1\.ri mentale asupra alteia poate avea un
potenţial comunicativ, in afara lumii simbolurilor ("identificare proiectivă
normală"). Uneori, simbolurile pot fi chiar un instrument de realizare a unui
Klein, M. (1952), Observarea comportamentului bebeluşilor, SMK, fiI.
Magagna, J. (1987), Three years of infant observation lVith Mrs Bick, 1. Child
Psycho/her., 13, 19-39.
JI
asemenea impact direct (comunicarea neverbală din tonul vocii etc.). Astfel.
Schmideberg, M. (1934), The play analysis of a three-year-o/d gir!, In/. 1. !'sycho-
analiştii sensibilizaţi la utilizarea propriilor lor reacţii ca instrumente de Anal. 15, 245-264. 1
Înţelegere [<7 CONTRAIRANSFER] au ajuns să detecteze o metodă care nu
WinnicOll. D. W. (1 <.160). fhe theol)' of the infant-parent relalionshifl. In/. 1. Psycho-
necesita expresii simbolice ale lumii inteme. În metoda observ1\.rii bebeluşului, Anal., 41, 585-595.
impactul direct al stărilor psihice trebuie să aibă Însă un loc Între bebeluş şi
mam1\.. Mama devine astfel un vehicol prin care interacţiunea bebeluşului cu
obiectele devine man ifest1\.-la fel ca În cazu I juc1\.ri ilor copi lului aflat În analiza..
Observarea bebeluşului. Bick a Început aceast1i activitate În 1948, ca pe un
,Olrăvire Una dintre fantasmele Înnăscute ale nivelului oral este cea de
~. otr1\.vire a laptelui matern (sau a creativit1\.ţii materne), prin
exerciţiu de formare a psihoterapeuţilor şi psihanaliştilor de copii (de exemplu.
~r atacarea şi invadarea sânilor [<7" 13. IDENTIFICARE PROIEC1IVĂ]. Drept răzbu­
Magagna, 1987; Glucksman, 1987; di Ccglie, 1987). Ea a pomit cu observatii
sistematice asupra bebeluşilor aflaţi Îrnpreunrt cu mamele lor, acasă, observatii:
~. nare, apare astfel şi teama că obiectul ÎI va otrăvi pe subiect [<7 PARANOIA].
~ '" 12. INVIDIE; OUIITT RĂU.
u
săpti'imânale, de-a lungul primului an de viaţă (Bick, 1964, 1968 şi, postum,
1986). Cum era de aşteptat. partc din rezultate le-au conflrlnat pe cele din;.
anali7Â copilului, parte din ele au condus la noi concluzii şi teorii, dintre care
unele au rămas cumva În afara curentului principal al gândirii kleiniene [""
IIICK ]-caracterul pasiv de a fi susţinut unitar de către primul obiect şi natura
identilicării adczive. .'
Bick a descris primele Încercări de introiectare a unui obiect care să men-
ţină unitatea personalităţii [er II. POliTIE PAIU\NOID-SCIl1lOIDĂJ. Observând
interacţiunea mamă-bebeluş, ca a realizat că acest prim obiect este resimtit ma
ales prin contact dermic şi că pielca are semnificatia de obiect conlinător.
er PIELE; IDENTifiCARE ADEZIVĂ.
01

\
·
p Pe măsur~ ce se dezvoltli, b~ieţelul îşi priveşte penisul ca pe o sursă de liniş­
Paranoia înc~ de la Începutul activit~ţii sale, Klein a fost impresionat~ de
caracterul violent al jocului copiilor şi al vieţii fantasmatice
umane. Ea a remarcat repede cli inhibiţiile şi problemele nevrotice ale copiilor
apar dintr-o team~ intensli, produsli de fantasmele de agresivitate. Predominanţa
sentimentelor şi relaţii lor obiectuale paranoide au determinat-o, în 1935, sli-i
opunli poziţiei depresive o poziţie paranoidă anterioarl'i-termen înlocuit, în
1946, cu cel de "poziţie paranoid-schizoidli" [<7' II. POZIŢIE PARANOID-
SCHIZOIDA].
Cercul vicios paranoid. Klein a fost preocupatli Întotdeauna de sursa acestei
agresivitliţi. Fantasmele agresive conduc la teama intensli de rlUbunare. Teama
provoacli şi mai multli urli şi violenţli, care provoacli o teamli şi mai puternicll
de rlizbunare. Klein (1932) a înf:iţişat situaţia ca pe un "cerc vicios, dominat
de pulsiunea de moarte, în care agresivitatea produce anxietate, iar anxietatea
Întăreşte agresivitatea" (p. 150). Ea a arătat cum copilul poate intra în acest
cerc vicios, care conduce la pavor noc/urnus (spaimă nocturnli), şi şi-a pus
problema relaţiei dintre asemenea stliri şi psihoza paranoidli a adultului. În cele
din urmă, Klein a constatat că, la copiii grav inhibaţi, teama paranoidă era atât
de intensă, încât le inhiba Întreaga activitate, inclusiv capacitatea de a crea
simboluri. Ea a realizat apoi că tocmai un asemenea crescendo al agresivitllţii
şi tcmnei sU:Hca la baza psihozei (Klein, 1930).
Deşi Klein a fost conştientă de importanţa iubirii şi a sentimentelor bune
(<7' IUBIRE], ea a acordat o mai mare importanţli impulsuri lor agresive şi
cercurilor vicioase pe care acestea le produc, ca unor perturbări esenţiale, care
afectează capacitatea de a iubi. rr 12. INVIDIE; PULSIUNE DE MOARTE; PSIHozA.
KIcin. M. (1\>30), Importanta l'unnilrii Llc simbuluri in Llczvullarca cului. SMK. 1. pp.
209·22-
__ (1\>32). j'sill<llJoliza copiilor, traLl. de C. Teulişan. Bingharnton & Cluj, Ed.
S. FreuLl, 1955.
Penis "I'enisul" este un obiect parţial. conceput iniţial, În fantasma incon-
ştientă, ca o partc a lig,urii părintclui combinat. Bebeluşul crede că el
se al1ă Înăuntrul corpului mamei, În abdomen sau În sân (<7 FIGURA A
PĂRINTEl.UI COt\1BIN/ir).
Violenţa concepţiei iniţiale este posibil s~-i fIe atribuită taU\\ui extern când
PERSONIFICARE 337
acesta este, În cele din urm~, Întâlnit [er TMĂ]. O datli cu Începutul poziţiei
depresive, penisul poate fi considerat un aliat În repararea mamei deteriorate.
tire, dacli l-a identificat cu penisul reparator al tatălui. Pe de altli parte, penisul
poate fi extrem de temut, chiar renegat, dacă este identificat cu obiectul violent
din fantasma iniţialli.
Ca şi la alte obiecte parţiale, caracteristicile sale par, Într-o anumitll mlisurll,
Înnăscute şi este necesar un efort pentru a distinge obiectul extern (În acest caz,
tatlil) Într-un mod mai realist [<7' CUNOAŞTERE iNNĂSCUTĂ].
~.~~
er TAIA; OOIECT PARnAL; MASCULlNITAlE.
Persecuţie Klein a fost uimitli, la începutul carierei sale, de violenţa din
jocul copiilor şi a realizat că stările de anxietate pe care le
remarca la copii, de exemplu, pavor nocturnus, erau legate de teama faţli de
propria violenţli. Ea a fost de plirere cli sentimentul unei răzbunliri iminente
afectează mult copilul şi cli această stare de persecuţie nu este departe de
paranoia pacienţilor psihotici [<7' PARANOIA].
Când Klein a descoperit că o intensitate mare a sadismului [<7' SADISM] şi
a teamei de rlUbunare inhibli jocul, simbolizarea şi alte forme de dezvoltare
intelectuală a copilului, ea a corelat-o cu tulburările de gândire ale pacienţilor
schizofreni. Ea a reperat sursa teamei de violenţă şi de perseCUţie În primele
luni de viaţă, analizând pavor noc/lIrnus la copii ale cliror simptome se declan-
şaseră la vârsta de câteva luni şi confirmându-i pe Abraham şi Freud În ideea
că punctele de fixaţie ale psihozelor sunt foarte timpuri i, În fazele pregen itale,
Ulterior (1946), Klein a plasat perseCUţia În contextul poziţiei paranoid-
schizoide, ca teamll de anihilare, dar a explicat eli oamenii se Întorc periodic
la această anxietate persecutorie, În anumite circumstanţe, de-a lungul intregii
vieţi. În orice caz, nuanţa persecutivă a relaţiilor obiectuale dispare doar
treptat, iar primele trăiri din poziţia depresivă sunt plitrunse de o formă
persecutorie de vinovăţie. Ea trece numai gradual Într-o formă de vinovliţie
grijulie şi reparatorie [<7' ANXIETATE DEPRESIVA], Forma timpurie a sentimen-
tului de vinli poate Încuraja chiar retragerea in poziţia paranoid-schizoidă, În
care teama de persccuţie este mai puţin chinuitoare decât vinovăţia de la
inceputul poziţiei depresive [<7' APĂRARE PARANOILJĂ ÎMPOTRIVA ANXIETĂTII
DEPRESIVE].
rr POZITIE PARANOIlJ-SCIIIZOIDĂ; PARANOIA.
Klcin, M. (1946). Note asupra unor mccanisme schizoide, SMK, III.
Personificare Klein a arătat că, În jocurile lor, copiii transforlll~ jllc~riile
În persoane, imaginare sau reale, care prezintă importanţă
in via la lor curent~ [<7 1. TEIINICA], şi c~ ei sunt preocupaţi de relaţiile dintre
 ;1
338

aceste obiecte personiflcate.

I'L:RVL:RSIUNE
I'ERVERSIUNE 339 ]1]
propriei sexualităti, a sexualităţii părinţilor şi a posibilităţii de identificare cu
raptul că personificarea este prezentă În orice joc a condus-o pe Klein la
ideea că orice activitate mentală este concepută sub forma relaţiilor dintre aceştia. Perversiunea adultă este, dimpotrivă, provocată de impulsuri destruc- I
obiecte personiflcate. Ea a fost impresionată de fluiditatea şi uşurinţa cu care
relaţiile, afectele şi conflictele pot fi transferate unor noi obiecte [<7 FORMARE
,
'1',1
tive de deteriorare a sexualităţii, mai ales a celei a părinţilor, a coitului lor.
Homosexualitale. Freud (1911) considera că fiinţa umană este bisexuală din
J
naştere, dar că un grad exagerat de homosexual itate poate fi răspunzător de
DE SIMBOL]. Credinţa lui Klein În capacitatea de a reprezenta persoane, de a
simboliza şi de a realiza transferul era În opoziţie cu viziunea Annei Freud [<7"
1. TEIINICĂ].
::~.,
dezvoltarea (defensivă a) paranoiei. Rosenfeld (1949) a explorat Însă posibili-
tatea ca problemele deosebit de acute din poziţia paranoid-schizoidă să aibă
11
drept efect o Întoarcere genitală, ostilă, de la mamă spre tată. Astfel, homo-

r:r JOc.
Perversiune În primele sale teorii, Freud (1905) considera că pulsiunea
;fi
sexuală are mai multe componente-sadism şi masochism,
voioarism, homosexualitate. Sexualitatea copilului este multiplu perversă
(sexualitatea perversă polimorfă infantilă). Freud era de părere că acest
'l/i
fenomen Îşi pierde interesul conştient o datll. cu maturizarea. Cu toate acestea,
la persoanele care prezintă perversiuni, pulsiunea infantilll. se pll.strează, iar in
nevroze, impulsul pervers se exprimll. indirect, indicând un interes sexual
pervers, slab refulat.
În timp ce teoria c1asicll. a pus un mare accent pe sexualitatea perversă şi
consecinţele refulării ei, Klein a vorbit puţin despre perversiune În mod special.
Este adevărat, ea a constatat importanţa uneia dintre componentele pulsionale,
sadismul, dar fără a investiga perversiunile sado-masochiste [<7" SADISM]. În
mod curios, ea şi-a lăsat descoperirea ubicuitătii sadismului la copii necorelată
cu sadismul sexual al adulţilor.
Perversillnile adl/ltl/II/i. Klein (1927) a remarcat totuşi di elementele sadice,
centrale la copii, corespund cu tipurile de sndislll Întâlnite În criminalitatea
adultului. Ulterior, kleinienii au avut tendinţa de a privi toate perversiunile ca
pe manifestări ale pulsiunii de moarte-impulsuri care distorsionează sexualita-
tea.
Klein a infăţişat dezvoltarea timpurie a sentimentelor genitale ca pe un
mijloc de a face faţă terorii provocate de impu Isuri le pregenitale. Erotizarea
genitală a impulsuri lor pregenitale mobilizează impulsuri genitale, liniştitoare
de iubire şi creativitate, dar procesul genitali7..ării timpurii prezintă riscul
perversiunilor sexuale la vârsta adultă şi excită destructivitatea. Hunter (1954)
şi Joseph (1971) au analizat perversiuni sexuale (ambii, cazuri de fetişism) şi
au reliefat importanta Îndreptării către un nou obiect sau, mai degrabă, a renun-
ţării la un vechi obiect ce provoca o anxietate prea mare. Pacientul lui Joseph
ilustra o identificare proiectivă atotputemică, patologică, În fetişul său, prin
introducerea fizică a corpului său in acel obiect. Mai mult, Meltzer (1973) a
descris enorma diversitate a conţinuturi lor fantasmatice ale impulsuri lor de
invidie şi sadism implicate in perversiunile sexuale. EI a făcut distincţia Între
sexualitatea perversă infantilă şi cea adultă, considerând perversiunea poli-
morfă ca pe o explorare, În măsura În care este capabil copilul, a misterului
~I
sexualitatea reprezintă un mijloc de a face faţă paranoiei excesive.
Perversiunea În transfer. Interesul kleinian s-a Îndreptat spre aspectul tehnic
al manifestărilor impulsuri lor sadice către analist (Etchegoyen, 1978; Spillius,
1983). Joseph (1975, 1982) a fost preocupată indeaproape de pervertirea
relaţiei transferenţiale, fonnă de perversiune strâns legată de reacţia terapeutică
negativă [<7" REACŢIE TERAPEUTICĂ NEGATIVA]. Ea (1982) a arătat că este
JI
important de observat dacă manifestarea unei anxietăţi aparente este de fapt o
plăcere masochistă de a suferi şi dacă ceea ce pare o reacţie paranoidă
reprezintă de fapt o pseudoparanoia, ce vizează crearea unei situaţi i excitante.
Perversiune de caracter. Joseph (1975) a mai arătat modul În care pacienţi i
11
se implică doar parţial, obţinând o mare plăcere din ţinerea celor mai vii părţi
ale personalitătii lor la o distanţă de neatins faţă de analist. Uneori, relaţiile
transferenţiale perverse pot fi insoţite de transpuneri În act pasagere ale impul.
]1
surilor sexuale perverse active (Gallwey, 1979).
Rosenfeld (1971) şi alţi i au atras in repetate rânduri atentia asupra manifes-
tărilor unei destructivităţi şi unui sadism violente faţă de analist şi asupra
modului de organizare a acestora ca o parte a personalităţii-o perversiune de
01
caracter [",. NARCISISM; STRUCTURĂ]. Organizarea internă a pulsiunii de
moarte poate avea efectul formării unor părli "rele" ale sinelui, care intimi-
)
dează părţile "bune" (Meltzer, 1968; Steiner, 1982) [cr STRUCTURĂ].
Steiner (1982) a prezentat in detaliu cazuri clinice ilustrative pentru des-
crierea mai generală a lui Joseph (1975), in care componentele bune ale sinelui
erau prelucrate şi utilizate in seducerea, deformarea şi pervertirea relatiei cu ;l
analistul; astfel, ceea ce părea a fi un impuls de cooperare şi iubire ascundea ~_..1
de fapt Încercarea de a controla şi invada.
Etchegoyen. II. R. (1978). SUlTle thoughts on transf'erence perversion. Int. J Psycho-
Anal., 59. 45-53.
......
Freud, S. (1905). 7hree Essays OII Ihe Theory ofSexlIalify, ES. VfI, pp. 125-245. [li'!!i
eseuri despl'!! teoria sexlIalitâlii. Irad. de AI. Olaru. Ed. Centrurn. 1991, J
(1911). I'sycho-analylic notes on an autooiographical account of a case of
::lI
paranoia. ES, Xfi. PJ1. 3-82. (
UalllVcy. l' (1979). SYl1100lic dysi'unclion in the perversion: Sume rclated clinical I
prookl11s. 11It. NC'I', l's."cho·..1I1l/I, (,. 155-1 () 1,
,~I
lIunler. 1). (1954). Ohjcct relations changcs in the analvsis ofll;tishisl11. 1111. J P.n'C!lo-
A 11(/1.. 35. 302·312. 1

... / '
 340 l' 11·:1.1 ~
Juscph, 13. (1971), 1\ clinical cunlribution to thc analysis uf a pcrvcrsion, Inl. 1.
I'sycho-Alla/., 52, 441-449,
- - (1975), Thc palicnt who is hard to rcach, in: Giovacchini, I~ (Ed.), Taclics and
Techniques in Psycho-Analylic Therapy, voI. 2, New York, Jason Aronson, pp.
205-216.
- - (1982), On addiction ta ncar death, Inl. J. Psycho-Anal., 63, 449-456.
Klein, M. (1927), Tendinte criminale la copii nonnali, SMK, 1, pp. 161-175.
Meltzer, D. (1968), Terror, pcrsccution, dread, Inl. J. I'sycho-Allal., 49, 396- 400;
rcpublicat În: Meltzer, D" Sexual Siales 0/ Mind, Perth, Clunie Press, 1973, pp.
99-106. - lI. POZmE P.-\RA\'OID-SCHIZOID..\]. Bick a descris insă aceste lucruri intr-un alt
- - (1973), Sexual Sia les 0/ Mind, Perth, Clunie Press.
Money-Kyrle, R. (1969), On the fear of insanity, in: The Col/ecled Papers OI Roger
MOlley-Kyrle, Pert, Clunie Press, 1978, pp. 434-441.
Rosenfeld, H. (1949), Remarks on the relation of male homosexuality to paranoia,
paranoid anxiety and narcissism, Inl. J. Psycho-Anal., 30, 36-47; retipl'lrit in:
Rosenfeld, \-1., Psycholic Siales, London, Hogarth Press,.J 965, pp. 34-51.
- - (1971), A clinical approach ta the psycho-analytic theory of the Iife and death
instincts, Inl. 1. Psycho-Allal., 52, 169-178.
Spillius, E. B. (1983), Some deve10pments from the work of Melanie Klein, Inl. J,
Psycho-Anal., 64, 321-332.
Steiner, J. (1982), Perverse relationships between parts of the self: A clinical
illustration, Inl. 1. Psycho-Anal., 63, 241-252.
il
Piele Bick (1964) a introdus observarea directă a bebeluşului ca o
componentă a formării În psihoterapia şi psihanaliza copilului [<7"
OnSERVi\REi\ IlEllELUŞUl.Ulj. În cadrul ei, autoarea a Început să remarce
fenomene de interacţiune mamă-bebeluş legate de stimularea tactilă, Se parea
ca acest contact tactil reprezinta elementul predominant al primelor relaţii şi
al primelor introiecţii realizate de eu,
Primul obiect ii dă bebeluşului sentimentul că există-că are o identitate, am
putea spune, Într-un stadiu ulterior de dezvoltare. Observarea interacţiunii
mam1'l-bebeluş a ajutat-o pe Bick să Înţeleag1'l două stări psihice opuse la
bebeluş-fie simlământul unei existenţe Întrucâtva coerente, fie cel opus, un
simţământ de dizolvare, lipsă de coordonare, anihilare. În primele zile şi
săptămâni după naştere, anumite evenimente pot fi văzute ca fiind corelate cu
mişcări necoordonate, haotice ale membrelor, Însoţite de gemete, plânsete sau
1
('.' ţipete. Aceste manifestări survin În special atunci când bebeluşul este dezgolit,
când faţa Îi este sp~lată, este ţinut În brate neglijent sau i se Întrerupe hrănirea.
"li
1
Alte evenimente reduc necoordonarea şi disconf0l1ul: când este purtat În braţe,
Îmbriicat dup~ baie, hrănit sau aşezat În pătuţ şi Învelit. Se suţine că aceste stări
(~:: clar diferite corespund st~rilor mentale de mai târziu, descrise de Bick ca
lJit.
~ ,
r sentimentul de fărâmiţare (anihilare) sau cel de continere [.<7 CONTINl'RE).
După Klein, bebeluşul deţine Încă de la naştere un eu care se auto-
PIELE
delimitează de obiecte; Bick era Însă mai puţin convinsă că acesta reprezintă
o capacitate cognitivă Înn1'lsculă: Întregul eu se poate prăbuşi, fapt care se
Întâmplă chiar frecvent În primele săptămâni. Deşi Klein (1946) a descris ea
341
1. ,
(M
, ':\
Însăşi fragmentarea eului, nu a explicat cum reuşeşte un asemenea eu fragil să
introiecteze şi să proiecteze; acestea sunt funcţii care necesită o bună stabilitate
a eului şi a granitelor sale. De fapt, Klein descrisese teama de anihilare ca pe
o experien(ă primară a bebeluşului. În 1946, ea arătflse detaliile complicate ale
proiecţii lor şi introiecţiilor angajate de bebeluş În procesul de mentinere a eului
şi a sim!ilmJnlUlui tie identitate. de autoprotecţie in fara fricii de anihilare [<r
cadru.
Primul obiect. Păstrarea integrităţii personalitătii, evitarea fragmentarii sale,
este trăită pasiv ca o funcţie realizată initial din exterior: "in fonna lor cea mai .'.
primitivă, părlile de personalitate sunt resimlite ca lipsite de forta de a se lega i
intre ele şi trebuie să fie, prin urmare, ţinute Împreună Într-un fel care este
simţit ca fiind realizat În mod pasiv de pielea ce funcţionează drept graniţă"
(Bick, 1968, p, 484). În fapt, Bick a atras atenţia şi a elaborat asupra primelor
momente de existenţă ale eului. Klein prezentase În mai multe moduri primele
momente ale eului şi ale funcţiei sale: (1) o proiecţie a pulsiunii de moarte
(Klein, 1932); (II) o introiecţie a obiectului bun, care fonnează nucleul eului
(Klein, 1935, 1946) [07 II.· POZIŢIE I'ARANOID-SCHIZOIDĂ]; (III) un c1ivaj
primar al eului, În scopul evitării invidiei excesive (Klein, 1957). Bick (1968)
a arătat că bebeluşul trebuie să lupte pentru dobândirea capacităţii de a ""j;
introiecta, capacitate realizată Împreună cu mama: "Stadiul clivajului şi ideali- li
~
zării primare ale sinelui şi obiectului pot fi acum considerate ca sprijinindu-se "i'"
pe acest proces timpuriu, de conţinere a sinelui şi obiectului de către 'pieile'
lor" (p. 484). .
Obiectul bun intern, Înfăţişat de Klein ca fiind nucleul eului În poziţiile
paranoid-schizoidă şi depresivă, presupune o condiţie realizată anterior-
.. capacitatea de a introiecta: "această funcţie internă de conţinere a părţilor
sinelui depinde iniţial de introiecţia unui obiect extern simţit ca fiind capabil
să îndeplinească această funcţie ... Până nu sunt introiectate funetiile de
conţinere, nu se poate fonna conceptul de spaţiu Înăuntrul sinelui. Astfel, este
afectată introieetia şi construCţia unui obiect Într-un spaţiu intern" (p. 484).
Prima realizare constă În crearea conceptului de spaţiu care susţine lucrurile
laolaltă. Acest concept este dobândit În forma unei experienţe cu un obiect ce
menţine unitatea personalităţii.
Pielea. Primind sfârcul În gură, bebeluşul are sentimentul dobândirii acestui
obiect-un obiect care Închide deschiderea din interiorul graniţei pe care gura
se pare că o reprezintă. O dată cu această primă introiecţie, apare simţământul
unui spaliu În care pot fi introiectate obiecte. În cursul observării bebeluşului,
Bick a realizat că, după ce introiecteaz.ă un asemenea obiect primar conţinător,
.,
el îl identifică cu pielea sa-sau, cu alte cuvinte, contactul la nivelul pielii
stimulează sentimentul (fantasma inconştientâ) unui obicct care conline părtile
·1
 r 1~
~-~
342 1'1[1.[

I'IELE
343
dc personalitatc, la fcl cllm o facc sl"iircul În gllra, La bebeluş, pielea constituie
un organ rcccplor extrcm de import<lIlt: "uncori ne simţim piclea ca pe bunul "găuri".
i
nostru cel mai prol"und, pc când alteori ca reprczinta doar Învelişul sinelui
II doua piele, Oick (1968) consideri! că existi! o reacţie specifici! a : 1:
1'·l,,·,1
nostru adevărat şi a ceea ce exista Înauntrul nostru" (Schilder şi Wechsler,
bebeluşului atunci când obiectul conlinător nu s-a instalat pe deplin. În scopul 11
de a-şi dezvolta o metodă de a se susţine pe sine Însuşi laolaltă, bebeluşul
1935, p, 360), ·
În plus, există "substitute" de sfârc: "În starea infantilă neintegrată, nevoia
generează fantasme atotputernice prin care si! evite nevoia tri!irii pasive a l
de obiect conţinător pare sa conducă la o cautare disperată a unui obiect-<>
lumină, o voce, un miros sau un orice alt obiect senzorial-care să poată
obiectului: "Perturbarea functiei pielii primare poate conduce la dezvoltarea
unei formaţiuni [bazate pe] 'pielea secundari!', prin intermediul ci!reia
li
concentra atentia şi să fie astfel resimţit, cel putin pe moment, ca menţinând
laolaltă păqile de personalitate" (l:3ick, 1968, p, 484).
dependenla de obiect este Înlocuită cu o pseudo-independenţă, prin utilizarea
in adecvată a anumitor functii mentale sau, poate, talente inni!scute, cu scopul
· ~ '\
Scurgere. Bick prezintă cazuri În care această primă achiziţie a eului nu
creării unui substitut al acestui contini!tor-piele" (Bick, 1968, p. 484), Exemple
este corespunzătoare; ea le-a oferit lui Meltzer şi colaboratorilor săi, care
tipice sunt dezvoltarea precoce a vorbirii-care furnizează sunetul propriei ]"
lucrau cu copii autişti (Meltzcr şi colab" 1975), o teorie a lipsei de spaliu
intern caracteristice autismului,
voci-şi dezvoltarea musculară, astfel Încât corpul sl1 fie ţinut rigid la atingere,
şi "Iaolalti!". De exemplu, Symington (1983) şi Dale (1983) au arătat cât de ;· :1
Fără un obiect intern capabil să sustină personalitatea laolaltă, bebeluşul nu
poate proiecta intr-un obiect extern care să funcţioneze drept conţinător. Prin
importante au devenit aceste concepte În psihoterapia moderni! a copilului, iar
Symington (1985) a descris unele dintre asemenea manifestări Întâlnite la
1
urmare, personalitatea, neconţinută, se scurge pur şi simplu Într-un spaţiu
nelimitat. Bebeluşul trăieşte o dizolvare sau anihilare corelată de Bick (1986)
~~
:f-
pacienţi adulli, Lucrul cu copii perturbati grav (Bick, 1986) şi cu copii autişti •"1
l :\
(Meltzer, 1975; Meltzer et al., 1975) a condus la descoperirea unui fenomen I ~'.
particular de "alipire la" obiecte. În absenţa unui spatiu in care să proiecteze.
cu groaza faţă de spaţiu exterior: "Când se naşte, bebeluşul se află În situalia
Fenomenul a fost denumit adeziune sau identificare adezivă [<7" IDENTIFICARE
unui astronaut aruncat in spaţiu fară costum dc protecţie ... La bebeluş, teroarea
predominanta este cea de fragmentare sau lichenere. Putem observa acest lucru ADEZIVĂ]. , j
'~ I
din faptul că bebeluşul tremură atunci când i se ia sfârcul din gură, dar şi
Există o anumită similaritate intre fenomenul de piele secundară, descris de
• ]A
1
,'"

atunci când este dezbrăcat" (p, 296). Schm ideberg (1934), În prima relatare
şi
. !
! 1':
~~ I!r completă a analizei unui copil, a remarcat şi ea importanţa "Îmbrăcării in
Bick, fenomenul de "sine fals", descris de Winnicott (1960), Sinele fals
constă Într-un set de caracteristici ale personalitătii, deseori rigid, resimtit de "'\
~

~
il' i
1:,. depăşirea anxietă\ii paranoide" (p, 259).
Scurgere şi iden/ificare pl'Oiec/ivă pa/ologică, Exista o diferenţă faţă de
ipoteza lui Sion, conform căreia primul obiect este unul care primeşte mesaje
individ ca nefiind cu adevărat al său, ci apărut pentru a-i ascunde lipsa simti!.
mântului de autenticitate, Aceasti! lipsă subiacentă de identitate este legală de
trăirea de anihilare ['7'" AN""LAREI. Dupl! Winnicolt, o asemenea experienlă
J
... J
<l

~,
i
primitive din partea copilului mic, prin identificare proiectivă [er LEGARE;
CONTINERE]. Bick descrie o situaţie anterioara, in care Însaşi capacitatea de a
genera fantasme ale unui spaţiu conţinător este dobândită de la un obiect.
provine din trăirea prernaturll a obiectului extern ca existând sepal'at. În
viziunea lui Bick, aceeaşi experien(ă de anihilare provine din trllirea deficitară
a unui obiect extern care să-I ajute pe bebeluş in menţinerea laolaltă a
1]1
~ ,
Astfel, În viziunea lui Bick, forma comunicativă a identificării proiective ar personalitălii sale, Termenii "a doua piele" şi "sine fals" provin din cadre
depinde de experienţa cu un obiect care mentine laolaltă personalitatea, teoretice diferite, având deci implicatii diferite În practica clinică.
experientă provenită de la senzaţiile din piele şi gură. Dacă Bion Înfălişează
experien\e ultcl'ioare, ale unui bebeluş cc Încearcă să proiecteze Într-o mamă
..1
'1' I~
j
Bick, E. (/964). NOles on infanl observalion in [1sycho-analytic lraining. 1111.1. Psycho-
carc-i respinge proiecţiile, Bick descrie nu o creştere a unor proiecţii şi mai 1
Al1al.. 45. 558·5(,(,: republicat În: Ilarris. M., Bick, E.. 7he Colleel('d I'ol)ers of
violente cal'c să forţeze intrarea În obiect În scopul de a-I deschide şi a·1 Mar/ha Ilorris anii CSlher IJld. I'erth, Clunie I'ress, /987, [1[1. 24()-25("
determina să conlină, ci o situalie În care nu există nici un obiect ce să ofere
- (1968). The eX[1crience of thc skin in carly obiect relations, 111/, 1. I'sycho-Anal..
ideea de conlinător, fiind afectat orice tip de identificare proiectivă. Există, 49, 484-486; republicat in: The Collecled f'apers of Martha Ifarris al1d ESlh('r
~ţ deci, o fantasmă a unei dizolvări complete, lipsite de orice forma, şi totale a Bie k. [1 P I I 4- I I II.
.
-~
,
~ identitălii şi a existcn\ei,
- (1986). Further consieicralions of the i'unction oi'lhe skin in early obicct rclations.
~ DistinC\ia Între cele două stări, descrise de Uion şi de Oick, nu este 111: J I'sveholh('r, 2, 2lJ2-299.
'~'.,,{ ~(
absolutil; se pare eri, după Bick, prima rroblclllă o poate dderlllina pc unnă· [)Jlc. F. (19X.1), lhc hody as hond<lge. J Clulil l'sycl/IJlhcl'.. 9, JJ-4 t l,
toarea, În l"uncţie de stabilitatea achiziţionării obiectului conţinător intern;
: Klcin, M. (1(J32). l'sihal1ali::,a cOll/ilor. Irad, de C. Teutişan. Uingharnton & Cluj, Ed.
&II~'::
~.
altfel, acesta poate fI resimţit de bebeluş ca piele partială, care tinde să forlllezt .•. S. Freud. 1995,
~
~ ,
- (1935). O conlribulie la psihogeneza stărilor maniaco-de[1resivc, SMK. 1. 255-2R2.
~

~g
\ ~[~"~ 344 1'1 F.I\I)EIU~
~,
1\]\
I~
Klein, M.( It)4(1), Note asupra unor mccanismc schil.Oidc, SMK, III.
_ _ (1957), Invidie şi rccunoşlin\ă, SMK, III.
Melt7.cr, D. (1975), Adhcsivc idcnlification, Conlemp. I'sycho-Anal .. Il, 289-310,
Meltzcr, D., I3rcmncr, L, Hoxter, S., Wcddcll, D., Wiltcnbcrg, 1. (1975), F..:xploralions
I~
in AI/Iism, Perlh, Clunie Prcss.
Schilder, r, Wechsler, D, (1935), What do children know about lhe interior of lhe
body? /nl. 1. I'sychu-Anal., 16, 355-360,
Schmideberg. M, (1934). The play analysis of a three-yera-old girl, /nl, 1. Psycho-
\ ~~,
Anal., \ 5. 245-264,
Syminglo • L (Comwall) (1983), Crisis and survival in infancy. 1. Child Psycholher.,
n :~
~t.:
~~r 9. 25-32.
I~t,I
_ _ (1985), The survival funclion of the primitive omnipotence. /nl. 1. Psycho-Anal ..
I 66,481-487,
Tustin, F. (1981). AI/lislic Slales in Children, London, Routledge & Kegan Paul.
\,;" Winnicolt, D. W. (1960), Ego distortion in terms of true and false self, in: Winnicoll,
lk D, W,. rhe Malurational /'rocesses and Ihe Faci/ilaling Environmenl, London.
iJi~ 1I0garth Press. 1960. pp. 14-152.
Atât Freud cât şi Abraham au fost interesaţi de experienţele
\
Pierdere
pacienţilor psihotici, lucrând timp de un deceniu asupra anali-
~
zelor pacienţilor maniaco-depresivi. Ulterior, Freud (1917) a Înfăţişat similari-
\ ,~i) tatea dintre bolile depresive şi doliu. dimpreună cu aspectul central al pierderii.
I Ideea pierderii concorda cu poziţia sa anterioară privind importanţa castrării in
,!r' ~,I
dezvoltarea infantilă. În 1926, când investiga natura anxietăţii, el a detectat mai
multe situaţii de pierdere: pierderea de la naştere, Înţărcatul, castrarea etc. in
'1 cursul ciclului evolutiv [<7" 8. SITUATII DE ANXIETATE TIMPURII).
Pierderea obiectlliui intern. Klein a adăugat faptul că toate aceste pierderi :~
instabili-::~
au ceva În comun: ele produc anxietate deoarece creeazâ sentimentul
tăţiiobiectuilii brll1 internalizat (Klein, 1940) [<7" 10. POZITIE DEPRESiVA]..
Astfel, ea a completat semnificativ teoria lui Freud (expusă În 1917), În care ~~
acesta se arătase impresionat de doliul aberant prin care reacţionează melan- ~;
colicul, În lipsa unei pierderi efective a obiectului extern: de asemenea, ea a ::1'
continuat opera lui Abraham legată de preocuparea maniaco-depresivului i,
pentru obiecte pierdute identifIcate cu f e c a l e . : ! "
Aşadar, Klein a continuat În direcţia indicată de Abraham şi Freud. Pentru \
acest lucru, toţi trei au fost criticaţi de Fairbairn: el a afirmat că ei au fost prea!
absorbiţi de poziţia depresivă, neglijând procesele de clivaj manifestate in8"
schizofrenie (celălalt grup de psihoze), procese similare celor din isterie, cu J
care incepuse, dupăcum se ştie,
psihanaliza [<7 FAIRllAIRN; 1'. POZlnE:~
PARANOID-SClIIZOIDAj. q" ANXIETAIE DEPRESiVA.
'1'Â;
j~'~
Freud. S, (1 t) 17), rvlournillg. <Ind IllclallCllllli,1. I:s. XIV. pp 2 3 7 - 2 ( ) ( ) . ' 4 '
Klcin. M. (1940), Doliu! şi rela\ia ~a cu stflrik ll"'lliaco-depresive. StvlK. \, 337·361:
'-~'
I'OZITIE 345
Poziţie Klein a adoptat termenul de "poziţie" pentru a pune un accent pe
modelul său de dezvoltare. Ea a vrut să elimine ideea stadiilor sau
fazelor dezvoltării, despre care arătase că nu sunt delimitate clar, ci suprapuse
şi fluctuante. O poziţie este o constelaţie de anxietăţi, apărări şi impulsuri.
Klein a folosit tennenul În acest sens, prima oară, În 1935, când a descris
poziţia depresivă [<7 10. POZITIE DEPRESiVA). Anterior, termenul se referise la
~.-
poziţii libidinale [<7 LIllIDO]-homosexuaIă, heterosexuală etc. (vezi, de
exemplu, 1928, p. 186).
Poziţii şi relaţii obiectuale. Tennenul de "poziţie" se referă la atitudinea
~ caracteristică a eului faţă de obiectele sale. Deşi Klein continua să utilizeze 1\
~
termenii de "oral", "anal", "falic" etc., ei se refereau tot mai mult tipurile de 1,
,.li
mişcări pulsionale şi la fantasme inconştiente [<72, FANTASMA INCONŞTlENTA],
iar nu la stadiile sau la perioadele stricte ale dezvoltării. În fapt, observaţiile
sale au detenninat-o să modifice considerabil programul clasic de dezvoltare,
plasând complexul CEdip şi supraeul anterior, În primul an de viaţă. Prin ideea
de poziţie, ea a dorit să transmită imaginea unui proces mai flexibil (de du-te-
vino Între o poziţie şi alta) decât ceea ce se Înţelege, În mod nonnal, prin
regresie la punctele de fixaţie din fazele de dezvoltare. De asemenea, prin
termenul de "pozitie", Klein a vrut să comunice accentul pus pe relaţie.
Lucrând cu copii, ea era mult mai familiarizată cu modul În care eul plaseazâ
şi manipulează obiectele.
Poziţie sali struCtură defensivă. La Început, Klein a utilizat tennenul de
"poziţie" din plin, descriind. pe lângă poziţia depresivă. şi o poziţie paranoidă,
o pozilie maniacală şi o poziţie obsesională. Ulterior Însă, ea a restrâns sfera
termenului: a renunţat la pozitiile "paranoidă", "maniacaIă" şi "obsesionaIă",
considerând că ele se referă doar la structuri tipice de apărare impotriva anxie-
tătii; după Klein, aceste "poziţii" denotau configuraţii patologice (Meltzer,
!
1978). Mai târziu, au căpătat semnificaţie evolutivă două poziţii fundamentale:
poziţia depresivă, cu anxietatea depresivă, şi poziţia paranoid-schizoidă [<7 II. ,(
"
POZIŢIE PARANOID-SCHIZOIDĂ), cu anxietatea persecutorie,
~ Poziţii psihotice. Trecerea tennenului de la o utilizare patologică la una
~l
i;
evolutivă a condus la confuzii asupra Înţelesului acordat de Klein. Mulţi au
'.1
interpretat-o ca sugerând că toţi copiii sunt psihotici. Klein (1935) s-a străduit
să indrepte neînţelegerea: "În opera mea anterioară am prezentat anxietatea şi
mecanismele psihotice ale copilului in termenii fazelor de dezvoltare... Însă, de !t
vreme ce, in dezvoltarea nonnală, anxietăţile şi mecanismele psihotice nu pre-
domină niciodată complet (fapt pe care eu l-am evidenţiat), termenul de faze
i
;1
~t psihotice nu este pe deplin satisfăcător. Acum, utilizez termenul de 'poziţie· ...
':; Mi se pare mai uşor să exprim prin acest termen ... diferenţele dintre anxietatea
.: psihotică evolutivă a copilului şi psihoza adultului: anume, rapiditatea cu care
i are loc trecerea de la o anxietate persecutorie sau un sentiment depresiv la o
:.11
.~ atitudine normală-fenomen caracteristic copilului" (p. 276, notă). Termenul de
" .'.~
~. ·pozitie", era de părere Klein, ar indica mai mult un punct de atracţie regrcsivă
\ spre psihotic dccât o psihoză propriu-zisă. Ea a denumit aceste pozitii
.)
 j~l

346 I'RE-SUI'OZIIII DE l3AZA

I'I~E-SUI'OZITII DE I3I\ZA
347
,)
"psihutice" pentru a le diferenţia de poziţiile libidinale, primele fiind legate de J
metolk primitive şi violente de a fi.lce fi.lţă manifestărilor pulsiunii de moarte. atmosfera emoţională a grupului:
(1) Pre-supoziţia de bază de dependenţă (PbD) face ca toţi membrii
Klein, tvl. (1928). Stadii timpurii ale complexului lui CEdip, SMK, 1, pp. 177-188.
- - (1935). O eonlribll\ie la psihogcncza Sl~rilor maniaco-ucprcsivc, StvIK, 1, pp. 255-
'ii.
,\~
grupului să soarbă întelepciunea liderului, ca şi cum el ar deţine toată ştiinţa,
sănătatea şi viaţa, iar acestea ar putea fi extrase din el, de fiecare membru în
J
2S2 parte;
tvlcltzcr, 1). (19n), Jhe Kleilliall Developlllelll: I'art Il, Richard Wcck-by-Wcck, Pcrth, j
(II) În cazul pre-supoziţiei de bază de fugă/luptă, (PbF) membrii se
Clunie l'ress.[Dezvollarea kleilliallă, trad. de E. TăI11~ianu, l3inghamton & Cluj, grupează în jurul ideii excitante şi violente că există un duşman care trebuie -j
[d. S. Freud, in curs de nparilie.] ~j identificat şi că membrii vor lupta împotriva acestuia, ca o falangă disciplina-
tă, avându-I în frunte pe lider, sau vor fugi. Inamicul poate fi chiar "nevroza" -.!

Pre-co 11 cep ţ ie Be~eluşul vine p~ lume cu capaci.~ăţi înnăscute, chiar d~Că
mal reduse decat la alte speCII ["" CUNOAŞTERE IN-
NĂSCUTĂ]. Una dintre ele este aceea de a avea trăiri psihice. Când bebeluşului
i se atinge faţa, el îşi întoarce capul şi suge. Această potenţialitate este
disponibilă de la bun inceput; orice potenţialitate de a trăi asemenea experiente
în grupul terapeutic, unul din membrii grupului sau un obiect corespunzător din
? afara grupului (inamic extern); .J
:i
(11/) În sfârşit, pre-supoziţia de bază de cuplare (PbC), Însoţită deseori de
cuplarea comportamentală a doi membri sau a unui membru cu liderul, constă
într-un fel de speranţă misterioasă a tuturor că din interacţiunea cuplului va
11
rezulta o mare idee sau persoană (credinţă mesianică).

i
este, de asemenea, în născută. Ce fel de entitate psihică este potenţialitatea
înnăsclltă? Presupunând că nou-născutul este capabil de trăire, în ce constă
Grupurile de lucru. Sion a făcut distincţia între starea de pre-supoziţie de
bază a unui grup şi ceea ce el a numit grup de lucru, În care membrii se dedică
11J
k experienţa reflexului de sucţiune înainte ca el să funcţioneze pentru prima
unei sarcini definite şi acceptate conştient. În această situaţie, grupul funcţio­

))
l:: oară? Sion a avansat ideea de pre-concepţie, o entitate psihică ce aşteaptă să
'(erI . nează cu o sofisticare de proces secundar şi este preocupat cu examinarea reali-
/f"-
se "împerecheze" cu o realizare. Cuplarea dintre o pre-concepţie "netrăită" cu tăţii dinăuntrul şi din afara sa. Credinţa lui Bion În modelul psihanalitic al unei
r: o real izare produce o concepţie, din care se pot dezvolta apoi gânduri le şi funcţionări mentale sofisticate, bazate pe un inconştient clocotitor, a fost re-
IH i.>
l,':\

I
gândirea.
W CONTINERE; B10N; 13. IDENTIFICARE PROIECTIVĂ; GÂNDIRE.
marcată de Wi Ison (1983). Starea de grup de lucru manifestă, în mod obişnu it,
pre-supoziti i de bază active; după Sion, ele reprezintă "valenţe" care atrag
oamenii laolaltă şi creează apartenenţa de grup.
j"]
.~ .' Sion a încercat să coreleze caracteristicile pre-supoziţiilor de bază cu

H
Pre-supoziţii de bază Lucrul lui Bion cu grupurile (Bion, 1948-1951;
Rioch, 1970) dinainte de formarea sa ca analist
activitatea instituţiilor sociale: de exemplu, annata ilustrează clar pre-supoziţia
de lupUl/fugă, iar biserica, pre-supoziţia de dependenţă; pre-supoziţia de cuplare
)
11
1
"i!
kleinian este deseori inclus în principiile kleiniene. Într-adevăr, el a dezvoltat
ulterior o parte din rezultatele obţinute, cu o notă puternic kleiniană (Sion, :
Îi aparţine aristocraţiei, instituţie preocupată cu procrearea.
Această viziune a naturi i triadice a pre-supoziţi ilor de grup s-a răspândit
J- I
1955, 1970); dar "interpretarea kleiniană a pre-supoziţiilor de bază nu decurge " mult în afara psihanalize; (de Soard, 1978; Pines, 1985). Deşi Sion (1955) a J
~' să-şi
în mod necesar din datele lui, chiar dacă este plauzibilă" (Trist, 1987); Meltzer·
(1984) a considerat această activitate ca furnizând "memorabilele formulări ale
lui 8iull asupra grupurilor cu pre-supoziţii de bază" (1'. 89). Wilson (1983) a
incercat inilial
1proiectivă,
coreleze constatllrile cu conceptul lui Klein de identificare
şi
el a renuntat apoi la aceste idei la activitatea sa cu grupurile. Mai
1;" târziu însă (Bion, 1970; Menzies Lyth, 1981), el a reformulat ideea pre-
ll
reliefat, cu allumite detalii, faptul că modelul lui Bion privind pre-supoziliile' ,~supoziliei de cuplare, ca să o facă mai mult sau mai putin bazală pentru viala 1
de bazii constituie "o metapsihologie a grupului echivalentă, în multe privin .
cu sistemul avansat de Freud" (1'. 157), în special cu modelul topic al lui.
&de grup în general, considerând-o principala metodă de examinare a f Ul1c riei
Tde cOl1ţil1el'e a grupului şi o modalitate potrivită de întelegere a relaliei dintre
JI
Freud. . . . .
"I"J

.
Allaii:a gl'Upllilll. Blon (1961) a abordat grupUrile asemenI unuI anahslCll
. ~ }individ şi societate-misticul şi orânduirea [er CONTINEREJ. ,. )
~
un paciellt. '~Grupul ca îlltreg" manifestă faţă de liderul său un transfer care ~\ .8ion, W. R. (19<lRa), bpericnees in groups 1. fillmoll RelaliollS, 1, 314-320; repuhlicat
forma culturii de grup şi care, arată el, este Îmbibată cu pre-supoziţii in~ '~/ În: l3ion. W. R.. Experiellces ill GrollpS. London. Tavistoek, 1961. pp. 29-40.
ştiente, Împărtăşite de toţi membrii grupului. Setul de pre-supoziţii, priviD4
!' [Expel'll.'lI(e ÎII gl'llpllri. trad. de C. l3ujdei şi F. V VIădcseu. În pregătire 1<:1 [d.
natura grupului, a liderului său, a sarcillii grupului şi a rolului aşteptat de . S. hcudj
membri, are trei variante. Cele trei pl'e-slIpo:iţii de bază pot fi detectate.'
(194811). I:xpericnees in grou[Js II. !llIman Relalions. 1. 487-496; ref1uhlicat in:
Erperlences in Grollps. 1961, [J[J. 41-58. [Etperienre În grllpllri, op. ciLI

348 I'IWIII.LMt\ MIN IL-COIZI'
13ion. W. R. (1949a). Expcricnccs in groups III. I/I/manl?elaliolls. 2.13-22: rcpublicat
in: E.tperiences in Gro I/fls , pp. 59·75. [Experien(e in grl/pl/ri, op. cil.1
__ (1949b). Experiences in groups IV, III/man Relations, 2, 95-\ 04; republical in:
Erflc,.iences ill Crol/ps, pp. 77-91. lE.tflerien(e ill grl/pl/ri, op. cit.]
__ (1950a). Experiences in groups V. }fI/mall Relarions, 3, 3·\4; republical in
bpe,.iences in Groups, pp. 93·\ 14. [Experien(e in grl/pl/ri, op. cit.j
__ (1950b), Experiences in groups VI, /fl/man Relalions, 3, 395-402; republical in:
fxperiellces in Croups, pp.l \5-126. IExperiell(e În gnlpllri, op. cit.]
__ (1951), Experiences in groups VII, Human Relalions, 4, 221-228; republical in:
Experiences in Grollps, pp.127-37. \Experien(e in grupuri, op. cit.I
__ (1955), Uroup-dynamics: t\ 'revicw, in: Klcin, M., 11eimann, P., Moncy-Kyrle, K.
(I~ds.), New Directions in l'sycilO-;1l1a(ysis, London, Tavislock, 1955, pp. 440-
447; rcpublical in: Experiences ill Grollps, pp. 141- \91. [Lxperien(e in grllpuri,
op. cit.]
__ (1961). Expericnces in Groups, London. Tavislock, 1961. [Experien(e in grupuri,
lrnd, de C. 13ujdci şi F. V. VHldcscu, in prcgrllire la Ed. S. Freud.]
__ (1970), ;1I1Clltioll and Interpretation, London, Tavislock.
de Board, R. (1978), The Psycho-Analysis of Organizalions, London, Tavislock.
Mcltzer, D. (1981), A one-year-old goes 10 nursery: A parable of confusing limes, J.
Child Psychother., 10, 89-104; republicat in: Mellzer, D., SlIIdies in Exlended
Melapsychology, Perth, Clunie, 1986, pp.136-153. [Sludii in melapsihologia
dezvoltată, l[fld. de E. Trlmâianu, in preg1\lire la Ed. S. Freud.]
Menzies Lylh, 1. (1981), 13ion's conlrihution lo thinking aboul groups, in: Grolslein, J.
(Ed,), Do l Dare Distl/rb Ihe Universe? Beverly Hills, Caesura. 1981, pp. 661·
666.
I'ines, M. (Ed.) (1985), Bion and Grol/p I'sychotherapy, London. Roullcdge & Kegan
I'aul.
Rioch, tv\, (1970). The work of Wilfred 13ion an gruups, I'sychiatry, 33, 56·66.
Trist. E. (19R7), Working wilh lIion in lin: 194()s'. Gl'Ul/fI ;1l1alysis, 20,263·270.
Wilson, S. (19R3), "Experiences in Groups": l3ion's debllo Freud, Grol/P ;1 II alysis, 16. '
152-157.
Problema minte-corp I~cla\ia dintrc mint: şi.cor~ e~tc rr~blem1'::
o : Freud a păstrat fenomenul mental şi a lăsat deoparte problema relaţionării lui
filosofică, apărută \n Istoria Ideilor. Ea este.
Însă, inevitabil, şi o problcmă psihologică, cu implicaţii profunde in trala-:
mentul psihiatric, chimioterapie şi psihoterapie. Din păcate, pentru filosofi
problema a rămas constant insolubilă, rămânând ca, poate, să o rezolve psih
logia. --
De la apariţia dualismului cartezian, psihologii s-au zbătut şi s-au certa&.:
afundându-se lot mai mult in aceaslă "vale a discordiei" din filosofie. N' •
Freud n-a făcut excepţie. EI s-a format dup5 modelul ştiinţei secolului
XIX-lea, care obţinuse rezultate remarcabile in ştiinţele naturii, inclusiv i
fiziologie. Pe de altă parte, exista tradiţia romantică a "Naturphilosophie"~ ,,'-"1
,.
PROHLEMt\ MINTE-CORP 349
."
:i~
germane, care pune accent pe metafizica hegeliană şi abordarea introspectivă
a problemelor filosofice. Dihotomia implică întrebarea dacă mintea trebuie
abordată dintr·un punct de vedere obiectiv-al funcţionării creierului-sau
dintr-un punct de vedere subiectiv: o psihologie a experienţelor personale. Din
.~t: prima perspectivă, mintea este un epifenomen, derivat din procese fizice şi
\
;'1 fiziologice care stau la baza funcţionării creierului-mintea este, ca să spunem
'1
,-;.'
aşa, un efect secundar al neurofiziologiei. În anii 1890, când se afla la începu-
1~'
ţi tul căutlU'i1or sale privind inconştientul, Freud a fost tentat de o asemenea
" psihologie fiziologică. EI a încercat să construiască explicaţii fizice pentru lipsa
'r','
de idei şi amintiri de care sufereau pacienţii săi isterici. AI său Proiect pentru
',~ o psihologie ştiinţifică (Freud, 1895), publicat postum, În 1940, a fost o Încer-
~l
care de elaborare a unui model fiziologic privind aceste evenimente absente din
punct de vedere psihologic. Proiectul a fost totuşi abandonat, pentru că, aşa
cum arată Strachey (1957), "Freud-psihologul l·a ajuns din unnă pe Freud·
neurologu (" (p. 163).
Lui Freud nu-i era la îndemână o viziune fiziologică asupra relaţiei dintre
minte şi corp deoarece ea nu corespundea experienţei sale cu pacienţii; de
asemenea, ea venea împotriva umanismului din tradiţia filosofică gennană de
care, după Bettelheim (1983), este impregnată limba gennană a scrieri lor
originale ale lui Freud. Freud n-a reuşit niciodată să renunţe total la psihologia
fiziologică, cu care începuse; din acest amestec de neurolog şi psiholog,
". Sulloway (1979) l-a perceput şi l-a susţinut pe Freud-biologul, în timp ce
t Bettelheim, pe Freud-umanistul; ambii autori sunt la fel de convinşi, dar nici
'lf unul nu este convingător (Young, 1986). Aşa cum afinna Young (1986), ceea
1. ce i·a lipsit lui Freud (şi ne lipseşte şi nouă încă) a fost un limbaj prin care să
1 se poată vorbi în acelaşi timp despre minte şi corp, adică despre "persoană"
r (Strawson, 1959).
~. Paralelism psihofizic. Poziţia lui Freud În problema minte-corp este cunos-
'; cută În filosofie sub denumirea tehnică de paralelism rsihofizic: există şi rsi-
~;' hic şi creier, fiecare' funcţionând În mod propriu. fo'unclionaren unuin nu este
~ traductibilă exact În funcţionarea celuilalt. Nici unul nu este rrimnr şi detemli-
lna~t, d~r trebuie să exist~ o interrelaţi.onare. in scop prac~ic, se con~ideră că .ele
'există 10 paralel (paralelism pSlhofizIC), fără să se speCifice care II determmă
,pe care. in abordarea sa psihologică, inOuenlat fiind de Hughlings Jackson,
~ la .
" creier.
Imerac{iol7ism. Mai este posibilă o poziţie fllosofică, aceea că psihicul
!'lkrivă din activitatea creierului care, la rândul său, poate fi manipulat de către
["
tpsihic. Membrii Grupului Kleinian care studiau fantasma inconştientă la
:sra.-şitul anilor '30 şi Începutul anilor '40 au fost aproape de adoptarea acestui
finJeracţiol7isl/1 psihofizic.
. Procesele biologice se reOectă în activităţi mentale numite/ol7tosme il7col7-
"piente. La fel, fantasmele inconştiente modelează atât persoana, cât şi lumea
ba socială. Nu sunt primare nici evenimentele fizice, nici cele psihice, iar din
350 I'IWllU:M;\ MINTE-CORP
scrierile kleilliene reiese clar supoziţia că ele se pot influenţa reciproc. Astfel,
stimulii veniţi de la un stomac gol, să spunem, sunt reprezentati mental sub
forma unei fantasme inconştiente de relaţionare cu un obiect (care produce
foamea). De asemenea, psihicul poate elabora fantasma inconştientă ca o
apărare Împotriva puternicie anxietăţi fantasmatice (Segal, 1964). Asemenea
fantasme elaborate defensiv sunt iniţiate de manipularea corpului (masturbare),
În special În fazele timpurii ale copilăriei-<:le exemplu, expulzarea fecalelor
poate fi utilizată În iniţierea fantasmei de expulzare a unui obiect intern rău [<7"
FECALE]. Mai târziu, manipularea reprezentăril9r simbolice păstrează legăturile
somatice (corporale).
Biologie şi fJsihologie. Fantasmele de expulzare şi Încorporare creează
sentimentul de sine, de identitate, iar fantasmele specifice creează caracterul
unitar al sinelui. Procesele proiective produc percepţia lumii sociale, care
determină la rândul ei, prin procese introiective, precipitate sociale Înăuntrul
individului. Dezvoltarea bebeluşului constă În trecerea dintr-o lume a satisface-
rii corporale Într-o lume a simbolurilor şi a satisfacerii simbolice. Are loc o
mişcare progresivă, dinspre corp Înspre lumea simbolică a psihicului matur [<7"
I'UNCTIE ALFA]. Această mişcare corespunde atât cu dezvoltarea psihică, cât şi
cu generarea gândurilor. Procesul nu este explicat prin noţiunea kleiniană de
fantasmă inconştientă, dar este descris pe larg.
Simbolurile, fiind inerente experienţei corporale, constituie deci o capaci-
tate Înnăscută a bebeluşului. Acesta Îşi reprezintă propriile senzaţii ca fiind
relaţii cu obiectele [<7' 2. I'ANT!lSMA INCONŞTIENTA], Dacă, pentru bebeluş,
obiectul are o prezenţă independentă de situaţia obiectivă, reală, atunci este
vorba de o lume mentală a concepţiilor, deja de un simbol. Când bebeluşul
ajunge să perceapă realitatea obiectivn, semnificaţia acestei realităţi este
generati] de reprczentările psihice.
in istoria fiecărui individ, există un moment când un eveniment mental
ajunge să manipuleze un eveniment corporal. Acest fapt este atât de Îndepărtat
În trecutul nostru, Încât pare imposibil, un miracol. Reprezentarea simbolică
mcntal;\ arc drept rezultat manipularea corpului, pantru a crea noi senlalii
corporale şi, În cele din urmă, evenimente mentale, Caracterul supranatural ,~:
atl'ibuit acestei idei este, poate, Îmblânzit de faptul că obiectele pe care noi le!
investigăm fizic nu sunt resimţite iniţial ca fiind fizice ['7 5, OOIEmt
INTERNE]. La nivelul infantil, obiectul nu este prezent fizic; lumea bebeluşului'
constă În obiecte emoţionale-situaţi i cărora le sunt atribuite semnificatii f
emoţionale primitive, Non-fizicalitatea lor nu le reduce cu nimic caracterul real
În faţa bebeluşului, Distincţia Între minte şi corp apare În cursul dezvoltării: e2
este generată psihologic, În termeni kleinieni, În spaţiul infantil primitiv, are
loc un proces iniţial de clivaj care conduce la distincţia Între corp şi minte
(Scotl, 1948), Nu trebuie considerat insă că diferenţierea aceasta fundamental1'
arc un caracter invariabil; se parc, Illai degrabă, că diferitele specializări din.
diferitele culturi produc variaţii in percepcrea timpurie a corpului şi I
psihicului. . ~'jocului cu obiecte externe. Întâlnită În aclul delincvcnt, această formă de
'\1
I'IWILCIIE
~ ..
351
Iklklhcilll, 13. (I9HJ), Frelld al/(I MI/Il 's SOlii, Lonclon, Ilogarlh I'rcss.
n
Ircud, S. (1 (llJ5), I'rojeci lor a SCiClllific I'sychology, ES, 1, pp. 2l:lJ-J97.
tv!arsclla, A., Ucvos, G., Ilsu, r. (1 9H7), Cullllre alld Self Asiall alld lI'eslern Pers-
peclives, London, Tavistock.
SCOli, W. C. M. (1 lJ4l:l), SOlTle cll1hr)'ological, ncurological, psychialric and psycho.
~ somatic implicalions 01' lhc bocly schema, 1111. J. Psycho-Allal., 29, 141-155.
:,..
\.',~
Segal, H, (1964), Introduclion la l!le Work of Melanie Klein, Lonuon, Heinemann.
'~
Slrachcy, 1. (1957), Edilor's nole to "The Unconscious" ES, XIV, pp.161-165.
'.:{
StrJlVson, I~ F. (195'1), IlIdividllols: AII Essay in Uesc/'lj)/ive Mela(lhysics, Loncion,
"J; tvklhucn
~>-J
SullolVa)', F (1979) Freud: Biologisl of the Mind, Lonclon, I3umelt.
Young, R. (1986), Freud: Scienlis! andlor hurnanisl, Free Assns" 6, 7.35,
]
Proiecţie Proiectia a fost descrisă prima oară de Freud, În 1895; de atunci,
semnificatia sa a străbătut o Îndelungată istorie, Termenul a
apărut mai Întâi În optică şi În noua ştiinlă a cartografi ei, În secolul al XVI-lea,
fiind preluat, În secolul al XIX-lea, de psihologia percepţiei, de unde Freud l-a J(
introdus În psihanaliză,
Există mai multe sensuri de utilizare a termenului de "proieqie": (1) per- 1
cepţie; (II) proiectie şi expulzare; (III) externalizare a conflictului; (Iv) proieqie
şi identitate; (v) proieqia unor părţi din sine, J
(1) Percepţie. In sens psihologic, anumite senzaţii sunt interpretate ca fiind 1
proiectate În afară, dincolo de sfera reală a organului perceptiv. Astfel, deşi
fascicolele luminoase sunt recepţionate psihic de retină, interpretarea vizuală
le plasează la o distanţă mai mare sau mai mică, În faţa ochilor, În mod simi-
lar, orbul care merge ajutându-se de bastonul său alb va Înregistra obstacolele '1
prin senzaliile tactile din palma mâinii cu care line bastonul. Cu toate acestea,
~J. el proiectează corect perceperea obiectului, la celălalt capnt al bastonului, 8
~I
r,~: Aceasta est~, "proieqia" utiliza~n, În ~od n,ormal, În. psjholo~ia percepliei., Pe
~ baza senzapllor corporale, copilul mic proiectează, In aceiaşI mod, un obiect
'~ care provoacă aceste senzaţii [er PULSIUNI; 5, OU/ECTE INTERNE], Proiecţia este,
~"aşadar, parte din procesul nonnal de interpretare a datelor senzoriale ale
i sistemului perceptiv [er FUNCTIE ALFA],
IL (It) ProieCţie şi explllzare, Freud (1895) observase deja corelaţia dintre .II
l i proieqie şi paranoia, Abraham (1924), investigând melancolia şi importanta,
Rin această tulburare, a "obiectului pierdut" sau a temerii de a nu-I pierde, a
~ că fantasmă semnificativă
remarcat o este cea anală,de expulzare fizică
a unui 1
.1
lobiect din corp, EI a legat impulsul de expulzare anală cu mecanismul de ;:;1
t proiectie,
." (1/1) Exlernalizarea conflictului, Klein (1927) a descoperit că mecanismu I
'~de proieqie este important În externalizarea conflictului intern, În cadrul
ţ proicC\ie confirllHl viziunea lui Jo'n:ud (1 <) 16) privind t:rilllirwlii care aetioncal.ă
I 352 I'IWIEC/IE
dintr-un sentiment inconştient de vinovăţie,
(II) Proiecţie şi identitate, Proiecţia are un rol primordial În existenta eului:
"Proiecţia,,, Îşi are originea În devierea În afară a pulsiunii de moarte; după
mine, ea ajută eul să depăşească anxietatea, eliberându-I de pericol şi de rău"
(Klein, 1946, p, 6), Proiecţia este una dintre activităţile fantasmatice elemen-
tare, care 10calizează obiectul În interiorul sau În exteriorul eului: "exprimată
În limbajul celor mai vechi mişcări pulsionale-<:ele orale-, judecata este urmă­
toarea: 'Mi-ar place să mănânc acest lucru' sau 'Mi-ar place să-I scuip'; şi, mai
general, 'Mi-ar place să-I iau În mine; mi-ar place să-I ţin În afara mea', Cu
alte cuvinte: 'Acest lucru va fi Înăuntru I meu' sau 'va fi În afara mea', Aşa
cum a111 arătat altundeva, eul originar, dedicat plăcerii, doreşte să introiecteze
tot ce e bun şi să elimine din el tot ce e rău" (Freud, 1925, p, 237).
(1) Proiecţia lin OI' părţi din sine, Un alt sens În care atât Freud (1895) cât
şi Klein (1946) au utilizat termenul de "proiecţie" este cel de atribuire a
anumitor stari psihice altcuiva, Ceva din eu este perceput ca aflându-se În
altcineva. renomenul este caracteristic modului de evitarea a sentimentelor
homosexunle. Acestea sunt atribuite altei persoane, Freud a construit un lanţ
iiI' complex de "vicisitudini": "ÎI iubesc" devine "ÎI urăsc" şi apoi "mă urăşte".
l- Ura este astfel atribuită celuilalt. Freud (1914) n Început să cerceteze feno-
i; menologia acestui tip de relationare În lucrarea sa despre narcisism, unde a
P'
'~ "
li descris nlegeren obiectunlă narcisică, În comparnţie cu alegerea anaclitică de
i';
Iri"
~ 'i . , 1.'
obiect. Deoarece in să Freud nu delill1itase obiectul pe un domeniu de studiu de
sine stătător, utilizarea termenului de "proiecţie" a produs confuzii, iar Klein
a alimentat aceste confuzii.
iii
ti Utilizarea de eătre Klein a "proiecţiei". Klein a folosit termenul de
,
I
1"] l"j'
JJ ~:~
!!.i.',(
"proiecţie" În multe dintre sensurile de mai sus: (a) proiecţie a obiectului
intern; (b) deviere a pulsiunii de moarte; (c) externalizare a conflictului intern;
I, (d) proiecţie a unor părţi din sine.
(u) Proiecţia cbiectlliui intern. Această utilizare a termenului a fost pre-
luată de la Abraham (1924); de exemplu, un copil mic care plânge de foame
resimte absenţa mamei/sânului/biberonului ca pe o prezenţă activă, în stomac
a unui obiect rău, care Îi provoacă foamea [er 2, FANTASMA INCONŞTlENTA). ,.
Prin tipăt şi plânset (deseori, prin defecaţie), obiectul ajunge să fie perceput ca .
expulzat din corpul copilului, în exterior el părând ceva mai puţin terifiant.
(b) Proiecţia pulsiunii de moarte. Viziunea lui Klein privind proiecţia (sau
deflecţia) În afară a pulsiunii de moarte implică existenţa unei agresivităţi
primare, orientate spre interior, care este mai apoi direcţionată împotriva unui·
obiect extern. Proiecţia unui obiect (adică relocalizarea unui obiect) În exterior
nu este totuna cu utilizarea termenului de "proiecţie" În sens de proieC\ie in
afară a unui impuls (I'edirecţionarea unui pulsiuni), către un obiect extern.
(b) ProieCţia pulsiunii de moarte. Viziunea lui Klein privind proiecţia (sau·
deflecţia) În afară a pulsiunii de moarte implică existenţa unei agresivitâ\i
primare, orientate spre interior, care este mai apoi direcţionată împotriva unui
I'S-I)
.,r
353 \;
!
obiect extern. Proiecţia unui obiect (adică relocalizarea unui obiect) În exterior
)
....' nu este totuna cu utilizarea termenului de "proiecţie" În sens de proiectie În
afară a unui impuls (redirecţionarea unui pulsiuni), către un obiect extern.
(c) Externalizarea conflictului. Observaţiile de Început ale lui Klein erau
j~ purtate asupra unor copii care relaţionau jucăriile din lumea externă în aşa fel
Încât conflictul intern sau relaţia internă să fie proiectate În exterior. Interesul
extrem pentru comportamentul criminal şi urmărirea lui justiţiară poate repre-
.ol' zenta un exemplu comun de externalizare a unor conflicte interne privind
:-;;,
anumite impulsuri [er SISTEME DE APĂRARE SOCIALE].
(d) Identificarea proieclivă. Aceasta reprezintă o viziune mai tradiţională
'.:4 asupra proiecţiei, conform căreia o parte din sine este atribuită unui obiect.
::! Astfel, o parte a euJui-o stare psihică, de pildă, furia nedorită, ura sau alte
~:: sentimente rele-este văzută ca aflându-se în altă persoană şi renegată (dene-
gată). Klein a numit fenomenul "identificare proiectivă" fer 13. IDENTIFICARE
'~.,
PROIECTIVĂj,
Multe dintre aceste utilizări nu pot fi complet diferenţiate; proiecţia
obiectului, impulsul, relaţia sau partea din sine implicată reprezintă, toate,
aspecte inextricabile ale relatiei obiectuale.
Atotputernicie. În legătură cu ea, Sion (J 959) a detectat două forme de
:~
identificare proiectivă: o formă patologică, purtată cu atotputernicie şi violenţă,
şi o formă "normală", lipsită de o asemenea violenţă şi, drept urmare, Însoţită
de păstrarea unui simt al realităţii interne şi externe. Forma patologică de
identificare proiectivă, caracterizată printr-o confuzie a sinelui cu obiectul, ., I
trebuie diferenţiată de empatie, în care cel ce proiectează rămâne conştient de
identitatea sa separată [er 13. IDENTIFICARE PROIECTlvAj,
Abraham, K. (1924), A short study ofthe development ofthe Iibido, in: Abraham, K.,
Selec/ed Papers on Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1927, pp, 418-501.
Bion, W. R, (1959), Attacks on linking, In/, J. Psycho-Anal" 40, 308-315; republicat
in: Sion, W. R., Second Though/s, London, Heinemann, 1967, [Atacuri impotriva
legăturii, in: Bion, W. R" Gânduri secunde, trad, de C. Bujdei şi F. V. VIădescu, i
Binghamton, Ed, S. Freud, 1993, pp, 199-217,) 1 1
l'
Freud, S, (1914), On narcissism, ES, XlV, pp, 67.102. 1.
r-
'
(1916), Some characler types met with in analytic work: III. Criminals from a
sense o guilt, ES, XIV, pp, 332.33.
1·
I!
- (1925), Negation, ES, XIX, pp. 235-239.
Klein, M, (1927), Tendinle criminale la copii normali, SMK, 1, pp. 161-175,
- (1945), Note asupra unor ml:canismc schizoidc, SMK, III.
W
!
!
PS-D Urmând ideea lui Klein (1923, 1931) că dezvoltarea intelectuală
depinde În mare măsură de dezvoltarea emoţională, Bion (1963) a
elaborat o teorie a gândirii [Cilo GANDIRE] bazată pe legarea gândurilor, care are,
pentru subiect, SCIl1Il ifiCill in legării rărill(ilor ~i orgallclor lor genitale din cadrul

354 I'SIIIOI.OCj\i\ ElJUJI
scenei originare l<r FIGURĂ A PĂRINTELUI COMIlINAT]. EI a construit modelul
unui con\inător [<.il' C()NTINEI~El. ConjunC\ia conţinuturilor mentale formează
o reţea care serveşte drept conţinător.
În procesul creativ, gândirea implică demontarea vederilor şi teoriilor
anterioare cu dezvoltarea unor noi viziuni. În cursul schimbării modului de
gândire, conţinătoru\ trebuie dizolvat inainte de a fi reconstruit. Sion a consi-
derat că efortul de dezvoltare este comparabil cu o catastrofă psihică de dimen-
siuni reduse. Ea constituie astfel o trecere spre poziţia paranoid-schizoidă (PS).
Reformarea unui nou set de vederi şi teorii reprezintă o mişcare de sinteză,
evocând poziţia depresivă (D). Efortul creativ poate fi deci considerat un
proces, la scară redusă, de oscilaţie intre poziţia paranoid-schizoidă şi cea ,'~'~
r~'
depresivă. Sion a reprezentat acest proces de du-le-vino prin simbolul PS-D.
Când are loc un asemenea fenomen, este de părere Sion, el produce trăiri
emoţionale intense-atât de intense, incât autorul a utilizat termenul de ca/as- ~
lI'oJă in legătură cu fenomenul apariţiei unei noi gândiri. Argumentaţia sa se
bazează mult pe viziunea lui Poincare asupra creativităţii ştiinţifice, unul dintre
elementele ei flind căutarea unui Japt selectat, în jurul căruia să se organizeze
·1.
.,'
o mul\ime de fapte neorganizate. Sion a considerat că această viziune este o
excelentă descriere a trecerii în poziţia depresivă, prin intemalizarea sânului
(sfârcului), în jurul căruia se poate organiza personalitatea copilului mic.
Klein înfăţişează trecerea din poziţia depresivă in poziţia paranoid-schizoidâ
ca pe o apărare paranoidă împotriva anxietăţii depresive [<7 APĂRARE
Pi\RANOIDĂ iMPOTRIVA ANXIETĂTII DEPRESlvEj. Sion, inarmat cu diferenţierea
intre o identiflcare proiectivă normală şi una patologică, a putut concepe o
trecere nepatologică spre poziţia paranoid-schizoidă. Tolerarea unui anumit
grad de dezintegrare, fără a recurge la mecanisme de apărare primitive, este
esenţială pentru gândirea creativă. <7 LEGARE.
Sion, W. R. (1963), Elements of Psycho-Analysis, London, Heinemann.
Klein, tvl. (1923), Rolul şcolii in dezvoltarea libidinalfl a copilului, SMK, 1, pp. 55·71. .;
__ (1931), O contribu\ie la teoria inhibi\ici intelectuale, StvlK, 1, pp. 227-238.i
Psihanaliză clasică
<7 PSIIiOLOGIA
EULUI.
Psihologia eului (Psihanaliza clasică) Psihanaliza clasică, dezvoIWl\.
până in momentul morţii lui Freud, in 1939,~.
continuat sub fonna studiului speciflc al eului şi a condus la şcoala psih~
litică dominantă care este psihologia eului. Deşi prezintă abateri radicale de Il'
tradiţia freudiană, psihologia eului deţine poziţia de moştenitor al tradiţiei iA:
forma ei pură. În parte, acest lucru se datorează numărului de adepţi. Deoarca:
mulţi vienezi au emigrat in America, unde, in anii 1940-1970, interesul pen~~ş
....M
psihanaliză
I'SIIIOLOGIA EULUI
a crescut enorm, numărul total de psihanalişti formaţi în tradiţia
355
n1
dominantă a depăşit orice alt grup psihanalitic din lume.
Psihologia eului este studiul dezvoltării şi structurii eului conform modelu-
'II
lui structural al lui Freud (1923). Acesta este un model conform căruia psihicul
este construit din trei instanţe: subeu, eu şi supraeu. Conflictul intem dintre ~\
~\
subeul pulsional şi supraeul cultural plasează eul Într-o poziţie crucială, de
~
"ii mediere, şi exprimă in ultimă instanţă lupta dintre individ şi societate. Aşadar,
'"
funcţionarea eului a atras un interes psihanalitic special, iniţiat de cartea Annei
Freud (1936), Eul şi mecanismele de apărare. Curentul a devenit o şcoală a
gândirii şi practicii psihanalitice o dată cu adăugarea, de către Hartmann, a
unui punct de vedere explicit adaptiv, În Psihologia eului şi problema adaptării
(1939). 1
Această dezvoltare teoretică s-a răspândit Înafara Vienei ca rezultat al
ocupaţiei germane. Consolidarea şcolii a avut loc În Statele Unite, deşi figura
centrală, Anna Freud, a rămas la Londra (in lipsa unei diplome medicale, in
1
Statele Unite i s-ar fi interzis practica psihanalitică, dar nu şi În Anglia). În \
f,r
Statele Unite, tradiţia vieneză a intâlnit două alte influenţe. Una dintre ele era
psihologia socială americană-Întruchipată, În psihiatrie, de orientarea culturală
l
jJ
a lui Sullivan, conform căreia contextul social, cultural şi familial al pacientu-
lui constituie o importantă dimensiune a dezvoltării şi psihopatologiei. Acest }:
punct de vedere concorda cu aspectul adaptiv al psihanalizei vieneze şi el a
'
I
.....
".
Întărit viziunea interpersonală a psihanalizei vieneze. Cealaltă influenţă era ~ '\
psihologia americană comportamentală, care este posibil să fi determinat
maniera mecanicistă care s-a dezvoltat in psihologia eului din Statele Unite.
Psihologia eului a luat amploare mai ales În anii '50, de când a rămas
1
dominantă in Statele Unite. Momentul coincide cu anumite rezultate ale psiho-
logiei dezvoltării, in special cele obţinute de Harlow (Harlow şi Zimmermann,
1959; Harlow, 1961), privind efectele importante asupra dezvoltării maimuţe­
lor, obţinute atunci când acestea sunt crescute de diferite substitute mecanice
ale mamei. Sowlby (1969) a preluat această muncă pentru a demonstra impor-
tanţa legăturii afective, văzută ca fiind pulsională in alt mod decât pulsiunile
orale clasice (foamea). Deşi psihologia eului nu provenea dintr-o asemenea
J\
muncă experil11cntali\, ci din psihanaliză, concluziile ei mergeau Într-o direcţie
it similari'!: existenta unor aspecte ale eului şi ale dezvoltării lui care nu se În-
~ cadrează În teoria psihanalitică clasică a reducţiei pulsionale. leoria pulsiunilor
II
fj [<7 L1UIDOj aflrmă că organismul se comportă Întotdeauna În direcţia reducerii
r
: rrustrării pulsiunilor primare legate de supravieţuire şi sex. În afară de aceasta,
susţine psihologia eului, mai există o Întreagă arie de dezvoltare pe care eul o
!l.parcurge autonom (adic1\ independent de pulsiuni)-există un domeniu al dez-
:lll
i.voltării psihice in afara pulsiunilor. S-a postulat existenta unei resurse speciflce \
:de energie psihică În interiorul eului, separat fată de energia pulsional1\
I.(poten\ial conAictuală) a subeului.
]:1"
t~ Începând insă cu anii '60, s-a realizat treptat că psihologia eului işi are , \
i'i:;~
.~~
.~
limitele sale, mai ales in aria relaţiilor obiectuale, apărând un anumit interes
]

356 I'SIIIOLOCiIA J:UUJI
pentru un ii psihanal işt i britan ici ai relaţi ilor obiectuale-În special Fairbaim şi
Rosenfeld (datorită activităţii lor cu schizofrenii) [er FAIRBAII<.N; ROSENFELD).
Perioada de glorie a şcolii psihologiei eului din psihanaliză se încheia. Ulterior,
În Statele Unite a apărut o critică moderată faţă de lipsa, în psihologia eului,
a unei teorii cuprinzătoare asupra relaţiilor obiectuale [<7'" mai jos).
Pe lângă Anna Freud şi Hartmann, alţi exponenţi importanţi ai psihologiei
eului au fost Kris, Lowenstein şi Rapaport. Rapaport (1958) a relatat pe scurt
istoria psihologiei eului; Blanck şi Blanck (1974) au publicat o altă expunere,
mai elocventă.
Teoria adaptării, Componenta centrală a psihologiei eului este teoria adap-
tării. Pornind de la anumite aspecte ale teoriei anxietăţii a lui Freud (1926), a
fost avansată noţiunea de funcţii autonome ale eului (în special cele sintetice),
care exprimă faptul că anumite componente ale eului (motricitate, perceptie,
memorie etc.) nu s-au dezvoltat din subeu, din viaţa pulsională sau din conflic-
tele pe care le produce subeul. Eul are funcţia, independentă de subeu, de
adaptare la mediu. În principiu, psihologia eului acceptă că eul normal este
Înzestrat de la bun Început cu potenţialităţi ce se desfăşoară progresiv, pentru
a face faţă unui mediu probabil anticipat. Astfel, interacţiunea dintre individ
şi mediul social (medierea, de către eu, Între subeu şi supraeu) este armonioa-
să, cu condiţia să nu fie interferată de un mediu neaşteptat. Această epigene1J
l ~.
a eului care se adaptează la societate are loc separat de desfăşurarea epigeneli-
că a fazelor libidoului. Problema a fost tratată specific de Erikson (1951), care"
a definit stadi ile caracteristice dezvoltării eului. Teoria "priveşte aspectele eului
şi aspectele sociale ale relaţiei obiectuale, Persoanele care Îngrijesc şi educ1
sunt văzute ca reprezentanţi ai societăţii lor, ca purtători ai tiparelor ei instilu- r.,
ţionale, de tradiţie, de educaţie; fiecare societate Întâmpină fiecare fază de Yl
dezvoltare a membrilor săi prin instituţii (ingrijire parentală, şcoli, ocupaţii
etc.) specifice; pentru a asigura viabilitatea socială a individului respectiv... Nu
se consideră că normele sociale sunt grefate pe un individ asocial din punct de
vedere genetic, prin "disciplină" şi "socializare", ci că societatea in care se;
naşte individul il acceptă ca membru influenţându-i modul in care el rezolvi'
sarcinile fiecărei faze din dezvoltarea sa epigenetică" (Rapaport, 1958, p. 753~
Imaginea diferă radical de modelul dinamic confoml căruia individul devine
membru al unui grup pe baza identificărilor proiective şi introiective.
1\
Psihologia eului concepe psihanaliza ca preocupându-se de procese nonna-
tive prin care un individ este asistat in adaptarea sa socială; scopul psihanalitic',
este de a redresa procesul, atunci când adaptarea este perturbată, sprijinind;
mecanismele care Îi permit individului să se conformeze societăţii sale ~H
modului in care societatea aşteaptă ca el să-şi rezolve problemele.
Aspectele care au preocupat psihologia eului sunt: (1) formarea eului~
dintr-un narcisism primar simbiotic: (II) funcţiile particulare ale eului, anume.~
cele implicate in ariile sale conflictuale (motricitate, percepţie, memorie); (III);:
mecanismele de adaptare şi de apărare ale eului; (IV) dezvoltarea unei tehnici,1
precise de interpretare a preconştientu\ui (diferită de cea a inconştientului); (v);.,(,
5
'l{
.~
I'SIIIOI.o(jIA UJI.lJl
357
loialilatea fală de spiritul tenoinlei oe inceput a lui frcud spre o psihologie
ştiinlifică (detcrministă) (I:reuo, 1895).
Critici impotriva psihologiei cului. Între orientarea americană şi cea
kleiniană există un nunlăr de divergente radicale privind anumite domenii.
Primll/ OII de viu{ă şijit:.illllea. Este vorba despre disputa narcisism primari
"relalii obiectuale de la naştere". Credinţa psihologiei eului in teoria lui Freud
asupra narcisismului a condus la diferenţe insolubile fală de kleinieni. Spitz
(1950) şi Mahler (Mahler et al., 1975) au tratat despre dezvoltarea timpurie a
eului, in conditiile in care psihicul se formează după o perioadă iniţială de
narcisism primar. Spitz recunoaşte prezenta anxietăţii veritabile doar incepând
ue la şase luni. Mahler situează "naşterea psihică a bebeluşului" injurul vârstei
de nouă luni.
Psihologia eului respinge afirmaţia lui Klein că un copil mic este capabil
sa distingă granitele eului şi să facă diferenla Între bun şi rău, ca şi pe aceea
că el ar avea capacitutea să fantasmeze inainte de şase-nouă luni [,,,. 2.
FAN'lASMĂ INCONŞTIENTĂ). Această diferen(ă de opinii are o mare importanţă.
Concepţia lui Klein asupra mecanismelor de apărare primitive din primele şase
luni de viată nu este acceptată de psihologia eului, care consideră că eul nu
există in acest stadiu [<7" 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ; CONTINUITATE
GENETICĂ).
Narcisism primar. Psihologia eului şi-a bazat afirrnatia-<:ă nu există re/alii
obiectuale la naştere-<:hiar pe spu:;cle lui Freud, in special lucrarea sa asupra
- narcisismului (Freud, 1914). Ideea a fost sprijinită prin activitatea experimen-
taia a lui Spitz (1950) şi Mahler (Mahler et al., 1975). Recent insă, unii adepli
T
+ J: ai psihologiei eului au pus serios in disculie această pozilie. De exemplu,
' Hoffer rcmarcă: "Dacă există vrcun adevăr in afirmalia mea că aici avem de
~ a face cu o realizare halucinatorie de dorinlă, atunci nu mai putem considera
~'că starea anobiectuală a copilăriei timpurii continua atât de mult timp" (citat
'~;: de Britton, 1982). Examinând cercetările recente din psihologia dezvoltării,
:~ Stem (1985) a reconsiderat experienla subiectivă a bebeluşului in primele luni
~. după naştere, conchizând că in cursul perioadei zise a narcisismului primar
texistă un eu sofisticat din punct de vedere cognitivo-afectiv şi interactiv-social.
r,. Locul deslrucliviIă{ii, Psihologia eului a respins cu stricteţe pulsiunea de
i moarte ca entitate utilă clinic (Kernberg, 1969; Dorpat, 1983) ["'" PLJLSIUNE DE
i ~IOARTE).
1;" Subiectiv vers liS obiecliv. Metapsihologia kleiniană, prin definirea unor
experienţe şi fantasme tipice ale pacientului şi prin afirmaţia că acestea au
,~.cfectc permanente asupra structurii personalităţii, a fost criticată pentru a fi (1)
reiflcat fenomenele, şi; (II) conrundatnivelul de descriere a experientei pacien- !
{lului cu nivelul teoriei psihanalitice. Problema nu este una minoră şi nu poate
ii
tfi eliminată ca ceva vag. Ştiinţa subiectivilă!ii trebuie să lină seama de f<Jptul ,
~dobiectul său de studiu este subiectiv şi că observa'torul işi utilizează propria-i r.
"-subicctivitale, sub rorma empatie; şi a intuitiei, in scopul inlelegerii ~tiinli'ice.
î
li

358 PSIIIOL()(jIA EULUI
Chestiunea este tratată În alt articol [<:7 SUBIECTIVITMEj, dar să mentionăm
că disputa priveşte statutul pe care trebuie să-I oferim teoriilor pacientului
(inclusiv celor inconştiente) despre funcţionarea mintii sale. De pildă, fantasma
inconştientă de Încorporare pe care o are pacientul poate apărea, Într-un vis,
sub forma prelucrării unui obiect care-I reprezinta pe analist, iar această
imClgine corespunde exact cu conceptul analistului de introiectare a analistului.
Fantasmele pacientului şi teoriile analistului sunt greu de diferenţiat.
Adaptare sali integrare. Psihologia eului şi psihanaliza kleiniana diferă
chiar şi prin scopul terapiei psihanalitice. Abordarea kleniana unnăreşte să
integreze aspecte ale personalităţii care ori sunt clivate unele faţă de altele, ori .il
se află În conflict [<7 DEZVOL1ARE]. Lucrurile stau diferit cu psihologia eului,
care urmăreşte să uşureze desfăşurarea firească a adaptării normative la lumea
socială, printr-o alianţă matură şi aconflictuală cu pacientul.
Segal (1977) susţinea că eul se dezvoltă Întotdeauna În relatie cu obiectele
sale şi În contextul impulsuri lor sale avute În aceste relaţii: "Nu sunt de acord
că noi neglijăm aşa-numitele funcţii autonome ale eului. Ceea ce am spus
despre activitatea mea asupra simbolismului şi despre gândirea lui Sion ar
trebu i să dovedească atenţia pe care o acordăm acestor procese. Problema este
că noi nu le vedem ca functii autonome ale eului, ci ca functii dezvoltate in
strânsă legătură cu relaţiile obiectuaJe" (pp. 380-381). Sion a elaborat o teorie
a gândirii bazată pe cele două principii ale lui Freud asupra funcţionării
mentale, conform carora gândurile şi aparatul gândirii sunt generate de un eu
aflat În conflict emotional, luptând să facă faţă obiectelor sale (intern şi
extern).
În Statele Unite, opinia radicala (Marcuse, 1969) este aceea că "Psihanaliza
şi-a modificat funcţia În cultura de astăzi" (p. 190). Dezvoltarea abordării'
adaptive reprezintă un curent con form ist În cu itura americană, În special, poate,··
seC\iunile sale imigrante. Abordarea adaptativ~, subliniind intrarea normalizat!
şi aconflictuală a individului În societate, aşa cum a făcut Erikson [er mai 5U5~'
tinde s~ diminueze aspectele "negative" ale individului uman, antagoniste,;
conformită{ii sociale, aşa cum le-a descris Freud (1930) În detaliu (Jacoby. ~
1975). Centrarea analitică pe mecanismele de apărare Împotriva sexualităţii 1:
fost înlocuită cu focalizarea pe mecanismele adaptative.
Ahanla terapeutică. Psihologia eului se adresează eului pacientului, ati.
În dificila situaţie de a depăşi pulsiunile subeului. Eul-şi, o dată cu el, analistul'
-se găseşte, ca să spunem aşa, deasupra vârtejului pulsional al subeului. Se
presupune că eul, Înzestrat cu funcţii autonome, deţine arii conflictuale pe care~
analistul caută să le localizeze, stabilind astfel "alianta terapeutică" (Zetzd.~
}956).
Klein considera că, dimpotrivă, toate activităţile eului sunt legate inexuj.;!,
cabil de conflictul dintre iubire şi ură. Cu certitudine că există şi o alianll,~
pozitivă cu analistul, dar ea nu scapă de interferenţa păl1ilor din sine agresiVt.,~
deslructive şi invidioase. Partea din eu aflată În alianţă cu analistul este posibil,;
să fie chi<lr sinele infantil dependent-·cu alte cuvinte, partea din sine care ~l
,;_,1 1
PSIHOLOGIA EULUI
359 ~I
/l
capabilă să accepte dependenta.
Această diferenţă conduce la mari diferente de tehnică [<7 1. TEIINICĂ).
- I
Psihologi~ eului Îi cere pacientului să conştientizeze anumite conţinuturi din
preconştient, derivatele pulsionale cele mai apropiate de suprafata psihică a
"l
pacientului. În acest mod, analistului i se alătură eul pacientului În lupta cu
impulsurile subeului. Klein era de părere că, dimpotrivă, pentru a instala şi
mentine situatia analitică, analistul trebuie să ofere interpretări de profunzime,
care să atingă nivelul anxietătii.
-1
Reprezentări. Psihologia eului a acordat o mare atentie relatărilor lui Freud 1
cu privire la introieqie şi la "alterarea eului". Există Însă o diferentă radicală
. de terminologie, care a provocat mari neÎntelegeri. Klein a văzut perceptia unui
obiect ca fiind Însolită de o fantasmă de Încorporare a eului, forrnându-se un
J
obiect intern concret, real şi investit cu intenţii antropomorfe. Eul există pe 1
lângă reprezentările sofisticate ale obiectului stocate În memorie, recunoscute
ca separate de obiect. Reprezentarea obiectului În memorie şi conştiinţă diferă
de un obiect intern care nu se distinge de cel extern. E important a nu se
J
1
traduce "obiect intern" cu "reprezentare de obiect" [~ 5. OBIECTE INTERNE).
Psihanaliză mecanicistă. Psihologia eului se caracterizează printr-o termi-
nologie obiectivist-mecanicistă. Ea pare să fi apărut prin influenţa psihologiei
americane comportamentale, care a considerat eul din perspectiva adaptării la
li
societate. O reaqie la ceea ce s-a perceput ca o viziune mecanicistă asupra
fiintei umane a constituit-o dezvoltarea psihologiei umaniste (Hinshelwood şi
Rowan, 1988). Şi unii psihanalişti s-au delimitat de psihanaliza americană
]1
văzută ca dezumanizantă (Settelheim, 1960; Fromm, 1971; Schafer, 1976): "În
Statele Unite, desigur, s-a considerat că principala sarcină a psihanalizei este
'vindecarea bolilor mentale', la fel cum sarcina medicinei este vindecarea
bolilor corpului. Se aşteaptă ca cineva care urmează o psihanaliză să obtină
li
, rezultate palpabile-de tipul celor provocate de medic asupra corpului-, iar nu
k o Înlelegere mai profunda de sine şi un control mai bun asupra propriei vieţi. ..
,i,.. dintre toate aspectele teoriei lui Freud, În Statele Unite, cel mai larg acceptate
l
i~ au devenit mecanismele de adaptare. Acest lucru dezvăluie acceptiunea ameri- I
,,,:,,
f cană a psihanalizei, În conditiile În care Freud n-a fost preocupat de 'adaptare'
!i'. şi nu i-a acordat valoare. Adevărul este că ... conceptul de adaptare i-a fost
J
; atribuit sistemului freudian datorită importantei sale pentru schema de valori 1
.l apsihanal istului american. Larga acceptare a psihanalizei În America se expl ică
!. prin această alternare" (Setlelheim, 1983, p. 40).
;~ Reacţia la critici. Se pare că psihologia eului a reacţionat mai ales la ultima 1:
i'dintre critici, legată de nuanta rnecanicistă a terminologiei sale. Interesul s-a 1:
:~ ; deplasat de la mecanismele eulu i la relaţi ile obiectuale şi reprezentarea si nelu i:
~,wNucleul acestor argumente [Împotriva psihologiei eului] este că anumite I~
:puncte critice şi caracteristici ale dezvoltării personalităţii şi ale psiho- 1.
patologiei nu corespund exact modelului subeu-eu al teoriei tradiţionale. De
~exemplu, mu1li clinicieni şi teoreticieni contemporani consideră ca dimensiuni
{semnificative
t pentru dezvoltarea psihică nu cele legale de dezvoltarea psiho-
,~
L' I
 ,I
360 PSIIIOI.OGII\ EULUI
I'SIIIOLOGII\ EUI,UI
36\
s~xuaIă, ci unele cum ar fi: diferentierea sine-altul, forţa motrice a separării­
individuării şi gradul de coeziune a sinelui ..." (Eagle, 1984, p. 18). Este Dorpat, T L. (1983), l300k review of Urotstein 's Splitling and Projective Idelltifi-
catiOIl. 1111 J Psycho-Anal., 64, 116-119.
evident că multe dintre aceste probleme clinice au fost investigate de Klein şi
colnboratorii săi, relativ la poziţia paranoid-schizoidă şi la identificarea Eagle. M. (1984). Recent Developmellts ill Psycho-Analysis. New York, McGraw-Hill.
Erikson, E, (1951), Childhood alld Sociely, London, Imago,
proicctivă [er Il. POZITIE PARANOID-SCIlIZOIDĂ; 13, IDENTIFICARE PROIEcn-
Freud, A. (1936), 7he Ego and the Mechanisms of Defence, London, Hogarth Press.
VĂ], folosindu-se Însă o altă terminologie.
Freud, S (1895), Projectfor a Scientific Psychology, ES, 1, pp. 283.397,
O altă serie de analişti din Statele Unite au recunoscut acest lucru şi au - (1914), On narcissism, ES, XIV, pp, 67-102,
Încercat să-i adauge psihologiei eului aspecte din teoria relaţiilor obiectuale [er
- - (1923), The Ego and the Id, ES, XIX, pp. 3-66, [EIII şi sinele, in: Dincolo de
13. IDENTIFICARE PROIECTIVĂ). Eagle (1984) a prezentat patru mari tendinte:
princlpilll plăcerii, trad, de G. Purdea şi V. 0, Zamfirescu, Bucureşti, Ed.
(1) Abordarea combinată. Mahler (Mahler et al., 1975) şi, Într-o anumită "Jumalul Literar", 1992, pp, 95-157,J
măsur<'l, Jacobson (1964) au păstrat teoria clasică asupra pulsiunilor, În timp ce
- - (1926), Inhibitions. Symp/ol/ls and Allxiety, ES, XX, pp. 77-175,
"
al\ii nu Încercat o sinteză cu teoria rela\iilor obiectuale-de exemplu, Kemberg
i
-',t, ( 1980) şi Grotstcin (1981). Langs (1978) şi Ogden (1982) au accentuat relatiile
- - (1930). Civilization and its Discontents, ES, XXI, pp. 59-145,
Fromm, E. (1971), The Crisis of Psycho-Analysis, London, Jonathan Cape,
1,
1: obiectuale, dar au făcut-o Într-un mod care poartă totuşi amprenta abordării
L Grotstein, J, (1981), Splitling and Projective Identification, New York, Jason Âronson,
adaptati ve interpersonale. Ei au utilizat conceptul de "identificare proiectivă"
Harlow, H. r. (1961), The devclopment of affcctional pattems in infant monkeys, In:
ii'
) ~~ r •
spccial pentru a se cent l'a pc aspcctul intcrpcrsonal al cadrului analitic.
(tI) 7euria bifactorială, Kohut (1971) şi Modell (1975) lucrează atât cu
Foss, B, (Ed,), The Determinanls oflnfanl Behaviour, voI. 1, London, Methuen,
pp. 75-88,
I"1;. teoria clnsic<'l a pulsiunilor cât şi cu teoria rela\iilor obiectuale, folosindu-se
'"
1.\1
.'. când de una, când de alta, în funcţie de pacient sau de stadiul pacientului. Harlow, Il F, Zimmemlann, R, R, (1959). AITectional responses in the infant monkey,
SCience, 130, 421-432.
,\h (III) Respingerea teoriei pulsiunilor. G. S, Klein (1976) reprezintă un grup
"IIi:,
de psihanalişti din Statele Unite care l-au urmat pe Fairbaim şi au renunţat Hartmann, H, (1939), Ego Psychology and the Problem of Adaptation, ed, engleză
.:~ ;:~l'; ! complet la teoria pulsiunilor.
publicată in 1958, New York, L U, P.
Hinshehvood, R, D" Rowan, J. (1988), Is psycho-analysis humanistic?, Br. J Psycho-
'~~\. .
'."'
(II) Psihologia sine/ui. Activitatea lui Kohut (1971) cu pacienţi limitroli ther" 4, 142-147,
~," ,
~~ j I şi narcisici a condus la o psihologie a relaţiilor cu sinele. Plecând de la ideea
"1,' Iloffe 1', W (1981). Early Development and Education oftlze Child, London. Ilognrtil,

~
~Jj, i;
că prima problema psihic<'l pc care o are copilul dc înfruntat este sentimentulf'
de sine (când narcisismul primar las<'lloc unci conştientizări a obiectului şi unei,ij
Isaacs, S, (1948). The naturc and funetion of phantasy, Int, J Psycho-Anal" 29.73-97:
."t'i' relu\ii cu acesta), Kohut s-a centrat nu atât pe relnlia cu obicctul, cât pe sinele f republical in: Klein, M" J Icimann, p. Isaacs. S" Rivicre, l, (Eds.), lJevelopme/lls
in I'sycho-Analysis. London, Ilognrth. 1952, pp. 67-121,
"
. r;
,
, care trebuie să o realizeze. Este un punct de vedere întrucâtva similar cu ideea 1'; , Jacobson. E, (1964), The Self and Ihe Object World, New York,/. U. p.
;,',
lui Klein şi a lui Winnicott că prima preocupare a copilului mic este menline- '.'~ ;.' Jacob)', R. (1975), Social Amnesia, Boslon, Beaeon Press.
fi; • rea sentimentului său de sine, împotriva anxietaţii de anihilare. Asemănarea;
1,Kemberg. 0, (1969), A eontribution to the ego-psychologieal eritique of the Kleinian
"i il
r.; 1 I este mai mnre aici cu Winnicott, pe care Kohut îl confirmă, arătând importan\1 ': ;: school, Int, J I'sycho-Anal., 50. 317-333.
obiectului ca oglindă utilizată pentru obţinerea unei imagini de sine. ,f'
;":,, . f - (198U), IlIternal World and External Reali/y. New York, Jason I\ronson.
1· W' Klein. G, S. (1976), I'svcho-Analytic 7heory AII &plora/ion of Essell/ials, New York,
;.
Ikllclheim, 13, (1960). The Informed Heart, London, Hogarth Press. ~. LlJ.J~ .
1'"
Ili:;': - - (191i3), Freud alld Man' s 50111. London, Hogarth Prcss. (' '~Kohut, J 1. (1971), 7'he 1'lIa~vsis
of/he Self, New Yurk. 1. U, l'
lliek. E. (1964). Notes on infant obscrvation during psycho-analytic training, In/. J. i ~:, Langs, R. (1978). 7'he LisleninR i'rocess. NelV York . .Iason Aronson.
,1;'
il·
Psycho-..lna/, 45, 558-566; rcpublicat in: Ifarris, M" Biek, E., The Collecttll:~
~ Mahler, M" Pine. F.. Bergmnn, 1\. (1975). 7'he Psychological Birth of/he H/lmon
~ , f'apers of A'fartha Harris and ESlher Bid, Pcrth, Ciunic Press, 1987, pp. 24().::1 t' Infant. London. HUlehinson.
" {~. 256, . J ~ Marcuse, H. (1969), F.ros ond C'ivili:o/ioll. I,onliun, Sphcrc.
i, I3lanck, (J '. I3lunck, R, (1974), Ego-Psychology, Theory and Practice, New Yon,~
I r\'Modcll. 1\, (1975), lhc ego and tile ici: 59 vcars later. Inl. J Psvcho-Anol. 56, 57-6R,
I Columbia lJnivcrsily I'rcss. ',c
l'l' : Money-Kyrle, R, (19 51i). Un tile proccss of psycilo-anu Iytic in Icrenec, Inl. J I'sycho-
13olVlby. J, (1 %9), illlnc/rllleni ond Loss, London, Ilogarh Prcss. .',-
. Anal.. 59. 129-33: relip<1rit in: 7he Collec/ed Papers of Roger-Money-Kyrle,
H·' 13rilloll, R, (19li2), Review of Hoffcr's l:.'arly lJeveloplIIent oflhe Child, Inl. J Psycho-'·· Perth. Clunie I'ress. 1978. pp. 343-52.
Ii
Anal., 63, 389·391.
,i Ogden, T (1982), !'rojec/ive Iden/ilico/ion ond Psycho/herape/llic Techniq/le. Ncw
1

362 I'SIII07.'\
York, Jason I\ronson.
ţ:.
Rapaport, D. (1951), Thc conccptual moLicl of psycho-analysis, J. I'ersona/ily, 20,56·
81.
" - - (1958), 1\ hislorical survey of psychoanalytic ego psychology, 811/. Pili/a. Assn.
PsychIJalla/" 8, 105·20; republical in: The Co/lecled Papers 0/ David Rapaporl,
Ncw York, 8asic 8ooks, pp. 745-757.
Schafcr, R. (1976), A New Language lor Psycho-Ana/ysis, New Ilaven, cr, Yale
Univ. l'ress.
Segal, H. (1977), Discussion on "Klcinian lheory loday", J. Amer. Psychoana/. Assn"
25, 363-385.
Spitz, R, (1950), Anxiety in infancy: A study of ils manifestations in the first year of
life, In 1. J. Psycho-Ana/., 31, 138-143.
Stern, D. (1985), The Inlerpersona/ Wor/d o/Ihe In/anI, New York, Basic Books.
Wacldcr, R. (1937), The problem of lhe genesis of psychical confiict in earliest
in fancy, //11, .J. Psycho-Alla/., 18, 406-473,
Zctzel, E. (1956), Currenl conccpts oflransfcrence, 1111. J. Psycho-Ana/., 37,367·376,
Psihoză Freud considera cil psihozele (schizofrenia, paranoia, psihoza
maniaco·depresivă) sunt neanalizabile. Pacienţii sunt preocupaţi,
narcisic, de propriile lor gânduri şi construcţii psihice ignorând complet lumea
externă, inclusiv analistul. Klein (1930a) a avut Însă o viziune diferită asupra
narcisismului fer NARCISISM] şi a demonstrat existenţa unor relaţii obiectuale
tipice la psihotici. Ele conţin mult sadism fer SADISM], eonfirmând descrierea
detaliată a lui Abraham asupra punctelor de fixaţie din psihoză fer ABRAHAM].
Opera lui Klein privind psihozele cuprinde două faze:
(1) descoperirea, de către Klein, a paranoiei la copii;
(2) explorarea, de ciltre ea şi colegii ei, a mecanismelor schizoide (Klein,
1946), prin lucrul direct cu schizofrenii adulţi fer 11. POZljlE PARANOID-
SCHlzomĂ; 13. IDENTIFICARE PROIECTIVĂ].
(1) Paranoia infantilă, Jocul copiilor este plin de acte violente asupra
inamicilor şi de temeri privind o tortură şi moarte similare din partea acestora.
Klein a tratat cu seriozitate acest fenomen, considerând că el reprezintă un real
sadism, prezent În primii ani de viaţă ai copilului. În jurul anului 1925, analiza
micuţei Erna i-a arătat lui Klein (1927) că şi copiii mici pot suferi de boli
psihotice: "Pe măsură ce analiza progresa, am descoperit că nevroza obsesi{}-
nală gravă ascundea de fapt un caz de paranoia" (p. 159, nota 7). În timpul
analizei: "Trebuia apoi să sufăr torturi şi umilin\e extraordinare. Dacă cineva'!,'
se purta blând, se vedea de obicei că blândeţea fusese doar simulată. Trăsă.:~,
turile paranoice se manifestau În faptul că eram mereu spionată, oamenii imi;,
ghiceau gânduri le ..." (Klein, 1929, p. 189). Aceasta este imaginea unei lumi }l'
a copilului În c"re nu există persoane protectoare, ci exclusiv perseclltori ~
potenţiali. I\tacurile răzbunăto"re 3supra persecutorilor nu le scad, ci le măresc\{
PSIHozA 363
d
periculozitatea, fiindcă se presupune fantasmatic că ei vor fi şi mai furioşi, i r\
"J;
l' i'
,J răzbunându-se violent la rândul lor. Un asemenea cerc vicios creează o stare
paranoidă, de ostilitate şi suspiciune fală de orice figură "bună": "o fantnsmă
despre cum ar putea obţine un loc mai bun În clasă. Fantasmâ că îi prinde şi ;l
îi ucide pe cei din faţa lui, dându-şi seama cu uimire că ceilalţi elevi nu Îi mai
apăreau drept colegi, ca până atunci, ci drept duşmani" (Klein, 1923, p. 56).
, ~:
Problema pe care o Întâlneşte şi n-o depăşeşte psihoticul este intensitatea exce-
sivă a sadismului său, care conduce la fantasme de răzbunare Înspăimântătoare
-1
'f:
" din partea obiectului, apoi la Încetarea parţială sau totală a vieţii fantasmatice
(şi interne). Această viziune asupra stării emoţionale extreme a psihoticului a 1
fost urmată, un an mai târziu (Klein, 1930a), de o lucrare despre inh ibiţia
dezvoltării intelectuale, În care autoarea arăta că anumite cuvinte, devenind
nucleul (punctul de fixaţie) unor fantasme agresive puternice, Înspăimântă li
copilul atât de tare, Încât el nu le poate Învăţa [cr FORMARE DE SIMBOL].
Cercul vicios paranoid. Dep~ind posibilităţile eului tânăr, efortul de a face
faţă cercului vicios sadic al paranoiei poate produce o inhibare a procesului de
J 1
\
expulzare şi, deci, a simbolizării. Inhibarea simbolizării deformează sau
stopează Întregul proces de dezvoltare a eului şi a intelectului: "Lui Dick Îi
lipsea, din motive aparent constituţionale, capacitatea eului de a tolera
anxietatea... Eul Încetase să-şi dezvolte viaţa fantasmatică şi să stabilească o
relaţie cu realitatea. După un Început firav, formarea de simboluri la acest copil
li
'il
.l incetase" (Klein, 1930a, p. 213). Gradul de sadism găsit de Klein la mulţi copii
.r li: {,
nu era departe de violenţa presupusă ca punct de fixaţie În psihoze. Inhibiţia 1
.~;
gravă a lui Dick privind utilizarea simbolurilor constituie un fenomen clinic I
tipic pentru schizofrenie: "se caracteriza printr-o absenţă aproape completă a
afcctului şi anxietăţii, un grad foarte mare de retragere din realitate şi de
inaccesibilitate, o lipsă de raport emoţional, un comportament negativist
altemând cu semne ale unei supuneri automate, indiferenţă la durere, perseve- I
rare-toate simptomele caracteristice ale dementia praecox" (Klein, 1930a, p.
218). Klein a fost entuziasmată la gândul că aceste descoperiri sunt importante
J 1
pentru psihiatrie şi tratamentul bolilor mentale severe (psihoze). Ea a afirmat
că, la copii, psihoza e mai comună decât s-a crezut şi că, În mod frecvent, ea
trece neobservată chiar de către părinţi: "După părerea mea, schizofrenia ]
complet dezvoltatri este mai obişnuită-şi, În special, apariţia trăsăturilor schizo-
frenice e un fenomen mai general-În copilărie decât se crede de obicei ... ; cred
că una dintre cerinţele cele mai importante ale analizei copiilor este descope- " l'
rirea şi vindecarea psihozelor la copii" (Klein, 1930b, p. 225).
Apărări psihotice. Datorită intensităţii şi primitivităţii paranoiei, Klein a
considerat că descoperise un nou nivel de operare menlali'i şi cele mai vechi ,1
dintre problemele dezvollririi. Ea era de părere că cxistă apărriri spccifice
impotriva acestui nivel de anxietate, agresivitate şi teamă (spre deosebire de
apărările Împotriva libidoului). Klein le-a denumit mecanisme de api\rare
I
:II
primitive sau apărări psihotice [er 9. MI'CAN/SME DE APĂRARE PRIMITIVE].
I
Asemenea mccanisme cuprind clivajul. denegarea, idc<llizarea, proiecţia, intro- i
, Il'
.1
jl .
 364 I'SIII07./\
ieqia şi identificarea. În mare parte, ele sunt caracterizate prin atotputernicie
.~j
~,
şi realizate fantasmatic cu o mare violenţă [er ATOTPUTERNICIE].
Când Klein a vorbit despre/azele "psihotice" din dezvoltarea copilului, a
fost acuzată că ar considera toţi copiii psihotici. Prezentarea sa este Însă
clară--eopiii care suferă de schizofrenie infantilă se află sub stăpânirea impul-
suri lor sadice, prinşi inextricabil În cercul vicios produs de apărările atot-
puternice Împotriva sadismului [er PARANOIA]. Klein s-a apărat Împotriva
criticilor afirmând că ceea ce descria erau doar puncte de fixafie ale psihozei.
(2) Schizofrenia. Accentul pus iniţial, de Klein, pe bolile maniaco-
depresive s-a modificat datorită preocupării lui Fairbairn de a înţelege tulbura-
rea schizoidă (Klein, 1946). În cursul lucrului său ulterior cu schizofreni adulţi,
ea a descris identificarea proiectivă şi poziţia paranoid-schizoidă. Toate aceste
boli erau legate de problema sadismului şi a răzbunării.
În anii '40, Klein, Împreună cu colegi de-ai săi, a studiat schizofrenia.
Rosenfeld (1947) a relatat În întregime prima psihanaliză a unui schizofren
realizată În manieră kleiniană. EI a utilizat o tehnică riguroasă, limitându-se la
interpretarea transferului (deşi anumite condiţii ale cadrului analitic, cum ar fi
l!
,. folosirea divanului, au fost refuzate de pacient), iar Segal (1950) l-a urmat
curând, cu o analiză a unui schizofren spitf\lizat. Aceşti pacienţi au demonstrat
I
importanţa Înţelegerii mecanismelor de clivaj şi identificare proiectivA,
I!:'i l::'' implicate În instabilitatea eului şi a sentimentului de identitate, În pierderea
Il ~i. afectului, În perturbări le cognitive şi În formarea incompletă de simboluri-<:a
şi importanţa unei tehnici stricte de analiză a transferului [<7" 13. IDENTIFICARE
iill'"
'1_' ",l
~ II :.' PROIECTIYĂ; FORMARE DE SIMROL].
:11'" il l' C/ivaj şi psihoză. Rosenfeld (1947) a prezentat o pacientă schizoidă care
_:i ~-
intrase Într-o relaţie cu soţul celei mai bune prietene a sa; aceasta plecase de
i: ~
acasă, urmând să aib1\ un al doilea copil, iar soţul se simţea deprima!. Când el
a incercat s1\ o seducă pe pacientă, ea a simlit conştient o oarecare dorintă in
aceast1\ direqie, dar "Întreaga sa anxictate s-a centrat pe problema posibilitalii
sale de a controla dorinţele şi motivele lui. Ea mi-a repetat câteva din argu-
mentele lui; era clar că Dennis reprezenta propriile dorinţe sexuale, puternice,
ale pacientei, cărora ea nu le putea face faţă decât proiectându-Ie asupra lui"
i'\: originale sunt prezentate detaliat in alte articole ale dicţionarului [<7" SION],
(p. 18). Rosenfeld a mai oferit şi alte exemple de clivaj, de data aceasta de
tipul fragmentării. Vorbind despre o programare la coafor, o pacientă a povestil,.'
că a greşit ora "plecând de acasă În momentul când ar fi trebuit să fie acolo.'::
Ea nu uitase că drumul dura treizeci de minute, dar acest fapt fusese complet
disociat de aqiunea deplasării ... părea că toate procesele de gândire, aqiunile"~
~. intâlnită la schizofreni şi la alţi pacienţi cu tulburări grave [q> 13. IDENTlFI-
şi impulsurile erau clivate În ncnumărate fragmente, izolate Între ele şi menli-:
~ CARE/'ROIEC1'IYĂ;
nule aşa. Pacienta şi-a intuit În mod spontan starea, afirmând: 'Iar m-am"
fărâmiţat' ... Clivajul gândurilor şi aqiunilor a ieşit la iveală mai ales in relalia',;
Jşi nonsirnbolice, intre mamă şi bebeluş. Fenomenul cunoscut sub numele de
cu analistul; tic exemplu, frecventele ei intârzieri la şedinţe proveneau dill
descompunerea faptului de a veni la analiză, in mai multe acţiuni paT1iak.
~: "collţillere"
izolate. Sculatul. Îmbrăcatul, micul tlejun, călătoria cu autobuzul şi şedinp
~.procest:le implicate in functia tie conlinere a lllulllei [...... IU;VElW:; HJNel II:
PSIlIOZĂ
365
propriu-zisă deveneau acte care nu păreau să aibă vreo legătură între ele" (p.
27) [~r CI.IVAJ].
Confuzie. Rosenfeld (1965) a înfăţişat gradul înalt În care se confundă
pacientii schizofreni cu analistul sau cu alte persoane, demonstrând cu claritate
trăirca concretă a pacientului, privind pătrunderea in analist sau ieşirea din el
prin expulzare. Părţi din pacient sunt resimlite ca fiind plasate atotputernic În
obiect şi, astfel, confundate cu el.
Depresie proiectată. În mod similar, Segal (1956) a arătat cum pot fi
clivate şi proiectate afectele: "in cursul dezvoltării, schizofrenul atinge poziţia
depresivă şi, găsind-o intolerabilă, îi face faţă prin identificare proiectivă...
Deseori, se dovedeşte că partea depresivă din eul pacientului este proiectată În
analist, iar, pentru a realiza această proiecţie, pacientul recurge la atente
regizări ale situaţiei analitice" (p. 121). Observaţia a fost sprijinită puternic de
Klein (1960), care a afirmat că astfel se explică de ce depresia e atât de greu ,I
de detectat la schizofreni-<:a şi alte afecte, probabil. La fel se explică şi
aparenta absentă a transferului, remarcată de Freud; e posibil ca pesimismul
său privind schizofrenii să fie legat de sentimentele depresive proiectate în el
de către pacient.
Eul deteriorat. Clivajul excesiv al eului, al impulsuri lor şi trăirilor sale are
un număr de consecinţe: "În ce priveşte eul, clivajul şi expui zarea excesive ale
unor părţi din el ÎI slăbesc considerabil" (Klein, 1946, p. 8).
Conjuncţia introiecţiei cu clivajul era la fel de importantă pentru Klein
..'-
:_.1_
. ,;
o::. I
(1946), deoarece fantasma rezultantă presupune de obicei o fugă în obiectul
intern idealizat, care, dacă este excesivă, stânjeneşte dezvoltarea: "eul poate fi
resimţit ca supus complet obiectului intern şi dependent in intregime de acesta-
o simplă coajă a lui" (p. 9). "Eul slăbit ... devine, de asemenea, incapabil să-şi
asimileze obiectele inlerne, lucru care conduce la sentimentul că ele îl cople-
şesc ... [şi] incapabil să-şi ia Înapoi părţile pe care le-a proiectat în lumea
externă" (p. II). Dezechilibrul interactiunii tlintre c1ivaj şi procesele intro-
iective sau proiective produce mari perturbări ale eului, dând un caracter
instabil dezvoltării şi creând o tendinţă spre schizofrenie, în viaţa de mai târziu.
Confinere şijunc/ie alfa. Pe baza experientei sale în analiza schizofrenilor,
Bion (1967) a făcut câliva paşi teoretici importanţi. Formulările sale absolut
t: linând seama că teoretizarea practicii sale cu schizofreni a avut un efect
~ profund asupra întregului corp teoretic şi practic kleinian. Sion a făcut
f: distinClia Între o formă nornlală de identificare proiectivă şi una patologică,
Alături alţi
EM/'ArIE]. de autori, Sion a stabilit că identifi-
;carea proiectivă stă la baza unei comunicări extrem de primitive, non-verbale
[qo CONTINERE] a prezentat importantă in evolu{ia tehnicii psih-
Janalitice [er 1. TEIINICĂ; CONTRATRANSFER]. Bion a investigat amănunţit
 ,l'
I'-"·ll\
PULSIUNI.:: DE MOARTE 367
366 PULSIUNI:: D[ MOARTE

ALFA] sau a analislului şi. a prezenlal perlurb~rile posibile cu privire la

obiectele care resping identiflcarea proiectiv~ ['D"' 13. IDENTIFICARE
~'"
.~
,'J:
devreme decât se credea-de fapt, cu cât e mai timpuriu, cu atât e mai aspru [<7"
7, SUPRAEU j, Ea se con fruntase direct, asupra acestei probleme, cu anal işt i i :1 1
. :~ vienezi, printre .care Anna Freud; Însuşi Freud avea tendinţa să-şi susţina fiica.
PROIEC1WĂ; CONŢINERE; GÂNDIRE; FUNCŢIE ALFA],

Bion, W. R. (1967), Second Thoughts, London, Heinemann, [Ganduri secunde, trad,

:~
·ij~,
Aşadar, Klein se gasea Într-o situaţie dificila: avea dovezi clinice ale unui lucru
care-I contrazicea pe Freud În persoană, Ceea ce a făcut ea a fost să preia
conceptul lui Freud de pulsiune tkută de moarte şi să aflnne ca nu e tăcută;
1 !
de C. Bujdei şi F. V YIădescu, Binghamton, Ed, S, Freud, 1993,J
Klein, M, (1923), Rolul şcolii În dezvoltarea libidinală a copilului, SMK, 1, pp, 55-71.
__ (1927), Simpozion pe tema analizei copiilor, SMK, 1, pp, 131-159,
·r'
"
~'!.
t,
ea are manifestări clinice importante şi foarte vizibile-chiar severul supraeu.
Supraeul era deci manifestarea, din naştere, a pulsiunii de moarte ce acţioneaza
destructiv asupra individului, aşa cum afinnase şi Freud (Klein, 1933). Klein
n
__ (1929), Personificarea in jocul copiilor, SMK, 1, pp, 189-199, I'~,
soluţiona doua probleme deodată-rezolva enigma originii timpurii a supraeului
1
__ (1930a), Importanta fomlării de simboluri În dezvoltarea eului, SMK, 1, pp, 209- şi "Încama" scheletul teoretic al lui Freud privind pulsiunea de moarte ['" 7o
222. SUPRAEU]o
__ (1930b), Psihoterapia psihozelor, SMK, 1. pp, 223-225, Critici împolriva pulsiunii de moarte ulilizate de Klein. Ideea manifestării
i.'
__ (1946), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III. "~,
clinice a pulsiunii de moarte, afinnata de Klein, a Întâmpinat multe critici.
~~t
__ (1960), O notă asupra depresiei la schizofrenie, SMK, III. Replica scurta şi directa a lui Kemberg Împotriva acestui punct din teoria
Rosenfcld, Il. (1947), Analysis of a sehizophrenic state with depersonalization, Inl, 1. kleiniană () 969), cu argumentul că pulsiunea de moarte este "tacută din punct
Psycho-Anal., 28, 130-139; republicat În: Rosenfeld, 1-1" Psycholic Sla/es, de vedere clinic", a fost respinsă de Rosenfeld (1971), care a Înfăţişat, cu r, \

I
!; ;
London, Hogarth Press, 1965, pp,13-33.
__ (1965), Psychotic States, London, Ilogarth Press,
ilustraţii clinice, manifestarea unei agresivitaţi orientate spre interior, pe care
a numit-o mai apoi narcisism negativ ['" NARCISISM], În )980 Însă, Kernberg
J
1, ,
Segal, IL (1950), Some aspects of the analysis of a schizophrenic, In\. J, Psycho-AnaL,
31, 268-278; republicat În: The Work 0/ Ha/lIla Segal, New York, Jason
şi-a repetat critica muşcătoare: "Principalii exponenţi ai teoriei kleiniene au
-\
~J
continuat să adere la aceste concepte; ei n-au reuşit sa răspundă critici lor
Aronson, 1981, pp, 101-120. impotriva acestor concepte, fapt care dovedeşte ori incapacitate, ori dogma-
Segal, 1-1, (1956), Depression in lhe schizophrenic, Inl. 1. Psycho-Anal" 37,339-343; tism" (po 41)-de parcă nici n-ar fi observat volumul mare de material clinic
republicat În: The Work 0/ Ha/lIla Segal, pp,121-129. publicat de Rosenfeld şi alţi kleinieni (Joseph, 1975; Sidney Klein, 1974;
Meltzer, )968, 1976). -\'
Plllsillne de moarte Teoria de Început a lui Freud asupra pulsiunilor
s-a dezvoltat din descoperirea sa privind sexuali-
tatea infantil~. Libidoul era v~zut ca fiind În conflict cu societatea; mai târziu,:
.1
Kleinienii au arătat ca relatarile iniţiale ale lui Freud, În 1920, despre
pulsiunea de moarte conţin observaţii clinice, Dupa primul război mondial,
Freud s-a preocupat de nevrozele de razboi. Ele reprezentau repetări ale
r., traumatismului, deseori sub fonna viselor repetitive. Freud a mai remarcat o
f
,
~_. \

'
"- ;)
Freud a considerat conflictul ca existând Între libido şi pulsiunile eului, aflate \ repetiţia traumei În transfer in favoarea simptomului. EI a racul legătura cu
În cautarea iubirii, aprob~rii şi mijloacelor materiale de supravieţuire din partea :i propriile sale observatii asupra unui copil care "se juca" de-a pierderea şi
celorlalţi [<:7 ANXIETATE; LlBIDO], Studiind tulburarile narcisice, cum sunt < 'r regasirea unui obiect, in scopul de a-I domina. În aceeaşi scriere (1920), Freud l'
psihozele maniaco-depresive, Freud (1914) a real izat ca ataşamentul libidina1, !;, a introdus conceptul de compulsie la repetitie, pentru a sublinia că există ceva
(iubirea fa\~ de un obiect) poate fl intors Înspre eu, eul devenind astfel obiectul! .it dincolo de simpla căutare a plăcerii produse de satisfacerea impulsuri lor
iubit. În acest caz, pulsiunile eului sunt doar o versiune a libidoului Întors', f libidinale,
Înspre interior, spre eul transformat În obiect. 'i ~ Organizarea sll'llctura/ă a plIlsittnii de moarle, Mulţi au acceptat potenţiali­ J
În 1920, Freud a introdus o noua dihotomie: cea Între pulsiuni opuse in,,1 ; latea Înnăscută a agresivitalii umane, dar Klein şi apoi kleinienii au accentuat \
mod inerent. Libidoului cuprinzând acum pulsiunile eului ~de viaţa) i se opuone~ f concepţia iniţial~ a lui Freud, conform careia, În interiorul personalitaţii exista
o pu/sillne de moarte, t~cuta ŞI ascuns~, care provoaca dezllltegrare, contranul~ţ to forţa care vizează. distrugerea eului. În gândirea şi practica kleiniana recentă, II,
vieţii, Era un concept greu de acceptat În comunitatea analitic~, În parte pentru~ ; aceast~ idee a condus la concepţia unei structuri de personalitate În care o
ca manifestarea pulsiunii de moarte era t~cută. Nu exista un mod eficient dc7 i' organizaţie intern~ atac~ partile bune ale eului. Rosenfeld (1971), stimulat de I
a-i proba existenta, lţ! i,; critica din partea psihologiei eului, a investigat şi a studiat clinic intoarcerea
Pulsiunea de moarte şi supraeu/. Klein a realizat Însa (În jurul anului 1932)r ',destructivităţii Împotriva sinelui (eului), EI a denumit fenomenul "narcisism ,;:,jl
ca acest concept putea fi un instrument puternic, care s~-i rezolve cele mai'~: ţ negativ", prin analogie cu teoria lui Freud privind intoarcerea libidoului ~1. l':
dificile probleme, Mult timp, ea furnizase indicii clinice c~ supraeul apare maiW
1_ '
:.J 1

I

368 PULSIUNI; 1)1': MOi\IUE
Împotriva sinelui (din descrierea narcisismului): "Când predomină aspectele
destructive, invidia este mai violentă, având fonna dorintei de a-I distruge pe
analist ca obiect ce constituie o sursă de viaţă şi bunătate. În acelaşi timp, apar
violente impulsuri autodestructive. Tocmai la ele aş vrea să mă refer mai În
detaliu. În termenii situatiei infantile, pacientului narcisic îi place să creadă că
şi-a dat el singur viaţă, că e capabil să se hrănească şi să se îngrijească singur.
Atunci când realizează că depinde de analist-substitutul parental, în special al
mamei-, el ar prefera să moară, să nu existe, pentru a-şi denega naşterea, şi În
acelaşi timp să-şi distrugă progresul şi cunoaşterea obţinute în analiză, deoarece
ele îi reprezintă copilul din el creat de analistul-părinte ... Deoarece individul
pare că-şi doreşte să moară, să dispară în neant, aşa ca În imaginea lui Freud
despre o pulsiune de moarte 'pură', există tentaţia de a considera că acestor
stări le corespunde o pulsiune de moarte complet izolată. În analiză însă, se
poate observa că starea este detcnninată de activitatea destructivl!., ţinând de
invidie, a unor pl!.rţi din sinele libidinal, acesta părând cl!. a dispărut. Întregul
sine este identificat cu cel destructiv... Pacientul crede adesea cl!. şi-a distrus
definitiv partea din sine ce ţine de grijă şi iubire... Pare cl!. aceşti pacienţi au
încercat să pună capăt luptei interioare dintre destructivitate şi libido prin
eliminarea grijii şi iubirii faţă de obiectele lor, omorându-şi sinele iubitor şi
dependcnt, identificându-se aproape În întregime cu partea lor narcisică
destructivă, care le asigură un sentiment de superioritate şi auto-admiraţie" (pp.
173-174). Astăzi, există numeroase scrieri dedicate organizării personalităţii În
ce priveşte destructivitatea [er STRUCTURĂ; NARCISISM); şi multe relatări despre
obiecte interne sau părţi din sine resimţite ca rele, ca având o putere pervesă
şi destructivă asupra părţilor bune, pe care le intimideazll. şi le înrobesc.
Individul Îşi idealizeazl!. propria violenţă, destructivitate, manifestatl!. faţă de el
Însuşi şi faţă de ceilalţi.
er PULSIUNI.
Freud, S. (1<)14), On nnreissism, ES, XIV, pr. 67-102.
(1 nO), lJeyond Ihe Plea.wre Principle, ES, XV III. pp. 3-64. [Dincolo tit:,
IlrinCljlill1 plăcerii, trad. de G. I'urdea şi V D. Zamfirescu, Bucureşti, Ed.)
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 13-94.] , " lor. Ea a modificat Însă ideea energiei mentale şi abordarea mecanicistă a
Joseph. 8. (1975), The patient who is hard to reaeh, in: Giovacchini. r (Ed.), TaCliCJ]'
wld 7ecl1l1iqlles in Psycho-Analylic 7herapy, voI. 2, New York, Jason Aronson,'~,
pp. 205-216. '~f
Kemberg, O. (1969), i\ contribution to tl1e ego-psyehological critique of the KieiniaD1
'f'
5cl100l, Inl. 1. Ps)·cho-Anal., 50, 317-333. 7/
- - (1980), Infernal Warld a/lll Etfernal Realily, New York". .Iason i\ronson. • INCONŞTIENTĂ].
Klein, M. (1932), Psihanaliza copiilor, trad. dc C. Teutişan, Binghamton & Cluj, ~
S. Freud, 1995. . ,
- - (1933). Dezvoltarea timpurie a conştiinţei la copil. SM K. 1. pp. 239-249.
Klein, S. (1971), Transl'erence and defence in manic stales. Inl. 1. Psycho-Allal.•
261-26R.
,,~I
PULSIUNI 369
Meltzer, D. (1968), Terror, persecution, dread, in: Meltzer, O., Sexual Slales of Mind,
Perth, Clunie Press, 1973, pp. 99-106; publicat anterior in: Inl. 1. Psycho-Anal.,
'I" 49, 396·400.
;;"
·t~ - - (1976), The delusion of clarity of insight, In/. 1. Psycho-Anal., 57, 141-146.
t' Rosenfeld, H. (1971), A clinical approach to lhe psycho-anRlytical theory ofthe lire Rnd
$:
"<'
death instincts: An investigation into the Rggressive aspects of narcissism, Inl. 1.
Psycho-Anal., 52, 169-178.
Pulsiuni Aflat În perioada de glorie a ştiinţei secolului al XIX-lea, Freud
s-a simţit îndemnat să caute o psihologie "ştiinţifică", cu legi ale
unui detenninism psihic analog celui fizic (Freud, 1895).
Determinism psihic. La baza teoriei mecaniciste a lui Freud se află energia
mentala datl!. de pulsiuni. Se considerl!. că originea vieţii şi activităţii psihice stl!.
în biologic, În moştenirea genetică exprimatl!. prin dezvoltarea corporală.
Pulsiuni le râmân legl!.tura dintre originea biologicl!. a individului şi dezvoltarea
sa psihicl!.. Inilial, Freud a considerat pulsiunile ca apl!.rând prin stimularea unor
aşa-numite zone "erogene" (gura, anusul şi organele genitale), ajungându-se la
fonne speciale de stimulare neuronală (stimulare care era o componentă impor-
tantă a energiei psihice). EI a trecut apoi la analizarea disipării şi descl!.rcârii
energiei psihice la fel cu a descărcării unui condensator electric.
Teoria lui Freud asupra pulsiunilor s-a modificat pe parcursul intregii lui
vieli. În special când el a început să se îndepărteze de teoriile sale neuronale
(din 1914 Înainte), interesul său asupra naturii şi activităţii eului a început sl!.
predomine faţl!. de interesul pentru pulsiuni. Teoria speculativă a pulsiunilor
avansată În 1920 (Dincolo de principiul plăcerii) a fost preluată de Klein. .'~\
De-a lungul anilor s-a investit mult efort pentru a ieşi din constrângerile
teoriei pulsionale a lui Freud. Teoria relaţiilor obiectuale a subliniat vicisitudi- :I
nile obiectului, iar nu pulsiunile. Fairbairn, de exemplu, a renunlat la orice
referire la pulsiuni fer FAlR/lAIRN; SUUEU). Psihologia eului a descris noi
aspecte ale eului independente de dotarea pulsională fer PSIIIOLOGIA EULUI).
Fantasmă inconştientă. K/ein a preluat ideea originii biologice a pulsiuni- i
i
descărcării acesteia [<7" MODEL ECONOMIC). Ea a considerat că stimularea
) corporală produce evenimente mentale primare, care reprezintă interpretări
subiective ale stimulărilor corporale, ca fiind provocate de un obiect. Susan i
Isaacs a arătat că aceste interpretări, cunoscute sub numele de "fantasme
\
'1
inconştiente", constituie de fapt substanţa psihicului [er 2. FANTASMĂ 'r
.,,
'·t
,''1,
"
Pulsiune şi connic!. Initial, Freud avansase teoria că stimularea zonelor '~ţ.
) erogene, cerând o descărcare imediată şi totală, aduc eul in connict cu nonnele )
:,t
t culturale ale societăţii. Ideea stătea la baza teoriei psihanalitice de Început; t.l.
~: problema era Însă că ea nu explica de ce societatea este pusă pe primul plan
)l

:Q
370
PULSIUNI
şi nici influenţa civilizatoare a omenirii.
Încercând srt rezolve problema, Freud a afirmat c~ individul se conformează
social pentru a supravielui. Omul nu ar putea supravieţui in lipsa unei coope-
rări sociale impuse. Aceasta ar insemna ea in fiinţa umană s~ existe o anumit~
for\~ de supravieţuire; astfel, Freud a postulat existenţa pulsiunilor eului. Ele
exprimau faptul crt o persoană Îşi poart~ de grijă, spre a nu fi ameninţat~ cu
condamnarea social~, cu pierderea iubirii, a hranei etc. pulsiuni le eului repre-
zentau o categorie aparte fală de cele ale zonelor erogene, a căror stimulare se
caracteriza printr-un erotism impulsiv. Freud a considerat pulsiunile eului ca
ceva de la sine Înţeles, neintrând În detalii. Ele -nu-l interesau, cu siguranţă, atât
de mult ca libidoul. În viziunea respectivă, conflictul are loc Între două seturi
de pulsiuni, unul implicând supravieţuirea individului, celălalt, supravieţuirea
speciei. Această imagine concorda cu interpretarea tipic german~ a teoriei
evoluliei (de pildă, clasificarea lui Weissman În plasmrt germinală şi plasmă
Teoria lui Freud asupra anxietăţii de castrare a Întărit o asemenea viziune.
somatică).
Conflictul copilului cu societatea antrena o ameninţare (deosebit de puternica
in fantasmă) privind organele sale genitale. Conflictul rămânea unul cu lumea
externă, care se opunea componentei libidinale a corpului. Se pare că Freud nu
s-a decis niciodată cu privire la prioritatea uneia sau alteia dintre aceste vederi
)}:
diferite asupra impactului societăţii (cT fORMARE DE SIMBOL]. Începând cu
I~
I~
1914, distincţia dintre libido şi pulsiunile eului nu i s-a mai părut clară­
~; ultimele devenind Întoarcerea narcisică a libidoului spre eu ca obiect iubit
l~
f" i
~I' (Freud, 1914).
Pllisilinea de moarte. În 1920, teoria lui Freud asupra pulsiunilor s-a
schimbat radical. Trebuie crt distrugerile masive din primul război mondial îl
lq
\~\1'"
imprcsionaseră. Dc ascmcnca, cra probabil mai relaxat după plecarea lui Jung
din mişcarea psihanaliticrt, În 1919, nemaifIind nevoie s1'l-şi apere atât de acerb
teoria sexuală a nevrozei şi a culturii. El a ridicat agresivitatea la acelaşi nivel
;;:
'1'
1: de il11portanţrt cu pulsiunile sexuale, Într-un mod ciudat: atribuindu-i fiinţei
umane o pulsiune agresivă inntiscutti, Împotriva propriei existenle-pulsiunea de
moarte. Aceasta există În paralel cu pulsiuni le ce vizează promovarea vieţii.
i"
j'.
I!' Acum, opoziţia dintre eu şi pu\siunile sexuale este ltisatti deoparte, ele unin-
\: du-se impotriva pulsiunii de mOGrte. rreud şi-a Întemeiat speculaţia teoretică
pe mai multe aspecte: de exemplu, rezistenla perseverentti a unor pacienţi faţă,,'
de interpretări psihanal it ice corecte-reacţia terapeutică negati v1'l; tendinţa
pacienţilor nevrotici de a repeta continuu şi de a retrăi diferite variante ale unui
traumatism din copilărie (sau, În cazul nevrozei de război, la vârsta adultă-mai
ales, În vis). EI şi-a plasat teoria Într-un cadru bio-fizic (reminiscenlă, poate, '.
a disputei sale cu religiozitatea lui Jung),atrăgând acuzaţia de biologie mistică ~1
l'~" Plaslicilale. Esenţială pentru teoria pulsională a lui Freud şi pentru toateJ..'F
I'ULSIUNE DE MOARtE].
teoriile psihanalitice care au urmat-o este ideea că pulsiuni le umane sunl\j
extrem de plastice. Ele pot fl canalizate printr-o remarcabilă diversitate dd~
·i~ ~
~\
PULSIUNI 371
\
impulsuri derivate. Societatea reacţionează, ca să spunem aşa, oferind căi de :1
deviere a pulsiunilor. Este vorba de un proces cunoscut sub numele de subli-
~\
mare. Plasti'citatea constă, tipic, din trecerea de la satisfacerea fizică şi biolo-
gică la una culturală şi simbolică ler fORMARE DE SIMBOL]. .- \
Transformarea organismului biologic În fiinţă socială rămâne, În mare
parte, un mister, iar vederea lui Freud nu oferă o soluţie, ci doar o descriere.
\
Fairbairn a evitat problema, negând că psihicul ar avea vreo nuanţă biologică
'"' \
relevantă din punct de vedere psihanalitic. Susţinând că, prin natura sa, omul
este un căutător de obiect, el a scos din discuţie biologicul. Şi Klein a consi-
derat problema ca fiind superfluă dar, fl\ră a nega pulsiunile, ea a afim1at că IJ
relaţiile obiectuale se stabilesc Încă de naştere [er 5. OBIECTE INTERNE; 2.
L, \
fANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. Se postula aşadar existenţa dintru început a unei
fiinte psihice şi sociale, care nu derivă numai din nivelul biologic. Fiinţa m
10::1
socială existând de la bun inceput, nu se mai pune problema formării ei.
[~'; \
~fll
Astfel, această problemă iese din psihologie, reluându-şi locul În filosofie [17'
PROBLEMA MINTE-CORP].
'·s
,.(.
Noile teorii. Marea cumpănă a evoluţiei teoretice a lui Klein a avut loc În
jurul anului 1932, referitor la viziunea autoarei asupra sadislllului. În cursul
J
activit1'lţii ei de Început, sadismul a căpătat o tot mai mare importanţă, deve-
nind o entitate separată, un set de impulsuri care, deşi legate de fazele orală şi
anală ale libidoului, produc o fenomenologie clinică separată şi un set de
apărări aparte [<7 SADISM]. În cele din unnll, Klein a renunţat la leglltura dintre
\
sadism şi libido, preluând explicit ultima teorie a lui Freud asupra pulsiunilor,
pe care ceilalţi analişti nu o luaseră efectiv În consideraţie. În 1932, ea a
J
recunoscut că asista la manifestările clinice ale unui conflict Între pulsiunea de
viaţă şi cea de moarte: "in stadii ale dezvoltării, pulsiunea de viaţă trebuie să-şi I
exercite forţa la maximum pentru a rezista Împotriva pulsiunii de moarte"
(Klein, 1932, p. 150). Îmbră\işând noua teorie a pulsiunilor, Klein devenea mai
liberă În a-şi gândi şi construi propriile teorii privind natura şi dezvoltarea
J
1
supraeului; sadismul, persecuţia şi paranoia, ca fenomene coerente derivate din
pulsiunea de moarte, aflate În interactiune cu dezvoltarea libidoului; caracterul
distinct al anxietă\ii şi al sentimentului de vinovă\ie din poziţia depresiv11. J)
Freud, S. (1895), Projectfor a Scientific Psychology, ES, 1, pp. 283-397.
~ - - (1914), On narcissism, ES, XIV, pp. 67-102.
- - (1920), lJeyond the Pleasllre Principle, ES, XVIII, pp. 3-64. IDincolo de
prlnclpilll plăcerii, Irad. de G. Purdca şi V D. Zamflrescu, Bucureşti, Ed.
"Jumalul Literar", 19Y2, pp. 13-94.1
Klein, M. (1932), Psihanaliza copil/ar, trad. de C. Teulişan, Binghamton & Cluj, Ed.
S. Freud, 1995.

R Rosen feld (1975), ca şi Etchegoyen et al. (1987), au scos În relief necesi-
Reacţie terapeu tică nega tivă Fr~ud a ob~erv.at cu surprin?ere că
eXistă pacienţi care reacţionează
negativ la interpretări analitice-În urma interpretărilor corecte, În loc să meargă
mai bine, ei merg mai prost. Freud (1917) s-a simţit ofensat de obiceiul
Omului cu lupi "de a avea 'reacţii negative' tranzitorii; de câte ori se clarifica
un lucru, el Încerca să producă un efect invers" (p. 69). De atunci, s-au făcut
eforturi îndelungate de a Înţelege această problemă. Supoziţia generală a fost
aceea că, oricât de bună ar fi interpretarea care provoacă reacţia negativă a
pacientului, trebuie că există una "şi mai corectă", făcută asupra acestei reacţii
negative.
Au existat diferite încercări de înţelegere a reacţiei negative:
(1) Vinovăţie. Freud (1923) a atribuit-o sentimentului de vinovăţie, în
special celui inconştient, care conduce la o nevoie de pedeapsă; pacientul se
pedepseşte prin boala de care suferă [er 2. FANTASMA INCONŞTIENTA];
,1
(/1) Pulsiune de moarte. În 1924, Freud a avansat speculaţii asupra rolului
pulsiunii de moarte în reacţia terapeutică negativă;
(III) Poziţie depresivă. Riviere (1936) a tras câteva concluzii, din pers-
pectiva poziţiei depresive descrise de Klein, care Înfăţişau importanţa relaţiilor
obiectuale implicate În sentimentul inconştient de vinovăţie-teama de a nu fi
responsabil pentru deteriorarea sau moartea obiectului bun, mai ales a obiectu-
lui bun internalizat [er 10. POZIŢIE DEPRESIVA]. Ea a remarcat că dacă Îi intel'-
pretezi unui pacient care se autoînvinovăţeşte ceea ce e în neregulă cu el, el se
va simţi şi mai vinovat. Riviere a recomandat interpretări alternative, ale
părţilor rele din sine şi ale celor bune-viziune sprijinită de Rosenfeld (1987);
(IV) Invidie. În acelaşi an, Horney (1936) a susţinut că reacţia terapeutică
negativă rezultă din invidia faţă de analist-dorin\a de a-i distruge analistului
munca. În multe privinte, ideea trimilea la o scurtă lucrare a lui Abraham
(1919) despre pncicntii care nu suportă succesul În muncă al analistului.
Când Klein (1957) a precizat termenul de "invidie" [er 12. INVIDIE),
destructivitntea a fost văzută, În mod clar, ca un impuls extrem de primitiv
Împotriva interpretărilor analistului. Astfel, cele mai bune interpretări provoacă
cele mai puternice reacţii de invidie. În plus, pacientul invidios manifestă
invidie nu numai fată de interpretările înseşi, ci şi faţă de capacitatea
wwlist/ll/li de u interpreta-el invidiază un aspect al minţii analistului.
Bion (1962) a scris despre ut iIizarea, de către pacient, a identificării
proiective pentru a invada mintea analistului cu părţi intolerabile din el, ca
REI\CTI E TERI\PEUTICA NEGI\TI VA 373
, !.:.
rezultat al invidiei fală de capacitatea de a-şi conţine propriile trăiri şi pe cele
ale pacientului său.
tatea de a distinge Între reaelia terapeutică negativă produsă de impulsul
invidios de a distruge eforturile analistului şi reaelia (poate la fel de negativă)
faţă de analistul ale cărui interpretări sunt efectiv incorecte (apărări ale
analistului).
·,-~1
Structura eului. Rosen feld (1971) a descris narcisismu I negativ şi organi-
zarea personalităţii limitrofe, În care impulsurile negative sunt direelionate
i. împotriva celor mai bune părţi din sine şi împotriva oricărui obiect (inclusiv
analistul) care este legat de latura cooperativă a personalităţii. De atunci,
'~!,
structura de personalitate limitrofă a fost descrisă frecvent [er STRUCTURĂ].
~.: Subminarea analizei, deseori cu o reacţie terapeutică negativă ascunsă, conduce
~?
deseori la un impas, aparent fără cauză-pacientul "preia capacităţile analistului,
printr-o identificare proiectivă care produce sentimentul concret de a se ana
înăuntrul analistului şi de a-I controla, astfel încât creativitatea şi capacitatea
de înţelegere ale analistului să poată fi atribuite eului pacientului" (Rosenfeld,
1975, p. 223). Întreaga structură a personalităţii este organizată În jurul invidiei
şi apărărilor împotriva acceptării capacităţii separate a analistului [er
NARCISISM].
Abraham, K. (1919). A particular form of neurotic resistance against the psycho-
analylic mewlhod, în: Abraham, K., Selected Papers in Psycho-Analysis, London,
iI
Hogarth Press, 1927, pp. 303-3 II.
Bion, W. R. (1962), LearninR from Experiel1ce, London, Ilcincmann.
Elchegoycn, H. R., Lupez, 13., Rabih, M. (1987), Envy and how to intcrŢlret it, 111/. 1.
Psycho-Anal., 68, 49-61.
Freud, S. (1917), From the history of an infantile neurosis, ES, XVII, pp. 3.123.
- - (1923), The Ego and the Id, ES, XIX, pp. 3-66, (EIII şi sinele, trad, de G. Purdca
şi V D. Zamflrescu, in: Dincolo de principiul plăcerii, Bucureşti. Ed. "Jurnalul
Literar". 1992, pp. 95-157.'
Freud. S. (1924). Tilc cconomic problem of masochism, ES, XIX, pp. 157-170. :I
i:
Homey, K. (1936). Thc problem of the negative therapeutic reaction, Psychoanal. Q.,
5. 29-44. li
Klein. M. (1957). Invidie ŞI rr:ClI/wşrinră. SMK, III.
Rivierc. J. (1936).1\ conlribulion 10 tllc analysis of thc negative Ihcrapeutic reaction,
Inl. 1. Psycho-Al1al., 17, 304-320. ):
li-
Rosenfeld. II. (1971). 1\ clinical approacll to tlle psycllo-analytic lheory of tllc life and ~'
dcalll inslincts: I\n invesligalion inlo lile aggrcssivc aspccts of narcissism, 1111. 1.
I'sycho-Allal, 52, 169-171\.
- - (1975). Neguli\'c lilerapculic rcaction, in: Uiovacchini, l' (Ed,). Taclies alld
7echl1iqlles ill IJ sye ho-Al1a(lJlic Therapy,
voI. 2, New York. Jason Aronson. pp.
217-228.
- - (1987), Il1Ipasse alld IlIlerpretarioll. London. Tavistock.
 :,.
,.:.;

374 RI:ALlTAIE INTERNĂ j 1

RECUNOŞTINTA

Steiner. .1, (1987). Inlcrplay hct\Vccn [Jathological organizations and the paranoid-
său nu intrase propriu-zis În lumea reprezentaţională a obiectelor mentale, dar
375
1(
.~
schizoid positions, Int. J. Psycho-Anal., 68, 69-80.
se transforrnase Într-o modificare fizică efectivă, ca şi cum ar fi intrat

Realitate internă Punctul de plecare esenţial al lui Freud a fost de a

realmente în.capul fiului şi l-ar fi modificat fizic
Aşadar, dacă fantasmele pacientului privind structura şi funcţionarea ~
~I
..~},
lua in serios spusele pacienţilor nevrotici şi .~~
propriei minţi au o corespondenţă reală cu structura şi funcţiile psihice
psihotici, pornind de la premisa că aceştia comunică ceva care avea sens şi existente obiectiv, atunci distincţia dintre perspectiva subiectivă a pacientului
şi cea obiectivă a analistului dispare. Observaţia făcută de Abraham este tipică
I{:'.•
realitate pentru ei. Realitatea internă sau psihică reprezintă convingerea asupra :1'

realităţii lumii psihice inconştiente, resimţite ca existând Înăuntrul persoanei.
Klein a elaborat această idee În teoria obiectelor interne. După Meltzer
(1981) ea "a l1\cut o descoperire care a completat În mod revoluţionar modelul
asupra psihicului: faptul că noi nu trăim Într-o singură lume, ci În două-trăim
.~
t..4
Într-o lume internă la fel de reală spaţial ca şi cea externă... Realitatea psihicA .,.
poate fi privită Într-un mod concret" (p. 178). Obiectele interne sunt resimţite ;.~I
ca fiind concrete, reale şi interioare eului, ceea ce presupune o percepere a
;",
interiorului corpului [<7" PIELE]. Ele diferă de imagini şi reprezentări care, 1;
pentru modul lui Klein de a prezenta ceea ce comunică pacienţii despre struc- L1(
tura lor psihică. Acest lucru a condus la critica împotriva lui Klein cum că (1)
ar fi reificat fenomenele fantasmatice şi (II) ar fi confundat nivelul descriptiv
cu cel teoretic fer 2. FANTASMĂ INCONŞTlENTĂ]. Realitatea illternll a pacientu-
]
lui este Însă reificată pentru că însuşi pacientul o reifică şi funcţioneazâ ca şi
1
cum ar exista, Într-adevăr, obiecte fizice care intră şi ies din eu. Prin "lume
internă" se Înţelege tocmai această lume lăuntrică care are caracterul unei
existenţe fizice; ea este perceptibilă pentru pacient, nu pentru analist.
r:r 5. OBIECTE INTERNE; 2. FANTASMĂ INCONŞTlENTĂ.

,.
atunci când sunt trăite, manifestă un caracter de efemeritate (chiar dacă sunt
reprezentări ale unor lucruri concrete). O asemenea idee bizară derivll, În
ultimă instanţă, din lucrul cu pacienţii psihotici, dar s-a considerat că ea Abraham, K. (1919), A short study of the development of the libido, in: Abraham, K.,
li
,1 i caracterizează starea bebeluşului după naştere prin ceea ce simte el despre el Selected Papers in Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1927, pp. 418-501.
~ 1
·t :\ Însuşi şi despre lume, Înainte de a putea cunoaşte obiectiv ceea ce se află in Meltzer, D. (1981), The Kleinian expansion of Freudian metapsychology, Inl. 1.
~ 1,'; \.

il::j
1: i
jur. Aceasta este o lume resimţită ca fiind internă şi fornlată din obiecte
concrete (iar nu imagini sau reprezentări), aflate in relaţie unele cu altele şi cu
Psycho-Anal., 62, 177-185.
Rapaport, D. (1957), A theorelical analysis of the superego concept, in: The Co/lected
JJ
,i"l
subiectu 1. Papers of David Rapaporl, New York, Sasic Sooks, 1957. : I \

\1
J:~ j
(: ,
l'fl
Această caracteristică de real itate internă concretă este extrem de dificil de
Întel es la vârsta adultă; au fost necesari ani de dezbateri (În cursul anilor '30
Sandler, 1., Rosenblatt, S. (1962), The concept of the representational world, Psycho-
anal. Study Child, 17, 128-145. ,,~Jij
.; I
,I şi '40) pentru a fi intuită distincţia dintre obiecte interne (introiectate) şi
I ! reprezentări. La bază, distincţia nu este una conceptuală, ci una a modului În
]1
1
I !
care individul îşi percepe propria persoană şi propria activitate mentală. Realitate psihică er REALITATE INTERNĂ.
Rapaport (1957) a încercat să distingă lumea "internă" a reprezentărilor
mentale ele lumea "internă" a structurilor psihice. Astfel, pacientul are o lume i',
,1 I
de amintiri, idci, fantasmc, pe care şi-o "reprezintă" sieşi-lumea reprezentaţio­ Realizare erPRE-CONCEPTIE;
nal~ (Sandler şi Rosenblatt, 1962)-, care se caracterizcaz~ rrintr-o calitate GANDIRE.
mental~, iar nll una fizică. Lumea structurii psihice este, dimpotrivă, ceea ce-şi
construieşte analistul pentru a-şi oferi o imagine obiectivă a psihicului pacien-
tului, în cadrul unei metapsihologii. Distincţia făcută de Rapaport a eşuat, dar Recunoştin ţă Recunoştillta este un sentiment specific faţă de un obiect
intr-un mod semniflcativ. O categorie de fantasme ale pacienţilor priveşte şi diferă de gratificaţie, care reprezintă satisfacerea unei
propria structură mentală şi funcţiile care se crede că stau la baza ei. Poate fi nevoi corporale. Recunoştinla fată de un obiect este produsă şi sporită prin
vorba de simple fantasme idiosincratice ale pacientului. Dar se pune problema gratificaţia oferită de acel obiect. Ea se Înrudeşte astfel cu iubirea de obiect
dacă ascmenea fantasme pot avea efectul de a produce un psihic ce apare, in ~' descrisă de Abraham (1924). Klein a considerat Însă că această capacitate de
obscrvaţia Llnalitică, structurat conform convingerii pacientului. Abraharn· a simţi ceva pentru obiect este în născută. În viziunea kleiniană (Klein, 1957),
(1924) LI ol'crit un exenlplu foarte viu, povestind cum el însuşi a albit la ea contrabalanseazâ invidia (reacţie ce diminuează sau distruge recunoştinta
fală de obiect).
moartea tatălui său. Exemplul sugera că introieC\ia obiectului pierdut poate fi
atât de puternică (atotputernică), încât provoacă efectiv modificarea eului. TatM rr IUBIRE; 12. INVIDIE.
 376
REFULARE
Abraham, K. (1924), t\ short sludy oflhe development ofthe libido, În: Ahraham, K.,
Selec/el! ['apus ill I'sycho-Allalysis, Landon, Ilogarth Press, pp. 418-501.
Klein, M. (1957), invidie şi recunoş/in{ă, SMK, III.
Refulare Iniţial, refularea a fost unicul mecanism de ap~rare invocat de
Freud. Ulterior (1926), el a început s~ detecteze şi altele:
"Importanţa reful~rii se reduce la cea a unei 'metode speciale de apărare'.
Această lumină nouă asupra rolului reful~rii ridică problema existenţei altor
modalităţi specifice de apărare" (Anna Freud,' 1936, p. 46). În psihanaliză, a
apărut un domeniu major de studiu, o întreagă gamă de mecanisme de apărare
ale eului (A. Freud, 1936; FenicheJ, 1945). Şi materialul clinic al lui Klein a
atras atenţia asupra unor mecanisme de apărare diferite, privitoare la
conţinuturile eului şi corpului copilului şi la tipurile de obiecte din lumea
înconjurătoare. Klein a început să considere aceste mecanisme ca primitive şi
le-a diferenţiat de refulare. In 1930, ea afirma deja explicit: "Apărarea faţă de
impulsurile libidinale apare de-abia în fazele finale ale conflictului; În fazele
de început, apărarea e Îndreptată împotriva impulsuri lor deslruclive Însoţi­
toare ... Această apărare are un caracter violent şi este diferită de mecanismul
-.' ~
"'1. I
refulării" (p. 220) [er 9. MECANISME DE APĂRARE PRJMITIVE). În anii următori,
când Klein a adoptat distincţia intre pulsiunea de moarte şi Iibido, ea a avansat
şi o distincţie similară între mecanismele de apărare primitive (montate
împotriva anxietăţii produse de pulsiunea de moarte) şi refulare (legată de
conflictele şi anxielăţile libidinale),
J!Îolenţa apărărilor. Mecanismele de apărare primitive diferă de cele
"nevrotice" prin gradul de violenţă al Îndepărtării din conştiinţă. A ce? Klein
a pus accent pe refularea (clivajul, denegarea) unor părţi din personalitate, pe
;'1'
când, în psihanaliza clasică, refularea tinde să afecteze mai mult conţinl/Il/rile
I
! :1 -afective sau cognitive-, iar nu structura mentală. Mecanismele de apărare
primitive deformează sau slăbesc puternic eul. Fiind fantasme atotputernice, ele
I
I
I produc o "alterare a eului". În refulare, care este mult mai puţin violentă, se
păstrează o conştientizare mult mai bună a realităţii interne şi externe.
Pe de alUI parte, apărările primitive pot afecta calitatea refulării de mai
târziu: "Metodele timpurii, de c1ivaj, influenţează in mod fundamental modul
În care se desfăşoară, Într-un stadiu ulterior, refularea, iar acest lucru determină
la rândul său gradul de interacţiune dintre conştient şi inconştient. Cu alte
cuvinte, măsura În care diferitele părţi ale minţii sunt 'permeabile' unele faţă
de altele este dată, În mare parte, de forţa sau slăbiciunea mecanismelor schi-
zoide timpurii" (Klein, 1952, p. 66). În fragmentul său cel mai explicit asupra
refulării, Klein afirmă: "Mecanismul de c1ivaj se află la baza refulării (aşa cum
presupune conceptul lui Freud); spre deosebire Însă de formele timpurii de
clivaj, care conduc la stări de dezintcgrare, refularea nu are drept rezultat, in
mod normal o dezintegrare a sinelui. Deoarece. in acest stadiu, există o
integralitate mai mare, atât În cadrul părţii conştiente a minţii cât şi În cadrul
REPARAŢIE 377
celei inconştiente, şi deoarece, În refulare, clivajul operează predominant o
divizare intre conştient şi inconştient, nici una dintre componentele sinelui nu
este expusă gradului de dezintegrare din stadiile anterioare. Dar măsura În care
se recurge, În primele luni de viaţă, la procese de clivaj influenţează În mod
vital refularea din stadiile ulterioare. Căci, dacă mecanismele şi anxietăţile
schizoide timpurii nu au fost depăşite suficient, poate apărea efectul instalării,
:~ între conştient şi inconştient, nu a unei graniţe fluide, ci a unei bariere rigide"
j' (Klein, 1952, p. 87). Relaţia dintre refulare şi c1ivaj poate fi clarificată prin
't ideea de clivaj vertical şi orizontal. Apărarea mai severă, clivajul, divizează
8
psihicul În două minţi, ca să spunem aşa (cu obiect, relalie şi sine de fiecare
'l parte), relaliile separate coexistând alături una de cealaltă (orizontal); pe când
.~1
refularea trimite o parte din minte, acum mai integrată, într-o zonă incon-
ştientă, fără a-i distruge integralitatea (diviziune verticală).
Pe măsura intrării in poziţia depresivă, severitatea clivajuluislăbeşte,
·1
ducând la o mai bună acceptare a realităţii externe şi interne: "Dar, pe măsură
\",1
ce sporeşte adaptarea la lumea externă, acest c1ivaj se realizează la nivele care
treptat se apropie tot mai mult de realitate" (Klein, 1935, p. 277). Apare treptat
refularea, În paralel cu impactul tot mai puternic al realităţii, al naturii reale
a obiectelor externe.
Elemenle alfa şi bela. Distincţia lui Bion (1962) Între elemente alfa şi beta
[er FUNCŢIE ALFA; ELEMENTE BETA] constituie un cadru alternativ pentru
examinarea distincţiei Între refulare şi mecanismele de apărare primitive, În
acest caz, identificarea proiectivă. Funcţia alfa este un proces fizic care gene-
rează semnificaţie din date senzoriale brute. Ea produce conţinuturi mentale ce
pot fi utilizate În gândire şi vis şi este legată de refulare. Dacă funcţia alfa
eşuează, psihicul acumulează elemente beta, conţinuturi mentale ce nu pot fi
gândite, ci doar descărcate prin intermediul identificării proiective (patologic),
formându-se un aparat psihic de descărcare a acestor acumulări [er GÂN[)IRE].
Bion, W. R. (1962), Learning Irom E:.cperience, London, Heinemann.
Fenichel, O. (1945), The Psycho-Analy/ic Theory ol/he Neuroses, London, Routledge
& Kegan Paul.
Freud, A. (1936), The Ego and /he Mechanism 01 Delence. London, lIogarth Press.
Klein, M. (1930), Import3nla fOrtn~rii de simboluri În dezvollarea eului, SMK, 1, pp. !
I
209-222. 1.
- - (1935), O contributie la psihogeneza st~rilor maniaco-depresive, SMK, 1, pp. 255-
282. 1:
- - (1952), Unele concluzii teoretice privind viaţa emolional~ a bebeluşului, SMK,
~
III. Il1;
- - (1957), invidie şi recunoş/in{ă, SMK, III.
Repara ţie Reparaţia este cel mai puternic element al impulsuri lor
constructive şi creative. Klein (1920) a observat, de la bun
 378 REI' A I~ATI re
inceput, disconfortul copiilor la perceperea propriei agresivită\i: "hitz a arătat
uneori, atât in fantasme, cât şi in joc, că il nelinişteşte şi se sfieşte de propria-i
agresivitate" (p. 46, nota 29). De-a lungul intregii sale cariere, lui Klein i-au
părut evidente, la copii, inclinaţia spre compătimire şi dorinţa de a reface.
Comentând un spectacol de operă În care erau reprezentate, remarcabil, situaţii
de anxictate tipic infantile, ea scria: "când băiatul simte milă pentru veveriţa
rănită şi ii vine În ajutor, lumea ostilă se preschimbă Într-una prietenoasă"
(Klein, 1929, p. 204).
În lucrarea sa din 1940, Klein a arătat că există mai multe fonne de
reparalie: (1) reparatia maniacală, cu o noUl ue triumf, deoarece este bazată pe
inversarea relaţiei copii-părinte, depreciatoare pentru părinti [c-r REPARAŢIE
MANIACALĂ); (II) reparaţia obsesională, care constă dintr-o reprezentare
cOlllpulsivă a unor actiuni de tip anulare, lipsite de vreun element creativ, care
vizează liniştirea, uneori În mod magic; (III) o formă de reparaţie bazată pe
iubire şi respect pentru obiect, având drept efect realizări autentic creative.
Remuşcare şi iubire. A fost o mare surpriză şi un fapt important pentru
Klcin (1927) să constate, de la inceput, că micii săi pacienţi au o mulţime de
sentimente faţă de persoanele, jucăriile, obiectele cu care sejucau: "Trebuie să
arăt că modul În care chiar şi copilul mic de tot se luptă Împotriva tendintelor
asociale este emoţionant şi impresionant. În clipa imediat următoare manifes-
tării celor mai sadice impulsuri, constatăm actiuni ce vădesc cea mai intensă
capacitate de iubire şi dorinţa de a face toate sacrificiile posibile pentru a fi
iubit ... Este impresionant să vezi În analiză cum se pot utiliza pentru sublimare
aceste tendinţe destructive ... cum se pot elibera fantasmele, În beneficiul unor
activităti artistice, constructive" (pp. 166-167). O asemenea imagine nu con-
IJf:, I I firmă părerea că obiectele sunt folosite de copii În scopul simplei satisfaceri
a nevoilor, că sunt exploatate pentru descărcarea energiei pulsionale. În reali-
tate, copiii au sentimente fală de obiectele lor, iar jocul exprimă tocmai aceste
sentimente şi provenienţa lor [<7 IUOIRE).
La fel de surprinzător pentru ea-poate chiar alarmant-a fost să constate
gradul Înalt de violentă şi cruzime manifestate de copii fală de obiecte şi
urmate de remuşcare şi grijă: "vom vedea cum mama este gătită şi mâncat!,
iar cei doi frati Împart carnea Între ei ... Dar o asemenea manifestare de tendinte
primilive este invariabil urmată de anxietate şi de acţiuni care arată cum
copilul Încearcă să facă bine şi să ispăşească pentru ceea ce a făcut. Uneori, el:
Încearcă să repare chiar aceleaşi păpuşi, trenulete etc. pe care tocmai le-a
stricat. I\lteori, desenul sau construcţiile exprimă aceleaşi tendinte reaqionalc1
(p 165). Klein (1933) a arătat că impulsurile de cruzime conduc la miIă~'t
remuşcare. Jocul este o incercare de a repara fantasmatic obiectul deteri~
iar În cazul micilor jucării, de a-I repara efectiv: "dacă, Înainte, un băiat ~
n-a mcut nltceva decât să taie lemnul În bucăţi, el va Începe acum să inCCftO:
să facă din acele bucăţi de lemn un creion. EI va lua bucăli de grafit A:J
creioanele pe care le-a tăiat şi le va pune Într-o despărţitură a lemnului,
va conse o bucată de mnterial În jurul lemnului brut pentru a-I face să
I~[I'ARATIE
379
jl
mai bine... acest creion confectionat acasă reprezintă penisuJ tatălui său, pe care J
el l-a distrus În fanlasmă, şi propriul său penis, pentru a cărui distrugere se
teme de represalii ... Când, pe parcursul analizei, copilul Începe să manifeste În
diferite feluri tendinte constructive mai puternice În joc şi prin sublimările
sale... el manifestă tOI odată schimbări În relatia cu tatăl sau cu mama sa... şi
aceste schimbări marchează, În general, Începutul unei relalii îmbunătăţite cu
obiectul şi o sporire a simţului social" (pp. 244-245).
Mecanisme obsesionale. Copilul manifesta atât de des ritualuri obsesionale
de prevenire sau reparatie, Încât Klein a ajuns inilial la concluzia că mecanis-
mele obsesionale se dezvoltă, În mod specific, impotriva agresivitălii-viziune
conformă cu cea a lui Freud. lotuşi, impulsul de a repara părea mult mai
puternic decât prevenirea şi anularea obsesionafe. EI antrena grija şi activitatea
de a pune lucrurile la locul lor şi de a mobiliza din...plin impulsurile creative.
Klein (1929) a considerat, În cele din urmă, că reparati a constituie o rădăcină
}'I importantă a oricărei activităli creatoare: "Este evident că dorin la de a repara,
de a compensa vătămarea produsă psihologic asupra mamei şi, de asemenea,
.'::'.
'"
de a se reface pe sine a stat la baza nevoii irezistibile de a picta aceste portrete
ale rudelor" (Klein, 1929, p. 207). În mare măsură, conceptul de reparaţie a
fost preluat, în gândirea kleiniană, din apărările obsesionale.
Reparaţie şi sublimare. Sublimarea este o conversie a impulsurilor libidi-
oale În capacităli sofisticate şi creative. Pe de altă parte, reparalia nu este
văzută În acest mod. Klein a fost interesată În special de conlinutul psihic al
procesului de conversie despre care vorbea Freud. Reparalia este legată,
desigur, de pulsiuni, dar ea constă În fantasma de a indrepta efectele compo-
nenlelor agresive. De asemenea, există indicii că Klein considera reparalia ca
fiind o fantasmă produsă mai ales de agresivitate, pe când, la sublimare,
accentul se pune pe componentele libidinale sau sexuale. Ea era totuşi de
părere că e important să vedem interacliunea dintre impulsurile agresive şi cele
libidinale: "Dezvoltarea libidinală este, astfel, stimulată şi Întărită, la fiecare
pas, de imboldul reparaliei, În ultimă instanlă, de sentirnentul vinovăliei"
~, (Klein, 1945, p. 410). Reparalia este rezultatul confluenlei dintre mişcări
~. pulsionale opuse, iar nu o simplă deplasare a unui impuls pe un reprezentant
t:. acceptat social, aşa ca În sublirnare.
, Mai târziu, când Klein nu s-a mai simlit atât de obligată fală de teoria
Ir clasică,ideea de sublimare a fost Întrucâtva abandonată,
iar cea de reparalie a
fi,devenit piatra unghiulară
~ poziţia depresivă. a proceselor maturalionale ce croiesc ieşirea
din
mişcărilor
pulsionale fer
socială. aşadar,
W Altruismul inerent reparaliei provine din devierea
l;PULS1UNIJ pe O traiectorie EI constituie, un tip de sublimare,
"proces identificat de Freud ca mijloc de canalizare a mişcărilor
pulsionale spre
\sfere constructive din punct de vedere social-in acest caz, vinOVăţia este
rdirijată spre reparaI ie.
> Poziţia depresivă. În pozilia depresivă, reparaţia capătă un rol central. Se
,~izează În primul rând reparalia lumii interne, prin repararea celei externe. Ea
l'
~" I
380 R1: l' i\ I{ 1\111': REVERIE
381

reprezinl~ sursa energetică a fortei mature şi a creativităţii din lumea reală
exterioară ['dO C1U'AIIVITAI"EJ.
Reparaţia devine necesară datorită anxielăţii din poziţia depresivă; alături
de testarea realităţii, ea constituie una dintre principalele metode de a depăşi
anxietatea depresivă. in poziţia depresivă, apare grija privind soarta obiectului
"
"bun" iubit, care e mai mult decât o simplă nevoie a copilului de a-şi asigura ·i~
propria supravietuire, prin păstrarea unei mame care să-I sprijine şi să-I :~j
îngrijească-deşi şi acesta este un aspect al anxietăţii. Reparaţia ia naştere din
~J;:
grija reală faţă de obiect, din tânjirea după el. Ea poate presupune mari auto-
.(
sacrificii În lumea externă, În care au fost proiectate obiecte deteriorate.
Repara ţie maniacală În stadiile timpurii de dezvoltare, bebeluşul
foloseşte mecanisme atotputernice pentru
securitatea eului. Ca urmare, atunci când intră În poziţia depresivă [er 10.
POllDE DEPRESIVĂ], el poate percepe obiectul iubit ca fi ind deteriorat
ireparabil-<Jglindă a violenţei extreme din propriile-i fantasme atotputernicl'.
:ţ;;
Dorinţa de a repara un obiect deteriorat complet este atât de chinuitoare fiindcă
e resimţită ca o sarcină imperioasă. Drept rezultat, situaţia este minimalizată,
iar sarcina, văzută ca rezolvabi/ă În mod magic.
Mai târziu, În viaţă, chiar problemele normale pot provoca fantasma
dispretuitoare că obiectul respectiv nu merită atentie. Dar dispretul şi minimali-
'~i

}~ zarea constituie apărărÎ maniacale impotriva suferinţei intense, filcându-I pe

Impulsurile reparatorii puternice sunt, deseori, răspunzătoare de vieţile dedicate ,lj.

scopurilor umanitare, destaşurate În condiţii aspre. Reparalia este o fantasmă .~ subiect să se simtă mai puţin neajutorat şi dependent de obiectele sale bune,
ce poate fj pusă În scenă, cu obiecte externe-de exemplu, prin adoptarea unei care ii apar deteriorate şi îl Împovărează astfel cu responsabilitate [er ANXIETA-
profesiuni din domeniul asistenţei. TE DEPRESIVĂ]. Efectul final este Însă că dispreţul deterioreaza şi mai mult
Repurulie nerellşită. Reparaţia poate să eşueze. Atunci când apărările obiectele, creând posibilitatea apariţiei unui cerc vicios.
<r REPARA11E.
maniacale Împotriva anxietăţii depresive operează cu prea multă fortă, pot ~'~
api'irea intense fantasme atotputernice, care să transmită acest caracter şi re pa·
raţiei. Fenomenul nu poate duce decât la eşec, deoarece sunt mobilizate eforturi
uriaşe, care s1\ refacă obiecte extrem de deteriorate. Este posibil să survină şi Restituire/Restaurare Aceşti termeni au fost utilizaţi de Klein la
stări de depresie, datorate identificării cu obiectul deteriorat şi proiectării Începutul carierei sale şi corespund relatărilor
sentimentului de eşec asupra prietenilor, rudelor şi instituţiilor de asistenţă. lui Abraham (1924) privind impulsul de a face bine În urma agresivităti i.
Asemenea eforturi pot avea drept rezultat devalorizarea obiectului şi dene· Ulterior, a fost acceptat termenul de "reparatie".
garea dependenţei [ti" REI'ARAfiE MANIACALĂ] sau controlul şi dominarea r:r REPARATIE; 10. POllnE DEPRESIVĂ.
obsesionale, forţate, asupra obiectelor. Datorită devalorizării sau controlului
excesiv, obiectul poate fi resimţit ca şi mai deteriorat, ceea ce produce o şi mai Abraham, K. (1924), A short study ofthe development ofthe libido, in: Abraham. K.,
mare anxietate depresivă privind răul tacut şi impulsurile destructive, fapt ce Collected Papers in Psycho-Ana/ysis, London, Hogarth Press, pp. 418-501.
stânjeneşte davoltarea copilului.
Repamlie şi dezvoltare. Deşi priveşte în primul rând starea lumii inteme
şi a ubiectului bun cc constituie nuclcul personalităţii, reparalia este exprimata, Reverie Tennenul a fost adoptat de Sion (1962) referitor la starea psihică
de obicei, prin acţiuni faţă de obiectele din lumea externă, care reprezintă pe care o necesită bebeluşul din partea mamei. Mintea mamei
obiectul intern deteriorat sau care pot fi introiectate fantasmatic pentru a , trebuie să se afle Într-o stare de receptivitate calmă, pentru a primi sentimen-
susţine lumea internă. Reparalia este deci o forţă de. acţiune constructivă in ':Li tele bebeJuşului şi a le oferi semnificaţie fer CONTINE RE]. Ideea este următoa­
lumea externă. Ea completează sau suplineşte atitudinea pozitivă din simpla; rea: prin identificare proiectivă, bebeluşul introduce În psihicul mamei o stare
,,
relaţic dc iubire pură, faţă de un obiect idealizat, I1ccontaminat. :: de anxietale şi teroare pe care el nu este capabil să o Înţeleagă şi care i se pare
'.il' 10. I'OI.IIIE DEl'ltLSIV A. intolerabilă (in spccial tCrlma de moarte). Reveria mamei este un proces prin I ~
1:
care aceasla îi oferă temerii bebeluşului un sens, funcţie denumită "funcţie
Kh:in, rvt. (1920), Inhibilii şi dificullă\i la pubertate, SrvtK, 1. pp. 49-53. alfa" [<7" FUNCŢIE ALFA]. Prin introiecţia unei mame receptive şi întelegătoare, -,
__ (11)27), lCl1llin\e criminale la copii normali, SrvtK, 1, pp. 161-175. ~. ~ bebeluşul
~ psihice.
poatesă-şi dezvolte propria capacitate de reflecţie
asupra stărilor
sale
!,i
"1
~},
__ (11)29). Situaţii infantih: anxiogcn.: rellectate Într-o operă O.: arlă ~i În impulsul J
cr.:aliv, SMK, 1, pp. 201-20B. :~ Alunci când, dintr-un motiv sali altul, mama este incapabilă
de reverie,
~~bebeluşul nu reccp!ionează nici o semnificalie de la ea; În schimb, el capătă
şi, şi înspăimântă­
i
__ (1933), Davoilarea tilllpurie a conştiinlei la copil, SrvtK. 1, pp. 239-249.
__ (194lJ). Doliul ~i re1,qia sa cu stărih: Illaniaco-ocpresive, SMK, 1, pp. 337.361;
(
:isentimentul dezgolirii de sens deci, al unui lucru necunoscut
·~}·
~Ior [<7" 51'1\11\111 FĂRĂ NUME]. Pot exista mai multe motive pentru o stare
.'J'

__ (19-15). lUlllph:xullui lEtJip in lilllina anxi':lă\ilor lilllpurii. StvlK.1. pp. 363-401.1 f'
'fi tiladecvată de reverie: 1
~.
 JX2 1i.1/.ISTI:NIĂ
(1) Obieclul exlern inadecvat. Mintea mamei poate fi efectiv năpădită de
alte griji, absentă În raport cu bebeluşul. Aşadar, pentru bebeluş, mintea mamei
reprez.intă o componentă importantă a lumii externe [er OBIECT EXTERN).
(II) Invidie. Bebeluşul poate ataca funcţia conţinătoare de care depinde [""
12. INVIDIE], limitându-şi posibilitatea de a introiecta un obiect bun şi
:::~j
Înţelegător.
(tII) C()n(inătorul care dezgoleşte. Bebeluşul cu o componentă de invidie ;';ir:,
anormal de putem ică şi-o proiectează În obiect, pe care îl transformă fantas-
:~'~
matic Într-un conţinMor invidios, ce Îi deprivează proiecţia de orice semnifi- ~.:;;
caţie [ar CONTINERE; SPAIMA FARĂ NUME; EPISTEMOFILlE].
"~I
(II) Proiecţii nelimitate. Este posibil ca mama să fie un conţinător fragil,
care se prăbuşeşte sub povara identifidlrilor proiective atotputernice ale bebe-
luşului. O funcţie de limitare a proiecţiilor se realizează fantasmatic prin
"penisul dinăuntrul mamei". Dacă este prezentă o funcţie adecvată de limitare,
ea poate conduce, În schimb, la creşterea invidiei, cu consecinţele arătate mai
sus, la (II) şi (III) [<7 TAI'A].
Susţinere. Winnicott (1960) a descris o stare maternă, de disponibilitate
faţă de copil, care seamănă în multe privinţe cu ceea ce Bion numeşte
"reverie" [<7" /\TOTPUTERNICIE; CONŢINERE]. Există totuşi diferenţe nete între
funcţia de "susţinere" şi cea de "reverie", diferenţe provenite din deosebirea
'1
i; dintre cele două cadre teoretice. Funcţia de susţinere descrisă de Winnicoll se
referă la menţinerea credinţei bebeluşului în atotputernicia sa; conceptul de
1. reverie al lui Bion priveşte Încercarea maternă de a furniza o funcţie de
I
conţinere şi de înţelegere a realităţii bebeluşului, în scopul susţinerii în raport
: ~ cu pierderea atotputerniciei sale.
13ion. W. R. (1902), A t!lcory ofl!linking. Il1t. J. l'sycho-t1nal., 43.306-310: republiCa!
in: 13ion. W. R.. Second 7'hol/ghts. London. Ilcinel1lann, 1967, pp. 110-119•."
IGândl/ri secl/nde, Irad. de C. lluidei şi F. V VI<1descu. l3ing!lamlon, Ed. S. !
f-reud, 1993. pp. 219-230.J :
Winnicolt, D. W. (1960), The t!lcory of t!le parent-infant relationship, in: Winnicoll,.
D. W., The Matl/ratlonal Processes al1d the Facilitating
Hogart!l Press. 1965, pp. 37-55.
Rezistenţă Klein a descris rczistcn!n din analizil ca pe o manifestare I
transkrului negativ. Psihanaliza clasici\ privea rezistenla in.
mod diferit, ca pe o refulnre a libidoului. Aceastii diferenţă crucială a condus
la cu totul alte tipuri de interpretări şi la cu totul alte expectaţii privind
eficienţa terapeuticii. În viziunea lui Klein (1927), rezistenţa apare sub fo
evitării rela\iei cu analistul sau a evitării jocului cu jucăriile: "Experienta mi-.a
confirmat convingerea că anxietatea se diminuează imediat dacă înleleg aceasd;,
aversiune concomitent ca anxietate şi ca transfer negativ, interpretând-o
ROSENf-ELD, HERBERT 11
atare, În conexiune cu materialul pe care îl produce copilul În acest timp şi
383
L.;
r,!
j
apoi relationând-o cu obiectul initial-mama. Respectiva diminuare se manifestă
mai întâi sub forma unui transfer mai pozitiv şi, simultan, a unei mai mari
vioiciuni În joc" (p. 136). Apoi: "Soluţionând o parte din transferul negativ
q
-i
vom obţine, întocmai ca la adulţi, o amplificare a transferului pozitiv, ceea ce, 1
n
în concordanţă cu ambivalenţa din copilărie, va fi repede urmat de o reapariţie
a celui negativ" (p. 137). Asemenea interpretări erau "împotriva practicii
uzuale" (K1ein, 1955, p. 124), iar Klein a intrat în dispută cu Anna Freud, pe 1,; 1
marginea mânuirii rezistenţei şi a transferului negativ [q. ANALIZA COPILULUI].
Klein a studiat amănunţit inhibiţiile din cadrul jocului şi a realizat ce
~
impact enonn au sentimentele agresive asupra dezvoltării simbolizării şi, deci,
asupra întregii funcţii intelectuale [<7" FORMARE DE SJMI30L]. Înţelegând
personificarea obiectelor interne şi, În cele din urmă, personificarea unor părţi
'~ I
~I
din eu (er 13. IDENTIFICARE PROIECTIVĂ], ea şi-a dat seama că avea de-a face
cu tipul de apărare adoptat de psihotici. Rezistenţa psihotică reprezintă Un atac
asupra capacităţii de a gândi şi a cunoaşte (asupra pulsiunii epistemofilice),
denumit de Bion "atac asupra legăturii" (er LEGARE; EPISTEMOFILlE]. 'i
JI
Echivalată cu transferul negativ, rezistenţa constituie manifestarea clinică I
a pulsiunii de moarte (er 3. AGRESIVITATE]. Conceptul a devenit mai mult sau
mai puţin identic cu reacţia terapeutică negativă (er REACŢIE TERAPEUTICA
°I
NEGATIVĂ].
Bion, W. R. (1959), Attacks on Iinking, Int. J. Psycho-Anal., 30, 308-315; republicat
°In:
in: Bion, W. R.. Second Thollghts, London, Heinemann, 1967, pp. 110-119.
[Gânduri secunde, trad. de C. Bujdei şi F V VIădescu, Binghamton, Ed. S.
Freud, 1993, pp. 199-217]
Klein, M. (1923), Rolul şcolii in dezvoltarea libidinală a copilului, SMK, 1, pp. 55-71.
- - (1927), Simpozion pe tema analizei copiilor, SMK, 1, pp. 131-/59.
~J [
- (1955), Tehnica psihanalitică a jocului: Istoricul şi semnificaţia sa, SMK, III.
(Rosenfeld Herbert Biografie. Născut în 1909, în Germania, Rosen- D,III
~ ' feld s-a refugiat În Marea Britanie În 1935.
li
~ Interesul său faţă de pacienţii schizofreni cronici din spitalele britanice de boli
f; mentale l-a determinat să urmeze o analiză personală cu Klein. EI i-a devenit,
ţ,curând, un important susţinător, mai ales datorită capacităţii sale de a explica
.fii
lo!ţ r
Epsihoza pacientilor în termenii ultimelor teorii ale lui Klein. Multe din ideile
';anate în lucrarea lui Klein asupra mecanismelor schizoide, publicată în 1946,
;:'proveneau din activitatea ei cu elevi şi analizaţi de-ai săi care erau şi psihiatri,
:t,ca Rosenfeld. Acesta din urmă a devenit una dintre principalele autorităţi
,kleiniene în schizofrenie, aducând permanent, până la moartea sa, în 1986,
'icontribulii ştiinţifice.
Contributii ştiinţifice. În 1947, Rosenfeld a publicat prima prezentare
;l 384 ROSENfELD, HERBERT ROSENfELD, HERBERT 385

detaliată a unui caz de schizofrenie, demonstrând importanţa conceptelor
kleiniene de clivaj al eului şi identificare proiectivă, dimpreună cu depersonali-
zarea schizoidă caracteristică, pe care el o prezentase În 1946. Rosenfeld (1950,
1965) a investigat stări le con fuzionale din sch izofrenie, fapt care a condus, În
cele din urmă, la conceptul lui Klein de invidie. În 1952, Rosenfeld a desco-
perit În linii mari acţiunea terapeutică a psihanalizei pe baza identificărilor
proiective, idee elaborată de Money-Kyrle (1956), 8ion (1962) şi mulţi alţii.
Narcisism. Începând din anii 1960, Rosenfeld a devenit preocupat de natura
narcisismului; În teoria kleiniană, acest concept era diferit de viziunea lui
Freud privind o stare primară, la care eul poate regresa. După Klein (1925),
nu există stare anobiectuală, narcisismul fiind retragerea Într-o preocupare mai
mare faţă de obiectele interne decât faţă de cele externe. Mai târziu, Rosenfeld
a explorat manifestările clinice ale pulsiunii de moarte şi ale narcisismului
negativ rezultat [<7" NARCISISM]. Articolul său din 1971 a reprezentat o replică
la obiecţia puternică privind pulsiunea de moarte (Kernberg, 1969), bazată pe
viziunea iniţială a lui Freud cum că pulsiunea de moarte este mută din punct
!
1. , de vedere clinic. Acest important articol al lui Rosenfeld prezintă dovada
1: clinică a pulsiunii de moarte [<7 SADISM]. El descrie o structură a eului În care
II
!'\ o parte din personalitate s-a organizat Într-o expresie a pulsiunii de moarte,
j'l' manifestându-se clinic sub forma idealizArii destructivită\ii şi a atacului asupra
'...\1' , I
părţilor bune din subiect. În această privinţă, Rosenfeld l-a urmat pe Meltzer
!II''i.,
(1968), introducând Însă termenul de narcisism negaliv. O asemenea organizare
":':1
1; ameninţătoare a eului, care perverteşte transferul şi relaţiile umane În general
J Psycho-Ana!., 57, 360-366; republicat În: The Collected Papers of Roger
Money-Kyrle, Pcrth, Clunic Press, 1978, pp. 330-342.
Rosenfcld, H. (1947), Analysis of a schizophrenic state with depersonalization, Inl. 1.
Psycho-Allal., 28, 130-139; republicat În: Rosenfeld, H., Psychotic States,
London, Hogarth Press. 1965, [1p. 33·33.
- - (1950), Notes on the psychopathology of confusional statcs in chronic schizo-
phrenia, 1nt. J Psycho-Ana!., 31, 132-137; republicat În: Psychotic States, pp.
52-62.
- - (1952), Notes an the analysis of the superego conflict in an acute catatonic
patient, In 1. J Psycho-Anal., 33, 111-131; republicat in: Psychotic States, pp. 63-
103.
- - (1965), Psychotic States, London, Hogarth Press.
- - (1971), A clinical approach ta the psycho-analytic theory of the Iife and death
instincts: An investigation ofthe aggressive aspects ofnarcissism, 1nl, J Psycho-
Ana!., 52, 169-178.
- - (1987), Impasse and interpretation, London, Tavistock.
.:~'

\~ I
, '11"1 1-
(Rosenfeld, 1987), a fost supusă de către kleinieni unor recente investigaţii l'
-~
"r I
;i;f
clinice.
... t Timp de mai mulţi ani, Rosenfeld a supervizat analişti şi psihoterapeuţi din
il M<trca 8rit<tnie sau din străinătate, realizând o sensibilizare puternică În ceea
,il ce priveşte capacitatea analistului de a Înţelege pacientul. EI s-a arătat interesat .)="
li de diferenţierea dintre reacţiile negative ale pacienţilor faţă de interpretări
!
resimţite ca lipsite de Înţelegere şi reacţiile lor destructive (de invidie) faţă de
interpretări percepute ca demonstrând realmenle capacitatea analistului de a
înţelege şi tolera pacientul (Rosenfeld, 1987).

Sion, W. R. (1959), Attacks an linking, Inl. J Psycho-Anal., 30, 308-315; republicat

În: Bion, W. R., Secolld Thoughls, London, Heinemann, 1967, pp. 93-109.j"
IGâllduri secunde, Irad. dc C. I3ujdci şi F. V VIădescu, Binghamton, Ed. s.ţl .i;

rrcud, 1993, pp. 199-217. J

- - (1962), Learnillg from Experience, London, Heinemann.
Kcrnberg, O. (1969), A con tribut ion ta the ego-psychological critique of the Kleinian(,
school, IlIt. 1. Psycho-Anal., 50, 317-333. ,.
Klein, M. (1925), O contribulie la psihogeneza ticurilor, SMK, 1, pp. 101·119.
Mcltzcr, D. (1968), Terror, pcrsccution, drcad, IlIt. 1. Psycho-Anal., 49, 396-400; re- ;:
[1ublic<tt in: Sexual Sta les of Mind, Pcrth, Clunie Press, 1973, pp. 99-106. o:!
'·1'
MOllcy-Kyrlc, !{, (1 ~56), Normal countcr-lransfcrcncc and sumc of ilS dcviations, InL ..;'j''
.,
"
~
 , j 1
SCENĂ ORIGINARĂ 387
rl

Klein, M. (1922), Inhihitii şi dificultăti la pubertate, SMK, 1, pp. 49-53. l

- - (1923), Rolul şcolii În dezvoltarea libidinala 8 copilului, SMK, 1, pp. 55-71.

s - - (1927), Tendinle criminale la copii nonnali, SMK, 1, pp. 161-175.

- - (1932), Psihanaliza copiilor, trad. de C. Teutişan, l3inghamton & Cluj, Ed. S.
Freud, 1995.
"1 1

"1

L:'i t

Sadism Primele scrieri ale lui Klein (1922, 1923) tratează pe larg despre
sadismul copiilor. Autoarca cra uimită dc violcnta pe care o
observase în jocul lor. Ca şi Freud, ea a luat în serios ceea ce exprimau
pacienţii săi şi a constatat că jocul, care dezvăluia forme extrem de sălbatice
ale agresivităţii, era urmat deseori de încercarea de a repara răul produs prin
violenţă [er REPARAŢIE]. Klein şi-a elaborat descoperirile privind violenla
copiilor mici în termenii teoriilor psihanalitice existente în momentul când ea
începuse să practice psihanaliza. Concepliile lui Abraharn prezentau o impor-
tanţă deosebită, fapt care a detenninat-o ca, atunci când a trebuit să părăsească
Ungaria, în 1919, să se stabilească la Berlin. Atât Abraham (1911) cât şi Freud
(1917) începuseră să scoată în evidenlă predominanţa agresivităţii în psihozele
maniaco-depresive şi subliniaseră că psihodinamica pacienţilor psihotici indică
o fază infantilă caracterizată printr-un grad foarte înalt de violenţă. Ambii au
denumit această violenţă "sadism", corelând diferitele sale forme cu fazele
orală, anaia şi genitala ale dezvoltării [<7" L1BIDO]. Klein le-a preluat
terminologia.
Termenul de "sadism" sugerează o extrema patologica a agresivităţii, legată
Sân Partea din mamă cu care bebeluşul intră la început în contact este sânul. IJ
Klein a realizat că bebeluşul percepe doar parţial obiectele din lumea
înconjurătoare, din raţiuni ce lin de neurofiziologie şi dezvoltare emoţională. l
it
În consecinţă, ea a considerat obiectul parţial ca fiind "sânul".
Deşi, la inceput, s-a crezut că sânul fizic este perceput ca prezent fizic şi
separat de restul mamei fizice, termenul a ajuns să capete sensul de prim obiect
h-1
parţial [<7" OBIECT PARŢIAL], care semnifică ulterior obiectul matern conţinător
i" şi diferă de penisul patern sau de bebeluşii rivali.
Ca obiect parţial, "sânul" are caracteristici diferite, în funcţie de nevoile
bebeluşului în diferite momente. Unele experienţe produc trăiri plăcute, iar
sânul este văzut ca fiind unul bun (sânul "bun"), in timp ce experienţele
neplăcute conduc la imaginea unui sân "rău".
11
rr OBIECT; OBIECT PARŢIAL.
,1
;-]
Scenă originară Freud a utilizat termenul de "scenă originară" pentru ~FI
a denota experienta bebeluşului sau a copilului
privind cuplul parental aflat În contact sexual. EI era preocupat mai ales de
asistarea reală a copilului la copulalia părinţilor. Detaliile exhaustive din

li
în special sexual; dar în momentul când fazele timpurii ale sadismului au ajuns
să fie considerate ca fâcând parte din dezvoltarea normală, termenul a început analiza Omului cu lupi (Freud, 1918) privesc trauma pacientului în timp ce
să-şi piardă din nuanţa patologică severă. Dimpotrivă, în gândirea kleiniană, dormea, în vacanţă, în dormitorul părinţilor, fantasmele mistificatoare ale
cruzimea ţine de zestrea pulsională a fiinţei umane [a- 3. AGRESIVITATE; pacientului in legătură cu aceasta, dorinţa sa de identificare cu unul, cu celălalt
PULSIUNI]. Predominanţa acestor impulsuri de agresivitate extremă este, aşadar, sau cu ambii părinli şi, in special, încercarea de a data precis evenimentul in
deosebit de răspândită, iar Klein (1927) era de părere că criminalitatea seamană
cu un aisberg: doar o parte din agresivitatea umană este efectiv pusă în scenă,
rămânând dorinţe şi fantasme agresive care există în oricine. Această viziune
copilăria pacientului. Istoria cazului a fost publicata în perioada când Klein
devenea interesată de psihanaliză şi trebuie că a avut o influenlă profundă
asupra ei.
n!
~j J
a fost întărită in 1932, când Klein a adoptat ideea pulsiunii de moarte ca feno- , Activitatea de inceput a lui Klein privea exclusiv teoriile sexuale ale
men clinic şi a renunţat la conexiunea directă dintre agresivitate şi sexualitate. .: [:, copilului; ea a realizat curând dezastrul profund provocat de mistificare,
Aşadar, termenul de "sadism" şi-a pierdut conotaţia patologică; acum, existi
tendinţa de a-I utiliza într-un sens mai mult netehnic, în scopul de a sublinia
ii frustrare şi excludere şi reacţia puternic sadică a copilului, chiar şi a celui mai
l' blând. Klein a inventat un termen propriu pentru concepţia copilului asupra
'II
(( scenei originare: figura păril1lel/li combinat [<7" FIGURĂ A PĂRINTELUI
intensitatea cruzimii ascunse in spatele agresivităţii obişnuite, întâlnite in
experienţele şi conduitele umane. { COMBINAT]. Această figură este in întregime o fantasmă, dar atacul fantasmatic , J
f asupra corpului mamei, unde copilul crede că se află permanent tatăl (sau I
Abrahal11. K. (1911). NOles on l!lc psycho-anal)'tic lr~alment of manic-depressi\'c\., t penisul lui), are efecte dăunătoare asupra dezvoltării normale şi anormale a !
I
insanil)' and allicd condilions. in: Abra!lam. K.. Selected I'apers in Psycho-' i: copilului [a- 6. FAZĂ DE FEMINITATE]. c:r LUME EXTERNĂ. 1:
1;
I1llalysis. London. Ilogarth Prcss. 1927, pp. 135·156. ., I
(1918). Frolll t!le !lislory of an infanlile neurosis, ES. XVII, pp. 3-13.
li
i'
Frcud, S. (1917), Mourning and mclancholia. ES, XlV. pp. 237-260.
;"
./
;i

388 SEGAL, IlANNA
Segal Hanna Uiografie, Născut~ in Polonia, Segal s-a format in Marea
, Britanie, ca medic şi apoi ca psihanalist, devenind o
membră deosebit de importantă a Grupului Kleinian, Ei i se atribuie prima
analiză a unui schizofren spitalizat, cu o tehnică aproape nemodificată, După
moartea lui Klein, s-a ocupat in mod special de organizarea şi consolidarea
Grupului Kleinian şi a fost extrem de activă in răspândirea conceptelor
kleiniene in afara Grupului Kleinian şi in afara psihanalizei.
Contribuţii ştiinţifice, În anii 1940 şi 1950, alături de Scolt, Rosenfeld şi
Bion, Segal a fost o pionieră a psihanalizei schizofreni1or. Ea a fost impre-
sionată mai ales de perturbarea fonnării simbolurilor in schizofrenie (Segal,
1950) [<7" EGALlZARE SIMBOLICĂ].
Primele sale observaţii asupra acestei probleme au aşteptat totuşi o eluci·
dare corespunzatoare, aparuta in articolul sau crucial din 1957. Segal a aratat
ca abilitatea de a utiliza simboluri antrenează construirea unei relaţii intre
simbol şi simbolizat (Ia origine, o parte a corpului) care Iasă posibilitatea unei
distincţii intre cele două. Ea a diferenţiat-o de egalizarea simbolică, in care nu
există o deosebire intre simbol şi lucrul simbolizat. Egalizarea simbolurilor cu
,.
. l'
1 referinţele lor pot interfera puternic in gândire şi comportament, datorită per-
.1., .
turbării capacităţii de a distinge realitatea. Echivalenţa simbolică rezultă dintr-o
identificare proiectivă patologică, de confuzie a obiectelor cu părţi din sine.
Întregul fenomen, de perturbare a fonnării simbolurilor, identificare proiectivă
patologică şi afectarea simţului realităţii, constituie o trăsătură a poziţiei
paranoid-schizoide. Aceste scrieri (Segal, 1950, 1957) confirmau ipoteza de
lucru iniţială a lui K1ein că punctele de fixaţie ale psihozei se află in poziţia
paranoid-sch izoidă.
Legat de investigarea fonnării de simbol, Segal (1952) a investigat şi
estetica, Din nou, ea a Întărit distincţia Între poziţiile paranoid-schizoidă şi
depresivă [cT FOI~MARE DE SIMBOL]. Creaţia artistică cere o stabilitate relativă
a poziţiei depresive, in care impulsul spre reparaţie este mobilizat intr-o
activitate constructivă. Aceast1\ idee a fost preluat~ şi elaborată de criticul de
artă Adrian Stokes (1963). Ulterior, Segal a scris o serie de articole asupra
creativităţii (Segal, 1974, 1977, 1981, 1987). Nu lipsită de importanţă este
expunerea ideilor lui Klein (Segal, 1964, 1979), În ultimii ani, Segal (1987)
s-a preocupat serios de problema inarmării nucleare.
Segal, Il. (1950), Some aS[lecls of lhe analysis of a schizo[lhrenic, Inl, 1. Psycilo-Anol.•
31. 2(,l~-2n: republicat in: Scgal, Il., rhe Work of lIanna Segol, New York.
bson Arunson, 1981, pp. I() 1-120.
__ (1952 l. A psycho-analylic approach to cslhctics, 1111 1. l'sycllO-Anal" 33, 196·207;
repuhlicat in: Kkin, M. I-Icimann, P. Moncy-Kyrle. R. (Eds.). New UirecliollS .f
in I'syeiln-Allolysis. London. Ilogarth Press. 1952. pp. 384-405: şi in: 7'he /Ibri :1,
of IIrI/lIlO SeRIII. pp. IR5-20(', ":~
__ (1957), Notcs un symbol formation. 1111. 1. l'sycho-Allol .. 3R. 391-397: rC[lublical!
',..
SIMPTOM 389
in: 7'he JVork of I/onno Segal, pp, 49-65,
Segal, Il. (1964), Inlrodllclion 10 Iile Work of Melanie Klein; London, Heinemann;
rctiparit de Kamac Books, London, 1973,
,~,~ - - (1974), Oclusion and artistic creativity, Inl. Rev. l'sycilo-Anal., 1, 135·141; re-
publicat in: riie Work of Hanna Segal, pp, 207-216,
- - (1977), Psycho-analysis and freedom ofthought, London, H, K, Lewis; republicat
:ZI in: The Work of Hanna Segal, pp, 217·227,
:~
- - (1979), Klein, London, Fontana.
~. - - (1981), Manic reparation, in: rhe Work of Hanna Segal, pp, 147-158,
- - (1984), Joseph Conrad and the mid-1ife crisis, /nl, Rev, Psycho-Ana/" II, 3·9,
~i
li - - (1987), Silence is the real crime, Int. Rev, Psycho-Anal., 14, 3-12.
• Slokes, A, (1963), l'ainling and Iile Inner Wor/d, London, Tavistock,
.'~'
':~ Simptom Klein s-a preocupat in primul rând de anxietate, aşa in cât, atunci
când Freud (1926) şi-a publ icat lucrarea exhaustivă asupra
.of
anxietăţii, Klein s-a văzut justificată in a fi considerat-o aparte faţ~ de celelalte
] simptome, ca fiind raportat~ mai direct la dotarea pulsională a individului.
Klein şi-a analizat pacienţii şi şi-a prezentat descoperirile În termenii relaţiilor
"n
obiectuale din cadrul luptei eului de a-şi st~pâni anxietatea, Astfel, celelalte
11
:;j simptome ocupau un loc secundar şi erau interpretate in tenneni de relaţii
:,:,.. obiectuale [<r ANXIETATEj,
Un moment crucial a fost cel din 1925, când Klein i-a contrazis pe Ferenczi
şi pe Abraham asupra naturii simptomului de tic. Ei (Ferenczi, J 921; Abraham,
1921) priveau ticul ca pe un fenomen ţinând de narcisismul primar, iar Klein
a afinnat că acest simptom se bazează pe o relaţie obiectuală [<7" FANTASME
MASTURBATORllj,
De obicei, discuţiile purtate de Klein asupra simptomelor erau centrate chiar
pe anxietate. Klein (1925) considera c~ simptomele simbolizează relaţiile
obiectuale care fundamentează anxietatea; interpretarea necesită "să dezvăluie
relaţiile obiectuale pe care se intemeiază" (p. 113). În consecinţă, modul
particular de fonnare a unui simptom conta mai puţin decât semnificaţia sa
ascunsă, la fel cum, in practica psihanalitic~, se interpretează mai mult
conţinutul latent al visului decât simbolurile sale finale.
Simptome de conversie, ipohondrie şi boală psihosomatică. Riviere (1952)
şi Heimann (1952) au discutat despre anumite simptome corporale in contextul
narcisismului. Relalia cu un obiect intern poate atinge proporţiile delirului,
individul dezvoltând convingeri conştiente bizare, privitoare la corpul s~u,
bazate pe fantasma inconştientă a unui obiect dăunător aflat in interior, Un
asemenea fenomen se intemeiază pe identificarea unei părţi din corp cu un
obiect persecutor, "rău", care a fost introiectat. Meltzer (1987), notând diferen-
, la dintre boala psihosomatică, in care are loc o modificare patologică reală a
:i
corpului, şi celelalte două tulhurări (ipohondria şi simptomele de conversie),
a presupus (după Bion) existenţa unei legături intre anumite fenomene psihice

390 SINE
(acumularea de date senzoriale neprelucrate) şi patologia corporal~. Tulbura-
rea, a sugerat el, apare la nivelul translaţiei de la pulsiunea corporală la repre-
zentarea psihică, având loc o perturbare a funcţiei alfa [a- FUNCŢIE ALFA).
Abraham, K., Contribution to a discussion on tic, in: Abraham, K., Selected Papers in
Psycho-Analysis, London, Hogarth Prcss, 1927.
Ferenc7.i, S. (1921), Psycho-analytic observalions on tic, in: Furrher Contributions 10
the 7'heory and Techn;qlle of Psycho-Analysis, London, Hogarth Press.
Freud, S. (1926), Inhibitions. Symptoms and Anxiety, ES, XX, pp. 77-175.
Heimann, P (1952), Certain functions of introjection and projection in early infancy,
În: Klein, M., Heimann, P, Isaacs, S., Riviere, J. (Eds.), Developments in
Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1952, pp. 128-168.
Klein, M. (1925), O contribuţie la psihogeneza ticurilor, SMK, 1, pp. 101-119.
Meltzer, D. (1987). Studies in Extended Metapsych%gy, Perth, Clunie Press, 1987.
(S/lidii de metapsihologie dezvolta/ă, trad. de E. TlImâianu, În preglltire la Ed.
S. Freud.)
Riviere, J. (1952), General introduction la Developments in Psycho-Analysis, London,
Hogarth Press, 1952, pp. 1-36.
, identific~ri de tip introiectiv şi proiectiv: "Indivizii îşi pot plasa conflictele
Sine Modelul structural al lui Freud (subeu, eu şi supraeu) a creat o mişcare
importantă În direcţia studierii preponderente a eului (nu a subeului) şi
a modului in care acesta se relaţionează la obiecte şi le utilizează. Klein a pus
accent pe relaţiile cu obiectele, având tendinţa s~ foloseasc~ tennenii "sine",
"eu" şi "subiect" alternativ. Tennenul de "eu" (sau "subiect") este utilizat ca
un complement al lui "obiect". Tennenul de "sine", a afinnat Klein (1959)
ulterior, "este utilizat pentru întreaga personalitate, care cuprinde nu numai eul,
dar şi viaţa pulsională numită de Freud 'subeu'" (p. 249); eul este "partea
organizată a sinelui".
Psihologia eului, dimpotrivă, s-a preocupat de rolul eului în structură şi mai
puţin de viaţa pulsională din care apar relaţiile obiectuale [<7"' 2. FANTASMĂ
INCONŞTIENTA). Diferenţa dintre "eu" şi "sine" a fost făcută de Hartmann
(1950), care a văzut eul ca pe o organizare mentală descrisă obiectiv, iar sinele,
ca pe o reprezentare investită în cadrul narcisismului. Termenul de "ego" este
un termen tehnic, avansat de praglllalicii traduc:llori englezi ai lui Freud spre
a mări obiectivitatea ştiinţei psihanalitice; el reprezintă deci o defonnare a
gennanului "ich" folosit de Freud care are o conotaţie mult mai personală
(Bettelheim, 1983).
rT EU.
l3eltelheirn. B. (19R3), Frelld alld Mall 's SOII/. London, Ilogarth Press.
Hartll1an, H. (1950), C:omll1en(s on lhc psycho-analytic lhcory of lhe ego, Psychoal1al.
SllIdy Chi/d, 5, 74-96.
Klcin, M. (1959). Lumca noaslri'l aJulli'l şi ri'lJi'lcinile ci În copili'lria timpurie, SMK.1I1.
...,.
~l
SISTEME DE APARARE SOCIALE 39\
Sisteme de apărare sociale În anii '40, în timpul mobilizării sociale
a naţiunii britanice pentru război, exista
un interes considerabil faţ~ de psihologia socială. Unii analşti s-au arătat .\
preocupaţi de implicaţiile descoperirilor psihanalitice privind fenomenele
studiate de psihologia socială. Printre aceşti analişti s-au numărat Bion,
Bridger, Foulkes, Main şi Rickman.
Dup!! război, ideile lor s·au dezvoltat În direcţii diferite, ca s1i creeze
li
analiza de grup (Pines, 1983, 1985), comunitatea terapeutică (Main, 1946, .1 \
1977) şi o şcoal1i de studii organizaţionale, fondat!! la Clinica Tavistock
(Institutul Tavistock de mai târziu) (Rice, \963, 1965). ~\
O psihologie social1i bazată pe concepte ale psihologiei individuale tratează
qJ
.~
;;
grupul social în tenneni de individ. De exemplu, prima încercare a lui Freud
.'\~,.
i!' (\9\3) de a explica societatea consta în imaginea unui agregat de indivizi, a
i unui fel de superindivid, având fantasme tipice individului; mai târziu, însă
(\921), el a corelat forţele de agregare din psihologia individuală cu apariţia il
. ',~
fenomenelor sociale (Gabriel, \983). Jaques (\953) a preluat ideile lui Freud
'l~1
privind forţele de agregare: "unul dintre elementele coezive fundamentale, de rl,.
legare a indivizilor în asociaţii umane instituţionalizate, îl reprezintă apărarea
n'
~
împotriva anxiet1iţii psihotice" (p. 4); autorul a arătat că fenomenul rezultă din }
~i~. interne în persoane din lumea externă, pot unnliri cursul conflictului prin
intennediul identificării proiective, reinternalizând apoi desfăşurarea şi rezul-
tatul conflictului (perceput ca exterior) prin identificare introiectivă" (p. 21). ,1
Contribuţia lui Elliott Jaques la dezvoltarea Institutului Tavistock a fost
centrală, ca şi cea a lui Sion [<7"' PRE-SUPOZITII DE BAZĂ) şi a Isabelei Menzies;
I
ei au pornit de la viziunea lui Klein (1946) asupra mecanismelor de apărare
primitive, de proiecţie şi introiecţie conjugate cu identificarea. 1
Apărări colective. Jaques (1953) a prezentat modul În care indivizii pot !: I
utiliza instituţiile sociale pentru a-şi susţine propriile apărări psihice; astrel, ~\
aceste metode instituţionale alcătuiesc forme colective de apărare, numite de
autor sisteme de apărare sociale. Ele ajung să fie încorporate în viaţa curentă
a instituţiei. Instituţiile deţin aşadar o subcultur1i care este inconştient1i, în JI
adevăratul sens freudian al cuvântului, şi care influenţează puternic maniera de
rezolvare a problemelor instituţionale şi eficienţa cu care indivizii Îşi Îndepli-
nesc scopurile conştiente.
Menzies (1960) a utilizat ideea sistemului de apărare social în "psihanaliza"
unui sistem spitalicese şi a arătat că în tradiţia spitalului privind Îngrijirea se
'instalează anumite mecanisme (tehnici dejensive), pe care fiecare'nou angajat
trebuie s1i le înveţe. Deseori, aceste mecanisme, utilizate impotriva anxietălii
din timpul lucrului, subliniază scopurile terapeutice ale instituţiei-în cazul
nostru, ingrijirea pacienţilor. Ideea apărărilor colective s-a dovedit a fi o
aplicaţie fertilă a gândirii kleiniene (Rice, 1963; Miller şi Gwynne, 1973; de
Board, 1979; Hinshelwood, 1987; Menzies Lyth, 1988, 1989). "Sistem de
apărare socială" reprezintă o noţiune importantă, ce demonstrează inserţia f
I
r
392 SOCIETATE
inconştientului individual-fantasme inconştiente şi mecanisme de apărare-în
procesele sociale, fără a le reduce pe ultimele la psihologia individuală.
de Board, R. (1979), Tile Psycilo-Analysis of Organizalions, London, Tavistock.
Freud, S. (1913), TotemalldTaboo.ES. XIII, p. 1·162. [Tolem şi labu, trad. de L.
Gavriliu, Bucureşti, Ed. Ştiinţificn, 199\, in: Freud, S., Opere, voI. 1, pp. II-
167.J
Gabriel, Y (1983), Freud and Sociely, London, Routledge & Kegan Paul.
Ilinshelwood, R. D. (1987), Whal Happens in Groups, London, Frec Assn. Books.
Jaqucs, E. (1953), On the dynamics of social structurc, /fuman Relalions, 6, 3-23;
republicat sub titlul "Social systerns as a defence against persecutory and
dcpressive anxiety", În: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New
Direclions in Psycho-Analysis, London, Tavistock, pp. 478-498.
Main, T. (1946), The hospital as a therapeutic institution, Bul. Menninger Clinic, 19,
66-70.
- - (1977), The concept of the therapeutic community: Yariations and vicissitudes,
Grol/p Analysis, 10, Supplement; republicat in: Pines, M. (Ed.), The Evolulion
of Grol/p-Analysis, London, Routledge & Kegan Paul, 1983, pp. 197·217.
Menzies (Lyth), 1. (1960), The functioning of a social system as a defence against
anxiety, lil/man Relalions, 13, 95-121; republicat ca pamflet Tavistock, 3,
Tavistock Institute of lIuman Relations, 1970.
- - (1988), COlllaining An.xiely in Inslill/lions, London, Free Association Books.
- - (1989), The Dynamics oflhe Social, London, Free Association Books.
Miller, E., Gwynne, G. V. (1973), A Life Apart, London, Tavistock.
Pines, M. (Ed.) (1983), The Evolulion ofGroup-Analysis, London, Routledge & Kegan
Paul.
I'incs, M. (Ed.) (1985), ilion and Group Psycholherapy, London, Routlcdge & Kegan
Paul.
Rice, A. K. (1963), 7he Ellterprise and ils Environment, London, Routledge & Kegan
Paul.
- - (1965), Learnillg for Leadership, Londom. Tavistock.
Societate Cu toate că psihanaliza kleiniană s-a centrat cu rigurozitate pe
lumea intrapsihică, fiind deseori criticată că a neglijat lumea
externă [er LUME EXTERNĂ], ea a dat naştere la o tendinţă persistentă de a
construi teorii privind lumea externă şi societatea. Există nu mai puţin de trei
încercări [Jrinci[J,de de elaborare a unei teorii psihanalitice despre societate,
ba7.ată pe concepte kleiniene. Toate [Jornesc de la conceptul de identificare
proiectivă, poate [Jentru că identificarea proiectivă, este utilizabilă ca teorie
intrapsihică a lumii interpersonale. Cele trei teorii sunt: (1) teoria lui Jaques
(1953) asupra sistemelor de apărare sociale [er SISTEME DE APĂRARE SOCIi\LE);
(II) teoria lui Segal (1957) asupra formării simbolurilor [er rORMi\RE DE
SIM80L]; (III) teoria lui Sion (1962a, 1962b) asupra conţinerii ["" eONTINERE).
SPAIMA FARA NUME
,
393
În plus, teoria lui Sion (1961) despre pre-supoziţiile de bază ale grupului
[<7" PRE-SUPOZITII DE OAZA] Înclină puternic spre o perspectivă kleiniană. EI
şi-a scris lucrările pe tema pre-supoziţiilor de bază Înainte să devină psihanalist
de formaţie kleiniană, iar aceste idei sunt prezentate sub o formă kleiniană.
Parte din ele (în special ideea pre-supoziţiei de "cuplare") s-a transformat În
1970 într-o teorie a conţinerii sociale (Sion, 1970).
Sion, W. R. (1961), Experiences in GrollpS, London, Tavistock. [Experienţe in grupuri,
Irad. de C. Bujdei şi F. V. YIădcscu, În pregătire la Ed. S. rreud.J
- - (1962a), A theory of thinking, lnl. 1. Psycho-Anal., 43, 306-310; republicat In:
Bion, W. R., Second Thoughls, London, Heinemann. (Gânduri secunde, Irad. de
C. Bujdei şi F. V. YIădescu, Binghamton, Ed. S. Freud, 1993, pp. 219-230.J
'1';
- - (1962), Learning from Experience, London, Heinemann.
.'1'.
'~1:' - - (1970), Allenlion and Inlerprelalion, London, Tnvistock.
.!( Jaques, E. (1953), On the dynamics of social structure, liuman Relalions, 6, 10-23;
~i~~
republicat sub titlul "The social system as a defence against persecutory and
depressive anxiety", În: Klein, M., Heimann, P, Money-Kyrle, R. (Eds.), New
Direclions in Psycho-Analysis, London, Tavistock, 1955, pp. 478-498.
Segal, H. (1957), Notes on symbol-fonnation, lnl. 1. Psycho-Anal., 38, 391-397;
republicat in: The Work of Hanna Segal, New York, J. Aronson, 1981, pp. 49-
65.
Spaimă fără nume Acest tennen a fost folosit prima oară de Karin
Stephen (1941), pentru a descrie intensitatea
extremă a anxietăţii din copilăria timpurie: "o spaimă şi o neajutorare În faţa
tensiunii pulsionale" (p. 181). Mai târziu, Sion i-a oferit "spaimei fără nume"
o semnificaţie completă şi specifică: starea de frică lipsită de sens, ap~rută
atunci când copilul mic are o mamă incapabilă de "reverie" [<7" REVERIE]-
concept derivat din teoria lui Sion asupra conţinerii [<7" eONTfNERE]. Când
mama nu reuşeşte să conţină teroarea copilului mic şi să-i ofere semnificaţie,
ea este resimţită ca un "obiect ce respinge identificarea proiectivă" [<7"
GÂNDIRE), dezgolind experienţa bebeluşului de semnificaţie: atunci, el nu i
introiectează o frică de moarte făcută tolerabilă, ci o spaimă fără nume" (Sion, I
1962a, p. 116). Reprezentarea acestui eşec proiectiv duce la formarea, prin I
1 introiecţie, a unui obiect intern similar: un obiect care distruge semnificaţia şi I
Iasă obiectul intr-o lume misterioasă, fără sens: "În practică, pacientul se simte
inconjurat nu atât de obiecte reale, lucruri in sine, cât de obiecte bizare care
~;
; sunt reale numai in măsura in care re[Jrezintă rămăşiţe ale unor gânduri şi
concepţii dezgolite de semnificaţie şi expulzate" (Sion, 1962b, p. 99) [<7"
CONTINERE]. Un obiect intern care dezgoleşte de semnificaţie dă naştere unui
supraeu ce emite sentinţe lipsite de sens privind comportamentul.
Oion, W. R. (1962a). A llleor)' of lilinking. 1111. 1. I'sycho-Allol .. 43, 306-JIO:

394 STRIJCTURĂ
rcpublical in: Bion, W. R., Second 7ho/iRlilJ, London, \'Icincmann, 1967, pp.
110-119. (Gând/lri secunde, trad. de C. Bujdci şi F. V VIădescu, Binghamlon,
Ed. S. Freud, 1993, pp. 219-230.J
Bion, W. R. (1962b), Learning from Experience, London, Heinemann.
Stephen, K. (1941), Aggression in carly childhood, Br. 1. Med. Psychol., 18, 178-190.
confuzionale
Stări Stările confuzionale sunt obişnuite la pacienţii
schizofreni, iar originea lor a fost explicată de
Rosenfeld (1965). EI a arătat posibil itatea existenţei unei confuzii pulsionale
primare, extrem de perturbatoare. Dacă pulsiunea de moarte este amestecată cu
libidoul, obiectul bun este urât şi distrus ca din greşeală, ca să spunem aşa,
conducând la o puternică insecuritate şi incapacitate de a diferenţia stările şi
impulsurile interne. Confuzia pulsiunilor constituie o formă periculoasă de
invidie (în care obiectul bun este urât pentru că este bun) [<7 12. INVIDIE).
Confuzie Între sine şi obiect. De asemenea, Rosenfeld a descris diferite
forme de confuzie care reprezinta apărări Împotriva invidiei-o situaţie compli-
cata, întâlnită În psihanaliza schizofrenului. Eul este confundat cu obiectele, ca
rezultat al unor forme atotputernice de proiecţie şi introiecţie, destinate
denegării, separării şi dependenţei [<7 NARCISISM). CU deosebire, părţi ample
din sine sunt plasate În obiect prin utilizarea masivă şi violentă a mecanismu-
ţJ
;~
~i
~i
lui de identificare proiectivă.
O formă de unire a sinelui cu lumea externă poate apărea În anumite stări
autiste, de retragere şi izolare într-o preocupare cu senzaţiile corporale [<7
AUTISM].
Acest tip de confuzie Între sine şi obiect este secundară şi are drept scop
apărarea. EI diferă de starea primară de unire şi confuzie regresive, descrisă În
psihologia eului (mai ales, Mahler et al., 1975), care urmează teoria ortodoxă
a narcisismului primar [<7 NARCISISM]. Narcisismul primar reprezintă un cadru
teoretic cu totul diferit, conform căruia nu există o experienţă primară relativă
la "cu" şi "non-eu", nu există la Începutul vieţii o graniţă a eului şi deci un eu.
Kleinienii acceptă, dimpotrivă, prezen\(J activă, încă de naştere, a eului, a
funcţiilor şi graniţelor sale. Astfel, confuzia eului cu obiectul devine secundară,
un rezultat al mecanismelor de apărare primitive, de atotputernicie.
Mahler, M.. Pine, F, Bergman, A. (1975), Tlie Psychological Birlli of Ihe H/ilIlon
In/anI. London, Hutchinson.
Rosenfeld, H. (1965), Psycholic Slales, London, Hogarth Press.
I
Structură Freud a avansat m(Ji multe modele structurale ale psihicului,
i' ,oi
dintre care cele mai importante sunt (1) modelul topic-
inconştient, preconştient şi conştient; (II) modelul structural-subeu, eu şi
supraeu. În urma introducerii ultimului model (Freud, 1923), psihologia eului
J
STRUCTURĂ 395 j
s-(J centrat pe structura mecanismelor de apărare (Anna Freud, 1936) şi de
adaptare (Hartmann, 1939).
]:
Model structural kleinian, Klein a acordat o mai mică atenţie modelului
structural al lui Freud (subeu, sine, supraeu). Viziunea kleiniană asupra strucl.u-
rii normale a personalităţii se referă la o populaţie de obiecte interne, va~ li
înrudită cu viziunea lui Freud asupra relaţiilor dintre eu şi supraeu. Heimann
(1942, 1952) a elaborat structura acestei lumi interne în termenii gradului de l'
asimilare a obiectelor În cadrul eului [<7 ASIMILARE]. Structura normală a
personalităţii este fluidă, sinele (eul) aflându-se in relaţie cu obiectele sale
interne, identificându-se cu ele pentru perioade mai scurte sau mai lungi, În
I
funcţie de circumstanţele de moment ale realităţii externe. În 1946, Klein a
atras atenţia asupra structurii eului, care poate fi afectată de c1ivaj. Este posibil ]1
ca procesul să corespundl\ divizării Între obiectele interne cu care se face
~I" identificarea, sau să se desfăşoare Într-o altă formă de c1ivaj, prin dispersarea
îl
,~
<:~~ în lumea externă cu ajutorul identificării proiective în obiecte externe.
Structură În poziţiile paranoid-schizoidă şi depresivă. În poziţia paranoid-
.;;{ schizoidl\, lumea internă, cuprinzând atât obiectele cât şi eul, este c1ivat1! şi
.~
poate fi fragmentat1!; preocuparea eului este aceea de a integra diferitele
obiecte parţiale şi componente ale sinelui.
Când survine poziţia depresivă, structura personalităţii se modifică radical,
devenind mai integrată, iar obiectul bun ajunge nucleul eului. Acest obiect bun
0: 1
poate fi deteriorat sau distrus; el se află În relaţie cu obiectele dăunătoare sau
protectoare ce populează lumile internl\ şi externă. O asemenea structură, mai
integrală-mai puţin dispon ibi Iă pentru dispersarea lumi i interne În obiecte
1
externe, ca În poziţia paranoid-schizoidă-, realizează o graniţl\ a eului mai
consistentă, oferind deci un sentiment mai stabil şi mai realist cu privire la
identitatea şi conţinutul sinelui.
Meltzer (1973) a descris dezvoltarea structurii psihice ca pe o mişcare din
pozitia p(Jranoid-schizoidă spre poziţia depresivl\ prin utilizarea lot mai ampl1!
JI
a introiectiei şi prin inslalarea cuplului de părinţi combinaţi În nucleul lumii
interne [er FlGURA;\ pARINTELUI COMUIN!\I].
01
Organizaţie internă. Dezvoltarea personalităţii conduce la constelatii
relativ stabile de relaţii obiectuale caracteristice, întruchipând impulsuri, anxie-
tăţi şi apărări tipice personalităţii respective.
"lli
c'·
)/'.,
,';i
I 1
in ultimii ani, psihanaliştii kleinieni s-au preocupat de organizarea internă
i a pulsiunii de moarte (Segal, 1972; O'Shaughnessy, 1981; Reisenberg-
\
Malcolm, 1981; Steiner, 1982; Brenman, t 985). Anumiţi pacienţi limitrofi dau ,... \
~, "
dovadă de o organizare deosebit de stabilă a mişcărilor pulsionale de moarte
şi a (Jpărărilor împotriva lor.
Sinele rău. Aceste contribuţii se b(Jzeză pe constat(Jrea că eul poate ajunge
să organizeze un sine râll (do lat cu mari cantităţi de mişcări (Jle pulsiunii de
I
mO(Jrte), care domină sinele hlln prin intimidare sau seducţie.
Meltzer (1968) a vorbit despre seduC\ia internă a părţii bune din sine-cu
"lI I

3% STIWCllmA
Îndepărtarea ele realitatea extern~ şi intrarea Într-o "deznădejde voluptuoasă"­
de către o parte rea a sinelui, care idealizează violenţa. Ideea a fost elaborat!!
de Money-Kyrle (1969) şi mai ales de Rosenfeld (1971), care a Înfăţişat, cu
noi detalii clinice, această "bandă mafioti:!" internă ce intimidează părţile bune
ale personalităţii astfel Încât subiectul ajunge la o identificare cu violenţa
triumf1itoare. Părţile bune ale personalităţii, care tolerează dependenţa, recu-
noştinţa, iubirea şi iertarea, sunt întemniţate şi ascunse, părând că au dispărut.
O a5emenea copleşire a personalităţii de către o organizaţie narcisică atot-
rllternică este tipică, după Rosenfeld, indivizilor limitrofi şi psihotici
(Rosenfeld, 1987) [cT NARCISISM].
Spi II ius (1983) a corelat această viziune cu obiectul care respinge identifi-
carea proiectivll, descris de Sion (1959) [07'" CONTINERE]. Sion a descris expe-
rienţe infantile În cursul c1\rora copilul mic, cuprins de o anxietate puternică,
Încearcă să comunice cu mama prin identificare proiectivă. Parte din funcţia
matern1\ const1\ În acceptarea şi conţinerea acestei alarme atât de nepl1\cute,
stare psihic1\ matern1\ denumită de Sion reverie [<7 REVERIE]. Multe mame,
Î;,\ ,: însă, le creează permanent copiilor lor sentimentul respingerii comunic1\rii prin
Li J d identificare proiectivă. Copilul mic, afirm1l Sion, işi percepe sentimentele
ii,il:
jl":ci
proiectate ca fi ind dezgolite de sens şi reintroduse cu forţa in interiorul s1lu.
Astfel, mama ajunge s1l fie introiectat1l ca obiect intern [<7" SPAIMĂ FĂRĂ
t\{}j NUME]. În urma identific~rii cu el, obiectul devine "sinele r1lu", care trium~
j'l di
!!;;lil' distrllgând semnificaţia şi subminând capacitatea de a învăţa din experienţă.
1!.: '! Perversiune de caracter. Joseph (1975) a descris, într-o expunere devenită
'Iii) clasică, structura anumitor pacienţi "greu de atins", care se menţin permanent
1. l}i 1i': ~ in poziţia de observatori ai unor aspecte din ei înşişi. O asemenea distanţare
p~ f (: de partea vulnerabilă şi dependent1\ a personalităţii lor se prezint1\ ca o trăsătură
. ~ .
stabi Iă. Joseph a arătat, iar mai târziu a reafirmat (Joseph, 1981), caracterul de
i excitare perversă al acestor manevre de zădărnicire şi Înşelare faţ1\ de analist
i'
. ;;
şi faţă de partea din sine care doreşte să coopereze cu analistul [<7
PERVERSIUNE].
Relaţii interne perverse similare, între părţi ale personalităţii, au fost
descrise de Steiner (1982), care a arătat părţile bune din personalitate ce pot
fi exploatate de c1\tre cele rele, printr-un fel de mascarad1\ În spatele căreia
ultimele se ascund. Relaţiile de iubire ascund o cruzime secretă, perversă, care
produce plăcere părţii rele sau perverse a personalităţii.
Psihoză c1ivată. În 1957, Sion a înfăţişat plasarea aspectelor rele sau
psihotice ale lumii interne într-un compartiment separat. În acest cadru de
referinţă, obiectele şi anxietăţile psihotice timpurii rămân profund clivate,
"figuri terifiante ... aruncate în straturile profunde ale inconştientului" (Klein,
1958, p. 241). Ele par să nu mai fie în contact cu sinele nepsihotic. dar rămân
permanent disponibile pentru a fi reactivate, În anumite circumstante.
Sidney Klein (1980) a relatat vise ce constituiau dovada unor obiecte
încapsulate, conţinând părţi psihotice clivate ale personalităţii; asemenea indicii
pot apărea chiar şi la pacienţi nevrotici. Bick a descris un fenomen prezent la
....
STRUCTURĂ
397
copilul mic, de păstrare a unei "faţade" rigide a personalităţii. Ea a vorbit
despre "pielea secundară" [<7" PILI.E], al cărei scop este protecţia copilului faţa
de sentimentul de fărâmi(are catastrofala sau dizolvare (Symington, 1983,
1985) [<7" ANIHILAR-E]. Pentru a contracara lipsa unui obiect susţinător, copilul
mic utilizează diferite metode, musculare sau verbale, care ii focalizeaz1l atenţia
şi realizează astfel o stare integrată-roi revenit, in mod normal, sfârcului sau
sânului mamei.
Rosenfeld a arătat că elementele încapsulate ale psihozei pot fi identificate
cu organe fizice din interiorul corpului-"insule psihotice" (Rosenfeld, 1978).
De fapt, ideea unui domeniu restrâns al psihozei nu era nou1l. Freud o avansase
~~ in mod limpede: "Distincţia net1\ între nevroză şi psihoză este, totuşi, relativi-
~,
zat1\ de faptul că nici În nevroz1l nu lipseşte incercarea de a Înlocui o realitate
neplăcută printr-una mai apropiată de dorinţele subiectului. Faptul devine
li posibil prin existenţa unei lumi jantasmatice, domeniu ce se separă de lumea
:1:"
reală externă o dat1\ cu apariţia principiului realităţii. Acest domeniu rămâne
apoi scutit de constrângeri le vieţii reale" (Freud, 1924, p. 187).
I
,:f
Bion, W. R. (1957), DifTcrenliation of the psychotic from the non-psychotic
:~~;
"1
personalities. In(, 1. I'sycho-Anal., 38, 266-275; republicat În: Sion, W. R.,
Second Thoughts, London, Hcinemann, 1967, pp, 43-64. IDiferenlicrea
personalităţii psihotice de cea nepsihotică, in: Sion, W. R" Cândl/ri secl/nde,
trad. de C. Bujdei şi F. V VIădescu, Binghamton, Ed. S. Freud, 1993, pp. 141-
':~} 165.J
I ~.
- - (1959), Attacks on linking, Inl. 1. I'sycho-ilnal.. 4U, 3U8-315; republical in:
.,.' Second 7hol/ghts, pp. 93-109. [Atacuri impotriva legăturii, În: Gânduri secunde,
pp. 199-217 1
Brenman, E. (1985), i-lystcria, Inl. 1. !'sycho-ilnal., 66. 423-432.
Freud, A. (1936), The Ego and the Mechanisms o/De/ence, London, Hogarth Press.
Freud, S. (1923), The Ego and the Id, ES, XIX, pp. 3-66. [ErI! şi sinele, trad. de G.
Purdca şi V D. Zamf1rescu, În: Dincolo de principiul plăcerii, Bucureşti, Ed.
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 95-157.J
Freud, S. (1924). The loss ofreality in neurosis and psychosis, ES, XIX, pp. 183-187.
Hartmann, II. (1939), Ego Psychology alld the Problem o/ Adaptation, editie engleză
puhlicată de !Illago, London, 1958.
Hcimann, P. (1942), A contribution to the problelll of sublilllalion and its relation to
the process of internalization, Inl. 1. !'sycho-Anal., 23, 8-17.
- - Heimann, P (1952), Preliminary notes on some defence mechanisms in paranoid
states. Inl. 1. Psycho-Anal., 33, 208-213; republicat cu titlul "A combination of
t,
defence mcchanislllS in paranoid states. in: Klein, M., I!einwnn, P, Money-
i:
Kyrlc, R. (Eds.), New Directions ill Psycho-Analysis, London, Tavistock. 1955, fi
240-2(,5. H
Joser h. II. (llJ75), I'aticnts \Vita arc hard 10 rcach. in: (jiovacchini. l' (Fd.). 7ilctics ~,
I'(
a/ld Ţechlliqlles ill Psycho-ilnalytic Therapy, voI. 2. Ne\V York, Jason Aronson.
pp. 205-216.
~;

398 SUl3LU
Joseph, B. (1981). Defence mechanisms and phanlasy in the psychological process, Bul.
EI/rol'. I'sycho-Anal. f-ed., 17, 11-24.
Klein, M (1946), Note asupra unor mecanisme schizoide, SMK, III.
- - (1958), Despre dezvoltarea funcţionării mentale, SMK, 111.
Klein, S. (1980), Autistie phenomena in neurotic patients, Int. 1. Psycho-Anal., 61,
395-402; republicat În: Grotstein, J. (Ed.), Do I Dare Dislurb Ihe Universe?
Beverly lIills, Caesura, 1981, pp. 103-113
Meltzer, D. (1968), Terror, persecution, dread, Inl. J. Psycho-Anal., 49, 396-400;
republical În: Me1tzer, O., Sexual SIa les of Mfnd, Perth, Clunie Press, 1973, pp.
99-106.
- - (1973), Sexual Slales of Mind, Perth, Clunie Press.
Money-Kyrle, R. (1969), an the fear of insanity, În: The Collecled Papers of Roger
Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 434-441.
O'Shaughnessy, E. (1981), A clinical study of defence organizat ion, Inl. 1. Psycho-
Anal., 62, 359-369.
Reisenberg-Malcolm, R. (1981), Technical problems in the analysis of a pseudo-
compliant patienl, Inl. 1. Psycho-Anal., 52, 477-484.
Rosenfeld, H. (1971), A clinical approach to the psycho-analytic theory of the life and
death instincts: ;\n investigatian into the aggressive aspeets of narcissism, Inl. 1.
Psycho-Anal., 52, 169-178.
- - (1978), The relationship between psychosomatic symptoms and latent psychatie
states, ms.
- - (1987). {"'passe alld Interprelalion. London. Tavistock.
Segal, H. (1972), ;\ delusional system as a defence against lhe reemergence of a
catastrophic situation, Inl. 1. Psycho-Anal., 53, 393-403.
Spillius, E. Bolt (1983), Some developments from the work of Melanie Klein, Inl. 1.
l'sycho-Allal., 64, 321-332.
Sleiner. J. (1982), Perverse relationships belween parts of lhe self: A clinical
illuslration, 1111. 1. Psycho-Anal., 63, 242-253.
Symington, J. (Comwall) (1983), Crisis and survival in infancy, 1. Child Psycholher.•
9, 25-32.
- - (1985). The survival functian of primitive ol11nipotence, 1111.1. Psycho-Alla/., 66,
481-487
SubeL! Freud ( 1923) a prezentat "subeu 1" ca fi ind o instanFI psihicil. Alilturi
de eu şi supraeu, el intril În modelul slructural al psihicului.
"Subeul" cuprinde Întreaga dotare primitivil pulsionalil, din el fonnându-se eul
şi supraeul. În Societatea Psihanaliticil Britanică, mai ales, au apilrut viziuni
divergente fap de Freud, ca rezultat al centrilrii pe relaţiile obiectuale:
(1) Fairbairn (1952) a respins conceptul de pulsiune şi l-a Înlocuit cu ideea
că impulsurile reprezintil "strategii" de relaţionare cu obiectele, ţinând cont că
individul uman capătă mai degrabă obiectul decât plăcerea. Aceastil idee,
considera el, rezolvă dificultatea creatil de Freud În psihanaliză, prin postularea
..J
SUBI ECTIY1TATE 399
unei pulsiuni de moarte dincolo de plilcere [<7' FAIRIlAIRN].
(II) Klein a abordat clinic subeul, luând În consideraţie nu numai pulsiunea
de moarte [er PULSltJNE DE MOARTE], ci şi faptul că pulsiunile sunt prezente n
nu atât prin originea lor fiziologică, cât prin reprezentarea lor mentală. Acest
lucru i-a Îndreptat atenţia asupra fantasmei inconştiente ca reprezentare a
pulsiunilor [<7' 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ].
Emoţional, Klein a rilmas loialil "modelului structural" al lui Freud. În
realitate Însil, ea şi-a construit propriile teorii, În care "subeul" şi-a schimbat
semnificaţia. Klein a Îmbrăţişat teoria lui Freud despre pulsiunea de moarte,
adilugându-i puncte de referinţă clinice, dar În modelul ei asupra conflictului
psihic discordia nu e purtată Între pulsiunea de viaţil şi cea de moarte per se,
ci Între reprezentanţii lor din fantasma inconştientil. Deoarece, în viziunea ei,
:',.1
-:'i."
conflictul psihic rezultil din impactul pulsiunii de moarte asupra relaţiilor
obiectuale, În scrierile ei, "subeul" tinde să devină un reprezentant al pulsiunii 01
:~; de moarte. Conflictul freudian dintre eu şi subeu (stimulat de pretenţiile
!~~!:
supraeului faţă de eu) a fost Înlocuit, În fapt, de noţiunea kleinianil de conflict
Între pulsiunea de viaţil şi pulsiunea de moarte [<7' ANXIETATE].
<7' PULSIUNI; PULSIUNE DE MOARTE.
JI
Fairbaim, R. (1952), Psycho-Analylic Sludies of the Personality, London, Rautledge
j
(,'
1.' & Kegan Paul.
l~
~~
Freud, S. (1923), The Ego and Ihe Id, ES, XIX, pp. 3-66. [Eul şi sinele, trad. de G.
Purdea şi V D. Zamflrescu, În: Dincolo de prinCIpiul plăcerii, Bucureşti, Ed.
"Jurnalul Literar", 1992, pp. 95-157.]
1
Subiectivi tate În cadrul gândirii kleiniene, există o Îmbinare între
conceptele referitoare la experienţa obiectivil a analis-
tului şi cele referitoare la experienţa subiectivil a pacientului. S-au formulat
multe critici la adresa acestei atitudini-nici un alt aspect din opera lui Klein nu
a fost, poate, atât de respins. Brierley (1942) subl inia: "Trebuie să facem
[.
diferenţa Între limbajul pacientului (care Îi Înfăţişează fantasmele) şi limbajul
ştiinţillc-Între experienţa trilită şi inferenlele noastre teoretice" (p. 110) [<7'
REA 1.1 TArE INTERNĂ].
Confundarea fantasmelor inconştiente despre obiecte bune sau rele cu
fonnulilrile ştiinlillce ale lui Freud privind structura psihică l-a detenninat pe
Glover (1945) să anunţe apariţia unei "noi biologii religioase" (p. 31). Critica
acerbă a lui Glover Împotriva lui Klein merge În paralel cu apilrarea teoriei II
ortodoxe. EI a publicat multe dintre criticile pe care le ridicase În Discuţiile I
Controversate din 1943-1944 [er DISCUT" CONTROVERSATE].
Obiectiv şi subiectiv. Problema minte-corp i-a lilsat pe psihologi ezitanţi În 1
a alege o abordare obiectivil sau subiectivil a psihicului. Putem cunoaşte un
creier prin cercetilri obiective asupra lui şi, Într-o anumită măsuril, măsurând
,J
parametrii comportamentali. Dar mai putem cunoaşte un creier fiind, ca să i' l'
O-
 400 SUBIECTIVITATE
spunem aşa, în interiorul lui, trăindu-ne subiectiv propria noastră minte. Aceste
două părţi de acces la "auto"-cunoaştere nu se armonizează şi nu corespund
una cu alta [~ PROBLEMA MINTE-CORP]. Când ne ocupăm de psihologia expe-
rienţei personale, cum face psihanaliza, suntem prinşi între (1) descrierea
fenomenelor din mintea pacientului prin ceea ce observăm obiectiv la el şi (II)
Înregistrarea trăirii Ilii prin intermediul trăirii noastre, În timp ce ne identifi-
căm cu el, subiectiv [<7 EMPATIE]. Prima modalitate se numeşte metapsihologie
şi este o structură de termeni tehnici ce alcătuiesc o teorie asupra psihicului
uman. Ea are caracteristicile unei ştiinţe obişnuite, bazate pe teorii din ştiinţele
naturale, cum este fizica.
AI doilea tip de abordare, înregistrarea experienţei individuale (fenomeno-
logic), diferă de primul În mai multe privinţe: (1) oferă o psihologie a persoa-
nei individuale respective, care nu este În mod necesar generalizabilă (sau
cuantirlcabiIă); (11) se pretează la interpretarea de un observator care ascultă
ceea ce îi relatează subiectul despre experienţele sale; (III) în cadrul psihana-
Iizei, interesul nu priveşte doar experienţa conştientă relatată, ci şi cea incon-
ştientă, inferată. Apar astfel probleme de validitate, generalizabilitate şi
·.,1 comunicabilitate în această "ştiinţă a subiectivului".
i;::) Fantasmă şi mecanism. Kleinienii utilizează termenii de "introiecţie" şi
/"::,1
'I'."} "proiecţie" referitor la trăirile subiective ale pacienţilor lor, deşi, iniţial, terme-
1'" nii au fost introduşi pentru a desemna procese şi caracteristici psihice descrise
obiectiv, într-o manieră ştiinţifică-metapsihologia freudiană. "Introiecţie" este
li,:ll
'li"
un termen obiectiv similar cu experienţa subiectivă a "încorporării" sau
hil "internalizării"; la fel, "proiecţie" este legat de "expulzare" şi "externalizare";
1/;1
iriil un "eu" descris obiectiv este trăit ca "sine".
,'1 '
\<1,/ 1 O combinaţie între obiectiv şi subiectiv este incomodă pentru omul de
",1
ştiinţă obişnuit să considere obiectul ca fiind separat de observator. "Renun-
Iri!
ţăm", afirma Grierley (1943) in aprinsele discuţii pe aceasU\ temă, "la pretenţia
'I::
li! :
il de oameni de ştiinţă şi ne întoarcem la ideile primitive ale ţăranului chinez,
care interpreta eclipsa prin ideea că soarele a fost înghiţit de un dragon".
l" .
Se pare că există două limbaje paralele: (1) termenii metapsihologici privind
! "fapte" cunoscute obiectiv şi (II) un limbaj fenomenologic, despre semnifi·
caţiile şi fantasmele personale ale pacientului. Termenul de "introiecţie" se
referă la descrierea ştiinţifică obiectivă a unui eveniment psihic în care un
anumit aspect din obiectul extern devine parte din eu; termenul de "încorpo-
rare" se referă la fantasma individuală de a prelua ceva din obiect.
S-ar părea că am putea evita confuzia între cele două limbaje printr-o utili.·';~
zare riguroasă a termenilor: termeni metapsihologici în descrierea ştiinţifică. ,;;
obiectivă şi termeni fenomenologici pentru experienţa subiectivă. Nu este,' J~'
totuşi, atât de simplu.
Dispariţia distincţiei. Orice separare a descrierii obiective a eului de expe-,'::~'
ricnţa subiectivă a lumii fantasmatice inconştiente conduce la probleme para-~;
uoxale, cum ar Il: "ea [Klein] tratează deseori fantasma ca şi cum ar fi 1.,-4'
constitutivă pentru realitatea psihică: în fantasmă se formează supraeul, eul şi'î\
SUBIECTIVITATE 401
toate componentele sinelui. Pe de altă parte, ea utilizează însă limbajul struc- IL
i,' l
tural al metapsihologiei freudiene, tratând fantasma ca pe o activitate a eului" ',':'1
",1
(Mackay, 1981, p. 196). Deci: introiecţia face parte din funcţiile eului sau eul
este produsul .introiecţiei (fantasmei de Încorporare a unui obiect)?
Când vorbim despre realitatea psihică, ce limbaj să folosim? Realitatea
psihică este o lume reală pentru pacient, dar cum poate fi lumea lui subiectivă
reală pentru o altă persoană? Meltzer (1981) afinnă că descoperirile lui Klein
arată că: "Realitatea psihica poate fi abordată într-un mod concret, ca pe un
loc... unde se naşte sensul vieţi i, pentru a fi desfăşurat În lumea din afară" (p.
178); el a detectat noul tip de cunoaştere implicat: "Această transformare Într-o
viziune platoniciană transpare Încă de la începutul operei lui Klein; psihanaliza
ei s-a transformat într-o ştiinlă baconiană, care viza explicaţii şi spera sll ajungă
la adevăruri sau legi absolute, într-o ştiinţă descriptivă, care observă şi
înfăţişează fenomene cu posibilitaţi infinite, deoarece sunt fenomene aie imagi.
naţiei" (p. 178). Devine dillcil să separăm cele două limbaje. "Eu" este un
termen metapsihologic (limbaj [1]), dar provine din activitatea fantasmatică
',~ personală (limbaj [II]). Fantasma de încorporare a unui obiect are efectul unei
'jf' "alterări a eului" obiective, trăite de subiect şi vizibile pentru observator.
).i
;.~ Afirmaţia că eul se formează prin încorporarea obiectelor suna ca explicaţie
obiectivă-<:eva de genul "sistemul solar s-a format din mişcări turbionare ale
.fiţi
~~
materiei". Dar descrierea formării eului prin încorporarea de obiecte reprezintă
şi o fantasmă personală despre sine însuşi. Chiar dacă facem distincţia între
termenul de "eu" (termen metapsihologic) şi cel de "sine" (termen al experien-
ţei subiective), reformulând fraza-"sinele se formează prin încorporarea de
obiecte"-, obţinem o afirmaţie care nu diferă de fraza "eul se formează prin
introiecţia de obiecte". Distincţia între limbaje devine superfluă. O fantasmă
este ea îns1l.şi o teorie obiectivă. Dispariţia distincţiei Între fantasmă şi ştiinţa L
obiectivă provine din aceea că: (a) fantasma este atotputernica la acest nivel,
; "
.~.
astfel încât, obiectiv, un eu care fantasmează este concomitent, subiectiv, un
sine care se creează pe el însuşi; (b) fantasma este o lume subiectivă care
.; , ~ţ~
~'::
I ,,'. .i~~.
generează semnificalii, iar semnificaţiile explicaţiilor obiective rezultă din 1...•.
~ ./~V;
activitatea fantasmatică in aceeaşi măsură ca semnificaţiile fantasmei subiecti- 'l)lll
:,~\'j):'
ve. Semnificaţia rămâne aceeaşi, şi În lumea subiectivă şi în cea obiectivă,
chiar dacă se ajunge la două tipuri de cunoaştere şi la două limbaje diferite,
corespunzătoare celor două lumi.
Ştiinţa subiectivului. Apare problema că nu există proces sau eveniment . I
psihic care să nu fie trăit şi subiectiv, de fapt, format şi modelat de experienţa : I
1 I
şi fantasma subiective: "O fantasmă reprezintă atât o plăsmuire, cât şi o i I
funcţie" (Isaacs, 1943). Acest lucru îi conferă ştiinţei experienţei subiective o
"il
anumită particularitate-ea nu-şi poate descrie domeniul studiat, in afara expe-
rienţei persoanei cercetate: "ştim că, în psihanaliză, există o relaţie organică
Ii
Între materialul prezentat şi tehnică, fapt pe care ni-I reproşează ceilalţi oameni I)
de ştiinţă" (Segal, J 972, p. 159) I 1.
Când este vorba de dorinţe umane, "obiectiv"/"subiectiv" devine o
r !
~
 402 SUI3IECTIVITATE SUOIECTIVITATE 403

dihotomie simplist;:\: "când obiectul de studiu il constituie chiar mintea,
domeniu al subiectivului, trebuie sa fim obiectivi in atitudinea noastra faţa de
fenomenele studiate; dar mai trebuie sa acceptam şi sa tinem cont ca natura
obiectului rămâne 'subiectiva'" (Heimann, 1943), Mackay (1981) a explorat
posibilitatea ca metapsihologia lui Klein să fie una fenomenologica, o centrare
exclusiva pe percepţiile şi experienţele subiective ale indivizilor. Neindoielnic,
abordarea kleiniană porneşte de aici, dar experienţele psihice şi procesele
corporale nu sunt separate din punct de vedere teoretic. Nu este necesar să
considerăm, aşa cum face Mackay, că o dihotomie "mecanism/fenomenologie"
e inevitabilă.
COl1tratransfer. Imposibilitatea unei distincţii nete intre limbajul ştiinţific
şi experienţa subiectiva implică faptul ca "introieC\ia" şi "incorporarea" trimit
la acelaşi lucru; mai departe insa, separarea artificiala a limbajelor conduce la
o fortare a subiectului, deoarece implică ideea existenţei unui agent, exterior
subiectului şi experienţei sale, care operează cu alte procese decât cele aparţi­
nând individului uman studiat. Pentru a-şi obţine materialul, psihanalistul folo-
seşte metode subiective (empatia şi intuitia). Dupa Sion (1962) [<7" GÂNDIRE),
activitatea de gândire pe care o desfăşoară psihanalistul asupra datelor, obţinute
subiectiv, despre pacientul sau reprezintă În acelaşi timp un proces inconştient,
determinat subiectiv.
Validitate. Analistul Îşi percepe pacientul in mod subiectiv; interactiunea
dintre cele două lumi subiective, intrapsihice, trebuie explorată prin inter-
mediul complexei relaţii de transfer-contratransfer [er eONTRATRANSFERJ.
Caracteristicile acestei forme de comunicare Între două persoane, pe marginea
unor experienţe subiective, sunt extraordinar de complicate-eomplexitate
desluşită Întrucâtva prin conceptul de continere [<7 CONTINERE] şi prin Înţele­
gerea comunicării non-simbolice prin intennediul identificării proiective.
a incercat să stabilească criterii obiective pentru abordarea procesului psih-
analitic şi a izolat un număr de "elemente"-grila fer BION], L, H, K [er
EPISTEMOFILlE) şi relaţia conţinător-conţinut [<7" CONTINERE]. Dar, se pare, el
nu a elaborat şi o metodă de comunicare Între psihanalişti; conceptele sale au
fost aplicate mult În practica clinică, În raport cu pacienţii.
Bion, W R. (1962), A theory ofthinking, Inl. J Psycho-Anal., 43,306-310; republicat
in: Bion, W R., Second Thollghts, London, Heinemann, 1967, pp. 110-119. [O
teorie a gândirii, În: Bion, W R., Gânduri secunde, trad. de C. Sujdei şi F. V
VIădescu, Binghamton, Ed. S. f'reud, 1993, pp. 219-230.J
- - (1963), Elements of Psycho-Analysis, London, Heinemann.
- - (1970), AI/en/ion and interpretation, London, Tavistock.
Brierley, M. (1942), Internal objects and theol)', Int, 1. Psycho-Anal" 23, 107-120.
- - (1943), Contribution to the Controversial Discussions 1943-1944 of the British 1
Psycho-Analytical Society, ms.
Glover, E. (1945), An examination of the Klein system of child psychology, Psycho-
1
b
anal S/udy Child, 1, 1-43.
Heimann, P. (1943), Contribution to the Controversial Discussions 1943-1944 of the
British Psycho-Analytical Socicty, ms. [Vezi King & Steiner (Eds.), The Freud- j
Kleill COIl/roversies 1941-1945.)
lsaacs, S. (1943), Contribution to the Controversial Discussions 1943-1944 of the
British Psycho-Analytical Society, ms. [Vezi King & Steiner. (Eds.), The Freud- I "'.1
·'0' r
Klein Con/roversies 1941-1945.)
Mackay, Nigel (1981), Melanie Klein 's metapsychology: Phenomenological and
mechanistic perspective, In/, 1. Psycho-Anal., 62, 187-198.
.: 1
Meltzer, D. (1981), Thc Kleinian expansion of f'reud's metapsychology, 111/. 1. Psycho-
Anal., 62.177-185.

r~,~,,!jU:
~:~'
Avem o altă situaţie atunci când este vorba de comunicarea experienţei
subiective Într'e analişti. În mod firesc, este de presupus că o asemenea
comunicare se desfăşoară, ca şi În alte ştiinţe, prin intem1ediul unui limbaj
Segal, H, (1972), The role of child analysis in the psycho-analytic training, In/, 1.
Psycho-Allal.. 53. 157-161.
- - (1979). Kle ill , London, f'ontana.
fI]
.(}
.
J." 1
special, adaptat profesional, cuprinzând termeni metapsihologici. Cu toate
acestea, fiind vorba despre o ştiin\ă a subiectivităţii, probabil că trebuie sa ne
~~' c, aşteptăm la acelaşi tip de complexitate existent În comunicarea (din transfer-
i;: contratransfer) dintre analist şi pacient. În ultima parte a carierei sale de psih- i,'7]~r%, j
! '; analist, !3ion (1 <;70) s-a ocupat Îndeaproape de problemele comunicării Între l!(~
analişti cu privire la experienţa analitică a lumii subiective, inconştiente, a

'~;~,j': "
pacienţilor lor [w BION].
. ,1 Val id itatea observaţi ilor şi interpretări lor psihanal işt ilor este detem1inată,
În mod subiectiv, de propria lor personalitate. Testarea validităţii depinde,

~, astfel, de analiza personala a analistului, din cadrul formării sale sau desfă· ,
şurată ulterior. Un asemenea proces de validare este personal; el va fi verificat :
~! doar Într-un mod restrâns, prin acceptarea Într-o societate psihanalitica. Se. I

I
l~",' i,':
Înţelege, aşadar, că validitatea se limitează la publicul format din membrii·
societăţii sau la flliaţia psihanalitică fală de o flgură de referinţă. Bion (1963)
;
,',
':("
I

·j
ş zantă şi o psihologie care ignoră pulsiunea, ca a lui Fairbaim, suferă de aceeaşi
:t
d Şcoala relaţiilor de obiect Tennenul de "relaţie de obiect" i-a
devenit, pe nesimţite, familiar citito-
rului lui Klein. În cele din urmă, termenul a produs un Întreg curent teoretic
j f psihanalitic, concentrat mai ales În cadrul Societăţii Psihanalitice Britanice.
Lipsa unei definiţii precise a avut importanţa ei, deoarece a pennis utilizări
multiple ale termenului.
l Şcoala relaţiilor de obiect cuprinde un număr de puncte de vedere teoretice
diferite şi indică, În general, analiştii britanici centraţi pe starea şi caracterul
obiectelor. Ea trebuie diferenţiată de şcoala clasică sau a psihologiei eului, care
se preocupă mai mult de mişcările pulsionale, ce furnizeazA componenta
;r
,
energetică a interesului [er PSIHOLOGIA EULUI].
Şcoala realaţiilor de obiect îi cuprinde. în special, pe Fairbaim, Winnicott
şi Balint, iar în general, pe toţi aşa-numiţii psihanalişti independenţi (Kohon,
1986) din Societatea Psihanalitică Britanică. Ceea ce au ei în comun este
tendinţa de a ignora aspectele "economice" ale energiei pulsionale, spre deose-
bire de psihologia eului. Klein a fost considerată aparte, din cauză că a ac-
ceptat existenţa pulsiunii de moarte. În Societatea Psihanalitică Britanică există
două compartimente: (1) cadrul fairbaimian, care consideră categoric că omul
'1 nu este un căutător de plăcere, ci un căutător de obiect; (II) diferite poziţii
intennediare-teorii bifactoriale (Eagle, 1984) ce combină accentul pe obiecte
l cu o teorie pulsională. Toate sunt inspirate din Klein.
Există însă numeroşi psihanalişti britanici care afirmă astăzi că Melanie
Klein nu ţine propriu-zis de şcoala relaţiilor de obiect (Kohon, 1986). Ei
rezervă termenul pentru Fairbairn, Balint şi Winnicott. De exemplu, Guntrip
(1961), susţimÎndu-1 pe Fairbairn, a trasat un itinerar particular al progresului
teoretic psihanalitic din ultimii cincizeci de ani. EI se întinde pe o singură
dimensiune, pornind de la neurologia ştiintifică a lui Freud, spre o teorie
psihologică pură, necontaminată de biologie. Această idee este tentantă prin
simplitatea ei, deşi ar putea fi considerată o imagine amăgitoare, mai mult
seducătoare decâtsubstanlială. E adevărat, a existat o deplasare de la neurolo-
gia şi biologia ştiinţifice spre psihologia pură, iar acesta este un fapt evident,
dar stilul atrăgător al scrierii lui Guntrip tinde să-I exagereze. Dimensiunea
reliefată de Guntrip reprezintă totuşi o trăsătură importantă a itinerarului. Ea
a m<li fost evidenţiată de Greenberg şi Mitchell (1983), sub forma opozitiei
între "modelul pulsÎonal-structura!" şi "modelul relaţional-structural".
Atât "biologisInul" şliinlific cu care a inceput Freud cât şi "psihologisl11ul"
"
ŞCO;\LA RELATIILOR DE OBIECT 405
pur al lui Fairbaim (şi Guntrip) sunt puncte extreme. Fiinţa uman1\ este, în
acelaşi timp, şi biologică şi psihologică, iar o interpretare freudiană biologi-
eroare: ambele încearcă reducţia întregii dimensiuni (bio-psihologice) la o
singură şi simplă arie de studiu. Din nefericire, mintea umană penduleazl\
amăgitor de-a cunnezişul acestei dimensiuni [er PROBLEMA MINTE-CORP], iar
teoria psihanalitică trebuie să reflecte o asemenea dialectică. Şi Klein a fost
sfâşiată de această dilemă, încercând pennanent să echilibreze loialitatea faţă
de experienţa pacienţilor săi cu loialitatea faţă de scopul ştiinţific al lui Freud.
Ea a rămas împăl1ită, incomod, între biologie şi psihologie.
Kohon (1985) a sugerat retrasarea itinerarului, de-a lungul unei dimensiuni
în care tensiunea din abordarea freudiană, între o biologie ştiinţifică a minţii
şi o psihologie literară şi umanistă, s-a transfonnat, după dispersia vienezilor,
într-o tensiune între psihanaliza americană şi cea britanică-psihanaliştii brita-
nici construind o teorie "preocupată de relatia subiectului cu obiectul său, iar
':;(i
1~; nu de relaţia dintre subiect şi obiect, care este o relaţie interpersonală" (p. 27).
Începuturile teoriei relaţiilor de obiect. Pe măsură ce Freud se vedea
obligat să acorde transferului o tot mai mare importanţă [er TRANSFER], şi
relaţiile pacientului câştigau în însemnătate. Relaţia transferenţială este piatra
unghiulară a practicii psihanalitice, iar teoria bazată pe practică (se pare, o
caracteristică a psihanalizei britanice) a adus relaţia transferenţială, în mod
inevitabil, în centrul său; acest fapt a antrenat focalizarea asupra relaţiilor eului
cu obiectele sale.
Punerea in scenă transferenţială. Cazul Dora [<7" TRANSFER] i-a pus lui
Freud o problemă dificilă, fiindcă el intenţionase să-I publice ca pe un caz
exemplar. Când Dora a renunţat la tratament foarte prematur, după doar trei
luni, el a trebuit să se gândească mult până să realizeze ceea ce se întâmplase-
nu fusese receptiv la transferul negativ, nici la faptul că relaţiile sunt resimţite
intens ca fi ind reale, în punerea lor in scenă faţă de analist (Freud, 1905).
Dar ceea ce a deschis fenn drumul spre abordarea ulterioară (de către alţii)
a relaţiilor obiectuale au fost problemele sale cu un alt tip de pacient. Este
vorba de pacienţii psihotici care, constata Freud, nu fllceau un transfer cores-
punzător asupra sa. De la Cazul Dora, el rămăsese probabil circumspect privind
riscul ignorării transferului, dar de data aceasta s-a gândit că, tocmai datorită
schizofreniei, aceşti pacienţi nu reuşesc să investească energie pulsională în
analist. Ea nu poate fi utilizată pentru angajarea pacientului în depăşirea
rezistenţelor. Freud (1911) l-a "analizat" pe Schreber din memoriile lăsate în
umlă de acesta şi publicate, gândindu-se că era singura cale de a înţelege
psihicul schizofrenului. EI a constatat că pacientul suferise un "dezastru
universal". adică lumea ca întreg îşi pierduse orice interes pentru pacient-nu
mai era investită deloc cu energie pulsională (investire). În locul rămas gol,
schizofrenul reclădeşte o lume imaginară, a iluziilor şi a halucinaţiilor. Această
separare a două lumi, reală şi personală, are importanţa unei viziuni premergă-
 406 ~l'()1\1.1\ RI'.IAIIILOR IJI~ OLlIITT
toare perspectivei relaţiilor obiectuale [<7' REi\LlTi\TE INTERNĂ],
Narcisism. În acest moment (În jurul lui 1913), Freud a pus laolaltă
anumite idei, de un tip cu totul nou, EI era Îndemnat de dorinţa de a Înfrunta
şi respinge afirmaţiile lui Jung privind trăirile non-libidinale. Jung era un
psihiatru cu experienţă a pacienţilor psihotici, pe când Freud, nu. Freud lucrase
Într-un sanatoriu neurologic cu pacienţi isterici (nevrotici), aşa Încât, când Jung
a Început să se Îndepărteze de mişcarea psihanalitică, Freud, păstrându-şi
dorinţa de a Înţelege schizofrenia, s-a văzut detenninat să fonnuleze o teorie
libidinală asupra acestei tulburări. Drept rezultat, el a Început să realizeze că,
Într-un fel, Însăşi persoana, sau o anumită parte din ea ori din ideile ei, poate
deveni obiectul propriei energii pulsionale, Astfel s-a născut conceptul de
narcisism (Freud, 1914), iar În cele din unnă a apărut un interes privind Însuşi
obiectul (sinele sau altul) investit libidinal.
Introiecţia obiectelor, AI doilea mare pas inovator a fost tacut În 1917, o
dată cu lucrarea lui Freud, Doliu şi melancolie, Pentru o perioadă, Freud
lucrase cu Abraham, Încercând să Înţeleagă psihozele, În fapt, Abraham (1911)
i scrisese şi el despre acest subiect, cam În acelaşi timp cu lucrarea lui Freud
~ ~ \ ;; i, ; asupra schizofreniei Preşedintelui Schreber. Abraham tratase Însă despre psiho-
za maniaco-depresivă, punct În care avea un anumit avantaj faţă de Freud.
li:,:,! Interesant la psihoza maniaco-depresivă este faptul că ea este intennitentă.
:1;[:
;:fil
IIi!
Pacientul trece prin faze de remisiune, În care pare relativ normal, ceea ce l-a
determinat pe Abraham să Încerce o analiză a acestor pacienţi În timpul perioa-
il!1
i',;l dclor dc rcmisiunc. Ar fi putut ci să lucreze, astfel, la fel ca şi cu un pacient
iL! nevrotic ? Rrtspunsul pe care l-a constatat a fost afirmativ (Abraham, 1924).
iMI Acest lucru a creat un interes mai mare pentru boala maniaco-depresivă decât
,1, pentru schizofrenie, iar scrierea lui Freud (1917) despre doliu şi melancolie
",'1'
!I[,
1':1 cuprindea propriile sale reneC\ii asupra tulburării respectivc. Lucrarea conline
:1: o frumoasă descriere a stării de doliu şi de melancolie (psihoză maniaco-
~ r::
,!I.: 1 depresivă), ea ilustrând, de asemenea, extraordinara evoluţie a autorului În
, l'
{" H,'
gândirea sa conceptuală. EI a arătat că munca de doliu constă Într-o renunţare
' .1
·1":
"
q'
'
lentă, pas cu pas, la investirea obiectului iubit pierdut. Freud a mai arătat că
starea de melancolie este similară clinic, În multe privinte, cu doliul, c1l ea
·1 ,1
antrenează o renunţare similară la obiectul iubit pierdut. Diferenţa, a a~rl1lat
\
,I,,!",
., el, constă În aceea că melancolicul nu renunţă propriu-zis la obiect, ci restabi-
" !:< leşte obiectul În interiorul propriului eu, continuând să se relalioneze la el.
"'[ rreud a ar'ătat că motivul acestei reacţii ÎI reprezintă un puternic element de ură
i '1
şi furie impotriva obiectului iubit şi că efectul constă În orientarea urii şi furiei
I asupra eului, ca şi cLim el ar flobiectul. "Umbra obiectului cade pe eu" (p.
249). EI a numit acest fenomen "identificare" [r7f' INTROILCTIE; IDE'NTIFICi\RE).
'[ in acest moment, Freud descria o fenomenologie a obiectului, lăsând la o
I rarte economia mişcftrilor pulsionale. Odată descoperit acest interesant proces
I de identificare, care produce efectiv o "alterare a eului". el a arătat, patru ani
:; I mai târziu (rreud, 1921), că psihologia grupului se bazează pe identiflcare.
"'~;!fi.:II
rreud îşi formase deja obiceiul care a fost aplicat atâtor concepte psihanali- .
ŞCOI\LA RELAT"LOR DE OBIECT 407
I
~'J
~!
tice-fiind descoperite ca fenomene patologice prezente la pacienţi, ele ajungeau
,
să fie reperate peste tot, ca ingrediente esenţiale ale psihicului nonnal.
Ramificarea drumurilor. În continuare, Freud (1923) a pornit să Întaţişeze
[j
dezvoltarea supraeului ca fiind bazată pe acest proces de identificare ce ~.
antrenează internalizarea obiectelor redipiene iubite, la care copilul a trebuit s!\
renunţe. Graniţa eului era văzută acum ca fiind penneabilă pentru obiecte, nu I
J,
I
doar ca direcţionând energia pulsională.
Abraham, În perioada scurtă care Îi mai rămăsese până la moartea sa pre-
matură, În 1925, a dezvoltat viziunea lui Freud asupra procesului de intemali- ·1 I
zare, atrăgând atenţia În special către legătura cu impulsurile genitale. EI a
unnat sugesti ile lui Freud că introiecţia are ceva În comun cu "canibalismul",
cu impulsurile orale şi sadice, şi că În "proiecţie" sau expulzare există un
proces de oglindire, fenomenul fiind corelat cu impulsurile anale. Confluenţa
unor mecanisme de apărare bazale fer 9. MECANISME PRIMITIVE DE APARARE]
! I
cu pulsiunile componente şi cu zonele erogene corespunzătoare trebuie să fi
părut foarte elegantă şi sugestivă, Într-o teorie aflată În curs de desăvârşire.
J
Abraham a realizat că introiecţia şi proiecţia privesc În primul rând soarta )
obiectelor, localizarea lor Înăuntrul sau În afara eului sau mişcarea Între cele
două poziţii. EI a Început să completeze această teorie cu exemple meticuloase
şi detal iate, exprimate viu, din psihopatologia pacienţilor săi maniaeo-depresivi.
Analiza copilului. După moartea lui Abraham, ştafeta a fost preluată de Klein,
pe care el o Încurajase să analizeze copii şi să-şi dezvolte tehnica prin joc;
printr-o şansă fericită, această tehnică i-a deschis autoarei o fereastră larg1l spre
scena relaţiilor obiectuale. Ea oferea copiilor o colecţie de obiecte Uucării),
lr
.:).-
observând apoi cum stabilesc diferite tipuri de relatii Între jucării. Astfel,
t)1 dorinţele pulsionale erau etalate vizual, ca relaţii Între obiecte, În cel mai
natural mod posibil-prin jocul copiilor [er 1. TEIINICA; ANALIZA COPILULUI].
Teoria kleiniană a relaţiilor de obiect. Ceea ce a constatat direct Klein
cu tehnica sa prin joc a fost că pacienţii, jucându-se cu obiectele-jucăriile-,
puneau În acelaşi timp În scenă şi persoana analistului. Bebeluşii păreau să aibă
sentimente pentru obiect, oricât de imaginar ar fi fost acesta [er IUBIRE]. Klein r
a remarcat astfel că, din punctul de vedere al copilului, obiectele lui apăreau
ca vii, iubitoare, ameninţătoare, demne de iubit sau de compătimit etc.-<:u totul [.
altfel decât obiectele Întaţişate de Freud. Pe scurt, În mintea copilului există o
rela(ie completă şi intensă cu un obiect conceput În modul cel mai animist şi
antropomorf. Obiectele, chiar jucării fi ind, trăiesc, simt şi mor. Aceste observa-
Iii privind jocuLcopiilor, accesibile pentru oricine, diferă de viziunea descărcă­
rii pulsionale asupra unor obiecte pasi ve.
Obiecte şi pulsiuni. Loialitatea faţă de teoria pulsională a lui Freud i-a dat
permanent lui Klein senzaţia că e bine integrată În psihanaliza freudiană. Ea
s-a delimitat Însă de aceasta, Întaţişând experienţa pacientului În raport cu
obiectele lui şi continutul psihic al anxietătii privind obiectele. Klein a
constatat că poate păstra atât conceptul de "obiect" cât şi cel de "pulsiune",
r 408 ŞCOALA RELATIILOR DE OI3IECT

fiindcă relaţiile cu obiectele erau definite tocmai de impulsuri având surse

libidinale (orale, anale, genitale). Ea a remarcat că obiectul Îi apare copilului
ca având intenţii şi motivaţii conforme propriilor impulsuri libidinale ale
copilului, active În momentul respectiv. Copilul anat În faza orală crede că şi
obiectul poate să-I muşte, drept frustrare sau răzbunare. Relaţia copilului cu
T
.; obiectul este o fantasmă cu actori şi naraţiune. Aşadar, obiectele constituie
hrana vieţii fantasmatice a copilului, nu un simplu mijloc de satisfacere
pulsională (deşi sunt utilizate şi aşa).
Legăturile teoretice Între relaţiile obiectuale şi pulsiuni păreau greu de Ta tă După naştere, orice experienţă care se va asocia mai târziu cu "tatăl"
realizat; În 1939, kleinienii au Înfiinţat un grup de studiu denumit Grupul reprezintă În Întregime un obiect construit, aparţinând vieţii fantas-
pentru Obiecte Interne care, În cursul anilor de război, s-a Întrunit intennitent, matice inconştiente. Atunci când bebeluşul, aflat În poziţia paranoid-schizoidă,
În scopul de a găsi şi Înţelege modalităţi de a face credibile aceste concepţii .'
,.,.."
nu găseşte nici un obiect care să-I satisfacă (mama lipseşte Într-un fel sau
asupra obiectelor. Din această muncă au rezultat mai multe lucrări [<7 DlSCUnl altul), el resimte acest fapt sub fonna unui obiect rău [<r OBIECT RAU]. Dacă
y'

!W
CONTROYERSArE]. Cel mai important articol a fost cel al lui Susan Isaacs fantasmele genitale funcţionează, obiectul rău va apărea sub fonna unui cuplu
(1948), În care ea arată cum Îşi găsesc pulsiunile o expresie psihică În fantasma urât şi temut, aflat Într-o uniune exclusivă, de obicei violentă şi dăunătoare [<r
/.

i .. /
I inconştientă-o fantasmă a relaţiei cu un obiect [<7 2. FANTASMĂ INCON- FIGURA A PĂRINTELUI COMBrNA:r]. În momentul respectiv, uniunea constă În
:";,1 ŞTIENTĂ]. În cadrul viziunii kleiniene privind relaţiile obiectuale, aceasta aceea că un obiect parţial o ocupă pe mamă (penisul) sau ocupă sânul mamei
i!:1 reprezintă o integrare a dimensiunilor biologică, psihologică şi chiar socială. (sfârcul), obiect ce va fi atribuit, În cele din unnă, unui tată strict şi represiv,
'J':!'I
li:f; atunci când acesta va fi perceput În mai mare măsură ca o figură externă, În
hiq Abraham. K. (1911), Notes on the psycho-analytic treatment of manic-depressive drepturile sale. Uneori, pot apărea fantasme proiective În care penisul păzeşte
li'\( insanity and aII ied conditions, in: Abraham, K., Selected Papers in Psycho- spaţiul matern, ceea ce diminuează anxietatea produsă de violentele impulsuri
ij];:ll
"·'1 Al1alysis, London, Hogarth, 1927, pp. 137-156. ale copilului.
!~! - (1924), A short study of the development of the libido, in: Selected Papers in
Psycho-Analysis, pp. 418-501.
Puţin mai târziu, când În viaţa bebeJuşului se instalează mai multe figuri
li~I!' 1 Eaglc, M. (1984), Recel1t Developme/1/s in Psycho-Analysis, Ncw York, McGraw-11i11.
Frcud., S. (1905), Fragmcnt of an analysis of a casc of hyslcria, ES, VII, pp. 3-122.
(obiecte întregi), tatăl va constitui obiectul către careee va Îndrepta copilul
atunci când mama ÎI va dezamăgi (mai ales la înţărcat, considera Klein), pe
~!!::[I'
IL. "'.:1,
[ra:/II f)ora. Fragment de (/l1a!i:ă a unei isterii, lrad. dc G. Mitrea, Bucureşti,
I~d' "Jurnalul Literar", 1994.J
care ÎI va iubi şi cu care se va identifica. Tatăl reprezintă primul prilej de a
explora noi obiecte şi de a mai diminua intensitatea poziţiei depresive.
Gen. La Început, obiectele parţiale "mamă", "penis", "sân", "sfârc" etc. apar
'UI
'1.1
- (1911), I'sycho-analytic notes on an autobiographical account of a case of paranoia,
sub forma unei populaţii fantasmatice inconştiente, ele fiind atribuite de abia
.i~i;)/,;
ES, XII, 3-82.
i 1
- (1914), an narcissisrn, ES, XlV, 67-102. mai târziu membrilor familiei. Este important de relinut că, deşi atribuirea
- (1917). .
Mouming and melancholia. ES, XlV, P(1. 237-260. ,
sociala a genului mamei şi tatălui reali se face ca obiectele parţiale să pară
l strict distribuite părinţilor: "mamă" şi "sân", mamei reale; "penis", tatălui-,
, I ~

, :', - (1921), Group psychology and the I\nalysis of the Ego, ES, XVIII. pp. 67-143.. ',i
1. 1 [Psihologia mllll"mii şi analiza ell/lli, trad. de G. Purdea şi V D. Zamfirescu, in:~~ ; copilul nu procedează aşa. Înaintea socializării şi acceptării conştiente a
II"
f atributelor de gen, bebeluşul simte aceste obiecte parţiale în ambii părinţi; apoi,

'.
Il Dil1colo de pril/cipiul plăcerii, Bucureşti, Ed. "Jurnalul Literar", pp. 158-262.J
~. să căutare ardentă
'\,'
f!
l' ,
'1
- (1923), 7he Ego and the Id, ES, XIX, pp. 3-66. [Eul şi sinele, trad. de G. Purdea". in pofida atitudinii socializate, este posibil se persiste Într-o
1::[
1 ••
şi V D. Zamfirescu, in: Dil/colo de principiul plăcerii, pp. 95-157.) ~ }. a aspectelor materne ale bărbati
lor sau a celor mascul ine ale femei lor. De fapt, i
1'~ ..
~uniunea părinţilor ramâne Înăuntrul personalităţii, iar maturitatea constă într-o
'. , Greenberg, J., Mitchell, S. (1983). Object Relations in Psycho-Analytic Theory,
l' "
1~
II' ~

i
1: il Cambridge, MA, Harvard University Press. . ( capacitate crescută de a tolera, aprecia şi valorifica ambele aspecte Împreunate

I
1, ,.
, I Guntrip, H. (1961), Persol/a!ity Strllctllre and Hllman !l1teraction, London, 1I0ga f din interiorul sinelui. 1';,!',.
li! Isaacs, S. (1948), The nature and function of phantasy, II/t. J. Psycho-Anal., 29,73-97;
republicat in: Klcin, M., Heimann, r, !saacs, S., Riviere, J. (Eds.), Del'elopmtlllS
trr OBIECTE PARŢIALE.
ii '/ii
CI in Psycho-AI/alysis, Londoll. 1I0garth Press, 1952. pp. 67-121. ' :~~.,
~
;
, .r
,~.
ii Kohon, G. (1985), abject rclations are not people. Free ASSl1s., 2, 19-30.
- (1986), 7he nrilish School of Psychoanalysis: 7he Il1dependent Tradition. Lond '~Tehnică prin joc <r 1. TEHNICA. I~:\\
I! 11::t
!!ii:i'1 rrcc Associ~tiol1 !3ooks. '~\~i
1, , !),~4~
'\

410 TI{ANSFU{
Transfer Transferul a fost detectat Încă de la Începuturile psihanalizei. Dar
modul În care este Înteles şi impactul său asupra teoriei s-au
modificat În mod constant. Conceptul de transfer constă, În realitate, din mai
multe concepte, apărute În decursul a peste un secol: (1) la Început, transferul
era văzut ca un eveniment imoral şi nefast; (2) apoi, observându-se că metoda
hipnotică are limitele ei şi doar o eficientă temporară, transferul a devenit
aliatul analistului În lupta cu rezistentele; (3) el se poate prezenta sub fonna
unei rezistenţe la analiză, transfonnând relaţia de lucru Într-una emoţională; (4)
transferul a ajuns apoi să fie privit ca o reactualizare a trecutului, acest fapt
aruncând o nouă lumină asupra reconstrucţiei psihanalitice a traumelor copilă­
riei; (5) În mod alternativ, ceea ce se Întâmplă În cadrul analitic poate fi privit
ca o externalizare a fantasmei inconştiente curente; (6) În cele din unnâ, sferei
transferului i s-a atribuit un Întreg ansamblu de relaţii cu analistul.
(1) Eveniment nefast Când Breuer i-a relatat pentru prima oarâ lui Freud
~:
:11,
;;f
ceea ce ei au denumit "un eveniment nefast" (Jones, 1953), era vorba de faptul
că Anna 0, se Îndrăgostise de Breuer. Breuer a hotărât pe datâ câ metoda sa
nu corespunde eticii medicale şi l-a lâsat pe Freud sâ râzbească singur În acest
\. !
il ,.1
"1
domeniu, Freud s-a arMat mai circumspect. El a cercetat limitele problemei
:tI!';i
· I
1ri'I\·
etice şi, ca un om al ştiinţelor exacte ce era, a privit aceastâ problemâ dintr-o
perspectivă neutrâ: a decis sâ abordeze iubirea Annei O. ca pe un fenomen de
°
studiat. asemenea pozitie presupunea abţinerea de la orice satisfacere perso-
l"!..,[ nală În cadrul rela(iei. Iubirea trebuia privită ca pe un fenomen cu totul străin
,-, I
.·.1:.;;
.~\I de persoana realii a analistului; când, În acelaşi mod, celelalte tinere paciente
ale sale şi-au Îndreptat afecţiunea fierbinte asupra sa, el a refuzat să considere
!'
I
II
, că faptul s-ar datora farmecului său personal. Astfel, transferul a ajuns să fie
; :
"li privit altfel-nu o Întâmplare nedoritâ şi Împotriva eticii profesionale, ci un
fenomen care se pretează studiului şi utilizării În practică.
(2) Depăşirea rezistenţelor. La vremea când Freud a Început sâ renunte la
" mctoda hipnotidl de acces la inconştientul pacientului, el era pregătit să
recurgă la transfer ca la un mijloc alternativ de depăşire a rezistentelor opuse
explorării psihanalitice. În momentul respectiv (anii 1890), transferul era
considerat a consta exclusiv În sentimentele pozitive ale pacientului fatâ de
analist, pe care analistul le utilizează ca pe o sursă de energie [<7" L1BIOO]
pentru Învingerea rezistenţei opuse evocării trecutului. Freud se limita la a
profita de extrcma loi<llitate a pacicntului, pentru a-I determina să slăbeascA
forţele rel"ulante-"tehnica presiunii".
J
1 copiilor reprezenta, În întregime, o serie de repuneri În scenă ale diferitelor
~. (3) Rezistenţa de transfer. Cazul Dora a adus din nou transferul, brusc,::
În atenţia lui Freud. În general, Freud realizase deja că pacientul poate nutri '
f<lţă de an<llist nu numai sentimente nefiresc de pozitive, ci şi sentimente i
nefiresc de ostile. EI nu le-a acceptat Însă import<lnla decât atunci când Dora'0~,
L şi-a Întrerupt prematur analiza, Într-un mod destul de brutal. Acest fapt l-a;;
,···,)·),Ji
," ~t
'. 1;
....~ . 1\
TRANSFER 411 ·''i~Tr'·\.
"-,
afectat profund pe Freud, tinând seama că el începuse analiza Dorei cu scopul · t '1
de a publica un caz exemplar, un model pentru practicieni. Pacienta l-a deter-
minat să-şi Înfrângă mândria şi sâ accepte că acesta era un model despre cum I[.
nu trebuie să practici-sau cel putin un model despre tum nu trebuie să
procedezi cu transferul. Depăşirea dezamăgirii a reprezentat doar o parte din \
modificările pe care le-a avut Freud de făcut.
Importanta transferului negativa Însemnat revizuirea atât a practicii psih- Ll
analitice a lui Freud, cât şi a teoriilor sale. Freud a abordat retroactiv cazul j
Dora din două puncte de vedere. În primul rând, a considerat transferul, în
cadrul căruia avusese loc întreruperea analizei, ca fiind o fonnă de rezistenţă
împotriva analizei şi a evocării amintirilor şi fantasmelor trecutului (Freud,
19 I2). Prin sentimentele sale extrem de intense faţă de analist, pacienta încerca
.}/
să Zădâmicească, prin seducţie sau ostilitate, procesul de elucidare a trecutului.
În al doilea rând, Freud a privit relaţia dintre el şi Dora şi ca pe o reactualizare
II
a unei relatii specifice, de un anumit tip (Freud, 1915). -1
(4) Repetiţie În transfer. Freud şi-a dat seama că transferul negativ al
Dorei repeta anumite sentimente pe care ea le avusese faţă de un oarecare Herr
J:.- . 1
K. Freud ştia deja câ transferul este legat de traumatismele timpurii din viaţa
pacientului. Acum, el primea o adevârată lecţie despre modul În care trauma-
,.
tismul este retrăit, reperceput, reactualizat, ca şi cum ar fi real, În transferul
asupra analistului. Freud a fost capabil sâ redacteze acest caz nu ca pe unul
Jil
exemplar, ci ca pe unul de avertizare, ce demonstrează Într-o manieră nouă
importanta transferului: modul extrem de amănunţit În care poate fi ilustrat
trecutul. Nu mai era vorba de o recuperare a unor amintiri vagi, tulburate de
eforturi le de a le păstra refu late.
În pofida acestei lectii dureroase privind transferul, Freud a rămas, ca
Întotdeauna, Şovăitor În a renunta complet la vederile sale anterioare. Chiar şi
astăzi, descrierile transferului implică dubla sa calitate: de forţă În sprijinul sau
Împotriva rezistenţei la analiză şi de periculoasă reactualizare a trecutului.
(5) Punerea În scenă a fantasme! inconştiente. În cursul anilor ce au
urmat, ideea transferului ca repunere În scenă a fost dezvoltată, ataşându-i-se
o nouă semnificatie. Această nouâ contributie i-a apartinut lui Klein. Poate că
unul dintre cei mai importanli factori ai revizuirii transferului, operate de ea,
a fost faptul câ ea lucra cu copii, unii având nu mai mult de doi ani, vârstă la i, ,
care se presupune că evenimentele traumatice sunt În curs de desfăşurare.
Astfel, repunerea În scenă nu privea trecutul Îndepărtat, ci prezentul. Jocul !
tipuri de Întâmplări şi relatii. Klein a fost uimită de vivacitatea şi vigoarea
acestei repuneri În scenă. Ce anume repuneau În scenă copiii În jocul lor? in
mod evident, viaţa lor fantasmaticâ. Klein a tratat cu seriozitate această proble-
mă. Jocul, a fost ea de părere, este un lucru serios, nu un simplu amuzament.
Este modul copilului de a se raporta la el Însuşi şi la cele mai grave temeri ale

r 412 TRANSFER
sale. Relaţiile repuse În scenă reprezintă expresia eforturilor copilului de a face
~\ ' faţă manierei traumatice în care îşi trăieşte viaţa de zi cu zi.
Revenind la psihanaliza adultului, această nouă imagine a avut un efect
profund, atât asupra teoriei cât şi asupra practicii. Deja considerat o punere în
scenă în cabinetul analitic, transferul era privit acum ca o repunere în scenă a
trăirilor fantasmatice curente, la fel cum jocul copilului constituie repunerea în
scenă a elaborării fantasmatice a traumelor sale. Noua vedere, conform căreia
transferul provine din dificultăţile survenite aici-şi-acum, in cursul şedinţei cu
\ analistul, s-a sprijinit pe dezvoltarea şi evidenţierea conceptului de fantasmă
inconştientă [e:r 2. FANTASMĂ INCONŞTIENTĂ]. Practica psihanalitică kleiniană
a ajuns să se bazeze pe înţelegerea transferului ca fiind expresia fantasmei
inconştiente active aici-şi-acum, în momentul analizei. Totuşi, transferul se
modelează după mecanismele infantile prin care pacientul a făcut faţă, cu mult
timp În urmă, experienţelor sale: "pacientul se vede nevoit să facă faţă conflic-
tului şi anxietăţii, resimţite faţă de analist, prin aceleaşi metode pe care le-a
utilizat În trecut. Cu alte cuvinte, el îi Întoarce analistului spatele aşa cum a
Încercat să le întoarcă spatele obiectelor sale primare" (Klein, 1952, p. 55).
AceasU\ viziune asupra transferului a ajuns să sprijine, la rândul său, conceptul
de fantasmă inconştientă. Cele două concepte s-au dezvoltat reciproc, ca nucleu
al practicii kleiniene.Tehnici ale psihologiei ellilli. Una dintre diferenţele de
abordare a transferului constă În aceea că unii analişti caută indicii ale
impulsuri lor, produselor pulsionale şi apârărilor Împotriva acestora, În timp ce
alţii caută obiecte şi relaţii.
Există Însă un nivel mai profund al diferentei. Ceea ce a adus nou Klein
este o altă perspectivă asupra discursului pacientului. Ea s-a preocupat de
conţinutul anxietă\ii, fără să mai acorde un interes predominant pulsiunilor şi
descărdlrii lor energetice. Analiştii Încearcă fie să abordeze structura psihică
a pacientului În temleni obiectivi, construind un model al acestei structuri şi
operând o modificare a ei, fie să intre În lumea subiectivă a pacientului şi să
o pună În cuvinte. Aceste două tipuri de abordare din practica psihanalitică,
care au reprezentat un subiect de confl ict pentru protagoniştii lor, În anii 1920,
cu privire la tehnica analizei copilului, au rămas astăzi clar diferenţiate in •
cadrul analizei adultului [e:r 1. TEHNiCA; ANALIZA COPILULUI].
(6) Transfer diva!. Începând cu anii 1940, Klein a adus o nouă contri·
1)
.. 7J:' buţie privind înţelegerea şi interpretarea terapeutică a transferului. Abraharn .
~,
(1919) şi, ulterior, mulţi alţi analişti au atras atenţia asupra aspectelor ascunse ;
:I~,'~:~: ale relaţiei pacientului cu analistul: de obicei, sunt ascunse aspectele negative.'·
Klein a avut posibilitatea să introducă această problemă În cadrul elaborării
\
'I~'~~ teoretice din anii 1940, când Începea să Înţeleagă importanţa c1ivajului. Ea a
,"
,.:
~r.:
lf~.
arătat că orice material apărut În cursul asociaţiei libere din şedinţa analitică
poate ilustra aspecte din transferul imediat asupra analistului, chiar dacă
'~,"r~1; materialul nu se referă explicit la analist, chiar dacă aparent el constă doar În .;&
lor,:;
..
,. amintiri din copilărie: "De exemplu, relatările pacienţilor despre viala
\ ~ ~~I
TRANSFER 413
cotidiană, relaţiile şi activităţilelor, aruncă o lumină nu numai asupra funcţio­
nării eului, ci şi-dacă explorăm conţinutul inconştient-asupra apărărilor
împotriva anxietăţii declanşate în situaţia transferenţiaIă ... pacientul încearcă
să c1iveze relaţia cu el [cu analistul], păstrându-1 fie ca pe o figură bună, fie
ca pe una rea; pacientul îşi deviază anumite sentimente şi atitudini, resimţite
faţă de analist, asupra altor persoane din viala sa curentă, apelând la 'trans-
punerea În act'" (Klein, 1952, p. 56) [e:r 1. TEHNiCA]. Succesiunea asociaţiilor
reprezintă efectiv o expresie a setului (inconştient) de reminiscenţe ale relaţiei
cu analistul, deseori, aspecte foarte imature ale relaţiei respective. Sarcina
analistului este să înţeleagă că el este reprezentat în nenumărate raporturi
conflictuale, pe care trebuie să le readucă prin "adunarea transferului" (Meltzer,
;1
1968).
Contratransfer. În cursul acestei evoluţii istorice a conceptului de "trans- :!
fer", o transformare similară a parcurs-o conceptul de "contratransfer". Şi acest
fenomen a început prin a fi privit ca o interferenţă, un lucru nedorit, îngrijo-
rător pentru analist. Psihanaliştii s-au refugiat în spatele ideii că trebuie să se
înfăţişeze pacienţilor lor sub forma unui ecran alb, probabil fiindcă îi înspăi­
mânta faptul de a fi atât de tulburaţi de aceştia (Fenichel, 1941). Începând însă
cu 1950, imaginea analistului ca un operator rece şi mecanic a intrat destul de
!'~~j repede în dizgraţie, din două motive: (a) în practică, analistul nu-şi poate
.~;; ascunde propria-i personalitate; (b) sentimentele pe care şi le descoperă
.~ analistul în cursul şedinţei pot avea, dacă sunt prelucrate cu atenţie, o mare
~:,
~~,
importanţă În înţelegerea stării psihice avute de pacient În momentul respectiv
[e:r CONTRATRANSFER].
Abraham, K. (1919). A particular form of neurolic resistance aga insI the psycho-
analytic method, in: Abraham, K., Selected Papers in Psycho-Analysis, London,
Hogarth Press, 303-311.
Fenichel, O. (1941), Problems in Psycho-Analytic Practice, New York, The Psycho-
Analytie Quarterly, fne.
Freud, S. (1912). The dynamies of transfcrenee, ES, XII, pp. 97-108.
- (1915), Remembering, repeating and working through, ES, XlV, pp. 121-145.
lones, E. (1953), rhe Life and Work ofSigmund Freud, voI. 1, London, Hogarth Press.
Klein, M. (1952), Originile transferului, SMK. 111.
Meltzer, D. (1968). rhe Psycho-Analytic Process, Perth. Clunie Press.
i
I
I
I
1:
\I
 VINovATIE INCONŞTIENTA 415
~ f. "~R,:
, it 0'o
1 ·L.J \
tul de vinovăţie este persecutiv şi pUnltlv, având nuanţa st~rii paranoide i
. \

v precedente. O dată Însă cu acumularea unor experienţe favorabile legate de

Vinovă ţie [sen timen t de] Sentimentul de vinov~ţie se datorează unui
conflict intern privind, În special, valoarea
sinelui. Freud a accentuat mult timp importanţa sentimentului de vinovăţie şi
obiectul Întreg şi cu tendinţa acestuia de a supravieţui, sentimentul de vinovăţie
este modificat sub influenţa dorinţei de a păstra obiectul bun şi de a contribui
la supravieţuirea lui. in acest moment, sentimentul de vinovăţie este p~truns de \-1
I ' I
dorinţe reparatorii, contribuind la Întărirea efortului constructiv şi creativ.
<7' ANXIETATE DEPRESiVA; 8. SITUAŢII DE ANXIETATE TIMPURII; REPARAŢIE. Ifi
. IJ I
Freud, S. (1916), Introductory Lectures on Psycho-Ana/ysis, ES, XV-XVI, (Introducere
in psihanaliză, trad. de L. Gavriliu, Bucureşti, Ed. Didactic!'l şi Pedagogic~ 1990,
pp. 63-363.)

~\
a realizat c~ vinov~ţia inconştientă [<7' VINOVAŢlE INCONŞTIENTA] reprezintă - (1924), The economic problem of masochism, ES, XIX, pp. 157-170.
o puternic~ motivaţie pentru auto-pedepsire sau eşec (Freud, 1916, 1924). in
cele din urm~, el a adus acest aspect În centrul modelului său final al
psihicului, modelul structural, conform căruia eul se află Într-o permanentă Vinovă ţie inconştien tă Freud a atras atenţia asupra importanţei senti-
luptă de evitare a atacurilor supraeului. Conflictul dintre eu şi supraeu produce mentului de vinovăţie inconştientă În 1916,
sentimentul de vinov~ţie (supraeul ia eul la rost pentru Încălcarea standardelor când şi-a prezentat viziunea asupra criminalităţii şi dorinţei de a eşua. Ideea a 'i
interne pe care primul le Întruchipează). câştigat teren În 1923, când el a introdus conceptul de supraeu şi a plasat ,i L~
Poziţie depresivă. Klein a făcut un pas mai departe, descriind poziţia sentimentul de vinovăţie În centrul dezvoltării caracteriale; sau, mai curând,
I :j
depresivll, a c~rei caracteristicll centralll rllmâne sentimentul de vinovllţie.
Conflictul dintre poziţia depresivă, generatoare de vinovăţie, a fost descrisă
Însă În alţi termeni decât În modelul structural. În viziunea lui Klein, conflictul
importanta sentimentului de vinovăţie l-a detenninat să facă din instanta care
ii dă naştere factorul central În dezvoltarea caracterului. :1 J
În urma acestei modificări teoretice, a crescut mult interesul faţă de
dintre eu şi supraeu este prezent Încă de la naştere (adică are rădăcini În-
n~scute, În zestrea intelectuală), idee pe care ea a corelat-o cu teoria de mai
sentimentul de vinovăţie şi faţă de nevoia de pedeapsă. În 1924, Freud a făcut
corelaţia cu masochismul, apoi şi alţi autori au Început să examineze problema
·1-
Iri
o

I .,
\

târziu a lui Freud asupra pulsiunilor, conform c~reia există o pulsiune de

I
o'

(de exemplu, Glover, 1926; Fenichel, 1928).

moarte şi o pulsiune de viaţă, aflate În conflict. Din naştere deci, eul are
sarcina de a se lupta să sU\pânească aceste două pulsiuni opuse (În ultimll
instanl1'i, pentru a obţine predominanţa iubirii asupra urii) [<7' 10. POZITIE
DEPRESI vii.]
o telor de remuşcare, regret şi vinovăţie la copii şi originarea lor În relaţiile
Vinovăţie persecutoare. Varianta cea mai timpurie a conflictului nu are,
totuşi, o semniflcaţie morala. În poziţia paranoid·schizoid~, conflictul priveşte
mai mult supravieţuirea eului, care se simte ameninţat cu moartea. În poziţia
depresivă, ameninţarea se deplasează mai mult asupra obiectelor iubite, iar
subiectul regretă suferinţa lor, resimţindu-se vinovat şi responsabil [<7' ANXIE-,
TATE DEPRESIVĂ]. Vinovăţia din poziţia depresivă derivă din stările anterioare':
de persecuţie şi de teamă de moarte. Aşadar, vinovăţia are nuanţe comune cu:
acestea, Întinz5ndu-se pe un spectru larg, de la pedeapsa Înspăimântătoare şi
persecutivă la remuşcare dureroasă, doliu şi reparaţie.
La Început. În poziţia paranoid-schizoidă, sentimentul de vinovăţie constă
"f: Într-o persecuţie răzbunătoare, neîndurătoare. O dată ce Începe să se instaleze
poziţia depresivă şi obiectele devin "obiecte intregi". violenta persecuţiei este.
o~
Îmblânzită cu ajutorul aspectelor "bune" ale obiectelor şi din grijă pentru ele.,
~ Aceasta conduce la teamă privind supravietuirea obiectului "bun", parte din ea
~
constând însă din sentimentele de remuşcare şi vinovăţie. La Început. sentimen-
1(, ,
Klein, care era permanent preocupată să arate importanţa analizei-copilului
!, DU' \
in explicarea fenomenelor aflate În atenţie, a contribuit semnificativ pe aceastll
temă. Ea a prezentat mult material, care ilustra apariţia timpurie a sentimen·
1f ..
--., \
obiectuale agresive şi sadice [<7' 3. AGRESIVITATE; 7. SUPRAEU]. În 1927,
unnându-I pe Freud cu privire la locul sentimentului de vinovăţie inconştientll
in comportamentul criminal, Klein a publicat o lucrare despre tendinţele
JI,I
criminale la copii [" CRIMINALITATE].
Ea a confirmat viziunea lui Freud, conform căreia comportamentul criminal
o
este legat de externalizarea unei vinovăţii resimţite inconştient. Situaţia externă ]\
reflectă atacurile violente interne ale supraeului Împotriva eului, supraeul fiind
"
reprezentat sub fonna obiectelor interne ostile. Klein a confinnat că mecanis-
mul constă În recurgerea la o pedeapsă externă substitutivă, care să uşureze ~l 1
starea internă de sadism şi teroare ce produce o neajutorare absolută. O
pedeapsă substitutivă aspră, dar externă, este resimţită ca mai puţin terifiantă,
deoarece este reală, iar nu fantasmatică; de asemenea, ea poate fi evitată prin
ascundere sau prin discreditarea acuzatorului.
Teoria lui Freud privind externalizarea stărilor interne a prezentat impor-
tanţă pentru Klein şi in Întelegerea procesului dejoc [<7' 1. TEIINIC-'I] şi a celui

~
\,1
416 VIS
de formare a simbolurilor [er FORMARE DE SIMBOL]. Externalizarea era o
apărare Împotriva unei persecuţii interne terifiante (vina inconştientă), creând,
În acelaşi timp, posibilitatea utilizării simbolurilor (Klein, 1929, 1930). De
asemenea, trecerea de un obiect la altul, În acest caz de la obiectul intern la cel
extern, a devenit şi ea o piatră unghiulară În teoria kleiniană asupra dezvoltării
copilului (Klein, 1932). Când relatia cu un obiect devine prea ostilă, sunt
căutate noi obiecte: de pildă, trecerea de la mamă-care dezamăgeşte bebeluşul
În momentul Înţărcatului, provocându-i o criză de sadism şi persecuţie-Ia un
nou obiect, tatăl; În mod alternativ, relaţiile obiectuale sadice din fazele
pregenitale pot produce o mişcare În direetia impulsuri lor şi obiectelor genitale
(spre o genitalitate, poate, prematură) [er DEZVOLTARE].
VIS
417
iar viaţa conştientă reprezintă conţinutul manifest al unui vis. EI ÎI urmează pe
Sion (1962), care considera că gânduri le din vis sunt primul produs mental al
funcţiei alfa, ce prelucrează experienţa derivată din date senzoriale brute [er
FUNCTIE ALFA]. În acest sens, visul constituie spaţiul intern "În care este creată
semnificaţia" (Mellzer, 1981, p. 178).
Bion, W. R. (1962), Learning /rom Experience, London, Heinemann.
Meltlcr, D. (1981), The Kleinian expansion of Freudian metapsychology, Inl. 1.
Psycho-Anal., 62, 177.185.
- - (1983), Dream-Life, Perth, Clunie Press.

Fenichel, O. (1928), The clinical aspect of the need for punishmenl, Inl. 1. Psycho-
Anal., 9,47-70.
Freud, S. (1916), Some character-types met with in psycho-analylic work; 111.
Criminals from a sense of guill, ES, XIV, pp. 332-333.
- (1916), The economic problem of masochism, ES, XIX, pp. 157-170.
- (1923), The Ego and Ihe Id, ES, XIX, pp. 3-66. [Eul şi sinele, trad. de G. Purdea
şi V. D. Zamfirescu, În: Dincolo de principiul plăcerii, Bucureşti, Ed. "Jumalul
Literar", 1992, pp. 95-157.]
Glovcr, E. (1926), The neurotic character, In 1, 1. Psycho-Anal., 7, 11-29.
Klein, M. (1927), Tcndinte criminale la copii nonnali, SMK, 1, pp. 161·175. I
- (1929), Pcrsonificarea În jocul copiilor, SMK, 1, pp. 189-199.
II
Klein, M, (1930), Importanta fonnării de simboluri În dezvoltarea eului, SMK, 1, pp. ,,
I

209-222.
- (1932), Psihanaliza copiilor, Irad. de C. Teutişan, Binghamton & Cluj, Ed. S.
Freud, 1995.

Vis O dată cu apariţia ideii de fantasmă inconştientă, natura viselor a fost

văzută altfel. Teoria freudiană clasică considera visul ca fiind o activi·
tate a unui psihic perturba!. În scopul de a-şi continua somnul, individul
construieşte, Într-o formă deghizată, o rezolvare imaginară a conflictului
J
il : ~1...
perturbator. Astfel, visul reprezenta realizarea unei dorinţe. Anxie/a/ea din vis,
care ÎI trezeşte pe cel care visează, părea să fie totuşi rezultatul eşecului acestui
proces datorită intensităţii mari a perturbării. ·ti
Ideea kleiniană a fan/asmei inconş/ienle ca temelie ubicuitară a tutu
proceselor mentale a conturat o nouă viziune asupra naturii viselor. Visul ~
văzul lot mai mult ca o expresie (degl~izată) a fantasmei inconştiente, ca şi".
apărărilor impotriva conştienliz1\rii ei. In această viziune, anxietatea din vis~,
mai reprezintă o problemă la fel de mare din punct de vedere teoretic. A""
visul exprimă fantasma inconştientă a relaţiilor obiectuale, stimulată de im I
surile (bune sau rele) active În acel moment. - .,oi;
Meltzer (1983) consideră că visul şi fantasma inconştientă sunt echivaleo...' 1 i
! I
:~ ..~

LJ. _ . "1
 BIBLIOGRAFIA PUBLICA ŢllLOR KLEINIENE

PARTEA 1. 1920-1963

1920
Klein, M" Der Familienroman in Statu Nascendi, Inlernal. Zeilschr. Psychoanal., 6,
151·155.
Riviere, J., Three notes, Inl, 1. Psycho-Anal., 1,200-203.

1921
Klein, M., Eine Kinderentwicklung, Imago, 7, 25\-309; (\923) The development of
a child, Inl. 1. Psycho-Anal., 4,419-474.
Rickman, J., An unanalysed case: Anal erotism, occupation and illness, Inl, 1. Psycho-
Anal., 2, 424-426.

1922
Klein, M" Hemmungen und Schwierigkeiten im PuberHltsalter, in: Die Nelle Erziehung,

l-i····
I .~~y!'
, ')1
voI. 4; (1975) Inhibitions and difficulties at puberty, in: WMK, voI. 1, London,
Hogarth Press, pp. 54-58.
·· }''I

~
i'·'·'
1,1 1923
1

;~i!:
Isaacs. S,O 1\ note on sex differences from a psycho·analytic point of view, Br. 1. Med.
Psychol" 3. 288-308.
Klein, M., Die Rolle der Schule rur die libidin(lse Entwicklung des Kindes, Internal,
Zeilse/II: Psychoanal., 9, 323·344; (1924) The rele of the school in the libidinal
develorment of the child, Il1t. 1. !'sycho·Anal., 5, 312·331.
l - - Zur FrUhanalyse, Imago 9, 222-259; (1926) Infant analysis, Inl. 1. !'sycho·Anal.,

~~
7, 31-63.
\ '"

i .,'.

,.
..fI
1924
Riviere. 1.. A castration symbol, 1111. 1. Psycho-Anal., 5, 85 .
1~ 1925
~: :;. Klein. M., llir Genese des Tics, Iiltemat, Zeitschr. Psychoanal.. II, 332·349; (1948)

l~
:r;.:
. ;';:: A conlribulion to the ps)'chogenesis of tics. in: Conlri6ulions 10 Psycho-Analysis, ,.
,.'::
I'1;':~l:':
";:"
~, London, tlogarth Press. pp. 117·139.
il'- '
I

t!I,

1926 'li;\"'.'
l ~i
I'~
,'\:

~:~
.~~
Klein. t\1.. Dil: I'sychologischl:n Grllndlagcn cler FrUhanalyse, l/IIngo. 12. 365·376; j ~;~:r:
I .ri'
., ", \
~)
 422 DICPONARUL I'SIIIANAUZEI KLEINIENE BIBLIOGRAFIA PUBLICATIILOR KLEINIENE 423
. . il:1fj

'1'~i~'J'1
";'ii:,'~~~
.~
':'l~' :
1

""1

1930 l·,:·\i,(t~ }
(1926) The psychological principles of early analysis. Inl. 1. Psycho-Anal., 8,25-
37. Klein, M., The importance of symbol-formation in the development of the ego, Inl. 1.
Rickman, J., A psychological factor in the aetiology of descensus uteri, laceration of Psycho-Anal., II, 24-39; (1930) Die Bedeutung der Symbolbildung rur die 1 ' j'11
the perineum and vaginismus, Inl. 1. Psycho-Anal., 7, 363-365; (1926) Inlernal.
Zeilschr. Psychoanal., 12, 513-516.
- - (1927) A survey: The development of the psycho-analytical theory of the
Ichentwicklung, In/ern. Zei/schr: Psychoanal., 16, 56-72.
- - The psychotherapy of the psychoses, Er. Med. Psychol., la, 242.244.
Schmideberg, M., The rale of psychotic mechanisms in cultural development, In/. 1.
,1 '.
r-,
il
psychoses, Er. 1. Med. Psychol., 6, 270-294; 7, 321-374. Psycho-Anal., 11, 387-418.
Searl, N. M., The role of ego and libido in development, Inl. 1. Psycho-Anal., II, 125-
JI
1927
Klein, M., Criminal tendencies in normal children, Br. 1. Med. Psychol., 7, 177-192.
149.
Sharpe, E. F., Certain aspects of sublimation and delusion, Inl. 1. Psycho-A nal., 11, 12.
;l
- - Symposium on child analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 7, 339-370. 23. ,'1\
Riviere, J., Symposium on lay analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 8, 370-377. - - The technique of psycho-analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 11, 251-277, 361-386;
Searl, N. M., Symposium on lay analysis, Inl. 1. Psycho-Ana/., 8, 377-380. republicat In: Sharpe, E. F., Collec/ed Papers in Psycho-Analysis, London, \ 1

1928
Hogarth Press, 1950, pp. 9-106. ]
Strachey, 1., Some unconscious factors in reading, Inl. 1. Psycho-Anal., II, 322-331.
lsaacs, S., The mental hygiene of pre-school children, Er 1. Med. Psychol., 8, 186-193;
'-î
1931
republicat in: lsaacs, S., Childhood and Afler, London, Routledge & Kegan Paul,
1948, pp. 1-9. Klein, M., A contribution to the theory of intellectual inhibition, Inl. J Psycho-Anal., ]?IJ
Klein, M., FrOhsladien des Odipuskonfliktes, Inlernal. Zeilschr. Psychoanal., 14,65-77;
(1928) Early stages of the CEdipus conflict, Inl. 1. Psycho-Anal., 9, 167-180.
12, 206·218.
Money-Kyrle, R., The remote consequences of psycho-analysis on individual, social
~- i
- - Notes on "A dream of forensic interest" by D. Bryan, Inl. 1. Psycho-Anal., 9, and instinctive behaviour, Br. 1. Med. Psychol., II, 173-193 ; repuhlicat In: 7he
i 255-258. Collecled Papers of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 57-81. 1, j11
"Iiil l
Money-Kyrle, R., The psycho-physical apparatus, Br. 1. Med. Psychol., 8, 132-142; re· Schmideberg, M., A contribution to the psychology ofpersecutory ideas and delusions,
Iil ~\
'~"':I•
tipărit in: The Co/lecled Papers ofRoger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, 1111. 1. Psyc/ro-Anal., 12, 331-367.
'\liTii pp. 16-27. - - The rale of psychotic mechanisms in cultural development, Inl. 1. Psycho-Anal., I
~ '~

"II
- - Morals and super-men, Br. 1. Med. Psychol., 8, 277-284; republicat În: The Col-
.:;j
Il l'
',II lecled Popers of Roger Money-Kyrle, 1978, pp. 28-37.
Rickman, 1., Index Psycho-Analyliclls 1893-1926, London, Hogarth Press.
- - The Developmenl oflhe Psycho-Analylical Theory oflhe Psychoses 1893-1926, :{,~
London, Bailliere, Tindall & Cox.
1929
Isaacs, S., Privatioll and guilt, Inl. 1. Psycho-Anal., 10.335-347: rcpublical in: Isaacs,
S., Childhood ond Aflu, London, Roullcdge & Kcgall Paul, 1948, pp.IO-22.
Klein, M., I'ersollification in thc pla)' of children, Inl. 1. Psycho-Anal., 19, 193-204;
(1929) Inlernal. Zeilschr. Psychoanal., 15, 171-82.
- - Infantile anxiety-situations renected in a \York of art and in lhe creative impulse,
Inl. J Psycho-Anol., 10, 436-443; (1931) FrOhe Angstsituationen im Spiegel
KOnstlerischer Darstcllungen, Inlernal. Zei/schr. Ps)'choanal., 17, 497-506.
Riviere, J., Womanliness as a masquerade. In/. J Psycho-Anal.. 10, 303-313.
- - Magical regeneration by dancing, Inl. J Psycho-Anal., la. 340.
Searl. N. M., The night to realiI)', 1111. J Psycho-Anal., 10.280-291.
- - Danger situations of the immature ego, Inl. 1. Psycho-Anal.• 10, 423-435.
~~
',* ,;.
12, 387-418.
~i
'lf
J~ 1932
Isaacs, S., Some notes on the incidence of neurotic difficulties in young children, Er.
1. Educ. Psychol., 2, 71-91, 184-195.
Klein, M., The Psycho-Analysis of Children, London, Hogarth Press; Die Psycho-
analyse des Kindes, Vicnna, Intcmationaler Psychoanalytischer Verlag, 1930.
Rickman, 1.. The psychology of crime, Er. 1. Med. Psychol., 12, 264-269.
Riviere, 1., lealousy as a mechanism of defence, Inl. 1. Psycho-Anal., 13, 414-424. :1 ":/:';:"
Searl, N. M., A note on depersonalization, In 1. J Psycho-Anal., 13, 329-347.
1933
Isaacs, S., Social Developmenl ill liJIIlIg Children, London, Routledge & Kegan Paul.
Klein, M., The early development of conscience in the child, În: Lorand, S. (Ed.),
Psycho-Analysis Today, New York: Covici-Friede, pp.149-162.
Money-Kyrle, R., A psycho-analytic study of the voices of 10an of Arc, Br: 1. Med.
Psychol., 13, 63-81; republicat În: The Collecled Papers of Roger Money-Kyrle,
Perth, Clun ie Press, 1978, pp. 109-130.
1;
Schmideberg, M., Some unconscious mechanisms in pathological sexuality and their

r
 , "
r
1

. i
424 DICTION;\RUL I'SIHAN;\L1lEI KLEINIENE , ~,"~
GII3L10GRM'I;\ I'UBLICAIIILOR KLE1NIENE 425 . "

rclalion 10 nonnal scxuality, Inl. 1. Psycho-Anal., 14, 225-260.

Rickman, J. (Ed.), On Ihe 13ringillg up ofChildren, London, Kegan Paul.
Searl, N. M., The psychology of screaming, Inl. 1. Psycho-Anal., 14, 193-205. 1
Rivicre, J., an the genesis of psychical connict in earliest infancy, Inl. 1. Pycho-Anal.,
- - Play, reality and aggression, Inl. 1. Psycho-Anal., 14, 310-320.
- - A note on symbols and early intellectual development, Inl. 1. Psycho-Anal., 14,
17: 395-422; republicat in: Klein, M., Heimann, P., Isaacs, S., Riviere, J. (Eds.), j
DevelopmenlS in Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1952, pp. 37-66.
391-397.
- - A contribution to the analysis of the negative therapeutic reaction, Inl. 1. Psycho-
1,
\
Anal., 17, 304-320. I
1934
Isaacs, S., Rebellious and de liant children, in: Isaacs, S., Childhood and Afler, 1937
London, Routledge & Kegan Paul, 1948, pp, 23-35,
Isaacs, S., The Edllcalional Vaille of Ihe Nursery School, The Nurscry School
Klein, M., an criminality, Er. 1. Med. Psychol., 14, 312-315.
Association; republicat in: Isaacs, S., Childhood and Aflu, London, Routledge &
Middlemore, M., The treatment of bewltchment in a puritan community, Inl. 1. Psycho- Kegan Paul, 1948, pp. 47.73.
Anal., 15,41-58.
Klein, M., Love, guilt and reparatiun, in: Klein, M., Riviere, J., Love, Ilale and
Money-Kyrle, R., A psychologica 1 analysis of the causes of \Var, The Lislener; Reparalion, London, Hogarth Press, pp. 57-91.
republical in: The Collecled Papers of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press,
Money-Kyrle, R., The development of war, Br. 1. Med. Psychol., 17, 219-236; re- !/
1978, pp. 131-137.
publicat in: The Col/ecled Papus of Roger Maney-Kyrle, Perth, Clunie Press, '1
Schmideberg, M., The play analysis of a three-year-old girl, Inl. J.. Psycho-Anal., 15, 1978, pp. 138-59. i
245-264. .1
Rickman, J., an "unbcarable" ideas and impulses, Amer. J Psychol., 50, 248-253. I
Stephen, K., lntrojection and projection: Guilt and rage, Er. 1. Med. Psychol., 14, 316- Rivierc, J., Hale, greed and aggression, in: Klein, M., Riviere, J., Love, Hale and ""
331. Reparalion, London, Hogarth Press, pp. 3-56.
Strachey, J., The nature of the therapeutic action of psycho-analysis, Inl. 1. Psycho- Strachey, J., Contribution to a symposium on the theory of the therapeutic results of
Anal., 15: 127-159; republicat in: Inl. 1. Psycho-Anal., 1969,50,275-292. psycho-analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 18: 139-145.

1935 1938
Isaacs, S., Gad habits, 1. Psycho-Allal., 16, 446-454.
1111. Isaacs, S., Psychology and the school, New Era, 19,18-20.
- - The Psychological AspeCIS of Child Developmenl, London, Evans Bros. Schmideberg, M., Intellectual inhibition and disturbances in eating, Inl. 1. Psycho-
- - Property and possessiveness, Br: 1. Med. Psychol., 15,69-78; republicat in: Isaacs, Anal., 19, 17-22.
,'/!
S., Childhood and Afler, London, Routledge & Kegan Paul, 1948, pp. 36-46. ~l lhomer, H. A., The mode of suicide as a rnanifestation of phantasy, Br. J Med.
Klein, M., A conlribution to the psychogenesis of manic-depressive Slates, Inl. 1. Psychal., 17, 197-200.
Psycho-Anal., 16, 145-174.
Schmideberg. M., The psycho-analysis of asocial children, Inl. 1. Psycho-Anal., 16,22- 1939
48; publicat inilial in: III/ern. Zeilschr. Psychoallal., 18, 1932, 474-527. Isaacs, S., Modifications of the ego lhrough lhc 1V0rk of analysis, În: Isaacs. S., Child-
- - lum VersUlndnis massenpsychologischer Erscheinungen, Imago, 21, 445-457. haod alld Afler, London, Roulledge & Kegan Paul, 1948, pp. 89-108.
- - The ps)'chological care of lhe baby, MOlher and Child, 6, 304-308. - - Crileria for interpretat ion, 1111. J Psycho-Anal., 20, 148-160; republicat in: Isaacs,
Sharpe, E. Frecman, Similar and divergenl unconscious delenninants underlying lhe S., Childhood and Afler, 1948, pp.1 09-121.
sublimation of pure art and pure science, In/. 1. Ps)'cho-Allal., 16, 186-202; re- -- Â special rnechaniSIll in a schizoid boy, Inl. J Ps)'cho-Anal., 20, 333-339; rc-
publical in: Sharpe, E. Frccman, Collecled !'apers on Psycho-Analysis, London, publicnt in: Isaacs, S., Childhood aIIa Afle!', 1948, pp. 122-128.
Ilogarth, 1950, pp. 137-154. r\'loncy-Kyrlc, R., SlIţJers/ilion and Sociely, London, Ilogarth I'ress.
Slrachcy, J., Preliminaf)' notcs upon the problelll of ;\khnalon, Inl. 1. I'sycho-Anal.,
1936 20, 33-42. ,
Isaacs, S., Personal li-eedom and family Iife, New Era, 17, 238-243.
Isaacs, S., Klein, M., Middlemore, M., Searl, M., Sharpe. E., (John Rickman, Ed.) On
Ihe Bringing up of Children, London, Kegan Paul.
1940 I!
Isaacs, S., Tcrnper lalllrull1S in carly childhood in their relation 10 internal objects, In/.
Klein, M., Weaning, in: Rickman, J. (Ed.) On Ihe 8ringing lip of Children, London,.
11," :
J I'siicho-Anal. 21. 280-293; republicat in: Isaacs, S'O Childhood and Afle,., 1·
Kegan Paul, pp. 31-36. London, Ruullcdge & Kegan I'aul. 1948, pp. 129-/42.
t:
1.
,
!~,
II
 .' ~lj
426 IJIC IIUNAIWL I'SIIIANAU/XI KI.IJNII:.NI~
BIBLIOGRAfiA PUBLICATIILOR KLEINIENE 427 .,
l;r:"'i
,:i
26, 11-33. ,.t .
Klein, M., Mourning and ilS relation to manic-depressive states. Inl. 1. I'sycho- Anal.,
21,125-153.
Milner, M., Some aspects of phantasy in relation 10 general psychology, Inl. 1. Psyeho-
Anal., 26, 143-152.
:t
J .

Rickman, J., On the nature of ugliness and the creative impulse, Inl. 1. Psycho-Anal.,
Riviere, J., The bereaved wife, in: \blkov, P. (Ed.), Falherless Children, NEF Mono-
21,294-313. "1
graph no. 2. ,,'
Winnicolt, D. w., Primitive emotional development, Inl. 1. Psycho-Anal., 26, 137-142.
1941
Middlernore, M., The Nllrsing COllple, London, Ilarnish Ilamiiton. 1946
r
Strachey, A., A note on the use of the word "inlemal", 1111.1. Psycho-Anal., 22,37-43.
Sion, W. R., The leaderless group projec~ BII/. Menninger Clinic, 10, 77.81.
Winnicott, D. W, The observation of infants in a sel situation, Inl. 1. Psycho-Anal.,
22, 229-249. Klein, M., Notes an some schizoid mechanisrns, In/. 1. PJycho-Anal., 27,99.110; re.
publicat in: Klein, M., Heimann, P., Isaacs, S., Riviere, J., De\lelopmenls in
1942 Psycho-Analysis, London, Hogarth Press, 1952, pp. 292-320.
Scoli, W C. M., A note on the psychopathology of convulsive phenomena in manic-
Heirnann, r, A contribulion to the problem of sublirnation and its relation to processes
depressive states, Inl. 1. Psycho-Anal., 27, 152.155.
of intemalization, Inl. 1. Psyeho-Anal., 23, 8-17.
Klein, M., Some psychological considerations, in: Waddington et al., Seienee and 1947
Elhics, London, Allen & Unwin.
Money-Kyrle, R., Social conflict and the challenge to psychology, Br. 1. Med.
Money-Kyrle, R., The psychology of propaganda, Br 1. Med. Psyehol., 42, 82-94; re-
publicat in: The Colleeled Papers of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press,
Psychol., 27,215-221; republicat În: The Callecled Papers ofRoger Money-Kyrle,
Perth, Clunie Press, 1978, pp. 198-209. h. j'
t~UJ
1978,pp.160-175.
Rosenfeld, H., Analysis of a schizophrenic state with depersonalization, Inl. 1. Psyeho-
1943 Anal., 28, 130-139; republicat in: Rosenfeld, H., Psyeholic Siales, London,
Hogarth Press, 1965, pp. 13·33.
Sion, W R., Rickman, J., Intra-group tensions in lherapy: Their study as a task of the
Scolt, W. C. M., On the intense atTects encountered in treating a severe manic-
I
group, The Lancel, 678, 27.11.34; republicat În: Sion, W R., Experiences in li .
depressive disorder, Inl. 1. Psycho-Anal., 28, 139-145.
Croll/)S, London, Tavistock, 1961, pp. 11-26.
Stephen, A., The superego and other intemal objects, In 1. 1. Psycho-Anal., 28, 114-117.
Isaaes, S., An aeUle psychotic anxiety occurring in a boy of four years, Inl. 1. Psycho-
Thomer, H. A., The treatmenl of psychoneurosis in the Sritish Anny, Inl. 1. Psycho-
Anal., 24, 13-32; republical in: Isaacs, S., Chi/dhood and Afler, London, 1..-
Anal., 27, 52-59.
Routledge & Kegan Paul, 1948, pp. 143-185.
1948 1
~
.,.~"
1944
Sion, W R., Psychiatry in a time of crisis, Sr. 1. Med. Psychol., 21, 81.89.
Milner, M., A suicidal symplorn in a child of lhree, 1111. 1. /'sycho-Anal., 25,53-61.
MOl1ey-Krlc, It. Towards a coml11on aim: A psycllO-analytical conlribution lo elhics,
IJr J. Med. /'sychol., 20, 105-117; republical in: 7he Co/leeled /'apers of Rager
lsaacs, S., On the nature and funetion of phantasy, Inl. 1. Psycho-Anal., 29, 73-97;
rcpublicat in: Klein, M., Ileimann, 1\ Isaacs, S., Riviere, J. (Eds.), De\lelopmenls .i.
MOlley-Kyrle, i'crth, Clunie i'rcss, 1978, pp. 176-197.
- - SOl11e aspccts of political elhics from lhe psycho-analytic poinl of vielV, Inl. J.
ill I'sycho-Allalysis, London, Ilogarth I'ress, 1952, pp. 67-121.
- - ChildhooJ and Afler, London, Routledge & Kegan Paul.
Joseph, 13., A technical problem in the treatment of the infant patient, Inl. 1. Psycho-
J
'.~~,:\
:1

Psycho-Ana/, 25,166-171.
Anal., 29, 58-59.
Klein, M., Conlriblllions 10 Psycho-Analysis, London, Hogarth Press.
1945
- - A contribution to the lheory of anxiety and guilt, Inl. 1. Psyeho'Anal., 29, 114-
Isaacs, S., Noles on rnelapsychology as process lheory. Inl. 1. Psycho-Anal., 26,58-62. 123.
- - fathcrless childrel1, in: Volkov, l' (Ed.), Fatherless Children, NEF Monograph
Munro, L., Analysis of a cartoon in a case of hypochondria, Inl. 1. Psycho-Anal., 29,
no. 2; rcpublicat in:lsaacs, S., Childhaod alld Afler, Londol1, Roulledge & Kegan 53-57.
I'aul. 1941\, pp. 186-207.
Scott, W. C. M., Some ernhryological, neurological, psychiatric and psycho-analytie
- - Childrcn in instilutiuns. in: Isaacs. S.. ChilJhood aml,lfler, London, Routledge implications of lhe body schema, 1111. 1. I'sycho-Anal., 29, 141-155. I
& Kegan I'aul, 1948, pp. 208-236.
- - Not..:s on th..: psychopathology of anorcxia Ilcrvosa, /Jr. 1. Med. I'syehol., 2', 241-
Klein, M., The tEdipus complex in the lighl of early anxielies, 1111. 1. Psyeho-,jnal.. 1,

ţ,
 r-"
I
i,

428 DICŢIONARUL PSIHANALIZEI KLErNIENE I31BLlOGRAFlA PUBLICAŢIILOR KLEINIENE 429

247. 1952 1\
Scott, W. C. M., Some psychodynamic aspects of disturbed perception of time, Br. J. l3ion, W. R., Group dynamics: A review, Inl. J. Psyeho-Anal., 33,235-247; republicat
Med. Psychol .• 21. 111-120. in: Klein, M., 1kimann, r., Money-Kyrle, R. (Eds.), New Direeliolls in Psycho-
__ A psycho-analylic concepl of the origin of depression. Br. Med. J., voI. 1, 538; Analysis, London, Tavistock, 1955, pp. 440-477; şi in: Bion, W. R., Experiences
republical in: Klein. M.• Heimann. P.. Money-Kyrle, R. (Eds), New Direc/ions in in GrOllps, London, Tavistock, 1961, pp. 141-191.
Psycho-Analysis, London. Tavislock. 1955, pp. 39-47. Evans, G., Early anxiety situations in the analysis of a boy in the latency period, Inl.
J. Psycho-Anal., 33,93-110; republicat in: Klein, K., Heimann, P., Money-Kyrle,
1949 R. (Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis, 1955, pp. 48-81.
I ki'll;lnn, P, Some noles on the psycho-analytic concepl of introjected objects. In/. J. Heimann, P., Certain functions of projection and introjection in early infancy, in:
l'Iycho-Anal., 22,8-17. Klein, M., Heimann, P., Isaacs, S., Riviere, J., Developmen/s in Psycho-Analysis,
Il'\,cnklll, II., Rcmarks on lhe relation of male homosexuality 10 paranoia, paranoid 1952, London, Hogarth Press, pp.122-168.
anxiely anll narcissism, Inl. J. Psycho-Anal., 30.36-47; republicat in: Rosenfeld. - - Notes on the theory of the Iife and death inslincls, in: Klein, M., Heimann, P.,
1' H., Psyeholic Siales. London. Hogarth Press. 1965, pp. 34-51. Isaacs, S., Riviere, J., Developmenls in Psyeho-Analysis, pp. 321-337.
Scol!, W. C. M., The "body scheme" in psycho-therapy, Br. J. Med. Psychol., 22, 139- - - A contribution 10 the re-evalualion of lhe CEdipus complex-The early slages, In/.
150. J Psycho-Anal., 33, 84-93; republical in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle,
Thomer, H. A., Notes on a case of male homosexuality, In 1. J. Psycho-Anal., 30, 31- M. (Eds.), New Direc/ions in Psycho-Analysis, 1955, pp. 23-·38.
35 - - Preliminary notes on some defence mechanisms in paranoid stales,lnl. J Psycho-
Anal., 33,208-213; republicat sub lillul: A combination of defence mechanisms
.,' in paranoid slates, in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New i
\(.,': 1950
\ ".
~. 'i Sion, W. R.• The imaginary lwin, in: Bion, W. R., Second Thoughls, London, Direclions in Psycho-Analysis, 1955, pp. 240-265. I
I
J"
Heimann, P., Isaacs, S., Regression, in: Klein, M.• Heimann, P., Isaacs, S.• Riviere. J.,
/:il
!:'
Heinemann, 1967, pp. 3-22.
Heimann, P., On counter-Iransference, Inl. J. Psycho-Anal., 31, 81-84. Developmen/s in Psycho-Analysis, 1952, pp. 169-197.
I
p
,·1: Klein, M., On lhe criteria for lhe termination of a psycho-analysis, Inl. J. Psycho-Anal.• Klein, M., Some lheorelical conclusions regarding the emolional life of the infant, in:
I
;11'11,,1 31, 78-80, 204. Klein, M., Heimann, P., Isaacs, 1., Joan Riviere, J., Developmen/s in Psyeho-
~,1'1'1
.~: i.
Money-Kyrle, R., Yarieties of group formation, Psychoanalysis and /he Social Analysis, 1952, pp.198-236.
- - On observ ing Ihe behaviour ofyoung infanls, in: Klein, M., Heimann, P., Isaacs,
il
Sciences, 2, 313-330; republicat in: The Co//ec/ed Papers ofRoger Money-Kyrle,
) " :1'1
d
q
Perth, Clunie Press, 1978, pp. 210-228. '3
~
S., Riviere, J., Developmenls in Psycho-Analysis, 1952, pp. 237-270.
:. Rosenfelll, II., Note on the psychopalhology of confusional slates in chronic schizo- - - The origins of lransfercnce, Inl. J Psycho-Anal., 33, 433-438.
pl1renia, InI. .J. Psyciro-Anal., 31, 132-137; republical in: Rosenfeld, H., Psyeholic - - The mutual inOuences in the developmenl of lhe ego and lhe id, Psyehoanal.
':j'

.\;~:; SI/ldyehi/d, 7,51-53.

,1
Siales, London, Hogarth Press, 1965, pp. 52-62. I
Se gal, H., Some aspects of lhe analysis of a schizophrenic, Inl. J. Psycho-Anal., 30, Klein, M., Heimann, P., Isaacs, S., Riviere, J" Developmenls in Psycho-Analysis,
268-278; republicat in: The Work of Hanna Segal, New York, Jason Aronson, ~; London, Hogarth Press.
"~
'~j\~.
1
1981, pp. 101-120. Milner, M., Aspects of symbolism in comprehension of lhe noI-seif, Inl. J. Psycho- iI
Winnicol!, D. w., Hate in the counter-lransference, Inl. J. Psyeho-Anal., 30, 69-74, Anal., 34, 181-195; republical sub titlul: The role of illusion in symbol formation,
in: Klein, M., Heimann, P., Moncy-Kyrle, R. (Eds.), New Direclions in Psycho-
t 1951 Analysis, 1955, pp. 82-108. I
Jaques, E., The Changing Cullure of a Faelory, London, Roulledge & Kegan Paul. Money-Kyrle, R., Psycho-analysis and elhics, Inl. J. Psycho-Anal., 33, 225-234; re-
\ = Klein, S., Contribution to a symposium on group therapy, Br. J. Med. Psyehol., 24, publicat (1955) in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New

~
~:, i, 223-228. Direclions in Psycho-Analysis, 1955, pp. 421-440; şi in: The Col/ecled Papers of
Roger Money-Kyrle. Perth, Clunie Press, 1978, pp. 264-284.
Langer, M., Malernidad y Sexo, Buenos Aires, Edilorial Nova.

\~~)
I Mumo, L., Clinical notes on intemalization and identification, Inl. J. Psycho-Anal.• 33,
Money-Kyrle, R., Psyeho-Analysis and Polii ies, London, Duckworth.
,.
... I ~ __ Some aspects of state and character in Germany, in: Wilbur, G., Munslerberger. 132-143.
W. (ElIs.), Psyeho-Analysis and Cullllre, Nl:w York, 1. U. P., pp. 280-292. Riviere, J., General introduction to Klein, M., Heimann, P., Isaacs, S., Riviere. J.,
i' ';

l'.'~'"'~l'
~ ~\
Ueve/oţJmenls ill fsyeho-Analysis, 1955, pp. 1·36.
 BIBLiOGRAFIA PUBLiCA ŢllLOR KLEINIENE 431
430 DICTIONARUL I'SlllANALiZEI KLEINIENE

II .. 7i'ansfelT!nce and COllnler-Transference, London, I-Iogarth Press, 1968, pp.

Riviere, 1., Thc unconscious phanlasy of an inner world renected in examples from 105-) 26. T
English literalure, Inl. J. Psycho-Anal., 33, 160-172; republicat În: Klein, M II
Segal, II., A necrophilic phantasy, In/. J. Psycho-Anal., 34, 98-10 1; republicat În: The
I-Ieimann, P, MOlley-Kyrle, R. (Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis, 1955,
pp. 346-369.
- - The illiler world in Ibsell's Masler Builder, Inl. J. Psycho-Anal., 33, 173-180;
Work of I!anna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 165-171.
1I
.11
1954
republicat În: Klein, M., Heimanll, 1', Money-Kyrle, R. (Eds.), New Direclions
in Psycho-Analysis, 1955, pp. 370-383.
Rosenfeld, H., Notes on the psyeho-analysis of the superego connict in an acute
catatonic patient, Inl. J. Psycho-Anal., 33, 111-131; republicat in: Kleill, M.,
Sion, W. R., Notes on the theory of schizophrenia, Inl. J. Psycho-Anal., 35, 113-118;
o versiune lărgită publicată sub titlul: Language and the schizophrenic, in: Klein,
M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New Developmenls in Psycho-Analysis,
1
1
4l
London, Tavistock, 1955, pp. 220-239; republicat in: Bion, W. R., Second
Heimanll, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New DireCiions in Psycho-Analysis, 1955,
Thollghls, London, Heinemann, 1967, pp. 23-35.
pp. 180-219; şi in: Rosenfeld, H., Psycholic Siales, London, Hogarth, 1965, pp.
Heimann, P., Problems of the training analysis, Inl. J. Psycho-Anal., 35, 163-168.
63-103.
Hunter, O., Object relation changes in the analysis of fetishisrn, Inl. J. Psycho- Anal.,
~I
- - Transference-phenomena and transference-analysis in an acute catatonic schizo- 35, 302-312.
phrenic patient, lnl. J. Psycho-Anal., 33,457-464; republicat in: Rosenfeld, H.,
Munro, L., Steps in ego-integration observed in play analysis, Inl. J. Psycho-Anal., 35,
Psycholic Siales, 1965, pp. 104-116.
202-205; republicat in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New
Sandford, B., An obsessional man 's need to be kept, Inl. J. Psycho-Anal., 33, 144-152;
Direclions in Psycho-Analysis, London, TaviSlock, 1955, pp. 109-139.
l' 1
republicat in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New DireCiions
in Psycho-Analysis, 1955, pp. 266-281.
Racker, 1-1., NOles on the theory of transference, Psychoanal. Q., 23, 78-86; republicat l
- - Some psychotherapeutic work in matemity and child welfare clinics, Br. J. Med.
În: Racker, H., Transference and Counler-Transference, London, Hogarth Press,
1968, pp. 71-78. dj
Psychol., 25, 2-15.
Segal, H., A psycho-analytic approach to aesthetics, Inl. J. Psycho-Anal., 33, 196-207;
republicat in: Klein, M., Heimann, 1', Money-Kyrle, R. (Eds.), New Directions
in Psycho-Analysis, 1955, pp. 384-407; şi in: The Work of flanna Segal, New
- - On lhe confusion between mania and health, Samiska, 8, 42-46; republicat sub
titlul: Psycho-analytic technique and the analyst's unconscious mania, În: Racker,
H., Transference and Counler-Transference, 1968, pp. 181-185,
Rosenfcld, H., Considerations regarding lhe psycho-analytic approach to acute and
J
I
il. I'
il '
1
York, Jason Aronson, 1981, pp.185-206.
chronic schizophrenia, Inl. J. Psycho-Anal., 35, 138-140; republicat in: Rosenfeld,
Thomer, II. A., Exarninalion anxiel)' without exarnination, Inl. J. Psycho-Anal., 33,
II., /'sycholic Siales, London, Hogarth Press, 1965, pp.117-127.
153-159; republicat sub titlul: Three defcnces against inncr persecution, in: Klein, {.
Segal, Il, A note on schizoid rnechanisrns underlying phobia formation, lnl. J. Psycho-
M., I-Ieimanll, P, Money-Kyrle, R. (Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis, ·iţ~·
Anal., 35, 238-241; republicat in: The Work of Hanna Segal, New York, Jason
1955, pp. 384-407. ~; Aronson, 1981, pp. 137-144.
l!'
- - The criteria for progress in a patient during analysis, Inl. J. Psycho-Anal., 33, ~
479-484. 1955
Bion, W. R., Language and the schizophrenic, În: Klein, M., Heimann, P., Money-
1953 .'~:' Kyrlc, R. (Eds.), New Direcliom in Psycho-Analysis, London, Tavistock, 1955,
Oavidson, A., Fay, 1., Phanlasy in Childhood, London, Roulledge & Kegan Paul. pp. 220-239.
Garma, A., The inlemalized mother as harmful food in peptic ulcer patients, lnl. J.
Klein, M., Thc psycho-analytic play technique: Ils history and significance, in: Klein,
Psycho-Anal., 34, 102-110.
M., lIeirnann, P., Moncy-Kyrle, R. (Eds.), New UireCiions in Psycho-Analysis, pp.
Jaques, E., On the dynamics of social structure, Hllman Relalions, 6,10-23; republicat 3-22.
sub titlul: The social system as a defence against persecutory and depressive
- - On identification, În: Klein, M., Heirnann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New
anxiety, in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New Direclions in Direclions ill Psycho-Analysis, pp. 309-345.
Psycho-Analysis, 1955, pp. 478-498. Klein, M., Heirnann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New Direclions in Psycho-Analysis,
Money-Kyrle, R., Toward a Rational Altitude to Crirne, London, The Howard League; London, Tavistock.
republieat in: The Co//ecled Papers of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, Money-Kyrlc, R., An inconclusive contrihution to the theory of the death instinct, În:
1978, pp. 245-252. Klcin, M., IIcirnann, P., Moncy-Kyrlc, R. (ElIs.), New Direclions in Psycho-
Racker, II .. A contrihulion to the problern of counter-transference, Inl. J. Psycho-Anal., Alla~vsis, rr. 409-459. r
34, 313-324; republicat sub titlul: The countcrtranskrcllce ncurosis, in: Rackcr, f
~
432 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE
Rodrigul:, E., Thl: analysis of a thrcc-year-old muIe schizophrenic, in: Klt:in, M.,
I killlalln, I~, Monl:y-Kyrlt:, R. (Eds.), New Uirec/ions in Psycho-Analysis, pp.
140-179.
- - Notes on menslruation, /n/. 1. Psycho-Anal., 36, 328-334.
Slokes, A., Fonn in art, in: Klein, M., Heimann, P., Money-Kyrle, R. (Eds.), New
Directions in Psycho-Analysis, pp. 406-420.
1956
Sion, W. R., Development ofschizophrenic thought, /n/. J. Psycho-Anal., 37,344-346;
republicat in: I3ion, W, R., Second Though/s, London, Heinemann, 1967, pp. 36.
43.
Ilcimann, I~, Dynamics of transference intcrpretations, /n/. 1. Psycho-Anal., 37, 303-
310.
Jaques, E., Measuremen/ 01 Responsibi/lty, London, Tavistock.
Money-Kyrle, R., The world of the unconscious and the world of common sense, Br.
1. Phil. Sci., 7, 86-96; republicat in: The Co/lec/ed Papers 01Roger Money-Kyrle,
Perth, Clunie Press, 1978, pp. 318-329.
- - Nurmal counter-transference and some of its deviations, In/o 1. Psycho-Anal., 37,
360-366; republicat in: The Co/lec/ed Papers 01 Roger Money-Kyrle, 1978, pp.
330-342.
Rodrigue, E., Notes on symbolism, In/o 1. Psycho-Anal., 37, 147-158.
Segal, H., Depression in the schizophrenic, In/o J. Psycho-Anal., 37,339-343; republi-
cal in: The Work 01 }-fanna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 121-130.
1957
Bion, W. R., Differentiation of the psychotic from the non-psychotic personalities, In/o
J. Psycho-Anal., 38, 26-275; republicat in: Bion, W. R., Second Though/s,
London, Ileinemann, 1967, pp. 43-64.
Klein, M., Envy and Gra/i/ude, London, Tavistock.
Racker, H., A contribulion to lhe problem of psychopathological stratification, In/. J.
Psycho-Anal., 38, 223-239; republicat sub titlul: The meanings and uses of
counter-transference, in: Racker, H., Translerence and Coun/er-Translerence,
London, Hogarth Press, 1968, pp. 127-173.
- - Analysis of lransferencc lhrough the patient's relations with the interpretation, in: ,~v
.'
Rucker, H., Translerence and Coun/er-Translerence, 1968, pp. 79-104.
Segal, II., Notes on symbol fonnation, Int. J, Psycho-Anal., 38, 391-397; republicat in: ,~~',~
The Work oillanna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 49-64.
Strachcy, A., The UncolISciolis Mo/ives 01 Wur, London, George Allen & Unwin.
l Heimann, P., Bemerkungen zur Sublimierung, Psyche, 13, 397-414.
1958
Bion, W. R., an hallucinalion, In/o J. Psycho-Anal., 39, 144-146; republicat În: Sion,
W. It, Second Thoughls, Lundon, Ileincl11unn, 1967, pp. 65-85.
- - an arroganCl:, 111/. J. f'sycho-Anal., 39, 341-349; republicat in: Bion, W. R.,
Second Tho/lgh/s, 1967, pp. 86-93.
131 BLIOGRAFIA PUBLICAŢI/LOR KLEIN1ENE 433
Ganna, A., Peplic ulcer and pseudo-peptic ulcer, In/o J. Psycho-Anal., 39, 104-107.
Jaqucs, E., I'sycho-analysis and lhe current economic crisis, În: Sutherland, J. (Ed.),
Psycho-Analysis and Con/emporary Thollgh/, London, Hogarth, pp. 125-144.
Klein, M., an the development of mental functioning, In/o 1. Psycho-Anal., 39, 84-90.
Langer, M., Sterility and envy, In/o 1. Psycho-Anal., 39, 139-143. I
I
Money-Kyrle, R., Psycho-analysis and philosophy, În: SUlherland, J. (Ed.), Psycho- I
Analysis and Con/emporary Thollgh/, pp.102-24; republicat În: The Col/ecled
Papers 01 Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 297-317.
- - an the process of psycho-analytical inference, /n/. J. Psycho-Anal., 59, 129-33; \
I
republicat În: The Col/ec/ed Papers 01 Roger Money-Kyrle, 1978, pp. 343.352. I
Pichon-Riviere, A., Dentition, walking and speech in relation to the depressive position,
In/o J. Psycho-Anal., 39, 167-171.
Racker, H., Psycho-analytic technique, În: Racker, H., Transference and Coun/er-
Translerence, London, Hogarth Press, 1968, pp. 6-22.
- - Classica1 and present techniques in psycho-analysis, În: Racker, H., Transference
and Coun/er-Translerence. 1968, pp. 23-70.
- - Psycho-analytic technique and the analyst's unconscious masochism, Psychoanal.
Q., 27, 555-562; republicat În: Racker, H., Translerence and Counler-
Translerence, 1968, pp.174-180.
- - Counlerresislance and interpretalion, J. Amer. Psychoanal. Assn., 6, 215-221; re-
publicat În: Racker, Translerence and Counler-Translerence. 1968, pp. 186-92.
Riviere, J., A character trait of Freud's, in: Sutherland, J. (Ed.), Psycho-Analysis and
Conlemporary Thollgh/, pp. 145-149; republicat În: Ruitenbeek, H. (Ed.), Freud
as We Knew Him, Detroit, IL, Wayne State University Press.
f:: Rosenfeld, H., Some observations on lhe psychopathology of hypochondriacal states,
In/. J. Psycho-Anal., 39, 121-128.
- - Contribution 10 the discussion an varialions in classicallechnique, In/o J. Psycho-
Anal., 39, 238-239.
.. - - Discussion on ego distortion, In/. J. Psycho-Anal., 39, 274-275 .
Segal, H., Fear of death: Notes on the analysis of an old man, In/. J. Psycho-Anal., 39,
;:~'
1::
. ~. 187-191; republicat (1981) În: The Work 01 Hanna Segal, New York, Jason
~~~ Aronson, 1981, pp. 173-182.
'~'~i
1959
.,~
Bion, W. R., Attacks on linking, In/o J. Psycho-Anal., 40,308-315; republicat in: Bion,
W. R., Second Though/s, London, Heinemann, 1967, pp. 93-109.
Joseph, B., An aspect of the repetition compulsiun, In/o J. Psycho-Anal., 40, 213-222.
Klein, M., aur adult world and ils rools in infancy, Human Relatlons, 12, 291-303; 'i',
'~\\l,
republicat În: Klein, M., 0111' Adlli/ World and O/her Essays, London, Heinemann,
1963. . ,ţI'
.t. .• :ţ~
Rosenfcld, H., An investigation into the psycho-analytic theory of depression, In/o J.
Psychu-Anal, 40, 105-129.
Taylor, 1. N., A note on lhc splilting of intcrprelations, In/. 1. Psycho-Anal., 40, 295-
;{{.:,\·t
,'~"\1ţi
j-;r~'«;
434 DICTIONARUL PSIlIANALlZEI KLEINIENE
BIBLIOGRAFIA PUBLICAŢIILOR KLEINIENE 435

2%. identi(jcation, Inl. J. Psycho Anal., 43, 436-440.

1960
Langer, M., Selection criteria for the training of psycho-analytic students, Inl. 1.
Psycho-Anal., 43, 272-276.
.'-':{J'~O "]
Jaques, E., Dis\urhances in lhe capacity to 1V0rk, Inl. J Psycho-Anal., 41, 357-367. '1

Joseph, 13., Somc characlcrislics of lhe psychopathic personality, Inl. J Psycho-Anal.,

Rosenfeld, H, The superego and the ego-ideal, In 1. 1. Psycho-Anal., 43, 258-263. 'i
·.·~I
Segal, Il, The curative factors in psycho-analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 43, 212-217;
41,526-531.
republicat În: The Work of Hanna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 69-
Klcin, M., On mental heallh, Br: J Med. Psychol., 40,237-241.
80.
- - (1961), Narralive of a Chi/d Analysis, London, Hogarth Press.
Stokes, A., On resignation, Inl. 1. Psycho-Ana/., 43, 175-181.
- - (1963), 0111' Adllil 1V0rld and Olher Essays, London, Heinemann.
- - Some reneelions on the Orestia, in: Klein, M., 0111' Adllil World alld Olher
Essays, 1963.
- - On the scnse of loneliness, in: Klein, M., OUl' Adull World and Olher Essays,
1963
Bion, W. R., Elemenls of Psycho-Analysis, London, Heinemann.
01
~I
Grinherg, L., Relalions between psycho-analysts, Inl. 1. Psycho-Anal., 44, 363-367.
1963.
Meltzer, O., A contribution to the metapsychology of cyclothymic states, In 1. J.
Menzies (Lylh), 1., The funclioning of a social system as a defence against anxiety,
Psycho-Anal., 44, 83-97.
fillmall Relalions, II, 95-121; republicat ca Tavislock Pamphlel no. 3., Tavistock
- - Conceming the social basis of alt, În: Stokes, A. (Ed.), Painling and Ihe Inner
InstituIe of Human Relalions, 1970.
World, London, Tavistock. 1
Money-Kyrle, R., On prejudice-A psycho-analytical approach, Br: J Med. Psychol.,
Money-Kyrle, R., A note on migraine, In 1. J. Psycho-Ana/., 44,490-492; republicat In: I
33, 205-209; republicat in: The Co/lecled Papers of Roger Money-Kyrle, Perth,
Clunie Press, 1978, pp. 353-60.
The Collecled Papers of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 361- J
~.ill
365.
Racker, H., A sludy of somc early connicts through their relum in the patient's relation
Rosenfeld, H., Notes on the psychopathology and psycho-analytic treatment of depres-
lVilh lhe inlerprelalion, Inl. J Psycho-Allal., 41, 47-58.
sive and manic-depressive patients, În: Psychia. Res. Reporl, no.17, Washington,
Rosenfeld, II., A note on the precipitating factor in depressive illness, 1111. J Psycho-
Allal., 41,512-513.
The American Psychiatric Association.
- - Notes on the psychopathology anJ psycho-analytic treatment ofschizophrenia, În:
w
- - On drug addiction, 1111. J. Psycho-Anal., 41,467-475.
S(lares dc Souza, D., Annihilalion and reconslruclion of object-relalionship in a
schizophrcnic girl, Inl. J. Psycho-Anal., 41, 554-558.
Psychia. Res. Reporl no. 17.
Segal, II., Mellzer, D., Narrative of a Child Analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 44, 507- 6,1
513.
Slokcs, A, 1\ gamc lhal musl bc 1051, 1111. J. Psycho-Allal., 41, 70-76.
Williul11s, Il. W., 1\ psycilo-analylie approuch lu lilc trcalmcnl of lhe murderer, Inl. J. " )
i '
l'sycllO-iJllal., 41, 532-539.

PARTEA Il. 1964-1987

1961
Bion, W. R., Experiellces in CrollpS, London, Tavistock.
l1ion, W. IC, Segal, II., Rosenfcld, H., Melanic Klcin, 1111. J Psycho-Anal., 42, 4-8.
Klcin, M., Narralive of a Chi/d Analysis, London, Ilogarth Press.
Moncy-Kyrlc, R., /I1al/ 's Pici lire of his World, London, DucklVorth.
1962
J
1964
Biek, E., Notes on infant observat ion in psycho-analytic training, Inl. 1. Psycho-Anal.,
45, 558-566; republicat În:' The Collecled Papers of Marlha Harris and Eslher
Bick, Perth, Clunie Press, 1987, pp. 240-256.
Bicudo, V L., Persecuting guilt and ego restriction, Inl. J. Psycho-Anal., 45,358-363.

~I
Grinberg, L., On tlVO kinds of guilt: Their relation with normal and pathological aspects
13ick, E., Child <lnalysis today, 11/1 J Psycho-Anal., 43, 328-332; rcpublical in: The
of mouming, 1111. J. Psycho-Anal., 45,36-371.
Co/lecled I'apers of Mal'lha l1arris and ESlher /Jick, Perth, Clunie I'rcss, 1987
Hoxter, S., The experience of pubel1y, J. Chi/d Psycholher., 1(2), 13-26.
pp. 104-113.
l3ion, W. R., Leal'lling from Experiellce, London, Heinemann.
- - A lhcory of thinking, 1111. J I'sycho-Anal., 43, 306-3IU; republicat in: l3ion, W.
Langer, M., Puget, J., Teper, E., A methodological approach to the teaching ofpsycho-
analysis, Inl. 1. Psycho-Anal., 45, 567-574. ;.
IC, Secolld Thollghls, London, Ikincmann, 1967, pp. 110-119. Meltzer, D., The differcntiation of somatic delusions from hypochondria, Inl. 1.
Psycho-Allal., 45, 246-250.
Grinbcrg, L., On a spccilie aspcct of COllnlel1runSrercnce duc to (he palicnt's projeclive ',',

O'Shaughncssy, E.,The absent obiect, J Child Psycholher., 1(2), 134-143.

1 436 DICŢIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE
Rosenfeld, 1-1., On l!le psychopat!lology of narcissism: A clinical approach, Inl. J.
;1 Psycho-Anal, 45, 332-337; republicat in: Rosenlcld, It, PsychOllc Siales,
London, lIogarth Press, 1965, pp. 169-179.
- - The psychopat!lology of hypochondriasis, in: Rosenfeld, H., PsychOllc Slales,
1965, pp. 180-199.
- - An invesligation into the need of neurotic and psychotic patients to act
out dllring analysis, în: Rosenfeld, H., Psychollc Slales, 1965, pp. 200-216.
- - The psychopathology of drug addiction and alcoholism, In: Rosenfeld, H.,
Psychollc Slales. 1965, pp. 217-242.
- - Object relations of the acute schizophrenic patient in the transference
sitllation, în: Solomon, r, Glueck, B. C. (Eds.), Recenl Research OII Schlzo-
phrellla, Washington, American Psychiatric Association.
Segal, H., Inlroduclion 10 Ihe Work of Melanie Kleln, London, Heinemann; republicat
de Hogarth Press, 1973.
--o Phanlasy and other mental processes, Inl. J. Psycho-Anal., 45, 191-194; republicat
in: The Work of Hanna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 41-48.
Williams, A. H., The psychopathology and treatment of sexual murderers, în: Rosen,
1. (Ed.), The Palhology and Trealmenl of Sexual Devialion, Oxford, Oxford
University Press, pp. 351-377.
1965
Bion, W. R., Transformallons, London, Heinemann.
Harris, M., Dcpression and t!le depressive position in an adolescent boy, J. Chlid
Psycholher., 1(3), 33-40; republical in: The Co/lecled Papers of Marlha Harrls
and ESlher Slck, Perth, Clunie Press, 1987, pp. 53-63.
Jaques, E., Death and the mid-life crisis, Inl. J. Psycho-Anal., 46, 502-514.
Klein, S., Notcs on a case of ulccrativc colilis, Inl. J. Psycho-Allal., 46, 342·351.
Lush, D., Treatment of depression in an adolescent, J. ChUd Psycholher., 1(3), 26-
32.
Money-Kyrle, R., Success and failure in mental malurations, în: The Collecled Papers
of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 397-406.
Rosenbluth, D., The Kleinian theory of depression, J. ChUd Psycholher., 1(3), 20-25.
Rosenfeld, H., PsychOllc Siales, London, Hogarth Press.
Stokes, A., The Invllalion 10 Ari, London, Tavistock.
1966
Grinberg, L., The relation between obsessive mechanisms and states of self disturbance:
Depersonalization, Inl. J. Psycho-Anal., 46, 177-183.
Ilarris, M., Carr, II., Therapeutic consultations, 1. Child Psycholher., I (4), 13-31; re·
publical în: The Collecled I'apers of Marlha Harris ami cSlher Blck, ('erth,
Clunie I'n:ss, 1987, pp. 38-52.
Josep!l, 13., Persecutory anxiety in a four-year-old boy, Inl. 1. Psycho-Anal., 47, 184-
188.
Malin, A. S., Grotstein, J. S., Projeclive identilleation in the l!lerapcutic process,lnl.
BIBLIOGRAFIA PUBLICA Ţ1ILOR KLEINIENE 437
1. Psycho-Anal., 47, 26-31.
Mellzer, D., The relation of anal masturbation to projective identification, Inl. 1.
Psycho-Anal., 47, 335·342.
Money-Kyrle, R., A note on the three caskets, în: The Collecled Papers of Roger
Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, p. 407.
- - British schools of psycho-analysis, în: Arieti, S. (Ed.), American Handbook of
Psychialry; republicat în: The Collected Papers of Roger Money-Kyrle, 1978, pp.
408-25.
Racker, H., Ethics and psycho-analysis and the psycho-analysis of ethics, In 1. 1.
Psycho-Anal., 47, 63-80.
Rodrigue, E., Transference and a-transference phenomena, lnl. 1. Psycho-Anal., 47,
342-348.
Stokes, A., On being taken out of one's self, Inl. 1. Psycho-Anal., 47, 523-530.
1967
Bion, W. R., Notes on memory and desire, Psycho-Anal. Forum, 2, 272-273, 279-280.
- - Second Thoughls, London, Heinemann.
Bleger, J., Psycho-analysis of the psycho-analytic frame, In 1. 1. Psycho-Anal., 48,511-
519.
- - Simblosis y Ambiguedad, Buenos Aires, Paidos.
Boston, M., Some efTects of external circumstances on the inner experience of two
child patients, 1. ChUd Psycholher., 2( 1), 20-32.
Grinberg, L., Langer, M., Liberman, D., Rodrigue, E. G., The psycho-analytic process,
Inl. 1. Psycho-Anal., 48, 496-503.
Mellzer, D., The Psycho-Analylic Process, London, Heinemann.
Pick, 1., On stealing, 1. Chlld Psycholher., 2( 1), 67-79.
Rodrigue, E., Severe bodily illness in chlldhood, In 1. 1. Psycho-Anal., 48, 290-293.
Segal, H., Melanie Klein's technique, În: Wolman, B. (Ed.), Psycho-Analyllc
TechnlqlJes, New York, Basic Books, pp. 188-190; republicat (1981) in: The Work
) ..
oflIanna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 3-24.
1968
Bick, E., The experience of the skin in early object relations, In 1. 1. Psycho-Anal., 49,
484-486; republicat in: The Collecled Papers of Marlha Harris and ESlher Bick,
Perth, Clunie Press, 1987, pp. 114-118.
Gosling, R., What is transference?, în: Sutherland, J. (Ed.) The Psycho-AnalYlic Ap-
proach, Bailliere, Tindall & Cassell, pp. 1-10.
Grinberg, L., On acting-out and ils role in the psycho-analytic process, Inl. 1. Psycho-
Anal., 49, 171-178.
• I.. :·:;}!
Hams, M., The child psychotherapist and the palient's family, 1. Child Psycholher., 2 i ,"; 'f:
(2), 50-63; republicat în: The Collecled Papers ofMarlha f1arrls and Eslher Sic/c, :··)·;t··<
1987, pp. 18-37. lilYW
Jaques, E., Guill, conscience and social behaviour, În: SUlherland, J. (Ed.), The Psycho- ;~;:,:-;:.~
Analylic Approuch. pp. 31-43. i ;~.\4"~,
I j·.;;"ql
J. ~r
 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE l
u
438
I3IBLlOGR;\FIA PUI3L1CkIIlLOR KLEINIENE 439

M~1tzer, D., T~rror, pcrscculion, dr~ad, In!. J. Psycho-Anal., 49, 396-400; republicat

in: Mcltz~r, D., Sexual Slales 0/ Millel, I'nlh, Clunie Pr~ss, 1973, pp. 99-106.
Mone)'-Kyrle, R., Cognitive dcvelopment, 1111. J. Psyeho-Anal., 49,691-698; rcpublicat
În: The Col/eeled Papers 0/ Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp.
416-33; şi in: Grotslein, J. (Ed.), Do I Dare Oislurb /he Universe?, Severly Hills,
CA, Caesura, 1981, pp. 537-550.
Munro, L., Comment on the pa per bl' Alexander and Isaacs on the psl'chologl' of the
fool, In/. J. Psyeho-Anal., 49, 424-425.
Racker, II., Tralls/erence and Counler-Trans/erenee, London, Hogarth Press.
Rourigue, E., The fiftl' thousand hour patient, Inl. J. Psyeho-Allal., 50,603-613.
Rosenbluth, O., "Insighl" as an aim of treatment, J. Child Psycholher., 2(2), 5-19.
Spillius, E. Bolt, Psl'cho-anall'sis and ceremonl', În: Sutherland, J. (Ed.), The Psyeho-
11 IIl1lylie I1pproach, pp. 52-77.
1969
Brenman, E., The psl'cho-analytic point of view, În: Klein, S. (Ed.), Sexuality and Ag-
ressioll ill Maluralion: New Faeels, Balliere, Tindall & Cassell, pp. 1-13.
Grinbcrg, L., New ideas: ConOict and evolution, Inl. J. Psyeho-Allal., 50, 517-528.
Meltzer, D., The relalion of aims 10 methodologl' in the treatment of children, J. Child
Psyeholher., 2(3), 57-61.
Menzies (Ll'th), 1. E. r, The motor-cl'cle: Growing up on two wheels, În: Klein, S.
(Ed.), Sexuality and Aggression in Maluralion: New Faeels, pp. 37-49.
~l
S7.ur, R.. ÂCling-out, J Child Psycholher., 2(4), 23-38.
Thorner, H. A., On compulsive eating, J. Psyehosom. Res., 14, 321-325.
Wittenberg. 1., Psyeho-AnalYlie Insighl and Rela/ionships: A Kleinian Approaeh,
London, Roulledge & Kegan Paul. tJ
1971
Harris, M., The place of once weekll' treatment in the work of an anall'ticalll' trained
01
child psl'chotherapist, J. Child Psycholher., 3( 1), 31-39.
Joseph, B., A clinical contribution to the anall'sis ofa pervers ion, In/. J Psycho- Anal.,
)1
52,441-449.
Monel'-Kl'rle, R., The aim of psl'cho-anall'sis, In/. J. Psycho-Anal., 52, 103-106; re.
publicat În: The Collecled Papers 01 Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press,
1978, pp. 442-449.
Rosenfeld, H., A c1inical approach to the psl'cho-anall'tic theory of the life and death
instincts: An investigation into the aggressive aspects of narcissism, In/. 1.
I \
Psycho-A nal., 52, 169-178.
- - Conlribuiion to the psl'chopathologl' of psl'chotic states: The importance of
projective identificat ion in the ego structure and the object relations of the
psl'chotic patient, În: Doucet, P, Laurin, C. (Eds.), Problems in Psyehosis,
Amsterdam, Excerpta Medica, pp. 115-128.
Rustin, M., Psl'chotherapl' with a seven-and-a-half l'ear-old girl in the care of a local

~]
Money-Kyrle, R., On the fear of insanill', În: The Col/ecled Papers 0/ Roger Money- authoritl' children 's department, J. Child Psycholher., 3( 1), 49-61.
Wittenberg, 1., Extending fields of work, 1. Chi/d Psycholher., 3( 1), 22-30,
Kyrle, Perth, Clunie Press, 1978, pp. 434-441.
Rosenfeld, H., On the treatment of psl'chotic slates bl' pSl'cho-anall'sis: An historical 1972
approach, Inl. J. Psyeho-Anal., 50, 615-631. \

Williams, Â. II., Murdcrousncss, in: Blom-Coopcr, L. (Ed.), The Hanging Queslion, Boston, M., Psl'cholherapl' with a bol' from a children 's home, J. Child Psyeholher., ,1
3 (2), 53-67.

1970
I.ondon, Duckworth.
Hoxter, S., ;\ sludl' of a residual nUlistic condilion and its efTects upon learning, J.
Child Psyeholher., 3(2), 21-39.
J:
Bion, W. R., AI/elllion and Interprelalioll, London, Tavistock.
Brenncr, J., Some fac tors affecting lhe placement of a child in treatment, J. Child
Rosenfeld, IL A critical apprecialion of Jarnes Slrachel"s paper on the nature of the
therapeulic action of psl'cho-al1all'sis, Inl. J. Psyeho-Anal., 53, 455-461.
Segal, Il, The role of child anall'sis in the general psl'cho-anall'tic training, In/. J.
)1
Psycholher., 2(4), 63-67.
Psycho-Anal., 53, 147-161.
Grinberg, L., The problem of supervision in pSl'cho-anall'lic education, Inl. J. Psyeho-
.1I1al., 51,371-383. ~.
- - Â delusional syslem as a defence against re-emergence ofa catastrophic situation, !
ţ. Inl. J. Psyeho-Anol., 53, 393-403.
Jackson, J., Child psychotherapl' in a dal' school for maladjusted children, J. Child
- - Melanie Klcin's lechnique ofchild anall'sis, in: Wolman, 8. (Ed.), f{al1dbook 0/
.,~

~~'
I'syeholher., 2(4), 54-62.
~î Child Psyeho-AnolySis, New York, Van Nostral1d Rheinhold; republicat În: rhe
I 1
Ja4ues, E., lI'c)rk, Crea/ivi/y allel Social Juslice, London, lIeinemann. I
Work 01 Honna Segal, New York, Jasol1 Aronson, 1981, pp. 25-37.
M~nzies (I.)'th), 1. E. r, Psychosocial aspccts of cating, J. Psyehosol/l. Res., 14,223- E
\1 - - i\ note on il1ternal objects; publicat cu titlul: Ă propos des objets internes,
227 ~;.
Nouvel/e Revue de Psyehanalyse, 10, 153-157.
Reisenberg-Malcolm, R.,The mirror: A perverse sexual phantasl' in a woman seen as ~.:
a ddcn~~ againsl ps)'chOlic breakdown, Revisla de Psyehoanalisis, 27,793-826.
1973
I~ioch, M. J., Thc work of Wilrrcu Bion on gruups. Psyehialry, 33, 56-66.
Ros~nblulh. D., Transkrencc in chilu psycholherapy,J. Child Psyeholher., 2(4), 72-87.
I::lchego)'CI1. H. R., A nole on ideologl' and techl1ique, 1111. J. Psycho-Anal., 54, 485-
486.
440 DICTIONARUL PSIHANALlZE( KLEINIENE
Harris, M., The complexity of mental pain seen in a six-year-old child following
sudden bereavement, 1. Child Psycho/her., 3(3), 35-45; republicat in: The Col-
lec/ed Papers of Mar/ha Harris and Es/her Bick, Perth, Clunie Press, 1987, pp.
89-103.
Meltzer, O., Sexual S/a/es of Mind, Perth, Clunie Press.
1974
Bion, W. R., Brazilian Leclures, voI. 1, Rio de Janeiro, lmago Editora Ltda.
Grinbcrg, L., Grinberg, R., The problem of identity and the psychoanalytic process, In/.
Rev. Psycho-Anal., 1, 499-507.
Henry, G., Doubt deprived, 1. Child Psycholher., 3(4), 15-28.
Klein, S., Transference and defence in manic states, Inl. 1. Psycho-Anal., 55,261-268.
Meltzer, O., Mutism in infantile autism, schizophrenia and manic-depressive states: The
correlation of clinical psychopathology and Iinguistics, lnl. 1. Psycho-Anal., 55,
397-404.
Rosenfeld, H., Discussion on the paper by Greenson on transference: Freud or Klein?,
Inl. 1. Psycho-Anal., 55, 49-51.
Segal, H., Delusion and artistic creativity, In 1. Rev. Psycho-Anal., 1, 135-141; republi-
cat in: The Work of Hanna Segal, New York, Jason Aronson, 1981, pp. 207-216.
1975
Bion, W. R., Brazilian Lec/ures, voI. 2, Rio de Janeiro, Imago Editora Ltda.
- - A Memoir of /he FII/ure: 1. The Dll!am, Rio de Janeiro, Imago Editora Ltda.
Grinberg, L., Sor, O., Tabak de Bianchedi, E., Inlrodllclion 10 Ihe Work of 8ion, Perth,
Clunie Press.
Harris, M., Some notes on maternal containment in "good enough" mOlhering, 1.
C/ri/d Psycholher., 4, 35-51; republicat in: rhe Collecled Papers ofMarlha Harris
and ESI/rer Bick, Perth, Clunie Press, 1987, pp. 141-163.
Joseph, 13., The patient who is hard to reach, in: Giovacchini, P. (Ed.), Taclics alld
1'ec/rlliqlles in Psycho-Analylic 71lerapy, voI. 2, Ncw York, Jason Aronson, pp.
205-216.
Meltzer, D., Adhesive identification, COlllemp. Psyc/ro-Allal., II, 289-310.
Meltzer, O., Bremner, J., Hoxter, S., Weddell, O., Winenberg, 1., Erploraliolls ill
AII/isn!, Perth, Clunie Press.
Menzies (Lylh), 1. E. 1', Thoughts on lhe matemal role in contemporary society, 1.
Chi/d Psycha/her, 4, 5-14.
Rey, II., Intra-psychic object-relalions: The individual and lhe group, in: Wolberg. L.,
Aronson, M. (Eds.), Grollp Therapy: An Overview, New York, Stratlon, pp. 84-
101.
Rosenfeld. II .. The negative therapeutic reaction, in: Giovacchini, P. (Ed.), Taclics alld
Tec/rlliqlles ill Psyeho-Allalylic Therapy, voI. 2. pp. 217-22R.
Segal, IL A psycho-analylic approa~h lu lhe lreatment of schizophrenia, in: Lutlcr, M.
(Ed). SllIdies of Sehiznphrenia. Ashforcl. Ileadley Bros. pp. 94-97.
Turquc1. 1'. Thrcals to idcnlily in lhc largc group, in: Krecger. L. (I:d). 7he I.arge
1976
BIBLIOGRAFIA PUBLICAŢIILOR
Group, London, Consta bie, pp. 87-144.
KLEINIENE 44\
r
.\
I
\
Jaques, E., A General Theory of BUll!allcracy, London, Heinemann.
Harris, M., Infantile elements and adult strivings in adolescent sexualily, 1. Child
Psycholher., 4(2), 29-44; republicat In: The Collec/ed Papers of Marlha Harri~'
and Esther Bick, Perth, Clunie Press, 1987, pp. 121-140.
Meltzer, Donald, The delusion of clarity of insighl, Inl. 1. Psycho-Anal., 57, 141-146.
Orford, Eileen, Some efTects of Ihe absence of his father on an eight-year-old boy, 1.
ChUd Psyclrolher., 4(2), 53-74.
1977
Alvarez, A., Problems of dependence and developmenl in an excessively passive
aulistic boy, 1. Child Psycholher., 4(3), 25·46.
Bion, W. R., A Memoir of Ihe Fulllre, 2: The PasI Pll!sented, Rio de Janeiro, Imago
Editora LIda.
- - Seven Servanls, New York, Jason Aronson.
- - Emotional disturbance, In: Hartocollis, P. (Ed.) Borderline Personallty Disorders,
New York, 1. U. P.; republicat in: Bion, W. R., Two Papers: The Grid and
Caesura, Rio de Janeiro, Imago Editora Ltda, 1977.
- - On a quotation from Freud, in: Hartocollis, P. (Ed.), Borderline Personality
Disorders; republicat in: Bion, W. R., Two Papers: The Grid and Caesura, 1977.
- - Two Papers: The Grid and Caesllra, Rio de Janeiro, Imago Edilora LIda.
Grinberg, L., An approach to the understanding of borderline patients, in: Hartocollis,
P. (Ed.), Borderline Personality Disorders.
Grotslein, J. S., The psycho-analytic concept of schizophrenia, lnl. 1. Psycho-Anal., 58,
403-452.
Harris, M., The Tavistock training and philosophy, In: Daws, D., Boston, M. (Eds.),
Tire Child Psycholherapisl, Aldershot, Wildwood; republicat (1987) in: The
Collecled Papers of Mar/Ira Harris and Eslher Bick, Perth, Clunie Press, 1987,
pp. 259-282.
Segal, H., Counter-transference, In/. 1. Psyclro-Anal. Psycholher .. 6, 31-37; republicat
in: The Jl'ork of Ifanna Segal, New York. Jason Aronson, 1981, pp. 81-88.
- - Psycho-analysis and freedom of thought, Inaugural Lecture, Freud Memorial
Profcssor, University College, London, H. K. Lewis; republica! in: Tire Work of
Ifanlla SeRai, 1981.
Segal, Il., rurer, M., Psycho-analylic dialogue: Kleinian theory today, 1. Amer. Psycho-
anal. Assn., 25, 363-385.
1978
Bion. W. R.. FOllr Discllssiom lVith W R. !JiOIl, Perth, Clunie Press.
Elmhirst. S. 1., Time and the pre-verbal transference, Inl. J Psycho-Anal., 59, 173-
180
Etchcgoyan. R. II .. Some thoughts on transfcrence rerversion, In/. J Psyeho-Anal., 59.
442 DICTIONARUL PSIHANALlZEI KLEINIENE
45-53
Grinberg, L., The "razor's edge" in depression and mouming, In/. J. Psyeho-Anal., 59,
245-254.
Grolslein, J. S., Inner space: Its dimensions and its co-ordinates, In/. J. Psyeho-Anal.,
59, 55-61.
Jaques, E. (Ed.), lieal/h Serviees, London, Heinemann.
Joseph, S., Different types of anxiety and their handling in the analytic situation, In/.
J. Psyeho-Anal., 59, 223-228.
Meltzer, O., The Kleinian Developmen/, Perth, Clunie Press.
- - A note on Bion '5 concept "reversal of alpha-funclion", În: Meltzer, O., The
Kleinian Developmenl, 1978, pp. 119-26; republicat În: Grotstein, J. S. (Ed.), Do
I Dare Dislllrb Ihe Universe? Beverly Hills, CA, Caesura, 198\, pp. 529-535.
- - Rouline and inspired interpretations, Con/emp. Psyeho-Anal., 14, 210-225.
Money-Kyrle, R., The Collee/ed Papers of Roger Money-Kyrle, Perth, Clunie Press.
- - On being a psycho-analyst; republicat În: The Collee/ed Papers of Roger Money-
Kyrle. 1978, pp. 457-465.
Rosenfeld, H., Notes on the psychopathology and psycho-analylic lreatmenl of some
borderline slates, In/. J. Psyeho-Anal., 59, 215-221.
Saunders, K., Shakespeare's "The Winter's Tale", and some notes on the analysis of
a presenl-day Leonles, Inl. Rev. Psyeho-Anal., 5, 175-178.
Segal, H., On symbolism, In/. J. Psyeho-Allal., 55, 315-319.
Tuslin, F., Psychotic elements in the neurotic disorders of children, 1. Child Psyeho-
Iher., 4(4), 5·17.
Williams, A. H., Depression, deviat ion and acting-out, 1. Adoleseenee, 1, 309-317.
Wiltenberg, 1. S., The use of "here and now" experiences in a teaching conference on
psychotherapy, J. Child Psyeho/her., 4(4), 33-50.
1979
Bion, W. R., A Memoir of Ihe FU/lire: 3. The Dawn of Oblivion, Perth, Clunie Press.
Gallwey, P. L. G., Symbolic dysfunclion in the perversions: Some related clinical
problems, In/. Rev. Psyeho-Anal., 6, 155-161.
Grinberg, L., Counter-lransference and projective counter-idenlificalion, Con/emp.
Psyeho-Anal., 15, 226-247.
Grolstein, J. S., Who is the dreamer who dreams lhe dream and \Vho is lhe dreamer
who underslands it?, Con/emp. Psyeho-Anal., 15, 110-169; republical În:
Grotstein, J. S. (Ed.), Do I Dare Dis/urb /he Universe?, Beverly Hills, CA,
Caesura, pp. 357-416.
Ilarris, M.. L'apport de I'observation de I'interaction mere-enfanl, NO/lvelle Rev/le de
I'sychonolyse, 19, 99-112; republical in: rhe Colleeled Papas of Mar/ha Harris
and Es/her Bick, Perth, Clunie Press, 1987, pp. 225-239.
Hinshelwood, R. O., The communily as analyst, În: Hinshelwood, R. O., Manning. N.
(Eds.), Therapelllic COllllllllllilies: Ref/ec/ions and Progress, London, Routledge
& Kcgan Paul, pp. 103-112.
Menzies (Lylh), 1. E. 1\ Staff suppon syslellls: Task and anti-task in adolescent
BIBLIOGRAFIA PUBLICAŢIILOR KLEfNlENE 443
I...
institutions, În: Hinshehvood, R. O., Manning, N. (Eds.), Therapeu/ie Com-
muni/ies: Ref/ee/iom and Progress, pp. 197-207.
Money-Kyrle, R., Looking backwards - and forwards, In/. Rev. Psyeho-Anal., 60,265-
272.
Rey, H., Schizoid phenomena in the borderline, În: LeBoit, J., Capponi, A. (Eds.).
Advanees in Psyeho/herapy of/he Borderline Pa/ien/, New York, JasonAronson,
pp. 449-484.
Rhode, M., One Iife bet\Veen two people, 1. Child Psycho/her., 5, 57-68.
Rosenfeld, H., Oifficulties in the psycho-analytic treatment of the borderline patient,
În: LeBoit, J., Capponi, A. (Eds.), Advances in Psycho/herapy of /he Borderline
Pa/ien/, pp. 187-206.
- - Transference psychosis in the borderline patient, In: LeBoit, J., Capponi, A.
(Eds.), Advances in Psyeho/herapy of /he Borderline Pa/ien/, pp. 485-510.
Segal, H., Klein, London, Fontana.
Steiner, J., The border between the paranoid-schizoid and the depressive positions in
the borderline patient, Br. 1. Med. Psychol., 52, 385-391.
1980
Alvarez, A., Two regenerative situations in autism: Reclamation and becoming
vertebrate, 1. Child Psycho/her., 6, 69-80.
Bion, W. R., Bion in Săo Paulo and New York, Perth, Clunie Press.
Brenman, E., The value ofreconstruction in adult psycho-analysis,ln/. J. Psycho-Anal.,
01
61, 53-60.
Elmhirst, S. 1., Bion and babies, The Annual of Psycho-Analysis, 8, 155-167, New
York, 1. U. P; repuhlicat in: Grotstein, J. S. (Ed.), Do I Dare Dislurb /he
Universe? Beverly Hills, CA, Caesura, pp. 83-91.
- - Transitional ob.iects and transition, 111/. 1. Psycho-Anal., 61, 367-373. i! 1\
Gammil, J., Some renections on analytic listening and the dream screen, In/. 1. Psycho-
Anal., 61,375- 381.
Grinberg. L., The closing phase of the psycho-analytic treatment of adults and the
goals of psycho-analysis. In/. J. f'sycho-Al1al., 61,25.37.
Grolstein, J. S., A proposed revision ofthe psycho-analylic concept of primitive mental
states, Col1lem. Psycho-A na/., 16, 479-546.
- - The significance of the Kleinian contribution to psycho-analysis, In/. J. Psycho-
i \
AIIa/. f'sycho/lrer., 8, 375-498.
Klein, S., Autistic phenomena in neurotic patients, III/. J. Psycho-Anal., 61, 395-402;
republicat În: Grolstein, J. S. (Ed.), Do I Dare Dis/urb /he Universe?, 1981, pp.
103-114.
Wilson, S., lIans Anderscn's nightingale, In/. Rev. Psycho-Anal., 7, 483-486.
1981
Etchegoyen. R. Il, Illstances and altemalives of the inlerpretative work, 111/. Rev.
Psycho-Al1al .. 8,401-421.
Gosling. R., A study of very small groups, in: Grotstein, J. S. (Ed.), Do I Dare Dis/,,"/)

444 DICTIONARUL PSII/ANALlZEI KLEINIENE
lile Universe?, Beverly Hills, CA, Caesura, pp. 633-645.
Grinberg, L., The "CEdipus" as a resistance against the "CEdipus" in psycho-analytic
practice, În: Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1 Dare Dislllrb lile Univene?, pp. 341-355.
Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1 Dare Dislurb Ihe Universe?, neverly I-lills, CA, Caesura.
- - Splilling and Projeclive Idenlificalion, New York, Jason Aronson.
- - Wilfred R, Sion: The man, the psycho-analysl, the mystic, in: Grotstein, J. S.
(Ed.), Do 1 Dare Dislllrb Ihe Universe?, pp. 1-35.
Harris, M., The individual in the group: an leaming to work wilh the psycho-analytic
method, in: Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1 Dare Disturb the Universe?, pp. 647-660;
republlcal In: 7'he Collecled Papus of Martha Harrls and Eslher Blck, Perth,
Clunie Press, 1987, pp. 332-339.
Jaques, E., The aims of psycho-analytic treatmenl, in: Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1 Dare
Distllrb Ihe Universe?, pp. 417-425.
Joseph, B., Toward the experiencing of psychic pain, in: Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1
Dare Distllrb rhe Universe?, pp. 93-102.
Mancia, M., an the beginning of mental life in the foetus, Inl. 1. Psycho-Anal., 62,
351-357.
lvlancia, M., Meltzer, D., Ego-ideal functions and the psychoanalytic process, Inl. 1.
Psycho-Anal., 62, 243·249.
Mason, A., The sufTocating supcrcgo: Psychotic brcak and claustrophobia, in:
Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1 Dare Dislllrb Ihe Universe?, pp. 139-166.
Meltzer, D., The relation of splitting of attention to splitting of self and objects,
COlllemp. Psycho-Allal., 17, 232-238.
- - The Klcinian expansion of Freudian metapsychology, Inl. 1. Psycho-Anal., 62,
177·185.
Menzics (Lylh), 1. E. r, Bion 's contribuI ion to lhinking about groups, in: Grotslein,
J. S. (Ed.), Do 1 Dare Dislllrb lile Universe?, pp. 661-666.
O'Shaughnessy, E., A clinical study of a defence organization, Inl. 1. Psycho-Allal.,
62, 359-369.
Reiscnbcrg-Malcolm, R., Expiation as a defence, 1111. 1. Psycho-Anal. Psycholher., 8,
549·570.
- - Teehnical problems in the analysis of a pseudo-compliant patient, In/. 1. Psycho-
Anal., 62, 477·484.
Rosenfeld, IL an the psychopalhology and lreatment of psychotic patients, in:
Grolslcin, J. S. (Ed.), Do 1 Dare Dislllrb Ihe Universe?, pp. 167-179.
Segal, fI., nle JVork of liallllG Segal, New York, Jason Aronson.
- - The function of dreams, in: Grotstein, J. S. (Ed.), Do 1 Dare Distllrb lile
Ulliverse?, pp. 579-587; republicat in: 7he Work ollianna Segal, pp. 89·97.
- - Manic reparation, in: The Work oillallna Segal. pp. 147-158.
Thomer, H. A., NOles on the desire for knowledge, in: Grotslein, J. S. (Ed.), Do I
Dare Dislllrb Ihe Ulliverse? pp. 589-599.
- - Either/or: A conlrihution to the problel1l of s)'l1lbolizalion and suhlimation, 1111.
1. Psycho-Ana/.. 62, 455-4(14.
Tuslin, F., ;f IIlistic Slales in Children., London, Routledge & Kegan I'aul.
~
IlIBLlOGRAriA PUBLICATIILOR KLEINIENE 445
Tustin, F., Psychological birth and psychological catastrophe, in: Grotstein, J. S. (Ed.),
Do 1 Dare Dislurb Ihe Universe?, pp. 181-196.
1982
Sion, W. R., 7'he Long Weekend: 1897-1919, Abingdon. FleetlVood.
Brenman, E., Separation: A clinical problem, Inl, 1. Psycho-Anal., 63, 303-310.
Etchegoyen, R. H., The relevance of the "here and nolV" transference interpretation for
t!le reconstruction of early development, Inl. 1. Psycho-Anal., 63, 65-75.
Harris, M" GrolVing points in ps)'cho-analysis inspired b)' the work of Melanie Klein,
1. Chlid Psycholher., 8, 16S-184.
Jaques, E., 71le Form 01 Time, London, Heinemann.
Joseph, B., an addiction to near death, Inl. 1. Psycho-Anal., 63, 449-456.
Meltzer, D., Milana, G., Maiello, S., Petrelli, D" The conceptual distinction betlVeen
projective identification (Klein) and container-contained (Sion), 1. Ch,id Psycho-
rher., 8, )85-202.
Rustin, M., Finding a wa)' to the child, 1. Child Psycholher., 8, 145-150.
Segal, H., Early infantile development as reflected in the psycho-analytical process:
Steps in integration, Inl, J Psycho-A nal., 63, 15-22.
Steiner, J., Perverse relationships between parts of t!le self: A clinical illustration, Inl.
1. Psycho-Anal., 63, 241-252,
Williams, A. H., Adolescence, violence and crime, 1. Adolescence, 5, 125-134.
Wiltenberg, 1., an assessmenl, J. Child Psycholher., 8, 131-144.
1983
Alvarez, A., Prohlems in the use of the counter-transference: Gelting it aeross, 1.
Child Psycholher., 9, 7-23.
Boston, M., Szur. R. (Eds.), Psycholherapy wilh Severely Deprived Children, London,
Routledge & Kegan Paul.
ComlVall, J. (Syrninglon), Crisis and survival in infancy, J. Child Psycholher., 9, 25-
32.
Oale, F. The body as bondage, J Child Psycholiler., 9, 33-45.
Etchego)'en, R, 1-1 .. Fifty years after the mutative interpretation, Inl, 1. Psycho Anal.,
64, 445-459.
Folch. T. Eskelinell de, We - versus I and you, 1111. 1. Psycho-Anal., 64, 309-320.
Hinshehvood, R. D.. I'rojective idenlificalion and Marx's concept of man, Inl. Rev.
Psycho-Anal" 10, 221-226.
Joseph, 13., an understanding and not understanding: Some technical issues, Inl, J.
Psycilo-Anol.. 114, 291-298.
Mancia. M" Archaeology of Freudian lhought and lhe history of neurophysiology, Inl,
Rev. Psycilo-Allal.. 10.185-192,
O·Shaughnessy. E.. On lVords and \\'orking through. Inl. J. Psycho-A'lOl.. 64. 2R 1-2R9,
Rosenfeld. II .. Primitive ohject relatiOIlS and mechanislllS. Inl. J. Psvcho-Anal.. 64,
261-2117.
Segal. If .. SOl11e clinical il11plications of Mclanie Klein's \l'or~, Inl . .J. l's.1'cilo./ll/a/.,
446 DICIIUN;\RUL I'SIII;\N;\L1lEI KLEINICNC
64, 269-276
So11l1, L., Nostalgia, III/ J Psycho-Anal., 64, 203-211.
Spillius, E. 80lt, Sornc dcvclopmcnts frorn thc work of Mclanic Klein, In/ J Psycho-
A ilaI. , 64,321-332
1'aylor, O., Sornc observations an hallucinations: Clinical applications ofsome develop-
menls of Melanie Klein's work, 1111. J Psycho-Anal., 64,299-308.
Williarns, M. Harris, "Underlying pattern" in Bion's Memoir of/he Fu/ure, In/. Rev.
Psycho-Allal., 10, 75-86.
Wilson. S., bperiences In Groups: Bion's debt ta Frcud, Grol/pAnalysis, 16,152-157.
Wittenberg. 1., Henri, G., Osbourne, E., The Emolional Experience of Learning and
Teaching, London, Routledge & Kegan Paul.
1984
8arro\\s, K., ;\ child's dimculties in using his gifis and imagination, J Child Pycho-
/her., 10, 15-26.
8ianchedi, E.. Antar, R., Fcrnandez B. de Podetti, M. Ruth, Grassano de Piccolo, E.,
MiraveJlt, 1., I'istiner de Cortinas, L., T. Scalozub de Boschan, L., Waserman, M.,
Beyond Freudian metapsychology: The metapsychological points of view of the
Kleinian School, III/ J Psycho-Anal., 65, 389-398.
Grinbcrg, L., Rodriguez. J, F., The innuence of Cervantes on the future creator of
ps)'cho-analysis, In/. J Psycho-Anal., 65, 155-168.
Klein. S., Oelinquent pcrversion and problems in assimilation: A clinical study, In/. J
Psycho-Allal., 64. 307-314.
Meltzer, D., Dream Llfe, I'crth, Clunie I'ress,
- - A onc-year-old gues to nursery, J Child Psycho/her., 19, 89-104.
Segal. II., Jascph Conrad and lhc mid-lifc crisis, 1111. Rev, Psycho-Anal., II, 3-9.
Tuslin. F, Aulislic shapcs, 111/. !?ev, Psycho-Allal., II. 279-290,
Wilson. S" Charactcr dcvclupmcnt in f)aniel f)eronda: A psycho-analytic view, In/.
liev, I'sycho-Allal., II, 199-206.
1985
Alvarcz. A., Thc problell1 of neutrality: SOllle reflcctions on thc [1sychoanalytic attitude
in the trcatrncnt of borderline and psychotic children, J Child Psycho/her., Il,
87-103
Bion, W. R., AII My Sills Remembered and The Olher Slde of Genills, Abingdon.
Flcctwood,
l3rcnman, r::., Cruclty and narrow-mindcdncss, 1111, J Psycho-Anal., 66,273-281.
- - Ilystcri<l. 1111, J I'sycho-Allal., 66, 423-432,
13rcnlll<ln I'ick. 1., Working through in the countcr-lrans1'erence, 1111, J Psycho-Allal..
66.157-166,
- - Dc\'cloplllent of thc conccpls of lransfcrencc and counter-transfercnce,
i'sychoallal. Psycholher., 1, 13-23.
- - IllcakduII'n in cOlllll1unication: On IindiJig thc child in thc analysis of an adult.
I'syehoallal. l'sYc!lOlher., 1, 57-62.
BIl3L10GRAFIA I'UGLlCATIILOR KLEINIENE 447
j
I
Brcnman I'ick, 1., Male scxuality: A clinical study of furces that impede development,
1111. J. I'sycho-/illal., 66, 415-422.
Orcsser, 1., The use of lransfcrence and counter-transference in assessing emotional
d isturbancc in children, Psychoallal. Psycholher., 1, 95-106. ......
Etchegoycn, R. H., Idenliticalion and its vicissitudes, Inl. J Psycho-Anal., 66, 3-18.
GalllVey, r, The psychodynamics of borderlinc personality, in: Farrington, D. E.,
Gunn, 1. (Eds.), Aggressioll alld Dangerol/sness, Chichester, Wiley.
Goldie, L., Psycho-analysis in the National Health Service general hospital, Psycho-
anal. Psycho/her, 1, 23-34.
Grinbcrg, L., Bion 's contribution to the understanding of the individual and the group,
În: Pines, M. (Ed,), Bion and Group Psycholherapy, London, Routledge & Kegan
Paul.
Herman, N" Aiy Kleinian Home, London, Quanet.
lIinshcilvood, R. O., QuestiOl1s of training, Free Assns., 2, 7-18.
lIughcs, A., Furgiuele, 1', Bianco, M., Aspects of anurexia nervosa in the therapy of
tlVO adolescents, J. Child Psycholher., II, 17-33.
Jacksol1, J., An adolescent's difficulties in using his rninJ: Some technical problems,
J ChilJ Psycho/her., II, 105-119,
Jackson, M" A psycho-analytical approach to the assessment of a psychotic patient,
Psychoanal. Psycholher., 1, 1J -22.
loseph, B" Transference: The total situation, In/. J. Psycho-Anal., 66, 447-454, I
t :_
Klein, S., The self in childhood: A Kleinian point of view, J. Child Psycho/her., II,
31-47.
Lucas, R., On the contribution of psycho-analysis to the managernent of psychotic
patients in the National Health Service, Psychoanal. Psycho/her., 1, 2-17.
Mcnzies (Lyth), 1. E. r, Thc developrnent of the self in children in institutions, J.
Child Psycho/her., II, 49-64.
d (
Segal, J., Phanlasy in Everyday Life, London, Penguin.
Sohn, L" Nnrclssistic orgnniznlion, projectlve Identlncutlon nnd the formation of the
II
~I
idcntificate, In/. 1. I'sycho-Anal., 66, 201-213.
- - Anorexic and bulimic states of mind in the psycho-analytic treatment of anorexic/
bulimic patients and psychotic patients, Psychoanal. Psycholher., 1, 49-55.
Steiner, J., Turning a blind eye: The cover-up for CEdipus, Inl. Rev, Psycho-Anal., 12,
161-172.
- - The training of psychotherapists, Psychoanal. Psycholher" 1, 56-63.
I'.J li
Steiner, R., Same thoughts about tradition and change arising from an examination of
thc British Psycho-Analytical Sociely's Cunlrovcrsial Discussions 1943-1944, Inl
Rev. I'sycho-Allal. 12: 27-71.
Syrnington, J, (ComlVall), The establishrnent of female genital sexuality, Free Assns.,
:[
1, 57-75.
- - The survival function ofprimitive omnipotence, Inl, 1. Psycho-Anal., 66,481-487.
-t
Thorner, II. A" On rcpctition: Its rclationship to the depressive position, In/. 1. Psycho-
Allul., 66, 231-236, J
Williallls, M, Ilarris, Thc ligcr and "O": A rcading of Sion's Memoir and aulo-
~l
448 DICflONAI{UL I'SIIIANALlZEI KLEINIENE
biography, Free ;/SSIIS., 1, 33-56.
1986
l3ick, E., r-urlher considerations of the function of the skin in early object relations:
Findings from infant observai ion integrated into child and adult analysis, Br. J.
Psycholher., 2, 292-299.
I3rillon, R., The infant in the adult, Psychoana/. Psycholher., 2, 31-44.
Grosskurth, 1\ Me/allie K/ein: /IeI' lVor/d and heI' Work, London, Hodder &
Sloughton.
Hinshelwood, R. O., A "dual" materialism, Free ASSIlS., 4, 36-50.
- - Eclecticism: The impossible project, Free Assns., 5, 23-27.
Joseph, B., Envy in everyday life, Psychoana/. Psycholher., 2, 23-30.
Mcltzer, O., Sllidies in Exlended Melapsych%gy, PCrlh, Clunie Press.
- - On first impressions, Contemp. Psycho-Ana/., 22, 467-470.
Menzies (Lyth), 1. E. P., Psycho-analysis in non-clinical contexts: On the art of
captaincy, Free Assns., 5, 65·78.
O'Shaughnessy, E., A three-and-a-half year-old boy's melancholic idenlification with
an original object, Inl. J. Psycho-Ana/., 67, 173·179.
Piontel1i, A., Backwards in Time, Perth, Clunie Press.
Reisenberg-Malcolm, R., Interpretations: The past in the present, Inl. Rev. Psycho-
Ana/., 13, 433-443.
Sleincr, R., Responsibilily as a way of hope in the nuclear era: Some notes on F.
Fomari's Ps)'cho-Ana/ysis of IVar, Psychoallal. Psycholher., 2, 75-82.
Tuslin, 17., AI/lislic U"rriers ill Hel/rolic Paliellls, London, Kamac 13ooks.
Willial11s, A. II., The ancient mari ner: Opium, the saboteur of self thcrapy, Free Assns.,
6, 123-144.
1l1l31.10GI~AFIA PUIlLICATIILOR KLEINIENE 449
i,lStilulilll1. Psychoana/. Psycholher., 2, 207-215.
Ilil!. 1. IlI'l1od 1:. D., II'hal Ilappens in Grollps, London, r-ree Association Books.
_ _ o 1llllwl/.cr, A., Institutional dynamics and resistance to change, Psychoanal.
Psycholher., 2, 201-206.
Pasquali, G., Some notes on humour in psycho-analysis, Inl. Rev. Psycho-Anal., ) 4,
231-236.
l'ionlel1i, Â., Infant observation from before birth', Inl. J. Psycho-Ana/., 68, 453-463.
Rhode, E., Birlh alld Madlless, London, Duckworth.
Rosenfeld, Il., Impasse and Inlerprelalion, London, Tavistock.
Segal, II., Silence is the real crime, /nl. Rev. Psycho-Ana/., 14, 3-12.
Steiller, J., Interplay belwcen palhological organizalion andthe paranoid-schizoid and
dcprcssivc positiuns, Inl. J. IJsyeho-i1I1"I., 68, 69-80.
Slcincr, It, A \\'orld wide trade mark of gcnllineness, Inl. Rev. Psycho-Anal., 14, 33-
102.
Tognoli l' L., Renections on CEdipus in Sophocles' tragedy and in clinical practice,
111/. Rev. Psycho-Allal., 14, 475-482.

1987
Elchegoyen, II. R, Lopez, B., Rabih, M., Envy and how 10 interpret it, /nl J. Psycho-
Ailai., 68, 49-61.
Harris, M., Depressive paranoid and narcissistic features in the analysis of a woman
following the birth of her first child and the death of her own mother, În: rhe
Co/-/ecled Papers of Marlha Harris and ESlher Bick, Perth, Clunie Press, pp. 53-
63.
- - Towards leaming from experience in infancy and childhood, in: rhe Co//ecled
Papers of Marlha Harris and ESlher Bick, pp. 164-178.
- - The early basis of adult female sexuality and motherliness, in: rhe Co//ecled
I'apers of Marlha lIarris alld ESlher Bick, pp. 185-200.
- - A baby observution: The absenl mOlher, in: rhe Co//ecled Papers of Marlha
Harris alld ESlher Bick, pp. 219·224.
- - Bion's concept ion of a psycho-analytic altitude, in: rhe Co//ecled Papers of
Marlha Harris alld ESlher Bick, pp. 340-344.
Herman, N., IVhy Psycholherapy?, London, Frec Associalion 1300ks.
Ilinshelwoud, R. O., The psycholherapist's role in a largc psychialric
 1

"]
U,
1.
1

(1
LISTA LUCRĂRILOR KLEINIENE ŞI BIONIENE
TRADUSE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
U
1
l,r
Lj-:
1. MELANIE KLEIN
1 1

~·I
VIăuescu, r. v(Ed.), Scrierile Melaniei Klein (SMK), În patru volume, Binghamlon
& Cluj, Ed. S. r:reud, 1994·1995.

SMK, voi 1: Iubire, vinovă(ie, reparaţie şi alle lucrări: 1921-1945, trad. de L. Pavel,
E. Tămâianu şi r. V. Vlâdescu, Binghamton & Cluj, Ed. S. r:reud, 1994,414
pp. -;~1

- - (1921), Dezvoltarea unui copil, pp. 1-47.

- - (1922), Inhibiţii şi dificultâti la pubertate, pp. 49-52.
- - (1923a), Rolul şcolii in dezvoltarea Iibidinalâ a copilului, pp 55-71.
- - (1923b), Analiza timpurie, pp. 73-99.
QI
- - (1925), O contributie la psihogeneza ticurilor, pp. 101-119. J
- - (1926), Principii psihologice ale analizei timpurii, pp. 121-130.
- - (1927a), Simpozion pe tema analizei copiilor, pp. 131-159.
G
- - (1927h). Tendinte criminale la copii normali, pp. 161-175.
- - (1928), Stadii timpurii ale complexului lui a~dip, pp. 177-188.
ril
- - (1929a), Personificarea În jocul copiilor, pp. 189-199. J
- - (1929h), Situatii inrantile anxiogene reflectate Într-o operâ de artă şi in
impulsul creativ, pp. 201-208.
, ]
- - (1930n), Importanta ronn~rii de simboluri În dezvollarea eului, Pfl, 209·222.
- - (193Uh), Psihoterapia flsihozelor. Pfl. 223-225. l
~J
- - (1931), O contribupe la teoria inhibitiei intelectuale, Pfl 227-238.
- - (1933), DeZ\'ollarea timpurie a conştiinlei la copil, pp. 239-249.
- - (1934), Desprc crilllinalitale, pp. 251-254,
- - (1935). () cOlltrihutic la psihogcneza stârilor maniaco-depresivc, pp. 255-n2,
- - (1936). Înlfircalul, pp. 283-298.
I J
- - (1937). luhire. vinovătie şi reparalie, pp. 299-335.
- - (19..\0), Doliul şi relalia sa cu stârile maniaco-depresive, pp. 337-361.
- - (1945). Complexul lui CEdip În lumina anxietătilor timpurii, pp. 363-408.

StvlK. voi. 2: 1',I'illll/wli:n CO/liilor, trau. de C. Teutişan, 13inghamton & Cluj, I~d, S.
Freud, 1995.
1:-e
SMK, IOi. 3: 11I1·idie. l'CClIlI()şlill{l; şi alle IlIc1'I;ri: 19-/0-1963, trad, de D, 13ucerzan şi l
F. V Vlildc,cu. Ginghamlon & Cluj. 1995,
- - (194(,). Note asupra unor mecanisme schizoidc,
r
452 DICIIONAIUJL I'SIIIANAUi'.U KLI:INII':NL
- - (1<)4H). A~lIpra Icorici anxidrllii şi vinovrllil:i.
.. __. (1950). Iksprl: l:riiniiit: tl:rminruii psilianuli/.l:i.
- - (1 952a), Originile transferului.
- - (1 952b), Inlluenla recifJrocă a dezvoltării cului şi subcului.
- - (1952c). Unele concluzii teoretice privind viata elllo\ională a bebeluşului.
- - (1952d), Dcspre observarea comportamentului bebeluşilor.
- - (1955a). Tehnica fJsihanalitieă a jocului: Istoric şi semnificatie.
- - (1955b). Despre idcntificare.
- - (1957), Invidie şi recunoştin\ă.
- - (1 <J5R), Despre dezvoltarea funcţionării mentale.
- - (1959), Lumea noastră adultă şi rădăcinile ei in cOfJilăria timpurie.
- - (1960a), O nută asupra depresiei la schizufren.
- - (I9GOb), DesfJre sllnlltatea mentalll.
- - (1963a), Câteva renecţii asupra Orestiei.
- - (1963b), Despre simţământul de singurătate.
- - (1927), ImfJortanta cuvintelor in analiza timfJurie.
- - (1928), Note despre Un vis de interes jlldiciar.
- - (1929). Inferente teoretice din analiza dementei fJrecoce in cOfJilăria
timpurie.
- - (1933), Recenzie a Periodicitării femeii de Mar)' Chadwick.
- - (1942) Unele consideratii psihologice: Comentariu.
SMK, voI. 4: Povestea IInei anali:e de copil. COlldllita in psihnnali:a copiilor ba:a/ă
f)(! /I'O/nlllelltlli Il/7l1i beiint de :ece alli, Irod. dc C. POfJovici, l3inghamlon &
Cluj, Eu. S. Freud, 1994, 496 Pl".
II. WILFRED R. BION
- - (1% 1), b,)(!/'iell(e ill Rf'IIIJl1ri, trnd. de C. Bujdei şi F. V VIJdcscu. in
pregrttire la Ed. S. Freud.
- - ( 19(,7). Ciâ//{lil/'i secllnde. I.llereiri selee/llte de I'sililll1l1fi:ei. Irad. dt, C. Ilujdei
şi F. V Vliidescu, l3inghamton. Ed. S. Freud. 1993,234 Pl".
- - (1950). C,eamănul imaginar, Pl". 65-101.
- - (1954), Note asupra teoriei schizofreniei, 1"1" 103-129.
- - (1956), De7.voltarea gândirii schi7.0i'renice, pp. 131-140.
- - (1957). Diferen(ierea fJersonalităţii psihotice de cea nefJsiholică, Pl". 141-165.
- - (1958). Despre halucinatie, Pl". 167-190.
- - (1958b), Despre arogat1\ă, Pl". 191-198.
- - (1958c), Atacuri imfJotrivCI legăturii. pp. 199-217.
- - (1962). () tcorie a glindirii. Pl". 219-2}().
- - (1%7). Note despre melllorie şi dorinl~. trad. de F. V. VICidesclI . .. I/,(I\·//'(}/
- - (1973-1974). Selllillarii bra:ilielle. (rad. de V Slancill. Binghamlun & Cluj.
I:d. S. Freud. 1995.
LISTA I.lJCI~;\IULOI~ Kl.EINIENE TI~ADLJS[ iN LlMIlA ROrl1ÂNĂ 453
- - (1978), I'atrll elisclI(ii CII IV R 8ion, trad. de M. Pelru\, in fJreglltire la Ed.
S. Frl:ud .
- - (1987), Seminarii clillice şi pC/ln/lllcrări, trad. ele V. Stanciu, Binghamton &
Cluj, Ed. S. Freud, 1995, in curs ele aparilie.
- - (1992), Cligelări, lrlld. de R. MaIci, În pregălire la Ed. S. Freud.
III. Al.TI ALJTOrU
Ulcunuunu, U. (1990), lVifjred I? lJioll. I'iala şi opera (18Y7-1979), trod. dc L.
Papuhagi, in preglllire la Ed. S. Freud.
1Iuris, II. (1989), DesfJre lolerarea nimicului, Irau, de F. V VIădescu, Apostrof, 1,
1992.
--Invidia (1994), Irad. de L. Bleoca şi F. V VIădescu, in pregătire la Ed. S. Freud.
- - 1~ldemânările minlii (1994), trad. de L. 1'01", in pregătire la Ed. S. Freud.
- - Pasillnile minlii (1994), trad. de C. Felei!, in fJregătirc la Ed. S. Freud.
Etl.:heguyen, II. R. (1991), lJazele tehnicii psillUnali/iee, in două volume, trad. de R.
Bragu, C. MOIIer şi S. Sora, Binghamlon & Cluj, Eu. S. Frcud, 1995.
Grosskurth, I~ (19!!6), Melal/ie I\lein. LlImca şi opera ei, Irad. de L. Cotrău, În pregă­
lire la Ed. S. Freud.
Grotslein, J. S., Wifjred R. 8ion: Omul, psihanalistlll, misticlll. O privire ampra vielii
şi operei sale, Irad. de C. Braga, in: Bion, W. R., Gândllri secllnde, pp. 9-61.
Hinshelwood, R. D. (1989), Dic(ionGl III psihanalizei kleiniene, trad. de B. Orăşanu şi
F V VIădcscu, Binghamton & Cluj. Ed. S. Freud, 1995.
Mallc-l3lanco, 1., Gândire, sentiment şijiil/Iă, Iruu. dc A. Olleunu, in fJregătire la Ed.
S Freud.
Meltzer, D. (1978), Dezvoltarea kleiniollă, volum trifJlu, trad. de E. Tămâianu,
13inghamton & Cluj, Ed. S. Freud, in curs de aparitie.
- - (1986), SllIdii de metapsihologie de:vol/ată, trad. de E. Tămâianu. in pregătire la
Eu. S. Freud.
Meltzer, D. (1<)!l8), ÎII(elegerea jrllmom(II!, trad. de E. Tămâianu, in pregătire la Ed.
S. Freud.
- - (191\9), Cu fJrivire la stupiditatea răului, trad. ele F. V. VIădescu, Apostrof, 1993.
['etot. J.-M. (1979-1982). Melanie Klein. 1: Primele descoperiri şi prim III sistem (1919-
1932: 1/. CIII şi obiectlll blln (/932-1 96()) , volum dublu, truU. de N. Ivanciu,
Ilillghulllltln & C1ui. I·:d. S. Freuu. in l:UI'S de lIpllri\ie.
Segul. II. ( 1'J<)4), III/roJllcere la l:dilia rolllână a Scrierilur Melall/ei Klein, Irud. de E.
Tămâianu, SMK, 1, Pl". XI-XXV
 1
.1

~]
INDEX ENGLEZ AL TERMENILOR ANALIZATI
,
J
A. ARTICOLE PRINCIPALE Child 242
1. Technique 23 Child analysis /98
2. Uncollscious phantasy 43 [Classical psychoanalysisJ 354
3. Aggression sadism and Coitus 229
component instincts 57 Cornbined parent figure 274
4. Oedipus complex 65 [Concern) 288
5. lnternal objects 75 Confusional states 394
6. Feminity phase 89 Constitutional factor 266'
7. Superego 97 Containing 236
8. Early anxiety-situations IJ 2 Conternpt 254
9. Primitive defence Controversial Discussions
mechanisms /20 (1943-1944) 252
10. Deprcssive position /34 Contertransference 230
11. Paranoid-schizoid Creativity 242
position /49 Criminality 244
12. Envy /58 Death instinct 366
13. Projective identification J68 Denial247
[Denigration) 247
B. ARTICOLE GENERALE Depersonalization 247
Abraharn, Karl /95
Adhesive identificat ion 294
Depletion 288 ;j
Depressive anxiety 203
Aggression /96
AIpha-function 282
Arnbivalence /97
Developrnent 2-18
Dreams 4/6
Economic model 3/4
U'I
Annihilation 200
Anxiety 202
Assirnilation 2/2
Ego 263
Ego-psychology 354
Ernpathy 259
U
Autislll 2/6 1
[Environmentj 3/2 l 1
Babies 2/9 Epistemophilia 260 hd
Baby observat ion 333 Externalization 265
Bad object 333 External object 327
Basic assul1lptions 346 External \Vorld 3// '~:

Beta-elclllents 258 Faeces 272

Bick, Esther 2/9 Fairbaim, Ronald 267
Bion, Wilfred 220 Fatlm 409
Bizzare objects 326 Fel11inity 273
l3rc<lst 387 Fraglllcniation 28/
Castration 226 !-'rcud, Anna 28/
456 DICTIONAIWL I'SIIIANt\L1ZEI KLEINIl::NE

GClldic cOlltinuity 22Y Paranoia 336

Clood obiect 327 Paranoid defences againsl
Gralitudc 375 ucprcssive anxiety 2/0
Grccd2/7 I'art-objects 330
[GriJI 288 Penis 336
Guill 4/4 Persccution 337
Ilcimal1ll, I'aula 2YO Pcrsoniflcation 337
IJ 3Y8 Pcrversion 338
Ideal objccl 327 Play 303
Idenlificalion 2Y3 [Play technique] 409
Incorporation 302 Poisoning 335
Iilfant observat ion 333 Position 345
Inhibilioll 295 Pre-conception 346
Iilnate kllowledge 245 Primal scene 387
IIlSlillcts 36Y Projection 351
Iiltegration 296 PS-D 353
Internal rcality 374 [I'sychic reality] 375
Introjection 2Y5 Psychological defence 210 ~.

Isaacs, Susan 2Y9 Psychosis 362

'~~
kalousy 288 [Realization] 375 'Yi~:;
·.1
Klein, Melanie 305 Reparatian 377 iJt,1
Kleillial1 Group 288 Repression 376 ~~:
Libido 309 Resistance 382 .'~j

. ~:
Linking 307 Restitution/restoration 38/ :>j~
'ii

1.055 344 Reverie 381 ~~,'

Love 2Y9 Rosen feld, Herbert 383
Manic uel"ences 207 Sadism 386
Man ic reparalion 38/ Segal, Hanna 388
[rvlasculinity] 3/2 Self 390
Masturbalion phantasies 27/ Skin 340
Mdtzcr, Donald 3/2 Social defence systems 3Y /
[Melllory and dcsire] 3/4 Society 392
Mind-body problclll 348 Splitting 226
Mothcr 3/2 Strllcture 3Y4
I Mothcr-wilh-pcnisj 3/2 SlIbjectivity JY9
I Moulllil1gl 254 SYlllbol-formation 275
Nalllciess drcau 3Y3 Symbol eqllution 255
Narcissisill 3/6 Sylllptom 38Y
Negative l1arcissiSIll 320 Teelh 252
Negative therapeutic reaction 372 Thinking 284
Objects 322 Transference 410
Object-Relations School 404 The uncol1scious 295
Obsessiol1al del"ences 208 Unconscious guilt 415
Ol1l1lipotel1cc 2/4 Wholc object 32Y
 _J

....;j'
:

r
- _...>;<•.._ - ~

A NOTE ON TIIE TYPE

,l~~;
.,t;"
This book is composcd in Timcs NR 10/9 pl.
";4
'1',
Al
~J
'~~"
Tilc original drawings of lhis rcmarcablc lypcface were made hy Victor
Lanh:nl, a Jrallgillsman working for The 7imes 01' LonJon newspapcr, unJcr lhc
din:clion of Slanlcy Morison (1889-1967) wilo was working in lilc cari)' '30 ror
u
lil!.: Monolypc Type Drawing OfTIce in London. Il lirsl appeared in Ihc OClobcr
3, 1932 issuc of The TImes of London newspaper for which il was dcsigncd.
This lypcfacc h<Js many old slylc characlerislics bul was adapled to givc
!.:xcclknl kgihilily cOllplcJ wilil good economy, expccially for hooks amI
Illagazincs.

- _...>+<..._ -

.',
.. ~
.,
·fl'
.~
U
""';~~'

.I~.: