FIZICA

FENOMENELOR

RY
MAGNETICE

RA
LIB
| Vol. m

ITY
E RS
IV
UN
AL
TR
EN

„MII
/C

138419
B.C.U. - IASI Î
SI
IA
U

EDITURA ACADEMIEI, REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

19817
BC

|
 Physics of magnetic phenomena
Vol. li

RY
Dusua n MarHUTHBIX. nanenuii

RA
Tomll

LIB
TY
SI
[2020 II MI ER
IV
- laşi
Univ. i Rt

3 IȚ=5490
ică
fizică
Faculte iii de fiz
Sit 51,
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA.

BC

R 79717, BUCUREȘTI, CALEA VICTORIEI NR. 125.

CUVINT ÎNAINTE

RY
RA
LIB
Y
,

IT
Pe parcursul volumului II al lucrării „Fizica fenomenelor magnetice”,
analizăm comportarea materialelor ordonate magnetic. Plecînd de la fap-

S
tul că tipul de ordine magnetică cît şi împărţirea în subreţele este rezulta-
tul cerinţei de a avea un minim în energia cristalului, pentru un sistem -

ER
dat de interacţii ma genetice, discutăm proprietăţile materialelor feromag-
netice, antiteroma gnetice, ferimagnetice cât şi a celor cu o structură,
magnetică mai complicată, Modelele ce descriu comportarea materiale-
IV
lor ordonate magnetice sînt prezentate într-o concepție unitară, reliefind
UN

legăturile între diferitele descrieri cît; și condiţiile în care acestea conduc

la) aceleași previziuni. Arializa teoretică este exemplificată, cu daţe experi-
njentale reprezentative, fapt ce permite evidenţierea limitelor modelelor
cît şi a domeniilor de utilizare ale acestora. Trecem de asemenea în
AL

„revistă proprietăţile lizice ale unor clase reprezentative de materiale

magnetice.
Spaţiul afectat lucrării nu a permis analiza detaliată a întregii pro-
R

plematici şi ca atare, în aceste situaţii, discutăm doar calitativ unele

NT

aspecte fundamentale prezentind apoi concluziile finale.

Pe parcursul expunerii ne referim la problematica dezvoltată în
volumul. I al lucrării, preluiînd rezultatele deja stabilite. |
CE

Mă, tolosese de acest prilej pentru a veînnoi mulţumirile mele şi

a-mi exprima, recunoştinţa acad. prof. I. Ursu pentru îndrumările, spriji-
nul și încurajările primite pe parcursul redactării materialului.
/

„ Sînt recunoscător colectivului Editurii Academiei pentru interesul

SI

şi colaborarea fructuoasă,în editarea lucrării.

_ Autorul
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Y
CUPRINS

S IT
ER
VII, MODELE AN FEROMAGNETŢISM ..... . ...... . . . .... | 10

VII. Probleine generale -....... . . |. .. ...... |... |... 1... . "10

IV
VIIL.2. Hamiltonianul de schimb IIeisenbery . o o. . . |... . . .... 14
VII.3. Modelul sing. < e sc c. cc... oa caca ere e DD
11.4. Modelulcimpului molecular. ....... . î . . .... . .... . . . ... 24 -
UN

VII4.1, Cimpul molecular ..... . . . . . ... î o . . .... ....... 1... 24

VII4.2, Variația cu temperatura
a coeficienţilor. cîmpului molecular . . . .... .... 33
VIL.5. Metode de calcul al proprietăţilor magnetice utilizînd conceptul de cimp electiv 35
VIIL.6. Unde dospin . . . . . cc... . ... î . . . |... 1... . |... . ... 38
AL

VI].6.1. Descrierea fenomenologică a undelor de Spin . . . . . . . . |. |... . . . . 98

VII.6.2. “Teoria secmiclasicăa undelorde spin, , . . . . e ae ao... | 39
VII.6.3. Formalismul Holstein— Primakoff . . . . . . . . . . . . .. .... ” 40
R

VII.6.4. Variația cu temperatura a magnetizării şi a căldurii specifice . . . . . .. 45

VII.6.5. Corecţiideordinsuperior. ...,.. . . . |. . |. .. .. |... Î . . . . .. 47
NT

VII.6.6. Interacţiiîntreundele de spin. . . . . . . . . .............. 47

VII.6.7. Renorimarea undelor de spin . ... . . . .. . .. î. . . ... 49
VII.6.8. Comparaţie cu datele experimentale . . . . . . . . .. 1... . 52
CE

VII.7.. . Metodadezvoltării în serie. Comportarea în vecinătatea punctului Curie. ... 52

VII.8. Yezolvarea hamiltonianului . IIeisenbergy folosind metoda funcţiilor Green. . .. 56
VII.9. ' Interacţiiindirecte prinintermediul electronilor de conducţie.. . . . - .. 61
VII.9.1. Hamiltonianul de interacţie s-d(f). . . . . . . [cn . . | 61
/

VIJ.9.2. Interacţii detipRKKY. cc. cc...

. . . ........ 63
VII.9.3. Integrala de schimb . . . . aaa ete...
. . ... 69
SI

VII.10. Modele de bandă ale feromagnetismului ae eee eo. |... .. 09

VII.10.1, Probleme generale oo... .. . . ..... [cc | .. ... 69
IA

VII.10.2. Modelul Stoner al feromagnetismului . . . . . . . . . ... d...| 70

VII.10.3. Modelul Hubbard ..... eh. eee. 89
VII.10.4. Undedespininsistememetalice . . . . . . . . .. .. .... 93
U

VII,10.5. Rezultatele experimentale.. Curba Slater-Pauling ....... î.

. .. 95
VIII, Modele ce descriu atit trăsături de bandă cit și localizate . .. . 99
BC

VII.11.1., Prâbleme generale . . . . . . . . . . . ..... îs... 99

VII.11.2. Momentelocalizatein modeldebandă . . e... .... eee eee 100
 VII.11.3. Modelul Zener modificat al feromagnetismului . . . . . |. |. |... . . . 101
VII.11.4. Modelul Stearns. : [ceea eee... .. 102
VII.12. Proprietăţile magnetice ale aliajelor diluate: modelele Friedel, Anderson şi

RY
MOL ea 104
VII.12.1. Aliaje magnetice diluate . . cc... coc. 104
VII.12.2. Modelul Friedel . eee... 105

RA
VIIL.12.3. Modelul Wolfi . ... cs. cc... .. o. [. . | |. |... ..... 115
„VII,12.4. Modelul Anderson cc eee ee ec... "116
VII.12.5, Comparaţie între modele î. . |. |... |. |... |. tn... | 121
VII.13; . Efectul Kondo .. cc eee ea 123

LIB
VII,13.1, Probleme generale. . cc... eee ee 123
VII.13.2. Hamiltonianul de schimb s-d în aproximaţia Born de ordinul doi a... 125
VII.13.3. Relaţia între hamiltonianul Anderson şiKondo. . . . . ... . . . .. A "130
VII.13.4. Metode de ridicarea divergenţei la temperaturi scăzute Î . . 1... ... SE 131

TY
VII.13.5. Starea fundamentală ....... î. [cc . cc... . .. 133
VII.13.6. Rezultate experimentale .. ct. 135
VII.14. Fluctuații dospin cc... 144

SI
VII.14.1. Modelul fenomenologice. ...... . . 1... |. . .. . . . .. .. .. . .. 144
VII,14.2. Modelul îluctuaţiilor de spin localizate . . . . . . si cc... .... 148
VII.14.3. Fluctuaţii de spin omogene în compușii intermetalici aii actiniăelor .. . .. 153

ER
VII.15. . Modelul „aproximaţia bazată pe conliguraţii. ionice? d... „154
VIL.16. Sticle de spin. Mictomagneţi , .. cc... cc... 159
VII.17. : -Aproximaţia potenţialului coerent la studiul proprietăţilor magnetice ale ali-
IV
alele e ei 167.
VII.17.1. Consideraţii generale. e e e cc... .. N cc... 167
-VII.17.2.; Potenţialul: coerent. ee ee
UN

168
VII.17.3. Modelul unibandă e ea 171
VII 7, Aplicaţii în studiul aliajelor binare . . . cc... .. Re | a. 174
VIÎ.17.5. “Studii efectuate utilizind- modelul APG... ee ei 178.
- ÎXVIL18, - Modelul îenomenologic al momentului dependent de onliguraţia atomică .
AL

i Oa e ee e ee e eee eee... 179

VII.19. .: Observaţii generale privna modelele în eromaguctisra . “1 n sie e 1. î.. . 182
Bibliog alle... "non too. Î . [ini e. Î 1 1 1 ce e d o. el 184
TR

VIII. ANTIFEROMA GNETISMUL,

EN

VIII.1, Orăine. antiteromagnetică mn e e ei en o. î . . |. 1 [td o . | . îl. |... 194

VIII.2. Modelul ciinpului molecular al. antiieromagnetismului . o. 3 ale... . 196
VIII2.1. Oântiteromagnet N6el cu două subreţele .. . oo ce ee noa o. cc... | 197
VII].2.2. Structuri antiferomagnetice cubice . ec te i [re cc... 205
/C

VIII.2.3. Un model mai general-al antiferomagnetismului în aprosimaţia cimpului :

în si MOLECULAr, n see ce ma ce ce see ce se ce see eee se ee mea... | „207
VIIL.3, Modele in autiieromagynetism bazate po conceptul de cimp efectiv... ....... 210
VIII„t. . Metoda dezvolt înserie ării
... .. cec ee o o. ce... .. 214
SI

VIII.5. Soluţii ale hamiltonianuiui Heisenberg 1n temperaturi joase: unde despin . . , 216 .
VIII.5.1. Modelul semiclasical undelor de spin ..... ec... . 1. . .. . ... cc. 217
IA

- VIIL5.2. Teoria cuantică.a undelor de spin.. ... ss... |. . cc... . d... » 220
VIII.5.3.. Căldura specifică la volum. constant și magnctizarea unei subreţele ... . -..:. 225
VIII.6. . Rezolvarea hamiltonianului Heisenberg folosind metoda iunejiilor Green . “e. : 228
U

NIIL7, Modelul [sing i e e eee eee ot ae... “233

VIIL.8. TGGanieTao dec ieselinih Modelul Van-Vleek . lada o o | o... |. dc... . „234
BC

VIII.9. Alte moileleîn descrierea mecanismului de superschimb. Aodelui Anderson. . . "241

:- VIII.9.1,. Modelul Anderson al superschimbului în e o oo Îd . . [. . .. . e. : 241

. p
 VII1.9.2, Dezvoltări recente ale modelelor de superschimb î . . . ... .. . | 252
VIII.10. Antiferomagnetismul în modelul s-d (f). . . .. . . . ..... eee 254
VIII 11.. Modele de bandă ale antiferomaynetismului . ee. . 257
VIII.11.1. Unde dedensitate de spin. . . . . . . . . .. . . . . .... Pc... 257

RY
VIII.11.2. Modelul Stoner. . , . . . . . . . ... .. .. . . . . .. . . ... . . 260
VIII.11.3, Antiferomagnetismul în modelul Hubbard .. .... î. . . . |... 263
O VIII,.12. Metamagnetism . ce eee eo... . .... (263

RA
VIII.13. Materiale antiferomagnetice , . ce e ee eee eee eee. 274
VIII.13.1. Izolatori magnetici, . |... . . . . . . ........ 272
VIII.13.2. Metale șialiaje antiferomagnetice . . . . . . . . . . . ....... 275

LIB
VIII.13.3. Compuși antiferomagnetici ai pămînturilor rare , . . . . . . . ..... 278
VIII:13.4. Compuși antiferomagnetici ai uraniului . . . . cc... . . - 278
"VIII.13.5. Antiferomagneţi amorti .. . . . . . . . . . . .... 1...
.. .. . 279
Bibliografie. . . . .. . ... eee
ee eee eee 280

Y
IX. STRUCTURI MAGNETICE COMPLEXE

IT
IX. Introducere .. +. e. . ... . .. . 1... 1... .. |... . |... . 287

S
IX.2, atetode de determinare a structurilor mat netice | .. . ... . . |. .. ... . .. - 258
IX.3, Unel metode de rezolvare aproximativă a hamiltonianului Heisenberg îs. 291 |

ER
IX.3.1. - MetodatuncţiilorGreen. . . . .. ........ î. Î . . . . |. 1 292
IX.3.2, Modelul 1sing al ferimagnetismului înece eo ac... > „292
IX.3.3. Metoda Bethe— Peierls— Weiss aplicată la ferimagnetism . . ...... 293
IV
IX.3.4. Metoda dezvoltării în serie aplicată la materiale ferimagnetice . . . . .. 294
IX.4, Unde de spin în materiale ferimagnetice şi structuri de spin elicoidale ca. 296
IX.4.1. Unde de spin în sisteme ferimagnetice . . . . . . . . . . . .... 296
UN

eo.
1
IX4.2. "Unde de spin în structuri magnetice elicoidale . . . . . . fe. . . . . . .„ 300
IX5. Oiodelul Nâel al terimagnetismului î. . . . .. o... . ..... „ 804-9—
i Structuri triunghiulare o... ... eee eee SI
X.7. OFeromagnetismul Slab . cc... [ce eee o... ... 316._
AL

IX.7.1. Descriere fenomenologică . . . . . . . . . . ......... ec 8169

IX.72: Interacţii de schimb antisimetrice . . . . . . . . . . ... ... pe 317 )
_IX.7.3. . Comportarea magnetică
a feromagneţilor slabi. . . . . - eee ee e 821
R

IX.8. Configuraţii elicoidale. ,. ......... a... eo. . „326

IX.9. Proprietăţile magnetice ale metalelor păminturi Tare. e... . . 929
NT

IX.10. Materiale magnetice reprezentative . . . . . . . . . . . . . . . . . . 938

ai
IX.10.1. Compuşiavind structura spinelică ... . . . . . . . . . .... . . .. . 938
IX.10.2, Ferite hexagonale . . . . . cc... |... cn... ... 345
CE

eta

1X.10.3. Structurile magnetice ale unor compuși ce cristalizează într-o reţea de tip
hematită sau ilmenită . .. cs... ... . . . . . . ct... d o. . 849
mii

„IX.10.4, Gai 981

mea

IX.10.5.. Compuși ferimagnetici ai păminturilor rare (P) cu elemente de tranziţie 3d(7) 356
/

'IX.10.6. Compuși ai metalelor de tranziţie 3d. . e coc 1... . . 3859

SI

Biblografe, . . . | . .... || |... cc co ce e eee e 859

Abstract . . . . . . . . . . |... |... n cc o... |... . cc... "964
Contents . . .. .. |... |... .f.. . . . . [n .. |... |... 960
IA
U
BC
 MODELE.
VII. | ÎN-FEROMAGNETISM

RY
RA
LIB
VII.1. Problema generale .
În capitolul I, am definit materialul feromagnetic, ca acela; în care

TY
o interacţie de schimb puternică tinde să alinieze paralel momentele mag-
netice elementare. Aceste substanţe au o magnetizare spontană finită
chiar în absenţa cîmpului magnetic extern. | |

SI
„+ Pină în prezent nu există o teorie unitară care să explice comporta- .
rea; feromagnetică a materialelor. S-a elaborat o gamă largă de modele

ER
care permit interpretarea proprietăţilor magnetice a unor anumite clase
de materiale în domenii limitate de temperatură sau concentraţie în spe-
cial pentru metalele de tranziţie 3d şi aliajele acestora. |
IV
„_ Diversitâtea; punctelor de vedere în descrierea, structurii electronice
ai metalelor de tranziţie şi aliajelor lor se reflectăîn mod corespunzător
" în modelele ce caracterizează comportarea magnetică a; acestorai. În prin-
UN

cipal s-au dezvoltat două aproximaţii. Prima din acestea; este rezultatul
considerării uhui model de bandă în care electronii d ai elementelor de
tranziţie sînt itineranţi. Al doilea model pleacă de la premisa; că electronii
sînt legaţi. Nici una; dintre aceste descrieri în formă pură nu pare adecvată
AL

pentru a analiza comportarea magnetică a metalelor și aliajelor consti-

tuite dih atomi avînd învelișul 3d parţial ocupat. Modelul localizat pare să
descrie bine comportarea; magnetică a izolatorilor magnetici sau a metale-
TR

lor de tranziţie 4f, la care momentele magnetice sint bine localizate.

| În anul 1969, Herring [1] în lucrarea; „Starea electronilor d în meta;
lele de tranziţie” compară intuitiv modelele utilizate în magnetism cu
EN

diferite cocteiluri. În acord cu gustul fiecăruia acestea pot fi preparate din

“anumite lichioruri” amestecate în diferite proporţii. Herring sugerează
patru lichioruri” : benzi, corelaţii, atomi cuplați, legături de valență, ce
/C

contribuiela; realizarea a patru „cocteiluri”, corespunzător la modelul

itinerant, polaritate minimă, model s—d(f) şi legături de valență. După
ce examinează „gustiul” fiecărui amestec, Herring preferă modelul itinerant.
Începind din anul 1960 s-au dezvoltat noi modele care să justifice
SI

în special comportarea magnetică a metalelor şi aliajelor. Acestea au apă-

rut îndeosebi pentru a; explica; noi date experimentale, îie ca urmare a
IA

măririi sensibilităţii de lucru a aparaţurii experimentale, fie ca rezultat

al dezvoltării unor noi tehnici experimentale. |
Bate dificil şi totodată depăşeşte cadrul lucrării o analiză detaliată a
U

tuturor modelelor folosite în magnetism pînă în prezent. Ca; atare ne vom li-
mitala prezentarea unor modele care se dovedesc utile în justificarea compor-
BC

tării magnetice a;unor clase mai largi de maiteriale. În acest sens prezentăm
1

“10
 în figura VII. o clasificare a modelelor pe care le vom examina în cadrul
acestui capitol. cît şi: a conexiunii între acestea [2].
Descrierile ce utilizează conceptul de moment magnetic localizat sînt

RY
grupate în partea dreaptă a tabelului. În partea stingă sînt prezentate
modelele de bandă. Modelele ce preiau anumite trăsături caracteristice
celor două descrieri de bază sînt redate în spaţiul dintre acestea, mai

RA
apropiat sau mai depărtat de un model de bază, după cum reţine mai
multe sau mai puţine trăsături distincte ale acestuia,
Modelele localizate „presupun în esenţă că momentele magnetice ale
atomilor sint localizate în poziţiile reţelei ocupate de atomi. Interacţiile

LIB
între aceste momente sînt rezultatul fie al unui schimb direct între înveli-
şurile „„magnetice“* ale atomilor, fie prin intermediul electronilor de
conducţie. În primul caz interacţiile magnetice sint descrise de hamil-
tonianul Heisenberg

Y
= Ş, Zi, S, s,. | (VII.1.1)

IT
17

În cazul schimbului indirect, hamiltonianul corespunzător este

S
oa = Is5. | o OVIIL2)

ER
Se poate arăt că acesta. este echivalent cu formularea (VII.1.1).,
Am notat în relaţiile de mai sus prin $,, SS; S spinii momentelor
IV
localizate, s' spinul electronului de conducţie iar Z,, şi respectiv £ o
mărime (integrală, de schimb) ce caracterizează aceste interacţii.
UN

Frecvent în expunerea noastră ne vom referi la momentul magne-

tic al unui atom de tranziţie 3d ca spin”, simplificare utilă ţinind seama;
de înghețurea momentului orbital de către cîmpul cristalin.
Să definim două noţiuni distincte independente, dimensionalitaiea
AL

sistemului d şi numărul de componente ale magnelizării a corespunzător

sistemului de coordonate utilizat.
În cazul cînd un spin este cuplat cu vecinii săi urmînd toate direcţiile
R

spaţiului, dimensionalitatea sistemului este d=3. Dacă spinii sînt cuplaţi

+
numai într-un plan, interacţiile între plane fiind neglijabile vorbim de
NT

un sistem cu dimensionalitatea d = 2. În cazul cînd spinii interacționează

numai în lungul unei direcţii, sistemul are dimensionalițatea d = 1 fiind
cunoscut sub denumirea, de lănţisor magnetic.
CE

În ce privește direcţiile după care este orientată magneiizarea putem

avea următoarele situaţii :
a) Model Heisenberg în care magnetizarea poate fi orientată după |
oricare direcţie a spaţiului, deci aceasta poate avea 3 componente indepen-
/

dente (nu = 3).

pb) Model 4—Y în care magnetizarea, sistemului este orientată după
SI

un plan, aceasta avind două componente independente („ = 2).

c) Model Ising în care magnetizarea este orientată numai după o
IA

anumită, direcţie.
Plecând de la hamiltonianul de tip Heisenberg, este dificil de a: cal-
cula proprietăţile magnetice ale cristalului, dat fiind imposibilitatea, tra-
U

tării în mod exact a problemei mai multor corpuri. O clasă de aproximaţii

o reprezintă modelul Ising. Acest model poate fi rezolvat exact în cazul
BC

reţelelor unidimensionale + şi unele tipuri bidimensionale, pentru o „reţea

| tridimensională conducînăd la, soluții aproximative,

41
 RY - “UISpyouAEuI09y uj 10[9[epouz LOIBOŢŢISEID — “Ţ TIA “31
RA Aoo
DI
LIB siimaa
,
ai
|
|
D553
109) Diţnund
NOUAp2 ap. EP; o
I U37305
irpnjoițuajod SD. uids
Ra:
EST
Said -3uag
| TY Tor
Iulds ap 2)91)S aa
-- DPOI3PI (Wu!) 304
JUDISUO9
INnfojdn>
IO2L D SI
- DPUNy D3J0JS
:
DiDu3u
7 |
+9) 9
Opuox 19943 |_
| |
e
-Uaau09 a[Di)y
OPUS E
7 .
|
DIŢDUIIXO/dYy
(101N98J04w)
A9349
_ ER
”
[75
L_
— IN ENI
”
uosapuy ininuoiuj
[ou Diuajoanţoa |. -
.
E
_..149n60
IN8poWi |
du WIUos
ap uţoDieluj IV UOSJapuy
-
33104 *
muids ap pu! 'au
UN. axut uoozauul
+ 4149379 dun
21U0! )N13PoW
,
J0)9|cHo' Jo UN - SXUO
"6/yud9 Ia
11404
a
-09 iDiux6dV] (To SE TOZI55E;
- 10J8P0W
(1epaniaf
7
- 1N18P0p ,
'
SUC
31135 U “uupj
-IOASap__BpO3A
Ă MOSIA “UDA
inapon |]
AL
UOSJapuy
1N8PoW
PE UOIIoBIa
SIXIu
—
3)apop
-
-11AIA 33063
90 9]
"Opuoq
| 4
INS
uaaJ9 0]
Lujoun; .poyapil-
6.aquasiaH
aia
|
quiyosladns |
ŢI
| . TR | _9P 19Pouu U a)
- [OZ|D90 SPUILUOAI ' =
A»

INUDEJOJILUO
,
3p__21apo
„o,
EN PI0AANH
"10)8POW
J3u0JS
INBPOW
uds sp apun
31020301 '313PoW
/C ppunq Sp 313pOW|
Buis]::
"19POW SI
IA
U

"42
BC
 O altă clașă, deaproximaţii analizează, exaet;'o mică porţiune a; cris-
talului, în timp ce efectul interacţiilor de schimb. al acestei i porţiuni cu
restul cristalului se înlocuieşte printr-un cîmp efectiv, ale. cărui proprie-

RY
tăţi se determină în mod selfconsistent. Qea mai simplă aproximaţie
corespunde cazului cînd porţiunea tratată exact este atomul. Vorbim îîn
acest caz de Aproximaţia, cimpului “molecular. Considerarea, interacţiilor
între un număr finit de atomi, în:mod exact, în prezenţa unui cîmp efec-

RA
tiv ce reflectă efectul restului cristalului este analizată în modelul Oguchi,
" aproximaţia cuplajului constant şi metoda Bethe-Peierls-W'eiss.
Comportarea magnetică în jurul temperaturii Curie, plecînd de la

LIB
- hamiltonianul Heisenberg, poale fi analizată folosind metoda dezvoltării
în serie,
În domeniul temperaturilor. scăzute, modelul undei de: spin, redă
bine comportarea observată experimental. Acest; model consideră că 120 K

Y
spinii atomilor sînt dispuşi paralel. Cu creșterea temperaturii poate apare o
.

inversare a unui spin, această inversare putind fi localizată cu aceeaşi

IT
probabilitate la orice atom Și deci putindu-se , propaga sub forma, unei
unde. |

S
„Soluţii aproximative ale. hamiltonianului Heisenberg pentru un

ER
domeniu mai larg! de temperaturi pot îi obţinute folosind tehnica funeţii-
“lor Green.
Teoriile bazate pe legătura, de valență pleacă îîn principal de la con-
ceptul legăturilor. de valență formate prin. amestecuri hibride ale stărilor
IV
8, p şi d. E /
Nu vom analiza îîn acest capitol modele ce descriu comportarea izo-
UN

lajtorilor magnetici considerind interacţii de superschimb. Deși interacţiile

„de superschinib pot conduce şila o ordonare feromagnetică, aceste modele
sint caracteristice în special sistemelor antiferomagnetice sau acelora
prezentind “tipuri de ordonări mai complicate Și ca atare le vom discuta
AL

în capitolele VIII şi IX.

Plecînd de la modelul ionic al aliajelor, vom analiza; ordinea mag-
netică ce apare ca rezultat al schimbului indirect prin: intermediul clec-
R

tronilor de conducţie (model s—f(d)). În.-cazul aliajelor diluate (cu o con-

centraţie de ioni magnetici d(f) mai mică decit c;,) la o temperatură 7,
NT

"denumită temperatura, Kondo, apare o anomalie în proprietăţile sistemu-

lui. Acest efect este cunoscut sub numele de efect Rondo. Pentru P<7
vom discuta unele modele, care îşi propun să analizeze starea fundamen-
CE

tală a sistemului. Pentru concentrații de ioni magnetici e, <c< Ca,

poaite apare o aranjare dezordonată Și „îngheţată“ a momentelor magnetice,
“sistemul fiind denumit sticlă de spin sau sticlă magnetică. La concențrajii
mai mari de impurități e > 4, comportarea sticlelor de spini este mai com-
/

“plexă şi e cunoscută sub denumirea de. mictomagnetism.

SI

Modelele de bandă consideră că electronii învelişurilor 3d au un carac- '

ter iţineraint. În această descriere vom analiza; modelul Stoner cât și mode-
lul Bubbard. Friedel .şi colab. introduc conceptul de moment Jocalizat;
IA

" “în model de bandă. În sfirşit unele modele mixte consideră atît trăsături
localizate cât şi de bandă ale electronilor 34. -
U

! În cazul aliajelor diluate,Friedel introduce conceptul de nivel legat

virtual, acesta reprezentind un caz particular de rezonanţă, a două sis-
BC

teme avind energiile apropiate : impurități d, puse prin dizolvare, în pre-

zonţai stărilor de condueţie ale mâătricii. Acest model fenomenologice este

13
.
 dezvoltat maitemasie de Wolff şi | Anderson. Kim extinde 1modelul Anderson
la aliaje concentrate.
E Un grup de modele denumit de Van-Vleck, modelul „polarităţii

RY
minime” sau „aproximaţia bazată pe contigurajii ionice» de Hirst, pleacă
de la; ideea, unor stări ionice ce fluctuează, tranziţiile dintre acestea îiind
analizate folosind concepte ale modelului de bandă.
ă În analiza proprietăţilor magnetice ale sistemelor metalice ce pre-

RA
zintă dezordine cristalografică, vom discuta aproximaţia. potenţialului
coerent, introducînd un „mediu efectiv”? deterniinat astiel încît fluctuajia
potenţialului, îîn medie, să fie nulă. Rezultatele calculelor reproduc bine :

LIB
„comportarea observată experimental. Modelul fenomenologic ce consideră
momentul magnetic dependent de configuraţia atomică locală va fi anali-
za în conexiune atit cu aproximaţia potenţialului coerent cît şi cu mode-
lul Anderson extins la aliaje concentrate.

TY
_ Comportarea sistemelor aproape magnetice poate fi. analizată în:
modelul flucţuaţiilor de spin localizate sau omogene. În acest model apari- .
ţia magnetismului este rezultatul unei competiţii între îluctuaţiile termice
Şi fluctuațiile de spin localizate, sau. omogene, caracterizate prin tem-

SI
peratura js.
| Modelele prezentate mai sus se întrepătrund, în anumite condiţii,

ER
conducînd la, aceleaşi preziceri teoretice. Liniile de unire din figura VIII,
arată conexiunea între aceste modele. Astfel Scehrieiter evidenţiază echi-
valența hamiltonienilor Anderson şi Kondo. Temperatura Kondo 7, poate
IV
fi identificată cu fs temperatura; caracteristică iluctuaţiilor spinului
localizat etc. Totuşi pină în prezent nu există o teorie unitară a feromag- *
netismului în care diferitele descrieri şi modele apar ca și cazuri. particu-
UN

lare. Acumularea de noi date experimentale şi analiza teoretică a acestora,

nu exclude ca în viitor să apară o şi mai evidentă unitaje în această b
diversitate de modele.
AL

VII.2. Hamiltonianul de schimb Haisenbsrg

R

Înainte de a; trece la analiza modelelor care descriu comportarea;

NT

feromagnetică a materialelor, ne propunem să discutăm „forțele” respon-

sabile pentru ordinea feromagnetică, forțe” ce apar între momentele
magnetice ale atomilor cristalului şi care conduc la o ordonare a acestora,
CE

| Interacţiile coulombiene (capitolul 1) nu pot să justifice ordinea

feromagnetică, deoarece în forma clasică nu depind de spin. Ca atare,
-va; trebui să admitem, principial, că răspunsul cu privire la originea fero-
magnetismului nu poaie -fi dat decît în cadrul mecanicii cuantice. In-
teraeţiile ce conduc la o ordonare magnetică se numesc înteracții de schimb.
/

" Acestea; sînt; definite ca; parte din energia totală a sistemului care depinde
SI

de orientarea relativă a spinilor.

Conceptul de cuplaj de schimb a doi sau mai mulţi spini a apărut
IA

în cadrul teoriei Heitler-London [3] a legăturii chimice. Cu simultaneita-

tea; ce caracterizează descoperirile fizicii, Heisenberg [4] şi Dirac [5].
aplică acest model 13 feromagnetism. Se evidenţiază că energia de inte-
U

racţie electrostatică dintre două, particule avind spinul diferit de; zero constă
din două contribuţii : (a) partea coulombiană;. (b) energia de schimb -ce
BC

are acelaşi ordin de mărime cu interacția coutombiznă, depinzind i însă de

orientarea, relativă a spinilor.

“44
 >

„Vom considera două particule identice. (1,2) avind stări energetice

nedegenerate. Notăm prin q, coordonatele de poziţie şi orientările spini-
lor q;= (ri(2, Vi 20), Gu). Energia sistemului € se obţine prin rezolva-
„rea ecuaţiei Schrâdinger

RY
Apo d Pa 12) Vs d) = E Va do) . (VII.2.1.)

RA
unde v reprezintă funcţia de undă a; sistemului. Există diferite opinii
cu. privire la; tipurile de funcţii de undă V pe care le folosim. Alegerea
acestora depinde de obiectivul cercetării, cît şi de modelul „pe care dorim

LIB
să-l utilizăm. Deoarece în cazul de faţă obiectivul constă în analiza in-
teracţiilor magnetice în. structuri cristaline, vom descrie electronii în
învelizurile af) incomplete prin funcţii de undă atomice (localizate), iar.
electronii s prin funcţii de undă de bandă (itinerante).

Y
Funcţiile de undă implicate în relaţia (VII.2.1.) trebuie să fie sime-
trice. Dacă V (q, d») este o soluţie a ecuaţiei (VII.2.1.) şi V(q2, q.) va îi

IT
deasemenea o soluţie a acesteia. Deoarece enexpia sistemului este nedege-
nerată, avem :

RS
V(Qu 92) = Av(a- d)
Si i (VII.2.2)
Vaz
VE
Q) = AvV(au d2)

constanta A. trebuind să ia valorile +1. Deci la schimbarea coordonate-

lor celor două particule îîn funcţia de undă, fie că aceasta rămîne neschim-
NI

bată (A= +1,; funcţia este simetrică), fie îşi schimbă semnul (4 = —1,
fundţia este antisimetrică) Sistemul de două particule este deci descris de :
LU

| | | / „o pa3 Lea(a) Vata) — V(q2) Va(q)],

E

(VII.2.3)
RA

i
Vs = ital) da) data
NT

Factorii 1//2 sînt constante de normare. Am presupus că V,(0) şi: V-(q-)

„Sînt deja normate.
CE

Pentru cele două particule considerate, aflate în starea 4, şi ve,

produsul Vă Ș, dq dq: (unde i = A, 8) nu reprezintă suma celor două Pro- |
babilităţi ale funcţiilor de distribuţie VW, şi respectiv W2, Analiza probabi-
lităţilor distinete de distribuţie VE V,dg da: evidenţiază că o particulă
/

are coordonatele q,, aflate între valorile gi și qi +- dq, în timp ce cealaltă

are coordonatele qz, cuprinse între valorile ge și g2 + dq, fără a putea; -
SI

preciza în care stare se află fiecare din aceste particule. De aici rezultă
că produsul Vg; v, trebuie să fie simetric în coordonatele q, și respectiv qe
IA

VE(Qu d2) Vida ai) = Vila a) Vis do).

U

Vom exelude din soluţiile ecuaţiei '"Schrădinger, funcţia; simetrică, dat

BC

fiind, faptul că analizăm un sistem de fermioni.

15
 Să admitera că particulele (1) şi (2) sînt electronii ce ău spinul 1/2..
Starea; acestora; este descrisă de funcţii de undă antisimetrice de forma; :

RY
Os(fu Po) Xa(01 62), . ”
Sa . | (VII.2.4.)
"Palas Fa) Xs(0 02), | .

RA
unde Os(r,, 12) și Ou(r T2) sînt funcţii de undă simetrice şi antisimetrice
ce implică numai coordonate spaţiale, iar Xs(0,, 62)Si Xa(0i 02) sînt
funcţiile de undă simetrice şi antisimetrice ce implică coordonate de spin.

LIB
La aplicarea; unui cîmp B, după direcţia 2, momentul:magnetic al
electronilor (1) şi (2), uz = lup va fi orientat fie paralel fie antiparalel la;
acesta. Notăm prin x, şi Xa funcţiile de undă ce descriu stările de spin
(în paragraful 1I[,2,3, notate x şi X-). i De

TY
%, = 1, Xa = 0 dacă uz este paralel la B,
Xa = 0, Xp 31 dacă p, este antiparalel la B,

SI
deci .
1. 0 |
.
|
|
= ( a ); 3 = ( ) VI25
Tinind seama. de cele de mai sus, relaţiile (VIL.2.4) pot fi Serise
ER
IV
utilizînd funcţii de undă unielectronice: - Se
” »

d = O4fOu(ti) ae) ++ Oulrz) Oalr)] Da(au) Yaloa) — %a(o2) alo.) |

UN

i a | (VIL.2.6)
a(01) az)
AL

„aa = 0-[0,(r.) a(r2)-= (tz) Pa(r)] X„(61) e(o2) + X,(62) Xe(6,) | (VII.2.7)
Xa(6.) Xa(62)
R

| |
.
NT

| Admiţind că amindoi electronii au axa 2 comună, VW. descrie starea

el
- de single a; sistemului, în care spinii electronilor sînt dispuşi antiparal
(stare de stinglet, S =0), în timp ce V reprezin tă funcţia; de undă a siste-
mului în care spinii sînt paraleli (stări de triplet, S = 1) avînd componen-
CE

|
tele My= 1, 0, —1. Am notat prin 0, şi. 0. factorii de normare.
“Să considerăm cazul elasieal moleculei de hidrogen, formată din
doi atomi (nucleele A şi -B, şi electronii 1 și 2) (fig. VII.2).
Hamiltonianul sistemului este e
/

| (VIL.2.8) |
SI

| Pap Pat Pa Pa
- unde | | Ea „o
IA

Pup ( dot ). (VIL.2.9)

4.7 €9 Tav : Ta Tao Toa i i

+ 1» 2)
U

eye sînt energiile cinetice ale celor:doi electroni, iar 4 i (î, șija,respect iv
sînt distanţele între nucleele a și b, nuclee şi electron
BC

electronii 1 gi 2.
“413 4
 Energia sistemului este

E = E + ( WE Za V dr. (VIL.2.10)

RY
|
Vir) ,
Vie)
4

RA
NR
-1O 7 1 06 7.

LIB
Fig. VII.2. — Potenţialul de simetrie sferică (a) și respectiv potenţialu

Y
corespunzător moleculei de hidrogen (b).

IT
Folosind funcţiile de undă (VIL.2.6)şi (VIL.2.7) avem:

RS
” i /
Er = Eo + Bi(Y + Fi): . 7 | (VII.2.11)

| j En 60 + BY — Fn). -
VE (VI.2.12)
unde am notat: |
/
NI

. ,
7
;
Ta = (tr) Otee) fa Olea) Dute) dr, dp (VIL.2.13)
4 7
LU

. 1

IL fa S (Oe) Of) fa Ola) Dalma) dr, dr. (VIL.2.14)

RA

Yu reprezintă energia medie de interacție coulombiană, J.2 este

denumită integrală de schimb, iar E, reprezintă energia; sistemului neper-
+ turbat. - | -
NT

“ Se poate demonstra că termenul 2 favorizează energetic starea,

avînd spinii paraleli '(.7 7 ), integrala, de schimb fiind întotdeauna pozi-
tivă [6]. Pentru simplitate vom considera situaţia cînd funcţiile b, și &
CE

sînt reale, discuţia putînd fi uşor extinsă la cazul cînd acestea sînt com-
plexe. Densitatea de sarcină localizată în punctul re este

e] b*(r2) (ra). „2 YIL.2,15)

/
SI

Notând prin V(r.) potenţialul electrostatice în punctul ra avem

—e9AV(r,)= le] P*(r2) (2). Potenţialul creatîn punctul r, de către densi-
IA

| 1 ce AVi(r ,
tatea, de sarcină (VII.2.15) este V(r,) = pe dr. Deci
! e . , 47 | T4 — I2 |
U

Fi = — iz AY(r) Per. | (VII.2.16)

BC

Ba 0.902 a” | | 47
 Țintna seama de egalităţile : ”

Ve) ATU) = VIP) Ve) — IVVeD) E,

| Va V Viral ari= $ Tr) 9 Ve), 35 = 0,

RY
relația (VII.2.16) se scrie _

RA
| Fra = Am (INV >0 e ONIL2A7)

LIB
deoarece integrandul este pozitiv. Et ,
DA Spinii se dispun paralel (7,7 ) pentru un înveliş uinplut mai puţin :
i” de jumătate, deoarece aceasta, diminuează energia de schimb. Dacă înve-
lișul este plin pe jumătate, din cauza principiului lui Pauli, spinii se vor

TY
așeza, antiparalel scăzînd energia de interacţie coulombiană (regula Hund).
Pentru sisteme mai complexe cu intuacţii de ,,supersehimb,: inte-
grala de schimb poaie avea şi valori negative, cum dealtfel vom arăta în

SI
cazul moleculei de hidrogen. Pentru acest caz, în acord cu relaţiile (VIT.2.11)'
„Şi (VII.2.12) se constată că dacă Za» < 0, starea de singlet are energia
cea mai mică, deci este starea fundamentală. Dacă Z> > 0 starea de tri-

legată de semnul integralei de schimb. ER

plet va fi starea fundamentală a sistemului. Deci orientarea spinilor este

După un studiu detaliat al moleculei de hidrogen, Sommerield [7]

IV
conchide că starea fundamentală a moleculei de hidrogen este o stare de
singlet (1? | ) aparent în contradicţie cu rezultatul obţinut anterior, expri-
UN

„mat prin relaţia (VII.2.17). Explicaţia acestui fapt poate fi dată conside-
rînd condiţiile în care se află cei doi electroni în molecula de hidrogen.
primul caz cînd am considerat electronii într-o pătură incompletă,
aceştia, se aflau într-o groapă de potenţialde simetrie sferică (fig. VIL.2a).
Deci forma, potenţialului este aceeaşi urmînd orice direcţie ce pleacă din
AL

origine. În molecula, de hidrogen există-două gropi de potenţial, deci poten-

_“ţialul în care se află electronii prezintă o simetrie axială (fig. VII.2b).
R

În starea de triplet; (spinii sînt dispuşi paralel), în acord cuprincipiul

lui Pauli, sistemul este deseris de o funcţie de undă spaţială antisimetrică,
NT

în timp ce dacă spinii sînt dispuși antiparalel funcţiade undă spaţială

„este simetrică. În starea de triplet cei doi electroni trebuie să fie suficient
de depărtaţi unul de altul pentru a nu contrazice principiul lui Pauli
CE

(fig. VII.3a), şi ca atare energia potenţială electrostaitică a sistemului este

mai mică, Dar în același timp energia cinetică va crește, aceasta putind
contrabalansa scăderea energiei potenţiale.
| În starea, de singlet pot apare două configurații posibile ce contri-
/

buie la legătura .chimică (fig. VII.3b). Energia fiecărei configurații luată

„în parte este mai mare ca cea a stării de triplet. Combinaţiile simetrice ale
SI

celor două configurații vor corespunde unor nivele energetice: deplasate

(fig. VII.4), starea fundamentală a sistemului fiind cea de singlet. Dispu-
IA

nerea antiparalelă a spinilor poate fi interpretată admiţind. o energie efec-

divă de schimb negativă, E | Da
Energia de interacţie calculată, în cadrul teoriei Heitler-London
U

pentru molecula de hidrogen [8], în funcţie de distanţa, între cei doi atomi,
este prezentată în figura VII.5.
BC

„18
 >

În configurații de spin complexe, energia efectivă de sehimb poate

îi atit pozitivă cît şi negativă urmînd anumite direcţii. Dacă aceasta e
pozitivă în toate direcţiile spaţiului, sistemul este feromagnetic. Uneori

RY
energia de schimb este pozitivă după anumite planuri cristaline şi nega-
tive între planuri, sistemul în acest caz este antiferomagnetic.

RA
Ao! țoB ul
Fig. VII. 3. — Mod de arai- | |
Io apte e -jţ ee

LIB
„ singlet, |

(Acți oBrao . . țțea) bb!

Y
| Orientarea spinilor depinde de semnul integralei de schimb. În cazul
sistemului analizat, format din doi electroni putem considera că aceştia,

IT
sînt cuplaţi prin spinii lor. Acest cuplaj trebuie să fie proporţional cu valo-
rile proprii ale produsului. scalar S152. În ipoteza, formulată, la, început,

RS
că axa 2 a celor doi electroni coincide și ținînd seama că valorile proprii ale
lui si și sa sînt 4? s,(8, +- 1) şi hi? sa(82 4+- 1) adicăi-2-1 avem

.
. |
VE /

S, Sa V = ale + Sa) 12] V - (VII.2.18)

NI

> În starea de triplet (starea cu spini paraleli) valoarea proprie a lui

(5, + 52)? este 22 deci -
LU

o s, 5; n = sa 12 Vu. (VIL.2.19)
inte SS

4
RA

în starea, de sinelet (starea cu spini dispuși antiparalel), valoarea,

DN

„proprie a lui (s, + s,)? este zero, deci

3 .
NT

2 — S=0 Sora excitată

CE

S=0 „7 | Fig. VII 4. — Schema ni-

: , velelor de energie la mole-
Ss Pr cula de hidrogen.
/

S=1 sa - Sai Stare metostobilă

" Dn S=0 Siare iundamenială
SI

Energia de interacţie €.2 în acord cu (VII.2.11) şi (VII.2.12) are

IA

forma : j 3
;

dacă Ss, S2= 7 h2,

a Ca = Ya + Ja
U

(VII.2.21)
|
BC

j A 1
.

| Ea = Vaz — Fu dacă 8 Sa h2,

15 | | 19
 o 'Pinină seama, de valorile s, s, precizate, nu vom modifica expresiile
IL 2. 21) în cazul cînd la prima, oaie vom adăuga——2 za s, sa 2 Jia
. i”

RY
arla a, doua, — af S, s, +a Fi Avem astfel

RA
= = Va — da
| 2
ECE
— 2 ze
fie „ (VIL.2.22)

LIB
TY
d] | |
E, - : „Fig. VII. 5. — Dependenţa

SI
_& “Spini paratei (H „„. de distanţă a energiei de ..
ri pe per i 4 LE _ interacţie în molecula de
hidrogen.

ER
IV
Spini antiporakti (ti)
UN

În feromagnetism ne interesează numai partea debenăentă; ! de spin

“a lui (VII.2.22). Aceasta reprezintă energia de interacţie a partitulelor,
în funcţie de orientarea relativă a spinilor. În cazul a doi electroni energia,
AL

de interaeţie poate fi1 deci exprimată prin hamilionianul (în unităţi “)

3 3 — 2 fas a 0112.93)
R
NT

Relaţia poate fi extinsă la un ansamblu de mai mulţi electroni, iînsu-

mând după toate perechile
BP = —2 3 Pau Su Sa. OVIL,2.24).
CE

isi. ,
. 4 = . . ”

Pentru atomii ce au pături interioare complete Ș, s, = 0 deci

= — 2FuS > s,= 0. Să considerăm doi atomi ce au (n-+-1) electroni
/

situaţi în afara păturilor complete. Hamiltonianul de schimb va îi

SI

L. = — 217 S, St Fisaua Sea Sy +. nt fun Sita Sy ji: +, rm 554]:

IA

(VIL.2.25)
Dacă admitem că,
« , integrala de schimb este izotropă şi egală cu
U

avem
(TIL.2.26) |
BC

£ sn] = — 275, S,.

XP _- 27|10 sr] [5r=0

20
 “Relaţia (VII.2.26) este denumită hamiltonianul Heisenberg pentru siste-
„mul de spini ce interacționează, în absenţa cîmpului magnetic exterior.
Hamiltonianul Heisenberg se bazează pe anumite aproximaţii şi

RY
anume : - |
1). Neglijează faptul că la generalizarea, interacţiilor de la doi spini
„la N spini, prezenţa, de exemplu, a celui de-al 3-lea atom în mod nor-

RA
mal ar trebui să afecteze interacţiile între perechile iniţiale. |
2). Se presupune căi nteracţiile de schimb între electronii aceluiaşi
atom sînt, identice. |

LIB
3). Interacţiile magnetice sînt considerate izotrope, asttel încît nu
„poate îi justificată anizotropia magnetică.
4). Utilizînd funeţii de undă localizate, hamiltonianul Heisenberg -
descrie mai bine comportarea magneticăa izolatorilor, decît cea a metale-

Y
lor, | | , | E
5). Se presupune că electronii sînt în stări orbitale nedegeneraţţe și

IT
stările excitate pot fi neglijate. | | a
6). S-a considerat numai cazul ionilor în stare S (avînd momentul

RS
orbital L = 0 sau îngheţat de cîmpul cristalin). În cazul cînd Lzo0
„avem degenerare orbitală şi efecte posibile ale cîmpului cristalin Şi astfel
„nu se mai;regăsese premizele modelului. ! |
Se constată că 1 este de acelaşi ordini de mărime cu energia de.
VE
interacţie coulombiană dintre doi ioni. Integrala de schimb depinde de
gradul de acoperire a funcţiilor de undă ale ionilor. Deoarece gradul de
acoperire seade. exponențial cu distanţa, interacţia de schimb directă
NI

este de rază, mică de acţiune.

„.: Oaltă metodă de analiză a moleculei H, se poate face folosind modelul
LU

Hund-Mulliken [9, 10], metoda fiind cunoscută sub denumirea de metoda

orbitalilor moleculari (OM). Hamiltonianul Heisenberg poate fi obţinut
» folosind un calcul de perturbaţie în ordinul unu şi respectiv doi, utilizînd
orbitali ortogonali [11]. Se evidențiază că multe din rezultatele teoriei
RA

"Heitler-London (constanta, de schimb, unde de spin, existenţa, temperaturii

"Curie etc.) cu toate aproximaţiile folosite rămîn valabile. |
„Cu toată lipsa de rigoare a hamiltonianului Ilcisenberg, acesta apare
„caun punct de plecare pentru multe modele ce justifică comportarea mag-
NT

netică.a izolatorilor. Pentru metale situaţia este mai puţin clară.

literatură s-au ridicat îndoieli privind. valabilitatea acestuia, «și
„diferite studii au încercat; să-l justifice sau să-l dezaprobe [12]. Herring
CE

[13] încearcă să clarifice problema hamiltonianului de schimb și a metodei

“ Heitler-London în cazul atomilor bine separați, dînd o justificare mai rigu-
roasă a descrierii fizice, a aspectelor pozitive cît şi limitărilor aproximaţie;
Heitler-London. ia
/
SI

VIL.3. Modelul Ising

IA

Dezvoltarea unui model al feromagnetismului pe baza hamiltonia=

nului (VII.2.24 iv dificilă. Ca urmare, uncori, se utilizează o
U

formă mal simplă a acestuia, cunoscută sub denuriireă e ISiNg.

Dezvoltind produsul scalar din relaţia (VII.2.24) avea
BC

IP = — 2 (Sta Sia AP Bu Su F Ste Si). O (VIL3.1)

—— . NR nana .

21
 -

Modelul Ising [14] neglijează interacţiile de forma — 2 J(Siz Sk

-+- 81,5). Această aproximaţie, din punct de vedere fizic, este echivalentă
"Gu presupunerea, că valoarea instantanee a momentului de spin, poate Ti

RY
înlocuită prin media acestuia în timp. Admiţind axa 2 ca axă de cuanti-
„hicare avem (8/4) = (Ss) =0 și deci
—— a | . | Ă ” 7
Bi — 2 F Sase | (VII.3.2)

RA
“Într-un anumit; sens modelul Isine apare ca o ficţiune matematică._
ce neglijează componentele spinului perpendiculare Îa direcţia cîmpului

LIB
magnetic, care adesea sint importante din punct de vedere fizic. Modelul
—Îsing poate îi considerat ca o aproximaţie valabilă pentru substanţele
care prezintă o anizotropie uniâxială puternică. Modelul Ising are însă,
meritul de a permite, în unele cazuri, calculul în mod riguros, al magneti-

TY
zării sistemului. | |
“În anul 1925 Ising [14] formulează bazele modelului, feromagne-
tismul cristalului fiind atribuit interacţiilor între spinii electronilor nepe-

SI
_rechi ai atomilor componenți. Modelul se bazează pe următoarele supoziţii :
1). Atomii sînt fixați rigid în reţea. Această afirmaţie corespunde
fie cu neglijarea, vibrajțiilor rețelei, fie cu presupunerea că aceste vibrații.

rate separat. ER
acţionează independent de configuraţia de spin și ca atare pot fi conside-
Da
„...2). Fiecărei particule a cristalului i se asociazăo coordonată de spin o.
IV
Aceasta reprezintă o mărime scalară ce poate lua valorile +1. Alegînd o.
direcţie arbitrară, o = +1, corespunde acesteia, în timp ce o = —1 este
direcția opusă. Cele: două direcţii corespund. pinului „în sus”(4) şi
UN

respectiv „în jos”(| ). E i

3). Energia de interacţie Z£,, apare numai între vecinii de ordinul
UNU :

e
AL

= —27 6;0, dacă 3,3 sînt vecini în ordinul unu, (VIL.3.3)..

„| 0 altfel. | A |
R

Constanta Z reprezintă mărimea, interacţiei de schimb. Aceasta este

pozitivă în cazul cuplajului feromagnetic şi riegativă în cazul celui anti-
NT

feromagnetic. | a |
4), Particulele ce constituie cristalul, pot interacţiona cu cîmpul
magnetic exterior. Atribuind un moment magnetic u; = o, up fiecărei
CE

particule ş, energia de interacţie a acesteia cu cîmpul exterior este

Pa==mwBo (VII.3.4)
/

Se poate arăta, că reţeaua, Ising liniară nu este feromaanetică [15].

SI

pentru orice temperatură finită 7 > 0. Suseceptivitatea magnetică a aces-

teia este
IA

72 esp 0 ZID). CVIL8.5)

.
U

„Modelul sing pentru o reţea bidimensională patraită este unul din

BC

„cazurile ce pot îi rezolvate, exact în lipsa cîmpului magnetic extern, pre-

zentind în același timp tranziţiide iază, Soluţia problemei a fost dată de

22
 „Onsager în 1948, demonstraţia fiind publicată în 1952 de către Yang
[16]. Magnetizarea sistemului [17] este dată de

MU = (1 — (sh 2%, sh 28%)2]IB, (VII.3.6)

RY
unde &, = Fi şi 3 = d „Am notat prin , şi Z, integralele de

RA
lip Ț | Ip TD
„schimb după cele două direcţii ale reţelei patrate. Soluţii riguroase s-au
obţinut și pentru alte reţele bidimensionale [18]. |
Pisher [19] pe baza unei. metode de dezvoltare în serie a estimat

LIB
dependenţa de temperatură a susceptivităţii magnetice

= Y
Hbo tă2 (1 — =) —7]4
„ 7>1, (VII.3.7)
ip 1, T

Y
N

IT
Relaţia (VII.3.7) ar putea fi valabilă doar la temperaturi apropiate de 7.
Deoarece la temperaturi ridicate, susceptivitatea magnetică determinată
experimental urmează o relaţie de tip Curie-Weiss, modelul nu deserie în

RS
mod corect comportarea în acest domeniu de temperaturi.
Comportarea magnetică a unei reţele de spini Ising tridimensionale
a fost studiată prin dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei de partiție, VE
la temperaturi scăzute [20] cît şi ridicate [21—23]. Aceste dezvoltări
au îost obţinute atît folosind calcule matriceale cît şi analiza combinato-
zie. Iste imposibil de a discuta fenomenele critice, pe baza dezvoltări-
NI
lor în serie; acestea, dau rezultate corecte la temperaturi nu prea apropiate
„de temperatura Curie, T,. Cele mai bune estimări ale valorilor 7, pentru
reţele tridimensionale se obţin prin interpolări între cele două domenii
LU

" «de temperatură [24, 25].

Prezentăm în figura, VII.6 dependenţa de temperatură a magnetizării
spontane pentru o reţea tridimensională cubică simplă Ising [24], cal-
RA

i
NT

1,0

Fig. VII. 6. — Dependenţa 8 0.8

de temperatură a magneti- Z
CE

zării pentru o rețea Ising,: = gg

es : (1)—aproximaţia Brag- EX * ,
Williams ; (2)-Bethe-Pcic-
rls; (3) — Kikuchi; (4) — 0,1
extrapolare.
/

0.2
SI
IA

| culatiă în diferite aproximajii şi anume Brag-Williams [26], „Bethe-Peierls

U

[27], Kikuki [28], cît şi prin extrapolarea dezvoltărilor de la temperaturi

BC

joase! şi respectiv ridicate,

23
 ” “O altă aproximaţie o constituie modelul Ising sferic [29]. Acesta,
permite fiecărui spin a avea o mărims arbitrară impunînd însă ca suma,
patraielor spinilor să aibă o valoare anumită. Soluţia acestui model se
obține în mod riguros, evidențiind o temperatură Curie ceva mai mică

RY
decit cea mai bună estimare a modelului Ising. 2 |
„„..„ Pentru dezvoltarea funeţiei de partiție la, temperaturi ridicate Kirk-
wood [30] utilizează formalismul semi-invasrianţilor. Această metodă este
dezvoltată de Brout [31]. Horrovitz şi Callen [32] consideră modelul Ising

RA
al feromagnetismului în cazul spinilor arbitrari, interaeţiile de schimb
„fiind funeţii arbitrare de distanţa între spini. | ua |
„ Ferer și Wortis [33] analizează comportarea la temperaturi ridicate

LIB
a unui feromagnet -Ising tridimensional. | o as
apropiere de temperatura Curie, susceptivitatea magnetică în
modelul Ising tridimensional [34] urmează o lege de forma,

Nbobt (ph, A|

TY
qm 12 pe —i A N e
> VIL3.8)
-3.

„Această relaţie este mai apropiată de legea Curie-Weiss (obţinută,

SI
în aproximaţia, cîmpului molecular) comparativ cu relaţia (VII.3.7). Pro-
„babilitatea existenţei fluctuaţiilor localeîn acest caz este mai mică com-
parativ
ER
cu cazul reţelei Ising bidimensionale, relaţiile obţinute fiind astfel
mai aproape de prezicerile modelului cîmpului molecular.
“Trecînd în revistă numărul mare de lucrări apărute în literatură,
IV
este evident faptul că modelul Ising este unul din modelele cele mai mult
studiate în fizica. statistică. Aceasta se datoreşte în principal faptului
că este cel mai sim.slu model ce prezintă fenomene cooperative şi tranziţii
UN

de fază. De interes este şi faptul că hamiltonianul

Ising este
o parte a
hamilţonianului Heisenberg, convenabil în a prelimina, unele probleme ale
feromagnetismului. | | e
AL

VII.4. Modelul cîmpului molacular

R

VIL44. Cîmpul molecular

NT

„Pentru un. cristal tridimensional, plecînd de la Hamiltonianul

CE

Heisenberg, este imposibil de calculat exact dependenţa de tempera-

tură a magnetizării şi ca atare se folosese metode de aproximaţie.
O clasă de metode tratează exact o mică porţiune a cristalului în
timp ce interacţiile de: schimb ale acestei porţiuni cu restul cristalu-
/

lui se analizează folosind unele aproximaţii. Una din aproximaţiile des

utilizate constă în înlocuirea, efectului acestor interacţii printr-un câmp:
SI

„efectiv a cărui proprietăţi se determină în mod seli-consistent. Cea mai

simplă aproximaţie corespunde cazului cînd porţiunea, considerată a cris-
IA

talului este atomul, înteracţiile acestuia cu restul cristalului fiind înlocuite

printr-un cîmp efectiv. Această aproximajie este cunoscută sub denumirea,
de modelul câmpului molecular. a | | Si
U

„Modelul cîmpului molecular afost elaborat de Weiss [35] în anul

1907, cu mult înainte de dezvoltarea modelelor care justifică interacţiile
BC

- între momentele magnetice. Modelul şi-a propus să explice:

24
 a) existenţa magnetizării spontane sub o anumită temperatură cri-
tică denumită temperatura Curie ; | |
| b) apariţia unei magnetizări însemnate a probei la aplicarea unui

RY
cîmp magnetic extern H relativ mic,
Ipotezele făcute de Weiss în elaborarea modelului sînt următoarele :
1). Sub temperatura Curie 7, materialul feromagnetic este consti-

RA
tuit din domenii magneiice, fiecare din acestea prezentind o magnetizaro
spontană. Magnetizarea întregului ansamblu este dată de suma vesto-
rială a magnetizărilor domeniilor. Deoarece momentele magnetice ale

LIB
domeniilor sînt orientate după anumite direcţii preferenţiale (de 7magneti-
2are ușoară), în lipsa unui cîmp magnetic extern, magnetizarea ansamblu
lui este nulă. Sub acţiunea cimpului magnetice extern II, magnetizările
domeniilor se vor orienta, materialul prezentînd o magnetizare apreciabilă,

Y
2). Fiecare domeniu are o mâgnetizare ' spontană ca: urmare a, exis-
tenţei unui cîmp molecular II, (cîmp efectiv) ce aliniază momentele mag-

IT
netice ale atomilor.în cadrul aceluiași domeniu. o i
„Deși Weiss nu a putut explica originea acestui cîmp molecular în

RS
dezvoltarea modelului, postulează că H,, este proporţional cu magnetiza-
rea JI. o ” |
Ha — Nu N, . | (VII.4.1)
VE
unde parametrul IN u este denumit coeficientul câmpului molecular.
Cimpul total care va acţiona asupra probei va fi
NI
po |
Ha = H+ Hy. „CVIT4.2)
LU

| : | Introducerea constantei. de interacţie W,, între particule, conduce la

| modificarea „relaţiei M = 3H, evidenţiată în cazul materialelor para-
magnetice, la torma M = xo(H + N421). Coeficientul cîmpului molecular
RA

este introdus [6] astfel încît să satisfacă condiţiile :

| 1) Selfconsistenţa. Magnetizarea nu e produsă numai de cîmp
extern H, dar și de magnetizarea proprie a sistemului
NT

MU = 3 + Nu A). (VII.4.3)
Pe această cale s-a restabilit consistenţa logică a teoriei. Avem deci
CE

MU = Yo A + Nu XoM = Jo E + Nu Yo(Xo E + Nu Xe) =

/

= Yo AL + Na Xo) + (Ni 79) UI =

SI

> 70 E + Na 0) + (N 18) (roE + Nu o 0) == NILA4.4)

IA

= 10 HU a (ii o) + (Ni yo + (Aa o +k...]=

U
BC

care este echivalentă cu relaţia (1.4.12).

: a 25
 2). Reacţia îmversă. Corecţiile succesive ce apar în. relaţia (VII.4:4)
nu rezultă în mod instantaneu, în momentul în care H începe să acţioneze
asupra sistemului, ci acestea, sînt distribuite în timp. Corecţia de ordinul

RY
n apare astiel ca efect numai al corecţiei de ordinul (n—1). Acest feno-
men. este analog cu reacţia inversă întîlnită în electrotehnică ;
3). Cîmpul molecular. Cîmpul molecular (VII.4.2) acţionează la
nivelul fiecărei particule ce constituie sistemul magnetic. Astfel chiar în

RA
absența cîmpului magnetic apare o magnetizare spontană violînd e lege
a simetriei și anume faptul că spaţiul este izotrop în interiorui sistemului
magnetio. . | a | SS

LIB
| Weiss nu a putut explica originea cîmpului magnetic intern în ela-
borarea modelului. Abia după 20 de ani odată cu formularea, de către
-Heisenberg și Dirac a hamiltonianului ce descrie interacțiile magnetice
8-a putut evidenția sensul fizic.al constantei cîmpului molecular. |

TY
„ . Bă considerăm hamiltonianul Heisenberg ce descrie interacţiile mag-
netice între spinii atomului s cu spinii celor + atomi vecini în ordinul unu

SI
ă m — 2/u S, y, S,. - . (VII.4.5)
i=i Da

În. mod
ER
obișnuit modelul câmpului molecular poate îi ugor extins
să includă mai mult decît un tip de interacţii. Vom considera însă în cele
IV
ce urmează numai cazul interacţiilor cu vecinii de ordinul unu, pentru a
putea compara aceste rezultate cu prezicerile altor modele în care apar
aceste restricţii. N Mae
UN

Să, înlocuim în relaţia (VII.4.5) interaeţiile magnetice printr-un cîmp

efectiv H,, astfel ca hamiltonianul să âibă forma, -

a = — hopa SH „0 CVILA.6)
AL

i Compazind relaţiile (VII.4.5) şi (VII.4.6) rezultă |

R

= fu y $,. (VIL.4.7)
NT

Ho ka 9 j=1 E Ă
În spiritul aproximaţiei Weiss, presupunem că fiecare S, poate îi
CE

înlocuit prin valoarea sa medie (S,). "Dacă toţi atomii magnetici sînt iden-
„tici şi echivalenți, magnetizarea cristalului este . -
e

M=NguSp. „ (VIL4:8)
/

În acest caz... i De
SI

Rp,= 2fa_ spa fu, (VIT.4.9)

IA

, Sua uo NI? pă bo |
De aici rezultă | E |
U

| Ma 2du | (VII.4.10)
BC

Am notat prin. N numărul de: atomi pe unitatea, de volum. -

2
 Generalizarea, pentru cazul cînd momentul atomului se” datorește
atit mișcării orbitale câtşi de spin, se face prin înlocuirea, lui S prin J iar
9 prin 9. A

RY
„_ Utilizînd rezultatele obţinute în capitolul V, relaţia V.3.10, de-
pendența de. temperatură a magnetizării cristalului este dată, de

| NUD) = No ue JE, (2), o OVILAal)

RA
unde - i a 3 |

LIB
p = tobe
II Fe, (VII.4.12)
Ip DP | -
iar | , | |
B(2) = a 1 tn E i n — zeta .0VIL.4.18)

Y
IT
În relaţiile de mai sus magnetizarea nu mai este exprimată printr-o

RS
relaţie liniară. 'Ținînd seama de expresia lui H, ecuaţia (VII.4.11) este o
ecuaţie implicită pentru JM.
Să examinăm dependenţa de temperatură a magnetizării spontane
în unele domenii de temperatură de interes. Notînd prin J1(0) magnetiza- VE
rea spontană la 0K:
“i M(0) = Ngy und, OTITA)
NI
po i - |
avon A A m | | |
| pe Dap. (YII.4.15)
LU

| , î | A M(0) a
Înmulţind şi împărțind relaţia (VII.4.12) prin M(0) avem
RA

UD) la Te
(VIL.4.16)
M(0) Nu Ngi pă J?uo
NT

Eliminarea, parametrului între relaţiile (VII.4.15) și (VI.4.16) con-

duce la o ecuaţie explicită pentru dependenţa, de temperatură a magneti-
CE

zării. Soluţia analitică a lui M(7) se obţine mai greu şi ca atare se preferă,
i rezolvarea grafică (fig. VII.T). Soluţia stabilă a problemei este dată de
; punctul de intersecţie P a, ecuaţiilor (VII.4.15) şi (VII.4.16). Desigur că
| folosirea calculatorului, este de preferat în cazuri de rezolvări curente a,
* problemei.
/

„Pentru o temperatură mai mică decit cea critică,

1. sistemul pre-
SI

zintă o mnagnotizaxo-spopțână diferiti de zero. Dispăriţia magnetizării

spontane va corespunde situațieiîn cate dreapta (VI1.4.16) este tangenta
IA

în origină 1a_cutba-(VIL.4.13) În” acest câz pantă dreptei 041(7)/0z =

= —— e _—va trebui să, fie egală cu panta curbei (VII.4.15)în origine
U

Lo iz Ni 9 i i aa
„> 0 M4(P)
= 1100) | Sate) = Ada ho (9 + 1) ora)
BC

da X=0 +=0 3 - .

Se - | | | .7 . 27
 De aici rezultă |. îi a
| m, = 99 bă po Vu +0 (VII.4.18)

RY
unde 7, reprezintă temperatura “Curie feroinagnetică. - -
Â
5 | : RA

RA
iz | .
” i „. i S

E3 Dle i
Ț=T"Cc , Pc
3 ÎN

LIB
Fig. VII.7. — Reprezen-
3 tarea grafică a relaţiilor
(VII. 4.15) şi (VIU.
4.16),

TY
SI
în | i Dă aaa x E
Frecvent se preferă, reprezentarea
M()| M(0) în funcţie de temperatura redusă 7/7,. În acest; caz, în acord
ER magnetizării spontane. redusă;
IV
cu teoria lui Weiss, avem pentru toate substanţele o relaţie de forma,
M(1)] 4(0) = f(T] £,), unde f este o funoţie universală ce nu implică cons-
UN

tante nedeterminate. Prezentăm ca exemplu în figura, VIL.8, M(T)/M (0) -

SI 1,0
AL

0,8
R

- : . - ; a /
Fig. VII. 8. — Valorilemag- ' 95
NT

netizării spontane reduse Ş

„în funcţie de temperatura. = : |:
redusă, calculate în apro- * pal
„„Ximaţia cimpului molecular;. 3 |. |
CE

şi puncte experimentale, a . “o Fie p |

i a L Cobalt ..
oa [e Ma
/

—Î. | l
SD D208 06 08 10
SI
IA

= UI 13 pentru valori S = 1/2; 1 şi co. Univergalitaitea acestei re-

prezentări, rezultat; al' teoriei-lui Weiss, este cunoscută sub denumirea de
legea stărilor corespondente. 'inînd seama, de expresia lui T, avem -
U

MT) _ p (_3I MIDI). OVIEA19)

BC

M(0) -&(7a M(0) 2) |

4
28.
 Bxplicităm relaţia, (VII.4.15) în: două domenii de interes:
1). Temperaturi foarte joase. Vom dezvolta în acest caz funcţia Bril-
louin pentru. valori mari ale argumentului, deoarece ovident 1|'1,—0

RY
Astfel thy—1—2 exp(—2y), pentru y—>co. Deci
MD d1
A) a 03 qie) a... a OVIT 420).
(0) pes iz) + „Is. 20)

RA
și DRE |
d)

LIB
| M(0) / _ VIL42)
ag 0
|
Relaţia (VII.4.21) evidenţiază că această versiune a aproximaţiei
cîmpului molecular satişface legea a III-a a termodinamicii.

Y
* Variația cu temperatura a lui M(7)/(0) este mai puţin rapidă

IT
decît cea prezisă de modelul undei de spin [36] (paragraful VII.6)
M(7)] M(0)a7%2, ce reprezintă o soluţie exactă a modelului Heisenberg
la temperaturi joase. Așa, cum se vede din figura VIL.9 în regiunea, tempe-

RS
raiturilor joase, rezultatele experimentale [37—41] sînt descrise mai bine
de olegeîn 792, . | | |
2). Temperaturi apropiate de punctul Curie. În acest caz vom dez- VE
„Yolta funcţia Brillouin pentru valori mici ale argumentului. Astfel.
E / 2 9
| a] (i 7) (VII.4.22)
M(0)] 3 sri 7
NI

i
| | „1.00
LU

| 7. | Ă
0,%
RA

Fig. VII. 9. — Dependenţa 4 038

de temperatură a mamne 2 .
tizării spontane la tempe-. X
raturi joase și date cxpe- 7 097L-:
NT

rimentale pentru fier şi 3 *

nichel.

0.96
CE

09 5g 0,10 0,20 0,30 0,40 0,50

TITa.
/

respectiv
SI

| M(T) |
AD) ta, — Dire, (VIL.4.23)
M(0) |
IA

'3) Comportarea în regiunea paramagnelică 2 > T,. În regiunea cores-

„punzătoare unor argumente: mici ale funcţiei Brillouin avem
U

JAI II 2242] +1 Dee.

BC

B,() în (VIL4.24)
3J ___ 83J 30J2
29
 R eţinînd primul termen al dezvoltării
| I-+-1 0 XN 2 a:
M = Nasu J + p = bo
AY ne
I(] +1) (E + Na M).
| | |
(V1I.4.25)
“37 ap 2 | .

RY
Magnetizarea spontană, deasupra, temperaturii
sub acţiunea, cîmpului extern HZ va, apare 7, va, fi nulă. Totuşi
o anumită magnetizare M a,
substanţei. În cazul cînd H este de ordinul câmpu
rilor magnetice uzuale și

RA
deci nu apar efecte de saturație, susceptivita
tea, magnetică, este |
LC, "VIL.4.26)

LIB
H 1T-—9
» unde 0 este denumită, constanta Curie a sistemului

0 = AQ boi IU + 1), (VII.4.27)

TY
jar a | | |
. ” 9 2

0= SU
- | . .

bo

SI
FD) pp, „(VIL.4.28)
3kp

ER
Relaţia (VII.4.26) este cunoscută sub denumirea de
Weiss. Conform teoriei cîmpului molecular temperatura, lege Curie-
Curie paramagne-
tică0 este egală cu temperatura Curie feromagnetică 7.
Datele experimen-
tale relevă însă că aceste două, temperaturi sînt diferite
IV
. Prezentăm în
figura, VII.10 dependenţa, de temperatură, a inversului suscept
ivităţii la
z |
UN

 5 |
DA =
a
|
AL

.
E
“
e 8 a
2
PF
R

%
= ia
x
NT

4 L_
CE

0 | L_ l în.
500 Te g” 750 A
1000 . 1250 - 825
Temperatura (K) Temperatura (K)
/

la) . (b)
Tig. VII. 10. —
SI

Dependenţa de temperatură a inversului susceptivităţii: magnetice la un corp

feromagnetic (nichel): (a) la temperaturi ridicate şi (b) în jurul punctului Curie.
un material feromagnetic (nichel). La temperaturi ridicate x"1
IA

urmează,
_0 relaţie de tip Curie-Weiss (VII.4.26) în timp ce în jurul temperat
urii
Curie ieromagnetice susceptivitaitea. este descrisă de o relație
U

TI = 0(7—1,y, (VI11.4.29)
unde y ='4/8 în cazul fierului şi nichelului [42, 43].
BC

30
 Apare astfel o deosebire între temperatura Curie feromagnetică
(la
care JM = 0) şi cea paramagnetică (la care 1 IX = 0). Unele valori
repre-

RY
zentative 7.0 şi M(0) pentru metale le redăm în tabelul VII.].
Momentul
magnetic la saturație (exprimat în up) n = M (0)/Wup are
o valoare ce
corespunde la un număr fracţionar de magnetoni Bohr. În acelaşi
timp,

RA
TABELUL VIIL.1
Date privind unele metale feromaynetiee .

LIB
Momentul
m 0 0— Te | ae satu- Momentul
Metalul
Ş
07$I Cc
K) Te- nație? lae electiv
(%) 0 : (un)
(up)

Y
Fier 1043 | 109% | 4,79 2,92 3,18

IT
Cobalt [1394 | 1428 | 2,44 1,73 3,12

RS
Nichel | 631| 650 |3,01 0,61 | 161
Gadoliniu .| 293 | 302,5 | 3,24 7,55 794 /
* momentul efectiv dedus din constanta Curie, diferă de valoarea, VE
obținută,
din măsurători la saturajţie. “
Modelul cîmpului molecular prezice că în absenţa cîmpului extern,
căldura specifică, C,, la T >7,va tinde la zero. Experimental nu se eviden-
NI
țiază o astfelde comportare. La temperaturi mai mari ca 7,
rămîne o
căldură, specifică reziduală care scade cu temperatura. Această,
diferență,
în comportare rezultă ca urmare a ncglijării ordinei de rază mică de
LU

acţiune :
la > |
Ținînd seama de relaţiile (VII.4.14) și (VII.4.18) avem
__ 3I Nk A(M(T)/A41(0)) |
RA

mn
2(J-+1) (VIL.4.30)
a(7/17,)
NT
one

Fig. VII. 11. — Depen-

dența de temeperatură a
CE
E_-NwLru

căldurii specifice pentru un

feromagnet în modelul cim-
Î

pului molecular (S=1pP, S = 5/2 3/2 1/2

3/2 şi 5/2) și respectiv în
cazul fierului şi nichelului
/

(în unități 2).

0,5 1,0
SI

Mărimea discontinuităţii la 7 = 7, poate fi evaluată înlocuind

IA

(VII.4.30) relaţia (VII.4.22)

în
cu Nk = BR
U

II JA (Ia)
(VII.4.31)
BC

Valorile AO, calculate în ipoteza, că momentul magnetic se datoreș

te spinu-
lui pentru S$ = 1/2, 3/2 şi 5/2 sînt prezentate în figura
VII.11.

31
 Rezultatele experimentale pentru nichel
calitativ similare cu cele teoretice, valori - [44,45] şi fier [46] sînt
le fiind de acelaşi ordin de mă-
rime (fig. VII.11). Acestea, şe.pot compara
direct numai după scăderea,

RY
din valorile experimentale â contribuţiilor
nemagnetice, Apar însă şi deo-
„sebiri între acestea. Astfel: | | | IE a
a. Curba experimentală, imediat sub tempe
, mai repede decât cea, prezisă, de relaţia (VII. ratur a Curie, crește

RA
4.30)
acord cu prezicerile modelului cîmpului molec ; și ca atare nu este în
ular. a
b. Modificarea în AC, la 7, nu apare brusc. Aceasta se manif
pe o plajă de temperatură ce se poate întin estă,
de pînă la, 50 grade.

LI B
c. Deasupra temperaturii Curie apare o anumi |
„ce este atribuită, calitativ, ordinei de rază ţă căldură specifică,
mică de acţiune. i
În ansamblu, teoria, cîmpului molecular dă
tor de bună a celor mai importante proprietăţ o descriere surprinză-
i fizice ale feromagneţilor
şi anume : dependenţa, de temperatură, a magne

TY
tizării spontane, a suscep-
tivității magnetice la, temperaturi înalte şi a,
căldurii specitice. O analiză,
în detaliu evidenţiază faptul că din punct de
vedere cantitativ apar anu-
mite deosebiri între datele experimentale

SI
- şi modelul teoretic. Astfel la,
temperaturi joase magnetizarea, se îndepărtea
ză de prezicerile modelului, |
urmînd o variaţie în 732 sau T?, iar în jurul
puneţului Curie M c(P—D,
valoarea f = 1/3 observată, experimental difer
teoretic. Susceptivitaitea, magnetică în jurul
x (7 — 7.) unde valoarea, experimentală +
ER ind de f=1/2 evidențiată,
punctului Curie este
= 4/3 diferă de ceea teore-
țicyă = 1. În același timp exponenţii critici deter
V
minaţi pentru căldura,
specitică, a, pentru izoterma, critică, 5, pentru lungi
mea, de corelaţie între
NI

particule v diferă de asemenea, comparativ cu

cele prezise de teoria,
cîmpului molecular, . . : . Da
Datele experimentale, rezultat a numeroase decetă
IE
LU

„serioase îndoieli cu privire la valabilitatea aproximaţiei ri au ridicab

cîmpului molecu- |
lar. Totuși sistematizarea, acestor date [6] a condu
s la descoperirea a, -
două legi:
Sa i
RA

„1. Legea umiversalitățiiîn . cazul sistemelor unde forţele de interacţie

între particule sînt de rază mică de acţiune, epone
nţii critici (B, +) nu
depind în mod fundamental decît de doi parametri geomet
_ Stonakitatea d a sistemului și numărul de componente rici : dimen-
NT

independente ale
parametrului de ordine (magnetizarea.). Toţi ceilalți parame
tri (simetria, -
reţelei, interacţiile etc.) contribuie doar la, valorile
7, nu însă la,
comportarea sisțemului în jurul acestei temperaturi.
..
CE

2. Legea similitudinii. Dependenţa de cîmpul externH

a magneti-
zării, la, temperaturi apropiate de 1. prezintă, forme
asemănătoare. Ca,
urmare a unei schimbări de scară
E
/

noa pa
fl (VII.4.32)
SI

” Se (D—De (ID— 1) a
IA

se poate realiza suprapunerea, rezultatelor măsurătorilor efectua

te
rite temperaturi, pe aceeaşi curbă.. Această, lege reduce la; doi (1 la dife-
Şi %2)
numărul de exponenţi critici independenţi, toţi ceilalți. exponen
ţi putînd
U

fi exprimaţi cu ajutorul acestora. | | -

Modelul cîmpului molecular consideră, o medie a, interacţiilor. ”
luată,
BC

după întregul cristal, la un atom dat, Astiel, se neglijează fluctuațiile în

2 | i
 orientarea spinilor vecini. Deci o teorie corectă va trebui să ia în conside-
rare fluctuațiile care se produc într-o celulă formată din cel puţin vecinii
de ordinul unu. Restrieţia privind interacţiile numai cu spinii vecini poate

RY
„fi-evitată în cazul cînd toate interacţiile sînt pozitive. Pentru aceasta, în
relaţiile dezvoltate precedent, vom înlocui +7 prin Bu.

RA
"VII.4.2. Variația cu temperatură a coeficienţilor
cîmpului molecular o

LIB
Interacţiile de schimb sînt dependente de distanţa care separă atomii.
Deoarece cîmpul molecular reflectă valoarea medie a interacţiilor de
schimb, în cristal, ar trebui ca acesta să varieze cu distanţa. Creşterea

TY
temperaturii conducela un efect de dilatare a cristalului, în același timp
valoarea medie patratică a distanţei instantanee, între atomi, creşte ca,
„urmare a agitaţiei termice. Astfel este de așteptat ca interacţia de schimb

I
RS
să varieze cu temperatura. .
Neel [47] analizează, dependenţa de temperatură a „coeficienţilor
cîmpului molecular și ca o consecinţă corecţiile ce trebuie aduse la cons-
tanta Curie experimentală. Să notăm prin u() deplasările relaţive întreVE
doi atomi vecini. Notînd prin Z, interacţia de schimb la 0 K, la o tem- :
peratură TD avem / |
„A
FT fi i Le Cp OVUL 4.88)
I
UN

dr 2 d ț

Mediind relaţia, (VII.4.33) şi ţinînd, seama de (VIT.4.10) avem

7
, ar
AL

Di
Nu = Nu(0) + Da
ANe il, d2N,, ru au
CP) e se (VIL4.34)
“da?
TR

unde a reprezintă distanţa. între atomii vecini de ordinul unu.

Variația, distanţei medii între doi atomi vecini este
EN

“ Cur = aa, (VII.4.35)

unde e reprezintă coeficientul de dilatare liniară. Similar |
/C

Cup E RI (VII.4.36)
: | 3 Vu o
SI

unde x'reprezintă coeficientul de compresibilitate, v este volumul molecu-

lar iar R constanta gazelor perfecte. |
În acest caz coeficientul cîmpului molecular poate fi scris în forma,
IA

| Na = NOL + De VILA.37)
unde | a ' | | |
U

SR | e Ar ! 2:02 o

ap at Ai ad a, (VIL.4.38)
BC

E N(0). da: „Ov N (0) E da? ” " |

- 3—0.762 i
 Această "variaţie termică a
fică constantele ecuaţiei de star coeficientului cîmpului molecular Modi-
e, în starea, feromagnetică, cât
criind starea, paramagnetică. şi cele des-
Pe de altă parte rezultă o
a fazei feromagnetice care poat instabilitate

RY
e modifica, tipul de tranziţie.
| Să notăm prin O şi 0 constanta,
„ paramagnetică, determinată, Curie şi respectiv temperatura,
experimental iar prin 0, şi 0, Curie
(în absenţa dilaiării termice). valorile reale.
Vom avea.: |

RA
| M = (HZ, + H) = a LN +) N + H]. (VII.4.39)

LI B
Susceptivitatea, magnetică este
2 — o, A
(VIT:4.40)

ITY
TD — 0„(1 +1) T(L — 700) — 0.
Notînd

0 = —0o şi 0 = — do = ON
1 — (VII.4.41)

RS
Y0, 1—Y70 E o
relaţia, (VII.4.40) devine x =
T—
Deci, experimental: vom evid 9
VE
avînd însă parametrii Q și O enția o, relaţie de tip
modificaţi în acord cu (VIL.4.4 Curie-Weiss,
“Coreeţiile (VII.4.41) nu pot 1).
lor cars au coeficienţi de dila fi neglijate, în special, în cazu
l sisteme: -.
NI

plecînd de la anomaliile de tare mari, De exemplu în cazul nichelului,

dilatare [47] se estimează
„Dat fiind dificultatea de esti +0, = — 0,146.
mare a lui y, arareori se fac
determinate experimental, CO corecţii la valorile
LU

și 6, deși aceste corecţii sînt

tante. Corecţii asemănătoare rela
trebuie realizate şi în domeni tiv impor-
netic. ul feromag-
| Aa a a
În cazul fiecărui material apar
e deci o variaţie a energiei de
RA

cu distanţa, Aceasta a con interacţie

us pe Neel [48] la presupunerea că în cazul
N
o
O

NT
—

O:
Îi
o
redusă

CE

Fig. VII. 12, — Dep

-—100 enden-
ța energiei de interacţ
interacție

ie în
„ funcţie de distanța
într
-200 ionii magnetici (d — 2raq e
) —
I/

Curba Neel-Slater.
-300| -*
Energia de

-4 00
IA

metalelor de tranziţie din

grupa fierului ar exista, o cur
U

ţie a energiei de interaeţie bă unică de varia-

cu distanţa, Xu(7). Aceast
zentată în figura VII,12, ă curbă este repre-
Nichelul ocupă op Poziţie
BC

pe vîrtul curbei, în
34

(E i te
Pa i. tisa
tii on” iat
saca dica i
td
 acest caz derivata, de ordinul unu a energiei de schimb cu. distanţa este
mică, în schimb derivata de ordinul doi este mare. Cobaltul. se află pe
partea, ascendentă a curbei, în timp ce fierul pe ramura descendentă. Să
calculăm. de exemplu anomalia de volum a cobaltului cu ajutorul acestei

RY
curbe. Se obţine Av] =—= 2,1 *1072, în timp. ce valoarea observată experi-
mental este 2,3 -10”2 în concordanţă cu cea câleulată,. Deși această curbă
nu are nici o justificare teoretică riguroasă, un mare număr de date expe-

RA
rimentale. susţin existenţa comportării evidenţiate în figura, VII.12.

LIB
VI.5. Metode de calcul al proprietăților magnetice
utilizînd conceptul de cîmp efectiv
în analiza, proprietăţilor magnetice ale anui sistem aproximajia

ITY
cîmpului molecular nu redă întru totul comportarea observată experimen-
tal. În acelaşi timp este imposibil de a considera interacţiile de schimb
între toate momentele magnetice ce constituie cristalul. Ca atare s-au dez- -
voltat modele intermediare în care, interacţiile într-o anumită porţiune

RS
a cristalului sînt analizate în detaliu, efectul interaeţiilor cu restul cristalu-
lui fiind luate în. considerare sub forma unui cîmp efectiv.
Încă din 1934 Neel [42] evidenţiază importanţa fluctuaţiilor, propu-
VE
nînd un model care consideră, interacţiile magnetice între un nimăr finit
de atomi în reţea. Efectul interacţiilor cu ceilalţi atomi ai cristalului se
iau în considerare, definind un cîmp intern. Mărimea acestui cîmp cât şi
numărul de atomi în interacție este asttel determinat încît prezicerile
NI

modelului reproduc datele experimentale. .

[- We propunem în cele ce urmează să discutăm unele modele „miste”
LU

care consideră, atit interacţiile între un număr finit de momente cît și

conceptul de cîmp efectiv. .
Oguchi [49] analizează fer omagnetismuil una sistem consider înd în
teracţiile între doi spini în prezenta unui câmp efectiv H,. Cîmpul efectiv:
RA

este proporţional cu magnetizarea probei, fiind deci definit similar ca şi

în aproximajia cimpului” molecular. Hamiltonianul ce deserie interacţiile
perechii de spini este
T
EN

ap, = 278, s, -— atotal5te + Su) iz a (VIL.5.1)

unde cîmpul Ha include atît cîmpul otectiv datorită celor ( —1) vecini ai
atomului cît și cîmpul exterior,
/C

Rezolvarea numerică a, hamiltonianului (VIL.55.1) pentru valori mici

ale magnetizării, pa e 6 şi respectiv = = 8 vecini, dă valorile
7] tabelate mai jos (S$=
— 12): IE
SI

” -=6 a=8
aproximaţia cimpului |
IA

molecular 30 - | 4,0
-
modelul Oguchi „2,86 3,8
U

Se constată că temperatura Curie 3prezisă de acest model este mai

mică, comparativ cu
e cea dată de aproximaţia cîmpului molecular. Pentru
BC

35
 T < 7, dar apropiat, magnetizarea spontană
redus
similară cu cea, obţinută în aproximaţia cîmpului ă prezintă o variaţie
molecular. Să
n apropiere de temperatura Curie susceptivi
mai este proporţionalcu tatea magnetică. nu

RY
ă (T—'7)1, dependenţa de temperatură a
aces-
3=6 S= 1/2 | | a pe | » , | a, NE

RA
- 6p o — Cimp molecular
-aE e
| RE E a
| 25 — — — Metoda Oguchi e
[o a
4 = —= Aproximatia cuplaiului
Fig. VII. 13. — Variația cu
| — temperatura a inversului
- constant

LIB
7 susceptivităţii magnetice în
Ia „ modelul cinipului molecular,
2L :
| Oguchi şi aproximaţia cu-
[ă plajului constant.
-.
i DI Tati

TY
1 2

teia, fiind ușor curbată.

SI
Raportul E
este 1,05 pentru. reţeaua, cubică
simplă şi.respectiv 1,03în cazul reţelei
cubic
cu temperatura a inversului susceptivităţii e cu volum centrat. Variaţia
redată în figura VIT13. IP
Dependenţa de temperatură a căldurii
magnetice în: acest model este

speci
a
fice
II
în modelul Oguchi
|
ER
pleacă de la zero, la, 0K, prezintă o creșt
IV
ere rapidă la 7 = 7, Şi, seade
brusc apoi la o valoare diferită însă, de
zero. La; temperaturi ridicate căl-
dura, specifică urmează o varia
ie în 1* apropiată de cea observată, experi-
UN

mental. a a
Metoda, Oguchi reprezintă, o îmbunătăţire
a | o
„molecular ca urmare a 'considerăxii inter 'a aproximaţiei câmpului.
ne. În intervalul de temperaturi scăzu
acţiilor de rază, micăde acţiu-
te, prezicerile modelului sînt apro-
piate de cele ale aproximaţiei cîmpului
AL

molecular. e |
Kasteleijn şi van Kranendonk [50] dezvo
constant, exprimînd funcţia, de partiție ltă, apro zima ţia cupla jului
a unui feromagnet Heisenberg avind
cuplaj izotrop între spinii vecini în ordin
TR

ul unu, în funcţie de. matricea de

densitate a perechii de spini vecini.
Plecînd de la matricea, de densitate
se introduce un hamiltonian efecţiv X,
pentru o pereche de Spini. Hamilto-
nianul 3, conţine un' termen de cupla
j izotrop de tip. Heisenberg, un
EN

termen de cuplaj anizotrop de tip Ising

și un termen reprezentînd un cîmp
efectiv acţionînd asupra, celor doi spini
ai perechii. i Ma
Magnetizarea, spontană, în apropiere de
0 variaţie de forma Ma(T,—Tjie, „Acea temperatura, Curie, prezintă,
/C

numai într-un domeniu de temperatură, stă comportare este evidenţiată,

foarte restriîns înainte de. 7. În
domeniul 0,9 1/7, < 0,99 aproximaţia cuplajului
variaţie a magnetizării de forma, (7. constant prezice o
— 7)!5, apropiată de datele obţinute
experimental. La temperaturi joase
SI

sistemul nu este saturat. De exemplu

. pentru = = 6, J( 7)/A1(0) = 0,955.
Ca, urmare, în această situaţie, aprox
maţia cuplajului constant nu mai este i-
IA

bună.
Pentru un cîmp extern ce tinde la zero, p Se
acțiune la 7 > 7, implică valori nenul ordinea de rază mică, de
e ale energiei, căldurii specifice şi
entropiei, în acordcu datele experime
ntale. Modelul distinge punctul Curie
U

paramagnetie de cel feromagnetie.

La temperaturi ridicate (Fa D<1)
Susceptivitatea magnetică urmează,
BC

o lege de tip Curie-Weiss.

36
——
 "e

Pranziţia de la starea, de ordine magnetică la, 'cea, paramaenetică

[51] .poate fi studiată utilizînd tehnica, introdusă în analiza, fenomenelor
de ordine-dezoxdine în aliaje. [27], metodă cunoscută sub numele de Bethe-

RY
Peioris- Weiss. Să considerăm un atom si cu = vecini: apropiaţi +1...
.» î-+ = acest ansamblu formînd o unitate structurală 0. Atomii î+1,
i 42 p... i + = formează un înveliș în jurul atomului î. Cuplajul atomu-

RA
lui î cu cei din stratul vecin cît şi cuplajul între atomii din strat pot fi
analizate riguros, problema sistemului cu „+1 spini fiind rezolvabilă,
întu- -o analiză cuantică în măsura în care = nu. este prea mare.
| Presupunem că, numărul cuantice de spin este 1/2, problema putin-

LIB
" du-se complica, în cazul cînd admitem, mai mult de un electron pe atom:
Cuplajul atomilor i + 1,...,î.+ s,cu atomii exteriori complexului €); se
ia în considerare presupunindu- se că; influenţa acestor. atomi poate fi
reprezentată, printr-un cîmp magnetic efectiv II, ce acţionează pe ceiz

ITY
“atomi vecini. Mărimea acestui cîmp este determinată din condiţia ca
momentul: magnetic mediu 'al atomului central î,.să fie identic cu cel al
oricăruia din atomii î + =. Vom discuta previziunile modelului, conside-
rînd că interacţiile între spini. sînt descrise de 'un hamiltonian de tip

RS
Ising. În acest caz hamiltonianul total al sistemului JP are. forma
. . . - : / -

IP = 275 =ȘI Ss — doine SS — ua BSa. (VIL.5-2)

VE
a 1 |
NI
"Am presupus câmpul. de inducţie B, cât şi cel efectiv H, orientate după
| / direcţia 2. S,; şi Szp sint componentele după axa zale spinilor atomului
A central și respectiv a vecinilor de ordinul unu. Sa are valori +12 în timp.
LU

| ce 2, poate avea valori între— IE —

%
= — 1 2: Numărul de |
atomi asociaţi cu o valoare dată a lui ZS,, este dat; de numărul de moduri
RA

în care spinii (5S8,+(1/2)) paraleli la B pot fi aranjaţi pe cele = poziţii. |

„Nu vom putea, intra, în. detalii legate de dezvoltarea matematică a .
modeiniui. „Aceasta prezice o temperatură. de tranziţie dată de [52, 53]
T
EN

- Ftae= în (=) | _ (VII.5.3)

/C

„Într-o-0 regiune imediat sub temperatura critică, m, câmpul intern

H, Și momentul magnetic al unui atom CM » sînt exprimate prin :
SI

Voia 2 % — vea [exp (haz cesot IT) OVIL5:4)

IA

a | a total: i
ZU 7]
U
BC

|2 — De]2 — 1) [exp (Zlls)— o (Fata (VII.5.5)

Lt s

aa
DA
37.
 VII-6, Unde de spin / |
VII.6.1. Descrierea fenomenologică a undelor de Spin -

RY
| Punctul de plecare în dezvoltarea
modelului unde
stituit-o observaţilui a Slater [54] privitor la faptul lor de spin a con-
nianului de tip Heisenberg pot că, soluţiile
fi obţinute în mod riguros dacă, hamilto-

RA
cu excepţia unuia sînt dispuși toţi spinii
paralel. Bloch [55] a dezvolta
matematic al undei de Spin, evid t modelul
ențiind că la, temperaturi joase
de temperatură a, magnetizării dependenţa,
urmează, o lege în 732,

LIB
În stare de echilibru, la zero a
ai cristalului feromagnetic sînt absolut, toţi spinii atomilor constituenți
aliniaţi paralel. Dacă vom intr
deviaţie a spinului unui atom, oduce o
această, deviaţie nu va rămîne
Ca, urmare a interacţiilor de schi localizată.
mb cu Spinii atomilor înconjur

TY
vă propaga prin cristal constitu ători, se
ind, o „undă de spin” sau un
spini”.O undă de spin corespun „pachet de
de deci propagării unei deviații
cu un număr de undă definit.
Stările Sistemului ce corespund de spin
undelor de spin de numere de excitării

SI
undă definite sînt valori proprii
tonianului Heisenberg ale hamil-
r

.
IE = — Jun BY, Si — 27 Ș,
i
ER
SS,
A Vecini
4 A
/
| (VII.6.1)
-
IV
numai în măsura în care este pre
zen
prin $, spinul rezultant al întregul tă o deviaţie de spin în sistem, Notînd :
ui cristal S, = 3$;, Suma tuturor
UN

lor individuali, valoarea, proprie spini- -

a lui (VII.6.1) poate fi calculat
numai pentru S, = NS și 5, =
NS—1, N fiind numărul atomilor ă exact
tici din cristal, magne-
Cum în general apar mai multe |
blemei considerînd hamiltonianu deviații ale Spinilor, rezolvarea
pro- .
AL

l Heisenberg, se bazează, pe unel

maţii. Esenţa acestora, rezidă în e aproxi- .
următoarele : pentru valori mici
ului de spini n, ce deviază de la ale numă-
aranjarea paralelă, caracteristică
“=0K, diferenţa, în energie între la 7 =
TR

cele două stări poate îi privită ca,

mativ egală cu suma, corespunz aproxi-
ătoare pentru n deviații ale unui
calculate exact. Presupunerea, spin, -
aditivităţii energiilor implicînd
de spin nu este ripuroasă. Astfel, deviaţiile
de exemplu, dacă sînt prezente
EN

deviații ale spinilor, energia sist două

emului va, depinde de locul unde
tea, localizate (pe acelaşi atom, dacă sînt aces-
S > 1/2, pe atomi vecini sau pe
aflaţi la, distanţă mai mare, a
căror spini nu sînt cuplaţi prin
atomii
nul de interacţie de tip Heisenber hamiltonia-
/C

g). Ca, atare undele de spin pot

ționa şi deci principiul superpoz interac-
iţiei nu va fi realizat cu acur
A

consecinţă, la energia totală a atețe. În

sistemului va trebui să aducem
corecţii, ce pot fi interpretate fie anumite :
ca, „tepulsii””; fie ca, „atracţii” ale
lor spinilor. »„Repulsiile” rezultă, deviaţii-
SI

din faptul că nu poate apare .

de o deviaţie de Spin pe un atom mai mult; -
avînd S = 1/2 sau 28 unde de
„cazul atomilor avînd spinul S. spin în
IA

În
mai mult de 2$ unde de spin, aces cazul cînd se apropie de acelaşi atom
tea, vor fi împrăștiate. Partea,
a interacţiilor se datoreşte fapt atractivă
ului că energia de schimb tota
figuraţiei în care două, deviații lă a, con-
de spin sînt localizate la, atomii
U

ordinul unu este mai scăzută, decît vecini în

; cea a configurației în care dou
de 'spin sînt separate prin dist ă deviații
BC

anţe mari. Într-o rețea unidim

ensională
po
33 “ ' !
|
 N

J
;

această atracţie poate da naștere la „complexe de spini” [56], adică Ia,

- stări în care deviaţiile de spin sînt legate între ele. |
| Pentru început vom considera modelul dezvoltat de Bloch. Baza

RY
aproximajției acestui model o constituie faptul că la temperaturi suficient
de joase, interacţiile între undele de spin pot fi neglijate.
Vom prezenta în cele ce urmează teoria semiclasicăa undelor de

RA
spin cît şi dezvoltarea matematică a modelului undei de spin în formalis-
mul Holstein-Primakoff. Modelul clasic este discutat de-exemplu în lueră-
rile [57, 58]. | | |

LIB
VII.6.2. Teoria semiclasică a undelor de spin

ITY
O descriere intuitivă a undei de spin este cea propusă de Hellerşi
Kramers [59—61]. În acest model spinii sînt consideraţi ca vectori clasici -
ce precesează în jurul axei de cuantificare. Modelul clasic al spinului dă.
rezultate în concordanţă cu analiza, cuantică, dacă lungimea vectorilor

RS
(în unităţi &) este /S(S + 1), iar mărimea S, poate lua valoiile —S,
—S+1, ...,8—1, 8. | | |
Ne putem imagina o reprezentare clasică a undei se spin admiţind.
VE .
că momentele magnetice ale fiecărui atom, precesează deseriindiun con
(fig. VII.14);. mişcarea acestora fiind defazată de la atom la atom.
Unda de spin € privită ca o mișcare de precesie a spinului atomului, într-un
cîmp efectiv II, echivalentcu efectul interacţiilor spinilor vecini. Spinii indi-
NI

„Yidualinu sînt dirijați numai după axa 2, avînd componente şi în planul ay.
n aproximaţia fazelor distribuite aleator, contribuţia mediată a com-
LU

“ponentelor din planul zy, la energia de excitație a undelor de spin, este

1 99epeee
nulă. Mii | Se
RA

8 - 9
T
EN
/C

(c)

| AR
SI

vedere laterală
Fig. VII. 14. — Imaginea clasică a undei de spin.
IA

„În starea fundamentală toţi cei Y spini precesează în fază. În prima,

stare excitată spinul inversat este mediat după toți cei N spini, astfel -.
încît componenta $, a fiecărui spin va îi 8, =S —1/N. Argumentul
U

care stă la baza deserierii clasice îl constituie faptul că valoarea așteptată

BC

obţinută prin analiza cuantică în starea dată de funcţia de: undă este!
exact S$ — 1/N. Si
9 .
 | Referindu-ne la figura VII.14, Se obser
vă că în reţea fiecare vector
-$, diferă în fazăde precedentul printr-un
unghi 0,:precesia spinilor apă-
„rând astfel sub forma, unei unde continue.
Cu cît va, creşte unghiul 0 (deci

RY
l:) va fi nevoie de o energie mai mare în
excitarea undei de spin, ca urmare :
a faptului că energiile de interacție
sînt mai mari. LL i
Condiţia, de periodicitate a reţelei cere ca i
cu primul, deci: k5N/2x = 0,1, 2: spinul N--1 să fie în fază

RA
N: a
n cazul cînd N este mare, raza de
precâsie. a spinului R < p şi.
deci unghiul o este
e a

LIB
ps —(1 — cos 18). (VII.6.2)

| În cîmpul. efectiv H,, asupra fiecărui Spin, va acţiona un cuplu

S, XII. Ca urmare Ma o

TY
ara pi
ir = uoYS,Xx,, . pn e (VII6,8)
| i Aa | Na

SI
„unde y =gp——.
|

ER
Cimpul H, poate fi definit din hamiltonianul
spinului 3...
Si pi oz Ea
= — Juoun$, E + gs] pp (VII.6.4)
IV
Astfel Pa i Sa | SR
UN

Se
dt
— eS/x |n 25 RS VIL6.5)
Lup E a a]
În locul lui S, să introducem valoarea, efect
acest caz partea, dreaptă a, relaţiei ivă a, spinului Se. În
(VII.6.5)
AL

devine . ae Să

Z 2S sin 2] a:
TR

Shote | a

2 ur | za + E SR — cos 2) |; o
OYIL6,6)
EN

3 Jhotae d |
“ Ouplul ce acţionează asupra spinului
„+ de viteza unghiulară a, mișcării poate fi exprimat în funcţie |
de precesie prin koR, de unde relaţ
/C

“de dispersie , ia,

e îi
o = vugll + 4 Z: S[L—cos (R8)]. | (VIL.6.7) |
SI
IA

VII.6.8. Formalismul Holstein-Primakofi.

Vom considera un sistem de spini
U

S$, avînd mărimea, S situaţi în:

nodurile reţelei, caracterizate prin
vectorul de poziţie r,. Admitem că,
interacţia de schimb. este izotropă, şi
BC

cîmpul de inducţie B dirijat după

40
 axa 2.. Hamiltonianul sistemului este dat de relaţia (VII.6.1). “Holstein
şi Primakoff [62] au dezvoltat o transformare ce utilizează notaţiile cuan-:
tificăriia doua, convenabilă în tratarea matematică a problemei :

RY
Bf = Sat aIS = (08)n - ă 4 -+ S|| 1
ap
. | _
(VIL.6.8)
a

RA
a ae Da
Sp = Bia — î8yj = (28)raj ! E — |, 1/2
, (VII.6.9)
|

LIB
Sp = 8 — așa; - Ie - . o . : (VII.6.10)

unde at şi a .reprezintă operatorii de creare și anihilare bozonici.

Aceştia - -

ITY
satistac relaţiile de comutare [a,, aj] = 9j,.
|
„Relaţiile (VIL.6.8) — (VIL.6.10) pot îi deduse prin coimpararea, ele-
mentelor de matrice ale operatorilor 'de spin în reprezentarea (»,)
şi ai
operatorilor a, și aj în reprezentarea-(n,) a numerelor de ocupare. "Trebuie

RS
să precizăm, că deși consăcrat semriul egal în relaţiile (VII.6.8) — (VII.
6.10) este utilizat impropriu, cele două reprezentări avînd dimensiuni
dife-
„„ite (2 şi respectiv infinit). Rgalitatea operatorilor, în fapt, reflectă
iden- VE
titatea elementelor de mairice, corespunzînd în reprezentările
respective
la un număr de ocupare a stărilor bozonice inferior sau egal cu
2$. : a
| Observăm că/relaţia (VII.6.10) rezultă din (VII.6.8) și (VII.6.
9)
NI
deci pentru fiecare atom există numai două, componente independente ale
spinului. Constantele mișcării lui (VII.6.1) sînt : pâtratul spinului
( p S))2şi componenta după axă 2 a spinului total ; $,.. Starea total
LU

fundamen-
” 7 :
tală a sistemului considerat, format din N atomi este:
. . e. x ” . ă . | o. 7

To SP > = NS(NS + DP SI
RA

(VIL.6.11)
“&, p> = NSP> | „2 0VIL,6.12)
T

E Vor introduce operatorul deviaţiei spinului, N . | |

EN

o = NS —Ş, S,. | Ei WVIL643)

Ş
/C

Operatorul W are valori proprii 'n,; = 0, 1, 2,...28. Starea cristalului...

poate fi deci caracterizată prin ansamblul de valori Ry [ue e Re e ha >.
Operatorul de creare a; conduce la starea în. care numărul de deviații de
spin. al. atomului j se modifică, de la lan +
SI

a;| n... Myo

IA

> = Vu, 1 [ae e n-Fl. . n >. (VII.6.14)

Operatorul de anihilare reduce numărul deviaţiilor de spin al ato- :
mului j eu o unitate.
U

” |
-.
BC

Ga e «go e ha > > Va e ny — Lee na >. (VIL.6.15)

A
 Operatorul deviaţiei de spin 4 poate fi exprimat în funcţie de a
Și & prin | i
Pr, =5apa (VIL.6.16)

RY
În cazul cînd, numărul de deviații de spin pe atomul f este n; = 2,
vom avea a

RA
Of | ape nu 20. E (VIL.6.17).
Această condiţie suplimentară este în contradicţie cu 'regulile de

LIB
comutare ale lui a; şi a, și ar trebui să avem a; |2S > —0. Analiza exactă,
a acestei limitări. conduce la o interacţie repulsivă, între undele de spin,
denumită de- Dyson [63] interacție cinemaiică. Nu vom ţine seama de
această interacţie, rezulţatele ce le obţinem corespund deci cazului cînd

TY
pe același atom nu vor apare mai mult de 25 deviații de spin. . -
|
Analizind relaţiile (VIL.6.8) și (VII.6.9) se observă că elementele
de matrice ale lui S; şi S, între două stări n; = 1 şi n, = 0 sînt egale,
|

SI
(exceptînd factorul | 2£$,) cu elementele de matrice ale operatorilor a, şi
aș
între aceleași stări. Aceasta, evidenţiază că există o echivalență
riguroasă
(atit timp cît numărul deviaţiilor de spin va fi cel mult egal cu unu)
ER
descrierea prin operatorii S; şi Sr şi respectiv aș şi a; . 'Rezulta
confirmă faptul că soluţiile hamiltonianului Heisenberg vor fi exacte
descrierea undei de spin, numai dacă deviația totală a spinului
între
tul
în
este egală
IV
cu unitatea. n pl a
Utilizînd operatorii a+ şi a, hamiltonianul (VII.6.1) se poate
serie
UN

o | | +. 1/2
Pag ra Mp
zh S—așa
| j )(S—a
Dl ta)-+
1 a)-S| [| a;[ [1 | =)
28 (1-* 25aa La |
AL

ara a ata, NU |
(a 5) aa; (1 — e) |
]) — hab Şi (S—aj ap). (VIL.6.18)
- i | |
TR

. Expresia obţinută în acest mod pentru hamiltonian

și imposibil de diagonalizat exact. Aceasta poate fi este complicată -
aproximată reţinînd
primii termeni din dezvoltarea în serie a radicalilor
EN

(aproximaţie armo-
nică). Aproximajţia, este valabilă, la temperaturi joase
tală a deviaţiilor de spin n, este mică. În acest; caz unde valoarea, to-
Cara; < S, astfel că,
/C

i ” op + q+
Sp = 23 (a —
. Ă (VIL.6.19)
SI

St = 25 (a, — a). i
IA

Hamiltonianul 3 în acest caz este dat de o formă,

pătratică,
U

A" = E —27 3, Staţa, — aat) — guaBS3aja, (VIL.6.20)

BC

NR | ÎL PN -

42
 unde :
E =—I-NS2—gu „BNS (VII.6.21)
reprezintă energia stării în care toţi spinii sînt paralel

RY
i cu cîmpul magne-
“tie exterior. Termenii de tip aja, descriu transferul
deviaţiilor de spin
„între atomii vecini j şi 7. | e |
Notînd prin Y'(a,aţ) diferenţa între hamiltonianu
l exact și cel:

RA
aproximativ 3/6 avem - . . 3 i N

P=Prr. | (VII.6.22)

LIB
Termenul Y nu are elemente de matrice între stările
de-spin totală nu depășește unitatea, ; acesta descrie în care deviația -
o interacţie dinamică,
Operatorul aș crează deviații de spin localizate la
o singură poziţie
(presupunînd un atom pe celulă unitară). Pentru a ţine
seama, de simetria,
de translație vom introduce operatori de creere şi anihil

ITY
are ce corespund
la excitaţii nelocalizate de tip Bloch şi anume:
|
a
bu = 1 o DE(VII.6.23 |
= Ţa—= > exp p (ikr,) (ikr,) a;a; bi di = ———

RS
Ță 2Ș exp(—i
p( îkr,)a
| „aj,:, | )
„unde r, este un vector avînd simetria; de: | translație a reţele i. Vectorul de
VE
undă k se presupune a fi limitat la prima zonă Bril
louin. _ +
| Operatorii b; şi bd, satisfac relaţiile de comutare bozo
- ] NR «
nice
|
NI

[d bi] = Op; [Bus bu] = [d b] = 0 (VII.6.24)

| /
LU

. Hamiltonianul 34; nu este diagonal în reprezentarea,

| marea Fourier (VII.6.23) permite diagonalizarea acestu (n. 'Transfor-
ia.
Sistemele de spini cuplate prin interacţii de schimb
„ie joase asemănătoare unor unde. O undă de spin au stări de ener-
este cuantificată în
unităţi numite magnoni. Sensul operatorilor b, și bt
RA

corespunde anihilării
şi respectiv creerii unui magnon de vector de undă k.
În
peraturi joase avem numai cîteva unde de spin excita regiunea de tem-
te. Ca urmare nu
apar interacţii complexe între undele de spin în acest
T

domeniu de tem-
peraturi. a Sa 3
EN

„Operatorul deviaţiei' de spin (VII.6.13) exprimat

magnonice are forma | prin variabilele
i
= NS — 30 SI, bibe exp [ide—le) 7]
1 Su . 29
=
/C

De
= NS — 0 = NS — Sin VIL.6.25) E
i k k
!
SI

n reprezentînd operatorul numărului de ocupare pentru

starea k a mas-
nonului. Numărul total de magnoni este deti egal
cu numărul cuantic al
deviaţiei de spin totale.
IA

N |
Ținînd seama de observaţiile anterioare, transformările inverse
ale relaţiilor (VII.6.23) se pot serie: n
U

a, = Tr Ş exp (—ilr) d aj = 2 SE exp (ile) 8, (VIL.6.26)

VI: 4
BC

43
 pe

„Utilizind forma, patratică a hamiltonianului de interacţie şi omiţind

termenul constant avem; . |
v

RY
o = — 78-15, (VububitE Yu bt Du — 2003] + Jun ŞI bt b, (VII.6.27)

- unde

RA
= exp (i): 3=1, 3, OVIL628)

le
5 i IE |

a
„„Se observă că

LIB
N — .

=
. E
Y, Yi = Ş Ş exp (ik6) = îi

ia | a 5 Kk 2 6. . | :

TY
Expresia fiind independentă k rezultă că Ye = Yu: Astfel hamilto-
nianul patratie se exprimă prin |

SI
5 > Şi SIA — 7) + guaBl bt. (VIL6.29):
. a K - .

ER
„Expresia (VII.6.29) esteo formă, simplificată, deoarece nu am ţinut;
seama de haniltonianul interacţiei de schimb Y7. Acesta, conţine termeni
de ordin mai mare sau egal cu patru în raport cu variabilele magnonice.
IV
Se poate arăta că la temperaturi scăzute contribuţia, acestor termeni nu
este importantă. Termenul Y* poate fi neglijat în cazul magrionilor avînd:
lungimi de undă mari. A |
UN

i
Ţinînd seama.de (VII.6.24) putem scrie N E |

ASR OVIL.6.30)
| Me a ie k |
AL

|
Din relaţiile (VIL.6.29) și (VIL.6.30) avem: . o e
a |a = 7-5 2 3 + duab, _ | -OVIL.681)
TR

„unde 1, esfe operatorul numărului de ocupare pentru magnonul de

vec-
tor de undă k.
EN

ă a | e
„- În cazul cînd lungimea de undă este mult mai mare decît distanţa,
între atomi, detaliile de structură nu au o importanţă prea mare. În această,
„regiune clasică” putem presupune că k5<l. Condiţia k5 < 1 repre-
/C

zintă condiţia, corespunzătioare undelor de spin de lungime de undă

mare.
Astfel (în unităţi 7): | | -
Oy = 78 3 (k5) + guaB. „ (VIT6.82)
Di a ae
SI

Relaţia, (VII.6.32) în cazul reţelelor cubice simple (cs), cubice

cu
IA

* feţe centrate (efe) şi cubice cu volum centrat (eve) are forma

E

04 = haha + 2750), VIL.6.33)

U

unde a este constanta reţelei.

BC

„44
 „ Plecînd de la relaţia (VII.6.33) se Doate arăta că energia, de schimb,
„ corespunzi ătoare frecvenţei Ok a magnonului are forma legii de disper sie a.
unei par ticule de masă m N unde

RY
N .

ME = | | „(VIL.6.34)
ae ă

RA
“într-adevitr, pentru HI = 0, relația (VII. 6. 33) se poate | serie,

| noi e „OVII.6.35)

LIB
În cazul materialelor feromagnetice obişnuite, avînd punctul Curie
“mai mare ca temperatura camerei, comparind legea; de dispersie obser-

ITY
vată, experimental cu relația (VIL:6.35),. se: determină, valori m* cu un
ordin de mărime superioare masei electronului. .
po

RS
VI.6.4. Variația cu temperatura a magnetizării şi a.
| căldurii specifice |
| %.
VE
Vom considera cazul când cimpul magnetic exterior ce acţionează.
asupra sistemului este B=0. -
- Dacă componentele: S, şi S, ale spinului sînt distribuite aleator, va-
NI

loarea medie a lui în la temperatura, TD este N

..
LU

Elis) 1 |
| | . N 0XD (7
„cm = E — - (VIL.6.36)
a ă exp(— ne Eu/hs 1) N"exp (Ea) — 1
RA

Unda de. spin poate fi considerătă ca o cuasiparticulă avînd energia

k şi impulsul asociat p, = kk. „Aceste cvasiparticule se supun statisticii
Bose-Binstein. „Gazul” de unde de spin este complet degenerat deoarece
T

numărul de unde de spin nu este limitat. |

EN

“ Bnergia, internă a „gazului” de magnoni aflat în unitatea, de volum,

în echilibru termic la, temperatura T, “este
| - , ” E, ' | ” | . o
/C

Tr 0 pe
U = 5 en =, | VIL.6.37

sumarea, făcîndu-se după toţi vectorii k aflaţi în prima. zonă; ; Brillouin.

SI
Pi

Suma (VII.6.37) poate îi transformată într-o integrală. Deoarece la tem-

„_peraturi joase (n) este mic (valori k mari), vom putea, lua,
| limita superioară
IA

de integrare ca infinită,
Să considerăm volumul unitate al reţelei cubice. N umărul de stări
102) cuprinse între k şi k + dk este >
U

. AT? dk
BC

SI n)) ddk = | 27) (VII.6.38)

45
 Pentru reţeaua cubică în acord cu (VI1.6.35) avem

; E, = DE, | (VII.6.39)

RY
n(€.) de,E, == 421 (3) (1) _ E;ind E. | (WI1.6.
( „0. 40))

RA
Astfel o Da . |
U — ( En (&) d€, — l (3) $

LIB
Eide, ,
o exp (€,/kpT)—1 :4r2 |D o Xp (€,/kT)—1”
Introducînd variabila, a = &./koT rezultă

TY
1. ( la ă E d
3 472
D. C exp(2) — 1
: (VIL.6.41)

SI
Notind prin funcţia, zetaa lui Riemann: avem. | |

de
09 ”

o exp(2) — 1 =| Eto).
2.

ER|
VW.

. Sa Î
IV
Dezvoltînăd funeţia, (5/2) în serie, la, teraperatari joase, se. obţine
UN

: |
045(%7 sia ,
| U = Di OVIL.6.42)
AL

Contribuţia magiionilo: la, căldura specifică

3/2
d= = =0 | ko
h
| (H1L6.43)
TR

j d? D e
7

„urmează 0 relaţie în
â PS, Nisuriitorile experimentale evidenţiază, o age- |
EN

_menea comportare [64].

Sa
Magnetizarea, spontană, W, este dată de

M = go: = gun(NS — Sith.

/C

O—OCVIL.6.44)
Variația magnetizării comparativ cu starea, în care toţi
spinii sînt
aliniaji 00) = JuaNS este : i
SI

AM 100) — ar gag cmd. VIL6.447)

IA

La teraperaturi ; joase avem |

U

3/2 eco p1/2

AM = sr
Je. (2) | — E — de. ,
BC

| 2? | :D o exp(2) —1
46
 De aici
Php
AJ = 0,05586guy | 2 P ) NISa N
(VII.6.45)

RY
Relaţia (VIL.6.45) evidenţiază că la temperaturi joase magnetizarea,
urmează o lege în 72, legea lui Bloch. Aceasta pare să descrie bine va-
riaţia cu temperatura a magnetizării pînă la temperaturi 7/7, = 0,3.-
"Să

RA
discutăm asupra alegerii limitei superioare. a integralei,care a
reprezentat de asemenea, o aproximaţie. Integrala trebuie să o :efectuăm
după prima, zonă Brillouin. Totuşi admiţind o relaţie de “forma (VII.6.44)
am aproximat prima zonă Brillouin printr-o sferă, a cărei rază este Fay.

LIB
Limita superioară aleasă a, integralei nu dă erori în măsura în care
Dkădl
ke PT > 1. Inegalitatea este valabilă în limita, temperaturilor joase.

ITY
VIL6.5. Corecţii de ordin superior
Legea lui Bloch, după care, magnetizarea urmează la temperaturi
joase, o lege în 7%: a fost obţinută plecînd de la hamiltonianul o dat

RS
de (VII.6.29) considerînd că-€, prezintă o relaţie de dispersie patraitică
E = Dh. a | o A
In domeniul de temperaturi joase, unde este valabilă aproximaţia
VE
armonică, dezvoltînd €, în serie.de puteri a lui k, cu primul termen dat
de relaţia, (VII.6.39);se obţine pentru magnetizare, o expresie ce cuprinde
termenii unei serii de puteri a temperaturii. Pentru un spinS arbitrar avem
NI

MD)
fo io =1 1 ———0(3/2
—:g 1|tebeee)052 „ST
++ —
“E 4(5/2)-
ccep)
a n
er ++n 38m2
052 SE cap) on 1
cra a... . ] |,
LU

de , . i | (VII.4.46)
unde 0 = 75 iar c(2) reprezintă funcţia zeta a lui Riemann (î(2) =
RA

= 5 AL; 0(312)
= 2,612; £(5/2)
— 1,314; (12) =).
astă
În relaţia de mai sus am considerat cazul unei reţele cubice simple
T

de latură a, unde ,D = 4352. | . «

EN

VI.6.6. Interacţii între undele de spin

/C

Dyson. [63] discută corecţiile ce trebuie aduse legii 7%2 ca urmare a

„considerării interacţiilor dinamice și cinematice. Descrierea undei de spin
ca o rotaţie coerentăa unui număr mare de Spini prin unghiuri mici, dă
o explicaţie calitativă pentru valorile mici ale. interacţiilor cinematice: şi -
SI

dinamice. În această descriere interacția cinematică rezidă în limitare

numărului de stări permise, consecinţă a faptuiui că unghiurile a,
de rotaţie
IA

au un domeniu de variaţie de 2x (şi deci nu infinit). Această limitare devine.

importantă numai cînd sînt excitate unde de Spin, prin unghiur
i
„ție de ordinul un radian, cum este cazul în vecinătatea punctul de rota-
ui Curie.
„Cu scăderea temperaturii probabilitatea de rotaţie prin unghiur
U

i ce depă-
şese un radian descrește exponențial iar interacţia cinematică, corespu
nză-
BC

toare este mică. |

CE 47
 Interacţia dinamică poate fi evidenţiată în modul urriător. Să con-
siderăm . două unde de spin de lungimi de undă maxi, ce se suprapun
în aceeași regiune a reţelei cristaline. Acestea vor interfera în măsura, în

RY
care cele două rotajţii corespunzătoare spinului total (într-o regiune a reţe-
„lei) nu comută. Deoarece două rotații ce au unghiuri mici aproape comută,
interacţiă, dinamică este întotdeauna, mică. Astfel, unda, de spin, de lun-
gime de undă mare, fiind un fenomen nelocal, conduce la 'interacţii ce

RA
au valori mici. Se pare deci că, la temperaturi joase, descrierea undei de
spin analizată mai sus este mai adecvată comparativ. cu un model în care
„gazul de deviații” este atașat unor poziţii ale reţelei [65], La; temperaturi
ridicate în special în vecinătatea punctului Curie situaţia, este'opusă.

LIB
|
„Am notat prin / diferenţa între hamiltonianul Heisenberg exact
FE şi o. Hamiltonianul perturbato
este
r dat de

| PSR + Pat... (VIL.6.47).

TY
unde , grupează termenii independenţi în S conținînd 4 operatori, iar
2 termenii în 1/$, conținînd 6 operatori, dezvoltările ulterioare consti-

SI
tuind o serie de termeni conținînd puteri crescătoare întiegi.a
lui 1/$S. De
exemplu 2, este dat de expresia. - ”

= —2Jutaţ aşa a, — (Pasat +

ER ai Wu ar Wa + d; Wa). CC.
a. î»d e N
IV
a a E 4VIL.6.48),
Introducînd. operatorii bozonici avem | |
UN

i
3, = Z. (Out Vi — Teac,
) Brie tobă
bi Dada,” (VIL.6.49)
N atei Ra
AL

Termenul XE, cuprinde o contribuţie diagonală 3F, în reprezentarea,

44) a interacţiei J£, ÎN E E Sa a
TR

x a = — 2 (Vo Visa — Yu — Yu) isus (VII.6.50)

>
"Ka ka | ” ! n î ” Să ' !
EN

| a = Fa+ X unde XA, provine din operaţiile”de comutare efee-

tuate pentru a aduce 2£, sub forma, unei suie de produse normale.
/C

__„. Primul studiu riguros privind, importanţa, interacţiilor între undele

de spini, la temperaturi joase, a fost realizatde Dyson [63]. Oguchi [66]
utilizînd formalismul H—P a regăsit o parte din rezultatele lui Dyson.
Vom discuta în cele ce urmează unele din rezultatele acestor. studii. Dyson
SI

[63] calculează secţiunile eficace de împrăştiere ale undelor de spin, ple-

cînd de. la hamiltonianul -Dyson i i
IA

. | PV . : PR a
Bet LE pa, . , -
U

FI (a Viata) Be heat bi bibi (VIL.6.51)

BC

N
i "Kao Kao Kao ka o > | :

48 | aa A Ş
 Icest hamiltonian poate fi obţinut din hainiltonianul Heisenberg
prin. transformarea lui Malcev [67]:. Sa

RY
Si: = V28aj

Si = J23a; | 33); . B, = S—aja, : (VIL.6.52)

RA
În fapt, transformarea, lui Malecv şi cea a lui Holstein-Primakoff
sint echivalente [68]. Dacă relaţia (VII.6.52) are comparativ. cu formalis-
mul H—P avantajul de a nu prezenta decît un .termen de interacţie dina-

LIB
„mică, aceasta apare în detrimentul hermicităţii lui 4», [69].
„Dyson găsește drumul liber mijlociu A al undei de spin de energie
€,, în ansamblul de unde de. spin, în echilibrul termice la temperatură 7,
pentru cazul particular al reţelei cubice de latură a |

ITY
a. az a? | Ip Si .
(VIL.6.53)
zt(5/2) e, | 8s78
„Pentrua estima importanţa ințeracţiilor dinamice la temperatura

RS
critică, să evaluăm A. La 7, undele de lungime de undă mari (40 a) sînt,
cele mai numeroase. Druinul liber mijlociu al acestora este de ordinul a
2 000. distanţe interatomice. Undele de spin avînd energia superioară
VE
la kpT., de lungime de undă 6a, sîntde 100 de ori mai puţin numeroase ..
și au la T, încă un drum liber mijlociu de 50 distanţe interatomice [69]. !
Din aceste estimări rezultă că interacţiile dinamice între undele de spin -
NI
sînt mici.În cazul. considerării unei interacţii Holstein-Primakoff, este
dificil însă de afirmat. aceasta. Limitînd. dezvoltarea lui Z=£5 + .,
utem. regăsi expresia lui (VII,6.53) pentru A [70] considerînd ciocnirile
LU

tre perechi de unde de spini. În plus se poate evidenția, că părţile diago-

ale în reprezentarea (n) a lui n, şi 3£0,,, sînt identice.
„Dyson a calculat contribuţia la magnctizare a interacţiilor între!
undele de spin. În plus faţă de aceasta apare un termenîn Ti şi anume.
RA

— 3/25? (3/2) &(5/2)(1 + 0,3/8)6:. Acest termen a fost regăsit; de Oguchi.

Termenul din ultima paranteză a fost însă estimat (0,2/$). Mai recent -
» [11] se-evidenţiază că acest dezacord numerice se datoreşte metodelor de
T

calcul diferite şi .că expresia acestui coeficient este 0,295/$.

Contribuţia, interacţiilor cinematice la funcţia de partiție este dată,
EN

de un termen adițional de forma exp (—A47,/T7), unde A este o constantă

de ordinul unităţii. Ca atare termenul-poate fi neglijat la temperaturi. |
mijlocii. şi joase. Temperătura, limită începînd cu care trebuie avut în
/C

„vedere depinde de numărul cuantiede spin.-

| vIl67, Renormarea undelor de spin

SI

Ketier şi London [70] introduc noţiunea de cîmp efectiv proporţio-

IA

nal cu magnetizarea medie a atomilor aflaţi în prima sferă de coordinaţie

(vezi paragraful VII.6.2). În această situaţie fiecâre spin va, executa o! .
mişcare de precesie în cîmpul magnetic efectiv H,. Prezenţa undelor de -
U

spin conduce la micşorarea lui H,, fapt ce produce o modificare în

îrecvenţa de rotaţie a spinului. Ca rezultat magnetizarea va varia mai
BC

rapid cu temperatura, comparativ cu valorile prezise de modelul Bloch.

4 — e. 762 Sa , | | | ag
 Ipoteza, cîmpului efectiv proporţional cu magnetizarea este echivalentă
cu presupunerea că unghiul e între doi spini succesivi e = ha este de
ordinul lui 0, dat de cos 0 = M(7)/M(0). Unshiul ge este mult mai mic ca

RY
0 la temperaturile la care sînt în principal excitate undele de lungime de
undă mare. Va trebui astfel,să reconsiderăm presupunerea că IM [69],
„ admiţindun spin efectiv proporţional la o anumită temperatură cu unghiul -
între doi spini vecini, adică (S,S, > respectiv (325. Putem astfel serie |

RA
CL) > INS + Fe Em + e. = — 2252. (VIL.6.54).
E
În acest caz

LIB
S= s(a — —€ ). “(VIL.6.55)
2|€o| | “
unde € = 5;= €,(n) iar Eo dat de (VIL.6.21) pentru B=90.
|

TY
Energia totală € a undelor. de spin fiind proporţională cu 15: şe
obține pentru D o „renormare după energie” |

SI
DU) = DU — vrsn), a NL6456)

|
unde D e coeficientul din relaţia, E, e Dl
pentru valorile J(7).
(47802) he,
a
ER
Aceasta va conduce la un termen de corecție Ti x 752 = Ti
A NE
|
IV
Să analizăm valoarea medie a populaţiei - unei stărielementare.
Vom alege un sistem ($) de unde de pin descrise prin
= Eo+| 3, Cn |
UN

+: Ş, y sa. 7u Şi sistemul (S9)

descris de hamiitonianul 9. Se operează,
i i | a | | |
în mod selfeonsistent luînd valoarea medie a numărului dej 'ocupare
asupra sistemului (80) de unde: de spin cevasi-libere descrise de Ig astfel
ca (£) = (3/5). În acest caz (n) este o soluţie a ecuaţiei [69]
AL

1
Cn) = | (VII.6.57)
TR

ex
P | pl
(6, +2 ŞT) |1
EN

Legea de distribuţie (VII.6.57) este de tip Bose-Binstein. Sistemul

($) este deci echivalent la orice temperatură cu un sistem de unde de spin,
independente, a căror energii de excitație (sau energii renormate a undelor
de spin) sînt egale cu energia undelor de spin în aprozimaţia armonică,
/C

multiplicată printr-un termen selfeonsistent care depinde de temperatură.

Acest termen este o funcţie de numerele de ocupare medii ale modurilor
noi. Se definește factor de renormare raportul
SI

az ED), 0VI1.6.38)
IA

unde &,(7) = 6, + 23, Ya)

Problema renormării undelor de spin a fost studiatăîn detaliu de
U

M. Bloch [72, 69]. Să analizăm dependenţa, de temperatură, a, spectrul

ui
de energie al undelor de spin și a magnetizării.
BC

a Da aa
 Notind
_ 1
| | x age SE îi i (VII.6.59) -

RY
hamiltonianul 34, poate fi seris prin

RA
Pa
10 —= Ss paBa di Sir
Cut = 5 Y!
> 3, e
atm: :6.
(VIL.6.60)
Determinarea noilor -energii de excitaţie plecând de la (VIL.6.60)

LIB
conduce la €.=a(7) 6, unde a(7) este independent de k în aproxima- -
ţiile folosite - |
- Pa . E |
a('P) = | 1————— 7)
Cu) | O CVIL6.61 (+ - Bem).

ITY
„_ „ Dependenţa, de temperatură a, spectrului undelor de. spin-se obţine
plecînd. de la factorul de renormare «('7), comun tuturor modurilor, şi
„ care este o soluţie a ecuaţiei implicite Sa |

RS
1 ge
1) = 1 — l . „0.
VE
„ Numărul mediu de ocupare (my şi magnetizarea, sistemului sînt -
date de Ma | | a a
NI

Aa Cu) = , (VII.6.63
ă | sep] De
LU

|. ko | d
—
; e
310) FI , CD.. (VIL:6.6. 64)
RA

“Relaţia (VIL.6.64) poate fi comparată cu relaţia, (VII.6.44') unde nu

am considerat interacţiile între undele de spini, în acest caz avînd însă,
valoarea (ru. înlocuită prin Cao. |

cai
T

pic
IP
EN

N Reţea feromagnetică
GT) cub simplu -S=5/2
Fig. VII. 15: — Dependen- f -
ţa detemperaturăaluia(T). LL
şi M*(T)/M(0) în prezenţa
/C

interacţiilor între undele de -

spin și M(T)/M(0) în ab- 05
„. senţa interacţiilor între un- L
dele de spin. îm Și le sint -
SI

mărimi proporţionale cu
Tu și 7, [=
3kp B T ). Pe
N E Pi
E pei e
IA

| 27 3S i 1 ) ly a E 1
0: 1 «2 . 3: 4 Ş 6 7 3 9
ÎN ub- , Aa ta 3haT.
LI 2195
U

"în figura VII.15 reprezentăm [69] dependenţa de temperaturăa

factorului de renormare «(T) și a magnetizărilor reduse M*(7)/A(0),
BC

M(7)/M(0) în prezenţa şi respectiv absenţa interacţiilor între undele de

51
 spin (pentru S$ = 5/2). Se constată că a(1)
comportare ce a fost observată la, magnetită descrește cu temperatura,
de spin excitate la orice temperatură
[69]. Astfel numărul de unde
este mai mare decît în absenţa in-
teracţiilor. Aceasta, explică scăderea mai:

RY
rapidăa lui M*(7) decit a, lui
„M(T). Pînă la temperaturi apropiate de
T. modelul poate descrie conve-
nabil comportarea unei substanţe feromagnet
ice. În jurul temperaturii
de tranziţie curbele prezintă un ansamblu
de proprietăţi anormale. Peste

RA
o temperatură 7;,, «(7) nu mai are soluţii
reale. Valorile To sînt mai inici
(cu circa 5%) ca 7, dar apropiate de tempe
ratura de tranziţie. în această, .
zonă de temperatură, interacţiile cinematice
devin importante [69].

LIB
E VI. 6;8. “Comparaţie cu datele expe
rimentale
| “Ne vom limita în cele ce urnicază

TY
la comparaţia cu rezultatele obţi-
nute în cazăl unor metale, la temperat
uri joase. Faptul că magnetizarea
“spontană urmează o lege în 73/22 fost
evidenţiat însă cu mulţi-ani în urmă,
[73]. În acelaşi timp s-au considerat
; Şi termenii de ordin 'superior. ai

SI
voltării (neincluzînd interacţiile între dez-
undelede spin). Scriind. dependenţa
de temperatură a magnetizării spon
tane în forma, (VII.6.47). Ketfer

ER
prezintă valorile coeficienţilor termenil [74]
tale. În plus, s-a, introdus un term
or în 732 şi T5/2 pentru unele me-
en în
citaţiile de tip Stoner ce apar în acest 72 pentru a lua, în considerăre ex-
e sisteme. Acest; termen este inde-
pendent de modelul Heisenberg și impli
că numai simetiia, reţelei [74]. |
IV
Lucrări de șinteză privind diferitele
de ZA pot fi consultate în aspecte ale modelului undelor |
adiţie la materialul prezentat
UN

(5— 17]. L69, 74,

| PR
Aldred.şi colab. [78, 79] au studiat
„ură și cîmp a magnetizării în cazul recent dependenţa, de tempera!
consistente cu o lege în 73, Două fierului și nichelului. Rezultatele sînt
modificări, una, implicînd un term
în 25/: în ecuaţia, undei de-spin și en
AL

alta, implicînd numai tin termen în

dar cu un coeficient dependent; de DAR,
temp
tate în acord cu datele experimental eraitu 'ă, dau de asemenea, rezul-
e. Totuși pe baza, experienţelor
„ imprăştiere inelastică; de neut de
TR

sero sugeni
rează că modelul ee implică un
coeficient; dependent; de temperat
ură, pare mai realist. NE Di
EN

VII. 7. Metoda dezvoltării în serie, Com

portarea
în vecinătatea punctului Curie
/C

Proprictăţile magnetice ale

Heisenberg, pot fi analizate, în jurul sistemului descris de .hamiltonianul -
temperaturii Curie, folosind metoda;
dezvoltării în serie de puteri în T1[8
0, 81—89]. Notînd prin €, energ
stării excitate c, sau a, configurației ia,
SI

de spini, funcţia de partiție este Z

= X exp (—€,/k 7). Dezvoltind =
aceasta, în serie de puteri, avem
IA

Z = LL — = E |— E <
e >
=
ku + 2 (ka)? 3! (DP) + )
(VII.7.1)
U

.N A
- p
e. e
(a Th p.2].
BC

ko D 2 .2

Ss
| a Să
 unde am notat prin X; numărul total de stări. Valoarea, medie a energiei
este (E) =.y, E./As. | a | Ii

"Relaţia (VIL.7.1) poate fi serisă

RY
2 2 1 — <& “E — — = <&2 se (VIL7.2):.
Nei hab ha DR pal

RA
Logaritmînd: relaţia. (VII.7.2), apoi dezvoltând şi: grupînd termenii -

LIB
O
|
E In(Z/N)
Inţ 5) = 7— IT +
. CR
| (lp D922! |
Bă
|

Aa - De - (VIL.7.3 .

ITY
| KE ce) = 26%
= 3ceD Lu :
a (hp P-3l a
| Valorile «O, (E?) sete. depind
de X, nuiiărul ionilor în probă.

RS
- Momentul magnetic al unui sistem conținînd un număi mare de particule
este direct proporţional cu X, dat fiind-faptul că efectele de suprafaţă sînt
neglijabile. Aceasta, cere ca In(Z/N) să fie proporţional cu N, deci şi fie-
VE
care termen al relaţiei. (VII.7.3). Această condiţie este îndeplinită numai. -
de primul coeficient: al termenilor seriei (VII.7.3). Astfel, seria de puteri .:
"(VIL.7.3) o rescrie
NI

| (ZIN) a SED a SED SED 1 OVI)

Rp 2 hp PR 31,7) _
LU

Funcţia de partiție poate fi scrisă şi în forma N

Z =" exp (Eh) OD)

RA

Avem în vedere pentru aceasta, că în, evaluarea valorii medii a unei mă:
rimi, după toate stările sistemului, nu este necesar să.fie folosite funcţiile
T

de undă reale ale sistemului,ci orice set de funcţii ortonormat, complet,

EN

. obținut din setul corect, formînd combinaţii liniare. Suma, elementelor

diagonale este independentă de setul ales de combinaţii liniare ortogonale,
respectiv independent de reprezentarea aleasă. Deci Tr.poate fi evaluat
„ utilizînd orice reprezentare. De
/C

+ Pentru a evalua coeficienţiide dezvoltareîn serie se pleacă de la

hamiltonianul: | IE |
SI

Yi Ec = — Ş J 5, Fi (O: 9;); | (VII. 7.6)

e c 1]
Ă

unde
o, = 2 $,, sumarea făcîndu-se după
IA

toate configuraţiile de spini :c

ŞI în fiecare configuraţie după toate perechile (3, ]) în-interacţie. Se con-
gideră numai interacţiile între spinii vecini în ordinul unu. Considerăm
Fu = = constant.
U

e = —-z
— zi (VII.7.7)
BC

X E. = SA d (6, 6,),. „fe

53
 o.

„unde fiecare din ionii N interacționează

cu 2: vecini, De aici

(E) = (Ea = — Nes) (YII.7.8)

RY
Calculul coeficienţilor se face:
2) — determinînd numărul perechilor
în
b) — calculînă valoarea 'medie a, produsulprobă;

RA
ui v,o,..
Să schiţăm această problemă, pentru
termenul

Nae) = 3 E = 72 Și lespe =

LIB
: c 6 13 ,
, | | VIL.7.9)
= 7" Îi (6.6;+ 9,6, + 00, +...

TY
În relaţia (VII.7.9) există trei tipur
ioni (6,6,)2; (2) implicînd trei ioni i de produse: (1) implicând doi:
(6,0,) (0,c,); (3) implicînd patru ioni

SI
(6,c,)(6,6,). - Pentru tipul (1) vor
fi N, perechi distincte ; pentru tipu
(2), (4-—2) căi de a forma, grupe de l
trei, iar pentru tipul (3), N. — (42—

ER
căi de a selecta în mod independent; 1)
a doua, pereche. Reţinînd numai ter-
„__menii proporţionali cu N avem
R | e

Ed =
IV
FIN (ou0)?) + N(4 — 2(6;5,)(0,0,)) —
UN

—Na — (1C(049d
,)(e
8,5,))]. „2 VILT10)
Complexitatea, analizei combinatorii creșt
e pe. măsura ce luăm în con-
siderare și termenii următori.
AL

| e i
_ Pentru a, calcula valorile medii
(VII.7.10), vom admite S = 1/2. ale produselor implicate în relaţia,
Cazul unui spin $+1/2a fost
de. Rushbrooke şi Wood [87]. Funcţ analizat
TR

ia de undă, este Sa
> PD) 22) 2308) (0, VITA)
EN

unde X„(n) poate fi atât de tip xa(n) cât și xp(n)

Șă determinăm valoarea, medie alui (vezi relaţia, (VII.2.5)),
((6,0,)) =<(o,, Ojz “+ Gu 0y +
A. Grz032)) = C( oz 042) + (ay 9p))
+ <(os
/C

operează numai pe x,(î) şi X;(3) în 6;)). Ținem seama că, o, ȘI 0

funcţia de unâă (VII.7.11). Astfel se
obţine | a | |
Ste tal) X4(0) => teal) 2). VI Ta)
SI

Valoarea, medie ((c,,0))=0, deoarece

diferite, urmînd două căi... funcţiile >, şi x, sînt aceleaşi sau
-
IA

Pentru evaluarea, termenilor C(Gi |

că produse ale lui >, şi Xe nu sînt z6,2)) şi <( Ciy 94) âvem în vedere
funcţii proprii ale lui Giz iz Sau
Să considerăm configurații de forma, (i) xe(j o iy Oaie
ai
U

GtzOeYal) rad) = pati. (VIa.13)

BC

DA 4
 Valoarea. Propric (6:07) poate fi obţinut reţinînd CĂXa(sau da ia valorile
l şi respectiv O pentru o = -+l şi —L, în timp ce Xp(sau xg ) ia valoarea
0 Şi respectiv 1. Astitel (o4265) =1xX0xXx0xXL1 1 XOX1X0-+

RY
+0 X1X0X1+0xXx1x1xX0=0, cei patru termeni corespund
la 4 combinaţii posibile cu c;=—+1, ol în (2) xp) iz 92 vali) Xa(9)
= Ya(î) Ya(Î)-xa(0) Xa(j). - Rezultate similare se obţin şi pentru alte
combinaţii, astfel că în final avem ((0;26074))=0. Similar se poate arăta

RA
că ((G; y 9iy)) = 0 şi deci în final ((6,c,)) = 0. Calculul poate fi extins pentru -
S+1/2 ; şi în acest caz coeficientul primului termen este nul. Acest rezul- -
tat apare ca o echivalență a direcțiilor +2 şi —z.

LIB
Termenul ((0;6;))? poate îi scris

| Ste) = (azer) ) + C(Giy6j)?) + C(osz 04)) +

(VII. 7. 14)

ITY
2€ (Giz Gjz Giy 5) + 2 « Gţu Sia Giz a) + 2<( oi Oy Giz 0j2)).

Urmărind raţionamentul de mai sus se poate arăta că fiecare din

primii ,trei termeni (de selfcorelaţie) din relaţia (VII.7.14) contribuie cu

RS
+L în timp ce termenii ur mători (de corelaţii incrucişate) prin zero, astfel
că ((5:5;)?) = 3. Deci. 5
. VE 3 . .
Ia CE) = Ie (VII.7.15)
. , . ? ; | N - | 4 . .

"Pe baza acestei analize, se pot serie termenii din dezvoltarea în serie
NI

a funcţiei de partiție şi deci calcula susceptivitatea magnetică :

| i / | 1 Q2. , - _
LU

pe (ha m) (VII.7.16)

Introducînd notaţiile În = ŞI = FI, avem

RA

7 ÎN n 9? uă i
A za pi (VII.7.17)
T

X ">l e , -
EN

În acord cu relaţia (VIL.7.17), pentru n = 1, obţinem legea Curie-

Weiss. Pe măsura considerării a cît mai mulţi termeni, susceptivitatea, io
va apropia tot mai mult de valoarea ce ar reprezenta soluţia exactă.
/C

practică, calculele se opresc la primii 5 termeni. Pentru a imbunătăţii

„convergenţa seriei şi a studia comportarea susceptivităţii magnetice în
apropierea de punctul Curie s-a utilizat metoda Pade [90— 91]. Calcu-
lele evidenţiază că susceptivitatea magnetică prezintă o dependenţă, de
SI

temperatură în jurul temperaturii Curie (ai < 1) de forma

IA

x (P— 71,” cu: m = a (VII.7.18) |

U
BC

Rezultatele experimentale ([42, | 43, 92— 94] confirmă această valoare n.

55
 Să determinăm temperaturile Curie folosind metoda dezvoltării. în
serie.. Pentru aceasta pot fi utilizate două modalităţi de calcul: . :
;. 4 — Localizarea singularităţii, căutînd rădăcinile aproximaţiilor
- Suceesive xi =0...

RY
a
b — Localizarea singularităţii. funcţiei susceptivităţii, „exprimate
“printr-o serie de puteri, căutînd raza, de convergență

RA
ae a i COTILT19)
. | Z 3 „n-a Ma i. !

LIB
Metoda, dezvoltării în serie nu conduce la un criteriu unic pentru
definirea
temperaturii Curie. „i E cp
Brown şi Luttinger [83] prezintă valori ks T,/Z pentru S=1/2, 3/2;
„.2, 5]2și 3 şi valori n cuprinse între 1 şi €. Analiza, rezultatelor
evidenţiază

TY
” 7 7 „că aproximaţiile succesive tind-să con- i
PABIZILUL VII. 2 veargă spre o valoare definită T,, astfel
Valorile kgTe/7 obţinute pentru S = 1/2
A

încât în mod obișnuit primii 4 termeni

| în diferite modele : -

SI
„sînt suficienţiîn a; localiza limita, de
S. = 1/2 convergenţă, iar pe de altă parte limi-
- tele convergenţei celor două metode
„Metoda
i
6 |'==s. Sînt
ER
acelgași sau aproape aceleaşi.
I

Aceasta reprezintă. deci , o justificare

Cimp molecular | ulterioară, a "metodei -de /dezvoltare în
IV
| 30 10 serie și a criteriilor utilizate în definir
ea
Oguchi .. [2,86 | 3,89. temperaturilor Curie. Da
UN

Su , „+ - Să facem o comparaţie între va-

cuplaj constant 1:82 | 2:88 Jorile En pentru iale reţele în
„ Bethe-Peieris-Weiss | 1,85 „| 2,90 cazul spinului $==1/2 (tabelul VIL.2).
Se constată că valorile 21, obţinute
„Dezvoltări în serie ____..
AL

în aproximaţia eîmpului molecular sînt

“n=5 [og]-a- [1834 2187. cu circa 38% mai mari decit cele obţi-
R 1,92 2,70
nute prin metoda dezvoltării în serie.
TR

a obținută din 1 = 0; D obţinută

n măsura în care nu impunem condiţia
„restrictivă ca şi cîmpul efectiv să fie
din —
da SE proporţionalcu magnetizarea, se observă
aaa o scădere a valorilor 7, acestea, apro-
EN

| | ae „n. piindu-se treptat de' valorile. obţinute

prin metoda dezvoltării în serie. Aproximaţiile Oguchi,
cuplajul constant
„Şi: B.P.W. apar ca etape intermediare. Da
/C

VII. 8. Rezolvarea hamiltonianului Heisenberg folosind -:

„metoda funcțiilor Green e
SI

Bogolyubov şi Tyablikov [95] au aplicat metoda

IA

„bitemporale la un feromagnet Heisenberg, avînd funcțiilor Green

spinul S = 1/2 şi au -
obţinut expresia magnetizării prin decuplarea ecuaţie
i funcţiei Green.
În cel mai scăzut ordin de decuplare, respectiv aproxi
U

maţia fazei alea-

toare, această metodă, evidenţiază următoarele :
1). Magnetizarea, spontană nu există
BC

în cazul 'uni- şi bidimensional.

56 Da i)
 2). În dezvoltaxea la: temperaturi joase a magnetizării spontane”
> termenii 792, 752, 172 concordă. cu cei ai lui Dyson [63] iar termenul
în 71 este egal cu cel obţinut de acelâși autor, folosind aproximaţia Born

RY
în ordinul unu. Se evidenţiază un termen suplimentar în 73 faţă de
rezultatul obținut de Dyson. . . Cl
8). La temperaturi ridicate susceptivitatea magnetică are un termen

RA
„Principal caree în concordanţă cu cel obţinut prin metoda dezvoltării -
în serie cc a e i
| 4). Există o temperatură Curie definită prin cerința, ca magnetizarea
„spontană să se anuleze. Indicele critic în apropiere de această temperatură

LIB
esțe p=1/2. ai A a
5). Susceptivitatea magnetică este infinită la temperatura Curie, - -
iar y = 2 (relaţia VII. 4.29). > a ae
„„6)- Magnetizarea M este o funcţie antisimetrică de cîmpul magnetic

ITY
(AU (A) = — UB). | i
| Ulterior, s-a căutat să se îmbunătăţească aproximaţia fazei aleatoare .
în sensul de a extinde decuplajul în cel mai scăzut ordin pentru S$ = 1/2

RS
la valori mai mari ale spinului, de a, folosi aproximaţia Hartree-Fock sau
de a analiza ecuaţiile funcţiei Green în ordinul doi. Astfel, s-a extins apro-
ximaţia fazei aleatoare pentru valori mai mari ale spinului [96-98]. Oguchi
și Honma [99] au utilizat funcţia Grcen definită prin operatori de spin și
VE
au discutat aceasta, folosind transformarea Oguchi. Callen [100] a decu-:
plat funcţia Green:în ordinul doi introducînd un parametru empiric 'a =
= (829/1282. Un număr de lucrări au avut în vedere modificarea, apro-
NI

ximaţiei Callen. Aceeaşi problemă este analizată de unii. autori folosind

eguația funcţiei Green în ordinul doi [101].În ultimii ani.un număr mare de
studii au fost axate pe utilizarea, funeţiilor Green în analiza comportării
LU

materialelor magnetice. . o | | |
Să introducem funcţia Green bitemporală
RA

Gat — 0) = SAD; ST) = — 1000 — 7) (SF, Sr)

i 1
” De E N i - DE , (VII.8,1) a
T

Transformata, Fourier a funcţiei Green, G,u(€) satisface următoarea

EN

ecuaţie de mișcare: . a i

EGu(€) = [57 Sr) 3; + 2unbB G,(€) — -

/C

— 25700,— Rp) 454 SP — SS; Se. VI. 8,2)

SI

În membrul doi'al relaţiei (VII. 8.2) apame o funcţie Green de ordin

superior, fapt care face ra problema să nu poată fi rezolvată exact. Pentru
IA

determinarea lui G,(€

va trebui
) să introducem o aproximaţie.
ce are în
vedere reducerea funcţiei Green la gradul unu.
_ Aproximaţia fazei aleatoare [95] constă în a ignora fluctuațiile lui S,
U

şi a înlocui acest operator prin valoarea sa medie Lc

BC

„8/58 380) = (8) (SE; 979). VI. 83)

Da De | 57
 Deoarece această aproximaţie dă rezultate nesatisfăcătoare în ambele
domenii de temperatură, Callen [100] propune limitarea ierarhiei îuncţiilor
Green printr-o decuplare de forma

RY
|

(Sa St ; Sr) => (99 (CSE; ST) — Sp BEXSȚ ; 87).

RA
| a | (VII. 8.4)
» Această decuplare se obţine folosinid pentru S,y expresia,

LIB
1 . a 1 A "Qi „ IN A
S= AS + 3 (| — a) S; S; a (U — a) S; S; > (VIL.8.5)

unăe 'din considerente fizice Callen adoptă .

TY
a OOIL86)
282

SI
- Folosind această aproximaţie de decuplare,. ecuaţia de: mișcare
(VII. 8.2) devine .

€eG,(€) = Dau. — a) 9 + 2upB Gu—(€

ER SE

AS) )
SIR, —R,) x
IV
=

„ IGu(€) — 6404 2 3 sn nx
UN

„Om:sa)
| | |
X [<S7 85) Gu(€) — CSE 85) G,(€)]
AL

unde / este dat de relaţia (VII. 6.16). aa Ii

Relaţia (VII. 8.7) reprezintă un set de ecuații cuplate pentru diferit
e
TR

perechi (ki) şi (ji). 'Pinînd seama, de invarianţa la translație în cristal (vezi .

paragraful IV. 2.4) vom folosi transformatele Fourier : dă
EN

640) = 3 exp i, — ROLE), (VIL.8.8)

jo
/C

FR) exp [—i(R,—n)) k]Z (N, — Ry).

|
(VII.8.9) |
NR 5

Ecuajia (VII. 8.7) se serie

SI

1 — 29
+2 pn BG4(€)— 28 0705
IA

€G,(€)
CG =
2 (0)]) G,(€)-+
(VII.8.10)
U

48
apa dk) 70
FU
0101k)] fl)
fun 6,(€),
d
BC

58
 unde fa”) reprezintă funcţia de distribuţie a bozonilor

fl) = „ expl— i, — RO] (S7S7).

RY
;—R; ”
: (VIL811)
.

Din ecuaţia (VII. 8.10) rezultă

RA
Ge) — Lp
ME) — ie Ze: , VII| .8.12

LIB
unde Ia i
0) = 2078+ 289 (EC — 7) +

ITY
o <S9
pg n ze o anl. CVII,8.13)
N
ars dn 0) FR" —1)] fi )

RS
_Înlocuind pe G,(€) dat de (VII. 8. 13) în relaşia, (VII.
8.12) se obţine
o expresie explicită a lui f() similară cu expresia (VII..
VE 6.36)

:, „(VII.8.14) -
exp[€E()/t T] — 1
NI
o

„Relaţiile (VII. 8.13) și (VIL.8.14) formează un set; de ecuaţii

care, se pot rezolva în mod selfconsistent şi astfel să obţine cuplate,
m valoarea, mMag-
LU

petizării medii (S « M(T7). Pentru reţele simple, unde

interacţiile sînt în
fe rază mică de acţiune, iar ionii sînt echivalenți crista
lografie avem

E() = 2u,B + 259 L7(0) — zii + 2-7] , „(VIL.8.15)

RA

ao) 470
unde Z = Fl) f().
T

Vom nota temperatura, redusă,

EN

7 prin

in
„9 kpT
i, VIL.8.16)
/C

3 TOy FSv

„Pentru temperaturi joase, punînd BP = 0, dependenţa, de temperatură

a magnetizării este i | |
SI

(52) oc I(T) = 2140) — |rtep2) 7%

A

2 mvb(/2) sh +
IA

L nzowu(7 a) + RI male) (52) + . CNEL8.17)

U

...—(28+1) c(3/a)ps+ 785+39/2 05-12 mes

BC

6 po) ester +. | i

59
 IN

unde + este numărul de vecini, v şi e constante ce depind de tipul reţelei

cristaline iar (2) este funcţia zeta a lui Rieman (vezi paragraiul VII. 6.5)

RY
- | reţea ] | cs || eve | ele

RA
„= 1 3. D203 | 18
MR | 4 e
o = „33/32 281/288. 15/16 i

LIB
„_Neglijind pentru, moment; termenii în z35+32 și 3552 se vede că-coefi-
c --
cienţii în 7/2, 7512 și 72 sînt în concordanță cu valorile lui . Dyson (relaţia,
(VII. 6.46)). "Dermenul în i corespunde - cu ' termenul principal în TDi

TY
din rezultatul lui Dyson. |
"Termenii BS5+3, BS+5:, nu âu semnificaţie fizică, fiind rezultatul |
aproximaţiei folosite în: decuplarea funcţiei Green. Acești termeni sînt
- importanți, numai în cazul 8= 1/2. Pentru spinul. S > L aceste contri-

SI
_„buţii sînt mici.
Temperatura Curie se determină din condiţiile ca; (5 ax JI(T) să.
tindă la zero şi respectiv ca numărul mediu de cuasiparticule excitate să
fie mare, “Callen [100 obține ER 4

Ă m . | |
2(S+1) E
IV
lpT.
IP) S+I) II 8.18)
Ț „8.
Tora)
!
+
JI
[48
— L —
7 — 4S 1 PI
UN

unde a
NE 1 Ş (0) i
P(— 1.2 a (VIL.8.11 9 a1.-
pD NeIV-IR
AL

pi

Valorile tu 7] . [1100] sînt ușor mai mari ca cele obţinute prin metoda
dezvoltării în serie şi prezentate în tabela, VII.2.
TR

În domeniul temperaturilor înalte <S,) a M(T) este mie. Reţiniînd

în dezvoltare numai termenii pr oporţionali cu cîmpul exterior avem
EN

3, 928(5+1) „7, ogoa 3) | 1.

= Bu PBOI [a ae
= 111 Ai A
(1 — 25 +
|
(2)
0O[(—]|»

(VII. 8.20)
/C

unde. T, veprezintă temperatura Curie, în aproximaţia cîmpului molecular

SI

ln Le = 7 S(S +1). a (VIL8.21),

IA

Primii doi termeni îîn relaţia (VII. 3. 20) concordă cu valoarea obţinută, în
î
dezvoltarea susceptivităţii în puteri ale |lui PI.
U

Metoda, de decuplare Callen -prezice o temperatură de tranzi ie în

concordanţă, cu rezultatele aproximajţiei Pade pentru valori mari ale spi-
BC

nului şi în limita S— o, dar acestea, sînt relativ nesatisfăcătoare pentru

60 LL |
 valori mici ale spinului. În scopul de a reproduce rezultatele aproximaţiei
Pad, Swedsen [102] propune pentru început | E Si
4

RY
Ii a i Sp. (VII.8.22)
Ma 982 S+I Ie De

RA
În domeniul temperaturilor joase relaţia (VII. 8.22) conduce la valori
corecte pentru coeficienţii termenilor 752, 752 și 17* din 'expresia magne-
tizării.. Pentru un spin S arbitrar, această aproximaţie introduce termeni
în 'P5:nereali, iar coeficientul. termenului în +. nu este corect. Pentru a .

LIB
„elimina aceste neajunsuri [103] s-a inclus în expreşia lui a un termen adi-
ţional care să asigure ca a —> ———atunei cînd (8,)—S, în concordanţă
cu limitală temperaturi joase, păstrând expresia temperaturii eritice dată

ITY
de aproximaţia Pad6. În acest caz: a ”
,

1 8-1: m (Sp
«as spa ST SSFI) (3 )

RS
*

(VII. 8.23) -
VE
Metoda, de decuplare :Callen astfel modificată, elimină termenul în
T3 şi conduce la un coeficient în 7! similar cu cel obţinut de Dyson folosind
aproximaţia. Born. / Sa a o
NI

Pentru date complementăre privind utilizarea funcţiilor Green în

magnetisin, recomandăm lucrare a
lui Zubarev [104].
LU

|
Di

VII.3. interacţii indirecte prin intermediui electronilor

__„.de-condudiie -
RA

VIL91. Hamiltonianul de interacţie s—d(f);

T

„"Peoriile feromagneţismului bazate pe hamiltonianul Heisenberg con-

EN

sideră interacţii de sshirâb directe între atomii vecini. Condiţia, necesară

„pentru prezenţa acestor interacţii o constituie existenţa, unui grad de
acoperire a orbitalilor electronilor „„magnetici” ai ionilor vecini.În conse-
/C

cință acest model nu.poate îi folosit la analiza. comportării magnetice a

metalelor pămînturi rare, a căror învelişuri 4f au o mică extensie spaţială,
cât şi la aliajele diluate ale elementelor de tranziţie 3d în matrice nemagnetice.
“Modelul de schimb indirect a fost propus de Frâhlich şi Nabarro
SI

[105] pentru a justifica feromagnetismul sistemului de: spini nucleariîn

unele metale. În acest model spinii nucleari sînt aliniaţi feromagnetic, la
IA

temperaturi joase, ca urmare a interacţiei_hiperfine între electronii de

condueţie şi momentele magnetice nucleare. În 1946 Vonsovski [106] suge-
rează, că în metale ce prezintă o ordonare nagnetică existăo interacţie de
U

schimb între electronii de conducţie şi electronii magnetici ai ionilor, des-

crisă prin hamiltonianul (VII. 1.2). Zener [107] analizează interacţiile de .
BC

ţip s — d în metale. Modelul este dezvoltat ulterior în special prin studiile

pp Mi i 6
 lui Ruderman și Kittel [108] Kasuya [109] și Yoshida [110]. Intezacţiile
magnetice de acest tip sînt cunoscute şi sub numele de REFY (Ruderman-
Kittel — Kasuya — Yoshida). În:cele ce urmează ne propunem să discu-

RY
tăm, unele din trăsăturile de bază ale modelului [109, 111,112].
Să considerăm un electron localizat situat în poziţia n, acesta, fiind
caracterizat prin funcţia de undă O,(» — R,). Vom nota prin O,(r) funcţia

RA
de undă Bloch a electronilor metalului gazdă, iar prin Xa(0) funcţia de:
„undă de spin a unui electron, unde o poate îi (Î) sau (| ) iar 6 este coor-
donata, de spin. Funcţia de undă vV(r, 3) a ansamblului are forma

LIB
„Wd) = i br) Xa(€) Aus + 3, Out —R,) Ja(t) ars
a „omu. 9. 1)

unde as şi ao reprezintă, operatorii. de amihilare pentru electronul loca-

TY
lizat aflat în poziţia R,„și de spin o, şi respectiv pentru electronul de econ-
ducţie de vector de undă k-şi spin o.
Interacţia electron-electron are forma

SI
.. $ V* (ra Ca) V*(ra Ca) V (rs) V(ra Ca) V(ru Ca) du, da da dtz (VII. 9.2)

unde Y'(r,2) reprezintă o interacţie efectivă între două particula.

ER
Tntroducînd relaţia (VII. 9.1). în (VII. 9.2) vom obţine o expresie |
IV
„ complicată. Păstrăm însă numai termenii de forma a ay a" Cup” care
reprezintă împrăștierea electronilor de condueție, fără schimbarea poziţiei
UN

„electronilor localizaţi. Aceşti termeni au forma, -

| (-
lada Ara Qi Ars Cn] m) — ară ape Gt Cu Cn [n'y =
kk, a, | | |
AL

=> (a Lu + a Q'y) (023 ant + az, (ny) [Cn | n — 2 Oral nl) ] —

TR

| | AVIL. 9. 5)
— y, > (a4 Ay p Ai, Aj) (a4 Om — ai any) + i 1 y Qi, Am +
k,k“n
k?
EN

+ Ci, Cum Qi any] (nl nk>.

Primul termen din relaţia (VII. 9.3) reprezintă o interacţie coulom-

/C

„biană, iar al doilea o interacţie de schimb. Integrala de schimb <(kn| nl'> şi

- integrala Coulomb <kn| ln) au îost definite anterior (paragraiul VII. 2). -
Astfel de exemplu -
SI

F(k, li) =-Cui kr = YI be(r.) Pbr(r2—R,) V(ra2) b(—R,) dute 2) ă, dv2

IA

| | (VII. 9.4)
Integrala de schimb poate fi exprimată şi cu ajutorul funcţiilor
Wannier : Aa
U

b(r) = VS, exp (i Ri) We —R). (VII. 9.5)

BC

62
 În acest caz relaţia, (VII. 9.4) devine.
d

Cin | nkD = N exp [iQ — ) ral exp [ila n, -— KR)] X

RY
| N ” Da (VIL.9.6)
x Șt, — Bi) or) Te) dute) tea R) do, dos= |

RA
= NL exp [i(k' — K) R,) Fi, Il).

LIB
“În finalul paragrafului vom analiza succint dependenţa integralei.
de schimb de k, k'. Frecvent în culcule:se fac unele simpliticări. O etapă
ax constitui presupunerea că £ depinde numai de q = | — k'|. În cazul
cînd. numai termenii i =j =0 sînt importanţi (relaţia (VII.9.6)), Z se
consideră, independentă de k şi k': În acest caz Z.se reduce la o integrală :

ITY
de schimb atomică, funcţia Wannier descriind un orbital atomic.
Vom presupune pentru început că orbitalul localizat be — R,)
este întotdeauna ocupat de un electron i n |

RS
ab am tak a =. | (VIL.9.7)
În acest caz avem: VE
1/2( (a Cui di, (aj) == Sa; a dy = Si. 3 asi Caţ = S= 3 cun. 9. 3)
1
„unde $, reprezintă un operator de spin de mărime 1/2.
NI
Folosind relaţiile (VII.9.6) și (VII:9.8), expresia (VII.9.3) poate fi
simplificată, obținind
LU

Ioa == — NI AF Ie ) exp [i(l —k)R,] ai dq —

e (Y11.9.9)
— a ax.) iz E5 Ai Ce Să A cu cum Si].
RA

Relaţia
de mai sus este denumită hamiltonian de interacție s-d(t).
La energia sistemului vor contribui şi electronii de conducţie ce pot
ti descriși prin hamiltonianul IE9
T

OVIL.9.10)
EN

= Se ai as
Într-o primă etapă am admis că orbitalul localizat este ocupat de
/C

un electron. Real, orbitalul O, al electronilor d(f).poate. fi degenerat,

În acest caz în relaţia (V1I.9.9) vom considera S, ca operatorul “de spin
„total, admiţind că interacţia de schimb interatomică este destul de puter-
nică, pentru a păstra cuplajul Hund, chiar în metal. Pentru acest caz27
SI

reprezintă o medie a diferitelor integrale de schimb.

h i
IA

VI.9.2. Interacţii de tip RKKY =

U

Bvaluarea interacţiilor magnetice, .considerind atit termenii

BC

diagonali: cit şi cci 'nediagonali ai hamiltonianului (VII.9.9) a fost

realizată de Kasuya [109] pentru cazul ion-electron și ceva mai tirziu
ea ani, , | , sg

ge e d LA aienai
a, mb manea m come me me .
63
Yoshida, [110] într-o Tucrare o analizează atit momentele nucleare cât
şi electironice. Aceleaşi relaţii au fost obținute de: Ruderman şi Kittel [108]

RY
înta- -o analiză matematică oarecum diferită. Kasuya [109] consideră ală-
vuri de termenul J£,, dat; de relaţia (VII. 9.9), hamiltonianul electronilor
de condueţie (VII.9.10) cît şi termenul 7 ceman Xe Dacă cîmpul exterior -
B acţionează după axa 2, %, este dat de i i

RA
= = BE Ş (ai a — at ap)
+ 95], VILA)

LIB
i ” ” k * ” - .

unde 9, =2,0iar ge=9 | a aie

| Hamilţonianul total al sistemului: este

Ir a >, et) ai aa + al a ba BUS, +

TY
4 ă Di

E wi kk,Ș L(k-k ) exp Li -—k' i Da ap — Qii a) Sa +

SI
+ i ar 87 + af ari Sr „VIL9.12)
“unde am notat $, =
ER
Suez iar prin v pruniărul electronilor ce își vor modi-
IV
“fica orientarea spinului, v=2 Xa |(a; di — disp DEI
Utilizînd. teoria; perturbajiilor, în "ordinul unu, și onsiderind inte-
UN

grala de schimb constantă, avem . .

apu= _NI70)$, | Oiar.9.13)

AL

Rola (VII. 9: 13) ovidenţiăză că energia cinetică E, a sistemului

va crește prin AE,.= e unde (Er) eeste densitatea, .de stări
TR

pe atom Şi spin a metalului gazdă iar E energia Fermi. Minimul contri-

buţiei energiei potenţiale (VII. 9.13) şi a celei cinotice; la, energia sistemului |
EN

corespunde la, valoarea lui vdatăde . -

| vote) S pa OVILOI4)
/C

“Energia sistemului este dată de.

e = — POE Ma ontaat) |
SI

2 o Sa 91
min. AR a
IA

Mărimea cuplajului magnetic, în acest caz, NU depinde de distan ţa,

între ionii magnetici. Acest cuplaj are semnificaţia fizică a unei -polari-
zări uniforme a electronilor de condaieție, induse de momentele magnetice
U

localizate (interacție de schimb Zener). Această polarizare uniformă, obţi-

mută în aproximaţia de ordinul unu, va acţiona asupra spinilor momen-
BC

telor localizate, conducînd astfel la ordonarea lor magnetică.

X.

64
 | Bieotund caloulele în ordinul 'doi, vom vedea însă căA polarizarea
"de spin. are un caraejer oscilant. Astfel. =

RY
1 L
ar FA 16) exp 0 =) Rea] (e!
= —ca
IP ar N72 IRĂ ) [ fi )] +
a e(k).- — €(k”)
a

RA
e le )]) See Sme
D:k” 1 1 — LAUS) „OVL930)

_ „£ = 1) exp [ide Ras a 1. _

LIB
ul ) [
minăKa ke n mi ek) — "ek ).

fu (5. Sz + e) = je (6 Ba Si):

ITY
| Prin earanjarea termenilăr, relaţia Ore. ă 16) poate £fi scrisă în
forma; RI E a a a Du

, "za i iei) exp [idE) Da),

RS
paz +
i 3 „%,K, nn - ek) —- (kk! AR ui W
VE ). o ONIL.947) ”
Aa aii Buz Sus

> za II —o L |) exp [i(k -o 1 Raul mii (l') 84 St

NI
—N-2 j
e Ie, 9 Pa e) — e(k D

| a ur 2PE IE) | o
LU

FA S,.
fa) fu)
y DU li) ). — fede)
i| had Jr j Sa 5) + ry ed) = ea SĂtu
RA

â “distribuţie Fermi ale elec-

Am “notat prin fl (l) şi 7 „(lc) tunoile de
tronilor cu spin î şi respectiv y. Suma X' exclude termenii pentru care
ICR
k = k', aceştia fiind deja incluși în ZU,
T

Hamiltonianul. 372 poate fi separat în două părţi :

| a). Incluzând termeni pentru care R = Rp
EN

a — as seu = ir) Uite + Lt.

m ee)
/C

ca — ce(k')
SI

Rn

__ aa > Fel") fe”) 11400031) L—fa00]) 84

IA

RE, n m E(k) — e(k ”)

U

Ultimul termeri din relația; (VI. 9, 18) este cu un ordin mai mic com-
parativ cu JZ! sau termenii cerămiîn în 9, deoarece parametrul de dez-
BC

voltare al per turbaţiei este F(0)] Er. |

_5—c.762 39 a „65

-
 | :b) Termenii ce rămîn în JZ? îi putem serie ca, o sumă de interacţii
între ionii aflaţi în diferite poziţii ale reţelei Si a

RY
, AP(2) = — N-2 | „FA — 1) exp [i(— Ram]
| | , Ir De
4 Dl | EU) — e) ! [ip
| | i O011,9.19)

RA
+ fue] S Su __ N-2. | Ş, Z2( |l — k )| exp [i(li— : )R,,] (Lf,(k') J E

| k, kan „. | e(k) — e(k”)

LIB
ă + fu(k')] (Sur Smz + Say Smr))

— AN2 5, £2(k—k]) cxXp [i(—k”) Ram]

[fe —F,0)1(S + Si 83).

TY
| K, k, nem | e(k) Na e(k'),

Ultimul termen din relaţia, (VII. 9. 19) poate fi neglijat, fiind un ter-

SI
men de un ordin mai mic ca aproximaţia considerată, |
O simplificare a, relaţiilor de mai sus poate îi obținută în cazul cînd.
înloeuim [fp(lk) + fu(k)]/2. printr-o tuncţie de distribuţie medie

fp00) + ful) e 27).

ER O (VTL.9.20)
IV
În acest caz set) se poate serie: | Ri |
i
UN

e
Pg 2000
Me
pi PDSR Ca Re) fa SsăI Su
kan, m C() — E(l — q)
|
| (VII.9.21)
AL

„—| 22 k; qi
F*(q) exp (iq Ram)
e(k) — e(k 20.
— q) PU) (See_ Se + Say ymy
Sas):
TR

Bă detaliem expresia sumei 0 dată de Mă

EN

o 0 2 N-a ŞÎ) exp (i an), E (VIL.9.22) |

a Eh) —e(k-q)
/C

unde f(l) este dată de relația (VI. 2.1). Pentru 7 =0K

ME De o pia
=3212 > SH (q) exp (iqq Rp) R, ) = (Ep)
——— cp
a, >Si H(q) (q) exp exp (iq(.iq BR, NR,.), o|
SI

Sa | (VII.9.23)
IA

unde;
A E O E
pap Sea în | Ze (VI1.9.24)
U

dp q q — 2lp |
iar. H(0) = 2.
BC

66 . - | / ii , . . . at Fe
: ae ' |
 l cînd Z este constant. Introducână
| | Să considerăm la început cazu exclude termenul corespunzător
(VII. 9.23) în relaţia (VII. 9.21) vom |
cu cel dat de relaţia (VII. 9.15) Şi
lui g = 0. Acest: termen corespunde i E
a

RY
anume i
|
n(Er)E - H(0) Buz | Smz A a
E) VII.9.25) LA
„=0% ?
97 ȘI AS27

RA
sau (VII. 9.15) obţinem
- Însumâînd ielaţiile (VIL. 9.21) şi (VII. 9.25)
o expresie de forma .
OTIL.9.20).

LIB
Pr th

unde,

ITY
(i ] „4 CYIL 9.217)
VI1.-9.2
R
| )
a4 | n(Er)
__2£ 20) 1 eoea dan

RS
de schimb RKEY. Se observă
Relaţia (VII. 9.27) reprezintă imteracția
seamănă formal cu hamiltonianul
că, hamiltonianul efectiv (VII.9.26) | N | |
Heisenberg. |
n-
Dependenţa reală de distanţă a lui Z(N)
VE
este cond iţio nată de depe
Relaţia (VII. 9.26) este vala bilă
denţa, integralei de schimb de l şi k'. .
pent ru Z const ant. Pent ru valor i mari R comporiarea lui Z(R) nu
“numai nd spre o form ă
k'), aceasta, tinzâ
NI

este puternic afectată, de forma lui Z(k,

ală. Suma impli cată, în relaţia (VII. 9.27) poate fi scrisă
funcţională gener
| în /torma, A E a
LU

qEH(q (VIL.9.28)
) exp! (id Ram) dq. i
| 5, H(q) exp (iq Rum) = 24
4n2i Ram 0 *
iri
RA

de Van Vleck [111], acesta

Integrala din (VII. 9.28) a îost evaluată |
avind forma [112]
T

p 2kp AR i
Z2 aţ€ exp (iq Ram) dd =
EN

F(Ram) — ae g mi EL
cop. O O4keQ

2ltp Ram COS (he Ran) — SN (2he Ban), (VIL.9.29)

/C

= Or F* "(Er) | (2p Ram

SN total al electronilor de -
SI

unde k&Ș = , iar N reprezintă "numărul

v
IA

conducţie.
= 2 Co8 Ami ata cu 2 = 2kp Ram este denumită
Funcţia P(o)
lată explicit pentru tipuri
funcția oscilantă RKK Y. Aceasta poate fi. calcu
U

b scade proporţional cu Ra
date de reţele cristaline. Interacţiade schim 2kș!. Polarizarea
BC

ntă oscila ţii avînd perio ada

pentru valori Ram Mari şi prezi
67
ia
39
 indusă de spinul momentului local, electronilor, de conducţie,în acest
caz nu mai este unitormă, deserescînd cu distanţa, | |
| „Bă. analizăm folosind ipotezele simplificatoare (model de electroni

RY
liberi şi respectiv „£ constant) comportarea, magnetică a metalelor pămîn-
turi rare la T> 7. Structura electronică a metalelor pămînturi rare
poaite îi schemastizaită în modelul următor : trei electroni (uneori doi) ocupă
banda de conducţie ce are caracter sd. Electronii f ocupă stări legate sepa-

RA
rate în energie prin corelaţiile între electroni. (În relalitate situaţia nu este
însă, așa,de simplă, în special la, începutul serici unde electronii 4f,. 5d, 6s
„au în atomul liber energii comparabile). Modelul ce consideră, interacţii -

LIB
de tip s — f, analizat mai sus pare în concordanţă cu această deşeriere
„a. elementelor pămînturi rare în stare metalică. Interacţia, (VII. 9.29)
conduce, în domeniul paramagnetic lao susceptivitate magnetică deforma. .
Temperatura Curie paramagnetică, 0, este dată de

TY
A 1—0,
[113, 114)

SI
a 32 2(q 2 ae _ _
a pa E LU IE 77105 Pia), VIL.8.30)
Si d Ep - N Sa

unde F(a) = E 005 — Bin.

3 Şi D=
ER
2 Rome
IV
„ Cunoscând valorile. ,, d exemplu în gadoliniu, se poate obţine valoa-
rea lui £(0).= 5,7
eV A? -(x1,6 -10% Jm5). În ipoteza căZ este constant
UN

în cadrul seriei, se poate calcula 9, pentru celelalte metale pămiînturi rare

* [114]. Aceste valori, conform cu relaţia, (VII.9.30) sînt proporţionale cu
factorul „de Gennes” (93 — 1PJ(J + 1). Acordul între valorile calculate | 7
şi datele experimentale este bun pentru elementele pămâînturi rare din
AL

„Subgrupa â doua (Gd — Tm), în imp ce pentru elementele din prima, sub-
grupă, acordul este mai puţin satisfăcător (fig. VII.16).. E
TR

300|
A
=
EN

st
9 ă a | :
2 200 Fig. VIL. 16. — Tempe-
/C

&- raturile Curie paramag-

& netice ale metalelor pă- , -
Ş minturi-rare. Prin linie
a. plină sînt reprezentate
SI

u valorile calculate în acora

5 cu relaţia '(VII. 9.20).
O 100j- . |
IA

g
N

>
g
ă.
£
U

AC: |
bn o__ LL 1 aj
BC

La Ce Pr Nd Pm Sm Eu-Gd Tb Dy Ho Er Tm .Yb Lu

68
 VII.9.3. integrala de schimb
i-
| Rezultatele obţinute mai sus se bazează pe două ipoteze simplif că

RY
re: (1) se admite un model de electroni liberi; (2) se presu pune
„caoa
cazul unor sisteme
în le
Z este independent de g. Aceste ipoteze sînt valabi
mic = de electr oni de con- o __ |
avînd un număr
ducţie pe atom [115]. Electronii de con- -

RA
'ducţie au în 'acest caz lungimi de undă
mari comparativ cu raza, distribuţiilor
electronice a spinilor magnetici localizaţi, -

LIB
sînt., -
astiel că vectorii de undă ai acestora
în interiorul zonei Brillouin.: aa
Structurile . benzii reale şi funcţia , dig! | .
susceptivitate H(q) pentru pămiîn turi rare -

ITY
[116], evide nţiaz ă că supraf eţele Ferm i
ale acestor metale nu sînt sferice iar H(9).
este diferită de funcţia susceptivitate a
electronilor de conducţie consideraţi liberi. “| AN.

RS
. gl_ | [N =
| _ Tntegrala de schimb (VII.9.4)depinde
în general de k șik' vectori deundă aielec- .
şi după ciocnire de ionul | |. /vatson-Freeman (1182
tronului înainte |
magnetic. Overhauser [117]a aproximat ..
VE ÎN Aa
interacţie” Vaz printr-o ..- e |
potenţialul de
funcţie delta. Aceas ta are semnificaţia ” pt
ecranări puternice a interacţiei 0? 2.3 06 5 657
umei
NI

de :conducţit-electron localizat. | | q/2kp

electron
„Considerind un model de electroni liberi, Fig. VIL.17. — Dependenţade vectorul
“de undă.q,a integraleide schimb:
LU

:: : '”
în acest caz seobţine

| .9.31)
.
0610) = 10 > Zar Mom) expligRem)ăDem- (VIL
RA

gadoliniului, inte- -:
Watson şi Freeman [118] evidenţiază că în cazul înd, de valo-
prin Z(q), aceast a depinz
orala, de schimb poate fi aproximată de schim b pentru .
de vector ul de undă g, a integr alei
rile Ip. Dependenţa
T

VII. 17. e A
cazurile discutate este reprezentată în figura zona de stabil itate a
t
EN

Plecînd 'de la integrala de schim b s-a studia

sau depen denţa integr alei
diferitelor structuri: magnetice [119, 120, 11]
„de sehim b de vecto rul de undă [121, 122].
Interaeţiile de schimb RKEY pot fi anali zate şi în conexiune cu
/C

| : a |
temperatura [123]. .

ale feromagnetismului
SI

VII.10. Modele de bandă

VIL10.1.$Probleme. generale - Si
IA

ice analizate
“ Modelele ce descriu comportarea sistemelor feromagnet b de tip
U

hamil tonia nul de schim

în paragr afele precedente, pleacă de la
în esenţă că electronii
Heisenberg sau de tip s — d(f). Acesta, consideră
BC

În cazul metalelor şi
responsabili pentru feromagnetism sînt localizaţi.
69
 aliajelor elementelor de tranziţie 3d această presupunere reprezintă o situa:
ţie ideală, care nu poate exista, într-o formă pură; Să vedem cîteva, din
principalele argumente care pledează în favoarea considerării unui model

RY
de bandă: | Di | | |
a). Măsurătorile experimentale evidenţiază un număr neîntregde
magnetoni Bohr pe atom. | | |

RA
b). Analiza datelor experimentale cît; şi studiile teoretice reliefează,
faptul că apar benzi 3d avind lărgimile de ordinul 10» joule (1 eV). e
„„€)- Utilizind modelul de bandă, se pot descrie bine proprietăţile de
trausport cît şi căldura specifică a metalelor 3d. Să

LIB
e
Deoarece învelișurile 34 au o anumită extensie spaţială, : apare o
„acoperire a funcţiilor de undă 3d şi deci formarea unor benzi energetice
corespunzător acestor electroni. Astfel, intervalul de energie în excitarea
electronilor caracteristic modelului localizat; va, dispare, rezultină o densi-

TY
tate finită, de electroni d la suprafaţa, Fermi. Ca, atare, pot apare fluetuajii
de sarcină și deci conductibilitatea, prin electroni „magnetici” cît şi contri-
buţia acestora, la căldura specifică electronică, | ,

SI
„Ne propunem în cele ce urmează să prezentăm două modele ale fero-
magnetismului de bandă, modelul Stoner şi respectiv modelul Hubbard.
Modelul Stoner consideră electronii d complet colectivizaţi, feromagne-

ER
tismul fiind tratat similar cu analiza făcută în studiul |jparamagnetis-
„mului electronilor de conducţie. Modelul Hubbard descrie electronii dea
+ aparţinind unor benzi cu o lărgime W, interacţiile acestora, cu electironi ce
IV
"aparţin aceluiași atom fiind puternice, în timp ceinteracţiile cu electronii
celorlalţi atomi sînt ecranate. |
UN

„VII.10.2. Modelul Stoner al feromagnetismului . . | ]

AL

A. Premize ale modelului |

În elaborarea modelului de bandă al teromaenetismului, Stoner
[i24, 125] ioloseşte următoarele premize :
TR

| Da | |
1). Electronii colectivizaii pot fi împărţiţi în două grupe autonome :
electronii s, care contribuie în esenţă la proprietăţilede conducţie ale meta-
„lului şi electronii d, care contribuie ia. proprietăţile feromagnetice ale:
EN

acestuia. . e a
2). Ambele grupe de electroni pot fi descrise în cadrul modelului de
bandă al feromagnetismului. . | |
/C

3). Să considerăm cei:N electroni (sau găuri) d, situaţiîn spaţiul

ocupat de cei W atomi ai metalului de tranziţie. Per atom, revin q, = —
electroni (găuri) feromagnstici. În general q, nu este un număr întreg, ceea
SI

ce revine la a spune că separarea electronilor în cele două grupe s şi dnu

urmează o lege de proporțţionalitaite cu distribuţia în pături a, electronilor,
IA

în atomii izolaţi. De exemplu, în “cazul nichelului g, = 0,6.

4). În raport cu o direcţie dată, cei N electroni feromagnetici pot
avea două proiecţii ale spinului, notate | respectiv |. Conceptele de
U

bandă, de energie, suprafața Fermi, nivel Fermi, zonă Brillouin etc., pot
îi aplicate separat; atit electronilor $ cât şi electronilor | . Putem vorbi
BC

deci de o subbandă a electronilor şi de o subbandă a electronilor |.

79
 presupusă aceeaşi în' cele două,
Pentru simplitate, densitatea de stări, este
consi deră cazul unor benzi parabolice n(€) =
subbande. Stoner [124, 125]
vom admite ca în paragraful
'— ab. În analiza pe care 0 vom face, |
(E) = a€'.

RY
o formă mai generală și anum e
VL5.I, ronil or, funcţ ie de tem-
5). În cele dovă subbe nzi, distr ibuţi a elect
a
supune statisticii Fermi-Dirac.
peratură, cîmp molecular şi cîmp aplicat se
Problema, interacţiilor elect ronil or este în: esenţă o problemă a mai

RA
urmează aproximaţia cîmpului
multor corpuri. 'Vom considera în cele ce de sehimb dintre electronii
molecular. În această aproximație, inter acţia
unui termen propo rţion al cu. patratul magnetizării
d. dă naştere
le de corelaţie de rază Mică

LIB
şi independent de poziţie (sînt neglijate efecte roni d sînt distribuiţi în
cei N elect
de acţiune). În stare paramagnetică, |
mod egal între cele două subbenzi
N = |N =2 „- (VII.10.1)
| |

ITY
per atom,
deci, Starea d = qi = ala. e
unui „exces de v electroni în
- , feromagnetică va corespunde
în subbanda |, comparatir

RS
oni
subbanda | şi unui „deficit” de v electr nzi vor avea N, și N, elec-
cu starea paramagnetică. Deci cele două subbe
|a | îi
troni VE A
N = = ev N = — (VIE.10.2)
ap îi

o Di aa
sau, per atom. | o
NI

dei = 92 kr vi du = de]2 — v|Y. (VII.10.3)

|
para- şi fero-
| Bmergiile de schimb ce caragterizează cele două stări,
LU

“magnetică diferă prin AEs a o

| | Ag = e — ep, OVIT10.4)
molecular. Se poate
Vom evalua AC folosind aproximajţia cîmpului
RA

[126], sau urmînd raţiona-

proceda, prin analogie cu modelul Heisenberg
Pio £, > 0 constanta ienomeno-
mentul de mai jos, care pare mai natural. avînd spini paraleli,
b a doi electr oni vecini
logică de interacţie de schim
T

oni de spini antiparaleli

definită astfel încît energia de schimb a doi electr fi egală cu suma ener-
siste mului va
este zero. Energia de schimb totală a,
EN

paraleli vecini.
giilor de schimb ale perechilor distincte de spini |
1
| ! (VII.10.5)
/C

Es = — ap FalOin + Ci].

x po . „a:
l ,
Factorul ZF exprimă faptul că fiecare electron petrece, în medie
(VII.10.5) |
SI

1/4 din timp în vecinătatea unui atom dat. În acord cu relaţia

Ş ”
avem
IA

As = — Lp (03,+ Că, — 20) ——-Z (297 292)

. (VII.10.6),
U

4 (7 — 25) (AX — 29 —2)— 2000 — 2)] = — pu

4 “ 2
BC

71
 Deci energia de schimb per atom este

„Aes = —= GI Zu i CVEIL0).

RY
| Dacă ținem seama că | i i | |

RA
| Ir = ta — oh; a OV0L10,8)
rezultă, | A a

As = = n 07 îi n OXEE300)

LIB
Această, « expresie este cohivaleniă cu emiitoral hamiltonian pentru |
energia de schimb: | | |

TY
= = zoo s i „CHT:200)

SI
unde s, veprezintă, valoarea spinului net de-a lungul axei de cuantificare, ;
iar (35 este valoarea lui medie.

B. 0» iteriu calitativ pentr u existența feromagnatismdui 226, 1n ER

IV
să considerăm cea, nai simplă schemă de nivele (fig. VII. 18). Tre- -
cerea a v electroni din starea, y în starea, + antrenează o creștere per
atom a energiei cinetice, Ax | |
UN

.
AL

unde .prin ACR am notat energia: medie cheltuită, pentru inversarea .

spiriului unui: singur electron. în: acest, caz, variaţia totală, per atom, a
| energiei stării foromagnetice faţă de «energia, stării pazamagnetice a acelu-
TR

iaşi sisiem este ai Ie

2, ca „i ae “ac a i
EN

, nule) . . ne) 1 (€) | nule)

o & 1 fu SEPI.
/C

. | i SZz fe, .

Ceţ
da
SI

Fig. VII. 18. — Densitatea. de stări în modelul Stoner: (a) — 'paramagnet ;.

- (b)— feromagnet slab ; (c) — feromagnet puternic.
IA

6 AG = = Aş
AEg + kb AC Ax = —> o Agn
aet — =ZI Za=
.y i (VIE.10.12)
U

= A
ee (1 — 2-32)
m
ay Fer
p dez
po
—2)
a .
BC

1 — e Le =—
ar
A (IL —z).

-7a
 De aici : putem deduce ' imediat un criteriu simplu pentru apariţia
ioromagia tisă e (a) x > 1 înseamnă că A €< 0, deci starea feromagne-
tică, realizează, minimul energiei ; (b) x <1 deci A e > 0, și în consecinţă

RY
starea: paramagnetică este preferată. - >

Să analizăm, semnificaţia, parametrului x. Observăm că: v|AET =

= n(Er (0)) este densitatea de stări în vecinătatea nivelului Fermi para-
| magnetic. Prin urmare
i o | Si;

RA
„ma mea fe. e (VI1.10.13)

LIB
Realizarea unui parametru 7 supraunitar (deci a stării feromagnetice) este.
condiţionată de indeplinirea în:mod simultan a două cerinţe : (a) existenţa -
unei energii de schimb negative, Es < 0, mare în valoare absolută şi (b) o
densitate mare a stărilor electronice în “vecinătatea, nivelului Fermi (care

ITY
este de așteptat în cazul unei benzi d(f) înguste;si mată în vecinătatea
nivelului Fermi paramagnetie).
| Pentru câmpuri. moleculare suficient de mici, nu în, mod. necesar
egale cu zero, energia minimă apare pentru un număr egal de purtători

RS
„cu Spin Os şi respectiv sus. În cazul cînd parametrul . cîmpului molecular
Fep-ereşte peste o valoare critică Z(, sistemul devine feromagnetie, energia
minimă se obţine când numărul de purtători cu spin sus este mai mare
VE
ca numărul de purtători cu spin. jos (fig. VII. 18 b). Dacă, cîmpul molecular :
"este mai mie decît o.a doua, valoare critică 22, mai mare ca 77, minimul
apare pentru un număr diferit de zero a purtătorilor cu spin jos. Materialul
magnetic satistăcînd condiţia, 7: P<Ja<F este denumit feromagnet
NI

| slab. „Pentru o valoare Zu, > Sp minimul va apare pentru un număr de.
„purtători cu spini jos egal cu zero. În acest caz vom avea, un feromagnet
LU

palernie (fig. VII. 18&c). |

Să analizăm conform cu criteriul discutat mai sus, grupa de elements,
de tranziţie 3d. Pentru elementele de la începutul acestei grupe (Sc, Ti,
V), diametrele orbitelor 3d ale electronilor din atomii izolaţi depășesc sen-
RA

sibil constantele de reţea ale metalelor corespunzătoare, prin urmare ben-

zile 3 în aceste metale sint destul de largi. Ele se ,„,hibridează” puternic
cu benzile 4s și 4p ceea ce conduce la valori mici ale densităţii de stări (Ep).
T

În acelaşi timp, valorile £,; sînt apropiate de cele ale unui gaz de electroni
liberi. Este deci de aştepta; .ca aceste metale să nu fie feromagnetice, fapt
EN

confirmat de observaţiile experimentale (Capitolul VI).

. Pentru elementele 3d mai grele (Cr, Mn, Fe, Co, Ni) integralele de
acoperire ale electronilor 3d ai diferiților atomi sînt mici, benzile 3d sînt
/C

înguste, fapt care conduce la apariţia unei densități mari a stărilorîn veci-
nătatea, nivelului Fermi. În „plus, energia de schimb £,, este de asemenea
mare, mai apropiată de valoarea, ei în atomul izolat decît în cazul unui gaz
de electroni liberi. Deci pentru aceste metale este de aşteptat să fie înde-
SI

plinite condiţiile pentru apariţia unei ordonări magnetice.

N
IA

0. Variația cu temper aiiiia a magnetizării

“"Utilizînd conceptul de cîmp eîectiv, vom admite că fiecare electron,

U

de moment magnetie acă se află, în cimpul H

BC

H = Nu, " (VII. 10.14)

73
 unde M este magnetizarea probei, iar N un factor de proporţionalitate.
Atunci, energia unui electron (cu spin paralel, respectiv antiparalel cu M)

RY
va fi 4 Nustuntto M „ Introducînd magnetizairea, relativă - M,=— Si „_ener-
. E LI up !
. .
sia de schimb pe unitatea de volum va fi

RA
Ș NM
= 4 NaugâN,M,. (VIL. 10.15)
N

ee = 2 Niuouă —
a V Nus

LIB
“unde X, este numărul de electroni pe unitatea, de volum. Această relaţie
mai poate îi scrisă și sub iorma : IE Si

EDO, VII. 10.16)

TY
unde % este un parametru avînd dimensiunile unei temperaturi, - |

SI
Expresia 2kp0'M, reprezintă diterenţa, pe unitatea de volum, dintre
energiile electronilor de spini paraleli respectiv antiparaleli cu magne-

|
tizarea,. Diferenţa dintre energia stării complet magnetizate (M,= 1) şi
» cea, stării paramagnetice (J1,=0), pe unitatea de volum dată este 20.
Cu notăţiile folosite în capitolul VI, momentul
ER magnetic al unui
[124] „ De |
IV
„gaz de electroni degenerat este
UN

car a (a) A (53 > CWIL10.17)

| |
u-0 OH /ro U0. „OH a,T,v
a

unde O și 7 sînt date de relaţia, (VI. 5.10) şi respectiv (VI. 5.8). |

AL

_ Energia totală a sistemului €9 este i

EP = EP ih €P 4 9, (VII. 10.18)
TR

unde cu este energia electronului în bandă, [= energia de schimb, iai

e? energia corespunzătoare interacției momentului magnetic cu cîmpul
EN

aplicat. Notăm
ca) |
N
pa hpEDP
0)
pa, po IpE OCOL 10419)
/C

hp |

toareor
Luînd în considerare cele două benzi corespunzăelectronil
SI

Î (sus) şi a respectiv | (Jos) | avem - |

cu spin duc
|
IA

O = — hp P ( ate) m[i + exp(e —2+ B+ B)]lda —

o. | | Si |
a „(YI1.10.20)
U

E
— Ba Tm) In[i + expta — 2 — p — B)lda,
BC

DA SE . n
 Admiţină o densitate de stări de forma »(€) = a,€” momentul
magnetie M cât şi numărul de electroni X în bandă vor fi
M = toda(feo
Tr Pa(a + B+ 8)
— Pula — p- — 8), (VII.10.24) |

RY
1 (32) = astre PE
N = — (a + B+ Pt Pale — Po Ph |
ko
cr 10.22)

RA
unde funcţiile P, au fost definite amtorior (relaţia YI 5, 16).
În cazul unei. „benzi rigide avem

LIB
N =20” „te)de === 20, a,C"de = epE4+1. (VII. 10.23)

ITY
Utilizând relaţia OI. 10.23) avem :

| pl E l:aP
M = N —— N Palat 8 9) — Bala — BP)
2 | €

RS
p-
„ (YI1.10.24)
ah +1
O
“i
y( 2
) (P, (arptp E, (2 —9—p)]. VE (YIL.10.25)
. P

| Pentru a, determina, temperatura Curie a sistemului vom considera

cazul cînd fi = 0 (deci B = 0). Notind că
NI

pa
| | a | ee
a” 20,g" | (VIL.10.26)
-
LU

| . E

| avem : a
E , |
2 . | Cp n+l |
Ţ 9 —P
Age P) „e —
P)3) =
RA

MA,
pl (2) ,
| _ (VII. 10.27)
| | 2
; , Fi p— P —
(Ep ri
T

ÎI
Pa(a + B)i na p) a
.
(027)
EN

De aici
SI a Palat B)| = Pata| — 8). a
(VII.10.28)
Pra B)+ Pale —B)
/C

Desvoltind în serie, penţru u, — 0, se obţine 7..

Detinind 7, ca temperatura la, care interacţia, de schimb este. insu-
ficientă pentru a produce ordonarea magnetică avem:
SI

M Pfa + B+ 8) — Fola — B — 8),(8

M, = = pa
Na Plat
Brp) rue 68)
IA

Ga. 10.29)
U

unde am dezvoltat expresiile F, în serie Taylor și am ţinut seama ca la

BC

1>7 magnetizarea este proporțională cu cîmpul extern.

75
 oa AM, rY.
?

„Deoarece f.="- „avem

RY
,. : ; | , II ' | - .

Ha În (1 _ 0 Fa ) RE (VII.10.30)
ET Pl ZE)
pr:

RA
sau împărțind cu Ex |

ab PalPi 017, CYII.10;31)

LIB
MEr. Era |

Partea, din stînga, relaţiei OIL. 10.31) este proporţională cu inversul

susceptivităţii magnetice Pa
taie , |

TY
up PB ___ _uab “Npa tou E i 1 po, -(TE210,32)
Mr. Er N Ep AM x Er E

SI
| La temperatura, Curie. 7, inversul susceptivităţii 1/x tinde la, zero
| -
ER
şi deci avem Să e
9]De = PP NIL10.38).

Ne propunem de a particulasiza, discuţia de mai sus, considerind |

IV
„_„
cazul unei benzi "parabolice (n = 1/2). În această situaţie relaţiile
(VII.10.24 ) 10.25)auforma : |,
şi (VII. a e
UN

| .
ÎN - | .
.. 2 ” Na
, ,

, e | ] 3/2. DE | Ci
N = Nas, = 2 ka EA ) “ÎPin(o + B+ 8) — Panta —.B— ph
| Ia | VIL.10.34)
AL

|
Y =2 e [Pina ++ p) + Pina— p — PP): CTIL10.35)
TR

„ Valorile M şi N pot îi evaluate folosind funcţiile P, calculate de MeDou-

gall şi Stoner [128] pentru. un interval de valori ks 1/Er = (0,05 — 12).
EN

| Analizînd relaţia (VII. 10.31) constatăm că efectul interacţiilor de

schimb pozitive este dea reduce valorile inversului susceptivității magne-
tice prin cantitatea ka 0'/En. Punctul de intersecţie cu axa temperaturilor
(7,) corespunde cu apariţia ordinei magnetice. O interacţie de schimb pozi-
/C

„_tivănu conduce în mod necesar la apariţia feromagnetismului. În cazulunei

benzi parabolice, condiţia necesară pentru feromagnetism este - :
SI

hp”
>a2f. 20V711.10.36)
Di P
IA

LI i

Se poate arăta, că pentruo aliniere complet; paralelă a spinilor, la,

0 K, condiţia, riecesară este Da | |
U

| Duaa Ia '
2, CNUL10.87)
BC

E Er(0)

78
„Â:
i
/
 în zona de valori 20! [Ep intermediară, magnetizarea, spontană re-
1
dusă, la OR, este subunitară
130

RY
0 < 140) <1 pentru 2 < <2-R, (VIL.10.38)
Er(0)

Prezentăm în figura VII. 19 variaţia cu temperatura a magnetiză-

RA
rii spontane şi a inversului susceptivităţii magnetice pentru unele valori
E

LIB
m.
| SE
:
1 AgMIOl o,
X f
MAO). 079%

ITY
0,5

/
RS
IASVE Ta.

Fig. VIL 19. — Dependenţa! degtemperatură a magnetizării spontane (7< 72 uă | inversului

NI
B
ÎN susceptivităţii magnetice (> Te) Pentru unele Valori,
LU

50'/Ep. Pentru compar area, curbelor caleulaite vom tolosi valori reduse ale
“acestor mărimi, Şi anume s, |
RA

A au „A
| O a „OIL10.39)
„AI „(0) 140)? | E LX „kate E
T

Ouzbele caleulate pentru care se; foloseşte statistica Parini-Dirac,

_se situează întotdeauna, sub valorile obţinute folosind statistica clasică
EN

Maxwell-Boltzmann (notate cu co) (fig. VII. 19).

- “Dependenţa, magnetizării spontane. reduse la OK. de valorile kp 0 le p
este xegulată, (fig. VII, 20), însă nu monotonă, aceasta; scăzînd sub W,=1
/C

pentru l29']Ex(0) <2-1B şi anulîndu-se la k&29'/Ep(0) = 2/3. Pentru valori

kp9'|Ep> 2-18 nu apar diferențe mari în curbele. descriind dependenţa
de temperatură a susceptivităţii magnetice. Aceste diferenţe sînt marcante,” '
pentru cazul cînd magnetizarea relativă la 0 K este subunitară (condiţia
SI

(VII. 10.38)).
Ne propunem să prezentărn unele. oxtinderi ale: modelului “gi Şi -
IA

date privind, comparaţia;-prezicerilor modelului cu valorile experimentale.

| într-o analiză critică a modelului Stoner , Wobhlfarth. [129] discută
premizele folosite. în elaborarea acestui model şi conchide că : (a) purtătorii
U

magnetici sînt descriși cel mai bine prin funcţii de undă cu legături tari; .
(b) energia, de schimb nu e riguros proporţională cu patratul; magnetizării.
BC

Gondiţia, pentru. feromagnetism în modelul Stoner, Și anume. că raportul

77
 valoare,
lui 9, la o temperatură de degenerare să fie mai mare ca o anumită
e de aco-
poate fi reformulată, în principiu, astiel ca raportul unor integral
feromag netismu lui este astiel conse-.
perire să fie destul de mare. Apariţia

RY
structur i de benzi a metalu luide tranziţi e şi a sepa-
cinţa unei anumite
10 RD

RA
N

Melo) L | > NI JI
Y .

LIB
Fig. VII. 20 — Dependenţa
«
N 05 reduse :47,(0)
magnetizării
7] o Rp 0
— de 9.
Er(0)

TY
La 1 UL ,
- E
j „05 0,80

SI
Ep

„de spin, se sugerează,.căpen tru unele particul e descrise

ER
raţiei între atomi; (6) analizind problema, fundamentală a degeneră
prin funcţii
rii
de
undă cu legături tari, analiza statistică a lui Stoner poate îi o bună
IV
aproximaţie. - a ÎN |
Hunt [130] face o comparaţie amănunțită a modelulu i cu datele
UN

, în acord cu Woblfar th că 0' nu e necesar .

experimentale. Acesta conchide
să; fie indepen dent de magnetiz are. Hunt propune introduc erea unui para-
metru A în energia,de schimb, expresia, lui €$) fiind astfel |.
!

(NIL.10.40)
AL

E — e Ra0(M, + AM).
/

"Prin aceasta se urmăreşte realizarea unei soncordanţe între datele

TR

obţinute sub şi respectiv deasupra, temperaturii Curie. Astfel în cazul

nichelului, deşi comparajia cu datele experimentale a susceptivităţii suge-
-
rează la0'|Ep“ 0,794, variația magnetizării M,| M,(0) cu temperatura.
EN

T|'T7, se situează sub datele experimentale (vezi curba a din fig. VII. 21).
- Se constată un acord bun cu datele experimentale [38, 131] în cazul cînd
“admitem A = 0,1 (vezi curba, b din fig. VII.21). Valorile calculate nu depind
'în mod sensibil de k50'/Er, dependenţa acestora de parametrul A fiind însă
/C

mult mai însemnată. . | a

i în analiza făcută mai sus, am. neglijat banda 4s, respecti v âm .presu-
infinit de
estezi
"pus că densitatea de stări la, nivelul. Fermi al aceștei ben
mică. Presupunînd că banda s are o formă parabolică şi e caracterizat ă
prin
SI

energia, €%, între vîrful benzii şi nivelul Fermi, rolul acestei benzi va depinde
de valoarea parametrului 7 = €%/Ep. Cu creşterea, temperaturii se poate
IA

produce un fenomen de transfer al electronilor din banda 3d în 4s deoarece

energia electronilor 3d crește cu temperatura şi numărul de stări libere în
această bandă este:limitat. Ca, urmare-a acestui proces poate creşte numă-
U

ul găurilor în:banda d, fapt ce ar.putea explica; curbura inversului suscep-

la temperaturi ridicate.:Un bun. acord cu
BC

tivităţii magnetice, observată

datele experimentale observă Yohlfarth la nichel pentru o valoare 7 = 10.

?da
 “Comparaţia; datelor experimentale şi a, previziunilor modelului” evi-
denţiază o concordanţă rezonabilă. Probabil că introducerea unui număr de
parametrii ajustabili contribuie la aceasta, chiar în cazurile mai simple

RY
cînd -am.- admis o formă paxabolică a benzii.

RA
Fig. VIL. 21. — Variația .

LIB
termică a inagnetizării spon- ..
tane a nichelului : (a) curba
. -. ,:
, KB 0 ,

“au
Stoner pentru - =
Er(0) - "3

= 0,794; A=0; (b) pen- -

ITY
kp O
tru —— = 0,794; A =
|
A F 0
= 0,1; M.(0) = 1,0; (0).
kg
=0,731;
pentru
eu Stii A =

RS
= 0,107; Mp(0) = 1,0.
| „2007027040508 1
0 1 A A LL Lu

| De
VENR Tito
7
D. Un criteriu general pentru apariția feromagnetismuulati. în, gazul de oleo-
NI

'”) colectivizaţi |
LU

Criteriul calitativ pentru apariţia teromagnctismului în cadrul mode-

ti de bandă folosind aproximaţia cîmpului molecular, dedus în para:
graful precedent, este: valabil numai în vecinătațea nivelului Fermi para- .
magnetic. Acest criteriu este consistent cu modelul Stoner, care presupune. -
RA

o torină parabolică a densităţii de stări în bandă şi în general cu orice alt

model care presupune o formă netedă pentru funcţia n(€) în vecinătatea
nivelului Fermi paramagnetic. în fapt însă, densitatea stărilor energetice
T

n(€) este o tuneţie complicată de energie, prezentînd adesea virfuri ascu-

EN

ţite chiar în vecinătatea nivelului Fermi paramagnetic, pe care criteriul

calitativ menţionat, nu le poate lua în considerare.
Condiţia pentru existenţa, feromagnetismului, valabilă, pentru orice
/C

formă a funcţiei n(€) şi pentru tot spectrul energetic (nu numai în vecină-
tatea nivelului Fermi paramagnetic) a fost abordată de Shimizu [132, 133]...
Să considerăm o reprezentare arbitrară „ cu două cocoaşe” a densităţii
1

stărilor în banda d corespunzătoare unei legi de dispersie arbitrare €(k)

SI

" (fig. VII. 22). Am notat prin Exo, nivelulFermi F al stării paramagnetice,
“prin, nivelul Fermi al stării feromagnetice. Ess reprezintă fundul benzii,
IA

Enns capătul de sus al benzii. În intervalul [Emin; Er, ] stările sînt ocupaite
"cu parechi de electroni avînd spinii antiparaleli, iar în intervalul [Ep Er]
pe fiecare stare se află cîte un singur electron avînd proiecția a spinului.
U

Curba n(€) a fost notată n2(€) pentru electronii cu spinj şi m(€) pentru
BC

electronii cu spin f . |

79
 pe
7

„Exeesul” de electroni cu proiecția +.a spinului în starea teromagne- .

„tică îaţă de starea paramagnetică, este dată de”) .
P

RY
i

(VIL11.41) i
7

lei) z ( n(e)ăe | it Sa

RA
LIB
Fig. Val. 22, — Curba ti-
Lo, pică „„cu' două ' cocoașe”
pentru . densitatea “stărilor
- electronice în banda d, pen-.,
„tru:o lege de dispersie arbi-
trară e) |

TY
Emin Fi ra Et Cm €
m

SI
iar „deficitul de electroni cu proiecția 4 aspinului în sțarea feromagnetică
față, de starea, paramagnetică este

tea) =
po ER
m(E)de. „2 OVIL1042)
N
IV
La. echilibru, vom avea, evident.
UN

m) = mer) = » i VII.10, 45)

Momentul magnetic al sistemului format din cei N electroni colec-

AL

„tivizaţi va fi!
iau OTIL3040)
TR

“Energia, totală, a tii pazamagnetice

EN

= -2(% En(EJde + 3 = e + e3,

min
— (VIL.10.45)
/C

iar energia, totală a stării4 emogrt

&= =( Enmleăe 1 " entee + et = E +4. ! (VIL.10.46)

SI

. N Emin „- : , i .

Vasiajţia, de energie de la, starea paammagnetică la cea, feromagnetică

IA

este De | Ma e Sa _

| AE=Ep— EMEA „OVIL047)

U

]
BC

| “) Spre deosebire de paragraful precedent, unde am făcut raţionamentul per atom, în

- acest paragraf rațlonăm global pentru toli cei N electroni.

80 | , „. _ pă Ş

| !
 iar
cer, Si 3
A
“Ax —$.,0EF Em(ejie —$ vemlede = Mex — Acei. (VIL.10-48)

RY
“Pentru calculele ce urmează, , este proterabi să transformăma aceste |
expresii, intogrindu-le prin părți. Vom considera expresia lui AC unde!

RA
notăm E =U; dU =dc€; m(€ Je =,
. | - „ | _ :
| | “ep
[ mle)de = [ m(e)ăe +$dee mtede = 0,| vi(€)
V=o (VIE.10.49) |

LIB
_

unde 5 şi '0, sînt constante arbitrare. Prin urmare

ITY
As =€19+ mo) a (orce, + vede =.
CF

RS
a = erp me. „09I1.20.50)
„Analog găsim | na VE Ie | Da
| „1 AG = xy + bauoie- e CĂI 1050),
„De aici a Ia
NI

PI Aa = (En ef lee pr w(e)de (VI2.10.52)

LU

| Vaziajia totală a energiei, AG,: dată, de relaţia ' VII. 10.47) jeste o
funcţie de momentul magnetic total M, prin intermediul lui v. Dacă v = 0,
RA

deci M = 0, avem A€ = 0. Dacă pentru v%0, deci Mz0, există

regiuni v pentru care.
_ AGO, e (VII. 10.53)
T

” asunei sistemul va fi feromagnetic în

î acele regiuni. Aceasta, reprezintă, con-
EN

„ diţia fundamentală pentru existenţa feromagnetismului. |

La echilibru, funeţia A€(M) trebuie să aibă un extremum, prin
urmare
/C

(46) 1 air 1 P(A€s) (V12.10.54)

SU am dup . Ov 2pn Ov
SI

"Având în vedere relaţia. O 10.52), prima derivată poate îi calcu-

lată imediait. Vom nota SI
IA

| AEn = (En — er = Ti a YI, 10.55)

Deci | a
U

O(A€r) — Er — Cry ver

+ — y aer Ale 2%, (VII.10.56) , |
BC

8y. Ov 9v 9v Qv

6'— 0, 262 . IE . „ 81
 - Folosind relaţia, —('oăy = g() obţinem:
Da i

RY
DE __ 1 = 1 o er =
11
= —, , (VII,10.57
| de d GER Sa Se

RA
“914 _ 27, . 1 E y . 97, __ 27, „dl _ V

LIB
0 v der 9: (Cer) 0 9Er, _ Oy na(Ery)
dErr Ia Er |
| a (VII.10.58) -

TY
Deci | | |
i 3 A . | . . ,

(eee =
+ | | | Ă

Exp — EpySAEp. *
.

—O—O—O—O(NII10.59)

SI
y ” .,

Condiţia, de extremum este Di |

| Da |
„n AEp = rm — Ery = A(B€s), ER AEs
Oy
mea
„-(VIL.10.60)
IV
Relaţia, (VII. 10.60) permite determinarea; în principiu a „excesului”
UN

„de electroni v (deci a momentului magnetic total M). Înlocuind valoarea

" Tui v în expresia lui A€E, obţinem valorile extremale ale lui A€. | |
Soluţiile care indică stabilitatea fazei feromagnetice corespund la,

N 92(A€) >0
_
AL

„ (VIT,10.61)
aM2
TR

_ "Ţinând, seama de relaţiile de mai sus, avem : |

„9%A€) __1. 0%Aez) „ 0%465), (VIE10.62)

EN

0M2 dp Qi 02

OAC)
Dar ——=— 01
= —— (Er — Er) = + >.
/C

. ov 8v (Er | ru) m(Err) . ma(Ery) -

deci condiţia de echilibru stabil a sistemului feromagnetie este

SI

l ; 1 + I | + DA€s) >0. - (VII.10.63)

IA

4u Lm(Err) na(Ery) ou?

Relaţiile (VII. 10.53,) (VII. 10.61) şi (VII.10.63) rezolvă complet
U

problema, existenţei feromagnetismului fără a.face nici o ipoteză specială |

asupra formei funcţiei de distribuţie a stărilor p(€) şi asupra dependenţei
BC

energieide schimb de momentul magnetic total. Dacă aceste dependențe

i ! , . .

8 | | | | d
 sînt cunoscute (să presupuneni din studii experimentale) atunci problema,
existenței feromagnetismului este rezolvată pe cale grafică. Vom expune
mai jos principiul metodei.

RY
Dacă cunoaștem (E), din relaţia (VII. 10.42) putem găsi funcţia
v = v(AEp) — unde AC = = (Em -— Er) este reprezentată, prin curba

RA
LIB
Fig. VIL. 23. — Dependenţa
* - duiv de A€p

ITY
RS
VE
0GQ,G,EP,P.PF,P; din figura VII. 23. În cele ceurmează vom considera că
valoarea lui v corespunde punetului F,pe această curbă. Se observă. că: (a)
Aria (04 F.Y0) = A€pv reprezintă primul termen ; din expresia 'lui
AEu —rel. (VII. 10.52); (b) Aria (0G,KF.X) este suma termeniloral doilea
NI

ii 3 treilea din A€ K (relaţia (VII. 10.52)). De aici AC, = Aria. (06 fi

LU

: | | Din condiţia, de extremum OI 10. 60) găsim

AEs(9) = — | (Acr)as.. e 2CVIL10.60))

RA

| Relaţia (VII. 10.64) ne dă , posibilitatea, dea , reprezentiă grafic ter-

menul al doilea al expresiei (VII. 10.47). Condiţia de extremum VII. 10.60)
T

„ne dă, în principiu, încă un grafic al dependenţei v = v(A€L). Diverse

EN

situaţii posibile sînt prezentate în figura VII.23 prin linii întrerupte, care
întretaie curba continuă v = v(AEp).
Pentru cazul particular ales, | AEs( ”)| este dată, de aria: mărginită
/C

de curba punctată 0G,F;, segmentul PY și axa ordonatelor. Făcînd dife-

renţa între AC și AEs(v) găsim, pe cale grafică,valoarea energiei totale
a feromagnetului. Condiţia ACE = —P (A€s) este realizată în trei
SI

“punete : 0, G, și 7. Punctele O şi Pa corespund la un minim al energiei

totale a feromagnetului, iar G, la un maxim. Pentru diverse linii între-
IA

rupte. prezentate în figura VII. 23, care "corespund la, diverse tipuri ale
dependenţei energiei de schimb de “magnetizairea, totală, M, găsim rezul-
tatele înfăţişate în figura VII.24. SR
U

Din figura VII. 24 observăm că sînt; “posibile mai multe situaţii.

„Curbele 7 și. că corespund. cazurilor. cînd sistemul poate îi numai paramag-
BC

netie. Curbele 4, 5 şi 6 corespund fazei feromagnetice, iar curba3 este situ-

„03
__ată la, graniţa, de separare a celor două faze. în cazul 4, observăm că este
„ posibilă o tranziţie de fază. Fazele paramagnetică şi feromagnetică sînt
„ separate printr-o barieră, de potenţial, 007, ceea ce face ca la 'tempera-

RY
turi diferite de 0 K să ne aşteptăm la o tranziţie de fază de speța I.

RA
LIB
Fig. VII. 24. — Reprezen-
tarea schematică a curbei
energiei totale a .unui sis-
tem de electroni, funcţie de:
magnetizarea spontană M, _.
„respectiv funcţie de excesul -

TY
"de electroni v în sub-banda . -
"Î faţă de starea para-
magnetică. . po

SI
ER
Yom considera acum aprosiizaţia, cizapului molecular, al lui Stoner
i
4
IV
pentru energia: de schimb : Aa

„Ac --3 Vuraăr, Aa „ce: 10.eo)

UN

unde — N, =- (vezi relaţiile cra. 10. 15). şi IE, 10. 16).

| 2uou N
AL

În vecinătatea, nivelului Ferini paramagnetie Er, jinind seama, că

i E .
vaz 3 M(Er,AE, para aproxima AC dat de „relaţia O 10. 52)
TR

E au

As = = vy2=N—M?po,
EN

2 20 (VIL10.66)

unde... Sa |
/C

Vi = pi (YTI10.61)
: Zhou n(Er,)
oste inversul susceptivităţii izoterme Pauli a gazului de electroni liberi
SI

Lupa. e

(rel. (VI. 5. 24) din volumul I).:

„ Condiţia (VII. 10. 53) pentru oxistenţa teromagnetismului conduce în
IA

acest caz la po Sa
o Nu > N3, Sa OVI. 10. 68)
U

echivalentă cu cea, dedusă în cadrul criteriului calitativ discnitat; în para- - -

BC

graful precedent. Cu toate acestea, se vede că această condiţie este prea

Ba. | a )
restrictivă. După cum reiese. din figura VII. 24 (curba 4), există posibi-
lităţţi ca starea feromagnetică să fie cea mai stabilă, cu toate că relaţia: -
(VII. 10.68) nu e satisfăcută, “ . a

RY
E. Ecitaţii elementare ale purtătorilor magnetici în modelul Stoner

„Am analizat anterior exeitaţiile termice ale purtătorilor magnetici.

RA
Să ne concentrăm în prezent atenţia asupra excitaţiilor unui singur pur-
tător magnetic, excitaţii ce implică inversarea spinului [134]. ...: |
Să, considerăm -că spinul purtătorului magnetic este inversat de la

LIB
o stare cu spinul sus .ț,:de vector de undă k, la o stare cu spinul jos y
de vector de undă-l' = k + q. Deci electronul descris prin funcţia de -
undă Y,() a trecut în starea Y,(k + q). În acest caz energia de excitare
a, sistemului este... aa as

„E, = E + 0) — E) + (na — mad fer, 1 CVIL.10.69),.

ITY
4

unde (nj —n2y)y are semnificaţiacă atît m cît şi n. se află în starea funda
mentală, a sistemului. Acest ultim termen dă despicarea benzilor datorită

RS
sehirhbului. - no Ia
„ Folosind relâţia (VII. 10.69) putem reprezenta, spectrul de energie al .
spinului inversat în funcţie de q(fig. VII. 25). Pentru o stare particulară
VE
„vom avea'un maxim şi respectiv un minim al energiei de excitaţie.. În
/ ..

ASPIN... i) 9 SPIN.
NI
de excitare
LU
. Energig
RA

SES
(a)
Dell Se
T

SPIN :
EN

de excitare
/C

Energia
SI

(e) dp? A a
IA

! CAE

Fig. VII. 25. — Excitaţia elementară a unui purtător. în cazul inversiunii de spin în modelul
Stoner î (a) şi. (b) — feromagnet slab; (c) şi (d) — feromagnet puternic. Figurile (a) și (c) pre-
U

“zintă deplasarea în spaţiul k a purtătorului x poziţia iniţială, „;0”, poziţie finală iar * o”. pozi-
ţia iniţială în banda cu spinul jos ; (b) și (4) prezintă energia de excitație funcţie de deplasarea
BC

in spaţiul K. Prin A s-a notat energia minimă de excitație. Aceasta este nulă pentru feromagnetul
slab (b) şi diferită de zero pentru feromagnetul puternic (4). aia

„ Pa
85.:

|
 | o ,
cazul cînd q este mic, energia de excitație este situată într-un domeniu
mic de energii. Dacă q =0, domeniul de energie considerat este nul.
Numărul acestor stări pentru un feromagnet puternic cît şi pentru un fero-

RY
magnet slab, la q = 0, este aproximativ W(na—ney)p,W fiind numărul
total al atomilor din sistem. | |
Observajţia de mai sus privitorla stări cuantice interacţionind, aproa-.

RA
pe degenerate, poate conduce la o dezvoltare a teoriei undelor de spin
în model de bandă. Energia de exscitaţie minimă pentru inversarea unui
spin în cazul feromagnet slab (fig. VII. 25 (a) şi (b)) este zero şi apare în
cazul vectorilor de undă q diferiţi de zero. Aceasta ar corespunde situaţiei

LIB
cînd luăm un purtător magnetic, avind o stare cu spin sus aflat pe nivelul
Fermi şi îl introducem. într-o stare corespunzătoare pe nivelul Fermial
semibenzii cu spin jos. În cazul unui feromagnet puternic (fig. VII. 25 (c)
şi (d)) nu există un nivel Fermi echivalent pentru semibanda cu spin Jos,

TY
energia de excitație minimă ce corespunde la a lua un purtător magnetic
de pe nivelul Fermi al semibenzii cu spin sus şi a-lpune în starea cu ener-
gia cea mai joasă a benzii cu spin jos am notat-o prin A. Aceasta cores-
punde. despicării benzii, din care se scade nivelul Fermi al benzii cu spin

SI
Sus De | Da
A= Mae — Cr. (VII.10.70)

|
a magnetizării. spontane. . a iN
ER
Parametrul A' apare în funcţia ce descrie variaţia cu temperatura
Aa |
IV
_R..Unele considerente privind originea parametrului cîmpului molecular
Fay în modelul în bandă .
UN

Această problemă, constituie. obiectul unor discuţii aprinse [435,

136]. În general pot fi considerate patru tipuri de interacţii de sebimb,
„care însă la rîndul lor pot fi divizate în alte mecanisme, reflectind com-
AL

plexitatea problemei. Aceste mecanisme sînt : (2) schimbul intraatomic

într-o bandă [137, 138]; (b) schimbul interatomicîn bandă [138] ; (c)sehim-
bul intraatomic între benzi (consecinţă 'a regulii Hund (139, 140];
TR

(d) schimbul interatomie între benzi. . . | 3

| 'Yalori ale despicării benzilor în cazul fierului şi nichelului au. fost
date de Wohlfarth [141] pe baza estimărilor diferitelor contribuţii
EN

la, schimb. O trecere în revistă a mecanismelor de interacţie este dată în -

lucrările [134, 135, 136].. . - | o E

„G.. Analiza rezultatelor nodelului Stoner

/C

Să rezumăm în cele ce urmează discuţiile privind modelul. Stoner.

Acesta ia în considerare numai comportarea colectivă medie, neţinîndu-se
seama, de fluctuațiile locale ale. densităţii de magnetizare. Deci această
SI

descriere reprezintă, un model de bandă de energie în care se introduce un

termen, adițional reprezentînd energia sistemului provenind de la magneli-
IA

zarea solidului.. Purtătorii magnetici (electronii sau găurile) ocupă stări

Bloch într-o singură bandă; de energie, stările uni-electronice avînd un
spectru de energie €(k). Acest spectru de energie defineşte o densitate
U

de stări electronice n(€), în modelul Stoner apărînd numai această densi-

tate de stări. Spre deosebire de cazul căldurii specifice electronice, densi-
BC

tatea de stări implicată nu e cea de la suprafaţa Fermi, ci densitatea de

86 o !
 ii
„a
A

stări corespunzător unui inter val de energie comparabilă cu energia, mMag-

netică la 0 FR. ru . 1 .

Energia magnetică pe atom: este âe forma, — 4 er (n— n)? (rezi

RY
VII. 10.9)). Această, presupunere este echivalentă; cu a diugarea la haanil-
tonianul unui electron a termenului (VII. 10.10). Aceste presupuneri ale

RA
lui Stoner au fost extinse ca să includă puteri ale spinului. net al
atomului [130] (relaţia, (VII. 10.40)). Wohlfarth [129] aj ustiticat teoretic
această relaţie considerînd cîmpul molecular dependent de stările Bloch
particulare pe care le ocupă purtătorii magnetici. 'Pinînd seama de modi-

LIB
„ficările calculate în densitatea de sarcină [142, 143), ca, urmare a variaţiei
energiei în lungul. benzilor d, Phompson. [134] presupune că asemenea,
termeni sînt necesari pentru. îmbunătăţirea teoriei deoarece inţeracţia
efectivă este dependentă de vectorul de undă.

ITY
” Stoner în dezvoltarea modelului folosește aproximajia, câmpului
„molecular, neglijând efectele de ordine de rază mică de acțiune, efecte ce au
un rol importani în. descrierea proprietăţilor magnetice ale solidului. În
plus energia sistemului este legată numai de componenta S, a spinului,

RS
rotația spinilor purtătorilor magnetici nemodificînd energia sistemului.
această presupunere nu pot fi obținute excitajţii ale undelor de 'spin
[13% 144, 145].
Stoner a extins modelul câmpului. molecular: dezvoltat de YYoiss
VE
- unde densitatea de stări este infinită corespunzător numai unei energii,
la cazul densităţii de stări pr oprie benzilor de energie ale solidului. Deficiența, ID
însă a metodei benzii de energie constă în marea, probabilitate de a găsi
NI

stări polare în sistem, adică stări în care doi electroni ocupă funcţii atomice
Waanier localizate pe același atom. Energia repulsivă Coulomb a acestor ! .
LU

[stări polare este comparabilă cu energia de. salt şi pentru o estimare realistă,
trebuie redusă comparativ cu cea dată în modelul benzii de energie.
general, în teoria benzii energetice, nu putem vorbi despre purtă-
tori magnetici (electroni sau găuri). Ne putem referi la purtătorii care au.
RA

O anumită densitate de stări şi ca atare pot fi descriși prin spectrul ener- ,

getic, forma, relaţiei.exacte între aceste două cantităţi Și cea calculată,
în teoria benzii de energic, putind diferi.
În analiza proprietăţilor magnetice se consideră suma, excitaţiilor
T

purtătorilor magnetici din stările uni-electronice ocupate, în stările ne-

EN

ocupate ale stării fundamentale. Aceste excitaţii elementare se supun sta-

tisticii Fermi și proprietăţile termice ale sistemului pot îi calculate uti-
lizînd funcţia de distibuţie Fermi-Dirac. .
„ Pentru feromagneţi slabi, magnetizarea, în modelul Stoner, dsereş-
/C

te proporţional cu patratul temperaturii, la temperaturi joase comparativ

cu punctul Curie. Coeficientul acestui termen [146]: depinde de cîmpul
“molecular, de densităţile de stări și dorivaitele acestora corespunzător
celor două nivele Fermi. Acest coeficient a fost obţinut explicit pentru
SI

unele îuncţii analitice ale densităţii de stări [124, 147].

Analiza atentă a datelor experimentalerelevă însă că valorile AJ ( n)=
IA

= M(0) — M(T) provin atit datorită excitării undei de spin (AM,), exci-
taţiilor uni-particulă (AM) cît şi ca rezultat al interacţiilor între acestea.
n cel mai simplu caz, AM, are două: componente [148, 149] şi anume
U

AM, T3/2 şi AM,ooT2 în cazul: cînd materialul este un feromagnet slab.

metalic, Pentru un feromagnet puternic AM = Z(T) exp(—A/kp'T),
BC

unde F(T) depinde de densitatea de stări [146], iar A reprezintă intervalul

87
 '

„de energie pentru excitație (fig. VII. 25). Ternienil Zu T) estă O funeţi6 |
ce variază puţin cu 'temperatura comparativ cu termenul exponențial
(732 în cazul unei densități de stări de forma n(€) = aci? şi respectiv

RY
liniar [147]. pentru o densitate de stări constantă). Thompson Și colab. |
[148] evidenţiază, în cazul nichelului. că Za(D)a DY? ;
cazul ZrZn, s-a observat că dependenţa, de temperatură, a magne-

RA
tizării [150, 151] urmează relaţia teoretică prezisă, de modelul feromagne-
ţilor itineranţi Slabi [124, 152]:

az) aro) = fi a cer 10.71)

LIB
0 velaie sirhilavă; a fost observată Şi în aliajele slab feromagnetice -
avind” compoziţia, apropiată, de NisAl [153]. Valoarea, "parametrului A
(ra—r2) al (E) under, = __1_ Da
8m(€) „este dublul acelei obţinute

TY
n(€) 8e% 7) [
- în aliajele corespunzătoare. aflate. în. stare paramagnetică, . [154]. -
„Această. diferenţă. a fost explicată : [154] introducînd:. în dependenţa de

SI
| temperătură a magnetizării termenii corespunzători undei, de Spini |
i AM soc[at TIT, pe + Sb(P/1, Ba] i (VIL 10. 73)
ER
Tonpunind pentru (ra — 72)/m(Ex) valoaea rezultată din: măsurători
paramagnetice, s-a arătat că parametrul a are. o valoare: apropiată de cea
determinată în cazul fierului, în timp ce b este ceva mai mare. Astfel:
IV
deşi AUN(T), pare bine reprezentat de o lege de' variaţie. în! T>, aceasta |
„nu înseamnă că nu apar efecte ale undei de spin. .."
UN

' “În paragraful VI. 2, în cazul unei benzi parabolice, am larătat; că.
II temperatura Fermi este de ordinul 7, = :10t K. Ca atare susceptivitatea
magnetică, în acest caz, la T> 7, este departe de a fi determinată de :
limita clasică a statisticii Fermi-Dirac, şi deci diferită de o lege de tip
Curie-Weiss. Să analizăm în ce condiţii susceptivitatea magnetică; poate fi:
AL

totuși descrisă de.o relaţie de tip Curie-Weiss [155]. Notind 75? =

| = Rara -—— ră) la toraperrauri joase, relaţia VI, 5, 25) poate fi scrisă
TR

(n) = zo[ rr | i Graz.20 73)

EN

. Temperatura efectivă de degenerare Ta, poate fi definită [156] din |

„expresia (VII. 10.73). Dacă în cazul benzilor parabolice simple aceasta,
are valori apropiate de 7,, precizată în paragraiul VI.:2, în cazul benzilor
/C

d ale metalelor de tranziţie 7, este mult mai mică ca aceasta [155]. Cao
consecinţă, vom întîlni două clase de materiale, pentru care 7,/Pp = 1
Şi” râspectiv F < 1. Pentru prima categorie ne apropiem de limita, clasică
SI

a statisticii Fermi şi ca atare este de agteptai, la T > 1, o comportare de

tip Curie-Weiss. |
IA

Pe de altă parte, se poate arăta, că o relaţie de tip Ourie-Weiss, poate

îi obţinută, pentru anumite forme particulare ale benzilor de energie [157],
ca de exemplu cînd densitatea, de stări prezintă un vîrf iriunghiular sime-
U

tric şi energia Fermi este situată chiar în vîri (cazul metalelor de tranzi-
ție d). Aceeași comportare poate fi evidenţiată şi în cazul benzilor la care
BC

"(E)oce”, pe muisură, ce9€ Tele este din ce în ce mai mic și p mare.

Pa: (AUG ee - Ra |
8;
 „Pentru feromagneţi slabi, ne putem aștepta deci la o mare varietate
de tipuri de dependenţă de temperatură a susceptivităţii magnetice. Astfel,
de-exemplu, pentru ZrZn, se observă o variaţie a lui y1 de tip Curic-Weiss

RY
[158] în timp ce pentru Ni, ta urmează o-relaţie parabolică [159].
Analiza, instabilității unui gaz:de electroni ce interacționează, cu .
„privire la tranziţiile de fază, a constituit subiectul unui numărde studii

RA
[160, 161], Majoritatea analizelor au folosit forme idealizate ale structurii
de bandă cît și a înteracţiilor şi ca atare nu au putut fi aplicate la metalele
„reale. Mai recent Ciobanu și colab. (162, 163] calculează 'temperatura de
tranziție la, fier şi'cobalt, folosind parametriide interacţie și densitatea de

LIB
- stări obţinute prin calculul Hartree-Fock selfconsistent incluzînd corelaţia,. -
Valorile calculate ale temperaturilor critice - (7,„(Co) = (1370 4 200) K
şi Z„(Pe) = (1100 4 150) K) concordă cu datele experimentale. .:
„_ Prange şi colab. [164,165] propun o descriere a feromagnetismului

ITY
într-un model de bandă ce'fluctuează,. Aceasta; reprezintă o generalizare
a teoriei Stoner în care există benzi despicate prin schimb pînă la tempe- .
raturi mai ridicate ca T,. Modelul prezintă.o descriere unificată,în care.
modelul de' bandă este corect la teinperaturi' joase, în vecinătatea tem-

RS
peraturii Curie dominînd fluctuațiile. magnetice. i

VII.10.3. Modelul/Hubbard VE
„Adesea situaţiile fizice sîut analizaite-teoretic utilizînd. modele mate-
NI
masice care reprezintă simplificăzi în. descrierea unui fenomen complex.
. Aserhenea, modele pot; fi extrem de utile dacă aproximajţia include cele mai
importante trăsături fizice ale problemei reale. Hamiltonianul ce descrie
LU

$ bandă îngusţă introdus de Hubbard [166], Kanamori [167]: și Gutz-

willer [168] reprezintă un astfel. de exemplu. Presupunerile simplifi-
„ catoare făcute în modelul Hubbard.fac. imposibilă ' compararea modelului
» „cu datele experimentale. Totuşi previziunile teoretice ale modelului sînt -
RA

utiie pentru înţelegerea comportării magnetice a metalelor de tranziţie

a oxizilor acestor metale, a trauziţiilor metal-nemetal cît şi a tranziţiilor
magnetice, a | a a
T

Vom considera cazul ipotetic al unei benzis înguste, parţial umplute

rezultat al contribuţiei a 2, clectroni pe atom. Vom nota ' îuncţiile:
EN

Bloch ale benzii prin Y, iar energiile -corespunzătoare acestora -prin' E.

„Aceste funcţii de undă cît şi energiile pot fi calculate folosind un potenţial
Hartree-l'ock, reprezentind interacţia electronilor benzii s cu electronii
/C

altor benzi cît;și acelor n, electroni ai benzii considerate. Potenţialul Hartree-

__Yock se presupune independent de spin.
_ Sănotăm prin aug, 4%, operatorii de anihilare și respectiv creere pentru.
electronii în starea Bloch (ko), unde o — zh 1. Comportarea electronilor în :
SI

„bandă, poate fi descrisă, în mod aproximativ, prin hamiltonianul

. ai | 7
IA

” | : ” 1 | „, .

W = 3, CS + — 3, E 3, Cha | Pr est Iz) Cic,o4issoa ra, lila, o

| icra 2
kan alepka SE| E
|
U

. e (VII.10.74)
55 (2 x! 1 pater — asr Ie10)| muia
BC

kk? = |r—r”| Pa
89
 Lă

În relaţia, de'mai sus, sumele după k se iau după prima zonă Brillouin.
Primul termen descrie energia în bandă a. electronilor. Mermenul
al doilea, reprezintă energia de interacţie a acestora. Ultimul termen al

RY
relaţiei (VII. 10.74) scade, energia potenţială a electronilor în acea parte
a câmpului Hartree-Fock provenind. de la electronii benzii s, pentru a
evita numărarea de două ori a interacţiilor electronilor în bandă. Am

RA
„notat prin 4, numerele de ocupare ale stărilor în bandă (în aproximaţia
Hartree-F'ock). Presupunem. că stările. cu spin sus şi vespeotiv jos sint
ocupate în mod egal..
| Hamiltonianul (VII. 10. 74) se transformă introducînd tuncţii Wan-

LIB
nier |
or) = piey e OT 10. 15)
și respectiv a | Da

TY
Aa E) = NA 5 exp( (ic )ote — n), (VII.10.76)

SI
unde suma, se ia după toate poziţiile atomice R,. Am notat prin N numărul
„de atomi. .
Totroducând operatorii de ereere Şi amihilare af, şi a pentru electiro- -
nul de spin o şi starea, be — R.) avem...
= Nb 5 exp (KR ao; a& = Nb y, exp
ER a „(0VI.10:17)
IV
Folosind relajia VII. 10.77) și notind FN 3, E, exp, [il —R DI; FĂ |
UN

ni = NI x ha exp 0, -— R)] hamniltonianul (VII. 10; 14) poate îi.

| |
| |
scris în forma, Sa
Xe = y, Ş, Turcia + — > = cil
AL

7, Dai "die da —
ij o înik, 1 0,8?
OVUL. 10, 78)
TR

iki
Ş cur = il [12 — ci Tai
G
ej| npiidus
" Deoarece am admis O bandă de ener gie îngustă, funcţiile Wanmier o
EN

vor îi asemănătoare cu funcţiile atomice s. în cazul cînd lărgimea benzii

este mică, aceste funcţii s formează un înveliș atomic ce are raza mică
comparativ cu distanţele interatomice. În acest caz din integrala de schimb
/C

<j ZI i sînt importanţi numai termenii de îorma

P—r”
ara 5. (VIr.10.10)
SI

|r—r'|
Înlocuirea, relaţiei (VII. 10. 79) în (VII. 10. 18) «constituie aprozimaţia
IA

„de bază a modelului. În acest caz avem | |

wp= Şi 3, 7u ad, aa +I 3, ni Rig 5, îti: To

U

37 “6 i 10 5
(VII.10.80)
BC

Unde Mg = dis die. |

90 |
 În acord cu (VII.10.80) nu =N - 3 m = ne Astfel, ultimul
le

RY
termen din (VII:10.80) este o! constantă. (- 7 N 12) şi ca atare nu
vom ţine seama de acesta, Deci

RA
JP = 55 Fu dis do + 7 Îi Me Rog (VII.10.81)
î] 9

LIB
Primul termen al hamiltonianului descrie saltul electronilor. între
poziţiile reţelei. Al doilea termen în 22 reprezintă respingerea coulom-
biană, dintre doi electroni avînd. spin opus pe aceeaşi poziţie din reţea.
F reprezintă elementul de matrice al interacţiei Coulomb ecranate între

ITY
funcţiile. Wannier centrate pe aceeaşi poziţie, iar 71, sînt integralele de
salt care sînt-invariante la translaţii. Hamiltonianul poate fi uşor extins
şi generalizat; la cazul beuzii degenerate sau la un sistem cu mai multe
benzi [166, 167, 168]. e |

RS
Să urmărim. valabilitatea modelului Hubbard cînd îl aplicăm la
electronii 3d. Am văzut că tea mai importantă aproximaţie făcută a
constat în neglijarea tuturor termenilor implicînd interacţii de schimb cuVE
„excepţia celor de forma (VI[.10.79). Hubbară [166] arată că termenii cei
mai importanţi si neglijaţi, sînt de forma Că
E . .. N A : ..
| î unde 7 și sînt
| | |r—r']| a ă
NI

vecini de ordinul unu. Datorită efectelor de ecranare ale electronilor dife-

riților atomi de către „gazul” de electroni de condueţie, expresia de mai
sus 9 vom înmulţi prin exp (—p,h), unde p, este constanta de ecranare.
LU

" Astibl, contribuţia, acestor elemente de matrice se estimează la 5-10

i oule (2—3 eV), care deşi este ridicată, poate fi neglijată într-o primă
aproximaţie faţă TI de Ci
i > 3-*10718 Joule (= 20 eV). .
RA

P—r |
Altă, aproximaţie rezultă din presupunerea că interacţiile importante
sînt cele dintre electronii 3d, interacţiile cu electronii altor benzi fiind
reprezentate prin cîmpul Hartree-Fock. Analiza problemei conduce la
T

sugestia că 7 în (VII.10.81) va trebui înlocuit prin o valoare efectivă

EN

Fay <. Deoarece viteza cu care se mișcă electronii d de la un atom la

altul, este mai mică decît viteza tipică a electronului de 'conducţie,
acesta se poate corela cu electronii d şi să ecraneze cîmpurile lor. Prezenţa
acestei „găuri”” de corelație (capitolul VI) va scădea potenţialul electro-
/C

static al atomului, fapt echivalent cu reducerea lui /. |

Pentru un electron aflat pe o anumită poziţie, energia stării funda-.
mentale este întotdeauna negativă. Aceasta este o stare fundamentală
exactă. în cazul cînd apar salturi ale electronilor (.J—>00), fiind astfel
SI

exclusă dubla ocupare a stărilor și deci avem o comportare specifică izo-,

latorilor. Pe de altă parte dacă £ = 0, Z£ poate: fi diagonalizat folosind
IA

funcţii Bloch. Avem astfcl o descriere de bandă a sistemului metalic.

” Cf Ie ,
“Depinzînd de raportul apar două cazuri limită importante : (a) mo-
U

mente perfect localizate; (b) momente delocalizate. De obicei există 'o

BC

situație intermediară:
cînd trebuie să luăm în considerare atît trăsături
localizate cîţ şi itinerante. Cele două cazuri limită sugerează de asemenea,

91
 ps aiea unei tranziţi metal-izolaţor pe măsura varierii raportului
7uly

RY
| Soluţii aprozimâive ale problemei corslaiilor în hamiltonianul
(VII.10.80) au iost prezentate de mai mulţi autori. Gutzwiller [168] a :
folosit o metodă variaţională, Kanamori [167] a utilizat teoria Brueckner
și colab. [169], în timp ce Hubbard [166] a folosit tehnica funcţiilor Green. .

RA
Ca, rezultat al studiilor efectuate s-au evidenţiat un număr de pro-
prietăţi ale stărilor proprii ale hamiltonianului (VII.10.81). Mai importantă . .
“apare concluzia că în cazul unei singure benzi starea, fundamentală este

LIB
feromagnetică. - |
Parametrii importanţi ai« modelului sânt; reprezentaţi. de: (a) inte-,
- -raeţia efectivă Coulomb Za ; (b) lărgimea, efectivă a benzii. Peg. (a(Ep) ze-
prezentînd aproximativ inversul acesteia).
'Pinînd, seama de corelaţii, criteriul (VII. 10. 3) al teromagnotismului |

TY
. Ya trebui reformulat : Produsul 3 e m(€ p) trebuie să fie mai- mare ca o amil-
mită valoare. constantă, şi aprozimativ. egală, CU. UNU. |
Se poate arăta că valoarea lui7, LA6, 121], este |

SI
Pe
ra
in
Fero Ea ko) ————
Cot
PI
ty!i: E
A VI1.10.82 )
ER
unde. Gl, Ik) este în general de ordinul 1PI7AIP fiind lărgimea benzii. Si
În acord cu (VII.10.82) rezultă Fu W dacă > W. Prin urmare core-
IV
lajiile reduc interacţia intraatomică la; o valoare de ordinul de măriine al
. lărgimii benzii, dacă interacţia coulombiană este mai mare ta lărgimea
UN

benzii. Astfel, dacă interacţia intraatomică este mare, electronii vor evita,
să intre în banda aceluiaşi atom. Creşterea efectivă, a energiei cprespunde
la mărirea, interacţiei efective.
Kanamori a; extins această anăliză la calculul penzilor triplu dege-
AL

nerate. Utilizînd.o expresie a lui'G în care s-a oimis numărul de undă Şi .

indicii de bandă, și introducînd termenul de schimb şi Coulomb între
benzi Y', la o poziţie, acesta obţine |
TR

Aa
NJ le zala a a „+ OTITIOBB)
(VIL10.83).
EN

unde2 fa a AEZ
/C

"Pătratul în numitorul lui. Zu ests o indicație a faptului că,zi, este

micşorat în
î mod proporțional cu probabilitatea de a găsi două „Sări pe
aceeaşi poziţie. . -
“În studiul corelaţiilor electron:eleotron s-au utilizat diferite metode:
SI

implicînd tehnici ale mai multor corpuri [166—168, 170—177]. Apar iţia
tranziției metal izolator cu creşterea raportului £/7, a fost analizată de.
IA

Hubbard [166], ulterior un număr mare de lucrări au studiat această,

„problemă '[176, 178—180] folosind diferite tehnici de calcul. Modelul
" Hubbard unidimensional permite rezolvarea exactă a energiei stării iun-
damentale [181]. Utilizind formalismul precedent, 'Takahashi [182],
U

Shiba [183], Ovicinikov [184], Ihle şi Lorenz [185] au calculat suscepti-

BC

vitatea magnetică şi magnetizarea sistemului. unidimensional. Pro blema, .

feromagnetismului Şi paramagnetismului folosind modelul Hubbard a

92 E ” ” II
 fostde asemenea studiată. În afară de studiile menţionate mai sus citito-
rul poate consulta un număr însemnat de lucrări apărute [186—192].
Interacţiile magnetice între momentele localizate în sensul Hubbard [186]. .

RY
- se reduc la, expresia cunoscută REKEKY în cazul 7, mic şi la rezultatele
obținute în modelul Anderson al superschimbului în cazul cînd lărgimea
de bandă este mică (capitolul VIII). Da

RA
VII.10.4. Unde 'de spin în sisteme metalice

LIB
În paragraful precedent, în analiza modelului Hubbară, am folosit
numai, excitaţiile individuale, omiţind aspectele colective ale acestora.
cele ce urmează vom considera excitaţiile colective ca o combinaţie
„liniară a excitaţiilor individuale. O stare excitaită o putem obţine prin -

ITY
scăderea spinului printr-o unitate, deci - ” i

a Ya) = Ceas aut |Y undamentar) | i | (VII.10.84)

RS
are ca soluţie Se e |
IE > = Xa | Page e (VII.10.85)

să considerăm ecuația de mișcare

VE a operatorului Nă o
3 ; | Wă = ata au „2 (VII.10.86)
NI

. o 2 d oi or pa a II pa _
/ „ol ag Pa = [z, a sa] = (Eta — E) ka Ea
LU

| E
| Po Pa| | „VIL.10.87)
ba |
a 5 era Ou-q't Org du + -— y Mera" Cut Oura-q'i 0x10
N ia Sa N a a
RA

Într-o primă aproximaţie vom păstra numai termenii în care

“apar operatorii no, pe aceştia, înlocuindu-i prin valorile lor medii (no)
T

„d | E Fo Ii
EN

Ti Mia — (e. + Yy > Cu D-(e+ 7 x Cfr) | Na +

/C

pF (Cura) Sa 19)ap PI ra” (VII.10.88) .

N otind. energia, electronilor în aproximajţia Hartree-Fock prin EEE,

SI

avem i; | Da |
, i . , - o SF ' a
IA

. -

Ei Et (mer. (VII.10.89)
U

Vom căuta operatorul de forma, - Aa

| SD Bah OOOIL10.90)
BC

k o

ș3.
şi care trebuie să verifice relaţia

: (VIL.10.91)

RY
Lp, Pr] = era).
Pinînd: seama, de relaţiile (VIL.10.90)şi (VII.10.91) vom avea

RA
A ” Z. - ! - .

> ou [E — ( ral — €..1)] Ni = a (Cuca >.— €71)) Oy N irae |

„K

%0110,92)

LIB
N
i „2
-- Prin identificarea, coeficienţilor avem -

TY
a LE — (EX —&ur)] = 5, (Ceas) — Che d). (VIL.10.93)

SI
Partea dreaptă a ecuaţiei este o constantă. Astfel avem

Z | Se E
IT ? [Ceas ER
— Ciu 09] ae = A: (VII.10.94)
IV
Prin urmare | e
” a ] - ee |
A |
UN

A ep e (VII.10.95)
PI E — (Entai ut)

Obţinem în acest caz următoarea ecuaţie cu valori proprii |

AL

JL | Cute) — Cm). =a.

| : VII.10.96 |
ar n ee — (et — eEt) (Y11.10.96)
TR

Valorile proprii GUE(q) = CE, —€E ale relaţiei (VII.10.96) sînt

limitate de energiile €E, (q) şi CEE, (q). În cazul cînd sînt m valori ale ener-
EN

giilor de excitație individuale €E*(q), vom avea m—1 soluţii apropiate de

valorile CEF(q) (în limita N deci m mare). Acestea, reprezintă ezcitațiile
individuale care pot fi considerate ca stări de împrăştiere gaură-particulă.
Ultima, soluție are energia mai mică ca C&i(q). Aceasta poate fi bine sepa-
/C

rată, de pseudo-continuul excitaiiilor individuale și reprezintă o ezcitație

colectivă, undă de spin (magnon) came este o stare legală a găurii î şi.a:
particulei j . În. acest caz suma din relaţia (VII.10.96) poate îi înlocuită,
)

printr-o integrală, În relația astfel modificată energia magnonului este

SI

„dată pentru q 0, € = 0. Se poate arăta uşor că pentru valori q mici avem. .

C(q)E = Dq?. O asemenea relaţie a fost verificată experimental. Pentru
IA

exemplificare redăm în figura VII.26 dispersia undei de spin pentru aliajul

Fe + 4% at Si [193]. E | |
Hertz şi Edwards [194] încearcă să umple „golul” între teoria cu--
U

plajului slăb (Stoner) şi puternic (Hubbard) ale feromagnetismului itine-

rant; luînd în considerare aproximajţia fazelor aleatoare. Aceştia consideră,
BC

că procesele de interacţie electron-magnon oferă o bază pentru înţelege-

pp i
 rea efectelor mari ale teoriei mai multor corpu
ri în feromagneţi itineranţi,
Cerinţele de invarianță rotaiională conduc
la, corecţii importante la funcţia,
vertex electron-magnon. Rezultatul î] const
ituie o teorie self-consistentă,
a cuplajului intermediar ce poate fi aplicată

RY
la nichel. a
2420 Ț
„i o uoo) IE
[boa al lg

RA
| e (110) ph
6 tri)
>
E i

LIB
„= 80 le
E În)
Fig. VII. 26. — Relaţia de - & za
„dispersie a "undei de spin 60
o
„Pentru aliajul Fe + 4% Si. * - 0
Pentru valori, g mici se: +
/
observă că € = D9? (imev

ITY
5 40 e
= 1,610 Joule. . Pai €=Dqe .2
a > 2" |D=26omev
& 20|— p—
/

RS
- 9 Pi
p
d

„0 0,2 04, 06 08
VE
VII.10.5. Rezultatele experimentale. Curba Slater-Pauling
NI

| Metalele feromagnetice din grupa de tranziție 3d pot avea structura,

LU

cubică cu volum centrat (Fe) cubică, cu feţe centrate (Ni) cît şi hexagonal
compactă sau cubică cu feţe centrate (Co). Proprietăţile magnetice ale
soluţiilor solide ale acestor metale atât. între ele cât şi cu elemente vecine
în tabloul periodic, au fost studiate relativ intens [195]. Dependenţa,
RA

de concentraţia electronică a momentului magneticîn sistemele 4,B,_,

.
(unde A și B sînt elemente de tranziţie 3d), prezintă o anumită regulari-
tate şi este cunoscută; sub numele de curba, Slater-Pauling [196, 197].
Redăm în figura, VII.27 o variantă mai vecentă a, acesteia, utilizînd datele
T

colectate de Crangle şi Hallan [198]. | i

EN

Într-un model de bandă, rigidă, fără a, lua în considerare şi alte date

experimentale, comportarea observată, în fig. VII. 27b poate fi justificată,
considerînd, „umplerea benzilor d prin electronii exteriori, consecinţă a
procesului de aliere. Presupunînd subbanda, ce corespunde spinilor majori-
/C

tari plină, prin introducerea în metalul 3d a unei concentraţii c de -„im-

purităţi” cu o valență ce diferă prin A: de aceea, a metalului gazdă, ben--
zile electronilor avînd: spini minoritari vor fi umplute prin cA: electroni
pe atom. Această descriere poate justifica panta de 45" a dreptei din
SI

figura VII.27b. Pe de altă parte rezultatele din figura VII.27a pot fi

asociate cu modificări atât în benzile de spini majoritari cât și minoritari.
IA

„Umplerea” treptată a benzilor implică deviații mari de la, neu-

tralitatea de'sarcină în poziţiile atomice. În același timp modelul de bandă
rigidă nu poate justifica alte date experimentale. Prin difracție de neutroni, .
U

se constată de exemplu că fierul şi nichelul au momente magnetice apro-

- piate de valorile observate în metalele pure [199] şi deci e necesar a lua,
BC

în considerare alte justificări în interpretarea curbei Slater-Pauling.

95
 "“Un alt model, ce câută să explice comportarea reliefată în figura
VIL.217, este sugerat de Friedel [200]. Modelul considercă ă momentul
constant, iar -cel 'al'impuri tăţii”

RY
magnetical metalului gazdă Me este
este dat de a ai ara
Mimp = Ma — Aug. (VII.10.97) --

RA
A o ! | | a :

LIB
| , n
|
ISI
MRS
= , .

So e Fig VII, 27.2 Momentul

G Fero - * magnetic:pe' mol funcţie
„..:„4e numărul mediu de 'elec-

TY
5
G -- troni (3d:4- 45): (a) — pen-
E "" tru aliaje Fe—Ni cu struc-
/ tura cve și alte aliaje binare
avind aceeași structură ; (b)

SI
= şi
v — pentru aliaje Fe—Ni
£ 1k „alte aliaje binare avind
CÂc. :

ER | structura
O= | | | | 5 | De

7 n 8 9. |
În electronilor 3d++4s pe atom - - ..
IV
- - da) „ i Da: E | “ zu m N
UN

y Să -
Să
magnetic. [Jg). -

AL
TR
y

EN
_:Moment
/C

0 ŞT
Ne electronilor 3dt+4s:pe atom .
|
SI

o 4b) EI |?
IA

- în această situăţie se menţine neutralitatea sarcinii, iar poziţiile

păstrează neschimbate valorile momentelor. Momentul mediu asociat unui
= Mg — Az6 up reproduce panta de 45" observată la aliajele efc.
U

mol (MY
Atomii de Cr, Mn şi V au valori A+ mult diferite faţă de. Co şi Ni. -Friedel
că aceasta face ca nivelele d legate ale spinilor paraleli la mag-
BC

sugerează
nefizarea metalului gazdă să fie „împinse” peste nivelul Fermi. ,Pierde-

96 Ie Ie
rea”? a, 5 stări cu spini majoritari, ocupate şi respectiv „cîştigul” a 5 elec-
troni avînd direcţia de spin opuse acestora, cere ca .
ID = Me (At loa (VIL.10.98) |

RY
Relaţia (VII.10.98) este 'în concordanţă cu comportarea, aliajelor
'de Ni cu Mn, V şi Cr, comportare descrisă experimental prin ramificaţiile

RA
observate la curba principală (fig. VII.27b). Friedel notează că dacă acest
model ar fi consistent cu studiile de difracție de neutroni, nivelele d legate
trebuie să aibă o extensie a spaţială însemnată. Pentru a se menține neu-
tralitatea, de' sarcină se consideră ecranarea benzii de electroni a matricii

LIB
gazdă. e De i |
"Să analizăm comportarea descrisă în fisura VII.27 utilizînd modelul:
Stoner [201]. În acoră cu relaţia (VII.10.12) variația energiei stării fero-
magnetice, faţă de energia stării paramagnetice, pentru / = 1 coste

ITY
E AE = AEg + A€s = VAR — Var (VIL.10.99)
-* Cerinţa, energiei minime implică oc
e: 1 (VIL.10.100)

RS
| Er — Exp = 29.
Pe de altăparte ţinind seama, de (VIT.10.43),(VII.10.42) şi (VII,10.41)
avem “ ÎN Pa VE | ” , NE

Ep a Ep i 35E
ve = = | a(€) de =f nE)de: (YIL.10.101)
a E SER
NI

“Relaţiile: (VII.10:100) şi (VII.10.101) potîi rezolvate în mod seli-

consistent, în cazul cînd se cunoaște curba de densitate a stărilor în starea
Iparamagnetică. Asano și Yamashita, [201] rezolvă aceste ecuaţii folosind
LU

un model hibrid al legăturilor tari și unde plane ortogonale [202]; Se presu-

pune că electronii deplasează energia de schimb prin —Y4 în- poziţia cu
spin similar şi prin +Y, în poziţia avînd spin opus. În acest caz polariza-
rea, de spinv se poate evalua funcţie de Y, și numărul 2, de electroni (3d4+
RA

+48). Dacă presupunem că interacţia de schimb efectivă este Ze, atunci

VP Wa i (VII.10.102)
T

Nu vom insista asupra, detaliilor acestei analize. Rezultatele obţinu-

EN

te sînt prezentate în figura V I1.28. În calcule s-au folosit benzile de ener-

pie'ale Ni, Co și Fe, în vecinătatea fiecărui metal de tranziţie. Densitatea
— cfe = 4CVC
4 p a |
/C

3 N ” = fero

3 AN —-Zef:0057Ry E banda Fe
20- 7 x
4
——Zef=0055Ry 20j- Z
ț Slater-Pauling 4
SI

RC
| banda Co S*%: | ---depO055Ry N,

PE | pe ap, A
IA

__bandaNi S Le / er y
tero fu
L 1 _ Po i 1 1 L Pa
Mi Fe Co Ni. Cr. Mn fe Co
U

Tig, VII. 28. — Valorile calculate ale momentelor masnelice (pe: mol)
BC

“al aliajelor inetalelor de tranziţie 3d : (a) — structura clic; (b) — struc-

| tura cvc,

7 —. 0.762 12 . N ' 97
 de stări a metalelor de tranziţie are un vîrf ascuţit la vîrful benzilor [203].
Acest vîri există în forma, îngustă numai între Co şi Ni. Dacă valoarea
lui Ze, este potrivit aleasă, condiţia Fern(E.) > 1 este satisfăcută numai

RY
între Co și Ni. Astfel starea paramagnetică devine stabilă; faţă de starea
feromagnetică infinitezimală, cînd numărul electronilor de valență scade
comparativ cu Co (n, = 9,0). Situaţia, este diferită în cazul stării fero- .

RA
magnetice avînd un moment magnetic finit. „Vîrful” ascuţit; la capătul
benzilor d a spinilor majoritari, în starea feromagnetică, este ocupat com-.
plet, astfel că, energia este mai joasă, decît în starea, paramagnetică, pînă,
cîndn, scade sub o valoare critică uz. La, nt energia, stării paramagnetice -

LIB
este egală cu cea a stării feromagnetice şi magnetizarea spontană dispare.
“brusc, Metalele cîte prezintă o scădere rapidă a magnetizării spontane la,
„ng = 8,5 (fig. VII. 27b). În cazul aliajelor cve (fig. VII.28a) valoarea, Z,p=
=0,051 Ry corespunde la un moment; magneticde 2,2 up pentru Fe (eve).

TY
Analizînd figura VII.28 se observă că acest calcul reproduce trăsăturile
esenţiale ale curbei Slater-Pauling, deci-considerarea benzilor.de energie
reale. justiiică datele experimentale, folosind numai un parametru ajusta-
bil Zep, aproape constant atît în aliajele cve cât şi efe.

SI
:
Nu se poate da, în cadrul acestei discuţii, un răspuns la măsura în
care £,, este constant, deoarece problema corelajiilor în metalele de tran-
ziţie nu e bine cunoscută. Totuşi, în metalele de tranziţie acestea reduc:
mult energia de interacţie și probabil că 57, nu depăşeşte ca, valoare lăr-
gimea, benziid [167]. Se obţine o valoare constantă 7, numai cînd se utili-
ER
IV
“zează benzi de energie seliconsistente pentru fiecare metal de tranziţie.
Dacă folosim un model de bândă rigidă pentru toate metalele de tranziţie
valoarea lui £, consistentă cu momentul magnetic determinat experimen- |
UN

tal nu mai este: constantă, deoarece -lărgimile benzilor diferă. pi

pi aaa NI E RR a |
)
tab .
magnetic pe „atom (ug)

AL

06: .
ză
c
TR

0,5
EN
/C
Momentul

0,2L— SE — -|
SI

” 36 9 12. 15. „18

| i | Concentrația (%at) |
Fig. VII. 29. — Variația cu concentraţia a magnelizării unor aliaje
IA

-
binare ale nichelului.

Prezentăm în figura VII.29 momentele magnetice: ale::unor aliaje

U

ale nichelului funcţie de compoziţie [204—206). Se constată că momentul

magnetic mediu al nichelului scade proporţional cu concentraţia electro-
BC

nică a matricei gazdă. Acest fapt; a, fost observat şi în cazul matricilor

98
 binare [207, 208]. La prima vedere am fi. tentaţi a justiiica aceste daite
prin umplerea treptată a benzii 3d a nichelului prin electronii de con-
ducţie ai metalului diamagnetic. Un număr însemnat de date experi-
„mentale, ca difracție de neutroni, fotoemisie, efect Mâssbauer, RMN,

RY
nu confirmă însă acest model [207, 208]. -
n prezentarea altor modele ale feromagnetismului, vom urmări
măsura în care un model sau altul explică adecvat un ansamblu de date

RA
privitor la comportarea magnetică a unor: sisteme. Pentru o trecere în
revistă a datelor experimentale legate de comportarea magnetică ale me-
talelor și aliajelor de tranziţie 3d recomandăm lucrarea lui Bozorth [195].

LIB
VII.11. Modele ce descriu atit trăsături de bandă cît
localizate a

ITY
VI tă, Probleme generale | E E Ii a

RS
Pentru început să rezumăm unele din trăsăturile modeluluide bandă
şi respectiv localizat, direcţii principale după care s-au dezvoltat; teoriile
magnetismului metalelor și aliajelor. |
Modelul Heisenberg explică satisfăcător existenţa undelor. de spin,
VE
legea, de variaţie în 7%2 a magnetizării, fiind în acord și cu măsurătorile
de difracție de neutroni asupra Fe, Co, Ni şi aliajelor acestora [209, 210].
Totuşi acest model nu poate justifica unele date experimentale și anume : .
NI

(1) valoarea fracţionară (în up) a momentelor magnetice la saturație ;

(2) nu descrie proprietăţile magnetice ale unor metale și aliaje, ca de exem-
/plu cromul [211], unde nu apar momente localizate deasupra temperaturii
LU

| Neel, 7; (3) nu explică diferenţa, între valorile momentelor magnetice pe

PI
RA

or
T

via
Fig. VII. 30. — Raportul: -:
EN

9plas între numărul de spini

O

dedus din constanta Curie -

și respectiv din măsurători
Dome

- la saturație. ,„,o” Rhodes

/C

și Wohlfarth [212],,—” .
Swartz şi colab [213]. :
SI

a
„i
Fe
A
6 500 1000 -
IA

atom determinate din constanta Curie şi respectiv din măsurătorile la

U

saturație. Prezentăm. astfel, ca exemplu în figura VII.30 raportul q,/q;

"între numărul de purtători magnetici dedus din constanta Curie şi din
BC

măsurători la saturație [212—214] funcţie de temperatura Curie, pentru

,

99
 unele aliaje tipice. Acest raport reflectă o măsură a localizării. În ca-
zul Fe, Co sau Ni raportul gq,/q, este de 1,05; 1,34şi respectiv 1,46
gradul de itineranţă crescînd în această ordine ; (4) fenomene de transport,

RY
în particular puterea termoelectrică, şi efectul Hall în cîmpuri intense, |
magnetorezistenţa, [215, 216], căldura specifică electronică [217] suge- |
rează existenţa, unui grad de itineranţă 3, electronilor d. |
Modelul de bandă justifică numărul fracţionar de magnetoni Bohr

RA
pe atom, presupunînd că magnetismul metalelor de tranziție este condi-
ţionat de existenţa, unui înveliş 3d incomplet, ai cărui electroni nu sînt
localizaţi. Modelul prezice apariţia feromagnetismului în cazul metalelor

LIB
sau aliajelor ce au o densitate ridicată a stărilor la nivelul Vermi.:: Deficieriţa,
principală a acestui model constă în faptul că, analizează proprietăţile mag-
netice, conșiderînd o- medie pe atom, neglijind astfel descrierea, locală; a
fenomenului şi în particular, nu ia în considerare prezenţa unor „momente
]

localizate” în metale şi aliaje..

TY
| ae
S-au dezvoltat unele modele ce ţin seama, atât de prezicerile modelu-
lui localizat cât și respectiv a celui de bandă; Aceste modele hibride” păs-
„ trează într-o anumită proporţie (ce diferă de model) trăsături Ireprezenta-

SI
tive al celor două, descrieri de bază. În cele ce urmează ne propunem să
deseriem. trei modele .din această grupă. Vom discuta modelul ce con-

lul propus de. Stearms [221,222]... - |

ER
sideră momente localizate în model de: bandă [126, 218, 219]. Prezentăm
„apoi modelul Zener modificat în analiza f ăcută de Bartel [220]
De
cât și mode-
a
IV
VIL.11.2. Momerite. localizate în model de bandă | i
UN

„____ Modelul este introdus de Friedelşi colab. [126]. Ulterior A extins

și clarifica; de Friedel [218], Lederer și Blandin [219]. În abordarea mo-
delului se pleacă de la premisa că orice analiză a comportării magnetice
AL

a metalelor de tranziţie 3d trebuie să pornească de la modelul de bandă,

extins pentru a lua în considerare elemente din modelul Heisenberg şi
anume conceptul momentelor ionice localizate.
TR

Polarizarea locală va fi stabilă şi provine în mod spontan dacă este .

„ îndeplinită condiţia + > 1, unde x este dată de relaţia (VII.10.13). Di-
mensiunea minimă a acestei polarizări de spin localenu: este arbitrară,
EN

Aceasta, este legată de lungimea, de undă medie a electronilor (sau găuri-

lor) în bandă. Se poate arăta că în aproximajţia, legăturilor tari, valabilă,
pentru benzi d înguste, un potenţial perturbator localizat; pe. un atom
produce într-o bandă aproape plină (sau aproape goală) o deplasare locală
/C

a sarcinii de rază A. Aceasta, este înconjurată de un exces sau deficit de

sarcină, distribuit mai mult sau mai puţin sferic, corespunzător unei lun-
gimi de undă ceva mai mică ca 21 și o amplitudine care descrește rapid cu
distanţa, de perturbaţie localizată. A este legată de numărul de undă me-
SI

diu AF la nivelul Fermi, măsurată de la vîrful şi respectiv fundul benzii

AAk| 3z/4. Dacă a este constanta de reţea |AL| nu poate fi mai mare
IA

decit z/a astfel că A> 3/4 a. Deci polarizarea este localizată, într-o regiune
avînd cel puţin dimensiunea atomică, | „-
„Dacă spinii se polarizează în mod spontan, momentele localizate ale
U

atomilor vecini la un atom dat, tind să se alinieze fero- sau antiferomag-

netic, depinzînd. de semnul polarizării produse. pe aceștia de către mo-
BC

mentul atomului central. Cuplajul magnetic va fi aproximativ proporţio-

100. | ” !
 nal cu polarizarea indusă. Aranjamentul feromagnetic este stabil dacă
x >1şiA >d, unde deste distanţa interatomică. Valorile estimate pentru
AJd sînt 2,5 pentru Ni, 1,5 pentru Co şi =1,0 la Fe. Deoarece Ni şi Co

RY
au o bandă d aproape plină, dublu degenerată la vîrf, trebuie să aibă valori
foarte mici a parametrului AF şi astfel trebuie să fie puternic feromagne-
tice. Valoarea obţinută pentru fier cfe (Ad) este oarecum nesigură și

RA
apare ca un caz limită. -. : |
.

„= Să considerăm căcele două subbenzi d (corespunzător spinilor ? Şi

1) se află în stare paramagnetică. Variația de energie de la această stare
la cea magnetică este dată de [219] . -

LIB
. ae = Loto) 2] , si ră d E. RS, Sp VILA)

N PR) =
po P(4) aq;axP(qj = 2 3”

ITY
(0)
” ( ) (27)5 * exp(iqh) m (0) * (27 Ş e(k-+q)—e(k)
Na Zona Brillouin m Eh) CF
- OVILAL2)

RS
unde am notat prin » volumul atomic iar (0) = (/F(q)).
Starea nemagnetică este nestabilă dacă ZP(q) > 1. Această condi-
ţie reprezintă o generalizare a criteriului Stoner (VII.10.12). Într-adovăr,
VE
pentru gq = 0, F(q)—n(€r). E
- Primul termen din relaţia (VII.11.1).reprezintă energia de iormare
a momentelor “localizate. Semnul acestuia este determinat;de [b(0)—2/].,
Al doilea termen reprezintă energia . de ;interacţie între : momentele
NI

magnetice. În modelul de. bandă criteriul feromagnetismului este*

Jin(Er) >1. Aceasta pare condiţia necesară pentru feromagnetism. Lederer
LU

și Blandin [219] sugerează că această. cerinţă reprezintă numai condiţia, .

pentru formarea: momentelor localizate pe fiecare atom, și nu condiţia
pentru feromagnetism, aceasta implicînd. și :contribuţia termenului al
doilea din (VI[.1.1). Interacţiile între momente se datorese în special
RA

electronilor d şi au un caracter oscilatoriu, acestea putîndu-se cupla fero-

magnetic sau antiferomagnetie. -. Sa |
T

VIL.11.3. Modelul Zener modificat al feromagnetismului

EN

Herring [224] a sugerat că modelul propus de Zener [225] pentru

teromagnetism în oxizi ai metalelor.de tranziţie ce au valența mixtă,
/C

poate îi folosit în a, descrie feromagnetismul în metalele de tranziție.

„Acest model aplicat la metalele de tranziţie a fost; denumit model Zener
modificat (MZM) [226, 220]. Trăsăturile esenţiale ale modelului sint,
redate considerînd. o reţea de atomi ai metalului, unii avînd « electroni .
SI

diar alţii ( + 1) electroni d, unde d reprezintă un înveliș parţial umplut.

Cei = electroni d în fiecare poziţie atomică sînt cuplaţi în acord cu legea
IA

Hund pentru a avea multiplicitatea maximă a spinului. Numărul de

electroni poate fi cuprins între 1 = S 4, sau pentru învelișuri pline
mai mult de jumătate 5 < « << 8, în ultimul câz găurile d fiind tratate
U

similar cu electronii. Astfel, modelul este valabil dacă avem mai mult de
BC

*) În acord cu Wolhfarth, valorile calculate pentru apariţia feromaenetismului, bazate pe

densitatea de stări experimentate, conduce Ja Fr(€p)= 1,23 pentru nichel şi 1,11 pentru fier [223].

101
 un electron d (sau gaură d) pe atom. Elect
ronul în plus: (electron. Ze-
ne) este itinerant ;,sărind” de.la o poziţie la
alta, şi cuplează la spinul
localizat S în acord cu legea Hund, conducînd
launa din stările cu. + 1/2

RY
sau $ —1/2 (depinzînd de orientarea relativă a
celor doi spini). Anderson
“şi Haseganwa, [227] au calculat energia de intera
cţie pentru un sistem de:
doi atomi „împărţind” un singur electron itiner
ant; şi au conchis că în
acest caz:întotdeauna, este favorizat feromagnetismul

RA
ție depinde însă de densitatea, electronilor Zener, . Energia, de interac-
starea antitferomagne-
bică în solid poate fi de asemenea stabilă [226]
funcţie de această densi-
ate. A

LIB
Electronii' itineranţi sint” deserişi prin hamil |
aceştia interaeţionînd cu spinul localizat (cuplaj tonianul “Hubbard,
Hund) printr-un. cuplaj
de iorma —/ So, unde o este operatorul spinului
electronului. Electronii
„ătineranţi sînt analizaţi în spiritul modelului Stoner
, adică în limita inte-
racţiilor slabe.

TY
- RE Si-
„Analiza teoretică plecînd de la hamiltonianul Zener -
226, 228, 231] evidenţiază că modif icat [109,. -
modelul descrie bine unele rezultate experi-
mentale [233, 234] ce nu pot fi analizate în modelul de bandă

SI
[232].

VII. 11.4. Modelul Stearns

ER sa

„Stearns [221] propune:un model.pentru a explica feromagnet

IV
în Fe, Co şi: Ni, presupuniînd că acesta este rezultatul: cuplaj ismul
ului indirect -
„al electronilor localizaţi avînd un caracter predominant d printr
-un număr
UN

mic de electroni d itineranţi. Modelul ce are la bază: un

număr de date
experimentale [135, 210, .235—237, 221]. sugerează că aprox
inativ 5%,
din electronii d sînt; itineranţi şi 95%, sînt în benzi energe
tice suficient! de
îngust pentr ca aceș să poatăfi consideraţi localizaţi.
„„.„ e,Caleulele u efectuate tia
au arătat că interacţiile directe între-mome
AL

magnetice localizate ale fierului sînt mici [238] şi acestea nu pot justif
ntele
temperatura, Curie ridicată a acestuia. Ca, atare este de presu ica,
pus că inte-
racţiile între momentele localizate au loc prin intermediul electr
TR

onilor
itineranţi. Să vedem care din electroni (4s sau 3d) contribuie în princi
pal
la interacţiile de schimb. Polarizarea, electronilor 4$ a -tost studiată,
prin
analiza valorilor. .cîmpurilor hiperfine. după aliere.::[239] (fig. VII.31).
EN

Polarizarea integrată netăa electronilor 4s în fierul pur este între (5—8)%,.

“Totuşi polarizarea la vecinii de ordinul unu şi doi este negativă (opusă
,
deci momentului fierului) şi deci ar tinde să alinieze: momentele fierului
/C

în mod antiferoinagnetic, presupunere ce nu se confirmă experimental.

n consecinţă trebuiesă admitem că mecanismul responsabil pentru fero-
magnetism. se datorește interaeţiei de schimb indirecte a electronilor 3d
. localizaţi prin o mică fracțiunede electroni 34 itineranţi. | Su
SI

„ Presupunînd că polarizarea electronilor d este similară cu a, electroni-

lor s, la distanţe mai mari comparativ cu vecini în ordinul unu, X,, Stearns
estimează limita, superioară pentu frâcţia electronilor d itineranţi. Dacă
IA

aceștia contribuie la ordonarea feromagnetică atunci primul nodîn eurbă,

de polarizare (fig. VII.31) trebuie să fie situat la o distanţă mai mare
„ca cea pînă la, vecini în ordinul doi, W, în fier. Astfel curba de polarizare
U

a electronilor d (linia întreruptă) este deplasată faţă; de curba de polari-

zare a electronilor s. Deoarece primul nod apare la 2kphR4,5, în cazul
BC

fierului aceasta cere li < 0,4 2x/a, unde a este constanta, reţelei. În cazul
-. -
+
102
 electronilor 4s avem o valoare kt = 0,6 2x]a. O altă, estimare a, caracteru-
lui localizat al electronilor d a fost realizată, comparind dependenţa de
concentraţie a magnetizării medii şi a cîmpului hiperfin mediu în cazul

RY
aliajelor fierului cu aluminiu sau siliciu [221]. Rezultatele sugerează că
doaro îracţiune de aproximativ 5%, din electronii d sînt itineranţi.

RA
TI Y T
e, Na NAN: NN, Ne

LIB
> ok
o.
, | D
' a _ N
“Fig. VII. 31. — Dependen- 5 os
ţa polarizării electronilor e

ITY
4s în fier, de distanţă (linie .
plină). Curba întreruptă in-. .--:
dică polarizarea electronilor. - . Oh
__3d itineranţi. Prin N, s-au
notat polarizarea corespun-

RS
- zătoare "vecinilor de ordi- „05:
nul i pr ”

-1,0j—
VE
! j isp
NI

Re
LU

Calculul structurii de bandă şi a suprafeţei Fermi 3, fierului . [240]

confirmă acest rezultat. Se constată o bună concordanţă între valorile kz
pentru electronii d itineranţi rezultați din' măsurătorile de Hass-van Al-
RA

phen și cele estimate din curba de polarizare (fig. VII.31). Un.rezultat

interesant al acestor studii îl constituie faptul că fierul pare situat la
limita, feromagnetismului (vezi paragraful VII.11.2).. Dacă valorile lui ke
T

pentru electronii d itineranţi ar îi uşor mai mari, acesta, ar deveni anti-

feromagnetic. E
EN

Spectrul undelor de spin în fier determina experimental [243,

242, 231] poate fi explicat bine utilizînd acest model.
Problema, măsurii în care momentele magnetice ale fierului sînt
/C

localizate sau prezintă un caracter itinerant a fost studiată și de Schurer-

şi colab. [243] adaptînd modelul Vonsovski-Zener luînd. în considerare
clectronii d atît cu caracter localizat cît şi itinerant şi incluzînd depen-
denţa de temperatură a magnetizării. Ideea de bază a modelului o consti-
SI

tuie faptul că modificări în forma, curbelor de magnetizare hiperfină la,

sau lîngă o impuritate, sînt legate de moditicări în înteracţiile de schimb,
IA

şi asttel de modificări ale temperaturii, Curie. Rezultatele analizei sînt în

acord cu supoziţiile lui Stearns.
U

Să discutăm comparativ trăsăturile modelului „Momente locali-

BC

zate> Îîn model de bandă (MLMB) şi respectiv modelul ,,Electroni 3dpar-

ţia itineranți” (MEPI) [2]. Diferenţa, de bază între aceste modele constă

103
 în faptul că MLMB presupune că toţi. electronii 3d sînt itineranţi, momen-
tul magnetic „localizat” fiind, obţinut printr-o , sumplere” locală a sarcinii
electronice avînd o anumită direcţie de spin, compensată electrostatice

RY
printr-o repulsie egală a electronilor avînd spin opus. Aceasta conducela,
o polarizare oscilatorie de tip RKKY. Condiţia pentru obținerea, acestor
momente o constituie o înaltă densitate de stări la nivelul Permi, fiind

RA
deci necesar un număr mare de electroni d itineranţi. În modelul MEPI
momentele locale rezultă prin considerarea legăturilor tari pentru elec-
tronii d. Pentru modelul MLMB, porţiunea centrală a curbei de polari-
zare (pînă la primul nod) a fost estimată a, avea cel puţin dimensiunea, ato-

LIB
mică, depinzînd de lungimea de undă medie a electronilor (sau, găurilor)
în banda d. În scopul de a obţine feromagnetism extensia porțiinii cen-
trale a, momentulyi localizat al fierului este egală aproximativ cu distanţa
interatomică. În. cazul nichelului, „extensia” funcţiilor de undă se esti-.

TY
mează a fi de 2,5 ori spaţiul interatomic. Distribuţia momentului locali-
zat prin experienţe de difracție de electroni [237] arată, că extensia aces-
tuia este mai mică, apropiată de cea în atomul liber, în acord. cu MEPI.
* În modelul MEPI numărul electronilor itineranţi ce conduce la primul |

SI
nod în curba de polarizare RKKY situat la o distanță mai mare ea,
distanţa interatomică, este relativ mic, de 0,4 electroni în bandă, ates-

ER
tind că cea, mai mare parte din electronii d, prezintă un caracter localizat. |
IV
VIl.12, Proprietăţile magnetice ale aliajelor diluate: modelele
Friedel, Anderson şi Wolff | Da
UN

VII. 124. Aliaje magnetice diuate OO | |

„+: Definim un aliaj magnetic diluat, un aliaj în uâre s-au introdus un
AL

„număr mie de atomi magnetici. Deseori, pentru a, desemna acești atomi

se folosește termenul: de impuritate magnetică. Matricea metalică gazdă,
îrcevent, este constituită din atomi iemagnetici. Proprietăţile magnetice
TR

ale „acestor, aliaje prezintă o. diversitate de forme, atribuite interaeţiilor

între momentele magnstice ale impurităților şi. electronii, de condueţie
ai matricii. Pentru început nu vom considera interacţiile între impurită-
EN

ţile magnetice, deși acestea, devin importante, odată cu scăderea, tempera-

turii. Modelul pe care îl luăm în conşiderare va consta deci dintr-un singur
tip de impuritate magnetică introdusă în „gazul de electroni”. de condue-
ţie (consideraţi ca, liberi) al matricei. Aliajele maguetice diluate permit
/C

studiul parametrilorde interacţie între electronii d şi electronii de. con-

ducţie s, preliminînd comportarea magnetică a.metalelor și aliajelor. eon-
centrate, o o a a
SI

„Studiile experimentale evidenţiază că moment , magnetice

ele -ale
impurităților depind de matricea matalică în caro acestea sîni; introduse.
De exemplu Clogston și colab.. [244] au studiat comportarea magnetică
IA

|
a soluţiilor solide conținînd 1% Fe introdus în unele elemente şi aliaje din
grupa id. Rezultatele acestor măsurători sînt prezentate în figura, VII.32,
Contribuţia magnetică a fierului depinde de matricea metalică gazdă.
U

Se constată prezenţa, a două maxime, unul la, începutul seriei, în vecinăta-

tea Mo şi apoi lingă Rh și Pd, separate prin regiuni în care atomii do: fier
BC

nu au moment. maenetic. o |

104 . -
 Modelele destul de generale în explicarea, comportării magnetice
a aliajelor diluate au fost elaborate de Friedel, Anderson și Wolff. Analiza,
fenomenologică a, lui Friedel [245] permite înţelegerea prezenţei sau absen-

RY
ței momentului localizat: pe -anumite impurități de tranziţie în matrici
14

RA
E3 12|

a 5Bu 1

LIB
“
a 8
Fig. VII. 32. — Momentul 2
magnetic pe atom de fier in- v 6
trodus în soluţii solide ale o.

ITY
metalelor din grupa 4d (c= E 4
= 1% atFe) _ | |
Cc . E
2 2

RS
0 | defel So l | |
3 4 5. 6 7 98. 9 10 11
Y Zr Nb Mo Re Ru Rh Pd * Ag
| VE Ă Concentrația etectronică
|

metalice. Aceste. idei au fost reluate de Anderson [246] şi Wolff [247],

modelele matematice dezvoltate, folosind âproximaţia Hartree-Fock,
NI

conduc la aceleaşi concluzii ca și analiza lui Friedel.

/ | -
LU

-VIl:19.2. -Modelul Friedel *

RA

A. Conceptul,de. nivel legat-virtual

„ Conceptul de nivel legat virtual este un caz particular al fenomenului

de rezonanță ce apare cînd sînt puse în prezenţă două sisteme de frecvenţe
T

proprii apropiate (în mecanica clasică), sau de energii apropiate (în meca-
EN

nica cuantică). Pentru cazul particular al aliajelor diluate ale metalelor

de tranziţie 3d în matrice metalice normale, vom avea stări dee prin dizol-
vare, sînt; puse în prezenţa stărilor electronilor de conducţie ale matricei.
Ambele tipuri de stări au energii comparabile. Ca urmare a efectului de
/C

rezonanţă, starea d şi starea de conducţie &, ce. au aceeași energie, se

combină liniar rezultînd stărilead și 6; de energii uşor diferite (fig. VII.33).
Aceste noi stări energetice. vor rezona cu stările &', 4” avînd aceleași
SI

energii, rezultînd astfel stări de forma ad -+ p'hk - y'k! ce au energiile

ușor diferite faţă de cele precedente. Ca urmare a fenomenului de rezo-
nanţă a stărilor d cu cele ale electronilor de condueţie, nu vom mai avea o
IA

stare legată, ci un pachet de unde centrat-pe atomul elementului de tranzi-

ţie, extins în spaţiul energiilor în vecinătatea lui €, şi în spaţiul real în
jurul atomului (fig. VII.34). Însumînd excesul de sarcină corespunzînd
U

stărilor continue, se obține un exces de sarcină egal cu al stării legate,

de la care s-a plecat (fig. VII.34). Vorbim în acest caz de un nivel legat
BC

virtual [245, 248]. Li

105 .
B. Boranarea saroinii. introdusă de împuritate,

Să considerăm sistemul de electroni, consideraţi liberi ai metalului ;,

RY
în prezenţa unui potenţial perturbator Vi(r) de simetrie sferică. Potenţialul
perturbaor apare ca rezultat. a sareinii 2 8 atomului de impuritate.

RA
Fig. VII. 33. — Fenomene

LIB
de rezonanță ce dau naștere .
la starea legată virtual.

TY
el -

SI
Fig. VII. 34. -— Nivel legat
virtual în coordonate spa-
E k-
ER
IV
ţiu-energie. | | ,
UN

Mc Z “i
|
———-— potențial ina! o. stare legată EI ,
— potențial dind o stare legată virtual
AL

Bxcesul de sarcină3 astfel introdus trebuie să fie ecranat de către electronii

de conducţie.
TR

Ne propunem să urmărim distribuţia spaţială a sareinii de ecranare, |

neglijînd potenţialul periodic al reţelei. În acord cu rezultatele obținute .
din teoria, cioonirilor [249], vom. determina forma undei staţionare .de
EN

împrăştiere ţ.. 'Pinînd seama de simetria, sferică considerată, direcţia vec-

torului de undă incident k este o axă avînd simetria, de rotație. Vom dez-
volta deci i 9), în serie. de polinoame Wegendre, “ E
/C

ir, = 20
Si Paco , CT. 12 >
SI

unde PA(cos 9) este un potinom Togonâre, iar tr) este, o sotie a ecuaţiei
radiale. | |
IA

+ + — Ur) — meu], „n ==0, + OVIE12.2)

unde | ia i
U

“am, | 2
A Utr) = 2 V(r) iar k2 2me
FE e. i OVI.12.3)
BC

106
 Dacă
r—>0. g,(r)—>0, |

RY
: 1 2 1 a
P—=% o,(r)= (= sin (e ——/R+
| „MP2 R 5, |]. (VII.12.4)
3 i |

RA
coeficientul în relaţia (VII. 12.4) veprezintă un
Pr(r)/r_într-o sferă de rază E factor de normare a lui
0 Vom serie relaţia GIL. 12, 2 într- -0 tormă în: care ok
iar adr) —

LIB
9

<a) + E, ina Omar)

ITY
Tumaulţind ecuaţia (VII. 12, 2) prin ur) iar relaţia
i) și scăzând avem. VI. 12, 5) prin
. .

p20) (2
ie moin) + de:a:
— our)= 0.

RS
| | VE Gr. 12.6)
Tategrină șelaia CV. 12, 6) între 0 Şi 77 avem

| cup de — m-ai] pre-e, 94) ex) d =0, CI2-12.)

NI

| dr
LU

* Tolocizină li! = j; + dh; ger) + (do/(r(n)ăzyat

că, 9400) =, 0, neglijind înfiniţii mici de ordin şi nina seama,
ul doi, rezultă .

Du der) de) ol ae); = a$ edrar „ra

RA

ra 8)
| “Pentru valori. mar) ale lui 7, vom folosi
T

tică dată, de relaţia (VII.12.4). în acest caz pentru ep(7) forma asimpto-
EN

| 92() 0 ani 46) — a | dr, (VII.12.9)

/C

sau. | | N
o Cat ar a CE a 8ina
22 45,3! ea].
SI

i $, d ” al
| + dk. E _ + î =)]
(VII.12.10)
IA

“Wotăima prin 9, funcţia de undă în absența poten

tor. Astfel ţialului perturba
|
U

Se
iar
| $, (947) dr = 28 — A1 sin 2 (ear)
a 2 a ( 2 =):-Orrr.a2.41
BC

107
 Densitatea de sarcină A(”) a electronilor avind vectorul de undă
situat între & şi (& 4+ db), în interiorul sferei de rază R poate fi calculată
din relaţiile (VII.12.10) și (VII.12.11) |

RY
nd [e2() — 0% (+)] = 1 [8 sia 8 cos(2hE + 8, — fr) .
o m RLak. h C. ae

RA
e (VIL1212)
Densitatea de stări avînd momsntul-einetic£, pe unitatea,de numere

LIB
de undă în interiorul sferei de rază R mare, considerind cele două orien-
“tări ale spinului este 2R(2/ + 1)/x .. Pentru o valoare fixă zz, și £, în regiu-
nea, asimptotică, valorile & permise sînt multipli ai- luiAfk = x/B. Avem
R|x soluţii radiale diferite pe unitatea de număr de undă k. Deci

TY
R | R „ - ; | '9: o . ea: Ep 5, . 1 N i a. a - ,

ţ 4x12 n(r) dr = —S, (07 + | — —sin 64 cos(2ER--3p 75)

o. m ol dk kk Aa |

SI
-CVII12.13)
Excesul
ER
de sarcină nucleară =, trebuie să fie ecranat de o sarcină
echivalentă. Integrînd primul termen al relaţiei (VII.12.13) avem

CTITA2l4)
IV
32 Ș (07 Dale
a

UN

RE . ÎN
Relaţia (VII.12.14) este cunoscută sub denumirea de regula sumei
a lui Friedel.. Această relaţie evidenţiază că excesul de sarcină introdus
în reţea trebuie să fie astiel ecranat încît deplasările de fază rezultate prin
AL

ecranarea potenţialuluisă satisfacă relaţia (VII.12.14). Sarcina în exces în

reţea, este ecranată de acei electroni, a căror energie implică o valoare
45/€)ldge maximă. Deplasarea de: fază se poate. schimba de la o va-
TR

loare aproape nulă, la o valoare apropiată de z cînd energiile variază de

la, o valoare mică la, una mai mare comparativ cu energia, ce face d8;,(€)/d€
maxim. Fenomenul corespunde. unei rezonanțe,. ecranarea făcindu-se.
prin electroni a căror energii sînt apropiate de cea; de rezonanţă. Deiaza-
EN

jul 5/€) esis nul în cazul reţelei neperturbate (V = 0) şi respectiv 7 în -

cazul cînd: avem o stare legată. Dacă potenţialul V nu este destul de
puternic pentru a accepta o stare legată, apare o variație bruscăa lui 3/(€).
/C

Astfel 8,(€) care este zaro pentru energii mici, trece bruse la o valoare
. apropiată de x pentru o anumită energie €, (fig. VII.35). Prin linia punc-
„tată a s-a indicat defazajul în cazul unui nivel legat. Energia E se mă-
soară față de fundul benzii de conducţie. “Ținînd seama, de forma lui 5/€) -
SI

redată în figura VII.35 se-vede că m,(€) este puternic localizată în jurul

energiei €y, într-un interval de energie -[ (îig. VII.34). Friedel a ară-
IA

tat că D'creşte puternic ps măsură ce / se micşorează. Astiel, nu are nici

un sens să vorbim de stări legate. virtual s (£ =0) sau p (/= 1), lărgimea
T a acestora fiind mare comparată cu Ey. Din contră în cazul impurităţi-
lor 3d într-un metal normal se poate admite că . |
U
BC

Tr =: €9]3. OTIL 28)

108. | E | |
 , ț
AI doilea, termen din (VII.12.13) reprezintă, o:contribuţie oscilatorie
la densitatea de sarcină, Pentru a determina forma, . asimptotică a ter-
menului oscilatoriu în (VII.12.13) vom considera, integrala, .

RY
I= (au cos (2 2) dh, |: (VII12.16)
(]

RA
țs

LIB
Fig. VII. 35. — Defaza- -
jele 8 (€)' pentru un gaz.
"*-de electroni „liberi: (a) —
„ nivel £ legat; (b)— nivel. :

ITY
| f legat virtual.

RS
unde. (7) variază puţin cu [. Integrînd prin părţi, avem VE
ÎI.= = G(hp)
Sua sinsin
——— 2eB) ]— — =
(2hpR)
2R Jo
e AG) sin (ok R)ăk;
dh
(VII.12.17)
|
NI
|
/ E Integrînăd prin părţi al doilea termen vom obţine o expresie propor-
LU

ţională cu 2? cât şi termeni de ordin mai înalt. Pentru valori R.mari

vom reţine numai primul termen, astfel că relaţia (VII.12.13) devine

AN
RA

= Y dar nr)ăr= 2 3, (27 + 1)[54€6rx) — |

| 0 Tg € i |
—(2pR)isin5/(Er)sin(2hzB + d7— 2). (VIL.12.18)
T

Relaţia de mai sus ne dă numărul de particule AN deplasate de po-

EN

tenţial în siera de rază PR. Pentru R mare, se poate neglija termenul al

doilea, (VII.12.18) şi obţinem regula sumei a lui Friedel. Termenul al
doilea din relaţia (VII.12.18) dă naștere la o densitate de sarcină locală,
oscilantă : ai
/C

1 0(AN) 1
Arh? Oh - 2r2R5
SI

| | (VII.12.19)
„Pentru a calcula An(R) pentru valori mici a lui R, Jena şi Geldart
IA

[250] au utilizat trei tipuri de modele ce descriu împrăștierea de

către ionul impuritate. Rezultatele evidenţiază că forma asimptotică
(VII.12.19) nu descrie corect polarizarea sarcinii produsă de ionul magne-
U

tic, în apropiere de acesta. . . ”

Să considerăm o valoare R particulară și să presupunem că deplasa-
BC

rea, de fază 8, prezintă o rezonanţă la E. Dacă, energia Fermi Ex este.

109.
 mult mai mică decât Ey 54€) va fi mică şi deci şi perturbaţiagazului
electronic. În cazul cînd Er = E 8) va fi apropiată de z/2, deci per-
turbajia este mare. Dacă Ep > Ey deplasarea de fază va îi apropiată de

RY
m și deci numărul de stări sub Ep va crește prin aproximativ 2(2/ + 1),
prin introducerea impurităţii. Perturbaţia produsă la distanţă mare, este
mică, 8;(Ep) scăzind. Avem deci starea legată virtual, localizată spaţial

RA
în' jurul impurităţii, energiile acesteia; fiind apropiate de E iar lărgimea -
nivelului legată virtual este . Existenţa unei stări legate virtual de lărgi-
me mică, “comparativ cu energia E, depinde de diferenţa de simetrie
între funcţiile de undă electronice ale impurităţii şi matricii. Se poate con-

LIB
cepe deci o 'stare legată virtual s într-o bandă de conducţie s. “Simetria,
funcţiilor de undă fiind aceeaşi, rezultă o valoare I' mare. În cazu! stări-
lor d într-o matrice caracterizată printr-o bandă de conducţie s, lărgimea,
T relativ mică provine din diferenţa de simetrie între funcţiile de undă.

TY
„Această diferenţă este mai mare în cazul stărilor f şi: deci în
i acest caz avem
lărgimi ID şi mai mici.
În cele de mai sus am considerat un atom de impuritate izolat într-un

SI
„metal, acesta dînd electronii exteriori benzii de conduceţie a matricei.
Rezultă, astfel o sarcină ionică .ze și deci un potenţial perturbator atrac-
tiv. Rezultatele pot fi regăsite şi dacă considerăm. o altă situaţie fizică,

ER
[251]. Vom admite că impuritatea păstrează caracterul atomic, funcţiile
de undă ale acesteia rămîn localizate. Să introducem o interacţie. Y' între
electronii localizaţi și electronii de conducţie. În prima etapă neglijăm
IV
interacţia Y”, între electronul localizat d şi electronii de conducţie. Vom
avea ': |
RE. = Ea Z „CYIL.12,20)
UN

Dai
s, e) =-e, ri ; ej YD == au i), CV. 12, 2

unde se roprezintă tamiltonianul sistemului neperturbat, w. a Și Y, funcţia

AL

de undă a, stării d localizate şi respectiv a unui electron liber. E şi e,

reprezintă energiile” corespunzătoare celor două stări. Introducând acum
potenţialul de interacţie Y”, avem -
TR

o ID = % pp (VIL.12.22)
EN

- Funcţia 'de undă electronică Y are forma. |

a |Y> = 01, + alt) d, o O—O(VIL.12.23)

/C

astfel că SE a
Lt) =e€elt). (VII.12.24)
SI

se obţine astitel sisternul de ecuaţii: |

IA

0e-e) = CEI 2
| OELsaan,
U

ae — e) =00rlr ei. |
BC

' ande am presupus Cr, |Y' Ya) = 0 şi CPV neglijabil.

110 , ă
 Introducînd noţiunea, de lărgime a stării energetice date (respectiv
considerarea unei soluţii în planul complex) expresia a, se poate scrie

= 0(k +0 —4VII.12.26)

RY
CT a),
E —G +ia.
“unde kg reprezintă, vectorul de undă corespunzînd energiei Ea şi A 0 cons-

RA
„tantă. Am notat prin 0

0= Sa ll e=$ Pal Ye) d,

LIB
Ne e-& ei C-&“

| | (VIL.12.27)
cu o . | |

ITY
| | T = 2r|CF,|Y| ti) ln(€). „(VIL.12.28) .
Proporția, de stări d în funcţia de undă Y este dată de

RS
log = IS Pa PPP 1 I/2
n (Eat PA -an(€) (€ —e, e] + T*/4
i A VE „i, AVIL2,29)
Rezultă deci că nivelul €, localizat; este deplasat în energie prin €;,
iar iuncţia de distribuţie a acestuia, are o formă lorentziană de lărgime LI.
„ Avem şi în acest caz nivelul legat virtual considerat.
NI

„__ Se poate arăta 'că cele două descrieri sînt identice. Pentru electroni
| d, vom. admite că numai defazajele corespunzătoare la £ = 2 sînt diferite
LU

| de zero. Astfel, în acord cu relaţia (VII.12.14) avem .

a / a N7 atez).
Sa a0 20VIL12,80)
RA

" „+ În deserierea, a doua avem |

| DE Ep _ ai ep |
T

|
= 2(2£+ m opa= 4 ? — TA d€,
o „do (E.—
Ea — Er? + T2/4
EN

a A ÎN Si (VII.12.31)
„unde factorul 2(2/ + 1) = 10 ţine cont de degenerarea stării 7.
/C

Friedel [248] evidenţiază că la energii € joase, derivata 45,/d€,

deci suplimentul d[(€)] al densităţii de stări introduse de nivelul legat
„Virtual, variază ca, 0 lorentziană în vecinătatea, lui E9
pm
SI

da (€) oc tg | 3, = SădE = (€ —Ea —€)2+-12/4

E ,
(VII.12.32)
IA

înlocuind expresia (VII.12.32) în (VII.12.31) pentru 1 = 2 rezultă

relaţia (VII.12.30) - 2
E „10 q€ 10
U

e = —j f da(€)= — 5a(€e).
BC

To

111
0. „Condiţia pentru apariţia mau moment localizat aa ai
Condiţia, de despicare a nivelului legai virtual se obţine utilizînd.

RY
același raționameni; ca Și Stoner [252] (fig. VII, 36). Să plecăm de la un

RA
dn/d€

LIB
|
| Fig. VII. 36. — Condiţia de |
|
- “decuplare a stării legate vir-
| tual.
|
|

TY
)
Îl
!
aa a „et:

SI
nivel legat virtual pe care:spinii corespunzători celor. două, div ecţii îl pOpU-
lează în mod egal. O despicare infinitezimală va conduce la trecerea a
&n(3+) electroni din starea cu spin î în Biairea, cu spin Y- Cistigul total
de energie cinetică este: ri e
ER
IV
, ip a e E RE Ia RI [ o. ( . pi

ae (4 i) 3 = (o „(VIL.18,38)
UN

Pe de altă parte modificarea, în energia de schimb este iai |

AL

î 3, = ae: (8)? Ş (VII.12,34)

TR

unde e reprezintă, energia de schimb, respectiv diferenţă, de energie ce

există între spinii electronici paraleli și respectiv antiparaleli cu o direcţie
dată. Acesta depinde de tipul impurităţii considerate şi. este de ordinul
lui1,6 :10”13 Joule (L-eV). Despicairea este stabilă, în cazul cînd variaţia
EN

totală de energie este mai mică ea zero, 5, +. ă€, <0 deci

i
A e(2)
! dn) >>
_.:
Da Sa
„mn 30)
ax
OVIL2.85
/C

Utilizând expresiile (VILA 12.32) şi OIL. 12. 10), în această ultimă rela
SI

ţie, omiţind factorul 2 pentru a considera, numai o direcţie de spin, avem

IA

dn(€) _22/41 1 ea (046) = 2/ + 1 .T/2/

-dE TE: RR (6— Ca— E) -+
AT
"(VIL. 12. 36)
U

Comparînd relaţia, CEL. 12, 36) cu (VII.12.32) se constatţă că dn(€)/d€e

BC

reprezintă, . densitatea de stări d de energie €, pentru o e de.

112 a |
 spin, considerind degenerarea orbitală (factorul 27 +1). Să notăm
na(€)= An(€)/ă€. În acest caz condiţia (VII.12.35) devine [253] .

RY
AGE). 2 OVIL12.87)
Dacă starea legată virtual nedecuplată se află aproape de nivelul
Fermi €p a metalului gazdă, despicarea de spin poate

RA
să „împingă! sta-
„rea cu spin ț deasupra nivelului Fermi. Agtfel, dacă e îndeplinită condiţia
(VII.12.37) stările cu spin ? și respectiv | sînt inegal populate,şi în con-
secinţă va apare un moment magnetic localizat al impuriţăţii.

LIB
„D. Comparaţiecu datele experimentale:
| Să analizăm pentru început; condiţia pentru apariţie a unui moment

ITY
localizat la impurităţile metalelor de tranziţie. 3d, introduse în matrici
normale. Admiţind că starea legată virtual este apropiată de nivelul Ferini
al metalului gazdă avem a a
mezat, OVIL.12.38)

RS
unde n reprezintă numărul de electroni sau găuri în nivelul diarI lărgimea
stării legate virtual. Pe de altă parte în acord cu relaţia (VIL.12.15)
VE
rezultă T « [0/3 = €p[3. Astfel condiţia pentru apariţia momentului
localizat este ! . . Să Ci
/

AG, > Er]3 a (VII.12.39)

NI

|. Ou ajutorul relaţiei (VII.12.39) se poate întocmi un tablou care pre-

LU

„Zice, pentru diferite matrice, metalice care din atomii de tranziţie vor
prezenta..0o despicare a spinului, conducînd deci la apariţia unui moment;
magnetice permanent (fig. VII.37). Zona de despicare prezisă de model
[248] este reprezentată prin porțiunea punetată, sistemele pentru care se
RA

observă, experimental un moment magnetic sînt notate prin (+). Con-

cordanţa cu datele experimentale este satisfăcătoare.
| O: dovadă, experimentală privind existenţa stărilor legate virtual
T

poate fi obținută şi din studiul rezistivităţii. Ca urmare a excesului de sar-

cină introdus de impuritate apare o redistribuire a electronilor în jurul
EN

acesteia: Se poate arăta [245, 254] că rezistivitatea electrică, reziduală, deci

acea parte a rezistivităţii la TD = 0 K, ca urmare a prezeriţei impurități
are forma, |
/C

„pa = Se7 So. 3, sin?

2 . [dp (E) — dpi (Ea), (VIL12.40)
ne?m(Ep) “7?
SI

unde c este concentraţia de impurități. | Di

» Să luăm ca exemplu aliajele metaleior de tranziţie 34 (T) în alumi-
IA

-niu, unde nu ne așteptăm să apară un moment magnetic localizat. În

această situaţie există (în acord cu modelul) o singură stare legată virtual
degenerată în spin. În cazul cînd T variază de la Tila Ni (fig. VII.38) ener-
U

gia acestei stări creşte, trecînd prin nivelul Fermi aproximativ în mijlocul
seriei (în jurul Cr sau Mn). Această trecere prin nivelul Fermi se mani-
BC

îestă printr-un maxim al rezistivității reziduale. Comportarea observată

8—c ,762 a : - 113

experimental este în concordanţă cu modelul teoretic. iPentru / = 2 şi
respectiv un singur defazaj 3, (neglijînd deci i 8 şi 8.), e; va. prezenta,
un singur maxim, deoarece

RY
AI ay _8Me € £o sin? 5(€p). (VI1.12.41)

RA
Epiev) ;
(x1.65-0"Boute]

2 Sc jetta ces ee loess]! ŢI Fig. VII. 37. — Prezicerile

LIB
"3 Ti : modelului Friedel privind
4 apariția momentului magne-
5
: hi : tra —| tic pe 'impuritate și rezul-
4
Cr
Mn
eee
ae meet pe e
eee
dee [ea
a tarie
bi Ip
| E
tatele| măsurătorilor
rimentale.
expe-
Fe , . . . . .... : , _ |

TY
3
2 Co
1 Ni
arta

SI
să considerăm o matrice de: cupru (aur). în acest caz apare un mo-
ment localizat şi deci starea legată virtual este despicată. Defazajele co-
ded
eci
Tora
forma.
e 32+(€p) și d, (Ex) sînt diferite, rezistivitatea reziduală are
: ER
„pu “dim, css [3in?3a (€.) | sin2 dale).
IV
ă (VI1.12.42)
nem (Ep)
UN

| Rimp [p8cmi!/oatl
pai .
||
AL

Dă | | :- O matrice de Au:

o. Lo N e O 'matrice de Cu |
, i (O T=300'K..
TR

_ - .*% matrice de Al:

Fig. VII. 38. — Rezistivi-, E
“tatea reziduală pentru im- T= «2k:
purităţi 3d în matrice de
EN

“aluminiu : şi respectiv de
„cupru -și. aur.
/C
SI
IA

Rezistivitatea, reziduală. a Aiajelor elementelor de tranziţie în matiri-

U

cea de cupru (aur) va trebui să aibă două maxime. corespunzătoare tre-

cerii celor două stări virtual legate prin nivelul Fermi al matricei, O ase-
BC

menea, comportare se observă experimental (fig. NIL. 38).

114
VII.12.3. Modelul Wolff
Wolii [247] a analizat problema impurităților în matrice metalice

RY
într-un model matematic. apropiat de descrierea Friedel. El justifică
rezultatele din figura VII.32, considerînd, o problemă de împrăştiere, în
care electronii de conducţie ai elementelor 4d sînt împrăștiați de poten-

RA
ţialul introdus de un atom de fier ca impuritate. Nivelul virtual se manifestă;
printr-un maxim în secţiunea de. împrăştiere al electronului de conducţie .
pe impuritate, la o anumită energie a electronului incident. Se arată (utili-
zind aproximaţia Hartree-Fock) că dacă nivelul virtual este suficient de

LIB
ascuţit și apropiat de nivelul Fermi, atomul de fier va dezvolta un poten-
ţial de schimb care va polariza, electronii în imediata lui vecinătate.
Să considerăm un atom de impuritată introdus într-un cristal per-
feet. Potenţialul perturbator produs de acesta va, împrăștia undele Bloch.

ITY
În analiza matematică a problemei impurității în reţea, se fac două presu-
puneri [255]: (a) funcţiile de undă sînt funeţii Wannier într-o singură
„bandă, neglijindu-se astfel elementele de matrice între benzi a potenţialu-
lui 7” introdus de impuritate ; (b) elementele de matrice ale lui Y în bandă

RS
sînt diagonale, legind cîte două funcţii Wannier localizate pe impuritate.
„. Soluţia exactă Ya ecuaţiei de undăa reţelei perturbate este [256]

IP LPP mt ea E OILa043)
VE
OOIL19.43
NI

în limita s—>0. Am notat prin Y, „unda Bloch incidentă de vector de undă,

e în/ banda, y, avînd energia €.(k) iar prin 2 hamiltonianul unui electron,
a. problemei neperturbate, incluzînd cîmpul Hartree-Fock. e
LU

| În acord cu punctul -(b), dacă Y nu cuplează stările diferitelor benzi

şi W„(r—R,) este tuneţia Wamnier pentru banda y centrată în poziţia N,
avem
RA

OPRI Wpe—R)) = Var dep BR—R)AR—Ro), (VIL12.44)

unde R, reprezintă vectorul de poziţie al impurităţii. Relaţia W(r—Rp)=.
T

„= N 3, exp (—ikR)P(R) leagă funeţia Wannier a benzii y cu func-

EN

țiile Bloch Wu (7). Presupunem că Y se dezvoltă în o serie de funcţii

Wannier ale unei benzi o | ,
/C

PNR SUR WAr—R). (VII.12.45)

- : - . , - . $ i , , « .

Relaţia (VII.12.43) o putem scrie

SI

Si A — , | , , ă _ ; , pa hr
Y = Ya +, >, Yu ve U(Ra) exp( i k RN E — Ey + iş! |
IA

| | | (VIL.12.46)
sau în acord: cu expresia, (VII.12.45) |
um vi er Eee
XP DIR RDI Yip
e| rr rm
U

YU(R,) = = exp kR
(ikR,) + A e UR).
(Ro) |
BC

, „(VIL.12.47)

115
 Pentru BN, = Ro

UR,)= exp(îlLR.)Ho ai
_(VIL.12.48

RY
01 Tin e- Eertis Re

respectiv. Ă i

RA
UR = exp(khR) pi. (VIL.12.49)

LIB
Am PO) inf ame) | i
Ş

unde (e)cet parea principală a, mii dc.

kY

TY
Su os.

cea care cat interes fiind €E9 “obrospunijătotea la, o valoare negativă a

SI
derivatei F.(€). Pot apare următoarele cazuri :
a) Ey este situat în afara, benzii considerate. În această” situație

ER
(2) — 0 şi U„(Ro ) so dacă € —>Eg. Cazul a fost studiat de Koster şi
Slater [255], Faptul că U,(29) — co dacă € —Eo implică, o valoare finită
a lui: U,; nu există astfel o undă incidentă. Apare o stare legată pe at0-
mul de impuritate corespunzătoare energiei E:
IV
D) €, este situat; în cadrul benzii considerate. În acest caz m(€o)
are o valoare finită şi U,„(l,) la € = E. prezintă o rezonanță, Această;
UN

rezonanţă - este. nivelul legat virtual şi corespunde la un maximum— la,

această energie — a sceţiunii de împrăştiere a impurităţii.
AL

| VI. 12.4, Modelul Anderson

TR

— Anderson [246] a considera o impuriţate ce are un moment locali-

at în care starea Y, a păturii d cu spin ţ este plină, iar cea cu spin
| goală; şi stări ale benzii de conducţie de tips sau s—9. Supoziţia privind
EN

configurația păturii. d ax implica o justificare, însă Anderson în apendicele

lucrării arată că aceasta nu constituie o' restricție importantă. Energia,
neperturbată a stării cu spin î va fi situată la distanţa €g sub nivelul
Fermi iar energia stării cu spin | va îi la distanța —E9+ V şi trebuie să
/C

fie situată deasupra, nivelului Fermi deoarece am considerat o stare goală

(fig. VII. 39a). Am notat prin Z interacţia d—d repulsivă. Efectul a.mes-
tecului covalent Ya stărilor benzii de conducție (electronii liberi) cu
stările d constă în reducerea numărului de. electroni în î starea cu spin î
SI

și în creşterea, numărului acestora în starea cu spin |. Rezultă astfel o

reducere a momentului total. Modificările în numărul de electroni d, 5,
IA

condue la scăderea, diferenţei 7 între ener giile stării cu spin î și respeotiv |Ve.
„Ca urmare —&p se va deplasa în sus pînă la — o + V5n iar — Co + a
la — Ey + Z (1 — 5n) (fig. VII.39b). 5n este mai mare cu cît este mai
U

mare densitatea de electroni liberi și: corespunzător elementul de ma-

trice caracterizînd amestecul s—d, Ya. Cu creşterea valorilor 3n stările d
BC

cu spin ț și | pot deveni egal populate şi deci impuriţaea este nemagnetică.

116
 -Hamiltonianul Anderson arc forma :

PSP ha "(VII.12.50)

RY
Po > Pop th oa + Po (VIL12.51)
e o |

RA
LIB
Fig. VII. 39. — Distribu-
"ţia densităţii de stări în ca-
Zul magnetic: Lărsimea
nivelului legat virtual este.

ITY
| —— mln + mten mei) |

RS
(0). E )
unde Ze, reprezinţă hamiltonianul sistemului de electroni din banda, de
VE
conducție, Zoe deserie stările d neperturbate ale atomului de impuritaite,
JPeor descrie: interacţia coulombiană între electronii cu spin î şi respec-
tiv "| din orbitaluld, iar Zsa reprezintă hamiltonianul de interacţie s—d.
NI

- În hamiltonianul. (VII.12.50) 3£;, poate fi considerat ca un termen

de porburbaţiie. Forma explicită pentru „2 este |
LU

= DE Tisa + Calma + hay ) + d Nat hay + y Vas (Qi Cao+ ăi ua).

i :(YIL.12.52)
RA

».. Am notat:prin €, energia unui electron liber, 125 = ai pop Ep ener:

„gia stării d neperturbate pe atomul de impuritate, Ya, energia de interac-
ție intre o stare localizată, d, a impurităţii şi banda de conducţie.
T

__.. * Spaţiul restrîns nu ne permite rezolvarea hamiltonianului (VII.12.52)

în aproximaţia Hartree-Fock, cititorul interesat putind consulta lucrarea,
EN

originală a lui Anderson [246]. ..: |

„Iniţial nivelele energetice ale stării Y;, erau perfect localizate, den-
Sitaiea de stări mg fiind.o funcţie delta. Ne. interesează forma, acestor
/C

nivele în prezenţa interaceţiei de amestec. Anderson, folosind metodă func-

„_ţiilor Green arată că Sa i e
a
(E)Ph (VII.12.53)
IE Male) = e ZEFE A |
SI

unde Da Sa
IA

Ta = mânca (€) (VII.12.53')

Deoarece .I!/2 nu mai este o cantitate infinitezimală densitatea, de

U

stări mag în amestec nu mai este o funcţie 5, ci.are forma, unei funcţii lorent-
ziene -cu semilărgirea T/2 (fig. VII.39b). Din expresia (VII.12.53) a densi-
BC

tăţii de stări vag putem calcula numărul mediu de ocupare a stării d, şi

117
 să analizăm condiţiile pentru care sistemul este magnetic (Cap) £ (na).
Pentru determinarea numărului de electroni d de spin o, vom integra,
Taa(€) pentru € ST Ep, deoarece toate stările energetice sub €,;. sînt pline,

RY
cel puţin la zero absolut. Astfel

(nas) == e —— a ae = lare ctg (2). (VII.12.54)

, „Bodo (€ rit op LITA |

RA
Valorile (nat) şi (na pot fi scrise :" Aa |

LIB
na) = are ctg (< — Er d Sha) ). OVI.12.55)

. Cha = arc ctg (Se Se). | (VII.12.56)

TY
Pentiu a analiza relaţiile obţinute mai sus, Anderson introduce! doi
parametrii : aa i | Sa

SI
„a) Raportulintegralei Coulomb lalărgim stării virtuale
ea y=W(T[2).
b) Mărimea, adimensională « = (Ep — €.)/%. o |

ER
Valoarea, 2 = 0 corespunde unei stări d avînd energia egalăcu cea, a
nivelului Fermi. Valoarea z = 1 arată că Co V este..la nivelul Fermi.
Pentru 4 = 1/2,€o și E + Z sînt dispuse simetric faţăde nivelul Fermi,
caz ce apare ca cel mai favorabil pentru apariţia momentului localizat.
IV
Deci zona unde va, apare un moment localizat; este cuprinsă între 0 < ss:
Relaţiile (VII.12.55) și (VII.12.56)
pot fi exprimate în funcţie de para-
UN

metrii 2 și y: i Ei ap
| Thaţ = are ctg [(nay — 2)y], . brrtao457
Ray are 069 [na — 0 (VII.12.58)
AL

Beuaţiile (VII.12.57) și (VII.12.58) sînt relaţiile fundamentale ale

metodei: selfoonsistente ale lui. Anderson. Pentru a evidenția semnificaţia, .
lor să ne referim la figura VII.39b, unde sînt reprezentate
TR

două stări legate

„Virtual în funcţie de distribuțiile. densităţii Maa(€) date de relaţia,
(VII.12.53), centrate în jurul energiilor Es. Porţiunile pline ale celor două, |
distribuții. sînt hașurate. ce
EN

Vom.căuta să explicităm condiţia, pentru apariţia unui moment

localizat cât şi să determinăm regiunea unde apar momente magnetice.
Aceasta ar corespunde situaţiei limită pentru care (n) = <nyy = (n),
/C

condiţie ce separă regiunea în care apar momente localizate de cea nemag-

netică.. În acord cu expresia (VII.12.57), avem ae
o „ctg mn = y(n — a); OVEL12.59) .
SI

Diferenţiină relaţia; (VII.12.59),' avem a |

a maina 2 0IL12.60)
IA

Relaţia, (VII.12.60) se poate scrie r/sin?rn = VI(T) respeotiv

U

a m TE + (E —€ph_ a A ” CI2.12.81),
BC

T24.. Te Da
110
 În acord cu relaţiile (VII.12.53) și (VII.12.61) avem următoarea,
„ condiţie pentru curba de tranziţie Vma(Er) = 1. Condiţia, pentru apariția,
momentului localizat; este | :

RY
Wna(€Ep) >1 | „(VII.12.62)
asemănătoare cu condiţia Friedel (VII.12.37). E
„__ _Pe'de altă parte relaţiile (VII.12.59) și (VII.12.60) pot fi rezolvate,

RA
obţinînd y,, în funcţie de z | | - |

pe = 0tE Pie sau sin 2ru, = 2r(m, — 7). (VIL.12.63)

LIB
SN? 7 na |
Din ecuaţiile (VII.12.63) şi (VII.12.60) putem obţine următoarele
_Xelaţii aproximative pentru z = 1/2 şi = 0 (simetrică în 4 = 1[2).

ITY
pat al -7) pina (ela), ULA2.64)

RS
a pia i Ra E a | (a = 0). . (VII.12.65) |
VE
Rezultatele calculului sînt reproduse în figura; VII.40 unde curba, de
trabziţie. este reprezentată ca o funcţie de 4 Şi xy. |
Să analizăm ordinulde mărime al pa- 1023 —.
rametrilor ce intră în modelul Anderson [246]. nemagnetic,
NI

n grupa fierului, Z = 1,6101 . Joule 959

[(-710 eV). Densitatea. de stări variază în -
LU

| limite foarte mari. În cazul benzii s a cuprului * Q8

| aceasta este m(€)=1:10% Joule (0,LleV-) E
în timp ce pentru metale d p(€) ar putea -
fi. de cîteva ori mai 'mare. Parametrul x as
RA

Vâcdmea este cel mâi puţin cunoscut. -. magnetic

Anumite considerente energetice conduc pe 95
Anderson a estima (Vaca = (3 —5)+102
T

Joule (2—3 eV). Astfel [ax acan(€)

EN

ar fi de ordinul (3—8):10-2 Joule (2—5)'eYV.

Aceasta arată că tranziţia la starea magnetică
deserisă prin /T/2 = y= x, apare pentru o
gamă de valori rezonabile. Anderson con-.
/C

sideră că dependenţa, momentului -magnetie €

al fierului de matricea gazdă [244] poate fi . a —l
datorată atît modificărilor în densitatea de . 0 02 04 A 0810
SI

stări. sau prin. deplasarea nivelului Fermi -. | Tg

(modificări în 7), sugerind totuși că, aceastii sia VII 40. — Gusa deliriitiid
IA

ultimă contribuție este mai mică. În cazul Li Vl 40. :

notele pumn ne ao e (0 10-18) Joule Cazul magnetic de ecl.nemagnetic.
(15 0V) iar (Vaca 1,6 *1019 Joule (1 6V), În acest caz este de presu-
U

„Pus că vor apare numai stări magnetice.

„Modelul Anderson poate considera și cazul mai. real al degenerării
BC

orbitale. Astfel în hamiltoniarul (VII.12.50) vom introduce un termen de

- d

119
 schimb propriu caracterizat prin parametrul LN Am notait prin e proiec-
ţia momentului orbital ps axa 2. Admitem că, Fo reprezintă .0o valoare |.
medie a lui Zmm. Și în această situaţie condiţia pentru existenţa unui

RY
„moment localizat [257, 258] are forma, dată de relaţia, (VII.12. 62).

Ur azot) > aaa, 00)

RA
în timp ce pentru apariţia unui moment orbital A6ăalizat aceasta cate

LIB
a Zonei) 3SL 1CTIL:22.67)
„ Prezenţa u unei degenerări orbitale favorizează, apariţia; agmetisriru-

TY
lui de pin. În acelaşi “timp condiţia pentru apariţia momentului orbital
este mai dificil de satisfăcut. În cazul particular al: unei impurități 3d,
această condiţie nu e satisfăcută niciodată [259].

SI
Ca, urmare a, estimării valorilor Us 1;6-+1018 Joule (10 eV) și Ze 9 =
= (1,6 — 3,2)-10% Joule (1—2 ev) — pentru metalele “3d — ar părea
"că degenerarea, orbitală joacă un rol „meesenţial în apariţia magnetismului
ER
de spin localizat. Situaţia, este însă mult mai complexă. În cazul cînd se
ţine seama, în rezolvarea. problemei de corelajiile între; electronii d, în
hamiltonianul Anderson, se poate arăta [260] că interacţia, Coulomb. cfec-
IV
tivă nu mai esie dată de valoarea, U aitomică, ci: de Va unde . îi ie
UN

og _ a
ppapa
L_ae ro teîg E
[o i]1OVI-22, )
| me Ep). „Tla. MA
AL

Ga o consecinţă a acestui fapt; condiția, (VIL.12, 62) Mu este - satisfă-

cută niciodală, deci We va (Er) < 1, oricare ar fi valoarea lui W. Dacă nu
TR

„considerăm degenerarea orbitală, nu există un moment de: spin localizat.

“'Pinînd -cont de degenerarea orbitală, condiţia pentru apariția, magnotis-
raului va, fi asemănătoare. CU., relaţia, (VII. 12. 65),
EN

| [area (Eten. = A (YII.12.69)

/C

Această, condiţie poate fi satisfăcută, ca urmare a prezenţei tormenu-

lui 70. Magnetismul impurități, ce prezintă o degenerare orbitală, pro-
SI

vine din faptul că dacă doi sau mai mulţi electroni | sînt obligaţi să rămînă,
pe acelaşi atom, înteracţia de schimb £, o favorizează o aliniere „paralelă a
spinilor.
IA

Să exprimăm valoaz ea spinului localizat S la, poziţia impur ităţii,în

cazul cînd nu luăm în considerare degenerarea orbitală. SBinul S este dat de
U

8 Aaa app am = „Ora, 10)

BC

120 Ă
 Pe de altă parte 52 r + te Si Şi day = to 82. Defazajul stării $
„ este apropiat de z, în timp ce al-spinului | este apropiat de zero. 'Ținînăd
seama de relaţia (VII.12.32) avem

RY
7

„Sa da Erie dm — îs da a n — e — (1 = ea)

RA
| PP [i a Aa
o | d (VII.12.71)

LIB
sau cu notaiţiile &, y introduse anterior - Sa

8 a | aa |) (VII.12.72)
2 Li ral —2) i

ITY
___„ Spinul va avea o valoare diferită de S$ =1/2 caracteristică unei com-
portări ionice, mărimea, acestuia depinzînd de €, TIP şi 4. a

RS
Relaţia (VII.12.72) poate îi generalizată pentru cazul cînd. avem
degenerare" orbitală. | Na: |
Aproximajţia Hartree-Pock dă rezultate concordante cu experienţele.
cazul impurităților metalelor de tranziţie 3d în matrice metalice nor-
VE
male, valorile S sînt, mai mici decît cele corespunzătoare valorilor ionice.
„ Aceasta, indică prezenţa unui termende amestec s—d. Pentru. impurită-
țile metalelor pămiînturi-rare amestecul s—f este mic şi valorile S obser-
NI

vate experimental sînt apropiate de valorile. ionice.

Modelul Anderson a tost studiat mult datorită, formalismului mate-
LU

„. matie, relativ simplu, date de sinteză, fiind prezentate

în lucrările [261—
264]. Morandi și colab. [265] sintetizează metoda, integralei funcţio-
nale în modelul Anderson, Fischer [266] rezolvă hamiltonianul Anderson,
pentru 4 = 0, calculul conducînd la o suşceptivitate magnetică amplifi-
RA

caită prin schimb, în timp ce pentru Ya = 0, se obţine o relaţie de tip

urie. | E |
„Alexander şi Anderson [267] au analizat perechile de spin în inte-
racţie şi au dat un criteriu pentru delimitarea regiunii magnetice de cea,
T

nemagnetică, Concluzia trasă'a fost că interacţia reduce mărimea, mo-.

EN

mentelor magnetice localizate, fapt ce pare contrazis de datele experi-

mentale. Linke [268] consideră, degenerarea, de ordinul cinci a, nivelelor
d şi interacţia între un atom și atomii vecini de ordinul unu de același tip.
Atomul central. se presupune a fi echivalent cu vecinii acestuia,
/C

„Se arată.că interacţia produce o mărire a momentului magnetic pe atomul

„central, sau dă naștere unui moment magneticpe acesta.
SI

VII, 19.5. Comparaţie între modele:

IA

„_ Oriteriul Anderson pentru apariţia unui moment localizat (VII.12.62)

este asemănător cu condiţia obţinută în modelul Friedel. Modelul
U

Priedel ia în considerare numai interacţiile de schimb între electronii d,

caracterizate prin parametrul AE;. Modelul Anderson consideră interacţia,
BC

Coulomb între electronii d a cărei mărime este exprimată prin integrala,

Coulomb %. Această diferenţă nu c importantă în măsura în care, formal

121
 integrala Coulomb este de acelaşi tip cu integrala de schimb; deoarece
aceasta, reprezintă seltenergia de schimb a stării localizate. Analogia, între

RY
cele două modele poate fi evidenţiată considerînd - relaţia (VII. 12.32),
deiazajele 5(€) fiind legate de parametrii energetici ai stării localizate.
| Anderson face o distincţie clară între nivelele d ale impurităţii şi
nivelele energetice ale electronilor de conducţie ale matricii (considerîna

RA
interacţia Coulomb d—d şi termenul de amestec s—d). În modelul Wolff
se consideră o impuritate fără structură care dă naștere: numai la un po-
tenţial de împrăștiere. Existenţa unui moment localizat în: ultimul model

LIB
este considerată adăugînd, interacţia Coulomb (ecranată) între electronii
de conducţie la, poziţia impurităţii. Modelul Anderson este preferat pentru
descrierea, sistemelor cu cuplaj slab între electronii d și electronii de con-
ducţie, sau la, impurități care sînt deosebite de metalul gazdă, în timp ce
modelul Wolff pentru sisteme cuplate puternic.

TY
Principalele trăsături ale modelelor analizate sînt în general verifi-
cate experimental [269] deşi în unele cazuri aproximaţia, Hiantnee-Rock a
modelului pare insuficientă, Modul de comportare depinde de potenţialul

SI
de împrăştiere al impurităţii, care în, aproximajţia, Hartree-Fock prezintă,
degenerare de spin în cazul” nemagnetie, şi despicare de spin în cazul

ER
magnetic. În fapt această, diferență este evidenţiată cel mai bine în stu-
dial proprietăţilor: magnetice, prin: apariţia unei dependențe de tempera-
tură a susceptivităţii de tip: Curie-Weiss (cazul magnetic) sau un para-
magnetism Pauli independent de temperatură (cazul nemagnetic).: Pentru
IV
cazul nemagnetie spceptiyi catea, de, Spin şi orbitală este dati de [27 0]:
UN

Tom := Duo “na (E), son | i A

. Ăp A(VI.13, 73)
„om == 2uob
UB ma. 42) dor, | - |.
AL

unde (în aproimaţiă Harree-Pook) factorii! de ampliticare 3 prin schimb

sînt : e SI
i „_ UI — (d E iunea),
TR

pe “spin Ra | DE 5 | | ij
spe

a vază _- — ta = Zana
EN

(e,
n). î: carta 19, 14)
Ii 5

Susceptivitatea totală, a. impurități Z, este

/C

a soia PF home var. 12, 75)

Amplificareas pei in schimb diverge în cazul cînd (+ 47) na(Er) = 1
SI

în timp ce factorul de amplificare a contribuţiei orbitale este determinat

de Z — 4. Condiţia, pentru apariţia magnetismului de spin, în acord. cu
o discuţie anterioară, este mai favorabilă, decit iîn cazul magnetismului
IA

orbital.
Dacă (4 + 1fo)auler) >1 va, apare un moment; magnetic, spinul
atomului fiind dat de relaţia, OIL. 12. 12). Susceptivitatea magnetici ur-
U

mează e) relaţie Curie a | ,

BC

imp 2 III
HopeARE | (VI,
N (me12.76)

"122
 În aproximajţia Hasrtree-Fock condiţia pentru apariţia unui moment
este V na(€Er) >1. Soluţia Zna(€p) = 1 nu are semnificaţie fizică. O
inodiiicare a lui (Ep) bruscă, de exemplu ca urmare a aplicării presiunii

RY
ar trebui să conducă la o tranziţie de fază. Real o astfel de tranziţie între
starea nemagnetică și magnetică are loc în mod treptat.
Să considerăm că impuritatea este nemagnetică deci 7 Ta (Er) < 1.

RA
-.. Aplicînd în acest caz un cîmp magnetic B = uH nivelele legate virtual
„vor fi deplasate |

* 8E4 = —bouBs H+

LIB
VCâny, | (VII.12.77)

5€, = hohaE + Am), | |

| unde CÂny şi CS 4) reprezintă modificările în populaţia stărilor legate vir-

ITY
tual. Relaţia de sus este evidentă ţinînd seama de figura VII.39.
Diferenţiind ecuaţiile . (VII.12.55) şi (VII.12.56) avem:

RS
N

SE
Onu 5=
CON) — Ta sin? Ti.
ru . | |

; ”
VEdie o . în (VII.12.78)

„] ij = 0EL sine
poop 7 am |
NI

Bliminind d€ș și 5€, din (VII.12.77) şi (VII.12.78) obţinem

LU

o . | | ou 2 77 -
a
| Ma Km — 3001 = fa (VIL.12.79)
: i | | ză | Ia | | | , —a i

sin? xn.
RA

sau ţinînd seama de relaţia (VI1.12.53) și (VII.12.61) avem

T

= doo mer).
Pa 02. . E: . MI
OIr.12.80)
EN

LV) Ra

Lxpresia susceptivităţii magnetice a electronilor liberi (relaţia VI.

/C

5.24) şi anume Xp= 2uo ui Ma(Er), unde am considerat ambele direcţii ale
spinului, este amplificată prin schimb, factorul de amplificare fiind
[LL —Vna(€r)]”. a
SI

VI.18. Efectul Kondo

IA

VII.18.1. Probleme generale

U

Modelele Friedel, Andârson și Wolff justifică prezenţa şi respectiv |.

BC

absenţa momentelor localizate! ale unor impurități introduse. în matrici

„metalice. Totuşi aceste modele nu pot explica ansamblul de date experi-

123
 mentale,în special referitoare la dependenţa anormală de temperatură a;
proprietăţilor magnetice, termice şi de transport. Problema principală,

RY
care a stat la început, în atenţia cercetătorilor,în evoluţia, istorică a modelu-
lui, a fost justiticarea minimului observat în dependenţa de temperatură
a rezistivităţii (271, 27 2]. Astfel.spre exemplu prezentăm în figura VIL.41
| | variaţia cu temperatura, a rezis-

RA
A a ai „n tăvităţii unor aliaje Cu — Mn
043 N [269]. Kondo '(273], în :anul
5 CuMn 1964 reuşeşte să explice această.

LIB
„ % "042 i __ anomalie plecînd de. la un ha-
a
O
003 */e at Mn... '" miltonian de interacţie de tip
041 s— d (vezi paragraful VII.9).
| EBwvaluînd contribuţia interac-
O40- - N Q0 */ at Mn _„. “ţiilor de sehimb la rezistivita-

TY
QC pe tea, electrică, în orginul doi în
Le | pf » teoria perturbaţiilor, se eviden-
O0L0L * "Po-e-e -0003“*/a at M * “ţiază prezenţa unei divergențe

SI
„0026 ” | logaritmice la împrăștierea, elec-
| „ tronilor de condueţie de mo-

a
ODazj.
0
|
es
10 220
| Ş
230 40
|

Temperatura (K)
ER
“ mentul local. Creşterea rezisti-
-*— vităţiipe măsură ce temperatura,
se apropie de zero absolut, este.
IV
Frig. VII. 41.— - Dependenţa de temperatură a cunoscută sub numele de efect
rezistivităţii aliajelor CuMn. , 1Zon do, tem: peratura, caracteris= -

tică acestui, fenomen T, fiind denumită temperatura Kondo. Temperatura

UN

Kondo poaite fi definită teoretic ca temperatura la care teoria, perturbaţii-

lor nu mai e valabilă în analiza interacţiilor de schimb s—d, în ordin bit
Divergenţa observată la temperaturi T < 1, este vezultasul graduluiin
- tern de libertate al impurităţii, care în formalismul matematic se exprimă
AL

prin necomutativitatea operatorilor S* şi $",[S*, 8140. Forma hamil-

tonianului de schimb justifică natura, deosebit de complexă a problemei.
Acesta deserie împrăștierea electronilor, pe potenţialul . local, potenţial
TR

ce depinde de spin. Dacă un electron a “fost împrăștiat de o impuritate,

. împrăștierea, celui de-al doilea, electron e condiţionată de starea de spin
finală a primului proces. Rezultă astiel o interacţie electron-electron în
EN

jurul impurităţii, care trebuie analizată ca o problemă a mai multor cor-

puri. Electronii de conducţie şi electronul localizat d(f) nu pot; fi consideraţi
în mod cvasi-independent, premisă care constituie baza de plecare în folo-
sirea perturbaţiilor.
/C

Bfectul Kondo poate. fi. evidenţiat : în aliaje diluate cu impurități

magnetice (elemente de tranziţie 3d sau atomi de pămînt rar) unde inte-
grala, de schimb în hamiltonianul 22 =/sS este negativă. Pentru 131
apare o bună concordanţă între previziunile teoretice care pleacă de la.
SI

hamniltonianul J2=—/s$ şi datele experimentale. La; T SS Tu modelul de

mai sus dă numai o oarecare concordanţă cantitativă cu datele experi-
IA

mentale. Dacă se consideră rezultatele experimentale cu mult sub Zr

(7 —0) acestea, pot fi descrise ca o aproximaţie pentru starea ,„nemag-
netică?. Această, observaţie ridică îndoieli privind valabilitatea modelului
U

de schimb indirect prin intermediul electronilor.de conducţie (care presu-

BC

“pune un spin al impurităţii bine definit și independent de temperatiur ă),

la temperaturi mult sub Pa:

124
 Un număr însemnat de studii au avut; ca obiect; găsirea unor soluţii
a problemei ridicate de Kondo, studii bazate pe o mare varietate de me-
tode dar care nu au reușit pînă în prezent să rezolve exact; această pro-

RY
blemă [264, 266, 251, 274]. Vom rezuma dezvoltarea matematică a lui
Kondo [273], evidențiind expresia rezistivităţii în aproximaţia Born de
„ordinul doi și apoi previziunile modelului în descrierea, proprietăţilor mag-
netice ale sistemului. Vom evidenția echivalenţa, între hamiltonianul Kondo

RA
Şi Anderson [275]. Prezentăm apoi unele metode pentru ridicarea diver-
genţei pentru 7 < 74. Deşi aceste metode nu sînt; riguroase, au avantajul
de a sugera rezultate care sînt în acord cu datele experimentale. În final

LIB
* vom reda rezultatele unor măsurători experimentale și a modului de
determinare a temperaturii Kondo. Cititorul interesat poate analiza lucrări
de sinteză [251,:264, 266, 274] privind aspectele teoretice ale modelului.
- În întregirea, acestora, recomandăm compilările de date experimentale ale

ITY
lui Daybell şi Steyert; [261] cît şi Griiner [269] şi Woblleben și Coles [276].

"VII.18.2. Hamitonianul de schimb s-dîn aproximaţia Born de

RS
ordinul doi e
A, Dependenţa de temperatură a vezistivităţii
VE
| /
Haimiltonianul total al sistemului, în prezenţa unor interacţii s—d
se poate seric L=f94+', unde "=, reprezintă hamiltonianul de
NI
interacţie dat de relaţia (VII.9.9), iar Z, hamiltonianul electronilor de
condueţie, care în cuantificarea a doua are forma (VII.9.10). Ultimii doi
" teymeni ai hamiltonianului (V11.9.9) reprezintă procesul de împrăştiere a;
LU

electronului de impuritate magnetică, proces însoţit de inversarea spinu-

lui, Hamiltonianul prezintă deci un grad de libertate intern la poziţia impu-
rităţii, a | aa | Da
Să analizăm probabilitatea; de tranziţie, în unitatea
RA

'de timp, de
la starea inițială a, la starea finală d, Va. În aproximaţia Born de
ordinul. doi aceasta poate fi exprimată, prin relaţia
T

| ' ? Pap? N
2
EN

: ao = i (Ea eu ia + 3, (fac Bo Mia 0.c) L

. , ca Ca —&
| Ş dh

| | o OVTTA81)
unde a, b, c sînt; stările sistemului avînd energiile corespunzătoare €., E
/C

Și €.. Deoarece primul termen conduce la rezultate banale vom lua în

considerare numai termenul de ordinul doi. |
| Să analizăm. procesele de împrăștiere corespunzătoare primului ter-
SI

men din relaţia, (VII.9.9) în care electronul'k este împrăștiat în starea, finală,
Ik”, fără însă a-și schimba orientarea spinului. Dacă potenţialul perturbator
este independent de spin, în expresia probabilității de împrăștiere nu apare
IA

funcţia de distribuţie Fermi a electronilor. Această, situaţie este întilnită

în cazul cînd sistemul perturbator nu prezintă grade de libertate şi ca,
atare natura, procesului este similară cu împrăștierea potenţială. Conside-
U

rînd ultimii doi termeni ai lui Zsa Vor apare procese implicînd inversarea
spinilor, caracterizate prin prezenţa operatorilor: de tip S* 8” și S-8t. Ca-
BC

racterul dinamic al impurităţii rezultă din faptul că S*87 nu comută cu

125
 S-S*. Ca rezultatal acestei necomutativităţi în termenul de ordinul doi
va apare funcţia de distribuţie Fermi f(q). e

RY
Distingem următoarele situaţii fizice: |
a') Imversarea spinului în stările intermediare.
a/, 1). Electronul de vector de undă kţ este împrăștiat la starea
q', în timp ce componenta a spinului crește prin unu, deci $2>(Saz+1). .

RA
" Apoi electronul este din nou împrăștiat,în starea lk' componenta za
spinului revenind. la, valoarea. Su |
| a/. 2). Blectronul qy este împrăștiat la stareak' Î, valoarea lui ,

LIB
Buz scăzând prin unu. Electronul k $ are apoi starea q ș., spinul electro- .
nului ($,-z—1) revenind la valoarea iniţială Sz. Procesul (a'.2) este inver-
sul lui (a/.1), contribuţiile acestor două procese fiind, de semn opus. Astiel :

TY
TI! = Ş, Ik 4 Snz; q? | Snz+-1 Par
En —Cgy
4 Snz+1;k! 4 Snz JP 4
(1 — ftq))—
în |

SI
— Bay Snz:;k 1Snz—1 JCk 1 Snz—1;9| Snz Beta? (0) _
| |
Er — Gr
ma
ER
De (YII.13.2)
a51] ȘI ID
770)23 9 Sec)E 19%(5Du
202m —
IV
Cr — Ex
UN

aa î | | - _ i a o 7q) 3

A 71002 (Sas DI Şi
$ Sa(8% 8908 a Ga
| m
AL

Termenul ce nu implică f(q) prezintă, o dependenţă mică, de energie

şi ca atare .nu prezintă interes în analiză. Termenul în care apare f(q) se
TR

AINS De
sl a OONIT8 8)
q q E,
EN

| Acest termen exprimă caracterul dinamic al sistemului implicând,

spin localizat, reliefat prin apariţia unor grade interne de libertate. Pro-
babilitatea de tranziţie corespunzătoare este.
/C

graţie) PEPEDo pi 4 a fae)]ă (ee),

e AVILI84)
SI

îi | Ia
unde s-a notat: i pp | | | m
| ti AER fa
IA

eg E) = |
aaa n VIL18.5)
U

ă
SSL) |
BC

ȘI 2, N.

126.
 - Am admis că spinii localizaţi avînd concentrația cN sînt orientaţi
în mod aleator. o ,
a'') Să considerăm procesul prin care clecironul kÎ este împrăștiat

RY
la starea k' |, , în timp ce componenta z a spinaului crește prin unu (S,—
Sa + 1). Stările intermediare acestui proces sînt: a
„a. 1). Starea electronului se modifică de la.kf la q', compo-

RA
-
nenta, 2. a spinului crescînd la ($,, + 1), iar apoi trece de la starea q' j
la cea corespunzătoare la k' |, păstrind valoarea, (Su + 1) a spinului.
- 279
a”. 2). Starea q'j a electronului se modifică la Ik", , componenta,

LIB
Sanz a Spinului rămînînd neschimbată. Apoi electronul umple starea goală
q y ; în timp ce $,, crește lă (S,, + 1). Starea finală corespunzătoare
acestui
"proces are semn opus lui (a'.1.). . |
„a. 83). Electronul k4 este împrăștiat în starea neocupată q'

ITY
în timp ce 8, rămîne neschimb ;. acesta,
at trece apoi în starea k'j în
timp ce S,, crește prin unu. a o i E
| „a. 4). Starea qț a electronului este modificată la k' Vo în timp
ce Su—(S + 1). Apoi. aceasta trece în starea qî. Starea

RS
finală obţi-
nută este inverșul lui (a. 3). e
„1. Probabilităţile de tranziţie corespunzătoare acestor procese sînt:
VE
| P$, Saz—> J Y Sanz + 1)=
oma | . | |
= az
NI
5 Sa2)[5* (Sus + DILL + 47 9(€.)8(€, — E).
| Similar se obține. | Ea (VII.13.6)
LU

i W(k Ya Su î» S 2 1) = i, |

NI (S*5a2)[S” (Sat IL + 479 (€,)] 56, — NE &).

RA

î ”

Probabilitatea, de tranziţie corespunzătoare proceselor ce implică

T

inversarea spinului, pot fi obţinute prin însumarea după 2 a relaţiilor -

(VII.13.6). Obţinem astiel o
EN

. Sa
îi
„IPA caii
pp) =__ ELE
42 F2S(S + 1)e
Der + 47pomii
pe )B(e— &)
/C

Mi a | (VII.13.7).
. Telaţie similară cu expresia (VII.13.4). o
„Să analizăm dependenţa, de energia stării iniţiale €,, a proba-
SI

bilităţii de tranziţie dată de relaţiile (VIE.13.4) şi (VII.13.7). Aceasta implică,

analiza comportării funcţiei g(€,). Pentru T = 0R, f(q) =1 pentru
IA

q<p şi respectiv f(q)= 0 pentru q > Ip (vezi capitolul VI). Presupunînd

, | 1212
0 dependenţă patratică a; energiei de k, €, =. A k „la = 0K, avem
,
U

| , .
Be | ”

| e.) = 2a(€ ja + h n()]

BC

Y k “1 E 2kp + hp
(VII.13.8)
].

127
 Ţinînd seama, că numărul electronilor excitaţi termic (k — kp) este
în
proporţional cu temperatura la 7 40 K, g(&) va avea un termen

RY
nf. Expresia g(€4) diverge în măsura în care €, se apropie de Ep.
siste-
Această divergență, provine din neglijarea acelei părţi din energia
g(E&)
mului ce implică spinul localizat. Kondo evaluează contribuţia lui
reprodu ce însă aceste calcule. Din

RA
„la temperaturi TD. 0:K. Nu vom
se vede că în termenu l l6garitm ic, numărăt orul, este
relaţia (VII.13.8)
proporțional cu energia termică kp, în timp ce numitor ul cu lărgimea
(de ordinul lui Ep): Astfel i. e
benzii D a electronilor

LIB
Da NU a
g(&4) = 2a(€r) + n(Ez) In Do. | (VIL.18.9),

TY
introducerea
(Ep) fiind: densitatea 'de stări de conducţie a matricii. La
vom ţine seama de orienta rea spinilor +
lui g(€,) în relaţia (VII.13.7)
y astfel că pentru o direcţie de spin rezisti vitatea datorită
şi respectiv

SI
împrăștierii. de impurităţile magnetice este |

i Psota = ce] + a raler)

ER (22 ME aaa (VII.13.10)

unde ce este conceritraţia în impurități iar par este dai de

IV
JS +1) SN i
Sc
UN

ou — +] : ”
0Eph

contribuţii
Termenul (VII.13.10) va trebui: înşumaiţ: cu celelalte sta-
cea a potenţialelor
AL

la, rezistivitate şi anume contribuţia fononilor şi

a |
tice ale impurităților ac. Astfel, avem. -
(VIL.13.11)
TR

tota = aa T5 —f- a30 + Pepin: - | |

SIN IE m aaa
IEN
DE
la; temperatura ia:
1 î. Pentru Z< 0 apare un minim în rezistivitate, Această depen-
în. 015:
Dependenţa lui Taia de concentraţie urmează o lege
EN

dență a îost observ ată experi mental [277].

e la un minim în
în cazul cînd Z< 0 relaţia; :(VII:13.11); conducatura scade, pentru
rezistivitate, rezistivitatea crescîndă pe măsură, ce temper
/C

încă cu mulți ani în

TD < Do. Acest fenomen observat experimental temperaturi foarte -
urmă, este cunoscut sub denumirea de efect Kondo. La
ă. Se observă că pen-
joase relaţia (VII.13.11) descrie o comportare nefizic
La o primă vedere ar
tru 7-0, rezistivitatea diverge, tinzând la .—co.
SI

, în toate ordinele de
părea, că, în urma, continuării calculului lui Kondo
fi înlătu rată. O astfelde însumare
perturbații, această anomalie ar putea
IA

-aprox imaţia cea mai simplă , păst rînd în calculul

pare imposibilă. În o serie de puteri
se. obține
"de perturbații termenii în Z cei mai divergenţi; poate îi scrisă *
în În'T [278]. Rezistivitatea datorită spinilor în ordinul
U
BC

a) + .... (V1I.13.12)
= op 1 — Ș (Er) In
Pspin

De . | |
128
 Dacă Z < 0, relaţia (VII.13.12) diverge la temperatura Kondo 1,
de Aaaa | - | 3 |
dată
mad co || Te co || 0V1L.13.13)

RY
| lp Ym (Er) . | Zn (Er) | o

B. Proprietăţile “magnetice...

RA
Susceptivitatea magnetică poate fi obţinută adăugind hamiltonia-
nului de schimb s—d, termenul guzB şi calculind în perturbajii energia

LIB
liberă a sistemului. Calculele în general sînt; dificile. Rezultatele pot fi
ia
„obţinute |
pentru cîmpuri externe dus B
mici (MEI < 1) şi respectiv cîm-
A aa
puri intense (a >1).

ITY
vB

_ Susceptivitatea statică în modelul s—d pentru 7 > 14 a fost cal-

RS
culată de Giovanini și colab. [279], utilizînd modelul s—d, dezvoltat în
paragraful VII.9. Scalapino :[280] calculează, susceptivitatea magnetică
utilizind modelul Anderson”, folosind ' teoria ; perturbajiilor. *Rezulta-
tele obţinute de Thing [281] sînt în acord cu cele precedente. Toate aceste
_xezultate evidenţiază o divergență logaritmică asemănătoare cu cea obţi-
VE
nută în calculul rezistivităţii.. Yosida şi Okiji [282] au calculat .polariza-
rea, de spin a electronilor e conducţie datorită interacţiei de schimb s—d
NI

"şi mărimea momentului localizat de spin.

în acord cu Giovaninişi colab. [279], dependenţa de temperatură
a fusceptivităţii este : “
LU
——

a). Cimp extern 'mie y = Ja P. < 1. în ordinul unu al -pertur- | ”

7 a leg ” . A E 4 | | ,
. ..

„“baţiei susceptivitatea magnetică are forma

RA

je pp POI
Po CVIr.18.14)
T

. | i « 3kpl | | : .

unde X;, este parainagnetismul electronilor liberi dat de relaţia (VI. 5.24)
EN

dp„- > Ca.şi

bon(Ep)
în
e
continuînd cu calculul în ordine
analiza rezistivităţii,
IN
superioare, apar: termeni în In. Etectuînd un calcul în toate ordinele
/C

în / şi reţinînd numai termenii cei mai divergenţi în fiecare ordin, X:— Xp

poate fi exprimat ca o serie de puteri ale lui In 7 [282]. În final se obţine
_ e ei Ip

o
: E
o PB Sr
SE
|, We - 2 Ip
5 BI
SI

a o a Lt ka T
op o 1 — Zn (er)n —
IA

(VIT.13.15)
Se vede că relaţia (VIL.13.15) diverge la D=: Ta, dacă 2 <0.
U

evidenția cchivalența între hamiltonianul Anderson și

BC

9 În paragratul VII. 13.3 vom

Kondo. ! ”

9—c; 762 40 i i | 129

 B , ! ai “
a i . “
b) Cîmp intens y = —Jbo 2 3> 1. În această situaţie, în calculul

RY
vB .
de per turbajţie vor apare serii de puteri în In B. Susceptivitatea magnetică
are forma [279] - |

RA
Ip TD
za _ / = 089)
ata 98, [Fn(Er)l? In D

Si | „ai rmeoin(1i5 2)

LIB
| „e VIT18.16)
unde B, reprezintă funcţia, Brillouin ce descrie polarizarea spinilor liberi. |
| Relaţia (VII.13.16), pentru Z4 = 0, diverge 1la o valoare a eîmpului mag-

TY
netic S

o na Bes P — exp IZntenl a (YIL.13.47)

SI
- Sa Mo 9 tot i | a

compensat
La valori mai ridicate ale cânopului H >
este distrusă chiar dacă ER
7 << Te
Pentru analiza, polarizării de spin în jurul inpurităţii; se pot con-'
starea avînd spinul
|

sidera, corecţiile de ordin mai înalt la. polarizarea, de spin RKKY [283, 284]
IV
unde într-o primă aproximaţie cimpul“ extern magnetizează numai
spinul local. . | j a
UN

VII, 18.8, ; Relaţia între nariltonianul Anderson. şi Kohdo.

Schriefter Şi Wolf [27 5] au arătat că, hamiltonianul de tip Ander son,

AL

poate fi adus la o formă similară cu cel al lui Kondo, considerînd o inte-

Do

racţie Z(, k') antiferomagnetică, dependentă de energie. În limita

amestecului s—d mic (care reprezintă condiţia cea mai favorabilă pentru
TR

„existenţa unui moment pe impuritate) se arată că cele două modele

sint echivalente. Pentru, Y ax mie dar finit, adică I ja < 1 stările spinu- |
EN

lui electronului a ; şi i sînt amestecate prin saltul. electronilor pe. şi în

afara orbitalului d, datorită energiei potenţiale 74. Pentru a analiza con-
dițiile în care acost salt „lngheajă” niomentul localizat, se: izolează acele
/C

„rk
transformare canonică es elimină Y,ay ÎN ordinul unu, E uita «ca ,=
„exp (s) 2 exp(—s), unde zp este hamiltonianul Anderson. Se arată că
SI

XP,S a + Xa unde La i primii trei termeni din hamiltonianul

IA

- Ande 2

schimb s—d, Pentru k şi k&' = hp integrăla de schimb are owa,

U

Fapreafp=2 a;
au 07143.48)
BC

| Ya 2—
& (€++9%) Măi i ( i . |

130. i Ie
 VII. 13.4. Metode de ridicare a divergenţei la temperaturi
scăzute | | S

RY
Din analiza rezultatelor obţinute în paragrafele precedente sc evi-
denţiază apariţia unei divergențe la T = 7. Aceasta poate îi considerată

RA
ca o temperatură limită, în folosirea teoriei perturbaţiilor, exceptind cazul,
cînd am lua în considerare toţi termenii, deci şi cei mai puţin divergenți.
Pentru interacţia de schimb pozitivă, Ş > 0, nu apare o comportare anor-
mală, în expresiile mărimilor fizice. Pentru Z < 0 problema este mult

LIB
discutată deși pînă în prezent nu s-a reușit să se obţină o soluţie exactă.
| „Obiectivul central al cercetărilor a fost acela de a găsi o modalitate
de studiu, a comportării la limită. Astfel s-au utilizat multe scheme de
sumare parţială, însă 'acestea omit unele singularităţi, astiel că rezul-

ITY
tatele obţinute în domeniul temperaturilor joase sînt discutabile. Într-o
perioadă în care analiza teoretică, era relativ confuză, neevidenţiindu-se
totodată importanţa interacţiilor între impurități asupra rezultatelor
măsurătorilor, mulţi experimentatori au utilizat rezultatele acestor cal-

RS
cule uneori chiar cu lipsă de discernămînt. În prezent s-a clarificat fap-
tul că, numeroase analize teoretice, ca urmare a aproximaţiilor făcute,
conduc la violarea unor propietăţi fundamentale ale sistemului considerat.
VE
Rezultatele calculelor utilizînd teoria; perturbaţiilor au fost sintetizate
de Kondo [264], Fischer [266] şi Subl [285]. Vom analiza succint ideile
de bază ale unora
Pta din aceste
iti modele. |
NI

A. Teoria Abrihkosov (278, 286]

LU

| Metoda uzuală diagramatică utilizată la calculul seriilor

de pertur-
“baţii nu poate fi apiicată la, problema: Kondo din cauza relaţiilor de comu-
tare greoaie pentru operatorii de spin. Abrikosov reprezintă opeiatorii
de spin în funcţie de operatorii cuasi-fermionici
RA

S= has dp Sp i (V1L18.19)
T

unde Sp este elementul de matrice al operatorului de spin. Relaţia

EN

(VII.13.19) satisface relaţiile de comutare, dacă a* şi a satisfac relaţiile

“de comutare fermionice. Acest procedeu conduce însă la stări nefizice,
deoarece suma numerelor de ocupare este mai mare ca unu. Contribuţia
/C

esenţială la; mediile statistice provine în cea mai mare parte din stările
fizice. Utilizind o dezvoltare diagramatică, Abrikosov obţine termeni
de ordin superior ai dezvoltării. |
SI

“B. "Teoria lui Suhl (287, 288]

IA

_Subl a utilizat teoria Chew-Low [289] a împrăștierii nucleon-meson'

la problema, Kondo. Această aproximaţie la împrăştiere, la 7 = 0 păs-
trează, matricea S totală, unitară. În aproximajia matricii S se consideră
U

împrăștierea unei particule sau găuri de către o impuritate magnetică, ple-

cînd, de la ecuaţia .Schrâdinger. Se obţine un sistem de două ecuaţii inte-
BC

grale cuplate pentru matricele 7 ale unui electron sau ale unei găuri. Cu
"ajutorul relaţiilor ce leagă împrăștierea găurii și particulei, acest sistem

131
 „de ecuaţii poate: fi redus la o singură ecuajţie pentru matricea Da, unui
:
> îi .
„electron

RY
T(€ + it) = Pa PF ea sa VII.13.20
eri) = at ae pp Oas)

RA
!

- Această ecuaţie conţine, în stările intermediare şi matrice 7 ale mai --

multor particule, pentru un număr arbitrar de particule, şi astfel este numai
“prima ecuaţie din' ierarhie. Din această ierarhie se rețin, numai stările:

LIB
„intermediare ale unui electron şi ale unei găuri. Această ecuaţie trunchiată
- este exactă pentru împrăștierea potenţială. Pentru împrăștierea prin schimb
- aceasta echivalează, cu neglijarea corelâţiilor electron-electrori produse
„de spinul impurități.

TY
„0, Teosia Năgaka-Hammănn- Bloomflielă (NEB) (290, 291, 292].

SI
„1 nţei scăzute, Nagaoka
la temperaturi
Pentru zidicarea diverge [290].
foloseşte metoda funcţiei Green bitemporale. Utilizînd procedura de decu-
'plare a lui Nagaoka, Hammann. [291] obţine ecuaţia integrală neliniară
ER
(ecuaţia Nagaoka-Hammann) pentru matricea 7, de împrăştiere, ce a fost
rezolvaţă de Bloomfield şi Hammann [292] şi mai exact de Zittartz și.
Miller-Hartmann [293]. Pankei şi Kitamura [294] studiază efectul Kondo
IV
în metale de tranziție luînd în considerare prezenţa, a două benzi. Se pleacă
de la un hamiltonian total ce sumează contribuţia electronilor de conduc-
ţie 2£, cât şi interacţia s—d, Zsa, în care mărimea, interacţiei'de schimb se
UN

“presupune independentă de k şi k'.(relaţia (VII: 9.9)). Sa |

„:..“- Aproximaţia de bază în rezolvarea problemei denumită, decuplajul
“ Nagaoka constă în neglijarea corelaţiilor între electronii de conducţie,
consecinţă, a prezenţei impurităților magnetice, decuplind termenii cores-
AL

_punzători,. fapt echivalent cu. înlocuirea funcţiilor Green de forma

CSSoo'Glita Aura) Prin (Sas) (aikayo). O asemenea aproximaţie nu are justifi-
care fizică. Are însă avantajul că permite efectuarea calculelor astfel încît .
TR

„să obținem dependenţa, de temperatură a unor mărimi fizice.

În cazul cînd valorileg ale electronilor de conducţie și a spinului local
A

sînt egale, susceptivitatea poate fi exprimată prin. [295] + |

EN

(VEL. 18.23)
1

a a Bhp.
TASS+ DI ZmledIteS0),
/C

unde o N | _ |

So = Za(ES5 2feimp e,
+ | Dr N4 (VIL13.22)
|
| Da de
SI

iar My = 3 Cai ars) Și N: = 35, Cai a).

IA

La, temperaturi ridicate Hamman obţine

27 n(Er)
U

p = Pob59 Ss +1) 1 +
a
IT
1 —2/nledn-—|
BC

| 0 OTIL. 13.23)
ze a j
 în cazul: cînd Z > 0 relaţia (VII. 13.23) se. comportă rezonabil la toate
- temperaturile, dacă £n(Ep)< 1. Pentru Z< 0 aceasta se pare că dă rezul-

RY
Ei

RA
Curie
“. Rig, VILA42. — Dependenţa
de temperatură : a 'cons-

- Constanta
_tantei Curie în modelul
IN NHD. .

LIB
-

ITY
tate nefizice pentru T = Tu. Totuşi Hammnan a arătat că expresia
inițială (VII.13.21) se comportă corespunzător şi la temperaturi T<IT,
ultimul factor tinzînd la zero pentru cazul cînd Z —>0 iar S = 1/2. O in-
terpretare “fizică plauzibilă a acestei comportări o constituie compen-

RS
sarea spinului local de către spinii electronilor de conducţie orientaţi
antiparalel'la acesta. Dacă neglijăm constanta mică ce rămîne. chiar Ja
D=0, deci ultimul termen din VII.13.21, 0 variază ca (In 1)! pe
VE
măsură ce T —> 0, comportare reprezentată în figura VII. 42, De

.VII.13.5, Starea fundamentală , .

NI

4 Teoria Xosida- Yoshimori-Ohiji

LU

| | Modelul [296—299] admite că la temperaturi mai mici ca Lu, apare

o tranziţie de fază, la o stare fundamentală, de 'singlet, electronul impuri-
tăţii asociindu-se cu un electron de conducţie avînd spin antiparalel.
RA

Această aproximaţie este sugerată de analogia cu perechile Cooper [300].

' Se 'Gonsideră; N. electroni independenţi care. populează stările pînă la su-.
prafaţă Fermi şi nu interacționează, cu impuritatea, magnetică, în timp
T

ce al.(N + 1) ef, electron poate să ocupe stări numai deasupra suprafe-

ţei Fermi. Acest electron interacționează cu impuritatea printr-un harmil-
EN

tonian de schimb s — d (VII. 9.9), sunarea fiind restrînsă însă la vectori

|], | lk'[> By. Modelul, în toate etapele dezvoltării sale matematice ia
în considerare numai contribuţiile stării de singlet, deci starea de singlei
ca stare fundamentală este admisă și nicidecum demonstrată. Efectul Rondo
/C

reprezintă o problemă diferită de cea a supraconductibilităţii, deoarece

simetria, de translație a reţelei e distrusă, problema fiind în acest caz locală.
În asemenea condiţii nu poate să apară o tranziţie de fază bruscă ci doar o
SI

modificare a stării, ce are loc în mod gradat. Modelul neglijează complet

împrăştierea de gaură și ca atare distruge simetria, particulă-gaură,
necesară în modelul s — d (dacă se presupun densități de stări simetrice).
IA

În decursul anilor acest model a fost; dezvoltat, în specialde școala japo-

“neză, [296—299, 301, 302], studiile teoretice urmărind măsura în care
o stare de singlet poate îi stabilă. Pa
U

- Studii în determinarea stării fundamentale pentru Z<0, utilizînd

BC

o aproximaţie variaţională, au fost; realizate de. Appelbaum-I Kondo-Ham- *

man [303, 304]. Aceştia presupun o stare -de singlet formată de spinul
133
 7

impurității și spinul unui electron de conducţie. Moditicarea tuturor

stărilor celorlalţi electroni.se obţine multiplicînd această stare de singlet .

RY
cu un determinant Slater. Acest determinant corespunde cu stările uni-
pazticulă alese în mod. corespunzător. Yoshimori şi Sakurai [305] au stu-
dia; starea, legată, de singlet, utilizînd aproximaţia integrală funcţională,

RA
a lui Stratanovici [306]... 7 i
„_ Sakurai şi Yoshimori [307] extind modelul stării fundamentale de
'singlet pentru un sistem s — d, dezvoltat; în aproximaţia termenilor cei
mai divergenţi, incluzînd şi. contribuţiile divergente următoare. -

LIB
* În concluzie, ' modelul — folosind aproximaţii discutabile — evi- -
denţiază că pentru JZ<0 se poate obţine o stare fundamentală de singlet.
Dacă / >0, se demonstrează că atât stareade singlet cît; şi cea, de triplet
„nu conduce la o energie de legătură €,. Modelul nu poate fi extins în .
mod rezonabil la temperaturi finite. - .

TY
B.. Legile de.similitudine |

SI
Analiza rezultatelor experimentale, relevă că prin modificarea tem-
peraiturii, la trecerea prin 74, din punct de vedere fizic sistemulse sehimbă.
ER
Zona intermediară este foarte complicată, însă cele două limite T> 74
şi I&I sînt din punct de vedere al concepţiei, simple, deşi diferie. Aceas-
tă zonă intermediară reprezintă un exemplu de tranziţie unde persistă
IV
două situaţii fizice diferite. N a Aa
| Începînd. cu anul 1969, în abordarea, problemei Kondd, s-au folosit
“legile de similitudine. Această metodă face să corespundă unei probleine :
UN

fizice o altă problemă fizică dată, astfel încît între parametrii fizicisă existe
o corespondenţă simplă. Anderson și Yuval [308, 310], în acest sens, au stabi-
lit o corespondenţă între problema Kondo și mecanica statistică,a unui lanţ;
Ising corespunzător, estimînd. astfel în mod. corect comportareala tem-
AL

„_ perauri joase. Ulterior Wilson [309] a extins această metodă la zona de

“tranziţie. Problema; este analizată şi de Toulouse [311]. |
| - Metoda este legată de. tehnici de renormare a grupurilor în care:
TR

„legile de similitudine se obţin în funeţie de cuplajul de sehimb: inva-!

„Tiant, Aceasta, conduce într-o anumită aproximaţie, la 7 = O, la un cuplaj
efectiv de schimb multiplicat prin energia Fermi, de ordinul lui unu și
EN

evidenţiază că: teoria perturbaţiei 'nu . poate descrie problema Kondo.

Comportarea la temperaturi joase nu e singulară, în acord cu observaţiile:
experimentale. Sehotte și Schâtte [312] dezvoltind lucrările lui Anderson-
Yuval [310] obţin următoarele rezultate : (a) susceptivitatea statică de
/C

„spin este finită la TD = 0 şi prezintă o comportare Curie-Weiss pentru

temperaturi
mai ridicate ca punctul Nâel 7, = 7/3; (b) utilizînd apro-:
ximajţia, asimptotică, susceptivitatea nivelului rezonant este bine: repro-
“dusă şi rezultatele obţinute în modelul s — d sînt practic independente
SI

de modul de analiză a comportării, considerînd, un timp scurt de răspuns.

Deci această aproximaţie reproduce, în mod. corect; proprietăţile fizice,
IA

ale modelului s — d; (c) calculele confirmă teoria similitudinii în analiza

„comportării, „gazului” clasic. | | a i
„. Timery şi Luther [313] discută proprietăţile impurităţii magnetice
U

în metal, în aproximaţția folosită de Nozieres şi de Dominicis [314] pen-

tru problema, razelor X. Se obţine o diagramă de fază (Zi , 7.) ce diferă de
BC

de cea evidenţiată anterior [310]. Diferenţa între acestea pare să fie rezul-
tatul aproximajţiei timpului lung de răspuns. Ie

134 a ” |
 Metoda similitudinii a lui Anderson și Yuval [310] a fost confirmată
de Wilson [309]. Acesta, face o analiză bazată pe studiul numerice al nive-
lelor de energie cele mai joase a sistemului de mai multe corpuri; inspirată

RY
din consideraţii privind renormarea de grup. Se evidenţiază că atunci
cînd scara, energiei tinde la zero, distribuţia stărilor proprii devine similară
cu cea care ar trebui să domine dacă Z —-+ co. Astfel chiar dacă Z a fost
iniţial mic apare o trecere lină de la cuplajul slab la cuplajul puternic, cînd

RA
temperatura scade sub 14. O asemenea aproximaţie deserie proprietăţile,
„ Sistemului la temperaturi joase. Nozitres [274, 315] utilizează un punct
"de vedere fenomenologice asemănător cu teoria Landau a „lichidului Fermi”

LIB
LE, peniru a evita unele greutăţi ce apar în modelul Wilson. Acesta consi-
deră interacţia între spinul localizat și electronii de condueţie. Pentru Z
pozitiv iniinit, o impuritate avînd S$ = 1/2 atrage un electron de conducţie
şi este „imobilizat”! în starea de singlei. A „transfera? un electron în sau
din această stare este imposibil deoarece necesită o energie infinită. Aceas-

ITY
tă stare acţionează, pentru electronii de conduceţie, ca o impuritate infi-
nit repulsivă, nemagnetică. În cazul cînd Z este mare, dar finit, distru-
gerea stării de singlet, deşi cere o energie finită pare imposibilă la tempe-
rauri joase. Pe de altă parte devine posibilă execitaţia virtuală2 single-

RS
tului în starea n=0 sau n = 2 şi eventual în starea de triplet n = 1. Sta-
rea de 'singlet considerată devine polarizabilă. Aceasta poate. da naștere
la o interacţie între restul de electroni de condueţie. Astfel, un electron poate
VE
polariza singletul, iar apoi acesta afectează la rîndul lui un alt; electron
vecin. Sub 7, impuritatea este îngheţată” în starea de singlet, deoarece
aceasta nu poate fi „distrusă prin tranziţii conservînd energia. Deoarece
NI
starea de singlet rămîne oarecum polarizată apare o interacţie între elec-
tronii de conducţie. În acest caz am înlocuit deci, impuritatea magnetică
într-un gaz, elcetronic ce nu interacționează, printr-o impuritate nemag-
LU

netică simultan cu o interacţie localizată. Aceste considerente calitative,

consecinţă a rezultatelor lui Wilson pot descrie proprietăţile sistemului la
temperaturi joase. . | |
Ca urmare a faptului că starea de singlet a impurităţii este îngheţată
RA

gradele de libertate ce rămîn , sînt cele ale N — 1 electroni în reţea, reţea

„lipsită” de poziţia impurităţii. În spiritul teoriei Landau a LF se presu-
pune o corespondenţ unu
ă la unu între stările proprii corespunzătoare şi
T

cele ce se găsesc cînd Z — oo. Stareasistemului este descrisă prin funcţia

de distribuţie n, pentru stările de împrăştiere cvasiparticulă şi toate pro-
EN

prietăţile fizice sînt funcţie de na. Din cauza interacţiei induse de singlet
aceste funcţii sînt; neliniare. Modelul fenomenologie propus de Nozicres
este confirmat de Yamada şi Yosida [316, 317].
/C

VII13.6. Rezultate experimentale

Aa , | , 3
SI

A.” Dependenta de temperatură a proprietăților magnelice, termice și de

transport -
IA

Proprietăţile magnetice ale aliajelor diluate au fost extrem de stu-

diate. Rezultatele experimentale, relatate de diverşi autori, în multe
- cazuri nu concordă, ca dealtfel şi modul de interpretare a acestor date. Com-
U

plicaţiile ce apar în studiile magnetice se datoresc în cea mai mare parte

interacţiilor între impurități. Datorită faptului că măsurătorile sînt. macro-
BC

scopice nu se poate discerne în ce măsură magnetizarea, este localizată pe

135
 impuritaite. Său o partie a acestioia este indusă prin interacţii. magnetice.
De aici rezultă problema, importantă, a concentrației maxime de impurități
în matrice:pentru ca acestea să nu înteracționeze şi astfel să ne situăm în :

RY
modelul -considerat. Vom urmări pentru început comportarea magnetică,
a aliajelor foarte diluate, pentru. ca apoi să ne referim 1 iniluenţa intorae-
“ţiilor magnetice... .. - » |

RA
În cazul impurităților olementelor. de: tranziţie; să se. constată: că în -
general suscoptivitaea „magnetică: “urmează, o „lege de. tip Ourie-Weiss
i 7 „z

ti PD IS vi |

LIB
eu, „a Doze i i o « 3.2 2

unde on) este constanta, Curie dependentă; de temperatură: ; La, rage.

turi joase susceptivitatea magnetică, variază puţin cu: temperatura, deci
impuritatea nu este magnetică. Dăcă, temperatura, 0,.este,de, ordinul tem- -

TY
peraturilor. experimentale avem. o situaţie. intermediară, între „magnetic?
şi „memagnetic”, această comportare denumind-o aproape magnetică.
'Mărimea, 0, poate. fi identificată cu temperatura Kondo 7. Valoarea

SI
“negativă a acesteiă este rezultatul interaoţiei de schimb negative ( F<O0)im-.
plicată în ofeotul.. Kondo. |
Valorile 6, = Ta diferă de Ia sistem la sistem. Asiei, în cazul alia
jelor conținînd. impurități puternic liagnetice ca, AuMn, CuMn, AuFe,;
valorile lui 0, sînt situate sub 1 K (tabelul VII. 3). “În gama de tempera
ER -
turi IT > Da inversul susceptivităţii magnetice urmează Olege Curie-Weiss,
IV
|a m At aia TABELUL VU. 3
UN

Valori ale teniperaturilor critice obţinute din. date experimentale EN 3

Ş : Aliajul ă „Temperatura, critică (9 A |

Op - 0.0]: 30," | a Ra |
AL

AMN 410-102 o i Ra i

" CuMn „2210-102. a Di Na

TR

E II E
EN

“Gucr - - . — RE | aa: | zis. i

cae | 20 „mai | ao | e 00
/C

, | Yce ÎN N 40 | 2240 | _ _ | 220

IN AV | 300 m300. | — | az250 -

SI

| n | [ao | i Da
IA

Ceriul iîn madirice nemagnetice de lantan sau ytriu (318, 319] are 6, = 40K,
evidențiind un efect Kondo important. Aceasta poate fi corelată cu faptul
că nivelul 4f al ceriului este apropiat de nivelul Fermi şi deci apare un
U

amestec important de tip s — f. În cazul aliajului AuV [320 , 321], 0, =

= 300 K. La. temperaturi mai mari de = 70 K seobservă o comportare '
BC

| Ourio-WVeiss, deci în sensul Hartree-Fock, aliajul este magnetic. La, tem-

138 -
 peraturi mai joase de 50 K susceptivitatea magnetică urmează o lege în,
1 (is VIL. 43) d
| AD = (0) [1 — AT]

RY
a VIL.18.25)
Dependenţa de temperatură de forma (VII. 13.25). se observă în
domenii limitate de temperatură și pentru alte aliaje. În toate aceste cazuri
susceptivitatea, magnetică tinde la o valoare constantă la 7 = 0 K,-su-

RA
gerînd că pe măsură ce sistemul se apropie de 0 X este din ce în ce mai
puţin magnetice, coimportare reliefată şi prin dependenţa , de temperatură
“a momentului magnetic efectiv. [320]. .

LIB
„Această ipoteză a susceptivităiţii constante, concordă cu previziu--
. nile stării de bază singlet analizată în paragraful VII. 13. 5, x(0)= pată
E
„pentru S = 1. Pinind seama de relaţia (VII. 13, 24) pentru D= OK

ITY
rezultă |
aa
pa
a 0 = bah , Da Grara3. 20)
” . 3kp0

RS
unde 04 = 0, deoarete deviaţiile de Ia; legea Ourio-Weisa nu sînt impor:
tate, Astitel 0 “Şi 0, măsoară x:
Ay i
%,:105 ue.m /mol . E

005% at Vi:
N a
VE „40,30%
ct V :
Fig. VII. 43. — Dependenţa
de temperatură (12) a sus-
NI
ceptivităţii magnetice : la:
aliaje AuV (x 45:10
mm? /lmol).
LU

1 Î__Î__1___a-
O, 7005 "2000 2000 20 5000
| a - 7202).
Valozile; ez pot da indicaţii privină valabilitatea modelului ionic
RA

ei pentru aliajele diluate. Prezentăm în figura VII. 44 unele rezultate experi-

mentale comparativ cu valorile u. ce caraoterizeazii ionii liberi respectivi

br | i |
T

sk . A a ACu:
EN

. E Pi 13 Ag ”

E . / a N X Mo
MR pf A ON AZmca |
/C

, if 1 Fig. - VII. 44. — Valorile

| pr „7 8 N. momentelor efective ale io-
| o 4. | nilor -elementelor de tran-
a. fF | e , ziţie 3d în diferite matrice
o SR e a % metalice .
3. 2F
SI

3
LL x
IA

312 .2 512 2 372

0 Al 1 1 , — pi
V „Cr Mn Fe Co: | |
U

(linie întreruptă) [322]. Aceste valori sînt mai mici decît cele observate
în cazul ionilor liberi (eu = 20%) evidențiind că modelul ionie nu poate
BC

descrie. corespunzător comportarea acestor. impurități. Această conelu-

137
 zie este în acord cucalculele lui Yosida şi Okiji [282] privind. importanţa
cuplajului s — d asupra valorilor momentelor magnetice. Loram şi colab.

RY
[323] arată că pentru aliajele AuFe magnetizarea poate fi exprimată
“prin funeţii de tip Brillouin, comportare prevăzută de relaţia (VII. 4.11)
“ factorul g variind cu temperatura. | a
Măsurătorile de căldură specifică evidenţiază de asemenea prezenţa

RA
„unei tranziţii magnetice-nemagnetice la scăderea temperaturii. Tranziţia
de la o valoare bine definită a spinului, la situaţia nemagnetică este legată
"de apariţia, unei anomalii mari în căldura specitică. Dacă spinul impurită-

LIB
ţii „dispare”?la 7 = 0, modificarea entropiei sistemului este:
N o a | | | Ş . |

"AS, = $ Bă AT? = kgln (28 + 1). (VII.13.27)

TY
| Prezentăm în figura VII. 45 dependenţa, de temperatură a căldurii
specifice a impurităţii AC/e în caiul aliajelor CuOr [324]. Evaluarea ariei

SI
de sub curbă conduce la AS, = Rin 4, ce corespunde unui spin $ = 3/2
la temperaturi ridicate. Bfectul este proporţional cu concentraţia, fapt
ce evidenţiază că nu este rezultatul interacţiilor între impurități.
| Puterea, termoelectrică (PT) este de asemenea sensibilă la, prezenţa
"impurităților magnetice. Contribuţia AS,(7) a impurităților magnetice
sau slab magnetice la PT a“sistemului apareîn general sub forma unui
ER
IV
ACle UlK-maA Cr e: a De
UN

” CuCr „H=0
20F , e | |
. . 7 - Ă . ,

a a e 5i
ee ppm:
E - | o 9.09
oogo _ Sa
, ”
. | |
, _ 336 "ppm. | * aa9â& o 00 o
“ m o:
o' 21,2 ppm ;
ia TE “da A 00 o *e,
AL

ca ” , âa 4 Ă ” -
IN

x
n i
ai. | „ate, să
E
i
TR
EN
/C

, . i E . _ | 4
SI

| TORI | .
Fig. VII.'45. — Dependenţa de temperatură a căldurii specifice la aliajele
IA

a | d diluate CuCr.

„vvâri larg al cărui centru defineşte o temperatură 0,. Această pontribuţie Ă

U

poate fi atît negativă cât și pozitivă, fiind -proporţională cu- ae e ş.

BC

“semnul acesteia, depindede poziţia nivelului legat virtual în „raport cu

i A e |
1383
 Er. Modelul Nagaoka prezice un vîri în variaţia cu temperatura a, lui
AS,(T) simetrie faţă de 7. Ca exemplu prezentăm în figura VII. 46 varia-
ţia cu temperatura a puterii termoelectromotoare ale aliajelor Aule,
CuFe, AuCo şi AlMn [262]. |

RY
,
110
> | Au

RA
Fig. VII. 46. — Variația cu 3 01:03 10 30
temperatura a puterii
20__100 300 1000] *
ter-. 5, si o FIR
moelectrice la unele aliaje - N “l10
diluate AuFe, CuFe, AuCo, : AiMn |

LIB
AlNin și AuV. 20
a , 1-30
i 157 Căfe . +40
AuCo

ITY
Minime pronunţate în dependenţa de temperatură a rezistivităţii
pot fi observate pentru impurităţile de trauziţie 3d sau ceriu. La tempe-
raturi mai joase ca 6, rezistivitaitea, creşte, însă aceasta nu. va depăși li-

RS
mita unitară p(0). Aceasta corespunde pentru o deplasare de fază de z/2 şi
este valoarea teoretică maximă pentru împrăștierea, undeis, p(0)= Pa .
| | - Aa NE mike
VE
O asemenea saturație se observă în cazul aliajelor la care minimul lui
pnu depăşeşte, ca localizare cîteva zeci de grade Kelvin. Prezentăm
în figura, VII. 47 rezultatele măsurătorilor rezistivităţii la unele aliaje
NI
Cufe [325]. Valoarea măsurată, la care poate apare starea cvasilegată
este estimată la 16K. Dacă se studiază mai în detaliu regiuneaîn jurul a
0 K se poate pune în evidenţă [326] o dependenţă de temperatură a, lui
LU

P=| de forma, o a '

| ai _es(7) = p(0) E — «| ) | | (V1I.13.28)

, n . o A - |
RA

! 9, | *

1,5 = — 7

De Pee
eeene
beta, ăi
T

|
EN

E ph Ea a. 3, “ŢI Fig. VII. 47. — Variația cu

a y e a | temperatura a rezistivităţii
E - + 63ppm SE e | $| “la aliajele diluate _CuFe,
/C

a e 22ppm | "Ato ] în domeniul temperaturilor”

E al x 22 ppm . rit, i scăzute.
. o 22ppm
- A S60pom
SI

oul 2 ca ind a _2 io e ai a LI
- 804 01 0,2 0408 16 2.0 408010 20 40
IA

T (K)

unde p(0) este limita la temperatură 7 =0 K iar 0. este determinat

experimental. Pentru această situaţie 0, = 24 K.
U

ăi | |
Variaţii cu temperatura ale rezistivităţii, la, început de formaîn 72
BC

iar apoi în 7, se pot observa şi la alte sisteme.În cazul aliajelor AuV [320,.
 321) temperatura 6, = 290 K, iar în cazul aliajelor XCe [318], 6, = 40K.: |
Valoarea, limită e(0) nu "poate fi obţinută în cadrul teoriei lui Kondo.
3d de spin 5, -
Comparînd-o: cu limita unitară e'(0) în cazul impurităților

RY
„limita unitară este moditicată şi ia forma [327] e'(0) = 28p(0). Valorile
calculate concordă cu rezultatele experimentale admiţind S = 3/2 în
- cazul aliajelor. CuFe și S = 1 pentru AuV, valori similare pentru S. fiind
obţinute prin măsurători magnetice. Valorile 0, deduse din relaţia (VII.

RA
13.28) sînt în concordanță cu valorile 0, determinate. din. măsurători
magnetice. Această observaţie întăreşte ideea, conform căreia anomalia
observată în rezistivitate este asociată cu diminuarea contribuţiei mag-

LIB
netice a impurităţii. Legea în T2? corespunde unei comportări ce nu e sin-
- gulară şi este obţinută atât pentru sistemele nemagnetice cât şi cele magne-
“ tice (la DT). e | „. 3
Rezultatele experimen tale. cele mai important e obţinute în ultimii
ani se referă, la 'evidenţierea rolului interacţiilor magnetice asupra rezisti-

TY
vităţii în domeniul temperaturilor joase. Experienţe utilizînd aliaje foarte
diluate au arătat că comportarea. logaritmică” anormală atribuită ante-
rior problemei Kondo [273] apare ca rezultat al efectului înteracțiilor mag-,

SI
_metice şi nu al efectului Kondo. | o
Pranziţia,. între. starea magnetică şi cea nemagnetică este lină şi

ER
lărgită de fluctuații. Temperatura caracteristică PD este îuncţie de. Zn(Er).-
Deoarece acest parametru depinde de aliaj se poate imagina că „efectul
Kondo” nue localizat”? numai la temperaturi joase şi ca atare anumite .
- aliaje care sînt-nemagnetice la, temperatura camerei ar putea, îi magnetice
IV

s—
la temperaturi -superioare acesteia, : .
î.

Modelul fluctuaţiilor de spin (v zi paragraful VIL: 14) conduce la,

UN

aceleaşi concluzii calitative şi anume „dispariţia, : momentului magnetic ,

"la temperat "joase, uri de.
anomalii în căldura. specifică şi proprietăţile
tramspor t, ' la trecerea prin temperatura, de “tranziţie, dintr-un jpunet de
ură;
vedere fizic diferit. Pentru un tip de măsurători. putem asocia o temperat
tura Kondo.
AL

caracteristică legată într-o măsură oarecare cu, tempera

În “acord cu discuţia anterioară rezumăm în figura VII. 46 tipurile

a
TR

fotolii 22] IRI

Fig. VIL. 48. — Variația cu tem-
EN

|. suscepti- -:
___peratura a rezistivităţii,
p>> vităţii magnetice, căldurii speci- .
- o "ficeşi puterii termoelectrice, la .-
de de- .
/C

. temperaturi joase. Modul

Me N: terminare a valorilor: Te.

ea RR A :
SI
IA

enţa de tempe- |
“specifice de anomalii [261] ce pot apare în depend
ităţii, suscept ivităţi i magneti ce, călduri i specifice şi pu-
_ratură a rezistiv turi as0-
erizea ză, tempera
“terii termoelectrice'și temperaturile ce le caract
U

- DO e a a e
ciate cu temperatura Kondo.:
în: care: Tr depinde de
Să:urmărim: modul: tipul, de impuritate
BC

Schrieffer :[327] a subliniat că Z. pare să “provină

introdusă în reţea.

440. .
 “din interacţia rezonantă între componenta d a funcţiilor de undă ale clec-
tronilor de conducţie şi stările d localizate ale impurităţii decît din inter-
„acţia undei. s cu starea d. Cei n electroni 3d ai impurităjţii se presupun că
ocupă nivelele A permise în acord cu legea Hund, astfel că spinul localizat:

RY
va, fi. S = Da pentru n <5 și (0 n) pentru n > 5. Cei ha eleotrâni |
neperechi intră în orbitalele d, numerele cuantice magnetice ale momentului

RA
orbital fiind 4 = L, 22 = IL — 1, 3 = L— 2... starea fundamentală
a impurității neperturbate fiind o stare proprie a, operatorului total I2. .
„ Schrieffer subliniază că în aceste condiţii numai electronii de conducţie
avînd numărul cuantic magnetic 2 al undei d, similar cu al unui orbital

LIB
d.al impurităţii, uniocupai;, pot prezenta împrăştieri do schimb spin-
spin de tip „Kondo. În aceste condiții rezultă |
pa.
ZnVE “ OTIL 13.29)

ITY
unde a şi ip sînt amaloge cu: integralele Coulomb şi. respectiv parametrul

RS
„de amestec s — d în modelul Anderson (pentru un orbital). Constanta, de
* schimb 7, . este analoagă cu Z. Se presupune că energia necesară pentru
_a scoate” un electron de la un orbital duniocupat și a-l aşezape suprataţia
Tei, — |E€ | este independentă de z. Dacă Em = — QW|2, în cazul
VE
"cînd nivelul lega virtual este
es îngust, poate să apară un moment localizat
dacă - ă fu
NI

: De: Inn = 2n(€) re

—-—— (VII.13.30)
| | e N el! a
LU

une n = 285 seprezintă numărul de electroni neperechi.

Pinind seama de relaţia (VII. 12, „53) eavem
RA

7 m e n =
Im 1 arie] ae
27.
(VIL.13.31)
T
EN

Daybell şi “Steyer (26) aleg valorile cj 2 astfel încît să descrie

zi.

rezultatele experimentale: Şi admit CĂ. acest raport este constant pentru

impuritățile magnetice din prima serie de. tranziţie 3d. Înlocuind relația
/C

O. 13; 31) îîn AVI. 18. 13) avem

(zur, ji n,mu IS.| 0VIL.18.39)

SI

Admiţind că numărul da electroni neperechi crește de la n =2 în

IA

Ti la n, = 5 în Mn şiapoi scade la n, = 2 în Ni, relaţia (VII.13.32) des-

„Crie bine dependenţa, temperaturilor Kondo de tipul de impuritate intro-
“dus în matricea de Au şi Cu, pentru (T/2)/|E | = (0,306 — 0,309): (fig.
U

VII. 49). Valorile 7, obținute din măsurătorile experimentale sînt redate în

tabelul VII. 3. Acordul bun cu u modelul propus permite a conchide că
BC

181
 ideea emisă, de Schrieffer conform căreia aliajele ce sînt. nemagnetice la -
„ temperaturi normale,le poate fi asociată o temperatură Kondo ridicată,
pare corectă. | | .

RY
| | „Să analizăm unele rezultate obţi-
Re 7 cupj „mute în studiul rezistivităii în cazul
iptlAuTi 2 AUNi aliajelor diluate şi a iniluenţei presiu-
| mii asupra . comportării acestora. În

RA
acord. cu rezultatullui Hammhan [291] în
(KI

03 cute limita, unitară determinată, de Schrieffer

i „ Auco . [327] şi generalizată de Fischer [328]
“Ta

Ea

LIB
o] A. | „ca să imeludă împrăștierea potenţială
Pr. a A " presupunînd S, 5; po constante, :rezisti-
| ” vitatea are forma unei curbe universale
a01L Sa Ș CuFe „e = (TIT). Valoarea de saturație
Cuc Pspin( D= 0K)=28 po cos25,. Experiențele

TY
E AuAuC lui Schilling şi Holzapfel [329] confirmă
* Fr,

Fr
10"- A „existenţa unei curbe univerale prin = -
..
= f(L/ 22) în problema ILondo..
1

i AufFe

SI
CuMn . B. Influenţa înteracțiilor între impurități

ER
Au Mn
__“ Bteetul Kondo a fost analizat; con-
[|

2 N DI j LA rame
siderîndo singură impuritate magnetică:
ji !

Ti VcrMn Fe Co Ni
impuritate . în metal. [fectul celorlalte impurități
IV
a Să | . “ asupra proprietăţilor macroscopice ale
Fig. VII. 49. — Temperaturile Kondo aliajelor diluate se presupune propor-
Ty determinate experimental. Prin linie ţional CU c oncentr aţi a, Apr oxim aţi a
UN

plină s-a reprezentat relaţia (VII. 13.32).

prozen pia (11.13.32). este corectă» numai <a în situaţia
dp a
în care
aliajul este suficient de diluat” . Dacă avem. o concentra ţi finită
de impurități; pot apare corelaţii între impurități. Experimental | [331,
339] s-au evidenţiat, pentru această situaţie două tipuri de efecte : (a)
AL

temperatura Kondo, 74, caracteristică pentruo impuritate, este modi-

ficată ca rezultat al prezenţei altor impurități ; (b) la temperaturi sufi-
cient de joase, apar interacţii de sehimb între impurități, energia stării
TR

fundamentale- fiind modificată. a |

" Influenţa, interacţiilor între impurități asupra temperaturii Kondo
și
a fost studiată de Suhl [333], Beal-Monod şi Matho [334, 335], Sato
EN

Nagaoka, [336]. Vom prezenta în cele ce urmează unele rezultate obţinute

mairi-
de Matho şi Beal-Monod [335]. Aceştia examinează modificările îninterac-
a perechii de impurit ăți magneti ce cuplate prin .
cea, de împrăştiere
impuri tatea
aa = — Fi(R)SS, comparativ cu împrăștierea de către
/C

ţia atura
"- izolată. Bfectul împrăștierii coerente parea fi neglijabil. Temper ,
Kondo 7, scade comparativ cu cea caracteristică unei impurități izolate
Di. pentru perechea cuplată,
Pentru |Z,(R)|> ka Za, se obţine Ta = 0cuplată
antiferomagnetic, în timp ce pentru o perech e feromagnetic Ia
SI

513. 7,(R). Autorii estimează concentraţia critică 6 ; pentruc > c siste-

mul se apropie de o stare colectivă avînd o temperatură, „de „ordine
IA

pierde semnifiea-
Tgcckp Te, | Z(R). În acest caz temperatura Kondo Tr, îşi semnifi
de ordine (T.> nu are caţie, Pre-
ţia,În cazul cînd e<c, temperatura
diluate
zentămîn tabelul VII. 4 concentrațiile critice pentru „unele -aliaje
U

atura, Curie parama gnetic ă, iar Y. = n(er).

[885]. S-a notat prin 0 temper
eviden ţiat că „În
BC

Narath şi Gossard. [337] şi: Saint Paul şi colab: [338] au

142.
)
 7

cazul sistemului AuFe, 7, creşte cu apariţia interacţiei între perechi-

+ După Matho și B6al-Monod explicaţia acestui fapt nu poate fi găsită în.
modelul de interacţie s — d. | -

RY
po

TABELUL VILA ”
Concentrația critică pentru unele aliaţe diluate ISondo
,

RA
Miau | her | FR9 | Ser | Gh] %
2 at
Cudin | aaa | 0.01 |î,8 |: —16,0 [3 -10-+

LIB
CuCr 3,60 | 1,30 | 1,4 —11,1 [2 102
ă Cufe [3,40 [30 ' 11,3 —8,0 | 3,2.10-—1

ITY
AuCr -. | 4;20 | 1,00 1,65 | —11,0|2 -10-2
AuFfe | 3,25.| 0,40 |1,20 | —11,9 1,510-2
„ v
Matho şi Beal-Monod [334] au analizat influenţa interacţiilor unei

RS
perechi de impurități asupra rezistivităţii aliajelor diluate, plecînd de la
faptul experimental că deviația, relativă a coeficientului de transport,
comparativ cu limita lui ideală, creşte la început proporțional cu c/7. De-
VE
pendenţa de c/T este atribuită variaţiei probabilității pp de a găsi o impu-
ritate izolată în lungimea, de corelaţie a perechii N('T), care în cazul inter-
acţiei RKKY este proporţională cu 7-3, - |
_Bato şi Nagaoka [339] au studiat stările legate ale electronilor de
NI

conducţie datorită perechii de impurități magnetice. ce interacționează.

Inergia de legătură depinde de distanţa între impurități și de interacţiile
LU

de schimb între acestea. Deşi rezultatele prezintă anumite trăsături nefi-

zice, consecinţă a aproximaţiilor folosite, conduc la o interpolare 'rezo-
abilă din punct de vedere calitativ între unele cazuri limită, pentru care
au fost obţinute rezultate: exacte. - i .
RA

| Smith și colab. [340, 341] folosind teoria lui Larkin și colab. [342].
au studiat iniluenţa, interacţiilor magnetice asupra proprietăţilor fizice ale
unor aliaje diluate ZnMn şi AuMn. Dependenţa de temperatură a suscep-
T

tivităţii magnetice poate îi analizată utilizînd o relaţie de tip Curic-Weiss

modificată (VII. 13.24) în care atit constanta Curie cât şi 6 depind de con-
EN

centraţia e în impurități. Valorile 0(c) scad odâtă cu creșterea concentra-

țici, fiind 0 = 0,28 K în jurul unui conţinut de Mn de 100 ppm apoi crese
liniar cu concentraţia 0, = 0,25 + 1,09 -10-2c K/ppm.
/C

Datele experimentale evidenţiază chiar în aliaje foarte diluate,

efecte ale iifteracţiilor ce fac dificilă interpretarea rezultatelor ţinînd seama
numai de efectul Iondo. e |
„- Momentul efectiv pe atom de mangan [340, 341] creşte cu creșterea
SI

„conținutului de Mn, în matricea de Zn, respectiv a interacţiilor în sistem

(fig. VII. 50) reilectind complexitatea, problemei. Momentele efective ale
atomilor de vanadiu în matricea de aur sînt de asemenea mai mari, pe
IA

măsură ce conţinutul de vanadiu crește [320]. Susceptivitatea magnetică

urmează o dependenţă de temperatură asemănătoare cu cea, descrisă de
relaţia (VII. 13.24). | : E i
U

Pentru a analiza o variabilă magnetică funcţie de concentraţia în

impurități, în mod obişnuit, este posibil ca să dezvoltăm această varia-
BC

143
 . .. - li „? E] .
. , 7 . | e | | N | ; | | | , . | | |" | | | |

bilăîn funcţie de concentraţie. Această dezvoltare are semnificaţie numai

| dacă numărul termenilor în dezvoltare este mai mic ca numărul de concen-
„..„ traţii măsurate. Doi sau trei termeni pare să îie numărul maxim pentru a

RY
Si SE
5 TI ,
P i |

RA
- E: N

a fr mi i e „| Fig. VIL.:'%50. — Dependen-

> a 3 a ati] .-ța de concentrație
a momen-

LIB
SL J | | telor efective ale atomilor
Ş gi i de manganîn matrice,
de -
3 e a ine, )

TY
S - ă | -
> aL ÎN SRI INN ARIRI IE a Se
Q 1000 2000 : . . . 3000: a a
Concentrația -c (ppm! . -

SI
avea, precizia datelor și a putea, astfel interpreta rezultatele. Aceasta, este”
valabilă, numai pentru concentraţii.de impurități destulde scăzute

+
(e < 1%, at).: Atunci o variabilă magnetică? (6, 7) — carepoatefi suscep-
tivitatea sau magnetizarea — fi serisă.
poate ER
Res D= 9(P) + 697) + 0%%(7),: - (VIL.13.83)
IV
unde %?, obișnuit reprezintă, contribuţia matricii, “9,(2) depinde de e (con-
UN

centrajii foarte mici) şi poate fi interpretat; ca termenul ce caracterizează

o -impuritate, iar “9.('7) reprezintă ' efectul interâcțiilor şi care nodifică
comportarea unora dintre impurități. Real, nici o impuritate într-un aliaj
avînd concentrajţia diferită de zero, nu poate fi considerată ca izolată”.
AL

Trebuie să ne imaginăm. o distribuţie a carâeteristicilor magnetice, îiecare

_impuritațe comportîndu-se în acord cu vecinătatea.ce o are... Da .
TR

“VILA4. Fluctuaţii de spin.

EN

VII 144, Modelul fenomenologie Dn

În paragraful 'VI.:'7.2, am arătat. că susceptivitatea paramagnetică
/C

“a'unui metal real este amplificată prin. « = [1 —Wan(e)l? comparativ

„eu valoarea.caleulată în' modelul unui electron. În cazul paladiului,de
"exemplu, făctorul de amplificare « = 10 [343], banda d a acestuia fiind
“apropiată de pragul instabilității, în raport cu starea feromagnetică. Punc- -
SI

ţia reprezentând. susceptivitaitea statică nelocală x(r, 0) măsurată prin-

“tr-un ion de fier ;,izolat!? are o exindere spaţială de ordinul (6 — 10) -10"1%m
IA

"(6:—10) A [344]: Comportarea magnetică descrisă mai sus este: oarecum.

asemănătoare cu cea a unui sistem feromagnetic, la temperaturi uşor mai -
ridicate ca; punctul Curie, domeniul de temperatură în care se păstrează o
U

ordine magnetică incipientă. E Ea

“Să considerăm un atom de Ni introdus într-o matrice de Pd. Acesta ,
BC

nu are un moment localizai,.chiar la 0 X, dar prezenţa nichelului va modi-

 îica, polarizarea matricii gazdă (a paladiului) în apropiere de ionul impuri-
taie [345]. Un asemenea alia; este cunoscut; sub numele de sistem avind Sus-
ceptivitatea magnetică amplificată prin schimb. 'Prăsătura dominantă a -

RY
modelelor ce consideră amplificarea prin schimb, o constituie modali-
tatea, în care sînt incluși termeni de interacţie Coulomb intraatomică,
„ Pentru a discuta modelul fluctuaţiilor de'spin, vom analiza pentru
„început susceptivitaitea' dinamică X(k, o), ce caracterizează răspunsul

RA
liniar al sistemului, la, un' cîmp magnetic extern - B(k, o) = po H(l, 6). Să
presupunem că în matricea a cărei susceptivitate magnetică este ampli-
„fieată prin. schimb, vom, avea o distribuţie. de momente magnetice Mici .

LIB
ui = Jun unde S, reprezintă spinul acestora. Potenţialul de schimb as0-
ciat fiecărui spin, în: aproximâţia, Hartree-Fock este

VIU OIL 41)

ITY
- Acţiunea, potenţialului Y, în poziţiile atomice poatefi reprezentată
printr-un cîmp intern H,, paralel cu momentul magnetic pu. Transformata,
„Fourier este -.

RS
pe Suesp(e îkR), OVI 14.9)
k ” ..
“unde...
. ; e Se E
VE CVT 14.3)
Admiţând (similar cu modelul de bandă), că apariţia momentelor
NI
mici depinde de balanţa între energia de schimb (potenţială) şi energia
cinetică asociată cu lărgimea, benzii avem |
LU

a,
| | n AC = 3 Ho ba = pi) (VII.14.4).
; “ a Sk Ăk bou | | |
RA

unde X0 reprezintă, susceptivitatea pe atom, neglijind Schimbul, în des- -

crierea Hartree-Fock. | 5 | |
_* Unsistem caracterizat printr-o susceptivitate amplificată prin schimb
(SAS) implică A€ > 0, deci
T
EN

Der >0 . (VIL.14.5)

XX 2hohkb |
pentru orice valoare l. . | Si
/C

Condiţia (VII. 14.5) este valabilă dacă interacţia, de schimb Coulomb

nu e prea mare. În cazul-unui asemenea sistem momentele magnetice
mici sînt metastabile, în sistem apar fluctuații, în anumite situaţii fiind rea-
.

lizată condiţia pentru apariţia momentului magnetic. Aceste fluctuații

SI

nu pot fi-excitajţii elementare bine definite, deoarece prin ipoteză sistemul

este paramagnetic, deci 1/y, >> 0 pentru toate valorile k. Spectrul „undei
IA

de spin” poate corespunde polilor de joasă frecvenţă a susceptivității x.

. . 0

a (VII.14.6)
U

1 — Xp
BC

De uo bă .

10 — e. 72 i ] J, i | | | 145

.
 E , î - - | 7 . , , , . . _

„2... Dacă factorul de amplificare Stoner « = [1 — Wm(Er)Ţt" este

însă suficient de mare, într-un domeniu restrîns de frecvenţe, pot fi eXCi-
tate „unde de spin” virtuale. Un electron se poate afla în cîmpul efectiv al

RY
unei „unde de spin virtuale” cuplează cu aceasta şi o amortizează. Astfel
de „unde de:spin” cu-timp de viaţă finit sînt adesea numite paramagnoni.
Cuplajul între excitaţiile unui electron de energie joasă cu paramagnonii

RA
conduce la o masă efectivă mărită, care se va manifesta sub forma unei
„densități ridicate a stărilor. Efectul acestui cuplaj poate îi studiat în ace-
"lași:mod.ea şi cuplajul obișnuit electron-tonon, adăugînd însă la, energia
electronului corecţia impusă de cîmpul local, consecinţă a polarizării de

LIB
spin a metalului sau impurităţii prin paramagnoni. Spunem. în: acest caz
că excitaiția unui electron în banda deste „îmbrăcată! în „haină paramag-
nonică. | | | |
„ Fluetuaţiile de spin pot fi omogene, caracteristice unui metal omogen,

TY
apropiat de starea de instabilitate, sau localizate pe. anumite impurități,
unde aproape că este îndeplinită condiţia pentru. formarea momentului
localizat. În acest caz, neomogenităţile spaţiale ale cîmpului efectiv de

SI
schimb, produc fluctuajţii în densitatea, de spin locală, în vecinătatea, celulei
impurităţii, de amplitudine mare comparativ cu âmplitudinea, în matricea
gazdă. În cele ce urmează 'vom analizaîn principal fluctuațiile de spin
localizate. | _
Pentru a caracteriza stabilitatea fluctuaţiei de spin, vom. introduceER
A

un îimp al fluciuaţiei de spin sau timp de viaţă“. Acest timp caracterizează,

IV
durata de viaţă a unei stări de spin date pe impuritate | -
UN

x Paler) | (VIL14.7)

Timpul de viaţă al unui “electron pe nivelul energetic al impurităţii

AL

depinde de lărgimea, stării legate virtual ze 2 În prezenţa unei

„ interacţii Coulomb Z, electronul pe starea, d, axe .tendinţa de.a
TR

împiedica ocuparea simultană a acestei stări de către electronul avînd

spin opus, deci există tendinţa, de a fi însoţit de o gaură de spin opus. Aceas-
„ta va aveaca efect; creșterea memoriei spinului impurităţii. În, acest caz
EN

fluetuaia, de spin localizată poate fi reprezentată prin o împrăștiere repe-

“tată a unui electron şi a unei găuri de spin opus, de către impuritate, tim-
pul + caracterizind timpul de viaţă. Dacă Vna(€r) — 1, în acord cu relaţia,
VII. 14.7) 7 — oo şi astfel apare o.stare de spin cu durată de viaţă infi-
/C

nită, deci vom avea un moment localizat: De |

.

„Să vedem care este legătura acestei descrieri cu modelele. Anderson

- şi Kondo. În modelul Anderson impuritatea, va ocupa nivelele de energie
Cr = E + şi E, =. Efectul corelaţiilor, materializat prin Z, poate
SI

fi descris în funcţie de saltul electronului între impuritățiși banda de con-

„+ dueţie. Impuritaitea poate avea zero, unu sau doi electroni pentru un anumit
IA

interval de timp. Timpul.r1 în care impuritatea este dublu ocupată poate

„fi dat, de exemplu, de (T/2)/(€o+%). Efectele de corelaţie pot îi descrise
şi folosind o singură particulă, energia, de corelaţie în acest caz fiind înlo-" :
U

N SE _. X9
BC

*) În cazul cind 10 = Hou 2n(€F) (relaţia (VI. 5.24)) 14= Ta = Xa.

. . - . e !

i
16
 cuită printr-o energie potenţială şi populârea stărilor proprii se obţine
prin integrarea pînă la nivelul Fermi [369]. Pentru o energic.de corelaţie
mare, posibilitatea de a avea o stare dublu ocupată este redusă, astfel
că impuritatea va, fi din ce în ce mai mult timp într-o stare în care arc un

RY
electron şi astfel apare o interacţie de tip s—d între acest electron locali-
zatși stările benzii de conducţie. Salturile în, sau în afara acestuia modi-
fiică interacţiile (asemănător cu modelul Hubbard). Durata de viaţă a
stării este importantă în caracterizarea proprietăţilor magnetice. Aproxi-

RA
maia HF prezice un moment atunci cînd durata de viaţă este infinită,
Dacă timpul caracteristic fluctuajţiilor termice este mai mare ca , durata
de viaţă a fluctuației de spin localizate, impuritatea, este nemagnetică,

LIB
Asttel, fluctuațiile în saltul electronilor nu pot fi observate experimental
pentru 4/3 P < unde 7, reprezintă o duraţă de viaţă finită a unei
stări. Aproximaţia HF este corectă dacă ka> hp. -
În modelul Anderson za: (T/2)](7 +47), m erescînd cu raportul
(7-+47)/(T/2). În modelul s—d parametrul care caracterizează, durata de

ITY
viaţă este Zem(€p). Pentru valori mici Za, Tm se presupune lung, acesta,
descrescînd cu mărimea constantei de cuplaj. La temperaturi mai mici ca,
h kt impuritatea poate fi privită ca nemagnetică, dacă timpul de viaţă,

RS
al polarizării este mai mic ca timpul necesar a alinia spinul prin cîmpul
extern. . | |
„Modelul fluctuaţiilor de spin localizate consideră [346] că apari-
ţia magnetismului este rezultatul unei competiţii între tluctuaţiile ter-
VE
mice şi fluctuațiile de spin localizate. Pentru a carâcteriza acestea vom
defini o temperatură caracteristică fluctuaţiilor de spin 7,

a
NI

m “ Ip
LU

| Atât timp cât fluctuațiile termice sînt mai lente ca = (P< 14) impuri-
tatea, este nemagnetică, în timp ce dacă 71>7, apare un moment imag-
netie. Acest rezultat nu poate fi obţinut în aproximaţia fazelor distri-
RA

buite în mod aleator în care se consideră că timpul de viaţă 7, —> co dacă

Mna(Er) = 1. Putem să ne imaginăm însă că timpul de viaţă al unei fluc-
tuaţii de spin localizate va fi co numai dacă Zna(€p) — oo. |
T

Ipoteza, de mai sus, conduce la asimilarea temperaturii 7,, cu.tem-.

peratura Kondo 4 şi la a admite că. nu există o diferenţă fundamentală
EN

între starea nemagnetică obţinută la 7<17,(7,) şi starea nemagnetică

în sensul Hartree-Fock. Schrieffer [327] a emis ipoteza, că sistemele care
experimental sînt nemagnetice, sînt sistemele care au valori 7 ridicate.
/C

Contorm. acestei supoziţii dispare clasificarea, în sisteme magnetice şi

nemagnetice, formulată anterior. Orice sistem poate să prezinte una, din
„cele două caracteristici funcţie de temperatura la care acesta este studiati.
Atît modelul Kondo cît și teoria fluctuaţiilor de spin localizaţe iau
SI

în considerare dependenţa de temperatură anormală a momentului mag-

netic, încercînd să justifice temperaturile caracteristice 7 și 7. Cele
IA

două modele descriu în mod corespunzător realităţi fizice numai în domenii

„limitate ale parametrilor. Astfel modelul s— d este valabil dacă (17-47 )/
“IKTI2)>1, în timp ce modelul FSL poate îi folosit-pentru (74+-47)/(Tp)< 1,
adică numai în cazul regimului nemagnetic. Argumente privind valabili-
U

tatea, celor -două modele pentru situaţiile particulare menţionate pot fi

BC

formulate și în alt mod. Cele două modele sînt caracterizate printr-un

€ “ ,
4

147
 timpal fluctuajţiei de spin caracteristic. În modelul FSL acesta reprezintă
timpul 'z, determinat prin corelaţiile d — d la poziţia impurităţii. În mode-
Jul s —.d acesta reprezintă timpul r al corelaţiilor ss — d. . II

RY
Conform ipotezei lui Schrietier. +, şi zx sînt fie corelate, fie identice,
"deşi acestea sînt.formulate folosind limbaje diferite. În acest caz natura
tranziţiei cât şi starea nemagnetică, la, temperaturi joase este similară în
ambele situaţii. Analiza. datelor experimentale pledează pentru această |

RA
ipoteză. Astf el,
în acord cu (VII. 14.7) temperaturile Ta: şi: 77, Sînt apro-
în acelaşi
piate şi vari ază mod. e Sai Ia
„Cele două. modele sînt formulate astfel. încît să confere. descrieri

LIB
„diferite ale comportării nemagnetice, la temperaturi joas punctul
Din e:
“de vedere al modelului.s — d, starea nemagnetică, este rezultatul compen-:
; sării spinului impurităţii (bine definit la temperaturi ridicate):de către:
„gazul electronic. Deşi diferitele variante prevăd diferite lungimi de. coe-
renţă a polarizării în jurul impurități, toate variantele modelului presu-

TY
- pun că compensarea are loc în afara celulei impurităţii, în gazul eleetro-
- nie ce o înconjoară. Pe de altă parte conceptul ESL consideră impuritatea.
ca nemagnetică:la 7 =0 cu 5 = 0 şi deci nu se presupune-apariţia de -

SI
corelaţii între spini în gazul. electronic ce o înconjoară. | --: - Aa
"În analiza modelului fluetuaţiilor de spin “localizate, putem. distinge
două situaţii : (a) fluctuații de spin localizate rapide, [347] corespunzind.
“limitei magnetismului slab ; (b) fluctuațiide spin lente, corespunzînd limi-
"tei magnetismului puternic: [348].
e,
în principal au
a
încercat să expli în cadrul
ce
ER
. “Deserierile niatematic
IV
“acestuirmodel, dependenţ a de temperatu ră a rezistivită ţii electrice, :pro-
„prietăţile magnetice rezultind în strânsă corelaţie cu această analiză.
UN

VI 142: Modelul fluctuaţiilor de spin localizate

“Modelele matematice dezvoltate în teoria, fluctuajţiilor de spin Ibca-
apropiat de descrierea fizică a
AL

” lizate pleacă de la un hariltoni an, mai

aliajelor, comparativ cu. cele discutate anterior.” Să considerăm pentru
- început aliaje binare ale elementelor de tranziţie ca RhFe, IrFe, Ptfe,
PANI. Acestea par să fie descrise mai bine de modelul Wolff. Aliajele de
TR

"
tip: AlMn; AuMn şi în general aliajele prezentind un minimu m
În rezis:
tivitate pot fi descrise mai bine de hamilto niânul Anderson care include
un orbital d în adiţiela, stările k ale metalului gazdă... o
EN

Modelul fluetuaţiilor de spin a fost propus d Ledere -şi

r Mills [349]
"
pentru a; explica variaţia cu 1* a rezistivităţii aliajelor diluate PANi şi în
“general la, aliajele. diluate ale metalelor de tranziţie avînd impurități aproa-
cît și matricea gazdă au o structură
/C

pe magnetice, în care atit impuritatea

electronică asemănătoare, interfer ența, între . împrăștierea potenţială și
fost .
_ împrăştierea prin fluctuajii de spin fiind neglijată. Ulterior modelul a
“extins şi la alte tipuri de aliaje. __. N e . e
SI

modelul PSL rezultă ca urmare. a împrăștie rii elec-

„+ Rezistivitatea în
de împrăştiere
- “ronilor. de conducţie prin cuasi-bozoni (FSL). Mecanismul RI ae
poate fi privit din două punote de vedere:
IA

d ce pre-
SE - 1). Electronii de conducţie sînt împrăștiați prin orbitalul cere
zintă o structură internă (cu spin $.sau y) un timp finit Tg. Aceasta,
U

: (unde. fluctuațiile. termice

! ph
ca la temperaturi. mai mari ca Tu = : . : . , 2 “T . g - ” „ . . -
. ÎN ;
BC

. .

spin localizate) să apară un termen

d ” ss ” . “
i . ”

“devin mai rapide decît fluctuațiile de Ata

- e. n Si | . 8 B |
- . . - . . A a

|
148
 ogaritmie în dependenţa de temperatură a. rezistivităţii, caracteristic
împrăștierii cu inversarea spinului a electronilor de conducţie de către
„această, impuritate magnetică, (pentru un timp de ordinul 7 =i):

RY
vB
„Aceasta reprezintă, aproximaţia clasică. în analiza, efectului Kondo prin
fluctuații de spin localizate .[346, 350]. |

RA
2) „Obieetele” care sînt împrăștiate de cvasi-bozoni (fluctualiile
de spin localizate) cu: timp de viaţă 74, sînt electronii rezonanţi, adică
electronii de conducţie care au format o stare legată virtual. Acest punct
de vedere este asemănător cu cel dezvoltat de Kaiser și Doniach [351]

LIB
şi Lederer şi Mills [349]. Ultimii au considerat că electronii ocupă o bandă
îngustă. Se presupune că funcţiile Bloch pot fi aproximate bine prin funcţii
„ implicind legături tari. Doi electroni interacționează, prin potenţialul
„ Coulomb intraatomie numai dacă aceştia, ocupă funcţii Wannier în aceeaşi,

ITY
celulă. În consecinţă luarea în considerare a unei singure benzi permite
interacţii între electronii cu spin amtiparalel. ,
Susceptivitatea magnetică, a aliajului în acest model este dată de
EN N.

RS
a(05
Xal6 € 4,0)= aa( 0) neOe + co XLas1234
5) (4,
7(0)
0), (VII.14.9)
VE
“Am notat prin 8% modificarea intăracioi de ' schimb; intraatomice în ,
celula impurităţii, c,' este concentraţia de impurități. (0% at) iarY(0)=
NI
35 (4, o ) reprezintă media după veotorul de undă q a suscepti-
q . .
pităţii metalului gazdă.
LU

| '“Pinînd seama de (VII. 14.9), oreşterea susceptivităsii statice datorită

“impurităților șaproape magnetice, comparativ cu susceptivitatea matricei
„este A
RA

LA oa. Lat) = LD, (TI.14.10)

e Li pa | a
T

unde 2 >1, şi Y ' reprezintă părţile reale şi' respectiv imaginare

X = Vi 3797 ale[A beptivetăii complexe.
EN

7
Pentru 7 mai mare ca 14 rezistivitatea, depinde aproape linia. de
A (7/7) astfel că px Ak -T.
Fluetuaţiile de frecvenţă joasă în densitatea de spin, induse prin
/C

_impurită i: vor contribui la densitatea stărilor excitate joase ale aliajului

şi astfel afectează coeficientul căldurii specilice elecironice y. Dacă «>l
avem
SI

| mp de (Ca) :
i
IA

sau ţinînd seama de expresia susceptivităţii magnetice (VII.14.9) avem

U

poa E | Ia 3 NE e OI14,19)
BC

p do |. x ac. (Ep)
A 149
 | în relaţiile de:mai sus 4*(€p) reprezintă densitatea, de stări a meta-
Talui gazdă determinată din măsurători de căldură specifică, incluzînd efecte
de renormare a masei, iar (Ep) este' densitatea, de stări la nivelul Fermi

RY
- al benzii „goale”. .
Valorile R estimate folosind atât; hamiltonianul Wolff cât şi Anderson
sint de ordinul 3/2, fapt ce este în discordanţă cu valorile experimentale

RA
[352—356]. Caroli şi colab. [357] discută un model mai realist, pe care
Rei! aplică la aliajele de tip AlMn (unde modelul Anderson pare justificat)
luînd în considerare degenerarea de ordinul (2/41) a stării legate vir-
tual şi existenţa, cuplajului Hund
£ între orbitale. Se obţine, : în cest "caz,

LIB
o relaţie de tipul
a =3p (o Di Ora. 14. 13)
| Valorile R determinate experimental sînt în bun acord cu velaţiiar

TY
(VII. 14.13). Autorii evidenţiază, că, valorile În şi 7, par să fie corelate
Şi aproximativ aceleaşi.
| Susceptivitatea, la temperaturi joase, este. legată [357] de tempera

SI
„tura de tluctuaţie a spinului
, | roy Se
Ag do
300 +1) „. CIIL14.14) |

|
. hp
ER
Tis

în cazul aliajelor AlMn se estimează, 7, — 500 K valoare. dedusă

”

|
+
IV
din măsurători de rezistivitate în acord cu relaţia,

lol — (P/Pa)?]. m CVIIL. 14.15)

UN

E ip
La temperaturi joase sistemul se comportă ca un gaz. Fermi normal. |
„ Susceptivitatea este independentă de temperatură Şi căldura specifică |
este liniară în 7. . - |
AL

| Modelul fluetuaţiilor de spin a fost;:extins de Rivier şi colab. [358,

Să 359] şi Fisher [360] în cazul aliajelor izoelectronice folosind un hamilto-
nian Wolff [247 ] cât şi la aliajele AlMn, utilizînd, un hamiltonian Anderson
TR

[359]. Se obţine o curbă universală ce descrie dependenţa de temperatură

.. arezistivităţii, 7, separînd regiunea nemagnetică de cea magnetică. Mode--"
lul lui Kaiser-Doniach [351] se 'bazează pe o aproximaţie utilizînd teoria:
perturbajţiilor într-un model cu două benzi (electronii de conducţie şi
EN

fluctuații de spin localizaite, cuplate prin £). Probabilitatea de tranziţie

creşte cu temperatura şi dezvoltarea perturbativă nu mai e valabilă peste -
o temperatură caracteristică (7,,) aşa cum se întîmplă de altfel pentru
/C

T <a în teoria clasică a efectului Kondo. În amîndouă cazurile secţi- -

". unea, transversală exactă de împrăştiere şi rezistivitatea este limitată, de
valoarea unitară p(0). Modelul lui Rivier-Zlatic [358] poate îi considerat
ca un model avînd o singură, bandă. Aceasta implică, ca spinii impurităţii
SI

- şi electronii de conducţie să aibă o constantă de cuplaj F mare (7 definit .

prin transformarea Schriefter-Wolft). Prezenţa unui „cuplaj puternice între
electronii de conducţie şi spinul impurităţii face să dispară identitatea
IA

„acestora și conduce la o descriere implicînd o singură bandă.

_- Williams şi colab. au analizat proprietăţile magnetice şi de transport
U

a unor aliaje PtCo [361], PAV [362], PdCr [363], Rufe, RuCr [364] și
PtFe [365] a căror comportare poaţe fii atribuită, împrăștierii electronilor *
BC

de conducţie prin îmotuaţiile de spin localizate. |

150 . | : . | | . , ”
 7

„In acord cu. supoziţiile lui Kaiser. şi Doniach [351] raportul

(1/0)A x(D)/X mmateice ro constituie o indicație privind importanţa fluctuaţiilor
de spin localizate. Aceasta măsoară apropierea impurităţii de instabili-

RY
tatea, Hartree-Fock. Rizzuto şi colab.[366, 367] analizează, aliajele diluate
ale metalelor de tranziţie 3d cu zincul. Aceştia interpretează un număr
de
„date experimentale în modelul fluetua- a |
țiilor de spin localizate. Din rezultatele

RA
TABELUL VIL5
obţinute la temperaturi joase, unde re-
„ Nezistivitatea la O K și temperaturile
zistivitatea variază în acord cu relaţia curaeteristice 17 la unele aliaje
(VII. 14.15), s-au determinat valorile e(0)

LIB
ȘI T/; (tabelul VII. 5). | | Aliajul 9(0), Tia
Teoria fluctuaţiilor de spin locali- uOem/% at. K
zate în aliaje diluate aproape magnetice
[347] a fost extinsă pentru a include Alin 8,054+0,05| 530430

ITY
şi renormarea timpului de viaţă a Pbcr | 6,020,5 200. ă
fluctuaţiei spinului. [368]. Problema Aure 14 290-410
renormării îluctuaţiilor de spin în metale ” -Znte 15,4+0,3 s04+5
a fost discutată și de Pasquale și colab. Ce 14,11 401

RS
[369]. Timpulde viaţă al fluctuaţiilor CuFe 12,1+0,3 2131
„de spin localizate în aliaje metalice dilu- ZaMn 20 +1 0,94+0,2
„ate nu poate îi infinit, celpuţin într-un E p-
model cu interacţia pătratică între fluctuații.
VE Sa | .
Bsal-Monod şi Mills [370] analizează dependenţa de temperatură a
susceptivităţii magnetice a aliajelor diluate la temperaturi scăzute (mult . -
mai jos ca temperatura caracteristică 7, sau 14). Autorii consideră, din
NI

motive fizice, că factorul de amplificare venormat a trebuie să existe |

Şi să aibă o valoare finită chiar dacă este imposibil de a exprima această
eanțtitate în funcţie de parametrul de interacţie 5% (sau .7). Parametrul a -
LU

[se determină comparînd prezicerile teoriei fluctuajiilor de spin localizate

"eu datele experimentale. Pe această bază se. calculează dependența, de
temperaturi a contribuţiei impurităţii la susceptivitatea de spin a aliaju-
RA

lui şi se exprimă rezultatele în funcţie de «. Prin această, metodă se

obţine următoarea. expresie pentru susceptivitate magnetică. |

| AT) = VOL — a72/73,]. OVIL14.16),

T
EN

Această. comportare este analogă cu rezultatele obținute în cazul îluc-

tuaţiilor omogene [371]. Aa a
Deşi teoria FSL şi efectul Kondo presupun regimuri diferite a, para,-
/C

metrilor. (SZVn(€r) e 1 pentru primul și SVn(Ep) > 1 pentru al doilea)

în măsura în care valorile 7 sînt mici comparativ cu temperatura, caracte-
ristică cît şi în măsura în care există un timp mare pentru corelaţia, de
spin în celula impurităţii, aceste modele potfi privite ca echivalente ori-
SI

care ar îi mecanismul care conduce la un timp de corelaţie mare. Astfel

relaţia (VII. 14.16) poate fi folosită, atîtla sistemele prezentind iluetuaţii
"de spin localizate mult sub 7, cât şi la sistemele Kondo mult sub T,.. Mă-
IA

surătorile la temperaturi joase privind dependenţa de cîmpul magnetic a

căldurii specifice pentru unele aliaje CuFe [372] confirmă tipul de depen-
denţă. dat de relaţia (VII. 14.16). Astfel utilizînd. relaţia Maxwell între
U

căldura specifică 0 şi susceptivitatea magnetică x în prezenţa, cîmpului

A : 0(0/7)]0H = H923]97* se evidenţiază că pentru 7 < T,, x este
BC

- dat de relaţia (VII. 14.16) cu a = 15. Din măsurători directe a suscepti-

151
 vităţii sub 2 K totuși este dificil de a distinge între o variaţie în 12 gi o.
relaţie de tip x(0)/(7/29 +1) folosită, de asemenea [373] pentru a descrie

RY
datele experimentale. În cazul aliajelor AlMn [374] se evidenţiază o rela- »
“ţie similară cu (VII. 14.16) cu a = 15 şi 74, = 500 K, iar la aliajele diluate -
> AuV [375] a = 2—3) şi 14/=300K. -. Dea ,
„Utilizând modelul “îluctuaţiilor de spin. [376,.377] se calculează,

RA
numărul Lorentz. Acesta, poate da indicaţii asupra situaţiei cînd excitaţiile
ce contribuie la, rezistivitate sint consistente cu fluctuațiile de spin loca-
lizate, postulate [351] pentru a explica dependența; de temperatură alui g.

LIB
“Peoria, similitudinii a lui Anderson a fost extinsă şi la fluctuațiile de
- spin localizate. Hertz [378] a aplicat ideea, similitudinii a lui Anderson la
paramagnoni localizajţi, în regiunea caracterizată prin un cuplaj interme-
diar. Xehe [379] utilizează argumente de similitudine și tehnica de renor-
mare de grup în hamiltonianul - Anderson, pentru limita magnetică a

TY
impurităţii. . Sa e
„_ Beyerlein şi Lazarus [380] au.studiat rezistivitatea electrică a pala-
” diului şi a unor aliaje diluate: PANi sub presiune hidrostatică. Coeficientul

SI
„termenului în.2 a, rezistivităţii este redus odată cu aplicarea presiunii.
„S-a observat; o desereştere reversibilă mare în .rezistivitate reziduală

ER
pentru fiecare aliaj, după aplicarea presiunii. Mărimea relativă a acestui .
efect este de. 4 ori mai mare ca modificarea relativă, de volum... Aceasta,
“sugerează existenţa unui transfer semnificativ. al electronilor d (avînd mobi-
„ litatemică)) lastările s, (avînd mobilitate mare) odată cu aplicarea. presiunii.
IV
i... : În prezenţa unui cîmp magnetice, fluctuațiile de spin ale impurități
sînt suprimate dacă;se formează starea magnetică şi în. consecință ampli-,
UN

ficarea locală, descrește. Doniach [381] a obţinut o ecuaţie intrinsecă pen-

tru susceptivitaitea, locală într-un cîmp extern H, în presupunerea că veci-
- nătăţile locale ale impurităţii nu sînt afectate de către cîmp și că energia
electronilor:în bandade :conducţie a mairicei gazdă are “o formă loreh-
AL

"tziană, Smith [382] a arătat că prima presupunere supraestimează depen-

_“'denţa de cîmp alui «. Shultz [383]a propus o formă funcţională specifică -
pentru dependenţa de cîmp a susceptivităţii magnetice şi rezistivităţii
'de bandă. Cochrane şi colab. [384] au analizat
TR

în funcţie de parametrii
d&pendenţa, susceptivităţii, şi 'rezistivităţii de cîmpul magnetic extern,
“xezultatele compaxîndu-le cu datele experimentale: obţinute pentru unele
ale Ni.
aliaje - a o a Sa
EN

, * Discuţiile”de pînă acum s-au limitat 1; aliaje diluate, deci numai la

"studiul comportării iniţiale -a mărimilor experimentale. Harris şi Zucker-
man [385] au dezvoltat o nouă aproximaţie a fluctuajiilor de spin la
/C

aliajele concentrate ale metalelor de. tranziţie, utilizînd aproximaţia po-

tenţialului coerent (APC)* [386]. Plecînd de la acest model se determină .
“ concentraţia critică pentru apariţia feromagnetismului în sistemul Pă—Ni,
folosind doi parametrii ajustabili. Totuşi variaţii mici în parametrii con-
SI

sideraţi modifică semnificativ rezultatele. Deşi aceşti parametri sint legaţi

- de susceptivitatea matricii, nu. e posibil a-i calcula și deci apar. ca varia-
bile arbitrare: Cu: toate că se obţine o bună concordanţă cu rezultatele
IA

experimentale prin ajustarea celor doi parametri, acest model este oarecum
artificial deoarece se bazează pe o medie a proprietăţilor magnetice ale Pd
şi Ni. Amplificarea fluctuajţiilor de spin, formarea momentului și ordo-
U

“na;rea magnetică apar astiel în mod uniform în alia,j la fiecare poziţie. Ana-
BC

i este-anâlizat în paragraful VII.17e

' coerent
+): Modelul afroximaţiei potenţialulu |
-

152 | | | i
 liza proprietăţilor fizice ale aliajelor evidenţiază
încă că procesele de magne-
tizare sînt departe de a fi unitorme. Murani și colab. [387] au analizat
de asemenea proprietăţile sistemului Pd—NIi. Si

RY
'

VI.148. Fluctuaţii de spin omogene în compuşi intermetalici ai

actinidelor

RA
Verificarea experimentală a, existenţei fluctuaţiilor de Spin în para-
magneţi ampliticaţi prin schimb, în general s-a dovedit dificilă. În parti-

LIB
cular, contribuţiile prezise teoretic la căldura specilică şi susceptivitatea
magnetică au avut un caracter ambiguu [388] Doniach şi Iingelsberge
[389] și Berk şi Sehrieffer [390] au evidenţiat că absorbţia şi reemisia
fluctuaţiilor de spin renormează selfenergia electronică, conducînd la o
masă etectivă amplificată la temperaturi joase. Acest efect se manifestă,

ITY
ca o amplificare a coeficientului: căldurii specifice electronice, care scade
cu creşterea temperaturii ca 75 In(7/7,,) pentru 7 <& 7. |
Metalele pure, ca Pd, prezintă la temperaturi joase susceptivităţii

RS
magnetice amplificate prin schimb, dar este dificil de: separat contri-
buţia fluctuaţiilor de spin de interacţia, electron-fonon Şi deci o comparaţie:
cantitativă cu.modelul fluctuajţiilor de spin este dificilă. Sistemul He? pre-
zintă un termen în 7 In 7 în căldura specifică la temperaturi joase [391]. VE
Pentru metale această comportare nu a fost observată.
- Actinidele pot furniza informaţii de mare interes în compararea
„ comportării experimentale cu modelele existente. În acest context de
NI
multe ori avem un sistem aproape magnetic datorită, prezenţei electro-
nilor 5f la sau lingă suprafaţa Yermi. Spre deosebire de cazul sistemelor
cu elecțroni 4f, stările 5f sînt lărgite datorită acoperirii funeţiilor de undă
LU

Sf, hibridizării 5f — Gd sam ca, urmare a unei interacţii a electronilor f

cu lelectronii de conducţie. Ca exemplu prezentăm rezultatele măsurăt;o-
rilor experimentale asupra compusului UAI, [392]. Susceptivitatea mag-
„ netică prezintă la temperaturi joase o dependenţă în 72 (fig. VII. 5la).
RA

Peste 100 K. susceptivitatea magnetică urmează o relaţie de tip Curie-

Weiss (fig. VII. 51 b) [393]. Măsurătorile de căldură specifică [392] sînt
de asemenea în acord cu modelul fluctuaţiilor de spin. |
T

15 |
EN

PP v

— 3
L
„RR -
16
/C

| z - af

3 Sr ă L_ S
e 12 ,
14 a L
e + (a). 3 (b)
RE e 08—
SI

L 2 ek

: "oa
IA

IS 1 , 0 ] al i 15 25 20
13L Ai
0... „50 100 0 100
U

T2 (K2] a | T4K)
a. | Ă ş A e esf Xdie 4 j . a UA] (a) pP <10 IS,
Fig. VII. 51. — Dependenţa de temperatură a susceplivităţii magnetice a 2 (a .
BC

Linia plină coincide cu relaţia 7 == 14,86 - 10-65 (1 —7,94- 104 72); (b) T>100 [ se observă
E o dependenţă de tip Curie- Weiss.
!

153
 „ i | ]

în figura VII. 52 prezentăra dependenţa de temperatură arezistivig

tăţii compusului N PRhs [394]. După o variaţie în T? la temperaturi joase, -
"urmează, o dependenţă în 7 şi apoi în In 7, prezisă de modelul Huctuaţiilor

RY
.70

RA
60- pp00€
a as

. 000 ” Ş

LIB
-Z s0 off _ N
ă | E în
2% NpRha n Ia
3 a Fig. VII. 52. — Dependenţa
2 30 de temperatură a rezistivi-

TY
2 tăţii la compusul NphRhs.
X Mint
& 20 7

SI
10

ER
__ L_ l 5 LL aa
N 100: 150 200 250 30...
Temperatura (K LI
IV
de spin. Brodsky . [394] a , caleulat temperaturile mi, penţu un număr de
„compuși intermetalici ai actinidelor. | :
Recent; Ursu [395 ]a sintetizat comportarea magnetică aunor compuși
UN

ai uraniului în strinsă legătură cu structura acestora. | i

po
+ | | | |
AL

VIL.15. Modelul „aproximaţia bazată pe configuraţi iionice“

A

Yam Vleck în anul 1945 [396] a sugerat: un model intermediar între

TR

. descrierea Hiesenberg a, reţelei formate dintr-un singur tip de atomi şi

modelul Stoner, admiţind posibilitatea, de a coexista în acelaşi material
diterite tipuri de configura ţii ionice ca 3d9, 348, 3d? ete. Ulterior plecînd
. de la această, idee's-a analizat [135, 397 — 398] tendinţa de favorizare a
EN

unor anumite coniiguraţii a ionilor 8d în metale. : |

În cele ce urmează vom trece în revistă unele previziuni £ale modelului
denumit ,„,aproximajţia bazată pe configurații ionice” [399], pentru analiza
/C

comportării magnetică a aliajelor diluaite, pentru ca apoi să extindem. aceas-

tă discuţie la cazul aliajelor concentrate [400].
Stările impurităilor 3d sau 4f în matrice metalice ze: consideră a îi
de tip ionic și corespund la, configurajii 3d” sau 4f” bine definite. Impuri-
SI

tatea rămîne magnetică dacă energia de stabilizare a stării fundamentale,

relativ la, nivelele aparţinînd unor configurații mai înalte, este mare, com-
IA

parativ cu lărgimea, de amestec. În aceste condiții structura intraconfi-

gurajțională, de. tip ionic, continuă -să fie definită.
"Să considerăm o impuritate introdusă într-o matrice metalică. Com-:
U

“portarea, acesteia poate fi descrisă prin hamiltonianul [246, 327, 399, 400]
BC

Pra bt 3 + 222
(VII.15.1)
154 | A e | !
 N

unde +, descrie interacţiile localizate la; poziţia impurităţii; 3£,

energia
electronilor de conducţie (ce nu interacționează) iar interacţia de
amestec pentru un electron.

RY
|
go
SPion = — Ya + nn DN
— 1) IE intra (VII:15.2)

RA
unde 2 reprezintă operatorul numărului total de elc&troni 3d(4f), Y este
„potenţialul de legătură la poziția impurităţii, Z este partea principală,
a interacţiei Coulomb 34 — 3d și conduce la o. energie, proporţională cu

LIB
numărul de perechi; fistra reprezintă energia de despicare intraconfigu-
raţională, respousabilă pentru cuplajul ZS, nivelele cîmpului electrostatic
cristalin, nivelele spin-orbită ete. - .
„IF are torma, :

ITY
IE n — Ya Ş, (oma c.C, | (VII.15.3)
-: E km , E

RS
unde a;;s Şi aymc sint operatorii de creere şi anihilare pentru electronii 34
Şi respectiv electronii de conducţie. Hamiltonianul Zsa descrie tendinţa, de.
formarea stărilor localizate de tip ionic, ce corespund. la configurații 34”
bine detinite. Interacţia de amestec J£,, caută să distrugă aceste configu- VE
„Taţii, amestecând stările electronilor 3d cu cele ale benzii de conducţie.
„ Astfel, comportarea fizică a impurităţii este dată de competiţia dintre
- aceste două tendinţe. Măsura gradului de/amestec este dată de relația,
NI

(VII.12.53"). inergia Coulomb Z ne dă indicaţii privind mărimea, lui IE on.

În cazul impurităților magnetice (potenţiale) Z > T/2..
lÎn absenţa interacției de amestec, schema nivelelor de energie ale
LU

unei configurații stâbile n este reprezentată în figura VII, 53. Prezentăm în .

aceeași figură și nivelele de energie ale contiguraţiilor (n + 1), despicările
între configurații fiind. €$3” și respectiv €$a). În partea dreaptă a figurii
am reprezentat stările benzii de conducţie ocupate pînă la nivelul Fermi |
RA

1
Er. Distribuţia acestor stări urmează statistica Fermi-Dirac în timp ce
stările impurităţii sînt stări ale unor electroni urmînd statistica Boltzmann
(doar o singură stare este ocupatăîn orice moment). În reprezentarea
T

schematică din figura, VII. 53 sînt de interes numai diferenţele între ener-
EN

'giile stării impurităţii, şi nu valorile lor absolute. Admitem că poziţia,

nivelului fundamental al impurităţii este arbitrară în raport cu nivelul
Fermi. Diferenţa de energie între nivelele impurităţii aparţinînd diferitelor
/C

. ă N nt

i “ ” N dan!
* Fig. VII. 53, — Nivelele - IN
SI

de cnergie ale unui ion | 3d A el:

avind conliguraţie sta- el), “N
bilă n. y ZI |
a
IA
U

„configurații, poate fi măsurată de exemplu prin speetroscopia de fotoemi-

BC

sie prin raze X [401, 402]. Pranziţiile posibile între stările impurităţii sînt
reprezentate prin linii întrerupte (fig. VII. 53).
|
155
 - Să presupunem că. iniţial, impuritaitea, se află în starea fundamentală,
în configuraţi a, necesară €( pentru a avea o configurație n — 1,
n. Energia

RY
corespunde cusituațiaîn care electronul 3d „luat”? de la, impuritate este
„ tramsterat la banda de conducţie . .
gt

RA
e = Ep — (E — E) Er —[—YV + (n — 1) WU]. | (VII.15.4)

“Am notat prin E, şi Ea eriergiile nivelului fundamontăl al configuraţi=- |

„ilor n şi respectiv (n — 1);În mod asemănător

LIB
Eh (Cn 6) ep (o rm) —€p. VIL155)
Dacă Ya = 0, configuraţia n. este stabilă pentru €$), €$* >0.

TY
-Să' urmărim efectul interacţiei de amestec. Pentru aceasta vom presupune
"că impuritatea a fost excitată în configuraţia (n — 1) configuraţia ce nu
"este stabilă. Impuritatea va absorbi în mod spontan, un electron de con-

SI
ducţie, prin interacţia de amestec și va reveni la contiguraţia stabilă n. -
Viteza, cu care are loc acest proces este a I/î, iar. lărgimea, stării cores- .
“punzătoare țimpuluide viaţă este T/2.
ER
Dacă impuritatea (fig. VIIL.53) se află iniţial în starea fundamen-
tală, ea nu va putea efectua o tranziţie de „amestec”, în mod spontan,
A

la un nivel excitat al configurației, dai; fiind: necesitatea conservării ener-

IV
_giei. În nivelele cele mai joase ale configurației stabile, procesele de amestec
în ordinul cel mai scăzut sînti,, îngheţate” ca urmare â; cerinţei de conser-
=

UN

-vare a energiei. Rămîn totuşi procese de ordin mai înalt în care impuri-
tatea ajunge la o altă stare fundamentală a unei coniigurajii excitate prin
tranziţii virtuale. Ca, rezultat apare un cuplaj efectiv între impuritate și
electronii de conducţie analog cu cuplajul de schimb. În cazul impuritiăţi-
lor 3d sau 4f acesta conţine termeni de cuplaj orbitali cît şi de spin.
AL

“Interacţia de sehimb efectivă este

7 =, Pe VIL1546)
TR

| | | EI
ii i a i
(er: 3 (Era.
EN

unde €, =

“Pentru 3 avea, o tranziţie spontană între -contiguraţii, energia de

„excitație.€, trebuie să fie pozitivă -şi totodată mai mare ca valoarea:
/C

corespunzătoare lui T/2 ([/2.< €,). Acest criteriu condiţionează prezenţa

“în stavea fundamentală a; sistemului a mai multor configurații, fie” să pre-
domine o singură configuraţie ionică.
Să reprezentăm condiţia T/2 < €, în planul TD — Y (fig. VII. 54)..
SI

' Pentru T = 0 (impuritate izolată), fiecare configurație este stabilă într-un

interval de valori Y!, intersecţia curbelor. cu axa I = 0. corespunde la
IA

Pr=0, VAN... Pentru T finit, condiţia de stabilitate a configurației este

îndeplinită, mai ușor pentru valori Y” situate în mijlocul zonei de stabilitate
a impurităţii izolate, unde IT < 4/|2. Relaţia T|2 <€, are doar 0: semni-
U

_ficaţie calitativă, deoarece, ca urmare a principiului de incertitudine, nu

apar. tranziţii bruşte, într-un sistem microscopic. Pentru T/2< E. compor-.
BC

tarea; impurităţii se apropie de cea a unui ion izolat. Pentru T>4|2 inte-
racţiia de amestec este puternică şi distruge „schema. de nivele de energie
A

156
 N
4

a configurației. Ne aflăm în regiunea, caracterizată prin fluctuații de spin

(PS).În zonele situate între configuraţiile stabile apar regiuni caracteri-

RY
zate prin fluctuații între configurații (FIO). Degarece în acest caz sîntem

]
ES: PS: FS

RA
LIB
ITY
(o
| Fig. VII, 54. — Diagrama de „,fază” a conliguraţiei unui ion de impuri-

RS
- a „tate.

aproape de zona de coexistenţă a două configurații (de exemplu n și n — 1)

avem fluctuajţii 'spontane între acestea, determinate de interacția de
VE
amestec. Putem să facemo analiză semicantitativă a proprietăţilor magne-
tice ale impurităților în această zonă. Pentru această plecăm de la expre-
siile teoretice ce deserin proprietăţile magnetice ale ionului izolat, îacem
NI
media după cele două configurații şi introducem lărgimeade amestec IT.
stiel, pentru o impuritate aflată în regiunea FIC susceptivitatea magne-
ică urmează o relaţie de forma y! = 0/(T — 7) unde Tu T/2. Pen-
LU

zu impurităşţile din seria 4f, [/2 = 10”2 Joule (= 0,01 eV) şi ca atare este
“dificil de evidenţiat o asemenea, dependenţăde temperatură a suscepti-
vităţii. Pentru impurităţile de tranziţie 3d(T/2 = 101 Joule (1 ceV)),
susceptivitatea magnetică este foarte mică şi variază uşor cu tempera-
RA

tura. Aa
"* Modelul Kondo consideră impuritatea în interiorul zonei de stabili-
tate a configurației. În acest caz poate fi folosit un cuplaj efectiv s — d
T

- de tipul Schrieffer-Wolff. Raportul între temperatura Kondo și tempe-

“ratura Fermi în acordeu relaţia (VII.13.13) (ţinînd seamă că £ < 0) este
EN

SI Ta
— In (4) e1 DE, (VII.15.7)
a Aa Del] În) FI2
/C

„Pe măsură ce ne deplasăm din interior spre graniţa configurației

stabile, temperatura Kondo crește. La apropierea: de 'zona limită, 1 se
va transforma” în mod continuu în temperatura ce caracterizează îluc-
SI

"tuaţiile de spin 7, şi respectiv de cea caracterizind îluctuaţia între con-

figuraţii Tec. Atît 74, cît şi Dc depind de T/2.. a
IA

_. Pentru: impurități de ioni pămiînturi-rare T/27 = 10”5, astfel că

probabilitatea cea mai mare este de a avea 6 configuraţie stabilă ; este
însă posibilă şi coexistenţa acesteia cu regimul caracteristic FIC [103].
U

Pentru o impuritate 3d, ['/2% variază în limite largi astiel încît ne putem
situa, în regiunca, FS, de exemplu impurități în matrici de aluminiu carac-
BC

„terizate printr-o densitate ridicată de stări (deci L mare). În cazul impuri-

tăţilor 3d în matrice constituite din metale nobile, se observă diminuarea

„ : 157
 N

treptată a trăsăturilor caracteristice momentului localizat, pe măsură ce

„ne îndepărtăm de mangan, în ambele sensuri ale seriei de tranziţie 3d.

RY
„ Impuriţăţile! de Mn sînt. aşezate în centrul zonei „caracteristice. configu-

RA
pir 4
a |!
„ij

LIB
0: Fig. VII. 55. — Dia-
A grama de ,,fază” pen-
tru aliaje concentrate
ale metalelor de tran-

TY
| ziție 3d şi A4f.
0 asi SE A

SI
RE i RIE Regim itinerant. Extrem

ER
SC Suprapunere de Configuraţii ionice Si
CS Contigurații. ionice Stabie
IV
_rajiei stabile. (n : = 5), Secvența Fe, Co, Ni i, Cu se deplasează, spre și prin
zona de tirecere între configurații, astfel că: Ni se ailă îîn regiunea cu n =
_=8+ 9 şi respectiv n = 10 pentru cupru. .
UN

În cazul aliajelor concentrate, balanţa, energetică” tnobuiel să,5 includă

„unele aspecte noi. Pentru a realiza, o configuraţie de trecere de la m la |
n — 1 este necesar a transfera un „umăr? finit de electroni la banda de
conducţie. Nivelul Formi va „ereşte” şi astfel conform cu relaţia (VII. 15.4)
AL

7
acest fapt implică, pentru a, realiza tranziţia, o-modificare a valorii lui.
Y'. În plus este necesar să adăugăm: interacţiile ce permit transferul elec-
„tronilor la sau de la ionii magnetici, caracterizate prin W = TpP+|7|,
TR

reprezentînd suma termenilor de amestec şi salt. Discuţia. stabilităţii

configurajiei în prezenţa unei energii W -finiie este similară cu cea făcută
în cazul aliajelor diluate şi condues la” diagrama -de „,tază” redată în
EN

fioura VII.55. Regiunea de coexistenţă a două configurații apare pentru

vapoartie W | mici şi valori Y” corespunzătoare. Se poate arăta [404] că
umplerea benzii de conduceţie are loc astfel încît energia de excitație între
configurații este nulă, astfel că fluctuațiile spontane între două confi&u-
/C

raţii au loc cu o viteză ccWV /h. Ca atare “fluctuațiile. între configurații sînt
de aşteptat să apară în măsură mai mare la aliaje concentrate.
Regimul caracterizat printr- o configurație stabilă (CS) corespunde
la o “comportare localizată, în-care fiecare ion are o structură convenţi-
SI

„onală a nitvelelor de energie de tip ionic. Ordinea magnetică apare ca rezul-

tat al alinierii acestor momente localizate, care continuă, să fie bine defi-
IA

'nite şi în domeniul paramagnetic. În regimul itinerant extrem (RIE) inter-

acţiile de transfer sînt așa de puternice încît schema nivelelor de energie
este distrusă. În analiza, proprietăţilor magnetice se poate. pleca, astfel
U

de la electroni 34 itineranţi și de a trata interaeţiile intra-ionice locale ca

perturbații. Analiza comportării magnetice în regimul itinerant; extrem
BC

evidenţiază posibilitatea, ordonării feromagnetiice, dar este greu de crezut

că acest model, în domeniul feromagnetic dă o descriere realistă a COInpor-

158:
4
 ie

tării maierialelor magnetice caracterizate prin legături tari; ce apar

în
“natură, E Sa
Regimul caracterizat prin configurații intermediare conduce la,
o

RY
comportare magnetică atit localizată cît şi itinerantă. Configuraţiile ionice
continuă să îie bine definite. Există însă şi excitaţii fermionice 3d situate
“Iîngă energia Fermi şi implicând itineranţa. Prezenţa FIC evidenţiază că
nu există momente locale bine definite. Un asemenea, sistem poate avea o

RA
magnetizare spontană, dar aceasta apare ca un efect colectiv, nelocal și
nu €2 0 ordonare a momentelor locale ce pre-există. După Hirst [400]
nichelul pare să aibă o comportare magnetică corespunzătoare cu această

LIB
descriere. a

VII.16. Sticle de spin. Mictomagneți.

ITY
"Într-o masice metalică (nemagnetică) impurităţile magnetice inter-
acţionează prin intermediil electronilor de conducţie, interacţia de tip
RKKY fiind o funcţie oseilatorie Ge distanţă (fig. VII. 56b). Pentru un

RS
aliaj în care ionii: magnetici sînt distribuiţi aleator, interacţiile magnetice
pot conduce la un tip de ordine „de amestec” în care polarizarea, oscilatorie
poate orienta spiniiîn direcţii diferite (fig. VII. 56 a) [405]. La tempera- .
VE
turi scăzute (cîmpul/ extern fiind nul), fiecare moment este îngheţat” în
direcţia corespuuzătoare acestei polarizări. Acest mod de aran Jare a momen-
telor este cunoscut sub denumirea, de sticlă de spin sau sticlă magnetică
[406]. -.
NI
|
| Oua eveşterea concentrației de impurități, ionii magnetici, care ini-
țial erau distribuiţi în mod aleator în rețea şi deci separați, pot să fie gru-
LU

pai în anumite porțiuni ale vejelei. Apar astfel aglomerări mici ale impuri-
tăţilor magnetice care pot da naştere la, „momente gigant”. Aliajul , în
acest domeniu de concentraţie, este denumit mictomagnetic [407 —408].
Prezentăm în figura VII. 57 o sticlă de spin cu aglomevări de tip micto- :
RA

magnetic, pentru o matrice conținînd 10%, at ioni magnetici [409]. Dacă

la concentraţii” mici de impurități ionii magnetici vor fi izolaţi, odată cu
creșterea, acestora apar aglomerările caracteristice, delimitate în figură.
T

'Pholence şi 'Pournier [410] definesc domeniul de concentraţie a

unui aliaj de tip „sticlă de spini”. Acesta este caracterizat prin faptul că
EN

proprietăţile magnetice și termice pot fi reprezentate prin relaţii de similitu-

dine deduse din modelul de dilataţie [411]. Pentru concentraţii în impuri-
tăţi mai mici ca, o valoare caracteristică a aliajului, ex, ne situăm în dome-
/C

niul analizat în paragratul VII. 14 (efect Kondo).

| Susceptivitafea iniţială a; aliajelor de tip sticlă de spini prezintă
un maximum corespunzător unei temperaturi 7, ce depinde de concen-
traţie. Ca exemplu prezentăm în figura VII.58 unele rezultate obţinute
SI

în studiul aliajelor Aufe [412]. La temperaturi foarte joase 7 < 1,

în anumite domenii de concentraţii, susceptivitatea magnetică este aproape
IA

independentă de conţinutul de fier. De exemplu, în cazul aliajelor Aule,

această comportare este observată între cz, şi 1% at Fe [410, 413].
Concentrajţia, critică cr, de la; care susceptivitatea iniţială descrește este
U

cuprinsă între 350 şi 570 ppm Fe. O altă metodă de deterniinare a con-
centraţiei critice e; ar corespunde cu valoarea obţinută pentru Tu = Pa.
BC

Pentru cazul particular analizat se obține c4, = 400 ppm Fe. Definiţia

„159
“de mai sus rezultă din analiza dependenţei de concentrâţie a temperaturii
„n de Fe, Valorile
ordine Das.
<1%at TD depinde modifică în jurul lui ex. În domeniul ca, < 0
TD se liniar
de concentraţie (fig. VII.59). În această

RY
t

RA
„910.0 0:00: a
o.p.o oi0.00 N

Xa Pi
! LS
o 009 0.0 |
„6.0 :0:0 o oo.
Fig. VII. 56: —:Orienta-

LIB
a 00000.0 rea momentelor magnetice
como ooo: într-un aliaj diluat (a), con-
0.0 0.000 seciriță a -polarizării: elec-
tronilor de conducţie b)....
900 oo op

TY
o 00.000
o o o ? 9 0.0
„0 00 00.0 o.
to

SI
poe

R
. , ,
> LII
'

„zonă de compoziţie proprietăţile măgnetice pot fi reprezentate printr-o. | VE

- xelaţie de. similitudine. Pentru a analiza această comportare vom pleca
de la un. hamiltonian de interacţie de tip s-d dat de relaţia; (VI1.9.26)
so
Pai

o 9.09000000390990500000cveva:
NI
970.00 :oto
000.0c0eooooovecevaco
200oo0oveocoeu
ecoeoaooeeco

D'opreoocecoohoohooheoooeovo:
o p'oppe oo gooo00oocosoo0ogooee
pop 0 so oooeeoooooooooogoofi
LU

A a 3pâoooooncooRooRootooooooae.
90099900 9990990900009c00900e0
000900990990600o909acodihose. ...
0coo00oeocha000o%eoooskwoteo
mo 00000 00009040a0900odmoebe
de os foocooooiT/ivnoneocowozbo
0ccchoooogfafoocoldossoecoo
RA

990
os000000.6000connovv3.eoceo

Fig. VII. 57.
| spini cu aglomerări micto-
D220 9 s0.00ceooobovocoooeascov:
Nuis o sovoooocooonoethaovose $ ”
— Sticla de
ARI o oooomosocoteoaaossni o 3.
do vooooveacososocoloooeoes
eovoooooesokooooeoeovooooeoco
d,

avind: 10%. at
99

, "magnetice
8sa-0oteveeooao.
NT

"0000908200000
impurități. ho o e ciao ocooooooseygoecăoh-
eo 0 co o, o20000p00000eco0oe i
so aadme o occootâicocevesteso
ovesotbioocoootooceoastooce
0e2009%0005000e0Roooeo9vs0
e

OA
ooveoeosseseeenosaosaee
CE

io
20%o000oto0aoceceeoooaose
3

oiooco fovonooeaeno pa-aoeooeo

$mo9sevohoosoaooonotvtieoeoe.
Jo 3c02v9006o0oeocoebhhhebooto
aomoanes0ooooojfocă, ooonpecoo
o00.990359e0e00ecobiDdwelootoe.
/

7 oco ev 3039 pj29300cooeeoeooooe

SI

Lu = Fulr) SS. Pentru a; - simplifica; discuţia, vom. considera că. la

Ţ = 0 X, toţi spinii sînt orientaţi după aceeaşi direcţie (considerată; ca;
IA

axă 2). Folosind aptoximaţia cîmpului, molecular, în relaţia (VII.4.7),

_xrom înlocui S$, prin (S2). În 1 calitate, în cîmp nul, apar direcţii de
"uşoară magnetizare ;: rezultatele par. însă să nu fie modificate în mod
U

semnificativ în cazul cînd nu folosim această ipoteză. Distribuţia câmpurilor

- (Er) este dată de P(Elar) AH. Aceasta ne dă probabilitateade a avea
BC

„pe'o poziţie a reţelei un cimp molecular cuprins între Ha și Ha + di.

460 . N
Ca; urmare a dependenţei, interacţiilor de schimb de distanţa; Fi r”3, se
poate arăta [414,415] că această, probabilitate nu depinde decit de He
Şi Că p(Kla4) este dată de o formă; cvasilorentziană,

RY
AB) = = ar pr CVIr6.

RA
LIB
ue.nt/emă 1102”

TY
Fig. VII. 58. — Susceptivi-
tatea în cîmp mic funcţie de
—>X

temperatură, pentru aliaje

SI
Aulte, avind concentraţie în
fier 1% at<c< 8% at.

ER
IV
UN

li) 4 X max
VTIŢIII

AL

A X max » a
SR | a A 4 . | | |
a o Cmax
| A . Se
1002 „+ (59I8T) Bo. | SE
E „.0 Efect Mossbauer.
R

L ceSbot
r | i DE
NT

10 Ty.€ gr 4 Rig, VI 59. — Depen-

TTIŢITTIŢ

" denţa de concentraţie a

j temperaturii de ordine Tar
|
j
4 |
CE

]
|
TITU

„Ti |
|
01 A tu ul oa aburul La him 1
"001 Cu 04 - Cs: 10
/

2 Concentrația le/aat)
SI

unde A reprezintă, o: constantă ce, caracterizează lărgimea distribuţiei.

Jlomentul magnetic 2us( Sp) depinde de cîmpul total E +H,, şi
IA

de temperatura 7. Această, comportare este descrisă prin uneia” Brillouin

Sete2), argumentul e al acesteia fiind .
U

_ Ha +E_ = Eufe + Ele | (VIL.16.2)

BC

e a Mai
Ip lp'T

"11—0,. 762 | ” - | 161

 În acord cu discuţia; de mai sus, putem deci conchide [411] că pro-
abilitatea, de distribuţie depinde ds Hale, Hje și le

RY
HE E D= i (d
Hu, Ra.
ET ) "(VII.16.3)
e cec G

RA
„Dacă energia fluetuaţiilor termice este de ordinul lărgimii. distribu-
” iei p, fiecare moment se va; aila, într-un cîmp local definind o tempera-
tură de ordine proporţională cu ce.
Pe de altă parte, magnetizarea, sistemului este

LIB
M = Xeţ Pa HI, D u.Bs | robi Zar + 21) | AZLir, (VIL.16.4)
a —00 E

TY
unde yu. reprezintă momentul magnetic iar „Ne concentraţia de impurități.
În acord cu1 relaţia (VII.16.3) avem |

SI
AL a pi (= a) E (VII.16.5)

R
C Cc | G | |

- Sau |
VE 7 E | /
NI

= A aril *
4
al)
LE C =P'
fe(2 1)
o]! .
|(VIL166)
(CV
LU

deci x este independent de ce în aceste coordonate reduse.

Pentru a exempliiica această comportare, prezentăm în figura
VII.60 susceptivitatea. magnetică în funcţie de Tje pentru unele aliaje
RA

" AuMn [341]. În limita, erorilor experimentale susceptivităţile magnetice

„sînt aranjate pe o curbă universală. Scăderea; susceptivităţii magnetice
în apropiere de ai, poate fi justificată considerind o distribuţie lor entziană,
(VII. 16.1) pentru p(Ha) şi presupuniînd că toate impurităţile care simt” -
NT

un cîmp Ha < Ax (unde Hy. reprezintă cîmpul necesar pentru a induce

un moment: magnetic pe impuritate) prezintă o dependenţă de tempera-
tură a susceptivităţii de îorma
CE

_ 1 | |
Ap VIL16.7)
TD la E Ă .
&
/

Limita inferioară a concentraţiei de impurități Cr determinată

SI

“astiel ca Tu = Iu are semnificaţia, că lărgimea, distribuţiei p(H,), calcul -

lată în presupunerea că toate impurităţile sîni; magnetice dacă ce = cu,
IA

este de ordinul HA [410]. Dacă concentraţia de impurități descrește sub

Cu, fracțiunea de impurități aflată în cîmpul Hu < Hu, creşte şi ca atare
distribuţia »(H,) este modificată în mod sensibil. Pentru concentraţii
U

„mai ridicate, proprietăţile aliajului diluat deviază comparativ cu cele

descrise prin o'relaţie de similitudine. Comportarea la concentraţii ridicate
BC

poate fi justificată (în presupunerea că ionii elementelor de tranziţie sint

162
 distribuiţi aleator) prin limitarea drumului liber mijlociu al electronilor
de conducţie de către atţomii 3d dizolvaţi în matrice. Astfel 'zona inter-
acţiei REKY este redusă Şi deci temperaturile. de ordine sint mai mici

RY
pr "Ț TOTI [TIT TTIŢOINȚI rTŢII TIT

aan 20|

RA
30: po Ă a 216 —
= |. a 3
E a C moost PP 7

LIB
e, L_ 9 521 —
a = o 105
Tig. VII. 60. — ' Depen- & 1,0 E=
dența de 7/c a suscep- Q E . =
tivităţii magnetice Ja = — TI
unele aliaje .AuMn. . L_ i

TY
Concentraţiile în Mu sint L i al
date în ppm |
ti Di "2

SI
E o =
- EN 40 “7

, mă we ”]

ER
, - | SI aa Mo . 7
Î- oo Lu aul a lol a aul Ai
i, „0001. „001, W ., 10
IV
Tic K/ ppm Mn]
UN

|" [ah]. Pe de altă parte modelele ce consideră distribuţia cimpului molecu-

| lar în domeniul a, <e< Cn, folosesc aproximajţia, asimptotică a inter-
acţiei RKKY. La concentraţii mai mari această aproximaţie nu mai este
corectii, o parte din atomi putînd fi vecini de-ordinul unu.
AL

Să analizăm comportarea magnetică a; aliajelor cu concentraţii de

impurități mai mari comparativ cu o valoare critică ce; (concentraţia;
maximă la care sînt: valabile relaţiile de similitudine). Să exemplificăm
R

aceaştă comportare pentru. cazul particular al particulelor de cobalt par- .

țial oxidate. Meiklejohn [416] atribuie proprietăţile magnetice ale aces-
NT

tora, interacţiilor între cobaltul feromagnetic, şi oxidul de cobalt antifero-

| magnetic. Se presupune că temperatura Curie 7,, a fazei feromagnetice
este mai mare ca temperatura Neel, In a fazei antiferomagnetice. Dacă
asupra celor două faze acţionează un cîmp magnetic ridicat, la, tempera-
CE

turi situate între 7, şi Ta, spinii particulelor feromagnetice vor fi aliniaţi

în cîmp. În cazul când materialul este răcit sub 7, spinii oxidului de
“cobalt aflaţi în planul, situat la interfața. cu feromagnetul vor fi aliniaţi
în mod feromagnetic, în. timp ce în planul următor “direcţia spinilor este
/

antiparalelă comparativ. cu primul etc. După ce antiferomagnetul este

SI

complet ordonat, antizotropia magnetocristalină împiedică: orice modifi-

care a direcțiilor spinilor, ca urmare a interacţiilor magnetice în lungul
IA

suprafeţelor lor “de separare. Acest model (al anizotropiei schimbului)

poate explica calitativ unele trăsături caracteristice în comportarea mag-
netică la temperaturi joase şi «anume curba de histerezis deplasată ȘI
anizotropia unidirecţională în starea răcită în cîmp.
U

Curba de histerezis-deplasată şi anizotropie unidirecţională la tem-

BC

peraturi joase. după călire, caracteristice sistemului avînd două faze

Co—Co0 au fost observate și în alte sisteme [107—408]. Astitel un număr
-
2 | 163
 mare de soluţii: solide ca Ni—Mn [417, 418], (NiFe),Mn
O . (4197, Co Mn
[420], Cu— Mn. şi Ag— Mn [421—428] au proprietăţi magnetice similare
cu „acelea, ale sistemului Co—Co0. Printre soluţiile. solide care prezintă

RY
efecte ale anizotropiei de schimb, în anumite domenii de compoziţie men-
ționăm Fe—A1 [429], AusMn dezordonat [430], V—Mn [431], Au—Fe
[412, 432—436], Cu— Fe [437], PA——Cr [431, 438], Rh—Fe [439], Mo—Fe
[440], aliaje ale ytriului şi scândiului cu pămînturi rare [441] etc.

RA
„_ Comportarea; sistemelor de mai sus este descrisă de Kouvel [423]
considerînd ansambluri de domenii incorporînd: perechi de regiuni fero-
magnetice şi antiferomagnetice (în soluţii solide avînd 'o. singură fază)

LIB
acestea, interacţionind între ele. Pentru caracterizarea, comportării. alia-
jelor cu conţinut ridicat de impurități 3d care prezintă un “amestec de
interacţii feroma:gnetice şi antiferomagnetice s-a introdus termenul de
mictomagnetism 31, 406]. Comportarea magnetică a maierialelor de tip

TY
sticle de spin-mictomagnetice amintesc de “mâgnetizarea, remanentă; a
monodomeniilor fero- şi antiferomagnetice studiate de Neel [442].
„Aliajele mictomagnetice Sînt superparamagnetice la temperaturi -
ridicate. După răcire, orientările spinilor îngheață (sau sînt fixate) tără a

SI
apare o ordine magnetică de rază mare de acţiune. Aceasta dă naștere la o
„istorie termo-magnetică şi efecte dependente de timp, fenomenele fiind.

R
însă mult mai complexe decît în cazul sticlelor de spin.
RĂI exemplificăm această comportare ainalizind rezultatele experi- VE
mentale obținute în cazul aliajului mictomagnetie AugsMno2 [408] (fig.
VII.61). Se observă că. sub 'o anumită, temperatură, magnetizarea tinde
să se apropie de o valoare constantă, dacă proba e răcită în
NI

„câmp . magnetic. Pe de altă parte, dacă proba este răcită în câmp nu]
]a o temperatură joasă şi apoi. măsurată, în cîmp constant HI , prin creş-
terea; temperaturii, magneţizărea, iniţial va: creşte şi va atinge o valoare
LU

maximă la 74, care depinde de cimpul H. La temperaturi . mai ridicate ca

Ta magnetizarea va avea aceleaşi valori ca și înainte de răcire, Similar
cu sticlele 'de' spin,magnetizarea la temperaturi 7 < Iu Du este deter-
RA

minată numai „de valoarea, instantanee a temperaturii, ŞI câmpului, această

2 15fta
NT

i | IPSEN. | a
CE

ERIE Oriana AR N a ; ii
SI
1€ x . “Big, VIL. 61, —Depen- i
Si | . „| denţa de temperatură a
2 po RN magnetizării - aliajului - e
m Au 20% ati Mn, e i
e Moe ii A răcit în cimpul H, ia
/

STI — — „4 răcit normal.;.: |

SI

| a £ | „ , _ aj PR - i

ÎN A | H:037k0s] N Mi î
Pc Ra „a gi
IA

a
O |
ȘO
î . —
100
T KI
isp i: Si
U

depinzind şi-'de. istoria, termomagnetică a: probei. Temperatuia,, Ta la

BC

care efectele istoriei termomagnetice devin observabile, depinde de cim-

„pul folosit: pentru măsurători. Magnetizarea,: într-o anumită, zonă de tem-

| 164 i , . ” , A ”
 peratură sub Ta, variază de asemenea cu timpul, urmărind modificările
cîmpului aplicat [443,444]. La temperaturi mai mici ca; 7, apare rcma-
-nenţa. Magnetizarea, .este dependentă de timp, ca de exemplu în cazul

RY
438

RA
ip .- | - pe i

ae ie i 436| aa

LIB
„Fig. VII. 62: — Depen- S .
„...denţa de timp a magne- : 2 aehee?
tizării la 4,2 K, la alia- E ee?
„jul Au + 45% Fe pre .. ,
" lucrat lacald, - : 434 aa
| „0%

TY
a.
*
. € ”

A "43 . . Ă . ” | :

SI
23 4
Timp lore)

aliajului:Au +5 %, Fe prelucratla cald [433] (fig. V1I.62). Se constată o

creştere a magnetizării funcţie de timpul scurs de la aplicarea cimpului
magnetice ce are/o valoare de 1: 10% A/m (12,6 k0e). |
ER
IV
: În această zonă de temperaturi comportarea observată este asemă-
nătoare cu accea a unui sisteni ,viscos”” şi a fost explicat de Bcek și colab.
UN

utilizînd modele relativ simple [431, 407]. Se consideră că în aliajele micto-

magnetice tipice, aglomerările magnetice reprezintă aproximativ 1% din
| volum. Momentele magnetice individuale ce 1ămîn în afara .acestor aglo-

| magnetice şi matricea; de sticle de spin îngheţată”, la temperaturi suficient

merări,:pe măsură ce temperatura scade sînt „ingbeţate” urmind âirceţii
distribuite aleator. Ca. rezultat al interacţiei de schimb între aglomerările
AL

de joase, oscilaţiei în direcţiea momentelor aglomerării ca urmare a; agi-

taţiei termice îi este opusă o barieră de potenţial €. Un cîmp de inducţie .
R

B — ugH poate roti momentele gigant ale aglcmerării în etape succe-

sive. În aceste condiţii medilicaxca în timp a nagnctizării este cată de
NT

AU (: ———————
E—uB )
——ap > AD)f(M)ex |
= E | „A
„ (VII.16.8 )
CE

- unde f() tinde spre ze1o cînd nagnctizarca sc azicpic cc ultina alcare
M,, corespunzător temperaturii T şi cimrului B considerat. |
/

Integrînd relaţia (VII.16.8) între limitele JM, pentu îi=0 și M

SI

la timpul t avem a
May ._: 4 5
(. SI (-S2)ţ dt, 2 OVILL16.9)
IA

a PUD) la] Jo |
U

FU) — PU) = top (==Ip)1 . (V11.16.10)

BC

„165
 - - *

În cazul aliăjelor Cu—Mn (443, 408] datele experimentale eviden-

țiază, că P(M) = (MU — MM). Timpul 7 necesar -pentru ca magnetizarea;
şă se modifice de la valoarea J/, la JM, nu depinde de P(M) şi este pro-

RY
porţional cu exp | — E —uB ) - Cu creşterea; temperaturii 7, scade
e ha Pf
exponențial, astfel încît la temperaturi mai mari ca 7, magnetizarea va

RA
depinde numai de temperatură şi cîmp. Luînd în corisiderare şi variabila;
cimp magnetic H, se vede că t va scădea odată cu. creşterea cîmpului
extern, aceasta „echivalind” cu -o deplasare a lui 7, spre temperaturi
joase. Valoarea lui 7, pentru H —> 0 defineşte temperatura; la, care dispare

LIB
remanenţa ('7,). În ipoteza că (H, , €) sînt egale, 7, va scădea pe măsura;
creşterii momentului magnetic al aglomerării. Prin călire, dimensiunea,
aglomerării va creşte și astfel 7, se deplasează spre temperaturi mai
joase. Da | |

TY
La temperaturi 7 > 7, bariera de potenţial € nu este suficientă
pentru a; împiedica; oscilația momentelor magnetice ale aglomerărilor pe
. perioada de timp în care se fac măsurătorile. În acest caz magnetizarea

SI
urmează o lege de tip Brillouin. La temperaturi destul de mari, matricea;
de sticle de spin nu mai e îngheţată (dispare bariera, de potenţial €) şi
comportarea aliajului devine superparamagnetică. 3

R
La temperaturi scăzute kpT < (€ — uB), momentele aglomeră-
VE
rilor magnetice sînt „îngheţaite”, ca urmare a interacţiilorcu matricea de
sticle de spin îngheţată. Anizotropia magnetocristalină a aliajelor de
„Cu—Mn. [445] este însă nulă, Ca urmare, se presupune, că direcţiile de
„uşoară magnetizare locăle sînt orientate în mod aleator. În consecinţă
NI

în absenţa cîmpului magnetic, odată cu răcirea probei, momentele gigant

vor îi orientate la întîmplare şi nu apare un cimp _remanent la tempera-
LU

turi joase (fig. VII.63) [426]. „Curba de histerezis” deplasată apare ca

Urmare -a remanenţei unidirecţionale la temperaturi joase, după kăoirea
în cimp magnetic: Remanenţa unidirecţională reprezintă momentul 'to-
tal al aglomerărilor magnetice aliniate în timpul răcirii. Magnetizarea;
RA

aglomerării va; creşte cu cîmpul magnetic aplicat în timpul răcirii, pînă

la atingerea saturaţiei. a aa
2 3Ţ H=12,6k0e
NT

3
v 2+ . | ,

> .

Ea >
| Hz H=0 Fig. VIL 63.— Depen-
CE
i
-

- , denţa de cîmp a magne-

505 Măi25% la adiajul Cu +
i Mn, răcit în: cimp
| . să 10 , 15 17 = OşirespectivIl= |
2 H (kOe)lx75-10A/mi = 12,6 kOe (x .79,6:
/

1 Aa - 103 Am).
SI

. PO ad

E po “ ia
IA

>. Măsurătorile prin difracție de neutroni [446; 447] arată că în aliajul

U

CuzsMnss răcit lent sint regiuni ordonate atomic avind un ,„diametru”

mediu corespunzător la; 3 lungimi de celulă unitate. Aceasta, ar corespunde
BC

la aproximativ 27 atomi de Mn aflaţi într-o regiune ordonată, sau un

166
 moment gigant mediu la 300 K de 108 ua, în cazul cînd atomii sint ali-
„niaţi feromagnetie. Valoarea de 140 pp determinată din datele magnetice
[426] imediat sub temperatura de 300 K este în concordanță rezonabilă,

RY
cu dimensiunea; estimată a regiunilor ordonate cristalografic. Pare astfel
că aglomerările magneticeîn acest aliaj corespund cu regiunile ordonate
atomic. Datele experimentale evidenţiază că aceste aliaje nu sînt antifero-
„ Magneţi clasici chiar pentru 70% at Mn

RA
[448, 449). |
Ford și Mydosh . [424, 427, 435] şi Schielling şi colab. [450]
studiază: comportarea aliajelor unor metale de tranziţie 3d în matrice
nemagnetice ca AuFe, AuCr, AuMn, AsMn, CuMn, în domeniul de con-

LIB
centraţie 0,5 la 10% at impurități magnetice. Se evidenţiază că rezistivi-
tatea acestor sisteme prezintă anumite trăsături comune :'un maxim bine
definit la temperaturi înalte legat de formarea; aglomerărilor, un termen
liniar în temperatură, la temperaturi apropiate de temperatura; de ordine

TY
(aglomerări „îngheţate” avind momentele orientate în mod. aleator),
iar 4a temperaturi joase o lege în 7% datorită excitaţiilor localizate.
Pînă, în anul. 1975, au existat puţine lucrări teoretice care să justi-
fice comportarea aliajelor de tip sticle de spini, acestea analizînd numai

SI
domenii de temperatură limitate [342, 414, 415]. Klein și Brout [415]
au analizat comportarea magnetică a acestora cai rezultat al distribuţiei

ER
aleatoare a unui cimp intern unidimensional avînd probabilitatea p,(Har)
astiel că p.„(0)cT, unde e este concentraţia de impurități. a
„ Edwards și Anderson [451] au -propus un model teoretie pentru
IV
sticlele de spiniîn care interacţiile între spinii ionilor introduşi în matrice,
oscilează în sâmn, funcţie de distanţă. În acest caz apare fero- sau anti-
feromagnetismul, starea fundamentală fiind dată de situaţia în care spinii
UN

sint aliniajţi în direcţii bine definite, orientaite însă în mod aleator. Existenţa;
unor direcţii preferate afectează orientarea spinilor conducîndla un maxim
în susceptivitatea magnetică la 'o temperatură critică. Modelul.a fost
extins [452] considerînd interacţiile de schimb distribuite gaussian însă
AL

în jurul unei valori medii diferite de zero şi considerînd natura cuantică

a spinilor. Binder [405] combină acest model cu conceptul de aglomerări
Superparamagnetice, îmbunătăţind concordanța cu datele experimentale.
R

„Smith [453] dezvoltă un model pentru aglomerări magnetice în sticlele

de spini și mictomagneţi în- scopul de'a prezenta-o descriere a acestora
NT

independentă de model şi de a evidenția; modul cum tranziţiile sticlelor

de spin observate prin măsurători ale susceptivităţii, în cîmp mic, sînt
consecinţa; unui tip particular de comportare superparamagnetică a aglo-
CE

merărilor individuale, Kaneyoshi [454] prezintă un model pentru sticle

de spini, folosind conceptul. de “cîmp efectiv. “
O sinteză de date privind proprietăţile magnetice analizate folosind
modelele prezentate mai sus a fost dată de Mydosh [455], Heber [156]
/

Anderson [457] 'și Binder [405]. - -

SI

VU,17. Aproximația potenţialului coerent (APC) la studiul

IA

„proprietăţilor magnetice. ale aliajelor

VII.17.1. Consideraţii generale |
U

1 În prezentarea modelului de bandă rigidă (paragraful VII.10) am

analizat totodată și limitările acestuia, rezultat al faptului că nu poate
BC

descrie ansamblul proprietăţilor magnetice ale aliajelor. În cele ce ur-

, 167
 mează vom disouta un alt modal cara reproduce în general bine comporta- -
rea obsarvată exparimental a acestor sisteme. .. . a
| Lang. şi Ehrenreich [458] au propus un model al. ;,polarităţii mi-

RY
nime”! în care se consideră un transfer mic de sarcină între. atomii con-
stituenţi ai cristalului. Modelul polarităţii minime :presupune că după |

RA
Fig. VII. 64: — Mediul efec-
„tiv. Cercul hașurat şi punc-
tatreprezintă un atom avind

LIB
un potenţial coerent ce ca-
racterizează - mediul - efec-
. tiv, -

TY
aliere constituenții păstrează contigurajţiile atomice. respective (de exem-
plu 3d!4s pantru cupru: și 3445 pentru. nichel). Astfel, spre deosebire de
modelul de bandă rigidă, unde fiecare poziţie are un însemnat caracter

SI
ionic, modelul: polarității minune implică neutralitatea sarcinii locale.
„_ Pentru cristalele perfecte, - analiza proprietăţilor : sistemului se

R
reduce, în acord. cu: teorema Bloch, la rezolvarea ecuaţiei Schrodinger
într-o celulă unitate. Acest lucru nu mai este posibil
VE în sisteme dezordo-
nate structural, respsctiv la aliaje avînd o structură cristalină pericetă
în care nodurile reţelei. sînţ ocupate însă în mod aleator de diferiţi atomi:
constituenți ai aliajului. În acest caz metoda potenţialului coerent se
NI
dovedește deosebit de utilă. Potenţialul coerent reprezintă un potenţial
periodic care permite calculul proprietăţilor unielectronice în sisteme
dezordonate. cristalografie. Potenţialul coerent se alege astiel încât) să
LU

aibă proprietăţile de simetrie ale reţelei cristaline a aliajului, deci să

neglijeze diferenţa, între natura atomilor constituenți. Mediul efectiv se
deterinină astfel ca fluctuaţia potenţialului să fie în medie nulă. Astiel,
RA

această metodă este analoagă cu aproximaţia cîmpului molecular în

magnetism, situaţia fiind explicitată în figura VII.64 [459]. Să conside- |
răm că în fiecare nod al reţelei cu excepţia unuia, un atom are poten= -
țial: coerent; „încă? necunoscut. Pentru un aliaj binar un atom în nodul
NT

respactiv (poate fi A sau B) se poate găsi cu probabilitate 2 şi L —.2

(reprezentind, concentrațiile constituenţilor). Astfel,- problema se reduce
la aceea a unei singure impurități într-un mediu efectiv şi. se rezolvă
CE

exact, odată ca s2'spacifică mediul efectiv, definit prin potenţialul coe-

rent. Potenţialul cozrent s>: determină în mod solteonsistent.: , -
/

* VILTZ2, Potenţialul coerent

SI

Aproximaţia potenţialului cosrent s-a dezvoltat plecînd de la feo- . -

ria împrăștierii multiple în aproximația „unei poziţii” [460]. Să notăm
IA

„prin ZF hamiltonianul aliajului cu N. poziţii echivalente pentru o configu-

nație dată. Dacă cunoaștem funcţia Green uniparticulă atașată hamilto-
rianului 2Z, putem determina toate proprietăţile unielectironice ale siste-
U

mului. Funcţia Green corespunzătoare hamiltonianului 2 este

BC

Mp OIL)
168. |
 Hamiltonianul 3 deserie o configuraţie dată, de atomi A şi B (pen-
tru un aliaj binar). Sînt însă mai multe configurajţii microscopice ale ato-
milor, corespunzător unei concentraţii date a aliajului.N6 interesează,
deci funcţia Green, mediată pe acest ansamblu de configurații posibile

RY
ale atomilor. În acest caz funcţia, Green ce determină. observabilele uni-
particulă ale: sistemului este | e m

RA
ca) = ce PI AOVITA72)
Cunoscând (G(=)) putem determina densitatea de stări „(€)

LIB
1(€) = (n) mare (GE +10) —OVIL17,3)
şi deci toate proprietăţile uniparticulă ale sistemului. : |

TY
Spre deosebire de G(-), <G(-) > are întreaga, simetrie a reţelei „goale”
„& sistemului. Hamiltonianul efectiv 27, care caracterizează cristalul „me-
„_diat” (în care nu mai există diferenţe în natura atomilor) se poate defini
prin relația. . e.

SI
e e
| CG(2)>) = (PI. n VIT1T,4)

Calculul lui v(€) se reduce astfel lo, determinarea lui Z,y.

Fie (2), prima aproximaţie pentru hamiltonianul efectiv exact ER
Cer, care are întreaga simetrie a reţelei. Funcţia, Green atașată operatoru- -
IV
lui (2) este a “ | |
po | RO= (VIL.17.5)
UN

Din teoria, împrăștierii inultiple [460] sît cunoscute relaţiile

EG = BI RU —FXKQ5. i OVIL1T,6)
AL

Ma Notând prin T matricea, de împrăștiere, avem |

R

a CO) = RI BREDDR 0 OEILATA)

NT

Relaţiile (VIT.17.6) și (VII.17.7) ne permit exprimarea. hamilto-

nianului efectiv exact. ,. . a
CE

| Pup FATAL RDI (VIL17,8)

“Relaţia de' mai' sus poate fi folosită în două moduri: (a) se stabi-
/

lește /.. din considerente fizice și se calculează (7(97)) şi deci şi IP.

SI

Această metodă nu este selfconsistentă.şi poate fi utilizată numai în

domeniile în care anumiţi parametrii iau valori limită ; (b) se pune condiţia,
IA

CDU) 02 ONIL179)
U

Din aceasta, se obţine o valoare J/ care conform cu ecuaţia (V]I.17.8)

este. chiar Y = JP, : Aceasta, reprezintă o metodă selfconsistentă. În
BC

acest mod definim o reţea regulată, în care un potenţial pînă acum necu-

169
 “ noscut, este „situat! în fiecare poziţie. Electronii se presupun a se propaga
prin mediul efectiv ce urmează a fi determinat, caracterizat prin
R= (e —X)!, şi propagarea este modificată prin. fluctuaţia aleatoare

RY
a potenţialului la fiecare poziție. Modificarea mediei este dată prin
(VIL.17.9) şi această ecuaţie determină pe Y. Aceasta reprezintă în apt
aproximaţia potenţialului coerent.
Metoda împrăștierii multiple poate fi folosită, în cazul cînd. poten-

RA
ţialul pariodic variabil ( — %). sa poate descompune într-o sumă după
Y reprezentind. contribuţiile tie ărui atom împrăștietor asociat poziţiilor
a. În acest caz avem. ... = |

LIB
| razi aa „OWIE.11.10)

- Din zelnţile G = A + RE — A) G și G=h+ RILE obţinem.

TY
ma y ru + RD) „CAL. IA)

SI
„Yom descompune şpe T într-o sumă după contribuţiile provenind.
de la „împrăştietori”? individuali :. |

R
730 VE OLT A2)

ATU RX0) o AYIL17.18)

NI
LU

Tntroducînd matricea de împrăştiere 7,=Y(l—RY a în ca zl

cînd, numai: potenţialul din nodul n ar îi perturbat, respectiv 3 ar fi
diferit de numai pentru contribuția din nodul 2, avem |
RA

7, = Ya + Br) a OOILIT14)
„Dacă ceilalţi atomi vecini contribuie; şi ei la icprăştiere: (cum
NT

VL), TI, se va înlocui prin 0, matricea de. pr ere a nodului 7

care include ȘI influenţa vecinilor. Utilizind relaţia 7 = TD al — RY)
obţinem. :
e = 7, 27 0 — 273 2 pda
/ CE

| "CVT. 17. 15)

SI

Deci, intensitatea corespunzătoare unui atom împrăştietor din

aliaj, 0, se obţine ca un produs între un factor care dă intensitatea, ele- :.
IA

mentului împrăştietor izolat şi un factor care exprimă transformarea un-

dei incidente la poziţia n, într-o undă efectivă datorită împrăştierilor
multiple din aliaj. În acest, caz
U

7 = 3 7, + z TR ŞI Da... (VIL.17.16)
BC

: „MEN a „”

170
 Mediind pe ansamblu relaţiile (VII.17.12) și (VIL.17.15) obţinera
CP) SQ „OVIrA7.47)

RY
unde N a | |

RA
<Q, > — < TU + R 3, 0) = |
- - | . m-En . " | |

SLI + RY (On) + TR ŞI (0 — (Om). (VIL11.18)

LIB
, ma , mn. „-

Primul termen reprezintă efectul undei mediate „svăzute” de ato-

mul 2, iar termenul al doilea, fluctuaţia undei efective, care, în aproxima-
ţia de faţă o vom neglija. În acest caz obţinem pentru (Q,) expresia

TY
0 CTDU+ 25 0). mn
VIL.17.19)

SI
Aproximaţia ce am făcut-o este cunoscută sub denumirea ;aprozxi-
maţia unei poziţii”. Aceasta poate fi înțeleasă comparind (VII.17.15)

ER
cu (VII.17.19). Decuplarea celor doi factori din relaţia (VII.17.15) cores-
punde cu înlocuirea termenului ce descrie dependenţa de configuraţie
„printr-o. expresie ce descrie dependența de configuraţia mediată a aliaju-
IV
lui. Această aproximaţie corespunde cu situaţia în care nu luăm în.con-
siderare împrăștierea pe grupuri de atomi ci numai pe cîte un atom real
„înerustat” într-un mediu efectiv. : ie -
UN

| Introducînd relația (VII.17.19)în (VII.17.8) obţinem

| |
tar CTX BETI (VEI17.20)
AL

VI.17.8. Modelul unibandă

R

Vom analiza aliajul folosind aproximaţia electronilor strîns legaţi.

NT

În modelul unibandă utilizăm reprezentarea în funcţii Wannier, fiecărui

nod. n îi vom asocia orbitalul atomic |Y,>. Să notăm prin 3Z hamiltonia-
nul unielectronic care descrie aliajul n
CE

2 + VW = 3, IY> €, CP, | + ŞI he, > tam CF: (VII.17.21)

JP =

.. Rs na
/

* Vom face următoarele ipoteze privitor la hamiltonianul de mai sus :

SI

1). Valorile €, sînt nivele atomice obișnuite putînd lua doar două
valori €4 sau Er, după cum nodul 2 este ocupat de atomii de tip A.- şi
respectiv B ai aliajului binar. Energiile €, sînt deci, variabile independente
IA

putind, lua, la întîmplare, fie valoarea €, fie € (cu probabilitățile z şi

2). Admitem integralele de schimb, în, inâependente de configura-

U

ţia aliajului, deci identice cu cele pentru un cristal perfect. Astfel ele-
mentele de matrice ale lui YP = 3, |Y,> tim < Fm] nu sînt diagonale
BC

, , nn . .

171
 fiind totuşi invariante la translaţii. Aceasta face ca să luăm pe.W ca
hamiltonianul neperturbat al aliajului, iar 2 ca perturbajţia, la, acesta.
Astfel definit oparatorul trebuie să fie diagonal în reprezentarea

RY
funcțiilor Bloch. Notind.

[Ey = Noe ŞI exp (ika,)| E), ((VII.17.22)

RA
avem. o | Şi e
CPV Pe) = Sere” » lon exp (ika,) = SUA iar ie VILA .23)

LIB
An 20556 pin A ssnilitzimoa boazii da energie iar st): descrie
dependenţa de k.a acestei benzi. -. pr i
Vom introduce unele notații şi: relaţii tormale :
Deoarece Lp şi <G(-)) au întreaga simatrie a; reţelei. goale”, acestea, +vor

TY
fi diagonale în reprezentarea tunoţiilor Bloch. Fotosind unităţi de ener-
gie în care A = 1 avem: | aa

SI
<P punea > = (80%) + 5 II due CNITAT.24)

R
De „cracăt Ie ) =e — Sâ — 2 jr: e LOT, 17.25)
VE
“20 acestio. expresii STIA i .) reprezintă potenţialul coerent, deci acel:
potenţial” periodic de împrăştiere,. care . caracterizează cristalul. mediab
şi pe care: urmează, să-l determinăm. Vom introduce o:mărime auxiliară
NI

utilă în daterminarea lui X(I, 2 și anume: Pe ) definită prin:

a) reprezentarea: Bloch Ia | | | ai
LU

Fi a) = atu VIL.47.26)
b) în reprezantarea prin fuasţii Wamnier
RA

= gi creeat) ara= ce tat) IE) Oa

NT

undă wp, raprezintă orbitalul Wannier localizat în nodul reţelei n= 0.

Într-adsvăr x NE) Fao) = Po. Astiel P(-) esteo funcţie de
CE

= şi SU, »); deci de forma F(:, 3 (Ie, =)).

Pantru determinarea lui Ze şi implicit a lui Şi (k, =) vom folosi rezul-
tatele teoriei împrăștierii multiple, pa care le vom aplica la cazul concreb
al hamiltonianului considerat. Pentru aceasta vom alege o formă, expli-
/

cită pentru hamiltonianul IL >. prima aproximaţie a lui IE ee Fie

SI

ar = = SIE ul) CEIA. *"CVIL.17.28)

IA

| Daemonul eu u(=) asttol ales este inde pendent de k în reprezentarea

Bloch, daci dependenţa de k este conținută numai în W. În acest caz:
U

px BEE,
— ul = Tu COLA.)
BC

172
 Deci Y,= [Po (E, — u(2)) CP] şi ca atare putera folosi teoria
împrăștierii multiple.
Matricea de' împrăştiere pentru nodul - n Ta. =. Ya — RY

RY
se poate “transcrie

Dale = POT -y „ILICE Pa „VII.17.30)

unde |

RA
| |
zi
Pe) > SPARC)Po = Pie, ue) „ ONITAT81)
“Relaţia CV. 17: 30) reprezintă expresia matricei 7 corespunzătoare

LIB
- unei impurități de tip Slater-Koster, pincruștată! ” în nodul n al unui cristal
descris de hamiltonianul Y.
Media pe coniiguraiţia, cristalului, a lui Tale ), este

TY
oC, — ue) _ lea ul pi
fa) [pete = la iese

SI
)

Pi Dat all zl, Da CE „(VIE.17,32)

„este ocupat de un atom A, respectiv. de un atom E. ER

unde =, To reprezintă matricea, de împrăştiere a nodului n, dacă acesta

Tinînd seamă, de relația, (VII.17.20), expresia Hamiltonianului efec: |

IV
4 în prima aproximaţie este
i
UN

|: aj = = + 3 E) Dute -) + sa jrani 2) ]€“ Ye, .: - Oaza)

| . Aproximajţia de ordinul. unu de mai 'sus, este consecinţa faptului că,
| hamiltonianul reprezintă o primă aproximaţie a lui If... -
AL

i (NIL. 17 24) obținem. Ea

AI Introdueind expreșia (VII. 1. 33) în

Zr, +) = ze) = ue - p “(a pr Poe Si 1, i Gata, 34)

R

Asa cum « am precizat anterior (Qiscuţia privind relaţia VAL. 17. 8)) .
NT

ex Dr eşia, de mai sus poate fi dezvoltată în două moduri...

n cele ce urmează ne vom limita Ja ăproximaţia potenţialului. Coe.-.
rent;, dat fiind faptul că pentru diferite condiţii la limită, acesta conduce
CE

“la, acelcaşi rezultate ca, și cele obţinute prin celelalte aproximaţii. În-meto-
da: APC considerată, se caută .= 32, pe baza unei „condiţii de. selfoon-
sistență. obţinută din relaţia (VII.17.20) .
/

CD) 0. | | | OVIL.17.35)
SI

În modelul-ales de noi <7p este dat de relaţia (VII.17. 3), LL= My se

| reduce la u(2) = e să iar condiţia de selfconsistenţă este |
IA

(2) =0.: | OVI 7.36)

în concordanţă cu relăia (VILI7. 33) obţinem |
U

Pa = PP + SIZE, o a (VII,17.87)
BC

173
 | unde x ) reprezintă solnjia ecuaţiei (VII.17.36), adică

RY
1 — [Ea — 3) F(2) i — Te, — SP)
z şi y reprezintă compoziţiile respective ale aliajului (7 + y = 1).

RA
De aici rezultă |
O |
>
ze +a
rap FED +E
2 (VILI7.39
)

LIB
unde. originea , pentru ener gie s-a ales astiel ca

e Sa,

TY
“Ea = Las; E, = —-A3;
sd

iar € = a€4 + Er. cr

Astfel cunoseînd W sau densitatea de stări pe atom generată, dea acest

SI
hamiltonian, vom putea. calcula, toate proprietățile uniparticulă ale alia-.
jului considerat. |

R
VE
VIL.17.4. Aplicaţii la studiul aliajelor binare.
b
Modelul APC propus iniţial de Soven. [386 J.pare o, metodă; potrivită
NI

de determinare a densităţii de stări în aliajele de substituție. Velicky şi:

colab. '[461] au evidenţiat eficacitatea meţodei APO utilizind un model |
LU

simplu unibandă la aliaje paramagnetice. În cadrul acestei metode s- au

studiat aliaje nemagnetice ca Ag—Au [462] Ag—Pd şi Cu—Pă [463], .]
calculele extinzîndu-se şi la sistemele: Cu—Ni, în faza paramagnetică,
[464, 465]. Hasegawa şi Kanamori, folosind modelul unibandă, studiază,
RA

aliajele ete pe pază de nichel [466, 467 ] aliajele cxe pe bază de fier (467).
cât şi sistemele ternare: Fe —Ni —Co :[468, 469]. Se:constată o concordanţă
saţisfăcătoare între valorile calculate ale momentelor magnetice şi datele
experimentale. Deoarece benzile d în cristalele de tipul menţionat: mai sus
NT

se despică în cinci sub-benzi, un model .mai complet ar: trebui să considere

atit degenerarea de spin cit şi cea orbitală.
Pentru 2 exemplifica, metoda, descrisă în paragrasul precedeint vom
CE

discuta, în cele ce urmează APC considerînd degenerarea; orbitală, în aliaje

cfe feromagnetice Co—Ni [470]. Aliajele. feromagnetice sint descrise folo-
sind aproximaţia Hartrec: Pock [166] a unui: hamiltonian Hubhard ge-
neralizait; -. .
/
SI

2 = 3 [Eu + Fu Cai „ui a y s. Ttzar€ Giro >—

n Oi. pu

— SI Frau Gura XI dlui = 5 Cruci (VIL.27.40)

IA

t . | | uEu* « | - Î.0p
U

unde 2 i o indică poziţia Şii respectiv spinul jar reprezintă, indexul de-
generării orbitale, E, este nivelul de energie al orbitalului atomice ocupînd
BC

poziţia 1, fu Și Fin reprezintă interacţiile Coulomb între doi electroni

174 SI
 în acelaşi orbital sau orbitale diferite, Zau este interacţia de schimb între
două orbitale. Operatorul ag, creează un electron avind spinul o în orbi-
talul Wannier Pi) a | _ |

RY
Hamiltonianul total (VII.17.21) este 7 = 2 + W, unde W repre-
zintă, hamiltonianul corespunzător transferului electronului între poziţii
diferite. Acesta se presupune independent; de tipul de. atomi ocupind no-
durile reţelei. Nu se consideră o formă particulară, pentru -!P [470], dar

RA
„acesta trebuie să fie independent şi diagonal în reprezentarea Bloch.
Ţinînd seama de relaţiile (VII.17.38) şi (VII.17:39) în cazul consi-
derării degenerării orbitale și de spin avem

LIB
IE acu + Eno — X, u(=) — [Eau — 20, n(2)] F'ou(2) [Eno Bo, u(=)] =— 0,
|SI Di a (VII.17.41)
unde 2, „(-) reprezintă proiecția operatorului X(=)— potenţialul coerent —.

TY
pe -orbitalul u cu spinul o. | | | |
Funcţia Pau(2) poate fi explicitată plecînd de la relaţiile (VII.17.26) -
sau (VII.17.27). În aceste expresii vom introduce pe (G(=)> dat de expresia

SI
(VII.17:2) cît și de funcţiile de undăY, sau Y, în reprezentarea Bloch
şi respectiv Wannier. Funcţia Bloch este dată de relaţia (VI.2.4) iar tre-

ER
cerea la. funcţia Wannier .sc realizează folosind. expresia (VII.17.22),
-. Densitatea, de stări 79(€) corespunzătoare orbitalului u, generată de
componentanealeatoare a hamiltonianului YP, în acord cu relaţia (VII.17.3)
IV
este | [ |
8 = (mA) Te[Ge(E ++ 10), CVIL17,42)
UN

i unde G le + i0) este transformata, Fourier a funcţiei G*(-) definită de :

Ii | 0 p.

(VIL17.43) .
AL

| Ținînd seama de notaţiile de mai sus.se obţine |

R

| Fast?) =$ O ae. Oi)

NT

=c0 & Zi au (+) ÎN e

CE

Densitatea, stărilor corespunzătoare. atomilor ș

micu(€) = — mim | — Lou(%) | 3 VIL17.45)

/

î 1 — [Erou — Zau (2)] Pou(2) m=E+io

SI

unde = .A,B. | E | | o
IA

„ Densităţile de stări pe atomi (VII.17.42) ai. aliajului, constituie

parametrii „de intrare”, care, iniţial, trebuie cunoscuţi, Numărul de
„electroni pe atom, spin şi orbital, la T' = O-este o
U

î i _
BC

Pio = Caisuicu). =
6 .
ţ “ niou(E)d€. „(VIL17.46)

175
 „Nivelul Fermi Cr 88 determină din condiţia

3 zigutuee = Net a „ra 17. 47)

RY
, 4,0, E

Ama notat prin zi concentraţia de atomi 4 (a, dară d = A şi Y, dacă

j'= B) a aliajului, g,:reprezintă ponderea orbitalului iar. Na: numărul

RA
- mediu de electroni pe atom. Daoarece Husi (E) depinda de iau, ! acesta ro-
buie determinat în mod selfeonsistent. . :
Densitatea de stări pe aitom, p> Spin Şi orbital este cunoscută

LIB
mule) = male) fm Gratar, 15)
astfel vom a putea caieula mărimile fizice de interes : îi
a) Momentul magnetie pe atom M

TY
M = d Jula Natu:— ma) + (nota -— noul. Cura. 17, 49)

SI
e b) Sarcina totală, (fracționată) şi momentul magnetic (fraoiozal)
pe orbitatul p-

R
autoare + mau) + auzea), „CL 17, 0)
. Tu sarcină = VE
“ e Nea

Tu spin = Ju [2(at = Vinstu — m Pe (VIra751)

NI
LU

“Aceste ultime două mărimi : ' reprezintă coeficienţii contribuţiei

principale a factorului de formă asimetric, în studii de raze X şi difracție
„de electroni în aliaje 3d [471] şi deci pot îi compairafie cu datele experi-
„mentale, |
RA

c). Prezenţa electronilor s. ata

„Dacă considerăm forma benzii s complet independentă de electronii
d, magnetizarea s se presupune a îi în întregime indusă de electronii d
[472]. ÎN econsiderînd, şi alie efeote de polarizare, hamnilionianul sistemului
NT

este dat de
L = PA Gialuo + DI 1 Paa Auto + Wu (VI2.17.52)
CE

unde Fu reprezintă interacţia de schimb sd, a reprezintă oparatorul

ce crează un electron s,'şi în starea k. W, dă formă, benzii s Şi se presu-
“pune a fi aceeaşi pentr ocei doi constituenți 2ai aliajului. Densitatea de
stări .s este: - -
/

E =e), Ma o „car. 17.53) |

SI

unde | , a

ie = fai ŞI (aia) = fun”, E ar.54)

IA

| N IE p a | , pie Da | ”
Si

Astfel despicaea; prin schimb : este proporţională cu

« momentul
U

magnotie al elementelor de tranziţie 3d

BC

„ae = e — ep == Fulga -— n] = Fan. (VILA.55)

176
 Să schiţăm, în cele ce urmează, modul de calcul [470].al mărimilor
de interes. Se | -
Ecuajţiile transeendente (VII.17.41), (în număr de patru), pot fi

RY
rezolvate numeric utilizînd metoda, Raphson-Newton [473], plecînd de
la un set de valoride încercare mau. Valorile obţinute 74, sînt folosite
din nou, utilizînd un procedeu de iteraţie, pentru a obţine selfconsistenţa.
„rezolvarea ecuaţiei (VII.17.41) este importanta obţine, soluţia, fizică,

RA
corectă, care poate fi evidenţiată
din comportarea asimptotică,.
-. jo. 4

lim Zion (03) = 2 Eau + YEnau = Coue (VII.17:56)

LIB
«Numai una din soluţii şi conjugata acesteia, au o formă, asimptot
ică,
Ele dau densităţile de stări ale electronilor, avînd spinii opuși. Din acestea
“trebuie să alegem soluţia :fizică., i Na

TY
„__„: Leoni și Saceheti [470] calculează densitaitea, de stări la,. aliajele
Co—NIi, utilizînd funcţiile de intrare 7,(€) obţinute de Hodges și: Ehren-
„reich. [474]. Parametrii7, Z, sînt asttel încît Fag =E-+4F este în. bună,

SI
„concordanţă cu interacţia „efectivă” utilizată, în modelul unibandă
[472,
415] (tabelul VIL.6). e a De

ER
a a = 1. TABELUL, VIL.6 e

Ai “ Parametrii utilizaţi în ealculul densităţii do stări la aliajele Co—Ri

IV
. ,
|
:
F(Ryd)
„i pe .
| ARYA)
d . .
| Futâz|
. A
Eu, Etap -
. Sa *
UN

IE Ni . | 0,111: |. -:: 0,020; “0,191 — 0,369. —0,380

pl „Co . : |:: .0,183:: „0,008. |:.:0;,215 |:—0,771 „| :—0,768 .
AL

| _* Yalozile “caleulate ale momentelor magnetice sînt prezentate. în

figura VII.65, comparativ cu datele experimentale [476], din care S-au
R

ț , N a | „ -
NT

! E et fra,

o. Se ) E m ,
CE

ia "Fig. VII. 65. — Momentele: :' i | :

i. i... magnetice..ale cobaltului : o4pb o.
- „Şi nichelului calculate (dinie „5 | pi i
plină), comparativ cu datele, i: a
| “experimentale, “gi
/

CI aa , al A Na ;
SI

E 05 a Mini
i e -
„g
o. |
- .
IA

îR 0.05 10”
A Iri a, pi x :
U

scăzut contribuţiile orbitale, Se „constată; că aceste. două seturide valori

sint. concordante. Momentele magnetice totale [477,. 478] determinate
BC

experimental sînt de asemenea în acord cu cele calculate, .. -.

177
 VII.17.5. Studii efectuate utilizînd modelul APC
Aproximaţia potenţialului coerent este folosită, frecvent în ultinaii

RY
ani, la studiul aliajelor dezordonate cristalografie. Yonezawa şi Morigaki
[479] cât şi Kanamori [480] sintetizează aspectele fundamentale ale acestei
metode cît şi aplicaţiile la aliajele feromagnetice ale metalelor de tranziţie.

RA
Schwartz şi colab. [481] trec în revistă tehnicile utilizate în analizele
teoretice ale structurii electronice a aliajelor, de substituție, dezordonate.
Utilizind două modele de hamiltonian, se compară aproximajţia potenţia-
lului coerent cu aproximaţia matricei 7. medii. Schwartz şi Siggia. [482]

LIB
utilizează modelul unibandă în studiul structurii electronice al aliajelor
binare dezordonate. Studiile teoretice precedente se dezvoltă urmărindu-se
efectele ,,aglomerărilor” asupra proprietăţilor electronice a aliajelor
binare dezordonate: [483]. Modelul APC se utilizează apoiîn 'analiza efec-

TY
telor integralelor de transfer aleatoare în modelul legăturilor tari; la aliajul
binar cît şi la studiul ordinei de rază mică de acţiune în metalele lichide
[484]. Kirkpaitrick și Eggarter [485] discută stările localizate în aliaje
binare. Teoria, electronică, uniparticulă pentru aliajele ternare dezordo-

SI
nate se dezvoltă în aproximaţia unei poziţii. Atît tehnica diagramatică
seliconsistentă, cît și APC sînt echivalente în stabilirea ecuaţiilor pentru

R
determinarea, selfenergiei electronului în funcţia Green unielecironică
medie [486]. Schwartz şi Bansil [487] evaluează spectrul electronic mediu
VE
în aliaje binare dezordonate. Aproximaţia unei poziţii se reformulează în
funcţie de valorile medii ale operatorului de împrăștiere total, obţinindu-se
„ecuaţiile corespunzătoare aproximaţiilor matriceiT medii şi potenţialului
NI

coerent. Stern şi Zin [488] prezintă o cale de generalizare a metodei

potenţialului. coerent. care se aplică Ja un model unibandă, în cazul ac0- -
„peririi funcţiilor de undă ale vecinilor de ordinul unu, folosind: un poten-
LU

ţial generalizat ce consideră o zonă, largă de posibilităţi fizice ale modelului.

Metoda APC corespunde la aproximajţia unei poziţii, aceasta, este dez- -
voltată în studiul sistemelor dezordonate unde este importantă, corelaiția,
RA

statistică a atomilor -vecini. S-au dezvoltat două modele în extinderea

APOC: (a) ce includ efectele aleatoare nediagonale [489— 491]; (b) ce.
includ, efectele aglomerării [482, 483, 492—501]. Se evidenţiază că densi-
tatea, de stări calculată se modifică cu numărul atomilor în aglomerare..
NT

Pottier şi Calecki. [502, 503] plecind de la raționamente calitative

obţino expresie matematică pentru concentraţia locală îluctuantă a alia-
jului binar dezordonat și deduc potenţialul local fluctuant. În modelul
CE

APC s-au analizat susceptivităjţile magnetice, dinamice folosindu-se dife-

rite aproximaţii [504—506], în cazul unui orbital sau a mai multor orbi-
tali. Cyrot-Lackmann [507] foloseşte dezvoltarea în momente, în cazul
aliajelor dezordonate compozițional. Aceasta permite o metodă nouă de -
/

obţinere a APC. Menţionăm în final lucrarea de sinteză a lui Elliott,

Krumhansl, Leath [508] privitor la teoria, şi proprietăţile cristalelor dezor-
SI

donate şi a altor sisteme fizice apropiate de acestea, lucrare ce sinteti-

zează un număr mare de. cercetări. | | |
IA

Modele matematice în APOC au fost folosite la, studiul unor aliaje

binare şi ternare. Am menționat în paragraful VII.17.4 unele lucrări ce
gi-au propus să studieze dependenţa, de concentraţie a momentului magnetic
U

al aliajelor elementelor de tranziție 3d. Să exemplificăm aceste studii.

Dependenţa de concentraţie a momentului magnetic al fierului şi nichelului
BC

[467] în aliajele Ni—Fe comparativ cu rezultatele experimentale sînt pre-

"178
 zentate în figura VII.66. Se observă o concordanţă bună între valorile
calculate şi cele determinate experimental, deşi se presupune o funcţie
aproximativă pentru densitatea de stări a metalelor cfe.

RY
„o NiteFea | j |
| Fe a ț 3.

RA
| Fig. VII. 66. — Dependenţa . 7

magietic (pup)
5 Ai
de concentraţie a momentelor .. M ,
magnetice ale fierului, niche- oment mediu al . —2

LIB
lului cit şi momentul mediu pe
atom de aliaj, calculate în APC
comparativ cu rezultatele ex-
perimentale,.

Moment
TY
pl iu
ID 0,6 - 0,4 0.2 : 0

SI
Sacchetti [509] analizează comportarea magneticăa, aliajelor. Cu—Ni
incluzând i interacţiile interatomice. Gosh şi. Bhattacharyya [510]
aplică APC la calculul structurii electronice a aliajelor Cu—Ni la 50%
atomice Cu, atât în faza paramagnetică cît şi feromagnetică, considerind
un model care include interacţiile intraatomice şi între orbitale, folosind
aproximaţia Hartree-Fock.
ER
| ”
IV
„.- Levin şi colab. [511]' calculează, susceptivitatea de spin a aliajelor
binare dezordonate structural: Pt—Pd, Rh—Pa, Ni—Rh, Ni—Pă.
Aliajele binare sînt aproximate printr-un model unibandă cu potenţialele
UN

de împrăștiere de rază mică de acţiune determinate selfeonsistent. Inter-

acţiile Coulomb intraatomice sînt tratate în aproximaţia Hartree-Fock.
Yamashita, Asano și Wakoh. [512] calculează structura, electronică a alia-
jelor 'Ni—Mn. În final, menţionăm rezultatele experimentale: obţinute.
AL

„de Ertl şi Wandelt [513], care prin studii decraze X la aliajele Ni—Cu,.
evidenţiază că banda, d a nichelului nu se umple chiar la, concentraţii de
cupru mai mari de 55%, at. Densităţile de stări la nivelul Fermi sînt în
R

bună concordanţă cu rezultatele teoretice, [465] calculate în modelul APC.

Pe de altă parte distribuţia momentului magnetic în aceste aliaje concordă
NT

cu modelul APC [514]. :

CE

“ VII.18. Modelul fenomenological momentului dependent de

configurația atomică locală . . e

"În 1985, Jacearino și Walker [515] sugerează că momentul magnetic .

/

al atomilor de fier, în sistemul Nb—Mo, depinde de numărul atomilor de

SI

Nb aflaţi în prima sferă de coordinaţie. Valabilitatea modelului este argu-

„mentată prin concordanța cu datele experimentale. În anii următori,.
IA

un număr însemnat de lucrări folosesc acest model în justificarea, rezul-

„tatelor măsurătorilor magnetice. Pe de altă parte, acest model fenomeno-
logic se argumentează teoretic folosind atât; APO cât şi aescrierea Anderson,
U

extinsă la aliaje magnetice concentrate.

„_ Vom. exemplifica, pentru început modelul, în analiza comportării
BC

magnetice a aliajelor Cu—Ni. Pentru a evita unele neînţelegeri privind

179
 valorile momentelor magnetice ale atomilor “de'nichel, precizăin Că datele
determinate prin măsurători la, saturație (um = 0,606.up) diferă de cele"
obţinute prin difracție de neutroni (pm= 0,711 in). Acesta, este rezulta-"

RY
tul faptului că măsurătorile magnetice includ: Şi polarizarea de spin a
“electronilor de conducţie: (—0, 105, Lp).
Să reluăm cîteva din argumentele care infirmă valabilitatea modelului
de bandă rigidă, în justificarea scăderii liniare a momentului magnetic al

RA
nichelului [516, 517], odată cu creșterea conţinutului de cupru [518]
şi deci dispariţia; momentului acestuia la 53%, at Cu. Menţionăm astfel
„prezenţa unui: moment magnetic (şi a, superparamagnetismului), la 70 şi .

LIB
chiar 80%:at Cu [519]. Pe de altă parte, deplasarea izomerică măsurată
la nucleul SINi în aliajele CuNi [520] evidenţiază că densițatea; de stări
electronice la nucleu rămîne aceeași, în întreg domeniul de concentraţie,
în acord cu presupunerea că numărul de găuri d la atomul de Ni este
aproximativ constânt. Comportarea magnetică a aliajelor Cu—Ni folosind

TY
'modelul momentului dependent de vecinătate este discutată de mai mulți
autori [521—526]. Modelul presupune că descreșterea cu compoziţia a
momentului magnetic mediu al unui atom este rezultatul dispariţiei mo-

SI
mentului acelor: “atomi care au un număr mai mic:de atomi ca o valoare
critică n, în prima sferă, de coordinaţie: Aceasta a poate îi exprimată prin

R
„relaţia, : | a i ni :
i ue) = ob, A te=a IERNI
VE „QPET183),

unde z- reprezintă; concentraţia; în. element; magnetic: (ăe. oxernplu Ni),

P,. probabilitatea ca.un atom « să aibă.m atomi: magnetici din numărul:
NI

masin: N atlat în prima sferă de” cvordinaţie ia L

LU

p,P,, Plan Z, n, A 2 Apa — a nae „rana

„18.
Răi
zen ” Di ai — mi - i
RA

- Perrier: şi colab. [523] în cazul aliajelor Gui; admit că uta)

ai are: valoazea, momentului la' saturație a nichelului: usi dacă Ne > 8 şi:
zespectiv este nul pentru . ne < 8 (fig. VII. 67, curba D). Cable Și colab;
NT

[524] admit 'o periurbajie liniară a zoomentului

/
un) = pu a (12 —n), | Cois.3),
CE

unde a = 0,038up (ia. VII.67 curba a). | E

Ito şi Akimitsu [525] remarcă faptul că relaţia (VII.18.1) descrie
bine comportarea magnetică în cazul unui. conţinut ridicat de nichel
/

pentru u(n)= uo dacă n,> 8 în timp ce în regiunea de concentraţie critică,

datele experimentale sînt mai bine descrise folosind u(2) dat de VII. 18, 3).
SI

Astiel se2 admite că (figura VII. 67, 0):

(n) = în — a (2 — m aa, (NII.18.4)
IA

(72) = 0, o | n < 8. |
U

În acord cu relaţia (VII.18. 1) șişi folosind cele trei moduri de definiţie

BC

a lui u(n) s-a calculat; dependența de concentraţie a momentului magnetic.

480 !
Concordanţa, cu: datele experimentale, folosind pentru u(2) definiţia dată;:
de relaţia (VII.18.4) este mai bună (fig. VII.68).
în partea, de jos, figură VII.67, ain reprezentat; dependenţa de con-

RY
centrație a polarizării de spin difuze [525]. Aceasta scade, odată cu creş-
terea, conţinutului de cupru şi se anulează pentru o valoare 2 > 42% at

RA
"4a] juln) 0711-0038 (12-n) Pia
(b) pin) =0711 (n28) Da ia
- =0 (nc8) i

LIB
Ic) pula) =0,711-Q038 (12-n)
In28) .-
, =0 (n<8) - p
3 , ,

TY
Ă Fig. VII. 67. — Tipuri Ia N
de variaţie a lui u(n) în
" funcţie de numărul de

SI
atomi magnetici vecini. —

ER
Na * . _ -

IV
- - N, —
] X
| - . | . 4
UN

6 4 2 0
|... E _ i E m nl : de, vecin de Nil

Cu. Ca urmare, în, regiunea, ae concentraţie (2 > 159, at Cu) mo-

AL

mentul determinat prin “măsurători. la saturație coincide, cu momentul

real. măsurat prin. difracție de neutroni.
R

| » Rezumind discuţia de mai sus, modelul defineşte un, „ora magnetic”

cînd acesta, are ca vecini cel puţin n, = Satomi similari în prima steră de
NT

coordinaţie. Aceasta echivalează cu supoziţie că între atomii de nichel

au loc interacţii magnetice de rază mică de acţiune.: Robbins. şi colab.
[521], în modelul fenomenologie, prezentat iau în considerare şi interac-
ţiile magnetice cu vecini aflaţi în sfera a doua de coordinaţie.
CE

În discuţia -de' pînă -acum, am neglijat efectul „aglomerărilor”

(926, 521] respectiv abaterile de la situaţia, cînd aliajul este îniz- o stare
„de dezordine cristalografică ideală,
/

Modelul momentului dependent de vecinătate a fost folosit la de-

sorierea proprietăţilor magnetice ale unor compuși ai cobaltului de tip OsC1
SI

[528—529] sau de tip MgCu, [530]. Se conchide că poate fi asociat-un

moment magnetic atomilor de cobalt ce formează grupuri de cel puţin
IA

trei atomi similari (fig. VII.69). În același model s-a descris şi comportarea,
magnetică a unor aliaje ale fierului [531] cît şi CuNiFe [522]..
Brouers şi colab. [532—534] analizează efectul configurației ato-
U

mice locale asupra proprietăţilor magnetice ale aliajelor diluate şi concen-

traite folosind, aproximaţia potenţialului coerent; pe care-o aplică la alia- .
BC

jele N iCu şi NbMole. lfectul configurației atomice locale asupra formării

181
 momentelor magnetice a fost analizat de Aoi şi colab. [535] utilizînd o
extindere APC. | n a a)
„_ _ Miwa [536] dezvoltă APO Ia calculul densităţii de stări luînd în con- -

RY
siderare efectul vecinătăţilor, prezentînd cîteva exemple de calcul numeric;

RA
4 0,8+ —.—. modelul a Îl —

“a3 -——— modelul b ca 5

” 3
fa 0,7 —.... [NOGEIUL C ” “ :

LIB
3 - = A
d ş N N
06

05! . 1] 'o
5 Fig. VII. 68. — Depen-
ol 5 denţa de concentraţie a:

TY
. 7] - momentelor magnetice
14 ale nichelului în aliaje:
03 - „4 NiCu, determinate prin
a difracție de neutroni și

SI
Q2 |” curbele calculate în a-
9 cord cu relaţia (VI1.18.1).
04 - 5.

R
5
0 rr
VE £
-0i —
NI

t
AŞ 050705 05 06 03 02 01
| Ma at. Ni |
LU

bazate pe un model de bandă, simplu. Kim [537—538] discută mecanis-

mele posibile ale efectului configurației atomice locale, bazat pe modelut
Anderson, extinsla cazul mai multor impurități. Utilizind funcţia Green .
bitemporală se calculează selfenergia unei impurități datorită interacţiei
RA

„cu impurităţile vecine. Părţile reale și imaginare ale selfenergiei dau naș-
tere la deplasarea și lărgirea (sau îngustarea) stării impurităţii. Efectele
configurației locale provin din faptul că selfenergia unei impurități depinde
NT

de distribuţia altor impurități în imediata vecinătate. Calculele se aplică,

la aliajele Cu—Ni. ÎN RE Sa SE
CE

VII. 19. Observaţii generale privind modelzie în

teromagnetism A |
/

În cadrul acestui capitol ne-am propus să prezentăm. unele din cele

SI

mai cunoscute metode de studiu ale proprietăţilor magnetice ale materiei,

ținînd. seama, de conexiunea între ele. Desigur că trecerea în revistă a.
„acestor modele 'nu este completă, dar încearcă să rezume principalele
IA

dezvoltări ale domeniului pentru acest moment.' Toate aceste modele.

trebuie să le considerăm într-o dezvoltare „dinamică”” în care rezultatele
experimentale, alături de studiile teoretice .converg:spre noi punți de
U

legătură și conexiuni. Pentru a avea o idee a unităţii în această diversitate,

"ne-am permis să prezentăm în mod schematic în paragraful VII.L modelele
BC

pe care le dezvoltăm ulterior.

12 i | R
 Cunoștinţele rezumate în cadrul capitolului conţin unele rezultate
reprezentative în contextul studiilor ce se realizează pe plan mondial.
Anual apar un număr de ordinul 105 articole teoretice și experimentale

RY
vizind analiza materialelor feromagnetice. Acest fapt nu este rezultatul

” 10 a Taylor

RA
i i __08 * Burzo şi colab

Fig. VII. 69. — Momentul Zog ”

magnetic alatomilor de cobalt x *

LIB
„în compuși Gd(Coz Nis_z). Pot
Prin linie plină s-au reprezen- | Q4[
tat prezicerile modelului sta- |
„tistic admiţind ne= 3. 02 Galco,Nil> .
0 ) i A DN

TY
10 08 06 04 102
.. . .. „mem

SI
„unei anumite ,„„mode” ci o reflectare atit a încercărilor de a se obţine o
imagine mai generală a fenomenelor magnetice cît; și o' consecinţă a uti-
lizărilor în tehnică a acestor clase de materiale. - . i

ER
„ Reterindu-ne doar la primul aspect al problemei să trecem. succint
în revistă unele rezultate obţinute recent de Liu [539], rezultate ce prezintă
un grad mai mare de generalizare şi totodată ce creiază; „punți de legătură”
IV
între unele descrieri ale feromagnetismului metalelor de tranziţie 3d.
Astfel, în analiza comportării magnetice a acestor metale o. problemă :
mult discutată, este cea a energiei de corelaţie a electronilor în-orbitalii d.
UN

Luiînd ca exemplu fierul, la temperaturi joase, se evidenţiază valabilitatea,

une; descrieri de bandă a stărilor electronice Bloch [540] În modelul undei
de spin, starea unui magnon este construită ca o combinaţie liniară de
detbrminanţi Slater a stărilor Bloch. Fiecare deterniinant Slater poate
AL

avea o deviaţie de spin, comparativ cu starea fundamentală. Tipul ales

de funcţie de undă poate lua în considerare corelaţiile numai în spaţiul
„ Xeciproc şi deci nu rezolvă problema pusă de regula lui Hund, deoarece
R

aceasta implică corelaţii în spaţiul real. În starea fundamentală, în jurul

fiecărei poziţii atomice există, o anumită densitate de spin. Cînd această
NT

„densitate de spin este excitată, va executa o mişcare de. precesie ca o

unitate”pe care o denumim cuasispin. Astfel pe o poziţie atomică se
reţine energia de corelaţie impusă de regula lui Hund. Precesia cuasispi-
CE

nului conduce la o modulare a potenţialului de schimb efectiv şi diferenţa,

între potenţialul modulat şi potenţialul de schimba stării fundamentale
are forma unei interacţii de tip s—d. Partea s include electroriii de conducţie
iar partea d provine din precesia cuasispinilor. La temperaturi joase, mode-
/

Jul de mai sus descrie bine datele experimentale.

SI

„In domeniul paramagnetie modelul Stoner consideră sistemul ca

format din benzi electronice ce prezintă degenerare de spin. Această
descriere subestimează entropia sistemului şi ca atare prezice o temperatură
IA

critică prea ridicată. Luînd însă în considerare fluctuațiile de spin locale,

se obţin o temperatură Curie mai redusă şi o variaţie termică a suscepti-
vităţii magnetice statice de tip Curie-Weiss [541]. Analiza, condiţiilor în
U

care momentele prezintă o localizare în sensul Friedel-Anderson, eviden-

țiază că această situaţie este posibilă pentru o bandă destul de îngustă şi
BC

o energie Coulonib relativ puternică cum e de aşteptat în cazul fierului,

: 183
 cobaltului sau nichelului. Măsurătorile efectuate prin fotoemisie asupra
nichelului [542] au arătat că la trecerea, din starea ordonaită.la, cea para-
magnetică nu apar modificări semnificative în despicarea de spin a struc-

RY
turii nivelului energetic. Feromagnetul itinerant este constituit din mo-
mente locale orientate aleator, mărimea cuasispinilor fiind diferită în
general de cea obţinută prin măsurători la saturație, la temperaturi joase.
Modelul cuasispinului implică, deci benzi electronice ce prezintă: o despi-

RA
care de spin locală. În cristal, funcţia de undă electronică constă din un
amestec atit. a stărilor de spin „,sus” :$ cât și „2408 Y Şi 'este puternic
împrăștiată. |

LIB
Modelul consideră numai.. dimensiunea medie a ouasispinilor Şi
respeotiv O: energie de corelaţie: medie. O analiză teoretică completă ar -
trebui însă să ia în considerare fluctuajţiile în mărimea și orientarea cuasi-
spinilor. Pe'de altă părte, nu se analizează modul în care sînt cuplate cele
două tipuri de fluctuații. Calculele teoretice în acest model pot fi urmărite

TY
consultind lucrările lui Liu [539].

SI
ÎN BIBLIOGRAFIE |

R
VE
1 C. HERRING, I,: Apoi. Phys.; 31, 3S:; (1960). a e
„2. E. Bunzo, St. cerc. fiz., 30, 375 și 521 (1978)..- E E: aa i
3... W,. HEITLER, F. LONDON, A „Phys,, 44%, 455 (dom). a
NI
4,7, HEISENBERG, Z.. Physik, 39, 441, (1926). IE
5. p.. A.M. "Diac, Proc. „Roy. Soc, 112A, 661 (1926). a îi
_6. Mi PETER, G. Apa, Physigue de la Matiere Condenste, n, 1975. N
LU

"7, Ai SOMMERFELD, Quantum 'Mechanik, 1935. : M-a

-8, J. D. PATTERSON, Introduction to the; Theory. of. Solid State “Phyice, Adaison- Wesley Publi--
shins Comp., 1971, 9. 178.
9. R, S. MULUIKEN, Phys. Rev., 43, 279 (1933).
10. J. C. SLaren, Quantum Theory of Molecules' and Solids, Mc. Graw- Hill, New York, 1963:
RA

11.:Da C. MATTIs, The Theory of Magnetism, Harper and Row., New York, 1965. -
„12. C. HERBING, ,; Theory of Direct Exchange” in Magnetism, Pdited by. G. ado, H. Subl,
Academic Press: Inc., New. York, 1963. | :
13. C. Hennrne, Rev. Mod. Phys., 3%, 631 (1962)..
NT

14. E. Isin6, Z. Physik, 31, 253 (1925).! a e -

15. G.'H. WANNIER, Rev. Mod. Phys.,. 17, 50 (1945). AES Ma
16. Cu N..Yans, Phys: Rev.,” 85, 808 (1952). -
17,.E.. W. MoNTROLL, R. B. Porrs and J..C. IVARD, J. Math. “Physos 4, 308 cana)
CE

18. M. Kac, J.. C. Wanv, Phys, Rev., 08, 1332 (1952).

19.M. E. Frsnen, J- Math. Phys., 4, 278: (1963), | i |
20. C.: Doua, M. F. SyxEes, Proc. Roy. Soc., A235, 247 (1956), ME i
21. A. J. WAKEFIELD, Proc. Cambridge. Phil. „Soc., 41,419 (1951). . ui ae
'22. G. S. RusnkBROOKE, I. Scorns, Proc. Roy. Soc,,. A230, 74 (1955).
/

23. C. Domn, F. F. Synes, Proc. Roy. Soc., A240, 214 (1957)..

24, C. F. NewELL, E. MONTROLL, Rev. Mod. Phys., 25, 353 (1953).
SI

25. C. DomB, Advances in Physics, Edit. N.F. Mott, Taylor şi Francis, London, 1960.
26. W..L. Baaca, E, J. . WiLurAmMs, Proc. Roy..Soc., A145, 699 (1934) ; A151, 540 (1935). :
27, H. “A, Bern, Proc. Roy. Soc., A150, 552 (1935) ; R, Peieris, Proe. “Cambridge Phil. Soc,
IA

„471 (1936); Proc. Roy. Soc., A154, 207 (1936). *

28. KIKUCHI, Phys. Rev.,'81, 988 (1951). :
29. T:: BERLIN, M.' Kac, Phys. Rev., 86,821 (1952).
30. J.. G. Kmxwoon; J. Chem. Phys., 6, 70 (1938).
U

31. R. Bnuor, Phys. Rev., 115, 824 (1959); 118, 1009 (1960).
32. G. Honnovirz, H. CALLEN, Phys. Rev., 124, 1257 (1961).
BC

33. M. FERER, M. Wonris, Phys. Rev., ROG, 3426 (1972).

34.:D. 0, MATTIS, The Theori y of M agnetism, Hârper and Row, New York, 1965, p,: 272,

d
184
 35. P. YVErss, J. Phys., 6, 667 (1907). e
36. F. Bocu, -Z. Physik, 74, 295 (1932).
37. R. M. Bozonrni, Ferromagnetism, D. Yan Nostrand, Princeton New York, 1951.
38. P. Weiss, R. FonneR, Ann. Phys. (Paris), 5, 153 (1926).

RY
39. E. TyLen, Phil. Mag, 11, 596 (1931). .
40. R. 1. ALLEN, F, W. CoNsSTANT, Phys. Rev., 44, 232 (1932).
41. G. Gurraun, M. Roux, C.R. Acad. Scl., Paris, 229, 1062 (1949).
42. L. NEEL, JI. de Physique, 5, 104 (1934). .

RA
43. O. DaveLrY, C. R. Acad, Sci., :Paris, 200, 4951; ata, 4959 (1965).
44,C. Synes, H. WrLkINsoN, Proc, Phys., Soc.,:50, 834 (1938).
45. E. C. Sronen, Phil. Trans. Roy. Soc. (London), A—295, 105 (1936). ....
46. J. H. AwBEeny, E. Gairrirus,. Proc... Roy. Soc. (London), A-114, 1 (1940)..

LIB
47, L. NEEL, Ann. Phys. (Paris), ,0, 237 (1937).
48. L. Nfer, Ann. Phys. (Paris), 5, 232 (1936).
49. T. Oaucar, Progr. Theor. Phys., 13, 148 (1955). m
50. P. W. KASTELEIIN, J. VAN KRANENDONK, Physica, 22, 317 (1956). .
51. R. P. Werss, J. H. vAN VLecr, Phys. Rev., 55, 673 (1939). - a
R. P. WErss, Phys. Rev., 74, 1493 (1948). e,

TY
52. J. S. Smanr, Efiective Field Thcories . of Magnetism, W.B., Saunders Company, Phila=
delphia, 1966.
53, A. H. Monnisu, The Ply ysical Principles of Magnetism, John Wiley and
a Sons, 1965,
54. I. C. SLATER, Phys. Rev., 35, 509 (1930). :

SI
55. F. Bocan, Zeit. Physik., 61, 206 (1930).
56, H. A. BETIE, A. SOMMERFELD, Ilandbuch der „Pl sit, Vp Ed. Serinzea, Berlin.
1933, p. 333,

ER
57. Referinţă [53], p. 295. .
58. C. MoLLen, Zeit. Physik, 82, '559 (1939), -
59. G. HELLER, H. A; Kramens, Proc. Roy. Acad. Sci (Amsterdam) 37, 378e (1930).
60. C. Henrmuno, C. JUTTEL, Phys. Rev., 81, 869 (1951). .
IV
61. J. VAN IERANEADONI,. JI. H. VAN VLECK, Rev. Mod. Phys,,. 30,. 1 (0958).
62. T. HoLsTEIN, H! PRIMAROFF, Phys. Rev., 58,.1098. (1940), -
63. F. J. Dyson, Phys. Rev., 102, 1217, 1230 (1957).
UN

64, de exemplu S. S. Scrunozakr, Phys. Rev., 122, 388 :(1961).

65! J. VAN KRANENDONE, Physica, 21, 81, 749. și 925 (1955)
66. T. Ocuciur, Phys. Rev., 117, 117 (1960). -.:
67. S. V, Marrev, JETF, 33, 1010 (1957).
68. T. Ocucur, Progr. Theor. Phys., 25, 721 (1961); ..
AL

J. Monowskr, Progr. Thcor. Phys., 27, 1284 (1962);.

S. T.+s DEMBINSEI, Physica, 30, 1217 (1964).
* 69. M. BLocu-NAuUcIEL,: J. Phys., 29, 694 (1968).
70. F. IKerrER, R. LoxDON, J. Appl. Phys., 32, 25 (1961).
R

71. P. D. Loy, S. Doniacu, Phys. Rev., 144, '319 (1966). | a E

72. M. Bocu, Phys. Rev. Lett., 9, 286 (1962); I. Appl. Phy 5, 94, 1151 '(1963); Those
NT

WEtat, Saclay, 1966. - , De

73. M. FALLOT, Ann. Phys. (Paris), 6,305 (1936).
74, F. KrerrEn, Handbuch der Physil, Band XVIIIP, Springer, Verlae 1966.
75. S. V. VoxsovsRI, Magnelism, Moscova 1971:
CE

76. A, HERPIN, Theorie du Mognetisme,. Biblioteque des Sciences ct Teoiniques Nuclealres,

„Paris, 1968, .
71, G. T. Rapo, H. Suur, Magnetism, Academie Press, 1962—1965, . .-
78. A. T. ALDRED, P. H. FnoeuLe, Inter. J. Magnet,,2, 195 (1972). a
79. A. T. ALDRED, Phys. Rev., B11, 2597 (1975). | i
80. W. Ovecnowskr, Physica, 6, 1112 (1938).
/

81. H. A. IKnamERs, Leiden Suppliment, 83 (1936).

SI

82. V. ZenLER, Z. Naturi,, SA, 344 (1950).

83. II. A, Bnown, J. N. LUTTINGER, Phys. Rev., 100, 685 (1955),
84, H. A. Brown, Pnys, Rev., 104, 624 (1956), Ă
IA

85. C. Dom, MF, Svr:s, Proc, Phys. Soc., 69, "486 (1956); Proc. Roy. Soc. A240, 214
(1957).
386. P. J. Woop, G.S. RUSIIRROOKE, Phys. Rev. Lett., '17, 307 (1966) ; R. G Bowzns,
U

M.- E. WoLrr, Phys. Pev., 127, 917 (1969)...

87. G. S. RusHBROOKE, P. J. tVoon, Proc. Phys. Soc., A68, 1161 (1955) ; Moieenlar Pre,
BC

1, 257 (1958).
38. P. J. Woov, G. S. RusnnBnookE, Proc, Phys. Soc,, A70, 765. (1957).: i

185
 39, H.E. STANLEY, Introduction to phase iransilion and critical phenomenă, Clarendon Press,
Oxford, 1971.
90. G. DomB,:M. F. Syxes, Phys. Rev., 128, 168 (1962).. |
91. J. GammEL, W. MansiiaLz, L. MonGAN, Proc. Roy. Soc, (London), 275, 257 (1963). .

RY
92, S. Anays, R. V. CoLviN, J. Appl. Phys., 35, 2424 (1964); Ia
S. Anays, J. Appl. Phys., 36, 1136 (1965). ” ”

93. J. S. IovvEer, M. E. Fasnen, Phys. Rev., 136, A1626 (1964),

-.
94. J. E. NoanEs, A. ARROTT, J. Appl. Phys., 35, 931:(1964).

RA
95. S. V. Tyaburov, Ukr. Mat. Jurn.,:11, 287 (1959); |
N.N. BoaonriuBov, S. V. TraBLikov, Soviet. Phys. Dokladi, 4, 589 (1959), Sa
96. J. Szanrecar, Acta. Phys. Polonica, 21, 491, 501 (1962) ; 22, 125 (1962); 25, 695 (1964).
97. BR. A. TAHIR-KHELI, D. TER HAAR, Pnys. Rev. a 127, 88 şi 92 (1962). -.

LIB
98. K. KawasakI, H. Moni, Progr. Theor. Phys.; 25, 1043, 1045 (496); 28, 650 (62)
99. T. Oaucur, A. HONMA, J. Appl. Phys., 34, 1153 (1963).
100. H. B. CALLEN, Phys. Rev., 130, 890 (1963).
101. de exemplu, T, Monira,.T. TANAKA, Phys. Rev., 137, A648 (1965) şi 138, A105 ac)
I. ORTENBURGER, Phys. Rev.,: 136, A1374 (1964);
J. F. Coonxe, H. A. Gnaescrr, Phys. Rev., 153, Gil (1966). n |

TY
102. :R..H. SwepsEN, Phys. Rev., Bo, 116 (1972). a a
103. R. H. SwEpsEN, J. Phys., CG, 3763 (1974). "
104, D. N. ZuBanEv, Usp. Fiz. Nauk., 11, 71 (1960).
105. H. Faonricu, F. R. N. NABARRO, Proc. Roy. Soc., A175, 382 (940);

SI
„106. S. V. Vonsovskir, Z. Fiz. (URSS), 10, 468 (1946)
"-$. V. Voxsovskr, E. A. Tunov, J. Exp. i Theor. Fiz., 24, 419 (1953).
_107. C, ZENER, Phys. Rev., 81, 440 (1951): 83,'299 (1951).

R
„GC, ZENER, R. BR, HEIREs, Rev. Mod. Phys., 25, 191 (1953).
„108. M..A. RUDERMAN, C. KITTEL, Phys. Rev., 96, 99 (1954). VE
109. T. Kasuva, Pr. Theor. Phys., 16, 45 (1956). |
110. K. YosrpA, Phys. Rev., 106, 893 (1957). a
111. J. H. vAN. VLeck, Rev. Mod. Phys., 94,.681 (1962). | , o |
112. J. Koxvo, Sol. St. Phys., 23, 183 (1969).
NI
113. P. G. De GenNxes, C. BR. Acad. Sci. (Paris), 247, 1836 (1958).. |
114. Y. A. RocuEen, Adv. Phys., 11, 233 (1962). e a | |
115..D. MATTIS, W. DoxATII, Phys. Rev., 128, 1618 (1962). a
LU

116, S. B. Lu, R. P. Gurpra, S.R. Satra, Phys. Rev., B4, 1100 (1971). | |.
117. A, W. OvERHAUSER, J. Appl. Phys., 94, 1019S (1963).
118. R. E. Warsox, A. J. FREEMAN, Phys., Rev,, 152, 566 (1966).
119. A. J. Fepno, T. AnAr, Phys. Rev., 170, 583 (1968).
120. JI. Saxunar şi colab., J. Phys. Chem. Sol., 34, 1305 (1973). ,
RA

121. D. Davinov, K. MARI, R. OnBacu, C. RETTORI, E. P.- Cnock, Sol. St. Comm,, 12,
„621 (1973).
122. E. Bunzo, R. BAIcAN, Proc. 15% Ampere Congres, Nottingham, 1974, Vol. 1, p. 151,
123. M. 1. Danay, Am..J. Phys., 37, 354 (1969).
NT

124. E. C. SroNER, Proc. Roy. Soc. (London), A165, 372 (1938).

125. E. C. Sronen, Proc. Roy. Soc. (London); A169, 339 (1939).
126. J. FRIEDEL, G. LEMAN, S. OLszewskr, J. Appl. Phys., 32, 325S (1961).
127. R. E. Warsox, Band Theories of Ferromagnelism, Paper SMR 10/27, International Centre
CE

“for Theoretical Physics, Trieste 1972.

128. J. Mc DougaLr, E, C. Sroxen, Phil. Trans, Noy. Soc,, 297, 67 (1938). . n.
129. E. P.' WouLranrii, Rev. Mod. Phys., 25, 211 (1953).
130. K. L. HUNT, Proc. Roy. Soc., A216, 103 (1953).
131. P. WErss, R. Fonnen, Ann. Phys., 12, 279 (1929).
/

132. M.. SurmIzu, Proc. Phys. Soc. (London), 8%, 397 (1964).
133. M Surmrzu, Proc. Phys. Soc. (London), 86, "147. (1965). .
SI

134. E, D. THomPsoN, Adv. Phys., 14, 213 (1965).

135, F. MoTT, Adv. Phys., 13, 325 (1964). :
iiațițțalie Z

136, HERRING, în Magnetism, Ed, Rado and Shull, Academie Press, New York, 1965, Val.
IA

B.
137. YzUYAMA, D.J. Km, R. KuBo, J, Pys. Soc. Jap., 18, 1025 (1963).
198. D. Tnompsox, Ann. Phys., (New York), 22, 309 (1963).
U

139. C. Sarea, Phys. Roev., 49, '537 (1936). -

140. C. Marris, Phys. Rev, 192, 2521 (1963).
BC

141, P. WourrAnru, Proc. Int. Conf. Magnetism, Nottingham, 1961.

142. STERN, Phys. Rev., 116, 1399 (1959).
143. JI. H. Wooo, Phys. Rev., 117, 741 (1960)..

186
 144. E. D. Tnomrson, J. Appl. Phys., 36, 1133 (1965).
145. D. M. Epwanns, Proc. Roy. Soc., A269, 338 (1962),
146. E. D. Tnompson, Bull. Amer. Phys. Soc., 9, 559 (1964).
147. E. P.. WonLrAnTi, Phil. Mag., :42, 374 (1951); ; 45, 647 (1954). :

RY
148. E. D. Tnombson, E. P. WoHLFARTII, A, C.: Bnvon, Proc. Phys,, Soc., 83, 59 (1964).
149. J: F. ConNwELL, Proc. Roy. Soc., 284, 423 (1965). a
150. S. Oaawa, J. Phys. Soc. Jap., 22, 1214 (1964); 25, 109 (1968),
151. G. S. Kxaep, J. Appl: Phys., 41, 1073 (1970).

RA
152.D. M. Epwanns, E. P, WOHLFARTII, Proc. Roy. Soc,, 303, 127 (1968). .
-153. F. R. DE Born, C.J. SCHINKEL, J. BISTERBOOS, s, Pnoosr, J. API. Phys., 48,
1049 (1969).
154. P. E. DE .CHATEL, F, n, DE Born, Physica, 48, 331 (1970).

LIB
155. E. P. WouLranri, Comm. Sol. St. Phys., 3, 88 (1970).
156. D. LarToN, R. L. JacoBs, J. Phys., Că, S389 (1970).
.157, E. P. WouLrARTII, Phys. Lett., 15, 106 (1965).
158. E. P. WonLrAnrii, P. F. pE CHATEL, Physica, 48, 477 (1970).
159. G. J. ScuInkEL, R. F. DE Born, B. pe Hox, J. Phys., F3, 1463 (1978)
160. R. D. Maruck, B. JOHANSON, Adv. Phys., 17, 509 (1968).

TY
161. J. M. LurrinGER, Phys. Rev., 150, 202 (1966). -
162. GC. M. SincAL; G. Cropanv, T. P. Das, Phys. Rev., DI2 „2808 (1975). -
163. G. Cronanv,..K. J. Durr, C, M. SixcaL, B. D. Ienaverru, T, P, Das, Phys. Rev,,
B13, 4198 (1976).

SI
7
164. R. E. PRANGE, V. KORENMAN, AIP. Proceed, 24, 2 „325 (1974).
165. R. E. PRANGE, V. KORENMAN, L. MURRAY, Techn. Report Nr, 75—053, Center of Teo-
retical Physics, University of Maryland, 1977. _:

ER
166. J. FHuBpanb, Proc. Roy. Soc., A476, 238 (1963); A277, 237 (1964); AS81, 401 (1964),
167. J. KANAMORI, Progr. 'Theor. Phys., 30, 275 (1963). .
168, M, G. GUTZWILLER, Phys. Rev. Lett., 10, 159 (1963);. Phys. Rev., 194, A923 (1964) ;
,
Phys. Rev., 137, A1726 (1965). „- e
IV
"169. K. A. BRuEcKNER, C. A. LEVINSON, Phys. Rev., 97, 13:14 (1955) ;
| K. A. BRUECKNER, J. L. GAMMEL, Phys.: Rev., 109, 1023; 1040 (4958).
170. Y. Nacaoka, Phys. Rev., 147, 392 (1966).
UN

[I74, A. B. Hannrs, R. V. Lance, Phys. Rev., 157, 295 (1967).

[172. d „ CaLLaway, Phys. Rev., 170, 576 (1968).
173, D. M. Epwanons,J. Appl. Phys., 39, 481 (1968).
|aa. L. M. Roru, Phys, Rev., 184, 451 (1969);.186, 428 (1969)..
175. J. B. Soxoore, Phys. Rev., R2, 3707 (1970).
AL

176. J. Scuxeipen, E. HEINER, W, TIAUBENREISSEI, Phys. Stat: Sol. (b), 54,

5 „s71 (0972),
177, J. BERNASCONI, Phys. Condens, Materie, 14, 225 (1972). |
178. G. KEMENY, L. G. Canon, Phys. Rev., 159, 768 (1967).
179. L. G. Canon, G. W. Pnarr, Rev. Mod. Phys., 40, 802 (1968).
R

180. W. F. BaiNKMAN, T. M. Rice; Phys. Rev., B2, 4302 (1970).

181. E. HI. Liga, F. Y. Wu, Phys, Rev. Lett., 20, "1445 (1968).
NT

182. M. 'TaxAnaAsur, Progr. Theor. Phys., 42, 1098 (1969) ; 43, 860 și 1649 (1970) 47, 69 2)
183. ră SnrBa, P. A. Pincus, Phys. Rev., Bă, 1966 (92);
EH. Srupa, Phys. Rev., B6, 930 (1972),
184. A. A. Overnrkov, JETF, 30, 1160 (1970).
CE

"185. D. lue, B. Lonenz, Phys. Stat. Sol. (b), 60, "319 (1973). ma să
186. M. Gynor, Phys. Rev. Lett., 25, 871 (1970). | a
187. P. Lacoun — GAvET, M: Cynor, J. Phys., C 7, 400 (0.
188. R. JELITTO, Z. Physik, 258, 175 (1973). | i a
189. J. J. Fire, J; Phys., C, 5, 664 (1972), e ie
190. K. LevIx, K. H. BENNEMAN, Phys. Rev., Bă, 3770 (1972).
/

„191, S. Doxracu, J. Appl. Phys., 39, 751 (1968).

SI

192. W. F. BRINKMAN, Physica “Tehnica, 8, 253: (0979),.

193. J. W. Lann, Phys. Rev., B11, 2624 (1975).
194. J. A. Henrz,D. M. IEpWARDS, Phys. Rev. Lett., 23, 1334 (72)
IA

195. E. Bozonru, Ferromagnetism, Van Nostrand, 1951,

196. J. C. Sarea, J. Appl. Phys., 9, 385 (1937). - ,
197. L. PAvLIxG, Phys, Rev. 54, 899 (1938). E N
198. J. CnancLe, G. C. IfALuAM, Proc. Roy. Soc. (London), 2724, 119 ao09).
U

199. C. G. Snur, M. K. Winkrxsox, Phys. Rev., 97, 304 (1955). E

200. J. FnicpeL, Nuovo Cim. Suppl., 7, 287 (1958).
BC

201. S. Asano, J. YAMASHITA, Progr. Theor. Phys., 49, 373 (1973), o | ,

202. 08 M. MUELLER, Phys. Rev., 153, 659 (1967).

187
 203. Je W. D. CoNNOLLY, Phys. Rev., 159, 415 (1967)..
204. C. SApRox, Ann. Phys. (Paris), 12,.371. (1932),
205. V. MARIAN, Ann. Phys. (Paris), 7, 459 (1937).

RY
206. J. CRANGLE, M. J.. MARTIN, Phil, Mag., 4, 1006 (1959).
207. L.. Cosma,E. Bunzo, Sol. St. Comm., 10,:585 (1972).
208. E. Bunzo, M. VĂLEANU, D. UnauR, Sol. St. Comm., 20, 991 (1976).
209. b. Cniren, B. JAcnoT, G. PARETTE, J. Phys.:Soc. Jap., 17, 35 (1962). , a
210. M. “EnrcsoN, B. JACROT, J. Phys. Chem. Sol., 19, 235 (1960). | Di,

RA
211, G. SuIRANE, W. JI. TAKEI, J. Phys. Soc. Jap., 17, 35 (1962). - i Dă
212. P. RuopEs, E. -P. WoHnLrARTH, Proc. Roy. Soc. (London), - 273A,. 247 (1965),
213. J. C. Swanrz, L. J. SWAZENDURBER, L. A. BENNET, Phys. Rev., B1,'146 (1970).
214, L. H. BENNET, R. E. IVazsox, G- C. Canzen, J. Res. Natl. Bur.- „Stand, ii „569

LIB
(1970).
215. E. FAWCETT, Adv. Phys. . 13, 139 (1964).
216. W. A. Reco, E. FAwWcCETT, Proc. Int. Cât, Magnetisa., Nottinghara. 1964, p. 120.
217. C. H. Cuenc, C. T..Wer, P. A. Beck, Phys. Rev. 120, 420 (1960). -
218. J. FRIEDEL, J. Phys. Rad., 23, 501 (1962). |

TY
219. P. LEDERER, A. BLANDIN, Phil. Mag., 1% 363 (1966). ” a.
220. L, C. BanrEer, Phys. Rev., B7, 3135 (1973); B8,-5316 (1973).. |
221. M. B. STEARNS, Phys. Rev. BG, 3326 (1972); BB, 4383 (1973). -
222. F. VAN DER WounE, C. A. SawArzkYy; Phys. Reports, 12C, 336 (1974), şi lucrările citate,

SI
223, Citat de N: F. Morr, Proc, Int. Conf. Magnetisim., Nottingham, 1964, p. 67.
224. C. HERRING, în Magnetism, Editat de G. iiă Rado Și H: Sul, „Academic Press, New Yorke
-:1966, vol. IV, p. 123— 125; 182—1836.
„ZenER, Phys. Rev., 82, 403 (1951).: = i

R
225.
paszo sauerrnapnozngrnnoi

226, + ARAT, M. PARRINELLO, 'Pnys, Rev. Lett, 27 1226 (1971).

227, „VW. ANDERSON, H, HasesAwA, Phys. Rev.,:100, VE 675 (655).
„228, C. BanTEL, AIP Proceed,:10, 530 (1973)... : 2 RR
229, „M. Epwanps, Phys, Lett., A 39, 183 (1970). -: atita ie
230, + Donrac, E. P. WonLFARTII,, Proc. Roy. Soc., A29, 442. (1967).
231. . HATHERLEY, şi colab., 'Proc, Phys.: Soc.' (London), 8%, 55 (19045;
NI

„ SUTRANE, W, J, MINIELEWICZ, R. NATHANS, J. Appl. Phys 39 308 (909),

MENZINGER, şi colab., J. Appl. Phys., 99, 455 (1968); e
„A. MooK şi colab., J. Appl. Phys., 40, 1450 (1969). e ă
LU

+. MaTHoN, E. P. WOIILFARTII, Phys. :Stat .Sol. 90, 131: (1968); N

„ P. WVouLrARTH, Phys. Lett., A28, 368 (1969) ; A31,:525 (1970); A
R. EpwaRps, L. C. BAnTEL, Phys:'Rev., B5, 1064 (1972). :
233. 'C. Banrer, L. R. Epwanbs, C. A. SamanA, AIP Conf. Proc. -, 16, 42 (4972).
234, M. Lecen, C. SussE-LoRIERS, Pnys. Lett., A37, 145 (1971). i
RA

235, „A. HOFMAN, H. PASKIX, K. II. TANER, R. Ie NVess, I Phys Cheră,+ Sol., 1, 45
1956). |
236. +. D. Lowe, Proc. Roy, Sac. (London), 235, 305 (1956), - ' :
237. G. SuuLu, Y. YAMADA, J. Phys. Soc. Jap.; Suppl. 17 i (005);.
NT

M. Moon, Phys. Rev., 136, A195 (1964);- !

„ Moon, Phys. Rev.; 149, 495 (1966);.-
DEEE

. Moon, Int. J. Magn,, 1, 216 (971).

238. „ STUART, VV. MARSHALL, Phya Rev., 120, 353. (1960);
CE

FREEMAN, R. E. WATSON, Phys. Rev., 124, 1439 (1961) ;:

Cana,J. Phys. Soc. Jap., Suppl. 17, 36 (1963); -
rasasă apar

GARIFULUINA, M. V. EREMIN, A. M.' LEUSIIIN, FTT, 14 317 (4972)

239. „ Sreanns, Phys, Rev., B4, 4069 şi 4081 (1971).
240. Durr, T. P. Das, Phys. Rev, B3, 192 (1971); B3, 2294: (97);
ERE

241.
/

.„ Mook, R. M. Nrctow, Phys. Rev:, B7, 336 (1973). e

242, . Moo,J. W. LyaN, R. M. NIcKLow, “Phys. Rev. Luit., 30, 556 (1973).
SI

243, g. Scnunen, G. A. SAwATZKY,F. VAN DER Woup&, Dnys. Rev. Lett., 27, 586 (1971) 5
J, SCHURER, I&. W. MARING, F. VAN. 'DER Woube, GA « „SAWATZEY; Int. J. Maga, .,
4%, 291 și 297 (1973).:
IA

„A, M. Coasrox, B. T. MATTIIIAS, M. peren,. H, I WILLIAMS, E. CoRENZWIT, R. C.

Snenwoov, Phys. Rev., 125, 541 (1962).
„JI. FRIEDEL, Canad. J. Phys., 3%, 1190 (1956).
U

J. FRIEDEL, Nuovo Cimento Suppl., 7, 287 (1958).

„P. W. ANDERSON, Phys. Rev., 124, 41 (1961). -
A. WoLrr, Phys. Rev., 124, 1080 (1961).
BC

.p,
JI. FRIEDEL, J. de Phys., 23, 692 (1962). ca Să
249, A. MESSIAH, Mecanica cuantică, Editura Ştiinţitică, Bucureşti, 1973, P. 403, SR
1
188
? n
 250. : JENA, J. W. GELDART, Phys. Rev., B7, 439, (1973).
251. „ ALLOUL, P. BERNIER, Ann. Phys., 8, 169 (1974).
252, PponrPbEs C. Sronen, Rept. Progr. Phys., 11, 43 (1948).

RY
253. + BLANDIN, J. FRIEDEL, J. Phys. Rad, =0, „160 (1959), :
254, FRIEDEL, Adv. Phys., 3, 446 (1954).
255,. „F. Kosren, L. C. SLaren, Phys. Rev., 96, 1208 (954).
256, „F. Kosren, Phys. Rev.,.95,. 1436 (1954). .
257. „ CooBuix, A. BLANDIN, Adv. Phys., 17, 281 (1968). .

RA
258, BLANDIN, J. Appl. Phys., 99, 1285 (1968)..
259. „ MonrIYvA, Proc. Yarenna School on Physics, Academic Press, New York, 1907, p: 206.
260, R; -ScuniErrER, D; C. MArrIs, Phys. Rev., 140, A1412 (1965).
261, D. DavyBELL, W. A. Srevenr, Rev. Mod. Phys., 40, 38.(1968).

LIB
PARERE

262. JI. HerGER, Sol. Stat. Phys., 23, 283 (1969)...

263. J. van DER Benc, Phys. Stat, Sol. (a), 3, 11 (1970).
264. W. ANDERSON, Comm. Sol. St. Phys. „5 73 (1973);
„. OnBacii, AIP Conf., 24, 3 (1974). : |
265, + MORANDI, E. GALLEANI, D'AGLINO, TF, Naroti, G, ă „Rao, Adv, Physs 29, 868;
(1974):

TY
266. K. FISCHER, Phys. Stat. Sol. (b), 46, 1 (971). e
267. S. ALEXANDER, P. W. ANDERSON, Phys. Rev., 199, A1594 009). . A.
268.. R. LANKE, JI. Phys. Lett,, 35, L—203 (1974). - ate

SI
269. G. GRUNER, Adv. Phys., 29, 941 (1974).
270. L, DwoniInN, A. NARATII, Phys. Rev. Lett., 25, 1287: (1970). ”
271. G. J. van DER BERG, Progress in Low Temp. Plu ysics, Vol. IV, Ea. G. 3, Gorter,

ER
North Holland Publishing Comp. 1952, p.: 194,
- 272. P. Monxon, Phys. Rev. Lett., 19, 1113 (1967).
22. J. IKoxno, Progr. Theor. Phys., 32, 37 (1964). o
„974, P. NOZIERES, 740 Iul. Conf. on Low Temp., Phys,, Otanoeimi (Finland), 1975,
275. Je
IV
N. SCHRIEFFER, pP. A. WoLrr, Phys.. Rev., 149, 491 (19656).
276. D. K. WouuLeBEx, B. R. CoLss, în Magnetism, Vol. V Ed, Iado şi Shul, 1973, p. 3
277. W, B. Peanson, Phil. Mag., 46, 920 (1955).. a | E
Asnrkosov, Physics, 2,:5 (1965). . | ,
UN

278. A.
| 278) B. „GIOvANNINI, R. PAULSON, J. R. SCHRIEFFER, eye. Lat, 23, 547 (1966).
| 280. J. ScAaLAPINO, Phys. Rev. Lett., 16, 937 (1966). E
281, GC. S. Truns,:J. Phys. Chem. Sol, 32,: 395 (1971).
| 282; K. YosIpa, A. ORI, Progr. Thor, Phys; 04, 505 (1966).
283, M, S. FULLENBAUM, D. S$. FALK, Phys. Rev.,:î57, 452 (1967).
AL

284, R. H. BaessMANN, M.-BAILyN, Phys. Rev., 154, 471 (1967),

285, TH. Sun, Theory of Magnetism Transilion Aletals,. Ed. W. “Marshall Academie Press,
1967, p. 116.
286.: A. “A: ABRIKOSOV, JETF, 59, 1078 (1967) ; „IETF, 53, 2109 (1967)... Pa
R

287. H. SunL, Phys. Rev., 138, A515 (1905) ; Physics, 2,2 39 (1969); Phys, Rev. săi, 483
(1966).
NT

288. H. Sun, D. Woxs, Physics, 3, 17 (1967)..

- 289, G.I „Cuew, F. E. Low, Phys. Rev, 101, 1570 (1950),
„290, Y, NACAOKA, Phys. Rev., 138, A1112 (1965)... i |
291. D. R. HAMMANN, Phys, Rev., î58,:570 (1967). -:
CE

292, P. E. BroomriELD, D: R: HAMALANN, Phys, Rev. A64, 856 (1967),

293. J. ZIrTARTZ, E. MULLER-HARTMANN, .Z. Physik, : 212,. 380 (1968).
294. K. TANKEI, T. IITAMURA, Progr. Theor, Phys., 48, 31 (1972).
295. Y. NAGAOKA, Progr, Theor. Phys., 91; 13 (1967),
- 298. K. YosroA, Phys. Rev., 147, 223 (1966); Progr. Theor. Phys. % „36, 875 (1966).
/

297, A. YosuIMonr, Phys. Rev., 168, 493 .(1968)..

298. A. YosHIMORI, IK. YosipA, Progr. Theor, Phys, - 39, 1413, (1968).
SI

K. Yosrpa, A. YosuIMoRr, Progr. Theor. Phys., 42, 753 (1969). -

299 A. ORIIr, Progr. Theor. Phys., 36, 712 (1966). : |
300. L. N.:Cooven, Phys..Rev., 104, 1189 (1956).
IA

301, J. Koxpo, Phys. Rev., 134, 644 (1967).

302. „ MULLER-HARTMANN, J. ZITTARTZ,: Z. Phys., 255, 455 (1989).
A. APPELBAUM, J. Konpo, Phys.. Rev.:170, 542 (1908).
a Pu>pori

303.
„NR. HAMMANN, J. A, APPELBAUM, Phys., Rev., 1809, 331 (1969).
U

304.
305, „ YosuIMORI, A..SAkunar, Prosr. Theor. Phys., 46, 162 (1970). .
306. „L. STRATANOVICI, Dokaldy Akad. Nauk. SSSR, 115, 1097 (1957).
BC

307, SAKURAI, A. Yosirmonr, Progr. Theor. Phys., 49, 18-10 (1973).

308. „ YuvaL, P. W. ANDERSON, Phys. Rev., Bi, 1522 (1970); J. Phys. C. 3, 2136 (1970).

189
 309, K. G. WILsoN, Collective „Properties of Physical Systems, Nobel Symposium =, Academic
Press, 1974.
310. P. W. ANDERSON, G. YuvaL, Phys. Rev. Letţ.,:29, 89 (1969). |

RY
311, G. TovuLousE, C,R. Acad.. Sci. (Paris), 268B, 1200 (1969). . !.
312. K. D. ScuoTTE, U. ScuorrE, Phys. Rev., B4, 2228 (1971).
313, V, J. Emeny, A. Luruen, Phys. Rev., B9, 215 (1974).
314. P. NoziehEs, C. T. DE Dominiceis, Phys. Rev., 178, 1097 (1969).
315, P, NoziEREs, J. Low Temp. Phys., 17, 31 (1974).

RA
316, K. YAMADA, Progr. Theor. Phys., 53, 970 (1975).
317. K. Yosina, K. YAMADA, Progr. Thcor. Phys., 53, 1286 (1975).
318, T „ SuaawaRa, S. Yosipa, J. Low Temp. Phys., 7, 657 az). DR
319. B + COgBLIN, J. de Phys., J2, C1—599 (1971). ns

LIB
"320. K „ KUNE, J. Phys. Soc. Jap. + 23, 1226 (1967). |
321, J „E... VAN Dam, P. C. M. GuBBEns, G. J. van der Berg, Physica, Ga, 389 do72..
322. C + Rrzzuro, citat de [251].
323. J. W, Lonam, A..D. G. GnassIE, 'G. A. SwALLow, Phys. Rev.,. „2760 (970).
324, B „B, TRIPLET, N. E. PRuPs, Phys. Rev. Lett,, 27, 1001 (9

TY
325. M „ D. DAYBELL, W. A. STEYART, Phys. Rev. Lett., 18, 398 (1967).
326. W „AJ. STAR, G. J. NIRUWEXxHUYS, Phys. Lett., 30A, 22 (1969).
327. J „RR. ScuRIEFrFER, J. Appl. Phys., 38, 1143 (1967).
328, KR. FIscHER,.Z. Phys., 225, 444 (1969),.

SI
329. J. S. ScuruinG, W. B, HOLZAPEEL, Phys. Rev., na, 1216 (1973).
330. E. W. FENTON, Phys. Rev., B5, 3788 (1972); D7, 3144: (1973) ; B10, 4805 (0973)..
331. J. L. THoLENCE, R. a "Physica; 248, 3 (1976).

R
332. W, M. San şi colab., Physica, 58, 585 (1972). i
333. H. Suur, Phys. Rev. Lett., 20, 656 (1968), VE
334. M. T. BEAL-Monop, Phys. Rev., R5, 1899 (1972). -.
K. MATHO,. M, 'T. BEAL-Moxov, Phys. Rev., 178 874 (1969).
335. K. MATO, -M. T. BeAL-Monxop, J. Phys.,. FI, 136 (1973). „. ie ae E
336. R. Saro,. Y. NAGAoEA, Progr. Theor. Phys., 49, 1377 (1973). i ti
NI
337. A. NARATIE, A, C. Gossanp, Phys. Rev., 18), 399 (1969).. i Na
338. M, SAINT-PAUL, J. SOULETIE, D. TuououzE, B. TISSIER, J. Low Temp: Phys., 7, 129
(1972).
LU

„339. K, Saro, Y. NAGAORA, Progr. Theor. Phys., 50, 37 (1973). a , ] .

340, F. W. Surru, Phys, Rev., 310, 2980.(1974); Phys. Rev., B10, 2034 (970.
341. JI. C. Liv, B..W. Kasser, F..W. Suiru, Phys. Rev., BI1, 4396 (1975).
342, Â, I, LAREIN, D. E. KMELINȚEKI, JETE, 58, 1789 (1970).
Â, I. LARkIN, V. |. MELNIKOV, D. E. IAMELINȚEI, JETF,- 58, 1789. (1970),
RA

343. „N. BupWwonrir, FE. IE. HoanE, J. PRESTON, Proc. Roy. Soc., A257, 250 (1960),
zEranereusaeagari

344, „ G. Low, Proc. Int. Conf. Mag., Nottingham, 1964, p. 133.

345, + SHALTIEL,J.. H. WERNICE, H.. J. WILIIAMS, N. Peren, Phys. Rev. 1854, 1346(964).
346. „ RIvER, M, ZUCKERMANN, Phys. Rev. Lett., 21, 904 (1968).
347. „ HARGITAI, C. ConnaDI, Sol. Stat. Comm., 7, 1535 (1469),
NT

348. „ I. ZUCKERMANN, J. Phys. C, 3, 2310 (1970). ai o

„849, „ LEDERER, D. L. Mrs, Phys. Rev., 165, 837 (1968) ; Phis. Rov. Lett., 20, 1036 (1968). *
350. „ SuuL, Phys. Rev. Lett., 19, 442 (1967)... i
351, B. IKarseR, S. Donracu, Int. de J. Mag., 1, 1 (1970).
CE

352. „I. ScrixoLea, C. A. MACKLIET, Phys. Rev. Lett., 20, 15 (1968).

353. „ CHoUTEAU şi colab.,: Phys, Rev. Lett., 20, 193 (1968).
354, JI. DU CHATENIER, J. DE NoBEL, B. AM. BOERSTOEL, Physica, 822, 561 (1966)...
355. „ CHoUTEAU şi colab., Phys. Rev. Lett., 21, 1082 (1968).
356. + CLaus, J. Phys. Chem. Sol., 28, 2449 (1967). IC
/

357. + CanoLi, P. LEDERER,D. SAINT-JAMES, Phys. Rev. Lett., 23, 700 (1969). .-..
358,
SI

„ RIVIER, V. ZLATIC, J. Phys,.F. 2 L99 -(1972). . aa

359, « Rivien, V. ZLATIC, J. Phys. F, 2, L87 (1972).
Z

360. K. Fisien, J.. Low Temp. Phys., 17, 87 (1974).

361. G.A. SWALLOW, - G. WILLIAMS, A. D. C. Gnassie, Phys. Rev., Bu, 337 (1975) ; nur
IA

„344 (1975). !
362. F.C. CC. Kao, ME. “CoLr, G. WILLIAMS, Pnys. Rev., na, 1228 (0973).
363. E. C. C. IKao, G. Wiuraus, Phys. Rev., B7, 267 (1973)..
U

364. F, C. C. lao, G., WiLrams, J. Phys. F,.4,:419 (1974).

365. J. W. Lonaw, BR. J. Wire, A. D. C. Gnassie, Phys. Rev., Dă, 3659 (097).
BC

366. P. JI. FoRD, C. Rrzzuro, E. SALAMONI,. Phys. Roev., D6, 1851 (1972): şi oteinele
367. C. RIzzuro, E. Banc A, M. STEWART, J. Phys., F3, 825 (1973).
368. B, E. PATON,M. J. ZUCRERMANN, J. Phys., FI, 125 (1971).
ț

190
 369. E. de PAsQUALE, P. Tomnenri, G. MORANDI, J. Phys., F2, 7-19 (1972). -
370. M. T.: BeAL-Monop, D. L.-Miurs, Phys. Rev. Lett,, 24, 225 (1970) ; Sol. Stat. Comm.,
14, 1157 (1974). - Si |
371. M. T. BeAL-Monov, S$. K. MA, D.

RY
FREDEIN, Phys. Rev. Lett., 20, 929 (1968);
5. K. Ma, M. T. Bear-Moxov, D. R.. Fnepkix, Phys. Rev,, 124, 227 (1968).
372. B. B. TăreLerr, Teză, Univ. Berkeley, 1970.
373. J. L. THOLENCE, R. Tounxiren, Phys. Rev. Lett., 25, 876 (1970). -
374. T. T. Hepocock, P. L. Li, Phys., Rev., D2, 1349 (1970). . ,

RA
|
375. J. E. vAN Dam, P. C. M. Gunnens, Phys. Lett., 344, 185 (1971).
376. J. T. ScuRIEMPF, A. I. ScmnpLen, D. L. Miurs, Phys. Rev., 187, 959 (1969).
377. A. B. IKAIzER, Phys. Rev,, D3, 3040 (1971).
378. J. A. HERTZ, J. Low Temp. Phys., 5, 123 (1971). :

LIB
379..G. Icur, J. Low, Temp. Phys., 11, 215 (1973). a ,
380. R. A. BevenLEeIx, D. Lazanus, Phys. Rev., D7, 511 (1973). Pa »
381., $. Donracu, J. Phys. Chem. Sol., 29, 2169 (1968).
382. G. B. Surru,.J. Phys., F2, L55 (1972).
383. H. SnuLrz, Z. Physik, 242, 381 (1972). -
384. R. W. CocunanE, F. T. Hepacock, J, P. TIDMAN, M. J. ZUCRERMANN, Canad 'J. Phys.,

TY
| 59, 145 (1975), .
385. R. Hannis, M. J. ZuckERMANN, Phys. Rev, B5, 101 (1972).- -
386. P. Sovex, Phys. Rev., 156, .809 (1967); 178, 1136 (1969).
387. A. P. Munani, A. TARI,B. R. CoLes, J. Phys., F4, 1769 (19714).

SI
|
388. E. P. WonLranrui, P. F. DE CHATEL, Comm. Sol. State. Phys., 5, 133 (1973).
389:S. Donracui, S. EncersBenG, Phys. Rev. Lett., 17, 750 (1966). - „i
390. N. F. Benk, J. R. ScuRIEFFER, Phys. Rev. Lett,, 17, 433 (1966).

ER
391. W. R. ABar,, Phys. Rev., 147, 111 (1966). |
392. R. J. TaarnoR, M. B. Bnopsky, HI. V. Cunenr, Phys. Rev. Lett., 34, 1019 (1975).
„393. A. JJ. ARKO, M. DB. Bnopsky, W. J. NeLuis, Phys.-Rev., B5, 4564 (1972).
394. M. B. Bnopsky, Phys. Rev., B9, 1381 (1974) .
IV
, -
395. I. Unsu, Rezonanța magnelică în compuşi ai uraniului, Editura Academiei, 1979.
396. J. ÎI. vAN VLEcEk, Rev. Mod. Phys., 17, 27 (1945).
397. J. EH. vAN Vreci, Physica, 15, 2041 (1949),
UN

d J. IL. VAN Vueck, Rev. Mod. Phys., 25, 220 (1964). a.

398. C.: HenRING,in Magnetism, Ed. G.T. Rado și H. Suhl, Vol. IV, Academic Press, New York,
„1966,
399. L. L. Hnsr, Phys. Kondens. Materie, 11, 255 (1970).
-+400, L. L. Hinsr, AIP Proceed, 24, 11 (1974).
AL

401. M."CampacnE, E. Bucuen, G. K. WenrueiM, D.N. E. BucuxAN, L, D. LONGINOTTI,

Phys. Rev. Lejt., 92, 885 (1976).
402. S. B. Ilanesrnom, P. O. HEprx, H. Lărenex, Sol. State. Comm., 8, 1245 (1970).
403. V. ALLaur, P. DoxzE, A. TREYVvAUD, Sol. St. Comm., 7, 1241 (1969).
R

404. L. L. His, J. Phys. Chem. Sol., 35, 1285 (1974). -

405. K. Binpen, Adv. Solid State Phys., XVII, 55 (1957).- .
NT

406. B. R. CoLes, date nepublicate citate de P.W. Anderson, Mat. Res. Bull., 5, 549 (1970).
407. P. A. Breck, Met. Trans., 2, 2015 (1971).
408. P. A. Beck, J. Less. Comm. Met., 28, 193 (1972).
409. J. A. Mynosu, AIP. Conf. Procecd, 24, 131 (1974). .
CE

410. J. L. TnoLence, R. TouRNIER, J. de Phys., 35, C-4—229 (197.1).

411. J. SouLeriE, R. TounNIER, J. Low. Temp. Phys., 1, 95 (1969)..
412, V. CANNELLA, J. A. Myposu, Phys. Rev., BG, 4220 (1972). -
413; B. Dnevrus, B. SouLerie, J. L. TuoLExcE, R. TOURNIER, J. Appl. Phys., 39, 846
(1968). | N
/

414..W, MansnALL, Phys. Rev,, 118, 1519 (1960).

415. M. W. KLEIN, R. Bnour, Phys. Rev., 192, 2412 (1965).
SI

416. W. H. MEIkLEJoux, J. Appl. Phys., 33$, 1328 (1961). .

417. J. S. KovveL, C. D. Gnanam,.1. S, JAcoBs, J. de Phys. Radium., 20, 198 (1959).
418. 3 J. S. Kovver, C. D. Gnanam, J. Appl. Phys., 30, 312$ (1960).
IA

419. J. S. IouvEL, J. Phys. Chem. Sol., î6, 152 (1960). ”

420. J. S. IovvEr, J. Phys. Chem. Sol.;: 16, 107 (1960). .
421. J. $. Kouver, J. Appl. Phys., 31, 142$S (1960). E
422, J. S. KouveL, J. Phys. Chem. Sol,, 21, 57 (1961).
U

.
423. J. S. KovvEL., J. Phys. Chem. Sol., 24, 795, (1963),
424, J. A. Mynosu, P. J. Fonp, Phys., Lett., 49A, 189 (197.1).
BC

425, J. A. Cancaca, B. Dneyrus, R. ToURNIER, L. WEIL, Proceed 'Tenth Int, Conf. Low
emp. Phys., Moscova,
T
1966. .
, . ,

191
 426. A, MukHoPADHYAY, P. A.-Becr, Sol. St. Comm., 16, 1067 (1974). --
421, p. J. Fonv, J. A. Mynosn,'J. Phys., 353. C4—241 (1974). ,
428. D. E. Mac LAUGHLIN, H. ALLouL, Phys. Rev. Lett., 36, 1158 (1976). :

RY
429. J. S. KouvEL, J. Appl. Phys., 30,.313S (1959). E e Ma:
J. S. KouvEr, P. E. LAWRENCE, J. Phys. Soc. Jap., 17, 157 (1962),
430. 1. S. JacoBs,
431. S. CHuARkRAvORTY, P. PANIGRAHY, P. A. Beck, J. Appl. Phys., 42, 1695 (1971),
432. v 7. GonsER:şi colab., J.. Appl. Phys., 36, 2124 (1965). | a
B. p MAYo, J. Phys. Chem. Sol., 35, 1525 (1974)... ... :

RA
433,
. - SI a Ia a E
434. R. ToURNIER, Teză,. Univ. Grenoble, 1965.
435. J. A. Msnosă, P. J. Fonp,P. P. KAWATRA, T. E. WALL, Phys. Rev., B10, 2845
(1974). a a ee
436. G. N. Guy, ]. Phys., E5, L242 (1975).: . -.. a

LIB
437. S. Misa, P. A. Beck, Phys. Stat. Sol. (a),119, 267 (1973). . a
438. J. RAuLT, J.P. BuncER, C.R. Acad. Sci., Paris, 267, 750 (1968). -
J. A. Myoosn, Phys. Rev. Lett., 33, 1562 (1974).- . : ..
.
439. A. P. MunANI, B. R. CoLes, J. Phys. C. Met, Phys. Suppl., 2, 159. (1970).
(1976)... o
440. P. JI. Fonn, J. S. Scriuine, I. Phys.,L285 :F6,
in: press
_R. CANDRON,. P. CosrA, B. LoEGEL,J. L. THOLENCE, R. TOURNIER, Physica,

TY
(1977). | |
pi a
441, B.V. B. Sannissras, B. R. Cores, Cemm. Phys., 1, 17 (1976).
Physigue des Basses Temptratures , Gordon and Breach, New York, 1961; ..
442, L. NEeL,
de France,
L. Ntel, Cours de Physiqgue Theoletiqgue, Les Houches, Presses Universitaires

SI
N , a a - E
Paris, 1961. .::
443, „ STREET, JI. Appl. Phys., 31, 310S (1960). : - -

R
:.... Ea
„I. CuaknavonTry, P. A. Breck, Int. J. Magn.,3, 319 (1972).
DI

444.
(1970)..
445, Iawara, K. KAI, T. NARAMICHI, M. YAMANOTO, J. 'Phys., Soc. Jap., 28, 582
446. A. WERNER, EH. SATO, M. Yresi, AIP. Conf. Proc., 10, .679 (1972).
VE . CR
“A Ponnairani

447, SarTo, S. A. WERNER, R.. KIKUCIII, J. Pnys.,.935,. C4—25 (1974).

448. „ MENEGHETTI, S$. S. Sipnu, Phys. Rev.,: 105, 120 (1957)..
e
449. „E. Bacon şi colab., Prec. Roy. Scc., A24î, 223 (1957),
P, ScHIELIING şi colab., Phys. Rev., B14, 4368. (1976). PIE
NI
450.
451. F. EpwaRDs, P. W. ANDERSON, J. Phys., F5, 965. (1975). -
452, SHERRINGTON, B. W. SoUrHERN, J.: Phys., F5,:LA49 (1975). . Cp
o... NE |.
A. Smrrn, JI. Phys., F5, 2148 (975).
LU

453, DR
454. ICANEYOSHI, J. Phys., C9, 2289 (1975). .
Magnetism,
455. A. Mynosu, AIP Conf. Proceed. 24, 131 (1975); Int. Symp. Amorphous
pi e IE a
New York, 1977.
456. G. Hrnen, .J. Appl. Phys., 10, 101 (1976).. n. Aa
W. ANDERSON, Int. Symp. on Amorphous, Magnetism, New. York, 1977,
RA

457. P.
458. N. D. LANG,H. ErmENREICH, Phys. Rev.s:168, 605, (1968). - ... -
459. H. Sura, Progr.- Theor. Phys., 46, 77 (1971). A
n ia |
460. M. LAx, Rev. Mod. Phyf., 23,.287:(1951)....
ENRENREICH, Phys. Rev., 115, 747 (1968).
461. B. VELICRY, S. KIRKPATRICK , FL.
NT

462. K. LevIn,H. EHRENPEICH, Phys..Rev., B3, 4173 (1971). i:

i
463, G. Srocks, Intern. J. Quant. Chem. 1972. - Da
-
464. S. IKnkPATRIK, B. VELICKY, H. EHRENREICH, Phys. Rev., El, 3250. (1970).
BA, 4390 (1971)...
465. G. M. Srocrs, R. W: Wiuuiams, J. S. FAULENER, Phys. Rev.,
CE

i
466. II. HaseGawa, J. IMANAMORI, J. Phys. Soc. Jap.,. 31, 382 (1971).
J. HANAMORI, J. Phys. Soc. Jap., 23, 1599 (1972)..
„467, „ HIASEGAWA,
468. " vaseGAwA, JI. KANAMORI, J. Phys. Soc. Jap., 32, 166 (1972)..
469. „ ScHuLNYA, N.. UNITOMI, J. Phys.: Soc. Jap., 93, 853 (1972).
Zi

> | Rai
„4170, „LEONI, F. SaccHErTI, Nuovo Cim., 21B, 27 (1974).
/

1966,.p. 67.
471. „JI. Weass, X-Ray Delermination of Electron Distribution, Amsterdam, |
-
„ HopcEs, EH. ErRENREICII, N. D. LANG, Phys. Rev., 152, 505 (1966).
SI

472.
-... |
473. „JI. PowEeLL, AERE-—R 5947, Harwaell, Berkshire, 1968...
„. m.
474, „ HoncEs, H. EHRENREICH, citat în lucrarea. (465).
az

- Il. EHRENREICH, J.: Appl. Phys., 39, 1280 (1968). -.. - e

IA

475. HonaEs, ..
4176. W, Cane, E. 0.' WoLLAN, W. .C. KoEHLER, Phys. Rev.,:139, A755 (1965).
a
477. „ ANTONINI și colab., Int. J. Magn., 1, 183 (1971). .
. ..-. a Pa
478. „A. RecK, D. L. Fny, Phys. Rev., 184, 492 (1969).
(1973). . î. .--
Yoxezawa, I[. MORIGAKI, Progr.. Thcor. Phys., Suppl., 50, 1
U

* 479, - |
480. IKANANMORI, J. de Phys., 35, C4—131 (1974).
roi

481. „ Scuwanrz și colab., Phys. Rev., B4, 3383 (1971)..-

BC

482. Scwrwanrz, E. Srocra, Phys. Rev., Dă, 383 (1972).

483, ScrwAaRrz, H. ENRENREICH, Phys. Rev., D6, 2923 (1972).
1
y
192 .
 484. . M. Scuwanrz, J. Phys., 35, C4—71 (1974).
485, . KIRKPATRIK, T, P. EGGARTER, Phys. Rev., BG, 3598 (1972).
486, a Ei . M. ScanroxeE,. Phys. Rev,, D7, 4435, (1973)...
487, „ Scuwanrz, A. BANSIL, Phys. Rev. D10, 3261 (1974). | '

RY
488. „A. STERN, A. ZIN, Phys. Rev., B9, 1170 (1974). | A,
489. „: SovEN, Phys. Rev., B2, 4715 (1970).
„490, . SurBa, Progr. Thcor, Phys. +, 46, 77 (1971).
491. J A. BLACEMAN, N. F. Benck, D. M. ESTERLING, Phys, Rev., 94, 2412 (1971). a

RA
492. R. 3) ATYER, R. JI. ELLIOTT, J. A. ICRUMHANSL, P. L. LeaTmu, Phys. Rev, 181, 1066
(1969 -
493. K. F. Fero, H. M. Conex, Phys. Rev., B3, 3400 (1971).
494. F. CyROT-LACEMANN, F. DUCASTELLE, Phys. Rev. Lett., 24, 429 (1971).
495.

LIB
B. G. Nicxer, J. A. KRUMHANSL, Phys. Rev., B4, 4354 (971).
496, M. “NARAMURA, F. YONEZAWA,, Prosr. Theor. Phys., 47, 1124 (1972).
497. F. DucAsTELLE,. J. Phys,, „468 (1972).
498, P. DEAN, Rev. Mod. Phys., “za, 127 (1972). |
499. + TSUKADA, J. Phys. Soc. 'Jap., 32, 1475 (1972)...
„
—

500, “TARAIIASEII, M.” SarmIzu, Progr, Theor, Phys., 51, 1678 Usa).

TY
501. „ NERTSCUING, Phys. Stat. Sol. (b), 59, 227 (1973)..
„502, „PoTTIER, D..CALECKI, 'J. Phys., 35, C4—103 (1974). a
503. AIGRAIN, D; CALECRI,. N... POTTIER, .J. Phys., X4,.202 (1974). .
504;
Rai

. FURUYAMA, Phys. Rev., B5, 2872 (1972); Phys. Rev.,. B8, 4288 (975).

SI
505. . Navcier-Bocu, R. REIDINGER, J. Phys. -, 4, 1032 (1974). :
506. . REIDINGER;. M. NAvcrer-BLocu, J.: Phys. 5, 732 (1975), DE
507. CyROT= LACKMANN, J. Phys., 93, C4—109 (1974). e,

ER
508. JI. ELLIOTT, JI. A. ISRUMHANSL, P. L.:LEATH, Rev. Mod. Phys., 26, 465 aur).
"509, SACCHETTI, Nuovo, CIMENTO, 32B, 285 (1976).
510. K. 'Gosu, P. BuArrAcHARYYA, Phys: Rev., BI, 2642: (1975).
Si. . LEVIN, R. Bass, K. [EH BENNEMANN, Phys. Rev., B6, 1865 (do72).:
IV
512. YAMASUITA, S,. ASANO, S.. WAxon, Progr. Theor. Phys., 44, 774 (1972).
513. . ERTL, K. WANDELT, Phys. Rev. Lett., 29,218 (1972).. . ..
514, SaccuETTI, P. De GasPERIs, F. MENZINGER, Phys. Stat. Sol. b), 76, 209 (1976):
UN

515. JAccARINO, L. R. WaAken, Phys. Rev. Lett., 15, 258 (1965). -

516. AJ AHERN, M. J. C. MARTIN, W. SUCKSMITH, Proc. Roy. Soc. (London), A2 48, 145 (1958).
zI e

517.
——

, P.,MEvER, C. XVoLeF, Comptes Rendues, 246,:578 (1958). . .

518. „E. MOTT, Proc. Phys. Soc. (Londra), 47, 571 (1958). |
519. „C. VAN Ersr;/B..LuBacu, ' G. J. vAN' DER BERG, Physica, 28, 1297 (1962).
520.
AL

C. LovE,:F. E. OBexsnerm, C: Czyzek, Phys. Rev.,:B3, 2827 (1971).

521. G. RoBBrxs, H. Craus, P. A. Beck, Phys. Rev. Lett,, 24, 1307 (1970). .:
502, L. THoLENCE, B. Tissrea, R. TOURNIER, R. VERGNE,. Sol. St. Comm., 9, 201 (1970).
523. P. PERRIER, B. ŢISSIER, FR. TouRNIER, Phys. Rev. Lett., = „313 (1970). -
R

594; W. CaBLe, E. O. WoLLax, H. R. CurLo, Phys. Rev. Lett. » 22, 1256 (1969).
525, „170, JI. Akrmrrsu, Techn. Report oi ISSP, A560, dec., 1972. n.
Fr

„598,
NT

S. KouvEr, J. B. ComLy, Phys. Rev. Lett., 24, 598. (1970).

527, M. CowLey, Phys. Rev., 17, 669 (1950).
528. “JI. SELLMYER, J. FRANZ, G. R. Casey, J. ANN, Proceed iz International Conf. on
Low Temp. Phys., 1970, p. 761. -
529. D. J. SeuuyEeR, R. IKarLow, Phys. Lett,, '36A, 349 (1971).
CE

530. E. Bunzo, D. P. Lazăn, M. CronănEscu, Phys,, Stat. Sol. b), 65, 1145 (1974); :
531. T., AM. SRINIVASAN, H. CLaus, R. V. SWANATHAN, R. A. Beck, D. I. BAnnos, în Phase
Stabilit, y of Metals and Alloys, Editată de P.S. RUDERIAN, J. “STRISGER,. R. I. JEFEAC,
“McGraw-Hill Book Company, Inc. New York, 1967,:
2. F. BROUERS, M. Cynor, F. CynoT-LACKMAN, Phys. Rev., p7,. 43'70 (0979).
/

„F. GAUTIER, F. BROUERS, J. VAN DEN REST, J. Phys., 35, C4—207. !

SI

„ F.. BROUERS, F. DUCASTELLE, I. GAUTIER, J. VAN Den REST, J. Phys., x3, 2120 (1973).
„K. Aor, H. DENLING, K. H. BENNEMANK, Phys. Rev, D10, 1975 (0974).
„ H.:Mrwva, Progr. Theor. Phys. .„ 52, 1 (1974). E
IA

„ JÎ., Ira, Phys.: Rev., B1,:3725 (1970). „i | IN

CUasei

I. Ku, JI. Phys.:32; C1—755 (1971...

H. Liv, Phys. Rev., BI7, 3629 (1978); B15, 4981 (1977) ; BI3, 3962 (1976).
GoLv, J. Low Temp. Phys., 16,-3 (1974), ,
ATonae A. IKAwABATA,J. Phys. Soc. Japan, 34, 639 (1973); 35, 669 (1973); T, Moara, -
Bgirnr

“Phys. Soc. Japan, 40, 933 (1976). - ,

G. PrerenRsoN,R. MELANDER, D. P. Sreans, $..B. HAGsTRăst, Phys, Rev, Bat, 4177
1976), 3 n

40—c, 782 . | | | , 193

 VU. | ANTIFEROMAGNETISMUL |

RY
RA
LIB
N

VILA, Ordine antiferomagnetică' :

TY
- Un sistem antiferomagnetie constă din una sau mai multe perechi
de subreţele magnetice; sub o temperatură caracteristică 74, denumită

SI
temperatura Neel, momentele magnetice în fiecare subreţea sînt orientate
paralel, în:-timp ce: magnetizările subreţelelor sînt dispuse antiparalel
„două câte două."În absenţa cîmpului magnetic extern; magnetizarea rezul-

R
tantă este nulă, deşi dependenţa de temperatură a magnetizării fiecărei
„ Subreţele este asemănătoare
cu aceea a.unui feromagnet.
VE
i _“ Conceptul de antiferomagnetism a fost folosit de Neel. [1, 3] înce-
pînd din anul'1932, ideile legate de acest; concept fiind clarificate și extidse
în 1948 [3].. Termenul de antiferomagnetism este consacrat de Hulthen
NI

[4] care face prima analiză a undelor de spin la materiale antiferomag-

netice. .. . - SE | i Sie aj
LU

„Una, din problemele importante. ale anţiferomagnetismului o consti-

tuie origincă interacţiilor”de ;s6hithb. Deoarece, dependenţa, de tempera-
tură -a- magnetizării subreţelelor este asemănătoare cu. cea a unui tero-
magnet, tipurile de iiiteracţii descrise în capitolul precedenţ pot fi utili-
RA

zate şi la analiza materialelor antiferomagnetice. Menţionăm.şi un alt

„ mecanism denumit superschimb, care „deși poate să conducă. și la, o.ordo- |
„nare feromagnetică,
este specific pentru. analiza comportării materialelor '
NT

antiferomagnetice. Bizette [5] şi Neel. [3] evidenţiază importanţa acestui

mecanism, care presupune în esenţă un cuplaj de schimb între ionii mag-
netici prin intermediul unui ion nemagnetic. E
Metoda, cea mai directă pentru studiul ordinei magnetice într-un
CE

cristal prezentînd antiferomagnetism îl constituie difracţia de neutroni.

Modul de dispunere al momentelor magnetice în cazul structurii MnO,
„prima; structură antiferomaenetică, analizată prin difracție. de neutroni
[6] este redat în figura VIII.I. Structura magnetică a acestui oxid este
/

descrisă de Bertaut [7, 8]. E a

SI

„“ Măsurătorile prin difracție de neutroni pot da informaţii privind

variaţia cu temperatura a magnetizării subreţelelor analizînd dependen- -
IA

„ţa de temperatură a intensității uneia; din liniile de difracție. Pentru cazul

MnO, dependenţa de temperatură a magnetizării o redăm în figura VIIE.14,
în legătură cu analiza modelelor ce pot; descrie teoretice comportarea mate-
U

ialelor antiferomagnetice. În figura -VIII.2 prezentăm dependenţa, de

„ temperatură. a magnetizării unei subreţele la MnF, și FeF, [9]. Se vede că
BC

aceasta, este asemănătoare cu aceea a unui feromagnet obișnuit.

! . ș7

194 4

!
„2
 V

" Succesiunea, modelelor folosite pentru analiza proprietăţilor mate-

rialelor antiferomagnetice, este asemănătoare în multe privinţe, cu cea
dezvoltată, în cadrul feromagnetismului. Un grup de modele au ca punct

RY
de plecare hamiltonianul de schimb Heisenberg. Energia minimă a sis-
temului antiferomagnetic - corespunde unui aliniament antiparalel al
p

RA
LIB
“Fig. VIII. 1. — Structura -

TY
| „magnetică a MnO..

SI
ER
Omnz oz E

momentelor" magnetice ale Dorechilor de subreţele.. Bxtinzînd namilto-

IV
nianul (VII. 6. 1) pentru a, descrie un antiferomagnet aflat în cîmpul. de
inducţie B = Hol, avem
UN

/ / p= — atoli y Secu 3
= 5 155, VIIL1.1)
, | , „2 îj „. a, Mi i - pi
AL

ă „0 MAFZ00O] | FePZ00) i
, + . „LL m. „ , , pe
4

i
R

i 6 r -
NT

|N Roon | Fig, VOL 2,'—"Depen-

Ah N ' i SS Da -“denţa de temperatură a
Ş > NR. intensităţilor liniilor de di- :
8 3k 4 , Ş N fracţie (100) la Mnf, şi
CE

E,„a o
go du
*N | TeFe 2
- 3 Si: L.
: Q LA
1p ăi A r A
/

E Y | N
„OU 1 AȘ 1 Li a te
SI

„0 26 20 60 . 80 1000 20 40 60.80 100.

a Temperatura , K | N ME
ț
IA

unde cîmpul extern II ce acţionează asupra celor două subrogele diferă

în semn (e; = 41). Integrala de sheimb, are semn. „opus cu cea eviden-
ţiată la un feromagnet.
U

În rezolvarea hamiltonianului (VII. 1) se utilizează diferite.

metode de. aproximaţie. Cea, mai folosită metodă este aproximajia, cîm-
BC

pului molecular (ACM). Simplitatea metodei cât şi posibilitatea;.de esti-

mare relativ ușoară a parametrilor de interacţie au constituit unele din
.

195
 NU

elementele care, îi conteră larga utilitate. Ca Şi în cazul feromagnetismu-

lui, un grup .de metode. ce folosesc conceptul de cîmp efectiv. tratează,
în mod 6xact interacţiile. magnetice între un număr finit de spini, efectul

RY
interacţiilor . cu. restul cristalului ind, exprimat; sub forma unui cîmp
efectiv. i
Comportaiea, îîn jiirul teniperaturii de tranziție; o von discuta, utili-
*

RA
zînd metoda, dezvoltării în serie. În domeniul temperaturilor joase vom
extinde. conceptul de-unde de spin şi la materiale antiteromagnetice. :
Metoda tuneţiilor “Green permite: rezolvarea: aproximativă, . a hamilto-
nianului (VIII.1.1) în întreg domeniul de temperaturi, rezultatele obţi-

LIB
nute la temperaturi joase coincizînd cu cele evidenţiate în modelul unde-
lor de spin; iar la temperaturi ridicate cu metoda dezvoltării în şerie.
Vom discuta apoi: mecanismul de superschimb caracteristic oxizi- |.
lor sau sărurilor, metalelor de. tranziţie, în
î care ionii metalelor de tranzi-

TY
„ţie sînt separați prin grupe de ioni diamagnetici [10—11].::Dastele experi-
mentale evidenţiază, că, .cea mai mare. parte a sistemelor ce fac parie din .
această grupă prezintă ordine antiferomagnetică. |.
Vom analiza condiţiile. în. care. apare. ordinea antiteromagnetică,

SI
“în, cazul : interacţiilor “de” schimb iădirecte prin intermediul electronilor
de conducţie, discuţia de faţă apărînd. ca o continuare a aceleia dezvol-

R
tate în paragraful VII.9.: Prezentăm. apoi unele. descrieri în modele de
bandă, a, comportării 'materialelor antiteromagnetice şi anume modelul
VE
Stoner,.unda de densitaie de spin, cât şi hamiltonianul Hubbard, Au vom
reveni, asupra. unor modele implicînă atât trăsături de bandă cât. şi locali-
zate care pot conduce tic la; o ordonare feromagnetică fie la una antiiero- - .
NI

magnetică. Acestea au fost analizate în paragraful VII.10, cu care pri--

lej s-au menţionat condiţiile în î care este posibilă, apariţia, diferitelor struc-
turi magnetice. -!i.. |
LU

Unele clase de materiale, prezintă O tranziţie de la starea antiitero-

magnetică, la cea, feromagnetică, sub acţiunea, cîmpului extern H. Această
comportare. cunoscută sub denumirea de metamagnetism, o vom analiza
folosind aproximajia cîmpului molecular.
RA

În final, vom prezenta, o sinteză a proprietăţilor magnetice ale unor

clase mai reprezentative de materiale antiferomagnetice, cititorul inte-
“zesat de date complementare putînd consulta lucrări de sinteză..[12—14].
NT

„Dat find.simplitatea rețelei cristaline vom analiza. cu precădere

comportarea magnetică a compuşilor amtiteromagnetici cubiei [15—18].
d
IL ERI 3: ii
CE

VIII-2, Modelul cîmpului molecular al antiferomagnetismului

Aproximajia, câmpului molecular ia în considerare interacţiile unui
/

atom. cu restul cristalului: sub:forma unui cîmp efectiv (molecular). În

SI

cazul antiferomagnhetismului' atomii nu mai sînt, din 'punct de vedere

magnetic, echivalenți. Ca atare vom analiza; acţiunea, cîmpurilor molecu-
IA

lare asupra unui atom al fiecărei subreţele magnetice constituente a cris-

“talului. Pentru început vom considera, cazul unui. antiferomagnet N6el .
cu două subreţele [3]. Voin discuta apoi ordinea magnetică în” structuri
U

cubice antiferomagnetice. În: tinal vom. prezenta. un “model mai general

al antiferoimagnetismului. a y
BC

- Admiţină.- un hamiltonian Heisenberg, coeficienţii câmpului molecu-

lar N sint legaţi de integrala, de schimb fu Şi numărul de atomi. magne-.

„19%
 tici vecini =, prin relaţia (VII.4.10). Semnul integralei de schimb 4,
N,
şi respectiv al coeficientului cîmpului molecular este însă diferit de
cel evidenţiat în cazul feromagnetismului. e

RY
VII.2.1. Antiferomagnet Neel cu două subreţele,

RA
Să considerăm un sistem avînd două subreţele magnetice [3] notate.
| - prin A şi B, ale căror momente magnetice sînt dispuse antiparalel. Admi-

LIB
tem că momentele magnetice ale atomilor din prima, sferă de coordina-
ţie sînt orientate antiparâlel la momentul atomului: considera. Această
condiţie este realizată pentru reţelele cubice simple şi respectiv cubice
cu volum centrat. Cimpul molecular HA și IL ce acţionează asupra unui
atom din subreţeaua A. și respectiv: B, prin analogie cu relaţia (VII.4.1)

TY
este dat de... DOR |
Îi N sMe; Hm == — Ya Ma ÎN N osMe. (VIII.2.1)
” Dă Ea = —- aaMa

SI
-“Pimînd, seama, de faptul că același tip de atom ocupă atât poziţiile
A cât şi B avem: | | | | a

ER
. N e

a Nas = ap = Nu) Nan = Nam (VIII.2.2)

“Deoarece interacţia între vecinii în ordinul unu este antiferomag- |
” netică avem, N. > 0. Valoarea și semnul lui N, depinde de materialul .
IV
studiat. Sub acţiunea unui cîmp magnetic extern H, cîmpurile molecu- -
lare acţionînd asupra atomilor din subreţelele A. și respectiv B sînt:
UN

| / „: ÎN - H, = H —NuMA — ala / N |

| Hp = EH — NM — NM. o (VIIL.2.3)
AL

A. Regiunea de magneiizare spontană

„+ Depende
exprimat nţa, de
ă similar temperatură a magnotizărilor subreţelelor. poate fi -
cu cea în cazul feromagnetismului; prin funcţiile Bril-
aici,
R

Si aa (caini
.louin : -
NT

pr Ma = II Xgruzl Br(za)
CE

Ma = —— Ngoal Bo), OVI. 34)

unde. | Să a ii |
Ia —
my PIINE ps mp IEOEE
- JOruotg A, VIII.2.5
/

J9yu.otip
A - ka | î | e | ko B2 | | ( )
SI

iar a ”
IA

0 Baa) DALI op Fl a, A cth 44,

OJ OJ 2J 2 |
Se ma n (VTI.2.6)
U

Bag) 22 EL oh Ei app eta,

_ 2. 9J 2
BC

notaţiile fiind. identice cu cele utilizate în paragraful VIL.4.

197
 -

B. Comportarea la temperaturi ridicate (7>1u).

RY
Dacă, efectele de saturație sînt neglijabile (deci H nu are valori
„ prea mari), la, temperaturi ridicate, funeţiile Brillouin pot fi aproximajie |
prin primul termen din dezvoltarea, în serie. Deci

RA
J
„Bras Ia pa | 3 u VIIL2.7)

LIB
Relaţiile OVI) se sorin : Ă

N, — N uovhgi (J + 1) HA,

TY
GhaT |
a _OVIIL2.8)
ua Ni +1

SI
Ap | Hp.
Glas o

R
. ! i
În regiunea, , paramagnetică avem : VE
aa ut, N
i OVIL2,9)
NI
Ba SE — Watt — Wed |

totocuba relaţiile
» (VIII. 2.9) în (VIIL.22 8) rezultă :| |
LU

My = N hoha9jJ (J + 1) (EH —
Să - Nu
a Ma . — 1,
apa)
RA

REiă | „OVI, 2.10)

My = Dai 5 a —-7 rasă, — Na Mo). |
Gkp'T
NT

Susceptivitatea magnetică a sistemului este dată de

CE

Ma
= Mg = -1-0. 2H — -(Ni + Nas),| |
k NOL
HE 2H7 Sa ai 0
/

“” unde “0 este constanta Curie |

SI

” 9 2703 a Da
| „ga NPohăgudi]
cuie, Y+D,
+1) (VIII.2.12)
IA

7 | . , | - CB , / [.

Rezolvind ecuaţia, (VIII.2.11) se obţine o relaţie de tip Curie-Weiss

U

0
BC

ya | „(VIIL.2.13)
T-+9
po

198
 unde |

= OT A, a) + OOTEL214)

RY
reprezintă, temper atura Curi16 asimptotică.
În relaţiile de mai sus am notat; prin N numărul total de momente

RA
magnetice pe unitatea de volum. Se vede că:
ă , E
Nus = x hi, de,

LIB
N = 3) îy ie, (VIII.2.15)

TY
N i€e4

g_ 2 | Si
Nui= — Si ny; te,

SI
N jeg SE

ER
unde 4, caracterizează interacţia, dintre doi atomi î și 3...

C. Tenpe atuţa Neel, Lu

IV
ompezatura N &el poaite fi definită ca: (a) temperatura, critică la,
care magnetizarea spontană a uneia din subreţele tinde la zero (M, şi
UN

“Mp avînd mărimi egale, opuse ca semn); (b).prin apropierea de 7, din i:

regiunea temperaturilor ridicate (deci temperatura, la care susceptivita-
tea magnetică devine, infinită).. Relaţiile (VIII.2.10) sînt valabile în ju-
rul lui 7 x În măsura, în care efectele de saturație nu sint importante. Pen-
AL

firu H = 0, „ Yelaţiile OUL 2, 10) se scriu:

R

A e Nu Al, — No Mo),
NT

(VIII.2.16)
M, =
“2
0,
op
(— Vă — Nela).
CE

Pentru valori diferite de zero ale mgnetizărilor subreţeleloi, deter-

" iminantul format din coeficienţii lui M, Și Mp trebuie să fie nul. Rezultă .
/

astfel - |
SI

Te = (aa — N) n VIIL241)
IA

| Raportul 0/7
U

Not
Nu Ie (NI. 2.18)
BC

Ta4 Nan — Nu l—c a

199
 permite: în principiu: dete:minarea, mărimii a = i „ TYespectiv impor-
| . : îi , îi
tanţa relativă; a interacţiilor magnetice: Ilustrăm în figura, VIII.3 depen- -

RY
„_ denţa, de temperatură a susceptivităţii magnetice pentru :a < 1, «> 1 şi.
„a>1.. Ultimul caz corespunde materialelor metamagnetice.
În jurul lui. TD, experimentăl, se. observă o curbură a lui y-1:=f(7),|
similară cu cea, evidenţiată în. cazul materialelor feromagnetice, 'justiti-

RA
cată prin prezenţa unei ordine de rază mică, de” acţiune, 'pe care aproxi-
maia câmpului molecular nu o poate însă considera. :

LIB
i
pa

m
i
x

1/X,

TY
/-

I/

SI
OT 08 pp Tr. 0 en T

R
Fig. VIII. 3. — Reflectarea mărimilor. relative! ale interacţiilor magnetice în dependența de
de temperatură a inversului susceptivităţii la materiale antiferomagnetice
VE
„D, Susceptivitatea magnetică sub temperatura Neel - a
NI
, o a . ia RR „e Ag : IC Si a
ga
| a N | NR

„i. În acest domeniu de temperatură, cele două- subreţele au.magneti-

-zări egale şi. de:semn opus, formînă în lipsa unui cîmp externi un sistem
LU

a cărui magnetizare este nulă.. Un cîmp magnetic externvă roti/îhsă

magnetizarea uneia din subreţele în. raport cu cealaltă, rezultină asttel
un moment magnetic finit. Vom, considera cîmpuri "magnetice externe,
care nu produc modificări. apreciabile. ale structurii magnetice. Anizo-
RA

tropia cristalină (pe care o presupunem uniaxială) determină direcţia

comună a lui M, şi M-, acestea; fiind, coliniare și orientate după axa de
uşoară magnetizare. _ e E
NT

„Bă amalizăm măsura în care cîmpul magnetic extern, acţionînăd

"asupra celor două subreţele, va afecta mărimea vectorului magnetizare
(în afară de rotația magnetizărilor una în raport cu, alta). Vom considera,
la început, o situație mai simplă,. cînd nu există anizotropie. Energia
CE

liberă a sistemului este dată de y

E = Boa MI) 4 poNaa(Ma

+ Mp) —,
i | 2 VIȚI2.19)
/

n poaMle + MB) e far fi

SI
IA

unde . : Si|
i îi a |
e" Mo | ÎN
JAN) = Nhat Bri(oăe (il=44, B), (VIEL.2.20)
U

. . a 0. - | , 4 |
BC

M, fiind lungimea inițială a vectorului M,, respectiv Mo, Mo=

NM = M3.
200
7
 Z
?
„. ; Din cauza, simetriei, configuraţia. de echilibru -ă sistemului va, fi
„oblică, M şi Mp făcînd un un Shi de (90 — 0/2) cu axa cîmpului
magnetic,
(fig. VIII.4b). Vom nota prin My lungimea vectorilor moment magne-

RY
tic AM şi: Mp. Energia liberă este -- e |
ue —2poE Masi. 0j-H! po apă Cos 20 — pi Na MB 4 |

RA
| Ap |

„Fu dh PN ţ "Bi'(a)da, . (VIII.2.21)

LIB
o e |

MA
N d

TY
Mgj H.

Fig. VIII. 4. — Contfigu- 9,

SI
rația de echilibru'a unui .. ee
sistem antiferomagnetic în

ER
cimp magnetic extern. . |

. Ă | . A 1 , e i HM
IV
| | | ” | 0 -

JI cc
UN

| | Condiţia [de echilibru? E 4 =10 conduce la, relaţia

AL

a Ha cos (E 4 2NapMasin 9) =0. A (NIILL2.22)

I!
cu un: echilibru nestabil pentru o =[/2 şi respectiv
R
NT

„Sin 0. VIII.2.23
RE a 2N ap Mr )
CE

i Condiţia 9€/9M = 0, pentru valoarea, lui 0 dată mai sus, dă

7 =208| (an -t Nu) Mento | (VIII.2.24)

/

. A ” Rp - !
SI

Aceasta, corespunde cu valoarea Mm în absenţa câmpului magnetic. Deci

IA

atunci cînd cîmpul magnetic acţionează simetric, nu modifică langimea |

medie a magnetizărilor subreţelelor. Magnetizarea, rezultantă, este pro-
porționalăcu cîmpul magnetic extern . - - a
U

+ CVIIL.2.25)
BC

M | = 9Ma isin0= Nu
A,

201
 2

Să considerăm un monocristal,în care'un cîmp magnetic de inten-

sitate mică va acţiona fie după direcţia momentelor magnetice fie perpen-
dicular. la aceasta, anizotropia fixînd direcția magnetizării- subreţelelor

RY
(fig. VIII.4). În cele ce urmează nu vom considera, termenul. corespun-
zător energiei de anizotropie. | Sa i iii
a. Cimpul H ce acţionează asupra subreţelelor M, şi M, este para- .

RA
lel cu HI, şi antiparalel cu Hz. În acest caz avem: oo.

LIB
Va = ototae) (UI — Nil + Nasa), E .
lg ) | - N

. Da (VIII.2.26)

"ap = grbobize) (—HZ+ NapMa —Nu Mo). | i

TY
„Pentru H = 0, Ma = — Mp = My, Î0r DA — 0 = ze unde

SI
ae = SEE (aa — AA VII 227)
R
| pi a ea |

_ “Pentru valoriH obişnuite, vom dezvolta, funcţiile Brillouin în serie |

VE
Taylor. Reţinînd termenii în ordinul unu ai dezvoltării avem
|
NI
Ă Ă . , ă :
: . 3 ” ȚJ : . ,
.

By(24) = By(2o) + Divoaai pur + Na Mo— 3) + Nas( Ms Mo) Bo), |

»4VB
LU

- pi
o | (VIII.2.28)
Bu(o5) = Bre) — SPLE + Nqs( Mo— 24) + Nu Ma —210)IBa0)
RA

” | Să DR B- . o | p N DE

e NE Da (VIII.2.29)
unde. By(2) = 9B(20)]9%
NT

i Susceptivitaitea magnetică. este

Le pp 2 ÎL = Ma — Me OVEEL.2.80)
CE

şi inînd seama, de relaţia (VIII.2.4) avem

/

Bul(ao) CTTI:2.31)
Noi
SI

4 ,
_ 1 PI 2.51)

Si ka + ZT (Na + N ap)toua9i NJ 2By(20) Aa

IA

Relaţia (VIII.2.31) evidenţiază că la T = 0, avem xy = 0. Aceasta

U

înseamnă că toate momentele magnetice sînt aliniate (paralel sau anti-

paralel) la.-cîmpul aplicat şi magnetizarea indusă este nulă. Odată cu
BC

“creşterea temperaturii, 'X | creşte pînă la 7; pentru 7 > 7, susceptivita-

tea este dată de relaţia (VIII.2.13), deci x = OT + 6).

202 | | | , |
/
 Lidiard [19] a considerat cazul cînd X, =0, caleulînă “| =
„= SZIZ) pentru valori J = S= 1/2, 3/2 şi 5/2. Unele din rezultate
le
„obţinute sînt reprezentate în figura, VII.
_b. Monocristalul antiferomagnetie este supus acţiunii unui cîm:

RY
extern H situat; perpendicular la axa de uşoară magnetizare (fig. VIII.4b).

RA
4.0

Fig. VIII. 5. — Dependenţa

Phone
de temperatură a suscepti- |

LIB
vității magnetice, la un “XD
antiferomagnet, pentru va- x |
lori ale spinului S = 1/2,
3fa și 5. -

TY
] | Sa
0,5 1 1,5
TI

SI
CimpulEH va exercita un cuplu asupra magnetizării subreţelelor. Siste-
mul se află în echilibru dacă . a
deci
04
eci
IMA
|
x (E + Bal =0,
ÎAtaZ 0050 — NaoMaMpsin20 = 0,
5 !
ER e
CVTIL.2.32)
ONTI,283)..
SE Să
IV
de unde ] | | o
“sin. (VIII.2.34)
UN

] E 2 MN
| Susceptivitatea X, : | | |
= CL cl) sin 0 =2 a sind = Na. —O—(VIII,2.35)
AL

Susceptivitatea. perpendiculară 7, este independentă de X, şi

constantă pînă la Ta(fig. VIII.5). | E
R

B. Materiale policristaline
NT

În majoritatea, cazurilor, experimental, se măsoară probe policris-.

taline în care axele de ușoară magnetizare sînt distribuite în mod alea-
tor. Vom nota magnetizările induse paralel şi respectiv perpendicular
CE

la axa, de uşoară magnetizare prin My şi M „+ Susceptivitatea magnetică

a probei policristaline >, este '*
Ma Mu cosa + M, sina
>
hu VIII.2.36
/

a E „U
SI

| . Mu W | : ,
Cum x = ————j = a rezultă
li Hcosa” A Hsine * | |
IA

ip = XN0OS20 + x, sinza, (VIII.2.37)

Vom media, expresia, de mai sus
U

|
25 yu Ceos2a> + X, <sin?2a) = 1/3 xy + 2/3 xi.
BC

(VIII.2.38)

203
 Ta D008 Di
230 ap, driir:2a5

RY
deoarece la 7=0 K, py=0; la 7 = Tu wi = x Şi respectiv com-
„ponenta x, este constantă. - . - | | E a

RA
“102 (uam./mmol)

LIB
- Fig. - VIII.6. — Dependen- _
ţa de temperatură a sus- =
ceptivităţii la un monocris-
tal “de MnFe (X 4n10%3

TY
m3 [kmol). -

SI
50: 100 150... 200 .;
>0

R
Ea | Temperatur([K]
a

măsurătorilor experimentale sînt în bun acord 'cu

| _Rezultaele
VE
"_prezicerile de mai sus, cutoate că.am neglijat în analiză energia de ani-
-"“zotropie. Oa exemplu prezentăm în figura VIII.6, susceptivitatea 'mag-
u-.
_ metică măsurată în' cazul unui monocristal de MnF, paralel și perpendic
NI

E
| N |
X105(uem/g)

/
LU

-80
RA

Fig, VIIL7. — Dependenţa N |

magnet ică

" .
- de temperatură a suscepti-
"vităţii magnetice la MnO 5
policristalin, pentru două Hi=5 kOe
NT

cîmpului cxtern [70

AI
valori ale
(1 Oe = 79,6:100 Am).
„ Susceptivitatea

| | E : i , : Ri N H=20k0e.
CE

RI

|
eo so . 100| :1ş0
« | - j
200..:250:
l ] i
4! .

| | | Temperatura KI
/

Susceptivitaitea, magnetică x, este independentă de tena-

SI

lar la axa, e[20].

peraitiură, în timp ce valoarea xy măsurată pentru cîmpul exterior paralel.
la axa ce creşte și are un maxim la P. Pentru alte floruri antiferomagne-
IA

ţice. concordanța cu modelul 'simplificat analizat mai sus (s-a neglijat

amizotropia) nu mai este însă așa de bună. Pentru probe policristaline,
suseeptivitaitea magnetică la 7 = 0 K se ailă în concordanţă rezona-
U

pilă eu prezicerile relaţiei (VIII.2.39) (fig. VIII.7). Susceptivitatea mag-

netică a MnO policristalin depinde de cîmpul aplicat [21] prezentind un
BC

mâ,xim. la “temperatura Nâel. a A |

!
- 204 ! . .b...
| Degendenţa de temperatură, a căldurii. specifice la materiale anti-,
feroimagnetice evidenţiază un maxim la temperatura Neel [22]. Maximul
observat; este mai puţin ascuţit decît:cel presupus de model (fig. VIII.8).

RY
Faptul că deasupra lui 7 căldura, specifică este încă mare ovidenţiază
prezența unei ordine de: rază mică de acţiune (vezi. paragratul VII, 4).

RA
„0 35k

"E '30-

LIB
. 3
Ie e „a
9 28F
“Tig. VIU. 8. — Depen- |
* denţa de tâmperatură a'căl-'_'9
durii specifice la MnO și =
MnO2. . e

TY
wi

0
5
2
0

SI
O

1 i 1 A )

VII 2.2. Structuri antiferomagnetice cubice

ER
IV
| Folosind aproximaţie cîmpului molecular, Nâel [3], Van Vleck
UN

-Ț13, 15]'şi Anderson [11] au considerat unele configurații de spin pentru

reţele cristaline avînd simetria cubică. Ulterior Smart [16] și 'Ter Haar
şi Lines [17] au prezentat o analiză de detaliu a structurilor cubice, con-
" siderînd, interacţii de schimb între vecinii în ordinul unu şi doi. Pentru . -
AL

a, caracteriza aceste interacţii se folosesc atît coeficienţii câmpului mo-

“lecular Xa cât şi integralele de schimb 4,. Conform cu relaţia (VII.4.10)
aceste mărimi sînt proporționale. În scopul de-a, specifica, cînd, interac-
R

“ţiile: cu vecinii în ordinul j sînt fero- sau antiferomagnetice, valorile

Ni (7, se multiplică prin factorul. e = 4l.. .
NT

Raportul 0/7, între temperatura Curie asimptotică și temperatura

Neel depinde de valorile coeficienţilor cîmpului molecular N, şi Nag (res-
pectiv Fa și 4). Relaţia (VIII.2.18) sugerează la prima vedere că rapor-
CE

“tul 0/7, poate fi oricît de mare, pe măsură ce. valorile N, se apropie de

Nas. Din punct de vedere energetic, însă” dacă raportul Nu/Nas($217.)
depășește o anumită valoare, devin mai favorabile [11,15,16] struc-
turi în care momentele magnetice ale subreţelelor A. şi respectiv B nu.
mai sînt aliniate paralel în cadrul subrețelelor. Smart [16] și Ter Haar şi
/

„Lines. [17 ] au analizat contigurajţiile antiferomagnetice la reţelele cs,

SI

ove şi cfe în care fiecare spin (L = 0, J =8) este dirijat, fie în „„Sus”,
fie în ,,jos”, şi în care celula, rețelei magnetice
n nu este mai mare decît
IA

dublul celei cristaline.

Din cauza lipsei de spaţiu, ne vom oferi succint numai la, configu-
rațiile antiferomagnetice ce se pot obţine pentru o structură eve [16—_18,
U

23]. În acest caz “Dot apare 4 tipuri de ordonări antiferomagnetice (fig.

VIII.9). Zonele de stabilitate ale acestora pentru diferite valori Fe, Şi
BC

ZF sînt redate în figura VIII.10. Aranjamentul cel.mai favorabil din punct

205
 de vedere energetic pentru valori Nu|| Nas (sau £a/|Z| mici corespunde |
ordinei antiferomagnetice de tip I deci situaţiei cînd toţi ionii subreţelei |
A şi respectiv B ai structurii eve > sînt orientaţi pazalel. Cu creşterea ra-

RY
RA
LIB
TY
R SI
VE
NI
.
LU

Fig. VIII. 9. — Moduri de aranjare auntileromasnetică a: momentelor [n

| structura cubică cu volum centrat. . | E

N portului Vu| Va (sau Za 7.) poate apară

_"o structură magnetică în care spinii ato-
RA

milor unei anumite subreţele definite mai

sus nu mai sînt paraleli, aceasta divizîn-
- du-se la, rîndul ei în subreţele. Tipul II de
NT

“ordine lantiferomagnetică în reţeaua eve

apare dacă interacţia între vecini de ordi-
nul doi este mai mare decit cea între ve-
CE

cini de ordinulunu. În acest tip de ordine

„magnetică orice atom are în prima, sferă
de coordinaţie atomi ce au spinul orientat
atît paralel cît şi antiparalel la spinul
/

- atomului considerat. Pentru tipul. IL de

SI

ordine magnetică energia medie de interac-

ție a spinilor celor două subreţele A și B
IA

este nulă, în absenţa câmpului magnetic

” extern; deoarece este la fel de probabil
ca, vecinii în ordinul unu să aibă spinii
U

Fig. VIIL10.— Zone de stabilitate paraleli şi respectiv antiparaleli. Dacă

ale structurilor antiferomagnetice
BC

pentru o reţea Bravais cve. 'H =.0, la temperaturi ridicate (7> 7)

"206
 7

în acord cu relaţia (VIII.2.10) avem

, GQ | | . | .

Ma, = 7 (—N ti dA),

RY
e N (VIII.2.40)
| 0 | | i

RA
— Ma = 27 (— Nada), Ei

unde Ja, şi AL, sînt magnetizările corespunzătoare celor două 'oriântări

LIB
ale. subreţelei A. Ținînd seama că și pentru subreţeaua B pot fi scrise
relaţii asemănătoare, vom avea: | a

Ma = — Mai a = —dla Dy = = Wu0. (VIII.2.41)

TY
Calculul susceptivităţii ' magnetice deasupra punctului Curie nu
implică supoziţii privind tipul de ordine; MM, şi MA, sînt distincte numai -

SI
pentru T< 1. cazul tipului II de ordine magnetică, valoarea abso-
lută a raportului între temperatura Curie asimptotică și temperatura N6el

ER
este Sa o Da
Nat Na Na OTEL 242)
| | Ta | |
IV
Dacă N > Nan]2 Acest tip de ordine va conduce la valori mai ridicate
UN

Ty comparativ cu' tipul 1. Ca o consecinţă folosim relaţiile (VIII.2.17)

"(YILI.2.18) şi respectiv (VIII.2.41) şi (VIII.2.42) după cum Ny< Naz/2
şi respectiv Nu > Nag]2. Valoarea maximă prezisă de model pentru -
AZ este (0/Tar)max=— 3: obţinută în cazul cînd: Nu= Nau/2. Van Vleck
[13] face o sinteză a valorilor 0/7 pentru antiferomagneţii ce cristali-
AL

zează, în reţele. eve și cîc. În primul caz datele experimentale arată că

9/'Tu < 3. Pentru reţele cfe valoarea maximă observată (pentru MnO) -
este: 0/7 5. | Să NE
R

„Aşa cum am evidenţiat în paragraful IV.5.4,la T S Zi apar dis-

NT

torsiuni de la simetria cubică şi ca atare este dificil de evaluat măsura,

în care diviziunea în mai multe subreţele apare în mod natural sau este
o consecință a acestor distorsiuni. O Sa |
Diagramele de fază obţinute în: ACM [17, 18] stabilesc regiunile de -
CE

„ stabilitate a, diferitelor faze. În regiunile în care două faze sînt în strânsă

„„competiţie” criteriul folosit de aproximaţia cîmpului molecular nu mai
este potrivit. Pentru a obţine mai multe informații privind regiunile de
stabilitate a diferitelor structuri trebuie să utilizăm. modelul undelor de
/

spin [18]. | | |
SI

! ”

„VII, 2.3. Un model mai general al antiferomagnetismului în

IA

. “aproximaţia. cîmpului molecuar . : -. ..: ZI

U

„Vom considera în cele ce urmează un model de cimp molecular

avind un caracter mai general, care permite luarea în considerare a interac-
BC

ţiilor:de schimb cu vecinii de ordinul doi sau mai îndepărtați (16, 24].

207.
 "Yom analiza cazul reţelelor Bravais, în care atomii nagnetiei sînt; echiva-
lenți la translaţii. Considerăm n subreţele magnetice. “Câmpul molecular
acţionînd asupra . see |î este -

RY
x, mi = + 3 NM, _ | (VIII.2.43) ”
I=t

RA
“unde M, ] este momentul hagnetie al subreţelei 3 iar. Na “reprezintă coefi-
cientul câmpului molecular ce caracterizează, interacţia, între un atom al
„reţelei + 4. cu vecinii din n subreţeâua, j. dn acest caz admitem :

LIB
„x = 0; Xe = muza ai Otero)
„N ovăg Sa |

TY
Notăm prin 24 numărul ăe vecini 3 la un atom î iar Fu este inte-
raeţia; de gehimb între atomul î și unul din vecinii săi din subreţeamna j.
Mpgnetizarea zedusă a ibreeleloz, este dată de

SI
„MADU40) = - Ba) . 6, . mi „Ovrrrza6)

R
în domeniul tenaperaiurilor ridicate, sinilar cu reaţile (VIII.2. 3)
VE
4
Şi (YI. 2. 9) avem
NI
= — A = H N M (i. == 1, 2, %
, | M,

- ? ă Ata N Da Si NY Craara 46)

LU

Sua Magnetizarea, totală a sistemului este, DI |

u= ş EA Ea EA
RA

_ îsl i " | , | |

Plecind de an rosiile crai a 48) șiom: 2 4) și notind. N = N PT

NT

avem aa | | |

Qi 0 i
M N | Sa 0 VIII.2.48
| Şi |
CE

XA = | iai o
E (a îi al

„Deoarece âtomii sînt echivalenți 1a rabslaţii, rezultă | Di

/

N = E, „(V13 1.2.49)
SI

ma 2 N . aia
1) _ | ,
IA

„l E „Rd A
|

| Susceptivitatea magnetică poate fi-sorisă > = 0JZ —'0) unde |

U
BC

y, Neg: e, (VIII.2.50)
i Pi 9:=—
A -, N E !
NI seca e isi

208: e
 _. În acord cu (VIII.2.44) avem

9=.0 2ufuy _ 24 +1) ŞI cufu- (YIILL2.51)

RY
Tr al ,
i Nuou93 | Slip j=1:

Temperatura Curie paramagnetică 0 este proporţională .cu suma, alge-

RA
brică a, interacţiilor de schimb acţionînd asupra unui atom. | |
__ Pentru a localiza temperatura, de tranziţie, vom. considera relaţia,
(VIII.2:46) pentru H = 0. Această condiție. conducela un sistem de
ecuaţii liniare, omogene care prezintă soluţii diferite de zero (M,-4 0)

LIB
numai dacă |

Na
N see Na
e

TY
Na —X, |=0, - (YIIL.2.52)

SI
ER
= Nm 2 AL
E 0
Forma destui determinant poate fi simplificată ţinind seama
IV
de
„simetria reţelei. Cum subreţelele sînt echivalente la translaţii, setul de
„numere în fiecare rînd al determinantului trebuie să fie acelaşi. Astfel
UN

feterminantul (VIII.2.52) se: poate scrie în forma: |

|
a

30 bac baa
AL

Da d bb |
0 ne OVI .88).
ba-2 “baza Do: + -ba-a a
R

. . . . a
în deo
NT

„ Blementele diagonale sînt b, = i, iar cele nediagonale reprezintă

CE

coeficienţii cîmpului molecular. Determinantul (VIII.2.53) este circu-

lant. Pe de altă parte condiţia N, = W, se traduce prin egalitatea coe-
ficienţilor bi bas; ba = boa; bs = basete. Expresia cea-mai generală
/

pentru temperatura de tranziţie este -. - a

SI

| Pas = — Ş, Neo , . (VIII.2.54)

IA

aa Sa ja î aaa
unde my = 0, 1. În acest caz *
U

SM, 20, unde M, = my — (VIIL.2.55)

BC

fl . , ” "

14—c, 702
209
 Examinînd relaţiile (VIII.2.54) şi (VIII.2.55) se vede că teoria pre-
zice (n — 1) moduri de aranjări antiferomagnetice. Ne aşteptăm însă ca
- unele din acestea să fie degenerate din cauza simetriei de translație. ”.

RY
i *Comparînd relaţiile (VIII.2.50) şi (VIII.2.54) se poate evidenția
o diferenţă între temperatura Nâel (Curie) şi respectiv temperatura
" Curie asimptotică (paramagnetică). În cazul unui maierial feromagnetic.

RA
niş = 1 şi deci TD, = 0, cum a reieşit de altfel din analiza AOM a fero-:
" magnetismului. Pentru un material antiteromagnetic este evident îap- .
tul că Ta, diferă de 6. E |
La temperaturi scăzute, 7 < Tu, variaţia cu temperatura, a mag-

LIB
netizării spontane este dată de ! Sia |

MD) = 18: MAT) EL OVIIL2.56)

040) TNI FI 140) d eniiiia

TY
unde î, = Po ae MD pp MAD OCVIIL2,5T)
:
+ Îs M(0) M,(0) ii

SI
- Variaiţia cu temperatura a magnetizării- spontane a unei subreţele
are aceeaşi formă cu cea a unui feromagnet. În cazul materialelor anti-

R
feromagnetice, vom avea un set de ecuaţii pentru fiecare tip de ordine
antiferomagnetică, acest set avînd valori caracteristice my.Şi Tu VE
Modelul general“a fost particularizaţ: de Smart [24] pentru cazul
“reţelelor cubice. - -.. | 3 -
NI

VI!i.3. Modele 'în antiteromagnetism bazate.;pe conceptul .-

LU

de cîmp efectiv = |

În paragraful VIL.5 am analizat unele modele ale feromagnetismu-

lui care tratează în mod exact interacţiile într-o porţiune finită a cristalu-
RA

„„ ui efeetul interacţiilor cu restul cristalului fiind considerate sub forma

“unui cîmp efectiv. Aceste modele pot; fi folosite şi la descrierea proprie-
tăţilor magnetice ale: materialelor antiferomagnetice. Vom rezuma, în
NT

cele ce urmează, unele particularităţi, ale modelelor, rezultat al acestui

tip de ordonare, considerînd numai contribuţia spinului. la momentul
magnetic. | | | e a
- Pentru a, ilustra 1netoda: Oguchi : [25] vom considera, situaţia, în care
CE

spinul este S —1/2, admiţind totodată că interacţiile au loc numai cu

„cei » Vecinii în ordinul unu. În cîmp extern nul, hamiltonianul 77, al sis-
temului este dat de: N | o | i
/

N Ip = —27,555 — holaia — bokaHlaSie = CVIIL.8.1)

SI

_: Plecînd de la hamiltonianul (VIII.3.1) se obţine. o ecuaţie impli-

cită pentru dependenţa de temperatură a magnetizării spontane
IA

e (Sa—Sa) [26]. | 5 | |
Memperatura, Ntel 7, este definită ca temperatura la care magneti-
zarea fiecărei subreţele este nulă ($,=—S2 = 0), condiţie care conduce
U

la (fu =) 2; | o | |
BC

co | f )= a. (VIII.3.2)
a

| , p Ta « uk? or i

20 a e
 Valorile ———=A pentru =: = 6 şi respectiv -=8 ($S=1/), sînt
adte mai jos comparativ cu valorile corespunzătoare obţinute în aproxi-

RY
maţia, câmpului molecular:
, 2 = 6 |+=5 , , Ă
“ “aproximaţia cimpu-

RA
! „lui molecular 3,00 | 4,00
detoda Oguchi 2,89 3,92

în modelul Oguchi valorile ka Pu]|F| sînt uşor mai mari, compar ativ

LIB
cu cele obținute în cazul ordonării feromagnetice.
Magnetizarea sistemului la 7 = 0 K nu este saturată, Lipsa satu-
rației la, 0Ka stării antiferomagnetice este un efect cuantic (vezi para-
graful VIII.5) [27—29]. Astfel în cazul = 6 şi 8, maenetizare ea redusă a
subreţelei, pentru spinul S = 1/2 este dată de :

TY
=6 l=8

SI
Ogucni [25] 0,970] 0,990 :
„4 modelul undei de spin [30] | 0,8441 0,850

ER
ref. [27] 4 | 0,880| 0,918
ref. [28] "1 0,872| 0,905

La temăraturi mai mari ca terapezatura Neel,|, susceptivitatea mag-

IV
netică, are forma | po
Q | qi
(VIII,3.3).
UN

Oe
= [IFN a—— E:2
E ( 7) +: Car
AL

Pentru £ < 0, valoarea lui x nu diverge la; nici O temperatură, Depen-

denţa de temperatură, a susceptivităţii magnetice dată de relaţia (VIII.3.3)
R

12
„Zn6 Ssi2 a
NT

| 10 Cimp molecular ]

Fig. VIII. 11. — Depen- . og o 70 ..

denţa de temperatură a —.— Aproximatia cuplajului
CE

inversului susceptivi- =X 5 g constant ă _. .

tății în unele modele care = | " -... ” 5
utilizează conceptul de DR 2 ati
cimp efectiv. „BF ui. Ra iii —
. . E | . = 4 Fi ' , y
/

4 i 1_ 1 2
SI

HgTIG-
IA

este redată [24] în figura $VIIII1, comparativ cu cea obţinută în

aproximaţia cîmpului moleculaz.
U

Aprozimaţia cuplajului constant consideră un hamiltonian de inte-

racţie efectiv [26, 29] ce diferă de cel caracterizind sistemul feromagne-
BC

tie, Deoarece vele două subreţele magnetice „„simt”? câmpuri efective dife-

21
a rite, va: trebui să. introducem. un termen suplimentar. Astfel avem

e = — 24,55, — DAS — DAS + Bia) — 2 44(5 — Ba).

ONB)

RY
Da a
Coeficienţii A, depind de temperatura, T'cât; și de valorile magnetiz ărilor. .

RA
[29]. Pentru
ălegem două; din valorile A, celelalte sînt determinate
Dacă
pentru
A = Ap = 0 avem aproximajţia cîmpului molecular, în timp ce
A, = şi A, =0 avem aproximaţia cuplajului constant. Metoda
v care variază într-un mod
cuplajului. constant conduce la un cîmp efecti

LIB
a. Ne
destul de complicat cu magnetizarea şi: temperatur
t

cu:7, pentru un feromagnet. |

os Da i

„.. “Temperatura Neel se determină analog

-
ă

de. forma
Se obţine o expres ie - e
PI

TY
zi .
,
e — 1 =0.
— 1
% 3 ——
a) | re
(a
eo | a) | ]
ho Pa | + eo (-
a (VIIL.3.5)

SI
a
.

- Xalorile ka Tu]Z calculate pentru '8=1/2 și un nimă r de vecini = = 6 şi |

R
a Se . DI |
= 6 sînt: VE
|s=8 _ | | a . .
| „=6

| | -
NI

at Comparind cu valorile fa '7,] £ obţinute anterior, constatăm că tem-

.
peratura Neel 7, este considerabil mai scăzută ca valorile evidenţiate în
LU

- modelul 'eîmpului molecula r şi, respecti v Oguchi.

' Modelul analizat, prezice o tranziţie de fază de speța a doua, la
,

temperatura N6el. Pentru temperaturi apropiate, dâr uşor mai mici ca

RA

Tu, 'se poate arăta că magnetizarea spontană urmează o lege de forma

Ma(T— Ti. Această variaţie este:diterită de cea observată experimen-
tal, unde exponentul este f = 1/3 [31]. Pe de altă parte, la temperaturi
mult mai mici ca 7, metoda cuplajului constant nu mai descrie com- .
NT

portarea observată experimental. Dependenţa, de temperatură a inversului

susceptivităţii magnetice în. acest: model este redată în figura, VIII.LI.
Metoda. Bethe-Peierls-Weiss (BPW) tratează, în mod exact, inte-
CE

ragţiile unui grup de atomi, format dintr-un atom central şi vecinii din
învelişul apropiat, conținînd. = atomi. Interacţiile cu momentele. magnetice --
„ale atomilor din restul 'cristalului se iau în considerare. gub forma unui
cîmp intern. Se consideră acele structuri cristaline pentru care toţi vecinii
/

în ordinul unu al unei poziții (A sau B), aparţin celeilalte subreţele (E

- sam A) [32]. În starea cu energia cea mai joasă, spinul atomului central”
SI

este orientat în sens opus celor ale atomilor aflaţi în prima sferă, de coordi-
He
nație. Ca, atare, va trebui să considerăm două cîmpuri efective H, şi
IA

care acţioneaz ă asupra spinilor atomilor vecini în ordinul unu la o poziţie

A şi respectiv B. Asupra spinului central acţionează numai cîmpul apli-
cat; deoarece efectul mediu al interacţiilor cu vecinii este nul. Momentele
U

magnetice medii ale atomului central şi ale atomilor din prima sferă de
_coordinaţie pot fi obținute din funcţia de partiție a sistemului. Condiţia
BC

de selfconsistenţă a acestei formulări cere ca momentul magnetic al-ato-

22 0 | e |
 mului central pe o anumită subreţea, să, fie egal cu cel al atomilor din prima
sferă de coordinaţie, pe aceeaşi subreţea. Aceste relaţii” determină H,, și
Hy care în analiza lui Li [32] sînt dirijate fie paralel fie antiparalel la, .
cimpul extern H. Hamiltonianul ce deserie interacţiile grupului de atomi

RY
este similar cu cel dat de relaţia (VII.':5.9).
LEAR
-
%.

RA
> SS, i JhouB-H Sos — 3. UotiB9 Ha Si (VIII.3.6) .
” = —24
del E

unde 5; reprezinţă. componenta spinului $, după axa 2, axă după care

LIB
acţionează, şi cîmpul extern. H„ poate lua valorile E, şi respectiv Hy. .
„Deoarece în acest model efectele direeţionale sînt neglijate, se poate.
evalua numai dependența de temperatură a, susceptivităţii magnetice.
Exprimată în puteri ale lui y = kpT/£, aceasta are forma, (reţea cs). .

TY
ea 2 Bt) [3 62079: 10795
| Ap 44 p 448pi |

SI
nau)

ER
„ Coefieienţii relaţiei (VIII.3.7) diferă doar puţinde valorile obţinute
prin metoda dezvoltării în serie. La, temperaturi foarte înalte, sînt; sem-
niiicativi numai primii doi termeni ai dezvoltării. Pentru cazul general
IV
= /

i E pb SOLD e OrrLa.8)
| |
UN

Pa It
| “unde = | Da
a 7 Dig | ” ,
AL

Valorile ku Ta] |Z|, pentru S = 1/2, sînt:

_ 5=60 |s=8
R

2,01 | 3,16.
NT

Dacă, extrapolăm, porţiunealiniară; a, lui XI, funcţiede 7 evidenţiată

la temperaturi înalte, obținem. 9' = 0. Modelul prezice în cazul ordinei |.
CE

» antiferomagnetice valori 0/7, mai mari ca unitatea:

reţea cs reţea cve

==6 a= 8
/

0/Ty=1,7 | 1,5
SI

„__„ Pentru materiale antiteromagnetice 'yalorile tipice sînt cuprinse între

IA

0/ Dap =. 1,4—5[13]. | E | a
„_ - Modelele folosind conceptul de cîmp efectiv, descrise în paragraful
VIII.3, deși au un rol însemnat în analiza proprietăţilor materialelor anti-
U

feromagneţice prezintă în general un grad, restrîns de utilizare. - ă

„- “Cel mai folosit model: este aproximaţia cîmpului molecular. Acest
BC

model permite o descriere rezonabilă a proprietăţilor magnetice ale mate-

213
 ” N

'rialelor antiferomagnetice în întreg domeniul de temperatură considerat.

Delicienţele metodei sînt aceleaşi ca cele discutate. în paragratul VII.4.
Astfel, aproximajţiia, cîmpului molecular conduce la temperaturi de tran-
ziţie prea, ridicate La temperaturi scăzute, dependenţa, de temperatură

RY
a magnetizării spontane, diferă de rezultatele experimentale. În acelaşi
timp, pentru 7 > 7, nu ia în considerare ordinea magnetică de rază.
mică de acţiune. |

RA
Metodele Oguchi, cuplaj constant şi Bethe-Peieris-Weiss, conduce
la, preziceri îmbunătăţite în domeniul temperaturilor ridicate, ecomparativ
cu ACM, evidențiind direcţia în care aproximația cîmpuiui molecular

LIB
trebuie îmbunătățită, pentru a da o descriere mai bună .a ciectelor coo-
. perative. Cel mai apropiat rezultat de metoda dezvoltării în serie (para-
graful VIII.4) este dat de metoda BPW.. .
Spre deosebire de aproximaţia,. cîmpului molecular, celelalte metode |
prezic pentru aceleaşi + şi S, valori Fe Tu/|£ | > ko 7/17 |. Aceasta rezultă

TY
din faptul că hamiltonianul Heisenberg nu este simetrie cînd înlocuim
„Ş prin —J. Deci, pentru aceeași valoare alui £, starea antiferomagnetică
are energie mai joasă şi deci ne aşteptăm ca 7, să fie mai ridicată ca tem-

SI
peratura Curie Z,. Modelele mixte evidenţiază diferenţe mici, de ordinul
procentelor, între. Ty şi 7. deoarece cea mai mare parte din interacţiile.

R
" magnetice ce determină 7, rezultînd prin considerarea cîmpului efectiv.
domeniul temperaturilor joase, modelele folosind conceptul de
VE
cîmp efectiv prezic o dependenţă de temperatură a, magnetizării, diferită.
de cea observată experimental.
O -problemă importantă privind comportarea, antiferomagnetică,
NI
(feromagnetică) descrisă de aceste modele este legată de criteriile struc- :"
turale ce sînt necesare pentru a apare o ordine magnetică. Aceste criterii,
în principiu, sînt legate de numărul de vecini, aflaţi în prima sferă de
LU

coordinaţie. O discuţie interesantă, privind această problemă este dată

de Smart [24]. - o
RA >

VUL4. Metoda dezvoltării în serie . _

NT

În paragraful VIIL.7 am discutat modul de determinare a terpera-

turii critice 7, cât și a dependenţei de temperatură a susceptivităţii magne- /
CE

- tice în,cazul unui material feromagnetic, folosind metoda dezvoltării în: î

serie. Vom extinde, în cele ce urmează, analiza la materiale antiferomag-
netice [33].
Hamiltonianul sistemului poate îi soris Se
/
SI

wp= 27| ŞSS, — atat 5 8, —= SS), VILA.)

im * - , i
IA

unde 1 şi m reprezintă indicii celor două subreţele care se întrepătrund.

Susceptivitatea magnetică, reflectă efectul unei perturbații mici H, care |
U

se schimbă în semn, în poziţiile alternative, ale reţelei, asupra hamilţo-

nianului de schimb. Similar cu analiza făcută în paragraful VII.7, se
BC

poate arăta că dependenţa de temperatură a susceptivităţii magnetice este

“dată de —

1 = = SS +1) ŞI GA
"CVIII.4.2)

RY
n >
n=0 Y o
unde = ls
fa o -

RA
„Pentru determinarea, temperaturii critice 7 putem folosi cele două
metode prezentate în paragraful VII.7, admiţind cunoscuţi. coeficienţii
din dezvoltarea în serie (VIII.4.2). Cel mai obișnuit procedeu constă în

LIB
inversarea relaţiei (VIII.4.2). Avem astfel: Si

e i Va ă VIIL4.8)

TY
XI SSL
1) soy” i
DE A m-a aproximaţie a lui Teste dată de cea mai mare rădăcină.

SI
pozitivă (în g) a ecuației | a a

a pu da 20, o OOVITI 44)

ge
ER
A doua, metodă se bazeazăpe estimarea razei de convergență a lui
_ Sa a
IV
(VIII..t.2), ala. Acest raportne conduce 13, aproximaţia a n—aa lui
1. Metoda poate fi folosită numai dacă toţi coeficienţii lui 9” sînt pozi-
UN

ivi. | Dea a | i
|. -/ Valorile Tu determinate din 1/Xy în cazul cînd considerăm primii 6
| termeni ai dezvoltării (VIII.4.3) pentru S$= 1/2 (în unităţi ke 7/|F|)
| sint [33] PE e e a
AL

Da „ = 6 (rețea cs). - „== 8 (reţea eve)

| 1,796 - 9,863
R

_._ Acestea sînt mai mici ca valorile date de modelele analizate.în

„paragraful VIII.3. Sa |
NT

În. cazul feromagnetismului, valorile ke T./£. sînt mai: mari decât

cele de mai sus. Valorile pozitive reale Z/lp'f' corespund la - problema
feromagneţicăși valorile negative reale Z/k,T la problema antiferomag-
CE

netică. Deoarece dezvoltarea în serie alui x(y). în puteri al6 lui Z/ks7
are coeficienţii pozitivi, singularitatea, lui (7/7) cea mai apropiată de.
origine. trebuie să fie situată pe axa reală pozitivă; astfel seriile pentru
X(7[he'2) nu mai converg pe axa negativă reală pentru o valoare numerică,
/

mai mică a lui Z/ka 7. Singularitatea pe axă reală pozitivă corespunde lui
IT. Deci kp Tal | |Sko7.l7 [34]. Acest argument este valabil numai
SI

dacă dezvoltarea în serie pentru x(7/lz'7) în mod necesar se întrerupe

la —Zllp Ta. o
IA

ta primii termeni din: dezvolţare, pentru S =—1/2, se eviden-. .

țiază, următoarea formă a dependenţei de temperatură a, susceptivităţii
magnetice, pentru rețelele cubice :simple:: |
U

8 80 15 Să
BC

y y —

215
 _ Pă&bele cu. coeficienţi a, pentru rețele cs şi respectiv cve sînt; pre-
_zentate de Rushbrooke și Wood [33], ca şi aproximaţiile succesive pentru
n=1...6 ale lui Pak || corespunzind la valori S$ = (1/[2+3). 7

RY
. VIil.5. Soluţii ale hamiltonianului „Heisenberg i la temperaturi Și

RA
joase: unde de spin -

a Studiul undelor de spin în. matsriale antiteromagnctice se dezvoltă |

LIB
începînd cu anul 1931 cînd Bethe '(35] prezintăo soluţie generală pentru :!Li
starea fundamentală a unui antiferomagnet -uni-dimensional. Ulterior, . -
Hulthen [36].a rezolvat problema în mod explicit, corectînd unele erori
ale lui Bethe. Analiza, semiclasică a undelor de spin [37] a îost aplicată. .

TY
la antiferomagnetism de Hulthen [4]. Anderson [23] a prezentat o teorie
cuantică, aproximativăa antiferomagneţilor la temperaturi apropiate de
0K. Aceasta afost extinsă de Kubo [30]pentru temperaturi finite. Analizele
de mai sus neglijează însă, interacţiile între undele de spin. Efectul acestor -

SI
interacţii poate îi luai în considerare ca în cazul feromagneţilor, prin
termenii de ordin mai înalt ai operatorilor deviaţiilor de spin. a

R
„În cele ee urmează,
vom discuta unele probleme de bază în analiza .
undelor de spin'în materiale antiferomagnetice. Pentru date complemen-
VE
tare, recomandăm consultarea unor lucrări de sinteză [12, 38—40].
„1... Înrconsiderarea, spectrului energetic şi al excitaţiilor elementare. ale
“sistemelor antiferomagnetice, problema, este mai complicată decît în cazul
NI

” feromagnetismului. Pentru un feromagnet starea fundamentală corespunde .

„lao aliniere paralelă a tuturor spinilor (vom considera L = 0 și deci /= 8)
"la direcţia de acţiune a cîmpului magnetic extern EH. Pentru un antiiero-
LU

magnet, admiţină un: hamiltonian de schimb izotrop = 27 E SS

starea fundamentală este degenerată deoarece direcţia comună a momen-.
„” telor magnetice, antiparalele, ale celor două subreţele este arbitrară.
„ Această degenerare nu poațe fi înlăturată de către cîmpul magnetic extern
RA

H. Pentru HI nu prea mare, .spinii se vor aranja în mod antiferomagnetie

într-un plan perpendicular la cîmpul extern, iar direcţia spinilor în acest
„plan va îi arbitrâră. Într-un cristal antiferomagnetic real, această: dege-
NT

nerare este înlăturată prin considerarea anizotropiei. -

:- Cel mai simplu model al unui antiferomagnet tridimensional constă
din două subreţele, care se întrepătrund, formînd o reţea cve. Vecinii
CE

din: prima, sferă de coordinaţie.. aparţin celeilalte subreţele. Interacţia

de schimb ahare numai între vecinii în ordinul unu. La 0 K spinii sub-
reţelei A vor fi dirijaţi după direcţia (-+-2), în timp ce ai subreţelei B,
după direcţia '(—2).. Cîmpul de anizotropie H,, pentru subrețeaua A
este. dirijat după axa (+2) în timp ce pentru subreţeauaB în direcţia
/

(—2). Experimental, s-a evidenţiat că acest aranjament al spinilor subre-

SI

ţelelor reprezintă o situaţie apropiată de cea reală. Hamiltonianul siste-

muluiaredeciforma A a
IA

—: 9botugl pa Si Joal > S — JhousH.a 3, Saz i

x = 2£ y S.S
E ! Da - te Bam i IE SR E a

. (VIII..5.1)
U

| .
unde indicele 1 arată că spinul aparţine subreţelei A, în timp ce indicele
BC

m. implică apartenenţa la subrețeaua B.. - |

216
 7

“În cazul unui cimp de anizotropie;, infinit, termenul de cuplaj

din
„relaţia, (VIIT.5.1) poate fi neglijat şi în starea fundamentală, toţi
'spinii
subreţelei A sînt dirijaţi după direcţia (+2) iar ai subreţelei B, după âi-

RY
'recţia (—2). Pentru o valoare finită. H,, starea fundamentalăa, lui (VIII.5.
1).
depinde. puţin de H,, în măsura în care JhouzHanu e mai mic, ca £.
Starea fundamentală a hamiltonianului izotrop JP = 27 5SS, nu este.
cunoscut : această

RA
ă stare este nefizică.
Vom defini starea fundamentală a unui antiferomagnet avînd. două
subreţele, ca starea limită a lui (VIII.5.1) pentru H, mic. Această, stare
nu diferă mult de starea complet ordonată cînd H, —> co şi constituie

LIB
„punctul de plecare în dezvoltarea modelului undei de spin. Undele de spin .
în antiferomagneţi descriu deviații mici ale sistemului de spini de la această,
stare, complet ordonată, deviații ce apar. deoarece H, are o valoare finită,
sau din aplicarea unor mici,perturbaţii (cîmpul extern mic H sau energia, -
termică). II

TY
AN | a
| " În starea, complet ordonată toţi spinii subreţelei A sînt orientaţi
după: axa (+2)şi toţi spinii subreţelei B după direcţia (—2), adică Su=S8
ŞI Smz= —8. Dacă S,48 sau Su 4S, Yom spune că. apare o deviaţie de

SI
spin pe atomul ] şi respectiv m. Starea fundamentală a unui antiferomagnet
este definită ca starea în care sînt prezente numai cîteva deviajii de spin.

ER
Pentru o reţea cubică simplă, în medie 93%, din atomi, nu prezintă,
deviații de spin. Această stare poate fi deci tratată ca o bună aproximaţie
prin modelul undelor.de spin. În general aceasta nu este stabilă faţă de
perturbajţii mii, şi dacă dor
să im
studiem
IV
efectul cîmpului extern H sau
„al energiei termice asupra stării. sistemului de spin este necesar a avea
o anizotropie finită. aL PR i
UN

[_ În spiritul discuţiei din paragraful VIIL.6 vom analiza, teoria semi-

clasică cît și modelul cuantic al undei de spin, în scopul de a obţine depen-
» denţa, de temperatură a magnetizării subreţelelor cât şi a căldurii specifice. -
Vom exemplifica, calculele pentru un caz fizic real, celal oxidului de mangan. .
AL

VII, 5.]. Modelul semiclasic al undelor de spini |

R

Plecînd de la hamiltoniânul (VIII.5.1) ecuaţii de mişcare a spinilor

NT

celor două. subreţele sînt:

CE

A ia =. 5 S, x S,, + JuounS (Îl + Ha) ” i

/

h a — 3, S,„ xS, + DotizSm (UI + Ha). | |

SI

Deoarece în imaginea, clasică, a undei de spin, vectorii S, şi respectiv

IA

S$,, nu sînt mult diferiţi de S, şi Sp, avem: _ i

U

S, = S4, + 85, |
o (VIII.5.3)
BC

Sa = So + ÎS .

217
 N
Po

ntroducînă osipresile (VIII. 5. 3) în (VIII. 5.2) şi reţinind termen i

în ordinul unu în 38, i 35 avem : | |

RY
E:
ua IS z5 35, — 7.5 X35, + bă, x + Ba)

RA
i IER |
1 d8Sy 5 +, aratat AX + Ha
d di — ! 750

LIB
!

numărul |
unde 2 numărul de atomi A iconijarind un astora B este egale cu
- de vecini B ai unui atom A.
Vom căuta pentru 55 4) şi 35, (î) soluţii de forma” :

TY
MN
.
a
95 0 = 35, exp (—ict t er); |
- (VIIL.5.5)
a
= Sp exp(—ict + île), |

SI
0)

R
unde ri Ta reprezintă, veotori ce leagă un punct al subreţelei A şi respeativ
B de vecinii lor. VE
Ecuațiile de mișcare (VIII.5.4) evidenţiază că 55, şi. 35, sînt; per-
pendiculare la S, şi Sp. Vom avea un sistem care se fotâște în jurul axei
Oz, vectorii ce se rotesc fiind. 95, și Sp. Ecuațiile: pentru 554 și 352; ,
NI

rezultate din „relaţiile. (VIII. 5.4) şi VIEI. 5.5) sînt:

ŞI exp( (en),
LU

—ho3S, = — [7-5 + gata + Ha) ]9S, + = -8435

| (VIII.5. 6)
—hodSa =— —7 7-5, + tatal + Hau)9Ss + f- 28854 Ş, exp( (ler).
RA

Mă

Soluţiile ceuăţiilor own 5.6) se> obţin din rezolvarea team

o) —L7c(8a + Ba) Dhobat2l + Ea + Elo

NT

E PSASall — RI Pool fe (Sa + Se) V-Oguta f (Su Hat (Lo. 7)

CE

A SpHana)+ koY"2 (EH + ENE +. Hu) = 0.

=
/

"Am notat, (vezi paragraiul VII. 6)

SI

St E exp. (le). | OVIIL.5-8)

IA

[= — Ş B3
'Pinînd seama că subreţelele A și B sînt echivalente avem Sa
iar Ea = — Ha = Ha deci |
U

2gpohrHho) — (PS — %) — got FISH +

| (ho) —
(VIII.5.9)
BC

,
2 — E2) = 0.
92u3u24(
 N otînd cîmpul de schimb, H,, prin

RY
| H — _ 2ISa E] (VIII.5.10)
i Quoup

„relaţia (VIII.5.9) poatefi scrisă într-o formă condensată

RA
(ho. — 2gpouzlhe — 9*âu3H2(1 — 72) — 2920203H,F, +
OI)

LIB
+ 9*uâu2(H2 — H2) = 0.
| Hicuajţia (VIII.3.11) poate. îi rezolvată, ușor. PentruH = 0 avem

TY
e = Ego EU FECE FE). OVUL542)

SI
În absenţa cîmpului de anizotropie (2, = 0)

ER
ho = Eghotp EI =. „(YIII.5.13)
Dezvoltînd în serie ,, pentru valori k mici, rezultă că wcl. Această
lege de dispersie, diferă de cea dedusă în cazul unui feromagnet, unde
IV
_woCk?,
. / . .

Ca urmare a prezenţei cîmpului de arnizotropie, apare o deplasare de

UN

frecvenţă. Pentru li = 0, aceasta, este dată de

oo= 2 VE E). (VIII.5.14)

AL

„_ Reprezentăm în figură VILI.12 dependenţa + oi N 39

ZI!
R

de vectorul de undă a frecvenţei e (curba de 4

1
dispersie). Variația liniară a lui c cu kk, este dificil,
NT

de observat experimental, deoarece este prezisă

Li
ţ

numai pentru un interval restrîns de valori k. . SI

!

Revenind la relaţiile (VIII.5.6) şi ţinind | 1

seama de expresiile deduse mai sus, putem deter-

CE

)
1
mina raportul între 5S, şi 885 . 1

0 le
3594 _ Bu VECET E). (VIII.5.15) Fig. VIII. 12. — Curba
/

5Sp HF VE, H.+ H,)

de dispersie a undelor de
SI

spin pentru un antife-

romasnet.
„Cele două subreţele se rotesc în opoziţie
de fază
IA

(fig. VIII.13). Momentul magnetic total, este proporţional cu

98,
a

—4 —1=
| H, | Ha 2
> Hg
U

) 0 CVIIL.5.16)
- SS H, + H ( + H,
BC

unde am dezvoltat în serie relaţia, (VIII.5.15).

219
 | Dacă AH, = 9, moinentele magnetice ale celor două;
subreţele se: dispun perpendicular pe cîmpul extemn E.
Dacă H, are o valoare finită, diferită de zero, structura

RY
| antiteromagnetiică, este stabilă pentru H <V2HH,. Pentru
H > VREA, H,, apare o tranziţie de la starea antiferomag-
netică la, cea feromagnetică, comportarea magnetică fiind

RA
“cunoscută sub numele de metamagnetism. .
„0 Bfeetul cîmpului H, în domeniul de stabilitate al
" “strueturii antiferomagnetice rezidă în' adăugarea la frec- .

LIB
__wenţa undei de spin în cîmpul nul, oo 4 încovenţei de
îi precesie Larmor O = JuotsH] Îi Astfel

at) = > oa(0) a, ou î OVaI,5-47) |

TY
Fig. VOL 18. = on
Precesia magne- - VII.D.2. Teoria cuantică a . uridelor de. spin

SI
tizării subreţele- :
lor unui antife-
romagnet, în starea complet; ordonată; aveiii Si, = S şi Su
| = —S. Pentru a caracteriza diferenţele ce apar. înţă de“

R
această stare (ca şi în cazul teroriagnetisenului) vom introduce nume -
ale deviaţiilor de spin :
„Tele cuantice
VE
a |
7 m = 9 May. „pentr u subieţeaua A, . Ea . î i
Ia a CVTIL.5.18)
NI

Aaa hm. = 8 — La „pentru subreţeata B. „i |

|
LU

schivalent
| A crea 0 deviajţie de spin, pe un: atom al subreţelei A cd
— 1 (sau de lam, lam—l).. Operatorul- de creere .
cu a trece de la SlaS
Şi ai, rela-
- aj este deci asociat; cu 87. “Reţinînd numai primul termen în a
. |
ţiile OI. 6. n (VII. 6.10) se scriu
RA

= V2Bau; Si = Vasa; ; Ba: = = — ai ai. „VIIL.5 19

Penitiiu subrețeauă B, “situaţia este. inversă. Apa '0 deviaţie de

NT

spin cînd $, trece de la m: la Mm: -t:1, deoarece Tm este negativ. Operatorul

de creare DE este deci asociat! cu S3. Astfel:
- Sea: = _g + Vita. „OIII-5, 20):
CE

Ss = V280$ ; Ss = 2;
În. acest ordin de aproximaţie, bamiltoniariul CVarI. 5, 1) se serie:

ul E + ES ai ra +
„IA3 =€s+ 75% (an ai i) + hot
/

/
SI

d „VS 5.21)
. ELE N N , ,
i3

| E atouă + ze —H) Si bi De |
|
IA

„în relaţia de« mai sus am. notat i

U

6 — 73080 ama NSE, CVIIL.5.22)

BC

în câmpul ded schimb H, este dat de expresia (VIII.5520).

220
 Pentru a ţine: seama de simetria de translație, vom introduce operatori
de ercere şi anihilare, ce corespund, la exeitaţii nelocalizate de tip Bloch.
Similar cu relaţiile: (VII.6.23) avem: |

RY
o - =
sa >] exp (ler) a E:
„d 3 expo ara 3 |

RA
o (VIIL.5 23)
= 3: > exp — le dt =
= x] expirat,

LIB
| unde. operatorii a, at, d, + satisfan relaţiile de comutare pozonice. Vec-
„torii k pot lua N/2 valori “distinete. Utilizind transformările (VII 5.23),
| hamiltonianul (VIIIL.5. 21.) se'serie - |

TY
e 5 Ey ++ 278 > lat be —- aăra) +

SI
- Se | CVII,5.24)
E '9uoal(E + H, + a Se die a + au, + H, — H) > b; bel

unde “fu
- = Ş 6xpl (ler), fiind ER
vecini . de ordinul unu cu spinul Me
IV
Pentru a "Aduce hasmiltoniânul (VIII.5.24) la o. formă diagonală i
utilizăm. transformarea canonică Weyl-Bogoliubov. Pentru aceasta vom
UN

|intzoduce operatorii ( Ci a) Și ( fu Bi ) ce satisiac relaţiile de comutare:

a Da
| a ei, e] == nui
i 64, Pr] = up i (VIII.5.25)
AL

Folosim următoazea, trawstormare liniară :

R

A a, = aeho + pesh0,; ai 2 atehO, Bush

NT

i | | (VIII.5.26)
i b, = O sh; 4 Fr ch, 3 b; = au5h 0 + Bi. chO,.:
CE

Prin aanjarea convenabilă a termenilor, hamiltonianul (VII. 5, 24)

se serie : :

sr = &o- + Iotta He, Stna + eh20est, + apt) +

/
SI

| + stuc alai + ar 4 + pt + Bă 5] +
IA

+ aratat +8, + E) eu at st0,pi pt „rana 20

U

+ son 0,leuf, +a aj Bi )] + poat + Ha — E ton20,Bt Pr +

BC

pi

RE: sd, %. + sh Oeh0,(,B, + at Bi )]

221
 / | Ă

| "“Pentiu ca acest” hamiltonian să, fie diagonal, vom alege” sh, și. |
„„eh0, astfel încît coeficienţii termenilor: nediagonali (af A- ai BE) să îie
|

RY
„nuli, Deci (H = 0): +,H(8h20, + ch20,) + 2(H, + H)shOch0, = 0.
- De aici rezultă „ |
—H, -
în 30, = TB ap 0 VIEI. 5.28

RA
| | H, + Ha Ye Oe + o 3 )

_ Da Să
unde

LIB
o, = i o = ainu, "0 OVI5,29)

TY
i Hanmiltonianst (VITE5,27) în 'acest: caz are forma : | -

IP = 63 + guota 5 (+ E (520, + ete, + E +

SI
Pa ch20,)- . (VI11.5.30)

R
+ 28h ch Or EL Jag CR 4 atatia XI CEZ
VE
| 24 2 socoti Be |
că: . Da
NI
Ținînd seama.

— E NE Yi He Pi
Ie . i “3 sh0 chg/=
OVERA |
LU

| AR
m ORL)
sheep cn2g, = etfe —,
RA

VB + Ape.
|
şi introduoină în relaţia (VIII.5.30), obţinem .
NT

ps Şi hozBtBu
4+ Ș nota| te +LR . (NIIL5.82)
K |
CE

| no = guousi VE PE RE + E
a Da Aa a CTIL5,88)
/

oz = out (E FE > E: — HI.

SI

obţinută
"Relaţiile (VIII.5.33) sînt similare cu expresia (VIII.5.12),
IA

spin. Pentru un antifer omagnet apar.

în analiza, semiclasicăa undelor de și
nice. a t , ax; Bi, B, reprezi ntă operato rii de creere
două moduri magno moduri
. Cele două
" amihilare bozonici, corespunzători celor două moduri..
U

degenerate în absenţa termenului a Zeeman. i

sînt
dacă negli-
în aproximaţia lungimilor de. undă mari (ler 41), şi
BC

relaţiil e de dispersi e: (VIII.5 .33) sint simpli-

jăm. energia de anizotropie, 3, Pentru
ținînd seama de dezvolt area în: serie a lui
ficate considerabil

|
„rr

aa
 rețelele cubice caracterizate prin parametrul de reţea a avem

O = nouaJI — 7 ce Joia = e

RY
Si (VIII.5.34)
= 2(22)12 ZSka i gpousEl. _ Ă

RA
„Am obţinut astfel relaţia lineară de dispersie (VIII.5.13) evidenţiată
și în analiza, semiclasică,. - E
| Deoarece apar două moduri magnonice, mișcările proprii nu pot fi

LIB
exprimate prin mișcarea unei singure subreţele. Din relaţiile (VIII.5.26)
ce definesc «, şi f, se vede că pentru a avea o cuantă de undă de spin,
„ trebuie creată în acelaşi timp o deviaţie de spin la una din subreţele și
" »„absorbită”? o deviaţie de spin a celeilalte. Ca o consecinţă, fiecare din
cele două subreţele rămîne excitată la 7 = 0 K. Să analizăm mai în de-

TY
taliu această problemă. [37, 38]. Vom defini starea fundamentală IYo>
în care nu este excitat nici un mod normal. În acest caz: |

SI
alo =05 BD =0. (VIII.5.35)
Starea, fundamentală,
“prin numărul
ra mediu
n al deviaţiei1 de Ce spin ER
a subreţelelor A şi B poate fi caracterizată
IV
=

ȘIi Cbolatas
Cola lo. - (VIIL.5.36)
- | Ă hi 2 .
tz [no

NS = —J > CM)o
Cn) na =
UN

| Plecînd de la relaţia de definiţie (VIIL.5.26), operatorul de anihilare

4 acţionind asupra stării |V dă Mă
AL

| ao) = ShO,Bilye) = sho, - = 1(VIILL5,87)

R

De ici |
NT

CVolat alo) = sh26,

|
Și
| E
CE

_ 2 a _l | Yu He
Co ha IVo> = CHurdn = a she, = 5E I, 1 CEFA HZ e E
/

— 1] = "Tu. (VIII.5.38)
SI

Printr-un calcul asemănător, se pot obţine valorile diferitelor puteri

IA

ale lui și. Astfel OO | |

2
4 axe suboy or 7 | — le — ler),
U

(n?) = (3
7) I.k7, ŞI77 kr 7? Colea
BC

(VIII.5.39)
„223
 Apar doi termeni diferiţi de zero :.

E |

RY
x: = = pm OIL, 5, 40)

RA
este: dat de
Contribuţia fiocăruia din acești termeni este: 3, unde 7,
u care k = k = “ler = sar » contribuie
xelaţia (VIIL.5. 58) Termenul “pentr
+ Astfel | N
. prin Tu

LIB
„ati =ar, - TaAa „Cena 5.41)
i pa
- ?
RE : _
N ă în i
„Pentru da se obţine 0

TY
Si no: = sn + 6% j Te a OVri.5-42)
pinilor cal cu

SI
Probabilitatea Pa de a săsi i narniărul 'de deviații ale
d este |

| “pes mata „OVEIT.5.45)

R
VE ţii:
“Limiitinău-rie la, d —.3 obţinem următorul set de cbua

pirat ra = d | | Ni
NI
aa ă ro
SCI n 4 2n0t 3 2 Te | i Ea | . î
LU

pot dat 9u= Dat ar, OVID)

put Sat 2 = Te + 64 sm
RA

i succesive considerină |
| Aceste ecuaţii pot fi rezolvate prin aproximaţi e:
7, ca o cantitate mică. În ordinul 3 în TD se obțin
NT

1 = 2 n, “5/61,
(VIIL.5.45)
CE

a. „2 — 27 + SPT Aa

p= E Şi - TD — Se
/

= a „51673.
SI

H, — co .vom avea DT, — 0

Din. relaţia (VIII. 5. 38) vederi că. dacă
0; pentru. anizotropie foarte. mare starea
IA

şi deci pp = l;pa po:

et ordonată. Pentru Ha —.0,
fundamentală se apropie de stazba compl
care poate fi. exprimată [23] în funeţie
7, tinde spre o valoare finită
litatea sistemului. Pentru .0
U

de o integrală Fp-ce depinde de. dimensiona 5 | |

reţea cubică simplă avem a [39]:
BC

= 0 „93; pi, = 0 „06; p,=0, a. „ CTIIL5.46)

224 e i
 Starea, fundamentală pentru H, — 0 nu diferă prea, mult de starea:
complet ordonată, acest rezultat putând justifica, ulterior modelul undei
de spin pentru sistemele antiferomagnetice.
„Valorile p, date de (VIII.5.46) nu depind de spin. Astfelîîn limita

RY
clasică (S — co) spinii sînt complet aliniaţi, chiar în absenţa anizotropiei.
În cest caz, starea cu cea mâi joasă energie, este starea complet ordonată.
În cazul unei valori finite Ş, energia stării fundamentale poate fi calculată

RA
din relaţia. (VIII.5.32). . i
Veoria cuantică, a undei. de spin confirmă, rezultatele obţinută. în.
model semielaşie. Bxperienţele de diiracţie de.neutroni [41]. evidenţiază
pe de altă parte, că modelul considera în analiză are semnificaţia fizică,

LIB
VIII, 58, Căldura specifică la volum constant şi „magnetizarea
“unei subrețele : ... . |

TY
„Cînd. cîmpul extern H este nul iar, cîmpul de 4 anizotropie este negli-
jabil comparativ cu cîmpul de schimb, cele două moduri magnonice sînt

SI
degenerate (relaţia, VIII. d. 33). În acest caz, pentru structuri ciihice avem
(E, = 0) i
ER
co, = 28 7ra(8 pr COTEI)
Tner ia, “internă/a sistemului. de magnoni în echilibru termie la tem-
IV
peratua p (neglijinăd. energia punctului de zero) este dată de

Das 2Ehog na 25 DR (NEI, 5.48)

UN

| | a K ep (5): Na
AL

unde am folosit selaţia (VII. 6.36) și am ţinut seama, de dubla degenerare.

„Efectuînd trecerea de la sumă, „la, integrală cu ajutorul relaţiei
> = Na.
sr para
dk avem [42]
R
NT

” a
I,=2 Xe ur| se ho dh OVIIL.5.49)
Sx3 ho ) i ”
|. ex p (>
0 - .

A
m
CE

AI RE NE ho
Să introducem variabila 2 = k « Pentru temperaturi mici com-
. p- vB

X
parativ cu temperatura, Neel, limita superioară din (VIII. 5. 49) poate fi
/

luată infinită, Astiel

SI

2N(la TD) [e *[oxp(—a)-rexp(—22) Fo. ] da, (VIII.5.50)

Uau =
IA

272[2 78(22)P]
“Căldura specifică, este i
U

| (0), e OOIIL5,51)
!
9Ua _ NA ! li | Ip
97 22 La 3S02)
BC

5—c.762 11 ! 225
 unde (4)= nt/90. în cazul reţelei cubice simple se- obține [43],
D.N. | : N
a ON î | o

a [A
18 hp ) OD
CVILL.D.82

RY
0,
ah
„Modelul: prezice o contribuţie magnonică la căldura, specifică Dro-

RA
porţională cu 773, similar cu căldura specitică a fononilor Debye. Rezul-
” tastele experimentale confirmă această comportare. - -
„-.; Folosind transformarea canonică (VIIL.5.26) 1 agnetizar ea subreţelei
DN cei i a a a

LIB
e
- D .

este. îi Sa
x

MOD
am cata) =
N

-— gal — ŞI sh26, — Cata, ch20i]. . (VIIL5.58)

TY
N

- î*meumenul al doilea din relaţia (VIII.5.58) dă contribuţia punctului

SI
de zero şi deviația de spin a subreţelei. Termenul al treilea descrie depen-
denţa, de temperatură a magnetizării. Dacă H, și H sînt nule, contribuţia

R
punctului de zero la magnetizarea AM, este
VE
n AMo => Jia 3, sh?0, =3, hall —vid” 2 1], (VIIL.5.54)
EP„E ij
NI

Pentru o 'reţea cubică simplă aceasta are valoarea 0,078 gusN.

de termenul al -
„+ Dependenţa; de temperatură a magnetizării, dată
E
LU

treilea, poate fi explicitată [42] - De

AM gta
D) Şi (i
exp |
i = jar
a
rrr5-55)
|
RA

REL:
ks] 7].
în regiunea, de temperaturi scăzute, deciîn aproximaţia undelor de
NT

„spin de lungimi de undă mari avem

| a ap m.
a e AMUTD) ara gre
AMD) => Hbo Ngup——— 2 J| 3
GVIII.5-56)
VIII.5.56).
CE

| a A
unde (2) = x2/6. joase, .
Relaţia, evidenţiazăcă magnetizarea spontană, la temperaturi
urmează o lege în 12.
/

împrăş-
Spectrul undelor de spin este studiat de obicei prin tehnică anti-
tierii inelastice de neutroni. Un grup de sisteme mult studiate sint
SI

sau CoO
" feromagneţi avînd structura cic, ca MunO [44, 45—48], NiO[49]
cristali nă de tip NaCl.
[50]. Oxidul de mangan prezintă 'o structură
IA

la momentul mag-
Tonii de Mn2+ fiind în stare $, nu dau contribuţii orbitale faza
_netic. Valoarea spinulu i $ = 5/2. Un ion magnet ic în antiferomag-.
neticăa MnO, are 12 vecini în ordinul unu din care 6 cu spini paraleli şi
U

o uşoară distor-
6 cu spini antiparaleli cu o direcţie dată. Sub 7 apare
asttel că distanţele între
BC

“siune romboedrică a reţelei (paragr aful 1V.5.4) ,

au spinul paralel sau anti-
vecinii în ordinul unu diferă după cum aceștia

'226
 paralel la cel al ionului considerat. Ca urmare, interacţiile de schimb între
aceşti ioni vor fi uşor diferite şi le vom nota prin Zi și, Zi. Considerînd
efectul superschimbului (vezi paragratul VIII.8) între ionii Mn*+* prin

RY
intermediul ionilor de oxigen, vom. introduce în hamiltonian un termen,
caracterizind interacţia de schimb 4. În plus va trebui să introducem
un termen ce ia în considerare anizotropia sistemului.
Hamiltonianul sistemului MnO se poate serie

RA
4

> Ș n FISSa + Ș, SSSa+ F2SiSn+ | Ş, DS.

vecini : vecini vecini

LIB
ord, 1 paralel ! ord. 1 antiparalel ord. 2
(VIII.5.57)
Vom : diagonaliza hamiltonianul în formalismul propus de Lines
151]. Notînd |
A = 290 Fibre — 00) + nt + Za

TY
4 (VIIL.5.58)
Be = 250 Fo

SI
se obţine un sistem de ecuaţii ale cărui soluţii nebanale sînt date de:

00)
ER
2 IA + Blu — Be + 2D8), VIII.5.59)
IV
- ; hol) = 4 [Ar B+ 2DS)(A, — BP.

Rezolvind sistemul pentru fiecare yaloare proprie se pot obţine 4

UN

“seturi (2; 22, Ca Za) şi ca urmare matricea D=(îpa,) deci a = Şi tr tgre

TABELUL VIII. 1
AL

/ Ni

Valorile parametrilor Ip II Jesi Di obţinuţi din

analiza curbelor de dispersie meV (x 1,6:10-22 Joule)
R

MnO . -| Pepy [44] [47] [46]

NT

—z 0,424. 0,466 0,440

„| 250,021 20,009 4-0,015..
—7i 0,321 „0,361 0,340
CE

„| 2401015: | 220,005 * | 20,015

72| 20,446 0,438 0,445
/

Da 0,059 0,043 0,043

SI

40,006 40 20,002

Unii autori [44, 46] au considerat in hamiltonian

IA

ui termen de anizotropie 2D2(S4); valoarea D. este

mai. mică de 0,005 şi deci neglijabilă.

- Folosind valorile din tabelul VIII. se evidenţiază, un bun acord între

U

curbele de dispersie calculate și datele e xperimentale (fig. VIII, 14). Un-.

dele de spin sînt observate pentru valori ale energiei de ordinul 10-22 Joule
BC

(mov), valoarea maximă corespunde la limita zonei, în direcţia [111].

227
 pi

„Pentru valori q mici, observăm, două ramuri, una mergînd spre zero
„cu k, cealaltă ne va da constanta de. anizotiropie. În direcţia [001] curba;
de dispersie scade cîndg creşte spre valoarea, 2z]a (q > 0,4 fr). Valorile

RY
- Snergiei în această regiune pot da indicaţii cu privire la diferențele în mări-
mea; integralelor de schimb între spinii vecini în 'ordinul unu, ca; urmare a
distorsiunii reţelei cristaline. :: ....,.

RA
Rae ME o direcţia UI NU

LIB
3 30- - a o direcția MINI | ÎN
E. QR e. Se
FR 20 Ag aaa re
7 | a [:) + (d

TY
MR |

SI
+ 0 L: 1 L I_ 1 o |
| 0 Oi 02 03 :0& 05 Fig. VIII. 14. — Curbe de
Sa i ES " Qlk& -. dispersie calculate şi'date :

R
- experimentale pentru MnO
LI VE - (1.meV= 1,6: 10-% J).
1 3.15 i ” i -

3 |. E?
“10 | |
NI
LU

deh direcția [001] |

|| | .
A kg = 211 |
0 O
e alge R
RA

LI IN „li . il pd E ' |

Vill.6. Rezolvarea hamiltonianului Heisenberg folosind

NT

metoda funcţiilor Green-—— [i

CE

„Metoda funcţiilor Green poate îi folosită cu succes în analiza compor-

tării materialelor antiferomagnetice plecînd, de la; hamiltonianul (VIII.2.1).
"Această aproximaţie conduce la, rezultate similare cu modelul unde-
lor de spin, la temperaturi joase: În acelâși timp .s> obţin valori corecte
pentru temperaturile critice cât. şi. pentru dependenţa, de temperatură a
/

susceptivităţii magnetice. ne
SI

„- Ca şi la feromagneţi, s-au încercat mai multe metode de decuplare

a lanţului funcţiilor Green. Lines [51, 52] și Tahir-Kheli și colab. [18] folo-
IA

sese aproximajţia fazelor aleatoare. Formalismul utilizat este cel al funeţii-

lor Green bitemporale, cu aproximaţia de decuplare propusă de Tyabli-
„_kov [53]. O altă metodă de decuplare, frecvent folosită, este metoda Callen -
U

[54, 55] modificată (relația (VII.8.23)), metodă care pare să conducă, la,
rezultate: ce sînt în concordanţă cu datele experimentale..
BC

: "- Proprietăţile fizice ale unui antiferomagrniet se pot obţine printr-un

câlcul asemănător cu cel prezentat; la, feromagneţi. Vom introduce funcţia
yo

228
 Green pitemporală Gyu(t—t) definită în relaţia (VII.8.1) a cărei trans-
*- formată Pourier satisface în raport cu hamiltonianul Heisenberg ecuaţia
de mişcare (VII.8.2). Folosind metoda de decuplare Callen, ecuaţia de miș-

RY
care ia forma (VII.8.7). ... Vu e
Antiferomagnetul nu este complet invariant la translaţii (vezi para-
graful IV.3.2). Pentru a putea rezolva ecuaţia (VII.8,7), trecînd în spaţiul

RA
impulsului, este necesar a împărţi reţeaua în: două subreţele magnetice
echivalente. Prin această împărţire se urmăreşte obţinerea de subreţele
invariante la translaţii. Folosind acest artificiu, avem nevoie de două funcţii
Green : G(î, j, €) sau G,(i, 3, €). Indicii i, j din paranteză reprezintă,

LIB
vectorii de poziţie a doi spini de pe aceeaşi subreţea și îuncţia Gaa(i, 3, €)
pentru spinii de pe reţele diferite. Funcţiile G,, și G,; corespund spinilor
sus şi respectiv jos. | | |
Desigur că artificiul de mai sus, nu poate fi folosit la structurile anti-

TY
feromagnetice mai complicate, ca de exemplu cve tip II și cfe tip III,
unde este necesară împărţirea în patru subreţele (şi deci 4 funcţii Green).
Calculele, în aceste situaţii, nu prezintă dificultăţi fiind însă mai labori-

SI
Oase. n
Să definim transformata Fourier parţială a îuncţiei -de corelaţie:

ER
Pentru un feromagnet această transformată Fourier este chiar funcţia
de distribuţie bozonică (VII.8.11). În cazul nostru |
] a
IV
i_ Ja(l)
ad
i so
șrs exp Tie,
Li,
— T,)0) kJK Si 8784
Sş >, ( ra. 6 1 )
UN

"unde indicele s, de la sumă, se referă la faptul că sumarea se face după

toţi spinii vecini pe, aceeași subrețea, În mod similar se defineşte fa(k),
suma, de data aceasta făcindu-se după vecinii din cealaltă subrețeâ.
AL

" Mramsformatele Fourier parţiale ale integralelor de: schimb sint :

/
R

Fa) > Zn Sep (85); Zar

2 Fa Step (ik5), (VIIL.6.2)
NT

: Ss r , | s , |
r

unde s, sînt vectorii care leagă poziţia centrală cu spinii vecini de ordinul .
'
CE

Vom defini |

zao) EȘi
înpa Fat)ML).
fi). ( VIII.6.3)
/

Funcţia 6, este echivalentă cu funcţia Z definită în cazul feromagnetismu-

SI

_Iui prin relaţia (VII.8.15). În mod analog se definește şi gar. Transfor-

mata, Fourier cfectivă a integralei de schimb este:
IA

ÎN = Îi Faltiht-t Zau)
U

| o Ma (VIII.6.4)
FA) = Îi Fat — Zarea).
BC

229
 ru cele două funcţii .
Bouaţia de mișcare (VII. 3. 7), doscompusă pent | m
Green: definite mai sus, este: |

RY
0 EGull, €) = aics, E ua 4218, 7091 0.0 e -
cane da Gu o „OrnnL6:5)

RA
e =:— Diab + 25, 37003 Bat, =) +

LIB
Eu
„0rarro6)
?

e 21891 Zdob e o IE
a

TY
amde a
hu = 340 Fi —D340). „OTIL6AT)
ai

SI
etaje de mişiare,
arata ua din cele două suncţii Green din
una
| |

R
ge obţine : Ii ” . | E , + îi - . | . *

E
: E

e; aabife = ama ice fa) +

.

VE
Gutoc
NI

415 7300): „| o OTIILL6:8)

E pB + 2KSDIVONI | pai rul
LU

|
excitare ale sistemului. îi lipsa
Poli funcţi ei Green dau energiile de erat, Cele două modu ri, de .vec-
degen
- cîmpului extern, spectrul este dublu
RA

„tor 'de undă l, au energia

_em= pisania — pisoar. „ OIIIL6.9)

NT

Green. sub forma |

Vom. serie tunoţile
CE

„259 a
Gu
ies = Sa
(e "ew la eu
/

| fe- 28 W A | i OTIIL.6.10) .
SI

eo ee) Îi
IA

şi în Mod - asemănător Gaalt:, €).

oxpresia
„ Polosind pentru funcţia de corelație
U
BC

E = limi — 3)
e —î de. (VIII.6.11)
e p — )Gas(l
5—0 00
Şi G(l, ex (E/lsT
+ i0)
— 1
IL
 Se obţine:

Jr A
= 3 70) 5i 709 | 28200)
ca) cp EP 1],
cth ZT 1] (VIII.6.12)A?

RY
ag
fe ZI Z0) Şefa) 255ESIFA) 2 cueth EM).
zi ri a a
| (VIIL.6.13)

RA
Din considerente de simetrie, magnetizările celor două aubreţele sînt

LIB
* "egale şi de semn contrar. Acestea pot îi exprimate prin

(900 e DEA (SEL +00 rar 6.14)

. M
IF 0) — peri

TY
unde | Si AA

= ş za ct EU — 1] (VIII.6.15)

SI
2N 4 E(h) . 27 / |

Ecuajţia (VIII.6.14):ce exprimă magnetizarea cît şi relaţiile (VIII.6.9)—

(VIII.6.15) formează un get, care se rezolvă selfeonsistent, şi din care re- -
zulță toate proprietăţile fizice ale sistemului.: a |
ER
IV
/Pepy [44] folosind metoda de decuplare Callen modificată, anali-
zează dependenţa de temperatură a magnetizării la MnO. Valorile calcu- .
late, comparativ cu datele experimentale. [6] sînt prezentate în figura
UN

VIII.15. Pe această figură s-a redat şi dependența de temperatură a mag-

po . " a , _orezultate experimentale (6)
AL

' - 6: == Oguchi 157]

„ MIT) 77 glbch 56)
MIO] aL === Caltenţ54]
Pepy [+4]
enoanena Tyebikov (AFA) 1531
R

“Fig, VIII. 15. — Depen- og

denţa de temperaturăa Se ,
magnetizării la MnO: . og - N
NT

puncte experimentale și. VAN,

valori calculate în dife- ou Vi
rite modele. - :. . ! i n | | -
CE

. . - 02 , ! | mea, . smn.

” | 1] l ma
0 ] l i A_i_l
”
-0 50 100 4 150
T(K)
/

- netizării calculată folosind şi alte metode de decuplare [44, 53, 54, 56, . |
SI

57]. Metoda Callen modificată [44] conduce la valori ale magnetizării

subreţeleiîn bună concordanţă cu datele experimentale.
IA

Pentru a determina temperatura N6el, ţinem seama că la 7 mag-

netizarea M-—0, iar numărul mediu.de cuagiparticule este mare, po.
Se obţine. | |
U

1 = 2808 1) 13 0(02, ———OOVIII.6.16)

BC

231
 deoarece
funcţia ch implicată în Î se poate dezvolta de asemenea în serie, Neel
limită tinde la zero. TPemper atura
energia magnonilor în această

RY
este . |
„d „ : ra E E SR | —1
:
— e — | NE
LD =
gt ss +b|-p
Yo Fa TRI
w|r

RA
temperaturii N6el, susceptivitatea magnetică; este dată
Deasupra ' i
de expresia: Asa

LIB
= Met În 4 24 (30) [e — za S6 jo)
3, 5 8 Pi Air
IERI Vo.
a pl.
(VIII.6.18)

TY
unde da = fat iar zar = (8 1)...

SI
%
ii : Ă
Pa | , pa N

alți autori în analiza

Metoda, funsţiilor Green afost utilizată, şi: de și Gerseh [59]
gnet. Richar ds [58] şi 'Scales
comportării unui antiferoma

R
unidim ension al. Alţi autori
au discutat antiferomagnetismul Heisenberg ică cât şi antifero-
; ferom agnet
[60,61] awanalizait;în paralel; atît ordinea
VE pentr u energia
inadecvată
magnetică. Aceștia au obţinut însă o expresie Green ale celor
funcţi ile:
de excitație, deoarece nu-fac, 'distineţie între: sînt obținu te înlocu ind
un antit eroma gnet
două subraţele. Bcuajiile pentru
NI

funcţiilor Green pentru fero-

constantă dă schimb Z prin — J în ecuaţiile
.

Fujii [62] anali zează în cazul unui: sistem izotrop 'de spini, S$=
magnet.
> Tie! Pemperatura
LU

antif eroma gnet, la -L

_=1f2, comportarea unui tăţii magnetice, Taia, este
la, care apare un minim în inversul susceptivi considerat Ti = 2,08
u cazul:
mai mare ca temperatura, Neâel, P4. Pentr sia susceptivităţii con-
în timp Ce Tia = 3,10 (în unită ți la | 7|): Expre
utilizind metoda
RA

. [33]
“cordă cu cea obţinută de Rushbrooke şi Wood
enide ordintil 3
dezvoltării în serie, pină în term 35
+. ) E | ă OVIII.6.19)
NT

PI (14 Sp 2y
3

în cazul unui model Heisen-

Susceptivitatea, la temperaturi ridicate,
CE

aprosimajţia Tyablikov în decu-

| perg izotrop a fost studiată [63] utilizind
„plazea funcţiilor Green. ;
„dituaţi”, care deși
Să rezumăm, unele studii ale antiier magneţilor
prezenta în acest para-
, le vom
nu toate folosese metoda funcţiilor Green
/

au studi at comportarea antiferomagneţilor

fraf. Un număz de lucrări
SI

în supoziţia unui antifero-

„diluaiţi”. Analizind sistemul KMnMg. ora substituţia Mn se face în
în care
magnet Heisenberg cu schimb izotrop;
ne [65] au prezis o concentra
IA

mod aleator, Jones și Edwards [64]şi Osbor e de 2 = 0,34. şi, respectiv

etic
ție critică pentru apariţia ordonării magn
0,296 în acord cu rezul tatel e exper imentale [66]. Un, model teoretic
a =
i cu interacţii de schimb izo-
pentru antiteromagncţi Heisânborg diluaț
U

. substituţională între vecinii

trope între vecinii în ordinul unu, şi ordine
li [67 ]. Walker şi colab. [68]
BC

-IShe
de ordinul unu, este dezvoltată de Tahir Heisenberg cu impurități de
studiază proprietăţile unui antiferomagnet

232
 substituție, diluate, folosind funcţiile Green şi aproximaţia fazei aleatoare.
„Re face o comparaţie a rezultatelor cu măsurători optice şi prin rezonanță
asupra Mink7, în care s-au. introdus impurități de Zn, Fe sau Ni.

RY
VIII.7. Modeiul !sing; . Ri

RA
„Am evidenţiat; în paragraful VII.2, că modelul Ising constituie un
caz limită al modelului Heisenberg caracterizat printr-un cîmp de anizo-

LIB
iropie infinit şi avînd o simetrie uniaxială, a. |
„5 “În cazul cînd structura magnetică are două subreţele iar interacţiile
de schimb antiferomagnetice apar numai între atomii situaţi pe diferite
subreţele,. antiferomagnetul are proprietăţi statistice asemănătoare cu
cele ale unui feromagret. Inversînd semnul variabilelor de spin al uneia, din

TY
subreţele, în cazul cînd semnul interacţiei de schinib este modificat,-
hamiltonianul de spin rămîne invariant. Transformarea invariantă nu mai
este permisă, dacă structura, reţelei implică circuite închise cu un număr

SI
impar de astfel de legături”. Astfel o ordine antiferomagnetică simplă,
consecinţă a interacţiilor numai cu vecinii în ordinul unu, nu este posibilă,

ER
în unele tipuri de structuri ca și cfe sau hexagonale. :
+. Conform eu o teoremă a lui Peierls energia unui sistem de spini Ising
trebuie să fie întotdeauna mai mare decît cea corespunzătoare modelu-
lui Heisenberg: La, temperaturi ridicate energiile libere obţinute în modelul
IV
Ising şi cele date de modelul Heisenberg fero- și antiferomagnetice, se
apropie de aceeaşi valoare, asimptotică. Ra
UN

"În modelul Ising obișnuit ordinea antiferomagnetică poate fi obţi- |

nută, introducînd interacţii directe între: vecinii de ordinul unu, valorile :
acestora, între.spinii paraleli şi. respectiv antiparaleli, diferind prin semn.
Acest.:model. prezintă tranziţie de fază. LL |
”.Pisher [69] construiește un model de „,superschimb” bidimensional,
AL

considerînd o aranjare pătrată de spini Ising.. La, temperaturi înalte acesta,

obţine
-
R

Pat Lo |
NT

Primul termen de corecție din relația Curie este în 7-2, deşi normal
ne-am. așteptaca acesta să fie în. 7-1, Diferenţa se datorește caracterului
CE

de „,superschimb”" al modelului, adică faptului că spinii magnetici sînt

cuplaţi cu vecinii lor, în mod indirect prin două legături. |
Problema diluţiei în antiferomagnetism a reţinut atenţia atît a,
" teoreticienilor .cât și -experimentatorilor. Un model ce poate fi rezolvat
/

exact, pentruo reţea Ising' bidimensională „„diluată?, a fost propus de

SI

Syozi [70]. Acesta obţine proprietăţile termice ale reţelei bidimensionale

„reducând funcţia, de partiție la forma dată de Onsâger. Un alt; model rezol-
vabil exact [71] consideră 6 reţea pătrată decorată constind dintr-un ames-
IA

tec de ioni nemagnetici și magnetici. Mashiyama şi Nara [72] propun uri

model 'ce poate îi rezolvat; în mod exact şi care combină modelele [69]
Şi [71]. Funcţia de partiție a siştemului poate fi calculată exact cu ajuto -
U

rul soluţiei riguroase a lui Onsager pentru reţeaua Ising bidimensională. În

fiecare subreţea apar două tipuri de ioni ca și în modelul propus de Fisher.
BC

Primul îl constituie ionii magnetici, iar ceilalţi, ioni nemagnetiei, care

233
 nu ,,simt” cîmpul magnetic însă interacționează. cu ionii magnetici prin
forţe de schimb. Depinzî nd, de interpr etarea paramet rului în hamiltonian,
Astfel, se calcu-
se consideră fie efectul de diluţie, fie cel al anizotropiei.

RY
atură sau
„ lează proprietăţile magnetice ale sistemului, funcţie de tempermagneti ci sau
c, pentru valori îixe ale concen traţie în
i, ioni
cîmp magnsti pu
| i
2 constantei de anizotropie. evi-
Landau şi colab. [73] studiind granatul de aluminiu şi disprosiujoase,

RA
ă o tranziţi e de fază magnet ică neobișn uită, 1 tempera turi
denţiaz Se
dominată de o anizotropie magnetică extrem de: ridicată,
tranziţie
evidenţiază că proprietăţile sistemului “analizat . seamăn ă cu cele ale

LIB
Ising bidimen sional, în cîmp magnet ic: Wolf și colab. [74]
modelului
arată că granatul de aluminiu și disprosiu în cîmp magnetic în lungul axei
antiferomagnet: cu
[111] poate fi. aproximat cu descrierea Ising a unui Ising, pentru
„ două subreţiele. Se obţin expresii generale, bazate pe modelul
de iempera-

TY
specific ă în regiuni le
maghetizare, susceptivitate şi căldură
valabil e dezvolt ările asimpto tice exacte.
ură şi cîmp unde sînt . interacţii cu
- Calculul magnetizării în modelul Ising considerînd constitu it de
iv în ordinul doi (4) a

SI
vecinii în ordinul unu (.£,) şi respect feroma gnetic ă apare
“asemenea un subiect, de analiză, teoretic ă. Starea
este dat de H = 0 pentru
,

„pentru 4, > 0, domeniul de existenţă al acesteia

R
<0 acesta prezin tă o stare antiferomagnetică în
"Da DT, Dacă Z,
critic (7), în aproximaţia
" xegiunea H < H„(1) şi 0 < TD < 7, Cîmpul
VE [75] evidenţiindu-se că tranzi-
cîmpului molecular, a fost calculat de Garret |
ţia, este de ordinul doi. Considerar ea intera cţiilo r Fu( 4 < 0) şi FF > 0)
evidenţiază că tranziția
în calculul proceselor de magnetizare [7 6—179]
NI

unu sub şi peste punctul tricri- |

"ieste de ordinul doi şi respectivde ordinul agnet ice în interiorul unor ..
tie. S-a evidenţiat existenţa intera cţiilo r ferom
81]. Această stare 'a fost
şiruri - Şi antiferomagnetice între şiruri [80,.
LU

nd. model ul Ising' cu interacţii.

denumită, superantiferomagnetică.. Folosi minat starea, fundamen-
și ordin ul doi s-a deter
- între vecinii în ordinul unu cve [76] cît şi alte tipuri -
tală în câmp magnetic pentru structuri cs; ete, ul Ising cu interacţii
RA

de magne tizar e, în model

de reţele [82, 83]. Curbele fost studia te pentru
unu Z, şi ordinu l doi Z, au
între vecinii în ordinul în spin, în aprox imaţia,
ilele
„toate combinaţiile de valori A şi Je şi vaxiab -: Ia
subre ţele [84].
„"„cîmpaului molecular, considerind 4
NT

ă cu compo rtare a mag-

Rezultatele modelului Ising par în concordanţ ; (NiNO3)2H.0 şi
unor sistem e ca CoCI ,:2H ,0; Cobr. -2H.0
netică a
CE

iţiilor metamagnetice.
| “Modelul Xsing s-a folosit şi în studiul -tranz e ”
-[85, '86]. i E e a =
„L

VI.8. Wiscanisme de superschimb. Wlodelul Van-Vieck

/
SI

unui antiferomagnet; ple-

| Pină în prezent am analizat comportarea e, în esenţă, interacţii
IA

pres upun
cînd ds la un hamiltonian Heisenberg care or care prezintă o ordonare
subst anţel
de rază mică de acţiune. Majoritatea
(oxizi, sulfuri, cloruri etc.) ale ele-
antiferomagnetică sînt, cristalele ionice
situație ionii magnetici sînt situaţi
U

mentelor de tranziţie 3d(7).În această m).

(5-:-10) A (x10%2
la distanţe relativ mari unii de alţiidifra cție de neutroni evidenţiază pre-
BC

„ rătorile efect
- Săsu uate prin
amtiferomagnotice puternice între ionit
zenţa unor interacţii de schimb 4 ; ” . A,

"234.
l
 magnetici vecini în ordinul doi, separați prin ioni diamagnetici (O, CI,
5, Te etc.) de dimensiuni mari. Un astfel de mecanism de interacţie este
denumit superschimb. NE - |

RY
Mecanismul de interacţie prin superschimb a fost sugerat de Kra-
mers [10] pentru a justifica comportarea magnetică a unor săruri para-
magnetice, model ce va fi descris în paragraful următor. Ulterior Bizette
[87] şi Nâel [3] au evidenţiat importanţa acestor interacţii în descrierea,

RA
comportării materialelor antiferomagnetice.: Anderson [11] dezvoltă teo-
retic' ideile lui Kramers folosind. metoda Serber [88], a modelului vecto-
rial Dirac, extins să includă diferite configurații. Van Vleck [13] în analiza

LIB
superschimbului. utilizează o metodă oarecum diferită de aceasta.
o Slâter [89] a propus o interacţie de superschimb în care polarizarea,
/ 8au deformarea ionului de oxigen stabilizează energia stării antiferomag-
+ netice a Mn—O0—Mn. Energia potenţială a unui electron,cu spin sus”
(din cauza, efectului de schimb sau a efectului regulei Hund), e mai scă-

TY
/ zută, cînd se cuplează cu un electron avînd spinul ,,sus” decît în cazul celui
| cu spinul ,,jos”. În cazul cînd avem'o configuraţie antiferomagnctică ca »
Mn—O0—Mn, în care spinii unni ion de Mn sînt orientaţi într-o direcţie,

SI
iar spinii celuilalt ion de Mn în direcţie opusă, electronii ionului de oxigen
cu spin ,8us” şi ,,jos” vor fi ,;atraşi” fiecare către ionul de mangan care

ER
are aceeaşi orientare a spinului. Pe această cale ionul de oxigen ge polari-
zează, 'stabilizindu-se starea antiferomagnetică. Pratt [90] calculează
în modelul Slater energiile stărilor feromagnetice și antiferomagnetice ale :
_Mn—O0—Mn, utilizînd orbitali. ortogonali. Rezultatele nu par însă rezo-
IV
nabile: Calculele pot fi însă îmbunătăţite dacă se utilizează orbitalii: neor-
togonali. ;Yamashita [91] discută efectul neortogonalităţii orhitalilor
UN

“ionilor. de Mn şi.O în aproximaţia Heitler—London. |

+. “Zenex [92] propune un tip de interacţie indirectă spin-spin în vederea
justificării proprietăţilor magnetice ale unor cristale de LaMnO, şi
BaMnO,. Aceste cristale conţin ioni Mn?+ şi Mnît. Zener consideră
AL

'că între ionii Mn?+ și Mnt+* apare o interacţie spin-spin indirectă. Să con-
siderăm o descriere simplificată în care un ion 02” este adiacent la doi ioni
de' mangan, unul avînd un electron, iar celălalt doi electroni cu spinii
R

paraleli (consecinţă a regulei Hund). Vom nota prin I configuraţia în

care ionii de mangan au spinii paraleli. Aceasta poate fi modificată prin
NT

transferul unui electron de la O?” la ionul de Mn din dreapta-configuraţia

II. Configuraţia II se poate modifica într-o altă configuraţie, III, prin
transferul unuia din electronii ionului Mn din stînga în orbitalul vacant
al ionului 02", vacanţă ce apare ca urmâre a transferului anterior. Configu- -
CE

" raţia I are aceeași energie ca și configuraţia III și deci poate avea loc o
rezonanţă puternică între. acestea, prin intermediul configurației excitate
II. Ca o consecinţă va putea fi stabilizată o stare feromagnetică. Zener
/

denumeşte acest tip de cuplaj schimb dublu. O asemenea, rezonanţă nu e

-"'de “aştepta pentru! doi ioni mangan cu spini antiparaleli.. Anderson și
SI

„colab. [93] calculează despicarea energiei datorită acestui mecanism de

! schimb. Schimbul dublu poate fi corelat cu transferul electronului și în
IA

! congecință cu modificări în conductibilitatea electrică. Zener arată că

„energia, de rezonanţă este proporţională cu coeficientul de împrăștiere al
ionilor Mnâ+, explicînd astfel calitativ relaţia ce există între comportarea
U

„ magnetică, şi conductivitatea observată în manganaţi. O adaptare a acestui

BC

„model la, feromagnetism a fost discutată în paragraiul VIII.

„ | 235
 Configuraţiile fundamentale și excitate ale (Mn—0—Mnfk* :
e

| Contiguraţia I Configuraţia IL : Configuraţia III

RY
„2 MnSf 02 :, Mnât : Mat 0 Mt . Mnât 02 Mnât
dd e pp da dud p dada O: d pp” dada

RA
- > În cele ce urmează vom reda analiza dată de Van Vleck [13]. Pentru
a ilustra, acest model de interacţie [11, 13] vom considera doi ioni magne-
tici 7, şi 1» ssparați printr-un ion diamagnetic, de exemplu oxigenul (fig.

LIB
2. a o | | PR |
Pi
Th 2%
TZ0

TY
SI
"Fig. VIIL. 16..— Interacţii de superschimb,

R
VIII.16). Pentru simplitate vom admite că. doi electroni: ocupă acelaşi
La
orbital p al ionului 02” şi că în fiecare orbital d al ionilor. magnetici
VE
şi 7, există câte un electron. Axa orbitalului p coincide cu axa T— Ta
În această stare cei doi electroni în 02” vor forma o stare de singlet, astiel
“încît nu vă apare un cuplaj de schimb între ionii magnetici TD şi Ta...
NI

„- Admitem că unul din cei doiselectironi ai ionului 02” poate fi transte-

vast la unul din ionii 7 (fig. VIII.16)şi să ocupe un orbital d.. În. această
stare excitată-apare un cuplaj între electronul transferat da și cel iniţial da
LU

- “al atomului T. Electronul nepereche aflat în stînga în 02” poate cupla cu

electronul celuilalt ion magnetic 72. Cei doi electroni aparţinînd iniţial -
ionului de oxigen au spini opuși, astfel încît va apărea o interacţie indi-
.
RA

"xeotă între T, şi: 7, prin această, stare exeitată, Mae

| “În starea fundamentală spinii ionilor şi. 7, nu sînt cuplaţi. şi |
deci stările lor au aceeaşi energie. Aceste stări sînt singletul |fl,-8S.= 0
și tripletul |f3> , S'= 1, configurații ce pot fi reprezentate prin funcţiile
NT

de undă E Sa Da

Ya) U7(2) Vo(8) bad) n a... (YIIL8,1)

CE

|
: Cele două stări de spin sînt
= (2p (drd, „ CYIIL.8.2)
If D= (2p)'(âzdr,)? ; P>
/

unde literele notează funcţiile de undă, ataşate la, orbitalul ocupat de către
SI

“un electron, În starea excitată orbitalul dr, este ocupat de doi electroni.
„Starea aceasta este descrisă -prin funcţia de undă -
IA

ap (0) Via (2) VA(3) Vad) VIS)

U

Starea, excitată poate fi o stare de-singlet sau de triplet. Energia de

BC

sshimb întra aceşti doi electroni (aparţinînd acum aceluiaşi ion) este mare
!
236
 şi în corseeinţă energia de separație între accste stări este ridicată. Vom
nota prin [ez ) stările excitate conținînd (2dr)?şi prin |e, > pe acelea.conţi-
nînd (2dz,)!.: Energiile corespunzătoare acestor stări sînt €., şi respectiv E...

RY
Nivelele €., și €,, sînt degeneraite atit timp cât ionii nu interacţio-
nează (degenerarea provine din: orientarea, reciprocă; a spinilor O și Ze.şi
din orientarea lor rezultantă în raport cu perechea, (2dr,). Interacţia între -
ioni poate îi luată în considerare introducînd hamiltonianul perturbaor -

RA
ZF". Stările |e) şi les) în acest caz.sînt despicate şi separate în energie
prin 24, unde Z, este integrala de schimb i

LIB
4 = (i) VE(2) 329702) Val)dos doo. (VIIL.S.4)

Hamiltonianul perturbator 32 al acestui sistem de patru electroni

TY
se poate scrie | SE | ,
PP = + a, a VIII8.5)

SI
JE, reprezintă partea perturbaţiei care leagă configuraţia fundamentală
If) de cea a stării excitate |e)>, şi pentru simplicitate. se presupune inde-

i,
ER
pendentă de spin, iar 4 reprezintă partea dependentă de spin presupusă
diagonala cu privire la stările orbitale. i
„Datorită hibridizării stării fundamentale cu cele excitate orbitalul
IV
p se deformează. O asemenea stare poate fi reprezentată simbolic, asemă-
nător cu (VIII.8.2) și ar implica 247, p, dr, În funcţie de modul de dispu-
nene al spinilor pot fi evidenţiate diterite stări excitate :
UN

) DE le) = (2a7,)%(pdz,)5, a Ca — Ji

ei) = Qd7)(pdr, car îi

AL

le) = (2âr)%(pâz), e. — o Ai (VII:8.6)

R

le3)= Qăr)i(păr), “e + Ze
NT

E) = Qănilpâr, eu
CE

Am notat; în dreapta energiile: acestor stări. Separaţia între nivele este

reprezentată orâfic în figura VIIII7. |
Orbitalul p al ionului 02” în starea fundamentală este ocupat de o
pereche de electroni și astfel nu apare o interacţie de schimb între ionul
/

_0*” şi ionii magnetici P.Corespunzător, energia de perturbaţie, în ordinul

SI

unu tinde la, zero. Hamiltonianul perturbator JZ' va produce o deplasare

de ânsamblu a nivelelor e, și ez. Perturbaţia în ordinul doi, produsă prin
interacţiile intraatomice, asupra stărilor fundamentale |f!> şi.|f*> va îi
IA

Cns=— 5 |<feltlel, e VIIL8. 0)!

U

Ă e E, — €7
BC

- unde le > reprezintă una din stările excitate (vezi relaţia (VIII.8.6)). !
4
237
 „Pentru . lui (VIII.8.7)
a calcula, elementele de matriceale vom dez -
volta, funcţiile: de undă |f* > şi |f*> după stările de spin (pdz,) și (pdr,) în
loc de (2p)(dr,dr,).. Această dezvoltare o putem realiza folosind fie. coefi-

RY
„ cienţii Clebsh-Gordon fie un procedeu mai simplu, remarcînd că în starea
fundamentală elementele de matrice ale lui 8757, sînt nule :

S Sri) 30.
Pal OIII88)

RA
| e _ ei o A SI
NE

LIB
RR e, Ţ |
a Ț — e3 “he
I Ie NE |
& gl | | . e -17.—Ni
„ - Fig.Fig. VIIL:17. vele eener- en r-
— Nivel
- getice caracterizind interac-

TY
Sp ”, i a3 ka
1 ez+e3 ș Ss “ţia de superschiimb..
: SE Ţ
ed

SI
4 231 - 4 |

IS . i - . iai i

R
| în acord cu Pauling [94]. avem : .
VE |

n pda păzi PIS Sri (păr (păzi) sum

NI

a Ia |OVIII.8.9)
LU

„ <păzi (păr) ep =
| SSr, | (păr(pdz | |

Se obţine astfel: E
RA

- Voptanăzt) = || Paurtpăr)? (paza?) + grăi tpari (păr

NT

|(2p)'(drdr,)* > = gâull(pâz) (păr)i> ii + OVTIL8.10)

CE

4 pd)? (păr) XI re Bl (0)? (păr)

= exp (ia). Bxceptind
Ama notat prin 8, &; (j = 142) factorii de fază 8,sînt
/

'acegti factorii, coeficienţii din relaţia (VIII.8.10) determinaţi prin con-

SI

stînga să fie com-

„_diţia ca valorile date de partea. din dreapta,şi respectiv
patibile. i a
IA

ată, introdu ce element e de matrice nediagonale .

„" Xnteraeţia menţion
p în starea dr.. Ble-
corespunzător transferului unui electron din starea
mentele de matrice diferite de zero sînt: o
U
BC

PI) = <pil ela) Bz,

238
 <piele> = «pir d) = 47,

RY
(feel) = cela > 27, „OTIL 8A1)

RA
CPlaelee> = Pele = 37

o]

LIB
IN - p i => | 1

pie le) = fala > = 77

TY
unde am notat prin. , integrala, de transfer a electronului

7, Ss “(a rit) do. „TILL.8.12).

SI
ER
ermenul perturbator , în hamiltonian împlică elemente de ma-
irice Z,. Astfel apem

“cei fl = — 7,
IV
op Calota) = color) = 7. Omu aaa
UN

Rozultatele obţinute în expresiile OVIIL.s.21) provin din relaţiile

(VIII.8.9) şi (VIII.8.10), unde am ţinut cont că se.pot combina numai
AL

stările perechi ale aceleiaşi multiplicităţi. Altă, presupunere utilizată în

„deducerea relaţiilor (VIII.8.11) este aceea, a considerării de îunoţii de
undă ortogonale.
R

În acord cu relaţia, ((VIII. 8, a avem :

NT

| JE 3 1 IE
Aep= | ).
. C : E
E, —= eat Fe
CE

(VIII.S.14)-
ACpa fi (< d
= — Tt 1 l_ ) .
e, 4 ra 7 e Z.
/

„Pentru 7,<&&u Ea, relaţiile (VIIL.8. 14) pot fi dezvoltate. în serie,

SI
IA

Aep îi
= — FPE (3 [| 1)
ele, E,
(VIII.8.15)
U

FĂ 4

să azi, 2)
BC

Sep 4 (2222) 4, gt :

239
 /
N , =

„ Diferenţa de energie între -nivele este :.

i. a. NR

RY
Se - AE = AEp — AEp = — Fifa
d (€2, — €2,). (VIEII.8.16)
i a : a 265, ce, a |

RA
Relaţia (VIII.8.16) evidenţiază că A€ implică un termen de ordinul
treiîn perturbație 72 7,. Să urmărim modul de variaţie al semnului lui A€..
Acesta; depinde numai de (€2—€2) deoarece Z, caracterizind schimbul

LIB
direct este în general pozitiv. Paranteza din relaţia (VIII.8.15) depinde
de configuraţia electronică a învelișului d al ionului 7. Să examinăm. la,
început cazul ionului Mn2+ (configuraţia 45). Starea cu energia cea mai
joasă pentru configuraţia d5 este cvintetul“Ssp, în timp ce pentru d$ este
cvartetul 5D, (Fabela IV.11). În urma deplasării unui electron exterior

TY
"Ja ionul Mn2+, energia minimă icorespunde pentru cazul-cînd spinul acestui
electron este orientat antiparalel la șpinii ionului de mangan. Această
observajţie este valabilă pentru ionii care au ocupal învelișul d mai mult

SI
„- de jumătate. În acest caz E, > E.A€E va îi pozitiv şi deci cuplajul
spinilor este antiferomagnetic. Pentru ionii avînd învelișul d umplul mai .

R
puţin de jumătate (n < 5) situaţia ya fi inversă. Energia va, îi mai mică
“cînd spinul elsetronului adăugat este paralel lo cel al electronilor ionului.
VE
În acest caz Ca, >E:, deci Ac va fi negativ, conducînd astfel un la,
cuplaj feromagnetic. _ | Da SE
' Considerentele expuse mai sus sînt în acord cu datele experimentale
NI
[12]. Compusul CrTe, unde ionul Cr2+ are configurația di este feromag-
, netie, în timp ce MnTe este antiferomaenetţie. Oxizii unor metale de tran-
ziţie ca MnO, FeO, 000 sau NiO sînt-materiale antiferomagnetice. |Com-
LU

pușii CrCl, şi VCL, sînt feromagnetici în timp ce MnCl, şi FeCl, sint anti-
„ feromagnetici. Faţă de această regulă generală pot apare unele excepții.
: Shimizu [95] evidenţiază că unii compuşi cu ioni magnetici avînd înveli-
“ şul umplut mai puţin de jumătate sînt ordonaţi antiferomagnetic, contrar
RA

“acestor previziuni. 'E1 justifică această comportare” arătînd că în cazul

cînd energia implicată în regula lui Hund (vezi paragraful TII.2.6 din
volumul 1) nu este destul de mare încât să excludă contiguraţiile antipara-
NT

ele, trebuie ţinut:ssama şi de alte contribuţii la energia totală a sistemu-

lui neglijate în analiza precedentă. După Nagamiya și colab. [12] chiar
dacă se ţine seama, de aceste contribuţii, termenul dominant provine de
la regula lui Hund. Sînt totuși două cauze care pot conduce la o ordo-
CE

"mare feromagnetică în loc de. interacţii antiferomagnetice : (a) prezența

unui număr. mare de configurajii. antiparalele ce. se pot. compensa [LL];
- (b) cîmpul'cristalin .ce poate. scădea energia configuraţiilor antiparalele.
am, considerat ionii 7, separați prin orbitalul
/

În exemplul analizat
_2p al ionului de oxigen. Acesta, nu scade din generalitatea analizei. Pentru
SI

"Te sau CI, apar orbitalii 5p, respectiv 3p,

ionii diamaâgnetici ca de exemplu
aceștia neimplicînd proprietăţi direcţionale diferite. m
IA

Să analizăm influenţa poziţiei atomilor 7! asupra valorilor interac-

ţiilor de superschimb. Cea, mâi mică distanţă, între atomii: T este atunci
cînd aceştia, fac întreci un unghi a; = 90% (fig. VIII. 18). În cazul vecinilor -
U

- de ordinul doi aşezaţi după axa orbitalului 2p al ionului diamagnetic (ae =

- 1809), distanţa între atomi este mai mare de 2 ori. Motuși interacţiile cele
BC

'maai puternic au loc între atomii 7 prin intermediul ionului diamagnetice

D, cînd unghiul T,DT, este apropiat de 189%. Orbitalii 2p ai ionului dia-
. et Me
:
y ! „i
240 | Ş a E
:
Do
:
|
” :
 magnetic au 1 funeţiiile de dă Y,, srl Tabelui IIL.1) ;ş „astfel că gradul de aco-
rire al acestora cu funcţiile de undă;ale lui 7 este cu atât mai mare, cu cât

RY
„sn bdispuse după un unghi apropiat; de 180 (7 egula lui Anderson). |
4

pa L

RA
Fig. VIII. 18. — Interacţii de super- | 3
- schimb pentru diferite moduri de IE Cl
aranjare ale ionilor. /.

LIB
TY
!

vu, 9. “Alte modeie în descrierea mecariisrnului de

SI
| suparschimb, Modalul Anderson |

ER
'Ne propunem să treceni în revistă unele dezvoltări mai recente în
” deăârierea,, mecanismelor de supersehimb. Pentru început, vom discuta.
fenomenologie modelul propus de: Kramers [10] şi dezvoltarea acestuia
IV
„dată de Jansen [96]. Vom analiza, apoi, în detaliu, modelul Anderson [97].
Considerăm apoi.un model mai general trecînd în revistă, în acelaşi timp, -
şi/alte macanisme de suparschinab. Reterinţe privind alte descrieri pot fi
UN

| găsite în articolele de. sinteză apărute iîn literatura, de specialitate [14, 98 —

—101.]. E
| A
AL

VII.91. Modelul Anderson al siparschimbului

În deseriăirea mecanismului implicînd schimbul indirect înte caationi
R

cu: electronii nepereche, într-un solid neconductor, IKramers [10] consi-

“deră 'o'situaţie fizică simplă, Fiecare cation are un electron (se neglijează.
NT

electronii păturilor interioare) iar electronii, din învelișul. închis al ionului

diamagnetice sînt „,înlocuiţi”” prin doi electroni e6 au spinii, orientaţi în
mod, antiparalel. Acest mod. de ilustrare a meeânismului de supersehimb.
CE

este cunoscut sub denumirea de model „cu trei centri şi patru. electroni,
“Modelul neglijează efectele schimbului multiplu între cei doi cationi. Fo-
losind o procedură de iterație pentru interacția configurației cu. tonfigu-
rațiile excitate, se definește un operator de energie efectiv aeţionînd - pe
/

'Bubsetul configurăţiilor fundamentale o, în căre se iâu în considerare ciec-

“tele configutaţiilor excitate pînă în drdinul trei. Schimbul indirect, între
SI

cationi apare ca un efect de ordinul trei, acest iapt sugerînd că aproximajia,

„nu este rapid convergentă, În calculul energiei de interacţie se pleacă de la
IA

„ Baneţiile de undă ale ionilor liberi ; adaptate” într-un anumit sens pentru
“a lua în considerâre respingerea electrostatică între distribuțiile de sarcină
ale ionilor în cristal (paragraful IV. 7). În mod obişnuit, în solide, aceste
U

„ funeţii de uridă au un grad de acoperire apreciabil. Funcţiile deundă e, nu

formează un set ștrict “ortogonal. Dacă, ss ţine seama de neortogonalitate, |
BC

influenţa ionilor didmagnietiei asupra cuplajului de schinib înfire cationi

“apare deja în ordinul unu al aproximaţiei. Ca „atare, nu pare corect a;

16 c.762 | | A 231
 „neglija a priori neortogonalițatea într-o analiză în care cuplajul de schimb
indirect rezultă ca un efect; de ordinul trei. |

RY
| Unele din neajunsurile reliefate de analiza modelului Kramers [10]
„„ sînt evitate în dezvoltările acestei descrieri,de către Jansen [96, 102] şi
„pespectiv de Anderson [97]. o
+ Jansen [96] pleacă ca şi Kramers, de la un model ce implică un elec-

RA
tron efectiv. După ce cristalul este împărţit în grupuri avînd trei (sau mai
„ mulţi) centri, în descrierea prin legături de valență a grupului, se ioloseşte .
o variantţă a teoriei perturbaţiei Rayleigh-Schrodinger. Modelul ia în consi- :

LIB
derare în mod complet neortogonalitatea funcţiilor de undă (în ordinul
„ zero) ce aparţin la, atomii sau ionii ce nu interacționează. Pentru sistemele
"moleculare sau solide, interacţiile sînt neaditive faţă de interacţiile perechii
şi stereospecifice în sensul că depind pronunţat de geometria aglomerării.

TY
Anderson [97] în scopulde a evita neortogonalitatea şi a scădea,
ordinul perturbaţiei, introduce o aproximaţie ce analizează : (1) iniluenţa
miezurilor cationilor și a liganzilor diamagnetici asupra funcţiei de undă
a electronului nepereche (magnetic), fărăa considera efectele de schimb

SI
între electronii magnetici; (2) utilizînd funcţiile de undă determinate
prin procedeul de mai sus se studiază interacţia de schimb între electronii

R
magnetici. Acest mod de abordare este justificat prin datele experimentale
„ce Teliefează funcţiide undă bine definite pentru ioni magnetici, funcţii
VE
; ce nu se modifică substanţial prin interacţiile cu alţi ioni magnetici [103].
„În prima fază a analizei, această implică, că în principiu, pentru definirea,
funcţiilor de undă a ionilor magnetici se poate folosi orice stare de spin a
NI

“sistemului total. În analiza ce o face Anderson [96] alege, în principiu,

pentru aceasta, starea feromagnetică. Datorită antisimetriei părţii orbi-
"tale totale a funcţiei de undă faţă de orice permutare a doi electroni, solu-
LU

ţiile proprii ale hamiltonianului Hartree-Fock a sistemului iau | deja în

" considerare o bună parte din corelaţia între mişcările electronilor magnetici.
Modelul descrieo situaţie fizică în care, în celula primitivă, există un ion
magnetice eu un electron nepereche. Pentru: simplifica discuţia se consi-
RA

_„deră o structură de bandă de țip s, ce nu se acoperă. În consecinţă, în

starea feromagnetică, toate stările benzii magnetice sint uni-ocupate. -
Subsetul de funcţii proprii al hamiltonianului Hartree-Fock, 3 pp, pentru
NT

starea feromagnetică asociată ou electronii magnetici este un set de funcţii

Bloch. Electronii nemagnetici (ai miezului sau de tip ligand) influențează
„ funcţiile de-undă ale electronilor magnetici prin contribuţia adusă la cîmpul
CE

“ selfeonsistent în Zap. Deoarece alte interacţii între electronii magnetici

şi cei nemagnetici (conducînd de exemplu la polarizarea de spin), par să
fie de importanţă mică, electronii nemagnetici nu joacă un rol esenţial
în :consideraţiile următoare. . ..
/

Alegerea orbitalilor ce deseriu electronii nemagnetici pleacă de la

“condiţia că energia stării feromagnetice asociată funoţiei de undă
SI

__uni-determinante să fie minimă. Setul de funcţii Bloch este numai

“- unul din seturile 'de bază ortogonale ce au această proprietate. Se pot
IA

„construi, prin transformarea unitară a acestui set, şi alte seturi

deoarece funcţia de undă totală determinantă a. stării feromagnetice
este invariantă la această transformare. Astfel minimizînd energia stării
U

' feromagnetice,se obţine condiţia ce fixează” orbitalii uni-electronici

pînă la o transformare unitară. -. | |
BC

- Waloarea aşteptată a energiei, asociate cu funcţia de undă

determinantă ce corespunde numărului cuantie avind proiecția spinului

: 242 7
 e.

“total cu valoarea cea mai mică nu este invariantă la transformarea uni-

tară a setului orbital al unui electron. Deoarece în izolatorii magnetici, ener--
gia potenţială, între electronii magnetici depăşeşte lărgimea, benzii de ener=-

RY
gie corespunzătoare, modificarea, valorii așteptate a energiei faţă de trans- -
formările "unitare este în principal cauzată de modificarea energiei de.
corelaţie. Ca urmare, setul de funcţii Bloch asociat hamiltonianului Hartree-
Yock a stării feromagnetice este un set: propriu pentru construcţia orbi-

RA
talilor uni-electronici, ce vor fi folosiţi în funcţiile de undă determinante
ce descriu stările cu spinul total cel mai mic. O mare parte din efectul de
corelaţie este inclus în cel corespunzător setului de bază uni-electronie

LIB
unde orbitalii sînt localizajţi în diferite poziţii ale spaţiului. Pentru-acest
motiv Anderson transformă orbitalii Bloch într-un set (echivalent, loca-
lizat şi orțogonal) de funcţii Wannier. Configuraţiile fundamentale ale
tuturor- stărilor de spin (funcţii proprii ale operatorului de spin total S2)
„ale sistemului total, în aproximajia de ordinul zero sînt reprezentate prin

TY
combinaţii lineare ale funcţiilor determinante în termenii orbitalilor
„Wamnnier uni-ocupaţi. Deoarece funcţiile Bloch q, ce corespundla benzi
de energie înguste, conduc la orbitali Wannier bine localizaţi, con-

SI
figuraţiile excitate. au ehergii:mult mai mari comparativ cu configuraţia,
fundamentală şi dau naștere la, o interacţie mică a configurației (în izola-

ER
tori magnetici). | ” ÎN | |
“În etapa, a doua, Anderson analizează interacţiile de schimb între
electronii magnetici în orbitalii Wannier. Datorită amestecului funcţi-
IV
ilor de undă ligand, funcţiile localizate ce descriu electronii magnetici
sînt ,„extinee”. relativ mult comparativ cu cele caracteristice cationilor
izolaţi. În consecinţă, cu toate distanţele mari, efectele de schimb între
UN

| Jeationii bine separați nu sînt în mod necesar neglijabile. Anionii diamag-

„netiei nu sînt; consideraţi în mod explicit.şi ca atare nu mai există posi-
” bilitatea de a distinge schimbul direct de supersehimb. La energia de inte- |
racţie a sistemului apar alte două contribuţii şi anume : (a) superschimbul
AL

+
potenţial ca urmare a energiei de respingere Coulomb între ionii magnetici,
“favorizînd, cuplajul feromagnetic ; (b) superschimbul cinelic ce apare în
ordinuldoi al aproximaţiei și rezultă din interacţia configurației implicînd
R

configurații (polare) uni-excitaite asociate cu stările neferomagnetice. Ames-

NT

tecul configurajţiei modifică valorile aşţeptate ale energiilor cinetice şi po-

tenţiale, fiind o măsură a tendinței de delocalizare ale electronilor magnetici
(în cristal) şi descriși în această limită prin aproximaţia benzii. Schimbul
CE

cinetic este întotdeauna negativ şi favorizează cuplajul între electronii

magnetici ce ocupă orbitalii Wannier. Pentru a obţine o formă explicită
şi simplă a energiei de schimb cinetice (depsndentă de spin) Anderson
[97] presupune că aceasta poate fi scrisă ca o sumă de contribuţii a perechii.
/

Meritul principal al modelului Anderson constă în faptul că interacu

SI

| ţia, rezultantă este scrisă ca o sumă a două efecte competitive, de semn

opus. A : |
IA

Să considerărh un model de benzi (fig. VIII. 19). Banda, do conducţie e

este complet goală în timp ce banda de valență v este complet plină. Nive-
lul Fermi trece prin banda d îngustă astfel încît este puţin probabil un
U

„transfer” de electroni ; cristalul se comportă ca un izolator. Stările elec-

tronilor sînt descrise prin ecuaţii Hartree-Pock, fiind definite prin funcţiile
BC

_deundă or(r). Am notat prin n indicele benzii căreia îi aparţine electronul.

. 1 .

243
 diamagnetice iar:
„_ Notăm prin Vp funcţia de undă a electronilor reţelei
al unui fermio n. Funcţi a de undă a unei:
prin ec; operatorul de creere
- Guasiparticule de moment k şi spin ceste,

RY
Vl, 0) = ciot NIL)

RA
LIB
PI - SN
pa
pia
bandacţiede c': Fig. |VIII. 19, — Struc- ÎN 3
Ş condu |
2 AR tura de benzi a unui sistem
“caracterizat printr-un 'me- -
. 5 superschimb de “
canism de

TY
-€ banda d
tip “Anderson. !
Ep

::- bandada

SI
2 valența vY

R
aa
te i

ac relaţiile de” anti-

VE
Operatorii de :creezre şi anihilare fermionici satisf
_ SN a a a
comitare . :.
e + (VIII.9.2
CORT uCtio) = Cd Caro jr eţigeti = Bambuurdoo
NI

fi degenerate şi de o formă com-

Real apax'5 benzi ale lui c care pot zat de Anderson [97 ].jÎn cele ce
LU

plicată, acest caz mai general fiind anali . : |

simplă.
urmează vom pleca, de la o descriere fizică mai
o Definim operatorul cîmp, al electronului Vo(T)
RA

| Va(r) = ŞI, Leti otoi(r)-+ tă Pro(1) + CE ho): (VIII.9.5)

i Ea
E Se Ie
complet de funcţii de undă spa-
NT

unde &(x) reprezintă un set ortonormat

it astiel încît termenul diagonal
ţiale, ' Operatorul cîmp este defin
de electroni de spin o în poziţia tr,
<A VE (Vote) A), reprezintă, densitatea i Se |
în starea A).
CE

când şistemul este

diamagnetică
a). Interacţia electronului d cu rețeaua
aua dia-
Notăm prin |) starea în care nu există electroni d. Reţe
/

| descrisă de | |Yo) |
„magnetică în starea fundamentală, este
SI

|Wo> = II cc | 109, „a VITA)

IA

. 5 |
k,o | -

et. plină.
unde | Yo > caraeterizează banda, de Talenţă compl a acestuia
U

- Introduc un electron în bandă d, starea neperturbată

înd
o. | | cc
va îi
BC

(VIII.9.5)
sl
244 i | a
 -
<W ropeazintă deci o funcţie proprie a hamiltonianului neperturbat 3Z

FL = pi fg : | (VIII.9.6)

RY
unde ze, reprezintă hamiltonianul electronilor reţel lei diamagnetice iar
Ja descrie energia, cinetică a euasipartienlei

RA
Po = ŞI Eli do= Şi e ) is VII).
% k, Le A ” ko .

LIB
| Dacă <“(lc) este constant, un set corespunzător de funcţii unielec-
ixonice pot îi funcţiile Wamnier localizate
ate, 2) = tr Şi cpt (Roti. O (CVITI,9.8)

TY
Funcţiile localizate: xeprezintă o bună aproximaţie, chiar în cazul
cînd apare o variaţie mică cu k a energiei, aceasta putind îi analizată ca,

SI
o perturbaţie. În cazul. benzilor d înguste, energia €“(k) este practic
independentă de &. Variația lui €£, în funcţie de Ik, este mică deoarece
aceasta nu provine din transferul direct al unui electron de la ionul dia-

ER
magnetic la, cel paramagnetie ci din efectele de ordia mai înalt în transferul
direct de Ia caiion la cation. Astfel interacţiile Coulomb (care nu conduce
la un transfer de spin între benzile d și c) pot fi înlocuite printr-un poten-
IV
ţial mediu, care intră în definiţia energiei €%(1:). Partea considerată din
potenţialul Coulomb produce o perturbaţie a stării | >. În primă apro-
ximajie avem |
UN

(N AR o lt = ID + 13% a NTEL9.9)
unde [5 reprezintă, funcţia, de undă a unui electron în interacţie cu
AL

reţeaua diamagnetică. Putem defini un operator de creere a unei cuasi-

particule aj, operâtorul care acţionind asupra lui | up > conduce la apa-
riția stării perturbate |v)
R

al Vo =). a GIL.9,10)
NT

să oxpliciitiuna valoarea, lui ai. Pentru aceasta, vom căuta” forma,

potenţialului. perturbator Y. Aceasta va fi dat de o sumă de termeni de -
CE

forma, 0fg02ko Clvo'Cha cuprinzînd, cîte doi operatori de creare și de ani-

„hilare. Opsratorii de creere (dată fiind structura aleasă de benzi) se referă
numai la, benzile d şi c, în timp ce cei de anihilare la benzile d și o. Acţiunea
"operatorilor da anihilare se manifestă prin „anihilarea” unui electron d şi
/

respectiv creerea unei găuri în banda o. Operatorii de creere vor introduce”

SI

un electron cu spinul o în banda d, transferul de spin rezultind pe de altă

parte şi în creerea unui electron în banda %, avînd spinul o.
Intograla Coulomb între electroni are forma
IA

pi (r”) o —— şir) oi(r”) dudw' =

| 4 gt)
U

”
4neg|r' —r]
BC

= Zale, 7) AQ er 3 —R) VIIL9,11)

! | 243
 “Cum potenţialul perturbator nu are elemente diagonale în starea:
fundamentală, avem RR a

RY
Se 1ăpy Vl. a VAL912)
RT aia

RA
i Deoarece = E aeţionînd asupra, stării YIyy dă

E i Ce rar Efeaerzir -P El — E — Ela a (VIII.9.13).

LIB
Sa SE i
Tezultă o

Bg, ler FE)

Cu,
carcgtie ero0tre | Vo): : (VIII.9.14)

TY
„. MPinind seamă de relaţia (VIII. 9.10) avem |
“ai = qi = Și PRELED atuctte-ue e VIEL916)

R SI
-- “Avantajul introducerii operatorului de 'creere a cuasiparticulei con-
VE
stă în forma relativ simplă a energiei electronilor d'în interacţie cu rețeaua:

| = &, SEE) atom|

ei NEI)
NI
natatie A

+.“ în acest. caz, plecînd de la funcţii localizate, am inclus toate interac-

LU

:
ţiile cu ionii diamagnetici. Admiţind o bandă d îngustă, energia acesteia
cu reţeaua diamag-
„este aproape independentă de k. În “urma, interacţiei
a energiei
_netită, bandă d este lărgită, apărînd o dependenţă puternică.Mia
i a
RA

' acesteia, deik. Aa

b). Transferul electronilor d localizaţi

d localizaţi [97, 38] vom
NT

- Pontiu a studia, interacţia; între electronr.ii localiz ate utilizînd trans-

„exprima, funcţiile Bloch -prin funcţii Wamnie
formata Pourier O E Pa Ş
CE

cite — N) F pir) exp (kB), 2 VIILI10)

şi anihilare a; unui
unde R fixează poziţia ionului. Operatorii de creere consid
/

vecină tatea ionului erat sînt obţi-

electron d localizat, de spin o; în
SI

nuți din relaţiile (VIL. 6.26). cc | a

are îorma
Raergia electronilord în cazul unei singure benzid
IA

1
Pa = ŞI Eaiaano + SI SI bainatoama: * - (VIIL.9.18) -
„Bre RR
U

de k a
"- Mermenul al doilea, nediagonal se datorește dependenţei
BC

interac ţiei. electro nului d

energici. €(k). Aceasta apâite ca o consecinţăa
246 |
 cu reţeaua diamagnetică. Mărimile ba_p- sînt denumite integrale de transfer
ale unui electron, determinînd trecerea unui electron d din vecinătatea
unui ion R în vecinătatea ionului lt.

RY
„În cazul mai general, pentru electronii d apar 5 benzi şi respectiv
5 orbitali d. Pentru a obţine setul de 5 funcţii localizate, sumele în
(VIII.9.17) trebuie extinse la setul de 5 benzi.. Cele 5 funcţii de undă care
rezultă, formează o reprezentare ireductibilă a grupului punctual al ionului

RA
(vezi paragraftul IV. 6). În cazul simetriei cubice pot fi combinate pentru a
forma seturile ireductibile uzuale date în tabela III]. | ÎN
„ Yom introduce indexul v pentru a caracteriza, acest set de operatori

LIB
cuasiparticulă. Generalizind expresia (VIII. 9.18), în hamiltonian, va
apare un termen diagonal 29) şi unul nediagonal 2/4, corespunzînd ter- -
“menului al II-lea -din relaţia (VIII. 9.18) termen ce conţine integrale de
transfer - e aa |

TY
a =, Xp + Lp = 3, 3 Ş, E Aida + Ş, 3, 3, DR_pOivodR'va-
” ' n so vy . RR o vw.
N
a | (VIII.9.19)

SI
Remarcăm că a4| > are semnificâţia unui set de funcţii de undă
electronice reprezentind spinii localizaţi ai cationilor, a căror elemente de

ER
matrice nediagonale ale hamiltonianului total sînt integralele de transfer
RR | / .
| |
| A
IV
<). Interacţia cuasiparticulelor (electroni d)
UN

NE Vom exprima hamiltonianul total al sistemului considerat, intro-

| ducînd. interacţia Coulomb între electronii d. Operatorul acestei interacţii
este o | | |

pista) ie) tale) dole”) do 5”, (VIII.9:20)

AL

2 5,9 4xegl| — Y | N |

respectiv a Si |
R

ri== Şi ȘI Zane; nl'a') ctictsctid:

eta . (VIIL.9.21)
NT

" 0,9! n, kk |

unde 7, este integrala Coulomb

CE

1, =| otite) este)„o Corr) erat) dodo. (VIIL.9.22)

4negle” —r]
„Astfel | | | |
/

FR 4 VE, (VIIL,9.23)
SI

> pr PP + PP pe pate
IA

unde ZEE şi 42 reprezintă energia de intereacție, Coulomb între „elec-

tronii d aflaţi pe acelaşi ion şi respectiv ionii vecini, 137 VE pi Va" sînt
energiile de schimb corespunzătoare: :
U

| Vom seric relația (VIII. 9.23) în forma

BC

IN Poe PP, | (VIII.9.24)

! 247 |
 Sai Po a + 29 + „aaa + Ap OVIII9.25)

RY
reprezință hamiltonianul principal, iar East E e . -
îi . : .*.i . , . i) 1.8
.

a = ap re - E Aaa „ Oa.9.26)
+ re Sat

RA
BI a
baţie 13, acestă, .
o pertiir
„Să analizăm nâmiltonianul principal Pe Valorile proprii île lui a

LIB
Şi 32, oricare ar fi dis iribuţia, electronilor'd sînt En și NE, N tiind numă-
„rul de electroni d. Cel.mai important termen al interacției Coulomb apare
cînd electronii sînt situați pe același ion. Într-o primă aproximaţie 4, nu
depinde de n şi n'. Dependenţa aceasta este dată de aşa numitele integrale
Slater. Eitectul lui We cînd este mare, conduce la o distribuţie egală a,

TY
electronilor între ioni. Considerăm ambii ioni „înconjuraţi” de n clectroni.
„ Notăm prin Vp, -energia, de interacţie Coulomb între 2 electroni pe același
ion. Cînd fiecare ion este P „inconjurat ! de n electroni, energia coulompian

SI
'este:
arin n) = pt =. ia NE „OIL.9.27)

R
“Dacă are , lo un transfer de electroni, unul din iioni va, avea n -F. 1.
VE
electroni, iar » altul n — Î. Energia de interaeţie este |

nn = pa 1) 4 n = Dn9. 2) |=.= adn, i 1) e ar

NI

SE Si i VIII, 28).
LU

Interacţia Coulomb între atomi va, diminua ener pia de excitare, care
va avea.0 valgare situată cu 9 deasupra, stării fundamentale. Notiînd prin
ay energia, Coulomb a; doi electroni d localizaţi pe doi atomi vecini
RA

an + 1, n — 1) — dan 1 = tale — 1 — m2] = — 20... (VIIL.9.29)

NT

RE a Pnergia de excitare; va fi: a4 = — ai unde a, a 24. +10718

Joule (=15 eY) iar Vo = 0, 8. 10-15 Joule 6 st) [105]. SE

d). Titeracţii de ordin mai înali

CE

/
d. IL. Ordinul unu ...

În acest ordin al pertuvbaţiei vor

3 contribui interacțiile de schimb.
/

În interiorul unui ion, interacţia de schimb are forma

SI

RI a PX D339
7: “a >o Fo die Gigi la ore, E VIII.9.30be ) |
(VILL.9.
IA

iu p o, s

unde Ze este integrala, de schimb daită de EI

U
BC

„02
. ra ete) ge ) - eu() -dodo. (VIII. 9.31)
|
ou(2”)
i | ,
area»p — 7

20 t
 Limitămn discuţia, la subspaţiul în care ata + aha, =1 deci

Nazi (VIII.9.32)

RY
| Da În acest caz numai starea, v este ocupaită, de un electron. Atunci:

RA
Wat No = aha — aha = 28
apa => Su Bo tip OVI. 9,83)

LIB
A, duş = Syy = Syz — IS

unde$, sînt operatorii de spin aşociaţi cu starea v. .

TY
Prin aranjarea termenilor în relaţia (VIII. 9.30) avem

SI
Lu
a
Va
RR —
= —
_
3 5 Ş, Ș,
7
Z wo
+
RV jo Ryo.
.
(VIII.9.34)
ER
Pa : a. R Ev 9,9. PE = | La A |

"Deoarece operatorul din relaţia (VIII. 9.34) are forma: |

. | a
IV
Aaaa ERE | |
0 = apa tipu + aizav aia +
UN

; | po Cf Aia + Up ya „i "CVIIL,9.85)
ave Sa e | SS
AL

VIN = = ŞI Fes [a F 258). „(VIIL.9.36)

R vEv
R

Această interacţie va ridica; degenerarea orientării relative a; spinilor

în cationi, în acord curegula lui Hund. Z, fiind pozitiv, energia, potenţială,
NT

(VIII. 9.36) conduce,la o aranjare feromagnetică a spinilor electronilor

localizaţi pe acelaşi ion (saperschimb potențial).
CE

d.2. În ordinul doi

*: În acest ordin apar interacţii între ionii situaţi în poziţiile N şi R,

cu trecerea prin starea intermediară polară, corespunzînd transferului unui
/

electron de la un ion la altul. Interacţia RE (repulsivă) a electronilor pe

acelaşi ion împiedică ocuparea permanentă a stărilor ionizate conferind
SI

substanței caracterul de izolator. Prin ocuparea în mod virtual (într-o

măsură, mică) stări ionizate legatela starea fundamentală prin integralele
IA

de transfer b, sistemul poate cîştiga energie. La aceasta pot contribui însă

numai stările ionizate în care transferul electronului are loc la, stare goală
(v, c), doarece integrulele de transfer b, transferă electronul fără modifi-
U

carea orientării spinului. Astfel rezultă un câștig de energie numai în cazul *

cînd. spinul electronului vecin are o dispunere antiparalelă (deci un efect
BC

antiferomagnelie). . a | - |

29
 "Yom exprima, la, început această interacţie în cazul unui orbital pe
spin, extinzînd-o apoi discuţia, la cazul mai general. Moaste stările degene-
rate în multiplicitatea, stării fundamentale au un electron pe ion, iar stările

RY
„excitate avînd un electron transferat , au energia V. Între oricare pereche
de ioni la distanţa R — R' va opera integrala do transier ba-r-. Acesta. :
trebuie:să acţioneze de două ori pentru a reduce starea la una corespunzină.

RA
multiplicităţii fundamentale. Astfel modificarea energiei în ordinul doi,
ale lui 2 este
produsă de'elementele nediagonale

ză

LIB
|DR'—R Aitadp'odg'a po" ” S (VIII.9 „31 N

RZR oo UV

Relajţia (VIII. 9.37) poate fi explicitată, cînd în stările fundamentale

acest caz rămîn “ valabile relaţiile

TY
avem ocupat un orbital pe 'ion. În
(VIIL.9.37). Deci - Na |
pe m

SI
10 aRy + aan
" Qăra aay >

R
> Dana 1 — Wen) + Masa +1 — Maud=
VE
= > — (Way — Nae — Na] = 2Sn-Sa- (VEL.9.38) Ş
NI

din relaţia (VIII. 9.38) axe semn opus celui dat

- Mermenul constant
LU

„de (VIII. 9.36). Avem de asemenea Sa

lit
Ry + GĂURI
„ Mănana I >
RA

. i | “ , o : | | , , , SI _ | o , , | .

_ = (Sr + iSny)(Sn'z — ip) — (Spa — iSp,)(Sn'z + i8n') =

Dap
= — 09aa—Sita (VIIL.9.39)
NT

În acest caz E | | ' |

CE

_ AEz=const.4- 5, 2-a. Sa. (VIII.9.40)

Si “a RER Q a A
/

| Ttectul analizat reprezintă; un. schimb antiferomagnelic caracterizat

SI

prin o integrală de schimb efectivă O O - |

IA

o Na | A
gg - Sa
ARE, WU p
(YIII.9.41)
, , A
U

„Integrala, de schimb efectivă a fost estimată de Anderson [96] la,

BC

valori cuprinse între (3 - 10-21 1--10”2%) Joule (1/50 + 1/10 ev). În situ-
E) mai generală cînd avem 5 benzi d vor exista, mai multe integrale de .
|
250:
 schimb de tipul (VIII. 9.41)-între orbitali ocupați, Bz. În plus vor mai
„apare și termenii de schimb nediagonali de torma o
n DD e a | |

RY
| ARoARvolli:vodlRyroe (VIII.9.42)
] 909 U - Se .
4

RA
- sau chiar de forme mai complicate. Acești termeni nediagonali vor lega, în
mod obișnuit stări mai înalte decit cele fundamentale prin energiile 'cîm-
pului cristalin. Efectul analizat mai sus reprezintă superschimbul cinetic.

LIB
d. 3. În ordinul trei. e: N
În acest; ordin al perturbaţiei îşi dau contribuţie în principal inter-
acţiile : de schimb. în interiorul ionului legate de transferul elec-:

TY
“tronului. Astiel în electron (RR, v) este transferat în starea (BR, v!); elec-
'4ronul în starea (R', v') interacţionînd cu un alt electron (E, 7) ce apar-:
„ţine aceluiaşi atom. În final electronul (R', v') este din nou transferat în

SI
„ starea (R, v):[38]. Energia de interacţie, în ordinul 3 este dată de _-
| lol . |

j
AG = 3,
RR
Si
0,0',0',0% ADU
i

”
Şef
AA ER IPEE
q2
x

, |
/
IV
. î X povara ironii von Ryan Rio: wo lo e. (VIII.9.43) |
UN

Ținînd seama, de relâţiile (VIII. 9.38) — (VIII. 9.39) aceasta poate fi

sprisă în forma a
Na | po la. Da
“AG = 23 3 fo RER ra — rare) Saare — av SS]
AL

Ii ” BL va? WU ” ” |
Si - E Da (VIII.9,44)
Dacă starea v' este goală Wav=anyai,=1 şi apare o interacţie fero-
R

anagnetică. Dacă v':conţine un electron și starea v'”” nu e goală, cuplajul

este antiferomagneiic.. Interacţia de mai sus poate fi scrisă în forma,
NT

Fn-R'SaSp. Mărimea efectului de schimb analizat este de Zy„/Z ori

mai mic ca interacţia de schimb în ordinul doi (deci cu aproximativ un
„ordin de mărime), - |
CE

e) Schănnbul direct =

Acest efect apare ca rezultat al interacţiilor Coulomb (repulsive) ca

/

urmare a acoperirii funcţiilor de undă şi reprezintă un schimb direct. Ener-

gia corespunzătoare este
SI

]
IA

1 , . | | .
E, = 3 Ş, y, Ş Fn-RiorwitovAR'ov URa'y (VIII.9.45)
R,R'9,0' V,v, , | :
unde | |
U

Fie | = (| drăr'gt(e = —R) goe — RN)„ ———— pir — BR) er — NR), |

” . 4 , A , 02 [i ; ?

| 4xeglr —X'|
BC

(VIII.9.46)
251
 Integrala de schimb este întotdeauna pozitivă. De obicei este mai |
mică cu un ordin de mărime ca cea caracterizînd superschimbul. Aceste

RY
interacţii pot îi estimate presupunînd că acoperirea funcţiilor de undă a
cuasiparticulelor vecine are loc în întregime pe ionul diamagnetice. Să notăm
- prid' e gradul de acoperire . aa Y

RA
e Di Va = eUp(027),. e e ini (VIILDA4T)
PR a e SR A It$ mg IE RC e ii

+ Astfel'fiecare oy în (VIII. 9.46) trebuie să fie de:ordinul lui! s, deoa-

LIB
„_* vede aceasta reprezintă amplitudinea în regiunea de acoperire. Excepiînd
. factorul e, expresia (VIII. 9.46) este de ordinul de mărime al integralei
de schimb atomice Zi,pe ionul 02”, deci aproximativ 2: 10” Joule. .
„Expresia în'băpr, conţines? şi este, exceptind acest factor, de ordinul
Er sau a energiei de interacţie între

TY
de mărime a, energiei unui electron
ionul 02” și potenţialul unui electron. În general valorile acestui termen sint
de aproximativ 2,2 : 1071 Joule ; mai mare deci cu un ordin de mărime ca;
integrala “de schimb atomică. Interacţia Coulomb Z între .electroni; în.

SI
mod obișnuit, este intermediară între valorea acestui termen şi cea cores-
punzătoare integralei de schimb. | NE

N SI
R a)
VE
„„ Energia ACg este.de ordinul de mărime 02] X Fa] deci ne aştep-
tăm să fie uşor rai mare ca şi contribuţia schimbului direct. Relaţia (VIII.
NI

9.45). exprimă, schimbul direct .cu partea transferată a funcţiei de undă,

“astfel că expresia; (VIII. 9.45) reprezintă o contribuţie complementară &
LU

aceluiaşi efect şi anume schimbul direct cu funcţia de undă, ce se acoperă;

neortogonal. Aa Ne E o | |
„în analiză potfi considerate, și efecte de ordin mai înalt al interacţiei,
- cuplînd grupuride 3 electroni ete. Aceste interacţii sînt însă mult mai mici
RA

comparativ cu efectele analizate mai sus. Anderson [97] discută de ase-

menea, şi interâcţia; de schimb a unui spin cu polarizarea de spin a vecinilor,
într-un mod analog ci cel:folosit în descrierea interacţiilor. RKKY. Pem=
peraturile N6el calculate:în acest model sînt; în concordanţă satisfăcătoare
NT

cu datele experimentale, e cc. Sa

VIII9.2, Dazvoltări recente ale modelelor de superschimb

CE

„Pentru început vom căuta să generalizăm analiza făcută mai sus.

- Yom presupune că, experimental, putem separa efectele de superschimb de.
/

alte tipuri de interacţii pereche [104]. Aceste efecte poi fi analizate în trei
etape a. [LOL]; E ae a
SI

Plecând de la consideraţii generale ca simetria, și numărul de elec-

roni implicaţi în. interacţie, se formulează scheme de parametrizare -a
IA

hamiltonianului efectiv pentru ca acesta să fie independeni de natura, deta-

liaită a procesului fizic considerat. Se obţine astiel o formă generală pentru
interacţia de schimb anizotropă [105, 106]. | i a.
U

| b. Făcând anumite presupuneri privind natura proceselor fizice, se

parametrizează, modelul în scopul reducerii niunărului de parametri teno-
BC

menologici ai hamiltonianului. Putem astfel distinge două tipuri de modele

[101]. Modelele euristice leagă procesele de schimb de alte mărimi obser-
255 | , . , ,
 vabile şi modele fenomenologice ce reduc nuiniărul de parametri folosiţi la,
fitarea datelor experimentale.
c. Se îac calcule (la început) complete prin care toți paxunetrii sînt

RY
obţinuţi din ecuaţia Sehrodinger.
Unele aspecte ale problematicii de mai Sus sint analizate în luer ări
de sinteză :[101, 107, 108].

RA
Anderson [97] dă contribuţiile conceptuale cele mai importate la
dezvoltarea superschimbului. Modelul permite, calitativ, înţelegerea inter-
acţiilor de gupersehimb pentru electronii 3d. Totuşi acest; formalism nu este

LIB
utilizat în forma completă ca urmare a complicaţiilor ce apar în obţinerea
funcţiilor Wannier. Dacă, ca sat de bază în teoria perturbajiilor se folosesc :
orbitali atomici (în loe de funeţii Wamnnier), contribuţiile la supersehimb
apar numai în termenii de ordin mai înalt. Cu toate acestea este tentant
de a pleca; de la orbitali atomici în măsura, în care aceştia pot fi determinaţi *

TY
cu suficientă acuratețe. Majoritatea studiilor ab initio sînt formulate în
sensul de mai sus evidenţiindu-se [109] că în acest mod calculul interac-
ţiei configurației poate fi legat de modelul Anderson: Huang și Orbach

SI
[110, 111] pleacă de la un model simplificat considerînd un sistem cu-
orbitali atomici şi doar trei ioni: O discuţie critică asupra acestor mnodele de

ER
superschimb este dată de Van Kalkeren şi colab [102]
„O direcţie de dezvoltare a modelelor de superschimb pent ionii
3d o constituie folosirea calculelor de bandă. Asttel, 'Mattheiss [112] dis-
IV
cută relaţia între contribuţia schimbului cinetice Anderson şi structura de
bandă. Elementelede matrice, implicate în formalismul Anderson pot fi
„obţinute direct din energiile benzii printr-o metodă de transformare [113]
UN

constituind o alternativă, pentru metoda ,,aglomerărilor”?, în calculul para-

metrilor interacţiei de Supersehimb. Schimbul potenţial nu poate fi însă
dbţiniut direct din benzile de energie şi ca atare trebuie determinat; în mod
independent, Tehnica de transformare folosită în obţinerea; elementelor
AL

e masice din energiile benzii poale fi utilizată, la determinarae integra-

lelor Coulomb [114].
presupunerea că interacţia poate fi factorizată se poate realiza 0:
R

reducere considerabilă în. numărul parametrilor supergchimbului anizo- .

trop [106]. |
NT

Dacă unii liganzi mediază interacţia, în sistemul real, rezultatul final

s2 poate obţine sumând după toate căile după care au loc interacţiile, Contri-
buţiile la superschimb sînt produse prin toate căile circulare incluzind amîn-
CE

doi ionii,ce interacționează, nu însă prin căile liniare între aceştia. Acest;
fapt sugerează posibilitatea, de a dezvolta modele implicînd căi ale interae-
ţiilor în care interacţia totală este exprimată ca o sumă de produse a,
termenilor ce corespund la, interacţiile ion-ion [115]. Modelele din această,
/

categorie au o valoare curistică considerabilă prin aceea că pot îi legate de

SI

mărimile. folosite în analiza cîmpului cristalin cât și: alte interaeţii “metal-
ligand [116]. Modul de suprapunere a diteritelox contribuţii ale căilor
IA

la, superschimb este analog cu modelul superpoziţiei folosit în teoria cîm-

pului cristalin [117].
Prezentăm. mai jos, comparativ, rezultatele : obţinute folosind un
U

model ce implică căi de interacţie și respectiv calculele de bandă ale ele-

BC

mentelor de matrice ale funcţiei Wannier 34 pentru configuraţia de 909

metal-ligand-metal în NiO (102 Ryd). S-aui folosiid parametri corespun-
|
253
 zător la, interacţiile ligand (100)-de tip 2po, 2pz şi 25 şi interaeţiile do și
„dm între stările d ale Ni”+ în configuraţia (1/2, 1/2, 0) [101]...

RY
stări e a stări lg
Banda O — | —0,36 . | —0,66' | .0,69 |. 0,06 | —2,52 -

RA
Model ce implică căi: | - DI MI Ma
de interacţie '. |:—0,21 | —0,51. 0,69 - 0,01 - —2,52

Se pare că modelele implicînd căi ale interacţiei permit introducerea

LIB
unui număr prea mare de parametri pentru a putea fi utilizaţiîn analiza
fenomenlogică a datelor. - .. .. :
„Recent s-a analizat dependenţa de distanţă a interacţiilor de super-
schimb în cazul ionilor de tranziţie 3d [118, 119]. Datele experimentale nu

TY
sînt suficient de precise pentru a putea evalua avantajel e relative ale
- . .
.

“acestor modele.
Problema, superschimbului în sisteme implicînd ioni ai pămînturi-

SI
| „lorzrare este discutată de Newman [101].
„> Modelele ce deseriu interacţiile de superschimb între ionii cu elec-

R
tronii nepereche poate îi extins, în acord cu evidenţa experimentală [120],
în
Ja, molecule şi compuşi moleculari ca de exemplu în Cu.(C0H.000), -2H.0
cristal, sint izolate.
VE
Cuplajul de schimb a fost
“ care perechile . de Cu, în
].
observat într-un număr mare de molecule şi. complecşi [102, 121—123
Constantele de cuplaj au valori cuprinse între (— 350 „+ + 125)K. Marea
NI
i deşi
E majoritate a compuşilor magnetici, la T — 0 sînt antiteromagnetic
|
s-a observat şi un feromagnetism (slab) [124, 102].
- Pentru a, justifica datele experim entale s-au dezvoltat ; modelele de
LU

e [ana -
__ supersehimb implicînd descrierea, prin orbitali moleculari. Sistemel mulţi
lizate constau din doi atomi sau cationi paramagnetici şi unul sau mai
principa lă în acest caz faţă de modelul -
liganzi diamagnetici. Diferenţa
este de dimensiu ni „molecul are.
RA

- Anderson constă în faptul că sistemul

de cu-
Modelele dezvoltate conduc la expresii formale pentru constanta
lui molecul ăr [125, 126]. 0 analiză com-
pla; în funcţie de energiile orbitalu
ilor diferite lor modele este dată de Van Kalkere n și
" parativă a prezicer
NT

colab. [102].

-WUL10. Antiferomagnetismul în modelul s-â(f) +

CE

că
Tnteracţiile de schimb REKY [127 ] descriu comportarea, magneti
în acest model, moment ul
/

“a momentelor localizate în matrici metalic e.

localizat polarizează electronii de conducţie, prin intermediul cărora
SI

interacționează cu momentele magnetice localizate ale altor ioni. Modelul

simpli-
(vezi paragraful VII. 9) în forma uzuală se bazează pe două ipoteze
IA

electron ii de conducţ ie sint perfect liberi ; (b) în mod curent se

ficatoare : (a)
tă. Acest model „,clasic ”
„. presupune că integrala, de schimb 7, este constan magneti ce.
- constituie numai o primă aproxim aţie în analiza, interacţ iilor
U

ale benzi-
Modelul a fost dezvolţat pentru a lua în considerare forme reale
ie, distribu țiile electro nice reale ale
Joi de energie ale electronilor de conducţ
BC

e magnet ice localiz ate, conside rînd în acelaşi timp

ionilor ce au moment
şi dependenţade q a interacţiei de schimb Za. .

254
 „Ca ocontinuare a discuţiei prezentate în paragraful VII. 9 vom analiza
* folosind modelul s — d, structurile antifteromagnetice. Ne propunem să,
- ealeulăm /an-(Q), unde Q este vectorul de propagare caracterizînd această, -

RY
structură, Expresia lui Zan:(Q), poate fi obținută [128] cao generalizare a
relaţiei (VII. 9.27). Dacă se presupune că integrala de schimb este depen-
dentă deq, pentru un feromagnet (cu vectorul de propagare 0=0), avem

RA
Fan(0=0)= Men) Ş 70) E(Dexp (iq) =
. | - qn
i
| | o

LIB
ME
= A 3 IarFAR) EUR)ie SR)
aa 37 au to ao],
i |
(VIIL.10.1)

TY
celula unitate - .-
unde K este un vector al relaţiei reciproce și S(K)= ŞI exp(iKR,). Pentru
"o structură antiferomagnetică, introducând vectorul de propagare 9 + 0,

SI
relaţia (VIII. 10.1) devine - o |

ER
, PI , . Znnu(Q)

ez) | ŞI FE 0) ER-+0) SR)— ÎŞI 229) 9) :

— | . | | : "/ |

| 4 L*k;
IP Aa |
IV
(VIII.10.2)
Sakurai şi colab. [128] au calculat Zan-(Q) pentru structuri antiferomagne-
UN

tice cs (700) ; (170) şi (2) în care spinii sînt cuplaţi feromagnetic în stra- .
turile paralele la planele (100) (110) şi (111); direcţia; fiecărui moment în
aceste straturi are sens opus cu cel al momentului din stratul vecin. S-au
da erai două cazuri : (a) 7(q) este constant; (b) Z(q) este dat de relaţia,
AL

VII. 9.31). | LL
Vaiolile calculate £(Q)/ Zaza? funcţie de & = 2z/a şi respectiv numă-
rul de electroni de conducţie, 2, pentru sțructura cristalină cs sint repre-.
R

zentaite în figura VIII. 20. Structura magnetică stabilă (pentru o valoare Fa

NT

200 211
mp 3 100 mot [20| 220 (€5) .
cu beu
CE

| 002. - |
Fig. VIII. 20. — Dependenţa = L
lui 3(Q) de vectorul de undă a — -
electronilor
de conducţie, pen- =|N 0 Pa .
tru o structură cs aionilormag- « S ag SS Zqla=3,SA
/

tnetici. |“ - - | (qa=4SĂ
SI

-0,02|- o glo! |
| 05 1 4
1.0
”T
15 ke(27/a)
12345 10 20 20,
IA

- e

dată), corespunde şituaţiei cînd |7(0)| este maxim. Pentru valori mici
U

ke» uzuale însă, structura, feromagnetică este cea mai stabilă (fig. VIII.20).
Cind. &, creşte peste valoarea z/a (001/2) este favorizată structura, anti-
BC

feromagnetică (100) ete. Stabilitatea relativă a structurilor este aproximativ

! 255
 acceaşi fie că folosim pe Z(q) sau (0), în măsura în care Z(q) nu descrește
prea rapid. Dacă 2lpește egal cu K +9 amplitudinea curbelor creşte rapid
şi derivata, tinde la inifint. Dacă 2k, trece prin K:+.Q existăun număr
de conduc vector de undă egal cu K + 9 favori-
cu ţie

RY
mare de electroni
- zînd stabilizarea structurii 'antiferomagnetice cu vectorul de propagare Q.
4

El: ERIN ii

RA
Te sau | %p.. | 3 .

| r . ss

LIB
T(K) Fig. VIII. 21. = Dependenţa
RE de numărul de electroni a tem-
peraturilor .de tranziţie, la .
compușii gadoliniului avind o
| | | 6 structură cristalină de tip:

TY
0|— ———— ] Sa CsCl. | |

ao e Ze

SI
e GdlAg,. nl : i,
X GdiCuz_„Ga

R
“XX.

VE
Să analizăm: comportarea magnetică a, compuşilor intermetalici ai
" gadoliniului avînd structura de tip CsCl şi anume: Gd(Ag,_„ In2) [129]
Ga(Ae,_„Zn,) [130], Gă(Zn,_ Inz) [130]şi Ga(Cu,_„Ga,) [131]. Numărul
=
de electroni.de conducţie pe celula unitate este n, = 4 la GdCu,
NI

la GădZn şi n; =.6 la Gdln. O sinteză cu vâlorile 'temperatiirilor Curie,

tiv
' temperat
_ zespee urile Ncel este prezentă în figura VIII.21..În cazul
LU

. de
sistemului Gd(Ag,_„Zn.), odată cu creşterea numărului de electtoni
e-
condueţie n, ordinea antiferomagnetică sşe modifică, în ordine feromagn
«e

tică,. Pemperatura'Curie 7, (ce reflectă interacţii le în sistem), este maximă

pentru compusul GdZn. Compuşii Gă(Ag,_„In.) şi Gd(Cu_„Ga) au com-
RA

portări' magnetice asemănătoare, Valorile" mai, mici 7, în aceste cazuri

pot;fi corelate cu scăderea drumului liber mijlociu, rezultat al sarciniloînr
diferite ale celor două tipuri de ioni (41 şi +3) distribuite aleator
i
NT

poziţiile ocupate de ionii. nemaenetici. +

Ionii de gâdoliniu în structur ile de tip CsCl formeaz ă o structură
simplă. Valorile maxime 0, sau T, în aceşti compuși , corespu nd
- cubică
pentru n, * 3,5. Celelalt e maxime
în figura, VIIT..20, la un-maxim pozitiv,
CE

rînd
pozitive sînt localizate la valori mie prea mici, fie prea mari. Conside
de electron i liberi, suprafa ţa Fermi travers ează granița zonei
m model
(110) a structurii es la o concentraţie electronică situată între GdAo şi -
GdZn. Din compararea lui Zp în regiunile cu concentraţie electronică mică
/

din figura VIII. 20 se vede că structura antife-

(fig. VIII. 21) cucurbele
SI

structura
romagenetică în această regiune de concentraţie este probabil
experim entale prin difracți e de neutron i [132] asupra
(7 x 0). Măsurătorile
similar cu Ga(Cu,_ „Zn,), relevă o structură,
IA

sistemul ui Tb(Cu,_ „4n,), sistem

antiferomagnetică de tip (7:20), pentru valori & mici, verificîndu-se astiel
. + | | |
modelul.
Deşi modelul REKRY, calitativ, justifică datele experim entale, -valo-
U

rile n, evidenţiaite în figura VIII. 20 (n, ='3,5) sint mai mici ca acelea la
nii de valență
care apare un maxim în T(n, = 5) în ipoteza că toţi electro
BC

n.

parte tranziţ ia de la fero- la

contribuie la, banda de conducţie. Pe de de altă
p-
4
256
 amtiferomagnetism apare la n,=3, în timp ce în figură VIII 21 aceasta cores-
pundeala Gd(Ag, o» Ing.) deci lingă 1,==4,2. Aceste diferenţe nu pot fi jus- .
tificate în modelul RKKY, chiar dacă luăm în. considerare dependenţa de

RY
qa lui Z(q). Probabil căstiuetura benzii reale diferă de cea, caracteristică,
modelului de electroni liberi şi ca atare deviaţiile observate pot fi atribuite -:
acestei simplificări introduse de. model. Ca urmare vectorul de undă
Fermi a sistemului, diferă de cel caracteristic unui model de electroni liberi

RA
--[1831—133]; structura benzilor de eriergie nu mai este parabolică [134].
Nu vom intra, în detalii privind studiul ordinei: antiferomagnetice
în modelul s — d(f). Menţionăm tehnica, descrisă de. Shimada, şi Hacker .

LIB
[135] pentru evaluarea parametrului de schimb (0) la un antiferomagnet .
cu două subreţele. -

Vill, 11. Modele de bandă ale antiteromagnetismului

TY
În paragraful VII. 10 am analizat modelele de bandă folosite în

SI
analiza proprietăţilor.maiterialelor feromagnetice. Ca o continuare a dis-
cuţiei ne propunem să trecem în revistă, folosind această descriere, compor-

ER
tarea materialelor. antiferogmagnetice. Primele studii privind antifero-
magnetismul în model de bandă sînt legate, în principal, de analiza com-.
" portării magnetice a eromului. Dupăce Shull și Wilkinson [41] au eviden-
țiait că sub “T' eromul metalic este ordonat antiferomagnetic, un număr în-
IV
semnat de cercetări experimentale, au încercat să elucideze acest tip de
„comportare. Experiențele de difracție de neutroni pe monoeristale de Cr
UN

[1836—140] evidenţiază că structura, cromului se deosebeşte doar puţin

de cea a unui antiferomagnet clasic ; momentele atomilor situaţi în colţurile
—__

celulei eve, diferă doar uşor de cele ale atomilor ocupînd centrul cubului. -
O comportarea antiferomagnetică a fost observată şi la alte metale -
şi aliaje de tranziţie :3d ca: yFe, yFe—Mn, Fe—Ni—Mn. Fe—Co—Mn,
AL

?
TFe— (Pt, Ir, Re) ete. Asano şi Yamasbita [141], studiindîn modelul de,
bandă stabilitatea, relativă a. stărilor fero- și antiferomagnetice, eviden-
țiază că atunci cînd se consideră structuri de benzi reale, în metale şi aliaje
R

de tranziţie efe, structura, antiferomagnetică este stabilă pentru un număr .

NT

de electroni (34;+ 48), 7 <n.<8. În aceste situaţii pare justificată [141—

—144] folosirea modelului de bandă în descrierea Stoner. .
N
CE

VIII, îl. Unde' de densitate de spin

| Overhauser [145] a sugerat un model al antiferomagnetismului iti-
„nerant, bazat pe efectele mai multor corpuri ale gazului electronic. Acestea
/

se manifestă ca, o polarizare de spin periodică sau undă de densitate de spin

SI

(UD) descrisă de a |
Po) = P(q) cos (dr), OTIL UL)
IA

unde « caracterizează periodioitatea reţelei magnetice (paragratul IV. 3).

„ Mărimea P poate avea orientări arbitrare faţă de q, care Ia rîndul
U

lui poate lua valori arbitrare. O asemenea undă de densitate de spin con-
duce la amestecul stărilor k şi k + q și în consecinţă la apariţia unor benzi
BC

de energie interzise, pentru valori l pentru care || = |k + q|. Pe aceas-

257
17—c702 15
 stă cale se obţine [145] 0 ecuaţie integrală pentru benzile de energie inter-
zise. În modelul implicînd electroni liberi tridimensionali, nu apar UDS
“coerente [146] deoarece nu există arii netede ale suprafeţei Fermi, sepa-

RY
rate printr-un vector constant q al reţelei magnetice. În cazul electronilor
d, pot exista, secţiuni netede (fig. VIII. 22), ale suprafeţei Fermi și în con-
secinţă starea UDS devine posibilă, Penn [147 ] a considerat un model cu 0

RA
LIB
„Fig. VIII. 22. — Secţiune.
prin suprafața Fermi a

TY
cromului în planul ( 100)
N.

SI
s

R
N

| :siagură Daindă de electroni, legaţi puternic, îîn care atât concentraţia, clec-
VE
tronică, cât şi interacţia Coulomb intraatomică sînt „parametri variabili.
Într-un: domeniu da de concentraţii electronice şi mărimi ale interacţiilor
de schimb, aproximaţia Hartree-Fock conducelao UDS antiferomagnetică.
NI

„O: situație asemănătoare poate să âpară şi în crom, complexitatea,

problemei fiind însă mai mare. Suprâfaţa Fermi a cromului paramagenetie
LU

a fost calculată de. Lomer [148] şi Loucks [149]. Aceasta prezintă, por-
țiuni netede, separâite, prin vecţorul q, ce are o valoare apro ape constantă,
(fig. VIII. 22). Aceste porţiuni corespund, în principal electronilor cu carac-
+...

ter-d. Benzi interzise de energie apar pentru planele de difracție Bragg,

RA

definite prin cenaţiă egenerală o

he! = n Ra si pi „cra. 11.2)

NT

| unde K este un . vector axbitrar al reţelei reciproce iar d) un! număr intreg.
- Beuaţia, (VIII. 11.2) are mai multe soluţii comparativ cu ecuaţia corespun- .
zătoare în cazul paramagnetiie (q = 0). Ca. o consecinţă, în starea ordonată
CE

magnetic, apar mai multe benzi de energie interzise, conducînd la. modi-
„ficări în forma suprafeţei Fermi. Efectele mai multor corpuri sint astfel -
importante în cazul aniiferoragnetismului. Dacă structura magnetică şi
"cea cristalină” sînt compatibile atunci q= , unde K, este un vector al -
/
SI

reţelei reciproce şi lun număr întreg. În acest caz putem defini o perioi
citate fundamentală corespunzătoare. celor două structuri. ,
În cazul oromului se arată însă [138, 139] că,
IA

aaa) LOVIT 11.3)

U

po Ă
BC

unde K, este cel mai mic vector al reţelei reciproce de tipul [100]şi 3 < 1.
Mărimea, 5 depinde de temperatură şi ia valori cuprinse între 520,05 la tem -
-
 SN

peratiuri foarte joase şi 8 = 0,035 în apropiere de temperatura Neel (1 =

„= 312 BR). Peste o temperatură de tranziţie 7, = 115 K, magnetizarea
„est polarizată perpendicular la q, iar pentru 7 <', polarizarea este

RY
longitudinală, deci paralelă la, q. Temperatura 7, este denumită tempera-
tura, înversării de spin. Deşi- lungimea, de undă a modulării, se modiiică,
într-o oarecare măsură cu temperatura, nu este mult diferită de parametrul
reţelei cubice, a, astfel încât g este apropiat de 27/a. Într-un cristal macro-

RA
scopic, s-a arătat că vectorii de undă sînt dispuşi în lungul celor irei laturi
ale cubului [150], dar aceasta pare consecinţa orientării în mod aleator a
unui număr mare de domenii. Studiul cromului foarte pur, fără tensiuni,

LIB
. evidenţiază cătranziţia la temperatura N6el este de speța întîi [151]. Rezul-
tatele experimentale obţinute prin împrăştiere de neutroni arată că la,
1 > '*nu apar momente localizate [152]. În consecinţă, starea antifero-
magnetică în crom depinde în mod sensibil, de structura de bandă [153].
Unda de densitate de spin, reprezintă, deci o stare în care densitatea

TY
de spin oscilează în spaţiu, cu o perioadă descrisă printr-un vector de undă
4, care poate fi comensurabil (q = 2x]a) sau incomensurabil (4.1 2x]a) cu
rețeaua. Descrierea teoretică a undei de densitate de spin, reliefează păreri.

SI
diferite [154]. Slater [155] a propus un model cu două subreţele, model
dezvoltat ulterior de Matsubara [156] şi Des Cloiseaux [157]. Modelul:

ER
consideră perechi de electroni avînd acelaşi spin, cîte unul pentru fiecare
subreţea.. Această descriere este valabilă numai în cazul mai simplu al mode-
lului cu două subreţele comensurabile. Overhauser [145 ]și Feddere și Martin
[158] au dezvoltat un model aparent diferit, cu perechi de spini opuși
IV
pentru un caz mai general al structurii de spin incomensurabile. O a treia
şcoală; [159] alege o axă de cuantificare diferită pentru fiecare poziţie.
UN

„ Young [154] evidenţiază că în cazul undei de densitate de spin comen-

surabilă, implicînd un moment rezultant nul, aranjarea în perechi de spini
opuși apare ca o complicaţie neesenţială, care deseori ..maschează” pere-
chea reală de electronii de vector de undă k în zona Brillouin redusă şi
AL

respectiv'k + q în afara acelei zone. Această cuplare conduce în mod natu-

ral la o' ordonare antiferomagnetică. NE |
- Pedders şi Martin [158] în analiza undei de densitate de spin, au
utilizat un model simplificat de bandă, în formă de „cuib” (fig. VIII. 22).
R

n acest 'model benzile de energie ale cromului, în starea paramagnetică,

NT

au fost aproximate prin banda electronului şi respectiv banda găurii, a

căror suprafeţe Fermi sînt sfere ce au aceeaşi rază, separate prin vectorul
de undă q al UDS. Potenţialulde schimb al UDS leagă numai două funcţii
Bloch în starea paramagnetică, ai căror vectori de undă sint separați prin
CE

4. Banda de energie interzisă este construită numai la Ey şi deci ar apare

un vîrt ascuţit; în absorbţia optică, la o energie a fotonilor corespunzătoare
acesteia. Prima observaţie a unui asemenea virt de absorbţie a fost făcutiă,
de Barkerși colab. [160—162]. Aceștia au calculat spectrul de absorbţie
/

utilizînd modelul de bandă în formă de „,cuib”. Dependenţa de tempera-

SI

tură a spectrelor de absorbţie, obţinute în modelul considerat, concordă

cu rezultatele experimentale. Totuși acesti model reprezintă o simplificare
a structurii de benzi reale 2 cromului. Calculul structurii de benzi în cromul
IA

atlas în stare paramagnetică, a evidenţiat că suprafeţele Fermi corespun-

zătoare electronului și respectiv găurii, au o formă aproximativ octaedrică
„Şi diferă ca dimenşiuni (149, 151, 163]. |
U

- Multe din calcule consideră că forma de „cuib” a benzii este esenţială ..

BC

în ordonarea antiferomagnetică, [164—167]. Ca urmare, trăsăturile. spe-

cifice ale suprafeţei Fermi ale cromului în stare paramagnetică sint acelea

- ' 259
U | !
 care conduce la o instabilitate şi deci la apariţia stării fundamentale antife:
_romagnetice. o i |
„+ “În acord:eu măsurătorile prin ditracţie-de neutroni [151, 168—170] .

RY
structura de. spin:a aliajelor Cr—Mn, se modifică bruse de la o undă de
" spin incomensurabilă (UDSi) la o undă de densitate de spin comensurabilă
(UDSc), atunci cînd:concentrajia de mangan depăşeşte o valoare critică c..
Această tranziţie.de fază este denumită tranziție comensurabilă-incomen-

RA
surabilă (tranziţie C—I). Valoarea lui e, este 1,5% at Mn la T =0K, în
timp ce la, temperatura Neel este de 0,5% at Mn. Pentru temperaturi
intermediare concentraţia critică e, se modifică, aproape liniar cu- tempe-

LIB
vaură, Astfel pentru o anumită concentraţie în Mn, UDSc este stabilă
„peste temperatura; T,, la care apare tranziţia C--—.I.: Sub Da, tranziţia
_O=Teste de ordinul unu. : : tt a ă
asi: Uomeri[144]a subliniat că UDSB în crom și aliajele acestuia, este sta-

TY
"bilizată, în principal, prin cuplajul .de. schimb între suprafaţa, Fermi a
unui'eloctron la, centrul zonei Brillouin şi suprafaţa Fermi.a găurii în jurul
colţului':<100) a,.zonei. Brillouin, :amîndouă suprafeţele Fermi avind 'o
" formă aproape .octaedrică, -Falicov. şi Penn, [171] sînt primii care prezic

SI
„ căitranziţia.O — I, la temperatura,P = 0 K este cauzată de.modificarea
“suprafeţelor Fermi la, forme octaedrice. în timpul formării UDS. Analiza

R
lor, se bazează pe o schemă,de interpolare, aceasta nefiind însă; seliconsis-
tentă, ee VE SR E
„1... Kotami şi colab: [172—173]-au 'calculat în mod selfeonsistent trei
“tipuri de UDS şi anume: UDSi, UDSeşi UDS elicoidale (UDSe). Ulte- .
rior Kotani' [174] studiază originea, tranziţiei, C—T-la.'Î şi corelaţia aces- ,
NI

teia; cu.cea de la T=0-K, utilizînd, o metodă. de interpolare...

„+ Asano şi' Yamashita [142]. evidenţiază, că deși suprafeţele în formă,
, cea mai mare
4
+. dă cuib” sînt esenţiale pentru a; avea antiferomagnetism
LU

contribuţie la momentul subreţelei, de 0,6 up/atom; provine mai curînd. de

" laveleetronii slăb :polarizaţi aflaţi mai departe de suprafeţele în formă de
cuib” decât dela electronii puternici polarizajți situaţi lîngă acestea. Numă-
val electronilor în prima zonă este mult mai mare, decât în ultima, așa cum
RA

_
„. zezultă, din analiza datelor experimentale [161]. Bandade energie interzisă
_ antiferomagnetică este de 0,25 - 10-19 Joule ( 0,14 eV) şi densitatea stă-
zii la suprafaţa Fermi 3,13 : 10 stări/Joule atom (0,5 stări/eV atom). Con-
NT

“ tribuţia, la. momentul subreţeleide la electronii situaţi lingă suprafețele

în formă de',;cuib” este de —0,07 ug/atom.. A
":. Problema undelor de densitatede spinîn crom este analizată teore-
CE

tic-şi de Fisher [167]. Rezultatele calculelor sînt în concordanță cu Măsu-

rătoril e
prin difracție de neutroni [175, 176]. Ii A
_„»: .. Rormele particulare ale suprafeţelor Fermi descrise mai sus nu carac-
terizează însă şi alţi antiferomagneţi de bandă ca vy-iier sau -“/-mangan -
[152,177]. “Gillan [178]. analizează comportarea, antiferomagnetică a
/

acestora plecînd de la o undă de densitate de spin selfeonsistentă, fără a

SI

"presupune o formă particulară pentru benzile de energie. E

ja. pi
IA

Vito Modelul Stoner L

U

Ne propunem să analizăm stabilitatea relativă. a stării. antifero-

>: magnetice îni metale. și aliaje de tranziţie 3d folosind „modelul de bandă.
BC

„+ Pentru a avea, o stare magnstică, plecînd de la starea-paramagnetică (para-

graful VII. 10) trebuie să rezulte 0, reducere a energiei cinetice însoţită

260. | a Si
 4

„ de un câștig în energia de schimb, ca urmare a interacţiilor între electro-

ni (ce favorizează o configuraţie de spini antiparaleli). Asano şi Yama-
shita, [141] analizează, ordonarea antiferomagnetică în aliaje, plecând de la,

RY
structuri realiste ale benzilor de energie. Densitatea de stări și numărul
de electroni (3d + 4s) au un rol important în apariţia și stabilitatea stării
antifteromagnetice. + i

RA
Să considerăm expresia. susceptivităţii magnetice 'dată de relaţia,
(13 14.6), modificată pentru a însera funcţia P(q) dată de expresia (VII.

LIB
(q) 2 Doe FD, (VIII. 11.4)
3 1 — FuF(q) . -

unde 7, reprezintă interacţia de sehimb efectivă între electronii d pe.

TY
aceeaşi poziţie atomică. Starea magnetică este stabilă dacă 7„L(q)>1,
relație ce reprezintă o generalizarea criteriului lui Stoner (vezi paragraful
4, > 1 unde X(q) = X(4)/2uopă- În
“VIL.11). Acest eriteriu poate fi seris F(9)

SI
cazul cînd este satistăcută condiţia de mai sus, starea paramagnetică este
nestabilă ; se formează o unâă de densitate de spin de vector de undă, q.

ER
Vectorul'de undăq, optim este. determinat prin condiţia/ |

N Z(4o) = Ade) = maxim. > OVI, 11.5)

IV
UN

Să urmărim balanţa, energetică a sistemului. Scăderea, energiei cine-

” tice, ca urmare a apariţiei stării magnetice este |

o AEg > < del Polar > — <Yplael dp>a (VIII 1146)
AL

unde | V, > reprezintă tuncțiile de undă caracteristice stării pâramagne-

tice şi: |Vyg > cele caracteristice stării ordonate magnetic. Acestea pot fi
R

determinate astfel încât să minimizeze „pierderea de energie cinetică AC, '

considerînd polarizarea, de spin. 2/, este hamiltonianu l efectiv ce deserie
NT

starea paramagnetică definită prin “ a

— Em) D= 0.
(Po OIL)
CE

| Polarizarea, de spin 2vuy pe poziţia atomică, i conduce la o variaţiea |

energiei antifero- faţă, de starea paramagnetică dată de relaţia (VII. 10.99). :
/

Ac = AE: — fu Vi. Să (VIII. 11.85)

SI

” e .

Am presupus că nu există undă de densitate de sarcină, în starea, mag-

IA

netică. ,,Pierderea”? în energie cinetică, pentru a induce un moment: mag-

netic infinitezimal, 2vcos (q r) poate îi evaluată în ordinul doi în teoria
perturbaţiilor [141]; pentru fiecare poziţie atomică avem :
U

Va ” . : ,

N 00 CVIIT, 11.9)
AEx =
BC

2%(9)
a | 261
 „ Ciştigul net de energie este -

RY
i se = a (aa e | | OTIL. 11.10)
o „2 (d) aa
Dacă ZA >1, câştigul de energie de schimb depăşeşte pierderea,

RA
de energie cinetică şi starea, nemagnetică este nestabilă, În această situaţie
pot apare următoarele posibilităşi :: (a) dacă X(0) > X(4) pentru orice-vector.
de undă q, starea stabilă este cea, feromagnetică.;: 4b) dacă x(q)> (0),

LIB
starea, antiferomagnetică este stabilă. . n
În principiu, se poate calcula x(q) pentru fiecare medial ordonat mag-
t

netic și deci valoarea, q optimă. Această analiză este însă dificilă. Asaino şi
Yamashita [141] -discută stabilitatea relativă a stărilor magnetice în
situaţia cînd q ia valoarea 9 = 2x/a (001), situaţie ce corespunde la alia-

TY
-jele Cr + 1,55% at Mn sau YMn. Densităţile de stări, reduse (d) la suprafaţa,
Fermi. Z(0) şi x(0) calculate în direcţia [111] sînt reprezentate în figura
VIII. 23, pentru metale şi aliaje de tranziție 3d, funcţie de numărul de

SI
electroni, nNe (3 + 48).
Analizînd structura eve (fig. VIII. 23 a) se observă apariția unui

R
viri ascuţit în densitatea de stări, lîngă crom, reflectînd. structura carac-
teristică a suprafeţei Fermi a acestuia. “Fiind localizat la n.= 6,l sugerează :
VE
o stare ântiferomagnetică comensurabilă. Am evidenţiat; deja că; starea
UDS în crom este caracterizată prin d = 2z/a (0 ;.0 ; 0,95) puţin mai mică
decit Q.. Starea 9 poate fi obţinută prin alierea 'cromului cu Mn! sau he,
NI
4 | |
LU

30- , .30[ Dau i |

,
* spin [2veho „spin
%o
[245
2puâ Ho

——» iero _——tero |

RA

- „mos antitero -. antitero

NT
CE

(b)

“ok
/
SI

| no el por ! 3 1 J L m.
-

V Cr Mn fe CON. V Cr Mn Fe Co Ni
Fig. Vu. 23. — Valorile 10 „[2Voug pentru metale Și aliaje ale elementelor de tran-
IA

ziţie 3d ce “ristalizeazii în structuri cve sau cic.

> 6. Conapairaţiia, între Z(0) şi 7(9), prezice că în metale şi

U

în acest caz n
aliaje cve, starea antiferomagnetică este stabilă pentru n, <6,6 în timp
BC

ce starea feromagnetică apare > pentru îe > 6,6, în acord cu rezultatele expe-
„zimentale fig VII.27).

„262 a Di
 „La metale şi aliaje cfe, fercmagnetismul este stabil pentru n, > 8,5,
în timp ce antiferomagnetismul ar apare în aliaje avind o concentraţie elec-
ironică 7,0 <n,<8,0 [179]. Unele aliaje efec, avînd. 8 <n,<85 par să

RY
prezinte ordonare anjiferomagnetică. Datele experimentale, sint în con-
cordanţă cu prezicerile teoretice (fig. VIII. 23 b)
Din cauza interacţiei de schimb, în starea aniferomagnetică, elec-

RA
tronii itineranţi „simt? un potenţial mai scăzut pe aceeaşi poziţie, poten-
țialul mai ridicat apărînd pe poziţii avind spini opuși. Astfel electronii se
concentrează pe aceeaşi poziţie şi ca atare apare o stare avind o polarizare
de spin. În această descriere se poate obţine ecuaţia ce dă banda interzisă Y,.

LIB
Dacă polarizarea, de spin depăşeşte potenţialul de sehimb presupus, ecua-
ţia selfconsistentă pentru banda interzisă este dată de relaţia (VII. 10.102),
în cazul cînd presupunem același tip de interacţie efectivă ca cel dat în
paragraful VII. 10.5. | |

TY
Rezolvînd relaţia (VII. 10.102) pentru starea antiferomagnetică
Q = 2z/a (001) cu 4, = 1,2 :10”2 Joule (0,055 Ry) între Mn și Fe (7,0
< n, 8,0) se obţine un moment magnetic al yFe de 0,8 up, iar pentru
„mangan de 2up. Valorile observate experimental Mre = 0,7 up Ma =

SI
= 24uy [180,181] sînt în bună concordanţă cu cele calculate. -
n metale şi aliaje avînd. structura cve, starea antiferomagnetică cu

ER
Q = 2x/a(001) este prezisă lîngă crom, momentul calculat depinzind în
mod sensibil de valoarea 7, adoptată, Pentru Ze, = 1,13: 10% Joule
(0,052, Ry) valoarea calculată este în bun acord cu cea determinată, expe-
IV
rimental. Regiunea de existenţă stabilă a antiferomagnetismului, este însă
îngustă şi centrată pe n, = 6,1, unde 7(Q) prezintă un vîri ascuţit. ”
Experimental, momentul magnetie mediu și temperatura Neel
UN

7, la aliajele Cr. „Re, prezintă un maxim între 4 = 0,05 + 0,10 (Oi, =

= 6,06 + 6,10), domeniul de existenţă al antiferomagnctismului fiind
cuprins îritre 6,0, < n.< 6,2. Datele de căldură specifică la aliajele Cr,_„Rez,
evidenţiază un minim în jurul luin, = 6,1 [182]. Analiza, de mai sus evi-
AL

denţiază că modelul de bandă pare .potrivit în a deserie comportarea,

magnetică a acestor aliaje. IN
În aliajele CrMn antiferomagnetice (6,0 <n.<6,5) momentul mag-
R

netic mediu şi temperatura Nâel, 7, creşte monoton cu 4, în discordanţă

cu rezultatele obţinute în modelul de mai sus. Probabil că aproximaţiile.
NT

utilizate în a considera, un model de bandă cît şi interacţia efectivă

constantă, nu mai au valabilitate în acest caz. O sinteză a rezultatelor
privind studiul antiferomagenetismului aliajelor “le este prezentată de'
CE

Ishikawa [144]. |
.

VIII.11.3. Antiferomagnetismulîn modelul Hubbard

/

Modelul Hubbard [183] prezintă interes în înţelegerea comportării

SI

magneticeşi electrice a metalelor de tranziţie și a compușilor acestora |

(paragraful VIT. 10.3). Modelul aproximează banda, de electroni d cu 0
IA

bandă s, luînd în considerâre numai interacţiile între electronii aflaţi în

“stările YVannier ale aceluiași atom.
Herzing [184] arată că pentru o bandă pe jumătate plină, în cazul
U

"cînd interacţia Coulomb între electroni în stări Wannier pe același atom

este suficient de mare, starea fundamentală poate fi antiferomagnetică.
BC

Consideraţiile lui Nagaoka [185] pentru starea fundamentală a unor reţele

| 263
 considerând o bandă umplută pe jumătate, şi acoperirea vecinilor de ordinul
unu, conduce la aceleaşi concluzii. Aceste rezultate au fost confirmate de
'Sokoloff [186]. Considerînd starea fundamentală a unei reţele cubice

RY
simple. [157] şi utilizînd formalismul matricei î, se studiază tranziţiile
între stările paramagnetică, feromagnetică și antiferonagnetică. Pentru
-o bandă pe jumătate plină se obţine de asemenea o stare antiieromagnetică.

RA
O altă problemă de interes, folosind, modelul Hubbară, o: reprezinţă |
existența soluţiilor antiteromagnetice la temperaturi 7 4.0 cât Şi calculul
temperaturilor Neel: Ta. Langer şi colab: [188] au: calculat; Tu folosind. *
aproximaţia Harirec-Fock... Utilizână: schema, de: decuplare. simplă a, lui

LIB
Hubbard se arată. [189 — 193]-că o bandă plină pe jumătate nu:are soluţii
antiferomagnetice, în î discordanţă- cu rezultatele lui Arai':(194]. În cazul
limită al lăzgimii de-bandă (1 — 0)'schema; de decuplare alui Hubbard
“conduce la una rezultat exaot, pentru alte situaţii se supraestimează influenţa

TY
corelajiilor şi astfel este necesar a căuta, alte aproximaţii. S-a arătat [190,
191 ]că pentru 74 VW, decuplajul Hubbard nu dă aceleaşi rezultate pentru
Ty ca cele 'obţinute prin. decuplajul Hartree-Fock., Tindner şi Hewson

SI
[195] dau o soluţie pentru. T, utilizînd metoda propusă de Roth [196]
. pentru decuplarea, funcţiilor Green. Brandt; [197] utilizînd. un hamiltonian
Hubbard .modificat studiază” comportarea.: aintiferomagneţiloz itinoranţi

R
luînd în considerare structuri de benzi mai generale.
VE
vi, e Matarmagnetism
NI

Uiele materiale antiferomagnetice prezintă, 0., domportaze; aparte,

—

_ Magnetizarea, variază liniar: cu cîmpul aplicat pînă la un cîmp_critic H,

LU

|
4 apoi începesă crească rapid. Ca exemplu prezentăm îîn figura VITI. 24 izo-
;
! termele de, magnetizare [198] observate în cazul: FeCls, „cimpul extern H
ţ acţionînd după direcţiă [0001]. În. cazul: particular al compusului FeCla
“această, tranziţie, la 4,2 K, are loc. la HI, = 10,6 kOe. (8,44 : 105 Am).
RA

| Cunpul Ha care magnotizazeaa oresto DEUs0,.8 br spage ecu temperatura (fig.

e gnetizateea ia în cîrăpiri. ae “corspunde unei alinieri paralele a

j
NT

momentelor magnetice, deci o comportare specifică; feromagnetică: Clasa

de substanţe car6. sub acțiunea umui :cimp magnetic: etern destul de
intens, prezintă, o. tranziţie de la starea aniiferomagnelică, la cea feromag-
“metică este cunoscută sub numele: de clasa; materialelor metamagnetice.
CE

„Această denumire a fost propusă de Kramers [199] pentru acele substanțe

care aveau o comportar6 diferită de cea a feromagneţilor sau antitero-
A
„ magneţilor clasici. Becquerel . [199, 200] încetăţeneşte aceastii denumire.
Neel [201 ]a justificat această comportare folosind aproximajia cîmpu-
/

o Ş ui a nglecular. Se evidenţiază că pentru a avea o tranziție metamasne-

SI

10008 tică, trebuie să, existe o anizotropie puternică. comparabilă sau depăşind
N energia, de interacţie antiferomagnetică, între straturi (subreţele)., În ver-.
IA

“Siunea simplă a, acestui model, cîmpul la care apare tranziția, la, OK, de-.
pinde numai de interacţia. de schimb antiferomagnetică, și de momentul
atomilor subreţelei. Gorter şi colab. [202] dezvoltă calculele în acest model.
U

Iniţial; denumirea de metamagnetic. s-a atribuit acelor substanţe

care prezintă tranziţii de la starea, anifero- la, cea, feromagnetică, în cîmpuri
BC

obișnuite. Odată însă cu dezvoltarea tehnicilor de obţinere a cîmpurilor

intense s-a observat că multe materiale considerate: antiferoma gneţi nor-
1

ze a Ei
 mali, prezintă acest tip de tranziţii. Este deci dificil a delimita, cele două
tipuri de comportări magnetice. Vom denumi materiale melamagnetice, acele
substanțe la care energia. de anizotropie are același ordin dle mărime ca ener-

RY
'gia de schimb.În această situaţie,-encigia de anizotropi6, se opune modi-
ficării structurii magneticeşi magnetizarea creşte puţin pînă cînd cîmpul

RA
3

A E ec | .
| H în. tungul direcţiei (0001) .» i
20|. LU h2K, 12

LIB
gal Te MT
130|- PT TAR = go
i za k - |
10 AT Dai ” a. Ş | . o ]
| . os y N
140|- 210 k a

TY
E 120|- 225% Hi | = po
6 i 235K| N/A] Es 1.
S100F- | A vi | — V
_ | A 8. 4

SI
Ş 8o+ Fiii N SS 4 i

2 60|- fi E iȚ
!
“&o ii / E

ER
ii '
oil i
2c 47 Ri ) | L L_)
ASE 05-10 15 20 p25-
IV
Qi aMet, ee bee ip i
D206 BI | | Tr
HI Ce ei Dim Temperatura (KI),
UN

„Fig. VIII. 24. — Izoterme de magneti- Fig. VIII.25.— Dependenţa de tempe-!

” zare ale FeCla. ratură a cimpului critic la FeCl.

extern atinge o valoare critică H,. La acest cîmp arc loc o trecere bruscă
de la antiferomagnetism la feromagnetism. - Dai -
AL

" Pentru majoritatea materialelor antiferomagnetice normale depen= (_)

denţa; de cîmp.a magnetizării va prezenta un alt tip de comportare. (Să £,
R

admitem că energia de anizotropie este mult mai micăca energia de schimb. !

această situaţie putem considera structura antifteromagnetică ca şi |
NT

„„decuplată” de reţeaua cristalină. Pentru o anumită valoare a cimpului

extern, momentele magnetice ale celor două subreţele se vor așeza. perpen-
dicular pe direcţia cîmpului extern. Odată cu creșterea cîmpului extern,
CE

momentele magnetice ale subreţelelor se vor roti, apropiindu-se treptat de

direcţia cîmpului H. Această comportare este reflectată în creşterea mono-
tonă a magnetizării odată.cu cîmpul magnetic extern.
în maiterialele metamagnetice interacţia de schimb între subreţele.
/

este mică. Subreţelele feromagnetice pot fi straturi de atomi magnetici

separate prin straturi de atomi nemagnetici ca FeCl. [198, 203—205] sau
SI

lanţuri de atomi izolaţi unul de altul ca Euz0, [206

— 208]. Compuşii meta-
lelor pămînturi rare cu N, As, P, Sb [209—212] sînt de asemenea materiale
IA

metamagnetice. | |
În analiza comportării magnetice a acestei clase de materiale vom pre-
zenta modelul propus de N6el [38,201]. Vom'pleca de la, un material avînd
U

anizotropie uniaxială, cu două subreţele magnetice A şi B, supus acţiunii

unui cîmp magnetic extern H. Cîmpul magnetic H acţionează fie paralel,
BC

Tie perpendicular la direcţia de ușoară magnetizare. Modificările în starea,

265
 4

sistemului considerat, sub acţiunea câmpului extern, se traduc prin modi-

ficareă direcțiilor magnetizărilor spontane Ma și Ma.
Energia totală a sistemului Er este dată de suma energiilor de schimb

RY
Es, a energiei sistemului în cîmpul magnetice Er și a energiei: de anizotro-
pie E€„unde : -. e | |

Es = poe MaMp YI)

RA
"Ea = —voB(Ma + Mp), + Sa VIIL12,2)

LIB
e E. = Sa (gin 0, + sin? 02), | a VIII. 12.3)

0, si Oz, reprezintă unghiurile pe carele fac cele două direcţii ale magne- |.
tizării, cu axa de uşoară magnetizare fixată; de anizotropia uniaxială (fig. .

TY
VIII. 26). Deci N Aa i

Ea = no aMls — poll -F Mp) ++ — 2% (sin 04 ++ sin? 0,).

SI
N e OTIL 184)

R
Să particularizăm relaţia (VIII. 12.4) pentru cazurile de. interes.
VE
„A. Câmpul extern este paralel la direcţia de ușoară magnetizare
| N aa
În acest caz xelajţia (VIII. 12.4) are forma
NI

“Ex = Nas be 43 cost0,— 0) — po 21, EI(cos0, -F 008 6) -b

LU

a a Le (sin 0, + sin? 0) „ OVTIT, 12.5)

a
RA

unde am. considerat Ma = Map = Mo-: .

| Di
H | Aa

|
NT
pret

Sa f Fig. VIII. 26.— Aranjarea mo- *

CE

Să - mentelor subreţelelor pentru un

A cîmp extern ce acţionează după |
| direcția de ușoară magneti-
fl zare.
/
SI

M . -
. | Laz '

Si/ îi
IA

, | | / .

" Pentru uşurinţa scrierii vom nota:

U

La TA . K __ Ca ,
oa Er a = 3? — 3
BC

3
p —
noNa sM 3. | 2po ass i | 20 ap 6

!
 “Energia, redusă totală ep are forma

RY
Op == COS (04 0) + Ju(sin? 0, + sin? 0,) — (cos 0, —- cos 0p).

| | (VIII. 12.7)
-- Starea stabilă a sistemului se obţine prin minimizarea relaţiei

RA
(VIII.12.7). Se obţin următoarele soluţii: - .
Al. Soluţia antiferomagnelică |
0,=0; 0, =. x, nu —1. (VIII. 12.8)

LIB
A2. Soluţia feromagnetică | | |
| 04020, 0 ep 12. (VIII. 12.9)

TY
A3. Soluţiu în care magnetizăvile fac un unghi între ele

SI
h
0,=04; 0,= —0 | | unde cos0, =
21 — hi)
ep LL Dhy ER Mă
h2
- (VIII-12,10
|
IV
-] | + 2(1 — ku)

| “Walori compatibile pentru e se obţin numai dacă k <2(1 — ku). În

UN

|
'acest ultim caz, depinzînd de valoarea cîmpului de anizotropie redus f.,
„ distingem două situaţii:
A3. a. Sisteme având o anizotropie mare h, > 1]2. Sub acţiunea cîmpu-
lui extern, momentele magnetice vor fi dispuse antiparalel, pînă cînd
AL

acesta, atinge o valoare critică hp = 1, respectiv II, = Napil. Pentru

valoarea, cîmpului H = H, momentele magnetice ale subreţelei ordonate
antiparalel la cîmpul extern, se vor roti brusc. Pentru H > H, soluția sta-
R

bilă o reprezintă ordonarea feromagnetică. Evident, cîmpul de anizotropie

mare, impune alinierea momentelor după axa de uşoară, magnetizare.
NT

Dependenţa de cîmp a magnetizării, pentru această situaţie este repre-

zentată în figura VIII. 27 a.
CE

| MIMo

Fig. VIII, 27. — Depen- — ÎP-]

/

denţa de cîmp a magne

SI

tizării Ja un material
metamagentic.
â
2XL—-5
IA

0 Hp. A
U

A3. b. Sisteme avînd anizotropie nică ku< 12. Deoarece cimpul de

anizotropienu este prea puternic, pot apare, în acest caz, Și situaţii în care
BC

momentele magnetice alo subreţelelor sînt dispuse înclinat, acestea făcînd

i .

267
 | teanziţia de la ordonarea antiferomagnetică, 1 cea feromagnetică. Struc- |
tura antițeromagnetică, este stabilă, ia H <Hz, unde -

RY
Ha == 207, VE Zi = aa Mo Ho __ 1 E
it Ku | ”
= IN DR VIII: 12.11)

RA
Laa „tingorea acastei valori, apare
« - siructitra inclinată, magneti-
zaea, crese înd de; la, o. valo ue mică (puțin: diferită însă . de zero) la .
211= Ku |
„ Cu creşterea cimpului extern, unghiul 09 între

LIB
2N as Ho M2— K,

magnetizasa subreţelei şi cimpul extern, s0: va, micşora tteptati, magne-

| tizarea, crescînd liniar cu cîmpul, pînă la, valoarea HU po la care s-a stabilit
complet ordinea toromâgnetică. ae . zi ă -

TY
Ip =2N, au. E
E Ka ore

. Pa 48 |be 2boN apă

uoăle

SI
VIII. 12. 12)
Această comportaze este ilustrată, în figura VIII. 27 b. -

R
” Oînă cîmpul de adiizotropie este mic, <l, atunci valoarea,
VE
_ Duo NI
(—1). de sub xadical în relaţia Var. 12, 11) poate îi neglijată Şi deci

E = = Pena a Ip:a:A
E GIL. 12.13):
NI
LU

tinde A — Nas 2, iar n, Bloc 22 |

. Cimpul prag Hi, este cu. atît mai mic (vezi: relația, CIEL. 12, 13)),
„cu. cât; cîmpul de. anizotropie este mai mic, Pentru cîmpuri de anizotropie
Şi respectiv cîmpuri. externe mici, “magnetizările subreţelelor vor îi dis-
RA

puse perpendicular la, cîmpul aplicat...

..- În'tigura VIIL.28 prezentăm, folosind cogrdonatele Î şi ti zonele de
stabilitate ale diferitelor. structuri magnetice: posibile. “Valorile unor, cîm-
puri prag pentr unele materiale motarnagnetice sînt prezentate îîn tabelul
NT

L2. pi - te ri A . ,
Per NE
9 - N

_ TABELUL VIIL 2
CE

“Vato zile unor cimpuri. prag pentru materiale metamug gmetico N

| Compusul Si E Tau 09. | PTA 109 4 | Bibilogratie

/

FeCl, 23,4. 10,6- - [204,198]

PeBr, | M 14 [198] -
SI

FeClz+ 2H30 23 39,2 [213, 214]

IA

CoCl,- 2H,0 17,2 31,3 [215,214]

d Euj0, n 5—6 2,4 [216]
U

eco, "38 „200 [217]

| NaNIiO, 2. 176, 218...
BC

| „ Gd,Co. N
127 4130... 47 [219,220]

268 |
 B. Cimpul extern IL este perpendiculat pe direcţia de ușoară magnelizare

Prezentăm în figura VIII. 29 schema de dispunere a magnetizărilor 2

RY
M, şi M în cazul cînd cîmpul magnetic acţionează perpendicular pe
“acestea. -.» i a Aaa 4

pp m

RA
LIB
magnelizare.
dispunere
inclinata ' N
- i
te

TY
35 Ss

de ușoară
le!
ntiteromagnet
1

SI
axă
O „05 - 1 ” E , i

ER
i Ku: IE De aa
| i
"Fig, VII. 28, —.Diagrama de fază a unui | Fig. VIII. 29. — Dispu-:
e _ metamagnet. nerea ' magnetizării . su-
IV
” ' * breţelelor cind cimpul.
extern acţionează. per-
„pendicular la direcţia de.
UN

a .
ușoară magnetizare,
|

Emergia totală, în coordonate reduse, are îorma -

! ! ! '
5

„-
. A

y
| *

ed = cos (04 — 0) XS liu(Sin*0 a + sin”02) — h(sin04 + sin0p):

AL

a Să o | (VIII. 12.14)
Soluţia, stabilă corespunde la o așezare: înclinată a magnetiz ărilor
|
R

subreţelelor, acestea făcînd. unghiurile 0, şi Op cu direcţia inițială

Op=2—0a (VIIL. 12.15)
NT

|
unde 0, este determinat de valoarea, cimpului: magnetic aplicat
CE

- sin 0, = (VIEI, 12.16)

| 2 + hu)
Magnetizarea totală a sistemului variază liniar cu cimpul
/

AU = 2Mosin 0, (VIII. 12.17)

SI

extern
deoarece sin 0%h. Valoarea la saturajţie se atinge pentru un câmp
IA

situaţie .
H; dat de sin0 = 1, cînd JI = 21. Pentru această

H, | | | A IE,
U

— 2(1( ++ ku);); II 2 = [AN ABap Mo +09 kt )

| todo |
Nan Mo.
BC

| (VIII. 12.18)
269
 _ Compasrînd relaţiile (VIII 12.12)cu (VIII. 12.18) se observă că H,, >
> Ha, deoarece în primul caz constanta de anizotropie apare cu semnul
-o (—) în timp ce pentru cazul cînd cîmpul H acţionează perpendicular, aces-

RY
"ta apare cu semnul (-1-). Rezultatul este evident ţinînd seama că pentru
'cazul cînd H este perpendicular la magnetizare, cîmpul de anizotropie
ge opune acţiunii cîmpului extern, în timp ce în cazul cînd cîmpul este

RA
| ” /
-*parălel, acesta acţionează în același sens cu H.

0. Metamagnetisih în materiale policristaline AN

LIB
Să considerăm un antiferomagnet uniaxial policristalin și săurmărim
“ “forma curbei de magnetizare a acestuia. Pentru al,
un_monocristcînd_H
tizare
la. o valoare_eritică-
- este paralel cu axa, de ușoară-magne ,
a-cimpului
. extern, apare tranz iţia,
la, starea feromagnetică, Cînd II este perpendicular

TY
la, direcţia de ușoară-magnetizăte, inăgiietizarea rămîne proporțională, cu
me . PY] Q ame O
Ra Te Ta 1

cîmpul aplicat pînă la atingerea saturaţiei (fig. VIII. 27). Considerind mate-
„xialul policristalin Iacare cristalitele sînt orientate în mod aleator, datele

SI
experimentale pot îi descrise, dacă se consideră că o treime din cristalite
"au axa; de' uşoară magnetizare paralelă cu cîmpul extern și 2/3 au axa
lor perpendiculară la acesta (fig. VIII. 30). Tranziţia observată experi-

R
'mental nu este însă aşa de bruscă cum este cea presupusă teoretic, proba- VE
bil ca urmare a interacţiilor magiăetice între cristalite şi rotației direcţiei
momentelor, care se produce dacă cîmpul extern este înclinat în raport
cu această, direcţie. Aceasta explică forma netedă a curbei de magne-
vizare observată experimental (fig. VIII. 30).. |
NI

în analiza făcută anterior, am considerat că materialul ce prezintă

" txanziţii antifero-feromagnetice se află întotdeauna, în ştairea cea mai sta-
LU

„bilă. Aceasta poate să rămînă însăși într-o stare. meţastabilă şi să prezinte

deci histerezis. Fenomenul de histerezis magnetic, la aceste materiale a fost -
observat. de Becquerel. Acest fenomen însă poate fi mascat de prezenţa,
RA

Po

|“ 7 4
NT

, Se
1 E

- - . o

„Y / 7 TR
8 / 24.
CE

=W / vw.
th
7 8 j m 173 ş5
= 7 | ă2 ;
, (a) 9 (b)
pi „ET ă
/

— 2 Sa 0 _ N . i _ ;
i , E

cimp
—

Cp n
SI

Fig. VIII. 30. — Metamagnetism în materiale policristaline : (a) — mo-

r delul teoretic; (b) — curba experimentală pentru Gd,Co.
IA

domeniilor magnetice şi ca atare histerezisul magnetic poate să nu fie

observat. | | N
lor interesante materialele metamagnetice au.
U

'Dastorită comportării
"fost studiate destul de intens. Ne-vom limita în a prezenta unele rezultate
BC

obținute în studiul compusului Fe0l,. Kanamori [221] a studiat originea.

microscopică a anizotropiei în FPeCl, şi a conchis că la temperaturi scăzute,

270:
modelul Ising reprezintă o bună aproximaţie, deoarece componentele tirans-
versale ale spinului: sînt ,,îngheţate”. Yomosa [222] şi Heap [223] au
adoptat acest model şi au aplicat statistica BPW pentru a calcula un număr

RY
de proprietăţi fizice. Ulterior Onoși colab. [224] și Stout [225], reexami-
nînd originea; anizotropiei au conchis că modelul Ising reprezintă o simpli-
ficare prea drastică pentru a descrie structura reală a: nivelelor de energie.

RA
200
e | rect,

LIB
E
v

„3
Y .

&. P=îbar
E g .P=0,86K

TY
Fig. VIII. 31. — Depen- 2100 P=0
denţa cîimpului critic de Ş -P=125k bar
presiunea aplicată la FeCl. A

aoee

SI
mes

a
Pe 0
iiER
10 20 30
A/m
Cimp magnatis kOe (x 79,6:10%)
IV
/ .

Studiile magnetice sub presiune efectuate asupra TeCls, evidenţiază

UN

o creştere a cimpului eritie H, cu presiunea (fig. VIII. 31). Deoarece cîmpul

HI, depinde de interacţia de schimb între planele Yecine (relaţia (VIII.
12.11)) cît şi de energia de anizotropie, aceasta indică o creştere a interac-
ţiei de schimb cât și a anizotropiei magnetoseristaline. Acest fapt este con-
AL

firmat şi prin creşterea temperaturii Ncel cu presiunea.

"Analiza structurii de domenii în regiunea tranziţiei metamagnetice
226] evidenţiază că procesul de tranziţie apare datorită nucleaţiei și
R

deplasării pereţilor. între domeniile diferitelor iaze.

NT

MU 13. Materiale antifero magnetice

CE

Studiile efectuate în decursul anilor au relevat existența “unui mare

număr'de materiale antiferomagnetice. Principalul mijloc de investigare a
/

structurii magnetice a acestora l-a constituit difracţia de neutroni. Măsu-

rătorile magnetice clasice au contribuit de asemenea substanţial la clari-
SI

ficarea, comportării acestei clase de materiale. Ne propunem să trecem în

revistă unele rezultate obținute în studiul materialelor antiferomagnetice,
IA

Desigur că această prezentare nu poate fi decît sumară, avînd în vedere

numărul mare de sisteme antiferomagnetice cunoscute. Vom analiza trei
grupuri distincte : izolatori magnetici metale și aliaje cît şi sticle magnetice.
U

Deşi nu toate sistemele de mai jos prezintă ordonare antiferomagnetică,

similazitatea structurii cristaline, ne-a condus să rezumăm unele date și
BC

pentru compuşi avînd o structură magnetică mai complexă.

271
 a, * ” E € : , i 7

VIII. 13.1, Izolatori magnatici -

„+: la 7 > 7,, vom considera
“În funeţie de structura reţelei cristaline

RY
compuşice cristalizează în sistemul cubic, tetragonal, hexagonal, şi rom-
bocdrie; -i. Se, a

RA
a, Biructura cubică :
- În această grupă pot fi cuprinse sisteme ce cristalizează într-o reţea,
cubică simplă (perovskită) ca KTF, KTO,, TO, ete. unde 7 este un ele-

LIB
-ment de tranziţie 3d, cât și cele ce criștalizează într-o rețea cubică cu feţe
centrate. | i. o, € N

"- Învtabelul VIII. 3 rezumăm unele date magnetice pentru compușii

care cristalizează într-o reţea, cristalină efe de tip NaCl. În cazul materiale-

TY
lor antiferomagnetice ce au o reţea cristalină ete de tip: NaCl deci de sime-
+ trie ridicată, pot apare ambiguităţi în interpretarea datelor experimentale.
Iniţial: s-a. considerat o structură antiferomagnetică distorsionată rom-

SI
" boedric. Unii autori interpretează datele experimentale în sensul că struc-
“ turile magnetice ale unor compuși cfc, sînt mai complicate. Analiza atentă
a datelor experimentale a arătat fără echivoc că în cazul NiO aranjamentul

R
„ coliniar al momentelor magnetice este corect. Pentru CoO [231] situaţia, VE
- y
TABELUL VIIL3 -
r Dă Se Caracteristicile magnetice ale unor compuși antiteromagnetiei ete
NI

| ::] Strue- E II Ne ia |" “Momentul - | * : | - i i

Ş Com-: Ea Structura| Ta | .+.0 : [0/Tap|__masnetie | Bibliografie:
LU

„ Dusul| vina pmasnetică | m) “ Îla4 aKlefectiv|! N

o | Țedlan | o
MnO NaCl |TipIr -:[120 |: 610:.:[5,1: :15,00' | 5,95 | [6,22;87,227—228]
RA

Teo. NaCl Tip II -::|198 -: -507 [2,6 13,30: | 4,60 Î8, 87, 328—230] -
CoO. |NacI |vezitextull291 - | 330 [1,1 .[3,80' [15,10 | [6, 87,228,231—235] .- -
NT

-Ni0 ÎNaci !Tiprr [520 | '2000 :|3,8 .[2,00 :| 4,60.| [6,87,225,230,238—243]

&-MnS NaCl ip 11. |130.|. 397 - [3,1 .[5,00. [5,60 | (6, 229] |
- MaSe |Nacl |TipIl. |L73 361. || [e 6 24-4, 245]
CE

„este mai complexă. Din măsurători pe monoeristale cât și pe probe polieris-

„-* valine, vân Laar .[232] a propus o structură distorsionată, tetrăgonal: (vezi
paragraful IV..5.4) necoliniară. Prezenţa unei simetrii romboedrice nu este
/

în acord, cu tipul de distorisune observat la T (tetragonală)). Ambiguitatea

SI

poate apare: [236] dacă; structura, coliniară are îracţii egale de domenii
“echivalente. Folosind măsurători de raze X, Nagamiya și colab. [233] argu-
- -mentează; împotriva modelului implicînd: distorsiuni. tetragonale. Ulterior
IA

în 000
[234] analiza, factorului de formă al Qo2+ evidenţiază că modelul
necoliniar-nu e: corecti. Bertaut :[237] confirmă modelul lui van Laar. Nu
în rezultatele obţinute săfie daito-
egtâ'exelusă posibilitatea, ca, diferenţele
U

“rate probelor diferite... : ec Aa

* Stuetura: magnetică ce apare. cel mai frecvent în compușii de tip:
BC

"NaCl, la: 7 <7 este -de simetrie romboedrică, rezultatal distorsiuni

e
272
reţelei cristaline ce apare al Zu (paragraful IV. 5.4). Aceasta, este stabili-
zată, de o interacţie antiferomagnetică puternică între vecinii în ordinul
doi, egală cel puţin cu jumătatea interacţiei între vecinii de ordinul unu.
Importanţa interacţiilor cu vecinii aflajţi în sfera a două de coordinaţie poate

RY
fi justiticaită folosind regula lui Anderson. Doi vecini în ordinul doi sepa-
rai printr-un anion, fac un unghi de 180%. Interacţia de schimb între doi .
vecini în ordinul unu este caracterizată printr-un unghi de 90%.

RA
b) Structuri cristaline >telragonale Mi
„Acești compuși aparţin la două clase. În structura, de tip rutil, TiO.,

LIB
cristalizează dioxizii și diclorurile;metalelor de tranziţie.. În structura, de
tip Cr„Sb cristalizează selenuri și antimonuri. Prezentăm în tabelul VIII. 4
o sinteză, a datelor experimentale. | | !
În structura de tip 'TiO, cationii sînt aranjaţi într-o reţea, tetragonală
cu volum centrat, cel mai simplu aranjament magnetic fiind cel antifero-

TY
magnetic coliniar. Acesta este favorizat de prezenţa -unor interacţii de
schimb puternice, negative, între vecinii aflaţi în prima sferă de coordina-
ţie, Dacă interacţiile cu vecinii de ordinul doi sînt suficient de puternice

SI
a TABELUL VIII. 4 a]

ER
magnetice ale unor compuși antiferomagnetic i
avînd structura cristalină
Caracteristicile
„tetragonală 7

e - Momentul
"9 magnetic
IV
Compusul Structura „Structur a. Tu 0. 0/Tay |-———| Bibiogratie
_ Jeristalină | + masnetică (1) (E) 3 |la4,2K efectiv
, (ua) | (uz)
UN

MNF,/ |TiO, Momentul para-| .72—75'| 113,2 | 1,6 | 5,00 | 5,70 [19, 87]
Î „! “el laaxae. |
Fer, TiOa - m | 79—90 117. 1,5 |4,64 | 5,60 |[216)]
AL

CoF, TiO, » 37 50 11,4 .13,00 ['5,13.][9,87]

NIFe TIO, Momentul per-| 78,5—83 i Ia
R

„| pendieularia |”
- axa ce făcînd
-
NT

- 13" cu axa
| “| 1100] 115,6 | 1,4 [2,00 [13,50 |[9,246]
Cre TiO, |Momentulface| 53 | — — 0247]
P 3,00 | . |
„pu 182*%ecu axa[001]
CE

| 20 | 149 ” [247, 248]

CC TiO, Complex .

În formă de 80 121 1,50'| - „Î0249—251]

MnOz: : [LiOz | - |
| | elice . |
[252]
/

MnoAs .|Crasb |. - O | 573 [1947 3,40

SI

| 373 11694" | 4,60 - [252]

CusAs -|CreSb
lesp i | | 39 l2ot0 [520| , |. 1252)
Cris
IA

turi magnetice. Poate să apară.

şi negative pot existaşi alte tipuri de struc în cazul Mu0O,. Deşi structura MnO2
astitel o structură elicoidală , stabil ă, ca
nu a putut îi inter-
a fost studiată prin difracție de neutroni încă în 19592
U

primele structuri cli-

pretată, decît 7 ani mai tîrziu, aceasta fiind una din
BC

coidale rezolvate.
| 7 ” | 272
18—c. 762: ,
 6, Structuri hezag gonale +
i în această categorie intră halogenurile metalelor 34 divalente, cât

RY
şi compușii acestora, cu sulf, selen și “telur, avînd structura de tip NiAs.
În tabelul VIII. 5 prezentăm unele date magnetice privind aceste sisteme.
Compuşii cu mangan au în general o. comporti are magnetică mai complexă,
diferită de cea a compușilor cu fier şi cobalt. Temperaturile Neel pentru

RA
aceste sisteme sînt mult, mai mici şi reflectă prezenţa unor interacţii mai
slabe şi deci. rolul anizotropiei în stabilizarea structurii magnetice.
; - În cazul compuşilor CrSb, FeS şi MnTe, tabelui VIII. 6, atomii si-

LIB
tuaţi în plane perpendiculare la axa, e sint ordoriajţi feromagnetic, ordinea
între plane fiind antiferomagnetică. Interacţiile de superschimb antifero- :
“magnetice sint foarte puternice, datorită caracterului putertiic covalent; și ;
TABELUL VIII. 5

TY
' ; Caraeteristieile magnetice alo unor compuși antiferomagnetiei avînd structura cristalină
- hexagonală . *

magnetică | ră | ) Bibliografie”
Compusul Sirue ra : Structura

SI
MnBra . |CdIa complexă 12,16 "2 [1-4, 253, 254]

R
FeBra . 'ICdla FeBr,, direcția momen-
: e, telor paralelă cu axae VE [11 —6 [214, 255, 256]
CoBra Car, FeBr,,' direcţia momen-
. telor perpendiculară la: | e
axa e Se 19 20 [14, 256, 257]...
NiBra CdIa — 60 20 (14, 257, 259]
NI
i ” | -

Mn, - |CdI, — ! 3,48 4 (254, 14, 260]

Fel Cal, | — 10. "123 [14,256]
LU

Col. + CAI, — 3 40 | [261] |

MnCl> CACI “complexă 1,90 3,30 | [204, 14, 255, 362] |

FeCla CACI FeCI,, direcţia momen: | . - : „. i
| telor paralelă la axa e '23—24 |—48 [204, 255]
RA

ACoCl, |CACla FeCI,, direcţia momen- 5 |

i ” telor perpendiculară Si
e - laaxac 24,9—25 |—38 [204, 255]
„NICI CACI, — 50—52 |—68 [204, 259]
NT

TABELUL VIII. 6
' Caracteristicile magnetice alo unor compuşi antiteromaşnetiei avînd struetura cristalină hoxa-
gonală de tip NiAs
CE

Compusul “A A Structura magnetică Bibliografie

/

CrSb 693—'723 5600 — axa feromagnetică alternativ

i ” |paralelă cu axa e şi perpendiculară
SI

la axa ce (T> 413 K) „[263— - 269]

Fes 593 1130 — axa alternativă și paralelă la
- - axa e (T. <413K) ! (270——214, 208] A
IA

MnTe -807—323 690 — axa alternativă perpendiculară

la axa e. [275-278]
o

: | |
CrSe 270. | _|piramidală triunghiulară "1268, 219—281]
U

- CoS 358 632 a [271]

VS |, 1040 3000 . [258]
BC

VSe 163 „2570 - [258, 282].

Tele 10 130 [283]

274
„aproape metalic al legăturilor cu anioni. Interacţiile feromagnetice între
atomii situaţi în acelaşi plan sînt mult mai mici. Structura CrSe este mult
mai complexă decît a celorlalte sisteme. ». c

RY
d. Structuri cristaline ortorombice !

Compuşii antiferomagnetici avînd structura ortorombică pot fi

RA
clasificați în trei grupe distincte: — -
“4.1. Triflorurile metalelor de tranziţie 3d, au structuri magnetice,
în celula, cubică nedeformată, asemănătoare cu acelea âle preovskitelor.

LIB
d.2. Mrioxizii de crom :
şi fier au structura cristali- "TABELUL VIII. 7
nu asemăntoare Cel ră Temperatura Xlel la unii compuși antiferomagnetie |
ndonulul. Vaca oxidul CrzOs - avînd sţructura cristalină romboedrică

TY
este antiferomagnet normal,
la Fe,O, momentele celor | ,
_ aa .
. Compus 1 Y Bibliograt
T 7 * . .

09 iiograile
2 3

două subreţele nu sînt rigu-

ros antiparalele ccea ce tace

SI
ca acest compus să prezinte CrFs | 2650894 [284288] 230]
un feromagnetism slab (para- Cer 150. (201. 200, 291]?
graful 1X.7). Compuşii de tip
il

1 menit,
.

Ni) au de asemenea
a .

TTi0, (T
= ; 4

= Mn, Fe,
o struc-
ME
Cr.04
Fe,0,
ER 43—47
-300—308
918 —963
, ”
(284, 288, 292]
[293—297]
[298—301]
, i -
IV
tură cristalină: similară cu MnTi9s 4160-33 Erei 12]
(305, 306, 313, 314)
.: SIE . “eTi DI— . , , ”
cea a corindonului. NITiO, 23—25
UN

d.3. Compuşii TCOs(T= —

i= Mn, Fe, Co) au o structură COaMn 31 5320 lg 316
cristalină de tip calcită.Struc- a (03, 5 |. >319—321)
tura magnetică este asemă- ., CO.Co 17,5—18,1 | [317,322]
AL

nătoare cu cea a diflorurilor. | Ş

„ Temperaturile Neel ale acestor. sisteme sînt prezentate în tabela.
VIII. 7. o |
R

. 1
NT

VIII:18,3. Metale şi aliaje antiferomagnetice

CE

periodic,
| Metalele de tranziţie aflate lă dreapta cromului în tabelul
cresc 7 ăacestuia [323,32 4]. Aceast ă compor tare poatefi analiza tă utilizînd.
l teoreti c dezvolt at în paragr aful VIII. 11, dacă se presup une o
modelu
structură de bandă rigidă și că metalel e dizolva te crese supraia ța Fermi '
/

a electronilor și o deseres e pe cea a găurilo r. Metale le Fe, Co şi Ni se excep-

tează, de la această descriere. N
SI

Temperatura
O comportare. interesantă o prezintă, aliajele cu Ir. Tu d
Nâel la aliajul Cr + 0,3% at; Ir este de 301 IS, mai scăzută decit [324].
IA

cromului pur. Totuși aliajul Cr—lr cu 0,5%, ast; Iv are Du = 417 K

Aliajele de cron: cu paladiu au de asemenea o comportare anomală, În acest;
caz T la început; descrește, apoi creşte, pentru ca apoi să scală din nou
U

odată cu creșterea concentraţiei de Pd [325]. Platina determinăcrom o creştere

creșter ea concent raţiei acestei a în [326].
monotonă a lui T odată cu
BC

Studiul acestor aliaje sugerează că la 0,47% at Li are loc o tranziţie de la. '
275
 structura sntifezomagrietioă incomensurabilă, la ceaa paramagnetică, Pen-
tru concentraţii mai ridicate îîn Pt apare o tranziţie de la o structură comen-
surabilă, la starea, paramagnetică. O comportăre antiieromagnetică a fost

RY
observaităă şi la, alte aliaje ale cromului [327 I

RA
a
23
o ”
|S
a :

LIB
2 Fig, VIIL.32. — Momentele.
S magnetice medii 'ale alia-
| 2 1 jelor Mn, a ţ

TY
£ 9:
Da Concentrăţiăi 1% at). a ai a

R SI
| Metalul Man şi aliajele acestiuia eau 0 structură cibică eci feţe, centrate
(ete) sau tetragonală cu feţe centrate (tfe) [188, 328—331]. Aceste metale
VE
şi aliaje sînt antiferomagnetice. Temperatura Neel a metalului Mn. este.
. de aproximativ 500 K. În acord, cu studiile de difracție de neutroni, momen-
tul magnetic al Mn este de 2,4up. Structura cfc sub temperatura, Neel se
“transformă, îîn tfe. Deoarece YMn nu este stabil la temperaturi joase, pen-
NI

“tru a stabiliza faza >, se adaugă mici cantităţi de Cu, Au, Pă, Ir, Ni ete.
„_ Aceste adausuri par să nu schimbe proprietăţile de bază ale “Mn. Dacă
LU

„ concentraţia de impurități devine : mare, nu mai apare distorsiunea, tetira-

gonală la P. Proprietăţile magnetice ale aliajelor yMn, funcţie de compo- .
'ziţie, prezintă forme de variaţie complicate. În figura VIII. 32 „prezen-
tăm, momentele magnetice medii ale unor aliaje. de yMn determinate. prin
RA

experienţe .de difracție de neutroni [L88, 328—3311, Linia, notată prin

„„diluţie simplă” reprezintă modificarea momentului magnetic mediu cînd
atomul Mn se presupune că âre.un moment constant iar tomul impuri-
NT

tate este nemagnstic. Aliajele au fost clasificate în 4 grupe [332]:

— grupa IL la care momentele magnetice se modifică în acord cu mode-
„lul diluţiei simple. Mărimea momentului magnetic al Mn pare să fie con-
stantă, iar momeni;ul impurități nul: Aliajele 1Mn—Ni i Și Mn-Ir aparțin
CE

acestei! grupe. . :
i — ŞTUpa II-a, 1a care momentul maignotie al manganului creşte prin
aliere. Acestei grupei aparţin Mn—Pd. Dacă atribuim creșterea de moment,
în aceste aliaje, paladiului, ar trebui să admitem un moment de 5,5 up
/

pentru un atom. de paladiu. Această valoare nu pare-rezonabilă, astfel încât

SI

mai, plauzibilă este creșterea momentului magnetic al atomului de Mn.

-— grupa III-a, corespunde situaţiei cînd momentul magnetic al
atomilor. de mangan scade. „Aliajjele Cu—Mn şi Mn—Au aparţin acestei.
IA

grupe.
— grupa IV-a, cuprinde aliajele 3Mn-—Bo' ce au o structură magne- |
U

tică complicată, în domeniul concentrajiilor de fier ridicate. Aceste aliaje,

„pentru concentraţii mici de fier, se comportă ca şi aliajele din grupa I-a.
BC

„.. Aliajele Fe—Mn, deasupra temperaturii Nâel au o susceptivitate magnetică

" independentă de temperatură, sugerind. că la 1> Ta nu apar. momente
 localizate. Comportarea în regiunea de tranziţie, poate să fie diferită, de
cea a unui. antiferomagenet, avînd momente localizate. Măsurătorile de
difracție de neutroni [333—335] evidenţiază că funcţia de corelaţie de

RY
spin longitudinală (8492) diverge la temperatura Ne], unde magneti-
zăzile “subreţelelor se anulează.
Susceptivitatea longitudinală “7 vMa “Mn-Fe

RA
> (0) şi magnetizarea subreţelei
|<S.09| urmează o lege de forma oo: no II AI
7) cu p=1,354-
x (0)=a(P— Sr A
0,05 şi |Sr0)
| = Ms(Py— TD + , ST. | ma

LIB
. Î
cu B = 0,54 + 0,04. Susceptivi- 4

tatea transversală yu(9), la Ia, “N. PR Aa

rămîne finită sugerind existenţa . |
interacţiilorde schimb anizo-

TY
trope [334].. - | .
+ Analiza structurilor antiie- -0y -0y a!
romagnetice ale unor metale şi pP ---

SI
aliaje indică“ două tipuri dis- a a
tinete (fig. VIII. 33): | | ps
E,

ER
„X. Structuri de tipul ase-" TFem Cu ŞFeNiCr XFeMn(C) 3MnCo
“mănător celui al yFe precipitat
în cupru [329]în sensul că s-au 001 LE
observat împrăștierile [001] şi . Aa /|
IV
9

[110]. | - , . . | . EI -. Ă ,. a « . YFe

TI: Structuri antiferomag- pă

UN

notice de ip II, lacarese ob- o. DR

ssrvă numai împrăştiered de. -. A z
tip [110]. , PE | 07
„TO T
AL

Abraham ȘI colab. [131] Fig. VIII.33.

— “Tipuri de structuri antiferomagne-
au propus pentru le o struc- __tice în melule şi aliaje ce,
tură antiferomagnetică de tipul A o
R

T (caracteristică pentru yMn) dar cu. spinii. înclinați cu 18,7 faţă de

. direcţia, vectorului de undă antiferomagnetic. Această structură, după
NT

cum se vede din figura VIII. 33 se deosebeşte de yFe [336] şi yFeMn

Aliajele ternare ca yFeMn, Fe, yMuCo, aparţin tipului de ordine

CE

antiferomagnetică caracteristic pentru Fe, în timp ce cele de tip yFeNiOr.

prezintă o ordine antiferomagnetică de tip yMn [337, 1593].
Aliajul AlOr; cristalizează într-o rețea tetragonală cu volum centrat.
Sub 7 = 598-+5 K compusul este antiferomagnetie [338].
/

În: aliajele FeRh, apropiate de compoziţia echiatomică, apare o

tranziţie antiferomagnetică, de speța I-a [359]. Măsurătorile prin raze x
SI

şi difracție de neutroni evidenţiază că la această, tranziţie nu apar modi-

ficări structurale ci numai o schimbare cu 0,3% a parametrului de reţea,
IA

însoţită de o modificare a ordinei magnetice. Rezistivitatea, și modulul

Young diferă prin 10—20%, la. temperaturi mai mici și respectiv mai:
mari ca, cea de tranziţie. În. acord cu o sugestie a lui Kittel [340] această
U

comportare se datorește unei inversări a energiei de schimb, la o anumită

„valoare a parametrului de rețea. Majoritatea rezultatelor experimentale au
BC

tost arializate de acest model. Calculele efectuate [339, 341] evidenţiază

N

! | 277
 însă că modelul nu concordă cu daiiele experimentale. Se pare că la aceas-
tă tranziţie un rol important îl are entropia; sistemului [339, 342 —344.].
Aliajele Fes Sb (0,08 ss5 <<0,038) sînt antiferomagnetice [345].

RY
VIII. 13.3. Compuşii antiferomagnetici ai pămînturilor rare

RA
„Studiile întreprinse în ultimii ani asupra aliajelor pămînturilor raze
au evidenţiat că un număr însemnat; de compuși sînt ordonaţi antifero-
magnetic. Am analizat în paragratul VIII. 10.2 cazul unor compuși avînd.

LIB
structură de tip OsCl. Vom exemplifica, în cele ce urmează expunerea, şi,
cu alţi compuşi ai pămiînturilor rare care prezintă ordine antiferomagnetică.
Date de sinteză asupra acestor aliaje pot; îi găsite în lucrările lui Taylor
“ [346] și Wallace [347]. . . . a e

TY
| "În tabelul VIII. 8 prezentăm datele pentru 4 grupe de compuși avînd.
“structura DyAl, AuCus, ALNi și CeCu, care sînt fie antiferomagnetici fie
prezintă o tranziţie de tip metamagnetic. |

SI
e f _

VIII. 13.4. .Compuşi antiteromagnetici ai uraniului N

R
NI . Compuşii uraniului “pot de asemenea, să, aibă,
o structură
VE antifero-
magnetică. Unele sisteme avînd structura, de tip NaCl sînt prezentate în.
[tabelul VIII. 9. E i p - |
NI
€ , .

7
TABELUL; VIII. Ss.
LU

pi „ Exemple de compuşi ai pămînturilor rare prezentind ordine antiferomagnețică

Date din măsurători ". Date obţinute din

„ " paramagnetice domeniul
'de ordine
" Compusul| Structura —— — 7 -| . Bibliogratie
RA

- le 9p. Mor Ta =
(un) (K) (hp) (K)_
PrAl CeAl 2,58 11,1 |. | 20; 19 | .[348—2350]
NT

+, NQAI IDyAL "9,52: —4,13 | 29;25 [348—350]

GdAl. . |DyALl-. | '8,15 „64 | 42 (348, 351, 352]
TbAl DyAl 10,0 „10 ă 72. [348, 351, 352]
CE

NdIng AuCus 3,62 —17 Da 7 [353]

SmIna :. |AuCua - a Ț 16 | [353]
Gdln, * -lAuCu, | 8,20 —85 e 45, [353]
Tblna AuCus 10,05 —62 | 36 [353]
Dylna „|AuCus . 10,78. —35 | 23 [353]
/

„Holna |AuCus 10,65 - —18 | 11 [353].

“Erlna AuCuz 9,75 E —10 o 6 [353]
SI

GANi, . [ALNi |. 8,10 „| 9". 60 |compuşice |'100 [354] -

Tb„Ni ALNi 1 10,0 .. —5 prezintă "62 -
IA

DysNi |AlNi | 10,6 29 . |tranziţie 35

„> HOaNi ANI . 11,1. „..—6 Imetamagneti-l 20
ENI |ALNI 9,8. —5 că -9
U

CeZng CeCus 2,4. 24 ?

„* EuZna, -|CeCuz 8,22 - 45. 23; 20 | [355—357]
GdZna. |CeCuz 8,48 . DO. - “| 68 y
BC

" TbZuna. |CeCuz 9, 62 58 „| 55 a

YbZn, CeCu, |; 9,71 26 | 12

278
 TABELUL VIII.9
Exemple de compuși antiieromagnetiei ai uraniului
avînd structuri cristalină de tip NaCl

RY
Compusul Ia 0 " Bibliografie
(R) (IS)

RA
UP 193. 1-3 [358]
UAs . | 182 32| [359,360]

LIB
USb : 213 95, | [359]
UBi 200 115 [361] i

VIII. 18,5. Antiferomagneţi amorti

TY
'“Shinkel şi Rathenau '[362] au studiat susceptivitatea magnetică a
sticlelor K,0—B.0, conținînd pină la 45% MnO. Inversul sugeceptivităţii

SI
la aceste sticle, la temperaturi ridicate, urmează o relaţie de tip Curie-
Weiss, valorile 0, fiind negative. La temperaturi joase aceasta diferă de com-

ER
portarea tipică evidenţiată la materiale cristaline antiferomagnetice.
Inversul susceptivităţii magnetice în loc să crească sau să devină constant
sub 7, continuă să scadă şi se.apropie de zero pe măsură ce temperatura
-
IV
scade.
S-au sugerat; diferite modele în scopul justificării acestei comportări.
Simpson [363] a propus un model de cîmp molecular plecînd do la premiza
UN

' că în materialul amorf nu există o corelaţie între spinii ionilor magnetici

vecini şi deci sînt ioni ce nu au vecini magnetici. Acest model descrie
curbura spre axa temperaturilor a inversului susceptivităţii magnetice,
"pe măsură ce temperatura descrește, cit şi scăderea valorilor 7, ale ma-
AL

terialelor amorfe. Modelul concordă în parte cu datele magnetice eviden-

țiate la straturile subțiri Y-Fe oxidate [364] şi sticle ale elementelor de
tranziţie 3d în matrice de P20s [365—367]. Alt model [368] ia în consi-
R

derare natura amorfă a materialului în modul de distribuţie a interacţiilor

de schimb. O altă dezvoltare a modelului Heisenberg a fost; propusă de
NT

Hasegawa [369] care însumează interacţiilo după vecinii de ordinul unu

şi ordinul doi. Depinzind de lărgimea, distribuţiei relative a celor două
mai
interacţii, susceptivitatea paralelă care descreşte sub 7, poate îi
materialului cristalin, iar
CE

mare, egală sau mai mică cu cea corespunzînd

susceptivitatea perpendiculară, este constantă sub Za. Acest model con-
cordă, cu rezultatele obţinute în cazul aliajelor amorfe Mn—P—0C deşi
sistem prezintă complicaţii ca urmare a prezenţei unor faze mag-
| acest
+ netice [370]. . | i
/

Adăugarea componentei feromagnetice la susceptivitatea totală,

SI

determină curbura spre axa temperaturilor a susceptivităţii. reciproce,

sub 2 şi apropierea, de zero la 7 = 0 K [363, de366]. Totuși dacă 1 = 0 E
IA

inversul susceptivităţi i magnetice Ia, aliajele X—Fe oxidate și a sticle-

„lor FeO—Fe,0,—P20s [366] depinde ușor de temperatură.
Comportarea magnetică a sticlelor MnO—P.0s; [371] este justifi-
U

cată considerind ionii Mn2+ cuplaţi antiferomagnetic, 10ni care prezintă

interacţii de schimb negative cu 1, 2 sau 3 vecini cît şi ioni izolaţi Mn** care
BC

de schimb
prezintă interacţii de schimb slabe. Ionii care prezintă interacții
'
.
279
 mici i condue la o: curbură spre axa temperaturilor a inversultăi susceptivi-
tății magnetice la temperaturi joase. Izotermele de magnetizare JI== UA) Y
prezintă, o curbură spre axa cîmpurilor, iar magnetizairea, creşte pe: măsură.

RY
33 ce temperatura, descreeşte la 1,73 K. Sub această temperatură magneti-
zarea, devine ușor dependentă de temperatură şi curbele M = Ş(H) aproape
se suprapun. “Rezultatele sînt interpretate consideiind un hamiltonian.
- de tip Heisenberg. Ordine de tip mictomagnetie s-au observat de aseme-

RA
nea în sticle magnetice [372—374]. Adesea în descrierea, comportării
magnetice a acestor sticle se folosește termenul de speromagnetism [375].
Acesta; reprezintă un tip de ordine derivată, din cea feromagnetică respec-

LIB
tiv antiferomagnetică, şi apare în cazul cînd interacţiile de schimb . sînt.
distribuite iîn jurul valorii de zero: atit pozitiv, cît şi negativ,

TY
BELIOGRAFE |

SI
; NEL, nn. de Ph, - 7, G4 (1982). Ma
reprnoperiri

: NEEL, Ann. de Phys., 5, 232 (1936); C.R.:Acad. Sci. Paris, 203, 304 090)

R
op eapobrh

„NEEL, Ann. de Phys., (12),.3, 137, (1948). ...

HuriEN, Proc. Amst. Acad, Sci.,. 39,. 190 (1936).'
VE
. BIZETTE, Ann. de Phys.,! 1, 316 (1946). |
-G. SuuLL, JI. S. SMART, ” Phys. Rev., '76, '1256 (1949); -
„G. Sau, W.A. Sraausea, E.0.. Wolan, Phys. Rev a3; 333 as). :
F. BERTAUT, JI. Phys., 32, C1—462 971)... |
NI
4

FE. BERTAUT, Ann. Phys., 7, 203 (1972). E - e i Da

A. Enicasox, Phys. Rev.; 90, 779 (1953). Ai E AN
„A. KRAMERS, . Physica,.1, 182 (1934). . o e De
LU

WV, ANDERSON; Phys. Rev., 73, 705 (1950). LA pi

PPPNNOPRAPORPPInO

NAGAMIYA, K. YosrIpA, R. KuBo, Adv. Phys., 4, i (1955); o | e DR

H.. VAN VLECK, J. Phys. Rad., 12, 262 (1951), | Aa
RR PR

'B. GoopenouvGH, Magnetism. and Chemicăl Bond, Interscience Publishers, 1968,

H: VAN VLrcEk, J. Chem. Phys,, 9, 85 (1941). i.i Mi ai - -
RA

S. Smanr, Phys. Rev., 86, 968 (1952).: | (i aa .

ze EEr pp

Ten Haan, M. E. -LINES, Phil, “Trans. Roy. Soc., A25%, 521. (1962). A
A. Tanrn-KUHEU, H. B. CALLEN, H. JARRET, J,. Phys., Chem. Sol, 27, 2 3 (1966).
19 IND N IND IND IND a RR

B.. LIDIARD,- Rept. Prosr. Phys., 25, 441 (1962). Ă N a a

NT

„ BIzETTE, B. Tsar; C.R. Acad. Sci. Paris, 238,11575 (1954). - RR a

„. BIzETTE, C. Souine, T. Tsar,. C.R. Acad. Sci. Paris, 207, 4493 (sto): Se i
„W. MILLAR, J. Amer. Chem. Soc.; 50, 1875.(1929). ...-- Sa Sie
W, ANDERSON, Phys. Rev., 86, 694 (1952), ...
CE

„ S.. Smanr,. Effective Field Theories of Magnetism, Saunders; - Philadelphia, 1966.

„ Ocucur, Progr. Theor. Phys., 13, „148 (1955). N
„ Referinţă [24] p. 89—92. - + 3
ED
DON N

„JI. C: Frsunen J. Phys. Chem.. Sol., 10,4 (1959).

DOI

„H. L. Davis, Phys. Rev.,.1 120, 789 (1960).

/

„P. W. KASTELEIIN, J. VAN ICRANENDONIE, Pisica, 22, 317 (1956).

„R. KuBo, Phys. Rev., 87, 568 (1952). -.
SI
“o w
= O

7
„. |. NEGovETIC, 'J. KONSTANTINOVIC, Sol. St. Com., 13, 249 (1973); e
P. HeLren, G. B. BENEDEK, -Phys. Rev. Lett: 8, 428 (1962). ma ae
32. YIN-YUAN Lai, Phys. Rev.,- 8%, 721 (1951). o îi |
IA

33. G. S. RusnpnookE, P. J. Woop, Mol. Phys., 409 (1963). ” Ie

„A.A DANIELIAN, K. W. H. SrEvENS, Proc. Roy. e B170, 326 a957).: IE a
=>
o

„H. BETHE, Z. Puysrk, 71, 205 (1931). . a

L . HULTREN, Arkiv. Mat. Astron. Fyzik., 26A, 1 (1938).
U BASS
- CA 09 e

G. HetLER, H,. A. IKRAMERS, Proc. Roy. Acad. Sci. Amsterdam, 37, 378 (1934).
A HERPIS, Theorie du M agnetism Biblioteque des Sciences et Techniques Nucleaires, Paris,
BC

1968. NE
39, J.. VAN IERANENDONE, JI. H. VAN: Vuecrc;, Rev. Mod. Ps - 30, 1 (1958).

200
 40, „ ISEFFER, Handbuch der Physik, Band NVIIIP2, Springer, Verlag, 1966.
41, „GG. SuuULu, M. K. WiuuiNsoN, Rev. Mod. Phys., 25, 100 (1953),
42,
zuzw: ZBOARA ; P.. SINra, Leclure presented at International Course Trieste, 1972.

RY
: S, Kouver, I.. Bnooxs, Lee Ret, 198, Harvard University 1957, citat de [11].
44, „Pre, J. Phys. Chem. Sol., 25, 433 (1974).
45, 1. BONrFANTE, B. HENNION, E. Nos G. Pepy, Sol. St. Com., 10, 553 (1972),
46, „ Konor, Y. IsnIxAwA, Y. ENpon, Sol. St. Com., 11, 391 (1972).
47; „ FE. Coruins, V. K.. ToNDoON, W. J.. L. Buvens, Int. J. Mag., 4, 17 (1978),

RA
48, + HENNION, F. MoussA, Ann. -Phys., 7, 233 (1972).
49, . HUTcuInNGs, E. J. SAMUELSEN, Si Rev., BG, 34417 (1972),
-50. SAnuURAI, W. J, Bnuvens, R.A. CowLey, C. DoLLING, Phys. Pev., 167, 510 (1968).
51. „E. Lines, Phys. Rev., 139, A1304 (1965).

LIB
RE:

52, „E. Lines, Phys. Rev., 195, A1336 (1964). -

-33, V. TyaBinov, Ukr. Mat. Zh., 11, 287 (050).
94. „B. CALLEN, Phys..Rev., 120, 890 (1963).
DEPEE

55, „.H. SwENDSEN, Phys. Rev., 811, 1925 (1975).

56. + Bocu, Teză, Universitatea Paris, No. 5376, 1965, J. Appl. Phys. - a, 1151 (1963),

TY
57, . Ocucar, A. HoNMA, J. Appl. Phys., 24%, 1153 (1963).
58, „ M. RICUARDS, Phys., Rev. Lett., 27, 1800 (1971),
59, A.. ScaLes, H. A. Genscu, Phys. Rev. Lett., 28, 917 (1972). ă
; 60, Konnpo, I. YAMAJII, Progr. Theor, Phys., 47, 807 (1972).

SI
„51. A. Scarrs, H. A. Genscir, J. Stat. Phys., 7, 95 (1973). N
RN

-62, „ Fusu, Progr, Fheor. Phys., 51, 1283 (1974).

-63, “ ISATSURA, IF. MATSUBARA, Phys. Leit., 3GA, 97 (1971).

ER
64. C. Jones, $. F. Epwanps, J. Phys., CA, 1194 (1971). i SI;
65. F. Osponnr, J. Phys., CA, 2929 (1971). :
POPE

66. J. Bareo și colab., J. Appl,. Phys., 44, 1207 (1970). 4

67, A. Tanun-KueLr,- Phys. Rev., BG, 2826 (1972). |
WaLnEn,; B. C. CHAMBERS, D. Hone, E. CALLEN, Phys. Rev., B5 1144 (1972).
IV
'68. R.
69. E, FISHER, Proc. Roy. Soc., A254, 66 (1960). a
SE

'70. Sxozr, Progr. Theor. Phys., să. „189 (1965).

- Sxozi, S$. MIVAZIMA, Proar. 'Theor. Phys., 36, 1083 (1966),
UN

Ti.
rearronseranrpnnmnoznaroai4avar

22. „ MASHIYAMA, S. Nana, Phys. Rev., B7, 3119 (1973).

23. P. LANDAU, B. E: KeEeN, B. SCIINEIDER, W. P. WoLFr, Phys. Rev, Ba, 2310 (1971).
74, P. Wor, B. ScunBIDER, D. P. LANDAU, B. E. .KEEN, Phys., Rev,, BD, 4472 (4972).
"2, “G..B. Gannirr, J. Chem. Phys., 19, 1151 (1951).
"76, IKANAAORI, . Progr. Theor. Phys., 95, 16 (1966).
AL

77. „ MorizuRr, J. Phys., Soc. Jap., 14, 759 (1959).

78, , XAMADA, 'J. IXANAMORI, Progr. Theor. Phys., 38, 541 (1967).
79. „ Bripaux, P., Cannaga, B. VIvET, J. Phys. Chem. Sol,, 20, 2453 (1979).
-80. “Dom, R. B. Porrs, Proc. Roy. Soc., A210, 125 (1951).
R

81. Fax, F. Y. Wu, Phys. Rev., 179, 560 (1969). j

(1973), ,
92, Karsuna, A, NARITA, Prosr. Theor. Phys., 50, 1426
NT

83. Honrcucar, T. MoRITA,. Phys. Lett., A4l, 9 (1972).

84, IKATSURA, S, FUIIMORI, J. Phys., C7, 2506 (1974).
85. N, RAO, Y. L. Wans, J. Phys. Chem. Sol., 35, 699 (1974).
36. . REATTO, Phys. Rev., DS, 204 (1972). |
CE

87, . BIzETTE, J. Phys. Rad., 12, 161:(1951). .

88. . SenBER, Phys.. Rev., 45, 461 (1934).
89. C. Saren, Quarterly Progress Report MIT, Iulie 15,. 1 și Octombrie 15, 1 (1953).
90. W. PRATT, Quarterly Progress Report MIT, Iulie 15, 27.şi octombrie 28 (1953).
9, YAMASNITA, J. Phys: Soc. Jap., 9, 339 (1954).
/

92. .ZexeR, Phys. Rev. 92, 403 (1951).

93. "WI. ANDERSON, şi colab. „, citat în lucrarea [12].:
SI

94. „ PAULING, J. Phys. Chem:, 1, 280 (1933).

|
- 95. „ Sumizu, Progr. Thcor. Phys., 8, 416 (1952).
I.L. Calais,
96, + Brocr, L. JANSEN, în Quantum Science Methods and Structure, Editori
IA

p. 123;
. Goscinski, J. Linderbergen şi Y. Ohrn, Plenum Press, New York, 1976,
+ JANSEN, R. Broci, Physica, 2G—388D, 1012 (1977);
. JANSEN, R. Boc; Angew Chem. Int. Eng. Ed. 16, 2941 (1966).
97. „ VW. ANDERSON, Phys. Rev., 115, 2 (1959).
U

Sun, "Academic Press New York, 1963,

98. + HENRRING in Fiul agnetism, Ed. G.T. RAno şi HI.
sos

“Vol. II B,p.
BC

Voesbss A. KARPENko în Encyclopedia of Physics, Ed. S. Fligge, Springer,

99. s..v.
Berlin, 1968, Vol. XVINIȚA (Magnetism), p. 265.
7
281
 100. S. MernrEssEr, D. C. Mattis, ib&p. 389.
101. D. J. NEwMAN, Physica, 86—88 B, 1018 (1977).
102, C. vAN KALKEREN, W. W. ScumMIDT, R. BLock, "Physica, 975, 315 (1979).

RY
103. P. W, AnbEeasoN in Solid State Plu ysics, Ed. F. Seitz, D. Turnbull, Academic Press,
New York, 1963, vol. 14,p. 99. . V

104. J. M. Bacxen, Rep. Progr. Phys., 9%, 109 (1971),

105.'R.J. Euior, M. F. Tnonpe, J. Appl. Phys., 39, 802 (1968).

RA
_106. G. M. CorpLann, D. J. NEWMAN, J. Phys., C, Solid State Phys., 5, 3253 (1972).
'107, P. M. Levy în Magnetic Ozides, Ed. D.J. Craik, Wiley, London 1975, p. 181.
108. IK. H. J. SreveRs, Phys. Repts,, 24, 1 (1976). ş
109. N. FucurkAMI, J. Phys. Soc. Japan, 28, 871 (1970). ” Su
—
110. N. L. Huanxe, R. OnBacu, Phys. Rev., 15%, 487 (1967). . gi a

LIB
111,N. L.: HuANG, Phys. Rev., 157, 378 (1967) ; 164, 636 (1967). a
112, L. F. MATTHEISS, Phys. Rev., B2, 3918 (1970). .
113. D. J. NEwmMAN, J. Phys. C: Soia: State Phys., 6, 2203 (1973). | e
114D. JI. NEewMAN, B. F. LAv, J..Phys., C., Solid State Phys., 7, 2283 (1974)...
115; D. J. Newman, J. Phys., GC... Solid State Phys., 5, "1089 (1972). IE

TY
116. S. FREEMAN, Phys. Rev., B7, 3960 (1973).
117. D. I. NEWMAN, Adv. Phys., 20, 197 (1971).
118. L, JI. DE Joncu, B. Bock, Physica, 79B, 568 (1975).
119. K. N. SrmrvASTAvA, V. JACCARINO, Phys. Rev., D13, 299 (1976).

SI
120. B. BLEANEY, 4. D. Bowens, Proc. 'Roy. Soc. London, A214, 4511 (4952).
121, D. J. Honsson, Progr.. Înorg. Chem., 19, 173 (1975).
"192, E. SINN, Coord. Chem. Rev., 8, 313 (1970). .

R
123. R. L. MARTIN, în New Pathways in Inorganie Chemistry, Ed. E. Enswonzir ctal, Caribridge
Univ. Press, London, 1968, p. 175. VE
„194. R., W. JoruAm, $. F. KETTLE, J. A. MARKS, J. Chem. Soc. Dalton, 428 (1972).
125. P „JI. Hay, JI. C. THIBEAULT, FR. HOFFMANN, J. Am. Chem. Soc., 94, 4884 (1975).
126. 0. IKAuN, B. Bniar, J. Chem. Soc. Faraday II, 22, 268.şi 1441 (1976).
127. M. A. RUDERMAN, C. KITrEL, Phys.'Rev., 96, 99 (1954). | i -
NI
T. Sasuva, Progr. Theor. Phys., î6, 45 (1956).
IX, YosnIDA, Phys.. Revi, 106, 893 (1957)... Pa
128.:J. SAxuURAI şi colab., J. Phys. Chem. Sol., 3%, 1305 (1973). -
LU

129. K, SexIzAwA, IS. YAMROCHI, J. Phys. Soc. Japan, 21, 684 (1966). | |
130. G. T. ALFIERI, E. BANKS, IK. KANEMATSU, J. App. Phys., 37, 1254 (1966). :
131. H. W. DE WUx,K. H.J. Buscuow,A. M. VAN DIEPEN, Phys. Stat. Sol. 30, 739 (1968).
132. JI. PIERRE, Sol. St.. "Com., 7, 16 (1969).
133. E, Bunzo, |. Unsu, J. Preanne, Phys. Stat. Sol. b), 31, 463 (1972).
RA

134.' M.M.. BELARHOVSKY, J. Piennr; D. K. Ray, Phys. Rev., B5, 939 (1972)..
135. Y, SuIMADA, H. HackEeR, Phys.- Stat. Sol. (b), 53, 501 (1972).
136. L. Coniss, J. Hasrinas, R. Werss, Phys. Rev. Lett., 3,211 (1959).
137, V. N. Bixov, V. S. GoLovkIN, N. V. AGEEV, V, A. LEVDIK,
Ss. 1. VInoGRADEV, Dokl. Acad.: Nauk, SSSR, 128, 1153 (1959).
NT

138. G. 2. Bacon, Acta. Cryst., 14, 823 (1961). -

139. G. SHaIRANE, W. J. TAREI, J. Phys. Soc. Jap., 17, Supl. B— 1, 35 (1962).
"140. P. J. Baown, C. WILRINSON, J. B. FORSYTII,, R. NATIIANS, Proc. Phys. Soc. (London)
CE

85, 1185 (1965).

141, S. ASANO, J. YAMASIUITA, Progr. “Theor, Phys., 19, 373 (1973).
142. S. AsaAnxo, J. YAmAsBITA, J. Phys. Soc. Jap., 23, 714 (1967):
143. S. AsANO, J. YAMASHITA, .J. Phys. Soc. Jap. „, 31, 1000 (1971). -
144, Y. IsnrcAwWA, The Science Reports of the TOhoku University, Vol. VIII, 152 0975).
W. OvERHAUSER, Phys: Rev., 128, 1437 (1962).
/

145. A.
146. V. Ceraa, N. D. MERMIN, Phys. Rev., 140, A839 (1965). . - a
SI

147. D. R. PENN, Phys. Rev., 142, 350 (1966).

148. W. M. Lomen, Proc. Phys. Soc. 80, 489 (1962). | E
149. 'T. L. Loucks, Phys. Rev., 139, A1181 (1965). Cp
IA

m
J. A. Mancus, J. Appl. Phys.: 37, 1262 (1966). | ;
150..J. GRAEBNER,
151. A. ARROTT, S. A. WERNER, [H. KENDRIE, Phys. Rev. Lett., 14, 1022 (1965).
E. O. WoLLAN,. W. C. IKOFHLER, J. W. CABLE, Pays, Rev., 127,
152."*M. K. WILKINSON,
„2080 (1962).
U

153. W. KonLeR,R. M. Moox, A. L. TREGO, A. R. MACKINTOSI, Phys. Rev. 151, 405 (1966).
154, W, Young, J. Phys., E5,- 2343, (1975).
BC

155. JI. C. SLATER, Phys. Rev., 82, 538 (1951). -

156. T. MATSUBARA, Proc. Int. ci, Theor. Phys., Kyoto, 1973.
157, J, Drs CLoISEAUS, J.. Phys. Rad., 20, „606 și 751 (1959).
'

'292
 158. P. A. IeooEens, P. C. MARTIN, Phys. Rev., 143, 245 (1966).
159. M. J. Monnis, J. F. CoRNwELr, J. Phys., CI, 1145 (1968).
„160. A. 5. Banxen, B. |. IIALPERIN, T. M. Dice, Phys. Rev. Lett, 20, 384 (1968).
161.

RY
îi 29), Rice, A. $. Banken, B. IL. HALPERIN, D. B. MeWiran, JI. Appl. Phys., 40, 1337
1969
162. S. BARKER, J. A. DI7ZENBERGER, Phys, Rev., BI, 4378 (1970).
163. „ “RAT, J. CALLAWwAY, Phys. Rev., D8, 5398 (1973).
pop pareruugrep

164. B. SoxoLorr, Phys. Rev., 185, 770 (1969).

RA
165. „H. Laiu, Phys. Rev., B2, 2664 (1970).
166, E. A. Frsuen, J. Phys. C, 4 2695 (1971).
167.. E. A. Fisuen, J. Phys. IE,2, 806 (1972).
168. . Hamacuciir, E, O. WoLLAN, W. C, KoruLen, Phys. Rev. 138, A737 (1965).

LIB
169. B. Morven, A. L. Tneco, A, R,. MACEINTOSIUI, Sol. St. Com,, 3, 137 (1965).
170. J. BasTow, Proc. Phys. Soc., 08, 935 (1966). |
17. M. Fanicov, D. BR. PENN, Phys. Rev,, 150, 476 (1967). iii
172. MorizukI, A. IXOTANI, T. NAGAMIYA, J. Appl. Phys., 39, 1098 (1968),
173, SuIBATANI, K, MoTIZUKT, TI, NAGAMIYA, Phys. Rev., i 17, 984 (1969).
IKoTANI, J. Phys. Soc. Jap., 29, 93 (1970).

TY
174. IROTANI, J. Phys. Soc. Jap., 36, 103 (1974).
17%, IS. Sinna și colab., Phys. Rev, Lett., 23, 311 (1969).
176. ALs-NIELSEN, O. W. Dieraicu, Phys. Rev, Lett., 22, 290 (1969).
177. C. Fuercuen, J. Phys., FI, 177 (1971);

SI
prnnonăoi

178. GILLAN, J. Phys., FO, 1874 (1973).

1729. . Exnori, Y. ISrrIRAWA, J. Phys. Soc. Jap., 30, 1614 (1971).
180, I2. Bacon și colab., Proc. Roy. Soc., A241, 223 (1957). ! /

ER
181. C. ABnanamMs şi colab., Phys. Rev.; 127, 2052 (1962).
182. . HEINIGER,. Phys. Iondens. Materie, 5, 285 (1966), E .
183. „ HuBBanv, Proc. Roy. Soc., A2146, 238 (1963).
154. . FHeRRING,: în Magnelism vol. 1V, Ea. GT. Rado EI. - Suhl, Academic Press, 1966,
IV
273. sa
185, „ NAGAOEA, Phys. Roev., 147, 392 (1966).
"186. B. SoxoLorr, Phys. Rev., I2, 3707 (1970).
UN

1187. G. Canoy, G. KemENY, Phys. Rev., 124%, 150 (1971).

AD

"188. W.: Laxcen, M. Piscu, D. MATTIS, Phys. Rev. Lelt., 23, 1448 (1969) şi crata îh Phys,
Rev. Lett., 24, 635 (1970).
189. „R. PENN, Phys, Lett., GA, 509 (1968).
190. C. -Hewsox, U. LINDNER, Phys. St. Sol..(b), 42, 4185 (1970),
AL

191, “A! Bani, T. A. KAPLAN, Phys. Lett., 334, 400 (1970).

enopae

192, JI. JELLITO, Z. NATURE., 27u, 1394 (1972).

193. MENHROTRA, K. $. VISWANATIIAN, Phys. Rev., DZ, 559 (1973).
194. „ Anar, Phys..Rev., D4, 216 (1971). a
R

„195. „ LINDNER, A. C. LIEwWSOX, Phys. St. Sol. (b), 62, 603 (1971).
196. M. Roru, Phys. Rev. - 184, 451 (1969).
NT

197, „ BRANDT, Z. Physik, 252, 320 (1972).

SE

198, I. S. Jacons, P. E. LAWRENCE, Phys, Hev,, 164, 866 (1967),

199, vezi JI, BECQUEREL, Le „Magnelisme, Institut Internaţional de Cooperation Intellectuelle,
CNRS, Paris 1940, p. 97.
CE

200. JI. BECQUEREL, J. de Physiquc, 10, 10 (1939). _

201, L. NEEL, Les clectrons dans les milauz, R. Stoops, Brussels 1955, p. 251;
L. NteL, C.R. Acad. Sci. Paris, 242, 1549 (1956). |
L. NkEeL, Nuovo Cimento (Suppl), 6, 9:12 (1957). - L
202, C., J. Gonren, Î. VAN PESKI-ÎINBERGEN, Physica, 22, 273 (1956).
203. A. Io, K. Oxo, J. Phys. Soc. Jap., 20, 784 (1965).
/

„204, C. Srann, F. BIrTEn,A. R. ISAUFEMANN, Phys. Rev., 58, 977 (19410).

"205, H.' Brzerre, C. TERRIER, B. TSar, C.R. Acad. Sci. Paris, 243, 895 (1956).
SI

206. A. A. SanrvorvaLov și colab., IETF, 54, 1341: (1968).

207. A „1. MITSER, A. S$. Noskov, N, P. IKoLMAKOvA, Phys. Stat. Sol., 41, 801 (1970).
IA

208. L .„ HOLMES, M. SCHREIBER, J]. App. Phys., Y7, 968 (1966).

209, G . Buscu și colab., rs, „ Lett., 6, 79 (1963).
210, G . Buscu, O. Voar,Li. IluruiGEn, Phys. Lett., 15, 301 (1965),
211. G. Buscu, P. Scuwon, O. Vooar, Phys. Lett., 2, 636 (1966).
U

„210, G.'Puscrr,. J. Appl. Phys., 28, 1386 (1967).

213, A, Nanarir, Phys, Rev., 139, A1221 (1965).
214,
BC

S. Jacons, P. E. LAwRENCE, JI. Appl. Phys., 35, 994 (1960-1).

215, EI. CuurARa, T. SINODA, S. SERI, J. Phys. Soc, Jap., 15, 1888 (1961).
_
.

«283
 216. L. Homes, M. Scunienrn, Phys. Rev., 167, 149 (1968).
217. 1. S$. Jacons, JI, Appl. Phys., 3%, 1106 (1963),
218. P. F.. Boxcens, U. ENz, Sol. St..Commun, 4%, 153 (1966).

RY
219. J. L. FERON și colab., Les Elemenis des Terres Rares, Vol, L Edit. CNRS, p. 75, 1970;.
220. E. Bunzo, Rev. “Roum. Phys., 15, 573 (1970).
221, .J. KANAMORI, Progr.. Theor. Phys., 20, 89 (1958). ....
222. S. Yomosa, J. Phys: Soc. Jap.,.15, 1068 (1960). II a |
223. BR. Hear, Proc, Phys. Soc., 80, 248 (1962). a

RA
224. K. Ono, A. 170, T. Fuxira, J. Phys: Soc. Jap., 19, 2119 (1964). Ra
„225. J. W. Srour, C. L. BaAxpT, C. Taaee, Proc. of Ixth Int, Conf. on. Low. Temperalure
"Physics, Columbus, Ohio, Plenum Press, 1965, p..887. _.: î. |
226. A. 1. Mrrsek, Phys. Stat. Sol. (b), 59, 309 (1973) „și reterinţele,.

LIB
227; K. TomeA, F. Tori, G. Gainen, Phys. Stat. Sol., 22, K 11 (1967)..
228. W. L. Roru, Phys. Rev., 110, 1333 (1958); 111, 722 (1958). x
229. M. E=FINE, F. B. Kocu, J. Appl. Phys., 39, 2478 (4968). ă
_230. L. W..Roru, Acta.. Cryst.,. 13, 140 (1960)... - aa Ra ă
231. B. vAN LAAR, Phys. Rev., A138, 584 (1965). Do

TY
232,, B. vAN .LAAR, J. SCHWEIZER, -R. LEMAIRE, Phys,. Rev., 141, 538 (2966),
_233,. tă NAGAMIYA,. Se Sarro, Y. SHIMOMURA, E, "Ucurna, J. Phys. Soc, ap 20, 1985 *
- (1965), LL să
234, D.C, KHAN, R. A. ERICKSON, „Phys, Rov., BI, 2043 90).

SI
235, J. R. Sinca, Phys. Rev., 104, 929 (1956).: | Sr
236. D. E. Cox, IEEE Trans. Magn. MAG. 9, 161 (1972). E Ia
'237..B. F.. BeRTAUT, Acta.. Cryst., A24, 217 (1968). : Di

R
238. W. L, Roru, G. A. SLack, J. Appl. Phys., 31, 325$S (1961). :
239. H. A. ALPERIN, J: Appl. Phys., 31; 345 (4960); JI. Phys, Soc. Jap., 17, Supa 33;
12
240, C.
(1962).
H. LA BLANCILETAIS, J. Phys. Rad., 12, „765, t957)..
VE
241. 'Y. SHIMOMURA, |. TSUBOKAWA, J. Phys. Soc. Jap.s 9, 19 (1954). |
242. N. PeRanIs, F. KEM, C..R. Acad. Sci. Paris, D269, 281 (1969). ”
243, P. W. PaLuBERG, R. E. DE WAMES, L. A. VREDEVAL, Phys. Rev. Lett. 21, „682 (i)
NI

244. R. LINDSAY, Phys. Rev.,. 84, 569, (1951). i Da

245. T. A. MAMEDpov, Fiz.. Met. Met. 26, 178 (1968). -
246, A. N. Coone, K.-A. GEHRING, R, LAZENBY, Proc. Phys. “Soc. 35, 967. (1965).
LU

247. JI. W, CABLE, M. F. WiLkINsoN, E. O: WoLuAN, Phys. Rev.; 118, 950 Ad

248. J. W.. Srour, B. C. Cuisuom,'J. Phys. Soc. Jap., 17, Suppi. BI, 522, (1962).
249. A. YosnrmoRi, J. Phys. Soc. Jap., 14, 807, (1959). | Mo
-250.. R. A. Enrcksox, Phys. Rev., 85, 745.(1952). e RI e
RA

251, JI. A. GoNzaLo, D. E. Cox Ann. Fiz., 66, 407 (1970). aa

252, M. Yuzuni, M. YAMADA, J.-Phys. Soc. Jap., 15, 1845 (1960).
fi Le HoLLAN, Ann. Chim., 1, 437 (1966).
o EH WATTANABE, Y. NARAGAWA: IX. SATo,J. Phys. Soc. Jap. 20, 2244 (1965).
1253, E. 0. WoLLan, W. C. IoruLea, M. I€. WILEINSON, Phys, Rev., 110, 638 (1958).
NT

254. W.'J. pr “Haas, B. HI. Scuuurz, J. IKooruaas, Physica, 7, 57 (1940). -

„255, M. K. WVILEINSOR, JI. W. CaBre, -E. O. WoLLAN, W, C. „KoEHLER,. Phys, Rev., 115,
| „497 (1959), : . ' |
„256. H. BIzEaTre, C. TERRIER, B. TsAz, CR. “Acad, Sci. Paris, 245, 507 (1957).
CE

'257. H. BizerrE, C. TERRIER, B. Isar, C.R. Acad. Sci, Paris,. 216, 251 (1958).
258. 1. TsunoRawa; JI. Phys. Soc. Jap., 14, 196 (1959). |
1: 259. I. TsuBokAwa, J. Phys. Soc.'Jap., 15, 2109 (1960)..
260. J. W. Canrr, M..K. AV nicinso;, E. 0. WOLLAN,. w. G corner, ay “Rev. 125,
1860 (1962). . -
/

261. H. BrzErrE şi colab... Phys. Rad., 20, 421 (1959).

L. G. VAN UITERT și colab. J. Appl. Phys.,.36, 1029 „(1965);
SI

262. R. B. Munnay, Phys. Rev., 128,:1570 (1962);

_R.B. MuRRAY, L. D. RoBeRTs, Phys. Rev., 100, 1067 (1955). „- |
Soc. Jap., 11, 1083 4956).
IA

263; T. HIRONE,. S. MAEDA, 1. TsuBoxAwA, N. Teora, JI. Phys.

'264. F. LoTGERING, E. GoRTER, J. Phys. Chem. Sol., 3, 238 (1957).
265. A. 1. Snow, Rev. Mod: Phys., 25, 127 (1953). o
266. R. WENDLING, J. Wucien, C. R. Acad. Sci, Paris, 259, 2691 (1960). .
U

267. W. JI. TakEr, D. E. Cox, G. SurRANE, Phys. Rev. 129, 2008 (0963)...
268. I&. ADacar, J. Phys. Soc. Jap. „ 16, 2187 (1961).
BC

269. H. NAGASAKI, |. WAICADAY ASTI, S. MINOMURA, J. Phys. Sac. "Jap.; 0, 2405 (1969).
270. A. ANDERSEN, Acta,' Chem. Scand. - 14, 919 (1960).
)
284 | a | ” E - Ni , E II
 |
pr | , .

271, R „BENOIT, J. Chem. Phys., 25, 119 (1955). ”

22. S S. S$. Sipuu, D. MANEGHETTI, Phys. Rev., 91, 435 (953). .
273. S S$. S. Srpnu, L. HEATON, M. H. MuELLER, J. Appl. Phys., 90, 1323 (1959).
274. 274. J J. T. Seans şi colab., J. Appl. Phys., 31, 3565 (1960).

RY
273. N. GRAZDANKINA, D.:GunrEL, JETE, 35, 907 (1958).
276. N N. KUNITOMI, Y. FHAMAGUCIIL, S, ANZAI, J. Phys., 25, 568 (1964). -
277. N N. M. SIROTA, G. I. MAKOVEȚEI, Dokl. Akad. Nauk. SSSR, 170, 1900 (1967).
278. 1. D. Wasscuen, Sol. St. Com., 3, 169 (1965). . ”

RA
279. L. M. Conuiss, N. ELLIOTT, J. M. HasrINGs, R.L. Sass, Phys. Rev,, 12, 1402 (1961). *
280. 1, 'TsUuBoRAWA, J. Phys. Soc. Jap., 11, 662 (1956); 15, 2243 (1960).
"981. K. MAsUmMoTO, T. Hrana, T. NAmMIGACul,J. Phys. Soc. Jap., 17, 1209 (1962).
282. F. M. A. Canray, Philips Res. Repts., Suppl. Nr. 10 (1968);

LIB
283. IL, TSUBORAWA, J. Phys. Soc. 'Jap., 1%, 1120 (1959).
284. D. Bacon, Usp. Piz. Naulk,, 8, 335 (1963). o
285. R. M. Bozonri, V. IMRAMER, J. Phys. Rad.,: 20, 393 (1959).
286. T. R. McGurne, M. W. Suaren, J. Appl. Phys., 39, 1130 (1968).
287. W. N. HANSEN, M. GRIFFEL, J. Chem. Phys., 30, 913 (1959).
288. E. O. WoLLan și colab., Phys. Rev., 112, 1132.(1958).

TY
289. G. K. WERTUEIM, [l. J. GUGGENHEIM, D.N.E. Buchanan, Sol. St. Com., 5, 537 (1967).
290. U. BERTELSEN, J. M. KNUDSEN, EH. Knocur, Phys. Stat. Sol., 22, 59 (1967)...
291. .R. NynoLM, BR. G. Sun, J. Chem. Sol., 3579 (1952).
292. R. Bozonru, J. NIELSEN, Phys. Rev., 110, 879 (1958).

SI
293..T. JI. MARTIN, Phys. Lett., 17, 83 (1965). A
*294. J. B. GoopENoUGHU, Phys. Rev.; 117, 1442 (1960). !
295, S. Fonen, Phys. Rev., 130, 183 (1963);! -. , ”

ER
H. SHARET, S. SHTRIEMAN, Sol. St. Com., 6, 425 (1968). ,
Neue Folge, 47, 207 (1965).
296. A. ItnxaeewosT, II. LECHERT, W. GunssEn, Z, Phys. Chem.,
297. L. :M. Conuissși colab., J. Appl. Phys., 36, 1099 (1965). E
298. L.:M. Conurss și colab., Phys. Rev., 93, 893 (1954).
IV
299. HI. 'Brzerri, BR. CHEVALIER, B. TSAr, CR. Acad, Sci. Paris, 236 2043 (1953).
300. C. Gurrraun, J. Phys. Rad., 12, 489 (1951). | ,
301. F. Monix, Phys. Rev., 79, 819 (1950). -
UN

302. L. NEL, R. PAUTHENET, C.R. Acad. Sci. Paris, 24%, 2172 (1952). =
303. S. T. Lin, J. Phys. Soc. Japan, 17, Supl. B1, 226 (1962).
304. S. Fneren și colab., Phys. Lett, 2,191 (1962). o
305. G. SurRANE, S. J. PICKART, Y. ISIIEAwA, J. Phys. Soc. Jap., 14, 1352 (1959),
306. I. YsrunAwA, S. AkIMoTO; J. Phys. Soc. Jap., 13, 1298 (1950). |
AL

307. J.. JI. Srricen, G. S. HELLER, J. Appl. Phys., 39, 13025 (1962).
308. R. J. Joen, J. Appl. Phys., 3%, 1097 (1963).: N
309. C. C. STEPHENSON, D. Smurii, J.: Chem. Phys., 49, 1818 (19418).
Y, ISHIRAWA, Y. ENDOUN, Sol. St. Com., 8, 87 (1970). . |
310. 1. Axrmrrsu,
R

S$. L. PICEART, BR. NATIIANS, Y. ISIIRAWA, J. Phys. Chem. Sol., 10, 35

311. G. SnIRANE,
1959). | |
NT

„312: $ e errrii, B. Tsar, C.R. Acad. Sci. Paris, 242, 2124 (1956);
313. G. S. Heuven şi colab., J. Appl. Phys., 34, 1033 (1963). .
,
314. G. van UITERT şi colab., J. Phys. Chem. Sol., 25, 1447 (1964).
L.
1. N. ICALINRINA,. V. N. NosTRIUkov, Sov. Phys. Sol. State., 8, 137 (1966).
315.
CE

316. R. AraknANOV, JETE, 36, 1690 (1959).

317. A. Bonovii-ROMANOV, M. P. OnLova JETF, 31, 579 (1956).
318. S. Preoxanr, Bull. Am. Phys. Soc., 5, 357 (1960).
319. D. W. Fonesren, N. C. Koox, J. Appl. Phys., 40, 1316 (1969).
320. V. C. SnrvasravA, J. Appl. Phys., âl, 1190 (1970). -.
/

321, K. Ono, A. I7o, J. Phys. Soc. ap 1 899 (1964).

322, R.A. Anxov, JETF, 39, 1481 (19600). .
Ds YounG, Physica Scripta, d, 109 (1973),
SI

3923, Ş A e H.U. A 0),

394. 'T. F. DE Youne, S. Anays, E. E. ANDERSON, AIP Conf. Proc., 5, 517 (1972).
325. S. S. AnnuL-Noon, J. G. Booru, Phys, Lett., 454. 381 (1973). _
(1975).
IA

326. S. Anays, K. V. Rao, E. E. ANDERSEN, Sol. St. Com., 16, 331

327. 'T. Ioana, K. ASAYAMA, JI. Phys. Soc. Jap., 99, 1263 (1975) și referinţele. -,
'
328, D. MENEGHETTI, S$. S$. Sionu, Phys. Rev., 105, 130 (1957). Proc. Roy. Soc,, Al, 223
„4329. G. E. Bacon, L. W. DUNMUR, J. H. Surui, R. STREET,
U

, (1957).
330... JI. Hicks, A. R. PepeER, J. H. Sri, J. Phys., C1, 1683 (1968).
BC

331. 'T. Yanmaoka, M. MERATA, H. TAKARI, J. Phys. Soc. Jap.» 91, 301 (1971).
339, EI, "PARENARA, K. ASAYAMA, J. Phys. Soc. Jap., 35, 734 (1973).
 E

333. Y. IsnIkAwA, Y. ENDoH, 'J. Phys., 32, C1-—1017 (1971).

334. Y, IsurzAwa, Y. ENDOH, S. IxEDA, J. "Phys. Soc. Jap,, 35, 1616 (1973).
335. S. IREDA, Y.. ISuurKAWA, J. Phys. Soc. Jap., 39, 332 (1975). :

RY
936. G. E. Bacox, LI. W, „DUNNUN, J. H. Sura, R. STRETT, Proc. Roy. Soc., acut, 273
(1957), :
337, Y. ISEIIRAVWAS M. Konay, Y. Nona, J. Phys. Soc.. Jap., 39, 675 (1975).
338, „M. Aroar, JI. Chem. Phys., 43, 225 (1965).
339. J. B. McKINNON, D. MeLviuLe, E. W; Lee, J. Phys., C1, S46 (4970)

RA
340, C. KrrreL, Phys. Rev., 120, 335 (1960).
341, A. Î. ZAHAROV, A, M. IEADOXIȚEVA, . 2. LEVITIN, E. G. PONOIATOVSEI, JETE, 19,
1348 (1964). ş .
342, J. S. Kovver, J. Appl. Phys., 37, 1257 (1966). , NE Dă

LIB
343. JI. LommMEL, JI. Appl. Phys., 40, 3880 (1969). N Ia
344. Tu, A. J. Hrecen, J.S. ItovvEL, J. B. Comly, J. Appl. 'Phys.; 10, 1368 (1969),
„oma

345, "YAMAGUCHI, J. Phys. Soc. Jap., 23, 1292. (1972). a

346, N. R. TayLoR, Adv. Phys., 20, 551 (1971),
347. „TE. WaLcace, Rare-Earih Inlermelallics,. Academic Press, Inc. NY, 11978,

TY
348, „ Banpana și colab., J. Appl. Phys., 39, 1084 (1968).
- 349, . Kassei, W. E. WALLACE, J.- Less. Com. Met., 11 417 (1966).
350, „H. MADER, W. E. WALLACE, J. Less. Com. Met. 16, 85 (1968).
351. BicLe, R. LemAmE, D. PAccaRD, J. Appl. Phys.; a, 855 (1970).

SI
- 352, A; M. VAN DIEPEN și colab., J.. Chem. Phys., 51, 5259 (1969).
8353, K. H. J. Buscnow, H. W. de WraN, A. M. VAN DIEPEN, J. “Chem. Phys. 50, 137 (1969).
354. J. L. FERON,C, R. Acad. Sci. Paris, 267B, 371 (1968). i

R
355. D. DeBnay, W. E. Wacace, E. RyBa, 9. Less. Com. Met., 22, 19 (1970).
356. D. Desnay, M. Soucr, P. MERIEL, J. Chem. Phys., 56, 4325 (1972).
VE
„357, D. DeBnay, M. Souar, J. Chem. Phys., 57, 2156 (1972).
358. “W. TRZEBIATOWSKI,R. Tnoc., Bull. Acad. Pol. Sci. Ser. Chem., 11, 661 (4963); 12 „ 258
(1964),
359: XV. TRZEBIATOWSKI, A. SerientowsKr, A ZyeMUNT, Bull. Acad, Pol. Sei, Ser. Chem. 12, .
NI
687 (1964).
360. .R. Taoc, A. MovAsIK, A, ZIGMUNT, J, LecresEwicz, Phys. Stat. Sol., 23, K123 (1967).
361. NY. TRZEBIATOWSEI, A. ZYGMUNT, Bull. Acad. Pol. Sci. Ser. Chem., 14, 495 (1966). .
362. C. I. ScruINKEL, G. WV. RArPHENAU, Physics of Nonerystalline Solids, Ed. J.A. Prins,
LU

North Holland, Publishing Comp., 1965, p. 215—219.

363. A. AV. Simpson, Phys. Stat. Sol., 40, 207 (1970); Si |
364. A. W, Simpson, J. M. Lucas, JI. Appl: Phys., 42, 2181 (971).
365, T. Ecaur, şi colab., J. Phys., C5, 1261 (1972).
RA

366. L. JI, WrLsoN,E. J. TRIEBELE,D, L. IUINSER, în A morphous Magnetism, T:d. H.O. Hooper,
A.M. De Graaf, Plenum Press, 1973, p. 65—74.
367. E. JI. FRiEBELE, N. C. Koon, Sol. St. Com., 14, 1247 (1974).
368% S. Itone, K. Hanpnicu, Phys. Stat. Sol., 42, 1469 (1970).
369. R. HasEcawA, Phys. Stat: Sol. (b), 4ă, 613 (1971).
NT

370. R. Hasecawa, Phys. Rev. BI, 1631. (1971). , |

371. E. J. FRIEBELE, N. C. Koox, L.K. WiLsox,. D. L. IKInsen, J. AmER. Ceramic Soc.,
57, 237.(1974). -
372. E. Bunzo, |. ARDELEAN, .I. Unşu, J. Mat. Sci., 15, 581 (1980).
CE

373, E. Bunzo, |: ARDELEAN, Solid State Comm., 30, 75 (1979). . Pi

374. O. HoRiE şi colab. Solid State Comm., 25, 4033 (978),
375. ÎI. M. Cox, J. Phys-, 25, c6— 89 (1974). ;

e
/
SI
IA
U
BC

286 .
 IX.] STRUCTURI MAGNETICE COMPLEXE

RY
RA
LIB
IX.1. Introducere
„Ne propunem, pe parcursul acestui capitol, să prezentăm date ex-

TY
perimentale care sugerează structuri magnetice mai complexe decit cele
descrise pînă în prezent, cît şi modelele ce vin să justifice această com-
portare. Pînă acum am considerat că ordinea magnetică este dată. În.

SI
realitate, ordinea magnetică și împărţirea în subreţele este rezultatul cerin-
ței de a avea un minim al energiei cristalului, considerind daţ un sistem
„de îmteracții magietice. Acest mod de abordare a problemei reliefează fap-

ER

-
tul că structurile magnetice simple (feromagnetice, antiferomagnetice)
sînt cazuri particulare ale unor tipuri mai generale de structuri magnetice.
Este dificil de a delimita în mod strict tipurile de structuri magnetice,
IV
analizîndu-le în mod independent. De multe ori cerinţele impuse de a
avea un minimal energiei, implică, în cazul aceleiași substanţe, tranziţii
întxe diferitele structuri magnetice, funcţie de parametrii fizici consideraţi
UN

(temperatură, cîmp extern etc.). Astfel analiza ce ia în considerare tipuri

specifice de structuri magnetice apare mai degrabă ca, rezultat al delimi-
tării unei cantităţi de informaţii decit ca o discuţie a unei probleme dis-
“tincte, bine delimitate.
AL

În acest capitol vom prezenta proprietăţile magnetice ale unor mate-

riale ce- prezintă structuri magnetice complexe (ferimagnetice, triunghiu-
lare, elicoidale, conice ete.). În multe cazuri analiza modelelor apare ca o
R

generalizare a celor dezvoltate în capitolele VIT şi VIII. Pentru început,

vom jusţifica, afirmaţia că tipul de ordonare magnetică rezultă admiţind
NT

că sînt cunoscute interacţiile magnetice în sistem. Vom considera apoi

hamiltonianul Heiseriberg, trecînd în revistă procedeele ce permit; rezol-.
varea aproximativă a acestuia, în diferite domenii de temperatură.
CE

Modelul câmpului molecular, cel mai utilizat; model în descrierea pro-

mai în detaliu.
"prietăţilor magnetice ale acestor materiale, va fi analizat
Vom prezenta modelul Neel al unui ferimagnet cu două subreţele și dez-
voltarea acestuia în descrierea structurilor magnetice triunghiulare cît
/

și ale materialelor ce prezintă un feromagnetism slab. Vom reveni apoi

la analiza, făcută în paragraful IX.2, discutind într-un context mai gene-
SI

ral, structurile magnetice elicoidale. Proprietăţile magnetice ale metalelor

pământuri rare vor fi tratate distinct, dat fiind interesul prezentat de tipu-
IA

vile de ordonare magnetică întilnite în aceste metale. În final, vom analiza

Xu am
proprietăţile magnetice ale unor clase reprezentative de compuși.
selectat numai sisteme ce prezintă structuri magnetice complexe, criteriul
U

de prezentare constituindu-l tipul de structură cristalină. Am considerat

de' interes a rezuma datele magnetice pentru toţi compușii ce au aceeași
BC

structură, cristalină, pentru a ilustra modul cum mărimea relativă a inte-

pi

287
 raeţiilor magnetice poate conduce la diferite tipuri de ordonări magnetice. -
- Majoritatea datelor experimentale sînt rezultatul studiilor prin difracție
- de neutroni, metodă ce permite evidenţierea în mod direct a tipului de

Y
ordonare magnetică. Numărul mare de compuşi cunoscuţi ce prezintă struc-

R
turi magnetice complexe [I, 2] nu ne-a permis o prezentare detaliată a
acestora. Ca atare ne limităm la unele sisteme reprezentative utile pentru

RA
"exemplificarea modelelor teoretice, cât şi de interes prin aplicaţiile teh-
nice. . -- .
Ni

LIB
' . „NN
! : N

de determinare a structurilor magnetice.

1X.2. Nistode
În analiza de pînă acum, descompunerea în subreţele a constituit

ITY
ipoteza, de bază în' elaborarea modelelor ce descriu proprietăţile magne-
| tice ale diferitelor sisteme. Se poate arăta că această împărţireîn subreţele
rezultă, ca urmare a minimizării energiei-cristalului, considerînd dat un -
un sistem de interacţii. Acest mod de abordare a analizei structurilor mag- .

RS
netice a tost dezvoltat de Yoshimori [3] şi Villain [4]. Pentru exemplificare,
7%
vom urmări analiza dată,de Villain. Metoda; conţine, în csenţă, două limi- -
„_: a..-8e pleacă de la o rețea, Bravais simplă,în care poziţiile atomilor
VE
sînt definite numai prin translaţii, deci avem un atom pe celulă. Modelul,
în. această, formulare, nu poate fi utilizat la analiza unor sisteme cu mai -
„ mulţi atomi magnetici pe celula unitate (de exemplu ferimagneţi). Generali-
I
zarea pentru aceste cazuri o vom prezentaîn paragraful 1X.8. .
UN

-“b. Modelul este dezvoltat în aproximaţia cîmpului molecular deci

înglobează limitările acestuia, menţionate în paragraful VILA. |.
Să considerăm un cristal format din N ioni magnetici, aranjaţi în
nodurile reţelei, vectorul. de poziţie al acestora, fiind r. Cîmpul molecular
AL

„c6 acţionează asupra unui atom este

u, = Si frSm (21)
TR

hota E.
i

“unde Fu este integrala de schimb, iar (5/2 reprezintă v aloarea medie a

EN

spinului atomului la temperatura (presupunem că momentul orbital

este-„însheţat”, deci L= 0)... aaa o
+. . “Prin ipotezele (a) și (b) nu se consideră anizotropia magnetică. La
/C

". structurile coliniare, anizotropia magnetică fixează, ireeţiile momentelor”

magnetice. În cazul ordonărilor magnetice mai complexe, anizotropia poate -
modifica, însă condiţiile de stabilitate ale structurii. -
Momentul magnetic. mediu: (M,)al atomului aflat în poziţia r-este
SI

0 soluţie a ecuaţiei .

Ma = He ar, 2 (eee), o R9)

IA

' i | | Iu
„ H,.| a Ş : hp TD
. . -
/
/

B funeţia; Brillouin, pentru. spinul SS, (Mr =

U

“umde am notat prin

= gup(S9r iar cîmpul efectiv H,=H-+-H, reprezintă suma, cîmpului extern
BC

- E şi a celui molecular. Ecuația (IX.2.2) evident (cap. VII şi VIII) are ca

soluţii: (a) -ordine: feromagnetică, pentru: (Mp)= M, = constant;

| . |
-(b) ordine antiferomagnetică, sistemul admiţină o soluţie stabilă dierită
de zero pentru Ă «MD =0.

RY
Cunoscînd integralele de schimb, se poate preciza structura magne-
tică cea mai stabilă și în cazul în care “descompunerea în subreţele nu mai
este, posibilă, situație ce apare, de exemplu, cînd interacţiile magnetice sînt
de rază mare de aejiune.

RA
„Dacă [M,| < M, relaţia IX. 2.2) are o formă liniară

Ala C 2 +
= IL, oz]
“3 Za &, (X.2.3)

LI B
Ea hopa.
Prin transformare Fourier, avem |

2 0 s, (0
AA) |= Jhohai 20)

TY
| | | _

I
unde | | A) = > fer exp Tita —r)], (1X.2.5)

RS
"iar <S, a) şi <A, (3) sînt date de relaţii de fozma, 7 |
VE 0.2.6)
i CA 1) = Ş CM a exp (cn)
Xotăra prin! 1, temperaiura, deasupra căreia, sistemul (1X.2.3) şi
NI

respectiv (IX.2.4) are numai 0 soluţie nulă. Aceasta, este dată de

23)
LU

| mo 285 70,
n
unde 70) reprezintă valozirea, maximă a lui F(k) pontru k=9Q9 determinat:
RA

din: condiţia, 278) — 0. Valorile Q formează în spaţiul reciproc un

le de sime-
ansamblu invariant; la, tramslaţiile reţelei reciproce și la, operaţii
NT

trie care conservă reţeaua recipro că. Pentru simplifi care, Villain, consideră
că în fiecare celulă a, reţelei recipro ce nu există; decît doi vectori Q ai căror
extremităţi sînt simetrice în raport cu centrul celulei.
CE

de forma
» Pentru D= 1, sistemul (x. 2, 5) are soluţii
ai Pa, A „(1X-2.8)
9us SD — 1 COS (Qr
să —
I/

1 ecuaţia Xa. 3)
„unde «== 9,2 Pentru orice temperatură T< aceasta trebuie să
admite de asemenea, soluţii de forma (1X.2.8 ). Pentru
) în (1X.2.1)
S

arătăm că IE, este paralel cu M „(5,). Introd ucînd relaţia (IX.2.8

avem
IA

| Le == = Zu cos(Qr' — qa) = ”
> |
| g* Hotii
U

(1.2.9)
i

Ze „cos M-a
|
22) 3 feo cos Le = pus2Ho i,ni 40). M O . r
BC

9
og: Ho bă
: 289 :
19—c; 762
"13
 .

| Astitel, direcţia cîmpului molecular îîn poziţia T este paralelă cu cea a mo-
menţului (M,). Deci relaţia (IX.2.8) va fi o soluţie a lui (IX.2.2) în cazul -
cînd toate momentele magnetice au aceeaşi valoare absolută M.

Y
„Se poate arăta că dacă Q este definit prin condiţia ca Z7(Q) să cores-
pundă. la, o valoare maximă a lui Z(k), structura, găsită este stabilă, Ener-

R
gia liberă a sistemului este dată de> | |

RA
= fo mȚ > “te2 da —3, z, 4) (Sire) și const; (1X.2.10)

LIB
ă ÎN | | 7 N a . i. i . , as y E

unde am notat prin B-, inversa, turioţiei Brillouin.

8 NE
Variația, eenergiei libere 5% este [4]

ITY
og PF
op 5595 s, =
a ă 357 IS 64 5
= 70, 706 6, » + exaiu
isSD
ai | aselauz = RS 40) Pee 35),
VE
p 7” 10) e ŢI
vB >
I
,
;
: , î i IN E
UN

unde B' (a) = d ate iar da = sa). Da |

“ Permenul al doilea, din. paurtea, dreaptă a xelaţiei (I3.2.11) este pozi-

AL

iv, excaptiad cazul cînd <$,) 5<S,>) = 0, pentru orice valoare r, cu con-:
„„.. diţia ea DT <TD. Primul termen al aceluiași membru este pozitiv exceptind
_ cazul'eînăd 58.) = E. cos (Qr—q,). De” aici rezultă că 57 este pozitiv
TR

sau nul, şi nu ge anulează decit pentru rotații de ansamblu ale sistemului

| de pini. Structura magnetică, (IX. 2 8) este stabilă pentru 7 < 7.
Soluţia, -de forma; (IX. 2.8) impune ca spinii să fie perpendicuilari. la
EN

direcţia, D definită de pârămetrii directori : |

_ sin(e, 9). sin (G2 = 204 sin” (e. — Pi): + (1x2
” 2 . i d
2)
/C

| i dz Pi
, .

„Aogină +convenabil axele de coordonate D|| Oz, avem :

SI

8) e coste — 908) =in sa (TX.2.13)

IA

ua Jup

Dacă «52 == & a. = 52(0). avem - Ig

U

A: x cos4(Qr — 9). Tr A sina(Qr) = = i: coste + 2) + EI sin?(Qr)=A2c0529.

BC

za (TX214)
290
 Rezultă, deci :

cos (Qr — ș) = cos e); sin (20r)-sin 20 = 0. : ([X.2.15)

(Q0r'+-

RY
Analizînd relaţiile (1X.2.15) putem distinge următoarele cazuri
particulare: e a

RA
1. Dacă Qr ia valori arbitrare, rezultă 20==0, de unde 1,=1= 8(0).
"Vom avea: | pc |

(Se) = 810) cos (07); (Sa) = 810) sin (0); (Sp) = 0. (1X.2.16)

LI B
În acest caz avem'o structură elicoidală care, în general, nu va putea fi
descompusă în subreţele. Ma Da aa i ,
II. Dacă Qr ia valori de multipli a lui =, spinii sînt paraleli la 0 di-

TY
recție dată : | Sa e
| = Sp
Sa) = 500) cos (0r); (Sp) =0. (211)

I
RS
Cazul considerat corespu nde . unei structuri antitero
ză magneticee (Q+0)
|; |
sau feromagnetice (Q = 0).
soluţiile sint;/
III. Dacă Qr ia valori de multipli a lui z/2, VE
| ! -

CS, = A_ cos (Qr— ș); E (Sp)= sin(Qr); (So =0.

A /cos 2e A
Bi SE
: .
0X2418)
us
1
NI

E
Ăj 1 Făcîndo schimbare de axe, relaţiile (IX.2.18) se pot scrie :
LU

7) Spy = in (Or — 7) Sp
(Sum) = Jup2, cos (5 _4], =0.
” , | E a : ” „ Li . E | E 2 : Pra . Z . Ă

gue | 4 ,
| | . (0x29)
RA

în acest caz spinii iau alternativ valorile $,—S şi S,—S' cu | S|=IS'|.a

Cunoaşterea, interacţiilor de schimb nu este suficientă pentru a determin
NT

direcţiile spinilor |S| şi |S"|. Pot exista două soluţii : (a) S și S' sint diri-
jaţi după aceeași axă de uşoară magnetizare ; (b) SşiS' sint orientaţi fie-
'-care după o altă axă de ușoară magnetizare. a
CE

IX.3. Unele metode de rezolvare aproximativă a hamiltonia-

nului Heisenberg - |
I/

e
Hainiltonianul Heisenberg pentru un sistem cu 2 subreţele ordonat
S

“ferimagnetie se poate serie: a

IA

Ap ='—hotp, E Y e SemE t23,

a, 3 a,
Fana Sam Sem i
(1.3.1)
| 1%
U

-
unde Ja Şi Je sînt factorii de despicare spectroscopică, Fam,pn integralele de
BC

schimb, iar Sa Sa spinii subreţelelor considerate. '

291
 . IX. 31, Metoda funcţiilor Green |
7,» Hamiltonianul de interacţie: (IX.3.1) poate fi rezolvat aproximativ

Y
“folosind metoda funcţiilor Green. Metoda conduce la soluţii ce au valabili-

R
tate pentru un domeniu larg de temperaturi. Mills [5] aplică formalismul
funcţiilor Green la analiza spectrului -magnonic renormat, folosind apro-

RA
„ximaţia, fazei taleatoare,
în cazul unui ferimagnet; cup subreţele. Rezul- .
tatele generale au fost particularizate la magnetită. Spectrele magnonice
„ atît optice cât şi acustice par în concordanţă cu datele experimentale.
Joshi [6] a considerat un. sistem. ferimagnetic. forma; din:două subreţele

LIB
cubice, care se întrepătrund, pentrua torma'o reţea exe. Dependenţa de
„temperatură a magnetizării, pentru temperaturi mici, urmează o lege în
732 în! concordanţă cu modelul undelor de 'spin: “ala [7]:extinde şi
. aplică formalismul funcţiilor Green la o structură magnetică necoliniară,

ITY
formată din 6'subreţele neechivalente. Calculul matematic este asemănă- -
tor cu cel descris în capitolele
VII şi VIII. Problema, esenţială este cea a
"- alegerii-unei metode.potrivite de decuplare a, funcţiilor Green. Se îolo-
sesc în general metodele de decuplare menţionate în 'cazul feromagnetis-

RS
„mului, utilizarea funcţiilor Greenla structuri mai complicate .apărînd ca
O' dezvoltare a formalismului
deja discutat.
. e
mace , s. a
Pi
tata ..
. pp
VE în . . Do
E - Ea) Na
e, Aa bat DI CR a a a a: Si LD a o Ri i
, , , a)

1X,8.2, IDModelul
DRE OEI
po
IsingE E
al: ferimagnetismului
AD
_
I
“u „. Modelul Ising a fost utilizat şi în calculul dependenţei de tempera-
UN

turăa magnetizării spontane a unor cristale ideale ferimagnetice. Să exem-

cu unele; rezultate.
plificăm.; i. cite
”» Syozi şi Nakano [8]au ahalizat dependenţa, de temperatură a magne-
tizării spontane a unui ferimaâgnet, în modelul.Ising, plecând. de la teoria.
AL

o iile pi ; =

-
TR

ME | is Ai -

„i OLa Fig, IX. 1,'—, Reţea Ising

EN

i „. decorată.. a
* La: ”
/C

Onsager-Yang [9,10]. Se evidenţiază diferite tipuri, de dependențe de

SI

temperatu ră a magnetizări i, funcţie de valorile adoptate ale parametrilor.

Modelul studiat de aceștia, îl constituie așa numita, rețea. decorată, în care
cu cel evidenţiat;în spineli nor-
IA

aranjamentul atomilor este asemănător

mali. Această reţea poatefi împărţită în două subreţele [, și La. Fiecare
nod 'L, este ocupat întotdeauna de un atom A, în . timp ce pe nodurile
consideră că interacţiile între spinii
U

In sînt aranjaţi numai atomi- B. Se

atomilor aflaţi în poziţiile L, şi spinii atomilor B ailaţi pe poziţiile Le sînt,
BC

antiferomagnetice. Poziţiile.L, au în ;prima, steră -de coordinaţie numai

poziţii Le, iar Le numai poziţii L. Ulterior, Haittari și colab. [11] au con-
"292 o | PE ” | | . , :
 giderat că, fiecare punct; L, este ocupat exclusiv de atomii de tip A, în
timp ce nodurile L, sînt ocupate fie de atomi de tip B, tie de tip O (fig. 13.1).
Numărul total al atomilor B şi O este constant. Momentele magnetice ale

RY
spinilor A, B și respectiv C diferă ca, mărime. Magnetizarea sistemului
prezintă tipuri de dependenţă de temperatură caracteristice ferimagnetis-
muiui, funcţie de mărimea relativă,a momentelor magnetice ale atomilor
o | | |

RA
A, Bşi0.
O comportare mult mai complexă se constată în cazul cînd cele 2N
noduri L sînt ocupate aleator de atomii PB și O, cu probabilitatea 2N(1—P)
pentru atomii B și. 2NP pentru atomii 0. 'Tipurile de dependenţă

LI B
a
de temperatură a magnetizării spontane funcţie de mărimea relativă
momentelor magnetic e ale atomilor de tip A, B și 0 în unele cazuri sînt
r (fig.
asemănătoare cu:cele obţinuteîn aproximaţia cîmpului molecula
IX.2)

I TY
RS
, 4 | | )
VE
Fig, IX, 2. Tipuri de de-
pendenţă de temperatură a
NI

magnetizării pentru :reţea-

4 „ua Ising decorată.
LU

?
! .
RA
NT

IX3.3. Metoda Bethe-Peieris-Weiss aplicată la ferimagnetiem

CE

etăţilor magnetice
Modelul BPW poaie fi utilizat la descrierea, propriţie. Vom considera
punct ului de tranzi
ale fexrimagneţilor [12] în vecinătatea
I/

te de atomi identici avînd

- un sistem eve, cu două Subreţele (A și B) ocupa
volum vom avea + „NA
spinul 1/2, şi orientate antiparalel. în unitatea de
S

AA PF pl. Apar două tipuri de

poziţii şi respectiv Ap poziţii, unde A înconjurat de np vecini
aglomerări. Un tip constă dintr-un atom central
IA

înconj urat de n, vecini A.

B iar celălalt dintr-un. atom central £, (= 4, B)
folosi atât d cât Şi n
(Deoarece 14 tip == Asha, putem simpli tate vom considera
pentru a defini gradul de ocupare). Pentru
U

pe subreţ ele . diferit e, aceste a fiind

numai interacţiile între atomii aflaţi
BC

ala de schim b fan=J : |

caracterizate prin integr
„293
 . Momentele magnetice medii ale atomului centr al şi respeeti al celor
- aflaţi în aglomerare” sini :

Y
A

R
ad
i
. ' 0 .. i NaJ 7 ON£

e 032)

RA
„alb (a
=— dus -) OZ | Carp:
|— gta za,

LIB
EA

unde j = Zha T; NE = grota | ; go =— “Juouusd 2/7. E şi3 Ha B repre-

zintă cîmpul extern Şi respectiv. câmpul cfeotiv care acţionează, asu-
pra atomilor din aglomerările A. și B. Atât HI cât şi H4E sînt dirijate. după

ITY
axa 2. Za şi Zs sînt funcţiile de pârtiţie.
- Condiţiile de consistență impun ca momentele magnetice medii ale
atomilor 4 trebuie să fie egale' cu momentele magnetice. ale atomilor B:

RS
Car) = Car; cat = CUB E, 33)
"În final se obţine. O expresie “pentru! susceptivitatea magnetică,
VE
deasupra temperaturii Curie. Pentru un model Isins aceasta e dată de:
I
SI — ăla + m 1În, k- — a + y*J na -— (na — -2) y*E 0
hp0
UN

UX. i)
+ us (1 —( + We (a — ta — 2) pe + ha 9) La |
AL

,
” So
”

unde y == esp (1]2;). Temperatura Curie este defiriită prin

TR

= îţi + 2[1+ (1 + n) ur x, a >. 3.5)

EN

unde 4 = TR — m — îp. În regiunea de temperate în. care se fac

măsurători experimentale, panta, curbei de tip Neâel şi cea dată de modelul
BPW,: diferă: Modelul: Neel: al ferimagneţismului — paragraful IX. 5 —
/C

prezice la temperaturi înalte că panta, lui xi = f(7) este 07, În analiza .

. „ BPW rezultă că panta cuxbei este CI numai la „temperaturi mult mai
ridicate (comparativ cu: 1) ca cele considerate; în., modelul XI col.
. , , 7.
.
SI

X.34. Metoda dezvoltării în. serie aplicată la materiale _

IA

- ferimagnetice | Aa

“Metoda dezvoltării în4 serie, folosită în caleuilul susceptivităţi :Mag

U

__netice a unui feromagnet Heisenberg cubic [13, 14] a fost aplicată și la

BC

studiul sistemelor ferimagnetice [15]. În acest ultim caz se pleacă de la un

hamiltonian de tip Heisenberg, considerîndu-se numai interacţiile între
4

„254
 Sistemul conside-
spinii vecini în ordinul unu, aflaţi pe diferite subreţele.
3XN cationi ai metalu lui de tranziţie
vast este spinelul AB,0, care conţine A are N poziţii
distribuiţi între două subreţe le neechiv alente. Subreţ eaua
cu spinul SA în timp ee
cu coordinaţia, tetraedrică, ocupate de cationi

RY
iicu coordin aţie octaed rică avind spinul Sr.
subreţeaua B are 2N poziţ în timp ce
l unu,
Fiecare poziţie A are 12 cationi B vecini în .ordinu Se conside ră
sferă de coordin aţie.
fiecare caition B are 6 vecini A în prima

RA
cationi i aflaţi pe subreţe le diferite . Hamilt oni-
- numai interacţiile între
anul de interacţie este :
= — 9 fan- Şi13 Si Ss — Jo un (A î. Sat 33 Sa): (IX. 3.6)

LI B
:
de
Susceptivitaitea magneticăîn cîmp nul este dată

y | + Beal ăi | [i | a x. 7)3,

TY
= —

>
.Ti <PrQ?i,
3.90NS | WS
|
Pa SS; = Su +
unde aq = Se Sai d 5 Set da ar

I
a NOB+ÂĂ ); 3

RS
d din reprezentarea, matiri-
Că) reprezintă (254 + 1) (287 + 1-20 ori na lui (4), proporţional
un terme
ceală a operațorului A, iar LA) este deră că ga — dn = 9
+ 1). Se consi
VE
cu N. A — S(Su + 1) iar B = Ba(Sa
magnetice este |
d susceptivităţii
Inversul |
NI

= a [Le da (Fo (x. 3.5)

LU

|
Coeficieliţii d, sînt daţi de expresii relativ complicate a [15].
la care 4 tinde spre
ratur
“Temperatura Curie se definește ca tempe folosi raza de convergenţă
infinit. Astfel pentru estimarea, lui 7. se poate
RA

a seriei considerate; Se obţine |

— 0,185)'P. (IX. 3.9)

“, e:— 4 B5(Â — 0,090)! (E
NT

sului susceptivităţii magnetice

Dependenţa de temperatură a inver ezen tată în figura TX.3 comparativ
calculată, din relaţia (IX. 3.8) este repr
CE

1 s A -Sp=112
>B*
„12F Aa $
metoda dezvoltarii
cimp
I/

RX 10F în serie
Ş molecular
Z 8%
S

O
Sa P 6
IA

Fig. IN. 3.— Dependenţa 4

_de temperatură a inversului 2
susceptivităţii magnetice în | lot
4 6. 8 10 12
U

aproximaţia cimpului mole- 0% 2

cular și metoda dezvoltării LT [ŞI
8
BC

în serie. N

295
„ “cu prezicerile modelul cîmpului molecular. Valorile ks Tu]| | obţinute din
diferite modele sînt; dâte în tabelul IX. 1. Datele de mai sus evidenţiază
că
„utilizarea modelului cîmpului molecular în analiza; datelor experimentale

Y
„poate conduce la erori în estimarea, lui: 171, valorile în acest caz |/7] fiind
„Mai mari decit cele reale. o e. a

R
DN a a „TABELUL IA:

RA
a m "Valori B | pentru S=1]2
A m.

LIB
„Metoda - dezvoltării | Bethe-Weiss | Issing-Bethe |: Cimp mo-...
în serie - [15] [15] lecular

i 209. | 3,36. | 3,68 |. 4,25

ITY
Lă

IX.4. Unde de spin în materiale ferimagnetice și în structuri

de spin elicoidale ..-

RS
„1X.41. Unde, de spin în sisteme ferimagnetice |
„++. Imaginea fizică; a ferimagnetismului diferă de cea. a antiferomagne-
VE
„ tismului prin ace
că ea,
momentele magnetice, factorii g cît şi numărulde
atomi în cadrul subreţelelor, nu mai sînt aceleaşi. În cele ce urmează vom -
extinde discuţia prezentată în capitolul VIII, pentru a ţine seama de parti-
I
cularităţile ordonării ferimagnetice: Von considera un caz mai simplu al
UN

„unui ferimagnet format din; două; subreţele ce se întrepătrund formînd o

___xeţea cubică cu voim centrat. Voin nota; prin Su şi Sa spinii celor două
„ subreţele, iar prin g,-şi g» factorii de despicare -spectroscopică. Numărul
„de atomi A şi. B în cele două subreţele este acelaşi. 'Hamiltonianul' sistemu-
AL

lui poate îi seris n

„al - RR
| JP = 27up y, S, Ss, — Ja to un + Ha) 3-a —.
TR

, Da ui Ş

- Sia Je Lo up( EH 7 Apa). Îi Soma ai (IX4.l)

„»
EN

. unde H aa şi H za reprezintă cîmpurile,de anizotropie corespunzătoare celor

„două subreţele,
|
iar. Zaz este” integrala de schimb efectivă între vecinii
apropiaţi. | | - * . , ÎN - - - , | : _ | o E A: Ă ă | - . _ - , Ă _ .

„ Vom introduce operatorii deviaţiei de spin a, ai, Dm> bis, în acord

/C

„cu relaţiile (VIII. 5.19) și (VIII. 5.20). Deviaţiile.de spin sînt definite prin :
m atu = Sp — Sai m bf Da = Bat Same (IX. 4.2)
“Vom folosi transformata Fourier (VIII. 5.23) a hamiltonjanului de
SI

interaoţie cât și şi transformarea, canonică (VIII. 5.26). Parametrii de

transtormare, sînt determinaţi printr-o relaţie analoagă cu (VIII. 5.28)
IA

ŞI anume - a e - ua a
| | Da - — 2Fat Sa Sr) î.. e
în 20,= — ——— Zau a Bohr TD
U

Fa (Sat So + [Da bo tat + Haa) — Imbotra(ll — Ilne)]

BC

a | | CX 4.3)
” E / . . , , .. . - .

6. De
 Diagonalizarea părții magnonice a hamiltonianului de interacţie se
face similar cu cea discutată în cazul antiferomagnetismului. Se obţine
în final |

RY
a = 6 + Ş, hot (ata +3) + j, hot (e? Pe + 7). (IX. 4.4)
ie
e /

RA
„ Neglijind cîmpul de anizotropie, energiile corespunzătoare celor două
„moduri magnonice sînt date de |

LI B
” Ş | IE i _q2 | „] 1/2
o = za (Sa + Sa) 4 3 (94 — n) uo ban ză — 4Fan Sa Să A

.
: _ Fr | ” , 1:

TY
a E |7a(9a — So) Fzr(oact 91) too E |; (IT, 4.5)

unde semnul plus apare pentru că, iar cel minus pentru 42, | |

I
RS
aproximajia lungimilor de undă mari şi considerind că 94=9 = 9;
obţinem : - !

og
470 9A Sa——
= DA + gJug
VE pH
A /

d S4—Sa oo ”
i Ne | (IX. 4.6)
po. i AF Sa Sate.
hab 202 fun Sa — Sal e IPA Pare E _ ge pH.
NI

pa
| - Sa — Sal
! '
LU

„Am considerat; că, termenul de schimb 2Fap|Sa — Srl este mult mai
mare ca energia Zeeman.. i
- Relaţia obţinută, evidenţiază o formă patratică pentru relaţia de
dispersie, diferită de cea a unui antiferomagnct, unde wock. Aceasta este
RA

însă similară cu'cea obţinută în cazul feromagneţilor. Relaţiile (IX. 4.6)

reliefează, prezenţa a două:ramuri ale spectrului, a căror energie diferă.
Prin analogie cu spectrul fononic, în acest caz vom defini o ramură ,acus-
„tică” şi una „optică. 3 o
NT

Considezînd pentru o reţea cs, ramura, acustică (aproximaţia, tempera

turilor joase), dependenţa, de temperatură a căldurii specifice cit și a mag- *
netizării [16] este dată de
CE

| | _ 32 A
0, = 0,113 N ha CEA (2 PA, (IX. 4.7)
47 an Sao
iar |
I/

[5 — Sal ko 7 N (IX.IE 4,8)

— 173
MU) | = M(0) | 1 2011 —k
a) = 2r0)| 2 Soll
184 47084 Ba
S
IA

Relaţiile (IX. 4.7) şi (CX. 4.8) sînt; similare cu cele obţinute în cazul
unui. feromagnet (relaţia (VII. 6.45)); exceptind faptul că integrala de
schimb efectivă este amplificată prin factorul De AP. AmAT notatprin
U

e S|S4— Sal
BC

S spinul unui atom al. feromagnetului.

297
 Ordinea ferimagnetică, este înrudită şi cu. cea, antiferomagnetică. Ne
A E . u . . i . e XI
_ , p . .

aşteptăm la, o deviaţie de spin la punctul de zero pentru fiecare subreţea - |

"magnetică. Neglijind energia de anizotropie cit şi termenii Zeeman, obţi-

Y
nem [16]: | ia i

R
AM, (punct zero) = AMz( punct; zero) = |

RA
j = Jup X, sh! 0, = 9hz d (i — R vi 1], (EX 49)

LIB
1/2 , Î - ÎN - ST
: IN
unde R = Aa 85) e 1. a N a E
a E i i
, Sa + Sa o
| “Pentru Sa = Sg se obţine o relaţie similară cu (VIII. 5.54), eviden-
__ţiată în cazul antiferomagnetismului. :
un caz ideal. Materialul ferimag-

ITY
Cazul analizat teoretic reprezintă.
discu-
netic implică în general o descriere fizică mai complicată decît cea
"tată mai sus, unde am luat în considerare numai interacţiile între vecini
pentru
în ordinul unu situaţi pe subreţele diferite. Modelul undeide spin, în
aflaţi

RS
“cazul în care sînt luate în considerare şi interacţ iile înţre spinii
at de Kaplan [17]. Cazul mai general a
aceeaşi subreţea, a fost dezvolt ţă,
de Wangsne ss [18], care obţine frecvenț ele de rezonan
fost analizat
cc exprimă
plecînd de la ecuâţiile de mişcare, Acesta, ovidenţiază că relaţia
„ca.

se reduc ela cea

VE
frecvențele de rezonanță într-un materia l ferimâg netic,
unui mediu feromag netic, dacă produsu l între coeficientul
caracteristică
comparativ 'cu
cîmpului molecular şi magnetizarea netă este mai mare'
I
cîmpul extern și cel'de anizotro pie. - : | ÎN
UN

anizotir opie sint relativ

,

- În cazul cînd, atât cîmpul extern cât şi cel de

tempera turi joase, o depende nţă in 7%.
- mici, căldură specifică urmează, la [19] în cazul
a fost verifica tă, experim ental de Kouvel
_ Această comportare valabili tatea
confirm ă
magnetitei (Fe.0,) (fig. IX. 4). Datele experimentale
AL

i ferimagn etici. La tempera turi joase

modelului undelor de spin în izolator a căldurii
de analizat depend enţa de tempera tură
este mult; mai ușor
variaţia magnetizării
specifice, comparativ cu cea a magnetizării, deoarece fi considerat
TR

„este mică într-o zonă unde modelul undelor de spin poate

035r— - - 3o
ze
EN

CĂ : , ” , Sa|
-
: Q-
“ e
ST 030|- 9
ÎN
2 5 5 * o |
Ma | | |
Ve ip 0
| Fig. IX. 4. — Dependenţa
/C

e ui „0 e
de temperatură a căldurii
| 3.02 CIT 380,255 + 00091073!2 specifice la magnetită, la
o aaa a |
Ş temperaturi joase,
E a a
Na 0.20
_ | |
Ci |
SI

Voas il LA al
” , 2: 4 gs 10
| pr 212 (Rp2
IA

T3h diferă însă de

ca valabil. Constanta de proporţionalitaite a termenului
justificată uşor ținînd
U

cea dată de relaţia (IX. 4.7). Această diferenţă este

structură cubică în care am
seama, că în analiza teoretică am considerat o
BC

i în ordinu l unu, situaţi pe subreţele diie-

admis numai interacţii cu vecini
„zite, interacţii ce nu pot lua în | considerare întreaga realitate fizică.
» DE
/

"298
 “Undele de spin în magnetită au fost studiate de unii autori [20—24].
Magnetita cristalizează într-o reţea, de tip spinelic, de grup spaţial Pd3m —0j
(paragraful IX. 10). În celula, unitate sînt 16 poziţii octacdrice (B) şi 8
poziţii tetraedrice. Structura ordonată magnotic constă din 6 subreţele

RY
efe care se întrepătrund, două formate
din atomii ce otupă poziţiile A. și 4 4 o (meV]
din atomii ocupînd' poziţiile B. În ȘI 251.00

RA
analiza rezultatelor experimentale, se $ [ee-0.1000 Z
hamiltonianlton
leacă de la1 un hami
pleacă | ace
inte-. ian
dede inte-. 230 o 2
racţie [23] de forma 2.20] d

LI B
= 27 an Ş SaiSas- 2 Zaa y SaSat |
17 i | 33 157 o
|

+2 Fan 5 Sp: Sa—H > uo un JaSa— E. | _ ” curbe teoretice

3 |
LEV] 4
, „104 | ,

TY
— HI 5, vo un 9p Sa. (UX. 4.10) * coc k2 ape-230me
me
| - | Za a 221,55
pd
Utilizând aproximaţia, liniară a "5 +20 V dep * 078 mev
| ?as* OA! mey

I
undei de spin și considerind, interac- L

RS
ţiile între vecinii în ordinul unu, se „> puncte experimentale:
obţin relaţiile de dispersie pentru cele : 002 05 06 08 10
şase subreţele magnetice (0, = 06). : îi ' capi,
Curbele de dispersie prezise de | ă
VE
model au îost observate experimen- Fig. IX. 5. — Curbe de dispersle pentru
tal [23] şi comparatecu rezultatele magnetită a alori calevlate îi să Ce).
calculelor teoretice. Mai recent [24 ]s-a
NI

introdus în plus faţă de hamiltonianul (IX. 4.10) și un termen de interacţie

cu vecinii de ordinul doi, fas = 176-102 Joule (0,11: 10-23 cV). Așa
LU

cum se vede în figura IX. 5 acordul între datele experimentale şi datele

calculate teoretic este bun. Ramura acustică porneşte de la valoarea zero
pentru q = 0, în cazul cînd anizotropia este neglijabilă. Prezenţa unui
interval energetic intezis la k = 0 este legată de anizotropia magnetică.
RA

Astfel studiul regiunii cu k mie ne poate furniza informaţii privind auni-

_zotropia sistemului. Prin linie punctată am trasat curba oock”.
Analiza datelor experimentale per- |
TABELUL IX. 2
„Mite evaluarea interacţiilor de schimb
NT

ă Interacţii de schimb în magnetit

în Şi între subreţele. Unele date sînt pre-
zentate în tabelul
eractiilor
IX, 2 comparativ
: inutecu pete. | Jan | Za4 7Bo
alor e înteraeţiilor
valori de schimb obţinute. 'rinţa meV (X 10-10-22 Joule)
CE

în aproximajţia cîmpului molecular.

Interacţiile cele mai puternice apar între [22] 2,42 | —1,52| 0,31
subreţelele magnetice A şi B.
_ O analiză detaliată a undelor de _123] . | —2+40|__0 0,24
I/

Spin
i în hematită a fostS datăLi deUC M.DA Bloch 24 —2,38 | —1,56 | 0,26
ȘI colab. [26]. Se evidenţiază că inter- 124)
| —1,50] 0,01
S

acţia anizotropă între ionii aflaţi pe po-" [25] —2

ziţii tetraedrice poate justifica atit spee-
IA

trul experimental cît şi intensităţile observate.

Pauthenet [27 experimental arată că în Mnke-Os, maenctizarea spon-
= 0,7.
tană la temperaturi joase, urmează O relaţie în 132 pînă la “L/T.
U

cazul spinelilor NiFezO4, CoFe2O4 și FeO, se pare însă că potrivirea cea

mai bună cu datele experimentale este daiiă de o lege în 77.
BC

299
 X.42. Unde. de spin în strueturi magnetice elicoidale |
„Vor. considera; în
î cele ce urmează o structură elicoidală, iîn care axa

Y
elicei corespunde cu direcţia 2. În acest caz, spinii se rotese în planul ay,

R
- deplasarea făcîndu-se după axa z. Exprimăm 6nergia de anizotropie prin
relația (IV. 7.34), €,= D82, unde D>0. Cimpul efectiv de anizotropie

RA
— 2D8, este dirijat, pentru fiecare spin, după direcţia z. Pentru a descrie
comporta ea spinilor, vom pleca de la un sistem local de coor donate u, v, w
Axa w coincide cu direcţia spinului, pentru fiecare poziţie a reţelei, Axa a
este perpendiculară la această direcţie ŞI. situată în planul” 2 în timp ce

LIB
axa v este paralelă cu axa 2. |
Sistemul local de axe. de coordonate pentru spinul situat în poziţia
5 Ta și cel aflat îîn poziţia TA sînt legate prin relaţiile : |

ITY
1 A | . Wa = 10 cos(0raa) -i 2 “sin (Q Tan). |

Um. = 20 sin Zr) An COS (Omu), E pre 4, 1),

RS
unde Q zoprezintă valoarea, lui q corespunzătodire “minimul energiei. de
schimb. Cîmpul efectiv acționind asupra spinului $,, .va fi: rezultatul
aeţiunii-cîmpului de schimb și a celui de ani70(z0pi0, Componentele aces-
tuia după direaţiile wt v ii w sînt date de:
VE
ui 23 A (Sa Gostorau) — Sam sin(Q za)
I
UN

SE Shobo o e A i

Eu - PAS sina) + Sa cstOăna axa)

iii
aa „Saba n.
AL

205 o
25 Feaa) Sas —e
me 3 pape)
TR

„ Beuaţiile de moigoate se soriu :

EN

; a em UB Su X. 1 cc AUX 415)
/C

unde i=w 2, W. |
„Pentru oscilaţii mici avem : a

2
“uda a e ata S e : . . Ș _ | - |
nt E
SI

| îi n UI 4l)
IA

2 de
Tau =
a
g Ho ba(Sno Hu E Seat)
U

Vom considera Su = : Sua = Sg. şi în același, timp: |

BC

Bau + Se = es) dn Sau — iS = ese as. (IX. 4.15)

pre
Neglijină termenii de ordinul doiîn a și a* se obţine [28]:
i

RY
dan = — 280 [3 Fan) rormirti53, Tm tentat) c05(0rm) 4-

Ă 8 2 Fer) (a — ai) — SD, — dn5,

RA
h = == 21 Sai: ze ra) 00540)” a isSă se n) (ata ;) costQran)—

LI B
_ is: > Fe) (ai — a.) j sDlat —- a). x ta0) |

Introducînd ranstormatele Fourier ale operatorilor a, şi ai date

TY
o |
de relaţia VIII. 5.23), avem.: Lai.
a

= = 2> dn cxp(- ir, ); aty= No j ai oxp(— ir, (IX. 1.41)

I
RS
de: transformatele: Fourier ale lui F(Pmn) Şi Sa cît şi
Ş Pinând seama
de faptul Că exp - ikr,) = expira) cxp(— „Aler) ; Tan= Tia— Ta Avem:
VE
+70 - 9 +
ee _ — 2iai Sa, 7 (0) + 1 isa + 9070 +
NI

IRI A + î5ta, — at 70 —Di

LU

=— i Bat, 7 (0) - — Zita, + a) 70 + 1 + 4(0.— L)]+

det
A (0X. 418)
RA

| . + Sta — a) LIU) — DI.

Vom nota:
iti
-
| N
NT

= — ok at. (IX. 4.19)

| | a = - io ai i
CE

obţine un sistem. de i
Introducînd relaţiile (IX. 4. 19) în (x. 4, 18) se
c
ecuaţii omoge ne în ay şi at, Rezolvînd sistemul [28] avem

în o 228 [70 — 700 + 19 - 2 40 — % jr — 409401)

1/2
.
I/

(IX. 4.20)
S

„Raportul amiplitudinilor este :

IA

+ Su _akat (A =pai DI (0. 4:21)

40]
U

Su a — at ro 2 poe
BC

"301
 i unde Si şi Si, repiezintiăi transformatele Fourier ale lui Sua şi Sao:
Analizind relajia (IX. 4.20) evidenţiem următoarele cazuri particu-
lare : “

Y
a). Cîndk — 0, o, va tinde de asemenea, la, zero. So conform Cu re-
laţia (IX. 4.21) va tinde de asemenea la zero.. Sistemul considerat se ro-

R
tește ca un corp rigid în jurul axei elicei:
pb). Dacă k = 4 Q şi D = 0 frecvenţa de oscilajţie tinde la zero ca

RA
Şi Siu. Spinii oscilează cu un unghi de fază ler, în direcţia paralelă la axa,
elicei.
€). Cînd = "4 O gi. D este —mic, o, este finit, însă mie. Vectorii

LIB
spin; în acest caz, oscilează eliptic. Amplitudinea de oscilație perpendicu-
Iară, la, axa elicei este mică, în timp ce amplitudinea după direcţia paralelă,
la aceasta, este mare. Rezultă.deci o componentă oseilatorie: a spinului total,
- perpendiculară, la axa elicei.
- Relaţia, de dispersie (IX. 4.20) înglobează drept cazuri particulare pe

ITY
cele obţinute în cazul! feromagnetismului Şi antiferomagnetismului, Vom
considera în cele ce urmează cazul cînd D = 0.
a) Feromagneiismul se, obține > pentru 9 = [) În acest caz zelaţia
ax. 4, 0) se scrie. ..!... Ma

RS
at 40) — 0
VE a)
Cînd. k este mic;40) 7 (lo 2, deci obyinera velajie de dispersie: carac-
_teristică unui: feromagnet (w oc 2),
b). Antiferomagnetism. În acest Caz, C08 (9 zi) 2= 41 după cum
I
Tan leagă doi atomi ai aceleiaşi subreţele sau a două subreţele diferite.
UN

„Prima, paranteză, din relaţia (LX..4.20), tinde spre zero ca și k*, în timp ce
paranteza, a. doua, rămîne finită. Se obţine o lege de dișpersie similară, cu
ce evidenţiată în cazul unui material antiferomagnetic, unde oc.
Să. considerăm formalismul. Holsiein- Primaloj. Operaitorii de spin
AL

pot fi exprimaţi prin operatorii a, şi ai în acord, cu relaţiile VI. 6.8) —.

IL 6. 10). Sorise pentru cazul de. îaţă au forma :
TR

siu i 8, = = os
ambiiSN
1p

(
EN

o Bu Su osia at [1 — 2 a |
„7 Se m (0) (e- 2-0 N
/C

a e
| unde [a,,; az] =.
Relaţiile (IX. 4. 23) sînt exacte în măsura, în care nu se ţine seama de
stările cu număr de bozori mai mari de 28. Relâţiile (IX. 4.15) şi (IX. 4.23)
SI

-k 1/2
sînt identice pentru € — x) „= 1. Introducem transtormatele Fou-F
IA

rier ale operatorilor a, Și d cît şi transformarea liniară, (VIII. 5. 26), care

„în cazul de faţă are > îorma :
U

- ay == 0 ch, ÎR at sh, | ,

= ast chit a Sh (IX. 4.24) .

BC

at
302. :
 A-—B
cu cth 20, =
A+B. 5
unde
| 4 AO — 70) + 2, o

RY
D700 at 0-A +Q), 0x42)

RA
Deoarece [ay at]=1 iar eh20, — sh20, = 1, rezultă că
[oua ai ] = 1. Se 5 | o

LI B
- Dependenţa, de temperatură a,lungimii” medii a spinilor este dată de

Bu = 8 — Cat a) = 8 — NI Şi Cat ap) exp[i (e! — ra]. (IX. 4.26) |

uk” | ” a
Sa ! . , |

TY
_ Rolosind operajorii a, şi cit, expresia (IX. 4.26) devine

(Su = 8 — A Și (at ch + ou Sh04) X

I
, într N: , .
| „k

RS
x (ap eh ++ at shOp)) expira (US. 4.27)
cu valori kk diferite,
Deoarece iu există relaţii între undele de spin
cei pentr u care
VE
li = k', sînt nuli.
toţi termenii din (IX. 4.27) excep tind
Avem astfel :/ a.

CS = 8 NA Io et, e (md e D 020, =

NI

8-5 | (eo + Jena 0, — | (0428)

LU

4
Lă

unde Cui este dat de relaţia (VII. 6.36).

undele de spin de lun-
RA

La temperaturi joase sint importante numai

tă situaţ ie avem
gime de undă mare (k mic). Pentru aceas
ctn20, e 1 + 2B/A | (>. 4.29)
NT

(4B/A)"2. |
și respectiv cth20, 4.28) se scrie
“"Pinînd seama de (IX. 4.29), relaţia (IX.
(873): A Gu ch 20, d =
CE

<Snp) = 8 —„(1672N)! $ (eh2 0, —1)d2

| |
A5=)
; — (IX. 4.30)
= const. — (87224) (Ș (AJAB)E „
I/

Cp /
S

ea, spinului contractată prin

Termenul constant reprezintă lungim
= 2S(4AB)P iar Bok?, ter-
IA

zero. Deoarece ho
mișcarea, la punctul de ţia (IX. 4.30) prezintă 0 dependenţă, de tem
pera-
menul al doilea, din rela | |
tură în 72. |
iguiaţiei de spin este discutat în
U

Btectul anizotropiei asupra conf |

detaliu de Nagamiya [28]. .
BC

303
 =

x, 5, Niodelui Nei al ferimagnetisrului |

i urarea Ncel [25] folosind aproximaţia, câmpului
e molecular a elaborat; prima

Y
descriere iedretică- a; comportării 1materialelor fâriraghetică. Modelul con- *
'gideră două subreţele (A şi respectiv “B), momentele magnetice ale acestora,

R
fiind antiparalel, orientaite ŞI ăvînd mărimi- diferițe-=- mmm
Pc re ame pr

RA
ae „coeficienţii câmpului molecular Na; Nas Şi Nas. În cazul cînd e
în sistem sînt de tip. Heisenberg, coeficienţii cîmpului molecular sînt defi-
Ei niţi prin : Nu = 2 fu ; unde fi reprezintă, integrala de schimb,

LIB
EAI i
3 numărul de vecini j ai.unui atom, i, N j numărul de ătomi j în reţea, iar
g: şi g, factorii de despicare spectroscopică (î, j = A, B).:
= Cîmpurile: moleculare HE, și Hz şi externe aoţionină asupra unui .

ITY
purtător magnetic aparţinând subreţelei A și respectiv, B sînt date de:
A

BA = — aa Ma — Wa Ma; o

RS
man CN Cs
Deoarece interacţiile între cele două subreţele sînt antiteromagnetice, avem
Nas >.0. Se poaite arăta, că Nae N aa Valorile aa Şi Nos pot fi atît pozi- |
VE
“tive cât şi negative.
Deseori, . „A ieraețio magntică Wj4 a şi ă 'zp se exprimă în funoţie
I
de Nas: i. A pi
UN

acizi na = BX o UX. 5.2)

= Ia echilibru termic; magnitizăn ile stubrejelelor sîni date

da de SR
Sa a
AL

_ - Ai Aa = Nasa ada Braa) _ a a

TR

| Ms a, sg be
a Dai), i | E (IX. 5.3)

„unde n 1 ri
4 .
EN

catia
pe! ă . | E | pd
„i cata e a
/C

% Pee em că H mi IX. 5.4)

Ba of 5 Ii ( a
SI

Aa ara
„Ba (2).== su 21 JL ch 2-a so
IA

Gunosetiă magnetizările la 7 =0 E, M „0) şi M 0) date de:

U

2 | Na M „(0) = ga Na Hp
Mal) Sa Nada O O—(UX+546)
BC

304.
 „cât şi coeficienţii cîmpului molecular, se poate rezolva sistemul de ecuaţii
“ tramscendente (IX. 5.3) şi deci deserie variaţia cu temperatura a magne-
_-. tizăzii spontane a celor două subreţele M, și My cât şi a magnetizării rezul-
stante M = My — Mp (fig. IX.6). Un asemenea program de calcul este

RY
descris în [29]. | | o i a
În cazul cînd atomii nu au un monient orbital, vom înlocui momentul
cinetic total J, pri spinul S relaţiile de mai sus păstrindu-și evident vala-

RA
pilitatea. , | E | |
ee Deasupra temperaturii Curie, Te substanţa, este paramagnetică și ca
atare vom putea, liniariza ecuaţiile (IX. 5.3). Reţinind primul termen din
“a, avem:

LI B
dezvoltarea în serie, B(2) = =

TY
Ap 2 (2 — Nam Ma — Nol S-5)

I
RS
unde De | Ie
Q,= Nada bo nb JAI +),
| A 3lp
VE |

ud Jr(Ja + 1) . (IX. 5 S
! Q — Na dă Ho

“ 3l:p a |
NI

Aranjind convenabil termenii în (IX. 5.7), obţinem. :

LU

Un 0, Nada + Ca Nan Ma = 04, (IX-9:9)

Oa Na Ma + (2 + Cp Nan)dlp = Op.
7 Di
RA

subreţelelor, obţinute prin rezolvarea sistemului

= „ Mâgnetizările
| |
(1X.5.9) sînt date de:
| apa OA + 0 Nae) — Ca Ce Na x,
NT

o) — Oa 0 Nan Si
î (2 + Cu Na) (Z + Op N
(IX. 9.10),
CE

1 o OP + Ca Naq) — 0a 0oNar
n 9 UD P Oa Na) (+ Oa Nas) — 04 Ca
Susceptivitatea magnetică, este A
I/

| _ Mat Ar, x. 511)

S

h O g N | - ” : -

em o dependenţă
Tntroducînd relaţiile (IX. 5.10) în (IX.5.11) obţin
IA

de forma :
„de temperatură a susceptivităţii magnetice

1 LL. (IX. 5.12)

U
BC

20—c; 762 - | | s05

 şi O
„Relaţia, (IX. 5.12) reprezintă o hiperbolă, parametrii c, 6,cât 10şi con-
fiind, funcţii de coeficienţii cîmpului molecular N 44; Na Nopp
stantele Curie 0, şi 0 ale celor două subrețele; 0 = 0C4+ 0 |

R Y
o „Io =-— a (0 Nat 0â Nas + 204 Os Nash.

RA
9 =
04 Q>0a ” (02,(N ia — Nan) + 03 (Xp — Nane |

— 90, Catia+ Naso — (Maă + Xoadaahh.- (IX. 5-13)

LIB
9 „T — (Ana + Nae — 2N ap).

ITY
|
În figura IX. 6 reprezentăm: schematid dependenţa, de temperatură
relaţia (IX. 5.12). Asimpto ta, la hiper-
a susceptivităjţii magnetice date de -
„bolă este deserisă prin relaţia | a a

RS
1/3 — 1 = T]O. - Ma (1%. 5.14)
y
I VE
UN
AL

Fig. IX. 6. — Dependenţa |.

” Magnetizarea” |

de temperatură a magneti-
zării spontaneşi a inver-
.
TR

sului susceptivităţii magne-

: 4ice în cazul unor ferimag-:
neţi cu două subreţele.
EN
/C

-8p
SI

ta):
IA

clasică Curie-Weiss.. Pentru .

Această relaţie poate fi scrisă în forma
i (IX. 5.14) cu axa temperaturi-
aecasta vom. nota prin 6, intersecţia drepte
lor. 'Pinînd seama că 0 = — 0] x avem
U

a D4090 (1X..5.15)
BC

306. e
 Temperatura 0, se numește temperatura Curie asimptotică. ——
Diferenţa în comportarea lui 1 = f(7) între feromagnetism și
antiferomagnetism pe de o parte şi ferimagnetism pe de altă parte, rezidă
în creşterea rapidă a lui-x1 în jurul lui 7. ii

RY
|
Temperatura Curie ',, poate îi determinată din relaţiile (IX. 5.9)
pentru H = 0. În acest caz, determinantul format din cocficienţii lui
Ma şi:Me trebuie să fie nul. În final se obţine (omiţînd valoarea fără

RA
semnificaţie fizică) Ia - |
1 1 s , o 2 N
T, —— Dr (CaNaa + 03 AT pp) Ta [(0 Na 0» Nan) _ 40, ON au]? -

LI B
(IX. 5.16)
În funcţie de magnetizările subreţelelor la 7 = 0 K cât Şi de mărimea
"relativă a imteracțiilor magnetice, pot fi evidenţiate diferite moduri de varia-

TY
ție a magnetizării spontane rezultante M(T7) = M,() — M(T). Pentru a
clasifica aceste moduri de variaţie va trebui să analizăm. : (L) domeniul în
care apare ordinea magnetică; (2) valoarea magnetizării spontante la
T=0K ; (3) comportarea magnetizării spontane în vecinătatea tempora-

I
RS
turii Curie. Să detaliem acestea: ” Ş
„Pentru uşurinţa, calculelor și reprezentării vom exprima coeficienţii
cîmpului molecular în forma dată de relaţiile (IX. 5.2). Introducînd aceste
valori în expresia temperaturii Curie (IX. 5.16), pentru Tu = 0, obţinem
VE
. apa. 7 | DX 517)
Considerînd un sistem. de coordonate rectangular (a, B) aceasta, Yo-
NI

prezintă în cadranul III («,f <0) ecuaţia hiperbolei A0SB (fig. 13.7).
] / d
: . o
RR ”
LU

f=(A2) |
-
. F| - NAB *
să Te a T
RA

Fig. IX. 7. — Zonele de sta-.

bilitate ale diferitelor tipuri de .
variaţie cu temperatura a mag-
NT

„Netizării spontane la materiale A

ferimagnetice. Simbolurile G, == PA
M,N,P,Q, R, V au semnifi-
E
: ONB (1)
caţia din tabelul IX. 3. .
CE

H
| O „“S 1 |
, „3 (9)
S I/

Sub hiperbola A0SEB, substanţa nu prezintă o tranziţie ordine-dezordine,

IA

aflîndu-se în întreg domeniul de temperatură, în starea paramagnetică,

easupra, acestei hiperbole, 7, > 0 şi deci y1 > 0, materialul prezentând 0
magnetizare spontană. Considerind cele două subreţele coliniare şi anti-
U

paralel orientate, vom avea pentru orice temperatură M(7) = MA(T) —

— MP ) | .
BC

307
 Să analizăm compor tr ca. la 1 ==0 E. Energia liberă 2: sistemului
„este. , |
Ee= ţie N, n, — ue„A, Bo = na ări Rs 204, + par ..

Y
x. 5, 15) |

R
Yom. urmări: soluţiile care condue. la, valori minime ale. energiei €.

RA
Vom, introduce notajiile A = U40)| Mi 0) și p = Ma(0 Ju 0) astfel că
| | A +u= 1.
Avem rnătioarele situaţii :

LIB
I. Magnetizările €
celor două, subreţele sînţ mule > A ai 5= 0. în.
acest. caz .- | a |
a= LII "ax. 5.19)

ITY
TI. Magnetizările ating: “valorile de. suraţie MrA0) Și u170) Bner- =
gia sistemului este”
a, NE "Ex = pif azăto; ae, je 93 ID + pa
SL
Ă ax. 5.20)

RS
|

„TIT. Magnetizarea, subreţelei 4, tinde VE ;

spre valoarea 5sa de saturație |

| A 40). în acest caz : E + = 240) + 2030, = 0.

: B
I
a !
UN

e De aici u, = _ 240), |

„i Mp= — = M/=(0). Ni (IX. 5.21)

AL
TR

_ Energia sistemului este: -

„Em = — to Wam2i(0)% (a 7) . o (X.5.22).

EN

„IV. Magnetizarea subreţelei B tinde spre valoarea sa de! saturație

/C

De aici MF = Eau
SI

iar energia, sistemului

NI |

| Ex = = noa aro) și (e) (0325.28)

IA
U

. .

cele 4. soluţii
Pentru « o valoare. A (sau 5) dată, putem determina care din
mai scăzută , În cel ce urmeaz ă, vom presupune
BC

"conduce lă energia cea

A b Considerină sistemul - de coordonate (a, 6)
| 4 40) | M2(0)] deci
=) II IN
(fig. IX. 7 ) soluţiile obţinute delimitează regiunile I, II, III, IV, prin:
hiperbola A0SB «p=1, - |

RY
semidreapta 07 a = — (e).
MAO LA |
aa îȘ (IX. 5.24)

RA
„ “semidreapta 0CL “p = — MAO) za ( -—) ,
Ec o Mz00) op

LI B
* dreapta SH B = — 1 Npp = — Nane:

Dependenţa de temperatură a magnetizării spontane îm vecinătatea punc-

tului Curie poate ti analizată dezvoltind în serie funcţia Brillouin. Reţi-

TY
nind primii doi termeni ai dezvoltării, avem :

I
MT) = Ma(7) — M(D) = P E (A Vi — pete

RS
Te | Vs] 2 + ut?
| VE | (x. 5.25)
iar k rădăcina pozitivă a ecuaţiei
unde P este o constantă de multiplicare,
N E
| , A? —- (Bu — dc) —u=0, „7 (T. 0.26)
NI

deci Ea

XD)
LU

: 2 Bu za) e V(Bu za the

i A 27.
l / i

magnetizarea rezultantă M(T), are aceeaşi

RA

Dacă A:= 1Vk-—u/V>.0,

direcţiecu M,(7). Pentru A < 0, magnetizarea M(Z) este orientată în di-
recţia lui M„(7). Vom avea A = 0, dacă f& = u/A = M1n(0)/ 44(0). Pentru
a delimita regiunile A, vom trasa în figura IX. 7, dreapta
NT

Na + Di—u(84+ 1) =0 10Tx. 5.28)

CE

Aceasta, are panta A/u = M4(0)/ (0) şi trece prin vîrful hiperbolei.
Valorile A = 0 corespund punctelor situate pe dreaptă. Deasupra dreptei,
B creşte în timp ce a scade, deci fi <l, şi A <0. Sub dreapta (IX. 5.98)
8 scade şi a creşte, deci k > lu şi A>0. 3 | |
I/

„Pentru a, analiza variaţia cu temperatu ra a magnetiză rii spontane în

jurul dai 7 — 0 I ne vom referi la fig. IX. 7. Considerăm regiunile POE,
S

ACP şi BOB. În zona, delimitată de POL amîndouă subreţelele au magne-

tizările spontane corespunzătoare valorii de saturație. În regiunea ACF,
IA

doar subreţeaua:B are magnetizarea saturată. Astfel, dependența, de tem-

„Deratură a, magnetizării spontane a acestei subreţele este mică comparativ
liniar
cu 474. Magnetizarea, spontană a subreţelei nesaturate (214) scade asemă-
U

cu tomperas;u ra, în vecinătat ea lui T = 0 K. Situaţia descrisă este

nătoareîn regiunea HSB, inversind însă magnetizările. În consecinţă, în
BC

Da 309
 regiunile ACP şi BSH, magnetizarea rezultantă va creşte liniar cu tempe-
raura,. În regiunea E0SH, magnetizarea spontană rezultantă va scădea
' liniar cu temperatură, deoarece magnetizarea spontană a reţelei nesaturate,
în valoare absolută este mai mare. | ”

RY
| - În regiunea FOE ambele subreţele au magnetizările saturate. La va-
lori scăzute ale temperaturii, vom. aproxima funcţia Brillouin prin

RA
o n Ba (i) =1— prez [— 3%) G = Asau B). IX. 5.29)
DN Ce Îi] ia
|

LIB
"În acest caz: |

07) = [L47P) — (Dl = MO) | pat px

ITY
JbobB E + A | |: |
aa
X exp — 0ba
4 __Jbo M(O)(aA — —— exp 4 _ — 0 Mp(0
a »| "ho. AO +o) Je p(- SA “ Xe |

RS
(TX.5.30)
Da | Pentru temperaturi scăzute, termenul cel mai mare (preponderent)
__are valoarea
cîndi argument ele sînt egale, avem
E
cea mai mică a exponentului (în valoare absolută). În cazul
e . Ş
IV
. A . Să ! . | | 3 | E d |

ae det pu=uB+ra 1 a (UX581)

UN

_ Aceastavreprezință ; dreptei OK în figura, IX.7.] în regiunea

ecuaţia
FOLK magnetizarea spontană, lîngă 7 = 0 K, creşte cu temperatura.
- Aceasta, rezultă din faptul că 6 creşte , « scade, deci (up + 1) creşte Şi
AL

.” exponenţiala, respectivă scade. Deci M(T) xa creşte. În regiunea [0K,

" magnetizarea spontanăîn vecinătatea lui T =—.0K, va scădea. Aceasta
- xezultă, din faptul că « creştă, p scade şi deci (a + pu) va creşte, expo-
TR

nenţiala va. scădea şi corespunzătorşi M(1). În ambele cazuri tangenta

la M(T7) la 7 = 0 KE. trebuie să fie orizontală. În cazul când ne aflăm pe
dreapta OK, M(T) are o comportare asemănătoare cu cea a unui feromag-
“net În tabelul IX.3 rezumăm, discuţia de; mai sus, privind condiţiile în
EN

care apar diferite tipuri de variaţie cu temperatura a, magnetizării spon-

"tame, schiţînd: curbele. caracteristice. Aa Da |
Depinzând, de valorile magnetizărilor subreţelelor Ia T=—=0XK şi de
/C

.
de
mărimea, relativă a interacţiilor magnetice, pot apare diferite curbe
magnetizare. Deși, în general, magnetiz ările subreţel elor deserese monoton
prin
cu creşterea tempâraturii, forma, magnetizării :rezultante obținută
scădeiea, magnetizărilor celor două subreţel e poate fi extrem de variată,
SI

(Tabelul :IX.:3). Pentru: exemplificare, prezentăm în figura 1X.6 două

tipuri de curbe de magnetizare (tipP şi N) în caream evidenţiat și variația
IA

Mz(0).
"termică a-magnetizării subreţelelor. Considerăm cazul cînd M„(0)>
tură
Dacă magnetizarea, subreţelei M (7) variază mai pronunţat cu temperatură
o tempera
„decât M„(D), poate să apară un punct de compensare la
U

Teomplitig. IX.6a), la care magnetizările celor două subreţel e sînt egale. La

Magneti zarea rezultan tă urmează direcţia lui Ma
temperaturi P< Deomp>
BC

0. . Aa E
 a

în timp ce pentru 7 > om, aceasta are direcţia lui My. Dacă magnetiza-
rea subreţelei B scade mai rapid cu temperatura, magnetizarea rezultantă,
va, creşte pînă la o valoare M maximă, scăzînd apoi odată cu apropierea

RY
de temperatura Curie (fig. IX.6b).

r TABELUL lX 3 |

RA
DEPENDENTA DE TEMPERATURĂ A MAGNETIZĂĂI' LA. =
MATERIALE FERIMAGNETICE MAl0)(MJl0) (A)

LIB
„JRegiunea| Magnetizarea. la 7=0K MIT) în „|Variaţia lui.
din Togo a Ta TH Vecinaiaed 10) în MODUL 'DE VARIAȚIE
plan [Se mei, | pa, | 20: | za |hemame]POOStotei |jurut ti-o
1 |ASB ASB ta IN tii
GASB | 14, -14-0 „DOMENIUL PARAMAGNETIC . | e, |

ITY
ASD ACE | ACF MI pf p Y
M. 0 ” sas f. crește ,
ACE 3 ot „123|
| Mas ?tat0) A, !pirrai|o liniar cuT o o I
| FCE 1. |. MIM, |FCK FCK _. W „Pr
3 |M crește e) Z

RS
„” ke T
cu T
IMALlO)
UI
Ma0) 1 1 Îp-A |MIiMg KCS'D
A scade. KES'D 9 7Ms 7 7 |n
cu 7
VE 0 k T

| AR DSH |DS'E SE M p pr
i „| Mm, SRode.
M.| scade... |N ,
L_ a
- n. |? ASD |ECSH SCS! : M_ PX
| MilMg (M scade (29) « zf
I
ECSH |MAt0) a a
UN

- A pe liniar cuT
! | 46 Ag) MiiMg DSH " |ESSH MIRA 7 x
A Mal0)
Mp=
HA MIlMA O LC
„| HS8 |Hsa HSB _ Mp? PX
HSB lateQ dom | MilMA -Q Ne
j %. | 1-2 : | 9 . Ț
AL

5 - AQ

DTD
TR

1X.6. Structuri triunghiulare —

itatea relativă a
În paragraful precedent am evidenţiat că stabil tizării depinde
N

dențe de tempe ratur ă a magne

diferitelor tipuri 'de depen tizarea unelă
magne
de valorile « şi f. În regiunile ACP, EOSU şi HSB pentru care JM A (Sau
CE

din subreţele, la 7 = 0 K, nu este satura tă. Cauza

principiu, nu poate fi atribuită
M) nu poate atinge valoarea maximă, în (lipsa aliniamentului para-:
faptului că subreţelele nu sînt saturate magnetic
lel al spinilor). Aceasta ar veni în contra dicţie cu principiul al III-lea al
subreţele nu poate
I/

termodinamicii. Ca, atare, modelul considerat, cu două (&, $).

regiuni ale planului
descrie comportărea ferimagnetului în aceste mai mare de subreţele
Rezultă, deci necesitatea de a considera un număr
S

în mod necesar, paralele.

magnetice ale căror magnetizări:nu mai sînt,ltat de Yafet și Rittel, [30].
IA

Acest mod de abordare a problemei a fost dezvo

este o consecință a mărimi
Împărţirea în subreţele (paragraful IK..1)
. Analizind cazul particular al
relative a interacţiilor magnetice în sistem
foritelor spinelice, unde ionii magnetici ocupă poziţii tetracdrice (4) cit
U

A poate fi
şi Kittel [30] evidenţiază că reţeaua
şi octacdrice (B), Xafet
BC

311
 | împărțită, în două subreţele A, şi Ap de tip efe, iar reţeaua B în 4 reţele
cfe. Dacă neglijăm anizotropia, se poate arăta că cele 4 subreţele £ se
“pot reduce la două (B, şi B2). Aa
. „ În analiza ce urmează, vom. considera un model magnetic avînd sub-

RY
; reţelele : As. A2; By Ba. Mâgnetizările acestora, sînt : Ma = Mat Ma;
La T = 0K avem Ma,(0)= IM a.(0) Şi Mp.(0) = M p4(0).
Mp = Ma, -+- Ms,
„În consecinţă numărul de atomi în subreţelele A. şi Aa şi respectiv. E, şi
„B. este acelaşi.„Fiecare atom A, şi A, este înconjurat prin același număr

RA
de atomi B, cât şi B, (şi reciproc). Un atom A, este înconjurat; printr-un
număr diferit de atomide tip A,.şi A2. Discuţia poatefi generalizată, şi,
“pentru subreţelele B; (6 =1, 2). -.

LIB
Cîmpul. molecular acţionînd asupra atomilor supreţelelor (neluînd |
în considerare cîmpul extern), este dat de: - t

a 230 aa MEI ca Mat a MA] = — Nara ap— ax),

ITY
Be Mp,] =—N aplMat Ba Mp—( B2— Bz, ],

RS
Ho, = — N as Mat Ma Bi Mat

Ba, — NaotMat Mat Ba Ma, 3, Ma] — Maat Ma-t Ba Ma —(PBa— B)Ma-]

e
şi f; introd uși în
E
Constantele cîmpului molecular > Co Br Ba
paragr aful prece
(negaţive) sînt legate
dent prin o
coeficienţii «
IV
„de
dai 2B=Bit fa 1 (X62) |
UN

..* Relaţiile de mai sus pot fi justificate ţinînd seama de faptul că pen-
implicit sînt
mu o structură coliniară, avem. MA,= Ma, = M,J2, și dei aa
-. a
„verificate “egalităţile (1X.6.2).
Pa Bas reflectă interacţii anti-
„-.. Coefieienţii câmpului molecular au, aa ele de tip a şi respectiv f.
AL

feromagnetice în cadrul acelei ași subreţ

momentele aceleiaşi subreţele
În structura, ferimagnetică coliniară toate
caută să fie antiparalele la momentele
de tip «şi £ sînt paralele, deoarece
ţă de orientare, este amplifi-
TR

geleilalte subreţele magne tice. Aceas tă tendin

b în interiorul aceleiaşi sub-
_caită în special în cazul cînd cuplajul de schim cuplajul între subreţelele «;
reţele de tip « şi B este feromagnet ic. Dacă
mico interacţie puternică între
şi respectiv f, este antiferomagneticşi
EN

etică în cadrul aceleiași sub-

subreţele va conduce la o ordonare feromagn destul de puternică, avînd
etic ă, este
reţele. Dacă interacţia antiferomagn
e subreţele, momentele magnstice
“o mărime comparabilă cu o aceleia dintr
/C

pot rămâne aliniate paralel.

ale subreţelelor '4, și respectiv f, nu mai Notăm y = Mal Ma. Orice con-
La 0'K .toate subreţelele sînt satur ate.
E urile q şi,V între di-..
ată prin unghi
” figuraţie magnetică poate îi caracteriz Mr, Și Mo,(fig. 13.8) . Tinergia
"_recţiile magnetizărilor Ma MA,şi respectiv . -
SI

corespunzătoare acestor. configurații este

IA

Si | 4j . . 1
|
. : 21.
49 Bine sin]
U

Ea
n ___Ho NM,
60829)? (PB. t Ba 008. V) +
e Cea + %
a a 06.8)
BC

Sa
312:
 Valorile q şi v care conduc la, o valoare minimă a energiei € sînt :
„TI. Dacă asBa > 1, e = VW = 0. Configuraţia antiteromagnetică dublă

RY
este cea mai stabilă, pentru. orice valoare y = Î[4[ Ma.
II. Dacă asfa < 1 starea fundamentală depinde de y. Valorile 1/ca
şi 8 delimitează trei zone (iig.. 1.8): o ?
/

RA
2) — pentru 1/|a| < y soluţia este v = 2 ; sin 9=1/leely;
Y

to |a

LIB
b) = pentru Bel <y <1/lea| soluţia este '9 = y = z]2;

G) — pentru 0<y<|Pz] soluţia, este o = 72, sin y = YIIBal.

ITY
_ MN MA

RS
. . * Ma, MA,
|

Xta) | IL (bi i 4 /
VE
Mp &
De adi
Fig. IX. 8. — Zone destabi- * | + |
litate 'a structurilor triun-
I
ghiulare, ; :
UN

M,
,

YI (c)

„A
i i

| A v!7
AL
TR

Sa | 2
7
Doineniile de stabilitate ale diferitelor configurații sînt reprezentate
în figura IX.8. Analizînd rezultatele de mai sus se observă că aranjarea
N

triunghiulară reprezintă o generalizare a soluţiilor III şi IV date de N cel.

Pentru soluţia a II-a, af, < 1 magnetizarea Bubreţelei B este
CE

2112, sin y = 2Ma,]| 82]. Modelulfu, Ncel dă 2714] |6|. Această deosebire este
rezultatul presupunerii Ba = făcută de Neel, ca urmare a neconsi-.
derării arânjamentelor antiferomagnetice în cadrul aceleiaşi subreţele de
tip a sau f. -.
I/

“Pentru a determina temperaturile Cuvic ale sistemului vom pleca

de la relaţiile (IX.6.1). În starea paramagnetică aven :
S
IA

| Mia Ca a 3 MM pas = 02
ET
II Bues , (1.6.4)
pi
U

' La, punetul Curie (unde magnetizările tind spre ZCT0), determinantul
BC

format de coeficienţii magnetizăzilor subreţelelor trebuie să fie nul.

313
 | înloenind câmpurile moleculareîn relația (IX.6.1) prin (IX.6.4), vom 0b- ” |
ține : N | E Ie d

RY
Dea = 2 Ca Nas (ca — 1), De (a.)

RA
Tep = 3 0a Nas (Ba — Ba n | i. (b) | (1X..6.5)
ie i ă | | | . D E i |

LIB
ÎI | ! 1 - ” Ă i - | 1 ” Ă . . s | 3.

Op Nan) + 3 [L(04 Na :— Cp Nnp)?—404 OoNan]. ”

Tis = — o (Ca N aa +

în fața
Am omis temperatura Curie corespunzătoare semnului (—)

ITY
e 7, este întotd eauna mai mare
radicalului din relaţia (LX.6.5c), deoarec etice ale
sint temper aturil e Curie antife romagn
ca zero. Valorile Tea și Tep ferimag -
< 7, este
subreţelelor A: şi respectiv B. Tipul de ordonare la 7 Sau ep.

RS
netie pentru Za = To
netie pentru 7; = Tes şi anitiferomag
numai temperatura
"Dacă oa = ci Și Ba = Br avem Le = Dup = 0, deci
caz obţinem relaţia
Curie ferimagnetică +3 este diferită de zero. În acest a |
([X.5.16) evidenţiată de Neel. . pa |
“Să determinăm cea mai ridicată valoare 7, funcţi e de
E mărime a rela-
coeficienţilor câmpului
IV
_ivă a: magnetizăriilor subreţelelor şi respectiv a
«pf <1. Să introducem
- molecular. Temperatura Le este pozitivă dacă
între 0 și 1; astfel încât
două numere a şi b avînd valori cuprinse
UN

2 tati - i
S Pe bp. Din relațiile (IX.6.5) rezultă condiția pen-
do— = da Și Pa— =
"tru ca eg să aibă cea mai. mare văloare :
AL

(a
+ 1)e«8 ]>0,
1) Dacă Ta > Tea atunci 04 < =1—tâ + 1)ap şi [—1—
+ 1)«
TR

e. e „Oa a(a

și [3 —(0--3)ap)>0.
.

Ca > 0 SE
Te > Tep atunci0, i
2) Dacă
38-03]
EN

iii ț

i dacă
O valoare oarecare 0,J0p poate satisface aceste ecuaţi
/C

morgadare dese exe)

aer
SI

<'3l(a + 1) + 3). Deoarece

| Inegalitatea (1.6.6) se reduce la «f
< 1. În cazul cînd Ba >
IA

ca = (a + 1) şi Ba = P(0+ 3)/8 avem aafa )«f >0, semnul inegalităţi

b4+3
atît pentru —3—(b4+-3) «BO sau —3—( situaţii Ze nu are cea mal.
IFR "în relaţia (LX.6.6) trebuie inversat. în ambele dublu antiferomagnetic este
U

vidicată valoare. Astfel, dacă aran jamentul i.

“starea fundamentală la OK, Lea Sau 7 au cele mai ridicate valor
BC

nghiulară sau ferim gnetică, punetu

„Dacă starea fundamentală este triu
!

d 314.
Curie cel mai mare nu este necesar să fie dat de Ta. Notind prin 1 şi r
partea stingă și respectiv dreaptă a lui (1.6.6), cazurile posibile deduse
din această relaţie sînt :

RY
2) coBa <1 cu —1 — (0 4-1) ap>0 şi —3—(0 + 3)aB >0, atunci |
Tia > Tip şi Ta > Tea pentru 1 < 0,02 <*,

RA
| Tip < Ta < Tea pentru 7 < 04/02,

LIB
Tea < Tes< Tip pentru 04J0„ <l;
b) dacă csf, <l eu —l—(a + 1)af <0 şi
—3—(D4+3)aB< 0 atunci pentru orice 0,0 avem Te3< lea Și La < en.

ITY
Dacă «Ba = 1 atunci | = r şi astfel că Tu = Ten = Le.
Variajiile termice ale magnelizărilor spontane pot îi descrise prin
funcţii Brillouin. Deoarece aceste funcţii depind parametrice de cîmpurile

RS
de schimb, să explicităm pentru început valorile acestora. Admitem că
descompunerea, în subreţele are loc numai în cadrul subrețelei A deci
Mp, Mp,=M,/2 iar Ma, £ Ma. Momentul magnetic al unui atom trebuie
să fie paralel cu cîmpul molecular. În acest caz conform -cu relaţiile
VE
(IX.6.1) rezultă că Mr + osM, = 0 și respectiv MA + f2 Mp = 0. Deci

Ha = Vp,= Ha Vu (E Mp + n) = up ( 1 — fi) M.,

I
UN

A a Sa | (1X.6.7)
— Gala: |
|BL, = Naa (az — ca) Ma,i Ha,= Nan(ote Aaa
AL

În acordeu relaţiile (IX.6.7 ) cîmpul molecular depinde numai de mag-

netizarea subreţelei pe care acesta, acţionează. Comportarea, este asemănă-
toare materialelor fcromagnetice. Astfel:
TR

(0) |
Mai = Ma, , 4 Ba)
N

m (1.6.8)
CE

| Ma = Ma(0)Bup (2)
unde N |

m, 94 T4 bo P2 N n(ae — a Ma
I/

la TD
| (1.6.9)
S

(= pia
Ho Up N Mp.
IA

dnJo
pe Nae
. | Î:p TD ” " ['4)

Magnctizarea rezultantă este: p

U

(1X.6.10)
BC

M = Mp — 2Ma,cos 9 |
315
 Pinînd, seamaca Mp -+ a+M,= 0, relaţia ([X.6.10) se serie

RY
j | o E io %o n o . o a
, - Ri

Din relaţia (LX.6.11) se observă, că magnetizarea rezultantă nu de-

RA
pinde decit de variaţia termică a magnetizării: subreţelei B. |
| Structura triunghiulară este stabilă la 7 = 0 K. Dacă temperatura
creşte, unghiul e va scădea, cele două subreţele A, 'şi A. tind. spre o 'dis-

LIB
punere paralelă. Pentru M, =: 2 Map p= 0 temperatura Curie este dată,
de prima relaţie (1X.6.5). Deoarece magnetizările celor două subreţele vor
varia în mod independent, fiecare subreţea se caracterizează printr-un
punct critic efectiv Te4'şi Les. Dependenţa de temperatură, a magnetizării
pentru situaţiile cînd Tep < Tea. şi. respectiv Tep > Dea sînt prezentate

ITY
de exemplu de Herpin [31]... a
; ENI RED aa Lc a E:
PN
aa

RS
ie

1X.7. Feromagnetismul slab...

i: pm

“1X.7 Descriere fenomenologică . E i

IV
„i Măsurătorile experimentale au evidenţiat că unele materiale, la
UN

un moment
“ temperaturi joase, prezintă magnetic mie de ordinul (10*—
10-3)up. Această comportare a îost atribuită la început
u
[52] prezenţei
e magne-
unor impurități feromagnetice sau a unei distribuții de moment
, „jos (y ) ce-nu se com-
ice orientate în direcţiile ;,sus” (+ ) şi respectiv ei
ale cristalu lui. sau. a prezenţ
AL

pensează, ca urmare a unor imperfe cţiuni

domenii lor, antifer omagnet ice. Dzialosh inski. [33] justific ă com-
-. graniţelor
unele materiale
portarea materialelor cu magnetizare mică; ădmiţind că Ja.
spinilo r celor două subreţe le pot să difere
TR

antiferomagnetice direcţii le
să rezulte o magnetizare spontană mică
-. faţă; de axa comună și. ca, atare
tip de inte-
„perpendiculară pe această axă. O discuţie detailată a acestui
ă Moriya [34]. Menţionăm că, această compor-
racţie, a, fost prezentaitde
EN

m parazit [35]
tare mai este cunoscută, şi sub denumirea.de feromagnetis
"sau anhtiferomagnetism înclinat [36]. . .:
asemănă-
Dependenţa de temperatură a magnetizării spontane este ţii
susceptivită
/C

toare ci cea a unui antiferomagnet: La T > Pa, inverssăul urmeze 0 varia-

tice crește rapid, în jurul lui 7; pentru ca apoi
magne
a fost evidenţiată
„ţie:de tip Curie-Weiss (fig. TX.9). Această comportare MnCO;, 0000;
la un număr de substanţe ca FezOa [37], NiF=. [38],
SI

torile prin difracț ie de neutro ni eviden ţiază că sub

[39] ete. Măsură romagnetic.
sînt ordona te antife
temperatura N6el, Tu, aceste sisteme
ecă a maic-
IA

_! Paptul că feromagnetismul slab este o proprietate intrins

o descriere feno-
nd
rialelor a fost evidenţiat de Dzialoshinski [33] utilizî 3 sint perpen-
arată că atunci cînd spinii în a-FezO
menologică. Aceasta romagnetic,
U

de spin antife
diculari pe axa trigonală, atit aranjamentul În ultima, situa”
ți are aceeaş i simetri e.
cât şi aranjamentul cu spinii înclina
BC

t-mag netic rezult ant, perpen dicula r la axa îr180-

ție vom. avea un momen

316... aa y
1 . -

nală, deci un vector moment magnetic care este invariant la transiormă-

rile de simetrie ale grupurilor magnetice. Exprimînd. energia liberă a sis-
temului, în funcţie de magnetizările subreţelelor, apar termeni care favori-

RY
zează o ordonare magnetică, în care spinii sînt înclinați. Feromagnetis-
mul slab, poate fi atribuit atît cuplajului de schimb antisimetrice cît și
anizotropiei locale. |

RA
x10 -2 luem/gl!

LIB
1/X, Inversul susceptivităţă

ITY
15$-

RS
I VE
_l l 1 i; L | l l 32
730 3.0 750 160, 770
UN

OCR | , „" Temperatura (KI

Fig. IX. 9. — Dependenţa de temperatură a inversului susceptivităţii magnetice

pentru NiF, [38]. Prin linie plină s-au reprezentat valorile calculate teoretic.
/ în acord cu relaţia (IX.7.22)
AL

IX.7.2. Interacţii de schimb antisimetrice.

TR

Dzia-
Pentru început “voni discutia cuplajul antisimotric propus de
„loshinski [33,34]. Cea mai general ă formă de interacţ ie bilipear ă spin-
N

spin se poate serie

CE

IV = 5 Fat Sta Sp Wmde & f = za. (I3.7.1)

Zap poate fi descompus într-o parte simetrică Jâp şi una

. "Pensorul.
antisimetrică 4: Fi = fă; Ja =
I/

lor într-o
Interacţiile spin-spin vor putea fi descompuse la xândul
A A
. La

Y$, și una antisi metric ă, Vâ:V u=Ya âr Yu

parte. simetrică
S

Partea, simetrică poate fi exprimată în forma

IA

+ Je Si Se | (1.7.2)
Fa iz Biz + Zu Su Sy
vi, =

de interacţie.
Presupunem că Z, este cel mai mare dintre coeficienţii
U

favora bil aranja ment este cel antife romagn e tic cu

În acest; caz cel mai ului de
BC

simetr ică a cuplaj

spinii orientaţi după direcţia 2. Astiel, partea 7
,
.
317
_ Spin nu poate conduce la o deviația, de la, coliniaritatea spinilor celor două
„ subreţele. Partea, antisimetrică a interacţiei de schimb este dată de:

RY
Yi = VASS — Su Si) + Tis a Sa — Sia Sp)
DRE (X.7.3) |
Siz — Sia Sa). a
a Vii

RA
| Relaţia, (IX.7.3) mai poate fi sorisă |

, | E N ia 4 i d; (S, x $)) | | Sa E (1X.7.4) |

LIB
a e
zinde d,, este un vedtor constant, iar d, —d,
Cuplajul ds schimb (1X.7.4) acţionează în sensul de a înclina, spinii,
deoarece minimul energiei de interacţie corespunde situaţiei cînd spinii

ITY
sînt aranjaţi perpendicular. e a
_. Considerăm interacţia între ionii 1 și j aflaţi în poziţiile v, şi r, ale
„cristalului. Din considerente. de simetrie, pentru determinarea direcției
"Jui 4, rezultă următoarele reguli [34]: NE _

RS
- a). Dacă există un centru de simetrie la jumătatea distanţei 1,=
Pi —Pp dy=0. NE E a
b) Dacă există un plan de simetrie perpendicular la r;;, d, este para-
VE
lel la. acest plan de simetrie. e . a
c). Dacă existăun plan de simetrie caie conţine punctele ș şi j, atunci
d,; este perpendicular la acest plan. . - SAE
doi, perpendiculară la
NI

| d). Dacă există o axă de rotaţie de ordinul

T, Şi care trece prin mijlocul lui r;; atunci d,, este perpendicular la axa
de ordinul doi. .. | po . o |
LU

e) Dacă există o axăde ordinul » (n > 2) după direcţia r,, atunci

d, este paralel la r,;;. e a
A
TR

„, Figi IX. 10.— Modul de ..:

EN

dispunere a ionilor în celula -

elementară & Fe20a și CraO, .
/C

î. | . €
-
SI

|
- Dzialoshinski [33] şi Morija, [34] au considerât ca exemple pentrude
ilustrarea cuplajuiui antisimetric;: akez0Os cât şi diflorurile unor metale
IA

„tranziţie. | ! pi
d.
Vom exemplifica modul în care apare cuplajul antisimetrice analizîn
aF'e2Os şi Cr.0, ce cristali zează într-o
comportarea magnetică a compușilor
U

„reţea romboedrică 3m (Da). În fiecare celulă unitate. (fig. IX. 10) sint 4
ioni Fe2+ (sau Cr3+) așezați în lungul axei trigonal e a romboed rului. Ele-
BC

mentele de simetrie sînt 1(2); 4-32(204 ); 3(2.) (3U2); 1(82); z-32(28o) ;

| . Şi ,
. . . N , !
| 218 Si Na
 3(2,) (30,) (vezi paragraful 1V.2.3). Deoarece există axa de rotaţie de ordi-
nul trei, 32(03) vectorul d pentru orice pereche în lungul axei trigonale
trebuie să fie paralel la axa trigonală. Centrul de invergie 1($2) aflat: la,

RY
jumătatea distanţei între ionii 1 și 4 sau 2 şi 3 face să nu apară un cu-
plaj antisimetrice între ionii 1 și 4 sau 2 şi 3. Interacţiile de schim b între
spinii S$, şi So, S și Sa trebuie să fie egale, dar de semn opus cu cele

RA
între $, şi S, şi S; şi S, din cauza existenţei unui plan de reflexie 2,(6.)
Cuplajul antisimetrice între spinii din celula unitate are forma:
4 = [Sa X Se — Sp x Sa] + VIS, X Sa — Sa x Sa]. (1.7.5)

LIB
| Experiențele de difracție de neutroni [40] au evidenţiat că în starea
antiferomagnetică, celula unitate magnetică este identică cu cea crista-
lină. Spinii Sp, Sa Sa şi S, diferă numai ca semn, suma lor în celula uni-
tate fiind zero. În cele două structuri avem următoarele orientări ale spi-

TY
- Bilor :
aRe0: 8, = S, = 8; Ss = Sp=S; Vi=(0+rd)S+s),
| i - (IX. 7.6)

I
Cr2Op: S, = Sp = S; Ss = S=Sp Vi =0.

RS
„Deci în a«Fe,0, apare.un cuplaj antisimetrice între momentele mag-:
netice ale subreţelelor, în timp ce acesta, este nul în Or.Oa. Astfel altez03 *
este un feromagnet slab [40] în timp ce Cr.O3 are o comportare antifero-
VE | Pa
magnetică. |
Tnteracţia, de superschimb, în mod obișnuit, este izotropă și în con-
secinţă este simetrică. Interacţia n-polară este de asemenea simetrică.
Poate să apară o contribuţie antisimetrică numai în cazul cînd tensorii g
NI

de despicare spectroscopică [41] (vezi paragratul IV.7.2) ai celor doi ioni

sint diferiţi. Mărimea acestei ultime contribuţii se presupune a fi mică,
LU

„de ordinul lui (Ag/g):7. Ca rezultat al unui efect combinant al cuplajului

spin-orbită şi al interacţiei de supersehimb, care pot avea atit contribuţii
simetrice cât; şi antisimetrice, poate apare o interacţie de superschimb ani-
zotropă. Moriya [34] discută originea interacţiilor de superschimb folo-
A

- sind formalismul Anderson [42] (paragraful VIII.7). Acesta evidenţiază

că toţi termenii superschimbului anizotrop, liniari în cuplajul spin-orbită,
TR

sînt antisimetrici la interschimbarea a doi spini (relaţia (LX.7.4)) iar

termenii patratici în cuplajul spin-orbită, sînt simetrici. Moriya [34]
consideră, doi ioni (1) şi (2) aflaţi în poziţiile R. și R.. Notăm prin If)
EN

ale celor
şi |fa stăzile fundamentaleși prin |e,) şi lea) stările excitate
doi ioni. Se poate considera un proces în ordinul doi în care ionul (1) trece
din starea |f,> în starea je) ca urmare a interacţiei spin-orbită şi care
rovine din Starea |e) în starea |f,) ca urmare a interacției de schimb
/C

cu atomul (2). Notăm prin Jeși ' integralele de schimb, (relaţia

doi, care este biliniară în
(VII.2.14)). Energia; de perturbajie în ordinul
cuplajul spin-orbită, cât şi în interacţia de schimb, are iorma
SI

aa Sf) +
Vi=y 2 [£ LA Lu Se) IS, Se + JS
În & (IX.1.7)
IA

E Ca |
a ma

pp [Le aSele) f'S582 PS 5 bla SID) |

Er, — a EI, — Ea
U

ea
de matrice
Dacă starea fundamentală este nedegenerată, elementele
BC

ale lui L în relaţia (IX.7.7) sînt.pur imaginare asttel că (fi Ille) =

319
 scriu:
şideci primii doi termeni sea:
==5 ca |Lal fia a
”
,
VW =2A3 f fu |La | e.) (55,5) — (SS) S=

RY
2205 Dle 078)
a

RA
"În final avem: | e
i IL | e.) — Ş, Li ial e ISS]
| Yi = 21A [2 ea faO Cea PR e |
ep Cf Ca |

LIB
| Rezultă deci că interacţia de schimb antisimetrică apare numai dacă
simetria; cristalului este scăzută. Analiza prezentă justifică asttel modelul
fenomenologie descris mâi sus. -: Se
| în afară de schimbul anizotrop discitat mai sus, pot existași alte
mâcanisme : responsabile pentru feromagnetismul slab, ca de exemplu

ITY
_aniaotropia locală disimetrică (adică existenţa unor axe ușoare de magneti-
zare diferite pentru subreţele diierite), evidenţiată de exemplu la difluo-
ruri. Acestea cristalizează într-o structură de tip rutil,de grup spaţial
DX — P4hmmm,. Structura cristalină şi elementele de simetrie sînt prezen-

RS
0 aranjajţi în
„tate în figura IX.11 şi respectiv figura IX.12. Ionii magnetici
Da > VJ E OI A b
NI
A LU

. 19. tă '
| (Rit Ra A
(O
TR

IX. 12.— Dispunerca momentelor |

IX.. 11; — Structura crista- a Figi i
"Fig, ...-. magnetice: în .'cazul : sistemului NF
| linăa reţelei .de tip rutil în.care .: . ” a si i Ti Ra
NiFs. Prin cercuri . | .
| cristalizează.
a
EN

-_megre s-au notat. ionii de nichel, - . . OR

aa e DER
_ iar prin cercuri albe cei de fluor.
în poziţiile aflate în interi0-
colţurile celulei formează, subreţeaua, A. iar cei
B.. Penţzu interacția cu vecinii.
“mul celulei unitate tetragonale, subreţeaua
/C

ea |
"de ordinul.-unu, d are valorile: mărimea .
ă Poziţiile ionilor... . direcţia lui d
Le LL a an
000 i Zi TITO,
SI

, 2
au: 7

ad
000 şi —— ap Li]
IA

a ata
și — 5 =, hi 110] e td
000 a i Sa
ca pi
U

PR - a N
NE | ,

Ed.
. 1 1 . “1

O
LI

000 și e
BC

a pa „E a
ap a -
 Sub temperatura de tranziţie, celula unitate magnetică este acceaşi
cu celula chimică. Interacţia între spinii subreţelelor este invariantă,la,
operaţiile de simetrie și astfel nu apar cuplaje antisimetrice. Deci în acest

RY
caz interacţia de spin antisimetrică nu poate justifica feromagnetismul
„Slab al compusului NiR,. o |
Axele de uşoară magnetizare pentru cele două subreţele sînt direcţiile
[110] şi respectiv [110]. Energia de anizotropie va, tinde să orienteze mag-

RA
netizările celor două subreţele după direcţiile de uşoară maenetizare.
Interacţia de schimb,. tinde în același timp, să alinieze antiparalel mo-
mentele celor două subreţele. Configuraţia de echilibru este dată de o

LIB
aranjare a magnetizărilor subreţelelor ce diferă ușor de cea antiparalelă,
ca urmare a efectului combinant al celor două contribuţii.

LX./7.3. Comportarea magnetică a feromagneților slabi

TY
"Un teromagnet slab este în esenţă un antiferomaenet la care cele
două subreţele orientate antiparalel, nu sînt perfect coliniare. Ca atare,

I
ne așteptăm ca susceptivitatea magnetică la temperaturi ridicate să fie

RS
asemănătoare cu cea a unui feromagnet, deci să urmeze o relaţie de tip
Curie-Weiss, avînd temperatura Curie asimptotică negativă. Vom discuta
comportarea magnetică a feromagneţilor slabi, la 7 > 7,, considerînd atât
cazul cînd aceasta, se datoreștn cuplajului de schimb antisimetric şi res-
VE
pectiv anizotropiei locale disinetrice. Pentru a simplifica analiza teoretică
vom neglija contribuţia independentă de temperatură a momentului orbital.
Pentru a analiza feromagnetismul slab datorat anizotropiei disimetrice,
NI

vom considera, cele două poziţii ale ionilor în celuia unitate NiF,. Admi-
Item că energia, de anizotropie a unui ion, corespunzătoare celor două po-
ziţii, diferă în ordinul doi. Notăm prin M, şi Mp, magnetizările celor două
LU

subreţele iar prin[a4] și [ag] tensorii polarizării magnetice. În aproximaţia,

" cîmpului molecular avem :
Ma = [aa] Ha; Mo = [ap] Ho, E (1X.7.9)
A
TR

unde [e] = Iul iar [ap] = Iul Cimpurile efective II, şi II sînt
date de: |
EN

H, = BE — Nas o; Ap = — Nas la (1X.7.10)

unde am neglijat interacţiile magnetice în interiorul subreţelelor. Ținind
seama, de simetria reţelei cristaline a NiF,, una din axele [110] sau [110] .
/C

va fi o axă de ușoară magnetizare. Direcţiile [110] şi [110] le presupunem

dirijate după axele Oz și Oy. Axa 2 coincide cu direcţia [001].Ca urmare
a anizotropiei magnetoeristaline, tensorii de polarizare al ionilor A ȘI B
sint diferiţi. Alegînd axele principale după direcţiile z, g, 2 definite mai
SI

Sus avem: az = Opy = 03 ay = pa = ai Gaz pp = Oae Pinînd seama

de relaţia (IX.7.9) avem: |
IA

| .
« 0 0
| oa - |” % 0 O |.
Lel= Z =10 0 (L3.7.11)
U

| Lea] = al 040|;
BC

0 0 uz: 0 0 Ca

321
 tivităţii magnetice
[al şi Ls] sînt role e Y, 2, avem:
%,

RY
au > Xa au oa i Xa = 132= Xe (1X.7.12)
Aaa >
Astfel:

RA
m00 Xa 0 0] o

lo 0 | 0CX:713) |
[aul= 10 x20 |i [za=

LIB
“Lo 0 a 0 0 +3

inînăd seama că

ITY
Hi M A a
La = 4 a
| i? [ya] = aa (X.7.14)

RS
intre ri] Şi Tal; sî=l, 2, 3,
puseu stabili O xelaie VE
=3 asia ). x. 1.15)
Xa — aa — Xa X2)3 Xa = do(l — N an-X) 3 3

7.15), obţinem ' componeritele

NI

Rezolvind sistemele . de ecuaţii ax. |

.
tensorului susceptivităţii magnetice
LU

xo(Î a
A — co No). a == s
(i a — ca N | .
3 (0X1.16)
RN = L — oa oa Nas | 1 — a a Nas At ca
A

cimpul extern dirijat după axa 2, avem

Presupunind
TR

| Xa + a 0 0
Xa 0 o
x t Xa | 0
EN

x.0 = Tal + las O

[x]=|10
„0 0 A + X3
0 0 XI - Aa
Se (TX.7.17)
/C

a |
"Prin identificare obţinem :
SI

%a. + %&o — 2 ao NB , i —
de. (IX.1.18)
1 + aa Nan
2 N
1 — 0 a Nuăs
IA

di
.
Pinînd, seama de expresia lui Aa temperatura N6ol, Li, poate fi
Xa. — 0 deei : | |
U

determinată din „condiţia ca la Tu,

Lala) aa Pa)l? Nae = L- (1X.1.19)

BC

328 L
 Energia, de anizotropie pentru cele două subreţele este dată de:

(4) Ca = Die — EU — Mu),

(1IX.7.20)

RY
| | ,
(B) | Cos = Du? — B(M3, — M3a).
a Plecînd de la aceste relaţii se pot găsi expresiile lui a) și aa(1)

RA
|
184]
(1) = Set [a 4 D538 Di 38:
2 2 7 2 2
„|

LIB
3lp Vu Okp DP | 18(fp TD * -

(1X.7.21)
cai)
2
= Psi 2
[a + 2 __ 3 AT Di 2_ |2

3lp P Gia Î . 18(fp Ty

TY
Introducînd relaţiile (IX.7.21) în (IX.7.18), putem calcula depen-
denţa de temperatură a lui X,.

I
RS
za (E E) no vă SS +1) (+ + e) (1X.7.22)
3kp (+ VE 9) D= Iu |

unde g, şi ge. sînt componentele tensorului g după direcţiile z şi y, iar o

avînd dimensiunea; unei temperaturi, este o funcţie de Nu Di şi E.
Valorile calculate ale susceptivităţii magnetice, în acest model,
NI

pentru NiF,, [35] arată o concordanţă bună cu datele experimentale (fig.

IX.9). Experiențele de RMN [43] la nucleul PE în Nik, au evidenţiat
LU

pe de altă parte, componentele 7, şi respectiv X2 ale susceptivității mag-

netice, ce apar ca urmare a diferenţelor în configurajţiile atomice locale
dle celor două poziţii pe care le ocupă atomii de fluor. NI |
Pentru a analiza, feromagnetismul slab datorat cuplajului antisimetrice
A

vom considera, un model cu două subreţele. Ca urmare a simetriei trigo-.

nale a ionilor magnetici, polarizarea a (neglijînd interacţia spin-spin)
TR

este aceeași pentru cele două tipuri de poziţii. Tensorul a are simetrie uni-
axială. Vom nota prin ay Și cul componentele tensorului, polarizare după
direcţiile perpendiculară, respectiv paralelă la axa trigonală.
EN

Energia de interacţie €ş, este

x Mo). (1X.7.23) -
Cs = U9 Nan Ma Mp + Ho D(M
/C

Valorile câmpurilor efective sînt date de :

BB — Na Mp — DX Ea SU — Nae Ma — DX. (IX.1.24)

SI

Avem :
IA

AM, = [o]; M= [a] N. (13.71.25)

și respectiv :
U

A = Laz] II. (1X.7.26)

My = (ul ls;
BC

323
 „.. „ Prezenţa ultimului termen din relaţia (1X.7.23) implică, atât com-
ponente simetrice, x, şi xy cât şi antisimetrice, xa, ale susceptivităţilor
magnetice [pa] şi [pp]: ba

RY
Si -XL Xa 0 : | - Li — Xa 0 Lu |

| IX = a 0 [i Dă =|aa za0 |] (TX.7.27)

RA
0 0 x 0 0 „|
Prin identificarea coeficienţilor relaţiilor (1X.7.25)
şi (1X.17.27) avem i EI !
” | ” .

LIB
. , i
g |
a al — Nas tu — Dia); Xa > (Nas Xa — DaiŞ Iu = 1+ a Nup
i o TXT.28)

ITY
unde « = z pentru 2 >,
"Din aceste relaţii se obţin :

RS
| __ | a2 D. IRA a(l — a N ap) „ E %
Xa! Ă 2! 2 - o? XL= 2 zi XII = .

1 — a2 (Nap-teD?) 1 — 02 (Nas
+ D”) 1 + aNap
| VE (1X.7.29)
Cele două subreţele contribuie în mod egal la susceptivitatea per-
pendiculară. Componenta antisimetrică diverge la TD, însă este mică la
temperaturi destul de ridicate (D mic, 1 > îa). e
NI

" Relaţiile (IX.7.29) pot fi scrise explicit iunoţie de. temperatură.

Pentru aceasta: vom utiliza notaţiile: | a e | i
LU

pe = Na SS XD, pa DEAD, per

i
Bhp e
Avem
Ie Sha . a
A
TR

. - __ Ngii Lo tă S(S +1), E 2 Ni to pă S(S E (ae);

IO a (Pr) ha (PT) . I-Dy)
E (IX.7.30)
EN

__Ngi Ho uz S(S +1) Ta _,

e aha (0 Ta) D= Za
“ —
/C

. Deoarece D < Nas, X, va-creşte rapid în jurul -temperaturii Neel.

Dependenţa de. temperatură a lui x, nu urmează o relaţie de tip Curie-
Weiss. La, temperaturi înalte descrește proporţional cu creşterea tempera-
urii. În jurul temperâturii Ti, Xa creşte rapid, însă mai puţin brusc ca x:
SI

- Jomportarea;. lui x, este similară cu cea descrisă de relaţia (I1X.7.22).

Comportarea; prezisă teoretic de' relaţiile (1X.7.30) a fost observată: în
IA

“ OrR, [44] şi 0000; [45]. Componenta Xa nu a, fost observată experimental.

Înversul susceptivi tăţii paramagn etice în direcţia magnetizării spon-
tane (x) scaderapid în vecinătatea lui Ty (2 >-Tu). În cazul feromagne-
U

“sismului slab, determinat de anizotropia unui ion, contribuţiile la; suscep-

tivitaite ale celor două subreţele sînt diferite [39]. Dacă feromagnetismul
BC

324 4
 la suscep-
slab provine din interacţia spin-spin antisimetrică, contribuţiile
subreţe le de compone ntele antisime trice, se compen-
ţivitatea, celor două per-
antifer omagnet ică
sează. Cîmpul magnetic induce, în acest caz,o ordine

RY
se vede din relaţiile (1£.7.27 ).
pendiculară la cîmp [45], cum

RA
LIB
Fig, IX. 13.— Schemă pen-
tru calculul energiei mag-
netice.

I TY
RS
x VE
subreţele sînt paraleli.
„Admitemcă la T= 0K. toţi spinii aceleiaşi0K în cazul anizolroptei
Peniru a analiza magnetizar ea spont ană la TD —
a spinilor, schematizat în
- disimetrice vom, pleca de la modul de aranjare
tizării subreţelelor A
NI

ai magne
figura IX.13. Notînd cosinușii divectori ia totală a sistemului
"'8), energ
si B prin (o, Bu, a) şi respectiv (ap; fn:
LU

teste: -

Eset En = 20 o A (ea a + Ba Ba a ta) Vant

o (1X.7.31)
A

„sa 0 setari rr) — Dat — BE — ati +BD

TR

Wu = Ya = 0, deci spinii se află

Deoarece în NiF,, D, > 0, avem
= |Alal|: În acord cu notaţiile din
Ă
EN

îh planul ay. Am notat Mo = MA

figura IX.13, relaţia (IX.7.31) poate fi scrisă,
29)]- (5.154)
e = LT up A8 (Taz cos 29 — 2B Sin 20 sin
/C

9
“i

sînt date de :
" YWalorile e şi v corespunzătoare energiei minime
SI

pF se tg2y = — 2E sin 2e. (1X.7.33)

IA

7 ş
3 > Ț
Ţ
d N ap

Liocăneia
ații stabile, în care magnetizarea seam
U

- Apar astiel paru configurdire cţia [100] (fig. IX.1 2). Ţini nd a e
din subreţele este paralelă la se poate calcula magneti-
BC

valorile v și e corespunzătoare energiei minime

325
 -

zarea, sistemului. Aceasta, poate fi estimată numerice la A 0 03

INN | | Se NygusS
fiind de -acelaşi ordin de mărimecu cea determinată din experienţe de

RY
rezonanţă magnetică nucleară [43] sau experienţe de torsiune.
Deoarece anizotropia magenetţică depinde de temperatură, unghiul 9
va 'varia cu aceasta. Ca atare “dependenţa de temperatură a magnstizării
diieră, de cea a unui feromagnet.

RA
În cazul aumati cuplaj “amtisimotric, energia sistemului la 1 = 05
es ie |
! + A |

LIB
l
e = ZA to Mo [Nan(aa ap + Bu Bo + va Ya) +
7 , , , , Pi” |
|
| | | (IX.7.34)
FD da Po — Ba ap) + Div + 5). |

ITY
Pentru un feromagnet slab D >0, deci 4 = yp = 0 în starea
cu energia minimă iar |

RS
1
€ = ZA to Alo3 (Nan cos 2 Das
+ D sin 29). (1X.7.35).

E
Berg gia;, îna apr oximajia, folosită, nuu depinde de. o, aadică în acest caz
nu avem anizoiropie îîn planul de bază. Starea, cu energia cea mai scăzută
IV
-
corespunde la a Da
UN

top IN (1.7.36)
Nae
Magnetizarea; netă este dată de:
AL

M =" Cos + a Mo aa (IX.1.37)

TR

Deşi mărimea; lui D este greu de calculat; se poate estima ordinul de

mărime al acesteia şi anume DN a8 “AJ/g. Ordinul de mărime al lui M/2116
EN

în cazul unor feromagneţi. slabi trigonali ca «620, Mn00O, :sau 0000;

„este cuprins între (1,4 + 10) 1073 în ţinp ce valoarea lui Ag/g= 1103. Con-
cordanţa între estimările teoreiice Şi daitele experimentale este rezonabilă
/C

1X.6. Contiguraţii elicoidale

SI

Începînd din anul 1959, cînd s-a elaborat primul model sugerind un
IA

aranjament elicoidal al spinilor, la MnO, [47], studiile privind acest tip

de structură magnetică s-au dezvoltat rapid. Am văzut în paragraful
IX. că o configuraţie elicoidală reprezintă cea mai generală formă de
ordonare magnetică într-o reţea avînd un atom magnstic pe celula uni-
U

tate (nu în mod necesar aceeaşi cu celula cristalină), ce poate fi obţinută

BC

prin considerarea simetriei de teamslajiie a interacţiilor de schimb [3, 4].

y

326
 d mai
ns teoria la; reţele complexe avin
Kaplan şi colab. [48—53] au exti lul permite stabilirea, configurației de
Mode
mulţi atomi pe celula unitate. posibile.
spin cele mai stabi le, cons ider înd toate configuraţiile de spin
v cîmp ul magn etic exte rn, joacă de
ecti
Cimpurile de anizotropie şi resp mai sta-

RY
enea -un rol impo rtan t în. stabilivea configurației de spin cele obser-
asem ntel or magn etic e au fost
nte ale mome
pile [54, 55]. Ordonări interesa şi mang anul ui.
rare şi în aliajele cxomului
vate în metale ale păminturilor de ordo nare a anti iero -
ului se apropie mult

RA
Com por tar ea magn etic ă a erom ntel e local i-
metalelor pămînturi rare mome
magnetică obişnuită. în cazul iul elec tron ilor de cond ucţi e (paragra-
rmed
zate: 4f sînt cuplate prin inte rare în stare ordonată pot avea structuri
i
ful VII.9). Metalele pămintur r însemnat de

LIB
coni ce, sinu soidale şi antifază. Un numă
de spin elicoidale, structuri de spini elico idale . Deoarece ana-
compuşi prezintă de asemenea limi tată ca exti nder e, cititorul
spaţiu, este
liza problemei, din lipsă de 56].
alte lucrări de sinteză [28,
interesat; poate consulta şi i magnelici pe
reţeaua are mai mulţi alom expus în para-

ITY
Să analizăm cazul când mode lul
deci să gencralizăm
celula umitate magnetică [57], celula unitate 7,
poziţia unui atom de ţip v în
graful IX.2. Vom nota prin *;, dat de
de schimb este
Hamiltonianul

RS
(IX.8.1)
sp = SS Pita, sn) Su S,,
tu îv

Ia
E | | | .

şi ale spinilor
— Tie
IV
= Tin
de schimb
unde Tiny

Transformatele Fourier ale interacţiilor |

a |
sînt :
B Fe sai rea
UN

e fh (LX.32)
|
RE 2 Si exp (—iq Tip).
= NI
AL

/ Sau ,
Lă
|
-

hamilt.onianului (1.8.1) | are

de schimb corespunzătoare
| Energia
TR

|
forma : (1X.8.3)
S-a.
Es=% q 3 Ş Fus (0) Sau ,
ot
EN

: aq S2=
.
a. «le schimb
au d energiei pentru 9,3 = SS" =
MIn Imă
Vom căuta valoarea
|
= constant.
/C

scrisă :
Această condiţie poate fi
(a)
...9 n),

(TX.8-1)
(v = 1,2,
S_a = S2
y, Sa
SI

a 40. (b)
Ş, Sas Spa = 0 pentru orice valoare
IA

”
._ -
9

i $, [49], vom avea

Introducind parametri
U

80 fe (IX.5:5)
Şi Bi? So
BC

v
v q
327

12
 Bxtremul lui &5, în cazul cînd relaţia, (IX.8.5) este satisfăcută, poate
fi obţinut (folosind multiplicatorii Lagrange, 3) din
3 y Zau (0) Sa S-a, — A >, Ă 32 Sa, So, = extre
mum,. (IX.8.6)

RY
qQu

Din relaţia (I1X.8.6) rezultă | | E |

RA
E > Fus (0) Sau= 652 Sau. | (IX.8.7)

LI B
Aa Aceasta poate fi scrisă, într-o formă simotrică
a

5 , Bf (0) (=) = A (=). | | d . | axa)

TY
pe B,

Valoarea, A. poate fi obţiriută din condiţia ca determinantu

l

I
ÎBa Bu Za (4) — Au] =0,

RS
008.9)
.
N

unde A = (4), iar «=0, 1, 2. . =: Am notat prin n numărul de

atomi pe celula unitate. Aceste valori proprii şi vectorii proprii. corespu
VE
n-
zători (în spaţiul cu 3n N dimensiuni) conțin parametrii 6,
-
„_ Să presupun
căem
cea; mai mică valoare proprie se obţine pentru -
a = 0 şi q = Q, respectiv 1%(q) este minim.
NI

Astfel : Da
. % >0(q) ="0, pentru q = Q. o | (x 8.20)
LU

. i :

SUE “ Ă
Vom alege parametrul f, astfel ca;:vectorul propriu _
corespunzător,
respectiv setul ($9,) satistăcînd relaţia, (IX.8.7) să îndeplinească şi con-
RA

diţiile (IX.8.4). În acest'caz avem... e :

So, == [x —1y1.5, cu |S|=8. (US)

NT

Vectorii unitari ortogonali x şi.y sînt; aceiaşi pentru orice v, deoarece

CE

raportul între Sg, S9,... S9, este dat de valoarea, proprie arelaţiei (1X.8.7)
şi deci toţi aceşti vectori sînt paraleli în: spaţiul complex.::Configuraţia,
de spin reprezentată de către S0, dată de relaţia (13.38.11), are semnifica-
ţia unei ordonări elicoidale a spinului, în fiecare subreţea. În acest caz
/

avem n parametri 6, şi trei componente ale lui Q în timp ce din expresia

SI

(1X.8.10) rezultă 3 ecuaţii, şi respectiv n ecuaţii |Su,| = S din relaţia

(18.11). Valorile f, și Q pot îi astfel determinate pînă la un factor comun
arbitrar, deoarece relaţia (1X.8.7) determină. doar raportul valorilor Su,
IA

Sua - - 3 Sum. Ca atare, una din valorile 6, se consideră egală cu unu.

Urmiînd inetoda descrisă mai sus, se poate arăta, că energia, configu-
raţiei de spin astfel determinaită, este mai mică comparativ cu a altor con-
U

figuraţii de spin. Pentru aceasta, vom:lua orice set (Se) unde î = 7, Y,2,
satisfăcînd relaţiile (IX.8.4), sau numai (1X.8.4a). Acest set poate îi expri-
BC

328
4
mat ca o combinaţie liniară de vectori proprii. Plecind de la această com-
binaţie liniară putem calcula energia şi arăta că aceasta este dată de o
medie a valorilor proprii şi deci este mai mare decit cea corespunzătoare

RY
lui 2(Q). Pentru aceasta păstrăm constante valorile fece rezultă din
relațiile (158.10) şi (14.83.11). Presupunem că 70(Q) este valoarea pro-
prie cea mai mică (unică). Dacă apare însă şi o altă valoare, de exemplu

RA
(0), egală cu 10%(9), ecuaţia (1X.8.7) fiind satisfăcută de Sg = +-So=...-
= Ă+So„ pentru q = 0 cu aceleaşi valori 6, vom avea o configuraţie de
spin nedeterminată, Vorbim în acest caz de o degenerare accidentală.
În cazul cînd analiza nu conduce la rezultatul aşteptat, folosind

LIB
procedeul menționat mai sus, căutăm să obținem o soluţie, utilizind doi
vectori de'undă. Aceşti vectori de undă pot fi arbitrari, dar legaţi între
ei prin relaţiile (1.8.4). Dacă alegem un vector de undă arbitrar şi celă-
lalt zero, atunci impunem relaţiei (1X.8.10) ca 1(Q) = 20(0) < A*(q) pen-

TY
tru orice q + 4+Q, 0 şi pentru orice a. Am notat prin e = 0 valoarea
proprie. cea mai scăzută. Componenta Q trebuie să tie dată de rel.
(13.83.11) şi componenta Q = 0 să aibă forma S, = 287, unde |S,,|2+

SI
+|S4,]2=—82. În acest caz avem doi parametri arbitrari pentru Su, Si Sr
însă în plus o condiţie 1%(Q) = 7%(0). Vom avea, astfel posibilitatea -de a
determina Q şi £,, dînd uneia din acestea; valoarea unu. În cazul cînd sîn-

ER
tem siguri. că 10%(0) și 20(0) sînt cele mai mici valori proprii, obţinem con-
figuraţia, de spin cu cea mai scăzută energie. Această configuraţie, pentru
fiecare subreţea, este o elice conică [50]. Axa conului este comună pentru
IV
toate subreţelele,-în timp ce unghiul conului şi faza de rotaţie poate să
difere în subreţea.' Spunem în acest caz că avem. degenerare forţată [51].
UN

În' cazul cînd nu am obţinut rezultâte corespunzătoare folosind doi:

vectori, putem încerca cu mai mulţi vectori. Insuficienţa teoriei constă
în faptul că nu sîntem siguri că obținem o. configuraţie de spin stabilă,
îprind degenerarea. | | i
AL

IX.9. Proprietăţile magnetice ale metalelor pămiînturi rare

TR

Structurile magnetice ale metalelor pămînturi rare, au fost studiate

prin difracție de neutroni. Aceste studii reliefează comportări interesante. |
EN

Ne propunem să trecem în revistă unele aspecte privind mecanismul de

ordonare magnetică în aceste metale [58—60].
_ Pămînturile rare pot fi claşificate în : (a) subgerupa conţinind metalele
/C

Ce, Pr, Nd, Sm, Eu; (b) suberupa doua a cuprinzind Ga, Tb, Dy, Ho,
Er, Tm, Xb şi Lu. |
Structurile cristaline ale metalelor pămînturi rare (P), din prima
suberupă sînt complexe, atomii P ocupind mai multe poziţii în reţea.
SI

Ceriul prezintă, funcţie de temperatură și presiune, 5 forme alotropice, dificil

de izolat. Energia nivelului 4f al acestuia, este apropiată de cea a nivelului
IA

Fermi. Poate să apară astfel un amestec între funcţiile de undă ale elcc-
tronilor 4f şi ale electronilor de conducţie, printr-un mecanism ce implică.
Stări legate virtual [61]. Praseodimul şi ncodimul cristalizează într-o reţea
hexagonală compactă, dublă (4ABA0). Atomii ocupă poziţii a căror sime-
U

trie este hexagonală şi respectiv. cubică. În cazul Pr (ion ne-Kramers),

BC

analiza, nivelelor de energie în cîmp cristalin [62] prevede absenţa ordo-

nării magnetice ca urmare a separării mari în energie între nivelul funda-
” 1

329
 :
mental şi primul nivel excitat, comparativ cu interacţia, de schimb, com-
portare, confirma tă de studiile prin difracție de neutroni [63]. Sub acţiu-
nea unui cîmp magnetic de 3,7 -105 A/m (46 kOe), la 4,2 R, se induce un

RY
moment de 1,3:uy pe atomii ce au o simetrie hexagonală și 0,9up pe atomii
ce au o simetrie cubică: În neodim, momentele paralele la planul de pază,
se aranjează antiferomagnetic la 19 X, pe poziţiile de simetrie hexagonale,
K pe cele corespunzînd simeţriei cubice. Valoarea lor este mModu-

RA
„şila 7,5
lată sinusoida l cu distanţa faţă de planul de bază [64].. Anizotropia este
mult mai mare în poziţiile hexagonale. Da NI
Samariul prezintă o structură cristalină ortoromb ică complexă, 2/3

LI B
din atomi avind o simetrie locală hexagona lă, iar 1/3 o simetrie cubică.
ce ocupă poziţii hexagona le, se aranjeaz ă îni mod anti-
Momentele atomilor
feromagnețic, la 106 K. La 14 K momentele atomilor ce ocupă poziţii cubice
ori după
se dispun antiparalel. Astfel celula magnetică, este mărită de 4.
turile de ordo-

TY
dirâeţiile a şi e comparat iv cu celula cristalin ă [65]. Pemperai
poziţii nu sînt identice
nare magnetică ale momentelor atomilor celor două
anizotrop iei magnetoc ristalin e.
ca urmare a diferenţelor în valorile
în sta-
Buropiul cristalizează într-o structură eve. Ionii Eu2+ se află

I
RS
K europiul este ordonat magnetic . Tranziţia la starea
rea, S.. Pentru 7 <89
netică este de speța I-a. Structur a magnetic ă a europiulu i este
paramag
a îi “elicoidală[66 ]momentele sînt para-
ele între ele, în straturile de atomi
VE
Ga . „perpendiculare la direcţia [001], di-
„28 3] recţia momentului rotindu-se de la
SA De un strat la altul prin 502.
NI

Pe. „m „Cu exeepţia.yterbiului, care

BA
T200K- oki axe o structură cristalină cîe, me-
„7 alele pămînturi rare din subgrupa
LU

“|
2 | a doua cristalizează într-o reţea
Al pp. - hexagonală. Proprietăţile magne-
Ho E _sice ale acestora sînt asemănă-
IN £ Ț9k7
toare, ca urmare a faptului că in-
RA

: SSB a
Eu | 4 a |? “ veragţiile de schimb sînt mari com-
îm parativeu anizotropia indusă de
-s9kd 2 A
et P8KA sq -. către cîmpul cristalin. .
NT

|. S7K |. | Gadoliniul nu are moment

- A a
Al
5 B| 42| “orbital, ionul Gd** aflîndu-se în
| “A | a AL.s2K 4p| starea 35,2. Sub temperatura IT. =
=295Kprezintăo comportare fero- |
CE

& 252| "4 ? ? A|

227 27A loga [3257 magnetică. Cutoate că anizotropia
27 so | %â | 24| Gdeste mult mai mică decît cea
8 zi +8 „observată în cazul altor metale pă-
mînturi rare, rămine superioară ca
/

8 8|. 3
A |PAl|t' 4| valoare aceleia a cobaltului hexa-
SI

—- “gonal. Între 293 și 240 K momen- .

IC tele sînt paralele cu axa e (fig.
Fig. IX. 14. — Structurile magnetice ale
TD — 940 K, ca urmare
IA

unor „metale păminturi rare. IX. 1 4). Sub

| Nu | "a schimbării de sem a constan-

tei uniaxiale de anizotropie, momentele magnetice îac un unghi Veuaxa c.
e între 70” şi 35
U

Unghiul 0 depinde de temperatură, avind valori cuprins

nat; la 4,2 K este de 7,55uz superior
-[67,'68]. Momentul magnetic determi
BC

Aceast ă contrib uţie suplim entară poate îi

cu 0,55u p vâlorii teoretice 95.
4
330
 atribuită polarizării electronilor de conducţie. Moon și colab. [69] au
studiat distribuţia momentelor magnetice în gadoliniu folosind neutroni
polarizaţi. Se evidenţiază că polarizarea electronilor de conducţie este de

RY
rază mare de acţiune şi oscilantă, pozitivă pe poziţiile atomice și negativă
între acestea.
| Temperaturile Curie ale metalelor pămînturi rare scad de la Gd la

RA
Tm (paragraful VII. 9). Sub temperatura Curie (fig. IX. 14) terbiul, dis-
-prosiul şi holmiul prezintă o structură magnetică în elice. Br și Tm au o
structură antiferomaenetică modulată. La scăderea temperaturii, structurile

LIB
lor magnetice se modifică. Astfel Tb și Dy au o structură feromagnetică,
în timp ce în cazul Ho și Er apare un aranjament conic al momentelor mag-
netice. În cazul Tm, la temperaturi joase, apare o structură magnetică
antitază,. Menţionăm că în cazul Er există un aranjament antiferomagnetie,
întii-o zonă de temperaturi cuprinsă între 52 şi 19 K. Componenta după axa

TY
c este modulată, în timp ce componenta în planul de bază descrie o elice.
Structurile periodice, în elice, sau modulate, sînt descrise prin vectori
de propagare parâleli cu axa e, în general incomengurabili cu rețeaua. Modu-

SI
Jul acestor vectori variază cu temperatura. De exemplu, în cazul Dy un-
ghiul ce îl fac momentele în două straturi succesive este de 26,5” la tempe-

ER
ratura, Curie, crescînd treptat pînă la 43,2" la temperatura Neel.
Pentru a analiza stabilirea structurilor magnetice ale metalelor pămim-
tuii vare vom considera influenţa câmpului cristalin cît și a interacţiilor
de schimb. Ne vom opri la metalele păminturi rare din subgrupa a doua.
IV
Pentru simetria hexagonală, hamiltonaniul cîmpului cristalin conform cu
relaţia (IV.6.38) are forma [70, 71]. SE
UN

| 32, = B909 + B200 + B009-+- B50£. O—O(IX.9.1)

| 7

Un calcul, în modelul sarcinilor punctuale, ţinind cont şi de fenome-

AL

nele de ecranare ale electronilor de conducţie permite legarea parametrilor

cîmpului cristalin B” de raportul e/a Pentru o aranjare compactă c/a =
= 1,633, termenul 'B? este nul. În cazul metalelor pămînturi rare din sub-
TR

grupa a doua c/a variază între 1,591 (Gd) și 1,571 (Er). Termenul B3, în
acest caz, are o valoare finită. Parametrii Bz, Bă și BO care caracterizează
anizotropia uniaxială, implică — așa cum se vede din tabelul 1X.4 —o
EN

orientare preferenţială a momentelor faţăde axa e [59]. Pe de altă parte

B5 este asociată cu anizotropia în planul de bază, momentele putînd fi,
fie paralele cu axa a, fie fac un unghi de 30" cu aceasta.
Să vedem cun se reflectă aceasta în structura magnetică a pămîntu-
/C

rilor rare. "Termenul care dă cea mai mare contribuţie este Bg. Aceasta face-
"ca în apropiere de temperatura.de ordine, «direcţia momentelor magnetice
pentru 'Pb, Dy și Ho să fie în planul de bază (perpendiculară la, axa€) în
SI

timp cc pentru Er și Tin să fie paralelă la axa e. La temperaturi mai scă-

zute, termeniide ordin superior devin mai importanţi, aceştia, fiind respon-
sabili pentru structurile magnetice conice observate în Ilo și Er. Direcţia
IA

momentelor la Tb şi Dy este determinată de termenul DB, acestea impunind

ca momentele să fic situate în planul de bază. ”
interacţii le de schimb și structuri le perio-
U

'Să discutăm legătura între

dice observate în metalele pămînturi rare. Această problemă a fost ana-
lizată de Elliot [70] şi Kaplan [72], caxe evidenţiază că dacă valoarea, M0-
BC

mentului este independentă de cîmpul efectiv acţionînd asupra ionului,

331
 TABELUL 1X.4
La

Eteetele cîmpului cristalin asupra proprietăţilor magnetice ale unor metale păminturi rare

RY
=

|
DO Direcţia
aade
Met ,
Meta- „20 RO o 26 2 PeI- |uşoară mag-
lul î Pa Ba. Pe „Be paralel pendi-| netizare la
axa e cular 42 K

RA
laaxac

Ga — a II a 317. | si. loblicătaţăde

LI B
A po „“laxa e

perpendicula- paralelă cu paralelă cu 300 cuaxaa 195 239 | 30 cu axa a

Tb
ră la axa . axa e axa e

Dy |perpendicula-loblică faţă |oblică faţă delparalelă cu| 121 169 paralelă cu

TY
|deaxa e axa e laxa a SE “laxa a
--. țrălaaxae

Ho perpendicula- |oblică faţă . paralelă cu |30*cuaxâa “73| 88 paralelă cu

| rălaaxae |deaxace |axace i | laxae

I
RS
cu paralelă cu loblică faţă. paralelă - cu E 61,7 32,5 lparalelă cu
Er |paralelă
axa e. .: |axa,c „ ldeaxae. axa a A a | țaxae

Tm. paralelă cu. |paralelă cu... paralelă 'cu :|30%cuaxaa |: 41 |—17 paralelă cu
VE - - -laxa e.
„axa - - îjasa e. ---laxae.

structura.în care amplitudinea momentelor variază, sinusoidal cu distanța

, .
posedă o entropie considerabilă. Astfel, aceste structuri nu pot exista decât
NI

în vecinătatea temperaturii Curie.

E a E Ra i
a) Teoria
Bio VO] a
LU

Într-o etr
vecinătate cristalină de simaxială ie
'corespun zind la axa
Oz (e), momentele magnetice pot forma un pseundo-model Ising.. Să con-
RA

siderăm straturi atomice perpendiculare la Oz în care momentele: sînt; cu-

plate feromagnetic. Energia magnetică este |
ex Tudan (TX92)
NT

unde /, caracterizează interacţiile magnetice între planele vecine de ordi-

nul î. iar J,, este momentul cinetic al ionului, după direcţia Oz, în planuln.
CE

Pentru analiza structurilor magnetice cu perioada incomensurabilă,

cu reţeaua cristalină este suficient a ţine seama, de interacţiile între planele
Er şi
vecine în ordinul unu şi doi [4]. În structurile modulate observate la
din planul n este - Aa
Tm, magnetizarea relativă a ionilor
/

Mala = Ia = sin nb, (0.98)

SI

cu b = age, unde e este distanţa între plane şi g inversul perioadei. Ener-

IA

gia structurii modulate se serie |

€= —2J2( 7,5 sin? nd + 24, Şi sin n sin (n + 1)o +

U

| a a (1X.9.4)
BC

+ 2% Si sin nb sin (n 4+2)0),

332
 unde am limitat interacţiile la planele vecineîn ordinul unu, Ș, și doi, A
Putem scrie | o

RY
E = —2J2 (Fo Susin?nb + 4.3, [cosb — cos(22 + 1) b] +
(13.9.5)
„Î
+ Ja2 Șia [eos2 D — cos (2n Ma
+2)0]),

RA
" sumarea făcîndu-se asupra unui număr mare de plane n. Energia raportată
la un atom magnetic devine - | |

LIB
e, = di (7 4 27, 005 0 + 27,05 20) = — — FI. (X.9.6)

TY
Această energie este minimă pentru cosb = — 4,/4%z, unghiul O
definind periodicitatea modulării. e
Înainte de a discuta stabilitatea configurației este necesar a studia

SI
energia, liberă, pentru. a ţine cont de entropie care este totdeauna foarte
importantă într-o 'structură modulată. Entropia raportată la un aţom se

ER
calculează din relaţia £ = by Inc, unde we reprezintă numărul de complexoni.
În cazul unei structuri modulate calculul dă pentru psl .

SP = Rin 20 + p2) — 2924 + 99) (CX9.7)

IV
cu pl + pl |
UN

Minimizarea, energiei libere Z = € — IS în raport cu magneti-

| poe relativă 1,21, conduce la relaţia |

|| lo Di) hp Tin i
AL

/ M, = 2 ||1— 2]. | (1£.9.8) -

27 | 27
TR

Se poate defini temperatura de ordine a structurii prin Ti = 2 7

Magnetizarea ia valoarea maximă pentru 1/2. Dacă temperatura
atinge această valoare magnetizarea începe să ia un profil dreptunghiular.
EN

Scăderea energiei legată de magnetizare se efectuează atunci în contul entro-

piei. Începe astfel tranziţia spre o structură antifază sau feromagnetică,
(singurele structuri stabile la 0 K.).
/C

b) Teoria lui Itaplan [72]

| Folosind aproximaţiia, cîmpului molecular, considerind o anizotro-

pic uniaxială, energia momentului magnetic M, în cîmpul H, este
SI

E, = — po Me, — 3303, = 2 Ea Mt (IX.9.9)

IA

cu | .
U

N II, = 2 N CADz
BC

i - - FI ” . i
ă ”

333
 Momentul magnetic mediu, la temepratura T, este calculat cu aju-
torul statisticii Boltzman : |

kpT
a02;

RY
Ă
CD =
Mu =
unde 4 — a, 17, 2 i (IX.9.10)

RA
Pentru temperaturi ridicate, sistemul poate îi liniarizat

(9.11)
| Da
ŞI Na CU
| M2 a
(Ur = see

LI B
B 7 | A
|

MM? ) o M2 [a :
cu (Maha = : + | ; CM)a > (Ma = [LL .
3 L kp ID 3 |: Ba?

TY
Am notat prin M momentul magnetic intrinsec, iar a, o mărime ce
" caracterizează, anizotropia. Componenta cea mai mare a momentului este

I
dirijată după axa de uşoară magnetizare. Pentru a rezolva sistemul de

RS
ecuaţii (IX. 9.11) vom efectua transformările Fourier [4]. Notăm

=
(ba
VE Mucos (Ami gr. 1 (IX.9.12)

în acest| caz . ecuaţia (IX. 9.11) devine

NI

! . . |
a 73 ” | , |

Auexp (2riqr) = oc rde > A, Nagexp (2ri dr;)- (IX.9.13) | |

LU

_ În final se obţine
RA

lo TU(Q)= poa (a) Mg, (IX9-14)

schimb.
unde ia) şi M(q) sint transformatele Fourier. ale interaeţiilor de
NT

şi respectiv a momentului magnetic | :

tg) = Și Wuexp (zi qr); M(9) = 4, Şi exp ri ar). (1X.9.15)

CE

„> Beuaţia (IX. 9.14) nu are soluţii diferite de zero 12 temperaturi mai
mari ca Py valoare dată de : ke Ta = ko M2 4(0).
/

Deoarece (M2 > (M2),,

, temperatura de ordine Tu, este definită
SI

prin |

Ta = Ta (1 + 7) 09.16)
IA

ks la] " |

unde Tu = (no M?/3kz) /(Q) corespunde la, temperatura, de ordine în

U

zării după
absenţa anizotropiei, Sub temperatura 7 componenta magneti sînt
ce compone ntele perpend iculare
axa, 0a variază sinusoidal, în timp
BC

834
 încă nule. Studiul structurilor modulate, considerînd şi termenii neliniari
ai sistemului de ecuaţii (IS. 9.11) pune în evidenţă o distorsiune de la forma
sinusoidală, prin apariţia armonicelor. Dezvoltind în ordinul doi, se poate

RY
" defini o temperatură critică 7 corespunzătoare apariţiei unei structuri
Fe
antifază, astfel că Ta — Ta = — (Pa — Ta); structura modulată nu

RA
mai este stabilă pentru temperaturi joase. |
| Cele două teorii reliefează instabilitatea structurilor modulate la
OK. Ambele modelese bazează pe aceeaşi ipoteză şi anume că momentul
magnetic al ionului, la 0 K, este dat de gy J (uz) și deci independent de cîm-

LIB
pul ce acţionează asupra ionului, în particular câmpul de schimb. Discu-
ţia precedentă are un caracter fenomenologice.
Am evidenţiat în paragraful VII. 9 că interacţia de schimb Z(r,) are
un caracter oscilant. Transformata Fourier a acesteia, Z(q), este o funcţie

TY
de susceptivitate generalizată 7(q) a benzii de conducţie, q fiind un vector
de undă în spâţiul reciproc. Plecînd de la structura de bandă a metalelor
pământuri rare [73] Bvenson şi Liu [74] au calculat iuncţia susceptivităţii.

SI
Se arată că pentru metalele 'Tb la Tm, funcţia Z(q) prezintă un maxim
pentru o valoare q = Qa vectorului de undă (fig. IX. 15). Aceasta cores-
punde la o structură magnetică. stabilă al cărei vector de propagare este Q.
Pentru gadoliniu Z(q) are un maxim pentru q = 0, în acest caz fiind sta-
bilă ordinea de tip feromagnetic.
Forma explicită alui F(q) poaie fi obţinută: prin experienţe de împrăș-
ER
IV
tiere inelastică de neutroni pe monoeristale, modurile undei de spin fiind
excitate prin neutroni! termici. Studiul aliajului Tb — 10% at Ho [75]
UN

3.0
|
| 1.80) Gd €2=042SRy 35 3.
4 1.60 Dy Ep=0505Ry 93
AL

0 ş
"3e: 1,40 (x 247640 93oute)
Ra9 100120 506.0 8"3
TR

S
= 080 4 80 _
Ra ” 20,16% —10.0 'e
"3 050 18F- ”
16720 = Tb — 3
EN

E O4S- 1.00
0.950
e IT
a 020
1 1 j i
09 ! - 0,8 1,0
0 05 1, 0 02 04 0,6
/C

—p> TiTu

15. — Dependen- Fig. IX. 16. — Dependenţa de temperatură a unghiu-

Fig. IX. păminturi rare.
lui 9p în cazul unor metale
ţa. de q a transformatei
SI

Fourier a integralei de
schimb pentru Gd şi Dy.
IA

acest domeniu
evidențiază o structră elicoidală între 227 K și 195 0,K. în Întimp
(q) este maxim pentru o valoare q Z ce în dome-
de temperatură 7
niul feromagnetic maximul lui Z(q) se obţine pentru q > 0. În Dy meta-
U

l fero-
lic (76] funcţia Z(q) are un maxim pentru: q 3 0 chiar în domeniu
indusă prin
magnetic. În acest caz tranziţia spre starea, feromagnetică este
BC

efecte magnetoelastice [77].

335
 a La Tb şi Dy, între temperatura N6el, 7 wm Şi temperatura Curie,.se
cvidenţiază o structură magnetică elicoidală (fig. IX. 14). De exemplu,
pentru 'Tb această structură există între 230 K şi 220 K în timp ce'Dy are
o structură elicoidală între 179 K şi 87 K. În: domeniul de temperatură -

RY
corespunzător, unghiul între momentele atomilor în straturile hexagonale
succesive; &,, variază cu temperatura [58] (fig. IX. 16). Pentru Dy, un-
ohiul elicei descrește de la =43% lay la = 26 la 7, În cazul 'Tb, acest
unghi este mai mic și în intervalul de temperatură 230 — 220 K variază

RA
4 „.Dy

LI B
FE

10

TY
|
r2
(pup)

I
RS
Magnetizare
O

VE
NI
LU

|
op 10 20 30 - "40
50 .

Cimp imagnetk (k0e)

RA

de cimpul.
Fig. IX. 17. — Dependenţa magnetizării unui monocristal de disporosiu
extern (paralel u axa 2).
NT
CE

o | i
ta)
” o
e
/

ap)
pg .
ta a
SI

Ha Si | H=Hp
H=0 Hai
l extern,
Fig. IX. 18. — Tranziţii între structuri magnetice induse de cimpu
. a în metale pămiînturi rare. .
IA

“tranziţie de speța
de la,:x20* la 17. La descreşterea temperaturii, apare 0
ală, la cea feroma gnetic ă, rezulta t al competi-
T-a, de la structura elicoid
U

orsion ate, favorizind

ţiei între interacţiile de schimb ale reţelei he nedist anizotr opiei
ţiunea sau efectel e
aranjamentul elicoidal şi magnetostric
BC

336
 denţa de tempera-
hexagonale favorizind. alinierea feromagnetică. Depen diferă. Termenii
ului,
tură a acestor contribuţii, la energia liberă a sistem ă sînt mai mari la
anizot ropia planar
implicînd magnetostricţiunea sau Ca atare, în apro-
temperaturi joase, dar sead mai rapid cu temperatura.

RY
vor domin aefec tele de schimb.
piere de punctul de tranziţie ordine-dezordine tici menţionaţi este
termen ilor energe
O analiză în detaliu a competiţiei
rezumată de Elliot [55].

RA
rare sint complexe
Procesele de magnelizare în, metalele pământuri în cîmp extern nul.
eristi c
şi depind, de tipul de structură magnetică caract magnetizării unui mono-
denţa de cîmp a
Prezentăm în figura IX. 17 depen

LIB
7

3
“2
3 PI

TY
NŞ SE
e
Ş ou = SN
IL]

SI
= -0
O
ba „200
a

400 600
a

. 800

Fig. IX. 19.— Depen-

denţa - de temperatură
a magnetizării pentru :
- i
ER
T%2expl-V/Ki KelkaT]

e,
(a) a
:
e
IV
(a)— terbiu, dispro- .
- siu şi holmiu; (b) —. 755
gadoliniu. / E
UN

. 1,50
| / >
5 145 —
Pa A
AL

O
Z ,
- 1,35 20000 30000 40000 50000c
0 10000
TR

| a T2K2)
lb) „ ”

izo-
fiind paralel cu axa a [68]. Analiza
EN

cristalde disprosiu, câmpul aplicat o comp orta re asem ănăt oare cu acce a
termelor de magnetizare,; evidenţiază înce put magn eti-
metamagnetice. La
observată în cazul materialelor mai
apro pier e de un cîmp prag HI. magnetizarea creşte
zavea este mică, în
/C

rați e. |
se apropie de valoarea de satu
rapid cu cîmpul, pentru ca apoi să un alt fenomen fizic, decit cel impli -
Comportarea observată reflectă 8]. Anizotropia magnetică nu mai
ele meta magn etic e [i
cat la material de a fixa momentele după direcţia
de
intervine în mod direct în sensul
SI

valo are sufic ient de mare , .

extern aie o
uşoară magnetizare pînă ce cîmpul apare o trecere bruscă de la o structură
rn
Odată. cu creşterea cîmpului exteă în „evantai” (fig. IX. 180) (apropiată de
IA

în elice deformată, la o structur nare

un cîmp. extern LI, şi Apo! la o ordo spe-
structura feromagnetică), pentru ului (fig. TX. 18 d). Prăs ătur ile
feromagnetică, la o valoare H, a câmp |
în lucrările [78—84, 96].
U

cifice acestor tranziţii sînt anal izat e Dy şi

din subg rupa a două (Gd, Tb,
" Pentau metalele pămînturi rare cu temperatura a magnetizării sDon-
BC

ntal s-a arăt at că varia ţia

Ho) experime
337
22—e. 762
 tane M(T) depinde liniar de 72 [68]. Modelul undelor de spin prezice o
variaţie termică a magnetizării, pentru un teromagnet izotrop, în 75,
Pentru a explica această diferenţă s-a, luat; în considerare energia de, ani-
zotropie magnetocristalină [85], importantă în cazul pământurilor raze.

RY
Aceasta, conduce la, o expresie în 7* corectată cu un factor care depinde |
exponențial de inver sul temper aturii

RA
20) — ar = 0, er mo (-„re ) (IX. 9.17)
|

LI B
unde Ki reprezintă termenul preponderent al energiei de: amizotropie în '
i
afara planului de bază, iar K, caracterizează anizotropia îîn planul de bază.
Redăm în figura IX. 19a [68] dependenţa lui M(7) de termenul al
doilea al relaţiei (LX. 9.17) pentru Tb, Dy şi Ho. Valorile E! şi Kg introduse
în relaţie au fost determinate experimental, pentru fiecare temperatură.

TY
Acordul relaţiei (IX. 9.17) cu datele experimentale este satisfăcător. Totuşi,
în mod normal, ar trebui să ţinem seama în relaţia de mai sus de efectele.
de magnetostrieţiune, adăugînd la energia de anizotropie a cristalului

I
RS
nedeformat, Io energia, asociată, cu: efectele magnetostrictive în ordinul
doi, ce apar în planul de bază în structura hexagonală. În cazul cînd în
cristal există o axă de uşoară „magnetizaire, este necesară o energic finită,
pentru a excita o undă de spin de lungime mare de undă, consecință a
VE
existenţei anizotropiei magnetocristaline. - Factorul - exponențial din rela-
ţia, (IX. 9.17) este rezultatul acestui fapt. N
În cazul gadoliniului variaţia termică a magnetizării spontâne nu
NI

urmează, o lege în 152 (fig. IX. 19b). Datorită faptului că Gd este în starea
S, amizotropia acestuia este mică, comparativ cu a celorlalte metale pă-
mînturi rare; Factorul exponențial este de 0,995 la 4,2 K.!
LU

Kasuya [86], plecînd de la forma particulară, a suprafeţeiDemi E la

metalele pămînturi rare, a propus un model în care relaţia de dispersie (Ik)
pentru magnoni de vector de undă k este liniară în k (pentru valori mici
ale acestuia). O( astfel de relaţie conduce la o variaţie a lui M(T) în T2
RA

a) = (0) [1 —az, (EX. 9.18)

NT

Studiile intreprinse relevă, astfel, că dacă precizia datelor experi- -

mentale nu este suficientă pentru a, decide care din cele două relaţii (1X.9.1.7)
şi (LX.9.18) deseriu mai bine rezultatele, acesta este totuşi suficientă pentru
CE

a afirma că, variaţia termică a ymagnetizării nu urmează 0 lege în 1

IX. 10. . Materiale magnetice, reprezentative.

/
SI

„IXI04, Compuşi avînd structura spinelică

A, Periie spinelice |
IA

Structura spinelică şi-a

ș luat nzamele de la, mineralul ALAM80,. I'or-
mula, generală, a acestei structuri este PQ.X,, unde X este unul din ionii
U

02, sz-, Se2”, iar P şi Q sînt ioni metalici [87, 88]. În cele mai obișnuite
BC

ferite, P este unul din ionii divalenţi Mn2+, Fe, Ni2*, Co??, Zn? sau

338
 Mg2+, iar Q unul din ionii trivalenţi Mn5+, Fe, 0o9t, Alt, Ga2+. Celula,
simetrie cubică , conţin e 8 „mole cule de tipul PQ-Ă
de bază a reţelei de În interiorul acestei reţele
Ionii X2”, mai mari, formează o reţea efe (07). i tetraedrice ce au ca

RY
: (a) poziţi
oxistă două tipuri de poziţii interstiţiale că vecini 6 ioni X?*. Într-o
vecini 4 ioni 42” ; (b) poziţi i oetae drice ce au
32 octae drice din care numai
asemenea celulă sînt 64 poziţii tetiraedrice şi te de ionii metalici.
ii B) sînt ocupa
8 (poziţii A) şi respectiv 16 (poziţ

RA
vom. înpărţ i celula în 8 cuburi
Pentru a analiza, structura, spinelică, e sînt în număr de
de oxigen ), în fiecar e optim
de latură; a/2. Anionii (ionii Aceşti a sînt aşezaţ i după
20 a).
4 şi ocupă vîriurile unor totraedre (fig. IX.

LIB
TY
SI
Fig. IX. 20 — .Modul de
dispunere a ionilor în struc-

ER
tura cristalină ae tip spine-
lic (a), (b) simetria locală
a ionilor aflați în poziţii
tetraedrice,/şi respectiv (c)
octaeărice
IV
|
UN

(b) | | < (c)

AL

nilor sint aceleaşi numai în

diagonalele mari ale cubului. Poziţiile catiojumăt ate din optimi, ionii ce
în
optimile ce au o muche comună. Astfel
TR

centru'şi respectiv în colțurile

ocupă poziţii tetraedrice sînt așezați în
poziţia centrală, ionii ocupînd
cubului. În celelalte optimi, nu mai apare
octaedrice (poziţia B) apar doar
jumătate din colţurile optimii. Poziţiile
bună înţelegere prezentăm în -
EN

“în al doilea tip de optime. Pentr u o mai

r ce ocupă poziţii tetraedrice şi
fisura, IX. 20b şi e, simetria locâlă a ionilo
ion ce ocupă poziţii tetraedrice este
octaedrice. Simetria cristalină a unui
i octaed rice sînt înconjuraji de ioni de oxigen
cubică. Ionii aflaţi în poziţi
/C

metalici ce înconjoară o poziţie

ce au o simetrie cubică. Simetria ionilor ă. Pentru aceşti ioni diree-
octaedrică este însă mai scăzută decât ceae cubic
între vecinii de ordinul unu de
țiile [141] sintaxe de simet rie /Dist anţel
as = aaa = 0,353 a; ra =
tip A şi B sînt rap = aVIL1]8 = 0144 a;
SI

A sînt înconjurați de 4 ioni de

— aV3/-t: = 0,432 a. Ionii ce ocupă poziţia
şi fiecare din ionii B de 6 ase-
IA

oxigen aflaţi la distanţa a /3/8 = 0,216 a

octae dru), aflaţi la distanţa a/t = 0,25 a.
menea, ioni (ce formează un
aproximaţie O structură
Tonii de oxigen formează, doar într-o primă
la deformarea; acestei struc-
U

cfe, prezenţa ionilor metalici conducînd însă e de către ionii metalici,

edric
usi, Astfel, prin ocuparea poziţiilor ţetra deplasaţi după diago-
BC

4 ioni de oxige n fiind

rețeaua este distorsionată eci
!
339
 nala mare a cubului. Ionii de oxigen ocupă vîrfurile unor tetraedre, astfel
că ionii de tip A păstrează simetria cubică. Distanţa între ionii din poziţia
A. şi ionii vecinide oxigen este însă acum a/3 (1 ]3 + 8). Rezultă deci o
modificare de simetrie :a vecinătăţii ionilor situaţi în poziţii octaedrice.

RY
Octaedrul regulat se deformează astfel încît numai una, din cele4 axe de
ordinul patru se. conservă. Modificarea; simetriei cubice, la; o simetrie ter-
nară, (de ordinul 4) se reflectă în comportarea magnetică a ionilor ocupînd

RA
poziţiile. B. Vecinătaitea, fiecăreia din ':subreţelele B;, B,, B, și -B, este
deformată după o axă de ordinul 4, astfel că, se conservă simetria cubică
a reţelei. Pot să intervină deformaţii ale.reţelei şi ca, rezultat; al efectului -
Jahn-Taller:

LI B
| E ÎN ST |
În celula elementară a structurii de tip spinel, ionii metalici (fe) ocu-.
pă 8 poziţii tetraedrice şi 6 octaedrice. La început; s-a; crezut că cei 8 ioni
„ divalenţi Me2* ocupă cele 8 poziţii tetraedrice și că 16 ioni Me?+-poziţiile
octaedrice ca în MgAI,0,. Această structură este cunoscută sub denumirea,

TY
de spinel normal, Prin ditracţie de raze X s-a arătat [89] că acest mod de
aranjare nu este general valabil. Pot apare şi situaţiiîn care 8 ioni diva-
lenți ocupă, 8.din:cele 16 poziţii oetaedrice în timp ce ionii trivalenţi sînt

I
distribuiţi în mod. egal pe poziţiile octaedrice şi tetraedrice. Spunem că |

RS
avem în acest caz o structură de spinel invers. i i
Structurile de spinel. normal sau invers. reprezintă situaţii
extreme. De obicei, distribuţia cationilor se „face. după relaţia
VE
[Met Fest, le x [Mezt, Petar Oa, unde indicii0 şi: T reprezintă ionii ce
ocupă poziţii octaedrice şi tetraedrice: O distribuţie aleatoare implică o
valoare »=1/3. Parametrul «, ce măsoară gradul de înversie, este determi-
nat și de tratamentul termic efectuat. Pentru spinelii. MgFe,O, și CuFe.O,
NI

- zăciţi rapi s-a evidenţiat

d [90—92]că gradul de inversie satisface ecuaţia,
Boltzmann ..: e. Si aa |
LU

pi -. i: * .

unde € = 0,22+10”1* Joule (0,14 eV). | | E

; +. Menţionăm şi alţi factori care. influenţează distribuţia ionilor metalici
RA

pe poziţiile A şi B, printre care,

|. 4). Raza ionică. Ionii trivalenţi, obișnuit sînt. mai, mici decît cei
divalenţi favorizînd astfel: structura de spinel invers. ,;..: .: Ie
NT

„ui B). Configuraţia electronică. Unii ioni au preferinţe pentru o anumită

vecinătate. Astfel Ni2+ şi Cr*+ preferă poziţiile octaedrice, datorită unei
potriviri mai bune a distribuţiei de sarcină în cîmpul cristalin corespun-
CE

zător [91-—94.]. -: o _ ÎI Aa „. a i -
c). Energia electrostatică. Această reprezintă energia câștigată cînd.
ionii așezați la distanţă infinită, sînt apropiaţi pentru a forma reţeaua, de
tip spinel. Într-un aranjament obișnuit; ionii metalici cu sarcini pozitive.mai
mici sînt înconjurați de 4 ioni de oxigen în timp ce ionii metalici cu sarcini
/

pozitive mai mari, prin 6 ioni de oxigen, situație ce conduce, din punct de
SI

vedere electrostatic, la un minim al energiei. a |

Prezentăm în tabelul IX. 5 distribuţia ionilor metalici, parametrul
« ce măsoară gradul de inversie şi temperaturile Curie: ale unor ferite
IA

spinelice. Se a a e
> Proprietăţile mâgnetice. ale feritelor spinelice au fost analizate în
general, folosind aproximajţia cîmpului molecular. Se pleacă de la un model
U

cu două subreţele magnetice (paragraful IX. 5), corespunzînd ionilor ce

"ocupă poziţiile A şi respectiv B, a căror magnetizări sînt orientate anti-
BC

340. | | | |
4
 RY

341
RA
[zor]
LIB
| 78£0 | 029 9'7 s'a. c4+o G Stoa + SII +0 "ro Sfau“%7
[ror—00T] | 1880 | Orb
TY TI 0 ]-sto c malc aă +c94 '0%2.151t
seo | ss
SI e“ T sir S colt +a) dal "O%on9
. A28]
c8e e'c
ER z: ara | set aiN oda TOBĂIN
[ov] IV "070.10
+PI-+4300 edaă
[66] 0ze | L“8 e UN s+e s
"cal 'Otoa
G. 00-a
[sc] - | ozeo | sss 1'p
_
p | Str
AL | 80 Ș0ox "Of au
Stoa + Out
[26] cse“0. | 008 9“p "a s+-s G
TR
i (30)
Ș -__* IOOȚIPOEIDO
XA | 2791097 -| -
[EVUOLUŢIA d
iizod
„DOP
-921]9)
| . uţizod
ai
EN D9HIp3I20
TI|Izo
dă
D2Ţ1pat1193
“zod
ȚIzo
"IrIAsI
OIpeI30NqIa * 37
- (2)
„9
oyeypun tIUI32
2rUSEeUU USUOIL
= (27) 101muor 18
OaUuSEUL INPUBUIOI(
Oort
I0[puoŢ
rin
/C
ŢÂn(HIISIC
99ourds 997197 J0un 9] 991zI4 Oinyoridord SI
e "XI 1NVIHAV.L IA
U
BC
 paralel. Redăm în figura IX. 21 dependenţa de temperatură a, inversului
susceptivităţii magnetice (3-1) şi a magnetizării spontane pentru sistemele
Fes0,, Coke,O, şi “NiFe,0, [95]. Folosind valorile coeficienţilor cîmpului

RY
molecular determinate prin măsurători paramagnetice s-a calculat variaţia,

RA
Fe. O-NIO
P
(up)

Fig. IX:.21. — Depen-

mol)!
denţa de temperatură a

LI B
Magnetizare

— 200 magnetizării spontane și

[2
h

inversului susceptivităţii

-% 1 (ue.m
„magnetice la unele ferite
—150 „Spinelice. Prin linie plină
Fe,0,Fe0 sînt reprezentate curbele
N

TY
-100 teoretice calculate în
aproximaţia cimpului
molecular.

I
RS
0 200 200006 800 1000 | 12001200
. * Temperatura „(K), | |

„_ cu-temperatura a magnetizării spontane conform cu relaţia (IX. 5.3). Se

VE
„evidenţiază o concordanţă bună cu datele experimentale, fapt ce atestă,
că modelul Neel (paragraful IX. 5) deserie rezonabil comportarea magne-
tică a acestor ferite. Diferenţele observate între valorile >. calculate şi
NI

cele determinate experimental în jurul valorilor T. sînt atribuite flua-

tuaţiilor câmpului molecular. |
Interacţia de Supers schimb între doi cationi prin intermediul ionului
LU

02, are o valoare maximă dacă aceştia sînt aranjaţi coliniar și nu sînt .

aa | | 8 AA
RA
NT
CE

"?=125091 "$=1540341-| “P= 909 «p =12502! (9=79038

Fig. IX, 22. — Interacţii de superschimb în ferite de tip spinelic.

/

situaţi la, distanţe prea mari (pasrâgrasul VIII. 8. 1). Gorter [96] a analizat
SI

din acest punet de vedere aranjamentul ionilor în spineli (fig. IX. 22).
Interacţia cea mai puternică, este cea între subreţele, în timp ce cea mai
IA

„Mică interacţie apare între ionii aflaţi în poziţiile A. Modelul postulat de

Nâel este confirmat, în general prin măsurători experimentale (tabelul.
IX. 5). Valoarea magnetizăirii la saturajie dată în tabel reprezintă o medie
U

a valorilor obţinute de diferiţi autori.

Smit şi Wijn [87] evidenţiază cel puţin trei cauze care vot justifica
BC

valorile experimentale. Ușor diferite ale magnetizărilor, comparativ cu

342
Ul
 ionilor diferă, de cea presupusă în
presupunerile teoretice : (a) distribuţia
e complet îngheţat (în special în
tabelul IX. 5; (b) momentul orbital nu
ă deviaţie faţă de o dispunere
cazul compuşilor cu cobalt); (e) o uşoar
Am văzut în paragrafele IX. 6

RY
magn etic e.
perfect paralelă a momentelor
, decât în prezenţa, unor interacţii
că structura, de tip Nâel nu poate cxista
MA

RA
LIB
(a |
Magnetizare

TY
SI
02 .04 05 08 10 |

ER
(MFez0,) (ZnFe,0, )
de com-: : Fig. IN. 24. — Struc-
Fig, IN. 23. — Dependenţa magnetică de tip
e tura
poziţie a magnetizării în &erite mixt în stea”,
DR .:
IV
= j dezine.. -.
contrar structurile magne-
mici antiferomagnetice în subreţeaua B. În caz
piramidale.
tice stabile sînt cele conice, triunghiulare sau
UN

nţiaz ă modul de ordonare a momentelor

“n exemplu clasic care evide
feritele mixte de zinc. Distri-
nagnctice în subreţelele A și B este Gat de Zn2*Fest [HM e2+e3t] Oa
buţia ionilor în.aceste ferite poate fi descrisă prin
Mg. Tonii de zinc, nemagnetici, ocupă pozi-
unde Me=Mn, Fe,0o, Ni, Cu sau
AL

ele vafi mai mică compara-

ţii tetraedrice, deci magnetizarea acestei subreţ tizarea la saturație va
le. Magne
tiv cu cea, corespunzătoare feritelor norma aşteptăm ca momentul
conţi nutul ui de zinc. Ne
creşte pe măsura creşterii
TR

ajung înd la M= 10up pentru

magnetic să varieze liniar cu concentraţia, ă [96, 103, 104] numai
o creşte re liniar
m = 0. Experimental se constată Pentr u concen traţii mari,
de zinc (fig. IX. 23).
pentru concentraţii mici aceste i comportări
Justit icarea
EN

apare o deviajţie de la comportarea așteptată. cţiilo r magne tice în sistem.

relati vă a intera
poate fi dată, anâlizînd mărimea, de pe poziţi ile A
r Te3+
Interacţiile cu momentele magnetice ale ionilo în mod antipa ralel, deoar ece
r B
nu mai pot alinia toate momentele ionilo
/C

de schim b negat ivă Zap, neafee i ată prin intro-

la acestea se opune interacţia
va diviza în subreţele magnetice;
ducerea zincului. Astfel subreţeaua Z se
care probabil fac între ele un unghi a z Osau 180.
le cele două subreţ ele A și B se presupun,
cazul feritei norma
SI

n
În general însă, pe aceleaşi poziţii
populate fiecare cu un singur tip de ion. de ioni, astiel că vecinătatea
sînt distribuiţi în mod aleator mai multe tipuri
aceleiaşi subreţele, poate diferi.
IA

_a doi atomi magnetici similari, aparţinind dependente de modul de dis-

Apar astfel fluctuații ale cîmpului molecular
plecîn d de la 0 distribuţie statistică a
tribuţie al atomilor. Herpin [31], diminueze magnet izarea
momentelor, a arătat că aceste fluctuații tind săcinţă a acestui îapt este
U

conse
subreţelei Ia o. temperatură dată. O altă
IX. 24). Caracteristica acestei
BC

apariţia de structuri magnetice în stea (fig.

!

-
343
structuri este că magnetizarea rezultantă, poate avea.o direcţie: oarecare,
în raport cu direcţiile medii: ale momentelor magnetice atomice, aceasta,
fiind: singura. diferenţă. dealtitel, faţă de aranjamentul triunghiular.
al
momentelor. Structura este stabilă numai la temperaturi joase.

RY
. : -:
B. OCromiţi şi mangamniţi avînd structura de tip spinelic

RA
Într-un număr de spineli normali (cromiţi, manganiţi sau vanadiţi)
modelul cu două subreţele nu mai este valabil ca urmare a unor interacţii
puternice între momentele magnetice ale atomilor ce ocupă poziţii octa-
edrice comparabile ca mărime cu acelea, între subreţele şi deci.poate apare

LI B
o structură triunghiulară. Lyons și colab. [49 Jevidenţiază că această confi-
guraţie nu este stabilă comparativ cu o structură elicoidală conică, în cazul
cînd se consideră numai interacţiile de schimb Zaz și. Zap. Unul
din primele studii prin difracție de neutroni, asupra MnCr,0, [105] evi-

TY
denţiază o bună, concordanţă, cu trăsăturile de bază, ale acestui model. În
anii următori, s-au analizat diferite tipuri de structuri magnetice necoli-
niare şi în alţi cromiţi. - |
„ Prezentămîn tabelul IX. 6 unele date magnetice pentru un număr de

I
RS
cromiţi şi manganiţi. În anumite cazuri structurile magnetice propuse pen-
tru cromiţi, sînt variante ale unor cercetărimai vechi [1.06] ca de exemplu
“TABELUL IX:6
VE
„» » Strueturile magnetice ale unor cromiţi şi manganiţi
anu | Fu |::+ “Structura: . . | Momentul: |... oi i
Compus | 00) „magnetică [magnetic (ap)]. — BIDliOErAlie
NI
LU

„.. COCIr20, : 97 |: ferimagnetică! = „1106, 108]

1480" spirală conică . |. „o pi . „ |

"Cu6r0, 1 | 135| tip Yatet-ittel || "oo

„ FeCr30,.
RA

:: | 82: | feromagnetică. ij. :: =: |: MAL 112

PRE CE -(40) . „spirală conică ':.: Da E e ai

E MsCr0, *. |'16 | complexă! | 122| fii, 114] . |

NT

“MRCr0,- - | '43 |" ferimagnetită -:"| : —:: î | [105,106,115] -: aia

ut | (8) ispirală conică -. |. 4,3 Mn e i
A | | a |2,0şi 3,1.Cr
""ENICIO, | 65 | nerezolvată
CE

| ea |
i | ZrCr30,.* - ,15 |: nerezolvată -.:.: et MI:
"Codmz0j "100" - îcriniagnetică SN o 018]
/

| (70) tip Yatet-IKittel i „o

SI

- Crânz0, +. |. 65, | “ferimagnetică “|. 41| -: [119].

e | (45).| Up Yafet-Kittel 17|.
IA

„FEMn20, [399| ferimagnetică | OO] 20]

- aa (310): | complexă .:|' N N i

MB30, —O|.43 | tip Yatet-Kittel | O O4,7dmj O [21]

U

| ! (33) complexă + 8,6 Mnp

BC

NiMnz0,. 114| “complexă! . - [122]

344
 pentru MnOr20, şi CoCr20,. Modul de preparare 2 probelor poate să explice
unele deosebiri în rezultatele obţinute de diferiţi autori [107]. |
n spineli-ealcogenide, în general, structura magnetică este mai sim-

RY
plă, interacţia sp fiind pozitivă (tabel “IX. 7a). Exceptează compușii
ZmCr,Se, și HgCrS, unde structura elicoidală este rezultatul unei interacţii
. negative pp între vecinii în ordinul unu. : | |

RA
_ Spinelii de tip oxizi, în care poziţiile B sînt ocupate de ioni nemagne-
tici, sînt antiferomagnetici (tabel IX. 7b) ca urmare a prezenţei unor inte-
racţii Zau negative, puternice. e îi

LIB
TABELUL IX. 7

Structurile magnetice ale unor spineli de tip caleogenide și spineli de tip oxizi

Compusiil 2. Dc zlică a mate (uz) Bibliografie

TY
CoCr,S, |.240 |. . ferimagnetică - - ă [123]

SI
FeCr,S, 180 ferimagnetică 2,9Cr_. [111]
: 4 2Fe ,

ER
HeCr,S, | 60 | elicoidală co] aaa]
MnCr,S, 15 ferimagnetică - Ii
a | (5). tip Yafet-Kittel * | _2,9Cr |. [125] _
IV
a 4,9in | -

| CuCr,Se, | feromagndlică . | 2,8Cr: | [126]

UN

ă ai E “ 7mCr,Se, 20. . clicoidată Ei „| m Haz] m

- | : , CuCraTe, . — Ă feromagnetică . 31 Gri. - [126] "

: 1128]
AL

tea “CAO, d antiferomagnetică Că I a

b | CosO,- | 40 antiteromagnetică | 3,3 îi [129 Ş

TR

MnA120, G antiteromagnetică 36 [128]

MnSe0, | 33 * antiferomagnetică 36 [130]

EN

X.10.2. Feriţe hexagonale

/C

A. Perite cu structura de Hp magnetoplumbit

Compuţiii A0.6B>O3(AB+2019) unde A =Ba?+, Sr2*, Ca2* sau Pb?? iar

B =Fe2+, Alt, Gaît sau. Cr5t,:c ristali într-o structurăde tip mag-
zează
SI

netoplumbit;:[181].::Aceste sisteme, sînt cunoscute şi sub denumirea de

ferite de tip.21. Structura, de; tip 1 poatefi construită din „,blocuri” de tip
spinelic, ($) între care:sînt interpuse blocuri hexagonale (R) conținînd ionii
IA

divalenţi :(fig.;IX.-25 a). Tipurile. cristaline R* şi S* sînt obţinute din

celulele R și S prin rotații cu 180" în jurul axei €. Structura poate îi de-
scrisă prin RSR*S* şi astfel celula, elementară conţine un număr de
U

ioni ce corespunde la compoziţia 2 (AB201o)- Atomii B ocupă 5 poziţii

diferite [132; 133] ca şi coordonare sau orientare a spinului (tabelul IX. 8).
BC

Importanţa acestei neobișnuite aranjări a atomilor, asupra, proprietăţilor

345
 Pa

magneticea, fost discutată în literatură [86, 134]. Anizotropia magneto- -

cristalină uniaxială este ridicată, materialele magnetice din această clasă
fiind utilizate ca magneţi permanenţi. Preferinţa ionilor pentru anumite

RY
poziţii, în aceste sisteme, a fost analizată de Bertaut şi colab. [132].
În figura IX.:25 a prezentăm coordinajia ionilor B3+(Pe*+) în pozi-.
ţiile 4fn şi 4fu în timp ce în figura IX. 25 bpe cea a ionilor B**(Fe*+) în pozi-
țiile-2b [135]; Tonul Fe*+ (20) joacă un rol importantîn anizotropia mag-

RA
netică a, feritelor de tip M. Cimpul cristalin puternice în poziţiile20 conduce
la o contribuţie semnifica tivă spin-orbită [136]. Astfel, anizo-
a interacţiei
TABELUL IX.8 - | a

LI B
Numărul de ioni, coordinaţia şi orientarea spinilor ionilor: . - A
m “de fier în structura de tip magnetoplumbit i m

i e - INumă-]

TY
i
„+... - Subreţeaua |. - Coordinaţia - rul de |.. -Spini -
a î ioni -

12k, octaedrică 6 [e sus”?

I
RS
Af tetraedrică -2 “jos” |

fa octacdrică - | '2: | : „jos

VE -
20... |. octaeărică | 1 „susp
'9p î - | trigonală. j sus? f.
NI

tropia magnetoeristalină uniaxială a feritelor de tip M poate fi atribuită.

ionilor Fe?+ 'aflaţi în poziţiile trigonale 2b; Momentul magnetic pe. celula
unitate BaFe20.g reprezintă suma momentel or ionilor (6) ocupînd poziţii
LU

octaedrice şi a ionilor aflaţi în straturile : conținîn d bariu (24 + 2b)| din

și
care se scad contribuţiile magnetice a doi ioni ocupînd poziţii tetraedrice
respectiv octaedrice. Atribuind un moment magnetic de 5ug tuturor ionilor
magnetici, magnetizarea rezultantă estede 20 up în acord rezonabil cu
RA

datele experimentale [137]. .

B. Owizi hexagonali complecși

NT

Studiile efectuate de-Braun [138] au evidenţiat existenţa și a altor

tipuri de oxizi hoxagonali a căror structură poate fi considerată ca tormată
v
din combinaţii ale unor „blocuri” de tip magnetoplumbit (MM) şi respecti
CE

noi serii de compuși oxidici sînt cunoscu te sub

de tip spinelie (S). Aceste
aranjare a
denumirea de W, X şi Z. Prezentăm în tabelul IX. 9 modul de
de structu ri cristali ne hexa-
blocurilor pentru unele tipuri reprezentative
e 7 sînt denumit e ,antife romagne tice”, deoarece
gonale: [93]. Blocuril
/

ionilor de fier cu spin 1. este egal cu cel al ionilor cu spin y

numărul
metalici -
(4). Ca atare. momentul 'rezultant, este zero. Introducînd ionii
SI

pre-.
Me, poate fi obținută o mare varietate de ferite ; acestea, se notează
Y ete..Ca
Zne
“scurtat prin MeZ(W,Y) de exemplu CozZ, Niu5 Zno,s W,
IA

ocupă poziţiile tetraedr ice și în con-

şi în cazul spinelilor, ionii de zine poziţii,
contribu ţia, magneti că corespu nzătoar e acestor
secinţă diminuează
e a feritei.
conducînd asttel la creșterea magnetizării la saturați
U

mag-
- Analizind modul de aranjare a blocurilor se poate conchide că
e a compuş ilorW, M i este legată de magneti zarea feri-
notizarea la saturați
BC

compuşi lor spinelici M,S(Ms )

tei de bariu BaFe2019 (Ma = 20un) şi cea a

346 | | a
prin relaţia Mi, = Mae + 2Mş. Rezultatele experimentale (tabelul 1.10)
sînt în concordanţă, acceptabilă cu valorile calculate. Deviaţiile obsexvate”
sînt atribuite faptului că ionii Me pot ocupa poziţii și în blocul de tip B, pe

RY
RA
LIB
TY
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C

a tb
it și coordinaţia ionilor
Fig. IX. 25,— Structură de tip magnetoplumb şi coordinaţia.-
Bat (Fe3t) în poziţiile 4fzy și Afvr (a) cit
SI

ionilor Fe?* în poziţiile 2b (b).

valoarea de saiu-
IA

de o parte, iar pe de altă parte faptului că nu a fost atinsă

a anizot ropiei ridicat e.
raţie a magnetizării ca urmare
magnetizarea la satu-
| Prezentăm în tabelul IX. 11. unele date privind
U

un-
feritelor coresp
raţie a compuşilor MeY comparativ cu valorile Aş ale te sînt ceva mai
zătoare avind struct ura de tip spinel [87]. Valoril e măsura
BC

contrar la ceea ce
mari decît cele obţinute pentru structura de tip spinel,
347
 TABELUL IX. 9 .

Structurile "unor
- ferite hexagonale

RY
" Numărul ae
Compoziţia Simbol Modul de aranjare | straturi în celula
chimică _cristalografică elementară
| : > hexagonală

RA
BaFe,20u9 M - | RSR*s* 10:..
MezFe, Oa Ss. | _

LI B
Ba>Me,Feaa0z2 y. (T8), - 3x6
BaMezFeusOzz (M18)W RS,R+*SE 14
Baa MeaFezaOus MS |-(asR*să, | 0 3x12 -

TY
BaMesFea0u — |MY(Z) — ÎRSTSR*S*7*s* |: 22
Ba, MezFezsOeo MY, RSR+S*7s+ „16

I
RS
TABELUL IX. wi!
Magnetizarea la saturație a compușilor. MeW la. T=0K
VE
-. A i Â.

[-
LV ap, Ms
| !Mp "2M
= 20 t Tenapera-
(determinat |. - S- | tura Curie!
experimental)| (determinat.- a
NI

P (up) - | ) - teoretic) . (E ) |
Meg -.
(Po „Pa (ka) o A |
a
LU

Mn â* 27,4] 4,6 29,2. 688

pât 2754 4,0 28 728
RA

NiFe+. 22,3. | 3,2 26,4 193

ZmFe+ 30,7 ..|'5,8| 31,6 703
_ NigogZnosş Pet 29,5. |. 4,6 29,2 |: 723:
NT

TABELUL IX. 11:

Manelizarea la saturație și temperaturile Curie ale 4

CE

unor compuși MeaY

Me, Y My | 205 Temperatura

) 16
(up) | (ua . 0):
/
SI

Mn 10,6 | 9,2 563

IA

Co 9,8 | 7,4 613

Ni 6,3 | 4,6 663
U

Mg 6,9| 2,2 "553

BC

Zn 18,4 | (20) 403.

-. BA48
 se observă în cazul structurii de tip W. Pentru a explica datele din tabel se
presupune că ionii divalenţi JMe?* ocupă anumite poziţii și în blocurile de
tip 77. Scăderea magnetizării rezultante în spinelii cu conţinut ridicat de

RY
„zinc este determinată de un aranjament triunghiular al momentelor ioni-
lor ce ocupă poziţii octaedrice. Valoarea determinată experimental pentru
magnetizarea la saturație, sugerează că unghiul format de magnetizările |

RA
subreţelelor este mai mic în structura de tip Y.
Structurile de tip Z pot fi considerate din punct de-vedere cristalo-
oraific ca, o suprapunere a unor blocuri de tip M şi Y. Este deci de interes a,
compara, valorile magnetizării la saturație ale structurilor Z cu suma celor

LIB
determinate în structurile de tip M şi de tip Y. Admitem Mp = 20 up iar
pentru My valorile din tabelul IX. 11. Deviaţiile ce apar de la valorile
aşteptate (tabel IX. 12) pot fi datorate ionilor Me care ocupă poziţii în
blocurilede tip R ale structurii MI... - Sa |

TY
TABELUL IX. 12
'Magnetizarea la saturație, și temperaturile Curie ale unor

SI
! compuși de tipZ

„/

ER
e Me,Z Ma Mz= 20 + [Temperatura
““ lexperimental| : + My Curie
Me (kB) (up) (K)
IV
Co i 31,2. |. 29,8 683
| -. . . | me cadere
: Pi Dei
26,1
UN

| Ni „24,6

“| ca | e 27,2 97: | 713

N e a 24 „26,9
AL

netici
în afară de structurile menţionate, evidenţiem compușii ferimag
iimenit ă ca NiMnO, [139—1 41]. Aceştia, cristal izează într-o reţea, -
de tip fi
05, — R3. Aceast ă structu ră poate
romboedrică, avînd grupul spaţial
TR

alterna tive de ioni de Ni şi Mu, fiecare înconju rat; de:

descrisă prin lanţuri
. Amintim de
6 ioni de oxigen dispuşi într-un octaedru aproape regulat
[142] ce cristal izează într-o reţea tetrago-
asemenea, fiuorumi ca NasFesFa
EN

nală avînd grupul spaţial Da(6) — P49242.

/C

IX. 10.3. Structurile magnetice ale unor compuşi ce cristalizează

într-o rețea de tip hematită sau ilmenită
SI

şi este dată
O sinteză a structurilor magnetice ale acestor compu reprezentate
Steuet urile crista line schem atiza te sînt;
în tabelul IX. 13. |
IA

în figura IX. 26 și fisura IX. 10.

solide (I*6-03 )2:
O comportare interesantă o prezintă [149] soluţiile
conduce la un tip de
“(CraOs)i_z Plecând de la Cr2Os, adăugarea (le Fez0.,
U

re
. elicoi dală supra pusă peste antif eroma gneti smul de tip Cr203.
ordona (Cr20, ) aliniate
Corespunzînd. la împărţirea, în două subreţele magne tice
BC

are două modur i cu faze opuse de rotaţie

antiparalel, componentă olicoidală
-

349
 pata „ui TABELUL IX.A3

. e E Strueturile magnetice ale: unor compuși de tip hematită și ilmenită |

RY
e ! mT ia - Momentul, | : RE CN
7
:
Compusul| GA. | Structura
magnetică - Bibliografie, ......::
„ magnetic | stats
e „a. i

RA
1 Cr2Oa : -:*|-:348 | . antiteromagnetică - 9,8 -ii (41, 143].

Pes0g - [..948 | teromaenetismslab, :| 5] [40,144]3.

LI B
0
VzOg * |: 170 |. straturile (100) i a Aa DI Ie
po
E ae E feromagnetice - | 0012 ci
alternind ca direcţie : |: i [145,146] .:...

TY
CoTi0, 38 | antifteromagnetică | | [146]
"FeTi0, | 68 |. antiteromagnetică _.| 4 [147]

I
MnTiO, | 41 | straturi (000) - |

RS
„| --.-] ----- | -..-. - 4,6
- antiferomagnetice .--] - [148]
ju, ENI NR MIRI . . «
NITIO, |.—" - antiferomagnetică.VE - |... 23 [148]

a elicei. Vectorul de propagare este paralel la axa e iar vectorii corespunză-

tori componentei elicoidale sînt perpendiculari la axa e. Astiel conurile pe
27).
care le descriu cele două subreţele sînt orientate în sens opus (fig. IX.
NI

Perioada elicei scade cu concentr aţia 4, mărimea componen tei elicoidal e

“(comparativ cu cea a componentei antiferomagnetice) crește cu .z, iar
LU

temperatura, Nâel descrește cu z. Dacă z> 0,2 axele conurilor sînt perpen-
diculare la axa e şi în acelaşi timp componenta antiferomagnetică axială
prezintă, ordinea de tip Fe.0, (fig. IX. 27 ). Vectorul de propagare pentru.
RA
NT

Tig. IX. 26. — Structurile

magnetice ale compuşilor
CE

de tip ilmenită : (a) —aran-

jarea schematică a ionilor
în FeTiO,; (b) — poziţiile
cationilor în reţeaua cris-
talină a FeTiOs.
/
SI
IA

da). bl
U

componenta, elicoidală rămîne paralel la, axa, e, astfel că această compo-

nentă conduce la un aranjament 'de spin cicloidal Dacă z crește pînă la
BC

35 sau 40%, mol, perioada rămîne aproape constantă, însă unghiurile conu-

350 - Aa
 0 ordine
lui deserese, pînă ce în final se anulează; în acest caz avem
slab (Fe.0,). Studii teoretic e au încercat
caraeteriştică feromagnetismului
tarea observa tă experim ental [150, 151]. :
să explice compor

RY
.

RA
LIB
Fig. IX. 27. — Struc-
turile magnetice ale so- .
luţiilor solide

TY
(Fe2Os)z(CrOsh-z

SI
ER
IV
DX. 104. Granaţi
UN

decît cea i
| Structura cristalină a granaţilor este mai complexă 3 Y 430
le de tipul
spihelilor..O.celulă unitate este formată din 8 molecu a cristalină
ca şi cea a spineli lor ; reţeau
Structura acestoia este de tip cubic
AL

spaţial 0;,. Ionii X”, Y” şi Z” se găsesc în poziţii încon-

aparţine grupului care le vom denumi
poziţii pe
jurate de 8, 6 şi respectiv 4 ioni de oxigen,
drice (24 d). De obicei
dodecaedrice (240), octaedrice (164) și respectiv tetrae
TR

noteaz ă 240 ( .); 16a | ]; 24d (- ) [152]. Formula, gene-

aceste poziţii se poliedr ele constituite
rală se poate serie (5) [2] (Z4).0,2. Nici unul din
un cation nu este regulat , dar toate aceste
din ionii de oxigen înconjurînd.
EN

simetr ia cubică, vetacdrică

- poziţii pot; îi considerate ca aproximativ avînd le 240 este D,(222), pentru
sau tetraedrică, Simetria punctuală pentru poziţii
simetrie ale poziţiilor 164
16a este Se(3), iar pentru 244—Sa(4). Axole de Axele de ordinul doi
tiv [001].
şi 24d sînt paralele cu direcţiile [111] și respec
/C

la, direcţi ile [001] şi [110] cit şi la, cele obţi-

ale poziţiilor 24c sint paralele
acestea,
nute prin permutajţiile indicilor plecînd de la
granai sînt posibil e numeroase combinaţii ale
În structura de tip e a acestor combinații
SI

o limitar
ionilor X7, Y” și Z”, singurii factori ce impun
sarcini lor în struct ura corespunzătoare
par a fi raza ionică și compensarea A” reprezintă, un ion divalent,
celulei unitate. În cazul granaţilor naturali,
IA

Fe3*, Gat, Al2* sau Cr** și

Ca2+, Mn? sau Fe?+, Y' un ion irivalent; ca
Yoder şi Keith [154] au înlocuit ionii
Z' un ion tetravalent ca Si! [153]. realizind sinteza compusului
pivalenţi şi tetravalenţi prin doi ioni trivalenţi,
U

Geller și Gilleo [156] au preparat

Y Alp AlpO.s. Bertaut şi Forrat [155] şi a constituit punctul de ple-,
ytriu) ce
BC

compusul YsFezFesOuz (orana tul de

(P=Sm la Lu). Gilleo şi Geller |
care în obţinerea granaţilor pămîntiuri rare |
|
351
 [157] au analizat poziţiile ionilor,în reţeaua de tip granat cât şi distanţele
"interatomice. În figura IX. 28; prez
entăm structura, cristalină a grana-
tului de ytriu. Fiecare ion de oxigen.
este -inconjurat de un ion aflat în
poziţia d, un ion în poziţia a şi doi ioni
în poziţia c. O sinteză a, datelor

RY
cristaline pentru alte tipuri de granaţi
este dată de Geller [158 |

RA
(174,172.0).
(174.172,0)
(14/2312)

LI B
N
N

I TY
RS
VE
NI

Za
E „Fig. IX. 28.— Structura: cristalină a granatului de: ytriu, |
LU

"Bate interesanta compara structurile cristaline ale spinelilor

“najţilor 0 a | . E E p N _
şi gra-
Și | E Ta
e a). În ferite de tip spinel, cationii au douăvalenţe diferite Şi ca atare
poate avea, loc o tranziţie electronică între ionii situaţi în cele
RA

două, poziţii.
Aceasta face dificilă identificarea poziţiei proprii a ionului.
câţionii ocupă un singur tip de poziţii fapt. ce explică de altielÎn și granaţi,
vezisti-
vitatea, electrică foarte mare a acestora. SE
NT

:b). Cîmpul cristalin în ferite: de tip spinel conduce.la

o distorsiune a
reţelei cristaline [159].În cazul granajilor nu apare o'asemenea,
distor-
"6).. În spineli nu: toate poziţiile interstiţiale sint ocupate de
CE

cationi,
„deci apar lacune, ceea, ce conduce Ia, o distribuţie aleatoare a cationilor în
„poziţiile cristalografice. -. a >
d). În structurile de tip spinel, în anumite cazuri, ionii divalenţi pot
să. ocupe atît poziţii octaedrice cît Și tetraedrice funcţie de tratamentul
/

termic efectuat. În granaţi, fiecare ion are poziţia, sa, bine definită. | o
SI

„+ Modelul cîmpului molecular al lui N cel poate explica, în

mod saitis-
făcător proprietăţile magnetice: ale granaţilor. Mărimea, interacţiilor
de
schimb între două subreţele depinde de unghiul între lonii magnetici.
IA

Interacţia este maximă 'dacă ionii fac un unghi de 180” și minimă

pentru
unghiuri apropiate de 90. În granatul de Ytriu și iier, ge evidenţiază
interacţie puternică între subrețelele A și D, unghiul Fe "(a)—0*—Fe o
U

: (d)
fiind. 0 = 126,6". Interacţia între ionii: A+ a, gubreţelei C și ionii
Pe*t a, .
'gubreţelei A este:mică deoarece unghiul. X3+(c)—02-— Fe?+(a) are
BC

0 va-
352 .
 la toţi gra-
_loazre apropiată de 100. Interacţia dominantă A—D comună valoare
temper atură - Curie ce are. aproape aceiaşi
naţii determină; o
pentru întreaga serie de compuși izomorii.

RY
ice în
Pentru a analiza; valorile la saturație ale momentelor magnet
mai multe situaţii . Primul
granajţi. cu pămâînturi-rare (ytriu) pot fi distinse |
avem ioni |
caz îl constituie situaţia cînd

RA
“nemagnetici în subreţeaua O (eranatul -
|
de fier şi ytriu). Cazul al doilea -cores-
punde granaţilor de gadolin iu (cu un cle-

LIB
ment pămînt zar aflat în starea 8). În
final vom trece în revistă comportarea
magnetică a sranaţilor pământuri rare (P)
în care ionii P3* au un moment orbital.
Tonul -XY2+* nu are moment mag-

TY
netic. Interacţia dominantă este cea
între subreţelele A și D. În subreţeaua
A, există doi ioni FeSt în timp ce în--

SI
zeţeaua D, trei asemenea ioni. Inte-
racţia A — D îiind antiferomagnetică,

ER
momentul rezultant este dat -de dife-
renţa între contribuţiile magnetice ale
ionilor 3Fe3+*(d) și 2F83*(a) şi deci cores-
punde Ja Bug. Modelul este confirmat
IV
prin măsurători magnetice [160, 161] -
. Fig. IX. 29. — Structura
cît şi prin difracție de neutroni [162].
magneticăde tip umbrelă.
UN

Cea mai mare parte a elemen- | |

| tehox/ pămînturi rare au un moment magnetică. Studiul prin
aceasta constituind. a treia subreţea
maâgndtic,
[163] evidenţiază că momen-
difracție de neutroni a granatului de holmiu paralele. Această dispunere
tele magnetice ale atomilor de holmiu nu sînt ică este de același ordin
AL

magnet
_poate să apară în cazul cînd anizotropia Și este întâlnită şi în alţi granaţi .”
cu interac ţia de schimb Ney
de mărime
un moment orbital. Herpin [32]
ai pămiînturilor rare unde ionii P3+* au
TR

1.29) pentru granaţii cu 1001 de -

propune o structură în , „umbrelă? (fig. deci avînd anizotropie magneto-
pămînturi rare în stare diferită de S,
, datele obţinute prin difracție
cristalină ridicată. Modelul poate justifica
EN

de neutroni [162].
oranatului de gadoliniu unde ionul
Vom examina cazul mai simplu al
cea mai puternică este cea, între ioni
Gd3+ este în starea 287/2. Interacţia „A Şi
ce aliniază antiparalel subreţelele
/C

Fe3+(a)—02—Fe*+(4) interacţie la Fe**(d) — 0 —Gd + (0)

corespunde
D. Interacţia următoare ca mărime ele între ioni în acest
la D. Distanţ
aliniind subreţeaua 0 antiparalel
de mari şi ca atare interac ţia 0—.D este destul de mică
caz sînt destul
de asemenea mică, unghiul pe care îl
SI

Interacţia Gd2*(0)—02— Ga2+(c) este

ionilor Gd?* în subreţeaua 0 este pu-
fac, ionii fiind de 104,79. Alinierea
chiar la temperaturi Joase, în timp
IA

ternie perturbată de energia termică

complet ordonate la aceste temperaturi
ce subreţelele A și D sînt aproape
subreţelei gadoliniului (ca, dealtiel
(valori mari N). Astfel magnetizarea
U

magnetice) va scădea mâi rapid decit

şi a, celorlalte, metale pămînturi rare de compensare peniru
de fier apărînd puncte
BC

cea, .corespenzătoare ionilor Mo) În figurile IX.30—31 prezentăm depen-

care Me(17,) = Mal TD)
” 353
23—c.762
 Â

RY
204
lg

RA
e. aa |
_
220 SFe,0,-3M,0, în ” | IE SN Aa
î9 cu M ED i a aPRINet

LI B
N „ ” A
z Tb DyHoEr îmYb': ..:
8 Pi.
| |
>. [. ct
| -

TY
10

ii
4 .

lol ci Epedi

I
| ji 9- Ea Să j

RS
| 9 i . - P A bo CO Q

0 300 400 - 'S00 ': 600. .: 700

- Temperatura [K) n
VE
fig. IX, 30. — Dependenţa de temperatură a magnctizării pentru unii .. : !
i granaţi ai păminturilor. rare, Sa aaa
NI

isi i. E La

2215
LU

(uem/mol)”*.
Magnetizare (jug) -

RA

16,5
susceptivităţii
NT

11.5
Inversul
CE

„11%

| | 1 | 1 i 6,5
"700 800 300 1000 00 1200 1300 1400.
/

T(K) |
SI
IA
U

-20 y
BC

mag-
Fig. IX. 31. — Dependenţa de temperatură a magnetizării şi a inversului susceptivităţii
- netice pentru granatulde gadolini u. Curbe calculate şi puncte experimentale.

354
- denţa de temperatură a magnetizării spontane pentru granaţii păminturi-
lor rare -[164, 165]. a
| Să. urmărim comportarea paramagnetică a granaţilor pământuri

RY
vaze. Pentru aceasta vom. considera un model Neel cu 3 subreţele magne-
tice. Cimpurile efective acţionînd asupra subreţelelor A, E şi O vor fi

o Be Na+ Nola + NaeMo, |

RA
Ho= NoaMa + NooMo + NooMe, ..— (1X.10.2)

LIB
" Boc= NosMa + NooMop + NooMe, - -

unde N, = N iar N, <O.

În regiunea paramagnetică avem

TY
| Mp = CAB;
7 a n Mo pe
20 +Ho);

SI
| | /

unde C,, 0» și Co sînt constantele Curie ale ionilor gubreţelelor A, D şi 0.

Inversul gusceptivităţii magnetice este , | N
ER
IV
. | . ” 3 2 , -

a 4 Pat Forte, (TX.10,4)

UN

Il e a a'1* + PDA
ii
unde «= 04, + 0» +: 0g este constanta, Curie a substanței; parametrr.
a,b, c,b' şi e sînt funcţii ale coeficienţilor câmpului molecula
AL

Relaţia (1X.10.4) se mai poate serie

Du
1 Dl ÎS,
GI A 1 (1X.10.5)
TR

x "0 X%o 2— 07 +] |

unde am notat 0=a'; E II 1 Am A

EN

“ vc „aa'—b b'
= — taa? tb ai
/C

„aa! —b' c c'

73 TD) = —
SI

=
| a a a

ienţilor cîmpu-
IA

_ Dacăseţine seama, de variaţia cu temperatura a coefic

(vezi paragr aful VII.4.2), rela-
lui molecular [166]'N = NOL + +7)
ţia (LX.10.4) ia forma
U

1 30) Pat 2) it DO +3 -te, (7x10,6)

BC

Ta! + br) + PD + 207)+ 0

—
—

IP
355
iar:1[0 =1|0 — (1]30)%, unde -noile “valori : 0", 1/Xop: m, 0": şi. V. sînt
funcţiiAl6onard
-- c, a,b,
de a, 5, [165] şi. - e SE:
a determinat valorile coeficienţilor câmpului molecu-

RY
lar în granaţii pământurilor rare. Pentru aceasta a considerat cîteva ipoteze-
simplificatoare : î.en
a). Coeficienţii cîmpului molecular Na, Nov Şi Nav» caracterizind
interacţiile între ionii de fier în 'granaţi de ytriu şi luteţiu, sînt aceiaşi

RA
pentru toţi granaţii pămînturilor rare | :

LI B
„___“b). Coeficienţii Nec caracterizind interacţiile între ionii pământurilor
rare sînt mici şi ca atare neglijabili. În aceste ipoteze se obţin valorile N op
şi Nac date în tabelul I1X.14. MR

TY
TABELUL IX. 14 a
Valorile coeficienţilor câmpului molecular în granaţii pămînturi rare
Naa = —245; Npp= — 14; Nap= — 48,4

I
RS
Ga | Tb:|'Dy
| Boll Er | Tm | YD
VE
o Ngp 17 —243 —aa| —1,2|.—0,5 00 | qi

Nac —0,6| —22| —1,6 | "2o|--o 00 | —0p5 E

NI

+ Dependenţa, de temperatură a magnetizării calculată utilizând, coefi-

cienţii câmpului molecular din tabelul XI.14 pentru granatul de gadpliniu,
este redată în figura IX.31. Se observă un acord bun cu datele experimen- |
LU

tale. Pentru granaţii de ytriu și luteţiu, un model cu .două subreţele pare

adecvat. Curbele calculate descriu bine datele experimentale [164, 165].
RA

IX.10.5.E Compuşi ferimagnetici ai pămînturilor rare (2) cu ele-

mente de tranziţie 34(T) | |
NT

Deoarece razele atomilor 7 şi.P sînt diferite, în diagrama, de stare

a acestor sisteme, nu apar soluţii solide. Atomii se aranjează astiel încii
CE

- formează compuşi intermetalici ce au o compoziţie bine definită. Numărul

compuşilor diferă, funcţie de elementul: T [167 —1178]. În diagrama de
stare a sistemului Gd—Fe apar compușii GdFe,, Gdle, și GdeFerz, în
timp ce în diagrama de stare a sistemului Gd—Co apar compușii GdaCo,
GA,Co (= 7/4), GACos, Gd0oz, Gd0oz, Gd2007, GdCos Şi Gda0oam.:
/

Cuplajele magnetice care apar între momentele metalelor de tranzi-

SI

ţie 3d (7 = Fe, Co sau Ni), care în esenţă prezintă numai contribuţii de

spin și spinii pământurilor rare, sînt întotdeauna negative. Pentru ele-
IA

şi L < S,
mentele .P ce aparţinla subgrupa I-a (P = Prla Sm), J = L—8
'cuplajul negativ al spinilor conducînd la o aliniere paralelă a momentelor
magnetice. În cazul metalelor pămînturi rare or6le: (Gd la Tm), L > 8
U

şi astfel cuplajul negativ al spinilor conduce la o ordonare ferimagnetică,

a celor două subreţele. Prezentăm în figura 1X.32. dependenţa de tem-
BC

peratură a, magnetizării spontane. peniru compușii din sistemul Gd—Co

356 E ]
 .

[179]. Aceste curbe sînt caracteristice ordonării ferimagnetice. Compus

sul GdCo este metamagnetic, În acord cu clasificarea lui Ncel, notăm o
“ dependenţă de temperatură a magnetizării de tip P pentru Gd2Cosp de

RY
tip M pentru Gd0Cos, detip N. |
pentru Gd.0o,,iar pentru cei- Sa Da „eGdiCo
lalţi compuşi intermetalici: cu * Gd, Co,
mai ridicat- în ga- j odata
un conţinut

RA
, - 2
doliniu,. magnetizarea spon- aGdCo,
tană urmează o variaţie de a Gd,Co,
tip Q. Pentru compușii feri-

LIB
o GdCos
magnetici (în care cobaltulare p Gd,Co,,
“un mornient magnetic) inversul
susceptivitătii magnetice ur-
mează o relaţie:
de tip Neel
o

TY
(fig. 1.33). =
Grbim în general de.
valori medii ale momentelor
magnetice ale elementelor 7;

SI
deoarece contribuţiile mag-.
notice ale acestora în com- :
pușii cu structură cristalină
mai complicată depinde de
poziţia cristalografică [180].
Ca, urmare a simetriei ridi-
ER
IV
cate a reţelei, compușii de tip
"PT, ce cristalizează într-o
UN

T țea, cubică de tip MgOuz,

sint /o' excepţie ;:atit atomii
P cît şi 7 ocupă cite o po-
Jiţie cristalografică în reţea.
AL

Prezentăm în figura ,
X.34., dependenţa de tempe- 2,5
ratură a magnetizării şi in- .
TR

MAS” Fig, IX, 32. — Dependenţa de temperatură a magne-

versul susceptivităţii
pentru unii COMpuși tizării spontane la compuși intermetalici gadoliniu-
netice
PFe,, care prezintă o ordine * cobalt.
ferimagnetică [181]. Se ob- d
EN

magnetice tipice
gervă curbe. de variaţie a magnetizării şi susceptivităţii
acestui mod de ordonare a momentelor. Modelul câmpului molecular par-
acord bun cu
ţicularizat la aceste sisteme metalice [182] evidenţiază un
/C

datele experimentale. extrem de

"Menţionăm prezenţa unor tipuri de struoturi magnetice [167—
rare
complicate în unii compușii binari și ternari ai pământurilor
169, 183]. i |
SI

de tranziţie 3d
Aliajele amorfe ale păminturilor zare cu metalele
compactă, aleatoare a celor două tipuri de
sînt formate printr-o aranjare mag-
IA

proprietăţile
atomi [184, 185]. 'Pao şi colab. [186, 187] au studiat; de concentraţie,
netice ale straturilor subțiri (n 2u)Gda_2Coz- În domeniul
par să fie feri-
0,36 < e < 0,95. Ca în cazul sistemelor cristaline, aceștia
fiind antiparalel
U

magncți coliniari, momentul magnetic al gadoliniului

s-a remarcat
orientat la acela ale cobaltului. O comportare asemănătoare
BC

[188, 189]. Un număr însemnat de alte

şi în cazul aliajelor GA.Fe,_,

” 357
 aliaje amorfe ale pământurilor rare cu, elementele de tuanziţie 3d s- au
dovedit ferimagnetice [188].
| Interesul “prezentat prin eventualele aplicaţiile - tehnice, a, impuil-

RY
sionat dezvoltarea, cercetărilor în acest domeniu, un număr însemnat de
aliaje, ternare, amorfe ale pămînturilor rare fiind studiate în prezent.
i
SS

RA
“DD i

î GdaCo | | zl $

LI B
i “3 9 Gd,Co3 - : i | | - ” E pf "li a

EC op A d ag
GdCo2 E A . ,
8 . O

“ - PI. a a f; „100 3.
A |
Ş 20 a GdCos

_D GdCozs . .-. SI 4 BP at E.

TY
3
15 Mp PR FI -
O AR0a
„2 . :Ş.
.G PI - E
“i,

I
E 10: | og

RS
5 | do
gs VE 20
PI IRI tii IL
400 600. a 7006 „71200. .
a „; Temperatura, WK)
NI

| ]

» Fig, IX, 33. — Dependenţa de temperatură a înversului susceptivităţii magnetice „.

LU

la compuși din seria gadoliniu-cobalt. .

luem/q

e o GdFez
RA

12 X,luem/mot)”]

100 o TbFe2
spontană

SO:
co
o
NT

40
Mâgnetizare

20
4 ) A 1 , ,
CE

O 200 400 690 200” 1005- 1200 - 1400 -

Temperatura (K] -
Magnetizarea spontană. (u.e.m./9)

120 120 —
mot”
SI

120
ă

1/Xluem/
IA sase

Fig. IX: 34. — Dependen-

ţa de temperatură a mag-
'netizării și inversului sus-
U

Rece ai ceptivităţii magnetice la

200 490. 600 800 1000 1200 „1400 compușii ferimagnetici PFe,
BC

Temperatura (KI: *: | (P= Ga, Tb, Er, Tm).

N *
[X.10.6. Compuşi ai metalelor de tranziţie 34
Datorită faptului că, în general, nu se cunoaşte natura interacţiilor

RY
lor
de schimb în sistemele metalice, cât şi datorită sensibilităţii momente
r de tranziţie 3d la compoziţ ie și gradul de ordo-
magnetice ale metalelo
studiilor
nare, situaţia în acest caz este oarecum mai contuză. Rezultatele

RA
unor compuşi ce cristaliz ează, într-o reţea
de difracție de neutroni asupra
de tip CuAu sînt prezenta te în tabelul IX.15.
TABELUL IX. 15

LIB
ale unor compuşi ce cristalizează într-o rețea
Structurile magnetice
de tip CusAu .

| 2 RI “Momen tul, apa

TY
To, Structura : e
Compasul 08) „magnetică magnetic | Bibliografie
(hp)

SI
— feromagnetică | 3,3 Fe . [190]
FegPt
- 5 1,5 Pt

ER
MnaPt 473 | complexă | 3,0Mn [[191—193)]
365 | triunghiulară | 2 | /

Mah! 855 | triunghiulară: *| 3,5 Mn [192,194]

IV
;— feromagnetică 3,2Mu * [195] -
NisMn
E ; LOA Ni
UN

PALE 540 |! feromagnetică 31te | [196—198].

" O,4Pd

[|| —
E
— |
1'70 antifero- 3,8 Mn 199, 200)
| PdMn | ar”
AL

| . , 0,2 Pd
| Se

TA
7 .

— ferimagnetică 2,6Gr - (196, 201] a

PtCr -
0,5 Pt
TR

. | 170 | antifero- 3,4Te [202—204]

Pt,Fe
390 | feromagnetică 3,6 Mn [196—205].
PtoMn
0,3 Pt
EN

antifero- * | 2,5Mn [196]

ZnaMn 150 |
/C

BIBLIOGRAFIE. .
SI

gruphy of MLagnelic Materials and Tabulalion

IE. D. COPENHAVER, Biblio
CoNNOLLY, 1970.
Ridge National Laboratory, RMIC, July,
1.7. F.
of Magnetic Transilion Temperalures, Oak CuTuiLI, R. C. DonbByn, The NBS
IA

J. KANAN , L. II. BENNE TT, J. BR.

2. G, C. Canren, D. Indez, March, 1971.
Alloy Data Center; Permuled Malerials
14, 807 (1959).
3. A. YosuIMORI, J. Phys. Soc. Jap.,
11, 303 (1959).
4. 3. VruLain, I. Phys. Chem. „Sol,
U

(1966).
5. E. E. Mizis, Phys. Rev., 145,290704 (1967).
6. A. W. Josur, Z. Phys., 199,
BC

22, 1056 (1972)... .

7. Zi IAA, Czech. J. Phys., 19, 69 (1955).
NAKAN O, Progr. Theor. Phys.,
8. 1. Sxozi, EH.

ă 359
 9. L, ONsAGER, Phys. Rev., 65, 117 (1944). ; - E
10. C. N. Yaxa, Phys. Rev, 95, 808 (1952). a
11. M. HATTARI, A. IATSUSEI, H. NAKANO, I. Syozi, Progr. Theor. Phys. > 9%, 1050 (a65);

RY
; Progr, Theor. Phys., 35, 600. (1966)...
12 „.I..S. Smanr, Phys. Rev., 10î, 585 (1956). |
13 „.H. A. Bnown, J. M. LUTTINGER, Phys. Rev. 100, 685 (1955) ; Phys. Rev., 10%, 624
(1956).
14. G. S$. "RUSHBROOKE,. P. J. .WVoon, Proc. „Phys. Soc. A68, 1161 (1955); Molecular Physics,

RA
257 (1958)...
-

15. J. Woyrowrez, J. Appl. Phys.,31, 2655. (1966).

cot*

16. „P. Sina Magnons and electrons in Cri ystalline Solids, IAEA, Vienna, 1978, p. 417,
17, A. KAPLAN, Phys. Rev., 86, 121 (1952). -

LI B
18. WANGSNESS, Am. J. Phys., 24, 60 (1956).
19. S. KouvEer, Phys. Rev., 102, 1489 (1956).
pana

20. N. BnockHousE, H. WATANABE, Phys. Lett., 1, 189 (1962).

21. H. TonaiE, Sol. Stat. Comm., 5, 715 (1967). .
22, „T. MGGLESTUE, IAEA Congress of Copenhagen 2, 117 (1968).
23, L. GassEeR, E. J. MILFORD, Phys. Rev., 130, 1783 (1963).

TY
24. „ BOURDONNAY şi colab., J. Phys., 32, C1—1182 (1971).
25, NfeL, Ann. Phys,, 3, 137 e) |
26. „ NAucIEL-BLocII, -B.-HENNION, G. SARMA, Sol. St.: Comm., 3 2141 (1970).
27. 710 (1952). -

I
. PAUTHENET, Ann. de Physique, 7,
28,

RS
NAGAMIYA, Sol.: St. Phys., 20, 305 (1967).
29. P. Lazăn,E. Bunzo, Preprint IFA SR—S, 1974. .
30. YAFET, C. ISITTEL, Phys. Rev., 87, 290 (1952). .
31. „ HeRPIN, Theorie'du Magnetisme; Paris, 1968, p. 631. ÎN
32. „Y. Li, Phys. Rev., 101 1450 (1956). . ii
a

VE
33. DzIALOSHINSKI, J. Phys. Chem. Sol., 4 241 (1958). ,
34. .„ MoRIYA, Phys. Roev.; 120, 91 şi 97 (1960);. .:
+ MORIYA, în Magnetism, Ed. G..T. Rado and H. Suhl, Academic press, Vol. I, p.85.
35. CuIkAZUMI, Physics of Magnetism, Wiley; 1964. :
NI

36. P. CRACKNELL, Group Theory in Solid .Stale Ph ysics, Taylor and Francis Lta., 1978.
37. „ Sauru, Phys. Rev,, 8, 721 (1916); . | Ş .
NEL, R. PAUTHENET, C. R. Acad. Sci. Paris, 234, 9172 (1932) ; i,
LU

| |
a

NEEL, Revs. Modern Phys., 25, 58 (1953).

38. „ MATARRESE, J. W. STouT, Phys. Rev., 94, 1792 (1954).
39, S. BonovIk-RoMANOY, M. P. OnLova, JETF, 31, 579 (1956). ”
„40. G. SnuLr, W. A. SraausEea, E. O. WoLLAN, Phys, Rev., 83, 333 (1951).
BN. BROCKHOUSE,, J. Chem. Phys., 21, 961 (1953). -
RA

41, I. Unsu, Rezonanța electronică de spin, Editura Academici, 1965.

42, P. W. AxDERSON, Phys. Rev., 115, 2 (1959)...
43. R. G. SnuLMAN, Phys. Rev., 121, 125 (1961).
44, VWV, N. HANSEN, M. .GaurrEL, J. Chem. Phys., 30, 913 (1950).
NT

45, A. S. Bonovik-ROMANOV, V. I. OzHnoGIn, JETE, 39, „21 (1960).

46. S. V. Vonsovsair, Magneli:m, Moskva, 1971, p. 751.
47. T. NAGAMIYA, J. Phys. Radium, 20, 70 (1959).
48, 7. A. KAPLAN, Phys. Rev., 119, 1460 (1960).
H. Lyons, T. A. IKAPLAN; Phys. Rev., 120, 1580 . (0360). E
CE

„49, D.
.50. T. A, ICAPLAN, K. Dwicur, D. H. Lyons, N. MENYUE, J. Appl. Phys., 32, 13S (1961).
51. D. H. Lyons, T. A. KAPLAN, K. Dwrcur, N. MENYuL, Phys., Rev,, 126, 540 (1962).
- 52, N. MENYUR, K. Dwrur, D. H. Lyons, T. A. IAPLAN, Phys. Rev., 127, 1983 (1962)..
53. T, A. IXAPLAN,E. H. STANLEY, K. Dwrcar, N. MENYUR,J. Appl. Pys., 36, 1129 (1905).
54. T. NAGAMIYA, J. Appl. Phys., 93, 10295 (1962). i |
/

Magnetism, Vol. II A, editat de: GT. Bano şi H. Suur, Academic

55. R. J. Euuror, în
SI

Press, Inc., New York, 1965.

56. B. R. Cooren (Cap. II) Antăaghetie “Propătti o Rare-Earili Metals,” Ed. » R: DI. ELLIOT,
1971. | NE AY potent RI iutiaia :
„i | Plenum Press, i
Ă

dă 4
IA

„57. Ti Nacaurva,JI. Appl. Phys-, 39, 373 (1968). = pi zii

58. W, C. KoruLen, J. Appl. Phys., 36, 1078. (1965) și referinţele, .
59. R. LEMAIRE, JI. Prenne, Rev. Chim. Miner., 10, 273 (1973). |
Por, Magnetismul păminturilor rare, Editura Academiei, 1969.
U

—60. 1.
61. B. CooBLix, J. Phys., 32, C1—599 (1971). E
„
BC

62. B. BLEANEY, Proc. Roy. Soc., A2176, 39. (1963). |

63. B. Lepecu, B. D. RAINEORD, J. Phys., 32, C1—370 (1971). a

360 îi - Ă
 64. R. M. Moon, J. W. Cape, W. C. ItoruLen, J. Appl. Phys., 35, 1041. (1964).
63. W, C. IKoruLen, BR. M. MOoxN, J. W. Carr, EH. 1. Cap. AIP. Proc. 5, 1453 (1972),
66. N. G. NERESON, C. E. OLsEN, G. P. ARNOLD, Phys., Rev., A135, 176 (1964).
67. J. W. Cape, E. O. WoLran Phys., Rev., 165, 733 (1968).

RY
68. J. L. FERON, These d'Elut, Universit6 de Grenoble, 1969.
69. R. M. Moox, W, C. KoEuLER, J. W. CABLE, H. R. Cup, Phys. Rev., 5, 997 (1972).
70. R. J. Euror, Phys. Rev., 124, 346 (1961). . | |
m. IS. W. H. STEvENS, Proc. Phys. Soc., A65, 209 (1952).

RA
mo, T. A. KAPLAN, Phys. Rev., 124, 329 (1961).
73. S. C. KEETroN, T. L. Loucks, Phys. Rev., 168, 672. (1968).
74. W, E. EvAnsoN, S. H.. Liu, Phys. Rev., 178, 783 (1969).
„M. NIELSEN, H. B. MoELLER, A. R. MACKINTOSII, J. Appl. Phys., Ai, 1174 (1970).

LIB
76. R. M. Nickow, N. WAxABAYASIII, M. K. WiLrINSON, BR. E. REED, Phys., Rev. Lett.,
26,.140 (97). . a . |
Ti, H. BARTHOLIN, D. Bocu, J. Phys., 32, C1—235 (1971).
CR. Acad. Sci. Paris, 251,
18. „A. HenpIn, P. MERIEL, JI. Phys., Radium. 25, 337 (1961);
1450 (1960). :: -
79. U. ENz, J. Appl. Phys., 32, 22S (1961).

TY
U. Enz, Physica, 26, 698 (1960)... |
80. T. NAGAMIYA, IK. NAGATA, YI. ISITANO, -Progr. Theor. Phys., 27, 1233 (1962). -
31. Y. IKITANO, T. NAGAMIYA, Progr. Theor. Phys., 31, i (1964). |
82. B. R. Cooren, R. J. Euiorr, S. J. NETTEL, H. SuuL, Phys. Rev,, 127, 57 (1962),

SI
83, B. R. Cooren, BR. J. ELLIOTT, Phys. Rev., 191, 1043 (1963); 153, 6054 (1967), .
84. T. A. KaPLAN, Phys. Rev., 116, 888 (1959). .
85. K. Nina, Phys. Rev., 117, 129 (1960). : /

ER
1966.
—6. T. Kasuya, Magnetism, Vol. II B, Editor G.T. Rado şi II. Suhl, Academic Press,
87. J. Saru, H. P. JI. WIN, Ferriles, Philips” Technical Library, 1959, -
38. W. P. Wor, Rept.'on Progress in Physics, XXIV, 212 (1961).
89. T. F. W. Banru, E. POSNIAR, Z. F. IKristallographie, 92, 325 (1932).
IV
90. E. F. BERTAUT, J. Phys. Radium., 12, 252 (1951). .
91..L. N&er, C.R. Acad. Sci. Paris, 230, 190 (1950).
92. R. PAUTHENET, C.R. Acad. Sci, Paris, 230, 1842 (1950).
UN

93. S. RoBERTS, A vox IIIPPEL, JI. Appl. Phys., 17, 610 (1946). -
4. ŞJ. D. Dunirz, L. E. Once, J. Phys. Chem. Sol., 3, 20; 318 (1957).
| 5, L. NEEL, Proc. Phys. Soc., A65; 868 (1952).
-96.:E. W. Gonren, Philips Res. Repts., 9, 295; 321 și 403 (1954).
97. J. M. Hasrixes, L. M. Conuiss, Phys. Rev.,.104, 328 (1956). ..
98. C. G. Sun; E. O. WoLnax,'W. C: IoinLen, Phys. Rev., 84, 912 (1951).
AL

"99, E. PRINCE, Phys. Rev., 102, 674 (1956). . :

100. G..E.. Bacox, F. F. RoBERTS, Acta. Cryst., 6, 97 (1953). .
90, 1013 (1953).
101. L. M.. Conuiss, JI. M. IHasrin6s, F.: G. .BnociMAN, Phys. Rev.,
TR

E i a
102. P. B. BRAUN, Nature, 170, 1123 (1952).
103. C. GurLauv, J. Phys. Rad., 12, 239 (1951).
C. GU:LLAUD, H. CREVEAUX, CR. Acad. Sci. Paris, 250, 1458 (1950).
104.
105. J. M. HASTINGS, L. M. Conuiss, Phys. Rev., 126, 556 (1962).
EN

106. B. PumIren, JI. :Appl. Phys., 39, 635 (1968).

107. D. E. Cox, IEEE, Trans. Magn., MAG 8, 164 (1972). : o
108. N. N MENvUR, K. DwIcuT, A. WoLv, J. Phys., 25, 528 (19641).
109. E. Pnunce, Acta, Cryst., 10, 554 (1957). -
Phys.. Soc., 6, 5 (1961).
NATIIANS, S$. J. PICKART, A. MILLER, Bull. Amer.
/C

110. R.
954 (1964).
111. G. Sant, D. E. Cox, S. JJ. Presanr, J. Appl. Phys., 35,
112. G. L. BAccHELLA, M. PIXOT, J. Phys., 25, 35 (1964).
113. II, SuARED, J. M. HasriNGS, L. M. Conuiss, Phys. Rev,, BI, 3116 (1970).
114. 8. PLumren, M. Souar, C.R. Acad. Sci. Paris, D265, 365 (1969).
FEINLEIB, A. WoLb, J- Appl. Phys., 37, 962 (1966).
SI

115. K. Dwraur, N. MENYUR, J. „ _

116. E. Pnixos, J. Appl. Phys., 32, 68S (1961). 1951,
Pitisburg Diifraction Conf.
117. JI. M. HastriNGS, L, M. Conuiss, J. ]î. GOLDMAN, .
J. APPL. PhyS 39, 632 (1968).
IA

118. B. Boucuen, R. Bun, MM. PERRIN,

119. B. Boucuen, R. Bun, M. Pena, J.. Phys. Chem. Sol. 52, 1171 (1971).
120. B. Boucurn, R. BuuL, M. PERRIN, JI: Appl. Phys., 49, 1126 (1969).
121. B. Boucuzn, R. Bun, M. PEN, J. Appl. Phys., 4%, 1615 (1971),
-
U

199. B: Bovcnen, R. Buu, M. PERRIN, J. Phys. Chem. Sol. 31, 363 (1970),
(1967).
123, G. CoLomMINAS, V. V. Qur, IE. E. BERTAUT, Bull. Soc. Tr. Mineral Cryst., 90, 109
Chem. Sol., 29, 9 (1968).
BC

124. J. M. HASTINGS, L. M. Conrass, J. Phys.

125. N. PumeR, M. Souar, C.R. Acad. Sei. Paris, D268, 1549 (1969).

361
 126. C, CooMINAS, Phys. Rev.; 153, 558 (1967).
127. R. PLUMIER, J. Phys., 27, 213 (1966).
128. WW. L. Roru, J. Phys., 25, 507 (1964). |
W, L. Roru, J. Phys. Chem. Sol.,. 25, 1 (1964).

RY
129.
130. B. BoucHER, A. OLES, J. Phys., 27, 51 (1966). -
12A, 1 (1938). o
131. V. ADELSROLD, Ark. Kemi. Min. Geol., . |
404 (1959).
132. F. BERTAUT, A. DESCIAMP, R. PAUTHENET, J. Phys. Rad., 20, Philips
133. J. I. WENT, G. W. RATIIENAU, E. W. GonTER, G. W. vAN OosTERHOUT,

RA
SR ie | | |
Tech. Rev., 13, 194 (1952).
360 (1959). . Su
134. II. B. G. Casraurn și colab., J. Phys. Red., 20,
(1973). -
135. G. ALBANESE, M. CARBUCICHIO, A. DERIN,
a ce
o
' Cimento,
Nuov
ARE
15B, 147
136. F. FucnIkAMI, J. Phys. Soc.. Jap., 20, '760 (1965).
121 (1950). 3.
IE. H. Srewanr, Proc. Inst. Electr. Eng. (London), Part 2, 97,

LI B
137.
138, P. B. BRAUN, Philips Resp. Repts. 12, 491 (1957).
. ....
139, E. F. BERTAUT, FE. FonRAT, J. Appl: Phys., 29, 247 (1958).
. a
140. W..H. Coup, Phys. Rev., 211, 1046 (19358).
Chem. Sol.; 5, 293 (1958).
141, 7. JI. SwoBona, J. D. VAuGnaN, R. C. TooLE, J. Phys.. a
142. K. Knox, S. Genre, Phys. Rev., 110, 771: (1958). .

TY
JI. Appl.. Phys., 36,.1099
143. L. M. Conuass, J. M. HASTINGS, R. NATHANS, G. SHIRANE,
Rev, 93,.893 (1954). .
144, L. M. Conurss, J. M. Hasrix6s, J. E. GoLpMAN, Phys. e e
Moon, J. Appl. Phys., 41, 883 (1970)... - .": a
145. R. M.

I
R. P.: SANTORO, Acta. Cryst., 47,:240.(1 964). -.
J.:FH. FANG,

RS
146. R. E. NEwNHAM, 10, 35
NATHANS,:Y. ISHIKAWA, J. Phys. Chem. -Sol.,
J. Pickanr, R.
147.: G. SHIRAxE, S.
a Se e de
(1959). Soc... Jap., 14; 1352 (1959).
148: G. SraRAnE, 'S. Ji PIcRART, Y. ISHIRAWA,'J.: Phys.,
Chem. Sol., 24, 405 (1963).
149. D. E. Cox,-W. J. TAREIL, G. SuIRANE, J. Phys.
VE m, 1964, p. 516. -:
—150. E. F.: BeRTAUT, Proc. 'Int. Conf. AL agnelism,
Sol.,
Nottingha
25, 1031 (1964)..
151. N, MENYURK, E. DwiGHr, J. Phys.: Chem.
10, 187 (1959).. -
152. M: A, GILLEO, S$. GELLER, J. Phys. Chem. Sol., (1929).
153. 'G. MenzeGEn, Z. Kristall ography, 69, 300
NI

logist,. 36; 519 (1951).:

154, H, S$. Yopen, M. L. Kerr, Amer. Minera Paris, 242, 382 (1956).
155. F. BenTaur, F. FoRnAT,C.:R. Acad. Sci. 239, :797 (1957).
156. . GELLER, M. A, GILLEO, Acta. Cryst.,
LU

(1958).
157. M. A. GILLEO, S. GELLER, Phys. Pev.,.110, 73
158. S. Geuuen, J. Appl. Phys., 31, 305 (1960).
(1957).
159. D. S. McCrune, J. Phys. Chem.: Sol.,.9, 311. o Se |
(1956).
160. BR. PAUTHENET, C. .R. Acad. Sci. Paris, 242, 1859 Sci. Paris, 242, 2531 (1956).
PAUTHEN ET, C.R. Acad.
161. R, ALEONARD, J. C.. BARBIER, FR. Sci.. Paris, 243,. 898 (1956).
RA

IEL ,
C.R. Acad:
162. TF. BERTAUT, F. FORBAT,:A. HERPIN, P. MER
HERPIN, W. KoEuLER , P. MERIEL, Cl. Acad... Sci. Paris, 251, 1359 (1960).
163. A. Ia
(1958)...
164.. -R. PAUTHENET, Ann. de Phys., 3, 424
165: R. ArtoxAnb, J. Phys. Chem. Sol., 15, 167 (1960).'
258 (1951). - IE a i
NT

166. L. NEer, JI. Phys. Rad.;:12, E a ai

20, 55 1(1971) .
167. K. N. R. TAYLOR, Adv. Phys., ic Press, Inc., New York, 1973.
168. W, IE. WALLACE, Rare-Earih Intermet allics, Academ
Mag, MAG .8, 105 (1972). i
169. J. I. Rune,. T. R. MeGume, IEEE Trans. Ie Ea „o
Fiz., 25, 425 şi 595 (1973).
CE

170. TE. Bunzo, St. Cerc. 1975

Lecţie invitată , Simpozi onul de Fizica metalelor, Zloty-Potok, Polonia,
171. E. Bunzo, ta i |
Preprint IFA SR—14 -: "
PoLpY, Int. J. Magnet, , 9, 1 (1978). „-
172, H, R. KmcumMAYyR, C.A.
Cryst., 90, 311 (1967).
173. R. LMAmE, D. PAccARD, Bull. Soc. Miner.
1179 (1977).
174. IE. H.. Buscuow, Repts. Progr. Phys., 40,
/

E
175. Y. KnAN, Phys. Stat. Sol. (a), 23, 425 (1974)..
II. J.. Buscnow, J. Less. Comm.:-Met., 29, 65 (1972).
SI

176. F..J. A. DEN, BROEDER, K.

Met, 31, 211 (1973). |
177, Y. IRAN, D. FELDMANN, J. Less Comm.
178. R. LemarmE, Cobalt, 92, 133 şi 33, 201 (1966).
| |
179. E. Bunzo, Phys. Rev.,, BG, 2882 (1972).
IA

J. JAMES, E. GIvoRD, R. LEMATRE, JI. Less. Commn.

180. M. SrararoNs, J. M. MOREAU, W.
Met., 30, 75 (197). ia ..
181. E. Bunzo, Zeit. angew. Phys .,
92, 127 (1971).
Conf., Caxeirec, Arizona, p. 96—104 (1973).
U

182. E: Bunzo, Proc. Xih Rare-Earlh Research -

D. P. LAZĂR, C.R. Acad. Sci. Paris, 276B, 239 (1973).
E. Bunzo,
t6 de Grenoble , 1973.
BC

183. D. Graxoux,. Phese &Elat, Universi

184. C. S. Cancrur, AIP.Coni.. Proc., 18, 631 (1973).
 185. J. JI. Rune, S$. JI. PICRART, H, A. ALPERIN, AIP Conf. Proc., 18, 563 (1973).
186. L. J. Tao, R. J. GAMBINO, S$. KIRkPATRICK, J. J. CUOMO, H. LILIENTIIAL, AIP Proc,,
18 (1973). | Ă
1491

RY
187. L. I. Tao, S. KICKPATRICK, J. R. GAMBINO,:J. J. Cuomo, Sol. St. Comin,, 19,
(1973). |
188. K. LEE, N. HEIMAN, Proc. 20!k Conf. on Magnelism and Magnetic Malerials, San Fran-
cisco, 1974. *
189. J.-OnrnorskYy, K. SCHROEDER, J. Appl. Phys., 43, 2413 (1972).

RA
190. E..KREN, P. SzAno, Sol. Stat. Comm., 3, 371 (1965).
191. E. KREN, G. KADAR, L. PAL, P. SzAno, J. Appl. Phys:, 28, 1265 (1967).
192. E. Kane, G. KADAR, L. PAL, J. SoLyom, P. Szano, Phys. Lett., 20, 331 (1966).
193. M. WouTrinG, Z. Angew, Math. Phys., 16, 535 (1965).

LIB
194. J. S. KouvEL, J. S. IAsPER, Proc. Int. Conf. Magnetism, Nottingham, 1964, p. 169,
195. A. PAOLETTI, F. P. Rice, L. PaAssARI, J. Appl. Phys., 37, 3236 (1966).
19%. S. J. PickaAnr, R. NATHANS, J. Appl. Phys., 33, 1336 (1962).
197. J. W. Canre, E. O. WoLLan, W. C. KoruLen, Phys., Rev., A1398, 755 (1965).
*
198. G. SuInANE, R. NATIIANS, S. J. PrckAnr, H. A. ALPERIN, Proc. Int. Conf. Magnetism,
|

TY
tottingham, 1964, p. 223.
Z

199. J. W. Cape,E. O. WoLLAN, W. C. KoruLen, H.R. CuiLo, Phys. Rev., 128, 2118 (1962).
„200. E. IKREN, G. Kanan, L. PAL, J. Appl. Phys., îl, 941 (1970).
201. J. S. Proanr, R-NATHANS, J. Appl. Phys., 24, 1203 (1963).
E. Bacon, J. CRANGLE, Proc: Roy. Soc., A272, 387 (1963).

SI
202. G.
2093, V, V. KELAREV, V. V. KLIUŞIN, B. G. LIAşENKO, FMM 17, 136 (1964).
204. E. KREN, P. Szano, T. TARNOCZI, Sol. Stat. Comm., 4, 31 (1966). Pi
PAOLETII, Phys. Rev., 1917, 611 (1969).

ER
205. B. ANTONINI, IF. Lucani, FE. MENZINGER, A.
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

363
 EMIL BURZO |.

- FIZICĂ FENOMENELOR MAGNETICE |:

RY
_PHYSICS OF MAGNETIC PHENOMENA|

RA
I SOCIALISTE |
EDITURA ACA DEMIEI : REPUBLICI
1980,
a |
_. ROMÂNIA,

Ra E De „Vol. il .

LI B
(Abstract) .. ap

I TY
"his
RS
second, volume examines the magnetice properties of ordered
VE
materials. Chapter VII deals with the analysis oi magnetic behaviour oi
forromagnetic materia ls. The existin g models are synthesized and discussed .
and the con- -
în a unified, conception, evidencing also the common features
behavio ur. Using the localize d. descrip-
NI

ditions which determine the same

ic behavi our is analys ed poth as a result of direct exchange
tion the magnet
of conduc tion electrons
(the Heisenberg hamiltonian) and by means
LU

g from the Heisen berg-t ype exchan ge hamil-

(REKY interactions). Startin Ising
approx imatio ns are picsent ed, the first being the
'tonian, various tions
analyse s the magnet ic interac
model. Another class of approximations
“between a, small number of spins, while the effect of the exchange inter-
RA

red. under the form

- actions with the remainder ot the crystal is conside
determ ined. In this class of approxi-
- of an effective field, selfeonsistently t coupling
mation, the molecular field model, the Oguchi model, constan
are presen ted. The
approximastion and, the Bethe-Peierls-Weiss-method.
NT

Curie temper ature is analyse d using

magnetic behaviour around the the author
. In the low temper ature range
the series expansion method the approx imate
discusses the prediction-of the spin wave model. Next,
CE

onian by using the Green functio n

solution of the Heisenberg hamilt t exchan ge
The magnet ic order as a result of indirec
method. is presented.
band model as well
by means of conduction electrons is reviewed. The
ed feature s are discussed. Introduc-
as these using both band and localiz
/

virtual bound state, the magnet ic behaviour of di- -

ing the concept of mictomagnets
spin-gl asses,
SI

lute alloys îs summarized. The Kondo effect, considering

discuss ed as well as the model
and spin fluctuation model are of metalli c solid -
states. The magnet ic propert ies
“he fluctuating ionic
IA

'appro ximati on and also by

solutions are analysed by coherent potential n the various
the
all connecy, tions betwee
“local environment model. Fin
descriptions are emphas ized. :
U

ur. The localiz- |

Chapter VIII discusses the antifexromagnetic behavio
berg, RKKY exchan ge or superexchange
cd. models start from the Heisen
BC

corres ponds in' this

haamiltonians, but the minimum energy of the system

364
case to an antiferromagnetie alisnment' of sublattice magnetizations.
Next, the molecular field model as well as the descriptions using the effec-
tive field concept are given. Then, the spin wave model and the Green

RY
function method are extended to antiferromagnetic materials. The author
analyses the guperexchange mechanism and the conditions in which either
ferromagnetic or antiferromagnetic order are predicted. The indirect: ex-

RA
change mechanism is also described. The author presents the band analyses
of antiferromagnetism as the Stoner model, spin density wave and the
Hubbard model. The metamagnetic behaviour is analysed in the molecu-
lar field approximation. Finally, the author gives a synthesis of the mag-

LIB
netie properties of the most representative antiferromagnetie materials.
Chapter IX examines the complex magnetic structures. It is em-
phasized that the type of magnetic order and the sublattice division are
determined by the minimum 'oî crystal energy for the given system of

TY
magnetic interactions. "Then," the:magnetic behaviour oi ferrimagnetic,
triangular, helical and other types oi magnetic structures are analysed.
Pinally, the magnetic properties of representative materials showing
i e

SI
complex magnetic structureare s reviewed.
| Througho the
ut book the author uses the international system ot -
units. Sa | /

ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC

365 .
 CONTENTS -

RY
VII. "MODELS IN FERROMAGNETISM

RA
VII, General problems 10
RPHr

VII. - The? - Ileisenberg exchange hamiltonian 14

LI B
VII. Tes „Isiny model 21
VII. Molecular field. model . .':. . . . . 1. . .:.. . . . . . .... . e* 24.
VII. 44, 24
DE

_ Molecular field . .:s5 o... . . . . .. . . . . . ... . . .:. . . . . . . e.

VIL42, Thermal variation of molecular field coefticients . . ! 33

TY
VII.5. “Methods îor determininţ g the ma agnetie properties using the ciiective field con-
cept . . . . . . 1. . |. . 1 . . . ... . . . . . . .. |. . . |. . . . . . e.

VII.6. Spin 'Yaves . . . . . . . . . . . . . . . . . |. . . . ..-.. . . .

I
VII.6.1. Phenomenological description of spin waves

RS
VIL6.2. Semiclassical theory ot' spin Waves . .::. . . . . . . 1. ec . . . . . . e

VII.6.3. The Holstein — Primakoff analysis-. cc... .

VIIL.6.4. Thermal variation of magnetization
VE and specitic heat ....... î.
VII.6.5, Higher order corrections . . . .
VIL.6.6. Interactions between spin-waves ea e. co... . [cc .. ..
VII,6.7, Renormalization of spin waves. .. . .. . . . .. ..... i.
VII.6.8. Comparison with experimental data . .. ie e. [. . . |. .. . tf... .
NI

VII? - Series expansion method :... cc... . . . ........ în

VII.8 The Green îunction method ..... e... ae... -] . 56.
LU

VII.9 Indirect interactions by means ot the conduction electrons . . .:. . . .

VII.9.1. The s-d(f) interaction hamiltonian .. . cc... ..... E
VII.9.2 “The RKK'Y-type interactions , . . . . . ... Î. [| |... ....
VII.9.3 Exchange integral, . . . . . . . .......î.... . ... ..
|...
RA

VII.10 Band model oi îerromagnetism .eee eee...

...
VIL.10.1 General problems. .,. . . . . |. |... |... . ...
eee...
VI1.10.2. The Stoner model îor terroma gnetism În. . .. .. [.... ..
VII.10.3 . . ..
NT

The Hubhbardmodel . . . . . . . . . . . . .... o...

VII.10.4 Spin waves in metallic systems . . . . . . [cc cc.. . ..
VII.10.5 Experimental results. The Slater-Pauling curve. . .:. .. .. .. . ....
band and localized features .. . . cc... .....
CE

VII.11. Models involving

VII.12. Magnetic properties oi dilute alloys: The Friedel, Anderson ană 1Volii models
VIL.12.1 „Dilute magnetic aloys ...... eee
VII,12.2 The Fricdel model .. . . . . . . . . .. . ..... eo...
VII.12.3 The Wolit model ...... . . cc... ... eee.
/

. . ........ -
VII.12.4 The Anderson model . . . . . . .
.. ... e .
SI

VII.12.5 Comparison between models . . . ...

..... eee... E a. .
VII.13 The Kondo cîiect
eeee eo... ..
VILA1341 . . . . . . ee
IA

General problems
VII.13.2- The s— d exchange hamiltonian in the second order Born approximation .
aa.
* VII.13.3 Relation between the Anderson and IKondo hamiltonian
at low temperatures . . . . - - .
Methods to eliminate the divergence
U

VI1.13.4
ama.
VII.13.5 Ground state . cc.
cc. cc.. . ee...
BC

VI1.13.6 Experimental results...

e cc cc. me
VII.14 Spin îluctuațions

366
 VII.14.1 Phenomenological model .... te...
VII,14.2 Localized spin îluctuations .'.. . . . . .
VII.14.3 Homogeneous spin fluctuations in actinides intermotallic compounds

RY
VII.15 The 'conîiguration-bascd approach î[. . . . |
VIL.16 Spin glasses. Mictomagnets . . . .. ..... A
VII.17 Coherent potential approximation . . . . . . .

RA
VIL17.1 General considerațions
VII.17.2 Coherent potential . .'. . . . . . . . .... ..,. . . . . . e.

VII.17.3 Single-band model .,.. . . . . ... ... o. . |. | . . ....

V11.17.4 Applications to the study oi binary alloys ee eee... ....

LIB
VII.17.5 Studies made by using the CPA model |
VII.18 Local environment model ........... .. .
VIL19. General observations concerning the models in ferromagnetisna . |... ...
Roferences . 1. 1. . |. . . [ . [| [cc .....

TY
VIII, ANTIFEROMAGNETISM
VIII.A Antiferromaynetic. order ee ee. . |. | [. . . . . .... o... 19-1
VIIL.2 Molecular field model of.antiterroma gnetism . . e. cc... ... 196

SI
VIII.2.1 - “The two sublattices Nâel antiferromagnet eee eee m... | 197
VIII.2.2 Cubic antiferromagnetic structures . ..... io.. . 1...
. .. .. 205
VII1.2.3 207

ER
A more general model ot antiferromagne tism in molecular field approximatiou
VIIL.3 Models in antiferromagnetism based on citective field concept în . .. 210
VIILA Series expansion method .... . eo. [. . |... . ... 214
VIII5 Solutions oi the IIcisenberg hamiltonian at me” low temperatures. Spin
IV
Waves .., e. î. .f.
VIII.5.1 Semiclassical model ot spin Waves. .. . . . . |... ....
UN

VIII.5.2 „Quantum theory oi spin waves .. cc... î..

N
9
o
VII.5.3 Specific heat at constant volume and sublattice magnetizațion cc... |

ID
IO
Vf. 6! The Green function method . . 1... 1. . . [n . .. ..
VIA The ISing model . .. . pe ee... |

O
VIII.8 Superexchange mechanisims, he Van- Vleck model î[. [ [| . . ....
AL

m
W
N
VIII.9 Other models in deserihing the superexchange mechanism. The Anderson
model
VIII.9.1 The Anderson model ot superexchange eee e ea... |
TR

VIII.9.2 Recent developments of superexchan ge models. . . e. o. . . .......

VI1I.10. Antiierromagnetism în s—d(f) model . . . . . . cc... cc... ...
VIIIL11 Band models oi antiierromagnetism . . . . . e î . |... ... i...
EN

VIII.11.1. Spin density wave . . . . . . . . . .... oo... .. . ...

VIII.11.2. Stoner model . ,. eee... ... o . ..
VI1I.11.3. Antiferromagnetism în Hubbară model eee aa...
VI11.12 cc... .. ... AD
/C

Metamagynetism .
VIII.13 Antiferromagnetie materials ce.
Nt

VIII.13.1 Antiforromagnetic insulators . . . . eee... |

=
N

. . cc... cc...
T

VI11,13.2 Antiferromagnetic melals and alloys

DO
Aus

VIII.12.3
SI

to

Rare-earth antiferromagnetice coinpounds

VIII.13.4 compounds. . . e...
19

antiferromagnetic
0

Uranium
VIII.13.5 antiferromagnels ee. . Dee... i.
„Amorphous
2
fa =
IA

NI

References
o

[N. „COMPLEX MAGNETIC SFRUCTUNES .

U

eee...
287
IN. Introduction . . . . . .
magnetice structure. o... 288
IN.2 Methods for determining e
BC

Ieisenbery hamiltoni an . 291

IN.3 Some methods for solving the

367
 IX.3.1. The Green function method
IX.32 The Ising model for ferrimagnetism . ee
IX.3.3 The Bethe — Peierls —. Weiss method for terzimagnetisza DR
IX.3.4 The series expansion method for îerrimagnetism , Î. . . ..

RY
IZA . Spin waves in ferrimagnetie materials and helicoidal spin structures. .
IX.4.1 Spin waves in ferrimagnetic systems o ne o...
IX.42 Spin waves in helicoidal magnetic stmctures ,
IX.5 The Nâel model or ierrimagnetism

RA
IX.6 Triangular magnetic structures * .
IX.7 Weak îerromagnetism eee eee eee
IX.7.1 Phenomenological description cc... e.

LIB
IX.7.2, + Antisymmetric exchange interactions NOE
IX.7.3 Magnetic behaviour of: wealk ferromagnets DE i |...
IX.$8 Helicoidal confi gutations . Î. . . .. |
IX.9 Magnetie properties oi rare-earth metals . . . cr ct...

Y
13.10 - Representative magnetic materials . cc...
IX.10.1, Compounds having spinelie structure .

IT
IX.10.2 Hexagonal ferrites. : ae ec.
_IX.10.3 . Magnetic structures of some compounăs crystalizing in “hematite or îlme- E

RS
nite-type structure Ş
IX.10.4. Garnets . . i. Îl. .
-IX.10.5 Ferrimagnetic rare- -earth- sa transition metals compounăs
I1X.10.6 The 3d transition metal compounds
| “References , . ... E
IV
UN
AL
TR
EN
/C

Redactor: EUGEN MARINEANU |

- Tehnoredactor : FELICIA BOLOCAN
SI

Bun de tipar 7-1-1981. Format 16/70 100. Coli de

tipar 23.
IA

C.Z. pentru biblioteci mari 538(021) = 59 -

(e: Z. pentru biblioteci. mici :538 E
U

za Cc, 702 Întreprinder ca poligrafică . Informația

Ş str. Brezoianu nr. 23— 25.
BC

CU București |

368 | | a a
 RY
RA
L IB 7 ;
1%
FEADR
oaze area tra
IRI
PT +
|
77
d
a
TY -
"
a
NE =, | EI ==

& !
SI ”
AI
ine
e
-
9
În mme
ER ;;
! |= *:
*
/ IV at £ 3
.
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC