| NOEL

Y
a.

AR
„MAGNETICE

R
LIB
Y
Vol. II

IT
RS
| Magnetism tehnic .

VE
NI
LU
T RA
EN
/C

m MI - 198420
B.C.U.- ha
|
SI
IA
U

| EDITURA ACADEMIEI » REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

BC

. Su “Bucureşti, 1983
 Physics ot magnetic phenomena:
Technical magnetism E

RY
Vol. |

“Pusina! MarHUTHBIX" Ranennă:

RA
. Texhuiecniiă MarHeTu3M" —
TOM II mpa i $ : .
pa

LIB
| d E
: mi i
: poi ÎN
i a d „ta

ITY
RS
V . e azi
= af
, -£
zi, E
:

] a Pi Pe ci bd il
A . . . , -“.

Univ. „AT, Ţ. Ciuza€ laşi

Bibl. Facut”
VE
ii de fizică | |

7 TÎ]- 5149
NI
LU

pr
A
TR
EN
/C
SI
IA

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA”. -î!

U

sie: R:79717,7BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI NR, 12

BC

N N

A
7
 RY
RA
LIB
Y
IT
“VP otumniil trei ad tuerări ii „Pizida fenomenelor magnetice. M agnetismul
tente”, “abordează 'probleiiie fundamentale ale magnetismaui strîns, legale

RS
de utilizările materialelor: magnetice. în tehnică. "Pentru începul, în capitolul
X,:se prezintă unele aspecte-ale termodinamicii tranziţiilor de fază, mag ne-
tice. Se disculă apoi efectele termice ce însoțesc procesele de magnelizare cît
și: comportarea naterialeloi magnetice la presiuni ridicate. După: definirea
E
exponenţilor critici, se analizează regiunea: de tranziţie folosină aproximaţia
" câmpului molecular, modehul. 'Landau, legile 'de scalare cil și aprozimaţia
IV
grupului de renormare. În completarea metodelor clasice de caracterizare d
materialelor magnetice, în capitolul AI se prezintă tehnicile moderne de studiu
UN

ale acestora. Alături de principiile fizice ale metodelor de rezonanţă para-

magnetică electronică, rezonanța în sisteme ordonate magnetic, rezonanța
magnetică nucleară, rezonanță nucleară gamma, difracție de neutroni, core-
lații unghiulare, rotația de spin a miuonului şi anihilarea pozitronilor, se
expun cele mai reprezentative rezultate obținute în analiza materialelor mag-
AL

netice. Plecând de la simetria rețelei cristaline, în capitolul XII, se descriu,

fenomenologie, proprietățile elastice, magnetoelastice. cît şi energia de anizo
tropie. Se trec în revistă mecanismele microscopice ce condiționează ((N120-
TR

tropia și magnelostricţiunea, pentru ca apoi să se discute tipurile de anizo-

tropii induse în contextul obținerii unor materiale cu caracteristici prede-
terminale. Se redau proprietăţile fizice și se specifică utilizările unor clase
EN

importante de materiale, utilizări condiționale de valorile caraeleristice ale

constantelor de anizolropie şi reppecliv de magnelosiricțiune. În capitolul
XIII se studiază domeniile ma (nelice atît în cadrul teoriei clasice cil și
micromagnelice. Se analizează pereții de domenii cît şi structura de domenii
/C

a materialelor masive şi a păturilor subțiri. Plecînd de la structura carac-

leristică de domenii, în capitolul XIV se studiază procesele de magnetizare
în monocristale și materiale policristaline şi respectiv modelele ce descriu
cîmpul coereitio. În final se prezintă fenomenul de reptaţie magnetică. As-
SI

pecte specifice puse de magnelismul particulelor fine. sînt discutate în. Capi-
„tolul XV. În acest contezi se studiază dimensiunea critică, procesele de mag-
IA

netizare cît şi efectele de velazare prezeitîndu-se totoiadă problemele ridicate

de aplicaţiile acestora în tehnică și anume la realizarea de magneli perma-
nenţi, medii de înregistrare magnetică cît şi în analiza magnetismului voci-
U

lor. Comportarea magnelică a păturilor subțiri se redă în capitolul XVI.

BC

Pentru început se trece în revistă comportarea magnetică a unor tipuri

: | - 5
 reprezentative de pături subțiri monocristaline, policristaline şi. amorfe cit
și a materialelor care pot genera domenii cilindrice în contezrul utilizării
ca elemente de memorii. Proprietăţile magnetice se corelează cu structura

RY
păturii. Se prezintă apoi unele modele ce descriu apariția magnelizării
spontane a păturilor subțiri. Capitolul A VII are în vedere analiza fenome-
nului de trena) magnetic și a împlicaţiilor tehnice ale acestuia. Alături de

RA
mecanismele responsabile pentru apariția trenajuhui, se trec în revistă meto-
dele experimentale de studiu.
Materialul de faţă constituie ultimul volum al lucrării ce și-a propus

LIB
să analizeze ansamblul fenomenelor magnetice. Așa cum s-a evidențiat,
acest volum are în vedere, în principal, studiul proceselor fizice care stau.
la baza utilizării în tehnică a materialelor magnetice. Dat fiind specificul
problemelor abordate; parcu gerea. lucrării este condiționată într-o mică
măsură de materialul expus în volumele precedente.

Y
ALă folosesc şi de acest prilej pentru a adresa mulhumirile mele și a-mia

IT
exprima recunoștinta acad. prof. Ioan.: Ursu.pentru discuţiile fructuoase
avule pe “parcursul. vedagtării, hicrăpii Şi. vinăteresuli, acordat. publicării. ei.

RS
-. 4 Adresez maulhumirile. mele prof. dr. GL Ciobanu. şi dr..G.: Adam pentru
discuţiile deosebit. de: utile avule CU. prilejul. redactării capitolelor. d și +res-
pectiv XIII, i a ae DO A
E Multumesc lui, YI “Naifau, şi D. Tulea, “pentru; spr ijinul acordat peă-
izării părții. grafice „și . daetilografierii.. lucrării.)
Sînt 'recumoscător. redactorilor de la: Bditura. Academiei peniruucolabo-
VE n ea ri cae

ca fructuoasă îîn editarea, volumelor: HiCrăniă. > aa

rajea
NI
i. ia i a ai Pe cia
| a
LU

ai 7 i i sta
: IE: Ei ai

ae : ară | pi Au pa
: ai? Ra:
Pa : A „a a eeisinsa
gi Sp i
RA

a . iz Xa” Mt i)
a Moi a RARA
i. ” ” a€ 1 ai
-usT INI A atasa NS At d ia

- ai a Va ta ei al
.3 : . 4 i, “ s
NT

Y i Di va 3 ' : i
A 4 . “ is 4
- 4 ID E ! ) si 4 „A PR
i pia | Ă
za IA
în va ' sa y
i ,
. . . -
N y aa ai MA si ' . AA i
. - -. 3
CE

> - i i i
i 44 Vară Ni
. N
ay N, sa e
; 3 ! vs y
4 4 Ed .
A 3
po RI „i PER NIO IE ! i A )
1 1 A ” Dă

13 i voci
vi i 1 ) simta vs Vio
) ) A
. LŞ
N . Kai N 4 o, y Ay

. i 9 x
/

x. A
4 ! pi N A i II Mia ACI N
, . +
NAa*
+ s
SI

! ) „i A iN Ei 1 Mi Ă N SAY N :
. .
.
. s Y .
bi .
a A MI + 4 „ti pa i . pi A RAR
, - as iN +A : DR A A. Ă
e. N . 4 i m 9
IA

a . 3 =: + IE
i
| a + ta 4 y- y gap. 4 „A

a 4 . 4
4 . x A ) Wa N N 3
, :
y . ) +
4 si
Rt
i i
Ls
U

/
t
y 1 , i 3
. a Ă
BC

| 4 | . A îi - a , a 15
sa
 RY
RA
NE | | Ă

e ci ia .. a ! a. bi
. . . .
. .

LIB
pie i
i ” ” ! i De
y |
P R] N
N II prea o. : pei , pt ICI pna
Da i AT si
î. 4
ati Meu “a - +
DID a IT a a ai Dată d POI ID a

ţ .
LIRI

Y
X. COMPORTAREA SIAGNETICĂ ÎN JURUL PUNCTELOR »E TRANZIȚIE.
„0 BEECTE TERMICE ŞI ALE PRESIUNII eee 13

T
X1. - - Imtroducere . ec Di . 138.

SI
X.2. - Termodinamica tranziţiilor magnetice. Anonalii în „proprietăţile fizice ale pi
i: materialelor fcromagnelice . . .'.:.. DI Ia 14

ER
X2.1.-,. Termodinamica tranziţiilor magnetice . . . . . tu AR i 14
N;2.2.. : Anomalii în proprietăţile fizice ale: materialelor feronmagutiee'. i „20
Xa. » Eleete termice petăile Balee ale materialelor foi e ia
N.3.1. Eicctul magnetucalorie eee. i. ap 95
IV
X:3.2.. . Eftete termice c6 însoțesc procesele de magnclizăre” i 27
XA4. Comportarea magnetică la presiuni ridicate . III 32
UN

X.5. i "Tranziţii de fază i 95

X:5.1, : Exponenţii critici - PP RR eee ate. | 35
N.5.2.- . Aproximaţia. cimpului. riiolecular ii a ea: 189
X:5.3. : Parametrii implicaţi în .calculul cxponenților critici ADELE AAN 43
AL

1X.5.4. . Teoria Landau a tranziţiilor de fază: în rii e ee e ai 44

N.5.5. . Relaţii. de scalare. Teoria grupului de. renormare ie ea 1148
X.:5.6. Puncte multieritice ... , i tea ii. 158
TR

x 5.7... “Tranziţii de fază în materiale. de tip sticle. de spin și mictomagnctice „ui 68

e ee ge i E A a ir

Bisliografie , | . pai a oee si aa SIR NR . .. eee pete ee si - ;10

EN

XI. XIETODE 3IODENNE DE STUDIU, “ALE PROPRIETĂȚ ILOR MAGNETICE | |

ALE XIATERIALELOR . E IERI a
XII. - Rezonanţa paramagnetică electronică. „. . 74
/C

NI.2. . Rezonanţa în sisteme ordonate “magnetic „ e p)

XI.2.1.. - Efecte magnetomecanice::.. i, ti 92
NI.2.2. . Rezonanţa feromagnetică | 96
NI.2.3. Rezonanța antiteromagnetică eee eee ae era i 108
SI

XI.2.4. Rezonanţa ferimagnetică ce. „110

XI.3. Nezonanţa magnetică nueleară e e oa e eee ae 3
IA

XI. - Diiracţia de neutroni .... IE ae ae e 123

XI.5. - + Rezonanţă nucleară gama fără recul (eiect STGsshauer) . . a 135
XI.6. : : Corelaţii unghiulare perturhate ..... îiri aa 149
U

XI.7. - Studiul materialelor magnetice prin tenniea rotației de spin a miuonului n ! „159
XI.8. „* Tehniei de anihilare a i pozitronilor folosite în studiul materialelor magnetice 165
BC

, . . i zeii ; : ia
Bibliografie îs a e ee ste ete eo ate ie e e eo. | |. . ... . 170
 SD - ANIZOTROPIA ŞI MAGNETOSTRICŢIUNEA î ee eee eee. . .. 181
ÎXHA, Probleme generale

RY
NII.2. » Deserierea fenomenologică a anizotropici și magnetostricțiunii . .. . . . 186
XII.2.1. Descrierea fenomenologică a anizotropici . e. 2186
XII.2.2. Descrierea fenoimenologică a magnetostricţiunii îi... Ss 190 |
NII.2.3. „Energia elastică ae 191

RA
NII.3. Modele niicroscopicealeanizotropiei . ce 2195
XI1.3.1. Modelul unui ion al anizotropiei ..... eee 195
XII.3.2. Modelul pereche al anizotropiei . î. | RR

LIB
XII.3.3. Anizoiropia în modelul de bandă . . e Ta i 204
NII.A4. Depindenţa de temperatură şi cimp a anizotropici magaetocristaline in sis
teme cu momente localizate... eee, . 210
XII.5. Anizoiropii induse . oi 215

TY
NIIL.5. 1, Ordinea direcțională ee ze e e pene 215
XII.5.2. " Cinetica de formare 'a anizotropici. la recoacerca, în. “cimp, "magnetic, Pie 219.
XII.5.3. Anizotropia indusă prin laminare Bi . .. Î.c. ! 221

SI
IL.5.4. Anizotropia indusă în procesele de elaborare a materialelor. . „224
XII. 5.5. Anizotropia; indusă „Prin recoacere,.în; cimp magnetic. .;.:.. a În _225
NII.5.6. | Anizotropia indusă în sticlele meţalice . Ce tie e ea a voie 226

ER
XII.6. Metode! experimentale ee eee e ee a etate re uitase te „ 227
XII. 7. Date experimeniale . . su aie maree ode a e :, 229
XILLS.. „Energia magnetoelastică „. . .. i, aie ari! 230
IV
XII.6.1. Efecte magnetoelastice . ee te eee RE _ „1230
NIL.8.2. Descrierea fenomenologică a energiei magnetoelastice va aa 4 j :. 233
ÎIL.8.3. | Detormaţii la echilibru eritem e et ee ete etit a 284
UN

NII.8.4. Corelaţii între coeficienţii ae anizotropie : şii magnelostricțiune în modei T

ONCE e eee eee ete ei ae 258
XII9. Dependenţa de temperatură £a magnetostriețiunii pentru sisteme cu :moineante..
localizate |. e Ta ate a i ca gti i Ne 240
AL

XII.10. , -Magnetostricțiunea în model de. handă a e a

iile e let i oa4
XI1.10.1. Magnetostricţiunea normală... e i ce a a DĂ
NII.10.2. Magnetostricţiunea forțată. Peene ee tati a 949
TR

XIL.10.3. Paramagnetostricțiunea., i. ia ie a it 1. 292

XII.10.4. Magnetostricţiunea oscilatorie Î e . | î[ . . . .. . . „23%
NILA1: Contribuţia : energiei "magnetice ia proprie! tățile * elastice și la constantele de ':
EN

| ,„amizotropie RE ee aa. e e cate moni 255

XII.11.1. ' Coniribuţia. cnergici miatpaotiec! la proprietăţile “elastice. ae 955
sata
XII.11.2. Contribuţia magnetostricţiunii li constantele de inizotropie 958
XII.12.. Rezultate experimentale. operei e ete Desire aii e et e ate e ae e „: 259
/C

XII.12.1. Metode experimentale oa mite ue eta ete cate tei da o „2259

XII.12.2. Compuși magnetosirictivi ai păminturilor 1TATE i e ei a e e ata 0262
XII.12.3. Magnetostricţiunea sticlelor metalice |... te ce cete ete ne ee AGA

Bibliografie aaa i Dei Ti PE 267

SI

XIII. DOMENII MAGNETICE e 215

IA

III-A. Introducere ase e . A , . . IE aaa E A a

XIII. Pereţi imerdomeniei. . ee ae a me a ma 0279
- XIII.2.1. Probleme generale.. Clașiticăre, sape eee ce eee ee ata e 3279
U

III.22. Dimensionalitatea” modelelor „de pereți interdomenici.. ee ae „282

BC

NIII.3, Structura pereţilor interdomeniei ...... Ceea ae ao... "984

XIII.3.1. Metoda Neel'de determinare a. structurii pereţilor interdomenici . . „i 284
 XIII.3.2, „Alte metode de calcul al structurii pereţilor interdomenici... -. a 47.300.
NITA. Xrodele de pereţi unidimensionuli în. pături... subțiri .:. ee eee a 804
_XII1.4.1. Pereţi Neel unidimensionali neîncăreaţi în pături cu: anizolropie în

Y
plan: , ..:.304
NIII.4.2. Percţi Bloch unidimensionali neîncăreaţi în păturile cu anizotropie uniaxială. SR

R
ÎN PĂR ce eee ee ae te ca ceea eee a 309
XIII. 4.3... Pereţi Neel unidimensionali îmcăreaţi: air te egean ee a i 310

RA
NIII.4.4. Pereţi interdomenici unidimensionali în “pături, cu 0,:axă uşoară: perpendi-
eulară la planul păturii .. ee OSUL
NIII.5. Xlodele de pereţi -unipolari bidimenstonali eee ae a a 813
NIII.5.1. Pereţi Bloch bidimensionali eee ee eee eee... 313

LIB
XIII.5.2. - Pereţi Nâel bidimensionali - ge ia i „316
NIII.6. Domenii magnetice . eee eee ea eat ee e 817
XIII. 6. 1. "Energia magnetostatică a, domeniilor pate pai ocie de fonta a retea neute i ea 2819
NIII6.2. “Structuri ale domeniilor magnetice. în: materiale cu anizotropic uniaxială -
1823

TY
See, Structuri ale domeniilor magnetice. în, „cristale. cu simetrie cubică. Structuri;. ”
a secundare d mean eat acea er vata erecmc at stie a 806,
NIII,7, Structuri de domenii îi păturile, subțiri . teromaginetice... ie a ee ta e 1 1880
SIII.7.3. „Direcţia magnelizării intr-o pătură

SI
subțire monodonienieăi e eee te e 880
NIII.7.2. Energia magnetostatică a unci pături, subţiri. feromagnetice, tie a „331

an. Ba e mas
NIII.7.3. Influenţa ciinpului de anizotropie asupra structurilor de domenii a 933,

ir:
i d
ER
XIII. 7.4. * Structuri de: domenii'în păturile subţiri cu anizotropi6, striicturălă! perpen- n Ş “

i
- -diculară (Q >1) . a] piatra i A DR 335.

i
NII1.7.5, + Structuri de domenii în pături sori

Lara
cu i inizotiopie' stricta "perpenai-::

TERaI E a
o

„AL.
i | culară (Q<1)j. O t
IV
pi me „337:

"cee
XIII. 5. “Domenii maguetiee.i în “materiale antiteromagidaiee” şi “aiidito” in , ii . "339
XIII.8. 1. *Structura “de domeniu" a: materialelor antiferomaşnelice ; e

ziAV,
ENE . 1339,
UN

XIII, $.2. “Structura de domeniu “a materialelor amorfe i, tă Pi i, IE i 313

XTII.9.: : Modele experimentale de studiu a strueturilor de: domeriiu! Ag
X111.9.1. Metoda pulberilor . eee eee ee e e ae BÂ3i
XIIL.9.2. " Xiicroscopia elcetronică Lorentz AR î. .. aaa. . 345
AL

(SUI. 9, 35; Metode bazate pe: efectele. maghietâoptice' Kerr. şi Faraday :. i 850:
XII. 4. “Tehnici de determinare a structurilor de domenii cu ajutorul peutrovilos „3.853
XII. 9, 5. _Topografia cu, ajutorul | radiaţiilor x. eee me ata pe e 855
TR

Biniogaţie e dt aa i ie a i i 856
EP ae a a DRE pe
XIV. PROCESE DE SAGXETIZARE | 362
NIVA,
EN

“Probleme generale * : îi ii i ARI „7962

XIV. "Procese de: miagjuelizar€ în imonocristaje + a A si „i 364:
NIV.3 * “Legea” lui Rayleigh. XIodelui: Preisăch .. E ! . SC "371
NIVA „Peplasări de: pereţi de domeniu i Sa 375 Ș
/C

NIV.4.1::" Modelul - incţici poteziţiale a Daia ai mi DORI 375"

NIV.4.2. -Modelul- elastic. iii, e 381
NIV.4.3. Modelul .ce consideră frecarea peretelui 883.
NIV.4.4: * Deplasări de pereţi înguşti! iu ii i : i AIR
SI

Di 385
NIV.4.5. * Deplasări de pereţi în! teoria funcţiilor aleatoare
în e te i Sp
NXIV.4.6, Dinamica pereților de domeniu | aaa aaa e ari: 2988
IA

NXIV.5. Efectul Barkhausen e ca 394

Ss NIV.O. „Susceptivitatea magnetică inițială . tai e a 894
n XIV.7. Cimpul coercitive or e eat er 3997
U

XIV, 1, Modelul peretelui plan rigid pg a ee eee în ie a 1899

BC

NIV.7.2. . Modelul, cîmpurilor de dispersie ea eee a atatia e ti “405

9
 XIV.7.3. Alte modele ce descriu cimpul coercitiv ; n, cc... a AU
N XIV.8. „Legea apropierii de - pentru materiale polieristaline: 416
saturație

RY
XI1V.8.1. Rotaţii ale magsnetizării în - cimpuri - intense!: EEE 417
X1V.8.2. Originea termenului în Iri 1423
XIV.8.3. Metode de calcul a curbelor de masnetizare şi a curbelor de histereză .. . 426
m XIV... . Comportarea materialelor magnetice” la: aețiunea unor cicluri de histereză

RA
: sueeesive, asimeirice . i e cc. . it 497.

Bibliografie . oki a DI „499 -

LIB
XV. OPARTICULE FINE ceea e 432
XV. Introducere . cc . i Mu 432
Xv2. Dimensiunea critică a particulei unidomeniale i. i ie „438
XV.2.1.. “Modelul ' clasic al particulei unidomeniale i. sri e 483

TY
XV.2.2.'' -::Dimensiunea: critică a particulei în cadrul teoriei mieromagniotice e 437:
XV.3. . -Proeese-de magnetizare la particule fine. ......-: Pe oa 442
XV.3.1.- “Procese de magnetizare la probe” cilindrice”! AIR aa 442.

SI
XV.3.2.. - Procese de magnetizar” ASE! - SR IRI 445
XV. “Interaeții magnetostalice între paxticiile i Pita a a
DI e E Ă NED 459
a
ate git

ER
E ,
XV. Superparamagnetism ea ee peer pi it ae a 464
| Mecanisme de relaxâre magnetizării
a .. .. o . . ec depaete e 464
XV.5.1.
XV.5.2. .., Comportarea! superparamagnet ică a particulelor fine. ee me ee a 469
dimensiunilor particulelor fine . eee eee 473
IV
XV.5.3. Determinarea
XV6. "Utilizări ale particulelor. fine aaa ae mame e eee e 47
XV.6.1. Magneţi permanenţi . necesa pete e m eee ar 477
UN

XV.6.2. Medii de înregistrare magnetică Ce eee ee ete ei manea 418.

XV.6.3. | Magnetismul TOCILOr ae e eee ee te tt e pain tată e „+ 481

Biuiogrte- IE Stii i pci 482

AL

MAGNETICĂ. A PĂTURILOR supar ae ce e. 489

G& „COMPORTAREA
“Introducere... ....: ee Aa a 485
XVII.
Proprietăţile ma gnetice ale păturiloz subțiri monocristaline. .. . 486
XVI.2.
TR

Pături subțiri monocristaline ale meţalelor de tranziţie 34, . . 0.487

XVI.2.1
XVI.2.2. Influenţa substratului asupra proprietăţilor magnetice, Pături subyiri modu-
„i late compozițional . . . . . . cc. ci. ai e 491
EN

Pături subţiri amorie ... . cc... usura ee 493

XV 1.3.
XVI.3.1. € tranziţie., 3d „Şi, ale, aliajelor. acestora 493.
Pături subțiri amorfe ale mctalelor. ae
XVI.3.2. Pături subțiri amorte ale metalelor, „păminturi , rare ee pepe dee cere e 496
XVI4. - Pături subţiri cu domenii cilindrice ete ze ei eee eee mape e DOD.
/C

XVI. 5, Legătura între proprietăţile magnetice ale Tiiturilor sii ardonito mag-;
. netie şi structura lor. Procese. de inversare a luxului. ie asus . 508
între proprietăţile magnetice și structura păturii ea e se ai. 508,
XVI.5.1. Legătura
Mecanisme de comutare a magnetizării în pături subțiri, ... tere ie 515:
SI

XVI.5.2.
XVI.6. Modele ce deseriu apariţia magnetizării, spontane in pături : subțiri. ame a 918.

a D24
IA

Bibliografie . . ..... Di

TRENAJUL MAGNETIC a ati aliat iat e i. 528

XVII.
U

XVIIL.1.: “Probleme generale : : :'.. iii a. i 598

Sodelul formal al trenajului magnetic: ..... e ai 590:
XVII.2..
BC

Trenajul magnetic prin difuzie . . ee ei ”.536.

XVII.3.

10
 XVI1.3.1. Modele fenomenologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 536
NVII.3.2. Modelul Nelal trenajului prin difuzie „.. . . . . . . . . . . . « 537
NVII.4. Trenajul magnetic prin îluetuaţii . | . 5416

Y
. . . . . . . . . . . . . . .

NVII.4.1. Modelul Neel al trenajului prin fluctuații . . . . . . .. . . . . . 546

R
XVII.4.2. Modelul Strect-YVoolley. . _ . . . . |. . . . . . . . . . . . . 550
NVII.4.3. Alte modele ce descriu trenajul prin fluctuații . . . . . . . . . . . . e 553

RA
XVII.5. Trenajul magnetic în materiale cu pereți de domeniu înguști . . . . . . e. 559
AVII.6. Xletode de măsură a trenajului magnetic . . 560
Bibliografie 561

LIB
Indice de termeni . .... 563
ABSTRACT 571
CONTENTS 573

TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

11
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
„e

ER
dLi „ou

SI
TY
LIB
RA
RY
 ma iCOMPORTAREA. MAGNETICĂ” ÎN JURUL" :
j LX “PUNCTELOR, DE TRANZIŢIE: „ninti ni

Y
| EFECTE TERMICEE ŞI ALE! PRESIUNII, i

R
2€

SII dou n ha aa ia

RA
DE iii
A Poe Ai pe li

LIB
... DOI
PI eA: N LI
pci ! , IEI pe
4 at PE e . .
app „: -
taci .
iţi e pg LIRI „i ji apa a BIR

i Li: i ELI E „ae | Ea RR taie : , ae ERE N

TY
XI. “Introducere. Ta o ete ct
, . PP a „i ri Ei esp i ae
“sis „a , e ! i A II! a teii hu de

“În capitolele. VII ră âm piăzentat "unele aspecte, legate: “de com-

SI
girtirea, inagnetică, în “vecinătatea . punctelor"! de tânziţie agnetică:
Acestea; au servit la testăre a modului în care diter itele modele pot. descrie .

ER
conportarea, "magnetică 4 materialelor reale. "Ne! propuneni "Să (Analiză
mai în detaliu tranziţiile de fazăscit şi fenomenele critice: În'acelaşi timp
vom! prezenta: unele :probleme privirid- termodinamica; tranziţiilor de fază
cît şi: aspecte: legatei 6: fizica fenomenelor: magnetice care pot fi:ânalizăte
IV
în:cadrul formalismului termodinamic; ca: 'de: exemplu: studii sub DI esiutne;
fenomene; însoţind: magnetizărea ete. ni ze e tarist
UN

:O tranziţie: de fază! icorespunde unei, modificări drastice: 4: proprie:

tăiţilor fizice ale unui' sistem.” Se' pot distingei'douiă' tipuri de :tranziţii:
Acelea în care una sau mai multe derivate de "ordinul unu, ale potenţiale-
lor termodinamice relevante, se modifică în mod discontinuu funcţie. de
AL

variabilele considerate, sînt denumite franziții de fază de spele înthi„ Dani

ziţiile în care derivatele! de ordinul unu ale: potenţialului teanodinaic
rămîn continue, în timp. ce nuinai derivatele de'ordin mai; înalt-şînt;: diver-
gente sau se modifică în mod discontinuu la punctul de tranziţie, sînt
TR

denumite tranziţii de fază continue sau de speta, a doua; În această situaţie;

pentru a localiza tranziţia Yom introduce termenul do! Danii 'ciitic. Este
necesar a menţiona [1] că noţiunea de „punet” nu este întotdeauna po-
EN

trivită dacă, considerăni văriațiz mai multor părametrii terinodiriamici.

“Fazele între: câre apare traiiziţiă se 'caracterizează printr-un Dara-
metru de ordine, care este nul în fază: dezordonată: şi are o“văloare' finită,
în faza ordonată. Acest concept a; fost introdus pentrii ambele tipuri d6
/C

tranziţii [2, 3]. În cazul tranziţiei de speța întii, parametrii de ordine,

la tranziție, se modifică în mod discontinuu. Această. modificare, în cazul
tranziţiilor de speța a doua, are loc în mod continuu dar aceşti parametri
SI

nu pot fi::ditferenţiaţi în, funeţie de' o variabilă, intensivă,” -ca de. exemplu
temperatura. În cazul tranziţiei de:speţa a.;douaă,: în: regiunea, critică,
apropiată de 1, se evidenţiază un timp de coniportare universală, care
IA

într-o primă aproximație nu depinde de natura particulară ă a, sistemului

--(câp.” VII). Această comportare poate fi! justificată prin existenţa; unor
efecte cooperative, care condiționează n. „nod simultan modificare a PTo-
U

prietăţilor fizice. ale întregului - sistem. tos tii

În cadrul capitolului ne propunem. să analizăm, pentru început,
BC

. unele probleme legate de: vermodinamica “tranziţiilor magnetice cit şi să

| | 13
 particulei daţi dezvoltăte îni cadiul âproximăției “ciinpului mole-
cula. "Voiă “discuta apoi. „atectele,. termice” ipsoţind. miagnetizarea, inelu-
zînd cele evidenţiate în'iapropicre':de teniperatura;i Curie... Abordăm apoi

RY
probleme legaţe:;de::c comportarea; --majţerialelor ; magnetice: sub! acţiunea
presiunii. Desi. vor analiza; în special; 'conportărea; în jurul" temperaturii
critice, vom reda, şi unele rezultate privind dependenţa de presiune a mag-

RA
„netizării spontane.
Discutăm apoi comportarea în jurul temperaturii. de tranziţie. Vom
introduce pentru început exponenţii critici, pentru ca apoi să analizăm

LIB
regiunea critică, folosind aproximaţia cîmpului molecular, modelul Landau,
legile de scalare [4] cît şi metode de renormare [5].
Am evidenţiat în capitolul VII că domeniul fenomenelor critice
corespunde cu acela în care se evidenţiază, efectele mai multor corpuri și
ca, atare acesta constituie un test al modelelor ce descriu comportarea

TY
magnetică. Studiul tranziţiilor de fază s-a tăcut folosind modele; simpli<
ficaie care pot fi: soluționate teoretic. În acest sens am evidenţiat deja
în paragraful VII.2 că în cazul reţelelor. uni- sau bidimensionale ş-au obținut

SI
soluţii exacte. [6] cât și pentau., sisțeme cu; dimensionalitaitea, mai mare, ca
patru [7 1, Qristalele,: reale, sint, insă, în general, tridimensoinale. Sistemele

ER
mai complicate poti, intotdegarna îmalizaţe, plecând, de, la un hamiltonian
de;spin efectiv. ii emir e a ET ee pi o îure
ua O analiză; eoreticăi. ai universălităţii comportării, evidenţiază, (vezi
paragraful: VII.1). că. fenomenele critice. nu depind.:de natura; și, intensi-
IV
țatea,.: interacţiilor . său, fenomenelor"! cooperative, : ci;: numai de simetria
ha:miltonianului de spin 'şi de dimensionalitate;: Astiel analiza, poate: fi
UN

făcută; luînd în considerare,în. principal, numărul: :de componente, ale Spi-

nui () ŞI respeetiv,dimensionalitatea, reţelei::(d);:; tai
sii hei i TEI tii duo mii ga pt AB pi ip ca tar
ah pini ui iipi ri EI O, zi ai
MU a tii im RI ID
AL

în ea ata teza

- “iuproprietăţile fizice ale materialelor feromagnetice - Eu ii

TR

a DIN ate Via Cta ati ad iii

X. 21: „Termodinămică, tranziţiilor!
ţi riagnetice! Ni
mia MM ii II RL IRI N AD II Bi
apnee „ț iai N za
EN

Să “considerănă,,0,. substanță “maguctică, avind masa “unitate, aflată

Ja, cnezate 1, „pre esiunea,. „p.şi cîmpul de inducţie. B. Să noţăm prin
v volumul. acesteia iar. prin;, M magnetizare a, "Sarea termodinamică, a
/C

probei. este. definită prin. îinoţia Gibbs, &. Satie Sa Na.

egana €

E posta : pași 83 pre “a

a
di mi zi e. A =i "5 + po. — Bă. i - , e. 2, 1)
a eee te pie oa a ppt e te cat ul
SI

unde. at este energia internă și $ ontropia. Variabilele « m; p Și: Bi fiind. înde-

pendente, avem următoarele relaţii :să ea
Rt,
.
Bai

>
Pt
DPI
"pu
Sat
IA

cert 3 aia N Pa n br
ji , mg
- Ttzeraa
ii „i i
br
“*

„sia, a.pis (68labha nași (oala),az A x 2.2)

U

Înte O transtormare roversibilă eleinentară, itâreaială a: are forma

BC

„a9=— 57: vdp — AB. 23).

14
 De aici. Da o
(9 Mf0p)n
m = — (999 Bhp (X.2.4)

Y
Să, considerăm pentru început tranziție de speța întîi, la temperatură

R
1 P', cînd proba este supusă la presiunea; p' şi cîmpul de inducţie B'. 'Tran-
ziţia de speța întîi se caracterizează printr-o discontinuitate a derivatelor

RA
de ordinul unu a potenţialului termodinamic G, în raport cu tempera-
tura, presiunea, şi cîmpul. de. inducţie. În consecinţă există o disconti-
nuitate a entropiei $, a volumului v şi a magnetizării JM cit și apariţia

LIB
unei călduri latente de transformare, £.
„Să notăm prin A şi.B cele două faze stabile de o parte şi de alta a
tranziţiei, iar prin GA şi Ga potenţialele lor termodinamice. În punctul de
tranziţie avem Ga = Gp. Să definim oa doua stare de tranziţie foarte
apropiată de cea precedentăşi să dăm creşterile AT, Ap și AB tempera

TY
turii, presiunii şi câmpului de inducţie: În' acest al'doilea: punetţ de tran-
ziţie, Gu este încă egal cu Qg; variațiile lui Ga şi Qp trebuie 'să; fie“ egale.
Ip pu
Această ultimă condiţie conduce'la relaţiile [8]:':
2) Cimp de induefiereonstanb
tt ti ti cistite e

SI
ti
. i E Pie Pt Ea pi

a Pt e apa ni

ER
anii 9.
a Bi
Vp — VA
Saul 1077, .. PI RI
Cap =T'(8p— 84)= T'(0p —"04) SE
0: IE
-(X2.5).
ui "095 Sp: Să, eia tt bai baiat 91]! pet te
pie i i e aa DL te iat iti tate
IV
ui: Relaţia (2.5) -este cunoscută sub denumirea de formula : lui! Cla-
peyron.: Aceasta leagă modificarea de volum-cu:' panta curbei ce dă tem-
în funcţie:
"peratura:de tranziţie de presiune: . sii oi
UN

„*b). ia; presiune: constăntă i. e ce ti pe

tiu OT Ma — Ma se Sp Up NT DE. (X.2.6)

0B' O 8 —8a 97
AL

n 6) La, “temperatiiră: constantă: N mii

TR

OP
pi OB!
Ma
Ma
"op SR Va FE -
tza)
Aa [n DORI |
EN

„„ „În cazul tranziţiei de spetaa doua, la temperatura de tranziţie poten-

ţial6l6 termodinamice ale celor două faze situate de cele două părți ale
tranziţiei cât şi derivatele de ordinul unu ale acestora, sint egale. Deriva-
tele 'de ordinul doi sînt discontinue; acestea: reflectă, discontinuităţile
/C

observate în dependenţa de temperatură a căldurii specifice 0,, coeficientu-"

lui de dilatare « și a compresibilităţiix. Generalizarea; raționamentului făcut
mai sus pentru tranziţiile de speța întîi, conduce la următoarele relaţii
SI

între temperatura; de tranziţie 1”, presiunea p' și inducția B' :

IA

Xa = %a
i: =
%p
Sa — ÎL
TI
T
(27) dp' »:E 3v1' 0pa—0pe
_a
3 4 — &p
U

îi 0 C0MalO Ban (0Malphan x)

BC

pe (9.M4/97)p,8 — (0 Ma]9 Tha, Da Le

15
 (0) — Ma — Mp — 2[(0.14/0p)n,r — (9An/9p)a,r] _+
2P' 0pa—0a,a a (aa — ap) |

a, Aae„004040
Que)p =— ăttar

RY
N (9442/0,D);,p..
„ao
i

RA
a ot ar) AU A) NR (0 Ano). pi
20) "adi =) i pina a iii i: RN SERII

LIB
a. i" 1.5 pe E a - A . PI
at si Ar LIDER S ii

- pi i - - E i (94498),)p: iz: [aa—"(90M;/9B);,1 i pi i ia 10)

îi rime n E (0 199), n ? (9plâp)r, pu

n EDER ” „ii

TY
mirii: ) î Pia !
. “Analiza, cantitativă” a Tenbmienelor critice, folosind! aceste. mclaţii
se. “loveşte de anumite diticultăţi:, Asttel. este greu de a.detini şi. măsura, În.
apropiere de 7,, discontinuităţile îîn, căldura. specitică,: coeficientul de dila;.

SI
tare sau derivata magnetizării spontane. YVariaţiile. corespunzăţoare, pre-
zintă. mai degrabă maxime ascuţite și nu discontinuități [9].!
Ne propuneni să analizăm tranziţia de fază de speta întâi. dn cad ul

ER
modelului - dezzvoltat-: „de Rodbell și: colab. [10,11 ],:ce' consideră -un meca-
„nism implicihd; magnetostricţiunea, prin -schimb. Tranziţia dej la faza
ordonată magnetic la cea, dezor donată, va fi de speța întii, dacă inter acţiile
IV
de-schimb. depind puternic. de;parametrul: reţelei cristaline: şi dacă acesta
este, sensibil la, tensiunile mecanice. Modelul consideră; colecţie, de, dipoli:
magnetici ce interacționează, aceştia, fiind. -analizaţi. în. aprosimația: cîmpus:
UN

lui molecular (ACM). Presupunerea de bază; a: modelului: constă. în forma

de variaţie a lui În şi anume . |
cu, i Î NR : Le= = T(l + P(o 20 oo): > (XS. 11)
Lia Si . îi
AL

unde 7, este temper atur a Curie şi 7 este temperatura Curie dacă sistemul,
în loc de volumul specific v, ar avea volumul specific :vg caracteristic la,
TR

0 K, în absența deformajţiilor introduse prin interacţiile de schimb, sau

de vensiunile aplicate, ia 3 =ad(7; âI'Zo)ld( 209).
ia Energia. Gibbs pe unitatea, dz masă a: sistemului magnetice conform
cu relaţia 2 2,1) este
EN

-ipesrtți a. seri ta &=ă i!vs! —,“iri AO)

+
in

pr i RI Porții
/C

unde. 270): este, magnetizarca. Ja e aturie ia "27, aaitntino ste

meiețizareaea redugie, i tii i pt.

Ni EI a E IN NI N ii rea Aa a pe. te Pa
SI

- ci gre ati : i a iii Ei

a Bi Ba
i “ani iree oa intii iii
2 Si
FI 24 Vo
IA

ia mis „+8 21840) 4 po: : 0213)

U

Am notat prin N numărul de ioni magnetici pe unitatea de masă, x =

= — vru (90/99)z, n este- compresibilitautea;- izoteimă,- 5,. şi $, sînt entro-
BC

piile pe unitatea de masă'al€ sistemului: de spini şi respectiv a reţelei.

16
 Beuaţia de stare a. sistemului magnetice implică trei variabile in-
dependente: de exemplu :B, T şi p. "Dacă 'acâstea. sînt;; fixate, variabilele.
dependente: MM; 5: 5, și v.vor lua, valori'care fac minimă ener sia. . liberă...

Y
Ca, un prim pas în 'deterniiriarea. valorilor minime JM, și:v » presupunem -că,
M, și $, sînt fixate și determinăm valoarea lui v care minimizează energia

R
liberă, Pentru aceasta, introducem relaţia (S.2.11) în (.2.13), luăm deri i-

RA
„vata parţială a, ecuaţiei rezultante faţă de v, păstoind RP, DT, p şi M, con-
stante. Pentru (96/90) =0 se obţine |

pd — La sg. Nor BM?

LIB
+ a'P — pa. (3.214)
9 2 S + 1 DĂ
N

Termenul a (unde. « a = 01 (95J9:7) „„» este coeficientul de dilatare ter-

mică). rezultă din expresia aproximativă (9$,/2v)= a/a. În presupunerea,

TY
că, «şi căldura speciiică la, volum constant Cc, sînt constante, 5, „ este dat
de xelâţia | i NN e, Ii
i .Î2 , - “:
Aa cs, Gun jo — n) și | E „(PS:215)

SI
Energia Liberă Gibbs minimă “în azort u p esti, Ea NI -

|| am sas (mp E ER
, eat ” “i , : 1 E :

me? S S+ l | i %o 3 a
IV
1 pr” Ti , i 3 a
ie ri ? mi DS
Li — pp ai MI = ia a
UN

i pa = SS5 Va?
| : p 2 S-+1 dr -
ii _ Pui | Twa”
aero ,
)B 1 — -
= 18;—P0,In
— MpM(0 + pro 1. E al. — =pa): (2X.2.16)
AL

Ka

Următorul "pas. în determinarea minimului lui Qin pentru valori

date B, T;:şi.p, este de-a calculași reprezenta: [4(M,):—. (0) )] în. funcţie
TR

„de M; (N ecuaţia: (2.16) — pentru diferite valori 'B, T “şi: p. Cel mai
scăzut minim. ne; va, da, niagnetizarea,, relativă, NM, și "vespeetiv volumul
specific. v, care core spunde. la, ecuăţia, de. stare termodinănnică a sistemului,
pentru valori B, T.şi p date. Se obţin: totodată, condiţiile necesare pentru
EN

existenţa unor stări metăstabile ale sistemului [10]: 'Să examinăm succint
această problemă. Entropia sistemului de spini în ACM este o funcţie de
magnetizare. relativă. Astfel. SAI, ) se dezvoltă în. o. serie. de puteri, pare:
/C

ale lui M, şi:se exprimă .apoi energia liberă minimă din (X::2.16) în tuneţie .
de: 1/1, ' Prin: compararea: termenilor de. ordinul pâtru în A, se axată că
este conyeniabil a intoduce: notajia ta tt
; , e rc PE . pi
paz NE i, at ta
SI

E tă
: aţa =. 158: A NpDppa
1:19] INI pa
NI IE
„(X217),
aaa ESD 1, ai
IA

-. a
si, pt PERII a e
“e. , , Sas . | „. aa „7

"Condiţia, în „câmp! aul, pentru. existenţa “posibilaa unei bawieră, de.

potenţialși astiel, o;» iranziţie de fază de; speța întâia, este. dată,. de:;
U

teii Papă ! ! IP: E Pati

ai 7 . HR ”

SI pipa a); ii inca TOais)

BC

2—c. 241 ; 17
 „Pentru a ilustra: semnificaţia acesui. termen adiţional, în figura
X.la redăm valorile. Ş/ NET în funcţie de M,; pentru : cîmpul B, valoa.-.
rea de echilibru fiind; M,,. Dacă un cîmp magnetic ce pulsează. rapid acţio-

RY
nează un timp foarte scurt (us) asupra sistemului aflat; iniţial în echilibru
4 :

E "SOF ——r 7 —r — rr TIT T—

RA
To ' . ? J

i F aprozoa0
a IER R a - 35 Ş n=35 J

LIB
30 -
IN
e
SRR i IEI
a
CER aI p
| e
“e N
25k0 ”
m Be |

Y
pi „ii , y a „20 a
7
35 a

IT
T =1,51 , : | 1 |=9 15 7
30: 70
m dUȚ |r „J. E=IZ - - J
„s| ART =0,25 | ae 10

RS
n=3,0 | —
% 20 B,=003 Bl E a SP
= 15; i i 0 7]
o
Q
e

=] 9%]
a
10£
y
E
8-9?
J

7
VE 00
i

„e
-5 Bă

îs 0 “Mra Mm
-
NI
SR ! -15 —

05. SS -
| 10$ în „2 ]
LU

„0 02 04 06 08 19 e ae 0 102 04 06 08 119
M7 -. —— Wa
N
a OD ti iai ia
A

Be
Fig.:X.1. — Energia liberă redusă 9/Nkg Te: în. funcţie de:magnetizarea relativă: .;:..
. Pentru cimpuri'de inducţie B-= 0 şi.B = B,. Dacăiniţialavem:M, =0şiB=0,i
TR

...
„în cîmpul B, > 0, energia liberăa sistemului se modifică corespunzător, la „starea...
„.. metastabilăM,,, sau prin bariera de potenţial la starea stabilă M,+(a).' În cimpurile.
:>"i: "externe B, şi 'B,'curba'pentru B == 0(1) se:moditică la curba 'de echilibru (2) sau! :::-
iii.ila curba fără barieră: (3).: Cimpul: Bg este:proporţional cu panta curbei (Dat,
EN

pt piatra, “punctul de. inflexiune.; Mp. 0,32 (Di îsi cca cpt
:
i apt pensie PRI
. ri
pi a) ia Ea ga aetu aa
io pr toi
fa ai
ti Pa jaatjit Pai, vi
cu M,=0 şi B=0,: M, poate să; crească; la o stare metastabilă:::M4[;3. în:
/C

loc de. M,,. Astfel; dacă experimentuliare loc într-un:timp scurt compara:
tiv cu timpul cerut, :prin formarea, sau: creșterea. nucleelor, prin: trecerea;
prin bariera de potenţial implicată, vor:.exista stări:de neecbhilibru.
Pentru a studia comportarea sistemului în cîmp pulsat să analizăm
SI

figura X.1b. Curba 1.reprezintă energia liberă netă [8(M,) — 8(0)] în

funcţie-de M, pentru cîmpul nul şi-valori date ale temperaturii și presiunii.
Scăzind un termen liniar.în M,.ce are-panta; energiei libere în funcţie de
IA

JM, paralelăla tangenta dublă, se obţine curba 2 şi aceasta corespunde

la, cîmpul extern B,, pentruo presiune și temperatură, dată; pentru care
fazele paramagnetică şi feromagnetică .sînt; în “echilibru . termodinamic.:
U

Scăzind contribuţia unui cîmp mai mare B, ca, cel ce corespunde la panta
curbei7 în punctul de inflexiune la AM, = 0,32 (08/34, = B,M(0)), se
BC

18
 obține:curba 3. care, are;o,barieră nulă. Deci.la:o temperatură și presiune
dată, n câmpul : magnetic, observabi: experimental, icare. produce tranziţia

Y
feromagnetică- paramagnetică. este „situat. între valorile; B,Si 'B,. Pentru
cimpuzi; Ce. ;pulsează, rapid, “timpul: pentru nucleajţia, fazei. feromagnetice |

AR
este. mic şi ca,. atare ;B.:va îi :apropiat de valoarea „B.;. în timp ce. pentru
măsurători în cîmp constant va fi apropiat de B.. Diferenţa de cîmp
B, — Ba (unde B3M(0) este panta curbei 7 la punctul de inflexiune
| zi, = 0 65) corespunzător la cele două curbeicu barieră nulă, reprezintă

R
histereza izotermă mazimă posibilă. În câmpuri“ pulsatorii predomină pro-

LIB
cesele semiadiabatice. Tranziţia la faza feroimagnetică, ordonă sistemul
de spini care atunci trebuie să contribuie la entropia, reţelei și astfel să
ridice temperatura probei. Aceasta reduce câmpurile de histereză, real şi
teoretic, pentru începutul revenirii la faza paramâgrietică. SN —
Deoarece curba 3, din. Figura, x: 1b, are; un punct, de intlexiune la

TY
MM, = 0,32, se pot găsi 'condiţiile. pentru. existenţa. unei curbe cii bariera
nulă luînd. „derivatele părţiale de ordinul-iunu şi doi ale “relâţiei” (X.2.16)

o a bă A Acera)
în. Super cu, Uşi, „egalindu-le cu z6r6- “Aceasta conduce.la:

SI
PIE i

(Nhp să, S+1 o

ER
| ET Po
38 9 [028 4-14 —1] pdl? a
(X.2.19
Ppx o.a
— Spa 1 — Pr 540: e e)
IV
| Ta
7
= 3S
Îi (= pptCan27 os[os e +1i—i
3, A x
1 80 (S + Di
UN

7 S+L
x[- 1 9%, 28. -g a
32) axNol? Ax | -
aa20) |

pa Sa ii
e Nha 92 B+
AL

Astfel dacă 9?8,J|9M? şi 98,J9M, sînt cunoscute, pentru M, dat (M,<

0,5) şi „parameţrii . au. valori fixate sau.. presupuse, se poate înţii: deter-
mina TIT din relația, (3X.2.20).. Înlocuind 7/T7g. în relaţia (X.2 19), re-
TR

zultă cîmpul de. inducţie; B.necesar,-a obţine condiţia, penţru. o. barieră

nulă”? la, tranziţia parâmagnetică- feromagnetică pentru o valoare M,;dată,;
; + Folosind :modelul Bean-Rodbell- s-a analizat. tranziţia : magnetică
EN

în: monocristale . de: MnAs :[11Ţ;.:Cîmpul magnetic: critic::pentru: tranziţia

de, speța, întâia, la, faza feromagnetică a fost măsurat îîn funcţie de temperâ-
tură şi presiune. Relaţiile (X.2.16); (X.2.17), (X.2.19) şi ::(.2.20) au fost
parţicularizate folosind. rezultatele măsurătorilor - efectuate asupra, MnAs:
/C

Plecînd.de'la acestea s-au determinat valorile: «673,1 şi: care: dâu cea
mai bună; „concordanţă;:; cu suprafața, -ce „deserie : iranziţia - în +:diagrama
B=p— Di: Analiza, datelor. evidenţiază .că; tranziţia. în compusul'']*'MnAs,
în :apropiere de. 450, între fazele ;paramagnetică, și: feromagnetică,: provine
SI

din dependența, energiei :de -schimb; de tensiunile reţelei; şi: a:compresibili-

tății suficient de ridicate. Discrepanţele observate comparativ. cu modelul
IA

se datorese probabil neglijării în analiza teoretică a ordinei de rază mică

de; acţiune;: iar în parte. .daţorită neconsiderării anizotropiei.magneto- -cris-
taline şi presupunerii, că parametrii f şi + sînt constanţi. O altă simpli-
U

ficare folosită constă în presupunerea că energia de schimb: variază liniar

cu 'volumul specific al reţelei. În mod similar se poate analiza dependenţa
BC

energiei. libere, de parametrul de ordine, pentru diferite. temperaturi.; În

19
 figura X.2a:-prezentăm! valorile G(M;) 'pentau:i diferite valori: 7: Pentru
T:< 7; există o soluţie: stabilă; La, 7. > Taiipoti apare două soluţii: ce
corespund:la un-minim; și respectiv un 'maxim local în: energia, liberă) în

RY
timp'ce:J7, = 0 corespunde: la'un miniră :local: 'Lă o “temperatură 7 >
>iTey cele două: : minime locale'po t să devină 'egale'şi să apară o tuanziție
. pa reei aa f pi pe Peer
ti rtoasuti it Pr) pi O iti
. .

RA
. . - Pa di „e Pa , a] «ă
4 PP ti) pa
a _ n. +
N , a. a. -

1 l ] ' Ls o 14 it ii

LI sd pi y i AN i i
d : PT

LIB
T>T, : i ) ; îsi leu y
) | e
i J90 ri il > IER asa 1)
) poi dai pupa e „, ie
ÎTIA RER „eul i a bal tt
PR- 7
00tT i( 10p: r petec
Pita cer
iu ii afet
„ea
ri DI
pi
Di:
i
AP
„.
Dots
7

TY
i -
e : , Pee .. .
fii teii pati „i

' Mp iute e) 4 Petitii sp .,

| 3, Fis. N+2. —, dlustrarea cali-

Pf oo tativă A tranziţiei” magne:
| Sa

SI
. „/ Tulgg tice, dei, speța întiia: (a
e a A 2 şib='modelul Bean-Rod-
le) a e E me "Deli; (c-şi 4) — modelul
Ei m + * Hirsch-Galeezki,

ER
u Ţ
hp
ar

- Ş A i Iei
va
i - zi
;
IV
ap “3 v

- d
UN

i i e. 3

hp fe Ali îi EI N '00.i0p!. E: 3 -
pe (d) N
AL

a tt Pa ab bo
discontinuă 'ordine-dezordine.În: figura" X.2b' prezenta: dependenţa; dă
teinperatură a; lui' 17, pentru O tranziţie
de: speța întâia. 'Se observă; Că
la “tranziţie dp are o histerezii în' | dependență cu temptriitură
'4 irage:
TR

tizării a îi

îsi i: Hirsch şi: Galeczki [12] sugerează '0 nouă posibilitate: de; tranziție
de 'speţa, întâia, în sisteme.simple, ce pleacă de:la conceptul magnstostric-
EN

ţiunii de volum:intrinseci o; = Av,]0; (vezi. capitolul: XII). Volumul net

se defineşte ca diferenţa între volumul total îl reţelei: și suriă volumelor
individuale; atomice. Se postulează: o ecuaţie:de stare "pentru: voluinul
/C

net cîtşi dependenţa; integraleide schimb efective de parametrul'de ordine.

Modelul condude:la o tranziţie de tip. ordine-ordine. la temperaţura Zog
mâi mică ca! cea: Top 6aracterizind: tranziţia 'ordine:dezordine (fig: X.26
şi:4).: În acest model se: dă: justificare; a valorilor” experimentâle 'diferiţe
SI

al6 temperaturilor. Curie feromagnetice şi respectiv paraimagneţice:;: i!

OT LT
, 4 i oil ia toat a. ti ab agita FA ,
dada J
pat . .. a
SEP
.ş
IA

r 7 !
ei n. Vario Ter e .tuithof
X.2.2;. Anomalii.în iproprietățile fizice ale măterialelor “feromagnetice.
- ii d mai Sa .. e...

ca r cart ai
PRR analizăm
Să
psd
a o
aa
U

anomaliile de lungime, de.dilatare

şi de compresibili-
iale a maierialelor feromagnelice [8]. Vom
unui- material feromagnetic la temperâtiura nota prin l, lungimea veală,î,
BC

7 Și prin la lungimea; ce ar

20
 avea o Substanţa, la aceeaşi . temperatură, dacă nu âr fi în stare: ordonată
magnetic: Valoar ca lise obţine prin : extrapolare,' la! termperâturi joase;

RY
a Vantiaţiei lui 2(7) obţinută; îîn domeniul paramagnetic. Notăm Al= 1, — Il;
“Să admitem că distanţa între doi atomi vecini 1a.0 KE este d, iar
: după deformarea izotropă aceasta, este. d +a. Energia de deformare
este: [13]: | i ile a

RA
5 Ea ao Bo... „(0£2.21)
ai ta Zi di pt „i ius pal
ii: "Coefitigntiul 'cimpului
! aioloclar! Ni: şi! “gnotizaiieă la, săturaţie

LIB
216): se exprimă prin N; = Niio ui Xe la PIN arti, 15 siI"M(0) 2
= Mo(0) + M(0)z + Ma(0)a2 +. iar Ai 9o(2ud2 pi ii ij
În acest caz se poate ar aa că anomalia „de dilatare la 0 K este
pe DIE pt

TY
| Ei E Na i) i - NR
, [a =
II Aa SI a E. i ab Ț si

rep. FE
a Ni, H2(0):+ 2Ni 327.(0) A14(0) Cite fe

SI
ZA 237 ări) 33, 2130) tău oăl(0) 21.40) —A
— Nisa Ho0) 20)
Up Zi | tat ÎN) SI Ma | (XX.2.22)

ER
ISLA

Deoarece termenul 14ă este cu trei orâine de mărime mâi mare ca

ceilalţi termeni, într-oo ipriniă aproximaie;ise: poate seriei: ul.
IV
S. a:

E ALfuSAT, ;A300)- 2 od a(0):27,(0)

(x.2.2)
UN

( po 4Ad - o
„1, Cei doi termeni de la numirăitor au același ordin de mărime ; asttel
variaţia cu volumul a magnetizării: la saturație absolută joacă un rol im-
portant în anomalia de lungiirie: la O X. Dacă” magnetizarea la, saturație
AL

este: independență. de: “Yolura;. relaţia, (32 2 os sc, 'serie, 7 capta i sp

ITI m ia . ia it Si NI ' iN zi 3 pi EL ni N
Doi ai ser ct ALA a, „AI: o; za
TR

iniED A (A .24)

Ii Uz Joi: ăi „dă: i, înarrutoi oa

EN

ee

dig iu mi
pe
(4) "iai
line
| tata Ca „iii
3) altii, 25)
PI „. . aa răză Nas ,

aie mii bi a a)” de. 7=0 îi jo isi rzizol

/C

it : DEL îsi : i iti | ii futa “a

unde Y este numărul lui. Avogadto. a iii
Pentru o presiune și un cîmp. dat, volanul materialului foromagnelic de:
pinde de temperatură Și magnetizarea, A. Variația relativă. A Volumului
cu: vemperatara este 3 i ru d A i ol i,
SI

a, i “i AD ja cei Ma 4 i jr A aa e
do) _d 2), „d(azi
7), i (X.2.26)
IA

oa »loz '2,B 7)
7 oz. 2, 5, 7 OT,
„AD i 4
PB V!. 97 BM
i i
pci, zi mi, Î | e î | :
Anomalia de dilatare esto) | Sa
U

„nlă) zl (0370, Ea -, i (.2.27)

BC

Aa
Vepip =
-*30(001J9B)p, 2

21
 ;“Magnetizarea. JM. nu este: valoarea. rezultantă, a magnetizării probei
ci: -eeă, din: interiorul: domeniilor elementare.: Pentru. experienţe ce se reali-
zează la presiunea: atmosferică Și, în cimp magnetic; nul; conform. cu 1 rela-

RY
fa (X.2.27);; aVemh în fii oa et ate tt
Sie a ia
iri arată i
“al
MI
-1[ d ) E
f-Qovii
» -(x2.38).
ue Jto7
“o loa, tii

RA
pe +aici “rezultă, că, la O K “anomalia de dilatare este nulă.
iz Să. exprimăm anomalia. de: „compresibilitate. Lan câmp de inducţie
şi o temperaţură dată, volumul depinâe de presiune. șȘi rasenetizăre, Varia-

LIB
ţia relativă a volumului. cu- temperatura este, NE E

(e st (a (E) cca
ea za Zi ii ri ata ți STA Lai va: caii iz as. E

TY
9 VOP /m,p 0M/r,n; 2 9p m 9 (OD mar

Anomalia de compresibnitate. este.

SI
0.230)
N A si

|
ia ă ii - că ÎN Dă

Ax = ce arama”
i
AI Data EI ,

Da
i PE SV

ER
pi | | 55 9 (021 10.8), B |

d ot Et LD oa EEE dt i tepi
| La presiunea atmosferică; Şi» pentu B 04 avem
IV ::. oaie aie

ei Bi at (0); 281)
- +
m
UN
Com med

ta i otita o Dr ei i
cit et cit Poezia a = (041,J07); ze e fragemi e - (3.4.39)
sti]: a | Ati i
iu fe a a (0M, l9p)z... (N E "tie
AL

Să folosim relaţiile: teriiiodiiznide (x. 1:(2.4): pentu a: analiza

variația magneiizării cu presiunea, În câmpuri puternice cit şi dependenţa
de: temperahiră a coeficientului: câmpului molecular. Ultima relaţie ai fost
TR

dealtfel demonstrată la paragrâtul VII.4.3. !

-- , Magnetizarea la.;saturaţie,, absolută (0). şi, coeticientul. cîimpului
molecular: N Vor fi sensibile atât la presiune, temperatură cât şi la cîmpul
EN

extern. Să alegem prin permutare două variabile independente. Plecând

dela relaţiile (VII.4.19) și (VIL.4. 15) se determină trei expresii pentru
două
derivată funcţiei $ [uoM(0)(H + N uM) ko Pl. Egalindu-se două cîte
ră, presiune sau cimp constant [8].
se obţin relaţii valabile la temperatu
/C

“temperat ură, constantă , vezultă :it Dei

Pentru o
- Ri
p: e ÎN A

2x:ii (20 dar dy.

| “rau, 'o2N a n Z
5 Să
SI

| e ), (e
9p ) (G x
OB
0v (5), om

St pi
e p0atdo0) ca + axa (29BAR„i(x9% ja 0X.2.33)
IA

eur i
U

| (0 + ara (25p2:) = 0.
(5).p
BC

ap),
22
 | La. presiune constantă, avem :

MM ON. i Fr (90 d roi

BM 92 i

RY
NA (5,63), (2),
| (37), + moi),
210 H + Vad DM 2210) 3 O

RA
EL 2NM =
+a Za) e
“8 [c ru (2) (25, ,

LIB
IE ), i pi
avnib(ea 7), (o), (a
i OT 2,8 OB pa „NOT pB
ii.

TY
ag + ar (20
:) |=o: Pta i (2X.2.34)

T OB p,T in

„În cimp constant, rezultă : RE i a mi

SI
2x [[22), 2), (2),
„arano) x, (20,

_
-
0) H+ Nu 62), “caarto) [oz +a
OT Jai 00
ER sr p Bi 07 Jar
an) li) Ă
EI
IV
Se
i I NE OD /s7
m
do „NOT dp
UN

|
AT (opdo
+a + Var) are (7 +24)i oo(22)
) par — ii rom
+(am ) 7
ja
m
N VOp
a
am NOT/pp
(X.235)
AL

Plecind de la relaţia (VII.4.19) se obţine [14] a

TR

a (ear) | a 1 (5),
1 (ap),
. _ 2100) br Te: VOD'pum Mt OT a 36)
EN

ML 39 In (e) ai Di
N a *p,7 Te 9p | Di
/C

unde-« = (1 [3)(9»/0'7)„, » reprezintă coeficientul liniar de dilatare termică.

În ipoteza, că, MN (0) nu depinde, de. volum, relația, &. 2 36) are, forma
[15] | La |
SI

1 ON — | —(0M/0phor___ (2.37)
Au 00 AI [347, „(001 l0p),)a, cj + *B, 2(04101)p p]
IA

Relaţiile termodinamice dezvoltate mai sus nu sînt valabile decit

pentru procese de magnstizare. reversibile. Ca: atare,; cîmpul extern: B,.
U

trebuie să fie. suficient de intens pentru a 'satura magnetizarea şi a nu

apare efecte ireversibile. Aceste cîmpuri sint însă mici îaţă de “cimpul
BC

23:
 molecular, chiar în apropiere de 7; astfel că:în relaţia: (X.2.36)
putem
neglija pe H comparativ cu Nil (MU, = M). Rezultă astfel |

RY
+ .

1 (3), __ AM(0) OD Jnm Te OP nr Al (0),

RA
i (X.2.38)
M Op! Ei N Lat a. 3%p (a) |. Lai ENE ..

Aa Xp Le Op

LIB
Dependenţa,de cîmpul extein a coeficienţilor «, x și.x este în general
neglijabilă. Se poate admite, într-o primă: aproximaţie, 'că variaţia rela-
tivă cu presiuneaa magnetizării spontâne este dată de variaţia magne-
tizării, produsă în cîmp puternice prin aceeași presiune [8]. Deoarece
„termenul de la numitox este mie comparativ cu 1, relaţia ($.2.38) se

TY
| poate serie Păi NI IN IERI

al OM ) it (2.39)

SI
(3) = 1 2.) — z-(0)-
31 (op Jar 200) 9 Jur Ze 9p mar (07 pr

ER
PA pf ftp ara
pa
| 3% era

Relaţiile de-mai sus pot fi folosite şii la, determinarea“ dependenţei

de temper coeficientului cîinpului molecular: Plecind de la relaţia
'a atură
(X.2.34), în ipoteza că A/(0) nu depinde de volum, avem: . .
IV
, , Tia , ; NS i

(25,
pi

“(er ce (2), 09),

N:
i, !pm |
n
i "zi
: NĂ
A RI ta „A
d ia3 E ac
, i Ta *
n

Fr.
4
UN

OT Jon. 90 9B Jr N9T7 pp VOT PB, 2B prd

iai 2
- 7 E . .

a . ; p
” : .
:
ii
: Ea
.

ij
.

DMA
a.

. : o .: A îi i Î Ei i g-+ NA
37) =9, (2.40)
(otto | N: (
AL

OB DT Ă

za Ea ae
la 7> 7, avem M =XH şi deci
TR

(ara (9 atat] pa pl DB Jai e

EN

97 ],.n al9z) 7. pi 0D (o). pi

- MID EI E) MEI : | 9. 97 p, B
/C

„at puli ta St) Dart oo Pa tea„.

or (3.241),
Te e eee i ete tt a e aa
Deoarece cosficiântul d6 măgnetostricțiune (1/v) (9/9B) este foarte mic,
N,(7) satisface relaţia Ne a
SI

ind)

Sa X.2.49)
IA

97 ma 72 "97 XI
. . a . > . pf e ze i
aa pg |
pi
a
avi
sii ES si î ee Și i sis “ ot. pp
Ra 2 i tii ese
- ti pi Ă

Admiţind: că 'susceptivitatea magnetică urmează :0: relaţie de tip Curie- ,

U

Weiss, : ecuaţia; '(X.2:42) ;are o: soluţie; de. forma Ni: = Ns(0)[L --y TI:
aşa cum deja; ani evidenţiat. [13]: (vezi paragraful: VIL:4:2). ini i.
BC

24:
 X3. Efecte termice anii
Di ÎI NR Ia pe

RY
Vom prâzoită în celei'ce uinează efectul magnetocalori ic cât ŞI “ifeatele
termice care însofese maynelizareu. Btectul magnctocaloric se “manifestă
prin modificarea: temperaturii probei ca urmare a variaţiei magnetizării
spontane sub acţiunea cîmpului magnetic extern. Acesta poate îi “observat

RA
în eîmpuri intense; şi la temperături. apropiate de; TD... Bifectele termice
care însoțesc magnetizarea pot fi evidenţiate în : câmpuri de. intensităţi
mici. Și mijlocii. Moditicarea
] de temperatură observată în acest caz re-

LIB
flecta variațiile în energie ce se pt 'odue pe parcursul ciclului de magnetizare.
i
LI
Pa

x, 34. „Efectul magnetocaloric ua i

da,
TY
vs.

pi
pai e i )
aaa

“Sa considerăm un. cristal aflat la temperătuleă, pi asupra căruia ae-

ționează un: cîmp: de inducţie B.: Magnetizarea spontană, în proba satu-

SI
rată, este orientată; după: direcţia: lui. B.. La creșterea, cimpului apare o
modificare a magnetizării la - sâturaţie.. Dacă această modificare are loc
în' mod adiabatie; va fi. însoţită de:o0 variaţie a temperaturii probei. Acea-

ER
sta constituie! o : măsură a efectului magnetocaloric [16, 17].
| Pentru a analiza comportirea, unui material; iizotrop” vom pleca, de
la. relaţia: (3.2.1) :unde alegem. ca: variabile independente M "şi T. Deoa-
IV
rece .căldura specifică pentru ! MI : constant (e: alura Specifică” a reţelei)
este CAT ) = 0UJT; avem: ii ci
- a, - Sa
UN

hi
asa) 047) az op dar. 3)
„i În cazul cînd. magnetizărea - variază, adiabatie,. va "rezulta, o modifi-
AL

care a temperaturii dată; de .. .. Dai pa

TR

Să considerăra.- arinăitoarele Situaţii za ii tu it

a) ID < Te. În aproximaţia, cîmpului molecular, dependenţa de
EN

temperatură a magnetizării spontane este descrisă. de relaţia (VII.4.15).

În cazul cind magnetizarea probei. este dirijată, Cupă direcţia cimpului
extern | | E
- | (ăzzjan ==(a + ud IT : (X. 3 3)
/C

„ Tutroducind: olnia (33) în, (3. 2-a avem sh

N ii Rs ” N
SI

d7 = a+ N at wait a” (3.4)
UD
IA

. Deoarece cimpul extern n ste mult mai mic. decât cimpul molecular, |
avem | | | | a
U

N Xa i . i ID i ae

A? = ———
20
DTAT) bo atare î m
| 48.5)
BC

MI:
1.

! 23
 'Prebuie să notăm că, pentru A < Us avem d7 = 0. Aceasta- este :evi-
dentă ţinind seama că magnetizarea domeniilor în cîmp extern nul este
dată. de „magnetizarea, spontană M,(7). Cimpul extern nu poate modifica,

RY
A Me | e decit îmcepind cu valoarea,
LU
-b).1> 7, “în acest caz 4 =_ 208. =

RA
OD 9)-1, astfel: că (28 jer= Nude.
„Deci, Sa piti
pai pi m. Ea , IS i; , - .. Ş

AD 7. “20, opo dl A(2).*) X.3.6

(X3.6)

LIB
Magnetizare ea variază rapid. cu tem-
peratura, numai în vecinătatea punctului

TY
Curie şi ca atare acest efect este impor-
» tant, doar în'apropiere de 7: Ca exemplu
“redăm în figura X.3 etectul magnetocalorie

SI
evidenţiat . în: apropiere de temperatura
"Curie, la: Fe, Gd-şi:Ni: [18]. În-acord cu
i„. prezicerile, teoretice, valoarea maximă AT

ER
se” observă la temperatura Curie. :
» Studiile experimentale confirmă vala-
„ilitatea,. “unei: relaţii :de: forma, ' (X.3.6)
IV
'[19—21]: În-figura X:4. prezentăm rezul-
tatele obţinute: în cazul nichelului. . Dacă,
UN

0 C b magnetizarea, probei se apropie de valoarea,

2 7100 50 0 up 50. qe saturație [227,; există o relaţie 'liniaxă
| (T-Te) între AT şi (M/p). În cazul cînd proba
Fig. X.3. — Efectul magnetocalorie. nu este caturtiti magnetic și ca atare mag-
în Înot pai aid e A netizarea ăre 'loc prin modificări ale direc-
AL

ţiei magnetizării “spontane -â;: domeniilor

cît şi a magnetizării spontane,., se> observi, o curbură în funcţia AT =
="P(AM2), ia
TR

Măsurătorile efectului magnetocaloric permit determinarea coefi-

cienţilor Cimpului molecular [1923]. În: cazul: general al unui - -Mono-
EN
/C

* mia, N... — Modificarea

temperaturii în funcţie de
.patratul magnetizării spe-
cifice (M/p), la diferite
SI

temperaturi (*C).
IA
U

cristal [23, 24) efectul magnetoealoric- prezintă o anizotropie care , este

BC

observată prin modificarea. temperaturii acestuia, odată cu rotaiia eris-

talului într-un cîmp extern constant, de: intensitate mare.

26
 .X.32. Hecte termice ce însoțesc procesele de magnetizare :
EP
ir E Pie iti INI

RY
: tei
| "Una din metodele de studită ale Proceselor ăc magnetizare constă
în: “analiza . efectului: mâgncetotermic, respectiv. modificarea: de -tempera-
tură care însoţeşte modificarea adiabatică: a masnetizăriii Acest : efect: se
observă, în cîmpuri:de intensitate mică

RA
şi, „mijlocie; şi.eşte datorat. variaţiei
PS ca urmare a; magnetizării: probei. PĂaa i ti tcate Ș
Modificarea de temperatură depinde de. modul : de :magnetizare -a
probei, deci de energia, pierdută corespunzător unui „ciclu de histereză,.

LIB
(ee implică şi procese irevesibile). Astfel i tii
pi - Pe
o. . - , .
„, în
a .
va SI ere pe
. Ţ
iepa Pee
Pi
pp . Lina

- RI “Baa
ar parasi i an i a „(S87)

TY
i ciclu ! in. sacielu 7: i ăia i iii
- . pa , zi je oz Tia a... : ETA p: ,
Stoner şi, “Rhodes [351 aau “dezvoltat o. inetodă: de, analiză a “zezulta-

SI
telor măsurătorilor magnetotermice, în care se calculează efectul rotaţ; iilor
şi.al modificărilor; intrinseci ale. magnetizării, folosind expresii bazate pe
considerente termodinamice. . Deși. analiza, în general, . poate . fi folosită

ER
numai. pentru. modificări reversibile, aceasta, -a. fost, utilizată, şi la. studiul
efectului. magnetotermie; „total! [26]. În aceste, experimente proba, ste
magnetizată treptaţ şi:se măsoară modificarea de temperatură, pe măsuri
IV
ce; în fiecare etapă, magnetizarea se modifică, adiabatic. Variația de tem.
peratură este mică (= 1075 rade). În general;-au, loc, atit procese; rever-
sibile cît şi ireversibile. În cîmpuri mici, în regiunea de histereză, modi-
UN

ficările în magnetizare sint ireversibile şi ca atare în această situaţie,

metoda nu poate îi folosită.
4

În materiale cu coercivitate sei ăzută, studiul - efectului magneto-

termic, în condiţii reversibile ar implica detectarea-unor modificări de
AL

temperatură de ordinul a 10-8 grade. Această dificultate a fost evitată,

[27] măsurind (81/27), în loc “de ((27/0H)s. S-a încercat să se separe
componentele „e ersibile de cele ireversibile prin::scăderea căldurii inte-
TR

rate obţinute prin măsurători reversibile [28], din “valorile corespunză-

toaree. ale căldurii: totale, „induse! in aceeaşi probă.
"Bates şi colab. [28, 29] au. separat componentele tcversibile Şi ire-
versibile în: materiale cu cocreivitațe- ridicată: (cobalt) măsurind modifi-
EN

cările de temperatură produse în. condiţii reversibile. Metoda permite o

separare inițială satisfăcătoare a componentelor reversibile şi ireversibile.
Totuşi aceasta este limitată la materiale. la care Susceptiv itatea diferen-
/C

ţială nu este mare.

Dacă magnctizarea probei cre şte pri dA, energia pe, unitatea de
volum este BA şi deci
SI

ț Îi
a | i săi

Bar = (a) d7 + a) dU = da + (2 dU, (X.3.8)

2M 2M
IA

-
a M 7 T
4 . N
lu,

„astfel că după integrare, avem ::

U
BC

d
ii

27
 „Experimental se; poate : măsura : variaţia, “lui. dQ ce corespunde la 9
modificare dH(dB;). Ca atare, prin reprezentarea, curbelor BâM şi da în

RY
tuneţie de ar se, poată; deduce forma, lui. Al și: deci: se: pot urmări! îmodifi-
cările în ienergidi internă a; probei, pe: parcursul. umui ciclu de histereză.
| + Pare îmai convenabil! de 'a:reprezenta; datele :experimentâle în funcţie

RA
de A decît în funcţie de H(= Blue). Pentru compaxarea, cu « unele modele
se preferă ă: totuși: reprezentarea în: funcţie: de, H.: = ti
Ca un exemplu, în “figură, 5 „am voprezentat, valorile se, “Ba JI

LIB
şi VU în cazul fierului armeo recopt 126): O trăsătură, generală a tuturor
curbelor 14„— AM o constituie prezenţa unui minim: corespunzător inducției
remanente “Bia. Se pare că aceste efecte sînt datorate modificărilor pro-
nunţate :in magnetostricţiune, ce au lo6 în jurul valorilor Been.

TY
Să analizăm contribuţia proceselor de magnetizare reversibile şi
ireversibile; la efeotul, magnetotermie, „Pentru aceasta, S-aau elaborat două
metode. Ia a N uz st i !

SI
i "După Bates şi: Davis [28], cantitatea; de “etitiură degajată ae
provine din - procesele'! de magnetizare reversibile, AO, "respectiv

ER
ireversibile, MAG e: Vom descompune AQQi în două contribuţii, ce; corespund

mică); și în rotăţii ale! magnetizării: (în: cîmpuri intense). În acest caz avem
Are 2 AQ: + AO. Această, ipoteză constituie, după: cum "vom vedea
IV
în capitolul XIV, 9 simplificare + a situaţiei real. > Data it i.
A ” a dpi . . a. . . . a
în „fo RR sii Viza gate PE II II pd ia
UN
a
Energie iii

_
«

AL
si

n...
;
3
4
!
8z
4
me
=

TR

“Fig. x.5, — Eteetul! mag-

iai + netbcalorie, în. fier armco
!.- BT] .. Pentru. valori; maxime ale
EN

. a cimpului, Iaz = 58 Qe
UR Ia (x 79,6 Am) i
: .
DR
/C
SI
IA

Alegind ca vaziabile independente B Şi m diferenţiala entropiei

în acord cu (X.2 1), este, d5-== (07/'P)4T + (231/3P) dB, unde 0, este
căldura specifică în cîmp constau Pentru O transformare adiabatică,
U

d5 = », avem | |
AP — — C0j0s( 220] Da AB. (23.10)
BC

28
 . j u x ne
„?, Cantitatea.de căldură, degajată, ce cond
la. uce
modificarea. : empera-
ţurii cu AZ. este. su, E e te tgt a
Da AQ = OpAT E — PaMJIDjAB:

RY
(Bal)
| „Pentru deplasări_reversibile ale pereţilor avem Mee = Xe E. Intro-
ducind expresia lui Ja în (X.3.11), se obține i: i:

RA
“7 - . N
N pa ,
DN Na
za ,

n
“,
“i
Ai si DE
"De
. AD
NEI
OA
pan aere
N
P GA
0
AR: «
(5312) Fu.

LIB
Zr Ta. Da -a/P _ NI 2 27
pe rr | -
= Ea
. DR î- ! N : :

„În cazul rotaţiilor magnetizării, energia cîmpului magrietic va trebui

„să învingă energia de anizotropie Ea. Astfel, Ca = BAM, unde:€, = Kf(0)
iar f(0)-este o funcţie ce depinde de unghiul pe care îl face AL 'cu axa de

TY
uşoară magnetizare (capitolul XII). Asttel, conform cu relaţia (X.3.11)
avem a |
i AQ = Pe i0oDpd0- i (343)

SI
Deoarece, (2€,J30)10= — K(â7(0)l20) 40, xemuțtă, că -.,

ER
Ag = (PICA
DAI B: IV (3.14)
Analizind relaţiile (33.12) și (X.3.14) se constată că; deoarece 7, « creşte
„cu temperatura, AQ, este negativ pentau AH: pozitiv. Pe de: altă parte
constanta, de ânizotropie K: scade cu temperatura; și deci AQ este negativ,
UN

în cazul cînd A Mo'este-pozitiv. Astfel procesele de magnetizare prin rotații

implică; : o “absorbţ
de 'căldură
ie . DEA RE EEE
Na
i aa
|
„In figura X.6 redăm căldura; degajată
în cazul unei probe de nichel,
în funcţie: de 'imagnetizare,: corespunzător unui 'ciclu''de 'histereză [29].
AL

i Da a a Duîi 14 te Daia aa da tai”

. voal

SI Ia pa Dra ai ii AGlterg "cmd

, . . i. : : ,
Pap oi Ea CP ' i
TR

REL EA ep
„. Fig. X.6. — Căldura, degajată
mt
în funcţia de mag,
Hp =46] Dei:
E,
- netizare (polarizarea) a probei. Curba (a) a fost 6b- N
“ținută în cîmpuri de intensităţi mici (173p<46,7
00), -.i ti:
„ „situaţie în care predomină: deplasări . de: pereţi. “200 00 i
EN

-
-':
„„.: Curba (b) a fost obţinută în cîmpuri
de intensității -4 ?
Bild. TI,
„mai mari (Ilpp<411,3 0e).În acest caz au loc pro-..
cese de magnetizare implicind. deplasări de pereţi. i!
di. şi rotații ale magnetizării, -: a
a d
/C

< b -

ro pi te
SI

Curba: a corespunde la un cîmp maxim de 46,7 Oe în timp ce curba b

Ja an cimp maxim de 411,3 Oe. În primul caz. căldura de demagnetizare
IA

adiabatică, este pozitivă. Astfel, dacă polarizarea: magnetică se modifică

de la —375 G (10-41) 1a o valoare B, = Oare loc o degajare de căldură de
aproximativ 5 000 erg/em3. În cazul cînd urmărim acelaşi ciclu de histe-
U

veză -și nichelul este magnetizat pînă la o valoare BP, = 375 G (10-47),
într-un cîmp de 46,7 Oe, se produce o absorbţie de căldură de aproxima
BC

tiv 2 500 erg/em3. În cazul în care cimpul.extern este mare comparâtiv

29
 cu'eimpul coercitiv. (curba: b)-peste'aceste fenoniene (cae ni-esistă! decât
in domeniul de histereză) se suprapune efectul magnetocaloric.'' Astfel;
pentru valori mari ale magnetizării: se.observăo absorbţie de căldură prin

RY
demagnetizare şi o degajare de căldură prin “magnetizare (d0'/d! M|<0)..

Bi . - - DD i ;80F.. N: p Da: ii "o 33

RA
AQrey L
iai ci: 60k
_ =e ÎS

LIB
i _ ES) | E
ai . „i IE =
RR EI &
i
Pi
ai Ma,
fit sii
it aid
clei:

TY
2 Li y : ir : L. ia Ii Ia ze
: Pa

0 A 1 | 1 1 1 a]
NR ap 00 2000 200 100
Ie aa a H(0ex79,6 A/n)

SI
la). a | Sa.
Fig. X.7, — Modul: de 'separăre a contribuţiilor proceselor reversibile: şi ire-

ER
versibile ia efectul magnetotermic (a) şi respectiv rezultatele obţinute în
e cazul cobaltului tratatitermic (b).. :

„zeSă analizăm, metoda propusă de Bates: şi colab. [30] pentru. deter-

IV
minarea, cantităţii de; căldură, degajată, în procesele „reversibile. şi. irever-
sibile. Pentru: aceasta vom, considera. o porţiune din; ciclul, de histereză
UN

(fig. X.7:a). Dacă.cimpul extern,va creşte de la:H4la. Hz axe: loc o, modi-

ficare a cantităţii de căldură, AO. Să variem. intensitatea cîmpului, mag: -
neţie,dle la Hz la Ha. Procesele ce au, loc; șint „reversibile .și: polarizarea
probei va, corespunde
. punctului. A7.. Aceasta, esțe valabil în cazul în care
modificarea în intensitate a cimpului AH = H, —H a este mică. Pare
AL

deci rezonabil.a presupune că A'B reprezintă componenta reversibilă

a lui AB şi ca atare cantitatea de căldură măsurată corespunde cu AQ;
Studiul cobaltului atît în stare tratată, țermie cit şi netratată. a, permis
TR

separarea „contribuţiilor reversibile. şi ireversibi

[29]. În le.
figură. X.7b
redăm efectul magnetotermie observat într-o :probă; de. cobali vecopt,
He.= 28 Oe(X 79,6: A/m).Pe aceeași: figură, priniilinie punetată, s-au
EN

redat rezultatele măsurătorilor: lui: Bates : și *Sherry':[30] în : donieniul

de cîmpuri externe 4+380 Oe( X7 9,6 A/m),:H, = 34 0e(X,79,.64A/m).. Aceas-
tă raetodă este_utilă în special la analiza: materiălelor;.ce :au un cimp
coercitiv: relativ ridicat,
/C

|
- O altă metodă de separare a contribuţiilor reversibile şi ireversibile
a fost dată de Stonerşi Rhodes [28]. Aceasta este utilă în special în ana-
liza comportării materialelor ce au un cîmp coercitiv mic, ca de exemplu
SI

la nichel.: Conform cu: relaţia (X.3.11),. valorile: AQ; pot fi. determinate
măsurind variaţia magnetizării,: corespunzătoare: unei modificări. mici de
temperatură, :sub, acţiunea unui cîmp extern constant. Partea reversibilă
IA

alui. AQ” se. scrie i. Pia i

a Ata ib (ăn) +04 Pati 535)
U

unde a-=:— (| A(AMJAD)

iar d = (THICARATD, e
BC

30
| „Primul termen din partea dreaptă.a relaţiei (.3:15) deserie modi-
„ficarea căldurii asociate variaţiei cu cimpul a magnetizării spontane:JM,

RY
"Constanta a are în general valori pozitive:Al doilea termen sumează con-
tribuţ
: proceselor
iile de rotaţie, iar constânta beste în. general negativă.
Voin scădea din modificarea căldurii, contribuţiile datorate proce-
selor ireversibile cit şi a celor reversibile care pot; fi atribuite modificări-

RA
lor. în magnetizarea spontană i |
AQ” — ZAO -aj d(BU) = ( VBA. (X.3.16)

LIB
În această, situaţieb este înlocuit prin b”, acesta apărind sub integrală,
deoarece nu mai este constant. Valorile b” pot fi calculate din datele expe-
rimentale, pe parcursul unui ciclu de histereză,
pp — (00%]8B)g— a[31 + B(2MJ8B)] _. (20]0B)s — a + Zeal)

Y
E B(2M/âB)a

IT
A reoll
DEI RR iza RI ERE NEI E ICI IRI IE a OR BCE | (Ă.:3.17)
ae

RS
ag ai :
Nu se aşteaptă, în, general,. ca valorile b şi b” să coincidă. Valorile b'”
se modifică în mod, discontinuu în regiunile în care; domină proceseleire-
versibile, ca de exemplu pentru magnetizări AM. situate între valorile cîm-
purilor coercitive, caracteristice ciclului de histerâză VE a materialului.
Ţ Eu . E Ţ v f Ţ i 4 1 ) Ţ T Y

oG-AF a TIT 3]
NI
|: - a] i ud eh.
ÎI F 7 nina 8-0 [28] —
- /A E: i
2)N , II
ii ,
Ei,
E. 12 ii :
, LR
'Qtot fl. '
ce
i
Ă
LU

tite pia stiti Zi „ ta ii J

tat atata tie gre / iii J
Fig::X.8::—, Efectul mag-.: $. ji. :
netotermic:la -o,probă de : rev. 4
nichel” recopt [31]. În d.
RA

aceeași figură s-au 'redat St. pe ]

și rezultatele măsurători-"::f -Li.:-:. i Qirey J| nt tii ada i
lor:lui Bates și: : Davis
Davis [28].: |. |: i i | e | :
Valorile b” au fost evaluate” 0 : E CE RR E
T

din măsurători la 20,5*C 160 „100 | 60 20 0 2Qitte Se) _

la::cîmpuri de +150:0e.::: -::: Pe ay N Să Eta i eoici
EN

Sta

între,-100 și.450 Oe (X 796, _ La

(x:79,6 -A/m) și: la 28%.:..:: aie A „i rapa „t. 400 mure p- ERIE pa . Ri i

Ajm).. Valorile obţinute, „|.

sint -b'=—4,8. și a=0,149.-
la 20,5*C şirespectiv b”=. ..:-
/C

=. 77, 52,.şi „a = 0,162 Aa ] L

a
iii 280 a
i
i Paia e Pi
ti !
. „. 3
SI

fit sui: ">! !

” , 3
“i î Di sărr,

100 150
IA

— Hi0eii
400 450
pa b..4
U

În figura X.8 redăm efectul magnetocalorie observat în cazul niche-

lului recopt cit şi valorile 'b”. calculatîn e modelul descris mai sus [31].
BC

Acestea, : sint: -aproximativr:constan Bates: [26] a. tabelat, valorile':5 și

te.
31
 b'. obţinute. de diferiţi autori; în studiul fierului, cobaltului şi nichelului,
pentru: diferite tipuri de tnatamente termice. În tabelul. X:1 “r6dăm- limi-
tele: între care: se situează; valorile - experimentale îin cazul probelor: de fier:

RY
cobalt; ;șii michel ecoapte: Valorile: d. Și d obținute iîn cazul: ; nichelului sînt
îmi
ate
: a: pian
CR. Di
pe . :
i „.

asta Ia ui “TABELUL N i
aa La

RA
Cocticienţii caracterizind căldura degajată în procesul
; ș. „de. maynetizare, al probelor recoapte

Metal a B | br”

LIB
i “i Po EDER Ra Eee mg pg a :
Fe „2103034 | —0,58| 200,260, 2 Ş
ce „1.0209 | —1,30| —2,0—2,4) |
ot Ne [10,149220,160 |.—4,5 -6 70—5, 20 a

TY
.
> Li 4

apropiate, sugerind că în acest caz predomină procesele reversibile. Aceas-

ta este adevărat în cazul câmpurilor, externe mijlocii şi | intense. Concor-

SI
danța între valori. nu se păstrează, în cimpuri de intensitate; mică, ca Ur-
Mare a modificărilor” iveversibile, procese ce nu pot îi anălizate în
i tormalis-
=

ER
mul termodinămie” dezvoltat mai „Sus. . | . pane
E ; LO ph.
a”
2 ai
pro : n nea i a pi II
i |
IV
X.4. Comportarea. magnetică la presiuni ridicate DE
UN

Primele studii privind influenţa, presiunii âsilpra proprietăţilor Mag-

netice au fost făcute în: urmă cu 100 de ani [32]. Din cauza, “presiunilor
relațiv mici (» 10 bari). nu. s-au observat efecte asupra valorilor magne-
tizării. * Ulterior [33] s-a verificat experimental relaţia, termbdinamică
AL

(X.2.4) în cazul unei probe de nichel la presiuni de pînă la, 0,3. kbar. Deşi
studiile. se dezvoltă. continuu, acestea nu capătă .o extindere. „prea mare
pină în anii 1960, cînd volumul acestora impune organizarea unor. consfă-
tuiri ştiinţifice: 0 trecere în revistă a, studiilor sub Presinne, pină-i în „1965
TR

a: fost dată de: Bloch [8]:.

Ne propunem să analizăm dependenţa de presiune; a, temperaturii
Curie, a magnetostricţiunii de volum, a anomaliei de
EN

dilatare “cit şi a
magnetizării la saturație. Prezentăm ca exemplu în figura X.9a depen:
denţ a de presiune a temperaturii Curie la Gd, Tb, Dy. Şi Ho.iar în figură
X. 9 variaţia cu presiunea a magenetizării la Ga, Tb și-Dy.[8]._..-.
/C

Pentru a discuta, datele: experimentale 7,== ftp) să haina: forma

relaţiei (X.2.36) în vecinătatea punctului. Curie. O estimare a ordinului
de mărime evidenţiază, că în cazul gadoliniului termenul al doilea de la;
numitor poate fi neglijat comparativ cu 1, iar într-o primă aproximaţie
SI

şi primul termen de la numărător comparativ cu al doilea. Avem astfel

IA

(î),2 __ Le. (231,/âp)z | (4.1)

p 7 (2L,j2D)
U

Valorile. calculate - în “acoid cu - volaţia aa) sint, a7jop -=> a, 53 3

= 1,64) ::10-2 Xhbarl.. Acestea sint. în concordanță cu: valorile experi-
BC

32
 mentale 1,56 102 K băi: [8] Și respectiv cu ate: date existente în literă-
tură de: speeiălitate [84 —39].. Ş Di

RY
| Cu ajutorul relaţiei (3.2.4), se poâte calcula, . idoditicăreă relativă
„de voi, sub a&ţiunea cîmpului extern, plecind de la variaţia: izotermă
a magnetizării: cu: presiunea. Pentru cxeșteri liniare; „relaţia, (32 d) se
serie, E

RA
Pi n D AB = “(a je)i (2M0] Da Da îi Aa)

imd6, x este coeficientul dc magnetosirieți iune la saturație; (enpitonul XI).

LIB
i a “Plbar), i
A 4000 B000_
2

Y
AT]
(K). -a—

IT
Pate

RS
| ! ' -8
i Ă

Fig. X9. —. Variația în a VE pi

funcţie de presiune a'tem- i (a)...
peraturii 'Curic (a) cit și n ij .
a magnetizării la saturație a Aa A
(b) la metalele păminturi Op e Pţbar) ?
NI
rare Gd, TD, Dy şi Ho. | 2000
a 0 = = Ru
ai
„AH NI BD
LU

| N ab: A Gd. |

, „| mb.
RA

A
“4
T

.. A

(b)
EN

Valoarea 17,/B calculată, „concordă cu rezultatele experiinentale

40]., DE
"A noimalia' de; “dilatare; poate fi estimată cu ajutorul relaţiei (X.2.25).
/C

se obţin: valorile AU = 2,55-1073 pentru Gd, 145-103 pentru Tb și

respectiv 1;05+1073-în' cazul Dy. Valorile “măsurate sînt de 1,1+-1073
1103 şi respectiv 0,9102 [41]. Ordinul de mărime şi seinnul este corect,
deși concordanța între valori nu este prea bună.
Variația relativă cu presiunea a magnetizării la sătuiația absolută
SI

se exprimă prin relaţia Boz

(231(0) | ( E
IA

1
Me
car „Ep , m...
A) (a0
,
a aa
U

| 23 a, n
ij: : 7 (4.3
i . )
BC

“ - ă (
u DN
(a0p .
De Te 27
2 a)
+

3—c, 241 !
 În cazul Gd, la 77. K, 221,J87 = — 0,3 uem/K [42], iar ultimul termen
din dreapta relaţiei (X.4.3) este (—1 1-0 „3); 10”6 bar. Rezultă astfel
că. (1/44(0))(221(0)/2p) = (—0,6-4+0 „3) 10-65 bar7I. Se poate conchide că
momentul la, saturație absolută variază cu distanţa interatomică, scăzind,

RY
cînd. presiunea creşte. În cazul 'Tb. se obţine, (—3,62£0,5)- 10- 6 bar” 1 şi
(0 120,25) -10-6 baz pentru Dy.
„* Pentru a analiza rezultatele. experimentale [8] se pleacă, de la

RA
modelul de interacţie REKY (paragraful VII.6). În tabelul X.2 redăm
variaţia cu volumul a constantei de cuplaj (2ln7/ 2lnv)a, my 4 masei efee-
tive a electronilor de conducţie (m) cit şi modificarea, relativă a, magne-

LIB
tizării induse, AJ, a electronilor de conducţi ie. Din aceste date se con-
stată că constanta de cuplaj crește cu volumul. Aceasta variază cu o
putere cuprinsă între l 9 și26 respectiv cu o putere a:distanţei cuprinsă
între 5,7 şi 7, 5 :
| TABELUL X.22

TY
Date obținute din studii sub presiune asupra elemen-
telor păminturilor rare a
!

SI
Ga | Tb|Dy |Ho

ER
———]| [2,6 | 1,2] 1,9[].2,3. -. .
9 Inv B.P IV |. E - ARE a

N Dea —1,7| 0,3 |—1,1|—1,2 i:

10 Inv jpg 7 | Da Ia
_1_ȚO(AM a E 3
UN

AM),
( - 108 |—4,1 —41 —3,9 |—4,6

Valoarea, (JA, (Azi -)12p) este ac acelaşi ordin de mărime pen-

tru toate metalele pămiînturi-rare.. Magnetizarea la saturație absolută,
AL

se compune dintr-un termen 14 corespunzător electronilor 4f Şi res-

pectiv AM, 'reprezentind magnetizarea, indusă prin. polarizarea electro-
nilor de condueţie.
TR

AT . Ni
(K)
EN

E sa 93 Si i o
0 Ni 20Cu Fig. 3.10. — Variația cu
— 92 Ni BSi presiunea a temperaturilor
/C

unui» Curie.ale “ nichelului şi s0-:- ”

i „-.; luţiilor solide:pe bază de
i Şi Ni9si an nichel,
n Ni 30 Cu
SI

A 5060 Ec: ia Ea
IA

„plată

Rezultate interesaţe s- câ "obţinut șși în cazul “metalelor Și aliajelor

elementelor de tranziţie 3d. Variaţia cu presiunea a temperaturilor Curie
U

ale nichelului și a unor soluţii solide pe bază de nichel sint redate în figura
3.10 [51. Se constată ă 0 relaţie liniară a temperaturii Curie eu presiunea.
BC

34
 Stmăiile efectuate asupra nichelului şi soluţiilor sale solide [43, 44] evi-
denţiază că (1/11(0)(231(0)/2p) este aproximativ constant - între 2 2 K

RY
şi 2 95 K, pentru ficeare soluţie solidă.
În cazul fierului şi soluţiilor solide.ale acestuia, temperatura Curie
nu1 depinde de volum [45]. Astfel, într-o bună aproximaţie, rezultă că
(1/31(0)(201(0)/2p)p. = [LAMA
op) pe i

RA
Folosind aproximajia. cîmpului molecular s-a evidenţiat: că con-
stanta; cimpului, molecular:scade cu volumul,'în cazul, elementelor, de iran-
ziţie. 3d. şi: aliajelor, acestora. Valorile, Vu se). modifică cn. puterea : (1,4 +

LIB
=.215).a volumului, respectiv cu puterea, (4,9 = 6,45) a diștanţei, inter-,
atomice. Rezultatele. experimentale sini . analizate admiţind . un transfer
de electroni între. benzile 3d şi cele ale electronilor” de conducţi ie [3].
În cazul izolatorilor magnetici,. ca: de exemplu în granaţi sau ferite,

Y
s-a „evidenţiat că din 7,j âlmo = — (8341+3,7). Integrala de transter b,
din modelul Anderson (paragraful VIII.9), este proporţională cu distanţa

IT
între nivelele de ener gic ale atomului magnetic. Dacă aceasta variază, simi-
lar cu separaţia,, în. energic, provenind. numai din contribuţia cîmpului

RS
cristalin, “se evidenţiază. că temperatura, de: ordine magnetică este pro-:
porțională cu RI, unde R'este distanţa dintre cation Şi anion, Sau
din 'T.| înv = —3;33. Aceasta 'concordă cu valorile experimentale: Relaţia
este valabilă numai în presupunerea că momentul orbital este independent -
VE
de.cîmpul cristalin. În această condiţie magnetizarea la saturație absolută,
a, fiecărei subreţele, este independentă de volum. Temperatura Curie nu
depinde atunci decit de valoarea inter noțiilor de schimb, între momentele.
NI
magnetice. |
_ În cazul unor metale. păimintuni- rare, „sub acţiunea presiunii, există
o tendinţă de reducere a numărului de electroni 4f, astfel încît dacă
LU

iniţial este stabilă. o configuraţie 4f”, aceasta se -înerucișează cu. Afn-L,

care este, stabilă la; presiuni “vidicate. Hirst [56] a dezvoltat 0 teorie simplă
"care.>. Justilieii ice: Stă comportare.. a |
„- Nu.ne propunem, să analizăm, mai. în detaliu. vozultăltele obţinute
RA

prin. “studiile, sub. presiune a, comportării magnetice. Pentru, detalii legsate

de tehnica, experimentală reccomandăm Jucrarea lui Sorohan [IT].
T
EN

X.5.. Tranziţii de fază. !

X.5.]. Exponenții critici, a a
/C

„Analiza pe care v tncem are în.. vedere studiul comportării. unor

mărimi fizice (măgnetizare, 'susceptivițat “magnetică, c€căldură, speci-
SI

fică), care diverg la infinit; Său tind spre eo, “pe măsură” ce .0 anumită,
variabilă se. „Apr opie. de zero. Ca atare; „pentru. început, vom prezenta unele.
definiţii matematice care. permit; catâtterizarea mere a comportării
IA

critice, [II]. Pentru această vom pleca: de la. o funcţie f(e) ce variază ca
m atunci. cînd 'a se apropie (de la Valori pozitive) de. „Zero. „Astiel. Jadoee
dacă. a = > 04. Dei Ma ,
U

! CR :
cr aa

îi at ia Dna” a oa) |
BC

a gre Pati 2503 ai ta - ! LIN e , NI di

| 35:
 „Prezenţa, exponentului, A nu înseamnă însă că, f(a) este proporțio-
nal. numai,cu dă. Pot, să: apară, termeni de. corecție de ordin. mai înalt,
de forma, AD

RY
PIN |
vo) = 400 + ca za 3. pa
ea)
ta IC Ri : : imp ARI: ' „ii

Am notat prin A aprinde sin guliaţii, iar Q este âmiplitudinea

RA
termenului principal de corecție. iii sii: tere et
: în: general'estimaărea, Liii- A: (sau A), nu 6 dificilă! Totuşi, în anumite
sibiaţii, termenul de; corecție: este maie'sau prezintă, O singularitate. În

LIB
aceste cazuri comportareă, aşimptotică, principălă 'este mai greu de obținut;
Astfel pentru, funoţii La), mai Complese;! de: forma: SR :

mo): = alim ap (pai i), Na

vidă ” “a5a)

TY
Da a) == Ai mmaie AL Ba ana)” iune E Pi v> 0,. | |

este. foarte atică “dacă. nu imposibil, a, estima, 'din date numerice: expo-

SI
nentul principal pînă, nu. se. cunose termenii de, corecție de ordin mai înalţ.
- Cazul.L particular, cu. += 0, este. asociat cu divergență pur loga-

ER
zibmică,, i Sai N ,
„o =ama. IV a Oa)
luînd limita: jo: “Dont fancţiai Aa o a a ri
UN

fa) = (Au) | bad 2 + B. Ia îi o 5.5)

- AGeastai nu cozisitiie însă, singura, posiniritate. Dacă fi d) se apropie
de o: “constantă, la ' = 0, atunci A definit de (X.5. 1) este întotdeauna
AL

zero, de exemplu în relaţia (3.5.5), A =0 pentru | u> 0. În aceste condiții

este de dorit; a extinde definiţia, | lui A pentru „partea; singulară” a lui f(2)
De exemplu, pentru funeţia (X.5.5) 'vom căuta; cel mai 'mic întreg 7 astfel
TR

ca fO(a)=dEf(l) a să divergă la infinit dacă a —> 0: Definim apoi expo-

nentul 1, pentru partea singulară a lui f(z) ca
EN

%) a SP
+ l + lim (22) (5.6)
04 In & |
/C

Ca, urmare a diferenţierii, determinarea precisă a lui A, din datele:

numerice, în mod normal, este dificilă. |
„_. Dacă ne apropiem. de punctul de tranziţie, ne vom situa în . regiun ea.
critică, respectiv în zona de temperaturi apropiate de- 7, în care compor-
SI

tarea funcţiilor termodinamice, este determinată de expreşii asimptotice

în serie de: puteri. Depinzind de funcţia -termodinamică particulară, re-
IA

giunea, critică este |î]|= |? — 7,|/'7, < 102 + 101. În această zonă
de temperaturi, comportarea, unei. funcţii nu va, diferi de forma, dată de
o lege asimptotică, în puteri, astfel că, reprezentarea, în scară dublu loga-
U

ritmică va, fi o dreaptă a, cărei pantă; este exponentul critic. O problemă

importantă; o constituie cunoaşterea extinderii regiunii critice şi cît de
BC

aproape ne situăm de 7, în scopul de a avea o comportare descrisă, de

36 .
 o lege în puteri. De exemplu, în cazul. căldurii-specifice (pentru un model
Ising tridimensional) ce are numai o mică singularitate la 7, trebuie să
ne situăm la valori î < 10-1 pentau a avea o diferenţă mai mică de 1%

RY
între comportarea: dată. de o:lege 'în puteri și expresia căldurii :specifice
[48—50]. Astfel reprezentarea datelor în scară dublu logaritmică, fără
alte consideraţii, „poate conduce -la „valori incorecte pentru. exponenţii

RA
critici. | |
vu . „: „hu N Ă . av par A

| TABELUL X.3 |

LIB
Prezicerile.
. .

pentru indicii
. . ..

critici
..*. .

în unele modele teoretice

pă . .
[1;48—359]. Nezultate
.
exacte .

au” fost: obţinute în aproximaţia cînjpului molecular, modelul Ising bidimensional şi modelul
sferic. Alte date au fost obţinute prin metoda nu
dezvoltării în serie. S-a presupus că indicii
: depind de valoarea spinului (pentru o dimensionalitate dată a structurii reţelei) [48]

E e e ce e. -

Y
Modelul. Dn. |» i, | B A Yi e 0 CĂ : N | . N v

IT
Cmpcular':mole-i[ 0 |
: | (discont.) :|
oi |
(discont.): | 1/2/[':1: 1 „3 0:12 | 1/2

RS
Sferic (d=3)| * Da jap [ae — "5 pa | =
Ising (= 3): 72178 |''1/8—1/16 [10,312] :*1,9541,35-1,31|i5 | 0;03-+0,05: =0,63| —
Pet rs a Ze ei
xy a=3| 0,
| i |" Qogaritmic)| “ — = esa
RI VE ==
O =
a Na
Heisenberg | =—0,1 | — =0;36|21,40| — [25| 0;03—0,04 [0,71 —
(d =!3) |
1
NI
Ising(d=2)| 0 |. 0. 1/18 | 1,75 | 1,75 15 0,25 1:
(ogaritmic) | (logaritmic)
LU

Redăm. mai jos expresiile asimptotice pentru funcţiile. termodina-

mice care le voim considera, (Valorile exponenților critici, în diferite mo-
del€, 'sînt date în. tabelul X.3): Ma |
— căldura. specifică
RA

Cu R o Ati — m-a Ur 73 B 0. (a) |

Xa Satie OB)
Cu]Re Are (017; 20; Pb)
T
EN

— magnetizaea spontană |

MAD) 2140) Bl — TIP (7> 17; B=0); (X.5.8)

/C

— suusceptivitatea inițială | o

ZIJ0 e Oi — TD (D180) e
SI

170041 — DT (T> 17; B= 0 wf 0)

IA

_ izotehia- citică | i | | i
U

Bop BR (Bo PT (S5.10)

BC
 “i 2 pnoereui lungimii „de corelație, pe

| „mea —: 747 a miiB=o U ca

RY
„i: zi a „axa. 2)
zeu = 00 a 27; p= 0); Gb) a !

RA
— susceptivitatea dependentă de . veolorul de undă

„i ah 2 AR = 0; „= 2). IN (X-5-12),

LIB
“Iakponenţii DOtaţi cu.“indice se “dion la domieriiul "ds: terperături
7 < 7, Legea în puteri pentru susceptivitatea, magnetică este diferită,

TY
de torta folosită uzual X oc (7 — Ti)"; se crede: [48] că expresia; (X.5.9)
- este mai :corectă- pentru compar area. datelor - experimentale - cu modelele---
teoretice. S-a subliniat [50] că în cazuri practice valoarea. + obţinută
prin: reprezentarea lui X[O în funcţie det= (7 — 1)13 este cu cîteva; .

SI
procente” mai mare decit cea, rezultată din reprezentarea, |! lui 7 T]C..:
„Relaţii de. forma (X.5. 7)—(X:5 5, 12). au fost, evidenţiate. experimen..

ER
“tal. 'Sbre exemplu, prezentăm în figura X.1ta dependenţa, de temperatură..
2 magnetizării în eîmpuri joase, iar. în figura X.11b valorile suseeptivi-
| tăţii magnetice în, apropiere de: Ta pentru unele aliaje. ternare pe. bază.
IV
i Ă ae
.- i . , . i

| | iati a tt | NiogCuoa-x
N
UN

| ! . E Ia - e

9+

PI «...: , - e. a i. .

..NioaCugz-u Zn :
Ma , îl
“4
AL

BI

1
3.
TR

0 ES
E ZT S
m - : | -2 . i

S x
EN

TU e
7 05 d,S
Z
/C

00 4 | _ PR
54 3 Z
(a) | | (b) .
SI

Fig. X.11. — Dependenţa de tompezatură a magnetizării (a) şi a susceptivităţii magnetice

"(b) în cimpuri de intensităţi mici, la aliajele Nio,sGuo;2-z Znz. Valorile exponenţilor critici
IA

B Şi + nu depind. de compoziţie şi Sint apropiate, de cele deduse „teoretic.

de nichel [58]. Exponenţii critici determinaţi au valori apropiate de cele

U

obținute teoreţic în modelul Heisenberg tridimensional.

„Menţionăm că Şi rezistivitatea. electrică în apropiere. de 7, poate îi,
BC

"de asemenea, descrisă prin-relajii similare cu cele prezentate mai sus [59].

38
 De interes (deși nu pot fi studiaţi experimental în mod direct) sînt
exponenţii de interval Ă, [51]. Pentru 7 < 7,-putem considera; derivatele
faţă de
€ cimp a energiei libere & , în limita, B — 0,

Y
AR
(5)
0B
50 a — 77) |
50,
şi în general E i . i,

R
G"$ E i au , _
(33), = 0) pe (1 —> ZT Ang) Ur < T.). (3X.5.13)

LIB
pr
Z
7

La 1 > 7, toate derivatele de ordin impar, a lui &(B,, 7). în raport

“eu cîmpul sint mule (pentru B = 0), asttel că avem

(32),

Y
_[ 020% Sa (1. — Te] Drm (29 ca

IT
“n

| „Deoarece căldura, specifică ae == 0), end (1-— TIT n este derivata, de ordinul

RS
doi alui %, urmează: ca $O oc (1—7]T7.)2* şi deoarece 50 x M,(T)
U- — ZI) , se> obţine relaţia,
Ada — pi (X.5.15)
VE e
Cum Se ce 210 (1, - — LN dă avent

05.16)
dă Să PI , E e pa .. i
NI
pr
a Se poate. arăta că pentru. 7 >. 7, se obține
LU

| 2A, = 2 —a Fa pe (3.5.17)
RA

X.5,2. Aproximația cimpului molecular i

NT

În paragratul VII.4 am discutat măsura, în care prezicerile aproxi-

maţici: câmpului “molecular deseriu rezultatele experimentale. S-a cvi-
„ denţiat; că acestea, în apropiere de T,, nu redau comportarea observată
CE

experimental. 'Potuşi, pentru analiza, evoluţiei modelelor ce descriu com-

portarea în regiunea de tranziţie vom discuta şi această aproximaţie.
Conform cu relaţia (VII.4.2), pentru H =0,. cîmpul molecular H,,
este proporţional cu magnetizarea.. În cazul cînd asupra probei acţio-
/

nează un cîmp extern II = B/ug de intensitate mică, dezvoltind în serie

SI

de puteri magnetizarea dată de relaţia (VIL.4. 11), pentru valori. AH mici,

se obţine.
IA

| = aro) [e „ ARO) Nud (ar —

-L Ț

| a o 3 Boti . Ă . ii E a Aaaa N

tea aa
omu
zi

ee pe i
Dia It pi i
U

i : aia

aia
a : Mi a
BC

” 45 ” kpP : „ iai - : | ” pi

„39
 “Pinând „seama, că i == voda 0/3, avem.

RY
Lo Tel (X.5.19)
„A(0). Te 5 21300). ra 3

RA
Relaţia de mai sus poate îi scrisă. (eu w — (02 iar .b=
= Naa[20 M( (0);) în forma, o
(2t + 4 AA —ui. Ti 05.20)

LIB
Dacă > 1Cc magnetizarea; AI 6st6 mică: și toririoinul” în MS poate fi
neglijat, comparativ cu M. În acest caz, magnetizarea; vari ază liniar
cu cipul. 1 | Avem. Ș Ei | . pa

TY
x = apr == 1 au o - i cam

SI
| Dacă 1 =2 primul termen! din relaţia 5 5,19), est nul şi sttel
| aa) .
Pe

)£ i y a.

ED MM) = OZ),

ER
(0x5.22)
m

| În apropiere de punctul Curie, termenul în JM5 nui mai, poate fi

neglijat. Apare un efect de saturare, care se manifestă printr- o dependenţă
IV
neliniară a lui M de cîmpul extern. Tipul de comportare menţionat este
ilustrat în figura X.12 [60]. Curbura, este cu atit mai mare cu'cîţ ne apro-
UN

piem de temperatura Curie. Acesţ fapt evidenţiază dificultatea de a de-

termina valorile susceptivităşii magnetice 'în: apropiere de: 7, pentru
H = 0, Singurele valori ce pot îi interpretate teoretic. Y
AL

10
| 351,50
TR

8 DI A Z,
3530C
354eC E
4
S- i iaFig. Xa. Izotermele
EN

“z|: 255%c de: mâgnctizare. ale. niche- .:;...;;

8] i tului între . temperatura . |
zf. 3S7ec a Curie feromagnetică șitem-.
= _ „„Peratura, Curie paramag: * IDE
/C

| 3605 2 mmetică, i iii

5
i 32 ; a A i aie

amor: tai aa

0 50000 00 iOe) ni|

SI

(46) Ami ii
IA

Dependenţa de cîmp: şi temperatură a susceptivităţii magnetice

a nichelului este redată în figura X.13 [60]. Deoarece cîmpul extern
U

perturbă repartiţia statistică a “momentelor magnetice,

m x poate prezenta,
discontinuitatea - caracteristică, tranzițiilor de speța a „doua, numai după
BC

extrapolare la valori HI= 0.

“40
 | „Soluţiile stabile pe se obţin din relaţia (SL5 20) (pentru. HE = = 0)
[7], sînt a a aa

Y
oi. aa - SN Di “pentni: m> m, Na
„NU = (3X.5.23)

AR
Ba, 6=1[2,: By = Ei, pentu T<,.
unde » magnetizarea M conştituie parametrul de ordine.

R
INNE
. -; ri
i. , i... i .. tei n Sr .. | NE: . N p.
LO SR: a. 3 | i - va
Se i ei 108 i

LIB
ia E E AI ID E DO RD
DI II aaa EDD RL ARRI
pa d. , „i î.

Y
Fig. X:13. — Dependenţa!
de temperatură a suscep-

IT
tivităţii | magnetice a. ni-
chelului la! diferite valori
ale . cîmpului extern:

RS
(1— H=2060e; 2 —
H = 413 Ce; .3—H=
= 619 0e;.4— 11 —1032 .. -.-.-
Oe; 5—H =1290 Ce; -
G6—= = 175508) x 79, Am.

4 24
VE p
3
i SN
Li
NI
pt
Di

a
it

Pt po . IN i N (T=T«d ,

ir, i
i |
LU

aveti .
ai d poe

apropiere de-l,
cica „a a pp pomii ea

„înn apropiere, e; Le:avem.

pr stie qi i i n a
pe

ri „pr 1=1, pentm 7>T,

RA

| a ; ! :
Da PRI ki Ei em nemo ao aaa Ea (X.5.24)
2

| Drd ea 77,
c

4a'
NT

Am notat prin î = (7 —":7) TI: Se Observă că; coeficientul lui 4 la: > > 7,
este dublu celui obţinut la 7 < T.. Acest fapt rezultă prin introducerea
CE

soluțiilor lui A date de (X. 5. 23) în paranteza din relaţia (4.5.20).

Pentru izoterma critică (7:= TD ch. relaţia 5, 22) se poate serie
pi ae pere ard (00PEEEA. Cu. 3=— =8, „65 5.25)
=
/
SI

Să analizăm corela;ţia, între momentele magnetice în poziţiile Carac-

terizate- prin; vectorii. de. poziţie r, și.r,. - Aceasta; este dată de funcţia de
corelaţie G, care, pentru o. simetrie de translație are forma. :-:
IA

. J |

Gu nea5) => Cal rd Cald =—

U

a aa (80)
BC

rate
 | Relaţia (3.55.26): măi poate. ti scrisă, Gulr — Tr = (2%, dz, x
x (0Hr,/0H,). 'Pinînd seama de (VII.4.2) şi că 49) avem H lesă II i
+ Hs -= H+ PET unde p.= 2(ugu3g?)- . Ca atare Să

RY
| E . îs.

Ge -a i) = dear 2 RtSi pp p Ea
ri ă Tate, --»
IN x d i)

RA
vB
d) d

unde contorm cu (X5 .26) am inlocuit zanele, = to Gate, — tot.

LIB
extern uniform venire cazul în care Du există, iterații. Folosind trans-
formata Fourier f(q => fir)exp(iqr) se obţine

G49)- = : zolua “ka? + pu 9)G2(q)].. a 19.28)

TY
Să notăm prin, Li 9) răspunsul la acţiunea; unui cimp manat
neuniform, Rau lire, (ata tg )). Avem | Aa

SI
_ a Da
la) = . 1

ER
“sure Ce i za UL „m r CHO) —=I (02. -
unde în final. am _tânuţ “seamă! “6: relaţia, (VI. 1.2).
IV
“Pentru valori g mici, relaţia (5 29). se poate dezvolta. în serie. În
acord. cu paragraful IX.4.2, pentru o reţea cubică avem [7(0) — 7(q)] ac
UN

acq?, unde c este o constantă de proporţionalitate. Funcţia de corelaţie

are un vîrf ascuţit în jurul lui k = 0. Inversul lungimii de corelaţie « =
= E-L se poate identifica cu lărgimea virfului.' Astfel se:poate defini,
pentru E=0, E-2
= —(Py6 0) (ârotupaă jo Relaţia (X.5.29) se serie
AL

uu = =
149) 1 aa——— Galq), (530)
Poza pag apte p ar “ut 1
TR

unde : am notat: (Xo)-are = Ea, -

: în spaţiul: ea, elaţia, (X5 30) are. forma a e ur
EN

a
m tat Gei, i leat
Ano(r,
Le sept 00 5.31)
—'T)to:
/C

i, “ Lungimea de corelație, E, sau inversul lungimii de corelaţie, x ÎN -

regiunea critică pot îii exprimate prin |
SI

Tata n pia ei MR Rea

ata [ereE: n: = ap « pentru r> m IE |
x = pi =(60)- ap i "au 5 32)
IA

„lar
- de-i, pap, „Pentru pr,
U

„Relaţia intre lungimea de corelaţie, Şi funeţia de răspuns uniformă

evidenţiază modul în care divergenţa în lungimea 'de corelație dă naștere
BC

la o divergență în derivata. termodinamică X.

42
 | .

Căldura specifică, în mod. similar, poate fi exprimată prin relaţiile

„Cau =ar "la 7> Te 0 = a la P< d: E (5.33)

RY
Valorile exponenţilor Gritioi- calGulăţii În aproximaţia cârapului mole-
cular sint redaţi în tabelul X.3. O comparaţie a acestora cu valorile deter-

RA
minate experimental a fost dată în paragraful VIT- „E şi figura 3. UI și ca
atare nu vom reveni asupra.” acestei probleme. ” :

LIB
X.5.3. Parametrii implicați în calculul exponenților critici -
În paragraiul precedent, folosind aproximaţia câmpului molecular,

TY
am introdus exponenţii critici a, f, * ete. Problema care se pune, în
„oricare model, constă în a calcula valorile acestora. în funcţie de anumiţi
parametrii: care ar urma să îie precizaţţi. Pentru aceasta vom pleca de la :

SI
descrierea spaţiului. 'Să, considerăm o. structură spaţială ce are parame-
trul de reţea a, generată, de un set de vectori 5. Poziţiile rețelei au vec-
torii. de poziţie. r-= (r,), unde i = 1,2,....d, iar d este dimensionalitatea.

R
spațială. În mod obişnuit se consideră că d = 3,2 sau 1 (vezi paragraful
VIII.1). Parametrul d intră în calculele teoretice prin integralele spaţiale
și ale impulsului, de tipul” LI l oz VE 8
NI
(az = Cal a-l da;
ij da — cbr: da, (X.5.34)
(27)
8

9;
LU

unde. Ca = (2n) Ca = (27) pr dJ2). Deoarece funcţia ra) este " definită
pentru valori z arbitrare, putem extinde definiţia dimensionalităţii la
valori continue ale lui d. Odată ce am definit valori d continue diferența,
e = 4—4 tormează de asemenea un parametru (mic) important. |
RA

. Poziţiile. reţelei r sînt: ocupate :de spinii S,„(r). Vom presupune că

vectorul de. spin are n componente; Am evidenţiat: în paragraful VIII
că n =— 83 deserie modelul Heisenberg, n = 2: modelul XY,'iâr n=t
T

- modelul Ising.- Vom considera și cazul limită cînd.n—co [51]: Acesta,

corespunde modelului. sferic... Putem admite: că spinii sint localizaţi. În
EN

fapt, ne putem totodată imagina şi un cîmp de densitate de spin sau un

câmp de densitate scalar.
S-a evidenţiat existenţa unei graniţe, în comportarea critică, la
/C

= 4. Discuţia se poate generaliza, la valori n continue [62, 63].

| Considerînd valori negative ale lui n, s-a observat că n=—2 este, de
asemenea, un caz solubil, care conduce la o situajie similară cu cea, des-
crisă de modelul Gaussian. Urmînd sugestia modelului sferic se poate anti-
SI

cipa că pentru d > 4 și pentru toate valorile:n, comportarea critică va fi

descrisă de un model clasic (de tip aiproxiraţia cimpului molecular) cu
IA

a= 0, P= 1/2, v=1lşin=0.
Să reprezentăm poziţia diferitelor modele în planul (a, n) peniru
valori 1 <d s4 și —2 sn so (fig. X.14) [64]. Comportarea critică,
U

este cunoscută la graniţele acestor regiuni. De interes sint situaţiile în

care avem n =, 3 ŞI 3. Acestea, caracterizează materialele . magnetice
BC

reale. Dimensiunea spaţială d = 3 este cel mai frecvent întilnită, d =

43
 este caracteristică străturilor subțiri. Sistemele unidimensionăle
(d = 1)
sînt întilnite în cazul lanțurilor liniare de ioni magnetici, iar d = 0 în
cazul” lanțurilor: de polimeri. cr - i.

RY
Soluţii exacte în interiorul domeniului 1 sd < 4 Şi —2 < oo
see obţin: pentru u=Llşi d=2 (vezi: paragraful: Vin: 2). „Aproximaţia grupului
, ALA Ia Se iai ti bei E IRI d . ga a
e te pri TOT
A si sa SI NICE , -

RA
| Ei - "ag 4 d=2 . pia pal 4 e au
! 7 Dig 02, îi ., a , .
model po v V a
sferic : : : ; i<i [lmeo
i : i

LIB
i 1 _ . i. .
te i
ema
., .
ut
-
; ia A
Ai
a DĂ ME |
pd roni
_ e | ci
-, | ei : iuti
i 4 i, Î. Mi
tt,

TY
„i "i IL. il i i at

SA „i pe ap » - Fig. XA14: — Diagrama în. -

o; i ta i tă "planul: (d, :n). evidențiind... ;
Heisenberg 3 i , RR i»: BERI sii: ţi = În “variabilele . de. dezvoltare - ,

SI
, PE ctg a ir, NR | ex 4:du d. şi 1/n,. granițele.
nani >. au 1. | a n= oo și —2 şid=1
p up) i . N ţii “Şi 4 cit şi diferitele: cazuri -

ER
1 , E ir i 1 LI IE RI > : Lă relevante. RE
ii sing. A ap AR ae ! Li
Onsager A tai a:
polimer
|
i ..... _... Oe
Lai
cae eee renal
IV
3
iasa . | :
“ 4 - ..

4 a. . ji pai 3 $
UN

SER '
Gaussian -— I_
. 2 fi n A. A . : A A ES < =-2 . E.
dal DE Ă „4: 2 i 3 Dap : ” Ha ; 14

.
; Da
..
DN a
Di
d.: i
i
MR
ati v
! N

Est : “ Oi Ni ! N .
AL

de renormare ne permite-să; „pătrundem!!: în interior (fig: X.14) de la „gra-

nița”? d = 4 și:m = 00, prin dezvoltarea în e şi respectiv 1/n.: Astfel.:vom
TR

putea obţine . o descriere corectă. a.„modului de variaţie a.» exponenţilor

'eritici în. planul (d, n). i, a
În: cazul unui: otiplaj': izotopi, de rază mică "de acţiune: 0 =
EN

= —5 r, IS, Sp parametrii d şi n par singurii cate determină exponenții

critici, “Am notat s=S/[S(S+1)]2. Pentru S=oco, s devin vectori clasici de
lungime unitate. Pentru.unele scopuri teoretice. este, convenabil a, permite
/C

ca 5] să varieze continuu. În acest caz este important; a include în pro-

pabilitatea statistică, o fumoţie de pondere a spimaululă, care restringe îluc-
tmaţiile iîn lungimea, pinului, [64]. tt
SI

x. , 4. Teoria Landau a tranziţ ilor de fază

IA

“Landau 165] a. dezvoltat; un: model fenomenologie; fără a luă în

U

'eonsiderare fenomenele la, scară microscopică, și obuine rezultate asemănă-

oare cu cele evidenţiate în aproximaţia, cimpului - molecular. În elabora-
BC

rea modelului se fac următoarele presupuneri : (1) existenţa unui potenţial

A4
 ieimodiiaimie $ al! cristalului“ care poate! dâscirie ambele faze (atit pentru
TD< Tcit'şi, T > To (2) există un parametru, de ordine J,'care este
nul în faza dezordonată. şi are o'valoare fihită în faza ordonaţă; (3) poten-

RY
țialul termodinainio poate fi dezvolta într -0 ser ie de puteri: ale par ameiru:
lui „de: Șrdine' ti
DI, ' Pta e DI îi

RA
= jo m + ap mar: + up, TM: +. e atit b+(X.585)

„di cele ce urniează nu! Yonă ainaliză dependenţa de „presiune a poten-

LIB
patului termodinamic.
"Relaţia (X:5.35) poate fi gerieralizată pentru situaţia în care paraine-
rul 'de'ordine M(r)-al unui element: 'de' rază R are o distribuţie. dată :ca
şi dealtfel energia: Jiberă;: fe "). a” acestuia: Presupunind- că; fi T): poate. îi
dezvoltat; în serie, în apropiere. de :7,, energia, liberă a: sistemului & =

TY
poe: este .
pei ' f a.
pat, o.

SI
Si s= ju (Dat) +-al 7) 2), 7), Mr) sk.
ij ae i DI ina toni

R
a; (Va) Var” i, dr, ij at E 5.36)
VE
Valoarea ceâ mai probadilă a, lui M(r) poate fi obţinută prin mini-
mizarea lui &. în aport cu Variăţiile. dute: Mt): Se obţine [7.5
NI
35 = (- [ul + 2a(7 210) + sui 7) 1124) —
LU

2 24 Tea). „Jar sar: (X.5.37)

TȚinînd seama că 3% = 0, penţr valori 3 arbitrare, din (4.5.3)
se obţine ecuaţia, Ginzburg- Landau [56]...
RA

Ba) +, su TD arata )— au) v: are) = tre): ia (35:38)

T

| Landau 165]. “presupune că, “luctuaţiile aleatoare, pot, îi” neglijate

ŞI. deci valoarea cea mai probabilă a parametrului de ordine. este. <M)).
EN

„Această: presupunere constituie 0. aproximaţie | analogă cu cea. a 'cîmpului

|
molecular.
Pentru valori q miei, transtormata Fourier a lui (X.5 38) se serio
/C

"Ba a) + dit TRI) + oaPE) A0) = pal (0, X 5.39)

a expligr). | - Da
SI

unde aq) = 5
În cazul unei tranziţii continue avem »(7, ) > 0.0 tranziţie de speța
IA

întiia sau discontinuă apare pentru b(7).< 0. Mai poate exista şi o solu-
ţie corespunzătoare la b(T.):= 0. În acest caz relaţia (X.5.36) trebuie
dezvoltată. pînă în MS&(r). Această situaţie: descrie asa-numitul pumet
U

tricrilic, pe care îl vom discuta în paragraful X.5.6.

Să analizăm previziunile modelului Landau. Acesta; este valabil
BC

pentru orice tip de tranziţie de fază. caracterizat printr-un parametru

45
 de ordine J/ și conjugatul acestuia HI. Modelul neglijează | fluctuațiile
ce apar.în parametrul: de ordine. Aceste fluctuații, caracterizate prin lun-
gimea de corelaţie, la 7 = T devin importante, iar. £ diverge.. Ca atare
modelul. conduce .la, aceeași exponenţi critici ca.şi cei, obţinuţi în aproxi-

RY
maţia cîmpului molecular. Să analizăm domeniul de valabilitate al modelu-
lui, Pentru aceasta,binind seama că, C = = Ab vom serie ecuâţia Gins-
burg-Landau.. (So. 38). în forma, Aa

RA
„tom II) „(%.540)

LIB
“unde susceptivitaitea, er & tost calculată neglijind: fluctuațiile. Paranteza
reprezintă inversul funcţiei de răspuns... La 1. > T, numai termenii. în
cu dau corecţii, de ordinul H3, și pot. Îi neglijaţi. : N E
Incluzind fluctuațiile. ce au fost neglijate, la 7 >. “mi avem sii

TY
[Ls + 4840) p SCILODI Care) = 7. | ESI)
Problemă care se pune este de'a analiza condiţiile îîni care fluctuațiile

SI
devin importante. Pentru a lua în considerare aceste fluctuații vom folosi
funcţia; de corelaţie ei q). şi relaţiile (X-5 .30) :

ER
Na i : | , aIR .

care = T
ăn 2 ear
z, mai _
.|
IV
Ho oC ]q? + Esi -
UN

îi E _ | m ua | | ia | |
TI _ An | q: dq — -—2 ja CI dq. O (X542)
e d” d poctr J aa tat
AL

Am notat prin R raza regiunii după care s-a, făcut medierea. În acelaşi
timp s-a separat termenul. critic, pentru care ci =.0.
| Domeniul de valăbilitate al relaţiei (XT.5.41) depinde de dimensio-
TR

nalitatea d a sistemului. Înlocuind primul termen din (X.5.42), « M(r)z, în

(£.5.41) se evidenţiază o scădere a temperaturii de tranziție. Pentru un
sistem unidimensional (d = 1) această corecție diverge.: Astfel, în cazul
EN

sistemelor unidimensionale, la temperaturi finite, nu există ordine. de

"vază mare de acţiune [67]. În cazul sistemelor bidimensionale (d = 2)
se evidenţiază o divergență logaritmică. 'O analiză mai atentă, pentru
/C

d = 2, arată că ordinea magnetică nu poate să apară în toate situaţiile

(modelul Heisenberg), însă apare de exemplu în modelul sing. Pentru
423, în toate. situaţiile va apare o stare ordonată magnetic, caracteri-
zată Drintr- o temperatură de tranziţie finită.
SI

Să analizăm contribuţia ultimului termen din (.5.42) (7 ] Pentru

d < 4 contribuţia la integrală este dominată de palori q mici. Aceasta
converge pentru g mare și este proporţională, cu E432. Termenul de corecție
IA

(XX.5.40), în această situaţie, este de ordinul E2z€ şi deci mare comparativ

cu termenul iniţial xs4 oc tă atunci cînd .l: Ti, Egp—c0. În acest
caz, aproximaţiia, cîmpului mediu nu mai. este corespunzătoare. Dacă
U

d > 4, contribuţia dominantă la integrală este dată de valori g mari, şi

ca atare, aceasta nu depinde mult de Egp, (deci de T—17,). Astfel, terme-
BC

=
46
 | ă , Ă a:

nul de corecție în (X.5.40) este proporţional cu EcE, ce este comparabil

ca. mărime cu ygi. În această situaţie” aproximație cimpului mediu di o
descriere calitativ corectă.

RY
Discuţia -de mai sus evidenţiază că. în teoria tranziţiilor de fază
există o dimensiune critică d, = 4. Mărimea e = 4—d, pentru dimensiuni
mici, poate fi analizată ca un parametru Mic, Şi se poate face o dezvol-

RA
tare în modelul cimpul mediu, în ordinul zero, pentru dimensiunea
d = 4. Pentru d = d, se evidenţiază corecţii logaritmice.
Sistemele magnetice, în mod curent, au dimensionalitatea d = 3.

LIB
Să estimăm în această situaţie domeniul de valori t în care prezicerile
modelului sînţ corecte. Pentru aceasta fluctuațiile parametrului de ordine
în regiunea: cu coreluţii de spin V£,. deserise prin lungimea de corelaţie,
trebuie să tic mici, cel puțin atit de mici ca parametrul de ordine
i tai

TY
e

crater) — carteypy= Fa? | ei o2 AR<Ve<C3L(0)2), (55.43)

TRupC

SI
pentru R = |r—r' | <&. | |
Pentru o regiune în care corelaţiile. sînt izotrope avem Ve — (ara)

R
În aproximaţia “eimpului mediu, ţinînd seama . de - relaţiile (2.5. 23)
şi (X 5.32) extinderea regiunii critice este
VE
i [52 U oa o D449)
NI
[i pini
fr . : E , - , . Hi E i , ţi
! . n«

Am notat prin E, o constantă carasteristică sistemului. Zona; critică de-

LU

-pinde 'de parametrul e, deci: de interacţiile magnetice directe 'dini sistem,

În definirea “valorii ce, anterior am considerat “0 situaţie! particulară în
care solidul: are. o stiuetură cubică: “Într- -un caz general oc == pi! E) Ra
pr je.
co
RA

p-- rio
ED Ie :

= avea Valarea € alese în com nene iege de

T

forta Yi (R) a R-to unde ! G = 2-2 SI [68]. Ihtonsitatea iiteraeției nu are

importanţă în, studiul. comportării fizică, în jurul lui 7...
EN

i Să: analiză | „aceeaşi problemă . considerînd.. înteracţiile, 'dipolare,

ce au o rază mare de acţiune, dar sînt . puternic : anizotrope. ; O; soluţie
exactă, poate fi obţinută îîn “modelul. Ising [69]. Susesptivitatea, magnetică
/C

diverge ca. a t-i(in ţ)13. Se vede că, această, divergență nu. modifică, în
principiu “valoarea: eSponentului Tr obţinută | în „apreximaţia-, „câmpului
mediu.
S-a propus [0] o tornăulăe modificată a criteriului Ginzburg,
SI

Dacă în (X.5.43) identificăm fluctuațiile cu un termen proporţional cu x,

dat de (X.5 24) iar volumul” Spinilor corelaţi, Vaz Est, unde m. poate. păi
Nr
IA

critică, pentru care „sint valahili. exponenţii. cîmpului, mediu...

= (wm 4+28)/v' Me sas 45)
U

“Diseuţiă de mai sus evidenţiază că, modelul Landau nu poate. des-

BC

erie, în mod corespunzător, comportarea în apropiere' de 7, pentru! di-

e.

47
 mensiuni d <.£, cu.-excepţia cazului în care interacţiile nu. sînt de. rază
mare de acţiune, Expreşia. lui Landau nu este sensibilă la numărul de,com-
ponente ale parametrului de ordine (magnetizare). În aproximaţia cîmpului

RY
mediu, deși: se, consideră AM a îi „tridimensional, avem CAI z) = = A, D= 0
„ia 4 a Tr „i * TOTI T ] RD cae DI a pi
mea | . - îi poa Pe gi? ' ie)
10|, 4.

RA
A i
., iei .
E.
"9! în ' ea

LIB
2: . _
a : a stu
„Blu Fig. 315. — Variația cu ..
DL: Ia temperatura: a magnetizării - |
5 compusului' HoCo,, în cimp
Ş | pi extern de 0,1 T.

TY
4 pi mm ee Po ao -

SI
ș UL - y
1 1

mat SQ „i: 60 i tă

ER
| pat SEE TIR tt „him
şi ca atare se are în vedere numai coniponentă 27; “îi regiunea, , critică,
în care fluctuaţiile au un ro] dominant numărul. de. componente este impor-
IV
tant, deoarece corelaţiile. (sau fictuaiile) între componentele transver-
sale (8, — (SD)(Se — (85) ks Ty sînt divergente la T,. Deoarece
hamiltonianul Heisenberg este izbtrâp, toate cele trei componente ale
UN

lui x.diverg.la -7.. În modelul Ising doar. o componentă, diverge, deci expo-
nenţii critici ai celor. două modele iîn principiu! diieră, Acest fapt, este dealt-
fel Xeflectat în. tabelul X:3. ptr:
“Deviaţiile . de .la,. comportarea. cimpului; mediu apai în. „subspaţiul
AL

d < 4 Şi n: < co şi interacţii de rază mică de acţiune. Aceste sisteme sint

cele întilnite frecvent în natură.
, „Bloch şi:colab. -[71:]. au. analizat;în modelul. Landau tranziţiile mag-
TR

netice în compuși intermetalici PCo,, unde P este un element pămînt

rar (P.= Gd,.... Tm). Pentru. compușii DyCo;, Ho0oz şi ErCo, se, eviden-
ţiază 'o “tanziţie de. speța înţâia,. -Magnetizarea în' 'eimpuri. de. “intensităţi
EN

mici deserește brusc la: Ti Această 'diseontinuitâțte. prezintă, 0 histereză,

cu “emperâtură, : așa cum. se vede'î în figura X15 penţru HoCoz. Existenţa
tranziţiei de speţă, întâi în compușii “menţionaţi. cît şi de speța â doua în
GăCo; şi 'TbOo; este asociată cu semnul” parametrului "Landau b(7). Schim-
/C

area; de semn a parametrului (7) la 250 X. este corelată cu tranziţiile, de

speţă întîia pentru compușii: 'ce :au punctul Curie mai mie de 250 E: Și
respectiv. de „SDeţa,, a doua în cazul cind Le „> 250.%
Dat sa
SI

spe „re ei. Si E ii - e

: . . -. „i . .

X55, Relaţii de scalără,. “Teoria, “grupului de: fenormare:.

IA

a. Tronsformarea Kadaniofi. Relaţii: de 'scalare

Peoria, fenomenologică a stalării” S-a, folosit cu succes pentru înţelege-
U

rea fenomenelor critice în sisteme model. cit şi materiale reale, Un concept :

asociat acesteia,,; formulat, ca. o. „ipoteză, , a. umiversalităţii, reduce, „mult
BC

+48
 varietatea. de. comportări -în regiunea--eritică şi. grupează sistemele: într-un
număr. mic: de clase: echivalente; Dacă. se fixează scalele paiametrului. de
ordine și.;cîmpul: conjugat . corespunzător, exponenţii eritiei. și; ecuaţiile

RY
de;stare pentru o; clasă :vor fi. aceeași. Cu atare, exceptind cei doi. factori
, de :seală. (ce.,diferă,. de la, “sistem Ia, sistem), funeţiile, tei-modinamice ale
tuturor. elementelor din. aceeaşi clasă suficient de apropia de punctul eri-

RA
tic vor. fi: identice. Metoda, pleacă. de la, premisa, că, responsabile pentru
comportarea; singulară. la. Z, -sînt;: corelațiile; dle -rază , mare de acţiune în
fluctuațiile: de spin. Comportarea, simgulari a: diferitelor mărimi, la ; 7, se
atribuie, divergenţei -lui..&:.[3, 64, 72, 73].- SE

LIB
„a

„.. „Să considerăm un eristal ce are, dimensionalitaea d, de atuură r.

Dacă constanta, reţelei are 'lunginica unitate, vor fi nl variabile de'spin
aleatoare . [74]. Probabilitatea de distribuţie 'asodiată “acestora ' este
P=Z-'esp [=3(6)/ks 7] : “unde: Zi este „tuneţia! de parțiţie: Z=

TY
exp [—9(0)/ka7] II die unde produsul se ia, după toate componen-
tele-i şi celulele e. ei

SI
Hamiltonianul celulei c, 3 (o) e.oste + o funcţie netedă de temperatură,
T; cimpul extern H cît, şi:de alţi; parametri. Sinsnlaritatea, în hamiltonian

R
apare pentru :.un--număr infinit; de. spini. (i=oo).. pari îi
+ Plecînd-de'la 'hamiltonianul eslulei. se poâte; construi ur “uamiiltonian
VE
de tip bloc care să deşerie interacţiile întie-blocurile: de :spini. Fiecare-bloe
conţine W celule unităte. Spinul blocului este dat de suma spinilor celulei
în. loc, împărţită prin 0%. Hamiltonianul blocului '%,(c) poate fi obţinut
NI
din Hărhiltonianul celulei %.(o) prin tjansformarea Kadanoff [12]. Accastă,
tranșformare o notăm simbolice da( o ) = K&(o). Indicele b evidenţiază
că dimensiunea blocului: este de.b'ori':dimensiunea; 'celulei.: Odată:ce s-a
LU

obţinut haiiiltoniânul 35), “plecând” “de'lai acesta, se poate: construii un

alt hamiltonian bloc 26 (6) pentru spinii blocului: definiţi pe. blocuri: mari.
Acesta se realizează similar cu construcţia hamiltonianului bloc din cel
al: celulei: 3, = I%(o )= Ls d( o): E pă(o). Ultima egalitate este
RA

O consecință a faptului că prin combinarea a W2 celule pentru fiecare bloc

Și! s% blocuri pentru fiecare bloc mai mare, în acesta vor fi (sp) celule,
ii "Fransfoimareă Kadanott sugerează, că în loc; de variabile de spin
T

diserete 4se, pot. foloşi. ŞI variabile de: Spin continue. „Ca un, exemplu, vom
EN

pei,

una din. valotile: ai, e das 1-9 pa 0: Prin consideraea, nui număa
mare de blocuri în realizarea, unui bloc nou, spinii pot lua;în; iesenţă,. valori
/C

continue,
:. Interacţiile între spinii blocului sint de'rază mică de acţiune deoarece
provin din interacţiile celulei ce sînt de rază mică de acţiune. Ca urmare
a transformării Kadanoft,, datorită, numărului finit, de, „Spini . ai celulei,
SI

nu apâre o. comportare, singulară. a

"Să considerăm “0!"iransfor mare de. scală s prin care lingimea; Aa se
IA

modifică, la Az' = s-lAga iar un veetor de undă h, la Ji = sh. Dimensiu-

nea; scâlei' se defineşte prin puterea, lui s: Astfel dimensiunea; scalei lui Ag
„este —1 iar. a sealei 'lui k& este +1. În cazul” unei transformări de! scală
U

4” = As 'dimensiunea scalei lui: A este 3. i: îi. ERE

: Dimensiunea iscalei; pentru lungimea de corelaţie z pa, este a,
BC

Se poate arăta că funcţia de corelaţie. G(4) poate fi scrisă în forma G(l) 2

,

, 4—ce 241 | : A9
 E g(k8) [74], unde g(k5) este o funcţie de parametrul (RE), care este adi-
mensional. Ipoteza de scalare afirmă că dependenţa singulară de tempera-
tură se: manifestă prin intermediul lui: £.. Orice altă: dependenţă de :7,

RY
implicită, a lui 'g, este lentă şi funcţia g „poate fi privită ca şi: constantă .
în domeniul mic de temperatură, considerat, în apropiere de: 7, Această
ipoteză nu dă 'valoarea lui 7 şi nu precizează care este: funcţia g.' Totuşi
2 poate fi corelat cu exponenţii critici definiţi în paragrăfele. precedente.

RA
Avem: 'G(0) = 2y9(0)x t”” unde am: ţinut seama de (X.5.11). Dat fiind
faptul 'că: G(0)='X T-Lîn acord cu (X.5.9) avem: vy =. Pentru t—0 şi
l 70 se poate arăta că G()ec le Aceasta implică că, „im g(h:5) oc (E )-227.

LIB
De. aici avem. 3y: = 9. — = = |y.y. O. asemenea relaţie. înţae exponenţi. este
cunoscută, sub denumirea, de lege -de scalare.
_ Funcţia G(1) deserie - produsul. între pătratul «densităţii de. spini şi
“voluna. Dimensiunea „denșităţii de Spin. este Ş

TY
ie,

d, = UP —w =oa =2 49 340)

SI
Energia liberă totală: nu se: modifică, prin tnansformarea, scalei,
astfel că energia, liberă; pe-unitatea de:volum are dimensiunea, d.: Pentru

ER
_t=0,; Foc&-%oc 1%. "Pinind: -seama de. expresia : „căldurii. specifice 0 =
= oja rezultă :„că „oc tizs, „deoi IV i i aSa

- a: = 2: — sa. a ai (2547)
' A m eat
UN

' Magnetizarea, desorie densitatea ae spin medie, şi deci aare, dimensiunea

do, dată, de relaţia (X.5.46). Deoarece la t—0 avem M eaeăEa, esa LU va- 2),
„conform: cuL (%5.8),5 se > obține E in | ae a îi ti, îi pi
AL

tii “pi =apa (a- — -2 + m Sa : (25.48)

R

Hiagnețizarea, poate, Dă scrisă N ia: 2 ] 2B „astfel că dimehsiiinea lui

NT

Dana
2 0. și B 0 valorile : Ar sînt finite. Decarece alea” "ae, corelație
este; infinită, magnetizarea depinde. numai de, B. în acest; caz ixebuie”. să
avem ' M. ce(B'r2)e,e; În acord cu. definiţia lui
1 3 dată de &. 5 10), 3rezultă
CE

9 dp[dă, - deci.

ieri taram „0x5-9)

/

"în tară de relaţiile deduse rai sus; în ele ce urmează căi unele
SI

legi :de. scalare mai importante «-t- 28 + = 2; "a:at PU, + 1)= 3;

d8=1= 42 — 0008 = = (12) Eat |
IA

_; -.- Datele de.mai sus evidenţiază că energia liberă, depină de. 0: singură
variabilă. „Alegînd.: doi exponenţi critici. independenţi ceilalţi. pot îi expri-
maţi în funcţie de aceştia prin: legi de: scalare. [3, 72]. Datele:experimen- |.
U

„tale [45].verifică în mod corespunzător relaţiile, obţinute; mai SUS: (tabe-

BC

lul: X.4.).: aa
=
50 - : Pa
 RY
RA

51
LIB
TY
pu îi
SI | R i - 602 (6e“r =4 aero = 0) sna...
91 - ui aa A 1r%0 -. 0 - şa (os p = 9 t0p'1 =A '1e'0 = d) ona
. Zr .00*0 |
VE £0'z (10:0 = ter: o=a cer =A £ zE'0
= 0) "aunau
| „ma r0%0 a NI P6Ţ (c0'0= te9to=a t2gir =A tcee'0 = d) “au
car
Ge“T:
|
687:
897
| Da 100'0—
G0%0
96“
967
N
LU
Ma 9“
so'g .
e
(6% = 9 tre =4
(ep ze 0=9 fzz'1 = Ma
tze0=0)0 2e17 Pai FINDRD
| cozer că RA02
T | (ge'7 = 4 tze'0 = Ptooa
N=V = 99 N=p=i+g ae: Da A| 0=(1—99—4 2—0=(0+9dd p—p=1kdz -
EN
B1oquoSţogr. [njapouu nrpuad a“ = Aţ300dsaa
1$ Ieuojsustuţp € DujsI Inlopour napuod 91 = pus
/C
si ==A + d = N = V IEAI27uy .2p iuowoilxo. naptrad apoogzaza -auluas op xolpie124 LOILOIIȚIOA
yx Anaavi
SI
IA
U
BC
 b. Aprozimaţia grupului, de renormare |
Cea mai importântă, consecinţă a, ciializoi de mai sus [12] a fost

RY
faptul că a stimulat calculul energiei libere: critice, reducînd î în mod itera-
tiv numărul gradelor de libertate [5,74—"7 6]. E
Grupul de renormare poate îi definit: că uh s6ţ de transformări de
simetrie ce rezultă din combinarea ivansformării Kadanoft şi respectiv

RA
a celei de scală. Setul de transforinări poate fi utiliza în studiul sistemelor
care sint aproximativ” invariantţe lă acţiunea acestora. De exemplu, ar
îi de dorit să avem un set de transformări sub. acţiunea, cărora sistemul
rămîne invariant la 7 = 7, în timp cela :Tz 7, este necesar a introduce

LIB
o mică perturbaţie descrisă de hamilţonianul, Bu perturbaţie ce este pro-
„porţională cu t. În acest câz exponenţii critici ar rezulta, în mod natural,
ca o consecinţă a proprietăţilor de simetrie. "Transformarea: avută în vedere
constituie renormarea,. de grup. În acest caz hamiltonianul sistemului se

TY
serie A Ai
IL = Ig + 2 Ă i (X.5.50)
unde este invariănit la, transforniările de. simetitie iar 9, este o mică,

SI
perturbaie. a e -
Să, considerăm un feromagnet; la temperatura T şi în cîmp extern

ER
B = 0. Presupunem “că distribuţia - de “probabilitate a fluctuajiilor de
spin este P(T)ocexp[—%/kaT], unde, 2 este haihiltonianul unui bloc.
Distribuţiile de probabilitate pot; fi indexate” prin. „parametrii u care for-
mează un spaţiu parametric. De. exemplu :la; hamiltonianul 3 =
IV
= bi Due 02, 6t4-(1/2)b- > 'C(02— Gay)? ], pentru indexareaj distribuţiei
UN

de probabilitate se poate folosi tripletul de parametiiii u= ua, 4, 6). Fiecare

distribuţie de probabilitate P(1) este reprezentată; în spaţiul parametric,
printr-un punct. O: transformare.. a distribuţiei de:probabilitate: P la P'
este reflectată în transformarea punctului u la, pu. Se poate defini (pentru un
întreg s >1) o transformare R, astfel ca u'= Ru. Prânsformarea se face în
AL

două etape: (1): prin transformarea Kadanofi E se obţine %'(c) =

= K%(0). În acest caz P' a exp(—9/l:5)'este probabilitatea de distri-
buţie pentru spinii blocului L4/(sbY, definită pe blocuri de dimensiune
TR

(sd); (2) se - foloseşte apoi transformarea J(o0) = (3'(0))e, 3,97 cu

= sg. S-a notat prin oz spinul blocului. În această etapă “i imensiu-
nea sistemului se contractă prin s şi ca atare blocul de dimensiune (sb)
EN

revine la dimensiunea iniţială b. -

Setul de transformări [RR s >1] este denumit grup de renormare,.
În realitate este un semigrup deoarece nu se definesc transformările in-
/C

„verse, Această transformare are proprietatea că RR = Rss numai dacă

1, are forma 1, = s%, iar-a este independentă de s.
Grupul de. renormare- nu modifică, dimensiunea, b a blocului. În prima
etapă se măreşte dimensiunea; blocului şi astfel se. contrabalansează efectul
SI

de contracție datorită modificării de scală, caracteristică etapei următoare.

În această etapă dimensiunea L a sistemului se modiiică la L' = Ls”,
Deoarece pentru L-co mărimile. de_inţeres aproape! :că nu depind de L,
IA

distribuțiile de probabilitate. poţ; fi reprezentate în spațiul parametrie,

prin puncte invariante la acţiurica lui DR; şi deci Ru” — u*, Dacă această
relaţie este adevăraţă pentru s >, finiţ „va fi adevărată și pentru s—00,,
U

deoarece acţiunea lui R, poate fi repetată. Pentru ca R, să aibă un punct

fix este necesar a ajusta în mod corespunzător factorul se i
BC

„52
 | “Se detinește o suprafață critică a punetului : fix” n, ca un 'subspaţiu
pati al spaţiului parâmotrio, “Poate „punietele. po în acest; Subspaţiu,
au proprietaţea că lim Rp it, i” |

RY
. : “feo s-o! i „i
Dacă, asupra feromagnetului “aflat la teriperatuia, pi acţionează
cîmpul B, distribuţia de probabilitate este reprezentati în spaţiul para-
metric prin u(T7, B). Aceasta descrie „proprietăţile Jocale ale blocului și

RA
ca, atare sint funcţii continus'd6 7 şi B. Punctul critic al unui feromagnet
este dat de situaţia, în care 7 = 7, şi B=0.
- Xpoteza fundanientală ce leăsă grupul “d 'venormare (G.) de feno-

LIB
moenals critice o constituie faptul că u( le 0) este unn punct po Suprafaţa
exitioii a punetului fix săi7 respeotiv: DEEA -
„3 tt PD ap

A | lim Ei; RICA 0) = ki Su aa . Si- De | (5.51)

TY
Pui a Di ii It Desi 3-00, a | i RR

iar „u(T, B) +nu este pe suprafaţa critică dacă ma, sau Bo.
Să considerăm situaţia - în. care B=0. “Deoarece; (7, 0) = u( T)

SI
esto! O funcţie continuă de 7 iar u( 1 se'află; pe suprafaţa, critică, atunci
pentru valori (TI— 7) suficient de mici, u(7) trebuie să fie foarte aproape
de suprafaţa critică și Rsu(7) se va deplasa spre pi pe măsură ce s creşte,

ER
Pentru valori s destul de mari, R su(D): se! va, 'situaj. în vecinătatea; lui: pă.
Pentru yu apropiat de pu, avem n = să d n velaţia u = Rau poate
fi . scrisă ai Dara . A
IV
ap = nou 4-0Oa adr.
052)
UN

unde 3 + ut =, Dacă termenii, în (3p), șe pot neglija, RI este un

operator liniar.
Să notăm prin p,(s) valorile proprii ale lui RE şi prin e; vectorii pIo-
prii corespunzători. În acest caz putem 'exprima pe Su: printr-o -relaţie
AL

- “liniară dp: => îp0 ia. Su = ei unde. î; = îs. Dacă, HI) eiestee apropia
de po avem. N | | Pa
TR

o un) = uz) -r 5 ii De. (X.5.53)

EN

Pentru valori Ss toate mari, Tezultă piei

Ra) 2 + REBu(7) =.
= 3 i uns se, + os). a. : 4)
/C

Deoazece i,(7) este o funoţiec noted de 7 Şi tinde la zero, la T= m,

avem
um = A+ Beep 2 00.5:55)
SI

Admitem că A este pozitiv şi diferit de zero. În acest caz, pentru

IA

valori i mici se > obţine

RapD) ukage, = pi 2 (lay (35.56)

U

unde am nota 1/y == YI Și E = a. Valorile = reflectă semnul lui t=

BC

= (7— 7 Ti
 : Relaţia (S, 5 .56) rămîne valabilă și în cazul în care u(7) nu este
apropiat. de u* dar u(7) este foarte apropiat. de.. supraitațae, critică. Si
Rau(P) (pentru unele valori 8) este apropiat. de u* [74]. . |

RY
| Pentru 2 obţine legile de scalare vom analiza: dependenţa de m Şi
E a „lui a, MD): Astiel, Ş i Na N RE aaa:

at, (7) = oeiaa, 20) E |

RA
> terta, și e aere, +ton). „ca. 5)

LIB
ă Relaţia 4(X5 5 „57 ) este adevărată; pentru. orice. valoare + a ui s, cu con-
diţia ca s să fie destul de mare. Ca > atare, putem nota s == 6 În acest caz

Y
Gh 2 u(2)) == eat, i e a + o) = ama E. (X5 58)

IT
i
Pentru valori N ast; de mici încât; 04 (E) poate fi neglijat, (identiticină £ cu
lungimea, de. corelaţie), se obţine «o relaţie de scalare, de forma analizată,

RS
în paragraful precedent.. ...
La, . temperatura. Curie (= = 0, 8-00) 1şi k z 0, “motină s= = 1
conform cu: „relaţia (X 5.57 h rezultă o

at a) = arata, pe + E oi) i| d)
IV
“Pentru
| valori k suficient de mici - ;
UN

ai di yureei Ga, e „4
| Gca00) |

Debarces aa: oc poza avem. 2 — = = 2a. E a, deci. a = a -= m — d)]2.

AL

Dacă în. relaţia, (X.5.58) vom. admite k = 0 și valori i suficient de

mici avem : i _ o

oc E2"80, n ze ore) cerne -2, o (X561)

G(0, (7)
TR

Pinînd seama de definiţia (X.5.9) a lui y se obţine + = y2—m).

EN

Discuţia, de mai sus poate fi generalizată pentru valori. B40. Cimpul

magnetic B intră în pu prin termenul Bo” > 02 Al hamiltonianului bloc.
Deoarece spinul total al' sistemului nu este afectat: Drin transformarea,
/C

Kadanoif, se poate analiza relativ uşor acţiunea lui R, asupra lui B. Trans-
formarea de scală, modifică o, la A +6 ȘI d 9, în (sd) d astiel că
| „B(sbY>, Oa =. Bataia Ş, or. Deci | |
SI

B'= Bsoma-m, Aa 362)

IA

Să notăm yg= (d — n)]2— 1 iar prin e, vectorul propriu corespunză-

tor. 'Ținînd. seama de acesta, relaţia; (X. 5.56) -poate fi generalizată, | la,
U

forma,
Ru(T, B) eTa L 6) în o, + Bszeg + 0(s). Sa (xo.6a)
BC

54
 Această: relaţie poate fi folosită la; analiza dependenței de „tempera.-
turăi ŞIcimp a mi: agnetizării (AL %02)),

RY
Mu, 3) = ana, (7, B)=
2 area+ el we, + Bica ot) 05.64)

RA
“Dacăn: = 0; Şi B hai o, unind s= a. se obține -
: i

LIB
ae ata

arie, By “B-ihăare + ea pe păr, „4035:5,65)

„Pentru valori B suficient de mici Ma Bl, deci: 5= — Yala= (a +2 —")]
(0'—2 4 n). Dacă B=0şi 7740 şi notind s = &, din (X.5.64) se obţine

TY
iai (TD) 7 EM te POE) 5, 66)

SI
“în ii de, valori. d foarte mici, u ie; deci 3 Da d
—2 Ir m)2: Ei

ER
'Reoria. grupului. de renorm 1ar6 “conduce la, relaţii similare. cu cele obţi-
nute în „paragraful precedenţ. În această, situaţie însă, dependenţa. diteri-
telor mărimi de £ ȘI. BA ) sînt consecința proprietăţilor, ce le are Re „lingă
IV
punctul. fix, : tei
În, aproximaţia grupului de renormare,. regiunea, critică. este! defi-
mită, prin . domeniul; de valori. t în. care, 0(£2)) :poate fi. neglijat. Ca atare
UN

problemă estimării zonei critice se reduce la determinarea, ; valorii... 8

minime aștfel, încîţ. R „u(T, B). să „fie, bine aproxima prin. pă + (a/E)iPe, +
4 Bs5, Acesta depinde de cît de. departe . 'este situas, (TB). de
punctul fix. cât şi, de rapidițațea, cu cate Yy.
7 tinde la zero' pe, măsură, ce
AL

crește (7, < 0). “Penţra. „3 10, se obţine. |7,— Leel < 102 aha const,,
. < 10= Ulsal const, şi respectiv .B < jol corist. pe
TR

Renomshele critice: sint: legate de proprietatea, po care oare BR; Tine

punetul fix, Exponenţii critici:pot fi corelaţi cu valorile proprii ale. opera-
torului BR, .:liniarizat lingă. punctul! dis “Transformarea. GR iliniarizătă,
RI, ce operează, în: vecinătatea'luii p* are valori proprii. sY/;. Ipotezele de
N

scalare sint: consecinţa faptului -că. numai: două valori:y,(y.: şi yp):sint pozi-
tive,; Rezultatele. de mâi. sus evidenţiază. o universalitate :a exponenţilor
CE

critici.- Multe: materiale: aflate în punctele; critice, pot; -fi-reprezentâte; prin

puncte diferite: siţuate: po: aceeaşi: suprafaţă, critică, Deoarece; exponenţii
critici, sînti o conşecinţă 'a. proprietăţilor lui: R, în vecinătatea punctului
fix toat6; aceste materiale, VOL. avea. exponenţi. critici identici... "> .»:
I/

:. Parametrii implicaţi în: analiza. de .mai sus:pot fi clăsificaţi. după

modul lor'de'acţiune în raport; cu punctul fix. Astfel: parametrii ti = is
S

și Bs'2 (y,, y»> 0) crese pe măsură ce creşte s. Aceşti parametrii se numesc

IA

relevanți. Pentru aceste. situaţii R, conduce parametrul departe de punc-

tul fix. Dacă R, conduce un parametru spre valoarea caracteristică punctu-
lui fix aceștia se numesc, nerelevanți. Ca un exemplu menţionăm parametrul
U

w = "uist-€ în cazul în câre d > 4; Pentru operatorii relevanţi valorile sînt

11;> 0, în timp ce pentru cei nerelevanţi avem 9; < 0. Dacă R, nu mpdi-
BC

fică anurniţi parametrii aceştia se numesc marginal. - i

55
 4 Pentru - „comportarea . critică :sinţ , de, interes. parametrii - relevanţi.
Totuşi în anumite cazuri parametrii nerelevanţi: au un.rol important în
definivea, exponenţilor critici, contribuind prin corecţii la, scâlarea asimpto-

RY
tică. [76].
Un punct fix, prin convenţie, se nuiiieşte instabil dacă, în afară de
ux(P— 7) şi A sint unul sau mai mulţi parametrii relevanţi. Dacă
există un parametru, punetul-fix se: numeşte tricritie' în timp ce dacă sînt

RA
doi acesta, poartă denumirea de etracritie.
Pentru un punet fix instabil în aceste: situaţii există unul: sau mai
mulţi exponenți de trecere %,; asociaţi cu unul sau mai mulţi parametri rele-

LIB
vanţi (7; >0), detiniţi prin O; = În acest caz, relaţia; „(X.5.56) care
dsorie comportarea, critică se scrie -

ni PE Ru 3 „ui iz & HE Bi, 120, i, i, [oa

ci ae i ; (55.67)

Y
unde am notat s = = |t;|>. Bxponentiul e p se poate defini prin Pg = vyz.

IT
Exponenţul de trecere arată cît de important este î, pentru un î, dat.
Cu cît este mai mie b CU atiţ este mai important termenul e, Operatorii

RS
relevanţi pentru care 1; 0 crese instabilitatea la” interacţii Și astfel
deplasează punctul fix la un, nou, punct fix ce are valori proprii, diferite
de cele precedențe Şi deci exponenţii erițici: sint "diferiţi: a

E
Dă E i
“Jongh şi, „Miedemă, [48]: ai analizat, modul îîni, care se. verifică relaţiile
ai
de: 'sealare. "Desigur că nu'se poate! vealiza ui test deosebit de exact. al
IV
a: valorilor expoheniţiloi: Critici. "O sinteză a; “unor” “date! “este” piezentată, în
UN

tăbelul: X.4: Se constată; că în limitele erorilor esperimerițăle xelaţiile de

sealăre” Sînt” „Sătisfăcute, tii
“Un; alt test al vâlaiţiilor de scalare: se Sotie nrealiza, prin initeribeaial |
ccniiţiilor: de'stare. “Introducind vasiabilele“ scalate :b ="BBi Şi m=
AL

= (U(0)/AL (0) Dl, se observă, Că.aveni o funcţie” de o singură vati abilă: V= |

= V(m). ru să, cunoaştem - această formă, de variaţie, “dacă, Vom repre;
zenta pe m în funcţie dep; diferitele -izoteinis de magnetizăie, în regiunea,
TR

critică Sînt:situate pe aceeaşi:curbă cîte "una. : pentaiu. TD <T:şi: respectiv

T> Te.Ca,i 'exemplu;': prezentăm, în “figura: X:16 'datele: obţinute de:Ho
Şi Lister: [77]:în: cazul: CrBrz.! Se: folosesc două: moduri :de. analiză a: pro:
blemei, Prima; constă” în determinare ea indicilor eriției şi-de a; calcula pe b şi
EN

m.asttelică obţinem:forma ecuaţiei de:stare,:pe care o comparăm cu mode-"

lele :teoretice [77].::A : doua: metodă... foloseşte :a -priori 'o:formă; particulară
a: "ecuaţiei: de':stare :şi se determină parametrii. critici prin:potrivirea izo-
/C

termelor; de; magndtizaie cu această. funcţie. S-au propus diferite forme

ale .ecuajţiei:de: stare: [78——81].: Pentru început; s-a presupus că în regiunea,
în care există :o: singură fază,: energia, liberă este o funcţie analitică “de. MI,
B Şi d: Cimpul. magnetic s-a dezvoltati în, serie; lingă; izocora, critică (NM=
SI

=0, t'>9). Și, espeotiv 1 lingă. izoterma,, critică, dis= 0, Mz0).:8e obţin
astfel, ; stati
cecene : e ee a
IA

ii ri | o. = amnt cam Fa am + .. i „x d 68)

și espeotiv ai Sa IE aaa EI

SI „23==i E d; ep: + d me- 2/8). &.- m Esi (565)

U

ii .
: A pace apei
BC

unde semnul DE “apare pentru i 0.

56
 Linia! întreruptă” din: figură X. 16 reprezintă relaţiă (X.5.68) -pentru
valorile : a,:= 0,89, 4 = = 0 sd! Şi aş:= '0,23;- Aceasta descrie: bine datele
experimentale pentr Os ns 1, 5, ŞI:i, > 0. Prin linie plină s-a reprezentat

RY
"15 Ț Ț T Ț Ț T T Ț Ț pr”

RA
CrBr
14 3 |
| Te» 32044 k -

LIB
e Ț | p 3 0368

Ă SIC T>T N er:

N ab |
35029: 232469

TY
i Ţin 8377890: a 3249B-::
"8 mpi e 33la2ii i 032591: =
| RT EEE 1 33.034. „a 32594 DE
a î.v 32,981: 3 32,637

SI
A „a 33872.; „321705.
DN IRI = 370
aL ti 10 821732

ER
i Na ta :82176B !
-. , te :, ia Di v 32,822 pt

Pc :
IV
„5 | i
UN

BE =
. sk
:
AL

“3- i
„:2k. i
TR

i 1k-.:
N

„0. 2: hu:416 18.20: 22

CE

Eu *M=M/(T/ Te
Fig. 16. — steprezentarea. scalală - a “izotermclor, de. magiăctizâre, E
pentru” “CrBrg: | . o |
îs DD aa) „i i N IC , Ni
I/

„claţia (5
( 5,09). “Aceste date Sinaţ 3în concordanță cu valorile. oxperinientale
începînd cu m > 1,0 pentru îi >0 şi 'vâlori bo = 0,63; d, = 114 şi
S

Do = 0,20. |
„Funcţiile de scalare sânt cel mai preois veprezentate. prin dezvoltă-
IA

rile în. serie de puteri. Poate. fi găsită însă şi o funcţie care este apioxima-
tiv corectă în întreaga regiune critică. După Ho ŞI Tister. [7 1 în aproxi-
maţia câmpului. molecular, aceasta este dată de Su
U
BC

9 Pus]loP.S = aan + Bea +0 „aruByt-t, „-(XX:5.10)

! 57
 Deşi această relaţie, nu este: analitică îîn AI, în lungul iizocorei €ritice, con-
stituie o aproximaţie destul de bună a.. problemei. Cea mai bună, potrivire
cu. datele experimentale — linia, punetată din figura; X.16 — se „obţine .

RY
pentru A,= 0, 89, Bi= 0,61 şi 0,= 2 „12. Concordanţa nu este aşa de bună
pentru 0, 2 < sI regiune în care abaterile sint; de 10%.

RA
X.5.6. Puncte -multicritice

LIB
În paragraful precedent; aam introdus: oţiimea de punct multieritie
în contextul instabilității punctului fix. Astfel un punct multicritic este
un punct situat pe linia, punctelor critice (linie 1) la care caracteristicile
de bază ale tranziţiei, reflectate în valorile exponenţilor critici, se modi-

TY
fică brusc. Denumirea, de linie lambda s-a dat după divergenţia; de tip A
în căldura specifică a heliului lichid: Diferitele puncte maultieritice
(bieritie, trieritie, tetracritic) reflectă tipurile de modificări, respectiv
comportări ce apar »după” punctul multicritie -[9, 65, 82—94]. Pentru

SI
a concretiza definiţia dată mai sus să “analizăm comportarea unui anti-
feromagnet ce prezintă. o anizotropie: uniaxială sau ortorombică [89].

ER
În cîmp extern nul, la 71(0)= 7, are loe'tranziţia la starea paramagne-
tică. La 7 < 7 momentele magnetice sînt orientate după axa.de uşoară
magnetizare (||) şi totodată dispuse ! antiparalel. Dacă asupra materialu-
IV
lui acţionează un cîmp magnetic paralel cu axa de uşoară mag onetizare,
B = Bi (fig. X.17a), punetul Neel 7!i(B) este scos de pe linia: lambda.
“Ca, urmare a anizotropiei uniaxiale se distinge numai o componentă; a
UN

spinilor. Ca atare comportarea în lungul liniei lambda, poate îi de tip Ising

cu exponenții critici «(d), Bd), (d) etc. corespunzător dimensiunii d.
La un metamagnet puternic anizotrop, ea de exemplu FeCl, (paragraful
VIII.12), linia critică în planul (7, B) se termină bruse și la punctul
AL

(7, B,) se transtormă într-o linie a tranziţiilor de speța . întii. Grifiiths

[87] denumește. acest punet drept. punct tricritic.
O comportare diferită poate fi observată în cazul materialelor cu o
TR

anizotropie mică uniaxială sau ortorombică, ca de exemplu MnF, şi res-

pectiv GdAIO,. Linia critică Ti(B) întilneşte o a doua linie critică 74(B)
în punctul (7, B,) (fig. X.17c). La temperâturi mai mici ca valoarea
caracteristică acestuia, apare o linie a tranziţiilor de speța, întiia. Această,
EN

linie B = B„(T) corespunde situaţiei în care spinii se rotese de la direcţia,

paralelă la, axa uşoară şi se dispun perpendicular la aceasta. În cazul
anizotropiei. uniaxiale această ordonare perpendiculară are loc în planul
/C

XY. Astfel linia lambda 7, (B), poate ti caracterizată prin exponenţii

critici a-,(0), Bru(d) ete. Punctul multieritie corespunde la. competiţia,
între două tipuri de ordonări și anume paralelă şi respectiv, perpendicu-
lară la axa, de uşoară magnetizatre. Pentru acest motiv punctul, a fost
SI

denumit bicrihe: [38].

În cazul simetriei uniaxiale. cele n =3 “componente al “spinului
IA

la punctul bicritic, se comportă „,eritic”.. În schimb, în cazul simetriei

ortorombice, rotirea spinilor se fâce după o axă măgnetică intermediară.
-Ordonarca, în: acest; eaz este deitip Ising şi deci exponenţii critici în'lungul
U

liniei lambda 71(B) sînt aa(d), 6.4) ete. În. mod: similar, număriil “de
componente ale spinilor a căror (uetuaţii diverg
€ la punctul bricritic, pen-
BC

tru - o- simetrie. ortorombică ieste n= 2... : Ă |

-58
 Să considerăm efectul câmpului de ordonare asupra, diagramei de fază,
trieritice [87]. La'un antiferomagnet, în cîinp mic, acesta este. un cimp mag-"

RY
netie alternant, Bt, care acţionează îîn direcţii opuse, pe cele două subreţele.
În figura A.L7 b se redă diagrama (7, B,: Bt) pentru un sistem ce prezintă,
un punct, trieritie, Aceasta, | relevă, că
4 ela valori mai mici ca Ie Ş ranița' de
j

RA
LIB
d” N . PR -

fig. N.17.— Diagrama de.

fază pentru un antifero- “4
magnet în cimp magnetic
paralel la axa de uşoară
magnetizare. Punctul tri- .

TY
“critic “apare: la: Tei şi: Bi:
Linia plină descrie .tranzi-. .-
ţia de speța întiia (a). Dia- |.
srama de fază corespunză-

SI
toare in prezenţa unui cîmp
de ordonare: alternant Bt: e e.
» (b). Diagrama de fază pen- . . .. i,

ER
"îru un antiferomagnet cu a a B
anizotropie mică ce prezintă 8 N
*
„o linie de speța întiia pen-
„tru-rotaţia (înclinarea) spi- „suprafață
- nilor. Punctul bicritic este . XY
IV
la (7p, By) (6). Diagrama
- de fază corespunzătoare în punct -;.
„Prezenţa unui cimp de;o-. bicritie
UN

_- donare alternant Bi con-

jugat numai. la faza. cu
- simetrie. uniaxială (d).
AL

(Cta
TR

speța. întâia, B (2 este o linie a, punctelor critice. În plus, trei linii dis-
tincte ale punctelor critice converg și se întilnese la punctul tricritic.
Această remarcă stă la originea, denumirii de punct trieritic. În mod simi-
lar, două linii ale punctelor critice (în planul (8, 1)) se întilneșe într -un.
EN

puneti bicritie. : -
“La un sistem bieritic, introdicerea câmpului de ordonate p+ este
o problemă. mai complexă deoarece la un antiferomagnet; avem două
/C

cimpuri Bi şi Bi. Pentru faza cu "momentele perpendiculare, Bi nu este

un-cîmp de ordonare şi-ca atare diagrama (7, B, Bt) are forma redată iîn:
figura X.17d. Faza cu momentele perpendiculare este acum limitată de
o suprâtaţă critică care se „umilă” în afara planului: Bi = 0.
SI

| Folosind modelul Landau punctele multieritice pot; fi descrise prin

relaţii asemănătoare cu. (4.5.39). Pentru aceasta vom nota prin M, și
IA

M, parametrii de ordine cei au dimensionalitatea p și resspectiv d. Prin

dezvoltarea energiei libere lingă punctul m IHeritio rezultă două „ecuaţii
| cuplate de tip, Ginzburg-Landau - :[95, 9] |
U

[a(B) + DPI + VB) CILY ] (IL =Si 0,

BC

[a (DB)+ vB) ar + D"(B) CUL] CL = 0. (5.71)

59
 Plecînd de la aceste relații, se obţin, diferite soluţii, „posibile, în funcţie de
mărimea, relativă, a parametrilor; implicaţi., Spre. exemplu, poate avea. loc

RY
0. “tranziţie continuă, în. stare ordonată, de la, o fază n magnetizarea,. WM,
la, o ;fază de amestec, în. Care. sînț: prezente. atât, 2, câţ, și li În, acest caz;
la; punctul. multieritie. se, întilnese patru linii. lambda, şi de aici. denumirea
de punct ietraeritic. Punctul trieritie apare atunci cind b(B) tinde la, zero.

RA
În acest caz comportarea este descrisă de o ecuaţie Ginzburg-Landau,
dezvoltată în puteri mai mari ale lui M

LIB
a la(B) E, VB) CUR + a(8 ) CAL) (AD, a 0 o „„a(%-615)

Bxponenţii critici obţinuţi. sin. pe := 14, pi d şi = =ap. în

acord cu relaţia (X.5. 45) se obţine d, = RR

TY
Să analizăm punctele bieritice Şi fricritiee în. cadrul tcotiizi scalării.
Vom nota AT = 1 Im cu Da = Te, T, şi AB= Bu = Ba cu: B,
= (B, B),t= AT]Ti: iar b = MBT S-a notat prin M momesitul
magnetic (JI oc o) iar.b este cîmpul redus de ordonare...

SI
Panta tangentei la; linia, ce descrie tranziția de: speța “întâia în ]punetul
multicritie este” (d.8,/4T) = DPIa(u= 7,P Ca „atare este natural și

ER
rezonabil de a „introduce relaţia |

ri Pg AB pt || . i 542)
IV
Aceasta cobătituie o. condiţie pentru (9 deseriei e corespunzătoăre a sca-
UN

lării deoarece altfel: variabilele 7 şi-A B s-ar îndepărta de punctul miulti-

critic în direcţii arhitrare, care din punetul- de vedere al'scalării sînt echi-
valente. Pe de altă parte, pentru. ] = 0, variaţia lui tare loc în: lungul
graniţei de fază (7 <. 1 m) în timp ce: modificarea lui 9 îl indepărează
de graniță. :
AL

În ipotezele de. scalare, partea, singulară a energiei libere, poate fi

scrisă
bb sp
TR

Sin De B: .B) aser

= Be a ms) „O534)

„Pentru a permite €ca cele două faze distincte să se „întilnească?

EN

la punctul multicritie, cîmpul redus b se descompune în două. compo-

nente. d, şi b, care sint scalate separat.:: La punctul tricritie, ; doar
Du Și Ay Sînt. “pelevanţi.; Exponenţii. a, Au A, cît şi: exponentul de
/C

trecere O sînt desigur caracteristici punctului multicritie însă nu este

necesar să fie. legaţi de. exponenţii liniilor lambda.: Valorile exponenţilor.
în: teoriile: fenomenologice clasice pentru punetiul tricritie sint [85, 87]
= a SI, A = DA, = 5|, bb = Ay=2 în timp.ce. pentru punctul
|
SI

bicritie « =.0 (discontinuu), . A = A, = : 3]2, D=. i

Variabila t nu este cea mai potrivită pentru scalare. Pentru un punct
simplu critice (B= 0) consideraţiile: de simetrie fac ca AB şi AT să fie
IA

variabile de scalare independente, În aceste situaţii rezultatele obţinute.

pe modelele solubile [89] au evidenţiat existenţa unei a doua axe, de
scalare (liniară) cu panta (47/48),LE dm Aceasta conduce la o varia-
U

bilă de scalare optimă |

BC

Doga (5.15)
60
 |
„... Coneluzia, de mai sus .se obţine şi în: cadrul, aproximaţiei grupului
de renormare [5, .89]. Ca atare, în relația (3.5. 74), 4 se înlocuieşte prin .
- Dacă, exponentul” de trecere: este: P > 1, această modificare nu: afectează

RY
comportarea: asimptotică principală; pentru, î, 9>0.: “Are-în schimb” un'
„aîect important; asupra intervalului de valori; în'care termenii asimpto-
tioi, „principali descriu: în::mod :satisfăcător.: comportarea observată.

RA
:;: Determinarea; exponenţilor * critici. că descriu ! Gomportărea, 'de tip
tridritid sai bicritic s-a. făcut şi în cadrul” aproximaţiei grupului “de re-
ormare.! Pentru: aceasta, s-a plecat” de. la hamiiltonianul Ara
„ - ti pi

LIB
eta „e - N ; D5 AR 7. „(o

ea ge = — th) y, ae — a SS + pn - ROSS: e
po
A : ş ai | aaa
SERI „ti pt RR!

tai ns, + ns, esp (aR)) ca

TY
„i , | | |
pe .. „ie : ..
Di, i i „i a iz,. pp
dă : ai
„i -

S-a notat prin a (N). îmtegi ala de scninid izotropă, iar D(R) caradţerizează,
energia de anizotropie uniaxială. Se presupune [5] că spinii Sa în, pozi-

SI
țiile R sîrit vectori clasici, cu 2 componente. Valorile | Sa] se: „pot modifica
în mod continuu și sînt supuse acțiunii unui factor de pondere de forma

ER
expl— (1/2)]S| 004,18 |: de IS — i
Pentru. anizolropii mari se “oătâ admite că n (aa Ising).
În acest caz cuplajul între spini este; deseris: de. a) = IN ) + DR).
IV
Cel. mai simplu sistem ce se presupune că pr ozintă un sinoi tricritic
îl constituie'un metamagnet;, in straturi (paragraful VIII. 12). Cuplajul în
interiorul sti'aturilor, este feromagrietie . (Ţin= a = dan >.0) „iat între
UN

„straturi este antiferomagnetic (Ș,; =" Tu <:0): În acest caz se evidenţiază

o':competiţie între ordonarea; de! tip: antiteromagnetie : între : straturi Şi
respectiv feromagnetic, ce se dezvoltă pe măsură ce :B,, şi BY cresc. 'Pontru:
a ţine seama,.de “cele: două, tipuri de ordonări, cimpul de! spini Sg se 'des--
AL

compune în: S4R) și 'Sa(M), cu: zonele :Brillouin. corespunzătoare, “Câm=

purile de:spin;:. după transformare! trebuie- să fie renormate în moduri!
diferite [1,'5]. În final, se poate arăta că hamiltonianul renormat £ar6 o
TR

formă, simplă, și corespunde unui 'singur- cîmp de spini. E

Punctele: critice metamagnetice' pot fi descrise prin relaţiile de sca-
s
lare (3.5.74) cu 'exponenţi. critici clasici [1, 5]. Prezicerile teoretice: par
EN

să fie în concordanță cu datele. experimentale. “Poate fi menţionat că

aproximaţia, orupului de renormare [85] prezice prezenţa unor. factori
adiţionali logaritmici £+(7)a t-1|ln î-1 |”. Deşi teoretic se poate estima
mărimea lor. relativă, experimental este foaate ; greu de. evidenţiat o astiel
/C

de contribuţie.
Pentru: anizolropii mici, se: presupune că nhamiltonianul x 5.76)
descrie rotirea, spinilor de la axa de uşoară. magnetizare și deci o compor- |
tare de tip bicritie. În cadrul. aproximaţiei grupului de renormare folosind
SI

dezvoltarea în e = 4 —d [1, 5] şi renormări diferite pentru patru sau

mai multe -cîmpuri de spini independente [S5, 89] se poate determina,
IA

caracterul punctului fix, Situaţia pentru valori n și d generale este destul

de complicată. Se poate arăta însă că peritru valori n mai mici: ca n: :(d)
respectiv: n*(3) = 3, 13, exponenţii ce deseriu comportarea bicritică con-
U

form cu (X.5.74) sînt similari cu cei determinaţi pentru: sistemele deplin:

izotrope, cu n componente. Fisher [89] rezumă principalele. rezultate
BC

obţinute în analiza punctelor bicritice :; (a) căldura specifică, în poziţia

61
 g= -0 (sau M = „), variază ca Alte; ;(b) discontinnitatea iîn magnetizare AM
în Tangul liniei de rotire (înclinare) a spinilor (la T<7,) tinde la Zero. ca, i 5

RY
cu. valori B =2—a—0d; ; (6), susceptivitatea,” magnetică, : ăi = (AA „dH),
pentru g = 0, diverge: ca 1--* cu Ş = 20 -kia — 2 respectiv Y = 0,40
-+0,09 :(n = 3) Şi 7 = 0,33+0,06 (n = 2); (d) în- lungul lui g=0: pot îi

RA
observate atit susceptivităţile Ju Şi;Xu: Acestea, diverg. după legi în puteri
cu exponenţii critici y=1 „380, 02 (n = 3), şi respectiv: = 1,3154
40,02 (n = 2); (€) pentru. izoterma critică, 1. = 1, (locul geometrie pen-
tru care == 0), ABoc| Mu — 5 cu 4 = %/$ = b/(2 — a — 0), deci

LIB
ă=1 „474-015. (n=:3). şi respectiv. Î=1 40011 (n = 2); (6) linia
critică „Ae(T) și MU(T) în planul (7, Mu) se apropie de punetul critic
ca IP, deci cu o tangentă verticală, ;(9) în acord cu (X.5. 74) liniile critice
1 şi. |] trebuie să fie. date de g/ie= W,, Vu unde W, şi 1, sînt con-

TY
stante pozitive. Astiel, pentru o>1, amîndouă linii lambda, în planul
inițial (7, B,) se apropie tangent de linia de, rotaţie (inplinare ) a, spiniloi
la punctul. Bieritic (9 = 0'sau P=B e)

SI
:Ne propunem Să, rezumăm unele. preziceri teor etice legate de compor-
arca. punctelor multicritice.. .

ER
„O clasă de preziceri are în vedere formele graniţelor de fază pe măsură,
ce. se „apropie, de punctul . multiecritic [85, 88, 92].. Folosind aproximaţia
Sr upului de renormare, împreună cu “ezultatele, dezvoltării. în serie, s-au
Gvidenţiat. fapțul că apar. diferenţe marcante față, de teoria cîmpului mediu
IV
a lui, Landau. Așa cum s- a arătat, în cadrul teoriei sealării. sau dezvoltării
în. e există o. tâzigentă comună pentru două linii A în timp ce acestea se
UN

întâlnesc în, “unghi în. aproximaţia, cîmpului mediu [94, 95].

| “Beori ia. prezice de. asemenea modificarea funcţiilor termodinamice.
în. lungul. diferitelor . trasee, la apropierea de punctul multicritie [84, 88].
Aceste. căi sînt clasificate în raport cu axele de scalare, care la, rindul lor
AL

sînt determinate de forma. diagramei de fază [86, 89, 100]. În general se

aşteaptă, la o: comportare. singulară care poate îi caracterizată. prin unul
sau mai mulți exponenţi cr itică, deşi pot; să.existe termeni singulari impli-
TR

cînd logaritmi care nu pot: ti exprimaţi printr-o formă. exporienţială simplă

[91]. în „prezent. nu există o. evidenţă directă. a termenilor logaritmici
(98]. Prezenţa acestora ar putea, afecta, valorile exponenţilor critic: deter-:
minaţi experimental, [101]. Punctele multicritice au. fost studiate atât;
EN

teoretic cit. şi experimental [96—111].. Unele valori ale. exponenţilor tri-

critici şi bicritiei determinate experimental şi deduse teoretic sînt prezen-,
tate. în tabelele. X.5 şi. X.6.
/C

în studiul sistemelor pioriitice şi în special trieritice + se foloseşte. o

varietate de notații. Griffiths [87] a propus-un sistem de notații unificat
pentru punctele tricritice. Acesta; a fost completat; cu cele date de Riedel [54]
„şi Wolf. [98]. Bsponenţii trieritici sînt notaţi prin indicele £ (fi vas ae vu 8).
SI

Aceştia, se obţin: considerind; punctul critic ea un punct particular pe linia.

punctelor, critice. Un alt set de exponenți critici denumiți ,exponenţi:
IA

“Gritici auxiliari”.provin, prin-analogie cu punetul: critic obişnuit, din consi-:

derarea..- punetului; tricritie- ca: punctul terminus. de pe linia, de +ranziţie:
de speța întii, în. planul (5. T). Exponenţii critici : “corespunzători: 'se
U

notează prin indicele u; Discontinuitatea,. în magnetizare este asimetrică

şi 'ca atare aceasta poate. fi deserisă; de exponenţii critici 6, şi: B--dâţi de
BC

zi. + şi M_otk-:: “Printre sistemele magnetice. ce prezintă puicte

62
 + TABELULNB
„Exponenţii aricritici teoretiei șii experimental

RY
. Sisteme ou] B+. B_ | Bat d | 9 |, |. Be | BE

RA
neutroni —.| 1 [0,36] — — — | 2 10,19x| — 10,364
[104] | 0,04 | 0,02 0,04
FeCla stuaii op-. | _ [10313 [uri] mo | = | |
ice [105] = 10,05 [0,14 loa | = [|

LIB
CsCoCl, :2D.0 0,65-+10,7++ [0,7 10,65 ”12240;210,34 10,15410,362
[106, 107] 0,05. [0,4 10,4 [0,20 |=1,3| 31| * [0,1 10,02 [0,05
DygA1; 0.2 — oi [ma [,osr|ioizr pi [1,95 | — | — —
[108, 109] 0,05 10,07 [0,25 [0,11 | -
| | |

TY
B|] (110)
teoretic ” ă ă
[85, 100, 110) 12 | 1-1 1 | 1 |.:2 2 la | aa | 12

SI
tricritice sînt FeCl,, CșCoCl; -2D, O și DyAL;Ou2. Valorile obţinute pentru
exponenţii critici confirmă, în gener 2] analiza teoretică.: S-au: 'studiaţ de

ER
asemenea trei sisteme care prezintă punctie bieritice şi anume MnF,, NICI,
| *6HO şi GdAIO, (tabelul X.6). În afară de! 'exponentiul D, se.redă Q =
= 1P,/VWu raportul celor două amplitudini ce descriu graniţele. de fază
IV
de speța a doua, cît şi q panta ati de scalare optimă î = 0. Valorile para-
“metrilor par. să tie în destul de bună concordanță cu prezicerile teoretice,
cu toate” că,. eroorile experimentale sint Telativ. mari,
UN

' TABELUL X6

a -* Exponenţii bicritici tcoretici şi experimentali

AL

pe 0=WWu q- B. x
TR

n=3 | MF, [102] . | 1,29. 1,25 | 138|. .— —

E pe d26 | 175 06| Ii
teoretic [88, 89]. | 1,25 2+0.015 |. .2,5 =1,35|.0,852:0,07 | 0,40-+0,09
EN

n=2 | GAAIOz*%*) | [102] | 1,15 20,08 |: —*D: 0,92-20,03 | . : 0415

1,25 220,07 iii Ati Ie
NICI -6H0 [111]; 118 | —*) | -
/C

teoretic [88, 89] IAT00:015, 1 0,84-+0,05 | 0,33=+0,06

.) două: estimări “ | a .
„2 4%) două alinieri
— 0,14 grade, 0,08 grade! tite nt,
SI

. e) Titarea: s-a făcut. pentru hu = L IEI a Sa

Ti pr , | : i i i , : E
IA

“Similar cu comportarea. critică, „normală, se: crede că nu toţi: expo-

nenţii sînt independenţi şi prin extinderea, ipotezelor de scalare se pot;
obţine relaţii între aceştia, (84, 86]. Griffiths [87] analizează relaţiile între
U

exponenţii vrieritici obţinute prin scalare. Unele dintre acestea se prezintă

în tabelul X.7. Exponenţii ce au acelaşi indice urmează relaţii de scalare
BC

de formă obișnuită. De exemplu, a + 2 Bf = 2, Yu = Bu(5u, — 1) ete.

, Ia 63
 'Peoria sealării constituie o bază; pentru' obţinerea ecuaţiilor de stare, în
jurul punctului multieriție, [83,..84,. 86,..93].. uz
„S-au -evidenţiat. unele preziceri. generale pri ivind. universalitatea dfe-

RY
riteloi tipuri de comportări [89]. Ca şi în cazul punctelor 'critice obişnuite
se aşteaptă la o comportare similară, pentru punctele! multieritice de un
tip dat, Si” "deci la “aceleași “valori “ale: exponenţilox. = monai oc moneecmm ma aa

RA
"TABELULXI mm
. Relaţii între exponenţii, tricritici. obținute: prin scalare

LIB
„i .. PRI Ia

Ye > 2 au — 28 a ra =, | = = Du.
= — 1 2 — c0)Bi ăi | du = 3i= 3_= 1/1. — o
| Ar = Bebe > 2 au — Be | Ag =0:
' 210 n | 2 a = 02 — a — 280 |

TY
e ou = 3 — og — a) | Vy = vi = y = by

ata 8 = 8; = BL=0(1 a) ! ici | ue

SI
îs

imprăistierci de. Hcutroni. asupra, 'Os6oCl. 2D, 0. [06] ce ; confirmă. întezi-

ER
cerile privind. universaliţatea comportării. Se evidenţiază, colapsare ea valo-
vilor scâlate. ale magnetizării, alternante Me(o,, i) și a celei, feromagnâţice
Mb ta, în: funcţie. de, ii ]d.. Am notat; t.= (7, ZTai „ȘI = TB -—
— „BA TB; A Funcţia, de.: scalare..are forma; Ata [115 =" U(b, d.
IV
a "Prezicerile: teoretice! se referă; în: principal- la» limita asimptotică, pe
măsura apropierii de :punctul *multicritic.: Regiunea în. care se aşteaptă,
UN

a fi valabile prezicerile asimptotice, este greu de definit şi ca atare unele

discrepanțe pot fi datorate intervalului: “de parametrii considerat Şi nu
unor preziceri teoretice incorecte. N
Localizarea, experimentală atit a punctelor bieritice cît şi vieritice
AL

implică găsirea” punctului la "care discontinuitatea "de speța” intiiaz- trece

într-o singularitate de spețaa doua. Experimental aceasta constiţuie o
problemă, . dificilă, deoarece. „Susceptivitatea,. magnetică in „apropiere de
TR

tranziţia de speța întiia, diverge pe măsură ce se apropie punctul muiti-

iG, mascînd deci. 'discontinuitatea,. Oa doua problemă mâjoră care
afectează în particular studiul punctelor bicriţice se referă la, precizia de
aliniere a, cîmpului, relativ la axele de uşoară magneţizare.i Aceasta cons-
EN

tituie .o sursă, de. incertitudini [102], desi „S-au obţinut alinieri.cu o.pre-
cizie de 10-4 grade [102]. |
Să analizăm unele efecte la ir aceea, înire difer itele. tipuri de compor-
/C

tări în sistemele magnetice. Pentru aceasta, “âproximaţia grupului de renor-

mare 'oferă o: metodă sistematică de studiu. a “efectelor simetrice, formei
spaţiale şi. mărimilor care intră în hamiltonianul sistemului magnetic.
“S-au studiat diferitele clase de interacţii magnetice. şi anume. izotrope $Şi
SI

anizotrope cu rază mică de acţiune, cubică: cu rază mare de acţiune, pseudo-

dipolară, Dzi aloshinski-Moriya dipolară izotropă, dipolără anizotropă şi
“ințeracţii de schimb izotrope.cu rază mare de acțiune. Termenii implicaţi
IA

în'aceste tipuri de interaeţii avi fosti vezumajţi de Fisher. [7].. Hamiltonianul

xedus, în spaţiul, reciproc, are forma : e !
U

= ad 3 (reia Ş e + idnhata GG qoar iar

BC

2 pu NE RV 4

4 aq'q”

“64
unde integralele după-q sint date de relaţiile (X.5.34). Majoritatea ter-
menilor hamiltonianului magnetie iniţial sînt cuprinși în “$2(q). Al doilea
termen provine în principal din funcţia de pondere a spinului

RY
expL—p(s)] = exp[— (1[2)]s]? — uj]sl? — ... ] cu u ocay.

RA
feromagnetică
CsCoCl- . 2020

LIB
—» Magnetizarea

TY
SI
Fig. X.18. — Verificarea
experimentală a proprietă-
ţilor de scalare și a com- î

ER
portării în zona de trecere
între magnetizările, M |
(feromagnetice) -.și "AM4- a ap
(alternantă) în regiunea E
IV
critică, pentru CsCoCl,- '9 7 <Q ,
20.0. = o 7=163 “ăl -
9 po «
Sa ec 9Ț=17 :
UN

+ ipko Ț= 175|
0 o 7= 1775
9 o 7= 1,80
i 5 a T=- 14905! K.
AL

= 05 Fa T=1,945!
2 a T= 200 :
S A Ț= 249!
TR

2 „a 7= 2277
i 4 | i i _: | | ]
=1,5 -10 -0,5 „0,5: 10 15 20 25
EN

— 7160175

Potenţialul corespunzător, pentru interacţia a doi spini, în hamil-

/C

tonianul (X.5.77) are forma |

BE) => (0 + 9) eugtărs + (ra — da +

SI

dud,
IT hd du + f(da) Aus + elaf. Av. (5.18)
St
IA

Primul termen reprezintă o. contribuţie. n-izotropă ss. Al doilea, un

termen de schimb Ț(r) de rază mică de acţiune iar al treilea un termen de
U

schimb anizotrop 852 (-izotrop), anizotropia unui ion(3,,)? ete. Termenul

Jdud,d”? reprezintă contribuţia izotropă dipolară n = d int gug, derivă
BC

din. (S,V,) (S2Va)lr,— ra|”6-2. Termenul f?(q,) derivă. din termenul cubie
!
5-—c, 241 '65
 (adică, - indus dipolar) D 13(82)%. Termenul: cubie âre o semnificaţie parti-
culară în deplasarea, tranziţiei în” perovskite. [112]. Ultimul. termen este

RY
schimbul de rază mâre de acţiune T(n) oc 1-9 cu 0 < c.<2. La aceste
contribuţii se mai pot âdăuga și termeni de intevacție de tip Dzyalo-
shinski-Moriya. Parametrul i “este proporțional cu (7 — 7,). Ceilalţi para-
metrii 9, h f,... sint proporţionali cu mărimea termenilor corespunză-

RA
tori în -hamiltonianul scris în spaţiul real.
i La aceştia: vor trebui adăugaţi termenii implicînd interacţiile între
4: spini “ed, q', q')ou + v8,, (interacţia între patru poziţii). Întot-

LIB
deauna este prezent termenul izotrop. :
Sub influenţa diferiților termeni ai: “Paamiltonianului apare o varie-
tate, de,, punete fixe. Unele din acestea, sint reprezentate graiic în figura

TY
d<4:
_£= a-d

SI
Cubic |[-— | —
!
n<3
- Uma2)eul
Teo
:
|ji
|
(Tr
„ni
ap€ | ER
Pr, sina Ș INTERACȚIE..
anizo=— DE |
RAZĂ MICĂ.

x
IV
DS
Cubic |; /a
n>3|l-
UN

|repacţe |
DIPOLARĂ! ŞI
"ÎDE RAZĂ MICĂ
AL
TR

(032) e'
Y=1ata
INTERACȚIE DE
RAZĂ MARE
EN

DE ACȚIUNE
- vede
/C

INTERACȚIE
DZYALOSHINSKI —
— MORIYA
SI

Fig. N.19. — Diagrama : de .trecere pentru punctele fixe magnetice

ae d< 4. Săgeţile arată direcţia de instabilitate la perturbațiile
IA

caracteristice ale punctelor fixe mai stabile. Exponenţii: de trecere

De, Da şi O, se referă la perturbații cubice, dipolare şi de rază mare
„: de acţiune; la „Punete, îixe izotrope şi de: rază mică i de pepune
pat iți € i:
U

x 19; Cel sitat în! paarţea, şuperioaară:i este: cârasteristie modelultăi Gaussidn
și are exponenţii critici ș = 1 şi =0. Pentru: d < 4 (sau 2>.0) acesta
BC

este instabil în vapori cu. tenmenii implicînd 4 spini. şi trece-rapid:la un alt

:66 | | | PI
 punct, indicat în figură :prin: săgeată. Lu nivelul următor de stabilitate
sint situate punetele fixe caracteristice interacţiilor. de schimb de rază
mică de acţiune. La stinga sint reprezentate punctele fixe izotrope, cu

RY
gradul de izotropie n iar a dreapta punctele fixe anizotrope cu simetrie.
redusă cu indicii m < n, adică interacţiile de schimb vor avea simetrie
de rotaţie de ordinul m. Sa po Sa |

RA
„ Exponenţii anizotropi , «, 1 ete. au formă identică cu cei izotropi
dar cu m. înlocuit; prin n [113]. Punctul fix izotrop este instabil faţă de
termenii de schimb anizotropi uni-ionici. În ordinul doi, exponenţii de
trecere anizotropi sint [114]

LIB
= o 9
par NE Ut 24 + 68), za O(E5.19)
2(n + 5) in + sk

TY
cae concordă bine cu estimările pentru n = 2(0= 118) şi n = 3(b =-
= 25). : Pa -

SI
Punctele: fixe cubice notate prin pătrate (în stinga fig. 3.19) sînţ
asociate cu part „metzul v din. relaţia (X.5. 17). Stabilitatea lor față de punctul
îix izoitrop se: modifică cînd n trece prin o valoare . situată lingă 3 (pentru

ER
d'= 3). Se aşteaptă ca efectele instabilității cubice ssă. fie greu de observ at
experimental, Ia
- Asa cum am menţionat, un model corect conduce atit la detemi-
IV
narea exponenţilor cit şi a funcţiilor de scalare pentru ecuaţia de stare.
Plecînd de la funcţia. de scalare [115] s-a arătat că o ecuaţie critică de
siare poate fi obţinută liniarizind funcţia de scalare în jurul lui 7. (pentru
UN

un punct fix) şi parametrizînd aceasta în tuneţie de „raza ” ce măsoari

„distanţa”” de punctul critic şi unghiul 0

— 0um(1 — 02);:t = Ci HI 0302) ;, 2 BO), —(E.5.80)

AL

unde —1 sos. se poate alege 0; =— 1 pentru toate valorile î cu con-

diţia ca bo să fie Specilicat corect (în ordinul .) și NM este normat COres- ..
TR

punzător.. e
„Această: foimă- contordi cu datele experimentale [171 116]. “Beuaţia
de stare liniarizată este. exactă în ordinul e?, pentru interaeţii de. rază
EN

mică de acţiune [117]. Aceasta nu este consistentă: cu evidenţa, numerică

pentru: modelul Ising! tnidimerisiona! !79, ns) și cu calculele în. ordinul
trei în e [19].
/C

Comportarea singulără la “Dunetul critic este ; dotâtminată de situaţia

în care 7 = 0 în presupunerea că g(0) exte o funcţie bine. definită. în
acest; caz izocora critică este reprezentată prin. 0 = 0, izoterma critică
prin 0 = 2/2 şi curba de coexistenţă prin 0= 1. Prin eliminarea lui 7,
SI

cimpul magnetic scalat este: dat. de. at

IA

IL) = 0.04 (a - — Ah — ba025%, (S5.81)

7

iar magnetizarea redusă scalată esie! |

4
U

31, MOL 4 oz. a (5,82)

BC

49
 Folosind o formă particulară a relaţiei (X.5.80) (cu 0, = 1,1și bo = 2),
în cazul CrB3, se obţine funcţia (0) prezentată în figura: N.20. Aceasta
poate fi bine aproximată prin g(0) = k0 cu k = 1,24—20,04 [77]. Unul

RY
din avantajele formei parametrizate: a ecuaţiei de stare constă în faptul.

N NE TI Tr

RA
PC 12F ie |
!

LIB
| , Jo -
„10F- e ]

TY
e O08-: |
4 Te Fig. X.20. — Reprezen-
Di E i _ DI 7 tarea . funcţiei 9(9) din

SI
“o6L'! pn a i DI e ecuaţia de 'stâre parame-
Mp O e i td vtrizată, (S.5.80) obţinută
DN E ae ” a a a --... din analiza datelor . pentru

ER
BO e _CrBala T< Te şi T> Te.
o | Sao aa Dreapta este” descrisă de
O. „. pr” ecuaţia 300) = 1,249.
DN SERI IN: e N aa ti
IV
- - . . . ii _ !

ÎN A a ca Pa
:, EN , - i. : : - : MI
UN

0,2[-, E —

Qi, i N
Sa 02, . 04 . 06 08 10 :
AL

. . e ” PI 9
TR

că poate fi UŞOr integrată; pentru a obţine energia Tiheră şi în plus, datele |

corespunzătoare, întregii regiuni critice pot fi reprezentate, pe aceeaşi
curbă, i DR
EN

„ Analiza datelor evidenţiază că, deşi exponenţii critici cât şi alţi para-
metri universali pot depinde de anumite. trăsățţuri, ca lipsa unei. simetrii
izotrope depline și interacţiile dipolazre, aceste valori sînt. determinate:
numeric de dimensionalitaea,- d. şi indexul simetriei, izotrope căreia, îi
/C

aparţine,: 1
SI

X,5.7. Tranziţii de fază în materiale de tip sticle de spin

și micromagnetice
IA

“În cadrul modelului teoretic dezv oltat pentru sticlele de spini de

BRădwards şi Anderson [120] se consideră un hamiltonian simplificat Je =
U

= — 2 JS, S, — guzb Di SP (Ju) unde interacţiile “;, între spinul conside-

BC

rat si” cei 2 vecini apropiaţi se presupun a îi date de o distribuţie gaussiană

683
EQ). Hamiltonianul se analizează! în aproximarția cîmpului molecular ;
problema; mediei configuraţiilor se transformă în cea a, mai multor sisteme

RY
ce interacționează (denumite replici),. cuplate prin imteracţii bipătrate
sau piliniare. Media configuraţională se obţine cînd formal "numărul de
sisteme tinde la; zero. Modelul evidenţiază următoarele [120—124]: _
U) Nu apare 'ordine de rază mare de acţiune atât; feromagnetică cât

RA
şi antiferomagnetică. Si
a. (8) Susceptivitatea magnetică, JL are un maxim la temperatura Ti.
Pentru P < 7 Spini sint „îngheţaţi”. La >Tar suscoptivitaea, magne-

LIB
tică urmează o relaţie de tip Curie- Weiss, Se arată că .

x i B =0)= m 5 (15 0) — -&, ) SD; «8, 5): = Dai

TY
, ” . : vB 13 _

(53.59)
unde paranteza interioară indică, media termică jar cea oxterioarii. o medie

SI
după distribuţia constantelor de schimb. Astfel, Si SRR

ER
!

ZU, B = 0) = aiaSat ta 7) cap = 4597). 53

IV
Me introduce dci parametri de ordine şi anume CAL) (Sia $și
= (Sia Sp) cu cz3. Am. notat prin « şi B indicii replicilor.
UN

Energia liberă se minimizează, în raport cu 2 faţă de M, și ga. Astfel,

parametrii de ordine ai sticlelor de: spini sint M'ox. (Su) - = lim AM, și
n=0n
q = CS? = lim. Pentru valori mici ! A şi d dezvoltarea; Iandau a
AL

" 1=0n
energiei libere conduce la
TR

[1 —a) + oale - ab2q] ÎI = 0,

(0045.85)
EN

a — 05) e Aita + ga — cet -

Am notat prin a= felia și b = VE Agar, “unde z este. numărul
/C

de vecini apropiaţi, Ț'este interacţia, de schimb medie iar..AȚ este jumă-

tatea lărgimii distribuţiei de tip Gauss a interacţiilor de schimb aleatoare.
(3): Modelul prezice un maxim la: 7 în căldura specifică, similar
cu cel observat în dependenţa de temperatură a susceptivităţii' magne-
SI

tice [120—123] în discordanţă eu. datele experimentale [125].

Analizind sistemul de ecuaţii (X.5.85) se. evidențiază existenţa -a
IA

trei regiuni: (a) faza paramagnetică, pentru. care A =0 şi g=0; (b)

faza magnetică JM 4 0 şi q> 312 40 şi. respectiv (6) faza de sticlă de
spini cu ăr= O și Q£0. anziţiile între faze sînt de speța.a doua. Punctul
U

multieritie poate fi privit ca un punet tetracritie degenerat; pentru Care

nu există regiune de ordine cu MN 20 şi q <A. “Relaţiile (x 5.85) con-
BC

duc 13 Mo (7, — pre și Vg= (Par — “pile,

 „Analiza -modelului Edwards-Anderson, în aproximaţia cimpului
molecular, evidențiază că acesta. nu deserie corect datele experimentale.
„Folosirea teoriei. grupului de” renormare poate. îmbunătăţi prezicerile aces-

RY
„tuia... În dezvoltarea în ese "pleacă de la funcţionala energiei libere a cîm-
lui mediu ȘI se încearcă a se. dezvolta. exponenţi ii critici în funcţie de varia-
bila e = d, — d, unde de este dimensionalitatea, critică, Pentru fenomene

RA
” critice obişnuite; avem 'd,'= 4 şi deci dezvoltarea spre situaţia reală (d = 3)
se presupune a fi bună [74]. Pentru sticle de spin, avem-d,;= 6 [126]
şi. ca atare extrapolarea. la d'='3 ridică probleme. Motivul pentru care
avem 'd,.= 6 constă în faptul că dezvoltind.: energia; liberă în ACM, în

LIB
parametrii de ordine ($;) în mod normal 'iapar “termenii (SD, <S, 4,
(5. în timp ce în cazul sticlelor de spin g = <(5,%) este deja pătratic
şi deci apar termeni g în q?, g5, gt ete. [127]. Datorită, termenului în q*
nu. avem ca în. aproximaţia cimpului: molecular 6 == 12 Ci Ba = 21.. De-

TY
paeoe vd, = y + 28, cu valorile: ACM şi anume v= 1/2 şi = 1 avem
6 7
Exponentul a Care deserie singularitatea căldurii specifice devine
[128] a = 1:+ e(3m+ 1)/(mn —:2).. “Pentru : d>.6 avem a —1 adică

SI
căldura specifică, are un virt; peniru:d S6,. o: este, mai negativ ca —1,
fapt ce implică că panta lui 0 este continuă la T.O singularitate se mani-

ER
testă! numai în derivatele de ordin mai ms re ale căldurii specifice.
+ Există un defect serios al. teoriei..şi. anume i.că.. entropia la = 0
| este negativă, fapt ce nu este posibil din punct'de vedere fizic [129, 120—
123].
IV
„+ Analizele, folosind teoria grupului de renormare (care nu înglobează.
această dificultate), pleacă, de la aproximaţiile aglormerărilor finite, în spa-
UN

țiul real [74]. Dar în timp ce unii autori [127 ] găsesc o tranziţie de tip
sticlă de spin cu g negativ mare pentru sticle de spin Ising în două dimen-
siuni, alţii (130, 131 nu, sugerind că dimensionalitatea critică cea mai
Mică de sub. care: nu apare, tranziţia. de fază este d, = 2 [132] sau d,=
AL

= 25. [131]. în: “timp ce aceste metode sugerează că există o tranziţie

pentru d = 3 cu a negativ mare [132], prin metoda: dezvoltării în seric,
la temperaturi ridicate. [133] se sugerează că d, = 4, fapt ce pune în dis-
cuţie rezultatele precedente.
TR

“BIBLIOGRAFIE.
EN

„M. E. FISHER, Repts. Progr. Phys., 30, 615 (1967).

L. D. LANDAU, E. M. LIFSHITZ, Statistical - Physics; . Pergamon. Press, London, 1958.
/C

„L. P. KADANOFF, W. GOTZE, D. HAMPLEW, R. -HECHT, E. A. S. LEWIS, V.

N PALCIOUSKAS, M. RAYL, I- SWIFT, D. ASPNES, JI. KANE. Rev. Mod. Phys- 39,
'395 (1967).* : :
4. M. E, FISHER in Criticul : Phenomena, Proceed Int School: ot. Physics Inrico ..Fermi,
Varenna . 1970, M..S. Green,. Academic Press, 1971. NR |
SI

„IX. G. WILSON,: Phys. Rev., BG, 3174 (1971);

ou:

K. „G „Wilson, J.. Kogut; Pnys. Repts., 12C, 75 (1974).

„a *„ Phase Transitions and Critical Phenomena, Vol. 1-6, Editori G, Domb, ' M. S: Green,
9
IA

A ae Press, London, New York, 1974. .

RA. LINDGARD, Phase Transilions and Critical Phonoriena iin Topics in Current Pleysies,
NI

Vol. 6, Springer-Verlag; Berlin, 1978. | | !

„De BLOCH, “Ann. Physique, 14,:93:(1966).
U Soo

„A.B: PIPPARD, The. elanerusofelasieal (hermodiynumics, + Cambridge University pres, 1957.

„C. P. BEAN, D. 's. RODBELL, Phys. Rev., 126, 104 (1962);
BC

D. $. RODBELL, C. P; BEAN,J. Appl. Phys., 39, 1037 (1962);

D. S. RODBELL, Phys. Rev. Lett., 1, 1 (1961). .

70
 MI. „.W. DE BLOIS, 1). S. RODBELL, Phys,, Nev., 130, 1519 (1963).
12. „A. HIRSCH, G. GALECZEI, J. Magn. Magn. Mat, 260 (979);
13. L „NEEL, Ann. Phys., 237 (1937).

RY
S. KOUVEL, RH. isa, J. Appl. Phys-,31,' 331 (1961). i Ii
15. „ RORNETZISI, Zeit. Phys., 98, 289 (1935); 44, 296 (1943). e
16. „WEISS, A. PICCARD, C. Rend., Acad. Sci. Paris, 166, 352 (1915).
17 . NES R. FORRER, c. Rend: Acad. Sci. Paris, 179, 1347 (192.4).

RA
18. BELOV,R. Z. LEVITIN, SS.. A. NIKITIN, A. V. PEDKO,JETF, 13, 1096(2961)
19, , BECKER, W.. DORING, “Ferromagnelismus, Springer Verlag, Berlin, 1930.
20. „M. BOZORTH, Ferromagnetism, New York; Van-Nostrand, 1951.
e

21. F. BATES, Modern Magnelism, "Cambridge University. Press, cambridge, 1951.

22, „ H. POTTER, Proc. Roy. Soc.,' A146, 362 (1934).

LIB
ripruaari

23. „JJ, CARR: Jr; în IIandbuch der Physil, Band XVIII, Springer. Verlag, 1966.
294,
- S. AKULOV, L. W. KIRENSKY, J. Phys. (URSS) 3, 31 (19410).
25. C. STONER, P. RHODES, Phil. Mag., 40, 481 (1949). * |
26. E. BATES, J. Phys. Rad., 12, 459 (1951). | ” ]
27.
- Ss. TEBBLE, J. E. w00D, L. JI. FLORENTIN, Proc. Dinys, Soc., n65, £853 , (4952),

Y
28. F. BATES, J. IH. DAVIS, Proc. Pnys. Soc.,. A63, 1265 „(1950).
29. F. BATES, 4]. C. WESTON, Proc. Phys.. Soc., 53,5 (1941)..

T
30. F. BATES, N. P.:R: SHERRY, Proc. Phys. Soc, , bea; 612 (955)
31. S. TEBBLE, R. W. TEALE, Proc. Phys.-Soc., 170, 5i: (1956).
PerrBazzi

SI
32. , WEISSMUTH, Stitr. Akad. Wiss. zu Wien, 26, 539 (1882); „
« TOMLINSON, Proc. Roy.: Soc., 4 42,224 (1889). Va
33. „ NAGAOIKA, TE HONDA, Phil. Mag. 5—46; 261 (1898).
34.

ER
B. ROBINSON, F, MILSTEIN, A. JAYARANA, Phys. Rev., „1344 1877 ag,
35. ; Di LIVSHITZ, -YU. $. GENSHATF, IETF, 21, 701 (1965).
36. „B. Mc WHAN, A. L. STEVENS; 'Phys.: Rev., 139, A682: (1965). :
37. . TATSUMOTO, H. FUJIWARA, N. INATA, 7. OKÂMOTO, J. Aopi By 29, 894
(1968)..: Aa |
IV
38, JURA, x: SA. STARK, Rev. Sci. Inst, 40, 656 (1969). .-! i Ata ii
39. PI Și POTTER, G. E. EVERETT, Phys. Rev., BI, 3685: (1970). : i a
ane

40. MM. BOZORTH, T. WAKIYANMA, JI. Phys. Soc: Japan; 18, 97 (1963). .
UN

41. BARSON, $. LEGVOLD, E; H.' SPEDDING, Pnys. “Rev., 105, 118 (1953).
42db. „F. ELLIOTT, S. LEGVOLD; TF, “HI. SPEEDING, Pnys. Rev.; d 28 (1953).
43. „ EBERT, A. IUSSMANN, Zeit: Fhys-, 38, 437 (1937). | III
44. i; Le IONDORSICY: + L. SEDOV., JETE, 1, 561 (1960),
zaruri

45. PATRICK, Phys. nos 93, 351 (1954). -: aa MI a i

AL

46. L. HIRST, J: Phys. Chem. Solids,: 55, 1285 (197). iai i

47, „ SOROHAN, Tehnica presiunilor înalte, dit. tehnică, 1976.
„J. DE: JONGH, A. BR. MIEDEMA, Adv. Phys., 2 „ 1.(1974);
49. „FE. SYKES, JI. L. MARTIN, D: L HUNTER, pie * Phys., So, 9, 671 (907);
R

„F. SYKES, D. L.-:HUNTER, D. S. McKENZIE, B. R: IIEAP, d Phys-, A 5,

667 (1972).
NT

„F. WIELINGA, Progr. Low. Temp: Pays. Xol; VI, Ea. c. Ii Gorier, North Holland,
=

Amsterdam, 1 971.
W. ESSAM, M..E: FISHER, -J. Chem: Piysi 39, 802 (1963) ;.
„S. RITCHIE, M. E. FISCHER; Phys: Rev. 5, 2668 (1972). .!
ap

s.: RUSBROOKE, G.AĂ. BAKER, Pe XVOOD,: in Phuse, Transilions! and Critical

CE

Phenomena, vol. 3, Id. C. Domb, M.S. Green, 1973.:

D. BETIS, J."T. TSAI, C/ J.: ELLIOTT, Proc. Int. Conf. Magnetism, Moscova, 1973.
A. BAKER, D. S. GAUNT, Phys.: Rev., 155, 545 (1967).
paaee

FERER, M. A.: MOORE; M.. WORTIS, Phys. Rev. p4; 3954 (1971).
„E. FISHER, R. J. BURFORD, Phys. Rev., 136, 583 -(1967).: -
I/

- A. BAKER, H. E, GILBERT, Ju ENE, 6. $; RUSBROOKE, „Phys. Lett., „as,

207 (1967);|
„A... BARKER, y, EVE, G: ş, RUSBROOKE! Ph. Rev, Bo, 706; (1970). ,
S

BURZO, L. LUPȘA, Phys. E: Metal: Phys-, 13, L89 (1983); -

a

„E.
E. BURZO, 1. LUPŞA “1. COSMA, Phys. Stat. Solidi: (a) 77, 127 (1983). :
IA

„IL. LUPȘA, E. BURZO, J. Magn. Magn. Mat., 37, 137 (1983); ie

1. LUPȘA. E. BURZO; Phys.. Stat: Solidi (a), 78, K 155 (0989). aaa
60. K. P. BELOV, AMagnelnije prevrascenic,::Moskva,: 1959..
GL. E. STANLEY, Phys. Rev., 146, 718 (1968).. ,
U

H.
62, R. BALIAN, G. “TOULOUSE; Ann. Phys., 03, 28 (1974).
M. E. FISHER, 'Phys. Rev. Lett., 20, 679 (1973).
BC

G-i.
AM, E::FISHER, Rev. Mod.” Phys „46, 597 (1974). : , * [. i p. IN .

65. L. D. LANDAU, Phys. Zeit; 11, 26 (1937); 11, 515 (1997). -

71
 66. V. L. GINZBURG, Fiz. Tverd. Tela, a 2031 (1960). -
67. N. D. MERMIN, H. WAGNER, Phys. Rev. Leti., 17, 1133 (1966).
68. J.. SARK, Phys., Rev., BO, 281 (1973).

RY
69. A. ]., LARICIN, D. E, KMELNIȚI, JETE, 56, 2087. (1969).
70. J. ALS-NIELSEN, R. J. BIRGENAU, J. Amer. Phys., 45, 554 (1977).
71. D. BLOCII, D.M. "EDWARDS, M. SHIMIZU, J. VOLRON, J.: “Phys., Fă, 1217 (1975)
72. L. P. ICA DANOFF „Nuovo. -Cimento, 44, 270 (1966); Physics 2, 263 (1966).
73, A. Z, PATASHINSKII, N. L. POKROVSKII,

RA
JETF, 23, 292 (1966).
74, S. IK. AMA, Modern Theory of Crilical Phenomena, Benjamin, New York, 1976.
=
19. K. G. WILSON, Phys. Rev., Bă, 3174,. 31864. (197); Phys. Nev., Dă, 1818 (1971).
76. F.J. WEGNER, Pnys. Rev., Bă, 4529.(1972);
F.I. WEGNER, E. K. RIEDEL, Pnys.,. Rev., DZ, 218 (1973). a

LIB
77..I. 'T. HO, J. D. LISTER, Phys. Rev. Lett., 22, 605 (1969); Phys. Rev., BE, 4523(1970)
78. M. VINCENTINI- MISSONI, R. 1. JOSEPH.. AM, S, GREEN, J. MII. LEVELT
SENGERS, Phys. Rev, Bl, 2312 (1970); ..
M. VINCENTINI I-MISSONI, ÎI MH. LEVELT SENGERS, M. Ss. GREEN, J. Res,
Nat. Bur.. Stand, AZI, 563 (1969).
9, D. $. GAUNT, C..DOMB, J. Phys., CI, "1443 (1970); !

TY
S. MILOSVEVIC, H. E. STANLEY, Ph ys. Rev., BG, 986 şi 1002 (1972).
80. p. C. HOHENBERG, BI. HALPERIN, J. Appl. Phys., 41, 1380 (1970).
81. E. K. RIEDEL, J. Appl. Phys., 42, 1373 (1971).
82. A. AHARONY, Physica, 36 98B, 545 (4977).

SI
83. R. B. GRIFFITHS, Phys. Rev. Lett., 824, 715 (1970).
84. E. K. RIEDEL, Phys. Rev. Lett., 28, 675 (1972)..
85. E. IK.. RIEDEL, FT... J., WEGNER, Pnys. Rev. Leti., 29, 349 (1972). |

ER
86. ĂÂ. HANKEEY, H. E.. STANLEY, T. S. CHANG, Phys. Rev. Let, 29 278 (1972).
87. R. B. GRIFFITIIS, Phys. Rev., 7, 545 (1973)... - A
88. M. E. FISCHER, D.R. NELSON, Phys., Rev, Lett., 32, 1330, (1974)
89. M. E. FISHER, Phys. Rev. Lett., 34, 1634 (1975) ; AIP Cont. Proc., 24, 273 (1975).
90. V.J. EMERY, Phys. Rev., BIL, 3397 (1975). | o
IV
91. M. J. STEPHEN, E, ABRAHAMS, JI. B. STRALEY, Phys., Rev, BI2, 256 (1975).
92. D. R. NELSON, J. RUDNICK, Phys.. Rev. Lett., 35, 178 (1975),
93. D. R. NELSON, AIP Conf. Procecd, 29, 450 (1976)
UN

94. H. ROHRER, AIP. Coniî.. Procecd, 24, 628 (1975).

95. P.A. LINDGARD, Phys. Rev., B14, 4074 (1976); Phys. Rev., 116, 2168 (1977).
96. H. ROHRER, D. DERIGHETTI, CH. GERBIER, Physica 36 — 898, 597 (1977).
97. D. P. LANDAU, Phys. Rev., BI, 4054 (1976); . - NI
D. P. LANDAU, K. BINDER, AIP Conf..Proceed, 29, 461 (1976). Ma
AL

98. W. P. WOLT, Physica, 36—880B, 558 (1977). :

99. J. M. KOSTERLITZ, D. FR. NELSON, M. IE. FISHER, Phys,. Rev., 13, 412 (1976).
„100, E. K. RIEDEL, H. MEYER, H. P. BEHRINGER, J. Low Temp. Phys., 2, 369 (1976).
101. W. B. YELON, -D. E. COX, P.J. KOLTMAN, W. B. DANILLS, Phys. Rev., BO,
TR

4843 (1974). |
102. II. ROMRIER, Phys. Rev. Lett., 34%, 1638 (1975).
"103. A. R. KING, H. ROHRER, AIP Cont. Proceed, 29, 420 şi 456) (1975). 3
104. R. J. BIRGENEAU, G.; SHIRANE, M.. BLUNE, W.:C. KOEHLER, Phys- Rev. Lett.,
EN

33, 1098 (1974); AIP. Cont. Proceed, 24,258 (1975). .

105. J. A. GRIFFIN, $. IE. SCHNATTERLY, Phys- Rev, Lett., 33, 1576 (1974); AIP
"Conf. Procecd, 24, 195 (1975).
106. A. L. BONGAARDS, AV, IM. DE
Lett. 37, 1007 (1976); Phys. Rev., B15, 3424 (1977).
JONGE, P. VAN DER LEEDEN, Phys. Rev.
/C

107. AL. M. BONGAARTS, W. I.M. DE. JONGE, Phyisica, s6— _sen, 595, 671 (1977).
108. N. GIORDANO,,W.. P.: WOLF, Phys. Rev. Lett., 35, 199 (1975).
109. N. GIORDANO, Phys. Rev., 14, 2927 (1976). a
110. JI. M. KINCAID, E. G, COIIIEN, Phys. Repts., 22c, 57 (1975).
SI

111. N. F. OLIVIERA, Â. PADUHAN FILHO, S. E. SALINAS, Pnys. Lett., 55A, 203 (1975).
112. R. A. COWLEY, A. „D. BRUCE, J. Phys., C6, L19i. (1973); .
AD. BRUCE, A. AHARONI, Phşs- Rev. Lett., 33, 427 (1974); Phys. Rev. B16, 2078
IA

(1974).
113. AM. E. FISHER,.P. PFENTY, Phys, Rev., 16, 1889 ) (1979).
114. K. G. WILSON, Phys. Rev: Lett., 22 09
115.
U

SCHOFIELD, Phys. Rev. Lett., 22, 606 (1969). ” pi

ARIEE

116. SCHOFIELD, J. D. LISTER, J. T. HO, Phys. Rev. Lett., 29, „1098 (1980). !
117 „ BREZIN, .D. J. WALLACE, K. G. WILSON, Pnys.. Rev. Leit., .29,. 591 (972);
BC

.M, AVDEEVA, A.A. MIGDAL, JETE Pisma, 16, 253 (1972).: » -

72
 118) H. B. TARIKO, M. E. FISHER, Phys. Rev..Leti., 31, 926 (1973).
119. d WALLACE, R. K. ZIA, Phys: Leil., 46A, 201 (1974).
120, „EDWARDS, P. W. ANDERSON, J. Phys. I 25, 965 (1975).

RY
121. K.7 pe FISHIER, Phys. Rev. Lett., 34, 1438 (1975).
122. K. H. FISHER, Solid State Conmun., 19, 1515 (1976).
„123. „ PLETFIKA, J, "Phys-, TG, L327 (1976).
124, K. [H. FISCIIE R, Physica, 86—88 B+C, S13 (1977).
125,

RA
„IE. WENGIER, P. H. KEESON, Dhys. Rev., B13, 1053 (1976).
126. Â, B. HARRIS, T. C. LUBENSKY, „TI. CHEN, Phys. Rev. Lett., 30, 115 (1976).
127, K, BINDER, Aav. Solid State Pisi , 17, 55 (1977).
128. H. MISSKE, G. IEBER, J. Phys., F6, 1353 (1976).
129. , SHERINGTON, S. KIRKPATRICI Phys. Rev. Lett., 35, 1972 (1975).

LIB
130. Â. P. YOUNG, A. P. STINCIICOMBE, JI. Phys., C9, 4419 (1976).
131. . RIRKPATRICIS, Phys. Rev., BIă, 1533 (1977).
132. + W. SOUTIIERN, A. P, YOUNG, citat în [127].
133. + FISCIT, A. B. HARRIS, citat în [127].

T Y
SI
ER
IV
UN
R AL
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 METODE MODERNE DE STUDIU.
XI. | ALE PROPRIETĂŢILOR MAGNETICE ALE!

RY
| „MATERIALELOR

RA
LIB
TY
În capitolul II am prezentat metodele clasice de studiu ale pro-
prietăţilor magnetice macroscopice şi anume susceptivitatea magnetică,
şi magnetizarea. Odată cu dezvoltarea de noi tehnici experimentale,

SI
acestora, li s-au adăugat metode complementare deosebit de utile, ca
metodele de rezonanţă magnetică (paramagnetică electronică, rezonanţe

ER
în materiale ordonate magnetic, rezonanţa magnetică nucleară), efect
Mâssbauer (rezonanţă nucleară, gama), difracție de neutroni, corelaţii
unghiulare, rotația de spin a miuonului, anihilarea pozitornilor etc. Aceste
metode, în general, necesită, tehnici experimentale relativ complicate.
IV
În cele ce urmează, ne propunem să prezentăm succint, principiile
fizice ce stau la baza acestor metodici experimentale cît, şi unele rezultate
UN

reprezentative obţinute în studiul comportării materialelor magnetice.

Spaţiul limitat nu ne permite a intra în detalii cîţ şi de a sintetiza ansam- .
blul de date experimentale. Fiecare din tehnicile menţionate mai sus poate :
să, constituie un domeniu de sine stătător, şi ca, atare obiectul unei lucrări
de sinteză. N
AL

: Analiza cantitativă a proceselor ce stau la baza metodicilor experi-

mentale implică folosirea, ca mărime fundamentală, a cîmpului de induc-.
ție B. În literatura de specialitate mărimea, curent utilizată este II—
TR

= B/uo- Ca atare, în unele situaţii vom păstra forma încetăţenită ţinînd

însă, seama, ca, relaţiile să fie corecte din punct de vedere dimensional.
EN

XI.1. Rezonanţa paramagnetică electronică

/C

Fenomenul de rezonanţă paramagnetică electronică (RPE). a fost

descoperit de Zavoisky [1] în anul 1944. De atunci metoda a cunoscut
0 deosebită, dezvoltare fiind folosită, în prezent, în cele mai variate domenii
SI

de cercetare : fizică, chimie, biologie etc. Afirmația de mai sus este con-
firmată, de numărul exirem de mare de studii efectuate folosind metoda
RPE [2, 3].
IA

Ne propunem pentu inceput să. prezentăm fenomenul de rezonanţă

atit în descrierea clasică, cîţ- Și cuantică, pentru ca apoi să analizăm unele
U

mecanisme de relaxare cît și forme ale liniilor. Deoarece. în literatura

noastră de specialitate au apărut lucrări valoroase axate pe această meto-
BC

dică [2—4], vom discutaîn special folosirea metodei RPE în studiul

74.
 |
sistemelor metalice. Pentru! aceăstă: situaţie, "vom “aniăliza măi în detaliu
metodele de determinare a inter acţiilor . de schimb. -

RY
„» “ Rezonamţa paramagnetică electronică, (electronică de spin) eeste. îc-
nomenul caracterizat printr:o absorbţie de energie de la cîmpul” de micro-
: unde ca urmare a. tranziţiilor spinului electronic” înt re subnivelele Zeeman.
În fioura SI. prezentăm: schema de „principiu a metodei: de'' rezonanță,

RA
par ainagnetică, „eleetuonică. Proba este, situată! inta: un. cimp. de, inducţie

da aa “” Bi'nicroundă DO
Ep Sg Rei

LIB
ÎN RE ID Au ai i, ji

“Fig. XII. — Schema de

principiu a instalaţiei și
metodei de studiu prin:re- .;
zonanţa paramagnetică e-

Y
lectronică.

T
SI
static, Bo = ua Ho, orientat: după axa £. Asupra probei acţionează iun, cimp

ER
de in diicţie variabil în timp, avînd “frecvența” ci! apropiată: de frecvenţa
Larmor a. sistemului O. Condiţia de rezonanță (fig. XI.2) corespunde IV
UN
AL

Sia , .ă N
2:
“E „e 2 | a. —
R

c 1
Lu
NT

pai ri Fig. NI.2.,— Fenomenul de

B=0 ' rezonanţă. |
“cîmp extern * ” | în iute
A RR DI aaa „ CL a
CE
S I/
IA

, a . .. DCT , N Se

unei legi 'de conservare a energiei. Deci energia cuantei cîmpului de exci-
U

tare, 15, este egală, cu energia dintre nivelele Zeeman. Tranziţiile ce au

BC

Joe prin absorbţie sau emisie, conduc la o modificăre a numărului cuantice

magnetic al spinului electronic, potrivit regulii de selecţie pentru tranzi-

75
 țiile de dipol magnetic, AV, = + 1. Pentru ca probabilitatea, | de tran-
ziţie să tie maximă, direcţia cimpului de excitare trebuie să fie perpendi-
culară la B „Și sensul de rotaţie a lui B, să fie acelaşi cu cel al precesiei

RY
Larmor [2]. “Acest cîmp se. află deci. în planul zoy (fig. SIL). |
SE Interacţia rezonantă a radiaţiei, cu sistemul de spini, poate fi ana-
lizată clasic pe baza modelului “vectorial sau al ecuaţiilor fenomenologice
Bloch [5], sau riguros, în cadrul mecanicii cuantice folosind. ecuaţia

RA
Schrâdinger pentru funcţia de undă a electronului individual sau ecuaţia
Liouville-Von Neuman pentru matricea de densitate, în cazul unui an- .
samblu de spini în interacţie [2,6].

LIB
În tratarea clasică, se pleacă. de la, evoluţia în timp a vectorului de
magnetizare a sistemului i
AM
Si Za ai „a x m (XI.1.1)

TY
unde B = iB, cos ct Ei iB, sin ot + 8, cu B, I8, < 4. Proiecţiile mag-
netizării M pe- -cele - ţrei axe -de. coordonate sînt :: 4, = sin 6 cos 9,

SI
M, = Msin 0 sin e şi MI, = = A COS. . Energia, liberă a robei în cîmpul
B “este : | | i

ER
„= BAI; = :— alin, sin Deo 9 cos sot o sin os sin ot) + Bo cos o |
a a Na III eri e e (XI1.2)

La echilibru avem: 25730 =0 şi: rospeetiv 28/30 =—|0. Aceste condiţii

IV
conduc la e = do/dt. Prin urmare sistemul va fi în echilibru dacă viteza
unghiulară a componentei magnetice a cimpului electromagnetic variabil
UN

coincide cu viteza unghiulară “de rotaţie. a magnetizării în jurul cîmpului

magnetic static extern. Pentru a explicita, de/ăt va trebui să analizăm .
evoluţia în timp a magnetizării. Proiectind relaţia (SIL 1) într-un sistem :
de: coordonate cartezian şi ţinînd seama; de expresia energiei libere dată
de (XI.1.2) se obţin condiţiile : Ş
or
AL

E AL de sin, 92 MU sin. (X113)

„20 pd 2 = di .
TR

Să notăm. prin 8% şi o valorile care deseriu magnetizarea sisțemului, la

echilibru termodinamic. Vom considera; o situaţie în care există o abatere
EN

mică de la echilibrul termodinamic 96 = 0 + AO şi o= et Ag. Intro-

ducînd aceste valori în relaţiile (XI.1.3) şi neglijind derivatele parţiale
de ordinul trei, se obţine sistemul
/C

u | |tsno, + a coso,) = 29 Ce dai Ag +

Y e" 0%

95 (0, + A6, 9 + Ag)

SI

îvae
——| AD,
- do.
(XI.1.4)
IA

, i .

: -Y E a d ” “logo...
U

mau: + A0, cat 49|. [

BC

.-202o . N

76
 Plecind de la relaţiile (SI.1.4) va trebui să analizăm dependenţa,
de timp a lui Ac şi A0. Conform cu discuţia, precedentă, 2 este o funcţie

RY
periodică de timp, cu perioada T = 27/w. Cea mai generală formă a aces-
teia este Ag = Ag exp(iot). Similar av cm A0= A, exp(iot). 'Ţinind
seama de cele de mai sus, și neglijind termenii de ordinul doi în A0 şi
Ag, prin rezolvarea 'sistemului (XI.1.4), se obţine: |

RA
(e: = | 2% |]. (- PF 2212
Să
Q)
i
=
pi
——
M
pe:
sin0 302 lose /| 202 .. 203e
) | (XI15)

LIB
0o70 ”

Pentru un paramagnet, energia liberă în cimpul de inducţie B este

& = — M[B, sin O(sin o sin ot + cos e cosot) + Bocosot]. Introducind
această expresie în relaţia (XI.1.5), obţinem condiţia de rezonanţă. În

Y
funcţie de sensul de polarizare a cîmpului magnetic variabil, teoretic,
se obţin două rezonanţe o SI o =o, unde

IT
o rBo a (SI1.6)

RS
Relaţia: xi 1 si mai “Doate. fi serisă..
Bo(7)= 00714515: w zl d (XI1.7)
unde 9 este factorul de despicare speotroscopie.
În tratarea cuantică, se obţine condiţia de rezonanţă (1.1.6), plecind
VE
de la ecuaţia Senrâdinger pentru funcţia de undă a electronului indi-
NI
vidual, ce are momenţiul magnetic H
LU

inic 3%); 9 = v= nalt, S, n, esp —iors, , explic 1514 Y.

| II E , o 3 (X1.1.8)
Mranseriind relaţia, (XI. 1 5, întar- -0 -reprezentare care corespunde
RA

sistemului rotitor, cu viteza unghiulară &: faţă de sistemul de laborator,

ave : za
e v= V'
pespliots) 04, E o A(ST-1-9)
NT

| E = V-LU — DAU. (XT.1.10)

Ultimul termeni din partea dreaptă. a relaţiei. (XI.1.10) reprezintă, echi-
CE

xvalentul cuantic al forţei Coriolis, ce apare la rotația relativă a două sis-

teme de coordonate. 'Pinind seama. de (SI.1.9) şi (XI. 1 10), ecuaţia (ZI.
1.8) se serie
in(2%[âb)= — [n-o + 1Bo)8: PB. (SILA)
/
SI

Această. relaţie: poate. fi interpretată (fig. XI .3) ca, deseriind cuplajul

spinilor, cu. Un. cimp. magnetice efeetiv, independent de timp.
IA

Bu =iB, E: (2, — o). i OI12)

U

în sistemul de coordonate rotitor (3, Y, 2) momentul magnetţic va fi

cuantificat în lungul lui B,. Energia între nivelele Zeeman este dată de
BC

Yi Bey. Condiţia de rezonanţă corespunde celei mai mici valori a cimpu-

iui efectiv, respectiv cînd B, = B,, pentru care o = Bo:

77
 ** Îm acord:cu'(SI.1.11), la rezonanţă, avem
„e po.

ic, 15) explivB, 8.0900): (31118)

RY
i (0) =: expl .

REICO EEE i E ENE :

Valoarea -medie a componentei
2-a operatorului moment magnetţie

RA
este

ud) fo uzi) di = i— Cu(0) sin

sr Bit + Cuz0)) cos v Bt.
Ora)

LIB
:
pi. |
a - ti. Pi
uz
1
at
A
pr . .
e
: Laue
pi
. io
da...

TY
CT ţa

Fig. NI.3. — Mișcarea de

_- precesiea momentului mag-

SI
= netieşi condiţia, de,rezo-...; -..:.
a nanţă, ai

ER
Pai
Pi pa Pi
A Sa . - 4 ,

Tai ai nare ea II Id
. i :
IV
tt ee
Ae ditai pe Di [ae Petar
UN

ţi zi aci Pi pai

Valoarea mediea magnetizării uz în sistemul rotitor oscilează în jurul

lui 2, între “<u(0)) şi —Cu0i Va

:Din cauza cuantificării spaţiale, spinul electronic efectuează tran-

ziții între stările m, = + 1/2. Fenomenulde, rezonanţă. are loc însă între .
AL

în iriteracţie reciprocă: cit şi cu celelalte grade

'“momsăte magiietice âflăte
-d6 libertăte ale substanţei; înglobate - sub denumirea de'rețea:. Ca urmâre
a interacţiei cu reţeaua, distribuţia spinilor pe cele două nivele Zeeman
TR

se:tace aproximativ după o relaţie: de -tip; Maxwell-Boltzmann. Deşi pro-

babilităţile de tranziţie W(+ 1/2 =. —1/2) şi W'(—1/2 > +12) sint. .
egale, numărul tranziţiilor i —1./2— +1/2'este mai mare decît cel al tran-
EN

netă de, energie

, de.la
ziţiilor +12 = —1]2 și astfel are loc o ahsprhţiespin-reţea nu este foarte
un cîmp de jnierounde rezonânt;. Dacă, relaxarea
'răpidă creşterea puterii de microunde. conduce. la egalizarea populațiilor
nivelelor energetice. Apare astfel fenomenul de saturație, evidenţiait, expe-
/C

rimental prin scăderea puterii de microunde absorbite...

Studiul” dinamicii sistemului de spini este 'o problemă complexă,
parţial rezolvată, care poate fi abordată atit fenomenologie folosind ecua-
cu ajutorul
[5]'sau ecuaţiile de-viteză [7] cit și cuanto-mecanice
SI

țiile Bloch
matricei de densitate [8]. :Bloch: [5] “consideră un ! sistem i de - momente
magnetice supuse simultan acţiunii cîmpului statie B, și a cimpului de
IA

|
microunde B,(t), cu frecvenţa og = 'YBo- Dacă, cîmpul B,(t) are forma unui
e individua le vot executa o mişcare de precesie, în fază,
„puls, momentel
!
în jurul lui. Ba. În acelaşi timp magnetizarea. se. va, .depărta; de direcţia,
U

ui B,.. La încetarea acţiunii M, ja: magnetizării

lui B,(6), componenta,
de echilibru JM, =: Yo
tinde -să revinăla valoarea. Ho. Revenirea la „valoarea
BC

de echilibru este deserisă de constanta, de timp,T, denumită timp de rela-

"78
 |
zare longitudinal sau spin-retea.. Aceast. caracterizează schimbul de ener-
gie. între sistemul de spini şi reţea, ... Mae

RY
Evoluţia în timp a componentelor transversale ar, şi 2, ale. magne-;
tizării. este descrisă de timpul: de relazare transversal. sau spin-spin, Te.
Acesta “caracterizează schimburile energetice din. intâriorul sistemului
de spini, Aceste schimburi energetice apar între spinii ce „simt” în mod

RA
diferit cîmpul magnetic statie Be. ca urmare a prezenţei cîmpurilor locale.
Evoluţia în timp a lui M, si M, este descrisă de'd Mă = — za și
respectiv dU,/dt = — JI, IA Ca urmare a distribuţiei. “cîmpurilor locale
AB, apare o distribuţie Ac a frecvenţei Larmor şi deci Taxwl==(7A Be JI.

LIB
Timpul Ta caracterizează defazarea . mişcărilor de precesie ale spinilor
în jurul cîmpului B,. Sub acţiunea cimpului B,(t); ce acţionează continuu
asupra probei, evoluţia magnetizării sistemului este deserisă de ceuaţia
Bloch . |

E _ ep = li A, e

Y
ina

IT
. | o N d Ei i

RS
| Pentru un sistem fizic liniax, stispunsul la un Cînip. polarizăit intr |
de forma 2J1,exp(iot) se poate serio S
ra

4 Muz = Rea, oxpiot), VE i (SI.116)

unde X= Vrids” este suscepţivittea dinamică a sistemului: Viteza medie 4cu
NI
pp atat aa e ta SIE
| dA.
care este absorbită puterea de mierounde va pi—-2 2B, epica di =
LU

di a pf (
| PI

=2o4 "Bun Expre sia lui jr poate i dedusă din ecuaţiile Blochi în. condiţii
staţionare -. X=(12) Fooote LL - Tito — ok +, Pitt jr. ; Putere
absorbită, este atunei.. | |
RA

pp ei a ; fit. NR RR

Ps
i A Dle
aaa Dee
m o Bi Da do aa
OREI)
NT

i, aa : RE i De

î “Procesele” de: relastăre sînt destul â complexe: în: general “Drocesele

de relaxare spin- spin. sînt, muult mai rapide ca cele spin- reţea. “Procesel&
CE

de relaxare Spin- reţea conţin cele mai multe informaţii cu privire la in-
teracţiile sistemului. de spin'cu mediul ambiant. Prezentăm în figura XI.4
procesele de relaxare ale centrilor păramagnetici diluâţi în mâtrice izola-,
toare diamagnetice, [9]. “Acestea evidenţiază. modul de disipare -a energiei
/

absorbite. de” ansambliil de spini rezonânţi. $.. Dacă, un sistem de spini is! d
SI

are uceeaşi frecvenţă | de rezonanţă cu spinii. S. atunci schirabul de energie

între ele două, sisteme; este „caracterizat prin timpul, de relaxare. Spiu-
spin, 7. În cazul uhui sisteni! de spini, s” ce nu vezonează, “energia. poate
IA

fi transferată, de la S1ă S” priiitr-un mecaiiism de difuzie. „Acesta, implică

şi un schimb de cuante cu rețeaua, cu. 0 constantă de. timp za CU TD < sa
U

plu al celei între: “nivelele: de energie ăle. spinilor S, atunei 6. tranziţie, a

spinului, S” este deţerminată de mai multe traniziţii ale spinului.S. în acest
BC

caz avem un proces. „de relazare armonică îmcr ucișată. |

79. .
 " Procesele de relaxare spin-spin, difuzia de spin Şi relaxare a încruci-.
şată, în ordinul unu, nu depind de temperatură ci numai de valoarea,
cîmpului magnetic la care au loc tranziţiile.

RY
Admitem că rețeaua poate fi reprezentată, de-un sistem de exeitaţii
elementare, iononii fiind distribuiţi după un speotru Debye, energia maximă

RA
Cîmp de |
| radiație -

TD Relaxare. o Se
ca he Spini incrucişată Sistem

LIB
S.. —— rezonanți
Ss * | Difuzie spinie.

d | . | Sa a | Fig. XI. — Procese de.

U „relaxare ale centrilor para-

TY
„| magnetici diluaţi in ma-
„ OS iai trice diamagnetice.
g
ireal fe -
Difuzie
. .
Fononi
, .
Difuzie
. .
Fononi de
”
Retea |
joasă. Sa,

SI
termici | îngusță |
, IMb dingcg
ec ? ducţibi iuitate Ta i
o Proces: direct con Termic Ș

ER
(8) Proces Raman Baia de. | | DE |
(O) Proces Orbach He etc. ———————— Baia.
IV termică] |

ls0p fiind independenţă de: “temperatură, În. procesul de velaware direct,

spinii schimbă energia cu rețeaua, prin emisia unui fonon ce are exact
UN

energia: de rezonanţă. În procesul Raman spinii interacționează simultan :

cu două. moduri de vibraţie, avînd frecvenţe diferite comparativ cu cea:
de rezonanţă. Se absoarbe și respectiv se emite un fonon, asttel că dife-
rența de energie coiespunzătoare h(w — vw) este absorbitălsau emisă de
„sistemul de spini ce efectuează tranziţia. La acest proces participă toţi
AL

fononii Debye. Probabilitatea, acestui proces (de ordinul doi) este mai mică
decit a procesului direct totuși acesta esiie eficient în anumite domenii
de temperatur
TR

Un proces as ordinul. doi: rezonianit sau direct în cascadă (proces Or-

bach) poate avea loc atunci cînd există un nivel energetic apropiat de cele
două, nivele ale sistemului de spini între care are loc tranziţia. Energia
EN

A. ce separă al treilea nivel de nivelele fundamenţale trebuie să saţisfacă,

condiția A < 505. "Procesul are loc. prin excitareea unui spin de pe unul
dih nivelele fundamentale, pe, nivelul, al treilea, prin absorbția unui fonon:
şi dezexcitarea,,: prin emisia unui fonon! de. energie “Duţin diferită (proces
/C

Orbach). 'Procesul' Orbach aie. în vedere o bandă, îngustă; de fononi,, de:

energie ridicată, centrâtă în jurul valorii A. În procesul. Rainan (spre, deose-
bire “de. cel de tip Orbach) relaxarea, se. face „printr- un nivel inţermediar”
virtual: Deoarece la acest; proces poate, fi folosit; orice nivel virtual, parti-
SI

„cipă mai mulţi fononii comparativ. cu procesul Orbach. Procesele direct şi

respectiv Obach sînt; eficiente la temperaturi scăzute, iar "procesul Raman
IA

devine, preponderent; la, temperaturi. ridicațe.

Procedeul experimental RPE constă în a, așeza, pioba într:0 cai
tate: care serveşte la concentrarea; câmpului, de microunde: Sursa de micro-
U

unde este reglată la frecvenţa de! rezonanță a cavităţii şi are. o “valoare

constantă. Cimpul magnetic extern By se modifică; pînă este! satisfăcută,
BC

condiția de rezonanţă: (XI. 1.6). Acest fapt poate fi evidenţiat prin măsura

go .
 rea factorului Q al cavităţii, în condiţiile în care puterea de microunde
este absorbită de sistemul paramagnetie. Pentru vălori (| = 2,0 şi v = 10

RY
GHz, condiţia de rezonanţă, este satisfăcută pentru o valoare By=3,5 KG
(0,35 T), cîmp de inducţie ce poate fi usor obţinut în condiţii de laborator.
Majoritatea cercetărilor prin RPE s-au făcut în domeniul de frecvenţă,
(1—100) GHz. Cele mai des folosite frecvenţe sînt 9 GHz (banda A), 24

RA
GHz (banda I) şi 35 GHz (banda Q).
În studii de rezonanţă paramagnetţică electronică, în principal, pot
ti întilnite două tipuri de linii : de formă lorenteiană Şi respectiv gaussiană.
„ Lărgimea, liniei de rezonanţă este determinată de timpul de viaţă al

LIB
spinului necuplat, pe un anumit nivel de energie. Acesta este condiţio-
nat de interaeţiile spin-spin, spin-reţea cît şi de interacţiile de schimb.
„ Pentru forme lorentziene, lărgimea liniei între punctele de încli-
nare maximă este Aoax=115t 731 (AB = Aounxy "1 iar lărgimea liniei la,

Y
jumătatea înălţimii este Acu = 2'Tşt. Pentru forme gaussiene, lărgimea,
liniei între punctele de înclinare maximă este Acomas = 2,5 Tg! şi cea la

IT
jumătatea înălţimii Ac = 2,952 Ta. E |
| În afară de procesele de relaxare menţionate, pot exista și alte cauze

RS
care conduc la lărgimea liniei, printre care menţionăm cuplajul hipertin,
fenomene de saturație, neomogenitatea rețelei cristaline, interacţiile între
ionii paramagnetici constituienți ete. a
Forma spectrelor
VE
de rezonanţă este influenţată şi de interacţiile
hiperfine cit și;de cuplajul'fin. Cuplajul hiperfin (paragraful IV.5) descrie
interacţiile magnetice dintre electronul cu spin necuplat şi nucleul attomu-
lui considerat. Cuplajul hiperfin despică fiecare nivel electronic în 27 + 1
NI
nivele (I este numărul cuantic al spinului nuclear). Aceasta se va, reflecta,
în forma spectrului, care: va conţine 21 + 1 linii egale în: intensitate Şi
LU

echidistante. Dacă electronul include” în orbita sa mai multe nuclee iden-

tice, numărul de linii și intenşităţile lor relative depind de gradul de locali-
zare al electronului în raport cu fiecare din nucleele considerate. În cazul
cînd nucleele nu sînt identice se poate calcula de asemenea, cîmpul hiper- -
RA

fin pentru cazul în care electronul cuprindeîn orbita sa diferite specii de

nuclee. Pentru I > 1/2 apare şi o interacţie electrostatică, între momentul
cuadrupolar nuclear şi gradientul cîmpului electrostatic la;nucleu. Această,
interacţie va produce .o deplasare proporțională cu 12, efectul fiind însă |
NT

în general neglijabil... A ae
În substanțe cristaline, asupra ionului considerat, acţionează un
cimp electrostatic cristalin ; nivelele orbitale se descompun. Pentru un
CE

număr cuantic orbital L pot apare 2L + 1 nivele. Sub efectul comun al

cimpului electrostatic cristalin şi al cuplajului spin-orbită, se poate ridica.
degenerarea de spin, parţial sau chiar total. (S$ > 1), în absenţa cîmpului
magnetice extern.. Sub acţiunea cîmpului magnetice constant, în spectru
/

apar mai multe linii. deoarece, ca urmare a despicării produse de acesta,

SI

pot apare noi nivele:de energie (capitolul V); Condiţia de tranziţie la rezo-
nanţă, între aceste nivele se realizează pentru mai multe valori ale cimpu-
lui magnetice extern, la aceeași valoare a cîmpului de microunde. Aceste
IA

linii formează structura, fină a spectrelor.: N

În figura XL.5a prezentămo linie de rezonanţă tipică. De obicei în
experiențe se - înregistrează derivata" acesteia. Parametrii de interes ai
U

spectrelor: de rezonanţă sint: î: i i

BC

(1) Factorul g' de despicare spectroscopică care dă informaţii cu

privire la contribuţia mişcării de spin și respectiv orbitale la momentul

G-e.241 | 81
 magnetic. Acesta, în materiale cristaline este o mărime. :tensori ală. Ca
atare, se-pot; obține, informaţii cu privire. la simetria, cîmpurilor locale ce
acţionează, asupra! electronului cu. spin. neeuplat... SE

RY
(2) Integrala curbei de intensitate, rospecţiy. mărimea, absorbției
(aria de sub, cuiba de alorhţio) eeste determinată de. numărul de, electroni:
necuplaţi. din, proba studiată... pi

RA
,
:
ț
pi
. .
pe 1: „o ue
.
Pt oi pt

LIB
zii: Fig XI5.:— Linie de:re-
zonanţă de. tip .lorentzian.::.;:

TY
(a), . derivata . acesteia. ()....:
şi respectiv derivata liniei
' de rezonanţă! într-un cşan- i
Sa tion metalic O.

SI
ER
sii

IV
aul , | ia age at ;
Ia tie Ta Pi

(3); Ligimea. si, “forma, jiniei "depind de „mărimea, . Şi; natura, inter.
acţiilor. magnetice. şi; de. dipol. electric. ca ee A
UN

o (4) Componenta, fină :dă informaţii cu. privire. la cimpul cristalin.

şi detalii., de structură. . a i e:
(5) Numărul + de, componente. ale. structurii. hipertine. şi. “Faportiul
intensităţilor lor. furnizează, informaţii. cu. privire, la, nucleele. atomice. ce
AL

se 'află în :vecinăţatea imediată. a. „electronului: cu, spin: necuplati iar. dis-

tanţaă; ; între icomponentele. hipertine xefleeţă vecinătatea” electronului Şi
tipurile, de legătură : cu Vecinii. -. i. ia
TR

| - (6). Dependenţa parametrilor speotrălor: RPE ac. orientarea.“probei,

permite. să se!obţină informaţii cu: privire :la. poziţia electronului ionului
în raport cu alţi. constituenți ai substanței cît şi asupră inierapţiilor între
EN

„aceștia şi ionul. considerat. iii: grep

:
Deoarece 'există lucrări în limba; xomână [a 4] ce:: analizează pro-.
blema 'rezonanţei:în materiale izolatoare şi informaţiile: obţinute folosind
această, metodă, în':cele :ce- urmează vom dis6uta; problema rezonanței în.
/C

“sisteme „metalice; care pune probleme: speciale. În acest 'caz: adîncimea de

pătrundere a! câmpului! de: microunde; în» metal,:'este:mică.: Pentru :vp =:
=:9,3' GHZ, c = 1050: em”; u =" uo;: rezultă, 3 = (ze auv)il2 '-8 : 106 m.
Această, oşte: cu mult. mai:mică: ca 'grosimea probelor şşi ca. atare fenomenul.
SI

de rezonanţă! are'loc: numai la; suprafaţă: Pentru a: creşte; 'volumul:mate=:

rialului ce ''coniribuie: la; procesul de: vezonanţă,;: aceasta, se mărunţeşte,
IA

se trece prin. site fine şi apoi se înglobează;în grăsime siliconică atit pentru
a'se evita oxidarea cât Şi: a. reduce: pierderile; prin . efect pelicular.
Ca; urmarea: efectului pelicular, linia de rezonanţă. nu va, mai: avea
U

o formă simetrică (lorentziană sau gaussiană) . şi poziţia de, rezonanţă, ,

nu coincide cu maximul curbei (îig. XI.5c). Pe de altă pate lărgimea,
BC

liniei măsurată. din: spectru . nu. corespunde cu. valoarea reală. oz

g2.
 Primele studii asupra tormei liniei de rezonanţă în sisteme metalice
se datorese lui Dyson [10], forma caracteristică rezonanţei în sisteme con-

RY
ductoare. fiind cunoscută sub denumirea de linie dysoniană. Acesta anali-
zează tenomenul de rezonanță în probe plane, pentru diferite adincimni
de pătrundere a efectului pelicular, grosimi şi timpi: de. relaxare. Măsură-
torile experimentale [11] confirmă, acest model. Webb [12] analizează

RA
forma liniei de rezonanţă în probe. sierice.
Linia dysoniană estee compusă dinta- o combinaţie liniară de efecte
de absorbţio: 'cât'și de dispersie (7 + ag”) atît pentru linia înregistrată,

LIB
:a 0 absorbţie de energie cit şi pentru derivata acesteia. Pentru cazul
înd linia de plecare” este de formă lorentzi iană, combinaţia liniară a.
erivatelor liniei normate este deserisă de ii
4 2 | — a2 7

Y
Pa) = k ge * P=UV,IDRB NI.1.18
e! (L-a) (1 + Lp DE,

IT
unde VW, este cîmpul magnetic măsurat deilu valoarea de rezonanţă.
Separarea efectelor de absorbţie cît și de dispersie s-a făcut, de Peter

RS
și colab. [13], rezultateie analizei fiind prezentate sub: formă de nomo-
grame. Pifer şi Longo [14] studiază, de asemenea, forma liniilor de rezo- -
nanţă în metale ce conţin impurități puramagnetice, în cazul general

VE
al unor interacţii de schimb de mărime arbitrară cât; ŞI a cuplajului. hiper-
fin, comparind modelul teoretic. cu datele obţinute prin rezonanță prin
transmisie în aliajele” "Cu.
Prezentă! mai jos rezultatele unor aleule mai recente [15] obţi-
NI
nute în analiza formei: liniei. Parametrii! de asimetrie şi parametrii liniei
dysoniene necesari analizei acesteia, între care se poate 'Stabili'o coreespon-
LU

dență sînt (fig. XL6): (1 ) aportul între ainplitudinea at mai

mic şi amplitudinea maximă a semnalului (par Yar; (2) parametrul
ce stabileşte poziţia centrului liniei (Yo Yarar); (3) parametrii ce deter-
mină lărgimea liniei şi anume raportul lărgimii” Da, măsurată între virtu-
RA

rile derivatei liniei şi lărgimea liniei lorentziene originale (DB,/DB) şi

DB, măsurată, ca lărgimea, liniei la jumătatea înălțimii a primului Maxim
Şi lărgimea, reală, a; liniei ((DB./DB). Se recomandă însă folosirea pentru
determinare ea lui DB, a lărgimii liniei măsurată între cele două maxime.
NT

Diferenţele între. lărgimea, liniei obţinute din DB, și DB, nu trebuie să

depășească, +10%. În figura XI.6 sînt date nomograimele: pentru analiza:
formei liniei cît şi: parametrul a din relaţia (SI:1. 13), în funcţie de para-
CE

metrul de asimetrie (Poza Fm) Far

Prima experienţă de. xezonanţă, paramagnetică, electronică în con-
'ductori a fost realizată de Owen şi colab. [16], în aliaje CuMn. Yoshida
[17], în anul următor, elaborează un model teoretic, în care deplasarea
/

lui g 'comparativ cu valoarea caracteristică: ionului în! mediu . diamag-

SI

„netic,. este. atribuită. cuplajului -cu. polarizarea electronilor de conducţie.

Rezultatele experimentale au fost mult timp interpretate în acest model
simplu, care presupune.:că':magnetizarea electronilor de. condueţie se
IA

relaxează suficient de rapid la;reţea [18]. Hasegawa [19] subliniază că

deplasarea lui g datorită cuplajului de schimb s—d, observată prin măsu-
„Tători de:'rezonanță, este condiţionată de mărimea timpului de relaxare
U

spin-reţea,.. Pentru a studia importanţa diferitelor procese de relaxare,

acesta a modificat ecuaţiile fenomenologice Bloch: [5], considerind com-
BC

portarea dinamică .a două sisteme de spin cuplate. Se evidenţaiză . posi-

Lo
 bilitatea..ca timpul de relaxare a magnetizării electronilor de conducţie
în “aliaje. CuMn să: tie mai mare ca cel prezis de deplasarea calculată de
“Yoshida.:: Modelul presupune relaxarea . spre . echilibrul . termic. - Analiza

RY
“teoretică, de mai sus afost verificată. de Gossard. şi colab. [20]:şi Gowan
-[21], -care evidenţiază: prezenţa fenomenului de: ,gituire” a relaxării.

RA
EREI
gta

E5 IEI
. pi Sa DB DB

15040
[e d

a :

LIB
LE i . - E | a a | -: DEV pis -€ _
i YMM
Pe i DER NR Ra
“:DBy i": | IE Aaa ep

CC
DB ji: , :

TY
j 9,5 y ” Pa - -_ - y a
140 +30

eo tt i i.

SI
1 : iati 4 - 1 a i d. at
Oh Di : int ; 140: - : pati

Di i: titi fi ai

ER
; X, i i ; „i pf ii SII i
E n ; Pf fi ih 130 - 20
"O3F IV SI osi if, ia NO ji

eu | Yo MM. 1 SS ! N !
„ÎS | . i
| el i pe
UN

„D2[: + re map AC: "HOO.: i: „i

Ra e Pap
:
îi i a pi i
| Ea
.:
=
pm |oEŢ i Ai 120 Hs i
Zi ii ' a N i
N -04f Oi SECI Ma in
AL

zi pi fiii E

„e. Te
TR

Ba | : A

00 0203 op 0500 0
pi | Fig. XI.6. — Nomograme pentru calculul lărgimii liniei DB:şi ai.

cimpului de, rezonanțăîn probe metalice; pentru linii de. formă... -.,.;
EN

Ym)Yarsr:
(Yartrul
“ lorentziană,în funcţie de parame îi -

CuMn și CuCr [22—24] au con-

/C

Experiențele efectuate asupra, aliajelor

firma dealtfel; modelul. Spre deosebire de această analiză,în unele lucrări
[18,:25—27] se presupune o relaxare spre cîmpul local-instantaneu. Acest
fapt conduce dealtfel întotdeauna la o energie: de. absorbţie pozitivă.
SI

i. Pentru: a analiza! importanţa elor.

procesde 'relaxare și 'a evalua
interacţiile magnetice, să. considerăm un model simplu; ce implică: un
'cuplaj între două sisteme. Frecvenţele modului normal: al sistemului
IA

cuplat vor depinde. de intensitatea cuplajului,. irecvenţele oscilâitorilor

decuplaţi ww şi o, Și amortizarea oscilaţiilor. Spre exemplu să considerăm
sistemul din. figura XI.7, unde mărimea HK caracterizeaz ă cuplajul între
U

cele două sisteme de mase'm, și ma. Dacă cele două frecvenţe. sint; egale
CU cp, Va apare întotdeauna un: mod normal la og, şi un altul la irecvenţe
BC

mai ridicate cînd masele se mişcă în opoziţie. Dacă, frecvențele 'decuplate

sa
 sînt, destul de diferite, pentru Hi mic, modurile normale. sint deplasate
peste frecvențele decuplate prin o mărime proporţională cu Ji, fiecare

RY
masă oscilind în alt mod. În problema corespunzătoare de rezonanță, în
situaţia cînd frecvențele sint egale, este imposibil de a se excita modul
în care „umasele” se mișcă în opoziţie (mod antiferomagnetic). În acest

RA
LIB
Fig. XI.7. — Analogia osci-
| latorului armonic cuplat cu
“problema rezonanţei ionilor
în materiale conductoare.

Y
IT
caz poată ţi observ ată numai ireevenţa! decuplată şi interacţia de schimb
este: ,,mascată”. La introducerea. amortizării, situaţia se modifică. De

RS
exemplu, unul din oseilatori poate fi amortizat critic, altul. oscilează: cu
o frecvență de rezonanţă deplasată, chiar dacă frecvențele sistemelor sînt
egale. Acest fapt deschide posibilitatea de studiu a cuplajului (interac-

de conducţie sînt apropiate [28]. VE

țiilor magnetice) în aliaje, in care frecvențele ionilor şi ale electronilor

„„.. „ mteracţiile de schimb intre ioni şi electroni pot da naștere la urmă-

NI
toarele efecte: (1) o creștere liniară cu temperatura a lărgimii liniei cau-
zată, de relaxarea magnetizării ionilor ; (2) o deplasare a. Valorilor g deter-
minată. de polarizare: statică a electronilor de conducţie ; (3)..0 deplasare
LU

g de tip Kondo. Sistemul, format din ioni şi electroni de conducţie se com-

portă analog cu modelul din figura XI.7. Dacă există un cuplaj puternic,
nu vor fi observate efecte ale. interacţiilor de schimb şi ca atare poziţia
xrezonantă nu'e deplasată ; sistemul prezintă o gituire în relaxare. Dacă
RA

există un cuplaj mai slab, interacţiile magnetice vor lărgi liniile de rezo-
nanţă şi respectiv vor deplasa centrul liniei ; sistemul se comportă normal.
Clasificarea, în una din. cele două tipuri de comportări, se poate face prin
NT

considerarea termenilor de cuplaj şi respectiv, de. decuplaj. Termenii de

cuplaj sînt cei dependenţi de interacţiile de schimb, ca deplasările g carac-
teristice ionilor cît și electronilor de conducţie, respectiv energiile ionilor
şi electronilor. Termenii de: decuplaj cuprind. elemente ce transportă”
CE

energia înmagazinătă în sistem ca de exemplu, procesele de relaxare. a

magnetizării ionilor şi electronilor la reţea cît şi separaţia între energii.
"Să considerăm pentru început o situaţie mai simplă cînd interacţia
de tip s—d(f)f) este descrisă de lamiltonianul (VII.9.13). 'Ținind. seama de
/

energia Zeeman €, = — Jun Bd, nivelele de energie permise sint

SI

e = — v-a tz B+ (A) O a CXL1.19)

IA

Deoarece x.B, = g9„v), unde prin 3, am notat. Susceptivitatea de

volum 'a electronilor de conducţie, avem
U

€=-—J, E uz B+ (AX) a]. | (XI.1.20)

BC

85
 Astfel, deplasarea Ag, faţă. de valoaie ea de caracteristică ionului în
mediu dinmagnetic” IT, 18] este, i |

RY
a =, dal e), SLI)
unde +(€) este densitatea de spin a stărilor electronilor de condueţie pen-

RA
tru o direcţie de Spin, la supraiața Fermi. Pentru g.=—2,0 relaţia, (XII. 21)
mai poate fi Scrisă :

LIB
a a i ți ti SETL.92
A aa = 3N, “Er Aa ri mi Ă
unde N, este numărul electronilor de conducţie pe unitatea de volum,

TY
Ep este energia Fermi, iar N numărul de poziţii ale reţelei.
Datorită, Cuplajului de schimb între. momentul localizat; și electronii
de 'conduceţie,:în :absența „situirii”, au l0c procese de relaxare între cele

SI
două sisteme, 'ce condue la o:> dependenţă de temperatură ai lărgimii liniei
DB: “de: forma, m i: di Si

ER
ii) aa pu

ti (11.23)
ti Ii i DB gre (e:A îi re

E ai i iii . “pi: Ra i "up gi , : LINII A

„iai RR IE iai 4
IV
it Relaţiile de: ai sus'aul fost obţinute admiţind că integrala de schimb
este constantă * și! neglijind efectul interacţiilor 'Clectron-“electron. Vom.
UN

considera mâi jos o situaţie mai; “complexă, în 'câre hamiltonianul sistemu-

lui" este: descris” de (VII. 9. 12). Pentru “valori Ik și k''situate. în apropierea
suprafeței: Fermi, integrala; de sehimhb. N (k, E ) poate ti dezvoltată îîn armo-
nice sferice - A 4
AL

Sa

ei m 9, lt ) =zi ei +5 Vl în ) p
ema, x 1, 2
„! . .
.
paiPO : i : , , AER ţi d pa
Aa“
t tz bi . ra
unde” prin O 'am motai; mg între k și li
pt Papi
TR

„PXDresi susceptivității amphicate, eneralizate, a electronilor de

EN

antiparaleli, iar q = e —k | [30]. Un câmp magntic extern,. uniform

(q.= 0): polarizează, spinii- electronilor:-de ;.conducţie; : -Contorm; cu. relaţia,
(VII.9.19), -aceasta se inanifestă ca! un::cimp. ofeativ. 'acţioiiind: asupra
/C

momentului: localizat şi similar cu analiza de mai sus, conduce la o depla-.

sare. Age ce
« generalizează relaţia, GI 1. 20 [5 32] Se
„ai : . . i.
SI

Ag, me
= = 310) % [o - 3h +- Sh + ..].. | ( XI.1.25 )
IA

- Lărgimea liniei de rezonaiițăi, eca, urmâre a velaxărilor ion- electron, |

se scrie 55]
U

„DB = Fo men <P iata > (26)

BC

Je na * |

86
 |
unde media se ia după suprafața Fermi
: 1
PAL — 902) Pl — 209) de

RY
G ca = , Ş ei +Der+ 2ej
. Hodal
kk E ' ” - "/ o: ,

| IN E bc. Aa Da i OSTL2T)

RA
unde e = dep 3 (9)= 8(0)/3(0),.a = 309740, 0), iar, Ga), 32 lb +.

LIB
+ (1 _. zane
ie [a ” E , -. a a _

În general, în sisteme met: ice, apar cfecte de „„pituir oi în relaxareea

magnetizării. Schematic, prezentăm în figura XI.8 căile de. relaxare impli-

Y
Ge; Cimo ţi
" e
S - | GeaT. | electroni: ———

IT
-. de conducție 9

RS
gi!
Fig. NI.8.'.—: Procese de
m

relaxare în rezonanţa para- : alte,

a

magnetică electronică in 4 d „|. impurități

materiale conductoare. 2 OR.
VE
a Gip|..d Llhle. p.
ete
Da

4 Pi , ADI II pt
_ a Pi Ă SE , — ,

N E Sion
NI
Îi

PIPI III
Reţea
LU

„cate în “ecuaţiile de tip Bloch. Interacţiile de schimb s — d(f) as tipul

(VII.9.9) dau -nâștere. la procese de relaxare caracterizate “prin. timpii
Ti= dz de la spinii ionului localizat la spinii electronilor de. conducţie
RA

| Concentrația de Th (% at) Sa
04 08 1216 20 25 28
i L__a ada Îi
NT

22 065% at Gai în Leu xIh, Fig. XI.9.— Influenţa con-

: | E | ținutului de . gadoliniu şi
_ respectiv. de “toriu (pentru
“ aliajul LaGad (0,65% at
:*- Gd)) în deschiderea relaxării.
CE

ma gnetizării electronilor de.

„Valori 3 .*.

_ conducţie . la - reţea. Prin,

„| linii continue (a), Gb) şi
| (6) s-au reprezentat curbele;
teoretice calculate cu aju-.
/

torul „relaţiilor, (X1.1.39).

SI

pentru diferite valori Ss=

= 9): *1013 s-1 şi 39 R =
X 3: Ii
= 7 1011 s-1, “ :
IA

4 L E | 4 | |

„00200 400600 600 1000 1200 1400 1600

aie | Inversul concentrației de Gd (% at)!
U

şi concomitent” un timp: de relaxare 1,;= A carăeterizind procesul opus.

Fiecare specie de spin este cuplată direct la rețea. Relaxarea magneti-
BC

zării electronilor de conducţie poate fi îmbunătățită prin scăderea concen-

i | | 87.
 traţiei de ioni paramagnetici sau prin introducerea în sistem a unui metal
[3-4], care scade timpul de relaxare-a magnetizării electronilor de conduc-
ție la reţea, TeReon = Sao. Această comportare schiţată în figura XI.5

RY
este ovidenţi ată în datele din figura XI.9. Prin go s-a ovidenţiat valoarea
g în 9gadoliniu : pur. În aliajele diluate LaGd valoarea g creşte (ca urmare
a distrugerii efectului de gituire) pe măsură Ge scade conţinutul în gado-

RA
liniu, : pînă la valoarea ga. „Gituirea” în relaxare poate fi vidicată Şi
prin. introducerea de toriu în aliajul LaGd cu 0,65%at Gd. ă
O chestiune controversată o constituie „destinaţia” relaxării în
setul de ecuaţii fenomenologice [35]. În funcţie de această destinaţie,

LIB
se aşteaptă diferite rezultate în ce priveşte condiţia de rezonanţă.
(a) Să: considerăm. pentru început situația: în care relaxare a are
loc 'spre echilibrul termic. '[19]. În acest caz avem: .

TY
AM, = mo, x (ea + au Mei AeL ar, — ar),
ETE ei | Due Ten (X1.1.28)

SI
AM, = suo 1, X Hera + DAI — M, AL,
dz - mm ( F e) Me 1, a in ( x ai — <€ SM: ).
7,

ER
ÎI , i
a
N

Am notat prin M, Şi M, magnetizările. electronilor de conăueţie Şii respee-

tiv ale spinilor localizaţi (ioni), fiecare din acestea, relaxînd la vectorii
IV
de destinaţie (AM) şi. CAL) cu vitezele dep= Ta Şi d — Ta. Magneti-
zările M, şi- M, se presupun aliniate în -lungul cîmpului magnetic statie
UN

Hg şi au valorile de echilibru termic. Parametiul ) car acterizzează mărimea,

câmpului efectiv ce acţionează între cele două specii de spini = Tun).
Cîmpul Ilea, însumează cimpul: static Ho = Bou şi cel. de miero- -
unde H, = B,/ug. Termenii de relaxare înerucișată (în (XI. l. 28), respectiv
— M/T + Mi) Pi, reprezintă o : expresie simplificată, a lui — (M,—
AL

— (MO) Ze + AL, — GL) Ze în care părțile de destinaţie sînt omise

ca urmare a balanței detaliate
TR

CAL Tr = aL) Ta. (31.129)

în realitate sc: “pot. distinge componentele longitudinale de cele
EN

transversale. ale acestor timpi de relaxare înerucișați [36, 37], deoarece

pentru -kpD&2u:Boy- fluctuaţia termică nu poate elimina „anizotropia””
introdusă de cîmpul -statie H,. Atunci constantele de -timp ce intră în
relaţia (SI.1.29) 'sînţ 'cele longitudinale Tei Şi Tate; dar se presupune că
/C

relaţia, ' (SI. 29), este valabilă şi pentru timpii 'de relaxare transversali.
Pinînd.. seama că. (MT = CM Tzi, o versiune liniarizată a ecuaţiei
(SIL 28) se xeduee' la o ecuaţie de gradul. doi [58]
SI

(o WU; + ze a
IA

7.) -(2 artar) 23) i za)

o cu _at 720)
U

” a „A2ic | | eR. zi
BC

unde 7, ve sînt factorii giromagnetici. 5

88
 (b) Dacă relaxarea are loc spre valoarea de echilibru locul, înstanta-
neu, avem [15, sI:

RY
AM, | A x (Mez
(lea 24, PR N, e —T VAN E 3M,)
felhlezt
d + z, +

NM, — Zi, + 2) Me — Ye (Alen + AL),
+ ?
Lie
Ă |
RA
” : 7
| : , TR
3 (XI.1.31)

LIB
St “rtoMti X (eu e JAI E art Il ” ei

_ Mi — Pi Meze + AM) _ Mi — Y(Ileae-t M)

Y
IT
i , | Tie | Tin

Ama notat prin ye şi zi susceptivităţile magnetice neamplilice te prin

RS
schimb. Magnetizările statice sînt date de [27 ]:

Cl) Za
= Laza, 19. Il; (IL) = ZA 2737)7,
1 Io (311.32)A
VE
care sînt solutii ale. ecuațiilor cîmpului molecular : CAL == Var, +
NI
+ A(4L)), CUp-== 14 + 1 CU). La relaţiile (XI.1.31) se adaugă
şi condiția balanței detaliate 7, fzi = 7, Ta introdusă prin cerința sta-
bilităţii sistemului, deci ca absorbţia. de rezonanţă să fie pozitivă. Această
LU

conditie diferă, de cea din (a) deoarece în acea situaţie se iau valorile mag-
netizărilor neamplificate prin schimb. În consecință părțile de destinaţie,
în termenul de relaxare încrucişată, nu mai pot fi eliminate. O versiune
liniarizată a relaţiilor (SI.1.31), pentru componentele transversale, se
RA

reduce la o ecuaţie de gradul doi

(o- o Oi +: e: oa Oe + Tr i - )- e
le
NT

— —
Tin “en Ten Tin
, a
CE

— (2 vKCAL) — ie) (o — o: + a,
7 rp -
2i
a. Tin le

— (Poate aL) — i o — o LD =o,

/

die Ten Tin

| (SI.1.33)
SI

unde am ținut scama de condiţia balanței detaliate.

Problema gituirii în relaxare a fost analizată și din punct de vedere
IA

Microscopic. Caroli şi colab. [39] au calculat susceptivitatea de 7f în

modelul Anderson, aproximaţia Hartrec-Fock pentru starea fundamen-
tală “şi aproximaţia fazelor aleatoare pentru susceptivitatea magnetică.
U

Această analiză este incompletă ca, urmare a absenței, efectelor de rela-

BC

xare. S-a calculat, dle asemenea, susceptivitatea unui sistem de spini cuplaţi
pînă în ordinul doi, în constanta de schimb Ț, incluzind explicit în ecuaţia

-89
 "de mișcare un termen de relaxare a fiecărei magnetizări, spre cîmpul
local instantaneu [37, 40]. Acest fapt a fost determinat de cerința, ca sus-

RY
ceptivitatea, 7f pentru un astfel de sistem izotrop să tie egală (cînd trec-
venţa w-.-tinde.la zero, deci în: limita statică) cu stisceptivitatea longitu-
dinală, Se evidenţiază că introducerea conceptului de „cîmp local in-
stantaneu” satisface cerinţele de mai sus cel puţin în ordinul unu în Y

RA
şi deci se preferă descrierea. (b). S-au dezvoltat şi alte modele [36, 41, 42]
în elaborarea unei teorii dinamice exacte, pentru a calcula funcţia de
„corelaţie a spinului localizat şi de a include și efecul Kondo. Calculul are

LIB
semnificaţie numai în cazul în care este adecvată, presupunerea că spinii
electronilor de' conducţie sînt în echilibru termice. Modelul lui Caroli şi
colab. [39] a fost dezvoltat să includă efectele de relaxare spin-reţea a
„electronilor de conducţie. În acest model, condiţia de rezonanţă concordă
cu cazul (a). Analiza, de tip (4). conduce. la o: susceptivitate 7f care nu

TY
îndeplinește condiţia de izotropie. Acest defect; [41] provine din alegerea
valorilor de echilibru termic pentru (M) şi CAL), independente de timp.
„ Alegerea, corectă a acestor valori, pentru .care (4) satisface condiţia. de

SI
izotropie poate fi obţinută; dacă mărimile. de destinaţie urmează, vectorial
rezultanta tuturor cîmpurilor externe incluzind şi cîmpul intern.
Pimpul “de. relaxare al momentului localizat la rețea, Tip, este în

ER
general foarte mare, astfel că procesele de relaxare sînt determinate de
aportul T,;| Dew. În. cazul în care relaxarea; apare la valoarea de echi-
libru a magnetizării, în cîmpul local instantaneu, pentu |ambele sperii
IV
de Spini 145), în acord cu
€ Hasegawa. [19] avem: . : i
A |i : ÎN m - me
N 3 _i | ai | -
UN

il = Vo a ta A (A); Da

ti . Ta mii zi ta na af ST--84)
AL

pi Du n DB =- DB uaSai E ta :b)
TR

unde + 4 = Tei Ten. iar y = Za “fi XiBo-

În compușii pămînturilor rare s-a propus analiza rezultatelor expe-
rimentale într-un. model cu două benzi [44]. Acest model implică inter-
acţia între electronii 4f şi electronii de conducţie avînd. caracter s şi res-
EN

pectiv d. Interacţia: de schimb 7, între momentul localizat şi banda de

conduceţie s este. întotdeauna pozitivă. Banda, s relâxează puțin la reţea.
În probe cu conținut ridicat de Gd este prezentă o giîtuire în relaxare.
/C

Interacţia de schimb. 72, între: momentul localizat și banda d, este nega-

tivă,. Banda d relaxează rapid la reţea, ca urmare a momentului orbital
al acestor electroni şi ca, atare nu se: aşteaptă efecte de gituire în relaxare.
“În: această situaţie relaţiile (XI.1.34) trebuie modificate în sensul că
SI

“Ag= Aga Ag,i iar la DB se adaugă expresia DBa = (rkalgup)Ă dă Fa Ka(oa),

unde Ag, și. Ag, sînt atribuite interacției cu banda d. și respectiv
“8. Factorul: Ry 'este asociat cu degenerarea, nivelelor. d ale: energiei Fermi.
IA

“Dacă se neglijează, despicarea, de. către cîmpul cristalin, a stărilor elec-

tonului; avem Fe = 0,2 [15]. Nae) (a = d, s)'sînt factorii de ampli-
ficare -a susceptivităţii electronilor de conducţie: a 'celor.:donă benzi. ::
U

“: Pentru a analiza'modul în care relaţiile: (XI. 1:34) descriu: datele expe-

BC

rimentale ţinînd 'seama, de interaeţiile atît cu banda s cît: și'd, Vom consi-
dera, sistemele. (G4Y; Cu și. (Ga Ya) Ag: [31,'45—47].! În. regimul în

“90
 care există o gitiuire parțială in relaxare, deci pentru o concentraţie dle gado-
liniu relativ mică, avem 7,5) > Ten(8) și respectiv termenul în 1 poate
„fi necelijat: [48]. În această situaţie (Ag — Aga)Ags! = 21 +)?

RY
ș
(DP — DPADDŞI = u(l + u)-1. O asemenea relație poate fi observată
experimental. [16] (fig. XI.10). "Pentru sistemul (GQ,Y,-.) Cu reţinind

RA
. |

| 10 u

LIB
„Fig. XI10. — Comparaţie:
“între relaţiile (XI.1.34) şi -
»- datele experimentale .in-
aliajele (GdzY,_2) Cu, pen-

Y
tu y<u.

IT
Anu

RS
primii doi termeni ai relaţiei (XI[.1.24),
l, avem 10) ocol e
Plan) 2], unde To = 0,06: eV. (:X.1,6-:10%199). și. "Ta =:0,02- eV- (X1,6:
0-19 J
. IN : “. . Ș a Ă sa A p
VE ,
NI
0,4 “ II
LU

= 00 : Fig. XLAL: —. Dependenţa

> | | „de qa integralei de schimb
S-02
Te ş
2hp .. : în cazul aliajelor Asiln.
n . Ă i . D . —
RA

-0,l

îi
-0,8
NT

În cazul! sistemului Aga 119 considerind primii. trei termeni,

din dezvoltarea (4I.1.24) a lui T(dqd), „obținem pentru integrala de schimb
CE

forma. dată în figura XIL11.

La valorile integralei de schimb, mai poate concura şi o contribuţie
de amestec (covalentă) care este întotdeauna negativă [29], alături de
cea atomică, pozitivă [50]. Asttel 7 = Tar + Tecon.
/

Metoda. rezonanţei paramagnetice electronice: poate fi folosită, în

principiu, pentru evidenţierea, efectului Kondo. La temperaturi ridicate,
SI

unde Int > hp avem (41, 42]:

IA

Ag(itondo) 2 — (ap (Ex — nai D, (a)

Ta 35)
mai (Kondo)=- ri 12Herta 71420 Cr) In [1:20]. (
U
BC

Relaţiile (X1.1.35), nu au putut fi verificate prin studii de rezonanţă,

deoarece în acele sisteme, unde 7%/2(€,), este suficient de mare pentru ca

gi
 să prezinte o deplasare a lui g în In T, apare o gituire în relaxare şi” toate
deplasările de schimb şi lărgimile suplimentare e se compensează [B1, 37].
Studii de relaxare au. permis punere: a în evidenţă, a efectului! Kondo

RY
[52]. Stă |
“Gonsiderind interacția 'de schim): constantă, în cazul sistemelor
BusLa_„Al, şi Gd za pĂle [53], s-au determinat integralele de schimb:

RA
din valorile Ag, DB și respectiv Ta. Valorile Ş astfel obţinute sînt în
concordanță vezonabilă.
Integralele de schimb $,, ale Ga, Er şi Dy în Fh sînt de 0,042

LIB
0,046 şi respectiv 0,044 6V. Aceştea, sînt apropiate de cele. determinate.
în modelul Abrilkosov [54]. Analiza, comportării RPE în sistemele în
care apar două tipuri de ioni magnetici, s-a făcut, considerind deplasări
g indirecte [18, 55—57] şi respectiv folosind o aproximaţie de cîmp mole-
cular [58, 59] în care subreţelele sînt cuplate.

TY
Pentru date experimentale privind studiul prin rezonanţa para-
magnetică, electronică, a interacțiilor magnetice îîn metale se pot consulta,
lucrări de sinteză,. [52, 32; 55—51].

SI
V | | |

ER
_XI.2. Rezonanţa în sisteme ordonate magnetic” SI:

"În paragratul precedent am analizat dinamica unui sistem de spini

IV
ce interacționează slab. Ne propunem să extindem discuţia | la sisteme de
spini cuplate puternic. Condiţia de rezonanță, şi în acest caz, poate fi
UN

obţinută din relaţia, (SI.1.4). La energia liberă a, sistemului va trebui

să adăugăm însă energia de anizotropie Ea şi respectiv energia cîmpului.
de demagnetizare Ca. “Pentru început: analizăm efectele magnetomeea-
nice sau giromagnetice (efectul Binstein-de Haas şi vespectivi Barnett).
Considerăm apoi “problema rezonanţei în materiale ordonate fer omagnetic.
AL

Analizăm semnificaţia par: ametrilor fenomenologici implicaţi în ecuaţiile

dinamice ţinind seama de procesele ce au loe la scară microscopică. În
afară de modul uniform (Kittel) vom prezenta şi alte moduri de precesie
TR

a magnetizării (moduri magnetostatice), unde de spini în straturi subţiri,

problema, antirezonanţei, rezonanţa, în sisteme la care nu a fost obţinută,
saturaţia magnetică cit şi procese 'de comutare. Studiem apoi prin metode
EN

de rezonanță sistemele ordonate antiferomagnetic, ferimagnetic, sau avînd

ordonări magnetice mai complexe. Pentru ilustrarea expunerii redăm
unele. rezultate reprezentative obținute în studiul materialelor magnetice.
/C

„XI2.1, Efecte magnetomecanice pi

SI

Am evidenţiat în paragraful Id. 1, că, magnetizarea, este produsă ă prin .

* curenţi particulari, respectiv prin mișcarea particulelor îîncărcate (electroni)
IA

de masă m. Astfel; momentul magnetic. al unui material trebuie să fie

legat de cantitatea, 'de mişcâre a curenților particulari. 'Pinind seama de
acestea, se pot imagina, două. tipuri de experiențe care să permită stabi-
U

lirea, corelaţiei ce există între modificarea magnetizării probei şi variaţia,

cantității de mișcare a acesteia şi anume cfectul Binstein-de” Haas [60]
BC

și reespectiv Barnett [61]. Acestea sînt cunoscute. sub denumirea de efecte

92
 |
magnetomecanice sau giromagnelice, deoarece permit determinarea Xapor-
tului giromagnetic.

RY
Efectul “Rinstein- de IIaas este. folosit în majoritatea experienţelor
“pentru determinarea raportului giromagnetic. În acest Caz, prin inver-
sarea bruscă a sensului câmpului maj; enetic ce acţionează asupra unei

RA
B3
LU

LIB
P -proba
O -oglindă
A sistem ce amortizare:

Y
RA -bobină

IT
_bobine ce creează un.
a, cîmp orizontal
Mp -magneți permanznți

RS
"S -solenoid |
B, -bobină de compensație
Fig. RI.42 = Schema”! in R -reostat
stalaţici de măsură a ra-'
portului magnetomecanic că
în: experienţe 'Einstein- de
-. VE R Ţ —ijă nemognetică

Haas.
NI
LU
T RA
EN
/C

bare. ordonate. magnetic, se inversează magnetizarea acesteia, iapt ce

se va reflecta prin apariţia unui cuplu mecanic. În aceste experienţe se
foloseşte. o metodă de zero [62] (fig. XI.12). Proba P este: suspendată,
de un fir de! torsiune. În “partea, inferioară solidar cu proba se află o tijă,
SI

nemagnetică 7 de.care este fixată oglinda 0, sistemul de amortizare -4

cît şi un grup de magneţi permanenţi. AM. Bobinele B şi Pg sint montate
IA

astfel încît, în absența probei, f.e.m. indusă în solenoidul Ss să se anuleze.

În prezența probei, curentul indus excită bobinele DB, şi. Ba care acţio-
nează asupra magneţilor Ap compensind rotația. Curentul indus în
U

bobina B este |
i LA)
BC

93
 Curentul ce parcurge bobinele -B, si: E; determină apariţia. unui cuplu.
G, = Ii ce acţionează asupra echipajului mobil. Prin reglarea rezisten-
ței :R se ajunge la situaţia în care cuplul G „ compensează “cuplul mecanic

RY
indus! prin inversarea „ magnetizării, deci: i |
.

Ho. d] |
AN — Ie 1: db (X1.22)

RA
pd Rat
.

Deoarece dP/di = un (Ard), unden este numărul de spire al bobinei

LIB
_B, avem i |
E: = RE m (I.2.3)

TY
Constanta K poate fi determinață,” prin o măsurătoare de etalo-
nare. Factorul - giromagnetic se 'serie + = 9'e]2me.
„Efectul. Barnett. [61] constă în apariția; uhui moment magnetic la

SI
rotația bruscă „a “unui cilindru confecţionat. dintr-un. material” ordonat
magneţie.. Prin. „această rotaţie se imprimă ansamblului de electroni un

ER
| i a moment cinetic şi ca atare bara se va magnetiza. |

up a “Prezentăm schematic în figura! XI.13 o expe-

o vienţă de tip. Barnett; „Modificarea | magnetizării
barei feromagnetice P; ce se roteşte în jurul axei,
IV
“este măsur ată cu ajutor ul unui măgnetonietru ÎI pe
O probă etalon Pia serveşte la calibrarea insta-
UN

laţiei, -
| Admitem că bara se roteşte 'cu viteza un-
shiulară Op ÎN jurul axei sale. Un sistem ce are
un moment magnetic pu este supus acţiunii cuplu-
AL

“lui G= LX op sau'G = Loop sin0, unde 0 este

unghiul pe care îl face momentul magnetic cu axa
de rotaţie. Acest; efect este echivalent cu acela al
TR

unui cîmp de inducţie B paralel cu op. Astfel, G =

= uxB, vespeotiv. cimpul de inducţie echiva-
lent va. fi a ma
EN

2 = (Uh). op = 91 (e]2m.) op. (XL2.4)

Experiențele de acest tip sînt foarte sen-
/C

- sibile, deoarece -măsoară cantităţi foarte mici. Ca

“atare; trebuie. luate; precauţii: deosebite, în special
g.. cp: pentru ecranarea cîmpului magnetice. terestru.
|
Redăm în figura .XI.14. raportul magneto-.
SI

Fig. XI. 13. — Schemă unei

- experiențe de. tip Barnett. mecanic, g determinat. in. cazul, aliajelor “OuNi
[64]. Valorile: g' sint. mai miei -ca; 2 și.scad liniar
IA

odată cu creșterea, cantităţii. de cupru, pină-la 24% at Cu: Pentru con-

centraţii mai mari de cepru această scădere este mai rapidă. Din aceste
date s-a determinat un. moinent; orbital: electronic 'local'de 0,05 uz: În
U

tabelul XI.1 redăm valorile 'Ş' şi g obţinute prin studiul efectelor meneto-
mecanice şi respectiv prin rezonanță fer omagnetică asupra unor materihle
BC

reprezentative [65].

94
 | e |
- Să notăm prin 1, contribuţia spinului la momentul magnetic al
atomului şi prin 4/9 contribuţia orbitală. Similar, J4 şi Ii sint momentele

RY
cinetice (a cantităţii de miscare) ale mişcării de spin şi respectiv orbitale.
Dacă e = ol MN, = Dl avem
1,84

RA
183; .

LIB
1,82
Fig. NI.14. — Dependenţa o.
de: compoziţie a valorilor .
g” la “aliajele CuNi. 18 -:

Y
IT
180; E i
pt E

RS
1,19 L E ! 1 :
! pi % 2): . 3%)

% at Cu

e AU PLD) AM PAI VE d AM, AM, Te)

2 AL, + o) (L-a SAL, La stAl, Al AL]
NI
e 2.
= x d ————— 3

dm Ie
LU

unde am ţinut seama de relaţiile obținute în paragraful III.3.

TABELUL NI.1.
RA

Valori reprezentative g şi g'

T

Material | gi a RI Ma
EN

Fier | 2,05—2,09 | '1,919—1,938

Cobalt: | 2,18—2,23 |; 1,850—1,866
Niche 2,17—2,22 1 -1,830—1,837.
/C

„CugMnAl e. 20... 1,99...

MnSb O | 22,10 | 1,98.
NiO- Fe,0, 2,19 1,84
SI

Supermaloy . a 212 2,20 1,91

IA

Din tabelul XI.1 se ovidenţiază deviații mici comparativ cu 2 ale

valorilor g'. Ca atare, în cazurile examinate, avem e & 1, deci cea mai
mare parte a contribuţiei orbitale este pînsheţatit . “Pentru această si-
U

tuaţie, prin dezvoltarea, în serie a relaţiei i (S12 .5), se obţine

BC

p 3
|So
FA

——
O
A
—
o
 XI 2 2. Rezonanţa feromagnetică

RY
Experiențele de rezonanță feromagnetică, în unele privinţe sînt:
asemănătoare cu acelea de rezonanţă paramagnetică electronică (fig. XI.1).
Cristalul feromagnstic este aşezat; între. polii unui magnet. Intensitatez
cimpului este astfel aleasă încât magnetizarea, probei să atingă valoarea

RA
de saturație. Pentru a menţine mişcarea de precesie, asupra probei va
acționa un cîmp de microunde situat într-un plan perpendicular la cîmpul
Bo. Prin modificarea valorii cîmpului magnetice static B,, frecvenţa de

LIB
precesie poate fi schimbată astfel încît să fie satisfăcută. condiţia, de rezo-
nanţă, de tipul (3I.1.3).
Fenomenul descris mai sus a fost prezis de Landau: şi Lifshitz [66]
Şi observat experimental de Griffiths :[67] si Xager şi Bozorth [68],

TY
odată cu dezvoltarea tehnicilor de microunde. De atunci s-au efectuat
um număr de mare studii teoretice şi. experimentale.
FBeuaţia dinamică a materialului feromagnetic descrie răspunsul aces-

SI
tuia la acţiunea cimpului B. Analitic, vari iaţia magnetizării AM/d poate ti
exprimată în funeţie de trei vectori ortogonali M, AX Bi MXALX
x B), forma! generală a acesteia, fiind dată de

ER
4

AMA = cl — TM xB—2 AI X (AL XD

IV (XL27)
. Ş
mde &, si 2 sînt funcţii scalare ce “depind de M, B și caracteristicile
"probei. . )
UN

Landau şi Lifshitz [66] presupun "că, ăspunșul magnetizării la -

acţiunea câmpului extern este o rotaţie pură, și deci « = 0.În plus se
admite că vi ŞI A sînt constante, În conșecinţii N N
AL

d/a = = AX B— MIX AI XB).OoO(XT25)

TR

Primul termen descrie o mişcare “de precesic, în timp ce termenul al doilea

ține seama de amortizaica mişcării de precesie şi dă naştere la o mişcare
după o direcţie perpendiculară la M şi (M x 5). “rr reprezintă raportul
giromagnetic iar 2, un termen. de relaxare. (presupus pozitiv), ce ţine
EN

seama de gradul de amortizare a mişcării. Relaţia (XI.2.8) prezice un timp

de comutare (inversare a magntizării) nul, pentru cazul în care amor-
tizarea. este infinită, cînd în realitate: aceasta trebuie să fie infinit atit
/C

pentru amortizare. infinită cît: şi nulă.

Gilbert [69] a propus o formă a ecuaţiei dinamice ce conduce la,
timpi de comutare intiniţi atit pentru amortizarea nulă cît și infinită
SI

AM _ _—xe:Mp se Mx(MXB). (X12.9)

di LI LE
IA

Aceasta poate ii sorisă şi sub forina, E NE

U

AM _ ars — “ae a]. - (XL.2.10)

BC

a di

"96
 “Relaţia de mâi:suis ev idehţiază; că "mee -anismele de “dișipăre: ințrodue un
“cîmp magnetic: efeciv, opus” în "direcţie câmpului exterii Și proporţional

RY
cu AM/AL. DN
O altă formă a, ecalaţiei diivaniice fâtorh: siiclic6 dcriă ă din! cea pro-
pusă de Bloch pentau măteriale paraimagnetice:” După Bloeinibeigen [70]

RA
aceasta are iorma | a N
AM_ ot „MXII OM
— ALI, Il
AI, 1Id(00 xl: Ei OSLea1)
MU T, 3 EA II9

LIB
ande 7: și: Ze sint timpii: de: relaxare longitudinal: şi respectiv: transtrersal,
ce descriu 'rlaxarea: componentelor: maignetizăriii par alele şi respectiv:per-'
pendiculare. la; cîmpul! extern ll: = Buy e oii e
„ Callen: [71] analizind mecanismele”; de' disipare Bropunb':o: “ecuaţie

Y
dinamică, pe care o: dezvoltă, în: funcţie de parametrii :::2goj20 Si "do: AM

IT
notat prin do: probabilitatea: de :anihilare: a: magnonului li == 0, "eu pro-"
ducerea, în mod simultan, a magnâtiuluirl: 0 iar: si: do tânt probabi-.
lităţile de anihilare a magnonilor lk=0 şi respectiv Ik z 0. Ecuația dina-

RS
mică, în acest caz,:dă o dleseriere ! microscopică a proceselor de relaxare.
Bouaţiile dinamice corelează modificarea i în numărul de magnoni de vector |
de undă: k =0, numărul, total de maghoni! din “sistem, cânpul: extern şi
parametrii intrinseci care earacţerizează mecanismul de impr ăştiere. Bxei-
tarea magnonilor kk = 0: roteşte! magnetizarea
VE macroscopică menţinind
constantă mărimea acesteia, în țimp ce excitarea magnonilor k 40
descrește mărimea, magnetizării. Întar- un mediu. infinit avem: sai
NI
- „d , ii PR
Di. i ÎN a „tite Depp “,
i Di AL = 10); “n Hp - “0, a A00) = "agi-riny (ra. 12)
LU

pna ţi gi fa la ta ”

unde 3140); este valoarea miagnetizării li saturație la OK, "0 initial:

magnonilor 'avind lk = 0:iar “m numitul de maăgnoni cu. k+0.
Pentru a urmări semnificaţia fizică ă 'constantelor a, *p Și 2 vom pleca
RA

de la forma generală (XI.2.7) a ecuaţiei de mişcare. Pentru aceasta vom

considera 0 sferă avind factorul de demagnetizare. A, Neglijăm. energia -
de anizotiropie. Beuaţia (XI:2.7) se serie
T

1 OM
= aM — AL x [lg — NAT] — 2 X (AL x [le — VAI))-
EN

up CA
(X1.2.13)
Pentru a determina, pe « „vom tace produsul scalar cu M/J. În acest
/C

caz avem dIL/At = aM, sau ţinind seama de (S1.2.12). vezultă

pa (XI.2.14)
SI

Pentru a explicita forma lui >, vom proiecta relaţia (NI.2.13) pe sistemul
de coordonate Gî 2 și je Ținind seama de (X1.2.12) see poale ari ăta [71] că
IA

1 da dat d | au 312, UI — Net Nat MI — Ne NE

— Xe + Aa) + Ma 2(h — A + A) |
U

n di MA Mih
a i (XI.2.15)
BC

unde h = Ig].
Je. 241 ” ' 97
54
 | Se constată că, 2, depinde de Ho du oldt, n Si, n/A cit și de, componen-,
tcle imagneţizării după direcţiile &£ Și n ca atare "2 variază. pe, parcursul,
unui “ciclă! de 'precesie: În 'câzuil în %'car6 2 este mie putem înlocui „Partea

RY
dreaptă a relaţiei (X1.2.15). prin. valoarea, ei medie, pentru. un ciclu al
mișcării de „precesie, Peiitru.. asimetrii nici, (A pi> fa), avem i

RA
E o 1 du 2roh - du 3 i TE IN i
A= Ano IL 0. are DRE PIE De
„di +Ce A „dt n boa re - E +a Sie
a a
: i a: - 012.16)

LIB
„Relăţiile (XI.2.14). şi, (1.216) leag să: ecuaţia; dinamică macroşcopicăă
cu.reprezentare a. de bază, a; undei de spini (vezi: par agratul: VII. Bi
Constanta > deserie viteza unghiulară a mişcării de precesie; omogene:
a magnonilor k=10.. Elementele de. matrice car&cuplează : magnonii li = 0,

TY
la, alte „Moduri produc: nu numai tranziţiile consideratie:mai sus dar. Şi depla-
sează uşor. frecvența: corespunzătoare: pentru magnonii li:=; 0. Astfel avem!
pie E Yo-:iBenaţia,. dinamică. (XI:2:13): se scrie, „deci... i

SI
sti Hit ei „e pd ie il a tate ital, ui
IA IRA sibi oh brau E tura i sila do. puli Ani. iii ii pt

ER
dM: ap ii [0 i ciur tii vaii ae ap ar Titi oi să
a Arges TIa e zi Ye pa MIX, = 7 —— — 7 I Mx (ar: xD
attdotii svoae(u tă „8 IN ia) ptti freza ct
di. Cit i ieiaţi LA tz
ui pic Lion roni tastei eter BA 2: Na pi
IV
niz d colturi cetele e atat stea tea cn atit (XS I.2:11)..
Pentru: a determinăi'dependența Jai du dJdt, "dn Jdt'și starea sistemului: de!
UN

cîmpul exterm şi proprietăţile materialului, se analizează tipurile princi-

pale de procese, de. împr ăștierevăle magnonilorcu rol: important în disi-
parea energiei: (4) procese de împrăștiere magnon-magnon implicind..
maenoni, i = 0;. (b) procese, de, împr ăştiere magnon-magnon..ce; implică,
magnoni k Z 9;le); proceşe de împr: Astiere, Magnon- “fonon;; (d) ÎmMprăs-::
AL

tiereca, maenon- electron., de, conduceție; . Aceste; procese: pot, fi; deseori i5e. de
un, „bamilioniai 'de, forma, ii ab fiu in a EŢT aetea sittot ce
TR

x FI ERE o tepe qi o cs oara ga

gi E (E,es) Qa; dt, Hi ra, dt ai Ut ,e 9 dmuteă dona,
. pa i .. . : .

Da A CSLA18)
Ik? A :
EN

ja, lo 23 descrie : “interăețiile niagnetice iar Q “veprezintă un produs

al. operatorilor de creare şi anihilare a magnonilor, specific procesului
considerat. „Operatorul conjugat hermetic, e descrie procesul invers.
este. proporțională, cu pă-,
/C

Probabilitatea! de! tvaniziţie penitiu un 'proces

tratul cleiiăiiielor de: matiice” dorespuinziitoate; respectiv +

Psi.) = kr... jeicrlotie- 79% i) [2] 3(e—6€:),

SI

) : ate A X1-2+19),,
inpoi ta
umde prin. i. si. F's ş- aa i notat. stările iniţiale. şi.respesţiv, tinale.. peri purta cei
IA

Ca exemplu să considerăm procesul de împrăştie re a magnonil or

în care aceştia, își. modifică vectorul de, undă. Probabilitatea, de, anihilare
a magnonulți J-— o şi- de: creare Ar magngiului k.:z 0 este. e a
U

a to
vi, i

Po ji 's SE — Ia pe a ( (1 + ina — Nu(ho A D== > ho — Shoe

BC

| (ST:2.20 i;

98.
 ji + Probabilitatea de: anihilarea magnonului k și creare a unui ionon,
similar cu (X1.2.20), este dată de. SRR i

RY
Ri
„t-

Peg = (mg + 1)ny:= n (n + 1) it | Bu (01.221)

RA
pi În cazul unui proces ce nu conservă vectorul de undă (direct), Dro-
că babilitatea de amihilare a magnonului k = 0 şi a creerii unui fonon este:

LIB
Poo= as s Se — Ko SE = (mg L no — mia + = no — mg.
(31.92.22)
: Xunstul de fononi cu
c vectorul de undă o este mic (de ordinul uni-
tăţii) comparativ cu n Și deci
n

Y
Tia rai dn aaa

: | A . Ne | „i Poa = no. _ (XI.2.23)

IT
$ ÎN a , | .
a În general pute considera că | |
dnp]dt= _ Gus + a), | (S1.2.24)

RS
E
Dr
Se

unde ?oc Și dor Sint produse de pătrate ale elementelor de matrice, Varia-
“i

iția numărului de magenoni cu li 40, hy, poate proveni din :"(a) anihi- .
la
i

laxea, magnonilor» lk = 0 şi
un. termen de torma.. org
VE
crearea magnonilor Ji 3 0 proces deseris de
3 -(b) anihilarea, magnonilor k 7 0. Procesul
contribuie cu un,termen de forma — don — uz), unde nr. reprezintă
„numărul «
de. maguoni Li sf 0 cu care, fononii sînt. degeneraţi. în acest caz
NI
Ă i
. d.
A ție
pt
i i tii FA

“anuJai == o ho —- dza(in = i) aaa OS I.2.2525)

LU

rpinîud seama de SIL 2, 12), xelaţia (XI. 2.25) poate. fi scrisă în torma
E

voh(ânu[di):=
== „Porto lin + old — ar Di (4.1.2.26)
RA

înlocuind (X1.2.24)și -(SI.2.26) în (XI ari avem

ama = (donro mo + aL AL -— (7 IA MAD) -— „bate A x B+

T
EN

|. PI di + osti = ohne) — zi tar =- "DI Dj-M x ar uim.

208 + Net) îă a
/C

| E AI II N CR Ie Ea aa (Lat)
Relaţia de mai sus corelează parainotrii ecuaţiei dinamice macro-
“scopiee cu procesele cuanto-mecanice descrise; de parametrii do Aro Și
SI

ie. Relaţia (XI.2.26) nu are o formă explicită şi uzuală. Callen Li]

analizează două. căzuri : particulare. XVarren- Haas Și Callen: ÎI 2]. scriu
-îni' forma: mimi ia iba tuii totzi ri a:
„această: ecuaţie
IA

AM" i Să N TE 3 AL mp i
pr tai
d
= Vu AL
ar)
x. H ok!
3
os,
13
U

i „ta Dia = | (41.2.28)

| orar, — Ma n,
BC

i Poast 7(0),— A aia — Mp, >

+] solo 0), ei 4 Hg „i waH- poz ţa
 „unde Il, este cimpul magnetic extern dirijat după axa2 iar. IL suma câmpu-
"lui exterm şi a celui de demagnetizare, , .

RY
| Admiţind că, proba este sferică, EH, este orientat după direcţia, z
“iar cîmpul de microunde h* polarizat civeulan în planul 4y. Vom defini

RA
i Ş N pi pa a ME > Ma ki ti e A0ST.2.29)
unde Ma şi My sint componentele magnetizănii după cele două direcţii.
Astiel : - | |

LIB
ot = — înor M hit + sarat dor 2 20 ar, (X1.2.30)
_ | Aaa - SI L . Ra |

TY
' apa "ru Al a ,

pr > — m A aan (SL231)

SI
| j
ai Ă
| „(o
,
— oo) +
, | „a
(ee) A |

Sr itai: pm ul E

ER
SIRE iiieginica Jiniei, la, unitatea puterii va,ri a,
mc. - „i pa

IDE IN II Die îm ap =i Gu + dor” IL. DE | „Ola 2 32)

IV
“Rezultate! similare seo Gin pentu ecuaţiile tenomendlogice (XI2 2 3),
UN

(XI 2.9) şi (XI.2.11). O sinteză cu lărgimea liniei de rezonanţă, în aceste

“situaţii este dată mai jos: :- SR 4

Tania Îsi a 2Hoagrtt at

AL

Gilbert. : pu BM Hohe ci, N

“Bloch: Bloembergen | 27 Dr
“Callen... . .,.. e Cor + ar
TR

pai

“Warren- Haas Şi - Gallen [72] au studiat procesele de împrăștiere

ale magnonilor k = 0, Is 0, magnon-fonon şi magnon-electaron de con-
EN

ducţie. “Spaţiul limitat nu ne permite analiza în detaliu a acestor proctse,

cititorul interesat. putînd uimări lucrările [72, 73|. -
Să determinăm condiția! de rezonanță. în cazul unui . clipsoid, negli-
Jînd pierderile. Axele principale ale elipsoidului sînt orientate după direc-
/C

țiile &, y, £. Ecuajia de miscare, în acest caz are iorma A

pa a = alx De „0x233)
SI

Relaţia (XI. 2 33) poate: fi obţinută din. (XI. J: 3) similar €ca; în, cazul rezo-
nanţei paramagnetice, introducînd expresia energiei libere, $, a materialu-
IA

lui feromagnetic. . Efectul energiei de anizotropie EC va îi luat în eonsi-

derare sub. form a unui: câmp. T, definit astiel că.
U

| „. dea[30= po M X Il | (1.2.34)
BC

unde +
9 deserie rotajţia, în jarul unei axe paxalele ia M x x,

:100
 - Să considerăm || Z iar cîmpul, II, situat iÎn planul ay ; componentele
acestuia sînt; date de .

RY
|
Ilea 3= — Nas; Na == Nas (2.85)

RA
E Proicctând relația (XIL2 33) pe sistemul de axe. de coordonate Şi
ţinînd seama, de cimpul de demagnetizare Nae = AM avem :

aarjat == pol, + (X, La, — Nara a

LIB
(XI.2.36)
„arat = po “LL, Ia — (Nat Nea — N DIA — MI A fai =0.,
Admiţind O dependenţi de timp a magnetizării de forma ar ) =

Y
= AM exp(icot), prin rezolvarea sistemului (XI.2.36), se obține

IT
o = vu [Hz + (Ap tr Nay — N2)Alz] [II + (A + Naz) — A) IL

RS
o i (XT 2.37)
Relaţia (XI.2.37) poate fi explicitată pentru unele cazuri particul: are :
a) Cristalul are anicotropia unidazidă, deci E. = FE, sin?0. “Ţinînd
; seama de (SI.2.34) avem
"probă plană Aa = > A
Dn a VE
2 us 723 Nay= 2Kupo
A = L și deci condiţia de
„Pentru o
rezonanță, „are
forma | AI N pa a. aaa
NI

| Ai HoY (1, + aL,rs 2:

21, II, pu
24) „axă 35)
LU

"/ | , Ho 4 z ” i o dle n.
[

| În) Cristalul, are o aniz zolropie cubică. “Admitem că energia de anizo-

tropie este dată de termenul al doilea din relaţia (SII.2 .13). Dacă, probele
RA

sînt. sferice, avem N = N, = N. În acest caz întilnim trei situaţii :

— Cîmpul de inducţie B, este orientat după una din axele [1100].
Avem Na = Nay = 2 |ug2. Condiţia de. vezonanţii se serie. 5
ni
T

oua > (Da 2821 Si „(1:2.50)

EN

Menţionăm că în cazul în care axa de uşoară magnetizare este una,

din: direcţiile [100), pentru Bo = 0 șiiL> 0, va exista, un mod de 1ezo-
nanţă magnetostatic. N e
/C

— Cimpul By este patalel: la 0 axă:paza]. în acest caz Nagy =

— (4/3): (Uno M2). a
Avem.
SI

cotat = (Du — (4/8)- (UE 21) (1.2.0)

IA

Dacă Il > 0, pentru a avea rezonanţă este necesar: ca Bg > (4/3)(£/M,).

Pentru L< 0 poate să existe un mod magnetostatie în cîmp'nul..
— Gimpul Bo este paralel la axa, [110]. În acest caz avem Naz=
U

= —(2uoN?) şi PA = „(Cpt 1 „Condiţiile de vezonanţil, pentru probă

sferică, se serie
BC

7.

carute= (Bo + JA (8 97) ar pe. OSL241)

101
 În literatură s-au dezv oltat relaţii ce pot fi folosite pentru studiul prin
vezonanţă feromagnetică a materialelor anizotrope izolatoare 5 76].

RY
Acestea au fost oxtinse şi la configurații multidomeniale [75, 77—79].
Analizele de mai sus au în vedere substanțe neconducătoare la care, În
timpul măsurătorilor prin rezonanţă, nu apar efecte peliculare. Problema
"rezonanţei feromagnetice în monocristale metalice a fost analizată, de exem-

RA
plu, de Artman [50]. Acesta particularizează discuţia pentru cazul anizo-
tropiilor uniaxiale şi respectiv cubice. Astiel, pentru cristale cu anizotro-
pie uniaxială, cu axa e şi cimpul. B:== o în planul probei avem

LIB
?

(2) = areos e- = TAL + (lpeă)- (0 6,Ja0) (1 one +31 — Var +

Do NI EREI

TY
d at Da au Hr sin e ctg 0), e E o (3X1,2.42)

unde sine: = (1/poALH) : (2€,]20) Ungniurile 0 şi e sînt măsurate între

SI
cimpul extern şi axa e și respectiv magnetizarea M. Dacă cîmpul extern
“ste. paxalel la axa e, relaţia (XI. 2.42) are forma | i

ER
Merit

„olt E Ur — ar aa) e A — AL at)

TA Tari m
IV i „(X1.2.43)
Tcepina” cu “anii 1955 [1 “problenia; ferihei “liniei de rez dnamţă feromag-
netică în. metale a. constituit obiectul unor analize teoretice cât şi studii
„experimentale:::Din cauza complexităţii calculelor pentru cazurile gene-
UN

“zale, studiile teoretice au avut în vedere în special. rezonanţa; în configu-

rajiile paralelă [81-84] sau perpendiculară [85] la planul plăcuţ ci meta-
lice, sau au tăcut uz de aproximaţii dificil de justiticat. Ulterior s-a dat
soluţia : genială â problemei rezonaânţei în plăci metalice izotrope,, inti-
AL

nitie; în: cae cîmpul: magnetic! are! o direoţie arbitrară faţăă. de placă [86].
5 -a studiat ŞI: vezotihnla în plăcuțe anizotirope: Yelon şi colab [59] pre-
TR

plăcuţe metalice: izotrope.: Peovenţa' de: 'vezonanţă- și Irgimea, jiniei con-

condi cu calculele exacte.
E :Problema erorilor de. aliiviere în rezonanţa feromagnetică este deo-
schit de importantă [90] şi ea atare trebuie luate precauţi ii deosebite pe
EN

parcursul .efecţuării experiențelor. pt iri îi N

a: Redăm. în tabelul XI: unele v: Ori: reprezentativă pentr. factorii

de despicare 'spectroscopică, g. Spre deosebire de-:rapoartele: :magneto- -
/C

mecanice: aceştia sînt mai mari: ca 2. . O justificare. a. acestei. :comportări

a tost dată de Kittel [91] și Van- Vleek [92]. Să. considerăm vaportul

mc p dm,
era AL
Alea AU ce Me A), (1.2.4)
SI

| AL, + In + În)
IA

1 -. BE pute A). +
ÎNSA
“Ana notat, prit,aL 3 si. ar, “nagnetizările, datorită, spinului, mişcării
orbitale, şi respeeţiy. reţelei; iar Prin La Lo: Si: momenţele; cinetice de
“Spin, orbitale, şi.ale, reţelei. Într-o; experienţă de rezonanţă: feromagnetică,
U

care corespunile unei tranziţii magnetice dipolare, avem. AL sh Să

BC

notăm AL,=— h iar ATL,= ch. Deoarece” e = Lol, avem AL, — — sh.
Reţeaua nu contiihriie la: magnetizarea sistemului deci AJ, = 0.

102
 SR Rezultă, DDD E SER Ma Si e
ei e "A 1 ] ii Aita E Sa

RY
Sa rata = Ă Mar, +A) pe)
pa ie (XT2415)
De a AL: SRI di.

„ xespectiv -

RA
=2+e, i (X1.2.16)
DI Ec)

| Deviaţiile valorilor g Şi g comparativ cu valoarea 2, sint atribuite

LIB
aceleiaşi cauze-şi anume prezenței unei contribuţii orbitale la momentul
magnetic. În. “consecinţă acestea pot îi corelate. 'inînd seamă de (XI.2.5)
Și (X1.2.46) avem :

gg SL)
E: „ii

Y
IT
Dacă, contribuţia orbitrală este mică, în acord cu (XT.2.6)şi (XI.2.16)
se poate serie | | |

RS
i
pi 4
ga 9 COST 9A8)
Blume şi colab. [93] şi FR oglio: [94] AUa genei„valiză expresia (NI.2.17)
dată
“factorul
de Iittel şi Van- Vieck. Se evidenţiază existența unei relaţii intre
de: despieare SPootvosgopie
VE
9. ȘIraportul "magnieţu: “mecanic
de forma | ai
NI

o tz | i N A i : no atăt ae
LU

undei: E. =Cs 4 “Si notat prin şi spinul efectiv, «în hi amiltoni: mul
de. spin. şi «SD, este, valoare a! așteptată, w spinului: real, în. stare a notată
prin Si. În. acest, caz axa 2 este definită ea direcţia de. aeţiune, a cîmpului
magnetie,,;; Autorii. consideră, unele.sisteme magnetice, în care;p ieste, cori-
RA

stant; pentu: o gamă larg ră, de parametri: fizici (cîmpul electrostaticr-cris-

talin, „cuplajul.:spin- orbită, ctc.). Se arată că relaţia (3.2.4) este: valabilă
numai pentru <S2).= Sz şi aceasta, există; chiar a contribuţia: orbitală,
este toarte mare și deci raloril6 d sînt mari. R claţia generalizată (3I.2.-19)
T

a fost: dezvoltată de asemenea, şi în' cazul: unei clase mari de hamiltonieni

EN

de. Spin, cu „orice, număr de nivele, [94]. Studiul raportului magneto-

niecânie cît şi datele. obținute prin rezonanţă în, cazul unor ferite de nichel-
zinc [95] evidenţiază i p = (1,016-+0 005). ir
În experienţe de rezonanţă, obișnuite, proba este: satunală și mag
/C

netizăzile diferitelor porțiuni ale acesteia vor executa, în fază, o miscare

de precesie. Aceasta va conduce la un singur. virf de absorbţie. O asemenea
mişcare de precesie întilnită în mod curent; în experienţe 'de rezonanță.
este cunoscută sub denumirea de mod uniform sau mod Hitiel, În 1956
SI

White şi colab. [96] și Dillon [97] au observat linii de-rezonanţă mai

complexe. În figura. XI.15. se prezintă o curbă. de absorbţie în cazul unui
IA

disc de ferită, de mangan [97]. În acest caz apar un număr mai mare de
viriuri de absorbţie, comparabile în intensitate. Cel mai intens este:mai
apr opiat;. de cîmpul de rezonanţă caracteristic, modului uniform. Diferenţa
U

faţă, de „experienţele anterioare rezidă în. faptul. că proba este situată i în-
tr-un punct, al cavităţii unde cîmpul ? f/ este neomogen (fig. SI. 15). Prin
BC

deplăs: area puobei în interiorul cavităţii, poate:fi modificati intensițatea.

103
 relativă -a liniilor de absorbţie. Poziţiile virfurilor nu depind de. dimen-
siunile probei cu condiţia ca aceasta să fie suficient de mică, în schimb

RY
depind de forma -probeişi de valorile magnetizării la saturație. Modurile
au lungimi de undă mari comparativ. cu dimensiunile probei. Îm aceste
situaţii modificarea energiei de schimb este mică şi poate fi neglijaţă
,

RA
| Hg normal la disc

aliati te 10 ti

LIB
apte] pi sul ei tura iu pa tout pi oa At bi

loBp tm Dat mii "rezonanța i |:

dota
-. .::
principală |.9.:-..

: 7 rr 3
"506; | Se.

Y
g

IT
| „g0ht e EI
asi
. . .
4 .
Tpeaee. _ E tit sai
, E) ti |

0 -|- do.

42 d 7 a i i
20,2+ " i

RS
qU
5 Pui e ! - i
fe — .: - : ,

Se 65: 66.:1':6].- 6Biiiii:

pl pi Bă, 59 4 60,,,.,64 „62
pa tot Doi
iu pi, Fig
Pe Stiti da imp extern, (kG). ..:» ate
1.15; —j Moduri „magnetostaţice. de-rezonanţă: într-un! disc; teii
de ferită de mangan. În figură se indică variaţia cimpului de micro-
VE et
unde în lungul discului.
NI
ÎS

compaiativ cu energia de inţeraeţie cu cîmpul electromagnetic. Numele

de moduri magnetostatice sau moduri Walker [98] provine din faptul că
U

acestea, nu se:propagă sau se propagă puţin și ca atare analiza lor conduce

la, rezolvareă- unei probleme:de magnetostatică,: Aceste: moduri sînt exact
modurile nasurale:ale continuului magnetice; pent material de tormă,
un ru
AL

definită, introdus într-un cîmp extein “uniform:: Andliza teoretică pentru

un elipsoi d
de revoluţie a fost dată: de Walker - [98]. Ecuajţia de mișcare
(X1.2.33) poate fi liniarizată, şi” rezolvată: pentru a: obține valorile nagne-
TR

tiză rii
: transveasa le' m, în func cimpul 7f, hz. Se obţine”
“de ţie |
Nat

e Mg 3 IEhg — ÎNhy 3 My = Eh ke ivhag: i. (SL2.00)

EN

unde h = Vyşi AV '+ divm = 0 iar v este potenţialul magnetic seâlar,

IE = Oa ](0ăz — 92), v = 0](O — 9%), eu = c/Y otto Și Or = (lo —
— NM)/ Alo. a _
/C

"Din '(XI:2.50) se obţin -relaţiile:

aa 2 Ea | Sa Da
aa 24

(1: + LI) Cl 2 =) + 09 — 0 în interiorul elipsoidului,

i ONG QR Da
e DI (XL2.51)
SI

N i
Si ÎN „. - i
Aa, 2, i RI) BE

IE - d = 2 E, 29 = 0 în afara elipsoidului..
IA

Da Op e 0 NE

Walker [98] a rezolvat ecuaţiile de mai sus, nodurile normale fiind

indexate prin (n, m; 7) unde şi m sînt indieii armonicelor șferice Coreș-.
U

punzătoare P" asociate cu v iar'7 numără rădăcinile ceuaţiei seculare..

Modul uniform- este notat (1,1;0) şi este excitat de un cîmp de, mierouiide,
BC

i Di a a a a a a
uniform.

104
 Modurile magnetostatice au, fost. analizate în. cazul sferei. [99,101]
plăci plane. [100].şi. într-un cilindru. lung magnetizat axial [101]. La teoria

RY
simplă meliţionată, mail Sus, s-au adus, anumite, completări, pentru: a; ţine
seama de anizotropia, magnetocristalină, [102, 103], de etectele:-de-propa-
gare [104—108], cît. și. de efectele. de ncortogonalitate [109]. Modelul
deserie, pine, „datele, experimentale. [1:10; L; 111], feriti ij

RA
E Rezonanja, undei de.spiu, (RUS), se,.observă,: într: -0: configuraţie. simi-
lată, cu cea, toloșită,! în REM: În; spectru. apar însă mai. multe vinturi: de
absorbție; ficeare corespunde, la exeitaţia, unei unde ile, spin distincte,
Kittel: [112] a prezis, posibilitatea de; observare a; RUS în, pături subţiri

LIB
feromaenetice, Ace: astă, prezicere... tost imediaţ; confiimatău în. pături de
peiimâloy,; [113] Si, după. aceia în; metale, de, tianziţie, 34, (Fe, Co, Ni) şi; în
ieriţe, Rediu. în, figura. XI,16,. absorbţia, de. rezonanţă .aundei-de..spin
într: -un strat; de. pârmaloy. de, grosime, 5,6, -107 am! (5,600 A), aut ay Driel e

TY
SSI Experimental ş-au observat două. tipuri. de: eomporțări.; [114]. „În
unele. esșantioane,, diferenţa, între, cîmpul, de. rezonanţă. al primului. vit
Husi al virfului ai Bay, Urmează aproximațiy, 9 Yariaţie în :n,. intensitatea,

SI
vinfuri lor: „diminuindu- se după „e, Jege in; Tău în adoua, categorie, diferen:
țele, întree..câmpuri,, inițial, sint. liniare. în, şi apoi: pentrul valori n: mari;
Uimează, 0, aelaţie în..n2, Absorhţia, primelor; yîrfuri este „Mare; siiscade

ER
după O lege, ÎN RTZ Majoritatez moxlelelor,a am folosit; la îmecpnt; eemaţia:
Landau; Litshiţz fe oate.acește, modele eonsideră; ică pentau :aaparenrezo:
nanţ a “idei de Sbin; pătura ţi: ebuie;să; prezinte, fie meomosenițăţi de supra-i
IV
faţă, 4 ns) fie meomogeniţ: ţi, de, volum. (70). Pentru, prima categorie de eşan-i se

tipi, modelul; N$. Paree. adeey, at În, aceste: model; se presupune, Că așupra
APE
UN

TUI tiu ez ob Debate

„Număr de ordine al undei de! spin.
CC E pp ate 13 10 9.67 5 2:30 i
Î
momit d a | Ei : Yi Ț—TT T Y i ,

_ bot o nl too te - Înv oh;

ch Ptrnua nb iniA ut Â!
AL

Fii cati! 493

„bl „iri > - . |
Fig. XI.16-:-—:Rezonanţa i Sf! rii ut ti Pit atat ij |
iu d undei de spin, într-un strat, AP Îi uta ut ra tert apt ip
subţire de permaloy de : af a eu Tae i
TR

ȚEiti pi0ti15-600 Ai e ii cit ' (NI a RRĂ

ți pure
Absort

ej IE 4 IG titrari

iii
„d
iri
„+
4 ie it le
Tati ar RI
a. .
EN

ei!) apa
3 NI i Dia n aa „i “ imp magnetic 46, | :
eg ue vrei getii pb ui ee
/C

spinilor din” interior: acţionează! sun! cîmp! magnetic: efectiv : oiogen, î

timp ce asupra; spinilor de la suprafaţă acţionează un cîmp. de! anizotioipie
ce afectează fixarea; lor. Pentru inceput ss-a'considerat fie o fixare perfectă
a spinilor [112], fie s-a admis că aceştia sînt complet liberi. Ulterior s-a,
SI

considerat şi o fixare parţială [115]. Modelul: ns conduce la o dependenţă,

în h2 a distanţei: între. vîriurile, de rezonanță, Experimental, chiar şi în
prima categorie de probe se observă o deviaţie de la acest tip de depen-
IA

dență, [116]. Modelul nv-care admite „prezenţa, unui cîmp. neomogen în

probă este mai eficient; în justificarea; spectrului: RUS în categoria a doua
de probe, dar forma de variaţie în n a distanţei între câmpurile de rezo-
U

nanță este greu de atribuit neuniformităţilor de volum: (S-a presupus un

cîmp efectiv ce variază liniar [117] sau patrati [118] cu distanţa, de stratul
BC

central). Neomogenităţile în probă pot proveni din procesul. de depunere

_ | | 105
 său sint „induse? prin defectul de “suprafață! [119]. S-au cfeetuit expe-
rienţe pentru a urmări modul în care Stratul de. supra aţiă influențează

RY
pei

RA
ul. de: e pete Taro 1201. bios de: spin atei k = o.E fi exci-
tată într-o pătură în condiţia; 'existienţei defectului de suprafaţă, naţural
(absenţa 'anizotropiei: de supr rafaţă) “Sau dacă; 'deteetul de suprafaţă, ne:

LIB
naural,! ste: compensat în: condiţiile -de: vezonanță RI
“O'-problemă; studiată a fost şi apariția RUS de suprafață [1155, 121]
s- -ai evidenţiăt, teoretic, că în pătuli toarte subțiri poziţia virfului nu de-
pinde“ practic de grosime; în: timp ce“ pentiu pături” gTO ase (102. 10Â)
viriul de rezonanţă se „deplasti ază Spre Câmpuri mal maji odată cu ceres

Y
o: libertate; în excast, “Jibert tate” ce provine de ia defectul natural. sa

IT
"i Oa măsură a fixării: spinului S :în direcţia y-'se introduce parametrul
de suprafaţă: A: plecînd! de lăienergia'pe care o are sistemul îîn'stare fundu-

RS
mentală Coupe = Cui + 282 zȚA e unde Ci este: energia în: Starea fundi-
mentală a 'spinului situat: într-un stat interior, 23 este. numărul de vecini
apropiaţi:'(la:poziţia!: considerată în stratul. 1) situaţi în: strațul + g iar
VE
Ju integiala; de schimb. Diteienţa în fixarea spinilor de: supiafaţă, șia, celor
interni se datorește efectului matuial cât şi anizotropiei de suipratăţă «carac-
terizatiu! prin: suge: Dacă, luăm. şi această în considerare: pentru a 'carad:
t6riza fixarea spinului“1a; suprafaţa anizotopă, se! „Pleacă «de Lueiiergia
NI
spinului de. suprafață ă „4, „i “

„E. = — Muia *Ompet)

= 2% fd2 (4 — 1 OE.2.52)
U

unded. este constanta de reţea. | ă

“Pentru A = 1 spini de suprafaţă au. o libertate naturală, pentru
AL

asi aceştia sînt nefixaţi iar pentru A <1l spini sint fixaţi:.pi
| Să ne referim la; problema rezonanței în probe, în, Cave tiu a, "jos obi1-
nulă saturaţia magnetizării;, reșpectiv, la situăţia în
î care; intensitatea, cîmpu-
TR

lui extern este xelativ mică, 'Şe așteaptă un virf de rezonanţă pentru tic-
care tip de donienii. Rezonanţe; ce provin de la structurile de domenii au
tost observate în ferite de bariu [757-122], spinelice [123] sau granaţi ui
EN

pămiînturilor rare [124]. Problema, este discutată, de .Morrish: [125]. |

Studiul dinamicii, „ Proceselor” de magnetizare constituie o problemă.
deosebit de importăntă, penivu determinarea timpului de comutare (in-
versare, a. magnetizării), Pentru a analiza, aceasta. vompleca de:la ecuaţia
/C

Gilbert. (SI-2, 9), deci,vorii. neglija : contribuţia anizotropiei. gi:a;etectului

pelicular., „Proieetind, pe-un „sistem. carţiezian- de: veferinţă;: şi: rezolvînd
se, obține: pei Asti a st Dita
- : tii
o Di „Azi i violuri
,
SI

ata a ) d Azi a gti i i ba aa riu „i îi Doina

Ia .. ÎN = 7 Ay DEI CICI IP acc iile ici apat E ML
i qpit tel 2 a POEM i
ia)
aia ii i
IA

ea at pu ta ra - tii
apa cea pi
a a, d, por
i
n Oa: a
Ma (og?
i MEET ăi, Ap. Li “(Xa
i 2.555)
i ati i) a Pi

pi Dă Ai
aie: RE $ 1 + Rl Me
a IESI aa SIRE pa Tie i
U

: . sa Die : - , _

o dz a “ooX2. cp. capat ea ti

m NI
ae = —
ap ar pe) a s e z) io IER E ORE N : i
BC

und6 ap =yB. tă i ati

 telaţiile (31.2.53) au soluții de forma A, = MU sin 0exp(iot) ;. ML, ="
= MU sin 0 expli(ot + z/2)] şi M,= A cos0, unde e = oo/(1 + 22412).

RY
Introduciînd aceste: expresii "în -(NI.2.53)' se : obține A Da
: pi pei pt ji a)
put zi

COjdi = & 4 sin ; tg (0/2)= tg (00[2) exp(i]), e (ST25)

RA
unde am notat; prin = = oXAL înversal timpului de relaxare. Pentau a
evidenția semnificaţia parametrului. 00. vom considera cazul cînd l=0,
deci tg(0/2) =. tg(0,/2); unghiul '0, deserie înclinația inițială a magneti- ..

LIB
zării faţă. de axa £. a
Dacă amortizarea, descrisă prin parametaul"7 este mare, magneti-
zarea se va deplasa lent, deoarece constanta. de. timp: 7 = (o0437)/(1 +
+ 212) este mică, În. cazul cînd palametrul 7 este mie, inainte de comu>
tare, magnetizareă va, executa un umăr,

TY
de mişcări de precesie în jurul,
cîmpului extern, astiel încît timpul necesar ca. aceasta să inverseze diree-
ţia, este mare. De interes este, timpul de comutare minim, corespunzător
amortizării. crilice pentru care: d7/A(A[) = 0. Acesta: „corespunde. la;.

SI
Ad = 1. Prezentă în, m'
figura XI.17. dependenţa de AM. a. Yalorilor.. =...
Problema a fost analizată, [126131] luînd: în ;consider şi: energia
ate de.

ER
anizotropie'cîţ şi alți termeni.de amortizare, „ca de exemplu, cei, implicaţi
n ecuaţia Landau-litShitz, o, d
e a NR Da a a e .. : ae Ci Die
rr . pr ea - te e po PE ; - | So
IV
! i
po Di
D ) N Sia 's| |
ETpei. DIE e
e SEI ; poi , ' NI
UN

pape ! ia 4 RN

' ; ai 3 „i
Da tt Să Ta 3 7
sii Fig, XI17.: —: Dependenţa: x |,
pi ide: parametrul AM a tim-. ! 2k _
AL

_ „pului de comutare zi, , | e

i asi
TR

ERIE . 0 : _ > a l _ - ,
| 10 20 30 40 50 60

SE AM ai
cae Xa
„wo
EN

e e | DR III aa Ma
„. Sub denumirea, de antirezonanţă :se înţelege creșterea, selectivă a:
transmisieiîn probe metalice în:regiunea de cimpuri mai mici ca, valoarea
caracteristică absorbției 'rezonante: [132]. Acest fenomen. apare atunci
/C

cînd momentul magnetic +f m nu'este în fază cu cîmpul de microunde h,

astiel că b = uo(h
+ m) = 0.: Pentru':această situație permeabilitatea,
dinamică pu, este foarte mică şi adîncimea, efectului pelicula este mare, fiind. .
limitată numai de amortizarea magnetică, asttel că metalul devine; ,tians-:
SI

parent”. din punct de vedere electromagnetic. Relaţia b = 0,. în adiţie;

la, ecuaţia,de mişcare (XI.2.33) undeH =H, +h = EH, — m, conduce la
IA

condiția pentru antirezonanţă, feromagnetică (ARFM) de forma, |

off
= Bo = pi Bo +), (XI.2.55)
U

unde H, este cîmpul intern- staţie ar M, = magnetizarea,. la, saturajie.

BC

Problema antirezonanței a “fost analizată în lucrările: [70, 133 —140].

107:
 XI. 2.3, Rezonanţa antiferomagnetică * e ni.
în studiul fenomenului de rezonaiiță antiferomagnetică, "vom. con-!

RY
sidera aproximaţia cîmpului molecular. Admitem că sistemul constă
“din. două subreţele magnetice, A şi respectiv: BP (paragratul. VII.2.1). În
această situaţie va, ivehbuie |să analizăm ecuaţiile de mişcare ale ambelor
subreţele. Acestea „pot îi, scrise [141 —147)]:
— iu

RA
ge
pi.

a AM ui
IN ) = — MA x +; IL, Fi ! Dai pi
EA tu: Qi . A a
+ i (X1.2.50 ):

LIB
1 dMg a
e A, (le T. Ra N Ip)
pi lb i
Ami notat) prin + raportul gir rormagnetie, Hu și IL,p Sînt cânipurile de: anizo-

Y
tropie ce acţionează asupra subreţ elelor 4. și, respectiv, B iar Ia și Hp |
reprezintă cîmpurile moleculare. E |

IT
În paragraiele percedente am cvidenţiat că pentru a, avea, un etect
de rezonanţă trebuie să existe o tranziţie între două! nivele magnetice

RS
separ ate în' energie prin AE=ho. Pentru un material paramagnetic acestea,
sint; nivele Zeeman a căror degenerare este ridicată sub acţiunea cîmpului
extern. În “cazul: materialelor feromagnetice avem un mod! de excitare
colectiv, asemănător cu al undei de spin cu vectorul de propagare nul,
deci un mod
unui cîmp
magnetostaitie.
extern.
VE
Şi în acest caz rezonanţa
În cazul materialelor antiferomagnetice, maenetiză-
ară loc în prezenţa

rile celor două subreţele se compensează. Pentru ca Să

NI
apară fenomenul de rezonanţă trebuie să existe un
MA moment; rezultanti. Acesta, poate să apară, ca urmare
a „deformării” structurii antiferomagnetice sub acţiu-
U

nea cîmpului extern. Starea fundamentală, a unui anti-:

teromagnet poate fi definită. ca starea “limită a lui
(VUL.5.1) pentru un cîmp de anizotropie H, mic (para-
AL

graful VIII.5). În cazul în care HI, 4 0, chiar pentru

II = 0, cele două subreţele pot să executie o mişcare
de precesie în jurul lui H,. În absenţa cîmpului extern
TR

=. Ho, această rezonanţă este deggenerată. Cimpul extern

- va modifica, condiţia de rezonanță astfel că frecvenţa
unui mod va creşte în timp ce a celuilalt; va scădea.
EN

a Pentru început vom: admite : că: .H, = 0.' “Dacă

„. precesia celor două subreţelei se face în. acelaşi sens şi:
SS 7. „cu viteza unghiulară -cg: (fig. XI18) cu: M = |M|=:
se Be = LAM] şi H, = Napl, în: conformitate : cu (X1.2.56),
/C

E trebuie satisfăcute „următoarele . relaţii :: i |

Fig. XI1.18.
— Modu-. . !
rile de rezonanţă în-. ri 0 sin 0, = sin, Orlea sin( 40). :
tr-un antiferomag- Aa (XI2.5 57 )
SI

t în care Haz =: : ERE Ă :

ciao sin 07 vE[,A0 sia OptAX aa Sih(0a 0)
IA

În ipoteza că: unghiurile

“0: și: Ox sint: mici, ecuaţia" seculară 'con-:
duce la ai |
ARII o = na + 2Ha Hi2, a (X1.2.58)
U

2 1/22
BC

2] Aa ii pe *
| O i “0 . i) Sa e ii

108 ,
ads
 “În prăzența lui Mo dogenerarea este ridicată Şi
: N, NN . ÎN

RY
09 == vpolllo E (Ha + 21, Ie" e (1.260)
age.

RA
nută de , Kittelo “Relaţia de: măi. sus: este > valon în. cazul iîn'care-
i
este dirijat după axa 'de' ușoară, magnetizare şi la OI. „Pentru. temperaturi,
mai xidicate avem, [46]: Si i ta ta

LIB
; AR Dati Di „ îtiaiui eg Aaaa '

to je

Ea n alea mă
FL ): Blu ( Bile mie,Pa GXT2:61)
AL rii ii î

TY
Problems vezonaiţei în “materii ale. antiferomagnetice. a fost analizată
tolosind metoda matricei de. densitate. [14$, 149]. Btectele de. amortizare.
şi velaţiile de dispersie în. rezonanţa antiteromagnetică au fost studiate,

SI
plecând de la ecuaţiile -Bloch., [150]. . |
Rezultatele experimentale confirmă în general modelele dezvoltate.

ER
Datorită numărului mare de materiale studiate prin rezonanţa antitero-
magnetică nu vom putea reda decit unele date selective obținute asupra
sistemelor care au o structură simplă. Un număr însemnat de studii. s-au
efectuat asupra |eompusului MnF, [151—153]. Experiențele făcute în
IV
cîmpuri intense şi la frecvenţe ridicate evidenţiază că (2Naphk)2 prezintă
o dependenţă, de temperatură descrisă de o funcţie. Brillouin cu S = 5/2.
UN

Acest fapt este de aşteptat numai dacă energia de anizotropie depinde

de interacţiile dipolare, deoarece IE oc JI? iar N ap este constant. La tem-
peraturi 7 < 15 K. [154] se. constată, deviații de la această comportare,,
atribuite contribuţiei undelor de. spin la energia de. anizotropie. A
„Compusul, Cr3O0, a fost studiat de. “Poner [155, 156] în domeniul
AL

temperaturilor: scăzute;; Experiențele de. RAFM verifică rezultatele cal-

culelor efeeţuate . folosind, aproximaţia, câmpului, molecular, URFaptul că
(III) -nuvariază în intervalul de. temperaturi (4,2 —235) X.este în
TR

parte atribuit contribuţiei cîmpului, electrostatic cristalin la 'H,. Cerce-

tările s-au extins și asupra sistemului (1.— -2)Ora OrAL,Os 157, 158].
Studii de rezonanţă AFM s-au etectuat și asupra compușilor CuCl, -
-2H,0 [159, 160], CoCl, - GH.O [161], CuBr, [162] cît şi CuBr2,Clou- :
EN

- 2 O [163] sau KADF,, RP.MnF, [164] şi FeCls: [165] ete.

Comportarea magnetică a compusului FeCl, a fost prezentată în
păragratul VIII.12. La o valoare critică a câmpului extern, ce depinde de
/C

temperatură, are loc tranziţia; de la starea :antiferomagnetică la cea tero-

magnetică. Studiile prin rezonanţă asupra, acestui sistem [165] au evi-
denţiat prezenţa, celor două rezonanţe deserise de relaţiile (31.2.60)
pînă la 17: kOe .(.x:7,96,:10%4/m). La: cîmpul: Ie = 10;5 kOe: (px 7,96.-
SI

-L04A/m) are;loe tranziţia metamagnetică și ca.atare. la valori mai. mari

ale cîmpului extern apar 3 rezonanţe. Două din acestea sînt; modurile
IA

antiferomagnetice. Acestea scad treptat; în intensitate şi reflectă contri-

Duţia, unor regiuni antiferomagnetice: ce coexistă cu fază feromagnetică.
Rezonanţă, ce'-apare la un: cimp extern egal cu: He, este. atribuită fazei
U

feromagnetice. Aceasta creşte în: intensitate pe măsură, ce descrese intensi-

tăţile celor două rezonanţe. Frecvența, de rezonanţă feromagnetică este
BC

aproximativ egală cu cea a; rezonanţei antiferomagnetice în cîmp nul.

109.
 În compusul FeCl, avem II, > HI, şi ca:atare pentru Ig =.0 se. obţine
4 = “țuo(Ha + 11). Această condiţie conduce la aproape aceleaşi valori
&9;,0bţinute pentru rezonanța feromagneticii corespunzătoare la 09 =

RY
= Yholla-
Pentru materiale. amsiteromagnetioe. ce, au: cîmpuri , „de. anizotropie
sau, de schimb. ridicate, fecvenţele de rezonanţă AFM, în cîmp nul, au

RA
huigimi., de undă, milimetrice ŞI, submilimetrice. „Deoarece, RAFM, depinde,
de. energia, de anizotropie.. (ee variază. CU, „temperatiua), este, necesar un,
domeniu larg de frecvenţe pentru a studia, dependenţa, de. temperalură,
a parametrilor de rezonanţă. Multe din studii s-au efectuat în infrar OŞU

LIB
indep: itat și cimpuri magnetice pulsatorii foarte ese
“Un. compus .deosebii ' de "mult; . studiat: este - Cuc, O [147], ca
urmare a faptului că pentru toate temperaturile, freevenţ, de “de vezonanţă
„sînt situate în regiunea de microunde. În compusul CoCl, -G6H.0O . [161],

Y
pentru 'putea justifica, datele experimentale: s-a introdus: un: tensor de
schimb“ simetrie; însă. anizotrop. S-a;: evidenţiat şi: în . cazul : rezonanţei

IT
antiferomagnetice, posibilitatea: de excitare -a, modurilor k0 [166] cit
Și a modurilor edegenerate pentru cele două; subrețele. Sa

RS
| | a ata ti
ap azi, i i Ie tipu al, IER NN
pai a iii pu,
XI, 2.4 “Rezonanţa. ferimagnetică. DODI
ep ate VE mi
i câzul matărialelGu foitilagrietiee 'Gxistă 6 maşiietizart rezultantă,”
şi că, atare fenomenul se poate: manifesta similar ci rezonanţa; "“feromagne- :
NI
tică. Deosebirea de REM constă în existenţa mai multor“ specii de; atomi
ce pot avea, "valorig diferite. Câ,' atârc; în acelaşi cîmp extern, frecvențele
U

de rezonanţă, ale celor două tipuri de atomi ar trebuie să, fie, iîn principiu,.
diferite. În' realitate frecvenţa de rezonanţă, este' acedaşi dacă 'modul de:
dispunere (paralel) al 'subrețellor! 6st6, doar uşor. perturbat. Să analizăm
AL

această problemă pentru. un ferimâsnet cu două; subreţele. Pentru. a; evita,

luarea, îîn considerate a câmpurilor de demagnetizare, vom admite că pr oba;
este sferică, din material. neconductor. în acest caz ecuaj iile de mișcare
TR

ale, celor două, „Subreţele sînt [166, A ai J

i ; ititră „x Pi Se - y
EN

| = a YA“Bl, x d, + HI, -— Wa 3)
| . N 4 aa ii ; MN RI IE SR pe „Gr2s2)

„ îi 1 îi | 1 AM A CR IE i :
/C

e = = iz Da x. (Be ia — lg i
i, i ho. dă a, Da

Vor admite 'că ML > Ms şi câmpul statie EA este6 paralel la

i n, şi!anti:
SI

paralel la Ho. „Frecvența de rezonanţă se,, obţine: tezolvind. : „eonăţia

seculară ea ia ta Titi
IA

E ti " pa i E - i Pe 2 tt e SE ÎN

(a LH cerea = sa a m)
U

HoYa MIN POR Se LEE ti boYa: tr aaa

mia ii mar isi ; ie e ATA, i)
BC

ti i, e Na „Ma m 0. rap a cant

110
 - Bxpecsiilei frcovenţ clor” de rezonanţă “Obţinute ai telaji ia, x 2.63)
sînt relativ. complicate. La temperaturi, nu pica âpropialie de muheicle. de

RY
compensaţi, valorile! co/usa si o/uos Cît Și IIg Sint mult mai,mici com-
"parătiv 'cui! cîmpul de! schimb” (molecular). În “această Situație, conform
cu relaţia „(XT.2.63) avem a

RA
pr E uzi ii . ret i a

_- E E Na Aa 1 as (A dl teas
uo Ya E io Y8 ; i :

| | (X1.2.64)

LIB
a
Vu, ae ar e
= Na (Ha la te Men Ma) 0.
II Oondiţia de rezonanţă se exprimă prin relaţia

TY
-j

n o —= notadlle + 0) - | (X1.2.65)

SI
amde cimpul de anizotropie efectiv Ma este dai de Ag = „(lea AA 4 a
“ Bia A pla: DA) TI iar. - Mt ii ID LE
IRI ; I ea e i iai

ER
ti „si LA ir, ip = (ar — a) (arara — aha) lut o „0XL2.06)
tt its pe e ere [Et ii i td, d i; sutul a
“Moăul: de rezonanţă (12.65) —— cari uiboiiizat” prin îreevențe ! mici “apare
IV
„id
pentu valori” ad +.Şi cimpuri de anizotropie” Ha MiGi: Eh "acest
“mod, cele două, subrâţele sînt; coliniâve dar! “antipaielel orientate: Şi iexe-
UN

cută o mișcare “de precesie în jurul lui Ho: (fig: XI19 a). “Sisteniul se” com-
'portă că, avind, tnagiolizareă M = „Ala =— “Mr pleci, îi AOC $ similari cui um
“feronrăgneii! eeMu i
. 7 SP ja da| tă i :ț pi: ' : pi i
site Dea2
E. RSI AL eat i tati mir pie ST pitlo
- E Pa ț PR IN A: | - PE :
AL

ie Petit Oe iti dl cca ct) ta a AU URI “ss titi i

i miop otita is a ttsf iii pn ON te pei to ta
et ct) iţi fo i] i “ii ro WE "0 iz ULEI!

mie af ponei ist, în nea it titi! LECŢII

TR

ao IP batea
„a Țiz) Ma
a tag
a... Fig. XI.19. — Modul de îrceyență. ; Petre e si )
ii îi “pile scăzută (4) și modul de frecverițăi]::! , Dos: us N

Tipe i “ridicatăisati! ao e intact. ti Tai Zei bust ie

EN

Rau . (bn: modul, de; frecvenţă, scă-,.,, Mai iti i Mp pri) ie ii

„i ii i paSE zută. 'subrețelelo efeciuează, 9.miș-,
d su ” primi
câre 'de precesie în, direcţii opuse, ” ICR -
E zii *sy riitți iti Jr A ae: ian JE dir stu
/C

ia if
a:
E o tt ui reoia da taterţi ț
0. AO OU atita caise
ENE atomii ul si iscat oh siicoiich, at iza mio
Test tou pare ra eee . Pee ,
doi: Aaa Ta olpai “DU pia iţi A DODI y s92 pi vel; Tarta papei
ea TE otet pm “ali: sa popi DI bir
Y
SI

pete ATi Ea cati people vetrei i 2 fini toi ia

Relaţia, (XI. 2.06). prezice o comporti are neobișnuită” în! 'apropiele
tr, fury Hai

de, temperaturile: Tom. "Saul “compoziţiile” om

IA

[ă 'câre.: maenetizările
| celor două stibrețele 'se: corhipenseazăi. “În aceste situaţii” valorile” dez sînt
“mule, “deoarece Ma = Mg. "Dacă. ga £ n. mordentele'. cinetice. 'ale celor
“Acuă, subrețele sînt egale la '0 temperatură; Ten ce diferă de tompeiatira,
U

-de doinipensaire Toiap.: În “acest: caz '(M,/r "E Maha) 2>:0! şi “de “aici
BC

"Je —.00. "Rezultatul: constituie 'o: consecință a 'aproximaţiilor. folosite în

“obţinerea, relaţiei (XI.2.66). În realitate, deși factorii de despicare speciao-

| a
 scopică efectivi, dez, devin, foarte mari, totuși, aceştia, au valori finite. Re-
laţia, (SI.22 66) prezice, valori, neg ative. der, înțar- -un interval restains. „de tem-
pezături! Sau coinipoziții.. Spre deosebire! de situația, obișnuită, când Mo-

RY
mentul cinetic; 6ste antiparălel la: maghetizarea,! subrețelei; în. „acest, „caz
este orientat; paralel! la magnetizărea rezultanță.. | EI .A

„Ne putem imagina şi un: mod de rezonanță caracterizat; Brin îree-

RA
venţe înalte. În acest caz Hy, Haas. Han Sint mult mai mici ca valorile
cîmpului. molecular! | Naz( Mi — 442). Și pot îi neglijate comparativ cu
acesta. Din SI 2.62) se obţine |

LIB
| UL 2
uz = Nu (fn a, 7 “ar CL, 7 Al) UI, —
(Ya Da — Ya ln)
Li Partii iat Gt: i] par ii stiti Etapa it
"OXL2.67)

Y
i | | CA JM p Iaai + % 24 Ile5),

IT
| | (Ya MA: — fa Mp) !
i Aa tb cire Mc zaeartea ageri des tija Dieprantea i
Această soluţie deserie un mod de precezie!în junuil. câmpului lde. sina

RS
" (molecular) și a iost denumită rezonanță de schimb [166, 167]. Precesia,
„magngtizării este opusă -modului, descris, de relaţia (XI.2.65) aşa cum se
„vede în figura XI.19b. Unghiurile de precesie ale magnetizărilor celor două
VE
Subreţele., nu „mai. sinţ egale. Treevenţele de, rezonanţă, sint, siţpate,. în
;genieral, RL) vezinhea inaite a, speotauiui:. „De. la,; această, „exceptează i iadavbe
NI
în, acoşti, caz, oi 0.0, analiză, de; dețali, ar sia că, în. aceaștă,, zonă, “de tem-
peraturi. Sau, conipoziţii. NU. mai sint. valihile,. aproximaţiile., “folosite. la
deducerea, relaţiei (XI.2.67). Astfel, Ho Ha Şi Haz nu mai pot, îi, „neglijate
U

comparativ cu cîmpul molecular Naplito Aa — va Mal. *

Dacă cîmpurile de anizotropie şi de schimb nu sînt prea imari, poate
AL

fi observată atit. xezonanța, ]la frecvenţe joase cît şi înalte, în regiunea de

microunde. Aceasta îînsă pică ca proba sisă se afle într-o reggiune de tem-
TR

aproape coinpensate. x Ai | | a
Rezultatele analizelor teoretică "de. mai, „Sus sin. “confirmate prin
studiile experimentale. Ca, exemplu: prezentăm - În" figura, XI.20 depen-
denţa, de compoziţie: a valorilor. g. efective în cazul compușilor (Gd, Y.-2) Fes
EN

[168]. Factorii de despicare spectieseopică ăi, fierului” şi gadoliniu-

lui sînt apropiaţi de 2, deci-pentru ea g, să difere mult de această va-
loare, numitorul relaţiei (XI.2. 66) trebuie să devină foarte mic. Această,
/C

condiţie este obţinută în. apropiere de compoziţia la care magentizările

celor două subreţele se compensează. În sistem poate astfel să apară o dis-
continuitate pentru cazul în care JM ale = Malța, situaţie în care ge.
are valori mari şi respectiv Mici, iar apoi tinde din nou spre o valoare
SI

apropiată de 2. |
| „O, situaţie, similară poate, fi: observată Studiind “dependenţa, de tem-
IA

"peratură a. valorilor, ep. Pentru a ilustra, aceasta, prezenţăm în fig. XI21

dependenţa, de temperatură -a "valorilor dez în cazul feritelor „cu. litiu-erom
de tip. spinelie, [169], La temperatura, la, Garej magnetizările, Subreţelelor
U

se, compensează, se evidenţiază 0 comporţare. similară cu cea, de, mai, Sus.

„Pentru; a,. obseiva, modul, :rezonanţei de : schimb, la. tempeiaturi în-
BC

depăzțate,, de. “punctul . de, „cormpelisiirey. sînt necesare. îxecvenţe, xidicate

112
 ( N = 1074—10- m) deci în domeniul infraroșu îndepărtaţ;,, Acest mod.
de vezonanţă prin schimb s- a observat; experimental îîn granaţi: : [L70, 171].
Linia «le absorbţie de schimb poate îi distinsă, de. alte. linii prin. faptul că.

RY
| | | it i so e iii ii pet
Pit arte ii DP Poti epeattitiți ;

RA
ii ia ea tetiere ea ceh tei te foi Pica
ii it i ppt he aa egirl
iuli : ol NA totu iu fi biu. S | „. pi
! ot Fig, SI. 20. bran“Valorile, def. i 0 e i *.
ma ici re tb 9
_în cazul coniiptişilor feri- E | Să ee

LIB
tre stii magneti Gri Fes. iii 200[iii „ul mi pater” a ta 1
nb it: Brin. linie! plină: s-a: trasat! 1 tii [zei Vi ee p TO tite
ai relaţia! (31.2.66). „CU: Jga'= Măi Pisi sai a af „m LH; 1%

petre => 20 ȘI. dee 7= 209,| apei biata e. ri ta ul

TY
Pie pi i eat tat taie uit bitte tere furiei ta fasie mai tai titi
Tapiterie Rae at a tii traite i tie tr
ti oi tau
„iti ate e , pi ARI
Pati et „00onozi Dai: i. og: : 1057 1110 Mii
a

SI
Tip po A Pe tir ab sobre vaita teii atu 4
elite sf pe ete tarie ep ct LA Zi mele top i “sep teo Pia :
frecvenţa; acesteia, văriază, cuitenupetat aa, O: disbuiţie” de:detaliu privind:

ER
modurile normal şi de schimb; în. granațuli: dei gadoliniu- afost” dată de
Gesehwind și Waller [. IV
teme se Doe logat preerie tepare ui iti nigra
UN

| tru 4 ii [iii Dii stai tenei ii sii ii iu pn EN tă

tea. 7 i,
pir SIR ia fu
p.â.
bt ; ot tii piu “iii
“pis, SI a, —L pebendeța.. ÎN tu
iri ii "de temperatură a valorilor: - !
ii uite ho tie orahii |oiig în! ferita
! de: litiu-erom:- ie
Ri) it po eee pei e Zi ui iata
AL

i EN

i ta niz i “za azer ir os btitilz tot: it part

inot il situa eg bt ti PS te to reteaa i ate ie,
fii ir. curia che 3 0 000.7 : 13007 OD ist pati isi Pt
TR

IE Iri EI mita n iri TIT Te e i ar * E ai

„i mii
i) îi.

„O xelaţie. sirilară, cu (xi 3, 66) poate. fi obținută. în "cazul ilbeziale-.

io: feromagneţice caracterizate prin prezenţa, :a două tipuri, de, aţomi mag-.
EN

nețici cu vâlori, g. diferiţe [172,; 113]. Pentru, un “sistem. la, Care “magneti.
zările „celor, doi componenți, ce au „conceitraţiile! z Şi (IL — 2), sînt M, Şi:
Mp By. iar factorii, de. despicare, speetroscopică, sînţ da și do, vălorile der, Sint,
/C

„date, de, SIie ta teii

E | :
ie bi Da ia ia
| iei înte ta „aa: +, a = "ta mii (X1.2.68),
itemi! ii ie tr “iza + (IL — 2)Uzign “i IN
i, iu pei
SI

i. rii ii ppt ui hi
Relaţia: car 268) desorie coreoti datele experimentale! [174;! 1175) !
IA

i i pi : | anti ia st Iau E IRI ie

XI. Rezonanţa magnetică nucleară ata

U

"în “paragraful V. Ţ. am rezentai, în od, siiceint; Darămăghetismul

nuclear. “Am evidențiaţ. că unele nuclee. au în. 'starea, lor” fundamentală,
BC

“un snoment cinetic intrinsec, [a diferit; de, zero, Şi. un momenţ; “magnetic;

8-c. 241 | „113:

4
 dipolar, colinar cu pu Miărimile mouientclor magnetice ale umeleclor sint

RY
netismul. “nuclear de origine ochit este aci aDil.
Ca urmare a faptului că susceptivitatea magnetică statică nucleară
este mai. mică de (106-105) decit cea electronică şi ca atare greu de. mă-

RA
surat, magnetismul nuclear ar fi fost dificil de studiat, în cazul în Care -
nu s-a fi dezvoltat; metode de mare sensibilitate ca cele de rezonanţă
nucleară. Metoda rezonanţei magnetice nucleare a fost; elaborată în 1916
[176, 177]. Fenomenul este în multe privinţe analog. celui, deseris în para-

LIB
oratul XI.1; în cazul RMN, frecvențele de rezonanţă. sînt; însă, diferite de
cele utilizate în RPE. Acestea se întind pe un. interval de la :1000 MHZ,
la 2 kHz, ultima valoare reprezentind separarea, în unităţi de frecvenţă
între nivelele Zeeman ale spinului protonului, în cîmpul magnetic terestru.

Y
Studiul fenomenului de rezonanţă se reduce la analiza comportării
spinului nuclear într-un câmp, “magnetic uniform, asupra probei acţionind,

IT
în acelaşi timp, un cîmp.de inducţie de radiofrecvenţă B,. Într-o analiză
clasică, se pleacă de la relaţia (X1.1.1) în care într-un sistem de coordo-

RS
ate rotativ;:B este înlocuit prin: cîmpul :de: inducţie, eiectiv B, > = Bo +
tejr Pinind seama, și. de cîmpul Be avem i. i: i
aia N tt a
VE
B, == (Ba E oh k Bă Bi. A
|
| (La)

Analiza enantică a fenomenului de rezonanţă nucleari v se face simi-

NI
lar ca în cazul rezonanției paramagnetice electronice, înlocuind în relaţia,
(X1.1.8) 8, prin 14. În cazul considerării unui ansamblu statie de spini
problema poate, fi, anâlizată, folosind matricea, de densitate [178]:
U

Experiențele: prin: RMN pot;--fi: “făcute atât; folosind contiguraţia

„prezentată în figura XI.3 cît şi tehnica impulsurilei. În. acest ultim caz,
AL

asupra probei aci ionează simultan, atit cîmpul de inducție statie Ba cit
şi cîmpul de radiotrecvenţă B,, polarizati. liniar. (de exemplu în lungul
axei 2). În urma unui impuls de radidireeevenţă,: intens şi de durată mică
TR

(2 < 1:17), magnetizarea macroscopică “ste rotită. În sistemul de

000% donate rotativ, „decastă i rotaţie axe, loc în jurul axei UĂ, cu unghiul
003, "Dacie, n 2, întenietizarea, în: sistenuil rotativ, dsta otientată
în “lungul "axei! pi Impulsul coLespunzăţor: se Dumegte, răpus” de'.90.
EN

Dată! V=— 180% 'vorm,âVea un impuls; de 180%, În acest procedeu se'Studiază

“răspunsul, sistemului de' spini, la, acţiunea, impuls de. Talliotreevenţă,.
“Printrânsforinată, Fourier” ă 'sevanalului trânzitoriu, denuriit îniducție
/C

nucleară. liberă (inducţie Bloch), pentru un sistem de spini, se” "obţine

un spectru similar: eu. cel! caracteristic: “aranjamentului clasic:
Fenomenul RMN'+a, “fost; observatintr-o ganiă largă de materi ale,
incluzind şi cele ordonate magnetic. Măsurătorile au fost efectuate: asu-
SI

"Dra, nucleelor. ionilor; „metalelor. de tranziţie. cît. .şi..a 'celor “diamagnetice.

Într-o substanţă ordonată magnetic, condiţia, de rezonanţă, 609 = fab
IA

se obţine în cazul în care E este dat de suma cîmpurilor de inducţie locale 1

Şi a celui extern. pp azi ă zi TE IRIii ui pasii TI . i

„În paragraful, IV.5.L. am analizat, intoraeţiile, hiperfine, între momen:

U

ele, elegtronice: și cele! nucleare. Aceste interacţii se manifestă prin apă-

ziţia, unui, cimp intern, Ba. la. nucleu. În afară, de acesta, pot, exista și
BC

alte” contribuţii la cîmpul. local.

414 | cr
 Studiile prin RMN ale materialelor ordonate magnetic încep odată,
„cu descoperirea rezona . protonice nţe
. în. CuCl, i
:2H,0 : [179].şi: respective:
măsurătorile efectuate asupra. nucleului 5500 în cobaltul. metalie cu struc--.

RY
tură cubică, cui..feţe centrate [180]... -.: ESI |
Informaţiile ce se obţin prin studii: RMN sînt strîns corelate. cu inter-.
acțiile magnetice şi. electrice la care este implicat;nueleul considerati. Asttel.

RA
asupra momentelor. cuadrupolare; vor. acţiona; câmpuri electrice destul.
„de neomogene, că. de;,exemplu'eîmpurile .ereate. de păturile: electronice. :
Interacţiav, cuadrupolară este descrisă de hamiltonianul. (1V.5.5).: O'pro-.:
| blemă importantă,
ce. se poate studia. prin;

LIB
RMN constă în-determinarea..
momentului. euadrupolar. nuclear. (181, 182]: e ce i
Să amalizăm, originea, şi . importanța iinteraeţiilor hiperfine, descrise.
de hamiltonianul .(1YV.5,4);; (1), interacția dipolară.spin .nuclear-spin. elec-..
tronie, mică Însă, ea; mărime și;care este identice nulă pentru-un ion ce are.

TY
simetrie, sferică, (stare, 8) ;: (2) interacția,: spin. nuelear-moment orbital al.
electronului,
care este importantă.în cazul.-în. care componenta. orbitală.
are: o pondere :mare,la magnetizare ; acesta este cazul pămiînturilor rare ș.

SI
(3), interacţia
de contact. ce:provine :de la electroni s! (singurii electroni.
ce, au, o. densitate de probabilitate la nucleu 'diterită, de zero;—:paragrătul.
III.2:1). Aceasta, în principiu,se anulează, pentru o pătură, s;completă,

ER
deoarece electroni acestei pături au aceleași funcţii de.undă.radiale și spinii
sint dispuşi, antiparalel., Electronii :d sau fai; :păturilor; incomplete, sint;
cuplaţi prin schimb cu electronii păturilor. s interneşi. induc o polarizare.
IV
a acestuia şi. deci.un. termen. de, contact, (de polarizare a miezului). Îl vom.
denumi termen ;hiperfind (Sau fi
..,Am,evidenţiat că pe poziţia ionilor, în reţea, există un cîmp electro-..
UN

static, cristalin, care ridică: degenerarea nivelelor. electronice L şi S. În:

cazul. păminturilor rare pentru, care euplajul..spin-orbită, „este; important»
starea. fundamentală. corespunde la o valoare I determinată.În : acest.
caz, cu. excepţia ionilor, Gd3+, şi: Bu2*, pentru careL =,0, magnetismul în
AL

principal, este.de natură orbitală. Interacţia orbitală hiperfină are torma,,

dt =. 91 d: [183], unde 4;: caracterizează ionul în starea, J ; considerat; ă:
Termenul de, polarizare a miezului este în general: mult mai: mie; ca ter-
TR

menul. orbital. Hamiltonianul. (IV.5.4) se reduce în acest Caz, la expresia.

de mai sus [184]... cr . E Dea a ae
Ionii metalelode r tranziţie 3d, în matrice izolatoare, au. adesea,
momentul orbital îngheţat; de către cimpul eristalin. O astfel 'de compor-
EN

tare este observată și, în matrice metalice (paragraful - VII.9). În cazul.

în care acești ioni sînt puternie magnetici, termenul preponderent în
„(1V.5.4) îl constituie polarizarea miezului It, = 4, IS.
/C

Pentru impurități slab magnetice, nu se: poate neglija, 'susceptivi-

tatea orbitală sau. s, localizată pe 'impuritate. Pentru :ea hamiltonianul.
(1V.5.4) ce descrie interacţia hiperfină, să aibă un caracter general, ire--
buie ca | | a SR a
SI

E „o dinp = — Ya J B. Sie . e, (X1.3.2).

unde -: a i Ia :
IA

Pa „i : E Daa Mi , ă i , _ te Li RR

| Da Br = J, Bj? TD uz a a (OSLB.B),
U

Am. notat prin .m, diversele contribuţii orbitale d şi s; la magnetizarea...

ionului, iar B$% sînt câmpurile hiperiine . legate de. constantele .hiper:;
BC

:
fine - B(9 2 = |
Suuntâhrare - e RE tara

115;
 “În cazul elementelor de tranziţi ie:3d, B$) este pozitiv şi foarte mare
(1021); Deoarece densitatea, electronică la niieleu este foarte mică, polari-
zarea corespunzătoare m; este în' general suficient de mică pentru 'ca'coni-

RY
tribuţia s la B, să fie negglijabilă. “Câmpurile Bi au fost calculate pentru
atomii neutri :8dn4s2 : Şi ionii 34” :[185]. Acest cîmp hiperiin, negâtiv, de-
pinde puţin 'de elementul: de tranziţie din seria; considerată, în“ schimb: de-
pinde puternic: de: starea 'de ioriizare 'a inipurităţii.. Pentru ionii 34”, BY -

RA
are o: valoare tnedie pentru: lu: de :—127.: Cimpul : B(e pentru : atomii”
neutri; în'seria; de tranziţie : 3d; creşte 'de la; 157 la; titan la 70'E în cazul .
nichelului [185]: Acesta ste! 'superior, 'în “valoare” absolută, la BO. asia

LIB
În cazul materialelor diâmagnctice'!efectele' de ordinul: uni ale în:
teracţiei: eleetron-nueleu date:de: hamiltonianul: (IV.5.4) sînt nule. Inter-
acţia electronilor: eu nucleele se :manifestă prin două-efecte: (1) frecvenţa
de rezonanţă nu :maiieste aceeaşi ca în cazul. nucleului izolat ; (2) în pre-!
zența câmpului magnetic : de: inducţie: By = Hollos, “mişcarea de precesie”

Y
Larmor a electronilor exteriori, produce : un: cîmp: Ba care se: suprapune!

IT
peste cîmpul extern Bg. Pe de altă parte cîmpul Bo poate deforma pătu-
rile electronice şi ca atare le polarizează. - învelişunile astiel ' polarizate,

RS
produce un cîmp magnetic B, la nueleu.: Deoarece B, şi B; sint proporțio-
nale cu By avem B= = Bal d), unde o este tensorul deplasări ii chimice şi de-
pinde de distribuţia, electronilor în jurul mucleului. În acest; Caz, prin inter:-
mediul electronilor au: loc; interacţii indirecte între spinii nucleari. Astiel,
VE
momentul magnetice nuclear produce un cîmp: magnetic care deformează
şi polarizează, -“păturile electronice. Păturile astfel deformate' produce în
poziţia altui nucleu, un cimp proporţional cu momentul: primului nucleu
NI
şi astfel apare o'interacţie biliniâră între cele două momente! O! deseriiere |
de detaliu a; acestora este dată de Abragam. [6] şi Grivet [186]. E
Efectele interacţiei eleetron-nueleu în substanțe, parainagnetide pot
U

fi analizate distinct penir u materiale metalice şi respectiv izolatori: Astfel,

în 'cazul materialelor izolatoare, apare o interacţie' “de contact: “izotiopă,
AL

cît şi interacţia momentului magnetic: nuclear il 'cu cîmpul magnetic, -

definit; ca.o: distribuţie continuă a magnetizării de'densitate M= du neS. -
Am notat prin: M densitiatiea de magnetizăre 6 asociată cu spinul eleetronu-
lui iar p'==:|yz|?, unde y, este'funeţia de undă electronică! Pentru un
TR

electron nepereche cu „momentul orbital îngheţat, avem |

- n — 167
167
67 no
po.
05) ta E natiamt megdr
EN

unde R defineşte. poziţiă, nucleului, iiar, T.este coordonata curentă.

/C

„Fenomenul de. rezonanţă, magnetică nucleară „poate avea loc. atunci

când spinii nucleari cît şi cei. electronici aparţin fie aceluiaşi. atom, fie unor:
atomi diferiţi. |
în cazul metalelor, interacţia electronilor cu spinii nucleari deşi
SI

este. descrisă prin .același hamiltonian ca-'în izolatori, prezintă anumite

particularităţi. Astfel, în determinarea deplasării de îrecvenţă trebuie: să,
IA

ţinem seama de faptul că electronii de conducţienu sînt localizâţi. Asttel, fie-

care'spin nuclear ,„simte” simultan. cîmpurile magnetice produse de ansam-
blul electronilor de conducţie ai metalului. Pe de altă parte este necesar
U

să luăm în considerare; comportarea: ânsamblalui : d&' elsetrorii, ce! “poate:

fi descrisă ca'un gaz: Ferini degenerât,! chiaii:â:! temperatura: camerei.
BC

Interacţia spinului nuclear I cu electronii, se poate obţine; sumînd 'valo-!

116:
zile medii ale interaeţiilor deserisede hâămiltonianul (IV.5.5) cil: toţi elec-
tronii'de conducţie. Spinul:nuelear simte” un cîmp intern, care suprâpus

RY
peste cimpul 'extern, produce o deplasare proporţională 'cu iritensitatea '
cîmpului Bg care este cunoscută sub denumirea de deplasare Eight, K[187].
Menţionăm că există o'diferenţă esenţială între deplasarea paramagnetică,
în RMN, în substanţe izolatoare şi deplasarea Knight În priina
. situaţie,

RA
fiecare spin nuclear simte” cîmpul magnâtie al unui singur spin electro:
nic şi deci se poate înlocui cu media în timp, ca urmare a inversării frec-
vente:a acestui spin datorită schimbului său datoriiă timpilor de relaxare

LIB
spin-reţea foarte mici. În cazul metalelor, fiecare spin nuclear, simte”
cimpuri magnetice comparabile, produse de toţi. electronii probei și media.
se ia pe'intregul subansanblu. Avem ie pe
DE III Ia A II IRI III Da aa E aria:

TY
| . k = ABB Ta CI Va (0) [su Xp Ma i

SI
unde 7, este susceptivitatea magnetică .pe unitatea de masă atomică Ma.
Interacţiile indirecte între spinii nucleari în inetale pot îi deserise
folosind modelul Ruderman-Kittel [188] (paragratul VIL5).

ER
1
Rezonanţa magnetică nucleară, a fost observatăşi în materiale ordo-
nate magnetice, contribuind la, o mai bună cunoaştere a comportării aces-
tora. Problema RMN în metale ordonate magnetic este analizată în [189].
IV
Să considerăm spre exemplificare un material antiferomagnetic.
Un spin nuclear va simţi”, în cristal, în afară de cîmpul de inducţie Bi,
un cimp de intensitate mare B,, de natură electronică. Spre deosebire de
UN

un paramaenet, spinii electronici nu: se. mai reorientează rapid unii faţă,
«le alţii. Deplasarea frecvenţei mişcării de precesie nucleară este determi-
nată prin valoarea instantanee a cîmpului electronic B,, care este con-
stantă în timp şi nu prin media în timp (Be), care. în starea paramagne-.
AL

tică este mult mai mică decît B,. Pe de altă parte spinii nucleari, care ocupă
poziţii echivalente în reţea, nu se vor comporta identic, datorită existen-
ței subrețelelor magnetice. n i i:
TR

Ne propunem în cele ce urmează să discutăm unele probleme pri-

vind studiul RMN al impurităților 3d în matrice metalice, cîmpurile hiper-
fine la 'nueleele::ionilor nemagnetici: în: sisteme metalice "și: contribuţia,
EN

electronilor :s' şi p la interacţiile magnetice în: compuşi cu pămiînturi rare:

Să “analizăm succint “problema; rezonanţei'' magnetice nucleare în
aliaje diluate. Într-un cîmp extern de inducţie By, hamiltonianul spinilor
nucleari are forma = — yI(Bo + Bp), unde B, provine din termenii
/C

hipertini” daţi de relaţiile (XI.3.2). şi:(XI.3.3). Pentru a analiza efectul

cuplajului hiperiin în RMN vom considera un caz mai simplu în care
numai termenul hiperfin d este importanţ [184]. În această situaţie, B..
este proporţional cu $. În cîmpul Bo, paralel cu Oz, spinul S: va, efectua
SI

tramziţii între nivelele Zeeman ce corespund diferitelor valori$,. Deoarece

timpul caracteristic acestei fluctuații (timpul de relaxare . electronică)!
IA

"T. este mai mic ca perioada, preceşiei Larmor nucleare, 7, spinii nucleari"
nu sînt sensibili decit lâ valoarea medie termodinamică (8;) (deci la mag-
netizarea electronică). Astfel, în cazul nucleului de impuritate avem By =
U

=Bo+CBr >. Rezonanţa, nucleului de impuritate este deplasată faţă de

frecvenţa .caracteristică, aceluiaşi nucleu în mediu nemagnetic. Această
BC

deplasare a liniei are aceeaşi: origine ca deplasarea Knight, în metal,

117
j
 aceasta. fiind, asociată cu. B9 şi cu polarizarea. electronilor. s. Deplasările.
liniilor. de rezonanță, sînt insoţite, de lărgirea acestora datorită timpilor,
de relaxare nueleari, fapt, ce face cvasi--imposibilă observarea RMN a

RY
impurităţ; ilor puternic magn etice, mai ales în cazul cînd conţinutul aceştor a.
este mai, mic (pentru evitarea, interacţiilor între cele).
“ Restrieţiile de mai sus sînt parţial, înlăturate atunci cînd nagmetizar,

RA
reacâte mică 9] În acest caz deplasarea Rnighţ este, !
po ,
Pa sei

01.3 3 6)
ie i di
Al
e

ti 5 E 25 sp is 0

LIB
II fai ENE Pi Ea DR

În: expresia, dos ȘUS termenii: i care au importanță sînt; ternienii! ds șioxpi-
tal. Exceptează cazul în care impurităţile: nu: sînt;::magendtice, situaţie în
care HK devine la fel de mic ca în metalul purşi unde deplasările 8. sinb
dominante. Cimpurile hiperfine (d şi respectiv orbital), au semne opuse,

Y
asttel! încît semnul lui JI “este dat; de efectul dominant. Termenii orbitali .
sint importanţi în aliajele AuCo și LuCo > comparat” cu aliajele AlMn

T
sau AV SI

SI
E II

ER
Componentele inoţuante
£ ale! Ca locale. B. + permit 5Să se in-,
ducă . trânziții între nivelele Zeciman nucleare şi „contribuie la. relaxarea,
nucleară. Notînd BL = <BO + AB, “contribuţia cortprinzăitoare la
IV
timpul de relaxare muelear longitudinal,la | este, i j e „pai
UN

Fa taca : 00: ti ; i i pă ta |

Ati mia ii Lp geCast az (0))) op (io, m a AXI8.7)

pia - E: - = Pi dai Ă pt E n i Da N _ |
N
AL

Das
localizată pe poziţia nucleari | o
ABţ = Bg Am, uz! i OXLa3)
TR

Am notat prin. By câmpul hipertin la nucleul. considerat ŞI Am, nuctuaţiile

corespunzătoare. ile magnetizării. În toate cazurile contribuţiile la Pai sînt .
proporţionale cu tn: ansformasa, Fourier
E a, funcţiei: de corelaţie a magneti-
EN

zării i transversale corespunziițoare, Aştiel: pentru. bone hal avem.

” at
ta : n A A ai

=1 = ap Ip? to): N _ - Gras)

/C

“poe în PD.
7

"no ua Oa

Deci, prin metoda RMN se poate determina partea irimaginară a susceptivi- |

SI

tății magnetice la frecvență cvasinulă, (deoarece 0, < o. Am notat prin xy?

suşceptivitaţea, transversală dată de 17(0)= XI(1+o,12)/[1L—i( O— 0): Tea |
iar Tea este „timpul de relaxare electronice, transversal.
IA

Pentru. impurități magnetice, se admite că efectele hipertine d sînt .

dominante, În acest Caz, în acord cu relaţia (X1.3. 9) avem . ,
U

fe i : RR ca ee : N :

a ia. & pt tai i "CXLB,10),

BC

| 002 aa
pe
 Bstimar ca ordinului de mărime al lui Ta evidenţiază căi petru h ol; „7
casta este prea. mare pentru ca efectul RAIN! să poată fi observat.

RY
Ş"În 'cazul impurităților, slab. magnetice (cu. temper: aturi. Ma ridicate)
| poat fi observat semnalul RMN. În” aceșt caz, susceptivitatea, dinamică
este descrisă, în aptoximaţia, fazelor, aleatoare (AFA). Studiul. deplasării

RA
Kriight evidenţiază, că efectele orbitale nu “sînt, neglijabile. Deplasarea
Right este proporțională cu Suscepţivitatea statică 140).
| a , ti îi ia ee pi
ÎI um i. =Bi, nui îs 240 OSTI)

LIB
Piccind de 1 u xolaiile su DE şii 13, 1) sc: “obţine ee

mit
De | Ta bg ti a,(râu i 200) if xi

TY
| "7 K3= li asa (N
a ni, dia e, o priTati Ga eul . NE
i
Papua
, „. ap k.. a. pa
a
Se poate ovideniia că. expteșiă. de. mai Sus. se, redulge la Ii re laţie |

SI
Forrinei modificață, Lei]; i
ani Ma. pui i ital a „aia
LI

ER
i pe i iți i: i Ep i ji zip pet țirrng Sia
a i Uau 13 = (i
5 re hu iu „(Xi.3-18)
_ arte Z , i ii mi i it i ÎN i ia
Ea rm : ni) „a Fiti nera i DI 5 ii ti rii i
IV
ie
ii SE titi i!
Ca Du ta =1(3 Ss pp eat i: Apa Să Răi
ta) tt
UN

i “Datele” expetimehitale; peitrin, 46446: sistemele. “studiate. la pi < i

evidențiază O lege de tip Tr = constant. Relaţiile (XI.3.13) şi (X1.3.14)
au pot fi însă verificate îîn mod individual deoarece nu există decit două
relaţii experimentale:: pa |
L

(În TD)A = (la Ta! +

RA

(rai mi p 1 + or - ” (X1.3.15)
“7 : . :

fapt ce presupune neglijarea, contribuţiilo “lectronilor s. În ecazul în care

sint valabile ecuaţiile (XI.3: 15) Și:-(SIE3: 10, ținind seama de (XI.3.15),
T

avem
(07913233 |
EN

IE) zei oz SS ia ea 2
, aoo. ; . i. SEEsii hers 21La fă LT, =
ai
10; e 2
ai cu L-+-u
(ta)
(
“

tiu i , a.
i Aa Arp 2 + a
.Li ) y ia: a o
/C

unde 4, "10 iam Aceasta arată că. modelul este-valabil-in- cazul în-care
he (ef) tzhkp)”lia valori între 0 şi 10. Anăliza rezultatelor, experimentale
(190) evidenţiază că relaţia, (XI3. 16) nii' este satisfăcută; pentru” “AuCo
şi AuNI, pentru care deplasarea. Knight, este, pozitiv ă şi susceptivitatiea,
SI

magnetică d neglijabilă. Probabil“ că în; “acest caz au6 106 o 'ridicate u

degenerării orbitale de cătr6 cîmpul; cristalin, catelivă “modifica valoarea,
IA

constantei implicată în relajia (XI:3. 14);-În- celelalte; situaţii” rezultătele *

se pot analiza considerind modelul valabil şi determinînd Ie și ore» Astiel
în cazul aliajelor. ; AuV, valoarea, obţinută, pentru: Korpy. este în; acord cu
U

cea dedusă : prin : comparaţia,: dependenţei! de: “temperatură i. lui si: a

susceptivităţii statice [184]. Analiza: folosind AFA: poate fi: folosită : atât;
BC

la, sistemele, magnetice ca AuV, sau nemagnetiice, ca AIM: Aceasta suge:

119
 rează că o comportare de tip. iluctuaţii de Spin ar „Putea, fi valabilă pentru
toate sistemele la 7 < Da, d |
În cazul în! care măsur ătoril6 lui: To se fac asupra "nucleelor consti

RY
tatiânte. ale: matricei, rămîn valăbile relaţiile (SI.3. 7) și (XI.3. 9). “Totodată,
numai! interaețiă, hiperfină”s la nucleul matricei este iniportatită, şi suse ep-
tivitatea, cOrespiinzătoare se compune: dintr-un: termen «e tip, Pauli, la

RA
care se AdasidSă contribuţia dinamică, indusă de impuritate: și care stă lă
originea polarizării de''spini "de! tipi RERY. Pe 'de:altă, parte cuplajul
dipolar între spinul electronic al impurităţii și spinul nuclear al nueleuiui
matrieci nu este un cuplaj scalar, eîmpurile locăle fluctuante asociate la,

LIB
la acest cuplaj putînd da, naștere de asemenea la; 0 contribuție la relaxar ea
nucleară a matridei:- tut ta DZ “ţii pt

„ Cimpurile locale AB, la, poziţia matricei depind de distanţa pînă la

impuritate și sint în general mulţ mai mici ca cele. preezente la nucleul

Y
inipurifăţii. În. consecinţă” colitiibuţia impurități! lă relaxarea nucleară a
matricei nu este destul de puternică pentru a tace ca RMN a matricii să

T
nu fie observati. S-a evidenţiat în iapt pentru sisteme „Puternic, magne-

SI
tice) că "timpul! dă! relaxare miueldar' AD matricei, este Mai, „Inie ca. “țimpul
de relaxare Korringa în metalul pur. În cazul inipurităţi lor: Slab" magne-
tice ca AlMn contribuţia impurităţii este Reslijabilă, Situaţiile experimen-

ER
tale'sînt deci opuse celor. evidențiate i în Câzul RMN pe nucleul impuritate
„Și ca atare cele două tipari d€ 'măsurători se completicază.
„_„O problemă deoșebit de mult analizată este cea acîmpurilor hiper-
IV
fine. la nucleele ionilor nemagnelici, în sisteme 'melalice. Atomii nemagnetici
pot să existe fie ca impurități într-o matrice cu ioni magnetici sau consti-
tuenţi nemagnetici într-un „compus „masnetie (aliaje, Heusler), Modelele
UN

propuse, (103.2199] prind, Ofişinica, «cîmprililor hiperțiie, Bar difeă i „prin i

Isi

SI tt iz izbi Pon ţi EI e Ni NEI i i

tente ri ADI 7 pai ze)

Zhi ib | :
tea Pico [. a
|
AL

TSuprapunerei i. 1: ti
covalență ”
V, |
es po ut Azi ndiilituo seruri so stiti ui
TR

! polarizarea miezurilor.i 7 citesti

ct tei ete
....r ;
sl 4, a ttopa
electronilor d e aa
RR Fig. XI.22. — Schema ce.
EN

o
contribuții contiibuiii „reprezintă diferite contri-
:- neseparabile separabbile! - "'buţii la By și legăturile
(numai sp) (sd și sp) între acestea, în diferite
modele.
/C

| —" Se i d
a + Daniel--Friedel 821. ip tu ua Da ri !
- EA Campbell (195). a CZ piata vai perolai ai
|. “.'Jena-Geldart [91 e |
| CE ANU E IN ! i 7
Zn Carali--Blandin (193), EEE AV [titi
SI

în i
„1IAZ,, Blandin-Campo se : |. polarizarea miezu=|r: +: -: ie -:ii ie
n i tor electronilor. d- Pi ra bena oare ca
IA

: , Dia DA .. Tg fe Dar ie SIR fe

ma bi, INI Lăi pi ti mei tate e ali ii ae

ipotezele de plecare, 'O siniteză, â acestora; este; dată îîn: figută' ri 292 MG:
delele.situăte în partea stingă pleacă :de' la conceptele! Şi: formălisimiul! teoriei
U

împrăștierii! și presupun că “B +'provine în întregime prin: efecte de: polari-

BC

zare ale eleetironilori de conducţie::Modelul înglobează în categoria electroni:

120
 lor de coridiuciiid toți elecţronii de” aleiiţă ai atomilor impuritate sp.
Acest fapt conduce la. O pertur baţie. puternică în „polarizarea electronilor

RY
de condueţie s;' care depinde de A diferenţa între numărul electronilor
de valență, 'ai: atoriiilui: impuritate: și:ai 'atormilor:'matricei: gazdă: Aceste
modele pleacă, dela comportarea :rezistivității reziduale -a „impurităților
sp în matrice:de Cu, Ag'şi Au.: Experimental; s-a arătat că aceasta este

RA
proporționălă cu (A: =) [200]; Astfel. amplitudinile e: împrăştiere :ale
atomilor impuritate,: în sisteme memagnetice, sint -proporţ ionale . cu: Az.
În matrice metalice situaţia este mai complexă. .Rezistivitatea reziduală

LIB
este dependentă de spin [201]; datorită adăuoării împr ăştierii prin Schimb
], de către momentul perturbator cauzat -de impurități [202]. Asttel
amplitudinea de împrăştiere nui nai este proporțională, cu, As. Ca un ne-
ajuns al acestor modele pentru câmpurile. -hiperfine este : aptul că formalis-
mul teoriei împrăștierii este. dezvoltat în: funcţie de, parânietrii. ce sint

TY
greu de legat de mărimile, măsurabile. : , sii i A -
“Modelele” vedate îÎn. partea: dieaplit aa fieuurii i XI25 Pieşupui că a 7 la
O imputităte. nenvagnetică . poate. fi. 'separală în două contribuţii. : Prima,

SI
o constituie: contribuţia polarizării electronilor. de condueţie 3. în gazdă,
magnetică. A doua este asociată, direct: cii atomul de impuritate Și provine

ER
din suprapunerea volumulii,: Sau. cîmpului hipertin:. “transterati, între
impuritate şi atomii gazdă; “apropiaţi (modelul nepotrivirii volumului).
Se presupune că atomii det impuritate: în metale de tranziţie: gazdă tind
să fie priviţi ci atomi! oază. ” Asttel, fiecare impuritate contribuie, numai
IV
prin aproximativ un electron sp la banda de condlucţie a gazdei. Ceilalţi
electroni sp sînt situaţi în principal, in imediata vecin; itate a atomului .
UN

impuritate; ecranînd. sarcina în exces şi nu: perturbă apreciabil 'poliiizarea

electronilor: de. conducţie s'a: matricei gazdă; [203 —205].' Aceastaiieviden-
ţiază că polarizarea; electronilor: de: conducţie: si în 'vecinătatea -impurităţii
| este aproape independentă de numărul de electroni de valență ai impurităţii..
L

Avantajul acestor; ::modele: constă : în: faptul.că polarizarea. electroni-

lor s de: condudţie,: datoriiă gazdei,:poate fi separată dinivalorile E, măsu-
RA

rate şi'ca atare rămîne numai contribuţia datorită. interacţiei structurilor

electronice ale matricei gazdă şi atomului de impuritate: Acest fapt per-
mite obţinereea de. informaţii cu privire. la funcţiile de undă ale atomilor
T

gazdă și ale celor de impuritate. Statie Su |

în cazul atomilor de! inipuritate de dimenisitini: mici, ce âu. un grad
EN

neglijabil de acoperire cu atomii gazdă, ca de exemplu Cu, Ag și Au

în „Fe, amîndouă' modelele: conduc, în esenţă, la aceleaşi rezultate.
Să rezumăm unele date experimentale obținute în. studiul unor aliaj e
/C

metalice. Măsurătorile RMN al nucleul S*Cu în aliaje CuMn, Cule şi CuCo

[06] evidenţiază, că polarizarea de spin medie :a electronilor «le condueție
la distanţă mare. de atomii de impuritate, este antiparalelă la spinul im-
purității. Studiile RMN la. nucleele 2Al introduse, în: aliaje PAMn, PdFe:
SI

şi PNI [207] evidenţiază, că Fe şi Mn au, momente magnetice. loc alizate -

în timp ce în cazul nichelului nu apare un moment localizat; Măsurătorile
IA

RMN la SCu în Ni „Cui cu 15%, at < e < 514% at, evidenţiază o lărgire
a liniei caracteristică polarizării magnetice datorită atomilor de nichel în
stare magnetică, sau aproape magnetică, ca urmare a efectelor. configura-
U

ției atomice locale [208]. Pe baza rezultatelor se propune: un model pentru

BC

interpretarea 'polarizării magnetice la atomii de cupru, evidențiind rolul

pe care îl au atomii de Ni aproape magnetici în: vecinătatea acestora.

121:
 Studiul deplasănii RMN la 5Co cît și al relaxării de spin în ali iaje:
AuCo, confirmă caracterul nemâgnetic' al impurităților izolate de, cobalt: |
în aur [209]. Metoda. RIN a fost folosită, și la studiul aliajelor Moto ŞI.

RY
WCo [210]. Cercetările au în vedere de asemenea studiul câmpurilor hipor-
fine, la, 5Co în aliaje ale cobaltului cu metalele. de tranziţie 34:[211].
» Modelul fenomenologice: al momentului dependent - de: configuraţia;

RA
atomică locală, a fost: elaborat plecind: de la:măsurători prin. RMN: (212.
Vom exemplitica cieetete: vecinătăţii locale observaje prin RMN la nucleele:
fi . ee „i Da: EI E
N xz001

LIB
pe | “x=001-. i
| ai ie : Si e :
A Da o PERI et ii PO Da DI
:35 A = „8 „005. PR pi i,
Ba, Fe Ni2Ed ti 3 gi a iti Pi eat
e 1905 Io? & OD ii N ii...
3 E “10Fe; 200, o. a Mi
L Ia iii it pi

Y
:a 975 Fe 2Co 5 "S 0,3 a
a .
, 0: E
pp Ne,iu Di SE ai NEI NR
TRE

T
E „9Fe,3Co vFel.|: +. 5. “Fig, i, 123. Spectre
Ep — [| E “RMN observate. Ja nucleele
S n Ş —— "89Y:(a)'şi 5%Co (b) în com=

SI
a! i S LE ti is it pușii! "Y(FezCo,_z)- :
g CI ——— > A, i 'x=07 i apei „ta 7. iza
S : | _X=0,l | : 35 a

ER
Bi Tizi X 20,45. E a ați ti
Sa pic Noii in NR i 0 BT Pre tes Petite
i, 25 30 35 20! 5, 5: Ra II 10070 20A aul îm dit cr
uit mFrecvența (MHz): RE «cari Frecvența (MHz)
IV
- E iii E SN Ii dpi e „-

i Da putu i at ia iu tu pL: iu
(a)'''-- D - n E - „o |
git fa AB), Saiaiiii: SIR! ip! în iti Ai
UN

Co. [213] şi soy [214] în compușii Y (Fe, Co,_a)a: Aşa, cuin. se: vede; din fivura
XI. 28, „pot. îi: observate structuri: satelit: bine -rezolvate,. ce: corespund
„la diferite configurații :atomice:locale. Fe/Co. Din:analiza valorilor cîmpuri-
„ loryhiperfine:s-a: determinat; momentul. mediu !pe;atom:de; cQbalt: „Acesta,
este constant: pentani: z; >:0,T:şirapoi:scade rapid, învconeordanţă, cu:măsură-
AL

torile:magnetice [215]. La: concenta ații.mici:de fier „momântele: amaghetice

ale: atomilor de: cobalt; sîntinduse de iatomii: de fier. aflaţi în: imediata, lor
vecinătate. Studiile efectuate pe: nucleul: %Y [214] evidenţiază :că :imnomeu-
TR

tele::3d :.:sînt : bine. localizate, însă: “există o: diferenţă |» între: mărimea,

momentului mediu al Fe şi Co. Dependenţia;: de: compoziţie aj cîmpului
hiperfin.. transferat datorită, atomilor, de. Te, şi.. Co arată..că, momentele
EN

cobaltului sînţ sensibile, la,. counpoziţia probei, în.

î timp: co momentele, fieru-
lui rămîn aproape. constante. în, întregul.:(omeniu, de, „compoziţie. a
| Studiile prin RMN la, nucleele 5000, au fost cfecţuate Și asupra com-
puşilor (Gd, Ya )002[216], Gat(Co, Ni, o [217,218] şi Gafe, Co. z)2[219].
/C

În cazul compuşilor (Gdz „X_z)Coa se evidenţiază coexistenț aa, două tipuri

de:atoini de cobalt, unii care au un moment; riăgnctie. oiicităt; “aiitipar alel,
la cel: "Al" gadoliniullui Și “alţii cae nu Sint iagnetiei, „Aniăliza „Spectielor
RMN în! compușii! 'Ga(Coja„Nii- aa [217 ] evidențiază un” moinent A cobaliu-
SI

lui. dă aproximatiy, Luz și independent de Gonipo? diție.: a e

“ Să'analizăm' contribuția electroniloi: s:și''d' la inte: “icţiile! maghictice.
IA

în: compușii GU pământuri. rare “este: deosebit de interesanti evidenția

măsurâ'în care'electronii: 65 sau'5d'au':un :iol-predoniinant: la interact țiile.
magnetice: Problema; “prezintă interes :în descrierea; interacţiilor; magnetice.
U

chiar: în cazul. cînd. neglijăm. dependenţa; de ga integralei de. schimb. Ple-

cînd dala; hamiltonianul, (V/11.1.2), șe obţine, temperatura | Curie, -Paramag-:
BC

abatut

netică (V11..,9.30).. În cazul, cînd, generalizina: aceaştă, relaţie, considerind,,

122 i
 “un: model cu doi benzi, avem poe Ca dit darcs Ja] şi respectiv o coutri-
buţie la cîmpul hiperfiu Bg —2[a59+ da5)a] [220, 221]. Linia plin ă

RY
în tigur a XI.24 evidențiază coreluția între By și O (2) pentru interacţia
ionilor: păumînturilor are cu polarizarea, electronilor de conducție 65, iar
linia întreruptă în: câzul ionilor de pămînt rai cu polarizare ca electroliilor

RA
de conducție Sf (sau 6p): Datele din: figur war ată că, „ înter aețiile: implieind

a A RS
-

e E it

LIB
"20p pt d -GdPia - pe Pi
i E Ri i i i PI , Ul
| SYef DN € -BdRa ra d.

, Ki iai SI aa d (+: “e A ELE GIN m

„cimpurile
Fig. XL24, hiperii
= Corelaţia între d 2 s-BdNiz. N
ne Bz
și Op Sa a

TY
în cazul interacţiilor implicind i _ Sta pe
"polarizarea 'electronilor deleon-: - . -V , NI
„ „dueţie. sşi; respectivăd. „i i |. f- Gdtrz E: SI ca
ii atat iri cap, 9” Azi ni

SI
: ,. i aa i , af E pei | *h- GdZn. | pa. ag , E 1
e
| N îi | DI a | Î=-Gd i - AR „i is _
, „

e e a uit 0 : —z00 R IRI RI

ER
ete pi | aa
te i in pn i, Ea su iu ni uitate) „ii
4

“electiionii Ss ini ii pbrtântă in conpuşii cui “ădolinitț ce, au v: alori. 0, „(Z, )

IV
mici iar cele cu electronii d în.cazul cotiptișilor GAAI, Şi GdZn ce au
valori UT) vidicate.!
UN

Din. studiul dependenței “de tempar atută a deplasării Knight şi a

_suseeptivități ii magnetice, 'considerind. “un model REEKY, se pot deterniina
valorile integralei de Schimb [222]. O sinteză 7 a valorilor Ț ji cazul “com-
puşilor cu' păminturi rave i fost dată deVâni Diepen! şi colab. [2 23].
L

Metoda BALS a fost utilizată, și la stiuliul aliajelor antiteromagiictice

B—Mna şi a—— Mu [22 —925]: Îi Grdonâr! ta ahtiter omagnetică un rol impor-
RA

tant îl are it de reţea: şi numărul mediu «le electronii. Măsurători

RMN la nucleele 500, SV. şi 55MLu s--au tăcut şi în cazul. aliajelor anţifero-
maanetiee cu crom [2 26]. a |
T

_ Aliajul Masi, după cum rezultă din studiile! RMN la nucleele S5Mn
“şi 2Și [227], axe'o' structură de spin slicoidală. Procesele de magneţizare
EN

sînt, interpretate prin tranziţii între: 'struetură elicoidală și cea feromag-

netică. Ai Ă iii
Un număr extrem de mare de: izolator “i m aunctiei” au fost studia ți
“prin RMN: Ne vom referi câ; exemplu la rezultatele: obținite! asupra unui
/C

monoeristăl' de KNIR,. 'Măsurătorile la nucleul 197 arată i că 'densităţile de

spin în orbitalii 2po şi 2do ai fluorului sînt; de (3,78: 4+- 0,20)% și respectiv
(0,538 A 0,05)% [227]. Leg: ăturile de „tip :p sint deosebit de. importante
SI

în aceste cristale.
”,

eu,
i FII , et - af Data
IA

XI. 4.. Difracţia de: neutroni. n isi vata îti tts tepi
iata Pui te ate ua ct Dați
U

Neutronul nu are sarcină electrică, masa. este apropiati a. de: doi: a

protonului, spinul este $, = 1/2 iar momentul magnetic 1,9131. Energia
BC

neutronilor obţinuţi prin fisiunea nucleelor de; uraniu este de (0 9 S)Le,

(XI 6':10-12J). După termalizare, energia medie a neutronilor la. 200

"123
 :este de 0,025 eV ( X1,6 :10-1J). Aceasta corespunde unei viteze de >20m
„Și: unei lungimi de. undă asociate de 1 S Â. ua

RY
“Proprietățile. fizice remarcabile ale neutronului' pre ecun, şi posibilita-
tea, de a.obţine fluxuri intense, cu lungimi de undă bine determinate, au.
"făcut din împrăștiere ea neutronilor : termici o metodă eficientă de studiu
„a staticii şi dinamicii momentelor magnetice în solide. Determinarea;

RA
structurii “magnetice are în vedere evidenţierea, poziţiilor, orientărilor
Şi valorilor momentelor. magnetice. - Separarea după energii a neutronilor
împrăștiați inelastie oferă. informaţii cu privire la dinamica aboimilor Şi

LIB
momentelor : magnetice [228]. E
Ne propimâr, în cele c6 urmează, să analizăm unele aspecte legate
de folosirea neutronilor în studiul materialelor magnetice. Pentru date
complementare recomaii dăm, consultarea unor ucr ări specifice domeniului
[229—239]... „i

Y
Interacţia nstitronilor cu o ţintă poate. fi deserisă. cu ajutorul unei

T
mărimi numită secţiune, definită; ca, raportul - între numărul de neutroni,
ce. interacționează în unitatea. de. timp și densitatea, fluxului incident.

SI
Secţiunea, are dimensiunea unei suprafeţe şiş se măsoară în barni (| bamn=
10-2% m2 i În cazul împrăștierii . neutronilor. se poate defini secțiunea difo-

ER
renţială de împrăștier ( dacă se iau în consideraţie numai neutronii îîmprăs-
tiaţi în elementul de unghi solid. şi secțiunea dublu diferenţială dacă,
se referă la neutronii împrăştiaţi în. elemenfiul de sbisolid dO și inter-
„Valul elementar de energii, finale” d Ep
IV
ă Ne propunem să determinăm. secţiunea de împrăştiere ce corespunde
la diferitele procese. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem probabilitatea de
UN

Moni ie de la, starea caracterizată prin, vectorul. de undă, I la l, Vusr =

(2x]h) ) |v9 |v Ar |? mu). Am notat. prin. “9: potenţialul, de, interacţie
care. determină tranziţia iar: (6) este densitatea, stărilor împr iştiate pe
„energia unitate. . . : | ci
AL

„. Interaeţia, neutronilor eu mziteri alul, ordonat masnctie are loc atit.

cu nucleele cîţ şi cu păturile incomplete (3d, 4d,. 4f sau 5f), cu vadicalii
“liberi sau cu magnetizarea, benzilor electronice. Înpră ăştierea de nuelee este
izotropă și lungimea de împrăştiere b este independentă de 2Isin0,
TR

deoarece raza nucleului. (10-14 —1015m este mult. mai mică ca lungi-
"mea, de undă a neutronilor termici (10 19), Împrăştierea magnetică de-
pinde de proiecția magnetizării pe planul de împrăştiere. La împrăștierea
EN

magnetică contribuie numai componenta momentului magnetic perpen-

dicular ă la vectorul de împrăştiere (transversală) [240]...
„Energia potenţială, de interacţie *? între un neutron situat; în pozi-
/C

ţia, T ŞI: spinul $, se poate scrie. ca suma „contribuţiei nucleare di şi a

„celei magnetice Ym [sa SI arie pa a |
SI

unde “$, = Xanălra —R) iar 9 =VA(r,) ie) dr.

IA

În cazul împritieri nucleare, sumarea se face după toate acleel€ situate

în poziţiaR » Amplitudinea de imprăștiere 1nuclear ă ag depinde de spinul
nuclear. Ie SI II
U
BC

WR = int nn: MEIR a a :(XI4.2)

, - .
7 „N
pi mu, „dr tu
i at,
: PER

124
 Am notat prin M masa neutronului, Da. este lungimea de împrășştiere,
A(r,) este potenţialul vector al cimpului în punctul r,, generat de momen-

RY
tul magnetic al neutironului iar j(r) este suma denșităților de curent, con-
secință a mișcării” orbitale j,, și respectiv de spin îş.

RA
| +"? 3 Detector de neutroni
_ A k' Vectorul de undă al
„. neutronului împrăștiat

LIB
3

Fig. X1.25. —. Împrăşticrea

TY
„unui, . neutron de -probă.. , .

|
<f |
SI
ER
a „ul Vectorulde undă al -
N neutronului incident *
â
.
IV
Pentru a determina secţiunea transversală do (fig. XI.25) este nece- .
sar a cunoaşte fluxul de neutroni incident, do = Wu-w/flux “incident.
UN

Secţiunea. transversală de împrăştiere d2c(q)/d40dw este dată de

dag ui AM Iu SI
0
pe — | explorer) “9(q, îi di. 4 NI.4.3)
L
RA

Am notat prin dO elementul de unghi solid dO = sin 0 d0do, q = kk”

ȘI co == (Ex —&w)/hi. Indicele: 7 indică faptul că s-a luat media termică, a
operatorului considerat iar ni evidenţiază că aceasta se face după toate
"orientările posibile ale neutronilor incidenţi. *9(q). reprezintă elementul
T

de matrice al lui *$ între stările incidente |k) și finale |l'> ale. neutronilor.
Dacă notăm prin 'X 'hamiltonianul probei, avem
EN

9(q, î) = exp (iri) 9(q) exp (—i2t/1). (SXI.4.4)

/C

Elementele de matrice implicate în relaţia (SI.4.4) sînt

pa 94) = 0,(q)+ (e SAD)
cu - Sa a
SI

Pa(q) = Di onexplial);
IA

tei

|
Ym (0) = — =
ML
dai? YTo

2
hoSaaLu Na”(0) + p5(0)].
L S

Si
:
+ (X1.:t.6)
x
U

Am notat prin 7 raza, clasică a electronului, S, „ este componenta spinului

BC

„perpendicular la vectorul de împrăştiere iar. pi, = 2yauxSa CU ya — 1,913.

Și by magnetonul nuclear. a] |

123
 E „Bxpresiile p “(a) şi „n “(q) sînt date de:
ha

RY
5 i) + rari) dus o OSTAUT)

al

RA
n(q)i
= exp(iqr) nS(r) de = 2up > s, exp (ir), OO(XL4.8)
unde J, este momentul orbital al electr onului î.r, defineşte poziţia acestuia,

LIB
d. 1
iar f(a).= 2 ——
[Sea Se vede că f(0)= 1, astfel că “(0 ) = Lun,
unde. L = > L, Am notat uS(r) = 2dup >, sr — ij). |
| În; relaţiile de mai sus avem pu” (4) = pu “ =—q) iar us (9): =-p*(—q).

Y
Prin decuplarea tuneţiei de corelaţie care apare în (XI.1.3) se pot obţine
seeţiunile transversale de imprăștiere elastici şi inelastică

T
SI
„A ) e (4, = = cr) 94,0) +
Eta = Coat 0 = Cta 9 i SL49)
“Dacă sistemul este. în. echilibru termic, avem <“9(q, 1) A cesta )>. Primul
terimen din velaţia (XL.4. 9) corespunde la împrăștierea. elastică în timp ER
IV
„ce ultimul detineşte- secțiunea: transversală - inelastică, Astiel secţiunea;
transversală elastică este dată de ii SII a a IE
UN

e Ha Pt
N RE aa: pati i „i

(22) do Cr
=atu(no) e.49 aa
do
— (2)(27) o) ace | (uni,
atho—p7
ar at |
L4.10) GELdo)
AL

mde (a7) eşte, tunoţia Dirac, (2) == (je) esp (iz) di..,

"în cazul: când. vom. lua: media după orientările spinului neutronului
TR

„secţiunea "transversală de împrăștielre, elastică este, dată de suma; contri-

"buţiiloi nucleare: ((ds/dQ) )„„ magnetice-(d 40) cit, şi de interferența între
“ împrăstierile! nucleare Şi cele. magnetice |(ds/1O0)m- Astfel
EN

a” (5), (03). +(33), COSTA)

/C

unde : Să Eat - sul , miei piu ă mi ca

| dle. = 5, | baba „a de “gari (Ie + ue —iqh) > cexplialt)),

do RR 4 2zh? »
SI

d )
(5). =(! ae) Chu —q > Cu 4)...
IA

pi d a
(32): = [iscat ao E
U

” == În N :
ae si fb foarte mei iara Tetea at i Mo ta ti tă
BC

a da
e ju) ) ba cesti, eu atare
a ie
:126
 !

| Am. notat pr în pu (q) componenta lui u(q)î în direcţia polurizării R(po= Pol)
Propapilit abea Pana pentru Spinul Betonul de a fi paralel sau antipăralel

RY
la R este, dată de Pa = (1/2), (L-kpo).. Dacă faseiculul de neuțroni nu este
polarizât, “ultimul (ANA este nul. I
lui Penta:u | a. determina factorii de formă orbitaliși de spin vom. intro
C uoe contribuţia, fiecărei celule la momentul niagnetic <uo(q) >; unde i,

RA
(î = SL) veprezintă, „contribuţiile de spin (8) şi “respectiv. orbitală, (D)-
Densitatea ihomentialui măgnetic, în „celula, R este, definită, prin :IRA
pa[R pttă AI Și , mi„a "ud ăi aj) ri | i. i ui eri)

LIB
: AIE ae pe i : it i i «

ună buncţiă 8;3 R(Ir)= 1, dacă, y se află 4în celula, cu,centrul în şiși nulă. “altfel.
i cn expreșiile sceţiunilor transversale de. împrăştiere. vom 'incluile
contribuţiile vutuzor „celulelor atomice... ne eu

TY
DRE a i
at gi pt atei
si tu u : no (q): —5 n ww: ep: (iat iti AT 143)

SI
Era ” ” i ti LR E d pe “ : DR i a '

unde up(4) este tnzistorinita Fourier a, cusită ii nagnetice; nbiii în celula:

acea po

ER
Da DI
n, p(4) n (e). exp [i q a R)] dr. În cazul - | în ucare,.. direcţia
densității momentului în, celula dată nu depinde de r, pi? este dată de
contribuţia, momentului total nțb(de spin san! orbital) îîn; eri N și respee-
IV
tiv de distribuția spaţială iâ “Cozisităţii” măgnatice n (= e <a ()) x
u(i)
UN

si i tt „asi, i : Miu ,
XE Ti 4 (e R)j dr. : iaca pa , „i Aaaa SI ! : ii |

„i Pactoruli de fornijă LO (q)! este detii prin ea

iu itp) NEI: . .
Ai ui iata di j
n t
i ei unit m
, Dă E „:
ei
IE LN - ! d ( qi: = 2 pi po (4), “ai iLI)
L

z; intii Li pu CLARE Ia „ni ai psi pei “tie br a „pi Să

masi i;
RA

unde. pp (9) =
= uk 0 exp [i d (r— 0)] dr. mite iii at,
* pi RI d mutu
"Analiza de mai sus “Doate fi extinsă la densități de Spin, necoliniar G,.
T

direcţia, «le spin în fiecare celulă fiind caracterizată prin vectorul unitate
n(q). Astitel | | |
EN

ph :
RI Ie i
Aia “af i (q) sită
lu?0| no
m [ni a
(q) PR (qi (STA
"T4 135
/C

i Admiiînd o .contribuţie. orbitală şi „dle spin la momentul magnetic

vor,ckista factori de formă i. orbital, DL (4) si, de Spin Pa (0). Şi deci, |
“ie ai ep pg ta tota
ipna) = 5 rata ) ut Dă (q Da Sa. ao)
SI

„Interacţia nuclcon- nueleon.. nu; „este complet cunoscută [230], Însă

IA

din datele experimentale se admite că accasta, este de rază mică de acţiune.

(1,5:10715m). Deoarece este mai mică ca lungimea de undă a neutronilor
termici şi raza, nucleară este numai cu aproximativ un ordin de mărime
U

mai: mare, împrăștierea;nueleu-neutron, poate. conţine numai, componente

de iip,s, respectiv. împrăștierea. este izotropă, Ca atare aceasta, poate îi.,
BC

curacterizată, „prin, boi gimea., de: Împrăștiere, d „Par amețrul b. poate, fi, com- ,

„127,
 plex. şi partea, vcălă poăte fi atit pozitivă sau negătivă depinizind, de: ccagia
neutronilor ineidenţi ; 'și de” nucleul! „pârticulăr, implicat, în: inprăștiere.

RY
Partea imaginară: 4 Tai v descrie absorbţia, șiși înn majoritatea. cazurilor este
mică, NEE De
“În! calculul scețiunii 'tanșyeriale dei înpri iștiere Ya. i ebui, să separă

RA
îniprăștierea, coerentă de cea 'incoeientă,.; Împrăştierea, docrentă.: provine
de la proba care păstrează simetria, cristalină, (pentru. împrăștierea, nucleară)
şi simetria magnetică, (pentru ! împrăștierea; magnetică). Împri iștierea, in-
coerență provine din iluetuaţiile spațiale ale ordonării de rază mare de

LIB
acţiune:
| Să considerăm pentru început împrăștie ea nucleară. Singura formă
alui “9(i). care (în aproximaţia Born) dă o împrăştiere izotiiopă estei funcția,
delta. '"Pinînd seamă; de: expreşia; lui 'do==1] Tre] FLUXUL incident, vom! 'Sbţine

Y
Ac = Ib2] şi deci secţiunea; transversală:"totălă, 'este'! ci'= 4: [b2|: Să
considerăm împrăştiereca pe o probă în care cele N nuclee sînt tixate rigid

T
în reţea, poziţia nucleului ] fiind: R, În. general nu există o corelaţie între
valoarea b, şi br, dacă 1 şi V au în vedere poziţii diferite. Vom defini lungi-

SI
mea. «le; împrăștiere, medie (). după. toţi, izotopii „şi. toaţe. configuraţiile
atomice. În ăcest caz bbp= W> + li be = «o ). Împră iştiereca nucleară,

ER
în acest caz poate fiiscrivă i ni pi iz mi ii
ță
;
; 1

te 15 Dă "de [RR “d E ii pate dotat

po . | . - a - . , i î. ţ

i a ia
"[ mi | (C GG
a
. a
[ie
„0
"ds.
ap [a fi -. C G.
iile
i
OT La) a i , ; ” Si
IV
PE y .
ag
pii d da. | m:col. dO | " încohi. a
! 1!
Pad : a. ' „. pr ÎL IN
mu o !
UN

Pentru” a oxplicita expresiile secţiunilor de impristiere din, relația

(31.4.17), vom pleca de la, relaţia, (XI. 4.11). Pentru, aceasta, vom..defini .
poziția nucleului N, ca suma poziţiei de echilibru Ry şi a deplasării SR,
faţă de aceasta R, = ha + AR. “Vom folosi, identitatea y, exp. (iqNo) =
AL

RI N
=N a 5(q, K), unde sumarea se face după toţi vectorii de undă K ai reţelei
reciproce. Contribuţia vibrăţiilor termice este dată. de factorul Debye-
TR

Waller | Cexp(igăhR,) DE =.= exp (= 2000). În acest caz Împri ăștierea nucleară
“coerentă este. ti
EN

ds ) = 02) exp (—a2)lN235, 3 (4, R). (XI.4.18)

do ncoh ea ; Li | |
/C

" Împră iştierea, ! incoerentă este proporţională; cu fluetuaţia lungimilor

de împr ăştiere, și nu depinde, de q în'cazul'eînd nucleele atomice sînt „per-:
fecţ”? dezordonate, astfel, că nu există corelaţii între diferitele poziţii.
În acest caz <b, br — 9 = dup (405 — <by) ) şi deci
SI

(2), area = gl | (am) co) za) mal

IA

(O nino iii! , Ea „i Vor S

E Ri ci „0XT.4-19)
„rii BR a
U

| Similar cu analiza de mai Sus, putem defini! SI ivmjriostieircai magnotiek.

coerentă: Pentru aceasta vom evalua expresiă <<u(q) n(—d))z> unde a.
BC

doua medie este definită corespunzător! distribuţiilor microscopice ale 'ato-

128
 milor în poziţiile reţelei cristaline, „Împrăștierea coerentă (Bragg) este
definită, prin .
E A PRE
de ae | Fi
„(e =
i |

RY
(e ). auto) cula). a oaie)

RA
- Aceasta, poate. fi exprimată. În funcţie de factorii de tormă Și Mo-
mentele, magnetice, find seama că .

= 3 Iu, Ti, 0) + fi, ID 3] exp: iu n) „SA

LIB
Ca, exemplu: să oxpliciteră relaţiile de mai 'sus. în icaizul: feromagndţilor
și antiferomagneţilor [232]. Să notăm prin z divecția după care sînt orien-
ate momentele magnetice iar prin de vectorul unitate în direcţia veetioru-

TY
lui de împrăștiere. Astfel
eg

(5dej .. i ez 7.jucu Iei =

al | ,

SI
a
N Eur

ER
4 . DE ..

| de a anii | _ - a
(32 = JI m -teu ina): au to a „ri 2 IV Ea)
4

unde: 4 (0)= [ue (4) + ut 72(9)] 5 au =) iar pt = (11)5 pă

UN

“Pentru antiferomagneţi vom pr esupune că str ucturile magnetice pot

fi separate în două subreţele identice, antiparalel orientate. Introducînd
cel mai mie vector al reţelei Yeciproce Euin Vom avea pentru cele două
subreţele exp (Ku Rp) = 1și respectiv —1. Astfel momentele, magnetice
L

HR), vor fi modulate: ab, =exp(i Kat Ru up). Valoarea medie a lii pi, deti-
RA

nită prin PR n , 5.= iuți, este independentă deR,. “Astiel transformata

Fourier medie a niomontului: magnetic este! . 3 |
T

« (0) =% Ep i = Ka): n] pg mpi () 53 0)

EN

PR

Seojiunea trans” orală de, împrăştiere magnetică coerentă este: dată de

/C

dc. , n
=
Toto Y
1— z
ȘI
4,2]?
To ui
poȚ op
i |

: “ i 3 gt | -
( do ia 2
- PB
(arata

ara 5) E:
SI

xl 0)
IA

Pentru, a analiza tipul de structură magnetică, vom considera un metal

(aliaj) în care vom presupune un atom pe celula. unitate. Vom nota: :

Tatezi 0 cu) = 00 or Cu (0) = 70 2-18 (0.

U
BC

9-c. 241 21 De “129

 Dacă neutronii nu sînt polarizaţi, împrăștierea magnetică poate fi obținută,
măsurind do/dQ în cazul probei la care magnetizarea este paralelă şi res-
pectiv perpendicularăla q. Astfel (ds/d9),— (a s[d0)u = N 3, TUR) Sau

RY
- N K
Funcţia (f(K)) poate fi obţinută şi în: mod direct; folosind neutroni polari-
zaţi. În acest caz este suticient a determina, împrăștierea cînd componen
ta
masnetizării probei este paralelă sau antiparalelă, la; vectorul de polari-

RA
zare pa. Astfel pentru q=K se obţine (ds/d0)4 —(do/d0) =4po€b<f(K)).
Funcţia (f(K)) poate fi separată în două, funcții” ce deseriu contri-
buţia, spinului şi respectiv orbitală, <f(K)y =< F (R)) + CFR) cu CfO(R)=
= (oY70/2) Cu 9) PO(R)). Am. notat prin <uy momentul magnetic mediu

LIB
orbital şi respectiv de spin (i=L, s). Acesta se determină prin măsurarea,
momentului mediu pe atom, și respectiv. a, factorului. giromagnetic g.:
„... Să analizăm modul de interpretare a datelor experimentale în măsu-
rători 'de difracție prin neutroni. Factorii.de formă, sînt . anizotropi deci
depind de direcţia de împrăştiere a lui q faţă de; axele. cristalului însă

Y
dependenţa radială este aproape similară cu cea a; factorului de formă,

T
SIR IE sing 7 SSI
d, atomic. corespunzător, Fu, (9)= dz ÎIf(0)2 op
——— rr, iunde ji
f(x) este

SI
pi e, ai ap
iuncţia radială atomică d. Acest; fapt arată, că momentul magnetic în
sisteme cu elemente de tranziţie. 3d: provine în principal de la funcţiile

ER
d. În metale, momentul magnetic (u(r)) este suma contribuţiilor atomice
<ua(r)) și respectiv a unei polarizări negative în punciul xp , lingă suprafața
celulei atomice, (u(r2)), deci | |
IV
Si (> (a (e) Fa (me ie OXTA24)
„ Prin integrare avem -.
UN

MI w=ţ <ute)ytar = 2 Cu (ra)) + Cu (XI4:25)

unde Ku) = | pct) dr a Carp) = 44) 2 Și Pop (kr),
L

În scopul dea, obţine o valoare precisă pentu <u(r)) este necesar de-a vea
RA

date experimentale într-un domeniu extins de valori k. -. ,

Prezentăm în figura XI.26 densitatea momentului mediu pentru
nichel [241] în lungul direcţiei [100]. Densitatea momentului. este practic
NT

constantă pentru ra rp: În acest caz putem să determinăm valoarea,

Cu (%2)) pentru o regiune mică 0 a razei 7, = Ea (unde a este parametrul
de rețea), centrată pe re. o a Da
„„ Prin tehnica de transformare Fourier se poate obține harta” momen-
CE

tului magnetic. Exemplificăm aceasta în cazul nichelului (fig. XI.27 ).

Studiile efectuate evidenţiază
că momentul. .magnetic este anizotrop, în
nichel şi fier, însă practic cu simetrie sferică în jurul fiecărui atom în cazul
cobaltului [241—243]. | i . |
I/

„_ Prin analiza factorilor de formă se pot separa contribuţiile orbitale

și de spin. Astfel factorii de formă pentru contribuţiile de spin şi respectiv
S

orbitale sînt daţi de [2444, 245]

IA

Sin Rp.
FU) = aa | iz, PT 426)
U

PU) = 47 |» fa) pi (sin Er — Ir cos Jr) dr. OXL42T7)

BC

1130.
 Factorul de formă sferic este

RY
PEIUT) = sPU0) A (SPUI), (XL4.98)
unde s = (a — uzual. îi Sa

RA
„. Prin iterare se poate determina funcţia de formă fa(7) care descrie
corect factorul de formă sferic, I'“7.. Compararea factorilor de formă F*(IC),

LIB
fi
„8
3 .4 .
312|.

TY
. . 2 |

„Fig. + XL.26. — Densilatea' :£ og ,

momentului - mediu u(n). €£-
a nichelului în direcţia 9
OO

SI
BOM
: .. i . . a ”

ER
| 1.0 02 04.06.08 10 12 14 16 18.
. i „i. Distanțaîn lungul direcției OOĂ.
IV
cu factorii de tormă polarizaţi de spin, pentru densitatea de spini 3d,- arată,
că.densitatea de spin în metale de.tranziţie veritică calculele atomice [245].
UN

Contribuţia orbitală nu este:importantă, -Prezentăm mai jos valorile mo-

mentelor magnetice. ale nichelului [241] şi cobaltului [244], determinate.
prin difracțiede neutroni (Ni: 44 = 0,656uzy ut=0,055ţuzy uni? =—0,105ug ;
L

Nucleul de Ni... (100) Psi

2
RA
La

i O00B5iA? | iii
T

Ş ă Neu de Ni —— 10) | Nudteui de Ni

EN

L A
/C

3] | | 4 95-0oe5 wi > |

09005, | NY Ă ces _ | orei, A

SI

tuceul ei Eau I— — Ta
IA

Fig. NI.2— Imaginea

7. densităţii de spin a nichelului (a) în planul (100) şi (b) în
Ra m planul (MI), i. | ! o
U

Co: us = 186 up. pr= 0,130 up, ph =—0,28

up. Polarizar
0 ea negativă a,
BC

electronilor s poate fi justificată într-un model ce ia în considerare hibridi-

zatea, benzilor s: şi d...

131
 În cazul aliajelor, mprăşăerea Bragg permite : (1) determinarea,
densității s medii (2); (2) determinarea înomentelox:- orbitale și de spin

RY
medii și a distribuţiei aeatora, în cazul cînd funcţiile de undă d se presu-!
pui a fi independente-de configuraţia atomică, locală cât şi de atomul con-
siderat; (3) determinarea anizotropiei. medii pentru distribuţia d (în
aproximația, de mai sus); (1) dacă se folosesc factorii de-formă ai fiecărui

RA
tip :de:atom și se presupune. că aceştia sint independenţi. de. configuraţia
atomică locală -se determină distribuţia momentului. mediu: al atomilor
constituenți (uu(7)), Cuz(r)5,... ; (5) separarea contribuţiei de spin şi orbitale

LIB
d cât şi a, electronilors
Inforimaţiile obţinute sînt, coinparate, în cazul cînd este posibil;
cu împrăștierea de neutroni difuză... Să analizăm această tehnică în două
situaţii și anume pentru aliaje diluate şi: respectiv concentrate. O impuri-
tate magnetică introduce în jurul ei o polarizare. În funcţie de extinderea

Y
acestei . polarizări pot îi întilnite două :situaţii, după cum dimensiunea,
polarizării este mai mică sau mai mare ca distanța medie între impurități.

T
În prima situaţie, împrăștierea difuză provine de la. cele Ne polarizări

SI
independente. Am notat prin e concentraţia, (0 < 1). Pentru concentraţii
mari ale componenților (presupunem un aliaj binar cu atomi de tip A și B)

ER
perturbațiile introduse de fiecare atom de impuritate nu mai pot fi conside-.
rate în mod-independent. În cazul liniită, cînd impurităţile nu interacţio-
nează (e <'1) ficeăre din acestea; introduce o perturbaţie magnetică cen-
trată pe poziţia R ce o ocupă. Perturbaţia totală CApu(q)), ţinind seama,
IV
de; ASTA) este. ia i Ei Ra i A
3
UN

CA) =- YA 0 exit); iau) = faAR) esptiat): AR, doua

unde Au(q) este tiaiistormata Fourier a polatizării ininoduse de fiecare
impuritate, suma fiind extinsă la toate poziţiile ocupate de impuritatea A.
L

Secţiunea transversală de împrăștiere, - conform cu (XI. 4.23), este.

RA

a) neutroni nepolarizați (ao/d0), — (d's/dO)u = (urs 2) Yelașia) 2; ;

Se | | est 4. 30)
NT

E neutroni poazizni. (as]ao)n — (aja) y= = Xtpaeâșt) ia

i

unde: «SA exp[ia(R x ) e.

CE

„Expeiienţele de difiacţie. cu neutroni permit determinarea transfoi-

matei Fourier a perturbaţiei introduse de fiecare impuritate, sau în cazul
folosirii neutronilor polarizaţi numai valoarea absolută a acesteia. Împrăş-
tiereea la d = 0 poate iî legată de măsurătorile magnetice statice
I/

(85) (e)ne) ee ara

S
IA

Piu
unde +Au(q == 0) = dp]de reflectii; modificarea, magnctizătii intioduse de
fiecare impuritate iar (u) reprezintă magnetizarea medie a unui atom.
U

“. Extensia. ;perturbaţiei:
. magnetice introdusă, de o impuritate poate
BC

fi. determinată prin analiză, rezultatelor. experimentale. Aceasta este locali- -

zată dacă, Au(q) depinde de |q| similar cu factorul de:formă: Dacă Au(q)

132
 variază :cu |q| corespunzător unui interval de valori mai mari ca facto-
rul de formă, atunci perturbaţia este extinsă. Determinarea cantitativă a

RY
lui Au(7) din transformata Fourier a, datelor experimentale este dificilă
div cauză;:
(1) lipsă de precizie a dătelor experimentale; (2) intervalul mie
de valori q studiat pînă în prezent, ; (3) faptul că majoritatea. experiențelor

RA
au fost efectuate. asupra..probelor :policristaline .cu..ncutroni. nepolarizaţi.
* În aliaje concentrate perturbațiile introduse nu mai:pot fi conside-
rate independente. Astfel în sisteme de tip 4„B,-, ficeare atom (A sau 22)
are un moment care este dependent de configuraţiile celorlalţi atomi din

LIB
"cristal. În acest caz putem determina numai mediile ansamblului
și, pentru
o concentrație dată și. parametrii de ordine de 'rază mică (ce determină
ordinea atomică), putem caracteriza, distribuţia momentelor magnetice
prin două probabilităţi. de distribuţie P,(u,), unde î = A: sau B iar P(u)

Y
este dengitatea de probabilitate pentru ca momentul unci poziţii ocupate
de mi atom de tipul i, să fieu. Pot fi întilnite următoarele situaţii : (1)

IT
aliaje diluate în care lărgimea distiibuţiei momentului atomilor gazdă pro-
vine din fluctuații independente ale momentelor» magnctice Au(R) intro-

S
duse de fiecare impuritate; (2) aliaje concentrate cu fluctuații mici. ale
momentelor (Ay, < (u)). În acest caz aliajul este caracterizat, pentru fic-

ER
care concentraţie, prin momentele medii (u,(c)) și fluctuațiile potfi negli-
jate. Acesta este cazul cînd perturbaţia introdusă prin înlocuirea unui atom
i în poziţiaR este localizată în celula atomică R. Aproximaţia e valabilă
IV
pentru concentraţii rnici și intermediare și respectiv perturbații localizate ;
(3) aliaje concent
'eiv rate
fluctuații inari şi. efecte“ dle. configurației. atomice
locală: În acesti caz este: necesar â introduce distribuțiile 'P,(u). Aceste
UN

situaţii sînt analizate în detaliu de Gautier [232]. Studiile pot fi utilizate

şi la testarea modelului momentului dependent de configuraţia. atomică
locală (paragraful VII.18). Pentru aceasta pot îi folosite două ipoteze:
(a) se presupune că fluctuaţia (uin—<u)) a: momentului magnetic al ato- .
AL

mului i ce ocupă poziţia R este determinată de numărul de atomi similari

în prima, sferă de coordinaţie. Această ipoteză cere ca: (al) să se neglijeze
influenţa, vecinilor mai îndepărtați ; (22) să se neglijeze faptul că vecinii
TR

atomului R nu sînt echivalenți (vecinătatea, lor este diferită) ; (b) se presu-

pune că efectele configurației atomice locale sînţ mici astfel că, în aceleaşi
aproximaţii ca mai sus, momentul 'u,(n) este proporțional.cu n.: Această
EN

ipoteză, conduce lâ-un model liniarizat. - „ a

_„. Difracţia de. neutroni: constituie o metodă foarte utilă în: studiul
tranziţiilor:de fază. Radiația cuplează direct cu parametrii de ordine de
/C

interes. Pentru: sistemele magnetice este metoda unică care determină

ordinea, de rază mare de acţiune. Neutronii termici sînt ideali pentru
studiul regiunilor ce fluctmează, evasistatie, cu ordine de rază mică, care
apar ca efect precursor al tranziţiei de fază de speța a doua. Rezultate
SI

ale acestor studii au fost expuse în lucrările [230, 247 —250]. Sistemele
pot îi clasificate în acord cu zona de interâcţie : rază mică (Rm), rază mare
IA

(RM). Sistemele dominate de anizotropie spaţială (m = 1), interacţii dipo-

lare și RKKY sînt notate prin RM. În tabelul XI.2 se redau unii exponenţi
critici obţinuţi prin studii cu neutroni. În cazul sistemelor cu d = 1 și
U

n = 2 Și respectiv n = 3 aceștia. coincid cu prezicerile.. ţeoriei. clașice.

BC

Relaţia .(VII.3.6). a fost verificată, de Ikeda, şi. colab.::[253]. În general,

materialele studiate sînt tridimensionale. Analiza atentă a măsurătorilor

133
 - TABELUL

RY
a . | Xixponenţii

an interaici „Material [i o B. Yi

RA
i 1. Rm —
i] 2 Rm CsNIF, i
1 | 38| "Rm TMMC . Ma

LIB
2 | Rm ECO, | IS. _0,12324-0,008 | 1,714:0,04
2.| 2 |: Rm CoBr,-6H,0: |... _.0,26340,007.- |.1,50-£0,20:
2 | 133|. "Rm KANE, 1/8 0,1382+0,004 | 1,700, 20
| 'oxig i] aP)xIs 1x15.

Y
"3 || au | LT,
“3 |! 3 | nm | uo, Bus, | —0504 '[..0,36 220,01 | 1,392k0,04

IT
3 | -3.| Rm... |, RbMnF,. | 0,32 40,02 |'1,3720,03,
„3 |a2=4| Ru Th. 0,25'4£0,01 . | 1,3340;02:

RS
3 | aia Ho: | 0,39 2004 |
*) Pentru notații vezii paragratal X5. Da Pi i E
4

dei îrnpri iștiene prin neutroni îîn. Linbe, [256] concordă, cu prezicerile, Apro-.
ximaţiei. grupului, de renormare [261]. Cele mai tipice. exemple, de. fero-
VE |

magneţi Heisenberg izotropi (d.= 3) ssint Eu0 Şii Bus, Analiza tenoimene-
NI
Re A RR
LU

N
Ne.
. . E + a
mi
RA

| a 100p 2100 - pi Sad

ui E 17 ii N

a.50+-PF
gr le
A5 -g 3%... E ) >

Dă N |: 3 ; 2
NT

o. 7 E
- "2 :20F gi: ee |

a Bi, „Pisu. XI. 28. -— Dependenţa -:

„3 . | 1: _hg3 2. de temperatură a ,lun-
CE

E: 10£ Ni “7 "a " gimii' de corelaţie: şi! a sus-

3 E N aa “o. i: ceptivităţii la Euo0: şi FUS.
Eos De fa... a
ok A Pa
/

, : 049 . IE :
SI

: L_. _ j Ma N ii amd: .-
0iE I-ai E = ap " Temperatura at |
Pa C 1. .:' -camarei j! N
1 i Îi “ Pa E i.
Cute Di aul
IA

091 pa 0p5 | “070 020. 050 AT. REA i

Te :
„ Temperatura redusă;
n TC
Ie:
U

lor critice la aceste substanţe au confirmati în detaliu prezicerile teoretice

BC

privind exponeniţii. şi. raport tul amplitudinilor. „Unele date sint redate în
figura XI.28 [257]. ae

134
 critici *) d 250]

RY
aa | 0 pi |. coleg: În Ar | Reterinţa

RA
2 2 _: a a — | 1251] 7
| pa

LIB
1,94240,09 |... O: | 0,22:0,1 | 1,16.40,03 N --- | + 1253]
1,7040,20 |: . 1954]
1,80-+0,20 | 0 | ai [255]
ax | „| 17024050! 2 1256]

Y
13622004 | 450,1 | "0:09 i, 170,4 02 “sa | da] 57

IT
1,402£0,02
|: 1 0,06220,01. i a ȚÎa238)
320004 | RI as

RS
„. ÎN RIR III Da MRE . i . . - . 1260) _

Măsurătorile prin înibrăștiere “de neutroni se. relevă. deosebit de

utile în studiul aliaâjelor de tip,stielă de spin [262]. Măsurătorile secţiunii
VE
transversale de împrăștiere! totale, la vectori de undă mici evidenţiază
NI
o serie de temperaturi de înghețare; ce pot îi extrapolate la temperatura
corespunzătoare. obţinută, prin studii. magnetice! statice. Măsurătorile di-
recete ale Qinamicii spinilor nu ovidenţiază comportarea critică specifică
LU

tranziţiilor de ordinul doi, în schimb sugerează calitativ valabilitatea for-

melor calculate ale funcţiei de selt- corelaţie: [263], dacă se presupune o
zonă de temperaturi: de. înghâţate îînloe de o singură temperatură de „,or-
RA

dine”. Diminuarea continuă a intensității împrăștierii evasielastice înso-

ţită de o creştere a împrăștierii elastice poate ti justificată dacă admitem
un. proces. continuu de „îngheţare” a spinilor. Faptul că temperatura la
NT

„care susceptivitatea are un maxim este dependentă de constanta de timp

a măsurătorilor, concordă, cu descrierea, „îngheţării” şi.nu cu modelele care
sugerează o . tranziție de fază, bruscă. ..
CE

XI. 5, Rezonanţă nucleară gama fără recul (efect Măssbauer).

/

Na Da isătura, specifică a metodei [264] constă, în- folosirea tranziţiei “p

SI

| dec energie relativ joasă, a nucleelor încorporate rigid în. reţeaua, cristalină.
În figura, XI.29. prezentăm aranjamentul schematiie - al: unei experienţe
„de rezonanţă; nucleară +. Sursa'va emite, prin dezexeitare, 0: radiaţie de
IA

energie Ey = €.—€7= hop: Radiația + poate îi absorbită, dacă în drumul

acesteia se află un sistem identic cu sursa (absorbant). În acest caz energia
U

radiaţiei va modifica energia, stării fundamentale şi ca atare, nucleul trece

într-o stare excitată €,. Starea, excitată are. un: timp de viaţă mediu +,
BC

după . care revine în. starea; fundamentală. Dezexeitarea de realizează

135
 | fie prin emisia radiaţiei electromagnetice Î og, fie printr-un alt canal posi- -
bil de dezintegrare, ca de exemplu conversia internă. Rezonanţa, poate
fi observată atit prin detectarea radiaţiei, reemise într-o. direcţie, diferită

RY
de aceea a radiaţiei incidente “(impră iştierea rezonantă), sau prin măsurarea
intensității radiaţiei transmise „prin absorbant (absorbţia rezonanță).

RA
Sursa _ absorbant Detector
Fig. XI.29. — Aranjamen-
tul schematic al unei ex-

LIB
lot) „"perienţe de rezonanţă 'nu- .
cleară gamma. |
„Viteza relativă Intensitatea transmisă
, | | . | 5

Y
Sursa, conţine nuclee care prin. dezintegrare radioactivă (de exem-
plu B) trec într-o stare Gxcitată de energie €,. Nucleul revine apoi în starea

IT
fundamentală €;, prin emisia unor fotoni d enei gie €,.| | Conservar ea. im-
pulsului nucleelor libere implică o energie de recul a nucleului emitent

RS
Ep=E2/2c2, unde JI reprezintă masa nucleului și e viteza luminii. Apli-
cînd principiul conservării energiei, rezultă că = = Co — a. În mod simi-
lar, pentru a excita, un nucleu de la starea €; la E. energia. fotonului va,
VE
trebui “să fie” e= Es + Ea. Asttel energia de emisie. este deplasată, spre
vâlori mai miti, Gomparativ cu cea a tranziției, nucleare, în timp ce energia
absorbită, este deplasată spre energii. mai zidicate....: it oa
NI
“Distribuţia energiei xadiaţiei, are: o. iormă orentzianti, dată de velar
ţia. Breit: Wigner. me De ae a ui
LU

ae
i

ti E N
pi „1e- aa) ee _ LL : pi a OCT.)
PIE 27 EBF
RA

”;
EET

Am: notat azi T, lărgimea: liniei la jumătatea: înălțimii, Dacă: într-6: expe-
rienţă, de. absorbţie rezonantă, sursa este constituită din. nuelce radidactive
libere (în. stare excitată), distribuţia; de: tip .lorentzian va; fi centrată la o
NT

Valoare. a. energiei Co— Ea. Dacă receptorul :este constituit din nuclee: de
acelaşi tip (în stare fundamentală), “absorbţia rezonantă este centrată la
o valoare a energiei E + Ep. Absorbţia rezonantă nu va putea avea loc
CE

decit dacă energia radiaţiei emise de sursă şi respectiv cea absorbită au

o bandă. comună, Astfel: absorbția, rezonantă a fotonului:einis:poate'să aibă
loc cînd €, este comparabil sau mai mic ca TI, i, T, fiind lărgimea stării
/

excitate. Accaşţă lărgime este legată, de:timpul de.viaţă: mediu: ă, stării €,

prin. relaţia de. incertitudine alui Heisenberg (Ls): Pentru. nucleul .
SI

57fe cu;z = 1;4.::10-7%, lărgimeă liniei este de 7,36 - 107%J:-Deoarăce ener-

gia Ep: ă:primei stări 'excitatea nucleului 5Fe: este de'3,04:10720J, condiția,
IA

de rezonanță :nu poate să fie îndeplinită pentru nueleelă- libere, cu toate: ică
energiile de; tranziţie pentru sursă; şi absorbant sînt; idenţice. -
U

+ Dacă nueleul este fixat rigid în: 'cristal: masă MM, în expresia” ener giei
âe recul, vă, fi înlocuită, prin” masa întiegului! 'eristăl ” Şi că atâi6 Ep tinde
BC

spre Zero. Impulsul de recul va fi: preluat: de: ceiitrul de masă 'al crista-

'136
 |
lului, iar energia de recul de Yibraţiile reţelei cristaline. O tranziţie
individuală +, în general este însoţită de. tranziţii ale fononilor, care

RY
pot cohduce la deplasări în' energia euantei y., Spectroscopia, de rezo-
nanță ” nueleară, +" foloseşte:
însă, exclusiv “tranziţii gama ce nu sint
însoţite de tranziţii ale fononilor, numite tranziţii fără: recul, deoarece se
caracterizează, prin absenţa deplasării în energie, Ey. Tranziţiile fără recul

RA
atit în spectrele de emisie cît şi de absorbţie au aceeaşi energie Ey, în timp
ce restul radiaţiei + emise sau absorbite este în afara acestui: semnal”.
Ca, atare metoda, foloseşte doar fotonii radiaţiei. emise la energia €o-

LIB
Restul. spectrului format; din radiaţii y cu energii de tranziţii diferite, ce
potîi prezente în 'sursă, formează fondul nerezonant. Liniile +, rezultat
al. tranziţiilor fără ..recul; au o “formă, lorentziahă:. cu “lărgimea. D, =
=1,054-10-%4/< J: Timpii de viaţă medii a radiaţiei + de energie joasă sint

Y
cuprinși între 10“5-și 10-10 şi corespuid.la lărgimi: ale” liniilor naturale de
10% <T<10-24J. Puterea de rezoluţie relativă, definită prin raportul Col,

IT
- estede ordinul a 1016 [265] și depășește cu mult pe-aceea a altor metode
“speetroscopice. Pentru aplicaţii este însă importantă puterea, de rezoluție

S
absolută, determinată de T,, de ordinul a, 10-2J. Influenţa câmpurilor

ER
hiparfine asupra energiilor nivelelor nucleare este de ordinul 107%J, con-
ducînd la o rezoluție în: studiul: cimpurilor hiperfine de: (102 — 10-23).
Rezonanţa, ce implică, tranziţii tăxă.recul poate fi obținută în expe-
viențe ce. folosesc geometrii de transmisie sau împrăştiere. Informaţii pri:
IV
vind. aceste tipuri:de geometrii. sînt date în lucrări.-de sinteză; [265—275].
„celece urmează; vom analiza, succint; unele problemede bază ale:spec-
UN

troscopiei:de rezonanţă nucleară, gama, şi a, aplicaţiilor. acesteia în magne-

tism,- dat fiind existenţa, unei; lucrări, remateabile în limba română [272].
Absorbţia de rezonanţă a liniilor + poate fi uşor observată, mişcind
sursa cu o viteză v faţă de absorbant. Această, mişcare va; determina, dato-
AL

rită, efectului Doppler,:o deplasare în energie A€5= Ego]e a liniei de emisie.

Absorbţia maximă,de rezonanţă, respeetiv intensitatea minimă transmisă,
apare cind liniile de emisie şi: absorbţie au o distribuţie centrată în jurul
TR

aceleiași energii. În absenţa altor efecte ca, interacţiile -hiperfine, acestea,

apar la o viteză, relativă v = 0.. Rezonanţa, este distrusă; treptat pe măsură
ce vitezele relative pozitive: sau negative.erese. Astfel se baleiază.o linie
de emisie de lărgime naturală T, cu:6 linie de absorbţie de lărgime natu-
EN

vală 1, fapt ce dă nașțere la.0o distribuţiea intensităii transmise, de

formă lorentziană, cu „lărgimea 2T, (în limita absorbanţilor infinit de
subţ (fig.
iri)XI.30).. Lărgimea de rezonanţă, „creşte comparativ cu 2I,,
/C

în mod rapid, odată cu creșterea grosimii absorbantului. Aceasta, conduce

la scădere: puterii de rezoluție.
- “Am evidenţiat că atunei cînd energia de, recul a nucleului emiţător
SI

este inferioară energiei fononului, în reţeaua cristalină considerată, este .

posibilăo emisie fără transfer de energie mecanică. O fracţie f de atomi
IA

efectuează atunci o tranziţie nucleară fără a-și modifica; starea de-vibraţie,

în timp ce fracţia (1—f) împarte energia de recul pentru a; cîştiga un'fonon.
_ Fraeţia f. este raportul între aria de sub curba în- care :nu sînt fononi şi
aria totală de sub spectrul. de emisie (sau absorbţie). “Probabilitatea de
U

emisie.fără recul este dată de [264] c-. e..

BC

Pepi) i: (1.5.2)
137
 Am notat prin vectorul de undă al cuantei;:“f ( k=€] hc), unde: € este chei-
gia tononului ilar Lab este valoarea, medie a pătratului proiceţiei. pe. direc-

RY
ţia k a, amplitudini de vibraţie a, nucleului, emiţăţor. Într-un solid izoţrop,
<a) reprezintă, Valoarea, năedie. pătrată a. “deplasării în,„Îurul poziţiei de

RA
pt rată 3 i p.. îi pica iba ! ] Asi m?
pe A

- “linia 65 ' absorbție Pi Linia de eenisie (sursă). Dai

PE .. : te d i pageit y
A

iai (absorbant) sil PTA aa tt

= NE pui aaa d. Nazi osri pai

LIB
SR ape) zi ni a Rig, X1;30.: =“ Deplasatea
Net cp ti „liniei de emisie faţă de linia:
pt
i 7 pt | ii "de absorbţie. .cu "ajutorul
1 me li tixitozei Dopplerablicată sur-
ae . ZI; „Energie|,
iei -
ce ioțaa e DI Ea e. £ol dit ai ȘI th;ei În partea!i; de: jos: se

Y
n. aa ma, a pă pia = > PT, E redă spectrul de-viteze, res-
A Mii 55 i. pectiv intensitatea radia-
Sin Taitei st si SI iţiei “% Ia detector, în func-

IT
i e cup , tar i, iz ste ție: de viteza: :sursei (pen:
i
|
iti , 3
| 7
a
i iri pita i “trua un;absorbq
d ps rbanț, 5 u ibţire);:

RS
EI
E SEE SE papi a ee zale bari tii tat iata
e i , foaicae past Morris iama ea tf it ttegiul
ET -v tcp a AVctipainte Viteza nelaliră 2) si tezei
pi „ţa Eu apasat

eciiilibru. “Penieu un solid. migid,, ;la:care.nu:apar vibrații, interne (Ca )==0)y

rara iai VEii e in; : „ui EDEN ist

avem f.=:1,0. La:un! solid-:real:fracţia, :f -va. fi: întotdeainai. mai“:mică-că,

I
valoare! unitate; chiar:la:0 K:::Mișcările: atomilor în: jurul: Dinetului: de
UN

zero:fac ca (a?) să aibă o'valoare finită Frăcţia'f: a: “radiaţiei 3fără: “recul, |

caloiilată oa 275) îii Acord'cii! înodeliil 'Debyo: este dată” de
poa ra o zi ) La tt i “pes ist FOR tii A? ia beat
af Pa i pecete e a
; ua
?,de Tue 9; qi: ap sii one i MĂ „e ” ie
i : Pa aha asi ai
AL

taie nd boii of Gaia VII N2 ga aul i. i

tiFD
a Veti tata 42 Tr Ex qi. = Lp ez
i. e e)
„: . Ea a - UD. „Da Ş i] , cela:
sa
: t , iti di Ni 'Q'; DL ia
TR

RL: titrat iata eg taie tat Ea tati mite

Factorul f vai sedea. cu: lerejtorea: temperațiii, Asttoli Spre Gzotăplui; în.
cazul s7Fe, “Gu d = 355: E la 50; K, „>= %, 9. în „inap.ece. lă 298 E acestia .
EN

pisi E
âre 9 “aloare f= '0, îi A
În tabelul: XI3 “piezeniina. ididnul berioaic. i acelor “elenienţei Ja
care s- a observat pînă iîn prezenţ vezonahţă, nticleară gama; [265]. În gene-
/C

aa

Bil mai mică ca, uriu. în cazul fierului natural, doar 2 op din hirelce, vepre-
zintă, 5Fe. Pentru creşterea efectului poţ fi folosite materiale „îmbogăţite
izotopic; astfel încît; fondul” rierezonaint; să nu fie prea, mare. DIE SR
SI

„Ne propunem să trecem în revistă intormaţiile: obţinute din spectrele,

de rezonanţă nucleară; gama . (Măssbauer). şi: anume; deplasarea izomeră,
IA

despicarea cuadrupolară Şi. -despicarea magnetică, NI gi. :

” Deplasarea izomeră, 3, 'este rezultatul interacţiei electrostatice! întră
distribuţia de sarcină a iiuoleulii şi electronii care au o probabilitate dite-
U

rită de zero în regiunea, nucleului. Am evidenţiat în paragraful II.2:1. că

BC

|V |2 este întotdeauna zero la nucleu cu excepţia stărilor s (1 = 0). Rezulta-

tul acestei interacţii se reflectă în deplasarea nivelelor de energie ale izo-

138
RY
RA

139
LIB ave | na6 | anes | nz6 | care UL06
..
- TY
nise | axoz |uuzeo | 2189 | orsz9 | £a99 qa.e9 _P9P9| nag9 |uisza | Wuar9 | POD |'1a6s
SI
-
-
,
” ER
| : |
a
3H08 aVOZ .
Z
2 | 1982 az. SO94 AWS]
IV
AL “ELEZ “IHEZ| a e'1ze ca 005| oi
Xe — „188 “arce UN ASIS ..] usoe | Sar
- | 9
198
- uiP
E i
OLEP|-
| "|
AL
oDze „UZOE :
NSE 349. TI TR Gr p.
N
” -
EN
|

|
-

e
G
—" | ”
/C Lă
o IIIA IA. IA A AI “ur II
SI 1
[n231 pagy evuef qrijizue juyzaad JUO)azi 10183 țe 334uuțtţa 10[37U3uu3[3 E)s4
IA
eTX 1N0TĂAVL U
BC
 topului considerat aflat într-un sistem, comparativ cu nivelele de energie
ale atomului liber. Această deplasare nu este identică pentru sursă şi absor-
bant, şi conduce lao diferență între energia radiaţiei y în sursă *Ey şi ener-

RY
gia necesară absorbției rezonante “Ey, de aproximativ 10-%J. Interacţia
electrostatică între nucleu şi electroni poate îi scrisă. în îorma,

RA
en era, Se Da a XT50)

unde px este densitatea de sarcină nucleară şi V este potenţialul electroni-

LIB
lor. V poate fi dezvoltat; în serie Taylor, în jurul originii V= Vy4+aVa +
Iu Ve UP Vaz tr PV tr Va) + 2 Ve + V2Vae + zaV zz
„în cazul „unui
- monopol: pur : avem ci = V abendo=(1/6 (V at Vot

Y
+ -) pat saa= VoZe ++ eo Mo peri, unde s-a folosit; ecuaţia, lui

IT
Laplace: (. 2, î AV = Va + AR + p z2 = eg! |W(0)]2. Primul termen

RS
descrie energia, oienobia lă nucleul considerat punctual. Al doilea ter-
men reprezintă interacţia de' monopol. Dacă se presupune o densitate de
sarcină constantă în interiorul răzei R şi zero în afara. acestuia (7 2 >=
= 8/5) & 2 interacția de monopol poate îi srisă îi
R2)

VE
. DE aci | zereitee | 3 855)
I
- :Uso
UN

În spectrâscopia, de rezonanţă nucleară se compară energiile dă tran-

ziţie ale unui izotop în două. configurații, diferite. Deplasarea observată
a liniei de rezonanţă este a a a pn N
AL

E zel Ri TWO) — 40). E (SL5,6)

0.
TR

Am notât prin Res și Ry razele nuoleaire ale stărilor excitate sŞi fundamentale,
IVa(0) ) [2 şi ]4+(0)|]2 sînt densităţile electronice la nucleu pentru âbsorbant
EN

Şi. respectiv sursă Notind, AR = Re — Ry Şi R = lie = Hr :se poate

serie ui Sa a

ouă zare 42 ao) fe. Si (XI.5.7)

/C

, „Bea

în analiza clasică de mai Sus s-a presupus: [276] că : (1) densitatea

electronică |4(0) ]2 este constantă în volumul nuclear ; (2) modificarea densi- |
SI

tății electronice nu influenţează, distribuţia sarcinii nucleare şi reciproc.

- Densitatea, de sarcină nucleară lîngă. origine poate fi dezvoltată în
IA

serie de-puteri |V(r)|? = |Y(0)P-(1 — br? + bi. .), Prezenţa, termeni-

lor adiționali duce la expresia, | |
| /
U

= ZeAlut 0) (ac :. — pact) + BoAert)-t. +). (XL5-8)

BC

£o:
19
 Erorile datorită neunitormităţii densităţii. electronice: în volumul
nuclear sînt de 1% pentru 26Fe şi 119, pentru 93Np [277]. Datorită valori-

RY
lor mici, momentele de ordin măi înalt, în' mod obișnuit, nu sînt luate în
considerare în evaluarea lui-5. RI îi.
“

„A doua presupunere
este că densitaiea; electronică 'nu influențează

RA
distribuţia sarcinii, nucleare şi, viceversa. Influeiiţa electroniloi asupia,
sarcinii nucleare, este denumită efect de polarizare." Blectronii reduc prin
ecranare forța de respingere între protoni şi astfel creşte energia de legă- .-
tură a protonilor. Pentru tranziţii rotaţionale pure 3 este identică cu efec-

LIB
tul de polarizare [278]. Pentru alte tranziţii efectul de polarizare se presu-
pune neglijabil, deşi justificarea acestei afirmaţii nu este concludentă [279].
Influenţa diferitelor distribuții ale sarcinilor nucleare asupra densităţii
electronice pare neglijabilă [277]. II

TY
O problemă deosebit:de importantă, rezidă, în calibrarea deplasării
izomere. Vom discuta această problemă în. cazul nucleului 5Fe. Contorm
relaţiei (X1.5.7) 5 depinde de AR/R. După evidenţierea: deplasării 3 [280]
s-a încercat a se separa contriluţiile la, aceasta a: factorilor nucleari Şi Tes-

SI
pectiv electronici. Majoritatea. acestor studii au:avut în vedere analiza,
densităţii electronice.]a nucleu folosind funcţiile:de undă ale ionilor liberi

ER
calculate în. aproximaţia Hartree:Fock.[281 ]: diferind însă presupunerile
privind. contiguraţia elecționică a sistemului. Walker şi colab. [282] au
presupus că în compușii cu ioni. feroși şi ferici se pot folosi configuraţiile
345.450 şi 345.450, Modificarea în raza sarcinii nucleare în acest; caz este AR/R=
IV
= —1,8: 1075. Dacă se corectează” densităţile “electronice nerelativiste
corespunzător densităţilor de sarcină relătivisțe avem AR/R = —1,2 - 10-38
UN

[283]. În figura XI.31 prezentăm legătur între deplasarea

a, izomeră şi con-
figuraţia electronică a ionilor de fier [282]. Valorile sînt afectate de gra-
dul de ocupare nu numai a electronilor s dar de asenieneaa orbitalului elec-
tronului d, ca urmare a, efectelor de.ecranare asupră electronilor s. Con-
AL

tribuţia electronilor 4s a fost estimată '[267] considerind o configuraţie

3d5-"-2457, unde n este sarcina efectivă a atomului individual determinată,
din datele de raze X. Se obţine AR/R = —5:10-4. Această valoare a
TR

fost reevaluată, luînd în considerare ccranarea s, la AR/R = —1,1- 10-23

[269]. Introducind hibridizarea orbitalilor de legătură pentru complecşii
octaedrici ai fierului şi ecranarea electron nu numai de cei 34 dar
45. ilor
şi de electronii 4p se obţine AR/R-= —9: 10-4. Studiul densităţii electroni-
EN

lor s în oxizi şi fluoruri s-a făcut luind în considerare și acoperirea funcţii-

lor de undă ale electronilor s cu cele ale electronilor.p ai oxigenului şi fluo-
rului [284]. Prin măsurători Mâssbauer la; presiuni ridicate [285].s-a deter-
/C

minat AR/R =—.—4.- 1054,şi respectiv: —5,2 :.102-4. Aproximaţiile teoretice

folosite:
mai sus au'inconvenientul
că folosese funcţii de undă ale ionilor
liberi cîtşi presupuneri cu privire la configuraţia electronică.
- Evâporind. concomitent :Fe cu gaze nobile, se realizează absorbanţi
SI

Mossbauer, în care îierul se presupune că se află în starea atomică 30452.

Plecînd de la acest prâeedeu se 'obţin "valori: AR/R =. —9,1- 1074 1286]
IA

sau —8,7- 10-4 [287]. Prin măsurarea râportului coeficienţilor 'de con:
versie pentru diferiţi compuși chimici şi presupunind că diferența densităţi-
“lor electronicela nucleu,în coinpușii studiaţi, se datorește învelișului 4s
U

s-au calculat valori AR/R =" —4,5 - 104 [288] şi AR/R = —6: 10-4[289].
Riiegsegger şi Kiindig [276], studiind influenţa vecinătăţii chimice asu-
BC

pra timpului de viaţă al stării'14,4 keV în SFe, obţin AR/R = —(3,1 4-

TA1
 = 0,5): 104. Valorile (AR/R): 104 medii determinate pentru nn, L1$Sb
și 191Bu sînt de 1, 2 ; —6 „6 şi respectiv. +3 [290]...
În plus,. față de: deplasa area izomeră, liniile. de rezonanţă prezintă

RY
și o deplasare cu temperatura [291]. Acest tenomen poate îi interpretat prin
(1) la emiterea unui foţon +, masa nucleului emitent scade prin valoarea
m. =hy]?. Asttel se vor produce modificări în energia vibraţiilor. rețelei şi
deci în energiile acestora [292]; (2) ea, rezultat al mișcării termice a nuc! leelor |

RA
13r—

LIB
39%

I
a - =

Y
mo „5

IT
| Z
| &
: i =. _
[i d a |£
Na '9
e

RS
: 43: 3

003 &
SR «=

P.e ga
3 VE a 5 i
“gs
„Sei 1007 e
E
S.
041 5.
I
. Ma!
UN

ss -5
3 3! ş e
, s E
o $i,S
a ad
adr =:
, i , DE
,
_ eso 1
AL

..
LN i j . ” , , a si
| |
is pu.
DER
0: ....20 16 _ 0 „BD. : RO ..120.:
a „x Concentrația. electroni ls i :
TR

Fie, Lat. — Legătura intre structura elctioiică a. "atomilor

„de. fier şi deplasarea , izomeră. !
EN

apare. Un - efect+ Doppler. “Deplasările inalizăte i în cele. două modele sînt

însă două aspecte ale 'aceluiași fenomen: [292—294]. : ui
"Despicarea cuadrupolară, dă, inforinaţiil cu: privire la - simetria în,
/C

daia se află hueleul considerat. Dacă ionul studiat; ocupă în' cristal o pozi-
ție cu simetrie mai scăzută; decît cea cubică, va apare o interacţie cuadr upo-
lară care va despica nivelele nucleare (pentru 1 >: 1): Abaterea de la gime-
tria, sferică se măsoară prin. momentul: cuadrupolar electric e ale cărui
SI

componente tensoriale sînt date de (I.2.16). Valorile vor îi negaţive pentru

nucleele aplatizate şi mai mari ca zero pentru 'cele- alungite. -
IA

- Momentul cuadrupolar nuclear interacționează, cu. cîmpul eleeiiro-

statie neomâgen (creat de sarcinile înconjurătoare); caracterizat. prin gra-
dientul cimpalui electrostatic la nucleu (GCB) Ea ul
U

= QYE). N i 05)
BC

142
 „Deoarece la un anumit nucleu, Q are o valoare constantă; despicarea,

RY
euadrupolară, este sensibilă la vecinătatea chimică a nucleului prin inter:
mediul GCE.. Acesta este.dat de tensorul:.. Si a

Fie Va Yes

RA
me, VE a, = ȘI Vuze Vo V „1: (XL5.10)
o Pt ui îi îm

LIB
E
„i
Ia
7 . . NT
at Paz ti Va. Va

cu Va = 0:V/0i9j, j =, y,.2)., Se, poate arăta [271] că din cele

nouă componente ale. tensorului GCE numai cinci sînt independente deoa-
rece Va, = Vu Vaz = Vaz Și Vu=" Vujiar pe de:altă parte conform ecuaţiei

TY
Laplace avene Te - E -u

-
Ei .

PVVa 0 (SLI)

SI
Axele principale se pot alege astiel încît elementele nediagonale să
fie nule, iar sistemul de coordonate ay astfel ca. |P,,| < IV]

ER
Val.
Raportat la axele principale, GCE are doar două. componente. Acestea
sint V,, şi respectțiv parametrul de asimetrie » (0 < 4 <.1)

gs Pale
IV
a (Pas Pol Ve
i i i Hai A / -

(LB)
UN

Pentru un GCE axial, simetric, Va, = V, şi deci 4 = 0. Dacă nucleul

considerat este înconjurat de sarcini ce au o simetrie cubică, GOE este nul.
Mărimea, gradientului cimpului electrostatic (la nucleu este dată de: (1)
contribuţia reţelei (ligandului) respectiv de distribuțiile de sarcini 9. ale
ionilor vecini (liganzi) ai atomului ce nu au o simetrie cubică ; (2) contribu-
AL

ţia, electronilor orbitalilor de valență ai atomilor consideraţi, dear Ce au o

distribuţie de sarein, cu o, simetrie diferită de cea cubică... Deci . -
m LD DOR Na
TR

= — vea (1 — Rai OO7OOO(LL5-13)

Aim''notat prin Yo şi -R, factorii Sternheimer de antiecranare. Mărimea,
EN

Ye apare ca urmare a simetriei diferită de cea cubică a distribuţiei

de sar-
ciniă a reţelei (liganzilor)-care defopăturilermea zăale atomului,
electronics
"implicat în rezonanța, nueleâră; :, amplificind astfel interacţia cuadrupo-
/C

lară. Pentru compușii fierul avem

ui”: (1 — 3) 2 10. Terimenul R, apare
ca urmare a ecranării electronilor de valență de către păturile electronice
interioare, fapt ce reduce despicarea .cuadrupolară. Pentru fier și staniu
avem R, = (0,2—0,3). | Se
SI

i. Contribuțiile rețelei” (ligânzilor) la q., şi 4, sînt date 'de

IA

Pe | Sai , ai Ma i n

ide =" Xutgle)ra”(3 cos?8; — 1);.,, mc =(1/Vz) Sigur? 3 sin? 0,cos2 o, i

dl, ,
(XL.5.14)
U

. i ”

Am notat prin 0, și e; direcţiile pe care le fac ionii vecini (liganzi) cu ato-

BC

* mul considerat iar q; reprezintă, sarcinile ăcestora (se consideră aproxima-

ţia sarcinilor punctuale). -- - a |
143
 Contribuţia. electronilor de valență, dei, se calculează; luînd: valoarea,
medie alui (3 cos20 — 1)r-3 pentru fiecare electron de valență, în starea

RY
orbitală proprie şi sumînd pentru toţi electronii: de valențit -

deea => — Sani] [3 cos20 — Liza) Cr). (XL.5.15)

RA
- Valor ile <r)z? se obţin oxperirdenital. Blectronii:s şi fnu contribuie la
GGR şi deci în analiza corelaţiei între despicarea cuadrupolară ŞI Cea VOM
lua în considerare doar contiibuţiile electronilor p şi d (tabelul XI.4).

LIB
n TABELUL! 31, 4,
Valorile PR pentru, electronii pi și. d.

Y
Funcţia de Funcţia de
| cra se deal = Vzzle neţia - deal = Vzzle

IT
4 Ii . ”

. ! -

RS
pă 2. ax al i . Ma -4 " i ÎN a
pe Vi ee

pacae [zeu VE
| Py
Pa
ra d
a
+
a
rs)a
„3 | ?
I
„i SER i :
UN

| pi ii i daz — rd
| i : t 4 i ia .

po dz. O
AL

Conform: relaţiei (XI. 5.15) contribuţia “dezechilibrului de populaţie

în oxbitalul p la dea este, |
TR

amp Tei OP) Ge tm): CEE)

EN

Ara notat piin N populăţia orbitalilor: iar: Ip (4/5) (a. Dacă, cei trei.
orbitali p sînt egali populâţi, AVEM 9 sa=—.0, “dacă Ap > (1/2) (Nae. + Na)
atunci gi este negativ. iar în caz contrar: pozitiv. Concentrarea sarcinilor
/C

negative de-a. lungul: axei 2 a GCE conduce. la valori q. negative, Pentru

electronii d similar "avem. ÎN pe Ă
SI

(rai —= Kali da. + Nasa

L i: X,, ap) Ta + Ne a (ră De 17)

unde Ha = (4/7) (hai Dacă. orbitalii componenți. ai nivelelor. în: Şi eg

IA

(vezi “paragraful: IV.7.3) sînt! egal populați, atunci contribuţia acestor

nivele la ea este nulă. E
"Se obisnuieşte a se serie (ai= (ec + dur unde Qe, este contribuţia,
U

electronilor de valență, admiţind că orbitalii ligandului nu se suprapun cu

orbitalii atomului considerat iar dir |este. contribuţia; electi onilor. de valență
BC

că urmare a existenţei legăturii ion central- ligand.

144
 Hamiltonianul ce descrie interaeţia cuadrupolară 'se obţine detaliind
(SI.5.9) şi introducind notaţiile (XI.5.12), reprezentind forma standard

RY
(în sistemul de coordonate: al axelor principale ale GCE) [27 4
Ia 20V
or
200 | 32 — 10 +1 ) ja (a FI + or a
- (XL5.18)
(SI1.5.18

RA
inde'1 =, ir, iar I=1, — il SI
Ia eg. nivelelor energetice este dată de. N:
Ea = [cQ. VIOI - — DII3z — 1 + DL Io pp Xa 5.19)

LIB
“rm.
= 3/2, 3/2)
Ep 3/2)

TY
. « 13/21/23
-

SI
pipe ;

ER
' APR pas i

40) - E DE „a Si
IV
Fig. XI.32. = 'Despicarea-. aie a |
. . ui II |
pentru:un .:: “0
cuadrupolară
nucleu cu spin I = 3/2 în. |
UN

stare excitată (a) şi spectrul

Mâăssbauer rezultant (b).
Intensitate relativă: .

AL
..

TR
EN

o 0 viteza! ai
/C

Pentru i un nucleu « cu 1 =sp în starea exeitată și Ț = ip. în starea

tundamenţală,; ca 5Fe sau 119Sn, se obţine: schema de: nivele dată în
figura XI.32.. Starea .excitată este despicată îîn două subnivele: dublu dege-
nerate. ia =3p). şi (1/3 2+1/2). "Conform cu. relaţia (XI.5.19) avem.
SI

„Ep(it3]2) -= “U4): 0QVa; I = 33 m = 3/2, -

IA

„Ea :E1/2) = —(/4) ) e0V; I= Ik; zu = ella,

| “ | AEo = eQV [2 = qQ 2.
să analizăm despicarea magnetică a speetrului der ezonanţă nucleară, pe.
U

Pentru aceasta vom considera un cîmp de inducţie B, ce interacționează

BC

cu momentul magnetic al nucleului. .

= PB aha Ba (15.20)
10—c. 241 145.
 unde. gy.este factorul: Land6. nuclear și uy—: magnetonul nuclear. . Cimpul
B, ce acționează asupra nucleului îşi are. originea în. afara: volumului. nu- .

RY
clear. Se presupune că 1] și:B, sînt 'separabile. „Aceasta. evidenţiază Că gi
este o constantă nucleară independentă, de B,. În realitate s-au observat .
variaţii'mici ale lui 9„ cu'B, [295]. Acestea nu vor fi însă considerate.
Valorile lui B, sint determinate de cimpul extern sau în unele sisteme,

RA
de „surse” interne ca orbitalii nepereche şi momentele de spin ale electroni-
„lor localizaţi şi itineranţi din cristal. În cazul cel mai, general,.hamiltonia-
nul 34-va avea un. caracţer tensorial şi ca, atare diagonalizarea este diii-
cilă. Putem simplifica, problema, presupunînd că B, este orientat în. lungul

LIB
axei de'cuantificare

Nat = —gruyleB = gale Bey: CXL5.21)

Y
Această șituaţie este cunoscută Sub*denumitea, de aprozimaţia câmpului
efectiv si” Este” adesea! utilizată în spectroscopia de rezonanță nucleară +

IT
a materialelor magnetice. În materiale ordonate magnetice cîmpul de schimb
poate fixa axa locală de cuantificare şi decuplează spinul nuclear de cel

RS
electronic. Astiel, aproximaţia cîmpului efectiv poate fi folosită în cazul
în eare.interâcția. de schimb este mare comparativ cu cîmpul de anizotro- -
pie, situaţie întilnită în mod 6bişiuiţ. Majoritatea spectrelor hiperfine în
materialele ordonate magnetic sînt andlizăte pl&cînd de la această aproxi-
VE
maţie. Ca rezultat al interacţiilor descrise de (XI.5.21)..stărea nucleară,
cu spinul I, va fi despicată în (21 + 1) nivele hiperfine; egal distanţate
Cu energiile | min a :
I
Li ie i me i i
UN

en — (za) Dune B ef == ter ntr Bop farox)

unde a este numărul! cuantic mnagaetiio al nivelului nuclear cu Spinul 1.

În prezenţa acestor despicări hiperfine vor âpare tranziţii între diteri-
AL

tele nivele hipertine! ale stărilor fundamentale :și: excitate. Numărul de

tranziții este determinat prin regulile de selecţie. Acestea depind de caracte-
rul de 'multipol al tranziţiei y particulare studiate;.De exemplu, tranziţiile
cu earacter de dipol (E, său J,) sint restrinse la: modificări Azep =-0, +1.
TR

„Aceasta, conduce, de exemplu, în cazul componentelor, de 14,4 keV, MU a

tranziţiei x în 57Fe la. 6 compoiiente hiperiine. Cazul descris este ilustrat îîn
figura, XI. 33, în care se consideră și O interacţie cuadrupolară (B70,
EN

V,2 >0). âlturi de cea magnetică, |

„_- Intensităţile relative ale diferitelor componente hipertine. sînt date
de coeficienţii Clebsch- Gordaii particulari şi un factor ce depinde de unghiul
/C

0 între B;y şi direcţia radiaţiei y:[296].. În cazul unor materiale policrista-.

line “trebuie făcută integrarea după toate“ unghiurile” 6 posibile. Rezultă
astfel un'raport al ințensităţilor 3:;2.;1:1:2:8. Dacă spinii 'glectronici sînt:
aliniaţi. macroscopic, atunci se :vor obţine: alte: valori: -ale intensităților
SI

xelative. Aceste date pot fi folosite la obţinerea, de informaţii asupra struc-

tunii magnetice a majerialelor. În general despicările hiperfine magnetice
ale liniilor +, observate în spectroscopia de: rezonanţă nucleară y, dau
IA

produsul use Beş Sau unr Bey pentru cele două stări nucleare. Deoarece u,ș .
este cunoscut, se poate deduce Une: În magnetisni, de interes sînt valorile
cîmpurilor niperfine Bar. Speetroscopia, de rezonanţă, nucleară 'y poate. îi
U

folosită în cazul în care up;= 0 respectiv în izotopi pari-pari, în; contrast;

cu metoda RMN. În acest caz He trebuie! cunoscut dir măsurători! inde-
BC

pendente.

146: .
 |
| Presupunind 3g < %,, interaeţia cuadrupolară
3
se poate. trata ca
o periurbaţie 'a nivelelor despicate magnetic. Energia de perturbație
Eo( ka) deplasează în sus nivelele (--3/2)şi respectiv în jos nivelele-1/2,

RY
pentru V,, > 0. Dacă P< 0, energia de perturbaţie o „coboară? nivelele
4-32 şi ssridică” pe cele -+1/2 (fig. SI.33c). În cazul interacţiilor combi-
nate se poate determina astfel semnul constantei de cuplaj cuadrupolar, 7.

RA
e
. Sa E 6 13/2,+ 3/2)...

LIB
13/72, 2172)...
RR 1372,-172
— | ap

TY
do ză
(1/72, - 172) ..:

SI
E ,

d 1172, 2172
840 "Wz=0: 810 V-230.

ER
i
| întansitate relativă

IV
UN

4 : E | o “Afptel. |
AL

Ape). i

Fig. NI.33. — Spectrul de rezonanță nucleară gamma în prezenţa deplasării |

izomere (a), a interacţiei magnetice (b) şi respectiv a interacţiei magnetice.
TR

perturbate de interacția cuadrupolară electrică (c). S-a notat prin Aca(f).

; deplasarea stării fundamentale şi prin Ae.„(e) deplasarea stării excitate. Inten-,
- sităţile relative alc liniilor sînt date prin ciirele înscrise, în cercuri, |
EN

| Cimpul hiperfin:B, dă informaâţii directe asupra comportării magne-

tice -a electronilor. atomilor rezonanţi similar cu cele obţinute prin RMN
sau corelaţii unghiulare perturbate. Măsurătorile sint locale și ca atare nu
/C

sînt sensibile la puritatea probei. | , Da

; - “În cazul unei orientări fixe a: magnetizării faţă de direcţia de propa-
găre a fotoniior se obţin: componente hiperfine polarizate eliptic. Pentru
aceste. situaţii s-au studiat dependenţele unghiulare. ale intensităţilor
SI

[296]. Situaţii de interes sînt -atunci cind componentele hiperfine sint

polarizate liniar sau circular. Polarizarea circulară este asociată cu tran-
IA

ziţiile speciilor. nucleare.ce au spini aliniaţi longitudinal faţă de vectorul

de propagare a fotonilor, în timp ce polarizarea liniară implică un aranja-
ment; de spin transversal. În-primul caz raportul intensităţilor liniilor spec-
trului, este de 3 :0:1:1:0:3, în timp ce pentru radiaţia liniar polarizată
U

acestea, sînt de 3:4:1:1 :4 :3. Folosirea, radiaţiei gama, polarizate circu-

BC

lar, permite distingerea acelor spini care sînt situaţi în subreţele orientate
147
 paralel, sau intipar alel. “0 inversare a, spinului atomic; conduce la: o inver-
sare a secvenţei energetice. a liniilor, care.este însoţită de o inversare a sem-
nului. de polarizare a fiecărei tranziţii hipertine. Folosirea radiaţiei gama,

RY
polarizate: linia permite analiză, momentelor magnetice în subreţele dis-
puse perpendicular [297]. Exemple de determinare a strueturilor magiieţice
folosind radiaţia gaima polarizată liniar, pentru cazul sur selor y cu mai multe
linii, a tost dată de Gonser [298].

RA
| Structuri magnetice mai complexe pot fi îin principiu studiate prin
folosirea radiaţiei” gama; “polaiizată „circular. În practică, rezoluţia, inten-
sitatea; şi sensibilitatea limitează folosire metodei la studiul structurii

LIB
sistemelor în care există un, nuimăr-mic de.subreţele.
Metoda ditracţici de neutroni asigur. inforniăţii Gomplete. şi neuni-
voce asupra structurilor magnetice în. Gazul: “monoeristalelor unidomeniale.
'O structură magnetică: unică nu poate. fi obţinută din imaginile de diirac-

Y
ție de neutroni pe: pulberi sau. în monocristale multidomeniale. Astiel
în Mn'Te,, pe baza studiilor prin difracție de neutroni s-a presupus un

IT
aliniament coliniar al momentelor”) măgnetice ale atomilor. de mangan
[299]. Experienţe de rezonanţă gama folosind. iănziţiă de 35,6-kcY în 1%5pe

RS
au fost în diseordanţă clară cu ararijaiientul coliniar [300]. O analiză a
datelor. anterioare, admiţind un' model nâcoliniar, conduce la 8 structuri
de spini posibile din care numai una-a fost compatibilă cu datele de rezo-
nanţă nucleară [301]. | VE
Studiile. -prin 'efect, Mâssbauer.. au. „stati, la, bază elaborării, tinor modele
în magnetism cîţ şi lă confirmaiea diferitelor descriri teoretice. Deoarece
volumul expunerii ar-6reste, ne vomi'limita la, unele: aspecte -particulare.
I
Asttel, în elaborarea; modelului: (vezi paragratul VII.11.4), Stearns a, anali-
UN

zat prin rezonanţă nucleară gama aliajelor Fesi, FeAl [302] ete. Punctul
de plecare îl constituie faptul «că în. aliajele cu fier, cîmpurile .hipertine sînt
determinate de momentele magnetice şi ca atare "spectrele hiperfine con-
țin informaţii asupra distribuţiei moimeriţelor. Astfel se evidenţiază că un
AL

model de bandă îîn cazul acestor aliaje nu este plauzibil. Oscilaţiile în densi-
Sa de Spin pot, fi atribuite 'polarizării induse. electronilor di itineranţi
“(5% din; elecţronii d). prin „momentele - d. localizate. |
TR

Rezultate 'ăsenănătoare s-au “obţinuţi Şi, prin “studiul - dapendenţei

de temperatură a cîmpurilor hiperfine în aliajele L+4% at Fe cu X = Ti,
V, Cr, Mn, Co și Ni [303]. Se poate conchide şi în acest caz că 90% din
EN

momentele. 3d, sînt localizate, majoritatea. interacţiilor. de schimb :(90%)

avînd loc prin iintermediul: a aproximativ : 10%: electroni. 3d - itineranţi.
Câmpul hiperfin la nucleul 57Fe, pe spinul unitate B,/ ups în compuşi
/C

cu pămiînturi-rare, este același pentru o gamă largă de valori 'B, şi pentru

diferite. tipuri de structuri! cristaline: (168, 304].: “Această comportare este
similară cu, cea observată în lantanide [305] 'sau' compuși ai neptuniului
[306] şi. este interpretată, ca; o dovadă a localizării momentelor magnetice.
SI

„Analiza valorilor cîmpurilor hiperfine 5Fe în corelaţie :cu: :iteracțiile. de

schimb din. sistem: [307] confirmă o comportare în: principal” localizată -a
momentelor: fierului, fără a. exclude însă un anumit. grad: de itineranță,.
IA

„ Bfeete' ale configurației atomice locale au fost observate în-multe sis:

+eme: Dependenţă de. 'compoziţiă a cimpurilor hiperfine este dată de un
model statistic. (vezi: parag aful: VII.18) în care s-au luat în considerare in-
U

fluenţa atoinilor situaţi în: mai: multe sfere de edordinăție. Printre studiile
BC

efectuate menţionăin 'cele asupra aliajelor Pe—Ni [308] şi Fe—Ni—0 şi

Ann
148
 | .
Te—Ni—Mhn [309], Fe—Ci [310], Fe—N [311], Fe—V [312], Niz-aFezCazz
[313] sau în compuşi ai metalelor rare cu elemente de tranziţie 3d [314].
Deosebit de interesante sînt studiile făcute asupra nucleului SENi

RY
în aliajele Ni—YFe, Ni—Co şi Ni—Cu [315]. Cimpul hiperfin este aproxima-
tiv proporţional cu magnetizarea âliajului. “Deplasare ca izomeră în aliaje
Ni—Cu nu depinde de compoziție, Aceasta sugerează că diminuarea mo-

RA
mentului nichelului nu se face printr-un mecahism de umplerea: benzii 3d,
fapt ce ar conduce la modificarea concentraţiei electronice; a sistemului.
În aliaje Ni—Pd [315, 316], cimpul hipertin schimbă-de: semn-la aproxima-
tiv 50% at Pă şi creşte pină la 173 kG la 90% at Pă. Rezultatele sint

LIB
analizate considerind polarizarea matricei de paladiu.
Studiile prin: rezonanță nucleară y au furnizat informaţii deosebit
«le utile cu privire la comportarea aliajelor diluate. Astfel în aliajele Cu—Fe
[317, 318] s-a putut separa contribuţia magnetică a atomilor de fier izo-

TY
laţi de a celor ce se află; în aglomerări. Cîmpul hipertin la nucleul 57Fe la,
temperatura: de 1,2 K,. pentru un aliaj. Cu—Fe ce arce 7, = 29K, - variază
proporţional: cu: magnetizare ca impurități, izolate [319]: Câmpul. liiperfin

SI
la nucleul 5Fe în “aliaje. Fe-Mo — urmează o dependenţă, de temperatură
de ip Brillouin modificată [320]. Impuzităţilo de fier în net se află

ER
portate: atriluită fluetuaţiilor de! spin localizate; [321]."
* Metoda; rezOnanţei nueleat6 s-a 'dovedit deosebit de. utilă în stu-
diul materialelor măgnetice” oxislice,, ca, ferite,. ortoferite, .gg anați. etc., la
IV
studiul aliajelor magnetice; metălice, al" materi alelor amorfe ete. Acest
fapt este oglindit de literatura ştiinţifică căvacteristică, acestui „domeniu,
UN

deosebit; de. Dogată [204215]. pe

: ME
.

XI-6. Corelaţii. unghiulare perturbate (CF)... iau ii

AL

Metodă CUP este sensibilă la. interăcțiilă hipertirie în

î stările nucleare
TR

cstcitatie, În acest caz se măsoară deplasarea de fază și ca atare nu se.pot

obţine informaţii cu. privire. la, despicarea stării fundamentale. . Metoda
poate folosi orice dezintegrare nucleară în. două, trepte. Ca exeniple amin-
EN

tim. retroimprăştierea, unui fascicul” de particule accelerate, - de către o

ţintă, împrăștierea; particulelor încărcate urmată de o emisie x datorită
exeitaiei. Coulomb, împrăștierea Mâssbauer, dezintegrarea y printr-o
emisie. unică a nucleelor orientate sau polarizate.
/C

Vom analiza, principiul metodei folosind o cascadă y—y: [322— 326].

Pentru. ailustra, principiile fizice implicate în : măsurători de corelaţie
unghiulară y—y vom considera un nucleu ce se află într-o stare.nucleară
SI

excitată, care se dezintegrează la, o stare cu energia mai-mică (fig. XI. 34a).
Stările nucleare sint stări. proprii. ale momentului cinetic: de.spin nuclear,
caracterizate prin numerele cuantice.I,, Ii şi 1. -Acestea descriu starea,
IA

iniţială, intermediară și respectiv finală. Pr oiecţiile pe axade cuantilicare

sînt 22: 2 Și ap Lat parităţile Trio
+ Tin ŞI 7.
Prin tranziţia de-lă; starea î la; starea în, momentul cinetic total tre-
U

Duie'să se :conserve: Momentul: cinetic total al nucleului și al radiaţiei y

emise este î,I, unde LI = li + Lu. Similar se obţine şi momentul cinetic
BC

149
 total: ha al celei de-a dona tranziţii. Avem astiel

HI; — Iul < Da < Te % Iu d: — n +. li

RY
IN : Ia -1 | << Las< Ia + Iri Zita == my Tr a

RA
cm.

Ii

LIB
ui tza) SES A
. | i e - .

n , . na : -
RI IERf

Y
ta a ti Sie E E . î. EI

Fig SI. 34. — Sehema de dezintegrare a nucleului: printr-o stare intermediară |

IT
„(indicii i, în şi f semnifică starea iniţială, intermediară și respectiv finală). (a) ;
schema de aranjare a detectorilor “ pentru , analiza, corelaţii +—".b)
. R j

RS
Car acterul multipolar or (capitolul I) al câmpului de radiaţie electro-
magnetică este determinat; de momentul cinetic ÎL (L-= 1 radiaţii ie dipo-
lară, L=2 radiaţie cuadrupolară - etc.). 'ranziţiile de dipol magnetie
VE
( 2) şi cuadrupol electric (E,) apâr între nivele nueleare cu aceeaşi pari-
tate, în timp ce modificarea. parităţii are loc în cazul r: adiaţiei de dipol
electric. (E) şi de euadrupol magnetice (M,). În general radiaţia emisă are
-multipolaritatea L cea mai joasă: eu eventual unele amestectri ale multi-
I
UN

polarităţii mai înalte, L + l..

Să considerăm o sursă radioactivă $ şi detectorii -:- a. care înregis-
trează numai cuantele +4, şi, respectiv, B care înregistrează numai enantele
72 (fig. XI.34b). Probabilitatea, de observare a cuantei x, emise, în timpul
“primei tranziţii a nucleului, în direcţia r (a) depinde de orientarea, spinu-
AL

lui ], al acestui nueleu faţă, de direcţia r(k,). "Deoarece, în ansamblul nu-

clear, spinii, în stare iniţială, sînt orientaţi în mod aleator,numărul de fotoni
a detectaţi îîn „unitatea de timp, va fi acelaşi pentru toate direcţiile r(k).
TR

Afirmația de mai,sus este valabilă. şi pentru radiaţia, ve2:în cazul cînd se

măsoară independent: de prima. Dacă cuantele :7 și ya sint măsurate în
coincidenţă, intensitatea radiaţiei 2 va avea o distribuţie anizotropă, deoa-
EN

rece prin observarea, radiaţiei am 'seleotat un subansamblu aliniat [326].

„Ca: urmare 'a simetriei cilindrice, în” Surul axei r(,),. probabilitatea,
W(r,(l;), r2(l2)) de observare a cuarnitei >, în direcţia, r„(k2) odată ce a fost
detectată o cuantă , în direcţia r,(k,) depinde de mighiul 6 între r,(k 1)
/C

„Și r2(.). Corelaţia, unghiulară între două, radiaţii” «pp Şi “f2 se menţine numai -
dacă cele două cuante - provin din: dezintegrarea; aceluiași nucleu. După
înregistrarea, cuantei ,, se caută a se detecta. cuanta +: numai într-un
interval de timp 'de citeva ori mai mare ca =, durata de viaţă a stării
SI

intermediare. Prin folosirea unei surse radioactive cu activitate suficient

de scăzută, se pot; evita, coincidențele accidentale Ta ŞI “fa ce provin de la
IA

"dezintegrarea, a: două nuclee diferite. .

Corelaţiile unghiulare Garacteristice. cascadei. I Isi 7 Vor fi! în
general modificate pe. măsură ce nucleul, în star ea intermediară, Tiny ÎN-
U

teracţionează cu momentul de dipol magnetic p, cu un câmp ,de inducție

BC

*) notaţiile sc referă.la „spaţiul real şi respectiv reciproc.

150
 |
extern B, sau momentul de cuadrupol: electric Q interacționează cu gra-
dientul cimpului electric. În descrierea semiclasică [322], aceste interacţii

RY
vor conduce la precesia momentului magnetic al nucleului în jurul axei
„de cuantificare. Odată cu schimbarea. orientării acestuia, se va modifica,
funcţia ce deserie corelaţia unghiulară”În o descriere cuantică, dacă axa

RA
de cuantiticare a fost aleasă să. coincidă cu. direcţia primei radiaţii “4,
interacţiile determină tranziţii între cele az, stări. Radiația2 este emisă
de la un nivel cu o distribuţie a populaţiei alterată, aceasta fiind respon-
sabilă pentru atenuarea corelaţici. In . |

LIB
În. absenţa..oricărei; perturbații, corelaţia unghiulară poate fi scrisă
4
“.
ERE
. N
aul a “kmăz

e fapta -
mPuleos 0), TC)

TY
e ks
daipati: , vi . *

unde P, (cos 0)'sînt polinoaine:Lâgendre de ordinul / par iar A, reprezintă

un produs între coeficienţii de dezvoltare ai primei tranziţii și respectiv a
celei de-a doua, Ag = A4(1)A4,(2). CoeficieniţiiA(j)
depind: iumai, de mo-

SI
mentele cinetice implicate în tranziţia respectivă: Dacă tranziţia are un
caracter multipolar L, avem As) = Pa( by Le: lu d în). Valorile funcţiilor

ER
F, sînt tabelate [324, 327, 328]. În relaţia (XI.6.1) nu apar termeni de
amestec. Aceasta este în general adevărat pentru corelaţii 'unghiulare
“1 —* neperturbate sau pentru corelaţii unghiulare y—" perturbate dacă
se folosesc surse orientate: aleator. | -
IV
Sumarea, în: relaţia (XI.6.1) se face pînă la o valoare haz: În cazul
tranziţiilor mulţipolare pure.-(L,) sau (n), aVem Amaz = Min (21 21,
UN

2L,). Mărimea? WV(0) 6ste: independentă.de modelul nuclear.

Ca urmare!a; interacțici nucleului cu un cîmp magnetic sau cu gra-
dientul câmpului! eleetric, valorile A, vor fi atenuate. În acest; caz vom
introduce coeficienţii: G, (mai mici ca unu) ce iau în considerare această
AL

atenuare. În acelaşi timp un cîmp statie va deplasa imaginea de corelaţie

unghiulară. Astfel, argumentul polinoamelor Legendre cost va fi
cos(6—cwp2)(fig. XIL.35), unde pentru rotații mici-avem cpr A0=—27,4%-10-
- Beş-rg. Am notat prin o, frecvenţa Larmor, :B. cîmpulde indue ție efectiv
TR

la poziţia nucleară (7) și = este timpul de viâţă-:nuelear: (8).

Descrierea de mai sus este valabilă în' prezența: unor câmpuri externe
de timp care modifică îunc-
statice. În realitate există cîmpuri dependente
EN

Să considerăm. o interacţie statică, într-un monocristal

ţia de corelaţie.
care are o simetrie axială. Dacă asa de simetrie coincide cu direcţia de
emisie a unei radiaţii, populaţiile celor z stări cuantificate în lungul axei
de simetrie rămîn constante şi deci funcţia; de corelaţie nu este perturbată.
/C

Dacă axa de simetric are altă direcţie, populaţiile celor z stări cuantiticate
în lungul direcţiei de emisiese modifică în timp, şi aceasta conduce Ia, o
atenuare a, corelaţiei unghiulare. În cazul unei surse policristaline corelaţia
unghiulară nu este atenuată deoarece există întotdeauna o fracţie de nuclee
SI

asupra cărora acţionează un cîmp statie după o astfel de direcţie incit

corelaţia lor este neperturbată sau doar ușor atenuată. Interacţiile depen-
IA

derite de'timp pot elimina; complet corelaţia.: Direcţia de acţiune a'cîmpu-

lui la, fiecare nucleu:se modifică în:mod continuu și aleator» Ca atare nu
există o axă de cuantificare pentru care populaţiile celor ze stări să rămină *
U

constante. ii
Dacă în sistem sînt mai multe tipuri de interacţii, este mai uşor a se
BC

evalua, acestea din dependenţa de timp a corelaţiei unghiulare !V( 0, 1) —

151
 RY
RA
- Fig. XI: 35, — Rotaţia,, nucleului
Su într-un cimp de inducţie şi 'de-:

LIB
;- plasarea. funcţiei” de corelaţie:
unghiulară (a); direcţia săgeţi-
lor arată direcţia cimpului mag-
(a) : îm st netie perpendicular la planul de
„detecție a radiaţiilor (b). Viteza
de numărare pentru un unghi %

Y
E „între ..deteetori ;se modilică..,

IT
ia pl
Va
i ji

RS
4 i

e. ES i, :

I VE
UN
AL

RR ă ia (a)
- Fig. XI. 36: —: Ditereiaţiălă ae aaa “Câmp “electric cot:
""4imp'a 'corelaţiei” unghiulare. -: RR (simetrie axială I=5/2)
TR

pentru - diferite interacţii pure: Ira 100.

„ » î-a—eimp magnetice static; b — IE
e: cuadrupol static . pentru: spin |
nuclear 1=5f; c— depen- !
EN

” „dentă de. timp: aa

?
/C
SI

diferenţiala de: timp: a. corelaţiei ing ghiulară. Integrala. de timp. a: covelazției

IA

unghiulare este dată de integrala de timp a lui Aid 9, d după starea. muoleară,
ce: se dezintegrează... .:::..: Pe
U

W(09) = A (eso (—us

c 0, Ma a (XL6.2)
BC

v i et, 3 . , Dă ie : III Io

152:
 | Schematic, forma . curbelor W(0, î) este reprezentată în figura,
- XI.36 pentru trei timpuri de interacţii hiperfine pure. În iuneţie de mări-
mea timpilor de viaţă se pot folosi metode prin care se determină integrala

RY
, de timp (ILOUP) cîi şi diferenţiala de timp (D TOCUL) a corelajiilor unghiu-
lare perturbate.
Perturbaţiile dependente de timp pot fi. ci aracterizate prin A inversul

RA
constantei de timp; stările. se-apropie exponențial de situaţia în care
sint egal populate și:A corespunde cu constanta de relaxare.
În experienţe ITOUP: similar cu analiza făcută în cazul corelaţiilor

LIB
“unghiulare perturbate se măsoară unghiul de rotaţie. Pentru acest tip
de măsurători timpul de rezoluţie 7, a echipamentului electronic este
mare comparativ cu durata de viaţă a stării intermediare (7;:> 7). Me-
toda se foloseşte astfel la stări nucleare izoniere. cu timpi de viaţă foarte
mici. Deoarece timpul de rezoluție tipic este =,=10-5, intervalul de timp

TY
considerat pentru ITOUP este: 102125 « =, 10%. Limita inferioară este
determinată de mărimea cîmpurilor extranueleare și, corespunde la o
frecvenţă, de interacţie op = 1012521, pentru 0 sensibilitate experimentală

SI
rezultată din o atenuare .măsuraţi o =
În cazul inţeracțiilor magnetice statice, în acord cu vetaţia (31.6.1)

ER
Și discuția de mai sus: avem. -_..

Wu kaort) = SAADAnt2) Gulori) Pa(cos 0).

Esi
IV (XL.6.3)
R

Factorul de perturb aie G, conţine informaţii cu privire la inter acţiile din

UN

sistem. şi asupra timpului de rotire, respectiv 0, unghiul între k, şi Is.

În caziul unui. cîmp magnetic static unidireeţional aplicat perpendicular
la planul kk, oct este echivalent cu un unghi 0, ce poate fi inclus în argu-
mentul polinoamelor Legendre [325]. a
AL

m
, ba
W0
ga
or) = SANDE i
42) Pafeost0 = 0]
au - îi Tir
1 (1.6.4)
i
TR

Prin integrarea, ecuaţiei ($1.6.-1) avem

ă
EN
Ala

n 0; Op = es cota) mo ob (41..6.5)
0
/C

Sub acțiunea câmpului extern, se produce o atenuare: Şi O rotaţie a

corelaţiei unghiulare a
“rio, ap î > vicos [2(0.— A0)] EI 66)
SI

k IF Gol
IA

Unghiul Q ste definit prin te BAD = oz E

a în experienţe de corelaţii unghiulare per uurbate, măsur ate. prin dife-
U

vențiala de.timp (D CU); țimpul. de. rezoluţie este mic comparativ cu

timpul de viaţă 7,(7 >.7,). Aceasta se foloseşte pentru 109 s < 3, s 10%.
BC

În experienţele de coincidență în dlezintegr area radioactivă, ca urmare a

153
 a

» cerinţelor de-a avea un raport corespunzător: între: adevăr şi.şansă, valo-

rile =, se extind pînă la. 10-5 s. În'experienţe cu reacţii nucleare ce folosese
fascicule pulsate, timpul de viaţă poate fi de ordinul 10-25. Această metodă

RY
dă; informaţiile cele mai detaliate asupra vecinătăţii electronice a; nucleului.
În măsurători DTCUP detectorii sint așezați în poziţii fixe, adesea,
la 0 = 180. sau 90%. Se: urmăreşte timpul =; care se scurge între emisia a,
două cuante:: respectiv: timpul de: dezintegrare a nucleului: pe: care l-a

RA
petrecut în nivelul intermediar. : La înregistrarea cuantei' y, :în detectorul
A:(t = 0), un pulş de.tenziune porneşte, ceasul electronic care este oprit
dee pulsul ddin .B, la detectar ea. euantei “Tada = V (fig. SI. 37a), „Deoarece

LIB
Y
RE Ş “convertor |. a

IT
„timp= 3, > Tu Vi
“amplitudine maxi |.

RS
e ete te
analizor [At O | E
multicanat oțepht/âpl Sa A

N
| o
|
VE De
ie
ra ,
|
- a '
I
UN

Fig, XI. 37. —: Aranjamentul experimental pentru măsurarea | DTCUP a);

/ precesia L-armor! :a distribuției intensității în jurul nunui: cimp magnetic extern o
-.

nivelul intermediar se dezintegrează ispohdaţiei cu tipar ăi ia ă Sup

AL

probabilitatea, de detectare a cuanţei y, pentru t > 107, p este mai.mică de

01 A Deci cuânta “2 se înregisirează doar într-o fereastră de timp 0 <
< i < (5—10) =712% În această situaţie + se va r caliza coinoidenţa (întâra iată)
TR

cu prima cuantă +. i BE Da
Interaeţiile ce au loc în sistem vor * alinia, spinii nucleari şi deci Ocupa-
rea subnivelelor z va fi dependentă de timp. Dacă nucleul se află în sta-
EN

rea, intermediară, în acord cu teoremă Larmor, momentul. magnetic nuclear

va, executa o precesie, cu frecvența v,= c,j2r = (2 aux B)SR. Dacă nu-
cleul se dezintegrează după un timp t < |1/v,|, spinul nuclear şi ca atare
distribuţia intensității, nu se roteşte niult şi astfel intensitatea radiaţiei
/C

Ya în detectorul B este maximă. Dacă nucleul petrece un timp t = Ji]

în nivelul intermediar, distribuţia intensității >, s-a rotit cu 90” şi se observă
o reducere a coineidenţei în cel de- al doilea, detector (fig. XI. 37b). Astfel
“Drecesia Larmor se manifestă, ca O. modulare periodică a intensității ra-
SI

diaţiei “o. e
Principalul avantaj al metodei D'TICUP constă în înregistrarea în
IA

mod direct a mişcării sistemului de spini nucleari sub influenţa, cîmpaurilor

perturbatoare. -Pot ti: astfel identificate: procesele de relaxare şi mărimea,
interacţiilor. In principiu, transformata Fourier a părţii oscilante a coinci-
U

denţei întirziate relevă: mai. multe freevenţe,. dacă atomii de impuritate

sînt situaţi în diferite poziţii şi au diferite intensităţi ale interacțiilor. SE
BC

154
 Metoda. este limitată de precizia statistică insuticientă sau de faptul
că nu este îndeplinită condiţia =, > 7, pentru toate componentele. Uneori

RY
este dificil de a discerne între procesele de relaxare dependente de timp
şi o distribuţie uşor diferită a cimpurilor statice. Această tehnică de lucru
este limitată în principal prin : (1) timpul de relaxare, dacă este. mai mic

RA
ca jumătate din perioada oscilaţiei 7, < 7/0; (2) prea mare, o ireevenţă
nu poate fi rezolvată pentru 7,>7/op. Ra |
În măsurătorile DTCUP efectul poate fi mult mărit prin observa-
ţia, „stroboscopici”? [329, 330]. Intensitatea creşte prin producerea pulsu-

LIB
lui stărilor excitate,
cu: timpi de repetiţie 7, mai mici decit timpii de
viaţă, 2 < 7. Intensitatea seevenţei de pulsuri ale fasciculului se modu-
lează asttel încît radiaţia y emisă să se suprapună exacţ în aceeaşi fază.
Desi timpul de repetiţie 'este un multiplu al jumătăţii de perioadă 1, =

TY
= azloz, unde n este nunărul armonicii superioare. Lărgimea pulsului
trebuie să îndeplinească condiția AT < z/2op. Metoda se foloseşte în
domeniul 10-85 s 7, S 1035.. a Aa
Pentru timpi 'de viaţă mai mari ca sp e L* 105 intensitatea sursei

SI
trebuie să fie mică (<1 uCi) în scopul de a reduce suficient raportul între
coincidenţele adevărate şi accidentale. Reducerea intensității sursei face

ER
dificilă obținerea de date cu o precizie suficientă. Interacţia dipolului mag-
_netie nuclear: (Sau momentului cuadrupolar electric) cu cimpul magnetic
(sau un gradient al cîmpului electric) trebuie să fie destul de puternică, pen-
IV
tru a realiza mișcarea de precesie a :spinului nuclear pe durata: timpului
de viață =, respectiv vo 3 1/*,și a determina asttel în mod exact free-
venţa, de precesie. Ca:urmarea timpului: de rezoluţie=, finit a aranja-
UN

mentului electronic, frecvenţa. de precesie,: vo: trebuie să îndeplinească

condiția ve <:1/.- Neglijind timpul de rezoluţie finit =,, rezoluția frecven-
ței este limitată prin timpul de.viaţă al stării izomere intermediare. Dacă
fa = 10 75, se obţine o lărgime a liniei naturale Ava 1/(275) = 1,6MHZ.
AL

Comparativ. cu metoda RMN (nuclee stabile) rezoluţia în. lrecvenţii

„-DTCUP este mai.mică [326]. Avantajul semnificativ al: metodei DICUP
fată 46 metoda convenţională RMN: constă în sensibilitatea inerentă teh-
nicii nucleare. Rezoluţia metodei este de acelaşi ordin de mărime. ca teh-
TR

nica 'rezonânţei nucleare sp [331]; deci pentru'timpi de viaţă scurţi metoda

CUP paie mai avantajoasă. ' Metoda are în același timp. și avantajele :
(1) nu depinde: de temperatură; (2) măsurătorile pot fi făcute în solide,
EN

lichide și gaze ; (3) nu este limitată.la tranziţiileîn starea fundamentală său

“la, radiaţia* de energie joasă. “tehnica experimentală a metodei CUP este
mai complexă şi. deci mai scumpă ca cea a. rezonanţei nuclear spa
/C

-"O altă “tehnică strîns legată de DTCUP este diferenţiala de timp

a: distribuţiei unghiulare. perturbate (DIDUP) a radiației , urmată
de reacţii nucleare [332, 333]. Aliniamentul nuclear a: observa
necesar
radiaţia + anizotropă, se realizează prin transferul: momentului cinetic în
SI

timpul excitaţiei Coulomb sau în o reacţie nueleară. - Ca urmare a transteru-

lui momentului cinetic, spinii' stării izomere: populate în reacţia: nucleară
pulsat de
„sînt predominant aliniaţi perpendicular la fascicul. Un faseicul
IA

particule accelerate loveşte ţinta lat =0 (lărgimea: pulsului (1+2) - 10 5).

puls accelerator, radiația emisă este observată în aranjamen-
După fiecare
(axa
tul DT, la unghiuri fixe 0 (05, 159, 909). faţă, de axa de cuantificare
U

magnetice său gradienții cimpurilor electrice fac

fasciculului). Cimpurile
de precesie,
BC

ca, distribuţia intensității radiaţiei: emise, să execute o mișcare

Timpul
cave se observă ca o modulare a intensității, dependentă de timp.
155
 de repetiţie („ep se alege astfel ca, leep>:(5—10) =, pentru ca nucleele să
se
dezintegreze înainte de sosirea, celui -de-al:doilea, puls. . i...
„. . Metoda CUP poate
, îi. combinată cu metoda: RMN. Priniul: studiu

RY
RMN — CUP are în vedere starea, de 235 ms a 1%Rh. [334]. Tehnicile s-au
periecţionat [329, 330, 335].: Metoda fascicul: pulsăt- RMN s-a folosit la,
determinarea momentului. magnetic nuclear: al nucleslor. radioactive f cu

RA
timpi de viaţă mici. În metoda CUP-RMN. se generează un cîmp
de.
radiofrecvenţă - perpendicular. la.;cîmpul care" despică -nivelul. “Au
loc
astiel. tranziţii între substările. zz,.. populate: inegal, ale ștării - nucleare
intermediare. .:. La „rezonanţă, .:corelaţia;, este:distrusă -:prin : egalizare

LIB
a,
Populaţiei substărilor za. Factorul g.nuclear..poatefi deteriminat cu o preci-
zie,de 10-4. Se:pot studia proprietăţile mațerialului în: domenii extinse.de
temperaţuri. 'Pelnica, poate fi adaptată. și la, experienţe de. orientare -nu-
ca >

Y
„+4 După eum am văzut metoda CUP combină o'tehnică; specifică fizicii
nucleare cu interacţiile hiperfine, specifice domeniului fizicii atomice.

IT
Samoilov şi colab... [336] determină cîmpul: hiperfin 'all:Au: în: Fe. Metze-
ger. [337] folosind cîmpul intern. al fierului determină factorul g al'stării

RS
2* în 5Fe, Studii:ale cîmpurilor hiperfine s-au făcut şi prin tehnici de implan-
tare în, folii, feromagnetice. [338, 339]. Implantarea pămiînturilor-rare s:3,
făcut cu âjutorul reculului nuclear. urmat de excitarea; Coulomb a; acestora,
[340, 341]..,Ulterior,. pentru implantări s-au. folosit -separatori de izotopi
VE
[342,. 343]. Studiile efectuate [34] .au evidenţiat .că mișcarea, de-precesie
a momentului magnetic al.stării. intermediare cu, timp -deiviaţă; scurt, sub
influenţa cîmpului . magnetic; poate conduce la :0 rotaţie. a: distribuţiei
I
unghiulare... Prin analiza atenuării corelaţiei unghiulare de. către un cîmp
UN

magnetic exțern. s-a.determinat momentul: magnetic nucleari'al Cd [345];

Gaspari. şi' colab. [346]. au :observat;. că; interacţiile :hiperiine „magnetice
dependente de: ţimp -atenuează :corelaţiile. unghiulare. măsurate, Interacţii
magnetice dependente de timp au fost observate.în cazul: atomilor :intro-
AL

- duşi în folii metalice.. Aceste interacţii pot explica moditicările.cu tempera-

tura a corelaţiei unghiulare perturbate.: Analize. teoretice. ale imecanismelor
de. relaxare electroniceîn CUP, consideră; efectul fluctuaţiei instantanee'a,
TR

cîmpului hiperfin :la nucleu datorită: modificării direcţiei :spinilor electro-

nici. Astfel, s-au elaborat. modele. ce „consideră. relaxarea. rapidă :[347],
aproximaţia -adiabatică, (relaxarea; înceată). [326],::aproximația; fazei alea-
toare: [348] şi. modelul stocastie:[349].
EN

i... i; N aa
Ne propunem::să redăm, “ea: exempl unele aplicaţii
u, : ale. metodei
DTCUP la studiul : interacţiilor:magnetice în izolatori: magnetici [326] prin
doparea acestora cu UiCd.. Unele valori ale cîmpurilor hiperfine' sînt date
/C

în tabelul XI:5.: Ionul de Cd2+în compușii: KNIR,,:RCoF, Și :RbMnEF3

substituie ionii de tranziţie 34 [352]. Tonul 'Cd2+ este înconjurat,de către
un octaedru regulat. de anioni de fluor iar în sfera, a doua :de .eoordinaţie
de şase ioni. metalici ce aparţin la. aceeaşi: :subreţea,. antiferomagnetică.
SI

Vecinii. magnetici. determină, o polarizare. de:spin. a învelişurilor.-s închise

ale cadmiului: ca.dealttel şi. densităţile. de,spin,: neperechi, în'orbitalul 58
IA

exterior al. cadmiului, :det&minînd un: cîmp hiperiin 'la, nucleul .HiCd. Ca
urmare a simetriei cubice, nu. există: un gradient al. cîmpului: electric la
nucleul 1Cd și ca atare eorelaţia unghiulară prezintă o variaţie în : timp,
U

caracteristică pentru .cîmpuri tinterne unice, orientate :aleator.: Pentru. a,

ilustra procesul fundamental ce conduce .la cîmpuri: hiperfine în: cadmiu
BC

să. considerăm o cale. de schimb în .KNiF,. şi KMnF, ce implică: 3 -atomi

156
 |
(Ni2* (Mn2+ )— F- —CA2+)180 (fig. XI.38). Direcţia dee legittunii se admite
afi axa. Pentrui ionii Ni? se figurează orbitalul e,(322—2).pe care îl notăni

RY
d). ocupat, de un , electron cu spinul îîn Sus. Funcţia ligand | pad ==I Pa): are
A N : a
Fă 3 ,
A
*
N
, Pa N
OR A a pa is FI
a me “TABELUL NS |

RA
Cimpuri hipertine la nucleul (aq în izolatori amtiteromagnetici 1326] .

raci) 520R) a-l, Dei [53 (01)

: Gazda Referinţa Gazăa Ie Reterin a
E „ie „KG(OZ2T) - , rin .. ii "4 „RG(1071T) . 5 -y i PI

LIB
e bran Daciana a NEI ei
NIF. | 24, 48). a a ENE, 294 8: | 113,7.[.::,(352]
„Coe, | 16,448) |. | [350] lkCor,. | 71 |. 78,2 | [852]
" FeFez* 1'40;20)'| *“Ilabcot, |! '67:8'| 71,5] [326]
„Mnfe, | 34,46) || iati “67,8 |'" 7136 |: [336]

TY
UNIO ora: “|: 212 |... +4 ÎRbam | 113,8 | 117,4 |. [352]
"Co0 [170,8 | 187. „0850) [Tina | 118,7 [-.122,5, „„IB20)
Mao: [194,7] 208

SI
ii n Valorile: Buy aau. test objinute prin egiranolaria cimpurilor. interne Bin ia 0.
sti
a „i r , i PI se : : E

i a
iai i ! E E pt 11 : 2 3

ap) 190). ns pa

ER
mia ii
IV
UN
AL
TR

Dee ti gi E a a E N a

pd las)
EN
/C
SI
IA
U
BC

XI 38.— Dustrarea schematică a "procesului de transfer. de:sarcină ta

Fig,
„în lungul direcţiei i FI —Cd2) 180% şi (An2tr—F-—Ca2t) 180%:

157
 doi electroni cu spini opuși. În figura XI.38 pentru impuritatea, Cd s-au
reprezentat distinct învelişurile închise (Is, 25, 35 şi 48) şi respectiv nivelul
gol 5s. Transterul de sarcină p, — d, al electronului cu spin „în Jos” a lui

RY
Pa in orbitalul d, a nichelului conduce la o densitate de spin nepereche
fa în funcţia pa. Ambii electroni ai orbitalului p, contribuie la: covalenţa
cadmiu-anion, respectiv la transterul de sarcină p,—>5s. Ca urmare a den-

RA
sităţii de spin nepereche în orbitalul pe; ligand;- cauzată; de diferenţa. de
ocupaţie a electronilor cu spin „în. sus”și „în jos”, la funcţia |5sy a Ca,
se transteră o sarcină electronică cu spin „în sus” mai mare, diferenţa
fiind. proporţională cu f,. Principiului
l Pauli impune ca orbitalii ligand

LIB
| Pa) şi orbitalul | as) al cadiniului să fie ortogonali, determinînd un amestec
al funcţiei |pa) în funcțiile de undă; | ns) ale cadmiului, proporţional cu
integrala de acoperire (p,|nsy. Acest proces conduce la o. densitate de spin
nepereche în invelişuiile (1s, 25,38 şi 45) ale Cd, proporţională cu fi.

Y
Spinul nepereche „fracţional” al cadmiului este orientat în aceeaşi divec-
„ţie ea spinul ionului magnetice vecin. Acelaşi proces apareşi în RDMnF,.

IT
In plus (fig. X1[.38), electronii pa cu spini în jos sînt transferați în orbitalii
| dz) şi [d ai Mn2+, pe jumătate ocupați; fapt ce determină o fracțic f. a

RS
densităţii, de spin nepereche în ambele. funcţii p+ ligand. Pentru o cale
de sehimb de 180%, totuși orbitalii.|pz) sînt ortogonali la 'toate funcţiile
s ale Cd şi deci nu se poate transfera. o densitate de spin pa nepereche la
orbitalii s ai cadmiului (fig. XI.38). Pe de altă parte dâcă ambele direcţii
VE
„de legătură formează un unghi diferit de 1805,
. trebuie inclus transferul
de sareină prin orbitalii. pa. În plus faţă. de “procesele 'de transter s-au
considerat contribuţii la cîmpul hiperfin a cationului diamagnetice prove-
I
nind de la, excitaţiile electronilor ns în orbitalii d ai ionilor magnetici vecini
UN

[353, 354]. | - o a |
Cimpurile hipertine observate în KNiF, şi RbMuF, sint, apropiate
ca valoare (tabelul XI.5) şi ca atare se presupune că în ambele situaţii este
implicat același număr de electroni nepereche în transferul de spin la
AL

impuritate. Dacă se neglijează orice transfer direct de la metalul de tranzi-

"ție d, în orbitalul 5s.al cadmiului şi exeitaţiile electronilor ns ai Cd în orbi-
talii dă [353, 354],se poate conchide că transferul de sarcină p.—d, este
TR

acelaşi pentru ambii ioni, În consecinţă f„(Ni—F) = f4(Mn—F). Compara-

tiv cu compușii corespunzători, KCoF, şi CoO evidenţiază cîmpuri hiper-
fine mai: mici. Acesta este probabil rezultatul [326] unor valori mai mici
<S2)/S pentru ionul Co2+: (47), datorită:momentului cinetic orbital neîn-
EN

ghețat în cimpul. electrostatic cristalin ce are. o. simetrie predominant

„octaedrică. |
Valorile cimpurilor magnetice interne în difluoruri sint mai mici ca,
/C

în ale sisteme. În aceste situaţii Cd este legatla doi ioni magnetici vecini
cu spinii orientaţi în jos şi 8 vecini în ordinul doi ce aparţin celeilalte sub-
reţele magnetice. Ca atare, cîmpurile hiperfine cauzate de transferul de
spin în lungul axei e de la ioni magnetici, în colţurile cubului se pot
SI

compensa parţial. O estimare cantitativă a valorilor. cîmpurilor hiperfine

trebuie .să includă contribuţiile datorită legăturii da—pa a
IA

| Deoarece cîmpurile hipertine supertransferate sînţ; proporţionale cu

valoarea așteptată (S,) a spinului ionilor metaluluide tranziţie vecin, Bay
poate descrie magnetizarea unei subreţele [355]... ie
U

Metoda, poate să analizeze dependența de temperatură“a cîmpurilor

hiperfine. Ca.exemplu în figura XI.39 prezentăm dependenţa de tempera-
BC

w A . > A . . e . . .

tură a cimpurilor reduse la Cd în NbMnEF, 3? si» MnF,a [356]. În aceeasi»

158,
 .
figură s-a reprezentat funcţia Brillouin pentru S = 5/2 citşi rezultatele
studiilor obţinute prin RMN asupra *9F în Mn, [35%]. Cimpurile reduse
în antiferomagnetul impur MnF,/Cd sînt situate sub acelea ale magnetizării

RY
- 19 .

RA
==: 0,8 R
a
LR Lan O -

ZII , -

LIB
a | Er Funcția
aa Sai 06: : "Brillouin $=572 &
Fig.::X1.39.: — - Cimpurile -. - RR |
hiperfine reduse la 1Cd. și. Ț -
în MnEFoși RDMnF3 [356]. | 0.
în funcţie de temperatura ' ”

TY
reusă, pp J
| 02 0 Mn-F2/0a ]

SI
L. "A. RbMnfa/Ca .- .
| ” 0 4 1 d y 1
, îi 02 Oh | 0,6 „08 10

ER
IV
reduse a subreţeiei (9(7)/1%(0)) în gazda pură. Probabil că prezența
unor. impurități diamagnetice, conduce la o scădere a contribuţiilor mag-
ale :vecinilor apropiaţi de Mn.şi astiel determină .o modificare mai
UN

netice.
rapidă cu temperatura a lui Sa comparativ cu cea caracteristică, ionilor
magnetici.în materialul nedopat. Sa |
- Metodapoate analiza o mare varietate de probleme legate de com-
portarea magnetică şi dependenţa de presiune a: cîmpurilor hiperfine supra-
AL

transferate [356], interacţiile, electronice ete. Pentru date complementare

privind aspectele teoretice ale metodei, tehnica experimentală cît și infor-
maţii obţinu te
cu această metodă recomandăm consultarea unor lucrări.
TR

de sinteză [322—327]. i |
EN

"prin etic
X1.7. Studiul materialelor magn e de spin a
-tehnica rotației.
miuonului | ri ai
/C

Dacă miuoniicu spin polarizat sînt opriţi într-un solid, spinul miuonu-
lui vaexecuta o mişcare de precesie cu frecvenţa Larmuor, în cîmpul mag-
netie local. O trăsătură importantă a miuonului folosit în experienţe de
fizica, solidului. constă în dezintegrarea acestuia (violind paritatea) cu un
SI

timp de viaţă de 2,2 us, într-un pozitron şi: doi neutrino, cu „pozitronul
emis preferenţial:în lungul direcţiei de spin.a: miuonului: Precesia spinului
prin detectarea formei corelaţiei unghiulare
IA

miuonului poate fi:observată

dependente de timp a pozitronului dezintegrat. Astfel tehnica rotației de
spin a miuonului (RSy) măsoară în mod indirect cîmpul local.
Prima, experienţă de tip RSu a fost făcută de Garwin și colab.
U

[358]. Aplicațiile metodei au fost rezumate în articole de sinteză [359—

BC

361]. ...-- - e Da aa -

„459
 După cît se cunoaşte în prezent, miuonul este un. electron” greu.
Unele proprietăţi ale miuonului sînt; redate mai jos [362]: MASA My =
=105,6595 MeV/c2= 206,7687 m, =.0,1126098 m, ; spinul Iu= 12; timpul
de viaţă '7, = 2,19713us; momentul magnetice la =— 4,9047 - 10-26J/T=

RY
= 3,1833 up; tactorul g, = 2 1,0011662. | |
Modurile principale de dezintegrare a miuonului negativ şi a anti-
particulei pozitive sînt. - -

RA
ph wta tot St ve. (XI7.1)

LIB
. Razele, X. emise prin ;cascadarea”, prin diferite pături, dau în prin-
cipal informaţii asupra proprietăților atomice și nucleare. Deoarece miuo-
nul negativ. pierde o mare fracțiune de polarizare, în timpul 'căscadei,
are o utilizare limitată în studiul câmpurilor locale. Pe :de altă parte acesta,
poate ti capturat de miezurile ionice. Miuonul pozitiv este respins de miezu-

Y
rile ionilor pozitivi şi va sonda în mod preterenţial poziţiile interstiţiale
ale reţelei. În cele ce urmează: vom considera numai miuonii pozitivi. În

IT
figura, XI.40a se prezintă” modul de producere a miuonilor polarizaţi prin
|

RS
VE A

“Tig. NI40, k- (a) Dezin-

_” tegrarea xt'şi ut (b): Dis- »
I
“i-“tribuţia unghiulară a dez- '-
UN

„. integrării pozitronilor îni ra-,

„. “port..cu spinul ut pentru .
„. cazul cind sint: înregistraţi”
“ numai ''pozitronii: de ener-
„ gie. maximă - (stinga): și. .
:-. pentru cazul. în, care sînt ;*
AL

„.„ deteetaţi, toţi .. pozitronii .

(dreapta) (6) Schema sim-
“plificată a aranjamentului.
TR

| . et | e experimental ie
„detectori AER
Hu C ! at. (e) |

-„, fasticol ee Q 9. . Sa
EN

| ținta Sa . ie

dezintegrarea pionului + zt-—utl-a (a = 26,03 ns, ma = 139,569.MeV/62)

/C

cit: şi dezintegrarea uit descrisăîn (XII |

>: Renomenul ce'stă la bază experienţelor :RSy-constă în' dezintegrarea
asimetrică (faţă de: direcţia -spinului) a' miuonului într-un pozitron și-o
pereche de neutrino (fig. XI.40a). 'IÎn momentul: dezintegrării pozitronul
SI

este emis în mod preferenţial în. direcţia spinului: p+.: Prin folosirea, unor
absorbanţi potriviţi, întae ţinta; și detectoriide pozitroni, este posibil: să,
IA

'eliminăm pozitronii de energie joasă. :Aceasta: (fig.: XI.40) va, creşte :asime-
tria măsurată, în: sehimb scade rata de numărare: .:. i
_ “Înti-o experienţă tipică RSyu, miuonii pozitivi sînt-opriţi în materia-
U

lul studiat (fig. XI.406), măsurindu-se imaginea corelajiei unghiulare depen-

dente de timp, W(0, î). La intrarea miuonului în probă este pornit:un
BC

'160
 |

ceas, câre apoi este oprit la, detectarea. pozitronului obținut :prin: dezinte-
graxe.. Dacă miuonul;execută-o. mişcare de precesie atit datorită: cimpuri-
lor: externe cît-şi. interne, GC raeteristiee - materialului . gazilă, în care. a fost

RY
oprit, dlirecţia preferată a emisiei pozitronului: oscilează în. timp... Numărul
de pozitroni emişi, în, „unitatea. de timp, într-o dircoție -p articular dată,
în sistemul de oporilonate, al. Jaborațorului este... pa

RA
| pt ju sr PRR LIRA PE a
„i a Mie (—tinu)
Că [1 [ Acxpl aj cos.stari =:0)]... (XI.7.2)
i pre pe eg epettl iz A ii tat oaia

LIB
„Am. notat: prin A 'o:constantă: de normare) zi âste timpul de-viaţă
ăl-ut, (2,2: us):iar A oste uh factor; ce: iai în: consider: are reducerea anizotro-
piei datorită, efectelor "geometrice şi “efectelor. de depolarizare. "rapidă.
“Pentru aceste ultime efecte nu există încă o explicaţie satisfăcătoare [361].
Pentru depolarizare rapidă pot fi responsabile impurităţile, defectele reţe-

TY
lei cristaline, neomogenităţile cîmpului şi formarea miuoniului „Mu”
în stadiul iniţial (Mu = ue”). Prin:0-am. notat unghiul de fază dependent
de poziţia detectorului iar== este timpul de relaxare transv ersal, cunoscut

SI
din rezonanţa. magnetică... :-. PA:
| Mărimile: de: “interes: căie pot, fi obţiniite din: datele experiment: ale
sînt : durata;'de/yi aţă, a “Agpolarizății. e şi freoyenţa: medie de precesie a

ER
miuonului. .. | ș BI e. E a -
„7 ae 4 PI
i)

"o = 24, Blne si Sa (X1.7.3)

IV
unde u,, este momentul magnetic al miuoniilui- ŞI-By “este:o-cinipul magneti iC
UN

mediu ce acţionează asupra miuonului.

În cele ce urmează vom discuta în principal studiile efectuate asupra
aterialelor magnetice prin tehnica RSy.- Primele ecrcetări "au fost efec-
tuate. asupra vichelului şi fierului [363]. După termalizare, prin: procese de
AL

ionizare, „soarta”-minonuluii polărizaţ, depinde” în mod critie'de formarea

miuoniului ! (ut 07). Formarea: Mu: pare să fie: 'Testiinsă, la unele materiale
izolatoare: şi: semicoriductoare; În metale acestia. nu a.'fost observat, fapt
TR

atribuit :ceranării Sarcinii 'miuonului prin electi6ni de conducţie. Miuonul

gol” vă sonda cîmpul magnetic local B, în poziţii interstiţiale şi în unele
Gâzuri 'substituţionale:
! în: materiâlele ordonate” magnetic, cîmpul local
este. dat de. Dai mid CR
EN

Bl zi + BaprhiDup i: VOTA)
pi „is
za ' .. NI

Aa noiăt Brin. Baa cîmpul, de indueţie, cătern, Bay câmpul dipolar

/C

şi By: este cîmpul hiperfin. Gimpul dipolar , pentru materiale feromag-

netice,, se „poate s SCric, ii titi mi ai
a

Aaaa i Bia Bia + B; + Bio ” . =: | (xi. (E 5)

SI

imide Bia aste cîmpul de donagn dt zar e, B, cimpul Lor entz înta- in domeniu
IA

inagnetic și Bi. este cîmpul dipolar în'sfera.. Lorentz. . Cimpul hiperfin

„(eîmpul de contact Fermi), este în. principal datorat densității eleetronilor
de, conăiioţie polarizaţi” în “poziţie, miuonului Rp
U

Din valorile experimentale , P și valorile calculate, Bi. se Doate, deter-

mina By. Pentru a efectua, calculele: este. însă necesar a cunoaşte poziţia
BC

"minonului. Dacă se foloseşte, opr obă nemagnetizată, avem Bas: Bay = 0.

Mel 461.
âx:
 "Măsurătorile: asupra: materialelor: magnetice: pot furiiiza informaţii
dsuprăi a''trei:unărimi “de interes + (1) cîmpul! Bi la:*poziţiă, 'miuonului';
(2)itimpul de:relăxaree;:(3); asimetri ia 4/extrapolată la; timpul't== 0: Studiile
au 'fostr efectuate asupra

RY
-unor; :monoeristale,: policristale: sau pulberi, i în
funcţie: de “temperaturăj; orientare: Și câmpul” extern: ei ii
În general. valoarea! By “în ticu "doineniu ! hiăghetic : pu îste inică
Datele experimentale arată însă că, valoarea medie. alui B, după, probă

RA
nu' este sensibilă la; cîmpuri 'externâ.mai inicizca; căl'câre! asiguli ă saturaţia,
magnetică. Acest fapt este explicat; prin efectele de ecranare de către
doreniile;; vecine. Astfel. este-+posihbil::anface. măsurător| i în: cîmp! nul. În

LIB
unele sisteme, ca;de exemplu michel,:cîmpul dipolar: Baty este, nul; a- urmare
a:simetriei,: cubice. ia poziției vinterstiţiale: pe:care :oi:ocupă miuonul (fig.
Sa, AL) i ii tii 1 ti
i sita £ EFI D jest ti ra ii: i ovi rep tit FRI e II
i per ep eu Pa
i i pila, i! ur iai? ut tii pia e și i iu bici i atat gi pile ră
ii 3. . e . . : *

Y
aa tsi bitii 1, tarii, „n vit Î otita patit
T ”
isi

Netea ri zip li iii .$ INN A ti 3

IT
iza Za burta i titi
Fig. XI41:—;Poziţiile iini-i it
« ii pepe anii fiu 1! + terstiţiale -octaedrice; (o): şi; a ti

RS
| 0. itetraedrice. (A) în, rețeaua; it, : --,
"“cfc (nichel). Spre dcosebire i
era Ei
“ de reţeaua cve aceste po-:
ziţii
| interstiţiale au 'si-
VE „+ metria cubică şi deci cimpul
” " dipolar este nul. |
i
Orion îi ipac
I
iz zeitei tisa ati pt a Sai
UN

atei pete ciliic Î mega zbat io ÎNazeatarat să ia i

ia Folosirea acestei tehnici, Ja studiul, maţerialelor: feromagnetice implică,
„larificarea. unor „probleme 1360) legațe: de.interacţia;miuon-solid. șiianume::
(1). cunpaktere ea, „poziţiilor ocupate. de miuon.(în: majoritaţea, cazunilor, aceasta
AL

este, 0, „poziţie interştițială,) ;, (2), difuzia: minonuluiy este importantă. ca. -

Mrmare.ea efectului de, mediere, prin, mişcare, a câmpului anagnetie,local:;
-(3), impurităţile, reziduale „prezintă interes. deoarece. miuonul, „poate, îi fixa
TR

„de, „aceştea şau;în, „regiuni: ale probei. care.nu, sînt, tipice, solidului ; (4): este
-necesar. & cunoaşte, unele, date Cu privire, la: extinderea, spaţială: a funcţiei
"de undă a miuonulii. Ca urmare a masei mici a, miuonului, împrăștierea,
„punctului de zero poate îi semnificațivă ;(9) miuenul perturbă vecinătatea
EN

“Tui- ea, urmare a, sarcinii pozitive. st

„Principala problemă a teoriei constă în cunoaşterea, modului în
“care! “miuobul perturbă cîinpul! local ambiant: Ciripul local măsurat „prin
/C

-mihon” diferă d6;: Gînipul” âmbiăntii Mai '&Sistă, și'0'distorsiiine locală: mică,
a rețelei, efectele acesteia nefiind în general considerate [363;: 365]. lin-
puritatea” miuon însăși, în metale, nu este magnetică [366] fapt stabilit
oxperipner tal Era
SI
IA

“descrise prikă aţa Gr Ț2).ea peste! dedinteztarea de, tip expo-

nenţial' a miuonului' se obscrvă 6o oseilaţi ie în numărul, de: pozitironi. datoiită
precesiei Larmor. Maxiumul. ratei! de sumare! a 'pozitionilor va fi obser:
“vatila intervale: de "tip corespunzătoare: precesici: Liiimâti, 'independent
U

"de direcţia: cipului: Datele obţinute prin arializa; cuibei experimentale sînt;
BC

.vedate: în textul: figuiiii;* În! tăbelul "XI:6 “prezentă cîitipul hiperfin - ăl

482 | | as?
7
 rnionului; cîmpuL ambiant local ŞI factorii, de amplificate a “densităţii de
spin caleilaţi”! pentru Ni, Fe, Co” şi Gad. ” |

RY
Să anălizăim "unele rezultate obținute: aspră inox: miteriăle fero-
| magnetice tipice. Primele studii asupra niclieluliii au fosti obţinute la,
. i „i ata m,

te Da i 0. Ra

RA
zi Mace E ir MI Mai azer pai :6 „:

L pt i 4 ,

a Do ia

LIB
Fig. RI42.. +0 Spectrul iii, i
unui: ionoeristal! -., .
BSyu''a.
_ de..cobalt la 4K în cimp ss.
„extern nul. . Prin „fitarea $.
. : hi
spectrului s-au! “obţinut! va Ș
- Iprile -. Bal 3155 G' şi Z. : '

TY
= 0,75. i iii aer Peg e -
a , 1 -— . „” “
« ţi Peg pui piară iii i . E pi ! ,

SRR PL aie tt ci ERE aRI L

SI
. e ze Pe ga 9 Obtii N 2, a Să
mt a ete oaia it tii „Tinp us) ta

ER
ir pi i „ii TE C aţi r : ani De iata gat i.
ph iei

zat at fai de ptecasic' citii impul ds Lepus SE înMelia

de „temperatură iv şi de cîmpul. extern," Problema, nichelului, a fost analizată
IV
și în lucrările [372—3818].'DDensitatea. 'de' Spin: AR
ambianiă în: “poziţii iiterstițiale 'oetaedriee Ea ni TĂBELUL, XIo.. m
UN

este: suficient de. “aniforriă: asttel” ca dimen-, a

siunea, finită” funcţiei de undă a: miuonului.::“+: "Câmpurile iniţertine ale. miuo-
nului, - cimpul: “local : ambiant...
implică doar corecţii” mici [360]. "Compar ărea „4, factorii :de amplificare a densităţii.
valorilor reduse, ale! lui Buy - cu, magnetizarea i de, spin, (a) Ia 4= 0 i in,
AL

redusă, arată. o doviaie, pozitivă La. 'Cimpului =>

- - ———.
lhipertin faţă de cca 'a: magnictizării.: Cimpul . a| ou p(&G Brmut:6)| Di
hiperfin este apropiat . de cîmpul ambiant. |.
Se pare:că :B,/:provine'în: principal: de “la, “ SI ca .
TR

„cozile”: “benzilor :d:âle' nichelului îîn regiunea! -Ni”:- |— 0,71] '—0,66 (|: 12
intetstiţiali mde! benzile cu spini. minoritiiri; co | ZU ăi Ze 98
egative, -au' amplitudini * maxime; Ace: astă. : Gu = 6.9'[''—2'9 |''9"
EN

esta confirmat 'şi 'de' valorile factorului de * Dye 0 |

ainplificare: al densităţii de: spin ai el6ctroni- ii |—25, 2 Ra MR
lo s (tabelul: XI:6):ce sugerează "că: banda s 7 Cole două + A.
aa DICHClulu
nichelului areare o0 pola
polarizare e foarte ) mică.d. Cal- le două
două semrie
valoriposibile
OsiDil
/C

Ve pund la cele
culele :au evidențiat - [375, S76]-:că “sint “de pentru Bi! RE
aşteptat::numâi mici modificări: ca: urmare a -": tie n
polarizării. benzii 'd âmbiânte. : Această, interpretate: poate justifica! 'ten-
SI

dinţa . cimpurilor "hipertine: de aa avea! 09, dependenţă, « de temperaturi di-

ferită de ce a: măgnetizării. A
IA

(tabelul XI.6) şi mai mare ca: cel obser at în2 inel. “Datele sinţ mai greu
d6 interpretat deoarece densitătea de spin! 'ambiantă. negativă, la poziţia.
intevstiţială 'tetraedrică, variază mult, la distanţe mici. La. poziţiile octae-:
U

drice vecine magnetizaea este pozitivi dacă'aceste poziţii: sînt situate între.
vecinii de ordinul unu de' fier, :respeetiv: în 'orbitali 3d de leg ătură. Cim-.
BC

pul. hiperiin descrește mai rapid cu temperătura decât magnetizare: , Dite-

'

163
 renţele evidenţiate. nu, sint iînsă, mari. :Deoarece se, observă, numai; frecvenţa
unui miuon într-un domeniu larg, de temperaţuri,. se, conchide. că miuonul
difuzează între, poziţiile; inţerstiţiale destul de.rapid, Behirii câ media cîm-

RY
purilor ; :dipolare să fie, nulă, cea a e eee ata time
în cazul cobaltului [368, 380, 381] se evidenţiază că, 8, prezinti
o dependenţă de temperatură mai complicată. ca la nichel şi fier ca urmare
a rotației de spin a cobaltului, care apare'la temperaturi între 500 şi 600 FR

RA
şi a tranziţiei structurale he—ecfe la: 690 K. Considerarea contribuţiilor
câmpului local la poziţia miuonului evidenţiază că acesta ocupă în reţeaua ho
poziţii interstiţiale octaedrice. [380]. Acest rezultat; reprezintă prima, dever-

LIB
- minare neambiguă a poziţiei pe care o ocupă miuonul-liber. în: solid: : Prin
măsurarea, împului exterm, metoda RSu poate fi utilizată, la, determina-
rea, energiei de anizotropie magnetică. În cazul cobaltului he s-a obţinut
Ka =— (4,8 4+ 0,3)105 JI/m? [361] în concordanță, cu studiile, magnetice.
Studiul pămiînturilor rare permite, în principiu, - separarea, contri-

Y
buţiei electronilor de conducție la cîmpul hiperiin, pe miuon, deoarece

IT
suprapunerea directă, între miuon şi electronii 4f este mică, Dependenţa
de temperatură a lui B, în gadoliniu [381——383] prezintă cîteva maxime,
ce pot fi justificate prin modificarea, cu temperatura, a unghiului între axa

RS
e şi axa de ușoară magnetizare. Miuonul în proba, policristalină ocupă o
poziţie. interstiţială oetaedrică. Alişcarea de,. „precesie. a,miuonului a, fost
observată, Şi, În. disprosiu îîn regiunea, de' temperaturi în care, apare 0, Obdo-
VE
nare. magnetică; elicoidălă [361]. În! acest, caz se „pare, că miuonul.: nu. ditu-
„zează prin 'reţea. Pe parcursul tranziţiei de fază vdagneţice şi structurale
apare o variaţie continuă a frecvenţei, de precesie ceea ce. implică ;-0. In6di-
ficare continuă a cîmpului local în regiunea de trânziţie. Din „datele experi-.
I
UN

menţale.nu s-a putut:determina îi mod neunivoc poziţia, în care. "este opriti

miuonul:: “Tranziţia, de fază în Pr,Na, N Sm, Eu, Tb, Dy,. Ho şi Er a. fost
analizată d&' Grebinnik'şi: 'colab. [884]. "Rata de relaxâre a spinului miuonu:
lui în “proba ce se află în stare paramâgnetică,! 'diverge odată,.cu scăderea,
temperaturii, în apropiere "de T; ze Amplitudinea, semnălulpi „dispare, prăctie
AL

tt
în “starea, ordonată magnetic. DE Se | pa
= = Peromagnetismul slab a: FezOş. a. fost studiat, în probe. policrista-
line şi în. monoeristale [383]. Experiențele; prin. RS u evidenţiază, un'sermnal
TR

de precesie al spinului care prezintă, o: dependenţă; de. cîmp. caraeteristică,

miuonului localizat într-o: vecinătate diamagnetică,, Sub, 430. R miuonul
este. localizat în 'ambele "poziţii cristalogratice. (meechivâlenţe.; magnetic).
EN

La, temperatura, Morin (263 K) există o: rotaţie de, 90“; a. direcţiei; magneti-
zării subreţelei „ast de axa €. Aceașta se reflectă prin 0, modificare, a cimpu-
lui dipolar. i ENE DR si i Op e a fl tarii a ”
/C

"Un număr de. aliaje de tip stiele, de. spin au:fost studiate prin -teh-
nica RSu şi anume Au-Fe, Cu-Mn..:[385],: Pd-Fe. [386], şi sticle. de. tip
alumino- silicat cu. mangan. [387].ete. În sistemele, metalice timpul.de rela-
xare.al. miuonului, este determinat, de, valorile. cîmpului local care :provine
SI

din cîmpul dipolar şŞi polarizarea, de spin RKKY;-oscilatorie de la momentele

locale ale. Fe şi: Mn, Dacă, proba este:răcită,; la, temperatura. de. ordonare a
sticlei de spin, apare o creştere bruscă a ratei, de. depolarizare. în:Cu-0,7 %:Mn
IA

"neomogenitatea. în, cîmpul. ;loeal, la temperaturi „joase este: de! Bd:

102 Am ( (80.G). Aliajul Pd- Fe. [386] are:o comportare de tip sticlă de spin
pentru 0,015% Fe, în timp ce pentru. 0;28% Fe este; un feromagnet.: Fierul,
U

polarizează atomii de Pă -vecini; conducând. la;feromagnetism. pentru Con

BC

centrații mai mari de 0,1% Fe. În. sticle de itip. alumino- silicaț. cu mangan

184
 |

dependenţa. de. temperatură a:cîmpurilor interne. poate îi':juștific: ată prin

fluetțiiaţiile :aglomerărilor. de mangan: cuplate: anțiteromagnetic, in. câmpul

RY
de anizotropie: lOCali tu ee it i bee ta gaini
“Tehnica: RSyu.a fost folosităi în studiul Mo. Ja, 15 m [388]. a)Mn$i
[389),. aiunor; impurități în
î fier, [390, 391) cit-și a:materialelor. supr: acondue=
toare [392, 393|..: a ta aie i eat atat cui

RA
Relaxarea spinului miuonului îîn imateriăle; magnetice a, iost; sindiată
ae Yamazali [394].. ii iz EI
i: iapa
,stia . ip
be ieeea :

LIB
XI.8. Tehnici de anihilare a pozitronilor folosițe în studiul materialelor
„magnetice E | e
Să. “Consideră;ănă, “im. material solid supus acţiunii unui fascicul de

TY
pozitroni; "de energie. E..La pătrunderea, în material aceştia pierd energie
prin. cioenire cu electronii ŞI ionii, şi astiel îşi micşorează rapid viteze .
'Timpul în:care pozitronii ajung în echilibru termie cu mediul este de ordi-

SI
nul a 1 ps. Adincimea, medie de implantare în material este relativ mare
și anume de (10—1000)um. După-ce.a ajuns-în echilibru termic; pozitronul

ER
se anihilează cu un electron din mediil înconjurător dominant. În litera-
tura, de specialitate [395 —399] s-au analizat regulile de selecţie cît și modul
de determinare a. probabilității de anihilare, a perecliii clectron- -pozitzon,
ce se mişcă, lent; Procesul de: anihilare: va furniza 0 energie —2mo€?, 'ener:
IV
gia masei: de repâus totale a, perechii ce-se anihilează, Pozitii o per eche ce
se mişcă, încet, conservarea impulsului cere că să fie implicate” în “acest
UN

pr oces, cel puţin donă particule Bau euante [399]. Prezentăm i în figura XI. 43
daia
, , a 4 , i „i A - 7, 3. ej Ă _ , ,
! Rai pf i e “a dz et

Fig... XI.43. — Diagrama. Î

AL

+ Feynmann pentru -: -proce- i

„:sele i-de “anihilare: cu: 1,:2:-;
ii îişi:8 fotoni. E ci
TR

diagramele Feynmann pentru procesele de anihilare implicând unul, doi

sau tei fotoni. Anihilarea ce implică un foton este posibilă numai în pre-
EN

zenţa unui al treilea „corp” (electron sau nucleu) care absoarbe impulsul.
de recul; Introducerea unui vertex adiţional, în: diagramele din figura XI.43
multiplică; secţiunea transversală pentru: acest proces cu un:factor de ordi-
nul constantei de structură fină -(a == 1/137):şi ca, atare secțiunea transver:
/C

sală pentru anihilarea ceimplică trei fotoni este cu mai mult de două ordine
de mărime mâi mică decît cea a'procesului cu doi fotoni. Secţiunea transver=
sală; pentru anihilarcâ; cu un foton este de:asemenea; diminuată: printr-un
factor. 337; unde':2;. este lungimea: de: undă; Compton: a''electronului şi:
SI

denşitatea:atomilor:-sau : electronilor care: poti: absorbi impulsul de: vecul;

Cea mai mare valoare a lui întîlnită. în' orice situaţie fizică, conduce la
IA

un factor. multiplicativ, de ordinul: a?. Ca atare: probabilitatea, anihilării

cu doi îotoni este multi mai mare comparativ; cu'celelalte procese. Cele:două
Guante gama au energie:de'511.kcYV. "Fimpul de: viaţă. mediu al pozitroni:
U

lor este. caracteristic. Ticeăiui material și variază de la, 100 la 500:ps:

: În medii moleculare în timpul: procesului de incetinire a vitezei
BC

"pozitronului se::pot forma molecule de: pozitroniu' (et—e2).- ii

165
 “Amihilareca, :3p::este 'importantă-:numai: într-o :stare :cu: corelaţie::de
Spin, ca molecula, de ortopozitron i (stare. de triple), unde regulile de: selec:
ție interzice procesele 2-.: Viteza, de anihilare a ortopozitronului“ printr-un

RY
medânism de tip 3 “este relativ. mică coriducînd la-'timpi' de viaţă relativ
ridicaţi (=140:ns).:-'Zimpul: de viaţă: al:pozitronului: (stare de singlet) pină
la autoanihilareea, acestuia, cu doi fotoni, este de 125 ps. i

RA
1 Sehema:unei instalaţii: experimentale. folosind. tehnica: de: anihilare
a, pozitronului este reprezentată în figura XI.44. Pozitronii produsi de un

LIB
Fig. X1.44. =" Scheină'unei
„_ experienţe, „de anihilare- a
“ pozitronului. “Pozitronii de.

Y
n la un -: izotop. radioactiv : E:
pi exempit. 2Na) “sint: ani-:.

IT
: „„hilaţi. în materia]. :..,, ..-:

RS
z0i0p: “tadioacliy (ds. exemplu: 228 VE
Nâj: sit anillitaţi, irita un “mecanism,
dominânţ. ce implică două; cuante Y “Timpul. de. viaţă, al “pozitronului cores-
_punde cu intervalul Scurs între priginea radiaţiei. 7 A€, 1,28"MeyY. (emise de
I
nucleu la câteva, ps. “după - emisia, pozitronului) ŞI respegtiv.. a, celor două
UN

cuante de 'anihilare. Impulsul perechii pozitirori-electron” se măsoari ă prin

unghiul pe care îl fac cuantele de 511 keV sau din deplasarea; Dopplera
energiei radiajiiei, de anihilave: i ' N
E În experienţele de, anihilare a pozitoniloi:. există, trei. ării care
AL

pot ti măsurate si anume, timpul de viaţă a pozitronului; corelaţiă: unghiu-

lară a radiaţiei de anihilare 27.și forma, liniei de anihilâre; lărgită prin efeoti
Doppler 378, 400 —407].
— În -limita nerelativistă a secţiunii de anihilare
2-7 1408] probabilitatea, de anihilare este dată de
TR

teiul ae , a ii
Ta ”

ee eta it îi
“3e pron IE intre, 1)
a tt " ia 3
EN

„pisi pt e a e at paginii oa? i iu DE

Am notat; prin. ro vaza, eleetronului:: clasic; 4he = densitatea. de: electronii
în poziţia; în. care; se; află, pozitronul :iar:c" este: Viteza luminii: „Timpul de
viaţă, - == :25Lreste independent; de Viteză, ti Dr zare eta fct e i tur
/C

+ Din „studiul; “timpului ; de; viață, al: Dozitronului, i în: 'doncordanţă CU

relaţia. (31.81), se poate determina - densitatea. de -electroni e: “Valorile
timpului - de viaţă: sînt. puternic: afectate. de corelaţiile 6lectron=-pozitron.
Acestea sînt. determinate de: interacţiile. atractive puternice între'electron
SI

şi pozitron, reflectate în amplificarea densităţii: eleotronice. măsurate, com-:

parativ. cu valoarea caracteristică, ii: i e tea SE
IA

:Măsurătorile de. : corelaţie : unghiulară, sint; “folosite în „studiul

densităţii impulsului : electronului ;în. metale, ŞI: aliaje. Energiă cinetică: a
perecliii ce:se:anihilează-.este de ordinul eV: Ener ia: fotonului îîn sistemul
U

centrului . de: masă esto: mo62 = 511 keV, fotonii! doplasindu- -se: în direcţii
opuse.. Ca urmarea impulsului. diferit de: zero al perethii, în» sisteniul de
BC

laborator, fotonii deviază :de :1a; colinearitate. Conform; cu figura. XI.15

166
unghiul dintre! „«lireeţiile,. acestora ar! fi: (1800 'unde a ir
, iă fi i îsi
i. “ia . tati pi pi Ie , N fad
si e tie ji i): pt

RY
aia iDi Pa Mg
mt Got: stiti "(SL
tzac
atei biet ea site Isa frina sa) E i ut că
iti tei pet
ir e isi iri ri mp aiea aaa eta Pta rii pi iz epic, ru mg
Pa . . L € . . [ poa. ..
. . Au
pui Da e a i e e ii,
Lp UI PNDR N

RA
"Rig USI 45. î "Diagrăma | RI
:. ceia "i LAN ELI II ah
*. drectoriâlă! a procesului” ide! ia INEȚPriEAo B=m ei “
„miti anihilare i: 2ptiti: AI a terte ta N m Bi fa Moti!
ae pattern Ex! i . Ai=moctpu- cai pat tatei
i
AMD
ze aie ti taţii ii pe cai tatii

LIB
p.
„ie
pe
îi te
Ir oi Perii tz e d id i «l
atacauat eee
Am; notat; piini pi componenta, impulsului peieehii pozitron:-el6etic Gil "iiaiis-
Versală; la, direcția de: emiși a fotonuluii!: Deoarece inpulsul: Dozitionilor
ermalizaţi:! estei aproape nul, valorile! măsurate alb Gorelăţitii” unghiulare

TY
deşeriu:distribuţia.: iiipulșului! electronilor ianihilaţi; “Lăigimeal, curbei de
corelaţie: unghiulară 'estă 'de aproximativ 10 imrad: Rozsa, “Tiadici “vădiaţiei
de:anihilare:reflectă: de :asemenei: distribuţia” imipilsuluii elcetaânilor anihi-

SI
Jaţi;:xezoluția, fiind: însă slabă a Bta ri Ra i i,
„a “Miscarea perechii „leterminăi o':deplâsdiie Doppler în Gnergiă! totoni-
lor. anihilaţi, măsurată în':sistemul:labor atorului.i Deplasarei de trcovență ă

ER
este Av]yi=:vple; under; este'viteza longitudinală a centitului de: măsă, a
perechii: .v;=": P,fomdiar. :P: este compotientii longitudinală ! 'a, “impiilsului.
"Deoarece: energiartfotonului! este proporţională, : cu:i” îrcevenţă, Ji pentru
IV
6nergia:imge? se- obţine” 0:;-deplasăre! Doppler” A€ '*. , a ,
fie ra 1 iti pasat
„Ut „d io
pe (XI.s. 3)
UN

sei (i Je ce = 6P,J2. i» miri Pi

mr iii i “A i, Bi
mi ; pi i IEI „ti pia
tu ii "ai iii „ti !
. “a
“ui îi tii
Ca atate, și torni, lihici; vidiației de âninitre, iciltct i di sitibuţi ia impolsujui
ee rib i
N
!
“eleetronilor în “probă. at pice stiu
i “tehnica, de, ânihilare a bolivioliilui datei, tuiliză “infor maţii: cu. pri-
AL

vire IA 9 “varietate, de probleme legate'de; studiul. materialelor. Distribuţia

“spaţială ă “pozitronului este un factor important de analiză.: Localizarea
-pozitronului se poate face în:regiuni netipice ale probei. Astfel s-a observat
TR

o puternică interacţie vacanţă-pozitron [409] şi „prindere: ” pozitronu-

lui în vacanțe la Cu, As, Au, Mg, Zr, :Cd, AL, In, FI şi PD [410]. Înzunele
“metale s-âu' evidenţiat efecte ale fixă “pozitronului în . dislocaţii AI
EN

412] și, goluri . [413]. ee tt

! Metoda, poate;fi. folosită, în, studiul: densițăţii de. Stări în..metale, şi
aliaje, Prin analiza corelaţiei unghiulare între cele două cuante de anihi-
lare, [414], se pot obține;totodatăi informaţii cu privire li variatele aspecte
/C

ale structurii electronice, ca, dimensiunile suprafeţei Fermi “şi funcţiile

de undă. Multe, din, metodele. clasice. de. studiu (efect, de. Haas-van Alphen,
magnetorezistenţă, ete.) nu pot: fi: folosite la studiul. aliajelor concentrate,
dezordonate cristalografie, a: fazelor. stabile, la temperaturi, înalte iv. mate;
SI

'vialelOr ordonate; datorită împrăștierii excesive a electronului ca; uimare

a drumului său liber mijlociu, mie. Ca, atare, metoda, deşi nu lipsită de pro-
IA

te
bleme, ca, urmarea „afinităţii” pozitronilor față de def cetele cu densita
mică ale reţelei cristaline este deosebi t «le utilă (399, 400, 404, 415, 415).
Limitările de mai sus pot fieliminate prin prepararea cu grijă a probelor.
U

Modelul considerat în analiza densităţii impulsului a doi totoni, admite

două. parti-
-o- "particulă independentă, ionorîndu-se corelaţiile: între cele:
BC

anihile ază şi cu electron ii înconju rători. -Lă prima vedere pare

cule ce se
167
 surprinzător că această aproximâţ poate: ie:
conduce Ia rezultate sătistăcă-
toare, deoarece timpii de viaţă a pozitronilor determinaţi pe
baza, acestui
„model diferă printr-un ordin'de-mărime faţă de valorile. experi
mentale.
Timpulde viaţă al pozitronului reflectă densitatea electronului

RY
în poziţia
„pe care o ocupă pozitronii. Efectele de corelaţie, în teoria mai multor
cor-
puri, sint esenţiale-în- justificarea timpilor de viaţă şi a proceș
elor,de
termalizarale e pozitronului, dependenţa impulsului.de aceste efecte, fiind

RA
relativ mică. Că” atare. modelul ce-consideră; într-o primă aproxim
aţie o
particulă, iidependentă, pare corespunzăţor:: [418]. La acesta se pot:
adăuga,
ulterior corecţiile impuse: de efectele mai multor corpuri,
n cele ce urmează ne vom referi la unele studii specitice: materiale-

LIB
lor, ordonate magnetic. În; cazul metalelor, de tranziţie-d tehnica; anihilării
.Pozitronului ;serveşţe 1a;.[399;: 400, 416].:: (a) stabilirea, câracterului polari-
„Zării; benzilor, s.işi:.d; .(b) determinarea. trăsăturilor; specifice: ale spectrului
„de anihilare,sub şi peste:/7;, deci'la, studiul tranziţiilor de fază magnetice.

Y
șî ui: Pozitronii .emişi de, surse ca, 22Na sau “Cu. sint: parţial: polarizaţi
aţă „de,direeţia, lor |de:.mişcare., Un, procenţ, mare „din: această: polâriz

IT
are
persistă prin termalizare, pînă la anibilare. Într-un material teromâgnetic,
magnetizat,,anihilarea, de tip, 2 a pozitronului: polurizat sei.poate pro-

RS
duce numai, cu.eleetronii ce au spin opus. Asttel,: numai electronul: benzii
corespunzătoare poate contribuila distribuţia impulsului perechii de fotoni.
„Desigur, prin inversarea câmpului. magnetic va îi sondată şi: cealaltă. bandă:
de spin. Diterenţa între distribuţia iinpulsului măsurată în. cele două. situaţii
VE
poatefi corelată cu densitațea. impulsului şi .a spinului. S-au propus unele.
modele pentru a, justifică, această comportare (419, 420, 400].
„Se presupune astfel că pozitronii polarizaţi ajung în: reţea, încet; în
I
starea lor fundamentală căracterizată în reţea”prin funcţiade undă y,(7),
UN

în timp ce direoţiile spinilor rămîn neschimbate [420, 400].. Se alege ca.

axă de cuantificare direcţia; impulsului pozitronilor incidenţi.. Dacă. v,- şi
Yp: Sînt valorile polarizării electronului şi pozitronului, probabilitătea de
acoperire a funcţiilor de undă a singletului de spin de către cele ale electro-
AL

nului, este propor țional ă cuae

(1/4) (1.- vpv)Vp înDR timp, ce acoperi rea. triple-
ti do spin Va i--(1[6) (3-9);Ara notat prin = [trap
A ati a

Par =
atu i

7
TR

ut e iii e tai
Cai re i urci EI IESE NR ERIE Age e iei
= ro dp, viteza de anihilare şi prin N, viteza de numărare în coin-
ea,
cidență. Din măsurătoarea spectrului de anihilare cu' cîmpul: păralel (1)
EN

sau: antiparalel: (1) la impulsul! pozitronului, “sc obţine -

iti
i aaa o ata tz d Deleni i taine pi Î

iniția ut (0) =I[LA4(0) = Np(0)]: CAT (0) e i (0): : :

(XL.8:4)
/C

EM pai ptr NERO E IE III DIR DI ra

undeiX, și W, sînt; vitezele de iitimătare corespunzătoare celor două; direcţii

_al6 cinipuriloi extene: Ariile de sub curbeleX (6) și Y,(0), sint ăproxima-
S6tiv obţine
ceale, faptaste
ce se justifică prin ăceeă că anihilarea 3; poate fi mneglijată.
| neiue
SI

te e i iat e e ta ia
IA

- yet Pe i (Lp ve) Are (0)... tea i

| LENIN
pi A au 0) E TOT ii (31.8:5)
iei si tin pt sil a ve) Pa po
pir : i RI e. Te pay fe NE
U

Pa E ERE ape tt : îs

Aceasta: conduce la:o: modiiicare de semn. a: lui..y(9) da că se: presupune

Ss

numâi:polarizarea benzii: di: ee e ae ti

BC

168
 Pi îizm a XI. 46 “se prezintă y ariaţia, cu 0 a lui N , în cazul fierului:
14 0 ].- Compararea, valorilor v(0) prezise și caleulate, evidenţia că ză:
'aces-"

RY
ea coincid numai pentru unghiuri-mari. Semnul lui v(0) se modifică pentru
pala E RI RER

it, EI Ea:
a,

RA
pb
if IP
tii ERE ; tatii
ie piretie i Za

LIB
- E aj -k . IN i a ui at.

car ap ii Sri
a i ip ih
£ E Ioa
"O .... .

e AER a

TY
mi miei ' i
"DN : ,
gi ate iti

zii ee i

SI
2: ZT i

d az i e el. -

ER
za
î Pa : i; d. = =, ! i

EI
ap
DR
ii
0 7.
IV
îi vot 3 ala fie pen i
p Eă ' . LL. E „i ] ae pe - o : ” „ ' E
UN

i a Să 4 DĂ is Olmar i
i Elia 3 i ii aci nai apa
ei pati i | i MR tr | NE : —1-001

. , ÎN s. -
a i ”
aie 1-02. rii
o
AL

„Fig. X1.46. — Valorile N (0) şi, v(0) pentru fierul .policristalin. Săgeta ..
„indică poziţia lui 0 ce corespunde la impulsul Fermi (electroni liberi) +
TR

__pleeina de Ja un electron pe atomîn bandade conducţie. -: .

pa a. Da a Ii pt . e

6 < 07(0; fiind unghiul corespunzător impulsuhii Fermi calculat presupu-

nînd că bandad conţine 7 electroni și bandade condueţie 1 electron).
EN

Diserepanţa observată se poate datora faptului că nu. este: satisfăcută,

condiţia; legării rigide
în banda d, iarpe de altă parte atomii pot avea,
în reţea, configurații electronice diferite de cele presupuse mai sus; Fap-
/C

tul că v(0) schimbă semnul la 0, este o evidenţă a polarizării benzii de con-

ducţie (eu un exces de spini antiparaleli în bandă). S-au făcut măsurători
ale lui v(0) în Fe şi Ni [421]. Pe baza acestora s-a evaluat distribuţia electro-
nilor în benzile d și s. . E
SI

Efectul dezintegrării de tip 3 este mai subtil. O aliniere relativă a

spinilor pozitronilor face ca raportul între evenimentele proceselor, impli-
cînd 2 și respectiv 3% să difere de valoarea medie de 370 [400]. Renorma-
IA

rea necesară a distribuţiei perechii de fotoni „poate îi dedusă din. măsura-.

rea probabilității. de dezintegrare 3y. - - mii
în general, în analiză, se foloseşte .o interpretare calitativă a curbei
U

diferenţei, în funcţie de polarizarea electroni lor. O analiză

de -condueţie.
cântitativă a, datelor.implică calculul funcţiilor de: undă ale pozitronului
BC

şi a'strueturii de bandă electronice, în scopul de a: evalua efectele: de :acope-

169
 parire. ale tuncţiilor de undă:: electron: Dozitron: - „S-a :săbliniati rolul pe
caveil;: are d ependenţa, de: spin :a integralelor -de-acoperire'în: :producerea
unei: polarizări. de:spin-aparente [419]. :Se face totodată o comparâţie deta-

RY
liată a rezultatelor obţinute în tehnica anihilării pozitronilor cu calculele
de bandă. Din analiza structurii electronice a Gd, Ce şi Xb [122] se deduce
că Gd şi Ce au aproximătiv 3 electroni de conducţie pe atom iar Xb doi.

RA
. Anihilările cu electronii miezului ionic constituie o proporție semnificativă,
numărul relaţiv. de anihilări cu electroni de conducţie descerescind cu numă-
rul atomic. Btfeotele de polarizare observ ate în gadoliniul' feromagnetic
sînt atribuite alinierii de spin anizotrope a benzii de conducţie [423].

LIB
Folosind tehnica, anihilării pozitronilor s-a, ștudiat forma, curbei de
distribuţie unghiulară pentru cuanta gama în feroinagneţi [424]. S-a; suge-
rat că tranziţia de la starea feromagnetică la cea; paramagnețică;! este înso-
țită de. modificaiaa în. densitatea stăriloi electronice Şi aceasta, “poate in-

Y
fluenţa, forma curbei de corelaţie unghiulară poritru cuanta y. Aceste efecte
au fost studiate în:materiale cui magnetostrieţinne pozitivă :1, >: 0 (Fe,Pt,

IT
Fe + 31% "Ni +-5% Co, Ni 430%! Cu) cît şi“cu magnetostricțiunea nega-
tivă 2, <O0 “(nichel şi aliaje ale acestuia cu 10 şi 40% Cu). Modificările

RS
ariilor de Sub curbele de corelaţie (proporționale cu Le pokitronilor,
ce intră în probă) sînt pozitive pentru, de > 0 şi negative (sau apropiate
de zero) psntiu 3; <0. Aceasta araţă ;Gă nu toţi pozitroniiiemişi de sursă
intră în probă, unii fiind reflectaţi d8. suprafața, probei fără a îi anihilaţi.
VE
Reilexia pozitronilor este cu atîţ.-rhai puternică cu cît numărul atomic al
elem=ntului este mai mare, [1425]. Fenomenul observat poatb fi atribuit pe
de o parte reflexiei. cuaiito-miecâniteia, poditroriilor datorită; saltului brusc
I
al potenţialului pe suprafață (496 şi pe de altă parte; modificării î în spec- .
UN

trul energetic al electronului datorită variaţiei energiei pe unitatea de volum,

la tranziţia magăetică. Primul efect rezultă din modificarea, funcţiei
de undă a pozitronilor cînd aceştia intră în reţeaua deformaţă prin magune-
tostriețiune, iai: ulţimul se datorește modificării funeţiei de undă; electro-
AL

nice cînd. electronii, sint anihilaţi cu pozitronii.,. .

Putereă de. rezoluţie; limitată; a metodei" permite doar: separarea în
mod aproximativ::a,. cuibelor; de; corelaţie. unghiulară în-0, contribuţie dato-
TR

rasă anihilării pozitronilor cu electroni de cond uoţie şi respectiv cu electronii

miezului. ionic. Aceasta poate. toțtuşi furniza, informaţii, cu, privire la struc-
tura, eleinentelor,, de. tranziţie;3d. ;În. agesţ context. să, 'analizaţ;: numărul
de. electroni de, condueţie . pe. atom, [400,. 427 ]. S- au, observat; două, .gru-
EN

puri, de electroni a, Găror: natură, este dificil, însă, -de interpretat. Potuşi
s-a putut. conchide că anihilarea, pozitronilor în metale este cauzată ds două
mecanisme. diferite, corespiinzăitor, electronilor ' de, conduoţie,, și respeștiv
/C

celor „localizaţi.-, .....

"'Pehnica; de. amihilare, a pozibronilor a fost folosită, şi în. studiul aliaje
lor magnetice la, detectarea stărilor electronice” “localizate „[400, 428]. -

i iSă aa. i a
SI

BIBLIOGRAFIE: E
poa
IA

EREI aaa:
Be ZAVOISKY, J. Fiz.. USSR, 3, 2u L (asipi ii „1965. Ia
I. URSU, Rezonanfa paramagnelică electron ică, Edit. A cadsinie
Academiei, 1975, Dă
I.. URSU, Rezonanța magnelică în compuși cu uraniu, Edit.
Peer
U

„A. NICULA, "Rezonanfa” magnetică, Edit. didacti că și, pedagogică, 1980.

460 (1946). : : Sa
F. BLOCH, :Phys. Rev., 0,
.Oxtord , 1961.
BC

' A/:ABRAGAM , The Princip les, :0f Nuclear , Magnet ism

-N.. BLOEMBERGEN,. E., - PURCELI,, R. „. POUNT, Phys. Rev., 2, 679 Casa),

170
 ; R..FANO, Hev. Modern: Phys., 53, 211 (1960). :
D. DIEEMCO, Rev. Fiz. Chimie, 9, 133 (1972).
Eee e IDYSON, Phys. Rev.,. 98, 3191967).

RY
10.
11. G. FEHER, A. E. ISIP, Phys. jev,, 99, 337 (1959), Ta 25 Aa
12, R. E.: WEBB, Phys.. Rev., 159, .225 (1967). . Au
13. M. PETER, D. SHALTIEL,: J. IIL.: WERNICIS, . HI. J: NIL AANiS; J. B. MOCKK,
R. C. SHIERWOOD, :Phys. Rev., 126, 1395 (1962)..; N : :

RA
14. J. H. PIFER, R. T. LONGO, Phys. Rev. 4, 3797 (1971). Ia N
15. E.: BURZO;. MI. BĂLĂNESCU,. I. Phys. D. (în: curs .de bublicare):.
16. J.' OWEN;.M.. BROWN, W.-D. ISNIGIIT, C. KIEL, Physi Rova, 102, „1501(0950)
17.. K. “YOSIIIDA,: Phys. : Rev., :106,: 893 (1957).
18.. M. PIETER,.J. DUPRAZ, H. COTTET,:Iely. Pnys. Acta.. 40, '310 (a967)..pc .

LIB
19. H. HASEGAWA, Progr. 'Fheor.i Phys., 21, 483 (1959)...
20. "A. C. GOSSARD, A.'J. IE EGER, JI: 'WERNICIS, J. App Pnyse, 38, 1951. (1967).
21. D. L£.: COWAN; Phys.-Rev. Letters, 18, 770 (1967).;
22. ;S; SCHULTZ, M.: .. SIIANABARGER, P.M PLAIZMAN, Pny5. Rev. eter, 19,
„249 (967). i ri
23.

TY
A. NAISAMURA, k: RINOSIITEA, J.. Puyss Soc. “Japan, 26, 18 (960),
24. P. MONOUD, $. SCHUL TZ, Phys. Rev., 123, 645 (1968). -.
25. H. COTTET, AM. PIETIER, Ilelv. Pays. Acta, 40,: 357 (1967)...
26. B. GIOVANNI NI, Phys. Letters, 26A,' 80 (1967): - te
27. II. COTTIET, P. DONZIE, d. DUPRAZ, B; GIOVANNINI, N. BEE TE n, Zei
2 angew. Ps

SI
24, 219 (1968). a |
28: M. B. SALAMON, “Technical Report of. ISSP, BI3, 1971. SR «

ER
29. R, E. WATSON, A. J. FREEMAN, S. KOIDE, Pnys. ia 186, 02 (1969). |
30. R. $. SINGWI, A. SJOLANDEI, M. p- TOSI, R. NI. LAND, Pays Rev. DI, 1044,
(1970). A -
31. D.. DAVIDOV, IS NARI, “GHoCK, Solid State Commtn, 12, 6| 621 as.
32. R. ORBACII, J. Magi: a 518 706 (1980).
IV
33. R: IE. WAL STEDT, LR. N ALKER, Phys..Rev., DII, 3280 (4975).
34.. J. ZITKOVA-W ILCOX, Phys. Rev., B7, 3203 (1973).:
35. P. W. ANDERSON, in Many Body Physics, Edited C. De vit, R. aitan, Gordon and
UN

Breach, 1968, p. 230. . |

36. YUNG-LI WANG, D. J. SCALAPINO, Phys. Rev. uz, 7341 (1969).
37. R. ORBACII, H. J. SPENCER, Phys. Rev., .129,: 690 (1969). o
38. 7. SASADA, H. HASEGAWA, Prosr. Theor, Phys.; 45, 1072 (1971).:
39. B. CAROLI, C.. CAROLI, b.B. FREDKIN,: Phys. :Rev., 178, 599 (co):
40, A. J. SPENCER, R, “ORBACH, Phys. Rev., 129, 683 (1979):
AL

41. H. J. SPENCER, S. DONIACII, Phys.: Rev. Letters, 18,991 (1967). -

42. M. B. WALKER, Phys. Rev., 146, 432. (1968) ; B1,: 3690 (1970). : ăi
43, S. E. BARNES, SĂ Phys. E: Metal Phys., 6, 115 (1976). RE
TR

44. D. DAVIDOV, A. CHELIOVSKI, o. RETORI, R.. ORBACII enys.. Rev, B7, 1029
(1973).
453 G.' WEIMANN, TH. BOPP, B. ELSCHNER, R. 1 I. BUSCHOW, Int. J. Magnetism,
5, 1 (1973).
46. E. ZO, R: BAICAN, Proc. 18th Congress Ampere, Nottingham, 1974, p.: 151. zi
EN

47, „G. WEIMANN, B. ELSCHNER, 1: EH... J. BUSCHIOW,. R.. P. VAN STAPELE, , Sola)
1], 871 (1972). |
State Commun., po
--: pi
48.
II. I£. SCITAMIDT,, Zeii. Naturtorsch, 27a, 191 (1972).
49. 'P. W. ANDERSON, A.' M. COGSTON, Bull. Amer. Phys. Soci; SR 124 (i96i):.
/C

50, J. C. SL AIE in Quantum theory o „Atomic Structure, McGraw-Hill, New York, 1960,
vol. I,. p.'486.: îi
„ri:
51. w. BRENIG, W. GUTZE, P. WOLFE /Pnys.: Res, B2,: 4533 (1570).
Proc. 14th Low Temp: Pnys. Conf... 3,- 6:d (1975).
„R. ORBACH,
53. G. KOOPMAN,:V. ENGEL,, E. BABERSCHKE, $. NULE
FNER, Solid State Comun,
SI

11, 1197 (1977). ”

54. D, DAVIDOV, R. ORBACII, C. RET TORI, D. SHALTIEI, J. "Tao, B. RICIS, Phys:
Rev., B5, 1711 (1972).:
IA

|
55: . TAYLOR, Adv. Phys., 24 4, 68 (4975).
56. ORBACH, M. PETER, D. SHALTȚIEL, Archives des Science, 57, aa2 97)
pe
57, BURZO, Rev. Fiz. Chimie, 9, 142 (1972). . N
(1978); * ME
58. BURZO, M. BĂL ANESCU, Solid State Cominun, 28; 693
U

BURZO, M. BĂLĂNESCU Phys. Stat. Solidi (b), 100, KR33 (1980). a

F10, 1412: (1981). * i
J. Phys. F: Metal Phys.,
BURZO,
BURZO, N. BĂLĂNESCU, M. CIPANĂ, -J. Solid. State. Chem, 37, 1 (aan); |
BC

Is 251 (1981). |
BURZO, J. Less Common Met.,

! | 171
 60. Copie STEIN, W. J. DE HAAS, Verh.: „deut, Phys. Ges.,! 17, 152. (1915); 16; 78, 123
1916
61. S. J. BARNETT, Phys. Rev. 6, 171 das); 10; 7 (0917); "Proc. Amar, Acad! Acts Se,
60, 125 (1925); 25, 109 (1944);

RY
„62. L. F. BATES, Modern Magnetism, Cambridge University Prize, 1951; Lă 243.
63. :G.:G.:SCOTT;: R. A;:RECIK,: Phys. Rev.,: B8,:233. (1972). . EI
64. G. G. SCOTT, H. W. STURNER; Phys. Rev., 184, 490 (1969). : mt
65. G. G. SCOTT, Rev. Modern. Pre, 34, 102. (1962) şi referinţe; .'! a, A

RA
- A. J. P. MEYER, Ahn. Phys., 6, 171 (1951); 'S. J. -BARNETT, Proc. Am "Acad. Arts
it Sei.,. 15,109. (1944); 5. J. BARNETT; G.: S. KENNY, Phys: Rev., 87, 723:(1952);
AI. P. MEYER, S. BROWN, J, Phys. Rad.,18,:161 (1957);D. M..S: 'BĂGGULEY.
Proceed.: Phys:: Soc: (London) A66,. 765! (1953) ;:6G: $.: BARLOW, K.. J.:STANLEY,
Proc; Phys., Soc., B69, 1052 (1956) ; 'D..S: RODBELIL, J. Appl. Phys.; 90, 1875 (1959),

LIB
un şii Physics, 5, 279 (1965): -D: M. S: BAGGULEY,.N.'J. 'HERRICI, 'Proceed. Phys. Soc..
(London), A67, 684 (1954); A. J.P. MEYER, C. Rend. Acad: Sci. Paris; 246, 1517 (1958) ;
i a G:ASCH,-C. Rend.'Acâd. Sci. Paris, 249, 1483 (1959); W..A.. YAGER,F.R. MERRITT;
Phys. Rev., 25, 318 (1949); G. D. ADAM, K. J. STANDLEY Proceed.: Phys. Soc.
(London), '65, 454 (1951);::W. A. YAGER, J. K.. GALT, FE. R. MERRITT, E. A.

Y
WOOD, Phys. Rev., 80, 744:(1956) şi 99, 1203 (1955). ! m i
66. L. LANDAU, E LIFSHITZ,;! iPhysik! Zeit.:: Sow.;:8, 153 (1995). ra îi i

IT
67. J. H. E. GRIFFITHS, Nature, 158, 670 (1946). aa i a : ezita a
68. :W. A. YAGER,'R. M.'BOZORTH,' Phys.: Rev:,: 72, 80 (1974). RR Sia e
69. T.L. GILBERT, Phys. Rev., 100, 1243 (1955). LIRĂ

RS
T. L. GILBERT, J. M. KELLY; *Procced !„Piusburg, Conf. €on, Mogaelsni, and Magictis
Maleridls, : 1955, 'p.! i 253. ; i ta | i
70. N. BLOEMBERGEN, Phys. “Rev., 8, 572. (1552);gi îi pri îi „n n
71. H. B. CALLEN, J. Phys. Chem. Sol., 41, 256 (03.
72. C. WARREN-HAAS, H.B. CALLEN: in -Magnetism, Vol. 1 za. GT. Rade, ri Sul,
|
73.
Academic
S. FONER,
Press, 1963.
in Magnetism, Vol: I, Ea.
VE
Pi teza
6. 7. Rada! Ha. Sub, Academic! Press,
i e
1963; :
L.R. WALICER, „în Magnălis, Vol! Le Ea: G. T. , Rade, E." Sun, “Academic: Presă,
„i. "1968, e, ij i
I
4. C. KITTEL, Phys. Rov., 73, 155 (1948). a ia să RE Di Lea
UN

75. H. G. BELJERS,: :Physica, "14, 629: (1949); LA

76. H. SUHL, Phys. Rev.,' 97, 555 (1955).. i inte i. i! iertati E
77. T, NA GAMIYA, Progr; 'Theor. Phys., 10, 72 (1953). . ii a
78. J. 0. ARTMAN, Phys. “Rev.,: 100, 1243 (1955); Phys: “Rev, 105, '622 (1957). L i ANEI
79. J. O. ARTMAN, S.H. 'CHĂRAP,: 'Ji App: Phys 4, 1587 (1978)... e
AL

80. J. O. ARTMAN; Ps "Rev.,-105, 74 (1957). îti n DIA Ia De Ia

81. W. S. AMENT, G. "RADO, 'Phys, Rev., 97,-1558 (4955).. eu zi
82. J.R. MACDONALD, “Phys. Rev., 103,- '280 (1956); Ea II ti
83... D..S: RODBEEL, Physics, '1 279 (1960). i iii e i
TR

84. H. NOSE, J. Phys. Soc. Japan, 15, 1714 (1960). a

85::A.: F:AKHIEZER, V. GQ: BARYAKHTAR,! MOL: IA GONOV,; Usp. „Fiz; Nu; 72,
3 (1960 Dia
86. C. E ORIA R.. Gi-BARKER/ A." YELON, J.! Appl Phys.;40,: 1561. (1969).:
87;: C: VITTORIA, “G. C. BAILEY, RC; 'BARKER, „A: SELON, Phys,- Rev! BI, 2113
EN

1973). . iai
88. ză, LIU, R. C, BARKER, A. YELON, Prăceid- 1GM, Mostovă,. 1973. dat
89.-A. YELON, G. SPRONKEN, “T.: BUI-THIEU, RC. BARICER, SI, LI, 3
: KOBAYASHI, :Physi,: Rev.; B10, 1070 (1974). : aa ri
/C

90. M. HEATH, K. J. BOWKER, J.Phys.C: Solid st. Phys- ? 1505,ar) |

91. C. KITTEL, Physi Rey., 6,743 (1949): ti ii i i
92. I. H. VAN VLECK; Phys. Rov.,-78,:-266- (1950): mai ae ra pt i
93. Mi:BLUME, 5. ' GESCHWIND, Y.: YAFET,! puya! Roi 181 7 is “(a969). "ii N z
94. M..E, FOGLIO, Phys.. Rev. Lett:,+23,+577, (1969), . -, : ri i pai i au
SI

95. C..G. SCOTT, R. A. RECK, Phys. Rev., B2, 1306 970) iz zu

9. R. L. WHITE, 1. H. SOLT, J. E. MERCEREAU; Bull. „Arar, „ Physti Soc. 13, 1; 12:
IA

(1956) ;! ză | E i - i
R. L. VEHITE, 1 H. SOLT, Phys.re.
Ray, 104, 56 (1950) ai ut Rae
97. J. F. DIILLON, Bull, Aimer, Phys, Ser, 1, 125. „56 “Phys. Bop sie, 59 (asi) ;
U

J. Appl. Phys., 31, 1605 (1960). îi: si i aa n e

98. L. R:'WALKER,Phys..:Rev., 105, 390: (1957). : mai et i i ai
BC

L. R. WALKER, J. Appl. Phys.; 24, 318 (1983), mată ri ie

172:
 99. E. MERCEREAU, R. P. FEYNMAN, Phys. Rev. 104, 63 (1936). Aaa
100. W. DAMON, J. R. ESHBACH, J. Phys. Chem. Solids, 19, 308 (1960),

RY
101. I. JOSEPH, E. SCHLOMANN, J. Appl. Phys., 32, 1001 (1961). n
102. H. SOLT, P. C. FLETCHER, J. Appl..Phys., 31, "1005:. (1960),
103. R. WHITE, J. Appl. Phys., 31, 86S.(1960). | |
104. A. HURD, Canad. J. Phys., 36, 1072'(1958). A aie
rg aa

105. E. MERCEREAU. J. Appl. Phys-, 90, 1845 das, . Ie

RA
106. „ PLUMER, Physica, 28, 423 (1962). A aa
107. . KALES, J. Appl. Phys., 24, 604 (1933). A ia
108. PINCUS, J. Appl. Phys., 33, 553 (1962).: a
109. C. FLETCHER, 1. H. SOLT,. J. ApPI. bis. 30; 185 (1355); i, e

LIB
C. FLETCHER, C. KITTEL, Phys: Rev., "120, 2004 (1960). Rai
110 GC. FLETCHER, 1. H.. SOLT, R. O. BELL, Phys. Rev, 114, 739 (1959),
111) F. DILLON, H. KAMIMURA, J. R. REMEIICĂ, J. Appl. “Phys:, 34, 1240 (1967).
112) "KITTEL,; Puys. Rev. 110, 1295'(1958); JI. Phys, Radium, :20, 145 (1959). ,
113. H. e 05), P. E. TANNENWALD, Phys. Rey. Lett., 1, 168 (1958) ; J. App Physr,-
30, 227S (1959 Di NORI E

TY
134, PUSZKÂRSKI, Acta Phys. Polonia, ! A38, 217 (1970); SI
115. F. SO0HOO, Magnetic Thii. „Films, Harper and Row, NY, 19054; !
WOLF, Proceed. Int. Symp.,..Gâttingen, 1965, p.. 329. “
116. “G. PHILLIPS,H. M. ROSEMBERG, Phys: Lett. 8, 298 (1906); . ADI a:

SI
NISENOFF, R: TERHUNE, J: ADpL. Phys., 36, „792. (1965)... pe A
nenea

117. SCHLOMANN, J. Appl. Phys., 36, 1193 (1965)., i

118. M. PORTIS, Appl. Phys. Lett., 2, 69 (1963) ; Aa î N „i De

ER
HIROTA, J. Phys. Soc. Japan, 19,1 (1964); ei
T. DAVIS, J., Appl. Phys.,, 35, 804" (19640). i. RI
119. R. FERCHMIN; "Acta Phys.'.Pol., 36, 289 (1967); SR i
M, SOKOLOV, B. A. TAVGER, Radiolizika,: 9. 308 (1936).
pacerser

120. “E. -WIGEN et ali, Phys. Rev. Lett.; 9, 106 (1962); J. Appl. piiysu, 94 1137 ao09);
IV
„T. ROSSING, J..Appl. Phys., 3%. 1133 (1963); Ma Sa
. OKOCIHI, H. NOSE; JI: Phys. Soc. Japan, 25, 1017 (1968). aan e
M. SOKOLOV, B. A. TAVGER, FTT, 11, „753, (1969), Aa i Pa
UN

M. SOKOLOV, FTT, 11, 758 (1969); tă

„ PUSZKARSKI, Phys. Stat. Solidi,22,. 355, (1967); Acta Phys. Pol: :39, "769 (rate)
122. SMIT, H. G. BELJERS, Philips Res. Rept. 10, 113 (1955).
123. „E. TÂNNENWALD, Phys. Rev., 99, 463 (1955); 100,.1713 :(1955),'
AEppemaarani

124. „ V. JONES, 'G.P. RODRIQUE, W. p. AVOLE, JI 'Appl. Phys.,: 29, 434 4 (4938).
H. MORRISH, The Physical Principles of Magnetism, John. „Siley and Sens, 1966.
AL

123.
126. KIHSUCIII, J. Appl. Phys., 27, 1352 (1966). : De
127, R. GILETTE, K. OSHIMA, J. Appl. Phys., 29, „529 (1958). DOR Ii
128. “M. GYORGY, J. Appl. Phys., 28, 1011 (1957). ! i
TR

129, P, COLEMÂN, Proceed. Conf. Magnetism. Magneiic Mat, 1956; Boston; p. 620,
130. O. SMITH, Proceed. Conf. Magnetism Magnetic” Mat., 1956, Boston, p.. 625.
131, L. CONGER, F..C. ESSING, Phys. 'Rev., „104, 915; (1980), „
132. I. KAGANOV, JETF Pisma, 9, 378 (1969). i
133. W. YAGER, F. R. MERRIT, Phys. Rev; 75, 316 (1949). ! 3
EN

134. G. C. ALEXANDRAKIS, GC. N. MANICOPOULOȘ, T. R. GARVER, Bull, Am. “Pays.

„Soc., 14, 318. (1969).. ura
135. JI. H. VAN VLEGI Pnysica, 17, "234 (1951)... i să
136. B. HEINRICH, V.. „ MESHCHERYAKOV;. JETE, 32, 232 a): |
/C

137. M. 1. KAGANOV, A: 's, MIKHAILOV, FTT, 14,'2748 (4973). 34722 om)

138. G. C. ALEXANDRAKIS, T..R. CARVER, O. HORAN, Phys. Rev., B5,
139. S. HARALDSON,, U. SMITH, JI. Phys. “Chem. Solids, 33, 1237 (1974). : !
140. E LUBITZ, C. VITTORIA, “AIP Conf. Proceed, No. 24, 1974, p.. 507,
141. „ NAGAMIYA,, Progr. Theor. Phys.,.4, 342 (1951). N DR
SI

142. 7 NAGAMIYA, Progr. ''Theor. Phys., 4, 350 (1950). CCC ..€

143. C. KITTEL, Puys. Rev., 82, 565 (1951), ii, SE

144. T. NAGAMIYA, K. YOSHIDA, R. KUBO, Adv. “Phys., ă, 1 (1955). DR
IA

145. K. YOSHIDA, Progr. Theor. Phys.; 7, 25 (1952); 7,..425 (1952); d, 259 (1959). NI
146. F. KEFFER, C. KITTEL, Phys... Rev., 85, 329 (1952). îi RR
ot

147. J. UBBINK, „Physica,.. 19, 919, (1953). II

a
148, J. 'KANAMORI, M. TACHIKI, J., Phys. Soc. Japan, 17, 17, 1384 (96).
U

149. “J.'KANAMORI, M. TACHIKI, J. “Phys, Soc. Japan, Supl, BI 64, daca).

150, E. S. DAYHOFE, J. Appl.. Phys.,.29,::344 (1998) : i
BC

151. F. KEFFER, Phys. Rev., .97, 608 (1952). fi

173
 152. 7. M. JOHNSON, A. H, NETIIERCOT, Phys.. Rev,, 104, 8417 (1956)...
153. S. FONER,,Pnhys. Rev:,, 107, 683 (1957)... o
154.
m
2. M. JOHNSON, Ă_, H: NETHERCOT, Pnys:. Rev. ai, 05 (939.
155. S. FONER, J. Phys. Rădiuihi, 20,' 336 (1959).. e i RI

RY
156. S. FONER, Phys. Rev., 130, 183 '(1963).: . aaa e
157. S. FONER, J. Appl. Phys-, 2, 638. (1964): R i i Ia
158. S. $. FONER, J. Phys. Soc. jaga 17, B1 Suppl., 424 (1962): iai RE e
159. XJ. GERRIISEN. I. GARBEI, “Pnysică, 22, 418,s. (1950); IRI Ia
160. M. DATI, J. Phys. Soc. Japan, 12, 1168 (1957);

RA
PI a a
161. M. DATE, .]. Phys. Soc. Japan., Fri 1337: (1961). * i it E
162. M. DATE, Phys. Rev., 104, 623 (1956).. | ci oasa
163. IE. NAGATA, M-DATE., J. Phys., Soc. “Japan, 20 1303 (1909). ”
161. HI. W. DE WIIN,L: R,. „WALISIER, S. .GESCHWIND, H. J. GUGGENTII21, Phys.

LIB
„Rey B8, 299 (1973). : AR RR
165. | “JACOBS, 'S. ROBERTSP. E. LAWRENCE J,sAppl. Phys „33, 1302 (1969)...
nprar,

166.. OBAE p. PINCUS, Phys. Rev., 113, 1213 (1959).. N PR

."KAPLAN, C.'KITTEL, J. Chein:- “Pnys:, 21, 760 (1953). Pt
167. K. WANGSNESS, Pnys. Rev.,.97, .831 (1955); Am... Phys Sa 24, 60 (io)
168. .-BURZO, L. URSU, J. Appl. Phys., 150, 1471. (1979). . ee

Y
169. S. VAN WIERINGEN, Phys. Rev., 90, 488 (1953).. a
170. J. SIEVERS, M. TINKHAM, Phys. Rev.,. 124, 321 (001); 1 29; 1995:ii N

IT
171. . GESHWIND, L. R, WALKER; J. Appl. “Pnyse: 30,.163S' (1989). |
pozat

172. „IK. WANGSNESS, Phys. Rev:,.91, 1085 (1953). ii,

173. .. TSUYA, Prosr. Theor. Phys., 1, 263 (1952)... Ai să
il E î

RS
174. „ ASCU, C.R. Acad. Sci, Paris, 249, 1483,(1959), i
175. E. BURZO, J. Physique, 40, C5— 184 (1979).
176. E. BLOCH, W. W. HANSEN, M. PACISARD, Phys- Rev., 70;: ada1 4040)..
177. E. M. PURCELL, H. C. TORREY, R.:V: POUND; Phys. Rev. .69; ,37.(1916).
178. N.
1961. -
VE
BLOEMBERGEN,; “Nuclear, „Aagielie. “Relazalion;, AV, A. Beniăuiin. Inc. New York,
SR PRR aia | e
179. N. J. POULIS, G.E. HARDEMAN, Physica, 19, “391 (1953). . A,îi Aaaa
180. A. C. GOSSARD, AM. „PORTIS; Phys; Rev. Lett., '3, 164 (1959). i
I
181. M. H. COHEN, E.. REIF, Solid State Physics, 5,. (1957). d o
UN

182,. T. P..DAS,.E. L. HAHN, Solid State Phys., Suppl. I, New York, 10bg, DR
183. Ă, "ABRAGĂNI, B. BLEANEY, EPR of Trânsilion' ions, Oxtdrg, 1970.. IE ”a ,
181. H. ALLOUL, P. BERNIER, Anni.. Phys., 8, 169 (1973). , DN
185, A de FREEMAN, R.. E, WATSON, Magnetisim, Vol. II, Fă. GC: “RADO, n. SUHL,
Acadeiiic Press, New York, 1965. . - ” ZF NE
i

186. P. GRIVET, La 'Resonănce Paramagneligue. Nucitaire, Ea. CNRS, Paris, 1955 RR i

AL

187. wW. D. KNIGHT, Phys. Rev., 26, 1259 (19419). Di

i ini sp aaa
188. M. A. RUDERMAN, C. KITIEL;. Phys.. Rev; "96; 99 (1954): NR
189. I..POP,.Y. NICULESCU, Rezonanţa magnelică “hicleară în medeea Academiei, 1973.
190. A. NARA TH, Crilical' Rebiews in. Solid State Sciences, 3, 1 (1972).
TR

| | |
191. . DWORIN,A. NARATH, Phys. Rev. Lett., 25,. 1287 (1970).
-soezar

192. . DANIEL, J. FRIEDEL, J.. Pnys:: Chem. Solids,24,.1601

2 (1969);
193. CAROLI, A. BLANDIN, J. Phys: “Chein. Solids, 27, 303 (1966).,
„.CAROLI, J. Phys. Cneni. Solids, 28, 1427. (1967). N oi | |
EN

194. „A. SHIRLEY, Ehys: Lett. A, 25, 129(1967);: î | | |

„A. SHIRLEY, S ROSENBAUM,.E.. MATTHIAS, Phs. “Rev,, 170; „363 (usca),
195. IL. A. CAMPBELL, Ss ii (2, 1339 (1969). .
196. M. B. STEARNS, Pnys. Lett., A34, 146 (1971). “Phyys. Rev, na, 1383 (1975); Baa, 4180
/C

: (1976). PE , „ sai
197.: N: B. STEARNS, J.: A, :NORBECK Phys- "Rev.; B20, 3739. (1979). ! ,
198. A. BLANDIN, L-A. "CAMPBELL, Phys., Ney. Lett,, 31, St: (1973); Y, Naghi adi:
Mat., 1, 1 (1975). ,
199. P. JENA, D. I. W, GELDART, Solid State Comniuu, „45, 139975); pissiRev. IE,
SI

439 (1973).. a Sa SE na

200. J. D. LINDE,. Am. Physik, 15,.. 219 (1932). a Ea

201. A. FERT, IL. A. "CAMPBELL, Phys. Rev. Lett., 21, tos); I.Page EG, șie dez).
IA

J. HUGEL, .]. Phys.; F3, 1723 (1973). ; « uni |

202, M. B. STEARNS, J. Appl.'Bhys., 49, 2165.(1978).. ei e
psi !
ti. .

203. M. B. STEARNS, Phys. Rev., 147, 439 (1966); B4, 4059 azi): ua, 4081. (19710.
204. G.K. VERTIIEIAI, N. JACCARINO, „Je H. NERSICE,.D N. 'BUCHANAN, Phys.;
U

Rev. Lett:, 12, 24 (1904). E Ai

205. ]. VINCZE, A "7. ALDRED, Phys. 'Rev. B9, 3845 (1974). e i ii
BC

206. H. TAKENARKA, Y. ODA, K. ASAYAMĂ; J::Phys. Soc. Japan, 31,: 961:(1974). i

 207. IX, NOMURA, S. IKOBAYASIII, W.,SASARI,,J. Phys. Soc. Japan, 41,; 1204 (1976). -
E D:. ALIAGA GUERRA, P, PANISSOD,; J, Phys. i: : Metal Phys.,:7, “521 (1979),
A. NARĂTII, D.C BARHAM,:Phys. Rev.; 7, '9195 (97), aa

RY
"209.
'210. A: NARATII, Phys. Rev., Bl3, 3754 (1976).,- „ie i RI NR
211, „A. IRAWARAMI,, J. Phys. Soc. „Japan, 10,56 (1976). pi i
'212. V. JACCANINO, L. R. WALKER, Phys. Ret. Lett,;î5, 558 (1965). pi
213. Y. YAMADA, II. OIIMAT,J. Pnys. „Soc, Japan, 48,. 1513 (1970)... ENEA e

RA
214. A. OPPELT, IREL. J: BUSCIIQAW,, Phys. Rev; B13,: 1998 (1970), r, N ai RR
215. E. BURZO, Solid State, Commiun,:2 5, 1525 (1978). a i
216. $. HIRISAWA, T, TSUCIIIDA, Y.. NAIAMU RA, J 'Dhys Saă. Jabăt 47, 804” (19799.
217. Y. TANAKA, C. TSUCIIIDA,,. N NAIAMURĂ, J, "Phys- Soc. Japan, 48, 1092 (1980).

LIB
218. J. 1. BUDNICK, 1. 'J. BURCIL, J. Alagn. Magn, Mat. n 235 (1970) pr i ca ca
219. K. P. BELOY şi, „colab. IBŢE Pișma,, 20: 304. (1974). . ati 9 ! i EA ih
220..E. DORMAN,, ȘA Aagn: -Magn. Mag. Mat, 87 (1977),; i pe taz Ti
201. E. "DORMAN!” M. IUCK, - ISJ. IL. „BUSCIIOW, Jai Man, Alagha Ara 7, (1973)
222. .V,. JACCARINO etiall, Phys;, Rey. Lieit., 5,251: (1960), rii pei i i
ri JACCARINO, . Appl. Phys.32, 1025 (1961). i i N a

TY
223, He AVE de WII, 13. II BUSCHOW, Aa ML VAN Diet bi 'Siat “Soliai,- 30,
59 (1968); a
RH. J. BUSCHOW, A. N. AN. DIEPEN, ji NE DE LIN, A Apel Thys., al,
4009 (1970).': , o
sasi date
-224.-T: KOHARA, K: ASAVAMAI 3 Diga Sot. apa 37, 401 097.

SI
225, T. INOHARA, K., ASAYAMA, J. Phys. Soc. Japan, 39, 1263 (1975): e _
226. H: TĂRENAKA!! TR: ASA VAMA, J."Pnis: Soc. Jâpan, 35; 740 (oo) e

ER
227. R. G. SIIULMAN, $. SUGANO, Phys. Rev., 130, 506 (1965). a „i
228. 'Bi::N.: BROCKHOUSE, Pnhye, Rex.; :986,-1171 (1951); ; aia Wa E ai
B. JACROT, Ci R'Acâd: Sci::Paris; 240,745, (1957); » Tit a NT
op sp. AS EGELSTAFE, Natire, 168; 290 (1951) pe e i Meizu i i Ta
229. G. I£. BACON, | eutron Diffruction, Oxtord, Clarendon Press, 1962.. A
IV
230... WY. MARSHAL, .$. A, I.OVESEY, cor of Thermal Neutron Sealtering, Oxtoră,€ Cipredop
Press, 1971. ui area vata: i pa.
.231..D: BALLY, Împrăștierea. neutronilor: termici, Edit. Academiei). 1906; toma, Ta
UN

332. F. GAUTIER, Ann. Phys., 8, 251 (1973). 7

233. e *% „ Neutron „Dilfraction, Editor, H.. Dachis, Springer-YV crlas, Berlin, 1978.;
234. G. E. BACON, Neiulron “Scaitering in Ghemistry,. Butterivotţhs, London, Boston, 1977. -
235. H. BOUTIN,.S.. YIP, Molecular Spetiroscopij. :with Neutrâns,. MIT Press, 1965. Da
236. P. A. EGELSTAFF, Thermal' Neutron” Scăltering, Acâdemie Press, London, 1965.)
AL

:237:-1i “1. GUREV ICH, L. N: TARASOV, Low Energy Neutron Physics, : North Holland,
Amsterdam, 1968. e
238. Yv.A. IZYUMOY, R. P: OzEROV:, Magnetic Neutron Diffraclion,- Pleniim Press New
„York, 1970.: în
TR

239. 'L.: 'KOESTER, A STEYERL, Neutrai. Pysies, Springer Tracis in Modern Physics, Nvol.
80, Berlin, 1977. ; tie IRRD
240. 0. HALPERN, M. H. JONHSON, Phys. Rev, 53, 5 878 (1939). pe ia 2
241. H. A. MOOK, Phys. 'Rev., 148,'495 (1966). - sit ii ”
242. G. G. SHULL,H. A.. MOOK, Phys: Rev. Lett., 16, i81(1900). ie
EN

543. B.:M,; MOON, Phys.. Rev., 136, „195 (1964). ii

244. G.T. TRAMMEL, Phys. Rev., 92,1387 (1963). - i |
245. M.. BLUME şi .colab., J.. Chem. Pnys., 97, 1245 (1962). -
"246.R. E. WATSON, A. J. FREEMAN, Phys. Rev,, 155, 566 (1960). ÎN
/C

247. P..HELLER, Rep. Progr.. Phys., 30, 731 (1967). |

248.'G. PARRETTE, Ann. Phys., 7,299, 313 (1972). - ”
249. J. ALS-NIELSEN, in Phase Transilions and Critical ; Phenomena; vol, 5, p. 87; “Editor
C. Domb, M. S. Green, Academic Press, London, 1975.. : :..
250. P. A. LINDGARD, Phase Transilions and Critical Phenomena, in ref: [233], p. 197.
SI

251. M.: STEINER, J. VILLAIN; C. G. WINDSOR, Adv. Phys., 25, 87 (1976). DR

252, R. J. BERGENEAU, R. DINGLE, MT. HUTCHINGS, G. SHIRANE, s.L. HOLT,
Phys. Rev. Lett., 26, 718 (1971). -.
IA

253. H. IKEDA, IL. HATTA, A IKUSEIIMA, E. HIRAKAWA, J.. „Phys. Soc Japan, 39,
| 827 (1975). : A
254. J.A. JJ. BASTEN, AL: M.- BONGAARDS, Physica, 36 —88 B+, 677 (1977). |
255... ALS- NIELSEN,. R. J. BIRGENEAU, H. J. GUGGENHEIM, G.. SHIRANE, I.
U

Phys,, C9, L 121 (1976).

2356.L.M. HOLMES, J. ALS-NIELSEN, H.J.G. GUGGENHEIM, Phys. Rev., BI2, 180 (1975);
BC

I. ALS- NIELSEN, L. M. „HOLMES, E. K. LARSEN, H. I. G. GUGGENHEIM, Phys.

Rev.,:B12, 191 (1975).

175
 257. J.'ALS- NIELSEN: 0. W: DIETRICH, Li: 'PAsELi.: -Pnysi, Rev.; BI4, "4908 (1976).
258. R. NATIIANS, 'F: MENZINGER, S.:J.: PICKART, J. Appl. 'Phys., 39, 11277 (1968);.
H. LAU, L. M. CORLISS, A. "DELAPALME, J.! ALL ; HASTINGS, Pys, „Rev., Lett,

RY
23, 1225 (1969); J. Appl. Phys-, îl, '1384 (1970);
A. 'TUCCIARONE, H. LAU, L: M. CORL1SS,; A. “DRIAPLANIi; RA IL 7ASTIxGS,
- Phys., Rev, B4, 32V6 (1971):: i Sau
259. o. W. DIETRICH, J: ALS-NIBLSON; Phys. Rev, ” 315: (ba): ni a
260. J. .ECKERT, G: SHIRANE,; 'Solid: State'Comniun.;; 19. “ar (1976)... i a

RA
201. A. AHARONY, M. E. FISHER, Phys.i Rev. B8, 3323 „(1973) 5: i n. Da
“A „AHARONI, Phys: Rev., BU, 3342,'3349, „3358 (1973); ie ii N DI
“"ACD. BRUCE;'A.:AHARONY; Phys. Rev: B10/ 2078 (1974).i zi, i te
aia
262. A. P: MURANI,'J. 'Appl.: 'Physi:49, 1604: (1978)... ERRR i Sa ia

LIB
263. S..I. EDWARDS, P. W. "ANDERSON; J. Phys., "EGi1057i(930)-: -
264. R..L. MOSSBAUER, Zeit. Phys.,' 151, 124 (1958) ;- Zeit. Naluirorar, i, “MA, 21 (1959).
265.:G. M.: RALVIUS; Atomic Energy Rev., ':12,: 637:(1974).:
268. K. G. WERTHEIM,.. M ăssbaner : Efect: „Priieiples and A pbicalidns,, “Acaţieinic! “Press,
„ „New, York, L.ondon,,. 1964.,.: ii
267. VY1.: 'GOLDANSKI, R. H. HERBER, Chemical Applications of AL ăssbaie). ; Speziscopg,

Y
| Academie Lress,, New. York, London, 1968. ,p | |
Jia. V."S. SHPINEL, Retonans 'Ganima L ucaj o “Kpistttatn, Naulta. "Moscova: 1969,

IT
269. J. DANON, Lectures on the, AM ăssbauer Fifeei,! :Gardon- and, Breach, New Ver, London,
“Paris, '1968..

RS
270. N.. N. GREENWGOD; ni . GiBB, „A assbaugr Speerostopy, Clitpiân, and Han, Lou
: don, 11971. ' i. p a 7 + IA pl :

271. L. MAY, Aa Introduction to A săraci. Speeiroscopyj, Adam -Hilger,; London, LA

279. 'D. BARB, Efectul Măssbauer şi aplicațiile:sale; Eait.. Aeadaniei, 1972...;;..:/ „?
273. G.N. BANCRAFT, A âssbauer Speciroscopu, MoGrawItiil Book Gomp-, Limite, Maiden
head, 1973... ..:..: IONII RE aa VE
, RR
274.4. ABRAGAM, Leffect A sssbauer- ct” ses. "e n pliceatorii â itinude. des. chris idteones,
New York, 'London, Gordon ana Breach, 1974.
275. 'U. GONSER, Topies in Applied Spectroscopyy, Y. Adain, “Mosșbauer Shecrascop, Springer
I
Verlag, 1975. . it
UN

276. P. RUEGSEGGER, ww. ICUNDIG; IIelvetica 'Puiys “Acta, 46, 165; "(4078).
277: B. FICKE, J. tt... WABER, Phys. Rev. B5, 3445 (1972).
278. M. J. MANG, J. MEYER, J. SPETH, W. WILD, Phys. Letit., „32B, 321 (1970)-.
278. - G. M. KALYVIUS, in Hy yperfine “Interactions in, Eacited. Nuclei, Edited by €G: Goldring ană
R. Kalish, Gordon and Breach, New York, 1971. ia
AL

280. 0..C. KISTNER, A..W. SUNYAR, Phys.. Rev. Lett., 4, 412 (1960)... |
281. R. E. WATSON, Solid State and Molecular Theory Group, Tech. Rep.. 13, ri, 1959,
282. L. R. WALKER, G; K. WERTHEIM, V. JACCARINO, Phys. Rev. Leit., 6, 98 (1961).
TR

283. D.A. SHIRLEY, Rev. Mod. Phys., 36, 339 (1964). ;

284. E. SIMANEK, Z. SROUBEK,. Phys. Rev., 163, 275 (1967)... i - Sai o
E. SIMANEK, A. Y. C. WONG, Phys.. Rev.,. 166, 348 (1968). ta
285. C. J. COSTON, R. INGALS; H.:G. DRICKAMER, J. Appl. Phyăui 97, 1400 (1906),
EN

R. INGALS, C. J. COSTON, G. DE PASQUALI, E. G. "DRICKAMER, II: PINA-

IAN, J. Chem. Phys., 45, 1057 (1966).: i .:
„ CHAMPION, R. w. VAUGHAM, H. R: PRICKAMER, I Cani „Phys.; 47,
ea (1967).
/C

286. T. K.. MCNAB, H. MICKLITZ, p. n. BARRETT, Phys Rev. na, 3783.(1970):

287..H. MICKLITZ, P. H. BARRETT, 'Phys. Rev. Lett., 28, 1547 (1972),
288. F. PLEITER, B. KOLK, Phys., Lett,, 34B, 296 (1971).
289. M. FUJIOIKA, K. HISATAKE, Phys.. Lett., 40B, 99 (1972):.; N
290. A. VERTES, L, KORECZ, K. "BURGER, Măssbauer'” „Spetrovcopu, Aademiai IKiado,
SI

| .: Budapest, - 1979. ; ;
294. R. V. POUND, G. “A. REBICA, Phys. “Rev. Lett., -44, 274 (1860). |
292. :B::J. JOSEPHSON, Phys.: Rev. Lett.,. 4, 341 (1960),.::;:7= : ati is
IA

293. J. TROOSTER, N. BENCZER-KOLLER, Phys. Lett., 30, 27 (269);

294. M- G.: CLARK; A. JI. STONE; Phys. Lett., 30, '144: (1969), | i
295. "F. GONZALEZ- JIMENEZ, p. IMBERT, Solia State „Commun:, 14, 861 (a06o); 19, 85
U

1973).
ei K. SHENOY; J. STOHRI G M. KALVIUS, Solid State, Commun.; 13, '905- (73).
D. E. “NAGLE, R.'D. 'TAYLOR,. D. R. "COCHRAN, W.M.
BC

za. H. F "RAUENFELDER,
VISSCHER, _Phys. Rev., 126, 1065 (1962).

176
 '297. R.. L. MOSSBAUER, Ann. Phys., 7, 287 (1972). : 11 pu
298. U. GONSER, in. Hyperfine Jleraeiions, la. A, ]. Freeman, RnB. Frankel, Acadenrie

RY
U GONSER 1967; * eta
| in Iyperfine siruclure and nuclear radiatia, IE A 4
A SHIRLEY, -North-Ilolang, Amsterdam, 1968. iiiA E - MATEIAS, pD
299. I XM. HASTINGS, N. ELLIOT, L. AM. CORILISS, Puys. Rev., 115,:13 (1959).
300. M.: PASTERNAK, A. L. SPIJKERVET, Phys. 'Nev., 181, 574(1969).

RA
i
301. EA M. HASTINGS, Ie N. CORLISS, AI. ,BLUME, M. PASTERNAN, Phys. Rey. „1,
"3209 (1970). iti că
302. M. B. STEARNS, Pnys Rev,, H6, 3920 (3972); Ph new, , B5,- 2311 (1974); ni, 1183

LIB
303, 2IE. VAR
VAN (0. copt G.-A. SAN XATZKI, Ph s.. ni i, 12c, i a
304. £. BURZO,; J. Phys., C5—184 (1979)... d 7 a06 7). A
-305. :G. N. .KALVIUS, G. AR SIHIENOY, 'B. N: DUNI Ap, “Conoa, int CARS; E 77 (1970)
306. B.:D. DUNLAP, G. H..LANDER,; Pnhys. Nev.. Jette, „33, 1046: (1974). RR
307. E. BURNZO, “Phys.: Rev., BIZ, 1414. -(1978). i . mit IE ata
308; J. RAY; G.. CHANDRA, Solia: State: Commun., 19;- 101 (4976); | îi a

TY
A. KANASIIIRO, N. KUMITONI, „Solia State Commun-, 19, 1127 (1976); sI Pus Soc.
Japan, 48, 93 (1980).
309.: M- SHIGA, Y.: MAEDA, y: NARAMURA, I.. Dhys. Sot. “Japan, 37, 363 (974).
310, LH. SCHWARTZ, D. CIIANDRA, Phys: Stat. Solidi, 45, 201 (0971): i, bn

SI
$ M. DUBIEL, K.. KROP, J. Phys., 25, C6—459 (1974);. : ti
R. MEMANICH, - GC. W. RIMBALL, B. D. DUNPAP, A T. AL DRE, Ph. ev
B16, 124 (1976). : air

ER
311. T. MORIYA, Y. SUMITONO, H. INO, E. FUIIEA, y- NAEDA; J. Py5- Soc. Japan,
I5, 1378 (1973). !
312. M. SHIGA, Ye. NAKAMURA,; J. Phys,,. F3, 177 (0978). aia Su ME
313.]J. NAGEL,; P. STEINER; 6. HUFNER, Zeit. Phys., 259, 323 (1959).
IV
314. E: BURZO, Recent. developments. in (he. magnelic- behaviour of rare-earth compounds, Invi-
ied Jecfiure, School: “ol 'Theoretical Physics, Wisla, Poland, 1980. ... „i
315. I.C. LOVE, F. E. OBENSHEIM, C; CIZIECK,. Phys. Rev.; RI, 2827 (1971). -:
UN

316. U. ERICH, J. GORING,$. HUFNER, E. KANKELEIT, „Phys. Lett., 3lA,; 492 [= 0).
317, J. E. TANSIL,; F. E. OBENSHEIM, Cc. CZIZER, “Phys:, „Rev. 6, 12796 (0973);
B. WINDOW, . Phys., C3, 3323 (1970);
I.M. FRANZ, D. J. SELLMYER, AIP. Cont. Proceed, Nr. 5, 1972, p: "1150;
$. 9. CAMPBEL, P. E. CLARK, 7. J. HICKS, J. Phys. F: Meta) Phys., 6, 249 (1976).
AL

318.J. L. 'FIIOLENCE, n. TOURNIER, Physica, 848, 3 (1976).

319. T. A- KITCHENS, W. A. STEYERT, R. D. TAYLOR, Phys. Rev., 1924, 467 [i
R. B. TRANKEL, N. A. „BLUM, B. SCIIWARIZ, D. 3. KIM, Pays. Rev. Leit,,
TR

„2:1052 (1967). : '

320. P. M. MALEY, n. R. TAYLOR, Pnys. Rev, wa, 4213 (1970).
"321. T, TAKABATAKE, : M.. MAZAKI, 'T. SHINJO, Phys. Rev. Lett:, 40, 1051. (1979).
EN

322. E. KARLSSON, E. MATTHIAS, K.-SIEGBALM (editori), Perturbed Angular Correla-

lions, North Holland Publishing Company, Amsterdam, 1964... --
B.
323. I.. 'DEUTCH, G. M. HEESTAND, Angular Correlations - în „Nnelear “Disintegration,
-” Rotterdam, University Press, Groningen, 1971, 'p. 487. -
/C

3241. H. FRAUNFELDER, R. M. STEFFEN, in Alpha, -Bela and Gamma- Rai y Spectroscopy,

Eat. K. Siegbahn, North Holland Publishing Company, Amsterdam 1965, „Cap. . XIXA.
„825. B. 1. DEUTCH, Atomic Energy Rev., 12,.605 (1974). ,, . Da |
326. H. H. RINNEBERG, Atomic Energy Rey. -> 17, 477. (1979).
327. R..M. STEFFEN, K.ADLER, The electromagnelic interaclion în nuclear speclroscopu, Editor
SI

W, D. , Hamilton, North Holland, Amsterdam, 1975, „Cap. 12, p 305: șii Cap: 13, p.
„2. 583. A aa:
328, P. E. HAUSTEIN, H. NA TAYLOR, R. MePHERSON, R. FAIRCHILD, Nu d. Data
IA

. 'Tables, 10, .321: (1972).:.

329, JI. CHRISTIANSEN, H. E. MAHNKE, E. RECKNAGEL, p. RIEGEL, G. WEXER,
N NVITTHUHN, Pnys. Rev. Lett., 21, 554.(1968).
U

330. J. CHRISTIANSEN, H. E. MAHNKE, E. RECKNAGEL, D. RIEGEL, G.. SCHATZ,

G. WEYER, W. WITTHUHN, Phys. Rev., C1, 613 (1970). +
BC

331. S$. “HUFNER,; S. MATTHIAS, în. M Ussbauer Spcelroscopy. and ils” A pplicatiens, AAEA,
Viena, 1972, p. 349.

12 — e. 241 ; | 177
?
 332. E. REGINA GEL în Nuclear Speetroscopy and Reaclions, d. IT "Cerny, Academic Press,
maci e a New York, 1974, pu. Vărai i, i na tt, „t
333. E. BOCHENSTEDT, in Tie Eiectromăagnelic. “nteraetion .in. “Nuclear Specrascop y, Ed.
„îi SED Hamilton, North-Holand, Amsterdam,.,1975, p;,735., site zo i

RY
334. E. MATTHIAS, D. A SHIRLEY, M.: P.: uSLEIS,: N, EDELSTEAN, “Physs Rev Lett,
.16,:974:(1966). , dz Dio zu iPOD tri
335. T. MIMAMISONO.. “it MATUDĂ, Ai MIZOBUCHI, Ii SUGIMOTO, SI “Tiny. Soc.
„i rJâpan,t'90,. 311: (1971)2. TED e or apatic ui

RA
| 356 B. N. SAMOILOY, V. Y. RHLYAREVSKI, E. p. STEPANOV, . JE TEș, 56; “48
„+ (1959). - E ti carii pas E BI Bt cea ALO AS aj
337, F. R. METZEGER, Nucl. Phys., 27, 612 “Cio61). | faza mai SN
338. E. FLAMM,:F. ASARO,Phys.+Rev., 129, 290:(1962).:3 citit st: m 2 i E ra
339. G. GOLDRING, R. KALISH, II. SPEHL,Nuel: BIy5.s20, '33(1966). „iu Ec

LIB
310: 1L.3GRODZINS, R: R.-: BORCHERS,:G-- :B:DIAGEMANN, Phys.: Leţtie:21, 7 (1566).
311. F. BOCHM,: Git Ba TIAGEMANN, A. WVINTHEBR,; Phys. Lett;,, 2, 1741980) ae
342. II. DE WAARD, S. A. DRENTJE, Physu Lett, p 20, :38. (1986),., ai
343. B. 1. DEUTCH, P+HORNISHOJ, IR- BONDEE-NLEISEA LEA ROILMS: Piys: Lett.,
“e ali 659. (1966): | PE caii e cazat Dita ECLA AtRA At sii

Y
344. E. LL. BRADY, AM. BEUISCEL Phys. Rev., 78, 558 (1930); 27) Ca as ”
345. H.ABPRLI, TE. ALBERS- SCIIONBERG; Aa S.:BIŞHOP,:H. FRAUSEELDER, E.

IT
HEER; Helvi Puysica Acta. 25,339. (1952).sci; FAS NORA Su ste
346. M. CASPARI, S. FRANKEL, GT. 3WOOD, Phys. (Rev; 127, 1219, (1962).
„8474 RazAtă ABRAGAM,. R..X. POUNB, i Pnys:: Rev; :92;1943 (1953). iai a caz E

RS
348.C..SCHERER, Nucl. Phys., A157, 81 (1970); i ai) iz
MI, BLUME, Nucl: :Phys.,. A167,; 81 (1971). it orgii .* „i „$ 7:
'249. M. BLUME, Phys. Rev., 174, 351 (1968). ai su
350. H. RINNEBERG, D. A. SHIRLEY, Phy$- „Rev., B11,..248 (1975)
351. H. RINNEBERG,.D. A; SHIRLEY, Pnys. Rey., 'B13, "55138 (1976), i
359. H. RINNEBERG,-D.
VE
A:"SHIRLEY! “Pnys! “Rev: ILett:: 13071147: Oras: ien a
-8534 AS: "MOSKVINpN. S. "OVANESYAN; IV A. TRUKHATANOYV, Hypertine: Interac-
tions, 3, 429 (1977): ii 77 tei tit 0 bee Loto „Voi
354. A. 8: -MOSKVIN;:N, 8 OVANESYAN, XV, A. FRUBSHAȚANOV, veto, “Interae-
I
e „ tions, :5013, (1978).,«. ie e i. .
UN

355. E RINNEBERG, G. p. SCHWARTZ, DB. A SHIRLEY: Phys. 'Teit, A5 5: “69 (1973):

356. H” RINNEBEHG, G. P. SCHWARTZ, BD. A SHIRLEY, Hypertine, Interactions, '3,
97..(1977).
i
357, IV. JAGCABINO, în Mragrieiisaă, Ea. „G Radg; H. Suni, Ncăderie Press, New pork, 1965,
“vol: IIA, p. 331. a ” R a
AL

358. R..L. GARWIN, L. ML LEDERMAN, ui WVEINRICH, "Phys.: Rev. 105, 1415 (1957).
359. J. ți: BREWER,! Re M: CROWE,! Aun.: Rev: INuicl, :Part. Sei. „20, 239 (4978). îi
360. A. T.- FIORY, '"Hyperiine Int., G,:63 (1979).-! . : . |
E GRAL, w. KUNDIG, p. E. MEIER, How. Pisi Acta, 52, 460
TR

361. A. B. DEMSON,
(1979). d De iaz a pe
362.: IUPAP. Report'on Sumols,. Units: and. Nomenelature:: in: Ph ysics, -Physica;. A93, Bi (1978).
363..M. L...G.:FOY,.N. HEIMÂN, W. JJ; KOSSLER, C.E. ;STRONACH, Phys, Rev. Lett,,
30, 1064 (1973). : ae |
EN

364.1. F.. GUREVICH,. A N. KLIMOV, x. N IAIOROV,. E, AA“MELESHKO ;

B. A. NIKOLSKII, V. S. ROGANOV,, „V. - SELIVAROY, N A. "SUEȚIN,: JETF
„_ Pisma, 18,564.(1973). DI RI - L DEE
'365. M. L.. FOY.et all., Phys- Rev: Lett, 30, 1064 (1973). | e
/C

366. M.' CAMANI et all:; Phys. Rev. Let, 39, 836 (1977): îi tată ai
367. V. G. GREBINNIK et. all. JETEF Pisma, 23, 11 (1976). a
“368. 1. |. GUREVICH, A. 1. "KLIMOV, v. N. MAIOROV;, E. A. MELESHKO,
I. A. MIRATOVA, B. A. NIKOLSKI, V. S. ROGANOV, V. 1. SELIVANOV,
- V-A: SUETIN, JETE, 66, 374 (1974). -.
SI

F. N. GYGAX, R. F. JOIINSON,; A M,
369, B. D. PATTERSON, K. M. CROWE,
„PORTIS, 'J.: H. BREWER, Phys. Lett., A46, 453 (1974). ;
7 YAMAZARI,
IA

379. K. NAGAMINE, Ss. NAGAMYA, 0. HASHIMOTO, N. NISEIDA,

BD PATTERSON, Hypertfine' Int., 1,: 517 (1976).:
371. H. GRAF, E. HALZSCHUK,. E.: 'RECKNAGEL, A. WEIGINGER, 7; AVICKERT,
„up Hyperiine Interactions,
. 6,:245, (1979)..
U

(4978). :
'372. P. JENA, K. S. SINGWI,: R. M. NIEMINEN, “Pioys.: Rev.,. BIZ, soi
L. M. FALICOV, Solid. State Commun., 15, 1509 (1974)...
„373; B.D. PATTERSON,
BC

'374. P. F. MEIER, Solid State Commun., 17, 987 (1975). Aa

478
 |
375: K. G..PETZINGER,.R. MUNJAE, Pnys. Rev, B15, 1560 (1977).
376. K. G. PETZINGER, Ilyp. Inter actions, 4, 307 (1978).

RY
377. A. SCHIENCIK, Ilyp. Interaclions, 282 (1978). N, ,
„378. 'T. YANMAZĂRKI, Physica, 86—a e 1053 (1977)... .. a ae
379. N. NISITIDA, Solid State Cominuin., 22, 235 (1977). a - i
380. ÎI. GRAF, N. „RUNDIG, B. D. PATTIERSON, 'W. REICHAR'P, P: ROGGWILLIEI,
M.: CAMANI; . GYRAX, W. .RUEGG, A. SCHI NCK, HE Scan). ING, - p E

RA
MIZIRR, Phys., pp Lett., 37,:164:1 (1976). L, .. DI PRE
381... N. NISTIIDĂ şi „colab. - Iyp., Inter ractiong, Îîn, 318 (978). . pi
382. 1. 1. "GURIEVICII, A. 1. KL MOV, v. MAIOROV, E. A. MELESIRQB.A.
NIKOLSKI, A. V. PUROGOV,Y. 5. ROSANOV, V. I. “SELIVÂNOY, V. A. SUETIN,

LIB
JETE, 69, 1453 (1975). m
383. H. GRAF,.W. HOFFMANN, W. KUNDIG, -P. "MEIER, B. D. "PATTERSON, wW.
REICIHART, Solid State Commun., '23,.653.(1977). -:
381. V. G. GREBINNIIK şi colab., Chemistry. Conference, Dubna, p- 26 (er).
385. D. IE. MURNICIS et all., Phys. Rev. Leit., 36, 100 (1976)...

TY
386. K. NAGAMINE el all., Pnys. Rev. Letl., 36, 99 (1977).
387. L. II. BILEMAN et all., Hyperfine Interactions, 4, 861 (1978).
388. R. S. IHAYANO et all., Phys. Rev. Lett., 41, 421 (1978).
389. II. YASUOISA et all., Solid State Commun., citat în [360]. |

SI
390. A. YAOUANC, J. E. DUFRESNE, RR. LONGOBARDI, J. P. PEZZELTII, J.
CIIAPPERT, O. HARTMANN, E. IKARLSSON, L. O. NORLIN, J. Phys. E: Metal
| Phys., 9, 2157 (1979). |

ER
391. C. E. STRONACII et all., Bull. Am., Phys. Soc., 23, 227 (1978).
392. M. GLADISCII, D. HERLACH, M. METZ, H. ORTII, G. ZU PUTLITZ, A. SEEGER,
H. pietei W. WALL, M. WIGAND, Ilyp. Int., 6, 109 (1979).
393. A. T. FIORY, D.E. MURNICIS, AL LIEEVENTIIAL, W. .]. KOSSLER, Phys. Rev.
IV
rii 33, 969 (1971).
394. „ YAMAZARKI, IIypertine Interacions, 6, 115 (1979).
395. AL AKHIEZER, V. B. BERESTIETSICII, Quantum FEleetrodynamics, New York,
UN

Interscience Publisher, 1965. , „

396. V. B. BERIZSTETSISII, E. M. LIIESIHITZ, L. P. PITAEVSISI, Relativistie Quantum
Theory, Oxford, Pergamon Press, 1971. ..
397. P. R. WALLACE, Solid State Physics, 10, 1 (1960).
'398. V. |. GOLDANSKI, Atomic En. Rev., 6, 3 (1968).
AL

399. R. N. WEST, Adv. Phys., 22, 264 (1973).

400. I. YA DEIKIITYAR, Phys. Reports, CD, 243 (1974).
401. J. HE. GREEN, J. LEE, Posifronium Chemistry, Academic Press, New York, 1961.
402. R. M. SINGRU, K. B. LAL, S. J. TAO, Atomie Dala and Nuelear Tables, 17, 271
TR

(1976).
403. + * „ Posilrons in 1 solids, Edit. P. Hautajarvi, Springer, Berlin, 1979.
404. 4 * „ Posilron Annihilation, Edit. A.T. Steward, L.O. Boelling, Academic Press, New York,
1967.
EN

405. Proc. 251 Intern. Conf. on Positron Annihilation, Kingston, Ontario, 1971.
406. Proc. 374 Intern. Conf. on Positron Annihilation, Edit. P. Ilautajarvi, A. Sceger, 1973.
407. Proe.: 4th. Intern. Conf. on Positron Annihilalion, Helsinger Denmark, 1976.
408. P. A. M. DIRAC, Proceed. Camb. Phil. Soc. Math. Phys. Sci., 26, 361 (1930).
/C

409. B. T. MCKEE, W. TRIFTSIIAUSIER, A. T. STEWART, Phys. Rev. Lett., 20, 358

(1972).
410. A. SEEGER, J. Phys., FI, 218 (1973).
411. R. A. COrTERRILL, IR. PETERSEN, G. TRUAMPY, J. TROLT, J. Phys., 2, 159
(1972).
SI

412. B. T. MCKEE, S. SAIMOTO, A. T. STEWART, M. J. STOTT, Canad. J. Phys., 52,

759 (1974). | |
413. O. MOGENSEN, K. PETERSEN, R. M. COTTERILL, B. HUDSON, Nature, 239,
IA

981 (1972).
414. 8. BERINGER, C. C. MONTGOMERY, Phys. Rev., GI, 222 (19:12),
415. S. BERKO, J. MADER, Appl. Phys., 5, 287 (1975).
Lon-
S. BERIKO, Positron Annihilation in Complon Scatlering, Williams, MeGraw-IHill,.
U

416.
don, 1977.
417. P. E. MIJNARENDS, Electron Aomentum Densilies in Metals and Alloys, in ref. [103],
BC

„cap. 2.

179
 418. S. DE BENEDETTI, C.E. COWAN, WI R. IKONNEIKER, H PRIMAKOFE, Phys:
- Rev., 77, 205 (1950). Sa ca Lt + ” 4 i e... .

Y
419. P. E. MIJNARENDS, Physica, 6, 248. (1973), iti tt te
420. S. BERKO, J. ZUCKERMAÂN, _Pnys. Rev... Lett., 14, 339, (a964) A E

AR
421, V. ;L; SEDOV,L.;V. SOLOMATINA, L; A, KONDRASHOVA, i 4, 1626 (1960).
422, D. R. GUSTATSON, A.R.: MACKINTOSH, JI, „Phys: Chem, Sol., .23;. 359; (1964).
423. G. HOHENEMSER, J. M. WEIGART, s.: 'BERKO; :Phys.! i Lett,,: "28A,. 4i: (1968).
424. 1. XA DERHTYAR, V. s. MIKHALENIKOV,, Ss. G. SAKHAROVA, DAN „URSS,

R
174,803 (1967). :
425. H. H: SELIGER, Bus “Rev., 88, 408 (1952). ' mi Ri îi e

LIB
"426. D.. BOM, Kovantovaja eorija, IL. Moskva,.1961., .: „+ niie soi) | ap ii i
427, B. ROSENFELD, Acta Phys. Polonica,:31; 197 (0967); a ati
428, 1. YA DEKHTYAR, „Ukr. 'Fiz. Jurn;, 4, 1409 (1969); : iti a ai
429, 1. YA DEKHTYAR, Phys: Lett:, „A58, zi (1969). : Siia i

TY
pe | .
Ei t Pit, 4

i IE „e ia Ca. î. !
.. - , ..
. 1 . ! hai i fa

ADN ' si i 7 pe

SI
! Lot) i SN LE ride?
MA . - pai
« £ ji a. 4 !
i ! 7 ri)
. ep Tu , 7
, R a

ER
y |
pi „i i i Si pisi ) EI
N
) : j: RI: tă ! Pa tata i at
„A ! i ,
pn. î ti , TI! , i .. „ IRI i 4
pi -. ; - Ă 4 -
7 - Ii "
Îi 7
IV
a. ti. 1 st
;
NA Bat i !
i ati Ni pi fi | !
* 1 ;
s
„Id cret
UN

”
tă ! i
Lo.
!
teii a ini
pi i 253
7 aia i d Mt ,
- : A.

pt ati RN IEC Di Îi i îi
iei? zi i î A
” :
AL

LR: = pui ae i! i,
=
ua . -
eri . 4
a 1 ! -EI r
ă at
o
! Pia vu
? .p- ț
Li
i - .
1
€ i ) !
TR

14
ai

a i: pi i
, 3 !
4 v ; KE: ' i
EN

ț
cit ! tit) di e
“ui , 7 ţ ,
Pi y i.
„n ; € pt EREI a:
po Pi . Tue
ge pei
Tu FETEI i „i

i / i. iu
/C

i i a mai Lia
ti
- - N | .
n: + ! dar,

4 i hi 4 ii . „i
« .
„d
SI

ve .. : .
- oi pi ia ta ț
) & 7 i pitt PT
Lita sp
.. "da pay E
a „i -- _
Vuri if
IA

, pi PIREE, : , !
__ . _ „sd
7 „9 ; A
- . . . psi “
o. Id Iti „tt „tie
e 4 i 14 DP)
i -
Te — - v că i : s ia E ,

titpie
,

Ia
U

Sa aa
”

i - ,
_ :
sf,
3 Â
BC

A ' i- îi
. Vu,
e. Ț)
 RY
RA
LIB
XII.1, Probleme generale“ ARI Ra aN RI

Y
“Am relicfât - aterior. — Găpitolele VII— IX. — că stările” ordonate.
magnetic sînt consecinţă, inţeracțiilor de schimb între momentele magictice

IT
ale ionilor constituenți, În genctal, am presupus că interaeţiile de schimb
sînt, izotrope, şi deci nu condiţionează direcţia momentelor magnetice (ali-

S
niate), in. raport; cu axele cristalografice. În recâlitate,: cristalul nu se com-
portă câ un mediu izotrop — vezi paragraful I.T. Pentru a, caracteriza

ER
ansamblul: comportării - magnetice al acestuia, vom introduce o Compo-
nentă 'a, energiei libere, care „depinde de direcţia, după, care, sînt orientate
momentele maznetice şi pe care o vom denumi energie. de anizolropie magne-
IV
tocristalină. “Prezeiiţă,. acestei componente, poate, fi ilustrată, analizînd
curbele de 'mâgnetizare la un monoeristal. Referindu-ne la, cazul particu-
lar al fetitei de plumb [1] PbO :.6Fe,0,, observăm, că pentru anumite
UN

direcţii ale cimpului extern II magnetizarea atinge valoarea de saturație,

lă cimpuri'relativ mici, iar pentru alte! orientări” ale lui II, în raport, cu
axele cristalogratice, saturaţia poate îi obţinută pentru: vâlori mult mai
ridicate: ale: lui HI (fig. 1.6): :
AL

" Pentru un :cristal ordonat; magnetic, în cazuri: obișnuite, anergia; de

anizotropie. este:mică comparativ cu .contribuţia interacţiilor, de schimb.:
„Astfel, valori tipice-ale cimpului de schimb sînt de (108— -109) A/m, în timp
TR

ce cimpuri magnetice de ordinul 105 A/m pot ,invinge” A siotropia. În

aceste situaţii energia de anizotropie poate fi definită fără ambiguitate,
aceasta, putind îi analizată, ca o porturbaţie, la. energia, de, schimb a siste-
mului.
EN

Anizotropia magnetică caraoterizbazii: şi “Goriijjortarea; ionilor para-

magnetici în cristale. “în cazul materialelor ce conţin ioni din grupa 3d,
momentele. magnetice ale acestora, datorate în esenţă spinului, nu sînt
/C

cuplate direct: Aa, rețeaua: cristalină. Energia de anizotropie provine din

cuplajul indirect al spiriilor. la reţea prin intermediul interacţiei spin-orbită
şi orbită-reţea [2]. Măsura în care ionul simte simetria reţelei, depinde de
structura, sa electronică. Pentru ionii 3d efectele cîmpului cristalin sint
SI

mai mari ca cele implicînd cuplajul:spin- -orbiţă,. stările ionilor fiind notate
în acest; caz prin numerele cuantice (bune) Lşi Se Prin introducerea ionu-
lui în cristal. degenerarea nivelelor energetice este parţial”. ridicată. În
IA

tabelul IV.11 am prezentat despicarea, nivelelor de energie ale ionilor 3d

în cîmp electrostatic cristalin de simetrie cubică, (octaedrică şi respectiv
tetrăedrică). În primul caz'ionul este înconjurat de 6 ioni formînd un octa-
U

„edru, în timp''ce'în cazul: al doilea; de către 8 ioni formînd. un 'cub. În:

anibele situaţii simetria de rotaţie este acceaşi, însă ordinea nivelelor este
BC

inversată,. Energia cea

o mai joasă corespunde poziţiei în care separarea între:

181.
 distribuțiile: de sareină -elecțronice: avind acelaşi. semn, este 'inaximă, O
stare: -S nu ''este: âteotătă: de cîmpul elăetrostatie cristalin, Starea, 'D 'este

Y
despicată în nivelul T3 (dublu degenerat) şi ÎI, (triplu degenerat), iar o
stare [! într-un singlet (Pr) şi doi tripleţi (Lu şi P 5, În toate cazurile de mai

AR
Sus, rămîne degenerarea de spin (25 + 1) și aceasta, poate fi ridicată prin-
ti-o interacţie dependentă de spin, ca de exemplu cuplajul spin-orbită.
Anizotropia magnetică diferă atît ca valoare cit şi mod de calcul,

R
după cum starea fundamentală este un singlet,. un dublet sau un triplet.
Pentru aceasta ne vom referi la tabelul V.11. Anizotropia mică a stării S,

LIB
apare ca urmare a faptului că funcţiile de undă, în acest caz, au o simetrie
sferică şi ca atare anizotropia este cauzată de afecte de perturbaţie de ordin
mai înalt al interacţiei spin-orbită. Dacă, pentru: ionii. în stările -.D și
nivelele T, şi I; sînt nivele fundamentale, ne aşsteptăni la o anizotropie:
ridicată, deoar ece. tripletul este descompus de. componentele cimpului

TY
cristalin « ce au o simetrie diferită, de cea cubică, Simetria cubică poate apare
nuinai dâcă toate nivelele sînţ egal populate (I=> 00). ă Dacă T, este nivelul .
fundâmental, anizotropiă va fi relativ, „Mică, deoarece. funcţiile. de undă,

SI
orbitale T$. "pefiind degenerate nu “poată, un "monenit;, orbital. "Aceeaşi.
Situaţie este. ovidenţiată,. şi dacă, starea fundamentală, este. T deoarece,

ER
stările TD, în cîmp cristalin de simetrie cubică, “deşi. degenetate, sînt prin!
excepţie lipsite de moment orbital. În 'acesti. caz analiza; icoretică sc face, E:

similar câ atunci cînd: starea, fundamentală, este” un. singlet. În cazul șiste-.
„7melor conținînd. ioni ai pămîntirilor rare cu L. z0, din. cauza cuplajului.
IV
puternic spin- orbită, momentul magnetic este dat de: suma, contribuţiilor.
orbitale 'și de spin, astfel încât anizotropia magnetoeriștălină eeste deterini;
UN

nată, prin cuplajul, direct între orbită Şi rețea.

În cazurile analizate mai sus vorbim. de. mecanisme “ale. anizaropiei
împlicînd an, ion. a etate : a
Pe de altă parte, orbitalii interacționează: în,mod. ditevit,, în: raport
AL

cu, orientarea lor. .Interacţiile de schimb. (într-un: model: Heisenberg) sint

dependente. de gradul de acoperire al funcţiilor de undă ale ionilor. vecini;.
Dacă, tuneţiile de undă nu sînt simetrice” (tis: : SII: 1) priin voţirea simultană
TR
EN

Fig, SIL. — Dependenţa tai

/C

„gradului, de acoperire, a. . + rr
„„uinețiilor de undă de orien- DE
„tarea spinilor. a
SI
IA

Pi . |. - . i. CR . ; ; : a [ii Niaă
= ae ne e iati ij

a spinilor adoi. ioni. ce. interaaţionează şi, “tinind: seama, de 'cuplajul: spin- :
U

orbită, gradul de, „acoperire. Yva'varia.: Acest 'efect: anizotrop: va, conduce la
moditicarea, energiei de schimb. Vorbim în acest caz de; mecanisme impli-
BC

cînd. doi ioni, deci un: model. pereche. al. anizotropiei magnetice, 1:

182:
 Mecanismele anizotropiei. implicind: uri: ion și respectiv: doi-ioni, con-
teibuie. în; mod. diferit. la; aceasta, depinzind: de. 'măterialul considerat, : şi

RY
&a. atare; problem: originii. anizotropiei. âpare: Gu. «leosebit de, complexă:
si “Jagnelostricțiunea reprezintă fenomenul, .:prin:'» care: : dimensiunile
(fo: ma). unei:probe. sinţ modificate în» timpul: procesului «le. magnetizare.

RA
Fenomenele fizice;care stau la baza mnagnetostrioţiunii: se. regăsesc: printre
cele, menţi ionaţie:ân. cazul: „anizotropiei.:: ori Di ea bcnate iti to itut
az Să conșiderăm.: «pentr început inodelul unui: ion: “Bentru ionii!ico'au
up.. moment orbital: (daf. :0);.0..rotaţie: a: momentului::magnetic:
de: spin;

LIB
induce, ;prin;-euplajul spin-orhită :p rotaţie a. ionilor, „aceastâgânducind
la:0.morlificare. a: (limensiwnilor probei. “Lensioniud. cristalul-se alterează
< istribuţia,, (le saroină-orbitală,. făpt: câ; cauzează: 6. rotație a:spinuluiprin
cuplajul. Spin orbită, deci. o.inagnetostricțiuine indirectă: Gimpul eiistalin

Y
este distarșionat, astiel că, distribuţia; de:sareină: orbiţală; 'este.condiţionată,
de noua: simetrie în:care este situatiionul (în: generat mai joasă). Cai: urmare

IT
a ridicării degenerării, funeţiile «de;:undă; formează noi: corabinaţii liniare
ce, veflpotăs:simetria localăvia: cristalului.» :Distribuţiile: de.: sareină'âxtinse

S
spre cationi, (învizolaţarii- magnetici) sînt: mâi fâvorizateeniârgeiic.dedit cele
între..anioni.. Dacă. anionii:sînţ.deplasaţi ca „urmarea. tensiuniloi: mecanice

ER
externe, cerința de minimizare u energiei modifică (roteşte) distribuţia
sai cinii " electronice.
ii: În cazul ionilor în stără S; cimpul clectrostâtie cristalin nu modifică
mult distribuţia sarcinii, aceasta, fiind distorsionată în ve cinătatea anionu-
IV
lui. Casurmâre-a distorsiunii, rezultă; 'uh amestet! al- unor: sţări cu'energie .
mai ridicată. (ew'L z.0),-eu: stoica: tundâimientaliăi: Amestetul” de 'stării cite
UN

relatix: mii; însă! suficient: pentrii: a conduce'lă; 1micuplaj perceptibil: între

peziţiilei:anionilor și: direeţia:: -magnetizării.:' Acest” mecânism "conduce la
anizotropic. măgiietică;: ȘI “efecte: măgnetostrictive,: nai! mici :îns DD cu dou,
srdine:de: mărime decît în. cazul ionilor: cu: Liz:0; ii tii
AL

„_ Analiza magnetostricţiunii. arată că penţiiii itelgi- sisteinb-: [3, 9

modelul “unui ion” constituie 'mecaiisrhul" dominant: Metalele“ păminturi
„Tate sint exemple tipice la care modelul unui ion descrie bine rezultatele
TR

experimentale. În acest caz, cîmpul electrostatic cristalin este modificat

atit prin tensiuni cît și prin redistribuirea electronilor de conducţie. Să
conșiderăm, o. distribuţie anizotropă a „morului” de sarcină. 4f, cu axa de
simetrie în. lungul 'direbţiei magnetizării. Modificarea cîmpului, cristalin,
EN

ce iisoțeşte 'distorsiunea, conduce! la, modificarea energiei electrostatice.a

electronilor. 4. Această, este dependentă de direcţia magnetizării. Pentru o
distribuţie a, sarcinii alungiţă în planul. Y2, momentul “orbital este dirijat
/C

după direcţia, a, Ca urmare a. cerinţei de minimizare a energiei clectro-

stătice,, ionii „Vecini, pozitivi, aflaţi îin lungul direcţiei 7 sînt atraşi, în ţimp
ce cei aflaţi iîn lungul lui a tind să se deplaseze spre exterior. Excentricita-
ied, în distribuţia “densităţii. de sarcină, reflectată în factorul Stevens, se
SI

modifică (între Ho și, Er) de la forma, turtită la ceă alungită şi în conse-

cinţă, “magnetostricţiunea își va schimba, semnul. Distorsiunea reţelei este
însoţită, de jedistribuirea, electronilor de conducţie. O contribuţie supli-
IA

mentară la, coeficienţii magnetoelastici, se. obține astfel din modificarea

energiei: electrostatice între: electronii de conducţie Și electronii. 4f. ai
aceluiaşi atom...”
U

în afară de mecanismul unui ion. la cuplajul magnetoclastic apar și ş

BC

Gontribuţii ale. mecanismelor. de interacţie a doi ioni (modelul pereche).

Aceste contribuţii provin din modularea prin tensiune, a energiilor de inter-

183
 acţie > ale. :spinilor, -vespeetiv prin contribuţiile de: ip dipolar,- psendodipo-
lar, : de 'sehimb : ete.- -Considerarea, 'spre exemplu, a 'interacţiilor 'dipolaze

Y
(unde energia, de iinteraeţie depinde: de 'orientarea. spinilor): conduce la-0

AR
magnetostriețiune- direetă,,. în timp ce variaţia :cu tensiunea-a energiei de
anizotropie cauzează o :magnetostrieţiune: indireetă,.: Becker: [5] 'a calculat
constantele : magnetoelastice. «plecînd: de;.la, energia! dipolară 'inagnetică,.
„pentru feromagneţi ce au o reţea cristalină de simetrieicubică: : Estirazea

R
valorilor. magnetostriețiunii: [6] relevă, că; acestea; sînt, mai mici: cu un. ordin
de: mărime comparativ eu: datele experimentale.:În'eristalele reale; inter-

LIB
acţiile,. dipolare: nu păr deci a; fi sursa dominantă a :magnetostricțiunii:
“Interaeţiile: de schimb; (înitr-un::model:: Heisenberg); sînt; dependente
de gradul de aeoperire:al funcţiilor de undă ale ionilor vecini: Dacă iuneţiile
dă. undă nu sînt - simetzice, prin rotirea simultană -a; celor doi: ioni, țininal

TY
seama de cuplajul: spin-orbită,: gradul. „de acoperire 'va: varia; (fig: XII).
„Acest efect: anizotz'op:Ya;: conduce la, modificarea. energiei de, schimb, „care
va, ivebui să: fie compensată: de o variaţie a:energiei! elastice, ii

SI
- Pentru. toate mecanismele de măgnetostrieţiune, poziţia, de: echitibeu,
este determinată de sițuaţia în 'eare energia; sistemului considerat este
minimă, Pentru a: analiza: acecastă problemă, vom pleca de! Ia hamiltoniar

ER
nul [3] Re mi .
act,
po
= 3, d d ue Pita Da “Oxana, 1)
IV
Am uotat prin si, 'namiltoniazul sistemului de spini, “constitiaiti ain. ter:
menul de. sehimb. izotrop;.Şi interaeţia: Zeeman. . este: -hamiltonianul
UN

elastie;. Te reprezintă, hamiltonianul magnetoelastie; euplind; sistemul .de

spini cu. tensiunile mecanice iar (4: este. hamiltonianul energiei: de. anizo-
opie. magnetoeristalină, În. analiza, hamiltonianului SI. 1.1): termenii
Îne Şi dta vor fi consideraţi ca perturbații la: Xa în: timp ed: Ji reprezintă
AL

un termen adiţional clasic. .,

"Energia liberă a sistemalai, m ordini unu al teoriei periurbaţăr
este i a r;
TR

. “e = e + e. - (i) + a iii or 15),

Nera
a !

unde e, este” eneigia, neper traite a sistemului de spini (în! iri interae-
EN

ţiilor maggnetoelastice: ŞI anizotropiei), '€,'— energia elaștică. Valorile

CÎme) Și <a) sînt mediate după operatorul '! de densitate. „neperturbat
al sistemului de spini. Detormaţiile, corespunzătoare situaţici de echilibru.
sînt, evaluate. prin “minimizarea. encrgiei "libere -a sistemului. :
/C

În literatura; de specialitate pot: fi definite mai multe, tipuri de mag

netostricțiuni. ' Magnetostrictiunea_ spontană Apar la, răcirea materialului.
în_cîmp_magnetie nul Tă țemperaturi mai mici ca punetul_Curie.Aceasta. |
este o consecinţă a trecerii probei din stare paramagnetică. într-o stare ordo-
SI

nată magnetic cu structura caracteristică, de domenii magnetice. Pe par-

cuisul proceselor de: magnetizare apar. două tipuri, de. magnetostricțiuni,
IA

corespunzător” proceselor. de magnetizare, ce implică, alinierea magneti:

zărilor domeniilor magnetice Şi respectiv. creşterea magnetizării 'spontâne
a' domeniilor (fig. XII 2). La 7 < T, domeniile sînt deformate spontan.
U

ca urmare a.-prezenței magnetizării acestora. Detformaţia, în fiecare do-:

meniu se! presupune; că acționează” în 'direeţia. magnetizării: doineriiului.
BC

Pe: măsură ierii :magenetizărilor : domeniilor, sub! acţiunea; unui 'Cîmp-

extern, apăre o! 'magnetostricţiune' si aceasta se sature: ază atunci cînd mag-

184.
 nHetizarea -este: saturată corespunzător acestei situaţii. Vom defini, astfel,
-madinelostricțiunea la saturatie_1,. :Moditicarea de volum a probei este mică
atansi cind magnetizarea domeniului. se schimbă de lu o direcţie eristalo-

RY
erafică la alta „Acest tip de dependenţă a tensiunii reţelei poate fi calculată
din';eonsiderente :de simetrie... Deoarece: această. componentă a: magneto-
tepe : . i i !
Aa

RA
mem pestă cei pei tu ma ati tit titani
4: „. magnetostridiuna, dept
forțată /
ti iii Fe
” pa
fa
ere pei
E
a. | e ta pd
E E EI EI LI E II IILE

E EN DRLI i Ai II

LIB
.[E îi, y pr i ; ti
S. - Y ! Ă Di
-

i te tb fi Li tea)
„Fig. XIL.2,,— Dependenţa: ef mi e
„" magnetostricţiunii de in- : .. n [o N
"i teasitatea *: cimpului mag-:: X n 7 Aa MR

TY
i fata | „saturație unii
tai cit neligai i stati sti Die
e et Pe ae Petit tehnică - i
Pi RI !
, pape

SI
, ; ! , ,
[EI i, FER: pd ea

ă ITI 9 i l at l 1,
iţi
' 10 100 1000
H

din detormareă în: mod spontan” â“reţelei, şi: nu implică

striețiuniizprovine
o_moditicare de volum, este ER
denumit: termen morfie-al magnetostricțiunii
IV
sau magnetostricțiune_n AERO a a aa
După ce magnetizarea probei a lost saturată, se pot totuşi observa
UN

modificări - în: dimensiunile : probei “ordonate - magnetic ;- acestea; depind

liniae! de" cimpul: 'extern:: Spre: deosebire de termenul: moriic,: magneto-
srieţiunea evidenţiată, la: cîmpuri intense, -este în primul rînd wii efect de
volum și':este denuinită 'înagqiielostrictiune forțată. “Modificarea de ' dimen-
siude, este aceeaşi după toate direcţiile. Această, deformaţie de volum este
AL

asociată cu 'ereşterea magnetizării spontane induşe de cimp.

"La, -magnetostrieţiunea de :volum, 'în':mod obisnuit, concură trei
surse, diferite [7,.8];şi anume; efectul de formă, efectul cristalului şi, mag-
TR

netostricjiunea forțată [9]. o: | | | a

„Bfectul. de formă :proviue diri geometria probei. ; La: magnetizarea
probei, apare o energie magnetostatică. „Pentru a se diminua această
ehârgie va apar o magnetistrieţiune de volum o. Acest termen “poate fi
EN

exprimaţ în funcţie de coeticienţul.de demagnetizare Xşi de magnetizarea

'u; sînt: inaxime pentruMM = JM, şi constituie. contribuţia
MW. Valorile
prinsipală la. magnetostrieţiunea, de volum.în cîmpuri de intensităţi mici.
/C

Efectul cristalului, o, reflectă modificarea mică de volum care însoţeşte

efectul mortie. O; modificare în direcţia inagnetizării domeniului conduce
la o alterare a. simetriei reţelei cristaline; În acest caz apare o.mică modi-
ficaxe: de volum ;a cărei mărime depinde: de orientarea direcţiei magneti-
SI

zării în raport „cu. axele, cristalografice. Acest; termen poatefi inclus, în

termenul morfie şi este legatde dependenţa de volum a energiei de anizo-
; provine din “dependența de volum! a
IA

forțată
iopie.! Magietostricțiunea
magnetizării,la saturație, fiind, legatăîn mod direct cu dependenţa de
presiunea magrietizării lă saturație şi mai puţin direct cu dependenţa de
71, și a.dilatării termice anormale: lingă: Te.
U

presi une. i Curie,

a temperaturi
" Experiențele evidenţiază, că magnetostri cțiunea liniară forţară nu este
BC

DI ARE Ne pe a . A a
izotropă.

| 195
 | ; Pe:parcursul acestui -capitol vom -analiza: fenomenele fizice -care stau
da bazaa.anizotropiei.mâgnetocristaline și“ “magnetostricţiunii cît:şi descrierile
fenomenologice ale acestora. Vom 'tolosi în paralel atit: deseriereâ fenomeno-

Y
logică; - ce? facecruz,. de. cosinușşii! directori,::cît» şi dezvoltarea iîn avinonice

AR
sferice. ;Analizăm.. mecanisme; implicînd un + ion,.: modelul: :pereche--cit;:
descrierile ce se bazează pe modelul de bandă. Discutăm tipuri de niz.
tropii induse, cit Şi mecanismele ce concur: ă la, acestea. Analiziim dependenţ a

R
rezultatele espărimentale, Bxemplificăin axpunerea cu unele date obți-
nute în cazi metalelor. şi compuşilor pămiînturilor rare, sticlelor magne-

LIB
tice cîţ şi aliajelor metălelor de tranziţie 3d. După obţinerea, expresiei enetr-
piei magnetoelastice, voni-ealeula; deformările la, echilibru . ale unui solid,
în funcţie de tipul'de structură cristalină şi “proprietăţile, elastice. Com-
parăm dependenţele de temperatură ale mâsnetostriețiunii, 'prezise de

TY
modele, cu :rezultatele experimentale atit în cazul izolatorilor magnetici
cit şi la, aliaje metălice. Discutăm magnetostriețiunea în sticle metalice Şi
respectiv in
î Comp uși ai pămînturilor rare. În final, trecem succint în revistă
metodele experimentale tolosite, tabelînd totodată unele! valori ale cosfi-

SI
cienţilor de magnetostrigțiune pentru -imaterialele reprezentative,
! i

ER
A |

XII, .2;: Descrierea. „fenomenologică: a,„anizotropiei și: magpetostricţiunii

iii ie mie mb aa ii
IV
XII. DE Destiiăfea: fenăhienologicăăă anizotropiei |
HE : tea i i vita pat pr sis
i
UN

„ta iz li iesi

7
n; haragri aful, IV. FRA am. definit energia: de. anizotropie:. magneto-
crisțalini Ca: partea din energia liberă. a; unui cristal, ce: depinde, de: dir reolia :
e ce

Distribuția; magneţizănii; M, la, echilibru: pentau 0:probă rigidă, şi EA

„În, cimpul de. indueţie! Bo: = o Hlo-:sii temperatură constantă, „corespunde
AL

unui minim.al;potenţialului termodinamic. Q,(2,Bg)..:Sub. acţiunea; cîrnpu-

lui extern, modificarea; de; „energie, înţr-o.. transformare: izoţermă, jinfini-
TR

tezimălăi 'și Gvasistatică' este! (599 ji | Be AM de, “uţide; ad este eletnenta ul

e.

i tis 1

de “volum: “Lucrul eversibil! Și izoternii este! alte 'vari iâţia;

“o
ehergiei libere
pisi eta

(5) =, (3%): unde, „AS, = 87-A Ba das, Potenţialul

[tite „tota
EN

5, idegi. T;
:

Îi :
? a € Vase
tcsăcătiie gi (E, Bo), pote i opținu prin tr; asortate, Legendre
3
Qi ze ((oau du;: deoarăee: 08, =isar a-pron du și în “mod
/C

fe ce ip si 7 i, i. ami ii is îi ci Sai

obisnuit, „pentru «valori. Ti:şi: Boy! dată, avem AG, = Qi ie

“ Caurmaăre:a prezenţei : “interacţiilor: dipolăre,: eneigia; liberă S, nu
SI

poate: fi: exprimată” printr-oo 'sumă; după volumul * probei, a densităţii de

energie, Această, sumare! poate îi Hăoută muimai ddacă; 'Voih Separa,a energia,
e.? ir vetasi
IA

ț ; yf PS et
eimpnlui de demagnetizare, €p= = tai) uo W: A, do, i „unde E! este

dimipul caci de! distribuția” niaghetizăiii, în, acest. caz, „Von. Buttă serică =
U

=Ye c; de + E». . “Miriniea. '€,0o:vom denumi densitatea de „energie a „anizo: it

BC

set ; N tai

tropiei ma ugnetocristaline.. Aceasta. este o mărime macroscopică: ocak

1196
 Caro. trebuie, să reflecte simetria structurii cristaline. “Expresia lui '£: este
valabilă pentru probe ce au o structură magnetică formată dintr-un singur

RY
doracniu. Pentru o probă, deformabilă, denşitatea de energie €,.corespunde
lao configuraţie de echilibru reală a probei, liberă să se distorsioneze, la,
o presiune constântă. La energia liberă a cristalului în acest caz va trebui
să adăugăm termenul vocile, unile 6, sînt: componentele tensorului

RA
tensiunii simetrice; e; reprezintă : componentele tensorului 'deforimaţiilor
simetrice, iar vo este volumul: probei nedetormate. Această problemă
0 vom analiza îîn paragraful SII. Fa

LIB
tevenind la expre sia lui S aceasta se poate 5serie
. vite . . . 1 .
„? ., , : „i o

9 = (e Uji, — ac 08) de, e II 3.1)

Ra | at zu te ERE RI IN

TY
, „a. a
o...
[N a. : i !

" Pentru o probă fixă, la 7 Şi Be constant, condiţia de echilibru este

SI
ti, (49), n, = We. - hoti AM) d = 0. (XI11.2.2)

În relaţia de mai sus am ţinut seama ER

că MdH, do= II, CAM do,
IV
deoa arece, ÎI. este „ereaţ, de; distribuţia pui M. Am, notat cimpul intern rin
HI:=, Ho, Â. E. A eae au
UN

Să analizăm ecuaţiile de conilibriă locale. Xomi nota prin Ui veisotul

direcţiei lui M, deci, M-= Mu, Avem AM.= du + da X M, unde da
este: o :rotaţie infinitezimală; şi respectiv HdM = Iul + ((AI x 11) do,
unde Ha, = Ilu este proiceţia: lui II pe dir ecția lui AL. Vom introduce densi-
AL

tatea de energie Ca, dată de A

. -
e.y
hi
: i
...
ja „sti ;- ppt î£ a , ie

me (XTI28)
ea,

| = "E, —ir: n e. -= “pala

TR

IA aa por .PI -ge

1 - .
r
şi „desaici, AR mii
RI Ai
p RR [atei
! i 2. ! i i Pg Pg pi

po.

n de, — - asblăă —-(î& ),.| i “ar2

EN

ls
ze,5, Fanăl |ăttr-+ o”
Ha Iu O T,u DI i,
0

(XIL.2.4)
/C

| „. CEa )
+ a x (e = Ri xa] da.
N du JT, Hr -*

dIL.;ar Și, da: pot; îi considerate ca

Pentru valori, T. şi. Be constate;
SI

(0, se obţine: :
variaţii locale virtuale, independente. Din condiţia ((49) 7, Bo
IA

tat - nt

3 = a bi) „e CSIL2.5)_
| AU
, Se | î ?
asa
U

Ea , / ta XIIL.2 6)
,
BC

See aa du Te
187
 În eoordonate, sferiee, ținînd. seama: că uo=( du/d 0) şi w >= sin” "20(2u/ 24),
se.tre PD tie lei titi îi iz ia cete tit piete la

Y
ZI :0Q4 N: „tii iti fiigg yet u iute i ui un
“E = si (ree ÎR 3 sure hi RE mn .7)

AR
1
: i: ai zi mizat tu de. Han? sin 90. Ha? test a
gti poti
ĂDiusitateti de, cere scală, ei boşie îi, dezvoltă în,periei
Ei

R
er iţi: m,
i mi mi
(SI:2,5)

LIB
i ati PL . i piei e, di cetati
unde funcţiile unghiulare fila) voflectă simetzia rețelei. ori istaline, iar
aa Ha) sînt coeficienţii ce caracterizează materialul.
“Din relaţiile (XII. 2.5) Ri (SII.2:3). se Sbiine E:

TY
5

a a = 5 art, 29 ft, CIT 29)

SI
oi, ae aia (2 ); hi (OXILL310)

ER
| A da |
aj |
iar
— x: Ia Fr) Id E, = = Ki + pat, Tari (XIL2.11)
IV |

: piecti az'iă n. 2. 10) șI (zar 2, 115; se obţine 6; relaţie, île, jaria

UN

ţile în raport cu cimpul : ale Serena de anizotropie Ka Și, respeetiv IM

prd ati Pa aa pie iti [E CŢ

cateii ta a i îs pa
A (2
n îx, = uliu (- ai n (XIT2,12).
ml ie GH, Jr ii FAO Hai Tita ia uit A
AL

pt a, vie aa E
i . d. oz

Alegerea setului de funeţii flu) nu este unică şi poate ridica probleraa,

_dacă;este necesară dezvoltarea în ordine mai înalte [1], 12].
TR

Energia, de anizotropie a unui cristal. est6 caracterizată prin con-

stantele de anizotropie (relaţia XII.2.11). Constantele de anizotropie deti-
nite de Becker și Dâring [13].au fost; adoptate şi folosite mult timp peatru
a descrie energia de anizotropie Pentru cristale de simetrie cubică avem
EN

Li 15) d 4 mio
Ea = ot lalea + dd + d +, ci az 03
/C

i Rila di i ad 04 Fiad 4) iu a (XXII.2.13)

unde «,;, sint, consinușii directori ai lui u în, raport eu-axele cubului. Pentru
SI

primii. doi termeni notaţiile; sînt „ineetățenițe. Vitimul termen mai poate fi
_Beris' și în forma I'(a2 02 KE a2 02 -F a2a2)..
_ Pentru un cristal de simetrie nexagonală, energia, -de anizotropie
IA

este „dată de [16] o = E

i ;

E, = Ko + K, sin? + IE sihi0 + “iz usinio + K sins cos 69. (XII.2.14)

U

Ar Dotat prin 0 unghiul între: u i Şi axa ej: iar ip este unghiul pe care îl
BC

face proiecția lui u.pe plânul de bază, eu una din axele a.

ica
 “Doring : [17]: a 'tabelat. expresiile. energiilor de : anizotropie: "pentru
cele 32! de :grupuri "punctuale;; Analiza datelor. experimentale, în multe

RY
cazuri, se:face folosind: aceste relaţii: șii reţinind, în general; primii: 2! sau 3
termeni-'ai dezvoltării,- i: i ea e o
Constantele , de anizotropie E au fost; adoptate Şi folosite. mult
timp, În exclusivitate pentru “a caracteriza anizotropia, magnetoeristalină

RA
a unui cristal. Începînd cu anii.1960 „se introdue, în: paralel, noi notații,
ce folosesc 'o' descriere a anizotropiei cu âjutorul armonicelor sferice şi
care retlectă, mai, bine proprietăţile de simetrie ale cristalului considerat
[18,19]; Calen și: Callen [20] 'și Lacheisserie [21] sugerează notații uni-

LIB
versale pentru a descrie anizotropia şi ma enetostriețiunea. În cele ce u-
mează vom folosi și aceste ultime deserieri fenomenologice, evidențiind
legătura între constantele implicate şi cele tradiționale. Notăm că la
expresia energiei de anizotropie se poate, ajunge şi considerînd proprietă-

TY
țile tensorilor de material [22], aşa cum, de altfel, am evidenţiat în para-
gratul IV.4.4.
'Peoria grupurilor poate constitui o bază; corespunzătoare pentru

SI
desârierea energiei de anizotropie cu ajutorul polinoamelor de armonice
sferice, ce aparţin reprezentării simetrice T,(2), a grupului considerat:
[20]. Notind prin Y/(0, ș) armonicele sferice corespunzătoare direcţiei

ER
(0, q) a magentiziării, avem. : -- ie

tii i iu = hu E 0 no ,pa „(XIL-2-15)

IV
ma ni
UN

Ain: notat: piin-. 0»: constantele ce caracterizează, simetria cistalului-: ia»

prin: ha coeficienţii ce descriu: proprietăţile 'anizotrope! ale "acestuia: şi pe
care îi denumim coeficienţi de anizotropie. !Energia de anizotropie,; tologind
descrierea, armonică, poate fi serisă PI]: _ a RE
— pentru cristale cubice |! . ta a i
AL

| x IN —1 1 = 1
Ea = to (A re (a
TR

05 ]+
.

67. 1 IN 1 |
140 22| PN ==] |—::
) 35 |
EN

+ “| +] |

__24 (A gl (XII.2.16)
33 5] so
/C

sp

unde N = a2 aă + 03 02. 0302; P = otazasiar O = ai gâ-t- az a3 -+- aiai ;

i pentru. cristale, hexagnoale NE
SI

ui ut iti d TI iii tea titi e . -

|
pi iai a
sanda) afet
mie ERE io „L. pi . , 6 EI) 3,
E
petit ! '
IA

fat i at 85 i! ii atiti iii

« îmi pia atita Ti 2

ne [8 TI
— Dat i Dag 9) ale t — 06)
VH Lăatat
15ata
U

“ 11 031
BC

i ea SE (IT.2.17)
: mp
 „Coeficienţii. de -anizotropie -l; s6-pot:exprima. în. funcţie: de: eonstan-
tele de anizolropie. 14: Relaţiile 'ce.:există, întree valorile: i; şi întcazul
cristalelor. ;avînd: simetrie cubică,-hexugonală, . ortorormbică şi. tetragonală

Y
sint date de Laeheisserie [21]. „Astiel, pentru eristăle „cubice avem : mr

AR
2 i Saci
Ea:
, , , Pi ii .
sait a . .
iiii

a irma Zu E . at Od N i, SIE e ei :: ;

tt an zis hi 2 e Fe gi, i
trei Aa NE iii i, 43 2 | . |

R
Piz piei je iţi ; i SL i : si stiti „3 PR
piata
i) s
E pi ie i rea ct
ai SIR RI „haSate, ana

LIB
te dihus 7 art. ate ati (XII2.16)
iati tr Das, ii _- i tat bea ae are
iar! pentru: cristale: hexagonale a ata fot
ii 1: a mite , ia : m Ti : i Li i: „zi aa

tie îi zi ri pi i + : Est ze

TY
, 2 “e 0i paid. x Po, Ia > 1 ip ta pa ic: _ i
te it , Li, [ „pei: To PER DRR I DEPRR i4 ta ei,
IN pe dit
SE: Sia ze Tise . | i Ea _ ez
pi a Ra, i eg SS Rp “0eri.2-19)

SI
ve , ) E Ata a atata n Si st a
i nu ai N EDT II Ia zor Pia FIII)
d ii Ruta NR pat

ER
XII Pr “Descrierea fenomenologică a magnetostricțiunii +
it 7 ..

Magnetostrieţiunea- este * adesea; esprimată folosind relaţii simple

IV
imnplicind cosinuşii directori ai magnâtizării”a, şi respectiv ai direcţiei de
măsură $;, în raport cu axele cristalografice. O expresie încetăţenită, pentru -
magnetostrieţiunea ; cristalelor: cubice este cea:bazată pe rezultatele studi-
UN

ilor Jui.:Akuloy Ils Şi:„Becker, ŞI: "Doring. [13]: „Aceasta. :are:. forma Ms],
pati stat ia viii pt i uz ti Da ST ta aa ua im , au, ia ţi

AL
7 = (ozet + 2365 + ai — 2) + 21 (oa BByt apz,Bu BYŞ
AL

izbit) + în (o e it at
TR

— 2hg (2049268: i ace ab 2,8. Z paziti). + he EA dacă K,>0 sau

EN

4
++ nl — 1) dacă 1, << 0,
/C

unde JI = a2a2 + aa E a2ze - | (STL-230)

De obicei, datele csperimmehitile, 5se anâlizeţizi conșidernă. un. număr |

SI

Să notium Prin 00 modificare a, de iitiae în 4 lungul direcţiei [100]

cînd maenetizarea este. orientaţă,. în_această. direcţie şi prin :Auu, modifi-
IA

carea, în lungime după direcţia [ii] cînd magnetizarea coincide cu această

«lirecție. În” acest caz putem serie .
U

Ma, AU =—:(3/2)oo(a5 A-: ap + 20 -— 1B) + i : Eta _

BC

ii ti | + 3 nl(ozay (zu + aa Pu Pa + zeu). (X11.2.21)

190
 -: Dacă “materialul studiat se: află în: stare policristalină. sau amortă
(deci este izotrop), avem: si pate Se

RY
ez, AJ —0P)hee0- 1) (S11.2.22)
Am. motat.prin.-0. unghiul, între direcţia de măşură; și magnetizare;. AA,

RA
„este. deformare a, totală corespunzătoare, magnetizării,: le Saburație,: i
În ultimii ani se preteră, folosirea, arinonicelor, sferice. pentru : a deserie
magnetostrieţiunea unui cristal, “Asupra acestei probleme von reveni în
«letaliu - în paragratul NILS.

LIB
Îi cazul simetriei hexagonale, îiici O ni taţie nu a devenit tradiţio-
wm.

nală, Birss [22] pentru a. exprima nea: defineste 5 coeti-

cidiţi, R, "Bozorth ' [24] intoducei "4! “Gooficieniţi:” de timagnetostricţiune
Du di îc ȘI dp înli “timp ce: Mason!| 25] 'detinektie: 9. constante; "notate prin

TY
AB... Ț, Callen și Calle [3, 20, 26] deivoltă ia Dnodel fenomenologie
plecînd de 1 teoria „Snipurilor, Coeficiciții” : den: aenetostiiețiune'": astfel
iitroduși: reflectă, mai bin: simetria "er ist iuni: Notaţii asemănătoare to-
l6zeşte:'şi “Lacheisselic ! [217.: Relațiile: d5 traiistorimare între” toeticienţii

SI
de! imagietpptiiepinng „tin de: diferiţi “Autori tu 1056 vedânt sintetizate
- A A tau i îm te, it apa it dit pi toai ul

ER
- a LE - . pei ş e . . e? ? gh. .. ț ... ia
i pp el pepe eu fu pastei n pei) “ph my pa pi) :

gt pi iai i mite te sarat pb tza me oedip ta

XII2. 3 „Energia elastică, a „a3

IV
Pa , PA | a. a
- MRI:A “ pa
hde. pp. 7: . - î.
.t (i
ae
.. ș. Di „..
, Li

Să notăm prin. Ut ŞI 10 componentele. tectorului de deplasare ce carae-

UN

ţerizeăză deformația unui: :exvistal. În: mod "obişnuit, folosind" aproximaţia

“liniară “a elasticităţii, deformația locală a unui cristi al este deseristi prin
Parametrii” deforimaţiei + "cazi "Cu. sii eei “ez. ȘI ei pe et i a i
. .
ei iti,
te apti bani ri ir ini tt 4

a, = aula i, dolov., Eni dea! (SIE2.55 )

AL

;
mu “A : a , ] $ e

2 Ea
z =, 0o]âa
= Ci Paojây, : îzz =._ dies
3 [i gulazi “ay, L-au UI) e) ) dz.hi
TR

it cai etate vie aia DR pat C . tai tub

7 No: „a E ii “ PE . . i s. ! ti,
, , , . ; | .
pa . pr. Li .
Saptea Pepe ata ppt,
EN

aaa pie ci pere catia ta tra beti tt tai AOPOEaiia ei mit

iute AT pet atat op PU ni mia [e
a AM HEi tea Ti , a :
og i pa fe zei pete i - pda ti
iN i pt La ! iq! dl ini n ,
ia i e potir Ri. Li! poa ARIE
/C

, b | , [ a
Ptpe
pe sei . Q: N ——
Pieta
iii i .- [|]: ]
|NI
A ii
iii
fiat

pape pct Mg Ve 40010. e eee De TIN i Dă

i veri jo fa Pit' Pee ma A ID IO :AIE
II RI ACEro0 / i: „ „I di asi i
uit 'Di ea POSAONOD stii în ae
SI

gs
RE a 4,0100] ;
pitt A a 24 i EEE . RR II AR SR ge
LI DI
i i x
ZT209i!!
Se la) tb). | | .
IA

Fig. 113, —" Modul” de definite a axelor! ae: referință! în i

cazul unui monocristal cu simetrie cubică (a) şi respectiv
4.9 peagenală b). ti
U

Pr - Ră .“
4 La. pa .
a.

Prezentăm în figura XII modul de definire i “axelor de referinţă,

BC

în cazul unui cristal avind simetria cubică şi respectiv hexagonală.

_ 2:97
 Variația, relativă a lungimii:probei, după o axă cristalogeafică deter-
minată de cosinușii dircotori Bu Bo Ba are forma.

RY
Di =, ' şi ” zi „, Ă dIJI == y, e: Bi să (XIL2.2 ai 4)
: 1<;
Lacheisserie'" [21Ţ: ovidențizză că valorile | e; nu sint! componentele: tenso-

RA
riale ale“ deformaţiilor.! Notind prin e; componentele tensoriale;' acestea,
pot fi expriinăte cu ajutorul! alorilor 2e / prin. Aia Ss Et sti
pt tt tri pp pi Sai e tisa
Dă ; ii 7 ii mt sora ap

LIB
iti
a .
ji ih DI titi [4/40
pete 4 j
i: (UP)cin,
a ia
i CI
ae
Su pe Pa.
tars
Na
AXIL2.20)
o]

Ă ui . . i pe

Să, otita. prin, 8 gtupul, pânebual. al! erist alului. Acăsta se “obţiiie
înlocuind, toate; operațiile; de; translație, în, Stupul,; spaţial: al, cristalului,

Y
copiei. î acestui eniip Gu ajutorul componentelor. EI (sau ci) se pot

T
forma, astiăl, sase combinaţii. liniare, care la operaţiile lui, G,.se. irariaforiuă
uma:în,. alta. ŞI, deci. „generează, o „reprezentare G- dimensională alui, 9. Îi

SI
„cele ce, urmează, pentru scrierea ; ;combinaţiilor, liniare! ale detormaţiilor,
vom adopta convenţia de normare propusă: de Lacheisseric 21) ce diferă.

ER
uşor de ceă dată de Callen şi Callen, avind avantajul însă de a putea
exprima ecuaţiile ce descriu energia elastică într-o formă mai simetrică :

X = ANS mt ; E = Vera a ded ni;

IV
ei, z; =fe Cao.
UN

= (i V3) (ez, = îmi. „LB = Lu 3. = 2

i ta e e ae (XEI2 .26)
în cazul cristalelor avînd simetri ia,cubică. cantitățile; definite; prin relaţiile
(XII.2.26) aparţin la trei reprezentări ir cduotibile ale grupului 0,. Folosind:
notaţiile lui Bethe:[27] acestea sint. T,(a).; Ta(vw) şi Ts(e). Astiel E, = e;
AL

ba = ha = By = e; D= și D= |
„ Pentru -eristalele avind simetrie mai joasă, cantităţile. Lu vor fi no-
tate prin ep? și "aparţiri la, şase reprezentări ireductibile „(i = 1, 2, .:.,6).
TR

Indicele pia valorile > Pi; 7 5 e şi Astfel, la un cristal de simetrie hoxa-

gonală avem D = cl; D=; D=; Lc; D=; B=
În acest caz,. două componente ale deformaţiilor aparţin reprezentării
EN

izotrope I,. Deformâţiile:au în acest caz două componente deplin simetrice

şi două reprezentări bidimensionale e şi &. Modurile“specitice de deformare
în cazul cristalelor cu simetrie cubică şi respectiv hexagonală sînt: redate
schematic în figura XII.4! Astfel, pentru cristale, cu simetrie cubică evi-
/C

denţiem un mod a C6 'cor6spunde unei variaţii. de:-volum izotrope, două

moduri i + ce corespund la niodificarea de volum şi.a unghiurilor şi 3 moduri
de forfecare <. Pentru cristalele hexagonale avem- modurile de deformare
01 a Şi cile:două moduri-'e“şi (. În “mod similar, cu ajutorul relaţiilor
SI

(XII. 2.26) putem să formăm.. Şase. polinoame în Bi izomorte cu F, [21] :

IA

B = UB); Bz PROzi EDI2); 2, = afet — i

„= hei Papi 1 is, (XII.2.27)
U

7 i mit Das
BC

= o»Pa:pă
“ia r Bi . . . 4 .
pi e af
te as.
PI: i
i
ps
E PI
Li Ei -
Ri
ave
E fi

“492
 În acest caz, modificarea lungimii cristalului este

RY
al = ŞI BB (SII.2.28)

RA
LIB
Y
|
7!
7 /

IT
/ fi

Zr

7
f
PA, / 7

A 17

RS ANII II
PIZ
=
P=

-
Simetrie „cubică VE Simetrie hexagonală.
NI
Fig. XII,t, — Modurile iagnetostricțiunii pentru cristale cu simetrie cubică şi, respectiv,
_ hoxa gonală.
LU

Cu ajutorul componentelor tensorului tensiunilorosc se pot forma

şase combinații liniare 6, care sint izomorie cu FE;
RA

— UN + Gyy + Sa); T, = at — (oz + S5)[2);

m = AO — “ui) ; Tu=== Po Gay; ;

NT

m, = Vă Ozz Tg = fa (XI1.2.29)
CE

Folosind aceste combinaţii, legea lui Hooke o = ce se poate serie

într-o formă diagonală. Dacă iniţial avem :
/

Cu Ca Ca 0 0
SI

Cu Cu Ga 0 0
o
IA

Ca 02 Cu 0 0
> 0XIL.2.30)
O

00 0 2040 0
U

0 0 0 0: 20 0
BC

00000 2044 |

13 — cs 241 193
 cu ajutorul relaţiilor (SII.2. 26) şi (XII.2.29) această relaţie poate fi dia-
gonalizată :

RY
lo] [00000] [e]
ar 0 ct0 000| la

RA
_ oy 0 0 c'0 0 0 |
“| DR | CIT a31)
GI]: 0 0 0 c".0 0 a]

LIB
Ga 0 0 0 0c*0 63
E: - L 000 0.0c] « e [e]
Am notat prin T,(j = 1, 2,...,6)= ot (cu. u = a, +, 2). Constantele de

Y
elasticitate ec” sînt legate de constantele tradiţionale folosite în relaţia,

T
(SI 2.30) prin |

SI
= Cu + 23 6! == cu — Gai 0 = 2 i „(X11.2.82)
"

ER
Lacheisserie [21] evidenţiază că noile constante au 0 semnificaţie fizică
mai clară. Notind prin % compresibilitatea, p densitatea, cristalului iar
prin %,; şi v, vitezele de propagare a undelor ultrasonice transversale după
IV
direcţia [110], polarizate paralel Şi vespeotiv perpendicular la, direcţia
[001], avem .. . Ra SR !, .
UN

0% = 3y-1; cr = 2 (o 2; d = 2 oo): Si (11 2.33)

Pentru cristale hexagonale, cu ajutorul formalismului intiodus mai
sus, legea, lui Hooke: se- poate. serie : Sa a Ar
AL

| c* N cai Co 0. 0, O. „0 | ee ]
TR

c*2 | Ca Că 0 0 0 0 | 6%2

ci]! [0 0:60.00[-|a |:
= | . . (3II.2.34)
03 0 0 0c*0 0 €3
EN

oi | [0 0 0 00| et
| o; 0:0 000] |&:.
/C

unde E E ai
Cu = UB) e —- 2012 + 4013 A: 03)
SI

Ci = — Wă)a
3 (eu aa — 013 — Cos); |
IA

Ca = (1/3)(0u+ Gia —7 toi + 209); € = Cu — Goi e = D0gae. (Su. 2 5)

Relaţia (SII.2.34) nu mai are o formă diagonală deoarece două compo-

U

nente ale deformaţiilor: aparţin reprezentării izotrope I,. Acest fapt 6ste
de altfel caracteristic tuturor cristalelor ce au o simetrie mai joasă ca cea,
BC

cubică. e s

194
 | .

Notaţii: 'similare . pentru a descrie magnetostricţiunea foloseşte

_Butzal [28] în analiza condiţiilor de echilibru magnetoelastic a unui mono-
cristal teromagnetie, «le. formă sferică, situat într-un cîmp magnetic

RY
uniform. e Si De Da
' Hamiltonianul elastice 3, are forma generală [3]
4 '

RA
e, = Ș Ş ci ŞI pt î gi, (SI1.2.36)
2 îj

LIB
Pentru. cazul simetriei cubice și respectiv hexagonale, avem

Bec = (1[2) (e) + (1/2)

e [(e)* + (e3] +

Y
+ UP) EL + (65) + (62); (SIL287)

IT
Aaa 2 (UB) + ete + UB)

RS
+ (UR) eLte) -F (63)2] ++ (2) EL) +06): (XIL2.38)
Expresii similare pot fi obținute şi pentru cristalele de simetrie tetrago-
nală sau ortorombică

, pe
[21].
.
4
pe
a
„7
7 VE
NI
X11.3. Modele microscopice ale anizotropiei..
LU

Din punet :de. vedere istoiic, cercetările teoretice considerind un

punet de. vedere. atomic.al. anizotropiei magnetice au fost. abordate în
jurul anilor. 1930: Cea. mai. importantă: este .cea a lui Van-Vleck [29].
Dezvoltările ulterioare ale teoriei anizotropiei magnetice în cristale ionice
RA

se bazează în mare măsură pe argumentele acestuia [30]. În acelaşi timp

se dezvoltă modele, care analizează anizotiropia metalelor-și aliajelor acestora
plecînd de la un model de bandă. Lucrări. de sinteză privind anizotropia
magnetică. au fost. publicate de Kanamori [31], Xosida [32] şi 'Darby
NT

și Isaac [33]. În cele ce urmează vom analiza modelul unui ion şi respectiv
modelele pereche ale anizotropiei, cît și anizotropia în modelul de bandă.
CE

X11.3.1. Modelul unui ion al anizotropiei

/

Într-un cristal, unde există momente magnetice localizate pe ioni

(izolatori) stările cuantice pot fi caracterizate, în absenţa oricăror inter-
SI

acţii, în aproximaţia Russel-Saunders, prin zei numere cuantice (bune),

ce corespund operatorilor momentului cinetic L,S și J=L-+S. Inta-
IA

acţiile de schimb cuplează spinii S; şi $, ai, ionilor vecini i şi j și în majo-

ritatea. cazurilor aceste interacţii potfi considerate izotrope. În acest caz
anizotropia magnetică rezultă din interacţia, Coulomb a distribuţiei sar-
U

cinii electronice cu cîmpul electrostatic cristalin. aaa

În absenţa cîmpului magnetic, energiile unui ion sint minime, - pen-
BC

tru anumite orientări particulare ale „norului” electronic în raport cu

a ; 195.
21
 cîmpul electrostatic cristalin în care se află acest ion. Ca, urmare a cuplajului
spin-orbită, spinii vor avea anumite direcţii preferate față de axele crista-
lografice, definind direcţiile de uşoară magnetizare. Dacă, spinii sînt rotiţi

RY
printr-un unghi 0, faţă de axa de uşoară magnetizare, consecinţă aapli-
cării unui cîmp magnetic extern, „norul”. de sarcină electronic este distor-.
sionat şi deci energia, electrostatică a ionului va, creşte cu €,/0). Pentru
un sistem de spini ce nu interacționează și ale căror direcţii sînt determi-

RA
Ce Tg os DUBII directori (a,a '«.), energia liberă pe volumul unitate
este | :

LIB
__ he
| E(aa, o
| a.) = Ş In ŞI exp [=] XI1.3.4)
n Ip

„Am notat prin n numărul de poziţii magnetice neechivalente iar 0

Y
este unghiul pe care îl face spinul aflat în poziţia ş. cu axa locală.
Prin compararea relaţiei (XII.3.1) eu expresia fenomenologică a

T
energiei de anizotropie, se pot determina, în principiu, constantele de

SI
anizotropie. |
Să considerăm hamiltonianul 3€ -ce descrie. comportarea unui ion.
Acesta este, dat de |
0 Meat AC 3
ER tz e dt Î (XII 82)
IV
Am notat prin 2; hamiltonianul ionului izolat, 3%, hamiltonianul cîmpu-
lui electrostatic cristalin, %, hamiltonianul interacţiei de schimb a ionu-
UN

lui cu vecinii. În aproximaţia; cîmpului molecular acesta are forma %, =

=guouzH.$, unde H,, este cîmpul molecular, Xp, haaniltonianul corespun-
zător cuplajului spin-orbită iar 3%, este hamiltonianul Zeeman, |
„„ Pentru determinarea, stării fundamentale a, ionului” este necesar
AL

a calcula nivelele de energie. Rezolvarea problemei depinde de mărimea

relativă a termenilor: hamiltonianului (X1I.3.2).. Vom considera două
cazuri de interes pentru: analiza de fâţă (vezi capitolul IV): (2) fisa >
„> de >> dis, în acest caz avem un cîmp cristalin intermediar. Această, situaţie
TR

caracterizează ionii metalelor de tranziţie 34; (b) Xion> sr > 9, cazul

cînd înieracția spin-orbită, este “puternică. Această situaţie caracterizează
ionii elementelor de tranziţie 4f. a e
EN

În cele ce urmează vom analiza anizotropia ionilor la care starea

fundamentală este un singlet şi respectiv un triplet, starea ionului fiind
descrisă de hamiltonianul (XII.3.2) în condiţia (a) și respectiv cea a pă-
/C

miînţurilor rare, mărimea relativă a termenilor bamiltonianului fiind dată

de cerința (b). o
SI

X11.3.1.1, loni cu starea fundamentală singlet

„În acest caz, toate stările unui ion au aceleaşi valori L şi $, diferind
IA

prin MM, și Mg.. Cîmpul crisţalin ridică degenerarea de ordinul (28 + 1).
| Pentru ionii aflaţi în starea S, anizotropia (mică) poate fi justificată,
U

admiţind ca. stările excitate, mai înalte, cu L = 0 ale ionului liber sint
amestecate cu starea fundamentală, în adiţie la mecanisme implicînd
BC

doi ioni. | = e |

196
 |
| Pentru celelalte situaţii ce implică o stare de singlet a ionului pro-
blema anizotropiei poate îi analizată folosind conceptul de hamiltonian

RY
_de.spin [34]. Vom considera, cuplajul spin-orbită ca o perturbaţie la despi-
cările cimpului cristalin. În acest caz, hamiltonianul pentru un spin S
arbitrar, incluzînd termenii în 72 H2 și AH este dat de relaţia (LV.7.27).
Termenul de .forma 725, pApySy este responsabil pentru deplasarea

RA
nivelelor multipletului” de spin, în absenţa cîmpului extern, sub influenţa,
cuplajului spin-orbită şi deci contribuie la anizotropie. Expresia 18,4 5
este în general complicată. Dacă vecinătatea ionului admite o axă de sime-

LIB
trie de ordinul 3,4 sau 6 se obţine o expresie de forma (IV.7.34). Primul
termen din relaţia, (1V.7.34) deserie o deplasare constantă “a nivelelor
rultipletului de Spin, în timp ce termenul al doilea deserie despicarea, aces-
tor nivele.
Să alegem axa cu cuantificare după direcţia, câmpului molecular

Y
E. În acest caz relaţia 2 = D[S2— (1/3) S(S + 1)] poate fi scrisă în

IT
funcţie de componentele S. S,, S3 ale pica i după axele z,, 2, 23,
în care z, coincide cu direcţia « a lui Ha. Astiel, avem [33]

RS
13 = pisi — (58 - — 8?) sin2 0 — Al) 8 S + 1)]. (SIL.3.3)

tală, deci Mg VE
La 0K, la energia liberă, a: sistemului, contribizie numai starea fundamen-
Sa = B. Dependenţa de:orientare a energiei de anizotro-.
pie, în aproximaţia de ordinul unu este dată de .
NI
CM] 9 As)=
LU

— orar -car, |s8- — star) sin? 0 — as s8 +10] (SIL.34)

Coeficientul lui sin? 0, poate fi identificat astfel ca constanta de anizotro-
RA

pie K,(0). Pentru un sistem format din N ioni aceasta are forma

E,(0) = Up) DNKAL 1358808 + 1)] 49 = —DNS(8—1/2). (XI1.3.5)

NT

Analizind relaţia (1V.7.34) se vede că pentru S = 1/2 aceasta are aceeași

expresie atit pentruM; = +1/a cît şi Mg = —1/2. 0 despicare în cimp
CE

nul apare numai dacă S > 1. Constanta de anizotropie K,(0) este nulă
pentru S = 1/2. În ordinul doi mai apare o corecție la relaţia, (ĂII.3.4)
proporţională cu D2/guounllm. Aceasta nu pare însă a contribui la valorile
K.,(0) [31]. Luind în considerare contribuţia nivelelor mai înalte şi mediină,
se poate determina și dependenţa de temperatură a constantei de anizotro-
/

pie. :
SI

Pentru - un cîmp elect ostatic cristalin de simetrie cubică, energia în

ordinul doi, în dezvoltarea în perturbații, este izotropă, anizotropia Tezul-
IA

„tind în urma unui calcul de perturbații în ordinul patru. Astfel, avem.

"I9. =— (a /6)[8E + 8% + Bt —
U

— (3/5) 8248 + 1+ ap) s (S + 1 CXIL.3.6)

BC

unde aoxAt. |

197
 Adesea este necesar să se analizeze corecţia de ordinul patru pentru
un cimp cristalin de simetrie uniaxială. Acesta are forma. - [31]

RY
IS = enăo) [3553 — 3085 + 1)Se + 25 SE -_

RA
- Se + 1) +3 382 (S + 1) ii i cata)
Bxpresia, de mai sus. este un operator tensorial sferic «care se irans-

LIB
formă la o rotaţie a axelor de coordoriate în. acelaşi -mod ca și armonicdle
sferice” de ordinul patru în direcţia axei £. :Dacă:S s: 3/2,. contribuţiile
la anizotropie date de relaţiile (XII: 3.6) şi (XI11.3.7) se anulează, deoarece
în acest caz S se reduce la o combinaţie liniară a lui S2 şi a constantă ce
compensează ceilalţi termeni ai hamiltonianului.

Y
Dacă ionul se află în. poziţii avind simetria cubică distorsionătă

T
axial; hamittonianul sistemului este-

SI
je == x + ace) 4 9, +3 (XII.3.8)

ER
Wolf [35] a calculat dependenţa de temperatură a constantei de anizotro-
pie IK,(7), plecînd de la hmniltonianul- ST 3. 5) Acesta | obţi ANC O expre-
sie de forma. pe, | e
IV
KA T) == ta ap) Dei
| ȘI DN | (X11.3.9)
UN

Am notat prin + o constantă ce depinde de simetria ovia a ionului

iar y=exp (—— guano /ke'T). Funcţiile r() şi î(y) au fost calculate pentru
diferite valori ale; aaa şi ale magnetizării relâtive IM, = M(7)/1I(0).
Rezultatele acestor calcule pentruS == 3p sint redate în figura XII.5.
AL
TR

"Fig. XII.5.— Dependenţa

de - magsnetizarea redusă .
EN

Mp= MCD)IM(0) a funcțiilor?

r(y) şi ((y9) pentru S= 32.
/C

În afară de contribuţiile la, anizotropic, analizate mai sus, interacţia

SI

“ dipolară între spinii electronilor aceluiași ion poate conduce la.un cupiaj
între. L şi $ şi deci la anizotropie. Inţeraeţia Spin- spin poate îi. scrisă, în
IA

forma [34] |
Iss = _ tars) (1/2 Is) - (1/8) L(L + USS + 1)]. (S11.3.10)
U

Deşi această interacţie este mai mică decit energia cuplajului spin-orbită
LS, poate contribui la energia de anizotropie în calculul de perturbaţie,
BC

în ordin mai înalt. Astfel, dacă starea fundamentală este nedegenerată,

198
 iax” perturbaţia în ordinul unu în es este. nulă, Its, în ordinul unu dă
naștere la o contribuţie: |

RY
as — aL ans + UD mst + CIA) ma) (SII.3.11)

RA
„Dacă „norul "de sarcină electronic are o simetrie mai scăzută ca cea cubică
„2 avem CLimat LE mea £ (Le Yymea Şi deci rezultă o 6nergic de anizotropie
pentru spin. Constanta p include efecte de perturbaţie de ordinul doi ale
cuplajului spin- -orbită şi este de ordinul a 2-10 Joule ( en”) [36].

LIB
X11.3.1.2. loni cu starea fundamentală degenerată |

Y
O contribuţie specială la energia de anizotropie apare atunci cind rămîne

IT
0 degenerare orbitală a stării fundamentale ca în cazul multipleţilor [4 sau
:Î3. Componentele momentului cinetic orbital 1, în acest caz, sînt aceleaşi
:cu ale momentului cinetic pentu € O stare orbitală L, „exceptând un , factor

RS
de proporționalitate pl =m.. = :
În prezenţa unui cîmp electrostatic cristalin de simetrie scăzută,
„ este un tensor ce reflectă această simetrie. Spre exemplu dacă simetria
VE
" “este cubică distorsionată (deci apare o componentă mică de simetrie axial);
nivelele de energie, (pot :îi determinate din hamiltonianul de. spin [32].
„7
NI
3 = — Aral Ls 1 l,s -) +. ul SA] + Di = —r NS +. DS? (SIL512)
LU

Primul termen reprezintă, cuplajul L— s, întimp ce > termenul al doilea

descrie contribuţia: unui. cîmp electrostatic cristalin de: simetrie uniaxială.
Pentru simplitate, în relaţia -(SIT.3.12) am omis. termenul. în perturbații,
în- ordinul. doi, cît și. de ordin :mai: înalt în'-cuplajul L—S. Sia
RA

Dacă interacţia spin-orbită este mare! “eomparătiv cu distorsiunea,

cîmpului cristalin, aceasta cuplează, 1 și S, momentul cinetic efectiv total
j=1+ S$, luînd valorile |S$+1|, Si S—1|. În absenţa distorsiunii,
NT

interaeţia, spin-orbită este dată. de IS şi în ordinul unu, starea funda-

mentală iniţial degenerată de (21 + DES - 1) ori se despică în trei nivele
caracterizate prin trei valori ale lui j. Distorsiunea datorată, cîmpului
electrostatic cristalin poate să: ridice parţial degenerarea rămasă.
CE

Slonezewslii [37] a analizat anizotropia ridicată a ionilor - Co 2+ în

spinelii Fez- „Coz O, [38]. În acest câz se admite că interacţia de schimb
este mai mică decit contribuţia, eimpului electrostatic electrostatic cristalin
de simetzie uniaxială, aceasta fiind însă puternică comparativ cu cuplajul
/

—S, presupunere ce este satisfăcută, în ferite. Nivelul fundamental tri-

SI

i este descompus într-un -singlet şi un dublet, acesta avind energia

mai mică. Cimpul electrostatice cristalin în care se află ionii de cobalt
situaţi în poziţiile B, este puternic distorsionat trigonal și ea atare despi-
IA

cările sînt mai mari decât inter acţia. de schimb şi respectiv mult, mai mari
ca interacţia spin-orbită.. Ca urmare a prezenţei; acestor despicări mari,
hamiltonianul efectiv. pentru ionul Co?+, în aproximaţia de ordinul unu,
U

este 3 = —2vlS cos 0. :Am notat prin 0 unghiul între: direcţia spinului
BC

Şi axa trioonală ; ; 1, poate lua, valorile +1. Ca urmare energia de anizotro-

pie, proporţi ională cu A, este foarte mare. Considerarea numai a pertur-

199
 baţiei în ordinul unu pare a nu îi suficientă, [39], anizotropia, prezisă: În
această aproximaţie fiind prea mare, la temperaturi scăzute.

RY
Dacă interacţia de schimb este mai mică decit intensitatea, cuplaju-
lui Spin- -orbită, ca de. exemplu la ionul Co2+ în CoCl,, CoCl,. 2H,0, Cof,
[40] şi săruri 'Tutton ale cobaltului [11], trebuie considerată starea fun-
damentală pentru hamiltonianul (XII.3. 12).. Deoarece acest hamiltonian

RA
comută cu 3, = 1, + Se, starea proprie este specificată prin 2. Pentru ionul
Co2*(3 < 0, S = 3/2) nivelul j, = 1/2 este cel mai de jos, independent
de semnul lui D. Neglijind dubleții Kramers superiori. (ce au energiile cu

LIB
un ordin de mărime mai mari ca Aşi D), starea fundamentală a dubletu-
lui poate îi descrisă printr-un spin efectiv de mărime 1/2. Spinul iniţial,
este proiectat pe acest subspaţiu Say = 111 Say ȘI 8-= 1182. Ca urmare,
interacţia de schimb, iniţial izotr opă, devine anizotropă şi „poate fi descrisă,
prin hamiltonianul +

T Y
| | N i — —290rf arc + sas) + DDR „sura 13)

SI
Dacă D oste negativ şi mare compar ativ cu >, [4 L] devine foar te! mic fată de
Îmylsi hamiltonianul sistemului de spini poate ti aproximat prin hamilto-

ER
nianul Ising.. Astfel de exemple avem în -cazul' CoCl,: 2H,0 [42] şi
CoBr, : 2H,0. [43]. Dacă D este - pozitiv lau] este mai mic: ca |n, axa
preferată a'spinului! cate situată în. planul c, că de exemplu iîn Cool, [44]
IV
Şi CoCI, - "6H20. [45]. SD o L :

LE
UN

XII. 3, 1.3, lonii pamiînturilor. +rare.

Un caz aparte îl prezinti iionii metalelor păminturilor) rare, unde cupla
jul L—S este mare comparativ cu cimpul electrostatice cristalin. Momentul
AL

cinetic total I=L+S este: un număr cuantice 'bun. În . general, energia

de anizotropie îîn cazul ionilor păminturilor rare este ridicată. Fac excepție
ionii GA3* şi But, care se află în starea S..
TR

Hamiltonianul anizotrop al unui ion este dat de potenţialul câmpu-

lui electrostatice cristalin în subspaţiul celor 2J-+1 funcţii de bază. Pentru
simetria hexagonală hamiltonianul cîmpului cristalin este dat de relaţia,
(1X.9.1), unde B9 = oy(r2A9; BI = Brio? ete. Am notat prin ay, By
EN

coeficienţii caracteristici ionului pămînt. rar [46], iar. «7*) şi < dau
informaţii cu privire la extensia păturii 4f.
Termenii anizotropi ai. ham iltonianului (9.1), 1 0oK sînt
/C

e, = 20749 cr J "Pulcos 0) + SBr 40 J *Puţeos 0) +

+ 107,48 12 JP (cos 0) + AR 7) J5 sin“ 6 cos 6 e. Ocura, 14)
SI

Prin compararea relaţiei (4I11.3.14) cu expresia fenomenologică (XII.2. 11)

IA

a energiei de anizotropie, pot fi identificaţi coeficienţii de: anizotropie

la, Ia Te, „.. ete. Valorile prezise pentru k, sînt tabelate [47].
Parametrii BO, B! şi .BI care caracterizează anizotropia uniaxială,
U

implică, aşa cum se “vede din tabelul IX.4 o orientare preferenţială. a mo-
mentelor magnetice ale metalelor pămînturi vare, comparativ cu axa e
BC

[48]. Constanta B$ este asociată cu anizotropia în planul. de bază, mo-

200
| mentele putind să fie, fie paralele cu axa a, fie fac un unghi de 30 cu
aceasta. Să vedem cum se reflectă, anizotropin iîn stametura, magnetică a
metalelor pămînturi rare. Aceasta face ca în apropiere de temperatura

RY
de ordine, direcţia momentelor magnetice pentru 'Lb, Dy, Ho să fie în
planul de bază (perpendicular pe axa €), în timp ce pentru Er şi Tm să
fie paralele la axa €. La temperaturi mai scăzute, termenii de ordin supe-

RA
rior devin importanţi, aceștia fiind responsabili pentru structurile magne-
tice de tip. conic observate la Ho și Ir. Direcţia momentelor magnetice
la Tb şi Dy, este determinată de termenul B6, fiind astiel situate în
planul de bază. . RI

LIB
Modelul analizat; descrie, în general, bine anizotropia magnetică a,
metalelor pămînturi rare [49], în “planul de bază, cit şi coeficienţii de
anizotropie 18. În dezvoltarea în armonice sferice modelul prezice un semn
în discordanţă cu datele experimentale pentru 14 în 'Tb [50] sau aliajele

Y
diluate âle TD şi Er în Gd [51]. Dezvoltările ulterioare ale modelului discu-
tat [52, 53) nu. para afecta, diserepanţele în semnul lui 19. În cadrul

IT
unei teorii a anizotropiei magnetice în care se iau în considerare şi electronii
de condueţie, Eagles [54] discută valorile, la temperaturi joase, ale coefi-

RS
cienților de anizotropie 19 şi J în Pb, Dy, Bo, Er şi Tm. În acest model,
anizoţropia magnetică 'se datorește efectului cumulativ al (1). cimpurilor
electrostatice cristaline ce acţionează, asupra electronilor 5d şi 4f, și (2)
anizotropia asociată cu lărgimile benzilor 5d. Anizotiropia lărgimii benzii
VE
dă o contribuţie semnificativi la 8, de semn Opus aceleia a cimpului cleotr 0- .
statie cristalin şi mai mare! ca ultima în Pb şi Er.
Bowden [5 5) -analizînd coeficienţii de anizotropie magnetocrista-
NI
lină, în ordinul doi, în hamiltonianul cimpului cristalin al unui ion, suge-
vează, pe baza modelului Callen şi Callen. [3] că semnul pozitiv neaşteptat;
a lui ko 1) în terbiu se datorește termenului „de perturbaţie de ordinul
LU

doi (8108) | |
RA

XII. 3, 2. Modelul pereche al anizotropiei

Modelul pereche al anizotropiei magnetice : a fost; formulat de Van
NT

Vleck [29]. Acesta presupune că energia unei perechi de momente: mag-

netice este dependentă de direcţia momentului în raport cu axa de legă-
tură. Forma „norului”? de sarcină electronic este dependentă de direcţia,
spinului, prin cuplajul spin-orbită și ca atare interacţia între cele două
CE

distribuții de sarcină va depinde de direcţia spinilor (fig. XII). Lucrarea

originală a lui Van-Vleck analizează anizotropia magnetică în metale con-
sideiînd orbitali localizaţi. Diseuţia, a fost extinsă şi da compuși ionici [30,
56—59].
/

_ "Un operator în spaţiul spinului (pentru s = 1J2) poate îi exprimat

SI

printr-o combinaţie liniară a lui 54, $,; S, şi a operatorului identitate 1.

Interacţia dintre doi spini, în acest caz, are o.formă biliniară. Van Vleck,
pentru simplitate, presupune că, interacţia este invariantă la o rotaţie în
IA

jarul axei ce leagă cei doi. Spini, Interacşia anizotropă poate fi exprimată
prin [31]
U

Ito — D288, — S.S, — SS). (SI1I.3.15)

BC

În acest caz, axa 2 coincide cu direcţia, de legătură a celor doi spini. Pen-
tru Du = 9?uou3Rip, relaţia, - (XII.3. 15). descrie: o interacţie dipolară. În

201 .
 metale, D,, este de aproximativ 10 ori mai mare că interacţia dipolară
magnetică între _doi spini. Ca urmare, această interacţie a fost denumită

RY
pseudodi polară. În compușii ionici, interacţia biliniară nu este în mod nece-
sar invariantă la rotafii, iar. Dj depinde de particularităţile sistemului
analizat.
În cazuliîn care spinul S este mai mare ca 1/2, interacţia psendoăipo-

RA
lară (XII.3.15) reprezintă. doar primul termen din dezvoltarea interacţii-
lor în puteri ale operatorilor de spini. Aceste interacţii au aceeaşi iormă, ca,
interacţiile multipol obişnuite, constanta de proporţionalitate fiind însă

LIB
mai mare. Astfel, următorul. termen va fi un tip de interacţie cuadru-
pol-cuadrupol, la, sau dipol-oetopol. Interacţia cuadrupol- cuadrupol
Jig= > Qul SR) ($ Ru) este prezentă numai dacă $ > 1, iar interacția
dipol: -octopol pentru S:>3|2. Interacţiile. cuadrupol- cuadrupol și vespec-

Y
tiv dipol- octopol pot da naştere: la un termen anizotirop al energiei, în ordi-
nul unu: în: timp ce interacţia pseudodipolară V contribuie. la aceasta +numai

T
în ordinul 'doi... în

SI
| Să considerăm doi. ioni vecini 1 și, ale căror | stări: fundamentale
orbitale nu 'sint- de generate, şi să introducem atit cuplajul L-S cit şi
interacţia, de schimb * între aceşti ioni ca o perturbaţie la starea fundamen-

ER
tală. În ordinul doi al dezvoltării în „perturbaţie, se! obţine o sumă după
perechea. de ioni, a energiei de anizotropie a unui ion dată de contribuţia
la anizotropie implicată îîn relaţia, (IV. LE 27 ) Și anume. i = = > S uAuvSv
IV
Aceasta. nu include interaeţia de schimb cit Și”„ termenii liniari atit în A
cit şi în interaeţiă de schimb” [32] '
UN

2 __ (3 Ci Sale Cell fif + Cf, ef GIS, 14 |

e , <a i €7,
AL

(X11.3.16)
termenii în care indicii 1 şi 2: sînt interschimbaţi.. Do
Luînd în considerare un hamiltonian de schimb de tip Hcisehberg,
TR

3, = —298,Sp, termenii din relaţia (XIL.3 16) ce provin din elementele

nediagonale ale interacţiei de, schimb, în acord. cu (IX. 7.5), se. pot serie

„39 DS,X5), CITAT)

EN

unde Ste -, A
/C

| D= aa | 5 dtz cf fi) — 5put fi02sm

Considerină termenii. perturbatori de ordinul doi, se evidenţiază

SI

și un alt proces care inelude numai A interacţia, de schimb> . 153 60].

IA
U

2.02 f..fa) | . 7
As SS). (X1I.3.18)
BC

zaE + Can: aaa m

202
 | aa
Coeficientul A al inteacției bipătaate A($,S2)2 este totdeauna. negativ,
așa cum s-a evidenţiat. în cazul MIO [61].
Interacţia pseudodipolară între doi spini App apare iîn ordinul trei

RY
al perturbaţiilor
<f, 9tsi €) Ceea |dt,
dipp = )+ (SII.3.19)

RA
Cus€]
?
| (Ea — e) (a — E)

| termenii în care indicii 1 şi 2 sînt imtcaschimbaţi.

LIB
Relaţia (SII.3.19) mai cuprinde Şi termeni. în care ds SI 6, sint inter-
schimbaţi. Ace: astă Yelaţie: mai poate li șselis ă în dorma IE

top = Ş Su, 5,5, Da s, „ABSS) S-,] ș. „a CSTL.8.20)

Y
NV

unde.

IT
= 22 gi fi, le YI Ey Ja. 7) Keita).
(OSIT.3.21)

RS
: ae (E, — E) (E — AA)

În general Any este un tensor diferit de Ai ce condiţionează anizotropia

unui ion şi: respectiv anizotropia factorului de. despicare spectroscopică.
Chiar. în -prezenţa numai a-telementelor diagonale în interacţia de schimb
(şi totodată egale). Au diferă: de A,ca
VE urmare a puterii diferite la: care
se află energia, la numitor. Pentru un cîmp cristalin de simetrie cubică,
NI
Ay este izotrop. Prin considerarea interacţiei de schimb între perechea de
Spini, apare o componentă anizotropă a. schimbului, ca urmare a faptului că
LU

(e, fas ei fa) depinde de e. Această: interacţie de schimb anizotropă consti-

tuie sursa principală. a anizotiropiei,. de exemplu la CuCla: 231,0 [58].
” În ordine mai înalte ale analizei îîn perturbaţi ji apar termeni caracte-
vistici interacţiilor: pseudocuadrupolate. „Acestea, în mod obișnuit: sînt
RA

mai mici ca ceilalţi termeni deja analizaţi și ca; atare nu îi vom discuta:
Joenk [62], evaluează constanta, de anizotropie Ii2(0) pentru un
feromagnet cu simetria cubică considerînd interacţiile pseudodipolare și
pseudocnadrupolare €ca perturbații la:un hamiltonian seris în aproximaţia
NT

cimpului molecular. Calculele se particularizează pentru Fe, Co și Ni,

determinîndu-se pentru aceste metale constantele de: cuplaj psendodipo-
lare și pseudoenadrupolare. |
CE

„Neel [63] exprimă. energia. elementară de inieracţie între doi alomi

situați într- un cristal feromagnetic, în funcţie, de distanţa între cei doi
atomi, 7, și unghiul e pe care îl face magnetizarea spontană M cu direcţia
de les; tură. Dezvoltînd în serie, aceasta poate fi scris:
/
SI

er, =: Ş,.. aur) Prmeos e), E „AXII.3.22)

-. , 2=0,1,2,3.,. A : . , E RR | i
IA

unde Pan sânt polinoame Tegendre de ordinul 2 iar d (7) este O functie
ce depinde de 7. Funcţia. g,(7) conţine termeni ce corespund cuplajului
magnetic dipolar şi respectiv termeni, legaţi probabil de cuplajul Spin-
U

orbită, Neel admite că importanţa acestor ternieni descrește pronunţat cu

distanța și ca atare este suficient a considera doar interacţiile cu atomii
BC

vecini. . - | |

293
 Notind prin r, distanţa care separă doi atomi vecini în cristalul
nedeformat, iar r = r9 + âr, energia elementară €(r,. q) are forma,

RY
Er, 9) = gt hr + (+ măr) (cost e — (18)+
+ (9 + sr) (cost e — (6/7) cos? e + (3135)

RA
-H(t - uâr) (cos e — (15/11) coste + (5/11) cos? e — (5/231)), (XIL.3.23)
unde 4, ], m şi g sint coeficienţi ce depind de To.

LIB
E
Neel distinge anizotropia liberă”, în care reţeaua cristalină este
liberă să se deformeze (ce corespunde condiţiilor experimentale normale),
de anizotropia la „dimensiune constantă”
în care se impune reţelei o
dimensiune 'constantă, deci 5r = 0. Diferenţele între cele' două moduri

Y
de a defini anizotropia sint relativ mici. |
Pentru a determina anizotropia la „dimensiune constantă” se calcu-

T
lează valoarea medie a energiei dată de relaţia (XI[.3.23), pentru toate

SI
orientările posibile ale legăturilor în reţeaua cristalină considerată. Pentru
cazul particular al structurilor cubice (cos?20> = 1/3 şi deci termenul în
L se anulează, : Da

ER
+ Constanta de anizotropie se obţine multiplicind valoarea medie a
. energiei € prin număderul: legături pe unitatea. de volum 1N (20). Am
notat prin n numărul de'vecini. apropiaţi,N, este numărul lui Avogadro,
IV
iar” v este: volumul atomic.: Ținind seamade valoarea, (cost py şi limitîn-
du-ne la. termenii în ordinul patru, se. obţine. : | .
UN

e Kit pot 4. osat)

cu E = ON gqvl. (XIL.3.24)
Coeficientulg este detiniţ prin relaţia (XIL.3,23) iar O este 0 constantă
numericăce are valoarea 0 pentru o substanţă izotropă, | pentru. o reţea
AL

cve şi respectiv .2. pentruo reţea 5,

TR

XII.33; Anizotropia. în modelul de bandă. o

- Modelele analizate mai sus 'pleacă de ia ipoteza;că, momentele mag-
EN

netice ale ionilor sint bine localizate. Această, situaţie: nu este: însă întru-
totul caracteristică metalelor şi. aliajelor feromagnetice, unde de multe
ori datele experimentale pledează pentru un model de bandă în caracteri-
/C

zarea comportării lor magnetice... DR Ia a

Modelele de bandă elaborate au avut în vedere să justifice dependenţa,
de temperatură a constantei de anizotropie a metalelor de tranziţie 3d
şi în special a nichelului. În figura XII. 6 redăm valorile K, pentru nichel,
SI

obţinute de diferiţi autori [14, 15, 64—67]. Se constată o schimbare de semn

a lui K, acesta trecînd de la valori negative la pozitive, în jurul tempera-
IA

turii de 470 K (0,75 7,) ; are un maxim la 510'K: şi descrește apoi monoton
pină la, zero, la temperatura; Curie. Diferenţele în datele obţinutede autori
par datorate conţinutului de impuritățiîn probe ce chiar la concentraţii
mai mici pot afecta valorile K;. Se evidenţiază o împrăştiere mai mare
U

a valorilor constantelor de anizotropie K£, şi 4 ale nichelului [14,:64—

BC

69]. În aceste situaţii în afară de conținutul de impurități, valorile E; şi

204
 |

K3 pot îi afectate de modul de analiză a curbelor experimentale cit şi de

lipsa de coincidenţă a planului (111)-cu planul în care se roteşte cîmpul

RY
magnetic.Ca atare, în analiza modelelor de bandă ale anizotropiei vom
urmări în special modul cum acestea descriu dependenţa de temperatură
a lui K,. | . De E
O teorie a anizotropiei magnetice, ce pleacă de la un model de

RA
bandăa fost dezvoltată de Brooks [70] şi a fost utilizată de acesta, Flet-

LIB
„O .

- oTokunaga 87]
* fransegico!ah55,64]
a krause și colab. [65]

Y
A Puzei [66]

IT
RS
Fig. XIL6. — Dependenţa O + E a
“de temperaturăa constan- * Q :::;: 100: 200: 300:: ::400-
|
|
tei de anizotropie KE, la
| „nichel (a).;În '(b) se redă:
la o scară mărită compor-
„„tarea evidenţiată în. re-
.. în VE
TR
e da) e i pi

„giunea de temperatură .— 'îf

NI
450 K<TS< Te |
. KA1103 erg /cm3)

LU

, Li .

vY . 2 i '

oTokunaga [671 |
RA ” .

+ Tatsumoto și colab. L68]

„A Aubert L14] n |:
i

Ţ
NT

250 1500. 550... 500 7

TAR E
CE

cher [71], Asdente și Delitala [72],:Furey [73] şi Mori [74] pentru a cal-
cula, energia de anizotropie a nichelului şi fierului. În. acest model, inte-
racţia spin-orbită .este analizată - ca o: -perturbaţie mică „pentru : energia
/

corespunzătoare structurii benzii feromagnetice. Astfel, deplasarea energiei

benzilor poate fi calculată folosind metode de perturbaţie. Pentru a obţine
SI

o contribuţie diferită: de zero la energia de anizotropie, trebuie efectuate

„„. caleulele pînă în ordinul patru. 'Un calcul de perturbaţie.în 'care' contri-
IA

buţiile la energia de anizotropie se presupun că provin din stările energe-

tice situate într-o porţiune mare a:zonei Brillouin pare să.nu conducă la,
o descriere corespunzătoare. a datelor experimentale pentru nichel. -Furey
U

[73] rezolvă, această, problemă, identificînd energia, de anizotropie a niche-

lului:cu deplasările de energie doar pentru cîteva benzi situate într-o re-:
BC

giune restrinsă a zonei.. Aceste benzi aflate în apropiere de nivelul, Fermi

sînt degenerate în absenţa interacţiei. spin-orbită. ai

205
 O sinteză, a. modelelor teoretice ce descriu anizotropia magnetică a.
Fe sau Ni afost-prezentată de Franse [75).: Spaţiul limitat nu ne permite |
să trecem în revistă toate. particularităţile acestor modele, în. cele. ce ur- -

RY
mează limitindu-ne în principal la.expunerea rezultatelor obținute de
Furey [73] şi Mori [74, 76—78].
„- -FRurey a analizat problema anizotropiei nichelului folosind forme mai

RA
Ti caliste ale benzilor de energie [79], luînd în considerare totodată, hibridi-
zarea intre benzile 3d şi benzile de conducţi ie. Printre concluziile acestui
studiu menţionăm :
1) Contribuțiile principale la energia; de anizotropie magnetică se

LIB
- datorese unor puncte speciale din zona Brillouin ale căror benzi. de ener-
gie sint degenerate în absenţa interacției spin-orbită. Aceste punete sînt
situate pe direcţiile D—X şi P—L (vezi capitolul VI);
2) Problema cu valori.proprii este rezolvată, în spaţiul l, în vecină-

Y
tatea acestor direcţii, pentru diferite. orientări ale magnetizării. Deplasă-
rile în energic, ca urmare a rotației magnetizării, par să fie mai mari lingă

T
punctul X, iar pe de altă parte nu au acelaşi semn pentru toate benzile.
Pentru a calcula energia de anizotropie, sumarea deplasărilor energiei

SI
este efectuată după stările neocupate.
3) Compensarea parţială a contribuţiilor diferitelor benzi, la cner-

ER
gia, de anizotropie magnetică, este puternice afectată, prin ocuparea stări-
lor relevante. O descriere a gradului de ocupare folosind: funcţia de distri-
buţie Fermi, conduce la o variaţie râpidă cu temperatura: a. energiei de
anizotropie. DE
IV
4) Valoarea calculată a energiei . de anizotropie” hagnotică, | este
sensibilă la, poziția nivelului Fermi a benzilor d cu spini minoritari: Astfel,
UN

prin deplasarea în jos cu 0,006 eV(x1,6:10-1J) a nivelului Fermi se

obţine o valoare a constântei. de anizotropie Ip cu 259%, mai mică.
Dependenţa:de temperatură a energiei de anizotropie a fost compa-
rată cu diferenţa dintre energia liberă, corespunzătoare pentru două, orien-
tări ale magenetizării, paralele la direcţiile [100! şi respectiv [1 0). Curba,
AL

teoretică -a, fost potrivită, cu cea experimentală astfel încât să corespundă

la valoarea de la 0 K.. Acest tapt a fost necesar deoarece valoare detez-
minată, experimental la 42 K diferă printr-un factor de aproximativ2,
TR

de cea calculată folosind parametrii de bandă şi constanta spin-orbită,

obţinută din: analiza măsurătorilor lingă punetul A[80]. Asa cum se vede
in figura XII.7, dependenţa de temper aură a valorilor caleulate descrie
EN

bine datele experimentale.

| Contribuțiile stărilor degenerate la «energia de anizotropie a nichelu-
lui și fierului par să: fie. mai: puţin importante. [74]; :Mori:și colab. [76] au
calculat; !energiile de anizotropie ale; metalelor. nichel şi fier, din diteren-.
/C

țele între .energia- cristalului -pentru diferite: direcţii ale: magnetizărilor .

spontane, plecind.: dela structura. de bandăși luînd. totodată; în. considle-
rare redistribuirea. electronilor de conducţie pentru ficeare direcţie a mag-
netizării. Rezultatele caleulului par, de asemenea...în bună: concordanţă
SI

cu datele experimentale; Se conchide că nivelele de energie dublu degene-.

rate în: benzile ce intersectează: nivelul :Fermi, determină.. contribuţiile
IA

dominante la energia de anizotropie.. Dependenţa de „temperatură a con-,

stantelor de” anizotropie la nichel se justifică prin variaţia. cu. temper: atura;
a energiei Fermi iar în cazul fierului prin descreşterea despicării prin sehimb.
U

Goncordanţa este însă: semicantitativă. .

Mori şi colab. extind calculele teoretice în studiul anizotropiei coba ul:
BC

tului Şi aliajelor acestuia [77] cit şi a aliajelor Co—Fe [78].

296
 „Dtilitatea modelelor deserise mai sus depinde de modul în care
acestea pot justifica un număr mai mare dle date experimentale. Să anali-
zăm în. cele ce urmează unele rezultate obţinute în special în studiul

RY
anizolropiei nichelului și a aliajelor acestuia.
a E

RA
30F
N Va C ie11002-C£4103
C [1101

LIB
N 1 FC1001-F11403
“Fig. XII.7.— Comparaţie între depen- L o |
dența de temperatură a energiei de 20 N O date exp.
anizotropie dcterminată: experimental €£ |- UE teoria Furey
şi valorile. calculate de Furey [73]... 3

Y
„Curba teoretică a fost. potrivită
cu cea '5 N
experimentală la 0K. 2 10k

IT
| 5:
= ..

RS
A ăi 100 „200 | 300 lei

o
t- -
3
” 7
VE T(K)

„ Tokunaga '[67] a studiat anizotropia magnetocristalină a aliajelor

NI
Cu—Ni..În figura: XII.8 se redau valorile K,/IK,(0) în funcţie de 7/7,
pentru unele compoziţii caracteristice. În cazul Ni nu s-a reprezentat por-
țiunea din curbă. cu schimbareade semn de la 0,75 7. Se constată că prin
LU

aliere cu cupru este diminuată variaţia rapidă cu temperatura a lui h,.

Schimbarea de semn a lui K, nu mai are loc în cazul aliajului cu Ni+4%

„Să analizăm cauza schimbării de semn a lui I4,, la nichel. Pentru

RA

îuceput, s-a presupus că valorile K, pot fi afectate prin deformaţii, ca

NT

10 ser
| NE
0,8 ob fat lu Ii -
CE

0,6 40 7 Fig. XII.8. — Dependenţa -. :

Sl 4 Qe' temperatura ” redusă,
04 1]: TlTa a constantelor de
NR “ anizotropie : K,/K,(0) pen- :
/

x. ]..:.. - tru aliajele Cu-Ni.

| af 7 Da
SI

[Mad
IA

0 02 04:.:06 08:19
— 1/k
U

efect al magnetostricţiunii sau dilatării termice. În studiile teoreţice E,(T)

a fost: frecvent calculat pentru cazul deformaţiilor constante. Lee [8] a
BC

discutat -efectul deformaţiei datorat magnetostricţiunii asupra, valorilor

207
 IC. Acest efect, AK,, poate fi exprimat prin AK, = (cu — css)? — 2chă =
= 0 (Nr?) — c*(2%2)2. Semnul lui. AK, la temperatura, camerei este poziliv.
Dacă scăderea. lui AK, cu creşterea temperaturii nu este rapidă, schim-

RY
barea de semn a luiK, la Ni ar putea fi atribuită acestui efect. Valorile AL,
la aliajul Ni —:4 %4Cu nu pot diferi mult; de cele ale nichelului deoarece cons-
tantele de magnetostricţiune [81] cît şi cele elastice sînt aproape identice.
Acest fapt sugerează că AI, nu joacă un rol dominant în modificarea,

RA
de semn a lui KE, în nichel. | |
Brenner [82) a. subliniat că prezenţa deformaţiilor nu poate să, justi-
fice schimbarea de semn a lui AL,. Ipoteza a fost confirmată, prin studii

LIB
sub presiune [83,84]. Dilatarea de volum ar trebui să producă o contribu-
ţie Al, negativi, în dezacord cu datele experimentale.
Furey [73] a sugerat că modificarea de semn alui I, se datorește
unei contribuţii la entropia sistemului. Aceasta ar puteafi atribuită modi-
ficării energiei Fermi €y şi a ocupării. stărilor electronilor lingă €p, odată

Y
cu creșterea temperaturii, deoarece. în modelul dezvoltati JE, la nichel,
este sensibil la localizarea lui €y faţă de banda d cu spini minoritari.

T
O creştere mică a lui €, poate conduce la o creştere considerabilă în valoa-

SI
rea I,. Anizotropia nichelului aliat cu cantităţi miei de cobalt şi fier
[15, 85) ar putea fi justificată în modelul de bandă rigidă folosind calculele
lui. Furey. Pe de altă parte variaţia mică a lui E, în zona de compozi-

ER
ţie bogată în nichel a aliajelor Ni—Pd ar putea, de asemenea, fi înţeleasă,
în modelul de bandă rigidă prin faptul că numărul de electroni 4d ai pala-
diului este aproape același cu al nichelului iar structura electronică a Pd
IV
este similară, cu cea a Ni în regiunea bogată în Ni [86]. Calculul efectuat
în modelul dezvoltat de Furey :conduce la o valoare absolută a lui-H, ce
creşte cu creșterea concentraţiei de cupru.. Rezultatele experimentale nu
UN

confirmă acest. model chiar în regiunea boga în tă

nichel... a a
“În modelul de bandă, constantele de :anizotropie sînt. calculate din
diferența în energia internă atunci cînd momentul magnetic se orientează,
în lungul diferitelor axe cristalografice. Diferenţa în energia internă în
AL

aliajele Cu--Ni este cea între energiile magnetocristaline - [67]. Acestea,

„„„deserese
“în cupru, cu creșterea concentraţiei.
PR de cupru, în special în regiunea bogată
e
TR

Merkle [87] a obţinut un termen în T2 în variaţia cu temperatura a

lui K, considerînd distribuţia, Fermi a electronilor. Aceasta însă nu poate
justifica modificarea de semn a lui K,, la temperaturi înalte.
EN

Ono [88] a analizat dependenţa de temperatură a lui , la nichel,

la temperaturi joase, prin considerarea ;distribuţiei Fermi, interacţia
magnon-magnon şi efectul magnonilor excitaţi termic, asupra interacţiei
spin-orbită. Variația cu temperatura a lui K,, la temperaturi joase, poate
/C

fi exprimată prin termeni proporţionali cu 732, T2 şi 32,

Furey [73].şi' Mori şi colab.: [76] au studiat energia de 'anizotropie
a nichelului, pentru. diferite direcţii ale magnetizării spontane luînd în
considerare efectul despicării benzilor de energie dublu degenerate prin
SI

interacţia spin-orbită. Aceştia au calculat dependenţa de temperatură a

lui K, prin conșiderarea, distribuţiei Fermi şi a. modificării cu temperatura
a despicării prin schimb. Variația rapidă a: lui I, poate fi astfel explicată
IA

satisfăcător. | i | | |
"” Aliajele invar Fe—Pt, cu 30% at Pt [89]cu structură cristalografică,
dezordonată, prezintăo comportare anormală, atit în dependenţa de tem-
U

peratură - cit. şi de cîmp':a constantei: de anizotropie' magnetocristaline:

BC

Îniacord cu modelul lui Mori şi colab. [77] se :presupune o strinsă legătură

208
 între valorile I£, şi nivelul Fermi al benzii cu spini minoritari. Datele expe-
rimentale pot fi astfel justificate satisfăcător, - |
| În cazul aliajelor PANi, I, variază rapid cu compoziţia, cu o sehim-

RY
bare de semn de la negativă la pozitivă la 50 %at Pt şi o valoare maximă
la 65% at Pd [90]. Datele se analizează în modelul [77 ]. Constantele de
anizotropie ale aliajelor Ni—Cu au fost obținute prin măsurători de rezo-

RA
nanţă feromagnetică [91]. Ie
Dependenţa de temperatură a lui K,, în cobalt; (cu structura hc)
a tost justificată teoretic pentru prima dată de Car [92], plecînd dela
modelul Zener [93], considerind efectul temperaturii în modificarea: raportu-

LIB
lui e/a între parametrii reţelei cristaline. Admiţînd valori constante pentru
coeficientul de dilatare termică acesta obţine o relaţie de forma

Kaa(P) = Eaa0) (0 — 37|) 38. (XIL.3.25)

Y
IT
„În figura, XII.9 s-au reprezentat valorile experimentale obţinute
de diferiţi autori [94—97]. Relaţia. (XII:3.25) nu descrie. satisfăcător

RS
_O0no Yamaha [941
X Sucksmith-Thompson [95]

ii
L
|
a
|
gl

N
OK
VE
x
„ma
A APcuthenet și colab196]

aa modelul,
D Rebouitiat [97]
modelul Carr [92]
i: |,
| Ă | „Ono -vamânal94i
NI
JL i Site 08
Ș MAA A MAA ta
Ş NI
LU

Ş m “ S NE - A
"Fig. XIL.9. — Dependenţa :*.6- N ă
de temperatură a constan- e N O
RA

telor de.anizotropie Ku, şi x N a O .

i „Kua a cobaltului. | g | N A o;

SSE hu N Se
NT

„X IMAGA AA:AAA.A AAA | A

CE

; ! Egg, ooo000g25%0 0, x. „i X i 3
/

Q oo 200 „300
SI

datele experimentale. Mori şi. colab. [77] au: calculat dependența de tem-
IA

peratură pentru Hu și Ku, folosind modelul de bandă. Au fost luate în

considerare efectele distribuţiei Fermi și modificarea despicării prin schimb :
între subbenzile cu spin :ț. şi respectiv 3. e: -
U

„- Yang [98] a explicat variaţia cu temperatura a lui E, și Iu, în:

cobalt “he în modelul :Callen-Callen [3]. În funcţiile Bessel (paragratul
BC

XII.4) :s-au introdus valorile experimentale ale magnetizării. .

14—c. 241 / | 209

 " Dependenţa de temperatură a lui Has la temperaturi joase, s-a
analizat prin extinderea modelului [89) la metale he și considerind un ter-
men dependent de parametrul reţelei. S-a admis că raportul ela se modi-

RY
fică, €cu temperâtura. În tinal s-a obţinut o relaţie. de forma: a]

m[i 197: s =

RA
Ka(D = ao) — ap — BT) — ser] 10113.26)

LIB
ande termenul. par 2 se datorează magnonilor exeitaţi termic, Sa este O
sumă caracteristică ; reţelei, ce. depinde. de raportul cla, iar PB =
= (72/6) 1:21" 4€Ep»)[32n(€)/8€2 le=ep TE a(0). Concordanţa cu valorile experi-.
mentale este satisfăcătoare (fig. X11.9).. SI

Y
S-au determinat de-asemenea constantele de anizotropie ale aliajelor

T
Co—Ni cu Ni s:30% at [99]. Pentru aliajele la; care conţinutul de nichel
este mai mic de 7% at, Kui își schimbă semnul; trecind de la valori pozi-

SI
tive la negative, | 1
!

ER
a

IV
XII.4. Dependenţa de: temperatură și cîmp a anizotropiei
magnetocristaline îîn sisteme cu momente localizate
UN

" Akulov [100], plecînd de'la un ansamblu de spini independenţi,

(educe dependenţa. de temperatură, a anizotropiej,. obţinînd . o relaţie
AL

de forma E,(7)/K,(0)= [MA 7), unde n = 10. Am notat prin : M,(T)

magnetizarea redusă la temperatura 7. Van Vleck [29], folosind forma
pseudodipolară a hamiltonianului şi respectiv aproximaţia cîmpului mole-
TR

cular, obţine o variaţie cu temperatura de forma menţionată mai-sus, însă,

cup = 2. Termenii: pseudocuadrupolari conduc la o dependenţă de tem-
peratură 'a lui E, după o lege în puteri cu n = 6. Zener [93] a generali-
EN

zat legea în n.= 10; la forma n = + 1)/2. Kefter [101] evidenţiază

că, diferenţa între rezultatele obţinute de Akulov şi Van Vleck, provine
din neglijarea corelaţiilor între spini, ca urmare a, folosirii aproximaţiei
/C

câmpului molecular. Dezvoltînd un model ce ia în considerare, în mod exact,

interacţiile între un număr finit de spini, se poate arăta [101] că inte-
- racţia pseudo- -cuadrupolară, la temperaturi joase, conduce la o variaţie
termică a anizotropiei în n = 10, aceasta modificindu-se odată cu creşte-
SI

rea temperaturii la n = 6. “Importanţa, simetriei asupra formei de variaţie

cu temperatura a anizotropiei. a fost subliniată - de Van Vleck. [102].
IA

Acesţa dă o demonstraţie-mai. generală, pentru legea în n = l(]: + 1)f,

Callen şi Callen [26, 103] prezintă o analiză unitară a problemei, pe bază,
„de, consider ente de simetrie, rezultate ce stau la, baza discuţiei de“ mai jos.
U

„Să considerăm pentru început că sint îndeplinite ceriiţele fizice ce

BC

condiţionează modelul unui. ion al anizotropiei.' Admitem că-- spinii sint

210
 bine localizaţi şi situaţi în: poziţii echivalente. Presupunem că . fiecare
spin S are o energie dependentă de direcţie

RY
ES) = 6 + SR0848). e SILA)
Am notat prin Ph, coeficienţii de anizotropi6, iar prin $($) un polinom

RA
normat de gradul [, în componente alui $, a cărui formă este determinată,
din considerente de mele — Parasru lu! XIL.8, Folosind armionicele
sferice, 8,5) Se exprimă prin :: |
345) => ŞI anti | (SA

LIB
„78

Forma constantelor a este impusă de simetria cristalului. Suma. după

i este pară, deoarece S este impar la acţiunea operatorului de inversie a

Y
timpului. În ordinul. unu, în constantele de „anizotropie, energia liberă a

IT
sistemului este”
pf

„e= -& E Di (0 > AY LX a tra)

RS
PIE | 1

unde media se calculează, după funcţi ia de! distribuţie neperturbată. Dacă

aceasta conduce la o medie a u magnetizării, în lungul direcţiei «(axa polară)
avem E :
4

„xp (S) == 5
7

bune
VEmn) rs) (SII.4.4)
NI
EN m

unde b(m, m) depinde de direcţia. cosinuşilor directori ai lui a.

LU

Deoarece distribuţia neperturbată are simetria cilindrică în jurul

axei polare «, avem (Y(S'))=0, în afară de cazul cind m'=0, asttel că

că (Ss) = bul 0) (Yes). (S1I.4.5)

RA

În acord cu teorema, de! adiție a armonicelor sferice [101] coeficienţii

b(72 '0).se pot ideniiiica cu. armonicele sferice clasice, . YP'(a) dependente
NT

de unghiurile 0 și e pee care le tace a cu axa 2. Asttel

Cn) =2 Yp(aX Yi (S)), (SII.-.6)

CE

deci | e a
E = Co + Şi 0) <Y9(S)) 5). a (SIL4.7)
i :

Pinindiseama de acestea, coeficientul. de anizotropie. dependent de tem-

/

peratură, poate fi exprimat prin relația,

SI

„Ki 7) = Iu (0) €F9(5)). | (SILA)

IA

Pentru starea fundamentală a sistemului Y?(S) este normată la

unitate, asttel că
U

RT) _ AXASDa. (SII.4.9)

T0) CAS
BC

t..

211
 “Calculul lui k,(7), implică evaluarea mediei (Y?(S')5. Pentru aceasta,
Callen și Callen [103] folosesc metode statistice. Notind prin o probabili-

RY
tatea, stării în care S'a = nt” respectiv p, este un element de matrice diago-
nal (m'leolm'>, avem o

PUS) = 5 CmlXtlm) pm. (XIL410)

RA
m'=aS

Operatorul de densitate pp este dat de [105] -

LIB
pm = EPLĂmI, XII)

Y
Am notat; prin X 'o funcţie de temperatură ce: urmează să fie definită.

T
Relaţia (XII.4.11) este valabilă în cazul tuturor modelelor implicind osei-
„ laţii colective, „undele de spin renormate” contribuind în mod indepen-

SI
dent la probabilitatea, de deviaţie a spinului î.. Probabilitatea ca săapară
m + ha deviajii ale spinului i este dată de produsul probabilităților n, şi

ER
a Psom-n = Ps-mPs=n, fapt, ce conduce la o formă exponențială a relaţiei
). cuantic avem...
În cazul
(XII.4.10 a i?

a
Şi imoesplăm) |
IV
(IP(8)) = — (XII 412)
UN

pg | Seăplăm],-
a De De

iar pentru cazul elasie (cu m' = cos 0) i

AL

p | ţ Pim)explXml dm
TR

e CPS)
= Cm) = De (XIL418)
| o a eo [Xm'] dm a
EN

di Rua
Exprimînd integralele prin funcţii Bessel [101] avem
/C

RR “| (n!) exp [m] dm. = Iivp( d), Da A(XIL.4.14)

Si A tie Ca
SI

a
3 E Se - See
| exp [ăm'] dm' = | Yom) exp [ă4m']dmn' = Dp(X),
IA

(XII.4.15)
d îi Jr A oaie
j
deci . E Si | |
U

RD XS Da — fanta) (X11.4.16)
BC

Iu(0). CP9(5))o
„212
 i,
unde | i | a
Înca(A) = ue ALX). | o (XIL4.17)

RY
Pentru 1=1, Îsp(X) reprezintă funcţia Langevin. Astfel,
O ,

RA
.
MAT) = Ceos 05 = XS) =Isp(X). (XIL.4.18)
| CXAS) |
La temperaturi joase, A! este mare, astfel că funcţiile Bessel pot fi .

LIB
dezvoltate în puteri ale lui 1/X. În acest caz se. obţine legea de variaţie
în 1(14+1)/2. e | | Sa |
„_ Folosind relaţiile (XII.4.16) şi (XII.4.18), putem elimina parametru
A. Să. notăm simbolic, inversul relaţiei (XII.4.15) prin X = Ip).

Y
“10 “e,

IT
-

RS
| „108
VE
Di

NI
LU
Ț

Fig. XIL10. — Depen-: €

denţa de temperatură a * 10|
anizotropiei magnetocris- €£ £
taline la compușii
RA

DyFe, * [E
şi TmFeg. ” Pi i
= —
NT

105|-
CE

. | pr
/
SI

1% L | . | l -
0 100 200 . 300 400 500 600
IA

| a Temperatura |[K)
Astfel Ia Ia
ul D) = k40) În Î3 4). (XI1.4.19)
U

„Relaţia
BC

(XII.4.19) descrie bine dependenţa de temperatură pentru

un număr mare de substanţe. Ca exemplu, prezentăm în figura XII.10
| 213
 dependenţa de temperatură a constantei de anizotropie IE, pentru DyFe,
şi me, [4]. Prin linie plină s-a reprezentat curba calculată, în acord
cu relaţia (SII.4.19). Se remarcă o bună concor danţă între valorile experi-

RY
mentale şi previziunile. modelului.
Se poate arăta [103] că în domeniul păranagnetic avem

RA
DIR IR i EAT) = 40) 0710) i (SI1.4.20)
- În cazul modelului pereche al. anizotr opiei 'este dificilă oxplicitarea

LIB
relaţii unei de forma, (SII.4.19) pentru întreg domeniul -de temperatură.
S-a putut determina doar dependenţa de temperatură a. coeficienţilor
de anizotropie la;temperaturi joase şşi respectiv ridicate; evidențiind o varia-
ție în. API şi repectiv. MI... iti
Dacă hamiltonianul nepertuzbat al sistemului, conţine un termen

Y
corespunzător câmpului magnetic, magnetizarea va, depinde atit de tem-

T
peratura cît și de cîmpul extern II. În evaluarea dependenţei lui I:, de
H, se poate păstra formalismul iolosits, inloenind în relaţiile deduse ante-

SI
rior pe MT) prin MAT, H). Pe
Considerind spinul ca o mărime clasică, dependenţa (e cîmpul mage-

ER
netie a lui i, , poate ti obținută [103] din dezvoltarea relaţiei (311.4.19)

TD atitar 100 strazi

Î: i I , , | _ _
IV
lu £) - . ăi
UN

La temperaturi T< 7, avem: |

(PI) (7,0)
De
pi
AL

OO
TR

Înv) — | = + UT, 0) erat) Sar

+3 A
1 + 2Îsp(a9) Ț 0)
— 3AM2 De „a
210) (SIL4.92
(X11.4.22)
EN

unde mărimea 2 se elimină folosind ecuația parametrică Iap(9)=

= MT, 0) = cth a —1/2o iar 5, = MAT, JI) — MT,
/C

Putem exprima pe 517, în funcţie de datele experimentale 5], =

= HA Jexp(LD, DI), unde Jexol II) reprezintă valoarea măsurată a Suscep-
tivităţii magnetice. '
SI

În domeniul paramagnetie avem :

(DID 33 DH
IA

(5I1.4.23)
(0) a DI! ao)
U

unde Z( 77) este susceptivitatea magpețieă,, AMto) magnetizărea Ja satnutaţie

BC

la 1 =0 KE iar (21 4 l)i!=1 Xx3X5 X(21 4-1).

214
 | XII.5. Anizotropii induse

RY
În materiale pot fi induse anizotr opii magnetocristaline şi prin acţiu-
nea unor procese fizice ca recoacere magnetică, laminare, iradieri, metode
de preparare, tensiuni mecanice etc. În cele ce urmează vom analiza sucoint
aceste tipuri de anizotropii şi originea lor fizică. Fenomenul de recoacere

RA
magnetică [106] a fost descoperit în 1913. Studiindu-se proprie tăţile, mag-
netice ale aliajelor le + 4% greutate Si, s-a evidenţiat că prin răcirea
de la 8000 la temperatura camerei, într-un cîmp magnetice extern de 300e

LIB
(2,4102 A/m) se îmbunătăţeşte permeabilitatea acestora. * Bozorth
[107 ] face .o sinteză a studiilor experimentale efectuate pînă în anul 1950
iar Ghikazumi şi Graham [108] rezumă rezultatele cercetărilor întreprinse
pînă în 1968. Recoacerea magnetică este analizată de Slonczewski [109]
şi Chilkazumi [110] și Graham [111].

Y
Vom analiza pentru început modelele folosite pentru a justifica din
punct de vedere microscopic anizotropia indusă, pentru ca apoi să discu-

IT
tăm diferite tipuri de anizotropii induse.

RS
[i

XII.5.1, Ordinea direcțională

în studiul comportării. magnetice

VE
Termenul de o!dino direcțională a fost introdus ae. Chikazumi
a aliajelor cu o.compoziţie
[112]
apropiată
de NisFe. Acestea prezintă o micșorare a volumului odată cu trecerea de
NI
la, starea. dezordonată cristalografie la cea ordonată. S-a presupus că dis-
tanţele între perechile de atomi Ni—Fe sint mai mici decit cele
LU

între perechile de atomi Fe—Fe sau Ni—Ni. Ordinea direcţională a

perechilor de atomi poate conduce la o alungire în direcţia, preferenţială
de aliniere a.perechii și interacţia acestei alungiri cu tensiunile magneto-
strictive, poate 'da naștere la un cuplaj între magnetizare şi axa de ali-
RA

niere a perechii. Interacţia magnetică directă intre magnetizarea locală şi

perechea de atomi din reţea a fost analizată de Nâel [63], Taniguchi şi
Yamamoto [113] şi Chikazumi şi Oomura [114]. Pr esupunerea de bază a
modelului o constituie faptul că există o componentă a energiei care de-
NT

pinde de unghiul dintre magnetizarea locală şi axa perechii vecine în ordi-

XI
CE

he

Fig. xu. 11. — Schema de

D i
principiu pentru determi-
/

- narea anizotropiei în teoria - .

9
ordinei direcţionale, Ei
SI
IA

nul unu sau cea a atomului interstiţial [111) (fig. XII.11). Această ener gie
U

se > dezvoltă în serie în: polinoame Legendre (vezi paragraiul X4II.3.2).

BC

€ = 1(cos2 o — 1/3) + gq[eost e — (6/7)cos2 9 + 3/35]+... (SIL.5.1)

215
 Ama notat prin 1 și g constantele ce caracterizează interacţiile pseudodi-
polară şi respectiv pseudocuadrupolară, iar o este unghiul între axa, pe-
rechii și magnetizarea locală. În mod normal g <] şi ca atare în relaţia

RY
(SII.5.1). se “poate păstra numai primul termen, Notind prin f și > cosi-
nușii directori ai axei magnetizării și respectiv ai perechii, avem cos Q =
= Pim A PoYa + Bara. |

RA
| Să considerăm o soluţie solidă binară, formată din atomi A și respee-
tiv B. În această situaţie apar trei tipuri de perechi de atomi vecini :
A—A, B—B şi A—B, şi corespunzător, acestora, 3 constante ce deseriu

LIB
energiile : “aa lan ŞI Iap-

Reţinînd primul termen din (SII.5.1) energia totală cor espunzărtoate

acestei situaţii, are forma

Y
€ = > ratia: Nail + Vania) (cos? e; — 1/3). „ (XIL.5.2)

T
SI
În relaţia de mai sus, suma se face asupra tuturor direcțiilor posibile ale
vecinilor în ordinul unu. Valorile N ab Anei SLĂ ani DU sînt independente.
Corespunzător deplasărilor de atomi, care creează o pereche A—A, va

ER
apare o pereche ' B— B şi se distrug două perechi A— B: Modul de aranjare
a tuturor perechilor poate fi exprimat prin €cel corespunzător uneii perechi.
| Conform: cu SU) zezuliă, i
tă o |
IV
n a = Yad cos?Du a „i ELBA)
UN

unde energia J: = | A4 j Lea -— “alea depinde de teriperaturăi şi se anulează

la, punetul Curie. - |
AL

ba echilibru, “numărul perechiloe de atomi “(Sau imterstiţiali Aliniaţi

într- -o.o, direație, la. temperatura, În ește dat de.
Da

3
|

j 2"
i rr.
exp Lu (0052 2ș —- 115) NR |
TR
EN

“ Am notat prin AN numărul total de perechi, 1, valoarea lui 1 la temperatura

T,, iar sumarea se face după toate orientările posibile ale perechilor.
Se admite, în general, că ], < ksT. În acest caz, exp [— IL (cos? e —
/C

— 1/3)/kap T] = IL — li (cos? 9 —— 1/3)/ks7 Şi deci. X: exp. I—h(eost e;—

—1 13)/ka£4] 2,
= unde 2 este numărul de direcţii vecine posibile între.
atomii vecini în ordinul unu. În acest caz, relaţia (XII:5.4) se scrie
SI

în = = (ta = teo ei —1B8)]ka Ti]. : (SIL55)

IA

Relaţia (XII.5:5). deserie . numărul N, de perechi,. la, echilibru, însă nu

U

dă informaţii. cu privire! la viteza cu care se atinge echilibrul. : |

În cazul cînd o probă este menținută la temperatura 7, un timp sufi-
BC

cient :de.mare pentru a.fi în. situaţia descrisă de relaţia ($11.5.5) şi:apoi

„216
 ăcită la temperatura 'I, la care nu există procese de difuzie, sistemul va fi
caracterizat printr-o energie de anizotropie indusă, Car

RY
Car = y, Nil(cos? 0, — 1/3), (AII.5.6)
$

unde 1 este valoarea; lui ! la temperatura Z» şi 0, este unghiul între mag-

RA
netizaxea locală şi axa perechii i la teinperatura Ta. Notind prin a; cosi-
nuşii directori ai magnetizării la tempel ratura 1; și y, cei ai axei perechii,
avem .cos0 = eu pe Qofa —- aa:

LIB
Pentru o distribuţie izotropă sau cubică a axelor perechii se obţine
expresia generală pentru energia de anizotopie uniaxială
| N , | , |

= 3FI e (1 — - (cos: 9 — 3) l„(cos? 0, — 1/3) =

Y
IT
|
=
Ulze d Batai +P 2Yai + Batran) (avast oYas k- aYsi)++ const.
| ARE

RS
Lo e $ Ă , |

a (XILL5 1)
Valorile lui 2 cât şi cele pernmise pentru y depind de tipul de structură cris-
talină considerat, Dacă sistemul de axe de referinţă coincide cu axele
eristalografice ale reţelei cubice; „avem : VE
NI
Cu = |(NU Ja) [a(aâBe + cp + apă) +

+ dal ua 6 Po + 203 fa 8 A ag B.Bs)l —

LU

— — (Vth ') (a, ŞI ciet +5 abil) (X.5;8)

î>j

Constantele a și (a sint coeficienţii de anizotropie ai ordinii direcţionale.

RA

Redăm mai jos vajorile acestora, pentru diferite tipuri de Structuri [108]:
| 4 a
polieristal orientat aleator 25 4/15
NT

atomi interstiţiali în structură cve 1/3 0

perechi în structură cs . 1/[3 0.
perechi în reţea cfe . | | 1/12 4/12
CE

perechi în reţea, cve i | 0 4/9

In cazul unui policristul cu legături orientate aleator, partea unghiu-
ară a lui (XIL.5. 8) se scrie d PB --2 a aa 8 = DIR =(ciBu )=cos? 202 0,),

unde 9, este direcţia magnetizării îîn timpul formării "ordinei direeţionale,

/

iar O deserie direcţia magnetizării îin timpul măsurării anizotropici. Pentru

SI

atomii interstiţiali aflaţi în reţeaua cve cit și a perechilor în reţeaua cs,

relaţia (SII.5.8) se serie E, = —HKu cos*( 0 — 0), unde E, este constanta
de anizotropie uniaxială indusă, iar 0 şi 0% sînt unghiurile pe care le face
IA

magnetizarea și respectiv axa uşoară a anizotropiei induse, cu sistemul

de veferinţă, |
„ -Chamberod şi colab. [115], în calculul anizotropiei magnctocristaline
U

în monocristale cu simetrie cubică, consideră contribuţiile perechilor ato-

BC

mice vecine în ordinul unu şi doi. Se evidenţiază că energia de anizotropie

uniaxială este dată numai de atomii vecini în ordinul unu, prin recoacere

2î7
 în cîmp magnetic orientat în lungul axei ternare a cristalului, şi de atomii
vecini în ordinul doi în prezența unui cîmp orientat în lungul axelor cubu-
lui. Modelul dă o concordanță calitativă cu studiile efectuate asupra mMono-

RY
cristalelor de Fe—Co. Concordanţa se îmbunătățește prin considerarea,
corecţiilor datorită vibrațiilor reţelei.
_Dacă se admite că. energia de. anizotzropie magnetoeristalină este

RA
dată de suma energiilor magnetice ale perechilor de atomi din cristal,
analiza evoluţiei acestei energii de anizotropie permite să se studieze, în
cursul tratamentelor izoterme, evoluţia. ordonării cristalogratice în aliaje.

LIB
În cazul aliajului Fe—Co (50% at) [116], se-arată că, modelul difuziei
omogene prin migrarea. lacunelor estei în bun acord cu datele experimentale.
Mult timp recoacerea, sub tensiuni mecanice cît şi anizotropia in-
dusă. prin ivadiere au fost interpretate în modelul ordinei direcţionale,
deși problemele pe care Je:ridică sînt-mai complexe.

Y
Să analizăm recoacerea sub tensiune mecanică [108]. Un atom inter-

T
stiţial sau o pereche de atomi substituţionali vor produce o tensiune locală,
anizotropă. . Dacă cristalul este supus la o tensiune inecanică uniformă,

SI
energia atomului interstițial sau a perechii va depinde de. orientările legă-
turilor în raport cu direcția de acţiune a tensiunii. Astfel, un aliaj, sub

ER
acţiunea unei tensiuni mecanice va tinde să aibă un aranjament anizotrop
al perechilor. de atomi. În aliaje ordonate magnetic, la T< 7, există
intotdeauna o tensiune unitormă, ca urmare a, „prezenţei magnetostric-.
ţiunii spontane. Aceasta conduce la, o aliniere a perecliii. Axa, de: aliniere,
IV
indusă de tensiune, nu e necesar să fie aceeaşi cu axa rezultatălea. urmare a;
interacţiei perechii. cu: magnetizarea locală. La: solicitarea, uniformă a
UN

materialului feromagnetic apir două efecte. Interacţia tensiunii cu magneto-

stricţiunea va tinde să rearanjeze contigurâţia,de domenii. Astfel, mag-
netizarea va fi paralelă sau perpendiculară cu tensiunea; aplicată, depin-
zîind: de semnele constantelor de :magnetostricţiune. și de sensul, tensiunii
mecanice. Prin urmare, -direcţia magietizării rezultante va produce un
AL

aranjament particular al perechii, axanjament, ce condiţionează anizotropia.

În al doilea, rînd, inţeracţia tensiunii aplicate, cu perechile, tinde să produ-
că o aranjare particulară similară cu cea obținută în materialele nemagne-
TR

tice. Cele două tipuri de aranjamente pot îi idenţiee sau. să «litere între “ele.
În afară de modelul perechii, îîn analiza recoacerii sub tensiuni meca-
nice se consideră în. „general și prezența, energiei, imâgnetostatice, a. inclu-
EN

ziunilor.
O anizotropie indusă poate fi obţinută şi prin ivadiere. Teadierile de
diferite tipuri pot înlocui factorul termic ca sursă de mobilitate atomică
[117]. Astfel, studiul unui monocristal de FeNi (50% at). iradiat cu neu-
/C

troni în cîmp magnetic, reliefează, o 'anizotropie relativ mare [118, 119].

Iradierea, la temperâtura, cumerei poate să conducă la. o anizotropie. de
tip ordine direcţională,. relativ. ridicată. La temperaturi relativ joase,
iradierea,. permite: să. se atingă starea de echilibru a ordinei direeţionale,
SI

într-un. timp relativ. scurt. Iradierea, la (200—320)C a probelor. polieris-

taline, evidenţiază valori mai mari. ale anizotropiei induse, ca urmare. a
IA

prezenţei unei ordonări. cristalografice de vază mare “de: acţiune într-o

structură de tip AuCu tetragonală. Aceasta constă din straturi alternative
de atomi de fier şi nichel și a fost denumită suprasir acbură orientală [120],
U

pentru a o distinge de ordinea direcțională, de rază mică de acţiune. Steuc-

BC

tura indusă, prin iradiere. constă din cxistalite avînd structura de.tip AuCu

218
 cu diametrul d = 300 â, cu axele tetragonale orientate în lungul direeţii-
lor cubului cristalului iniţial, Dacă iri udlierea are loc în cîmp magnetic,
cele irei tipuri de eristalite nu mai sînt prezente în număr egal și se obţine

RY
o amizotropie magnetică [121].
“Datele obţinute prin iradierea unui monocristal FeNi (50% at) se
interpretează prin formarea unor nuclee ordonate, ce corespunil zonelor

RA
perturbate caracteristice iradierii prin neutroni [119]. La început nucleele
sînt izolate într-o matrice dezordonată, unde se dezvoltă o ordine diree-
țională ce se stabileşte mai rapid ca ordinea la distanţă, prin migiarea

LIB
defectelor. Se dezvoltă în mod egal irei tipuri de cristalite FeNi ordonate
-orespunzător celor 3.orientări ale; axei tetragonale. În cazul în care asupra
probei acţionează un cîmp magnetic, una din; axe este favorizată ; pe această
cale se poate justifica energia de anizotropie observată,

Y
IT
XIl.5.2. Cinetica de formare a anizotropiei la recoacereaîn cîmp magnetic

RS
Lesnik şi colab. [122—124] au analizat cinetica de tormare şi orien-
tare a anizotropiei magnetice induse la recoaceri repetate în cîmp magne-
tic. Problema a tost consiclerată plecind de la un model cu grăunți călin-
VE
drici, a căror axe sint orientate normal la planul unei pături subțiri. Cine-
tica acestor procese poate fi deserisă de cenaţia de difuzie, neuniformă :
i A, '
NI
O4Jd== :7ldqi — 4p COS? (o — Va). (A11.5.9)
LU

Am notat prin x(o, 2) excesul faţă de valoarea medie a concentraţiei

locale de defecte punctuale (atomi de impuritate sau vacanțe) la granița,
grăunţilor, o este unghiul polar ce precizează poziţia unei secţiuni date
aţă de or: aniță, = (De )t este timpul redus, D), este coeficientul de ditu-
RA

fie a defectelor: punctuale iin lungul graniţei, R — raza orăuntelui, i — tim-

pul ce are originea la inceputul procesului şi Va — unghiul polar al mag-
netizării M într-un moment dat; al procesului de recoacere, p—un para-
metru ce depinde de temperatura 7 la care apare difuzia și de Ac, con-
NT

centrația medie a defectelor la graniţă. -

| Soluţia generală a lui (SII.5.9) are forma
CE

„(0 7) = —pa exp (—t7) cos 2o —

PaL9(2) cos? (9 m V.) + G( 7) sin 2(0 Va) (XII.5.10)

/

unde p,; = D(7,) si Da = P(Za) sînt valorile la temperatura de aranjare .

SI

T, şi respectiv de recoacere (7), iar funcţiile (=) şi G(=) satisface ecuaţiile

IA

AUd> ca op| pog e,(7 (SIL)

:
| _
U

AC _ _uq op. (S11.5.12)

BC

(= a d= . E |

219
 Din relaţia (S11.5.10) se obţine următoarea,” expresie pentru densi-
tatea, energici de anizotropie . |

RY
Ga = — 240) (a 2Y exp (— 12) +2 -L cos2(4— Va) e sin(Y—%a)]a)

RA
| (SIL5 .13)
unde K „(0) este constanta, de anizotropie inaintea. recoacerii păturii și
e este unghiul polar a lui M, la, temperatura, de măsurare 7.

LIB
„Dacă în timpul recoacerii.se aplică un: cîmp extern H, mai mic decit
cîmpul de anizotropie: H;(0), unghiul Va din (XI11.5.9) depinde de timp,
și astfel ecuaţiile (XII.5.9), (XII. 5, 11) şi SI 5.12) pot îi rezolvate ţinind
seama de condiţia suplimentară Se

Y
!

(%=) = — (0) NE i E = po sin (XIL.5 14) .

T
DV Jo=da: OV Jy=ta |

SI
Aceasta semnifică că într-un moment dat al pr ocesului de recoacere, vecto- --

ER
rul magnetizare este în echilibru sub acţiunea cîmpului, de anizotropie Şi
a celui extern. Folosind relaţia SIL 5.13) avem :

40) [ei | 24, expl—42)

i
— 209]| - Had
DA
costa. |
(XIL.5.15)
IV
UN

în scopul de a repr 'ezenta, rezultatele într-o formă convenabilă, pen-

tru comparaţie. cu datele experimentale, densitatea energiei de anizotro- ;
pie se scrie sub forma ÎN
: N
AL

E, = — Id) cosdE— 9), OXIL 5-16)

TR

unde... Ia | |

| K(7) = K,(0) [espt=a- 7) = Pa (g Gos 2% — G sin

n 24] sec o£,
EN

(X11.5.17)
| tg 2 = Pe
Pa exp (43) gsi
| g sin 2 Va + G COS 2y, Ye
/C

Ps 1 + (palPe) exp (4 =) ecos 2Ya — G sin 2

Am notat prin £ unghiul ce determină divecţia axei noi de: uşoară magneti-
zare, în momentul =. Unghiurile v, v, şi £ sînt măsurate de la poziţia
SI

iniţială a direcţiei de! uşoară magnetizare.

| Compara» ca relaţiilor (XII.5.17) cu datele experimentale [123,
IA

125] evidenţiază doar o concordanţă calitativă. În experienţe s-a observat

rotația axei de uşoară magnetizare (AUM) și modificarea lui J€, prin, re-
coacerea la H < H x. La temperaturi de recoacere 7, < 300*C, AUM nu
U

se rotește prin 90, în discordanță cu modelul. Cu cât este mai mică tem-
peratura, de recoacere cu atît nepotrivirea între model și datele experimen-
BC

tale este mai mare. S-a sugerat [124] că diserepantele ce apar sînt; conse-

"220 |
 cința simplificărilor folosite în elaborarea modelului. Diferitele tipui de
defecte punctuale au mobilități diferite în lungul graniţei grăunţilor. Mobi-
litatea defectelor depinde şi de tipul de graniţă. Astfel, contribuţiile la.

RY
anizotropie pot fi caracterizate prin diferite cinetici ale proceselor. Con-
siderind în mod simultan atit contribuţia dependentă de timp a anizotro-
piei cit și cea, independentă, se evidențiază că sub acţiunea, perturbaţii-

RA
lor externe, anizotropia feromagnetului relaxează la o nouă stare de echili-
bru care este determinată de simetria perturbaţiilor. Viteza de relaxare
depinde atit de mărimea anizotropici cît şi de mecanismul de inducere a
anizotropiei. |

LIB
XII.5.3, Anizotropia indusă prin laminare
Pentru a analiza această problemă vom considera, o reţea efe, ordo-

Y
nată cristalogratic, de tip AB [108], care este forfecată în direcţia [011]

IT
în lungul planului (111) (fig. XII.12). În porţiunea nedeformată, nu există,
perechi B—B, deci rămine în stare pa feet ordonată. Un număr de perechi
B—B sint create în lungul planului de alunecare. În figura XII.12, toate

RS
perechile P—B sint paralele la direcţia [011]. Numărul de perechi P-—B,
induse, pe aria unitate a planului de alunecare, este 1//3a2, unde prin a
am notat; constanta reţelei. Dacă parametrul .de ordine de rază mare de
acţiune este S, numărul de perechi.
necare s se delineşte ca numărul mediu
VE
B—B este S2/ /3a2. Densitatea de alu-
de dislocaţii ce au trecut printr-un
plan dat al cristalului. Deoarece pe lungimea unitate, perpendiculară la
NI
planul de alunecare, sînt /3/a straturi atomice; numărul de plane pe
care apare alunecarea este 3 s/a, cu condiţia, ca fiecare dislocaţie să se
LU

deplaseze în lungul unui plan atomic separat. Real un număr de dislo-

caii succesive se, pot; deplasa în lungul unui singur plan atomic. În
acest caz a: doua dislocaţie compensează perechile B — B induse ante-
rior. Deoarece o pereche de dislocaţii ce se deplasează împreună, nu
RA

creează o regiune dezordonată cristalografie, cele două dislocaţii tind să

se apropie [126]. Să notăm prin p, probabilitatea de a avea o' dislocaţie
NT

„Fig, X11.12. — Modul de producere a

CE

perechilor B— B pentru o alunecare uni-

tate după planul (111), în direcţia [011],
într-o structură ordonată cristalografie
cu rază mare de acţiune. Perechile
B-—B sînt evidenţiate prin linii duble.
/

A
SI

Direcţia de
- | | | alunecare
IA

izolată și prin p' probabilitatea de a crea dislocaţii într-un nou plan ato-
mic. Numărul de plane de alunecare efectiv este /3pop's]a, astfel că
numărul de perechi P—B induse în volumul unitate este
U

Na = (52/342) (V3pop']2a) ls] = (1/8) NpS?sil. (S11.5.18)

BC

221
 Am notat „prin p = pop” „iar X este numărul de atomi pe volumul unitate. .
Factorul 2 de la nuniitor ţine seama de faptul că în ipoteza că dislocaţiile

RY
sînt izolate unele de altele, probabilitatea de a avea un plan cu' dezordine
cristalografică este 1/2. Introducind (X1L5 5. 18) în (SIL 5, 5); “ energia, de
anizoțiopie se. serie : |

RA
Can = (5) ) Vips: 5 Isi I( zau +a atei + sara) =,

= (1/8) XVips2 3, Isi! fie a zi), (SIL.5.19)

LIB
unde | | | |

fil a, 23 43) — sat + 303 + “fâs o + Daia ada Pe

Y
„+ Danut da A Dre d -

T
" Chikazumi și Graham. [108] au tabelat; cosinușii "dir ectori ai i periechi-

SI
lor B— B (Va Ya ai) şi coeficienţii 040% pentru 12 tipuri posibile. de alu-
necăi. .
Tipul de amizotropie indusă prin laminare, menţionat mai Sus, este

ER
aşteptat -să apar ă în aliaje cu ordine cristalografică: cu rază mare de ac-
țiune, astfel că, distanţa de alunecare este mai mică ca, dimensiunea do-
meniilor antifază ordonate. Anizotropia indusă se numește anizobopie
IV
de rază mare de acțiune. : . i:
Un-alt.tip: de anizotropie, denumită de rază mică de acțiune; poate
fi indus. cînd o parte:a cristalului,:pe o parte "a: planului .de ; alunecare,
UN

"este adus în contact cu un altul situat în afara. domeniului ordonat. Atunci |

direcțiile perechilor B— B, pentru planul de alunecare (111) pot fi [011]
[110]. sau [101]. Pe de altă parțe, atunci cînd cristalul prezintă numai
ordine de rază. mică de acţiune, o alunecare în lungul planului UL11) con-
AL

duce. la, creșterea numărului de per 'echi B—B în Tune ul planului de alune-
care. Direcţiile după. care sint orientate perechile. B— -B sînt din nou [LOL1],
[I10Ţiși [101]. Ener gia de anizotropie medic. a acestor „perechi B— -B este
TR

dată de
Can = 5) (Cos? rosi F- COS? opuro -- CO52 9p104) =
EN

=) Ş Crarea “Vonda + Yard) =>

E

= manzat + Mac a nato) | (311520)

/C

unde Î notează cele trei direcţii ale perechilor, (nus Rai na), sin cosinușii di-
„rectori ai normalei la planul de alunecare. Relaţia (XI[.5.20) descrie anizo-
tropia uniaxială a unui sistem cu axa grea normală la planul de alunecare,
SI

în condiţia > 0. Numărul de perechi B— B induse pe aria unitate a planu-

lui de alunecare este N su =(1/16) Np'c|s:|; unde s este parametrul de or-
IA

dine de rază MICĂ de acţiune. “ionorgia de anizotropie se exprimă Îîn:forma

ț

1 , , ” . ” e
| „ Ia
da &s) (XI 5.20
U

Eu = —Nip'o Ș, |5il Jia

„16 i ee 17 |
BC

unde gi aa da %3) > Pina:d2 1 Nuihi la F- Naihgi ada.

222
 Studiile experimentale evidențiază că anizotropia indusă în poli-
cristale diferă. de cea în monoeristale. În această ultimă situație anizotro-
pia indusă prin laminate depinde de planele. cristalogri ice şi de direcţia

RY
de laminare [127]
Calculele ce Dleacă de la teoria ordinei “direcţionale induse ; prin alu-
necare au fost extinse [128] la cazul firelor trase, laminarea după diferite

RA
orientări eristalografice cit şi la alte tipuri de structuri.
"Deşi: multe cercetări efectuate au fost inter pretate în modelul simplu,
dat mâi sus, situaţia în realitate pare mult mai complicată... -S-a evidenţiat

LIB
în' special -necesitatea de a ţine seama de energia magnetostatică, [1299].
În cazul teoriei 'magnetostatice; dislocajţiile se analize ază ca niște incluziuni
nemagnetice. Energia de anizotiopie. Correspunzittoaire, acestora se serie
a — e + &w unde ”

Y
E = —= Fiomăl "Sa, 5 (pu + c2Ba + zau)? RE

IT
e iad SN 1 al şi bu a abat cadea. (SI1.5,22)

RS
Am notat; prin e, eriergia, magngtostatiică propiig a “disloeaţiilor. situate în
sisteme de alunecare active, E, energia de interacţie a acestora, e volumul
VE
relativ. al. cristalului ocupat.. dei deformnaţiile de alunecâre, JI magnetiza-
vea, la saturâţie, Sa aria regiunii cristaline nemagnetice lingă un “nucleu
de dislocaţii, AN Și e veprezintă densitatea, de disloeaiții Și distanța minimă
NI
între aceştea,; 'este lărgimea detectului de, “alunecare, iar. B, sint cosinuşii
directori ai direcţiei dislocaţiilor în. văport. cu axele tetr agonale ale; mono-
cristalului.
LU

Spre deosebire de expresiile (XI 5) 19) sşii (SIL 5. 21) melaţiile (Sr.
5.22) mu. depind. de parametrii de: ordine,. ci. de. sradul de neliniaritate. al
deformaţiei. e,. ca urmare a faptului că mirimile, No h şi:p depind neli-
RA

niar ide <. Deoarece Sa, <I și: In(h/p) are. O dependenţă mică .de e,
variația lui E,cu e areun extrem la SN. [2In( h| op). Dacă Sad,
iar Eu < E, pentru e mic, energia, de anizotropie. este proporţional cu
densitatea de dislocaţii.
NT

În aliaje 'de permalloy, defectele de impachetare Şi. dislocat iile Dot

juca un rol :esenţial în deformarea plastică, şi contribuţiile. acestora la
energia de anizotropie pot fi:mari. În acest caz, secţiunea, defectului de
CE

impachetare este elipsoidală, iiar Ca este dată de următoarea, expresie

[130]; Dă pi | .
"ea
| = (ap) io AeSLăt, Ş, zuB, 55 daB, + cap) +
i
/
SI

FN >, (unui ceha + dog). (SII.5.23)

IA

Am notat. prin Nyp şi N factorii de deomagnetizare a defectului îîn direcţia

de alunecare, respectiv. în lungul normalei la planul de alunecare, Bi 2,3 sînt
cosinuşii. directori ai direcţiei “de alunecare (după 7") taţă de axele tetra-
U

gonale ale monocristalului. Dacă defectul este lung comparativ cu secţiu-

nea, transversală avem Na ="0 şi Nr + Na = 1. Pentru Ny = Ap = 1/2.
BC

expresia. (NII.5.23) se reduce la forma dată în (SI1.5.22).

223
 În compararea modelului cu valorile experimentale folosind relaţiile
(311.519) şi (XII.5.21) Apar dificultăţi legate de evaluarea contribuţiei
dată de (XIL.55.19) şi (XII.5.21) la anizotropia magnetică. Pentru a exclude

RY
acestea, este necesar a realiza experienţe asupra probelor călite de la tem-
peraituri mai mari ca cele de ordonare. În acest caz E, = 0 şi e = Eu.
Rezultatele măsurătorilor evidenţiază că originea anizotropiei in- -

RA
duse prin laminare poate fi atribuită, defectelor formate, la deformarea
plastică. În cazul aliajelor de permaloy acestea .par să fie dislocaţiile şi
detectele de. împachetare cu atomi de impurități sau vacanțe segregate pe
acestea. Energia, magnetostatică a acestor defecte ar corespunde cu ener-

LIB
gia de anizotropie magnetică, Modelul poate să justifice calitativ cele mai
importante proprietăţi ale anizotropici induse prin laminare. şi anume
dependenţa acesteia de direcţia şi gradul de deformare. |
În cazul monocristalelor de Fe—3%, Si şi Fe— 49, AL! “amic

Y
„nate la rece se conchide. că anizotropia are originea în ; defectele de
reţea [131, 132]. Faţă de aliaje cu structura efec, la cele.cu structura cve

T
(ca Fe—Al şi Pe—Si) deformația plastică, induce, în principal, dislocaţii

SI
elicoidale. Recoacerea anizotropiei într-o zonă de temperaturi joasă este
legată de „dispariţia” atomilor de impurități șşi a vacanţelor segregate lingă
dislocajii Şi defecte de împachetare, iar în zona de temperaturi ridicate

ER
poate fi corelată, cu modificare a structurii de dislocaţii șŞi posibil $şi cu densi-
tatea de dislocaţii. ”
Modelul ordinei: direeţiionale induse prin alunecare [127] a fost îm-
IV
bunătăţit, în sensul de.a lua în 'considerare teoria dislocaţiilor. Acest
model 'a.fost utilizat în analiza comportării aliajelor ce prezintă ordine
cristalogiafică de rază mâre de acţiune ca FesAl [133] şi NisFe, [134].
UN

Studiul” prin microscopie electronică a aliajului NisFe arată, că în zona

de deformaţii între (0—15)%, dislocaţiile sînt dispuse în perechi. Acestea
sint dislocajţii ale > dorarețle! de tip A. Anizotropia magnetică uniaxială
indusă prin dislocaţiile suprareţelei de tip A creşte proporţional cu densi-
AL

tatea de. dislocaţții, în. concordanţă. cu rezultatele experimentale [135].

Anizotropia magnetică indusă prin comprimare în NisFe, este amplificată,
prin recoacere la 200*0, fără acţiunea cîmpului extern [136]. Se aşteaptă
TR

ca anizotropia să fie proporțională cu distanţa între dislocaţiile „perechi

ale suprareţelei [137]. |
În cazul aliajului invar (Fe4+34, 3%, at Ni) s-a observa lingă Te 0
dependenţă, de cîmp a lui K, anormal de mare [138]. Valorile:K, depind:
EN

mult şi de conţinutul de impurități. S-a evidenţiat; prezenţa unei anizotropii

uniaxiale, I, ce are valori negative la temperaturi înalte şi îşi schimbă.
semnul odată cu scăderea temperaturii. Comportarea menţionată este
/C

atribuită distribuţiei „anizotrope a perechilor de atomi Fe—Fe [139].

„XII.5.4. Anizotropia indusă în procesele de elaborare a materialelor

SI

a |
- Anizotropia magnetică poate fi indusă şi în procesele de elaborare
IA

a materialelor şi anume la creșterea, monoeristalelor, în obţinerea pături-

lor subţiri prin pulverizare etc. Să analizăm suceint această problemă.
Bobeck şi colab. [140] au evidenţiat că unii granaţi ai păminturilor rare
U

crescuţi în flux, au o anizotropie magnetică uniaxială cu toate că simetria

lor cristalină este cubică... Din punct de vedere tehnologic, proprietatea .
BC

menționată, a permis folosirea acestora la dispozitive de memorie. cu

224
 domenii cilindrice. Studiile. vlterioare au evidenţiat că energia de anizo-
tropie uniaxială depinde de tipul și cantitatea de ioni de păimint rar din
cristal. O contribuţie la aceasta este dată și de faţetele cristalului cit

RY
şi de temperatura, de: creştere a acestuia.
S-au propus diferite modele pentru a justifica această comportare.
Modelul. ce. consideră, preferința pentru anumite poziţii cristalografice
[141, 142] poate explica aproape toate: datele experimentale iar energia

RA
de anizotropie poate fi evaluată, folosind numai doi păranietri, În” acord
cu acest model miizotropia” îndusă.. prin, creștere provine în esenţă din -
netniformitatea, distribuţiei ionilor de pămint Tar în cele 6 poziţii neechi-

LIB
alente de tip 24c ale structurii de tip granati, În acest model anizotropia
uniaxială ar trebui să se. anuleze; prin 'recoacerea, probelor 1 a temperaturi
ridicate, fapt confirmat; &xperimental [143—145].
— Valorile energiilor de
activare pentru procesele de redistribuire diferă, „Acesti fapt. este “atribuit

Y
diferenței: întae razele - ionilor. constituienţi, de: păminturi „rare [146].
Ca urinare, în cristal apare o d istribuţie. ncunitor mă. ăi ionilor păminturilor

IT
rate, ce condiţionează, anizotropia uniaxială,.. |
* Valori 'mani ale aiizotropiei induse pri creştere i; se obţii și prin

RS
ocuparea preferenţiălă a poziţiilor, ogtaedrice, in erăhatul: de iti iu și ter,
de către ionii rit [147].
" "Păturile! subţiri ale aliajelor” aimoriă ale păbntitii ilor. rare: cu metalele
de tranziţie 34, în anumite” condiţii, de prepârare, “prezintă '0 anizotropie
cu-axa de: Uşoară, magnetizare perpendiculară
Anizotropia bâipendiculară ă "depinde de mai mulţi parametri ai procesului
VE la planul stratului [148]...

de preparare [145—150]. Pe de âltă, parte contaminarea cu oxigen, în

NI
timpul depunerii: stratului, induce,o “anizotropic; perpendiculară în pă-
tuti subţiri de: Gd—Co [151]. S-a, evidenţiaţ; o modificare. a direcţiei mag-
netizării,. de la: pân plan” la perpendiculară pe' acestă în' procesul. de re:
LU

coacere [152]. Aceasta a fost; explicâtă [153] prin amizotropia indusă prin
recoacere presupunind "0 - “ordonare! anizotropă,.. a ' momentelor ':subrețelei
cobaltului, necompensaţe, - câ upmâie a oxidării preferenţial” a eadoliniu:
lui. Contâminarea cu: oxigen scade anizotropia' perpendiculară. [154].O
RA

analiză de detaliu ă influenței” absorbției de oxigen asupra ânizotropiei

perpendiculare în' pături subţiri: de Gd—re şi 'Gd—Co a, fost tăcută de
'Psunashima; şi” colab. '[1155].: Se “consideră! următoarele efecte posibile :
NT

(1) ordonarea; perechilor de atomi; (2) anizotropiă indusă de tensiuni ca, ..

urmare a contracţiei: substratului ș (3) efectul” magnetostatic al MiCrO-
stineturilor „anizotrope pi (%) inteiacțiilor anizotitope..
CE

. | . . ,
NR 9 atzi , ch „* , . pa id a)

XIl.5.5. Anizotropia indusă prin recoacere în cîmp magnetic

/

Originea anizotropiei magnetice induse prin recoacerea în cimp mag-

netie, în “aliaje feromagnetice, a fost. justificată mult timp, calitativ şi
SI

parţial cantitativ, cu ajutorul modelului ordinei: direeţionale. Deşi acest

model, prezice : (1) dependență de temperatură a. anizotiopiei magnetice
IA

uniaxiale induse; (2)- efectul 'recoacerii magnetice asupra constantelor

d6 niagnetostrieţiune; (3) relăţiă. între ordonarea, suprâstructurii uzuale
Şi orientar ca perechiloi de atomi, s-au făcut doar citeva verificări exper
« imen-
U

tale: [156].. În. aliaje Te — si s-au" evidenţiat' două procese de recoa-

cere "în cimp “magnetie: Unul-din acestea; are loc, la. aproximativ” 3006,
BC

în timp ce altul, a „fost observat la temperaturi mal mari. ca 5000. Aceste

[ea .
.

150,241 21
 procese de rrecoacere nu pot îi explicate. numai pri mecanismul orâonării
perechii. Fenomenologie pot îi descrise prin redistribuirea imperfecţiuni-.

RY
Joe structurale cauzate de' tensiuni magnetostrietive, la temperaturi ridi-
cate.
Efectele de ordonare ale imperfecţiunilor par să explice anizotropia,
indusă prin recoacere în cimp. magnetic în straturi subţiri « de Fe, Ni şi

RA
aliajele acestora [157] cît, și în perminvar. [158]. o
Anizotropiă - magnetică uniaxială indusă prin. 'recoacere în cimp
magnetic s-a studiat și în cobalt, aliaje Co—Ni. ce prezintă transforma-
rea ve şi în aliaje Co—Fe Și Co—Ni. cu transformare de fază de tip

LIB
martengitic, vea [159]. S-a evidențiat; o anizotropie magnetică, uniaxială,
mare în Co şi aliaje. de. Co—Ni, în timp, ce în aliajele Co —Fe şi Fe—Ni
aceasta este mai. mică, - Condiţia, necesară. şi suticienţă, “pentru: a induce o
asemenea anizotropie uniaxială mare o constituie prezenţa cîmpului mog-

Y
netie în timpul. tranziţiei de fază martensitică, la, răcirea de. la tempera-,
turi mai mari ca punctul tranziţiei de tază. S-a sugerat că anizotropia

T
magnetică a: cobaltului și aliajelor acestuia, se datorează alinierii direcţio-

SI
nale a impertecţiunilor structurale ca defecte de împachetare care „eviti
tensiunile magnetostrictive în timpul tranziţiei de fază. |.
Talahashi şi colab. [160] au. studiat, corelaţia ce există între, măiri-

ER
mea, anizotropiei. ubiaxiale induse și tracţia, de volum a graniţelor. ce. au
o. orientare preferată, Analiza * rezultatelor. . experimentale, „evidenţiază,
că, originea, efectului 'de .recoacere în cîmp magnetic, în' Coj (he) și aliaje
IV
Co-—Ni nu o constituie textura ceri istalografică dezvoltată 'sub acţiunea
câmpului extern, în timpul răcirii de la faza, * ( ete) la e (hc). Se apreciază,
că. un mecanism posibil constă în alinierea anizotropă . a defectelor de
UN

împăchetare' induse în. timpul. tranziţiei de, fază. Studiul. efectului. re-
coacerii în. cimp. magnetic, în. aliaje, diluate cobalt- -pămiînt rar'(P) . [161]
a, evidenţiat. că anizotropia, indusă pentru 1%, greutate P crește:de 5 ori
comparativ, cu cea a cobaltului. În același . timp, studiul prin raze X eVi-
AL

denţiază coexistenţa,, structurii cfe şi hc. Ansamblul. „observaţiilor pare să

sprijine ideea că un rol important îîn efectul de: xecoacere, în cimp magne-
tic, îl are struoțara, fină, anizotropă .asociată cu nucleele de transformare
TR

de la faza + (efec) la (hc) în cimp extern. şi cu dezvoltarea; fazei cfc, ca

defecte de: impachetare, a
| Satoh: şi colab. [162]. au “studiat anizotropia amiaxială indusă în
aliaje Ni—An parțial ordonate, iin zona de compoziţie apropiată de Nisa.
EN

Originea lui K, se atribuie unei configurații de spin metastabile. Tempezro-

tura la, care apare K creşte odată cu mărirea conţinutului de mangan.
/C

Le, Anizotropia, indusă în sticlele. metalice |

SI

Comportarea magnetică a:stielelor metalice a fost intens “states

în ultimii âni, aceste. materiale fiind de mare interes în electrotehnică.
Una din. problemele interesante. o constituie „anizotropia, magnetic,
IA

În- cazul sticlelor metalice; în stare. călită, anizotropia Ki -se dato-,

rează cel mai probabil deformaţiilor reziduale interne (163). Acest în:pt
este în acord cu reducerea lui E, odată cu scăderea deformaţiilor [154],
U

cât şi cu dependenţele de temperatură similare, atît ale anizotropiei că

şi ale magnetostricţiunii [165]. Mărimea deformaţiilor. depinde pronunțat:
BC

de struetura sticlelor metalice. Pre-recoacerea sau. 0 uşoară călire sceile

n

446
 mărimea deformaţiilor, în timp ce laminarea la rece o amplifică [166].
În sistemul (Fe, Ni)soBao [167] se evidenţiază o dependenţă liniară 2
hui-BE, de 3. Valori minime E par să fie caracteristice pentru o compoziţie

RY
& sțielelor la care 2, = 0. | Să |
| În cazul sistemelor la care 2, = 0 deformaţiile reziduale nu pot fi
cabsiderate pentru justificarea anizotropiei induse. Se sugerează apariţia,
unei ordonări de perechi în timpul procesului de răcire [167]. Direcţia de

RA
Grdonare a perechilor pare şă fie determinată de direcţia de răcire a benzi-
lor eălite şi de orientarea; cîmpului magnetic, Studiul sticlelor (FeX ia "so Bzo
[165] arată, că dependenţa de temperatură şi compoziţie a lui K, este în

LIB
acord cu modelul ordinei direcționale. În cazul sticlelor (Te, Nia-u)so PB
[169] dependenţa,de compoziţie şi temperatură a lui .K, poate fi atri-
huită; prezenţei unei mari contribuţii la I(, a atomilor metaloid cit şi
ptoseselor de difuzie rapidă în timpul răcirii, care perturbă. ordonarea pere:
chiloe stabilită la temperaturi ridicate. În aliajele (Fe,Co, —p"z8Sio Biz [170]

Y
s-a evidenţiat că IC, este bine deseris de modelul ordinei direcționale pentru

IT
3 > 03. În cazul sticlelor Fe—Co [i7iJanizotropia magnetică „uniaxială
indusă poate fi justificată în modelul ordinei cdireeţionale, (lacă cîmpul
magnetic folosit în măsurători este relativ intens (3 kOe = 2,410 Am),

RS
„ Anizotropia indusă de cîmp nu poate fi eliminată prin răcirea de la
“temperaturi mai mari decît 7, în cîmp magnetic nul, dacă anizolropia
este indusă sub 7, prin orientarea locală a magnetizării şi respectiv cine-
VE
tieile de echilibrare sub 7, sint mari comparativ cu viteza de răcire. V alo-
vileE, potfi totuşi reduse mult şi în consecinţă permeabilitatea iniţială -
eregte prin tratament termic la 7 > 7, şi răcire destul de rapidă pentru
NI
a evita rearanjarea atomică. O creştere de 5 ori 'a permeabilității poate
fi obținută în sticle cui 2, = 0 din sistemele FeCoPBAI [172] și
(Fes Coo.Nio.seSis Bi [173] prin călirein apăde ] a'700 E. Rezultate similare
LU

se obțin în cazul sticlelor (Fe, Co, Ni)SiB, prin răcire în apă sau aer [174].
Vitezele de călire impuse pentru a. preveni reordonarea magnetică, sub 4,
sâit mai mici pentru aliaje cu 7, mic, dacă procesele de difuzie scad mult
odată cu scăderea temperaturii. o oo: |
RA
NT

XIL6. Metode experimentale

* Ne. propunem în cele ce, urmează să prezentăm trei metode pentru

CE

determinarea constantelor de anizotropie şi anume prin măsurarea cuplu-

“lui, din rezonanţă teromagnetică şi din curbele de magnetizare.
„O analiză a aspectelor: experimentale legate de studiul anizotropiei
/

a fost tăcută de Pearson [175]. |

În experienţe de măsurare a.cuplului proba este fixată pe un sistem
SI

suspendat printr-un fir subțire; un magnet rotitor poate modifica direcţia,

de azţiune a cimpului magnetic într-un plan perpendicular la axa de sus-
IA

pensie. Cuplul exercitat asupra probei este compensat prin trecerea unui
curent de intensitate Ţ, variabilă, printr-o bobină situată între polii unui
magnet permanent. Pentru o instalaţie tipică, erorile de reflexie, pentru
U

cuplul maxim, sint mui mici de 6” iar poziţia magnetului faţă de probă
BC

ese cunoscută în mod exact. |

227
ap.
 „Cuplul exercitat asupra probei este [14] .:
. ee

RY
a bx = n) "ah 2 OCIT6-)
îi E A
unde : A i

RA
, pn Se NE -y zu, 15) 5: Oa Zm( do): _ E (XIL.6.2)

LIB
; " E : ii ID tt : a tei

Constantele: de auizotropie K, sint. date, de relaţia

ia
E Da ÎN peteVa s i ii pi boT ţa p te ta

Li +
RS AL Aaa vii vai iteaai (XIL6:3)

Y
4
i] az + Pa , : Et a: KE)

Ah notat pri a Versorul “măgnetizării N, Mi= aru6, 9),|, du/d0.= = io Şi

T
du/9o == ie sin 0. Cîmpul initeim H; = = HI -— NN, AX fiind. coeficientul de

SI
„deragnetizare aprobe. Pia
| Cunoscând astfel inărimea cuplului de torsiune; “exercitat; asupra
probei, pot fi. determinate constantele de, anizotropic Ka caracteriptice

ER
cristalului studiat; Di
"Probleme importante vidică modul de aliniere. a pr Spai Sau. de anali-
ză, a., curbelor, de, torsiune. Astfel efectul: alinierii incomplet& a magnetizării
IV
probei asupra, 'eurbelor: de. torsiune, este 'studiat de Smit şi 'colab, [176].
Gersdorf ..şi;: Aubest;, [12,177] anulizează modul de. deteiminare: a: con-
UN

< vamtelor de anizotropie, din embele. de, torsiune, „Metoda, eşte! pa țiculari-

, care prezintă, montan ( în: gteimainâitea; constaiiielor de; 'piiizotnopie

în. cazul. pămintiurilor Tare... i, ră EN e
AL

O instalaţie de măsurat a curbelor de, torsiune, la un: onoeristăl,

sub presiune, este descrisă de Pottom [179]. *
TR

Energia de anizotropie magnetocristalină, poate fi determinată, Și

din curbele. de masgnetizare. Prin definiţie, energiă necesară penru a miag-
netiza un monoeristal, după direcţia « este; i: iii te ri
EN

. 45 - | |

za îti si te | E: =Vi uollAar. pi ni ari „cect

IER ir Pta Bi zi m: ii ppt sa ae eg a
/C

Diferența; între energiile: cristalului după: două: dir ecţii a şi a''este dată de
diferenţa ariilor d6 sub cele două ciube. Ca exemplu piezentărm- în figura
XII.13,: curbele de. niagnetizare. pentru: un monoeristal de nichel, „lupă
SI

cele. trei direcţii cristalografice, [L80].. Pentru. :a:nu se: introduce. erori în
determinarea, lui, este necesar;ca, celelalte efecte ce. contribuie. la. energia,
de magnetizare. (tenşiuni interne. create prin. deformări. locale, ete). să dihă
IA

un, caracter izotrop. iii | a |

a Pentru: un cristal cubic, îi cazul considerării primilor, ai. termiGni,
U

ai relaţiei fenomenologice, GIL 2 d avem. Pau

BC

Erar0y — Euooj = 1,4; Erau - — Ernoo = ic,]3 RJ. (SIL6.5)

228
 Îi cazul “unui cristal hexagonal, metodanu conduce. decît: la-0 singură
ecuaţie, pentru constantele K, și ha
și ca atare ăcestea nu-pot: fi determi-

RY
DAE
„2. “Determinarea, constant de anizotro
elor pie poatefi făcută şi prin folo-
sirea: unei metode. dinamice și anume prin.:rezonanţa feromagnetică. : La, modi-

RA
600

(06): -

LIB
Magnetizare
100)//-
"Fig RII13. 2 Citbe ac
t
magnetizare la un mono-

Y
“cristal de nichel. -
Ii 200

IT
——

RS
app , DI a | gL i .] ED | suie DR:

Se gag ua 100 „200... "300.

—— H(0e) [x 79,6 A/m )
e
“ficăii miei ale direcţiei .magnetizăiii comparativ. cu.:poziţi: „de echilibru,
VE pa

„cuplul .exereitat .de.cățre energia. de, anizotropie magnetocristalină :este

NI
echivâlență,; cu. cel: al; unui, cîmp. magnetice. Acest cîmp. efectiv. modifică
cimpul de rezonanţă şi ca urmare, din această deplasare a câmpului de:rezo-
LU

nanţă, poate fi determinată constanta de anizotropie.

Deși sint cazuri în care valorile constahtelor de anizotropie determi-
nate prin măsurători de rezonanţă, concordă cu cele obținute prin-metode
statice [181], acest fapt nu pare să aibă uri carâcter dă generâlităte [182].
RA

Diserepanţele observate, în general, sînt; airibuite efectelor de relaxare.

NT

XII.7:. Date experimentale | | i

„+ Daât, fiind volumul,mare de, cercetări. experimentale întreprinse în

CE

Studiul. anizotropiei. magnetocristaline,..nu le vom. putea . rezuma, . Vom

exemplifica aceste studii cu unele date obţ inute în „cazul aliajelor: pămin-
turilor rare, şi. compușilor acesţora....:: Sa i a i
In cazul aliajelor cristaline binare ale-.Gd cu Dy, Ho: și: Er. [183]
constantele de anizotropie kg şi. 18 variază pătrație cu conţinutul de pă-
/

mint rar. Se conchide că. anizotropia metalelor pămiîntiuri rare este dato-
SI

'rată, interacției de schimb. anizotrope. cît, şi. anizotropiei unui ion. Creşte:
rea coneentrâţiei deY în aliaje GdY conduce la. o modificare deisemn a
IA

constantei de anizotropie h8(0) cît și a variaţiei cu temperatura a aces-

teia [184]. Studiul aliajelor: Dy—Y şi Ho—Y [185] relevă că anizoiropia
determinată de schimb este mică. Variația cu temperatura, a parametrului
U

„de anizotropie a unui ion, în ordinul doi, este în concordanţă cu un model

punctual ce ia în considerare: ecranarcă, prin electronii de conducţie.
BC

S-a, studiat anizotropia magnetică a compuşilor păminturilor rare cu

elemente nemagnetice ca DyZn și Er7n [186] sau PAI, [187, 1S8)ucit
i

po | 229
 şi a compuşilor cu melale de trauziţie 3d. O sinteză a datelor privind ani-
zotropia compuşilor Pe; a fost dată de Clark [189]. Datele sint anali-
zate tolosind un model care ia în considerare cimpul cristalin al unui ion.

RY
Diferenţele observate comparativ cu modelul sînt atribuite modificării -
în energia maenetoelastită odată cu orientare: spinului [190]. Anizotro-
pia, compuşilor PCO, a. fost studiată de Holter şi Strnat [191].

RA
TABELUL XILA
_ Constantele de anizotropie (3/m5) la OK

LIB
Material K, OR ri Material K “KA | Weferiuţa

IRA na
(192)|tis! || Nife,O pana
| | —7,2-105 | Par

Y
Fe 5,23-10% | 0,5-105
[193] | | |... | 97]
|
— 8-10 0194] | CuFe,0, | —2,5-104 | [198]

T
Ni — 11.10% [195] | YIG * 1245108 | | -EL99].
—12,6-104 | 4,6-104 | [58] e

SI
Co 9.105 1105 | (95] | Ga —2,3-10t o (199|
Ga. —8+104 | 2,6:105 Î[196] | BaFesz0, 4,7 +105 LL (2007:

ER
Erei |. | Ul GEe,03 *PbO 2,8105 | 6,2-100 oil
=

Prezentăm în tabelul XII.L unele valori reprezentatie pente U-0on--

IV
stantele de anizotropie. Acestea variază în limite foarte largi, în funcţie
de materialul studiat. Miăsurătorile efectuate asupra compuşilor . PRe,.
UN

(unde P reprezintă un metal pămînt rar) evidenţiază valori extrem de.

ridicate ale- constantelor de anizotropic, deşi sstr uctura acestora este cubică:
AL

XII.8. Energia magnetoelastică

XI1.8.4. Efecte magnetoelastice
TR

Să considerăm un sistem magnetic descris prin hemultonianul .

gt = Secu + Vo + Es + 9, (XII 8, 1)
EN

ANde- scap ea; Ss Și 4, descriu energia de schimb, energia câmpului Cris-

talin, cuplajul spin- -orbită şi respectiv contribuţia elastică. NE
în. ipoteza că spinii sînt localizaţi (XII.8.1), poate ti transformat;
/C

într-un hamiltonian efectiv ce conţine termenii corespunzători i schimbului

între doi ioni Ti cit și pi unui ion

= SAS, + S,DS/ + Sta - „ca. 8, 2)

SI

în ordinul unu în componente: e“ ale deiormaţiei, expresia (UL. 8.2) poate

îi Serisă, - |
IA

E SAS,+ SD + 5, u)e“ 5 | +
U

+ ee:8, - 25 2 c(en)e, ae (XIL.8.3)

BC

în

230!
 |
Termenii ce conţin- g, și DO descriu schimbul a doi ioni și respectiv efectele
cîmpului elecirostătie cristalin. al unui ion.. O: situaţie mai frecvent, întîl-

RY
nită este aceea în care 99, este izotrop și mare comparativ cu DO. 'Permenul
93| de* poate prezenta atit contribuţii izotrope și anizotrope, pe cînd,
în cazul lui 9D/9e* numai partea, anizotropă are semnificaţie fizică, Deri-

RA
vatele 97,,/0e*= — DY şi 9D]de* = — BY detinese coeficientul sau constanta
de cuplaj magnetoclastic a doi ioni și vespeativ a unui. ion:
Luînd că, perturbaţie derivatele în raport cu. deformația. şi minimi-
zid energia, liberă în raport cu e“, se obţin deformaţiile la, echilibru (omi-

LIB
țind uunii.i coeficienţi Şii separind componentele izotrope Și -anizoixope)
. :

„e oc X BASS +E 9 m” +

TY
aj y BSD + 5 mas,p e OXILS4)

SI
unde < > reprezintă valoarea, , așteptată a ogătătorilor.

ER
Relaţia (X1I.8.4) conţine informaţii asupra derivatelor de ordinul
umu ale interaeţiilor magnetice izotrope $şi anizotrope. Coeficienţii magneto-.
„elastici determină, mărimile etectelor, în timp ce funcţiile de corelaţie de-
-seriu tipul de interacții şi dependenţa acestora, de temperatură [3,20].
IV
Cele patru funcţii de: corelaţie ale spinului pot fi folosite la, clasificarea efec:
telor magnetoelastice. Funcţia de corelaţie a spinului ($7) uneori este
UN

ignorată ea neavînd. semnificaţie fizică [26], deoarece aceasta nu prezintă,

o dependenţă, de temperatură, [202], în i timp ce corelaţia între spinii atomi-
lor f și g; <S,S 3), scade mult: la :7, deşi 'are:: valoare finită [203].
Handley [204] evidențiază, că efectele acestor inter acţii de sehimb' intra-
atomice pot fi totuşi observate. |
AL

Ca:0 completare la cele discutate în paragratul XII. 1 2, în tabelul

XII.2 prezentăm. o clasificare a efectelor magnetoelaştice (ME), şi reflec-
R

tarea acestora în: distanţa, medie dintre atomi cât Ri asupra, modulului elastice.
Efectele izotrope provin. din interaeţiile de-schimb izotrope şi Coulomb
NT

în timp ce cele anizotrope din interacţiile spin-orbită. Uitimele sînt, în

general, mai mici în aliaje ale metalelor de tranziţie unde &p7> ||. Funcţiile
de corelaţie ale.spinului pentru doi ioni și respectiv un ion, prezintă depen-
dența, de temperatură caracteristică, Ţ3, 2 203], astiel încît -se poate
CE

aprecia influenţa acestora asupra efectelor i aemiloctastice.

Alinierea spiniloi, odată cu aplicarea unor cîmpuri magnetice pute»-
nice sau cu scăderea temperaturii, dă naștere a, magnetostricţiune de volum
forțată [3, 8,-9, 26] (9/91) = (1J»)- (dvJaH) şi conduce la un coeficient
I/

de dilatare termică anormală Otag Cele donă etecte sut legate prin expre-
sia [9]]. os aa Da
S
IA

îi a do ai -d0. 9M, dat, | |

“aul => 307 30(2) (2). E )
mp 2 — XIL8.5
U

Am notat prin a, magmetizarea spontan Asttel, o: probă care prezintă,

BC

o dilatare termici: anormală, la răcirea, prin Te (fie. XII. 14—linie plină)

se earaeterizează prin 0, >0, doJH >0: şi cu <0.

: | o - | = 24
 Magnetostricţiunea liniară 2 dă naştere la o deformaţie anizotropă
care conservă, în ordinul unu, volumul probei [3, 26,8, 6]; Înta-- -un mediu

Y
anizotr0p, deformația, depinde şi de direcţia magnetizătii, În medâlion,

AR
în» figura XII, Ita, se ilustrează, cazul e > 0.
pa. „ii

" TABELUL: SIA N i

R
Clasiiearea efectelor aviapnetoclastiee: priu efectul asupra distanţei medii * atomice şi “modulului
de elasticitate, în îunceţie de interacţiile prezente în sistemul de spini
+1 i

LIB
ina | i - izotrop, e ahizotrop! ÎI '
ee „SS, <S 2. A IC Sp2Sa), (Sr

DE 7 |! .** magnetostricţiunea. liniară

Y
i magnetostricțiunea de - Lu

IT
, a volum | Ea | e = 7 ALO, e 7)
Distanţa atomică n: Aa
medie: . spontană ai). "+ deformaţie magnetostrictivă

RS
tortată 1 9% “A |

i TR get | „asr ANM, 0, e, 7)

baze dop ae ti ae a ta

ia
,
ia

a i-* anomaliile: de volura”

ti) VE “e
E
aa ie
azi
-
eta
„ Etectul, „„morfic!...
tai

i
)

i a E E, 0, » T)
Modulul de elasticitiite BT), 2) SRI o a P ) A
dă Mt că i a Efectul Ag!
NI
n
Să NOI ICRIE PI ERIC ME A Maat ei e
aa tat i ii LE LEGA, 0, e . CEL
LU

. N
. .
Pii Liei zi
Se
cc...
To *
dj
pm
3«

Am notat prin. M magnetizarea,, T. compoziţia, T temperatura -iar 9: şi: “i “delinese: orien-

taca”A maguetizării, „aţă de axele cristalografice Şi. respectiv; faţă. de. probă. at pt.

, a ii. 3
A
RA

! i Di ui tai ae
iti „pi a
e, pe :
„Al INI
NT

i l' În

A Sa t Pa ii 4
i : e! si t

NICA ! i . Sai
CE

, i a: SE: pi

pa sa W

- .. e - . .
ie
- .. i . ” ...
Ira
3 . : . 4

: e : -
ati: e te ti Abe, ai
I/

! o Fig XIIL, 14; “Reprezentăiiie! schematice ale: depekăcnjoi "de tem=:i aie
oi aa ss peraturăi a contribuţiilor. ME 'izotrope. asupra - distanţei medii între.
atomi (respectiv dilatarea -termică anormală) .(a) şi modulul elastic :: :::
S

(b). În medalion se prezintă efectele magnetoelastice anizotrope ”

mai mici, magnetostricţiunea (a) şi efectul „morlic” (b). Linia punc-
IA

tată şi întreruptă în (b), evidenţiază efectul AE observat, în: probe

i Da nesaturate. „..
A) i ar în IR DR :

Anomaliile izotnop6 sub T, [205 —208] analoge cu ca, sau 0o/011

U

pot fie să amplifice (ca de exemplu la Ni [206]) sau să diminueze (invar

[209,:2210)):rigiditatea: mediului "magniețoelastic! (is: SII, 14b) liniă plină
BC

şi iespeotiv punctat. st e
232 . . - . . * ..
 Bteciuul moific” [205; 211] este: cea mai mică. coritribuţie magneto-
elâstică anizotropă la modulul de elasticitate, analogă lui 2. Această de-
serie dependenţa constantelor „elastice de direcţia, magnetizării la valori

RY
mai mari ca, cele de saturație. (fig. SII. 14), în: medalion). Etectul AL
[9, 107] .ce modifică modulul de elasticitate este pătratic în A şi apare
" sub valoarea de saturație. Sub acţiunea unor. solicitări mici, un mediu mag-

RA
' netoelastie cii A pozitiv (negativ), face ca, direcţia magneiizării să se ali-
nieze paralel (perpendicular) la direcţia, tensiunii. Usurinţa, alinierii este
proporţională cu raportul 2,/H. “Această aliniere a lui” UI: cauzează o
deformaţie magnetostrietivă proporţională cu 1, care este măsurată îm-

LIB
preună cu deformarea, elastică adevărată. Materiâlul prezintă atunci o
compleanţi (B-1) aparent; mare, termenul ce se adaugă fiind proporţional
cu :23/K (fig. XII.L4b —.linie întreruptă-punetată).
În final, notăm că „problema magnetostricțiunii de volum spontane

TY
s-a analizat în cadrul unui model atomice [212] postulindu-se o dependenţă
pătratică a volumului atomice de momentul magnetic corespunzător.
S-a admis că volumul atomic. poate îi deseris+de poliedrele Wigner-Seitz.

SI
În cazul materialelor cu structuri. cfe şi eve „poliedr ele”? umpha intregul
spaţiu. Acestea s-au introdus în mod. convenţ. ional în scopul de a lua în
considerare valorile de graniţă . pentru funcţiile. de undă ale stării tunda-

ER
mentale metalice. S-a evidenţiat însă [213]. că o definiţie mai adecvată
a volumului atomic în metale feromagnetice ar implica, « ca acestea să nu
umple..întregul.. spațiu... se - : |
: ap - Pa iu
IV
pi Ie ,
ii
IDE O i pri
pe Ai gi sr .. ii i
UN

XII. 8. 2: Descrierea feniomenologică” a energiei: magiietbelăstice“ * pi -

Energia magnetoelastică, provine „din dependenţa - de detormaţie

prin e deformația. Pentru a, reflecta proprietăţile de si neteie ale cristalu-

AL

lui, Cuc trebuie să fie: exprimat prin: produsul. direct; între componentele
deformaţiilor și polinoame în cosinuși directori care se transformă în
acord cu acceaşi: reprezentare .[3, 4,-21].: În cazul” considerării. modelului
R

unui ion, conform relaţiei IL 8. 4 contribuţiile la hamiltonianul mag-

netoelastie sînt :;
NT

a”:

E5 = Ş 3, 3 5 20 3 AD. | (411.8.6)
Ji. u-
CE

Ara notat prin Bi 4) constanta de cuplaj magnetoelastie ce depinde de

poziţia f a ionului, în cazul în care ionii în reţea nu sint echivalenți, iar
prin 5% polinoame normate de gradul 1 în "componente . ale :spinului a;
căror formă, este determinată din considerente de simetrie.
Rimilar . poate. îi scrisă şi contribuţia a „Aoiși ioni (modelul. pereche)
I/

la. Hamiltonianii magnetoglastie -. ce pe

ii: . i:
S

e = Be, 3). erei ;

IA

| 3 > 3 y x .. | rr au
Prima sumare, se face, după toate perechile; distincte de ioni (f,- 9). Mări-
mile BY! reprezintă constantele de cuplaj magnetoelastic a doi ioni.
U

Din relaţiile (X11.8.6) și (£II.8.7) am omis toţi termenii care sînt

de simetrie mai joasă, termen cu termen, sau expresiile care conțin termeni
BC

antisimetrici la interschimbarea poziţiei.

233
 Deoarece polinoamele 3*/( f) şi S*i(fg) ) sint similare, vom serie in final
hamiltonianul magnetoelastic în forma i |

Y
e = 3 > șIBusa i (enaa |

AR
unde Bi i înglobează atât
at contribuţiile unui ion cit şi aa perechii, la constanta,
de cuplaj magnetoelastic. |

R
„Pentru. cristale avînd simetria, cubică avem astfel

LIB
Jane =A B*e aa. + . B' “(esti + est) +
- i:
ar

+3 pe teii + cs + LE i îi oc 3.9)

Y
iar pentei cele uekazonale | ÎN

IT
ta E 2 mă ine —=3 tate zu,
vu Bi 7 si +

RS
: io ci >, 3 pret ate. ta Ru, (XIL.8.10)
it i, „ab - : AI Ca Era
VE
Polinoamele : armonice2 pentru cristalele cubica 5, şi respectiv „hexago-
nale 6, sint prezentate în tabelele XII.3 şi XIL.4 (421].|
NI
_ Folosind sistemul de coordonate carteziene, şi limitându-ne-la ! = 0;
2, naaniltonianul magnetoelastie pentru, cristale, cubice şi hexagonale poate,
îi Sorisă +
LU

Simeo. = boler + Cm + îo) + bu(a%0zs + cita + a, + |

Se + Balea + cata îi cete) i or 8. x)RI
RA

ta = Date + 5) + Pure + bat a — 1: i îm) + Apă

+ datat = 108) e + btu) e: = ate — am) +
NT

"a aaa) +- der + ajaand. (XII.8.12)

CE

SE) ami PI SE pă

| XI 3, 3. Detormaţii la echilibru .
I/

„Energia magnetoelastică este o funcţie liniară de ei,e Oa, atars, Cris-.

talul îîși va moâitica dimensiunile pînă cînd deformația, este contrabalan-
S

sată de energia elastică înmagazinată, Deformaţia la echilibru se obţine

prin minimizarea, energiei sistemului descris de relaţia (XII. 1.1), unde
IA

„Bot me= (1[2) 5, ct Di ertet — 3 BH) > iati) —

U

nui Ș: til

ȘI Bf) seta) ai „XLaita)

BC

h3,l(7e)
 Astfel 93|dewi= 0. Permenii din hamiltoniaa ce depind de ev? sînt J%,
“ȘI duse astfel că 2(96,-1-36,,.)/0ek:1-=0. Deoarece ît „oc(et-1)2 iar IC poceli, mini-

RY
mul enexgiei se obține pentru valori ek z 0. în îinal avem +

5 3 cehi = X, Bf) 34f) + Ă Bu a 40: „(XIL8.14)

RA
uajsil dă |

Relaţia an. 8.14) poate fi par ticulazizată pentau diferitetipari de simetrii,

LIB
TABELUL XIL.3

Polinuame în PI pentru struetusile euhiee Ha 21]; »

5% = 13 |

Y
ca, pe

187 = (23) — (02+ ap

IT
sy == V1jatot -— 42) |

S
== Va, | |

ER
s;pa V2aa | . h | . o Să
352 = Vaza . ea 5 Ea i
IV
sa za iJătetes +a a2a2 2 -adad —15 | |
pt = VS) — (et + a) — 60] — ta a8)2))
UN

sp = VIB — d —(6p) (et -— AN o

at == Vocala -— 10. Di
AL

Si = Văazosteă — 1J7). e
351= Vlapagta? 1) Pa
TR

= VI/Bţo2afa? —ai) ta + ada + că — -ai053

30 = V2]3[at— (at +: a$)ja — 5/11) (a —
EN

— (at <- a3)]2)-+- (5/11) —.(a? + 43)]2)]

3 = Vij2la$ — ai— ABJAD)lat — ad) + Gad — 26))
/C

380 — Văanaaled— (6/11) 08 + 1/33). |

spe = Vanaalat «+ at — 6J8at rai]
SI

35:09 — Vasaalai— (6/11) 24 — 1/88) |

i i = Văosostat -+ că — (5/8)? +- 232)
IA

po 0 88% = Vdozastat — (6/11)at + 1/33) -

U

3450 = VZazaalat -- a? — (5/88 + a3)7]

BC

- Coeficienţii de normare a polinoamelor sînt conform cu Lacheisserie [21].

| | 235
 TABELUL SILA
NP tai ca pi ta FE)
a

Y
ii pe. Polinoame În! Sb! pentru stitieturile, hexagonale IA [o
a 15

AR
i * ji ii „i 7 . 4 sati :

| e
iii Se VEI)

R
s? = V1]ă(a2 — 23) | .
tza 6 =: lac: :
i E anii Pa

LIB
si = Za |

set = J3fătos (6/7). ++ 3/35)

Y
84 = Vafă(at — 3) (03 — 1]

IT
Si = ȚDaoo(o2 — 1]7) scite
Si = V1/S(at — Gota + aţ) pa Es

RS
St = — Văosaa(a2 — a2) “e SE)
stu = 2 aas(a2 — 3/7) N |
8 = |Dasoa(a2 — 3/7) VE n a i d
85 = J3fă(at— (5/11)a4 + (5/11) Jad — spoăa:. RI o
66 = V3/2(a$ — 15ata2 LE Să 15ciaţ -ag) iii | _
NI

sis= VIa(a2.— a2)(a4— (6/11) + 1[33).: Dai Ri

85 = Văasaa(at— (6/11) că ++ 1/83). - pa
LU

8% = VIJ8(at — Gata-+- a4) (d :— ah e

35% = — Vama? — cad — 10
„55 = VZosos(a$— (10/11) 02 + 533)
RA

i
55%= VZagas(ad — (LOJI) 4+-5[33)! ih
5i.— | Zang— o
10l
0?o ++ Da$) în - stati = ia
NT

53 — VasaslIootaţ,Ba
—), se a i
În cazul cristalelor cir simâtris icubică; se serie:
CE

dee
ai i via za
&=— ŞI.“B
I C*
ip
3=1,2
B ap: si
. =1,2;33:
și?Bi za (XII.8.15)
I/

'Pinind seama de relaţia, (XII. 2, 24) Şi mătind Di) .

S

| „pi = — iei Di ÎN (xar.8.16)

IA

, avem LR 5, = IE A: . iaca ati i .

a 35 at > tou a ORTEBAT)

U

u
I
BC

+) Coeficienţii de normare a polinoamelor sînt conform cu Lacheisserie: [21].

236
 Limitîndu-ne la termenii în 1 = 2, din relaţia (XII.8.17) regăsim expre-
sia magnetostricţiunii evidenţiată în relaţia (XII. 22)

RY
3 Ec
iie

= A Fo i (BIBI pa ea)

RA
emma
mm rima a mina ame po arma amana n m me ama temea mea

Am notat jr ((3/2)auc0; paz (3/2) ha Îar î, ;j = %,Y,2. Relaţia, (E. 2. 22)

este imediată. Pentru cazul magnetoștrieţiunii izotirope, unde NY? = i
avem ..! |

LIB
51 = (1/3) 20 + (3/2) a eos20 - 18) _ (5IL.8.19)

| unde. ao, reprezintă modificarea Tungimii corespunzătoare anomaliei de

Y
voluni.

IT
Magnetostricţiunea >= 1, poate: fi scrisă frecvent în: funcţie de -
coeficienții“ A+, „Aceste expresii pentru cristale avînd simetriile cubice,

S
hexagonale, tetragonale și ortorombice sînt tabelate [21]. Pentru CTis-
tale avînd simetria hexagonală sînt valabile relaţiile:

“pe = Aa — Văezaate Bi =
ER
—0[2j8) tag — (e cai:
IV
BB = —c2)0— |ă 038% 1 Bai —(Ț23) CT AI -els) CEL, (311.8.20)
UN

E Bu 2 = 0eaeu; Pol= — cati,

N

Variația relativă, de volum « este dată de termenii pentru care u =.

AL

Pentru cristale cubice avem : ”

a = Bajo = dep decta a e it câ — 15) +

TR

+ Xe Lai 3 a — pa) (ata + doi + dă a —— 1[105)]: (XII. a

EN

Coeticienţii de magmetostricțiune folosiţi în dezvoltarea în armonice

sferice sint legaţi de. constantele tradiţionale [15] prin relaţiile ::
/C

J20 = so “+-(b ja + ..), i = 3hg +...

SI

A? = lu (GT teo XA = ke, (XII.8.22)

IA

02 = ha + + A gb
/
U

Corespondenţă: cu alte; notații. folosite: pînă” în Prezent, în literatura, de

BC

specialitate, esto. dată! în tabelul XS. |

1237.
 TABELUL XiL5 .

RY
Carespunlența între diferite notații ce deseriu magnetostrietiunea

Lacheis-!
serie - Bibss Bozortă — Masm
a O | Clare şi colab.

RA
|aa
anernuone || să a aa
pe | - r. -

0
, Rh, 2200-39

LIB
3 3
. E , . 2 , . 1 . .

220
2 Rr3 3 ha——
3 hi 6 |
Ap 29

Y
IT
— (Aa în 20) — 2 —20) pÎ. E+-

2 230223
pre.

S
AL as ,

ER
4 1.4 1
i-l — Rota R;
iata IV 210), API E—S
0,4 An E—3F.
: A € „. . 1,
!
UN

4
da e

R
AL

Pta Mda A 22

pri
TR

pi
1 Ra - -
EN

gh . Zar 20 4âo)
_ |2
/C

E _ E i . i E
*) În unele luerări anterioare s-a înlocuit 0 prin 20 iar 20 prin 280 .
SI

sii
4. N

XII 8,4. Corelaţii între coeficie nții de anizotropie și magnetostricțiune

IA

în modelul Neel
U

» Modelul Neel [63] al anizotropiei a fost descris în paragraful XII.3.

În paragraiul de faţă vom evidenția modul în care acesta, poate fi utili-
BC

zat în analiza magnetostricţiunii. Pentru aceasta este necesar a determina,

238
 variaţia energiei magnetice ce corespunde unei deformaţii definite ;prin
componentele ci; şi e, ale tensorului mâgnetostricţiunii. Pentru aceasta
vom calcula valoarea medie a relaţiei (£11.3.23) sumiînd această expre-

RY
sie pentru atomii vecini la un atom dat, luat ca origină.. Prin compararea-
expresiei astfel obținută cu energia totală a, cristalului, se obţin atîţ coefi-
cienţii de anizotropie cît şi cei de cuplaj magnetoelastie Bi. Valorile

RA
k, și B* în funcţie de parametrii k, 1, m şi q din relația (X1I.2.23) sint
tabelaţi de Lacheisserie [214], pentru cristale de simetrie cubică (1=0;
2Și4) şi, respectiv, pentru cristalele: hexagonale, luînd în considerare primele
5 sfere de coordonaţie. Ahalizind expresiile obţinute pentru J;, şi Bi! se

LIB
obser că intervin
vă numai coeficienţii g,şi (8g,[8r)r pentru care n = 1.
Pot îi evidenţiate două serii: de relaţii. fundamentale între „coeficienţii
B"" pik, [21]: Ea p E a N IP ea aa

DIDI Baa E II e Pata a ata

TY
e 1 i 3, a tii ta
Bei- o vi
7: . - pentrul
. . .
= 0; ”
2; 4; 6;...
dau . În” ra
în cristale: cubice,
|. ii

OP NIN
DR EI e ae Aaa ta
| PR

SI
e, Pa i pat ţia
PE dia etapei pa ia git e a (AXIL8.23)
P i a: | pa
i, e pe
A Oh,
ii o... iai 7 |
i
Bi eroi:
ER
EIN
Pa
—— e

UD at
pentru]
ei itp =,i ii
; 2; 43... în cristale:
STI
hexagonale:
ceata
:
” , , e

a a a aa AT og d)
: , i ep
. : a sutga e ho
IV
„.- Exptivind relațiile (SIL.533) şi (XIL.8.54) în funoţie de a = âojo,:
ie te i ac ia apti SIE i fut A LR
UN

avem... i, pi a RT tt
Da toat Qi ee
: MARI ini în îi Bi = i Bi =. st, Â ! ! A . ant (XIT8.25)
DIR Ea tatea Bo. . „do -, te ca
poa IEI
AL

a ant SR DEE a a E E a
».. Mtroducind. compresibilitatea x: a cristalului, dependenţa de pre-
siune..a,, coeficienţilor de. anizotropie.. se. poate. scrie [214]:-. i. 3
a) pentrui'cristale
de simetrie cubică -:: : it: i
TR

du pa. | BA
EN

Re 09 ha he
b) pentru: cristale de simetrie hexagonală,-: st Aia
/C

1 9%, By
Da pa OXIIBa7)
k 0p ha E
SI

„Se evidenţiază şi a doua serie de relaţii fundamentale ce leagă

„coeficienţii B*! şi F,: Da te
IA

a) pentru cristale. de simetrie cubică,

hat 284 + (Q[B)B4 — (2) BA = 0; (XIL.8.28)

U

i op 2B0 — Bre + (0]2) Br — (38]16)

Be 0; (XIL:829)
BC

239
 ») pentru cristale, de. simetrie, hexagonală o

Y
fr +aaa “pe+ apa pia = 0; ex. 8.30) |

AR
“ ofăt, + BB Bi + aspri , 0: ape pia=0 „en. S. 31)

R
Relaţiile ri. S. 23) Şi GI. 3. 24) Şi,i respectiv (Su, 3. 26). şi.i (xi. s. 27)
sînt independente de "modelul stilizat, Ecuațiile (SII.8.28) şi (XII.8.31)

LIB
sînt analogele magnetice ale. ecuaţiilor Qăuchy. din elasticitate şi sint
valabile, dacă forțele. interatomice: derivă, dinţi-un „potenţial .. central.
Beuaţiile (SII. 8.30) şi (SII.8.31) 'au fost obținute! [214], considerînd 26
atomi aflați în primele sfere de coordinaţie în timp ce pentru cristalele

Y
cubice, în: relaţiile (SII. 8.28) şi (SII.8.29),s-au luat în considerare '6, 8
şi respectiv. 12: vecini apropiaţi. În aceste. situaţii, atomii aflaţi în sfera, |

IT
a doua de coordinaţie sau în sfere mai îndepărtate, sînt de asemenea,
situați pe o reţea cubică, deci relaţiile rămîn valabile. |

RS
„Am evidenţiat deja că, dependenţa, de temperatură'a coeficienţilor
pui şi k, pentiu acelaşi ] este identică, deci relaţiile ($II.8. 28) Şi (II. S. 31)
sint valabile, pentru -orice temperaură. . Ca. atare putem. testa. valabilita-
tea; acestui model. Vom analiza datele experimentale în cazul fierului şi
VE
respectiv cobaltului [214].
"Pentru . fier, folosind constantele de magnetostricţiune măsurate
de Lourens Și Viljoen, [215], constantele, elastice, determinate de, „Kimura
NI

(SIL. 8.28) este verificată, O analiză atentă arată că în cazul fierului. este
valabil modelul pereche dacă nu se neglijează influenţa, vecinilor de ordi-
LU

nul doi.. Relaţia (SII.8. 26); pare să nu fie întrutotul verificată, probabil
ca urmare a lipsei de precizie a datelor experimentale [214]. Menţionăm
că datele experimentale obţinute pentru nichelnu verifică ecuaţiile stabilite
mai sus. Pentru: cobalt, relaţia, (XII.8.27) este bine: verificată : în: timp
RA

ce condiţia (XII.8:28).nu. este întrutotul satisfăcută. Acest; fapt sugerează

că modeful pereche nu poate.fi folosit -în analiza, comportării. cobaltului
şi nichelului. |
NT

ti

XII.9.. Dependenţa de temperatură a magnetostricţiunii pentru sisteme

s
a et e ta ea
CE

cu momente localizate...

Analizind dependenţa de temperatură a magnetostricţiunii, Callen

şi Callen [218] evidenţiază că în mecanismul unui ion avem:
I/

MN m _ XS Dr | DE (19
S

Pa
Pi

0) „STAS Do
IA

unde (Y% reprezintă aceeași. mărime. ea, în “cazul anizotropiei magnetice

(relația XI1.4.9). Această identificare a fost făcută, prima dată de” Kittel
şi Van Vleck [18], care au subliniat că. coeficientul de ynagnetostricţiune,
U

Îa, temperaturi joase, urmează o lege de puteri în 1(1+ 1)/2. -

BC

Să analizăm modul în care coeficienţii magnetoelastici reflectă depen-

denţa de temperatură a îuncţiilor de corelaţie. Coeficienţii magneto-

240
 IL.
elastici” „efectivi sînt daţi de. 181:

„Bu; 7, 1 =0, dacă. r= T. și a, 92)

RY
i. p.

BA) cz, 20, adutel;

RA
2409 gi z = AL, 9): ha n, daci r= T, ij =1

LIB
= a) (fu UDĂ <a (7, Pui altele Da „rraa)

Funoţiile: de corelaţie Toagitudinală a doi ioni, e şitacit a. unui.ion

08 cât și tuneţia, de “corelaţie izotropă a doi. ioni, dofn | sînt, definite: prin.:

TY
ai cea 1) = (Si (1/5)8(5 +1).
PER Ed ,

ma a ia - (e IS AUI3S SD

SI
e
aia)
ro -k3)l
Clan, ta)
Ni EI PAI

eur, 27) = SS CB)SS ER

_ ass a = (355).
IV
„ (Tel Sri (4/8) SS) V238+ DE +1).
, „1 (XIL.9.5)
UN

4-2) = (SS
(DS, RE — SSI) (25 +1)
SS) „GXIro5)
Dependenţa de temperătură, Şi cîmp a coeficienţilor. de cuplaj. magneto-
AL

strictivi efectivi: şi deci a constantelor de. magnetostricţiune este descrisă,

prin funcţiile da corelaţie (XII.9.4))— (XI1.9.6). Funcţia de corelaţie
izotropă (XII.9.6) intervine în analiza tensiunilor deplin simetrice I = DA.
TR

Detormaţiile cu simetria mai scăzută sînt asociate numai. cu funoțiile de

corelaţie ' longitudinală.
Dilatarea, de volum e, este o tensiune deplin simeţiică lumai pen-
tru grupurile punctuale ce au o simetrie cubică. Constanta de magneto-
EN

stricțiune corespunzătoare conţine” contribuţii-al6 mecăiiisruilui : implicând

doi ioni date de (XII.9.3). Pentru toate oxupurile punctuale necubice,
dilatarea de volum este degenerată. În acest caz, dependenţa de tempe-
/C

„ratură resultantă provine dintr-o combinaţie liniară a tuncţiilor de Core-

| laţie izotropă 'şi longitudinală... E
„Coeficientul: magngtoelastic, specific. mecanismului "unui : ion, pro-
venind din termenii magnetoelastici de: ordin mai înalt, 'în ordinul: unu
SI

în „Jdeformaţii şi de grad i) în spin, are dependenţa .de. temperatură a lui

(YD. Coeficientul corespunzător, în ; modelul: pereche, de. același grad,
IA

are dependenţa, de temperatură v lui (X (7,.9)), unde Y9(f, 9% este operato-

rul specific. mecanismului a +'oi. ioni, izomort cu. YU(f). .
În: modelul unui: ion; în, conformitate cu. (XI. 9.1), avem -. Zi
U

Să n = 00) îi [£- (dl, )], n, 7)

BC

unde ani notat prin Îi = a Dr iar £ este funcţia Langevin.

16 — c. 241 , | ă 241
 Să analizăm funcţia de corelaţie izotropă TA T,H). Componentele
magnetostricţiunii care depind de această funcţie de corelaţie sînt ten-
siuriile deplin simetrice e«. Pentru cristale cu simetrie cubică, există numai

Y
o astfel de tensiune, dilatarea de volum. Dependenţa de temperatură şi

AR
cimpa acesteia este determinată în întregime de 1 (7, H). Pentru alte
tipuri de simetrii, atit e2! cît .şi ex2sînt deplin simetrice şi fiecare este
determinată de o combinaţie liniară a lui 7, (7, H) şi a funcţiilor de co-
relaţie longitudinale £, şi £,,. Astfel, 2%: pentru cristale cubice. Şi A și A,

R
pentru alte tipuri de. cristale, depind de funcţia de corelaţie -izotropă
ral 7, H). Aceasta determină dilatarea de volum izotropă şi deformația

LIB
liniară izotropă. Dependenţa de temperatură a lui 7/,(, A) determină
coeficientul de dilatare termic
(de. volum)
ă. anormal
aa Și dilatarea ter-
mică anormală după axa.z. Dependenţa, de cimpul magnetica lui Ta (7, H)
determină: magnetostricţiunea. de: volum forțată izotropă şi dilatarea,

Y
forțată, izotropă după axa 2. i |
| în figura XII.15 prezentăm dependenţa. de temperatură a coeficien-

IT
tului de dilatare termică a, nichelului [219] Pentru comparaţie, pe aceeaşi
figură, s-a, reprezentat o comportare de tip Gruneisen (linie subţire) carac-

RS
teristică pentru un material nemagnetic. Diferenţele între cele două curbe
le constituie anag. Valoarea maximă a; diferenței ,se găseşte la 7, unde
dr 2, 0) <S/S,) este puternic dependent de tenipetaturi. Integrind
VE
2
|
mie 20
9.
NI

g15[ Pa
LU

i | N
hi | Fig. XIL.15. — Dependenţa. -
o ce e e te e i na e Pi detemperatură a coefieien=.-.
RA

| 9 8k- | 24 4 „tului.
de dilatare termicăa :...
MG, o Miebelului, „a,
| , -
ŞI ; i 7.
4
NT

i i i.
Sul i i , a ) 1) i

“|Q, ea
4 RI! “ 1 i, Sage
ț ă : i RE: i

„3 CE002007 7400 7600 pipi BOO i e iii i i

CE

a = TR) apere

“Imag de la T = co pină la temperatura T,. se obține.;(30/0),, = Ai(7, 0).

n nichel această dilatare este de 1074 la 0K, în timpce ceilalţi coeficienţi
I/

“de magnetostricţiune sînt de.ordinul 105...

„Pentru a calcula 777, H) trebuie să se adopte un model 'particu- .
S

Jar. În 'aproximaţia cîmpului molecular Șp4(7, H) poate fi descris prin M2

IA

(2, H). Valabilitatea aproximaţiei este însă limitată (capitolul. VII.4):

:Callen şi Callen [3] pentru a explicita 74,7, H) folosesc un model'al aglo- .
„merărilor pe care îl particularizează pentru sistemele EuO, EuSși Ga..!
U

Funcţia de corelație longitudinală a doi ioni,. la temperaturi: foarte

joase, (7 < 7,), satisface o lege în puteri în I(1/ + 1)/2 şi deci (3/28?)
BC

CS ra Sa — (1/3) SS < MAT, H).. Acest rezultat se poate aplica la ionii f

„242
 Și g câre. sînt pile nic. core af Pentyu ionii f și g suticient de separați,
pinii sint independenţi şi (3/282) €S/Sa— (355 == MAT, H). Tran-

RY
ziţia de la, o dependenţă, de forma, 10 la una în M3, are loe pentru distanţe
ce sînt egale cu cea mai mică lungime de undă a undei de spin excitată,
termie la o temperatură daţă,. IP e 2527 02 (2a] R)? = ho.

RA
Pentru aplicaţii practice avem $,(7, HI) = [6':2S/(8+ 1)((28 4 1]-
- MA 7, H). Asttel, analiza dependenţei de temperatură ă a magnetostrie-
ţiunii la, gadoliniu poate fi desorișă de 7*:2=—AÎspl(2) + BMA7, 7 ). Rezul-
tatele experimentale [220—222]. dorespund bine cuu curba calculată pentru

LIB
A = 3851-10-56 şi B = —243. 10-6,
Magnetostricţiunea forțată la P< ma urmează 0 dependenţă
liniară de cîmpul extern H şi în H? în regiunea paramagnetică [3]. Aceste
tipuri-de dependențe sînt în general acceptate pentru materiale teromag-

TY
netice şi ferimagnetice. Dependenţa, liniară în H a fost observaţă în fe-
„Tite, pămînturi rare, metale de tranziţie și aliaje ale acestora. În general,
măsurătorile s-au făcut la ciîmpuri de intensitate mică. Magnetostrieţiu-

SI
nea forțată în antiferomagneţi. -evidenţiază o dependenţă în 772,
Moral şi” Brooks. [223] au calculat magnetostricţiunea în materiale

ER
| feromagnetice; ferimagnetice şi antiferomagnetice, folosind. aproximaţia
undei de spin. Metoda, « constă, în esenţă, în determinarea mediilor termice
ale operatorilor echivalenți a cîmpului electrostatie &ristalin. Hamilto-
nianul, magnetoelastie inelude contribuţiile cîmpului electrostatice, crista-
IV
lin cât ai energia de schimb. Dependenţa, de cimp și temperatură a, magneto-
strioțiunii, la, feromagneţi şi ferimagneţi,. este dată de -
UN

MT, Ha) = (2) «+ u(D He + (DI, +

3 AP) E 3 AD 23 147) 33 CXIL9:S)

AL

unde ZF, include cîmpul extern H și; -cel de anizoţropie. Ha. Pentru H, mic,
comparativ cu cimpul extern, magnetostrieţiunea prezintă o dependenţă
TR

în HP, iar pentru cimpuri, de anizotropie mari, depinde liniar de JI (în

aproximaţia de ordinul. unn), A = A(7) + A( PAUL... |
În. cazul antiferomagueţilor se, obţine A
EN

AT, H) = (2) + ADE: + (PE + se. i „x 9. .

/C

în abeastă situaţie! terinenul. principal depinde pătrate: de cimpul

extern.
Se evidenţiază aditivitatea magnetostricţiunii subreţelelor atit
în materiale feromagnetice cît şi antiferomagnetice. .
SI

Pentru a ilustra modul în care prezicerile modelului unui ion descriu

datele experimentale, ne vom referi la compuşi cu simetrie cubică de tip
IA

PFe,. Prezentăm în figura XII.16 dependenţa de temperatură a valorilor

Aaa În TbFe,: și. 'PmFe, [224,225]. Se observă o bună concordanţă între
valorile esperimențale i cutba, teoretică, trasată prin liniee plină, descrisă
U
BC

stieţiune! (10- 3) iar pe de altă pârte. o schimbare de semn în aceste valori.

Schimbarea de semn poate fi corelată cu distribuţia sancinilor eleâtro-

243
 nice în pămînturi rare discutată în paragratul XII.]. Relaţia (XII.9.7)
descrie bine datele experimentăle în cazul unui număr mare de sisteme

Y
ca şi granaţi sau „metale. pămînţuri - Yare |

AR
4 atatia ate DID [i n. „i

5000 i [5000 a E A d a
. ai

î. a PIE: ri

R
. Pi a i i . i

ATEI : . A ! „A : pi, iza

- 4000

LIB
, „i
Li iei i ii iat

SR ag a Ă ta e î

I -3200 pe pae, : ' “pi n.

Y
pi j: AI II
IEI IE Oe. Di a fe ai A
e. pi Bit pi ta i i

IT
x , .. i: 1 .
Dna ua pi ars oii ! - pei ai
c3 =2400 e — i
UV. i. „EST iat iai rai i
E za te a adi si, Fig. Su, 16. 2 Depenăetţai: a

RS
= TmFea”- a “de temperatură ă valorilor”
mg A at gi au în "TbFeş în::“TmFez.
3: +600k- sa RU a: pasi ! pi pai aa

cai KE te pini DI VE iii : ip sie, ie e

tt
sii , A:
Dai Zi sia 2% i ti 9:

=800L= RD iii CL Et md ei it :
zi Tei Pag cati a ie !
NI
a tea SĂ Na

(tt Îi a: „i !
100 200 -. Sa at
LU

Temperatura |[K)
pă : e | A ÎI aa
RA

XII.
aa Maghetostricțiunea în:model de: bandă - 4 | ji d

a îti ti

În patălel cu, “analizei A dzirălbaltiti în păre eratăla artic, ce-plaeă.

NT

de la ptemisa, că; nionientele magnetice ale 'atomilor ca

s-a studiat şi magnetostieiviica, metaleloi: ' și: aliajelor: din “grupâle 'de
tranziţie, plecînd de la un model de bandă. În. cele ce “urinează, vom ana-
CE

liza inele probleme 'ridicate de analiză magnetostrieţiunii în. modelele de

bandă și anume rhagnetostricţiunea, normală Şi forțată, magnetostricţiu-
nea, metalelor paramagnetice cât; și magneţostirieţiunea oscilaorie ce: înso-
ţeşte efectul de Haas—Van Alphen.
I/

ra Ra 4
. 7 ; aa 2pa EI

i, Hi $
S

XII. 104. Magnetostriciunea- normală. i aaa E git

IA

“Modelele de bandă ale inagnetostricţiunii normale, au.fost dezvoltate

dea unii autori ;[21, 226—298].. Acesţe, modele au avut, în vedere justifica
rea. dependenţei: de compoziție a. -magneţostricţiunii aliajelor FeNi :şi.
U

'FeCo. (fig. XII.17).. La 0. concentrajie. ce corespunde. la 27,7 electroni. pe.

atori, Magnetostrioțiținea este nulă A apoi îşi schimbă, serănuil [227, 229—
BC

-204
i.
spin-orbită. Berger [227]. conşideră că aceste xezultate se datorese
degenerării benzii 3d, :care este parţial ridicată, prin iteracția spin- -Orbită,.

RY
Se evidenţiază că. magnotostricțiianiea, este. proporţională. CU "deplasarea
energiei Spiii- “orbită! a benzilor d; la energiă; Fermi, şi ” deci: își schiribă
serânul' pe: măsuită 'ce "nivelul ! Ferăi - se' mişcă prin: degerierarea : “astfel
ridicată. Campbell [228] corelează deformaţiile de echilibru“cu'o distor-

RA
siune a supraieţei Fermi şi „modificarea ce rezultă în vectorii de undă
2 R pă
„3 Aa ) s... e Sa i = RR

| $ ro-B)

LIB
IE „i ie a ii SP. eta i
SE psi ti nb tal BO: ati "apa .
ea: a Phae 2 i
“pig, XII, E Dependenţa ;. „10 în “Fe-Ni

TY
de“ compoziţie 'a' magneto-
"n 0 ii
stricţiunii Ia 'âliajele: FeNi, “10: i -
CoNi şi CuNi. - 30.
nt a

SI
| a at at Asa[ Pe | Co:+ SI- Ni: [cu
i „26 27 28 29

ER
pă a Pe fata te Ntelectroni atom) si , ji
pat ca iati te i ce aţa a Masai .
paraleli” și zăpettii -perpendiciilari la direcţia; iignotizăzii. Etcctul! are
semh opus pentru el&etroni 'şi găuri: şi deci magnetostiricțiunea tinde la,
IV
zero cînd suprafaţa Fermi se caracterizează, prin „compensarea” electronu-
lui şi găurii. Ambele modele prezic o valoare nulă a magnetostricțiunii,
UN

valoare care este sensibilă la localizarea, nivelului Yermi în: banda d.

Să analizăm magnetostricțiunea, + în. prezenţa deg enerării orbitale
[227]. Energia totală E a electronilor: :3d,: la OK, în: absenţa, interacției
spin-orbită (şi în absenţa detormăriloi) se poate scrie .
AL

Er, î | 5 - i e
pt NI:

Pi a „eo jemeite. 4 CEIL104)

TR

Pentru. 0;i unodificae mică în struotiulia, de bandă, puter: să; caloulăm

energia, corespiifizătoare €'. Dacă densitaţea de stări devine, = no
EN

+ dy avem
Er, .

"= Vetnde) + (610 + 3Er€n(Er), . (XIL10.2)

/C

J BILE e ae

unde Ep, + 3€ F este noul nivel Fermi,

Ş Ținind seamă” că, numărul „de, electroni răznine "constant, „deci
SI

Ep. „aa ame Si NS

20, iciţia 0:10) se seri.

IA

(ne ae. + Sent:

0: .. De
, .
pg
HR .
. .
” .
ge .
m
Tu ' . ae. .
tg ”
a
. ze i Y
a ”
pg
A
U

îsi!
= Goi (ei eza(e)de: - + - i (XI1.10,3)
| Co
BC

245
 | Se presupune că imodificarea structurii de bandă, se. datoreşte. pre-

Y
zenţei interacţiei spin-orbită, cit şi unei deformaţii uniaxiale 3). Vom
introduce densitatea locală de stări (nod, 9,€)>. mediată după unghiul

AR
solid AO, în jurul direcţiei ( 0 ?) în spaţiul reciproc. Avem, not, ne >=
=AN]AO d€, iar. | |

R
mu(€) = [ea 6) io, . C311.10.4) |

LIB
unde integralase extinde asupra tuturor direcțiilor în spaţiul k, pe înveli-
"gul 34, la energia €. Stările 3d individuale, localizate în unghiul solid A9
-gîut deplasate în scara energie în medie prin (5€,(0, o, Eau. Deplasarea

Y
nu este aceeaşi în diferitele părţi ale nivelului energetic. Dacă (5€,)me este
mic, cerința de conse»vare a numărului de stări conduce la

IT
„< m(6, $, €) = Ko) — (aja) ( 1%56)me, (XII.105)

RS
unde (4) este noua densitate a- stărilor locale. Dacă. există o degenerare
orbitală FR, despicată prin interacţia spin-orbită, deplasarea: 36. este. pozi-
VE
tivă Ja E) energie mai mare detii cea , eovespunzittoaze hi BR Și negativă
pi .
NI

=> )
„că, mo SE IE
LU

| „646; A): po
| : |

Fig. SILI8. — Compor-

RA

“a ta tarea deplasării cuplajului

pr -spin-orbită.8 (emca a den-
sității locate a stiviloy -“Na
A, Și 4 Și a magnetostric=
NT

țiunii 6, în funeţie de
energie. N
CE

(GE). (ng). (n). îm:6 -

I/

pentru o energie mai mică (fig. XII. 18). Dacă struclura benzii sa 1nu
S

este sferică, degenerarea R corespunde la energii ce depind de direcţiile

alese în spaţiul” lk. Ca atare, degenerarea nu trece prin nivelul Fermi, în
IA

mod simultan, în fiecare punct al suprafeţei Fermi: Dacă mărimile -din

figura XII.18 sînt obţinute prin medierea după unghiul solid AO, la șcara
energiei, are loc o „împrăștiere” a acestor curbe. Din cauza acestui efeet
U

nu mai apare un „gap ' de energie, în densitatea de stări (7) , la energia

E, ci.numai o mică scădere a valorii acesteia (fig. XII.18).
BC

Să considerăm situaţia în care are loc o alungire uniaxială 81/l în

direcţia (5, 2) a spaţiului, păstrind constant volumul. Efectul acesteia

246
va consta în deplasarea energiei „corespunzătoare degenerării R, „localizată,
în „ direcţia ( d, ?) prin cantitatea,
3 =, 2, 0 | (UD, a (120.6)

RY
unde p are dimensiunea unei energii. Întreaga curbă de rezonanţă pentru
<1, este: deplasătiă (fig. XI. 18). Densitatea locală a „stărilor devine

RA
9% i
„ze ce 9). i „Gnta02)

LIB
Similar cu relaţia (XII. 10. 4) vom avea i

ne AQ.
- - „me= to aie O (XI.10.8)

TY
'inînd seama,de relaţiile (XII.10.3) 4 czzes se obţine

SI
| ep, „ e |
| 3:G |

ER
aa „ez +anţie= Er) Ea E, i +(XIL.10.9)
m atit 9: IV Pe ate

E co Mer=jrqdaeo.iaa m * Era 10)

UN

. E a i, ii : Ie ”

şi:iande; ama păstrat; numai.i termenii care cconţin produsul intre alungire 5şi
SED Integrind prin părţi; în “final se: obţine. DR
AL

ie — (008, e) -Gaaoat)
Relaţia (XII.10. 11) , reprezintă energia, magnotoolastică,, iar coeficientul
TR

G constituie o măsură a magnetostricțiunii. Energia magnetoelastică

(sau magnetostricţiunea) depinde astfel numai de electronii” localizaţi la
nivelul Fermi al aliajului. Această energie -este proporţională cu deplasă-
EN

rile energiei spin-orbită,. la nivelul Fermi, Deplasările spin-orbită sînt;

pozitive deasupra degenerării R şi negative sub aceasta. Astfel, în acord
“cu relaţia. (XII.10. 10), magnetostricţiunea G(5,. 3, Er) își “schimbă, semnul
atunci cînd nivelul Fermi Er, trece prin degenerare (fig. -XII.17).
/C

Campbell [228], în analiza. problemei consideră un model simplu

şi anume o bandă. de electroni liberi în prezenţa interaoţiei spin-orbită,
cu o direcţie a. spinului parțial ocupată. Se presupune că interacţia spin-
SI

orbită este mică comparativ cu despicarea prin schimb, între benzile cu

spin î și respectiv j.
„Energia unui electron în bandă este
IA

- 2
e 2, 2 CRIL0,42),
U

unde As este p arametrul spin-orbiţă iari x, este magnetizarea elsctronului.

BC

247
 "Un cristal, iniţial cubic, va reacţiona”în prezenţa, interacţiei spin- |
: orbită prin contractarea după o direcţie perpendiculară la AM, astfel
că vor fi cîteva, stări electronice în regiunea cu energie mai mare a, suprafe-

RY
ței Fermi, unde lk este perpendicular la M,,în timp ce volumul este
menținut constant prin dilatarea în lungul diirecţiei magnetizării. Dis-
torsiunea va fi limitată prin energia elastică a cristalului. Contribuţia la

RA
energia elastică este dată de modificările în energia electronică datorită
efectului. distorșiunii asupra primului termen din relaţia (XII.10.12).
a

LIB
pi

. Fig. XIL19. — Efectul cu-

. plajului spin-orbită asupra
energiilor electronilor (a)

Y
şi găurilor (b).

IT
ce
aid RR

RS
la! . Ibi „2 |
| r. pm | |
Energia, totală este minimă pentru :Al/1'=-2,sN/B, unde N este numărul
efectiv de electroni pe unitatea de volum, iar E este modulul de elastici-
tate. Așa, cum se vede în figura XII.19 VE
*; semnul lui M,. După introducerea cuplajului spin-orbită, pentru electroni
semnul efectului se schimbă cu

avem : Îi Sr în timp ce.pentru :găuri,: le S hp e |

NI
Odată cu adăugarea Co sau Fe la Ni, numărul mediu de electroni
d pe.atom scade, suprafaţa Fermi fiind „compensată”, în sensul că va avea
atit un.caracter de electron cit și gaurăi: Valorile A1/l vor :avea-o valoare
LU

nulă pentru concentrațiile: la care contribuţiile electronilor :şi ale găurilor

se compensează. | | N
„.;. Modelele dezvoltate mai sus nu :pot descrie întregul volum de date
experimentale. Aceaşta este legată de faptul că discuţiile de mai sus pleacă
RA

- ! pasa
es s.a ”
a .. „- » - : i.
oa ee
ta po.
pi. . zi
E E:ps eg
d i
Su îi ra - : ad Pa i doi Ă [a mer Diee
NT

„ip Figs XII.20.— Modelul cu:

;,„. bandă. despicată pentru . ...,
CE

! banda'cu spini '| în aliaje .

;* Fe-Ni cu: structură cfe.” -
/
SI
IA

„de la un model de bandă rigidă care, aşa cum am evidenţiat în capitolul

VII, nu poate descrie corect ansamblul:de.proprietăţi magnetice ale metale- .
lor 3d şi aliajelor acestora. Mai recent s-a dezvoltat un model cu bandă
U

despicată, [229, 232]. În acest model, fiecare componentă a aliajului are

benzile 3d distincte, pe scara energiei, de 'a .benzilor 34 .a celorlalte 'com-:
BC

ponente (fig. XII.20).. Modelul poate îi justificat pe baza aproximaţiei

248
 |
potenţialului coerent (vezi paragraful VII. 17). „Astiel, în cazul aliajelor
Fe-Ni, spre exemplu, banda 3d se presupune că se despică în banda Ni

RY
şi panda, Fe, dacă energiile electronilor atomilor de Ni și: Fe diferă prin
mai mult ca energia corespunzătoare lăxgimii benzii metalului pur. Ple-
cînd: de la: această | premisă, se calculează Valoarea așteptată a momentului
cinetic orbital total Ls în intervalul de valori d€. Prin împărţirea cu densi-

RA
tatea de stări, se obţine momentul cinetic orbital mediu pe electron, a
acelor, electroni care sint „localizaţi, la nivelul Fermi
! .

LIB
a LAEr) = 1 idee r) Gr(E) ii ns(Er) Guien
“car 10. 13)
| 2 Ard) + Tir)

Berger [231] a evaluat funcţia L„(€p). În cazul aliajelor Fe-Ni ; aceasta îşi

TY
schirabă semnul la compoziţia aliajului la care €, trece prin 7 (fig. XII.
20). De la modelul dezvoltat mai sus se preia teoria potenţialului de defor-
mare 4 magnetostricţiunii liniare. [227]. Dacă potenţialul se presupune in-
dependent “ag enărgie, atunci magneiostiicţiunea. 3, depinde numai de

SI
deplasarea energiei Spin- -orbită la nivelul Fermi 5€s.(€ -). Această deplasare
este legată de Lie p) prin relaţia SEsr(Er) = ArsL4Ep). Valorile 2 măsurate,

ER
în cazul aliajelor Fe-Ni, își schimbă semnul la aceeaşi compoziţie ca cea
prezisă de L„(€y).
Modelul evidenţiază, îîn esență, că o modificare de semn în magneto-
stricţiune ar apare atunci cînd encrgia Fermi trece" prin “mijlocul penzii d
IV
a speciilor date sau printre benzile q (distincte la scara energiei) a c6lor
două elemente de tranziţie constituiente.
UN

» Modelul descrie corect "magnetostriețiuneă aliajelor Fe-Ni-Cu [229].

XI1.10;2. Magnetostricțiunea forțată... Da tie tr

AL

Magnetostiricţiunea forţată reflectă modificarea de volum a probei

feromagnetice într-un cîmp destul de intens;pentru a satura proba. Mag-
TR

netostrieţiiunea forţătă a fost studiată. în gadoliniu [233, 234], Fe, Go

şi Ni [235], aliaje de Fe-Co, Fe-Ni [236], 7Zrdn [237], aliaje diluate Pd-Fe
[238], aliaje paramagnetice etc. O trecere în revistă a rezultatelor obţi-
EN

nute.pină în 1966 a fost făcută de Carr. [16]:şi mai.recent de :Wonltarth

[239]. Analiza, magnetostrieţiunii forțate și a dependenţei : de. presiune
a temperaturii Curie s-a făcut; şi pe baza modelului electronului itinerant.
Astfel, Lang şi Ehrenreich [2:40] discută această problemă în cazul niche-
/C

lului: și. aliajelor cupru-nichel, iar Wohlfarth [239] analizează problema în

cazul "teromagneţilor itineranţi slabi. Să analizăm. problema pentru acest
ultim caz. Pentru aceasta vom n pleca de la relaţ iile termodinamicii ;:
SI

0u dp o “da! ja
IA

unde: %: : este compresibilitatea: entiă II, constant.

Dacă susceptivițatea magnetică : 7, este independentă de cimp,
în plus faţă de o constanţă, avem
U
BC

a() = 1 x (32) Lu (XII.10.15)

DM

249
 în timp, cece pentru un teronaggiet la care magnetizarea
este, independentă,
de cîmp, rezultă | Si E ui -

RY
| i at) =.+ aa Jr 0 (0RTL10.16)
O

RA
o analiză: unitară a modificării de volum! poate: pleca de la,
(XI1.10.1:4). Putem distinge următoarele situaţii : xelaţiia,
(1) Pentru substanțe paramagnetice, în acord cu (SII. 10.

LIB
15), avem

a go Ad (- ere ă n „ar 10.047)

Y
| în cazal: unui eromățiet, în aproximajia, câmpului molecul

IT
ar unde
XI = 20 Nu avem ,

RS
Ai DIE IE 9X,, i i IAN: EA | i -:
„To = ai Mu Ea (11-10-48)

2) VE
În modelul clectronului itinerant, a netalului .barandagneti
,
Sa E Puii po pp ' ar, „e INI |

i am i ag
NI
0 oNale) AN im (Ir.20.19)
,
LU

unde este numărul de atomi pe volumul unitate Şi e numărul de electroni

pe atom, astiel că, în afară de o constantă, rezultă”.
RA

= 2
sar I 2m(Er)
—— 2 inn(€r) Ei „(XII.10.20)
do. „20 | Pa |
NT

Pentru O Substanţă: aproape feromagnetică, 110, astfel că

putem |
szie, aproximativ Da ati oa
CE

A a „ mp - . . | E Su , . i | ,

os. isa 9 ainu) pd | * (XI10.21)

Di 2 pin | „8a do]: Aa
/

(83) Pentru un teromagmet iitinerant toaate slab, 1a ip > 7,

SI

noni DIE SI (a 7) — d (XII.40 28

IA

XD) o O O73] a Se
U

pr
9 1 (pt Ya )
2 N 7
(XII.10 23)
A
BC

“n 2mlez) 12 | |
 | Dă , |
În plus, faţă de o constantă, avem

Me [ lg80' j ka9” On (Eu) 4

RY
SI.
— —

| 2Wuf n00o 2 dw

1 (70 70] (L2ÎT2NŢ ka Oac) XI.10.24)

RA
Ei “ul Er) Ze 2w |+( TE = do + | |
i : ME
Sa a alin 2] Da

LIB
leg la | 7
(4) Pentru feromagneţi itineranţi foarte slabi, la T< Ta esto neco-
sar să folosim relaţia (XI[.10.14) deoarece JI nu este independent de. H,.

TY
la orice temperatură. Dependenţa de volum:a magnetostricţiunii conduce.
la PAI Să

SI
& a SI „i Și | E 9In-a(€,) a] (3 a)
9 = 00 M2— 120,79]: an meri od —
sg CUL AO Ira | do Too Îl 2209)
= Dios
NeonTi
(257)
IL de e i i ER
[e e Ze + oeatea] are = ocuraozs
IV
-[2 în Ze _ dn (Er) „3 dh pom).
UN

ide aa |
„0
= arzi [Po aus Ba OSdu 4 ME)
2 (a) Saze]. |:
N îi , ” , E | , LN ”
AL

20Nuonă | do Ze... da.

(XI.10.26)
TR

7p== tăia M(H, 0)/0Hjuso şi Teo. sînt definite [241] în funcţie de topolo-
gia densităţii de stări (Ep). |
-_.- Primul termen din relaţia (SII.10.25) a fost obţinut de Belov [242].
EN

„Ultimii termeni, de corecție, au fost; evidenţiaţi de YVohlfarth [239].

"În cazul compusului ZrZna, o este bine descris de primul termen din:
relația (XII.10.25) [237]. | e
/C

Analiza. de. mai sus evidenţiază că modificarea de volum este pro-

porțională: cu pătratul magnetizării spontane. Modificarea. de volum, în.-
aliajele de tip invar nu poate justifica parametrii de reţea ai aliajelor meta-
letor de: tranziţie: 3d la 7 = OK. [243, 244]. S-a sugerat că contribuţia,
SI

magnetică este proporţională cu pătratul momentelor locale [245] şi nu

cu pătratul magnetizării spontane. Calculul magnetostricţiunii de volum.
sponiane în. Fe, în modelul Stoner, a evidenţiat că aceasta. este de (10—
IA

100) ori mai mare ca cea dedusă din dilatare termică anormală [246].
Analizind unele nocorectitudini ale modelului Stoner s-a evidenţiat,
în cazul unui feromaenet slab, că raportul Oulo, S 215, unde vu, esto.
U

magnetostricțiunea de volum spontană datorată amplitudinii momentului

BC

local ai &, cea caracteristică teoriei Stoner [247]. Mai recent [248] s-a

231
 analizat magnetostricţiunea de volum plecînd de la tcoria virala 'TLiber-
mMan- Petstifor Şi apoximaţia, statică în metoda integralei funcţionale. Mode-
lul a fost folosit la analiză, unor .aliaje Fe- Ni. E

RY
.

-XIL:10:3.. Paramagnetostricțiunea

RA
Pentru a caracteriza, magnetostricțiunea metalelor și aliajelor care
nu sint ordonate magnetic, vom.folosi termenul de paramagnetostricţiune

LIB
[249]. Majoritatea studiilor efectuate asupra sistemelor paramagnetice au
în vedere studiul efectului longitudinal. Dacă paramagnetostricţiunea este
izotropă. aceasta . deţermină magnetostricţiune de volum, câre poate fi
conăpaiaţă du dependența; de “vohim:a! Susceptibilităţii magnetice. Magneto-
stricţiunea 'de volum este! adescă 'corelată, pentru, un "model particular al

Y
sisteniului, cu dilatarea; termică de volum. Pentru început vom limita, dis-

IT
cuţia. noastră la paramagnetostricţiunea de volum.
„Să: considerăni. un metal
. ce; prezinti o, suseeptivitate magnetică

RS
mul Doaie deveni feromagnetic, coniportazea; acestuia fiind strîns legătă
.de cea a paramagnetului aa cărui susceptibilitate mâgneiică este puternie
amplificată, prin Schimb. Ă i
VE
_ “Analizăm situaţia, în care magnetostriețiunăăj trazisversală,! A 1: este
egală cu cea longitudinală A Atunci în acord cu relaţia (XII.10.16) vom
avea [249] ; - pei
NI
A Ea ai „- 9 [i uzi 23 Pa
DA po BAL
aL. 01110.27)
9H 3 9% Da
LU

Să, presuptinem că susceptivitiatea, hagrietică, pe atom-s, x nu

variază, cu cîmpul externi. Notînd" prin Va volumul atomic, prin integrarea,
-Telaţiei ' (SII. 10.27) avem
RA

da pei .
mi A

„Sr, „, hu pi Sa Ri 6%, i du. IDE Pa

| a 25 i Ă :
NT

!
:

Rolăţia (SU. 10. 28) videnţiază că niăgnetostrieţiunica, jongiiudinală de-

'pinde de" pătratul intensității cîmpului magneţie H. Notind prin, (sp)
densitatea de stări 'la suprafaţa Fermi, pentru O. 'dirceție: a, spinului, iar
CE

prin A interacţia, „de Schimb» ceranată, între electronii, “de eondueţie,

avem i iti: ae na e e te e
dim, Bin ile).iu “datei, pi dintiie: "isi 10, 2)
/

MI tza
: pda Sa PI i.ie] „de
Pt PE SP ep ee
SI

Pa Pa i iri “arii ae

ci

este: dată de relaţia “IL 12.soi ei pul tit “fo. este: dat. de
IA

derivata în raport; cu volumul. â densității de stări, cu o corecție. „pentru

dependența de voluni a. parametrului“ de: cuplaj” dlectioă: tononi *
ph. si „Te pda E pici tii Test i
U

„2?
| * zii IRI e

(LE 1 île]. nisi

Pap a tije tși DE „i

CAI, 10:30)
BC

du
 + Cuplajul eleeţron-fonon, A; în, general,nu influențează:mult valorile
Ye [250]. Pentru metale supraconductoare,. A. poate fi estimat din. rapor-
„tul țemperaturii critice supraconductoare 7, și. temperatura Debye _0,,

RY
iar. dependenţa, - de. volum - a „lui: A.poate fi obţinută din dependenţa
de presiune;a lui 7, și 0p..Factorul de amplificare [1. — Aa(ep)] poate fi
determinaţ ,din valorile. susceptivităţii, magnetice: şi. a, căldurii, specifice

RA
electronice, Rezultă astfel că din:analiza, magnetostricţiunii, se pot .obţine
valoiile atp(î,)- Această aia,
liză.. constituie o-bună -apro-,
0
. .
PI
Ia a
. e.-
|,
iapă
e p..
data
.: A
-... n te: TABELUL KRILB vii i
ximaţie, dacă, ît (ex) Sl.sau AR iii

LIB
ar, p eee ata pci eră AR

de) 31. A e "Magnetostricţiunea unor metale de tranziţie [249].

Prezentăm în tabelul
XII.6 magnetostricţiunea lon- a. Au /H
gitudinală pentru iune: me- Material, . la 0nz*)/de re
| Ve:

TY
tale de tranziţie [249]. Mag- —
netostricțiunea;
de volum-s-a:: iii: |. 207 Pioosaa | 1,9,
calculat: 'presupunind că sis: e Zrt i 858 | ii i6 i: 0500

SI
temele sînt izotiope.: Pentru: i i aia pai "1,65.
metalel Ru, eRh, :Pd, Ir, Pt: No i PG iti itp 150:
magnetostricțiunea-
de volură * ::: Ta îi spe:i1,250ii pitt [i 21,30:

ER
este “mult mai-“mare decit, îi iti 700 sti
deși:numaiîn cazul paladiu: iv i [tis] i osii 0,2:
„lui fe: aşteptăm ca-iter:: pg pg
IV
„menul al. doilea 'din' relaţia; - pi [gg "2,8"
1 (X11.10.29) să contribuie sem- Pa —25 1.5 2,2
nificativ. Explicaţia discor- In 2 4 o
UN

2,7
danţei observată poate fi Pt 4 20 | 5 2,4
căutată în efectele cuplaju- i Fă ăi
” 1

lui spin-orbită. A coasta poate *) Depehdenţa de volum a lui,7 a fost calculată

modifica apreciabil Suscepti- ain magnetostricțiuuea ; longitudinală (relația
AL

vitatea, introducîind pe de (X11.10.27)) exceptind Pa, pentru: care a fost de-

altă; parte o dependenţă, ani- terminată din 'datele de magnetostricţiune longitudi-

zotropă a valorilor X de ten- „ss “Nală 98 transversală,

TR

siune. a po po
Am menţionatîn capitolul VI că susceptivitătea Pauli chiar în metale
cenu au o structură cubică este izotropă, în absenţa efecteloi de amplificare
EN

prin schimb și spinorbită, deoarece magnetizarea se reâlizează numai prin

repopularea, nivelelor de spin a căror pertuibaţie de către cîmpul mag-
netic este independentă de axa de cuantificare.: Astfel,. tensorul magneto-
stricţiunii care dă deformația, în funcţie de componentele cîmpului mag-
/C

netic, este izotrop. în metale cubice; ce prezinţă o susceptivitate de tip

Pauli. Odată cu includerea efectelor spin-orhită și a păramagnetismului
orbital, ne așteptăm la o anizotropie a suscepiivităţii 4 în. metale cu
structură, hexagonală,
cît şi a magnetostricţiunii atit-în metale cu struc-
SI

tură cubică cît şi hexagonală [251]. Astfel, anizotropia lui 1 în metale

de tranziţie hesagonale din grupa a IV-a a fost atribuită [252] anizotropiei
IA

lui “fo. În'mod similar” S-a, sugerat; :[253]:că: anizotropiă;'sus ceptivităţii

în. plai: perpendicular la; direeţiă, polarizării în cromul anţitexomagnetic
poate îi datorată anizotropiei Lui” “Zepi, Prima, sugestie Că, Ze, poate auz” o
U

anizoțropie, mare-a maenetostrieţiunii a. fost, dată,de -Steiniiz [254] după

evidențierea, faptiliii că. în cromul ăhitiferohăazneție dependență de detoi-
BC

mare a suseeptivităţii, inăsurată prin ' maenetostricțiune [250], a fost

„253
 mai mare cu un ordin de mărime ca anizotropia dependenţei de detoera-
ţie a căldurii specifice măsurate prin dilatarea termică.
- Anizotropia magnetostricțiunii Mo şi W este atribuită depenidenţei
anizotrope de deformaţii a paramagnetismului orbital [255]. Magneto:

RY
striețiunea vanadiului este aproape izotropă.
Hirooka şi Shimizu (256) au calculat paramagnetostrieţiunea- aliaije-
lor dezordonate în. modelul electronului itinerant. Presupunînd că energiile

RA
de transfer cît şi numărul de electroni d variază cu volumul, se obţine o
expresie generală pentru dependența de volum a susceptivităţii magnetice
de spin. Se evidenţiază că depândenţa de volum a transferului de energie
sau a lărgimii benzii, are un efect important asupra paramagnetostiioțiunii

LIB
de volum.

XII. 10. 4 Magnetosriciunea oscilatorie

Y
Ta temperaturi scăzute Şi câmpuri ridicate, :se ovidenţiază oscilaţii

IT
ale magnetizării M a unui monocristal, funcţie de cimpul magnetice ex-
ten care însoțesc efectul de Haas-Van Alphen (dHVA) [257] ]. Acestea,
conduc la modificări periodice în dimensiunea probei ; variațiile de dimen-

RS
siune sint cunoscute sub numele de magnelostricțiune oscilalorie. Interesul
pentru studiul maenetostricțiunii oscilatorii constă în faptul că amplitu-
dinca oscilaţiilor în dimensiune, 1, este proporţională cu. 98/85, unde. S
VE
este aria secțiunii transversale extremale măsurată, la. suprafaţa. Fermi,
iaz prin G;.am notat tensiunile mecanice. Valoarea 3/3: cy poate î deter-
. o. A e.
sar - .
NI
LU
RA

Fig. SII:21. —. Magneto-

NT

stricțiunea oscilatorie: 0b-

servată. în aur, la 21,
CE

DR ! „
/

„8,650 "8.700 .8.750

SI

Cimp magnetic (T)

- miuaţăîn principiu din raportul amplitudinilor efectului GVA şi a: mag-

IA

netostrieţiunii oscilatorii, măsurate simultan. Dacă parametrii suprafeţei

Fermi sint cunoscuţi, mărimea 95/86, poate fi obținută, direct din Taag-
net:astricțiunea, oacilatorie: |
U

Prezentăm în figura XII.21 magnetostricţiunea, oscilatorie obsertatiă

în aur la 2-K [258], pentru > şi respectiv. cimpul « de inducţie orientate
BC

234
 după direcţia [111]. În figură se observă, oscilații de amplitudine
mai
mari, datorate porţiunilor „umflate” ale suprafeţei Fermi, peste
care sînţ

RY
* suprapuse oscilaţii de amplitudine mai mică; și frecvenţă mai ridicaţă,
datorate „siturilor?
Magnetostricţiunea oscilatorie a, - fost prezisă de Chandrasekhar.
[259], experimental fenomenul fiind pus în evidenţă. în acelaşi an [260].

RA
O sinteză a. măsurătorilor experimentale pină în anul 1971 este dată
de
Thompson și colab. [261] şi Chandrasekhar şi Fawcett [249]. Mai recent
magnetostricţiunea, oscilatorie, în special-în metale nobile a. fost discutată
,

LIB
de Slavin [262]și Aron:[258]. oc „
Eta

XI[.11.' Contribuţia energiei magnetice la proprietăţile elastice şi la

constantele de anizotropie |

TY
!

XIl.11.1. Contribuţia energiei magnetice-la proprietățile elastice

SI
La, răcirea, unei substanţe feromâgnetic la-7
e, < 7, modificarea,
în alinierea relativă a momentelor» magnetice, conduce la o modificare a

ER
contribuţiilor.la energia tot
a ală
sistemului, care provin. din interacţiile
magnetide între momentele atomilor. Astfel, la răcirea probei, odată cu
trecerea prin punctul Curie, apare o contribuţie magnetică intrinsecă, -*.
deoarece constantele elastice sint derivatele energiei elastice în “raport
IV
eu deformaţiile — paragiatul XII.8. Studiul magnetostrieţiunii de volum
și al dilatării termice poate îurniza asttel informaţii cu privire la, derivata,
UN

de ordinul unu a energiei de schimb, în timp ce analiza. constantelor elags-

tice tumizează informaţii
'cu privire la derivatele de ordinul unu şi doi
ale acestei energii. . a | |
_. Bfeciul AE caracterizează variaţia modululu
de elasticita
ite E,
AL

odată; cu modificarea magnetizării. Acest efect este o reflectare a, faptului

că la deformarea, elastică obișnuităse adaugă o componentă, suplimentară,
ca; urm a aze
schimbărilor induse de tensiune în configuraţiă de domeniu:
TR

a materialului. În practică, efectul AF este aproape întotdeauna studiat

dinamice prin aducerea în starede oscilație a, probei, într-un mod natural,
a cărui frecvenţăf depinde de E'2.. Modificările în valovile f?, pe măsură
ce proba este magnetizată, constituie o măsurăa acestui efect [107].
EN

Studii complementare utile pot fi făcute prin măsurarea, frecării interne

«[263], care dă informaţii cu privire 1a disiparea de energie, asociată cu
modilicarea structurii de domeniu indusă de tensiune, ce produce efec-
/C

Va solicitarea mecanică a unui material feromagnetie nemagnetizat,

lungimea acestuia va creşteca urmate a detormării elastice cât Şi ca urmare
a magnetostricţiunii asociate cu orientările magnetizărilor domeniilor.
SI

Acest ultim efect va conduce la o dependenţă a moduhilui de elasticitate,

de amplitudinea deformaţiilor şi intensitatea de magnetizare (fig. XII.
22). Modificarea magnetostricţiunii de volum spontane es”, ca urmare a,
IA

„modificării intensității de magnetizare, poate îi scrisă

ep = (1/3)40 =(1/5)foţM -r AH ) — (449) = (1/8) (80/2230) Aaa,
U

“ ei, =0,
BC

(XII 2)
unde Ac este modificarea velativă de volum. pc
d
pr ! 2â3
 Relaţia (SI, îi 1) poate fi oxprimaţă în îmneţie de. dala sau
dot (= (Î/5) mi
= api aaa) aa): a. todo) At : rr)

RY
A = (4) (2ujaD): oara Aare =, a (32t]07)- Aare, „Ga: 11, 4)

RA
unde ea, este paitea magnetică a, coeficientului. de dilatare, termică: "Pinînd
seama că 81/9c = (1/3)(2c/2H), şi-de legea lui :Hodke, din (SII. 11.3)

LIB
se obţine
ua APm > TIE (2aj010)5-. (2008)... ris (SIT ALd)
3 ae st ad 30

Y
i :

i M

IT
A Fig. NII.22, — Curba sche-
CU Ni matică, Lensiune- deforma= ;.. i

RS
pg "| ţie pentru “un material |
w€ -* magnetic (M) şi nemasne-! -:
9 tic (N). Se observă o 'creş- i. i
| 64. 2 „tere,a deformaţici.ca, urma-. . =:
- VE
„rea magnetostricţiunii. zi

a tii “Tensiune: c m a Tita iii

NI

“Relaţia. (Sr. AI. 5) “a “fost, “dedusă, de, "Dăting. bei piscină, “de, in
considerente termodinamic. în
LU

Berry şi „Priţehet, [265] evidenţiază că. 'separare a. în cdimponente,

caracteristică frecării | interme,. se. poate aplica şi la.: efectul AL: Se
consideră. astfel, efectul AB. „macroscopic, efectul, AB microscopic.şi: efectul
RA

AP. „histeretie... “Componenţa acroscopică., corespunde.; situaţiei: iîn- care

se ignoră structură microscopică de domenii şi efectul. tensiunii se :manifestă
prin. “modificarea. magnetizării probei. . Contribuţia, anicroscopică -+seste .0
Gorisecinţă â mișcării pereţilor de. domeniu;eare ese. compensează; în: măsura
NT

în care. avem, în „vedere, „magnetizarea -netă. ai ed Ii Sa iei

'Pinînd seama; de, sursa; acestor efecte contitibuţiile la efectul:A[: s:âu

putut separa, cade exemplu: la; aliaje: feromagnotice: “amorfe: [265]...:::- e
CE

În: fioura; XII.23 prezentăm modifiârea modiluliui 'de ctastitilată

comparativ cu cea a magnetostricțiunii în aliaje fier” nichel -“[107I]: Se
observvă.o dependenţă, similară; de: compoziţie. Pai tt
: Contribuțiile, induse inagnetie, * la, “ constântele ; elastică ăspind: “de
/

corupoziție: Acesteă; sînt; deosebit 'de' mari, în cazul aliajelor. de tip. iivar,
SI

Constantele clastice : deseresc: odătă 'că scăderea, teripeiatarii, Ca An Cazul

aliajelor Fe:Ni ' [206;':266] „Re:Pă [267], Fe;Pi [26$]. și Fe:Mn: [369];
Justificatiea' acestei conibortăli“ elastice: anonhale, poate fi făcută, hiând
IA

în considerare contribuţia magnetică la cohstântelc elastice. Pentiu început :

o analiză cantitativă s-a făcut;;considerînd modificarea modulului: de elas-
ticitate dată, de relaţia (XII. 11, 5), ca de. „exemplu în cazul aliajelorFe-:Ni
U

[270]. 'Toţugi numai acest; efect este prea mice pentru a justifica rezultatele
experimeitale.
BC

o... . . “
. ez
7 s . o a a - . .. .-. DLR -

256
_-
 Da Hauseh [207] | evidenţiază, : că, „comportareanelastică, neobişnuităia
aliajelor de tip, invar provine din. dependenţa!de: volum a interacţi ici! de
schimb, care în aceste aliaje este importantă. Astfel, proprietățile 'elas-

RY
tice.: sinţ;. strâng, legate,
de. anomalia dilatării. termice. ape titi
:, - Penţru a analiza, contr ibuţia: magnetică da, iconstantelă : clastice: :6.'Vom
nota, ch = “oo( 7) i Ac(D),; unde, coli): șil: Ac) «sînt contribuţiile

RA
| reţelei Şi; respectivi: magnetice, Ad T;). este dat de; Suna; :contribuţ, iilor. ener-
ci best teii) i, i 16——— ia
ED
Ă Ă
CEO
iii
pa
|
it 4 Eat
! , A
| ip
a |
Ni

LIB
patati ba ien
Mii Pr, 14749 tai
ir r ; ie Di,
Vi. )r oi y : LO: Dea
Ape Ik Si
_ „Fig. NIL23.— Dependenţa *-. e | Ba
! „5 "de compoziţieia modululii 5 gf Sa

TY
iţi de elăstieitate Eşi a magiei; gi
„ netostricţiunii: . în ;; aliajele.: ui -9 8
it it
PERI pe BEN tite ia <Q lt SS 9 o

SI
eri
(MII E ! Ste „io E 3 Ira
Pr
. HE o
- 2
9 | |

ER
„20 40. 60 60. 6 |
i IEI Sa ani -% at! Ni ini Fei” ma

gici de schimb Ara a centi a cimpului cristalin AC şi AB, dată de rola-

IV

.
ția (XII. 11:5),':Ac(T) = At 7) Acel 7) li AB„(P ), Valorile ACse Şi
Ac, "sint! contribuţii intrinseci, legate -dei. dependența, de. deformaţie a
energiilor de; ajizotropie şi: schimb; deoarece consțantele; clâstice. sînţ defi-
UN

nite prin derivata a doua a; ciergici libere! faţăă de deformaţi iii. AB, DLo-
vine în mod indirect prin modificare a. indusă, de tensiune a magnetizării
'spontazic. 'Aceasta dă naştere la 0 magnotostricţi iune de volum spontană,
ce conduce la scăderea constantelor Clastice..
AL

funcţia
În evaluarea: contribuţiei: energiei . (6: schim, accâstai se dezvoltă în
de; pprametrul! ide ordinei
niz (AȚI) Dep ri Li
TR

Sa Pena că A esto
tra de: detormaţii, se obţine Ra

lei ae 24 di i Paz pita

EN

3 | ta)
Notind! o4jaz = c* șii a:4jbe e, —.p și nega termenii de ordin supe-
/C

TIOr, avem |

Ea ant ine avar. (SITA1.8)

SI

în caziul cînd: pE= 0 [273; 273] se ODți inc un set cuplăt; dei! ccuâţ ii de: miş-
care pentru unda elastică și parametrul de ordine. Aceasta evidenţiază
IA

o comportare critică a vitezei sunetului, lîngă 7,., Ca. atare constantele

elastice prezintă O „scăderea, caracteristică, la Le 1210], Exeluzind com-
portarea în jurul lui' 7, vomiaveă 3 ='0.
U

„Plecind de la un model. Heisenberg, san, se Serie fapte pa

es = ap) TATA Sar), i! GITa9)

BC

pata ; fo,

17—e. 241 | | | „257

 “unde N,;este.număsnuil de: atomi pe unitatea: d6:volum, rit: distanţă intera-
tomică și. ai = numărul: de iatomi:'vecini: Asttel: 4"! sc:poâte 'expiirna: în
-uneţiei de. 7,7), iii. tts Pta mo msi aia ii o „Chip

RY
Constantele elastice: se! obţin: din'potenţialul 'reţelei!: în “funcţie”
de
“S3 “Ja-interacţiileschimb :de' între vecini în “ordinul: unii şi doi'și! Și şi
Jia: derivatele:de otdirul'unu'și doi” în''vaport"cu distanţa 'interatomică. |.
-În''generăl, iiu''există! un-'calcul: riguros 'âl dependenţei: de 5:74, integralei

RA
de schimb. Aproximativ-aceasta- poate fi. descrisă prin curba Bethe-Slater
„(vezi capitolul VII). 'Ținînd seama de poziţia pe care. o ocupă. aliajel
pe această curbă, se poate face o. discuție calitativă. Astfel, în cazu

LIB
aliajelor de -tip invar situat în partea stingă a curbei Y este mare şi
pozitiv, fapt ce determină o-contribuţie negativă şi mare la schimb.
Relaţiile stabilite pot fi utilizate la, determinarea lui, Ţ şi 9”.
Problema contribuţiei magnetice la :proprietăţile . elastice a fost
studiatăși de Lines [274] în: cadrul modelului: Heisenberg. şii particulari-

Y
zată la lanţuri magnetice liniare. Se evidenţiază
că 'anomaliile induse
magnetice pot da iniormaţii cu privire la derivatele de ordinul unu

IT
sau
„doi ale interacţiilor de schimb în raport cu deformaţiile.

RS
y
U 4i

XI1.11.2, Contribuția magnietostricțiunii la constantele de anizotropie

|
a SON
Anizotropia unui monoeristal este determinată de ERE
VE
NU A IE
anizotropia, intrin-
secă, cît şi. de contribuţiile magnetostzicţiunii,, a, tensiunilor. aplicate şi
respectiv a. dilajtării termice. Constanta, de. anizotiropie magnetică intrin-
NI
secă (4), pentru un cristal nedeformat, este... e
- IP . ” . . . pi | E i LI
Di . pr

miti ta) = Ia (ah

LU

e peri (STEIL10)
Am: notat; prin (IE) ne terenul magnetoelastie, Contribuţia; magnetoelas-
tică la constanta de anizotropie a fost calculatăde Baltzer [275]. În ana-
RA

liză, se pleacă de la energia, totală dependentă, de direcţia magnetizării

«

spontane, care poate îi exprimată prin a |

| | i CSE te tme: (SILA)
NT

Ținind seama de expresiile termenilor de mai sus, explicitate anterior >

energia, dependentă, de. direcţia magnetizării spontane se scrie
CE

| E me + Ee = (01 — Cua)(hi? + (7/3) (haha — haha) — .

= Domhâ
+ 8(0,, + 2012) (R3]5 4- hsha[105)](a2a3 + ala? -F q2a?) —
ca o Sea — Caa)haha + I2domhohg — |
— Sfera + 2es2)(lishal5 + h8/105)] ataaă. (SI1.11.12)
/

„Deoarece mărimile Ia has hs Și he sînt neglijabile, în comparaţie

cu h,. şi
SI

ese Obține
IA

(Uefa
Mea
> 0) doi
CI[AT2 — (6/7) 7%]? —c[ 22
e rr a148)
(1 [7 ae. i
U

S-au efectuat calcule pentru valorile “(Uaue, ca de exemplu în cazul

nichelului [276] şi aliajelor Ni-Pd [277]...:.
BC
 |

Similar, se: poate analiza și influența tensiunilor mecanice asupra,

constantei de anizotropie. În acord cu discuţia de nai sus la energia, sis-

RY
temului se adaugă energia tensiunii mecanice. În ordinul 1unu se “obţine

E. = = — (o)eanaletr + azi ros — 1/3) —.

RA
„— 3oulenaerata -+ axastata -F cscauta (SELL. 14)

LIB
unde c este tensiunea, cosinușii directori Ti definesc direcția, de acţi iune
a tensiunii, iar «; pe cea a magnetizării.
Rezultatele sînt similare cu: cele. obţinute pentru tensiune nulă
Diferenţa cea mai semniticativă constă în: faptul că prezenţa unei .ten-
siuni aplicate favorizează, pereţii de domeniu de 180”.

TY
Sub acţiunea tensiunilor mecanice, proprietăţile magnetice ale maite-
rialelor feromagnetice se modifică. Astfel, dacă nichelul . “este comprimat,
produsul A sil. trebuie să fie pozitiv [8, 278——280] şi magnetizările domenii-

SI
lor se presupun că se aliniază paralel sau antiparalel la direcţia, de acţiune
a tensiunii. Astfel magnetostrieţiunea nichelului va crește, prin compri-
mare, şi scade la, întindere. Aceste presupuneri au fosţ verificate experimen-

ER
tal [281, 282]. Sanchez [283], evidenţiază, totuși că în' anumite condiţii
procesele de, magnetizare în Ni nu sînt în acord cu aceste rezultate. Com-
primarea în lungul axei barei de Ni, scade magnetizarea, dacă tensiunile,
IV
reziduale sînţ mari şi cîmpul extern este mic. O comportare: similară s-a
observat în unele aliaje de tip permalloy [284, 285] care au o magneto-
stricţiune pozitivă [286] şi unde 1,41 > 0. Descreşterea în magnetostrie-
UN

ţiune după deformarea plastică este asociată cu tensiunile de comprimare

reziduale [287]. Tensiunea mecanică aplicată la, barele de fier policrista-
lin ce au o textură prin care apare o orientare preponderentă a direcțiilor
[110] paralele cu: axa, barei, deplasează magnetostrieţiunea, > în direcţia,
AL

negativă, comprimarea, avind un eicoi invers > [288].

TR

XI1.12, Rezultate experimentale. E

În cadrul acesţui capitol vom trece în revistă, pentru început, meto-
EN

dele experimentale folosite în 'studiul magnetostricţiunii.. Vom prezenta,

apoi unele: valori ale coeficienţilor de magnetostrieţiune, ale unor. mâte-.
riale reprezentative. Dat fiind interesul în aplicaţiile tehnice, vom analiza
/C

apoi datele, obţinute în studiul magnetostrioţiunii, compușilor pămînturi-

lor rare cât şi a sticlelor magnetice. _
SI

XII 124, Metode experimentale.

IA

N e proptinem să trecem - în vevistă metodele experimentale mai

des folosite pentru măsurarea magnetostricțiunii, pentru ca apoi să redăm
valorile magnetostricţiunii la unele sisteme. reprezentative. : ; ..,
U

Ca urmare a simplităţii sale, tehnica caiibrelor . tensiometrice [289].

este treevent folosită, în măsurarea, dependenţei de temperatură a coe-
BC

ficienţilor de magnetostricţiune.. Această metodă permite determinarea,

259
54
 deşi. mai puţin , precisă, „a magnetostricţi iunii, și în câmpuri. pulsatorii,
„foarte; intense: Printre deficienți ele metodei menţionăn faptul că proba
nu trebuie să, aibă, suprafeţe curbe (deci: să, aibă, O formă, sferică). deoarece

RY
calibrele tensometrice trebuie lipite pe o suprafaţă, plană, Pe dealtă .
parte, precizia măsurătorilor, la temperaturi joase şi cîmpuri intense, este
afectată de magnetorezistenţa calibrelor, Împrăştierea valorilor constante-

RA
lor de etalonare, este de 4+5%, chiar pentru calibre obţinute din acecaşi
serie [290, 291]. Metodă: a fost Periecționaită de Greenough Şi Undeihill
[292].
:Drosdziak și: Wessel. [293 au dezvoltat o: metodă ultasensibilii pen-

LIB
ta determinarea; magnetostricţiunii. : Prin: această. metodă; se. măsoară,
deforimaţiile de fo: -fecane induse :în''tuburi cu-pereţi subţiiri „prin câmpuri
magnetice elicoidale. Sensibilitatea, metodei este: de. 10” -10; în: cazul statie
Și io în cazul dinamice. pi ta eee Sa Pt ia i

Y
"Studiul prin Pezonanțăi păronvagnetică” a unei ijtobe ssupusă Ia tensiuni,
permită “determinarea; coeficienţilor de cuplaj 'magnetoelastic, [294, 295].

IT
Metoda nu este! suficient. de“ precisă” şi în acelaşi țimp! universală; poa ie, îi
folosiţă, lala :maieriale ice: “prezintă. o lărgime mică a liniei de rez

RS
dleioda: "dilată etică, deși. foarte delicaţă, este uiia din: cele. mai pre
cise. “metode, c6, asigură, în! același. imp r eprodudțibilitatea,, 'zezultatelor.
Proba are o "formă sferică, fani, ce "permite calculul, în. mod exact, al efeetu-
VE
lui de formă, [3]. Cu! ajutorul unui “monocristal puteai determina; în! acelaşi:
timp toţi, coeficienții: de, magnetostrieţiune. Dilatometrul” se poate stalona
cu precizie.]Măsurătorile, Sînă, enrecie, indiferent de, inteivalul: d tempera
tură: considerat; i zi e i e a
NI
„Penţu studiul, unor: “variaţii. mici, de diipenişirine, ca, în căi metale-.
lor: “Daramagnetieey. frecvenţ; se. foloseşte, o..metodă, de, măsură, Ce. implică,
LU

o. punte :capacitivă. Procedeul +permite., determinarea, magnetoştriețiunii:

diferențiale între, probă: și ;peretele; „celulei, eapacitive,. [296]. O, ari iantă a;
metodei are un montaj : ce cuplează.partea capacitivă,.a, cireuitului; la. un:
oscilator, moditicările în freevenţa de rezonanță măsurind! magnetostric-
RA

țiunea [297]. O altă versiune a acestui aranjament experimental, ce îolo-

seşte tehnica, de microunde,. pare a îi deosebit; de sensibilă [298]. Fawcett
[250] prezintă o schemă de măsură, în “car6* “utilizeăză, d coniil similară,
cu , cea deşerisă de White [296: |
T

"Metodele; capâditive' “au” fost folosite. și “înalțe “măstirători '[299,

EN

3063, "Birss Și colab: [301] au “calizat 6: instalaţie 'pentrli! măsurărea'mag-:

netostricțiunii în. cimpuri “intense, Și la “teniperaturi 'joas6"[301].' a a
"Metoda difracției. de, raze. x este” singura, ce permit, .teoretic, deter-!
/C

miiharea, în mod direct 'â, coeficienţilor - de: cuplaj, măgnetoglasțic” [302].

Deoarece metoda nu este destul de precisă, poate” "zi folosită la măsura:
rea materialelor cu magnetostricţiuni ridicate ca în compușii cu pămin-
turi rare [303], ferite de cobalt [304] şiș respectiv metale pâminturi rare
SI

[305]. Dora Doi ”

Pentru a determina, în mod precis coeficienţii de anizotropie trebuie
IA

să 'efedtuăm anumite: corecţii [21]... Printre . acestea, menţionăm corecţia

impusă de: anizotropie. Şi respectivi de efectul de formă [28;; 306];:. III
Recent [21]; s-au sintetizat rezultatele studiilor experimentale asupra;
U

ai “Aproximativ 140 de metale, aliaje !şi.:oxizi. Redăm -în: tabelele XII.7 —

XII:9 unele 'valori: ale coeficienţilor de: magnetostricțiuhe. “Notaţiile, "COTes-
BC

ta tatii,
$ n “

pund :cu cele: implicate în dâserierea; armonică: inot

260
 TABELUL,
SII. 7
Cocîicienţii de magnetostrieţiune a unor metale.de Iranziţie 3d şi respectiv Ai

RY
Material Tempe- . Refe-
s,4
simetrie ratură, 14 | 1 053 Y2
106352 10634... |. 1003 i "10 SA rință
„cubică
[306]

RA
77
293
293 (1307)

LIB
—35,44+2,3 308]
— 60 [309]
54

Y
[310]

IT
Simetrie Tempe- E 1062

RS
hexagonală ratura, K&|
AR Oi i „Za

— 180 „50 —232 |

187: ! 6: i-o
2199:
Za
Neu e.

[i
VE aa
,
51
ai
2
— 203;
—286 IN PA
[312]
IE iile
E i
Aa
NI
i —907 :.- i 57: ) 1253
ic A aL ti Pia
NI
l-a30: 45|. 105; 2) id
105 ui ati ;
LU

o. Da
, . Pi)
D940. ae
tz
ST e ct
TD DN IER
4
4
Ik 3 pe
ba 3
RA

“1600 — 41830 î —4280 [31 3

Tb — 400 — 4900 — 2400
NT

.
N

"TABELUL N 1J8...:..:-

-: Coeficienţii de magnetostrieţiune ai unor. spineli cubici

CE

Material
Tempe-
ratura, IS
1062 105%? „100964 10634 10624
N
Referinţa

124 34,2. „82,5 (314)

I/

Fe3O, i
300 —28;7 | 120,4 | "1,2 —20,

MnFe.04;..;. „298, 346,5, 9,8. 10815),

S

u 1

CoFez0, : : i 2930"! [180 [30.4]: -

' .
IA

„n ti:

NIFezO4 _ ă ŞI , cj i as,
4
ă 7 $ i . 4310),
'—80,2 36, 6! : iți
pur Tia esa
i — 09 FE 11 —32, 4
ii:
U

vizei [î*
ppt
MGFe,0, - , . 55 Tu 1317]
„ta E) „
BC

ti reocartatt
CÂCr, Se, .. , „md? .
Poice. |.
?
—:
. 318).
261.
 TABELUL XII,9
Coeticienţii de magnetostricțiune a unor granaţi cubici

RY
Material
: “Tempe-
ratura, K 1062
Y2 + 1054
63 e? Refe-
rinţa

_ 77 —1 —17,8 [320]

RA
YaF'esOre 300. —2,1 —4,3 |
100 240 —275 [319]
SmgFeşOe 300 31,5 —12,8

LIB
4. 11,2 — 6,2
77 6,7 —70 [321]
300 0,2 —44

Y
TbgFesgOzo 77 100 810 [319]

IT
300 —5 18

RS
XII.12.2. Compuși. magnetostrictivi ai pămînturilor rare:
| ! |

Metalele păminturi rare grele Tb şi Dy la 42 K au cea mai mare

magnetostricţiune cunoscută [313,322] Aceste magnetostricţiuni mari VE
sînt consecinţa directă a dependenţei mari de deformaţii a energiei de
anizotropie. Deoarece metalele pămînturi rare au puncte Curie relativ
mici, la temperatura camerei, magnetostricţiunea acestora este mică,
NI
Pentru a obține materiale cu magnetostrieţiune ridicată la temperatura,
camerei, s-au studiat aliaje de tip PT, unde P = Sm, 'Tb, Dy, Ho,
Er, Tm şi 7 = Fe, Co.sau Ni. Aceste studii au reliefat; că sistemele cubice
LU

„PFez cu P = 'Tb şi Dy au magnetostrieţiuni foarte mari la temperatura

mediului ambiant [4]. |
3009 Y Y Y 9 Y - Ț T r
RA

S PL - 9 o | qi

2000 4 —
|
T

xi l
< 4 „Fig. NII.24. — Dependenţa
EN

A N. de compoziţie a magncto-
1000k- | 4 i stricțiunii în aliaje Tb-re. |

L Di Tb FRA
/C

TbFe» Toreg NIb2Fez

4 L L al | 1— i ] 1 .

îb - i “fe greutate Fe e9
SI

Primul compus observat care a prezentat; o magnetostricțiune

ridicată la temperatura camerei a fost Tbfe, (2105), [323] aşa cum.
IA

se vede în figura XII.24. Magnetostricţiunea, celorlalți compuşi din siste-

mul 'Tb-Fe este mult mai mică decit cea a 'TbFe,. Analiza, valorilor mag-
netostricţiunii compușilor PFe, evidenţiază că acestea nu sînt cu mult
mai mici decît cele ale pămiînturilor rare, la 42 K.
U

- Și Da 7

Studiul magnetostricţiunii monocristalelor de compuși PFe, .evi-

BC

denţiază că aceasta este puternice anizotropă (duo > 1). Pentru a

262.
 justifica această comportare. s-a. „Propus un model! atomic. ce, pleacă de la
structura, cristalină [324, 325]. În acest model, valorile potenţial mari
ale. lui. A100 Ce provin. din asimetria, nivelului electronic 4 al piiminturilor

RY
"rare, sînt diminuate ca, urmare. a “simetriei : etvaedrice ridicate (13m)a
poziţiilor ocupate de pămînturile rare. Pe de altă parte valorile 2 sint
permise'“'ca 'urmare a faptului „că! în. structură 'de tip" O01L5''există două

RA
„tipuri, de poziţii tetraedrice ncechivalente, care permit distorsiunea internă,
“în: lungul direcțiilor . [1117. “Această; distorsiune internă scade simetria Şi
conduce la o distorsiune romboedrică externă : ie
«În metale pămiînturi rare hexagonale, anizotropia şi magnetostricțiu-

LIB
nea, în del mai scăzut ordin, provin din operatori de spin ce au acelaşi
„grad: (= 0). În compuși cubici PFe,, anizotropia provine din termenii
Î= 4 iar magnetostrieţiunea din termenii cu | = 2. Aceasta face posibil.
de a obţine compușii cu magnetostricțiune și anizotropie optimă. Pentru

Y
unele aplicaţi ii ale materialelor magnetostrictive, sînt; necesare deformaţii
mari la câmpuri externe mici. În' aceste situaţii este necesară o anizotio-

IT
pie mică, pentru a asigura mobilitatea peretelui de domenii cît şi rota-
ţia, magnetizării în: cîmpuri de intensitate mică. Pentru aceasta s-au stu-

RS
diat compușii pseudobinari cu același semn al magnetostricţiunii dar cu
„semne opuse ale, constantelor de anizotiropie. Astfel în „compuși Tb, -zDyzleo,
pentru & =.0,7, magnetostricţiunea, prezintă un maxim. ce reflectă anizo-
tropia magnetică aproape nulă la această ompoziție [326]. S-au. studiat
Şi sisteme. multicomponente.. [327]... S-a: VE
. evidenţiat -că în aliajele
"Tbo20Dyo,22EHoossl'€a. pentru z = 0, 32, e obţine As = 0,53 105, iar .
constantele de anizotropie: sîni; foaxte mici... , |
NI
Sub. acţiunea unui câmp. extern, s-au: observati modificării mari ale
modulului de elasticitate (AL). Reducerile îîn modulul de: elasticitate com-
LU

„parativ .cu valorile” intrinseci -de la cîmpuri înalte, au fost:âsociate cu

„mișcarea pereţilor de domenii [107]. Totuși: în compușii : Fe, modulul
continuă să se modifice mult şi peste saturajţia tehnică. ' Astfel, sursă majoră
a dependenţelor de cîmp observate nu poate fi atribuită .mișcării pereţilor
RA

de domenii ci unei ,înmuieri”” a reţelei datorită: interacțiunilor im aeneto-

elastice: atomice locale. Analiza, matematică; a problemei. a fost: făcutăă de
Clark [4]: Într-un sistem magnetostrictiv, ca urmare 2, minimizării 'eneroiei
de anizotropie, magnetoelastice 'și elastice; deformaţiile :la echilibru Sînt
NT

date de e, = —(bp „[6%4) O; ş. Constanta, de anizotropie efectivă este: îi =

= RR —b3 20. Notaţiia, co evidenţiază rigiditatea intrinsecă. Ca urmare,
apare o energie de anizotropie. caracterizată printr-o constantă efectivă.
CE

Bentru a determina Ca se consideră o deformaţie arbitrară și se determină

valorile de echilibra (a, da 5) corespunzăţoare acesteia, Energia totală
este _-: Dai
= Ia(azay + a) —- boa + aus 2% €zy “F
+ (12) joacă, ++
I/

uta. „a eceSe + Xa. 2) +2) co,( cs? + 202) - termeni i elastici. 12.)
S

Pentru a determina valorile la echilibru | «, se consideră situaţia,

IA

în care „Cuplul este nul. Analiza, componentei 2 a acestuia, conduce, la,

ec oo
ata = | beep
— a, (XI1.12.2)
U

2, + od
BC

- Plecând de la componenta pă în cel mai scăzut ordin, avem ate == 0.

"263
 "Pininid scăiiiă; că! atei 1 — (1/2) a rezultă: că pini
i patit ius :
$
ii
ri
tai pai a pi a pipi INa: iii Îsi

i te pe li ri it Euin, iii pd

RY
aa i sit IE ce. Ti d 3) er; +, po) Say ti j "65 125)
SiLi | ' Di bi . vi [i ÎN LAte e

“iniroducind expresiile. a ae și pause în, (XII. 13 i se, 'obline,; jar 5

RA
i O SII „1: il, Da. tii i 9: poi SG ati
Peg es (aura
tr ar) ay TIpad (SI, 5
pi E: to di it ot '
: Constantei elastică efcotivă este'dată; de: coeficienti lui '&z :p, deci

LIB
pare ” at ina : ii „iipg tr Ra De i :

eii i"Ciier == i oa ia
— Dai i ice ti Oer13 2 9)
ri ii hi e „i i) pi oi, A mall, AR rea i
.
pt ciiizie n

“Pentru: valorile d: IK,, tari, initierea? modulului Do: ate fi aproape: com-

Y
pleţă,., “Pinînd. seama, de expresia, lui Lu AVen | tea
PT i D i

IT
iai Sta Lb i Dita ALI KU e NR
poi Anu =: Câa, za :Cadepi =, Câa„(=— 2) (e): ui. 12,0
i Ia . poti pi ate Ati Da JUL pol H 2

RS
de

Miniiul ui: e, apare: "eînd. iz= : Da Jac: respectiv în” dcăiţiai zi. = 0.
“Relaţia (XII. 12.6) estă/valabil pentru: paralel: la; direoţia; de fortecare' De
„Pentru il Lp, în iordinul'cel' mai scăzut, :nu:apare uri: efecţ miăghetoelăstic.

|
“Relaţia (XI11.12.6): a fosti verificată experimental [328]; i ie
“Ca urmare a: măgnetostrieţiunii lor inari;: compușii: Ting Sint: 'ele-
VE
mmente potenţiale . pentru traduetori: de: puteie. Clar: [i]a făcut 6 analiză
NI
» de detaliu: a factorilor: de: cuplare magnetoelastici cît și: a;:altor! probleme
legate, de.ifolosirea; în: tehnică -:a;. acestor materiale: si sete e cit
Studiul -:monocristalelor:; cu: structura; exagonială;. :de LusFe și
LU

7 Rese: ovidenţiază 10. magrietostiețiung "foarte: nare lingă: temperatura,

de ordine. Sc: conchide „că: detformaţiile :observate provin “din: dependenţa
;energiei :de-schimb
: de; distanţa.:; interatomică,: [829]. o mintii
„piete Valori: Mari). ale; maghetostricţiunii:: ăi: fosti Gvidențite: işi În" com-
RA

puşii PCo,. [330,:331]. La OK: acestea, sînţ:similare, cu. cele! evidenţiate. în

“metalele” pămiîntiui “rare: Sursa, principală a 'magnstostrieţiunii: o! consti-
„tuie:ionii de pământ za, iMagnotostricțiunea deivolum spontană; ieste: mare
T

Și pozitivă. [352]: ORE i aia Se pe a 4

Patos e : Ta pt, Da 7
aţi Da zi soi EDI SI II SRR oi mi Za
EN

XE MP3, Meenătăstriciiuiea! sitter retălice Da tinut ci

|

ET i ep Ta? ! s Cta iai ni

| Interesul acordat; sticlelor metalice [335] poate îi atribuit atât utili
/C

zărilor lor tehnologice [334—337] cît și faptului că acestea reprezintă un

nou mediu izoti:op, în 'care se poate studia o mare varietate de fânomene
fizice. Magnetostricţi iunea sticlelor metalice, în general nu este mai mică
' decit cea a'aliajelor cristaline corespunzătoare. în acord cu analiza, făcută
SI

în: paragratul XII.7, vom discuta, efectele izotrope și. -anizotrope „asupra,
“distanţei niedii între atomi: ciţ;: 5 eeetele „izotrope. sau anizoțrope, asupra
IA

“modulului dă elasticitate” [204].

În studiul efectelor clastice asupra distanței atomice medii, Tsuya
.şi-colab. [338] au fost primii: care au studiat; maâgnetostricţiuinea, de volum
U

forț ată în sticle metalice. Se evidenţiază valori (9w/9[H) pozitive şi mari

în sticle cu conţinut ridicat în tier [339] care depăşesc valorile observate
BC

„în cazul fierului în stare cristalină [340] printr un ordini de: mărinie. Valo-

::264
 rile ( du|3H , la, stielele. po. bază. de, Co-Fe, desorese, monoţon Cu. „creşterea,

punzătoare. [341]. Rezultatele. sint, confirmate prin studiul, sistemelor de.

RY
sticle; (Ie, Co,Ni)asSisBuu, [342]. „Maenetostrieţiunea,. pozitivă, forțată, rela
tiv..mare, în, sticlele, bogaţe,; în. fier, implică, în acord „cu, relaţia, (SII, 3. 5),
valori zar mari: Şi. negative, Şi: deci posibilitatea, unei, comportări; de tip, invart,

RA
(4=0).[343],. În. „cazul: șticielor 1Beroo=z BA[344is-
B a evidenţiat O. aseimeneă,
comportare la o compoziţie a = 17%, at. Studiul structurii acestora [345]
evidențiază că lingă compoziţia pentzu” care s-a observat 6 “Conpor tare de
tip invar (FessB 1): apare o transtormare structurală de rază mică, de acţiune

LIB
similară cu cea evidenţiată în aliajul Feorios( 2 a). În alţei tipuri de
sțicle pe bază de Fe şi Co [346] sau în sisteniul-: (a, Ni, 2205 PisBela [317]
nu s-a.observat,o, comporțare de tip invar. Dilaţarea termică anormală a
sticlelor: metalice: poate fi înţ eleasă, plecind de lă: dezordinea lor Struetu-

Y
vală, ni. Cta
ap eee, aa e zi
Să ailalizătin sejectelă anisoli ope. Magnetosi:icțiinei a fosti mult Studi-

IT
ată în sticle, metâlice, mai mult; că, oricare alt efect mâeneioelastic- [338;311,
342, 335; 848—351]; În figura, SI L.25 se redau. xvalorilG «magnetostrieţitiihilo

RS
la saturaţie:(ai: temperatură” camerei)a sistemului: de sticle (FeCoNi)so Bo
[3- 48]. Rezultatele similare s-au obţinut și în cazul şticlelorM IP 6 BA, [3:19]
şi M 15 BuSis [3:42], unde M este un metal 3d. S-a făcut o coniparaţie: a. Mag-
netostricţi iunii sticlelor pe. bază de Fe-Co.și! T6Ni cu ceara aliajelor crista-
VE
line corespunzătoare [350, 351]. În tip; ce sticlele “bogate. în fier: prezintă,
magnetostricţiuni care sint de semn opus și maimari cu un ordin de mărime
decit” cele ale: fierului policristalin, dependenţa d6 compoziţie a mag-
NI
netostricțiunii sticlelor bogate în Co: şi Ni, este similară cu cea a. alia;je-
lor 'polieristaline corespunzătoare. “Valori >, = 0 apar la aproximativ
același raport *Fe/Co în sticle, ca şi în aliaje policristaline.
LU

- Compoitâjica sticlelor cu-A;2-0- a fâst studiată relativ multi, Acestea

prezintă, un interes: bohnio; IS: 2342, 352]. i pate Canari i Getei teii
Ta y _ oi iat Tout ai i , FR
m, „a | cea mmm ; . ina ai,
Stă e De & ID Ftooezo Dei
RA

, Zi iți e iba mi,

Po Mele Toba ia "824 Mea a pie o DuVie?
NT

în.

Fig: XII.25.:— Dependenţa

de compoziţie a magneto- | RE
:+-*'stricţiunii/liniâre'la sticlele: „iai ti
CE

Dai wa in (FeCONi)goBapettri ic:

I/

deia e tepe
reci SE:
do
|
Pe Lit00) stia
te it SETE GFT ao 0 Ti , siară iai, Dar: iu i dritot tNiooBz0) ; i i
S

n ba i! ie, thai fo a Sion „oi dz at fe Ta osia orar Biro

«uinrparalel 5-3. studiat: ŞI: „dependenţa, de, temperatură, a. magnetostricș:
IA

ţiunii. sticlelor, metalice:;[204,: .338,:8342,348]. În figura, XIT.26 se, redau

valorile, magnetostricţiunii; redus; în., funcţie»
de, Tmagnetizare a pedusă,..
Compararea; lcu.:modelul lui. Callen: Gallen: [37 sugerează: : căi anizoţrepia,
U

unui ion.;are contribuţia dominantă;-la,, magnetosirieţi iunea; acestor. sisteme.,

„Sticlele bogate în cobalt; prezintă.o: dependenţă neobișnuită dei tem-.
BC

paratură a, magnotostrioţiunii: (fig XIT,27) În: cazul. Sti clei; Coso Boo: pare
,

263
 să aibă; loc o :schinibare” de “scimni în niagnietostricțivine, înîi! apropiere de:
T,.' Datele! mot fi aânălizate consideririd;:'în plus faţă de anizottopiă, unui

RY
ion, o mică contribuţie! cotespunizătoare mecanismului: a doi ioni! sl D=:
= "0, Îsp(a) + CaMe: Deoarece niagnetostricţiunea ce: are originea în' meca-:
| nismul unui: ion 'scâde' mai vâpid: GU! terhperatura,: contribuţia: a- doi: ioni:
vai fi! semnificativă în jurul punctului Curie. 'Dacă în relăţia de mai: isus”

RA
0 o < 02 $şi: -l0, | > „Oz magnetostrieţiutiea iîși va “schimba; semnul
RER
ai STI 1.0 o iti au a i: i pi.
9 FeazEZ0 i ri aaa
eee a PA

LIB
i îi
pi ru i i «i n NsFeaz0 pi) EI E Di pi a po Pr:

„ipi PS AR, „*iCouoNiuoB z0'.. ui: dă p u ii NR

REA ti , RI . a e
» si ÎN [i ț' & ai L î îi [i i Fig. XII, 98. iii Dependenţa de ei- i.

0 S-4 UL „5/2 (x) ' "pi în taipoRatiră a 'magnetostricţiunii i:

TY
=! e. -— 19/2([x] reduse în funcție de magnelizarea
Ar l "el (TI? redusă pentru trei sticle: din sis-.
a, | Ra temul (FeCoNi)oBao. Se prezintă.
i 9 Ia SU previziunile teoretice ale modelu-

SI
Rei i ii 0 Di unui ion, Î(a), şi respectiv
„i x... Ă ay Ri tit .. |î.-: comportarea de tip AR „caracle-.
i 02 ie Rei i ristică modelului, „pereche.

ER
PP
. i ) N i PI;
| 4
s* .,
iu
! /
| | .
Ma
a ' Na | op. |.
IV RR 2 !

Li
pp n poz Îgpa: Mp)
' DRE Da ANI
Sa IIi aa) Aa
e A ii
Sa :
IN Rai IN E IEEE . papat A „. ;

pt a a ps
UN

AD !
e 6 Ţ Y Ti ZA TI T T a
| E Pi. CER EI *cexp:: : |, ..

NI _ Ph ComFe10820, | —teprie RR
Fig. “XI. 27 ii “Dependenia ac! 2 II NR
temperatură a magnetostricţiunii -, E: 2- “co 7, SA Fes 8 820 ti
=
AL

în sticle bogate în cobalt com- a 976 SE a fpoerpe— N

parativ cu modelul teoretic ce ia .$ 0-4 ——
în considerare atit contribuţiile 5 |. e.
unui ion cît şi ale perechii de ioni. 5-2 Cogg320 i SE
TR

doge e R
PR _ 5

Cetea
$) 200 400 600 800 :
Temperatura (K )
EN

de la, valori negative, la tenaperatuzi fejoase, la Valozi ozibivă, în apropiere

de 1. Efectele provenind de la schimbul izotrop.<S/$,) sint în general
mai mari ca efectele anizotrope.
/C

Pentru justificarea, dependenţei de compoziţie a valorilor he = 0

s-au folosit unele modele. Modelul de bandă despicat (fig. XII.28) descrie
bine. comportarea sticlelor în porţiunea Fe-Ni a sistemului termar de sticle
Fe-Ni-Co. Modelul asociază această linie cu trecerea nivelului Fermi prin
SI

graniţă între benzile 3dţ ale Ni Și Fe. Întrucît acest model este bazat pe
interacţia spin- -orbită intraatomică a stărilor d la Ep, el-descrie 'magnet;o--
IA

striețiunea, în' modelul unui ion. Ne aşteptam deci ca după separarea, Şi

scăderea, componentei maenetostricțiunii: datorită: contribuţiei a doi ioni
evidenţiate: în sticlele bogate: în cobalt, concordanța; modelului: eu datele
U

experimentale să fie mai bună. “Diserepanţa, ce rămîne. poate fi atribuită,

faptului că modelul cu bandă despicată -nu poate fi folosit; 'la;: sistemul
BC

Fe-Co. Modelul cu bandă despicată sugerează deci:că schimbarea, de semn

266
| a lui ?, în lungul părții nichel-cobalt a diagramei ternare este asociată cu
modificarea, caracterului orbital a stărilor d ale unui ion, la nivelul Fermi.
Să analizăm efectele izdtrope asupra modulului de elasticitate. Depen-

RY
denţa de compoziţie a acestuia în sticlele (FeNi)soBao evidenţiază că (£/p)
se comportă ca şi cum ar apare o rigidizare magnetoelastică,. proporţio-
nală cu. patratul magnetizării, măsurată, la temperatura: mediului! ambiant

RA
[353]. În cazul sticlelor e Nielia, se. obține, E] e = 19,63 +3 DD
ete m Fisăeio
i „sticle. T; 8

LIB
Fig. XII.28. — Previziunile modelii:.. - 80 20,;
lui cu bandă despicată în analiza "linia ssd
dependenţei de compoziţie a, valori- ;,j +
lor )s =0. Prin linie. continuă s-au «,
reprezentat . valorile “experimentale, -,
As = 0. Liniile punctate redau datele, is cpii rri &

Y
calculate în: modelul, cu bandă des- pe i
fiu ea
picată pentru valori limitate ale trans- E modet cu bandă. i

IT
ferului de sarcină. Linia întreruptă ti A: „despicată.: ZO, vele
descrie vâlorile calculate 2; =0 în ; cei era: , fnodetul! unui
modelul cu bandă despicată din care cin aa Stand 7

RS
s-au scăzut contribuţiile mecanismu- - . RR
lui pereche. i SD ME DR 2 da . Di -) „e
V.. V_:/_y citi ii N A Po

„og0020:
sg oi Aa Ta
Tita”
VE
anomalie la: 7 <: 7, s-a Observati: Și în modulul de clasticitate; al sticlelor
„i ' a

FeMosBzo [354] şi a fost: atribuită aceleiaşi rigidizări, magnetoelastice.

Descreşterea, rapidă, în. anomalia modulului. de. elasticitate lîneă To Suge-.
NI
rează, că originea acestui efect provine mai: degrabă, dintr-un mecanism
implicind modelul pereche. Mărimea acestui otect; și invarianța, observată,
LU

odată cu aplicarea cîmpului extem sugerează că provine din inţeracţiile -

de schimb izotrope (S/$,) care sub 7, sînt, proporţionale cu ME |
Efectele anizoirope asupra, modulului ejastic sînt mai mici ca, efectele
magnetoelastice izotrope. Etectul „,morfie” care în Ni cristalin reprezintă
RA

(10— 4—10-3) din modul, nu a fost; observat în sticlele metalice. Etectul

„AE” a fost studiat mult în sticlele metalice [265, 355, 356]. Mărimea,
neobișnuit de mare a acestui efect; este probabil o consecinţă 2 -raportu-
lui mare 12/K,. S-a elaborat un modei fenomenologie care :să justifice
T

această comportare [357].

EN

| Dependenţa de temperatură, a efectului AZ a fost studiată, în. sticla

FesPsCio El s- ; observat că aceasta variază în acelaşi mod ca -1,('7).
Deoarece 1,(7)/(0 şi K(T)/I(0) prezintă acelaşi tip de. dependenţă de
temperatură, iar A ec D225: aceasta ar descrie dependenţa,
/C

de temperatură a magnetostricțiunii. Pare deci că în sticlele bogate în

fier anizotropia efectului magnetoelastie este determinată de un mecanism
de anizotropie implicind un ion. 4
SI

BIBLIOGRAFIE >: . Sa
IA

1. R. PAUTIIENIET, c. RIMIET,, c. R. Acad: Sci. Paris, 249, 656 ds)

U

2. E. BURZO, St. Cerc. Fiz. 31, 759 (1979).

3E.R. CALLEN, H. B. CALLEN, Phys: Rev., 1994, 455 (1965)...
4. E, E, CLARK, Der ortagnetie. „Materials Irandoook, Ea. E. 7. Wohltar d: Nora oana
BC

Publishing Comyp., 1978.. : a

267.
 R. BECKER, Z. Physik,:62, 253 (1930). aaa a ti“ mita
7

„Co KITTEL, Rev. Mod. Phys., 21, 5141 (1919).. sc

RY
Ri Ii, „BECKER, W. DORING, Ferromagnelismus, Springer, "Berlin; 1988; pi 270,
W. LEE, Report Progr. Phys., 18, 184, (1955). . -
, ii SATO, Phys- Rev., 109, 802 (1958).
:. AUBERT, J: Magia. Magn.'Mat., 19,396 (1980). Ra ERIE
; G. AUBERT, m. AVANT, “E. Bl: LORIZKY, R. CASALEGYO, Phys Rev;
e 4, 53114

RA
(1976).
„R. GERSDORE, 'G. AUBERT, "Pnysica, 938, "135 (1978).
„R. BECKER, W. DORING, FerromagneLismus, Springer-Verlag, Berliu, 1939.
„G. AUBERT, JI. Appl. Phys., 39,.50t (1968).

LIB
JI. I.M. FRANSE, 'Teză, Universiatea. A mslerdam,, 1969. _ | N
„W. J. CARR, Handbook ot Phys., XVIII/2, 271 (1960). i aa
7. W. DORING, Ann. Physik, 7, 102 (1958). mt
„C. KITTEL, J]. H. VAN: VLECIE, Pnys. Rev., 118, 1931 1960): DI a
„IE. A. TUROV,A. [. MITSEIK, Sov. Phys., JEEP, 11, 1327 (1900)., Da A
„I. BR. GALLIEN, H. B. CALLIEN, Phys. Rev., 129, 578: (1963).

TY
„IE. DU 'TREMOLIZT DE LACHEISSERIE, Ann. Phys., 5,'267 (1970). Dă
„R. R. BIRSS, Symmetry and Magnetism (d. 2- a, North Holland Publitina Gămun: „Atns-
Lordan, 1966.
|. S. AKULOV, Zeit, Physik, 52, 389 (1928).

SI
, îi M. BOZORTIU, Phys. Rev.„.96, 311 (1954). - SL aa ta
5. W.P. MASON, Phys."Bev., 96, 302 (1954). e
„E. CALLIEN, JI. App: Phys., 39, 519 (1968). NE IS LE i

ER
27 „ELA. BETE, Ann. Physik, 3, 133 (1929). i
„EH. D. BUTZĂAL, Intern. J. Magnetism, 3, 213 (1973).
. JI H. VAN VLECK, Phys. Rev., 52, 1178 (1937).
„ NAGAMIYA, IK. YOSIDA, R. KUBO, Adv. Pnhys., 4, 1 (1955).
IV
y: „IRANÂMORI, in Magnelism, d. G T. “Rado and II. Sub, Acadinieo Press, New York,
1963, Vol. L., p..127..
_R. YOSIDA,.J. Appl. Pnys-s 39, 511 (1968). A a
ML. DARBY, E. D. ISAC, IEGE Trans. Magnel., MAG 10, 259-(19î.
UN

M.H. L. PRYCE, Phys., Rev., 80, 1107 (1950). Ia Mae

5. W. P.. WOLF, Phys. Rev-, 108, 1152 (1957), .--:i i Cat
R_F. TREES, Phys. Rev., 82, 683 (1951), .. - a A
I. S. SLONCZEWSKI, Phys. Rev., 110, 1311 (1958). i |
L. R. BICKFORD, J. BROWNLOW, IL. PENOYER, “Proc. IEE (London); 1920, “Suppl.
AL

5, 238.(1957).:
9. A. D.: STURGIE, B, M, GYORGY; R.. c. LECRAW, J. p. REMEIICA, Pie Rev.,
180, 113 (1969).
40,"1 - NAKAMURĂ, N. URYU, J. Phys. Soc. Japan, 1, '760 (1956). |
TR

41; N URYU,'IJ:'Phys. Soc. Japan, 16, 2139 (1961)...

42. H. KOBAYASHI, T. HASEDA, J:: Phys. Soc. Japan,- 19, 765: (960; ia i,
a [.. OGUCHI, J.. Phys. Soc.. Japan, 20,: 2236 (1965). - pa
43. A. NARATH, Phys. Rev., 136A, 760 (1964); J. Phys. “Soc. Japan, 20, 2936 (1965). |
EN

44. M. IK. WILKINSON, J. V, „CABLE, E. o. WOLLAN, VW. C, KOBHLER, Phys. Rev.,

113, 497 (1959);:- pita? 53 „a De
"9. KANAMORI, Progr, 'Theor. Phys., 20, 890 (1958). ; | păi

45. M. DATE, J. Phys. Soc.: Japan, 16, 1337 (1961); o

"R-B. FLIPPEN, S. A. FRIEDBERG, J: Appl. Pliys;, 31, 1388 5 (1960).
/C

46. IL. W.H. STEVENS, Proc. Phys; Soc., AG5, 209 (1952). Rita
47." ICASUYA, .în. Magnetism, Vol. II.. B, Rditat . de cr. „Rado și a „Sun,
Academic Press, New. York, 1966. - - Da
48, R. LEMAIRE, J. PIERRE, Rev. Chim. Miner., 10, 273 (1973). . |
49. I. J. RHYNE, in Magnetic Properties of Rare. Earth Metals, Taiti: R, JI. Eioit, Pienuia
SI

Press, 1972 (Capit. IV).

50. J]. L. FERON, G.R. Acad. Sci. Paris, 269B, 611 (1969).
51. S. CHIKAZUMI, KE. TPAJIMA, K. TOYAMA, J. Phys., Ci, 179, o: Să
IA

“IX. TAJIMA, JI. Phys. Soc. Japan, 31, 411 (1971); | aie -
Tr. ASADA, J. Phys. Soc. Japan, 35, 85 (1973).
52. M. S. S. BROOKS, T. EGAMI, JI. Pnys., C6, 513, 3719 (1976) și CZ, 979 (1974);
53. P. A. LINDGARD, O. DANIELSEN, Phys. Rev., Bl, 351 (1975). | -
U

54. D. M. EAGLES, 7. Phys., D2l, 177 (1975). N

55. G. J. BOWDEN, J. Phys. E: Metal Phys., 4,:1731 (1977): . ada:
BC

56. JI. H. VAN. VLECIE, :J. Phys. Radium., 12, '262 (1951). - a ..
57. C. KITTEL, J. K. GALT, Solid State Phys., vol. III, 1973. Da a!

268.
 58. T ” MORIYA;":K. YOSIDAĂ, Prosr; 'Fheor. „Phy5:: 9, 653 (1959). i ; A ee
59. T . MORIYA, Pnhys: Rev., "120, 9 (1960).-!
60. L. DZY. ALOSIIINSKI, J. "Phys:' Chem. Sol., 4: 241 (1958). ErRLE E RR
dl, E. A. HARRIS, J.:0O WIEN, Pnys. Rev: Lett., = 10:(1968); ci iii

RY
D. S$. RODBELL şi colab., Phys. Rev. Lei. ar 10 (1969). Pa a
62, 3 J. JOENIE,. Phys: Rev., 130, 932. (1963). ia CEE RI ARE Ia
-

63. L. NEEL,J. Pnys-. Radium., 15, 225 (1959). ” EI it ai i e Sa

264,. J 7 A RRANSI, G. DI: VRUIG, Physică, 39, 477 (1966): ti ai

RA
65. 2. IKRAUSE, B. LUDWIG, U. PATZ, Zeit. angew Phy5-,. 26, 76 on
„86. „M. PUZEI, Liv. Akad. SSSR,;Phys.,2 1, 1077(1957).'. i
57 pe7 TOKUNA GA: J; Sci. :Hiroshima,: Univ., “Ser. A:35, 215. (97): i -
68. E. TATSUMO'LO, T, OIKAMOTO, N. IWATĂ, Y. KADENA, T “Pi, „Soc Japan, 0,
“1541 (1965)! |

LIB
69.. U. HOFMÂNN, Pnys. Stat. Sol., z, 145 (1960. e e
70. H. BROOKS, Pnys. Rev: 58, 909 (1910), n
TI, G.C. FLETCHER, Proc. Phys. Soc., 67, 505 (1951). i
72, M. ASDENTIE, M. DELITALĂ, Phys. Rev. 163, 4197 (1967),+ pi
73.. WEN. FURE Y, Bull. Am. Phys. Soc, 12 „311 (1967) și Teză Upiveriitatea 1Larvard, 1967.

Y
Ti Ne MORI, J. Phys. Soc..Japan, :27, 307 și 1371 (1969). . i
75. 9. Î.M.F RAÂNSE, J. Phys., C1—186 (1971).: NR

IT
76. N. MORI, Y. FUIKUDA, T. UA JI. Phys. Soc. Japan, 37, 1263 (197...
77. N. MORI, T.: UKAI, H. YO ȘHIDA, J.:Phys. Soc. Japan, I7, 1272 (97.
78: N. MORI:"T. UKAIL, S: RONO, J::Phys. Soc.: Japan, 37, 1278 (1974). 7 ia

RS
79. [.. HODGES, II. FURENREICEL,I N. D..LANG, Phys. Rev. 152, 305 (1966).
80, I.. HODGES, D. R. STONE, A. V. GOLD, Phys.. Nev. Let. 19,:0605 (1967).
31. AM. YAMAMOTO, T.: NAKAMICHLI, J.: Pnys.: Soc: Japan; 22 228 (1988).
82. R. BRENNER, Phys. Rev. 103, 1537 (1957). Ş aia
83. H. IA DOMATSU, E. E "TATSUMOTO, II. FUJI, T. "ORANMOTO; - Pas. Soc. Japan,
VE
31, 1403 (1971).
84. N. KRAWAI, A. SÂWAOKA, JI. Puys. “Chem. Solids, 29; 576 (1965).
85. I JI. M. LRAÂNSE,LT:: KORTEKAAS, date nepublicate, a aa
„0. WOLLAN, Pnys. Rev., 167, 161 (1968), "îi i N Ra
NI
86.
87. E MERKLE, Z; Naturforsch., - 14a, 938 - (1959). | Dai
88. I?. ONO, J. Physi Soc. Japan, 43, 1191 (1977). a i RI
89. Il: ONO, J. Phys. -Soc. Japan, 48, 813 (1980)... aa
LU

90. n FUJIWARĂ, T. "TOKUNAGA, J. Phys: Soc. Japan, 39, 927 (1975).

91. JI. BOWKER, M. HEATH, Solid; State. Commun., 17, 59 (1978). i : Pi
g2. N. J. CARR, JR, Phys., Rev., 109,'1971 (1958). ae - a
Na. G. ZENIER, Phys. Rev. 96, 1335 (1954)... E
9-1. „ ONO, o. YAMALA, J. Phys. Soc. Japan, 46, 162 (1979). m
RA

SUCKSMITH, J. I£. THOMPSON, Proc. hoy. -5oc., As, 362 (095). -

95. N
96. „ PAUTIIENET, Y. BARMER, G. RIMET, J. Phys. Soc. Japan, 17,. B1--5900 (usca)
97 ă REBOUILLA'T, “Leză Universitatea 'din Grenoble,; 1962. ... -....
98. r. 'T. YANG, Japan J. Appl. Phys., 15, 279 (1976). -
T

99. -M, TAISAHASHI, S. KADOWAKI, T. VABINANA, Ti ANAYANA, 3. “PAAHASEHI,

3. Phys.! Soc. Japan., 44%, 825 (1958). ” Sci De a
m. TE Da a
EN

100. M. AKULOV, Zeit. Phys., 100, 197 (1936). | 5

Phys. Rev., 100, 1692 (1955). Rea SD ae
101. te. KEFFER,
102. J. TI: VAN VLECI, J. Pnys, Radium, 20,-121 (1959). * Sa
103. [I..B. CALLEN, E: CALLIEN, J. Phys. Chem. SoL.,:16, 310; (1960)--
10. C. ECKART, Rev. Mod. Phys.,2, 305 (1930).
/C

105. 3. CALLEN, S. SHTRIKMAN, Solid State Comm.,:3, 3 (1965).

106. II. PENDER, R. L. JONES, Phys. 'Rev., 1, 259 (1913). .
107. RAM. BOZORTH, Ferromagnetism, p :117—171, Van Nostrand, Princeton, Now” derey,
1951.
108.5 CHIMAZUMI, C.D. GRAHAM, Direcţional Order in Atagnelism and retur
V, Aca-
SI

: demie Press, New York, 1962...

109. „J. C. SLONCZEWSKI, Magnetic -
Annealing in atagnetisim , Ă
Ed. G. T. RADO,H. SUHL, vol. 1 (cap. 5), Academic Press, New York; 1963.
IA

110. S. CHIKAZUMI, Physics of Magnetism, Wiley, New. York, 1964. . . -.

111. C. D. GRAHAM, in Magnetic Properlieş of Metals and Aloys, Am Soc. Metals, Cle-
veland, Ohio, 1959.
112. $. CHIICAZUMI, "JI. Phys. Soc. Japan; 5, 327 333 (1950)... 1
U

580 (85; »;
113, $. TANIGUCHI, M. YAMAMOTO, Sci. Rept Res. Inst. "Tohoku Univ, A6, NI
-S.-TANIGUCHI, -idem AZ, 269 (1955).
BC

T. OOMURA, J. Phys, “Soc. Japan, 10, 842 (1955),: a

1li. S. CHIKAZUMI,

269
 115. A. CHAMBEROD,P. VILLEMAIN, J. PAULEVE, J. Phys. Chem. Solids, 33, „598 (19 72).
116. P. VILLEMAIN, A. CHAMBEROD, JI. Pnhys. Chem.. -Solids, 33, 1547 (1972)...
117, A. 1. SCHINDLER, E... SALKOVITZ, J. Appl. „Phys., 31, 2155 (1960)..
118.

RY
J. PAULEVE, D. DAUTREPPE, J. LAUGIER, L. „REEL, „GR. Acad. Sci. Paris,
254; 965 (1962); J. Phy.: Radium, 22,:641 (1962).
119. A. CHAMBEROD, F. BARRUEL, J. PAULEVE,, Je Phys, Chem; Soiiăs, 3 2, 81 (1971).
120.L „NEEL, J. Appl. Phys., 30, 3S (1959)..
121. w. CAMBRON, D.

RA
D DAUTREPPE,: «L. NEL, I. PAULEVE, CR. “Acaa. Sci Paris, 235,
2037 (1962)... -. un: PI mii i DR ME
2. A. G. LESNIK, Phys. Stat. “Sol; 35, 959; (1969)..
„A. G. LESNIK, A.. 1. MITSEK, a N. PUSIIEAR, A. E. ZIURAVLEV,, Bi Stat.
Solidi (a), 17, 697 (1973).: ; pd

LIB
„A. G. LESNIK, AI. MITSEK, tă N PUSHIKAR, A. E. ZBURAVLEV; Phys: Stat.
Sol. (a), 24, 667 (1974). mii
„A.G. a” AL MITSEK, V. N. PUSIIRAR, Proceed. nt Cont. Masn-, Mosicva,
1973, p. 312. pr ati at nt Pa
„JI. C. FISIER, Acta, Met.,.2, 9; (1954). Pa zi iii ate
„ S. CHIKAZUNMI, K. SUZUKI, H.: IWATA, J.. Pinyis., Soc. Japan, 12: 1259 (1957)

TY
„G. Y. CHIN, J. Appl. Phys.,.36; 2915: (1965); Mater, Sci. Eng, |; [i (1966). -
LA G. LESNIIK, E.M.AL., 35, 300: (1973)... îi cu: Sa
„A.G. LESNIK;:;:Navedennaye, magnilneyu anizotropivă, Azi: Naulera Dunită, „Kiev,
1976, p.! 96 ei ic tb Civ z iri

SI
LA. SÂNDLER, vV: "E POPOV, „XA. pt XA GL YU, Thysi, Stat Sol: (a), 55,271 (1979).
„Î. M. SÂNDLER; V. „: POPOV,: AN. NA GLYUK, Phys.:Stat. Sol. (2); 36, :55 (1979).
S. TAKATIASIII, bis Stai. Sol. (ha 32; 141 (1972). SEO

ER
S. TAIAHASIII, „Pnhys.Stat;. Sol. (a), 42, 201 (1977). -,!77 a ii îi 7 ar
135. S. 'TAKAHASHI, Phys. Stat. Sol. (a),.42, 529;(1977). - i
136.. S. TAKAHASHI, Ne ISHIKAWA, :Phys.; Stat: Sol.. (a), 33, Tai (1970).
137. S. TAKAHASIII, Phys. Stat. Sol. (a), 45, 133 (98) „ imi ș.
IV
138. IL. A PUZEI, FAM, 11, :525,şi 686, (1961).. SR , ru
139. II. ICA GA WA, S. CHIKAZUMI,, J. Phys. Soc. Japan, 48, 1176. (1980). a
140. A: H. BONECK, E. G. SPENCER, L.:G.:VAN UITERT, S.: ABRAHANIS,,
R. L. BARNS, WI. GRODKIEWICZ, R.: C. SHERWOOD,. PH, SCLUIDT,
UN

D.H. SMITH, E. M. WALTERS, Appl. Phys.. Lett.,.17, 131 (1970). : a

141. A. ROSENCWV. AIG, W.J. TABOR, Fe B. HAGEDORN, L. „C VAN UITERT, Pnys,
Rev. Lett., 26, 775 (1971)... _: a
142. A. ROSENCWA.IG, W. ]. TABOR, ATP Conf.. Proceed, 5, 57 (191)...
143. A. J. KURTZIG, FE. B. HA GEDORN, IEEE: Trans. Magn.,. MAG-G, 473 (1971). |
AL

144. D. C. CRONEMEYER, E. A. GLESS, E. ILORHOL, B. E. ARGILE, T. -s.

PLASKETT, AIP Conf..Proc., 5, 115 1971), i |
145. F. B. HAGEDORN, J. Appl. Phys., 45, 3123: (1974). a
146. M. HIRANO, $. NARAMURA, Ţ. EET, J. Phys. Soc. Japan, 39, 1462 (1975).
TR

147. L. C. LUTHER,A. C. LE GRAY, E. M. „GYORGY, S. L. BLANK, Appl. Phys. Lett.

26, 779 (1980).
148. P. CHAUDIHARI, J. J. CUOMO, R. J. GAMBINO, “IBM I. Res. Dev., "17, 66 (1973).
149.N + HEIMAÂN, A. ONTON, D.F. KYSER, K.. LEE, CR. GAUNIERI, AIP Conf.
EN

Braa. 24, 573 (1975). |

150. T. KATAYAMA, M. HIRANO, Y. TLOIZUNI, „K RAWANISEĂI, . TSUSHIAIA
IEEE Trans, Magn., MAG-13, 1603 (1977).
151, A. BRUNSCH, J. SCIINEIDER,. J. Appl. Piys.p 18, 2641 (97); BEE. "Trans. Mag
MAG-13, 1606 (1977).
/C

152. S. R. HERD, Phys. Stat. Sol. (a), ză, 363 (1977).

153. H. HOFFMAN, A. J. OWEN, F. SCHROPE, citat în [41]. |
154. J. SCHNEIDER, A. BRUNSCEI, y. Appl. Pnys., 49, 1747 (1978).
155.S - “TSUNASHIMA, T. SHINODA, H. MIYATAKE, S. UCHIYAMA, J. Appl. Phys.,
51, 5901 (1980).
SI

156. M. TAKAHASHI, T. SASAKAWA, H. FUJIMORI, J. Phys. Soc. Japan, 17, 5859 (0969);
18, 734 (1963); 35, 869.(1964). |
157. H. J. WILLIAMS, R. S$. SHERWOOD, J. Appl. Phys., 28, 548 (1957).
IA

158. R. D. HEIDENREICH, E. A. „NESBITI, Pnys. Rev, „105, 1678 (1957); I.:App Phy5,
„2 80, 995, 1000 (1959).
159. M. TAKAHASHI, 'T. KONO, Ja I: Appl. Bhys-, 17, 361 (1978)... |
160. M. TAKAHASHI, S. KADOWAKI,.T: WARIYAMA,-T. AMAYANA, A, “TARAHASEI,
U

JJ, Phys. Soc. Japan, 47, 1110.și. 1117 (1979).

161. M. TAKAHASHI, M. IANAYA, S. KADOWARI, pă | WAIIVANIA, T "AMAYANA,
BC

Jap. J. Appl. Phys., 16, 1285 (1977) ;. 17,455 (1978). pe,

'270
 162. T. SATOII, Y. YOIOYAMA, 1. OGURO, J. Magn. Magn. Mat., 5,18 (1977)...
163. II S. CHENG, Rep. Progr. Phys., 43, 353. (1950).
161. „E. LUBORSKY,. DI, BECISE R; R, 0. MCGÂRY, IEEE. “Vraiis.. Mâgn, MAG- U,
Ip (975); RIO

RY
165. . EGĂMI, pj FLANDERS, Ap: “Cont, Pioci, »9,: 220 (1975). Ea e
„166. n S WILL IAMS, T. EGAMI, TEEE Trans. Mâgn:,.MAG-12, 927 (1976);
. LUBORSEKY, IL N ALTER, D.G; „LEGRAND, IEEE „Ta ans, Main, MAG- -12,
730, (1976); AR i

RA
G. C. CHI, H. Si CHENG, că E: MULLERR! "Ii Appl: Phys 49, 1945, (1978). RE
„EH. S. CHEN, ]. T. KRAUSE, E. COLEMAN, “ Scriptă Metaii., 9,787 (1975). ;, Ea
„FE. E. LUBORSISY, I.L... WALTER, IEEE “Trans: Magă., MAG- 13,953. (1977). -
F,. LE "LUBORSKY, Ie L. WALTER, IEEE Trans, Magn,,. MAG-13, 1635; (1977).

LIB
HI, FUJIMORI, H. MORITA, Y. OBI, S. "OIITA, “Amorphous” Magnelisni, II, New ot
: Plenum Press; 1977, p. 393.
„AMLYAZARI, M. TAKAHA SII, Japan J. Appl. Phys., 1,1755, (1978).
Bi, GYORGY, H, 3. LEAMY, R: GC, SHERWOOD, .; S. CHEN, AIP. Viu pra,
29, 198 '(1975).
„Se OHNUMA, 5 MASUMOTĂ, Rapid Quciiened Metal, 1, „Yo SI. 2; London, Metal Society,

Y
1978, p: "197.
E. TAKAHA SHI, H. FUJIMORI, T. MA SUMOLO,, soth Annual ; Mieting of. ae Japanese

IT
Institute of: Metals, no. .393, 1977.
„R. I. PEARSON, Magnetic! Anisolropy in. Eperimental "Măgnetism, vol. I “ra, G.M.
„.Kalwius, RR. S. Tebble, John Villey and. Sons, 1979, p. 137. .; .

RS
..I. SMIT, FE. K.. LOTGERING,.U..ENZ, J. AppL. Phy5-. Blu, 1978, (1960).
.G. AUBERT, 'Teză' de doctorat, Universitatea - Grenoble, 1966.
. J. BURD, H. HUQ, E. E. LEE, J. Magn. Mag. Mat., 5, 135 (97)
„RR... POTTOM, J. Phys. E: Sci. Instrum., “u, "1:49 (1978). ar,

„RM. BOZORTH și colab, Phys.. “Rev., 99, 1898 (1955).

.:VE
“K. HONDA, S. KAYA, Sei. Repts. Tohoku Univ. - 15, 721 (1920).
„R. F. PEARSON, I: Appl. Phys:,. 33, 1236 S.(1962).
i
„H. FUJII, TL. 'HASHIMOTO, A. MISHIMA, N. “STIOIIATA,. - „ORAMOTO, J, “Ps,
„Soc. Japan, 411179 :(1976). IE
NI
„TF: TOKYAMA, S. CHIKAZUMI, J. Pnys: 'Soe. Japan; 33, 47, (1973)., a
5e BOUTRON, A: ALEONARD, Phys.' Rev.,. D139, 174. (1976). 3
BR: 'ALEONÂRD: P. BOUTRON, D- BLOCH, J. Phys. Chem. Sol; '30, 2277 (1969).
LU

„ MORIN, J. PIERRE, Phys. Staţ, Sol. (a),.17,479 (1973). ,..., |

“E G. PURWINS, E.. WALKER, 'B. BARBARA, ME, za ROSSIGXOL, 'p. eBAN,
a J.
„Pnys., (2,3573. (1974)...
3. BURD; E... LEE, I: Phys.; C10,:1581 (1977). DN SR
A E. CLARK, in Perromagnelic Materials, vol. I Ed. EP. Vonirzti, North Ioltand
RA

Publ. Comp., 1980, p. 933. ”

„N, C. KOON, C.M. WILLIAMS, J. App; Physii 49, 19.18 (4978).
„G.' HOEFER,; IE STRNAT, J. App: Phys.; 36, 1377 (1967). ; a Ni

192. G. D. GRAHAM, J. Appl., Phys.,. 91, 1508; (1960). * 7 i aa

T

„II. SATO, B.S. CHANDRA SKHAR, Ji Phys. Chem. Sol. 1, 228 (007), o i
„EH. J. WILLIAMS, R.'M. BOZORTH, Phys; Rev., 56, 837, (959). Ea4 a
EN

I „M. PUZEI, Izv. Akaq. Nauk. SSSR,. "1088 (19072 RD E NI

C : D. GRAHAM, J. Appl.. Phys.,.34,1341.(1963), Lai a ai
J.J F. DILLON, H.-E. EARL, JI. Appl: Phys. 30, 202 (1959)... e
I . ORAMURA, Y. KOJIMA, Phys.. “Rev, 0%, 1040 (1952).
G „PP. RODRIQUE, H. MEYER, R..V. JONES, J. "APppL Phys. 31, MI S(4900)..
/C

„U. ENZ,.J. F. FAST, H. P.'J. WIIN, I.. Phys.. Rad., 20,:363 (1959).
R . PĂUTIIENET, G.. RIMET, C.R. Acaa. Sci. Paris, 249, „1875 (1989).
J „. W. "LYNN, Phys. Rev., BL, 2624 (1975). Ă
G „ DOMB, F. F.; SYKES, Phys- "Rev., 129, 168 (1962). DR a
R „ C. O'HÂNDLEY, C. P. CHOU, J. Appl. Physe 49, 16590970). IE
SI

E SATO, J. Appl. Phys., 29,456. (1958). a Di

G „A. ALERS, J. R. NEIGHBOURS, H,: 'SATO, J-: Pnys. “Cher 'Sol.,„18, 40 (1960) ;
JI Apple Phys., 30, 231$'. (1959)... Sa
IA

."G. HAUSCII, Phys. Stat. Sol. (a), 15; 501 (1978) '13,; 40 (1960). :
E 3. P. WOHLFARTII, JI. Phys, E: Metal. Phys.,.6, L59 (1970); II Sa
FRANSE, Physica, U6[, 283 (1977); a ae
" | ]..J. M.
M. SHIMIZU, ibid, 215 (1977): Saa SI a îi Ra |
U

209. B. GOLDING, M. BARMIATZ, Phys.. Rev. Lett., 23, 223 (3969).

210, P. LUTHI, T..J. MORAN, R. J. POLLINA, J.. Phys. Chem. Sol., 3, 1741 aer);
BC

K, IKAWASAKI, A. IKUSHIMA, „Phys. Rev, BI, „3112 (1970).

: o - 201
 211. W. B. MASON! Pliyi. Rev: 82," 715! “Caoăig și Oe ji
ii i
D. E. EASTMAN, Pys, Rev. 148, 530 (1966);, i i it i | Sci
Hi GUA: ALERS;"ILR. NEIGHBOURS, Îl: SATO/'J. Pnys: 'Cniaii: Sol... 34 (1958).

RY
212. W. F. SCIILOSSER, Inţ. Ji, Magnu, 2. 167, Sepii 19 (1979), Ps Stat Sol (a),
ve:
17, 199 (973); J; Magn. Mag, Mat, 1, 102 (1975).
213. A. A. HIRSCH,'G: GALETZKŢ,I, Mau. Magi! AĂL, 18, 360 (1979) re i: ia
214.'E,: DE LACHEISSERIE, YI, Pniys.; 29. 1006! (1908). Sat

RA
215. J, A, d. LOURENS, R. E. VILIOEN, Phyșiea,.32,, 1177 4960), al AIR
216. R. KIMURA, 1Z OHNO: Sei. Repts, Tool Uiivi, - 23,990, (1934). Zi 2 i a
217. G..Di GRAHAM, Pnys: “ Ret, "12, 1117,(1958). , Oi i
218. H..B. CALLEN, EI GALLEN, Ji; Pnys! “Chei: Şol:;. 27; 271 (0989) oi FL îi . a
219..:F, "Ci, NIX; Di MacNAIR; Phys: ev. „60, 597, (1941)... Ioa

LIB
220: "B+ P: BELOV, Biz LEVTIIN, SA! NIKTEIN, 4 N bieDiggit ze 1562
(1961). Ai
"Si LEGNOLD, “pt Appl, Puii, dă Art 2 dai
221. G. ALSTAD, i: SEA ai
222 R:HM: BOZORTII AVARII VĂMA:"I! Bhyd, Se. "pp 17; doit! 18, 0)
223. A. del MORAL, M, $. BROOKS, + Phys- G7, 2540, (19740). ii zu sii
224: A! EYCLARIKER-ABBUNDI, O. MEMĂ STERS, 11. DIS” SAVAGE pnş$ică! 56-88

TY
BAC, 78, (1977). miri auz:
225: A E: CEDARE RA BBUNDI, wi GIPIMORIE si] răns. Mail. „MAG 14,3e
342 (1978). !
220. T. ICATA YAMA, Sci. „Rept, Res, Inst. Toholsu Unire,: AB Su (29 sa, zisr
257. Li BERGER; PAȘI "Rev: 1964. 10$3,'(1965),, aîi

SI
|

naut 7 pi pi
228. [. A. CANI! PBELI, So]. State! Coniritiți., "10,5 ga “(19723 ec
229. A. ASHWORTH: D: SENGUPTASG, SĂ Eat ERG, pi Stiati eneci

ER
Phys. Rev. 195, 793 1 Dr e . AU A A 0 aroarioa
0 Ca a i
230. J. SMIT, Pnysicl 17. 612 (1951) Ar pa zii DP
231 1. BERGER, Pnyșic 30,744, poi ii al zi at, tzoii E mr
232. L. BERGER, ATP Goht. Prog:, 34), 355.419
0) pini pe da Cora!ic “ifiDx
233. că D. CORNER, FE. HUTCHIN “SON, Boc. „Pliy5:, S6€. 0/7s1 (oa
IV
| 234.'7. NAIA JIMA H, TARAN J. Post oc. „dia, d19, 951"(19 ura So i i
235: Bi FÂWCETTAIG E AVEHITEII A pl "Pligsi,I 00, 4ui? 13. Lua A Li i
236. J. AM: STOELINGA,, "Teză, „Universitatea, Apisterdani 196 az a Dr piți sai
UN

237. S. OGAWA,!S: “AVAL I: Ph sr Soc. “Japânie; 22, 1514 (d) pa fr bat Zi o

238. E. FAWCIZIT, D. BMI, BR 6: ȘIIER 090; A Pi Snap Said State
«6; GU9' (1968), „2AC =
* Commiun:, ! i aia ZI
239. E. P. AVOHLFARTIT, (J, Days, cita2, 03 (1905), : e zirii ni n Em
240.7 N. D. 'LANG; EI EHRENREICEI! Pnys:Râv./ "16% 005%, (1965); LA iti si
241. D. M. EDWARDS, E. P. VVOHLEA RITA, Proc. Roy, Spe-, a, 37! (4968), +ZI
AL

242, K. P. BELOV, FAM, 2, 447-:(1956), INRNRA i a

2435. WW. E! SCHLOSSER! II: Magi Masi Ai, Die 293. te) ur i it Ir
244. M. SHIGA, Solid. Ștate Commun,, 10, :1233 (1972)., ; j ÎN DRE
245. KAKEHASHI!J: Puys. Soc; Japan.,,49,' 1790 (lobb 7 50; 79" (158), a
Y.
TR

246. J.
TF. JANAK, A. R.: WILLIANȘ, 'Phys, "RevTiaa, 4199, (1970);iza i
247. 1.
MORIYA, K. USAMI, Solid! Stațe, Conimini.,: 34, 95. (1980); i oi PE
248. Y.
KAKEHASHI, I.. Pnyş, Soc:, “Japan; 50; 12236) (1980). ii i
pasii

249. B.
$. CHANDRASEKHAT B., FAGET Adi tr, 20, 115: (1971); d
EN

250. E.
FAWCETT, Phys. Rev: "B2,'1604,,(1970), rii Sa : :
251. P.
G. AVERBUCH, P..J. SEGRANSAN; PhYS, Rey, 4 300%. is i
252. E.
W. COLLINGS, J. c, -HO, „Pnşs:"Rey., IB2,. 2235 . (ar); 4, 349, ih
253. M.,0. STEINITZ et:all:; Pnys! Rev. B5, 3675! (4972)... NI 1pi a i |
/C

254. M. 0. STEINITZ. 'Teză. Universitate "Nortavestern, 4970." a i

255. T. L. TAM, M. 0. STEINITZ,E, FAWCETT, J. Pnys. F.: Aetăl, Pnys,:22,ia, (39725
256. $. HIROOKA,: M. SHIMIZU, J. 'Pnys.. Soc. Japaniă 43, 477 (1977): d i
257. W. J. DE HAAS, P. M.. VAN ALPHEN, „ Cpumiun, "IXâmerlii gh „Qrines,; Lab, Univ.
Leiden, 2084, 2124, (1930): ; 2200 (1972).,
258. P. R. ARON, J: Low 'Tenip.'Ph$si, '9, 62, (1972). i ii
SI

i e ui
259. B. $: CHANDRAȘEKHAR, Pnhys, Lâtt,; 6, 27, (A tare Pa ie
'260.'B.'Ă..'GREEN; B: S." CHANDRA SEKIIAR, Pliys. Rev Leii, su11, 331 (1963): -
IA

261. J. E. THOMPSON,R. P. ARQNB, $, CHANDEĂ terta D.; N: LANorpEne,

Phys. Rev., B4; 518 (1971) 5 “Ti ET noir Rite
262, A. J. SLAVIN, Phil. -Măgi, "7; 65 (4975)., i O i
263. A. CIȘMAN și colab., Frecarea interriă in iti bu Paitiza., Acădeniți RSR,
U

1971. ap ri NR e a
264. W. DORING, Ann. 'Pnys:, 32, 465 (1939). :i il Pi mi pi îi i
265.:B.'S. BERRY, W.C. PRITCHET „I. Appl. “Pisi a47, 3295 (4979 ii
BC

266. G. HAUSI, II. WARLIMONT, Pnys. Lett,, 41A, 437 (1972). ii

"272
 267. îi "MA SUMOTO, LI! SA'TO; Ti KOBAY ASHI, Trans. Japan - Inst. Metals, 4,114 (1963).
268. . MA SUMOTO, TŢ IROBA YA SII, Trans." Japan Inst. Metals 6, 113 (1965), Fă
s: IL: 'KATALY, ZD. SIROTA, JETE,: “11; 747 (1960)... it

RY
269. Y. 'TANII; I:/ Japan, Inst, Met. 95,1 (un De sit i ma Lite aie
1 1..N. BOGACHEV, ati EGOLAEY,: Ii EROI OVĂ,: FMAM,: i2y; '358: (1970):
= TEN: BOGACHEV,/V:"I, EGOLAEV, i-ai
A IPĂTRRITINI DANSSSII, 15, "377 (1967).
270. W. NOSTER, Z. eta, 35, 194 (1943); | a

RA
A J. GOLDMAN, W. D:' ROBEHTSON, Actii. Met: 12; 1265 (again. Ri
« MAEDA, JI. Phys. Soc. Japan,;'30, 373 '(1971); rr Za
xi p, „NOHLEA RTL, -Phys: Stati: Sol! (a); 10, 139 (0972) și PT pai aa
EI HAYES; AP: MIODOWNII Puiys.- Stat Sol; ia) f10,. 143 (1972), tii
271. G. Pi LEAMY, BG: VHEELER, Pnys. REV BI „109 (1970); GO

LIB
A72. A. p. LEVÂN VUK: JETE; 22, “901: (966) -!heh E STETION ei
173.P. L., YOUNG, A, BIENENSTOEIK; J: Phys, cricti “Soliză, ai, „Ii „$1970) Titi
„I7i:'M. 1. LINES, Solia;*State” Cominunti,i 53, +75 (1977). fate Ir dz Zr i
275. P. 1. BALTZER, Phys. Rev., 108, 580'(1957)ii*- ct i „7 „fir MO
276, HI. HUJIWARA,, 7, TQRUNAGAĂI, i Apa -y, Phy5, So. Jăpaii, 43,

Y
i 135-1 - (1977 mei
da PP Leu ir fa Ă „zi | Li, , fai i
277. ir OICUNĂ Ga: “EL EVITA RAI! his: (Soc. Jăpail,dă, '1292, (197 3). DI
278::W7 JANOWSKY:! Zi rezie Piiysil:, UE 106: (1933)/ Li Cerro

IT
279. RR. ML, BOZORTH, Phys.Revy., 70, 923 (1946). is ein Pt dag
2807... 1:-BATES/ Modern! XIdgnetism Câmbridge,: Cambridge” Dios 71901 pi A. că

RS
281. $. NOLAYOS, Zeit. Physik 110, 340 (1940); , i i în Pee „re i

282. 'M. IKERSTEN! Zeit Pyti 1! "553 (1931); Zeit! Tech. Ph 12, 05 (4987).
283.p. si: SANCHEZ; TISE Trbiisi” Magni” MAGI „15 (9), i ici E e
„284. F. PREISACH, Phys.. Zeit, 33, 913 (1992)... | e E tr de Z i
285. H. LITTIMAN, Ann: Pisi, 277 186! (1930). Or ZI Den
286.
267.
L: W. IMeREEHAN, PIPI CIOEFEI, Phys$. iRov.,. 28, 1167(19209. „ÎTTOILI N
B. D. CULLITY, O. P. PURI, "Pranz) Met, iSot., ATM; 1227, 359. (1963). eul.
VE i

288..iM. 12. KURUZAR; B.D: :CULLITY, -Tatz9. „Aaaa 3234197210). oz Ma

„289. J. E, GOLDMAN, Phys, Rev. „Îă, 529 (1947). il „ZU ip i za!
NI
290. K. OIITA, Japan, J: Appl. Phys So 49 570, (1961), pa sr: pe: un Papu
291. 3. GREENOUGH; E. W, LEE Cryogenies, 7,179 (1907), 2 O tt let
292. R. D. GREENOUGII, €. "UNDERHILI, sI Ph$. E: Sei, “ste, - 9, 451 1976). - po
LU

293. S. DROSDZIAK, K. WESSEL, IEEE “Trans. Măsn., MAG-9, '56 !A a ri

294. A. B. SMITH, R. V. JONES, J. Appl, Phys:, 34, 1283, (1963). „i pi n
„ 295..G. A, PETRAKOYVSIKI, YU Ne SOTYUKOV, Sov. Pys » Solid: Stati, 7, 1802 (060).
296. G. 1. WHITE, Cryogenics, 1 151(1961). p - io; i LL m
297.'A. J. SLAVIN, Cryogenics,15, 124 (ÎN, AZ TOO sia
RA

298. V.M. MUDALOV, MIK. SUTA TEKUR Crilitaiet i, „si agtojie ai

299. W. D. CORNER, G. IL. HUNT, Ji, Sci. a Tuste.,. 31, ao (1934). ” îi Ș , N ,
300. R. VAUTIER, T. DE LACHEISSERII: Rey? Phys, Apple, 1, 37 (1960).: i Ra
301..R.,R, BIRSS, G.J. JEELER, P, “PEAKSON,, RI, "POTTON, a: „Phys: : “Sci:
Instr., 11; 928 (1978): * e
T

302. N. „GOLDBERG, W. MeKANN,. ,J. Appl., Phys-,, 3, 1026, (1964). ie RR

_303,'B. BARBARA, 'J..P; GIRAUD, J. LAFOREST, ză “LEMATRE:,, E „SIAUD,
EN

„ue SGOHWEIZER, Physiea, .86—88—BD, 155 (1977)...

304. V. YA. PINES, N. M. GUMEN, 'Sov. Phys. Solid. State, 55, 2557 [i o
305. F..I-:BARNELL, Phys. Rev,, 192, 128 (1963). . Sa
306. R. GERSDORE, Physica, 26, 553: (1960) ; 27, 381 (1965); aa ID
/C

Ru GERSDORF, Teză, Universitatea, Amsterdan, 1961. pitt Dă |

307. G. RADELOFF, Zeit. Angew. Pys:,,17, 247 (1964). ir să aci: a -
308. R. M. BOZORTH, R. W. HAMMING,; „Pnys. Rev., 69, 865 (1953). Mă
309. E. TATSUMOTO,.T. OKAMOTO, Y. ICADENA, J: Pnys. Soc. Japan; : 20, 1534 (1065).
-310.,J. JI. M. FRANSE; M,. STOLIJ$S, Phys. Lett., 32, 316 (1970)... -
SI

311. N. TSUKIJI, Y. TAKAHA SIII; HI. FUJIWARA, E. TATSUMOTO, g. Er „Soc. Japan,

„25, 1188 (1968). 4 ,
312. A. HUBERT, W. UNGE A RANZ, Zeit. Altu, Dog za Ara (2809).
IA

313. J. JI. RHYNE, $. LEGVOLD, Phys-, Rev., -138, A507 (1965).

314. L. R. BICKFORD, J. PAPPIS, J. L. 'STULL, Phys. Rev., 99, 1210 (1955).
_315. YU. N. KOTYUKOV, Sov. -Phys. Solid State,.9, 899 (1967).
U

"816. A. B. SMITA, R. V. JONES,.J. Appl. Phys., 37, 1001 (1966).

317. G. F. DIONNE, J. Appl. Phys., 41, 831 (1970).
BC

318. D. E. EASTMAN, M. W. SHAFER, J. Appl. Phys., 38, 4701 (1967).

"319. $. IIDA,, J. Phys. Soc, Japan, 22, '1201 (1967).

182401 ! | "273
 ; E. RR. CALLEN,A. E. CLARK, B. E. DE SAVAGE, W. COLEMAN, H. B. „CALLEN, ,:
Phys,. Rev., 130, 1735. (1963);: App Phys., 34, 1296.(1963). LI E a
„A. E. CLARK, J. J. RHYNE, E..R; CALLEN, J. Appl. Pnys., 39, 573. (1909)

RY
„A. E. CLARK, B. DE SAVAGE, R. i OzORrI, Pnys. Rev., .138,: A216 „(1909).,
A E.. CLARK, H. BELSON, Phys. Rev., -B5,;3642 (1972).
„A. E: CLARK,-J--CULLEN, O. MICAA STERS, E. GALLEN, AIP Coni. "Proc. „29, 102
_- (1976), ELA Ia)

RA
La
. J. CULLEN, A. CLARK, -Phys.; Rev., D153, 1510 (4972)...
A. CLARK, AIP Cont. Proc., 18, 1015.(1974).. | DE Da
. G. WILLIAMS, N. IKOON, Phys. Rev, B11,.4360 (1975). i i
„JI. R. CULLEN,. S. RINALDI, G. V. BLESSING, J. Appl.. Ph. 39, 1960 (978).
. D.. GIVORD, E.. DIE: LACHEISSERIE, IEEE Trans. -Magn.,- MAG. 12, 31 (1970)

LIB
A. DEL MORAL, D. MELVILLE, JI. Phys, E; Metal. Phys., 5, 1707, (1975); i
E. W. LEE, F.;PURARIAN, Phys. Stat. Sol. (4),,33,.483-(1976). ai
2. R. MINAKATA, M. SHIGA, Y.: NAKAMURA, J. Pnys, „Soc. abân 41, 1135 caro:
3. J. J. GILMAN, Phys. Today, 28, 46; (1975). i | si
P. DUWEZ, Ann. Rev. Mater. Sci, 6, 83 (1976). zi

TY
„. EGAMI, P. J. FLANDERS, C. D: "GRAHAM, Appl. i Let 26, 128 (107).
5. T. EGANMI, P. J.: : FLANDERȘ, GC. D. GRAHAM, AIP: Con[. Proc. 24, 697, (1975).-.
„BR. C. O'HANDLEY, L. Y. MENDELSHON, R. HASEGAWA, R., RAY, 5, TAVESH,;
I
Appl. Phys., 47, 4660 (1970).
337. | „E.

SI
LUBORSKY, Amorphous Magivlisră, II, Ta. R. LEVY, R: HASEGAWA,. Plerium
Pios, New York, 1977, p. 345. .
338. N. TSUYA, K.:1. ARAI, Y. SHIRAGA, 7, MA SUMOTO, Pnys. Letti, SIA 121 (1975).
339. N TSUYA, K. 1. ARAI,,Y. SHIRAGA, M. YAMADA, T. :MASUMOTO,,. Ps, Stat.

ER
Sol. (a), 21, 557 (1975).
340. JI. H. STOELINGA, -R. GERSDOREF,.G. DE VRIE, "Pyjsica, a, 349: (4965). -
341. FI. FUJIMORI, K.-I. ARAT, H. SHIRANE, H. SATTO, Tu MASUMOTO, N. T3UYA,
„Japan J. Appl. Physe"15, 706 (1976).. ii i
IV
„"T. JAGIELINSKI, K.: d. ARAL, N. TSUYA, S. OEINUNMA; „n “MA SUMOTO, IEEE:
Trans. Magn., MAG-L3, 1553 (1976). : 4 ri
„B.P. WOHLEARTH, IEEE "Trans. Mau. AAG- 11,.:1638 „(a975).: iu Rae
UN

Y. NAKAMURA, IEEE "Trans. Magn., MAG-12, 278 (1976): Da

IE. FUKAMICGII,! ML. „KIICUCHI, W. A RATAIVĂ, T. MASUMOIO, „Sol. State Gomnzun.
23, 955 (1977).
„R. HASEGAWA,. BR. RAY, citat în 1204]... a Pe i
. K. FUKAMICHI, M. KIKUCHI, 'T, MASUMOTO, „Sci. „Rep. BITU, 2, 225om.
AL

. TH. A. BROOKS, J. Appl. Phys., 47, 354 (1975). | , Pa

„R. C. O'HANDLEY, Phys. Rev., B18,: 930; (1978): „i -
„R. G. SHERWOOD, E. M. GYORGY, H. $. CHEN, 's. D. FEREIS; si; NORMAN;
HI. I. LEAMY, AIP Conf.. Proc.,. 24%, 745 (1975).
TR

21, 1119 (4977)..

„R. GC. O'HANDLEY,, Solid State Communi, aa itp
„R. GC. O'HANDLEY, in Amorphous' Magnetism, II, Ed. R. "Levy; R. HLASGANVA
Plenum. Press, 1977, p..379..
„M. KIKUCHI, „H. FUJIMORI, Y. OBIL, Tr: „MASUMOTO, “Japan J. “App “PhyS: 14,
EN

1077 (1975);' Ra
R. G. O'HANDLEY, L.I. MENDELSOHN, E. A. NESBITT, "IEEE, Trans. "Magn.,
MAG-12, 942 (1976);
K. IL. ARAI, N, TSUYA, „M. YAMADA, T. MASUMOTO, IEEE Tranș: “Nain: AAGLA2,
/C

939 (1970
H. FURA, M, KIKUGHI, Y. OBI, Te "MA SUMOTO,- Sci. Rep. „RITU, 26, 36 (1970),
:353, G. P. CHOU, Phys. Rev. Lett., 37, 1004 (1976), -.....-. e
354, C. P. CHOU, R. C. O'HANDLEY, citat în [204].. Daia Aita i :
355. B. S. BERRY, W. C. PRITCHET, Phys. Rev. Leti., 34, 1022; (4375). a
SI

.350- K. |. ARAI,N. TSUYA, M.. YAMADA; T. MA SUMOTO, EEE Trans. Man. „asi12.
936 (1970).
357. N. TSUYA, K. 1. ARAI, IEEE Trans. Man MAG-13, 1547 (1977)-) pi IN
IA

358. B. S. BERRY, citat. în [204]. aj o.

E in De
po
U
BC

1274
 AXUL | DOMENII MAGNETICE

RY
pi
EI

RA
LIB
XII1.1; Introducere rii

„Am evidenţiat, în: paragraful. VII.4; că în justificarea modelului cim-

Y
pului molecular, Weiss admite că proba feromagnetică este constituită,
dintr-un număr de regiuni mici numite domenii magnetice, magnectizarea

IT
locală a; fiecărui domeniu fiind șaturată. Direcţiile magnetizărilor diteri-
telor domenii nu sînt însă paralele: 2Oreştâtea magnetizării probei sub:

RS
acţiunea cîmpului extern, în ipoteza de mai sus, poate să aibă loc prin
două procese independente [1]. Astfel, aceasta se face prin creșterea vo-
lumului domeniilor, la care magnetizarea este orientată după diiecţia
de
acțiune a câmpului extern
rii spre cea a. câmpului extern. ie
VE
și respectiv prin rotația direcțiilor magnetiză-
Renunţind la o seiie de pretenţii de rigurozitate matematică şi
făcînd apel la informaţiile experimentale au fost imaginate metode feno-
NI
menologice de rezolvare a problemei şi anume teoria. standard, a, domeniilor
[2—5 şi vespectiv
] teoria micromagnetică
[6, 1]... i, Da
LU

_” Teoria standard admite prezenţa; domeniilor ca un fapt experimen--

tal, deci existența, acestora se postulează. Sc pleacă deci, de la două do-
menii adiacente şi se examinează peretele ce le desparte. Ca rezultat;
al minimizării energiei libere a peretelui, în condiţiile presupuse, se. obţine.
RA

o relaţie pentru densitatea de energie a peretelui €;, şi respectiv „erosimea..

dp a acestuia. Odată stabilite aceste relaţii, se analizează structura de:
domenii la o „scară” mai mare, pereţii între domenii fiind trataţi ca supra-
feţe caracterizate printr-o densitate de energie €/,. În aceste calcule se
T

minimizează, energia magnetostatică, păstrînd magnetizarea, tangentă la,

EN

suprafaţa; externă a probei şi respectiv componenta normală constantă.

în lungul pereţilor între domenii, Se minimizează apoi suma, energiilor:
domeniilor, a pereţilor cit şi energia magnetostatică reziduală ce nu. a.
putut fi evitată. Ca urmare a acestor calcule rezultă o anumită aranjare
/C

ce corespunde la, o. energie minimă. Energia liberă astfel calculată se com-

pară cu cea a unei probe similare, uniform magnetizate. o .
_ Menţionăm două limitări ale metodei. Existenţa. unei configurații.
de domenii, nu implică neaparat că aceasta corespunde la o energie minimă,
SI

Pe de altă parte construcţia: unei anumite configurații particulare, depinde

de ingeniozitatea cercetătorului. Ca atare, nu este întotdeauna siour că,
IA

vom obţine o structură de domenii avînd energia cea mai scăzută.

| În. cadrul teoriei micromagnelice modificarea magnetizării eşantionu-. -
lui, odată cu creșterea intensității câmpului extern este descrisă prin modi-.
U

ficarea direcţiei magnetizării în fiecare punct şi nu prin creșterea domeniu-

lui sau, rotația magnetizării,. ca în modelul precedent. În cazul cînd există
BC

domenii magnetice și respectiv pereţi de domenii, aceştia pot;'tezulta.:

275
 în mod natural. din -acest . model. „Aceste - situaţii pot îi descrise prin
regiuni în care variaţia spajială 2 direcţiei magnetizării 'se face foarte lent

RY
şi “respectiv foarte rapid. Pe baza observaţiilor experimentale '[5—10],
teoria, micromagnetică admite ca adevărate următoarele ipoteze:
a) vectorul magnetizare M are o mărime constantă peste tot în eşan-

RA
tion
|M| = constant ; | (SIII.1.1)

(b) acesta; este o funcţie conitimră de poziţie (r) şi, depinzind de con-

LIB
diţiile externe, de timpul (î) |
M = Mr, î); za >(XIIL1.2)

TY
(6). energia: liberă. a unui eşanţiion jeromagnelic nâdefor mabil poatekti
scrisă [II] m bois trei |
ad : ii pi. i , )
n A si ti [i tii
.
e aa,

SI
pai e
tu i ester, pai pete ape tie (XTDLL+8)
i Dai . Ju i i i iat tt ds
pet „i aaa

ER
pc ati eta i
arina
|
Am notat prin: at IV hat dul cat
„e w = € (aa) ) + Elr)+ er) + reuni cun) eta

densitatea de energie: liberă, i ' 4 i

UN

"Permenul €'(412) include: energia, mag netostatică și, “depinde. Dumai

de pătratul magnetizării €' = (AB. cu B; = pol. „Conform ipotezei
(SIII.1.1), M este o mărime constantă. "De obicei, acest termen este igno-
rat, întruciţ energia liberă este definiţă, pînă la o constantă,
AL

' Mermenul. Ele) reprezintă densitatea energiei. de. schimbi Aceasta

poate, îi exprimată, generalizind. hamiltoniamnul. Eloisenberg (VII. 1 1-3
anume. [2]. RR: Ia ga a re
TR

n
Etc) ua CA.
2 2 —ie fag ate axu
20),
asa): axe „esuata 1.5
it i îndiaă da. Do
tir
EN

“ Nărimăa” Și este. un: “tensor. de: ordinul. doi. carez are aceleaşi pro-
1
protăţi de simăfrie ca, şi rețeaua, feromagnetică. i N:
/C

-"Permenul Car), reprezintă, densitatea, energiei 'de anlizotropie, Aceasta,

poate fi exprimată, în funcţie de simetria reţelei cristaline a „probei. (capi-
tolul XII). Termenul: Cale) reprezintă densitatea, de! energie datorită
interacţiilor dipol-dipol.. Se poate arăta [13]:.că, indiferent - de proce-
SI

dura, de trecere de la reţeaua, feromagnetică; discretă, la aprosimaţia conți

nuului (b), acest termen poate îi scris formal astfel
IA

t 7, . RI II SE

A ai i E) = Tratena n CATEL6)
U

unde. Haar) ieste; cimpul de

« demagnotizăre: creat: de o« , distiibuţio: 'veală
BC

a dipolilor magnetici. ii

276.
 j „Prezenţa i unui: ciinp extern - H. induce o densitate de: energie liberă,
Dia . tată -. : d ital RI E are
(ael. (16.25). : o PI

RY
e a a ii iai pa
i ; „Gnir i. 7)
. =,
3 — SAG: E:
Ea pi Da „..Cu(r)

În cazul în care cimpul niagnotiie oxiezn n este, constant ÎN timp,

RA
densitatea, spaţială, a. “maenetizării „eşantionului, este. invarianță, în timp.
Avem. de; a, face, cu-o problemă statică. a, direcţiei magneţizării. În cazul în
care Il = N),). atunci magnetizarea,: este o funcţie . de timp, M = M(r, )
şi problemă, 'de rezolvaţ eşte una, „dincmnică. ae te tu 4 i PI

LIB
“Blecând: de. la aceste: condiţii, un „procedeu variaţ ional conduce- la
ccuaţiile i pi
-
,
ae
; .
i.
/
ai E t ,
.
Lă
i
a...
1
pi
,
ta
ag
pate
ti RER
:

pa rii i
pei

Amia YM, _2â0, + an AB )|= 0, (XL:8)

Y
i ui ! | A apei 0 rii, : Sid ARZI DOLINE t
A PRE

IT
; i, pt LEI Iti i tii i,
cu condițiile “la graniţă | Tape ta i

RS
i: Da “ăi, xl 20 (SII1.1-9)
i E Su ii a ti ,
[mr | ea „n, i 4
y - . :
aa i
„. E E d
:
ai | !

Am notat prin] M, = "6 (r [AX iar 2] on xeprezintie derivata în lungul nor:

malei la, suprafaţia cristalului. APE .
VE
„ Relaţiile de mai sus 'sint; adesea denumite ocuațiile Brown.
NI
Atit în cazul static cît şi dinamic, distribuţia, spaţială a magnotizării
se obţi ine rezolvind o problemă variaţională pentru energia liberă (XIII. 1.4).
Direcţia, |magnetizării este determinată de soluţia, extremă compatibilă
LU

cu condiţiile. externe, pentru M=1. ji: i XaaE

„Să analizăm unele limitări ale modelului [7 ]::
-( A) Ca 'urmare a neliniarităţii, ecuaţiile Brown conduc; la mai multe
soluţii. _Riecare soluție M, „ reprezintă, . o stare posibilă a. magnetizării.
RA

Pentru a. determina, starea ealăi este nevoie de anumite informaţii supli-

mentiare. N Pi MR
(B) Chiar dacă starea magnetizării oste cunoscută; pentr un cîmp
T

particular. B,, adesea este iinposibil de a. urma, distribuţia -magnetizării,

EN

„la, modificarea lui B.: Soluţiile; ecuaţiei (XIII.1.8); pot; fi : considerate ca

punctie. în. funcţia spaţială ]M,.. Dacă se modifică cimpul de inducţie ex-
tern B, fiecare din soluţiile M, descrie o curbă în acest spaţiu. Aceste curbe
„vor exista numai pentru anumite valori. B; dat fiind: condiţiile impuse .de
/C

stabilitate ; B diferă pentru . valori: M, distinote, Să considerăm. situaţia

cînd, magnetizarea, este descrisă, de M,. L a modificarea, * cîmpului b este
posibil a avea modul de distribuție a magnetizării, urmind curba M,(B),
la care aparţine această stare cu „condiţia, ca B-să rămînă în. domeniul
SI

de existență a lui M,,. Dacă: DB se 'apropie de o: valoare limită B,, -mag-

netizarea se va modifica în mod: diseontinuu, corespunzător la.0 stare ce
IA

este descrisă printr-o . altă soluţie permisă. Aceasta -ar corespunde cu:
salturile observaite în curba.de magnetizare — efect Barkhausen.. În cazul
cînd există mai mult decît o. stare. stabilă, la, echilibru, pentru . Bo va, fi
U

imposibil de a găsi starea finală fără, a studia dinamica tranziţiei...

„Ecuațiile, (SUI. 8) nu'sînt; liniare. și ca atare pot fi integrate numai
BC

numeric. Totuşi, în domeniul -cîmpurilor - intense, acestea: pot fi :liniari-

277
 zate.. Determinarea soluţiei cît; şi. verificarea, stabilităţii acesteia poate fi
obţinută numai prin calcule complicate. O excepţie o constituie cazul unui

RY
elipsoid ideal, în cîmp extern uniform. În acest; caz, ecuaţiile Brown admit
soluţii: ce descriu o magnetizare uniformă. Stabilitatea acestor soluţii
poate îi determinată, analitic. | | | |
„> Metoda nu poate fi folosită 1& rezolvarea globală a, problemei 'diree-

RA
ţiei magnetizării. Dificultăţile: matematice 'sînt; 'ăţit 'de mari, ca urmare.
a faptului că' problemă variațională âste zieliniără, din! cauza lui Es, și
Caz ce conduc la! o 6cuaţie! integro-diferenţială “extrem de complexă, încît

LIB
nu pot fi mînuite nici măcar cu cele 'mai moderne şi mâi râpide calcula;-
toare : electronic[14,
e; 15]. Procedura; 'Variaţională: poate fi” folosită
! la,
rezolvarea unor probleme mai simple (pereţi izolaţi, structuri vărgate-
stripe, structura fină a direcţiei magnetizării —ripple). .
.».: (0) Pentru rezolvaiiea: problemei globale, teoria imicromaenetică

TY
a,
fost nevoită să cedeze încă un pas din rigoare și să folosească în şi mai mare
măsură informaţiile experimentale. Acest pas constă în adoptarea unei
ipoteze mai flexibile. e tibi

SI
În acest context se presupune,;0, dependenţă paramelrică a direcţiei
magnetizării de poziție. În acest caz, problema, variaţionalăse transformă

ER
într-o problemă de minimizare Rayleish-Ritz a energiei libere. 'Prebuie să
„revenim însă asupra unei carențe principiale importante, care apropie
teoriâ: micromagnetică bazătă; :pe această; ipoteză 'de teoria: 'domehiilor şi
anume soluţia pe care o obţinem este doar o soluţie jlaizibilă.:
IV
Nu: putem
îi siguri că, forma: parametrică; presupusă; corespunde: adevărătei „structuri
a, direcţiei. magnetizării; . Dezvoltările :ulterioare :pot: completa; :tabloul
UN

obţinut: la un moment,
dat. ao „ti

1: Într-adevăr, această procedură, constă în a imagina 'mâi multe strue-

turi parametrice plauzibile, în a calcula valorile parametrilor, ce reali“
„zează, minimul energiei liberea fiecărei structurişi în a, compara între ele
AL

aceste minime pentru a decide care este -cel mai favorabil energeiie. Nu
putem însă avea pretenţiacă am epuizat toate structurile posibile. Obţine-
rea de noi informaţii experimentale sau ingeniozitatea cercetătorului pot
TR

conduce lă imaginarea 'unor noi configurații de echilibru, mai favorabile

însă energetic. Aceasta de altfel a şi fost calea, istorică a dezvoltării cu-
noașterii direcţiei. magnetizăriiîn materiale feromaghnetice. De exemplu
menţionăm .-cazul domeniilor vărgate' (stripe), imaginate de Kiâczer şi
EN

colab. [16] la:17. ani după apariţia primului articol al hui Kittel [17].
„Procedeul descris mai sus regăseşte, ia un caz limită, rezultatele
„prezise de'teoria domeniilor. Procedeul de trecere la limită nu este însă
/C

direct, deoarece teoria domeniilor presupune încă, o simplificare. severă.

Observînd că tabloul direcţiei magnetizării furnizat de experiență constă
din domenii largi magnetizate aproximativ uniform, separate de regiuni!
de tranziţie înguste (pereţi), se face de la bun început; separarea, în pereţi
SI

şi domenii. Pereţii sînt analizaţi conform procedurii micromagnetice, după

care sint; înlocuiţi prin supra de discontinuita
feţete prevăzute cu o anu-'
mită energie superficială €;. Aceste supraifețe separă : domeniile,. presupuse
IA

a fi magnetizate uniform și în care direcţia, magnetizărilor diferă. Lărgi-

mea acestor regiuni este detenninată atunci de condiţia de minim a,
energiei (XIII.1.4),: care este suplimentăţă,. prin termenul E RE
U

În cadrul acestui capitol: vom analiza pentru început, pereţii inter:

domenici. După definirea, peretelui, prezentăm 6. clasificare :a pereţilor
BC

interdomenici cit și o sinteză a,-nietodelor de :calcul al acestora, folosite:

278
 mînă în :prezent : metoda Neel, metode de:tip Ritz, metode ce: generează
““ruetura peretelui:pe caleulator, pe parcursul procesului"de minimizarea
cergieişi metode ce descriu 'structura, peretelui prin rezolvarea ecuațiilor

RY
" sariaţionale “de echilibru : pentru ''direcţia: rhagnetizării. * Discut - tipu-"
ăm
vile reprezentative. de: pereţi interdomenic 'în: materiale:
i:'ati masive
ît;cît:
= în pături subțiri: După analiza pereţilor interdomenici se prezintă pro-

RA
blema. domeniilor: magnetice ; "energia, -magnetostatică, structura de: do-!
menii :în materiale masive. şi pături' subţiri! feromagnetice: şi domenii în
materiale: antiferomagnetice și-amorte. În final se descriu metodele experi-!
entale!
de: studiu ale :structur
de domeniu.
ilor - fe it: ie ati

LIB
at
ad Vi te “za . e
. î. erp
e

XI].2. Pereţi-interdomenici . . isi

Y
XIl.2.1. Probleme generale. Clasificare

IT
Prin noţiunea de perete: interdomenică. * se înţelege . porţiunea, ce:

RS
cuprinde straturile atomice care separă domeniile magnetizateîn diferite di-:
recții. La scară atomică nu poate avea loc'o tranziţie bruscăde 1a o direc:
ţie a magnetizării: la... alta. deoarece :o asemenea, tranziţiear implica:o'.
VE
contribuţie mare a energiei. de 'schimb.. Schimbarea direcţiei: magnetizării,
de: la; un. doimeniu la, altul 'se. face în mod: gradat, pe un număr oarecare:
de plane:de spini (fig. SXIII.1):“:Astfel peretele interdomenic. are o - lărgime
NI
HE:

Pt
LU

i , .
T RA

“Xig. XIILA. — Botaţia momientelor: măgnetice într-un perețe” de'do--

ES: meniu. 'de .tip: Bloch.:...! PS PERII
Li
EN

- . pi iz re ine , IE at
4... : ti

finită, care de regulă este imai mică, decît lărgimea domeniilor adiacente.
Datorită faptului că în perete magnetizarease roteşte în mod gradat,
/C

este foarte greu de dat (din punct de vedere teoretic cît şi, experimental),
o definiţie riguroașă a lărgimii peretelui interdomenic.. În practică se intro-
duc lărgimi efective.. O mărime care poate îi determinată în mod precis
este unghiul peretelui q, definit drept unghiul făcut, de magnetizările do-
meniilor adiacente, iiăşiate.în. cențrele domeniilor .vespeoțive..
SI

„>. Modul specifie

în, carese roteşte:magnetizarea în perete reflectă; strue-
IA

tura perelehui.:Liărgimea, și respectiv unghiul.peretelui constituie condiţiile

la margine: care condiţionează - această. structură, ..,. ie
Pereții interdomenici: observați” în materiale masive sau în păturile
U

subţiri prezintă o mare diversdeitate structuri, în stabilirea-cărora alăţuri

de icompetiţia între interacţiile. de schimb,de eneigia; de anizotropie şi
BC

magnetostatică contribuie şi anumiţi factori specifici [18]...

279
 O, primă clasă,de factori, sînt parametrii de material. În: această, ;cate-
sorie, VQIM.: include, „constantele, de. material (constanta. de; schimb, constan=

RY
tele; de anizotropie;:magnetizare a. la saturație). Valorile acestor parametrii.
sînt cele, care. determină, în. esenţă, într-un perete dat, ponderile contzibuţii-
lor, la energia liberă ee :provin; de. Ja energia de, schimb, „de: anizotropie ŞI:
xespecțiy cimpul magnetostatie.; parazit “Distiibuţia spaţială. G.: ; câmpului.

RA
de, irizotropiey determinati k de, anizoţropia, magnetocristalină;; de. tensiuni

tuie, un, alţ paiametru de material. În: absenta; cimpulii; extern, agnetiză..
rile domeniilor sînt: orientațe, în.
î lungul axelor; de-suşoară magnetizare. Prin

LIB
urmare, cîmpul de anizotropie este! cel care determină, în “acest caz, Un- .
ghiul peretelui.
“A doua: elasă de factori ce contribuie la Stabilivea caraeterișticitor.
pereților este cea a parametrilor de: natură: geometrică Dinidaziul::unei: pă

TY
turi subțiri, spre esemphi, pa ametrul în cauză este grosi mea păturii
subțiri. aerial? ala arri IESI
În categoria parametrilor cateii Sint incluse “Garăialile” nd ghei iice

SI
"eterne. În cele ce urmează vom considera numai cimpuri statice. Este inţe-
resant.:de: nota -că nu:orice cîmp.statie conduce la o'structură: de: domenii
stabilă, ci numai;un: câmp ajilicati de-alungul :a:xeii; grele:-tte ; matnetiziare. .

ER
Într-un: eşântion,.ceare o:simetrie: aniasială; există, două 'sensuri-energeţic:
echivâălente - ale miagnetizării. de-a lungul: cărora; se: orieritează/-magnetiză;:;
rile :a;; două: domenii: âdiacente,:i In: cîinp rextein:-Hinduce însă, în sistem
o;:anizotropie: mnidirecţională + Miparalel cu: „:edrespurideiunei energ îi Er
IV
minime! (relaţiian! (SIII.L:4)); în. timp ce M ântipărălel cu: H! corespunde unei :
energii € maxime. Astfel un cimp static de-a lungul axei ușoare! “produce
UN

remagnetizarea eşantionului prin deplasarea evasistaltică a pereților. Ritec-

tul imediat al unui cîmp magnetic extemn aplicat după axa grea va consta
în modificarea, unghiului peretelui, În prezenţa, cimpului, extern, pereţii
de 180 devin pereţi de tip cu e <'180. Modificarea; aghiului pe: AA
AL

lui va conduce în mod inevitabil şi. la, modificarea, structurii acestuia,

prezenţa cîmpului extern. n a NIN SĂ Sa
În prezent se 'Gunose' O: mâre. Tariotate ae pereţi; consecinţă ă, fie a+
condiţiilor favorabile de 'observaţie, fie. a, caracteristicilor materialului,
TR

care impun .o anumită structură părticulară.

Cei mai, cunoscuţi: sînt, pereții. Bloch, densimiţi astfel: după. Bloch
[19] care a analizai primul natura: tranziţiei: dintre domenii. Acestea au
EN

fost studiate ulterior de Landau :şi Lifshitz [2], Lifshitz [20], Ncel [4],
Hearing [21] precum și de alţii. Problema, avută în vedere este cea a deter-
minării 'oriențării: Womeitelor, în contigurăţia 'de' echilibru, în planele ato-
„nâice “de “constituie! peretele.“ i îs
/C

| Înta O; pătură, foarte subțire: (de! Grdiiul sutelor de - 4 în: “aliaje fier-

anu amtreiiau prezență unei! energii inosnctostățice iniportaiite (ţinând: cont

de 'vaportul între suprăfăţă, şi volum). “În: acest Caz “avem pereți. de tip.
SI

Neal [221]: în'pătuti inai'groase pot fi observați pereți cu 'legăluri transver-

sale[23]: “În :substanţe 'cu: anizotiropie” ridicatăputerm” aveai pereţi: îngusti
IA

în: care. rotația! ispinilor se face':nuimaâi după; cîteva plane'ătomice [24]. În

anumite ferite de cobalt'se. cunosc pereţi: foarte lărgi, denumiți, “pereți kr,
legaţi..de .o. energie;importantă; a; suprastruetării-: [RO tii feri
U

iri. Pereţii. interdomenici, pot: fi: clasificați: în-rereţi; încăreaţi. Şi pereţi -

neîncăreaţi ; “pereţi: unipolari șȘii pereţi cu! 'strueţură; îină Şi respectiv pereţi
BC

V simpli şi pereţi. dubli : [18] it Tita tata a ceea cica tir

280
 1
i
,

Să notăm'prin-MM, și: M, magnetizările domeniilor adiacente iar..n este

normala la planul peretelui. Un perete care satisface relaţia (M,— ML) n =

RY
== 0;se, numește perete, interdomenie neîncăreai şi:reprezintă tipul, natural
de perete, interdomenic. Există, însă șituaţii-[26 —28], cînd :ecuaţia; de,.mai
um cîmp, magnetostatie
sus nu..este, sațisfăcută,. Atunci, peretele conține,
„parazit care-i, creşte; energia. Cu toată această jereştere; de energie, dato-

RA
„rită restricţiilor. prezente. în eșantion, peretele poate,fi împiedicat;
să so ali-
nieze într-o direcţie în. care săse anuleze această, energie magnetostatică
sulimenta.: Ă., În acest, caz,- peretele interdomenic se numește încărcal.

LIB
„| "Un alt.ctiteriu de clasificare îl,constitiuie, polaritatea:pereților. Pentru
„un iperete Bloch. ideal sau un perete N6el, ideal,
; sensu de rotaţie:
i al mag-
Detizării, :transversal, la pereţe, este; același pe; toată.-lungimea lui,. deci
„peretele are, aceeași polaritaÎn. acest; caz peretele se, numeşte unipolar.
ţe.,
În cazul pereţilor reali, atit; în eşantioane masive .[29—31]-cît,și în; pături

Y
„subţiri [32—37],.se. constată că „pereţii Bloch, de 180%: şi „pereţii. N6el: de

IT
"180 sînt compuşi de regulă din mai multe segmente, de lungimi mult mai
mari decit lărgimea lor, ale căror polarităţi diferă de la un segment; la;
altul. Două

RS
segmente diferite sînţ unite printr-o joncțiune [34] sau linie
[385—41] regiunea în “care se produceo modificare 'rapidă a polarităţii
peretelui. Apariţia jonețiunilor.pare să contribuie la minimizarea energiei
“totale inaenetostatice! ă "peretelui, [42, 43]. În 'funeţiă! de “parametrul de
VE
material, în' anumite intervâle de erosimi,! densitatea joncţiunilor "poate
crește mult asttel încît distănța: dintre 'acestea poate fi comparabilăcu
lărgimea peretelui..În acest caz vom spune că peretele de 1807. .prezintă o
structură fină. În pături subţiri
NI
au fost observați atit pereţi Bloch cu struc-
tură îină [36, 37] cît și pereţi Noel cu structură fină (perete cu legături
transversale). . Ş eta, pa Da pa i.
LU

i: “În discuţiile de mai sus am presupus: i dob'pereţi” consecutivi sînt

separați de un domeniu, a cărui lăveime, este mult mai mare decit cea a
peretelui. În acest context menţionăm că lărgimea „etectivă” a unui perete
este de ordinul (102—10%)Ă în timp ce lărgimea lomeniilor este de ordinul:
RA

LO5Ă. Astfel, de pereți sînt, denumiți perețisimpli. .Uninumăr de, observaţii

experimentale [8,9,1:4—47] evidenţiază că pereţii. unipolari se-pot. orupa în
perechi, în care distanţa de separare este de ordinul de mărime al grosimii
T

fiecăruia din cei doi pereţi. Astfel de-pereţi sînt denumiți pereți interdo-
neniei dubli. i |
EN

E Într-un eşantion au loc, pe, listanțe macroscopice, interacții magneto-

statice puternice. Ca ațare, direcția. magnetizării, într-un perete, interdo-
menic este detenninată (e ansamblul interacţiilor. din probă. -ezolvărea
/C

în mod exact â problemei! direcţiei maenetizăriiîn;pereți este imposibilă

şi ca atare problema
se soluţionează folosind anumite -aproximaţii. Cea
"mai. des utilizată, aproximaţie, constă în, considerarea unui perete interdo-
„enie izolat. [2,]. În acest. caz, în.studiul, peretelui: : se. face. abstracție
SI

„de restul:probei. Condiţiile de margine impuse de restul: eantionului con-

stau în precizarea unghiului peretelui, :a-lăzgimii acestuia și a direcțiilor
IA

magnetizării în interiorul domeniilor. adiacente. Pe feţele probei: trebuie

satisfăcută condiția 9ă%,/9n = 0. O altă aproximaţie, presupune o suece-
'siune! periodică de domenii:și pereţi [18]. Distribuţia magnetizării se
U

obţine prin minimizarea energiei acestei configurații. În analiză, în plus

“fată, de situaţia precedentă, este necesar a. fi Iuaţi: în--considerare anumiţi
BC

parametri ca lărgimea domeniilor precum și numărul de domenii. - ::

7
+ 281
 XIII 2.2 Dimensionalitatea.
ep
modelelor. de.pereţi. initerdomenici:
, !
i,!
pi Pe eta meta ci Pta beton Carpe rit

RY
ti Înainte de; ai amaliza siiuebura, pereţilor” interdomenici:“ vom “discuţa:
dimerisionalitatea acestora; Spre, exemplu, în- 'aproximajţia; pătuiii! Subțiri,
'modelele::de'ipercţi Block, :Neel “sau intermediari "vor fi! uhidimensionale.

RA
Toate aceste:modele :prezic o rotăţie: â nâgnetizării simetrice faţă de cen-
trul: peretelui: Această; structură nu este însă realistă în: ânumite domenii
de: grosime. Să anâlizăm!mai în: detaliu această, problemă. mt
Tea bete

“ În cazul! “pereţilor unipolari se admite că direcţia, magneţizării nu se

LIB
modifică, de-alungul :peretelui ci'numâi ! “transversal, la, 'ăcesta. Analog,
în eazul' modelelor'cu' structură; fină -se presupune, 0, "variaţie: periodică “a
direcţiei - magnetizării'- de-a lungul peietelui Şi o': rotaţie aperiodică de-a
curmezișul lui,însă, acestea, admit că de-a curmezișul păturii direcţia mag-

TY
netizării, este riguros 'acecaşi.: “În. acord! cu ipoteza fundâmentală, a: teoriei
micromagntice. (STII. 1.1) care: admite că vectorul magnetizate: este COI-
stant, peste tot, înn mâterial; avem DI a A

SI
d DE ie E
Mn =ar A) (eu M: = i) an i „SIL2-1)

ER
Conformi cu relaţiă; (XII 2 1) înîn material se modifică, numai
1 direcţia lui
M, nu însă și mărimea magnetizăiii. La suprafaţa materialului ordonat
magnolie este satistăcuţii condiţia de. trecere [51, 18) |.
IV
Mx(0,]00) =0, o (IIT22)
UN

unde n este coodonata normală la suprafaţă. |

Vinind seama de relația (SIII.2.1), se obţine tii i

ae
AL

(a Jo) = Da A (sur 3)

“Relaţiile (X23) și “(xnr2 > conduc Ia umiitoarea condiție,

TR

pentr suprafeţele libere. - i

poi 0 o i (XIII 2.4)
EN

În cazul Dătur ilor subțiri, suprafeţele libeze sînt! cele două; feţe ale -
păturii iar n este normala la, păti 'ă. Pentru pături subţiri se presupune că
relaţia (XI11.2.4) este îndeplinită de-a curmezișul acesteia; presupunere ce
/C

constituie aproximaţia păturii subțiri. În. această aproximaţie modelele de

pereţi Bloch, Neel sau pereţi intermediări vor. fi unidimensionale. Aceste
modele prezic o rotaţie a magnetizării simetrică față de centrul peretelui.
Aproximaţia păturii subţiri este valabilă numai dacă efectul cumulat al
SI

interacţiilor dipol-dipol nu depășește pe cel al interacţiilor .de schimb.

Aceasta se realizează pentru grosimi ale pătunii subţiri,
s mai mici ca. 0 va-
IA

loare critică, de dati de, 52)

d, < pzurzcă Sa i - „ST25)

U

unde pentru O struotură cubică 4 = 18%, cu i integrala de: schim), iar aq

BC

constanta reţelei. : ;. |

282
 Să considerăm cazul limită cînd: M, —> 00, toate celelalte constante
de material şi grosimea păturii rămînînd finite [52]. Magnetizarea va fi
astfel orientată încît să evite formarea cimpurilor parazite, deci div M = 0

RY
şi ca atare pe toate suprafețele vom avea:

Mu, e (SU26)

RA
Condiţia (XIII.2.6) a fost evidenţiată în prezicerea pereţilor interdomenici
în probe masive (pereţi Bloch). Condiţia de eşantion masiv poate îi formu-
lată în funcţie de constantele. de material şi anume ca dimensiunea probei .

LIB
să tie mult mai mare ca (A/K): [53, 54]. În cazul în care această condi-
ţie conduce la grosimi mai mici decit d, dat de relaţia (XII1I.2.5), fapt
ce se realizează pentru materiale magnetice dure, atunci analiza în cadrul
teoriei micromagnetice admite soluţii unidimensionale ce pot îi tratate prin

Y
metoda u.* [55] (vezi cap. XIII.6.1). În cazul în care condiţia de material
masiv şi respectiv de pătură foarte subţire conduc la domenii de dimen-

IT
siuni care nu se suprapun, respectiv pentru care | Da

RS
9Blu
MM? < 1, (SIIT.2.7)

problema structurilor de domeniu și a structurilor pereţilor în regiunea

Î..
VE
pintermediară” nu mai poate fi aproximată satisfăcător printr-un model
unidimensional. | |
Relaţia (XIII.2.7) este satisfăcută pentru toate materialele magne-
tice moi. În aceste materiale va'exista un domeniude grosimi intermediar”?
NI
unde modelele unidimensionale de pereţi nu mai sînt valabile şi unde struc-:
tura, pereţilor este bine aproximată mai degrabă de către (XIII.2.6) sau
LU

prin relaţiile echivalente: | îi |

M(r) = 2rot AQ), | | „ (SIIL2.8)

RA

nX A(r) = constant, pe toate suprafeţele. .-

Restricţia micromagnetică fundamentală (XIII.2.1) conduce la ecua-

ţia diferenţială neliniară pe câre trebuie să o satisfacă potenţialul vector
T

A(r) | | a |
EN

[ot A(r)P = 1. (XIII.2.9)

O soluţie aproximativă a ecuaţiei (XIII.2.9) a fost dată de Leaver

/C

[56]. Nu se cunose soluţii ale acesteia în trei dimensiuni şi câ: atare această,
relație nu va fi folosită pentru a discuta pereţii cu structură fină. În cazul
pereţilor unipolari, taptul că structura; peretelui nu depinde de coordonata
de-a lungul axei ușoare permite construirea unor soluții bidimensionale a
SI

structurii pereţilor unipolari în păturile subţiri. In astfel de structuri de

pereţi, magnetizarea variază în. direcţie atit de-a curmezişul. peretelui,
IA

în planul păturii, cât şi de-a curmezişul păturii, în planul peretelui.

Pot îi. evidenţiate şi alte raţiuni, pentru care, în' anumite intervale
de grosimi, structura unidimensională 'a pereţilor interdomenici nu este
U

realistă. Astfel măsurătorile experimenţale [57—59] evidenţiază o depen-

denţă liniară a lărgimii peretelui de grosimea păturii subţiri, în timp ce
BC

predicțiile teoretice [60] indică că lărgimea pereţilor unidimensionali de

283
 tip Bloch. rămîne -aproximativ constantă, pe 'imăsură ce: grosimea păturii
crește. Pe de altă parte.s-a arătat teoretic [61:62] că: un -model.de perete.

RY
unidimensional :realist, ar trebui să conducă; la. o: energie imagenctostatică,
neglijabilă. Studiile au avut ca obiectiv. materiale. feromagnetice: moi. În
realitate, modelele unidimensionale, chiar „exacte” conduc la energii
magnetostatice apreciabile ale pereţilor, deci nu pot; fi realiste în domeniul

RA
orosimilor uzuale ale păturilor subţiri (102 —105 Ă),
imi isa a SN ti e iti NILE PRR II II II RR
ţ

LIB
XII. 3. “Sepuctură, pereţilor! interdomenici,.
Principiul. general de determinare al. distribuţiei de echilibru” a. mag-:
notizării implică calculul acelei diștaibuții care. „zealizează minimul energiei

TY
prin nodaji tatea, în care este; cavacterizată energia,„peretelui: 153 i,
„În. acest: context pot; ti. menţionate; anetodele; de: tip Neel,; metode:
de tin Ritz, metode ce generează. sta uctura ;peretelui pe: ordinator,:în de-.

SI
cursul procesului de minimizare a ener giei, respectiv metodele'de obţinere a
strucţurilor de pereţi prin rezolvarea; 'ccuaţ iilorvariaţionale,de echilibru,

ER
pentru direcția magnetizării.. |
pi m IE Dai ee ia) a | it A
XIII. 3, 1 Metoda N&elde deter îninare a structurii pereților interdomenici
IV
isi
“ ijetodu Areal (22, 60] adinite. O. lărgime finită, a. “pezetelui, lărgime ce
UN

apare. ca, parametru îi diferitele contzribuţi ii la, energia, liberă. Contribuțiile

energiei de schimb şi. de, anizotropie se calculează, postulind rotația liniară.
a magnetizării de-a curmezișul peretelui. 'Permenul: magnetostaltii e: este.
aproximas prin energia corespunzătoare unui elipsoid cilindric drept, de
AL

secțiune eliptică, uniform magnetizat, cu axele egale cu lărgimea perete-.

lui și respectiv grosimea, păturii. Suma energici dc schimb, de anizotropie
ŞI magnetostatică.. se : minimizează în. raport cu lărgimea peretelui. Pe
această cale pot fi obţinute intormaţii cu privire la Iăroimea, peretelui şi
TR

respectiv. energia specifică, la .echilibru,;a acestuia. Deoarece termenii ce

apar. în expresia energiei totale; nu:sînt, calculaţi; folosind, aceeaşi distribu: -
ție a magnetizării, metoda, este inconsisteută logic, iar rezultatul obţinut
EN

pentru energia de echilibru poate să difere de Valoarea reală. Ordinul de

mărime a valorii obţinute este însă corecti fapt; confirmat de prezicerea
tipului de perete Neel în. pături foarte subțiri, cît şi de concordanța remar-
cabilă cu:.valorile obţinute prin. metode: unidimiensionale self: consistente.
/C

Daiorită posibilităţilor. de studiu a; iniluenței diferiților parametri -asupră

lărgimii şi grosimii peretelui, acest model a: fost folosit: mult: pentru com-:
paraţia, cu. datele, experimentale [8, 9, 60]. În ultimii .ani;idaite experimen-;
tale: obţinute 'în condiţii deosebit: de: îngrijite, :au dovedit, că acest model
SI

este: însă inadecvat. [58; :59].- th

În cele: ee: urmează: folosind acest model, vom: analiza pereţii de tip:
IA

Bloch şi :'de:tip:: Neel.: Pentru completarea imaginii ; despre: 'tipurile: de

pereţi. interdomenici, în -maieriale- feromagnetiee,.. masive ;vom. descrie şi
alte tipuri, de pereţi! şi anume pereţi: înguști, şi; pereţi iz care. nu. implică
U

neapărat analiza, în; cadrul modelului, clasic. a lui. Neel..jse lie i

aa Să considerăm;;două, domenii. „(L), Și! (2). ale; GĂTOr, magnetiză iri “a
BC

și A, sint orientate, după, direcţia de. uşoară magnetizare, separate printr-un

284;
 | |
perete de tip Bloch. Peritru ca encigiă, masnetostiiiicăi să fie! mininiă, tre-
buie satisfăcute condiţiile de: oraniţiă (vezi: capitolul 1.4.3). Astfel, com-
ponenţa, normală a polarizării magnetice B, trebuie să fie continuă. “Notind

RY
prin n versorul normalei la, perete (ce corespunde cu direcţia 2) avem
m, = Nobi,- Permeabiliţatea, materialului fiind! aceeâși: rezultă
E A ir pr |

RA
| ui, = nAlg Sa (AIII.3.1)

Telaţia de mai'sus precizează că normală la percto estă situată în planul

LIB
bisector al masnetizărilor M, şi M,. |
Peretele are o anumită grosime ; în .interiorul acestuia magonetizarea
se modifică de la M, la'M,. “Pentiru a, nu avea „Sazreini “magnetice” libere,
respectiv energia magnetostati că să fie nulă vom: impune condiţia, vVb,;=0,

Y
deci |

IT
NES pa
„boVRlO) = 0, Sa (XI11.3.2)
pt pa . +N i 4

În cazul peretelui considerat (fie. XIII. 1) condiţi a (STII. 3.2) conduce la o

RS
valoare constantă pentru componenta lui M(r), paralelă la normala n.
Deci, în interiorul stratului de tranziție, M(r), electuează;:o. rotaţie în jurul
normalei n.
Ne propunem să estimăm grosimea şi energia pe unitatea de supra?
aţă a peretelui €, [4, 5]: “Pentru aceasta vom: minimiza energia totală
VE
E Caci kt Ea+ En unde Es, este energia de schimb, €, energia de anizo-
NI
tropie iar Cu este energia magnetostaii că. Ultimul termen poate îi negli-
lat, în cazul cind sînţ îndeplinite condițiile (SIII.3.1) şi (XIII.3.2).
» Admiţind că-unghiul :pe cars îl-fac doi: spini vecini; este « (20/6r),
LU

unde a este constanta reţ elei, energia de interacție (VII. 1 1) se poate scrie
1520;;;—: unde O, este unghiul între spini — şi respectiv 82a2(80/ark.
Notind d = TS2a2, avem
RA

. pe ÎN DRIP . PRI i. De if . . .
pa Ra uit pi LR „ou po apa fut II a

| n ă a = N - ali (9 janpăr: : sh i tu (XIIT.3.3)

T

piuţ i: ui e Ă pp
=. , :
EN

i d

te
.. e :

3 Să. notăm. prin, E, (0 )). energia; de. anizotzopie. TFoxina particular: a

lui £,(0) depinde: de tipul rețolei. cristaline: considerate (vezi paragraiiti
NII.2).. Dacă. divecţia spinilor este paralelă cu direcţia; de uşoară min: ti-
/C

zare (pentru r;= E 00); alegem astfel constanta, - implicată 4în. Ea (0) inoit
să avem Ea(0) =0. . tun
Energia totală, pe mitatea de arie este
SI

ir DE i LI: Iti
LN .
"-F00
IA

E = Eat Era = ( [Ea(0) +-41(80/85)%] dr: (SIIL3.4)

U
BC

— 2352 cos Dj = - 2321 — 07,2).

" Esca = — 278,52 =

285
 Condiţia de. stabilitate a sistemului se obţine minimizind relaţia
(SIII.3. 4), "Vom impune ca , 〠să île idenție nul pentru orice variaţie

RY
mică 59 | : | . |
100 A ! , ” ” SI „. i :

4 [Se
9Ea(0) 30 + ae
24 20)] dr =0. (XIIT.3.5)
39

RA
Qr 9r

„ Integrind prin părţi termenul al doilea din velaţia (XI11.3.1), avem

LIB
co „. „ .

| 24 (20) (Car = 24 (20| —

„A 07 ar | or co

TY
, +00 0 1-00 20 | . |

— | Aa poar=- | aaa jooar. GXIILL3.6)

SI
p2 Pe
-=c0 - 00
NI |

ER
Astel relaţia (XIII.3:5) se sotie |
' 40 g2 9 Pi a Ra .
IV
| E«(0 _aa(220oo30ăr= 0, n „grata
DL 80, _Vâr, Ea
UN

Pentru ca, relaţia (UI: 3. D să io satisfăcută pentru orice valoare

30(r), trebuie să avem | A ă
„E4(0) — Ataofane = 0. e xuI1:3.8)
AL

_ Relaţia (SIII.3.8) evidenţiază că în fiecare punet al peretelui

TR

domeniului, densitatea energiei de anizotropie locală €.(0) este egală cu

densitatea energiei de schimb locale. De aici rezultă că pentru o energie
de anizotropie mare, momentele magnetice ale atomilor vecini fac un-
ohiuri . mai mari ca în cazul materialelor caracterizate printr- o cnergie
EN

de anizotropie mai mică. Pentru o anumită valoare a energiei de schimb,

în cazul cînd densitatea energiei de anizotropie tinde spre zero, rotația,
momentelor atomice se efectuează foarte lent şi peretele Bloch tinde să
/C

se extindă asupra întregului cristâl. Într-un material cu anizotropie foarte

mare, momentele atomice. se rotesc rapid și pereţi ii sint foarte inguști.
Din relaţia (XSIII.3. 5) avem
e
SI

dr= A a0/E OXIII.3.9)

IA

Energia peretelui este. dată de -

A
U

e, = 24 (ve 40. o (SIL8.10) -

BC

d.

286
 Relaţiile 'stabilite: mai sus” pot fi particularizate, explicitînd funcţia
E„(0) pentru diferite reţele cristaline. | a

RY
;.; ;Să,analizăm tipuri de pereţi de domenii ce apar în cristale cu simetrie
cubică [63] şi, respectiv, hexăgonală: * |
“+ Nichelul are o struetură cfe cu 8 axe de uşoară magnetizare paralele
la diagonalele cubului (E < 0). Pentru 'fier (I> 0) ' apar''șase' direcţii

RA
de: uşoară :magnetizare.. În: cazul acestor. cristale numai anumite direcţii
ale lui JI satisfac condiţiile de graniţă analizate mai sus: Pereţi.de 90%. în
fier corespund cu aceia în care M se rotește de la direcţia, [100] (respectiv

LIB
“ în. figura, XIII.2) la [010] notată prin OB. Direcţiile care fac unshiuri

| Z

C i

Y
l

IT
FE G
Fig. NIII.2. — Pereţi de

RS
domeniu în materiale cu |
structura cubică cu feţe e | H
centrate,
i ă
| CA

|
_
o
ri
VE -

, A F
NI
x a

egale cu laturile cubului sînt [L17].sau [Ii], respectiv orice direcţie în

LU

planul O0GF. În nichel, pereţii de.109, 47* corespund cu: aceia în care M
se rotește de Ia, direcţia; [111] (17.D) la, [111] (112) şi în acest caz direcţiile
[111] sau [Ii] fac unghiuri egale cu diagonalele cubului. Pereţii de 70,53
în nichel corespund cu aceia în care M se rotește de. la [111] (IE) la
RA

[111] (HA). Direcţiile care fac unghiuri egale cu direcţiile de uşoară Mag-
netizare inițiale și finale sînt cele [110] respectiv orice direcţie în planul
„paralel la OAPB ce trece prin H [63].
Pereţii de 180" în fier corespund cu aceia formaţi prin rotația lui
T

M de la direcţiile [001] la; [001] şi în nichel de Ia [111] la [111], normalele

EN

la graniţă fiind situate în planele (001) şi respectiv (111). Astfel, pentru

graniţele de 90” în fier, planele de graniţă posibile sînt paralele la planele
(110), pentru granițele:de 109,47 în nichel la planele (111) şi pentru
granițele de 70,53 în nichel, la planele (hk0). Normalele la granițele de
/C

180 în îier şi nichel sînt; situate în planele (001) şi respectiv AI).

În cristale cu anizotropie uniaxială, pentru LE > 0 vom avea pereţi
de 180, iar pentru I <0 pot apare orice tip de pereţi, deoarece în
planul de bază toate direcţiile sînt echivalente.
SI

Să analizăm cîteva tipuri reprezentative de pereţi Bloch. Pentru

început să, discutăm cazul cristalelor avînd anizotropie uniazială. În acest
IA

caz în conformitate cu paragraful XII.1, într-o primă aproximaţie, ener-

sia de anizotropie poate îi scrisă sub forma €, = I£, sin?0. Energia perete-
lui pe unitatea de suprafaţă, în conformitate cu relaţia (XI1I.3.10) și
U
BC

„..% Planele! (111) în notația uzuală cristalografică reprezintă orice plan de tipul-(111).

287
 ţinind seama: că limitele. de integrare pentru porţi ii de. 180% sînt (;0, =0;
aa, este i PT te a,

RY
aa catia a Sp TI
: "Elea =m i) fi Micii 1 a 134)
la ES RI i ata pu ta peri, iul si 7

RA
“unde am, notat “prin ei aa ea elcteea d e zi
Distribuţia; unghiulară! a spinilor în: perete, (fig. STII) în contor
mitate! cu relaţia:i (STII-S, 19); conduce: la * i Răi ti i
pi

LIB
agate i iii Ma Ia

i cs Vi 3, i)

TY
SI
Fig, (XIII. 3. — Modificarea

ER
direcţiei: momentelor mag-
netice în peretele de 1800
într-un cristal cu anizo-
tropie uniaxială.
IV
i

3 i
UN

ta . iţi ap baeue "4 a: pia AI uta i rel pi "ij

| -Dependenţ 2) valorilor 0 de: raportul 7/30 este redată în figura XIII. 3.

Valorile 0. se; apropie: de n/2 pentru: unraport [3:16 determinat; prin
AL

“intersecţia tangentei; în. origine; cu: dreptele 0 =:0; respeetiv180?, Valorile

5-Şi'Ep determinate; în.cazul, nichelului, cobaltului și. fierului sînt: redate
în.tabelele XIII Şi STIL.2) [63] ci cae tr i Mo
TR

ea arat bari: pi ia . te ți i NE iii aie

TABELUL, NI a tea,
2 Hi i
Valorile reduse, île; filergiei : tretelui e sem îi cristale de, nichel; der și "eobilt,
EN

ii i EI i —— Pai n :ZET EREI inormală!

la 'perete!: i: .
sa, Material: Tipul; dc: perete — TOTII:
a ri „i pu DD “usii „|
' [I19I: ul, 1], | 2
/C

ia e ata ua i pa i
eg i, 70, 039 a i 0; 53 "O iteua : Pr =
i "| iri 10 109,47 ri be d 10887 3 11,3680-| 112903" E
Ni 3; . , N
pa 4180; îi i er cul 8292]; simte | 2,00
ra po 180%, „(eu magnetostricţiune) pina) 5 2,19 Ap Ta hu 2,27 „i
SI

, gpe oil fired:

ivit: 1; 00001: ij 1 mi7574 aie Se
1 5-1,1852: ta iepi

ei îi poprosir 21809 p7ţi

n zi: 2,0000: [er 2, 7603ii eat pe
IA

E 5 ; 2 09 „9 m= 2 pa
Da 1805 magnet estrieţiino)j 220200 [i:4n 1700- pss ura a str
. Pa
Co: j eteri ui op NL
Aa î- Trrtplocațana
si Pit 41 000 it
CI E It piper
Pita e
ai ie
o

N N IA aaa sie ! ii DR st ti piei Il iGO its E ia

U

ii, it Zi ii ct da
“oultatale studiiloi: cicetuate asupra "joitlon "dure și.“espestiv
moi [64] confirmă trăsăturile generale ale modelului. “În- cazul feritei
BC

de bariu energia peretelui: este: €;, = 2,8:10.*% Joule/m? iar grosimea pere-

- 288
ților este mică. În cazul feritelor moi energia pexetelui este de ordinul a
10-35 Joule/m?, grosimile pereţilor fiind de ordinul sutelor de distanţe

RY
atomice.
“TABELUL NIII.2

Valorile reduse ale lărgimii (0/8) peretelui

RA
Material Tipul de perete Direcţi ală
irecţia normală la perete =
e Dia [004] | cz0j. | taria | fii2j

LIB
70,539 3,8176 42642 . | — |
109,47 00 3,3093 . | 3,8476
Ni aro? _. | 0. | 3
180 | | (15,4029) — 7,9161
[150 (cu magnetostricţiune) — 7,91: =. 4,45

Y
. 902 3.1416] 3,9788 | 3,1416

IT
Fe+ | , 180. o (2 „0250)
oo. 5,6018 :
Pi

150* (cu magnctostricţiune)| 10,87: 3,59

RS
- Co 180 3,1416
Schema de calcul pentru un perete de 90” este redată în figura XIII.4.
Vom discuta trei cazuri particulare, şi anume în care normala la perete
este o axă de ordinul patru, de: exemplu [001], o axă de ordinul doi [110]
VE
şi respectiv o axă -ternară [111]. Dacă normala la perete este direcţia
NI
I0011
Toon
LU
T RA
EN

- (a) j (€)
Fig. NIII.4. — Schema de calcul a unui perete de 900 la care normula este paralelă la
axa de ordinul patru, la o axă de:ordinul. doi și respectivla o axă ternară (a). Schema
de calcul pentru un perete de 180* în cristale cu simetrie cubică (b). Schema de calcul
/C

a dependenţei energiei peretelui de orientare în cristal (c).

[001] (fig. XIII.4a), magnetizările domeniilor sint dirijate după axele

[100] și, respectiv, [010]. “Energia de anizotropie, limitindu-ne la termenul
SI

doi din expresia (XII.2.13), are forma Ea = K, sin20 cos20, unde 0 este
unghiul pe care M îl face cu axa [100]. Pinînd seama, de relaţiile (4I11.3.9)
IA

şi i (SIII3. 10) şi integrând i între ? = 0 Şi 02 = m/2, avem

„esr100] = Epl2, cos 20 = d 020). (CII1.3.13) |

U

Să analizăm cazul în care normala n este dirijată aupă axa [110],

BC

aceasta făcînd cu magnetizările M, și Ma. unghiuri de 45 (fig. XIII.44).

19—c.241 289
 „Energia de anizotropie magnetocristalină are forma [4] €,= K((1/2)sin20—
— (3/16) sin10). Ținînd seama, de discuţia precedentă și integrind între. 0,0;

RY
și 0, = x, se obţine [111] = 1,723 €;[100].
Dacă normala este dirijată după una din axele [111] (fig. XII. 4a)
energia, de anizotropie are forma E,= (4/27) (1 — cos 30). În acest caz un-
shiul 6, în lungul peretelui, variază între 0, = 0 şi 0, = 2/3. Se obţine

RA
E/[111]= 1,185 €,[100]. Comparind cele -trei rezultate se vede că ener-
gia minimă pe unitatea de suprafață, o au pereţii de 90%, perpendiculari
Îa, o axă de ordinul patru. Totuși, în cazul fierului, nu aceştia sînt cei

LIB
mai stabili ca urmare a efectelor de magmetostricţiune, pe care le-am negli-
jat în discuția de mai sus.
Să analizăm un perete de 180, adică un perete ce separă, două,
domenii vecine a căror magnetizări sint orientate după o axă de ordinul
patru, însă antiparalele [001] şi respectiv - [001] (fig. SIIT.4b) [4, 65].

TY
Normala la perete este perpendiculară la M, şi M, respectiv la dreapta
Q0Q'. Peretele se poate situa în oricare plan ce trece prin QQ', ca de exem-
plu Q11Q'. Să notăm prin A unghiul pe care acest plan îl face cu planul

SI
meridian ce trece prin OB. În interiorul peretelui direcţia, ON a mag-
netizării se roteşte în plan Q17Q', de la 0Q la 0Q9'. Vom nota prin “9
unghiul pe care îl face ON cu 0Q. Bnergia, de anizotropie are forma €, =

ER
= Î(sin26--. -psin“0), unde u=7 J8+ 1/8) Cos4). Introducând expresia de mai
sus în (SI. 3.9) se obţine €; (180)= saVAK [+2 —u osti) Vaz) |
IV
Bnergia, €,(180) este minimă pentru u = "1, respectiv A 20. În acest caz
avem : Ep min (180) —= 2Ep0- |
UN

La, aceeaşi concluzie se poate ajunge -și pe baza unui alt raţiona-
ment [66] ce face în acelaşi timp mai accesibil studiul dependenţei energiei
peretelui de orientarea sa cristalografică. Pentru aceasta vom considera,
un cilindru a cărui generatoare este paralelă la axa z (fig. XIII. 4c).
Magnetizările în domeniile vecine sînt orientate după direcţia --2 și res-
AL

pectiv —z. Să notăin prin n normala la, perete. Aceasta facă unghiul b
cu axa 0y.
Energia de anizotropie în cristalul cu simetrie cubică poate îi oxpri-
TR

mată prin “relaţia (SII. 2.13). Într-un sistem de coordonate (a, 7, 2), în
„care axa 02' coincide cu normala n, iar axa 0a' este paralelă cu 0a
avem: 04 = ai; dpo=asin +a cos ; da = — 03 COSO + as sin. Ținind
EN

seama că d, = sin; az = cos şi aş = 0 energia de anizotropie are forma

E.(0) = IFu(sin20 -+ cos20 Sin? cost) cos20. -(XIIL.3.14)

/C

Tntroducind relaţia, (SIIL.3 1 în (STIL3. 10), 'se obţine [55]

Ep _ 2[ p sin20 COs20 - 1 14 Vl —. nz%
ză
coszd
(XIIL.3.15)
SI

Ex. VI —- sin? cos?) . sinbeosb.

IA

Dacă planul peretelui este paralel cu planul BI re = zh sau cu planul

za (b:= 0), rezultă € [100]-= 2€po-
U

Reprezentînd ggrafic — figura XIII, curba a — relaţia (XIII.3.15)

se:vede că energia, peretelui are o. valoare maximă, pentru D = 45, res-
BC

pectiv atunci, cînd peretele este paralel la direcţia [011] €',[110]=2,88. Epo-

290
 Ca urmare, peretele tinde să-și rotească planul său pentru a deveni
paralel la planul (100). Prin această rotaţie, suprafaţa peretelui va crește,
deci energia acestuia se va mări. Poziţia de echilibru corespunde minimu-

RY
lui energiei sistemului.
Să considerăm un monocristal: plan, avînd baza paralelă la planul
(011). Cea mai stabilă orientare a peretelui corespunde situaţiei cînd acesta

RA
este înclinat, dat fiind tendinţa de apropiere de planele (100) sau (010)
(fig. SIII.6a). Aria pereteluise va mări prin [sin(P — 45)]71 şi deci ener-
gia totală a peretelui prin Er = ld 6; [sin(P— 45)] 7, unde I și, respectiv,

LIB
4

min miri

Y
Ip

IT
Ep za
Fig. NIIL5. — Dependenţa 2 2 -

RS
ini i €
energiei peretelui de un- po
shiul D, pentru un cristal
cu simetrie cubică.

i VE
NI
LU
RA

Fig. NIII.6. — Reprezenta-

(a) rea schematică a perete- |
lui de domeniu într-un mo- . -.:
T

nocristal, la care baza este

EN

paralelă cu planul (011) (a)

şi respectiv configuraţia co-
respunzătoare energiei mi-
nime (b).
/C
SI

d reprezintă lungimea şi grosimea peretelui. Energia totală, în acest caz,

va. avea două minime, pentru D= 1830 şi respeotiv. D == 77 (fig. XIII. 5,
IA

curba 0). Peretele va avea deci o formă în zig-zag, fiecare segment făcînd
un unghi de 432 cu axa cristalului (fig. STIL. 6b). Acest model este con-
firmas experimental [55].
U

În exemplele de mai sus nu am analizat influența magnelostricțiii

Pentru a exemplifica modul în care aceasta contribuie la energia. peretelui
BC

să plecăm dela două domenii, magnetizate în sens opus, separate prin-

291
 ir-un perete de tip Bloch (fig. SIII. 7). Ca urmare a magnetostricțiunii
cele două domenii sînt; deformate în mod similar, deci între acestea,
nu va apare o tensiune mecanică. În interiorul peretelui ca urmare a, rota-

RY
ţiei momentelor magnetice va apare o magnetostricțţiune şi deci o ten- .
dinţă de deformare a; cristalului. Această tendinţă de deformare, în - interio-

RA
i

LIB
Fig. XIII.7. — Rolul mag-
nestostricţiunii în stabili-
zarea peretelui de dome-

Y
niu' de 180%.

IT
RS
” t

rul peretelui este împiedicată de cele două domenii vecine. În conse-

VE
cință, în interiorul peretelui, se vor. produce tensiuni mecanice ce au ca
efect reducerea grosimii peretelui. i
_- Să presupunem că peretele de 180* este perpendicular la axa & (fig.
NI
XIII.7), magnetizarea făcînd unghiul 0 cu axa 2. Variația de dimensiune |
în direcţia definită, de unghiul e faţă de axa 02, ţinînd. cont de relaţia :
U

(XII.8.18), este dată de ă

N

S
(81/1)s — (81/00 = (3/2 ac sin20 (cos2e— sin20) + 3 Aaa cos0sin0 coso sing.
AL

| | (XII1.3.16)
TR

Deoarece componentele tensorului deformaţiilor sînt (3/2) ) 2100 șin20

Și (3/2) cos0 sin, energia, elastică, în acord cu paragatul XII11.2,
se scrie |
N

Eu = IE sin20 cos?0 + I”sint0, (SIII.3.17)

CE

Neel estimează, valorile coeficienţilor Le şi K”. Pentru fier avem: II”=

= 1,78:102 Joule/m3 şi E” = 0,82. 102 .Joule/m?.
Funcţia €.(0), în cazul cînd apar efecte ale magnetostricţiunii, are
deci forma (o =0)
/
SI

1-0) = (& -- x) sin+0 cos0 + E” sin0. (XIII. 3,-18)

IA

Deoarece m şi K” sînt; mici comparativ. cuc constantele de anizo-

tropie (tabelul XII.1), introducerea acestor corecţii nu modifică energia,
peretelui. Energia, elastică însă are un rol important. în stabilizarea, perete-
U

Îui de 180. Dacă neglijăm . contribuţia elastică, în.acord cu. relaţia,

(XIII, 3.9), am fi tentaţi să, credem că, cele două elemente “de pereţi de
BC

90%, care constituie peretele de 1805, ar trebui să fie separate printr-o: dis-

292
 tanţă extrem de mare. Numai în această situaţie (cînd r = 00) se obţine
o valoare 0 = 7/2. Deci cele două domenii antiparalele ar. trebui să fie
separate printr-o fază” magnctizată perpendicular, fapt ce ar pune

RY
sub semnul întrebării existența, “pereţilor de 18%. |
Integrînd relația (SIII.3.9), pentru un perete de 90” normal la
o axă de ordinul patru se obţine |

RA
r=9omntgd, (SIIL.3.19)

LIB
Pentru un perete de 180%, în acord cu relaţiile (XIII.3.10) şi (XIII.
3. 18), dacă IL + K'=K, avem

Y
dr = 59 ao sinea cos20 + (a) sin'0 - (X111.3.20)
K+ K' |

S IT
Expresia, (1£)/(IE + 17”) sin40 are o valoare semnificativă ă în apropiere
de 0 = z/2, deci aiunei cînd primul termen de sub radical este mic. În

ER
figura XIII.8 reprezentăm modificarea direcției magnetizării, la, fier, în

N N a 900 pr
N . |
IV
75

Fig. XIII.8. — Modificarea 4

direcţiei magnetizării (la So[-
UN

fier) în lungul peretelui de „sk

90* și a unci jumătăţi din
peretele de 180%, descrisă de 30+.
1!» relaţiile (SIIL3, 19) — linie | Ia
„plină (A) şi (SIII.3.20)—.. . SF pi
AL

linie punctată (B). 9 fu pi

-3 -2 -1 0..1..2;3
r /59
TR

lungul peretelui de 900 și respectiv 180, descrisă de rela iile ra. 3.19)
şi (SIII.3. 20). Curba caracteristică unei jumătăţi din peretele de 130
este practice identică cu cea a peretelui de 90%, cu excepţia regiunii în care
EN

0 = z/2, pe această cale: fiind însă asigurată stabilitatea acestuia. Neel

[4] a estimat grosimea totală a peretelui de 180 la 5 = (11—12)5g. Aceasta
ar corespunde, pentru fier, cu valori 8 = (1,8—2)107m.
/C

Analizind efectele magnetostricțiunii în pereţi de 90” se conchide

[4] că printre pereţii plani (compatibili cu principiul continuității com-
ponentelor normale ale polarizării magnetice) care separă două domenii
a căror magnetizări fac.90%, nu există decît unul care nu dă naştere la o
SI

tensiune magnetostietivă şi anume cel perpendicular la axa binară.

Acesta este deci singurul perete de 90”. care poate exista, într-un mMono-
cristal de fier în absenţă, altor. perturbații.
IA

. Pentru a analiza această problemă, vom considera pereţii p. şi P'

ce. separă domeniile (1), (2) şi (3). (Fig. XIII.9). Să presupunem că do-
U

meniile (1) şi (3) sînt magnetizate după axa2, în timp ce domeniul (2)
după axa y. Dacă grosimea domeniului intermediar. este mică faţă de
BC

grosimea totală, domeniile exterioare, ca urmare a. magnetostricţiunii,

293
 vor tensiona; pereţii P şi P'. Ca urmare, pereţiiP şi P', se apropie, dome- |
niul (2) se micşorează şi dispare, astfel încît în probă rămîne doar un pe-
rete de 180%. Ca atare, în absenţa cîmpului magnetic extern, pereţii per-

RY
pendiculari la o axă de ordinul patru nu pot fi stabili.. Pentru a analiza,
tipurile de pereţi de 90* în care nu există tensiuni axiale, vom considera,

RA
(3

LIB
Fig. NIIL.9. — Tensiuni
magsnetostrictive în dome-
nii a căror magnetizări fac
| | >> între ele un unghi de 90%.

Y
-.
-
>

IT
RS
două domenii magnetizate perpendicular, după direcţiile (a, = 1, aa =
= 43 =0) şi respectiv (q1 = as =0; «;=1). Diferenţa, între magnetostricţiu-
nile celor două domenii va fi |
VE
d > (310, — (3U|Da= (3/2) dnoo(B2 — 63). | (XII1.3.21)
_„ Valoarea b este nulă pentru planele 6 = f, și, espectiv, Ba = —B
NI
Al doilea plan, perpendicular la planul bisector al magnetizărilor celor două
domenii, este un perete de 90”. Acesta este perpendicular la o axă de
ordinul doi. | | N |
U

Într-un cristal ideal se pot observa totuşi pereţi de: 90” cu orientări
diferite de cel menţionat mai sus, de exemplu perpendiculari la O axă ter-
AL

nară. Acest fapt are loc âtunci cînd energia magenetostatică impune pre-
zenţa unor tipuri specifice de domenii magnetice.
TR

Pereţi de tip Neel și cu legături transversale

În cazul pereţilor de tip Bloch rotația magnetizărise i face astfel

N

încit magnetizarea rămîne tot; timpul în planul peretelui şi ca atare ener-

gia magnetostatică este nulă. Am văzut că în acest caz la, energia liberă
CE

a peretelui contribuie numai termenii de schimb şi de ânizotropie.. Orice

alt mod de rotaţie va determina apariţia unei enerpii magnetostatice. de
volum şi ca atare nu va fi favorabil din punct; de vedere! energetic (fig.
XIII.10a). | | i i
/

-. Într-o pătură de grosime finită energia; magnetostatică de suprafaţă,

la, intersecţia pereţilor Bloch cu feţele păturii va; determina, apariția
SI

unei contribuţii finite la energia magnetostaiică. Plecind de la această

observaţie, Neel [22] a imaginat un alt mod de variaţie a magnetizării
IA

în perete care evită energia magnetostatică de pe feţele păturii, forţind

magnetizarea să rămînă, tot „timpul în planul păturii (fig. XIII.10b).
Pe această cale se elimină 6nergia magnetostatică de pe feţele. păturii,
U

însă componenta normală la planul peretelui, a magnetizării, vâriază.

Ca atare acest mod de rotaţie a magnetizării în perete dă; naștere la o ener-
BC

gie magnetostatică de volum. Ie | |

294
 4

Pentru a calcula parametrii acestui tip de perete vom considera o

i

secţiune transversală eliptică cu axele 3 (grosimea, peretelui) și 1 (grosimea,

probei) şi de lungime infinită, Energia magnetostatică a peretelui pe, uni-

RY
tatea de arie este ::

(a): perete Bloch €n=( (1/2) „A2u5 = 2-19 0124 + s-,

RA
(b) perete Neel Ex= (1/2) N Alrpă = 2-a + 3). (XIIL.3.22

“Bnergia magnetostatică cea mai mică se obţine pentru un perete de

LIB
tip Neel, în cazul în care î < 5. Energia magnetostaitică este neglijabilă
pentru probe masive, deci acolo unde raportul i/ă este suficient de mare.
Sumind și energia magnetostatică -(XIII.3.22) alături de ceilalţi
termeni energetici (XIII.1.4), obținem o ecuaţie parametrică în care ener-

Y
gia peretelui variază cu grosimea păturii. Rezultatele acestor calcule [36]
sînt prezentate în fioura XIII.1. Inergiile celor. doi pereţi sînt egale

IT
pentru o grosime critică | SVAȚ Alu
iu | .

S
Fig. XII1.10. — Structuri
de pereţi de domeniu în
Di
ER
i
i ,
“pi
IV
„pături subţiri de permaloy ::
(a) — perete ., Bloch'iuni- gre =
poata :

E :

polar de 180; Gb) — perete 3 SRI E=R HZ

UN

Neel unipolar de 1805; a 9 1 p i N

(c) — perete Nâelcu struc- au Sote, js o 3
=> si e=
tura fină (cu legături trans-- ZA PA
versale); (d) — perete. ea Tir Sie |
Bloch cu structura fină. ..- e |
„ Otume Biocn carculare O & segrrent: de oerpte Bliocr.
AL

' o unie Biocr tronsversalo ÎÎ] [pi tm. nee. -

| Ic) | „ded
TR

807
* A
60- = = | 2 = A
EN

e pa” Fig. XIII.11. — Dependen-

| PS — ţa energiei peretelui de gro-
* IS .0L > aa „ Simea păturii: 1 — perete
Sp 7 => de tip Bloch; 2 — pereţi
/C

7. ; de tip Neel. Prin linie în-

LL / 1 treruptă s-au reprezentat
20+ / | valorile 8/8 iar prin linie
| 7 | | | ] i N ?
plină €,IE,,
SI

0b_Z_ | | | L_)
002 00. '006 008 0410 042
IA

— sr 7/6_

Datele mai de sus evidenţiază că grosimea păturii are un rol hotări-

tor în stabilirea tipului de perete. Analiza teoretică făcută de Nâel a
U

fost confirmată de datele experimentale.

Studiile experimentale [23, 67—71, 36]. au evidenţiat că, la grosimi
BC

intermediare ale păturii subțiri apar pereţi cu legături transversale (Fig.

295
 XIII.10c). Peretele principal este tăiat la intervale regulate, în unghi
drept, de nişte „legături transversale” scurte, cu capete libere. Densitatea,

RY
şi lungimea acestor legături transversale depind de grosimea păturii.
În comparaţie cu pereţii de tip Bloch şi Neel, configuraţi ia observată
pentru peretele cu legături transversale asigură o reducere suplimentară
a energiei magnetostătice, prin închiderea unui mare număr de linii de

RA
flux. magnetic ale peretelui principal, în vecinătatea. acestuia. Observînd -
că porțiunile de perete principal sînt-de tip Neel, Middlehoek [60] a ajuns
la concluzia, că pereţii cu legături transversale observate de Huber, Smith

LIB
şi: Goodenough sînt de fapt, moduri de pereţi Neel, de energie mai joasă.
Coroborind această observație cu materialul experimental “obţinut ulte-
rior se poate conchide că în anumite domenii de grosime pereţii de: tip
Bloch: şi Neel devin pereţi Bloch cu structură fină ȘI, vespeetiv, pereţi
Neel cu structură fină. ...: ae

Y
Dependenţa structurii pereţilor de orosimea păturii s-a studiat pe
probe de permalloy în formă de pană [36] la care axa uşoară este: para-

IT
lelă la gradientul de grosime. În acest caz, un perete aliniat, cu axa uşoară,
străbaie diferite grosimi. Deoarece parametrii de material rămin aceeași,

RS
modificările observate îîn structura peretelui pot îi atribuite variaţiei gro-
simii păturii. Sta evidenţiat; că pînă la grosimi de 200 A pot îi observaţii
pereţi de tip Neel. Odată cu creşterea grosimii s-a arătat că pereţii de
VE
tip Neel erau tăiaţi de. legături transversale al căror număr pe unitatea
de lungime, creşte. După ce ating valoarea maximă, la a.proxi ativ 800:
numărul de legături transversale Scade] brusc. La grosimi mai mari de: 1054
au fost observați pereţi de tip Bloch. Analiza de mai sus, dată pentr u pături
NI
uniaxiale cu anizotropia îîn plan, poate fi extinsă şi în. cazul păturilor subțiri
epitaxiale cu anizotropie cubică. Și în acest caz rămîne valabilă clasifica-
U

rea de mai sus (perete Neel, perete Bloch şi pereţi cu :legături :transver-
sale) pentru pereţi de 180”. Pentru pereţii de 90 însă nu s-a evidenţiat
apariţia de legături transversale la nici un domeniu de grosime. Sei admite
AL

că, pină la grosimi foarte mari, astiel de pereţi sînt de tip Neel pur.
Pereţii de tip Neel tind să se atragă, ca urmare a energiei magneto-
statice și în consecinţă ar putea să formeze un perete dublu. Un asemenea
TR

perete dublu a fost observat de Williams şi colab. [44] pentruo pătură

de permalloy. Deoarece magnetizările de domenii în cele două extremităţi
ale peretelui sînt paralele între ele, peretele dublu este aproape insensi-
N

bil la acţiunea cimpului extern.

Ca urmare a structurii complexe a pereţilor cu legături transversale
CE

este dificil de a calcula energia peretelui. Aceasta implică anumite ipo-

teze simplificatoare și presupuneri privind distribuţia direcţiei magneti-
zării şi a energiilor de demagnetizare ale legăturilor transversale. Peretele
cu legături transversale are o energie mai mică decit peretele Neel uni-
/

form, în: anumite intervale de grosimi ale păturilor [72]. Aceasta explică
faptul că tranziţia de la pereţii de tip Bloch are loc la grosimi mai mari
SI

decît se aştepta dacă ar fi „înlocuiţi” direct prin pereţi de tip Neel.

IA

Pereţii înguști o

În anul 1963 Tranmell [7 3] arată că efectul câmpului cristalin asupra

U

ionilor de păminturi rare poate conduce la o anizotropie magnetoerista-

lină suficient; de ridicată pentru ca inversarea magnetizării de ja “an dome-
BC

niu la altul să se facă după o singură distanţă interatomică. Zijlstra [74]

296
 |
prevede existenţa unei coercivităţi intrinseci pentru un material feromag-
netie puternice anizotrop. Barbara şi colab. [75] au pus în evidenţă, la

RY
DysAl,, un nou proces de magnetizare caracteristice pereţilor înguști.
În cele ce urmează vom urmări evoluţia unui perete atunci cînd
raportul între energia de anizotropie şi respectiv cea de schimb este mare.
Am precizat în paragraful SIII.2.1 că în cazul materialelor cu ani-

RA
zotropie mare, pereţii pot deveni foarte înguști. Să analizăm mai în deta- :
liu această situaţie. Vom considera o reţea cubică simplă de ioni magne-
tici ce sint separați prin parametrul de reţea a. Anizotropia cristalului

LIB
este uniaxială. Momentul magnetic al atomului 2, M,, în planul peretelui,
face unghiul 0, cu axa de ușoară magnetizare. Notind prin 2/1, modulul
momentului XM, energia peretelui pe unitatea de arie este [24]

e; = ŞI KAsin20, + 29412 [1 — (C0s(0,4a — Oa) <k Cos(0a- — 0).

Y
IT
| a Da (XIII.3.23)
:: Minimizind energia.
în raport cu: 0, avem e i:

S
ER
(IE29) sin 20, —[sin( Oa — 04) + sin(0— 0,120, (XIIL.3.24)
unde poziţiile atomice sînt caracterizate prin valori n întregi (— co <n<
IV
<-+ oo). | . 7
Pentru a calcula; numerice configuraţia de echilibru a peretelui, solu-
ție a ecuaţiei (SIII.3.24), este suficient a fixa direcția celor două momente.
UN

Configuraţia cu energia minimă (fig. XIII.12a) este simetrică; disconti-

nuitatea unghiulară în centrul peretelui depinde de raportul K/Ț. Con-
figuraţia de energie maximă este, de asemenea, simetrică şi are momentele
dispuse perpendicular la axa de ușoară magnetizare (fig. SIII.12b).
AL

ij 4
|
TR

! | ! 3 |
pi 4!
Fig. XIIIA2. — Conțigu- 3. ij |
raţia pereţilor înguști cu z|, ! ti: A
EN

energia minimă (a) şi res- ZI i! i

pectiv maximă (b). > | CT! ta
i - ej 1
| 4 ! i j

i i IL
II a
/C

(a) o (b)
Dacă K/Ț<1, sistemul (XIII.3.24) poate îi rezolvat analitic, utili-
SI

zînd aproximaţia Bloch, |0,+1—0,|&9,. În acest caz o dezvoltare limitată

în vecinătatea lui 0() cu a = na permite inlocuirea relaţiei (XI11.3.24),
IA

prin ecuaţia diferenţială |

(Z/29) sin 204) = a2d20(0)Jd?.. (SIII.3.25)
U

Configuraţia peretelui se obţine prin integrarea acestei ecuaţii

BC

tg (0(2) 2) = exp ((—2/aVEȚD. (XIII.3.26)

297
 „Energia Şi grosimea peretelui Bloch sînt

RY
d 4

„& = la A, d = TIE i (SUIS. 27) |

în. cobaltul: “metalic. pexagonal, avem. XR = 3: 0-0, și deci peretele

RA
are 'o grosime 5=200 Â.. . :
: Dacă IE/] >1, -momenţele se indepăztează; doar puţin ae direcţia,
de uşoară magnetizare Și ca atare sistemul de eonaţii (XII. 3. 24) poate

LIB
îi liniarizaţ a a aaa ate E
CCFŢ 3 200 2 Dama Om (XIIL828)
Soluţia acestuia este | | N

Y
0, = % exp[—n are chpg
( 4 1. (XIII.3.29)

IT
RS
Dacă n creşte, unghiurile 6, descresc asemănător cu o progresie gseometrică,
cu raţia 7 = exp Ţ— arc ch (K/2Ț + 1)]. Peretele este! definit prin raia,
progresiei! şi prin unghiul 0, din centru, care satisface ecuajia,
VE
(a — 29) sin 26, = sin [09(1 — m (SIIL.3.30)
- Dezvoltind relaţia, de mai Sus. pină în ordinul trei, avem.
NI

Ea) - pia | era) :

U
AL

Pentru K/7 > 43 -pezetele se reduce la o singură, distazţă atomică,

deoarece 0, = 0 este atunci singura soluţie a ecuaţiei (XIII. 3 31). 02 nu
are valori “Bozitive decît “pentru K|Y < 43.
TR

Pentru a analiza tranziţia treptată de la un perete Bloch la un pereie

"îngust, vom defini grosimea, peretelui prin

9 ama, e tit, CSIILL8,82)

N
CE

unde A0 = x — 20, este discontinuitaitea, unghiulară, a magnetizării în

centrul peretelui. Pentru K/y.mic avem A0 = VE/.
Pentru valori E/Y oarecare, prin analogie cu soluţia simetrică (XIII.
3.26), se caută o expresie de forma
/
SI

eg
|te „exp Lant |i . (XII1.3.33)
IA

unde n şi V sînt parametri ce urmează a îi determinaţi.

înlocuind relaţia (sri 3.33) în (XIII.3. 24) se obţine
U

LE sin20,
BC

ag =1+ “ (XIII.3.34)
27 Oa șa Sin 0-a

298.
 Relaţia (SI1I.3.33) este soluţia lui (XIII.3.24) dacă v este inde-
pendent de n, adică dacă sin0, este dat de media geometrică. a lui

RY
Sin 0, +a Și Sin 0-a. Această condiţie este realizată dacă E 1. şi EJŢ>1.
În primul caz relaţiile (NTII.3.26) şi (XIII.3.33) sînt echivalente, deoarece
W = VIKC/Y. În cazul al doilea unghiurile 0, sînt mici şi relația (XIII.3.26) se
identifică cu soluţia. 0,=0o exp (—nv) a sistemului liniarizait (SIII.3.28).

RA
In aproximaţia considerată, relaţia (XIII.3.29) se extinde la toate valorile
raportului K/7.. Configuraţiile de echilibru stabil şi instabil ale unui'perete
prost date de; cc. Dai Si

LIB
4

E 80,2) = expl—(n,e no)arech(K/2Ţ+ 1)],. (XII.3.35)

7|
um

a hd j n=0 defineşte centrul peretelui. Pentru peretele de energie maximă

“avem tg (0/2) = 1, deci n = 0. Valorile n ce indexează, poziţiile atomi-

Y
ee

i lor sint valori întregi. Pentru pereţi de energie minimă n este semiîntreg ;
*54g caracterizează; discontinuiţatea unehiularăa magnetizării

IT
A0 în cen-
CEL

trul peretelui. Prin înlocuirea lui (XI1I.3.30) în (XIII.3.24) se obţine

Tae

7iu

S
fi

FAO = 1 arc te VI Zftae FIII thai F172)9]), (SI11.3.36)

L. 1. cy

Elo +1] =
ER
A
nr

j
N
IV
,

pre —1+ 2 VO ZIP IT rea — Vi Fă),

UN

cu r = Boy. /
Valorile A0 ce definese energia minimă calculată cu relaţia (XIII.
3.24), pentru I/7 = 1, şi cele obținute prin metodele analitice propuse cît
și prin metoda Bloch sint în bună concordanță [24].
AL

Pereţi la E a
TR

Paulus [25, 76, 77] a pus în evidenţă pereţi cu proprietăţi specifice,

în cazul unui monocristal de terită de nichel cu conţinut mic de cobalt.
Acești pereţi denumiți „hi prezintă, la temperatura mediului ambiant
EN

următoarele proprietăţi : |
a) De a nu se deplasa, la scară microscopică, chiar sub acţiunea,
cîmpului magnetic extern de 8 :10:A/m (10*0e), oricare ar fi forma, eris-
/C

talului şi orientarea cimpului faţă de axele cristalografice:

b) De a emite și de a absorbi pereţi de 180” sub efectul cîmpului
magnetic.. Aceasta constituie, de altfel, - motivul pentru care au fost
denumiți kr; .. e Ie SI |
SI

„6) De.a avea urme mai largi. decit, pereţii de 180” normali;,
„_d) De a ti în medie de trei ori mai puţin numeroşi decît ansamblul
de pereţi ficşi și mobili şi.de.:a coexista cu pereţii mobili., .
IA

e) De a îi paraleli la o direcţie de uşoară magnetizare și, observați

pe un. plan normal la. aceasta de-a forma meandre. : IE
_£) De a.putea fiecare separa domenii cu magnetizările paralel sau
U

antiparalel orientate, odată cu variația cîmpului extern (& par sau impar).
g) De a avea o distanță mutuală independentă de mărimea eristalu-
BC

lui, dacă, se reduc dimensiunile acesţuia, la temperatura mediului ambiant.

 | Proprietăţile observate [77] par să fie legate: de existenţa unei
anizotropii induse la temperaturi mult superioare aceleia la care se fac

RY
măsurătorile. Pereţii Bloch formaţi sub temperaturile Curie sînt stabili-
zaţi prin anizotropie uniaxiulă indusă. Chiar sub temperatura de difuzie,
cristalul este divizat în 'elemente de volum caracterizate prin anizotropie

RA
uniaxială, separate prin pereţi ce prezintă o anizotropie yelicoidală”, |
denumiți pereţi T. Aceștia conţin un .perete care posedă, într-o primă
aproximaţie, caracteristicile unui peiete Bloch ce separă elemente de volum
monodomenice. Prin scăderea în continuare a temperaturii, există o nouă

LIB
diviziune în domenii, prin formarea de pereţi mobili de 1805, în modsimul-
tan, cu o absorbţie şi o emisie a unora din pereţii [, formînd astfel
pereţii kx. Fiecare element de volum uniaxial este atunci divizat, în mai
multe: domenii. i e ia n

Y
„Să urmărim cum. are loe absorbţia pereţilorde 180 mobili printr-un
perete I sub cetectul cîmpului extern (fig. XIII.13). Pereţii mobili au

IT
ca, origine un defect al cristalului. In (a) se observă nucleaţia şi creşterea;

INAA

RS
i IȚ IN Ra

|
—”

VE —
ww)

NI
un

F
AM _H n] KI__H
?
=

la) 4b) | tea

U

Fig. XIIL.13. — Modul de absorbție a pereţilor mobilide 180 de un perete T.

sub acţiunea cîmpului magnetic extern. | N
AL

- Ea ; i i po „ . : , h

unui viri al magnetizării, paralel cu cîmpul, (b) peretele mobil 2 -este absor-
bit ; se formează şi se dezvoltă un nou vîri invers (pereţii 3 şi 4). Peretele
TR

mobil 4 este absorbit la rindul lui ca de altfel şi peretele 3 creat în dome-

niul vecin. :Avem astfel un perete kz care conţine „4 pereţi”. '
N

XII 3,2. Alte metode de calcul al structurii. pereților interdomenici —

CE

Melode de tip Rit

/

În această metodă energia liberă se evaluează folosind ipoteza XIII.

1(0) a teoriei micromagnetice. Structura peretelui este descrisă printr:o
SI

îormă îunețională ce include unul sau mai mulţi parametri care nu sînt
determinaţi [18]. Aceasta satisface condiţiile la margine şi permite eva-
IA

luarea termenilor energiei fiind în acelaşi timp plauzibilă din punct de

vedere fizic. Prin minimizarea energiei totale în raport cu parametrii varia-
bili se obţine lărgimea efectivă, energia 'de echilibru precumşi profilul
U

structurii. Metoda Ritz prezice o valoare a energiei peretelui mai mare sau .
egală cu valoarea adevărată. Pe de altă parte, forma obţinută a profilu-
BC

lui poate îi comparată cu datele experimentale. Acest fapt permite vali-

darea sau 'nevalidarea formei funcţionale atribuită structurii peretelui.

300
 |

Plauzabilitatea fizică a structurii este greu de definit; în mod exact şi ca

atare există numeroase modele de tip Ritz, ce conduce la diferite rezul-

RY
tate. O problemă dificilă în elaborarea unor:modele Ritz adecvate constă
în evaluarea în mod analitic a diferitelor contribuţii la energia totală.
Acest; fapt, ce limitează” posibilitatea metodei, a condus la imaginarea
unui număr de modele ! inîruetuoase atit unidimensionale [49, 15 —

RA
30] cit și bidimensionale [61, 81]. EU
Renunţarea, la ideea imaginării unor structuri ce conduc la formule
Analitice: pentru toţi termenii nerpici a permis elaborarea, de :modele în

LIB
are unele: din integralele ce apar în expresia energiei sînt evaluate nume-
ric.: Minimizarea, energiei totale se: face, de :asemenea, numeric. În 'acost
mod sc restringe flexibilitatea metodei îîn investigarea iniluenţei parametri-
lor de materi ial, geometriei și externi asupra structurii de domenii. În
schimb se obţin informaţii teoretice veridice asupra structurii „pereţilor.

Y
La păturile foarte subţiri din' materiale teromagnetice moi, pentru
care este satisfăcută, relaţia (XIII.2.7), pereţii N6el izolaţi sînt simetrici

IT
şi deci pot fi deserişi prin modele unidimensionale [S2—84]. În păturile
cu anizotropie” perpendicular ă, -ce nu satisfac relaţia (XIII.2.7), struc-

S
urile de domenii pot fi bine aproximate prin modele unidimensionale.
Un model periodic a fost deseris de Jacubovics [85].

ER
În condiţiile în care relaţia (XIII.2. 7) este satisfăcută, există un
domeniu de grosimi a păturii subțiri în care pereţii interdomenici unipo-
lari trebuie descriși prin: models bidimensionale. În cazul păturilor cu ani-
IV
zotropie uniaxială în plan, cea mai completă investigaţie” de tip Ritz a
acestor pereţi a îost făcută de Hubert [84]. “Acesta a ajuns la conclu-
UN

zia că pereţii bidimensionali sînt asimetrici, deci magnetizarea, în trecerea

de la un domeniu la altul nu se roteşte simetrie: faţă de centrul peretelui.
Hubert â studiat structura pereţilor plecînd de la soluţii: ce satisfac rela-
ţia (SIII.2.9), deci în configurații ii în care energia magnetostatică este nulă.
Se conchide că există două, tipuri de pereți 'bidimensionali de 180” asime-
AL

trici, pe care îi denumeşte pereti Bloch asimelrici şi pereți Neel asimelrici.

În cazul pereţilor Bloch de 180* asimetrici există alte două soluţii
de tip Ritz. O soluţie [86] caută să, aproximeze structura peretelui prin
TR

funcţii elementare, ce depind de un număr de opt parametri Ritz, iar

termenii energiei sînt calculaţi numerice. O altă soluţie [87—90] caută un
model Ritz care, satisfăcînd aproximativ relaţia (AIII.2 9), să permită
EN

calculul exact al termenului. ce descrie energia magnetostatică. Aceasta

„conduce la expresii pentru energia de schimb: și energia de anizotropie
ce conţin integrale unidimensionale a, căror evaluare este posibilă numai
numeric. Obţinerea unei expresii analitice compacte pentru energia mag-
/C

netostatică face ca timpul de calcul implicat de model să fie foârte mic,

comparativ. cu modelul precedent [86] sau cu alte metode numerice, pe
care le vom expune mai jos. Cu ajutorul modelului se studiază pereţi
Bloch de 180 asimetrici atît în păturile subțiri uniaxiale [89] cît și în
SI

pături biaxiale [58].

IA

Metode ce generează struchura perelelui, pe. calculator în decursul

A

procesului, de minimizare
1 a energiei
U

o altă modalitaiie de caraeterizare a peretelui consideră o distribu-

ţie discretă a magnetizării, asociată unui număr finit de puncte. În fiecare
BC

din aceste puncte direcția magnetizării poate să varieze arbitrar, Inte-

301
 s

gralele şi derivatele ce apar in expresia energiei sint înlocuite prin sume,

respectiv prin diferenţe între aceste componente necunoscute ale mag-

RY
netizării. Energia totală se minimizează în raport cu distribuţia, diseretă,
folosind. un. caleul iterativ. Metoda prezintă, avantajul că. distribuţia de
echilibru a magnetizării şi energia corespunzătoare sînt generate pe par-
cursul procesului de minimizare. Rezultatele obţinute, prin teoria, micro-

RA
magnetică cât şi în aproximaţia discretă pot fi considerate riguroase. Deza-
vantajul acestei abordări. constă în aceea că fiecare set specific de para-
metri ai păturii, implică un.calcul nou și destul de lung. Metoda impune

LIB
specificarea de la: început. a dimensionalităţii modelului. Pentru pături
subţiri cu. anizotropie uniaxială şi pereţi de 180 s-a arătat [90] că 'struc-
turile de echilibru generate, pe calculator sînt îie de tip -Bloch, fie de tip
N6el. Peretele Bloch de 180, unidimensional s- a studiat [90], considexind
o distribuţie „discretă cu puncte echidistante. În. cazul peretelui. Neel de

Y
180* unidimensional, o distribuţie. cu puncte echidistante depăşeşte memo-

IT
ria calculatorului și ca atare nu poate: fi utilizată. Metoda numerică de
calcul a energiei s-a generalizat [91] pentru o distribuţie discretă cu. pas
variabil, obţinîndu- -se ;:0. soluţie riguroasă „pentru peretele Neel. de. 180,

RS
unidimensional. pa ii ae age .;
Modelul a fost folosit - 192, 93] la obti inerea de soluţii micromaene:
tice discrete pentru pereţi Bloch de.1805, 'bidimensionali.. „Netăcînd nici
VE
o ipoteză :cu privire la simetria peretelui. s- a arătat că în pături: subţiri de
permalloy ;, peretele Bloch are o structură de-virtej. Aceasta elimină aproa-
pe în; întregime contribuţia la energia liberă a peretelui ce provine, de . la,
NI
termenul magnetostaţie în „acord cu soluţia Ritz a lui Hubert [84]. Nea-,
junsul: acestui mod de abordare a problemei constă în. aceea, că, generarea,
soluției de echilibru într-un, timp acceptabil. este posibilă numai pentru.
U

calculatoare de foarte mare viteză. În cazul pereţilor Neel, cozile lungi

existente . fac ca. timpul. de. calcul să fie. prohibitiv. şi. pentru «cele mai
rapide calculatoare elecixonice existente: la ora actuală. | e
AL

“Oriteriu de consistență pentru. zereţi interdomenici izolaţi

TR

! 1 .
! : Aa

Faptul că energia: liberă, este minimă (atât; în metoda Nâel cît şi

Ritz) nu garantează faptul că structura de perete obţinută are semnificaţie:
fizică. S-a arătat că în cazul în care se folosesc ecuaţiile micromagnetice,
N

de echilibru, într-un: perete interdomenic izolat ([62, 94] se: pot deduce
expresii alternative, echivalente cu relaţia (XIII.1.4) pentru energia - liberă,
CE

a „peretelui. 'Dacă se impune 'condiţia; ca valorile tuturor acestor expresii

să fie egale sau apropiate, se obţine un. criteriu necesar de seliconsistență,
a, teoriei peretelui inţerdomenie izolaţ.: -..-. aa
Vom pleca de la o pătură subţire de grosime a == 25, 6 * ocupă o:
/

regiune din spațiu |y| <ă, infinită, în planul (a, 2). Anizotzopia este.
SI

uniasială, cîmpul de anizotzopie fiind orientat în lungul axei (2). Magnetiza-

rea satisface relaţia M;(r) = 1 și poate varia în direcţie în
î regiunea, le] <a.
IA

Inpunem ca magnetizarea, în regiunea & s—a să îie umitoimă Și dirijată

după; direcţia — 2, în timp ce în-vegiunea z >a este tot uniformă şi diri-
jaită după direcţia +a. Se consideră deci un perete de 180, izolat, cu
condiţiile la margine y = +1 pentru z = ta. Să presupunem că peretele.
U

este periodice în direcţia 22, cu perioada 26. Cosinușii directori a, 6, y, și

BC

derivatele lor au aceleaşi valori în 2 = 0 ca şi în 2 = —o. Peretele de. 180,

izolat, unipolar, se obţine făcind ca;c— oo. în absenţa cîmpurilor externe,.

302-
 energia totală este dată de primii trei termeni ai relaţiei (SIII.1.4), deci
însumează energia de schimb, de anizotropie şi -magnetostatică. Pentru

RY
a avea un minim al energiei, o condiţie necesară este ca variaţia în ordi-
nul unu a energiei totale să fie nulă, la -orice: variaţie arbitrară SM a
magnetizării, consistentă cu restricţia micromagnetică M;(r) = 1, cu con-
diţia de margine şi respectiv cu periodicitatea, cerută îîn raport cu z2,„Aces-

RA
tea conţue la ecuaţiile lui Brown [6]: Se

LIB
[se % 2
i
oii] -
— acasă[ra
a
aie== 0,
pi îi
| a II „1 CSIIL8.87)
| 29 ÎN Îi 7 ver] ai + pe L PE ITmma = 0, |

Y
a,
e

IT
şi la condiţiile limită (XIII.2.4), condiţie de margine (3 = ri pentru =
= zk-'a) şi de condiţia de periodicitate după axaz

S
Ss a nota prin. Ins cimpul magnetostatie par aziti Acesta este dat de
De e Fm = NP Dare „(SIa1:3,35)

ER
cu(0) = divă). SI a 3
Dacă peretele &ste: unidimensional (a — 0), conform cu (XIII. 3 37),
IV
rezultă că H ms,a. = 0. Această condiţie (menţionată deja) evidențiază, că un
perete unidimensional poate aproxima, în mod satisfăcător un perete inter-
domenic real, numai în. cazul îîn care energia sa magnetostatică este negli-
UN

jabilă..
În cazul în care înmulţim relaţiile (XIII.3.37) cu « ȘI, respectiv, f,
adunînd şi apoi integrind pe volumul peretelui se poate găsi următoare,
expresie pentru. energia peretelui ;. ..,
AL

c 85 a

e = | ţ | | YI mes — 23 20) dijo. (XIII.3.39)

TR

—0c —6 —a

Energia liberă a peretelui poate îi. exprimată atit prin relaţia (XIII.1.4)
EN

şi respectiv, (SI11.3.39), care pentru soluţii ce satisfac ecuaţiile (SIII.3.37)

trebuie să fie identică, Pentru soluţii rezonabil de apropiate de configu-
raţia de echilibru a magnetizării, expresiile (XI1[.1.4) şi (XI11.3.39) ire-
/C

buie să fie aproximativ egale. Vom defini un parameiru de selfeonsistență

S=e€, (STII, 1.4)/€5 (XIII. 3.39). O condiţie necesară pentru ca un model
46 perete să aibă semnificaţie: fizică este ca Ss 1.
Analiza datelor obţinute prin studiile teoretice folosind condiţia de
SI

selfconsistenţă arată: [62] că modelele de pereţi Neel, calculate pînă în

anul 1968 prin metodele deja expuse [78—80, 22, 60], nu au semnificaţie
fizică. Pentru pereţii de tip Bloch condiţia, de seltconsistenţă nu infirmă
IA

modelele elaborate pînă în anul 1968 [60, 61] dar nici nu le validează,
deoarece criteriul S = 1 este necesar nu și suficient. Dezvoltările teoretice
ulterioare [84, 93] au arăta că struotura pereţilor Bloch nu corespunde
U

acestor modele.
| Criteriul de mai Sus ($ = 1) a fost extins prin găsirea, altor două
BC

expresii echivalente cu (XIII.1.4) şi (XIII.3.39) pentru energia pereţilor

> 803
 de 180 [94] și, respectiv, o relaţie echivalentă cu (XIII.1.4) pentru. pereţi
Neel unidimensionali, de unghi arbitrar [82].

RY
Structuri de pereți obținute prin rezolvarea ecuaţiilor var iapionale de
echilibr u pentr u direoția magnelizârii | |

RA
Structura peretelui de domeniu poate fi obținută Şi prin rezolvarea
ecuaţiilor (XIII.3.37). Aceste ecuaţii sînt însă neliniare şi nelocale. Au
fost obținute soluţii pentru pereţii unidimensionali însă nu s-au putut stu-

LIB
dia structurile de pereţi bi- sau tridimensionali. S-a obţinut o soluţie pen-
tru pereţii de domeniu unidimensionali, analitică pentru pături de gTo-
sime d — 0 şi numerică pentru pături de grosime finită, [95]. Acest studiu
a evidenţiat existenţa cozilor laterale ale peretelui Neel în acord cu obser-
vaţiile experimentale [71, 96, 97]. O soluţie analitică pentru pereţii

Y
Neel de 180”, simetriei, a fost; găsită de Riedel şi Seeger [98].

IT
Ecuațiile statice. de echilibru ale magnetizării au fost obținute [149]
impunînd ca în orice punct al. peretelui cuplul de rotaţie. total, datorat
diteritelor tipuri de interacţii prezente în sistem, să fie nul. Aceasta CON-

RS
duce 1a, o formulare echivalentă cu relaţiile (XIII.3.37). Relaţiile obținute
sînt formulate: pentru modele de pereţi de domeniu unidimensionali. În
cazul pereţilor de unghi o < 180” şi probe de grosime infinită s-a eviden-
VE
țiat o soluţie compactă pentru peretele Neel unidimensional. Considerind
pereţi în structuri periodice s-au rezolvat. numerice ecuaţiile diferenţiale
de echilibru pehtru pereţii Bloch și Nâel. S-a, evidenţiat că pereţii de
unghi mai mie ca o valoare critică q,, sînt de tip Neel chiar în probe masive.
NI
Rezultatul a fost confirmat; de Hubert s [841 printr o metodă, de bip Ritz.
U

X111.4. Modele de pereţi unidimensionali în păturile subţiri

AL

X1I1.4.1. Pereţi Neel unidimensionali neîncărcați în pături cu anizotropie

TR

uniaxială în plan |
N

Vom caracteriza, peretele Ncel unidimensional prin cosinusul diree-

tor «(2) dintre direcţia, magnetizării Și axa z, perpendiculară pe axa ușoară
CE

(axa 2) în planul păturii.

Studiile prin microscopie “Lorentz [71, 96, 97] au arătat că pereţii
Neel existenţi în păturile foarte subţiri de permalloy constau dintr-o regi-
une centrală, îngustă, în. care se produce cea mai mare parte a rotației
/

magnetizării în perete, flancată de două cozi laterale, deosebit de largi,

în care magnetizarea completează, lent rotația pînă, la unghiul peretelui.
SI

Această. observaţie experimentală a îost regăsită pe cale numerică de

către Collette [95], Rirehner și Doring [91], Holtz şi Hubert [83] şi Hubert
IA

[82]. Calcule numerice [91, 83] au prezis faptul că în regiunea, cozilor, |

cosinusul director a( 2) scade cu distanţa « de la centrul peretelui după O
lege logaritmică.” ,
U

Diversele modele Rita analitice propuse pentru peretele Neel uni-

dimensional de 180, izolat -[79, 99, 100], constituie generalizări .ale
BC

modelului mai vechi al lui Dietze şi Thomâs [78] şi au fost; prevăzute de

304,
 către Ahavoni [94]. Nici unul din aceste modele nu a reuşit să producă
rezultate satisfăcătoare pentru structura peretelui.

RY
Observînd că în peretele Neel unidimensional cu B = 0 relaţia fun-
damentală (MM: = 1) devine o? +? = 1, este uşor de văzut că ecuaţia
micromagnetică de echilibru (XIII.3.37a) pentru un perete de lungime
infinită se serie [98]

RA
2) = — + a] — 2Ka + bol + Hy) = 0, (SIII.4.1)
l— a? (l— 22 |

LIB
unde [I,,, este cîmpul magnetostatie parazit în direcţia z, H o cîmpul extern
(constant) după axa grea, JI, magnetizarea de saturație, IE constanta ce
deserie anizotropia uniaxială, iar 7 constanta de schimb.

Y
Cimpul parazit poate fi descompus într-un termen local şi unul nelo-
cal [91]: . Sa | i Se

IT
CE i | Has = H, + Ha. o | | (SIII.4.2)

S
unde; i. i ă Ia | i i | - Sa

ER
| Mato), i CSIIAL8)
IV
Hu = FR | a(2') P(z — x') da, (SIII.4.4)
d
UN

cu nucleul integral simetric

(a — a) = In E — 5] “ CIIL.4.5)
AL

„T | n (2 A a")? | |
TR

De observat că în pătura de grosime infinită (d— 00) termenul nelocal se

anulează, pe cînd în pătura de grosime zero (d —>0) acesta este egal cu ter-
menul local cu semn schimbat, astfel că în acest caz H,,=0. Soluţiile
ecuaţiei (XIII.4.1) în cele două cazuri limită pot fi găsite respectiv în lucră-
EN

rile lui Oredson şi Torok [48] (d — co) şi Collette [95] (2->0). Cazul gTO-
similor finite a fost investigat de Riedel și Seeger [98] printr-o metodă
perturbativă,
/C

Riedel și Seeger [98] caută soluţia (XIII.4.1) în forma

ala) = az) + aula), (SITA)

SI

unde prin «o(2) se încearcă descrierea părții centrale a peretelui, iar prin
(2) cozile acestuia. În aproximaţia, de ordinul zero a(2) este neglijat şi
IA

se caută ao(2) din relaţia (XTIT.4.1), în ipoteza că termenul nelocai (XIII.

4,4) al cîmpului parazit este constant. Se găseşte ae
U

| | | | l — (es + a) E | 7IIT.
= :
BC

| dale) dot e Hă da HI aj 4 ch(2/20) , ! ( XIII.4.7 )

20 2 e. 241 305
 unde parametrii «x şi «, sint raportați la HZ, şi: HI, prin relaţiile: .

RY
AM
e TE
co H, aa a)

RA
| = (OSIII4.8)
Me (b)
|
RUE e
Da Ia EH,

LIB
20 = Ii (STI4-9)
RILE — (eee ta)? K + LEE,

Y
SI

IT
poate fi desemnat drept lărgimea regiunii centrale a peretelui. Deocamdată
%o, din ecuaţia (XIII.4.8), este lăsat nedeterminat. N i

RS
" Forma (STII.4.6) a lui a(a), cu soluţia (XIII.4.7) pentru ao(2), este
introdusă acum în ecuaţia (XI11.4.1) şi se obţine o ecuaţie integro-diteren-
ţială (exactă) pentru cu(40). Observînd că derivatele lui (22) sînt mici în
raport cu cele ale lui ao(2), dacă ao(4) realizează o bună aproximaţie a lui
VE
a(z) în regiunea, centrală a peretelui, termenii de schimb jsint neglijaţi și
se rezolvă ecuaţia integrală, rezultantă, Soluţia obţinută, este
: ” y
NI
bol, |
U

va TI cos(ha) sh[azre costa + e;) za] [1 — exp — dk) ]

AL

dh.
“V EFpoM22: ) sh(rhao) (OK ]uoit, pI1)dh —1 exp (—dk))
o
„OSTI4-10)
TR

a
„Avînd soluţia, “cdinpletă (XI 4, 6). dată de ecuaţiile. (XI. Fi 7)
şi (XIII. 4.10), se poate determina parametrul e prin relaţia (XIII.4.8 (a),
N

ce descrie cîmpul nelocal,. din. condiţia ca: în centrul peretelui. magneti-

CE

zarea să fie ;paralelă cu. direcţia , adică, a Şi |

210) 2 a3(0) ao) =. iau

/

'Condiţia (XIII. 4.11) conduce la o ecuaţie implicită pentru ep, care este
SI

'rezolvată numeric pentru diverse valori ale parametrilor de material

(2I/u9 12), geometrici. (grosimea păturii, d) şi externi. (cîmpul H, după
IA

axa grea). Odată ce aus este cunoscut, au() dat de ecuaţia (XIII. 10) se ob-
ţine efectuind numeric integrala şi astfel este determinat; «(%). -Rezulta-
ele obţinute pentru «(2).[98] prin diverse metode sînt prezentate în figura,
U

XIII.14. Prin linii pline s-au reprezentat rezultatele lui Riedel şi Seeger
[98], prin linii întrerupte cele ale lui Holz și Hubert [83] iar- prin linie
BC

-punetată cele obținute de Colette [95]. Datele corespund pentru valori ale
parametrilor de material şi grosime a păturii date în tabelul XIII.3.

306
 _ Neglijarea termenului de schimb în ecuaţia lui a,(a) este justiti-
cată dacă în centrul peretelui este satisfăcută condiţia [98]: | a4'(0)|<

RY
< |eo'(0) | so /(1-— aa), care este echivalentă cu

0) > JOI E. | (XIII.4.12)

RA
LL — o to], |

LIB
3
d
Fig. NIII14. — Valorile. ;,, - | d |
a(a) calculate de diferiți '0,5r a
autori pentru pereții Ne | a

Y
unidimensionali de 180%. e
| îi Yi

IT
OL__ ARN INI a -
001 01 : 1

S
TABELUL XUL3

ER
i Parametrii folosiţi pentru a calcula datele
a din figura XIII.14. :
IV
| Curba | .poăt?/K.:| di) Aaaa?
UN

(a) 640 8
() 640 4
(e) 845 0,58
(d) 1,99 a
(e) 10,0424 1
AL

Această condiţie este îndeplinită pentru grosimi ce depășese un prug,

monoton
TR

crescător cu constanta de anizotropie uniaxială. (Peniru per-

malloy, pragul este de 125 Î).
Cozile logaritmice ale peretelui pot fi obţinute din relaţia, (XIII.4.10)
dacă sînt îndeplinite condiţiile:
EN

& no M2 | -
Ag hole
7 Cor Ş Ii ( XIIT.4.13).)
/C

= > Max (21); (XIII.4.14),

SI

(deci în pături groase, cu anizotropie uniaxială mică şi maonetizare de.

saturație mare). Atunci relaţia (XI1[.4.10) poate fi inteorată aproximativ
IA

şi rezultă, |
Si 1 ă0) ra a] 2% az
„0 = dat = do
a Lp —
ia
0,558
fos + m( 25):
In ——————— [o CSA:
u
U
BC

unde za(0) este transformată Fourier a lui «(2) calculată în punetul k=0..

| 307:
 "+ Este de notat că în relaţia (SIII:4.15) nu apare forma detaliată a
regiunii centrale. Singurul factor ce ţine de regiunea centrală este coefi-

RY
cientul Fourier pentru k = 0, adică aria situată sub curba «p(2) — oo.
Aceasta arajă că prezenţa cozilor este determinată în principal de cîmpul
parazit nelocal produs de îiecare: coadă însăși. |

RA
““"“Cimpul parazit nelocal total este dat, în aceeaşi aproximaţie cu
(31114.10), de expresia E
9K
E)= — Beal)— ae]+ hole [a(a)
+ ami]. (XIIL.4.16)

LIB
Odată definită soluţia «() a ecuaţiei micromagnetice, energia pe
unitatea de suprafaţă a peretelui este cunoscută în forma analitică cu o

Y
precizie mai bună de 0,1% [98]. N Ra Ie

IT
Rezultatele expuse mai sus se referă la peretele Nâel izolat. Conside-
zarea pereţilor Neel ca părţi constitutive ale unei structuri de domenii

RS
1000—---:
_ | 7 |

809| !
VE i
“< sook-
N "Fig. NII.15. — Dependenţa
a grosimii peretelui în func-
NI
«o 400F- “ţie de al pentru diferite
_ 7120004 . | Brosimi ale păturii subțiri.
U

200|- 24000Ă !
, L ” _ N

O | | 1 | |
AL

O 0,4 0,2 0,3 04 0,5.

N TR
CE

Fig. XIII.16. — Depen-

" denţa grosimii peretelui de
inversul grosimii păturii,
pentru diferite valori a.
/
SI

GA DOE | Na
IA

a E
_200A Inversul grosimii | a CA .
păturii20004.
- -
periodice a fost făcută de Wang [49] (metodă Ritz) şi Oredson şi T6rok
U

[48] (rezolvare numerică a ecuaţiilor de echilibru ale magnetizăriiîn pe-

rete). Oredson şi Pârok au dai; rezultate sub formă, grafică. În acest COn-
BC

text se prezintă variaţia cosinusului director a() cu unghiul o al peretelui

(2a, în [48]) şi cu intensitatea cîmpului extern aplicat după axa grea, cit

308
şi lărgimea peretelui definită prin 5, = e/(de/dz),o în funcţie de unghiul
peretelui şi grosimea păturii. În figura NIII.15 se prezintă dependenţa,

RY
grosimii peretelui de «/'=(0"1), pentru diferite grosimi ale păturii sub-
ţii iar în figura XIII.16 valorile 5, în funcție de inversul grosimii păturii
pentru diferite valori a. Curbele evidenţiază o proporţionalitate a lărgimii

RA
dp cu p!=(91) şi eu d-. Acest rezultat constituie un test indirect pentru
valabilitatea, abordării perturbative expuse mai sus, la grosimi ce depă-
Şese un anumit prag.

LIB
XIIl.4.2. Pereţi Bloch unidimensionali neîncărcaţi în păturile cu anizo-
tropie uniaxială în plan Sa

Y
În cazul păturilor cu anizotropie uniaxială în plan, procesul de mini-
mizare riguroasă a energiei libere a pereţilor unidimensionali 1802 (cîmp

IT
extern zero) [90] conduce numai la două tipuri de soluţii stabile : fie perete
Neel, fie perete Bloch. Pentru peretele Bloch unidimensional, metoda,

S
Neel este cea care a produs [60] modelul cel mai „des comparat cu datele
experimentale, acordul fiind găsit ca satisfăcător. În plus, după cum am

ER
văzut în paragraful XIII.3.2, criteriul de self-consistenţă al lui Aharoni
nu infirmă acest tip de perete. .ş,
Suficiența rezultatelor. furnizate” de o analiză aproximativă [90, .
IV
93] explică probabil de ce în literatură nu a fost acordată aceeaşi atenţie
soluționării analitice a ecuaţiei micromagnetice a magnetizării în peretele
Bloch ca şi în cazul peretelui N6el. În lipsa acestei soluţii, au fost obţi-
UN

nute rezultatele riguroase pe cale numerică de către Brown şi LaBonte

[90] pentru peretele Bloch izolat şi de către Oredson şi Târok [48] pen-
tru pereţii Bloch în structuri de domenii periodice. i
„Variația cosinușilor directori ai magnetizării cu poziţia în peretele
AL

Bloch unidimensional [90] este dată în figura XIII.17, iar dependența ener-
gici peretelui Bloch de grosimea păturii subțiri este dată în figura XIII.1$.
hezultatul obţinut de Brown și LaBonte (fig. XIII.17) şi confirmat ulte-
TR

zior de calculele lui Oredson și Torok constă în aceea că, deşi polii liberi
de volum sînt absenţi, în peretele Bloch se poate defini, asemănător cu
cazul peretelui Ndel, o regiune centrală de rotaţie rapidă a vectorului
„magnetizare cu proziţia, în care densitatea de energie magnetostatică,
EN

este pozitivă, și două cozi laterale în care magnetizarea se rotește lent,

în sens opus aceluia din regiunea centrală, corespunzind astfel la o densi-
taie de energie magnetostatică negativă. Spre deosebire de peretele N cel,
/C

în care cozile ating lărgimi de ordinul micronilor, cozile laterale ale perete-
lui Bloch sînt comparabile ca lărgime cu regiunea, centrală a lui. Zerou-
zile cosinusului director f, care definesc regiunea centrală a, peretelui
Bloch [90, 48], nu se deplasează cu poziţia la aplicarea unui cîmp mag-
SI

netic. extern după axa grea [48]. Astfel, definirea lărgimii peretelui
Bloch drept distanţa dintre zerourile cosinusului director 6 conduce la
rezultate ce nu depind de cîmpul extern aplicat după axa grea. În cazul
IA

păturilor de permalloy dependenţa acestei lărgimi de grosimea, păturii

subţiri urmează surprinzător de bine 'relaţia empirică [48] 5, = (55 +.
+ 2,96 d) A. | e Si
U

Energia totală a peretelui Bloch unidimensional scade monoton cu

BC

grosimea păturii, termenul magnetostaţie prezentind, separat, o scădere

„monotonă cu grosimea păturii subțiri. Astfel, la grosimi suficient de mari

309
 ale păturii subţiri energia magnetostatică a peretelui Bloch unidimensio-
nal devine neglijabilă şi aceasta poate constitui conform celor discutate

RY
în secţiunile precedente, o bună aproximaţie pentru structura reală a
peretelui interdomenic. Acest rezultat este în concordanţă cu observaţia
r$

RA
0-4
10 . .. .. î
Si
3 e. . :
+10
d | |

d 1 Cosinusul direcție. .;,

; : magnetizârii -
: + si

LIB
-; - %

20-; i
fe
ş „alta
_ş e: ,
,0- ş ! beta: i : , .

Y
a Fig. NIIII7. — Depen-
| ş : ..
d gama Hi. | tr
REA ta
dența îi ; lar
cosinușilor ;
direc i

IT
Aaa : „tori ai -magnetizării pere-
a : „e 1 telui Bloch unidimensional .
i ; .. „.„de 150%, de poziţiaîn perete,..

RS
x m . ” NI pa . . aL) 4 i

! S0-.: Lp | E A ÎN AR _
po tr, pg „i gr E Re ca
” ze ' tz : . ale , „ut i Ea

i Da e pi SE IER IA IRI
80- i VE “ ADR E E mie A

.. numărul | : | i E!
NI
) „.
1 100— Prismei
- pt Dă
3 ”
„i -
|
pa, Du . , pp

te
U Energia pe aria unitate terg /erm2)

Fig. NIIL.18.: —:. Depen- cae | IT pi

| denţa | energiei peretelui. „3 SE PNR a: i
AL

n
BlochDD de grosimea .păturii
- :! nidim
„„[Sional iiadei ver. 160] ii,
“subţiri și de dimensionali-
|

"- tatea modelului ' [93]. Se

; + redau : rezultatele obţinute -model
TR
w

Ia într-un... model unidimen- 2 '|bidimen

sional prin: metoda Nâel 5-2|SIOnal
[60) și rezultatele rigu- .
roase obținute într-un mo- 1p
EN

del . unidimensional [90] : |

şi bidimensional [93].
„05001000 1500-2000
„ Grosimeo pâture Ii .
/C

[89, 89, 101] că există un prag de grosime la care energia pereţilor . bi-:
dimensionali încetează să mai reprezinte minimul absolut al energiei, acesta;
fiind realizat de structura de perete Bloch unidimensională. ' Grosimile la
care se realizează, această condiţie sint însă prea mari pentru ca peretele
SI

Bloch unidimensional
să fie direct observabil prin microscopia, ' Lorentz
[33, 102]. ii
IA

X(1.4.3. Pereţi Neel unidimensionali încărcaţi I

U

Listă puţine calcule de pereţi încărcaţi [26 —28]. Jacubovies [28]

BC

consideră un perete Neel încărcat, într-o pătură subţire cu o axă grea

normală la planul păturii, limitată de planele || sa, |y|sd, a>b şi

310
 |
infinită în direcţia«. Condiţiile la marginea peretelui: sint 0=— —0g pentru
m = —a şi 0= VW — 09 pentru L= +a, în a= +a magnetizarea

RY
fiind orientată de-a lungul unor axe de miagnetizare uşoară. Aici W este
unghiul peretelui. (Dacă peretele este: neîncăreat, “atunci 0 = v/2).
Pentru evaluarea, energiei peretelui încărcat, problemă considera-

RA
pil mai dificilă de cît pentru cazul unui perete neîncăreat, J acubovics
Ţ28] face următoarea ipoteză simplificatoare : şi anume se presupune -un
perete unidimensional, în' care: unghiul 0 = i) depinde de variabila
z upă următoarea, reguli,

LIB
05, —a<a<—0, a E
0 = 488 —0o8< << (V—00)8, o O(SIIT417)
p —0o (V —0p)5<a<a.

TY
Prin 5 s-a notat un parametru nedeterminat, legat de lărgimea totală
a peretelui, prin relaţia

I
= i - (OXIIT.4.18)

RS
Cu aceste simplificări Jacubovics investiehează dependența lărgimii pere-
VE
telui de unghiul 0, care determină gradul de „incăreare” a peretelui.
Pentru comparaţie, Jacubovies, consideră de asemenea, rezultatele obţi-
nute în aproximaţia Neel, în care. distribuţia vectorului magnetizare
în calculul termenului magnetostaitic este înlocuită printr-o „magneti-
NI

zare efectivă”. /
Concluziile lui Jacubovies obţinute. pentru pături de borat îeric
LU

pot fi rezumate: astfel :

(î) Lărgimea. peretelui, 5,, creşte cu densitatea energiei magnetosta-
tice de pe feţele sale, creşterea fina mai mareantă iîn eşantioanele de gro-
sime' mai mare.
RA

(ii) 5, seade cînd constanta de anizotropie E creşte. Variația cu

K este deosebit de pronunţată la toate grosimile de pături subţiri. În
păturile de bora feric, care prezintă, o. simetrie hexagonală în planul pă-
turii [103, 104], constanta de anizotropie în plan are valori foarte mici,
T

sub 1J/m& (10 erg. Jem*). De aceea, unii autori au: socotit [104] că
EN

energia de anizotropie asociată ar fi neglijabilă. Jacubovies arată

că, termenul de anizotropie reprezintă o parte importantă, din total, între
10%, şi 45%, de aceea, efectul anizotropiei în boraţi nu poate îi neglijat;
(iii). Rezultatele obţinute prin metoda Neel pentru lărgimea peretie-
/C

lui prezintă aceeași comportare cu 0g şi K, însă ele sînt întotdeauna mai

mari. În plus există cazuri, în care metoda, N el prezice rezultate. nerea-
liste.
SI

X1ll.4.4. Pereţi interdomenici unidimensionali în pături cu o axă ușoară

IA

perpendiculară la planul păturii

În studiul strueturilor de domeriii existonte în păturile subţiri cu

U

anizotropie perpendiculară . au fost :aplicate, de regulă, metodele. stan-

dard ale teoriei domeniilor. În. vederea luării în considerare! a energiei
BC

pereţilor, s-a recurs la diverse soluţii ad-hoe [15] Astiel, în lucrarea, sa

4
311
 din 1946, Kittel [17, 106] a adoptat pentru densitatea superticială a
energiei pereţilor valoarea arbitrară de 3-10-3 J/m? (3erg/em?). situată

RY
cam la jumătatea valorilor găsite anterior pentru pereţii interdomenici
în eșantioane masive. Mâlek şi Kambersky. [107] au folosit în calculele.
lor. tot o valoare constantă, de 1,5-10—2J/m? (15 erg/om?), luată din stu-

RA
diul pereţilor în MnBi masiv. Silcox [108] a încercat să ia în considerare.
variaţia, energiei pereţilor cu grosimea, păturii prin adoptarea unei depen-.
denţe funcţionale, empirice, însă concordanța cu datele experimentalea,
fost limitată. | ă Sa | |

LIB
O încercare consistentă, prin metodă Ritz, de găsire a energiei
libere a pereţilor în acest tip de pături a fost făcută de Jacubovics [109].
Acesta a considerat o confiouraţie periodică de domenii, unidimensio-
nală, înta-o pătură cu axa de anizotropie ușoară de-a lungul unei axe încli-

Y
IT
RS
VE ȘI Valoare material masiv!
pi l2000f 10008
Sa | 40| 4000 isopo
NI

! 35 aj LA
U

m
O 10 20 30 40 50 6070 80” ;
: . : . , . ” ” , 8 . ÎN , i
AL

(a) .. . :

E Fig. XIIL19. — Depen-

TR

105 dența lărgimii pereţilor

5p[2 de unghiul 6 'pentru
100 * diferite grosimi ale păturii
subţiri (a) şi respectiv va-
EN

= „.. Tiaţia energiei specifice a

950 | |
„peretelui în funcţie de 0,
5 valoare materia! „pentru diferite grosimi ale
5 | mesi Se păturii (b).
d. 9,00 - A aa
/C

-a
“ 850

8,00 aj
SI

O 10
,
20 3v 40 50 60 70 80
i | Q | . ” _
IA

„Ii
nate cu un unghi 0 de la normală. Presupunînd o variaţie parametrică a,
direcţiei magnetizării de-a curmezișul structurii periodice constind din
U

fişii succesive de domenii (de lărgime D fiecare) şi pereţi (de lărgime b,.
BC

b sD), ela determinat; energia liberă din relaţia (XIII.1.4). În ipoteza d — 0,

a fost separată „contribuţia domeniilor” la, energia liberă. Diferenţa, dintre

312
energia liberă totală şi contribuţia domeniilor a fost atribuită pereţ ilor
in: erdomenici. Rezultatele finale au fost obţinute numeric şi reprezentate ”

RY
grafic [109] pentru pături subţiri de Co. Acestea evidenţiază că, atunci
cînd grosimea păturii crește, lăreimea pereţilor tinde către valoarea din
masiv prin valori mai mari cind unghiul 0 de înclinare a axei uşoare de la
normală este mic şi prin valori mai mici cînd 0 este mare (fig. XIII.19a).

RA
Dependenţa energiei libere pe unitatea de suprafaţă a peretelui de grosi-
mea păturii este, de asemenea, condiționată de valorile 'lui 0.: Pentru
valori 0 mici, energia liberă creşte cu grosimea, în timp ce pentru 0 mari
aceasta scade cu grosimea (fig. XIII. 19b). În ambele cazuri energia, liberă

LIB
tinde către valoarea din masiv cînd grosimea devine foarte mare.

XI11.5. Medele de pereţi unipolari bidimensionali

TY
La ora actuală, este un fapt experimental bine stabilit [33, 34, 110—
114] că în păturile subţiri ale materialelor feromagnetice moi (permalloy,

I
Ni, Fe, Co etc.) pereţii interdomenici unipolari prezintă o structură,

RS
bidimensională «simetrică în raport cu magnetizările domeniilor adiacente.
În secţiunile precedente am arătat motivele teoretice care au determinat,
anterior confirmărilor experimentale citate mai sus, căutarea unor strue-
VE
turi de pereţi bidimensionali precum şi metodele de lucru folosite. Ne pro-
punem să rezumăm principalele rezultate obţinute de către LaBonte [93],
Hubert [52, 84], Jacubovics;/[28] și Aharoni [87—89] în investigarea
pereților bidimensionali de tip Bloch, iar în secţiunea NIII.5.2, rezulta-
NI
tele obţinute de către Hubert [52, 84] în investigarea pereţilor bidimensio-
nali de tip Neel. |
LU

XI1!].5.1. Pereţi. Bloch bidimensional

RA

Rezultatul riguros a lui LaBonte [93] arată că în păturile subțiri

de permalloy de grosimi intermediare (1000, 1500 şi 2000Â) pereţii Bloch
bidimensionali prezintă o structură, bidimensională de virtej' asimetrie
în planul peretelui, dar simetrie faţă de planul median al păturii subţiri
T

(fig. SIII.20) [93]. Această confiouraţie elimină aproape complet polii

EN

liberi ai magnetizării, astfel că termenul de energie magnetostatică este

neglijabil în comparație cu termenii de anizotropie şi, de. schimb. . Asime-
tria virtejului ce constituie peretele Bloch, bidimensional .de. 180” este
materializată prin faptul că centrul peretelui (definit drept suprafaţa
/C

pe care, componenta de-a lungul axei uşoare a magnetizării schimbă de

șemn) este o suprafaţă curbă ce ocolește virtejul pe una din părți. Această,
suprafaţă (reprezentată punctat, în fisura SIII.20, este, normală la
fețele păturii subţiri (în acord cu condiţia, A(SIII2 2.4), pe suprafețele libere)
SI

şi este simetrică, la fel ca întreaga structură, față de, planul median al

păturii. |
IA

Caracterul de perete Bloch (generalizat) al acestei configurații a,

magnetizării a fost formulat .cel, mai clar de către Jacubovies 128] ast-.
fel: în orice plan al.peretelui Bloch asimetric, integrala, peste componenta
U

normală la planul peretelui « magnetizării este zero. Se reamintește că în

peretele Bloch simetric- unidimensional- aceasi componentă, este ideniţe
BC

zero în orice plan ă peretelui. - Dă

313
 Aplicarea unui cîmp magnetic extern de-a lungul axei grele a
"păturii duce la un perete Bloch asimetric de unghi 6(0<180), a cărui
energie este o funcţie pară .de cîmpul extern şi monoton crescătoare cu

RY
intensitatea cîmpului [84]. Această proprietate a energiei în cîmp extern
a fost luată de Hubert [84] drept definiţia, peretelui Bloch asimetric în
cimp extern. Cimpul extern distruge şi simetria, peretelui faţă de planul

RA
median al păturii, astfel că virtejul direcţiei magnetizării devine complet :
asimetric, n

LIB
e o e PD PP mu o e.
- - oo oo e e ax.
pe ar DP DP O DOP PPE m n...
i sr a caz m PP PDSR Rh.

Y
2 poop pp RRAR HAI: + _

IT
Pas dp rp a Des AAA NS
Pt ea poa ape Ss RANAA d 9

RS
eee ptr o AI pe
Cp pe A ae pf 66.0 9 Bee
: ea pase
z ZPIGĂ 0 si
i “a Asan VE Zass:
E, DR RR AA AA AB bpar
7 /Sf pp
NI
! da aaa = 5 sasa 755 Aa a 2
PSP DPaPaPA IAT os san i
U

„a Sappho ar a a.
... «3 nada a = o -
AL

Fig. XIII.20. — Structura de virtej a peretelui Bloch bidimensional, de 180. Figura redă
componenta magnetizării după axa grea, intr-un plan perpendicular pe planul . păturii
şi pe planul peretelui. Linia întreruplă reprezintă centrul peretelui definit de Y = 0, adică
TR

de condiţia ca componenta de-a lungul axei de ușoară magsnetizare să schimbe de semn.

Există patru configurații de perete Bloch bidimensional, energetic echivalente, care se
deosebesc prin sensul de rotaţie al componentei de-a lungul axei ușoare a magnetizării
in centrul .virtejului.
EN

Într-o pătură cu anizotropie biaxială în planul păturii, pereţii Bloch

de 180” prezintă aceeaşi structură asimetrică [88]. Astfel, căutarea, experi-
mentală a pereţilor asimetrici este justificată atît în păturile subțiri poli-
/C

cristaline cu anizotropie uniaxială indusă (permalloy, Fe [112], cît și în

păturile subțiri monoeristaline cu anizotropie cubică [33, 34, 110—114)).
În ultimii ani metoda experimentală standard de investigare a pere-
SI

ţilor interdomenici a devenit mieroscopia Lorentz. O primă problemă de

interes abordată prin microscopia Lorentz a fost cea a lărgimilor pereţi-
lor interdomenici. Au fost dezvoltate trei tipuri de metode
IA

[112]:
(a) „Metoda ajustării profilului” [70, 585, 113, 115, 116],în care,
presupunind o dependenţă a magnetizării de un parametru nedeterminat
(lărgimea, peretelui) (metodă de tip Nâel sau Ritz) se determină acest;
U

parametru dintr-o condiţie de concordanţă „optimă” a, profilului“ teoreţie

BC

al intensității luminoase cu cel observat experimental. Criteriul cel mai

314
des atilizat folosește definiţia 5» = el(da/dz)|x=o a lăroimii peretelui, luînd
pentru (de/ da) jo valoarea dată de profilul experimental.

RY
(b) Proceduri de inversiune [59, 71, 9, 97, 117, 118, 119] în
care printr-o integrare numerică a profilului luminos se obţine profilul
magnetizării în perete. ?Metoda nu presupune nici o ipoteză despre acesta
din urmă. Pe această cale au îost găsite experimental cozile lungi ale pereţi-

RA
lor Neel. Dificultatea majoră a metodei, care a făcut-o puţin: populară,
constă în marele efort cerut de procedura de integrare numerică şi în
diţicultăţile legate de evaluarea corectă a termenilor! nemagnetici ce aduc
co vribuţii la, împrăștierea electronilor.

LIB
(c) Metoda extrapolării liniare [120 ——127]. Se consideră, imaginile
divergente ale pereţilor, adică [34] imaginile obţinute în situaţia în care.
fasciculul de electroni, iniţial colimat, devine divergent după tvaversarea
peretelui. Între lărgimea pereţilor şi distanţa de. detocalizare (distanţa

TY
de la-planul median al păturii la planul imaginii) a fost postulată [120]
existenţa unei relaţii liniare, care, extrapolată pentru detocalizarea zero,
dă lărgimea reală a peretelui. Dependenţa liniară poate îi viciată de o mare

I
pondere a proceselor de împrăştiere inelastică a electronilor. Deoarece

RS
aceste proceşe scad mai rapid cu tensiunea, de accelerare decit cele mag-
netice, contribuţia lor poate îi micșorată serios folosind microscoape. elec-
tronice cu tensiuni foarte mari de accelerare (650 —1000 kV) [112, 138,
129). Atunci procedura de extrapolare liniară conduce la lărgimi al6 pereţii-
VE
lor care concordă foarte bine cn cele teoretice (raportul lor nu depăşeşte
valoarea doi )[112, 128; 129]. F
Yolosirea unor tensiuni de accelerave de ordinul a 1 MeV a permis
NI
observarea directă a asimetriei pereţilor Bloch [113, 33, 34]. Demonstra-
ţia cea mai elegantă şi convingătoare a fost dată de "către Harrison şi
Leaver [34]. pe pături monocristaline de Ni avind: grosimea de 1000 —
LU

2800 A, prin combinarea micreseopiei Lorentz cu tehnica, rotirii eșanti-

onului după o axă perpendiculară pe perete, în planul păturii. Înclina-
rea, fasciculului de electioni faţă de normala la pătură conţine, în funcţie
RA

magnetică de răspuns, informaţii atit despre componenta magnetizării

în planul păturii, cît și. despre componenta: neomogenă a magnetizării nor-
mală la pătură. Astfel se poate compara direct profilul experimental al
peretelui cu profilul teoretic.
T

Studiul lii Harrison și Leaver conţine, în afara, comparării directe

EN

a profilelor şi o deimonstraţiie calitativă conv ingătoare. Astfel, existenţa

pereţilor Bloch asimetsici presupune existenţa a patru configurații dis-
tincte, egal probabile, ce diferă una de alta prin sensul magnetizării în
/C

centrul virtejului şi prin sensul de rotaţie al magnetizării în virtej, în timp

ce pereţii Bloch simetrici conduce doar la; două “configurații distincte. Me-
toda rotirii eşantionului combinată cu observarea imaginilor convergente
ale pereţilor este capabilă să detecteze divizarea unui perete Bloch de. 180*
SI

în mai multe segmente și să precizeze dacă în aceste segmente profilul

componentei normale a magnetizării este simetrie sau asimetrie. Prin
studierea poziţiei şi a numărului de îanje existente în imaginile conver-
IA

gente ale pereţilor Bloch s-a dedus fără echivoc asimetria: acestora şi
existenţa, a patru tipuri de pereţi Bloch, echivalenți din punct de vedere
energetic, aşa cum prezic consideraţiile : teoretice. Profilul observat al
U

pereţilor Bloch asimetzici este în excelentă, concordanţă cu modelele teo;

etice de pereţi.
BC

315
 XIIl.5.2. Pereți Neel bidimensionali

Hubert [52, 84] a găsit că soluţiile Ritz ce satisfac relaţia (SII.

RY
2.9) corespund la două tipuri de simetrii ale peretelui bidimensional.
Una a fost identificată cu simetria generalizată de tip Blochşi discutată.
în secţiunea precedenţă, iar alta cu simetria de. tip Neel, de care ne .vom

RA
ocupa în conţinuare. Huberţ [84] a definit simetria, de tip Ncel în funcţie
de comportarea energiei peretelui într-un. cîmp extern aplicat după axa,
grea, (energia să fie o funcţie impară de cîmp). Au fost obiecţii la această,
terminologie [94], însă se pare că aceste obiecţii nu sînt îndreptăţite.

LIB
Într-adevăr, simetria, de tip Neel poate îi generalizată, analog cu generali-
zarea dată de Jacubovies [86] pentu. tipul de simetrie Bloch, astfel
încit să cuprindă ca un caz limită tipul de perete Neel unidimensional.
Astfel, vom afirma că peretele bidimensional este de tip Neel asimetric dacă

Y
în orice plan al păturii subțiri integrala peste componenta, normală la, planul
păturii a magnelizăvii. este. zero. Această definiţie. se reduce la definiţia,

IT
peretelui Neel. simetrie, cînd componenta, normală a maenetizării la,
planul păturii este identice zero. Soluţiile considerate. de Hubert a fi de

RS
tip Neel verifică această, cerință de simetrie. În condiţiile restricţiei (SIII.
2.6) şi în absenţa cîmpului extern, o astfel de soluţie este redată în fivura,
XIII. „ | e i |
În cazul peretelui Bloch bidimensional,. existenţa soluţiei riguroase
VE
a lui I.aBonte [93] a permis o evaluare, prin comparare. [84], a valorii

IPEE vs
NI
0 —_
U
AL

Fig. NIII.21. — Rotaţia magnetizării in peretele Nâel bidimensional -

„de 180%. În figură se redă componenta de-a lungul axei grele a mag-
TR

netizării, în jumătatea superioară a păturii subţiri. Linia continuă

reprezintă centrul peretelui definit, la fel ca și în cazul peretelui
Bloch bidimensional de 180%, de condiţia y =0. Linia de săgeți
de deasupra reprezintă direcţia magnetizării văzută de deasupra
EN

planului păturii. Situaţia în jumătaţea inferioară a păturii se obţine

prin inversiune faţă de planul median al păturii subţiri.

structurii de energie magnetostatică zero :a lui Hubert [84]. Această

/C

comparaţie a evidenţiat existența a două defecte ale soluţiei lui Hubert.

Primul constă în aceea, că ca, ignoră, existenţa, în vecinătatea suprafeielor
păturii, a unui „strat” de cîmp parazit care este responsabil de posibili-
tatea, studierii acestor pereţi prin tehnici Bitter sau Kerr. În al doilea. rind,
SI

în soluţia exactă o.parte a fluxului magnetizării evită, centrul virtejului

într-o manieră ce implică existenţa unor cîmpuri parazite de volum, de
IA

sensuri opuse, în centrul peretelui și în cozile acestuia. „Aceasta conduce

la aplatizarea întrucâtva-a; suprafeţei ce dă centrul peretelui şi prin ur-
mare la lărgimi ceva mai mici decit în modelul lui Hubert; (Liărgimea este
calculată cu o relaţie de tipul e/(da/dz)) lx=o unde unghiul « este mediat
U

pe grosimea, păturii). Aceste diferenţe între cele două modele nu au putut

BC

fi complet corectate de metoda de tip Ritz a lui Aharoni [S8, 89] și. este

316
posibil, așa cum. observa Hubert [84] săs nu existe O modaliiaie simplă de
eliminare a, acestor diferenţe...
În ceea.ce privește peretele Neel asimetziic, nu există, soluție exactă,

RY
deci nici posibilitatea unei testări similare a valorii soluţiei lui Hubert
arătată în figura XIII.21. Rezervele exprimate de Aharoni [94] faţă de
această clasă, de soluţii a lui Hubert nu au însă, la bază argumente can-

RA
titative, ci doar două observaţii de ordin formal. În ce priveşte prima
observaţie a lui Aharoni, că peretele Neel asimetrie n-ar corespunde sime-
triei propuse iniţial de Neel [22], am văzut deja la începutul acestei
secţiuni că este datorată unei confuzii şi s-a arătat cum poate fi generali-

LIB
zată simetria de tip Neel pentru a îngloba, rezultatele lui Hubert. CA doua
remarcă a lui Aharoni, că soluţia bidimensională ar fi nesemnificativă
întrucît diferenţa dintre energia structurii bidimensionale și cea a struc-
vurii unidimensionale este doar de ordinul a (1—2)%, are la, bază, proba-

TY
bil, tot o confuzie provenind de la; extrapolarea mecanică a situaţiei exis-
tente în cazul pereţilor Bloch, unde modelul bidimensional asigură o redu-
cere a energiei libere a peretelui în comparaţie cu modelele anidimensio-
nale (îig. STII. 18). O astfel de analogie este nejustificată şi poate îi com-

I
RS
bătută folosind argumentul continuității în raport cu grosimea păturilor
subţiri caracterizate de aceeaşi parametri de maiterial, a energiei libere a
structurilor reale de pereţi. Aceasta implică faptul că, în secvenţa, de perete
Nâel simetrie—perete Nâel asimetric->perete Bloch asimetric—perete
VE
Bloch simetric, dacă peretele Ncel asimetric urmează imediai după pere-
tele Ncel simetric la variaţia grosimii păturii, este normal să existe un
domeniu de grosime în care energiile acestor două tipuri de pereţi să fie
NI
comparabile. “Asttel, este de aşteptat ca „pereţii, Nâel simetriei şi asimetrici
să coexiste la anumite: grosimi ale pățurii. Într- adevăr, Green şi Leaver
[Li 114] au. constatat, în pături (001) de nichel de grosimi între 1 800
LU

și 4 000 A, că pereţii interdomenici de 90 bonstau din secțiuni de pereţi

Neel asimetrici dispuse între secţiuni de pereţi Neel simetirici. Cu aceasta,
existența. soluţiilor de tip Neel bidimensionale a fost dovedită. Rămine,
desigur, de văzut dacă detaliile structurale ale soluţiei de energie magneto-
RA

statică zero a li Hubert ar mai trebui amendate sau. nu.

; ;

XIIL.6. Dcrmeni magnetice

T
EN

Să analizăm domeniile magnetice, plecînd de la structurile schema-

„tizate în fisura SIII.22. Fiecare din acestea redau o secțiune printr-un
monocristal ordonat feromagnetic. Configuraţia (a) constă dintr-un sinour
/C

domeniu. În acest caz energia magnetostatică la suprafaţa cristalului (zcla-

ţia (1.6.25)) este €, = ap B;Mdv. Energia magnetostaitică poate îi re- |
|
SI

dusă, aproximativ la, jumătate, divizind cristalul în două domenii magneti-

zate în sens opus (b) şi respectiv. de N- ori prin divizarea în N doinenii
(e). Procesul de divizare poate continua pînă. ce energia introdusă de
IA

pereţii de domenii este mai mare ca, scăderea energiei magnetostatice,

Este posibil de 'a aranja astfel domeniile încit;. energia magnetosta.-
tică să se anuleze (d). Granițele domeniilor în formă; de--prisme triunghiu-
U

lare, denumite. domenii de Închidere, în apropiere de feţele cristalului, fac

un unghi 'de 45 cu: magnetizarea domeniului!de închidere. Componenta
BC

317
 normală a magnetizării este continuă în lungul graniței şi ca atare nu va
apare o energie inagnetostatică. Aceste domenii acţionează astfel încît să,

RY
„închidă”” fluxul. Măsura în care are loc divizarea configurației de închi-
dere (e) depinde de bilanţul energetic. Astfel, nu este evident că o con-
figuraţie de tipul celei redate în (e) „va avea o energie mai mică decit

RA
d 4
——

LIB
N Z
Y .

|
„ |
|

Y
fa
Pad
FII

IT
” AAA

a Bet e 16)

RS
Fig, NIII.22. — Structura schematică de domenii magnetice: (a) — monodo-
meniu ; (b) — două domenii cu structură deschisă; (c)— cristalule format din
N domenii cu structură deschisă; (d)şi (e) — structuri cu domenii de închidere.

VE
cea schematizată în (c). Datele experimenţale evidenţiază, că pot fi obser-
"vate amindouă configuraţiile, - DI a
Structura de domenii își are deci originea în necesitatea de a scă-
NI
dea energia sistemului trecînd. de Ia o configurație monodomenică (a) cu
energia magnetostatică ridicată, la, configurajii polidomenice cu energie.
U

mai scăzută (€) sau-(e). Structura de domenii este în „principal evidenţiată

prin suprafeţele exterioare ale cristalului şi ca atare aceastaipoate îi schim-:
bată mult odată cu modificarea, orientării suprafeţei în raport cu axele
AL

cristalogratice sau, prin modul de prelucrare. e

Dacă energia magnetostatică a cristalului £,, scade de n ori, cores-
punzător numărului de domenii, în timp ce energia, peretelui va a crește
TR

de n ori, ca urmare a creerii unui număr corespunzător de pereţi cu ener-

gia €,, avem | ei N
EN

E=ep teen. (SIII6.1)

„ Energia minimă va caracteriza: sistemul în care apar m” domenii,
/C

determinat prin minimizarea relaţiei (SIIT.3.1)

n' = (Eee. | (SIII.6.2)

SI

Structura, de domenii a cristalului depinde și de energia de anizotro-

pie magnetocristalină. Aceasta are tendinţa de-a; orienta: magnetizarea,
IA

domeniului după anumițe axe cristalograiice. : a

În cele ce urmează vom 'determina energia magnetostatică a unui
cristal cu anizotropie uniaxială în care este prezentă o structură, de dome-
U

niu deschisă. O analiză mai generală, care prin particularizare,: permite

descrierea energiei magnetostatice a diferitelor: tipuri 'de structuri, de
BC

domenii ale păturilor subţiri, va fi prezentată în paragraful SIII.7.2.

318
XII.61. Energia magnetostatică a domeniilor

RY
Să, considerăm structura de domenii a unui cristal a cărui suprafaţă:
este paralelă la planul ay. Vom presupune cristalul infinit în direcţiile
L-a, dy şi — &. Cristalul este împărțit în domenii, după direcţia z, sensul
magnetizării alternînd după direcţiile +2 (îig. XII11.23). Energia magneto-

RA
statică, pe unitatea de arie, este E SI

1 1 pa ag
= > | ugll VV„ dz, (3I11.6.3)

LIB
E, = 25 | BM
v

iar H = — VP

I TY
RS
| Di i jo „AQ pi
N
W — —
N x

Fig. NIII.234 — Schema, B

VE
de calcul a energiei mag-. , ” Bi
netostatice a '- domeniilor. i
NI

| A AN A |
LU

- .
RA

a Pentru a calcula €;, este deci necesar a explicita expresia poten-

țialului magnetic scalar. Conform relaţiei (1.5.8) avem y2V,, = 0, res-
T

pectiv
EN

BP Ym == 0, XIII.6.4)
22 022 (
/C

Condiţiile la limită cer ca

SI

|n = IM. o (SIIL65
02 . ( 02 . | : 9 )
IA

Deoarece magnetizarea este simetrică faţă de-planul 2 avem

U

|
Ra /9V
OV NMM XIIL.6.6
BC

| | Q2. , 2 .

319
 Soluţia ecuaţiei Laplace are forma [66] 4

RY
„% : , 7 , Te N . -

Vu = Ş, Van SID 2 — XP EXD|R 2 |» (XII1.6.7)

d : | | :
u=l d

RA
unde 2 oste un număr întreg impar.
Coeficienţii V,, sînt asttel determinaţi încit; să satisfacă volaţia,
(SHL6 .6). Se obţine

LIB
2 pentru 2a,d <a < (2a,+ Id,
— San mu! SIN n — a = |

Y
Ş5 d BI
—Z pentru (24, + 1)d <a <2(a, + 1)d.

IT
CXIII.6.8)

RS
| |
Înmulţindi | ambii | membri ai relaţiei L (XIII.6.8) prin sin na şi
integrînd de la 2a,d la 2(a, + 1)d, avem |
_ 2ani)d | A
VE (Zanti . N i. VL .
FT. = M i
RV mu Sin2[ n — da
= — sina Ea) da —
NI
d d 2 d ;
2apd 2așd :
U

” 2(an--1)d Ş

—— sin [n —a dz. (X111.6.9)

AL

2 d
(2an4+-1)d

Prumul termen se serie

TR

2an+id 1] — cos £ N e)
EN

î d] -
a Van TI da = în Von 1 SIIL,6.10)
dand ” |
/C

iar pe de altă parte

(2ap+1)2 2(au+1)d K
SI

,
C , 7 2d : 7 2d -
Sin [a —z|do = —; „Sin [n—zida = — „o (SIII6.L1)
d Nr d NT
IA

2a pd (2an + 1)

Avem astfel
U

230,
di - |
Van 5 (XII1.6.12)
BC

Tei”

320
 Potenţialul nasnetie scalar:la 2.—.0:se:serie;; îti tir
r(e= 0) 2Md co n
Da2
2): (XIII.6.13)

RY
5,
| „ Sin

În conformitate cu
a ea 6. 3), energia magnetostatică pe unitatea,

RA
de arie a suprafeţei cristalilui-este tii i tm ii ii

e, = nod Ş - lbin n du da = noăr:d2 ă LL, (CII.6.14)

LIB
TI N Ş d 3
d n impar N
O . ma a,
.

sau et a ii ati i - e în ,
i SERE
“= izȘI sar! Ze a Ij
=-0 5025 poor. i Da -
(SIIL6.18)
r -

TY
S-au făcut; caleule pentru diferite Tome: de distribuţi ii periodice ale

I
magnetizării. Unele din aceste structuri de domenii sînt prezentate: în

RS
fiorura, XIII.24 și anume, în formă de tablă de şah (a), domenii cilindrice
(b), domenii simple dungate (c), domenii în zig-zag (d) şi domenii în formă
de, fagure ;(e), .[130—133]., Interesul, prezentat de, domeniile, „cilindrice,
în special prin aplicaţiile, în. tehnica, de. „calcul, au. făcut. ca. „acestea, Să,
VE
fie mult studiate [133—TBS
NI
LU
RA

E) o
la tie (pi Prin
Te >
Fig, XIIL.24, — Forme de “distribuții periodice ale magnetizării :, (a)— tablă de
“

şah ; (b) — domenii” cilindrice ;; (6) — domenii „simple dung ate; ; (d) — domenii în
T

. ge Cp St eee pata pe i.
iai Real ij SÂN gti “p : i i iri
EN

“ Probleăa.. distribuției. magriețizării, pe o'i siidtaţă plană este! mai

ăiupiată “decît cea descrisă mai „SUS, Coniplicaţiile Ari Că, urmare a
/C

notostătiee: Numai pen alor destul de mari ale Gnieiigici de “AnizOtro-

pie: momentele: magnetice sînt; otientate riguros: după. direcţia. de uşoară
magnetizare. Energia magnctostatică tehuie! avută în vedere în! special
atunci cînd suprafaţa, probei nu este normală la direcţia de uşoară mag-
SI

netizare! -Corecţiile la, energia magrictostatică; depind de situaţiile particu-

lare considerate 120, 55, 139——133). Să analizăm Situația reprezentată
IA

„ea,

lar, eneigia, ma giotostseă e unitatea de: Suprafa șa: “cristalului. „eşte

U

| e, == aiuoăi? 7 sie 20. "OSII 6.16)

BC

unde valoarea coeficientului. a, depinde de tipul de domeniu studiat.

“ie. 241 321

 Suma, energiei magnetostatice și. a celei de anizotropie este:

RY
sin20, (XIII.6.17)
i .

RA
unde 9 deserie direcţia de uşoară magnetizare... :

LIB
Fig. XNIII.25. — Domenii
„. magnetice în cristale Ja care

Y
“direcţia 'magnetizării nu
coincide cu axa de ușoară

IT
magnctizare.

RS
Direcţiă după care se. orientează magnetizarea poate fi obţinută,
pentru valoarea 0, care face minimă VErelaţia (XIII.6.17) a

0 = Zaretg (— —). | (XIIL.6.18)

NI
2 cos 20 + E a
U

Energia. magnetostatică, ca urmare a rotației magnetizării; este re-

dusă printr-un factor f, dat de:
AL

o
| , Ap. uoM? —1
= |sin2( — 9 Ho sin20 ee sint0) * OCSIII.6.19
J
TR

| Pra o] E] .
Mărimea, acestui efect este mai-mică pentru ferita de bariu, unde
EN

valorile K/M2y, sint mari (f=0,9). În cazul cobaltului se obţinef = (0,2—

0,3) pentru O = (30905), în timp ce pentru fier efecţul este foarte impor-
tant, f. 0,023 la valori cuprinse într
10 şi e
40.
„Se poate folosi şi o altă metodă de calcul a acestei corecţii, cunoscută, |
/C

„Sub denumirea de efectul pu*. Această, metodă presupune cristalul feromag-

netie omo avînd
gen permeabili
, tatea reversibilă u*. Susceptivitatea mag-
netică a probei este dată, de rotația -magnetizării e |
SI

mt ee (sin 0) 2 OXTIL6220)
IA

Plecind de la: suma, energiei magnetostatiee

şi. de anizotropie în
cîmpul extem, H, € = ugMH sin 0 + E sin?0, obținem o valoare minimă
a energiei pentru sin0 = poMHOK)-.De aici
U

!
7
BC

JE = po), -, CXIII.6.21).
322
 ' În acord cu relaţia po meta m "ă este

ur = 1-+ Pole l(2A a (SIIT.6.22)

RY
Valorile uă notează perzncabilitatea +relativă efectivă cauzată de
anizotropie. Valorile u; sint de 46, pentru fier și 3,6 pentru cobalt [3].

RA
XIII. 6.2. Structuri ale. domeniilor magnetice înî ) materiale Cu anizotropie

LIB
uniaxială:.

În' cele ce “urmează vom prezenta unele exemple de structuri de

domenii ale materialelor cu anizotropie uniaxială. Pentru început vom
considera o structură de domenii -plan paralele, orientate după axa de

TY
ușoară magnetizare (fig. XIII.23). Cu notaţiile din figură, energia mag-
netostatică (XIII.6.15) se serie (4, fiind un coeficient adimensional)

I
zii + Em = ausodt?dab. . a CKIIL6 28)

RS
În cadrul probei există a|b pereţi, a căror suprataţă este Ib. Ener-
gia implicată de aceşti pereţi este VE
| . Sa 7
+ [a 47

E, = etil. a COETILB,84)
m.
N
NI
G ,

Grosimea d a domeniilor se obţine prin minimizarea energiei totale

LU

e ai
= E, t&i.! rezultă A 7 ame Lă :- * “4 ' 4
“ i

(XII.6.25)
y

DP at- — Vica).
oare a some

Ș A
+
RA

Bnergia totală, pe unitatea de volum dște dj vs

pi
E, = eului - 2faapAEȚI 2 OKIIL6.26)
a
. ;
T
EN

Să considerăm o: structură cu domenii de închidere: (fig. “XIII, 22d).

Aşa cum am evidenţiat la începutul capitolului în acest caz nu mai există
energie magnetostatică: În întreg volumul ocupat de domeniile de în-.
chidere, magnetizarea este perpendicular ă la direcţia de uşoară magneti-.
/C

zâre, de: unde rezultă, o creştere a: energiei, proporţională cu lărgimea, do-

meniului, d. Eneigia: totală, pe unitatea de :arie â suprafeţei: “cristalului
este dată de suma; energiei. de: avizotropie a domeniilor 'de închidere şi
â, energiei peretelui. În. această ipoteză” vom ieglija energia pereţilor în
SI

domeniile - de: închidere, astfel E pct. PI

iati Pi )

€ = Rufe ep: a
| „(sura
IA

| Valorile la echilibru ale lărgimii domeniului v și ale energiei acestuia

U

sint | _ |

da = VERI, e GX1r.6.28)
BC

323
 Es = Pet: is, a "(XIII.6.29)

RY
"ii Dacă'suprafeţele cristalului fac unghiurile 0, şi 0. cu axele de uşoară
maghetizare, lărgimea domeniului va îi 4, 5
” : i
ao PI Ra Ia

= Veta, Fan: cai,

RA
Dacă lungimea domeniului, ., crește, energia de anizotropie a domeniilor

LIB
de închidere devine mai mare, ca ŞI dealtfel energia magnetostatică; ce-a
fost neglijată îîn (SIII.6.27), şi ca atare: structura “de domenii de mai sus
nu mai este stabilă pentru o valoare > lo. În acest caz, apare o struc-
tură cuu domenii de închidere, Şi domenii iîn formă de pană [20] (fig. XIII.1.26)

Y
IT
RS
--Fig. XIII.26. — Structura
cu domeniu de inchidere în
1 „formăde pană (a) și parţial. -
VE „, închise (b)şi (c) i:
U NI
AL
TR
EN

egurt
mega
/C

“Observațiile. experimentale. au evidenţiat faptul: că stiucturile „de

domenii , în: „cristale cu simetiie, “uniaxială sînt deosebit; de complexe.
Spre exemplu. Goodenough [130] a arătat că într-un, criștal demagneti-
zat în: care nu. se. formează domenii de: închidere, struetura,, „de. domenii
SI

pe o suprafaţă. "perpendiculară la axa de uşoară, magnetizare, se. modi-;

fică odată cu grosimea cristalului. Pentru cristale subţiri apare o structură
IA

de.. domenii cu pereţi plan- paraleli. . Cu creşterea grosimii cristalului

pereţii plani se transformă în pereţi ondulați, amplitudinea, acestor ondu-
laţii crescînd cu grosimea. „Amplitudinea, ondulaţiei. scade cu .distanţa
U

de suprafaţă (fig. STIL.27 ). Pentru grosimi mai mari, forma, domeniului,

devine complicaţă. Se pot astfel evidenția domenii mici în formă de pană,
BC

în câre mâgnetizarea este antiparalel otientată la cea a domeniului iniţial.

„7

324
 :1

Prezicerile teoretice” Sau! 'coimparat ! cu vezultătele obţiniite în! studiul

aliajelor; BiMa: Și ferită: de bariu. i a î
'Stiucfurilo deschise cu' domânii în formă''de până (is. SII: 26b)

RY
au tost: studiațe de Litshitz [20]: Şi IKaezer: [144]. Plecînd, de 1, premisa,
că 'energiă de demăgnetizâre medie" este independentă; de ovosimea; piobei,
începînd cu o valoare critică a acesteia, s-a ar: ătat că. lărgimea: domeniului

RA
-- i i. 3
Se Puii Ta i:

LIB
sp a
. a .

Fig. XIII. 27, — Domeniu:

la : câre: 'ampliiudinca de:
ordulare' scade cu adin-
cimea de pătrundere.

I TY
RS
„deschis? întai-un, amiaterial cu
| L anizotzopie uniaacială, este” proporţional cu:
grosimea.;probei la puterea 2/3.; [144]. Se discută, dimensiunile . criţice
penţru: care. o.struetură de. domeniu.. de tip Kittel.nu mai este. favorabilă - VE
atît pentru structuri. în formă de pană, cît și ondulate [20,;144—146]:
„Să analizăm unele structuri parțial închise,.. care.prezintă, o; contigu-
raţie de domenii intermediară între cea dată de Landau-Litshitz. şi, Kittel.
NI
Cu. notaţiile: din: figura; STII. 26c: energia, : acestei struoturi este dată. de
[146], e pepsi SI paper A

ae i esp + eu ivi a
LU

"Gena
unde E
-5 [cos2(2a + 2 man + 1. iar a=d,ab. CXIIL.6.32)
RA

si=0
i ERI : ti
= i 7 do. Dia

Din , condiția, de echilibru de/âe = ceia se , ohne

T

aa, Dă [& SII raaE 1 EI DE II

EN

Sii, i
VaTEI > 32za i „(SIL635) |
aiu i ata F ZI

Eoe eapitiaja 4 Băucaleflo)haă + pile pirat, sa,“Gsnarâ.a4)

/C

unde, a poate să fie determinată de ecuaţia

Ka+ 32uodf2f'(o)]1(pi) 0:r „(SIL 6.85)

SI
IA

Su Analiza rezultaţelor oyidenţiază că modelele: Landau-Litstz și Rittel,

corespund cazurile extreme pentru care IN < ul? şi respectiv E 3> uM?,
în.timp ce.e struețurile, parţial. închise'sînt. stabile, În zona, de: valori Anter-
mediare,; tate age |
U

Kaezer [147] a analizat stru cturile de domeniu ale uunui i cilinaru tero-
BC

_măgnstic uniaxial irifiniţ. avind un plan: Ușor liormal 'la axa cilindrului.
!

„325
 Pentru materiale: ce au un plan uşor şi nu au anizotropie uniaxială se
propun configurații ale magnetizării cu flux. închis sau elicoidal. Pentru

RY
anizotropii hexagonale s-au imaginat; două modele (fig. XIII.28). În. cazul
domeniilor scnematizate,. în. figura XIII.28a, fluxul este parţial închis în
interiorul cilindrului. Deoarece, în pereţi: avem div M 40, energia acestora

RA
LIB
| Fig. NIII.28. — Configu-
“| raţii posibile de domeniu,
| pentru cristale cu plane
| | „de ușoară magnetizare.

Y
k- „Ap

IT
RS
(a) Es i E EN _ N b)
va fi mai mare ca în pereţii neîncăreaţi. Direcţia magnetizării în domenii
vecine diieră prin “unghiul q; = 2ri (4:= 2, 3,6). în figura; -XIII:28b se
prezintă situâţia în care-cilindrul este: divizăt;. în- domenii în formă de dise

(= „3, 6). pat CR i

VE
în care magnetizarea se roteşte: în „unul lui 2 "prin unghiurile: ei == ari
II a A. : |

erai de demagnetizare belit cazul. (a) cite. o: fâncţie- pionoton

NI
deseresetitoare a lui'î; în. timp ce pentru situaţia (b) aceasta, are uh minim
pentru: i = 3, respectiv cînd magnetizările domeniilor vecine fac un: unghi
de 120%. Analizând energia totală pe unitatea de lungime a cilindvului. |
U

rezultă, că pentru raze mai mari ca o valoare critică configur aţa de dome-
niu Slicoidală va avea energia mai mică. A
AL

N “asi,

XI11:6.3.: Structuri ale domeniilor: magnetice în cristale:cu simetrie cubică.

Structuri secundare
TR

a PI , Aa e
po. Io a -. : ai
4 . 0 î. Aici

În cristalele cu simetrie cubică, cu I£ >0, direcţiile de uşoară

EN

magnetizare sînt laturile cubului;; astfel” că direcţia magnetizării în do-

meniile de 'închidere cât şi în cel& normale „poate fi o: direcţie de uşoară
magnetizare [53]. Ca urmare a efectuliii magnetostrieţiunii, nu apare însă
O asttel de situație. Domeniile de închidere tind să se deformeze aşa cum
/C

se: evidenţiază în figura SIII.29. Energia elastică implicată este

e, = oi hoe 0 CSI6186)
SI

i Bnergia elastică totală ar6 forma

IA

Cu= > Al) U (d*/4) (1/2) ) 1130) = (0/4) Ai cold. (XIII. 6.31)
Aduriînd la, aceasta Şi energiă, peretelui; din' condiţia de minim a energiei,
U

se » obține lărgimea domeniului d şi energia pe unitatea de volum, €,

BC

q== 2 Vedea, SE = VE]. i (XIII.6.38) ,

326
. O estimare numerică a: acestor valori a iost, făcută de Fititel pentru
„fier: [3]: d=10-3m, E, = 5 d]m? (50 erg/em5). -

RY
- Să considerăm „un .caz mai Cere] pentru: domeniile de închidere
[4, 148] (fig. XIII.30) .în care: proba, ce: are .o ' magnetizare medie M,
este. limitată de suprafaţa S. Structura, indusă. are: perioada d: = > du + d,
Magnetizarea medie « este M = d “a Mu + daizl).

RA
LIB
Fig. XI1].29.. — Deforma-
- lrea domeniilor de închidere -
„ÎN cristale cu simetrie cu- ,
- bică. - .

I TY
RS
VE
NI
LU
RA

la)
T
EN

Id
Fig... NI11.30. — Structură. de domenii cu domenii de închidere
pentru pereţii dispuși oblic faţă de suprafaţa probei şi tipuri posi-
bile de structuri de domeniu.
/C

Pentru a nu avea 0 energie magnetostatică, în conformitate cu

relaţia (I.4.24), avem n(B, — B) = nu(A, — Mp) =0.
« Planul figurii este perpendicular la suprafața S şi la planele pereţilor P.
SI

Vom descompune M,=MA+TA+N, și Mm=M-+T2-+ N unde

T, (6 = 1,2) sînt paralele la planele pereţilor și N, (î = 1 2) normale la,
IA

planul figurii:
Fluxul magnetizării. în elementul de suprafaţă șa cărui intersecţie.
cu planul este. AB se scrie. | E
U

nup = A0(sM,) + BO(SM,) = au | Da Da

BC

| + TCTus)A0 + (T>s5)B0] = dU + (ABJA)(Tid, + T+a,)s. OI11.6.39)

327
 În „acord cu cerința
de -continuitate,: termenul::al.-doilea
din: (AIII.6.39)
este nul. Acesta poate fi interpretat ca: suma unui flux. ce intrăîn : domeniu

RY
- Şivespegtiv. acelui care iese din domeniu, diminuînd. asttel energia magneto-
„statică... Pentru:a. completa, circuitul magnetic âl lui. Ţ,(i = 1,2) domeniul
„de închidere A BD. trebuie: să; aibă:magnetizarea: T': paralelă cu: :suprafaţa
S(sS), la aceasta, se adaugă magnetizarea M. Această magnetizare: :Î"tr6-

RA
buie să fie astfel încit.să asigure închiderea fluxului (d,7, = 4,7, = PG17”),
condiția care face'ca pereţii AI şi PF să nu aibă energie magnetostatică.
Magnetizarea domeniului de. închidere poăte avea o componentă N' nor-

LIB
mală la planul fieurii. Aceasta se determină astfel încât magnetizarea to-
tală să aibă modulul JI? RI e La aa
, . 42 iat tt
.

ALTA NE AA TAN) = (AN "075." OCUL.6.40)

Y
_ Aparent, există o nedeterminare deoarece atit PG cit şi T nu sînt
cunoscute. Nu am considerat; însă cerințade minim a energiei, deci M +

IT
+ IL -- N trebuie să fie dirijată după o axă de ușoară magnetizare. Pot
apare însă două configurații notate prin (a). și (b) (fig. XIII.30). Aceste

RS
două, moduri de, aranjare se pot combina, domeniile de închidere fiind atât
de tip (a) și (b), fracțiile corespunzătoare fiind « şi respectiv (L — z)

e = 00) + (U— ape)

VE ” |(Sur6-4
Minimul relaţiei -d6 înai sus se obţine pentru = eţ) [e(a) + c(b)]
ceea, ce corespunde la 6 energie totală; . -.:
NI
! ii

Sa
, d 4 .
ia Sa |
€ = be(oeb)/(e(a) Hed). i —O(XIIL6.42)
U

E E DE ae
Pe această cale s-au putut explica datele experimentale [149) obţi-
AL

nute pe un monocristal de fier avînd suprafaţa paralelă, la planul (100)

sub acţiunea unui cîmp extern paralel 'la direcţia [011]. E
TR

-
EN
/C

——
„4 (3
s ! : . 4

pi tii N
SI

i HEIIPI
e > a
' 191 da î. ati :
pei ro ia: - INI i-a ? ceri pe
Ei (a): Ă PI De (b) Si î, | pe E A d Pi),
, pf
LIRI sie
| , : Ă Di ; Pg
pi ee a ale) a ee Mr Cl
EI . - Fă
IA

i
Fig. NIII.31. — Structuri secundare în jurul unor incluziuni
is Ci it i
Bi A .- + -. . PE FER . ..
pt , | - ..€ i
|. i . pr ai ep pt Pet tai LR pi

"În jurul vacanţelor sau incluziunilor se. pot forniă. structuri. 'Secun-
U

dare (microstructuri) care pot scădea considerabil energia magnetostaţică,.

cristale uniaxiale cu. anizotropie: ridicată și măgnetizare. raică, două
BC

domenii în, formă conică: pot reduce energia magnetostatică: (fig. AIIL.31).

325
 Dacă valoarea magnâtizănii este' mare 'pot; apare; coinbinaţii! 'Al6 doineniiloa:
în formă, conică Şi domenii de închidere foarte nici (b):: Măi! stidiate sînt
domeniile în formă “conică care constani din.dorienii: de : 90?. (6); şi (d) acestea”

RY
apatnd în cristale cu simetrie: cubică; ca, 'da. exemplu: în: fici: iti
; Dacă: peretele, (oineninlui, “interseclează 0" incluziune - oimngmetică,

RA
lui, acest domeniu de închidere poate fi menţ inut; numai! pirin: oxtiiderda/-
strueturii prismaticee în „tuburi” și mişcarea “treptată, a peretelui de 180%
ește însoţită de o creştere a energiei peretelui „tubului” (b). Aceste „tu-
puri” nu -pot.-fi: extinse la infinit și se: rup*(6),. peretele: scăipind,: de, “sub.

LIB
influenţa incliziunilor. 'Puburi şi domenii conice au fost observate în
aliaje fier-siliciu [150] și studiase teoretic [151 — 153].
“Domeniile 'în jurul cavităţilor. au fost analizate: de. Neel [58]. încă .
înainţe de a fi observate experimental. Structura observată [154] a

TY
foșt, aproape. identică cu cea prezisă.O. discuţie privind aceâstă,, Dpob emă
este, dată: de Bozorth, [159], mai ti e i titi a rii,

I
de. domenii. maă i complicate: Acestea, i se: datotese; furtului. că suprafaţa:

RS
„cristalului numai este perfect paralelă la:o: direcţie de :ușoară,: magneti-!:
zare. Prezentă, spre! exemplu, iîn. Îigura;: XE. 33. domenii: în: ora de:.
pri iei pa mute „azi iii n | muti „i i Pg Li pp gi

a
Da , 4. 4 3 st

a
j

ui
VE
i, ii : „E

pi
21 „ci pr iu

a. i
;

piei Ă : 21095 i i , pa Î Rt Pi Pr, 4!

cata e ateu Mee boi fre A ta i fr i 0
NI
, ' - . _— . er Am fii ;
o. „i ” ea ii > i su if ar Îi „di pat - LN
po
Pa
. ..
zi
- ! 23
PI .
Da
-
d
pi
:
- .
4
ji!

Fig. Smi.3a:: i Acţiunea | * ZA : ?

LU

"cîmpului”: cătern l:asupra -[iP pi // | i

„structurii, :. de domeniu !ise-i.; ii pp ps RL A. ! |
-cundâre ; în: „cazul. în, „Care. Niram N pi No fo ie za iz iii ctizaote
peretele * intersectează: Or ee RENI eee a N Vie bi
* incluziune nemagnctică, Ep A N e ii N pi
RA

e O i, atzi pt St Îi î Pepi DAU pia i!

Pi ij Tant, ' 4 al | 7) i pri 4 a a ij - pi

ae ta is za Pai pita
T

eu e ăi, e, ta E is pa! a “ Mă) A: Ri | : ir . pi s Ci N! eee rii pna

ez shati omega : la)... pe e :(B) .. i IP „”*"4€) „ ii ia ..
EN

E RI a ea atat at Tep Tapet

SR îi pe, tc îş PE .
Pi în pate idea . . , pe

i ia ie : Di
/C

- "Fig, NIII.33. — Domenii

în formă de ace de brad.
pote ez fe Dă N Pa i i Fota ia |
SI

iii ezite ai iri

IA

ace: de 'vrad, observate atiinei “când suprafaţă eristalului de- fier (IE > 0)
este uşor înclinată în raport en planele cristalografice (100). Studiul
teoretic al acestora a fost realizat; în principal de Williams şi colab. [142;::
U

150,.154, 156, 157]. În domeniile, în formă de. ace „de brad magnetiza-
râă- este. “paralelă; : 'cu''planele! cristaluhii Și “liniile * iuxului magnetice vor
BC

a 329:
 tăia suprafaţa sub un unghi 0, fapt ce conduce la o densitate. a magneti-
zării + M sin, pe domeniul de lăţime d. Apare astfel o energie magneto-
statică proporţională cu - dsin?0. : Braţele transportă fluxul de inducţie.

RY
în lungul trunchiului.. Un .model plecind .de la energia, sistemului [142,
154, 157] poate explica dimensiunile ramificaţiilor şi dependenţa, formei
acestora de, 06. Dacă unghiul 0 devine. mai mare,. braţele stau apropiate și
apoi se suprapun.

RA
LIB
X(11.7. Structuri de domenii în păturile subţiri fferomagnetice a
La ,

XI!1;7.1...
Direcţia magnetizării într-o. pătură: subțire monodomenică

Y
4 „d ii a) pi po ; i pa

:.""Paptul căo pătură subţire se'poate “prezenţa; ca un monodomeniu la;

IT
grosimi sub un anumit prag poate fi înţeles din- următorul: raţionament
calitativ. [3,5]. În expresia (XIII.1.4). a. energiei. libere, termenul E,
datorat interacţiei de schimb, iiavorizează energetic. magnelizarea uniformă,

RS
de-a lungul. axei: de ușoară. magnelizare determinată, de energia cîmpului
de 'anizotropie(€, şi:):de . energia 'cîmpului; extern (€;). Aceasta creează:
însă o energie magnetostatică („poli” la suprafaţă), care, datorită inte-

apreciabile. Micșorarea termenului

VE
racţiei dipol-dipol, duce la apariţia unei energii de demagnetizare (€,,)
€,„, este deci legată, de stabilirea,
» unei magnetizări neuniiorm care elimină
e, energia magnetostatică, de supra-
faţă și de volum. Prin urmare, cele două
NI
tipuri de interacţii, de schimb
şi dipol-dipol, sînt ireductibile. Interacţia de schimb este puternică, dar
de scurtă distanţă, în timp ce interacţia dipol-dipol este slabă (corecție
U

relativistă de ordinul 1/c? [158]), însă de lungă distanţă.: În corpurile

masive, efectul:: cumulat al interacţiilor :dipol-dipol: poate - ajunge să,
domine interacţia de schimbşi aceasta conduce la apariţia unei structuri
AL

de domenii. Dacă avem însă de-a, face cu o pătură subțire, la o. grosime

a acesteia mai mică decitun anumit prag (dependent de constantele de
material) este de așteptat ca interacţia de schimb să rămînă, dominantă,
TR

iar eşantionul să rămină magnetizat; uniform. |

Este interesant să analizăm care va fi direcția acestei magneti-
zări uniforme ([159], cap III.1, [160]). Vom face ipoteza simplificatoare
EN

că pătura subţire este un elipsoid de revoluție (22 + 2)/02 + 22]a2 = 1,

a <b, axa mică fiind asimilată cu „grosimea” păturii. În acest caz,
cimpul demagnetizant Hr) este un cîmp uniform şi putem scrie
/C

Cite) = (hal?) M(z) AI). EDITA)

În cazul unei pături foarte subţiri, componentele nenule ale tensoru-
SI

lui de demagnetizare N sînt: | a | |

m eaaa
IA

E:
|
R
|

R
|
F
U

iar - a a | a
Eni = (02. — N pot? + (2) Vupot?. O (XU0L73).
BC

330 .
 Această; expresie arată clar tendința, termenului dipolar (numit adesea,
„în cazul păturilor subțiri, şi termen de anizotropie a formei) de a „ţine”

RY
magnetizarea în planul (2, 7) („planul păturii”).
, În absenţa cîmpului extern H, dacă pătura subţire prezintă o axă
uşoară perpendiculară (adică orientată de-a lungul: axei 2), caracterizată
de densitatea de energie E ., atunci mărimea fundamentală, care determină

RA
direcţia de mag notizare a „monodomeniului este raportul .

E (EUL7-4)

LIB
Onu Na =— part. iama
Dâcăi. Q =< 1, agnetizarea stă în! Dlâibul, păturii (anizotaopia torel, do-
mină anizotropia, uniaixială perpendiculară), în timp ce pentru Q>1,

TY
magneţizarea, este perpendiculară, pe. planul păturii. Acest rezultat a fost |
observat empirice [105], deşi structurile care corespund la 9 <1 şi 0>1
au fost investigate, complet independent, pornind de la date experimen-
tale de Kittel în 1946 [17] și respectiv, de Mâlek şi KamberskyY în 1958

I
RS
[107]. Acesta, este unul din exemplele cele mai frapante privind plauzi-
bilitatea doar, a predicţiilor teoriei domeniilor. .
Prezenţa unui cîmp extern static complică: întrucâtva situaţia de
mai Sus, introducînd şi posibilitatea existenţei unei direcţii de magneti-
VE
zare înclinate a eşantionului, la valori intermediare ale cîmpului extern [159].
În cazul mai general, în care admitem că pătura subţire are o. formă
arbitrară; cîmpul magnetostatic Hs(r) dat de.relaţia (XI11.3.38) nu mai
NI
este uniform, ceea, ce face ca găsirea unei expresii convenabile pentru
termenul dipolar să devină o problemă dificilă: Înainte de a trece la .
investigarea, structurilor de domenii ne vom ocupa de. calculul energiei
LU

magnetostatice, pentru o situație mai generală, problema, rezolvată com-

plet şi elegant [13, 161—163].
RA

XII. 72: Energia, magnetostatică a unei pături subțiri feremagnetice,

“Prin generalizarea aproximaţiei Lorentz, a fost arăfat că termenul
T

micromagnetie dipolar care intră în expresia (XIII.1.4) a energiei libere

EN

este bine 'aproximat de. ecuaţia (XIII. 6), atit pentru eșaniioane masive
cit şi pentru pături: subţiri : Ţ13; 163]. : i
„Să conșiderăm,. în continuate, [161; 162]; o pătură subţire de; exten-
sie infinită în! plan şi de grosime d':= 25. Alegem un sistem de oordoriate
/C

cartezian astfel că, planul (z, d), numit; în continuare planul păturii, esţe
paralel cu feţele acesteia, descrise de planele 2 = +35. |
În spiritul ipotezei (XIII.1.C), vom presupune că magnetizarea
variază periodic în planul păturii, cu perioada Î, de-a lungul axei « și
SI

cu perioada 1, de-a; lungul axei Y, rămiînind arbitrară de-a. lungul axei 2.

Această ipoteză ne permite să dezvoltăm în serie Fourier vectorul M(r)
IA

şi densitatea spaţială a energiei magnetostatice . (a polilor de Xolum

p(r)= div M()), astfel: Aa a
U

M(r) = Și Male) exp [ih + ki, —5<2s5, (XI11.1.5)

k . Da
BC

= 0, a î. i 2] > 5,

331 |
 e) -= = end 2 sexp li(eh +i —3szs 8 „SRI, 7 6)
i FI | .. . ja îi . ,
i 0 DI | “iza, NI

RY
as te tii
ee i Ik =3 ta n); na n = 0, ai, & PR „ur T.A
jap tat i pia i i, iitt

RA
ui pi cit :
AIR ap
e ai 2) "ii 7.8)

LIB
unde i, este versorul axei E 4
SRI
.
va
po
Î

Plecind de la ecuaţia (XUIL. 1.6) găsim pentru densitatea, de energie

moghetostatieă” pe unitatea de, suprafață a păturii, următoarea „expresie: :
BE e i „i *(, i gt

Y
: | a ha "Es e + E a E i CETE Ţ: -9)

IT
E, =. dt) otil ar(8) + af 5 + a

RS
+ AP), Ătu(0) 008 = iata) a ia a
N : Pe ze

:, i) aria tal ez tie iinto Oro)

e Peg

pita Air
ete
t
VE iai
p..t mo
pecetea
: . ?

ies i dala = aaa

NI
| 5 e
U

Deja i a
PR „d paz ICR St NOE SEI , . nai ae ,
AL

A
. | - . | d... - . . Ei

A |
Uu(2 == lite exp [-aleea ag exp [i
ră
TR

ia ir 3... ::-. - . , 3 N o aa
DIR d. -5.;; aa DI A o. iii
pe , i. 7 . .
-. 1 . .. ae . a
EN

De; aici, putea: obţine, prin: particiilarizări, densitatea supeaticialii as ener;

gie magnetostatică asociată structurii! periodice imaginabile.! TE
Astitel :pentru un .monodomeniu uniform. magnetizat; folosind - tâo-
vrema, de închidere, regăsim expresia (XIII.7. 3), în care am introdus. N =
/C

=, XI =0,. = conform. cu aproximaţiile valabile, Pentru », pătură, infi-

nită, Vom renotia, aici acest rezultat; e a

DD
SI

a
SP zic i „3 OEBIETIA)
IA

(faotorul a provine , din: fatul că aici Eu, este! o densitate de. energia «de
suprafaţă, nu de volum). îm
„În cazul modelelor rick-rack [130], avem...
U
BC

Ems = E + E

332
 | Es = aril) ta
Let

e (iz) (M_)(L— exp(— Rd)], =

: o air tai Moi Li E : îi

ko,

RY
Mae E tul a tea t |
a. . , p- a i eee E Ba: ii
, a id , pi vitae 4 (STII.7.12)

Gate SI aia) o) 0 > Oa) ep)

RA
ir , kz0 a :
oi ? KFO A pot tul | îi
ca pt pai RUE IRI
unde Io este versorul lui k.. pri pg a Sue O et og
*.., „În cazul. modelelor unidimensionâle, . care presupun, direcţia: mag-

LIB
neţizării . independe
denţă:
coordonata. £,, avem: . iii
„li i
i aa

Pra

E a iri 5 i Ci ete, - i. si iti Na

ee aa Pata
i

TY
$

, Pe apnee vi
Doi1. te
a
-

TE
ES CALD
Pe
A EL i esp0 snd]D)
Mutt
"DD

vip: . „ii

I
a

RS
Pepi e ai titi :
a , , E ie i (XIII 1.13)
. « ra - ea pr „a Pi. tă

(AL) — 20: (0 (I-AI = esp(2 mud] D))

„3
is

i TO E ERE tu
ION II ILIA SI ui
VE
unde D este. perioada de. variaţie a direcţiei: magnetizări i de-a; lungul axei
en planul păturii ei E
"=" Alte expresii
NI
pentru alte e
structuri te
mai simple! pot :fi pe
deduse imediăţi
aepa a pp, DIC e
.Pa - .. . , PR III: tea + .. ,
as pete d . : m
NES pm „si SE a
NOD E .: : E
LU

N its IA fostei age te ,

XIIl.7.3. Influența cîmpului 'de 'anizotropie”, ăsupra structurilor de
po domenii a
Pa IE ag Pina a
e a
„d
ae pe
RA

Anizotropia formei conform cu paragraful: SIII.7.1. determină un'plan

de uşoară magnetizare, planul păturii. Însă direcţia (sau direcţiile) de uşoară
magneţizâre
este determinată (sînţ determinate) de distribuţia, spaţială a
cîmpului de anizotropie structurală. În virtutea, ipoţezei din paragraful
T

XHL1(0), în studiul structurilor de domenii ce iau naştere în păturile

subţiri trebuie să admitem [105] necesitatea: investigării separate a struc-
EN

turilor de domenii ce corespund unor distribuții spaţiale esenţial diferite

ale cimpului de;anizotropie. În funcție de modul în care predomină anumite.
componente: ale. cîmpului de anizotropie, -putem distinge --următoarele îi-
/C

puri de păţuri subțiri: pătură subțire monocristalină cu cîmp biawial de

anizolropie în planul păturii, pălură cu anizotropie uniazială în plan și
Dături cu anicolropie structurală uniavială, perpendiculară pe planul ei.
Ultimile două categorii cuprind, atit pături” monocristaline, cît şi pături
SI

policristaline. “Trebuie remarcat că,.în cazul mâserialelor polieristaline,

nu e important ce anizotropie prezintă; cristalitele individuale, deoarece, la
scara macroscopică de interes aici, sînt anizotropiile cristaline, altele decît
IA

uniaxiale,. ddistribuite
uite dezordonat
dezordonat,, care,
ca: dau, în medie,o contr ibuție uni-
axială (vezi appendixul B, ref. [164]. o: Pi
Li

-
U

„Mai trebuie remarcat încă un fapt, care de obicei este ignorat ([159],
capitolul III.1) în cazul păturilor cu anizotropie perpendiculară caracteri-
BC

zate de factorul.
9..< 1 (ecuaţia, (XIII.7.4). Stabilitatea. direcţiei magneti-

„333
 zării în planul păturii este asigurată de prezenţa, unei axe de Ușoară mag- .
netizare în planul păturii, alături de axa, ușoară perpendiculară. Desigur, -
acest fapt nu are o influenţă decisivă asupra; rezultatelor numerice (repro-

RY
duse în secţiunea următoare), însă este important pentru a da o de-
scriere satisfăcătoare a situaţiei [3]. | Sa _
_“O pătură monocristalină cu cîmp biaz de ial
anizotropie în plan este

RA
obţinută prin creşterea unei pături monocristaline cu structură cristalină
cubică, (de exemplu Fe), pe un suport preparat și orientat corespunzător.
Structurile de domenii ce iau naștere în astfel de pături au fost studiate
prin tehnică Bitter sau microscopie “Lorentz [165 —169]. Sato şi colab.

LIB
[167] au evidenţiat următoarele proprietăţi ' ale : structurilor: de do-
menii: | i -
(a) In interiorul domeniilor magnetizarea stă în planul păturii. La,
grosimi mai mici ale păturii, formele domeniilor depind de imperfecţiu-

Y
nile suportului, iar dimensiunile lor scad. |

IT
(b) Datorită lipsei unui. cîmp. demagnetizant, -capăbil să orienteze -
domeniile învecinate, de obicei, nu se formează, domenii de închidere pe
întreaga pătură; însă printr-o demagnetizare atentă a păturii se poate

RS
obține o structură de domenii cu flux închis în formă de tablă de şah.
(e) Pereţii de 90” sînt; mai frecvenți decît pereţii de' 180% | :
(d) Pereţii de 180" prezintă o structură fină, care este puternic afec-
tată de imperfecţiuni. | |
„„ Pături subţiri tipice cu anizolropie uniazială în plan sînt păturile de
VE
permalloy. În acest caz, studiul structurilor de domerii a fost o problemă
colaterală, aceasta interesînd numai în, măsura în care ajută la înţelege-
NI
rea fenomenelor legate de folosirea acestor pături ca memorii magnetice
[170, 171]. Analiza datelor experimentale existente, evidenţiază. urmă- *
U

toarele. caracteristici ale structurilor de domenii IRI ETEN N

(a) În interiorul domeniilor, magnetizarea stă, în. planul păturii.
AL

Formarea unor domenii de închidere (fig. XIII.34a) sau a unei strue-

turi de domenii cu flux deschis (fig. XIII.34b) este condiţionată de in-
tensitatea cîmpului. de. anizoţropie.“... e |
TR

i sg Didi . Vore .
4 .
..
.
Ei Piti „+ ve,
. Pi
.)
7
i.
..
..,
“
: . .
..
Pi

. - au: . N
.. ? ee i 4! gat DI N :
V VI ii,“şi
. pt IS SP |, dee Pi Dc
a pret Wu
,
:
« pe
Sa
.

|
Ei pn Ra pape Pope NE
ph !
:
,
sp
Ă :

LU
EN

E | Ț- a pe Pe Pi Pe pt
SRI IE ae ip ip,
„. - .
pai i
|, EI E:
/C

a a le
E Fig. XIII.34. — Reprezentarea schemati a structuril
căor de domicniu -. = Li
în pături subţiri cu anizotropie uniaxială: (a) — structură de do-;
-:
SI

„meniu cu flux închis; (b) — structură de domeniu deschisă; (6) — . .

--monodo meniu ce: are pe muchii' domenii de tip „pumnal” cu :
DT “magnetizarea inversată. iti
IA

p-

(b) Nu există pereţi ai domeniilor paraleli cu planul păturii ci numai

pereţi perpendiculari
pe planul păturii, care se înţind
U

pe întreagaei gro-
(e) Configuraţia de monodomeniu corespunde unei magnetizări uni-
BC

„forme a probei, în planul păturii. De regulă, se observă o reducere a

334
 cîmpului de demagnetizare. asociat domeniului prin formarea, pe muchiile
păturii, a unor mici „domenii pumnal” (fig. XIII.34c), magnetizate- anti-
paralel cu monodomeniul. Dimensiunile şi. numărul: domeniilor pumnal

RY
depind de istoria magnetică a eşantionului [9]. Aceste domenii pumnal
joacă un rol foarte important în procesele de inversare a direcţiei magneți-
zării în cimpuri externe variabile.
Citeva rezultate elementare, obţinute - pentu contiguraţiile de do-

RA
menii înfățișate în figura XIII.34, pot îi găsite în referințele [8, 9] şi
[172].
- Rezultatele cele- mai interesante, în:“privinţa; structurilor de domenii,

LIB
au fost obţinute-in păturile. subţiri. care prezintă-o anizotropie structurală
perpendiculară pe planul păturii. În acord cu relaţia (XIII.7.4) se poate
afirma că structurile de domenii existente în acest tip de pături subţiri
depind în mod hotăritor, alături de grosimea păturii, de valoarea, subuni-

TY
tară sau supraunitară, a raportului Q. Pentru pături. de formă arbitrară,
putem aproxima, Nu — N 1 şi deci Q = 2K/uo2. În cele ce urmează
vom examina, cele. două situaţii şi anume, pături cu Q > şi0 < 1.

I
RS
r ,

XII1.7,4, Structuri de domenii în păturile subțiri cuc anizotropie structurală

perpendiculară (Q >)
VE
Pături subțibi cu anizotropie structurală perpendiculară şi care pre-.
zintă o valoare supraunitară; a raportului Q sînt, de exemplu, păturile
de MnBi (Q = 4) [173] şi magnetoplumbită, (Q = '3 5) [131].
NI

Putem imagina! patru, structuri de domenii - care ar. putea exista în

aceste pături: monodomeniu magnetizat perpendicular pe pătură (fig.
LU

XIII.35a), monodomeniu magnetizat în planul. păturii (fig. XIII. 35b),

structură de domenii cu fax închis (fig.: XIII: 35c) şi structură de do-
menii cu flux deschis, constind din regiuni paralele, magnetizate perpen-
" dicular alternativ in sus și în jos (fig. XIII. 354).
RA

sa

pe pătură, este, o, energie de demagnețizane. a cărei densitate pe unitatea

de supraiață, a păturii, GC... este dată de relaţia (XIII. 711).
T

Energia liberă asociată monodomeniului cu magnetizarea în planul

păturii este o energie, de anizotropie, de 'densitâte superficială -
EN

pei ile = Kad: e „SUI114)

/C

Borgia liberă, ei asociată structurii cua flux închis constă din ohergia |
- pereţilor, E și energia, de anizotropie a domeniilor de închidere €,,. Valoa-
rea lui €, care este minimă în raport cu Vrgimea D a domeniilor (fig.
SI

XII.[.50) este: dată. de i E .. - p. . . ra

Pa : . Ma ' 2 ti

Cam = (az —-w e + Deir), a (XCIII.7.15)

IA

unde e, este densitatea superficială, de energie asociată. peroţilor (în

U

sensul teoriei domeniilor, paragratul XII. 1, sau în sens mioromagnetie

[109]).
BC

--

335
 ” Energia liberă; a structurii: deschise constă: dii elieroia- petoţălor <. şi
energia de “demagnetizare! Eu: Folosind! ecuaţi ia: (STIL? 13), pentru: mode:
Iul: din figura: STII. Bor; săsin atita ia i
(: . dr ta ce rienr

RY
d pe i a area i a ea: să tie
“. ; i. 00 1" aţi sita i ” isi

"e a a “ialeD'ie
- Ş Anca n
I iespt- map): ia
ED

RA
i 4 i LIRI „D,, : iti, Za MA vaita a) E i.

Aa Pre i. Ir EIRIacI FIII ii 7 ii „AS 16)

|. ! ă
tt DO i

LIB
i j . | d :
| . . |
fapta iai A — , ÎiCD INOG d ie 7. !
ti ot ţa 0 rate ut) “pi ai
i tatea Cca aa et ta Ta ezita
ei. it a tt tra e torace Pia pa ot [i the te iți iti i peri

Y
„ri i zei teii Pra Pa Dap [ice ir pet i e
.
|. ) „d Să -D- |. ||. “fr rs „Et

IT
A fe
e.
cae

RS
„ PIZ

--
VE i
„i
i AR LE
NI
oi
U

ti PALE
i HR
TIB
4
, i vazpi i.
AL

- E ERE Tri | i „taca

e) ia ui tel gt eee be aa spite
taie „Fig. XIII. 33,.— Reprezentarea, schematică a, Ştructurilor. de doza:
îi meniu in pături! subţiri, cu 'anizotropic structurală perpendiculară î e
TR

ia) = *monodomeniu ' magnetizat: perpendiciilar”! la: plaiul! păturii; : ai Sai

(b) — "monodomeniu magnetizat! în: planul păturii :.(€):— structură iii e
its. şa eu. domenii de, inchidere; , (d). — structură. deschisă : „A€) =: structura. , .“

îi
de, domenii, 'dungăte (strip) longitudinale ; (0 o stetură „de
EN

di iu domenii” dungate (stripe) transversale, *: :

ni
- pete

Prin: impunerea, condiţiei de miniin. al energiei libere în vaport cu lărgimea,

/C

D a domeniilor, rezultă o ecuaţie ce poate îi rezolvată numeric FL07],

dînd. astfel dependenţa, lărgimii, domeniilor. funeţiei - de ;grosimea,. păturii,
D =, D(d). -Rezultatele; calculelor, numerice, arată că. scade cu.d: pînă,
ce:d li 0004, unde D atinge” valoarea. minimă D = (223):102Â; Scă-.
SI

deea, în continuare a orosiimii păturii este însoţită, 'de.o creştere Tapidă a

lui D, astfel că la d = “1004, practie nu mai există domenii. Prin” Urmâr6,
la grosimi mici, strucţura cu flux deschis trece în mod, treptat în structura,
IA

de: * monddomeniu. DB >

Rezultatele obţinute pentru cele patru configurații sint veprezen-
tate gr afic:în. figura SIII.36 pentru 0 pătură, subţire de: MnBi.-: fair
U

“ Ourbele/'âu “fost trâsate. pentru următdarele "valori le piiămetiilor

BC

B, = 580 G, €;,=15 erg/em?, JI,

= 8,9.106 erg/em: Și j= 1,6.-10-o exgjein .
336
 | ”
La, grosimi. mari .:esie;; favorizală, energetice, strucura - deschisă. . : Energia»
liberă, a, aceştei structuri scade liniar cu, grosimea; pînă la o valoaie! a
acesteia, de .aproximativ 5.0004, Urmează, apoi:0,: scădere. pe:o: curbă, a.

RY
cărei panţă,. crește . treptat; pină :ce, pențru d 1004, 'se ;racordează.-la
. , ; |
tei te o ee
;
PET ; op cat si avut) ,
di pt tea
ARI pa 4 . ' € o. e ,
E ii SE N i ENI RE Di A a IeA D-AIA I-a

RA
Fig. NIII.36.. —. Dependenţa energici | i,
libere'a structurilor'de domeniu!'din !:!
fisura NIII:35, ''in: funcţie 'detturo- -::i!
simea:păturii : ;1 — monodomeniu cu; gi E ,

LIB
masnetizarea perpendiculară pe pla- pe SI.
nul păturii; .
2 — monodomeniu cu -"
niagnetizarea in planul păturii ; 3 20 Ie:
£ |
structură «de :domeniu: cu flux înzi!!
chis; 4 — (a) structura deschisă [106], „iii:
sas (p) structură, deschisă [107]... AR .

TY
Ada te”
„a i ea titi it ii 4-9 : i p-8ii « 4-2 LA E 5: “ dtn)
Di Tati - ete
. EA ata. poi
a ; ,
ICI e i a „tii ae

I
m, Ti
dreapta. “corespunzătoare “energiei libere “a: monodomeniului
to „i IN tir
magnelizat

RS
perpendicular pe planul păturii, care constituie configuraţia stabilă a -inag-
iii Ti
nelizării; la grosimi apti aa ti mai, mici: da!
A: :
DR Mae
aa pe ee MR Sg ri Ti et îi VE Pigrie sia
a e e er apt ti? pi e
XIII.7.5.;
a
opinii c ii
Structuri de,domenii
e.
a
în-pături subțiri cu,anizotropie, structurală
e pa e ti eg
ce pi oa
i i ITU Sil e iii tu i a a i
NI
pei e câ „. Ae e €
paie
..
ge
da.
.y
;[ii pa pr
Tea. .
a. i ț ț
eg
Cazul Q'451, în dare: sei, îneadreazăi, de::exemplii;: păturile ::sub-
țiri; de, Co.(Q), 0,36). corespunde ,situaţiei:; imaginate: „inițial. de + Kittel
LU

[17],.În aproximaţia, originală, a lui, :Ritţel.erau , comparate: structurile :

monodomeniu.; cu. magnetizarea - în, ; planul. păturii, (fig... XIII. 35b);
structura . cu flux închis, (fig. XIIT.35€),și. structura, -.cu:. flux : deschis
avind: ; magnetizarea, perpendiculară, pe: planul... păturii. (fig. XIII.354).
RA

Comparind, energiile „libere -asociate acestor structuri, Kittel a conchis:.că;

la grosimi.ale;păturii șub. un anumit.prag este favorizată magnetizarea uni:
formă,în planul, păturii, iax.]a, grosimi; ce, depășese „pragul este: favorizată,
existenţa unei structuri de. OMENIU. iii ii
T

e i cate Creati
„im. Ulterior, [16] s-a arătatcă, lafel ea în;cazul 9,2, 1: este, de așteptat
EN

ca.jizecerea de la, structura, de domenii. la. cea, de; monodomeniu..să se facă

treptat, prin intermediul unei structuri de tranziţie mai favorabilă; energe-
tic (fig. XIII.35 e, £), care ar fi caracterizată de o variaţie periodică a mag-
netizării, cu o amplitudin6'unghiulără mâi;mică de:x/2. O asttel de struc-
/C

tură de tranziţie a fost întradevăr observată experimental și a fost denu-

mită [174] structură de doimenii dungate' (stripe) numele fiindu-le sugerat
de aspectul caracterişţie al. desenelor, Biţter
[174,175], și al mierografelor
Lorentz [176]. Dometiiile duneate au. tos observate
SI

într-o, largă. varietate

de pături subţiri : pături subțiri NI-Fe bogate în Ni ( >S1%, care prezinţă
o magnetostriețiune negativă), [174—176, 177, 178] în pături subţiri de
IA

Fe;[179];,de Co [109], de Ni [180] tc:; la, grosimi dependente de carac-

teristicile de material ale păturilor respective. | o |
Domeniile dungate (stripe) nu sînt „domenii” sau pereţi” în sensul
U

teoriei .micromagnetice sau :al “teoriei -domeniilor.: Ele deseninează; pur și

„simplu, o,variaţie .conţinuă,. evasiperiodică,.. a; direcţiei: magnetizării 'cu .
BC

22—c. 241 „ | : 337

 poziţia, variaţia care este un rezultat specific al efectului. grosimii păturii
subţiri chiar atunci cînd cîmpul de anizotropie este uniform. Domeniile |

RY
dungate nu: trebuie confundate cu structura fină a direcţiei 'magnetizării
(„„ripple”), care desemnează micile variaţii ale direcţiei 'magenetizării în
interiorul unui domeniu (deţerminate de variaţii microscopice ale cîmpului
de anizotropie (vezi paragraful XVI.5) şi care este îndependentă de grosi-

RA
mea păturii subțiri. Si Pe
Cercetările ulterioare au arătat că, alături de caracteristicile de mate-
rial [174, 181—183], procesul de depunere al păturii subţiri poate con-
tribui în mod hotăritor la determinarea, modului de variaţie a magnetizării

LIB
în interiorul domeniilor dungate. Astfel, în păturile:subţiri de permalloy
bogate în Ni (>81%),au fost observate două tipuri de structuri de do- .
menii dungate, în funcţie de unghiul de incidenţă a fluxului de vapori
în vid în raport cu suportul, și anume [35, 184, 185, 186]; ::.. i:

Y
„. (a) La unghiuri de incidenţă mici (0 + 40%), a fost observată o struc-
tură de domenii dumgate longitudinale, în care magnetizarea deviază de la

IT
planul păturii, alternativ în sus și în jos, cu o amplitudine </2, astfel
că, proiecția.ei în planul păturii are Peste
356 peste „ţot,
„LOL aceeași direcţie „(fig.. XIII.
tulicarit

RS
! . . Da Aa al ARE e Vp

'(b) La unghiuri de incidență mari ( >> 50%), a fost observată o structură

de domenii dungale transversală, în care “vectorul magnetizare se roteşte
de-a lungul direcţiei sale medii pe o suprafaţă conică de deschidere con- .-
VE
stantă (fig. XIII.35f), astfel că „domeniile dungate” sînt perpendiculare
pe axa de magnetizare ușoară existentăîn planul păturii. Această depen-
dență,a structurii dungate de unghiul de incidenţă eşte explicată de fap-
NI
tul că mecanismele de creştere a păturii subţiri în procesul de depunere
la, incidenţă, oblică depinde de unghiul: de incidenţă [187]... îi:
U

„Au: fosti făcute mai multe: încercări teoretice de'a 'explica'stabiliţa-

tea, acestor structuri de traziziţie. Iniţial, Kaczer şi colâb. ':[131] au urmat;
perceptele teoriei domeniilor; Ulterior, pornind de: la; constatărea' experi-
AL

mentală că 'structurile de tranziţie există, 'teoriă' 's-a, concentrat! asupră,

determinării așa-zisului prag critic, adică a grosiinii li; care magnetizarea,
uniformănu mai e stabilă, ci începe să oscileze.: Au: fost făcute: diverse
TR

încercări: [109, 174,'188—191], atât în cadrul teoriei domeniilor, cât şi 'în

cadrul' teoriei micromagnetice. 'O 'trecere în':revistă;! detaliată: a ':acestor
încercări poate fi găsită în referința [105]. is tit po.
ot
Da
gr
za
EN

i: Un'model simplu, „în dinţide fierăstrău” — (fig. XIII.35e) : (meda-

lion) '— prezice pentru structura dungată :(stripe) longitudinală '6 grosime
critică [174]: tii ta m a e
/C

î. i)

deasupra căreia magnetizarea uniformă nu mâi este stabilă, ci' începe;

SI

să prezinte oscilații a căror perioadă este dată de o

IA

pn
25 ă , 2 .

(6) (cas) *
2/3 a9 [8
pi

e CIIII18)
!

|
U

În „cazul structurii dungate (stripe) transversală, caracterizat de

BC

parametri D şi e (vezi medalionul din. fig. XIII.35f), grosimea critică,

338
 |
deasupra căreia, structura dungată; transversală are energia mai joasă decit;
cea a unui: monodomeniu este dată de [188] . i

RY
„a > (Gataia (E, — Ier, e.
CSLA49)
DR aa

RA
valorile de echilibru ale parametrilor D şi o fiind: E

D= (Oa ea)-2p, 0 (CSTIL7.20)

LIB
Po
po=-
E aaa)
Lu
213 -

TY
Evident, aceste modele calitative au meritul de a fi simple şi de a
surprinde citeva trăsături esenţiale ale structurilor de tranziţie denumite
curent domenii dungate (stripe). Ele sînt însă prea simplificatoare pentru

I
a putea da şi predicții cantitative. corecte [105]. Cu preţul :unor. mari

RS
eforturi, structura dungată. (stripe) longitudinală. poate fi tratată riguros
[189] în cadrul teoriei micromagnetice în spiritul ipotezei . (XIII.1B) şi
atunci concordanța între predicțiile teoretice şi observaţiile: experimen-
VE
tale. este nu numai, calitativă,. ci: şi cantitativă. - .:,.; er pa

pa
pa
NI
XIII.8. Domenii: magnetice:în materiale antiferomagnetice
și amorfe .
A teen asi ro sa se tt !

XIII:8.1. Structura
de. domeniu a, materialelor, anțiferomagnetice. ., ....:
LU

te tii
i +.:Domeniile: antiferomagnetice sînt: mai. dificil.:de: observat. direct şi
în consecinţă, sînt mai.puţin studiate. Existenţa unor asemenea, domenii
RA

a fost sugerată de Ndel [192], în scopulde a justifica comportarea mag-

netică a CuCl.--2H;0. În aceșt material-antiferomagnetic, cu structură,
cubică, ţranziţia -metamagnetică;, sub „acţiunea cîmpului extern H, este
diferită de cea discutată în paragraful VIII:12. Aceasta are loc în mod trep-
T

tat; prin. deplasări ale pereţilor de domeniu, în cimpuri de intensitate:

EN

mică. În..principiu, sînt posibile trei: tipuri de domenii, d, d, si d, cu

momente“ aliniate . paralel la direcţiile 4 pui l şi respectiv. 4 Ş|. Pentru |
cîmpul extern dirijat în lungul axei c, domeniul d, se micşorează iar
/C

domeniile d, şi d, care sînt orientate perpendicular la cîmp crese în dimen-

siune. Pentru ca, acest proces să aibă loc treptat, Ncel [192] a postulat
că forța de readucere ce acţionează asupra peretelui este proporţională.
cu deplasarea. :
SI

Ca, urmare a faptului că :NiO este ordonat; magnetic la temperatura

camerei, acesta, a fost; primul material în care s-a evidenţiat o structură
IA

de domenii, confirmînd astfel ipoteza, făcută de Ncel privind existenţa,

domeniilor în materiale antiteromagnetice. Structura, magnetică: a NiO
a fost discutată în paragraful VIII.13 — figura XIII.37. Momentele mag-
U

netice sînt ordonate feromagnetic în planele 11) şi respectiv antiparalel

în planele adiacente. Există astfel patru plane echivalente (111) şi deci
BC

patru tipuri posibile de domenii magnetice, denumite domenii T. Denumi-

!

339
 rea provine de la: maclele cristalografice (twins) cu ;care: -aceştea: sînt;
echivalente. În plus, în fiecare. domeniu, T., :momentele sint: aliniate

RY
în -lungul uneia din cele trei direcţii [112] echivalente [193] şi ca
atare, este posibil încă un subset de-.trei: domenii, cunoscute sub
denumirea de domenii S (aotaţii de Ip Datorită magnetostricţiunii

RA
oa,

LIB
„Da Fi8. XIIL37. — Structura.
NI. “magnetică a Ni0.

Y
IT
RS
simetiia/: fiina-- trigonală,; (vezi paragraful! y 5, 4 A coastă distorsiune
este normală. în: 'planele: ordonate: feromagnetic 'şi! ca atare” fiecare dome.
niu „este caracterizat; prin axa 'lui unică,: “trigonală..! Na
: Pereţii: de tip: separ: ă astfel regiunile ce au diterite axe de distor-
VE
siune. Pereţii de tip S separă regiuni ale: cristalului” în care există! o
rotaţie a spinilor în stratul feromagnetic. Domeniile 7 sint astfel dispuse
încît să asigure continuitatea, magnetizării la, trecerea de la!un domeniu
NI
la altul. Pereții. de tip; T, de energie mai, mică, satisfac anumite cerințe:
(a) straturile în care există, o ordonare feromagnetică în domeniile vecine
se intersectează în lungul unei direcţii comune a magnetizării ; (b). pere-
U

tele de domeniu ' coriţine această; direcţie: şi estei paralei la, planul de oglin-
dire a cristalului, iniţial cubic.
AL

În figura XIII.38:s6 prezintă cele două tipuri. de pereţi de domeniu

7. în ambele
. ,.
'cazuri
ze
direcția magnetizării este [io] Şi "momentelg în ze?
stra-
ii Di lit i ; zei
TR
EN

"Fig. XIIL38. —" Pereţi de! -.

/C

. domeniu, de tip T în: NiO...::

SI
IA

ze . i „oa ie
4 , . . Pa
mii Di Ritae Da.

tul f6româgnetie se rotese ae în (a la (22). Pereţii ai constituiei

de, alunecare.
U

Se evidențiază, două tipuri de! domenii sg, (fig. Xa, 39). şi. anume
“acela în care peretele este paralel . la planele, feromagnetice (5). ŞI, : res-
BC

"pectiv, este. „perpendicular la, stratul feromagnetie, Și:i conţine: axa Tom-

340
 |

boedrică-.($.). Într-un perete. de, tip S|j direcţia magnetizării.. este . con-
“stantă în fiecare;plan. feromagnetic. :La pereţii. S. rotaţia;magnetizării are

RY
loe în ștratul sferomagnetie, ++ ne ui a tt cui
„+. : Domeniile au. fost, observate deRoth [194] și Slacl: [195]. Kuro-
sawași colab...[196], au; studiat contiuraţiile. domeniului, 7 în. plăcuțe,
orientate, (111), creseute,:din,
vapori, Pereţii; de domenii: stau în, planele

RA
(100) şi (011). Domeniile 7' au fost studiate şi prin topografie cu ncu-
troni [197]. | | a a |
„Domeniile S sint mai dificil de-observat şi-au fost-6videnţiate în
monocristale obținute prin metoda -Verneuil sau.din vapori. Pentru a

LIB
identifica. domeniile S cît şi a măsura magnetostricţiunea spontană, s-a
folosit metoda topografiei prin radiaţiiX [198, 199]. Granițele domeniilor
S stau în planele (110? şi (119) OCE
În cazul CoO, la 120 K, s-au observat, folosind topografia prin

TY
reflexie de radiaţii X a suprateţei (001), două tipuri de domenii antifero-
magnetice. Granițele între domeniile. tetrăgonale (pereții -t) sînt dispuse
paralel la.[100].:În interiorul acestor graniţe de domeniu, între domeniile -

I
ortorombice, au' fost; observați pereţi 7 ce nu se:aliniază exact; în lungul

RS
axelor” eristalografice, însă sînt apropiaţi de direcţiile [100] şi [110].
Pereţii i se formează în aceeaşi poziţie, după răciri şi încălziri succesive
sub și peste 7, în timp ce domeniile ortorombice fiu se reproduc:[200].
“Sehlenker și colab. [201] au studiat: prin: topografie de râdiaţii X VE
domeniile magnetice în KCok; ia Tanner. și colab: cât și Petit;și colab.
în KNIF, [202—204]. Studiul “unei game largi de probe Gu diferite geo-
DĂ mn
NI

| 4
LU

E ai
IE Ea Ra INDICE E IE IRIS IE Et papat mim aim
a Fig. NIIL39. — Pat
Pereţi ECE
de — — —, Ze LII—
Ă domeniu de: tip S. m m. |.
iai i . . : sti . ——. —— —— ; 1 emm A Do se
RA

SE Ta mt, ate re,

i - bd - — —- - L - —— o.
. o e — — . * - —- —.
„ - - —— - . - — —

i Ha) ) ) dpi dia i im m mn eine

> — ,—— — —— —- 3 —_— „:
N,
“4 pilaPE îți “iii bem ia Dame RT RTS orar
T

! — —— ——. — — *, e a -- nai

; ai iata 4 PUT i aa Te fa te

îi 7 i tă TO Zi) poe zii: Sa tra af, a Prut ii

EN

i if Zi gi pi tă RI mi,
ii „e Rap i N , , îi j
- ID . .. 1 : ..€ pret ' pi p. .
i - i 3 |. og i 1! . - ia ad e si e a pate E sta
/C

e a „i Fig. XIIL40..— Tipuri posi! . ; i

pi atit pr o Moment
Tei, nt, *; bile de domenii magnetice în -î ----,
tz a tut ue MFa., Prin cereuri - hașurate E
.. i ” pp şi-goale s-au notat ionii de - “i
II i pi p Mn?t în “cele două “tipuri de e
SI

. Rei : 2. 1. Bi 1; 2 subreţele cu vecinătăţi diferite. . . î-.::.-:

ei E 3 lg DI DI CI Oa E ae
IA

IN , : domeniu!
7 .... : E „- Nu Pa ÎN
metrii și la diferite temperaturi [205] au dovedit corectitudinea modelului
Neel. Ando și Hosoya [206, 207] au studiat natura graniţelor de domenii
U

in: crom. Structura de domenii determinată este cu cîteva ordine de mărime

mai mare decît cea prezisă teoretic. Deşi MnEF, .este un cristal:cu simetrie
BC

uniaxială, sint posibile două tipuri distinet

de: domenii
e (fig.: XIII.40)
341
i
 separate prin pereţi de domenii de 180%. Granițele: domeniilor: nu sînt
orientate ' cristalografie, nici. perpendiculare la suprafața, probei.

RY
În cazul metalelor - şi aliajelor pămînturilor rare, [193] pot fi dis-
tinse două tipuri de domenii (fig. XIII:41) în care. rotația, momentelor
are loc spre dreapta şi respectiv, spre stinga. Prin urmare pot fi două

RA
tipuri. de pereţi de domenii Şi. anume perpendiculari 1 axa e, (de tip ID)

O E E i

LIB
Si e) 2... O... Sa |
OB: E |
pr [ =... 2, >. Dă DE “,

Y
e DD. CD... e E ui e

IT
a GG Gin orig Xa! I— Tipuri a ..:
SS eat

RS
„oo ol o. e. ui
O o SI S.S Ice
O E BIO E
VE Bi
SS O. 9l95 5 5. ICE .
Sei es e |
NI

(b)
U

şi care conţin axa e (de. tip II). Existenţa, domeniilor de spih spirale a
fost pusă în evidență numai în mod indirect. Ş-a sugerat [208] un meca- -
AL

nism de formare a pereţilor de tip I, din pereţi 'de domenii de 180 ai

fazei feromagnetice. Datele experimentale par să concorde cu această
ipoteză. . -
TR

Cu. ţoate studiile. efectuate pînă în prezent, privind comportarea

domeniilor: antiferomagnetice, mai. rămîn încă probleme nerezolvate
în special legate de formarea acestora. La, prima, vedere, din cauza, energiei
considerabile înmagazinate în pereţi, formarea domeniilor nu pare să “fie
EN

favorizată energetic. Deși creșterea gradului de dezordine, reduce entropia

configurației, Şi deci energia, liberă a cristalului, această, contribuţie este
mult prea mică față de energia, observată a. peretelui. Datele experimen-
/C

tale sugerează : că “domeniile: antiferomagnetice sînt în stare metastabilă.

Astfel, după „distrugerea structurii de domenii ca urmare a acţiunii cimpu-
lui extezn,. cristalul rămîne, monodomenic şi atunci cînd acţiunea, cîmpu-
lui extern încetează. Pe de altă parte, în cristalele impertecte, tensionate,
SI

apare o structură cu domenii mici şi neregulate sugerind că domeniile anti-

teromagnetice se formează în scopul reducerii energiei magnetoelastice și
deci contribuie la minimizarea energiei totale a sisternului. În sfirşit, în
IA

cristalele aproape perfecte, structurile de domeniu sînt ireproductibile Şi

par a rezulta din nueleaţia insulelor” ce prezintă ordonări; în diferite.
direcţii şi porţiuni ale . cristalului.
U

„. Blueidarea originii forţei de restaurare; implică, continuarea, cercetă-

BC

rilor teoretice şi experimentale. Această forţă, în ENiFg și KCoFs [209],

este invers proporţională cu lărgimea peretelui domeniului şi mai mare în

342 "
 KCoF,3 decit KNiF,.5 S-aic, sugerat că originea,
9 aacestora ar:putea
£ fi legată,
e
de dificultatea de a roti momentele magneticeîn domenii ca urmare a
prezenţei energiei de e anizotropie; Aceastii ipoteză nu este încă verificată.

RY
XIII. 8.2. Structura de domeniu a materialelor: amorie

RA
-Dezvoltax ea unor noi tehnici de preparare, a lăr git mailt aia; mate-
ialelor amorfe cunoscute. Alături de alte: studii fizice, de un mare inte-
les s-a relevat; analiza, structurii de domeniu. S-a observat; o mare varie-

LIB
tate de structuri. de domenii similare cu: cele evidenţiate în materialele
ristaline.. Să exemplificăm aceasta.
a Aliajele: amorfe Co-P" prezinţă domenii dungate (stripe), pentru
(17——24)% at P şi grosimi între 2 şi 37 um[210, 21Â7. Configurajii simi-

TY
larg caracterizează; Dăturile cristaline ce au axa de uşoară magnetizare,
perpendiculară la suprafaţă. Analiza datelor. experimentale. 211] s-a
făcut cu ajutorul modelelor ce descriu! comportărea materialelor cristaline.

I
Studiul diferitelor tipuri de structuri, în funcţie de grosimea probei,

RS
evidenţiază că structura, 'dungată : se'. modifică "treptat; la o ! structură
cu' meandre odată cu; „creşterea, grosimii . probei, [212], În. aliaje amorfe
FeoNioPruaBe [213] structura; de domeniu este compusă din lamele ondu-
ate, largi şi insule cu domenii laminare destul de înguste...
VE
| i ama IT TI
7 ama e .
p e Seceaa ne

X1!1.9. Modele experimentale de studiu a structurilor de domeniu -. -

NI

“Pentru studiul structurilor de domenii s-a dezvoltat; o mare diversi-

LU

tate de metode. :Utilizarea acestora depinde de tipul de structură şi rezo-

luţia necesară, de :materialul folosit și respectiv de. condiţiile experimen-
tale. Vom trece sucoint în revistă principiile metodelor. olosite: mai îree-
vent în studiul strueturilor de domenii.
RA

XIII.9,1.. Metoda pulberilor,

T
EN

„„ Metoda. a fost: sugerată independent de Bitter [214] şi! + Hamos şi

'Phiessen [215].. Tehnicile de interpretare :a figurilor observate.au consti-
tuit subiectul unui număr: mare. de lucrări. [216]. :Modul de preparare a
coloidului a fost descris în detaliu de Elmore [217]..Se ioloseşteo suspen:
/C

sie de magnetită, mărunţită la dimensiuni coloidale [5, 66,:72]. Poliza-

rea electrolitică a probei evită tensiunile superficiale care perturbă struc-
tura, de domeniu reală a suprafeţei. MeKeehan şi Elmore [218] folosind
particule sub formă. coloidală au evidenţiat o structură de domenii clar.
SI

definită pe suprafaţa; monocristalelor de fier bine polizate.. Tehnica, pulberi-

lor a fost îmbunătăţită, de Williams și colab. [150] şi, Craik și Griffiths
IA

[219]. O trecere în revistă a metodei este dată de Bozorih [159], Andră Și,
Elsehner [220, 221] cît şi în manuale [66, 5, 72]. :
» Procedeul constă în aplicarea pe suprafața cristalului: a unei sus-
U

pensii de particule coloidale ordonate magnetic. Forţa ce acţionează asupra

particulelor magnetice, în conformitate cu relaţia (11.3.9) este proporţio-
BC

343.
 nală cu gradientul cimpului magnetic. Ca, urmare, particulele se vor adună
în xegiunea în: care acest oradient; este maxim; condiţie “ce este îndeplinită,

RY
în lungul liniei de intersecţie a pereţilor: de. domeniu:'cu suprafaţa cris: .
talului. Domeniile sînt evidenţiate prin liniile coloidului ce delimitează
graniţele domeniului și acestea, pot îi observate prin. microscopie optică.. -
Stiuetura de domenii: depind. de “modul de tăiere-i probei. Cind.

RA
suprafaţa acesteia nu este paralelă la unul din planele eristalografice struc-
tura domeniilor.este extrem de, complicată:.:Pe, de. :altă parte, dupărșlefui-
rea, mecanică, probele. trebuie polizate: electrolitic, cu.:grijă. În. cazuliiîn.

LIB
care nu se realizează. această operaţie structura poate 'fi:mai;: complicată,
decit; cea, reală. Pentru un .cristal.de fier (cu 3 5% greuti, Si); ale. cărui feţe:
sînt aproape paralele la planele eri istalografice. [150];:în lipsa polizării ele&-:
trolitice, apare o struetură de, ţip, labirinţ; „Aceasta. eşte consecinţa ten-
siunilor ce apar 1a, suprafeţele; probei. După. polarizare electrolitică (şi deci.

Y
eliininărea, tensiunilor), apăue, o. structur ă de tipul, celei, redlae. în. fioura,
NIII.33. ee ti tu

T
NI “Direoţiile măgnetizării spontane, îţi! Un domeniti dâţ, poi, a determi:

SI
nâie prin [150]: Ea
a (a) Z girierea suprăioței cristalului cu um. ac fin! de. sticlă (ie. XIII. ,
423). Dacă zgirierea , este perpendiculară, | la, “maâgnetizarea, domeniului,

ER
fluxul magnetic are formă, din figură, SUL 42). și deci conţribuie la; aglo-
IV
i [ri Fig NIIL42i
2 Metode d6
UN

determinare a direcţiei mag-

„metizării : (a). şi (b)— prin
“vzgiricrea
'- suprafeţei cris-
„talului ; (c) şi (d)i— cu aur
„torul amui! ac; magnetic:
AL
TR

Cc! 'g!:

merarea, particulelor coloidale. Dacă zgirietura este paraleli la magneti-. .

zarea domeniului, nu apare o energie magnetostaâtică, și “ca atare nu: poate”
îi vizualizată.
EN

-(b) Plaşarea“ unui, ac: mie dintr-un: material magnetib dur;:pe: supra.
îaţa probei, observînd domeniulin formă de pană nidus: (fig. SIII:42 eşid).
;:Modul' în: care; particulele: coloidale; aflate :la;: 'suprafaţia; : probei, 56!
/C

deplasează snb: iniluenţa "cimpurilor Jocalg! este condiționat, de anumite

cerințe, [72] :. „i tai pai ii pir . : ă

“(1) “Particulele trebuie 'să; fie: destul !az înici pentr” a T: imîne în.
suspensie. "Dacă; fluidul în dâre acestea; sînt, siispendate” este âpa, dimen=!
SI

siunea iinpusă este: d '<:3 : 10-71; În: această situaţie mișcarea browniană,
domiriă! viteza; de prâcipitate ' și ca'atare! particulele vămiîn în' „Suspensie.
IA

a: (2) En6reia,: cîmpului magnetic tiebui6' să. „depăşcâscă, ! energia ter-..

mică, 'Spre- exerplii,; pentrii particulele. cu d —3 10 Tm este necesar ea,
H > 112 Ajm (Î,HL Oe). -: i
U

"(3) Forţa, ce acţionează; asupra, . partiuleloi, 'pe': suprafaţa; ptobei,

trebuie să fie sificienţă, pentru 'a asigura precipitârea pulberii și: vizualiză:.
BC

rea; ;domeniilor: întii-un: timp: vezonabil: E It a iz Saba

344:
 „“ Metoda;. folosită iniţial: [5; 222] are unele: limitări... Deoarece : coloi:
* dul .este suspendat în.:apă, structura: de. domenii poate fi analizată doar

Y
într-un interval de temperaturi de (0—100)C. Pe de altă parte,: rezolu:
„ţia metodei este limitată de dimensiunea particulelor cit și deaparatura

R
folosită. Particulele pot avea diametre de „pînă, la 3 +10 7îm [223]. Bxami-
narea probelor prin microscopie electronică, la măriri mici, a relevat

RA
detalii de structură ale magnetizării ce nu au putut îi. observate folosind
microoscoape. optice. În altii, şituaţic,, dacă: "particulele sînt mici, suspen:
sia ește „Ssubţire” şi produce; numai, un, conți ast mic. “Această dificultate

LIB
a putut ; Îi eliminătă, folosind: telinica; veplieilor: [219,: .223, R2AI., Stratul
coloidal în. caree sint. distribuiţe, particulele, după uscârea, suprafeţi ei probei,
este înlăturat, şi 6xaminat! prin microscopie. electronică pin, traahşmisie.
“Rezoluţia” imaginilor , este determinată, ȘI: “de natura, “materialului.
Pentru uiăteriale pateriiic- anizotrope,, maiginile domeniilor, sint; mai. în-

Y
guste. <a, diametrul particulelor, dle, ordinul a, 2: 10,0, „Li "cristale! ce

IT
de. inter,-acţie” mai: miei Și, ca, atare, delimitarea, ăoinenjilor nui este aşa, de
evidenţă.

S
Folosirea suspensiilot. îi “ulei [2 25] pănite, etinderca, fenibemrii

ER
de; ieri pină, „la 4000, temperatură: la, care uleiul tierbe., aj
ja tepi

i : | !
i ii i
XII.9.2. Microscopia electronică! Lorentz
IV
Pa
i A:

Metodele de studiu ale structurilor: de;- domeihiur “ss: au îmbunătăţit

UN

odată cu examinarea în mod direct îi acestora; în microscop gleetronic

făcînd! uz. de forţa. Lorentz ce se exercită asupra “unii! fascicul de electroni
ce traversează cîmpul magnetic [326, 227].. "Rezoluţia mai mare asociată
cu microscopia electironică prin transmisie sugerează că structurile de dome-
AL

niu' pot fi studiate mai în detaliu decit-prin., metoda pulberiloi: i

Forţa; ce acţionează asupra unui: electron „ce: se mişcă în “cimpul de
inducţie B este dată de relaţia, (16.14); Pentru: un: electron. ce trece:e -prin-
TR

tr-o probă magnetizatiă, în care polarizarea magnetică este B,; ==

AVE orei trai Aaa a ai i i d în
EN

it | pY Și Fascicolde *
_ 0, Ț „Velectroni
/C

Xig, XI11,43. — Ditracţia Probă magnetizată

unui fascicol de electroni : i ] - % „a %) uniform
SI

printr-un material magnetic | :

iata pă apa E Te A III TITI — 7 tatii
IA

| ae
| y | | Y] er
ă aaa
U

La, trecerea prin materialul magnetizat 3va apare o 'deflecţie, prin unghiul
BC

VW, afasciculului de, electroni. „Valorile W. tipice: sînt ' de:'ordinul; “10-a
radiani : (fig.| XIII. 43)... Pentru. studiul. „structurii. domeniilor magne:

' | 345
 tice, probele .trebuie să fie subţiri, sub 3.10-7m. Astfel, materialul tre-
buie redus în grosime, în mod obișnuit, prin polizare chimică Şi electro-

RY
chimică. a aa e a |

„Metoda de defocalizave (Fresnel) :-: |

RA
Principalul avantaj al metodei constă. în aceea. că rezoluţia .de
(10 50) Ă este mult mai bună (de 102 ori) comparativ cu metoda; pulberilor.
Mărirea, şi respectiv rezoluţia ridicată, 'ușurează analiza detaliilor legate

LIB
de structurile de domeniu avînd în acelaşi timp avantajul că aria exami-
nată nu necesităa fi mai mare ca a unui cristalit (în probe policristaline).
Astfel studiul nu este limitatla un monocristal său la grăunţi mari de
material policristalin. Printre alte avantaje ale microscopiei Lorentz este

Y
faptul că structura cristalină poate fi studiată în același timp cu structura
magnetică [228]. Probele. pot fi simultan supuse la acţiunea, tensiunilor

T
mecanice sau la diferite temperaturi. Unele: microscoape electronice sînţ
prevăzute cu facilităţi pentru aplicarea unui cîmp exterm asupra probei,

SI
fără a, perturba optica electronicăa, instalaţiei. | |
„Să analizăm modul în care trece prin material de grosime t, fasci-

ER
culul de electroni (fig. XIII.44).'
Vom considera un domeniu de 180%,
IV
, RI
o 4
nau x| wax
i
UN

| [ele /a[i4i |Aololo |] „Fig. NUIL.44. — Structura

| d __de domeniu observată prin
metoda Fresnel în pături
: | "subțiri cu: grăunţi mici.
AL

|]
| N
1 lu r AR
TR

Zoo x | XedX....
la care se neglijează pentru moment structura, peretelui. Magnetizarea
este paralelă la planul secţiunii fiind paralelă cu direcţiile +. Forţa ce
EN

acţionează asupra electronului ce se- mişcă, normal la probă este

BP = me (2a]ăr2) = evo, CXIII.9.2)

/C

Din relaţia, (XIII 9.2) se obţine viteza, da/dz (M, =, = M,=0)

dajda = (ln) pt, OEI.9.8)
SI

Timpul + necesar electronului pentru a traversa, stratul de grosime

! se obţine din relaţia t = =. Deviaţia unghiulară este
IA

dz dz dr e '
D= a tM,,. SIII.9.4
Y dz d: dz ma lia |
U

( , ),
Pentru cobalt JM, = AM, e 1,44: 105 Am (143006), 1 = 10-7ma şi la 6
BC

tensiune de accelerare de 100kV(o =:1,63 “10%m/s): valoarea lui v este

346
 | :

de 1,6: 10-4 radiani. :Ca atare, prin observaţii directe, se constată. doar
deviații mici ale fasciculului incident. Dacă se face însă o focalizare. la. o
distanţă2, se observă o. deviaţie a imaginii domeniului (200) în direcţia z.

Y
Această deviaţie conduce fie la o suprapunere, fie la o divergență a fas-

R
ciculului ăstfel că apare o creştere respectiv scădere a intensității la gra-
niţa, între domenii.. Distanţa de defocalizare20, în practică, poate îi, des-

RA
tul de mare, de ordinul a (10-4-+10- 2)m. Imaginea, este în.mod alternativ
luminoasă, şi întunecoasă din cauza; reversării în direcţie a magnetizării
în domenii. succesive. Direcţia magnetizării în fiecare domeniu poate fi
adesea dedusă din geometria configurației graniţei, presupunind că com-

LIB
ponenta magnetizării normale la graniță este continuă. În straturi cu
grăunţi mici, structura „vărgată”, este determinată de variațiile perio-
dice în direcţie,:mici, ale magnetizării, asociate:
cu o 'moditicare corespunză-
toare a anizotropiei Bicotul se produce şi în situaţii in care mâgnetizările

Y
face unghiuri de 90. it . i Pa a
Di i
: ) . RR e

IT
„Metoda do defocătizare (Ponecatt).. i
| Sa a ue
7 . Dita e ; Da
pa , : EEE . .. .

S
în. imaginile de difracție: pe o. arie în care există un perete care sepâră
două domenii (fig.. XIII. 45a), spotul este „despicat? în. două, deviația

ER
unghiulară fiind de 2y. (fig. XI1I.45b). Prin deplasarea aperturii obiectivu-
pe NL ACE ITI ie
IV tan [a ta
UN
AL
TR

„d - IE NE BRE stii pe

„=. fascicul. incident .

-— “probă
EN

SSI lentilă obiectiv

.
îi : Pa ga
- ;
/C

—— apertură obiectiv.

—— primul pon imagine

SI

! c ie d
Fig. X111.45. — Ilustrarea metodei Foucault în studiul domeniilor magnetice : (a) — imaginea
IA

Fresnel a peretelui de domeniu de 180” al cobaltului; (b) — despicarea spotului în punctul z;

(6) — modul de eliminare. a unui spot prin deplasarea aperturii obiectiv ului ; (d) — imaginea
obţinută din (c). |
7
U

lui, un subspot caracteristic unuia din domenii poate îi eliminat. Focali-

zăm microscopul pe probă astfel ca intensitatea, spotului pe domeniu să
BC

fie mică (fig. XIII.450). O regiune care conţine un număr de domenii de

347
 180” va-apare
ca o succesiune de benzi întunecoase şi luminoase (fig. XIII:
454). Nu “ Da io at : „ti ie : - pet i E IEI
i - Aa >

RY
„1 În aecastă metodă, obiceiul este îh focar astfel (că stiuctura
fină î,
magnetizării, probei poatefi observâtă mai ușor decitîn inctoda; Fresnel.
Orientarea; relativă a magnetizării în domeniu, poate:fi deterăinată prin

RA
„despicarea” spoturilor difractâte, direcţia despicării' fiind normală la
magnetizare. “Dacă orientarea 'magnetizării este cunoscută, despicârea,
spotului poate! fi. folosită 'la determinâtea "grosimii probei [228].
Pi ae . aa A . Te pm e pa. a

LIB
„Metodă contrastuluide difracție!! DR Ia
E Ii

- - În monocristale sau straturi policristaline cu grăunţi-mari, domeniile

magnetice. pot îi. observate, și în mod indirect, în focalizare, deoarece de-

Y
ilecţia, magnetică modifică uşor condiţia Bragg de reflexie :locală. De:
flecţiile Lorentz în domeniile adiacente sînt; opuse şi ca atare conturul

T
„de extineţie se deplasează în direcţii opuse în domeniile “adiacente. În

SI
această metodă de tocalizare nu este necesară deplasarea aperturii obiecti-
vului. Metoda poate îi folosită, şi la determinarea :grosimii peretelui.
i. i“Măsuvarea grosimii peretelui de - domeniu. - Am. prezentat în para:

ER
graful XIII.5.1: metodele de investigare a: pereţilor interdomenici prin micro-
scopie Lorentz:. Vom analiza mai în detaliu această problemă folosind
metoda de defocalizare, pentru ca în final să menţionăm unele rezultate
IV
obținute în studiul domeniilor magnetice şi a tehnicii delobservare a
acestora [229]. ci E . i
UN

Deviaţia unghiulară a electronului ce trece prin perete este dată

de relaţia (SIII.9.4). Deoarece magnetizarea M, își schimbă direcţia, în
lungul peretelui; componenta după direcția y este dată de MA, = M, cos
şi deci .:....: o a. ă 4

| ;
AL

| A N
1 = eu M, i 7 COS DP = Vp cos d, (X111.9.5)
TR

unde 4, este deviația maximă care corespunde unghiului O=0.

| Imaginea, peretelui z, formată la, distanța 2 de probă, este
EN

(XII1[:9.6)

Fluxul de intensitate O, al fasciculului incident, pe un: element da

/C

al probei, va trece printr-un element; similar de + 2dV al imaginii plane,

intensitatea acestuia fiind O. Modificarea, în intensitate pentru poziţia 2
este dată de RE pi

a
SI

„9
IA

„i

tf e ste zii me

”*""pinînd seama de (SIII.9.5), rolaţiă (XIII 9.7) se scrie p pa e, ? ih

? . .
U

. | . AI dz pet, 4 za -
pg * RI pe Po Ti i.
pr
put pita i ze pg ie i
BC

NC p[i Podul]
Dai: da: 2n i tia XIIL9:8)
 -4+Să considerăm:un :model'simplificat de perete as domeniu de 180%
în: care. V variază; liniar. cu: 2 ==:za + zh = ads + x]2;:de grosime:

Y
Se - obţine a aa sp : Di LI II | i jar i ,
3 >IRdu

SE i dai Pa a CITI N ICI ARE cita ae pi ea

R
iu tă „ei Di 20 a li: sira e ! E a A APR
A

a SR: 1 20 cos = ( A .R. Cos; za RISE (SIIL9,9)

RA
d Doi ui:
„tr Bo. id] N E: „i EDER esta

unde R = 24950! reprezintă deviația, relativă maximă a fasciculului în

imaginea plană iar £ este coordonata redusă (E = 35”).

LIB
În mod similar, poziţia în imaginea, plană este A=a+av=
== a + 2Vo sin (da 5 şi deci , _ Di

a ada: = E R snE (XIII.9.10)

Y
IT
În cazul unei distribuții a direcți iei magnetizării, în Bârete; de iorma,
cos b = th 2/50 avem DI | Aa

S
oa = (1 + R sech E (OCIII.9.11)

ER
jar e e |
zdş LR IV th £E | a - (SIII9-12)

Intensităţile se “ovaluedză în: funcți ie 'de 2 pentru «aie xvalori R, Prin

alegerea: corespunzătoare: a -valorilor- 3g-şi“R- se obţine“ o” “suprapunere a.
datelor experimentale” cu' valorile calculate. -
UN

Grosimea, peretelui domeniului. 3 poate fi estimată din grosimea.

o. a imaginii peretelui și aseicului convergent Și respectiv divergent;
Oa. Asttel, avem
E E oa 322 “Cr
AL

9ă3)
respectiv. crt ti eta
TR

E E ae = Aa Se pentru 35 22Vo tt ii
ia a i OSII. 9-14)
0, «= dada = d pentru 3: < 2240 Di aa
EN

a Msiă i mii
vide este distanţa, de. dctocalizare. E aj4 i
Valorile.3 pot fi calculâte din diferență între valozile, măsurate; al
/C

lui wa, Şi o. pentru fiecare perete de domeniu. Metoda are însă dezavan- .
tajul că necesită evaluarea unor diferenţe mici a două cantităţi mari.
Ca, urmare, acurateţea, rezultaţelor- nu este mare (= 50%). -..i
Wasrington [230] a analizat efectul sezon asupra imaginei. pere-
SI

telui.. de domeniu și.,a, conșiderat efectul: convergenţei : razei! şi! „conţ inutul
coerent; a], iluminării.: . Boersch; Şi, colab. -[231] 'au analizat; propagarea fas
IA

ciculului . de. electoni. ÎN. cîmp, magnetic. Ca iata Pee eee ti ga at,
» Au fostietfeetuate nenumărate studii: asupra; str ueturilor de: dotneniu;
folosind: "tehnica: microscopiei: :electronice: [233]. :-Pentiru: exemplificare;
U

vom: prezenta, rezultatele: obținute în cazul: cobaltului. Prima; observaţie

a domeniilor. feromagnetice în cobalt:a tost făcută în'1963::[108].: Grundy
BC

[234, 235]; a examinat; dependență de temperatură a structurii de: domeniu.

3%9
 în cristale subţiri, în domeniul de temperaturi (250 —330)C în care direcţia
de uşoară magnetizare se rotește dela axa e, în planul.de bază. Lewis

RY
[236] a studiat structura de domenii în timpul tranziţiei de la structură
hexagonal compactă la cea cubică cu feţe centrate. În figura XIII.46
prezentăm imaginea structurii de ; domeniu a. cobaltului efec, la 500*C.
Din imaginile obţinute s-a estimat energia peretelui de domeniu şi con-

RA
stanta de schimb atît în faza cte cît și he (tabelul XIII.4). Se observă o

LIB
pi

Fig. XUL.46. — Structura

de domenii observată la

Y
cobalt, la 500*C.

T
SI
| TABELUL XIILA4 î *: | |
A

ER
Valorile energiei peretelui în cobalt -
IV
Energia peretelui Structura - | Metoda de determinare - Reterinţa |
Ra ”(d/m?- 1013) .:: a. Aa Me Aidaiiati: a [e Lia î
UN

"11,0 E ne - : | structura de domeniu. [237] , , IN i | Ă

„8,0 he | structura de domeniu [238] .
! "8,2: ci: i: he: :| “struetura''dei domeniui:"| *. [239].-:-:::
D330 i hei|e e ot
7,3 cic . Din valorile 7e A
13,024+3,0 he! | | N
AL

ii 9,02 ce |. structura de domenii [236] N

concordanță rezonabilă cu alte valori existente în. literatura de: specia-.

TR

litate [237—239]. A ID IER |

„„. Imaginea magnetizărilor formate în mieroscopia Lorentz au fost
studiate în' mod riguros [240, 241]. S-a subliniat valabilitatea limitată a
EN

aproximaţiei opticii geometrice clasice [229]: Imaginile sînt în realitate

forme de difracție de unde mecanice şi potfi analizate prin metoda lui
Boersehși colab. [231]. Horthersall :[242] 'calculează; 'imaginile "pereţilor
de: domeniu în pături subţiri de cobalt folosind: modelul: Fresnel. -
/C

XIII.9.3. Metode:bazate
pe efectele magnetooptice-Kerriși'Faraday-. . -
SI

Cimpurile magnetice interne în materialele feromagnetice 'conduc

la:o rotaţiea planului de polarizare a luminii, atît prin reflexie (efect: ICerr)
IA

de către un material opac, sau prin transmisie (efect 'Paraday) printr-un

material transparent. Sensul și mărimea rotației. depind.de .direcția mag-
netizării citși de valoarea; de saturajie a acesteia. Ca urmâre,. domeniile
U

magnetizate cu magnetizările: orientate .în.: diferite ! direcţii : determină, .

rotații diferite ale planului de polarizare a luminii reflectate sau transmise.
BC

Astfel structura de domenii este vizibilă în contrastul lumină-întunerec

350
 cînd proba este privită printr-o prismă, analizoare pusă în scopul extinoţiei
uneia din rotații. .:

Y
„ Metoda. Kerr constă, în esenţă, în iluminarea suprafeţelor. cristalului
„ feromagnetic cu. lumină plan polarizată cu ajutorul unei prisme Nicol şi

R
apoi analiza luminii reflectate printr-o a doua prismă, astfel încîţ .să con-
ducă la, extineţia luminii. în absența structurii de domeniu. Prezenţa do-

RA
meniilor poate fi evidenţiată prin apariţia benzilor luminoase Şi întunecate,
prin rotația prismei la un -unghi adecvat.
Depinzind de orientarea “magnetizării faţă de Dlanul de xetlexie. ş

LIB
planul de incidenţă, al Muminii, se pot distinge următoarele” situaţii îs
—24 ji |
(1) Efectul polar, în care magnetizar ca, este perpendiculară la supra-
faţă. “Acest aranjament produce efectul cel mai.mare, însă necesită cîmpuri
foarte .intense. pentru a magnetiza straturile subțiri, perpendicular; la

Y
suprafaţa lor...

IT
av) Efectul . transversal cu inagnetizarea, în planul suprafeței zeflec-
tanţe, în unghi drept cu planul de. incidenţă. În acest caz nu apare o
rotaţie a planului de polarizare, ci: numai o modificare mică în coeficientul

S
de re sie a, suprafeţei, pentru lumina “polarizată, în planul de incidenţă.

ER
3) Efectul . longitudinal cu magnetizarea atit în planul supraieţei
rcriectate cît şi în planul de incidenţă, al luminii. În. acest caz efectul
este maxim la un unghi de incidenţă de 60”; acesta este însă de. aproxi-
majiv 5 ori mai mic ca efectul polar. |
IV
„ Prezentăm . în. figura: SIII.47 schema, instalaţiei folosite pentru
studiul prin efect Kerr. longitudinal. Radiațiile incidentă şi reflectată fae
UN

un unghi de 30 cu suprafaţa, probei. Componentele pe partea incidentă.

pl,

Sa a i.
N a Lumină.
Ea SR “nepolarizată
AL

Bi Polarizor
TR

Lumina liniar
polarizată

pf ar A
EN

| > "EL pe planul .

.. de
observată | ? > incident
>
/C
«>

= 1010] [ 1100]
pr
SI
IA

Fig. NII1.47. — Efectul Kerr longitudinal, la un material (110) [001),

sînt sursa, de lumină, lentila condensatoare, colimator și primsa de polari-

zare. Pe partea. reilectată se află o primsă, analizoare, lentila, obiectiv. şŞi
U

ocular.
BC

O analiză în detaliu a problemelor fizice ale efectului: Kere cît și

citeva tipuri de microscoape folosite au fost prezenţate de Kranz şi Hubert

Ș | a | 351
 [248]. Metoda se poate aplica în studiul probelor niasive “dacă; se realizează
„0 prelucrare corespunzătoare a suprafeţelor [249]. Poate fi folosită înţr-un

RY
domeniu: larg; de: temperaturi cît 'și: cimpuri externe; şi poate fi:'utilizată
şi în+studii: dinamice. titei ii itp ei tit ii intii De ati
„i îm Bteotul Kerr'este:mie, de exemplu în fiei' produte o rotaţie: d6':nuimai

RA
5'ipentru'efeețul longitudinal.
ua : Tehnica:
i experimentală'
Mala ăa fost
1 îmbunătăţităca
prin i AL rola Pa esti tut Sai bitisati sti is Dia ta i agati
(1) Evaporarea unui strat: de“ ZnS':pe: suprafața: Şlefuităi a ' probei:
Reilexiile'multiple:în strat amplifică unghiul:de 'x6țaţie: [25021253].

LIB
„i (2)! Folosirea! unui: fotomultiplicator-în locul! plăcii fotogiafice:! În
această metodă [254, 255] se iluminează o mică suprafaţă a probei lîngă
graniţa” domeniului;:luniină, refleotată,i fiind primită de'catodul: fotoimulti-
plicatorului:. Mişcarea peretelui: de dorieniwsă'face periodic piin-aplicareă

Y
unui::cîmbp niagnetic ;ălternativ.: de: intensitate nică Miş câreâ peretelui
de-a lungul suprafeţei iluminate este urmată de o variaţie în 'intenisităte;

T
detectată: de: fotonultiplicator,: ca':0 modificare "în amplitudinea 'semna-
lului: e.a.;Cu ajutorul: acestei metode se poate: dâțermină. direcţia: magie:

SI
tizării [256 ].i: ti mia o iti mai doc m ii i pi ei
„ti Oaltă metodă 'de :studiu' prin: efect: Keir [257] “toloşeşte: o: sursă de

ER
lumină: modulată, 'sineronizat;: cu un-'cîmp magnetic':alterrativ extern.
Introducind iun” controlor :de fază i variabil: între 'sutsă: şi. cimp, poate fi
- observată: structura de domeiiiu, ! instântanee,: îni: orice puiet 'al "curbei
de magnetizare.
IV
. | pt ea ti ete A Dc Pi

2 ue „Pențruimaterialele- transparente; (ca! de exemplu::granaţi): în: studiul

structurii de: domeniu : se: pote. folosi: :efectul -: Parada; [246,:258 266];
UN

Acesta. constă în, roţirea planului: de polarizare al luminii, la; trecerea: prin-
tr-un material magnetizat şi deci evidenţierea structurilor de domeniu.
Prezentămîn fioura- XIII.48a fotografia structurii de 'domenii
într-un monocristăl “de; fier-șiliciu în (110)[001] iar în figura XIII.48b
AL

-
TR
EN
AT

/C
IT i aa
STI

SI

Fig. XIIL.48. — Structura de domenii evidenţiată prin efectul Faraday, la un

monocrista!l „de, fier-siliciu , în (14 0), [001] (a). şi respecliv in granalul de.erbiu-
IA

Baliu (Do
,
pp e cae ti . Uz '
pai ii Pa Doe bat ci TI a popa cafe
U

domeniile observate în grânatulde Br-Ga; utilizind efectul Faraday [267]:

Efectul Faraday permite studiul structurii de domenii a întregii probe.
BC

şi nula intersecția: pereţilor. cu suprafaţă. Nu:există:o restricţie în:ce pri-

vește -temperatura. de: lucru. ; ici i ia cai ta pia ni d

352
 i
XIII 9,4. Tehnici de, determinare a structurilor de domenii Cu. ajutorul
neutronilor. pete aut

Y
îi a ta? bi i i; aie a aţi, mi

R
_ Neutronii pot îi folosiţi ca un raijloG de. iivestigare: a; domeniilor
maeneţice. Metoda perinite obţinerea, de informaţii! privind: distribuţia

RA
domeniilor. (prin. tehnica, de difracție sau transmisie). în întreaga „probă.
Această, metodă este denumiţă aproximaţia generală: [197,. 207,.:268]:
Me oda nu poate furniza date cu privire la fizica interâcţiei: între, domenii

LIB
sau| a. domeniilor cu defectele cristalului. O altă tehnică are în vedere: stu-
diu configurației domeniului : 'simplu, metodă ce permite ! 'obţinerea îma-
ginits, Aoimei dimensiunii şi anjamentului. domeniilor Şi) uneori reali-

Y
iul, „ca. magnetizare sau: vectorul de propagare. Cai oi di

IT
Metoda cea mai directă de a observa, domeniile, în “Principiu, râzidă
în detectarea locală, a cîmpului mediu, 5, (componenți, Fourier k=0

S
a câmpului magnetice microscopic). Aceâsta, se realizează când. n6utronii
sînt transmiși (fără, excitarea reflexiilor Bragg). prin "proba. ce poate. fi

ER
descrisă, prin indicele de refracție n. în. acest: caz (1 —n): este, o cantitate
mică, .cu două, valori, proporţionale cu.(b +-:po) şi. (B:— :D0). pentru cele
două direcţii de spin. ale. neutronului: în cimp' magnetic; Am notat. prin d
IV
amplitudinea, de împrăștiere - nucleară, medie, pg: este” amplitudinea de
împrăştiere magnetică proporțională cu 'B;. Dacă asupra probei acţionează
UN

un fascicul de neutroni polarizaţi, cu spinul orientat după direcţia z,

diferită. de cea a Iui:B,, comportarea lor în probă poate. îi descrisă prin
două funcţii de' undă ce 'corespund. lă; stări de spin 4 şi y Și care 'se vor
refracta, în' mod diferit; Rezultă astfel deplăsări, de. fază cîț şi combinaţii
AL

într-o stare de! spin diferită la părășirea,, probei. “Acesta; ește de fapt. ana-
logul, neutzonic ; al. efectului Faraday; din optică. Pentru, acest, efect; se
"poate folosi o descriere ce consideră procesia Larmor! a neutronilor. în
TR

jurul lui B;. E „ri _ ri ăia |

în ultimii, ani în, fizica, noutronilor. [269, 270] S-a investit in: volum
considerabil de. muncă: în :măsurători - generale :(globale)' ale - dimensiunii |
EN

domeniului! mediu în : inaeriale: policristaline, presupunîndu- se '0':distri-

buţie aleatoare: domâniilor. Aceasta! a condus laj'o dezvoltare a tehnicii
neutronilor! polarizaţi și la o mai bună cunoaştere! a opticii neutronice,
/C

în particular efecte de refracție la graniţă și contribuţii la alegerea; între

două; formulări teoretice ale interaeţiei elecizon- neutron: [271]. “În. anii
60 s-au făcut măsurători asupra domeniilor: „prin ruperea cocrenţei ' de
fază. în: interterometrul de neutroni [272] ca; ȘI “prin “depolarizarea. neu-
SI

tronilor [273]. Bxperienţ ele “ulterioare utilizînd” 'această metodă au avut

în vedere. studiul fenomenelor critice [274, .275] 'cât şi ncomogenităţile
IA

în magnetizare, în apropiere de 7, “Bvidenţierea faptului că polarizarea

„neutronilor poate fi descrisă printr-un vector: în' spaţiul tridimensional,
introduce posibilitatea. de a disitinge între 'rotaţia polarizării şi depolari-
U

zării [276,:277].- S-au făcut studii asupra :distribuţiilor domeniilor [278,;

BC

279] cît şi asupra corelaţiilor: între: domenii [280; 281]. S-a: propus.::0
metodă, pentru: a măsura împrăștierea, la; unghiuri mici. simultan cu;depo:

23 — e. 241 | | 353
 larizarea, : în scopul . de a. determina dimensiunea "domeniului: mediu şi
direcţia, polarizării în domeniu în raport cu direcţia dezacţiune a unui

RY
cîmp extern [282]. Metoda a fost utilizată și de alţi cercetători la studiul
structurii domeniilor [285, 234). ce it
i Aretodă |prin “transinisie poate fi folosită şi. da măsulățori locale. Deşi

RA
este; posibil, de “4 Obţinci'în' mod 'dizecţ;! iniaginile, prin înreg istrarea,. foto
grafică, până în prezent au fost iicalizate idoar' hărți. Fiuctiralțiile” în mag-
netizare în apropiere'de T, au: fost; studiate; prin roaţia, polarizării [267].

LIB
Imaginile : domeniilor .simple în. Fe-Si -au fost: obținute * de' Schlenker 'şi -
Shuil, [285] :printr-o:metodă, aproximativă, :şi anume măsurarea, numai a
unei - componente a. polarizării, fasciculului transmis: îi i
Su) Haptul că diferite, domenii sînt asociate 'cu'diferiţi indici de refracție
sugerează că. domeniile sînt.în fază şi.că difracţia, Fresnel apare la graniţa,

Y
domeniilor. S-a propus ca, efectul de difracție Freșnel sătie. folosit pentru
a obține. imaginea, directă â „pereţilor de domeniu [286].

T
În cazul domeniilor de 180 cu măgnetizarea, în. planele de. reflexie

SI
Braog şi un fascicul de neutroni polarizaţi paralel. la „această direcţie,
înta:e un cristal feromaghetic imperfect
- ideal”, intensităţile ditractate

ER
prin două domenii vor fi proporţionale cu (b + p2/G — = Di? Am notat
prin: py amplitudinea. împrăștierii magnetice: pe atom, pentru! reflexia,
Bragg, cu 'vectorul de. împrăştiere :lk proporțional cu componântar Fourier
„cu .vector de undă :k :a cîmpului magnetic macroscopic în! Glisţal. Dacă
IV
magnetizarea, nu este paralelă la, planele de reflexie, Bragg, apar complicaţii
ca urmare a faptului, că nu se conservă, polarizarea, fasciculului de neu- i
UN

“troni [287]. . i a
Populaţiile relative. ale domeniilor în probă pot: îi determinate din
măsurători globale ale intenșităţii, sau: din raportul intensităţilor. difrac-
tate. cînd polarizarea, razei "incidente. este inversată,.. Aceste , datepot fi
obținute pentru un, “cîmp “magnetic ce, acţionează, după O direcţie dată,
AL

deoarece astfel vă. apare: polarizarea! neutonilor în Afară, probei. Difracţia

neutronilor polarizaţi nu, a fost utilizată în studii globale ale donăeniilor
feromagnetice: . ::.: m i
TR

În cadrul aproximaţiei locale, s-a utilizat topografia cu | neutroni!

polarizaţi atit folosind un echipament standard cu. neutroni polarizaţi
[285, 288].şi' un -echipament. topografic [289]. Topografia : cu neutroni
EN

polarizaţi este similară cu tehnica, folosită în. studiul efectului. Kerr, dar
evidenţiază structura de :domenii în materialul masiv şi nu -la suprafaţă ă.
În figura XIII.49a prezentăm domeniile feromagnetice în cristal de Fe:
/C

13% Si determinate prin topografia cu neutroni polarizaţi; suprafaţa

este în lungul planului (001), reflexii (110),A = 1 35 Ă. Sehematie domeniile
sînt „prezentate în figura, XIII. 49b.. e
, La inversarea, polarizării razei incidente se observă 0: inversare a
SI

constastului. 'Topografiile nu-au o. rezoluţie. prea bună. ii

În. „topografia cu “neutroni: nepolarizaţi pot. fi „vizualizaţi. pei de
IA

domeniu: Aceasta, este.de așteptat în cazul domeniilor: de 905, deoarece

distorsiunea magnetostrictivă, a reţelei, la; graniţele domeniilor, poate con-
duce, în monocristale. bune, -la, perturbații. în propagarea. fasciculelor de
U

neutroni, destul de similare cu cele ale radiaţiilor X. Pereţii: de 180” nu

BC

sînt asociaţi -cu modificări în distorsiunea, reţelei şi vizualizarea, lor bună

implică 'o cunoaștere a teorici dinamicea; difracției de:neutroni prin cris-

354
 tale magnetice perfecte [289]. Sub rezerva. calculelor detaliate se pare că
trăsăturile generale ale contrastului observat pot fi atribuite efectelor de

Y
reflexie totală ale graniţelor [290].

R
RA
LIB
Y
S IT
ER
IV
UN
AL

Fig. XIIL.49. — Domenii -

în cristale .de fier-siliciu .
evidenţiate prin topogralie
cu neutroni polarizaţi. -
TR
EN
/C

XIII 9,5, Topografia cu autorul radiaţiilor x

Teoria; dinamică a difraoţiei p1ezice că;i atunci cînd cristalul £apro ape
SI

perfeot; este într-o poziţie de difracție față de radiaţia X incidentă există,

un fascicul intens difractat care este reversat (transmisie anormală).
IA

Orice distorsiune a periodicităţii reţelei cristaline. ca aceea; care apare. în

peretele domeniului ; „stinge” radiaţia difractată ce pătrunde în : acea,
regiune a cristalului. Deci structura de domenii este: relevaiă prin topo-
U

grafie: de radiaţii X'la suprafaţa, cristalului. Această tehnică relevă struc-

tura de domenii internă în cristale ce au o grosime de pînă la aproximativ
BC

100 um. Metoda necesită un timp mare de expunere, și câ atare se folo-

seşte numai pentru studii statice [291,, 292].

355
 Ea)
BIBLIOGRAFIE

RY
R. BECKER, Z. Phys., 33, 905 (1932). 7
D=
L. LANDAU, E. LIFSHITZ, Phys. Z. Sowjcluion, 8, 153 (1935).
C. IITTEL, Rev. Mod. Phys., 21, 541 (1949).
L. NEEL, Cahiers Phys., 25, 1 (1944).

RA
|
C. KITTEL, J. C. GALT, Ferromagnelic Domain Theory in Solid State Physics,
Oi

Ed. F.
Scitz and D. Turnbull, vol. I1l, Academic Press New York, 1956, p. 437—564.
« W. TF. BROWN JR., Micromagnelism, Interscience Publ., New York, 1963.
O

a
„ 5. STRICIMAN, D. TREVES, Micromagnelism in Magnetism, Ed.
al

LIB
G.T. Rado and H.
Suhil, vol. III, Academic Press, New York, 1963, p. 395—414,
5« M. PRUTTON, Thin Ferromagnelic Films, Butterworths, London, 1964.
9. R. F. SOOII00, Magnetic Thin Films, Harper and Row, New Yorl:, 1965.
10 „R. CAREY, E. D. ISAAC, Aagnelic Domains and Techniques for Their Observalion,.
The English University Press, London, 1966..
11. A. 1. AHIEZER, V.-T. BARIAHTAR, S$. V. PELETMINSKI,

Y
Spinovje Yolnj, Iza.
Naula, Moscova, 1967 (cap. I). '
12. C. HERRING, C. KITTEL, Phys. Rev., 81, 869 (1951).

T
13. Gh. ADAM, A. CORCIOVEI, J. Appl. Pnhys., 43, 4763 (1972).
14. A. AHARONI, Phys. Stat. Solidi, 16, 3 (1966).

SI
|
13. A. ATHARONI, Application of micromagnelics, in CRC Crit. Bevs. in Solid
State Sciences,
2, 121 (1971). . -
16. J. KACZER, M. ZELENY, P. SUDA, Czech. J. Phys., 34, 1064 (1963). -

ER
17. C. KITTEL, Phys. Rev., 20, 965 (1946). :
18. GH. ADAM, Studii Cere. Fiz. 23, 671 (1970) şi 30, 197 (1978).
19. F. BLOCH, Zeit. Phys., 24, 295 (1932). „- Da
20. E. LIFSHITZ, J. Phys. USSR, 8, 337 (1914). |
IV
21. C. HERRING, Phys. Rev., 85, 1003 și 87, 60 (1952). |
99 L. NEEL, C. R. Acad. Sci. Paris, 241, 533 (1955). i
23. E. E. HUBERT, O. O. SMITH, J. B. GOODENOUGHT, J. Appl. Phys., 29, 294 (1958).
UN

24. B. BARBARA, J. Physiquc, 34, 1039 (1973). |

25. NV. SIMONET, M. PAULUS, J. Physique, 28, 653 (1967).
26. L. NEEL, C. Rend. Acad. Sci. (Paris), 257, 4092 (1963). . |
27. G. A. JONES, B. I£. MIDDLETON, Phys. Stat. Solidi (a), 3, 1259 (1970).
28. J. P. JACUBOVICS, Phil. Mag., 30, 1111 (1974). |
29, II. J. WILLIAMS, M. GOERTZ, J. Appl. Phys., 23, 316 (1962). ...
AL

N
30, R. W. DeBLOIS, C. D. GRAHAM, J. Appl. Phys., 29, 932 (1958).
81, I. CAREY, E. D. ISAAC, Brit. J. Appl. Phys., 17, 279 (1966).
32. TH. RICHTIER, Intermag Conference, Amsterdam, 1969. .,
33, S. TSUIAHARA, H. KAWAKATSU, J. Phys. Soc. Japan, 32, 1493 (1972).
TR

34. C. G. HARRISON, K. D. LEAVER, Pnhys. Stat. Sol. (a), 15, 415 (1973)...
35. R. P. FERRIER, 1. B. PUCHALSKA, Phys. Stat. Sol., 22, 335 (1968).
36, S. METHEESSEL, S. MIDDELHOEK, H. "THOMAS, IBM J. Res. Develop.,
4, 96 (1969) ;
J: Appl. Phys., 31, 3025 (1960).
EN

37. E. J. TOROK, A. L. OLSON, N. H. ORED SON, J. Appl. Phys., 36, 1394 |

(1965).
38, „ FELDTKELLER, Proceed. Symposion on the Electric and Magnelic Properties on
E

Thin
Metallic Layers, Leuven, Belgium, 1961, p. 100. |
39. S. MIDDELHOEK, D. WILD, IBM. J. Res. Develop., 11, 93 (1967).
40.
/C

W. KAYSER, IEEE Trans. Magnetics, MAG-13, 141 (1967).

41. K. V. STEIN, E. FELDTKELLER, J. Appl.. Phys., 38, 4401, (1967).
42, S. STRIKIIMAN, D. TREVES, J. Appl: Phys., 31, 147S (1960). : -:
43. S. MIDDELHOEK, J. Appl. Phys., 93, 1111 (1962).
44, Je,H. WILLIAMS, R. C. SHERWOOD,.J. Appl. Phys., 28, 548 (1957).
o
SI

45. -R. W. DeBLOIS, Reports AFCRL-67-0107, 68 — 0414, Schenectady,

New York, 1967 —1968.
46. „K. L.'CHOPRA, Thin Film Phenomena, MeGraw-Hill, New 'York, "1969.
47. I. D. BURSUC, M. SUCIU, Pături subțiri feromagnetice, Edit. Academiei, - :
48. "HN: OREDSON, E; ..J.. TOROK, IEEE Trans. Magn., MAG-4, 44" (1968):1969.
IA

i
49. F. F. Y. WANG, J. Appl. Phys.,.:39, 865;(1968);. .. ..;. pete hai
50. vaA. AHARONI, CRC Crit. Revs în Solid. State Sciences, 2,121 (1971). -
pa ţ PB. N
51. : W. F. BROWN, Afagnetostalic. Principles, in Ferromagnelisnu, 'Norin Holănă Publishing
U

Comp:, Amsterdam, 1962. d „il dia) - SRR De aaa a te tai 2

sai A: HUBERT, Phys.' Stat!" Solidi, '32, '519' (1969). î: iii: ARE
BC

53. L. NEEL, Cahiers de Physi 25,qgue,

di (1944). ea
54. A. HUBERT, Zeit. angew.' Phys:, 26, 35 (1969). îi i ci
356
 |
55 H.J. WILLIAMS, R. M. BOZORTII, W. SHOCKLEY, Phgs. Rev., 15, 1553 (1969).
56. K. D. LEAVER, Phys. Stat. Solidi, 27, 153 (1975).
57. C. E. PATTON, F. B.' HUMPHREY, J. Appl: Phys., 97; 1269. (1966). i

Y
58. T. SUZUKI, G. II. WILTS, C. E. PATTON, J. Anpl. Pnys. „99, 1983 (1908).-::.
59. E. FUCHS, Zeit. angew. Phys., 14, 203 (1962). a aa

R
50. S. MIDDELHOEIK, 'J. Appl. Phys., 34, 1054 (1963).
61. A. AHARONI, J. Appl. Phys., 38,:3196 (1967).

RA
62. A. ATARONI,.J. Appl. Phys., 39, 861 (1968). Sai
63. B. A. LILLEY, Phil. Mag., 41,792 (1950).. Da
64. C. K0OY, U. ENZ, Philips. Research Repis., 15, ? (1960). n
45. A. HERPIN, Theorie du Magnetism, Biblioteque des Sciences ct “Teclmiques Nucitaires,

LIB
1968, p.: 716. za
G6. S. CZIISAZUMI, Physics of. Magnetism, John Wiley ad Soris,. New. York, 1957.
7. W. ANDRA, Phys.' Stal. Solidi, 22; 99 (1962) ; Tonkie' “feromagnetiki „plionli Iza: Mire
Moskva, 1964, p. 9—26. |
68. R. M. MOON, J. Appl. Pnys., 30, sos (1950). po
69. II. W. FULLER, H. RUBINSTEIN,-J. Appl, Phys., 30,. 945 00)

Y
70. H. W. FULLER, M. E. HALE, J. Appl. Phys,, 31, 3055, (1960).
71. E. FUCIIS, Zs. Naturwiss, 47, 392 (1960). i

IT
72. P. J. CRAII, R. S. TEBBLE, Terromagnelism and eromagneie Domains, Sort Holland
Publishing Co., Amsterdam, 1905.
73. G.T1. TRAMMELL, Phys. Rev., 131, 932: (1963). RR

S
74. EH. ZIJLSTRA, IEEE 'Irans. Magn., 6, :179. (1970). - a
75. B. BARBARA, C. BI:CLE, R. LEMAIRE, D. PACCARD, CR. Acad. „Sei. Pazis za,

ER
| 850 (1970). e |
„76. M. PAULUS, C.R. Acad. Sei. Paris, 245, 207 (1957). E a SE
77. M. PAULUS, C. R. Acad. Sci. Paris., 250, 1213:şi:2332 (3060). i
78. H. D. DIETZE, H. THOMAS, Zeit. Physik, 163, 523. (1961)... rii
79. E. FELDTKELLER, Zeit. angew. Phys., 15, 206 (1963); i
IV
4,

„E. FELDTKELLER, E. FUCIIS, Zeit. ansew. Pnys 18, 1 (1961).

S0. A. AHARONI, J. App]. Phys., 37, 3271 (1966). ...
S1, A. AHARONI, Phil. Mase 25, 993 (1972) Phil „Mag. 26, 1473 (1972) ; Ps, Stat.[Soiaia)
UN

18, 661 (1973). !

S2. A. HUBERT, Computer Phys. Commun., 1, 343 (1970).
33. A. HOLTZ, A. HUBERT, 7cit. angew. Phys.; 26, 145 (1969). .
S4. A. HUBERT, Phys. Stat. Solidi, 38, 699 (1970) şi 32, 519 (1969).
85. J. P. JACUBOVICS, Phil. Mag., 14! 881: (1966). La Si
36. J. p: JACUBOVICS Phil., Mag., 30, 983 (1974). : Ta
AL

87. A. AHARONI, IEEE Trans. Mag, MAG-10, 939 (1974). re

S8. A. AHARONI,.J. Appl. Phys. „46, 908 (1975),; |
„A. AHARONI, J. Appl. Puys., 46, 914"(1975).
TR

S9. A. AHA RONI, IT 'Appl. Phys:, 46, 1783. (1975).

„90. W. IE. BROWN, A. E. LABON TE, J. App. Phys., 36, 1380 (1965).
91. X%. IRINEI îi DORING, J. Appl. Phys., 99, 855 (1968)-.
92. A. E. LABONTE, 'Lesis, Univ. ol Minessota, : 1960.
EN

93. A. E. LABONTE, J. Appl. Phys., 40, 2450 (1969).

94. A. AHARONI, J. Physiquc, 32, C1-966 (1971). i A a a
95. R. COLLETTE, J. Appl. Phys,, 35, 3294 (1964). i
96. E. FELDKELLER, Zs. Naturwiss, 42, 476 (1961), : SE i
97. E. FELDKELLER, Zeit. angew. Phys., 19, 161 (1901). II aaa
/C

98. H. RIEDEL, A. SEEGER, Phys. Stat. Solidi. (b), 46,.372 (09701:

99. H. KRONMULLER, Phys. Stat. Solidi, 11, 14125 (1965).
100. A. AIIARONI, J. Appl. Phys., 41, 186 (1970). E a
101. A. HUBERT, Zeit. Angew. Phys., 32, 58 (1971).
102. S. TSUKAHARA, H. IA WAKA'TSU,. J. Phys. Soc. Japan; is, 72. (0972).
SI

103. R. WOLFE, A. J. IKURTZIG, R. C. LECRAW,'J. Appl. Phys 41, 1218, (4970).

104. D, E. LACKILSON, J. CHADWICK, J.. LL. PAGE, -J. Pnys: DD,-5 „810 (1972).
105. GH. ADAM, Studii Cerc. Fiz., 23, 671 (1971). . ' a | a
IA

106. C. KITTEL, Rev. Mod. Phys., 21, 541 (1949)... DI a i a

107. 7. MÂLEK, V. KAMBERSKY, Czech." J. Phys- 3, 416 (0050) i a
J. SILCOX, Phil. Mag., 8, 1395 (1963). ai a
108.
U

109. J. P. JACUBOVICS, Phil. Mag., 14, 581 (1966). ; i

110. C. G. HARRISON, Phys. Letters, AIA, 53 (1972). _ a
BC

111, A..GREEN,. K. D. LEAVER, Phys,, Stat. Solidi, e 20, 16173 (0975). a

112. 1. SUZURI, Zeit. Angew. Phys. 2, 75 (1971). di i

357
 113. D. C. HOTHERSALL, Phys. Stat.. Solidi (b), 51, 529 (1972)...
111. A. GREEN, IS. D. LEAVER, Phys. Stat.. Solidi (a), 27, 69 (1975).

RY
115. T. SUZUKI, G. IH. WILLIS, J. App. Phys., 40, 1216 (1969).
110. D. C. HOTHERSALL, Phil. Mag., 20, 89 (1969). . Aa
117, E. FUCHS, Zeit. Angew. Phys.,. 15, 206 (1963)... - „i
118. M. S. COHEN, K. J. HARTE, J. Appl. Phys,, 40, 3597 (1969)... .-.
119. K. J. MARTE, M. S. COHEN, J. Appl. Phys., 40, 1218 (1969).

RA
120. L. REIMER, A. KAPPERT, Zeit. Angew. Phys., 26, 58 (1969).
121. R. H. WADE, J. Appl. Phys., 37, 366 (1966). . i
122. H. IAPPERT, Zeit. Angew. Phys.,. 29, 139 (1970). i Ace
123, R. AJEIAN, H. KAPPERT, L. REIMER, Zeit. Angew. Phys., 30, 80 (1970). .

LIB
124. T. SUZUKI, A. SEEGER, Comments on Solid State Physics, 3, 128, 173 (1971).
125. EH. ISAPPERT, P.. SCHMIESING, Phys. Stat. Solidi, (a), 4, 737 (1971).
126. G. FE. COX, M. 1. DARBY, Phys. Stat. Solidi (a), 10, 14105. (1972).
127. J..P. GUIGAY, Phys. Stat. Solidi (a), 14, 299 (1972). ..
128. T. SUZUKI, A. HUBERT, Phys. Stat. Solidi, 38, IK5 (1970). | - i
129. C. G. HARRISON, K. D. LEAVER,P. .R.. SWAM, Proc. :5-4h Iurop. Congr. Electron

Y
Microscopy, Manchester, 1972... .. PE SI
130. J. B. GOODENOUGII, Phys. Rev., 102, 356 (1956)...

T
131. J. IKACZER, R. GEMPERLE, Cech. J. Pnys., 310, 505, 614 (1961)..
132. G. KOZLOWSKI, V. ZIETEK, Acta Phys. Pol., 29, 261 (1966). . .

SI
133. W. IL. DRUYVESTEYN, J. W.r. DORLEYN,. Philips Res. Nepts., 26, 11
(1971).
134. D. J. CRAIK, D. A. MecINTYRE, IEEE “Trans. Magn., MAG-5, 378 (1969).
135. D. J. CRAIK, D. A. MeINTYRE, Proc. Roy. Soc., A313, 97 (1969).: |

ER
136. D. J. CRAIK, P. V. COOPER, Phys. Lett., 334, 411 (1970).
137 „ D. J. CRAIK, P. V. COOPER, W. F. DRUYVESTEYN, Phys. Lett:,
34A, 2414 (1971),
138. 5. H. CHARAP, J. M. NEUCHIK, IEEE Trans. Magn., MAG-5, 566. (1969)..
E
139. L. T. BATES, E. E. NEALE, Proc. Phys. Soc. (London), ASI, 3741(1950). ..
IV
140. W. SEHIOCKLEY, Phys.. Rev., 73, 1246. (19.18).. tu “A a
141. L. NEEL, J. Phys. Rad., 5, 241, 265 (1944).: Ma N
- M2, H..J. WILLIAMS, Elec. Eng., 69, 817 (1950). i a SE
UN

„143. M. FOX, -R..S. TEBBLE, Proc. Phys. Soc., 72, 765 (1958); 73, 325
(1959), .
144. J. KACZER, JI. Exper. Theor. Phys., 46, 1787 (1964). IL Sa:
145. M. ROSENBERG, C; TĂNĂSOIU, Magnelic Domain in Mugnelic Ozides;:
part. 2, Ed.
by D. J. Craik, p. 183, J. Wiley and Sons, 1973. -. ia PR Ia
146. R. SZYMCZAK, Archiv. Elektr., 15, 477 (1966). - SI a
147. J. KACZER, Czech. J. Pnys., B12, 354 (1962). .. - N
AL

148. ref. [65], pag. 740. a - II

149. H. HONDA, S. KAYA, Sci. Rep. Tohoku.Univ.,. 15, 721 (1926)...
150. H. JI. WILLIAMS, W. ȘHOCISLIZY, Phys. :Rev.,. 75, 178 (1949)...
151. E. KONDORSKI, Dokl. Akad. Nauk: SSSR, 60, 37 (19-19). . „i
TR

152. M. RERSTEN, Zeit. Angew. Phys.,: 7, 397 (1955).. Ș

153. R. BRENNER, Zeit. Angew. Phys., 7, 391 (1955).
154. H..J. WILLIAMS, Phys. Rev., 20, 106 (1946).
155 BR. M. BOZORTH., J. Phys. Rad., 12, 308 (19510.
EN

156, G. GUILLAUD, R. VAUTIER, Colloque National de Augnelism, Ed.

CNRS,.1958 p. 25.
157. H. J. WILLIAMS, W. SCHOCKLEY, Phys. Rev., 28, 341 (1950)...
158. A. I. AHIEZER, V. T. BORCHAIITAR, $. N. PELEPMIN SII, Spinovie Volni,
Izd. Nauka, Moskva, 1967, Cap. ].. e a Pa
159. A. CORCIOVEI, G. COSTACIIE, D. VAMANU, Ferromagnelic: Thin Films,
/C

in Solid
State Physics, Eds. E. Scitz, D. Turnbull, W. Ehrenreich,: Vol.'27, Academie
Press., New
York, 1972, p. D37—050 fc N
160. A. CORCIOVEI, D. VA MANU, Rev. Roum. Phys., 18, 693 (1973).
161. A. CORCIOVEI, GH. ADAM, Journ. de Physique (Paris), 92C, 408. (1971)
162. A. CORCIOVEI, GIN. ADAM, Rev. Roum., Phys., 16, 275 (1971).
1
SI

e
163. A. CORCIOVEI, GH. ADAM, în Proceed of (he Int.. Conf. on Alagnelism,
ICM-73, Publ.
House: ,,Nauka”, Moscov, 197.1, vol. 11], pp. 443 —447.
164. IK. J. HARTE, J. Appl. Phys., 39,:1503 (1968). ..
IA

ES
165. H. SATO, R. S. TOTH, R. W. ASTRUE, J. Appl. Phys., 34, 1064
(1963);. n i:
166. H. SATO, R. W..ASTRUE, S. S. SHINOZAKI, JI: Appl: Phys.,.
95,522: (1964). .î.:
167. H. SATO, R. S. TOTH, R. W. ASTRUE, Magnetic Domain Structures
:0f. Epilazially "
Grown Single-Cristal. Thin Films, în Single Cristal Films (M. II. Y'rancombe
U

and H. Sato,
eds.), Pergamon Press., Oxford, 1964, p. 395—413. o e
168. Y. GONDO, J. Phys. Soc. Japan, 17, 1129 (1962).
BC

Ra a a
169. Y. GONDO, Zi FUNATOGAWA,'J. Phys. Soc. Japa 13, n,
suppl., BI, 621 (1962). -:
170. J. T. RAFLEL, J. Appl. Phys., 30, 60S (19599)... i ae :

358
 . aci

171. J..T. RAFFEL, D. 0. SMITII, “Diocecă.: UNESCO | Tit, Cont: Paris, 1959, p. 447.
172, W. SCHUPPEL, V. KAMBERSILY, Plys. Stat, Soligi,2, 345 (1962), sau în 1 onkie Ferro-

Y
magneliki 'plionki,. Izd: Mir. Moskova, 1964; p.. 105: 158.
Hi, J.. WILLIAMS, Ri C SHERWOOD, TE; £, FOSTER TE, A. BELEY;, d „App.

R
“Pnys.,. 20, 1181 (1957). -.vrag
SAITO, HI: FUJINVARA; 57. SUGITA U, Pnysi: Soc, Japan! 19, “1116: (96.
„I. SPAIN, Appl. Phys. Letters,'9, 208! (1963). e
poa

RA
KOIKEDA, IX: SUZUKI, 'S: CHIICA ZUMI: Appl. Phiys.! Letters; 74, 160. „Coen:
. S. KRINCHIK, A. N. VERHOZIN, JETF,.51,, 1921 (1966). si
„ S. KRINCIIIK, A. N. VERHOZIN, FTT, 9, 2315; (1967). IE n
HI. FUJIWARA, Y. SUGITA, N,. SAITO,J. Phase: Sac." “Japan, 154 762. iso ae

LIB
. W. DeBLOIS,! J. Appl: Ph 36,:'1047. (1905). | e
oz>z:

. BALTZ, J. Appl. Phys., 37,'1485 (1966). . mi să a i oa

„JI. SPAIN, Appl. Phys., Letters, '6, 8 (1965). im ei aa IRI
. S. LO, M. M. HANSON, J. Appl. Phys. 38, 3.(1967).
„IL. 'B. PUCHALSKA, R. P. FERRIER, Thin Solid Films, 1; “437 (1967 905
„1. B. PUCHALSKA, Proceed Int. Conf. Magnetism, Nottingham, 1964, D. „870,

Y
„I. B. PUCHALSISA, Acta: Phys. polon 36, 589 (1969): .
„M. S. COHEN, J. Appl. Phys., 32, 87S (1961); PE

IT
„A. SUKIIENNICIKI, Phys. Stat.: Solidi, :29, 417 (1968). i Pa
„Y. MURA YAMA, J.:Phys.. Soc. Japan, 21, 2253. (1966); ” Ia :
„G. s:. KRINCHIIE, JI. App. Phys., 39,859. (1960). o E

S
„ G. S. KRINCHIK, E. E. CHEPUHOVA, în, Pizila: atăgnitnil plional A N. „SS5R,
„ Irkutsk, 1968, p. 149—153,

ER
L . NEEL; Proc: Kyoto Conf. “Tncor. “Phys. (Science Council oi aan) 1954, p., 701.
B. K. TANNER, Contemp: Phys., 20, 187: (1979). i, , E
„L. ROTH, J. Appl. Phys., 31, 2000 (1960).
G. A. SLACIK, JI. Appl. Phys., 31, 1571 (1960), a iti,
K. KUROSAWA, S. SALTO, S. TAKBĂIOTO, Japan,” J: App. Pnys:; 13, 804 (3974).
IV
7. N. SCHLENKER, I.: BARUCHEL,! Ji AppL. Pys%. 49, 1966: (1978). :
T. YAMADA, S$.: SAITO and: Y. 'SHIMOMURA; J.::Phys: Soc. Japan; 21, 1672 + (1966).
UN

.K. NAKAHIGA SHI, N. FUKUOKA, Y. SHIMOMURA, J Phys, Soc. Japan, 30, 1634
(1975).
).. K SAITO, I4..NAKATIGA SHI, Y: SHIMOMURA, d! Phys. Soc: Japan, : 51, 850: (1966).
. Me SCHLENKER, J. BARUCHEL, JI NOUET, Proc. Int. „Conf. „Magn. Moscova, A
:368 (1973).
2. B. K. TANNER, D. MIDGLEY, M."SAFA, “Pnys, Stat: Sol. (a, 28; K89 (1975);
AL

„R. H. PETIT, J. FERRE, J. NOUET, J. Phys. (Paris), 36, 431: (1975),

„ B. K. TANNER, Progr. Crystal Growth and: Assessment, 1, 23 (1977);
5. M. SATA, B. K. TANNER, Physica, 86—88B, 1347 (as).
.$. HOSOYA, M. ANDO, Phys. Rev. Lett., 26, 321 (1971). DE
TR

„ M. ANDO, S. HOSOYA, Phys. Rev. Lett., 29, 281 (1972), NR

: S. PALMER, 'J. Phys: F: Metal Phys., 5, 2370 (1975): ”
„M. SAFTA, B. K. TANNER, Phil. Mag.,, 37, 739 (1978). |
„IL. B. PUCIIALSKA, J. 1. SADOC, J. Appl. Phys., 47, '233 (1976): . Ia
EN

„G. S. CARGILL II, RJ. GAMBINO, J. J, CUOMO, IEEE Trans, Mag, AIAG- -10,
803 (1974). | As zi 7
:
. G. DIETZ, A. HUNSELER:. J. Magn. Magni G; 68. (1977). |
„ H. KRONMULLER, R. SCHOFLER, G. SCHROEDER, JI “Maggi. Mada. Mat: "6; 61
/C

(1977). | i pm
„FE. BIFTER, Phys. Rev. 38, 1903 (1931)... d
L. VON HAMOS, P. A. THIESSEN, Zeit. “pina 71, "442 (1931).
. S. KAYA, Zeit. Pnysik, 89, 796 (1934); 90, (1934); K.. Sixtus, Pnys. Rovi 551, 570
(1937); T. SOLLER, Zeit Physik, 106, 485 (1937) ; W. C. ELMORE, L: W. MeKSEEHAN,
SI

Trans, Amer. Inst. Min. Met Iingeen., 120, 236 (1936).

„W. C. ELMORE, Phys. Rev., 54, 309! (1938); "62, 486 (1942).
. Li. W. MeISEEHAN, W. C. ELMORE, Phys. Rev: „46, 226 (1934). ..:
IA

«D. J. CRAIK, P. M. GRIFLITHS, Brit. J., Appl. Phys., 9, 279 (1958).

„W. ANDRĂ, Ann. der. Phys., 17, 233 (1956). a
„N. ELSCHNER, W. ANDRĂ, Fortsch. Phys.; 5 163 (1955). - o NE
U

« J. F. DILLON, în Magnetism (vol. N IZd. G. rr: Rado, ][. „Sun, Academie ' Press.
1963, p. 417.
BC

223. W. SCHWARTZE, Ann. der Physil, 19, 322 (1977).

224. W. ANDRĂ, B. SCHWABE, Ann. der. Physik, 17, 55 (1955). -

359
 225. W. ANDRĂ, Ann. der Physik (7],,9, 334 (1959). ..
226. H. BOERSCH,, H. RA STII, Naturwissenschaften, 46, 577 (1959), -

RY
» H. BOERSCH, H. RAITII, D. WOHLLEBEN, Zeit, Physik, 139, 356 (1960).
227. M, E. HALE, II. W. FULLER, R. RUBINSTEIN,. I..AppL. Phys.,.30,.789 (1959).
'228. D. WARRINGTON, J. M: RODGERS, R. $. TEBBLE, Phil. Mag., 1, 1783, (adi)
229. H. W. FULLER, M. E. HALE,.J. Appl. Phys., -31 238 şi 1699 (1900).

RA
230. D. WARRINGTON, Phil. Mâg, 9, 261 (1964). -
231. H. BOERSCH, II. IIAMISII, D : VOHLLEBEN, E. GROLIMAN, Zeit. “Phys, 167, 72
(1962). i a
232. Și 2) RUND YA! s. TEBBLI, “Adv. Phyjs.,. 66, 153 (968). ri > i
233. J. HOFFMAN, J. Abpl. Phys., 35, 1790 (196.1). „e e

LIB
234. P. J.:GRUNDY, R. S$. TEBBLE,:J. 'Appl. Phys.,. 35, 923 (a964).; d
235. P. J. GRUNDY, Phil. Mag., 18, 335. (1965); 14, 901 (1966).., |.)
236. W. E. LEWIS, J. Appl. Phys., 48, 2980 (1977). i ş 4 -

237. Y. TAKATA, J. Phys.- Soc. Japan., 18,. 87, (1963).

Pa. da „tb .. -

238. D. J. CRAIK, R. S. TEBBLE, Repts. Progr. zu, 116 (3961)... Na

239. G. KOZLOWSKI, W. J. ZIETEIK, Acta. Phys. Pol., M42, 87 (1972).-

Y
210. M. S. COIIIEN, J. App. Pnys., 36,. 1602 (1965). Proc. . Int: Cont. Mace Boston,
1977.

T
241. D. WOHLLEBEN, Pnys. Lett. - 22, 546 (1966) ; ; Ii Appl. “Piiys. - 30, 3341. (907).
242, D. GC. HOTHERSALL, Phil. Mag., 24, 241 (1971). .

SI
OD>PPuo

243. H. J. WILLIAMS, F. G. FOSTER, E. A. WOOD, Pnys., Rev., „aa, 119. (4953).

244. C. A. FOWLER, JR., E. M. FRYER, Phys. Rev. . 94, 52.,(1954). |.
245. C. A. FOWLER, JR, E. M. FRYER, J. Opt. Soc. Am., 44,256 (1954).

ER
246. C. A. FOWLER, IJR., E..M. FRYER, J. R. SIEVENS, Pnys, Rev., 104, 645 (1900).
247. V:D. DÎLGEROV, IF. DEGTIAREV, Kristalogratiya, 5, 809, (1960). E
248. J. KRANZ, A: HUBERT, Zeit. Angew Phys.,.3, 220 (1):
249. M. HILLER,. N. LANGE, J. Appl. Phys.;:30, 945 (1939).
IV
250. J.. KRANZ, Naturwissenschaften, 43, 370 (19560). | ,
251. L. V. KIRENSRI, 1..F. DEGTIAREV, JETE, 35, 584 (058). a -
292..J. KRANZ,, W., : DRECHSEL, Zeit; Phys „150, 632, (0988) 5.5 catuirissenscharten, 47,
UN

iii „392 (1960). sp | E : |e pu :

253. M. Prutton: Phil. Mag 4, 1063 (1959). - A
251. E..W. LEF, D.R. „CALLABY, A.G. LYNGH, Proc. »Phys Soc. „ (London) 75 „233
1958).' E : SD N aa
255, 5. W. LELE, D. BR. CALLABY, Nature, 182, 254 (3059). a îi a
256. D. R..CALLABY, J. Appl.- Phys., 32, 298S (1961).. pa
AL

257. W. SWINDEL,. E. W, LEE, Phys. Lett.,: 7,; 104 (1963)... Ie: Rai . a:
258. M. LAMBECK, IEEE. Trans. Magn., MAG-4, 41 (1968). .- ” ae
259. J. F. DILLON, Bull. Amer.; i Phys-. Soc., 2, 238 (1957); J. „Anpt “Pg, :39, 589, 1286
(1958). o | a ai a i
TR

-260. C. K00Y, Phillips “Tech. Rev, 19, 286 (1918). 5 a

261. H. J. WILLIAMS, R. C. SHERWOOD, J. R. REME SĂ, I. a Pg 29, 1772
(1958), |
262. L. REIMER, Zeit. Naturforsch., ia, Gai (1956).
,A Pi
Ea
E DE N
EN

263. J. GRYCZA,. Acta Phys. Pol.,:18, 537 ':(1959).; aa a

264. H. BOERSCH, M. LAMBECK, JI. RAITII, Naturwissenschaften, 46, 595 (4939) a.
BOERSCH, M. LAMBECK,, Zeit. Physik, 159,:248:(1960).
265. A. M.-CLOGSTON,. J. "Phys, „Radium, 20, 151 (1959).
/C

266. A. L. HOUDE, J. Appl. Phys., 32, 1234 (1961).

„267. J. W. SHILLING, G. L. HOUZE, IEEE Trans. Mag., MAG-10, 195 (1974).
268. K. DOI,N. MINAKAWA, H. MOTAHA SHI, N. MASARI, J. Appl. Cryst., %, 528 (1971).
269. D. J. HUGHES,.J..R. WALLACE, R. H.. HALIZMAN, Phys. Rev., 73, 1277 (1918) ;:
„DD. d. HUGHES, MT. BURGY, R. B. „HELLER, J. R.. WALLACE, Phys, Rev. 15,
565 (1949);
SI

M. BURGY, D. H. HUGHES, 1 R, vw ALTAGE, x. î. WOOLF, „Pus. Rev, - so, 953,

(1950); .
IA

D. Y. HUGHES, M. L. BURGY, Phys. “Rex. - 81, 498 (1951). a a

210. 0. HALPERN, “T, HOLSTEIN, Pnys.: :Rev., 59, 960 (940); Proc. Nat. Acad. Sci., 2,
112 (1942).
71. C. G. SHULL, E.0O. WOLLAN, XW A. STRAUSER, “Phys. Rev. d SI, "483 (93):
U

72. P. KORPIUN, Zeit. Pnysik, 195, 1146 (1966).- , , . o

7 3. G. M. DRABKIN, V. A. TRUNOV,A. E. SCHEBLETOV, Sov. ps. JET Let 10,
BC

336 (1969); DR B |
S. A. MALEEV, V. A. RUBAN, + A. TRUNOY, idem, 10, 345 (1969).,
360
274.:G: AM. DRABKIN, EI, ZĂBIDA ROVA, xi, A A SMAN, A. l; "OROROROV, Sov.
| Phys. JETEF, 20, 261 (1969); A

Y
G. M. DRABKIN, A. I. OKOROIOV, V.I]. YOLKOV, A. 7. _SCHEBLETOV, Sov.
Phys. JETP Letit., 13, 1 (1971). ,

R
275. ID RAUCII, E. SEIDL, Ă. ZEILINGER, Zeit. Angew. Phys.,.92, 109 (1971).
276. “FII RERKVELDT, J. Phys. (Cars), ;, C1-579 71); Zeit. Dle 259, 391 (1973).

RA
277. A 1. OKXOROROV, .v. v. RUNOV, I, VOLKOV, „G. GUKA SOvV, 'JETP, 69,
590 (1975).
278. W. H. RKRAAN, M. TE RI: LNELDT, Pnysica, pc) s6-— ss, 1341, (1977).. ;
279. G. AM. DRABKIN, A. Il. OLOROROV, YV. YV. RUNOV, So, „Phys. JETP Let, 15,
824 (1972).

LIB
280. M. TH: RERVELDT, J. Magn. Mat., ], 342 (1970) ; J. Phoss. (Paris), 38, C1—23 (3970.
p81 S. V. MALEEV, V. A. RUBAN, Sov. Pnys. Sol. St.: St., 19, 1331 (1976).
IS+

! „5.8. SHILSTEIN,N. O. EL UITIN, Y, A. SOMENKOY, Sov. Phys. Sol. St., 16, 1905.
N
„CB

| (1975). Ca Sria Siro Co ie id

283. R. R. NEWTON, O. IITTEL, Phys. Rev., 74, 1604 (1948).

Y
284. O. SCHAERPE, H. VEHOEL, CH. SCHWINR, Int. J. Magn., 5, 223 (197 5)ji
i i Puysica, '90b, 1989 (1975): iu a 10 sal 25 ECU TOTI At ct

IT
„fite CIT SCHWINI,: O. ;SCHAERPEI, Zeit: Phys.,i 192; 1305: 41975, î) iei IL
285, M, SCIILENKER, G, G. ASA eye) "API. Phys4 dă, dI81, (ot 2 ie) ttaiit
I >
239, (tt, KLEIN, G,
G 1 ALA Lys: „Rete DI i (3978 ); ENys: Rey: Let i 70, 29$,

S
287. R. 0) Oort "WC, ORBHLER/ Pliys. Ro: 200-920: (aoeoie mu 2

ER
288. S::ATPERIN; E] BROWN, n: NATHAN;
Bride „PIGRA RT: Phys. Rox. Ltt:,
237 (1962). | |
289. J. SIVARDIERE, Acta Cryst. -, ASI, 340 (1975). = -
290. M. SCHLENKER, J. LINARES- GALNVES;: SI, BARUCHIEL, Piil, Mag, (1977);
291. Ai A. HERTZ, J. Appl. Phys., 31, 147 (1969) :
IV
292. M. POLCAROVA, IECE Trans. Măziia3 ÎTAGE 7 536-(1969)—
! Y . .-
| 4 ine
pr N
ST „i ” îs aa
UN

Ss .7 4 ON în i
Sasa
N sti
N a
.. : ” - o zor s sa
. . pg
pm po pu e NR
sat oa Ai II 9 am Se | ra
ă . TI sa pf
m o mee ea SAN
AL

m. N *
ii 4
4 4, IA
.4
a
$

ius ! r ji N
TR

: Pr
ste tata cala Ta
e at ţ - E
i - tou si EL] .
. îi
"e,
„i ;
Pe le )
ea n a -
EN

. fi

4
| |
/C

=
SI

ES

,. - |

e
n . .
n. ii Îi
IA

LIGI

ni
! a
Pa
oii
“4
Viei =
U

! astea) fe ui Vp o . i
i Ci ţ și) SViSUI sepia i „d i.
BC

FRI . 1 Faze . (7
y tii Li „ ști d . a tsi ji pi € pt îl
, : FI II 2 .
E ii păi Put ij i ; a pei E A

361
 “XIV. | PROGESE DE MAGNETIZARE . . .; ee

RY
, | ,
E Dra [ ar ț , 4 - ! !
pie o, pa ) i i . a ia i 7 ,

RA
TA- , , PD
, , A
FE
| i ma-i tiu at -
ț P LEI Na 4) j ” ) „ DS
st

LIB
E Pad 4 pi i La
r i i Era iz - - , 4 e

XA. Probleme: gencfale A a

„ti mii , a i PI N EI SI pr ie a Dă a

Y
în analiza structurii de domenii a” miatesiălului oidonat magnetic
am evidenţiat că acesta'este magnetizat, chiar în absenţa cimpului extern.

T
Magnetizarea spontână în: interiorul probei. variază în direcţie de la un:

SI
domeniu la “altul. La, temperaturi sub punctul Curie, pe măsura creşterii
cimpului magnetic; extern, :magnetizarea macroscopică 'se:. modifică, de.
la zero la, vâlonroa; sa ile: saturație. Curbele de magnetizare depind de.

ER
— HIOe)+795Arm -: SD e N a
0___.100.. „200: „4300 + 1400. „500 BOD
„1500; | E Di Ra ru
IV
| Ta| =T Hi

Ea
i aa î i si

1009 —-
UN

e AH
>
=<£1200 Ă ii A
300A -
4 (9.509 N

a& E i i N|
AL

A | | |
A 900—-- -- N E II I | A
| i Fig. NIV.1. — Izoterme
TR
Magnetizare

i pH : de magnetizare la un mono-
500 0___100_ 200 300 “cristal de fier pentru tem-
peraturile de 291 I€, 773 K
| şi respectiv 948 K.
EN

x | 101 lconnatua
300 600—-- —- 900 „pe
—=

291 K x |
/C

0l——! -300———i 600

e aaa 773K|
SI

0! 300 „
ek |
IA

0— 100 200 300 | ,

—. H+ NI , ,
U

! .

direcţia de acţiune a câmpului extern cît şi de temperatură. Pentru a

ilustra aceasta prezentăm în figura XIV.L unele izoterme ds magneti-
BC

zare pentru un monocristal de fier [1]. Cimpul extern necesar a satura

362,
 | |
magnetizarea este mult mai mic decât valorile cînpului molecular ce re-
flectă efectul interacțiilor de schimb. Prin urmare, 'energia implicată

Y
în procesele: de 'magnetizare poate îi analizată, ca o perturbaţie la inter-
acţiile de schimb Drezente: în sistem. |

R
Analiza datelor experimentale evidenţiază, o mare varietate de forme
ale curbelor de magnetizare. Aceasta, reflectă, în esență procesele elemen-

RA
tare din sistem şi anume deplasări -ale pereţilor de domeniu sau rotajii
ale magnetizării atît irevessibile cît şi reversibile. Procesele ireversibile
pot îi evidenţiate: în;structura fină a curbei de magnetizare. Asemenea, mo-

LIB
diticări: discontinue în magnetizare: au. fost: observate. încă; :în..:1919::[21;
şi|sînt cunoscute, sub: “denumirea de etect Barkhausen. ustrativ, structura
- ind”. a, curbei de imăgnetizare este evidenţiată în :îigura XIV. 2. Aceasta,
:
Mai i SED: Pe i,
ee e ii gt ah a ai apr te iii

Y
eee pa EPA e marea mt

IT
eg NT e zi be cet e Tuica poti ui
spe titi tei iei borer Pepe tipa tg e Pa acetat
8

8 , .

S
g „ii ta tt '
otita
Di iniRig aia ' Structura: iba
XIV. ii rafie Ti test tea te |

ER
ture! „tina: ai curbei!de:: mtgz") Pot ms fie toti ati pc e eta
SĂ aie atzi Netizare,ini; iii |tnitii i! tr |
Î.. E
pe tie iu: pt ie SI pe pu a esf
- . > . +

se - Er, fi oa | gi
IV
ispitit cd -
> ii Di . e. . , v- . , .
a: poa E RI i i n: : Ț vizie ie ia cortina din: pet

ee a/n curba, mărită;et [rețea

UN

ge ta tt pa a erect Li i de %, 97 ti [ui
PI : „i e , a iţi . ăi , 4

ea a E a Intensitatea” CîmpuluI H —, 7

poâtă' îi ustificată admiţind ecă pe măsură, cueşterii” 'cîmpului niagnetie

AL

extern se produce o deplasare a perdţilor de domeniu, astfel 'că se dezvoltă,

domeniile ce au magnetizarea paralelă la, cîmpul extern „absorbind” pe
cele cu .direcţia magnetizării orientată mai -puţin. favorabil. Un perete
dat; poate fi deplasat reversibil pînă ce cîmpul extern atinge o valoare
TR

caracteristică iar;;apoi ireversibil; corespunzător celei mai mari părți

sau chiar. pe întreaga dimenşiune a domeniului vecin.
„Modificări discontinue ale magnetizării, în. monoeristale, pot apărea,
EN

și prin. rotații - ireversibile: ale magnetizării.. domeniului... Este . totodată

posibil: ca acestea, să contribuie la, efectul Barkhausen în materiale; poli-
cristaline. .. . C E
„Ne, “propunem. să. “anâlizăm | procesele. elementare. de: magnetizare,.
/C

elemente constitutive ale curbei de magnetizare.: Pentru început vom dis-:

cuta procesele de magnetizare. în, monocristale. ce au simetria cubică.
Examinăm. apoi procesele de magnetizar6 în. câmpuri. de intensităţi mici.
Prezentăm modelele ce descriu deplasare a pereţilor de:domeniu și anume
SI

modelul 'funceţiei potenţiale, modelul: elastic,- modelul ce ia în considerare

frecârea,. peretelui, deplasarea “pereţilor înguști,. deplasări de. peieţi în
IA

teoria funcţiilor aleatoare; cit şi dinamica, pereţilor, Bloch la, :freevenţe

ridicate. Plecând 'de, la experienţe. de tip. Bârkhausen, vom determina nu-
mărul şi mărimea, discontinuităţilor în, curba, de magnctizare și vom. estima
U

contribuția. acesţora, la, dependența de cîmp a magnotizării, Vom. examina

contribuţia, deplasărilor” de pereţi și a rotajiilor la, susceptivitatea, magne-
BC

tică, iniţială. De mare interes tehnic se relevă cîmpul coercitiv şi câ, atare

363
 descriem. modul de determinarea valorilor HZ, în modelul pereţilor. plani
rigizi şi. a; cîmpurilor de, dispersie. Prezentăm procesele de magnetizare în.

RY
regiunea apropierii de saturaţie:magnetică cît şi unele modele ce.pot descrie.
curbele de magnetizare. În final se discută fenomenul de. reptaţie..
Pa III

RA
E NE IE SI aa fie
XIV.2. Procese de magnetizareîn monocristale. ..
EEE DD IE E EL RE a a a A Lai a a a a
-.: Am' arătat în: paragraful 1.4.2» că, magnetizarea 'unui monocristal

LIB
depinde! de direcţia de acţiune a cimpului extern. În cazul cînd direcţia
cimpului extern: coincide cu ună din. axele de uşoară 'magnetizare; mag-
netizarea .se face în -două etape. La început au 'loc deplasări ale pereţilor,
pină nu există decit domenii în care direcţia de ușoară magnetizâre ocupă

Y
o poziţie simetrică faţă de cimp. Apoi magnectizărilese rotesc de la direc-
ţia; de uşoară magnetizare spre cea a cîmpului extern. Aceste procese pot

T
fi urmărite în figura'1.6 şi respectiv în figura XIV.1. Pentru cîmpuri de
intensitate mică magnetizarea va creşte rapid iar apoi modificarea aces-

SI
teia cu cîmpul este mai lentă. | | |
Ne propunem să analizăm în cele ce urmează procesele de magneti-

ER
zare în cazul unui monocristal de simetric cubică, ideal şi perfect, limitat
de o suprafaţă de gradul doi [3] aflat într-un cîmp extern, uniform JI.
Vom face următoarele presupuneri : (a). structura de domenii elementură
a cristalului este astfel încît nu apare o energie magnetostaticăi; (b) cimpul
IV
„ intern HI, este uniformşi este dat de suma cîmpului extern ZI şi a cîmpu-
lui de demagnetizare unitorm Ma = — NM, identic cu acela :din cristal,
UN

în cazul în care magnetizarea ar fi uniformă și egală cu magnetizarea,

medie; (6) magnetizarea - monoeristalului poate fi descompusă într-un
număr finit de Jaze, avînd fiecare aceeaşi magnetizare uniformă. O fază.
include toate domeniile a căror magnetizare J[, este paralelă cu o anumită
direcţie. Notind prin »; volumul: relaţiv, total oepuat,
AL

dle fazai, vor avea.

. . pet ' ii
| a aa.

CI: citiri Sti M; =M, d = Li : : (TV 31)

TR

a
(d) 'se admite un mecanism. reversibil. Deplasazâa pereţilor permite 'ereş-
verea. unei faze în detrimentul: âlteia!şi astfel! studiul echilibrului fazelor.
îi În cazul unui monocristal: cu simetrie cubică, energia: de anizotropie
EN

magnetoeristalină “este descrisă » de . relaţia; : (XI[.2.13) €, = E(o2o2 +

--: azaa +- asez); Dacă cimpul H, este nul exist şase poziţii
ă de echilibru
distincte: a, =4h1, = =0; caz th, = da = 0; a-l,
/C

&y-5= Ga == 0.:Astiel pentr un:u:

cîmp intern: nul; cele şase faze ! distincte
pot :să coexisteîn echilibru în cristal, i e
„Să. introducem monoeristalul. în “cîmpul de inducţie B(='ulă),
direcția acestuia fiind definită
prin! cosinuşii directori , g şir, asitel ca
SI

2> 9. Pentru B relativ mic, energiile fazelor nu mai sînt echivalente.

Astfel dacă p > q, este favorizaţă energetic faza care corespunde; direc-
ţiei Ox, cea, mai apropiatăde direcţia pozitivă de acţiune.a; cîmpului:
IA

Neel admite că această supoziţie .este valabilă 'pentri . orice valoare a

cîmpului extern 'B. Ca atare; dacă B 4.0,și direoţia acestuia implică
ca p >q>reristalul este format dintr-o . fază, Dacă p = q>
U

există
două poziţii de echilibru echivalente, simetri. : în raport cu planul (110) %.
BC

CO planul pop pe i

364
 Dacă p = q = sint trei faze echivalente în echilibru, . simetriee.. în raport
cu 0 axă vernară. Diferitele moduri de magnetizare ale unui monocristal
de fier sint date în abelul XIV

Y
o

4 . i
TABELUL XIV i

R
js Moduri de' masmnetizare ale unui: : monoeristal” de iier

RA
Moduri de Cimp de inducţie intern Număr
magnetizare * Intensitate | ' Direcţie de faze

LIB
1 1 OBi=0 6.
II B; > O p=q=r 3.
III B;>0 | =g9>r „2
IV B; > O p>A9 > T 1

Y
-Să notăm prin e; şi 2-,fracţiile de volum ocupate de fazele ce urmează
direcţiile i = a, y sie şi respectiv —i = —aă, i), şi —s. Magnetizarea

IT
medie este dată de :
7 4

Era
i i = AL, IO) cdi îi Aa (XIV 2.2)

S
e eu p.

ER
„4 (IRA Ie:

în modul I de mu netie zare, Vom pr esupune cimpul paralel la una din

cele trei axe principale ale elipsoidului care limitează. cristalul. Cimpul
inteon H,=H — NM este nul (= = Biltio)-- Şi. ca atare
IV
M= Noi HN. i, (1V.2.3)
UN

Deci magnetizarea este independentă de orientarea axelor cristalu-

lui în raport cu cele ale elipsoidului. Datele experimentale evidenţiază
faptul că cristalele cubice sînt. izotrope în cîmpuri de intensitate mică [4],
în acord 'cu rezultatul de mai sus: Acest .mod.de magnetizare se menţine
AL

atit timp cât în sistem există mai mult de trei faze. Să, notăm prin i resi
magnetizarea' probei. corespunzătoare acestei 'situaţii limită.. pe.,care o
vom denumi magnetizare: remanentă ideală. Aceasta ar. corespunde “cazu:
TR

lui în care deplasările de pereţi sint ireversibile iar rotaţiile magnetizărilor

sînt reversibile. Volumele, relative ale celor trei faze, sînt Da DS Po unde
DA- ID += Liar magnetizările. corespunzătoare acestor a sînt ÎI rez =
EN

= 03] Dep = rds Și Îlees = 9,M,. Ca atare vom avea Mee = Il.
Această relaţie defineşte un plan P perpendicular pe axa ternară, a cărei
distanţă de origine este M,, (fig. XIV.3).. Să notăm prin Î, m şi n cosinuşii
directori ai cîmpului extern B. Punctul „de. intersecţie cu planul are COoI-
/C

donatele vi = 0,91, ml = 0, ni. Astiel |

Me = Sarat a peici ci a SIN 24)|

SI

A +a n 2n Dx pr. m +
IA

Relaţia (XIV. 23) este Gui noicută sub denumirea de legea lui Kaya. Aceast
a fost obţinută empiric [5] ca urmare a studiilor efectuate asupra unor
monocristale de fier, în iormă de bare, semnificaţia, ţeoretică fiind. eviden-
U

iată de Gorter. [6]...

“Magnetizarea oxprimată prin relaţia (XIV 2 3), este bine determinată,
BC

totuşi proporţiile relative ale celor şase faze. care coexistă mu sint cunos-

365
 cute, deoarece cantitățile r,, Vo Cp Pop fa 92, sînt date de relaţiile
(XIV.2.2) — în număr de trei — şi respectiv de o relaţie Dort =.
Situaţia se modifică cînd se atinge valoarea; magnetizării remanente.

RY
În acest caz nu vor mai fi faze a, căr or magnetizări sînt orientate în diree-
țiille —a, —y şi —e ci doar, după a, y. şi s. Volumele. relative ale acestora
sînt date de:

RA
a: Da!
| i A Sa m - aa
Da 3 ———————— t, A III NI (SIV.2 2 .5)
ma an paie bem +

LIB
1001) 47 : e

TY
„Fig. S1V.3. — Modul de

SI
“calcul al magnetizării re-
manente pentru situaţia li-
„pi mită, a modului |. .;

ER
Et y i ii ti
fr a ae : ;
fo - 4 : = i,i sli: ji pi air
PR iir zi 4 4po
pi) E | i
IV
UN

îi . . ! , “pat Li ret, ii, IER pn

si analiză ma inetizare a unei băreila care: raportul | „[d este sufi-

cient de mare, astfel: încît coeficientul de: demagnetizare transversai este
AL

1/2 iar cel longitudinal este practic nul. Să, notăm. prin msn (> m >n >
> 0)::cosinușii: directori: ai generatoarei. : Gimpul extern : este: paralel cu
axa cilindrului. După atingere a'valorii: JM re *magnetizarea, se face conform
cu' modul: TI, Cimpul! intern II, ; trebuie:să fie: dirijat după axa cristalului
TR

cea mai apropiată de" cînip, „deci "a: 'cărori cosinuşi directori sînt 3/3.
Cîmpul intern este H, = 11 + HI (is. SIVA 4). În acest caz |cos, j =
3) + m i deei a E
EN

a
ia iri „a va
IE UE Fat
7220) SE ru e Să
/C

-, Fig. XIV,4. — Magnetiza-

rea unui monocristal în
SI

formă de bară.
IA

ae , pp PE , a a Ia E Ă
1 ; . z ! MR Pi - PI IE a „n . Ra N Sa

“Sub. acţiunea cîmpului Tg nainetizărilo spontane iale celor trei

faze OA, OB și OC se upropie de o. axă ternară, rotindu-se':în poziţiile. |
U

OA”, Op" şi 00 (Ri io. XIV.5). Planul A"B'0* normal la'axa [111] o inter-
sectează' în bunetăil. "D, lungimea OD depinzând de“, Să: notăm” prin
BC

366
Pa tun ȘI Tan, conţinutul relativ -al fazelor: magnețizate după. 04, OD
și O0' (e “E, ta pF t,zr: aie Avem marim |

RY
Mei .

OJ == (epNu a a pi Sr v,Ir) > aL, | (S1V 2.7)

“ Puiietul a oste deci situat în. planul A? BO", în interiorul triun-

RA
shiului. “Magnetizarea OJ trebuie să fie paralelă cu axa barei, deoarece
coeficientul “ae demagnetizare N este mare; astfel, orice înclinare mică

LIB
4z | ASIEI

he
A SR | pl . n; az
EEE ra ie ăi Ea i , , ] : / =

Y
e [DI II A i | Ă . ] RI 4 2

IT
E: XIV... —- Schema de . | I N -
calcul a: magnetizării unci .. / D 9Mu poa
bare in: „modul, II. : / |

RS
- Si . ge ae afet Ă A
SO n | V x
DE pa ŞC, | | : , '
Li ) B' A

2 E

Lo
|
8
/ VE
, E 4
_ | :
I
UN

Ar pro oduee un cîmp de deimagnetiizare- trăinsvoirs al Ha: Deci magnetizarea

JI = OM se obţine cu o bună aproximaţie luînd intersecţia pianului
A'B'O' cu:6: paralelă i, la axa, barei: dusă prin 0. În acest cazi
=
avem |
.
EEE . ae! îi ni FI
ip N „i tii
iati EN pda
”
IO pr „oi -
ja ja.Mi
p . Ă
4

ro cin, „car -=
AL

0 Dleos o îi ia aa ev 3)
Papua | Pt poa a
de unde i poDi j a
thai rii pi tu Da iai pie
au l m n a [i 3 JI i,
TR

ii Ir pa ta = [i lar; edu n. era 5)

peri Să ij „e a
pr: Vk N ra Ei Ia oi .

e pipe , e ţi pp ti iii i

Curba obţinută prin vaprezezitairea ralorilot MU + m ai în fuveție

EN

de Z(l + m + n)-1 este identică pentru toate barele, oricare ar fi orien-

tarea': acestora. Să exprimăin “matematie. for ma 'acestei curbe. Notind
2 = OD], rezultă LA IN E :
/C

air Ea A VI a 207 Vi APETV:3:10)

|
SI

De aici-se obţine Tuneţia OD = PUI e Neel [3] a reprezentati e AIV,6)

relaţia (XIV.2.10) comparativ cu datele experimentale [5; 8]. Deviaţiile
maxime ating 2% şi par datorate în principal erorilor mici în orientare
IA

axelor probelor. Prin S şi K s- au notat rezultatele obţinute de Sizoo [8]

si “respectiv Kaya [5]. .
Relaţia (SIvV2. 9) rămîne valabilă atât timp cât; coexistă trei faze.
U

Ducă. una din componente (0A', OB' sau 00')se anulează reazultă două
faze. Aceasta are loc atunci cind triunghiul A' DB 0' se îngustează sub acţiu-
BC

„367
 nea cîmpului HI, şi astfel M(==0M ) se află în planul 4'0B'. În acest moment
vom avea două faze și ca atare magnetizarea se continuă urmind modul III.

RY
Magnetizarea Me corespunzătoare acestei branziţii este dată de EI,
, ! . E
” „i a | , :

ou + n) — n |
iți ruse =: Ms COS / unde, to. CVA
= „XIV aa

RA
atatea i iul i Tati Ze n) apoi brie
cp oi bibe to ude mie tă be bob Fri Re

LIB
2400

2200 Fig. NXIV.6. — Curbe de

TY
& : magnctizare a monocris-
talelor de fier sub formă
Ş „b iideilbare, după “modul II.
unu Prin linie: plină! s-â . repre-
2000

SI
„"Zenţat'curba teoretică. Nu-
„merotarea probelor coin-
cide cu cea dată de Kaya

ER
(II) şi Sizoo (S$).
1800|:;/ i
.
IV
A i
_.1600 m '
| „59 00 H_ _. 150 DRE
UN

iii boii În N Dire i amane! oratii ob “IO EI ți muot,

etalat Dita oii zoueț e aaterelcoaaeaoattsclea ce SIN Stă
Dacă magnetizarear este: mai miăte ca! My 'procâsul de: niagnetizare se face
după modul III. În acest caz vor exista două faze magnetizate după direc-
AL

țiile OA'. şi OB' care -corespund -cu:0xşi-0i i/«(eele mai apropiate. de axa
barei). Calculul este dificil, exceptind situaţia în care n =:0, deci, axa
barei este situată într-un plan. de, bază al cubului, În această situaţie
se îirece direct de. la modul Tla III. Unul din planelă de simetrie cometrică
TR

a bărei coincide cu planul de simetrie magnetic. Cirapul intern este, paraleli

cu axa binară, bisectoare a lui Oz. şi 03 y. Dependenţa de cîmp a magne-
ţizării, este, dată, de ia te pe tate ui i pile sir)
EN

gta) i a 4 po.
i iii sie
ag N IE a

a d =2; (ZE) iz io xry.222)

| Va. LA m si ie „A
/C

Relaţia An= PA) reprezintă curba clasică, de magnetizare urmind: axa

binar ă, Această se. obține prin inversarea, relaţiei [7]:
SI

Eu i) bi "ua ML 3= = orgă DD a Si
Pi pri îi “ titoci (XIV aa133)
ii - si i

tit it da ati i | it i iu
zarit
tg lu pi urit fiti ii
IA

unde: m > MU: roi ab pimzi ai is

i A u o. ip st. i i “i Pi
: a a iei, tit

"Pentn u a muie, prin dezvoltarea în serie a, lui (XIV. 2 12) e obţine

i pe pop m Aa mei e iai sii
U

i “ar. i AL. a il
D= —— == _uo pi:asi “unodiil 0, îi Saad)
BC

“apa Fi ” Sac mpt

366,
 RI
N 6el : [3]. anâlizează, și “situaţia cînd" barele. sînt aprosiinativ 'orientate
după unul din! planele de bază, al cubului. Acesta, consideră valori n foarte

RY
| mici, păstrind pentru cosinnişii directori: 1 Si m acecafi valoare îîn“ordinul
doi în n,:că, și în cazul în catea este nul. în figura, XIV.7 se redau valo-
rile M(L + m) în tuneţie de H(l + în)” 1, comparativ, cu' datele: experimen-
tăle pentru n <.O0l [5, 8]. Se observă o bună concordanţă cu curba teore-

RA
tică (relaţia. SI, 2,12)) trasată prin - linie | continuă.
, 3 "b ani oiturt dl i su iati cate Pta
torii i ii vanat ni tn cut of tb EIN titi sii m n jud ir

LIB
a y ia ai pal si porfae Tipe
e, pu is tfhra. — "Cuza ae iii i UR dq Dei i
E N iti mă vizati după“ imâdăli igo yl al clu m el În Ii
za ie ““III Ia: barelor) orientâte ab: 220 air hote ur th
seror£.. ANU proximativ. în Yplanul de d i pi iluri &K,. Ah ct ÎN
. bază al cubului. Prin linie 3209 L Gă | j |

Y
. plină s-a reprezentat curba ! pi FE 1
, si i + tcoretică., Prin linii, între-. Î_d 7 2K ie l
„- rupte s-au redat rezulta:

IT
| 1800L „-
Sr PLZ? tele obţinute de Iaya. 21K H
lemn,
pt
a Uli „eool eri
gs 100” 200 RTT00 i iti

RS
ozn Ducati nt Peltier portiiSi rateaza NE anu citi
“4 „ouDacă cîmpul externi aiatins, oviamnmită; intensitate, domeniile. sinț
maynetizate. după o singură direcţie şi deci ne situăm îi domeniul IV.
ȘI analizăm magneiizarea mai (disc în modul III și respectiv IV.
Cimpul extern unitotrin“II ieste! paralel! 'Ja planul discului! ce face unghiul
VE
e cu. hisectoarea 00 a axelor Oz și 0y (fig. XIV.8). În modul I magneti- |
I
zarea, este proporțională cu cânipul, Pină ce atinge valoarea
UN

tutti Hr Îi Iei
Ai CEZ iz cat Siza tii tit
| | Mu |af
1
|
' “ |
| 7.
- „Ea
o.
ate
s $
nb tnterotepi
1 ,
ze ÎL
.
Aus
,

, i .
ie ES ze tinar tepari (SIYV.2.15)
N. pe cose” ;
Dio pt au ha ji Îi ue aia AN
AL

at pm PIZ) ir i CĂ iz ui it pie Li titei

8
t

SIE BEE = gi Sc
TR

„! SI i
| a
pitice
EN

lit “

Aa Fi. xrwis. 1 'Schema 'de!

i sii - 1. "-“ealeul a inagnetizării unui
A fot Nini „ dise în conformitate, cu mo î..
atatea sl; : „dul IL ;Și IY- ta
/C

iti tor | LR ii meta ii zare ti

ADU Di SE
: bobi Tapet
7 ! -

arte: mititei în si
ti tii grare Siape
ne lui i i "sh oigoregii A
21 ,
rii- je cin e rari Dhostlorterieaa fasa
SI

je pi 0 mat Zara TIR A ii dă “TI Toi BN

Lu ț ae Fi Zi „feet ! a. pp pa , .
ii ape ot) ie ZI erp NA si mp te ga i Dep ice
IA

Pentru obţii 'acestei. vălori cîmpul! Cxtărn: văi tr ebui : să fie Tije =
=, M. „(2,4 00s:$)-1, unde N reprezintă coeficientul de demagnetizare a disc:
lui pă co direcție perpttidiculară, la âxă. Dacă H S-A: cîmpul intern H, este
U

diteriţ; de zero şi vafi. situat în planul, perpendicular la bisectoarea exterioară

a, axelor" Oz. Ei '0y, deci din motive de'simetrie după direcţia; 00. Din 'relaţia
BC

H, == TI + NM, rezultă; că “magnetizarea, este situată în planul' 20: Sub

24 — c.241 i | | | 369
 acţiunea cimpului. intern „II, magnetizarea spontană se, „roteşte :din : OA
în 0. 4” şi din OBîn 0B', simetrice în raport cu 00. Notind prin - .0 unghiul
între OB! şi 00' avem.00'= OB!'.cos .0. Energia sistemului „este €'==

RY
= (1/4) cos220 — uoMl, A cos 6. Aceasta, este minimă, Depr d€] 20.= 0,
ceea,. ce. conduce. la, ie
ctg ph + Hu “COC Jur )cos6&. cos? 20 —1, i . eva 6)

RA
ru aj tari
isiri i
ij a Li
PI ee ij
relaţie ce determină pe 0 în funcţie de H,e |
Sub acţiunea câmpului H, discul este constituit din domenii a căror

LIB
magnetizări sînt orientate după direcţiile 04”. şi 0B'.. În „uncţie de con-
ţinutul lor relativ, -magnetizarea descrie dreapta, A'B. Prin; „ipoteză am
admis că magnetizarea, medie eşte:« pa după, OL,. deci aceasta este
= NM pe “dreapta OC. Avem

TY
ru in ja miti ee Sie
II cos q _W0%- + HI,== YU, cos0 + Fiul) izos0ta 00520 — 1),
Re i, “ OXIV. 2.17)

SI
relaţie
ce leagă cîmpul exterior cu unghiul 00.
Notind prin M, magenetizarea, perpendiculară la, cîmpul : extern,

ER
proiecția aceleiași relaţii pe 0: direoţie! perpendiculară la:0G; conduce lu
aaa Li : , FI DEE „a pai 9) rii te ee
. Î. sii
a
A sii r mi

EEE aL =ur, ju sin Că == - oii: Na,Ls sine Vosotă 6co 20, — 0 ij

IV
mt ai | Sana o i i e „| ev 2.18) cota
UN

Relaţiile (xIvă. 16) Şi (xXV. 18) leagă Ji fi şi HI prin intermediul

ung biului 0.
- Dacă cîmpul intern. este “de: intensităte mică, OA! este apropiat de
OA şi astfel 0 este apropiat; de =]4 şi deci cos 0 = V2]2 4 e. Neglijind
AL

termenii în e2 şi eliminind. e între (XIV. 2.16) și (Xe basi avem

o NU Va | cosesin e ii : =1v.2 19
TR

= — (ur E) e F Neolti4T). a A)
Magnetizarea, normală M, este nulă pină ce cîmpul extern atinge valoarea
EN

H,, = NM, Vă cosp)-1.- Pentru H>H, M, este proporţională cu

(H — Are) “în mod: Similar” se poate calcula, componenta paralelă: My a
magnetizării ' cît şi 'conţinutul relativ în cele două faze. Variația magne-
/C

tizării provine din rotația magnetizării spontane în interiorul domeniilor

cât și din:modificarea repartiţiei domeniilor. -Pe măsură ce H- creşte, punctul
F se apropie de A” şi în final'se confundă cu-adesta. Poate domeniile sînt
astfel magnetizate după OA” şi din acest; moment modificările în magne-
SI

tizare provin din rotația reversibilă, a lui OA“ sub acţiunea lui H. În acest
caz procesul de magnetizare este descris de modul IV. Modul de calcul al
magnetizării a fost “analizat de .Becker şi Doring [9]., Orientarea, magne:
IA

tizării se va modifica, şi ca atare:vom avea o variaţie, a componenţelor. M ,

şi: Mp. În caleulinu va trebui “Să ţinem, seama, de;energia cîmpuliii demag-
netizat, - deoarece aceâsta,. este. constantă . şi | independentă, de orientari
U

Bnergia. 'de anizotiopie magnetocristalină; estie E„= Kata? =: - IE cos2 (2:

0 )cos2(:/4 -+9) =. (1/8)(+ cost: 0) iar energia câmpului, extern este E =
BC

370
 = — 03 HN cost e — 0). Energia totală este minimă atunci cind 9 satis-
face relaţia L

RY
„K sin 40 = 2poM, Hz sinte -— o. (STV.2.20) .
Componentele normale și. paralele. sint: JI = = A, sinte. — 9) şi My =
=" M, cos(o —.0).

RA
Rezumînd discuţia, evidenţiem că componenta, normală a magne-
tizării în: funcție de cîmpul extern implică trei regiuni corespunzătoare:
modurilor I, III şi IV. Nâel a comparat aceste. rezultate veoretice cu

LIB
datele experimentale [4, 10] (fis. XIV.9). Curbele au fost calculate pen--
"tru valori K = 4,3-105 erg/em3( x 104J/m5), A = 1710 Oe(X) 79,6 A/m),
N = 0,734 şi respectiv 0,190. Porţiunile din curbă corespunzătoare modu-
lui I sînt; reprezentate prin segmentele 0A' și OB iar a modului II prin seg-
mentele A0 şi BD. Acestea sint dependente. de cîmpul! “Acinâgnetizant..

Y
Porțiunea 0DB ce corespunde modului IV este: independenţă, de Y.

IT
i

— îi N
: Y .- în a

RS
| C Ă
£
< 300/
„i a
Fig. XI V.9. — Componenta:
Si
ha |
î
normală a masnetizării în
îs 7 7 discuri tăiate dintr-un plan,
Z
;- a 200 îi
suni VE
de bază al cubului. Prin gi
linie plină s-au reprezentat & |
I
unter: curbele. teoretice, Datele! ; Siogl-. pipe
UN

: experimentale: după : Ep,

o [4] şi A.[10]. 2

i 0
|
AL

| — Ce extern „0eix 196 A/m .

pa pe .: A : a

__Dawton şi Stewart [11] au calculat de asemenea JM, și MN, pentru

TR

unele vâlori 0. Datele astfel obţinute descriu: bine valoril experimentale

[4]. ,
:
.
Ri ..
i .
, pai
ii |
EN

XIV.3. Legea lui Rayleigh. Modelul Preisach ...

„..

Studiul experimental. al magnetizării- unei. probe, în .cîmpuri de

/C

intensitate mică, (= H.[10, unde H, este cîmpul coereitiY), a evidenţiat

[12] că aceasta poate fi descrisă prin relaţia,

ATA 40 — 7) + (Pe
| (EI — By. pervaz)
SI

-..
rate
IA

care. caracterizează: iatorialul: Dderat (onetantae tie Magne-

tizarea, într-o. primă aproxiniaţie, . este rezultatul contribuţiilor - “Compo-
nenţei reverșibile XA = HI”) şi respeetiiy . ireverşibile ;E (1 /2)e( 2 — A).
U

Semnul +2? corespunde situației! cînd H> II iar cel,„==» pentru II <'W'.
Relaţia. (AIV.3.1) descrie corect datele exprimentale, în cazul unui. număr
BC

mare de. materiale, ragnetizate îi: cîmpuri”. de intensitate: mică [13].

371
 Să considerăm un ciclu de histereză, limitat de valorile — H, și H,
ale cîmpului extern (fig. XIV.10). Magnetizarea probei în acest; interval
de valori H, va crește de la — JM, la FU. Ramura crescătoare a ciclului

RY
de hisţerezis poate fi descrisă prin relația

AS pi ZE) (PE 29. (IV 32)

RA
LIB
Fig. XIVA0, = Ciclul de a
histereză Rayleigh. .

TY
pe
td dia pt

SI
ER
- A
Valoarea: maximă a magnebizării; As se obţine „pentru. H = H,

i MU, = xl, +a at ana a 3 „+ (XIV.8.3)

IV
Introducină relăţia (XIV3. 3) în - (XIV.32), ramurile crescătoare
UN

şi descrescătoare. ale curbei de histereză (ciclu: Rayleigh), sînt date de

M= = (x, + E) 4 (e2) (22 + 09. (X1V.3.4):

„N N
AL

Magnclizarea romanenţă, Mere, se obţine dinA CIV, 4) pentu H — 0

Ce a ui a ep). a „0Erv85)
TR

Cinspul coercitiv H.(M = 0) în acord cu (XIV 3. 4.) este

EN

E = — (2 + led + Ve PEREZ: GIV36)

„ "Piorderile prin histereză, în acord cu xelaţiă, (. 6. 25), sînt! date de
/C

W,, = (a Ha deci SE re Ia NN
| Wa = (4B) Jana? a CEIV3)
SI

în figuva, XIV. 11 prezentăima dependenţa, de cîmp a componentei, ireversi-

bile Mu = aH? şi, respectiv, reversibile” M,,,= 24,
IA

Să presupunem. că asupra probei acţionează; un câmp magnetic alter

nativ HA = H, cos ct. Magnetizarea probei nu urmează întrutotul formă
de variaţie a „cîmpului extern şi poate îi descrisă prin, velajia DP]: |
U

„A: =“iu „Sinai -— 3) + asia 30t + Aiusini Bet + (XIVa. s)

BC

372
 Unghiul ce. caracterizează defazajul este dat de . -

ga ata i 10Y3.9)

RY
iar raportul între amplitudinea armonicii a trcia; și a, celei fundămentale

RA
este
| 1; = Sao — Aa Su (XIV.3.10)

LIB
Z

Y
a

IT
“Fig. XIV. 11, = “Dependen- „i Mir =ccH2
ţa de cimp a componentei pă o 7 „a

RS
E | - ireversibile și respectiv 're- E “ ”
„„ versibile a magnetizării,

pi 2 VE To | Mrev= 23%
i 3 | | le
Aa Ia E Me Sa ni dă o
, iei
I
„Cai urmare. a prezenţei. unei histereze' în. magnetizare,: factorul de
UN

pierderd. te are o 'valoare finită. :Valorile 7 sînt; de dorit; a, fi minime, de-

oarece armonica, 2; reia produce: o distorsiune a formei: undei, iar pe de
altă parte,: ca. rezultat 'al pierderilor ce apar la: o „reţea triiazică, legată în
triunghi. |. “ m
AL

„Reiaţia” stabilită experiniental. de Rayleiggh; a, “fost amalizată teoretic

în diferiţe: modele [L4+——17]. Să:discutăm pentru început modelul Preisach,
model ce caută, să justifice expresia. componentei ireversibile: a, ciclului
TR

Rayleigh. Partea, :reversibilă ; reprezentată prin. susceptivitatea,. iniţială,

este constantă; în domeniul de valabilitate: a legii: Rayleigh. Vom. presu-
pune că materialul este format; din mai multe domenii mici, fiecare avind
o curbă, de. histereză; rectangulară. (fig. XIV.12). [18]. Să notăm prin. a
EN

cimpul evercitiv, curba de histerezii fiind deplasată prin +d; „ comparativ

Ţad
a
/C
SI

—Ț Fig. XIVA2. — Curbă de

—

histereză rectangulară.
—.
IA

o
a
U
BC

373
 cu originea. În absenţa cîmpului extern (II = 0), distribuţia domeniilor
în planul ab este uniformă (fig. XIV.13). Semnele (+) și respectiv (—)
evidenţiază faptul că magnetizarea, este. dirijată, după direcţia pozitivă,

RY
respectiv negativă. În regiunea b >.a (400) magnetizarea este negativă,
în timp ce în domeniile pentru care b < — 4 (BOD”) este pozitivă. Restul
de domenii situate în regiunea A0B pot lua atit valori pozitive cît şi ne-

RA
pe da . SI te A II o

i Si NE ia A
=

LIB
DL Î 22 /_ E2 _ -,
V

Ng 7 [2 -
—= + — "+

Y
IT
RS
+ + + 8
N cai bu OB tit |
îs-a p ” H=0 a PPCDni
la! în | . nt în N = (0) . - (d) | | le)

.
e Fig,
4
XIV.13, — Analiza” legii Rayleigh
=, a
VE în modelul Preisach.

gaiive, aceasta, depinziînd de „istoria”? magnetică a probei. Dacă proba este

complet demagnetizată (fig. SIV.13a) numărul de domenii magnetizate
NI
pozitiv. este identic cu cel al domeniilor magnstizate:negativ. Sub acţiunea;
cîmpului: extern .H, = H;> 0, AOB s6 va.deplasa în A'0'B” prin: distanţa,
00'.= Hs. Numărul, de':domenii. magnetizate pozitiv. va crește: (fie. XIV.
LU

130) corespunzător regiunii-din plan :peritru “care b < H,:-! a.:' Dacă înce:
tează acţiunea cîmpului exterm, H,, ciclurile aflaţe în regiunea! 000”
redevin negative. Cele din: regiunea: 0BB'O0.:rămîn: pozitive. Dacă mate-
vialul este. supus, acţiunii .cimpului: extern. AH. =. — Hi(figi: XIV.134);
A

domeniile pentru- care b>.—:IH, +a !sint -magnetizate negativ. În cazul

TR

cînd :acţiunea,:cîmpului: M;: încetează, :pebaza''unei: discuţii similare cu

cea, din. (fig. SIV.13c)se: obţine.o distribuţie :a magnetizărilor domeniilor,
prezentată, în fisura : XIV.13e.': În: procesul de magnetizare,. se: modifică;
numai magnetizările acelor.domenii ă căror parametri sînt situaţi: în 'regiu-
EN

nea.0'DO'”. a planului (ab).--Modelul: poate 'îi aplicat;'şi -la un :ansamblu

de particule fine, fiecare din particule avînd un ciclu de histereză deplasat.
- Numărul de cicluri, pentru care valorile « sau b sînt cuprinse între
/C

a + da şi respectiv b + db este Ndabd. Presupunînd-că W(a, b) nu variază, -

în acord cu figura X1V.13e, magnetizarea, ireversibilă, este
ț

Ă Me oc2N(a, DUH. (XIV 341)

SI
IA

Magnetizarea, remanentă, proporţională cu suprafaţa, 00D0'geste

dată de a pa a a '
i. „o Me e (UP)N(a, DU: e (XIV 812)!
U
BC

Relaţiile (XIV.3.11) şi (XIV.3.12) sînt echivalente cu legea lui Rayleigh.

374
 | XIV4, Deplasări dde pereţi dei domeniu Deta ta et aici
i pre ci Ii aa: Msi i ame (ICC E E

| în numeroase “materiale fetomagnotiie imasive; CU - îmizotropie ana

RY
netocristâlină, ridicată, pentru'o gamă largă 'de câmpuri externe, deplasă:
rile de:pereţi constituie mecanismul de' magnetizare dominânt. Interacţiile
complexe ale pereţilor, cu defectele veţelei, cristaline, determină anumite

RA
proprietăţi de mare interes tehnic cum sint curbele de primă magnetizare,
cîmpul coercitiv ete. - -
Numeroși autori au abordat, din Dunet. de vedere teoretic, depla-
sarea unui „perete într-un. mediu. cistalin perturbăt. O problemă inapor-

LIB
tantă este legată, de modul de comportare a peretelui şi anume, măsura în
care acesta, este un obiect rigid sau din contră este deformabil. În plus
este important de a preciza măsura în care fluctuațiile termice pot activa,
deplasările pereţilor. Aceste probleme relativ controversate au condus

Y
la elaborarea unor modele. concurente [19, 16, 17, 20, 21]. Studii prin
simulare numerică [21] au evidenţiat că un perete se poate comporta,

IT
depinzind de, „condiţii, ie: ea un „plan: risid,. fie. ca, o. membrană flexibilă.
| Ă , 4 Ă , , , - PI , ne aş i E

RS
ae mi ta pro i ia it | iau
ou ji tie eu
XIV44, “Modelul funcției potenţiale a Ş i
Ms i) pa art i a: sii n Ii) e,

| “Modelul tietiei Dotenjiale. introdus d6 Kersten [19], şi “Derfeţion at

de către N cel, [16]; presupune: “că 'interacţiile "peretelui Bloch (asimilat
VE
cu planul Său mediu) cu, defecţele: reţelei cristaline pot îi descrise prin o
NI
energie potenţială, €(2), câre este o funeţie aleatoare de. abscisă, e â'pere-
telui” (fig. XIV: 14). În: acest model unidimensional; Sfudiul deplastirii
LU

A: |
RA

Fig. XIV.14. —:— Variația

cu distanţa a energici po-
T

A tențiale a peretelui plan. .

A
EN
/C

peretelui seș feăuce la, a Voliza conăjort ăi iinui pot, ăi, pe,o curba eta);
sub acţi iuneg,. seîmpului “magnetic extern. În. câmp nul: puneţi; AL, şe, află
SI

într-0. poziţie. de. echilibru - caracterizată, prin; -abșcisa, 7o;. ce corespunde: la,
un minim: lui: (a): Sub. acţiunea, unui; cîmp. magnetic 2 cărei. intensitate
IA

creşte, M se deplasează, reversibil pină în. puneţul îîn.. care. panta, dE,(2) dz,
echilibrează, forța. exerciţaţă , de „către cîmp.-Dacă M atinge. un.. „punct;
de. inflexiune de abseisă, 2, acesta, vă sări ireversibil pînă în puncţul unde”
panta 9€,(2)/8x echilibrează, forţa, exercitată de către cîmp şi unde pere-,
U

tele se opreşte. Dacă cîmpul variază în- mod monoton se observă o. succe-
BC

siune de modificări (creşteri) a magnetizării, atît reversibile cît şi irever-:

375
 sibile. Dacă se inversează sensul de variaţie; în: momentul cîrid* peretele
a atins poziţia a, are loc o deplasare reversibilă za, urmată de un salt
ireversibil az, în sens,invers,lui ap. Rezultă astfel .un. ciclu; elementar

RY
de histereză,. (fig. ;X1Y.15).; Deplasările „punctului M,. în această, regiune
a curbei, Ey. (2) se. poate, asocia, en.,inverșarea, mâgnetizării, unei: eranule
a Masti gi pu: otite ta et als “a ai je i ni i

RA
„VEGNIiO cit fute DD eimettu) ite ttato SD zeii iara a pitt
| “aaa ZE Da e ae
- pa b a ruj „i totii ata Proba fratii

LIB
TONE Staizar ip
i E ZDI tat iz Pilot ii ai opt) »imentar':de histerezăol vru i
rile srl Volei ro
a tz) tie toi doviulu ATi ma) ratia

Me ret)i 5 EAT BNIDON cb et Prosti

sili o FO ri ||
RE , i, Cui
Dia) Hg iiirto Taguri tobe toirţ Dizo. “olita II E

Y
.. Ip nd Pa PIOIIIA | Carele îi
ret boa ie La i. TE OC IT UP PE oitertontoa oportun SĂ
. î- pa.
„EFIOILU AD ic az istorii Sei Husbiero ur IC erei tota
ceai N
2

IT
magnetice :fefective'! sai” stânulă Pisisachi! [IX "8. "Perraenii: reversibili
Tis] Te ce. aa cre ra ue Ea | wi: cirese ( 9 îe TI paerse a. i ciiţe ds

depind de concavitatea „gropilor” funcţiei potenţiale, în timp ce termenii

RS
ireversibili sînţ legaţi de distribuţia statistică a pantelor inflexiunilor
[28, 24]. i - Lie)
Herz imitorit „ivleb
iulabori ORI
„_“Kersten [19] a ales ca funcţie potenţială o sinusoidă.Neel [16] arată
că o asemenea
“ț6; explida,
„ poate:
i

explica legea;lega; luilui,

iei PO it [i
alegere nu poate fi, justificată,
Răyleich
ri:
cit Și comporiarea în, eimpuri,
:
de, intensi-
a
rabie Si Vil
VE CLIO
2.
Aceasta, -prințre altele, nu
A Ai VARII
: i. „i . lire

taţe' mică, Necl aduni ea, funcția Cp(2),este.dătă de un conțur poligonal în.
care porțiuiiile
pet ireala i sis bip tca!
ascuţiţe sînţ înlocuite prin arce de parabolă, (fig. SIV. 16).
sv ei iai „A i i i
NI
Se; presupu
deea pia

nveică “pantele
3

sint
ae

distribuițe
: hu iintae)

statistie
., “

și” ni.
mp

există!
aci:

nici
ţ

10,
4 si .
baie !
corslaţie' între “ pântele'“'vacine.
LA stii Sa Vi
Viittii j capi ID A CR E i
ina fai
a Ni AR aie tii
LU

A. ME a A

. „L
A

|
zu
TR

Fig. XIV.16. — Modul de | |: iii

„C
racordare a pantelor
- con- | Ha AS! !
turului : poligonal. | îi TE x M RD E Mi:
Ah ) 3
| SR
EN

i
] l , [i

|
: a: E! |
ă
a] i ţ. |] |
|
/C

ee Ap A | . Aa x

„„ Pantele inflexiunilor p sînt măsurate prin panta redusă p = P/P6

iar 'cîimpul' extern prin cîmpul! redus 722 M(H] Po); (pentiu “un "perete
de''1800).:Mi'repreziută ina&netizareă;/-lă, saturați
a materialulu
e i iar Pş
SI

este până libilexiunii” Cărăcteristice: “care: ddţermină “i; duritatea” 'măgne-!

tică/ a inăţerialului. Fiii Gâtul! Câmp redus n, peretele vardepăşi 'ărierele:
IA

de' energie a; căzor puncte de intlexiune: sînţ mai tici'eă nSă, notăm "prin
f(p)dp probabilitatea d6'âsăsi'oipantă în intervalude l 'vâlori' (pp: dp):
i Pentru'â 'Studiă deplasările uiiui pergte'că efect;:al cîmpului“h, N el
U

clasifică; pantele:în :funeţie“de o' mărime 'câracteristică :€: *Purităle 'de infle-
ziună €,(2) sint 'ngtate prih
4, B și O : 4 pentatipS €i'B pentrii|p|-< e
BC

iar: 0" pentru p:< — e.

376
 | „Curba &y(2) poate fi descompusăîn patru tipuri posibile de domenii
AB" A, AB"0, CB"A,şi 0B"0, unde n este un număr întreg mai mare sau
egal cu zero. De exemplu, un „(lomeniu” de tip A P"Q'este O.regiune a

RY
lui Ep(2) care conţine n +2 puncte de inflexiune. Primul aparţine cate-
goxiei:A, următoarele 2 punc de inflexiune
te la categoria FE, iar ultimul
la 0. Se poarta arăta că după demagnetizare în cîmp aliernaliv peretele

RA
poate fi fixat numai. îm, domeniu OB"A..
l Să presupune.că m atunei cînd
cîmpul de;demagnetizare redus;|h | ia valoarea;2, peretele se află de exem-
plu, în. interiorul unui domeniu de ţip A:B"A: Dacă cîmpul ce. descrește
axe valoarea — s,:peretele . care se deplasează spre stînga, a, atins cu sigu-

LIB
ranță extremitatea dreaptă a arcului de parabolă AB care delimitează
don:eniulîn partea: stingă.. Peretele a traversat panţe de-tip B și nu se
ailă pe arcu AB deoarece
l poziţia nu '6ste stabilă câ iumare'a faptului
că panta primei! laturi. A este pozitivă și 'superioară, în modul celei 'de-a

Y
doua laturi B. Peretele a trâversat deci în mod ireversarcul ibil AR şi
contin
a cobori
uă panța'spre stinga în afara domeniului considerat; și va

IT
fi imposibil de ă, urea; această pânţă, deoarece valoarea maximă poziiivă
pe care o va relua, cimpul de demagnetizare va fi. , inferioară pantei din

RS
A. Peretele nu se va putea, deci reîntoarce în domeniul A BA. Prin raţio-
namente analoge, se poate arăta, că peretele nu poate să se găsească,
într-un domeniu de tip'AP"0 sau de tip ODO.
Nâel [6] evidențiază că -în cimpuri de intensitamică te (e mic),
VE
magnetizarea reversibilă este legată de domeniile CA şi OB2A iar magne-
tizarea, ireveisibilă Ge“ domeniile CB2-4. Contribuțiile celorlalte domenii
0B'A sint neglijabile. Această analiză conduce la o curbă de maeneti-
NI
zare inițială de tip Rayleieh deserisă prin M=aH +9.
Dacă e tinde la zero (cîmpuri de intensitate nică) distribuţia pro-
babilităţii f(p) în vecinătatea lui p = 0 dă naștere numai la termeni de
LU

ordin mai înalt 0(172). Astfel coeficienţii « şi b nu depind de forma ana-

„litică a lui f(p). Pe această cale se obţine legea lui Rayleigh din modelul
Preisach, presupunînd că densiţatea cimpurilor critice a eranulelor Preisach,
lîngă
H —.0, este. constantă. i |
RA

Dacă cîmpul redus este finit, curba de magnetizare și. deci cîmpul
coercitiv se presupun a fi sensibile la forma lui f(p). Să notăm prin L
drumul liber al peretelui şi X numărul total de punete de inflexiune con-
T

ţinute în acesta. Ncel. [16] arată că valoarea presupusă a deplasărilor

peretelui domeniului este . i o
EN

> (Da) [1 — esp m a SIVAD)

cu
/C

, 00! Sai 5: : n , A

m | fipdp. A (SIV.4.9)
a

a p. NI Da PN Ice 3
, . . h
PN ID CI a
SI

Am notat prin n valoarea așteptată a numărului de obstacolepe parcursul

JL, care nu pot fi depășite decit de un cîmp redus egal cel puţin cu h. Ciîmpul
IA

coercitiv redus hi, este definit; prin -cîmpul redus pentu care î = L/2. Va-
loarea corespunzătoare a lui n se obţine prin rezolvarea nunierică a rela-
țici (SIV.4.1), pentru 4.= L/2, şi conduce: la n = 1,59. Combinind valo-
U

zile calculate. ale lui a,:b şi H. se poate, .obţine.o expresie simplă pentru
parametrul adimensional d/a. Comparărea acestora cu valorile experi-
BC

mentale poate constitui un test al, modelului. |

377
 Nol” [16] neavînd la dispoziţie date: experimentale: ă presupus că
funeţia, de. distribuţie: di pantelorde intlexiune P ale lui Ela) urmează

RY
O lege: do: tip: Gauss . i „tii i Mă IASI
piu i ri, .
INI a
paiete „e , .
itiA re. a
IEI tb NED>
ii Ă, =

ii pă ie, sn fip)= ze oxp(-hip? til out "ORI, d, 3)

A , Pui Ă xi , DRE , Tata pie
et a ae i TM ate

RA
“În''aceste presupuneri, “âportall va.Ja: ar putea ' vaiiă între, 0, 6 pen-
tra materiale magnetice: dure şi 1,5 pentru! materiale: magnetice moi. Ca
un exemplu specific pentru ultima, situaţie 'sînt' înonderistalele” de. Fe-Si.

LIB
Valorile experimentale |VH a sint însă „de = 5) 0ori,ăia „mari căi cele cal-
culate teoretic. “
„ Aceste: 'discordanţe. (16, 23] pet “ţi 'ataibuite unuiittdaselor Cauze :
(1). modelul 'descrie mișcarea unui „perete; Bloch, ! în tinp, ec: valorile d, .b
și H. sînt determinate pentru probe ce” au o structură, magnetică; complexă ;

Y
(2) distribuția, reală a forţelor de fixare, exercităte prin defectele de reţea,

IT
asupra pereţiloi, ar butea, fi diferită de, ceaggaussiană ; (3) poate. să existe
0. corelaţie între pantele. inflexiunilor, Sueeesive, Pi Și că, atare, deplasarea,

RS
pei

Studiul în câmpuri de intensităţi mici

> a mohoeristallot de Fe- Si
demagnetizate [24], evidențiază o curbă de primă magnetizare de forma
„celei din fioura XIV.17. Se observă o succesiune de deplasări eve ersibile
VE
NI
LU

"Fig, NIVA, "Curpă de *

A

magsnelizare Dentru. mono- --

vii. cristale de'FeSii-. i!
TR
EN

şi ireversibile, dimensiunile salturilor fiind mai' mari odată cu creşterea

cîmpului extern H. Acest rezultat confirmă modelul funcţiei potenţiale.
/C

Dacă admitem că valorile pantei p = d€,(2)/dz în punctele de inflexiune

sint distribuite după o anumită lege, Ca) de a întilni o pantă cu o
valoare suficientă, pentru a opri deplasarea, peretelui, scad odată cu creş-
terea lui H. În consecință, peretele sare, în cursul deplasărilor ireversibile,
SI

peste un număr din ce în ce mai mare de maxime ale funcţiei potenţiale.

Folosind modelul Neel [16] în care funcţia €y(2), proporțională
IA

cj E(oda, se înlocuieşte cu o suecesiund de arce de "parabolă, ce se ra-

cordează în punctul de inflexiune, Cibpunînd continuitatea deșivatei se
U

poate” reconstrui 'funcţia potenţială (fig. XIV.18). -

+ Bonnet [25] și Porteseil şi colab. [24] au arătat că există o corelaţie
BC

între numerele aleatoare p,; ce 'constituie pantele de inflexiune succesive.

378
 Coeficientul de corelaţie ce, a numerelor aleatoare p; și p;, obţinut astfel
încît distanţa j —i să aibă o „aloare dată.P, este

RY
| 2 (p; — bus — Cp) | |
C = , (SI V.1.4)
| ), (p;— <p)k

RA
În cazul monocristelelor de Fe-Si -s-a determinat; o expresie pentru ce;
«de forma cy = exp (— k/4,7). Aceasta reprezintiă o confirmare. cantitativă

LIB
4 rezultatelor eevidenţiate în figura XIV. 18. Puneţia, aleatoare Er(2) are o
fu, .

= 4
Su
2!

Y
Fig. NIV.18. — Funcţia “asi

IT
potenţială.

Tae
SP
.

RS
-

| . rp)
memorie statistică care se intinde pe o distanţă ece corespunde. la mai
multe grosimi ale: peretelui. Pantele de inflexiune în fioura XIV. 18 sint
superioare valorii medii Tuate după o distanţă mare. Datele de mai susVE
evidenţiază că este necesar un cîmp mediu diferit de zero pentru ca pere-
tele să se propage cu o! “viteză constantă. Acest: fapt permite introducerea
noţiunii de cîmp de propagare.
NI
Analiza tipului de distribuție f(p), ce conduce la cea mai bună con-
cordlanţă între funcţia ? dată de (SLY. +. 1) și curba experimentală inițială,
LU

s-a făcut în 3 ipoteze, Acestea au în veilere o dependență de .tip Gauss

(p) = 2” Wexp(— p?) [13], de tip Lorentz [26] cit şi familia de funcţii
() = K+ 2 - -1, Rezultatele studiilor [23] arată că ultima relajţie,
cu n = 3,5, deserie mai bine datele experimentale. Aceste date eviden-
RA

țiază că forma, curbei de magnetizare, în afara regiunii Rayleigh, cit și

cîmpul coercitiv depinde de forma analitică a lui fi D). Deoarece corela-
țiile între pantele reduse ale inflexiunilor au o zonă finită d, acestea nu
T

influențează curba de magnetizare, în cîmpuri destul de puternice pentru

a mișca peretele, prin distanţe mai mari ca d. Ca atare valorile II, nu vor
EN

fi modificate. Corelaţiile par a avea un efect apreciabil în cîmpuri mici

care mișcă peretele prin distanţe mai mici ca d.
Magnetizarea ireversibilă, în cîmpuri mici, este legată de domeniile
/C

OB24. Să presupunem că valoarea absolută a pantei. intlexiunii date, |

este 2; < e: Dacă pantele inflexiunilor sînt corelate, probabilitatea,
de a găsi |p +a] < « este amplificată. Astfel numărul de domenii OCL2A
şi deci componenta, ireversibilă a magnetizării va creşte. Porteşeil [23] a
SI

efectuat; un calcul pentru situația în care corelaţiile se extind la. pantele

intlexiunilor vecine. Se evidențiază că raport, ba trebuie iultiplicat în
acest caz cu 191. -
IA

Datele experimentale, exidenţi iază că mişcarea peretelui Bloch nu

„are un caracter general, ca urmare a faptului că aceasta: depinde de inter-
acţia: perete- defect. De exemplu DH,]a este mult mai mic pentru probe de
U

oțel decit la un monocristal de Fe- Si. Aceasta reflectă probabil o dis-

BC

vribuţie, statistică a pantelor: de inflexiune în oţel, apropiată de o lege

379
 de tip Gauss, deoarece contribuţiile aleatoare la energia potenţială c; (a)
sint mai numeroase şi mai puţi in corelate în spaţiu.

RY
Pe baza modelului de mai sus Neel [16] a analizat legea lui Rayleigsh.
Aşa cum s-a menţionat, deplasarea pereţilor de domeniu este proborţio-
Aa | | a H |

RA
nală cu numărul de maxime, pentru care He, < HI. „Asia fo Wa =

= fot. Magnetizarea ireversibilă ce caracterizează acest . proces, este pIo-

LIB
porţională cu produsul între numărul de pereţi deplasaţi și drumul par-
curs la deplasarea ireversibilă d4,= fs: HdH. Am notat prin c' un factor
de propori ționalitate. Magenetizarea ireversibilă poate îi determinată din

Ar = dU, = (ap «li 2. Această relaţie descrie componenta, ireversi-

i

Y
IT
bilă a “legii Rayleigh. 3
Să analizăm interacțiile între pereții de domenii. Studiind un Mono-

RS
cristal de Fe-Si în formă de cadru dreptunghiular care conţine un perete,
respectiv doi sau trei pereţi de 150%, Porteseil și Vergne [27 ] au analizat
forma curbelor de. magnetizare în funeţie „de numărul de pereţi. Depla-
sarea unui perete izolat, în cîmpuri (e: intensităţi mici,. conduce Ja o relaţie
VE
de tip, Rayleigh. Existenţa a doi pereţi implică:o interaeţie între aceştia.
Diferenţa de comportare între cele două situaţii poate fi evidenţiată ana-
lizind. curbele de: primă magnetizare din fivura XIV. 19. În cazul unui
NI
=
.

LU

= „o | NR N
zi Fig. XIV.19. — Cuibe de.
=t , primă ' magnetizare' pentru :
A

G “un monocristal ce conţine. -

Soo. „un perete (a) doi pereţi (D. -
TR

E şi. c) şi respecliv.. trei

E pereţi! (d).
EN

Ma p Ra „20,2. Sa
Re Sulmo 0e) ae
Dă x 78.510” Am! Ati
pezete (a), o lege de tip h ayleigh,, u== a Ea d, me deserie corect datele
/C

experimentale. “Cocficienţii 4 şi d, par să nu depindă, de poziţia, iniţială,

a peretelui. Dacă, în probă sint doi pereţi, curbele. de primă magnetizare
sînt; mai accidentate și se remarcă în același timp o inversare a concavi-
tăţii. Pentru cimpuri externe H < (16+ 24) 10-2A/m (0,2-+0,3) mOe mag-
SI

netizarea urmează; o lege de forma JM = pi: + b'H2. în cazul unei con-

figuraţii cu 3 pereţi (d), curbele sînt; mai accidentate ca, cele descrise în
(b) şi (€) şi magnetizarea, în cimpuri mici are valori negative. Aceste date
IA

evidenţiază că în sistemul cu mai mulţi pereţi nu are loe C simplă supra-

punerea efectelor pereţilor. izolaţi” Şi ca atare ne așteptăm la interacţii
între, pereţi Bloch, chiar' la cîmpuri de intensitate: mică. |
U

0 * Pentru'â intospieta aceste date s-a considerat un “model ce admite

interaeţii magnetostatice între pereţi Bloch, în 'care' există, 0 chergie mag-
BC

netostatică. “Aceasta poate crea, în mediul magnetizat, câmpuri de dis-

380
persie ce pot acţiona asupra celorlalţi pereţi. Locurile de fixare ale pere-
ţilor sînt defectele cristalului, pereţii fiind mai puternic Îixaţi în colţurile

RY
cadrului. Pereţii se, pot curba local, sub' efectul presiunii magnetice dato-
rate cîmpului: extem Ce XIV. 20). „Această curbare se presupune a fi
de forma parabolic, ..
zl 020 USIVA5)

RA
unde prin 2[, s-a notat. lungimea, peretelui.

LIB
Fig. XIV.20. — Curbarea
pereţilor sub cifcctul pre-
„siunii magnetice datorate
cimpului extern,

Y
IT
Unj pererete izolat; în cîmpuri.de intensitate mică , conduce la o magne-

RS
tizae de forma, AM = a, H+ VH? Supus acţiunii unui cîmp SIE neuniform,
magnetizar ca este . |
NEIL A Pi Bi

| a= a, «B+ E) - auz + Ir Da VE (3IV.1.6)

unde v alorile medii sint luate pe toată lungimea peretelui.
NI
«Presupunem că cei doi pereţi contribuie îîn mod egal la magnetizare
iar câmpurile: de cuplaj pe care: fiecare le: exercită: asupra magnetizării
sint, într-o primă. aproximație, simetrice. Eroarea introdusă, de aceste
LU

presupuneri este cu :atât; mai. mică cu: cât pereţii sint mai lungi. în final
se obţine, O velaţie de forma, A: = H+ 07, cu.
RA

ăi pi Da z. , ga. d. i 29. Ă Î | ) 7
a! = - Ei = 2b + + XIV „47
a [= E 0 La %
T

Parametrii A și p sînt definiţi prin (5IH)= 21]a Şi respectiv (SH?)=

== p"]a2, Valorile b' astfel calculate coincid cu datele experimentale.
EN

Coeficientul termenului în H5 are semnul lui 7. Magnetizarea totală

a sistemului are tendinţa; de a creşte mai mult sau mai puţin rapid, com-
parativ cu o lege de tip Rayleigh; după cum. mecanismele de curbură
/C

caracteristice fiecăruia, din -cei “doi pereţi acţionează în: același sens.sau
în sens invers. Acest efect pare să stea, la originea inversării concav ităţii
observate în „curbele b) ŞI- (e c a a po...
SI

XIV.4, 2 Modelul elastic

IA

"Modelul [20, 28 29) analizează interacția peretelui de domeniu cu

defectele existente în materialul magnetic. Diferenţa principală faţă de
U

alte metode constă în presupunerea că interacţia care dă naștere. Ja, his-

tereză are loc, în „primul rind, „în poziţ iile. locale de fixare și este de naţură
BC

ireversibilă,

381
 _ Să considerăm-:o mişcare cuasi-statică a peretelui de domeniu de
180", flexibil, într-un cristal care conţine „impertecţiuni”. sau defecte”,
care servesc ]a; fixarea locală. Admitemcă peretele este aproximativ paralel

RY
la planul zoy, acesta mişcîndu-se în direcţia 2. În acord cu modelul elastic,
deplasarea, poziţiei medii a peretelui real poate fi aproximată prin mişcarea,
peretelui rigid plan echivalent. Interacţia peretelui echivalent situat în

RA
"poziţia 2, cu defectul localizat la g = 0 este analogă cu acţiunea unui
resort de masă nulă ce leagă peretele cu defectul. La mișcarea peretelui
din poziţia 2 = 0, asupra acestuia se va exercita forța f

LIB
N A A (SIV.4:8)
unde 4 este constanta elastică. a
Perete |

Y
!: a i Do SIa. OE Fig.5 NIV.21. — Peretele
o „ORI EIT A i rişid plan ; echivalent în

IT
| O7JITINTI | | modelul clastic. Peretele,
O Ops o Jo anterior mișcindu-se la
| EDITII US

RS
i | „dreapta, a fost oprit și i
A | a "s-a permis să se miște o
| CITY ZIIVI IVIT PO . -| o: distanţă mică spre stinga.
9 OI IYIIIID | Defectele sînt reprezentate:
| prin cercuri. țArcurile re-
| , OTIITIT
a
ao
RI
VE
Lp
E
a prezintă flexibilitatea pere-
“telui. real. Toate arcurile
-] o l, sint identice şi' au o ex-
L —————— —tă — -z.. tensie. maximă . 29.
NI
-Zog/2 „i 0 +Z9/2 | : : e DIR

Atunei cînd „extensia” arcului este 2, valoare denumită zonă earae-

teristică defectului, acesta se. „rupe”: şi. energia, înmagazinată este ',,pier-
LU

dută””. Detectul nu mai exercită: nici o acţiune asupra peretelui.” |

Să considerăm un perete.ce se mişcă printr-un material în care
există o distribuţie de defecte identice (cu aceeași zonă caracteristică).
A

Acesta va fi legat numai la defectele aflate în zona caracterizată prin

distanţa zo(fig. XIV.21).. Dacă sînt N defecte pe unitatea de volum, pre-
TR

siunea pe perete p, datorită defectelor este dată de

| "D= — Nhiag]2, i IER Mă (SI V.4.9)

EN

unde semnul minus arată că. presiunea este în direcţia —2 iar indicele s
„că presiunea, este independentă de 2 (deci saturată). Numărul de defecte
atașate este mare, astfel înciţ se consideră valori medii și nu
/C

fluctuații
de la medie. Dacă această presupunere nu este valabilă, apar salturi de
tip Barkhausen. Pereţele după ce este fixat, i se permite să se miște prin
distanţe mai mici ca 2 (fig.. XIV 21). Presiunea p,, în acest caz, nu este
SI

saturată și depinde de 2 e
<- 29/2
IA

pa NR (0 <zde = — Nae pe (IV 410)

re — 202
U

„.. Pi SIR
ae .

Presiunea exercitatăde către defecte asupra peretelui. poate fi reprezen-

BC

tătă prin linie plină în figura XIV.22. Mișcarea, peretelui este reversibilă,

382.
 pentru valori: —â9/2:'$ 2: <'29J2. Dacă peretele "parcur
'o: distănță,
ge ini
mare 'ca'29]2, de exemplu, pinăîn punctul A, âtunci: mișcarea! 'acestiiia

RY
este descrisă prin linia întreruptă, totii aa
“ţii: În' orice probă realăl:este necesariînsă'a conside oh zonă:'de
ră dis-
tribuţie: a-' defectelor. Voni defini funeţia: de! âistribuţie 'n(2),-asttel..că;
n(20)deg: este numărul “dei: detecte:pe! volumul! unitate 'și în intervalul de

RA
valori 20 și 20 +- d2o. Ş | | titi,
iei Pai ee pe te Pee
E POL OD oii ce d iti PIZ) to oi fate ctg e

LIB
IRI ME A A "f . i - n a i IN ÎN - pai - i
a ] N. : Lira Sia e Sri . n
,
Da cere
si Fig IXIVI22, ot Presiunea.
ee peer '
exercitată asupra” perete-, "* — N , Me
lui rigid, echivaleni, prin- NR x -
„„stitr-o distribuţie aleatoare dei: : ii Na
„defecte identice, ; Mişcarea. , :.-Zo/2 N _pZ0/2

Y
z..:!
„în limitele -— [22 a NI NN | |
SI << '29/2este. reversibilă în | o a 3 N .Ps=-Nhkpz8/2

IT
- s:timp-ce mişcarea în afara Sa NI i a
ni acestor: limite evidenţiază i; i, ii n | a
:4, o histereză datorită frecării,.,,,
.:., Cfr A

RS
i
A Ii | Pu Nk Zo:
Tae a A Ra da ii
PI CN N a ini i azi pp a pe
i Modelul
trice, curba, de. magnet
de
iniţială
izare.
mai 'sus este
şi buclele minore deplasate. Modelul
folosit.la' descrierea VE buelelor. minore Sime-

conducela, anumite relaţii: între bucle minore simetrice şi curbe. de mag-

netizare inițială. Ambele:.sînt:'proprietăţi
NI
ale. curbelor: de tip Rayleieh.
Se subliniază că cel puţin pentru un material, funcţia de distribuţie n (20)
poate îi exprimată prin | . |
LU

Zon(209) = N exp(— 202); (XIV 4.11)

unde N și 2, sînt parametrii ce urmează a fi determinaţi. Faptul că 29n(29)

RA

este finit, la 29 = 0, evidenţiază că numărul de defecte în volumul unitate

corespunzăto unor: valori.2,
r. mici, este foarte mare. |
| Cași în modelul dezvolta; de Ncel, se evidenţiază o relație înţre
constantele Rayleigh și cîmpul coercitiv u/a = 1,58 H,. Valoarea obținută
T

de Neâel este «II./u = 0,90 apropiată de cea determinată în acest model

EN

aHl.]u = 0,633. Cu toate că cele două modele pleacă de.la principii fizice
diferite, concluziile finale sînt; apropiate. Compararea, prezicerilor modelu-
lui cu datele experimentale [29] evidenţiază că prezenţa unor pereți ce
interacționează complică analiza de mai sus. În cazul în care sînt prezenţi
/C

pereţi de domeniu ce nu interacționează, magnetizarea poate fi descrisă

în: acest.model.::.:;.... .: i e
fo. ,
i
SI

XIV,4.3. Modelul ce consideră frecarea peretelui

IA

) î : i .

„ Xollerși colab. [17] în scopul de a elimina, unele dificultăţi

ce apar
în modelul Ncel [16] au propus o descriere ce implică; frecarea peretelui.
U

Printre acestea se menţionează: . Da |

„.""'(a) Discontinuităţile de tip. Barkhausen
BC

de dimensiuni obişnuite
sint 'extrem de rare în regiuneă Rayleigh unde procesul de magnetizare

383
 are loc in cimpuri de. intenşităţi mici. Pentru a justifica pierderile, mari
prin histereză, se presupune că variațiile în magnetizare sint toarte mici
Şi numeroase.

RY
„(b) “Modelul Nâel nu poate justiiiica faptul: că există, 0 , valoare supe-
zioară a cîmpului extern HI, care: limitează partea; parabolică. a curbei
de magnetizare, şi .nici faptul că discontinuităţile :normale. de tip. Bark-

RA
hausen, pornese de la H,.
(6) Unele rezultate experimentale: condue la eo „relaţie între coeti-
cienţii: curbei de magnetizare iniţială şi curba de histereză, de formă mai

LIB
complicată [30], ca cea prezisă de Neel 3] N = xi + (a + 0)H?,
iar pentru curba, descrescătoare (>, +. o H)AH + Gfean):. Mărimea,
ay în relaţiile de mai sus, reprezintă o constantă... . -..
Pentru a putea analiza rezultatele măsuriitorilor efectuate. asupra
nichelului -policristalin, .Koller. şi colab. [17].au presupus că în mișcarea

Y
pereților de domeniu sînt implicate procese de frecare independente de

IT
viteza peretehii, similare cu frecarea între corpuri. Ca atare orice distorsiune
a peretelui de domeniu conduce la efecte de disipaţie [31]; Pentru -a avea
loc o mişcare a peretelui, forța datorită cîmpului extern trebuie să de-

RS
păşească, "forța de „frecare? Hy. Forţa de frecare este echivalentă cu
acţiunea unui cîmp constant şi de sens opus acesteia, H=—R, ce are
valori caracteristice pentru fiecare perete. de domeniu Bloch. Cimpurile
VE
externe mai: mici ca: nu pot deplasa peretele. Pentru un voluin Av al
probei, variaţia momentului A J[ poate fi expr imată:prin AM =a(H— „R)do
"unde + are dimensiunea, unei. susceptivităţi: şi care pentru Av. mic, depinde
doar de volum: În iisura XIV. 23. se. preziniă un ciclu tipice de! histereză
NI
, . ; i .
i „i . “i, ÎN a N PRR PE: tai
LU

pr
„ ate poti ge
A

0 Fig! NIV.23t— Ciclul de

_Distereză tipic pentru forţa:!
TR

: de . îrecare., constantă re
fără, îrec are Pb
£ . .
EN
/C

pentru R = 0 şi R = constant. Magnetizarea ireversibilă. a probei, Mi,

“este dată de suma momentelor magnetice ale tuturor volumelor Av rapor-
SI

tată la volumul probei

„co H . i - aa ,

ar =$ | PUT — Ba dnan. e OCSIV 42)

IA

” o, 0, | Ta i E : titi di
U

| A notat prin pda probabilitatea ca m pentru, ui,oa dat Ac, să „se

aile în intervalul de valori 4 și n + d iar gh. este, probabilitătea; lui R
BC

de a fi între R şi R+AR. Dacă, funeţiile de distribuţie 2 Și, q nu.depind

384
 una de alta avem
90 H .

RY
ÎL in =| DP 04 (aa — RAR. (AIV.4.13)
0 0

RA
„Să presupunem că în intervalul de valori O<R<I,, q are valoarea de
“ce nu depinde de R. Atunci dependenţa de cîmp a magnetizării este dată,
de
7 = VĂI + (Pda DIE, (XIV 4-10)

LIB
unde (4) reprezintă valoarea medie a lui pentru toate volumele. Ecua-
ţia curbei de histereză se determină într-o manieră similară. La cîmpul
H, configuraţia peretelui este deformată într-o manieră cuasieclastică,

Y
astfel încit aceasta este rearanjată complet prin salturile Barkhausen. În
„acest model « este independent de 4; deoarece procesele ireversibile

IT
nu sint influențate de forma potenţialului magnetic lingă poziţia de echi-
libru a. peretelui. |

RS
Mecanismul responsabil pentru frecare poate fi determinat de detec-
tele reţelei. Un proces de acest tip poate fi prezent; în special în materiale
magnetice moi. a

Pa
VE
XIV.4.4. Deplasări de pereţi înguști
NI

Materialele teromagnetice puternic anizotrope, ca de exemplu meta-

lele pămiînturi rare sau compușii acestora se caracterizează prin pereţi
LU

Bloch înguști (vezi paragraful XIII.3) [32 — 35]. Coercivitatea intrin-

secă este analogă cu cea a dislocaţiilor reţelei, cunoscută ca potenţialul
Peieris-Nabarro. Studiile experimentale au arătat că coercivitatea intrin- .
secă reduce mobilitatea peretelui Bloch însă nu îl fixează complet [36 —39].
RA

Aceasta se datorește faptului că pereţii Bloch difuzează peste bariera de

energie intrinsecă (sau potenţialul Peierls) pentru un cimp magnetice
extern mai mic decît cîmpul coercitiv intrinsec definit prin valoarea la
T

care potenţialul cîmpului netezește minimele locale ale potenţialului

Peierls (fig. AIV.24). Situaţia este similară în acest caz cu cea a dislo-
EN

cațiilor reţelei [10].

serg H He.
/C

Fig. XIV.24. — Potenţia-

lul Peicris. | i
SI
IA

Egami [21, 41], în dezvoltarea modelului, face un paralelism între

comportarea, dislocaţiilor reţeleiși cea, a pereţilor Bloch înguști. Se admite
U

că diiuzia peretelui Bloch se face atit prin activare termică citși tunelare.
Microscopic, difuzia peretelui Bloch nu este un proces uniform ci are
BC

loc prin deplasări ale unor secțiuni mici ale peretelui și extinderea ulte-
25—c. 241 385
 rioară a secţiunilor deplasate, deci prin procese de nucleaţie -şi respectiv
creștere. In analiza modelului, de interes. sint. proprietăţile nodurilor pere-
telui Bloch (regiunile de.graniţă, între doi pereţi Bloch care sînt separați

RY
printr-o distanţă atomică), deoarece nucleul pentru deplasarea peretelui
Bloch rezidă în aceste noduri. După crearea nucleelor, acestea se mişcă
aproape liber în lungul suprafețelor peretelui Bloch, astfel că în majori-

RA
tatea, cazurilor, viteza:de nucleaţie: a nodurilor este factorul cel mâi im-
portant în 'determinarea mobilităţii prin difuzie: a peretelui. Nodurile
pot îi create, în cristal, în poziţii specifice (suprafeţele și intersecțiile cu
pereţii Bloch) sau în orice punct al peretelui. Prima situaţie este denumită

LIB
nucleație heterogenă, în timp ce ultimul proces constituie o nucleaţie

„„. „„.Cel:mai probabil tip de nucleu, în procesul de nucleaţie. omogenă

a.difuziei peretelui Bloch, este cel în' formă de: disc (fig. XIV.25).. Pe de

Y
?
j

T
at

.- , tg
„iti
” | ÎN

SI
Fig. NX1V.25, — Nucleu în:
i, “formă de disc. - i

ER
altă parte sînt posibile și poziţii pentru nueleaţia heterogenă. Admiţind un
IV
cristal perfect (fără impurități sau defecte de-reţea), poziţiile de nucleaţie.
heterogene imaginate, corespund numai la interacţiile cu alţi pereţi de.
UN

domeniu sau suprafeţe. Interacţiile obişnuite între pereţii Bloch au loc, ;

pentru cristale cubice, între pereţii de 180% şi 90", iar în cristale hexagonale
între pereţi de 60” și 120%. Deoarece pereţiide 180.sînt mai mobili com-
pârativ cu alte tipuri, aceştia prezintă interes în procesele de nucleaţie.
AL

Forma :nucleului, în acest :caz, probabil,

este uşor diferită de! cea carae-
teristică
unui: proces omogen; în timp
'ce energia de'nucleaţie pare apro-
piată, deoarece: energia nodului este: puţin probabil să fie influenţată. de
TR

prezenţa peretelui de : domeniucu care: interacționează... La suprafaţa

cristalului, nucleul are forma unei: jumătăţi :de' disc, tăiat la suprafaţă,
„astiel :că; energia de nucleaţie :este înjumătăţită. La suprafaţa peretelui
Bloch, asupra: spinilor, acţionează; un cîmp 'de dispersie puternic; deoarece .
EN

aceştia au componente normale la suprafaţă. În .consecinţă,: peretele

Bloch este mai îngust şi cimpul coereitiv este mai mare lingă suprafaţă.
Nucleajia, la suprafaţă este deci inhibată pînă cînd energia cîmpului de
/C

dispersie este mai mică ca energia. de anizotropie, deoarece cîmpul coer-

citiv intrinsec depinde pronunţat; de lărgimea peretelui Bloch [35]. Mai
există și alte surse de noduri: ca de exemplu domeniile în formă de pană
în feromagneţi uniaxiali. Cimpul coercitiv intrinsec în domeniul pană
SI

este mai mare, ca urmare a energiei cîimpului de dispersie, și deci „nodurile”?

nu sînt'mobile. Astfel, în cristale perfecte se aşteaptă; ca procesele de nuclea-
jie omogene să domine procesele de difuzie. |
IA

| Să notăm prin Ea ehergia nodului pe unitatea de lungime iar prin

M, magnetizarea, pe unitatea;de suprafaţă. Într-un model intuitiv energia,
asociată
pci: cu un nuc
nucleu în formă,de disc, de rază 7,
7,îni prezența cîmpului
U

de inducție B=uH, este. ŞI DI a

LI A . ai LE : 4 PI N II II
BC

386 | | E
 Energia :€, este: minimă pentru: 7.=€Es(2uo Mle H )- î» astiel că energia
ae activare, pentru diiuziă : peretelui Bloch, este" e
e eg ' Eau 4,

RY
e Sa
pie
i i . i aie i nt ÎI
ERĂ PRR : si

lui ui 20 i : i a aia E Piăl, n: Si . . S - Gsv 4.16)

A ag a LR a
d

Energia de activare este invers propori ional cu cîmpul extern.

RA
Energia magnetostatică, (ce nu a fost inclusă în relaţia (SIV.4.15)) va
distorsiona, forma, nucleului (ce devine eliptică) şi va modula dependența
de cîmp a energiei de activare (la :intensităţi „mici ale 'cîmpului):.

LIB
Folosind teoria micromagnetică și admiţind atit: un potenţial de
îorma parabolică: cît :și sinusoidal, Egami : [21, 41] obţine expresia, . energiei
de. aetivare,. în. cazul. „Proceselor. de::nucleaţie termică, omogene +
mi: a RE E a: ie m pe

- cv

TY
na.

5 a eco

I
Am notat” pr in n Tătgimea, efectiv ă a peretelui Bloch (în distanțe atomice),

RS
Ţ, integrala, „de, șchimb. iar, FE.) este. o: funcţie ce: variază de la 1,la 0,
pe. măsură. ce. HIHe. = 1. „Relaţia. . de "mai sus, pentru H|H..— 1, este în
concordanță cu, A(SIV.4.16), dezvoltată. în. modelul intuițiv. gaterpipi
ae

în a
„Mobilitatea, termică..a peretelui Bloch este, proporțională Cu.
Ta gta it ae i to e, i
i.
RED RE i 3
VE
De 16: s a, tite
eee ue topi] = (5923,
A„ot, rio) * Oxrv. 5)
NI
n „i | i n ! sii .: ! a n. | NI , i

Pi iii “i i i NE Ri o pp ta je
to) vi
U

în cazul mecăiistnului ceG innplică “Cuneătea, acoasta este dată de

o relajie de forma zi cat,
AL

exp os. ASP

«5 2, fin, (XTY.4.19)
PR . . a . n j „Pa A, 2) H o . !
TR

i ie E RI Dia pă

Am notat prin E, constanta de anizotropie. ce determină o deviaţie a

orientării spinului în afară peretelui: Bloch iar V, este potenţialul Peierls.
EN

Modelul poate justifica calitativ datele experimentale, cantitativ

apar însă discrepanțe comparâtiv cu-'acestea. '
pna
/C

XIV 4 5. „ Deplesăr de perețitiîn teoria funcţiilor aleatoare

ii Zi
„_ Bonnet [253 aplică teoria tancţiilor aleatoite Ja problema deplasă-
SI

rilor pereţilor de domeniu, în substanțe feromâgnetice, Studiile, deşi. sînt

încă la: început, par Să; arate: că introducerea, formalismului. funcţiilor
IA

aleatoare: la. problema deplasă ării pereţilor. permite dezvoltarea unui! model
al fenomenelor “implicate în curbele “de 'histereză. Rezultatele obţinute
într-o analiză ce.nu ifoloseşte modele particulare, par să susţină 'o astfel
U

de ipoteză, în particular faptul: că” astfel de metode conduc la o descriere

completă .a. domeniului Rayleigh. La început se stabilesc proprietăţile
BC

care duc la asimilarea” pereţilor cu filtre liniare mulţidimensionale la, care

387
 este definit răspunsulla un impuls delta. De aici decurg proprietăţile statis-
tice în ordinul doi al funcției aleatoare, determinante în comportarea unui
perete şi anume funcţia €y(2) [42]. În acest caz este posibil de a justifica,

RY
modelul Neel folosit la interpretarea legii Rayleigh. S-a evidenţiat rolul
fundamental pe care îl joacă distribuţia zerourilor funcţiei €(2) în stu-
diul ciclului de histereză. .

RA
XIV.4.6. Dinamica pereților de domeniu

LIB
Analizele precedente sugerează un model fenomenologie pentru
peretele Bloch, model care poate fi folosit în studiul comportării dinamice |
a acestuia. Astfel peretelui Bloch i se poate atribui o poziţie de echilibru

Y
de care este „legat! prin forțe elastice astfel că presiunea p care acţionează
asupra peretelui conduce la o deplasare pa = paz!. Forţa de legătură,

IT
elastică poate îi deci caracterizată prin constanta «,. Deplasarea. unui
punct material legat elastic este determinată de intensitatea legăturii 3

RS
de inerție (masa) acestuia și respectiv de frecare. Conceptul de masă a
peretelui a fost introdus de Dăring [43]. Acesta a arătat; că efectele giro-
magnetice conduc la o oarecare distorsiune în structura peretelui de dome-
niu feromagnetic, care se deplasează în-mod uniform, fapt ce face ca miş-

efectivă m. Rado
VE
carea să fie echivalentă cu cea a unui corp care posedă o masă inerţială,
[44] a aplicat deserierea. de mai sus la, studiul mișcării
oscilatorii a peretelui de 90” şi a evidenţiat o masă a peretelui identică
NI
cu aceea a mişcării uniforme [43], fapt ce a convins că acesta constituie
un fenomen foarte general. Frecarea poate fi reprezentată, printr-o forţă |
proporțională cu v. Astfel, ecuaţia dinamică de mișcare se serie:
LU

"27 di N
N d + eh = BM. (X1V.4.20)
Tp dz
A

În cazul cînd cimpul de nucleaţie este periodic B = Bo exp(iut),

TR

avem |
1 = MBL + io B — 02m,). (XIV.4.21 )
EN

Susceptivitatea magnetică este dată, de .

X(c)= Zo][l + io(f/ap)— o%mp]ap)]. —O(XIV:4.22)

/C

Pentru a analiza dinamica peretelui va trebui să obţinem informaţii asu-

pra frecvenţelor caracteristice, o, = pf și oo = (an)?
SI

Magnetizarea normală la perete trebuie să aibă peste tot în perete,

o valoare constantă. Magnetizarea JM în coordonate polare poate fi expri-
maţă printr-o funcţie de 0 şi e cât și de axa polară r. Azimutul este o func-
IA

ție de r cu valorile inițiale și finale o, şi respectiv e, în timp ce 0 are peste,

tot valoarea 0. | Dai | |
U

Să considerăm că, peretele se deplasează după direcţia Or cu viteza

2, Sub acţiunea cîmpului extern HI = B/ug paralel la planul său. În acest
BC

caz e depinde atit de 7 cît şi de t, astfel că g(r, + Al) = p(r— At).

388
 Momentele magnetice individuale trebuie să se rotească în jurul:
direcţiei or cu o viteză unghiulară

RY
N
îq|8t = — v(9eJâr). | (XIV.4.23)
.

„Această rotaţie poate avea loc dacă'un cîmp magnetice HI, acționează

RA
în direcţia normală, la perete și a cărei valoare este dată de

to(e/n)II, = 8e]ât. | (SIV.4.24)

LIB
„Acest cimp transversal apare datorită faptului că momentele mag-
netice, în partea mediană a peretelui sînt rotite de către cîmpul extern
în afara direcţiei 0 = 0g. În consecință relația div J/ = 0 caracteristică,

Y
peretelui în repaus este perturbată şi deci vom avea (d/dr) (2, + M,) = 0.
Ciîmpul magnetic transversalHI, este produs de energia magnetostatică,.

IT
Ca atare energia peretelui în mișcare este formată din [45]: (1) energia
corespunzătoare stării de repaus; (2) o creştere a energiei de schimb şi

RS
magnetocristaline ce rezultă din o uşoară modificare a direcţiei momen-
telor magnetice ; (3) energia cîmpului transversal (4/2) | Z;dr. Permenul
(2) este mie și poate
pm
fi neglijat. VE
Folosind relaţia (S1V.4.23) se obţine

CO 2 2
!

| Eta = 1 (2) p2 (22) dr. (SIV.4.25)

NI
E—ca=t
, 2 Si 20 e 4 dr
_—00
LU

Prin integrare avem

(= 26
EG, ” = L2wole , (XIV .4.26)
RA

,
“a2N sin 0o |

Dacă vom nota E, — Ep, = 72p0?]2, rezultă

T

2 |
EN

11p=2u0 (2) Ep (XIV.4.27)

e ] Ta2N sin 0, |
/C

unde N reprezintă numărul de momente magnetice pe unitatea de volum

iar a est6 parametrul celulei elementare cubice.
Pinînd seama de grosimea peretelui 5 (relaţia (XI1IT.3.9), avem
SI

mp = 4 =) . > „ CXIV.4.28)
IA

e Ho

Pentru a analiza ecuaţia de mişcare a peretelui descrisă de relaţia

U

(XIV .4.20), trebuie să obţinem expresia constantei de frecare 8. Aceasta

este condiționată, de cîmpul magnetic de frinare datorită curenților turbio-
BC

nari induși și care modifică magnetizarea în punctul unde se deplasează

289
 peretele. Astfel.H, = '— oAJMlo,-unde AJ reprezintă diferenţa; dintre
magnetizările domeniilor situate de cele: două părţi ale -peretelui: De-
„oarece AMH,„uy reprezintă presiunea ce acţionează asupra peretelui

RY
"avem: 8 = AlM?lo. ICR
Prin estimarea ordinului de mărime al diferiților termeni s-a
conchis . că inerția peretelui ește mai importantăca frinarea, prin curenţi
turbionari, lă. scădeiiea ' permeabilităţii „odată .cu

RA
creșterea frecvenţei.
Acest rezultat al teoriei lui Dâring este important în cazul oxizilor mag-
netici unde nu există frinare eficace prin curenţi turbionari și unde se
observă, “la, frecvenţe ridicate, o: scădere'â 'permeabilităţii. |

LIB
„Dacă peretele de domeniu se deplasează într-un mediu conductor,
asupra lui se exercită o presiune 'neomogenă efect 'al curenților turbionari
induși, care întirzie' deplasarea acestuia. Presiunea este'mai mare în inte-
riorul' materialului decit lingă suprafaţ şi 'deci
ă tinde să; ;,curbeze”. pere-
tele comparativ. 'cu-' forma caracteristică a acestu

Y
în: 'cchilibru
ia, static.
Energia' mâgnețostatică relativ: mare: implicată ';limitează”! curbarea, la

T
planul normal. :Curbării peretelui 'i'se opune (într-un 'rmăterial' ideal) numaâi
energia superficială, a; peretelui de' domenii '€;. Curbarea; poate 'conduce

SI
la 'o: reducere: importântă-a -pierderilor 'prin curenţi turbionari! [4647]. .
„Deși s-au- publicat studii privind efectul, pe care.îl au curenţii. tur-

ER
bionari la mișcarea peretelui de domeniu feromagnetic [48 —51], acestea,
au fost în general limitatela grani plane, ale,
ţe.domeniilor sau la.deplasări
infinitezimale ale pereţilor plani flexibili. Acestea sînt caracteristice pen-
tru viteze mici, respectiv în regiunea permeabilităţii iniţiale sau la frec-
IV
venţe „joase. Ipotezele de -mai sus. nu mai sînt în: general valabile dacă,
cîmpul magnetic neomogen generat de curenţii turbionâri este suficient
UN

pentru “ca să determine curbarea peretelui la o scară comparabilă cu

grosimea probei. Calculele cîţ și rezultatele experimentale arată că o curbură
semnificativăa peretelui poate apărea, de exemplu, într-o .:probă..de 3%
Si—Fe cu granule de 0,3 mm la 50 Hz și 1,5 Vs/m? [46]. Bishop [46]
a obținut o expresie pentru .cîmpul creat. de curenţii turbionari, induşi
AL

prin o; mișcare a perechii simetrice! de elemente, de perete infinitezimale.

Adoptind o aproximaţie:a elementului-finit, aceasta a utilizat un model
al peretelui de domeniu ce constă din segmente orizontale şi verticale, ce
TR

alternează (considerind stratul magnetice orizontal): (fig. XIV.26a). În

Y suprafața 7 | |
a Statului o ho ă Na
EN

e II PRI pă
- EN — Miz
pe —Xa—
|
R
Le xa=2- D72.. e eroi Lica: -
/C

mi Fig.: NIV.26. — ! Secţiunea

. ră transversală a pereţilor de.
—x domeniu folosită pentru ..
"simularea numerică a miș- : -
cării lui: (a) model în
SI

0/2 trepte ; (b) model în formă

« de rampă.
IA

suprafața
p gala i
- - d tai a ” ! E e
UI E LE o pe
U

mişcarea; peretelui înălțimea pasului: rămîne constantă şi astfel numai: sep-

BC

mentele verticale inversează fluxul. Forţele de tensiune'superficială se

390
 |
„presupun a acţiona, după liniile ce leagă, centrele segmentelor verticale
vecine. Forma peretelui şi cîmpul HI, necesar a echilibra; forţa de frecare
din segmente cînd peretele este în mișcare staţionară, cu diferite. viteze

RY
reduse constante u = 8 rd 2u0]r€5p, a fost obținută prin procedee itera-
„tive.. Am notat; prin o viteza, peretelui în direcţia de laminare, 2 MM modiii-
carea magnetizării în lungul suprafeţei peretelui, d este grosimea iar o —

RA
rezistivitatea. Carr [52] a -obţinut,. de asemenea, cenajiile ce descriu
mișcarea, peretelui. Acesta, evidenţiază că mişcarea staționară este posibilă,
p ntru 1/Jd.< 0,16 iar. o curbare stabilă-a peretelui nu este posibilă pentru
1] :mai.mare ca, 32. Această concluzie a îost disputată [55] Şi chestiunea,

LIB
stabilității nu. este încă rezolvată [54]..
.O: analiză , matematică, aproximativă - a. curburii extreme.- ( > d)
în mișcarea staţionară, [55] este în acord satisfăcător cu calculele modelu-
„lui ce consideră, peretele format din. segmente.: Curbările ciclice ale pere-

TY
telui, în, timpul, magnetizării alternative (sinusoidale) au fost; analizate: de
- Filippov. şi Zhakov [56]. Ecuațiile obţinute sînt liniarizate (în funcţie de
distorsiunea, peretelui), astfel că nu se aşteaptă să poată fi folosite atunci
cînd are loc o curbare pronunţată. Analizele făcute de Bishop şi Cârr

I
RS
arată că curbarea este puternie nelineară pentru 1 < d. Ulterior, Bishop
[57] în analiza problemei a considerat un. model de perete în , formă de
rampă (fig. XIV. 26b). Da e

XIV. Efectul Barkhausen pm

VE
NI
“în figura, XIv. 2. am analizat fenomenologie efectul Barkhausen
[2] și modul în care este pus în evidență prin structura fină a curbei de
maâgnetizare. Pe măsura modificării cîimpului extern, „se deplasează un
U

perete de domeniu, la început reversibil, pînă cînd. cîmpul atinge o valoare

critică, şi apoi peretele se mișcă corespunzător lungimii domeniului vecin
AL

sau a părţii celei mai mari a acestuia.

„Bă considerăm! o probă! feromagnetică, “cilindrică situată - într-un
'cârap paralel 'cu axa cilindrului. Un salt de tip "Barkhausen, consecință a
TR

“unei variaţii mici a cimpului extern, corespunde la o modificare AM a

“momentului : magnetic, rezolvată în direcţia paralelă; cîmpului extern în
volumul (mic). o. Aceasta conduce la modificarea 9 a fluxului de inducţie
după seoţiunea transversală a probei
EN

i | oua i „(SV 5.)

/C

unde: a este lungimea regiunii de discontinnitate, Volumul «o. este dat de

e = AMQALcos oja (SIV.5-2)

?
SI

"unde .A, este: intensitatea magnetizării 1a saturație, 0 — unghiul între.

direcţiile lui M, și cimpului extern: SI. Volumul minim corespunde pentru
IA

cos 0=1.
Phastul total prin bobina sondă d, ș Şi: tensiunea Zu ). „ce se mo ditică
în tip în acord cu, (Le. D sînt legate prin relaţia.
U

Psi e, = (noa ra e diva

BC

:391
 Amplitudinea şi forma pulsului de tensiune depinde deci de viteza de mo-
dificare a, polarizaţiei magnetice a probei. Iniţial [2] semnalele induse
în bobina sondă, odată, cu creşterea intensității cîmpului extern, au fost

RY
amplificate şi apoi detectate folosind difuzoare. Cercetările ulterioare
au utilizat ca mijloace de detecție, oscilatori [58], galvanometre [59]
sau numărători de impulsuri [60]. |

RA
Tebble şi colab. [60] au studiat numărul maxim posibil de discon-
tinuităţi ce apar pe porţiunea analizată a curbei de magnetizare cât şi
dimensiunea acestora și apoi estimează contribuţia lor'la modificarea totală
a magnetizării. Analiza are sens numai în cazul în care variaţia cîmpului

LIB
este atit de mică încît nu există coincidenţe fortuite între impulsuri. Vi-
teza de creștere a cîmpului trebuie astfel să fie de ordinul a. 10-2A/ms
(10 -10es-1). | .
Schema instalaţiei pentru studiul efectului Barkhausen a fost des-

Y
crisă în lucrarea [60]. Proba este magnetizată la saturație, corespunză-
tor unei direcţii a cîmpului, cimpul este apoi inversat; de citeva ori, astfel

IT
încît materialul să fie într-o stare ce poate fi descrisă printr-un ciclu de
histereză stabil. În figura XIV.27 prezentăm curbele de histereză pentru

RS
1200p-r—r——-r-ra apa

= | N ”

9
"|
400- VE _
| Rig. Srv.27.|—
|
Curba de
o 0 histereză pentru două
a | probe de fier işi respectiv
NI
> =400P - de nichel în stare recoaptă.
—800[ -
LU

1209 IP Pl ut] |
-20 -15-10 -5 0 5 10 15 20 | .
E Hl0e) x?796A/m N

două probe de fier (Fe I prelucrat la rece, Fe II cu granule mari) şi res-

A

pectiv nichel în stare recoaptă [60]. Cu ajutorul unui diseriminator reglat

corespunzător se determină numărul de discontinuități, ce au o dimensiune
TR

mai mare ca AJ. În figura XIV.28 se redau contribuţiile relative la modi-

i 05 0. 10 20
EN

TIT 10,05.
04
= F.
Fig. XIV.28. — Contribuţii. 3 > i Nei Ni
relative la modificarea mag- < 03
/C

9
netizării totale la probele .. : 0
de fier și nichel pentru 3 02|. NEI N | a
diferite valori ale lui AM.
04 ” / N N F
|
| 0 ANI N —_
SI

1,0 - 2,0 3.0 40

AMx105luem)
IA

ficarea totală, AJ, a magnetizării, raportate Ia valorile Mo, situație de in-

veres pentru a putea compara daţele experimentale. Contribuţia diseontinui-
tăților măsurate în zona de valori AJ este dată de aria de sub aceste curbe
U

Azi AMAN) ata) = | aaravtaan. (XIV.5.4)

BC

d(AN) |
392
 |]
Rezultatele obţinute prin integrare sint prezentate în tabelul XIV.
| Contribuţia proceselor reversibile la modificarea magnetizării poate

RY
îi obţinută prin măsurarea susceptivităţii magnetice reversibile % “rev
Im

'diferite- puncte ale ciclului de histereză AM, = | Arc (UI)AH. Variația

RA
— Han
magnetizării totale este
A = AM te AM (XIV.5.5)

LIB
TABELUL XIV.2
Contribuţia dis continuităţiler și proceselor reveasihile (AA/p si AAIrey) la modificarea totală
a magnetizării

Y
IT
. lo | (%) | Adi | Alee |AMart Are ANL ir-- AM eo
Material AM | AMir AMeev a AM AMr Ap Alp

RS
(0e) | (0e) | (0e) dt | exirapolat
|(0 "0e/s), (%) (%) (%) . (%)

Fier pre- | | | |
lucrat la
rece (Fe 1])
|2 150
|
11 8441.| 160
:
1—20.£,
Ri
856 VE S,i : 91 : 98

Fier cu |
NI
granule '|2 180 [1230 | 110 0,1 57 4,9 ! 62 G4
mari
(Fe 11)
LU

Nichel -:| 700 | 326 | 115| 1—20 47 16,4 63

jecont

(%) X79,6A/m
RA

Contribuţia ireversibilă, Aa, ;„ Se determină în cazul cînd se cunoaşte

funcţia de distribuţie AN(A2I)/Al (AA). În acord: cu relaţia (SIV5. 4),
T

aceasta se serie AJ, = (ar [ANV(AM)/A(AM)JA(A

MN).
EN

O .

Din analiza rezultatelor conţinute în tabelul XIV.2 se vede că bilan-

țul obţinut în acord. cu relaţia (SIV.5.5) nu este corect pentru ultimele
/C

două probe. O parte din diferenţa observată se datorează contribuţiei

magnetizărilor domeniilor, mai mici ca 0,3 -10-6 uem. O altă sursă de erori
se poate atribui faptului că discontinuităţile: Barkhausen nu apar în mod
aleator ci în grupuri; o contribuţie dată pare să activeze alte salturi.
SI

În figura XIV.29 reprezentăm dependența de cîmpul extern a con-

tribuţiilor dM/AH, AM]AH şi dM,,/dH obţinute din curbele de his-
tereză, a fierului prelucrat la rece (Fel). Valorile dI/„/aH, MAH și
IA

dM,.,] AH maxime apar la aproape aceeaşi valoare a cîmpului extern HI.

Datele obţinute reliefează că aproximativ 50% din modificările
U

discontinue ale magnetizării se datorese discontinuităţilor individuale cu

„AM = 1,6 :10-5uem, 0,7:10-5 uem și 0,4:10-uem pentru probele de
BC

Fe I, Fe II și respectiv nichel.

393
 „500 AȚI
. i d. |
'400|— eh

RY
| Mir |

I| |. ar Sa |
i 800 IP Big. XIV.29. — Curbele *
| A AAA, AMA şi

RA
200 , i AM AMseyldlI la ficrul pre-
UD ai "lucrat la rece... i.

„._100[— ZI XS |
i locoooza r
open SOaeeeaeeed.

LIB
E , |. 1 pe
-5 0 Sie 10 15
i... H40e)
pe pape a

Y
XIV. 6. Susceptivitatea- magnetică- inişială— — m m

T
“în figura T. 47 am definit susceptivitatea magnetică iniţială prin

SI
tangenta, în origine la curba M = JA). În această regiune; corespunză-
toare cîmpurilor de intensitate mică, mărimile: caracteristice ale curbelor

ER
de_magnetizare!. „pot-fi--bine. descrise - “teoretic. o e
Să considerăm un perete de domeniu de 180” ce are suprasajia, Si
[9, 61—63]. Energia acestuia €(), în funcţie. de poziţia pe care:0 ocupă
peretele, este redată în figura XIV.14. Admitem că magnetizarea face:
IV
unghiul ge; cu cimpul extern HI. În absenţa cîmpului extern! peretele se
fixează în poziţia 2, caracterizată prin (9€( (2)/d7)z=a =—0. Sub. acțiunea
UN

cîmpului extern H peretele se va deplasa în Ta = 2o + a, astfel incit sis-

temul să fie în echilibru
au, HS, cos e;.— (262) = a (2) oxrvoa
, 2 A pa

=%9 |
AL

Deplasarea peretelui poate i Scrisă

TR

pr "a 0, ES; Cos cuj(o%e o)az SIR i OXTV62)

Deplasarea, peretelui "vă; ' determina; 'creşterea, mâgnetizării probei
EN

prin AM (180 ) = 2 „Sea COS 9 Tinind seama de IV. 2) avem

aa (80) = auaăi8, coste,(?rel)Jazn zii E aa

/C

rea se face asupra, tatritor peroților ds; 180. "Deci

SI

a at ti i Si cos?2g; i
IA

în cazul cână «energia perete eeste determinată de tensiunile interne |

aeia)laz este . dat; de; , E
U

a ME Ii oeta)
as:
-g; 33, ——, - i 7 (70755)
BC

"a a Aa

394
 „Admiţind o variaţie; sinusoidlală .; a: i tensiunilor interne! o =
= a sin ora ]D) se.; obţine.ii e i a Si îi n DE
Pi a ie toi tai ut mi ta ch

RY
DI AR i : „d i a: e S, !

iei tai ia X,(180%) să <cos >> pod:

Hull: Si arii „0ETV6.6)
tit iu ip a SR2 pa tipita o. u Banii 1 se i
ii ii pe mi e iii ase . i: ip bo Tu, „usi ii

RA
N otind prin D distanţa între pereţii;; suprafaţa pereţilor aflaţi în: nitaiţea
de. volum; este, 1/D, Ca atare... OC ai tul sit pila si piste RI
« . Cc? .
|
Sasa e Lit NE pete itzi 2 it vi eta “4 îi NA IA U i HI: alea sp

LIB
a ii nu “A tăgosyi 2 i Costa dz
oi LE:
TA lu i i IV 6. î
| 37 “io: 3,
pi: it) |
ate -) iii ionii STII ia păi ING ie i iii poe (e
'* Să analizăm” contribuția pirejiloi- de. 90sila: Sisăeptiditătea!' “imvițială.

TY
în absenţa. cîmpului: extern peretele''se “fixează în:regiunile în care: o, =
=: 023. „La; acţiunea, .cîmpului- extern. H;: „definiti! prin- cosinușii : directori
(04, o, Ga), peretele: se va deplasa prin: distanţa To „Deplasarea, Tr COTes-=
punzătoare. situaţiei de. echilibru, poate. îi determinati; din” relaţia

I
RS
pa . .
E 2 . şa “ EI
Dad
s-.. cc. î i ba:
cita
pe ce tate
Rai
a
Rae
mt

azi at, (aie), =. = AV Oua> 92) Po: =. (XIV.6.8)

Ca urmare a deplasării peretelui, magneţizarea

VE probei va creşte
prin Sol (aa — 2) | cei -j - v
„Să
NI
t ia , Bi Pa +
IDEE . . ! i Ă

AM 0) =.aro. „po Mo — E (XIV.6.9)

U

SA IV(on. — “G)l: - 4
=

Am notat prin S'9oo suprafaţa (pe unitatea de- sola); “peretelui aflat în
AL

planul (27). Expresia (a, — «,)? poate fi sumată asupra tuturor tipurilor
de pereţi.. Pentru un monocristal avind simetria, cubică avem.n (ea; — a) ==
== 8. „Ca ațare 9
TR

fan ” .. n u
"pe

poe
;

sp 6: na a SR Gxrv.6ido)
Na 3. A... V(1a — Ga
EN

N
Na. ; . PR
e

Herpin [62] simplifică, expresia, presupunină că domeniile au 0

formă cubică cu latura L şi o distribuţie sinusoidală a tensiunilor o =
= a sinare] D).„Asttel,„a = 02) le-o = (n/L)s.. Ca atare
/C

a CU Xa (9%) = 4 ned
ho dl,
-u tea (ST4611)
. Sau 97 ns DE
SI

: Susceptivitatea iniţiălă este cua atât mai mare cu cît tensiunile interne
IA

cât şi magnetostricțiunea sînt mai mici: Această concluzie este în concor-

danță cu analiza calitativă, făcută anterior. Tensiunile interne cît şi magneto-
stricţiunea contribuie a limitarea deplasării pereţilor, acestea, constituind
U

puncte de fixare. .
Să analizăm. rolul. pe: care îl au rotaţiile ta determinarea: valorilor
BC

susceptivilățiă îmtțiale. i

A 395
 În afară de deplasările de pereţi de domeniu, la susceptivitatea
iniţială pot contribui şi rotaţiile magnetizării. Problema a fost analizată
de mai mulţi autori [63—66]. Energia totală a sistemului se compune

RY
din energia cimpului. extern, energia de anizotropie cît şi energia magneto-
elastică. Se pot distinge patru cazuri pentru care intervin rotații ale mag-
netizărilor, fără, ca deplasările pereţilor să aibă o pondere sensibilă, ultima,

RA
însă în zona apropierii de saturație: E | Si
1) Poziţia cîmpului în raport cu magnetizarea este astfel încît; nici |
un domeniu nu are o situaţie privilegiată. Acesta este, de exemplu, cazul

LIB
maegnetizării iniţiale a unui. monoeristal avînd simetrie uniaxială, cîmpul
H fiind perpendicular la axă. | |
2) Pereţii nu pot să se deplaseze, ca urmare a faptului că materialul
este eterogen, ca de exemplu la sisteme policristaline cu multe incluziuni.
3) Materialul se află într-o stare în care nu există pereţi de domenii.

Y
4) La apropierea de saturație cînd vectorul magnetizare este dirijat

IT
după axa'de uşoară magnetizare. - Ii
| Să considerăm pentru început situaţia în care cristalul este tensio-

RS
„Dat. Energia sistemului, ţinind seama de figura XIV.30 este dată de

„e = — (3) ac, coste — po MEI cos(0 — ş). — (XIV.6.12)

VE
NI
Fig. XIV.30. — Calculul
susceptivităţii iniţiale 'în
cazul rotației magnetizării,
LU

N
N
A

„Dacă tensiunea mecanică este mare, axa o coincide cu axa de ușoară

TR

magnetizare. Sub acțiunea cîmpului H magnetizarea se va roti prin un-

ghiul 0. Valorile ge fiind mici avem coso = 1, sin e = o, astfel că,

o = (2poM,H sin 0)/3Ac,. | (XIV.6.13)

EN

Magnetizarea, sistemului este

/C

M = Mos(0 — 9) = (2u0 42/3216, E sin20. (XIV.6.14)

Dacă tensiunile sînterepartizate în mod aleator avem (sin20) =
= 2]3 şi deci |
SI

. 73
up
:
gb
Ă
(2) (XIV.6.15)
IA

H 9 Ă A G; j | | ,

Comparind relația (XIV.6.15) cu valorile 3, obţinute în cazul deplasărilor ,

U

de pereţi se poate. vedea că ultimele sînt mai mari.

Guillaud [67, 68] şi Nâel [16] au analizat expresia susceptivităţii
BC

inițiale în cazul general cît și în absenţa tensiunilor interne. Se obţin

396
următoarele expresii pentru valorile:
a) cristal uniaxial, cîmpul exterm perpendicular. la axa de ușoară,
magneţizare

RY
Ls = po PE; (XIV.6.16)

D) material policristalin cubic (fier)

RA
Li= bo, XIV. 6.17)

LIB
c) tensiunile interne se suprapun pentru energia de anizotropie
magnetocristalină |
zu = toat] 0052 co cos( | N _
So Fa )IC sin 0003 —d5în20)-F3A6 cos2(07—0)
| Te teost0 — sinz0

Y
IT
sin osin 0 -
e ——], (XIY.6.18)
316 cos(0' — 0) sin 6'

RS
unde 0 și e sînt parametrii lui M iar 0' este unghiul pe care îl face o cu
axa de uşoară magnetizare. În absenţa energiei magnetocristaline se obține -
relația (XIV.6.15). VE
Pentuu un cristal de simetrie uniaxială avem :
uoM2 ( | i-a d HI perpendicular la axa de uşoară
Ş mag-
Pe == — ——eimpul
9, 1) e pb |
NI

netizare; i
LU

Vi = 20 od 2 (0.c)/K? cîmpul [ paralel la axa de ușoară magnetizare.

Să urmărim modul în care relaţiile stabilite mai sus descriu rezul-

tatele experimentale [63, 69, 70]. În figura SIV.31 se redă dependența
RA

Xi k
T

6
EN

Fig. XIV.31. — Suscepti- | -

vitatea inițială a nichelu- 4,
lui în funcție de valorile
/C

tensiunii mecanice, la di- L

ferite temperaturi. 2L ,
IP
SI

LL IL a - 28 *C__4
40 2015 10 8 6 5. 4
m G- kg /mm2
IA

susceptivităţii iniţiale de tensiunile aplicate la un fir de nichel [70],

pentru diferite temperaturi. Se evidenţiază o dependenţă de îorma x; cs”.
Unele deviații de la o relaţie de acest tip apar pentru tensiuni mici și
U

respectiv temperaturi joase. Acestea pot fi atribuite prezenţei unor ten-

BC

siuni interne și respectiv contribuţiei anizotropiei magnetice. Se eviden-

397
 țiază, prezența unor tensiuni interne; ȘI după incetarea. aeţi iuni solicitărilor
mecanice. m i :
Studiul monoeristalului de n,Sb | a evidenţiat că axa: de. uşoară

RY
magnetizare este o axă de ordinul 4, de la temperatura mediului ambiant
pină la 240 K, în timp ce sub această temperatură, axa, de uşoară magne-
tizare este peupendiculară la axa de ordinul 4 [66, 67]. Dacă, se măsoară .
magnetizarea iniţială, odată cu descreşterea; temperaturii (cîmpul extern

RA
fiind part alel cu axa de. ordinul 4), au loc, la început, deplasări ale pereţilor
de 180” iar la 7 < 240 K domină mecanisme ce implică rotații ale magne- :
tizării. Dacă cimpul extern este „perpendicular la o axă “de ordinul patru,

LIB
succesiunea proceselor : trebuie să; se; inverseze. În figura XIV.32 se pre:
pt SIR E5! ao ne at SL

| o NI a Sa
ce Pee eee eee
3
e Pee
|
ee || |

Y
EN EN aț e 4 01 4 - 7 ŢI Z
..- . i
x HI.
- Mna Sb 4 |

T
SI
. A ei 4 Pi

915 (a) ! Ms
ar ae oil Zoso E A miţi

ER
, aj ! f ii i. J ai

ț. 15 it
050 = Hi
„ „. |experimenţalȚ= se. ri ,
* “-tcalculat::-|'"! Temperatura ! ide “iii
IV
—— schimbare-a:axei |: :::,
tr ai o eobictnte : de; ușoară magne -! a
, tizare.!. a
UN

025 - a p, 4
AA Pf |
? , , A . 1 pi SIE

Ț = / |
- i; RA, a! : , "Bal Pe - N ,
o taiere E

_ , 1,0 i AS, aa Pete

AL

| pu ca, 44225 i 14250 ui 41275,jip:ii:.,.300

T(K),
it “Fig. IV. 32. —Tai capiivitaiza îimagrietică inițială la Mm,Sb ; (a) —
TR

„ Perpehdieular, la axa de ordinul 4; (b) — paralelă la axa de

pn ordinul 4. (Ra;
zintă suşceptivitatea magnetică iniţială, la; ]MnSb. Analiza valorilor teo- .
retice comparativ cu cele calculate în acord cu relaţia (XIV.6.16) arată
EN

că pentru valori K, ridicate modelul teoretic descrie: bine! datele: experi-

mentale confirmînd prezenţa unui mecanism de. rotaţie: În! schimb; pen-
tru constante de anizotropie K, mici, valorile calculate, +, sînt, “mai :mari.
/C

acest caz tensiunile nu pot fi neglijate comparativ cu: energia, magneto-:

cristalină. Este interesant de urmărit comportarea magnetică, în zona de
temperaturi în care se modifică. direcţia, axelor de uşoară magnetizare.
Astiel, într-un. interval de temperaturi de 1, energia de anizotropie mag-
SI

netocristalină- este nulă;; Folosind: valorile o determinate, se remarcă

un acord bun cudatele calculate conform cu relaţia, (XIV.6.15). Lliboutry
IA

LI analizează susceptivitaitea, iniţială la oţeluri cît și alte materiale cu

o'ânizotropie magnetoeristălină ridicată, în Girnpuri magrietice: de intensi-
iale. Mică... ie di i |
U

Modelele . teoretice elaborăte- cât. ŞI cobfinareai lor Gperimeritală

| sin de “mâre interes tehnic. 'Acestea;: evidenţiază că :pentru -a avea un
BC

material cu susceptivitate iniţială ridicată este necesar ca, acesta 'să aibă

398
 o anizotropie magnetocristalină. cît mai mică şi în același timp să fie lipsit
“de tensiuni. Ca atare la: elaborarea. aliajelor cu permeabilitate. ridicată
(tabelul 1.2), alături de alegerea compoziţiei pentru a asigura valori. mici

RY
„ale constantelor de anizotropie, acestea trebuie tratate termic cu deose-
bită minuţiozitate. a a

RA
XIV.7. Cîmpul coercitiv
=:
"În paragraful: I:4.2 am 'definit cîmpul coereitiv prin: cîmpul: necesar

LIB
a modifica; sensul! inducției magnetice (magnetizării) unei probe 'ce a; fost

FIZICĂ !|
eta
în prealabil magnetizată.. În scopul -de'a justifica valorile cîmpului coer-
citiv,. H,, s-au elaborat, diferite modele. Becker. [72]. a evidenţiat influenţa

Datati

er
tensiunilor: interne,: Akuloy: [73] ia, în considerare: anizotropia: magneto-

TY
cristalină; Kersten:; [74,75]: şi Rondorski! [76]-au anălizat influenţa» ener-:

mara

CE
a
giei pereţilor .de domeniu şi a incluziunilor. :N6el: a prezentat. o teorie-gene-.
rală a influenţei eîmpurilor.. de: deniagnetizare interne “pentru. substanţe.

pi
Da
I
masive [77,78] cât. şi pentru particule fine izolate [79].:Oitrecere'în revistă

RS

re
a: problemelor legate: de cîmpul ::coercitiv, pină în ;1950 „a fost: datăi-de

CUZA“
RR
Weil .[80]:.: Yom» prezenta; -apoi: şi -:alte-;'modele : folosite pentru: analiza

DI
cîmpului ; cosrcitivii: iri torta Tata citea lu te Ra ata :

pt

|.
salata ! pie
ru .
ez
- a
iza
7
a
VE
eo d d.

PT

eez
„AL.
atare Ti
XIV.7.1. Modelul peretelui plan rigid

meta
e
univ.
NI
--.

Becker şi Dăring [9], Kondorski [76] şi Kersten [74, 75) au atribuit

N
fenomenele de histereză, variațiilor: locale -în energia superficială a pere-
U

__telui de domeniu. Să ne.imaginăm un-perete plan, P, rigid ce separă două

. domenii magnetizate antiparalel. Acesta se deplasează paralel cu el însuși.
AL

Să presupunem că energia peretelui €, variată într-un mod neregulat

cu distanţa z (fig. XIV.33). În absenţa cimpului extern, peretele va ocupa
3
TR .
Epx)

“Rig. XIV.33. — Variația

EN

„:. cu distanţa a energiei pere-

telul i.
/C

po x
ț

poziţia A. Dacă; asupra peretelui acţionează cîmpul de inducţie. B = uoH,

SI

ce face unghiul e cu normâla lă perete, asupra suprafeţei unitate va acţiona

0 forţă 2uoH AM, cos e orientată în lungul axei 0. Peretele se deplasează,
IA

pînă ce această forţă este echilibrată de variaţia energiei d€,(2)/dz (para-

graful XIV.4.1). Pentru cîmpuri de intensitate mică, peretele se depla,
sează în mod reversibil, astfel încît după încetarea acţiunii cimpului extern,
U

peretele va reveni în poziţia A. Această situaţie se menţine, pină ce peretele

ajunge într-un. punct de.inflexiune B, corespunzător unui cimp critic Ho-
BC

După aceasta peretele se va deplasa în.0 unde d€; (2)/dz = poHo MI, cose.

! 399
 Această deplasare nu mai este reversibilă. După încetarea acţiunii cimpu-
lui. extein, peretele revine în poziţia vecină A” ce are energia minimă.
„Cimpul, coercitiv poate fi definit ca valoare medie a câmpului VU,

RY
pentru (d€; (£)/d)aay. Astfel:

B, zar]1 dest2 ) ÎNE. XIV.7.1

RA
2u94, ([( dz. ).. cos20 ] )
Este important de a preciza din punct de vedere fizic originea cîmpu-

LIB
lui coercitiv. Două mecanisme au fost luate în considerare și anume ten-
siunile interne [9, 76] şi respectiv incluziunile [74]. : |
Să analizăm pentru început influenţa tensiunilor inteme [72, 75,
16]. Pentru aceasta vom considera un cristal cu anizotropie uniaxială, ce

Y
determină direcţia de ușoară magnetizare. Sub acţiunea tensiunilor in-
terne se va produce un efect de reorientare a magnetizărilor. Acesta va,

IT
modula energia de anizotropie şi va determina o variaţie în energia pere-
telui. Notind prin o = 33 — (Ga -+ 022)/2 (Gas fiind tensiunea în direcţia,

RS
axei), energia de anizotropie magnetoelastică este (3/2)7,csin20. Presu-
punem că energia de anizotropie este mare şi ca atare, „anizotropia”!
indusă prin tensiuni nu modifică direcţia de uşoară magnetizare a celor -
două domenii. Aceasta va afecta, însă energia peretelui de | domeniu.
VE În
acord cu relaţia (SIII.3.10) avem: A|

e,(5) = 2 VA +(3P2)a2,5(2)). (SIV.7.2)

NI

„În analiza. s.problemei distingem două situaţii :. .

LU

. A ._. . N .
1) — Variaţiile lui c(z) sînt mici, comparativ cu grosimea peretelui 8.
În acest caz, notind 5, = 2/4, +(3/2)25(2)), avem
A

H, = 3 dp. (= (SI V.7.3)

TR

d up cos 9 dz max

Relaţia (SIV.7.3) poate fi particularizată pentru diferite forme de

variaţie a lui o(z): SE | |
EN

— dependenţa sinusoidală cu perioada 1, c = og + (Ac/2): sin(rr/1)

Hy SE: ha. 32. (SIV.7.4)

/C

— variaţia în dinte de fierăstrău cu perioada 27. Într-o primă

SI

"aproximaţie avem 9c/9% = 2Ac|l. De aici rezultă

2Ex(7) 33. Ag22 INT)

IA

3 l | |
şi deci Sa
U

Hy Se A9 . de, (XIV.7.6)
4 uoMscoso
BC

Il |

400
 2) — Grosimea "peretelui este mare comparativ cu distanta în care
- apare o variație de tensiune (| < 5,). Accidentul de tensiune (fig. XIV.34)
„va contribui cu o energie suplimentară B/p)usinzoţ Ac dz, unde 0 este

RY
unghiul întreco şi M,. Într-o primă aproximaţie avem (ao de = (1/2)1A e

RA
„Şi ca atare |
2€7(2)/8x = (3/4) AdAc 2sin 0 cos 0(80/02). (X1V.7.7)

LIB
i | | a
G| =

Y
$
Fig. NIV.34. — Variația —
cu distanţa a tensiunilor " l
interne. Grosimea perete- :

IT
lui Bloch este mare față
de extinderea variaţiei de 7

RS
tensiune. j. .

VE On
Y
i
+

Pe de altă parte se poate găsi că 20/92 este maxim pentru « = 0,73 185:
[81] şi deci ;
NI

( Sal.) = 2 Ac lăzi.
, ? 9

(XIV.7.8)
,
LU

9% max 1/3 Bi

Comparind. relaţia (SIV.7.8) cu (XIV.7.5) se evidenţiază că 9€;(2)/3z

trebuie să prezinte un maxim absolut, pentru valorile ușor superioare
RA

lui 5.
Cimpul coercitiv este

Mae e. (-) (XIV.7.9)

T

2 nos COS9 dp
EN

Weil [80] evidenţiază că cele două relaţii, ce descriu cimpul coercitiv,

obținute pentru perturbații ce au o extindere mică şi, respectiv, mare
față de grosimea peretelui pot fi scrise:
/C

g ==
3(8,|) Ac , (5IV.7.10)
| 14 3(57/0)2 2uo1,cosg
SI

respectiv | |
IA

II e mas = a ” ps sd oa » (3IV.7.11)
2 pol, NL-+3(5,/1P

Studiile experimentale [75] evidenţiază o : concordanţă bună cu

U

previziunile modelelor teoretice prezentate mai sus. Din nefericire această

concordanţă are un caracter pur formal. Ncel [77]a arătat că concepţia
BC

62 —c.241 401
 după care €/(2) este funcţie numai de abseisă, peretelui plan, admite o
tensiune medie (o> în probă ; această valoare medie nu poate îi decit foarte
: Mică şi în consecință, conduce la cîmpuri coercitive neglijabile. Hoselitz

RY
[82] a evidenţiat; că în aliaje de tip AINi relaţiile de mai sus conduc la o
tensiune de 600 kg/mm? incompatibilă cu proprietăţile mecanice obser-
vațe. Pe de alţă, parte, anumite materiale au magnetostricțiunea la satu-
Taţie 2, = 0 şi acest fapt ar implica ca H, = 0, fapt ce nu conoordă | cu

RA
datele experimentale.
- În cadrul modelului de sus, Xersten [74, 75] dinalizează infhiența
obstacolelor îîn calea deplasării pereţilor, obstacole reprezentate prin neomo-

LIB
genităţile materialului. Cimpul coercitiv, în acest model, este consecinţa
faptului că peretele, în poziția, în care intersectează un număr de inclu-
ziuni, va avea o arie mai mică și deti o energie mai scăzută comparativ
cu. poziţia în care nu intersectează incluziunile. În consecinţă incluziu-

Y
nile vor „bloca?! pereții Și deci” cîmpul: coercitiv va. creşte:
: În! cele 'ce: uriniează vom consi-

T
lea un 'model simplificat, ce pleacă

-€
de la premisa, „că, incluziunile au o

SI
formă sferică :cu: diametrul d = 2" şi
sînt aranjate într-o reţea pătrată avînd

ER
“constanta de reţeas (fig. SXIV.35).
„Atunci cînd peretele intersectează
O incluziune, suprafața sa şi deci
DI _energia se diminuează. Cu. notaţiile,
IV
"din figura SIV.35 diminuarea SUpra-.
feţei peretelui este dată de — z(r2=:
UN

„„— 82) iar, a,:energiei peretelui. prin

= mp2 — 2); Am presupus: că dia-
„metrul. incluziunii este mult mai
mare ca grosimea peretelui, Numărul
de incluziuni intersectate pe'unitatea'
AL

.** de: volum: este :1/s2:'Ca-atare, variaţia,

de energie Ae este SIE
| > A€ = — (neyjsh) (ri — 2)
TR

DEI Ra IC: (XIV. 7.12)

Preşiunăa, exercitată asupra, pe-
EN

Fig. XIV.35. — Distribuţia “incluziunilor

|
retelii este
„după . 0.), Zeţea, pătrată,
„ii ie fite pi SD 2neast.: ru IVI. 13)
Valoarea minimă se obţine pentu” a =, 7, deci Di 2 2mems32. La limită;
/C

_presiunea exercitată de cîmpul magnetic 22 pod, H trebuie să fie egală cu

cea dată de (ZIV.7. 15). Deci .

EH, regii (XIV.7.14),

SI
IA

+ 1.1 Introdueînd concentraţia volumică de impurități = (47/38): ri [s%),

relația (XIV.7.13) se poate scrie:
U

varii pr

Na (2 mesei, i CSIVT45)
BC

TE.

A02
 . Xerstân: [7 5,78] 'aplică acest model'în studiul oţelurilor recoapte,
presupună. că întreaga 'cantitate. de::cârbon (sub formă; de! cementită,)
formează incluziuni nemagnetice. Pentru un conţinut de carbon ce variază

RY
între''0 şi:2% at C, cimpul coercitiv: este proporţional! cu: puterea'2/3 a
conţinutului. de: carbon, fapt: ce. pare să indice :că: volumul :mediu: al inclu-
ziunilor rămîne constant ; 'răza medie: este de: r:=— 0,6.:103 mi

RA
Neel [77] evidenţiază că modelele expuse mai sus sînt; “priricipial
erealiste. Astfel, pe: de .o parte, se:presupun pereţi plani, iar pe de altă,
arte! tensiunile: interne: şi incluziunile sînt situate: în plan, „deci sînt“ inde-

LIB
pendente 'deş işi:2; Această, descriere diferă; - i viii ir
mult de situaţia, reală, care implică aceleaşi
dimensiuni medii în toate direcţiile spațiului. Mg ” | Mg
În acest caz un perete plan de dimensiuni N a pe
laterale mari comparativ cu „accidentele” Se

TY
(incluziuni sau tensiuni) trebuie să intersec-
teze; toate defectele, ce conduc-atit la creş----
terea tensiunii superficiale cit şi scăderea,

I
acesteia, și câ. -atare "efectul rezultant, trebuie

RS
să fie mult. mai,mic ca cel calculat anterior.
În plus, în studiul contribuţiilor incluziuni-
lor nu se iau în considerare efectele cîmpului .
de demagnetizare, „care sînt deosebit de
importante.
VE
Pentru a analiza ejactiui câmpurilor de a 5
deniiaginetizarei [78]' vom considera;o cavitate - pie
NI
de rază -p situată la distanţa: z de- perete i: imi]: - ai Me
(a < p) (fig. XIV.36), unde 2 = p COS Biti Set i Pi pui
U

Calculul energiei ma gnetostatice, în această -

situaţie, evidenţiază,
netizare - 'este [68]
că.
Ori
energia de demag- „Fig:
a.
XIV.36, — Poziţia peretelui
faţă deo incluziune,
AL

, . E ' ,

îi | “e =7 ar: 3 % nn
(2 + 1)
rar
raau biti„iu ir LLqui 9: ar te ar AreOn Cm: SIR (1V.7.16)
TR

Și ap
tt na ED Ia
îi
d
unde cgeticichţii c, “sînte deliniţii în, funeţie de polinoasnele-1Legsendre P„(0s3)
EN

i . „ ! 4.
RE a. : : Pa

iți a a Pa „2, _2, Pia

n. | GV 47)
20 —1 2 +3: Die a
/C

Pentru peretele tangent 12 cavitate 'se obţine: energia, câmpului de demag-

netizare a unei sfere de rază p, magnetizată, uniform, Ea.
“Relaţia (SIV.7. 16) are un :minim, cînd peretele. intersectează sfera,
în"- două părți egale;::minira. ce corespunde la, .0,46: €4,- Energia 'estimată .
SI

a câmpului demagnetizant este-cu peste două ordine: de mărime: mai mare

ca energia implicată îîn considerarea tensiunilor și deci, de mare importanţă
IA

: în dâterniinarea, cîmpului 'coercitiv. .....

„Deşi modelul evidenţiază; clar însemnătatea energiei ae: demagnăti:
zare, nui 'este realist deoarece presupune că în jurul unei incluziuni magne-
U

tizarea este rigidă. Am evidenţiat în capitolul XIII că în jurul cavităţilor

se: formează domenii de închidere care reduc mult energia magnetosta-
BC

tică.a pereţilor. Existenţa: acestor „âxanjamente complicate face. difici]

403
 un calcul detailat al deplasărilor pereţilor de domeniu. Neel [78] arată
că cavitățile se pot elasiiica în două categorii și anume : (a) cavităţi mari
(de exemplu, la fier de dimensiuni superioare la 10-7m) care nu joacă

RY
rolul de obstacole, ci acela de germeni de noi domenii ce se dezvoltă pe
măsură, ce cîmpul extern depăşeşte o anumită valoare critică, proporţio-
nală cu diametrul; (b) cavități mici (d < 10-7 m în fier) care joacă rolul

RA
de obstacole. |
| Structurile secundare care se formează în jurul cavităților mari sînt
sensibile la acţiunea cîmpului extern. Să considerăm schema din fioura
XIV.37. Sub acţiunea unui cîmp extern, domeniul de închidere se alun-

LIB
P| p p p
y
N 1 ri MI: !

Y
(> N GRAN — “Fig. XIVI37. — Acţiunea

IT
/2 4 | K A Z) unui cimp magnetic cres-
, // ZA
7 V/ i
a Zi Z cător asupra unui perete
2 | == Ze -- de domenii: ce bisectează

RS S
i „o cavitate. -
. A

i
ţ
î ip r :
|
tal Iti
ş

l
te
VE (d) | i

geşte la, început pe lungime iar apoi în grosime. Se poate estima o valoare
A - ” . . A - ” . y
NI
limită superioară a: cîmpului critic superior, în ipoteza că se neglijează
efectele cîmpului de demagnetizare. Se obţine |
LU

A4

5 &_ XIV.7.18
A

a 8 bold.) (%
A

Cavităţile mari constituite obstacole în calea propagării peretelui.

TR

Analiza are sens pentru H < H,. În acest caz se poate imagina un meca-
nism de tipul celui evidenţiat în figura XIV.37 în care cavitatea constituie
amorsa a unor noi domenii elementare care se dezvoltă pe măsură ce pere-
tele se îndepărtează de poziţia inițială.
EN

În cazul cavilăților de dimensiuni mici comparativ cu grosimea

peretelui, cîmpul coercitiv pentru fier este dat de

E, = [4413 1078 +- 0,99 +1019 p2]u?8, (XIV.1.19)

/C

Considerarea cîmpurilor interne completează în mod natural anali-

zele făcute mai sus dînd un sens fizice mult mai complet analizei cimpuri-
SI

lor coercitive. Pare interesant a reproduce, ca o dovadă de etică ştiinţifică,

cele relatate de M. Becker la Conferinţa de magnetism în 1950 şi menţio-
IA

nată în [80]. „Regret mult că Dăring şi cu mine am fost aşa de orbi cu

prilejul redactării cărţii noastre, în fața rolului important pe care îl
au câmpurile interne la magnetizare şi în particular asupra cîmpului coer-
citiv. Acest rol a fost apreciat la justa, lui valoare de prof. Neel”.
U

În modelele expuse, deplasarea peretelui este frînată prin diferen-

BC

ţele locale ale tensiunilor pe care le provoacă perturbațiile elastice ale

A04
 rețelei sau prezenţa incluziunilor nemagnetice. Analiza se face ca și cum
peretele. ar fi plan şi rigid şi perturbațiile reţelei dispuse în mod regulat
în nodurile unei reţele cubice. Ncel [77] păstrind ipoteza unui perete plan

RY
şi rigid, dar admiţind o distribuţie neregulată a perturbaţiilor (mai rea-
listă) arată că cele mai mari modificări posibile ale tensiunii nu conduce
decît la cîmpuri coercitive mici, de ordinul 10 A/m. Dacă se presupune că
peretele este deformabil se obţine un cîmp coercitiv de 102A/m. Ca atare,

RA
mecanismele considerate mai sus nu pot descrie valorile cîmpurilor coerci-
tive ce în mod obişnuit depășese (10%—104)A/m.

LIB
XIV.7.2. Modelul cîmpurilor de dispersie
Pentru a dezvolta un model al cimpului coercitiv, care să descrie
mai bine datele experimentale, Neel [77] pleacă de la un mecanism ce

Y
consideră fluctuații în direcție sau în întensatate, ale magnelizării spontane

IT
în interiorul domeniilor elementare. Acestea sînt provocate, în direcţie,
de către perturbațiile elastice ale reţelei şi în intensitate de diferenţele
de concentraţie, sau de prezenţa incluziunilor sau cavităţilor. Ca urmare

RS
a existenţei acestor fluctuații, divergenţa vectorului de magnetizare nu
mai este nulă și energia magnetostatică rezultată variază în acord cu
poziţia peretelui, în mod independent de tensiunea superficială a peretelui
(ce nu are decit un-rol secundar). Se VE
Să ne imaginăm că tensiunile interne în cristale sînt distribuite în
mod inegal. Aceste perturbaţii, tind să devieze magnetizarea spontană
de la direcţia ideală de ușoară magnetizare şi ca atare se stabileşte o nouă
NI
distribuţie a magnetizării spontane. Această nouă distribuţie face ca
vM(r)-z 0 și ca atare conduce la apariţia- unei energii magnetostatice
LU

interne deci cîmpuri magnetice de dispersie. Binergia magnetostatică tinde

să se opună deviaţiilor magnetizării spontane și să le limiteze amplitudi-
nile. Apar astiel interacţii magnetice între diferitele regiuni ale aceluiași
domeniu elementar. Pentru a analiza cantitativ modelul vom considera
RA

peretele de domeniu P (fig. SIV.38) care separă două domenii magneti-

zate în sens opus. Dacă peretele va ocupa poziţia din fisura 4I1V.38,
în care intersectează un număr de porțiuni cu diferite energii magneto-
T

A —
| o Sp
EN

Fig. X1V.38. — Distribuţia CD

regiunilor ncomogene în C> E GI 3 ,
material. P (PA 8 —
| 3
/C

(a) (b)
statice, energia potenţială a, sistemului se diminuează în acord cu analiza
făcută în paragraful XIII.6. Trecerea peretelui printr-un domeniu „per-
SI

turbat” este însoţită de: fluctuații continue ale energiei potenţiale și deci
apariţiei fenomenelor de histereză.
Să considerăm un domeniu elementar, a cărui magnetizare este diri-
IA

|
jată după direcţia Oa. Dacă într-un volum dv magnetizarea va avea o.
direcţie uşor diferită de Oz, descrisă de cosinuşii directori (f, 7), energia
sistemului va crește prin (E + up, HI[2)(B2 + 2). Dacă presupunem
U

că la energia sistemului contribuie şi tensiunile interne direcţia de ușoară

magnetizare va fi uşor modificată ca, dealttel și energia magnetocristalină..
BC

/ 405
 Astfel, la energia totalăa sistemului Ev va trebui să adăugăm un termen
de: perturbații FB D. astfel CĂ i

RY
NN e. -(ine.a de îlia ian 4 re, (XIV.3.20)
aasr = a i but E iri ră pn Mae

RA
ci a ci ani general pei
£ A , E) a: Să - Să
ati nm m
P(£, Y) =orga ară 72) -— (pg + YY n . (V.I. 2

LIB
7

unde C este o constantă, indepeiideniii de (6! j; 3) avid. dimensiunile

unei energii, ? — un număr iar f' şi -/' sînt funeţii aleatoare de (&, Y, 2),
ce pot îi doivoltate” în serii „Posirier ut malo a
zori aj Iti i 4 i

Y
irita și imi : DES A
Ne te in mea
is ui i „br =g pres i, = Sir“A, exp (far). cv. 7, 33)

T
. at pi ii

Rae “fn mi ala zi efec

Valorile: o, - "Bis sp 206 fi deteriinate prin. compararea, legii 'olasice de

SI
apropiere, de Sabnraţie, Cu, cea. inșplieind :09, energiePurilPic) db de »relaţia,
SE 7.21), |

ER
pn Pare AI ' ,

fassj

et Lena

apropierii de, saturajie. a, ansamblului se ie făcând: media, e Laee ce

IV
descriu comportaieâ. elementelor. do..N otînd prin ) “unghiul: între magne-
ţizarea,. ssponțană, şi direcţia, tensiunii, energia, magnetoelaștică are forma,
UN

Ce = (3/23 s,sin20,. 7.0! sin. x cel, ET scrie, „dependenţa «dee cimp a mag>
netizării; N, forma, ei o ta fe
"eri jr me si . i [ici aL = iei ho. 7 matii „PV 2a)
pa ij iii! ji sira ale i) iii Ip
AL

iat SR i |
unde, = ujMHO-L: „Puric f(5). păate: zi “dezvoltată în:: serie pentru
cimpuri; de! interisitate mică! Şi respectiv mare, stii RE
Pi “Tu aaa ea oder str e
TR

a categ ie ia ine qi ? E ia Re an : 3
_ pa pet i “EH mic Ia
mp2 32 30 Ei, (XIV.7.24)
4 1 80, €
EN

—
15 „at
a:a “105
De 8 k. i. i)2 intens (înîn a aprop
d. ro iere de sajura ţie).
le
— A Piri
- pita -

Condiţiile locale de echilibru ale.E

/C

otzari sub acţiunea cîmpului ZI

sint — '9F[9f = poHM,B şi — 3F[0y= po HM, deoarece E este nul Şi,
pe.;de altă. parte, neglija, interacţiile "magnetice: „Înn: aproximaţia, dată,
avem e pa ir,
mi aia eta aL > ALA AREA+2), 5 „Gxiva 25
SI

Prin. medierea, magnetizărilor locale: după toate valorile, a y şi 2

IA

se "obține ti „: . a

iei i “ar= ala — zaEp arii xrva20)

U
BC

406
 '

Prin compararea relaţiilor (XI1V.7. 23) «cu (XIV.7.26), se poate. deter-

mina, po şi 7 pentru o valoare dată a magnetizării, cu condiţia ca cele două
curbe de magnetizare. să aibă aceeaşi tangentă. Valorile po/v cît şi r sint

RY
redate în figura XIV.39. Pentru perturbații, mici, valorile „tipice sînt;
Polo= 1]15 şi r= — 21.
Neel [77] -obţine „o expresie. aproximativă. :

RA
pentru cîmpul coercitiv ce provine din diferenţele
înţre tensiunile locale ale reţelei. Aceste deviații.
netegulate ale magndtizării de la direcţia de uşoară

LIB
mă lenetizare, vor crea cimpul de dispersie H=
= — vVa (1). Acest; cimp acţi ionează, imodificind 10
direcţia magnetizării. =: ut
Înainte de a calcula energia sistemului în
funcţie de latura 2 =. a peretelui, va trebui să - * OS

TY
determinăm starea 'de echilibru a magnetizării, -.
de cele două părţi ale peretelui. Deoarece mag- 90
netizarea. schimbă semnul la traversarea peretelui î ua

I
va trebui să găsim, două. expresii pentru: "poten-. OS ru

RS
țial, corespunzătoare 'celor 'două domenii. * - î* 0,6 0,8 1,0.
Energia. totală a sistemului în acord cu Ms=M
melaţia (XIV..20) este! ab i DĂ o VMg
Ş E
i
E == one + Y: 2) — -2(Bp' +, n DI. F
VE a
ae
Fig, X1V.39.,
- pile şi r in funcţie de (As —
—., Valorile

Sa al ir N MD Mg
“4 zip ai mod ae „var ii A
NI
- i | m Sai ISRA | E Na

| “Bnergia minimă a sistemului corespunzătoare situaţiei de echilibru.

U

este dată de | SE
1 0€E. 3 oRp + noM,-0 LA n A o ua, Fe (XIV. 28)
AL

3; ây | a d2
Cimpul do! dișerio' are “ca, Origine deyiațile în
4 n. diveajie ale iagne-
TR

tizării, deci'. it sii

VE
vr, o =a (22 =2) | ervza)
EN

iii i Se a
Wom'nota: Î.
ti R = 20
/C

IN ÎNC , ... E:

În acest, caz ecuaţia Poisson «se serie.

SI

Za «| 92V, pda
eaYa ar Roti t srDesatar) (XIV.7.30)
| 27 îv ei | | | |
IA

“Relaţia (av. 7, 30) este satisfăcută de « forma.

un.„. Dotenţial de:
U

? B3 + Pi “a “4

„as = UL, R : EErODEPA exp (i), Ra (LIV 131)

BC

! 407
 unde A, A Și Ag sint componentele lui 2 după cele trei axe de “coordonate.
Dacă peretele este situat; la 2 = h, potenţialele de cele două părţi

RY
ale peretelui, sînt Va, pentru 2 > (magnetizarea dirijată după 0a) şi.
Va, pentru 2 < h (magnetizarea dirijată după —0a) :

RA
Va,= Ve exp(iâr) + Aexp[— n(2 — h)] exp [ia + 220], |
(XI1V.7.32)
Va= — Voexp (ir) + Azexp [n(z — h)exp [i( 2 + 22%)];

LIB
unde pentru a simplifica calculele, am presupus pentru moment că sumele
ce figurează în relaţiile de mai sus nu au decit un singur termen. Am notat

Y
| Vo _ Bl Aa Ba da) ; NA = 2 + NOL. |
| A + Q(A3 + 13) |

IT
Constantele 1, și A, sînt determinate din condiţ; iile limită la suprafaţa

RS
peretelui și anume Va, = Va, şi Vad = oV, d „82. Acestea, sînt satisfăcute
pentru:

VE
Fiind determinată starea de echilibra a magnetizării se poate calcula,
energia, corespunzătoare dată de termenul magnetie clasic, energia magneto-
NI
cristalină și respectiv energia magnetoelastică. Energia în două do-
-menii în cazul unui cilindru cu generatoazea par alelă cu Oz Şi cu secţiunea,
LU

de 1 m2 este

|
e= po(2 + ") costal.
V3

:
22

VH
“
(XIVII,33)
“a 3
A

Energia (XIV. 7.33) este o tuneţie sinusoidală de poziţia h a pere- *

TR

telui. Pentru ca peretele să fie în echilibru, sub acţiunea presiunii magne-.

tice 2pu9A1,H, orientată după axa Oz, trebuie ca
EN

| a 2 > 2 |
2094, E = = dE = N ha - + n). SinAgheosăgh. (XIV.7.34)
. 7 : , i ? ”
/C

Cîmpul critic H;, pentru care: peretele se va deplasa brusc prin

întreg domeniul, corespunde la valoarea maximă a lui 6€/8hk

m = RM, d(doBa +
SI

Aaa) , (£1Y.1.35)
2 nLA+Q(Az+23)]
IA

Cimpul coercitiv al materialului se obține mediind relaţia (ĂIV.7.35)

pentru toate valorile 2. Se obține-
U

PU 4 Do . 02 | | |,
nos sI 7 m
BC

He = ape, EFO 14386 -+ In || see pg | (XI 156)

„408
 | | | “
Relaţia (XIV.7.36) poate fi particularizată pentru:
(a) — Dnergiu de deformare elastică O este mică comparativ cu energia
de anizotropie magnelică ((3]2)Ac < K), ca de exemplu la nichel. În acest

RY
caz p£ este mare și p/bp = 1/15. Deci
.i

_ d. , 902 | . Ho NM: | ! XIV.7 37

RA
Ie.“ 133 07| 0380 + n || ( Lili )

(b) — Energia de deformare elastică O esie mare comparaliv cu K.

LIB
În acest caz E este mic, p/vp = 0,5 iar 7 = 0,925. Se obţine

E, 20= 0,1q aL.

200 [1.50 + n)j bi].
sg - | ( XIV.7.38 )

Y
Dacă substanța conţine un număr mare de defecte (perturbații) avem

IT
d = 1şi deci Ho 0| Mu. Aceasta corespunde unui mecanism ce implică
rotații pure. | Si -

RS
Înainte de a discuta valorile cîmpurilor critice H,, să analizăm ori-
ginea cîmpurilor magnetice interne de dispersie. Acestea sînt determinate
de prezenţa în interiorul domeniilor elementare, a particulelor sau in-
cluziunilor nemagnetice sau slab magnetice. Ca atare, magnetizarea spon- VE
tană JM, variază local. Să. presupunem că magnetizarea spontană poate fi
dezvoltată într-o serie Fourier
NI
4

Mr) = Mo + ŞI msesplî). 7 (XIV.7.39)

„da
LU

Aceste perturbații produce un cîmp de dispersie h, al cărui efect

va fi o ușoară deviaţie a magnetizării comparativ cu direcţia de uşoară
magnetiz are. Gradientul energiei magnetostatice ce produce acest cimp
este
RA

—VuU = Ș, Ames (ir) — Dle (E + ) (XIV.7.40)

) Yy 2
T

„Potenţialul magnetic Va (7) satisface o ecuaţie analogă cu (31V.7.30)

EN

Va ( Va a) = Dam, + RMO fo + dar) exp(iir).

a + a 2
0x2 09* 02 2
(XIV 1.41)
/C

Similar cu analiza de mai sus, se obţine cimpul coercitiv

pe o
SI

__ K+ Or m to M3/2 VP . (SSIV.7.42)
H” [0.586 + în
He) hole 7+ Mo K+ G,) | (
IA

Pinînd seama de relaţia (XI1V.7.39) avem

U

2 a. d 2 : ,
CUB = Mg + Ir mp. (X1V.7.43)
BC

409
 Să presupunem că substanţa este constituită din două: faze avind
magnetizările spontane n; și m! și ocupă volumele sau 9 =1—v.
Magnetizarea, medie a probei este - dm + 0"mg'.. Ca atare m = 8Y,Wg

RY
(ms — 1n5')2. Introducînd această valoare în expresia cîmpului coercitiv,
pentu perturbații mici date de tensiuni, se obţine

RA
) (oa + i 3) (XIV. 7.44)
_: _

ar
Su " [E

ca )= all
| pi | E „8v'p"! mi "mi .

LIB
Dacă ariul din constituenți este: nemagnetie (ms = 0 iar v =vw"),
se obţine | |
MaSi ri e). =
«a 8Ew' up M3 - -
TA A (oa386. +m ia IF î | (SIV.7.45)

Y
| E Rezultatele, de mai sus au fost obţinute în cazul unui „perete, ce este

T
“în medie plan: şi paralel cu direcţia cîmpului 1 extern și Separă două domenii
elementare magnetizate în sens opus. Cimpul eoercitiv găsit este. suma

SI
cîmpurilor medii necesare a deplasa peretele pe o distanță, corespunză-
“toare cu jumătatea; grosimii domeniului. În realitate avem.o multitudine

ER
'de domenii cu: pereţi ce au diverse, orientări și cu perţurbaţii deosebit de
complexe. ' |
" Cimpul coercitiv este rezultatul coiteibuţiei ai doi: “lermeni, primul
dat de relaţia (XIV.7.36)' şi reflectă efectul tensiunilor interne iar al doi-
IV
lea, dat de relaţia (XIV. CĂ 44) este datorată golurilor sau! incluziunilor.
N6el [77] a particularizat relaţiile dezvoltate mai Sus pentru fier
UN

şi nichel şi obţine (s-a. notat cu vşi 7 fracțiile volumice supuse la tensiuni -

interne şi vespeotiy ocupate, de incluziuni) :
. re, ți Si tii pp A 2

Hi te, 15 4300 ”). 70,6 Aj: „pentru fiori (a) i

AL

pat Da papat, „srva-t)

He (330 + 97 o) 19, G Am, pentru nichel m).
TR

“ Analizind vclaţiile de. mai sus se evidenţi iază, că în i fior valorile cîmpu-
lui coercitiv sînt în principal influențate de incluziuni, în timp ce la nichel
contribuţia. tensiunilor , interne. este. predominantă. ... ;.
EN

| Folosind “datele experimentale ale lui Kersten [75] s-a , analizat

rolul diferitelor tipuri de incluziuni în fier. Prin. recoacerea,. probelor, im-
„purităţile precipită, iar pe: de altă:parte, prin acest tratâment.termic se
elimină tensiunile interne, astfel încât; cîmpul coercitiv ar'. trebui să de-
/C

pindă numai de volumul relativ pe care îl ocupă impurităţile. O astfel

de relaţie este evidenţiată experimentăl (fig. XIV.40). Pe aceeași curbă
s-a trasat prin linie plină relaţiă (XIV.7. 46(a)).: 'Concordanţa cu datele
experimentale este bună.
SI

| - În cazul nichelului, comparaţia cu' imodeliil este mai dificilă deoarece

stătea, de tensiune,. care are un rol perdominanţ, nu este bine cunoscută.
IA

Modelul justifică însă calitativ dependenţa de temperatură a cîmpului

coercitiv. Anizotropia magnetică scade rapid.. cu temperatura. Ca atare
la, temperaturi joase avem: 1,6 < KE iar de la temperatură mediului am-
U

biant 1,0 > K. În figura XIV.41 redăm dependenţa de temperatură a

cîmpului coercitiv la, nichel: Corespunzător celor două domenii de tem-
BC

peratură, considerate apar tipurile de dependențe descrise de relaţiile

:410
(IY.7.37 ) și (XIV.7.38).: „Ne aşteptăm ca valorile: cîmpului. coercitiv să
depindă de tratamentele:termice la care a. fost; supusă proba. Experimen-
tal .se. constată că maximul în. valorile H, este. cu atit: mai mic.cu. cât

RY
temperatura este mai ridicată și deci tratamentul termic este mai elicace
în, eliminarea tensiunilor interne. ep
| ui ti mo i aa a î

RA
) 4 tii ! dit te '

LIB
100|

a ii Să pi îmi e - ogFeac ia
-tFig, XIV.40. :— "Depen ii RE alu, Pt

TY
-.denţa cimpului coercitiv la, 10 „9 FezTi.. o, ui,
unele aliaje ale fierului de _0 Fegito2, a
volumul ocupat de' "incju- i o a Fe EN
9
ziuni neimagnetice. x 2 At264

I
RS
7 i ; Y FezVb
FeBe

.
|
sabat, EI
îr T. 4
Ai
ai d Răi i

PN teze tati :
Va

e
îi

Ta
2 iai

fiti L
VE |

o
„te

oi le
„i

—.
aa ae fa be 4 098 4992 1074, îi
U NI

„Sotie i
ați FiS, NI 41; Variația |
| termică! a. cimpul. coerci-,
AL

"1" tivla! nichel: călit recopt”

” 1? 1a:580*C şi.recopt'la:1000*C:;
„cole Prindlinie: plină -s-au trasat
i Îl tipurile. de dependențe pre-
TR

"1 supuse în cazul: (a) anizo-

tropiilor mari (X11.7.37)
şi, respectiv, (b) mici
(X1v.7.38).
EN

Qi ] 1 1
-200=100 0 100 200 300
J
/C

XIV.7, 3, Alte modele ce descriu cîmpul coercitiv.

S$
SI

Curba de nistereză a materialelor ordonate magnetic este influenţată

semnificativ de imperfecţiunile reţelei cristaline. În probe macroscopice
cu structură multidomenică, inversarea -magnetizării, în mod obișnuit
IA

are loe prin deplasări ale pereţilor de domenii. Pentru a determina valo-
rile cimpului coercitiv, este: necesar să cunoaștem forţele de interacţie,
exercitate. prin defecte, asupra mișcării pereţilor: Interacţia între pereţii
U

de domenii şi defecte a fost. axializată într-un număr de lucrări ce au

considerat defecte punctuale. [83], dislocaţii [84——36],. precipitate [57],
BC

granițe ale grăunţilor. [88] cit şi graniţe antiiază (89, 90].

411
 Din cauza ariei mari a peretelui de domeniu, numărul de defecte ce
interacționează cu acesta, în general, este ridicat. Dacă defectele sînt

RY
uniform distribuite de ambele părți ale pereţilor de domeniu, forţele
medii de interacţie se compensează. Astfel, numai fluctuațiile spaţiale
ale concentraţiei de defecte contribuie la centrele de fixare. Aceste fluc-
tuajţii sînt luate în considerare în teoria potenţialului statistice [84, 86,

RA
91], în care peretele de domeniu se presupune a îi rigid. În acest caz,
cîmpul coercitiv depinde de densitatea, defectelor - şi de aria peretelui $,

Io «qi Bi. (SXIV.7.47)

LIB
Concomitent s-au dezvoltat modele ce iau în considerare curbarea perete-
lui de domeniu, deci se presupune că peretele este flexibil [77, 92—96].

Y
Calculele au fost extinse [97, 98] considerind fluctuațiile spaţiale ale den-
sităţii de defecte ce acţionează ca, centrii efectivi de fixare. Aceste modele

IT
prezic o dependenţă a cîmpului coercitiv de densitatea defectelor de forma

E, e 28. | CXIV.7.48)

RS
- | .
A
Helzinger [97], în scopul de a determina cîmpul .coercitiv, a simu-
lat eurbarea pereţilor de domeniu, comportarea rigidă fiind considerată
VE
ca un caz limită. Valorile H, se determină în funcţie de densitatea defec-
telor, de forța de interacţie, aria şi rigiditatea peretelui! de domeniu.
Pentru defecte ce interacționează slab, peretele de domeniu rămine rigid
NI
şi ca atare se poate folosi un model potenţial. În cazul unor interacţii
putemice ale pereţilor cu defectele, apare o curbură a peretelui de do-
LU

meniu. | | Sa
În cele ce urmează, pentru exemplificare, vom' analiza modelul
dezvoltat de Haasen [95, 98], care admite flexibilitatea peretelui de
domeniu. Prezicerile acestuia nu diferă mult de cele obţinute de Trauble
A

[84] care a considerat un perete Bloch rigid.

Să examinăm comportarea peretelui din figura XIV.42. Paralel cu
TR

magnetizarea, peretele Bloch este rigid, deoârece altfel se creează o energie

pape
EN

([ [||
/C

- Rig. XIV.42. — Peretele de

|
180” într-un cristal.
SI
IA

x af

magnetostaitică și deci cîmpuri de dispersie puternice. În direcţia y peretele

U

este flexibil şi deci sînt posibile ondulaţii ale acestuia, dar în medie axa
BC

4 se presupune normală la perete. Poziţia peretelui este determinată de

forțele exercitate asupra acestuia prin cîmpul extern şi respectiv „obsta:

412
 cole*? înglobate în probă. Deoarece peretele Bloch este rigid în lungul axei
2, poziţia peretelui este determinată, în cazul cînd este cunoscută pozi-
ţia în planul z = 0 (se consideră deci proiecția peretelui Bloch în acest

RY
plan). Pentru a calcula efectul forţelor exercitate prin obstacole, acestea
sînt de asemenea proiectate în planul considerat.. Astfel problema, a fost
redusă la mişcarea unei linii elastice printre obstacole a căror număr pe

RA
unitatea de arie este n,L,. Am notat; prin 2, numărul de obstacole pe
unitatea de volum şi L, lungimea în lungul căreia: peretele Bloch şi obstaco-
"lele sînt proiectate pe planul ay. Acest model se inspiră din mișcarea dis-
locajiilor în soluţiile solide [99]. |

LIB
Presiunea, exercitată de cîmpul extern asupra peretelui, la: echilibru,
ste contrabalansată de cea a obstacolelor. -Cimpul corespunzător situației
de echilibru este dat de | |

Y
1 (
=
aL, | e(3)d f(mdy
A, da
( XNIV.7.49 ) j

IT
RS
Am notat prin f(y) funcţia ce descrie dependenţa forţei de distanța, la
„obstacol, p(9)dy este numărul de obstacole pe unitatea de lungime a proiec-
ției peretelui Bloch, situate între distanța y şi y + dy de perete, iar M,
VE
este magnetizarea la saturație. La o valoare critică a cimpului extern
peretele va, efectua, un salt ireversibil. Cimpul coercitiv H, poate fi obți-
nut prin medierea acestor valori cupă toate poziţiile posibile ale peretelui
Bloch. Corespunzător valorii H,, peretele se poate mișca prin intreaga
NI
probă. Pentru a determina H, este necesar a cunoaște funcția de distribu-
ție critică p.(). Aceasta se admite a avea aceeași formă ca în cazul de-
LU

fectelor de reţea [99. În final se obţine

n pile fi
CL) = Ca TREI (XIV.7.50)
RA

Am notat prin f, forţa de interacţie maximă exercitată de un obstacol,

r este raza de acţiune a acestei forţe iar €;, energia peretelui Bloch pe
T

unitatea de arie. C, este o constantă numerică de ordinul unităţii.

Relaţia, de mai sus este valabilă pentru valori 2, mici, iar (Li
EN

twebuie să fie mare comparativ cu grosimea peretelui. Pentru densități

mari de obstacole, fixarea pereţilor Bloch este cauzată nu numai de obsta-
cole individuale dar şi de fluctuațiile în densitatea lor şi respectiv de modul
/C

lor de aranjare. Brion şi Nembach [100] arată că pentru multe sisteme

densitatea de obstacole este foarte mare şi ca atare relaţia (S1V.7.50)
nu poate fi folosită în forma de mai sus. În acest caz parametrii n, 7 şi f,
care se referă la obstacole individuale, au fost înlocuiţi prin valori efective.
SI

Intensitatea unei singure fluctuații se calculează mediind forţele

exercitate de către obstacolele individuale pe lungimea proiecției: perete-
lui (Lol|a). Pentru a calcula lungimea caracteristică Lg se consideră că în
IA

punctul (260, Yo) a proiecției peretelui acţionează o forţă în direcţia y.

Poziţia medie (2) a proiecției este modificată local la 7(2) + u(2), unde
a (2) == ap exp [—|2 — 2o|/Do].Lo depinde de rigiditatea peretelui Bloch
U

şi de dispersia obstacolelor. Fiecare segment de lungime Lg dă o îluc-

BC

tuaţie, asiiel că se poate obţine “spectrul fluctuaţiilor de diferite densi-

413
 tăţi. Acesta poate : îi inlocuit. prin valoarea medie;, piltraţă. Se> obţine
E 99, 100] Aa DE a. 4 aa:

RY
de 7 ja a | Ei jăă

RA
su ma a oo sui i te getice
„Zona Taj a Tctuaţiilor cate dată de 180, 99, 100]; ăi Su a pa
ri: iti atetai mtui
reg >= (58: air ii i. a +OEIY. 7, 52)

LIB
ai) intri ; d, e pci

treia i)a tea

i OB capete aie

unde —| dar fanap

Si of a
d e . m TEL
| : — 00

Y
Densitatea Roer A fiuetuaţiilor medii este.
ț
Da

T
n, ef =— (rial, )-I | | (XIV.7.53)

SI
„ ivoducind acestea. în velaţia AZI I, 50), se, „obţine, mi |

ER
a tre E Ia IER EE 3 E h . ACEI pa pa RIA
Pa SI mari AL

i
i ' Eta
020 > Capa
; AI "221, Ep ho Le
SP , i

ai i RE stă die
IV
înieşizlele: s și Si sînţi Grânuăţe pentru tipuri paiţiculaze, de! 'Obstăcolg
Acestea, au fost calculate pentru incluziuni .sferice Memaghetice, căre, nu
UN

tensionează, matricea, [100). În evaluarea lui Ș „Şi, Ss $ -â admis Că, denşi-

tătea.' de energie '€(7) în peretele”.p de. 180 oi “variază ci, „istanță J,
+ normală
„la acesta, conform cu relaţia “: - a N
ew= el + Ga (XIV 7.55)
AL

Aa ae
T „va

unde &(0) == 2 csjă este denitâtea d6 energie în centrul peretelui Bloch,

iar, , măsoar ă „lărgimea Peretejui, Bloch. Se, obţine, [87]. it
TR

ji ate
ca [i in. Dia: “gat i „3 ii i za ii pirat în
ga, „pai

_,Lt E seta 25
gi 199) e „lire (1 e) Bee Mae iri
EN

i P, nb ”
tit o 9 e ara pa titi ile it tt E 1 rr EI

pa = de "(ph De 5 ir ia | gatit
mt DP OSIVA 36)
a | în AR |
/C

iar : >
e. 9 LR 9 4-55 SA piei iti gi

NE “8 = tie; E pate
26 ja p25j 4 XIV.1.51
Ea a sp i (1 + EX i )Du d)
: oz "ie ' EI DE i! cazi : ai, "fiii ui, EI De ppt
SI

Am. notat; prin. e: diametrul redus al particulei: 'p= d(25)1=, Dacă. îracţia
volumică,. 2. de-particule; este constantă, n Va , scade. când. d creşte Noi
IA

=6v (ad): 5, deci! i Dai Pati ii i ps i i

i «aia, e). = der S'(e jr sie azi. ii dtz
U

Produsul stia S,(6 juc, este reprezentat [87 ] în figura: XIV. 43a: atât, în
BC

modelele dezvoltate de Haasen şi respectiv. de Trâuble. Pentru o compara.

414
 i

ție cu datele experimentale este necesar a adăuga şi contribuţiile altor

defecte ca dislocaţii şi graniţe de unghi mai mic. “Asttel [99]

RY
,

pi.
H(d, 2) ==== Ra, 2)) + ran (a =0,
= E, nai „va, 59)

RA
unde H„(d = 0, o) măsoară "cîmpul coercitiv al. probei, ce nu coţine. parti-
cule. „Modelul descrie rezonabil valorile H, în îumoţie, de, dimensiunea, par-

LIB
e, | mmm = - 200

A: 7 „Z !
NID 140F (0 iu Ec
a pe a

TY
eg! foi Na tie
O 95. Die „i =
Le ol A i 1 2 „0 l il 1 4 1 4
0 1 20304 5 607 8 + 100 500. 2900 1300

I
Po

RS
- ti pa AB ue
ui . Na aa ' tei ga iri „ii DN ri ' i

mt
„Tis
itaeu
XIV, 43. i— _
„ Trăuble sal (a); UD
Valorile. Cn S"A2esa. Tuneţie
VE de p::—:B N: [100] Şir
v7 ap in Tuneţie de diametrul particulei 6)

ticulelor. în. figura; SI, 13b se prezintă valorile Ba, o y-2 în funcţie de
NI
d. Aceste curbe depind însă de v, în contrast cu: previziunile teoretice.
“Acest fapt: poate fi atribuit: dependenței de Volum a mucleaţiei, domeniilor
U

cu magnetizarea 'ihversatăi -. :: ERRă

“roi Aplicăţiile” tehnice ale:i compuşilor pămintultilor rare cu elementele
de: tranziţie 3d'a impulsionăt; studiul mecanismului coercitivităţii lor. În
AL

aceste materiale cu anizotr opie ridicată (IL > 108erg/em*) lărgimea perete-
di de: domeniu 5; este. de: ordinul a cîtorva, constante de reţea. DI
S-a sugerat; [101]: că coarcitivitaitea, intrinsecă, pentru mişcarea, "pere-
TR

celui prezisă “pentru pereţi 'de domeniu subțiri, este analogă cu potenţialul
Peierls-Nabbaro al. dislocaţiilor. Hilzinger și Krânmiiller . [102] evidenţiază
că configuraţia, de'spin a pereţilor de 180 în compușii 'PCo; poate îi
EN

analizată, în modelul Heisenberg. Deviaţiile de la soluţia micromagnetică,

apar în 'principăl” în centrul peretelui. "Energia petetelui depinde. perio-
die de poziţia centrului peretelui faţă de rețeaua, cristalului. Oscilaţiile
în energia peretelui dau naştere la un ciînip coercitiv HI, = et-(9/D).
/C

-exp[ — z5,/D], unde Ț este constanta de schimb iar D este lungimea de.
undă după o direcţie ce este perpendiculară la. peretele. domeniului.
Justificarea, “cînipurilor maii coercitive în magneţii “permanenţi sin-
Lerizaţi de-tip SmCo; a fost obiectul unui număr de,studii [103— 106,
SI

90].. În general, cîmpurile coercitive pot, fi atribuite prezenței unor meca-

nisnie de fixare sau de nucleaţie! Mecanismele de fixare pot fi datorate
IA

interacţiei. între per

. Sții de domeniu și defectele „punctuale, graniţele anti-
fazelor sau limitele grăunților, sau oraniţelor între. faze. Dislocaţiile sînt;
mai puţin importante în materiale cu coercivitate. ridicată deoarece con-
U

tribuţia lor la cîmpul coercitiv tinde spre zero, pentru pereţi de domeniu
subţiri, în acord cu legea 8122 în ţimp ce pentru defectele punctuale această,
BC

dependență, este de forma, (870 55%) [105].Cimpul coercitiv, datorită,

415
 granițelor antifază, prezintă chiar o variaţie de forma 35! [90, 107] con-
ducînd astfel la efecte mari de fixare pentru pereţii de. domeniu însuști.

RY
Modelele de nucleaţie sînt discutate în corelaţie cu efectele câmpurilor
de tensiuni puternice ce există la muchiile particulelor.
Plecind de la structura reală a magneţilor permanenţi de tip SmCo;,
în care apar ca precipitate, plăcuțe de Sm, Co,» [108] s-a studiat rolul

RA
pe care acestea îl au asupra valorilor cimpului coercitiv. Astfel s-a anali-
zat [109] cimpul de nucleaţie pentru plăcuţele de Sing Co, precipitate
în matricea, de SmCo, atît pentru, dimensiuni finite cîţ și infinite ale plă-
cuţelor. Procesul de creștere a nucleelor de Sm,Co,, cu magnetizar ea inver-

LIB
sată implică o deplasare a pereţilor Nâel încăreaţi cît; şi a “pereţilor Bloch,
prin graniţa; între faze. Dacă graniţa între faze are o lărgime comparabilă
cu distanța interatomică, pentru a induce acest proces, este necesar un
cîmp extern de ordinul a 107 Alm (10506). În cazul unei regiuni de

Y
tranziţie, între cele două faze extinse, cîmpul coercitiv este determinat; de
către parametrii microstructurali ca grosimea plăcuței şi grosimea re-

IT
giunii de tranziţie. Modelul poate considera mecanismele de curbare a
pereților de domenii [109]. Perkins şi colab. [110] în analiza comportării

RS
magnetice a aliajelor Sm(Co„Cu, 2), (5 < 2 < 8,5) consideră două modele
simplificate. Primul constă dintr-un sistem unidimensional de precipitate
microscopice :de tip Sm„Co, în matricea tensionată a Sm(CoCu),. În
această situaţie se consideră un mecanism de coercitivitate ce implică, îre-
VE
care. În al. doilea model se evaluează (pentru domeniul de compoziţie
2 > 6) interacţiile între precipitatele macroscopice şi matricea de tip
Sin(CoGu), Amiîndouă modelele estimează ordinul de mărime al cimpului
NI
coercitiv, în concordanţă cu rezultatele experimentale.
Studiile experimentale prin efect Kerr [111] asupra configuraţiilor
de domenii în SmCo; sint analizate şi în cadrul teoriei micromagnetice,
LU

considerind un monocristal cu simetrie uniaxială. Deplasările pereţilor

de domeniu au loc la cîmpuri externe de 2,11: 10:A/m (265 Oe) valoare
interpretată ca fiind cîmpul coercitiv intrinsec datorită potenţialului Peierls
şi defectelor de rețea distribuite aleator. Nucleaţia domeniilor reversate
A

se observă între oranița precipitatelor de SmsCo, şi matrice. Precipitatele

TR

la graniţele domeniilor constituie surse pentru centri de nueleaţie. Rezul-

tatele sînt analizate plecind de la nueleaţia domeniilor reversate în regiu-
nile cu anizotropie cristalină mică sau a suprafeţei cu precipitate dispuse
neregulat.
EN

Un număr de alte studii au abordat problema coereitivităţi ii. Datele

experimentale sînt discutate. folosind elemente din modelele deja expuse
şi ca atare nu le vom menţiona.
/C

XIV.8. Legea apropierii de saturație pentru materiale policristaline

SI

Studiile efectuate asupra, materialelor magnetice evidențiază. că

modificarea magnetizării, în cîmpuri intense, se face prin procese de
rotaţie. Procesele de magnetizare, la valori ridicate ale cîmpurilor magne-
IA

tice, pot fi descrise prin modele relativ simple. Măsurătorile experimentale

au evidenţiat că în apropiere de saturație magnetizarea' urmează o lege
de forma [65, 112—117] |
U

a |
N= VI, ( PPE --.) + 0. (XIV 8.1)
BC

a16
 “ Termenul xoH este determinat; de prezenţa unci contribuţii. indepen-
dente de cîmp, yo. Acest termen este cu atît mai mare cu cît. ne apropiem

RY
de temperatura Curie a sistemului. e Rae
Prezenţa termenului în M-1 ax implica un lucru de magnetizare in-
finit... Acest fapt poate fi evidențiat mai jos

RA
3cM aa,
eu Î C naar=lu Camnt ang==bu f
fa.
(| ar 2Val, Se ) |
o | be AH | | pia RT: .

LIB
Hg i a '
po Ha
(XIV.82)
/H)dH axe o | valoare infinită. Ca. atare acest termen nu
Permenul | (a,
9

Y
Ho

poate să fie rezultatul proceselor de rotaţie ale magnetizărilor de domeniu

IT
şi deci o lege de forma (XIV.8.1) nu mai este valabilă la cîmpuri intense.
De obicei termenul H 2 este neglijabil și ca atare procesele de rotaţie ale

RS
magnetizării ar putea, fi descrise de o relaţie de forma . .

| MMA — BE), (S1V.8.3).

4 Ta, VE
A Ra

de a termenului în
A |

II
Originea
-2, . -
termenului în 1-1 este deci, diferiţă
, . | . Ei îm „i - Aa MII , .

a magnetizărilor
NI
Ne propunem să analizăm procesele de rotaţie
şi <ă găsim expresia termenului b. Apoi vom discuta originea; contribuţiei
în Ho. a a 3
LU

XIV.8 1. Rotaţii ale magnetizării în. cîmpuri intense

RA

Din punet; de vedere teoretice termenul b se poate analiza luînd în

considerare procesele de rotații ale magnetizării în condiţiile în care șis-
temul este caracterizat prin prezenţa energiilor magnetoeristaline şi res-
T

pectiv magnetoelastice [65, 115]. Aceasta depinde deci de constantele

EN

de anizotiopie cît și.de energia implicată în tensiunile interne. Holstein

şi Primakoft [118] şi Neel [116] au evidenţiat că interacţiile între crista-
lite pot să modifice valoarea lui b. | |
Să considerăm un material policristalin, constituit din cristalite
/C

|
ale căror orientări sînt aleatorii, situat într-un cîmp magnetic suficient
de intens pentru ca în orice punct magnetizarea să fie aproape dle valoarea
sa de saturație. În fiecare punct, magnetizarea este în echilibru sub acţiu-
nea. concomitentă a cîmpului: extern, a; energiei magnetocristaline şi res-
SI

peetiv magnetoelastice. Limitindu-ne la regiunea apropierii de saturație,

sînt echivalente, cu acţiunea unui. cîmp magnetic H,, de intensi-
IA

acestea
tate convenabilă, perpendicular la H. Mărimea și orientarea lui EI se
modifică de la un cristalit la altul. Să notăm prin a(a4; 2 ) cosinușii
divectori ai magnetizării unui cristalit iar prin (fas Bo Po) cosinuşii
U

directori ai cîmpului exterm. Energia liberă a unui cristalit are forma

BC

Sa Sali, da da) — PIdcaBi + depa4- aaa), 1 (SIV.S4)

27 — cs 241 | 417
 unde $, este: o:funeţieice înglobează. energia” de: anizotiopie: magnetocris-
talină, şi respectiv: magnetoelastică.: Pentru a, cletermina direcţia, a, la

RY
energia liberă % vom adăuga expresia: L(02, -+-a2 + a2)/2, unde : I/.este
muliiplicativul Lagrange 19]. Deci «i. ! a „i cast
i :
e ,
'

Ga) si “ + UL dgi (XIV: 5)

RA
“Direcţia ««a magnetizării citi şi Vi Joazea multiplicatoului Lagrange
L not îi determinate din condiţiile , |

LIB
pi
ri, a.

= ie OIV80
OG(a) _
sai FLIRT "iQag PI E

Y
Să. introducem urmiitoarele notații

IT
nd i . . EI “i EI EN SD aa Ia
mii ital i Aa, = tpar, => ciinii .-(OEIV.8.7)

RS
Pinind seama de velăţia ST să) avem i Dita III ae

î Mi 08]da) sua, = fu Yi =1.

VE | 1
OETV.8.8)
A
"Dontru. “câinpuri “iiiăgnetice intiâise dU îi0)! oii obţine ai:= Pe ȘI
v I.C atare, vom „putea dezvolta, a, în, serie o i
NI
. er: e.
„ta m.
ez ti 4 | , Fă A . Ă
ti sg La i > , i 3

a,NEI Bi vi, i y2:p, 3 0, A Sa a (XIV.8.9)

LU

” N
Yr — 1 + yAD) LL 22) Tr Ă

Relaţia > 1 se "poate; serie -

A
TR

3 dă => BE +| 25 But | Sti e 3 pap, Ce Fr DA).

DN e (SIV.8.10)
EN

„Ace asta condiice: la wrmitoarele relaţii între, coeficienți

d li =; 5 PB —, — (1/2, 34 5 CP = Be av. 8. 11)

/C

| “Unghiul 0, detinit de dir ecţ iile «x Și B, poate fi detei minat din” cos 0 =
== 5, cfr Pinînd seama de relaţia (XIV. 8. 9) avem : „cos =1+ y >, Did +
SI

ii > BB + 23 BO Introducind; şi condiţiile (XIV.8.11), expr csia lui

IA

cos 0. se serie . i. De De SI r
cos 0= i — 43 ya Be (SIY 812)
DS

„cos
U

$ | :

Relaţia de mai sus cvidenţiază faptul că în cazul în care magnetizarea

BC

se face prin rotații, apropierea de. saturație nu implică un termen în I-L.

418
 Coeficienţii seriei (XIV.8.1) pot îi calculaţi, rezolvind sistemul (XIV.
'8.8). Pentru aceasta vom dezvolta funcţia S(a) în serie Taylor, înî jurul
valorilor. B(a este apropiat ca valoare de $). Deci:

RY
= 9% 92%
STYa (as % a %a) = S( B > f Pay 8) + > E „e — 6.)Pi A| 2 a —
da;da, x

RA
x las —B) (a, e) | „ (XIV.848)

n (E (it)

LIB
Să notăm

| 0a, ]a;=8; da; da) Jei=e

Y
În acest caz xolaia (XIV 8, 8.) se serie

IT
yF, + Sti, + (1 Ay po + JP) ț.. xp + A, + LB. .)=Be

RS
(31V.8.14)

Prin identificarea coeficienţilor avem :

VE
DEPP Asa
o | (3IV.8.15)
NI
> ud + v2 + DA + BE) = 0 | (b)
LU

Din (XIV 8.15-a) și (IV 8.31) se obţine

= BP (XIV.8.16)
RA

şi deci A/=—F,+ 6:35 Pb

iar !
T

În Ai = Pi — (7, BR = 3 Pi — OP (SIV8.17)
EN

'

Aceasta defineşte primul termen al seriei (XIV.8.13). Al doilea

poate fi obţinut prin multiplicarea relației (XIV.8.15b) cu A,
/C

y, AB, = = S, A2 — 5, AA (S1Y.8.18)
respectiv | |
SI

> AB = —v dU Ti — CE) — ge VI — E) (8 Vp — Di)Pa.

| Ai (XIV.8.19)
IA

Prin ordonarea termenilor avem E

ŞI AB — ÎI PD Pg POSTA 29 BPP OPRI

BB Dat),
U

s$ , î.j | în , , ,

| a DE Si (XIV.8.20)
BC

419
 Să admitem. pentru început că funcţia F(a) deserie energiade anizotropie.
Vom considera un material cu simetrie cubică, în care -energia, 'de: anizo-
tropie este dată de termenul al. doilea din relaţia .(XII.2.13). Avem

RY
Pe —2E8, Pu = — GB, Py=0 pentru îzj. Asttel vp =

RA
a
= 2E, 84,
A Ş
Pi = Dr
4195 pi, SPP ŞIA PIB aa
= —04103 ş i;

LIB
2 Y, PPP = 24HK X, işi d BPP = —6K, BI.
Ti Se i Ş
Vom nota: i a |
8, = Bl; Ss SI Bi 82 SP. (XIV.8.21)

Y
în acest caz relaţiile (XIV.8.17) și (XIV.8.20) se pot serie:

IT
ŞI, 47 = 418, — 82),

RS
Ş, A+B; = SKA(38şi —78Ss-+ 489). + ini (XIV 8.22)
VE
„, „Becker'şi Dăring [9] au calculat valorile medii (8?) = 4!1J3:5-7 ?

gag
NI

059Ss Sa ==pa (SDSD = [1

ul ++ ———
3) ete. |
LU

vs
ÎI i Pa

be
„Astfel în acord cu relaţii a (XIV.8.12) avem
A

8:24
cos 0 = 1 — (VID, —— — OK =. (XIYV.8.93)
Oh) 05 CR aaa
TR

“Deoarece c0s0'= MIM, iar 9. = (E Mo)! -se :obţine M'=

EN

b Cc a
= ML), a Ii
aj 170 H2:.:H3 i IN pi i di ! a ij pa : E

eg
/C

unde |
sp LE?
0,0384. (XIV.8.24)
105 p3M:? e usa
SI

“În cazul 'cînd funeţia '$(a) este dată de energia magnetoclastică,

printr-un, calcul analog, rezultă b' = (3/5): A2< o?) us M2. Astfel dacă în
IA

sistem 'există o energie de anizotropie cît și o energie magnetostatică ter-

menul b are forma DIDI Mia N * '

/
U

LIRE gr a: ie i 2 fai A Se
ba 5 — Ki pă. DI (SIV.8.25)
MPR
BC

| 105 uâ M2 5 u3 AM? .
"420
 ] |

Să analizăm modul în care votaţiile magnetizării sint influențate

„de interacțiile magnelice între cristalite (74, 116, 119]. Aceste interacţii
se manifestă prin existenţa unui cîmp de demagnetizare inter, ce provine

RY
dintr-un potenţial scalar V determinat; de ncuniformitatea magneliză irii
policristalului. Astiel 1 = VF T). Potenţialul V satisface ecuaţia
Poisson | Re o

RA
| a ver). = vu = > Ale DX daJoze Dă (ST-5.26)

| | La energia liberă, «a sistemului (XIV.s. 4) va , trobui săi adimgitm ter

LIB
enul ce descrie interacţiile. magnetice. Și anume bol, vYw). Astlel, xela-
ţia (X1V.8,3), se serie DI E ae

95 | —Să o

Y
V FV k B;; az = 1. (NIV.8.27
du; - i iz dai 7 da ai „al i; 27)

IT
“De aici, similar cu (XIV.8.9) avem

RS
4; = G;
o
—V +
ŢOS ul;
op
—i— R.S, „Bi (ae
+
| 9 e
9
2) (XIV.8.28)
cn
| du; | Ox î Ș
| 4 “

Dacă cîmpul exteri este orientat după axa, oz (fa = =

VE B, = =
= 0) relaţia (SIV.8.26) poate îi scrisă,
NI
i | | 29 | > 2 2 ri
v*Pu I) = 1 | o o J- x, [ a 7 2 ) (SIV.8.29)
“wo | dz, . 9yda] . Mb 02... 02]
LU

respectiv
a MN(02V , 0V), BV 1 [ 05 025
tar)Hi ta) E ded, *sua (SIV.8.30)
RA

8a* + 29 o? WE 2yda)]
|
Unghiurile «a Şi B (ale proiecţiilor magnetizării M, pe planele oz şi 03)
T

sînt mici. Condiţiile de echilibru ale” magnetizărilor conduc la :

EN

| 1 95 a): DI 1 1 0% aV
VW = — > „Wa —
) (ÎI1V.8.31)
HA bol da „02 H bol, Dura 0y | |
/C

Magnetizarea macroscopică JM este dată de valoarea; medie a mAg-

netizării “după axa Oz. Avem deci

MU= MU — a + DB). „CSIV.8.32)

SI

Valorile d ȘI Go pot fi obiinute din xelajia (3IV.325) şi astfel

IA

MU =| 0, [a | — ——
1 95 95
ur, ar2-)))
= | za (rea Py Ca 2
U

Re, 8.33).
BC

421
 Energia $ poate fi dezvoltată în serie Fourier

25]da = Şt(p) exp(ipr). (TV 8.34)

RY
Coeficienţii î, sînt mărimi complexe. Ținind. seama că
8% |â«, este real, avem t£(p) = t(—p). Împărţind materia termenul
lul în volume
mici, coeficienţii t,(p) pot să difere ; de interes sînt însă,

RA
valorile probabile
ale acestora pentru o dezvoltare particulară. Policristalul
este în medie
izotrop, şi deci legea de probabilitate ce determină valorile
t;(p) depinde
doar de parametrul'p = pF Py + p2,: deoarece
dezvoltarea trebuie

LIB
să aibă aceeași formă pentru o rotaţie oarecare a axelor.
Valoarea. medie
<l(p) ti(p)) este o funeţie pozitivă de p. În configuraţia
de cîmpuri men-
ționată, coeficienţii t/(p) satisfac „relaţiile | |
Stie)= cup) =0; Culottp)= Crilotl)> = 8to), Cup)? = &p).

Y
IT
| a (SIV8.85)
„Deoarece funcţiile î,(p) şi 1,(p') sînt independente, avem:

RS
A Cl) ip") = 05 tou) =0 (XIV.3.36)
Pinînd seama de (XIV.8.34) se obţineVE | De
025 95 = ŞI [pat(0) + pati0')] exp(ipr). (XIV.8.37)
NI
2x20, _ 0Y8a2

Bcuaţia, (XIY.3.30) este satisfăcută, de un potenţial de, torma,.

LU

i N
V = 3, Voesp (ipr), -
A

unde coeficienţii Y, sînt ' daţi de E -

TR

Vp i IPP) + pp cuv = 07]: (XIV.8.38)

| b(ps + pp) + p? Mi
EN

În calculul valorilor Ca? + 25 numărul de termeni implicaţi este foarte

mare, astiel că putemsă înlocuim suma printr-o integrală. Notînd p, =
= D sinocos0, p, = psin o sin0 şi p, = p cos $ vom putea separa varia-
/C

bilele, astfel că prin integrare avem -. Si |

3 = A[1 — (Up) S<tlp)200)), —(S1V.8.39)

SI

unde a |
72 |

a) = ||ip ——1 pi dp
urisinzo | * ? = 1 pl
20 +1) +
IA

i Si | 5 a Sti Sa | | E | Di
U

1 IRI o: (XIY.8.40)
+ os) aclis ; Fi
BC

422
 În cazul în: care energia, S: ia în considerare numai contribuţia ani-
zotropiei. avem :<i,(p)y? =(8/105) (I£, po 5H?), iar dacă, aceasta, reflectă
tensiunile. interne din. material „apare și țermenul:: (8/5)- (Asco 2 Ipod).

RY
Deci pi IN e Ş

= (35
8 8 sa
cd Ov sua)
105 pt 5 pd) 3 |

RA
Calculul numeric al ui GO(0)J2 condiace la valorile:

LIB
„BI 00,022 10,050 0,116: 0,276
ep 0,500 0,506 0,513 0,531 0,576

Y
Datele de mai sus evidenţiază că, pentru valorile H obișnuite, b, variază

IT
destul de puţin astfel că apropierea de saturație poate fi descrisă într-o
primă aproximaţie prin o lege în H-2. Coeficientul aceastui termen este
de două ori mai mic ca acela, cînd neglijăm interacţiile între cristalite.

RS
Analizind cazul nichelului, Neel',[116]. obţine. o concordanţă bună cu
datele experimentale.
Holstein şi Primakoft [118] în analiza, apropierii “maonetizării de
VE
valoarea de saturație au: considerat de asemenea, influenţa câmpurilor
interne. Se presupune“că axele cristalografice sinţ orientate în mod alea-
tor iar pe de altă parte se consideră o formă neregulată a cristalitelor.
NI
Se obţine
| 37 — aa -— vata, | (XIV 8.42)
LU

unde « este o funeţie: ce variază puţin cu cîmpul.

Pentru H > MM, avem c' = c, în timp ce pentru H <U, =.
RA

XIV.82, Originea termenului în H- a

T

Coeficientul G din relaţia IV. s, 1) a fost denumit duritate +mâgne-

EN

tică [112]. Prezenţa termenului de forma «/H a putut fi justificată numai

în unele cazuri particulare şi anume în prezenţa cavităţilor și incluziuni-
lor nemagnetice [120] sau a dislocaţiilor rețelei cristaline [121, 122].
În această situaţie, un mecanism clasic de. magnetizare nu poate justifica
/C

forma acestui termen. Coeficientul: a este în “general. mic. În fier [112,

123] valorile a sînt cuprinse între (2,5 = S) în imp. ce în nichel [112, 113]
între 0,3 şi 20. Valorile coeficientului a depind de conţinutul de impuri-
tăţi. Acesta, este cu atit mai mic cu: cît substanţa este mai pură sau mai
SI

bine tratată, termic.

Neel [120] a studiat magnetizarea unor probe din. fier poros, cu
IA

diferite densități p,. obținute prin sinterizare. Unele curbe de magneti-

zare sînt redaje în figura, XIV.44. Valorile magnetizării în funcţie de H-1
urmează o relaţie liniară între 1,6 -105A/m și 10: 105A/m. Coeficienţii
U

a depind de oradul de compactizare. și anume între a = 47 pentru p=

= 1,199- 105ig/m3 şi a = 280 pentru p = 492 10 kgjm..
BC

423
 "Să considerăm o probă sferică de voluim » în interiorul căreia mag-
netizarea spontană :M, variază în: mod neregulat. Vom presupune; că: pro-
„pa, în medie, este 'izotropă și că lungimea de undă-a neregularităţilor

RY
este mică, Vom împărţi proba în cuburi cu laturile L, mici faţă de dimen-
siunea cristalului. Valoarea magnetizării unui cub este ]7,,. Magnetiza-

RA
SH Lo oo o:
2 200 =
S

LIB
Magnetiz

Fig. XIV.44, — Curbe de

magnetizare pentru probe
de fier, sinterizate, de di-
ferite. densități, Se păs-
trează notația probelor daţă
i NE Tia . ._ -.

Y
de Neal,
ete

.. Răi | Ii e . Aa: , Lt ti Pe . 4, -

IT
NI RI A ppt
aie '100 ERE Di DE i Mae îi NI Na
Qi „12000'':::4000:

RS
„-600D i „
Aapă ţ
—— HIOeVA DGA m e eSIRE
aa. : i: IIRI E
ea, materialului „efectiv, ca urmare a sumării magnetizării tuturor cubu-
rilor, este dată de. ij ,
VE i.
pia
EN vi, pe)na pa
ue E pe
pai
. a

a Ma > Am Îi ma SD (pr). (XIY.8.43)

NI
” Ooeficienţii mp, au. valori complexe şi sint definiţi prin integrala
LU

Mp = bar, — Mm)exp(—ipr)do.. . (XIV.8.44)

... „-p: ; ; - . a | .

Ce
N
v, i it i Pi IE . . „x E
A

Deoarece JI, este o mărime reală m_, = mt. Similar cu analiza făcută în
paragraful precedent, se poate arăta că funcţia de probabilitate, ce deter-
TR

mină pe m , depinde numai de mărimea; Pe Ma

Apropierea de saturație este descrisă de funcţia $ ce reprezintă
„diferenţa între pătratul magnetizării spontane și pătratul valorii sale medii
EN

a CAD) > CI) ie CSIV.845)

/C

„ Pentru'a ealeula CU? vom ridica la pătrat relaţia (XIV.8.43) apoi

vom efectua medierea,
faţă de direcţiile 'ăixelor de coordonate
cît şi faţă,
de toate poziţiile posibile
pe carele poate. avea elementul de volum con-
ssiderat. Se 'obţine îi iti at - : a RI ia i Ei | a E

i NCN MAE mi OTV 8:46)

SI
IA

Făcind 'o schimbare

'de coordonată, similară!cu cea din paragraful
precedent,: și. înlocuind 'suma - printr-o "integrală, avem :-! a
IN Ea | m i | .
P P OD
. . . Îi
U

- |
ti : si: . DE La cr i.
2 Sima
i
= (mio.
ÎN
tii
- LR
(SIV8.41)
: !
BC

424
 |. Vom presupune că variațiile magnetizării, în raport cu valoarea
medie M,; sînt întotdeauna mici. Proiecţiile magnctizării pe axele de coor-
donate sînt date de E e t
ăi Ii

RY
Me = dl Ma > Oa As = MEImpexp (ipr). (SIV.8.48)
Magnetizarea spontană este în echilibru sub acţiunea energiilor cimpurilor

RA
magnetice, ale anizotropiei magnetocristaline cît şi ale interacţiilor de
sehimb. O analiză de detaliu a diteritelor contribuţii [120] evidenţiază că
este suficient a considera, doar acţiunea cîmpului magnetic total (extern
și de demagnetizare). Cimpul de demagnetizare derivă dintr-un potenţial

LIB
magnetic scalar tie | P Ia
all =— 8V|0a; cat == —9V„lây. (XI V.9.49)

_Potenţialul magnetie scalar care satisface ecuaţia Poisson are forma

Y
(X1V.8.38), unde coeficienţii V, sînt daţi de relaţia

IT
: LT . ip, . RR : _

Vp — e po „ (SIV.8.50)

RS
Pe + apa + p2) | Ma
iar Q=1L+ UE. Doi Ni |
Folosind. expresia. „pătenţialului V,, astfel determinat, diă “relaţia
(XIV. 8.49) se pot. obţine cosinușii directori a, Și a, şi respectiv magneti-! VE
zarea spontană-dată de (X1V.8.32). În final avem [120]
- 2
.

25 — [2 ă
Pa

A = 3, E — ASA Aa 3) a], (XIV.8.51)

NI
0 , 9 i ,
| | a Pa Mi, ,
iti titi catia tra mita da '
i

unde R=[(2a + 1))2i(ă 2+1)2]- (ac tg) — 3

LU

.. y
[2(d—1)2] cu e (a—1)fa.
i. pa - .
ge II aa ta iti La Că Sie ”
“Neel [120] foloseşte: relaţia (X1V.8:51) în' ânaliza comportării mag-
netice a unor.probe de fier spongios, care conţin un număr mare de cavi-
RA

tăţi. Să notăm prin: "volumul relativ ocupat de cavităţi, iar A mag-

netizarea. spontană a fierului "masiv. Prin :definiție avem . -i: -
gta ” 1

a (0 0);
T

CAE) (2 0dAE (XIV 852)

EN

-“Imtrodueind aceste relaţii în expresia (XIV.8.51), avem

MN = Mbit — [Lop 2(l— o) (a — 1PR]. (X1V.8.53)

/C

„Pentru a verifica, această expresie, Ncel a, reprezentat pentru :probele:

din figura XIV.45 mărimile (A — 41)/319]- [2 — %5)]%p] în funcţie
de (43/H) (1 — »,). Concordanţa între valorile calculate și respectiv datele:
SI

experimentale este bună. În regiunea cu a = 1,4 pînă lâ a = 5, care cores-

pund la aliaje dense, şi cîmpuri extene situate între 1 -L06A/m şi 4: 107A/m
IA

legea, ce deserie apropierea.de saturație este în H-L. Dependenţa, de forma.

H 2 poate fi evidenţiată pentru.JI > 8: 107A/m. În cîmpuri mai mici. de
8- 104A/m există o abatere sistematică:a punctelor experimentale 'de la;
U

prezicerile modelului. Aceasta.se datorește “prezenţei 'energiei magneto-

cristaiine, ce a fost. neglijată, în':dezvoltarea modelului... i.
BC

425
 _ Brown. [121, 122] a arătat că la termenul H-L.pot contribui efec-
tele dislocaţiilor.
În sprijinul acestui model stau rezultatele măsurători-
lor efectuate asupra nichelului la solicitări de torsiune plastică [124].

RY
Coeficientul « crește cu gradul. de solicitare, plastică. Curgerea plastică
este explicată prin propagarea liniilor” de dislocajii prin reţea.
ZII 0.

RA
E E AD

PRI Ia „o 5H. |
„OA Aa Pa o e | 6 5V Ă
| . aa $15H

LIB
415V
A 7H:
 7V
AH.

Y
A 1Hbis
A1V

IT
| o 3H
o b3V i

RS
LA ia e I=— po
0,75- — ——6D — ——
a A
. , VE . o s

| E
Di |

Ag
M, ti-v)i

MM 21-v,) | | £ii i
NI
M Vp „|. NE

! | $ ao |
LU

Fig. XIV.45. — Comparaţie între valorile calculate (linie plină) şi punctele

experimentale, în modelul Nâel al cavităţilor. -

Originea, termenului în H-1 a fost analizată experimentăl de Par-

tenov şi Voroshilov [125]. Măsurătorile efectuate arată că coeficienţii
a şi b din relaţia (XIV.8.1) variază în mod similar cu creșterea tensiunilor
A

interne în material. Magnetizarea prezintă o dependenţă, liniară de p/H

TR

(125, 126]. Grady [127] efectuează un calcul care sugerează că tensiu-

nea, internă reziduală contribuie semnificaiiv la acest termen. Astiel se
conchide că contribuţia termenului în a/H a fost supraestimată. Se obține
|
EN

o expresie de forma |
a ANIM BB. pr 4 CXIV.8.54)
dp ou,
unde p este presiunea 'hidrostatică, p, — porozitatea, B — reflectă con-
/C

tribuţia energiei magnetoelastice iar y un coeficient. O asemenea relaţie

a fost observată experimental. - 3 | a e
SI

XIV.8.3. Metode de calcula curbelor de magnetizare și a curbelor de

__histereză : Na aa
IA

Am analizat în cele de mai sus expresiile energiei magnetice asociate

cu structurile de domeniu. Aceasta permite calculul curbelor de magneti-
"zare şi a ciclurilor de histereză magnetică pentru corpuri feromagnetice
U

nedetormate.' Soluţia problemei poate fi găsită considerind atit rotaţiile

magnetizărilor cît şi .deplasările. pereţilor acestora. -Ginzburg. [131] a
BC

A26
 calculat curbele de hiştereză plecînd de la suma energiilor implicate în
procesele de magnetizare a corpurilor policristaline supuse atit la ten-
siuni cît și la compresiuni. Curbele de magnetizare constau din: (1) o

RY
porţiune inițială cînd magnetizarea se datorește deplasărilor reversibile
de pereţi și rotații ;; (2) o porţi iune în care magnetizarea se datorește depla-.
sărilor de pereţi, reversibile cît şi ireveasivile şi respectiv rotației ireversi-

RA
„bile a magnetizării și (3) o porţiune în care magnetizare a se datorește TO-!
taţiilor reversibile ale magnetizi ărilor domeniilor.

XIV3.. Comportarea materialelor magnetice la. acţiunea. unorcicluri de

LIB
„„histereză.. succesive, asimetrice
i Acţiunea, cimpului magnetic asupra materialelor ordonate: magnetie
se reflectă în, curba de primă. magnetizare și-respectiv ciclul de histereză.

Y
Din punet de. vedere . teologie, cunoaşterea, acestora pentru' evaluarea,
proprietăților materialelor, în majoritatea. cazurilor 'este suficientă. Un

IT
studiu de detaliu evidenţiază însă existenţa unor, fenomene considerate
adesea, în mod nefondat, ca secundare. Astiel, magnetizarea depinde de

RS
timp, de numărul ciclurilor. de histereză pe care le. descrie, de tensiunile
mecanice ete. În cele ce urmnează vom analiza o manifestare a fenomenu-
lui de histereză feromagnetie cunoscut sub denumirea de repiația cichuri-
lo. cîmpuli. Ewing [132] observat, încă în 1885, că ciclurile succesive,
VE
asimetrice. în: raport; cu:.I]. ==.0; nu se suprapun şi se deplasează lent spre
regiunea.în care magnetizarea creşte (fig. SIV.: 462). Bouasse şi Berthier
[133] evidenţiază un fenonien analog în cazul materialelor supuse la cicluri
NI
de torsiune; și îi dă acestui: fenomen numele de replaţie. Diferite. aspecte
ale reptaţiei au fosti studiate de. Lliboutiy [154], Baxbier [[135] Şi Van
Dong [136]. | |
LU

“Neel [137] a propus O: interpretare teoretică a fenomenelor de repta-

ție. Într-un. material cu structură de domeniu complexă, există, numeroase
configurații, „posibile ce au energii apropiate. Se presupune că acelecaşi
magnetizări microscopice JM, îi pot corespunde mai multe distribuții ale
RA

domeniilor 6lementare. Ca atare se admite că coniiguraţia microscopică

a probei poate să:se modifice parţial şi în mod aleatoriu de la un ciclu 13,
altul. Rezultă astfel, pentru fiecare ciclu; noi valori ale interacţiilor între
T

domenii şi deci câmpuri: de. dispersie, în material: Unele: elemente ale probei
vor. avea o magnetizare ce crește, în mod ireversibil, atunci cînd situaţia, lo-
EN

cală, este favorizată, Această creștere poate fi descompusă în două compo-

nente din care una se păstrează, în timp ce a doua va fi anulată pe par-
omsul ciclurilor ulterioare.
/C

"„Neel [137] descrie reptaţia ciclurilor, considevind acțiunea unui cimp

magnetic mic aleator ce se suprapune peste cîmpul extern II. Acest cîmp
reprezinţă, partea fluctuantă, a interacţiilor între domeniile elementare.
ntr-un.«punet;: dat 'al::matezialului acesta, păstrează, aceeaşi valoare atit
SI

timp cit, cimpul: aplicat rămîne constanţ. În caz contrar, acesta fluetucază
în spaţiu, în mod aleator, şi:se caracterizează printr-o valoare medic nulă
IA

şi o valoare medie pătratică h? finită:: Să notăm prin Hm valoarea, acestui

cîmp, într-un punct dat al.probei; la aplicarea pentru a ș-a oară a lui II.
În acest punct: se. va observa. o: creşteree.a: magnetizării 521. Acesta este
rezultatul contribuţiilor a doi termeni : (a) un Termen TEVErSIbil Jr 9 Dl Și
U

(b): o componentă ireversibilă, care - corespunde cu cea mai mare valoare

a cîmpului aleator, ce a -fost-atinsă, în trecut, în „acel! punct. Să notăm
BC

| A27
 prin 3[,, aceasţă valoare maximă (m, s n). Deoarece cimpul extern: de-
serie. cicluri între H, şi H, în punctul A. va, persista un termen. irever-

RY
sibil Vand DE E Dr AI
„+ Structura de domenii a unui material feromagnetie obișnuit este
extrem de complexă. Pentru un eșantion se poate măsura media spaţială,
a "cantităţii jreo8 H+ XandH,. Prin ipoteză <(5H,>. este nul. În schimb

RA
(3H,) este o funcţie de n, crescătoare şi pozitivă, deoarece Ia. fic-
care ciclu, se poate spera să se obţină într-un punct. oarecare, o. valoare
a cîmpului aleator, superioară celor obţinute în trecut. Valoarea (3H2,
la a n-a aplicare a lui JI, se poate exprimaîn funcţie de valoarea, medie N?

LIB
a cimpului aleator, în forma (3H,y = 3: unde 4, este un factor nume-
ric a cărui variaţie cu depinde de legea:de probabilitate. caracteristică,
câmpului aleator. Valoarea lui 7, este întotdeauna nulă deoarece n = 1
corespunde la prima :aplicare a lui H, fără revenirea la o valoare Ha

Y
cimpului. Ca, atare ste mai comod de exprimape 7, în funcţie 'de
(n—1). Neel [137] a -caleulat valorile >, în cazul unei distribuții de tip

IT
Gauss. Unele valori sînt; redate mai jos: | N i
MD O

RS
84
A 4 "Ya 0: 0,5642 0,8463 1,0293 1,1629 !.
Atunei cind n este mare >, creşte după, o. lege în (In n),
VE
„„ Variaţiile. ireversibile ale maenetizării datorită trenajului prin fluc-
tuaţii termice (vezi capitolul XVII) se suprapun peste creşterile: magneti-
Zării» datorită reptaţiei. Pentru a măsura cu precizie reptaţia trebuie. să
NI
separăm efectele dependente de timp de acelea legate de numărul de
cicluri. Această separare este posibilă [138]în cazul în care se foloseşte
o metodă indirectă, care constă; în a măsura susceptivitatea diferenţială,
LU

ireversibilă la extremitatea superioară a ciclurilor (fig. XVI.46b). După

n acţiuni suecesive ale cîmpului HZ, se măsoară magnetizarea învpunctul
„A. Se, aplică apoi un cîmp adiţional 3H care se suprimă şi se. niăsoară
„valoarea magnetizării MM”. Creşterea. magnetizării ireversibile (5M,_,=
A

=, MI". — M) reflectă competiţia cîmpurilor aleatoare: datorate atât: tre-

TR

najului cît și reptaţiei. Schematic această: secvenţă este reprezentată în

figura: XIV.46b. Dacă unul, din cele două cîmpuri aleatoare este superior
celuilalt (este suficient printr-un factor - doi) acesta. „inhibă”. complet
acţiunea celui mai mie [138]. 'Dacă cîmpulde trena; și respectiv de repta-
EN

ție au același ordin de mărime, sau dacă nu s-a aplicat-un: cîmp adiţional
superior celui implicat; de constanta. de trenaj :S, nu se. poate: obţine
ziguros valoarea SM e et Ia
/C

„ Porteseil și Vergne [139] au studiat originea, fizică 'a tenoimehului .

de reptaţie în probe policristaline. Pe parcursul ciclurilor, reptaţia.unghiu-
lară a vectorilorde polarizare -se modifică şi se adaptează progresiv la
la un anumit proces de magnetizare.O astfel -:de reorganizare. nu este
SI

posibilă decît pentru probe:ce au mai multe: axe. de uşoară magnetizare..

Fenomenul de reptaţie nu se manitestă, într-un material cu:simetrie uni-
:axială.. Reptaţia apare dacă sînt: realizate condiţiile : (a) :prezenţa : unor.
IA

cuplaje în. structura, de domenii, (b) sistemul: magnetic are nunieroase

contiguraţii de energii apropiate şi (0)'poate. trece în mod aleator de la
"una la alta. Studiile întreprinse [140] evidenţiază că în.-monoeristale, ce
U

au o structură de. domenii simplă nu se. observă :fenomene de reptaţie.

Reptaţia dispare în cazul cînd amplitudinea ciclurilor devine. prea MICĂ
BC

pentru a. putea modifica reptaţia domeniilor elementare. . . -:

428
 Fenomenul de reptaţie relevă o evoluţie progresivă a materialului
„spre o stare din ce în ce mai ordonată. De interes se relevă limita, acestei
evoluţii. Se pare că o bună aproximaţie ar fi stareade magnetizare an-

RY
histeretică obţinută prin suprapunerea peste cimpul principal [14 a unui
'cîmp aleator a cărui amplitudine iniţială mare, descrește lent; spre -zero.

RA
LIB
DE

„Fig. XIV.46. — Reptaţia

- ciclurilor cimpurilor. asi-
metrice și metoda de -se-..

Y
„parare a trenajului de rep- . ..
taţic (a). Punctat .s-a re-

IT
prezentat creșterea irever-
sibilă a magnetizării da- _.
torită trenajului prin îluc- |

RS
tuaţii. Secvenţă de aplicare HA +6H — | — e
a cimpurilor principale şi - |
- adiţionale (D). - Măsurarea Pmâsurarea
l Lui M | tu M'.
.

VE | y ji
7
e

caine?

|
L. o
Lo i:
p timp
NI

Fiecare regiune a materialului este astfel supusă la toate valorile posi-

LU

bile ale cîmpului. magnetic şi capătă magnetizarea ireversibilă maximă

compatibilă cu cîmpul II. Experimental s-a observat [134] că reptaţia
dispare atunci cînd proba este în stare anbhisteretică. -Dacă admitem: o
comportare asimptotică în (In n)%, se apreciază [140] că ar îi necesar
RA

cel puţin 1022 cicluri pentru a atinge această limită. Ca, atare experimen-
tal se pot studia numai primele stadii ale reorganizării materialului.

BIBLIOGRAFIE
T

„R. G. PIETY, Phys. Rev., 50,:1173 (1936). -. ae n

EN

„XI. BARKHAUSEN , Zeit., 20, 401 (1919).

Physik Da
to

„LL. NEEL, J. Phys. Radium., 51, 241, 265 (1944). E IDE RI

.K. HONDA, S. KAYA, Sei. Repts,, 'Fohoku Univ, 15, 721, 756' (1926);
S. KAYA, Sci. Repts. 'Fohoku Univ., 17, 639 (1928), N E
i |
/C

„S. IKAYA, Zeit. Phys., 8%, 705-(1933).' :

„C. J. GORTER, Nature, 192, 517: (1935)... A e
S oaia

„N. $. AKULOV, Zeit. Phys., 69, 78 (1931). --: ei

DARA

„JI. G. SIZOO, Zeit. Phys., 56, 619 (1929). NO a

„NR. BECKER, W. DORING, Ferromagnetismus, Berlin, Springer, 1939...
103, 496 (1925)...
SI

„MW. L. WEBSTER, Proc. Roy. Soc. London,

„TI: LAWTON, K. H. STEWART, Proced. Phys. Soc. (London), A193, 72 (1948). -:
„ LORD RAYLEIGH, Phil, Mag., 29,'225 (1887).. pe
IA

„W. B. ELLWOOD, Physica, 6, 295 (1935). . e

„E. PREISACH, Zeit. Phys., 94, 277. (1935)... -
15. E. KONDORSKY, J. Phys. (USSR),.6, 93 (1942). .: :
16. L. NEEL, Cah. Physique., 12, 1-(1942); 13, 1 (1949), cn cc
-
U

17. A. KOLLER, E. PFRENFER, K. STIERSTADT, J. Appl. Phys., 39, 869 (1968).

18..P. WEISS, J. DE FREUNDENREICH, Arch. Sci. Nat. Gentve, 42, 449 (1961).
KERSTIEN, Zeit. Phys., 9, 860 (1938). .
BC

19. M.
20. JI. A. BALDWIN, J. App. Phys., 42, 1063 (1971).

| | | 429
 21. T.. EGAMI, Phys. Stat. Solidi (a), 19, 747 (1973)..
90, HI. R. HILZINGER, H. IRONMULLER, J. Magn. Magn. Mat, 22, 11 (1975).
23, J. L. PORTESEIL, Phys. Stat. Solidi (a), 51, 107 (1979).

RY
24. J, L. PORTESEIL, R. VERGNE, J. C. COTTILLARD; JI. Physique, d3, 1541 (1979);
25, G. BONNET, J.. Phys., 28, 919 (1967).:
26. W. HAMPE, H. BILGER, Zeit. angew.. Phys-, 15, 391 (1963).
27. J. L. PORTSEIL, R. VERGNE, J. Physiquc, 37, 929 (1979).

RA
28. J. A. BALDWIN, G. J. CULLER, J. Appl. Phys., 40, 2828 (1979).
29. J. A. BALDWIN, J. S. BAYNE, 1. R. CALKINS, J. Appl. Phys., 42, 1069 (1971).
30. H. JORDAN, Zeit. 'Techn. Phys., 11, 2 (1930).
31. D. S. RODBELL, C. P. BEAN, Phys. Rev., 103, 886 (1956).
32. J. J. VAN DER BROERK, H. ZIJLSTRA, IEEE Trans. Magn., 7, 226 (1971).

LIB
33. B. BARBARA, C. BECLE, R. LEMAIRE, D. PACCARD, J. Physique, 32, C1-299 (1971).
84. T. EGAMI, C. D. GRAHAM, J. Appl. Phys., 42, 1299 (1971). '
35. H. R. HILZINGER, H. KRONMULLER, Phys, Stat. Solidi (b),-59, 71 (1973).
36, T. I:GAMI, AIP Conf. Proceed, Nol. 5,. Magnetism and Magnetic Materials, 1971, p. 1457.
37. K. N. R. TAYLOR, D. MELVILLE, G: J. PRIMAVESI, J. Phys., PF 84 (1972).

Y
38. G. J. PRIMAVESI, K. N. R. TAYLOR, JI. Phys., F2, 761 (1972). : i
39. B. BARBARA, G. FILLION, D. GIGNOUX, R. LEMAIRE, Solid ! Siate Commun., 10,
1149 (1972).

IT
40. W. SHOCKLEY, Trans. AIME, 194, 829 (1932).
41. T. EGAMI, Phys. Stat. Solidi (a), 20, 157 (1973).
42, L. LLIBOUTRY, These, Universite de Gitnoble, -1050.

RS
43. W. DORING, Zeit. Naturi., AD, 373 (1948); - a
44. G. T. RADO, Phys. Rev., 83, s21 1991). a i a a
45, R. BECKER, J. Phys. Radium., 2,. 332 (1952). DI ia
46. J. E. BISHOP, Phys. Stat. ei (a), 1 117 (1973). |
47, J. E. BISHOP, J. Phys. D: Appl. Phys., 6; 97 (1973). |
48, H. JI. WILLIAMS, W. SHOCKLEY, C: KITTEL, Phys. Rev., 80, 1990 (1950).
VE
49, R. H. PRY, C. B. BEAN, J. Appl., Phys., 29, 532 (1958).
50. -R. M. POLIVANOV, Izv. Akad. Nauk. SSSR Ser. Fiz., 16, 449 (92),
NI
51. „E. BISHOP, E. W. LEE, Proc. Roy. Soc., A276, 96 (1963).
52, W. J. CARR, 7. Appl. Phys-/:47, 4176 (1976).
53, E;-BISHOP,. J. Appl. Phys., 48, 5377 (1977). a
LU

54 „W. JI. CARR, J. Appl. Phys., 48, 5379 (1977).

55: E:-BISHOP,: J.: Phys: D ::Appl: Phys-, 10, o (1957). ați
56. N. FILIPPOV, S.:V. ZHAKOV, FMM, 39, 705 (1975). Să
57. E. BISHOP, J.:Magn. Mat, 10, 75:(1979),. er
58, M. BOZORTH, Phys. Rev., 34, 772 (1929). 1
A

59. I. BOZORTH, J. DILLINGER, Phys." Rev., 35, 733 (1930).

60. R. “S. TEBBLE, 1. C. SKIDMORE, W. D. CORNER, Proc. Phys. Soc., as, 739 ) (1950).
TR

61. E. KNELLER, "TFezroima gnetismus, Springer, Verlag, Berlin, 1962. ...

62. A. HERPIN, Theorie du Magnelisme, Biblioteque des Sciences et Teclmiques Nucl&aire,
Paris, 1968.
63. M. KERSTEN, Zeit. Phys., 71, 553 (1931).
64. +. BECKER, M. KERSTEN, Zeit. Phys., 64, 660: (1930).
EN
sorhnrrgazznpaoooup:

65. + BECKER, H. POLLEY, Ann.. Phys. (Leipzig), 37, 534 (00).

66. + GUILLAUD, J. Phys. Radium.,' 12, 492 (1951). e
67. + GUILLAUD, R. BERTRAND, J. Recherches CNRS, 3 12 (49). i
68. . GUIILLAUD, JI. Phys. Rad., 8, 345 (1947). . i
/C

69. + KERSTEN, Zeit. 'Techn. Pnys., 12, 665 “(1931).:

70. „ N. BROCKHOUSE, Canad J. Phys.,. 91,:339: (1958): E
71. + LLIBOUTRY, J. Phys. Radium, 12,482 (1951). | n 3 AR
72, + BECKER, Zeit. Phys., 02, 253 (1930)... ni Ra !
„78. . AKULOV, Zeit. .Phys., 81, 790:(1935).: zii ai
SI

74. „ KERSTEN, Zeit. „Phys., 44, 63 (1943)... ai Rai

75. . KERSTEN,. :Gruhalagen. einer: heorie des. “Perromagnătisehen. uisterese” "und “der
oercitivkaft, Hirzel, Leipzig, 1943. , ep DER
IA

76. „ KONDORSKI, Physik, Z. Sow., u, 597. (is Ia E ea ID E a

77. NEEL, Ann. Univ. Grenoble, 22, 299. (1946). a ati a
78. NEEL, Cahiers de Physiquc, 25,:21 (1944)... DI at !
79. NEEL, C. BR. Acad. Sci. Paris; 224, 1550 (iun. Der
U

80. „WEIL, Je Ps. Radium. 12, 437 (1951).-; ul

81. + GUILLAUD, R. VAUTIER, 'Collogue, Na tionai de viagneism Strsiouig, zaition CNS;
BC

„25, 1957. CE t | :
Î a pa ÎN
MII IEEE

430
 82. IK. HOSELITZ, Research, 3, 77 (1950): ii
83. H. KRONMULLER, H. R. HILZINGER, Int. J. Magnetism, 5, 27 (1973).
84. M. TRĂUBLE, Moderne Problem der Metaliphysik, vol. II, EQ. A. Sceger, Springer Ver-
lag, 1966.

RY
85. G. RUDER, Zeit. angew. Math. Mech,, 40, 123 (1960).
21, 835 (1967):
86. K. H. PFEFFER, Phys. Stat. Solidi., 19, 735 (1967); 20, 395 (1967);
21, 857 (1967).
87. K. SCHRODER, Phys. Stat. Solidi, 33, 819 (1969). (1974).
88. H. BR. HELZINGER, H. KRONMULLER, Appl. Phys. 15,State232 Phys,,

RA
89. A. 1. MITSEK, S. S. SEMIANNIICOV, Sov. Phys. Sol. 11, 899 (1969).
90. H. BR. HELZINGER, H. KRONMULLER, Phys. Lett., A5L, 59 (1975).
91. H. KRONMULLER, Zeit. angew. Phys., 30, 9 (1970).
92. M. KERSTEN, Zeit. angew. Phys. 8, 313 (1956); 8, 382 (1956); 8, 496 (1956).

LIB
93. H. D. DIETZE, Zeit. Phys., 149, 276 (1957).
94. H. D. DIETZE, Phys. Kond. Mat., 2, 117 (1964). |
6, 107 (1970).
95. pP. HAASEN, Nach. Akad. Wis. Gottingen,
.
Math. Phys. INI,
96. EH. MARKERT, Zeit. Naturi., 29a, 457 (1974).
97. H.R.: HELZINGER, -Phys. Stat. Solidi (a), 38, 487 (1976).
98. pP. HAASEN, Mater. Sci. Eng., 9, 191 (1972). |

TY
Phys. Stat. Solidi, 41, 659 (1970) ; Acta Metall., 20, 917 (1972); Crystal
99. R. LABUSCH,
Lattice Deifects, 1, 1 (1969).
100. H.: G. BRION, E. NEMBACH, Phys. Stat. Solidi (a), 26, 599 (1974).
101. P. EGAMI, C. D. GRAHAM, J. Appl. Phys., 42, 1299 (1971).

SI
(1972).
102. II. R. HELZINGER, H. KRONMULLER, Phys. Stat. Solidi (b), 54, 593 |
103, 7. ZIILSTRA, J. Appl. Phys., 41, 4881 (1970). |
104. A. HOLTZ, J. Appl. Phys., 41, 1095 (1970).

R
105. H. KRONMULLER, H. R. HUZINGER, Int. J. Magnetism, 5, 27 (1973).
106. W. SEARLE, H. J. GARRETT, J. Appl. Phys., 45, 5037 (1974).
VE
107. P. J. CRAIK, E. HILL, Phys. Lett., 48A, 157 (1974).
Met., 29, 283 (1972) o
108. 1. II. J. BUSCHOW,F. VAN DER BROEDER, J. Less. Common.
33, 191 (1973). te-
109. H. KRONMULLER, H. R. HELZINGER, J. Magn. Magn. Mat. 2, 3 (1976).
J. Appl. Phys., 11, 2679
110. R. S. PERKINS, J. BERNASCONI, H. J: WIESMANN,
NI
- /
1976). ”
111. Goa, H. KRONMULLER, Phys. Stat. Sol. (a), 56, 545 (1979).
|
112. P. WEISS, R. FORRER, Ann. Physique, 12, 279 (1929).
U

113. H. POLLEY, Ann Physik, 36, 625 (1939).

114. E. CZEBRLINSIKCY, Ann. Physik, 19, 822 (1932).
119. N. AKULOV, Zeit. Physik, 69, 1822 (1931).
AL

116. L. NEEL, JI. Phys. Radium., 9, 193 (1918).

117. R. PAUTHENET, Ann. Physique, 12, 710 (1952).
(1911).
118. Tr. HOLSTEIN, H. PRIMAKOEE, Phys. Rev., 59, 388
(1940). .
119. fr. HOLSTEIN, H. PRIMAKOFEF, Phys. Rev., 58, 1098
TR

120. L. NEEL, J. Phys. Radlum., 9, 185 (1918).

121. W. 2. BROWN, Phys. Rev., 58, 736 (1940). |
122. W. 1. BROWN, Phys. Rev., 59, 388 (1941).
30, 777 (1937).
123. 4. STEINHAUS, A. KUSSMAN, L. SCHOEN, Phys. Zeit.,
EN

-
124. A. BR. KAULFMANN, Phys. Rev., 57, 1089 (1940).
V. V. PARFEN OV, V. P. VOROSH ILOV, Fiz. Met. Met., 13, 340, 502 (1962),
125.
Appl. Phys., 41 033 (1970).
126. R. G. WAYNE, G.A. SAMARA, R.A. LEEFEVER, ]. | | |
Phys. Rev., D4, 3982 (1971). .
127. D. E. GRADY,
59 (1970).
/C

128. PR. E. ERSHOV, Izv. VUZ Fiz. (USSR), 11,

129. I. VIRSIK, Electrotech. Casopis, 20, 767 (1969).
(1969).
130. G. E. WIDGER, Proc. Inst. Electr. Eng, 116, 156
(1976).
131. v. B. GINZBURG, IEEE Trans. Mag., MAG-12, 119
132. J. A. EWING, Phil. Trans., 176,-569 (1885).
133. H. BOUASSE, A. BERTHIER, Ann. Chim. Phye 10; 199 (1907).
SI

"134. 1. LLIBOUT RY, Ann. Phys., 6, 731 (1951). |

- |
135. J. C. BARBIER, Ann. Phys., 9, 84 (1954).
136. NGUYEN VAN DANG, Thâse, Universitatea Grenoble, 1961.
IA

|
137. L. NEEL, C.R. Acad. Sci. Paris, 244, 2668 (1915).
Res. II, Atomic Structure,
138. L. NEEL, Proceed R.E. Welch Foundation Craf. Chem. ia i
Houston, "Texas, 1958.
U

"139. J. L. PORTESEIL, R. VERGNE, J. Phys., 38, 1078 (1977).

, 1975,
140..J. L. PORTESEIL, Thăse, Universitatea din Grenoble
BC

431
 „XV | PARTICULE
FINE

RY
RA
Rata

LIB
XVA. introducere .
Am evidenţiat în "capitolul SIT: “că un eşantion, ferorhagnetie masiv,

Y
în cîmp nul, este. „divizat în domenii ce' au;0 “magnetizare; uniformă. Do-
meniile sînt separăte prin pereţi a căror măencţizare este însă, neunitormă,

IT
Distribuţia magnetizării într-un : eșantion: este; determinată, în: principiu,
prin considerarea energiilor! „măgneţostatice, magnetoelastice, : 'de: anizo-

RS
tropie și de schimb. Pe măsură, micșorării, dimiensiunilor probei,, va: putea
să existe o situaţie în care „pentru un cîmp 6xtern nul, energia totală este
minimă cînd 'nu există, pereţi de domenii. Spunem. că proba este unidome-
nială și deci magnetizarea;: acesteia, : este. uniformă. Pentrulaceastă, situa-
VE
ţie, odată. cu scăderea, dimensiunii piobei,'. creşterea. 'energici 'magnetosta-
tice este mai mică ca scăderea energiei de schimb. Valorile. tipice. ale di-
mensiunilor particulelor unidomeniale, în cimp nul, sint cuprinse între 101
NI
“şi 105 A, depinzând: de forma; particulei și de Valoarea, magnetizării la Satu-
raţie a "materialului. E |
LU

Materialele constituite din particule fine :au '0proprietate” de interes

tehnice și anume valori deosebit de--mari ale: cîmpului coercitiv :H,. Dacă
acesta, în materiale masive, ca de exerăpliu., MnBi,] este “de: ordinul 102
'A]m, poate creşte pînă la 105 A/m,:dacă, proba este. conștiţuită din parti-
A

cule fine. Ca urmare, particulele fine se folosesc în tehnică, şi anume pentru

obţinerea, de magneţi permanenţi şi respectiv materiale pentru. înregistrări
TR

magnetice. Dimensiunile tipice ale particulelor de interes tehnic sînt cu-

prinse între (102-—-104)Ă(x10 10 ri). Forma, acestora, poate îi sferică, alun-
gită sau plată,
EN

Rittel [1] evidenţiază, priboul. că anumite gonietaii Bot conduce la

o magnetizare uniformă, deci lipsită: de. o. structură de. domenii. Forma
geometrică cea mai simplă este cea a.unui cilindru infinit, în care direcţia
de ușoară magnetizare este paralelă după: :generâtoare. : sa
/C

Teoria clasică a particulelor ' unidomeniale [= i) presupune. în

esenţă următoarele etape de calcul: (1). determinarea condiţiilor pentru
existenţa, stării unidomeniale ; (2) calculul” "proprietăţilor * magnetice. în
SI

presupunerea că particula, este iîn, stazea, de mai sus. Problemă (0 nu poate

fi soluţionată riguros în timp ce (2) poate fi rezolvată niumnai dacă se anâli-
zează, particule” izolate. În . aplicaţiile tehnice, ca:de exemplu la, parti-
IA

culele fine pentru magneţi permanenţi . sau benzi de înregistrare magne-

tică, trebuie avute în vedere. și interacţiile între particule. În metoda “cla-
"sică, condiţiile pentru starea, unidomenială, sînt obţinute prin compararea, ;
U

energiei libere a particulei magnetizate uniform cu aceea, :a' particulei. ce

BC

are magnetizarea neuniformă. Bnergia stării cu măgnetizarea neuniformă

432 | | i
 i

depinde însă de ingeniozitatea, cercetătorului în a imagina o anumită con-

fivurajţie de domeniu. Faptul că una din cele două stări considerate are
energia minimă, nu asigură însă existența acestei configurații. Starea cu

RY
„ energia, cea mai mare poate fi metastabilă și în acest caz înălţimea barie-
vei energetice între stări este.de asemenea importantă [5]. Dacă o. parti-
culă este. în starea unidomenială,în cîmp extem nul, poate să nu rămînă
unidomenială în procesul inversării magnetizării, sub influența cîmpului

RA
CEE i ia a m
ui. "Peoria „micromagnetică,. [5], consideră iniţial o particulă. uniform
magnelizată, asupra.căreia. acţionează cîmpul, exterh M=B/u,, după direc-

LIB
ţia de uşoară magnetizare. La scăderea intensității cîmpului magnetic și
inversarea, sensului acestuia spre valori negative (faţă de direcţia iniţială)
starea anterioară, este de asemenea o stare de echilibru, adică derivata de
ordinul unu a energiei libere, tinde la zero, pentru rotații suficient de mici,
uniforme şi. neuniforme ale magnetizării, corespunzător la o direcţie dife-

Y
rită, de cea iniţială... Problema constă în determinarea valorii cîmpului ex-
ter bila care echilibrul: devine instabil respectiv la, care, pentru un mod

IT
"de rotaţie, derivata de ordinul - doi a energiei este. negativă.
particular
e unidomenială numaiîn cazul rotaţiilor uniforme.
în stare
Pasticula rămîn

RS
posi-
O 'problemă, ce prezintă interes o constituie măsura în care modurile
pile. de rotații. neuniforme conduc la inversarea magnetizării pentru valori
mag-
|IIg| mai mici decît valoarea caracteristică a rotaţiilor uniforme ale
netizării* Soluţia aproximat ivă a probleme i: a VE fost.dată
[4], iar cea. visuroasă,s-a:obţinut:în cadrul teoriei micromagnetice..
de
,; : Kondorsky
[5, 6 |:
dimensiune a; - critică -a' particulei. atit;
”: Tu: 'acest capitol:vom' analiza:
cât şi în:cadrul teoriei :mieromagh etice. Vom prezenta,
I
în modelul. 'clasie
apoi procesele de magnetizare a particulelor. fine. Discutăm condiţiile
UN

echilibrul
în care un ansamblu de,particule unidomeniale poate să atingă
într-un timp scurt comparati v cu durata experienţe i și respectiv com-
termic
interacţiil e maenetost atice
portarea superparamagnetică. “Analizăm apoi
între particule şi influenţa acestora asupra paiametrilor fizici de interes.
AL

aplicaţii-
În final vom prezenta, în mod succint, unele probleme specifice
și anume.:pe ntru realizarea de magneţi
lor în tehnică ale particulelor fine
de înregistrar e magnetică, cit și la analiza magnetism u-
permanenţi, medii
TR

Ta |
lui rocilor.
EN

XV.2. Dimensiunea critică a particulei unidomeniale

XV.21; “Modelul clasic al: partic ulei:unidomeniale: - +: -:

/C

a. | e
i t, u

"Să considerăm O particulă feromagnetică sferică de sărază R: Vom

a este un' monoer istal. Ne propu nem deter minăm
presupune că aceast
eniale este
dimensiunea, critică, pentru 'care energia configurajici. unidomstructu
SI

are unei partic ule avind o ră. de

mai mică decit cea corespunzăto uni-
domeniu [7]. Densitatea energiei magnetostatice a particulei sferice.
IA

.- ”
domeniale este ..

"e = (02) Nea, XV 21)

U

de: demagnetizare iar M, magnetizar ea la, satu-

unde N este coeficientul ui de R at
BC

magie
| | "433
28 — c.241 !
 “Energia, magnetostaţică totală, este dată de En = VEm. N o.

a Pai i ne (2x.]9) pap aie va)

RY
'Bnergia magnetostatică (ĂV.2.2) trebui comparată cu aceea a
unei struetună particulare de domenii, şi în care magnetizarea rezultantă,

RA
este nulă (fig. XV.1). Dacă anizotropia magnetocristalină este mică, mag-
netizarea poate să aibă o configuraţie de Închidere a fluxului, de formă
circulară (fig. XV. la). Pentru anizotropii mari pot apare situaţiile. prezen-

LIB
tate în figura XV.lb — (cristale cu simetrie cubică) şi respectiv (fig.
XV. 16). (cristale avind ânizotropie uniaxială). a

e 4 Fig. XVI. .— Structuri

Y
> m de domenii simple, în
d , | E cazul particulelor fine sie-
(_) rice: (a) — cu anizotropie

IT
i o mică; (b) — cristale cu
: EI simetrie cubică, puternice

RS
= aa | a anizotrope; (6) — cristale
+ | „. e - „cu simetrie uniaxială pu-
(a) | . (b) | | (c) ternic: anizotrope.

să considerăm un material cu amizotropie MACĂ (fie. XV.la). În

VE
acest caz magnetizarea este tangentă la un cerc normal la axa 02 (fig.
XV). Să analizăm contribuţia a, magnetizare a atomilor siţuaţi pe cer-
NI
cul C“de rază +... Vom nota prin a parametrul de reţea. Pe acest cere
LU

-.
21 ÎR2-n2
A

Fig. XV2. — Schema de —

calcul a. dimensiunii eri-
TR

„tice a particulei.
EN

vom avea un număr de n = 2rr]a momente magnetice. Ca atare unghiul

/C

între momentele magnetice ale atomilor este de 0 = 2x]n= ar.

“ Deoarece energia de anizotropie este neglijabilă, la energia totală a
sistemului vor contribui numai interacţiile de schimb. Energia. de inte-
SI

. racţie (vezi paragratul XIII.2.1), dacă momentul se datoreşte contribuţiei

spinului, se poate scrie €, = —8202; Energia de schimb corespunzătoare
interacţiilor între momentele magnetice ale atomilor de pe inel este dată de
IA

Es; = 16, = — 2x98? ajr. (XV2.3)

U

| „ Prin sumarea inelelor de rază 7 obţinem un cilindru de înălțime, 2(R2—

BC

—r2)u2, Numărul de inele aşezatţe pe acest; cilindru este de (2/a)(.R2—— rate

A34
 |
„Energia de schimb corespunzătoare atomilor de pe cilindru este

RY
, d (NR— 2 = Ar] SE (RE — 722. (SV.2.4)

a |
Es = 27 ŢI S2—: P
p

RA
| Bnergia de. schimb pentru. întregul volum al particulei sferice este:
A . 2 _
| R E i | i,
p i : NI

Cuc = da 82 | (Re — mireA a | (=) — 1] (XV.2.5).

LIB
II Pi. Q- i ' , E
Re e EI
o
RE O II EI
eine atunci cînd energia de:
aa EI IIA
seulobţi
„1 Dimensiunea, critică.R, a partic
INR

TY
că sînt egale. Se. obţine
schimb. și respectiv magnetostati (XV.26)
|
MR 1. . Ş .
In(R,]a) _
=

SI
a e
ti i

BP
it

ER
Aproximaţia de mai sus ridică însă probleme deoarece partea prin-
cipală .a integralei (XV.2.5) provine de la valori mici ale luir pentru
care valabilitatea, calculului este îndoielnică.
Dependenţa de raza 7, a energiei magnetostatice (XV.2.2) şi respec-
IV
__
XV.5.
tiv de schimb (XV.2.5) pentru, fier și michel este redată în figura
Enesgia, magneto statică ,: pentru fier," este mai mică ca cea de schimb:
UN

pentru R < 150 Ă şi respectiv R.S 290: pentru nichel [8] (fig. XV.3)..
4 ca
_ site!
AL

: e | Nu
Y

“Fig. XV.3.:— Dependenţa” 22 a Si

TR

iN e.
de raza particulei a energiei:
e s '
magnctostatice E şi respec-
tiv de schimb €ş în cazul 21 !
fierului (a) și nichelului (D). E |
1
EN

o 1 ) UI pi
100 | 200 300 RIA) O 100 200 300 RIA)

la pu bi), du
/C

cu magnetizarea.
Ca atare, pentru particule suficient de mici, configuraţia
t energi a de anizotro-
uniformă, are energia minimă. În analiză am neglija
ilor, compar ativic u energ iade schimb.
pie asociată cu configurațiile domeni
SI

mai sus poate îi luată în consid erare numai dacă raza cri-
Aproximaţia de . Aceasta.
peretel ui interd omenic
tică R,, este mult mai mică ca grosimea ropie şi de.
IA

perete Bloch energii le de anizot

rezultă din faptul că într-un cînd un-
Energi a de schimb va avea un rol domina nt
schimb sînt egale. i dis-
ca urmare a scăderi
shiul între două momente magnetice va creşte
tanţei după care are loc inversarea spinilor
U

“Dacă energia de amizolropi e mare, este posibil ca, raza critică Re.
este
BC

să depăşească grosimea, perete lui. Să “considerăm 6 particulă sferică din--

| 435:
 tr-un cristal avind. simetria cubică (fig. XV.1b). Principala contribuţi ie la
energie este dată de pereţii Bloeh, a căror suprafaţiă este 3 R2, deci

RY
ee, eva)
unde €, este energia superficială a unui perete

RA
de 90 „Pinind ;seama de
(ÎV.2.1). și ră, 7), raza. critică este. i

Re = 9 €slu Ar3. | (XY2. 8)

LIB
“în cazul fierului avem E, = 10-23 Jm2 (1 erg/eim2) de unde râzultă
că R, = 25-10-10m, valoare mai mică ca grosimea, peretelui Bloch (de
ordinul a 40: 10-19m). Structura prezentată în ficura XV. lb în acest caz
nu are nici un sens. Pentru ca să aibă sens ar trebui. ca raza particulei să

Y
fie de cîteva ori mai mare ca grosimea peretelui Bloch. Descompunerea în

IT
domenii va apare numai pentru. dimensiuni mari ale particulelor astfel
ca în acestea să „încapă” pereţii interdomenici.
“În cazul cristalelor ce prezintă simetrie uniazială,. energia magneto-

RS
statică €,, corespunzătoare configurației din figura XV.1le, este jumătate
din cea dată de olaţi ia,(XV a, 1). Bnergia peretelui este.

e, 3 ne
VE | _ i | (xV2.9)
“Pentru ca “ structura, considerată să fie mai stabili ca. dea unido-
NI
menială raza acesteia trebuie să aibă o: valoare mai mare ca e "Valoarea
BR se: obţine din condiţia €/, = €, şi deci
LU

R, = 9€'/u E | SV, 2.10)

Dis cuţia, de mai sus este valabilă numai: -dacă conduce la o rază cri-
A

„tică superioară grosimii peretelui. Astfel pentru MnBi se obţine Re,

=4.* 10-7m, în timp ce grosimea, peretelui este 5 = 2: 10-8 m. În acest
TR

„caz este îndeplinită, condiţia JR, < 1. Pentru cobalt relaţia (3V.2.10)
A
EN
nergie x 1010 erg _

[2]. Fig. XV.4, — Dependenţa

de raza particulei de cobalt
a “energiilor siructurilor :
/C SN

(1)— monodomeniale, (2)—

polidomeniale, (3)—model
„up ce ţine.seama de interacţi- — -
op (3) ile de sehimb și (4)-—model
Dow

ns ce - consideră: "interacțiile :-- -.

SI

'. de schimb: și energia 'de.. .

- anizotropie..
ip
IA

1100 200 300-R(Â).

U

conduce la B, = 3. 10-55 m, îîn:

i:tinap ce grosimea, peretelui este de 1. .10- -9m *
Raza critică, [8] pare să fie mai mare ca, cea, dedusă prin comparaţia între
BC

energiile structurilor monodomenială, - (1). şi. cea. care ţine seama de in-.

436
 |
teraţiile de schimb (3) (fig. XV.4). Dar în acest caz am. neglijat; energia
de anizotiropie comparativ cu cea, de schimb. Această simplificare a situa-
ţiei nu poate descrie comportarea cobaltului. Introducerea în calcul a ener-

RY
gici de anizotiropie.poate conduce la o dependenţă a energiei de rază, de-
scrisă de curba (4). Astfel, soluţiile posibile pentru acest caz, sint structura
unidomenială pentru R < R, = 300 A și cu domenii avînd magnetizările

RA
orientate antiparalel, pentru R > Re.

XV.2.2.: Dimensiunea critică a particulei în cadrul teoriei: -

LIB
micromagnetice a |

în modelul. clasie al particulelor feromagnetice unidomeniale, se

Y
compară energia liberă a stării uniform magnetizate cu cea a stării
la care magnetizarea, este neuniformă. Ultima se alege de formă arbi-

IT
trară și implică unul sau mai mulţi parametri care se aj ustează astfel încît
să minimizeze energia stării considerate. Dacă starea cu magnetizarea neu-

RS
niformă are energia mai ridicată nu există certitudinea că poate îi găsită
o confivuraţie de domenii cu energie mai scăzută. Dacă aceasta are ener-
gia mai scăzută, nu poţi îi sigur că este accesibilă din o stare avînd iniţial
magnetizarea uniformă. În acelaşi timp nu sc face un studiu al stărilor
VE
intermediare. N Sa |
IKondorsky [4] consideră o clasă de stări neuniforme care includ
starea uniformă cao situaţie limită. Această analiză permite eliminarea
NI
primei nedeterminări dintre cele două menţionate mai sus, nu însă şi pe
a doua. Minimizarea în acest caz se face în raport cu doi parametri.
Ne propunem să examinăm în cadrul teoriei micromagnetice [6] con-
U

diţiile în care magnetizarea, este uniformă. Energia, stării iniţiale este com-
paârată cu cea a stărilor vecine ce au fie o magnetizare uniformă sau ncu-
AL

niformă. Pe această cale se determină condiţiile în 'care starea iniţială

devine instabilă cât şi modul de deviaţie (uniform sau neuniform) al mag-
netizării faţă de starea iniţială.
TR

'Să considerăm o probă rigidă la care, iniţial, magnetizarea este uni-

formă şi orientată în lungul axei 2. Energia liberă este dată de [9—11]
EN

E = sei [(Ya):+ (VB +7 do + fete 2 4 B) dv —

/C

2 A tettui Bs e te) doi ph tao. Va:

SI

„d .
Am notat prin Ş integrala de schimb, M, JM magnetizarea la saturație (4,
8, x) cosinuşii directori ai acesteia, Ho= iH oz + iHoy + Ho. intensitatea
cimpului extern, Ea(7, 7, 2, « 6) densitatea energioi de anizotropie, iar
IA

ultimul termen reprezintă energia magnetostaiică, dată de relaţia (1.6.25).

Magnetizarea probei este M = M,(ia 4+- 1-A lo). Să admitem o.stare
posibilă a magnetizării («os fo; Yo) unde Yo = (1 — 03 — Bo? şi stări ve-
U

cine caracterizate prin « = ap + eu; = Bo + ev şi = (AU — 02 — 82),

BC

do
unde. s. este un parametru infinitezimal . iar u și v sînt funcţii arbitrare:
437
 poziţi ie. Condiţiile suficiente (sau cu > în loe de > necesare) ca'să avem
un minim pentru starea (o fo) sînt

RY
240), _ 0. 22%.00) >0. e "(XV.212)
a. Qe Da "0? E a e e

RA
(2€,(0)/9s) se calculează pentru valori (ao, fo) arbitrare iar 22€.(0 )/ac2
pentru («9= fo = 0). Diferenţierea faţă de = se poate face mai uşor

LIB
dezvoltind expresiile pînă în oidinul- doi în (zu, sv). . Pentru. valori
“(ao Bo) arbitrare, se obţine [6] N i -

„2E00) 35 SfOn ...:2%.o a) Ca2%în. — a Ba 20.) ): 9 |e —

Y
DE de i în „i, în

IT
„soţie
ș doa 7) u+ (o BoA ”) ju +

RS
i d. a 50 e? i : P.

i
st Meta ai cu Bi + Gora oi bad2 VE
e Ter e) (a ci 2) je (ev220)
NI
LU

unde n, “este vexsorul normalei la suprafață probei ;iar.A = “A, 4 B, Iu. este .
suma, câmpului. extern şi .a celui produs. de mâgnetizarea probei, evaluat
cu 4 = 09 şi 6 = fo. Hamiltonianul de, schimb a fost, transtormat folosind,
teorema divergenţei. |
A

Pentru. 49 = : Bo > 0 avem

TR

(02 €(0)/8c2) = 7.2 (avu + Gb) ji d ar

+ ua +- 21 17840 Lp
EN

+ Kao?) do + pa, (que oo + (n: do. (XV.2.14)

/C

„Am notat prin H, intensitatea, cîmpului datorat polarizării magnetice

după direcţiile a 'și , “B, = ul, (ai + oj--+ 0k). Valorile K;, sîn; coeti-
cienţii din dezvoltarea energiei de anizotropie €.. Pentru valori («, 6) mici :
SI

i E &roHe e B + ai (et +, 2K 220P + Ko p) e

IA

n. , Ă [A me. ae, a ,
i E PRE: pa aie ;

“Derivata, energiei i deo) Jads este: nulă, pentu “valorii (ar; 2). “arbitrare,
U

dacă; integralele din” relaţia (XV:22.13) tind: fiecare la zero. Cerinţa; de mai,
SUS, conduce la două ecuaţii diferenţiale cu derivate parţiale şi două con:
BC

diții: de. graniţă.. Acestea, la care se-adaugă. relaţia; ce determină; poten-.

A38
 obţinerii valorilor (co
țialul magnetice scalar V,, se rezolvă, în vederea
)/32 să tindă la zero [6]. Valori le «o =fo = 0 înde- -
60) care fac ca <0€.(0
satisfa ce ecuaţiile diferenţiale
plinesc condiţiile de graniță; acestea, vor

RY
cu: derivate parţiale numai dacă

a — pls Ha = Ka — pH, > 0. E (SV.2.16)

RA
e să depindă de
Dacă proba, este uniform magnetizată, €, nu trebui
şi H, sînt consta nte. În această
poziţie. Pentru un elipsoid de rotaţie II, ă, valoare a cim-
îndepl inită pentru o anumit
ipoteză relaţia (XV.2.16) este

LIB
încît să se modifice
pului: extern. Cimpul extern poate îi astfel variat din condiţ iile (XV.2.12)
numai H,. Pentru toate valorile lui H,.pr ima
«o = Po =0. 2 |
este satisfăcută pentru
O condiţie suficientă pentru ca 0€,]3s2 >0 este

TY
+ 230 4 (Doo + WM Hy? > 0. (3V.2.17)
(IC + pe DL
alege axele z, 9 astiel

SI
Într-un cristal omogen E, sînt constante. Putem — uD HI, < as Ka
încât E, = 0. În acest caz starea este stabilă dacă
pentru a asigura stabili-
Să considerăm un cimp H, destul de intens

ER
acesta poate să ia valoarea [I,, la care,
tatea stării. La scăderea lui HI,
la zero. Această valoare
pentru valori. (4, 2) date, 92€(0)/8s2 tinde
se obţine din relaţia (XV.2.14)
IV
ps; = [os rue e (roldo + | ue A Dire ++ Iese] do +
UN

E _4 | : - .

(XV215)
E

+ n H2 do] $ (are -+- v9) do] =PQ. :

AL

acord cu relaţia (XV.2.14),

La, scăderea în continuare a lui H,,În înacest
,]va deveni negativă. caz starea (ao = Po =0)
valoarea lui 92€dz2
TR

ii mici ale magnetizării, de forma (eu, <v).

este instabilă la deviaț
la, care apare instabilitia-
Să căutăm valoarea cea mai mică —p.M He Cerinţa ca (P/Q) să
ce face mini m rapor tul P/Q.
“tea, pentru setul (u, v) ate parţiale : |
EN

deriv
se anuleze conduce la următoarele ecuaţii cu

+ (Ia — Du + ab _ pa =0, -
N —IS2y2u
e Sa (SV 2.19)
/C

982720 ++ gti + (Ia — 3 — i Mea, = 0

i Ia condiţiile de graniţă —. .
SI

du 0% 0 i - (XV.2.20)
IA

2% în
r
|
Am notat 1 = P/Q = 0 ME rezol vaită
îi
U

.20) poate
“ “Problema cu valori proprii (XV.2.19) şi (LV.2 iile proprii ce cores-
ii 2. Funcţ
dacă 1 face parte din setul de valori propr
BC

439
 pund la: diferite valori proprii sînt ortogonale şi normate. . 9

| | tuso, Fatih > me Vai)

RY
"Pentru a găsi cea mai mică valoare —p.]7,H, trebuie să, determinăm

RA
valoarea proprie 1 minimă. Setul corespunzător (su, =v,) descrie deviația
magnetizării compârâtiv. cu-starea ag =: Po'= 0 (ee :devine
instabilă pen-
tru valoarea — pu Ţ,H;). "Un set arbitrar.(u: o) poate fi:dezvoltat sub forma,
unei' serii de funcții (4, o,);: coeficienţii dezvoltăriloi fiind

LIB
e...
_" Introducînd “seria în (XV.2.18): ținși: înd
seama;:'de (XV.2.19)'și
XV.2.21) găsim! :.: a trata in) et A E i

TB
He (Dc (St ţ

(vai)

Y
Relaţia 'de mai sus arată 'că —pAH,

IT
poate: fi la, fel de mie ca'>, minim,
însă nu mai mic. LL o
_„. Beuaţiile cu derivăie''părţiale: şi "condiţiile
de "exâniţă obținut

RS
jelâţia (SV.2.13) se reduc la, ( SV.2.19) Și (SV.2.20) în ordinul unu e din
pentiuao =izi în 's,
Și ifo = eu şi dacă, pentru: 2 ==:0, 'sinţ satisfăcute relaţiile
(3V.2.16). Asttel putem” găsi, formal, pe, și funcţiile (a, vi): căutţind
VE
deviaţiile de la “echilibru, în ordinul'unu, pentr
totdeauna obţine o soluţie de forma u = up == ct; v='09= Gt. În
=" Po = 0: Putem în-
acest
caz sînt satisfăcute condiţiile (XV.2.20); Too Ip, Sinţ funcţii liniare
și
omogene de up și 09... Cezinţa, ca sistemul să prezințe. soluții conduce, în
NI
general, 'la, două valori proprii 'ale lui A. În cazul cînd nu “există, valori
proprii mai mici ca 29, pentru20 = —u VH, sistemul devine -instabil
LU

la, o rotaţie uniformă a, magnetizării. Si E |

"---Alte valori proprii “corespund la funcţii (au, o)'eare sînt dependente
de (2, y, 2). Să admitem că A, este cea mai mică valoare. Dacă d <
o
atunci cind —u,4,H, atinge valoarea 2, sistemul este instabil pentru
A

o
deviaiție de forma (cu,,'e0,). Magnetizarea; devine: neuniformă, şi. proba
are o structură; de domenii'incipientă,.:. ete
TR

ei
„. Pentru un elipsâid de revoluţieiii jurul axei £.: avem Ki = No = E
„iar Ki = 0: Pentru” deviații uniforme “(200'20) ăvem Ha, = AN up iar.
Hay = NM oo, unde N, şi N, sînt coeficienţii de demagnetizare longitu:
EN

dinal şi transverÎnsal. acest; câz contorm cu (XV:2.19) iezultă (IE — A +

Nu Miuo= (E — 2 + Neu) = 0 şi de aici o valoare proprie comună
do = K+ pN,U2. Instabilitatea -la rotații uniforme: apare pentru
/C

—NAI He = — Alep Hoe — NaM,). Valoarea corespunzătoare a lui Hy, este

dată de LN e N a
—p0,Hlos = E + (= Na)pAL. „(SY228)
SI

Relaţia de mai sus a fost obţinută de Stoner şi Wobltarth [3].:

„Pentru deviații neuniforme, relația (XV.2.19) conduce la:
IA

— 9827724, + (IE — A)uU — p MU Hp 0,

o Ra al !
U

A V:2.24):
99920 HE ho = pt 0
BC

A40
 | Este dificil de a determina întregul spectru de valori -proprii al
sistemului. (XV.2.24) şi ca-atare vom căuta soluţia cu'1l, =0. Se obţine”

RY
| E DR a i

a = —ug Sin b; v = to cosb; Quo]0b =0. (3V.2.25)

Pentru o sferă de rază b avem

RA
at

“ua = IS (r)Pieos 0) uz, (SV.2.26)

LIB
unde

2 = 0 = 10 | (XV.2.27)

TY
Valorile proprii k& sînt determinate prin condiția ca Î,(kD) =0.
Acestea, sint; minime pentru n = 1. Cea mai mică rădăcină a lui Î,(2) este
7, = 2,08.. Ca atare, cea. mai mică valoare proprie alui k este „= ab

SI
şi respectiv Îi = IE + 7822 = K+ S2a3/V2. Dacă alte soluții nu conduc
la valori. A mai mici, deviația de la co = fo =0 se tace prin rotaţie
uniformsau ă în modul uniform (XV.2.25) după cum 2 sau 2, sînt minime.

R
Pentru o sferă avem N, = 1/3 şi deci 3 = + pA15]8. Deviaţia uniformă
sau neuniform ă, apare după cum b este mai mic sau mai mare ca o anu-
VE
mită valoare “cri b.,tică :tă astfel. ca, 20 =, A deci...
(letermina
i i a N Ea
Ea Pi i ii ca

AV 228)
: _ Aa n

aaa E (E) po
NI

DIR
U

Pentruun cilindru infinit de lung,.de rază -ș.= b avem:

(XV.2.29)
AL

au = BV — ue)eg coste — 3).

= 0.
„Valorile proprii: sint determinate: din condiţia ji [(2 — u3)'20]
TR

cea iai mică corespu nde Ia ta = 0. Fie acea mai mică vă dăcină
Astfel,
a lui ji(2) —0, i = 184. Atunei - Ai o
EN

OREI Ie
=| Îlpr (= a (XV.2.30)
My UT Sa A
/C

un clipsoid de rotație alungil, semiaxa cu dimensiunea mai

Pentru |
mică este | a | Aa

i mp ura A |
„! (XV.2.31)
SI

p, = le (4) |
IL | n,
IA

excentrici-
unde z&/, este rădăcina ecuaţiei transcendente şi în funcţie des ai”
este situată într-un interva l de valori 1,84 < 2,08.
elipsoidului
tatea,
U

particulei, vom “folosi atit coordonate

*) în cele ce urmează, depinzind de forma
BC

|
sferice (7, 0, D) cit şi cilindrice (z, e; 0).

| | A41
 „„.? Prezentă în: tabelul
m. XV. raza critică, a particulelor estimată de
modelul micromagnetie comparativ. cu cel clasic. Se-observă o'concordanţă

RY
rezonabilă între aceste valori. |

Aa TABELUL XV.1 |
Raza critică a particulelor obținută

RA
în, diferite modele (Â).

Material | ,- Forma, | Brown.[6] . „Son lors Nâel [2]

LIB
Fier sferă 167 170 160 i
cilindru 120 - o
Nichel “sferă * | 382 |! . 290
| cilindru „276 .

Y
Ri Pt, te EI A RR iau a d

IT
A > . i ta Li . Pa .. "+ Dai A .. * , .. -

„XV.3. Procese de' magnetizare la particule! fine” (în.. absenţa "energiei

RS
. termice) | | - | . i . | . | | | . i E . 4 5

e| te) i Dea Ia .

XV.3 1i+:Procese de: magnetizarela probe cilindric

VE
În capitolul XIII am evidenţiat că ecuaţiile Brown[5] potifi rezol-
Pt i

„* Yate în cazul unui elipsoid dintr-un material ideal pentru care magnetiza-
„rea spontană, constantele de anizotropie, energia, de schimb şi coeficienţii
NI
de magnetostricţiune nu depind de poziţia considerată. În plus se presu-
pune că suprafaţa, elipsoidului este ideal de netedă. Rezolvarea acestor,
LU

ecuaţii permite obţinerea, de informaţii cu privire la procesele de magneti-

zare. Ne propunem mâi jos, să analizăm procesele - de magnetizare la un
cilindru cu rază R de lungime infinită [6, 12—16]. Cazul general al elip-
soidului este studiat în lucrările [6, 12]. Presupunem că cilindrul este
A

magnetizat după axa 2, paralelă cu generatoarea.

| Deoarece atit magnetizarea, cît şi cimpul de demagnetizare sînt in-
TR

dependente de poziție, pentru a satisface relaţia (XIII.1.8) cîmpul extern

EH = B/uo trebuie să fie uniform. Pentru.a avea o stare de echilibru, la
variaţii mici ei(i =a, fi) faţă de starea vy=M,,, derivata energiei 92€,/9e2
EN

dată de (3V.2.14) trebuie să fie pozitivă. Pentru a fi independentă de -

poziţie, deviația <a trebuie să satisfată relaţia (Mp, + ca)? = 1. Diteren-
țiala, de ordinul doi a energiei este dată de o relaţie similară cu (XV.2.14).
/C

Componenta (H,) a: câmpului extern HI = B/ug se presupune destul

de intensă, pentru a asigura stabilitatea stării, în timp ce (14, H,) pot
îi astfel alese încît să satisfacă relaţia (XIII.1.8). Prin modificarea cimpu-
lui se poate atinge o valoare H;,, la care 3?€ se anulează pentru setul de
SI

valori (&, 8). Astfel în acord cu relaţia (XV.2.18) vom avea (4 = ev = 8)

IA

— pas + H;) = [e + pna] (euro | + (9 6)elde + |

fa,
SV 31)
U
BC

| + noa + 2Kaaaf + Koape)le + pu no.

442
 _ Yaloarea minimă a cîmpului pentru care starea vo este stabilă se
obţine din condiţia ca partea dreaptă a relaţiei (XV.3.1) să aibă un maxim
în raport cu « şi B. Aceasta conduce la un sistem de ecuaţii similar cu
|

RY
(3V.2.19) şi anume [12]: |

29525720 0 (aa + UI + pl H)o + Ka — up = 0,

| | | | (SV1.3.2)

RA
o + ( ao + pH, AL.) 6 i pp — 0,
— 29752728 Ka

şi condiţiile la graniţă

LIB
| dalân = 3plon =0. (XV.3.3)

în cazul particular al unui material de formă cilindrică, admitem

că, energia de anizotropie este uniaxială. Tiwmitindu-ne la termenul al

TY
doilea din relația (SIT.2.14) avem
Ea = B(02 +). SI a (OSV8)

SI
Behilibrul va fi stabil în măsura, în care cîmpul II este mai mare
de
ca o valoare critică HI, denumită cîmp de nucleaţie. Acesta corespun

ER
cu cea mai mică valoare proprie a lui H, din setul de ecuații: -
l y
[RTS |9 spaca e 2Vn ( DEA ao
m 4 [II+
IV
[IP + , ul,
( ul, ) i 0
A (XV.3.5)
UN

29 2 9V, o = 0
—|- y2 [E + -)
(7) pr 3y +| Wu j i
AL

unde am ţinut seama că IM —V Va respectiv

R ”
. , ,
TR

+ 3) ” i (5V.3.6)
V2Va — ar, | da
de 0 Ia

+ 32 s R*)
Potenţialul magnetic scalar în interiorul cilindrului (2
EN

ului (2 + 4 > 5) avem V2V,, =0

„este dat de (XXV.3.6). În afara cilindr Vin = Vase Și
în timp ce pe suprafața acestuia dalân = 3ploân =0;
— 90V ata]8n + Mea = —8V mel dn
de coordo-
/C

Reseriind ecuaţiile (XV.3.5) și (3V.3.6), într-un sistem nd, se

în care axa o = =0 coincid e cu axa & şi rezolvi
nate cilindrice,
obţine :
ap = Ad) cos (ip — po) cos (ne — eo),
SI

ag = Asţt) cos (Hp—- 2) sin (mp — oh (XV87)

IA

= Vaitt), cos (Ip — pa) 005 (ne — 90)

“k, Po Și '9o sint
U

metrii
unde 4, As şi Vm.nu depind de -o şi e. Para t = 7] Rs, = Rlho
. ' >

prin
.

Notăm
u .

constante reale şi n este un număr întreg.

ST A
, .
BC

443
 P > 2] Ro = (IS]ukh]iL o = 2V [ALR li = Ap HAL,+ 2Eyuaf.
Pentru a obţine pe 4, cea mai mare valoare proprie
a lui4,
man şi Treves [12] au analizat; în mod distinct situaţi Shtrik-
ile în care n = 0,

RY
n= 1 şi xespectiv n >,
Pentru 4 = 0 se obţine: i
dap , Ay

2 1 a 1 |

RA
( TE . de ho
7 po — TS n) a 4 =0, V, | ( (SV:8,8)
8)

| 21

LIB
[2 +
aq. 1 | ap
| — — 252h |A, — as = 0
E iq p- a | dt AL
3 V.3.9).

pi “i q2 | “qi
. ez

o
|

— pi2 | [AA MR 0 Da

Y
Vai — 28 | E pr) = 0... (SX.3.10)

IT
Soluţia ecuaţiei (XV.3.8) este de forma A, = CB,(ai),
unde a = (-—l2—
— 25*h)!!?. Introducînd pe A, în condiţiile de graniţă

RS
, se obţine ecuaţia,
cu IN valori proprii ate o
E ra imi
PRRI a a ci m,
i
Cca : „ii i Pa
A e dM(o)]da = 0: i
Rădăcina cea, mai mică
VE
a acestei ecuaţii este, a = 1,841. Ca urmare
avem l(h, s)= —1:088-2—1i2/ms?, Valoarea, cea mai mică I pentru acest
mod este |
NI
n
(0, 5) = —1,08s2. A „(XY.8.12)
LU

Modul propriu de. modificare a magnetizării asociat cu

este descris de .relaţia, Ag(cu a = 1,841, Vu=A,=0) (XV.3.12)
şi este denumit
ondhularea magnetizării (fig.: SXV.5D). Rezolvarea ecuaţii
lor (XV:3.9) şi
A
TR

Za Ada
aid 14
Parti 14 i Fig. XV.5. — Moduri pro-
Zi fd zEII3 AA ;. Prii de inversare
a masneti-
PIZ
EN

Reza pn „zării
: (a)—rotaţii la uni:
AL La pa ȚA ALI son; (b)—ondularea : mag-
ddd tit
4 4. metizării;.(e) -curbarea.
rd pă ta « magnetizării,
Zaza
/C

daf]. Ea
SI

(4V.3.10), pentru n:= 0, conduce:la o concluzii similară, Cimpul

de nu-
cleaţie 7, pentru ondularea magnetizării, coincide cu valoarea de
mai
sus. [12, 17]. E IEI E MI IE
IA

e SI
_ Pentru n = 1 situaţia este destul. de complicată. Ecuațiile ce
se
obțin prin înlocuirea lui (XYV.3,7) în relaţiile (XV.3.7), scrise
în coor-
donate cilindrice, pot îi-vezolvate analitic folosind funcţii Bessel. Ecuația
U

seculară ce rezultă, din. condiţia, de graniţă 'este o ecuaţic transcendenţă,

și
soluţiile acesteia, 'se obţin :-prin.. metode. numerice. ' Cimpul .de nuecleaţie
BC

-A44
 astfel determinat [17], pentru s< 2, este cu 1% diferit de cîmpul de
“nucleaţie calculat; din condiţia f ='9a/9 = 96/ây = 0. Modul propriu
asociat este denumit; curbarea magnetizării (fig. XV.15c). Pentru s—>0 aceas-

RY
ta se reduce la rotația la unison (fig. XV.5a).
| Analiza de mai sus evidenţiază că pentru n z 1 şi respectiv n = 1
cele mai probabile moduri de nucleaţie sînt ondularea și respectiv curba-
rea, magnetizării. Dependenţa câmpului de nucleaţie (în valori reduse h,)

RA
de raza, cilindrului este redată în figura XV.6. De aici rezultă că mecanis-
mul de nucleaţie prin ondulare domină, pentru cilindri cu raze mari, iar
curbarea magnetizării, la cilindrii subțiri.

LIB
rotație in unison

Y
curbare

L
O
m
— Dependenţa -

IT
Fig. NV.6.
cîmpului redus de nuclea-
ţie de raza redusă, « 0,2

RS
în cazul unui cilindru infi- -<
nit, _ cîmpul exterm fiind |
orientat în lungul genc-
7 =:ratoarei:-- a? 005F ondulare

a 002[ VE -
IS DOL ot
SR 02 .05. 1 2 5 10 20 50
NI
|.
, 4

La nucleajie, magnetizarea se modifică în mod discontinuu ; starea

LU

“stabilă corespunde pentru magnetizarea dirijată după axa 2. S-a conchis

că aceasta este starea finală obținută după salt ; curba de histierezii are o
formă dreptunghiulară și cîmpul coercitiv este egal cu cel de nucleaţie.
[18].
Concluzia este valabilă pentru E >0 [14], dar nu şi pentru JE < 0
RA

e similare 's-au obţinut și în cazul procesulu i de curbare a mag-

Rezultat
netizării [13]. E
T
EN

XV.3.2. Procese de magnetizare

a). Procese de magnetizare omogene și neomogene :

/C

situaţia,
Să analizăm pentru început curba de magnetizare pentru
se face prin rotație la unison. Pentru aceasta
în care inversarea magnetizării
un elipsoid cu anizotr opie uniaxia lă [4], aflat în cîmp omo-
vom considera
SI

fivura XV.7. este dată de

sen II. Energia sistemului, conform cu
e = Ksin20 — v) — pl, cos. (XV.3.13)
IA

„ Notind = IL EOK) =H- Isi, relaţia (SV.8.13) se mai poate

a
U

SC
e jot =]4— (1 J4) cos 200 —:9) — h cosg.- (SY:8.14)
BC

"4835.
 Pentru valori 0 și h date, minimul energiei €, se obţine dacă

a€Jay = —(p2) sin 20 — 9) + sin =0. (XV3.15)

RY
RA
Fig... XV.7.: — Calculul

LIB
poziţici de echilibru a
magnetizării în elipsoizi
alungiţi.

Y
IT
RS
Dia
„7

VE
cos W
NI
A LU
TR
EN

Fig. XNV.8. — Curbe de magnetizare pentru particule în formă de clipsoizi,

axa acestora făcînd unghiul 0 cu direcţia cimpului extern.
/C

Această condiţie duce la un minim corespunzător punctului de inflexiune

sau. maxim, pentru dela > 0 și respegtiv: 0. „Deci
SI

cos 2(0 -— ) + ncosu 80.

IA

Stoner Şi Wobhltazrth [3]am calculat curbele de maggnetiizare MN)MU =

= h cos y pentru „diferiţe unghiuri 0 între direcţia, cîmpului extern
şi axa particulei. Curbe reprezentative sînt redate în fisura XV.8. Pentru
U

un ansamblu de particule ce nu interacționează, a căror axe de uşoară

magnetizare sînţ, disâribuite. aleator, se obţin curbe de magnetizare de
BC

446
 tipul celei date în figura XV.9. Prin Vp şi: VW sau notat unghiurile: între
direcţiile magnetizării şi cîmp înainte şi după saltul ireversibil al magneti-
zării. ca

RY
10

RA
! 2
i a
V
. 05

LIB
| «cos 9)
ERE PI .
_pa O Po -

TY
| 05 —
| / | |
Pe]

SI
ee 05 0 e
m Thg ap 050

R
— Cuba 'de magnetizare pentru
VE un ansamblu de pârti-
Fig. NV.9.
şi apla-"
cule iridependente în formă de elipsoizi alungiţi (linie plină)
7 RI

în mod aleator.
tizaţi (linie punctată) ; axele particulelor sînt orientate

:
_ Cimpul coercitiv s-a determinat pentru'3 situaţii și anume anizotro-
NI

o. anizotr opie mugnet ocrist alină uniaxi ală ; (b)

(a) particula -are
de tensiunea uni-
pia este: determinată de forma particulei şi respectiv (ec)
U

toate aceste situaţii acţion ează după direcţia

axială, o. Cimpul extean în Ma
de uşoară magnetizare. 33
vom considera un clip-
"Pentru & calcula anizotropia datorată formei,
AL

soid de revoluţie alungit , cu axa mare, « şi respect iv axa mică D. Cimpul

iniţiale a lui M,. Dacă
extern acţionează după axa 4; în sens opus direcţiei + AM sin2 0)/2 +
M, face unghiul O cu axa a avem € = uM2(N cos
TR

3€/60 =0 apare un extrem um pentru =0 şi V=z.

+ u II cosQ. Pentru este instabi l)
Mininnumul ce corespunde lui O = 0, devine maxim (deci
și cos = 1). De aici rezultă A. =
pentru 02/66: (cu sin O =0
EN

= MANN).
le longitudi-
= "în cazul cînd anizotropia se datorește tensiunii uniaxia
sin”9, de unde, similar cu analiza de mai Sus,
nale, avem €g = (3/2)
se.obține IM, = 3Ac/u MM. |
/C

:
Vom nota cîmpul redus prin h = H/He. Astfel, pentu

a) anizotropie de formă Ii afl, (a)

SI

| o (A, Na) Al;

pr (3V.3.16)
|
IA

- -
. , |
, . ” . | ”
.

datorată LA
hi = to (b)
b) anizotropie
tensiunilor uniaxiale 316
U

ă că pentru o
- Analizînd curba, prezentată, în figura XV.9, se observ
în cazul rotației la
BC

distribuţie aleatoare a axelor, de ușoară magnetizare

447
 unison [3,19], avem he = —0;479, deci ....-... ta
CO 096 ElaMo (XV.8.17)

RY
Valoarea calculată a inducției reduse este BB, = 1/2 iar susceptivita-
tea magnetică iniţială este 2/3. Am notat prin B, inducția magnetică la

RA
saturație. . RI | | | A
S-au calculat de asemenea curbele de magnetizare pentru elipsoizi
de formă generală cu semiaxele a >0 > e [[3, 20, 21]. Importanţa analizei
problemei elipsoidului de formă generală este cevidenţiaţă de teorema

LIB
Brown-lorrish [22]. Aceasta afirmă că o particulă unidomenială de formei
generală, într-un cîmp omogen, se comportă ca un elipsoid. de volum egal.
Johnson şi Brown [23] au calculat:curbele de magnetizare pentru
particule unidomeniale atînd anizotropie mugnetocristalină cubică. În acest
caz energia sistemului se scrie. ; |

Y
] E = (0262 + Bz + a272) — u IL, cos Y a X(V.8.18)

IT
| sa |
unde «, f, y sînt cosinuşii directori ai magnetizării
M, în raport cu un

RS
sistem de coordonate carteziene (, y, 2) iar 4 unghiul între direcţia cîm-
pului extern şi inagnetizare. Relaţia (XV.3.18) se poate Scrie

EI = (Ep) (0082 4 fapt + apa) — 1 cos,

VE (XV 3.19)
„ande h = pH i Ea
B230 Inducţia spontană redusă B,
NI
9-30... este.datăde B, =.B,/B,
= cos v,
k>g: . . unde B; este proiecția inducției pe
LU

„„u direeția cimpului extern H..

„ Relaţia (SV.3.19) „permite
„n, caleulul energiei, pentru o situaţie
„generală. Pentru o valoare. dată
A

. (pozitivă. sau negativă). se calcu -

lează, energia redusăpe o emisferă
TR

cu raza unitate (0 .s< 0 < x/2) şi se

„. caută : minimul, acesteia. Semnul
lui K, valoarea lui] și orientarea
EN

acesteia sînt date. Magnetizarea,

pie
pi a “se poate | deplasa pe. emisfera consi-
-8=30 ... -„, “derată, odată cu modificarea coor-
E) $= 30 donatelor 8. şi Î. Pentru 0=0(pol) .
/C

TI RO. se cere un: calcul special. Semnul

A , lui K determină direcţia de ușoară
A. H magnetizare, care pentru K < 0
2,015 1.0 05| 5 10 1520. este [111]în timp,ce pentru L >0
SI

Ma este [100]. Ca urmare a relaţiilor

gi 2 R de simetrie, pentru a acoperi toate
IA

+ —10 | „orientările posibile, direcţiile (Oy,

|. 0 - 0p) ale lui HE, iau valorile0<Obys
< 2/4; 0s 0 „ste l:(see by). Așa
U

Fig. NV.10. — Curbe de histereză calculate “cum se vede din fioura XV.10.
pentru particule cu anizotropie magneto- . K : apă. a; înt
BC

cristalină cubică, pentru K >0.şi. respectiv ..! „curbele de „histereză

aaa calculate, sint
De RO pre. Similare cu "acelea, evidenţiate în

A48
i

cazul unei anizotropii uniaxiale. “În general pot fi':obţinute '6 curbe
stabile pentru E >0 și 8 pentru I£< 0. Similar se pot calcula curbele
de'. magnetizare pentru un:sistem de particule ce nu interacționează;

RY
avînd axele de simetrie orientate aleator. Valorile numerice ale inducției
renianente»B,; obținute prin! integrarea numerică: (la modificări “ale: lui 0
și.Os prin::15%), sînt B,] B+ = 0,832 (IE >0) Și 0,872 (I:< 0). Rezultate
similare obtine. .Gans [24] și'anume, BE, = 0,831 şi respectiv: 0,866.

RA
i: Să enumerăm citevaistudii efectuate asupra, ansamblului:de parti-
cule ce-au o: anizotropie: miagnetocristalină diferită 'de cea uniaxială.
» *" Neel [2] a caleulat cîmpul eoercit unui şistem
iv.al de sfere orientate

LIB
aleator obţinînd He = 0,64 K/u.M,. Wohlfarth [25]. a, studiat; comporta. .
cel mai
de uşoară magnetizare coplanare,
rea particulelor ce au '3, direcţii
simplu: model al pulberilor de hematită. Dzyaloshinsky [26]. 4 presupus
că numărul de direcţii de ușoară, magnetizare în planul de bază este 6 iar”
direcţia cîmpului extern este situată în acest plan. Prache [27] a studiat

TY
comportârea, particulelor cu anizotropie magnetoeriștalină cubică, cîmpul
extern fiind situatîn planul principal. Granzhorn [28] a calculat, de ase:
menea curba de hisţereză „pentru particule avînd simetriă cubică, orien-

SI
tâţe aleator... a Aaa e o
:de formă este dominantă, în
a Pentru particule „la care, anizotropia
Ei

ER
acord. cu, relația (XV.3.16a), avem Heo(N— Aa) = XN(7).. Valorile. N(r)
repiezentative sînt date în ţabelul I.4. Pentru un ansamblu. de particule,
poate avea o gamă extinsă de valori, şi .ca atar HM e N(r)y unde prin.
< >. am notat valoarea medie, Prima analiză de. acest; tip a fost dată de
IV
Ncel [2] care a presupus că funcția de distribuţie, de volum, (7), a valori-
lor N(r) nu depinde de r. Wohlfarth:[20] a considerat.o varietatede forme :
UN

pentru g(7). „Acestea „au inclus şi.0 formă gaussiană: ce a putut, îi folosită.
la analiza comportării particulelor fine-de Fe-Ni [30] justificind faptul
că HM, = 0,5. Concluzia de mai sus a fost obţinută: alegînd o valoare
rezonabilă pentru deviația medie de la forma sferică, pentru care (7) = 1.
Pentru un amestece de particule la care fracția de volum ce are un
AL

cîmp coercitiv constant Ia mai mic ca Ilesa fracțiunii (1—c), coercivi-

tatea, sistemului descrește rapid pe măsura creșterii lui c, în special dacă
TR

Ha e ei i
Osmond:[31]. a admis pentru g(7)o. distribuţie gaussiană caracteri-
zată printr-o valoare medie (7) = 1,3 şi o doviaţie rezonabilă de la această
valoare medie, câleulind 'curbele de magnetizare pentru particule de
EN

"-Fe,O3. Valoarea II, este mai mică ca cea caracteristică sistemului de parti-
cule idenţice cu 7 = (7). Alte studii au evidenţiat de asemenea valori
ale câmpului coereitiv al ansamblului de particule mai mici ca cele ce cores-
pund dimensiunii medii [32-34]. Se poate deci conchide că variațiile
/C

de dimensiune conduc la scăderea cimpului coercitiv al ansambluiui de

particule. | Se a |
Să analizăm sînt neomo-
situaţia in care procesele de magnetizare,
SI

gene. Am evidenţiat deja în paragraful XVI.4.1 ică în cazul unui cilindru

cu anizotropie uniaxială, modurile de nueleaţie..ce implică curbarea și
respectiv ondularea maunetizării conduc în anumite situaţii la cîmpuri de
IA

nucleaţie mai mici, că cele corespunzătoare rotaţiilor la unison. Cimpul de

nucleaţie h, şi respectiv, cel coercitiv: pentru ondularea magnetizării este
U

hp he LB sa (35%.3.20)
BC

4
29—c. 24121 io | 449”
 „Pentru, ; curbarea magnetizării [15].avemi::: fiec: i see
ps
i CI) ta Sta iati
Aaa
CI RS II ati - aa a
Ag . sit i ; 75 .

incte i pehe 5 va sl (841): S Îi 55.329 82/3099 1) SN.3.21),,

RY
at ori cotit bule 2 ata la csăiiotie cotizare
„„_i.Uniealeul:mai, exact.al. modului: de -nucleaţie -prini curbare :[12, 35]r
evidenţiază că pentru:;s < 2, h, este: cu: mai puţin: de.:1% mai .mie ca:
valoarea determinată, din. .calculul aproximaţiv. : Lungimea; de undă ce-

RA
caracterizează, curbarea magnet
devine,
izăriiinfinită, pentru .s—>0 şi. deci:
acest mod, devine identic,Cu, rotația a. unison. Ca,.asare,. rotația, la uni.
„son poaţe fi un mod de niieleaţie pentru cilindrii. de, rază mică, (s-< 1).

LIB
4 m a pi risti ide piu

„Calc. ulele
e. eee

piezentaite. în; secţiunea, precedentă,

pat cp tt d ...: ! 2

a. determina valorile superioare și

au fost extinse, pentru |
. pt
inferioare ale cîinpului! de: nucleaţiee ale.Ri
prismelor de lungime infiniţă, cu secţiunea pătraţă [36]. Aharoni. [37],
4 a iei tt
ae? ai e it te eat gi Dai

și Brown '[38] generalizează, analiză pentru cazul seeţiunilor dreptinghiu-.

lare. Modurile de nucleaţie cornisiderate, prin. analogie cu denumirile intro-,,

Y
PE
duse anterior, -sînţ: denumite
Die
iei ai
cetatii aliat
jotăție în cvasiniavison
Vize Ss ct lite
și respectiv un,i. mod.
115 piloti tin? Pie

modificăt' de ondul a .mdgnetizăirii.

are. În aceste situaţii se! determină limi-,

IT
„tele superioare și, inferioa
RICA i: fetele

ale cimpului
.

re de nucleaţi
că . - piei Ab failed

Acestee.!
:

valori sin -
DR Tr aa: e Da

rezonabil de apropiate şi ca, atăre se poate "estima, cimpul de Tiueleaţie

RS
pentru rotația, în evasiunison. Pentru. ondularea, magnetizării, valorile
limiţă nu diferă mult dacă secţiu
este nea;
apropiată de; cea; a:unui pătrat.
Intervalul:înţre valorile extreme crește dăcă'seeţitinea; este; uri: dreptunghi!
la; care raporţul între lături este mâre şi diferă printr-un brain de: înărina”
pentru un raport - alt “laturilor. 'de:
VE 1/10. m pi i ra ia ăi EI Na Să aie
= “Tlustrăm discuţia: de mai șus' printezultătele obţinute în: cazul rota- ..-
țici 'în: cvasiunison.:În figura XV se prezintă, limitele superioârăşi in-
NI
ferioară, ce : corespund ''celei 'mai: mari' valori! proprii =: HM =
—2K;|u M2,în tuncţie devaportul latiirilor b/aâ:[37]. Datele obţinute pentru.
LU

b = a'coincid
:
'cu: valoarea, caleulată''de Brown! [36]. RE -:! LALEAa RR
II at. |
ie TELEa aie Ii
i a TR eu ir pia Dlui
N ; pi “ i ; = : i o. ÎN '
ie Si, ADI top pi or Da ip a Pe,
A

iii ape Ep ii eta ri ca

îi imi ti apetit betie trait
| 4 Fig. XVI. — Valorile. i
TR

superioare și inferioare ale

:+-- cîmpurilor !. de : riucleaţie:i :
fara ti
i

„la
d
rotația în. cvasiunison-a,
ii. «n
i
ma l ! dai
„zit
„, măgnetizăr
e rapor
EN

turi,
ii, pentru, ;dife-
ale latu
PN
to tf
iii
rilo
Sisecțiunii,?
r”
“7, i e Dj
i ie it
„9 1 A IN IRI Pai | i ERE
.
ea ) PR
/C

tg Page
: CONSILIERIIga ti
AURII LL SER
ara „ti NE pi rteu
IESI
iii 0 IRU i

0,20 Oz
i

0,6 DB Di iu
Ia
Biti |
ta ag reme
, ia "a vecie
. .
tra €

„„ Caleulele prezintă interes „deosebit, deoarece. permit; testarea teoriei

michoniagnetice, în studiul monocristalelor. de fier alungite (ivisker), ce au.
SI

o secţiune aproape pătrată. Modurile” de nueleaţie, în” aceste, situaţii sint,

mai complicate,ca, cele prin rotăţie la unison. Sau prin: ondularea magneti-,
IA

zării.. În 'acest caz apar, componente. perpendiculare la axa prismei şi. ca

ataăre'cîmpul
în material! nu mai este omogen. ot
»i Să analizăm curba de magnetizăre 'pentru un cilindru infinit: ! de'
U

lung, de vază R în care cîmpul extern face unghiul 0 cu axa cilindrului.

BC

Penţru a; calcula H.(9) şi h„(0) pentru diferite raze reduse s = RI Ro s-au

A50;, | Se A
 “făcut următoarele presupuneri [39]: (a): modul! de' nucleajie: este fie rota-
ţia la unison, fie prin ondulare; (b) modul 1eal de nueleaţie -vă; "fi dat
de modul cu: cea. mai: mică “valoare negativă a :cîmpului: de - nueleaţie ;;

RY
(e) saltul discontinuu al :magnetizării, după mueleaţie;! se; termină, în: pozi-
ţia, cu. cea, mai. mică: valoarei'a: eneigiei:ii: iii ist toi ci
Pentru această, situaţie este! dificil: de asc: determina, întregul: spec-

RA
ru de valori Proprii ale: ecuaţiilor Brown: Se poate: arăta că modul -
pe EREI
dia IL i iq „i IER
ti si „i iti sili
i.

E
= —0eos0) sine Biti S177R); p = Be cos "eBu L Srl),
| va22)

LIB
î
7 eprezintă o funcţie proprie şi valoarea proprie este. independentă de
(O, 9) şi egală cu câmpul de nucleaţie pentru 0 = 0 şi anume
p-

TY
î a m = —1,08s2. (XV.3.23)

Am notat; prin: (a, 5) cosinușii directori ai magnetizării, în sistemul

SI
de coordonat e cartezian, ce caracterizează echilibrul înainte de nucleaţie,
(7, 9, 2) sînf; coordonatele cilindrice, B, reprezintă, tunoţia Besșel de. tipul
1 şi ordinul 1, iar-B este o constantă.

R
» Cimpul i intern He este iormat din cimpul extern II şi cel de demag-
neţizaze- Deci - EEE
VE
(ar, p) sint 0 + 110090 — e 0SV aa)
- ui PRI:
si
” Rolosind (XYV.3. 24) şi“ condiţia, de nucleajie: (9S57.3.15), câ îii cazul
NI
.
+ hsin (0 — D= = Ose obțiue”
de: aţă se. Serie; —(1/2) ) sin 2

Li “aro si 20 — trasa Q(— 50. “aa

U

nn...
o

25); avem e:
Epin seama, de xelaţiile (SV.3. 23) va.
AL

îs i 3, = se (1 —1,085 ) (a — 1085 oa 16s- ) sineogue,

i pi | „(XV.3.26)
TR

RI tul ii,
ÎN ti

mucleajid intern,
“Relaţia ev, 3,26) arată: că spre deosebire deo "câmpul ae,
avem h, = hab în acest; caz
EN

cel extern depinde şi de 0. Pentru 0=0

zare tinde la zero. Pentr u vaze mari ale cilindrului
cimpul de demageneti avem, h(0). =
83—%, respecti ha —>.0 (rotația.. complet neomo genă)
ţa paral elă a cipu lui, acţio nează în
14(0)]e0s | 0.. Aştfel numai componen
/C

„procesul, de; :magn etiza re , ivever şibil. .. i

Să, notăm prin O valoarea critică, a lui pentr care începe, nucl6a-
ţia. Din condiţiile de mai sus rezul tă că he = la în măsura în care
cos(8 — Wp) =c05 V9>0. Dacă, CosVo <0 avem, he | <.|h,| şi he este dată
SI

de valoarea, obținută de Stoner și 'Wobl farth '[3]. În figura XV.12 prezen-

“tăni valorile cimpului coerci tiv pentr u diferi te unghi uri 9 între axa cilin-
e s.
drului şi cîmpul extern pi respecţiv.. valori ale vazelor redus
IA

u parti cule unido menia le alungite

Analiza valorilor (0) pentr
de, magne ţi [10— —42] ,. magneţ i alnico anizot ropi,
folosite la. realizarea , . ce con-
unui maxim
[43], particule de! -ReJOi [4], evidenţiază prezența;
U

tizar ea” se inver sează în mod neomo -

-stituie o indicație a faptului că iagne le H.(0)
că un'"m âxim în valori
BC

“gen '[35]. xvohlfauth ' [45] ovide nțiaz i înisă'

„
451
 poate. apare şi la rotajia în unișon, pentru O.anumit, Cistribuţie” a axelor
particulelor... .. TE age

RY
Pierderile pri in. pistereză: pe unitatea. de. volum. Şi ciclu i cât. și
pierderile prin. histereza de: rotaţie 1V,-'au- fost; calculate pentru ansamble
de particule independente avînd: anizotiropie uniaxială, care își: modifică
magnetizarea prin rotaţie. în unison [19,. 46—48]. sau. prin: moduri ne-

RA
omogene [39,; 46—49).: Curbele de histereză de rotaţie 1P„(h(h)]uoM3 pentru
un ansamblu de particule. cilindrice infinit de lungi, alint) Şi respectiv.
avind: orientarea aleatoare sînt date în figura xv- 13,..în funcţie de h =
= uHM,|2K= AJ,

LIB
Parametrul s = bo, unde 2 = (/p)e/2, [59].

[j ft: 4 Li

Y
IT
Opre ITI, |

RS
i 5=0' sr. . ' ; da ; - “d

os; -. d ja E 3
nd s= 1,2
NE . -.. at pai i
|
E SD i i la)

| sata
0,6
ce
| d VE | ae
0
7 0 020 04 08 0810
III ]..

sii s=1,60 - a A aa Sa:

Ni. :: ZT 2 IRC SC Aa A
NI
2 0.4 [- s-1,81 IE i - pf i, i ) | a: Ia , 1'8 s=1,6 | |
i Mi: Ap RR Pb “s (1,47 e:
s=2,2 | 7 SAL 2.2
LU

- 02F.:- 2 . i RR E a, pi 3.0 ,
pa .5=3,0 aa Tai a o f |.

3=6.0 TON OLLI lb)

ol - OT opriri AR e Pr AR) 1:02:04 06 "08 10
go 2Qe 400 60* 800
A

- h=2H/Ms.
. a zi
- - pp
la pm Ta d, ! . pa
3i . i, Pe Ţui , A
: : a 1
TR

| zie. XV. 12. — Valorile cîmpului „ | Fig, NV.13. — Curbele de histereză

„în coercitiv pentru diicrite raze reduse | prin rotaţie pentru un ansambiu de
Și orientări ale cimpului extern în particule cilindrice infinit de lungi
i Traport, cu axele de ;simetrie, ale, Pare its svc„Alimiate (a) „și. respectiv, „orientate
EN

diculelor cilindrice” de! lungime Di E ea „ aleator b)

midi i finită e i Pta ai A
rutine ii Dia spera iai Iza SE eta a, i e pia

"Cuibele obţinute: pent s< 1 47 deseriu, şi! 'cărmipotarea, jirticnileloi” avînd

/C

“anizotropie” uniaxială, "la câte: inversarea magnetizătii se! face prin rotajţii
în. unison. În cazul rotaţiilor complet neomogene (> > a, Și probe avid
„ orientări “alegtoăre”! [49 50) "se sobţine: * i NORI RR a
eţ : HI i ice i stie EA
e a aa
SI

ere E im
Nr 4 aolgăl (n Aj), AH.ISEo, ta ae
gt et &. iri unii pm
IA

zi taci ien tza

| , „n imtteai VW: = “Apollo, a = mm a IS, m, E

iți iii i ii Li E

“ună6
26 = E, Ca Ii, Ar je it. tu E tate dat'de relaţia (EV.2.23).
U

„Valorile Tr şi Tp „depind, de, funeţia; de, distribuţie gUI, 5).a cîmpuri-

BC

„lor: eriţice ale, particulelor, Dacă, nu există interaeţii între. particule, pentru

;452
 un mod unifor m
de magnetizare, această funcţie de distribuţie poate îi
determinată din curbele de histereză prin rotaţie [49]. .: :-
_“ Imtegralele de histereză P' şi. P, definite mai jos, nu depind de îunc-

RY
ţia de distribuţie, fiind invariantela g(H),. i |

RA
Cati Pr Pr 31) AU), (V.8.28)

LIB
| | pp = (ear AA) i (V.8.29)

90*

TY
—15

: .. ri

SI
Fig. NV:14. '— 'Integrâlele!! : 1 o <

ER
de histereză prin rotaţie.:. „E
pentru un ansamblu de
particule cilindrice alinia-
te Pa și. respectiv orien-
sis-4ate aleator Par.” 300
IV
_ş
p '
UN

0o 9
, DS, 10 20
: izi
AL

- Prezentăm în figura X'V.14 valorile integralelor de "histereză prin

rotaţie pentru un ansamblu de particule cilindrice aliniate P, și respectiv
TR

orientate aleator! P,,, calculate! folosind ''dațele din - figura XV.13. (51:].
În: aceeaşi: figură, se' redă raportul între: cîmpul: coercitiv- redus maxim han
si cîmpul :icoercitiv :redus 'hg (pentru '0==:0) cît şi unghiul:0,, pentru care
= hi. Aceste date'sînt reprezentateîn funcţie de raza redusă 3. "Toate
EN

cele patru mărimi reprezentate în figura XV.14 au fost măsurate pentru

infinit re-
un ansamblu: de particule lungi, pentru :care forma. de. cilindru.
prezintă .o bună aproximaţie [47]. Razele -particulelor: cilindrice deduse
/C

din compararea valorilor. ealeulăte -cu datele 'experimentale sint redate

în tabelul XV.2.. Concordanţa.pare satisfăcătoare, cu toate că analiza
tata
Liei al Ec
ii cui ap te TABELUL SN Diet] ie ie
SI

Pi

i Diametrele particulelor cilindrice călculate: și” determinate experimental m

IA

> pe Diametrul!» - + Dimensiunea calculată (A) din:

Material | măsurat
(4) | hm lo | Oa | Pa Pa | ho
U

, Fe. .,..| 1502235] -180 |: '190--“ |. 220; | 240.| 320

200435] 180 240 220 - | 240| 310
BC

Fe—Co|
453
 ia în-.considerare-un :model: idcalizat. Experimental: se "observă! că, valorile
P crese cu dimensiunea; “particulei [52] în: concordanță cu "modelul:

RY
:* Interes prin “ăplicaţiile tehniâe o prezinţă problema, corelăției. dintre
câmpul coercitiv şi dimensiunea particulei: “Pentru â; obţine inâpieţi” per-
manenți cu calități superioare este necesar a utiliza particule fine cu 1/d
mare. O altă proprietate de interes este inducția remanentă, B, (vezi. para-

RA
graful 1.4.2). ÎInducţia remanentă, poate fi 'caleulătă, analizind în Mod. dis-
tinet particule avînd dimensiuni mai mici sau mai mari ca s = 147.
"Pentru s > 1,47, unghiul critic 6, pentru saltul discontinuu crește

LIB
monoton, cu cîmpul extern, (de,1a.0.= Și:; deci, [54]

pre up faza0 sin0

n d0=2(1/2)sin20. —(XV.3.30)

Y
Ama ş a
CT
m
..
..
|

IT
m "aa eee sastra
mam
+ m. <a

Folosină- relaţiai. Stoner- Wobltaith (3XY.3.14), [3] pentru cîmpul critic,

Şi anume

RS
cos 2(0 =) + ICosV = 0-cât şi relațiile (XV.3.24) şi (XV.3.25)
tranziţia dela nucleajia prin rotaţie la, unison (ce predomină pentru: 0:
<0,)- la cea. prin 'ondulare ” (ce. predomină, pentru; 9: > 0.) se- face Ia
cimpul AIE a Aia
i i. Sp 3(h, ale
VE ISI „ * :
2
îi , _
.
7,
7
ar iz | ea.

+ 1 E ea
NI
unăe „hu este dat de (2Y3. 50). jar , se;"obţină din relaţia,

7 sint, = a +1 mi 3 4 spe „(V.3.32)

LU

Pentru LE < 0, inlocuind (XV. 25) în (XV. 3. 30) obținem |

A

e a Baa, = [Ut ROG, E 20), LL (ha [2] 45Y.3.39)

TR

AIE ALI uiti i cristi EI hipo reg o ta ii 4,

La- 0 > 0, -dependenţiai, unghiului, aritie de, „cimpul, citi: a: fost tabelată
de Stoner şi; Woblfarth, [3].;'Prebuie;să notăm că, în; această. regiune: -păr-
țile. iniţiale ale; curbelor. de remanenţă,, pentu un, ansamblu: dei. particule
EN

parţial orienţat cu. ,0,„.< 6; sînt; asemănătoare, cu cele pentru: un aoșâmblu

de, particule: orientate; aleator: rio i a teatre bazele rider
Pentru '8 =-1,47, va:apare:0 discontiniitite întcurba:de vemanenţă,
/C

La ji = 0,5. acsasta, atinge; imediat valoarea B,/u.M;.-=.0,25'şi după aceea

inducția, remanentă; este. dată: de previziunile modelului. implieind rotații
în unison. Acest; fapt evidenţiază că pentru si: >>1;47: şi h-> hu, cirbele de
remanenţă coincid cu cele pentru s = 1,47.
SI

Pentru s < 1,47, unghiul-critic nu imâi este o funcţie monotonă de

cîmp. Pînă, la, cimpul, criţie daţ,.de, relaţia (XV.3.31).magnetizarea se mo-
IA

difică prin rotaţie în. unison. şi deci_curba, de. remanenţă. este_descrisă. de

situația, în care 30. "Pentru. „cuprins; între ha Și hi avem: t
pp “' i
a mea ee |
U

mmm pen ne ee mere mm ma

LR 4

Put, == cos Osin 9' do == a (sin2 0, — sineia cv 3. 34)

BC

DEN tr . îi, - î. a
1

454
 unde.0, este dat; de.relaţiile (XV.3.26) şi (SV.3.23) iar 0, esţe unghiul carac-
terizînd .rotaţiile la unison, [3]..-Penţru ,h > h-curba va, coincide cu cea
obţinută pentru. s =. 147... mi ii ia pe ț panet tai citit

RY
; „Valorile B calculate, în: funcţie de-cîmpul extern [51], sînt :prezen:
tate în figura S:V.15> Se evidenţiăză; faptul. că:pentru s:>'0 curbele: 'de-

RA
sp
u

LIB
Z-
SL L d
i

- a,

4 ' -0,2 ”

TY
mii i.
[N : i
a 4
. —
"pu :

SI
. | BI ,

R
îii fincţie 7”
Fig. XV.15. — Valorile calculate alG'iiiducției, remanente
de intensitatea cimpului extern pentru un ansamblu de particule
de lungiși independente; orientate aleator.
cilindrice, infinit
VE
; a e cica Ia iti
iapa
scriu !
mai3 is
a i ia
Dacă
'bine e datele ' experimenţale. Eu s>l,avem:
te beti, e
Ta Dat
NI
Ta tt
. _
ae aa a oa
;
ta
tt
(3.35)
a.
ii
ps si Be a PE 7 Valha PEDEEU Zile
ue i Boa ii 0 tu "pentru ho i i
U

eee ta AT: ei și ;
. pati pr "d IN
ut
: pr aa
ii dati ez ab pt Sa

unde B, ax reprezintă inducția remanentă maximă, iar"h ste o constantă

AL

avînd : ordinul de mărime al” cimpului 'coercitiv redus: li.

EA ia
pat
a taci N mpa Ep ta
b) Procese de: magnetizare: în. materiale magnetice. dure ati
TR

EREI a a a pe
AIE it pia
RETEA Pa ati a |
: Pe Pe Ptr
„Să analizăm “procesele de: magmetizare. în particule unidomeniale ce
ai amizotropie ridicată ca. de exemplu SmO0o,.. Studiile arată, că, în, acest
EN

caz” proces ele

neuni forme sînt, dominante. "Cîmpul coercitiv „este mult,
mai mie decît cîmpul de anizotropie evidențiind că magnetizarea se reali-
zează prin procese implicînd deplasârea pereţilor de domeniu [53]. Un astfel
de 'proces . presupprezen uneţa unui. . perete de -domeniu care se
/C

mișcă prin cristal, și întilnește; anumi te imperfeeţiuni care acţionează ca

poziţii de fixare. Imperfecţiunile pot fi aşociate cu cîmpurile, de tensiuni
mecanice, . .

Procesele de magnetizare implicînd prezenţa, pereţilor de. domeniu

SI

|
pot fi: caracterizate prin.două cîmpuri critice: (1); cîmpul.de nucleaţie H,
necesa uce (nnelea) un, perete de domeniu în: particula magneti-
a, introdr
IA

zată uniform ; (2) cîmpul FI, necesar. a deplasa în mod .ireversi-

de fixare
bil. un perete, prins în: poziţiile de, fixare. Pentru. definirea, 'valorilor H,
şi HI, ne-vom. referi; la un ciclu. de magnetizare ipotetic: (fig. -SXV..16). Ple-
U

cînd de la situaţiaîn care magnetizarea particulei este :saturâţă în. cimp

pozitiv puternic, la scăderea, şi respectiv inversarea cîmpului magnetic
BC

455
 extern, aceasta rămîne saturată pînă, la valoarea. H, n cînd se: produce: nu-
cleaţia unui perete. Peretele se deplasează pînă cînd întâlneşte “poziţii de
prindere. Între poziţiile de fixare părţi din perete pot efeotua deplasări

RY
reversibile la scăderea şi respectiv creşterea câmpului extern. Aceasta deter-
mină partea oblică a curbei: de magnetizare. Dacă! cimpul creşte în:sens

RA
BĂ inducţie...
magnetică. .

LIB
4 | . : x A -
| Fig. XV.16..— Ciclul de
H pe " magnelizare presupus pen-

TY
Hp “A | P - H : tu o particulă fină carac-
Ţ p —m „terizată printr-un cimp co-
Cimp magnetic | ercitiv ridicat.

SI
E |

„2 __
a |
N 1

53 [Ra

ER
; , e
A
IV
negativ pînă la 17, peretele se eliberează, din poziţiile de prindere şi dis-
pare conducînd la o stare saturată magnetic ; magnetizarea, este orientată
UN

în sens invers direcţiei inițiale. La scăderea câmpului extern de la valori ;

negative şi respectiv creşterea, acestuia (după ce trece prin H = 0) pînă:
la, valoarea H, peretele se va “desprinde și deplasa în sens Opus. Cimpul
HI, depinde de natura şi configuraţia poziţiilor de prindere” a „peretelui Şi
poate fi simetrie sau nu în raport. cu H,.
AL

Compararea acestei curbe ipotetice cu datele experimentale: oviden-

ţiază că; procesele reale de magnetizare sînt în acord cu modelul propus.
Folosind o tehnică specială, Zijlstra,. [54, 55] şi. Becker [56] au obţinut
TR

curba de histereză pentru particule fine de SmCo;. Redăn: în figura XV.17

curba de magnetizare determinată pentru o particulă, cu diametru de 5u,
la. care: câmpul. extern coincide .cu direcţia de uşoară magnectizare[55].
EN

Plecînd de la o stare saturată magnetic, la suprafaţa particulei este .nu-

cleat un perete de domeniu. la 5,6: 10424 /m (0,7. kOe) (punctul A fig.
XV.17). Sub acţiunea cîmpului extern, peretele” expandează,. dar rămîne
fixat lingă suprafaţă pînă la atingerea, „valorii corespunzătoare cîmpului
/C

coercitiv. (fig. XV.8a). În: această situaţie: peretele efectuează un salt

şi este prins lîngă suprafaţa opusă (fig. XV.18b). La scăderea. intensității
cîmpului extern peretele devine liber şi se deplasează prin cristal pină
înţilnește o poziţie de care este prins ( fig. XV.18c). Aceste poziţii 'de' fixare
SI

ale peretelui par a îi concentrate într -un strat subţire lingă suprafaţă.
Grosimea stratului este proporţională cu' diferenţa între magnetizarile
IA

punctului C (fig. XV.17) şi respectiv valoarea de saturație. Dacă, după

salt cîmpul magnetic extern creşte, peretele pătrunde îîn stratul de Supra-
faţă şi este fixat; de acesta (E fig. XV.L7), iar apoi fie că părăsește crista-
U

lul la-H = 0,8-- 10%A/m (10 Oe) (punctul D, fig. XV.17), fie. că formează
un domeniu "rudimentar, ce: conștiiuie punctul de plecare! în reversârea
BC

magnetizării [57]. ă

A56
 Păstrind cîmpul extem între anumite valori, curbele de histereză
minore sint contractate şi se apropie ca formă de linii drepte, COMpoLr-
rare ce- pledează pentru- prezenţa. unor deplasări: reversibile ale peretelui

Y
de domeniu. Susceptivitatea reversibilă, Xree[54] este invers proporţio-

R
nală cu pătratul eîmpului. .coercitiyv, Hs 2(fig. 3V:19)..: tiu

RA
:9 —
3 o

Ea =5
: g a | -
— ama,

LIB
o cr.
) : < .. a :
> „9 a.
o De:2 i -
3 Ş
B & 5 | A _ Ş
c o| o
, ” , 00000
o-xăeok- = “x | 2
i a E

Y
IT
N ,
s i

RS
"|.ş 5 19 s
—10 di -5 DI i
pu J a

po a oems20 03)
Ă i
A
: N VE ÎN
x H —pozitiv -
| o H —negativ.
NI
/ .
i | | ,
LU

“e : _ XX 4 :
o mi - €

ți , -
RA

Fig. NV:17. — Cură de magnelizare 'pentru 0 vartienă de: Smca,; cu.

« dimensiunea de 5u
NT

Fig. XV. 18.— Procese de

„magnelizare la un cristal
caracterizat printr-un cimp
CE

coercitiv ridicat.
I/

setie . : : : pi - pt

Să considerăm un perete fixat ca în figura XV. 20. Sub acţiunea unui

S

cimp extern, E: aria, unitate, vă creeşte prin AS

IA

pi "As: = agata. „2 (OEV.8.86)

Am notat prin « distanța medie între poziţiile de prindere, z este deplă-
U

sarea maximă şi 4 un factor geometrie de ordinul unu. Volumul Av pe

„aria unitate în care magnetizarea, va fi inversată, este Av = uz unde u,
BC

este un coeficient de ordinul lui unu. Energia magnetică a sistemului se

457
 modifica
vaa”Ap: prin: tina tii eterice Carpati miti iai
„tit tepi RTR : ii cei it tina ata toat
1 ACaas = EAs,: = “Sutu 10,= mac lei Zap Aaa : GY. 3. 37)

RY
-i: aa [i iri, pat . „N ui ii tego Ea: ; iz EI Pi . to a

unde & este energia; peretelui: pe: aria: unitate.:::::: N te ga ia

RA
3.

LIB
).10

3P

bona
—
a
uem/emă

Ș |

Y
roy

UI
Y
%

IT
RS
VE
NI
i 0 | Po | | PE i SI . |

li 2 , 3 x10r8
LU

Hi loszi-=Te ti ase
A . IN i
Fig. XV.19. — Dependenţa susceptivităţii rever- Fig. XV.20. — Creşterea ariei
sibile Yrev de H; —2 pentru diferite durate de mă- | peretelui sub acţiunea cimpu-
cinare : (a)——15 înin, (b) —30 min, (c)—120: min. lui extern.: |
A

d Variabila în; lungul liniilor, reprezintă, „timpul. desi sir DR Tati

, tratament termic. la 1009. SR |
TR

Băbiibta se,„aste venim Alăe.i)jaa = 0. Dacă,iu și uzi

avea: iz A | ri
EN

i: a ii a 2 (urale e ceva, 38)

Susceptivitatea văzignetică xiverstbilă, este -
/C

Vreo (0 MAo/ 708 == tepaeeleș) 5, (XV:8.39)

SI

he gi răpitezintăe Ari totală, a perâteiui: pe "unitatea, de vota.” 7

Forţa exercitată asupra poziţiilor de fixare este determinată de arid
IA

gia peretelui și unghiul limită o(fig. XV. 20), respectiv de raportul (2/a)eziw-
Ginăpil de fixare H, este dependent de o valoare (z/a)ai. În acest caz,
cimpul „eoereitiv, în acord cu relaţia (Vs. 38), este a
U

LA a, DIE tai NR At ia
aaa a sita pie sosi sp in zi Siiatai
BC

pate ae e: (ala): e crize sti i (XV8,40)

Te ettte a Pe e ee

458
 „Bliminind L pe «a. din xelaţiile: (SV, 40). şi (Ya 39) se:obţine
îi butea LR i” Pi iata 4 . “

da 256, (2) pi taia

RY
uHe, CU ] crt

relațiece descrie bine datele experimentale (fig. XV.19).

RA
Factorul de proporţionalitate din relaţia yreoc Hs? este cu atit mai
mare cu cît particulele sînt mai miei, deci pentru timpi mari de măcinare.
Scăderea cîmpului coercitiv prin recoacerea pulberii (fig. XV.19) pare
legată de diminuarea numărului de poziţii. de fixare. Densitatea poziţiilor

LIB
de nucleaţie pare să rămînă constantă în urmă tratamentului termic, relie-
find o“diferenţiere în natură acestor poziţii şi respectiv a celor de fixare,
Polizâreă, electrolitică, [54] a particulelor conduce la o deplasare mai uşoară
a, pereţilor de. domeniu. Tratamentul prin polizare electrolitică pare să

TY
înlăture poziţiile de fixare ale pereţilor, probabil ca urmare a erodării
stratului de suprafaţă, unde acestea par concentraţie, -

SI
- ea ,
XV.4. Interacţii magnetostatice între particule

ER
Pînă, în prezent am admis că particulele din ansamblul studiat sînţ
independente. Ca. urmare mărimea magnetică analizată a:unui ansâmblu
este dată de. suma contribuţiilor individuale ale particulelor izolate.
IV
:Într-un sistem real de. particule vor exista interacții magnetostalice.
Ca, atare modificarea: magnetizării unei particule, va afecta în mod simul-
UN

tan, magnetizarea, celorlalte particule.

|. - Importanța acestor : efecte: poate fi 'evidenţiată” analizind ! densita.
"tea, energiei potenţiale. a particulei în cîmpul de interacţie, (cc pu412),
unde 2 este fracţia de împachetare, p = (U,) |. Modificarea maximă,
AL

a densităţii de energie liberă a particulei, odată cu: variaţia ma gnetizării,

este proporţională cu constanta de anizotropie. “Dacă predomină, anizotro-
pia de formă (K/uM; < 1) energia de anizotropie este proporţională cu
TR

uM? şi deci poate avea, acelaşi ordin de mărime, ca, densitatea de energie
a, cîmpului de iinteracţie. “Astfel! efectul interadţiilor asupra mărimilor. mag-
netice. analizate, poate fi de: acelaşi ordin 'de mărime ca însăși mărimea,
studiată. Dacă predomină energia de anizotropie (I/ul: > 1), efectele
EN

interacţiilor pot fi de ordinul ME Și ca atare pot fi neglijate.

Curbele de remanenţă, cât şi de. magnetizară anhisteretică pot con-
stitui o excepţie de la regulile” de mai sus deoarece cimpurile de interac-
/C

ție. sînt :comparabile ca mărime cu cimpurile externe, mici H aplicate.

În consecinţă susceptivităţile anhisteretice. inițiale. sînt în esenţă inde-
pendente de raportul E/u.M?. Mărimile: anhistereţice pot fi deci utile în
studiul efectelor interacţiilor magnetice.
SI

Într-un material real, efectele interacţiilor magnetostatice între, parti-

cule, în general, nu pot; fi studiate riguros. Aproximaţiile folosite în analiza,
IA

acestei probleme au în vedere [35]: (a) calcule riguroase pentru unele mo-
dele simple ;: (b) :aproximaţii bazate! .pe analiza rezultatelor experimen-
tale; (€) aproximajţii ce pleacă de la modele teoretice.
U

Să analizăm pentru început interacţiile între două particule sferice,

urmînd apoi să generalizăm discuţia pentru cazul unui lanţ de sfere. Cele
BC

459
 „două particule au. anizotropii uniâxiale şi 'sînt;. separate prin: distanţa, P
(fig. XV.21). Notind prin m, şi m, momentele magnetice ale celor două
particule, energia de interacţie, €;= m;B, ţinind seama de relaţia (I.3.16)

RY
RA
id LI !

; a .y

: ! ae
p ; .

Pi 4 $-

LIB
. *
r,

: Fig. xy. 2; — Schemă: :..;

„folosită : „pentru, calculul ';.:
„1 interacţiilorr | magnetosta- sa
tă „ice. ; între” două particule: ”
i» i» "sferice; iii:

TY
. pe i [pe ia
ip aa i piată at
, . i . 14 ț , : . e. ,„
: 7 sa

SI
i
|
|
i
ae papa !
a . D
md
BOIDo tei Poe N

ER
La -

petala
MN
4
să
pt
IV
abia PAPI ri
ă 3mi(mor)r ]
— !
ME
- NE
E SR (XI-A)
UN

LIRI Ii,
ru !... , Pi
Sa „ a.
s st! . gets
ai PE. Fi

Relaţia, (XV.4.1) este exactă în cazul. particulelor. sferice. Dapă mi = = ma

=,
= şi, m > NM mai + fă % Ya), cu « îi= IL 2 avem : Dati :
AL

y o. 1
FIRE : 4

Ei Ri Ri = ape tea a it Apa E| al . , . A

:
XV aa)
za
gps ..3
i! Dia At Ep ediate a
TR

EI) n. pa ,
ST

finâreiă totală a sistemului uncii oii de aanizotropie. ese energia

cipului €exţern, „Ea Şi - termenul.:(EV:4-2),,4 deci, „55 Er = Peart” Oa
atare DR Tita i .
EN

2. .

(ii , pa ai Ze API SP 4 ci

i
ii <a E ,

e = [ată ta D. = pătat +ar) î

gi iai ra zi m

e
/C

AT | ii i trial ai iii „0V4.8)

—— zar, -
.i
î: Stiu .
E
” ,
Me
îie + BB
tii EREI si
. gi iii
iz
SI

unde. K poate îi, datorat; anizotropiei de tormiă sau anizotroplei magneto-

IA

oristaline. a i 7 ,
“Deoarece voie — (ee> p , condițile, de echilibru: se scriu--
st a i:
îs « pu pi DINO SE 4? e n
U

_2€. ta
=. i Caz =0; „de = 0a, Pia 0, AV 4-4)
BC

po apa Da : “as
 de E N ca: NE PND IE RI E aaa: pe a e
un
, Ra .

i 0=[ E); ET pu +20, (XV45)

RY
„e „Ul , at

Relaţiile (XV.4.4) sînt independente numai dacă a, = ae = 0. Con-

diţiile de stabilitate sint:

RA
a a 2 ai a
9“€ |2 = | >o; 2€ac. 2 >o.
2
Ga: Qaâ 2da9as -0aj

LIB
, Ea XV46)
Acestea, sînt satisfăcute pentru. E > 0, respectiv n > —(E + (ulita):
apare instabilitatea, este

TY
- (0 1412]r5). Cîmpul de nucleaţie. H, la care
dat de , iii a NEO | . " :
| o E SP _ o | | |

SI
He — -[ 2k pp) . (SV.4.7)
H, =
ud; dr 75 |

ER
Relaţia de mai sus evidențiază 'că interacţiile între particule conduce la,
creșterea câmpului coercitiv comparativ cu. valoarea caracteristică unei
particule izolate. PentruK >;uM: efectul interacţiilor poate fi neglijat,
în timp ce pentru I£ <ul; termenii din partea dreaptă a relaţiei (XV.4.7)
IV
mărime:
ordin de şi
pot; avea acela e e tu DR
" Cimpul coereitiv, maxim! se obține. pentru” = D, deci atunci cînd
UN

cele două sfere. sînt în contact. În acest caz valoarea maximă a, termenu -
lui al; doilea din (XV.4.3) este p14/3.,. TIE ai a
„+. Înccazul cînd IE a 0, deci în sistem; sînt prezente,numai înteracţii
de schimb, se obţine [59]... cena |
AL

EN
|.

ED) = HEAD = 002. OVA48)

TR

“+ Xacobs şi Bean [59]'au:anal izat între particulele

efectul interacţiilor
constituiente ale unui lanţ de sfere, în care particulele fie că au un punct
de contact, fie că sînt uşor separate între, ele.. Ca urmarea interacţiilor
EN

magnetostatice, există o tendinţă de aliniere a magnetizărilor sferelor

unidomeniale, după o axă comună. Astfel, în cazul cind în lanţ sînt trei
sfere, configuraţia cea mai stabilă corespunde situaţiei cînd sferele sint;
aliniate. Pentru cazul a 4 sfere este mai stabilă o configuraţie de închi-
/C

dere a fluxului în care magnetizările sferelor fac un unghi de 45 cu axa:

lanţului. | Îi i |
În analiza lanţului de sfere, ca o ipoteză simplificatoare, se presu-
- pune că particulele nu au anizotropie magnetocristalină. Apare o anizotro=
SI

pie de formăa lanţului, consecințăa modului: de_ aranjare a sferelor ce

interacționează între ele cît şi cu cimpul extern. În această situaţie pot
IA

exista două mecanisme de inversare a magnetizării : (a) prin rotaţie simul:

tamă (fig. XV.22a), mecanism în care momentele magnetice ale particule-
lor sferice rămîn paralele. Mecanismul este identic cu cel analizat de Sto-
U

ner-Woblfarth [3], exceptind faptul că valoarea H, corespunzătoare lan-

ului de particule este mai mică decit cea caracteristică unui elipsoid
BC

461
 avind acelaşi raport al dimensiunilor; (b) momențele magnetice ale :par-.
ticulelor se otese în plan, iar sensul de rotație îm lungul lanalui de sfere,
alternează de la. o sfer ăla, alta. (fig. XV; 22b).: , Acest proces de mag eneti-

RY
zare” implică o energie 'maâgnetostatică mai mică ca,.cea, aferentă procesu-
lui caracterizat „Prin rotații simultane.
E III poti ! iii,

RA
tie pete ! !

;
, =,
- .ţ ai
i . .
_
[E pm Lc i —

LIB
. Ea - r
i, : : .

pi Fig. XV.22. — Modul. de

magnetizare a unui lanţ
_ „de sfere: (a) — rotaţie si-
d RI “ multană';fa magnetizărilor; î tc. ti mah

TY
sili (b) rotaţie «la care-di-i ati a -
recţiile magnetizărilor al- at sut
ternează

SI
N .

: "f 2 $— 7 ' E :
- ; |

ER
Toi beta e isi ii ep cai tai Tata Ati în eo Pr apa ti
une NP ate as hQ) perete (b). etc aa aa iti
a pi a zar url dei li sa si . Că tdi isi : mat
IV
a, i na - ,
fi sita
“Tăcobă | și “Bean'[50] au “admis o ipotezăi ipieaee şi. ainu; că
UN

pa pe Teeth eat
2

apare un efect al se bea de ce conduce la cîmpuri 'coertitive mai mici decit

cele prezise de modelul :ce implică rotații simetrice: În cazul rotației. para-
AL

lele, a celor n momente magnetice ale particulelor din: lanţ; energia; sis-
teniului este dată de |
E N NA SĂ i a
TR

Pt.
2 A
e En Sa nl. =-B cos?) m png C050 i (XV4.9)
ii dă d i intaia miza ii „Va e ui iii ii ti
EN

1 3 ii auriu Tia at
vide ii: ="az): 9: (7 75) iris, that ta pipa iii
- „= 1 HI î Pi
iri Cimpia eoerdiţiv, ce “caraetetizează, rotația, Sibovltăniă "este; ii
/C

„ae Aaa mina o i

“Ai
H,, =. mir?) SC “ay, 4, 10)

Pentru n =.2. şi. particule de; om sferică, He, Se; reduce; la iermezui
SI

al. doilea, din. relaţia, (XV. 4.7 PER

- „Pentru. Un mecanism la care aliekniează, otagile; mmăghebizări LE
IA

== 6, = 9% — da ir avem. „îm .. ta Eta pi i Dai” _

Ei .

2 tos — 3 casto) +3 Rrunari a: = 3 cos + “imp eosd,

U

E ai
y
pp Cit E SA : i „a
BC

, . ag rate A ee „n Ma sia Eiav. 4, 11)

 . E
ME , Dr d. : : : pa i
„e
“unde. a *
4
.

E Ie " aptnza) iza. (a 0 E -

OV 412)

RY
POLE II M=(iry! EI L „i i ( ! =),

| ia n(2j)*

(3V.4.13)
„(Zn D<is0/2tn +1) 1 — (2j — 1) a
Le =(0) ET

RA
ME ÎISS n(2j — 19 ..
po . | a
lar La FM = Ra . - . a - E
Cimpul;,Caereitiv, „coreșpunzător este dat, de RN

LIB
tt aneţeab ului În
mit Hi (12/r2)(6K, — 4L).N | a (XV.4.14)
n „ie
tea ile sir Chin
1 oa ab în Pt | Ă Pe
Acest mecanism este: caracterizat; printr-un cîmp coerditiv “mai mic ca

TY
cel corespunzător rotâţiei uniforme. Calculele numerice efectuaţe au avut
în vedere" cazul particularal particulelor de fier [59].
"Folosind. modelul.de. mai sus, S?a-ealeulat;. ciclul de histereză în cazull

SI
unui lanţde sfere-avînd orientări aleatoare, “Curba.comphus ă rezultatu
este
sintezei” Tâsiliei” de "cuibe; pentru diferite îinghiuri de înclinare între
direcţia, de acţiunea cîmpului extern și axa lanţului: Analiza are în vedere

R
un sistem de,două sfere cît:și un lanţ infinit de lung, “cu'interpolări pentru
un lanţ:intermediar. Rezultatele studiului arată că valorile cimpului coer-
VE
citiv (AH) pentru orientări aleatoare, sînt mai mari ca valorile H, ce carac-
terizează, ansamblul de particule aliniate: ă
NI
Îi a tr

n = 2, CE) 2193 Bin E co, 45 2108 E (XV.4.15)

+ mn 2 a
pita
i
U

Compararea modelului teoretic cu datele experimentale obţinute

|
sugerează,că modelul,
fier. alungițe,; [60] comportă
în cazul parţieulelor depentru lanţului
descrierea, rii lor mmâgnețice (fig.
AL

de 'sfere..pare.
A
potrivit.
Ea Ca pa DT si ia sat
Xv.23).
.
.Li va. NE ge stu 2
con pactizare p asupra valorilor cîmpu-
i 2 EN paie .
: ca zitt
"""Anăliză influenţei grădului. de
E i mă Ri ei p ea i A

“Tiuj cdercitid evidenţiază 6 elăţiede forma [6L; 7, 35]

TR

rii

Hp) = H.(0) (L — 2). (ZV.4.16)

EN

,
de 'secjiune
Modelul consideră un sistem de cilindrii de lungime infişinită rotajiile
arbitrară, cîmpul extern fiind paralel cu axa cilindrului la. care
[40, 60,
magnetizărilor cilindrilor, sînt paralele. Datele experimentale în
ţie în cazul
/C

62 —67] arată că relaţia, (XV.4.16 ) este o bună aproxima

dacă modul do' inver-
care predomină anizotropia,de formă a;particulelor şi
sare a magnetizării' crează. câmpuri de:interacţie. iii sii it ni ut
„... :Din relaţiile ce dau cimpul:de 'nucleaţi e în cazul ondulării::magneti-
SI

zării, IM Na, = (108 ]S2/2u Mb) > He:şi respecti v. relaţia: (XV .4:16)
nd
dimensiu
se obţine depe nii en :
a -particul
:critice! ţa ei':de: gradul:de im-
gt ar teut iert
IA

pachetare;:[51,: 416] tii zii i

Pr Pipe ' PtDap clei
cepe pai
, a tipe
pi setul Pati D4p): e :DĂO pre a imp na (XV.4.17)
U

ee. PIE A 4 Ma 2 ” sa a a

“Relaţia de mai suis evidenţiază că dimensiunea critică a particulei 'creşte

Di Sa
BC

cu gradul de împachetare.:
4
A63
 în scopul de a determina experimental modul în care interacţiile
între. particule influențează, comportarea, magnetică, -se analizează acele
mărimi. “pentru care plecînd. de la prineipii generale s-au caleulat valorile

Y
ui

R
4 . si za _

RA
Pap 5000: -- =) Ra aa
Îi zii aa : E aa il
2 ju i

Fig. NV.234—:. Valorile își

LIB
observate. Și Ci enlate. ale;
4000 ă tar
“tai 9
Câmpului ta a cet)
A cocrcitiv”
i-a]
„unui ansamblu : de particule
(i PL) - "ui „fine de fier, în funcţie de
-“
elongaţia medie. : Modelul
„lanţului . _ de:-sfere: -1—
î153:3000Ț iar:

TY
î:) ii sitbag a tsiN ir mecanism: “la. care! i:magi )f.
roua
DIE
er
Tis
|
a iti
. titi) curu Netizările;. Se. yTplesc; CÂNP d îă
. x [ain0d âlternati ppimetric.s,
s nisi lia = mecanism!v,r, la: ear
care, i

SI
DT e „zile i ihânictizărilco:ise': 'zotese”i
E ft ci fe ile trb îmumodrialternativ Dbaşii i! îi
13 il iai Ai stiati reteta 4Ie ău Tes atita

ER
la d se eșc .. paralel; 4 ati
îi i Da *mioaerii de, "elipsoizi 'ahin-": „ih
m) miti ti N siți :? Fota “ paralele!
ții al aia SE
ir iii iri ul) maăgnetizărilor;:: oi'punete| '!;,! sir
: apoi le pi sef mentale
IV
pp trei aj c Ă ziin
"tai inu: i
. îi ai, eri pai of piete ro
. 5. n ee a ÎI Si
UN

ii „A 2,19 81155 7 Îi 30 E Da ae E
| Glongațio medie e Se ae SI a
; iu) hai ital cl ti ii eta ie tit i A '

coda i zătbata, conforma principiului. superpoziţiei,. "ospăriv: colea “câie

AL

"au 'o valoare nulă. Astfel de mărimi sînt; susceplivitatea; anhistei etică, âr iile
de şub curbele de remanenţă, şi respectiv, deplasările, cîmpurilor. între, 'ciirbele
“de veinanenţă. O analiză, de, detaliu, a „acestei pioblomei este făcută de „Kneller
TR

[35].
ET e E ON e i
EN

XS, „Superparamagnetism..; bsi oo etatea sâni Dezvolta

i ta eta tă Dita Pet Opere
XV, 5 Mecanisine de relaxare.ă magpetizări-ct iti alta tepe su
/C

i Tea ti opere Dea at RICE pet în tepi it

ii Ne prâpunăm. să analiză pentru: început, condiţiile îîn care un ânsări-
blu de particule unidonieniale:: poate: atinge echilibrul: termice" într-un
-timp. scurt: comparaţiv..cu duraia, „experienţi ei. Pentru aceasta vom con-
SI

sidera 0. particulă, -unidomenială feromagnetică, 'a;, cărei magnetizare spon-

țană:este: şi care: prezintă, o; anizotropie uniaxială; Axa: de-uşoară- mag-
IA

_netiizare coincide. eu direcția _cîmpului maeneţic extern.

ern: H.-Să.ini
inversăm
“direcţia de acţiune a lui EH. Dacă particula, este mare şi temperatura scă-
Zută,” magnetizarea, fie că,rămine în ;poziţia-iniţială, fie că se inversează,
U

după cum |EH.| este mai mic sau mai mare ca H,. În cazul în care particula,
este.de dimensiune mică, și în acelaşi. țimp,se află lao. temperatură e
BC

pentru |H| < II, poate apâre un efect de întivziere, ȘI, în, „consecinţă, mag aa

464
 metizarea se. rotește, prin 180, după un; anumit. timp,, Pentru „un: ansamblu
:de particule: între: care interagţiile; Sin, acelijabile,, inversare a magnetizării
„poate; ţi
1 caracterizată, „prinţi- 0, constantă, de timp. că Aceașta,. depinde, ae

RY
“voluinul a. “al partienlei” ŞI, de temperâtură,. [68]; i cu caii.
„0 particulă, ce. are, imagnsțizarea, orienta ată în leul :axei p-z, Va ay ea,
o, "probabilitate Val Ca, n, intcryaialul de. timp, dr, Șă-ȘI modifice. orientare;

RA
astfel, ca. mâgnețizarea, '$să "fie, orientaţă după. AXA; —2Și 'zespeeiiv 4 o,proba-
'pilitâte adi câ, particulă CU, magnetizareă,. în Tunigul axei, 2. să-și modifice
orientarea în lungul axei +2. Expresiile pentru Vai Și Va depind de modelul
considerai. , Aproape toate descrierile însă exprimă „pe Vo Și Hz neforma

LIB
[69], a. E n — Ti iza So IL ” ta za
E e IRR
i = Jia„ exp[- (6, — €.)/koT] ; Va == Ja eye: te, — e; at
m) (XIV:5.1)

TY
Am. hoţat prin Gu: energia; corespunzătoare direcţiei OD :ceilă: maximul
barierei.. energetice, (fie 3 pă 24): „În: cazul; unei „.partieule :unidomeniale
„de, volum vÎn eimpul, de inducţie: By similar, cu; (SV, 3.13) energia. acesteia

SI
»idonianeiie oi jiu n cam lat 0 tite 0 ata A at sit
Brosa ali et valută tii dei ii MATO te feet)
1

R
so Psiho ot fe e ati di a II
Na az PR :
[iti VE
mi

x. „a ta
e Ț .
CR
%- 3
a |
lu
a
NI
e pr
"ud !

si ii ii,
iti tea atat a Ma e ti pi
U

vita PAT e pi i A pie SE pa iti

AQ patimi i Dee TDi e ie i i
G: pf „i PE .
AL

, A Pai a pf PO II IRIa
Pe . mt [ao . i
| | 3 9

part ae it i te)“ (iii ditai tb) atatea d

atitea ra E bage d îi „ti i taie
TR

; iti Fig. NV.24., = “Dependenţa. 'energici. particulei fine cu anizotropia 'uni- iri.
a pati „axială,, de unghiul 0 intre, magnetizare şi, axa de uşoară. magnelizare : CI TR a
; , a): — „cimp, „de inducție |extern nul, (b) — cînip, “de: inducţie, „extern, mic .., E
.: “ "aplicat în durigul „direeției 0 = 0. a
a pi | PI a N A E ia a.
EN

 Pe Data

se Scrie
e; = vă sine — vB Ms cos e. i (3.5.2)
- . TIT ”

|
|
/C

Cta D
Am notat prin 9unghiul între direcţia magnetizării Mu şi direcţia cîmpu-
lui extern B (ce. coineide cu axa de uşoară magnetizare). Valorile €: (i=
= 14,2); cît și' Ei pot 'fi. deduse din velaţia, (SV. 2.
SI

Po
-rPepriile existente -piivind piiocesele : Dă relaxare aboideziză însă în
mod: diferit: modul de calcul al: coeficienţilor fi. i: Mi
a În modelul: Ncel-- [70] direcţia: înomentului inagnetic” aL particulei
IA

ogte- dată -de'dreâptă; ce uneşte'origineă cu un punct, p situat''pe sfera, cu

raza unitate, caracterizat prin coordonatele D.şi 0. Să âdmitenila început,
pentru simplitate, că H = 0, maximul energiei apărind pentru = 2/2
U

iar minimul pentru b;= 0 Şi z. Să presupunem că asupra particulei acțio-

nează “cupluri aleatoare. Pentru" a, calcula efectele aceştora; se scriu ccua-
BC

!
30—c. 241 „A65
 ţiile de; mişcare pâhinti: un! 'sistera Siromaăgnetic, în: cae "cuplurile generează
-0 mișcare "de: precesie. Originea, cuplurilor: aleatoare: se atribuie inbditicării

RY
formei! particulei: Prin! "intermediul ” Todificărilor ! în! energia, ;:ms&nâto-
cristalină are loc o schimbăre a direcţiei: riagiietizării câţ; și. cupluri băgnăto- Fie

'strictive. Ne6el [70]: estimează; viteza; cu care punctele teprezențățive „pen-

tru un Sisteta de particule; intersectează ecuatorul; peritru fiecare “direcţie.

RA
“Această, sei
| consideră: „drept. viteză de; tieceie ai maguetizăii: de 'la direcţia
ză la iz: espeotiv -- “Ia e “În final s $ obțite ZE PIGAȚ So At O
Sei rii ca bati IDD cp 2 MŢ iDlţ tu Îroatti at cesiistitotra
sita 14 ii Îz co a n tau po zu ones uinod pp EA zi)

LIB
2
pu ?
(5) 36, + Du?) hi1 - ), a
Ja ud Be), AL aipie He

Y
iai Am noţa» prin Q! modulul de: Glastitiţăte transversaB 2, este :magnto-

IT
stioţiurieai la saturâţie, D 'carâcțerizeazăi Viteza de modificare: a cceficieri-
“ților:: de ':demâgnetizare'în::funcţie; de tensiunea, "medanică iar ip "a/ing,

RS
Brown [69] evidenţiază că pentru un sistem celnu este giromagnetic,
trecerea punctului reprezentativ dintr-o emisferă în alta, garantează
cu mare probabilitate sosirea la unul din poli.. Astfel, odată ce magne-
tizarea a depăşit; “tnăiximul energiei, un cuplu puternic, accelerează această
VE
mişcare. În schimb, într-un sistem giromagnetic, /singurul efect .al acestui
- cuplu estede”a, produce o precesie rapidă în jurul. axei: polare, astfel că
punctul reprezentativ se; mişcă după o păralejă. Deviaţiile ce âpar de la
NI
“această traiectorie pot îi atribuite agitaţiei „termice şi caatare nu pare
evident; că trecerea la noul pol este mult “nai probabilă, ca; reîntoarcerea
la cel vechi. Nel [70] face+o analiză de detaliu a problemei numai după
LU

"traversarea, ecuatorului: de cătie punctul P. Brown [69, 71], pentru a ana-

liza trecerea -magnstizării particulei prin „bariera :de- potenjial, foloseşte
aproximaţia dată de Kramers [72]. a
A

Comportarea dinamică a magnetizării poate fi deserisă de ecuaţii

„fenomenologice [9, 73, 74] (vezi paragraful XI.2). Brown [69] în analiza
TR

“problemei; pleacă:de la; ecuaţia: Gilbert (XI.2:10)» [74], aceasta. putindu-se

adapta mai: Bine, în: cadrul modelului! Rramers.: Cuplul de-:amortizare se
presupune că; este: dat; 'de. media, în! timp; 2 cimpului fluctuant, a cărui
EN

valoare instantanee conţine şi un termen aleator cu proprietăţi statistice

„În acest caz ecuaţia de mișcare se scrie: a

IT A AM ie a a:
A jătx [i Husa— 3 E Baa] (XV 5.4)
/C

pp .
Y., 7 : ee di ep mea Mera i pia
Da ir i i) i Ra Di ih ut porti pt pitt aia Ţia sa iti ih
i
zii Ț “iii sf fese : ia A E
Ava: notat prin Bi, cânipul: exterm. iar “Hari, eștercîmpul de: demagnetizare.
SI

Expresia, ce, conţine, parametrul + Aa, este termenul de. arăortizare, „de tip
Gilbert iar ultimul termen, reprezintă, cuplul fluctuant, Acesta s-a. exprimat
IA

în. funcţie :de..intensitatea; unui, cîmp, efectiv Hi. “fapt; „ce asigură pre-
„.zenţa, numai. Auieotaponentelor, „porpenăietlare, la, magnetizare. “Folosind
„acest. model. se „obține [69], Sta | |
U

:
TD ri ra
pt i
ţ a,Ti ta
pai ata) i „i Titi
pi i Tea „ee
ice
Hi
pa 3 a.i ID
ii Mi
i azil (ee azi za1 2E uz z:)
BC

pia "DiihpT-:

. :466
 unde ... , X _,
.- "- pp.
: -. - . .
tza
. p.. .

- ASV 56)
aa
? - .
„=
. hi
pi
„ ?
= DAM ura ete

RY
Termenul *' tinde spre zero atît pentru ?g —> co cît și pentru da —>
—0. În,ambele situaţii, este necesar un timp lung pentru a inversa mag-
netizarea ; în primul caz ca umare a mișcării puternic amortizate iar în

RA
ultimul caz ca urmare a mișcărilor de precesie ce au loc înainte de disi-
parea puternică a, energiei. Invergarea cea mai rapidă a magnetizării
apare “atunci cînd pic, =", deci pentru = (vezi paragraiul
XI.2).

LIB
1: Săi presupunem Că n: din: cele n: particule au :axa!de uşoară; magne-
tizare orientată în lungul direcţiei O, iar restul de n2 = n — n după Oz.
Dependenţa, de timpa ui. n: Și Ra este dată de. ii ii, i
te la ti i pi
Pi toare pa Tei para n

TY
2 st st? On]d Ang]ăt aiaAIcĂ — MonaNa i îi
1 t: dt XV...)

Pai
. iC a
Za ae se eat i Te i

Presupunînd că va, şi va cât şi n. sînt constante, se poate obţine

echilibru a lui n

SI
valoarea = a timpului ce deserie- apropierea de starea de
1 .
te?
Pi ”
popa i
tati FE Mii pai tare Atta

V58)
mate
[.

iai pa)
cu condiţia ca „să fie constanta „de “timp cea: mâi mare.
Rezultatel sus
de maie;
ER
pot fi obţinute în presupunerea că €;/kaT > 1,
IV
respectiv în orice moment: M. să; fie într-o, poziţie de echilibru, pentru
aproape toat paiticiilel” cu jiăgnetizările orientate “după direcţia 9,
acest caz: avem 12 sim — ny Şi deci constant.
UN

şi respectiv b.. Numai în:

Rezultatele de mai sus sînt valabile pentru scopuri practice atât timp cit
AGkT> 2 [15]. a e
.
| Să analizăm. magnetizarea remahentă a unui ansamblu de particule
interes. Prin încălzire a par-
Vom defini pentru” început: două, mărimi de
AL

camerei
ticulelor peste temperatura Curie, Ze, şi răcirea, lor la temperaţura termo-
într-un cîmp: mic'com parativ :cu He: acestea capătă 'o' mugneliz are
emanent ă' [76] este mai 'mare şi
remanentă : (ATR).: Magnetizarea termo-r
TR

-romanen tă. izotermă (MRI), obţinută prin

nâai 'stabilă; ca :măgnetizarea
tură dată.
acţiunea, aceluiași! cimp extern H și suprimarea, lui la:0: tempera
de mărime mai mare'ca -MRI produsă
Uneori MTR poate fi cu două; ordine
EN

Cîmpul remanen t necesar a'ianula; magnetiz area, 'este

de acelaşi. cimp. necesar
ulti 'caz 'este
m
piai mare pentru MTR decit pentru MRI. În -acest;
cu 'cîmpul' extern
un :cîmp aproximativ: egal sau. mai mie comparativ fi
c6-apare ca: o: conseci nţă a acţiunii: uiiui: cîmp mic,:poate
inițial. MRI,
/C

ă în timp ce valoarea
anulată prin o încălzire la o temperatură moderat
i
MR. corespunzătoare. nu este afectată. [77]:
1. Să conside răm un: ansambl u de particul e unidome niale aliniate carac-
terizate:'printr:o anizotropie uniaxiălă: După; încetare a acţiunii 'cimpului
SI

extern, magnetizarea remanent ă, la; orice tempera tură: 1 >>.0, este. descrisă
LI DRE tă Ra
de relația [34] ::-: i i
EV)
IA

o Aeat)0) EDO ta
alra> tt
după.
este magnetizarea. remanentă la t = 0, deci, imediat,
U

unde M,m(0) ra
magnet t
izarea . În
acţiunea cîmpului extem, ce a sa .
tu
ce a încetat
BC

' o 162
 “acest caz, energia AG; = Em —€; — ţinind seama de relaţia (XV5. 2)
este dată de “A€,= Ko = vu M,H,|2.: Am : notat prin He = sila,
cîmpul de anizotropie. Astfel (54) « avem

RY
a gt
. va “a

= 27,DERxp Ra— colt)

Mi ă
= 2fxot
pi pci
— ! Mal
e ph (XV.5-10)

RA
To |
ie i
unde
deva)
ESI ae.

et me = oul ha, Lai

LIB
4

iar. fo reprezintă, : 'freovenţă, de. precesie. Larmor în „cîmpul, de anizolropie

led ni an ij ini sa ati Ey EEE
si „i d pa Pia

Timpul de relaxare -zg vâriazăi rapid cu: raportul aL. Astfel îîi. cazul
particulelor fine de fier [69], la temperatura mediului ambiant (MU,=

Y
= 13,6.104 Ajm ( 1,7.k06) şi. E, = 8:10 A/m'( 1 kOe) iar fu,= (to /
Jr) 2,8 - 105) se obţin timpii de relaxare daţi în tabelul XV.s.

IT
apari ti fofte) ae ta a Ta tirul
ii itia e stie APABELUL RV tinea 2 voua

RS
| Tirapal ade relaxare al particulelor de îier Ni |

*10%10/T (em?/K)

ae
|N iq:
„Tail:
|: Modelul...
4 !
| ; Modelul. Brown
ci 0 | Neel (relația- 2 A00V;5.5)),
VE (relaţia. „Î
| Modelul
a
a pă
DR
art

ir ' i
i ip | : XV.5:3)),
ip | a — Zi i |: D=10- i
i a i- tă
! E+
NI
E Po Pee ui pi ii
ata : „a 10”1 ţ - 3,2- 8,6 . 3,3. 13,3 2 : ps E
a MO 3,9, 44 „.4,0;; 40 ir, Pe
LU

Ia 109 | - 4,7. | 51 4,8 4,8... i

105 5,4 5,9 5,5 | 5,5
. 107 | i 62|: î-.6,7. 6,3 BB:
- i i 40, î 10: : i „Di Pi “ 7] sa i pia
RA

Din acest tabel. se, observă, că, « păstrând temperată, constantă, şi moditi-
cînd volumul de două ori, o 'va crește. de 101 ori. Pe de altă. parte. se evi-
denţiază. că, rezultatele obţinute în. cele. două modele nu. diferă mult. între
T

ele. În ultima coloană se prezintă valorile. calculate :într-o. deseriexe, în

care fa şi fu» se obţin din frecvențele de precesie. giromagnetice, în: 'orien-
EN

tările corespunzătoare. pentru Yuo( He + H)|2m. ie. | „t

Comportarea magnetică a ansamblului de. particule fine depinde de

raportul dintre durata, ba măsurătorii, şi- timpul de relaxare: 7p;sau în:
/C

alte cuvinte :de. aportul. între ; îrecvena,. măsurătorii. Si freorenja- de

relaxare. .... y? 4

Ca urmare a “ dependenţei cxponenţiiale; de voluna:. a: lui. 7, există,

o dimensiune a particulei, bine definită, la care apare tranziţia la o com-
SI

portare stabilă. Astfel, pentru o particulă sferică de fier a cărei: anizotropie

este exprimată prin al doilea termen din relaţia (XII.2.13). pentru r= 115 Â
(X 10 -19m), la temperatura camerei, timpul de relaxare ieste de-::10 -1s
IA

şi ca atare în acest caz echilibrul termic va îi atins aproape instantaneu.

În 'cazul' unei particule cu 7 = 150 Â' (+10 20m) timpul de relaxare va
fi de 10% s şi deci magnetizarea va fi extrem de stabilă. Există o zonă extrem
U

de restrinsă: de” dimensiuni, În caree timpii de relaxare “Vor fi de, ordinul

timpilor de măsură. ta pl RE
BC

: IN IOILa

„7

468
 :Să analizăm mai în detaliu cele 3: cazuri 'posibile:
„“(a) Starea superparamagnetică ce apare pentru t'] > 1. În acest caz
întotdeauna măsurăm valoarea; de echilibru termodinamice a măgnetizării JI

RY
a ansamblului de particule ; în particular Men =0 și H, = 0. Înălțimea
„ barierei'de potenţial este mică în raport cu k7;, particula, feromagnetică
se va comporta ca un „atom” paramagnetic. Să estimăm volumul critic

RA
al acestor particule: Ţinind seama de relaţia (XV.5.10), pentru t'/r>1,
AVC i a
ai
ep RE
! Mp) mii > (SV512)
e, : :

ea,

LIB
“a-i

Pentru măsurători: statice,1! 2 100 s:iar fo:=— 10%5-1:.şi.: deci In(2%f) =:

= 26, în:timp :ce:pentru
studii efectuâte: la 100: MHz (= 10-85) avem
In(2i'f,):% 3: Astfel, particula de; volum 2, are.o:' comportare :superpara-
magnetică, la 10 -*Hz, la temperatura::7,, în timp 'c6 la aceeaşi temperatură

TY
şi 105Hz :magnetizarea
este stabilă :[78]. Plecind. de la relaţia (XV.5.12)
se poate determina volumul critic al particulei, la temperatura 7 şi frec-
venţa fo

SI
ep Oe
Ro Pl MI
> (20f) (XV.5.13)

ER
(b) Starea .stabilă, pentru !'/= < 1. În acest caz probabilitatea de
a trece prin bariera,de energie este foarte mică. Ca atare direcţia: magne-
tizării în fiecare particulă nu depinde de timp. Spre exemplu prin dublarea
IV
volumului la 2y,ă conform cu relaţia (XV.5.13) 3 va depăși 10% (30 ani).
2 “(0). Starea intermediară pentru î' < 3 < 10s. În aceste condiţii
înălţimea, barierei energetice este &„T. Particula nu rămîne într-o stare
UN

unică un țimp îndelungat iar pe de:altă parte nu atinge echilibrul într-un

timp scurt. O astfel de comportare este descrisă prin termenul de trenaj
magnetic. sau viscozitate magnetică (cap. XVII).
“Brown [79] a analizat în detaliu cele 3 stări posibile. Se evidenţiază
AL

că soluţiile corespunzătoare pentru bariere. mici de energie nu conduc la,

dificultăţi serioase de calcul, însă nu se; dovedesc de. prea mult interes din
punct de vedere experimental. Cazul cînd există bariere energetice mari
TR

poatefi analizat satistăcăţor în metoda Kramers. Pentru bariere de energii

intermediare problema poatefi soluționată prin calcule. numerice, sau
cu con-
folosind metode aproximative. Calculele numerice pot îi efectuate
diția ca v|€l|kpT să nu. fie prea mare. PR
EN

Putem defini o temperatură. de blocare; T [71], la: care diametrul

„particulei: corespunde cu. valoarea critică,sau în alte cuvinte temperatura,
la, care timpul de relaxare este de ordinul timpului de măsură. În cazul
/C

unui ansamblu. de particule fine, avînd volume diferite, 7, poate. îi

cuprins între temperatura Curie 7, pentru grăunţii foarte. mari, și res-
pectiv apropiat de OK pentru particule foarte fine.
SI

XV,5.2. Comportarea superparamagnetică a particulelor fine

IA

Am evidenţiat în paragraful precedent că un ansamblu de particule

are. o comportare superparamagne că atunci cînd timpul de relaxare este
U

mic comparativ cu durata măsurătorii. Astfel o definiţie operaţională a

BC

469
 superparamagnetismului: trebuie: să: includă cel. puţin două -cerinţe,:
(a). Curba de mâgnetizare nu ţrebuie să prezinte pistereei, aceasta,
nefiind o proprieţate. ce, câraeterizează, echilibrul. -

R Y
diferite, temperațări, uebuie să se. Suprapună, ( Di irtropă când. datele |
sînt reprezentate, în funcţie de, BIT, după. corecția corespunzătoare, pentru

RA
dependenţa; de “temperatură a magnetizării, spontane. ; ai a:
Pentru a, analiză, această, problemă, vom considera, un ansamblu
ce conţine, în unitatea de volum, 2 particule unidomeniale, independente
fiecare âvînd o magnetizare- M;:= vM;. Comportarea magnetică a acestui

LIB
* ansamblu poate fi analizată similar cu cea a masterialelor paramagnetice
(paragraful V.3:2).: În acest caz însă energia E, este.dată de €,;=—
Kw sin20 —
—:AM „Beos0. Pentru particule. suficient de mari ;în: care : momentul mag-.
netic. “este. mult :mai.mare ca lug;:admitem :S: =:00,:şi :deci::obținem o

TY
relaţie. de: forma, :(V.3.19);;:Astifel, „măgnetizarea; ansarblului,: paralelă la
cîmpul de inducţie extern;:B, în cazul *uneii anizotropii mici. „magnetocris-
taline.( (Coat: < 1), este .i RI dr mapa pt, guta pia săi a
|| A
A ,

SI
M = sar, ară
MBho +ză,
ir]: (XV.5.14)

ER
AR îi . pita . ; :, ., pt d a . ; ast 05 a, ARI ;

sula “temperaturi ridicate (6, Bihar. a 2 conpentarea magnetică

îs “tvr m oruripei pi ai
„este i deserisă „de : relaţia; + ii m
IV
a E a te RE per dica taia isi m beta
taie poza i Mu: =“ma: îti (XV 5, 15)
UN

mata croite TE piu dani iati oa ieri ni ri iti

în: timp: ce! "la. temperaturi: „joase, (4; Bray 1) averi: iei i it
ta titi a OTE ata “a i iN Tzi

ȘI aat= maia -=i hp! TU, B). = i i "XD 16)

AL

ia e i eta in

“Diterențai înție relaţia (xy ii)! şi cea, care doi” o.i obilijortai
deip Langevini (obţinută în cazul paramagnetismului), vezidă în. iaptul
TR

că M, reprezintă. momentul magnetic al particulei (ce,poate. conţine aproxi-

mativ. 105 âtomi). De aici a rezulțat; şi denumirea de „Buperparamagnelism,
pentru acest tip. de comportare. Ace a,
În relaţiile de mai sus am neglijat energia “de. anizotiopie,. cotnpara-
EN

tiv cu energia, termică, presupunere ce nu poate fi întotdeauna; justificată.

West [80] analizează; comportarea magnetică a: unui'ansamblu 'de parti-
cule: aliniate, caracterizate printr-o:'energie' de anizotropie “uniaxială de
/C

forma E, = E sin20,, cîmpul extern" :B fiind” dirijat după axa, de uşoară

magnetizare, Funeţiă de: partiție ce. „„deserie' coniportarea, l,, echilibrul
termic este dată: de
SI

D= 2% (sin 0 exp( — a sin20 + bcos0)d0, O OO(XV.5.17)

IA

eee Doris

unde a = -2E(ks 7), .b: —B JM „af, jar :prin 0 am! notat “unghiul între |
U

direcţia. magnetizării spontane ŞI axa de: uşoară. magnetizare a. particulei

de: volum. Di ete ati
BC

470
 LU: : Magnetizarea! redusă, “părălelia: la cimpul extern,” “AL este „daţi
situ NNE “ue „tie ALI IE „i
de. ! ii dute

Y
ii: pi, DI) mii i “4 aprut te
i A poti za vioi “i tru
Da NETIRIE
ai II iz
„A ru,
.
af: beosd) 40.

R
Ms-Kcos0) = 2n27, (eos0s sin cela a sin:
PE i DE 0 iii ÎN bn E tot cui?
i tii

RA
9
Aa je O i ta lor Tare shto
ei
cae mia e din arta (LĂ, i pătate i butuc (XV518)
scrisă A toma Li oa
Relaţia (XV.5.18) poate îif ŞI

LIB
.
_ vj2a), (3V.5.19)
ARIEI =Tr ceea
Ulge opri
AI = (a 2/2[a( (esa
Di

“unde a şi «, sint date de

TY
cc. 7 ' f, De , . Pa
a
Po Ioa i LO ae bo aaa
ea pp Po ti
= (1 + 5Pajut!; a = (1 — b]2a)at:, :4(3V.5:20)
et | |

SI
Vi
“ pene j CIA E
iar a exp(— e dt At

ER
0
YEprezen-
Dependenţa de ba magnetizării aa pentru ditenite valori « este re
tată în figura: XV. 25::Pontiu = 0, şi D001, este 'cu'aproximativ
mai mare ca valorile corespunzătoare funcţiei Langevin £(b), în
12%
a = 1, dife-
IV
timp ce pentru b = 0,1, Mn $ste, cu 3% mai mare. Pentru
renţa devine. apreciabilă... e 4 amd UN
.
UN

i N Ia bă i A
Ţ Ț
i ŢI] ŢI TITI
4 0
” |
|

! rii
Daia OI
Eat 190 —
AL

9
SN
2-2
Fig. XV.25. — Dependenţa
magnetizării reduse paralelă €
la cîmpul extern, de para-.. 3 if Oua
TepE 400). > atu n
LOL i i
metrul. „5 == BMo(E pTyI D „ied
TR

p Oh.
-
„pentru “i. diferite“i :valori” ți:7"| a pi
Pa ia
„does Ti Lite | te ki
pa
02: a pa mere
sai ete sd
ARE Sa
N ”
terra
: :
ratat
) ?
tare ii
EN

i ȘI i,
ab
si |
ppt r . - pa a 2 4 pe , şt, 1, : ,
- 1 .

ee 000 bt CET tace Cui ru dai ,

ca ai 0 Olt RI „in u40 a TOD
pc te tea
ant ap Biti Di Ti teme
|
/C

bă sei: et î, Hi per
revii apei *

anizotopiei.. imagnotoeristaline asupra; magneti-

Edi
paie “propleiaa, ctstului
zării, unui, ansamblu: de :particule, feromagnetice a iost analizată Şi de alţi
it e e
autori „[32, 81.—=84]- Pentru, valori. mari a; avem ; [32] i
SI

i | i mo E 2 ss i S “i i
mpi
7 zottnti
1 “i tepi pă
i
E
îş AN za
AIE
i 4
“A. B. „i GU O
sud criterii
i
recita ihno al SV.521)
a1% 3
Smile PR
i pd
“i
Tetea
a
„:
PER 1
IA

E, stai N |
te
a te „et Diege a Tiparit
, Hi lo

ui „Îy Pa t simon 7 a
„es tati ti
edi ut ari)

în tim [o5. en, Bu „ha? < 1 pittem, serie. ai e ae

U

Ar MMDD SV 522)
Y
pi
BC

471
 În cazul.particulelor. ce. au o, anizotropie cubică [82—84] relaţiile.(XV.5.15)
şi (3V.5.16) rămîn aproximativ valabile pentru toate orientările axelor
particulelor faţă de direcţia cîmpului de inducţie extern B și pentru

RY
în-
treaga gamă de valori Iv/k,7. | Da
În' realitate; nu::vom -putea; găsi un iansaiiblu 'de “particule care au
volume identice. Agregatul de particule va putea fi caracterizat printr-o

RA
funcţie de distribuţie a volumelor g(%). În presupunerea că M,
nu de-
pinde' de: volumul », relaţia (4 V.5.14), pentru această situație,se poate
hi - FR ă Ă
sere
.
[85] | POT Oa e Te PET
. . o.
ii
. - ”

LIB
iri soli = 20 i peth. RR — SE g(0) do,:
N A Si RA e N -—: (XV.5.23)
ha Pi] oM,B! o e
aie e Th

Y
undeog este volumul total âl fazei feromagnetice. Pentru 227,B/%,7.—>
=>:0..avem Că m a -

IT
. = i m : Ti d: ERE Ii . ' NOII 9) i îi
4 2.

00

Di
09 412B . |

RS
0 vg(0) do... ae (XV.5.24)
3 „ad pi ss Tg . „e: „-€

0 5 -
U _
ARO
a pa te ta? oii) rr tau pi store e d ci i tobeopail
inu Reatanjind „termenii, relația ;(XV.5.28),
se poate: serie up, îi VE au:
E eta te Eiger Dle e ct îare CE
ibapata i . .
r
an0)o et (PO aa i
ea VISE ce
3 4irn i i dări tai, - tz A :iii tape
vf
rr
ma
ceripr
ES E!
NI
. -.
di pd

li (0) 7
.. .. SR

SS „05Y.5:25)
LU

ps
A

, : :, . E a o | | ! : =, - , î. ia Și

unde prin A(0) ami notât 'magnetizarea!la OK. :: i

TR

„„»_Relaţia (SV.5.25), într-o formă concisă, se poate serie: AM(0) fu, =

= P(UB/M(0) 7). Astfel::pentru - o. probă: dată, relaţia; -(XV.5.25) are
un caracter universal. Prezentăm în figura XV.26a rezultatele măsură-
EN

torilor efectuate la diferite "temperaturi! asupra unor particule de nichel

avind diametrul d = 37 Â (x_1021%:m).. [85]. Daitele experimentale veri-
fică; o relaţie de forma (XV.5.25) aşa: cum se vede în figura XV.26b şi
deci confirmă prihcipiul “superpoziţiei. Ii
/C

Aa
Faptul că particulele superparamagnetţice urmează o relație de tip
Curie- Weiss: sau deiforma'daţă de relaţia (XV:5.25) ă 'iost observat pentru
un: număr mai :de :sisteine"| 85—90]:: În tigură SV.27'prezentărn. curbele
de magnetizare în "cimpu ri 46 intensitate: mai “mică, la amalgamul 'de
SI

fier la 42 K, 77 X şi 200 K [90]. Cîmpul coercitiv la 77 K este de 20 0e

şi aproximativ 0 la, 200 K. Comportareala temperaturmai i mari de 77 K
IA

esteîn esenţă superparamaghâtică. Tia;4,2"IK cîmpul coerciţiv este de 280 0e

și ca atare evidențiază o comportare de tip feromagnetie.
„Curbele de magnetizare-ale particulelor. superparamagnetmăsu-
ice
U

rate la, diferite temper

se Suprapii
atu n ri"
cînd sînt reprezentateîn funcţie
de B/'T. Acest lucru se vede în figura, AV.27b unde s-au redat datele obţi-
BC

nute..latemperaturile de 77.K:și:200 K *-
472
 ie , ! y
tei

A tut pt ou , sf
Li
ţ | .G.
ao ta
S

RY
, ua | , ! i E
- ,

) DIaa Să ! | “e
S
3

RA
+ Ş 2=
AR„i
R
| &

LIB
„i Mtz | „- 8
„1 =
A ' i 3 1 | PE
! : )
20 . 1 20
! : :

„ Blka):

TY
»
00

= Aa S e: E
g > ps L10

SI
a
= &
Pe e Las
-. ; i
an CL

ER
Si "20 ar i
0... i 5 ăi 10. n
(5) BM /TM10) u:5 o 77 K
i, ! 5 === 20 p 200K
ipa N 5
. y PE MI ÎL
PR |

a =
a

298K
IV
ap CE î Es 10- -
bl
ti 2

PS
z 5 a
pa
433K
=5 1
UN

NE ni 05 , — 523K po a Ai il 1 L_

E i Ea | Bram
15 „20 ] Ia
0 5 10.
a B/T : NENE ”
AL

a a. -- : 20
i i

de magnetizare 'obţi- Fig. NV.27. — Curbe de demasnelizare

Fig. XV.26. — Curbe la 42K,
pentru obţinute la un amalgam de fier
de: nichel: de'37Ă,
TR

nute. la particule” de
(a) şi: iodul: în care 77 IK şi 200 1 (a). Pentru domeniul
diferite! - temperaturi: particulele au 0. com-
principiul
.. tică ,superpoziţici (b). temperaturi în care
acestea .veri
portare superparamagnetică se verifică
| A a se ... e.
principiul. superpoziţici (D).
a Ai RE: n. ” . o
1 : DCI a

Mi II IN
EN

, N I EL IE RE
PI
74

_XV,5.3. Determinarea dimensiunilor particulelor fine

/C

gnetice
Măsurătorile magnetice efectuate asupra particulelor feroma Vom
ometri ce [68, 35, 91, 92].
permit ' determinarea: compoziţiei granul a
analiza mai: jos două situați i posibi le: |
SI

prin potrivirea
-.. (a) Particulele au dimensiuni identice: În acest caz, de particule
experi mental ă, a ansamb lului izotro p
curbei de magnetizare,
IA

e M,, cu curba calculată,

superparamagnetice, - avind. momentele identic nă a materia-
cînd magnet izarea sponta
se pot determina valorile JM. Cunos So a
lului 31, se obţine apoi volumu l acesto ra v = MA
U

caz, pentru de-

_(W) Particule avind o distribuţie în volum. În acest
iunilo r medii, se folose sc diferit e porţiu ni ale curbelor
terminarea. dimens
BC

A73
 de magnetizare [93, 94]. Susceptivitatea magnetică, iniţială este sensibilă,
la prezenţa, particulelor mari în timp ce apropierea de saturație esteîn
principal. determinată de comportarea, particulelor de volume mici. Pen-

RY
tru o: distribuţie de voluma particulelor, curba de demagnetizare este
dată, de relația (SV.5.24). În eîmpuri de intensitate mică vom avea, .
Sp
i

ÎN ; a N . n BI. Cr

RA
a cât
a
aaa pi
M(B]D = COD ee
Sao)
(OCVB.26

Aşa, cum am afirmat mai sus, în acest; caz susceptivitatea magnetică ini-

LIB
ţială depinde în principal de granulele ce au un volum mai mare şi pot îi
magnetizate mai uşor. 2 a
În cîmpuri intense,: conform cu relaţia (XV.5.16) avem

TY
M(BIT) = n Ko) — n hal ta (XY.5 27)
fr

SI
"Relaţia (XV.5.27) afirmă;că pentru cîmpuri externe de intensitate mare,
AM(B|'T) descrie o; dreaptă;
- Ordonata, la

ER
origine este proporţionălă cu
valoarea :medie a volumului iar panta cu: numărul de granule.
aa a Ea Trebuiesă notăm că utilizarea,
pe a. relaţiei (XV.5.26) este condiționată
IV
21 + E: de lipsa oricărei contribuţii fero-
— 0: O IE ra magnetice” la. magnetizarea siste-
UN

EN - mului; Această cerință;.nu mai este

E.19 însă indispensabilă în:cazul cînd fo-
3 18 .losim relaţia, (SV.2.27),cu condiţia,
zi de a avea cîmpuri externe destul
217 de intense (de „cîteva, ori mai mari
AL

S 16 ca II.) pentru a satura magneti-

8 15k.. - Zarea. ra Ioa a a PERNE Aa
Su Na isus „Spre, exemplu, prezentăm. în
TR

= figura: XV.28 rezultatele măsură-

5.13 "torilor 6fectuâte asupra unui amal-:
> 12 gam de fier [90] în cîmpuri inten-
EN

| se. Folosind relaţiile. (SV.5.26) și

11 (XV.5.27) se obţin dimensiunile
10 „medii ale particulelor. de aproxi-
-mativ "45 A(X 10-10m) şi respee=
/C

tiv aproximativ 30 Â(X 10-20 m).

„i. Diferenţa între:: cele. două! valori
. po te teii poate di” datorată: modului - de a;
Fig. NV.28.— Apropierea de saturație a mag:;:: obțirie media; între cele două cazuri:
SI

pri ARSURI „Mauii amșlgam, de Pt

fier. +... „iticule......;
ott și apariţieii aglomerărilor
| de par-
ii
IA

pe Ta eri
Pi Pip ti
„+. -Discuţia de mai sus, se bazează. pe-:analiza 'comportării . la, echilibru.
termie:a particulelor. superparamaghetice.. O metodă; de analiză; importantă
poate fi cea care pleacă de-a 'studiul: tranz de iției
lao comportare.
, super-
U

paramagneiică la ;:cea unidomenială, stabilă. . Astfel. într-un: ansamblu ! de

particule -unidomeniale--magnetizarea (inducția) remanentă,; observată la,
BC

474
 o temperatură; dată poate fi 0 măsurăa cantităţii de materialce are volu-
mul. mai mare. decât. cel critic, caracteristice acelei temperaturi. Aralizind
dependenţa de temperatură a magnetizării remanente se pot obţine date

RY
cu privire la cantitatea de material aflat în diferite intervale de dimensiuni.
Magnetizarea remanentă fiind. proporţională cu volumul total al parti-
dulelor fine (ale căror dimensiuni sînt mai mari ca va(7)), avem

RA
cra az plin BP MB, ea au (SV-528)
Am notat prin + o constantă ce depinde de limita aleasă pentru raportul

LIB
între. &y. şi. timpul“de măsură. :: IRI Ia a e SE
„Tehnica gramulometriei feromagnetice a îost folosită de Weil în studiul
pulberil orl [95]::san:a-- particulelor . de: cobalt în: aliaje: cupru-
: desniche
cobalt [96]. Prezentăm spre:exemplu în figura XV.29a dependenţa cimpu-

TY
.
i LI E aII ,
Ii .
„ri
i i,PR “da
ri ” .
ra
z li
e Nae ? , RR ' i si :
i s
pi

<200
Ş

SI
pi
pa „<.
isa:Ş-.
o

ER
x

pitt patriei 03100 i

petit a ast ai i „a detestă
natia — Depen- Y 0998. .: u
fig. XV.29.
denţa 'de temperatură a N
pi '
IV
pentru tii
î» cimpului”:cosrcitiv i:
0. pulbere,; de. nichel. (a):
Prin 'cifre 'se indică rapor- |
UN
de distribuția de volum :.

tul între inducția rema-

nentă şi polarizarea mag-
„-u"metică la saturație. Dis-
“ “dribuţia de particule ob-
ţinută din datele de mai
a sus ester iredată în--(b)..!
AL

ati
inte
a

o .
TR
.. Funcţia
.

| Pai +00 - i A
ta dei - GhÂY- DĂ
ţ
e

- „bl
EN

ro ape ai ce, HI LR
A , „tt i pa ... ci! . a
fi, eta

raportului între
lui coercitiv de temperatură, pentru diferite valori „ale.
şi cea lă saturaț ie pentru pulberi de nichel [96]. În
inducția remanentă
/C

buţia dimensiunilor
concordanţă cu discuţiile de mai sus s-a obţinut [distri făcut în ipo-
XV.29b ). Calculu l s-a;
pentru pulberea considerată (fig.
“teza, că. anizotropia: dominantă a particulelor. este uniaxială, astfel că
& particulelor 'stabile
'zemanenţa: așteptată” pentru. orientarea: aleatoare
SI

ID9 : Pa . lo IE Rae
este A,]2. i
analiza. corelației
“- O “altă aplicaţie”a studiilor, mâgnetice constă în: ulei cînd aceasta
IA

ce exis între valorilă cîmpau

tă lui coerci şi
tiv' Taz partic
este destul de mare pent ri
că materi alul'să nu fie în stare superparamag-
care pot să existe
netică, însă particulele sint înţr-o zonă de dimensiuni în
a vom. pleca 'de'la: faptul că
U

fluctuații de magnetizare. “Pentr u aceast

ea bariere i “energ etice.
acţiunea cimpului extern se: inanifestiă, prin scăder i implic ate în
BC

valoar ea energie
Să admitem, că:în absențaicimpului extern
! 475
 această barieră. este IE: Ciîmpul magnetic paralel..la axa,
netizare a particulei (conform sensului de acţiune) poate: .de uşoară mag-
să micşoreze sau
să, crească, bariera

RY
„energetică (fig. XV.24). i ESI Da ERE LER at,
1 ÎN IL

j i
AG >Ke
ia [E Ni i. ae
[ip]
Na o A[ B | PR pe Ia
oovg.o9
- .

RA
-*- Dimpul de relaxare z,'dat de velaţiile (XV.5.8) şi (XV.5.1) con-
duce la [97] - | o o ăi N

LIB
mist = fuespl— vEsl + H2/H3)]eh(2yH);. -.:.. :(XV.5.30)
i e e aa ea ata
1 4
toi
unde prin fu. am notat frecvenţa
i

d6 precesie: Larmor în 'prezenţa, cîimpului

extern H,:iar-v = vuM;J2h Pi. Introducînd. relaţia :<52 = 2foexp

TY
(— 'vH,)
în (XV.5.9) şi ţinînd seama de relaţia (XV.5.13) ce dă volumu
l criţie a
particulei, avem : |

SI
Area = Arem(0)ESpE= (20fh-hp]. e XV 5ar)

ER
Relaţia de mai sus evidenţiază. că “magnetizarea remanentă,
creşte
foarte repede cu volumul particulei, de la; zero la valoarea maxim
ă A,e(0)
corespunzătoare: penţru.-v;. SI aie 4

N6el[70] arată. că dependența,de timp a: magnetizării, după apli-

IV
carea, unui cîmp orientat antiparalel la, direcţia, iniţială, (după
'e6 aceasta
a fost saturată în! cîmp pozitiv) este dată de. ......
UN

M(i) = 21,[2 exp("jsa) — Aire Y.5,82)

Extinzînd discuţia din paragraful I.4.1, vom defini cîmpul coercitiv
AL

ca acea valoare a cîmpului care anulează magnetizarea M(?) într-un

timp
dat t'. Plecînd de la relaţiile (XV.5.30) şi (XV.5.32), cîmpul eoercitiv H,,
la o temperăţiiiăconstantă (pentru E; > kpTlou M,) este
TR

E SR RI e ai | | | | |
— Bg1 [n UA PERITOL EL, „(XY.5.33)
EN

Ținînd seama de relaţia (3V.5.13) avem a N

/C

tz
sii ae arta im pagtttapij itîsi pg
Tetrao ;a at Dai
„Șau «4 cm 1: (0302. Eta tape Ta ti
îi ii Kmelleri şi: Luborskyi- [9S]-iau:- analizat .:valorile ::cîmpului: ccercitiv
Și: ale-magnetizării remanente într-un ansamblu: de particule sferice avînd
SI

compoziţia (40-+60)% CoFe, în funcţie de diametrul redus, -d/d, (fig.

"XV.30). Rezultatele măsurătorilor, poţ fi bine deserise cu.a;juţorul relații-
IA

lor (XV:5.31)-şi (XV.5.34) pentru 7” =.100 S„(linia conţinuă). Aceste'relaţii

„redau. .caracterisţicile generale ale modelului de .mai sus şi, anume creşterea,
„rap
a idă
valorilor JM rem:Și. respectiv treptaată
lui H,..:Se constată că pentru
diameţre, mici ale particulelor,..apropiate . de d, apar. deviații. ale; datelor
U

„experimentale. comparativ. cu. curba. calculată. Aceste abateri .pot fi. dato-
BC

zate în; principal, modului. de distribuţie,al particulelor,

din. probă. Pentru
476
 valori d.=.(5+6)4, aparde asemenea abateri de la comportarea prezisă:
i această situaţie are loc-o scădere a valorilor. cîmpului coereitiv, care
„pentru aceste dimensiuni trebuie să fie apropiate de cele ale materialelor

RY
d .. [a a TITTIIŢ ŢOTVVUT Ţ a Ţ TŢȚT
: . . [

RA
Fig. NV.30. :—: „Dependenţa

LIB
" “cimpului coercitiv şi a mag-,
": 'netizării “ remanente: a unui ! :
„-+ansamblu alcator de particule!
„40% — 60% -Co; —.Fe,:. în...
„esenţă: “sferice, ,,de. diametru i.
"redus d/dp,.măsurate, la o tem-. .

TY
""peratură dată. Prin linii pline”
“:-s-au: trasat relaţiile. (XV.5.31)::
a SI (SVB34) e,
He:

SI
a ji

i ituei

ER
i juna copi
| ACI E O NE
tu - ea î | - pă . — d /dp-. a LL |
pa 5 Io ) LR ai LI

â 'valoriloi cîmpului coercitiv a fost obser

IV
“masive. O comportăre similară
vatăși “în. cazul particulelor de” cobâlț-cupru, [99]. +...
UN

e te e

XV:6. Utilizări ale particulelor fine:

AL

"i: d cădrul'acestii pâragrat vom trece succint în revisţă unele aspecte

vom
legate de folosirea în tehnică a particulelor. fine. Pentru început
„discuta obţinerea 'de magneţi permanenți şi material e penţru înregistrări
“magnetice. În final 'vom prezenta unele probleme legatde magnetismul
TR
EN

-XV.6.1.: Magneţi permanenți.

DEI IILE II

“i * Printaei cele mai utilizate materiale magnetice pentru magneţi per-

atânenţi sint cele cunoscute sub demun irea de Alnico sau Ticona l, ma-
/C

i s-au elaborat
terialece conţin Fe, Ni, Co, AI, Ti ete. în aceste situaţi
ţa cîmpur ilor magnetice
metode standard de tratamente termice în prezen
ogice de obţine re a aliaje lor [100]. Un bun
externe cât; şi procesele tehnol
dintre. acestea
SI

material magnetice conţine în esenţă două iaze [21]. Una

la saturație ridi-
este constituită din particule aciculare cu magnetizarea sau slab mag-
„consti tuie. matric ea nemag netic ă
.cată, iar; cealaltă fază, o
IA

.
'netică în care. particulele aciculare sint dispersate şi totodată bine aliniate
tăţile
Aliniamentul pasticulelor aciculare se. face în cimp. magnetie, Proprie
avînd axele
magnetice optime sînt obţinute. pentru magneţi anizotropi.
U

parale cu
le. direcţia, câmpulu i extern. Cimpul coerciti v depinde
„particulelor (0.8+
“de compoziţie și.tratamentul: termie.. Valorile tipice sînt. de ordinul
BC

„477
.“.
 iai E ai tri ei ar ERE
+1,6)10Am (142 -100e). Aceșta este determinat
aproape, în înţregime
de aproximație,
anizotiopih'de
forniă a particulelor” precipitățe și sînt, date,în o. bună
prin relaţiile analizate îi parâgtatul' XV.2 (pentiiu cilindrii

RY
infiniţi: sau-avînd-lungimea;finită a“precipitatelor cu 1/b = (2+3)). Pro-
ceselei de magnetizare se“ fac prin rotații incoerente ale magnetizărilor
[101]. Caracteristicile: importante ale dispozitivelor utilizînd magneţi .

RA
permanenţi sînt cîmpul coercitiv, reetangularitatea curbei de histereză,
şi: magnetizarea, remânentă corespunzăţoare saturaţiei şi în unele cazuri
curbele de histereză minore. Magnetizarea corespunzătoare saturaţiei
este determinatăde magnetizareala saturație şi” de modulde aliniere a

LIB
particulelor fin6. Energia specifică,-element esenţial în aplicaţii, este -deter-
minată.- de “ansamblul: caracteristicilor magnetice;:menţionate mai--sus.
„ Magngţii de tip Alnico pot avea energii specitice:piînăla (10'+ 12).:105G0e.
"În cazul acestor magneţi se;.pare că nu există prea mulţe posibilităţi de

Y
a crește energia specifică, ca..urmare.a faptuluică valoarea. H; dată . de
relaţiile din paragraful XV.3 nu poate fi mărită.:Învutilizarea, magneţilor

IT
permanenţi la, realizarea de dispozitive, curbele de remanenţă: descrise
teoretic nu sint lare folosite. Totuşi pot fi utileîn evaluarea comportării

RS
magnetice:prin posibilitatea, de'a estimă timpurile de interacţii şi distri-
buţia cînipurilor coercitive. SE i |
Caturmare a.faptului.că-îmbunătățirea proprietăţilor magnetice ale
magneţilor permanenţi,a căror energie specifică provine din anizotropia
VE
“de formă este limitată, se aşteaptă ca aceasta să crească pentru sisteme
avind anizotropie magnetocriștalină ridicață. Astfel aliajele Pt, Co, echi-
“atomice” conţin, după 1th traţamenț; adecvaţ,. plăcuţe. ăvind'0 struobură
NI
tetragonală cu voluni centrat, cu ordine atomică, în o matrice dezordonată
cu structura cubică cu feţe centrate. Plăcuţele au o anizotropie magneto-
cristalină ridicată (IE = 107 erg/em?) consecință probabilă a structurii
LU

cristaline tetragonale. Cimpul coerciţiy: : deşi: este -sub> valoarea, i daţă; de

He = 2K|u1, atinge 8 :105A/m (5 -1030e) şio energie specifică (BA), =
10 :10%G0e, Ca, urmare a, costului ridicat. al. platinei, utilizările, acestor
Amagieţi sint limiţate. Ia. aplicații speciale: a i ua
A

2... Afirmația că parţiculele avînd anizotropia maenejoeristalină,

ridi-
cată „pot conduce, la: obținerea „de. inăeneţi permanenţi” cu proprietăţi
TR

deosebite îşi găseşte confirmarea în realizarea 'magneţilor permânenți

de tip cobalt-pămiînt rar şi în special SmCo,. Aceștia sînt produşi, în
general, din pulberi, prin sinterizare. Proprietăţile magneţilor sint deter-
EN

minate de anizotropia magnetocristalină, ridicată, - În: aceste situaţii :mag-

netizarea, se modifică, în mod obişnuit, prin procese implicind deplasări
„ale pereţilor de domeniuși ca aţare,
poţ; îi descrise țeoretie, în cadrul mo-
delelor. analizate în, acesti cupitol.,, Bekela Snecițică, este de (25-30),
/C

. „1006... mii fa bait (i ta Peri i „a IE TU) ay tri

Sp tt CC IEUD e Pace 0 Dea tata pi a aa 5:
Pe etate aa i. .€ ra: PRI Cup:pi . ţ ' o ?. ?zi
; Si » pieea .
SI

sie - .
iaz eta d)
LE E
- Pg du mii vreţ i. , i fe

XV.6.2..rMedii: d& înragis rare/magnetică»

. pi , FER A. -e
e
ii ni jrinni piiiituuunii
” IEI „i ape pat NR dei pi et N su
+
E aa titei
4 ipperia Peace ea ve stie rezete A „1 or ci
IA

„ziu:: "Pentru! realizarea; benzilor lmagiietice; "peritru' înregistrări, în mod

-Gurerit, se: folosesc ''pasticulg: de "4 Fe,03. “Aceste particule "de torihă
“alungită: “sînt obținute piu“ procese de''rediueee-oxidare; din: părticule
U

ieniagnetice'de!-:FeOOH.: Particulele! magnetice sînt; ijăriinţite în. mori

“cu 'bile și apui dispersate într-un 'lac'sau pe 6 bândă 'din niaterial plâstic
BC

sub acțiunea unui cîmp'extern (în vederea alinierii): Pentru particule âhin-

“da
 al acestora
gite există diferite zone de dimensiuni şi forme. Diametrul tipic
(200 1000 JA (+ 10-1 m), raportu l tipice între lungime
este cuprins între ;in-
şi= diametru fiind de (5: 1)2+(10:1).: Particulele sînt: unidomeniale,
magnâtizării se face prin procese. incoerente. Cimpul coercitiv
versarea

RY
între
este de ordinul a 300 Oe şi este determinat în parte prin interacţiiletăţile
particule și în-parte prin anizotropia de: formă (b/b. = 1,5). Proprie
măsură, prin
benzilor magnetice pot fi îmbunătăţite, într-o oarecare
adăugin d cobalt

RA
creşterea cîmpului -coercitiv. Această se poate realiza
Cobaltu l se regăseşt e în produsu l final
în timpul procesului de elaborare. a
de cobalt. Anizot ropia “magnet oerista lină ridicată
sub formă d6 ferită” caractor is-
acestuia cieşte” H.2la valori optime de (400 + 600) Oe. Printre

LIB
ale particulei,
ţicile esenţiale ale benzii, legate direct de proprietăţile fizice
depinde de dimensiunea particu
menţionăm zeomotul benzii (ce. mici, lei) şi
înregistrarea la lungimi. de undă care este influenţată de demagne-
A
tizarea proprie; determinată. de raportul M,(00)/H. . . de .5% din
Un alt tip de material folosit în ultimii ani (în proporţie

Y
ele sînt. produse prin sinteză hidro-
piaţia mondială) este. _Cr20;. Particul

IT
de CrO,, în prezenț a unui caaliza tor. Particu lele
termală din particule conduce
opia: de formă
sînt în. mod obişnuit; de formă alungită. Anizotr
a pasticulelor de
la, cîmpuri coercitive de (500 =600)0e similară cu cea

RS
--FeOa-ce conţin- cobalt. - 7 e N
de înregistrare
rucrări de sinteză în ce priveşte mediile magnetice
şi Alstad [102], Van der Giessen [103], Mallison
aui fost publicate de Bate
[104] şi Corradi [105]: Cu toată abenţia cerectătorilor
satisfăcător procesul descriere” mai rămiîn.
VE
încă multe
de a justific
problem e
a în mod
de rezol-
re se datoreș te problem elor puse de analiza
vat. Această lipsă de înțelege elor compac tizate ,.
matematică a proceselor implicind interacții. ale.pa rticul
NI
în “preze nt se cunoaş te (așa cum am.
de diferite forme și dimensiuni. ulei cit și rolul inter-.
analizati deja) modul de rotaţie a magnetizării partic
LU

e cîmpul .coerc itiv al pulberilor

acţiilor între acestea. Astiel se poate.prezic dintre particule,:în
o valua re a interac ţiilor
respective. şi se poate face care descri u unele 'din
benzi [106]. În același timp s-au elaborat modele acesto r “cercetări
108]. Pe baza
proprietăţile măgnetice ale benzilor [107,
RA

iat; în vedere a, perfec ţionăr ii mediil or. de inre-

se poâte trasa.calea de”urn reolog ice prin îngust area
gistrare şi- anume îmbunătățirea proprietăţilor” de comut are, împre ună
şi a cimpur ilor
distribuţiei formelor, dimenşiunilor lacuri. ; Sa
a pulber ilor în
T

cu o mai bună dispersie şi orient are

isede teorie, s-a studiat
: În afară de aceste. direcţii de acţiune prez
EN

compoz iţia: materi alului realizîndu-se

modul. în care poate îi îmbunătăţită
particule metalice aciculare,
oxizi -dopaţi cu cobalt. depuși. epitaxial,
. Toate aceste îmbunătăţiri
stabilizarea Cr0, şi densiticarea --Fe0
de materi ale -penir u înregistrări magnetice.
conduc lao nouă generaţie
/C

caracteristicile magne-
Pentru exemplificare prezentăm În tabelul XV.4date se poate evalua creş-
tice şi electroacustice ale unor benzi.. Din aceste
în 1978. Deşi partea cea mai
terea, calităţii benzilor de înregistrare pină
referă la -FezOz pur, de cali-
mare a consumului (20 000 t/an în 1977) se
SI

e o utilizare mai largă a pulberi-

tate standard, şi-de zgomot mic se preved ui lor- de -cost. ]n afară
lor de înaltă calitate, pe măsura scăderii preţul
IA

calităţile pulberilor aciculare

de materialele prezentate mai sus, menţionăm constitui soluția pentru
se. pare că vor
ale.unor aliaje metalice. “Acestea acelaş i ordin de mărime
ile de-und ă foarte mici, de
înregistrarea lă lungim
U

e apar pierderi magnetice

cu lungimea particulei magnetice, situaţie în.car cu cobalt.
Cr20, san -lez0 ; dopate
mari chiar. pentru benzi de
BC

! | A79.
 ia 00zr | 006| 2 Gavomisuop);
RY Nae
_ Pia
--000£ “|
5:
'-.veg:.
“tota ou
[a î „(aso), COFatr-l-
1011057 . 0
RA :- E,
ma
orz?
-.
-
E

i
OSI
ri A
“|. - 009:
| :

me
a

e
a “oa „avnopi
m

"oul TOW05Z .. N
feuy “i
2019
LIB """0“oţ:
aa
"OSII:
me
| 009
. ze
|
"LU02
(is): neziliqeas
ap: „PIXON : “1
Y .„"oiug
pe Di
- 00ăr | oc |. 7 3.7 zen) %029.
. a 0.19: 9p.:PIxoia "1
IT Cop 7
mi
= USGL
a
:.008 a
3 E
e
+ 049, ULOAIAIA,T
cOfoa-ti
“LL
EI EI_ Zaie
2 ST RS SEE a
“011:
e
_ VOST
:
: doo
|
|
“o0tOra” 70
a so: sa-l
4300
Ss | „i
VE
| a - E . , i Sa a IEI da Me(oD) Es)
=ca
7 i CO și
CCI PR -
Ziii
“0tr+, | o'et-|oz+
IER
Di e
.
| zeo---|
Sa
NI
Dă
- :
oz -
a
a
00SI | . sze
aa pa
ea
“PO 105 704300
N COSog-A, ad
Popa
SAI

a
2 tota
ă .
e E
|
a =

Ai
-
or
NE -

- Să -
| cor:
IRI
a
| ces
N
.
|
2
„i
LU cu
ă
>
A Dă

. EI
e

A
-e8*0 -|-:0osr
e

) -
Ma

j
| torc”
-
E
[0
ă - „foosonțăo, AEO)
2
-
Mtuţ LaNUGUII
COfap-d.:
“7
"EL
oa n Sa e or. eo: + 0“ | 0“ gr? lzso [opac] ore. i COTA
Ea
E sofaa
:- Aa
v o
Da | :
“| so
2
| os | 00:
:
|. iz
SRI
TR A
62 0 |
acei
Ori î|
Maat
ote:
peur oartai
“tOfour-l.:onu 101037 0
ap. DAN “a
„0%.
e Of,
E

| op
“ap
ez

|-sre—|zo62
os= |: ou
lore
| 0
[oz
Op
7

[aia
ro
ANI

“P-ozo'
|. 62*0
DI
|: EN
[a os: |
000 |
ADR RI Ie

core: |
oee-
„TOZaur-A. pitpuri$ “e
Ea „226 ur CO%oag-A:
ZEU OIEIMED 2V
” Getezizelod), „(av) -| em ep) aj li: | “mau .| (5)
/C |î0o0). | :
piu:
PUT:
“NS. „| Ăogo |- (sep.
2 90NSN9t0.]dapo puadoaa
| 0t-In -
a
2: SI
i
“Wa:
2
Ş a
DONoUGLUL TNA
Ela |
oa
Ha
-
SI -
E
Si
a : Şi SE - Zu z: A | : „AoNtzuro| ou NOSUNILOAIAL - IS. d2poubuui, Nos poat) Dă ÎN
IA i
i
| :

A80
VAN "IN IAAVL U
BC
 NOTAȚII LA TABELUL .XV.4

RY
BB, sau MM. — se măsoară în lungul. direcţiei. longitudinale ;
OR. :.. . . — raportulorientării (B,)y/(B,), unde || şi se. referă
„la direcţiile longitudinale și: . respectiv - trausver-

RA
i Ca a sale; Se | - pa DR
DM, (9%) - — stabilitatea în timp a magnetizării măsurată după
....
„1 zile în condiţiile păstrării benzii.la 60*C şi .umi-
| Si E „*. ditate de 100%; : ...:. a

LIB
A, (85)... — nivelul maxim de ieșire Ja, 333 Hz pentru un semnal
„pr. ce produee,o distorsiune a armonicii a 3-a de 3%
ID (sau 5% pentru benzi de .y-Fe:03). Această -va-
loare este corelată cu magenetizarea remaneniă a
benzii, şi astfel cu cantitatea de material magnetic

Y
pe unitatea de strai;
— nivelul de ieşire maxim la saturație la 10 kHz;

IT
Aso
se corelează cu valorile H, ale pulberilor;

RS
U,-10 — dependenţa, de frecvenţă a nivelului ieșirii. Aceasta
„ xeprezintă diferența; între nivelul de ieșire la 1 kHz
şi respectiv 10-kHz. Este corelată atit cu distri-
-buţia “cîmpului : de: comutare cit - şi: cu cimpul
Şi coercitive
VE Se
e
: corelată
SN ss e crt. > raportul semnal/zomot, valoare ce: est
| “su volumul particulelor unidomeniale și distribuţia
NI
.
“dimensiunilor; .: .:
Ka(%,) | _— factorul de' distorsiune (în %).pentru, un semnal
.. de referință de 6,3. KHz. Ace proprietate.ăeste
. ast
LU

„pp
| în principal corelată cu calităţile dispersiei,orien-
| do :dimensiuni ale par-
. ării, formei și distribuţiei:
a bieulelo r. E E E a
RA

zi

XV.6.3. Magnetismul rocilor -.: .: -. Pa

T

.care sînt fin

Rocile în mod frecvent conţin oxizi magnetici. de fier alte
EN

nemag netic ă forma tă din:si licaţi sau minerale.

divizaţţi într-o matrice
e, magnetizările
Dacă roca a fost iniţial răcită în cîmp magnetic . eficac a (3V.5.10)
de rela xare .
dat de relaţi
conținuă să fluctueze cu un timp e magne-
blocar
/C

a de blocar e, Îp. Sub vemp eraţ ura, de

pînăla temperatur a cărui istorie
acelui aşi: cimp,
tizările rămân fixate în direcţia de acţiune a nentă este
poate fi astfel evaluată. Procesul: de magnetizare enţei termo-rema
cu proces ul de. obţine re -a, reman : anhisteretice. În
oarecum analog în gaina, tempera-
se intră
SI

primul caz fluctuajiile termice sînt; blocate cînd

ului, magneti-
vector
urilor de blocare iar în cazul al doilea fluctuațiile
cîmpu ri extern e: sînt -bloca te cînd intens itatea cîmpului este de
IA

zare în nente.obser-
tive; Curbe le termo -rema
ordinul de mărimeal cimpurilor coerci la câmp uri.de în-
roci, au acelea și porţiu ni linia re,
vate pentru probe de ntul ui.
este
a pămî
vensitate mică, ca în cazul curbei anhisteretice. Istori
U

benzi magnetice... -
înregistrată de către roci în maniera înregistrăriipe
H, în funcţie
Prin măsurarea susceptivităţii iniţiale a ro cilor, d21/d temperaturi
BC

de temperatură, se observă adesea: maxime pronunțate la.

, ” : 481
31 c. 241
 sub 7. Aceste tipuri de maxime--sînt “caracteristice ŞI materialelor fero-
magnetice normale şi denumite vârfuri Hoplinson, după cel care le-a,

RY
descoperit; în '1889. “Pentru cazul prezent maximele corespund la, tempera-
tura de: blocare '7; sub care duritatea magnetică creşte, respectiv scade
susceptivitatea - ca; rezultat: al obţinerii: stabilităţii magnetice. Pentru un

RA
spectru de valori 7, îngust, această scădere este; rapidă şi este dată priu-
tr-un factor de 25 :din. velajția vi = 29kp 1 Pentru un spectru. larg de
dimensiuni ':descreşterea; . este mai: mică, iii
S- au obţinut; și alte tipuri de: cuibe de tenianenţă, Şi s-au găsit a fi

LIB
utile” în'' "obținerea; 'Spectrulii de! câmpuri: 'coercitive ete. în particulaie,
au fost! măsurate, frecvent curbele de remanenţă şi de demagnetizare ae.
Problemă; roaemetisiului rocilor a:£ fost amalizaţă în lucrările [109—122 2)

Y
« paz . cp pe pr Da
a e Pan a ni de

IT
i: BIBLIOGRAFIE. n Pita atat ratei
Net ia

RS
.C. RIPTEL, Phys. Rev 20, 965, (1946). |
Posea

L. NEEL, C..R. Acad. Sci. Paris,. 224, "1438 şi 1550: (1917).

EC: STONER, E. pi WOHLFARTH; Trans. Roy. Soc: '(London), A240, 599 (1948).
EA KONDORSKY; Izv. Akad. Nauk,. SSSR, 16, '398 (1952).
„1 Wa.
W.
BROWN,
C. BROWN,
. C. KITTEL,
Phys. Rev., 105, 1479 (1957). *
Rev. Mod. Phys., 21, 541 (1949).
VE
Micromagnelics,. Interscience, Trpets On. „Physies

* EL
a
aie aa
and Astronomy, 1963.

„As HERPIN, - Thicorie du: Aagnelism, Biblioteque des” Seiences! ct Techniques Nucteaires,
1968. .:, -. ; at iu piu !
NI
ÎN

„L. LANDAU, E. LISHIEZ, Zeit, Phys. SSsR,g.. 153, (4985).

OEOoO

W. C. ELMORE, Phys. Rey., 53, 757 (1938). a

a

.W. E. BROWN, Phys:. Rev, 58,736 (1940).

LU

i: a
Ri
ba

: S.: STEI A AI, D. TRENES; in „Magnetism, Ba: GL. Rao, II. Suhl, Academic Press,
VOL II[,;1963, p..39%5.:., Li Dita ERRI E îi |
13.A. „AHARONI, S.: SET RIISMAN: Phys: Rev.-. 109, (1922 (1938). N
14. W. FE. BROWN, J. Appl. Phys., 29, 470 (1958). .. „
A

15. E. a. FREI, S. SHTRIKMAN, D. TREVES, Phys. Ri - '106, 446 (1957).

16. E. KONDORSILY, DAN SSSR, 92, 365 (1962).
TR

17. W. I. BROWN, Phys. Rev., 124, 1348 (1961).

18. M. W. MULLER, A. WOHLAN, J. Appl. Phys., 32 „2445 (1961)-, Da SR
19. P. RHODES, Proc. Leeds Phil. Soc., 5, 116 (1949).. DR e:
20. C. E. JOINSON, J. Appl. Phys., 33, 2515 (1962).
21. E.P. WOHLFARTH, Ady. Phys., 8,. '87 (1959).
EN

22. W. E. BROWN, A: ii MORRISEH, Phys. Rev.,: 105, 1198 (1957). !

23. C.E. JOHNSON, W.:E. BROWN, JI. App. Phys-: 32, 2438 (sin
24... R. GANS, Ann. Psi 05 28 :(1932).: | e ge
25.E. P. WOHLFARTII, Phil. Mag., . 46, 1155 (1955). | Ta
/C

26. 1. DZYALOSIIINSKY, J. Phys. Chem. Solids, 4, 241 (1958). Sa

27. P.M. PRACHE, : Structures- Granulaires _: Ferromagneliqucs, . Paris, „Dunod, „1957. =
28.:K. GANZHORN,: Zeit.: angew. Phys:s: 10,169 (1958).:. :..:.::: Aaaa Mie
29. E. P. WOHLFARTH, :Rescarch, 7, S18 (1954); ..-:: ii a E3R '
30. L. WEIL, C.R. Acad. Sci. Paris, 227, 1347. (1948).; e
SI

31. W.P. OSMOND, Proc. Phys.. Soc. (London), 67, 875 (1954).
32. C. P. BEAN, J. Appl. Phys., 26, '1381 (1955). 5 : ;
33. R.B. CAMPBELL, JI. Appl. Pnysi, :>8, 381 (1957).: a
IA

34. 'T..0. PAINE, Magnetic. Properties.of. [ine particles, in. atagnelie, Properties.of, aretais and
„_. „Aloys (cap..8),p. 146—167, Am.. Soc.: Metals, Cleveland, Ohio, 1959..
35. E. KNELLER, Fine Particles.. Theory, in Magnetism and AMețallurgyWĂ Ed. A “Berkovit,
E Ineller, Academie: Press7New York, 1969. - |
U

aa
36. W. F. BROWN, J.:: Appl. Phys., 33/3026 (1962), îi ii: bai pi
37. A. AHARONI, J-::Appl. Phys., 34%, 2434 (1963).
BC

38. W. E. BROWN, J. Appl. Phys., 35, 2102. (1964)., ,

39. S. 'SHTRIRMAN: DD.: TREVES, J. Pnys.: Rad., 20, 286: (1959).
40. F.E. 'LUBORSKY, J. Appl. Phys., 32, 171S (1961).

482
 „L. NEEL, C.R. Acad. Sei. Paris, 228, 611 (19119).
„A. MARSH, Brit. J. Appl. Phys., 15, 591 (1961).

RY
3. "T. O. PAINE, F. E. LUBORSIKY, J. Appl. Phys., 31, 785 (1960).
„G. BATE, J. AppL. Phys., 32, 239S (1961). ,
„E. P. WOHLLFARTH, JI. Appl. Phys., 30, 117S (1959).. e
„IL. S. JACOBS, F. E.. LUBORSKY,.J. Appl. Phys., 20, 167 (1957).
„IX. SCHULLER, Zeit. Metallk., 52, 492 (1961). | |

RA
„WW. ARCHENHOLD, H. Il. SANDEHAM, J. E: TIIOMPSON, Brit. J. Appl. Phys., 1],
46 (1960). /
S. SHTRIKMAN, E. P. WOHLEARTII, JI. Appl. Phys., 32, 2115 (1961).
„E. KONDORSKY, J. Appl. Phys., USSR, 2, 161 (1910). - Dă
E |

LIB
51. A. AHARONI, J. Appl. Phys., 30, 708 (1959). .
2. A. G. BERKOWITZ, P. J. FLANDERS,.J. Appl. Phys., 29, 311 (1918).
„H. ZIJLSTRA, IEEE. Trans. Magnet., MAG-6, 179 (1970). |
„H. ZIJLSTRA, JI. Appl. Phys., 42, 1510 (1971).
5. H. ZIJLSTRA, J. Appl. Phys., &l, -1881 (1970).
„JI. I. BECKER, JI. Appl. Phys., 42, 1537 (1971).

Y
„JI. I. BECKER, J. Appl. Phys., 39, 1270 (1968).
Magnelostatie Principles in Lerromagnelism, North-Holland Publishing
„W. I. BROWN,

IT
Comp., Amsterdam, 1962.
„IL. S. JACOBS, C. P. BEAN, Phys. Rev., 100, 1060 (1955).
(1955).
„T.O. PAINE, LL. 'T. MENDELSOIHN,P. E. LUBORSKY, Phys. Rev, 100, 1055

RS
„L. NEEL, C. BR. Acad. Sci. Paris, 240, 1550 (1917).
28, 3â4
_P. E. .LUBORSKI, L. T. MENDELSOHN, T. O. PAINE, J. Appl. Phys.,
(1957).
„LL. T.
(1955).
MENDELSOIIN,
.N
P. E. LUBORSKY, T. VE
O. PAINE, J. Appl. Phys., 26, 1274

64. E. ADAMS, W. Ii. HUBBARD, A. M. SYCLES, J. App. Phys., 25, 1207 (1932).
„A. H. GEISLER, Rev. Mod. Phys., 25, 316 (1953).
NI
66. A. H. MORRISH, S$. P. YU, J. Appl. Phys., 36, 10-19 (1935).
67. A. H. MORRISH, L. A. WATT, Phys. Rev., 10, 1176 (1957).
Ed. G.T. Rado, H. Sun,
68. I. S. JACOBS, C. P. BEAN, în Magnetism, Vol. III, p. 271,
LU

Academic Press, 1963, .

69. W. T. BROWN, J. Appl. Phys., 30, 130S (1959).
70. L. NEEL, Ann. Geophys., 5, 99 (1919). |
J. Appl. Phys., 3%, 1319 (1963). N
11. WV. F. BROWN, —
KRAMERS, Physica, 7, 281 (1910).
RA

“72e. H. A.

73. N. BLOEMBERGEN, Phys. Rev., 28, 572 (1952).

74. 7. L. GILBERT, Phys. Rev., 100, 1213 (1955).
75. A. AHARONI, Phys. Rev., 1354, 447 (1964).
==

16. E. THELLIER, J. Phys, Radium, 12, 205 (1951).

T

17. L. NEEL, Adv. Phys., 4, 191 (1959).

D. TREVES, J. Appl. Phys., 36, 1010 (1965).
78. W, J. SCHUELE, S. SEHTRIKMAN,
EN

, 79. W. E. BROWN, IEEE "Frans. Masn., MAG-L5, 1196 (1979).

80. F. C. WEST, J. Appl. Phys., 32, 249S (1961).
31. F. C. WEST, Bull. Am. Phys. Soc., 3, 148 (1960).
s2. C. J. LIN,J. Appl.Phys., 32, 233S (1961).
G. RUST, Zeit. Electrochem., 63, 701 (1959).
/C

83. A. KNAPPWOST,
|
st. A. HAHN, Zeit. angew. Phys., 13, 165 (1961).
(1961).
s5. C. ABELEDO, P. W. SELWOOD, J. Appl. Phys., 32, 229$
86. J]. J. BECKER, JI. Met., 209, 59 (1957).
35, 51(1902).
87. A. E. BERKOWITZ, H. PAPADIMITRAKI, Zeit Pnys. Chem.
SI

88. W,. HENNING, E. VOGT, J. Appl. Phys. Rad, 20, 277 (1959).
59. E, D. DANIEL, R. NOBLE, J. Appl. Phys,, 27, 14148 (1956).
90. C. P. BEAN, 1. S$. IACOBS, J. Appl. Phys., 33, 1922 (1962).
IA

91. C. P. BEAN, J. D. LIVINGSTONE, J. Appl. Phys,, 30, 1205 (1959).

CNRS, 1955, p. 117.
MB, IL, WEIL, Colloque National de Magnelism, Edition
Iingrs., 209, 9 (1957).
93. J. I. BECKER, Trans. Am. Inst. Minning, Met., Petrol
91. J. W. CALIN, Trans. Am. Inst. Minning. Met, Petrol Ensrs-,
209, 1309 (1957);
U

95. L. WEIL, J. Chim. Phys., SI, 715 (1954).

1629 (1956).
96. L. WEIL, L. GRUNER, C.R. Acad. Sci. Paris, 243,
BC

TII, Permanent Mugnel Muaterials in Mugnelism, vol. LII, Ed. GT. Rado,
97. E. P. WOLILUAR
U.Suhl, Academic Press, 1963.

483
 98. E. KNNELLER, F. E. LUBORSISLY, J. Appl. Phys., 34 „656 (1903). a
99. M. SATO, T. MITUI, J. Phys. Japan,:19,5. (1964). eg Dre ii E Ii

RY
100. I£2. BURZO, Magneţi permanenţi (în: redactare). : pir ue ci .
101. E. P. WOHLFARTH, Inst. Phys. Conf. Ser., 40; 55 (1978)... Isa i pati
102. C. BATE, J. K. ALSTAD, IEEE Trans. Magn:, „MAG-5-5, 821 (ao): DI IE
103. A. A. VAN DER. GIESSEN, Rev. Phys. Appl., „869 (1974). : ia Pa

RA
104. J. C. MALLISON, Proc. IEEE, 64 (2), 190, (iz. Da ai iz
105. A. R. CORRADI, J. Magn.: Magn. Mat., 299: (1978). bg
106. W. F. JAEP, J. Appl. Phys., 42, 2790 (1970. EDER
107. G. BATE, P. DUNN, IBM J. se, 'Develop., Nov., 563 (974), Atu
108. H. N. BETRAM, IEEE Trans. Magn. MAG-10, 1039 (19741);. MAG- a, 17 76 :(1975). |

LIB
109. D. J. DUNLOP, Rev. Geophys. Space Phys., îl, „855 (1975)... i, zi |
110. D. J. DUNLOP, J. Geophys.,: 40,:439. (1974).: Aia a
111. D. J. DUNLOP, IEEE Trans. Magn.,: MAG- 13,. „1267 „0970. MTS IE |
112. $.KR. RUNCORN, Adv. Phys., 4,. 2444 (1999); SIR II hi Ş EI ANI N
rc .
. i i
. , . , .

Y
1) i 3 pată

,
e
-a „Pia
pe po.
„tes ta.

„.A ,e .

IT
' t - UR EREI

19

i - -
, - N
HI : “ RI A 7,

RS
! ; pa Sai i .
i. +, « - |
iti i rii i E! : : 1 :
sei „i „e ) ! i
” 4 " [i ! .

, „i . | ! i ENI , . U « ' ! |
—

.
; AI ”

|
ri €
LI
,
. VE id
, Ţ e
j
+,
pe -
bi-
p
td

.
;

- € , +
, . ! it , „i
- ,
NI
4
| Pt
. | -
l EI a
N , .- ,
LU

a. „a + .
.
.

!7 4 Iu
. e

E
A

e
TR

Na

!
EN

” ta „bi hi , - »
i . . 7
, sa
te
,

pa
,
/C

; ţ m 4

i dp s-a
pb
SI

ear . , , N ate si A pi
' ta DIN Pa E TEI ZE PI ENPI ZO lireu . 7

- peiE
i E d le
big aa pe
„ta e: popii
Li Titi ui ,
IA

)
ş „1?

- N
.. . Si

i ;
U

vit i i 2
..
BC

i)

SE î _
, , , : i

ASA
XVI. |.COMPORTAREA MAGNETICĂ A PPĂTURILOR

RY
iSUBŢIRI ;
„d e
LI
.

"ua

RA
pe ee i 4 Li

at po ; i ț )

pe i A ml ! 4 i
[. , 1
p. pi ţ
. Y Pre

LIB
'
ai ) U
7 .
iri "gti . po) ti ! y 4 :

tii ' ETR (a

. : !
. ,
ap ") ! tai i

Ce i

Y
DI RI IC a II A IN Ia Aa IN a IO IP A a
XVI. . 1.Intro
. ducere : Ă
va „+ ,

IT
În funcţie de contest, conţinutul noţiunii de pătură subţire fero-
magnetică”? “poate! varia înţr-o măsură semnificativă,Ca atare, pare;indi-

RS
cat pentrnui început â lămuri accepțiunea care i se conferă. Din punct de
vedere practic, pătura subţire feromagnetică, este un strat, , de material
de grosime microscopică” (de la, cîţiva A la cîteva, mii de, A), cu extensie
macroscopică, în celelalte depus
două, dimensi ;printr-o meiodă
uni, oare-
care pe ur suport masiv și:avind anumite proprietăţi, de „coeziune, și uni-
VE
foimiţate. O astfel de descriere a păturii subțiri feromagnetice, este adec-
vată 'pentru'studiile: experimentale, [1], penţru. aplicaţiile tehnologice [2,
NI
3]'precum 'și pentru teoriile fenomenologice semielasice âle feromaenetis-
mului [4! 5]: Un alt punct de vedere înţilnit în studiul teoretic:al. bazelor
fexomagiletismului în pături. subțiri, [6] situează pătura, subțire: feromag-
LU

netică, în xîndul sistemelor de mai multe corpuri,(spini cu.o anumită ordo-

nare și satisfăcînd anumite, condiţii
spaţială), finite înt-0 n direcțieen RE
de uni-
formitate şi coeziune.
"Investigarea păturilor. subțiri feromagnetice, s-a dovediţ fructuoasă
RA

deoaiece: (1); studiul „acestei ramuri specializate a adincit;:. cunoașterea

feromagrietismului. în ; general, [6, 7]; (2).proprietăţile magnetice : sint
foarte, sensibile la structură și ca atare, comportarea păturilor orclonate
fevomagnetic: furnizează, informaţii subtile: asupra structurii şi. proprietă-
T

ților 'drduiror păturilor subțiri, informaţii greu. de, obţinut prin alte, mij-
EN

loace [8]... ei Dia |

"Interesul pentru studiul. păturilor subţiri ordonate . magnetic a fost
stimulat, îndeosebi, de proprietatea remarcabilă a acestora de a se pre-
/C

zenta, în anumite condiţii, ca monodomenii magnetice ce au o întindere

macroscopică. Această proprietate, prezisă de Kittel [9] reflectă influenţa
decisivă uneori, pe: care'0 "poate avea. geometria; alături de caracteristicile
de material, asupra proprietăţilor magnetice, În particular — capitolul
SI

XIII — scăderea, grosimii păturii sub.o anumită valoare prag face ca exis-
tența pereţilor să devină, nefavorabilă energetic, astfel încît; întregul cșan-
tion se .:comportă ca, un. monodomeniu, magnetizati la saturație : întir-o
IA

anumită: direcţie... pe a SERIEI RL pp ți i i aa

„În capitolul. SIIT,. admiţind ca rezolvată problema apariției 'imag-

i .am anali zat;
direcţia :magnetizării în pături subțiri,
U

netizări spontane,
problemă 'de importanţă decisivă în: înţelegerea; :proprietăţilor ' de histe-
reză, galvanomagnetice precuni şi a unui larg evantai de: fenomene trânzi-
BC

torii şi de inversare a direcţiei magnetizării în cîmpuri magnetice externe

485
 variabile [10, 11]. Ca urmare a existenței: unei suprafeţe naturale foarte
netede a păturii, în comparaţie cu suprafeţele unui corp masiv. defor:

RY
mările spectrului magnetizării datorită asperităţii suprafeţelor sînt minime,
In același timp marea anizotropie a formei face să nu existe pereţi paraleli
cu fețele păturii şi deci ca observaţiile efectuate la suprafaţă să fie repre-

RA
zentative pentru întreaga grosime a păturii. Aceste cireoumstanţe măresc
mult valoarea datelor experimentale, deoarece permit cunoaşterea direc-
ţiei magenetizării peste tot în pătură și deci o comparaţie directă, cu teoria.
Direcţia magnetizării este..puternic afectată de condiţiile externe

LIB
în care se află eșantionul, precum şi de istoria acestuia (intensitatea, şi
durata cimpurilor magnetice aplicate) [5, 10]. Aceasta face ca găsirea ei
prin metode statistice să fie imposibilă. Am evidenţiat în capitolul XIII
că au fost imaginate metode tenomenologice de rezolvare a problemei
direcției magnetizării şi - anume teoria domeniilor [4, 12] și teoria Micro:

Y
magnetică [5, 13].

IT
O a doua problemă, cu caracter fundamental, constă în elaborarea
unui model realist de pătură, subţire, care să fie capabil să prezică influenţa

RS
diferiților factori ca dimensiune, formă, tehnologiade obținere, oxidare ebc.,
asupra apariției magnetizării spontane. O competentă tiecere în revistă
a rezultatelor obținute pînă în anul 1972 a fost făcută de „Corcioyei,, Cos-/
tache și Vamanu [6] E
VE
„Im cadrul acestui capitol, pentru început, prezentăm date legate de
comportarea magnetică a unor clase. de pături subţiri. În acest; context
analizăm proprietăţile magnetice ale păturilor subţiri monocristaline. ale
NI
metaielor de. tranziţied, a păturilor subţiri amorfe ale metalelor de tran-
ziţie 3d şi a; aliajelor acestora, cît şi a aliajelor pămînturilor rare cu metalele
de tranziţie 3d. Vom discuta apoi comportarea magnetică a păturilor sub-
LU

țiri tolosite ca suport pentru domeniile cilindrice (bubbles, - bule). pro-

blemă de mare interes tehnic.Se analizează modul în care structura pă-
turii influenţează proprietăţile magnetice ale acesteia, şi respectiv procesele
de inversarea fuxului în pături cu anizotropie uniaxială. În final trecem
A

în revistă, modele ce le:

descriu apariţia ordonării magnetice în pături
subțiri, modele ce pleacă de la un hainiltonian de tip Heisenberg. Dat
TR

fiind faptul că în capitolul VII am analizat predicțiile acestor modele,

vom prezenta doar aspectele particulare în utilizarea lor, generate de geo-
metria păturii subţiri. Discutăm apoi unele probleme legâte de “depen-
EN

denţa magnetizării de temperatură cît şi de poziţia stratului monoatomie

în pătura subţire. Date despre comportarea păturilor subţiri feromagne-
tice pot îi găsite și în lucrarea lui Bursuc şi :Suciu [14]. _ a
/C

XVI.2. Proprietăţile magnetice ale păturilor. subţiri.monocristaline -

SI

„ În prezent există un! volum extreni: de mare de date privind com-

portarea magneticăa păturilor. subţiri ale: metalelor de tranziţie 3d şi a
IA

aliajelor acestora. Prezentarea rezultatelor : acestor. cercetări depăşeşte

cadrul lucrării. Ca atare, ne vom limita la evidenţierea unor studii recente
avind. ca obiectiv păturile monocristaline ale metalelor de tranziţie 3d.
U

Pe parcursul capitolu
ne. vom”referi
lui. şi la alte date, în contextul justii-
ficării unor modele teoretice. În continuare se va analiza influența supor-
BC

tului. asupra proprietăţilor. magnetice cît şi comportarea păturilor „subţiri

modulate compozițional. . e

486
 +XVI.2.1, Pături subțiri monocristaline ale metalelor de tranziție 3d

RY
+" Interesul legat,de studiul comportării magneticea, păturilor subțiri
ai crescut ca, iirmare' a cercetărilor teoretice cit şi a celor. experimentale în
"contextul 'elucidării unor, probleme legate, de fizica suprafețelor, „Aceste

RA
studii au';în' vedete modul în care dimensiunea, finiţă a “păturii subțiri
magnetice influențează distribuţia densităţii de spin, comparativ, cu: cea
ai mâterialului masiv, rolul pe care îl au stările.de 'suprataţă, ete. [15].
Dezvoltarea 'unor. noi tehnici experimentale ca difracţia electronilor. cu

LIB
spini polarizaţți, fotoemisia polarizată de spin, spectroscopia - câpturii
„|electronilor, efectul Mosșbauer ete., au. permis obținerea de noi datepri-
“vind niagnetismul păturilor subţiri “de "fier, cobalt sau nichel.
În cazul păturilor de fier sau cobalt s-au observat, prin efect Tall

Y
“anormal: [16], momente magnetice ordonate chiar și atunci cind se depune
un singur-strat atomice pe aliaje de Pb—Bi supraconduetoare. Rezultatele

IT
deosebit; de interesante s-au evidenţiat prin rezonanţă nucleară gama în
cazul păturilor subţiri de fier (110) crescute epitaxial pe argint (111).

RS
o

VE
NI
LU
——

T RA
EN
/C

N1

0 100 200 "300 400 569 600

Temperctura (K )
SI

Fig. SVI.1. — Dependenţa de temperatură a-cimpurilor hiperfine la

:.
nucleul 57?e pentru pături monocristaline de fier, de diferite grosimi
b—35Â,c — 704, d — 1004, c — 20 000 A.
IA

a—20Â,

Pentru a se evita oxidarea stratului superficial după depunere, acesta

a, fost acoperit cu argint. Deoarece cîmpul hiperfin este proporţional cu
U

magnetizurea locală, aceste studii pot furniza informaţii legate de depen-

figura
denţa magnetizării de temperatură sau de poziţia stratului. În
BC

XVI.1 se prezintă dependen ța de temperat ură a cîmpurilo r hiperfine

487
 B,p, pentru, diferite: grosimi ale păsturii [17]; Lia; o! grosi
a păturii.
me de
104 A aceasta se comportă similar cu materialul rmasiv. Penţru tempera-

RY
„buri 2'>100.K cîmpurile hipertine descrese mai rapid cu temperatura,
decît în cazul materialului masiv,, Acest, fapt, este de aşteptat „dat, fiind -
interacţiile de schimb mai mici ce apar între atomii stratului de suprafaţă.
„Pentru păturile. de 20 A și 35 A dependenţa, de temperatură,-a, lui

RA
Br, deviază de la o lege în' 7%2 caracteristică fierului masiv ; la tempera-
uri joase este aproximaţiv liniară. Această, comportare a,; fost... prezisă,
pentru pături îoarţe subțiri: Astfel, o predicţie, ţeoreţică, mai recenţă, evi-

LIB
Popa „i „zi - ge si pa Pi EN
E ai
> ta Baii azi N ii Aj

aie tot terti ta ERIE: iii rii LIREI iai

iți AM(TD) T exp( iale
DP): a, tii (XVI2al)
in
. | poe deea RI
) III
pa aia iau) i |

Y
„unde €, este energia, de anizotropie;; Pentru: €,: < . Ip T relaţia : (SVI.2.1)
„evidenţiază,o, dependenţă.de temperatură; liniară a; magnetizării:
: îi +

IT
, eee iza ilie i iba ie Dia iu ta tin DEEA:
333 pe Pasii ai eta tes ir

RS
A
3314
VE |
__
LL
NI
„] „ă

i 329- i
LU

7 „7 Fig. NVI2. — Cimpul

= -7* hiperfin la nucleul Fe
Z
A

în funcţie de poziţia: stra-

2 327 tului monoatomic : într-o
23500 pătură de ficr formată
TR

= din 30 de straturi, la
s. 42 K şi 295 K.
3 348-
EN

346- a 4,2K
/C

3lri Ț- Ă | |

4 a |
PI 1] 5 :
SI

340 4 Y 7 TI TOTI TIT, TI e ogor po 1 / „n

pitt gi 10 ia i 20105 î. ap: spe isi
tri a iti pp a Cite cer* ca Ta zi aa '
IA

ti 101: Numărul de'straturi

pacii ppt? . Pi a N ”

La temperaturi mai mici decît 50 K, cimpurile hiperfine sînt „mai

mari în păturile.subţiri decit; în: materialul: masiv. Acest itapt'este atribuit
U

amplificării«la suprafaţă: â hagnetizării. se! iii: o fiţi ii

„viu Dependenţă, ;eîmpurilor.: hiperfine:: de: -poziţia stratului, pentru: -:o
BC

pătură, formatăi:din 30i:de straturi monoatomice;resto redată"în figura,

:XVI:2::La:295:-K: se evidenţiază:la suprafaţa, păturii o;scădere a:valorilor

1468
B,, comparativ cu valoarea -de 333 kG caracteristică fierului masiv,
în timp ce la 4,2 K magnetizarea straturilor de suprafață crește compara-

RY
tiv cu.valoarea tipică; materialului masiv. (340 kG). In aceste figuri supra-
faţa exterioarăa păturii este situată în dreapta. Deplasările izomere deter-
minate la 7 = 295 K sînt repreze figura: XVI.3 şi calitativ pre-
în. ntate
zintă acecași dependenţ ă. stratului ca:1a:4,2 K [17]. Acestea
de, poziţia

RA
i pe

pp 0,0

LIB
ppt i

1 iii ia:

i ! ( i cip N

: ; "B ”

iz LE
| iu L
„.i 80,037"

Y
it to teeie liaii Bg
pt pet ab gi

IT
Fig. NN 1.3..—,Dependen-,, N.
“* ţa deplasării izomere. la . a 0,02-
„: pata ate, 7
-295'1,'în funcţie de pozi- * $-.

RS
- ţia stratului monoatomic În: i
i-si Pătură, mg:
: 4 ap i
4 i e
; ) a !
ta

!
i!
fi

;
SiS
pai
pecetea
:
Cid
. .
pir
Dirt
;-,0014
a
aia
[e
VE Pe
aaa
i Ţ:
;

:
i iii Eu ro Țo
NI
i pi „0,00 T az = DUtiaă
S pa! Da 10 Si 20... 3:
] ED N _Numer,de straturi | i
LU

iz
DO E IIS IE II E
evidenţiază o desexeştere a densităţii. electronilor s. lingă suprafaţa aco-
perită;cu argint; Creşterea valorilor B,.constituie o caracteristică a păturii
iar dependenţa evidenţiată la. 295 K pare legată de excitația sistemului,
RA

care aparent implică o energie mai mică lingă suprafaţa păturii, efectul
acesta depăşind creşterea. magnetizării straturilor de suprataţă.
_ * Creşterea, valorilor, By şi scăderea densităţii electronilor s concordă
cu calculele efectuate [19] asupra unei pături subțiri de Fe (001.) formată
T

din 7 straturi. În- calcule nu se ia în considerare “ acoperirea, suprafeţei

EN

păturii iar pe de altă parte orientarea diferă de cea studiată experimental.

Ca atare, concordanța valorilor B,, şi a deplasării izomere este doar
calitativă. | A
“* Stmâiul păturilor subţiri de nichel a relevat rezultate contradictorii.
/C

Leiberman şi colab. [20] au evidenţiat straturi nemagnetice de nichel

pentru mai puţin de 2,5 straturi monoatiomice depuse pe un substrat de
cupru. Concluziile măsurătorilor ulterioare se contrazic. Astfel], spre
exemplu, stndiile prin” efect Hall anormal [16] au evidenţiat existenţa.
SI

„unor straturi nemagnetice. Alte cercetări nu confirmă însă această afir-

maţie. Prin difracție și fotoemisie polarizată de spin [21, 22) s-a arătat -
apare deja în pături cu o grosime medie de unul sau
IA

că feromagnetisniul
două straturi monoatomice. Spectroscopia de. captură a electronilor evi-
denţiazăcă un monostrat; de nichel depus pe un substrat de cupru: este
magnetice, momentul acestuia fiind însă mai mic decit al nichelului masiv:
U

[23]. Polazizarea, de spin.a electronilor emiși de Ni(100). [24] a putut, fi

BC

justificată prin studiul fotoemisiei benzii, folosind ca parametru despi-.

carea prin schimb [25]. Mărimea, despicării prin schimb implicată a îost
489
 de 0,33 eV,în bună concordanţă cu. valoarea de.0,31 eV determinatăîn
cazul nichelului, masiv. „i, i pt

RY
“Studiile prin: emisie a 'cimpului polarizat de spin:pe N i(100)'âu fost
interpretate admiţind. că proprietăţile magnetice ale suprafeţei și a mate-
rialului masiv sînt: similare [26]. Eberhard şi 'colab. [27] au 'inăsurast

RA
o valoare. a despicării prin sehimb la 100 K, de 0,30-+0:02 ev pentru '0
stare a suprafeţei electronice, localizată în punctul $ al suprafeţei zonei
Brillouin a Ni(110). Rezultatul exelude existenţa unor straturi nemagne- -
tice sau paramagnetice pe suprafaţa (110) a nichelului.

LIB
Progresele recente în calculul benzii de energie polarizată de spin
au stimulat analiza teoretică a structurii electronice a păturii subţiri.
Aceste analize pleacă de la sisteme cu structuri ideale. În aceste studii se
ia în considerare influenţa substratului metalic nemagnetie, ca de exemplu

Y
cupru. Wang şi colab. [19, 28, 29] au calculat; în mod selfeonsistent banda
de energie polarizaţă de spin la o pătură de nouă monostraturi de Ni(001). .

IT
«Păturaa fost suficient de groasă pentru a determina : dispersia energiei,
caracterul spaţial al stărilor de suprafaţă ale nichelului şi respectiv

RS
efectele acestora asupra polarizării. de spin a suprafeţei, magnetizarea,
suprafeţei, distribuţia sarcinii electronice şi proiecția pe strat; a densităţii
de stări electronice. Calculul benzii de energie polarizată de spin pentru
VE
nichel masiv arată că banda cu spini majoritari este aproape plină în timp
ce banda cu spini minoritari nu este complet plină. Numărul de găuri
„corespunde teoretic la un moment pe atom de nichel de 0,56 up, uşor mai
mie ca, valoarea caracteristică nichelului masiv. Influenţa suprafeţei și a
NI
grosimii foarte mici se datorește stărilor electronice de suprafaţiă care se
comportă ca găuri d de spin majoritar, reducind momentul magnetice de
LU

spin la suprafaţă, la 0,44 up. Nu se evidenţiază straturi nemagnetice pe

suprafeţele (001) ale nichelului. În cazul unei pături de Cu(001) cu 5
monostraturi nu se evidențiază prezenţa unui moment magnetic. Pentru
un monostrast; de Ni(001) depus pe substrat de cupru, stările de suprafață
A

de tip gaură d, de spin majoritar, reduc momentul nichelului, la valoarea

de 0,39 up. Un caz interesant este cel al unui monostrat de nichel în vid
TR

cu un moment prezis'al nichelului de 0,85 up, apropiat;de limita atomică.

În comparaţiecu un monostrat de nichel depus pe un substrat 'de cupru
sau-pături de Ni(001).cu 9: monostraturi o parte mai mare 'din densitatea,
EN

"de stări este „împinsă” în vidşi astfel interacţia de schimb creşte. Densi-
tatea de stări electronice la nivelul Fermi, pentru: banda cu spini iminori-
tari, este mai mare decit cea pentru banda cu spini majoritari, și astfel
orice scădere în numărul total de electroni (ce se deplasează în spaţiul .
/C

vidat) poate conduce la o creştereîn momentul magnetic, deoarece banda

cu spini minoritari pierde electroni. Ea PI
Aceste rezultate evidenţiază că stratul de nichel - este magnetic
cînd este izolat sau depus pe un substrat de cupru. Reducerea momentu -
SI

lui magnetice pentru stratul: de nichel depus pe un substrat

de cupru, .
coincide cu rezultatele spectroscopiei de captură de electroni . [22]...
IA

Existenţa straturilor nemagnetţice nu a fost. confirmată în. cazul

cobaltului. Măsurătorile prin efect Mossbauer [30] au evidenţiat că atomii
stratului de suprafaţă au un-moment magnetic idenţic cu cel caracteris-
U

tie materialului masiv. Eleetronii polarizaţi de spin nu evidenţiază!la

BC

suprafaţa, cobaltului: stări nemagnetice,' similar ca în cazul „fierului şi

nichelului [26,31,32]. Ea Mi

490
'

XVI.2.2. Influenţa substratului asupra proprietăților magnetice. Fături

subțiri modulate compozițional

RY
| În paragraful precedent am evidențiat că proprietăţile magnetice
ale nichelului şi fierului pot fi moditieate ca urmare a schimbării aranja-

RA
mentelor atomice. Stratul de suprafaţă are astiel o structură electronică
diferită de cea a straturilor monoatomice interioare, ca urmare a cliscon-
tinuităţii suprafeţei. Modificări în structura electronică pot; apare şi ca

LIB
urmare a modificării configurației atomice locale. Acestea pot îi generate
și de efectele presiunii, alierii sau trunziţiilor de fază [33]. Se pot folusi
și ălte modalităţi de modificare a coniigurațiilor atomice şi implicit a
structurilor electronice. Astfel, spre exemplu, paladiul iradiat este supra-
conductor la 3,2 K [34] deşi materialul masiv nu prezintă această propric-

Y
tate pină la 0,0013 K [35]. Modificări în structura, electronică se pot

IT
produce prin modularea compoziţiei păturii folosind două sau mai multe
elemente. Să considerăm, spre exemplu, un sistem ce conţine o compo-
și respectiv B nemagnetică [15]. În afară de diferenţele

RS
nentăA magnetică
chimice între cele -două componente crescute epitaxial în. secvența
ABAB..., în stabilirea proprietăţilor fizice un rol important îl joacă
“nepotrivivea dintre parametrii de rețea. Dacă un strat atomice cu para-

constantă de rețea mai mareș straturile

VE
metrul de reţea ap, mai mic, este crescut epitaxial pe un substrat cu o
atomice situate lină intertaţă
vor relaxa, fiecare 'spre o altă valoare €. Apar, astfel, efecte de întindere
ale stratului, care conduc la modificări importante în proprietăţile elec-
NI
tronice şi magnetice ale unuia din componenți.
Pentau a obţine noi proprietăţi de material s-a preparat; structuri
LU

modilate compozițional [36] şi structuri coerente în straturi foarte subțiri

[37], din perechide metale ca de exemplu, Cu/Ni, Nb/Cu ete. În cazul
Cu/Ni modulat compozițional, studiile prin rezonanță feromagnetică, au
evidenţiat o densitate a magnetizării locale amplificată pe atomi de nichel.
RA

rezultate sînt explicate printr-o anizotropie mare a. suprafeţei

Aceste
[36]: Datele de rezonanţă evidenţiazăîn același timp o creştere a valorii
1,
temperaturii Curie 7, a păturii modulate, comparativ cu valoarea
de bandă asupra structurilor modulate
T

a aliajului omogen [26]. Caleulele

coerent Ni/Cu prezie momente mai mici ca cele caracteristice nichelului
EN

masivla interfaţa Ni-Cu (0,37 us) şi pe atomii de Ni „centrali (0,50 up)

[38]. Aceste studii au fost verificate, prin difracție cu neutroni [29]-
| Studiile au avut; în vedere şi folosirea nepotrivirii între parametrii
de reţea, pentru a întinde” stratul depus. S-a evidenţiat [40] cămomen-
/C

de
tul magnetic, al -Fe pe suprafeţele (111) ale aliajului Au-Cu depinde
şi deci de constanta de reţea. Astfel momentul variază de la
compoziţie
la 10%
0,6 un, valoare ce indică un magnetism slab, pină la 2,6 uy/atom
unui magnetism puternic.
SI

at Au. Această ultimă valoare este. caracteristică

Rezultatele sînt în concordanţă cu prezicerile teoretice [:41].
S-au efectuat măsurători magnetice şi. prin efect Mâssbauer la
IA

i
A = 15
nucleul 5Fe în pături subţiri Fe/Pd modulate compozițional cu
s-au evi-
2-1 Ă şi de grosime 1,5;3;5 şi 5 A [12]. În cazul păturiide 15 ĂA-se
valori 7. amplificate în timp ce pentru pătura de 3,5 obţin
denţiat
U

o
valori mai mari ale magnetizării. Pătura cu grosimea de 5 A prezintăcon-
distribuţie complexă a magnetizării. Studiile prin. efect Mossbauer
BC

firmă aceste rezultate.

A9i
 „+. Oreşteri deosebit de.mari, ale susceptivităţii magneţice, care eviden:
ţiază aproape o ordonare magnetică, au fost observate în cazul - păturilor

RY
subţiri de paladiu aşezate sub formă de sandviș întră pături mai groase .
de aur. În figura XVI.4 se prezintă dependența de temperatură a inversu-
po . ep AI pai: ae pet 4

ep zisa apoi CU i petit tu

RA
. PI .
atit Te Dules+ = = = - i
le. i
îsi
ă . i Aa ir a] para
i Pepe o i i tate Pe acorde
Piti ct : E

tz Sati); STII Po
EI ; ;
Pda
„. nuc pa
De Dag
aa
tea
pori
Pet rate
Ă , , £ | EA „. . aaa 7 - „a

LIB
morii ..
Pata
i A Pete
i
Pot, ,
ei . Pl tit
- PR
Dzeu poti
pt PE ..q , |
opri CI Joe miza Poate te tipat titi Ep UD pi! Y
:atita
: Ps
i „7 Tu,
ci , Pi n. Pa Da Ca ATDdi e tare iii aa to-
100ȚPit po. AERo ,
ERA
or
3 ! LIRE, | i
. Piu ur
Dotat * i *
a -
miti
. colturile . , cotata PN DD N miilihur uti
Papi a ST.
ZICE "a Pute
beep îrtetiei , pre
ta a . ea
(Mutt LDîi

Y
! - a-l ; rea 9 /o pi « Ia
Cei dp ce zii ara IGsi
Pita oip Et ! bo | i T, teo
Lt îi
: a! eu
E) e
i ,
'

IT
:
ii tea e3 se
Gib Petinoioi sri :
LOLA Cua Sei
poe ; d
mil
pi. ai ț 0. .. Bu — cc '
4 da i :80 dia '] Pta 2 iz gi) let i

RS
i - 4ș 3 |
i pate : .
e *
ata 7 =
fa ri 0 ii .
ii
)

paie| i
tz Pia poi .; ii
potzi
. . . : 4 ,

pat focul ivi ui “3 ta

”.
pi
iat

'
!
")

ep
:
- tiţo
T
iat

0:
” 2
pe

ț
—
i

ă
-

to,
-
.
.

Îi
ia
e
VE pape die
. .

cr.
pipi 4

ua
di
t

ya
,
.

pi
e

at
i
tou,
i

Cqe
.

Potro . mort - Bi bir Dr -

Dioti iti .
pt %
a o titi uta
.. .€
- Pziaege i Pute Pta “pipe d pyareei Țara tppeţi eat
titi SA) i pari ta ''* Temperatura (K:) A NN i i
NI
- pati i saptCi lo Tai
ip: ! pisl, Acrei
i ! : ei co ei
pt: pata ot
petit ao iți oi
ps Fig. NVI:4. cl
Dependenţa: de temperatură a inversului susce ti-
e ,
e
vităţii magnetiec la 'păturile' de paladiii 'âcpuse pe substrât dc'aur'
[iai sue ... eg i pă m li 3
a
tii ss m5Straturi P, D= 1 strațiPA (72 x 10), c—5 strat
PA. (471.X2),
uri -- |
LU

a ast A Dai i) ” -
Pg Ei ei rue C. OTE ina op titioege dl strat , Pd. iul |, NE : a
Eee E DI Da te fua i i spira Ta otet SOS : Di
DN aici a) atei iat bo tii Pe
lui susceptivităţii
3 ” e

magnetice pehtiru unele pături. Se evidenţiază, că :valo-

zile “i + urmează o lege de ţip Curie: Weiss, [43],; deși paladiul normal, nu
A

19 0 moment medii localizaţ.

de rețea, „a„Comportarea, observată,
constantei paladiului (a, =;3,890 este, atribuită, dilatării
A) depus pe faţa (001)
TR

a, păturii,de atit (ap = 4,078 A). Aegastă, nepotrivite, de,4,72%,, conduce

m paie A Pete) pa Pat mg st Dc 7 die e dd oa e a 5! ş 7

la „dilatarea. parametrului de.reţea cil, <, 2,5,.şi relaxarea, acesțui. efect

în
em
citevă
apoi
stiături
ge:
[14]. Maghetismiul amplificat,al 'păladiului,, ca urmare
m ei, 0) aaa emil,
EN

a întinderii,nui 'este 'sitprinzător, deoarece paladiul, este nai „puţin mag:

netic pe măsiiră coniprităării. Caleulele benzii” de.cnergie; [43] a.paladiului
coiăucă Ii 6 dreștăre do 8,49, ă densității de sţări, (6), bentruo creştere
'de 2;3%; a iparârietituluii de reţea; 'Deoârece'
/C

Pd în, sandviş de tip'Au/Pă/ Au

Suieră:0 tensiune teţiagoiială/ creşterea valorilor '(€;) poate diferi de cele
ale PA! normal) Pentru 'Sisţenul Au-Pd-Aia 'au fost dețeiminatvalozi
e! île
amplificării :prin! Schimba" (relaţia; (VI.5:24)) cuprinse într&! 370/și "28
„atit din temperatură fluetuâjţiilor de spin; cit şi din susceptiviţătea,magne-000
SI

tică:: Aceste: vălori!a! mări! apar ca; urmare a faptului că'la, presiune normală,
paladiul este aproape 'iiăgrieţit, Gila 2 10 și respectiv. a 'esțe toarţe! seri:
IA

Sibilla, „mici. modificări 'în densitiateă”' de! stări işi/sâuu la! pârameţiiul de, in-
teracție. i 1; butoi zac oii hot Diii ti pna tei ii ele boia
iz Brodskyi 38]uâ:cstudiat 1 coniportarea “magnetică a; 'Sistemului
U

„Au/Cr/Au:.
Se. evidenţiază;prezenţa' moinentelor: locâlizaţe aj "enăperâtiiii.
mai ;mariuca- temperatura ol, 'D7;-Şi respectiv o comportare anţifer0:
BC

magnetică: Factoruli de 'ampliticare prin::schirăb: 'deterriiriat''6stă 'd6: ai că

= 200. iniluxor strop eart.

.492.
 „to Amiarătat:în paragratul VIL.LI: că antiferomagnetismul de bandă al
cromului masiv se datoreşte structurii specifice a suprafeţei Fermi.i: Orice

RY
modificăre:a parametrului : al cromului:în sandviș și/sau o distor-
de 'reţea
siune: de. 1 simetria, cubică;-a vațelei poate atcetă detaliile suprafeței Fermi.
FR.
Acest :fapt;: justifică - scăderea temperaturii: N cel: de: la. 320 K.la 24
(0). Fold; o DI iar
de: amplificare: Stoner, . este i: a = [i—

RA
_ Factorul : Deoarece,
valoarea : măsurată; a, susceptivi tăţii -corespun de -a :.7,(0,0,0)-
0 .pon-
aparent, există momente; localizate la: > Pi şi.o:valoare: a marc,
dere mare la:7 o'are starea: cu q =:0.: Dacă sistemul este antiferom agnetic,

LIB
maximul în 7(Q) aparela 9. 0. Existenţ a 7: mari la.g = 0 este
unei valori
de q a
însă favorizațăîn cazul-în; care luăm: în. considerare dependenţa.
l VII.9.3 :că .3(q). scade treptat pe
ui $(q). Am evidenţiat în paragrafu
(iniţial: 1(q)ocq”), de la val maximă
oar caracteris
ea. tică
măsură ce q crește
evidenţierea
pentru'q =:0.:Faptul-că ](Q) nu este coustantă, determină,

Y
chiar: pentru: cazul antiterom agnetie' descris
unor::moniente : localizate .

IT
Mai SUŞ. it e ii PP
+ în. sistemul
Spre: > deosebire: - de :: antiferomagnetismul ::observat;
aţă al pături de
i. crom s-a relataţ; a fi feromagne-
Au/Cr/Au; stratul de supraf

RS
i: de. dispunere
tic [46]. Diferenţa, de comportare poate: fi atribuită modulu de. suprafaţă
ș și: respect iv; în stratul
a -straturilor:: şi anume | în. 'sandvi pt RI Să
ii: i ae | Tae iipa DIR
i D NI
I EI Mia III
al păturii de 'crom; i: DD piet
compozițional” (sandviș)
VE
3: Păturile:: subţiri :lale : metalelor, ; modulate
sînt: deosebit de interesante -generi nd:noi tipuri: de; materiale cu: propric-
La
tăi deoseb :exemplu.un monostrat de :Pd.: depus pe Nb'sauîn
Spre ite
absorbi t: pe sub strSe aşteapt
at: ă
conducela eliminarea hidrogenului
NI
cu implicaţii tehnologice.
viitor! evidenţierea şi'a altor fenomene inţeresante
i ae
tata te ice Poti ta Poate Dati
LU

DRE Li e citati Te rob e i

ao Pair ti iat eo nt iii
XVI.3; Pături subţiri amorfe =: a i pe
. CI a
preparare „4: aterialelor
ui. Ca: urmare! a:'elaborării -unor tehnici” de: a s-a dezvoltat; deosebit
RA

amorie sub formăde pătur i subţir i, studi uliac estor

una; din, metodele : (1) răcire
de mult. aza- amorfă poate fi. obţinută prin.
rapidă ;: (2) :co-depunerea, 2 două sau: mâi inulte , elemente (ce'au raze ato-
rochimice ; (3) depunerea
mice diterite) atât în vid cit şi. prin procese elect ni ordonarea atomică.
T

pentr u a preve
pe substrate care sînt suficient; de reci
ilor amorfe ale elemente-
Ultimul procedeu este folosit; la prepârarea pătur
EN

"aliaj elor acestora poate fi

lor de tranziţie 3d în timp ce la preparareă Si
e
folosită oricare metodă. ietăţi ” magne tice ale
În cele ce urmează vom "prezenta unele “propr ale aliajelor acestora
/C

tranzi ţie 3d,

păturilor: subțiri amorie ale metalelor de
cu elementelor de tranziţie 3d.
cât -şi cele: ale metalelor pămiînturi rare,
păturilor amorie am selectat
Pentuu-'a '6videnţia trăsăturile esenţiale ale .
unele rezultate reprezentative.
SI

și ale aliajelor
XVI 3.1. Pături subţiri amorfe-ale-metalelor de tranziție3d
IA

| “ . -
acestora o TA
U

or; de. tranziţie: 3d..; prezintă

su Păturile. subţiri: amorfe :ale. „elementel a, furnizează informaţii
în imagnetism.un interes particular deoarece: aceste
BC

propr ietăţ ilor magnetice şi în par-

cu: privire: la sfectul:structurii asupra
493
 ticular asupra momentelor la saturație: şi vespeotiv natura interacţiilor
de. Schimb [47].

RY
| : În acest pâragrat ne vom referi la: (1) pături ale elementelor pure
şi anume Co, Cr, Fe, Mn şi Ni; (2) pături ale aliajelor acestor elemente cu
un conținut "scăzut; de impurități ; (3): aliaje ale acestor elemente cu alte

RA
elemente nemagnetice, ca de exemplu Ni-P. Din punct de. vedere al cer-
cetărilor fundamentale materialele din clasa (1) prezintă, cel mai mare
interes, deoarece pot fi analizate mai uşor teoretic. Ca urmare a faptului
că sînţ diticil de preparat și sînt stabile într-un domeniu limitat de tem-

LIB
peraturi şi în unele cazuri, în zone de grosimi limitate, studiul materiale-
lor din clasele (2) și (3)::este esenţial: în: înţelegerea cfeotului: structurii
asupra: comportării magnetice. .
Momentul magnetic al păturii subțiri amorfe de cobalt a fost măsurat;

Y
indirect prin efect Hall. [4$]. şi respectiv prin: efect; Mossbauer [49]..Nu
s-a evidenţiat o diferenţă importantă între valorile obţinute în faza amorfă

IT
şi cea cristalină. Momentul magnetic determinat la o pătură de: cobalt
stabilizată cu citeva procente de siliciu; este în concordanță cu: datele de

RS
mai sus .[50].; Prin alierea cu P sâu:C momentul nu se modifică :semniti-
catiiv 'comparativ. cu: valoarea; caracteristică; fazei: cristaline [51].
„Am evidenţiat în capitolul VII că: momentul magnetic al fierului este
de 2 2 uplatom. Particulele precipitaite ce au structura, efe. au “uri: moment
VE
de 0, T un[atom.. S-a sugerat că fierul poate avea două tipuri de structuri
de: tip cubic cu feţe: centrate, (efec). “Pentru parametrul:de reţea cel mai mie
acesta este antiteromagnetie iar :pentru valori ale constantei :de reţea mai
NI
mari: este feromagnetic, momentul! fiind de: 2,9 'upJatom: [32, 53], dedus
prin: extrapolare din momentele :magnetice: ale aliajelor: Fe-Ni și. Fe-Pd.
Această sugestie a fost parţial verificată, în pături epitaxiale ale fierului.
LU

cu Structura cic, care s-au evidenţiat a fi feromagnetice dar momentul

magnetic este foarte mic probabil ca urmare a comprimării Şi a distor-
siunii reţelei cristaline [54].
“Unica, măsurătoare pe fier pur amort relevă un sooment magnetic
A

de 0,35. upJatom [55].:S-a evidenţiat totuşi în cazul aliajelor . amorfe ce

TR

conţin citeva procente de impurități :[56, 57 b, că pentru o anumită con-

centaţie (îs. SVI 5) momentul fierului este 2 2 balatoma 5sau 2 »9 platita:
EN

a k Fe-Au ;
E 3 |
E |
=
ERA o
/C

g=2 _ a
E. Fig. XVI.5.: — Valorile
= :*î momentelor magnetice ale
gi "unor aliaje: amorfe ale fie-: -
SI

S 1 'rului.
rul -
=
IA

RI IN RR IER RI TR RI N IT IN NORII AO DN A
0 2 4 6 8 10 12 e
U

X - concentrația d& Împurități, % at. | |

Ultima valoare este caracteristică -prezenţei impurităţiloir: cu'un diametru
BC

atomic mai mare ca, al fierului în timp ce prima pentru impurități cu dia-
metrul mai mie: Dacă conţinutul de impurități : scăde pînă : la ':aproxi-

A9A
 |

mativ 1%; momentul se-diminuează rapid şi valoarea, obținută prin extra-

polare ar putea coincide cu cea sugerati de Griuson şi colab. [55]. O expli-

RY
caţie posibilă pentru această scădere a momentului ar putea îi o ordonare
de tip mictomagnetie [47]... Sa ae Sa Aa
n aliajele Fe-P-X, la temperaturi joase, momentul caracteristic .
stării amorfe pare să fie mai mare decit cel al fazei cristaline, deși tempe-

RA
ratura Curie este mai mică [58]. | . Da
Nu s-au putut prepara pături subțiri amorie de nichel. Informaţiile
cu privire la comportarea magnetică au putut fi obținute numai prin
studiul claselor de materiale (2) şi (3). Se evidenţiază că momentul mag-

LIB
netie şi temperatura Curie, caracteristice stării amorfe a nichelului, scad
semnificativ. Momentul magnetic este probabil de aproximativ 0,3 un]
atom în timp ce temperatura Curie este de aproximativ 500 K [59—61].
O scădere a valorilor momentului magnetic şi a tempe aturii Curie s-a

Y
evidenţiat în: cazul păturilor de Ni-P şi pentru aliajele înrudite [62]. În
tabelul XVI.L se prezintă;o sinteză a valorilor magnetizării medii și a

IT
temperaturilor Curie pentru Co, Ni şi Fe în pături subțiri amorte.

RS
TABELUL XVI.1
magnetizării şi temperaturile Curie ale Fe,Co şi Ni în pături subțiri amorie
Valorile

| Maori. | 7 1 cameri
ccris,
VE | Bibliogralie
Mocuisti . |”
|î. 0,95—1,00 |. <1.(în aliaje) [18—50, 63, 64]. -
NI
Co
Ni | ..0,30—0,60 “|: 0,60—0,80 | 7: [59-61].
0,20—0,60 | <1 (în aliaje) | [55—58]
LU

4 Fe

Oromul şi manganul în stare. cristalină sînt - antiferomagnetice. În

dat
stare amortă, interacţiile magnetice caracteristice pentru un spin
variază de la poziţie la poziţie şi se presupune că anumite poziţii conduc
RA

la o temperatură 'de ordonare foarte scăzută,În acest model se justifică

a rezis-
minimele de tip Kondo observate în dependenţa, de temperatură
ivitiăţii păturilor amorfe de crom şi mangan [65—67].
T

"În figura XVI.6 se prezintă dependenţa, de temperatură a magneti-

ării în coordonate reduse pentru pături subţiri ale unor metale şi aliaje,
EN

ază in-
comparativ cu predicțiile teoretice. Regiunea: hașurată evidenţi
diferitel or modele teo-
vervalele de valori corespunzătoare predicţiilor
retice [47]. |
/C

r
Pentru a justifica, modificarea efectivă a magonetizării metalelo
în consider are două explicaţi i posibile : (1) moditi-
amorfe pot fi luate
cfe şi cve
carea, în densitatea de stări. Caleulele efectuate în cazul ficrului
are. un rol deosebit în determin area
[68, 69] evidenţiază căstructura
SI

momentului magnet ic ; (2) ordonar ea de tip mictoma gnetic. .

unde A
Studiul păturilor subţiri amorfe ale. aliajelor binare A,-„Ba»
IA

magnet ic iar B este fie un element metalic nemagn etie

este un element
vedere următo arele [15] : (1) ana -
sau un element formator de sticlă, au în (2) in-
ţie a ordinei de rază mică de acţiune ;
iza. dependenţei de compozi
U

normal conduc e la o
fluenţa dezordinei .asupraă magnetizării, care în mod -
unei mărimi medii; (3) determi
distribuţie a valorii momentelor în jurul
BC

magnetice;
marea compoziţiei . critice az. pentru apariţia momentelor
293
 (4) determinarea, compoziţiei, critice: Lo pentru apariţia înanziţiei de fază
metal- izolator.: ....!..

RY
-. Dat fiind volumul: mare de studii nu vom putea, trecă. în zovistă
date exhaustive legate de comportarea, magnetică a , păturilor subțiri

RA
LIB
e Fig. XVI, '— "Dependen-.
ui E "a. de temperatură! a mag-. .:. :::
og i „metizării spontane, în 'coor-.! ....,.
L “dir! “'donate,.! „reduse, |, „pentru,
| Acu, 5= 4. Na a N “unele Sisteme amori. Re.

Y
| MO). i: _î—Fe- Pd - P IN A 'giunea “hâșurată' 'icores-:
i Sea, Sai = —ts- pi: pi ei iti NN a 1punde 'cu prezicerile” mode:.!::

IT
ţi Ni limpur) tina Ni “elor, 'ce, descriu: compor::!! ..!
DI Pi Ni (impur)*: i N a tarea magnetică a materia-..,
“02+ Ic lelor amorie,

RS
, 0 02: oa, - “06: “10,8 tai Qi: mi a: mi be aia
a e a me anna TI, Ca
VE ea e m ae arm memo mm e mona me

amorie. Ca un exenaphu Yom. analiza Sistemul: “Re- B. În. stare stabilă

NI
cristalină, există doar compușii Fe, B, Fe,B şi FeB care sînt ordonaţi tero-
magnetic. Un domeniu continuu de: compoziţie Fe,_.B, poate îi obţinut;
prin prepararea aliajelor amorfe. Momentul magnetţie mediu al fierului
LU

poate fi determinat îie prin măsurători directe, fie indirecte, din valorile
cimpului hiperiin, cîmpul hiperfin fiind proporţional cu magnetizarea.
„În figura, XVI.7. se redau. [15] valorile, medii. ale cîmpului hiperfin
la, nucleul S7Re. obținute prin: studiul! aliajelor Fe: „B, cristaline .[70, 71],
A

materiale: masive amorfe, [72]. și respectiv a păturilor subţiri. amonte [73].

După o descreştere. cuasi-liniară la aproximativ 40% din; valorile carac-
TR

terisţice -a-Fe,. masiv, valorile. B, scad. rapid și.se anulează pentru & = .
0,55 0,60. Aceasta constituie concentraţia. critică .la, .care. are loc tran-
ziţia de la, feromagnetism. la paramagnetism. Datele de: mai sus sint în
EN

bună concordânţă cu cele obţinute prin studiul sistemelor. amorfe, Fe._.Si.,

Fe,_„Ge, şi. Fe,_„Sn, [74], cu, toate că -borul are: un. electron de valență
mai puţin ca. siliciu, germaniu sau staniu, i a Sa
/C

pu 3, 2. pături subțiri amorfe ale metalelor pământuri rare

SI

“Comiportarea;! magnetică, 'a. păturilor” subţiri: amorte ale metalelor

pămînturi-rare cu elementele de tranziţie 3d (ke, Co, Ni; Mn: etc.) cît şi
IA

cu alte metale nemagnetice. (Au, Cu, A1,. Mo etc.) a fost deosebit de mult
studiată... Dintre: sistemele “investigate au atras . atenţia" păturile : subţiri
ale pămînturilor. rare cu fierul sau cobaltul:: În afară de interesul: prezentat
U

pentru elucidarea unor probleme fundamentâle ale magnetismului;: aceste

„sisteme :pot: avea. aplicaţii la -realizarea; “de : dispozitive” cu' domenii: cilin-
BC

-drice: (bule) şi respectiv : pentru !'seriere: mâgnetică, Păturile de Tb-EFe Și

:Dy-Fe: pot fi folosite ; la înregistrări : termomagnetiice, :-:: Fi Netzezia

496
 | .

„n ao și colab. [75, 76] au studiai proprietăţile magnetice ale pături-

._- . vie . vu
| 4 ” . ..

lor subțiri G.-2 G0, cu grosimi de aproximativ lu, în domeniul de con-

centraţie 0,36.< 2 < 0,9. Ca în cazul compușilor cristalini (paragraful

RY
i . Ţ T ]
o. pr ÎN i

RA
9 rel!
4
Pai
7 =
- = , ,
A =
, Pa
IE -

LIB
E E a 300 k a
Fig. XVI.7 :— - Cimpurile ÎN . |
hiperline By în aliaje . AT
Fe,_zBa cristaline. (6) și SR
amoric (a), în îuncţie de.. , , | OR
n Ss

Y
concentraţia e În “bor: -
TeB(o), O FeB(o), i Mi i N
A | Ss
D FeB(c) masiv, dep - | Ta

IT
Q Fa_zBa(a) la 77 5, & 50 | | BN -
pătură sub- E X
(XI Fe, _+Ba (a)
la 10 K. a: N

RS
țire Y
'
1 E j '
4 '

a a a,
pet
!
„;

„ii
| !
RR
RE
|
i
|

oo
L
ta
Aa
,
VE
,

aia
L
ICR
008
,
I
:
ia A
Ss
Ob 7
13 . i '
NI
: pi! ”
ii 4
,. ! "i
d N II
ă î

i a IN Di aaa tea a
a
ma
E: Mae
e 1 Bboy Pa m i
LU

—8Fr- i alir
g'crist Da
= i te dn i miti
E Ş
5
3 Q
3 : | |
RA

! , ,

E. 6 Pi + o

Dependen-
. i
NVI.8. —
o
. 7 ”
be d
9! Fig.
“a compoziţie a
a a e “ţa de
=
- „momentelor , magneticela
o | O,
“saturație pentru compușii
T

2 eȚ a |
Ss o. a Pai | . cristalini şi păturile amorie
EN

- „09
SsE 22| o O
%
= 99 e
/C

i 0009 |
9| | - 9. , 1
0, a 5 10
y
SI

are «de tip ferimagnetic,

IX.10.5) aliajele amorfe par să prezinte o ordon
IA

niu fiind antiparalel orientate

momentele magnetice ale atomilor de gadoli tă, valorile momen-
în figura XVI.8 se prezin
Ja, cele ale atomilor de cobalt.
K, comparativ cu celo
telor magnetice, pe formula unitate GacCo,, la 4,2 pentru 7 < 6, sînt mai
U

valori ,
obţinute în compuși cristalini [77]. Aceste ziţie , ca urmare a unei
line cu acecaş i compo
mici decît în sistemele crista
BC

de cobalt .
contribuţii: magnetice mai mari a atomilor
„ 497
"23 — cs 241
 : În figura SVI.9 (curbelea şi b) se redă dependenţa de temperatură
a magenetizării spontane a aliajelor cristaline și amorie avînd compoziţia

RY
GdCo,:; Temperaturile: Curie sînt mai mariîn aliajele amorfe comparativ
cu cele cristaline.

RA
= 6
>
pi=j
e
Ş ” b

LIB
„gh . a]. Fig. XVI.9. — Dependeu-
B „. ţa ... de temperatură a
g magnetizării pentru alia- |
5 jele: a — CdCo, amori;.
3 2p _d b — GdCo, cristalin; c-—
5 c GdFe, amori; d—GafFe,

Y
* | a pi cristalin,

IT
1 1 1 L : '

0 .»- 200. 400 500 800

Temperatura (K) .

RS
| i | |
În fază cristalină, numai un compus şi anume Gd;C0,, prezintă,
“un punet de compensare (fig. 1.32). În stare amorfă, ca urmare a faptu-
lui că aliajele pot fi preparate. într-un domeniu extins de concentraţii
numărul de sisteme ce prezintă puncte de compensație este mare [76, 77].
VE
„Acest fapt prezintă interes pentru aplicaţiile tehnice la elemente de memorii
NI
cu domenii cilindrice, deoarece în aceste situații este “prezentă o magne-
=
izare mică, la temperatura mediului ambiant. Hasegawa [78] a analizat
interacţiile de schimb în aliajele cu 0,75 < z < 0,85, folosind aproxi-
LU

maia cîmpului molecular. Cu scăderea conţinutului de 'cobalt are loc o!

scădere a constantei de schimb medii, evidențiind rolul important pe
«care îl au atomii de cobalt la, interacţiile magnetice din sistem.
Păturile subţiri ale aliajelor P._„0o, (P = Gd, Tb, Ho, X) au fost
A

studiate pe Lee şi Heiman [79, 80]. Probele au fost examinate prin efecte
TR

maeneto-optice şi. măsurători magnetice. Aceste măsurători evidenţiază

că în cazul: sistemului Gd-Co momentul subreţelei cobaltului este mai
mare comparativ cu cel obținut în aliajele cristaline de aceeași compoziţie.
De exemplu, Mej=:02 up în YaCos şi 7, = 450 K, în timp ce în YCoz,
EN

Me, =16 up şi 7.600 K. Ultimul compus, în stare cristalină este un .

paramagnet de tip Pauli iar Y,Co, cristalin este un feromagnet cu Me, =
= 0,03 up. e
/C

Aliajele amorfe Gd,Fe,_„ sînt ferimagnetice [81]. Compoziţia la

care are loc compensarea magnetizărilor subrețelelor, la temperatura
mediului ambiant, este de 27%, at; Gd, uşor mai mare ca cea în pături
subţiri amorfe cu cobalt (aproximativ 20% at Gd). Această diferență
SI

între compoziţiile. la, care are loc compensarea magnetizării subrețelelor

se datoreşte diferenţei între momentul magnetic al fierului şi cobaltului
IA

(Mae > Mo). Temperaturile Curie în aliajele amoriecu fier, spre deose-
bire de cele cu cobalt, descrese comparativ cu valorile observate: în sis-
stemele cristaline corespunzătoare. . Spre exemplu, prezentăm în. figura
XVI.9 (curbele c şi d) dependenţa de temperatură -a magnetizării spon-
U

“tane în compusul -GdF'e, aflat în stare cristalină, şi respectiv amoriă [82,

BC

83]. Temperatura Curie a fazei amorte este 500 K considerabil mai mică
ca a sistemului cristalin (793 K). Momentul magnetical fierului în pătură
„498
 amorfă de 1,55 uy este mai mic.decit cel caracteristice eșantionului eris-
talin (1,62 pp. o: |

RY
„___„. „Pentru a studia teoretic comportarea magnetică a aliajelor amorie
PT, se pleacă de la energia totală a sistemului Ep= Er + Ea F Erc
suma energiilor cîmpului extern, de anizotropie şi respectiv de schimb.

RA
Direcţia unui spin dat, sau a unui grup de spini locali, este determinată,
de valoarea, minimăa energiei libere incluzînd schimbul(ce variază spaţial)
şi energia de anizotropie.Ca rezultat generalse obţine un material în care
toate direcţiile sînt axe de grea magnetizare şi astfel, pentru a alinia.

LIB
momentele magnetice ale pămînturilor rare, după o direcţie dată, este.
necesară o energie finită.
“Pipurile de structuri de spin posibile, într-o proiceţie bidimensio-
„7 nală, în cazul aliajelor amorfe, sînt prezentate în figura SVI.10. Presu-

Y
IT
pr.
e : A . pe a. A
Să Lag0 : L20
„Fig. NVL10::— Proiccţia e. ti Ho „H>0

RS
“bidimensională. a alinierii. -.:-: Da i | E
„de spin probabile în aliaje... -
:amorie” PT: (a) — ordo- |
“nare ferimagnetică;. (b)— | | AS „o
„& ordonare ferimagnetică -cu SL20 OT)
= :momentele pămînturilor - -= AAA
O irare (L70) dispuse. după “Gq
SI
Fe,Co
VE P
Sp
feito
—: tun con; (€)— dispunerea bei
-momentelor magnetice (L£
NI
Z 0) sub acţiunea . unui .
cîmp extern finit. - |

| a b Ma Aa c
LU

| | ”

punind că inţeracţia de schimb Jp- este dominantă (7 = Fe, Co) şi

un cîmp normal de anizotropie al metalelor 7, momentele magnetice ale
“atomilor 7 se vor alinia paralel între ele. În cazul ionilor P în stare S(Gd)
RA

momentul magnetic este coliniar și dispus antiparalel la cel al Fe sau Co.

(fie. XVI.10.a). Pentru metalele pămînturi rare cu L 3 0 (ca de exemplu
Tb), momentele magnetice, cuplate antiparalel la cele ale atomilor 1,
T

se vor ordona după un con a cărui jumătate a unghiului Ye este determi-

nastă de direcţiile şi mărimile relative ale anizotropiei locale a păminturi-
EN

lor rare cit și de cîmpurile de schimb. Dacă cîmpurile de schimb sînt.

aproximativ egale cu cimpurile externe uzuale, unghiul Y este dependent
de cîmp (fig. XVI.10.c). Acest model este consistent cu studiile prin efect.
/C

Mâssbauer asupra aliajului Dy Cosa [84].În acest aliaj se evidenţiază

unghiul
o distribuţie uniformă a momentelor disprosiului într-un con cu
de viri de 70”.
uni-
Bxistenţa păturilor subțiri amorfe cu anizotropie magnetică
SI

relatată, pentru început, în cazul aliajelor de gadoliniu-c obalt.

axială a fost
i mai mari
preparate prin pulverizare catodică [85—87]. La concentraţi
IA

de compoziţia la care are loc compensare a.

sau mai mici, dar apropiate cilin-
este satisfăcută condiţia pentru apariţia domeniilor
magnetizării,
uniaxială.
drice, adică E, > uM?/2, unde K, este constanta de anizotropie cu axa.
fierul,
U

Unele pături subţiri amorfe ale pămiînturil or rare cu

e perpendicu lară la planul păturii, prezintă interes
de uşoară magnetizar
BC

înregistrare magneto-op tice. S-a.

potenţial: pentru realizarea de medii de ț .

499:
 „evidenţiat, : spre, exemplu,.; că înregistrarea, ! termomagneti
că, :de : înalţă,
densita
te poate fi tăcută folosind pături de Tb-Fe şi Dy-Fe [88,189
]: cu

RY
ajutorul unui laser,de putere mică, și, cimp magnetic. extern,
de; intensitate
mică, deoarece acestea, âu n, cimp de; demaenetiz
Curie, scăzută şi eoerciviţaţe, mare.. O. alţă, aplicaţie, a,are;,
mic, temperatura,
pătur
Şi Dy.Fe.0, constituie iredarea,; vizuală, de înalţă, rezoluţie, ilor. de, 'Tb-Fe

RA
ia; inform
„măgnetice, inrezistiraţă „pe, benzi sau; discuri, „prin, tipărirea prin; contacaţiei
„Vermomasneţie, [90,91]. S-a, evidenţiat, de;asemenea,,că, t
păturile de Gd-Fe
aimerie,, cu;0. compoziţie bine controlată, , poti,fi .tolosite, pen;tru tipărire
iasnețică prin, conțăet,; deoârece, au .o,, coereivitate,;scăzută, şi, contrast

LIB
Rear mare | [91]. . iii centi agaţă
„ui 52 studiat,şi alte aliaje, amorfe; ale pămînturilor vare;:. Aceste cer-
cotări au evidenţiat că aliajele cu mangan nu sînt ordonate magnetice [92].
Aliajele et nichel prezintă o dependenţă, de compoziţie a temperaturilor

Y
Curie, anormală, în special în cazul concentraţiilor mari
de nichel [92].

IT
Pentru aliajele cu cupru, temperâtura Curie scade, pe măsură
creşte concentraţia, în cadoliniu [93], Compusul GăAL,, ce des-:
în stare cristalină,
este un antiferomagnet în, timp ce aliajul coresp

RS
unz
amorf.
ăto
prezint
ră o
comportare de tip sticlă de spin [94, 95]. Studiul prin
rezonanță imagne-
ticăa păturilor subţiri GA„AL_, cu 0,37 <a < 0,81 'sugerează prezenţa,
unui cîmp de anizotropie efectiy ce provine de la cimpuri
le, de, demagne- VE
tizare, ale sistemului neomogen, de tip.sticlă de spin::[
2 E
96] biti .''.
ra

PE E _ ii vii pita lj
ia
NI
ae pet as peoprze,

XVI.4. Pături - subţirio. cu domenii.. cilindri

le i N
ce (bule)... ii
.....
LU

În capitolul XIII s-a arătat că în anumite condiţii o pătură subţire ;

poate avea domenii cilindrice. Pentru aceasta magnetizarea trebui
îie orientată perpendicular:la, planul. păturii iar parametrul să esă
lori» Q > Diet futa
aibă vai
A eee dn pi ii tul Spit
A

it oteă 0 croitor alta erei tr tii ta ae Ăsta

Di tie sl Due îm si Diametrul domeniilor (um)! în citirii ata ti
TR

48 titi
pri 19 [= 300,
T TPI
50. 505 Oltea. apte DIE ate
Ț TOȚI 7 7 Ma i Ri , .: i aa
II
Caite
. „ti
vlg . ubot
»
f iul Ati d/a EST totestres tereri)
în , / 7 1
io
ÎMnBi.:
inimi ig Ip
%
li
4
Pip i / hotiRR Lot si a
pacea
ut Butii
ep
iata
bea
ro,
ce 1 aa
EN

! ' 4 . pa .ta FEtip : ue

aia &ţ , ohsol Asie f.:
brici NICE
poi Peco pitt pei
titiTe
a ti i ati
ii
E Na 7 fer fi 7
ir
rizae Wife
195|Paypc” ali
06)
Prteteite
/ii
7"((.hiCa betie
rit fi pete
Z £rii
Uz i grec
i-r iscei SVI
ii i
>, Proprie:,-4
L11 ; pa:
i rap
ii ua

a e Tie
evita
[Pr Ego mr titi]
-
e Train imaterial
mmilii «defizice
OA
„ale
i i
unor
li
fa : , - ee
o e ia ri Pia
/C

iul SUS af Dori pa Pe pi) e folosite

GAĂ ;j1tit103
- 7
|. «Gronaţii!
. X
; ze
i
MY jifii, 09 i7i calsupor t: peritru domeni i iilz-lf
i E. € . , Pati
tiulenez ind litosurlui e Jr zi ta osie ettcaret silindrice;: (bule): pf; Ă
4 / A 2 / DR | aa 5) br a
, Sa
SI

10 7 J / 8)
i .
.
OO
a
PAZA
, :
hi
a.
fiu PS
7 E
SI aripii” DORI
II
stia “e ci tter i
DOD pa
SeaSora
t îi
5 Si NR dp
Mi
Ă o
, I
ho Dr
pi) 1 5 Fri LE ISO E i STEȚ OI PI itp tit too isi
p
1 2 , ec fere .]
IA

, sreer
PT cast 1752492 is 4g3 ie 10 h S ti
Emma ori RPTOT ZII apte motu
pe cepe
l Dovey
e . j r accea!
imita) Dup pr Test
ui SES CMCŢI LEE OI ERE Eret Porge
Cea ate

iti» colita stea DT Sea iti iata Stan „CDR it ia

Tit ziua aiăostiti ab utttizitoo ozn A ah CM Foii ret
U

«rs Proprietăţile -fizico'::devinteres pentr u

trei clase: de'rhateriale. eris-
taline ce: :p6t iorma;: domânii :icilindiice: (granaţi, : ortoferite,:
BC

7 ferite “hexa:-»
gonale) sint; prezentate în:figura:XVI.11: [97]; Pe acesaşi: figură;se! eviden-:
500+
 ţiază regiunea, pentru care (-== 1 (vezi'p aragrăful XIII,7). Pentru scopuri
practice,: depinzînd de dimensiunea impus ă domeniului "cilindric: valorile

RY
(] trebuie:să, fie mai'mari decit; 1: Parametrii fizici :care prezintă interes
sînt situaţi: în: regiuncâ;:hașurată.: Granaţii'pot avea o gamă extinsă de
Sau constantei: de anizotropie;: care: se suprapune
- xalorii:ale maghetizării
peste dceastă regiune. Aceștia permit, realizarea: de domenii: cilindrice 'cu

RA
:cu. anizotropie
diametre: mai: mari: de '0,5i im: "10 altă clasă de materiale;
mai: ridicaţă,.la :6are: se'evidenţiază prezenţa; domeniilor! cilindrice! (bule),
cu diametre-mai:mari 'de:25 'uim; sînt ortoteritele:- O a.treia clasă de. ma-

LIB
seriale care prezintă un! spectru mai: larg: de':parametri sînt; feritele 'hexa-
sonale..' Acestea, oferă: posibilitatea: de a obţine domenii: cilindrice: cu dia-
metre Ghiâr: mai srânaţilor.
midi decit; 'cele :caracterisţice! : îi!
„-Anizotropiă -păsturilor: monoeristaline se datorește 'în principal modu-
“ui de: aranjare a'atiomilor în pătură şi ca atare este necesara ti crescute

Y
îngrijit, pe substrate nemaenetice monocristaline. O altă categorie de
materiale o constituie păturile amorfe obţinute prin pulverizare sau cva-

IT
porare termică. În acest caz, se utilizează substrate ce pot fi realizate rela-
iv uşor (ca de exemplu sticlă sau Si0,). ”

RS
Proprietăţile tizice ale păturilor subţiri ce prezintă domenii cilin-
drice trebuiesc optimizate în vederea satisfacerii condiţiilor tehnice impuse.
Spre exemplu, să, considerăm un sistem de propagare de tip D-—J, cu
diametrul domeniului dp. Lungimea caracteristică | şi grosimea h pot fi
VE
calculate în acord 'cu relaţiile. = (1/3)da şi b = 41. Lungimea caracteris-
tică este, dâtă de! proprietăţile fizice ale materialilui şi anume -:
NI
pis, ” __ MC DE ati , , ” :
| , ir aa i
- ÎN Re 1 = 32 z VocAQ Las ie: „(OSNI.4.1)
Î
LU

pe /
ma
A. este constanta de
unde Q este factorul de calitate0 = 21| 32ug şi
să
schimb. Pentru valori 1 şi Q date, în acord cu relaţia (XVI.4.1) trebuie |
existe între
o corelaţie JM, şi A. “ |
este
Astfel, pentru a avea proprietăţi corespunzătoare ale granaţilor
RA

a; a magne:
necesar a acţiona în sensul optimizării parametrului de reţea semnificativă
tizării MU, și a constantei de anizotropie K,..O diferenţă
subțiri, poate
între parametrul de reţea al substratului şi cel al păturii perturbă
„care,
T

conțribui, în mod hotăritor, la, apariţia unor, qnizotropii

a ,fi indusă prin, (Gd,GagO.2)
anizotropib, dorită 'gadoliniu' uiu, pita
creștere...este.cenemagnetic
EN

de și galiu SI do-
""'"Gramasul și un para-
oarece are aceeaşi structură, cristalină cii granaţii magnetici
pămiînturilor-rare,
intermediar în: secvenţă 'de'granaţi ai
mietru''de reţea; 'a păturilor
poate constitui un substrat/'bun pentru: creşterea: epitaxială
/C

cilindrice. Alte substraite se pot confecţiona din SmsGa30.»

pentru domenii” . este necesar
şi NdsGa;Ou: Pentru! reălizareă de pături corespunzătoare ea, al păturii şi
parâm etrul de:reţ
a, vea, doar'60' mică nepotrivire Aa între x Th(pum 3 unde
e ca; Aa:<0 ,03
SI

al:'substrătalui. În prac tică !

se! impun
1, este grositacă 'păbuiii [98];' Spre! oxemplu; prin. diliarea, JBuPnieosOue
cu Xa F6, Os parametrul ' de! reţea! este! aproa
p6' același cu! Gda GasO2 și
IA

de'iier sint înlocuiţi par-

că atare nu! âpar ţensiuni. în pătură: Dacă ioni! de reţea, a Ga GajOo,
anta
țial prin cei da'galiu,apare'o nepotriviră cu const Eu/ tm. Substra-
rea raport ului
dar aceasta poate fi evitată prin crește
U

. prezintă interes în. cazulîn care,in com-

telede Sma(asOuz şi. N do GaşOu2 un număr mai vidica t, de ioni ai pămiînturilor-
poziţia pături i, sînt, incluş i
BC

mai mari. : toi dom ?

E titi
zare cu diametre
501
 Magnetizarea *) (fig. XVI.11) câracteristică, granaț
ilor poate fi modi-
ficată prin înlocuirea fierului prin ioni nemagnetici.
Maonetizarea, rezul-
tantă va, scădea dacă sînt substituiţi ionii de fier situaţ

RY
i în poziţii -tetra-
edrice și respecti-va,
v creşte dacă se înlocuiesc cei situaţi în poziţii octa-
edrice (vezi paragraful IX.10.4). Prin înlocuirea, fierul
ui prin Ga”+, aproxi-
maâtiv 90% din acești ioni ocupă poziții tetraedrice
și aproximativ 10%

RA
poziţii octaedrice. Bficienţa acestei Substituiţii în scăde
rezultante este de .80%/. Ionii de Ge4+ intră în propo rea magnetizării
rţie de aproximativ
95%, în poziţii tetraedrice. Ionii Ca2+ folosiţi pentru :comp
introduse. de ionii de. germaniu, ocupă poziţii dodec ensarea, sarcinii

LIB
aedrice Şi ca atare
poatefi redus: conţinutul: de pămînt; rar. Ca: urmare
a'scăderii conținutu-.
lui de fier, ca efect: al diluării, intensitatea interacţiilo
r dintre ionii de fier
scade şi ca atare se diminuează constanta de schimb
medie, A. Spre exem-
lu, în figura XVI.12 se prezintă variația cu compoziţia a lui A. pentru

Y
IT
pie zeci pa

RS
A , „la
i . , i. d . îi. ai
"1". Temperatura mediului: ambiant : .

VE "Fig. NVLI2. =" Depen-

„ denţa de compoziţie a con. .:
"* stantei: 'de sehimb efective:
- prin modificarea număru-
“lui de ioni în poziţii tetrae-
NI
drice la granații (Y,_zCaz)
[Fe.] (Gez Fez_2) O. şi
respectiv octaedrice la
LU

granaţii (YLu? [Scy Fes_y]

i (Fes)Oa. e
N
dea
A
TR

, mi

două tipuri de granaţi [99] la care s-au înlocuit ionii de fier

din poziţii
EN

tetraedr
prinice
ioni de germaniu. și respectiv. ionii de fier din poziţii
octaed rice prin cei de. scandiu.. le
SO
„_*. Anizotropia uniaxială perpendiculară, J,**) este. indusă, prin creştere
(vezi -paragraful „XII.5.4). Anizotropia indusă prin
/C

tensiuni constituie
în mod obişnui o: corecție mică la, aceasta atunci
cînd există doar o ne-
potrivire mică între parametrul. de reţea al stratulu
cu
i cel al suportului.
Constanta, de anizotropie magnetocristali-., nă este mult mai mică
comparativcu I(K, < K,).: Aceasta, se. manifestă
SI

ca o perturbaţie de
simetrie cubică, mică, a, lui K, şi este. evidenţiată printr-
o variaţie azimu- .
tală în energie, în jurul direcţiei principale, determinat I,.. Se poate
observa în același timpo variaţie azimutală, în jurul axei edeprinci
IA

Ku, datorită
pale a lui
anizotropiei induse prin creștere în. lungul păturii orient
ate
U

„*) Deoarece în majoritatea lucrărilor

CGS (47 M,): pentru compâraţie cu datele "existente: magnetizarea - se “exprimă în unităţi
BC

dir figuri vom folosi în paralel şi acest.

În capitolul XIII a fost notată Ky. sistem.
au N a aaa
502
(110). În pături crescute (100) și (111) există o anizotropie uniaxială sim-
Dă, în afara perturbaţiei: K,. a IE

RY
. : , . ,
. - id 1

Anizotropia indusă prin creştere poate fi exprimată prin relația,

cc. Seed i
LO
a Ka = MUAY Rua o (AVIL2)

RA
. jo . RI a e
zise

unde IE, este .eoeficientul, de anizotropie caracteristic perechii - de ioni

de pămiînturi rare considerati, a, şi 4, concentrațiile. acestora iar raportul

LIB
A|Ao.reprezintă valoarea redusă a parametrului de schimb şi:se deter-
mină din. curbe de tipul celor redate în figura XVI.12. A este parametrul
efectiv de schimb pentru granatulcu compoziţia a = 0. Conţinutul rela-
tiv al celor două tipuri de ioni de pămînt rar a,/a se alege astfel încît să

Y
existe o cît mai bună potrivire a parametrilor de reţea a granatului mag-
netie cu ecl al substratului. Valorile -I£,, depind de -diferența 7, între

IT
razele celor două tipuri de ioni de pămînt rar constituenți ai sranatului.
Se evidenţiază o creştere liniară a valorilor 4, în funcţie de 7, [97].

RS
Prin asigurarea unor compoziţii corespunzătoare ale oranaților se
pot obţine pături subţiri eu proprietăţi fizice predleterminate. Alegerea
compoziţiei granatului. pentru păturile subţiri folosite: ca elemente de
mem este.
ori e de acceptarea unor compromisuri între diteri-
determinată VE
tele cerinţe. Spre! exemp se Smo,ss [03.35 GăzasOi2 este un material
"Yilu:
excelent pentru utilizarea în circuite care operează la 100 kHz într-un
Ore
domeniu.de temperaturi —20*0 şi 800. Granatul Gdzuo Lo po FC Alo,s
NI
em/s/Oe și este capabil să opereze la
are o mobilitate de pînă la '5000
viteze foarte 'mari, performanţe ce se obţin în detrimentul stabilităţii la
o bună
LU

vemperatură. Granatul Yag 2Smo

10 0âo.9sECa.02 20.980 prezintă
stabilitate la temperatură şi este folosit la 1 MHz [101].
Cercetările ce.se desfăşoară în ultimii ani, au ca obiectiv obţinerea
unor materiale care să permită stabilizarea unor domenii cilindrice (bule)
RA

[15].
Gu diametre mici astfel încît să crească densitatea de informaţii
Pentru aceasta se caută compoziţii care să permită creşterea epitaxială
care conduc
a păturilor subţiri monocristaline cu grosimi submieronice,
ale domenii lor cilindri ce [102, 103]. Hu şi colab.:
T

la diametr e submicr onice

domenii cilindrice submicronice în granaţii depuși
[104] au. propagat.
EN

de Gd, GasO.o:
epituxial, în faza lichidă,în mod izoterm [105] pe substrat
epituxia l, cu valori mari
S-au obţinut şi granaţi nediluajţi în fier, depuși o-
obţină domenii submicr
ale maenetizării. la, saturație, astfel încit să se
cu Xb sau Lu şi crescuți
nice. Granaţii: de Sm şi Eu au fost combinaţi
/C

(111) [105].
pe substrate de GdsGaOu. și S3m>Ga,O. orientate după te de
de Buske; Oie depuse pe substra
S-a evidenţiat [106] că păturile , Ifoarte
Nd, Gap orienta te (100) au o anizotr opie indusă prin creştere
l în fază, lichidă,
mate. Păturile de (SmLu),(BeGa);O,p crescute epitaxia
SI

te (111) au, de asemene a, domenii cilindrice cu

în mod izoterm, orienta )FesOrz
25(PPPt
diametre foarte mici [107]. Păturile subţiri de Sma asCuo şi (111) reali-
IA

orientat e (100)
crescute epitaxial pe substrat de Gds Ga,0,2 0,5 um ȘI lungimi
zează domenii cilindrice cu un diametru de aproximativ
caracteristice de 0,04+0,06 um [108].
U

un gradient
În păturile subţiri de granaţi, crescute epitaxial, apare la supra
do (0,L 0,4) um de
de concentraţie într-un interval de grosimi
BC

nedorită , a acestor gradienț i de concent raţie

faţa păturii [109]. Existenţa,
503
 în compoziţia păturii, în. lungul direcţiei de creştere, dă naştere la
o de-
pendenţă de grosime a temperaturii de compensație. : În aceste situaţii

RY
poate fi imaginat un „plan” de compensare, „care, se, mișcă -pri : pătură
n
în zona de temperaturi apropiate de punctul de compensație. Un
cimp
extern. de intensitate critică, poate inversa direcţia magnetizării în una, din
cele două regiuni determinate de plan și produce o modificare puternică,

RA
în magnetizare. Pătura se comportă ca Şi cum ar avea două cîmpuri
coercitive. | e a
i O altă categorie "de: materiale care'se studiază pentru a; ti utilizate

LIB
ca suport :pentru' domenii :cilindrice (bule) o: colistiţuie fevitele 'hezagonale
cu structură de. tip :magnetoplumbit, prototipiil acestei familii fiind ferita,
de bariu (BaFe,20,,) (vezi paragraful 1X.10:3). Ca, iirmare a valorilor ridi-:
cate ale'magnetizării cît și ale 'constântelor: de ariizotropie IE, aceste ma:
teriale 'ar' putea fi. utilizate pentru! generarea, de "domenii, cilindrice (bule)

Y
et. diametrul: mai mie de:0,5 :pin:! Similar, ca,în 'cazul granaţilor, se pot

IT
face. substituţii variate asttel încâţ' să, 'se modifice; valorile: magnetizării
și/sau 'ale: constantei 'de: anizotiopie,'ajustind: astfel 'parametrul Q. şi res:
pectiv : diametrul :domâniului.: Feritele hexagonale; au “6 simetrie hexago:

RS
nală,,și deci-un; tip de anizotropie corespun ' zăto
penitriii:generă
are tea do-
meniilor cilindrice. Totuşi utilitatea; feritelor hexagon ale pentru elemente de
memorie, cu. domenii. cilindrice (bule): este nesigură... Se: "pare. că folosirea
acestora, la generarea, VE
de domenii cilindrice: cu! diametrede ordinul micro-
nilor sau submicronice este condiţionată de: obţinerea unor pături mono-"
cristaline crescute pe substrate corespunzătoare: S-a evidenţiaitcă Sr Ga,20ug
NI
este un, material, ce;:merită; a ;fi :studiat“ ca substrat pentru creşterea
păturilor de .SrFe,A1,0,.:S-au crescut; epitaxial, pături:din acest material,
cu grosimi de ciţiva,;microni;pe substraite de. SrGa,;0;, din flux care con-.
LU

ţine . plumb, prin evaporarea, solventului din fluxul. depozitat. pe substrat;

[110]. Atât prin efect Faraday cit şi: prin metoda; pulberilor s-a evidenţiat
o structură, de domeniide tip Kiţtcu; el,pereţi Bloch paraleli la:axa hexa-
gonală,în acord cu presupunereacă:, axa de ușoară magnetizare este per-
A

pendiculară,la, suprafața păturii. e |

TR

-.. Ortoferitele.au fost primele - materiale: studiate . ca suport pentru

domeniile cilindrice.. Interesul s-a deplasat apoi: spre
; :graca naţiurmare a
faptului că domeniile. cilindrice în: ortoferite sînt mul mai
t.mari ca cele
impuse de .utilizările .tehnice.: Magnetizarea la. saturație a ortoferitelor
EN

este mică: (47M, <.150 G).: Pentru. o constantă de - anizotropie IE, =

= 8.105 erg/em:, valorile ( sînt foarte. mari: și: deci și diametrul domeniu:
lui (aproximativ
100 um). Valorile magnetizării nu au putut fi influențate
/C

mult deoarece momentele magnetice ale fierului deviază doar puţinde la

dispunerea anţiparalelă . (vezi paragraful 1X.7.1), subreţelele fiind iden-:
„tice din pune de vedere cristalogratie şi chimic. Ca, atare magnetizarea
rezultantă, nu. poate fi .moditic prin: substivuţii
ată . :* -. aa
SI

"+ Constanta, de .anizotropie :a; put

fi: ut
modificată (micșorată) prin:
substituţii: între _ortoferite, astfel “încît "temperatura, reorientării de spin
IA

să fie „deplasată în 'apropiere de temperatura mediului ambiant,că de!

exemplu la 'SmossTboașBeO, [111]. - Aceasta conduce la un diametru:
al domeniului.de :pină, la 20um: Acest fapt implică însă o variaţie mare cu
temperatura, a proprietăţilor magnstice. În: concluzie,se pare că ortoferi-!
U

tele: nu. .vor.fi uţilizate pentru: realizarea, de elem:de. ente memorie: - | |

BC

„+, În, ultimii. ani, pentri . obținerea, :de domenii cilindrice: (bule) s-au!
studiat. păturile subțiri. amorfe. ale. pământurilor rare: cu elemente de :tram-:

504,
 j „

ziţie 3d (Co-sau Ie). În. apropiore de compoziţia la care magnetizărilo

subreţelelor se :: compensează, ! valorile maenetizării rezultante saţisfac

RY
„condiția pentru apariţia domeniilor cilindrice (0>1).
„Cimpul:de comandă pentru “propagarea domeniilor cilindrice (bule-
lor) în dispozitive. de tip: 7-—I este. proporţional cu magnetizârea lu satu-
vaţie. În consecinţă valorile JM, mai mici sînt avantajoase. Pe de altă

RA
parte cimpulde polarizare implicat de un material cu magnetizarea marc,
ridică, costulşi complexitatea dispozitivului. În acelaşi timp, în apropiere
de temperatura: mediului ambiant, magnetizarea nu trebuie să varieze

LIB
semnificativ cu. temperatura. Sa Pa
Să analizăm modul în care potfi modificaţi parametrii A şi Q pen-
tru a obţine dimensiuni corespunzătoare a domeniilor. cilindrice [112].
În scopulde a micşora valorile A. pot fi considerate unele procedee ca «dle
exemplu tratamentul termic şi magnetic al aliajelor binare sau, folosirea,

Y
"pentru dispozitive cu domenii cilindrice (bule), a aliajelor ternare.
Valorile interacţiilor magnetice în sistemele ternare Gd-Co-D, unde

IT
D = Mo, Au, Cu sau Cr pot fi modificate prin: (a) scăderea, numărului
de vecini magnetici de cobalt ca urmare a diluției; (b) scăderea momen-

RS
telor magnetice ale cobaltului. Aceasta, poate fi realizat; fie prin modiii-
carea despicării prin schimb asubbenzilor cu spini minoritari comparativ
cu cei majoritari, sau prin modificarea configurației electronice a cobal-
tului, prin /umplerea” VE
parţială a benzii 3 a acestuia ; (c) scăderea tem-
peratiurii Curie fapt ce conduce lă vulori A mai miei,la temperatura mediu-
lui ambiant, cea urmate a scăderii valorii maenetizării.
Pentrua avea un „material. jerimagnetie corespunzător, pentru
NI
confecţionărea,. de. dispozitive;cu domenii: cilindrice .(bule). acesta trebuie
să aibă un punctde compensare: magnetizărilor:subrâţelelor în apropiere
LU

mediului ambiant şi în acelaşi timp un punct Curie mai

de temperatura
în- figura
mare ca 300 K. Spre exemplu- XVI. se- evidenţiază domeniul
ci Mo
RA

GdCoMo
T
EN

Fig. XVL13.: =. Diagrama -

de fază magnetică pentru
aliaje amorie Gd-Go-Mo.
Pe - figură sint':notale'-şi:
/C

poziţiile unor aliaje stu-

diate.
N
!
SI

"NO
7 linie de _. NN
7 comperisație
IA

pe N N
7 j N
/ / f
90 69 DD 80 99 109
Sf Co —
U

gne-
“de interes al aliajelor Gd-Co-Mo [112]: Se'prezintă astfel.linia înparama
funcție de
v descrie compensarea inienet
cea care izărilor
BC

vică și respecti ppt CN E

compoziţie
e . îi Peee Poe Să
t

505
 * “Compoziţia. la care . are. loc: compensarea; magetizărilor „poate fi
„doplasastă” ca urmare: a: prezenţei, unui. al. treilea element,
Prin două

RY
modalităţi : al ia nat
„i (a). în. sisteme cu Alo sau Gr, scăderea, momentului cobaltului domină
și. ca .atare'este necesar un conţinut; mai :mic 'de sadoliniu „pentru a: com-
ponsă, contribuţiăe , magnetică, a, subreţelei cobaltului,

RA
,
i i,
at te ot ui iri
i ţ 350 - .
- - f y
ta „i 24 1 * fu
;

pr ee tea trei iii [i

LIB
300- _X=0,189
=0, ua,x:coj e pi Atiea ,
i a RaY5 0,078, i i

Y
Pisa

IT
RS
VE DD ie 480 560 iii
„ %enperatita ( kK ),.
NI
: Fig, XVI.14:'—: Dependenţă de teniperatură a magnetizării pentru
“unele aliaje amorte (GA,2Coz)_yMoy. Prin linie plină său reprezen-
iii „tat valorile caleulate cu parametrii daţi în
i tabelul -XVI.2.:
LU

Mo (|) e
d

e Mo (I) o
A

= o- (II) x
TR

2 ]
EN

1- J Fig. NVI.15. — Depen-

94-
3
j denţa. parametrului, 7 de
valorile magnetizării, pen-
tru aliajele amorfe Gd-
/C

Co-Alo indicate în figura -

S“ | | „ NVILA18.
25)
e
„P
SI

%>
IA

0,01 |
100 1000 o 10000 O O
Ti
Mg (0e)
U

(b). În aliaje ternare. cu Au sau Cu (ce dau:o mai mică contribuţie

BC

la, banda de conducţie) interacţiile de schimb scad mai mult în intensitate

ca urmare a diluării, decit ca urmare a reducerii momentului cobaltului.

1506
 [i

Astiel este necesar un conţinut mai mare ce gadoliniu pentru a avea o

compoziţie la care maenetizările celor două subreţelese compensează la

RY
temperatura mediului ambiant. | |
În acelaşi timp, prin adăugarea atomilor D şi descreștereu maane-
ţizării ambelor subreţele se aşteaptă ca dependența de temperatură &

RA
magnetizării să nu fie prea: pronunţată în jurul temperaturii mediului
ambiant, respectiv în vecinătatea temperaturiide compensare.
Discuţia de. mai sus poate fi exemplificatiă pe sistemul Gd-Co-Mo
a cărei diagramă de fază a fost reprezentată în figura XVI.l3.

LIB
[113]
Pentru a analiza comportarea magnetică se pleacă de la aproximaţia
para-
cîmpului molecular pentru un ferimagnei Neel cu 2 subrețele (vezi prin
ovatul VIII.2). Valorile calculate ale maenetizării, reprezentate
Parametrii
linie plină (fig. XVI.14), deseriu bine datele experimentale.
schimb de

Y
folosiţi în calcul sînt redaţi în tabelul XVI.2. Interacţiile «dle

IT
TABELUL XVI.2
cil-
Sag; Sco- aaa: Jaa-co Si Ica-ce (X 10-11erq) îolosiţi pentru

RS
Parametrii
culul curbelor reprezentate prin linie plină în iigura XVI.lA

z | y Sta Sca jca-aa | Îea-co |. Îce-ce

— INN Pee
VE
0,789 |':o,wrs 3,5 0,577 2,0 —2,d 1,25
| 24| _1,45
NI
0,835 | 0,151.|. 3.5 0,387 | 2.0
0,875 | 0,153 | 3,5 | 0.419 20 | —2,2 1,68
LU

i ,
|
între momentele
tip Seaca Si Jeaco Sint aproape constante. Interactiile conţinu-
liniar cu creșterea
magnetice ale atomilor de cobalt Îco a, variază |
ului de cobalt coco = (5s2—2,8 ) -10 1 ere.
RA

liniar cu cres-
Contribuţia magnetică. a cobaltului scade aproape
al modificării compoziţiei
terea conţinutului de molibden. Ca rezultat
unui sistem ferimagnetic, presu-
scade şi constanta de schimbA. În cazul şi gadoliniu în pătura
cobalt
T

punînd o distribuţie aleatoare a atomilor de

A poate fi evaluată din
subţire amorfă, constanta medie de schimb
EN

a Sul SS Pi (XVI.41.3)
îi Ti
/C

7; este distanța interatomică

unde S,, S, sînt valorile medii ale spinilor,
rul de perec hi în volum ul unitate și PP,> — ==probaPD bili-—
medie, ny— numă = ( — a),
2
Paaco = Pcoca=
Paaca
vatea de a avea o pereche de atomi:
1
SI

relația (XVI.1.3) avem

— (1 — 8). Pooco = %. IN acord cu
IA

eceeu) Îcaco Sa Sce -p

Saal —7) + (7 caco
A — NGaca caca
Ga Co
? Ga Ga
(AVI...)
U

Tesco Îcoco Sea a”

BC

Teo Co

507
 ,

Distanţele dintre atomi..r,, pot fi;:evaluate. prin: măsurători:

cu radiaţii
X: [114]. sau. prin difracție ;cu neutroni [115]; i cre ue

RY
Ca, urmare a scăderii constantei de schimb A, “unele aliaje, în:acord
cu relaţia (XVI.4.1), pot avea, proprietăţile, cerute pentru utilizar
ea, în .dis-
pozitive cu domenii cilindrice.: Pentru .a analiza, această, problem
ă, relaţia.
(SVI.4.1) afost reprezentată în scară logaritmînică,

RA
figura XVI.15. Odată,
cu creşterea, concentrde
ajți
molibde
ein valorile;
AQ scad şi, aliajele: posedă,
proprietăţi mai bune pentru. scopul. PIOPUS. se
_... . Pentru mâteriale.folosite în' dispozitive cu domenii cilindrice (bule),

LIB
magneti zarea, trebuie să fie aproape constantă,
în jurul temperaturii me-
diului ambiant. Astfel, punctul Curie trebuie să fie cît mai ridicat
1

posibil
și maenetizările subrețelelor cât mai” mici. În sistemul” "Ga:Co-
Ai0, de
exemplu, o dependenţă optimă 'de „temperatură a, magnetizării se..obț
ine
pe partea bogată
în cobalt a; liniei de; compensa

Y
în ție,
strături subţiri care
con(12
ţin —15)0/ at Mo [LI

IT
„_ Pătwmile subţiri amorfe ale păminturilor-rare nu au fost utilizat
e
pînă în prezent în tehnică, ca, urmarea lipsei de stabilitate în timp, gene-
rată mai ales de;procesele de oxidare.

RS
ÎI
Netea

XVI.5. Legătura între proprietăţile magnetice ale păturilor subțiri

VE
ordonate” magnetic şi structură |6r. Procese d e inversarea fluxului
Proprietăţile magnetice ale p ăturilor “3 ubţiri” “ordonate magneti
NI
e
depind de structura păturii. Structura, păturii este caracterizată,de reţeaua,
cristalină, gradul de ordonare cristalină (pături monoctistaline, policzis-
LU

- taline, amorie), dimensiunea D a cristalului, geometria păturii (în special

grosimea d a acesteia), tensiunile intrinsece ete. Structura depinde, de
asemenea, de” metoda folosită, pentru obţinerea, păturii. Esţe o problemă,
deosebit; de dificilă de'a lua în considerare, în analiză, totalitatea, para»
A

metrilor menţionaţi mai sus;în riod independent și'a utmări modul în

care aceștia influenţează comportarea imaonetică 'ă/unei pături date
'[116].
TR

= "Influenţa, - structurii :păturiloi : policiistaline! de permâlloy ' ăsupra

proprietăților magnetice -a fost 'studiâtă. în cadrul! teoriei ce consideră
structura, fină a; direcţiei magnetizării: (ripple) [117 —119]:: Pentru '4 ana-
liza această :problemă Hoffmann [120] introduce "ini" părametru de ma-
EN

terial denumit; constantă de struclură S, care permite o descriere cantitativă

a structurii păturii. S-a elaborat totodată.o metodă de determinare a
acestei constante [121]. Modelul â fost extins la păturile subţiri ale semi-
/C

conductorilor magnetici [122] cît; şi la pături amorfe [123].

vom analiza, această problemă pentru unele ţipuri repreze Pentru început
ntative
subțiri.” În “final 'vom prezenta; unel6 mecanișme de; inversar de pături
în 'pățurile subțiri“ cu anizotrogie, iniaxială, unele din e -a fluxului
Acestea plecînd de
SI

la teoria ce consideră, structura; fină a magneţizării (ripple)., i stiati

IA

7
XVI, 5.1,
7. Sc
Legătura întrempi proprietă
SE Naea ay ,
țile-magnetice iși structura
a tu, AIR ă -
-păturii
..
U

a
i!" Analiaaza pleacăa de la structura, fină a, direcţ
„PF
. E ” Nate ra
iei magnetizăr ii (ripple).
„Aceasta desemnează
BC

micile variaţii ale direcţiei magnetizării în interiorul

unui domeniu, determinaţe de variațiile microscopice ale cîmpului de

508
anizotropie . (vezi paragraful NIII.7.2). Direcţia magnetizării prezintă
un tip de fluctuații longitudinale (sau vransversale) sub formă de undă

RY
cu amplitudinea de citeva grade (în cazul celor longitudinale), produse de
anizotropiile locale descrise de constanta Ii, cît și de interacţiile magne-
tice (fig. XVI.16). Interacţiile de schimb şi cuplajul dipolar (magneto-

RA
' 4
4
!
. „pf , E: |
. Si ' ,
4 iti FI
— Fo -— i i
-
— , i ' |
1 =
în. me = —
at - ”
ccm —

LIB
INCI po |
i i pa. , co

Fig. XV 1.16. — Structura

c EV + = -7 — a — b
fină a magnetizării lon- 2 = 7] — A NE '
Aapi
g M,
gitudinealăă (ripl
. "“gitudin Îi
(ripple ). SeCc Iei IIMi.i <
a — = Da H> .
; 2: videnţiază ' direcţia : locală :.:x
Tm SS LS

Y
a magnetizării şi regiunea
* în m m O a,
de cuplare (haşurată). Da
iza m Tu -

IT
n. N n .
ÎI E a * | IE a
! A o — .

RS
| <«M>
Aa „. e:
. d
Sia . ,
pn ,
za „
pt
Pete
rai
. DER
ut
. .

E pui PI II .
DRE ea RI ai a
ai Pyotr
static);previn. fluctuațiile rapide în . direcţie ale magnetţizării de la un
eristaliţ,,la altul (în. pături . polieristaline).i, Ca atare; magnetizar- ea
este VE
cuplată într-un volum denumit regiune de cuplare. Magnetizarea în acest
volum. este caraețerizată prin unghiul:de, deviaţie O, de la direcţia maene-
tizării medii totale De [116]. Fluctuaţiile în direcţie ale magnetizării
NI
conduc la cîmpuri de demagnetizare intrinseci. |
Existenţa unui asemenea volum de cuplaj -a fost . evidenţiată prin
! .

de
microscopie: Lorentz [124]. Dimensiunea şi forma volumului depind
LU

dipo-
intensitatea și raza de acţiunea interaeţiilor de schimb, de cuplajul
lar, dimensiunea, cristalitelor şi respectiv cimpul extern aplicat. Într-o
regiune de cuplare, anizotropia locală I, este mediată și conduce la o
pie locală, mediată, efectivă, Ie. |
RA

consta de ănizotro
ntă
a anizotro piei locale If este dată, unde
Dacă deviația standard
standard a funcţiei trigonom etrice determin ată de sime-
zi este deviația efectivă este
tria cristalitelor atunci constanta de anizotropie locală a
T

i E |
[116]
(SVI.5.)
EN

KE, = ENE.
de cuplare.
S-a notat; prin N numărul de cristalite în volumul
fost deter minat ă [125] considerind
/C

-*. 'Rorma genera lă a expres iei Ipra:a

magne tocri stali ne cit şi a tensiunilor
efectul energiei magnetoelastice,
Dacă se. neglij ează tensiu nile uniaxi ale, situaţie ce
izotrope şi: uniaxiale;: ' sau clectro-
pulver izare
caracterizează păturile obţinute prin evaporare, e e E n
Ia
SI

, obţine:
depunere:se iii: ii
i? +
Ti = (S|L05)u(tit, + (3/8)00300 — de
IA

(3VI.5.2)
PT [16)[(8/2)(Qa00 — a) 9.
U

Accăstă valoare medie include consta nta de anizotropie magnetocrista-

țiune 2100 Și 2 ale probelor în stare
lină, I, şi constantele de magnetostric
BC

“monocristalină..
509
 Numărul de cristalite N în volumul de cuplare V! cupi este „dat de
raportul între acest volum și volumul cristalului, Vertst

RY
= Ves ema = VP cam aD. N sa

RA
Ra notat prin D diametrul cristalitului . mediu paralel la planul păturii.
iar prin 2 numărul de cristalite aflat în grosimea d a păturii
= dD* (1, pentru cristalite columnare, (4 VI.5.4)
9

LIB
7
] crist d D, pentru cristalite cu Simetrie cubică.
Folosind modelul de mai sus'ce consideră structura fină a magnetizării
(ripple) s-a calculat în mod selfconsistent volumul de cuplare Li18, 126]

Y
Veupa — of, —5/4

IT
49774 3/2 ar ora ug 5 ( HI +
) | (V1.3.5)
| nod,

RS
unde 17, este magnetizairea la saturație, A — constanta de schimb, H —
cimpul extern situat în planul păturii iar LE, — constanta de anizo-
tropie uniaxială, omogenă. Semnele (+) Şi (—), ţin seama de direcţia

zare şi respectiv. după. axa grea. :

VE
de acţiune a cîmpului extern Şi anume în lungul axei de uşoară magnetii-

"Pinînd seama de velaţiile (XYVL.5. 2)—(1.5.5) constanta de anizo-

NI
tropie locală, efectivă, are forma a LL e |
Km
K D q-u Mas A 3/8 3/8 (n. 2 ,
Keep = DUS 42)
LU

|. aa a) A

|| N să 6)
(V1.5.
şi respectiv _ Ş
A

(303 | Pe D dana ae » “ (a KE i
A-278 uiugIs
'N 5/8
Ş
K, Dieta) o A,
4105 RU,
TR

(XVL.5.7)
3 a Tr3 - -m291J2
x [a (A00 — Aaa) d) "16 E (da00 — du) G; | | .
EN

în relaţia (SVI.5.6) vom introduce notația

/C

S= En Die a VL58)
unde S este. denumit ter Men de structură Şi “poate îi dotorminat oxperi-
mental [116]...
SI

Valoarea unghiului Caz a ce descrie “doviaţi ia locală a mnagnetizăvii

de la direcţia medie caracteristici intregului sistem este.
IA

CODE = Ra = 215(4701/2)-1 SA-14 Mg" A-318X

ol ÎI, Fa, ai | a
U

o (XVI.5.9)
” 21 |
BC

TI. + u - „58,

x (a ! (o i)

'510
 )

„Dependenţade cimp -a valorilor (PD: a fost xerificată experi-

mental: [27]: ce DOE

RY
Pluetuajţia;în :direcţia locală.a magnetizării crează o : divergență;
în magnetizare, care este însoţită de cîmpuri de dispersie intrinseci para-
lele şi antiparalele la direcţia medie a magnetizării.
Cimpul de dispersie determinat de direcţia fină a magnetizării

RA
(ripple) a păturilor policristaline este dat de [128]

| a - 2 Ku 1/4 | î

LIB
H, = (272) 82 AU 454 MI (22 + ) gali e „e (AVI.5.10)
toi n

Să urmărim. modul în care se poate determina constanta de strue-în

dat
tură S. Pentru aceasta se folosește aranjamentul experimental

Y
fisura XVI.17 pentru măsurare a susceptiv ităţii longitud inale. Aceasta

IT
RS
„Fig. NVI.17. — dlodul de
dispunere a'cimpurilor pen-
tru determinarea suscepti-
VE
„_vităţii longitudinale (ha
NI
şi ea sint axele de magne- |
„„ tăzare grea şi Ușoară).
LU
RA

se. definește prin relaţia

|pr lim
AM ——
—
M, CE E (A VI.5.11)
7 naso Ha May
T

II, a celui de anizotropic,

EN

unde cîmpul efectiv oste suma câmpului extern,

ui de disper sie H, dat de (XVI.5.10). Astiel
HI = 2Ku(noM,) 1! și a cîmpul |
| |
relațiile
„= Me , (XVI.5.12)
/C

E UI H+ BULL)
sau a |
SI

„a = MU ze UI) + BUI + NY]

IA

de
pot fi utilizate Ja, determinarea constantei B, dată
po (oma) Bad ASA pa. (SVIL.5.13)
U

ă este necesar a măsura de-

- Pentru a obține constanta de structur e (desereseîndl acesta de la
BC

etic
pendenţa de cimp & susceptivităţii magn
511
 valoarea de saturație) în lungul axei grele 'sau' în lungul axei deușoară
magnetizare. O astfelde curbă a susceptivităţii 4 este” reprezentată,în

RY
figura, XVI.18; (a); penţru o pătură de: permalloy '(80% Ni, 20%Te) obţi-
E ARE ERE tei e a e ta
a
p e
Pt
NP , Bi . ÎI

RA
257
„%,&

LIB
Susceptivitate” magnetică -.X.

_ gi
12
a E a9-
a.
CP

10 E
cp
st
da

Y
(DD

p..
imp etectn! şi
m:

IT
pe

RS
N

Cimp magneti
.H c.
(De)
VE «ste printe: imp morar n ii
eee i me m m tea et tag a
. ! ia ; : aa eee Donau FINE .
lig.. XVI[.18. — Dependenţa suscepliviLăţii magnetice longitudinale: Z de cimpul aplicat în
NI
dungul axei grele de magnetizare la o pătură cu compoziţiă de 80% Ni —20% at Fe evaporată
la 335*C (a) şi valorile cîmpurilor efective și de demagnetizareîn funcţiede cimpul aplicat .
în coordonate normate (b). |
LU

. N
nută prin evaporare la 335*C [120]. Folosind aceleași date, în figura XVI.
18b se reprezinţă cîmpurile etecţive şi de demagnetizare în funcţie de
cimpul normat (h(a)= (Z—H,)Hg!). Prin compararea datelor măsurate
A

cu curba presupusă pentru o pătură ideală, se''poate deterinina;: cîmpul

TR

de dispersie H,. apa

„: i» Prin potrivirea, datelor experimentale cu:relaţia (XVI.5.12) se poate
obține parametrul de structură S$.-Pentru aplicaţii practice sînt necesare
pături policristaline cu anizotropie uniaxială ideală (S$ = 0). În acord cu
EN

relația; (XVI.5'8) valorile S: depind 'de:tensiunile- izotrope şi: de: constantele

de 'magnetostricţiune, care 'la 'rîndul' lor'sînt;'condiţionaite de, țeniperatuia
de evaporare și compoziţia aliajului păturii. tt ile
/C

„„„.„ Dependenţa lui S de temperatura substratului în timpul depunerii

în “vid â'păturii de permalloy cu magnetostrieţiune: mică este redată în
figura XVI.19 (a) 1121]. Curba; trasată 'prin linie plină a fost obţinută
folosind valorile c; şi D măsurate în mod independent; și valorile un,
SI

700 ŞI Ji, determinatela un. monocristal de. aceeaşi compoziţie; concor-

danța este bună. Din ânaliză datelorse conchide că valoarea minimă S
IA

se obține pentru o temperatură, de evaporare de aproximativ 280*C. Depen-

dența lui $ de compoziţie 'aliajului'este redată în “figura XVL19 (b). Curbă
calculată, reprezentată prin liriie plină, deserie în mod rezonabil datele.
U

experimentale. - a Um i
„Maximul în valoarea susceptivității, obținut odată cu modificarea
BC

cimpului' extern; corespunde la: o: valoare:minimă;a; constantei: :de'!struc-

tură Pentru aicaradteriza, câlitatea: păturii iuniaxiale :se foloseşte: unghiul
512
so ȘI respectiv ay co replezintă unghiul între direcția grea u păturii și
cîmpul aplicat, pentru care inducția remanentă in timpul inversării mag-
netizării este de 50% şi respectiv 90% din valoarea maximă. În modelul

RY
To goonsiceră structura fină a maenetizării (ripple) ago este dat; de [129,

op = 27(8)15 2-25 89 DIA pate d (XVI.5.14)

RA
LIB
Y
4- tb)
2
O

IT
€£ .

S
2
CN Yu
E
îe i

RS
S 34:
x
“i
wm
ADA
- gi
v) 2- / 3
VE
08
E
O
NI
14 A
04-
LU

0 100 200 . 300 00. 80 99 Ni

Temperatura de evaporare (*C ) Compozitie (%Ni
RA

păturii
de structură de temperatura de evaporare
Fig. XVI.19. — Dependenţa .constantei iv de compoz iţia aliajul ui păturilor
at Fe (a) şi respect
subţiri cu compoziţia 7909, at Ni—21% (b).
de Ni.-Fe evaporate la 295
T

sînt determinate prin

Pierderile în timpul rotației magnetizării care în mod obișnuit
132],
„blocarea” structurii fine a magnetizării [131,
EN

cîmpu lui exter n şi apropierii de

apare pe măsura desereștierii intensităţii la care suseceptivi-
ea cîmpului
o valoare critică apropiată de intensitat în lungu l direcț iilor grele şi
tat
tatea, este maximă. Pentru un cimp orien
/C

area” , IH,, este

respectiv uşoare, cîmpul de „bloc
y—35 să
"XI 5.15)
_475 85875 MP A7—115 A”A —1 d(215 poe (3VI.
1, 2
du (qi2
— 9491 .
tag Ji Pi . .
SI

cîmp coereitiv al peretelui de do-

Calculele [133] evidenţiază un depinde de constanta de structură
meniu, II, la frecvenţa joasă, care
IA

Io A Die KI 5 S. (XVI.5.16)
U

experimental, de exemplu, în cazul

Relaţia (XVI.5.16) a fost verificată
e [131]. Există însă și alte date care
BC

păturilor de Fe-Ni-Co [125] sau Co-F

513
93 — ce 241 21
 nu pot îi explicate în modelul de mai sus, evidențiin
d. deosebita complexi-
tate a problemei. NEI N IER
„. Constanta de structură, depi şi de nd
tempereatura, [ 116].

RY
În cazul păturilor calcogenidelor de europiu,..ca, de exemp
şi DuO, forma, volumului de cuplare a fluctuaţiilo lu EuS
r direcţiei maenetizării
este diferită, de cea obţinută în cazul păturilor
metalelor de tranziţie 3d.
În timp ce termenul dipolar are acelaşi - ordin

RA
de mărime, interacţiile de
schimb sînt mai mici ca urmarea, valorilor mai
mici ale constantelor de
schimb. Aceasta conduce la o dependență, de
cîmpul extern a valorilor
Ha, de forma [122] -

LIB
Ha Ba He e (SV)
Păturile subţiri amorfe de tip pămînt rar-metal
sînt; puternic neomogene. Atiţ în păturile obţinu de tranziţie 3d
te prin evaporare sau

Y
pulverizare se formează coloane” ce au o densitate
mai scăzută la graniţă,
"decit în interior [135]. „Coloanele” crescîn direcţi

IT
a fasciculului de ioni,
în mod obişnuit perpendicular la, pătură, şi au diamet
rul mediu de 10 nm.
În cadrul modelului ce consideră structura fină a
magnetizării (ripple),

RS
aceste. „coloane” reprezintă, cel mai mic volum omoge
n. Astfel, discuţia,
de mai sus privitoare la păturile policristaline poate îi
extinsă, şi la păturile
amorfe. Forma volumului de cuplare este diferită, de
cea a metalelor de
tranziţie ca urmare a descreșterii magnetizării compa
VE rativ cu valoarea,
caracteristică metalelor de tranziţie. Astfel „cîmpul de
dispersie depinde
de cîmpul extern prin relaţia : 4
NI
, E Ha == Baal A — (H, — M)] TI, a (XVI.5.18)

S-a arătat că în unele

LU

situaţii există cîinpuri -d6 demagnetizare

de 10%0e (x 79,6 Am) [ 123]. Aceste cîmpuri pot influenţa mobilitatea,
domeniilor cilindrice. . a De a
Măsurarea, susceptivităţii a constituit; .modalitatea de investigare
a păturilor monocristaline [136—138]. O structură fină a magneti
A

zării s-a,
observat în monocristale de nichel, fier și permallov. [139, 140].
Distorsiu-
TR

nile locale, dislocaţiisau

le diferitele. contaminări, dacă sînt distrib
aleator, pot contribui la anizotropia locală. S-a evidenţiat că uite
dislocaţiile
în păturile monocristaline contribuie în principal la o -anizotropie.
uniaxială,
[141] şi ca atare aceştea.nu sînt; orientate aleator. În cazul păturil
EN

or sub-
iri monoecristaline ale granaţilor s-a evidenţiat „existența unui cimp
demagnetizare intrinsec, [142]. de
a e e
„: Anizotropia uniaxială, este,- de, asemenea,; un parametru sensibil
/C

la: structură. Dacă, se. datoreşte -texturii păţurii sau efectelor magnet
elastice, o-
anizotropia uniaxială este dependentă, de structură prin textură
sau tensiuni. În afarăde acest; mecanism, anizotropia uniaxială poate
Îi
corelată şi cu microstructura păturii, respectiv cu ordinea atomică, de
SI

rază mică de acțiune. Astfel, s-a evidenţiat că ordonări de

perechi de atomi |
(vezi paragraful XII.5)în păt
aleuri
-aliajelor polieristaline
ale metalelor
IA

de tranziție 3d constituie sursa, dominanţtă a anizotropiei uniaxiale adiţio-

nale [143]. Direcţia, axei uşoare este perpendiculară la axa perechilor.
Ani-
zotropia perpendiculară în pături : ale „păminturilor-rare cu metalel
e de
tranziţie 3d, obţinute prin pulverizare, s-a explicat [144] prin
U

crearea
unui exces de atomi ai metalelorde tranziţie 3d. paralel la planul păturii ;
intera cţiile pseudodipolare -produc astfel. o asă. ușoară perpe
BC

ndiculară
„514
 | 4
la planul păturii. Anizotropia perpendiculară obținută prin pulverizare
sau evaporare în păturile subţiri amorfe de Ga,C0,_„ pare să provină

RY
“şi din oxidarea atomilor de gadoliniu în lungul unui strat subţire la grani-
țele ,coloanelor” [135, 145]. Acest fapt implică prezenţa unei axe ușoare
dipolare generată de atomii de cobalt ordonaţi perpendicular la planul

RA
păturii. Pot fi menţionate şi alte surse care generează anizotropii, în
corelaţie cu structura păturii. Unele din aceste mecanisme au fost; descrise
în capitolul XII. Problema anizotropiei păturilor subţiri a fost rezumată
de Prutton [146]. a

LIB
Modelul analizat mai sus se datorește în principal lui Hoffmann
[116] şi se bazează pe considerente ce pleacă de la analiza: direcţiei fine
a magnetizării (ripple). În literatură există un număr mare de date privind
corelaţiile între parametrii tehnologici folosiţi la elaborarea păturilor și

Y
proprietăţile magnetice ale acestora. Deşi pe parcursul lucrării au fost
prezentate și alte modele existente în literatură, o trecere în revistii ex haus-

IT
tivă ar depăși cadrul lucrării.

RS
XVI.5.2 Mecanisme
de comutare a magnetizării în pături. subțiri

VE
În cadrul capitolelor XIV şi XV am analizat; procesele de magne-
tizare la materialele masive si respectiv la particule fine..Cu aceste ocazii
s-a evidenţiat complexitatea fenomenelor ce caracterizează aceste pro-
cese. Probleme deosebit de complexe -apar şi la procesele de magnetizare
NI
ale păturilor subțiri [147]. Deoarece dezvoltarea acestui subiect implică
vun spaţiu prea mare, ne vom limita la o trecere în revistă, în mod succint,
LU

la trăsăturilor esenţiale ale unora dintre modele ce analizează inversarea

fluxului, cititorul interesat putind consulta lucrările originale.
“Inwversarea fluxului în pături subțiri cu anizotropie uniaxială se
“poate realiza prin trei mecanisme [148]: mișcarea peretelui de domeniu,
RA

rotații incoerente şi respectiv rotații coerente. Studiile efectuate privind

mobilitatea pereţilor [149, 150] evidențiază că la aproape toate păturile
subţiri inversarea magnetizării se face plin mișcarea peretelui în cazul
în 'care cîmpul extern este puţin mai mare decit cîmpul coercitiv. S-au
T

evidenţiat; şi rotații coerente. Astfel, prima. observaţie a unui proces de

comutare de oadinul ns s-a atribuit acestui tip de rotații [151]. Confir-
EN

marea mecanismului menţionat s-a făcut: prin observarea simultană a

“derivatelor fluxului transversal şi respectiv. longitudinal [152]. S-au
calculat şi observat timpi de.comutare de aceeaşi mărime, pentru rotația
/C

coerentă, la intensităţi ale cîmpului, substanţial mai mari decit; cîmpul

prag [153].
Pimpii-de
| i
comutare determinaţi în mod obişnuit sint mai mari
E
- decit valorile ce pot fi atribuite rotaţiilor coerente, pentru intensităţi
SI

“ale câmpului situate într-o zonă extinsă de valori mai mari decit cimpul
prag (vezi fisura 1 din [154] și figura 1 din [155]). Procesul de inversare
“a fluxului ce' caracterizează acest domeniu intermediar al timpilor de
IA

comutare a fost denumit rotație incoerentă. |

“Deoarece acest proces are atit interes ştiinţifice cit și tehnic, vom
elaborate în scopul justificării evidenţei
U

“prezenta unele din modelele

“experimentale, SE a
care expori-
BC

„ “ Modelul Stein [156, 157] admite rotații unidirecţionale,

“mental se realizează, dacă cimpul extern face un anumit unghi cu axa de
515
21 —
 ușoară magnetizare uniaxială. Acest unghi se presupunea fi mai mare
decit unghiul P ce' descrie. structura, fină a, magnetizării (xipple). (vezi

RY
figura XVI.16). În elaborarea modelului se face următoarele presupuneri
majore : (1) magnetizarea are o structură, fină; (2) cuplul uniform ce
acţio-
nează asupra magnetizării are un minim, pentru o anumită valoare
a
unghiului (fig. 3 din [157]); (3) structura fină a magnetizării (ripple) poate

RA
fi deplasată odată cu magnetizarea- medie, dacă cîmpul depăşeşte o valoare
critică. Plecînd de la aceste, presupuneri se conchide că, iniţial, apar ro-
taţii aproape coerente. După trecerea prin valoarea minimă a cuplului

LIB
porțiunile principale ale structurii fine ale magnetizării (ripple) sînt depla-
sate în partea superioară a graniţelor ripple conducînd la o stare ,;închisă”?
(fig. 15 din [156]). Ca urmare a cîmpurilor. de demagnetizare ce apar,
are loc o friînare a rotației magnetizării şi ca atare inversarea magne-
tizării se face prin deplasarea laterală a pereţilor largi, de mobilitate mare,

Y
care apar în procesele de închidere”. Se a

IT
În acest model s-au calculat; cimpuril prag (vezi
e fig. 2 din [157])
- Şi s-au comparat cu datele experimentale obţinute în cazul rotaţiilor
coerente. Concordanța între aceste valori este bună pentru rapoarte

RS
H+]H mici și rezonabilă pentru alte valori ale acestera (s-a notat prin
H. cîmpul coercitiv și H, cîmpul de anizotropie). Datele indică o relaţie
sistematică între cuplu şi valorile H./H,, în acord cu prezicerile [157].

a
VE
Modelul însă pleacă de la, expresia cuplului static în timp. ce procesul are
un' caracter . dinamic. Ă a e
„Modelul Harte presupune în esenţă că magnetizarea medie poate
NI
“Îi cuplată dinamie la undele de spin. În acest mod se dezvoltă un cuplu
de reacţie care întirzie rotația coerentă. Originea cuplului de reacţie o.
constituie amortizarea mare dinamică [158]. Modelul consideră stadiile
LU

inițiale ale procesului de inverşare a fluxului şi are în vedere situaţia în

care cuplul de reacţie devine mai mare decît cuplul de comandă. Aceasta
conduce la o stare denumită „închisă”?. S-a obţinut;o relaţie ce caracteri-
zează această, stare, valabilă atit pentru relaxarea lenţă, cât şi rapidă a
A

direcţiei tine a magnetizării (ripple). Unele din prezicerile modelului 'sînt

TR

observate experimental. Deşi se admit constante de . amortizare ! mari,

pentru intensități ale cîmpurilor mai mari decit valoarea,de prag ce carac-
terizează rotația dinamică, nu s-a; efectuat o analiză cantitativă. in cadrul
modelului s-au calculat şi alte mărimi susceptibile de afi comparate cu
EN

„datele. experimentale. Acestea depind însă de viteza, de relaxare. a struc-

turii fine 'a magnetizării sau de amplitudinea. acesteia. S-a sugerat; că
procesele de relaxare sînt intermediare între relaxarea rapidă şi respectiv
/C

lentă [159]. Datorită celor. menţionate mai sus, valabilitâtea modelului

este greu de verifica, De
Modelul Vinogradov. [160, :161] consideră rotația bidirecţională,
care experimental poate fi realizată în cazul în care cîmpul extern acţio-
SI

„nează după o direcţie antiparalelă, la, direcţia, magnetizării medii inițiale

(vezi figura 1(b) [161])..Se alegeo configurație magnetică dinamică care
IA

„generează un cîmp de demagnetizare, E, antiparalel la cîmpul extern

Hy, aproape în fiecare domeniu dungat. Cimpul. HZ, este paralel la Ig.
numai în granițele dintre, domenii. În această configuraţie, în mijlocul
fiecărui domeniu, cîmpul care roteşte magnetizarea este (II, — HI). Ad-
U

miţind că (2, — Ha) este puţin mai mare decît cîmpul prag. caracteristic
BC

„rotației localese obțin-timpi-de comutare. mai mari. decît cei caracteristici

„xotaţiilor. Pentru: disiparea, energiei magnetostaitice, 2p,I1,M, se consideră

» 516
 deplasări ale granițelor [161]. Aceste deplasări nu sint urmate.de inversări

RY
ale fluxului.. Plecînd de la soluţii aproximative ale ecuaţiilor de miscare
„s-au caleulat “timpii de comutare cit și valorile cimpurilor prag. Cocficien-
bul de comutare este aproximativ invers proporțional cu lărgimea domeniu-
lui dungat. Deşi concordanța cu rezultatele experimentale este bună,

RA
nu se așteaptă ca lungimea de undă a structurii fine a magnetizării (ripple)
'să fie aproximativ aceeași, pentru grupul de pături subțiri analizat, aşa
cum prezice modelul. | |

LIB
Modelul Puchilami [162) consideră o comutare bidirecţională, deși
acesta se bazează pe unele rezultate anterioare ce au în vedere un model
unidirecțional [165 și xespeetiv s-a aplicat; în cazul unidirecţional [16041].
În cele ce urmează, vom considera numai cazul bidirecțional. Modelul

Y
presupune o mișcare modificată; a peretelui de domeniu. Studiile prin
magnetorezistenţă [162] au' evidenjiat faptul că, componentele magne-

IT
tizării sînt transversale la axa de uşoară maenctizare, chiar dacă fluxul
transversal net este nul. În acord cu dependenţa de timp a rezistenței

RS
dinamice s-a postulat că iniţial inversarea fluxului se face în mod similar
cu modelul Vinogradov dar fenomenul de. „închidere? se presupune că
apare dupăo rotaţie parţială, În continuare au loc nueleaţii ale domeniilor
VE
inversate și reversarea magnetizării are loc prin deplasări de pereţi de
domeniu. Rezultatele [162, 164] s-au obţinut; considerind cîmpuri externe
ce variază. şinusoidal în timp. Deplasările de pereţi c6 au loc după rotația
NI
«e
parţială, par să aibă un rol dominant chiar pentru cîmpuri pulsatorii
comutare, Modelul este valabil în anumite situaţii particulare ; folosirea
LU

lui, în cazul general, pare să ridice anumite ohiecţiuni.

Modelul Hoffmann-Kruder [132] poate explica rotaţiile parţiale
incoerente, plecind de la stiructura fină a maenetizării. Se
şi procesele
rota-
presupune că timpii de comutare mai mari ca ns observați în timpul
RA

țiilor parțiale cvasistaitice sau rotafiilor incoerente, ca urmare 3 inversării

de
impulsului, sînt determinaţi de instabilitatea jumătăţii de lungime
fine a magnetizării (ripple) longitudinale (vezi
undă alternante a direcţiei
T

capitolul XIII). O instabilitate pronunțată apare atunci cînd în jumătatea

EN

b>0)
de lungime de undă a direcției fine a magnotizării (ripple) (pentru
și partea
cîmpul efectiv omogen negativ considerat în modelul unidomenial
a cîmpului efectiv generat de anizotropia uniaxială şi câmpurile
neomogenă
magneto-
externe depăşesc efectele de stabilizare ale câmpurilor medii
/C

subțiri
statice de dispeisie. Modelul poate fi folosit (a) în cazul păturilor
; (b) timpul
la, care există o dispersie mică şi moderată a anizotzropiei locale
timpul de relaxare a
de creştere a cîmpului pulsat; este mai mare decit
SI

pături la care există o dis-

structurii fine a magnetizării (ripple). Pentru
închidere” devine foarte
persie- mare a anizotropiei locale, cîmpul de
IA

În aceste situații
mare, aceasta făcînd imposibilă apariţia instabilității.
de cîmpurile efective neomogene
inversarea magnetizării este dominată
Tia timpi de creștere a cîmpului
„generate de anizotiropiile locale mari.
U

relaxare a structurii fine a magnetizănii,

pulsat mai mici decît timpii de
apariţia
se așteaptă ca. aceasta să devină parţial transversală determinînd
BC

unor cîmpuri mari de dispersie care se opun la rotația magnetizării.

517
 XVI. 6. Modele ce descriu apariția magnetizări spontane în pături subţiri

RY
Principial, modelele care descriu apariţia magnstizării spontane în
păturile subțiri feromagnetice nu diferă, de cele utilizate în analiza com-

RA
portării magnetice. a materialelor masive. În folosirea acestora este însă
necesar de a lua în considerare efectele geometriei păturii subțiri alături
„de caracteristicile de material sau tehnologice de obţinere a păturilor.
Odată cu expunerea unor rezultate experiment;alo legate de comportarea

LIB
magnetică a păturilor subţiri (paragrafele XVI.2 şi XVI.3) am trecut în
revistă modul în care unele modele pot; descrie aceste date. Asttel, în
analiza, păturilor monocristaline de nichel, model.le de bandă redau trăsă-
turile esenţiale ale evidenţei experimentale. Comportarea ferimagnetică,
a păturilor subțiri amorfe ale metalelor pămînturi-rare cu elementele de

Y
tranziţie 3d este corect descrisă în aproximaţia, cimpului molecular.

IT
Pe parcursul acestui paragraf, ne propunem să prezentăm particu-
larităţile modelelor, ce pleacă, de la premisa că momentele sînt localizate,

RS
prezentate în capitolul VII, în studiul comportării păturile r subţiri fero-
magnetice. O analiză exhaustivă a problematicii a tost făcută de Corciovei
şi colab. [6].
_ Aprozimaţia câmpaulară, molecular (paragratul VII. 4) înlocuieşte efectul

uniform, care se determină în

VE
„interaeţiilor spinului considerat; cu spinii vecini, printr-un. cîmp efectiv
mod. selfeonsisteni.. Valenta [165 — 167]
în . calculul magnetizării locale 'a păturilor subţiri subdivide - pătura în
NI
straturi atomice paralele cu suprafaţa (subrețele planare). Straturile
“sînt; considerate ca, subreţele Ncel [168] generalizate. Cimpul. efectiv pre-
zintă o anumită distribuţie. corespunzătoare distanţei stratului. de supra-
LU

îaţa, păturii. Asupra fiecărui spin situat într-o subreţea, planară i acţionează,
un cîmp efectiv de schimb care reflectă interacţiile cu spinii “strasurilor
vecine. Straturile de suprafaţă: interacționează cu un număr mai mic de
spini. “Această diminuare a interacțiilor magnetice se reflectă în valori
A

mai mici ale temperaturilor Curie şi: respectiv ale magnetizărilor. Deşi
TR

magnetizarea. straturilor nu este:.un număr cuantic: bun, există, anumite |

raţiuni [165, 169] care justitică o astfel de analiză.
„ Magnetiizarea redusă. N, a păturii subțiri. se scrie
EN

bă

=
Ms alg e] PI „ra
/C

unde ho este nnmărul de. vecini apropiaţi în stratul V Ja unatomi situat în

stratul- 9. D, este funcţia Brillouin iar -« este: dat; de -
SI

= 58 eo). (XVL.6.2)
IA

unde 7, (co) este temperatura Curie a materialului masiv și 2 = 3. no

U

, v= —00 i
numărul tuturor vecinilor apropiaţi. al. atomului p 'al cristalul infinit.
"Valorile calculate ale magnetizării reduse deviază de la : valorile
BC

caracteristice materialului masiv: numai. pentru citeva: straturi - atomice

situate la suprafaţă. (fig. XVI.20) [169]. Aceasta este consecința faptului

518
 4,
!

că, sistemul. de ecuaţii (XVI.6.1) descrie. o «distribuţie a magnetizărilor

straturilor plane. situate la, diferite adincimi, comparativ cu suprafaţa

RY
probei. Diferenţa înte valorile magnetizării stratului de suprafaţă și

RA
| | 10p SRI
RRC pac: aa: A AVARII S0K' b
| | - | groza
x , Ko. S co 242K b

LIB
o o
OBr o S00K b
Fig. XVI.20. — Depen- or XS E
„denţa - de..temperatură a q 2 AST Y 800K a
magnetizării de-a curme-. lo 6k / ES 700R b
zişul păturii cu n=8 mo- ! 00 oă

Y
nostraturi.. Rezultate obţi- a e E00K-b
nute (a) în aproximaţia T 7] ; 4
„cîmpului molecular; (pb) 0 x Fe =(100 ) 800K a

IT
metoda funcţiilor Green. S= 1 n=38
| | . i . cool — = 3,16+10 Serg |

RS
a -_-] = 2,1x10 Verg |

a 1: - A 1 1 1

SI
DP 2)
a
VE Număr de straturi a

a magnetizării straturilor interioare este determinată de numărul de vecini

NI
apropiaţi. Pentru grosimi mai mici decit cele ce corespund la aproximativ
10 straturi atomice, magnetizarea, spontană, la o temperatură dată, scade
LU

pronunţat comparativ cu valoarea caracteristică eşantionului masiv. Va-

lenta, [165, 166] prezice o,dependenţiă a temperaturilor Curie de grosimea
păturii. Pentru grosimi mai, mici decît cca 10 straturi atomice, tempera-
tura Curie scade cu pînă la (10—50)% din valoarea corespunzătoare ma-
RA

terialului masiv. Modelul prezice existenţa unei magnetizări spontane

şi în câzul reţelei bidimensionale. n
” Aproaimatia cuplajului. constant dezvoltată de Vojtezal: [170] pleacă,
de asemenea, de la un model al subrețelelor planare. Yolosind' metoda
T

descrisă în paragratul VII.5 [171]se calculează dependenţa de tempera-

EN

tură a magnetizării. Expresia obținută se dezvoltă în anumite intervale

de temperatură. Astfel, în apropiere de punctul Curie se obține

ar ANON3CZI00 — ZI29PR, (5V1.6.3)

/C

unde (0) este magnetizarea la saturație, la OK.

:. “În domeniul de temperaturi intermediare nu se: pot obține decit
soluţii numerice. . Astfel, pentru: a descrie dependenţa de: temperatură
SI

a::magnetizări,în acest interval de valori 7, se propune o relație aproxi-

mativă ca -
IA

aL = MO — TIT [1 + 47/79, (SVI6.+)

U

care satisface comportarea asimptotică a magnetizării JM.

_ în figura XVI.21 se redă comportarea magnetizării descrisă do rela-
BC

ţia, (XVI.6.4) în comparaţie.cu rezultatele obţinute în aproximaţia cimpu-

: , 519
 lui: molecular şi metoda cuplajului constant [171]. Ca urmare aiunui
procedeu de iteraţie numerică soluţia poate fi scrisă în forma

RY
1 = M(0) in ((7,/7) U — 7/7, pei + 277, un, | (316.5

RA
Pe aceeaşi fioură se reprezintă şi relaţia (SVI. 6. 5); „se evdenţiază că
metoda de iteraţiie este convergentă. |

LIB
10 re Se
E Fig. XVI.21. — Dependenţa de
NS temperatură a magnetizării spon-
W 4 RY N tane : 1;— valoarea medic a mag-
„„ netizării în aproximaţia cimpului

Y
„molecular ; 2 — valoarea medie a
magnetizării ceșantionului masiv

IT
in aproximaţia cuplajului constant
[171];-i 3 — valoarea medie a
< M(TJ>kNt0])>

RS
magnetizării conform relaţiei
“n
Hi

(>5V 1.6.4); 4 — valoarea medie a

| magnetizării conform relaţiei
d (3Y 1.6.5); 5 — valoarea medie a
| VE magsnetizării bazată pe relaţia
(3VI.6.4) pentru un număr de
IL i . straturi n=3 ; 6— valoarea medie
a magnetizării coniorm relaţici
(XV1.6.5) ipentru un număr de
NI
| 1 “plane n =13; o—punete .experi-
T I mentale n=3 7]
0 0,
| T/Tetee) 1,0 |
LU

Metoda Beihe- Peierls- Weiss (paragratul. VII. 5). a fost utilizată de

către Pearson [1737 la studiul păturilor subţiri feromagnetice. Metodu
este folosită în special pentru descrierea comportării magridtiice în apro-
A

piere de punctele Curie. Aceasta analizează în mod exact interacţia spi-

nului considerat cu apinii atomilor situaţi în prima sferă de coordinaţie.
TR

Iniluenţia. interacţiilor cu spinii celorlalţi atomi este reprezentată printr-un

cîmp efectiv. Modelul evidenţiază o "scădere de citeva procente a tem-
peratiurii Curie a păturii subţiri formată din 8 straţuri monoatomice com-
EN

parafiv. cu temperatura; Curie a probei masive. Pentru o pătură formată

din 20 de straturi monoatomice, se piezice o scădere pronunțată; a mag- .
netizării în apropiere de suprafaţă. În stratul de suprafaţă aceasta este
de aproximativ 60% din valoarea magnetizării stratului central.
/C

Metoda deeroltării în serie a. fost utilizată de. Corciovei şi colab.

[174—178! în studiul comportării magneţice. a păturilor subţiri. Se consi-
deră o pătură formată din g subreţele planare fiecare fiind constituită
din N atomi avînd spinul 1/2. Se presupune că, starea cuantică a acestui
SI

sistem. de spini este caracterizată complet. prin ansamblul proiecţiilor

tuturor spinilor pe axa de magnetizare. Notind prin n, numărul de spini
IA

din stratul p, paraleli cu direcţia, magnetizării, magnetizarea stratului

p este dată de M,= pp — N cu p = 1, 2,..-..;dq. Se presupune că an-
samblul numerelor ML caracterizeazăîn mod satisfăcător starea termo-
U

dinamică a sistemului. “Hâmiltonianul sistemului este dat de suma energiei

de schimb, a .anizotropiei magnetice paralelă şi perpendiculară; cît și a
BC

energiei dipolare. “Rezolvarea, problemei. statistice a. sistemului definit

mai sus presupune calcularea sumei de stare; de aici se: obţine energia

520
liberă. Condiţiile de minimum impuse energiei libere furnizează. informaţii
despre stările de echilibru ale structurilor magnetice. Formalismul utili-

RY
zat, în domeniul temperaturilor înalte, nu foloseşte în mod explicit; con-
ceptul de cîmp molecular. Rezultatele obținute corespund însă cu conelu-
ziile aproximaţiei cîmpului molecular, pe care în acelaşi timp le îmbună-
tățeşte. Calculul sumei de stare în vecinătatea punctului Curie se face în

RA
aproximaţia Kirkwood [1.79] considerind atomii situați în prima sferă
de coordinaţie. Suma de stare se dezvoltă în serie în coniormitate cu

LIB
: . 00

;| Zu =“ 5,' exp(— Chu 1) = f exp [5u=l calu Dr] > (CSVI.6.6)

dezvoltarea fiind oprită la un ordin convenabil.

„În ordinul unu suma de stare corespunzătoare stării termodiniunice

Y
M este [178] Zu, = f(dDexp(— <EsD ha), în ordinul doi Z,, = f(M) exp
(hp DR], iar în ordinul al treilea Za, = (4) exp!

IT
[— <EaDila +A
[— CE ks + CAGiD 2(al) — <A) /6(kuD)?], unde (Em), CAE),
(AED sînt date în paragraful XVI.7 şi anume CACI) =: (Earp) ete.

RS
iar. M este proporţională cu magnetizarea medie.
Folosind dezvoltarea în ordinul unu se obțin informaţii cu privire
la, direcţia magnetizării în pături subțiri monodomenice [172]. Pe această.
cale se stabileşte o legătură. între rezolvarea statistică şi cuantică a pro- VE
blemei și respectiv analiza fehomenologică a lui Rittel [9]. Stările spini-
lor localizaţi sînt deserise în raport cu o axă de magnetizare de versor
n orientată arbitrar față de planul păturii. Minimizarea energiei libere:
NI
în raport cu componenta normală la planul păturii a versorului axei dle
magnetizare spontană relevă posibilitatea existenţei a două direcţii de
LU

echilibru a magnetizării : o directie paralelă cu planul păturii şi respectiv

o direcţie perpendiculară la acesta. Orientarea magnetizării depinde de
raportul dintre constantele de anizotropie și constanta dipolară, de gro-
simea q a păturii subţiri şi de temperatură.
Aproximaţia în ordinul doi permite obţinerea unor informaţii cu
RA

privire la etectul anizotropiilor paralele si respectiv perpendiculare asupra

măvimii magnetizării [174, 175;. Magnetizarea spontană redusă a întregii
pături depinde de temperatură, de numărul de subreţele q şi de constan-
T

tele de anizotropie. Pentru pătura subțire, se evidenţiază teoretic o scă-

Curie odată cu micşorarea grosimii păturii și în acelaşi
EN

dere a temperaturii
timp o valoare limită a grosimii sub care nu mai este posibilă apariţia
feromagnetismulu;. .
cu feţe
Pentru cazul în care 2 = $, ce corespunde rețelei cubice
/C

centrate a fierului, rezultate corecte se pot obține numaiîn aproximația

de ordinul trei [176]. SE | :
"Teoria undelorde spin a lui Bloch [180] evidenţiază că în esenţă
bidimen- -
feromagnetismul este un fenomen tridimensional şi deci reţelele
SI

spontană. Este deci de aşteptat ca:

sionale: nu prezintă o magnetizare
păturile subţiri ale materialelor feromagnetice să aibă o comportare
interesantă pe măsura scăderii grosimii. Klein și Smith [181] folosind
IA

păturilor
modelul undelor de spin au calculat magnetizarea spontană a
cubică simplă (es). Se evidenţiază că magnetizarea,
subtiri cu structură
de temperatura şi grosimea păturii, deviază, la temperaturi
U

în funcţie
Aceste deviații
de la o lege în 7312 caracteristică eşantionului masiv.
a
joase,
ca aproximativ
BC

sînt apreciabile în cazul păturilor subţiri,. mai subţiri

521.
 100 monostraturi atomice. Ulterior, modelula fost folosit: la studiul de-
„_pendenței .de temperatură a masnetizării la, reţel evee'şi cfe [182].

RY
O discuţie 'calitaţivă a faptului 'că magnetizarea nu “urmează, pen-
tru o rețea, bidimenşională, o dependenţă; în 722 a, fost dată: de Kofter şi
Davis: [188,184]: Admitem că pătura are'gq straturi atomice iar pe fiecare
strat;se aflăN x N. atomi. Evidentg este mult mai mic ca N. Să, plecăm

RA
de la un eşantion de formă cubică: [178] a, cărui dimensiune se micşorează:
după Oz și se alungește în direcţiile 0y şi Oz pentru a forma; pătura sub-
țire. Separaţiile între valorile permise. ale lui 7, şi k, scad în timp ce cele

LIB
între „valorile &, cres pînă
c,.cînd, în sistemul bidimensional este permisă;
numai starea k, = 0. Astfel, în apropiere de L = 0 va creşte densitatea de
stări de unde de spin. Ca, atare în modelul Heisenberg, feromagnetismul bi-
dimensional este instabil la excitarea unui număr foarte. marede unde
de spin cu energie mică. Dac

Y
se folosesc
ă condiţii la, limită periodice, după
direcția Oz, va apare o creştere a numărului de:moduri de energie joasă,

IT
(cu &2 =.0): Acest faptva conduce la modificarea, dependenţei de tempera-
turăa magnetizării pătwmii subţiri comparativ cu materialul masiv. Klein

RS
şi Smith [181'au eliminat modul & = 0 întrucâţ acesta dă naştere la o
contribuţie infinită la magnetizarea probei, aceasta -fiind însă insuficientă
pentru-a reduce densitatea mare. de siări care apare'la &, = 0, sub valoarea
ks. 2]qa, unde a este parametrul de reţea. Acesti rezultat poate fi explicat
VE
prin ignorarea: taptului. că. spre. deosebire de: spinii interiori, spinii situaţi
în. stratul de suprafaţă interacționează numai cu spinii atomilor stratului
apropiat, ceea: ce: distruge periodicitatea strictă a hamiltonianului. În
NI
consecință nu mai:este posibil să se folosească condiţii la limită periodice
în. toate direcţiile. Condiţiile la: limită corecte: trebuie să ţină seama de
absenţa. periodicităţii în direcţia z:: Corciovei [185] a: evidenţiat; că, pentru
LU

a obţine rezultate corecte trebuie impuse coridiţii:ciclice pe o pătură 'sub-

ţire cu o grosime dublă faţă de cea iniţială: Dâring [186] studiază tranziţia
de la o reţea plană la: una; tridimensională folosind condi la ţii
limită corecte.
Acesta; arată că magnetizarea păturii subțiri este mai mică, decit;a corpu-
A

lui masiv. deşi diferența nu este aşa; mare ca:cea. prezisă anterior [181, 182].
TR

Abbel [187] aplică metoda de mai sus în studiul reţelelor cs 'cu o suprafață;
(101) şi respectiv: eve cu:suprafaţa (001): Jellito [188] a: elâborat 'o metodă.
de. calcul a, stărilor unimagnonice a spectrului undelor de 'spin în funcţie '
de tipul de reţea;și .orientarea. suprafeţei ' păturii.::În - hamiltonianul de .
EN

interacţie. s-a introdus -[187—189] un cîmp uniform în: lungul “probei.

„i. Coreiovei şi Vamanu [177 J'au'cal numericeulamagnetizat rea, redusă,
a monostraturilor și magnetizarea redusă totală a. păturilor cu reţea, cris-
/C

talină, de simetrie cubică. S-au avut în'vedere suprafeţe în care spinii sint :
liberi, fixaţi simetric şi respectiv asimetric (vezi paragraiul XI.2.2). Ultima
situaţie constituie un model simplu de pătură feromagnetică depusă pe
un suport. Condiţiile de suprafață determină într-o măsură decisivă modul
SI

de magnetizare a întregii pături cât şi: distribuţia, magnetizării de-a curme-

zişul păturii. Suprafeţele cu spini liberi 'condiic la o colapsare a magneti-
IA

zării totale şi în special a magnetizării straturilorde 'suprafaţă în timp ce

pentru 'spinii fixaţi, magnetizarea, acestora creste. Spie exemplu, prezen-
tăm în figura XVI.22 distribuţia spaţială a magnetizăr în funcţie.
ii de .
U

grosimea pături pentru spinii-de suprafaţă, liberi, fixaji simetric şi respectiv:

asimetric pentru păturilecu 9.= 6, 12 .şi 20 straturi (1.=8.K,E=.
BC

=5 * 10 -5erg/em*). ME 1 .

522.
Și O problemă analizată a constituit-o măsura în care modul uniform
(în core componenta vectorului de undă normală la suprafaţă este nulă)
este un mod normal. Iniţial, în calculul magnetizării [18, 183, 182] s-a admis

RY
1,09
/

RA
Fig. XVI.22. — Distribu- -M f
/

ţia spațialăa magnetizării . "90,90 .. —. >

— .

în funcţie de grosimea pătu- Po i | , :

P/
vii. Se consideră situaţiile : „0,80
spini liberi, îfixaţi simetric, . .. pp iai —_.“. , ,

LIB
, N
fixaţi asimetric. Numărul /” | N DI
de monostraturi este de 070f N
gQ=6,12 și 20, T=8K, cs (100)
R=5XI108. 0,60 ) L_ 1
| | 1» 6 10 „15 20.

Y
Numâr de straturi

IT
că acest mod. este permis. "Totuşi s-a. evidenţiat [18, 190—192] că acest
Mod, în general, nu este un mod propriu cu excepția unui feromagnet;

RS
Heisenberg ideal. Un feromagnet Heisenberg ideal este caracterizat prin
faptul că integrale de schimb, diferite de zero, apar numai între vecinii
apropiaţi și au valori identice pretutindeniși respectiv nu există anizo-
tropie şi interacţii dipolare. Dacă modul uniform nu este un mod propriu VE
apare un interval de energie interzis (gap) în spectrul energetic al exci-
taţiilor. care, modifică . căldura specifică a magnonilor și magnetizarea la
temperaturi scăzute. O altă consecință importantăa existenţei acestui”
NI
interval o constituie faptul că nu apare o divergență în calculul magne-
tizării unui singur strat. Studiile efectuate analizează, în mod separat
modurile câracteristice materialului. masiv. şi'respectiv ale. suprafeţei.
LU

| Metoda funeţiilor. Green dezvoltată în paragraful VII.8 a îost de

asemenea, folosită, la studiul proprietăţilor magnetice: ale păturilor subţiri
[193 —196]. Spre exemplu, pentru a analiza dependenţa de temperatură
RA

a distribuţiei spaţialea magnetizării 's-au studiat păturile subțiri de Fe

(100) formate din8 straturi atomice. Pentru aceasta: s-a plecat de la un.
hamiltonian de schimb Heisenbergîn adiţie la un termen de tip Zeeman.
Aşa cum: se vede în figura XVI.20, la temperaturi joase, descreşterea
T

magnetizării lîngă suprafaţă este neglijabilă. Această variaţie a magne-

tizării se accentuează cu. creșterea temperaturii, pînă ce atinge o valoare.
EN

maximă şi apoi desereşte odată cu apropierea de temperatura Curie. .

Magnetizarea scade odată cu micşorarea, numărului de plane atomice
constituente ale păturii. a e Ie i
/C

„--. -Aproximaţia cîmpului molecular (fig. XVI.20) conduce la o diminuare

mai accentuată. a. magnetizării, lîngă suprafaţă, comparativ cu metoda
funețiilor Green.
SI

“Modelele analizate mai sus pleacă, de la premisa că momentele mag-:

netice sînt localizate. Acest fapt nu este întru totul în acord cu evidența
e și aliajele. acestora (vezi
IA

experimentală pentru metalele de tranziţi3d

capitolul VII).Cu toate acestea, în unele situații; pot descrie satisfăcător,
comportarea magnetică cbservată experimental a unor pături subţiri fero-
U

magnetice metalice. Analizele teoretice expuse au contribuit la, o mai bună

înțelegere u apariţiei magnetizării spontane în păturile subțiri.
BC

L23
 BIBLIOGRAFIE

RY
i. V. ANDRĂ, Pnys. Stat. Solidi; 22, 99 (1962); sau în Tonkije: Forromăgnitaye Plionki, Izd.
Mir, Moskva, 1964, p. 9 —26.
J. I. RAFFEL, J. Appl. Phys., 30, 60S (1959).
„JI. I. RAFFEL, D. O. SMITH, Inf. „Processing, Proceed. UNESCO Int. Coni., Paris,
PUN

June 1959, p. 447.

RA
„ C. KITTEL, J. GC. GALT, Ferromagnetic Domain Theory, în Solid State Physics, Eds. F.
Seitz, D. Turnbull, vol. 3, Academic Press, New York, 1956, p. 479— „564.
„W. FE. BROWN JR,, Micromagnelics, Interscience Publ., New York, 1963, ,
oi

„A. CORCIOVEI, G. COSTACHE, D. VAMANU, Ferromagnelic Thin Films, în Solid State

LIB
O

Physics, Eds. E. Seitz, D. Turnbull, VW. Ehrenreich, vol. 27, Academic Press, New York,
"1972, p. 237.
„M. E. FISHER, „Proceed. Int. Cont. „Magnetism, ICM-Publ. House, Nauka, Moskova, 1974,
vol. |.
„IK. L. CHOPRE, Thin Film Phenomena, MeGraw-Hill, New York, 1969.
„C. IKITTEL, Phys. Rev., 20, 965 (1946).

Y
„M. PRUTION, Thin Ferromagnetic Films, Butterwoths, London, 1964.
„R. F. SO00HOO, Magnetic Thir Films, Harper and Row, New York, 1965.

IT
„C. KITTEL, Rev. Mod. Phys., 21, 541 (1949).:
„ S.. STRICKMAN, D. TREVES, Micromagnelics' in Magnetism, Eads..G.T. "Rado, H.. Sun,
vol. III, Academic Press, New York, 1963, p. 395 —414,

RS
IL. D. BURSUC, M. P. SUCIU, Pături subțiri eromagrețice, Edit. Academiei, București,
1969.
MM. ROSENBERG, Thin Solid Films, 89, 225 (1982)...
.G. BERGMANN, Phys. Rev. Lett., 41,264 (1978). -
„.J. TYSON, A. M. OWENS, J: C. WALKER, G. BAYREUTHER, J.. Appl.
2487 (1981).
VE Phys., 52,

-J..:G. LEVY, J. L. MOTCHANE, J. Vac. Sci. and. Tech., 9, 721 (1972).

C. 8. WANG, A. J. FREEMAN, J. Magn. Magn. Mat,, 1982 (sub tipar).
"LN. LIEBERMANN, J. CLINTON, D. M. EDWARDS, J. MATHON, Phys. Rev. Lett.,
NI
- 25, 232 (1970).
„"R. JI. CELOTTA, D.T. PIERCE, G. C. WANG, s. BADER, „G. p. FLETCHER,
'..Phys. Rev. -Lett., 43, 728 (1979).
LU

T. PIERCE, H. C. SIEGMANN, Physu Revi; DB9, 4035 (1974). a A

-D.
3 GC. RAU, Bull. Am. Phys. Soc., 25, 234 (1980). o
W. ELB, F. S. ALVARADO, Phys. Rev. Lett., 37, 444 (1976).:
LI. D: MOORE, J. B. PENDRY, J. Phys., C 11, 4615 (1978).
M. LANDOLT, M. CAMPAGNA, Phys. Rev. Lett., 38, 663 (1977);
A

LX, EBERHARDT, E. WY. PLUMMER, K. HORN, J. ERSISINE, Phys, Rev. Lett.,

..D”
45, S.273WANG,
(1980). H. KRAKAUER, A. J. FREEMAN, J. Appl. Phys.;
52; 2502 (1981).
TR

"Di! S! WANG, A. J. FREEMAN, Phys. Rev., 21, 4585 (1980). :

"7. SHIAJO, T. MATSUZAWA, T. TAKADA, 's. NASUI, Y. MURAKAMI, Phys., Lott.,
- !
36A, 489 (1971).
EN

„_H ADLER, M. CAMPAGNA, Pnys. Rev., B8, 2875 (1973).

2075 (1973)...
- ALDER. M. CAMPAGNA, Phys. Rev., B8, (1981).
52, 1665
-M. B. BRODSKY, J. Appl. Phys., DE
B. STRITZKER, Phys.' Rev. Lett., 42, 1769 (1979)..
/C

R. A. WEBB, J.B. KETTERSON, W.P. HALPERIN, J. y. NUILLENIN, N. B..

SANDESARA, JI. Low Temp. Phys., 32, 659 (1978).
„B.T. THALER, J. B. KETTERSON, - J. E. "HILLIARD, Phys "Rev. Lett., 41, 336
(1978) ; TES
BM. GYORGY, J.F. DILLON, D. E. “MeWHAN, L. wW. RUPP IR- LR.
TARDI, P. S. FLANDERS, Phys. Rov. Lett., 45, 57 ((1980).
SI

37. L. K. SCHULLER, Phys; Rev..Lett,, 44, 1597 (1980). ; |

38. T. JARLBORG, A. J. FREEMAN, Phys. Rev. Lctt., 25, 653 (1980).
IA

39. G. P. FELGHER, J. W. CABLE, J.. Q. ZHENG, I. B. KETTERSO N, J. E. „BILUI-

citat în. ui ni
'." ARD,
40. U. GRADMANN, 0. ISBERT, J.. Magn. Magn. Mat., 15-18, 1109 (1980).
J. MADSEN, U, K. PAULSEN,. 0. JEPSEN, J. KOLLAR,. |
U

41, 0. K. DERSEN
Physica, 86—88B, 259 (1977):
G. DUBLON,M. P. ROSENBLUM, wW. 7. VATTERLING, IEEE Trans, Mag. MAG: 16,
BC

42.
1126 (1980).

524
43. M. B. BRODSILY, A. J. FREEMAN, Phys. Bev. Lett., 15, 133 (1980).
44, F. C. FRANK, J. II. VAN DER MERWE, Proc. Roy. Soc. (London), AL96, 205 (1919);
'R. W. VOOK, C. T. HORNG, Phil. Mag., 93, 513 (1976).

RY
„5. G. DAS,D. D. KOELLING,F.AM. MUELLIER, Solid State Connnun., 12, 89 (1973),
„P. E. FERGUSON, J. Appl. Phys., 49; 2203 (1978).
„JI. G. WRIGIIT, IEEE Trans. Mag, MAG-l2, 95 (1976).
„P. WHYMAN, R. V. ALDRIGE, J. Phys. E : "Metal. Phys., 4, L6 (1971),

RA
„M. M. L. IEWAN, R. W. HOFLMAN, Jap.. J. Appl. Phys., Suppl. :>, 729 (1971).
„ W. FELSCH, Zeit. angew. Phys,, 90, 275 (1970).
D „ PAN, D. TURNBULL, J. Appl. Phys., 45, 14106 (1971).
„*S..C. ABRAHAMS, L. GUTTMAN, J. S. ISASPER, Phys. Rev. e 2052 (1862).
L „ KAUFMAN, E. V. CLOUGIIERTY, K. J. WEISS, Acta. Met. 11, 323 (1963),

LIB
„JJ. G. WRIGHT, Phil. Mag,, 24, 217 (1971).
5. GC. /W. GRIGSON, D: B. DOVE, G.R. STILLWELL, Nature, î204, 173 (1964),
„W. FELSCH, Zeit. Phys., 219, 280 (1969).
„IW.. FELSCH, Zeit. angew. Phys., 29, 218 (1970).
58. “H. WIESNER, J. SCIINEIDER, Phys. Stat. Solidi (a), 26, 171 (1974).

Y
„ IK. TAMURA, H. ENDO, Phys. Lett., 204, 52 (1969).
„Y. AJIRO, K. TAMURA, H. ENDO, Phys. Lett., 354, 275 (1971).
„U. BANNINGER, G. BUSCH, M. CAMPAGNA, UI. Cc. SIEGMANN, Phys. Rev. Lett.,

IT
23, 585 (1970). -
„A. W. SIMPSON, D. R. BRAMBLEY, Phys. Stat. Solidi (a) 49, 685 (1972).

RS
3. J R: BOSNELL, Thin Solid Films, 3, 233 (1969).
. J., GRUNDY, S. S. NANDRA,A. ALI, Intermag. Conf. Londra, 1973.
, i, K. LEUNG, J. SLECIITA, J. G: WRIGIIT, J. Phys. l: Metal Phys., 4, L21 (19744).
„I. SLECHTA, J; Non Cryst. Solids, 19, 137 (1975).. '
„JI. SLECHTA, Phys. Stat. Solidi (b), 63, 597 (1975).
„C.
„ S.
C. TSUEI, G. LONGWORTH,
ASANO, J. YAMA
VE
S$. C. II]. LIN, Phys. Rev., 120, 603 (1968).
SHITA,'J. Phys. Soc. Japan., 31, 1000 (1971).
„"T. SHINOHARA, H. W, ATANABE, J. Phys. Soc. Japan., 2V, 2020 (1965),
„H. FRANKE, U. HEROLD, U. KOSTER, Al. ROSENBERG, JI. Magn. Magn. Mat., 9,
NI
214 (1978).
„VH. FRANKE, S$. DEY, M. ROSENBERG, T. E, LUBORSKY, J. L. WALTER, 'J.
Magu. Mat., 15—18, 1364 (1980).
LU

3. N. Ai BLUM, K. MOORJAM, T. O. POCHLER, F. G. SATKIEWICZ, JI. Appl. Phys.,

52, 1808 (1981).
„PH. MANGIN, M. PIECUCH, G. „MARCHAL, CHR. JANOT, J. Phys. F : Metal Phys.,
%, 2085 (1978).
„L. J. TAO, R. J. GAMBINO, $. KIRKPATRICK, J. J. CUOAO, H. LILIENTIIAL,
RA

AIP Proc., 18 (1973).

„JI. TAO, 5. KIRKPATRICIE, J. R. GAMBINO, J. J. CUOMO, Solid State Commun.,
13, 1491 (1973)..
„ E. BURZO, Crystalline and Amorphous Rare-Earih Metallic Compounds, Invited Lecture,
Symposium on Metal Physics, Zloty-Potok, Poland, 1975, 87 p.
T

„E. HASEGAWA, J. Appl. Phys., 45, 3109 (1974).

„ I£. LEE, N. HEIMAN, Proceed 20th Cont. on Magnetism and Magnetic Materials, San Fran-
EN

cisco, 1974.
„N. HEIMAN, K. LEE, Phys. Rev. Lett., 33, 778 (1974).
„JI. J. RHYNE, Amorphous magnetic rare-earth alloys in Jlandbook of Physics and Chemis-
try of Rare-Earth, North Holland Publishing Company, 1979.
A
/C

„E. BURZO, Zeit. angew Phys., 32, 127 (1971).

„JI. JI. RHYNE, I.N. SCHELLENG, N. GC. KOON, Phys. Rev., B10, 4672 (1974).
„I. M. COEY, J. CHAPPERT, J.P. REBOUILLAT, T. S. W, ANG, Phys. Rev. Lett.,
36, 1061 (1976).
_P. CHAUDHARI, J. J. CUOMO, R. J. GAMBINO, IBM J. Res. Dev. - A, 66 (1973).
SI

_P. CHAUDHARI, J. J. CUOMO, R. J. GAMBINO, Appl. Phys. Lett., 22, 337 (1973). .
.T. SHIRAKAWA, K. ONISHI, S. MAT SUIHITĂ, Y. SAKURÂAI, IEEE Trans. Magn.
(în curs de publicare).
T. KOBAYASHI, IEEE Trans. Magn., MAG-12, 779
IA

. Y. MIMURA, N. IAMAMURA,
(1976).
89. K. SUNA GO, S. MATSUHITA, Y. SAKURAI, IEEE Trans, Magn., MAG-12, 776 (1976).
90. Y. "YAMADA, K. SUNAGO, Y. SAKURAI, IEEE Trans. Magn,,
U

S. MATSUHITA,
MAG-13, 1977.
91. N. IAMAMURA, Y. MIMURA, T. KOBA YA SHI, J. Appl. Phys., 48, 2634 (1977).
BC

92. N. HEIMAN, K. LEE, AIP Coni. Proc. Series, 34, 319 (4978).

525
 93. N. HEIMAN, K. LEE, R. I. POTTER, J. „APBI. Phys- 41, 26034 (1976) ;
AIP Cont. Proc., 29, 130. (1976).
94. T. MIZOGUCHI, T. R. MCGUIRE, s. KIRIKPATRICEK, “R. J, GAMBINO, Phys.

RY
Rev. Lett., 39, 89 (1977).
„T.R. MeGUIRE, T. MIZOGUCHI, R. J. „GAMBINO, s. RIREPATRICK,I. Appl.
Phys., 49, 1689 (1978).
96. J. P. JAMET, A. P. MALOZEMOEF, Phys. Rev.,-B18, 75, (1978).

RA
97. A. H. ESCHENFELDER, Magnetic Bubble Technologi Y, e 1980.
98. J. I. W. MATTHEWS, E. KLOKHOLM, T. $. .PLASKETT, AIP Conf. Proc., 10,
271 (1973). |
99. D. R. KRAINN, P.E. WIGEN, S.L. BLANK, I. Appl. Phys., 30, 2189. (1978).
100. A, H. ESCHENFELDER, JI. Appl. Phys., 49, 1891. (1977).

LIB
101. J. W. NIELSEN, S. L. BLANK, D..M.. SMITH, :G. P. VELLA- COLEIRO, F.B.
HA GEDORN, R.. L. BARNS, W. A. BIALSI, J. Electr.. Mat., 3, „693 (1974),
102. J. E. DAVIES, E. A. GIESS, J. Mater. Sci., 10, 2156 (1975). |
103. JI. W. NIELSEN, IEEE Trans. Mag. MAG-12, 327 (1976). - e
104. H. L. HU, M. HATZAKIS, E. . GIESS; T..S.: "PLASKETT, INTERMAG.. Conf.,

Y
Washington, 1973.
5. M. I. LEVINSTEIN, $. LICHT, R. W. LANDORE, Ss, L. BLANIG, Appl. Phys. Lett.,
19, 486 (1971).

IT
106. T. s. PLASKETT, E. KLORHOLAI, D. Cc: CRONEMEYER, p. Cc. LIN, 5. E. BLUM,
Appl.. Phys. Lett., 25, 357 (1974)...

RS
107. J. T. CARLO, D. C. BULLOCK,..R. E. JOHNSON, s, G. PARKER, AIP Conf.
Proc., 29, 105 (1976).;
108. E. A. GIESS, R. J.. KOBLISKA, EEE Trâns. Magn.; MAG- 14, 410 (4979).
109. J. M. ROBERTSON, H. A. ALGRA, IEEE Trans. Magn citât în. [15]...
110. F. HABEREY, R. LECKEBUSCH, M. ROSEMBERG, K. SARL, Mat. Res. Bull., 15, |
VE
493 (1980); IEEE Trans Masn, MAG-16, 681. (1980)... .. ..-
11. A. H. BOBECK, R. F. FISCHER, A. J. PERNESKI, JI. p. REMEIKA, L. G. VAN
UITERT, IEEE Trans. Magn., MAG-5, 554 (1969)...
112. P. CHAUDHARI, J. J. CUOMO, R. J. GAMBINO, s; ISIRKPATRICK, J. L. 'TAO,
NI
" “AIP Conf. Proc., 24%, 239 (1974).
143. R „.HASEGAWA, B..E. ARGYLE, L. J. TAO,. IBM Res. Report, RC 5097, 1974.
114. C. S. CARGILL, AIP Conf. Proc., 18, 631 (1973). |
LU

115. JI. I. RHYNE, S, J. PICKART, H. A. ALPERIN, AIP. Cont. 'Proc,, 18, 563 „(1973).
116. 'H. HOFFMANN, Thin Solid Films, 38, 223 (1979).
117; K..J. HARTRE, M. S.-Thesis, Harvard University, Cambridge, Massachusetts, 1964.
118. H. HOFEMANN, J. Appl. Phys., 35, 1790 (1969). | IE |
119. H. ROTHER, Zeit. Physik, 119, 229. (1964).. a E : Pa
A

120. H. HOFFMANN, IEEE Trans. Maâsn., ., AAG-4 z, 32 (1968). e.

121. K. KEMPTER, H. HOFFMANN, Phys.. Stat. Solidi, 34, 237. (1969).
TR

122. H. SCHEWE, H. HOFFMANN, J. Magn-Magn- Mat., 6, 11 (1977).

123. D. HAFENER, H. HOFFMANN, Phys. Stat.. Solidi (a), 52, 549. CD
124. H. W. FULLER, M. E. HALE, .J. Appl.. PhyS-. 31, 238, (1960) ; i, .
E. FUCHS, Zeit..angew Phys., 13, „157. (1961). PI
125,.
EN

AY. D. DOYLE, IT. F.. FINNEGAN, J. Appl. 'Phys:, 39, 3355, (1968).
126. H. HOFFMANN, Phys. Kondens. Mater, 2, 32 (1964).
127. C. S. COMSTOCK, A. C. SHARP, R. I. SAMUEL S, A. V..POHM, IEEE Trahs Magn.,
ti

33 (1968). .. cra | DI
128. 30 CENMÂNNI, IEEE Trans. “Magi. “MAG „566: (4960). Ia
/C

129. „ HOFFMANN, Zeit. ângew Phys., 18, 499 (1965). ee

130. G. BAYREUTHER, H. HOFEMANN, Czech. J.. Phys, B24,. 541 (4970.
131. HOFEMANN, J. :AppL Phys.,. 42, 357. (1971). E
132. HOFFMANN, N. H. KRYDER, IEEE Trans. Magi, MAG 3; 554 (978).
133. .. HOFFMANN, IEEE Trans. Magn., MAG-9, 17 (1973). SI a
ERE
SI

134. D. DIACONU, Teză, Univ. Al.I. Cuza, Iaşi, 1982. Se

135. I. 'LEAMY, A. G.. DIRKS, J. Phys. D, 10, L95 (1977).
136. POMFRET, NM. 'PRUTTON, J. Phys.;, 92 C1, 399 (1971).
IA

137. „AV. „SHUMATE, D.H. SMITH, F. B.. HAGEDORN, J. Apbl. Pnys.. aa, 449,Car).
1338. K. CHUNG, H. HOFFMANN, Physica, 86— 88B, 1449 (1977).
139. B. TSUKAHARA, H. KAWAKATSU, .J. Phys. Soc. Japan,:21, 313 (4900).
140. B.: PUCHALSKA, ' M. PRUTTON, Thin - Solid Films, ':13, 59 (1972). *
U

141. „' POMFRET, M. PRUTTON, Phys. Stat. Solidi, 19, 423 (1973). ti Pa
142. „, BUCHERL, Ph. D. Thesis, Regensburg, 1975 ; D. HAENER, Ph. D. Thesis pei
BC

burg: 1975, citate în :[116]... :

143. H. HOFFMANN, T. MRYAZAI, IEEE Trans. ada MAG 40, „550 (1974)..

526.
"1144. R. JI. GAMBINO, P.. CHAUDHARI, J.J. CUOMO, AIP Conf. Proc., 18, 587 (1973).
145. H, HOFFFMANN, A. JI. OWEN, E. SCHRUPL, Phys. Stat. Solidi (a), 52, 161 (1979).

RY
146. Aga RUTION, Trans. 9th Natl. Vacuum Symp. American Vacuum Society,
New York,
2, p |
147. F. B. LIAGEDORN, IEEE Trans. Magn., MAG-4, 41 (1968).
185. F. B. HUMPHREY, E. M. GYORGY, J. Appl. Phys., 30, 935 (1959).

RA
149. S. AMIDDELHOEI, IBA JJ. Res. Dev., 10, 351 (1966).
150. C. E. PATTON, E. B. HUMPIIREY, J. Appl. Pnys., 97, 1269 (1966),
151. D. O. SMITII, G. p. WEISS, J. Appl. Phys., 29, 290 (1958).
152. W. DIETRICH, W. E. PROEBSTEN, P. WOLE, IBM J. Res, Dev., 4, 189 (1960).
153. K. U. STEIN, Zeit. angew Phys., 19, 528 (1965).

LIB
154. 18. U. STEIN, IEEE Trans. Magn., MAG-2, 781 (1966).
155. R. V. TELESNIN, E. N. ILICHEVA, 0. S. KNOLOTOV, T.N „NIIIFINA, V. A.
POGOZHOV, Phys. Stat. Solidi, 14, 371 (1966).
156. K. U. STEIN, Zeit. angew Phys., 20, 36 (1965).
157. K. U. STEIN, Zeit. angew Phys., 20, 323 (1966).

Y
158. K. J. HARTE, J. Appl. Pnys., 96, 960 (1965) ; JI. Appl. Phys: 98, 1311 (19607).
159. J. H..HAPER, J. Appl. Phys.; 99 (1968).
160. O. A. VIROGRADOV,:1z. Acad. Nauk, SSSR, Ser. Fiz., 30, 120 (1966).

IT
161. 0. A..VINOGRADOV, Phys.. Stat. Solidi, 15,377 (1966).
162. T. FUCHIKAMI, J: Sci. Hiroshima Univ., Ser. A—II, 30 (1966).

RS
163. E. TATSUMOTO, M. NOMURA, M. GOTO, J. Phys. Soc. Japan, |] 9,761 (1964).
164. M. GOTO, 1. FUCHIICAMI, M. NOMURA, E. TATSUAOTO,, d. Sci. Iliroshima Univ,
„Ser. A—II, 30, 39.(1966). |
165. L. VALENTIA, Czech.. J. Phys., d „127, 136 (1957).
166. L. VALENTA, Izv. Akad. Nauk SSSR, Ser. Liza >], 879 Can).
167. L.: VALENTA, Phys.
168. L. NEEL; Ann. Physiduc,
Stat. Solidi, 2, 112 (1902).
3, 137 (1948).
VE
| |
aa
|

169. L. VALENTIA, We HAWBEUI RIEISSER, NS BRIDKORB,. Phys, Stat.. Solia! 26, 191
| (1960), Ră e . pi
NI
170. L. WOJICZAK, J.: Pniysique, 30, 578 (1969). " -
171.P. N. KASTELEIJN, J. VAN IKRANENDONK, Pnysica, 20 317 (1956).
172. U. GRADMANN, J. 'MULLER, J. Appl. Phys., 39, 1379 (1968).
LU

173. J. PEARSON, Phys. Rev., 1238, A213 (1965).

174. A. CORCIOVEI, Czech. J. Phys., 10, 568, 917 (1960).
175. A. CORCIOVEI,.G. COSTACHE, Phys. Stat. Solidi, 16, 329 (1966); Rev. Roum. Phys.
11, 885 (1966),
176. A. CORCIOVEI, GH. GHIKA, Czech. J. Phys., 22, 278 (19602).
RA

177, A. CORCIOVEI, D. VAMANU, Rev. Roum. Phys., 12 „7 (1967); I. Appl. Phys., 99, 1381
1968
178, ( CORGIOVEI, G. COSTACHE, -D. NAMARU, St. Cerc. iza 20, 1109 (1968).
179. J. G. KIRKWOOD, J. Chem. Phys., 6, 70 (1938).
180. F. BLOCH, Zeit. Physik, 61, 206 (1930).
T

181. M. JI, KLEIN, R. S. SMITH, Phys. Rev., 81, 378 (1951).

182. S. J. GLASS, M. J. KLEIN, Phys. Rev.; 109, 288 (1958).
EN

183. J. DAVIS, F. KEFFER, J. Appl. Phys., 9%, 1135 (1963).

184. F. KEFFER, in Handbuch der Physik, vol. XVIII, p. 1, Springer Verlag, 19606.
185. A. CORCIOVEI, Rev. Roum. Phys., 10, 3 (1965).
186. W. DORING, Zs. Naturtorsch., 16a, 1146 (1961).
/C

187. R. ABBEL, Zs. Naturiorsch., 189, 371 (1963).

188. R. JELLITO, Zs. Naturtorsch., 19a, 1580 (1961).
189. A. CORCIOVEI, Phys. Rev., 130, 2223 (1963).
190..P. E. Ge C. F.:1KOOI, M. BR. SHANABERGER,.T. D. ROSSING, Phys. Rev.
Lett., 9, 206 (1962).
SI

191. V. M, TOROLOV, B. A. TAVGER, FTT, 11, 753 (1969).

192. JI. PUSZKARSKI, Phys. Lett., J0A, 227 (1969); Acta Phys. Pol., A38, 217 (1970).
193; A.. CORCIOVEI, G. CIOBANU, J. Phys. Chem. Solids, 26, 1939 (1965).
IA

194. W. BRODKORB, W. HAUBENREISSER, Phys. Stat. Solidi, 8, 1421 (1965).

195. W, BRODKORB,: W. HAUBENREISSER, Phys. Stat. Solidi, 10, 225, 577 (1966).
196. L.. VALENTA, W. BRODKORB, W, HAUBENREISSER, Phys. Stat. Solid, 26, 191
(0968).
U
BC

527
 XVII. | TRENAJUL MAGNETIC

RY
RA
LIB
XVIII. Probleme generale

Y
Pentru început; vom defini trenajul: magnetic folosind formularea,

IT
dată de Neel [11]. În această accepţiune trena;j ul magnetic descrie feno-
menul caracterizat prin dependență de timp a magnetiizării corpurilor
"ordonate magnetic, exceptind cazurile cînd. aceasta este consecința ac-

RS
țiunii curenților induşi, a efectelor cîimpurilor. alternative de frecvenţe
ridicate sau a modificărilor ireversibile în natura fizico- chimică a sub-
stanţei care constituie suportul ordonării magnetice. |
Trenajul magnetic
secol în urmă. Folosind un fir cu diametrul
VE
a fost: descoperit: de Îowing [2] cu aproape
d = 4 10 -5m şi! confecționat
un

din oţel moale, acesta măsoară cu ajuto;ul unui magnetometru, depen-

denţa de timp a magnetizării, ca urmare a creșterii bruşte (în momentul
NI
((=0)a intensității cimpului extern, cu valoarea AH, (figura, XVII. 1).
LU

H
A

Fig. XVIII. — Depen- | o E

TR

denţa de timp a cimpului : - . - “i —

magnetic extern (a) şi . +: i n timp (£)
a magnelizării probei (b).: pe N .
EN

AH (e<) îH,(r)
“1b)
| MG:
/C

timp (H.

Magnetizarea firului (iniţial demagnetizat) Doiste îi scrisă ca suma a două

SI

contribuţii
| a) = Aart0) + Aa) Di Bea (VII)
IA

unde AJ/(0) deserie variaţia Gvasiinstânbanee a. magnotizării iar AM ();

reprezintă o componentă, a magnstizării care creşte “monoton cu fimpul,
U

din ce în ce mai lent şi în final ţinde spre o valoare limită AM,(00).

anumite cazuri situaţia, de echilibru poate fi obținută după citeva minute.
BC

Printre alte fenomene, se evidențiază că amplitudinea, totală de variaţie

a magnetizării Mt = 00) depinde de durata de aplicare a cîmpului AH.

528
Prezenţa curenților induzi nu poate justifica o astfel de comportare în
cimpuri exteme de intensitate mică. Ca atare efectul observat a fost de-

RY
numit trenaj magnetic.
| „Pentru început vom prezenta un model formal [3] ce poate îi dez-
voltat plecînd de la teoria relaxării dielectrice. Pentru modificări ale
intensității cimpului extern, suficient de mici, fenomenul de irenaj mau-

RA
netic poate fi deseris în cadrul unei teorii liniarizate. Această teorie linia-
rizată are aplicaţii limitate, ca urmare a faptului că ia în considerare
doar modificări mici ale magenetizării. În plus chiar dacă se admite un

LIB
model fizie pentru distribuţia constantelor de timp, analiza datelorin
acest; model are mai degrabă semnificaţia unui exercițiu matematic. Dis-
cutăm două mecanisme. responsabile peutru trenajul magnetic şi anume
cel implicînd fluctuații termice! şi respectiv mecanismul de difuzie. în
acest; context vom prezenta, modelele dezvoltate plecind de la aceste con-

Y
cepte cît şi metodele de determinare a constantelor de trenaj. 'recen
apoi succint în revistă metodele de studiu experimentale ale tronajului

IT
magnetic. ae |
:-. Analiză, rezultatelor experimentale obţinute de Ewing [2] eviden-

RS
ţiază că: separarea, variațiilor instantanee şi respectiv lente a magneti-
zării nu poate fi făcută riguros. 'Trenajul este cu atit mai evident, cu cit
datele se obţin la: valori ale timpului mai apropiate de momentul în care
VE
se modifică cîmpul megnetic. În acest interval de timp apar însă şi per-
turbaţii. datorită curenților turbionari. Ca atare, un număr de experi-
menţatori au măsurat în acelaşi timp cu trenajul magnetic şi perturbațiile
în magnetizare datorită curenților turbionari [+]. * |
NI
„În general, efectul curenților turbionari asupra variaţiei în timp a
magnetizării nu poate fi calculat exactîn cazul substanţelor feromagne-
tice. Pentru a analiza această problemă, vom considera un cilindru infinit
LU

de lung, de rază :R, cu permeabilitate u şi conductibilitate o situat într-un

cîmp. de inducţie B paralel cu generatoarea. In momentul î = 0, cimpul
scade de la valoarea B la, zero. Inducţia magnetică B într-un punet situat
RA

la distanța 7 de axă este descrisă de ecuaţia [5]

BB 108 gb 0, (SVILI.2
T

ar? P Gr ct
cuOsrsR. e o. :
EN

“Cimpul mediu de inducţie, în probă, este dat de [5]

/C

22
Dra g EXP (- )
(i) = Ba Şi pt, (SV11.1.3)
BO) A EEE
SI

zero. Dacă
unde 1, este rădăcina de ordinul v a funcţiei Bessel de ordinul ă prin
ei se exprim
i(ucR2)-1 este destul de mare, variaţia în timp a inducți
IA

o serie. rapid convergentă

Ri 5154) Oa
isis 301
U

uoR7? )
e n 9 — = + 0131 exp] —— —- [e
„(0 e 0,09% o| un? )
(XVII 1.4)
BC

5729
34—c. 241
 Relaţia (SVII.1.4) este verificată pentru materialele ce nu prezintă
ordonare -magnetică, ca de exemplu cupru sau alamă. [6]. :

RY
În cazul substanțelor ordonate magnetic relaţiile: de: mai sus nu mai
descriu comportarea observâtă experiment fărăal,
însă ca; acest fapt să
poată îi. atribuit trenajului: magneţic:. Printre cauzele care contribuie la
aceasta menționăm:

RA
o |
- ..: (a) Condiţiile Ia limită folosite nu iau în considerare efectele de demag-
neţizare care atunci. cînd sînt importante măresc viteza de descreşte
re
"a inducției [7] Ea Di

LIB
:.-. (b) Suprimarea, cîmpului. extern nu se “tace în. mod 'instantaneu: la
it = 0. Pe:de altă parte deschiderea circuitului este adesea; însoţităde osci-
laţii ale. curentului, care. pot:să modifice substanţial forma lui B(d).
[îi (e) Permeabilitatea magnetică,-a substanţei depinde de valorile in-
ducţiei, deci: de: timp. Ca, atare pentru aceste situații nu putem obţine o

Y
soluţie,
Bozorth
riguroasă
[8].
,aj
a :problemei. : Soluţii 'aproximative iau fost propuse de

IT
E ip aa o Dai e

(d) Ecuațiile precedente nu ţin seama de mecanismele de variaţie

„ale :magnetizări
Pentru
i. . valori mici sau medii „ale : inducției : magnetice,

RS
materialul este divizat în domenii magnetice..
Lia, această. scară permeabi-
litatea magneţică,, este . neomogenă,. Deoarece poziţiile: pereţilor nu sînt
cunoscute, valorile. curenților. reali, induși,. diferă comparativ. cu previziu-
VE
nile teoretţice. Problema, a putut fi analizată doar pentru -un perete. ce se-
pară două domenii cu .magnetizările orienţate:;în mod antipăralel [9].
» Analiza, curenților induşi, folosind formalismul clasic, vconduce:la rezultate
cu atit mai diferite de: datele experimentale. cu cit; domeniile. elementare
NI
sint mai mari (curenţi induşi mai neomogeni), iar cîmpul-externeste apro-
„pia de t.
cîmpul coercițiv.. e
LU

“i -Pinînd, seama, de cele. de-mai sus; este dificil de a'prevedea, în orice

moment,. contribuţia. exactă.a curenților induşi, în cazul variaţiei rapide
a. magnetizării. Ca atare, pentru. a nu. vicia datele obţinute în studiul
trenajului magnetic, după modificarea cimpului,' va trebui: să aşteptăm
A

un anumit timp, pentru efectuarea. măsurătorilor. Pentru. condiţiile. cele

mai defavorabile (Hs H,), pentru un fir de permaloy, acesta este de ordi-
TR

nul unei secunde. Pentru aceeaşi probă, la care magnetizarea este însă
apropiată de valoarea sa de saturaţie, acesta. este de ordinul a 10-2 s
Richter [7] studiază trenajul magneticla 10 2 5 după încetarea acţiunii
EN

cîmpului extern. Pentru această situaţie particulară condițiile experimen-

tale alese corespund Ja,o permeabilitate magnetică aproape constantă
și deplasări aproape reversibile ale pereţilorde domeniu.
În general deci trebuie avut în vedere un interval de timp de cel
/C

„puţin 10 s, ca limită sub. care perturbațiile produse de curenţii induși

devin necontrolabile. - Fără, această precauţie: rezultatele experimentale
sînt discutabile [110]. - -
SI

XVII.2.. Modelul formal al. trenajului magnetic... |

IA

Să admitem că asupra unei substanţe ordonate magrietiie acţionează

cîmpul magnetice H(t). Magnetizarea probei, după încâtârea acţiunii cîmpu-
U

lui conform cu relația (XVII.1.1), este dată de suma magnetizării cvasi-

instantanee M, şi a componentei dependente de timp, M,. Astfel [3,, 12]
BC

Ea a MU) = MAD + UL), (XVII.2.1)

530
unde Mi) = XH(t) iar 4 este susceptivitatea magnetică, ce în general
depinde de istoria magnetică a probei. Se |

RY
Componenta magnetizării M (î) ce caracterizează trenajul magnetic
depinde de valoarea câmpului anterior lui i şi anume în momentul (—0).
Pe măsură, ce 6 creşte această dependenţă se estompează.
- Presupunem că este valabil principiul superpoziţiei. Astfel avem

RA
Mt) = “| g(O)zI(4 — 0) 40, (SVII.2.2)

LIB
J |
unde prin+ am notat fracțiunea din magnetizarea totală care este deprn-
dentă de cîmp, iar g(9) este o funcţie ce tinde spre zero atunci cind 0

Y
creşte. Astfel pentru un timp mare de la modificarea cimpului extern
9 a a

IT
MAE +. | (SVII.2.8)

RS
-- Dacă asupra materialului feromagnetic, iniţial domagnetizat, acţio-
nează cîmpul Hg, în momentul î = 0, după trecerea timpului î, CoMpo-
nenta 'magnetizării. ce caracterizează trenajul magnetic, în acord cu
(XVII.2.2), are forma
VE n | i
e
MA40) = ra g(0)40 = YAIZf(0). (SIIV 24)
+ .
NI

O
7
LU

„ de la valoarea f(0) = 0, pentru ti=0, la valoa-

Funeţia f(0) creşte
Ia
rea unitate, pentru. 0 =.
o situaţie opusă, în' care sistemul este magneti zat,
Să considerăm
t = 0, înceteaz ă, acţiune a
sub acţiunea cîmpului Ha. Dacă în momentul
RA

a magneti zării este dată de

cîmpului, dependența de timp
a. - _ - |
i: : me
ca
T

U"(0) = rula (900 40 = YXHAIL — j(0)], (SVII.2.5)

EN

A po * 00

(eo) = (ao do =1.

!
/C

unde, am, considerat că

” „ i . .
DR
0 . |
tizării proceselor de
Vom atribui modificarea în timp a magne ate — prin timpii de
caracteriz
relaxare care au loc în material, “procese
SI

are z. Ca urmar e, comp onen ta magne tizăr ii care. descrie trenajul

relax
contr ibuţi ilor proce selor de relaxare indi-
magnetic, va fi dată de suma
IA

viduale caracteristice sistemului

Lao pa

(SVII.2.6)
U

MA 7) = are =) ds.
BC

531
 “Să admitem că asupra, probei acţionează un timp indelungat cîm-
pul Hg. Contribuţia la magnetizare a „proceselor de relaxare caracterizate

RY
prin. timpi de velaxsare cuprinşi intre +7 Și 7 +. d esie dati de |

dal) = Xa) dm = Ya, ge VILA)

RA
unde conți de normare impune ca -

LIB
ăi dm. | (XVIL2.8)

Y
Plecind de la ecuaţiile «ce descriu variaţia în timp

IT
a sarcinilor elec-
trice [3]. se>, poate arăta, că, pentru t >0 avem

RS
„aaţi, at = —(a/2) Lat, 2) — 2, DN (SVIL29)
unde Ma(t, =) este dată de o relaţie similară cu! (xvn2 2 77
VE și anume
Mo(t, 7) = Yo At) g()].
Rezolvind ecuaţia (XVII.2.9) se obţine 2 13]
NI

“ur, = aţa 0-a ao

2JO pu 6) 40. (XVII.2.10)
LU

Dependenţa de timp ; a magrietizării, datorită trenajului magnetic,

în acord cu.(VI 6). Șii Ev 2, 10) este Ie
A .
TR

40) =, Coxp (0-5 gts)Sa. 0) 40 d=. (XVII211)

ots
| Sa

T 7
EN

Dacă cîmpul extern acţionează astfel încît avem

/C

H = n, “pentru —% <t<0; H=0 pentru i >0,

(XVII.2.12)
relaţia CEVA) ia forma , |
SI

ara = ua,
rața i) | exp (—03- ao
IA

|
Ti
5 0 DI ae
ai (XVII.2.13)
U

= YXH3 (ne?) esp (— mas = YXH od),

BC

532-
unde functia de întirciere R(t) este dată de"

RY
R() = (12 exp (0021) d, (XVII.2.14)
o ” i

RA
Relaţia (XVII.2.14) poate fi explicitată în ipoteza că forma funcţiei
9(7)] este cunoscută. Dacă procesele de relaxare sînt caracterizate prin-

LIB
iv-o energie de activare Ea și deserise de o relaţie de forma:

T = T9exp (Cu/hkaT), a SVIT2,15)

Y
se poate arăta că rezultatele experimentale pot fi corect analizate în
ipoteza că g(7) este dată de

IT
”
9(5) = pe
|
11)
- —1l
peniru
-7a -
7 SS, _ m
(XVIL.2.16)

RS
0 pentru + <a Sau 7 > Za.

Această, foimă a lui g(-) este reprezentată grafic în figura XVII.2.

VE
l , (5) A
A. 7 4
NI
pe

: Fig. XVII:2. — Funcţia de Î

LU

g(7). In (33 Țo
distribuţie
.

| | .
RA

a?
SS
os
T

Să facem o schimbare de variabilă şi anume u = 1/5. În supoziţia

de mai sus limitele de integrare în (XVII.2.14) dovin u, = 1/5, Și respoc-
EN

VIV ua = 1], astiel că, |

a
/C

| 1 exp (—u) __
Hu) = In (72%) | u du =

_ (XVI1.2.17)
SI

= ataazi
1
| 34 (uz) —— Sa] .
IA

00 | , | |
U

Funcţia, Blu) = |espl—ope du poate fi dezvoltată, în serie coros-

| ) |
BC

533
 punzător diferitelor intervale de valori u :

RY
Lua 1 u5
| ul SI Tu) (4) == — 0, SIT — Ii uU + U—. e
DZ +pe se
31 ,

RA
2! 3!
u>l au) = (exp(— 2)e )hu [e — a) pă
CI a au

| " (XVIL2.18)

LIB
u=1 au) = oa. i
În mod obişnuit este îndeplinită condiţia 2, > zi. Dacă în același
timp i < E avem

Y
RE

no = a [tera re i

IT
In( za zi) Țvi i9 i Ta ÎN ( rari")

RS
(XVII.2.19)
| O dependență liniară, în i poate fi în principiu observată pină la

relaxare foarte mari. | |

VE
valori ! =.2,. Ca atare relaţia,a (EVIL 2. 19) este valabilă pentru timpi de

Pentru î = 7, avem
NI

R(7) = [1/in( ci ][—0,577 —= Inc) — 0,219...]=

LU

| „(XVI 2:20).
sl — 0 „796 Jia za si 1),
N

În intervalul de valori ai < To pentru tm <1 şi ta > 1, avem

A

E) — [i plat 33 373]0—0,577 — Inţts33)]. (SVII. 2.21

TR

Relaţia de mai.sus evidenţiază, o dependenţă de timp. a „magnetizării, de

EN

tip. logăritmic. |
“ Pentru î > Zi tinind seama de (VII. 2. 13), coreponenta, magneti i-
zării corespunzătoare trenajului magnetice are forma
/C

Mt) =>. const — riza] To Tine, i (XVII.2.22)

„Notind „ prin B = Xin( Tari 1) relația “Ocvrra 22) se poate scrie

SI

, . Ni INA
pr

MA! Xe = const, — Bi. | (XVIL.2.23)

IA

Relaţia (XVII. 2.23) evidenţiază faptul că, “cazul magnetic introduce un

defazaj între magnetizare şi cîmpul extern. Acist defazaj poaie. îi carac-
U

berizat prin unghiul de piorăeri Em

« În situaţia de mai sus avem i
BC

îm Baa „(AVIL.2.24)
* 534:
 Să analizăm trenajul magnetic în cazul cînd asupra probei acţionează
an cîmp alternativ II= Il, cos ol.

RY
- Soluţia ecuaţiei (XVII.2.6) în acest caz, are forma [3]

Mt, = = rr IO Fa Cos ot + —— sin at]:

RA
Se Ti LI + (os). l + (o)
(XVIL.2.23)

LIB
Dependenţa de timp a inducției magnetice B = vo[IT + M,(0)] este
dată de, :
o

Bu) ) = to HI | nr
Y 1
ci
(03) “Ed-= eosol
“ +

Y
IT
| Da | (3V1I.2.26)

alee in a]
f g(ooz de.

RS
n —— sin ot:
. 0 a , .. ” N

„Partea reală a permeahilității esţe VE

A| | (a
Da A a și] XVII.2.227
NI
= .
i= ea] tr ro sl e
LU

“Depinzină d domeniile de îrcovenţă considerate avem urmmtitoazelo

situaţii limită
RA

oo: "n-ai 30: => pi sp

Pntra: valori Y < i) unghiul de piorderi este dat da
T

a das) ,
EN

UE
se en =
pot
5
e F ——————.
d
(SV11.2.28
/C

Dacă funcţia g(7) are forma reprezentată, în fivura, A VIT, avem

a 7
| i Co T
SI

Tant)
gen = a |
ÎL + (os) > aa
SVIL.2.29)
IA

a
= tnn( 27 2] [are tate z2) — are tglo 2]
U

“Dacă 7 a. - poate exista, un domeniu. de frecvenţă, 7 4 oul € în

în €care unghiul de pierderi nu depinde de o. În acest interval de valori
BC

535
 +, tge,; are o valoare dată de -

RY
9 us mas = (7/2) pin zazi 0). ă Dai (VII.2.30)

Relaţia de mai sus este similară cu cea obținută pentru situaţia cînd

RA
cimpul exterm este constant (relația SVII.2.24). Pentru o, = ri şi oz=
=", ziteze, .are jumătatea, valorii dată de (4VI1I.2.30).
7 , Dacă a.
7, si 7 1 au
valori apropiate, conform cu (XVII.2.29) tg, depinde de w şi are valoa-
rea maximă pentru . o

LIB
O = Om = (79)? (XVII.2.31)
și anume |

Y
tg Em max — Y [inţ To = 1)][are te zel 1 are te 2132] —

IT
= [Y/in(sesri)lare te(./2)1V az — Vaz]. (XVIL.2.32)

RS
Experimental se observă adeseacă răspunsul magnetizării la o modi-
ficare bruscă a cîmpului extern H, are forma,

AM=A+Bini,
VE (3VII.2.33)
NI
unde A și B sînt constante. O astfel de legeîn mod clar corespunde la,
valori foarte mici sau foarte mari ale timpului de relaxare. În cadrul teo-
riei liniare dezvoltate miai sus; relaţia. (XVII.2.33) poate îi „justificată?
LU

postulînd că densitatea de probabilitate a lui In= este practice uniformă

de la + <i, la = > tp, unde (4, 12) este intervalul de. timp corespunzător
observaţiilor. Pentru un cîmp alternaiiv cu pulsaţia o, dacă ta! <o <li”
pierderile de energie pe ciclu sînt independente de frecvenţă.
A

Teoria liniarizată prezentată mai sus; are o utilizare limitată, deoarece

TR

are în vedere doar modificări mici ale magnetizării. Pe de altă parte atit
timp cît nu se adoptă, un model fizic care să prezică distribuţia timpilor
de relaxare, interpretarea datelor experimentale folosind acest model are
în multe cazuri, semnificația unui exercițiu matematic.
EN

XVII.3. Trenajul magnetic prin difuzie “

/C

XVII.3.1;. Modele fenomenologice”

SI

Să considerăm un cristal feromagnetie. Vom introduce în rețeaua

cristalină o cantitate mică de .atomi, a căror natură este diierită de cea a
eristalulm gază. „Imputităţile”, ocupă în reţea poziţii interstiţiale. Aceste
IA

impurități pot difuza, în cazul cînd energia termică; depăşeşte barierade

potenţial caracteristică. Energia implicată în această barieră, €, determină
durata medie de viaţă a unei poziţii. Trenajul prin difuzie este atribuit
U

în principal prezenţei atomilor interstiţiali în cristalul feromagnetit. In

BC

ce privește mecanismele care fac posibilă această difuzie și reflectarea aces-

tora în trenajul magnetic, există păreri diferite. Existenţă simultană a

536 .
trenajului mecanic şi respectiv magnetic, în aceeaşi probă a făcut pe Snoek
(14) să presupună că migrarea atomilor de impurități tinde să relaxeze

RY
tensiunile elastice ale rețelei. Relaxarea tensiunilor produse prin magneto-
stricțiune ar conduce astfel la apariţia trenajului maenetie. Neel [1] a
evidenţiat; că un astfel de mecanism, nu este preponderent;, deoarece ener-
giile implic”te sînt prea mici pentru a lua în considerare efectele observate.

RA
Neel [16] admite un cuplaj.de tip magnetocristalin între poziţiile reţelei
pe care le ocupă atomii de impuritate şi direcţia magnetizării spontane.
Fiecare atom (diferit de cel al cristalului) contribuie la energia liberă a

LIB
cristalului. Direcţia magnetizării spontane influenţează nodul de distribu-
ție, la echilibru, a atomilor impuritate și reciproc, modul de aranjare a
acestora influenţează direcţia magnetizării spontane. Vom denumi o
stare ştabilizată, starea de echilibru ce corespunde unei magnetizări date a
substanţei. Modul de dispunere a atomilor impuritate este anizotrop, chiar

Y
şi după aceeaşi direcţie. Odată cu modificarea direcţiei magnetizării, prin

IT
difuzia atomilor impuritate, se obține o nouă poziţie de echilibru. DeVries
[15] a dezvoltat un model în care include atât tipurile de interacţii pro-
puse de Snock cît şi de Neel. Vom analiza în continuare, modelul propus

RS
de Neel, pentru cazul particular al unui cristal de c-le care conţine un
număr mic de atomi de carbon. Exemphficăm apoi modul în care prezice-
rile modelului deseriu rezultatele experimentale. În final prezentăm citeva
rezultate privind procesul de dezacomodale. VE
NI
XVII.3.2. Modelul Neel al trenajului prin difuzie

Să, considerăm un cristal de a-le cu structura ce (fig. XVII.3)

LU

[16]. Cristalul poate să conţină în soluţia solidă metastabilă, la tempera-

tura, mediului ambiant, o cantitate mică de atomi de carbon. Studiile de
T RA

Fig. NVII.3. — Poziţiile

EN

ad |

atomilor de carbon în
rețeaua cristalină a ficru-
lui ca.
/C
SI

interstiţiale. Nu putem
densitate, arată că atoimul de carbon ocupă poziţii Ne putem imagine
real pe care acesta îl ocupă m reţea.
însă cunoaste locul în conta ul unui
IA

în poziţii le (1/2, 0, 0) deci

apriori că atomul este localizat
l unui totraedru. decat
octaedru sau în (1/2, 1/4, 0), respectiv in ă centrutrenaj ului magnetic; deoarece
ambiguitate nu are importanţă în analiz
lă cu una din aAxO e
U

simetr ie parale
ambele aranjamente prezintă o axă de e, y, 2), vom spune că
de simetr ie este Or (=
de coordonate. Dacă axa
BC

7.
atomul de carbon ocupă poziția
1
537
 „Peste o. anumită temperatură, poziţia atomului de carbon nu mai
este fixă... Ca urmare a, agitaţiei termice, se deplasează” succesiv, şi poate

RY
ocupa una, din cele-patru poziţii vecine apropiate 2 y Şi 22) care, depinzind
de poziţia iniţială, se află la1,4 A sau LÂ.. |
, Pentru a trece de pe o poziţie pe alta; vecină, atomul de carbon tire-

RA
bule să. depășească, o barieră de potenţial de înălțime €, şi ca atare este
necesar să posede o energie termică suticienţă.. Energia depinde de poziţiile
relative ale atomilor. de. fier :vecini și ca atar6: este dificil de a o defini
cu: precizie. “Valorile €,,„:pot:să difere de la: o poziţie la, alta, ca urmare a

LIB
defectelor de.reţea, sau de Ia un momen; la altul, ca; urmare a Vibraţiilor
termice. ale cristalului. . Ie ,
: Să notăm. prin no niamăul de atomi de carbon (mic faţă de numitul
total: de.atomi de:fier) iar. prin (6, %) cosinușii directori ai magneţizării

Y
spontane. În' ipoteza unei simetrii a rețelei, pertect: cubică, poziţiile %,
y, 2 vor îi riguros echivălente. Prezenţa; unei maenetizări spontane intro-

IT
duce o. asimetrie, diferenţiind : poziţiile 2 JI 2 Şi ca urmare acestea Vor
avea energiile a2€, P2€ şi *2€.:

RS
„La vemperaura 4TD numărul de atomi de carbon &, 5 2 estie

| Ry = ho Hr ep,
VE
SR “cu: 20 ="; pa n a 120 xvIis3. 1)
n = o Exp(—E*]hpT). |
NI
, „ Deoarece ET <l neglijind' termenii de ordin: mai mare ca, €2/1;3,12
prin dezvoltarea
« în serie a exponenţialelor, avem :
LU

n = E (i a e. | pă
A

| n, ai 3 L + (3 e || (XVII.3.2)
TR

| = 3pe + (- _r :)
EN

z 7] Ra
După un anumit timp se atinge distribuţia de echilibru dată de
/C

(SVII.8.2).
O modificare foarte rapidă de la; direcţia (&, 8, v) la (e, B,v)
nu are timp să schimbe distribuţia atomilor în rețea. Astfel, imediat după
modificarea magnetizării, partea din energia (pe unitatea de volum) &
SI

sistemului, datorită, prezenţei atomilor de “carbon este .

IA

E = ei. a: +. n „Br2 + n 00 Di | NSV 83)

“Introducîna notația, & = mele . partea din energie. ce. „depinde

U

de (a, Pe) e. | a i
BC

"Ea= —& ta 2 4 popa + Pr a EA a

538
 Ca. urmare a faptului că magnetizarea spontană stă un timp îndelun-
gat după o anumită direcţie, în expresia enorgici sistemului, apare un ter-

RY
men de anizotropie. Energia corespunzătoare a acestuia o vom denumi
energie de stabilizare.
„Viteza caracteristică pentru a obţine echilibrul, depinde «de înălţi-

RA
mea, barierei de potenţial co separă două poziţii adiacente, stabile. Să
notăm prin fo -F Ra Poy F hp Pot n, mumărul de atomi de carbon a,
7, 2 în momentul î. Numărul de atomi de carbon dn, ce părăsesc poziţiile
z, în intervalul de timp di este

LIB
aa = —(Moiy + Py)bais (SXVII.3.5)

unde coeficientul >, depinde în principal de înălțimea barierei de poten-

Y
țial şi în secundar de «2. |
Presupunem că alura părţii crescătoare a barierei de potenţial nu

IT
depinde de porţiunea descrescătoare și în același timp cănu sint posibile
treceri de tip a->a. În acest caz: | |

RS
Eng = [—(nos F nava + (Ul2V(noy + n) Pa + (UP)(noz + na)ea lt.
| (3 VI1.3.6)
| A SE VE
Din. expresia (XVII.3.6) prin permutări circulare, se pot obţine relaţii
similare pentru dn, şi du.
În starea de echilibru, prin definiţie, valorile n 2 Și 2 Sint
NI
nule ca; dealtfel și dn, dn, şi dn. Ca atare introducind parametrul 2 vom
avea 9, = V9]noz Ps= 0lhoy Și 0 = 0]noz În consecință |
LU

“au, (2 — 2 a) d OOO(OSVILL317)
Di 2 ho . hoz Noz
RA

Deoarece €/hyT < 1 valorile nor Poy Si oz DU diferă prea mult; de 1/3.
“Ținînd seama că n, + 2 = hp — Na VOM avea
(VIL.3.8)
T

dn, = — (32)onz di,

EN

a ,
cât; şi relaţii similare pentru n, şi n nă de noz Pay
-” Bnergi a de stabil izare este o funcţi e liniară și omoge
E Ra Po tr na). Ca urmare trebuie
oz Său mai general de (noz + Hz hop
/C

prin €, valoar ea energiei

să satisfacă o relaţie de forma (SVII.3.8). Notind
de stabilizare în momentul £, vom avea

ae, = —(8/2(&, — eva. (SVIL.3.9)

SI

l de valoarea sa de
Bnergia de stabilizare se apropie exponenția 29 = 230.
IA

a acestu i proces fiind A

„echilibru, E, const anta de timp
ane ( aa Pa 7) este € epen-
Să presupunem că direcţia magnotizării spont Aceasta va îi o uncţie
lăm E.() in momen tul t.
denţă de timp, și să calcu
U

B'2, *'2) unde (, f 7) corespund diferitelor

liniară şi omogenă de (a'2,
1n momentul î. Pentru 0 <
“poziţii virtuale instantanee ale magnetizării, de stabilizare este o funcţie
BC

< = <t valoarea de echilibru Ca(t) a cenergici

539
 de = prin intermediul lui (e2, 62, 2). Astfel (XVII:3.9) se serie

RY
d6,Jdr + €,]% - &a(2)/%0- (SVII.3.10)
Vom admitecă atomii de carbon, pentru + = 0, populează, în mod egal

RA
poziţiile z, g, e. Prin integrare se obţine | -
. : i. ” | _ -

LIB
E, (î) = | Ca(7)exbP | —
2 ap b— 7
da, (XVII.3.11)
9 . AR - . E To / To

Vom putea ţine seamade procesele de difuzie, imaginîndu-ne crista-

Y
lul împărţit în domenii foarte mici, conținînd fiecare cîţiva atomi. În inte-
riorul acestor domenii,. barierele de potenţial între diferitele poziţii au o

IT
înălțime €, bine definită şi independenţă de timp. Vom nota prin g(€ adEa
probabilitatea; de a găsi un domeniu la, care înălțimile barierelor de po-

RS
tenţial se află între €,.şi EC, + de. Difuzia tinde să conducă (dacă starea
inițială nu este în echilibru) la o repartiție de echilibru,cu o constantă de
timp caracteristică, 79, | |

„9 = 0 exp(EalP).
VE | OVIL.8.12)
NI
„unde factorul 0. variază lent cu €, şi temperatura 7. Migrarea atonilor
în cristal depinde atunci de probabilitatea g(20)dg de'a găsi o constantă
de timp cuprinsă între 7 şi 2 +-d'z. Deoarece q(€,) nu este cunoscut,
LU

nu vom putea deduce expresia lui g(+). Vom presupune că (=) este dată i
de relaţia (SVII.2.16), folosită în. dezvoltarea modelului fenomenologie. i
Această aproximaţie presupune q(€,) constant între Ca ȘI Co Și nul în
afara acestui interval. Constantele de timp =g se află într-un domeniu de
A

Valori so, Și zo2. Astfel vom aveao distribuţie logariţmică, dată de

TR

(70)
= 1/5(n zo2 — In 30). CEVII.3.13)
„La alegerea acestui tip de distribuţie stă faptul că agitația termică a
EN

atomilor de fier, singură, nu poate justifica spectrul larg de constante de

timp ale procesului de difuzie. - a
n aceste condiţii, energia; de stabilizare €,(4), exprimată prin relaţia,
/C

(XVII.3.11) este dată, de suma energiilor de stabilizarea diferitelor domenii

MIGI . . . | p pe IS ! ” . DI Dai Bi îi . .

ei) = (eu =) Ri = ds, (XVII.3.14)

SI

4
IA

unde R(4)are o “formă analogă, cu (SVIL.2.14), și anuine

U

e RU=5) = fas cxp| - aa (XVIL.3.15)

BC

- -
(N i 0

540
Mecanismul, considerat evidențiază faptul că poziţiile a, y şi 2 nu mai
sînt echivalente .din punct de vedere energetic in prezenţa maenetizării

RY
spontane. Fiecare poziţie ocupată de un atom de impuritate este cuplată
la reţeaua feromagnetică, prin o energie de formă €, = € cos unde
reprezintă, unghiul între direcţia de anizotropie a poziţiei şi a celei de
magnetizare spontană. Noel subliniază că această energie este do origine

RA
pur magneto-eristalină. Aceasta nu implică contribuţia maenetostricțiunii
şi respectiv nu impune apriori o deformare a reţelei. O asemenea defor-
maţie, foarte localizată, totuși există. Dacă vom înlocui cristalul de fier
prin o aranjare de atomi, de formă sferică, distanţa între atomii de fier

LIB
este mai mică ca raza atomică a carbonului şi-ca atare se presupune că
apar deformări ale rețelei. Deformaţia produsă de atomii de carbon posedă
însă, aceeași direcţie de anizotropie ca şi o poziţie respectivă și astiel
nu afectează forma lui €,.

Y
Să considerăm că la un moment dat substanța se află într-o stare
diterită de cea stabilizată. Astfel, un număr de poziţii preferate sint neocu-

IT
paste, în timp ce un număr echivalent, defavorizate energetic, sînt ocupate.
În loc să aşteptăm un timp suficient de lung pentru ca difuzia să schimbe

RS
această repartiție, să moditicăm în mod convenabil direcţia maenetizării
spontane pentru a scădea în mod instantaneu onergia sistemului şi în
consecinţă a o stabiliza. Astfel poziţiile anterior defavorizate energetic,
devin poziţii preferate și reciproc. Pentru un sistem nestabilizat se poate
VE
găsi în general, o structură: magnetică, diferită de structura existentă care
minimizează energia iotală a substanţei. Fiecare perete de domeniu este
supus acţiunii unei presiuni din partea rețelei feromagnetice. Această pre-
NI
a
siune, denumită presiune de trenaj, tinde să deplaseze peretele pentru
obţine structura magnetică cu energia minimă. Ca atare cele două aspecte,
suprastructura de orientare și respectiv trenajul magnetic sint complemen-
LU

de
are şi inseparabile. Pentru a calcula presiunea de trenaj (ce depinde
o anumită Supra-
timp),ca urmare a difuziei, este necesar să alegem arbitrar
o repartiție izotropă a atomilor de
structură de orientare. Neel consideră |
“carbon pentru îi =0.
RA

că în cursul deplasării, peretele (paralel cu planul

| Vom presupune
u este o funcţie de
103) are aceeaşi structu -ă şi grosime. Poziţia peretelui
magnetizării spontane M(a, y, 2) va depinde numai de
“timp. Direcţia;
numai de pozi-
T

depinde nu
(a = u). În momentul , presiunea, de trenaj care la
“ţia u(t)ă peretelui Bloch cât; și de toate poziţiile u(+) anterioare,
EN

carbon. Această „istorie”

rîndul lor au influenţat distribuţia atomilor de deplasării, U(?),
magnetică a peretelui, se manifestă prin intermediul
U(i) = u(2) —utt). (3 VII.3.16)
/C

e numai de variabila U,
"-:...- Ttegrala din relația (SVII.3.14) este funcţi
Ca, atare vom nota |
| | +00

| e) dz. (SVII.3.17)
SI

PU) = =
- Eo 3
IA

a peretelui este
i “Energia totală asociată unei suprafeţe unitare
: . o i

(SVI1.3.18)
U

Eul)= — ear U) 220 — As

BC

„0

544
 unde Ri — 7). este dată, de o relaţie similară cu (XVII.3.15).
„Această energie este o funeţiede deplasarea virtuală u(1). Presiunea,

RY
2, la care este supus peretele se deduce din principiul lucrului virtual

| sp 3 —(0Epldu(0) =: 6ep]aT. . (VIL.8.19)

RA
„Dacă notăm E i A Ia | : |
| 0) = 0F(D)J00, o (XVIL.320)

LIB
'vom avea ă a DE

p = — en RU Das. VII 821)

Y
IT
o

„Natura peretelui Bloch definește funcţia f(U). Nâel [16] a. calculat

RS
forma lui f(U) în cazul pereţilor de 180 şi respectiv de 90” evidențiind
că aceasta este o funcţie imparăde U. Pentru un perete de 90%, —foo-(U)
este o funcţie crescătoare şi tinde spre.o valoare unitate, dacă peretele se
VE
deplasează o distanţă mai mare ca propria grosime. Pentru pereţii de 180,
—Jiso-( U) ereşte pină la o valoare. apropiată de 2, -care se obţine pentru o
“ deplasare de ordinul jumătăţii grosimii peretelui, este aproximativ con-
stantă într-un interval restrins şi apoi tinde rapid spre zero, pentru
NI
deplasări ce au valori de ordinul. grosimii peretelui. În figura XVII.4
reprezentăm funcţiile — fooe( U) şi respectiv — fiso-(U).
LU

Ma N ea _ Relaţia (SVII.3.21) ne dă presiunea

1" fgoelU) pu Dl 0) ce. acționează asupra unui perete
1 Î — î:. „ :Bloch,ca urmare .a: unei. redistribuiri a
| 1». : atomilor de carbonîn momentul î, cunos-
A

| ca cînd poziţiile anterioare . ale peretelui și

95
e -admiţind că iniţial atomii de carbon sint
TR

/ or si e “distribuiţi în mod-egal în poziţiile &, y şi

. o e Ul a. Să considerăm un perete Bloch, la care
„500 1000 "11500. vom” aplica. în momentul î, un cimp extern
EN

e „n :H(0. Acest perete se deplasează pînă cînd

«po figgolU] -- -. . .-. xezultanta, presiunilor ce 'se exercită asupra
2 fi i N -- “ui este nulă: Vom avea
=0
/C

PR BOA — M) + pal) + pl
SE p — |.N NL_ | (XVII.3.22)
Ul „Am notat prin M, şi M, magnetizările de
SI

Pb. | 500 1000, SI 2000 "cele două părţi ale peretelui. Primul termen
a AU0"m) gin (SCVII.3.22), reprezintă presiunea
IA

Fig. NVII.4. — Dependenţa de U a cîmpului extern. Presiunea p n(2) se opune

funcţiilor — fo(U) (a) si —fuso(u) (b).' deplasării. Această presiune, readuce pere-
„i ele spre anumite poziţii -ce sînt făvorizate
U

din punct de vedere energetic.

„. Beuaţia (SVIL.8.22) reprezintă ecuaţia fundamentală a trenajului
BC

prin difuzie. Sub această formă generală, nu poate fi însă folosită la analiza
datelor experimentale [19]. Primii doi termeni variază de la un perete la

542
altul şi nu sînt accesibili decit într-o analiză statistică. Problema poate fi
simplificată, imaginindu-ne că pentru moment, substanţa nu are decit;
două domenii elementare, separate printr-un perete de suprafaţă constanţă.

RY
În acest; caz deplasarea u a acestui perete, proporțională cu magnetizarea,
este accesibilă determinărilor. E Ii | | |
„. În cele ce urmează ne propunem să urmărim modul în care modelul

RA
teoretic descrie datele experimentale.
Neel [16] rezolvă -ecuaţia integrală (SVII.3.22) prin aproximaţii
succesive. Pentru început; se presupune că presiunea de trenaj este neglija-

LIB
bilă şi ca atare se determină deplasarea u a peretelui, deplasare care satis-
face. relația (SVII.3.23) e. | |

E(p Mi — n) + prin) =0 „(SVI1.8.23)

Y
"După, calculul presiunii de trenaj pag; Î) aceasta este introdusă în relaţia

IT
($VII.3.22) fapt ce permite obţinerea aproximaţiei de ordinul unu, 4 a
deplasării peretelui. Repetind această operaţie, se poate obţine o a doua

RS
aproximație etic. Aproximaţia nu, e:rapid convergentă deoarece p(a, 1)
nu este mic comparativ cu ceilalţi doi termeni. Pentru a avea p(u, î) mic
trebuie să se considere numai soluţii solide diluate (pp = 107). Precizia
experimentală, la 'aceste concentraţii, este însă foarte mică. Astiel pro-
blema poate ti soluționată numai în cazuri particulare:
" : EI N
VE
a) Studiul. dezacomodării inducției ( permeabilităţii)
NI

Vom demagnetiza, proba în cimp alternativ descrescător. Să adnii-

LU

tem pentru moment că atomii de carbon sînt distribuiţi în mod izotrop.

Menţinind proba în repaus, după un timp,se stabileşte un început de supru-
structură de orientare, corespunzător direcțiilor magnetizării spontane în
domeniile elementare. În momentul i vom aplica cîmpul extern II și să
RA

măsurăm imediat inducția corespunzătoare BI, t). În aceste condiţii

a() = 0, deoarece peretele rămîne imobil pină în momentul f. În acord cu
(XVIL.3.16) U(t) = —u(t) şi din relaţia (SVII.3.18) se obține f(—u). Vom
T

avea
p = Eoflu) G(0), (SV11.3.24)
EN

| , |

unde G(t) = (zu — 3) d,

/C

| | J
Pe această, cale se separă variabilele u și î. Deplasarea peretelui este
descrisă de soluţia ecuaţiei
SI

Tu, — MI) -+ Pre) -+ Eoflu) GU) = 0 (SVI1.3.25)

IA

Pentru un cîmp extern dat, deplasarea observată u, descrește după

un timp t suficient de lung de la valoarea ug (soluţie a ecuaţiei SVII.3.23),
la valoarea dtp cînd G() = 1. Ca atare, valoarea inducției măsurate
U

descrește între două limite B(H, 0) şi AZI, co). Acest fenomen este cunos-
cut sub denumirea de dezacomodarea permeabilității sau a inducției.
BC

543
 b). Studiul comportării în „cîmp. alternativ de amplitudine. mare” |

RY
Să demagnetizăm proba: în momentul t = 0 și să, lăsăm proba în re-
paus pînă în momentul „ cînd îi vom aplica un cîmp alternativ sinusoi-
dal. Pentru un perete de 90% , Fooe(at) nu depinde practice decît de semnul lui

RA
4, (foo(u) = +1). 0 modificare a amplitudinii deplasării nu modifică atunci
presiunea. de trenaj şi în acest caz particular p(aug, t) descrie în același
„timp toate. aproximaţiile succesive Pula d).. Pa (m d). i i

LIB
Prezicerile modelulari- expus mai sus sânt în gener al veri ficate de către
datele experimentale [19]. În figura XVIIL.5(a) şi (b) redăm dependenţa, de
timp a lui B,. Dacă cea mai mare parte a trenajului se observă în primele
10 . minute, nu se poate. conchide că variaţia: permeabilităţii (inducției)
este exponențială. O modificare în timp poate fi observată şi după 2 ore

Y
sau chiar după 24 ore. Acest fapt apare clar în figura XVII. 5(b). Analiza

IT
simplă a acestor date sugerează apriori că această comportare nu poate îi
descrisă de o lege exponențială, ce implică o singură constantă de timp.
În figura XVII.6 redăm dependenţa valorilor B; “de H, pentru dife-

RS
rite valori. ale timpului i. Să considerăm spre exemplu două, din aceste

Lă
4

VE
60
|
A
A BCDE FGHI JKLMNOPO RS
BED i a :
0
O

NI
B;(G) x10-47

UI
B;(G) x1074T
O
Ț
=
O

LU
N
O

A
i

0 5 î0_ 15. 29 Ş
o "- Timolmini 30 Înin
TR

(a). E AȚ O
o -18| 0,70
| C| 0,95

a |G| șiî45
D| 145
EN

100 E
ună | i H| 545
T | 1| 545
e ş 3) 845|
Îi OREI K| 1045] .
/C

L| 12.95
eS M| 15:45
n 10 20. 50.100 200 500 1000 986) | a
„See JBL Sopa] 30,
Timp (min! 60.80
SI

(b) „ Him 0e)x79,6 -102A/m

Fig. XVIL5. — Dezacomodarea Fig. XVIL.6. — Curbe de masnetizare BL
IA

inducției la c-Fe la 245,714, pentru la a-Fe, 1 = 245,7 K, no = = 4 6. 10%.

„timpi mici (a) şi respectiv pentru. ..:... | Sa
timpi mari :(b), H = 32mOe.
U

(x 79,6- 10” Am) și no = 4,6: - .

| .
, 10-392.. Dă Pa .

curbe ce corespună la i = 0,70 min şi t'= 1000 min. Pentru aceleaşi vălori
BC

B,, o curbă poate fi dedusă din alta: printr-o translație cu MD, "valoare

544
ce corespunde cu cîmpul de trenaj dependent; de f(a) (pentru un perete
izolat) printr-o relaţie de forma i |

RY
0) = E ft) Gt, (SV1T,3.26)
un ;-

RA
obținută din (XVII.3.25).
Cimpul de trenaj, proporţional cu B,, pentru valori mici ale induc-

LIB
ției, are un maxim pentru B = 50 G (X10-4'1) (fig. XVII Ta) şi descrește
spre o valoare aproape constantă pentru valori mari ale inducției (0,2—
0,6) (fig. XVII.7 b). Forma curbelor arată că probele conţin atît pereţi
de domenii de 90” cît şi de 180%. Prezenţa maximului — conform figurii
ÎXVII.4 — este tipică pentru pereţi de 180" în timp ce pereţii de 90* con-

Y
tribuie la valoarea limită diferită de zero. |

IT
_ Din valorile maxime ale cîmpului de trenaj şi cantitatea de impuri-
tăți ng s-a dedus [4] energia € = 0,71: 10-35 ere (X10-7 Joule).

RS
| 80
E
| E
E 350 VE
e pe 80
E a (a)
î 20
NI

Fig. NVII.7. — Depen- |

LU

denţa de. Ba cimpului O 25 S0 75 _A90

de trenaj la a«-fe pentru Bj (G)x 10 T
T= 239,5 K şi mp =
= 7,5 103%, la valori
m0e(*79,6:102A /m)

mici ale inducției (a) şi”

min
RA

respectiv mijlocii (b).:-

O
N
„H = FHÎ4000 min - Ho
-
T

(b)
EN

-0 2000 4000 ” 5000

B;[G] x104T
/C

măsu-
Aceasta este apropiată; de 0,79: 10-35erg (X10-7J oule) obținută din
rători directe ale anizotropiei ca rezultat al ordonării direeționale. Pare
o parte
deci să existe o concordanţă bună între trenajul magnetice pe de|
SI

şi ordonarea. direcţio nală şi suprareţ elele de orientar e.

probe ce
Experimentele lui Brissonneau [4,32] s-au tăcut asupra unei
IA

(dle pereți, de 90” şi 180, cu diferite orientări ,

conţine un amestece complex pentru
ea de trena) tinde la zero
Acestea nu evidenţiază clar dacă presiun au analizat
deplasări mari ale pereţilor de 180”. Rathenau şi cola). [20]
U

de Fe-Si (3% Si) ce conţine numai pereţi de 180 După

un monoeri stal la
a de trena) descreșt e la zero,
atingerea unui maxim ascuţit presiune
BC

între 0,005 —0,02) T.

valori ale inducției situate
545
35 — c+24
 XVII.4. Trenajul magnetic prin fluctuații

RY
Primele studii asupra trenajului magnetic făcute de Jordan [21] și
Preisach [22] au sugerat că acest; efect; se datorește fluctuaţiilor termice.
Ipoteza de mai sus a, fost dezvoltată în mod independent de Neel [23] şi

RA
de Street; şi Wooley [24]. Fluctuaţiile termice pot „ajuta” ca pereţii de
„domeniu în mișcarea lor să depăşească anumite ,,obstacole”. Printre meca-
nişmele avuţe în vedere menţionăm acţiunea cîmpului magnetic intern,
produs - prin modificări ale direcțiilor magnetizării spontane locale, ca ur-

LIB
“mare a azitaţiei termice [23]. Astfel, pe măsură ce temperatura creşte
„magnetizările spontan ce corespund. diferitelor poziţii ale aceluiaşi do-
„meniu elementar, nu rai sînt paralele. În consecinţă va apareun cîmp
„magnetic intern sau de fluctuații care variază, în mod. neregulat cu timpul,

Y
cîmp ce se adaugă sau se scade din valorile cîimpului extern. În unele siţu-
ații acesta permite „,trecerea” peretelui prin obstacole întilnite pe par-

IT
cursul mişcării sale. Un alt mecanism [24] presupune un pruces în care
existăo distribuţie a energiilor de activare respectiv a constantelor de

RS
timp. În acest model variaţia momentului magnetic se datorește unor depla-
sări în salturi ale pereţilor ce conduc la creșteri ale momentului magnetic
prin cantități egale. Cele două descrieri conduce la concluzii similare.
VE
Modelele de mai sus introduce anumite presupuneri arbitrare. Brown
[25] analizînd aceste modele evidenţiază că teoria Street-Wooley (S-W)
este oarecum vagă deoarece nu e bazată: pe o descriere fizică clară. Totuşi
înlătură, unele elemente speculative ale modelului lui! Ncel şi ale teoriei
NI
formale. Astfel se admite că mărimea a cărei distribuţie este de importanţă
„ fundamentală nu este timpul de relaxare (ca în modelul formal) nici cîm-
LU

pul critic ca în modelul lui Neel, ci energia de activare. Brown [25] arată .
că rezultatele obţinute în modelele menţionate mai sus [24, 25] se regă- i
sesc și în ipoteza eliminării unora din presupunerile arbitrare folosite.
În acest paragrat vom expune modelele dezvoltate de Neel şi Street
A

şi Wooley, evidențiind legătura dintre ele. Vom analiza, şi alte mecanisme,

care conduc la aceleaşi relaţii cantitative'ca modelele de mai sus. Prezentăm
TR

apoi date reprezentative reliefind totodată modul în care modelele teo-

retice analizate pot deserie comportarea, observată experimental.
EN

XVII.4.1. Modelul Neel al trenajului prin fluctuații

/C

În paragraful XIV.4 am evidenţiat; că deplasarea peretelui implică

prezența unui cîmp magnetic h, avind o valoare cel puţin egală cu cea;
a unui cimp critic 7. specific „obstacolului” considerat. 'Odaită cu crește-
rea, temperaturii, magnetizarea: la saturație descrește, 'ca urmare a ener-
SI

gici termice. Aceasta face ca; direcţia magnetizării spontane în interiorul

domeniului elementar, să nu rămină riguros 'aceeaşi, în fiecare moment.
IA

Ca; atare rezultă :un cîmp magnetic intern, care fluctuează 'cu frecvenţe
ridicate în jurul unei valori medii nule :(fig. 3VII.8). Astfel fluctuațiile
termice ajută ca, peretele să treacă peste obstacol chiar şi atunci cînd 7
U

este ceva mai mic ca Be seca

„* Pentru a analiza problema trenajului prin fluctuații, Neel studiază,
BC

comportarea unui feromagnet în domeniul Rayleigh. În acest, caz se poăte

arăta că pentru cîmpuri. mici comparativ cu H, şi un număr mare de

“546
pereţi de domenii, sistemul'se comportă din punct de vedere al magneti-
zării, ca și cum avem un ansamblu L de „particule” feromagnetice şi in-

RY
dependente, caracterizate prin două cîmpuri critice a şi b ce corespund
valorilor crescătoare şi respectiv descrescătoare ale cimpului extern.

RA
H;(t] . a _;

LIB
. 7

Fig. XVILE. — Variația

in- timp a cimpului de
trenaj a îluctuaţiilor ter- 0
; mice.

Y
IT
— —
— —

RS
“Să analizăm ansamblul de particule E, caracterizate printr-un cimp
criție inferior cuprins între b și b + 95. Valorile posibile ale lui « sînt si-
tuate între b și -+oo. Să magnetizăm iniţial, în sens negativ, particulele
şi să acţionăm asupra acestora cu un cimp h constant; și mai mare ca Vb.
În. absenţa, fluctuaţiilor, variaţia 5 a magnetizării ansamblului Ji, pro-
VE
vine de la particulele pentru care a < h. Ca atare avem
NM (XVIL.4.1)
NI

Fluctuaţiile termice permit ca momentul magnetic al unor particule,

LU

la care a > h, să se inverseze, orientându-ne în sens pozitiv, dacă poziţia

ce 0 vor ocupa este termodinamice mai stabilă ca poziţia iniţială. Pentru
aceusta e necesar ca (a + b))2 <h, deci
a<2 d... SV t.2)
RA

Vom introduce constanta de timp 7, ce" caracterizează probabilitatea

d1/ =, ca. un perete să depășească un obstacol sau să. se oprească în faţa lui
în intervalul de timp cuprins între t şi t + dt. Presupunem că pentru durate
T

a = h
accesibile ale experienţelor, valoarea lui = este foarte mică pentru
EN

şi respectiv foarte mare pentru 4 = 2 — D. În același timp este necesar

ca h să nu fie prea apropiat de d.
/C

Pi

| Fig, NVII.9. — Fracţia de

| , particule p cu magneti-
SI

| a zarea inversată, în Mo-

| mentul £, în funcție de
A] cimpul critic superior a.
IA

i |
b h 29 "Mu a
2b-b
U

ia de parti-
Pentru o valoare dată, =, a timpului de relaxare, proporţ
izarea este reversa tă în timpul i este dată de (1 —
cule la care magnet
BC

trul a (fig. XVII.9 ). Valoril e ag

exp (—1/3)). Aceasta este funcţie de parame
547
 şi a, corespund la constante de timp mult mai mici şi respectiv mult mai
mari ca-i. Astfel - a Da

RY
a ap pentru a < ao
D= 0 pentru a >a..

RA
În intervalul de valori ag <a <a, modificarea magnetizării parti-
culelor ansamblului E, prin acţiunea cîmpului k, în momentul î, are forma
6M = Bâb(a9 —b) + BăbR(L), (XXV11.4.3)

LIB
ai

unde po=ta — exp( — î/-))aa iar 8 este constanta de proporţionali-

Y
tate în relaţia M = Bh2 ce descrie componenta, ireversibilă.

IT
Introducînd variabila a = î/= vom avea |

RS
20 = s| (1 — exp(—2))(1a) de = 80 ++ ao), (XVIL.4.4)
pi o Si | “a | L . N | _ Pi : - | Da E

undeO = 0,577 este constanta lui Buler iar. VE

îm dotesp (Q+(h—a0)]8). | (XVII45)
Relaţia (SVIL4.3) se poate serie îi
NI

o SM = BB0[h —b + S(Q+ 0 + în7)] (CXVII.4.6)

LU

" Bfectul flatctaaţiilor termice. este deci echivalent cu. efectul pe care. îl
produce un cîmp magnetic efectiv hey = S(Q.+0 + In i) ce se adaugă. cîmn-
pului extern h. N e N
Vom nota G(î, H) = S(Q + 0 + Int). Cîmpul suplimentar G(, A)
A

este o funcţie de timpul t şi de temperatura 7. Acesta poate îi exprimat Și

TR

cu ajutorul unei funcţii F(=, 7) definită prin A. — h = P(-, 1). Neel

[23], evidenţiază că dezvoltind P(, 7) în vecinătatea unor valori arbi-
tară t și =,'se obține SR a
EN

unde
8 = (APâms)==u; Q = (PIS — Dn mom (XVIL48)
/C

| îi |
Ca atare
Qi, 7) = P+ 0 (Point). = OEVII.4.9)
SI

Rezultatele de mai sus rămîn valabile şi în ipoteza că 8 depinde uşor

de a şi b în intervalul de valori ag +a. Termenul al doilea din relaţia (XVII.
IA

4.9) reprezintă doar cîteva procente din. primul, -astiel că putem scrie
G(, 7) = F(-, TD). Funcţia G(t, 7) nu depinde de cîmpul critic inferior, b,
ce caracterizează subansamblul. OO: J Ă
U

„_ Similar se poate; analiza un șubânsamblu de particule ale căror cim-

puri critice sînt cuprinse între a şi 34, magnetizate iniţial în: sehs pozitiv.
BC

În această situaţie se poate arăta că particulele al căror momeiit se orien-

tează în direcţia, negativă sînt caracterizate prin b > h — G(t, 1)-

548
 Să analizăm. situaţia, în care cîmpul magnetic extern depinde de timp.
Particulele subansamblului £, sînt iniţial magnetizate în sens negativ.

RY
Probabilitatea p de a găsi o particulă cu magnetizarea dirijată în sens
pozitiv, pentru 0 valoare 1 dată, satisface ecuaţia diferenţială [23]

dp = [U — pia, a SVIL4.10)

RA
respectiv | E
i A

LIB
| di ,

. 9 .

Y
Modificarea 321 a magnetizării şi în acest; caz poate fi exprimată prin
o relaţie de forma (3VII.4.4), funcţia: BR”, avînd însă expresia

IT
| a , |

RS
d
rr = (hi — exp |- | “| da. (XVII.4.12)
E 40 | o| - | | |
:
VE
_. În cele ce urmează vom nota, D= lu =)at. Nel [23] arată că în
| 8 |
NI
momentul i (constant)

| | da = S(1/r)d = za) (SVII.4.13)

LU

| . |
şi deaici
Aaa de = —(0]8) da, e (XYITA14)
|
RA

| Sa - i
respectiv

| Ri — le Bă exp(—2)] de. = S(0 + Ina), —(SVII.1.15)

|
d | D
T
EN

unde:
a 4 A . -
! a
“23 = exp(0 — aa]$) (ex (MS. (SVNA16)
/C

3 | |

magnetizării subansamblului L, se serie

SI

Modificarea

51 = BB(h ez — 0) ” , (SVII.4.1.7)
IA

” : e , | -
, ii
U

. Er) . Și pi
E

8 o + 0 + în (esp; „o OSVIELA-18)
BC

a ae o.

549
 „>. Comportarea magnetică poatefi descrisă admiţind că asupra suban-
samblului -£, acționează cîmpul h., care ia în considerare fluctuațiile ter-

RY
mice. aa
Neel [23] analizează proprietăţile ansamblului şi în cazul cînd asupra
- acestuia, acționează un cîmp magnetic alternativ de intensitate mică, l =

RA
= ho sinot.cu (h < 8). Fiind dată o granulă a căror cîimpuri critice sînt
a şi b, vom presupune că probabilitatea de a găsi magnetizarea dirijată
în sens pozitiv este za + 2 şi respectiv &, — & în sens negativ, unde z, şi

LIB
&, sînt; două constante astfel încît a, + a, = 1 iar u este o funcţie sinusoi-
dală, de timp. După anumite calcule Ncel obţine

2 exp(20 — 2u/8) lo sin ot

Y
„02+-k exp (20— 2u/8) ch*(2/S) S
, _ a _ . | | E j a , , | ÎN | |

IT
_ exp(Q — u/S) „Oho Cos ol ,(CVII.4.19)
a? -- 4 exp(20 — 2u/8) eh2(2/S) S 'ch(2/8)

RS
y

unde a = +uiar b=2—u |

Momentul magnetice la saturație al grăunţilor aflaţi în elementul de
VE
volum dadb este d = (f/2)dadb. Deoarece dady = 2dudz vom avea

"AM ofBidudz, (XVII.4.20)

NI
+

„Un calcul simplu [23] evidenţiază că puterea disipată pe ciclu în

LU

ansamblu :F, este dată. de: -. . DCI ae

W = 228802 o (XVILA21)
Aceste pierderi sînt indpendente de frecvenţă. Unghiul de pierderi,
A

corespunzător relației (XVI1.4.21) evidenţiază un defaza;j între B şi II dato-

TR

rită trenajului prin fluctuații. Acest, defazaj poate fi exprimat prin

pene CEVIT4.22)
EN

unde « reprezintă coeficientul lui H din relaţia (XIV.3.1). Unghiul e este

în general foarte mic. Într-o primă aproximaţie unghiul „de pierderi nu
/C

depinde de irecvenţă și de intensitatea cimpului magnetic. Acestia cores-

punde pierderilor denumite reziduale, obţinute după determinarea pierderi-
lor prin histereză şi curenţi turbionari. Aceste pierderi au fost puse în evi-.
dență, pentru prima dată de Jordan [21]..
SI
IA

XVII 4.2. Modelul Street-Wooley a

Street şi Wooley. [24,26] au analizat trenajul magnetic folosind con-
U

ceptul de energie de activare. Într-un anumit stadiu al magnetizării probei,

unele domenii au magnetizările orientate în direcții metastabile. O creş-
BC

tere mică a energiei domeniului, conduce la o ușoară modificare în orienta-

rea magnetizării. O variaţie mai mare a energiei iniţiază o tranziţie la o

550
stare de echilibru stabil, tranziţie ce implică o modificare discontinuă
a orientării magnetizării.

RY
Să notăm prin f(e)de funcţia de distribuţie a energiei domeniilor A
caracterizate prin energiile de activare aflate între € şi € + de. Menţinind
proba'la temperatura T, dependența, de timp a numărului de domenii A
| ă

RA
este descrisă prin relaţia
7 aNjăi = —0f(6) deesp (—6]huD). - — (SVII4.28)

LIB
(—2),
| Ecuația (XVII.4.23) este satistăcută de funcţia f = f(0)exp
f(0) reprezi ntă valoare a funcţiei f pentru != 0
unde, = Cexp (—€/kuT),
iar O este o constan tă. i i
valoare medie mu
„Dacă fiecare proces de activare contribuie printr-o
, cîmpulu i extern, activarea

Y
la, partea rezolvată a magnetizării după direcţia
medie a intensit ății magneti zării pro-
a AN domenii conduce la o creştere

IT
el prin dea i
m0.f(0) exp (—2t) exp(—€/hk,7) de di. (SVII.4.211)

RS
activare, avem
Luiînd în considerare întregul spectru al energiilor de

Emma |
VE ” ”

au = mi0e | (0) exp(—21) exp (—€]lT7) de. (SVIL.4.25)

NI
| | a Emin

cunose atit limitele de

LU

| Magnetizarea JI poate fi determinată dacă se

consid era, în cele ce urmează, trei
integrare cît și forma funcţiei f(0). Vom
| |
cazuri :
Atunci
a) Funcţia f(0) = p, deci este independentă de €.
RA

i a mm. =
a. (SVII.4.26)
ETINI = mal exp (—21) exp(—€/l:T) de,
T

0
EN

de integrare (energiile de activare)

unde, într-o primă aproximaţie, limitele
sînţ cuprinse între 0 şi co.
/C

m
Pinînd seama de expresia lui ? scrie

d2 = (0]tnD), exp (—€lhu PE. (XVII.4.27)

SI

26) avem
“Introducind această relaţie în (SVII.4.
(SVII.+.28)
“aarjăt = mepla TO, WI) exp (— ze
IA

respectiv | |
U

AM _miplnTOe ra: exp(—00)]. — (SVII429)

BC

dt i
551
 Beuaţia: (XVII.4.29) conduce la următoarele valori extreme:

RY
AM = nupl TO, (6) + const, pentru Ci < 1, „SV. 4.30)

“AI = m pla TO, nt. + const; pentr a 3> 1: „vi. 4. 31)

RA
Am notat prin AM contribuţiile proceselor activate: termie la intensitatea,
totală de magnetizare, în inomentul t după acțiunea cîmpului extern.

LIB
| b) Daitele experimentale arată că relaţia (XVII. 4.31) redă comportarea
observată. Totuşi această relație evidenţiază, că AJ.ar putea crește la infi-
nit. Acest rezultat este” nefizic, şi apare ca o consecinţă a supoziţiei că,
f(0)= p, pentru valori 0 s< € < oo. Plecînd de la unele considerente fizice
se. evidenţiază că o mai bună; aproximaţie pentru funcţia de distribuţie

Y
este:

IT
1 = p, pentru
0 ZE <Ep a
i (XXVI.4.32)

RS
f0) =0, pentru € > Co |

unde prin Ep am notat; limita superioară a energioi de activare.

_Admiţind forma
(XVII. 4, 28) se scrie
(XVII.4.32) VE
pentru funcţia de distribuţie, relaţia

20 = mpis70. [ex
NI
au = mupl:,0Q. [3 ep (—0] (— pat) —
dC E
LU

„— exp (—06)] Si Sa (XVIL.4.38)

unde 0 == 0 exp aaea)
Rezultatele experimentale evidenţiază, valabilitatea unei. relaţii de
A

forma (XVII.4.31) şi ca atare pentru €orice formă modificată ca de.exemplu

TR

cea din (XVII.4. 33), limita superioară de integrare trebuie să fie de forma.
A —0.. Această condiţie este realizată pentru o Sh pI. Astfel relaţia
(XVII.4.33) o | d»
EN

i SI î -

AM = mapa T0, | (10 es 2 di + AM, . (SVII:4.34)

/C

unde prin AM, am notat valoarea lui AJ în momentul î,, după modificarea
cîmpului extern, deci atunci cînd termenul exp ( —Ct) este neglijabil com-
parativ cu exp (— gt): Deoarece am presupus că Coy> ke este îndeplinită
SI

condiţia î, <1.
Dezvoltind t-lexp(—2t) =trl—% LL, a... at-1—3o0 (pentru
IA

t 4351), obţinem |
AN = miplsTOdln i — dt + const.). (OSVIT-4.55)
U

Termenul ot dă o contribuţie semnificativă, în, special pentru “rilor

BC

mari ale lui t şi ca atare poate fi omis. Relaţia de mai sus conduce, pentru
i=o, lao valoare AH finită.

552
„aute) Dacă toate domeniile ce pot fi activate ca urmare a unei creșteri
rapide a.cînipului extern, sînt similare și caracterizate prin energii iden-

RY
vice de activare €,, vom avea: d aa

"AMA = mo Spit (XV1I.4.36)

RA
unde: A.=0 exp(— Ela? ia ”

| AM = —miNo[exp(— ad) + const.]. | (XVII.4.37)

LIB
Relaţii (XVII.4.37) este similară cu cea obținută de Snock [27].
Da Pi p. LE
î..

Y
” modele ce descriu trenajul prin fluctuații
-XVII.4.3.Alte

IT
Modelele prezentate mai sus evidenţiază faptul că trenajul magnetic

RS
prin fluctuații se datorește în principal influenței energiei termice asupra
proceselor în care sînt implicate domeniile magnetice. Aceste procese pot
fi analizate [24, 26] în corelaţie cu energia necesară a activa deplasări
ireversibile ale pereţilor.de domenii. Intensitatea de magnetizare poate fi
VE
scrisă.
în, forma: si a
; AM(i) = S Int + const., (ÎVII.-1.38)
NI

unde $ .este o: eonstantă.a cărei valoare depinde de materialul studiat, de

LU

punctul: considerat pe -curba de magnetizare,- temperatură, şi. factorul, de

demagnetizare.: Așa cum s-a arătat, Neel [23,28] a presupus « priori. că
efectul agitaţiei termice poate fi reprezentat, prințr-un cîmp efectiv hej(t)
ce depinde.liniar de Int. Modificarea intensității, de magnetizare poate fi
RA

exprimată: prin” E a E „a
.a

AD(0).= zh) k const (SVII:1.39)

N a o e a ua A Pa
T

nzătoar e punctul ui COn-

unde x, este susceptivitatea. ireversibilă” corespu
EN

modele anali-
siderat; pe ciclu de histereză; Legătura formală între cele: două
tă prin [29] N
zate este. exprima
0 Su ta Dida (XVII.A4.40);
/C

ă e

Am notat
- unde Teste temperatura absolută a probei iar de = AE,de JAI.
potenţ ial și II
de activare pentru un salt peste
energia barier a
prin €
SI

nt și variază cu cin-
cîmpul magnetic extern. În general q. nu este consta E .
Z. o i
pul II şi' temperatura
cele două.
IA

folosite în
Brown [25] arată că presupunerile arbitrare
nţează . conclu ziile finale. Pentru aceasta consideră ca
modele nu influe izare poate îi orientată
cărui maenet
model, un „bloe” de volum v [30] a ralelă la cînp) și care se
în uns din cele două direcţii (paralelă, sau antipa
U

parte magnetiza-
modifică ireversibil de la, o direcţie la alta iar pe de altă Se neglijeazii câmpurile
BC

de intensitatea câmpului.
ea, este independentă
| 553
 ică independentă.
de demagnetizare şi H se consideră a îi o variabilă magnet
simplif icatoar e modelu l poate descrie în mod rezo-
Cu toate aceste ipoteze

RY
salt sint oarecu m similare
nabil structura de domenii. Probabilităţile de cerută
une că a =—b, simetri e ce nu este
cu cele admise de Ncel. Se presup să conţin ă
Neel, fapt însă ce permit e energii lor de activar e
de modelul lui presup u-
l Neel constă în

RA
un termen în H2. O alţă deosebire faţă de modelu
ţiile se întind
nerea unei distribuții aleatoare a parametrilor. Dacă observa le limită
de timp (î, 2) și sînt; realiza te la frecve nţa w, energii
în intervalul tii), şi
exp (—v&l ka1)> o (sau
C. şi €2 îndeplinesc condiţiile po = 20

LIB
< (sau îz!). Aceste condiţi i sînt satis-
respectiv Pop = 0 exp (—v€EzlkaT) ia privind
un interva l de valori €.jEa = 2,2. Astfel supoziţ
făcute pentru
unitormitatea energiilor în acea zonăst de valori
ă este destul de realistă.
:
Brown obţine următoarea expresie pentru magnetizare

Y
= const + NMhgTO,nt. (XVII)

IT
MM
Ncelgdacă

RS
- i
Relaţia de mai sus' este echivalență cu cea obţinută de
„- NE . pi | E: pe N . ÎN ,

due
= NIAORaD VE e (VILIA2)
ratura, cu excepţia
Deoarece M, şi probabil A variază uşor cu tempe
aptăca S să depindă aproape
regiunii apropiate de punctul Curie, se aşte
NI
Si Să . !
viniar 'de 7.
model pentru trenajul prin
Conceptele folosite în. elaborarea, unui e într-un .
LU

şi'ca atare justif icabil

fluctuaţie sint departe de a fi riguroase i extrem. de compl exe a
model microscopic. Acest fapt: se datorește naturi
pe
nite curba de hister ez
a materi ă
alului real.
stărilor metastabil e, întil
endenţa statisticăa disconti-
Printre aceste concepte menţionăm indep
n) cit şi descrierea timpilor
A

nuiţăţilor la maenetizare (de tip “Barkhause

dinamice, folosind. o ecuajie
medii de viaţă sub acţiunea fluetuaţiilor termo
TR

analiz ă, departe de a fi completă

de tip. Arrhenius. Brown [25] într-o
magnetizării obținută în modelul
evidenţiază că dependenţa de timp a
presupunerile (discutabile) avute în
Neel şi S—W nu este influențată de
capabil'să prezică corect datele
EN

vedere. Cerinţa esenţială pentru un model ale salturilor pereților, în afară,

re
experimentale este ca energiile de activa
e să ia; în considerare contribuţia.
de un termen dependent de cîmp, trebui aproximativ uniforme, într-un
ice,
corespunzătoare unei distribuții statist
/C

ente în trenajul magn etic .

interval de valori restrins, însă efici
Stacey [31] a propus o relaţ ie ce dă probabilitatea de salt a ,,do-
. de forma e
meniilor” sau „pereţilor de domenii”
€)lkaT].. Raționamentul aces-
SI

ap Ph). 0xp LE
(o 3)
= (218 —
upuneri distincte. Astiel se admitecă spec-
tuia pare să implice două pres
ximativ kzZ]h şi că sistemul răs-
rul cîmpului aleator este țăiat la apro
IA

extern. Aceste presupuneri sînt

punde instantaneu la, acţiunea cîmpului N
însă acceptabile. ot
comporta-
care relaţiile stabilite descriu
U

Să exemplificăm modu în l ţa, de

în figura XVII.10 redăm dependen coin-
vea observată experimental-(24]. ului exter n:
BC

de alnico. Valo area cîmp

timp & magnetizării unei pare eratura
cide cu cea a câmp ului coere itiv. . Datele :au fost obținute lă terp

554
 umerei.
camerei. |
Prin linie plinăă s-a
s-a trasat
tras: laţi: (SVII.1.38).
relaţia „4.38). C Concordanţa cu
previziunile teoretice este bună. Valorile inducției root Sint in

RY
intervalul de temperaturi (86 —523)K sînt redate în figura XVII.11. Acos-

RA
20

LIB
Fig. XVIL10. — Dependenţa de 9
timp a masnetizării Ja aliajul alnico, =
după o creștere bruscă a cimpului -€
magnetic. 9
5
e

Y
2
z i
OD te e ai tt

IT
| 0 20 40 60 80 100 120 140
Sg Timp (min)

RS
tea, evidenţiază o dependenţă, de timp logaritmică. Panta S depinde
liniar de temperatură (fig. XVII.12).
„Mărimea pantei $ depinde și de intensitatea cimpului extern ce acţio-
VE
nează asupra probei. Valoarea cea mai mare 2 lui S$ apare pentru un maxim
cîmp extern
al lui dM/AH de pe curba de histereză şi corespunde la un
NI

A
LU

| 30|
“A Pa ”
140[- 25+
|
120+
20|
RA

100 a
E a L 9 I$F+
z 80

60 3hi 0 10k
T

gi
195 K S
x 40
EN

S+
e |
20 36K 1 1 , Lg
a ] Lp 0 ) )
Qu
..%3060
1
120 300
1
600 1200 100 200 300 400 500 600
Temperaturo !K!
/C

Timp |s!. |

Fig. XVIIA1. — Dependenţa de: Fig. XVIL42. — DependenţaS. de

- temperatură a pantei
“timp la aliajul
a polarizării magnetice
alnico la diferite temperaturi cu-
SI

prinse între 864 și 523 K.

Legătura între constanta de

idenţie cu cîmpul coercitiv (figura XVII.13).
IA

diferite probe [1] este redată în

trenaj S şi cîmpul coercitiv, pentru
mărimi pare a fi liniară.
figura XVII.14. Dependenţa acestor
privind trenajul prin fluctuații
U

Rezultate experimentale interesante Relaţia (XVII.1.38) a putut

[34].
au obţinut Barbier [33] şi Llibourty
anţe magnetice cu un cîmp coercitiv
BC

fi verificată folosind în special subst

555
 ridicat şi la care în mod obișnuit; nu se manifestă trenajul prin difuzie.
Legea logaribmică este valabilă pentru intervale mari de timp cuprinse

RY
între 2,5 1025 şi 4-106s; îm - ee a

10

RA
1
| E
” <a
45.

LIB
wo 1gi
| E
not Paz
: si7? m
S 102
o -

Y
9 103
= .. ,
w “fi j

IT
Q
3 o. | 1 IM C, i
: Q3 1 10 100 1000
200 300 400 500 H-l(0e)x79,6 A/m
a cimp extern 10e179 64.

RS
AM/4H Fig. XVII.14. — Corelaţia între
Fig. XVII.13. — Dependenţa lui Sşi “constanta de trenaj şi cimpul
intensitatea
de cimpului extern.
vcoereitiv:;1 —:ferită de: cobalt ; -
e Dă a
Sata
VE „1 2 —:magnetită; „34,6 —,plnico;,
— alnico
5 — pulbere fier;
de 7
at -de nichel;
an recopts » 8 — pulbert
a că ip 4. 9710. fero-cobalt; -11-— ferita.
ED fier moale;
. | de nichel-zine 5,12 —
NI
O-—alnico; D—oţel dur; A=o0-
ţel semidur:; Y—oţel moale. :
LU

stări
- Brown a obţinut expresia lui S$„(7) în situația în:care există
cât şi o distribu ţie foarţe largă
metastabile independente în mod statistic În acest
de valori dn/dim- a logaritmului timpului de viață a acestor stări.
bile conduce la o inversar e discont inuă
A

model, modific area stării metasta

din relaţia (XVII.4 .42) poate fi
a magnetizării. Coeficientul S = x;„Sp(1) ţie, în
distribu
TR

între AM şi valoare a funcţiei : de

exprimat prin produsul IE
momentul 7 = Tezp | | Se

4.43)
EN

up) =| aar(| lndn 7 )/s=sezp „e

e
ORVIL
3 p ii |
î |

enţă de timp a
„Distribuţia, largă a lui In ce dă naştere la o depend tip Arrhenius
/C

de
relaxării, de tip logaritmic, se obţine admiţind o relaţie
metastabile indi-
= = zpexp (AY/k„T) pentru durata de viaţă a stărilor
prin AS înălțimea
- viduale şi respectiv. condiţia În rez > IN-ro-: AM notatsepara
abilă este tă de regiunile
SI

parierei de potenţ ial prin care starea metast

mişcarea; disipa”
de energie mai mici, iar 7p este timpul caracteristic pentru
starea metastabilă. În
ţivă, a vectorului de stare de la barieră înapoi la
IA

ultă din distribu-

general :79 = 10-8% [25, 35, 36];. Distribuţia :lui m'rez
= Tezp dacă AS
ţia, „înălţimilor” barierelor AS.. Astfelîn apropierea de:r la o variaţie
se modifică printr-un factor de ordinu l doi; aceast a; conduce
U

extrem de mare a lui capre ia

N
a
unei distribuții a lui
“Dipul.de distribuţie-:a lui In ,. corespunzător.
BC

.H,p carac-
AS poate fi exprimat ca o funcţie de dn /dH, a cîmpurilor. eritice

"556
teristice stărilor motastabile individuale, — II, fiind valoarea cimpului ex-
term care poate comuta sistemul de la starea metastabilă la cea instabilă
deci a depăşi înălţimea; barierei de potenţial [36]. 'Pinind seama de aceasta,

RY
partea din dreapta a relaţiei (SVII..t.43) se scrie

AM
d | (IL, (SVII.A.-14)

RA
AH L d(AS) | urcat
)
Această, relaţie evidenţiază mai clar raţiunea pentru care în (AX VII.1..13
Ca atare

LIB
s-a introdus factorul 3, și anume AJ (An /AH,9)= Yu

SAD) = | | o OOSVIL1.15)
| Ip II so AŞIRkRT = Inţseznl*o) .,
| pp

TY
pontru
Derivata d(AS)/ EL so trebuie luată corespunzător unei valori I1,p obiş-
este AS=kT n (zl %0). Pentru material e
care înălţimea barierei |
In sezpl 29) oste (20 +25). Si

SI
nuite valoarea accepta tă pentru
Hahn [37, 38] a obţinut; unele rozulţâte generale privind depende nța
- relaţia (XVII.
de temperatură a coeficienţului de trenaj Sp,(7). În acord cu

ER
crește monoton cu tempera tura 7, în măsura
4:42) 8,1) ar îio funcţie ce magnetic și
în “câve toţi parametrii.co determină structură domeniului de tempera:
deci procesele de magnctizare sint aproximaţiv independente
situaţii :
tură, în intervalul studiat. Modelul prezice următoarele
IV
istice V
A) Pentru materiale la care volumele metastabile caracter
trenaj va creşte monoton cu tempera turi —
UN

sînt mici, coeficie ntul de

comport are este de aşteptat; li
curba A, — figura XVII.L3. O asemenea
A
cazul A
AL

Fig. XVII.15.: — Dependenţa de 4

temperaturăa lui: Spy. Se eviden-
„”ţiază două regiuni caracteristice +
A şi B separate prin curba Sf(7).-
TR

“i Pentru Spy 4 s$ se aşteaptă ca ” e

E
constanta de trenaj sănu depindă. Sy=Sy(T)
temperatură (curbele B,). |
de
EN

Pentru Spy > SȚ. se evidenţiază

o comportare descrisă de curba
joase se | cazul B
A. La temperaturi |
observă o tranziţie de la tipul B B2
-- ă 1a tipul A (curba Bo). e,
/C

ÎI
T

fine sau precipitate (aliaje

materiale magnetice dure formate din particule structură chimică ncomo-
SI

au o
alnico) cît şi la materiale feromagnetice ce
cum am discutat deja această
genăla o scară spaţială foarte fină. Așa
al [24, 26]. -
IA

comportare a îost observată experiment

poate fi independent de tem-
.- B) Pentru materiale cu Y mare, $, a fost
O asemenea comportare
peratura — curbele B din figura XVII.15. tip de variaţio este de aștep-
U

vată la nichel [39—41]. În genor al acest

obser
ate prin o omogenitate spațială
tat la materiale magnetice moi; caracteriz
BC

557
 xidicată, la scară mare. Această situaţie poatefi întilnită şi: la compușii
intermetalici ca de exemplu SmCo, [42] şi constituie primul exemplu cînd

RY
la un material cu cîmp coereitiv ridicat, $, este independent de tempera-
tură. Valoarea critică a coeficientului S?('7) ce separă cele două regiuni
A şi respectiv B este dată de relaţia: ă

RA
SBUT) cat
= ez Talaz) ic bolguz)
BT
9 ps apeCE (a DP CEVILA-40)

LIB
unde D este coeficientul din relaţia €(k&) = Dk2 (VII.5.20), 0 >0 este
un coeficient independent de M,(asemănător coeficientului cîimpului molecu-
lar) iar = H/H <1. NE | Da pi

Y
Menţionăm că pentru materialele. de tip SmCo, se observă o variaţie
a magnetizării, liniară, în Int, fapt ce reliefează o distribuţie largă a tim-

IT
pilor de relaxare [43]. .: LE N
Problema evaluării luiS este abordaţăși de Gaunţ [44]. În mod. obiș-

RS
nuit valoarea maximă a lui S apare la, sau lingă cîmpul coercitiv al mate-
rialului. Aceasta, reflectă comportarea celor mai numeroase bariere de
energie din. probă. Ca, atare pare de interes a analiza valoarea maximă S$
VE
pe care o notăm prin Sg. Se definește drept cimp coerciţiv, cîmpul la care
S este mâxim. Gâunt obţine pentru S expresia S=—kpTy(9€4l3H)r-
Valoarea maximă So este dată de. A ai
NI

0 Bo ORDA [GEO te (SVILAAT)

LU

În acord cu relaţia de mai sus, determinarea experimentală a -valori-

lor: Sg, Z şi +, permite obţinerea, de informaţii legate de (8€4/ 04.)pentru
cele mai numeroase bariere de energie din. probă. Diferenţiala energiei
A

de activare izotermă poate fi astfel determinată direct prin studiul tre-

cu
TR

najului magnetic. O mărime legată de. aceasta este (dH,/ Jd

7) variaţia
temperatura a cîmpului coercitiv pentru“ care S este maxim. În acest
caz, pentru durata de timp între 10 şi 1035, vor fi activate numai ener-
giile' cuprinse între 25 kpT şi 31,9 kyT, deci cu o valoare medie 285 k-I.
EN

Prin urmare avem -. Su | a

(sa) = [28;5 a — (36,9 DAAD). -- (XVIL4-48)

/C

OH, T o. | i

Pe această cale poate fi determinată dependenţa de temperatură intrin-

SI

e Se
secăa barierei de energie.
Folosind acest model se studiază trenajul magnetic în compusul
IA

redată
-0o;Ce [45]. Dependenţa de cîmpul extern a valorilor S-şi x, este
în figura XVII.16. Analiza datelor a permis separarea efectelor activate
creşte-
termic de cele ce depind intrinsec de temperatură. . Se conchide că
U

principal: cauzată de creşterea înălțimii barierei de

rea valorilor H, este în
a înălțimii barierei, urmează; o
BC

potenţial. Dependenţa de temperatură

| . Sa SE
variaţie în 12.

558
XVII.5. Trenajul magnetic în materiale cu pereţi de domeniu înguşti

că în cazul feromagnoţilor

RY
„Am evidenţiat în paragraful XIII.3
puternic anizotropi se observă prezența unor pereţi de domeniu înguști.
Se sugerează [46] că existenţa, acestor pereţi înguşti, fixaţi în potenţialele
Peieris, condiţionează fenomene de trenaj magnetic la. temperaturi joase.

RA
Dituzia, peretelui Bloch se poate realiza atît prin activare termică cit
şi prin tunelare. Egami [46] elaborează pentru aceste sisteme un model

LIB
wo
T
o
-—
10 Xp luem gg

Y
IT
Pi Fig. : xVILI16. — Depen-

dența de cimPul exterior a valo-

rilor S şi Xsp Pentru particule de

RS
8 umde CosCe, la 290 n.
Sluem/q!

VEL A [d
er

0 0.4 . 0.8 1,2

îi
HikO0el
NI
ţa de timp a maenetizării se
veoretic al trenajului intrinsec. Dependen
n cit şi de temperatură, presupu-
calculează atât; în funcţie de cîmpul exter
LU

procese de nucleaţie şi creș-

nînd că difuzia peretelui Bloch are loe prin
ajie se ia în considerare nucleaţia
ere. Ca un model specifie pentru nucle
că într-un cristal perfect procesele
omogenă.- Motivul îl constituie faptul
iar pe de altă parte că viteza aces-
RA

omogene domină pe cele heterogene, ,

cea a proceselor omogene.
ora nu diferă semnificativ de
cate calitativ prin acest model,
| Unele date experimentale pot fi expli i
cantitativă. Astiel, studiul comportări
fără însă a se obține o concordanţă
T

niu înguş ti evide nțiaz ă că

i de dome
magnetice a materialelor cu pereţ l exterm [17 —50], în
EN

de de cîmpu
variaţia în timp & magnetizării depin
cu o relaţie de forma [50]
acord
/C

dM/di = const. exp (— 1192). (SVII.5.1)

nţă cu prezicorile mode lului teore-

Această expresie este în concorda rime ntal e, pentru Dys Ale,
SI

nută din date le expe

ție. Valoarea Ho obţi /m) [50]. Valoarea calculată
79 ,6
- 10%A
la 42 K, este de 550 kOe (X os 12;2 kOo (X79 6 - 10 Am). După
IA

me Ho
şi anu
este însă mult mai mică la, mate-
iri rezultă din faptul că trenajul
Egami [46] cauza acestei nepotriv pe; observat în prezent, oste, în veali-
otro
riale magnetice puternic aniz rită probabil unor imperfecţiuni microsco-
U

inse că, dato

taste, de natură extr
ne.
pice ale rețelei cristali
BC

559
 XVII.6. Metode de măsură a trenajului magnetic”: -

RY
Studiul experimental al trenajului magneticnu implică complicaţii,
comparativ cu alte tipuri de măsurători magnetice. Ca atare ne vom limita,
la o sucâintă descriere a tehnicilor experimentăle. Acesteaau în vedere

RA
studiul variațiilor în timp ale magnetizării unei: substanţe, sub acţiunea,
unui cîmp magnetic constant. Pe de altă parte, alte tipuri de măsurători
vizează analiza consecinţelor trenajului,ca de exemplu pierderile în curent
alternativ. O trecere în revistă a unora din tehnicile experimentale este

LIB
dată de Brissonneau [4]:

a) Măsurarea trenajului cu ajutorul unui magnetometru

Y
Magnetomstrul permite urmărirea. evoluţiei în timp a magnetizării.

IT
Pentru a ţine seama de inerția sa, la valori mici ale. timpilor comparativ
cu perioada proprie, măsurăţorile necesită anumite corecţii. Oscilaţia
liberă, a, a magnetometrului
este de forma îi -

RS
a.= agexp( —3t) cosal. OC VIL61)
VE
Să notăm prin y măsurătoarea făcută în momentul i şi prin 2 valoa-
rea reală ce s:ar obţine dacă aparatul nu ar avea inerție. Ecuația diferen-
țială a mișcării permite să se determine valoarea 2 din relaţia
NI

2 JA f(o2 + 32). . (SVIL62)

2 1O2y]ăt2 + 23(ây
LU

+
e .. :

Metoda a fost îolosită,. în numeroase. studii [7, 26, 33]. „i

eta Da vă N
b)- Măsurarea trenajului. cu' djutorul unui. galvanometru balistic:
A

Du pa i ia i a2. E) i ! pir Te /
TR

Galvanometrul balistice permite evaluarea rapidă a fluxului de indue-

ţie :ce apare. în circuitul acestuia. Schema de montaj clasic ce folosește un
galvanometru balistic este redată în figura XVII:17:[51]. Proba comportă
EN

două înfăşurări. Prin :intermediul. uneia. dintre: ele se. modifică, cîmpul

PE p
/C

1. Fig. XVII.17. — Schema mon-

Ka [a i. «tajului ' pentru
* folosit efec-
tuarea măsurătorilor de trenaj
ale magnetizării cu ajutorul |
SI

“unui + galvanometru '-balistic. ..:.-;..

IA

exterm în momentul t = 0. Un dispozitiv închide automat celălalt circuit,

U

pe galvânometru, după un “timp .ce poate fi variat, adesea foarte scurt

(10 2—10-4)s. Dacă modificarea fluxului: se încheie într-un timp suficient
BC

de mic comparativ cu perioada proprie a galvanometrului, această opera-

"560
ție permite să se urmărească evoluţia maenetizării, prin modificarea tim-
puluiî. Este necesar totodată a ne situa în condiţii în care curenţii induşi

RY
pot îi neglijaţi cît şi de a obţine variaţii ale cimpului aplicat extrem de
precise, de a elimina f.e.m. de contact parazită:în circuitul galvanometru-
lui şi a efectua măsurători de precizie, în intervale de timp mici. Alegere:
convenabilă a rezistenţei R, permite fixarea amortizării critice i cireuitu-

RA
lui oscilant constituit împreună cu capacitatea proprie a bobinei. Închide-
rea, întrerupătoarelor K, şi K, la intervale mici de timp, se face cu aju-

II
torul unui pendul, sau acestea sînt comandate de un motor ce are o viteză
cunoscută. În montajul lui Gaunt şi Roy [15] f.e.m. generată în lungul

LIB
bobinei. a fost integrată folosind un integrator amplificator operațional.
Kronmiiller şi colab. [52] în măsurătorile de relaxare folosesc o. tehnică de.

PI
lucru automatizată [53]..

Y
c) Măsurarea trenajului în curent. alternativ

IT
Substanţa, de studiat constituie miezul unei bobine li care se anali-

RS
zează impedanţa. Se folosese metode de zero.ce permit studierea impedan-
ţei cu o precizie mai bună de 0,5%. Practice există dificultăţi îni interpre-
tatea cantitativă a rezultatelor. Condiţiile în care se află. situată proba
adesea nu sînt bine definite şi respectiv. variabile în cursul măsurătorilor.
VE
Chiar dacă, se iautoate precaaţiile pentru u, lucra la inducţie maximă sau
la, o amplitudine constantă a cimpului extern, este dificilă separarea diferi-
telor tipuri de pierderi. Contribuțiile histerezei şi a curenților incluşi într-un
NI
număr de situaţii sînt practic imposibil de determinat. În montajul experi-
mental s-au folosit; diferite tipuri de punți de măsură [4, 54, 55].
LU

BIBLIOGRAFIE
RA

1. L. NEEL, J. Phys. Radium., 12, 339 (1951).

9. I. A. EWING, Phil. Trans., 126, 534 (1885); Proc. Roc. Soc., AG, 269 (1559).
3. R. BECKER, V. DORING, Ferromagnelismus, Springer Verlag, 1939.
4. P. BRISSONNIEAU, J. Phys. Radium, 19, 490 (1958).
T

5. B. WWEDENSKY, Ann. Phys., 64%, 609 şi 66 110 (1921).

6. BR. W. TELESNIN, Dokl. Akad. Nauk SSSR, 31, 557 (1941).
EN

2. G. RICHTER, Ann. Phys., 29, 605 (1973).

3. R. M. BOZORTH, Phys. Rev., 92, 121 (1928).
1090 (1950).
9. J. WILLIAMS, W. SIIOCKLEY, C. KITTEL, Phys. Rev., 80,
10. H. KUHLEWEIN, Zeit. Physik, 32, 472 (1931);
C. LAPP, Ann. Phys. (Paris), 8, 278 (1927) ;
/C

S. MAEDA, J. Phys. Soc. Japan, 5, 358 (1950) ;

B. W. TELESNIN, Dokl. Akad. Nauk, SSSR, 29, 233 (1951).
11. L. RAYLEIGH, Phil. Mag, 23, 225 (1887).
12. A. HERPIN, Theory du Magnelism, Biblioteque des Sciences ct Techniques Nucleaires,
SI

Paris, 1968.
cap. 41.
13. E. KNELLER, Ferromagnelismus, Springer, Berlin, 1962,
14. ]. SNOEK, Physica, 5, 663 (1938).
G. DE VRIES, Physica, 25, 1211 (1959).
IA

15.
16. L. NEEL, J. Phys. Radium, 13, 249 (1952).
17. L. NEEL, Cahier de Physique, 25, 1 (1944).
S. DIJKSTRA, Philips Res. Rept., 3% 357 (1917).
18. L.
J. Appl. Phys., 20, 35 (1959).
U

19. L. NEEL, |
20. 1. RATHENEAU et all., citat în [19].
Î, 7 (1924).
UI. JORDAN, Elcktr. Nachrichtentechn.,
BC

21.
29.
sa F. PREISACH, Zeit. Phys., 94, 227 (1935).

| 5
38 — e. 241
 49 (1950).: |
23. L. NEEL, J. Phys. Radium,, 11, 562 (1949).
WOOL EY, Proc. Roy. Soc., 63B,
24. R. STREET, J.C.

RY
ation Pheno mena in Solids, Acade mic Press; 1965.
25. W.:F. BROWN, in Fluctu Soc., 65B, 679 (1952).
P. B. SMITH , Proc. Phys.
26. R. STREET, J. WOOLLEY, E | ,
(1939) .
27. J. L. SNOEK, Physica, 6, 161: | | | |
(1951) .
28. L. NEEL, J. Phys. Radium. 12, 339
Proc. Phys. Soc.,. G9B, 1189 (1956).

RA
29. R. C. STREE T, J.C. WOOL LEY,
739 (1950). _.
30. L. W. MecKEEHAN, Phys. “Rev., 79, .
Soc. (London), 3, 136 (1959)
31. F..D. STACEY, Proc. Phys. .
Solids, 3, 22 (1958).
39. p. BRISSONNEAU,J. Phys..Chem. | |
Phys., 9, 84 (1954) . a
33. J. C. BARBIER, Ann.

LIB
Paris, 239, 1042 (1950). .
"34. UL. LLIBOURTRY, C.R. Acad. „Sci. a N
a
35. L. NEEL, Ann. Geophys.,5, 99 (1949). (1963). :
30, 130S (1959) ; Phys..Rev., 130,:1677
36. W.'F. BROWN,J. Appl. Phys., .. e i pr.
(1974)
37. HAHN, Int. J.;Magnetism., 6, 99 CI
.
HAHN, Z. Naturiorsch., 27a, 905 (1972)
in a>zpapi>>

38.
angew Phys., 23, 20 (1967).
PFRENGER, K. STIERSTADT, Z.

Y
39,
(1967) ; Zeit. Phys., 229, 97 (1969).
40. K. STIERSTADT, Naturwiss., 54, 573 (1970).
A. MAYE R, K. STIERSTADT, Phys. Lett., 33A, 407
ESSL, T. LINHARD,

IT
41. E |
a Bochu m, 1973:
42..M. PAULUS, Teză Universitate
219 (1973).
43. HAHN, M. PAULUS, Phys., Lett., 4%A, N
(1976).

RS
44, GAUN T, Phil. Mas., 3%, 775
Mag. 34, 781 (1976). | LN
45. GAU NT, G.: J. ROY, Phil.
, Phys. Stat. Solidi (a), 19, 747 (1973) ; 20, 157 (1973).
46. EGAMI i i
p. 1457. o
47. T.: EGAMI, A.I.P. Proc,, 5, 1971, PRIM AVESI, JI. Phys., F2, 584 (1970).
D. MELV ILLE .G. J..
48. K. N. R. TAYLOR,
VE
TAYLOR, J. Phys., F2, 761 (1972)
. .
R

49. G.J. PRIMAVESI,&. N. R. R. LEMA IRE, Solid State Commun., 10,

D. GIGN OUX,
50. B. BARBARA,'S. FILLON, Ma i A a
1149 (1972). -- a
Ş , L a.
, Phys.: Rev, 54, 288 (1938).
51. C. W. HEAPS (a), 24, 487
, F.. WALZ, Phys. Stat. Solidi
NI
LLE R, R. SCHU TZEN AUER
52. H. KRONMU N De i
(1974). o i
125 (1971). i i
53.'F. WALZ, Phys. Stat. Solidi (a), 8, Phys., 6, 390 (1954). -.
LU

SOGE R, Zeit. angew.

54. R. FELDTKELLER, G- .
55. G. R. PATTERSON, J. Appl. Phys., 3, 646 (1938).
x
N
A
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

562
 INDICE DE TERMENI

RY
RA
LIB
Y
Absorbţie rezonantă (RNG), 3—136%) Antirezonanţă, 3— 107
Aliaj magnetic diluat, 2—104 Aproximaţia bazată pe configurații ionice,

IT
Amortizarea critică, 3— 107 2— 154
Analiza reprezentării, 1—:150 - Aproximaţia cuplajului constant, 2— 36
Anihilarea - pozitronului, 3— 165 — la pături subţiri, 3—518 -

RS
Aproximaţia potenţialului coerent, 2 — 167
Anizotropia magnetocristalină, 1— 158, 3—181
Atom de hidrogen, 1— 85
— descrierea fenomenologică, 3— 186
Qependenţa de cimpul extern, 3—214 — cu mai mulţi electroni, 1—94
—
dependenţa „de temperatură, 3—210 — model vectorial, 1— 110
—
"e —
—
de formă,
indusă, 3—215 -
8—447 -
”
m VE
Axa de ușoară magnetizare, 1—21

— — în procesul de elaborare, "3— 2241 Banda interzisă, 1—254

— — priniradiere,3—218 — premisă, 1— 255
NI
— — prinlaminare, 3—221 Barn, 3—124. |
— — prin recoacere în cimp magnetic, Bispinor, 1—93
| 3—219: ” Bobină
prin tensiuni interne, 3— 447
LU

— — — Bitter, 1—54
— metode experimentale, 3—227 — cu discuri, 1l—55
Anizotropia magnetocristalină (modele) : — Gaume, 1—5i
— modelul de. bandă, 3—204 — supraconductoare, 1—72
— modelul unui ion, 3—195
modelul Nâel, 3— 203
RA

— Caracteristica reprezentării grupului, 1—119

— modelul pereche, 3—201
Ne Circuit magnetic, 1—37
Anizotropia magnetocristalină . Cimp coercitiv, 1—26, 3— 299
— de rază mare de acţiune, 3— 222
— modelul cimpurilor de dispersie, 3—405
— de rază mică de acţiune, 3— 222
modelul peretelui plan-rigid, 3— 399
T

—
— sticlelor metalice, 3— 226 — alte modele, 3—i1l
Anomalia de compresibilitate, 3—21 ..
particule fine, 3— 454, 3—.103
EN

—
— dedilatare,3—21 Cimp coulombian, 1—13
— de lungime, 3—22.
Cimp de demagnetizare, 1—30
Antiferomagnet amori, 2— 279 Cimp de densitate de spin, 3—13
Antiferomagnetism, 2—194 ..
211 Cimp de fixare, 3— 456
aproximaţia cuplajului constant, 2—
/C

— de. nucleaţie, 3—443, 3—156

— mecanisme de. superschimb, 2— 234 Cimp
Cimp de propagare, 3— 379
_ metoda Bethe-Peierls-WWeiss, 2—212 Cimp de trenaj prin fluctuații, 3— 5:16
-
— metoda dezvoltării în serie 2—214 Cimp electric dipolar, 1—144
— : metoda funcţiilor Green, 2— 228 — cuadrupolar, 1—1i
SI

molecular, 2— 196 3—196

— modelul cimpului Cimp electrostatic cristalin, 1— 159,
_— “ modelul de bandă, 2—257 — despicări de nivele, 1—169
— modelul Hubbard, 2—263 “Cimp hiperiin
IA

modelul Ising, 2—233 — efect Mâssbauer, 3—115

— 3— 115,
— rezonanţa magnetică nucleară,
— modelul Oguchi, 2—210
3— 120
s—d (f), 2—254
_ modelul — rotația de spin a miuonului, 3—161
U

_— unde de spin, 2—257 Cimp magnetic alternant, 3—59

Cimp magnetic produs de bobină, 1—51
BC

Cimp molecular, 2—2:1

*) Volumul — pagina
 -
pulsator, 1—61 | Despicarea cuadrupolară, 3—142
Cimp
cimpului molecular, 2—25 - — magnetică, 3— 145
Coeficientul
" Dezacomodarea inducției, 3—543

RY
— dependenţa de temperatură, * 2— - 33,
3— 24 Diamagnetism, 1—199 .
Coeficientul de anizotropie, 3— 189 — electroni liberi, 1—278
- — dilatare termică, 3—17
de — ioni, 1—206
anormală, 3—22, 3—231 — molecular, 1—209

RA
—. de magnetostricțiune, 3— 237 — orbital, 1—281.
— relaţia Langevin, 1—199
Comportarea magnetică la presiuni ridicate,
8— 32 — teoria cuantică, 1—202
“Compuși antiteromagnelici Diterenţiala de timp a corelaţiei unghiulare,

LIB
— cu păminturi-rare, 2— 278 — 150
cu uraniu, 2—278 Ditracţia cu neutroni, 3—123
—
ferimasnetici ai păminturilor-rare, Dimensionalitatea spaţială, 3—43
Compuși
— 356 Dimensiunea reprezentării grupului, 1—117
actale de tranziţie 3d, 2— 359 Dinamica procesului de magnetizare, 3— 106
—
— cu structură de tip hematită, 2— 349 Dipol electric, 1—14

Y
cu structură de tip ilmenită, 2— 349 Distorsiunea reţelei cristaline, 1— 168
—
Comutarea magnetizării, 3—515 .. Domeniu magnetic, 3—275, 3—317 -

IT
Concentrator .de flux, 1— 62 — de închidere, 3—317, 3— 323
Condiţia de rezonanţă — dungat (stripe),
3— 336
- - RPE,:3—77 — energia magnetostatică,. 3—319 :

RS
— RFM,3— 100; '— forme de distribuţie, 3—321 ::
“Configuraţia atomică locală, 2 179 „— parţial închis, 3—325 .
Constanta Curie, 2— 30 —: structură secundară, 3— 326.
— "de anizotropic, 3— 189 .—. tip 8, 38—310:-
_—
—
de cuplaj magnetoelastic, 3— 231
de clasticitate, 3— 194
VE —
Domehiu
tip T,: 3—339
magnetic : - metode
3— 343 Ă Ia
experimentale,
— de structură, 3— 508.
— Pascal, 1—211 -_— :depolarizarea neutronilor, 3— 353
— 'cfect Faraday, 3—392
NI
— Rayleigh, 3—371
normală, ' 1—165 — efect Kerr, 3— 351,
Coordonată
perturbate, 3— 149 — . metoda pulberilor, 3— 343
Corelaţii unghiulare
— microscopie electronică, 3—345
pentru apariţia feromagnetismului în
LU

Criterii
gazul de electroni, 2— 79 . - topografia : radiaţiilor -X; 3— 355
“Cromit, 2— 344
Domeniu: magnetic: modele :...
“Cuasispin, 2— 183
"teoria standard, 3—275
-micromagnetică,. 3—275.
-Cuplaj „electron-ionon, 3— 255
Durata de viaţă a polarizării,3 —161 .
A

(Ls), 1— 99 Duritate magnetică, 3—423

— Russel- Saunders Sr
'Curba de histereză, 1— 27 .
TR

— de magnetizare, 1— 24. Ecuația Brown, 3— DI

— Neel-Slater, 2— 34. — critică de'stare, 3—67 -
— Slater-Pauling,. 2—95 : — Ginzburg-Landau, 3— 45
-Curbarea :magnetizării, 3— 445. — Maxwell, 1—34 -
EN

Curbarea peretelui, 3— 381 Ecuația dinamică" Bloch, 3—76

Curent de conducţie, 1——21 E — Bloch- Bloembergen, 5— 97
— legat, 1-21 . E — Gilbert, 3—96 -
— particular, 1— 18. i a — Landau-Liisitz,: 3— 96
/C

Efect Barkhausen, 3— 391

Degenerare normală, 1— 170 — - Barnett, 3—94 .
- — -AE, 3—232, 3—295 . |
Densitatea curentului electric, 1—19
Densitatea de alunecare, 3—221 - — : De Haas-van Alphen, 1— 292
Densitate de probabilitate. a electronului, Efect de forma, 3— 185 E
SI

1— 88 — de „gituire” a relaxării, 3— 87
Densitatea de stări a gazului, „de electroni, — de polarizare, 3— 141 :
2—253 — de saturație, în RPE, 3—78.
IA

Densitatea de suprataţă a sarcinii . electrice, — trecere, 3—64----: :

1—14 Efect diamagnetic, 1— 199
— de volum a sarcinii electrice, 1— 14 — Einstein-de- Haas, 3—93 -
U

— integrată a stărilor, 1— 270 d — Jahn-Teller, 1— 165

Deplasarea chimică, 3—116 - — Konâo,2—122 . ..
magnetocaloric, 3— 25
BC

— Ag, 3—85 —
— magnetomecanic, 3— 92 -
— izomeră, 3— 140
— Knight, 3—117 : — uk, 8—922

564
Tfect Moâssbauer, 3—135 — —momentului dependent de confi-
— Pashen-Back, 1—108 puraţia atomică locală, 2— 179
— Stark, 1—109 Feromagnetism : clasificarea modelelor, 2— 12

RY
_— termic ce însoțește masnetizarea, 3—27 Yeromagnetism slab, 2—316
— Zeeman anomal, 3—107 — datorat anizotropiei disimetrice, 2— 921
— Zeeman normal, 3— 105 — datorat cuplajului antisimetric, 2— 323
Tficienţa bobinei, 1—53 | Tixarea spinului, 3— 106
în parametrul de ordine, 3—16

RA
Electromagnet : cimp magnetic, 1—70 Fluctuaţia
cu miez de fier, 1—65 — de spin, 2—1l
—
Energia cimpului magnetic staționar, 1—37 — — localizată, 2— 1:18
deanizotropie magnetocristalină, 3— 181 — — omogenă, 2—153
—
aa Formula Clapeyron,:3—15
— de corelaţie, 1—257

LIB
— de stabilizare, 3—537 — Fabry, 1—58 i
— Fermi, 1—254 — Landau-Peieris, 1—281
— Neumann a inducției mutuale, 1—37
— - elastică, 3—191 .. Me
— magnetoclastică, 3— 250, 3— 253 Forţa Lorentz, 2—39
specifică, 2—40 Y'recvenţă Larmor, 3— 73
_—
— de rezonanţă ciclotronică, 1—275

Y
Eroare de aliniere în REM, 3—102 Funcţia Brillouin, 1—218
Exponent critic, 3—35 E — de bază, 1—136

IT
— de interval, 3—39 — de corelaţie, 3—A4l
— de trecere, 3—56. — de distribuţie F'ermi-Dirac, 1— 253
— de intirziere, 3—533

RS
Factor de amplificare, 1—281. — deponderea spinului, 3—di
_— cimp, 1—56.. m. — oscilantă RIKEKY, 2—67
— formă orbital, 3—127 — potenţială a peretelui, 3—3179 .
— — de spin, 3—127 '— termodinamică, 3—37
—
—
de Gennes, 2—68
demagnetizare, 1—31
e
|
VE
Gaură Fermi, 1—257
— densitate de curent, 1—58. „Gituirea” relaxării, 3— 86
— despicare spectroscopică, 3—77 Gradient al chmpului electrostatic. la nucleu,
i
NI
..
efectiv, 3—11l
.
— — 3— 142

— ecranare Sternheimer, 3—147 ..

Granut, 2— 351
—structură, 1—261 00 Graniţă de fază, 3—62 .
structură geometrică, 1— 180 3—:175
LU

— Granulometrie feromagnetică,
Factor Fabry, 1—59 . Grup (noţiuni generale), 1—115
— giromasnetic, 3—'77 Grupul ciclic 1—116 ,
Lând6, 1— 108 comutativ (abelian), 1—116
— —
— umplere, 1-55... — de renormare 3—52
RA

Fenomen, de saturație, 3—'78 — homomori, 1— 116

i a
— izomori, 1—116
Ferimagnetism 1—110
metoda Bethe-Peieris -Weiss, 2—293 — magnetic,
_
— . dezvoltării în serie, 2—294 — punctual, 1—122
_
funcţiilor Green, 2—292 — rotaţiilor, 1—131
T

— —
2— 292
Ising, — Shubnikov, 1—142,
—. modelul
— spaţial, 1—132
— Neel, 2—304
EN

— 1—131
— “unde de -spin, 2—296 - O teanslaţiilor,
Ferite cu structură de tip magnetică, 2— 136 :
magnetoplumbit,2 — 345 Impuritate aproape
— magnetică, 2—104 ”
spinelic,: 2— 338
/C

—
— hexagonal, 2 — 345 Indicii reprezentării, 1— 123
” Inducţic electromagnetică, 1—25
Feromagnetism 104 — magnetică, 1—18
— aliaje magnetice diluate, 2 — io- mutuală, 1—26: -
aproximaţia bazată pe configurații
—
— — nucleară liberă, 3—ît
SI

2— 154. Ia 6
mice,
2—24 — remanentă, 1—26, 3— 4416, 3—45
— aproximaţia cimpului molecular, | - 2 152
coerent, 2 — Integrala de histereză, 3— 193
potenţialului , 3— 192
— aproximațţia —" de timp a corelaţii unghiulare 7
17, 2—19, 3—91
IA

E de id
167 — 1—14
: — model de bandă, 2— 69 Intensitatea cimpului electric,
— tips—d, 2—61 — — magnetic, — 22.
—
cimp efectiv, 2— 35 Interacţia cinematică, 2—12
U

— —
Heisenberg, 2—14 — coulombiană, 1—13,2— 17
_ — 3—202
— cuadrupol-cuadrupol,
sing, 2—21
BC

— — dipol-octopol, 3—202
—
= — mixte,2—99
1 565
 Interacția de schimb antisimetrică, 2— 316 metoda balistică, 1— 80
RKKY,2— 603- — cu punte de măsură, 1— -32

RY
Zener, 2— 64 — de inducţie, 1—80 : !
— de superschimb, 2—235 —: Faraday, 1—76
— pseudodipolară,:3—
202 — Gouy,1—77
— : spin-orbită, 1—98 — Sucksmith, 1—77

RA
Inversia temporală, 1— 139 Magnetizarea remanentă ideală, 3— 35
Ionul Cut în cîmp electrostatic cristalin, izomeră, 3 — 467 i
1—183 — termoremanentă, 3-— - 467 :
Ionii elementelor de tranziţie 3d, 1—193 . Magneton Bohr, 1— 102
— pămînturilor-rare, 1— 195 Magnetostatica, 1—13

LIB
Izoterma critică, 3—37, 3—41 — cuantică, 1—46
„Magnetostricţiunea, 3— 183
__— compușilor cu păminturi-rare, 3—262
Împrăștiere de neutroni, 3—126 : — dependenţă de temperatură 3—2410
— de neutroni diluză, 3—132 — descriere fenomenologică, 3— 19
— magnetică, 3— 128

Y
— de saturație, 3—185:
— nucleară, 3—128 - — de volum, 3—232
— rezonantă (RNG), 3— 136. — forţată, 3—185, 3—324

IT
Înregistrare magnetică (materiale,) 3— 478 —: longitudinală, 3—253
Magnetostricţiunea :. modele

RS
— model cu bandă despicată, 3—248
Hamiltonian Anderson,
2— 116 _— — de bandă, 3—244
— de interacţie s — AD, 2—61 pereche, 3—182
— de spin, 1—190. | unui ion, 3— 182 .
— Kondo,2—125 :- Magnetostricţiunea. normală, 3— 185, 3—244

Lărgimea liniei RPE, 3— 38

VE —
—
oscilatorie,
spontană,
3—254,
3—184
— sticlelor metalice, 3— 264
— RFM,3—861,3—83
Lărgimea peretelui de domeniu, 3—288.
“ Magnon, 2—43
NI
—: mod de determinare, 3— -314 Manganit, 2—344 |
Masa eicctivă a electronului, 1— 255
Legea Amptre, 1—18 Material antiferomagnctic,2 —271 |
— apropierii de saturație, 3— 417.
LU

—: masgnetit dur, 1—27 Ei

— "Bloch a magnetizării, 2— 47.
moale, 1—27
— Coulomb, 1—13 -* . a
Matrice generatoare a grupului punctual, 1— 128
— Curie- Weiss, 2—= 30 E Si '
Mecanism de difuzie, 3—'79 o
— Faraday, 1—33 - Mediu efectiv, 2— 168 N
— Hooke, 3—193
A

Metamagnetism, 2—264
— Kaya, 3—365 -
Metoda Bethe-Pceierls-Weiss, 2— 37, 2—212,
— Laplace, 1—19
TR

2— 293, 3—520
— Lorenz, 1—34. —: câmpului selfconsistent, 1— 96 -
— Rayleigh, 3—371 de determinarea a structurilor magne-
—
— similitudini,
2— 32, 2— 134.
tice, 2— 288 -
— stărilor corespondente, 2— 28 — dezvoltăriiîn: serie, 2— 52, 2— 14, 2—
EN

— universalităţii, 2—32 - - 294, 3—520

— WWiedemann a adităţii susceptivităţii, — funcţiilor Green,
2— 56, 2— 228, 3—523
1— 206 — integrării directe, 1—181
Lichid, Fermi, 1—258, 1—283
— Oguchi, 2—35, 2—210
/C

Liner, 1—62 .
— operaţorilor echivalenți, 1— 182
Linia lambda, 3— 58 Mictomagnet, 2— 159.
Linia de rezonanță dysoniană, 3— - 81.
Miuon, 3—159 |
— gaussiană, 3— 81 Modelul atomic, 1—85
— lorentziană, 3—81 — Anderson 2 116
(aliaje diluate), 2—
SI

Lungimea de corelaţie, 3—38, 3— 42. — Anderson al superschimbului, 2— 241

„ împrăștiere, 3—126 . SI
— . Bean-Rodbell al tranziţiei de fază, 3— 16
— cîmpului. molecular, 2— 24, 2— 197, 2—
IA

Magnet permanent, 3— 47 - 804

Magnetismul rocilor, 3— 480 „a: — de bandă al feromagnetismului, 2— 69
Magnetizare, 1—21 — de interacţie cu : două benzi, 3— 90
— dependentă de presiune, 3—22 — de superschimb fenomenologic, 2 — 253
U

1— 74 — — curistic,: 2—252.
Magnetizarea : metode experimentale,
balanţa de tip Weiss, 1—76 E — — cu trei centri și patru electroni,
BC

2— 241 _
fluxmetru, 1— 83
magnetometru, 1— 81 — electronului cuasiliber, 1 — 253,
1—81 — — liber, 1— 252
— cu probă vibratoare,

566
 Modelul Heisenberg, 2— 11, 2—14 — marginal, 3—59
—. - Hubbard, 2—89 — nerelevant, 3—55

RY
— Ising, 2—11, 12—21, 2—292 — relevant, 3—55
— Janţului de sfere, 3—A461 Particula lină, 3—+432
„— momentului dependent de configuraţia — determinarea dimensiunii, 3—:173
atomică locală, 2— 170 — dimensiunea critică, 3—4132, 3—4137
— momentul localizat în model de bandă, — interacţii magnctostatice, 3—:199

RA
2— 100 — procese de magnetizare, 3— 1:12
— polarităţii. minime, 2— 168 Păminturi-rare : proprictăţi magnetice, 2—
— Preisach, 3—373 329
— sarcinilor punctuale, 1— 160 Pătură subţire, 3—485

LIB
— Stearns, 2—102 — amorfă, 3—493
— Stoner, 2— 70 - — cu domenii cilindrice (bule), 3— 501
— Van-Vleck al superschimbului, 2—231 — modulată compozițional, 3—191
— Zener moditicat, 2—101 - — monocristalină, 3—186 |
NN, 2—11 — — cu cimp biaxial de anizotropic,
— Wolff, 2—115 3— 331,

Y
Mod magnetic, 1—151 : — — cu anizolropic în plan, 3—304
— magnetostatic, 3—104 — — cu anizotropie perpendiculară la

IT
— modificat de ondulare a magnetizării, plan, 3—335
3— 450 — — cu anizotropie uniaxială în plan,
— uniform dc rezonanţă 3— 103 3— 331

RS
Moleculă biatomică, 1—2:15 Perete interdomenic, 3—279
— poliatomică, 1—218 — Bloch, 3—281
Moment cinetic al electronului,.
1— 69 — — asimetric, 3—301
Moment magnetic de spin, 1— 1041 — — bidimensional, 3—313
— unidimensional neincărcat în pături
— orbital, 1—101 VE —
cu anizotropie uniaxială în plan
3— 309
Ncutrino, 3— 160. Ie ăi — cu legături transversale, 3—295
Nivel energetic în cimp electrostatic cristalin — cu structură fină, 3—281
NI
1— 169 | — dublu, 3—281
— Landau, 1—275 : — încărcat, 3—281
— egat virtual, 2—105 — ingust, 3—296
LU

=— Zeeman, 3—75 — izolat, 3—281

Nomogramă pentru determinarea parametri- — ka, 3—299
Peretele interdomenic: deplasări de pereţi,
“lor linici de rezonanţă dysonicnc, 3—
183 . i 3— 375 ,
Număr cuantic, 1—8 | — — imguști, 3—385
RA

— de componente ale inagnetizării, 2— 11, — — modelul elastic, 3—381

3—43 . — — frecare, 3—383
— — funcţiei potenţiale, 3—375
Omogenitatea cimpului magnetic 1— 70 Peretele intrerdomenic : dinamica, 3— 388
_ Ondularea magnetizării, 4— 444 — modul de calcul al structurii, 3—300
T

antiferomagnetică, 2— 196 Peretele interdomenic Nâel, 3—291

Ordonarea
— ferimagnetică, — asimetric, 3—301
EN

2—286
— magnetică clicoidală, 2— 326 | — bidimensional, 3—316
Orbită (rezonânţa ciclotronică), 1—296 — unidimensional incărcat, 3—310
— unidimensional neîncărcat, 3—301
—. extremală, 1—298
Ordine direcţională, 3—215 Peretele interdomenic r, 3—3ti
/C

î | — 4, 3—311
Ortoferite, 1—115
2— — unidimensional în pături cu o axă uşoară
-.
Oxizi .cu structură hexagonală complexă, perpendiculară la planul păturii, 3—311
346 - |
Permeabilitatea, 1—25
— cfectivă, 1—39
Paramagnectismul 21 — 214 |
SI

— iniţială, 1—26
— elementelor de tranziţie 3d, 1— 239 — maximă, 1—26
— electronilor de conducţie, 1—265 — relativă, 1—29
ionilor pămiînturilor-rare, 1—231
IA

—'
— molecular, 1—245 Permeanţa, 1—38
— orbital, 1—282 Piesă polară cilindrică, 1—65
3—252 — conică, 1—67 -
Paramagnctiostricţiunea,
— cu distribuţia optimă a magnctizării,
Parametrul de ordine, 3—13
U

interdome- 1— 69
— selfconsistență a peretelui
nic, 3—303 " — cu gradient constant al cimpului mag-
BC

netic, 1—70
— suprafaţă, 3—106
Landau, 3—48.. Pion, 3— 160

567
 Plasmon, 1— 258 în materiale conductoare, 32102"
Polarizarea clecirică, 3— 514 cu
magnetizarea nesa-

RY
— superiicială, 1—16 turată, 3—106 . . a
— : permanentă, 1—17 — magnetică nucleară, 3—113 .
Polarizarea magnetică, 1—21 „—. nucleară gama fără recul, 3— 135
Potenţialul electrostatic, 1— 159 — paramagnetică electronică, 3— 74

RA
— electrostatic scalar 1—14 : — undei. de spin, 3—105
— scalar magnetic, 1—30 Rotaţia de spin a miuonului, 3— 160
-— „vector, 1—20 — la. cuasiunison,'3—450.
Pozitron, 3—159, 3—165 — la unison, 3—445
Rydberg (unitate de energie), 1—257

LIB
Presiunea de irenaj, 3—541 i:
Principiul de excluziune Pauli, 1 94
— Neumann, 1— 156
Procesul de anihilare a pozitronilor, 3— 165 Schimbul dublu, 2— 235
Procesul de imprăştiere >magnon-electron de Secţiunea diferenţială de imprăştiere, 3— 124
conducţie, 3—98 , — dublu diferenţială de, împrăștiere,
3— 124 : ae,

Y
— magnon-fonon, 3—98.:.
— magnon-masnon, 3—98 . Simetria cristalină, 1—115 --

IT
Procesul de relaxare direct, 3— 80 — intrinsecă, 1—156.
— în materiale conductoare, -3— 37 — : “magnetică, 1— 139 :
„—" în REM, 3—97 i Sisteme de unități, . 1—41

RS
— Orbach, 3—80 Solicitarea bobinelor, 1— 63
— Raman, 3—80 Spinor, 1—92
Punct fix, 3—356 5 | Spinul electronic, 1— 90
— instahil, 3—56 . î -.. Stare superantiferomagnetică, 2 234
— multiciitic, 3—58.
—. “tetracritic,:3—56, 3—58:
. tricritic;
-:

3—45,: 3— 58
VE
Sticlă de spin, 2—159
Structura de domeniu
— materiale amorie, 3— 3-13
| antiferomagnetice, 3—339
NI
Raportul giromagnetic,” 1— d -.— cu
materialelor anizotropie! cubică, 3—
— magnetomecanic, 3— 94 - 326
Raza Bohr, 1— 86 | uniaxială; 3_ 323.
Recoacerea sub tensiune mecănică;. 3218
LU

— păturilor subțiri, 3— 330

Regiunea critică, 3—13, 3— 36 .
— de cuplare, '3— 509:
Regula sumei a lui Friedel, 2— 108
—' imtervalelor a lui Landt, 1— 100
A
— fină a direcţiei magnetizării (eipplc),
:3— 3828
Structura : peretelui interdomenie,: 8—279
Structură antiferomagnetică cubică,2 — 231

Regulile lui Hund, 1—101 .. — magnetică elicoidală,; '2—288, 2— 326

Relaţia Breit-Wigner, 3— 136... "= — triunghiulară, 2—234
TR

— Brillouin, 1— 219 -
Subreţea planară, 3—518
— de scalare,-3—418 j: a

„—
— Kittel-Van Vleck, 3—103 !
Korringa, 3—119. , -
Superschimb, 2— 234
Superparamagnetism,
Suprafaţa. critică, 3—53
3—404,
|
3470
— Langevin, 1—199. . :
EN

Suprafaţa Fermi, 13 264

Relaxarea armonică încrucișată, 3— _79 Suprastructura orientată, 3—218-
— spre echilibrul local instantaneu, 3— 89 Susceptivitatea magnetică, 1— 23
termic, 3— 88 anhisteretică, 4—461t:
—
. .
. — prin difuzie, 3—79 — corecţii la valorile. măsurate, 1— - 78.
/C

— RPE în metale, 3— -87

— diferenţială, 1—24
Reluctanţa, 1— 38 efectul interacțiilor de schimb, 1— 280
—
Reprezentarea grupului, 1— 117 — “vibraţiilor reţelei şi cimpului pe-
— _ireductibilă, 1— 118,. iodic, 1—279 .
"— reductibilă, 1—117 iniţială, 1—24, 3— 394
SI

1—1158 —
— unitară,
1— — masică, 1—23 .
Reprezentarea grupului : leme, şi, „teoreme, — metalelor alcaline, 1— 285
a |
IA

118 1— 299
Reptaţia, 3— 427 — metale şi aliaje de tranziţie,
Reţea Bravais, 1—132 — metale nobile, 1— 291 a
— magnetică, 1—146 . e — moleculară, 1—23 -
Na
U

— reciprocă, 1—259 . — nucleară;-1— 249

Rezonanţa :antiferomagnetică, 3—108 — reversibilă, 3—458
ciclotronică, 1— 296 edi |
Susceptivitatea mâgnetică a “ionilor.
BC

—
_—: de “schimb, -3—112. - tranzi ţie 3d,. 1— 239 -
3—110 —. elemente de
— ferimagnetică, rare, 1—237 2 —
— feromagnetică, 3—96 — păminturi

568
 “Vabla de caractere, 1— 120 — de speța a doua, 3—13
Temperatura caracteristică fluctuaţiilor de întlia, 3—15
spm, 2— 1417 , , modelul Bcan-hodbell, 3— 16

RY
— Curie asimptotică, 2—199 — modelul Landau, 3—ti
— Curie feromagnetică, 2—20 „— sticle de spini,
3— 68 E
— Curie paramagnetică, 2—30 “Tranziţia de cuadrupol electric, 3— 150 |
— de blocare, 3—469 magnetic 3— 150

— Dingle, 1—29%5
— Fermi, 1—254
— Kondo,2—1214
— Nâel, 2—199
“Tensiune magnetomotoare,
RA
— de dipol electric, 3— 150
magnetic, 3— 150
'Tranziţia gama fără recul, 3— 137
Trenajul magnetic, 3— 529
1—37 — materiale cu pereţi de domeniu nguști,

LIB
“Tensor de - material, 1—155 3— 9560
— fizic, 1—155 — metode de măsură, 3—5601
— momenlul cuadrupolar, 1—16 — model formal, 3—530
“Teorema Bloch, 1—132 — prin difuzie 3—536
— Brown-Morrish, 3—448 — prin fluctuații, 3—916

Y
— Kramers, 1—162
— Lagrange, 1—116 Undă de densitate de spin, 2—257

IT
“Teoria Abrikosov, 2—131 — comensurabilă, 2— 259
„— Eliot, 2—332 — îincomensurabilă, 2—259
— grupului de renormare, 3—48 Unadă de spin, 2—388, 2—217, 2— 296, 2— 290,

RS
— Heitler-London, 2— 14 3—591
— INaplan, 2—333
— formalismul ilolstein-Primakoff, 2—-10,
— Nagaoka-Hammann-Bloomlield, 2— 132
| 2— 220
— Subl, 2—î31
— în sisteme metalice, 2—93
— Yoshida-Yoshimori-Okiji, 2— 133
“Permenul de structură, 3—512
Timpul
|
de relaxareilongitudinal, 5-78.
VE
—
—
—
interacţii între undele de spin, 2— 47
renormare, 2—:49
teoria semiclasică, 2—39, 2—217
transversal, 3— 79 E
: Universalitatea comportării 3— 61
“Timp de viaţă al pozitronului 3—166
NI
Timpul fluctuaţiilor de spin (de viaţă), 2— 166 ?

“Transformarea de scală, 3—49 ! “

Variabila de scalare, 3— 60
— Kadanoif, 3—A49 Vector de deplasare, 3— 191
LU

Tranziţia - comensurabilă-incomensurabilă, Virt FHopkinson, 3—:182

-2 — 260
e
Tranziţia de fază magnetică, 3— 14 Brillouin, 1—261
Zonă
— aproximaţia cimpului molecular, 3— 39 3— 162
grupului de renormare, — caratterictică defectului,
— aproximaţia :
RA

Dara: E : . .
-— redusă, 1—261
3—48
T
EN
/C
SI
IA
U
BC

569
 EMIL BURZO . Ş i

RY
FIZICA FENOMENELOR MAGNETICE. MAGNETISM. TEHNIC Dă
(Physies oi Magnetie Phenomena. Technical Magnetism) O.
Vol. III, București, i a

RA
Bditura, Academiei Republicii Secialiste România, 1983, p. 516 . :
EI .

LIB
(ABSTRACT)

Y
IT
N

RS
The third volume of the book Physics ot Magnetic Phenomena, is
VE
devotedto the basie problems of the technical applications of magnetism.
In chapter X, some aspects of the thermodynamics of phașe transitions
are. presented. "The: thermal effects aecompanying the magnetization pro-
cesses and the behaviourof magnetic materials aţ high pressure are dis-
NI

cussed. After defining the critical exponents, the critical region is analysed
making use of the molecular field approximation, the Landau model, scal-
LU

ing laws and renormalized group approximation. In addition to the classic-

al methods (presented in Vol. 1) in chapter XI, the modern'teehnies
for the characterization of magnetic materials, are presented. The physical
basis of the. electron paramagnetie resonance, resonance 'in mag-
A

netic ordered materials, nuclear magnetic resonance, gamma nuclear reso-

nance, neutron difiraction, angular correlations, muon spin rotation and
TR

positron anihilation are discussed together with the representative results

obtained in the analysis of magnetic materials. Starting from the crystalline
symmetry, in chapter XII, the elastic and magnetoelastie properties as
EN

well as the anisotropy energy are phenomenologically described. The mMicro-

scopie mechanisms which determine the anisotropy and magnetostriction
are reviewed. 'Fhe types of induced anisotropies are discussed in correla-
tion with the methods used to obtain materials with predetermining pro-
/C

perties. The physical parameters oi some specific classes of materials show-

ing technical applications determined by anisotropy or magnetostric-
tion are given. Finally, the magnetostrictive rare-earth compounds and
metallie glasses are analysed in detail. In chapter XIII, the problem of
SI

magnetic domains is discussed both in the framework of classical and miero-

magnetic theory. The domain walls and the domain structure of bulk
IA

materials and thin films are presented. A critical analysis of some results
especially in case of thin films is made. The technies used for the study of
as Bitter patterns, electron microscopy, magneto-opti-
U

magnetic structure
cal effects, neutron diftraction as well as X-rays are reviewed. “Sterting
BC

from the characteristie domain structures, in chapter XIV, the magnetiza-

tion processes of the single erystals and polyerystalline materials are stu-

-570
 died as well as the models used to deseribe he coercive field. The peculiar
aspeets of the magnetic behaviour of fine partieles are discussed in chap-

RY
ter XV. The critical size, the magnctization processes and the relaxation
efteots are analysed both by a classical model and by the micromagnetie
theory. The problems involved by their use for permanent magnets and
magnetic recording are presented as well as the rock magnetism. The mag-

RA
netic behaviour6£ thin films is given in chapter XVI. Firstly, the mag-
netie behaviour ot representative single crystal, polyerystalline and amor-
phous thin films as well as ot the materials used for magnetic bubbles ÎS

LIB
reviewed. The magnetic properties are correlated with film structure. “The
models deseribing the spontancous magnetization of thin films are dis-
cussed. Chapter XVII deals with the problem of maenetic after-eftect and
their technical implications. Phe mechanism responsible for the appearance
of magnetic after-effect; as well as the experimental methods are conside-

Y
red. . |
The book contains up-to-date results on both classical anl recent

IT
models. "Their predietions are illustrated by representative experimental
results. 'Phe technical applications of magnetic materials are emphasized.

RS
Fhroughout the. book the author uses the international system ot units.
| The book is devoted. to a large category of specialists : physicists,
l
- chemists, engineers working in: the researeh field, educational, industria
VE
units, professors and students involved în the study of physics, ehemistr y,
technical universities and for all those interested in the field of magnetic
materials, e
NI

Ş
LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
BC

571
 RY
RA
LIB
CONTENTS.

Y
“a - i.

IT
| MAGNETIC BEHAVIOUR AROUND THE TRANSITION POINTS. THERMAL
AND PRESSURE. EFFECTS, e ee aaa

RS
= i: Introduction tra ec... c. EI [at a [n ă
X.2.. The thermodynamics ot phase transition. Anomalies in the pgsical properties
"oi jerromagnetie materials .'L.. . . . . .:.. . . . . sc. . . 1. . . . . e
X.2.1.
22.
The thermodynamies ot "phase transition! d
“Anomalies in the physical properties
VE oi 1erromagnetie
. . .

miaterials
. . . .

.
e.

X.3. " "Thermal effects

NI
X:3.1. Magnetocaloric efiect . . . .
3.3.2. Fhermal effects accompanying the magnetization processes . . . .
LU

34. Magnetic behaviour at high pressure .

N
9
. . . . . . . . . .

X.5. Phase transitions . ee o. |. |. |. |... . [| |... ...

VP
R.5.1. Critical exponents ....

PO
. _ . . . . . . . . . . . e

X.5.2. “ Molecular field approximation . . . . . Dă S,

BO
exponents ... .
A

X.5.3. Parameters involved in determining the critical

5.4. The Landau theory of phase transition

BP
PER
TR

5.5, Scaling laws. The renormalization group theory . . . . . . . . e.

X.5.6. Multicritical points . . . . cc... cc... cc... ..

N
Phase transitions in spin glass and i miotomagnetie materials . . .
4%
X.5.7. S
References 70
EN

. . . .'. . . . . . . . . . . . . . e

XI MODERN METHODS IN TIIE STUDY OF THE MAGNETIC DEHAVIOUN

OF MATERIALS . :
/C

XII. Electron paramagnetie resonance eee . ...

eo...
RI.2. Resonance în magnetie ordered systems . . . . aa.
XI.2.1. Magnetomechanical effects ....... e. NR
XI.2.2. Ferromagnetic resonance. . . . . |... . . . |... .......
SI

XRI.2.3. Antiferromagnetic resonance . . ...... e... ...

XI.2.4. Ferrimagnetic resonance . 1. . [cc
.. ... RA
IA

XI.3. Nuclear magnetie resonance , . . . . . . . . .-... . | . e.

XILA. Neutron diilraction . . . . . . . .

XL5. Mâssbauer eifeet ...
U

... | .
XL.6. Perturbed angular correlations . . . . aa... |...
..
31.7. The study oi magnetic materials by the muon spin rotation technics
BC

oi magnetic materials . .
XI1.8. Teehnies for positron annihilati on used în the study

References «e eee eee . . ..

572
 XII. ANISOTROPY AND MAGNETOSTHICTION . . 151

XIII. " General problems . . . 131

RY
XII,2. The phenomenological description oi anisotropy and magnetostriction 186

XII2AI. Phenomenological description of anisotropy îî . . . |. . . |. . . .. 186

XII.2.2. Phenomenological. description of magnetostriction 190

RA
. . . . . . . . . . e

X11.2.3. Elastic. energy 191

XII.3, _ Xlieroseopie models for anisotropy . 195
NII.3.1., The single-ion model of anisotropy . 195

LIB
XII.3.2, The iwo-ions model ot anisotropy 201
Anisotropy in the band model . . . 201
XII.3.3..
XII. “Fhermal and field dependence of the ma gnetoerystalline anisotropy În systerus
„With localized moments ...

29
Y
XII.5. Inducecd anisotropies. .. .

12919
Directional order . eee e... . ..
XII.5.1.

IT
of anisolropy developed during annecaling în magnetic field

29
NII.5.2. The. kinetics
“Induced anisotropy by rolling e cc...

ID
XI1.5.3.:

3 SI ŞI
ansotropy during the elaboration of materials . . o... ....

RS
KII.5.4.

m.
92 > E) IN
“Induced
anisotropy by magnetice anncaling . . . . . ..
XII... “Imduced
XII.5.6. Induced anistotropy in metallic glasses cc...

3 3
“NILG. Experimental methods . : .
VE

CW 19
1 to
XII.7. Experimental data

ese
XII.8. Magnetoclastie eneriy eee
Magnetoclăstie effects | [d . . . . ... e...
XI1.8.1.
description of me magnetoelastic energy. . ..
NI
NII.8.2. Phenomenological
. e... e. | î.. . . ..d
XII.8.3. Equilibrium strains
between the anisotropy and magnetostriclion coelfficients
N11.8.4. The correlation
LU

Nâel model . e... cc... . ..

în the
moment systems ..
XII.9. “Thermal variation oi maynetostriction în the localized
. . . . e cc... . |
XII.10. “Magnetostriction în band models
e oo... a...
XI1.10.1. Normal magnetostriction
RA

cc... .. eee o... |

XI1.10.2. Foreed magnetostriction . . .
..
cc... .. eo .
XII.10.3. Paramagnetostric tion . .
ao... .
XI1.10.4. Oscilatory magnetostriction . . e...
to the elastic properties and anisotropy
T

XII.11. 'Fhe contribution of magnetic energy

e...
“constants e eee
si
si
9
EN

properties . . ..
The contributon o[ magnetic energy to the elastic
st

SILA,
9

eu

anisotropy constants . . . :
XII.11.2. “The contribution oi magnetostriction to the
&

e
19

XIIA2. Experimental results e e

DOD
Dv

e |
60

c
/C

XI12.1. Experimental method s.

. |... ..
. . . .. 1...
02

ds
XII.12.2. 'The rare-carth magnetostrictive. compoun
. ...
1)

glasses . . e...
>
9

XI1.12.3. “The magnetostriction ol metalic

a
N
N

References Ce
SI

na
SI]
=?

DOMAINS...
>

SII. MAGNETIC
..
[54]
IA

e
t>

....€
=

SHUI. Introduction . cc... .

,
3

XI11.2. Domain Walls cc

.. eee e... ..
problems Classification. o...
N
wo
Pa

RIII.24.. General .
U

vals io... .....

9

NIII.2.2.. The dimensionality of the models for domain

.
*
IS

cc
m

.
BC

NII1.3.. “The structure oi domain was

domain walls structure .
m.
19
W&

g the
XIII.3.1. The Ntel method in determinin
573
 n walls structure: . ..- -:.- 300
XIII.8.2. Other methods used tor computing the domai

RY
...-..-: .. 304
Xlodels îor unidimensional walls oî the thin îilms
NIII.4. 304
films with-in plane anisotropy .
III... “Uncharged unidimensional Nâel walls în 3
în films with uniaxial , anisotropy in
XIII.4.2. Uncharged unidimensional Bloch walls „.: 809
. . .

RA
plane - „+ -310
...
NIII.4.3. Charsed unidimensional Ni Sralls . 311.
itm piane a
NII1.4.4. Unidimensional walls with a perpendicular £axis5 to
aa. 313.
NIIL.5. Models for bidimensional walls 313 ;

LIB
Bidimensional Bloch walls
XIII.51. 316.
NIII.5.2. Bidimensional N6el Walls. e e eee eee 317
. ..
NIIIL6. - “Magnetic domains. 319:
ns e ee
XIIL6.1. Masnetostatic enersy of the domai 323:
ns in. materi als with uniaxial.anisotropy
RII1.6.2. Structures of the magnetic domai

Y
with cubic symmetry. Secon- -
ns in crysta ls
XIIL.6.3. Structures oi the magnetic. domai
E . a 326 ,
a

IT
dary structures. .
, ., | 330
in. serromagnetie tin films
XIII.7. Domain struetures
, a... 330 ;
XIII... The magnetization axis of the monodomenial thin films

RS
331:
magnetic 4hin films cc...
XIII.7.2 The magnetostatic energy ot "ferro . .. 3337
the domain structures .. | „| .
XII1.7.3. The influence oi anisotropy on anisot ropy n
with perpendicular struct iiral
XII1.7.4. Domain structures in thin films
ae e aete 333.

XII1.7.5.
(0>
Domain
1) ..
structures în i tin films
VE
.
vita
..
perpendicular
ai
sri anioleoy
331
Pi

. .. ... ee
Q<D materi als, ; 339
in a ntizerromagnetic and amory hous
O SIILB. Xa ynetie domains
NI
. e 339%
materials
XIII.8.1. Domain structures in antiferromasnetic 343,
hous, materi als .
XIII.8.2. Domain structures in amorp
oi the, domain struetures o... 343
LU

NIIIL.9. . Experimental methods in the study ., | 343.

|
XUL9.. The Bitter method . a... 345
micro scopy .
XIII.9.2. "The Lorentz electron toopt ie. clfects . Ri . A - 350
Faraday iaane
XIII.9.3. " Methods based'on Kerr and ns - . 353
A

the domai n struct ures by neutro

XI11.9.4. “Technics îor deternining 355
. . -. .
XIII.9.5. “X-rays toposraphy. "356
TR

| _
References cc. | 362
Aa
XIV. SAGNETIZATION “PROCESSES. e . 362
. .- cc: ID ne
XIV. General problems i PR I . „864
. . =
EN

s .
XIV. “Wlagnetization oi the single erşstal | | 371
ch model
XIV.3. “The Rayleigh law. “The Preisă 375
.
XIV. “The domain wall motion AED 317£
functi on model . e
381
/C

RIVAL. Potential RR
. . . cc .
XIV.4.2. Flastic model... 38:
XIV.4.3. Friction model „38:
IDR .
KIV.4.4. Narrow: domain wall motion 381
in the rando m tunctions theory.
SI

XIV.4.5. «Wall motion 38£

XIV.4.6. Wall domain dynamics 39:
XIV.3. The Barkhausen ciiect „39
IA

-. -
XIV.6.. Initial magnetic. susceptibility 394
Coercive field . . . ut 394
XIV.7.
The model of. rigid ptant ral Ii a 40:
XIV.7.1.
U

.'.
XIV.7.2. The dispersion field model Ic a, 41,
coerci ve field
NIV.7.3. Other models for .'- a 414
BC

for polyerystalline materials

XIV.8. The saturation approach law e e e e A
ons. în hish fields .
XIV.8.1. The magnetization rotati pete
term... 0:
XIV.8.2. The origin of HI

574
 XIV.8.3. Methods for obtaining the magnetization and histeresis curves . . . . . e
XIV.9. XIagnetie behaviour oi materials under the action ol successive and asym-

RY
metric histeresis cveles . . . . . . . . . .. . 1... . .. ...

References. . . . . . . |... eee...

FINE PARTICLES cc... .

XV.

RA
. . . . . . . . . . . . . . . . .. .. ... e... |
XVI. Introduction
XV.2. Critical size of unidomenial partile . . . . . . . . . . . . .. . .....
XV.2.1. „Classical model of unidomienial particle . . . cc... cc...

LIB
. ....
NV.2.2. Critical dimension of particle in micromagnetic theory . e o...
ion of fine particles . . . . . ... eee . | .
XV.3. Xlagoetizat
. . . ....
XV.3.1. Magnetization processes in the micromagnetic theory . . .
. . . sc. . 1... . cn... ... cc...
XV.3.2. Magnetization processes
between particles cc. .. ...
XV. “Xagnetosta tie interactions

Y
Î. . . . ...
XV. Superparamagnetism . e. cc... cc...
relaxalion . . . . . . . . ....... .

IT
XV.5.1. Mechanism for magnetizat ion
. . . . . . . ....
XV.52. Superparam agnetic behaviour of fine particles.
. . . . . . .. ... .
XV.5.3. The determination of fine parlicle dimensions .

RS
. . . . . . . ... o . . . ..... ..
=V.6. The uses of fine particles
NV 6.1.
NV.6.2.
XV.6.3.
References * . . . .. . eeeee
VE e ee... | cc...
cc... cc. cc...
IVI. Magnetic Dehaviour oi thin films
. .. ....
NI
î eee
VIA. Introduction . .. . ..... .......
e properti es oi single erystal thin films e...
ÎVIL2. Xagneti 187
metals . , . . . Ce...
XVI.2.1. Single -erystal thin films of 3d transition
LU

influenc e on the magneti c behaviour. Composition modulate

AV 1.2.2. “The substrate 191
him FMS e
Ce. . 193
XVI3. Amorphous thin films eee...
and theirall oys . - e... -193
XVI.31. Amorphous thin films ol 3d Lransition metals
RA

196
c e
XVI.3.2. Rare-carth amorphous thin films . < 500
e cc. cc... .
XVI4. Fhin films with Dubhles domains
oi thîn films and their structur e.
es
RVI.5. 'Phe relation between the magnetic properti 508
e e
T

Switehing mechanisms e
. - 505
properties and film structure . . .
XVI.5.1. The relation between the magnetic 515
EN

o . . . . . . . ..... ...
XV1.5-2. Switching mechanisms în thin MIMS - 518
magnetization of thin films + . .
XVL.6. Models used to deseribe the spontancous 524
e
References. . . - ee
ao... ... 528
ee e
/C

XVII. SIAGNETIC AFTER- EFLECT 528

e
XVIII. General problems ee 530
after-eiicet . . cc...
SVIL.2. The formal model oi magnetic 530 -
n sc...
NVII.3, Magnetic aîter-ciicet duc to diifusio 536
e ee
SI

+ e e
SVII.3.1. Phenomenological models ...
diffusion . . . . . ...
337
to
NVII.3.2. The Necl model oi the after-eifect duc 540
after-el ieci due to îluctuat ions e e o... .. a...
SVILA4. Xagneti e 516
IA

o... .... .
due to fluctuations
SVII.4.1. “The Ntel model of the after-effect 550
. . e cc... cc... a.
NVII.4.2. “The Strect-Woolley model „se
533
after-effects due to fluctuations
ÎV11.4.3. Other models used to. deseribe the magnetic 539
cc...
U

Walls . e...
XVIL5. Magnetic aîter-eiiect în materials with narrow [. . . ... 560
. . - a
magnetic after-efiects
XVIL.6. Xlethods ior measuring the.
BC

561
es << s e e
Referenc
575
 Y
R AR
LIB
TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C

Redactor : EUGEN MARINEANU -

SI

Tehnoredactor : FELICIA BOLOCAN _

IA

“Bun de lipar: 12 XII—1983. Formal: 16170 x 100 Ş

„„.„Coli de tipar :
C.Z. pentru biblioteci mari : 535 (021)=.
G.Z. pentru biblioteci mici: 538 !
U

1.pP. toraatia
BC

E: | 94
sp str. Brezoianu nr. 23—25,
Bucureşti .

576