N pi

E 5 S, An 1

25âl6 Preotul IOAN MIIIĂLCESCU

& Decanul Ea cultății de rcolozie din

RY
București Al Amza.

Fitisiera, Disareitnl

RA
e i!

îi |

LIB
DOGMELE BISERICII 2 ZI ZI

CREŞTINE ORTODOXE

ITY
PENTRU CLASA V SECUNDARĂ
RS
IVE
UN

(.)
[- /
AL
TR

Ediţia IV-a
EN
I/C
AS

a m mar
UI

125 DS MINISTERUL INSTRUCŢIUNII ȘI DE SI. SINOD

BC

EDITURA LIBRĂRIEI PAVEL SURU

 RY
RA
LIB
I TY
RS
BIBL. CHR. UNII. |
„AL. ESI îri3cU" IAŞI
VE

|Z-2 5516;
--
U NI
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
BC
 ip
sr

Preotul IOAN MIHĂLCESCU

Decanul Facultăţii de Teologie din

RY
București, Parohul Bisericii Amza.

RA
LIB
DOGMELE
OI mapa TEI IE TIS
BISERICII pa tie ae a E

CREŞIINE ORTODOXE

ITY
PENTRU CLASA V SECUNDARĂ
RS
I VE
UN
AL
TR

Ediţia IV-a
EN
I/C

„ MNTIMse: a
AS
UI
BC

MANUAL APROBAT DE MINISTERUL INSTRUCȚIUNII ȘI DE SF. SINOD

BUCUREŞTI. EDITURA LIBRĂRIEI PAVEL SURU

BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
U
33
NI
V
17 4 IUL „Se
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
1. Noţiuni despre religiune în genere şi în special

LIB
despre religiunea creștină, Origina ei. Cuprinsul
şi roadele religiunii creştine. '

ITY
1. Religiunea în genere este legătura conștientă și liberă
a omului cu Dumnezeu. Această legătură se manifestă prin
cunoaşterea, și adorarea lui Dumnezeu, care sunt cele două | RS
momente esenţiale ale religiunii. De aceea religiunea a fost
definită și ca modus cognoscendi et colendi Deum.
VE

Cunoaşterea lui Dumnezeu este. partea teoretică a reli-

giunii și e cuprinsă în doctrină sau învăţătura religioasă.
I
UN

Adorarea este partea practică și; constă din vieaţă morală,

şi acte de cult. Doctrină, morală şi cult sunt dar cele trei
părţi constitutive ale religiunii și stau între ele în legătură
AL

indisolubilă. !

2. Din deținiţiunea religiunii, ca legătură conştientă şi liheră « o-

TR

mului cu Dumnezeu, decurge că nu orice idee despre Dumnezeu și

'om e compatibilă cu noţiunea de religiune. Pentru ca omul să poată
EN

sta în legătură cu Dumnezeu, se cere ca Dumnezeu să fie înţeles

ca o ființă mai presus de lume, spirituală şi personală. Reliziunea
sau sistemul de cugetare, în care Dumnezeu n'are vreuna din aceste
I/C

însuşiri, e falsă, şi nu merită numele de religiune. Astfel, dacă Dum-

nezeu nu e mai presus de fire, avem în față Fetişismul sau idolatria;
dacă nu e spirituală, avem Materialismul, iar dacă nu e personaiă,
IAS

cădem în Panteism. Dumnezeul presupus de religiune trebue mai

departe să intre el întâi în legătură cu noi, să ne lumineze mintea
şi să ne sporească puterile, ca să-l cunoaștem; să ne vie intr'ajutor
U

în nevoi şi să ne descopere sfânta sa, voie, ca să știm ce trebue să

facem, pentru a-i fi plăcuţi şi a întreţine vie legătura dintre el și
BC

noi. Dacă Dumnezeu nu ni s'ar face cunoscut, nu l-am putea cu-

noaște niciodată numai prin propriile puteri ale sufletului nostru,
iar dacă n'ar asculta rugăciunile noastre şi p'ar avea niciun ames-
 d

stec în mersul lumii, ci ar sta de o parte nepăsător, atunci n'ar a-

vea dragoste față de făptura sa şi n'ar fi Dumnezeu adevărat.

RY
3. Religiunea se prezintă sub două forme sau aspecte diferite; in-
ternă şi externă. Sub aspectul intern religiunea este o stare sufle-
orice act psihic — nu se poate

RA
tească a omului, starea care — ca
defini, dar pe care o exprimăm prin cuvintele: religiozitate, pietate,
credință, adorare, etc. Sub aspectul extern, religiunea este o sumă

LIB
de acte şi atitudini, morale, rituri, ceremonii, practici, etc. Sub pri-
mul aspect, religiunea se mai numeşte şi subiectivă, sub cel de al
doilea obiectivă. Ambele stau între ele în cea mai strânsă legătură,
ca efectul cu cauza, ca sufletul cu trupul, ca miezul cu învelișul unui

TY
fruct, etc. Numai amândouă împreună formează religiunea deplină.
Când religiunea internă sau subiectivă se desvoltă în detrimen-
tul celei externe sau obiective, atunci ia naştere Misticismul bolnav,

SI
iar câna se desvoltă sau cultivă cea obiectivă în paguba celei su-
Formulism sec. Religiu-
biective, atunci se ajunge la Ritualism
ER sau
nea sănătoasă constă dar din cultivarea şi desvoltarea ei armonică
sub ambele aspecte. La închegarea ei în suflet și exprimarea în a-
V

fară ia parte întreagă fiinţa omului: mintea aduce lumină prin cu-
noașterea. adevărurilor religioase, voinţa adaugă tărie şi dă putere,
NI

prin îndeplinirea prescriptelor morale, sentimentul aduce câldură,

prin desvoltarea plăcerii ce naște în suflet conștiința luminată a cu-
U

noaşterii și atârnării omului de Dumnezeu, a adorării sale, a im-

plinirii voiei sale, etc., iar trupul împlinește actele de cult şi toate
AL

practicile externe.
TR

4. Fiind sădită în însăși fiinţa omului, religiunea este nc-

deslipită de firea lui. Oricând şi oriunde s'au aflat şi se
EN

vor afla oameni, se află și religiunea. Din cele mai indepăr-

tate vremuri preistorice și până la sfârșitul veacurilor,
dela polul nord până la cel de sud, pretutindeni întâlnim
I/C

religiunea. Ea este dar generală, atât din punct de vedere

istoric cât și geografic.
AS

5. La aiferite popoare și în aiferite timpuri, religiunea

a luat forme diferite în manifestarea sa în afară sau ca
UI

religiune obiectivă, ceea ce arată că și religiunea subiec-

tivă, sau ceea ce simte omul religios în inima sa, aiferă
BC

foarte adesea dela popor la popor şi chiar dela om la om.

Oricât de multe și variate sunt aceste forme, ele se pot re-
 5

duce la trei grupe sau categorii de religiuni: monoteism,

dualism şi politeism,

RY
Monoteiste se numesc acele religiuni în care se adoră
un singur Dumnezeu. Așa a fost religiunea dată de Dum-

RA
nezeu celor dintâi oameni și sunt azi religiunile: creștină,
mozaică şi mahomedană.
Dualiste se numesc acele religiuni în care se adoră nu-

LIB
mai două divinităţi. Așa a fost religiunea dată vechilor
Irani de către Zoroastru, în care se adorau două principii:
Ahuramazda sau Ormuz, principiul binelui și Angromai-

ITY
nius sau Ahriman, principiul răului.
Politeiste se numesc religiunile în care se adoră mai
RS
multe zeități. Cele mai multe religiuni din vremurile vechi
au fost, iar ale triburilor sălbatice de azi sunt încă, poli-
teiste. Religiunile cuprinse în această grupă se deosibesc
VE

mult unele de altele. Așa d. p. într'unele din ele, divinită-

țile sunt înfățișate prin tot felul de obiecte naturale sau
I
UN

artificiale, precum: lemne, pietre, coji de scoici, pene, un

baston, un cuţit, o păpușşe, etc. Astfel sunt religiunile popu-
laţiunilor inculte din centrul și sudul Africei, Gin .insulele
AL

Australiei, din Nordul Asiei şi din pădurile Americii cen-

trale şi de Sua. Ele se numesc fetișiste, după numele ce-l
poartă înfăţișările divinităţilor, fetiş. Alte religiuni soco-
TR

tesc ca, divinităţi soarele, luna, stelele, cerul, apa, munţii,

pământul, marea, izvoarele, animalele, etc. și și-le înfăţi-
EN

şează în chip de om sau animal. Aşa au fost religiunile ce-

lor mai multe popoare din vechime, ca: Indienii, Asiro-
I/C

Babilonienii, Arabii, Fenicienii, Egiptenii, Grecii, Romanii,

Galii, Germanii, Slavii, ete. Aceste religiuni se numesc na-
turaliste. După cum în aceste religiuni predomină mai
IAS

mult divinităţile soarelui sau ale stelelor, ori ale pămân-

tului, etc., se împart în solare, siderale sau chtonice. După
U

cum zeii erau înfăţișaţi sub formă de om sau de animal,

se împart în antropomorfe sau zoomorfe, etc.
BC

6. Religiunea creştină este împlinirea făgăduelii lui

Dumnezeu de a trimite lumii pe Răscumpărătorul aşteptat
de patriarhi şi de: Evrei, căci lisus Christos este acel Răs-

RY
cumpărător. El a arătat oamenilor, cu cuvântul şi cu fapta,
calea ce duce la mântuire şi fericire şi a pecetluit învăţă-
tura sa prin moartea pe cruce, prin care a nimicit păcatul

RA
strămoșesc şi a împăcat pe om cu Dumnezeu.
Singură religiunea creștină este perfectă şi cu adevărat

LIB
divină. Aceasta o învederează origina, cuprinsul și roa-
dele sale. o |
Origina religiunii creștine este dumnezeiască, pentrucă

ITY
este dată lumii de însuşi Dumnezeu-Fiul, de Domnul și
Mântuitorul nostru lisus Christos, pe când celelalte reli-
giuni au fost date de oanieni. Aceasta se dovedește prin
RS
minuni, dintre care cea mai de seamă a fost învierea din
morţi a Mântuitorului, și prin profeţii, dintre care celora
VE
care le-a venit timpul să se îndeplinească până acum, sunt
distrugerea Ierusalimului de Romani şi răspândirea Creş-
tinismului, ca. religiune, și ca civilizație, în toată lumea.
NI

Cuprinsul ci este cu mult mai presus de al tuturor celor-:

LU

lalte religiuni, pentrucă ea are cea mai înaltă, mai curată!

şi mai spirituală învăţătură religioasă şi morală, adică des-
pre Dumnezeu și despre datoriile omului către Dumnezeu,
A

către sine însuși și către aproapele său. Astfel ea învaţă

TR

că Dumnezeu este spirit pur și că omul trebue să-l adore

în chip spiritual; că toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu
EN

şi prin urmare, fraţi şi deopotrivă unii cu alţii; că omul să

iubească pe Dumnezeu mai mult decât orice, iar pe semenii
săi ca pe sine însuși, etc.
I/C

In sfârşit, roadele aduse de ca sunt cu totul diferite de

cele aduse de celelalte religiuni. Prin ea s'a luminat mintea
AS

oamenilor și s'au îndreptat moravurile rele ale popoarelor

păgâne. Mulțumită ci, sclavia s'a desființat, demnitatea fe-
UI

meii s'a ridicat, o mulţime de viţii, care erau socotite ca

virtuţi, au încetat, egalitatea și frăţia tuturor oamenilor
BC

s'a întronat, ete., aşa că faţa lumii s'a schimbat pretutin-

deni unde a pătruns Creștinismul. Popoarele, care au îm-
brăţișat religiunea creştină au ajuns la o civilizaţie înflo-
 7

ritoare şi sunt singurele capabile de progres, pentrucă au

temelie sigură și sunt călăuzite de farul ceresc al Evan-

RY
gheliei lui Christos.

RA
„DE CETIT. Puterea Creştinismului de a preface moravurile.
In ziua de 27 Aai 1904 a încetat din vieaţă misionarul fran-
cez hughenot Francois Coillard. Incă din 1857, el lucra la creş-

LIB
tinareu triburilor din regiunea Zambezului, din Africa de Sud.
Greutățile cu care a avut de luptat şi pericolele prin. care a tre-
cut la începutul activităţii sale misionare au fost nespus de mari,
dar. prin muncă neîntreruptă şi inteligență le-a învins în cele din

ITY
urmă pe toate. Iată cum descrie un martor ocular activitatea lui:
„Prin înrdurirea sa s'a domolit şi s'a făcut suveran înţelept fioro-
sul reye Levunica, acel tigru omenesc, care a făcut să curgă mai
înainte pâraede sânge. Consumarea RS
alcoolului a fost oprită în țara
sa, iar schilodirile oribile şi alte pedepse înfiorătoare sau desființat.
Vânătoarea de sclavi a încetut. Soarta aspră a femeii s'a ușurat,
VE

mii de copii au cercetat şcolile lui Coillard, căruia regele i-a dat
titlul de „Ministru al graţierii“i, cu misiunea de a« interveni pentru
I

cei care regele îi pedepsea când era mâniat. Iată ce a putut face
UN

chiar în zilele noastre un singur om, care s'a pus cu totul în slujba
Creştinismului şi o imensă putere de prefucere stă ascunsă în Creş-
„tinism,
AL

(G. Stăbler, Erzăhlungen und Grundgedanken fiir den Untericht

im Neuen Testamente).
TR

DE CETIT. — Personalitatea decăzută. In filosofia modernă a

vieţii şi în unele doctrine teosofice de înnoire se vorbeşte mult des-
EN

pre „mântuirea prin sine“ şi despre retragerea omului în cel mai a-

dânc şi mai spiritual eu al său, ca şi când de uici ar trebui să se
aștepte scăparea şi renașterea. '
I/C

Cine învaţă astfel, .trăeşte într'o foarte deşartă iluzie şi rătăcire

de sine, și este mui îndepărtat de adevăratul drum al însănătoşirii
decât ucelu care, deşi nu vede niciun ajutor în jurul său, totuşi, cel
AS

puţin ave în vedere, fără niciun orgoliu deşert, întreaga mizerie şi

neputinţă a omului său lăuntric şi întreaga lipsă de spiritualitate
şi întunerecul aşa numitei sale, „personalităţi spirituale“; căci a-
UI

cestu poate fi mântuit, tocmai. pentrucă nu- aşteaptă scăparea delu

sine însuși. Visătorul mântuirii prin sine, e însă aşa de prins încă
BC

în rețeaua aşteptărilor sale înșelătoare! El se minte pe sine, con-

ştieut- sau inconştient, aşa de fatal, încât numai experienţe foarte
uspre sunt în stare să-l aducă la adevăr.
 S

Această stare sufletească a avut-o înaintea ochilor săi Amubro-

zic, când cu o inimă așa de simțitoare şi-a spus contingerea că, pen-

RY
tru ca un Grec să devină Creştin trebue să moară omul vechiu şi
să se nască un om nou. Intr'adevăr, virtuțile Elinului sunt o piedică
a renașterii şi ceea ce spune aci Ambrozie despre Elin se potri-

RA
veşte în general la orice om, care-i preu mândru de spiritualitatea
naturală a ființei sale şi care-şi închipue, că astfel e în stare să

LIB
triumfe asupra puterilor inferioare. Dar tocmai această falsă incre-
derc în sine este în realitate ceca ce-l extrădează pe cl lumii înferi-
oare, chiar dacă-i reuşeşte să iasă victorios din lupta cu lumea sen-
suală.. Căci, adescori primejdia acestei stări sufleteşti nu rezidă în

ITY
ispitele bădărane, ci în necobservata eclipsare şi amorţire a conştiin-
ei celui ce nu vrea să-şi dea sama, cât de încurcat este, încon-
ştient, în rătăcirile şi patimile naturii inferioare chiar şi cel numit
„mai
noaştere
bun“, Ori
de sine, din
nu trebue
câte
să ne
amestecături
spună
RS până
necurate
şi cea
este
mai redusă
compus
cut-
acel
„mai bun“ eu al nostru? De câtă vanitate, egoism şi secte de stă-
IVE
pânire suntem cuprinși în cele mai bunc îndemnuri ale noastre? Cât
fariscim, asprime şi violență se ascunde în dreptatea noastră? Câtă
sensualitate influențează esența noastră spirituală? Nu stăm oare
în cele mui bine intenționate silințe ale noastre sub influența îm-
UN

boldurilor inferioare şi nu ni se potrivește oare totdeauna vorba lui

Christos: „Nu ştiţi ai cărui duh sunteți?“
Intradevăr, numui în lumina pildei lui Christos ne recunoaştem
AL

peste tot cul nostru cel mai superior. Numui în strălucitoarea lui
desăvârşire, îl vedem înaintea noastră purificat, liber de orice ames-
tec turbure al luptei pentru ticața terestră, numai în El vcdem des-
TR

voltat tot ce încolțea în noi. Numai prin El suntem în stare si ne

mărturisim cu adevărat eul nostru mui bun. Numai El ne crycreşte
EN

privirea pentru orice putere din lumca de jos, care ar vreu să ne

Subjuyge sufletul.
Fără îndoială, că cul nostru. mai bun c dator să colaboreic lu
I/C

mântuircu noustră, să fie prevenitor, dar uarem lipsă de Mântuitorul,

spre a puteau ajunge peste tot la cunoştinţa clură a ucestui cu mai
bun şi pentru a vedea cul nostru înferior în dosul oricărei măşti
AS

și travestiri.
In arta primitivă creştină, Christos este înfățișat ca Orfeu, cân-
tăreţul, care scapă sufletul din infern. Spiritul absolut scupă de
UI

îmbrăţişarea împărăției morţii tot ce este spirit în noi, ducăându-l

lu lumină,
BC

(Fr. W. Forster, „Christos şi Vicaţa omenească“, traducere de

N. Colan).
3

BUN. EMINESCU" să
i
ra

. Revelaţiunea dum iască. Deosebire între-

=. Maifârsităţi II
dogme și canoarțez fi rezie şi schismă.

RY
m

evelațiune sau desco e în general (revelatio) este

RA
, irea sau cunoaștere ceva ascuns. Revelațiunea
"Li ezeiască, este actul prim care Dumnezeu se face cu-
noscut pe sine, fiinţa sa, țoiă sa, planurile sale, creaturii

LIB
raţionale. Fiindcă Dumnezeu ieste fiinţa, absolut spirituală,
şi care deci nu cade sub simţiri, omul n'ar fi putut ajunge
niciodată să-l cunoască, dacă el — Dumnezeu — n'ar fi

ITY
- binevoit să se descopere, să se facă cunoscut omului.
In Qouă feluri s'a descoperit Dumnezeu omului; pe cale
naturală și pe cale supranaturală. De aceea și revelaţiunea
este naturală și supranaturală.
RS
Revelaţiunea naturală este cea făcută în natură şi care
IVE

poate fi cunoscută cu ajutorul minţii. Din observarea na-

turii înconjurătoare, a sufletului omenesc și a desfăşurării
evenimentelor istorice în lume, putem deduce o serie de a-
UN

devăruri privitoare la Dumnezeu şi la raportul său cu lu-

mea și cu omul. Astfel, din ordinea și regularitatea ce
domnesc în lume deducem, că trebue să fie o Fiinţă prea în-
AL

ţeleaptă, atotputernică şi bună, care a făcut lumea și în-

grijește de ea. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi face-
TR

rea mâinilor lui o vestește tăria“, zice Psalmistul, (psal-

mul 18, 1), iar sfântul apostol Pavel scrie Romanilor:
EN

„Cele nevăzute ale li Dumnezeu dela facerea humii, din

creaturi înţelegându-se se văd, adică veşnica lui putere şi
I/C

dumnezeire“, (Rom. 1,0).

Revelaţiunea supranaturală, numită și pozitivă, este a-
AS

ceea în care Dumnezeu se face cunoscut prin mijloace ce

sunt mai presus de fire şi care nu poate fi primită și în-
ţeleasă, decât prin credinţă. Ea cuprinde dar adevăruri la
UI

a căror cunoaştere n'am putea ajunge numai prin puterile

BC

minţii şi multe din ele rămân neînţelese pe deplin și după

ce se descoperă.
Dacă o asemenea revelaţiune se face prin semne minu-
 10

nate, perceptibile simţurilor, se numește cxternă, iar dacă

se adresează de-a-dreptul sufletului, împărtășindu-i idei,

RY
simţiminte sau îndemnuri la care n'ar fi ajuns ae sine, ori
luminându-l, ca să pătrundă înţelesul unor lucruri neîn-

RA
ţelese de el mai înainte, atunci se numește internă, sau în-
spiraţie ori însuflare dumnezeiască.

LIB
2. Contra posibilităţii revelaţiunii dumnezeeşti, suh orice formă,
nu stă nimic, pentrucă noţiunea de revelaţiune nu contrazice în
niciun fel nici pe Dumnezeu, autorul ei, nici pe om primitorul ei, şi

ITY
nici adevărurile descoperite. .
Dumnezeu, ca ființă personală, absolută, atotștiutoare și atot pu-
ternică, care a creat lumea și a pus omului un scop înalt, poate
împărtăși
pede şi mai
acestuia
sigură
adevăruri
a scopului
care
său.
RS să-i
După
ajute
cum
la
orice
atingerea
om poate
mai
comu-
re-

nica altuia cugetările, sentimentele, hotăririle sale, după cum cel

IVE
învățat poate instrui pe cel neștiutor, tot astfel, şi cu mult mai
mult, poate face Dumnezeu aceasta cu creatura sa raţională. Ar fi
mai mult decât absurdă a tăgădui lui Dumnezeu această posibilitate
pe care n'o putem tăgădui celui din urmă om.
UN

Omul deasemeni, putând să impărtășească altora şi să primească,

când i-se împărtășesc de alţii, ideile sentimentale, efectele sale, poate
primi asemenea împărtășire şi dela Fiinţa supremă. Nu se poate zice
AL

că prin revelaţiune.s'ar mărgini ori jigni libertatea de cugetare sau

de acţiune a omului, orică s'ar atinge demnitatea lui, pentrucă din
cunoștințele împărtășite lui, prin revelaţiune, omul învaţă ce trebue
TR

să creadă și ce să facă, prin urmare cum să-și întrebuințeze mai bine

libertatea pentru a atinge mai sigur ţinta existenţei sale.
EN

In sfârșit, adevărurile revelate nu pot fi o piedică împotriva reve-

laţiunii, pentrucă Dumnezeu împărtășește omului adevăruri abso-
lut necesare pentru mântuirea lui, iar împărtășirea o face în așa
I/C

fe! încât omul să poată primi prin credinţă şi ințeleg din ele atât
cât îi e de trebuință pentru mântuire. Apoi, Dumnezeu nu sc des-
copere omului cum este în ființa sa, nici nu-i împărtășește adevă-
AS

ruri, care n'ar putea fi spre folosul lui sufletesc, ci numai atât cât
și ceea ce este absolut trebuitor pentru mântuire, potrivit sradu-
lui priceperii sale în materie de religiune. Aceasta o spune sfântul
UI

apostol Pavel: „In multe părți şi în multe chipuri de demult qrăind

Dumnezeu părinţilor prin prooroci, în zilele ucestea mui de pe urmă
BC

«e qrăit nouă întru Fiul“, (EDrei, 1).

3. Din posibilitatea sau realitatea revelaţiunii rezultă nccesitutea
 11
ei, pentrucă Dumnezeu su fuce nimic de prisos, sau care să nu co-:
vespundă unei trebuinţi bine simţite. .

RY
Revelaţiunea supranaturală, adică revelațiunea în înțelesul strâns
al cuvântului, a fost necesară pentru om atât ca o continuare a ce-
iei naturale, ca să deschidă sfere mai inalte şi mai largi ochilor su-

RA
fletului său, cât şi ca premergătoare a revelaţiunii naturale, fiindcă
fără ajutorul ei, omul n'ar fi putut ajunge. la niciun fel de religiune.
Vieaţa omului are ca scop supranatural, preamărirea lui Dum-

LIB
nezeu, prin cunoaşterea și iubirea sa, scop care e cu mult mai pre-
sus de puterile omului. Pentru cunoașterea şi mai ales pentru atin-
gerea acestui omul are absolută nevoe de ajutorul descoperirii
scop,

ITY
dumnezeești. starea. sa originală, înainte de a pierde harul dum-
In
nezeesc, el ar fi putut atinge acest scop, dar în starea de înjosire
şi de slăbiciune, în care l-a aruncat păcatul, îi este absolut impo-
sibil. Pentru aceasta are nevoie de ajutorul dumnezeesc, care i se
comunică
Tot din
în parte
cauza
prin
slăbirii
'revelaţiune.
pricinuite de
RS păcat, omul nu-şi poate a-
i
IVE
tinge pe deplin, numai prin propriile sale puteri, nici măcar scopul
natural al existenţei sale şi să ducă o vieaţă religioasă-morală
demnă de el, ca creatură aleasă a lui Dumnezeu.. Şi pentru aceasta
este nevoe de ajutorul revelaţiunii.
UN

Istoria ilustrează pe deplin acest adevăr. Ea ne arată că niciuna

din religiunile păgâne sau naturale n'a putut să se ridice la adevă-
rata idee de Dumnezeu, de reliziune și de moralitate. Istoria acestor
AL

religiuni este istoria rătăcirilor sufletului omenesc în general. Nu-

mai în lumina revelaţiunii depline a Creștinismului se poate vedea
au fost acele rătăciri, cu toate sfor-
TR

în totul cât de mari și grozave

ţările sincere şi încordate ale celor mai buni dintre păgâni de a afla
adevărul. Cu drept cuvânt s'a zis că omenirea păgână s'a ridicat în
EN

materie de religiune numai până la formarea întrebării puse de

Pilat Mântuitorului: „Ce este adevărul?“ dar răspunsul, adevăratul
răspuns, nu l-a dat decât Cel care a zis despre sine: „Eu sunt calea,
I/C

udevărul şi vieaţa“.
Această tristă stare de lucruri, pe care o vedem în păgânism, au
recunoscut-o şi unii dintre inţelepţii sau filosofii păgâni. Nemulţu-
AS

miţi cu ideile josnice și contrazicătoare pe care diferitele religiuni

le aveau despre dumnezeire şi cu morala lor materialistă, aceştia
UI

şi-au muncit mintea, au făcut cercetări întinse, au gândit profund,

dar rezultatul! a fost sau recunoaşterea zădărniciei sforţărilor lor,
de Socrat: „Ştiu că nu ştiu nimic“, sau
BC

măturisită cu amărăciune
desnădejdea fără margini a pesimiștilor, sau în fine mulţumirea cu
frânturile ori licăririle de adevăr care se găseau în vreo şcoală sau
sistem filosofic.
 12

Chiar după strălucirea în lume a adevărului deplin, adus de Mân-

tuitorul, raţiunea care n'a voit să se adape din acest adevăr, ci a

RY
închis ochii în fața lumii și a mers pe căile ei aparte, n'a putut
„scăpa de rătăcire. Istoria filosofiei ne dovedeşte aceasta cu priso-
„sinţă. Deismul, Panteismul, Materialismul, Agnosticismul, Solipsis-

RA
mul, Pesimismul, Pragmatismul, etc., sunt produsele raţiunii lipsite
de lumina revelaţiunii pozitive,

LIB
4. Adevărurile revelate și privitoare la credinţă se nu-
mesc dogme. Cele stabilite de părinţii bisericești şi care
„privesc vieața creştină se numesc canoane. Dogmele nu se

ITY
pot schimba de nimeni și niciodată, pe când canoanele pot
„fi schimbate, dar numai de un sinod ecumenic.
RS
Abaterea dela dogme se cheamă erezie, iar abaterea dela
canoane se cheamă schismă.
IVE

3. Sfânta Scriptură.
UN

Revelaţiunea dumnezeiască supranaturală sau pozitivă

se cuprinde în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţiune,
care, din această cauză, se zic și izvoare ale revelaţiunii.
AL

Sfinta Scriptură este cartea în care se cuprind toate

„scrierile alcătuite de prooroci şi de apostoli sub inspiraţia
TR

Sfântului Duh.
Ea istorisește cum s'a descoperit, adică cum s'a făcut cu-
„noscut Dumnezeu omului, cum şi-a ales el un popor, că-
EN

ruia i-a descoperit voia sa, prin prooroci, și cum, în cele

din urmă, a arătat lumii întregi, prin Iisus Christos, Fiul
I/C

său, calea ce duce la el.

Cuprinsul Sfintei Scripturi este dar istoric. Ea desfășură
AS

înaintea ochilor noștri ceea ce a făcut Dumnezeu pentru

mântuirea lumii. Ea nu este o carte de ştiinţă omencuscă,
nici de Istorie, sau de Astronomie, ori de Ştiinţe naturale
UI

„sau de altceva. Ideile ştiinţifice, pe care le găsim în ea, sunt

BC

ale timpului și locului în care au trăit autorii care au com-

pus scrierile din care constă ea. Cuprinsul ci special cste
mai presus de loc şi de timp, căci ea începe cu descrierea
 5
facerii lumii şi ne învaţă că tot ce există, a fost făcut de.
Dumnezeu, și sfârşeşte cu o măreaţă expunere a sfârşitu-

RY
lui lumii aceștia trecătoare şi începutul celei veșnice.
Sfânta Scriptură se mai cheamă şi Biblie (nume gre-

RA
cesc, care însemnează carte) şi se împarte în două: în Ve-.
“chiul și în Noul Testament.

LIB
Vechiul Testament cuprinde scrierile compuse înainte,.
iar Noul Testament pe cele scrise după venirea Mântuito-
rului Christos. Autorii celor dintâi sunt în cea mai mare.

ITY
parte profeţii, iar ai celor din urmă apostolii.
Punctul central al Vechiului Testament îl formează le-
gătura încheiată de Dumnezeu cu poporul israelit sau legea.
RS
dată pe muntele Sinai, din care cauză Vechiul Testament.
se mai numește și Legea veche. Punctul central al Noului
Testament stă în legătură cu cea nouă încheiată de Dum-:
IVE

nezeu cu întreaga omenire pe vârful Golgota, prin răstig-

nirea Fiului său. De aceea, Noul Testament se mai numește
UN

și Legea nouă sau Legea harului sau a graţiei. Legătura în-.

tre Vechiui și Noul Testament o fac proorocii, care au pre-
zis venirea Mântuitorului.
AL

Numărul scrierilor care compun Vechiul Testament va-

riază, după felul cum se numără, între 22 şi 25, iar al celor
TR

din Noul Testament este de 27. Şi unele și altele se împart.

în: istorice, didactice și profetice.
Scrierile istorice ale Vechiului Testament expun istoria.
EN

poporului evreu dela facerea lumii până după captivitatea.

babilonică, (şi sunt: Cele 5 cărţi ale lui Moise sau Pentateu-
I/C

chul, lisus Navi, Judecătorii, Rut, Samuel, Regii, Croni--

cile, Esra, Neemia, Ester și Macabeii) ; scrierile didactice
AS

cuprind poezii religioase, istorioare morale, sfaturi înţe-

lepte, etc. și sunt: Psalmii, Job, Proverbele, Eclesiastul,
UI

Cântarea Cântărilor, Inţelepciunea lui Solomon și a lui

lisus Sirac; scrierile profetice cuprind cuvintele prooro-
BC

cilor mari: Isaia, Ieremia, Ezechiil şi Daniil şi ale celor:

mici: .Ozea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mihea, Naum, Ha--
bacuc, Tefania, Agheu, Zaharia, Maleahi.
 li
Scrierile istorice ale Noului Testament sunt Evaughe-

RY
liile (dela Matei, Marcu, Luca și Ioan), care istorisesc des-
pre vieaţa şi învăţătura Mântuitorului și Faptele Apoatoli-
lor, care expun mersul propoveduirii Evangheliei de către

RA
sfinţii apostoli; scrierile didactice sunt cele 14 epistole ale
sfântului apostol Pavel (către Romani, Corinteni 2, Gala-

LIB
teni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Tesaloniceni 2, Evrei, Ti-
motei 2, Tit și Filimon, 3 ale-sfântului Ioan, 2 ale lui Pe-
tru, 1 a lui Iacov și la lui Iuda); profetică este una sin-

ITY
gură, Apocalipsul, care tratează despre soarta Bisericii,
Atât Vechiul cât și Noul Testament au aceeași valoare
pentru credinţă, fiindcă și unul și altul sunt cuvântul lui
RS
Dumnezeu... Vechiul Testament este un conducător către
Noul Testament, cum îl numește sfântul apostol Pavel, iar
IVE
Noul este împlinirea celui Vechiu, cum zic părinţii biseri-
ceşti: „Novum Testamentum în Vetere latet, Vetus în Novo
patet“. |
UN

Sfânta Scriptură se numește „cuvântul lui Dumnezeu“,

pentrucă autorii ei au fost inspirați de Dumnezeu în ceea
ce au scris.
AL

Ce priveşte inspiraţia Sfintei Scripturi, în Vechiul Tes-

tament nu găsim că el este inspirat, dar sfinţii scriitori
TR

mărturisesc, că n'au vorbit şi scris decât ceea ct le-a des-

coperit Dumnezeu. De aceea, profeţii încep de obiceiu cu-
vântările lor cu cuvintele: „Aşa zice Domnul“. Faptul că
EN

Mântuitorul citează adesea din Vechiul Testament şi vor-

„beşte despre Legea veche ca de ceva dumnezeesc, consti-
I/C

tue dovada absolut sigură, că Vechiul Testament este in-

spirat.
AS

Despre inspiraţia Noului Testament avem mărturii mai

numeroase. Evangheliile redau vieaţa, învăţătura și mi-
UI

nunile Mântuitorului, care era el însuși Dumnezeu şi n'a-

vea nevoe să fie inspirat, iar sfinţilor apostoli care le-au
BC

scris, el le-a tăgăduit, că le va trimite și le-a trimis pe

sfântul Duh, „care-i va învăța toate“. De aceea, sfântul a-
postol Pavel scrie Galatenilor, că „Evanghelia propovc-
 15

duită de el nu este omenească, pentrucă ma primit-o sau

învățat-o dela vreun om, ci, prin descoperire dela Iisus

RY
Christos“, iar altădată zice categoric, că „toată Scriptura
este inspirată“.

RA
Inspirația trebue înţeleasă ca o înrâurire lăuntrică a-
supra sfinților. scriitori, ca o luminare supranaturală a

LIB
minţii lor, de a scrie fără greșeală ceea ce le descopere
Dumnezeu. După cum în vorbirea, de toate zilele, când zi-
“cem d. p.că un articol de jurnal este inspirat de cineva, nu

ITY
înţelegem că el ar fi fost dictat cuvânt cu cuvânt, ci numai
că ideile au fost împărtășite scriitorului de altcineva, tot
astfel trebue să înţelegem şi inspiraţia Sfintei Scripturi:
Sfântul Duh a. pus în sufletul sfinţilor seriitori anumite
idei, a trezit anumite sentimente, pe care aceștia le-au ex-
RS
IVE
primat cum au putut şi au crezut mai nimerit,
Se socotesc însă inspirate numai scrierile numite cano-
mice ale Sfintei Scripturi adică numai acelea care sunt pri-
UN

vite şi primite de întreaga Biserică creştină, ca cuprinzând

cuvântul lui Dumnezeu curat şi neschimbat, iar nu și scrie-
rile necanonice.
AL

Cele dintâi sunt normative pentru credinţa și vieaţa

Creștinului, cele de al doilea sunt instructive şi folositoare
TR

de suflet.
EN

DE CETIT. — Veşnicia Sfintei Scripturi. Am fost cândva întrun

oraş plin de case şi palate de cărămidă, de piatră, de marmoră, con-
struite toate pentru anumite scopuri şi după anumite regule, trainic
I/C

lucrate, şi covârşindu-se una pe alta prin frumuseţe.In mijloc se

afla însă o veche colibă sărăcăcioasă, necorespunzătoare nici unui
AS

scop omenesc, plină de spărturi, de găuri şi de unghere întunecoase.

In ea nicio parte nu se .potrivea cu alta. Lipseau scoate, grinzi,
stâlpi; o adevărată minune că se mai putea ține. Râsei de colibă,
UI

rămăşița unei vremi pe jumătate barbară, întrun așa frumos şi bo-

gat oraş şi zisei: Hâine va fi ţărână. Şi când venii din nou, peste
BC

o sută de ani, ţărână erau toate casele şi palatele dimprejur, ță-

rână sau reclădite şi altele stau împrejur pe alt loc, după o regulă
nouă şi pentru noui scopuri. Vechea colibă sta în mijloc, pe vechiul
loc, neschimbată, cu spărturile, cu găurile şi ungherele ei întune-
 16

coasc, aceeaşi ca şi cu o sută de ani mai înainte şi ca şi cum din-

tele vremii, care roade toate, s'ar fi rupt în ca. Și încă odată, peste

RY
o sută, şi iarăși peste altă sută de ani, fu acelaşi lucru;. vechea co-
libă tot acecași, împrejur totul nou. Atunci zisei: Puterea lui Dum-
nezeu o ţine. Şi din case şi palate ieşean bolnavi şi osteniţi şi =ă-

RA
ccau pe străzi şi nu se puteau însănătoși şi niciun doctor nu le pu-
tea ajuta, iar cine întra în colibă, care însăşi părea că are nevoie

LIB
de doctor, sc însănătoşca şi se înveselca. Atunci zisei: Aci sălăş-
lueşte puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Și când întrai în colibă,
văzui pe cincva, care-şi punea mâinile pe bolnati şi osteniți, şi aşa
se vindecau, Recunoscui pe Christos.

ITY
Vechea colibă de nimic bună pentru scopuri omeneşti, rău în-
jghebată după regulile omeneşti, cu spărturile, găurile şi ungherele
ci întunecoase, cu scoabe, grinzi, stâlpi lipsă, cste Sfânta Scriptură,
văzută
Jost luat
cu
în
mintea
derâdere?
omenească,
Cum
RS
Ce
niai
mai
poate
e în ca
ca păstra
de respectat?
un loc pe
Ce
bogata
vw'a

piață a scrierilor frumoase, modern dispuse, pline de limpede în-

IVE
țelepciune omenească, cu fraze bine alcătuite şi documentate? Se
poate cu măsura măcar cu vreuna din ele? Şi totuşi, toate scrierile
cele mai frumoase şi cele mai înțelepte, care sc bizuesc pe veşnicia
UN

învățăturii lor, trec, fac loc altora, cu altă învățătură nouă, iar Scrip-
tura rămâne şi ta trăi bătrână, şi spiritul lui Christos, ca Domnul
şi păzitorul ci, va înveseli şi însănătoşi întotdeauna pe toţi care vor
veni la El bolnavi şi osteniţi, din cauza rătăcirii lor indelungate în
AL

afară de El.
(Gustav Theodor Fechner, Zend-Avesta).
TR

4. Sfânta Tradiţiune.
EN

1. Prin Tradiţiune în general se înţelege în Biserică tran-

smiterea orală de învățături, obiceiuri, practici, cte., dela
I/C

o persoană la alta, dela un timp la altul. După origină, ea

poate fi dumnezeească sau omenească, apostolică. sau bi-
AS

sericească, religioasă sau profană, etc., iar după cuprins:

dogmatică, morală, istorică, etc.
Prin Sfânta Tradiţiune se înţelege totalitatea acelor a-
UI

devăruri descoperite, care nu se cuprind în Sfânta Scrip-

BC

tură, ci au fost predate Bisericii de Sfinţii apostoli prin viu

graiu și păstrate de ea neschimbate până astăzi. Pentrucă
este descoperită de Dumnezeu şi propoveduită de sfinţii a-
 17

postoli, ea se mai numeşte și Tradiţiune dumnezeească sau

apostolică.

RY
2. Socotirea Sfintei Tradiţiuni ca izvor al revelaţiunii re-
zultă din următoarele:

RA
a) Mântuitorul Christos n'a propoveduit învăţătura sa,
prin scris, ci prin viu graiu. El n'a lăsat nimic scris şi n'a
poruncit ucenicilor săi să scrie, ci să înveţe prin viu graiu,

LIB
(Mat. 28,9). Sfinţii apostoli au urmat exemplul și porunca
Invăţătorului lor şi au cerut urmașilor lor să facă la fel.
Aşa d. p. sfântul Pavel scrie către Timotei: „Cele ce ai

ITY
auzit dela mine prin multe mărturii, încredinţează-le la oa-
meni credincioşi, cari vor fi în stare să înveţe şi pe alții“,
(II Tim. 2,»). Dacă
RS
unii dintre ei au şi scris, acele scrieri
sunt ocazionale şi a avut fiecare un anume scop, dar nu pe
acel de a expune întreagă învățătura Mântuitorului, fără,
IVE

să lase ceva afară din ea. Aceasta o spune despre Bvan-

ghelie, sfântul evanghelist Ioan: „Sunt şi alte multe pe
UN

care le-a făcut Iisus, care, dacă sar fi scris fiecare, mi se

pare că lumea war fi cuprins cărțile ce s'ar fi scris, (loan
21,25). Tot el scrie în două din epistolele sale, aproape ne-
AL

schimbat următoarele cuvinte: „Multe având a vă scrie

am voit a le scrie pe hârtie şi cu cerneală, căci nădăjdu-
TR

esc a veni la voi și a grăi gură către gură... „ UI, 12; II],
13). Din toate acestea rezultă că scrierile sfinte ale Noului
Testament nu cuprind întreagă învăţătura Mântuitorului
EN

şi că predica orală a sfinţilor apostoli a completat scrisul

lor. De aceea şi recomandă ei în chip deosebit urmașilor
I/C

lor păstrarea cu sfinţenie a celor ce li s'au împărtășit prin

viu graiu. Astfel sfântul Pavel scrie Corintenilor: „Vă
AS

laud fraţilor, că de toate ale mele vă aduceţi aminte şi ţi-

neţi cele ce:wam predat, aşa cum vi le-am încredinţat“,
( Cor. 11,»), iar Tesalonicenilorle dă sfatul: „Drept a-
UI

ceea, fraților, staţi şi ţineţi predaniile pe cari le-aţi învă-

BC

țat ori prin cuvântul ori prin epistola noastră, (II Tes. 2,15)
b) Sfinţii părinţi au învăţat asemeni că Sfânta Scrip-
tură este izvor al revelaţiunii: „Din dogmele şi practicile
2o
 15
ținute de Biserică zice sfântul Vasile cel dare, pe unele le
avem din învățătura scrisă, îar pe altele le-am primit din

RY
Tradiţiunea apostolilor. Şi unele şi altele au aceeaşi pu-
tere“, etc.

RA
c) Practica Bisericii de a afunda de trei ori în apă pe cei
ce se botează, de a unge anume părți ale trupului la taina

LIB
mirungerii, de a pune cununii pe capul celor ce se cunună,
de a face semnul crucii la frunte, umeri și piept, de a ne
întoarce cu fața spre Răsărit când ne închinăm, etc., dove-

ITY
deşte iarăşi existenţa Sfintei Tradiţiuni, pentrucă în Sfânta
Scriptură nu se pomeneşte de ele şi totuşi Biserica le are
dela începutul ei.
RS
3. Sfânta Tradiţiune s'a fixat de timpuriu şi s'a păstrat
neschimbată până în zilele noastre: în sfânta liturghie şi
IVE
în cult în genere, în actele martirilor, în simbolele de cre-
dință, în canoanele și hotăririle sinoadelor ecumenice și
locale, admise de Biserică, în scrierile sfinţilor părinţi și
UN

în Istoria bisericească.
4. Pentru a putea deosebi adevărata Tradiţiune de tra-
diţiunile false — cum erau la unii eretici care-și întemeiau
AL

ereziile lor pe pretinse tradiţiuni apostolice — trebue să

ne ţinem de următoarele reguli:
TR

a) 'Tradiţiune Sfântă sau apostolică este accea care nu

stă în contrazicere cu Traaiţiunea apostolică sigură şi cu
Sfânta Scriptură;
EN

b) Despre existenţa căreia se află mărturii în bisericile

întemeiate direct de sfinţii apostoli și din timpurile apos-
I/C

tolilor; “
c) Care s'a păstrat întotdeauna de întreaga Biserică, şi;
AS

d) Asupra căreia sunt de acord toţi, sau, cel puţin, cea

mai mare parte din părinţii și scriitorii bisericeşti vechi,
5. Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiţiune stau una cu alta
UI

în cea mai strânsă legătură și anume: Sfânta Tradiţiune

BC

completează şi lămurește Sfânta Scriptură.

Din acest punct de vedere putem împărţi Sfânta Tra-
diţiune în: completivă și cxplicativă. Scriptura și Tradiţiu-
 19

nea formează dar împreună un tot, sunt-cele două izvoare

ale revelaţiunii dumnezcești, deopotrivă de necesare și de

RY
preţioase pentru credinţa creștină şi deci vrednice de a-
ceeaș cinste.

RA
Protestanţii zic că Sfânta Scriptură este unicul izvor, unica normă
şi regulă de credinţă, sau, cu termenul lor favorit unicul principiu

LIB
formal de credinţă. Sfânta Tradițiune r'are pentru ei nicio valoare
dogmatică, ci cel mult istorică. Dacă unii dintre ei admit întrucâtva
Tradiţiunea explicativă, sunt cu toţii de acord în a respinge Tra-

ITY
diţiunea completivă. Dar şi cu privire la Sfânta Scriptură, ei se deo-
sebzsc de noi şi de Romano-catolici. Pe când noi și Romano-catolicii
zicem că Biserica învățătoare sau autoritatea bisericească este sin-
gura în drept
tei Tradiţiuni,
să explice
ceea ce
Sfânta
însemnează
Scriptură
că RS
Sfânta
şi numai
Scriptură
în spiritul
e numai
Sfin-
iz-
vor al credinţei, pe când norma sau regula de credinţă este învăță-
IVE
tura Bisericii, Protestanţii pretind că orice Creştin are dreptul de a
explica Sfânta Scriptură şi că ea e şi izvorul, ba încă unic, şi regula
de credinţă. Lipsindu-se astfel de ajutorul şi luminile Sfintei Tra-
diţiuni în explicarea Sfintei Scripturi, Protestanţii au păreri dife-
UN

rite cu privire la felul în care Creştinul poate explica sau intelege

drept Sfânta Scriptură. Astfel teologii lor mai vechi învățau că
Sfântul Duh luminează mintea și inima, fiecăruia creștin, ca să în-
AL

ţeleagă drept Sfânta Scriptură, dar faptul că acelaşi pasagiu scrip-.

turistic este înţeles foarte diferit de Protestanţi, vădeşte falsitatea
noi învață că Sfânta Scriptură este ab-
TR

acestei păreri. Teologii mai

solut înţeleasă şi că se explică prin ea însăși, adică un pasagiu lă-
mureşte pe altul, dar neînţelegerea la fel a aceluiași text de către
EN

toţi, dovedeşte că şi această părere este greșită. O bună parte dintre

teologii protestanți mai noi recunosc numai raţiunii dreptul de a
explica Sfânta Scriptură. Cu luminile ei naturale și armată cu cri-
I/C

tică istorică şi cu critica, textelor, raţiunea poate nu numai să ex-

plice, ci și să modifice, să taie, să adauge, cu un cuvânt să răstoarne
după plac, textul Sfintei Scripturi. Dar mai întâi, câţi dispun de a-
AS

ceste cunoştinţe şi care e norma de conducere pentru cei care le au?

Apoi cum ne putem încrede atât de mult raţiunii, când ea — după
cauza păcatului
UI

doctrina protestantă — e cu totul întunecată din

original?
Romano-catolicii învaţă la fel cu noi despre Sfânta 'Traâiţiune,
BC

dar ei au falsificat-o introducând în ea şi dogme nouă, ca: purcede-

rea Sf. Duh şi dela Fiul, zămislirea neprihănită a Sfintei Fecioare
şi infalibilitatea papii.
 20

5 Insuşirile lui Dumnezeu. Spiritualitatea și

infinitatea.

RY
1. Dumnezeu — așa cum și-l închipuie mintea sănătoasă,

RA
cum ni-l înfăţişează conştiinţa religioasă şi cum îl înţele-
gem din revelațiune — este o ființă personală, învestită.

LIB
cu toate atributele care revin personalităţii.
Plecând dela om — creat după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu — Teologia creştină a conchis la existența lui
Dumnezeu ca ființa personală prin excelenţă, i-a atribuit

ITY
cele mai alese însușiri pe care le are omul și i-a tăgăduit
tot ce stă în contrazicere cu ideia de Fiinţă absolută. Cea
RS
dintâi categorie de însuşiri se exprimă prin predicatele
formate cu atoate sau atot: atoateştiutor, atoatevăzător,
atoateţiitor, atotputernic, atotbun, atotărept, etc., cea de
IVE

a doua prin .predicatele formate cu particulele negative nuc,

în? nemărginit, neschimbat, independent, etc.
UN

Insușirile sau atributele acestea ale lui Dumnezeu pri-

vesc însăși fiinţa sa, așa că din cunoașterea lor ne putem
face o ideie de ceea ce este Dumnezeu în fiinţa sa. Noi nu
AL

„cunoaștem însă toate însușirile lui Dumnezeu, ci numai pe

cele care el a binevoit să le descopere şi pe unele din ele
nici nu le puteam înţelege deplin. De aceea am greşi, dacă
TR

am crede că, cunoscând câteva din însușirile lui Dumnezeu,

ştim ce este Dumnezeu în fiinţa sau esenţa sa. Aceasta ră-
EN

mâne neînțeles muritorilor în vicaţa pământească. Numai

în vieaţa de veci, drepţii, cari vor petrece în imediată a-
I/C

propiere de Dumnezeu, vor pătrunde ceva mai mult această

nemărginită taină, dar nici ei și nici atunci nu vor putea
şti tot.
AS

Cu privire la raportul ce există între însuşirile și fiinţa

lui Dumnezeu trebue să știm, că ele nu sunt, ca în lucrurile
UI

şi fiinţele mărginite — deosebite de fiinţa dumnezeiască,

BC

ci sunt una cu ea, sunt însăși fiinţa dumnezeiască. Tot a-

semeni nu se deosibesc nici între ele, ci sunt absolut iden-
tice, formează un întreg indivizibil. Numai noi, în mintea
 21

noastră imperfectă, ni le înfăţişăm deosebite unele de al-

tele, pentru ca să le pricepem mai uşor. In virtutea, celei

RY
dintâi identități, numim pe Dumnezeu nu numai bun, în-
țelept, iubitor de adevăr, drept, ete. In virtutea celei

RA
de a doua identități, zicem că în Dumnezeu dreptatea este
identică cu bunătatea, blândeţea cu severitatea, etc.

LIB
O împărţire a, însușirilor sau atributelor dumnezeești
este greu de făcut, din cauză că nu le cunoaștem pe toate
şi pe deplin. Cea mai potrivită este aceea care ia ca punct

ITY
de plecare spiritualitatea şi infinitatea, adică însuşirile
principale ale lui Dumnezeu ca Spiritul absolut sau infinit.
2. Prin spiritualitatea fiinţei dumnezeești înţelegem că
RS
Dumnezeu nu este, material sau corporal, ci pur spirit, ima-
terial, simplu, nevăzut, perfect, raţional şi liber. Sfânta
IVE
“Scriptură vorbește despre aceasta atât indirect, adică întru
cât învaţă că Dumnezeu n'are niciuna din însușirile mate-
riale sau corporale, cât şi direct, atribuindu-i conștiință de
UN

sine, rațiune, libertate, activitate, etc. și numindu-l cate-

goric' spirit sau duh. Clasice sunt în această privinţă cu-
vintele Mântuitorului către femeia samarineancă: „Duh
AL

este Dumnezeu şi cel ce se închină lui se cade să i se în-

chine în duh şi în adevăr“, (Ioan 4,24).
TR

_ Sfinţii părinţişi scriitorii bisericești au desvoltat și ex-

“pus în toată splendoarea ei această însușire a lui Dumne-
zeu, sprijinind-o, în afară de revelaţiune, și pe argumente
EN

raționale.
3. Insuşirile speciale care decurg din spiritualitatea lui
I/C

Dumnezeu se împart în: însuşiri ale rațiunii sau ale minţii

lui Dumnezeu ori însuşiri intelectuale, şi însuşiri ale voei
AS

şi simțimântului sau însuşiri morale.

A. Insuşirile intelectuale. Rațiunea sau puterea de cu-
UI

noaștere a lui Dumnezeu poate fi privită în sine însăși și

în acţiunea sa. Privită în sine însăşi raţiunea lui Dumne-
BC

zeu este atotştiutoare, privită în acţiunea. sa este atotin-

ţeleaptă. Atotştiința şi înțelepciunea desăvârșită sunt dar
cele două însușiri ale raţiunii lui Dumnezeu, cunoscute de
 22

noi, oamenii. In virtutea atotştiinţei sale, Dumnezeu sin-

RY
gur se cunoaște pe sine în chip desăvârşit, cum cunoaște
şi tot ce este în afară de sine, pentrucă tot ce există este
creaţiunea sa. Desăvârşita înțelepciune a lui Dumnezeu se

RA
vede din minunata ordine ce domneşte în lume, din neîntre-
rupta purtare de grijă a lui Dumnezeu de lume și din întreg

LIB
planul pentru mântuirea omului.
B. Insuşirile morale. Pe lângă rațiune, Dumnezeu are şi
voinţă şi simţimânt, care sunt deasemeni perfecte. Privite

ITY
în ele însăși şi în manifestarea lor către creaturi, aceste
două însușiri ale lui Dumnezeu se înfăţişează ca însuşiri
morale şi anume, ca: libertatea absolută, sfinţenie desă-
RS
vârşită, bunătate nesfârșită, dreptate supremă şi ncţăr-
murită vrednicie de credință.
IVE
4, Infinitatea sau nemărginirea lui Dumnezeu este o no-
tiune negativă prin care înţelegem, că Dumnezeu nu este
mărginit de nimeni și de nimic și în nicio privinţă. Expri-
UN

mată în formă pozitivă, această însușire ia numele de per-

fecţiune absolută, prin care înţelegem, că Dumnezeu cu-
prinde în fiinţa sa toate perfecţiunile sau desăvârşirile.
AL

Din această însușire, sau atribut general al lui Dumne--

zeu; decurg mai multe altele şi anume:
TR

Ascitatea sau independența absolută, prin care înţele-

gem, că Dumnezeu nu depinde de nimeni și de nimic din
EN

afară de el, sau că își are în sine însuși cauza existenţii sale
Imutabilitatea sau neschimbabilitatea. Nedepinzând de
nimeni şi de nimic, Dumnezeu este neschimbat atât în
I/C

fiinţa cât şi în actele sale. Ceea ce el cugetă şi voește în-

tr'un moment dat, cugetă și voeşte în eternitate.
AS

Eternitatea este însuşirea lui Dumnezeu de a fi mai pre-

sus de timp, adică de a nu avea nici început nici sfârșit.
UI

Omniprezența sau ubiquitatea. Precum Dumnezeu nu

este cuprins de timp, tot astfel nu este cuprins sau mărgi-
BC

nit de spaţiu, ci se află pretudindeni. Este imposibil să în-

ţelegem pe deplin această minunată însușire a lui Dumne-
zeu, dar ne putem face o idee despre ca, dacă ne gândim,
 23

că şi mintea omenească poate străbate spaţiul și fi de față

în tot locul. Deosebirea e, că mintea omului poate fi de

RY
faţă, într'un moment dat într'un singur loc, pe când Dum-
nezeu e pretutindeni. Dacă se zice, că Dumnezeu locueşte

RA
în cer sau în-biserică, nu însemnează că nu este pretutin-
deni. Precum când zicem că sufletul omului este în creer

LIB
sau în inimă, nu tăgăduim că este în tot trupul, tot astfel
şi despre Dumnezeu, dacă zicem, că este în cer sau în bi-
serică, nu înțelegem că nu este pretutindeni.
Atotputernicia este însușirea în virtutea căreia Dum-

ITY
nezeu poate face tot ce voește. Pentrucă însă voia sa este
sfântă, el voeşte şi face întotdeauna numai binele și nicio-
dată răul.
Unitatea. Având însuşirea de nemărginit sau atotper-
RS
fect, Dumnezeu nu poate fi decât unul singur. Dacă ar fi
IVE

mai mulţi Dumnezei, fiecare ar mărgini pe ceilalţi și ar [i

mărginit de ei, aşa că nici unul n'ar fi nemărginit.
UN

DE CETIT. — Cunoaşterea lui Dumnezeu din studiul naturii.

Contemplarca naturii pământeşti oferă, fără contrazicere, furmece
particulare spiritului instruit, care descopere, în organizaţia fiin-
AL

țelor, mişcarea neîncetată a atomilor din care sunt formate și schim-

bavea permanentă ce se operează în toate lucrurile, Căldura solară,
TR

care ţine în stare lichidă apa fluviilor şi a mărilor, ridică seva către
vârful arborilor, face să bată inima vulturilor şi « porumbeilor. Lu-
mina, care răspândeşte verdeață în livezi, hrăneşte plantele cu o
EN

suflare necorporală, populează atmosfera cu minunatele sale fru-

museţi aeriene. Sunetul, care tremură în frunziş, cântă la marginea
pădurii, murmură pe țărmul mărilor; întrun cuvânt, corelațiunea
I/C

forțelor fizice, care reunesc sistemul întregei vieţi sub fraternita-

tea aceloraşi legi. Deci, cu cât este mai vie admiraţia, deşteptati
razele vieţii la suprafața pământului, cu atât este mai aplicabilă
AS

de
pentru toate aceste lumi, care trimit raze de deasupra capetelor
noustre, în timpul nopţii tăcute. Aceste lumi depărtate, care, cu şi
UI

a noastră, se leugănă în eter, sub leagănul aceloraşi energii şi legi,

sunt ca şi a noastră, scaunul activităţii şi al vieţii. Am putea să
BC

prezentăm accastă mare şi falnică privelişte a vieţii universale ca

o elocventă mărturie a înteligenţii, înțelepciunii şi a puterii nespuse,
care a giisit cu cale, dela aurora creațiunii, să vadă reflectându-se
splendoarea sa în oglinda naturii create. Dar, sub acest aspect nt
 24

vrem să desfăşurăm aci programa măreţiilor cereşti, vrem numai

să chemăm pe cei care tăgăduiesc inteligenţa creatoare înaintea tca-

RY
trului de legi ce conduc lumea. Dacă, după ce vor consimți să des-
Chidă ochii înaintea acestui teatru, vor mai stărui în tăgăduirea a-
cestei înteligenţe, mărturisim că cea mai mare dreptate
ce am putea

RA
să Ie facem, ca răspunsul la această tăgăduire neinţeleasă, este, ca
la rândul nostru, să ne îndoim de facultatea lor mintală; căci, sincer

LIB
vorbind, inteligenţa Creatorului ne pare infinit mai sigură şi mai
de necontestat decât a ateilor francezi şi străini“,
(Camille Flammarion, Dumnezeu în natură).

ITY
DE CETIT. — Azilul de noapte. In povestirea „Azilul de noapte“
a lui Maxim Gorki este o scenă, în care locatarii unui azil de noapte
rusesc se trezesc dimineața şi în care lepădaţii şi pierduţii aceştiu
îşi
dintre
cască
ci
unul
un
după
Mahomedan,
altul existența
spre
RS
a-şi
lor
face
fără
—
rost.
cu
Deodată
faţa întoarsă
se ridică
către
Răsărit — rugăciunea de dimineaţă. El ingenunche sărbătoreşte îna-
IVE
întea lui Allah, înaintea adevărului unci himi superioare, care tro-
ncază deasupra acestei mărunte lumi a desnădejdii, judecând, mân-
-gâind, şi desăvârşind. El stă de vorbă cu Dumnezeu, i se dă Lui, sc
UN

lasă binccuvântat de EI, ca de razele unui soare de dimineaţă. Pă-

răsiţii se adună în jurul lui şi-l privesc în faţă cu un amestec Je
curiozitate, de pismă, de superioritate şi de sfială. Ei nu înțeleg,
cum e cu putință, ca în caverna unui azil de noapte să se yândcască
AL

cineva la Dumnezeu şi totuşi se coboară asupra lor un dor de a

crede într'o lume a luminii mai prosus de orice întunerec.
TR

Ca în acel azil de noapte, aşa o duc şi oamenii înstrăinaţi de Dum-

nezeu din lumea modernă, Am picrdut pe Dumnezeu şi ne pare ru
neputinţă ca lumea aceasta cufundată să se mui poată ridica vreo-
EN

dată la suprafaţă şi totuşi, cu câtă dornică sfiald privim lu cei ce

stăruese în credință. Zi de zi simţim tot mai mult ce am picrdut.
Mulţi oameni moderni nu sunt în stare să-şi dca scama ce înseme-
I/C

ncază credinţa în Dumnezeu. Ei consumă încă, inconşticut, din mc-

rinda unor siguranțe ce au picrdut de mult orice teren în sufletul
lor. Acesta-i adevărul înfățișat de Nietzsche în fragmentul său „O-
AS

mul nebun“, Omul nebun vine cu felinarul în târg, vrând să lănu-

rcască pe oameni asupra aceca ce a pierdut cl într'adevăr, dar ci
UI

nu pricep, ce vrea cl. „Unde e Dumnezeu? strigă cl. Iată ce vreau

să ră spun. L-aţi omorit, voi şi cu. Cu toţii suntem ucigașii Iui.
BC

Dar cum am făptuit noi accasta? Cum am putut bea toată apa măd-
rii? Cine nc-a dat buretele, ca să ştergem tot orizontul? Ce-am fă-
cut, când am descoperit acest pământ de soarcle lui? Incotro se
mişcă cl acum? Incotro mergem noi? Xe depărtăm de toţi sorii?
 55

Nu ne prăbuşim neincetat, înapoi, înainte, în lătiwri, în toate nărțile ?

Hai există un sus şi un jos? Nu rătăcim noi oare ca prin deşertul

RY
unui nesfârşit nimic? Nu ne înghite spaţiul gol? S'a răcit atmos-
fera? Nu vine veșnic noaptea, tot mai multă noapte? Nu trebue
s'aprindem felinare ziua în amiaza mare? N'auzim încă paşii
„oare

RA
„cioclilor, care îngroapă morţii?“
Aci tăcu nebunul şi privi din nou la ascultătorii săi. Tăcură şi ei,
la el cu mirare. In sfârşit el îşi trânti felinarul de pă-

LIB
uitându-se
mânt aşa de tare, că se sparse în bucăţi şi se stinse. „Vin prea de
timpuriu — zise el — încă nu-i eztraordinar
vremea. Evenimentul
„este încă pe drum, rătăceşte, n'a pătruns încă în urechile oamenilor.“

ITY
Omul modern carc s'a eliberat de Dumnezeu, crede că a scăpat
„de un tiran. El nu vede că şi-a pierdut cetatea puternică a libertăţii
Dum-
sule, căzând fără încetare în mii de robii. „Cine ware stăpân pe
nezeu, are mulți stăpâni“, zice un vechiu proverb ebraic. In orice
caz, tocmai observarea stării sufleteşti a omului modern arată, câtă RS
nesiguranță lăuntrică în orientarea vieții, şi câtă nestarnocie faţă
IVE
„de influențele externe, a izvorit din prăbuşirea credinței în Dumne-
zeu. Dispariţia ideii de Dumnezeu din suflet nu însemnează pretu-
tindeni şi o imediată descătuşare a forţelor inferioare. Ea însem-
zăpăceala în lumea vieţii spirituale, prepon-
UN

„nează însă fără îndoială

derenţă a capriciului faţă de seriozitate, a lucrului trecător, faţă de
ceea ce-i etern, pe scurt: încetarea respectului şi ascultării faţă de
„cele mai adânci adevăruri moştenite ale vieţii omeneşti şi faţă de
AL

cea mai înaltă destinaţie a sufletului. Aceasta însă aduce cu sine

şi despărţirea oricărei simțiri, gânduri şi vieţuiri, de adevăratele î*-
moare ale vieţii rodnice şi creatoare. Ceca ce nu se face ci puterea
TR

de sus, rămâne vas de pământ Comedie“ a

nears în foc. In „Divina
lui Dante, ateul Farinata zace întrun Tăgăduito rii de
sicriu aprins.
EN

Dumnezeu au adesea un zel cu adevărat aprins, şi totuşi sac în si-

criu, adică lucrul lor rămâne nerodnic, căci ei nu se îndreaptă spre

cen-
miezul sufletului, după cum nici wau pornit dintrun asemenea
I/C

tru. Ei rămân cufundați în abstracții şi iluzii, se picrd în superficia-

litate şi nici pe alţii nu-s în stare să-i conducă la esenţa lucrurilor.
A crede în Dumnezeu însemnează a vedea clar ceea ce este esen-
AS

țial în vieață şi a î-te conforma eroic.

Fireşte sunt şi mărturisitori ai lui Dumnezeu, care zac în sicriu,
după cum sunt necredincioși aparenţi, în sufletul cărora, inconştient,
UI

au prins rădăcini clemente de adevărată credinţă în Dumnezeu, încât

„oricât le-ar lipsi reculegerea şi lumina superioară a vieţii conștiente
BC

în Dumnezeu şi a cunoașterii Lui, cu toate binecuvântările ei fără

„seamăn, sunt totuşi mai aproape de izvoarele vieţii divine, decât

simplii mărturisitori morţi. „Dumnezeu vede — şi aici — inima

„omului“.
 56
Cu cât se vrăjmăşeşte omul mui aspru cu realitatea vieţii şi cu
natura descătuşată, cu atât mai lămurit va simţi, că numai cu aju-

RY
torul Creatorului
ne putem ridica mui presus de zicaţă. „In singu-
rătatea Africii
— mărturiseşte Henry Stanley — a prins rădăcini
religia în sufletul meu şi anume în aşa măsură, încât a ajuns călăuza

RA
şi stăpânitorul meu spiritual. Numai cu o contingyere religiousă pu-
tem realiza un progres real şi esenţial. Eu uc dă sprijin și putere.
Fără ca aşa numitul proyres este jăunos şi nestutornic. Fără cre-

LIB
dință în Dumnezeu suntem aruncaţi într'o mure de nesiguranţă,
căci ce este pământul nostru faţă de formidabilul univers al lumi-
lor din spaţiul nemărginit?“

ITY
Unde duc şi cele mai bune şi mai nobile simţiri şi gânduri, când
spiritul omenesc nu esteluminat de ideia de dumnezcire, o putem
învăja mai ales din filozofia lui Schopenhauer. De bună Sscamă, cou-
statările ci sunt udevărate şi importante,
de mizeria din Dume nu poate
RS
duce decât
totuşi mila
la o înfructoasă
exclusivă faţă
negaţic.
Fireşte, este necesar să cunoaştem cât se poate de bine tendința
Jundamontală a naturii şi să păstrăm distanța lăuntrică faţă de ea.
IVE

„Aceasta însă nu poate fi decăt cea dintâi treaptă, Mai important

decât negația este învingerea şi utilizarea ci. Este un procedeu fals
« stărui unilateral numai asupra suferinţei materiale, a te înncca în
UN

compătimircu pasivă a acestei suferinţe, sau a căuta s'o întături prin

mijloace exclusiv lumeşti. Nu ezistă decât un sprijin adevărat şi cl
izvorăşte din ideca de Dumnezeu. Aceasta esto: Să te ridici deasupra
AL

suferinţii; căci
tot puterea crucii este aceca carc dă omului putință
să sc ridice împotriva insuficientelor mijloace lumești, deasupra tu-
turor realităților date şi să cunouscă, prin spiritualitatea suferinței,
TR

adevăratul sens al dureroasei existențe umane. De aceea şi adera-

rata drayoste are nevoie de ajutorul credinței în Dumnezeu,
pentru
a da unicul
EN

sprijin bogat, în loc de a fintui

pe cel lipsit în cauzele
tuturor mizeriilor, prin mila cc se volatilizcază sau printr”o slabă-
noagă condescendenţă.
I/C

In ecoluţia personalităţii există un moment hotăritor, când capi-

lul zice „cu“ întâia dată. In acest moment, omul se desparte con-
ştient de lumea înconjurătoare. Şi mai important cste momentul,
AS

în care cul spiritual, conştient de misiunea sa, se desparte de cul or-

unic, iese din orice amestec confuz cu lumea crternă și înţelege
clar ce trebue sd [ic ascultător
UI

şi cc trebue să [ic suveran în fiinţa

omului.
dceastă cvoluţie nu se poate realiza integral
BC

decât cu ajutorul
ideii de Dumnezeu...
(Fr. W. Forster, „Christos şi Vicaţa omenească“, traducere de
N. Colan).
 >

6. Invăţătura despre Sfânta Treime.

RY
1. Biserica creştină învaţă că Dumnezeu este unul în trei.
persoane.

RA
Zicem că Dumnezeueste unul cu privire la ființă sau
substanţă, ceea ce însemnează că există o unică fiinţă sau
substanţă Qumnezeiască, care este spirit absolut. Zicem că.

LIB
Dumnezeu este întreit cu privire la persoane, ceea ce în-
semnează că în fiinţa sau substanța dumnezeiască sunt trei
persoane și anume: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

ITY
Că Dumnezeu este unul, învaţă şi alte religiuni, ca d. p.
Mozaismul şi Mahomedanismul, dar că el este unul singur
RS
după fiinţă și trei după persoane, n'a învăţat şi nu învaţă
nicio altă religiune decât Creştinismul.
Această dogmă este cu totul mai presus de puterea de
IVE

asemă-
înţelegere a minţii omenești. Toate analogiile sau
în natură sau au fost în-
_nările raţionale cari s'au găsit
UN

n'au ajutat
chipuite, pentru a. pricepe taina Sfintei Treimi,
la
decât foarte puţin. Astfel Sfântul Spiridon s'a servit,
sinodul I din Niceia, de o cărămidă, spre a dovedi în chip
AL

raţional şi a face înţeleasă dogma, Sfintei Treimi. Precum

la
cărămida, constă din pământ, apă şi foc (căldură), deși
TR

vedere e una, tot așa și în Dumnezeu, cele trei persoane

fac o singură fiinţă. Alţii au asemănat persoanele Sfintei
a,
"Treimi cu discul, raza şi căldura soarelui; cu rădăcin
EN

cu trecutul , prezen tul și vii-

trunchiul şi coroana arborelui;
şi
torul, cele trei feţe ale timpului; cu lungimea, lăţimea
I/C

înălţimea, cele trei Gimensiuni ale spaţiului; sau cu înţele-

o-
gerea, simţirea şi voia, cele trei funcțiuni ale sufletului
AS

aceste asemănă ri nu ne lămureş te

menesc, etc. Niciuna din
scă
însă pe deplin asupra Sfintei Treimi şi mintea omenea
eire sunt
UI

nu s'ar fi înnălţat niciodată la ideea că în Dumnez

de
trei persoane, dacă aceasta n'ar fi fost descoperită lumii
BC

Mântuitorul Christos în timpul petrecerii sale în lume.

2. Deşi descoperită de Domnul şi Mântuitorul nostru lisus
se
Christos, cu toate acestea dogma despre Sfânta Treime
 28

găseşte şi în Vechiul Testament. Dar, pentrucă Vechiul

Testament este preînchipuire a. celui Nou, de aceea această

RY
dogmă — ca, şi altele — nu este expusă acolo destul de
limpede. Sfinţii părinţi explică aceasta prin împrejurarea,

RA
că Iudeii erau înclinați să cadă cu ușurință în politeism,
aşa că, dacă li s'ar fi descoperit, că, în Dumnezeire sunt

LIB
trei persoane, ei le-ar fi luat trei Dumnezei.
In Noul Testament dogma Sfintei Treimi o întâlnim în-
tâi la botezul Domnului. Atunci Tatăl se aude zicând: s4A-

ITY
cesta este Fiul meu cel iubit, în care am binevoit“, Fiul
primeşte botezul și Sfântul Duh se coboară asupra lui în
chip de porumbel. Aci, Sfânta Treime este înfăţişată în-
RS
tr'o formă, perceptibilă simţurilor. Numele persoanelor
Sfintei Treimi le găsim asemeni în cuvintele cu care Mân-
tuitorul trimite pe Sfinţii apostoli la predică: „Mergând,
IVE

învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui

şi al Fiului şi al Sfântului Duh“, (Matei 28,9). Iar sfântul
UN

Ioan Evanghelistul zice: „Trei sunt care mărturisesc în

cer: Tatăl, Fiul şi sfântul Duh şi aceşti trei sunt una“,
(epitostola I, 1,4).
AL

Afară de aceste locuri și de altele, în care se vorbeşte

despre persoanele Sfintei Treimi deodată, sunt apoi multe
TR

altele în care se vorbește despre fiecare persoană în parte.

Sfânta tradiţiune completează și lămureşte şi mai mult
cele cuprinse în Sfânta Scriptură cu privire la această
EN

dogmă. Toţi sfinții părinți fără excepţie vorbesc mai pe

larg sau mai pe scurt despre Sfânta Treime. Toate simboa-
I/C

Iele de credinţă cuprind această dogmă. Practica botezului,

care s'a săvârşit întotdeauna prin întreită afunaare în apă,
AS

în numele Tatălui şi al Fiului și al Sfântului Duh, este o

altă dovadă despre existenţa dogmei Sfintei Treimi în Ri-
serică din vremea sfinţilor apostoli. Unele imne sau cântări
UI

bisericești, precum dozologia cea mică (Mărire Tatălui şi

BC

Fiului și Sfântului Duh) şi Lumină lină, care sunt foarte

vechi, şi ereticii care au combătut această dogmă, dovedesc
 29

că ea era profesată de Biserică chiar dela începutul exis--

tenţei ei.

RY
3. Din învăţătura, că Dumnezeu este unul ca ființă şi.
trei ca, persoane, decurge în chip logic, că persoanele dum-

RA
nezeești sunt de aceeaşi fiinţă sau substanţă, adică, con-
substanţiale și că nici una nu este mai mare decât aita, cu.

LIB
alte cuvinte, că sunt egale.
Raportul dintre persoanele Sfintei Treimi este rezumat.
în următoarele cuvinte ale simbolului zis atanasian: „Ta-.
tăl nu este de nimeni creat, născut ori făcut. Fiul este nu-

ITY
mai din Tatăl născut, iar nu făcut sau creat, Sfântul Duh.
este din Tatăl purces, iar nu făcut, creat său născut“.

cum
RS
Așa, a crezut şi a învăţat la început întreaga Biserică,
adeveresc toate sinoadele ecumenice, toate simboalele
de credință și toţi sfinţii părinţi. Totuşi, Biserica, papală
IVE

s'a abătut, în curgerea vremii, dela această învăţătură şi

susţine despre Sfântul Duh, că ar purcede şi dela Fiul, iar:
UN

nu numai dela Tatăl.

Această rătăcire încearcă teologii apuseni s'o întemeeze:-
pe următoarele locuri din Sfânta Scriptură:
AL

a) „Iară când va veni Mângăitorul, pe care-l voiu trimite

dela Tatăl, Duhul adevărului, care din Tatăl purcede, acela.
TR

va mărturisi de mine“, (loan 15,26). Prin cuvintele „pe

care-l voiu trimite dela. Tatăl“, pretind ei, că s'ar exprima.
purcederea, Sfântului Duh şi dela Fiul. Dar, dacă în aceste
EN

cuvinte ar fi vorba de purcederea Sfântului Duh, ar în-.

semna că, în clipa când vorbea Mântuitorul, ea nu se efec-
I/C

tuase, căci el vorbește aci de ceva ce avea. să se întâmple

în viitor şi anume despre trimiterea Sfântului Duh asupra
AS

sfinţilor apostoli, care s'a făcut în ziua, Cincizecimii.

b) Pe numirea de „Duhul Fiului“ sau „Duhul lui Hris-
ori în Noul Testament,
UI

tos“, care se întâlnește de câteva

dar acest nume se dă Sfântului Duh, pentrucă se trimite
BC

în lume de Fiul.
c) In fine cuvintele: „Și acestea zicând lisus, a suflat
asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta.
 30

păcatele vor fi iertate şi cărora le veți ţinea, vor fi ținute“,

(Ioan 20,..) ar înfăţişa în chip văzut purcederea Sfântului

RY
Duh dela Fiul. Aceasta este culmea rătăcirii, căci dacă
Sfântul Duh ar purcede dela Fiul, pentrucă el l-a impăr-

RA
tășit sfinţilor apostoli prin suflare, ar urma ca el să pur-
ceadă şi dela sfinţii apostoli şi chiar dela episcopi și preoți,

LIB
„pentrucă şi ei împărtăşesc pe Sfântul Duh prin punerea
mâinilor.
In Sfânta Scriptură nu se găsește niciun text din care

ITY
să se poată deduce, că Sfântul Duh ar purcede și dela Dum-
nezeu Fiul.
Tot asemeni, nici un părinte bisericesc n'a învăţat a-
ceasta, iar raţiunea n'a putut formula niciun argument
"temeinic, cu care să poată susţine aceasta.
RS
IVE

DE CETIT. — Imposibilitatea de a cuprinde pe Dumnezeu cu

mintea, La curtea lui Hieron, tiranul Siracuzei (veacul V a. Chr),
trăia un mare înțelept cu numele de Simonide. Intr'o zi IHicron zise
UN

„către înțelept: „Simonide, mare e înțelepciunea ta. Am auzit dela

tin multe lucruri frumoase şi sfaturi chibzuite. Incordează-ți min-
tea şi-mi răspunde şi lu întrebarea: „Ce este Dumnezeu“? Simonide
AL

„ceru timp de gândire doud zile. După ce trecură cele două zile, mui
ceru patru, apoi opt şi ar fi mers ustfel la infinit, dacă Iicron nu
l-ar fi întrebat supărat: „Dar ce? Nu cumta ui de gând să mamâi
TR

la infinit cu răspunsul tău?“ „Da, îi întâmpină Simonide, „toc-

mai acesta e răspunsul meu“, „Cum aşa?“ replică Ilicron. „Intre-
EN

barca ta, stăpâne — grăi Simonide — e mai presus de puterile în-

felepților. Cu cât cugeţi mai mult la ca, cu atât o înţelegi mui pu-
țin. E asemenea unui munte, care, de departe privit, e imens şi cu
I/C

cât te apropii mai mult de cl, cu atât e mai marc, mai impunător,
Şi dacă nu poţi cuprinde şi acoperi muntele cu mâna, cum ui putea
cuprinde cu mintea pc Cel care a făcut şi munţii și pe oameni? „Ific-
AS

ron înțelese cuvintele lui Simonide, îşi îndreptă privirile cu cucer-

nicie spre cer și cxclamă: „Da, Dumnezeu, nu ponte fi înțeles de
UI

mintca omenească“!
" Mavrcle scriitor biscricesc apuseau, fericitul Augustin, (î 420 d.
Chr.), povesteşte despre sine ceva uscmănător. După ce compuse
BC

multe şi prețioase lucrări teologice şi filosofice, își propusc să scrie v

curte despre Dumnezeu, Incepu şi scrisc titlul, dar nu putu încryc
mai departe, pentrucă, vrând să lâmurească întrebarea „Ce cste
 31

Dumnezeu
?*, se gândi până obosi. Plecă dar pe țărmul mării ca să
se recreeze. Cum se plimba pe țărm, gândind la întrebarea ce-i fră-

RY
mânta mintea, văzu un copilaş care făcuse o gropiţă în nisip şi căra
de zor, cu un ciob, apă din mare şi o turna în gropiţă. „Ce faci tu,
copile“ ? întrebă Augustin. „Vreau să deşert marea în gropiţa mea“,

RA
răspunse copilul, continuându-și lucrul cu grăbire. Augustin surâse
şi merse mui departe, zicând în gândul său: „Cât de naivi sunt co-

LIB
piii! Ce puţin înțeleg ei! Cum îşi închipuie, de pildă, acest copilaş,
să poată deșerta marca în gropița sa şi încă cu un ciob!* Gândul
său se întoarse din nou la chestiunea care-l muincea, dar acum luă
altă întorsătură. „Nu sunt eu întocmai ca acest copilaş, îşi zise

ITY
Augustin, căci vreau să cuprind cu slaba mea minte şi să fac înțe-
leasă şi altora întreagă fiinţa nemărginitului Dumnezeu?! Mărginitul
nu poate cuprinde pe Cel nemărginit. Este deajuns, dacă el îi se
* poate
neala
pleca
să cunoască
înainte, dacă
această
se poate
voie şi să trăiască
lăsa
RS
în voia Lui,
potrivit
dacă-şi
ei“.
dă oste-
IVE

7. Crearea lumii. Providența divină. Conservarea și

guvernarea lumii.
UN

1. Dumnezeu este creatorul lumii. Aceasta însemnează,

că el a făcut din nimic sau a chemat diu neființă la fiinţă
AL

tot ce există afară de sine, adică lumea, sau universul.

Invăţătura că Dumnezeu a făcut lumea din nimic se în-
temeiază pe descoperirea dumnezeiască şi de aceea, se gă-
TR

sește numai în Sfânta Scriptură și e profesată de Iudei și

de Creștini, — dela care au împrumutat-o şi Mahomeda-
EN

nii — neîntâlnindu-se în nicio altă religiune sau sistemă

filosofică.
I/C

Celelalte religiuni și diferitele sisteme filosofice învaţă despre o-

rigina lumii: a) Sau că lumea este o parte din Dumnezeu, ori că
AS

curge sau cmană din el. Concepţiunea aceasta se numește panteistă.

Așa învaţă Brahmanii și filosofii panteişti în genere, cum au fost:
UI

Giordano Bruno, Spinoza, Hegel, Fichte, Schelling, ș. a.: b) Sau

că este făcută de Dumnezeu, dar nu din nimic, ci dintr'o materie
veșnică, cum este și el. Această concepţiune se numește dualistă şi
BC

a fost profesată de Parsiști sau de adepţii religiunii lui Zoroastru și

dintre marii filosofi de Plato și de școala lui, precum și de Manihei
şi de Gnostici; c) Sau că lumea s'a făcut singură, ori a rezultat din
 32

tot felul de combinaţiuni ale atomilor. Această concepțiune se

cheamă atomistă sau materialistă şi e profesată şi propagată de

RY
materialiști și de necredincioși în genere.

2. Fiind creată, lumea nu este fără început și fără sfâr-

RA
şit, adică veșnică, ci ea a fost făcută de Dumnezeu în timp-
sau deodată cu timpul — căci timpul nu este altceva decât

LIB
unitatea de măsură a mișcării şi deci a schimbărilor — și
se va sfârşi cândva. Dumnezeu singur e veşnic şi altceva
veşnic nu poate exista alături de el. Că lumea e făcută de

ITY
Dumnezeu și că ea nu e veşnică, ne-o spune Sfânta Scrip-
tură prin cele dintâi cuvinte de pe cea dintâi pagină a ei.
„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“, (Fa-
RS
cere, 1,). „La îiiceput“ însemnează mai înainte de a fi e-
xistat ceva din ceea ce formează lumea, înainte de materie,
IVE
deodată cu timpul. Exclamaţiunea Psalmistului: „A/ai îna-
inte de a se fi făcut munţii şi a sc fi cidit pământul şi lu-
mea, din veac şi până în veac Tu cşti! (psalmul 80,.) şi
UN

cuvintele Mântuitorului: „Şi acum mă prea măreşte, Pă-

rinte, cu mărirea pe care am avut-o la tine înainte de a fi
lumea“, (loan 17,,) arată limpede că numai Dumnezeu e
AL

veșnic și că lumea are un început. Numai planul pentru

crearea lumii e veşnic, pentrucă nu se poate cugeta că în
TR

mintea lui Dumnezeu ar exista într'un moment dat o idee

pe care să nu fi avut-o din veci.
3. Scopul pentru care Dumnezeu a creat lumea este în-
EN

doit; a) cu privire la Creatorul însuși este manifestarea

perfecţiunilor şi în deosebi a bunătăţii sale, ceea ce e tot
I/C

una cu preamărirea sa, cum zice Psalmistul: „Cerurile spun

mărirea lui Dumnezeu şi facerea mdinilor lui o vestește
AS

tăria“, (psalmul 8,); b) cu privire la creaturi este binele

și fericirea lor, în deosebi a celor înzestrate cu rațiune, a
UI

oamenilor: „Creșteţi şi vă îmmulţiţi şi umpleţi pământul

şi-l stăpâniți“ (Facere 1,»3).—,Atăt de mult a iubit Dum-
BC

nescu lumea încât şi pe Fiul său unul-născut l-a dat (mor-

ţii), pentru ca cci cc tor crede într'insul să nu piară, ci să
aibă viață de veci“, (Ioan 3,3). Ambele scopuri sunt astfel
îmbinate, că atingerea unuia implică în sine în mod nece-
sar şi atingerea celuilalt: preamărind pe Dumnezeu, omul

RY
se simte 'fericit; adevărata fericire a omului este un imn
de laudă şi mulțumire adus lui Dumnezeu, este preamări-

RA
rea, sa.
4. Fiind opera lui Dumnezeu, fiinţa atotperfectă şi atot-

LIB
bună, creaţiunea este şi ea bună. Sfânta Scriptură exprimă.
această idee prin cuvintele Facerii: „Şi a văzut Dumnezeu
că toate câte a făcut erau foarte bune“, (1,31). Invăţânăd
că tot ce a făcut Dumnezeu este bun, Biserica nu face pe

ITY
Dumnezeu autorul răului, nici nu tăgăduește existenţa rău-
lui în lume, cum au făcut unii filosofi, care au căutat să
RS
explice origina răului (Leibnitz, optimișştii). Răul, atât cel
fizic cât şi cel moral este — după învăţătura Bisericii —
IVE
ceva real, dar nu e nici opera lui Dumnezeu, nici nu există.
din veșnicie ca principiu aparte, ci e opera omului care
greşind — prin propria lui voință — s'a îndepărtat de
UN

Dumnezeu, izvorul oricărui bine și s'a făcut astfel cauza

răului, de care sufere el în prima linie.
Când zicem că lumea este bună, nu înţelegem că este
AL

perfectă, că adică n'ar avea nicio lipsă. In deosebi lumea

materială, fiind numai o treaptă către cea spirituală, ur-
TR

mează neapărat că nu poate fi perfectă. Imperfecţiunile

din ea, se completează însă prin perfecţiunile din lumea
spirituală, așa că lumea este perfectă, dacă o privim în
EN

totul.
5. Ingrijirea continuă a lui Dumnezeu de lume se nu-
I/C

mește providență sau pronie dumnezeiască.

În ideea de providenţă deosebim trei acte sau trei mo-
AS

mente.
a) Conservarea este acea lucrare dumnezeiască în virtu-
UI

tea căreia lucrurile şi fiinţele create se păstrează în forma.

lor originală. Ea nu este numai ceva negativ, că adică Dum-
BC

nezcu nu voeşte să distrugă creatura sa, ci e o neîntreruptă

influenţă a lui Dumnezeu asupra luraii, în virtutea omni-
3
 24

prezenţei şi atotputerniciei sale. Ea este un fe! de conti-

nuare a creaţiunii, din care cauză ea se mai numește şi

RY
ze
7,
creațiune continuă,
b) Cooperarea, conlucrarca sau asistenţa este actul în

RA
virtutea căruia, Dumnezeu împărtășește creaturilor aju-
torul său pentru ajungerea scopului lor, potrivit puterilor

LIB
lor și în limitele legilor naturale de care se conduc, în așa
fel că unul și același efect este în același timp atât lucra-
rea omului cât şi a lui Dumnezeu. Pentru a se lămuri, mai

ITY
bine acest act, s'a asemănat cu scrisul, care este efectul
mâinii şi al condeiului în unul și același timp și așa fel că
nu se poate spune până unde se întinde acţiunea mâinii și
RS
de unde începe a condeiului, ci amândouă se contopesc în-
tr'un tot. Cooperarea diferă după felul cauzelor secundare
cu care Dumnezeu conlucrează, adică după cum ele sunt fi-
IVE

zice, sau raționale și libere. Cu puterile fizice Dumnezeu

conlucrează întotdeauna uniform; cu focul ca să ardă, cu
UN

soarele ca să lumineze şi să încălzească, etc., iar cu fiinţele

libere în chip diferit, după scopul ce cle își propun, după
mijloacele ce-şi aleg, după puterile de care dispun, etc.
AL

c) Guvernarea sau cârmuirea este conducerea creaturi-

lor către atingerea scopului existenţei lor. Ea se aduce 12
TR

îndeplinire în diferite chipuri.

6. Invăţătura Bisericii despre providenţă şi despre rea-
litatea ei este cuprinsă în Sfânta Scriptură, căci aproape
EN

întreaga Sfânta Scriptură este plină de cea mai populară

şi mai poetică expresiune a acestei idei. In Vechiul Testa-
I/C

ment cartea lui Iob şi psalmii (mai ales psalmul de seară,

103), iar în Noul Testament cuvântările Mântuitorului sunt
AS

clasice în această privinţă.

Sfinţii părinţi, la rândul lor, au susţinut și apărat în-
vățătura Bisericii despre providenţă cu argumente atât
UI

din Sfânta Scriptură, cât și din mintea sănătoasă. Ei re-

BC

cunosc în Dumnezeu nu numai pe făcătorul a toate, ci și

pe Atoateţiitorul, cum mărturisim și în simbolul credinţei.
 35

8. Crearea lumii nevăzute şi a celei văzute şi

în special a omului.

RY
1. Sub numele de lume nevăzută se înţeleg îngerii. Cu-

RA
vântul înger este de origină grecească şi însemnează sol,
crainic, vestitor“. Aceasta însemnează, că îngerii fac cu-

LIB
noscut oamenilor voia lui Dumnezeu. In acest înţeles s'a
dat numele de îngeri şi proorocilor, Mântuitorului şi sfin-
ților apostoli.

ITY
Existenţa îngerilor este atestată de. Sfânta Scriptură,
care pomeneşte adesea de îngeri, cum şi de raţiunea sănă-
toasă. Precum adică, în lumea materială. există o mulţime
RS
de fiinţe pe diferite trepte de perfecţiune, începând cu pro-
tozoarele şi sfârșind cu omul, care prin firea sa spirito-cor-
IVE
porală face trăsătura de unire între lumea văzută și nevă-
zută. Tot astfel şi în lumea sipiritului trebue să existe o
serie de fiinţe începând cu îngerii şi sfârșind cu Dumnezeu.
UN

Despre origina îngerilor, Biserica învaţă.că ei au fost

creaţi de Dumnezeu înaintea tuturor celorlalte făpturi, a-
dică a lumii văzute.
AL

Fiind fiinţe spirituale, îngerii n'au trupuri nici trebuinţe

trupeşti, iar dacă în Sfânta Sriptură se vorbește de arătări
TR

de îngeri sub forme văzute, ori dacă li se atribue ochi,

mâini, picioare, aripi, graiu, etc., aceasta însemnează nu-
mai că pot îmbrăca forme trupești, spre a se arăta oa-
EN

menilor.
In Sfânta Scriptură se vorbeşte de mii de mii, de tabere,
I/C

de cete și de legheoane de îngeri, ceea ce însemnează că

numărul lor este foarte mare. Ei nu sunt toţi egali, ci se
AS

împart în nouă cete, grupate în trei clase sau trepte. In-

gerii din prima clasă stau mai aproape de Dumnezeu, iau
UI

cunoștință direct de voia lui și o comunică celor din cele-

lalte două clase inferioare.
BC

Toţi îngerii au fost creaţi de Dumnezeu buni și înzes-

traţi cu libertate, în virtutea, căreia puteau să înainteze în
perfecţiune şi să se bucure de fericire deplină şi veşnică.
 36

O parte din ei s'au şi folosit în bine de libertate şi au do-

RY
bânait dela Dumnezeu privilegiul de a nu mai putea greşi
niciodată, pe când o altă parte a abuzat de libertate, a pă-
cătuit şi a căzut din starea originară de perfecţiune și de

RA
fericire.
Cei dintâi se numesc îngeri buni şi ei fac cunoscută o-

LIB
mului voia.lui Dumnezeu, îl feresc de rău, îl îndeamnă la
bine și se asociază la rugăciunile lui. Pentru aceste servi-
cii, trebue să cinstim sau să venerăm pe îngeri, cu aceeași

ITY
cinste pe care o dăm sfinţilor.
Cei de al doilea se numesc îngeri răi, demoni, draci, spi-
rite necurate. Ei fac numai rău și ispitese pe om şi-l în-
RS
deamnă la rău. De ispita lor putem scăpa prin post și prin
rugăciune.
IVE
2. După ce Dumnezeu a creat lumea spirituală sau nevă-
zută, a creat şi lumea materială sau văzută. Pentru aceasta
a creat mai întâi materia cosmică, din care apoi — prin cu-
UN

vântul său — s'a făcut tot ce se vede în 6 zile şi într'o or-

dine treptată, începând cu lucrurile neînsufleţite și sfâr-
şind cu omul.
AL

Omul trebuia să fie făcut la urmă, pentru două motive:

a) pentrucă el întrunește în fiinţa sa atât elementele lumii
TR

materiale, câtși pe ale celei spirituale, din care cauză se

mai numește microcosm ==lumea cea mică şi formează tră-
EN

sătura de unire între ambele lumi; şi b) pentrucă este

fiinţa cea mai aleasă de pe pământ, regele lumii văzute şi
ca atare era firesc să fie create mai întâi lucrurile și fiin-
I/C

țele peste care avea să domnească și palatul în care avea.

să locuiască el.
AS

Crearea omului este descrisă de Moise astfel: „Şi a zis

Dumnezeu: Să facem om după chipul şi ascmănarca noas-
UI

tră ca să stăpânească peştii mării; pasările cerului, anima-

Iele, tot pământul şi tot ce se târăşte pe pământ“.
BC

Prin „chipul lui Dumnezeu în om“ se înţeleg funcțiunile

sufletești: inteligenţa, sentimentul și voinţa, prin care o-
mul tinde către adevărul, binele și fericirea supremă, care
 37

este Dumnezeu; iar prin „asemănarea hi Dumnezeu“ se

înțelege virtutea, prin care omul se poate face sfânt ca

RY
Dumnezeu.
Mai departe, Moise spune că Dumnezeu a făcut un băr-

RA
bat şi o femeie, Pe bărbat l-a făcut din pământ, iar pe fe-
meie din coasta bărbatului. Facerea trupului omenesc din

LIB
pământ a fost cu totul altfel decât a celorlalte creaturi,
căci pe când despre celelalte Moise zice: „Şi a zis Dumne-
zeu să se facă...“ despre om zice: „Și a făcut Dumnezeu pe

ITY
om, luând țărână din pământ“. Cu alte cuvinte, omul a
fost făcut şi după trup de către Dumnezeu însuși,
Felul acesta deosebit de creare ne arată marea impor-
RS
tanţă a trupului omului în alcătuirea, fiinţei sale. Trupul
este instrumentul sufletului, organul său de manifestare
IVE
şi un preţios colaborator al lui. El vine dela Dumnezeu și
va fi părtaş învierii şi nemuririi după judecata de apoi.
De aceea el nu trebue disprețuit și nesocotit — cum în-
UN

văţau unii eretici şi filosofi din vechime, care susțineau

că e făcut din materia rea, îl numeau „închisoarea sufletu-
lui“ şi-l supuneau la tot felul de privaţiuni și torturi — ci
AL

trebue îngrijit și prețuit după cuviinţă. O altă rătăcire pri-

vitoare Ia origina trupului omenesc, este cea evoluționistă
TR

sau damviniană, după care trupul omenesc ar fi rezultatul

unei infinite serii de transformări, cu alte cuvinte ar fi de
EN

origină animală. Până acum însă nu s'a dovedit pozitiv că

o fiinţă de un gen superior provine dintr'alta de gen infe-
rior şi evoluționismule o simplă ipoteză științifică, a că-
I/C

rei temelie e zdruncinată de alte ipoteze mai nouă.

Sufletul, a doua parte constitutivă a fiinţei omeneşti, a
AS

fost dat omului prin suflare dumnezeiască. Modul împăr-

tășirii lui ne arată origina lui cu totul superioară trupului
UI

şi tuturor lucrurilor create, natura lui deosebită de a ma-

teriei.
BC

Fiind de origină dumnezeiască, sufletul omului este o

substanţă de sine stătătoare, imaterială, liberă şi nemu-
ritoare.
 35

Femeia a fost făcută din coasta bărbatului, spre a se

arăta, că alcătuirea fiinţei ei este aceeași cu a bărbatului,

RY
cum și legătura nedespărțită ce trebue să fie între amân-
doi. Numai ca bărbat şi femeie, putea omul să-și ajungă

RA
scopul existenţei lui pământ: de a creşte, a se îmmulţi
şi a stăpâni pământul. Binecuvântarea lor de către Dum-

LIB
nezeu, pentru ajungerea acestui scop, este binecuvântarea
mijlocului de atingere, adică binecuvântarea vieţii conju-
gale sau a căsătoriei și aşezarea cei ca taină şi normă fi-

ITY
rească a vieții omenești.

9. Starea originară a protopărinţilor. Păcatul

RS
originar şi urmările lui.
IVE
1. Aşa cum ieşise din mâinile Creatorului, cel dintâi om
era perfect. Era perfect din punct de vedere intelectual,
pentrucă mintea îi era luminată, dreaptă și ferită de rătă-
UN

ciri, cum a dat dovadă punând nume potrivite tuturor ani-

malelor.
Era perfect din punct de vedere moral, pentrucă inima
AL

lui nu înclina spre rău, iar voinţa era supusă raţiunii și

săvârşea numai binele.
TR

Era, în sfârșit, perfect din punct de vedere fizic, pen-

trucă trupul îi era sănătos și asculta în totul de suflet.
Perfecţiunea aceasta cra însă relativă sau, dacă am pu-
EN

tea zice aşa, mai mult în principiu sau virtuală, adică nu

era în așa grad sau măsură, ca să nu se poată pierde ci !a
I/C

aceasta se putea ajunge prin exerciţiu continuu, prin în-

delungată punere în practică a aleselor însușiri cu care cra
AS

înzestrat omul. De aceea, omul avea neapărată nevoie de

ajutorul lui Dumnezeu, de graţia sau harul dumnezeesc,
UI

fără de care creaturile nu pot face nimic bun. Dumnezeu 2

și dat celui dintâi om harul său, în virtutea căruia s'a năs-
BC

cut în sufletul lui credinţa, nădejdea și dragostea, prin care

el s'a pus în legătură cu Dumnezeu.
Omul a fost apoi aşezat într'o grădină frumoasă, cu
 59

pomi roditori şi cu flori, numită Eden sau Paradis. Pă-

mântul acestei grădini era foarte productiv, aşa că omui

RY
îşi agonisea cele necesare traiului fizic printr'o muncă
ușoară şi plăcută. | |

RA
Aflându-se în posesiunea, atâtor bunuri sufletești și ma-
teriale, primul om era pe deplin fericit. Dumnezeu a voit

LIB
să pună la încercare puterile morale ale omului, pentru a-i
da prilejul să şi-le întărească prin praztică şi să ajungă
astfel la acel grad şi fel de perfecţiune de a nu mai putea

ITY
păcătui niciodată. In acest scop, i-a dat voe să mănânce
din toţi pomii Edenului, numai din „pomul cunoştintei Vi-
nelui şi răului“ l-a, oprit să nu mănânce, adăugând că, „în-
dati ce va mânca, va muri“. | RS
Pomul acesta se numea al cunoştiinţei binelui şi a rău-
”
IVE
lui, pentrucă, gustând din fructele lui, omul avea să cu-
noască, prin propria-i experienţă ce este bine şi ce este
rău „să cunoască — cum zice fericitul Augustin — birele
UN

din care căzuse şi răul în care căzu“.

Porunca dată de Dumnezeu nu era greu de îndeplinit,
pentrucă omul avea, pe lângă firea sa raţională și morală,
AL

și harul dumnezeesc, care-i sta într'ajutor. El putea apoi

să mănânce din fructele tuturor celorlalți pomi şi numai
TR

ale acestui singur pom îi erau interzise.

Porunca, trebuia împlinită, pentrucă în ea se rezuma tot
ce cerea Dumnezeu dela, om, iar omul primise dela Dum-'
EN

nezeu atât de multe și mari binefaceri că nu trebuia să

şovăiască nicio clipă. De împlinirea sau neîmplinirea aces-
I/C

tei porunci. depindea apoi întreaga soartă a omului: îm-

plinirea ei avea să-i aducă perfecțiunea îngerească de a nu
AS

mai putea păcătui și să-i asigure pentru totdeauna pose-

siunea bunurilor cu care fusese hărăzit, iar neîmplinirea.
UI

avea să-i aducă pierderea acelor bunuri,

Și totuşi, omul n'a ascultat de porunca lui Dumnezeu, ci
BC

a mâncat din fructele pomului oprit și anume întâi femeia,

și după aceea bărbatul. Indemnul le-a venit însă din afară,
dela diavolul, care — pismuind fericirea lor — a luat formă
 40
de şarpe și a izbutit să înduplece pe femeie să calce po-

RY
runca, deșteptând în inima ei mai întâi neîncrederea în
Dumnezeu și după aceea dorinţa nesăbuită de a se face
numai decât asemenea cu Dumnezeu. |

RA
Deși omul a căzut prin ispita diavolului, totuși pentrucă
avea putinţa să-i reziste, de aceea urmările căderii au fost

LIB
pentru el foarte grele, dar nu fără remediu, cum au fost
pentru îngerii răi, care au căzut prin ei înşişi şi care erau
înzestrați cu însușiri şi perfecţiuni superioare celor ale

ITY
omului. .
2. Neascultarea lui Adam și a Evei de porunca lui Dum-
nezeu se numește păcat originar, pentrucă este cel dintâi
RS
păcat pe lume și păcat strămoşesc, pentrucă a fost săvâr-
şit de strămoșii noştri. Urmările sunt mai multe și se ra-
IVE
portă unele la suflet, altele la trup, iar altele la starea din-
afară 2 omului.
A. Urmările cu privire la suflet sunt: a) pierderea ha-
UN

rului dummnezeesc, care a adus după sine moartea sufletu-

lui, adică înstrăinarea lui de Dumnezeu, izvorul vieţii; b)
distrugerea armoniei dintre trup şi suflet, care se efec-
AL

tuase până atunci cu ajutorul harului dumnezeesc. Picr-

zându-se harul, s'a nimicit această armonie, trupul nu se
TR

mai supune sufletului; c) alterarea chipului lui Dumnezeu

în om, adică întunecarea minţii, pervertirea inimii şi slă-
EN

birea voinţei. ,
B. Urmările cu privire la trup: a) Muncă istovitoare, du-
reri, boalc, suferințe de tot felul şi b) moartea fizică.
I/C

C. Urmările cu privire la starea din afară a omului: a)

Alungarea din grădina Edenului, b) Vlesicmarca pămrin-
AS

tului, ca să nu mai producă nemuncit şi c) mărginirea do-

minaţiunii omului asupra animalelor şi a naturii înconju-
UI

rătoarc.
3. Aceleași urmări pe care le-a avut păcatul originar pen-
BC

tru Adam și Eva, care l-au comis, le are și pentru fiecara

om în parte sau pentru omenire în general, pentrucă toţi
oamenii se trag din ei. Şi după cum omenirea s'ar fi bu-
 A
curat de toate bunurile pe care le-au avut strămoșii ei îna-
inte de căderea în păcat, dacă aceștia n'ar fi greșit, tot ast-

RY
fel este firesc şi drept să îndure urmările căderii lor.
Deosebirea între noi, urmașii lui Adam și ai Evei, şi ei,

RA
cu privire la păcatul originar este numai că ei au săvârșit
personal acel păcat, pe când noi moștenim vina păcatului

LIB
şi toate urmările lui, pentrucă ne tragem din ei. Precum
fiii unui părinte, care lasă pe urma sa, datorii, sunt ţinuţi
să achite acele datorii, deși nu le-au făcut ei personal, tot

ITY
astfel şi cu păcatul strămoșesc: toţi oamenii se află sub
greutatea lui.
De vina şi de urmările păcatului nu este scutit nimeni:
RS
de cei care-și trag origina, pe cale naturală din Adam. Sin-
gur Mântuitorul Christos a făcut excepţie, pentrucă el n'a
IVE
fost numai om, ci Dumnezeu și om şi sa născut în
chip supranatural.
Păcatul trece dela părinţi la copii odată cu sufletul, căci
UN

Dumnezeu crează pentru fiecare nou născut un suflet din

sufletul părinţilor.
AL

10. Neputinţa omului de ase mântui. Făgăduința

unui Mântuitor.
TR

1. Ca urmare a căderii în păcat a primului om — în afară

de pierderea harului supranatural — voinţa, lui şi a urma-
EN

şilor lui se slăbi, inima se perverti, mintea se întunecă.

Deși putinţa săvârșirii a ceea ce era bun și plăcut lui Dum-
I/C

nezeu nu se nimicise cu totul în om din această cauză, to-

tuşi el înclina mai mult spre rău decât spre bine. Practi-
AS

carea îndelungată a păcatului a adus după sine împietri-

rea în el, a devenit — potrivit zicătorii latine: „Inveterata
UI

consuetudo altera natura“ — a doua natură a omului. Con-

tinuarea acestei stări de lucruri însemna, înstrăinarea. cu
BC

totul de Dumnezeu şi moartea spirituală a creaturii raţio-

nale, ceea ce nu se potrivea cu scopul pentru care Dumne-
zeu făcuse pe om și cu dragostea sa nemărginită faţă de
 42

omenire. Pentru înlăturarea acestei stări anormale „tre-

buia — cum zice fericitul Augustin — una din două: „sau

RY
ca omul să se ridice la Dumnezeu, sau ca Dumnezeu să se
pogoare la om“. Prima alternativă cra cu neputinţă, dată

RA
fiind starea de decădere a omului şi imensitatea satisfac-
ţiunii datorite lui Dumnezeu pentru jignirea ce-i se adusese

LIB
prin păcatul originar. Nu rămânea dar decât a doua alter-
nativă şi de aceasta s'a și servit Dumnezeu, ca să readucă.
în staulul ceresc pe oaia duhovnicească rătăcită prin amă-

ITY
girea Satanei. Coborirea și sălăşluirea lui Dumnezeu pe
pământ, pentru ridicarea omului, avea să se facă în reali-
tate şi fusese hotărite din eternitate, pentrucă el știa că.
RS
omul ce va crea va. cădea în păcat și în atotștiinţa și hună-
tatea sa rânduise mijlocul prin care să se repare greșala.
omului.
IVE

2. Odată cu dictarea, pedepsii pentru călcarea poruncii,

Dumnezeu a dat primului om și nădejdea mângâitoare a
UN

venirii în lume a unui Răscumpărător sau Mântuitor, care

să scape pe oameni de sub greutatea păcatului. Această
nădejde se cuprinde în cuvintele adresate şarpelui: „Vrăj-
AL

măşie voiu pune între tine şi între femcic, între sămânța.

ta şi sămânţa ci. Acela va zdrobi capul tău, iar tu vei pisi
TR

Câlcăâiul lui“, (Facere 3,;).

3. Nădejdea venirii Mântuitorului făgăduit în aceste cu-
vinte a fost steaua care a condus omenirea spre limanul
EN

mântuirii, timp de mii de ani, cât ca a rătăcit prin întune-

recul păcatului. Adam şi Eva credeau că Mântuitorul fă-
I/C

găduit va veni în curând. Eva crezu chiar că a dobândit în

persoana primului ci născut de parte masculină, în Cain,
AS

pe răscumpărătorul făgăduit, căci Cain însemnează „do-

tândire, câștig“. Lui Sct, pe care-l născu după omorirea lui
UI

Abel de către Cain, ea îi dete acest nume care însemacază

„0 altă sămânță“, închipuindu-și desigur că el va fi răs-
BC

cumpărătorul din „sămânţa ci“. Tot astfel urmașii apro-

piaţi ai protopărinţilor au avut nădejdea că Răscumpără-
torul se va arăta îndată. Aşa d. p. dreptul Lameh credea că
 43

primul său născut No—ah linişte, mângâiere, va face ca.

ala
oainenii să se odihnească de lucrările lor şi de ostenc

RY
mat de Dumne zeu, (Facer e
mâinilor şi de pământul bleste
i nădejd e cu pri-
3,»,). Noah sau Noe e încălzit de aceeaş

RA
vire la fiul său Sim.
Cu amestecarea limbilor şi împrăștierea urmașilor lui
Noe pe toată faţa pământului, făgăduiala unui Răscum-

LIB
e
părător fu păstrată de toate popoarele ca o pioasă aducer
multe ori e aşa.
aminte despre origina lor comună, deși de
de desfigurată, că cu greu poate fi recunoscută.

ITY
Instreinarea din nou a omenirii de Dumnezeu după po-
top şi căderea ei în idolatrie, făcu pe Dumnezeu să aleagă
RS
pe Avram din mijlocul poporului halăeu, să-l conducă în
Palestina și să-i dea făgăduiala că urmaşii săi vor forma
„poporul ales“. în sânul acestui popor al poporului Israel,
IVE

făgăduiala despre Răscumpărătorul lumii nu numai că sa

păstrat nealterată, ci s'a amplificat şi precizat mai mult.
UN

prin noi descoperiri dumnezeești. Astfel lui Avraam, Isac și

Iacob li se întăreşte această făgăduială prin cuvintele a-
adresate fiecăruia: „Intru sămânța ta se vor binecuvânta,
AL

toate neamurile pământului“, (Facere 22,s; 26,4; 23,14).

Iacob pe patul de moarte, prezisese că Mântuitorul se va.
TR

naşte din tribul iui Xuaa, atunci când nu vor mai domni
peste Israel regi din neamul lui Iuda, ci de naţionalitate.
EN

străină.
Moise, amintind poporului făgăduiala dată de Dumnezeu
strămoşilor şi reînnoită patriarhilor, despre trimiterea u-
I/C

nui Răscumpărător, adaugă că el va fi prooroc, (Deute--

vonom 18,3).
AS

In psalmi se cuprind o mulţime de preziceri cu privire:

la Mântuitorul şi sunt psalmi întregi, așa ziși psalmi me-:
UI

sianici, care au de obiect descrierea, persoanei şi vieţii

Mântuitorului, precum şi a diferitelor împrejurări din
BC

vieaţa sa.
Mai precis s'a prezis despre Mântuitorul de către 1700-.
 44

roci. Astfel: proorocii Daniil, Agheu și Maleahi, au prezis

timpul venirii Mântuitorului.

RY
Miheea a prezis, că Betleemul va fi locul în care se va
naște Mântuitorul, iar Isaia a prezis, că Mântuitorul se va

RA
naște dintr'o fecioară.
S'a prezis apoi că Mântuitorul va fi prooroc, arhiereu și

LIB
împărat, precum și o mulţime de amănunte din vieaţa și
patimile sale, ca d. p. că va fi vândut de unul din ucenicii
săi pentru 30 de arginţi, că martori mincinoși îl vor acuza

ITY
înaintea sinedriului, că va intra în Ierusalim călare pe
:asin, că va fi ocărit, lovit cu plama peste obraz, scuipat
în faţă, că mâinile şi picioarele îi vor fi străpunse de cuie
RS
și coasta de suliță, că hainele îi vor fi împărţite şi cămaşa
trasă la sorţi, că va fi adăpat cu fiere și cu oţet, că la
moartea lui pământul se va cutremura și soarele se va în-
IVE

tuneca și că, după moarte, se va cobori în iad și a treia

zi va învia.
UN

Afară de aceste preziceri limpezi şi precise, întreagă Le-

gea lui Moise a pregătit pe poporul iudeu pentru venirea
Mântuitorului. Partea morală din Lege a trezit conştiinţa
AL

păcatului şi dorinţa de un Răscumpărător. Partea ceremo-

nială preînchipuia pe Christos prin simboalele ei, iar par-
TR

tea civilă a însuflat frică și a făcut să se nască dorinţa de

o lege spirituală, care să scape de Legea păcatului și a
morţii.
EN

Astfel dar Iudeii erau îndestul de pregătiţi pentru pri-

mirea Mântuitorului făgăduit. Dacă totuși, ei nu l-au re-
I/C

cunoscut și primit în persoana lui Iisus Christos, ci au aș-

teptat şi așteaptă încă un Mesia naţional, războinic, un
AS

mare viteaz, care să întemeieze împărăţia naţională a lui

Israel, vina e numai a lor, că au închis ochii față de înţe-
legerea adevărată a proorocilor despre Mântuitorul.
UI

La popoarele păgâne ideea de răscumpărare și aștep-

BC

tarea unui Răscumpărător se adeverește din aducerea de

jertfe, care sunt un mijloc de împăcare a omului cu Dum-
nezeu și de răscumpărare a sufletului din robia păcatului.
 45

Legendele şi miturile multor popoare sunt apoi o mărturie:

RY
neîndoelnică despre așteptarea de ele a unui Mântuitor.
La. Romani găsim chiar pe oratorul Cicero şi pe poetul Vir-.
gil vorbind de apropiata venire a unui Mântuitor, iar pe:

RA
istoricii Tacit şi Suetoniu care nu credeau că a venit deja,
ci că va veni în curând din Orient. In fine, cei trei magi

LIB
dela Răsărit, care au venit la nașterea-Domnului, călăuziţi
de stea, sunt o dovadă strălucită, că popoarele. din Răsărit.
așteptau cu înfrigurare venirea Mântuitorului. .

ITY
1. Intruparea, Fiului lui Dumnezeu.

RS
1. Pentru ca să poată răscumpăra sau mântui pe om din
robia păcatului şi să-l împace cu Dumnezeu, a doua per-
IVE
soană a Sfintei Treimi, a trebuit — potrivit rânduelii dum-
nezeești — să se coboare pe pământ şi să ia trup omenesc.
Intruparea Fiului lui Dumnezeu, vieaţa sa umilită și plină.
UN

de ascultare şi supunere faţă de părinţi până la vârsta de:

30 de ani, apoi activitatea sa în public, cu învăţătura, mi-.
nunile, purtarea, sa model în toate împrejurările, în cele din
AL

urmă patimile, moartea și învierea, sunt momentele sin-

guratice ale lungului șir de fapte care constituesc actul şi
TR

arată modul răscumpărării sau mântuirii.

Mântuitorul Christos n'a fost numai Dumnezeu adevă-
EN

rat, ci și om adevărat, adică a avut trup și suflet la fel

cu al nostru, cu singura deosebire că a fost fără de păcat.
Prin întrupare înțelegem tocmai aceasta că el a luat trup:
I/C

omenesc din pântecele Sfintei Fecioare Maria cu conlucra-.

rea Sfântului Duh, cum se învaţă în simbolul credinţei:
AS

„Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire

sa pogorit din ceruri şi su întrupat din Duhul Sfânt şi
UI

„din Daria Fecioara şi s'a făcut om“. Dacă Mântuitorul nu.

sar fi întrupat cu adevărat, adică dacă nu s'ar fi făcut om
BC

adevărat, atunci toată vieaţa sa pământească, patimile și

moartea n'ar fi fost reale și ca urmare mântuirea ar fi
fost numai o iluziune sau amăgire.
y
 Luând asupră-și sarcina păcatului omenirii, spre a! îm-

RY
păca pe om cu Dumnezeu, Mântuitorul a trebuit să îm-
brace în totul firea omenească. Numai astfel, substituin-
du-se omului, mântuirea dobânaită de el putea fi privită

RA
de Dumnezeu ca dobândită de om.
Sfânta Scriptură spune lămurit că Mântuitorul a fost și

LIB
-om adevărat, iar nu numai Dumnezeu, căci îl numește a-
desea „om“ şi „Fiul omului“.
In deosebi despre trupul Domnului, Sfânta Scriptură

ITY
spune că a fost conceput în pântecele Sfintei Fecioare, că
s'a născut din ea, a fost înfășat în scutece, tăiat împrejur,
prezentat în templu; că a simţit trebuinţă de mâncare şi
băutură, de somn şi odihnă; RS că a flămânzit şi însetat, a
„obosit, a suferit în timpul patimilor: bătăi, lovituri, schin-
IVE

„giuiri, încununare cu spini, răstignire şi moarte.

Despre suflet, Sfânta Scriptură vorbește asemeni ca des-
pre sufletul omenesc: Pruncul lisus creștea şi se întărea
UN

cu duhul şi asculta de părinţi. După începerea, activităţii

în public, Mântuitorul se Eucură, se indignează, se turbură,
„se întristează, se umileşte, suspină, își împlineşte voinţa
AL

sau o supune Tatălui, iar pe cruce își dă sufletul în mâi-

nile Tatălui. Toate acestea ne arată că el avea suflet la fel
TR

cu al nostru și că prin urmare era om deplin.

Mântuitorul Christos s'a deosebit, ca om, de toţi muri-
EN

torii prin aceea că a fost fără de păcat. Prin nașterea sa

supranaturală, cl a fost străin de păcatul originar, iar prin
voinţa sa în totul sfântă a stat departe de orice păcat per-
I/C

sonal. Pentru aceasta sfântul Apostol Pavel îl numeşte

„Adam cel nou“ sau „Adam spiritual“. Nimeni altul afară
AS

de el n'a avut curajul să zică duşmanilor săi înfuriaţi, cum

a zis el: „Cine dintre voi mă învinucşte de păcat?“, (loan
UI

8,16), pentrucă nimeni nu s'a știut şi nu se poate şti fără

niciun păcat. |
BC

2. Cele două firi sau naturi — dumnezeiască şi ome-

nească — ale Mântuitorului Christos, au fost unite între
ele, așa cum este unit trupul cu sufletul în ființa omului
 47

şi au format o singură fiinţă sau persoană. In unul și a-

RY
celași trup, în una şi aceeaşi persoană, Iisus Christos era
şi Dumnezeu şi om. Ambele firi nu erau nici atât de deo-
sebite în persoana sa, ca să formeze două persoane, nici

RA
amestecat una cu alta, ca una să dispară sau să fie absor-
bită în cealaltă și astfel să rămână o singură fire.

LIB
Contrariul de aceasta au învățat ereticii nestorieni, adopţieni, mo-
nofiziţi şi monoteliţi.
Nestorie şi urmaşii lui despărțeau atât de mult cele două firi în

ITY
persoana Mântuitorului, încât făceau din fiecare o persoană, aşa că
— după ei — în Christos ar fi două persoane. Apoi Christos-Dum-
nezeu fiind cu totul deosebit de Christos-omul, Sfânta Fecioară Ma-
ria n'a născut decât pe acesta din urmă şi de aceea ea nu trebue să
se numească Născătoare de Dumnezeu sau Maica lui Dumnezeu, ci
RS
Născătoarea sau Maica lui Christos.
IVE
Adopţienii — prin veacul VII în Spania — învățau că numai
Christos-Dumnszeu este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, iar Chris-
tos-omul este Fiul adoptiv lui Dumnezeu, aşa cum se face orice om
UN

prin botez.
Monofiziţii susțineau că firea omenească sa amestecat cu cea
dumnezeiască sau s'a contopit cu ea în aşa fel, în persoana Mântui-
torului, că nu poate fi vorba de două firi, ci numai de una singură,
AL

de cea dumnezeiască.
Monoteliţii socoteau că, deşi în Christos sunt două firi, totuși ar
TR

fi numai o voinţă, cea dumnezeiască, în care s'a absorbit cea ome-

nească. Erezia lor a ieşit din Monofizitism şi duce la el, căci dacă
firca omenească e lipsită de voință, ea este nimicită, distrusă sau
EN

cel puţin nccompletă.

Impotriva acestor erezii sinoadele ecumenice III și IV

I/C

din Efes şi Chalcedon, potrivit Sfintei Scripturi şi Tradi-

țiuni, au stabilit:
AS

a) Că cele două firi ale Mântuitorului sunt unite între

ele în chip meîmpărţit (nu atât de separate sau deosebite
UI

ca să formeze două persoane) și nedespărțit (nu se despart

niciodată una de alta) și că în Christos este dar o singură
BC

persoană, iar Sfânta Fecioară Maria, născând pe Christos,

care era, în una și aceeași persoană Dumnezeu și:om, se nu-
mește cu drept cuvânt Născătoare de Dumnezeu.
 48

b) Că cele două firi şi voi şi-au păstrat fiecare integri-

RY
tatea, sa. şi că au fost unite între ele în chip neamestecat
(fără să se confunde una, cu alta) şi neschimbat (fiecare
şi-a păstrat însușirile sale).

RA
Această unire reală sau fizică — iar nu numai morală,
cum au socotit unii eretici — a celor două firi în persoana

LIB
Mântuitorului Christos se numeşte unire personală sau
ipostatică.

ITY
Din unirea ipostatică decurg, mai multe consecinţe dogmatice şi
anume:
a) Comunicarea însuşirilor celor două firi în persoana Mântuito-

ieşti, şi Dumnezeului Iisus însușiri

RS
rului, în virtutea căreia omului Iisus i-se atribue însuşiri dumneze-
omeneşti. Aşa d. p. zicem: „Dumn-
nezeu a câştigat sau a răscumpărat Biscer ica cu sângele său, sau
IVE
a pătimit, a murit, a înviat, Mântuitorul: „Om
etc.“, ori numim pe
fără început, necrcat, fără patimă, prunc mai ?nainte de veci“, etc.
Asemenea atribute, din care unele stau în contrazicere, cu firea o-
UN

menească, iar altele cu cea dumnezeiască, dăm Mântuitorului numai

când vorbim de persoana sa, care cuprinde în sine ambele firi, iar
nu când este vorba de fiecare fire în parte.
b) Indummnezcirea firii omeneşti în Iisus Christos, adică ridicarea
AL

ei la cel mai înalt grad de perfecţiune posibilă pentru ea, fără ca cu

toate acestea să înceteze de a mai exista şi aparte şi fără să-și
piardă însușirile ei proprii. Precum un fier ţinut în foc capătă în-
TR

suşirea de a dogori şi arde, dar tot fier rămâne, tot astfel și firea
omenească din persoana Mântuitorului capătă însuşiri dumnezeești
EN

de atotştiinţă, omniprezenţă, sfinţenie şi dreptate absolută, ctc., dar

tot omenească rămâne.
c) Lui lisus Christos i se cuvine adorare dumnezeiască în între-
I/C

gimea persoanei sale, adică adorâm în el nu numai firea dumneze-

iască, ci şi pe cea omenească, pentrucă amândouă alcătuesc persoana
sa şi firea omencască e strâns unită şi nedespârţită de cea dum-
AS

nezeiască. |
d) Sfânta Fccioard Maria este int”adevăr Născătoare de Dum-
UI

neseu, pentrucă natura omenească e nedespărțită de cea dum-

nezaiască.
BC

e) In persoana lui Christos s'a unit firca omencască cu întreuyă

firea Dumnezeirii, dar nu s'a întrupat întreaga Sfânta Treime, ci
numai Fiul lui Dumnezeu.
 49

f) Raportul dintre Fiul lui Dumnezeu şi celelalte două persoane

ale Sfintei Treimi a rămas după întrupare același ca și mai înainte

RY
fără nicio schimbare.

II. Cele trei serviri ale Mântuţtorului.

RA
Intruparea este condiţia sine qua non pentru realizarea
mântuirii sau răscumpărării, în timp ce mântuirea sau răs-

LIB
cumpărarea. s'a îndeplinit prin cele trei serviri, chemări sau
misiuni ale lui Iisus Christos: profetică, arhierească şi îm-
părătească.

ITY
DE CETIT. — Inţelesul învăţăturii despre Dumnezeu-Omul. Cine,
vrea să pătrundă mai adânc înțelesul învățăturii despre Dumnezeu-
Omul, trebue sd observe cât de puternic stăpâneşte, tocmai în cele
mai importante
pe Dumnezeu în vieaţa reală, spre a vedea
manifestări istorice ale
RS
credinței,
cumva
setea de
înfăţişată unirea
a cobori

voinţii omeneşti cu voința divină. “

IVE
Această sete după întruparea lui Dumnezeu pe pământ o găsim
încă în cugetarea teoretică a jidovimii. O întâlnim şi la secta cha-
sidim, care învață, că omul ar putea lucra, prin fiecare faptă a sa,
UN

in aşa fel, ca mărirea lui Dumnezeu să îasă din întunerec la lu-

mină şi să îmbrace forma concretă. Dar să ne aducem aminte de cel
mai puternic document al credinţei în Dumnezeu, de psalmii biblici.
AL

Cum simte acolo omul toată mărirea şi realitatea puterii lui Dum-
nezeu în suflet, cum tremură de stăpânirea lui Dumnezeu în con-
ştiinţa sa şi cum simte pe deasupra întreaga depărtare şi cădere,
TR

întreaga slăbiciune a voinţii sale? In dorinţa lui pătimașă, îşi ridică

braţele către cer, ca să se plece Dumnezeu către el şi luând chipul
slăbiciunii omeneşti, să se prefacă în putere şi lumină. Dar şi acolo.
EN

este mare prăpastia între reala stare a omului şi puterea conştiinţei

trezite de sus. De aici se naşte întrebarea arzătoare: Cum poate
omul să coboare pe Dumnezeu din depărtare? să se împreune cu
I/C

El în vieaţă şi în trup pământesc? să trăiască după voia Lunii, în loc

de a se orienta veşnic după ceea ce e terestru şi din pricina aceasta
AS

să fic veşnic îmboldit şi chinuit de renuşcare, de vinăşi de îndoială? .

Acecaşi remuşcare se trezeşte și în omul antichităţii: Cu cât ideu-
lul etic se purifică şi se înalță mai mult, cu atât acesta scoate pe om
UI

din propria lui mulţumire de sine, cu atât se lămureşte şi dorinţa de

a vedea duhul lui Dumnezeu întrupat în vieaţă. Intrebarea este: Cun
BC

poate peste tot Divinul să apară în haina făpturii omeneşti, cun,

poate spiritul pur să îmbrace haina cărnii?
4
 50

Ascultaţi următoarele cuvinte magice, pe care bătrânul Epictet

le dedică dorului după Dumnezeu întrupat şi veţi pricepe cât de a-

RY
dânc prevenitoare a fost doctrina despre Dumnezeu-Omul faţă de
întreaga cvoluţiune spirituală a lumii precreştine:
„Arătaţi-mi, zău, aş dori să văd odată un adevărat stoic între

RA
zeii voştri; dar nu-mi puteți arăta niciunul în carne şi oase. Ei bine,
arătaţi-mi cel puţin unul, care prin cultura lui să aibă înclinare în
uceastă direcţiune. Faceţi-mi acest bine, nu vefuzaţi unui bătrân

LIB
această privelişte pe care pând acum ma avut-o niciodată. Să-mi
arate cineva din voi un singur suflet omenesc, care să vrea într'a-
devăr să se pătrundă de înţelepciunea omenească şi să nu mui în-

ITY
jure pe Dumnezeu și pe oameni, să waibă nicio slăbiciune, să nu
cadă în păcat, să nu se mânie, să nu fie pismăreţ și plin de yclozic.
Să-mi arate pe unul care să dorcuscă a se face Dumnezeu şi a trăi
în acest trup mort în conformitate cu
nu mi-l puteţi arăta“... RS Dumnezcu. Arătaţi-mi-l, dar

Aceste cuvinte nu sunt oare zorile Creştinismului în sufictul pă-

IVE
gân? Religia creştină, cu învățătura sa despre Dumnezeu-Omul
răspunde tocmai la acea întrebare magică. In toate celc!alte vcligii,
Dumnezeu tronează mult peste vieață, duhul mult peste fire, cerul
mult peste pământ. Creştinismul este învăţătura despre puterea lui
UN

Dumnezeu, care pătrunde, în vicață. Aici se dă răspunsul

la între-
barea, cum ar putea sta spiritul în materie şi totuşi să fie legat cu
totul de Dumnezeu? Cum ar putea să fie în carne, rămânând totuşi
AL

în Dumnezeu şi trăind în această comunitate? In Creştinism, duhul

lui Dumnezeu nu vorbeşte din depărtări cereşti, ci se coboară în tra-
gicul vicţii, la lupta cu toate puterile pământeşti, rămânând totuşi,
TR

neclintit şi întorcându-se curat în veșnicie: Pildă am dat rouă.

Cum se poate ca un om, așa de ncinsemnat ca Pilat din Pont,
să fie cternizat în al patrulea articol al simbolului credinţei creştine?
EN

Cuvintele: „S'a yăstignit în zilele Iui Pilat din Pont“, definesc întreu-
«a deosebire dintre Creştinism şi orice altă religic sau filosofie. Pe
I/C

când articolul întâi tratează despre toată mărirea lui Dumnezeu,

care umple cerul şi pământul, articolele următoare (2—7) ne spun,
cum vorbeşte puterea lui Dumnescu, cum lucrează şi cum sufere,
AS

când are de lucru cu Pilat din Pont, deci cu putere absolut comuni,
terestră, care nu recunoaşte niciun adevăr etern, ci este exclusiv
slujnica patimilor omeneşti şi a intereselor materiale şi carc jert-
UI

Jeşte cu indiferenţă chiar bunul suprem, când acesta îi ameninţă

socotelile ci materiale, Dar în dosul lui Pilat din Pont se înlănțuesc
BC

toate acele puteri vitale, care sunt interesate ca Duhul dumnczcesc

să fic ţinut departe de vicaţă. Deci, cum se afirmă Duhul lui Dum-
nezcu faţă de Pilat din Pont, cum își zidește cl în mijlocul ucestci
 51

lumi împărăția, care totuşi nu este din lumea aceasta, cum nu se

luptă cu Pilat din Pont, ci numai sufere sub aceasta. fără să se a-

RY
mestece cu el, cum tocmai din pricina acestei consecvențe creşte în
chip uriaş, iată de ce ne aduce aminte al patrulea articol al credin-
ței şi prin ce lămureşie el esența lucrării divine-umane.

RA
Fără această înfățișare corectă a lui Dumnezeu, omul nu poate
avea înaintea ochilor săi o ţintă cu adevărat lămurită a lucrării sale.

LIB
Adevărul suprem se lămureşte pc deplin abia intrând în marile con-
/licte ale vieţii şi întrupând tiu incomensurabila deosebire a lucrării
sale de orice acţiune pământească, aşa ca omul să poată înțelege
într'adevăr ce este Dumnezeu, şi cum se realizează el în vieaţă. Ce

ITY
însemneasză această întrupare a lui Dumnezeu, înțelegem abia când
ne dăm seama, cât de nelămurite, confuze şi îmnpure rămân, fără
acea lumină, toate ideile noastre despre vieața superioară, cât de
adesea
suntem
rămânem
în stare
fermecaţi
să recunoaştem
numai de aparenţa
„eroismul RSgenuin
puterii, cât de puţin
şi să-l distingem
de pozu deşartă, câte nu le luăm drept lucruri divine, pe când ele
IVE
sunt foarte pământeşti, drept caracter ceea ce nu-i decât orgoliu,
drept bărbăţie, ceea ce nu-i decât bădărănie, uşurătate şi vanitate,
drept tărie ceea ce-i neputinţă, drept supra-uman ceea ce în reali-
UN

tate este sub-uman! Şi tocmai acesta este 'corectivul efectiv pe care

prototipul Dummnezeu-Omului îl aplică idealurilor precreştine, ară-
tându-ne cât de altfel decât îşi închipue omul semi-anormal, triumfă
şi se afirmă Divinul pe pământ. Dacă în tablourile vechilor maeștri
AL

Duhului Sfânt îi urmează un înger cu crucea, aceasta însemnează

că crucea este inevitabilă expresie a afirmării de sine a Duhului
TR

dummnezcesc pe pământ.
Cât de străin de această concepţie este omul firii, cu o orienture
numai terestră, ne putem convinge mai ales din faptul, că arta creş-
EN

tină, în faza ei primitivă, nu îndrăznea să reprezinte pe Dumnezeu,

pentrucă până atunci omul şi-a putul închipui pe Dumnezeu numai
zdrobindu-şi puternic vrăjmaşii, nu însă şi ipostasa măreaţă a su-
I/C

punerii. Numai Christos a fost în stare să arate cu ultima claritate,

sufletului, ce este într'adevăr Divinul şi ce ne poate duce într'adevăr
la Dumnezeu. De aici cuvântul profund al Evangheliei lui Ioan: „Pe
AS

Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut, fără numai Fiul care «

fost în sânul Tatălui. Acela L-a arătat“.
UI

In Vechiul Testament, Dumnezeu mai însemnează multe lucruri:

Foc, Putere, Voinţă, Maiestate, avia Christos precizează însă şi defi-
BC

neşte Divinitatea în graiul puterilor sufleteşti. El ne arată cum se

înfăţişează Divinitatea transpusă — ca să zicem aşa — în centrele
motrice ale sufletului omenesc. Oare nu vorbim prea mult de spirit
„şi natură, fără să bănuim, câtă natură e acumulată acolo unde noi
 52

credem că vieţuim şi judecăm duhovniceşte? „Nu ştiţi ai cărui dul

sunteți“, De aceea se spune: „şi Cuvântul trup s'a făcut“. Duhul

RY
cel fără de trup s'a întrupat, ca după trup şi în trup să găsim calca
spre Duh, sau după expresia lui Clement Alezandrinul: „Dumnezeu

RA
sa făcut om, ca dela om să înveţi, cum se face omul Dumnezeu“.
In vieaţă, în doctrină şi în suferință, Christos continuă a lăsa pe
Dumnezeu să se facă om, şi prin lucrări simbolice. El ne arată, cin

LIB
sar putea realiza Divinul şi în lucrurile cele mai mărunte şi mai
de rând şi cum sar putea ajunge la Dumnezeu chiar şi prin lucru-
rile cele mai mărunte. Astfel spălarea picioarelor este un simbol,
care ne spune, că Stăpânul vine în chipul slugii, pentru ca omul să

ITY
ştie, că numai slujind poate ajunge stăpân.
Divinul în mijlocul omenescului, duhovnicescul în mijlocul tru-
pescului, suprapământescul în mijlocul pământescului, desăvârşitu
unitate a lui Dumnezeu
sounei lui Christos, prin care
RS
şi a omului, acesta este misterul esenţial per-
numai se desleagă toate presimţirile
şi necesităţii precreştine. Numai ca simplu învăţător omenesc, lisus
IVE
nu cste în stare să realizeze esenţialul tuturor problemelor omului
viu: desăvârşită unire a firii omeneşti cu cea dumnezecuscă.
Ducă credem întradevăr în Duninezeu, şi anume în Dumnezeu
UN

Creatorul şi cârmuitorul a toate, Cel ce a suflat duh în bulgărele de

pământ, ce este mai firesc decât ca acest Dumnezeu să se plece
spre creatura care-l cheamă cu dor, să-şi revorse asupra lui Duhul
său cel sfânt, pentru a trezi lu vieață divină făptura omenească, așa
AL

încât în Dusmneseu-Omul făptura să-şi regăscască unitatea sau cu

Ziditorul? Oare nu prin această Treime se exprimă în chip desăvâr-
TR

şit puterca unicului Dumnezeu asupra vieții? Este yreşala, de o înm-

portanță universală, a jidovimii, că nu şi-a recunoscut pe dlcsia cel
«udevărat, nici n'a înțeles (cu
a firii ome- toate că întreaqa lumină
EN

ncşti a preyătit-o spre aceasta prin Vechiul Testament), cd împărăția

dreptăţii pe pământ, pe carc au propoveduit-o proorocii, nu c posi-
Vilă decât în măsura în care firca omenească se uneşte cu cea ditn-
I/C

nezeiescă. Această comunitate este temelia oricărei alte comunităţi.

Fără ca orice unire devine numai punctul de plecare ul unci grozave
AS

desagregări, iar unicul mijlocitor al acestei uniri dintre Dumnezou

şi om este Christos. Tocmai de aceca, problema socială şi problema
Dumnczeu-Omului stau into foarte strânsă legătură întreolultă.
UI

Criza luptei de clase nu se lecucşte prin omul mecanizat, ci prin cl,

inălțut., Numai Dumnezeu cel răstignit poate deslega problema so-=
BC

ciulă,
Fr. Fârster, „Christos şi Vieaţa omenească“, traducere de N..
Colan.
 33

12. Vieaţa particulară şi publică a Mântuitorului

Iisus Christos (lisus ca profet). .

RY
“Profeţii Vechiului Testament făceau cunoscut poporu-

RA
lui învăţătura descoperită lor de Dumnezeu, sau sfânta Sa
voie. Cuvântul lor era adesea adeverit şi întărit prin minu-

LIB
nile pe care ei le făceau.
Mântuitorul Christos pentru ca să-şi îndeplinească ro-
lul de Mântuitor sau Răscumpărător al omenirii din păcat,
a fost profet sau prooroc. In această calitate, El a dat ome-

ITY
nirii o învăţătură religioasă şi morală cu totul nouă și su-
perioară, a săvârșit minuni strălucite şi a adăugat şi plida
vieţii sale curate și sfinte.
prooroc, proorocul prin excelenţă.
Astfel,
|
RS
El este cel mai mare

1. Invăţătaura lui Iisus Christos este cea mai frumoasă

IVE

şi mai înaltă învăţătură religioasă şi morală, este adevărul

absolut, pentrucă El, care o propoveduia, era Dumnezeu.
UN

De aceea a şi zis El despre sine: „Eu sunt adevărul“. Nicio

altă religiune sau morală nu s'a ridicat la înălţimea învăţă-
turii lui Christos și n'a dat roadele binefăcătoare pe care
AL

le-a dat ea.

Din punct de vedere religios, Mântuitorul Christos a
TR

învăţat, că Dumnezeu este duh şi dragoste și că este unul

după fiinţă și întreit ca persoane. Fiind duh, el n'are în
sine nimic comun cu materia, ci este perfecțiunea akbso-
EN

lută, suma și izvorul tuturor perfecţiunilor. Fiind dra-

goste, a făcut totul din dragoste şi,se conduce în toate
I/C

actele sale numai de dragoste. In raportul său cu oame-

nii este ca un tată cu fiii săi. De aceea se numește în
AS

chip deosebit „Tatăl nostru“ şi „Tatăl ceresc“.

Această înfăţişare a lui Dumnezeu ca duh, dragoste și
UI

tată este cea mai sublimă idee despre Dumnezeu, la înăl-

ţimea, căreia nu s'a putut ridica mintea omenească. De a-
BC

ceea, ea nu numai că nu va fi întrecută, dar nu va fi nici

egalată vreodată și religiunea creștină este şi va rămâne
 ..
D4

în veci religiunea. prin excelenţă a omenirii, fără teamă

RY
de a fi înlăturată sau înlocuită cândva de o alta.
Potrivit caracterului absolut spiritual al lui Dumnezeu,
cultul instituit de Lisus Christos este cu totul spiritual:

RA
„Duh este Dumnezeu şi cel ce se închină lui, în duh şi în
adevăr se cade să îi se închine“, (loan 4,24). Cinstirea lui

LIB
Dumnezeu în cuget curat, prin fapte morale, ţine dar în
Creștinism locul ritualului formalist şi lipsit de duh, al
faptelor adesea imorale, şi al jertfelor nemiloase de ani-

ITY
male sau chiar şi de oameni, din alte religiuni.
Din punct de vedere moral, oamenii sunt fraţi între ei,
deoarece sunt toţi fiii Tatălui ceresc. Fiind fraţi, ei sunt
RS
deopotrivă unul cu altul și legea care determină raportu-
rile dintre ei este legea dragostei: „Poruncă nouă vă dau,
IVE
să vă iubiţi unii pe alţii, precun vam iubit eu... După a-
ceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii mei, dacă
veți avea dragoste între voi“, (loan 13,+;-35).
UN

Traiul oamenilor sub imperiul legii morale creștine cată

să fie ideal, pentrucă orice dușmănie, pismă, ură, rivali-
tate trebue alungată din suflete și iubirea cea mai cu-
AL

rată şi desinteresată trebue să-i ia locul. Impărăţia lui

Dumnezeu nu este numai în ceruri, în vieaţa de dincolo
TR

de mormânt, ci și aci pe pământ, în vieaţa aceasta vre-

melnică, pentrucă oamenii trebue „să fic desăvârşiți, pre-
EN

cum este desăvârşit Tatăl lor din ceruri“, (Matei 5,1),

iar lumina urmașilor lui Christos trebue, „să lumineze în
așa fel înaintea tuturor oamenilor, în căt accştia, văzând
I/C

faptele lor cele bune, să preamărească pe Tatăl ceresc“,

(Matei 5,,). Unde oamenii duc o astfel de vieaţă pildui-
AS

toare acolo este împărăţia lui Dumnezeu.

2. Minunile săvârşite de Mântuitorul, pentru întărirea
UI

și adeverirea cuvântului său, au fost nenumărate și așa

de impunătoare, că nici duşmanii săi cei mai înverşunaţi
BC

nu le-au putut tăgădui, ci unii din ci s'au mărginit numai

la a le socoti ca făcute cu ajutorul magiei și vrăjitorici
sau al duhurilor necurate. Scopul înălţător de suflete
 =
99

pentru care ele s'au făcut și săvârșirea, lor întotdeauna la.

RY
arătare şi fără nicio pregătire, dovedesc că săvârşitorul
este Dumnezeu. Ele sunt de mai multe feluri:
a) Minuni care se referă la lumea din afară, precum a

RA
fost: Prefacerea apei în vin la nunta din Cana Galileiei,
săturarea a 5.000 de oameni cu cinci pâini şi doi peşti,

LIB
potolirea furtunii, umblarea pe apă ca pe uscat, etc.
b) Vindecarea a tot felul de boale, precum: vindecarea
slăbănogului de 38 de ani, a celui din Capernaum, a or-

ITY
bului din naștere, a celor 10 leproşi, a numeroşi îndrăciţi,
a slugii sutașului, a orbului din Ierihon, învierea fiicei lui
Iair, a fiului văduvei din Nain, a lui Lazăr, etc.
RS
c) Minuni făcute cu sine însuşi, precum: Schimbarea. la
faţă, învierea, intrarea prin uşile încuiate și înălțarea
IVE
la cer.
3. In sfârșit, Mântuitorul a dat pildă de vieaţă curată
-și sfântă, a fost virtutea personificată. Spre deosebire de
UN

toţi proorocii, de toţi întemeietorii de religiuni, de toţi

înțelepţii lumii, care au propoveduit învățături înalte şi
au dat sfaturi frumoase, pe care ei însă nu le-au urmat,
AL

Mântuitorul Christos a împlinit el însuși tot ce a învăţat.

Deși îmbrăcat în trup omenesc, el nu s'a făcut vinovat de
TR

niciun păcat înaintea lui Dumnezeu sau a oamenilor, de

nicio abatere cu fapta dela, ceea ce a învăţat cu cuvântul.
EN

13. Jertfa Mântuitorului prin moarte de cruce

(lisus ea arhiereu). Sfânta cruce.
I/C

1. Cu toată cereasca, sa învăţătură şi cu toate dumne-

AS

zeeştile sale învățături, Iudeii n'au înţeles pe Mântuito-

rul, n'au urmat îndemnurilor lui. Ba dimpotrivă: l-au ne-
UI

socotit, l-au judecat pentru vini închipuite şi l-au chinuit

fără milă şi răstignit, ca pe un tâlhar. El a suferit toate
BC

acestea pentrucă așa era hotărît de Dumnezeu din veac

să se înfătuiască mântuirea.
Patimile, răstiznirea şi moartea Mântuitorului sunt.
 56

jertfa de sine pe care el a adus-o pentru mântuirea lumii.

RY
Aducând jertfă de curăţire, Mântuitorul Christos este ar-
hiereul adevărat şi veşnic, care a fost preînchipuit de ar-
hiereul Vechiului Testament, iar. jertfa adusă de el este

RA
adevărata jertfă, care a spălat păcatele întregei omeniri
şi a împăcat pe om cu Dumnezeu.

LIB
Că moartea Mântuitorului este jertfă adevărată şi
reală şi că prin ea s'a curăţit omenirea de păcat şi sa
împăcat cu Dumnezeu, ne-o spun atât profeţiile mesia-

ITY
nice, cât și Mântuitorul însuși şi apostolii săi, iar biserica
o propoveduește prin glasul autorizat al reprezentanţilor ci.
Dintre proorocirile mesianice relativ la aceasta, cea mai
RS
precisă este a lui Isaia, care prezice cu deamănuntul pa-
timile Domnului și încheie asemănând pe Mântuitorul cu
IVE
un miel dus la înjunghiere şi cu o oaic, care nu-și des-
chide gura împotriva celui ce o tunde (53,4-2). Mântuito-
rul însuși spune despre sine, că n'a venit în' lume ca să-i
UN

slujească, ci ca el să slujească, și să-și dea sufletul răs-

cumpărare pentru mulţi, (Matei 20,4), iar la Cina cea
de taină zice, că trupul său se frânge şi sângele său se
AL

varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor, (Matei 26,+-2s)

In sfârşit, sfântul apostol Pavel zice: Christos, Paştele
TR

nostru, s'a jertfit pentru noi, UI Cor. 5, ), ete. La fel se

rostesc şi sfinţii părinţi.
EN

Prin jertfirea vieţii sale, Mântuitorul a satisfăcut, în

locul omenirii, dreptatea dumnezeiască jignită prin pă-
cat și a împăcat pe om cu Dumnezeu. Jertfa adusă și sa-
I/C

tisfacţiunea dată de lisus Christos a avut întocmai ace-

iaşi valoare ca şi când ar fi fost adusă de om, pentrucă:
AS

a) lisus Christos s'a substituit omenirii cu învoirea lui

Dumnezeu, care fusese jignit prin căderea omului în pă-
UI

cat și ca atare jertfa adusă de Mântuitorul, în locul și în

numele omenirii, a fost bine primită de Dumnezeu;
BC

b) EL este adevăratul reprezentant al omenirii înaintea

lui Dumnezeu, pentrucă a avut în persoana sa atât firea
 57

dumnezeiască, cât şi firea adevărat omenească şi a fost

cu totul fără de păcat.

RY
Jertfa Mântuitorului a fost adusă de bunăvoia sa, căci
EI ar fi putut mântui pe om şi altfel, dar a ales răstigni-

RA
rea, ca să-și arate mai bine nemărginita sa iubire față de
om, fiinţa cu care a încununat operele sale pe pământ și
„ca Să arate, că încălcările legilor dumnezeeşti se plătesc

LIB
întotdeauna cu ispăşiri dureroase, după gradul vinii.

EI, fiind om adevărat, a simţit du-

ITY
Jertfa sa a fost reală, adică
rerea loviturilor, a încoronării cu spini, a pironirii pe cruce, a îm-

pungerii cu sulița în coastă, etc. Totuşi numai firea lui omenească

a simţit durerea şi a gustat moartea, căci firea dumnezeiască nu
poate
şi în timpul
pătimi nici
patimilor
muri, dar a
și al morții.
fost RS
nodespărțită de cea omenească

universală, adică el s'a jertfit pentru

IVE
Jertfa Domnului este apoi
întreaga omenire din toate timpurile şi prin patimile sale se pot
spăla păcatele tuturor oamenilor, Dacă totuşi nu toţi oarnenii se
mântuesc, vina este a lor, căci nu vor să facă cele ce se cer pentru
UN

mântuire, adică să creadă, că, El este cu adevărat Fiul lui Durne-

zeu şi să împlinească ceea ce a învățat EI, adeverind această cre-
dință prin primirea tainei sfântului botez şi prin săvârşirea de
AL

fapte bune. Oamenii, care au trăit înainte de Iisus Christos, s'au

mântuit numai prin credința în venirea lui și prin faptele bune ce
au făcut, pe temeiul acestei credinţe.
TR

In fine, jertfa lui Christos este prisositoare, adică prin patimile

şi moartea sa, El nu numai a șters vina şi a distrus urmările sau
împăcând pe om, cu Duranezeu, ci
EN

roadele păcatului strămoșesc,

şi-a câştigat merite cu mult mai mari. Aceasta a fost cu putinţă,
fiindcă EL n'a fost numai om, ci şi Dumnezeu. Pentru aceste me-
rite ale lui, se iartă păcatele celor ce cer ajutorul și milostivirea,
I/C

Sa „prin mijlocirea Bisericii.

AS

2. La Romani și la alte popoare din vechime, crucea,

era uneltă de tortură pentru sclavi și pentru criminalii,
care maveau drept de cetăţeni. Fiindcă pe ea însă s'a răs-
UI

tignit Domnul Christos şi ne aducem aminte de câte ori

BC

o vedem, de patimile și moartea lui, Creştinii o socotesc

ca un lucru de mare cinste, cum zice sfântul apostol Pa-
el: „lar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în crucea
 58

Domnului“, (Galateni 4,4). De aceea, se şi obișnuește ca,

RY
cu ssmnul ei să se împodobească toate locașurile şi lucru-
rile sfinte și o vedem strălucind în localurile autorităţilor
publice și prin casele particulare, ca şi pe coroana împără-

RA
tească şi pe pieptul slujitorilor altarului și ca mijloc de
controlare a mărturisirilor făcute în justiţie în cazurile

LIB
de jurământ. Ea. alungă puterea diavolului, deosebeşte pe
Creștini de necreștini și de eretici, și este forma văzută
a închinării sau salutului nostru către Dumnezeu. Creș-

ITY
tinul trebue să se însemne cu semnul sfintei cruci: dimi-
neaţa și seara, când începe şi când sfârşeşte lucrul, cână
se aşează și când se scoală dela masă, când e în primejdie,
RS
ca şi când a scăpat de ea, acasă, pe drum, la câmp, etc.,
cu un cuvânt în tot locul și în tot timpul. Semnul ci se
IVE
face împreunând primele trei degete ale mânei drepte,
ducându-le la frunte, la piept, la umărul drept și la cel
stâng și pronunţând cuvintele: „In numele Tatălui şi al
UN

Fiului şi al Sfântului Duh, Amin“. Papistaşii, îşi fac cruce

numai cu două degete, iar Protestanţii și cele mai multe
secte nu-şi fac cruce. Când crucea, se face de lemn sau de
AL

metal, nu se sfințește, ca celelalte obiecte sfinte, pentru

că a fost sfinţită odată pentru totdeauna de preţiosul
TR

sânge al Mântuitorului, curs pe ea.

EN

DE CETIT. — Feciorul împăratului. — „Un împărat se chibsuca

cu sfetnicii săi. O provincie îndepărtată din împărăţia sa se răs-
vrătise împotriva împăratului, îi necinstise numele şi se lepădase
I/C

de cl. Sfetnicii împărăției erau adunaţi în divan şi mai marele oş-

tirilor se înfăţișă înaintea împăratului şi zice: „Dă-mi oastea şi
eu voiu aduce pe răsvrătiți la ascultare“. Impăratul însă clătină
AS

din cap. Se sculd atunci marele vornic şi zise: „Voiu da poruncă

aspră, ca de acum înainte cine va nesocoti numele tău, sd plătească
cu capul şi să i se ia şi averea“, Inipăratul clătină din nou
UI

din
cup şi zice: „La ce mi-ar sluji si am o ccată de sclavi ce tremură,
dar pândesc prilejul în tot momentul, să scape de
BC

mine? Sfct-
nicii amuţiră. Dar iată că unicul fecior al împăratului, prințul
moştenitor, se plecă înaintea împăratului şi zise: „Lasd-md pe
» mine, să mă duc la ci și-i voiu întoarce lu ascultare“. Imparatul
 39

mirat, întrebă: „Cum socotești să faci aceasta?“ Prinţul yrăi: „Le

voiu povesti de dragostea şi îndurarea ta şi de slava împărăției

RY
tule. Nu voiu conteni cu iubirea mea pentru ei, până ce nu-i voiu
scoate din rătăcire, până ce flacăra dragostei nu se va aprinde din
nou în sufletele lor reci“. Atunci împăratul: privi îndelung şi cu

RA
duioşie în ochii iubitului său fiu şi zise: „Aeryi şi poartă grijă de
cei căzuţi. Numai dragostea ta îi va putea izbăvi și lega din nou

LIB
şi strâus înimile lor de mine“. Şi s'a dus departe feciorul, în fara
răscerătită, şi nu ştia de odihnă, numai să caute pe cei pierduţi şi
să întoarcă la Tatăl pe cei rătăciţi. Preţul plătit a fost scump—
căci a trebuit să-şi dea vieața pentru ei — dar pentru aceasta, bi-

ITY
ruința « fost mai strălucită.
„E uşor de înţeles, cine e împăratul şi cine e feciorul“.
Spurgeon.

14. Invierea, înălţarea şi gloria Mârituitorului.

RS
(lisus ca împărat).
IVE

1. Ca prooroc şi arhiereu, Mântuitorul desfășură mă--

UN

rirea sa într'un chip care se putea vedea aproape numai

cu ochii minţii. Ba, ca arhiereu, El s'a umilit chiar şi s'a în-
josit mai mult decât orice om, primind de bunăvoe să.
AL

sufere batjocuri, chinuri și moarte de ocară. Ca Mântui-

tor şi ca Fiu al lui Dumnezeu, lui lisus Christos îi tre-
TR

buia şi o măreție, putere şi splendoare corespunzătoare cu

aceste două însușiri ale sale: de Dumnezeu şi de Mântui-
tor al lumii. Niciuna, din dregătoriile omeneşti nu este
EN

mai strălucită, mai impunătoare şi mai măreaţă ca cea.

de împărat.
I/C

Impărat trebuia dar să fie şi Mântuitorul, ca să-şi a-

rate măreţia dumnezeirii Sale. Şi împărat a și fost, dar:
AS

nu, în înţelesul obişnuit al cuvântului. N'a fost adică îm-

părat, care să stea în fruntea unui popor, să-și aibă curtea
UI

sa, oștenii săi şi să fie plin de deşartă mărire lumească,

ci a fost împărat spiritual, împărat al adevărului, împărat.
BC

ceresc, împăratul împăraţilor.

Aceasta ne-o dovedeşte numele de împărat, care i s'a.
 60 |

dat de profeţi, de unii din contimporanii și urmașii săi

“şi pe care şi l-a dat și El însuși.

RY
Ne-o dovedese mai departe în chip strălucit minunile
“Sale şi în deosebi cele săvârșite cu sine și anume: Schim-

RA
„barea la faţă, coborirea în iad, învierea din morţi, înăl-
ţarea la cer şi șederea de a dreapta Tatălui.

LIB
In profeţii se vorbeşte de Mântuitorul ca împărat, care
va perpetua în veci casa şi împărăţia lui David (psalmi) ;
ca împărat, care va face judecată și dreptate pe pământ

ITY
(Ieremia) ; ca împărat și Mântuitor (Zaharia). Același
lucru l-a spus și sfântul arhanghel Gavriil, către Sfânta
Fecioară, când .a anunţat-o că va naște pe Mântuitorul
RS
lumii, zicând: „Acesta va fi mare şi Fiu al Celui Prea In-
nalt se va chema. Și Domnul Dumnezeu îi va da tronul
IVE
lui David, părintele său, şi va împărăţi peste casa lui Ia-
.cov în veac şi împărăţia lui nu va avea sfârşit“. Magii
dela Răsărit, după nașterea sa, întrebau de locul unde
UN

sa născut împăratul Iudeilor, a cărui stea o văzuseră la

Răsărit şi, aflându-l, îi aduc daruri ca unui Dumnezeu,
împărat și muritor.
AL

La intrarea triumfală în Ierusalim, Iudeii, care l-au

primit cu alaiu, îl numesc împărat al lui Israel. Câna Pi-
TR

lat îl întreabă: „Impărat cești tu?“ EL răspunse: „Fu în-

suşi zici, că sunt împărat“ şi adăugă, că împărăţia <a nu
este din lumea aceasta. Iar deasupra
EN

capului său pe cruce

sta scris: „isus Nazarincanul, Impăratul Iudcilor“.
Minunile Mântuitorului au desvelit deasemeni înaintea
I/C

martorilor oculari şi desvelesc încă în inima celor ce cred,

mărirea Sa dumnezeiască. Minunea săturării celor 5.000.
AS

de oameni cu cinci pâini și doi pești a umplut de atâta

admiraţie pentru persoana Sa pe cei săturați în chi» mi-
nunat încât voiau să-l proclame împărat. Tot astfel şi
UI

prin celelalte minuni s'a arătat puterea mai presus de fire

BC

şi cu aceasta şi măreţia Sa dumnezeiască.

In sfârşit, prin minunile săvârșite cu sine însuși, Mân-
“tuitorul a dovedit indiscutabil, că este stăpân asupra în-
 Gl -

tregei: firi şi împărat al lumii văzute, ca, și al celei nevă--

zute, şi Dumnezeu adevărat, a cărui putere și slavă nu.

RY
cunosc margini. La schimbarea Sa la faţă, El sa arătat.
înconjurat de slavă suprapământească și cu puterea cum-

RA
nezeiască de a sta de vorbă cu morţii. Prin coborirza cu
sufletul la iad, în timp ce trupul îi zăcea în mormânt, a.

LIB
dovedit că puterea Sa e mai presus decât a morţii. A-
ceasta a dovedit-o şi mai bine prin învierea Sa din morţi,
prin care ne-a dat totodată garanţia, că și noi vom învia.

ITY
In sfârșit, prin înălţarea la cer şi prin şederea de-a--
dreapta. Tatălui, a dovedit că este Dumnezeu adevărat, care.
s'a pogorit numai pentru un timp pe pământ şi a luat trup

reluat slava pe care o avea decând

RS
omenesc, ca să ne mântuiască. Prin înălţarea la cer EI și-a.
încă nu exista lumea...
Biserica întemeiată de Iisus pe pământ este o împără-
IVE

ţie spirituală, care va dura până la sfârșitul veacurilor şi

al cărei cap nevăzut este EI însuşi. El este dar neîntre--
UN

rupt împărat atât în cer, cât și pe pământ.

2. Prin îndeplinirea celor trei serviri sau chemări: de
prooroc, de arhiereu și de împărat, adică prin învăţătura,
AL

prin minunile și prin patimile și moartea Sa, Mântuitorul

a săvârşit actul mântuirii, adică a dat putinţa de mân-
TR

tuire oricui va voi să-și însușească mântuirea pusă de EL.

la dispoziţia tuturor.
Privită în sine sau ca un act împlinit de Mântuitorul,
EN

mântuirea. se numeşte obiectivă.

Privită în sufletul credincioșilor, sau ca efect al pri-
I/C

mirii ori însușşirii de om a acestei mântuiri, ea se nu-

mește subiectivă.
AS

15. Graţia dumnezeiască (harul). Credinţa și

UI

faptele bune (justificarea).

BC

1. Sub numele de graţie sau har dumnezeesc se înţe--

mai ales.
lege orice dar pe care Dumnezeu îl dă oamenilor,
în vederea mântuirii.
 62

După cum aceste daruri se dau pe cale naturală sau su-

RY
pranaturală, graţia poartă numele de naturală și supra-
naturală. Astfel sănătatea, înţelepciunea, blândeţea, etc.,
sunt daruri naturale şi constitue graţia naturală, iar da-

RA
rul profeţiei, darul facerii de minuni, etc., sunt supra-
naturale şi constitue graţia supranaturală.

LIB
Pentrucă graţia se dă mai ales în vederea mântuirii și
pentrucă Iisus Christos este Mântuitorul neamului ome-
nesc, de aceea se mai numește și grație mântuitoar2 sau

ITY
a Mântuitorului. i
După felul sau chipul cum lucrează în om, se disting
mai multe feluri de graţie. Aşa d. p. graţia se numeşte
RS
internă, când lucrează înlăuntrul sufletului, luminână ra-
țiunea, deșteptând dorinţa, şi dând puteri, voinţei pentru
IVE
dobândirea mântuirii şi externă, când înrâurește din afară
asupra omului, ca d. p. prin minuni, prin predica cuvân-
tului lui Dumnezeu, etc. Se mai numeşte graţie actuali
UN

sau trecătoare şi habituală sau permanentă, după cum

înrâurește numai un timp sau în permanenţă asupra su-
fletului. In acest din urmă caz, pentrucă duce cu sigu-
AL

ranţă la sfințire, se mai numeşte şi sfințitoare. I se mai

zice apoi prevenientă sau premergătoare, concomitentă
TR

„şi subsecventă, după cum premerge sau însoţeşte o faptă

ori îi urmează. In fine, se mai numeşte suficientă, când
EN

efectuează mântuirea.
2. Necesitatea graţici. Din însăși numirile date felu-
rilor graţiei, se vede că ea este absolut necesară pentru
I/C

“mântuire.
Fără ajutorul graţiei, omul nu poate face începutul
AS

mântuirii sale, căci dacă ar putea face începutul, ar put

să continue şi să se mântuiască singur şi dacă aceasta
UI

ar fi fost posibil, Mântuitorul Christos n'ar fi mai venit

în lume. El însă zice: „Fără de mine nu puteţi face ni-
BC

mic“, (Ioan 15,5), iar Biserica — întemeiată pe cuvintele

sale — a condamnat ca erezie învăţătura, că omul face
începutul mântuirii sale.
 63

Fără ajutorul graţiei „omul nu poate avea credință și

face fapte bune, ca să se mântuiască, nici nu poate păstra

RY
mântuirea dobândită. Cu un cuvânt graţia este necesară
în toate clipele vieţii, pentru ca.omul să se poată mântui

RA
cu adevărat. Aceasta, o spune lămurit Mântuitorul Chris-
tos prin cuvintele de mai sus. „Fără de mine nu puteţi

LIB
face nimic“.
Sfinţii părinţi au exprimat iarăși în termeni foarte e-
locvenţi doctrina despre graţia mântuitoare: „Precum un
măslin sălbatec — zice sfântul Irineu — dacă nu se al-

ITY
toește, waduce niciun folos stăpânului său, ci se taie şi
se aruncă în foc ca un pom neroditor, aşa rămâne şi omul
care nu primeşte altoirea prin credință“. lar sfântul Ma-
carie cel Mare zice: „Precum peştele nu poate viețui fără
RS
apă, sau precum mimeni nu poate umbla fără picioare,
IVE

vedea [ără. ochi, vorbi fără limtă sau auzi fără urechi,
tot astfel fără de Domnul lisus şi fără conlucrarea pu-
UN

terii dumnezeeşti nu este cu putință a înțelege tainele

atotînțelepciunii dumnezceşti şi a fi Creştin desăvârşit“.
2. Graţia şi libertatea omului. Deşi fără de ajutorul
AL

graţiei divine nu se poate face nimic bun, totuși graţia

nu mărginește libertatea noastră de a voi și lucra, nici
TR

n'o constrânge să facă binele. In actul mântuirii, graţia,

dumnezeiască şi libertatea omului merg mână în mână.
Graţia începe şi tot ea sfârşeşte şi desăvârșeşte lucrarea,
EN

mântuirii, iar libertatea conlucrează cu ea. Conlucrarea

este cu totul liberă și nesilită, ceea ce ne-o dovedește fap-
I/C

tul că nu toți oamenii se mântuesc, deşi Dumnezeu dă

tuturor graţia sa.
AS

Cu privire la raportul graţiei cu libertatea greşesc Reformafţii,

adică următorii lui Calvin şi a lui Zwingli, care admit predestina-
UI

țiunea absolută. Ei învaţă că Dumnezeu a hotărit din veșnicie ca

unii oameni să se mântuiască, iar alţii să fie pierduţi. Celor hotă-
BC

riţi pentru mântuire sau fericirea veşnică, el le dă graţia Sa în aşa

fel şi măsură, că ei trebue să facă ceea ce e necesar pentru mân-
tuire şi se mântuesc, iar celor hotăriți sau predestinația spre peire
 64

sau osânda de veci nu le dă graţia sa. In cei predestinaţi spre bine

graţia nimiceşte sau cel puţin nesocoteşte cu totul — după a-

RY
ceastă învățătură — libertatea omului, căci ea singură îi mân-
tuește

RA
Biserica noastră a condamnat învăţătura despre predestinaţiunea
absolută și învață că Dumnezeu ştie din veci care oameni se vor
mântui și care nu. Mântuirea nu atârnă însă numai de Dumnezeu,

LIB
ci și de om. Dumnezeu dă tuturor oamenilor, graţia sa, dar numai
cei care conlucrează cu ea se mântuesc. Cu alte cuvinte predesti-
narea, atât spre bine cât şi spre rău, nu e absolută, ci condiţio-
nată de faptele omului.

ITY
4. Credinţa şi faptele bune. Conlucrarea libertăţii omu-
lui cu graţia dumnezeiască pentru dobândirea mântuirii
RS
trebue să se arate prin credinţă și prin fapte bune.
Credinţa este actul liber prin care omul „primeşte ade-
IVE
vărurile descoperite de Domnul nostru Iisus Christos pen-
tru mântuirea lumii. Cele mai multe din adevărurile mân-
tuitoare nu pot fi cuprinse de minte, de aceea la ele nu se
UN

ajunge prin cugetare, nici prin observaţiune, ca la adevă-

rurile filosofice şi ştiinţifice, ci trebue crezute. Aceasta
nu însemnează că ele sunt mai puţin sigure sau de mai
AL

mică valoare decât adevărurile filosofice și ştiinţifice, ci

sunt cu mult mai sigure, pentrucă sunt descoperit? de
TR

Dumnezeu, adevărul absolut și sunt cu atât mai de preţ

şi mai presus decât adevărurile omenești, cu atât mai de
EN

_preţ este sufletul decât trupul. Dovadă că lucrul este așa,

e că pentru adevărurile filosofice și ştiinţifice prea rar
își pune cineva vieaţa, pe când pentru adevărurile reli-
I/C

gioase şi-au dat vieața cu plăcere mii şi milioane de

martiri.
AS

Că, credinţa este partea cu care omul trebue să contri-

bue în actul mântuirii, sau că ea. este absolut necesară
UI

pentru mântuire ne-o spune lămurit Sfânta Scriptură.

Astfel Mântuitorul poruncește apostolilor săi: „Mergând
BC

în toată lumea, propoveduiţi Evanghelia la toată făptura

şi ccl cc va crede şi sc va boteza, se va mântui, iar ccl ce
nu va crede, se va osândi“, (Marcu 16,16). — „Fără de
 65

credință nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu“, zice

dumnezeescul Pavel.

RY
Pe lângă credință. mai sunt necesare pentru mântuire
și faptele bune. Acestea sunt roadele credinței adevărate,

RA
ale credinţei vii sau ale credinţei care lucrează nedespăr-
țit de dragoste și de nădejde. Credinţa care ar sta ascunsă

LIB
în suflet fără să se arate prin fapte, n'ar fi de niciun fo-
los, ar fi ca şi cum n'ar fi. Sfântul apostol Iacob nunieşte
moartă o astfel de credinţă: „Credinţa fără de fapie este

ITY
moartă“, (2,7). Tot el zice: „Omul se îndreptează prin
fapte, iar nu numai prin credință“, (24,4). „Nu ce-l ce-mi
zice: Doamne! Doamne! va intra în împărăția cerurilor
— zice Mântuitorul — ci cel ce face voia Tatălui meu care
este în ceruri, (Matei 7,4»).
RS
IVE
Același lucru îl învaţă şi sfinţii părinţi.

Protestanţii, cu Luther în frunte, învață, că omul se mântuește

UN

numai prin credință (sola fide) şi că deci de fapte bune nu e nevoe

pentru mântuire. Ba unii din ei au susţinut chiar că faptele bune
ar fi păgubitoare pentru mântuire. Rătăcirea lor se întemeiază pe
înțelegerea greşită a câtorva texte din epistolele sfântului apostol
AL

Pavel, ca d. p. următoarele: „Prin credință se îndreptăţeşte omul,

iar nu prin faptele Legii“, (Rom. Sas).
în- „Niciun rup nu se ta
TR

dreptu din faptele Legii“, (Rom.

3pi ; Galat. 2, ; Efes. 2,ș: etc.),
etc. In aceste locuri, ca și în altele, Apostolul. Combate ps Iudei
și pe păgâni, dintre care cei dintâi credeau că se pot mântui nu-
EN

mai pirn faptele Legii lui Moise şi în deosebi prin împlinirea păr-
ţii cerimoniale a Legii, iar cei de al doilea prin faptele bune să-
vârşite potrivit Legii naturale, fără de credința în Iisus Christos.
I/C

Romano-catolicii învaţă ca și noi Ortodocşii, că credința vie,

adică credinţa unită cu faptele bune, mântuește pe om, dar ei
AS

cred că sunt oameni care pot face mai multe fapte bune decât
le-e necesar pentru mântuire. Toate faptele sau meritele acestea.
în plus formează un tezaur din care ierarhia superioară împarte
UI

celor ce n'au îndeajuns fapte bune, ca să se poată mântui. împăr-

țirea se face prin îndulgenţe.
BC

In legătură cu învăţătura că, omul se mântueşte numai prin cre-

dința în Iisus Christos, Protestanții mai ţin şi o altă rătăcire și
anume, că prin mântuire, adică prin sfințire sau prin justificare

o
 66

— cum zic ei — ori prin îndreptăţirea omului înaintea lui Dum-

RY
nezeu, nu se iartă omului păcatele, ci numai nu i-se ţin în seamă,
sfinţit sau jjustificatemfavbdcm vbdcm vbdgdcmfdvbg cmdvbdvb
pentru meritele lui Iisus Christos. Cu alte cuvinte în omul mântuit,

RA
sfinţit sau justificat, nu se produce nicio schimbare lăuntrică spre
bine, ci cl rămâne tot așa de rău, nedrept şi păcătos cum era şi
înainte de justificare, dar pentrucă s'a botezat, Dumnezeu nu-i mai

LIB
ţine :în seamă păcatele şi-l socotește bun, drept şi sfânt.
Biserica noastră învață, dimpreună cu cea romano-catolică, dim-
potrivă: că cei mântuiţi, îndreptăţiţi sau sfinţiţi sunt oameni cu
totul noi, renăscuţi, străini de păcat, cu adevărat drepţi și sfinți.

ITY
Numele de „bae « renaşterii şi rcîinnoirii“ dat tainci sfântului
botez, care împărtăşceşte omului harul sfinţilor; calificativele de „fii
“al lui Dumnezeu“, „Adam cel nou“ părtaş al firii dumnezeești“,
etc.,
locuri
date
în
în
care se
Sfânta Scriptură
vorbeşte despre
RS
celor renăscuţi,
curățirea
cum şi o mulțime
Creșştinului de păcate
de

prin sângele lui Iisus Christos, sunt temeliile pe care e clădită în-
IVE

văţătura Bisericii ortodoxe și care vădesc rătăcirea protestantă.

16. Biserica și însuşirile ei.

UN

1. Prin cuvântul biserică se pot înţelege două lucruri:

a) locașul în care se adună Creștinii, ca să se roage lui
AL

Dumnezeu !) şi b) totalitatea celor care au crezut, cred

şi mărturisesc pe Iisus Christos de Fiu al lui Dumnezeu
TR

şi Mântuitor al lumii 2). In acest din urmă înţeles, ea cu-

prinde atât pe oamenii dinainte de Iisus Christos, care au
EN

așteptat venirea lui, cât şi pe cei care — după venirea

sa — au trăit şi trăesc cu credinţa în el.
Din acest punct de vedere, se poate vorbi de o Biserică
I/C

a Vechiului şi de o Biserică a Noului Testamcut.

Mai putem deosebi Biserica şi în: luptătoare și trium-
AS

fătoare.
Biserica luptătoare este comunitatea credincioşilor în
UI

vieaţă. Se numește luptătoare, pentrucă membrii ci tre-

bue să lupte necontenit cu duşmanii din afară şi cu pof-
BC

1) Aceasta se scrie cu b.
2) Aceasta se scrie cu B.
 67

tele și patimile lăuntrice, pentru ca să poată păstra harul

mântuitor,

RY
Biserica triumfătoare este totalitatea credincioșilor,
care au trecut din această vieaţă înarmaţi cu credinţăşi

RA
nădejde în Dumnezeu, încălziţi de focul dragostei dum-
nezeeşti și împodobiți cu podoaba faptelor bune. Cu alte

LIB
cuvinte este comunitatea credincioşilor, care au luptat în
această, vieaţă. lupta cea bună și au primit în ceruri cu-
nuna dreptăţii. Pentrucă locuinţa acestora este în ceruri,
Biserica, triumfătoare se mai numeşte Biserică cerească

ITY
sau împărăţia slavei.
2. Membrii ai Bisericii sunt dar toți oamenii care au pri-
mit botezul și nu s'au retras ori n'au fost daţi afară din
sânul ei. Incetează dar de a mai fi membri ai Bisericii:
RS
renegaţii sau apostaţii, adică cei ce se leapădă în toată
IVE

forma de credinţa creștină; ereticii, adică cei care falsi-

fică, învățătura de credinţă a Bisericii şi schismaticii, a-
UN

dică cei ce nu se supun disciplinei Bisericii. In colo, chiar

dacă un Creştin cade în păcate grele, dar nu intră într'una
din categoriile de mai sus, el continuă a fi membru ul Bi-
AL

sericii. Bineînţeles, că un asemenea om nu este membru

adevărat, membru viu sau sănătos al Bisericii — cum
TR

sunt cei drepţi și buni — ci un membru bolnav, care are

nevoe de vindecare, de însănătoşire.
EN

Protestanţii învaţă că numai cei drepţi şi sfinţi, iar nu şi cei

păcătoşi, sunt membri ai Bisericii. Falsitatea învățăturii lor se în-
I/C

“vederează însă din însuşi scopul Bisericii, care este de a pregăti

şi conduce la mântuire pe toţi oamenii. Pentru aceasta s'au dat
Bisericii mijloace harice; ca să poată îndrepta pe păcătoşi. Silin-
AS

ele ei sunt indreptate mai ales ca, să aducă pe cei păcâtoși la ca-
lea mântuirii, căci — după cuvântul Mântuitorului — cei bolnavi,
iar nu cei sănătoși, au nevoe de doctor. Apoi Mântuitorul însuşi
UI

aseamănă Biserica. cu țarina, în care crește şi grâu şi neghină, cu

"reaja de pescuit, care prinde și pești mari şi mici, cu zece fecioare,
BC

dintre care numai cinci au fost înțelepte, iar cinci fără minte, cu
un ospăț de nuntă, la care iau parte şi buni şi răi, cu o turmă, în
<are sunt și oi şi capre, etc.
 6S

Deşi toţi membrii Bisericii sunt egali înaintea lui Dum-

nezeu, căci — după expresia sfântului apostol Pavel —

RY
înaintea lui Dumnezeu nu este Iudeu nici Elin, nici stă-
pân nici rob, nici parte bărbătească nici parte femeiască,

RA
(Galateni, 3,»s) totuşi pentru bunul mers al Bisericii, ca
aşezământ compus din oameni, Mântuitorul însuși a rân-

LIB
duit ca unii din fiii Bisericii să aibă rolul de învăţători și
conducători, iar ceilalţi să asculte de aceştia, să se su-
pună lor și să le urmeze.

ITY
Membrii conducători formează Biserica conducătoare
sau învăţătoare ori ierarhia bisericească, care constă din
trei trepte: episcopat, presbiterat şi diaconat, iar membrii
RS
conduși formează Biserica ascultătoare sau turma cuvân-
tătoare.
IVE

Protestanţii nu recunosc deosebirea dintre Biserica conducătoare

și ascultătoare, dintre ierarhie şi turmă. Bazaţi pe cuvintele sfân-
tului Petru: „Voi sunteți seminţie aleasă, preoţie împărătească,
UN

neam sfânt, popor al său dobândit...“ (I Petru 2,),

-.q ei sustin că
fiecare Creștin este preot şi deci nu mai e trebuință de o preoţie
specială. Dacă au şi ei oameni anume însărcinaţi cu săvârșirea
AL

sfintelor taine şi cu propoveduirea cuvântului lui Dumnezeu — pe

pastori — aceștia sunt socotiți că-și primesc puterea prin dele-
gaţie dela popor, iar nu dela Dumnezeu.
TR

3. Insuşirile adevăratei Biserici creştine. In simbolul

EN

credinţei (art. IX) mărturisim că Biserica este: una,

sfântă, sobornicească şi apostolcască.
I/C

Una se numeşte Biserica, pentrucă unul este capul și

întemeietorul ei, Iisus Christos şi unul este scopul sau
ţinta ei: de a aduna pe toţi oamenii la un loc, de a-i face
AS

să formeze o singură unitate, un întreg şi de a-i sfinţi.

Mântuitorul însuși vorbeşte adesea de o unică turmă a
UI

sa, al cărei păstor este el, de o unică împărăție a cerurilor,

spre care el este calea. Şi sub ambele numiri: de turmă
BC

şi de împărăţia, cerurilor, se înţelege Biserica. Bisericile

ortodoxe naţionale și cele despărțite de Biserica ortodoxă
 69

trebue dar privite ca membre ale unicului trup al Bise-

RY
ricii lui Christos.
Sfântă se numește Biserica, pentrucă sfânt este capul
şi întemeietorul ei; pentrucă el s'a jertfit pentru ea, ca

RA
s'o sfinţească; pentrucă în ea lucrează Sfântul Duh, care
revarsă asupra ei harul său sfinţitor şi pentrucă scopul

LIB
ei este de a sfinţi pe oameni. Sfinţenia, Bisericii nu este
atinsă prin faptul, că în sânul ei trăesc și cei păcătoşi,
pentrucă aceștia sau se îndreptează și se fac membrii a-

ITY
devăraţi ai ei, sau rămân în păcatele lor şi sunt socotiți
ca membre moarte ale ei.
Fiind sfântă, Biserica nu poate greși. Mai pre sus de
RS
greșeală nu sunt însă Creştinii sau clericii, ca persoane
ci numai sinoadele, adică episcopii adunaţi în numele
IVE
lui lisus Christos. Aceştia sunt luminaţi atunci de Duhul
Sfânt, ca. să hotărască cele ce sunt spre folosul credinţei
și spre bunul mers al Bisericii.
UN

Sobornicească sau universală se cheamă Biserica, pen-

trucă menirea ei este să cuprindă în sânul său pe toate
popoarele; pentrucă, prin harul dumnezeesc, ea, poate ierta
AL

toate păcatele și mântui pe toţi oamenii și pentrucă se în-:

temeiază pe hotăririle sinoadelor sau soboarelor ecume-
TR

nice sau a toată lumea.

Apostolcască se zice, în sfârşit, Biserica, pentrucă sfin-
EN

ţii apostoli au întemeiat şi organizat cele dintâi Biserici,

după porunca și spiritul dumnezeescului lor Invăţător și
au rânduit până în cele mai mici amănunte tot ce trebuia,
I/C

să se facă în ele, iar cum au rânduit ei, aşa s'a păstrat

fără schimbare până în ziua de azi de adevărata Biserică
AS

apostolică, de Biserica ortodoxă. Ierarhia bisericească, a-

şezată tot de sfinţii apostoli, priveghiază necontenit la
UI

urmarea întocmai în toate Bisericile din orice loc și timp,

a celor rânduite de sfinţii apostoli. Pentru aceasta, se zice
BC

şi în Sfânta Scriptură, că Biserica este zidită pe temelia

apostolilor, deşi ştim, că unicul ei Intemeietor, în înțele-
"sul strâns al cuvântului, este Iisus Christos.
 70

Singură Biserica noastră ortodoxă întruneşte aceste pa-

RY
tru însuşiri, deci ea este adevărata Biserică a lui Christos.

RA
17. Capul Bisericii. Poruncile ei. -

I. Biserica noastră ortodoxă învaţă, potrivit Sfintei

LIB
Scripturi şi Sfintei Tradiţiuni, că cea mai înaltă autori-
tate bisericească este adunarea sau sinodul episcopilor,
care conduce Biserica în chip văzut, iar capul ei este Mân-

ITY
tuitorul Christos, care o conduce în chip nevăzut. Aceasta
a spus-o Mântuitorul Christos însuși, când a făgăduit a-
postolilor săi şi prin aceasta și urmaşilor lor, că va [i cu
RS
ei în toate zilele până la sfârşitul veacurilor, (Mat. 28,0).
„4 fi cu ei“, însemnează a conlucra cu ei, a-i îndrepta pe
IVE

calea adevărului şi prin aceasta a conduce Biserica.

Tot Mântuitorul zice sfinţilor apostoli, că cei care as-
cultă de cuvântul lor, de el ascultă şi cei care sc leapădă
UN

de ci, de el se leapădă, (Luca 10,6), ceea ce iarăși în-

semnează că el este cel care, în chip nevăzut, propove-
duește cuvântul dumnezeesc prin rostul apostolilor și al
AL

următorilor lor. Pentru aceasta le și poruncește cl, zi-

când: „lară voi să nu vă chemaţi învățători, căci unul
TR

este Invățătorul vostru Christos“, (Matei 23,0).

Precum este învățătorul suprem în Biserică și după
EN

înălţarea sa la ceruri, tot astfel este el și arhiercul și câr-

muitorul suprem al Bisericii, sau „mai marele păstorilor“,
cum îl numește sfântul apostol Petru.
I/C

Sfântul apostol Pavel spune categoric că lisus Chri-

stos este cap Bisericii, iar acesta e trupul său: „Bărbatul
AS

este cap femeici, precum Christos este cap Biscricii“...,

(Efes. 9,23). Invăţătura aceasta e profesată şi de sfinţii
UI

părinţi.
Contrariul de aceasta învaţă Biserica romano-catolică,
BC

care susține că papa este capul văzut al Bisericii. Rătăci-

rea aceasta se întemeiază în prima linie pe interpretarea
greşită a câtorva pasagii din sfânta Evanghelie, din care
mai însemnate sunt următoarele:

RY
a): Matei 16,13-19, unde cetim: „Și venind lisus în păr-
țile Cezariei lui Filip, întrebă pe ucenicii săi, zicând: Cine

RA
zic oamenii că sunt eu, Fiul Omului? Iar ei răspunseră:
unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul
din prooroci. Zis-a lor: Dar voi cine ziceţi că sunt? Şi răs-

LIB
punzând Simon-Petru, 2ise: Tu ești Christos, Fiul lui
Dumnezeu celui viu. Şi răspunzând lisus, zise lui: Fer icit
eşti Simone, fiul Lui Ionă, că trupul şi sângele nu ţi-au des-

ITY
coperit ție aceasta, ci Tatăl meu cel din ceruri. Și eu zic
ție: Tu eşti Petru şi pe această piatră voiu zidi Biserica
RS
mea porţile iadului nu o vor birui. Şi-ţi voiu da ție cheile
împărăției cerurilor şi oricâte vei lega pe pământ, legate
vor fi şi în ceruri şi câte vei deslega pe pământ, deslegate
IVE

vor fi şi în ceruri“.
Din acest loc Romano-catolicii deduc că Petru este te-
UN

melia, Bisericii, că lui sirgur i s'ar fi dat puterea cheilor

sau a jurisdicţiunii în toată Biserica şi că papa, fiind ur-
maşul său direct pe scaunul episcopal din Roma, este ca-
AL

pul văzut al Bisericii. Dar prin piatra pe care Mântuito-

rul zice că va zidi Biserica sa, nu se înţelege Petru, căci
TR

atunci ar fi trebuit să zică: Tu eşti Petru şi pe tine voiu

zidi Biserica mea“... Prin piatră unii din sfinţii părinţi au
înţeles pe Mântuiorul însuși, care se numeşte adeseori în
EN

Sfânta Scriptură „piatră“, „piatra cea din capul unghiu-

lui“, „piatră de mult preț“, etc. După această interpre-
I/C

tare, temelia Bisericii este Mântuitorul însuşi. Pe sine va

zidi el Biserica sa, ca pe o piatră sau temelie neclintită,
AS

de aceea nu vor putea s'o birue nici porţile iadului. Alţi

sfinţi părinţi au înţeles prin „piatră“ credinţa mărturisită
UI

de Petru în dumnezirea lui Christos, iar alţii pe toţi apos-

toni Niciun părinte bisericesc nu înţelege aceste cuvinte
BC

şa cum le înţeleg Romano- catolicii, ceea. ce e dovadă si-

gură că interpretarea. lor este arbitrară şi încheierea trasă
din ea neîntemeiată.
 Prin cuvintele: „Și-ţi voiu da ţie cheile împărăţici ce-
urilor... Mântuitorul nu dă numai lui Petru puterea ju-

RY
risdicţională, ci tuturor apostolilor deopotrivă, mai întâi
pentrucă în această împrejurare, Petru a vorbit în nu-

RA
mele tuturor apostolilor şi al doilea, pentrucă aceeaşi pu-
tere o dă Mântuitorul în alte două rânduri, (Mat. 13,,s;

LIB
Ioan 20,.,) şi întocmai cu aceleași cuvinte, tuturor apo-
stolilor.
b) Luca 20,,: „Simone, Simone, iată Satana a cerut să
vă cearnă ca grâul, iar cu m'am rugat pentru tine, ca să

ITY
nu se împuțineze credinţa ta şi tu oarccând, întorcându-te,
întăreşte pe fraţii tăi“. Pentrucă, Mântuitorul zice că se
RS
va ruga numai pentru Petru, iar el la rându-i să întărească
pe fraţii săi, Romano-catolicii pretina că am avea aci un
primat al lui Petru. Adevărul e însă cu totul altul. Aceste
IVE

cuvinte au fost pronunţate cu puţin mai înainte de pati-

mile Domnului. Ca Dumnezeu, Mântuitorul ştia că Petru
UN

se va lepăda de el, de aceea îl previne prin aceste cuvinte.

Petru avea să întărească pe fraţi, adică pe ceialalţi apos-
toli prin păţania sa, iar nu prin porunci sau sfaturi vanite
AL

dela el ca superior.
c) Ioan-21,, : „Simone a lui Ionă, mă iubeşti mai mult
TR

decât aceştia? Răspuns-a lui: Aşa este Doamne, tu ştii că

te iubesc, Zis-a lui: Paşte mieluşeii mei. Zis-a lui: Simone
a lui Ionă, mă iubeşti? Răspuns-a lui: Aşa cste, Doamne,
EN

tu ştii că te iubesc. Zis-a lui: Paşte oile mele. Zis-a lui:

Simone ul lui Ionă, mă iubeşti? Şi sa întristat Pctru, că
I/C

i-a zis a trei oară „mă iubeşti?“ şi a răspuns: Doamnc,

tu ştii toute, tu ştii că te iubesc. Zis-a lui: Paște oile mele“.
AS

Romano-catolicii susțin că Mântuitorul a dat aci lui Pe-

tru puterea deosebită de a conduce turma sa cuvântătoare,
adică Biserica. Inţelesul adevărat este însă altul și anume:
UI

prin aceste cuvinte Mântuitorul reintegrează în apostolat

BC

pe sfântul Petru, care se lepădase de cl de trei ori, în

curtea arhiereului Caiafa, în timpul patimilor. Pentru a-
ceasta-i zice Simon — nume pe care-l avusese înainte de
 73

a fi apostol — şi-l întreabă de trei ori dacă îl iubeşte. Pe-

tru însuși a înțeles rostul întreitei întrebări, de aceea s'a,

RY
întristat, când a fost întrebat a treia oară. Așa au înţeles
acest text toţi părinţii bisericeşti. E destul să cităm pe

RA
fericitul Augustin, care e apusean şi pe care se înteme-
iază teologii papistaşi în susţinerea primatului papal. Iată

LIB
ce zice el într'o cuvântare la, ziua sfinţilor apostoli Petru
şi Pavel: „Nu fii trist, apostole. Răspunde întâia, a cioua,
a treia oară. De trei ori să învingă în dragoste mărturi-

ITY
sirea, pentrucă de trei ori a învins în frică semeţia. Tre-
bue deslegat de trei ori ceea ce s'a legat de trei ori. Des-
leagă prin dragoste ceea ce ai legat prin frică“.
RS
4) Ioan 13 : „Tu eşti Simon, fiul lui Ionă. Tu ie vei
chema Chefa, care însemnează Petru“.
IVE
Pentrucă Mântuitorul a schimbat numele lui Petru la
intrarea în apostolat — zic Romano-catolicii — se vede
că a avut în vedere să facă din el ceva deosebit, mai mult
UN

decât din ceilalaţi apostoli. Dar nici aceasta nu e adevă-

rat, pentrucă încă alți cinci apostoli şi-au schimbat nu-
mele la intrarea în apostolat: Ioan și Iacob primesc nu-
AL

mele de Voanerghâs=—Fiii Tunetului, Natanael se numi

Bartolomei, Iuda a lui Iacob primi supranumele de Ta-
TR

deul sau Lebeul, Simon pe cel de Zelotul, iar Levi vame-

şul se numi Matei. Schimbarea numelor s'a făcut pen-
trucă aşa se obișnuia în Orient şi se obişnueşte și azi,
EN

ca atunci când cineva, își alege o misiune sau se dedică

unei carieri, care reclamă un nou fel de vieaţă, să-și
I/C

schimbe numele. Aşa se face d. p. şi la noi la intrarea în

monahism.
AS

Din felul cum Romano-catolicii interpretează aceste pa-

sagii din Sfânta Evanghelie, fără a mai cita altele, se
UI

vede pe ce temelie şubredă se sprijine primatul papal.

(1. Pentru a ne adeveri ca adevăraţi membri sau fii a
BC

Bisericii, trebue să păzim poruncile ei, care sunt acestea:

1. Să luăm parte la serviciul divin din dumineci şi săr-
bători.
 74

2. Să ţinem posturile,

RY
3. Să respectăm persoanele bisericești.
4. Să ne mărturisim păcatele şi să ne împărtășim cât
mai des.

RA
5, Să nu cetim cărți eretice.
6. Să ne rugăm pentru toţi dregătorii bisericeşti şi lu-

LIB
mești.
7. Să ţinem posturile și să facem rugăciunile rânduite
de episcopul locului.

ITY
8. Să nu răpim avutul Bisericii.
9. Să nu facem nuntă în post.

18. Despre sfintele taine în general.

RS
IVE

1. Sfintele taine ca mijloc pentru împărtăşirea grației.

Mântuirea adusă lumii de Iisus Christos și mijlocită de
Biserică, sau harul mântuitor, se împărtăşeşte credincio-
UN

şilor prin sfintele taine sau mistere.

Sfintele taine sunt lucrări sfinte, care într'o formă vă-
zută, împărtăşesc credincioșilor graţia sfinţitoare, cea ne-
AL

văzută. Mântuitorul Christos a rânduit ca sfintele taine

să constea, dintr'o parte văzută şi alta nevăzută, în ve-
TR

derea firii omeneşti, care constă asemeni dintr'o parte

văzută (trupul) şi alta nevăzută (sufletul). El a binevoit
EN

asemeni ca prin sfintele taine să se comunice în chip real

graţia sfinţitoare. Acesta din urmă punct îl susţine și a-
pără Biserica, noastră împotriva diferitelor secte protes-
I/C

tante.
AS

Rătăcirile Protestanţilor cu privire la sfintele taine izvorăsc din

felul greşit cum ei înțeleg justificarea. Dacă omul prin justificare
UI

nu se îndreptează, ci rămâne tot rău şi păcătos, numai că — pen-

tru meritele lui Iisus Christos — nu i se ţin în seamă păcatele, cu
BC

alte cuvinte, dacă graţia sfinţitoare n'are puterea de a curăti pă-

catele, atunci se înţelege că nici sfintele taine nu împărtășesc în
realitate graţia sfinţitoare. Sfintele taine sunt dar — după ci —
numai niște simboale.
 75

Fiind instituite de Mântuitorul Christos, sfintele taine

sunt de origină dumnezeiască.

RY
2. Elementele necesare la săvârşirea sfintelor taine. La
săvârşirea oricărei sfinte taine se cer neapărat trei lu-

RA
cruri: o materie, care variază după fiecare sfântă taină,
preotul sau episcopul legitim hirotonit și pronunţarea de

LIB
către săvârşitor a unor cuvinte sau a unei anume formule
sacramentale, prin care se invoacă şi revarsă asupra ma-
teriei graţia. sfinţitoare. La acestea sar mai putea adăuga

ITY
şi: primitorul tainei.
Materia şi forma (pronunţarea formulei sacramentale
unită cu anume mişcări, ca d. p. cufundarea de trei ori în
RS
apă la botez, ungerea tuturor părţilor trupului cu sfântul
mir la mirungere, etc.) constitue partea văzută a sfinte-
lor taine. Una. fără alta mare putere. Foarte lămurit o
IVE

spune acesta fericitul Augustin în cuvintele: „Accedit ver-

bum ad elementum ct fit sacramentum“.
UN

Graţia dumnezeiască, care se uneşte cu materia, în

urma îndeplinirii formei caracteristice fiecărei sfinte taine
şi care se revarsă în sufletul primitorului sfintei taine,
AL

constitue partea nevăzută a. sfintelor taine.

Acţiunea produsă în sufletul primitorului unei sfinte
TR

taine de către graţia dumnezeiască. se numește efect sau

roadă a acelei sfinte taine.
Săvârşitorul sau ministrul sfintelor taine este în chip
EN

nevăzut însuși Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru

Iisus Christos, iar văzut sunt episcopii şi preoții, ca ur-
I/C

maşi ai sfinţilor apostoli.

Primitorul sau subiectul sfintelor taine sunt oamenii în
AS

vieaţa pământească, căci pentru a lor mântuire au fost

ele instituite. Botezul singur poate fi primit de orice om
UI

care crede, pentrucă el este uşa prin care se intră în Creș-

tinism, iar celelalte pot fi primite numai de Creștini şi
BC

în anume condițiuni.
3. Validitatea, puterea sau eficacitatea sfintelor taine
nu atârnă nici de vrednicia morală a săvârşitorului, nici
 de a primitorului. Cauza este că adevăratul lor săvârşi-

RY
tor este însuși Mântuitorul Christos, iar puterea le-o dă
graţia dumnezeiască, pe câna preotul și episcopul sunt
numai instrumente văzute, prin intermediul cărora lu-

RA
crează Dumnezeu. Dela miniștrii văzuţi ai sfintelor taine,
se cere numai să le săvârşească în felul rânduit de Mân-

LIB
tuitorul și practicat de sfinţii apostoli şi ele își vor avea
efectul. Se înţelege că e de dorit ca săvârşitorii sfintelor
taine să fie model de pietate și de moralitate, pentru ca

ITY
să inspire cât mai multă încredere primitorilor sfintelor
taine, dar nevrednicia lor nu poate împiedica eficacitatea
tainelor.
RS
Nici de vrednicia morală a primitorului nu depinde cefi-
cacitatea sfintelor taine, pentru același cuvânt, că pute-
IVE

rea lor e cuprinsă în graţia dumnezeiască. Prin urmare

şi primitorul pregătit după cuviinţă și cel nepregătit pri-
mesc sfintele taine cu adevărat, numai că efectul lor este
UN

diferit: celui după cuviinţă pregătit şi vrednic de primi-

rea lor, ele îi aduc uşurare de păcate și-l duc la mântuire,
iar pe cel nepregătit şi nevrednic de primirea lor, îl în-
AL

carcă de păcate și-l duc la osândă veşnică. Aceasta o

spune lămurit sfântul apostol Pavel vorbind de sfânta eu-
TR

haristie: „Ori cine va mânca pâinca aceasta, sau va bca

paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trumidlui
EN

şi sângelui Domnului... cel ce mănâncă şi bea cu ncvred-

nicie, judecată sic-şi mănâncă şi bea, ncsocotind trupul
Domnului, (1 Cor. 11,7).
I/C

Pentru ca, sfintele taine să producă efectele sau roadele :

proprii fiecăreia. din ele, trebue ca primitorul să se pre-
AS

gătească sufletește, aşa cum prescrie Biserica pentru fie-

care taină în parte și să-și exprime dorinţa de a le primi,
UI

Numai dela copiii mici nu se cere aceasta, pentrucă se

presupune că ei nu se opun împărtășirii graţiei dumne-
BC

zeieşti prin sfintele taine.

Singuri Reformaţii cred că puterea sfintelor taine depinde de
credința primitorului.
 4. Numărul sfintelor taine. Numărul sfintelor taine este
de şapte. Numai Protestanţii susţin că sunt două sau trei

RY
taine: botezul, sfânta euharistie şi pocăinţa. Invăţătura
lor este însă greșită şi în acest punct, ca şi în multe altele.

RA
Sfânta Scriptură nu amintește nicăeri că există „apte
taine, nici nu le enumără, dar fiecare din ele în parte își
are baza în Sfânta Scriptură, căci toate sunt instituite

LIB
de Mântuitorul.
Sfânta Tradiţiune nu pomeneşte ded asemeni din vremile
vechi de șapte sfinte taine, dar ele au existat dela, ince-

ITY
put în Biserică, pentrucă separat sunt amintite toate
şapte şi despre niciuna din ele Istoria nu ne poate afirma

întemeierea Bisericii, |
RS
că a fost introdusă de vreun 'sinod, sau mai târziu după

Consensul tuturor Bisericilor creştine — afară de cea

IVE

protestantă — asupra acestui punct, este dovada cea mai

sigură că în Biserică s'au ţinut întotdeauna șapte sfinte
UN

taine; că. nu se poate explica altfel cum Bisericile mono-

fizită, nestoriană şi armeană, care s'au despărţit de Bi-
serica, ecumenică din veacul V, ca şi Biserica, romano-ca-
AL

tolică, care asemeni a început a se deosebi din veacul IX

de cea ortodoxă, au avut și au tot şapte taine.
După scopul lor, numărul de șapte al sfintelor taine
TR

pare absolut necesar, din punct de vedere raţional, pen-

trucă răspund la toate trebuințele vieţii creştine, a omu-
EN

lui şi a Bisericii. Cinci din ele vin în ajutorul vieţii iîndi-

viduale, corespunzând câte unei faze însemnate din des-
I/C

voltarea vieţii fizice şi anume: botezul naşterii, ungerea.

cu sfântul mir creșterii, sfânta euharistie trebuinței de
AS

hrană, pocăinţa vindecării de păcate şi maslul vindecării

de boale. Celelalte două: nunta și preoţia ajută perpetua-
rea fizică şi spirituală, căci una dă, Bisericii fii şi cealaltă,
UI

conducători.
BC

Sfintele taine se împart în: taine care se repetă și tzane.

care nu se repetă.
 75

19. 'Taina sfântului botez.

RY
1. Numele. Botezul este acea sfântă taină în care prin
întreita cufundare în apă, în numele Tatălui, al Fiului şi

RA
al Sfântului Duh, omul se curăţă de păcatul strămoșesc
şi ae toate păcatele făcute până la botez, se renaște spre

LIB
o nouă vieaţă spirituală și se face membru al Bisericii.
EI este cea dintâi taină, uşa prin care se intră în Bise-
rică şi conâiţiunea sine qua non pentru primirea, celorlalte

ITY
sfinte taine.
2. Instituirea dumnezeiască. Botezul a fost instituit ca
taină de Mântuitorul Christos după învierea sa din morţi,
RS
prin cuvintele: „Datu-mi-s'a toată puterea în cer şi pe pă-
mânt; drept aceca mergând, învățați toate neamurile, bo-
IVE
tezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh... (Mat. 28,9).
3. Forma botezului este afundarea de trei ori în apă
UN

a celui ce se botează, rostindu-se cuvintele: Potcază-se ro-

bul lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, amin, şi al
Fiului, amin, şi al Sfântului Duh, amin; acum şi pururea
AL

şi în vecii vecilor, amin“.

Cufunaarea nu poate fi înlocuită prin turnare, cum fac
TR

Papistașii, sau prin stropire, cum obișnuesc Protestanţii.

Insuși cuvântul botez vine dela un verb grecesc, — care
însemnează a afunda, a cufunda, — ne arată aceasta, iar
EN

practica, Bisericii vechi o confirmă. Sub forma de turnare

şi de stropire s'a practicat botezul întotdeauna numai în
I/C

cazuri excepţionale, când d. p. era cineva bolnav sau când

nu se găsea apă deajuns. In asemenea cazuri este permis
AS

să se facă și azi, dar aceasta e ceva excepţional.

Romano-catolicii se deosebesc în acest punct de noi şi prin a-
UI

ceea că au schimbat primele cuvinte ale formulei de botez. Ei zic:

„Eu te votez..., iar nu „Botează-se...', ceca ce ar însemna că să-
BC

vârşitorul văzut, iar nu Mântuitorul, efectuează această taină. Ca

diferenţă de ceremonial mai putem aminti, că ei introduc în gura
celui ce se botează puţină sare sfinţită (sal sapicutis) ca simbol
a! desroltării gustului de a păstra întotdeauna graţia primită prin
botez.
 79

4. Materia botezului este apa naturală, curată şi nea-

mestecată cu nimic, potrivit cuvintelor Domnului: „De

RY
nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va întra în
împărăţia lui Dumnezeu“, (loan 3,5). Numirile ce se dau

RA
botezului şi practica sfinţilor apostoli şi a Bisericii din
toate timpurile arată aceasta destul de lămurit.

LIB
Numai sectele protestante, care văd în botez ceva alegoric, tă-
găduesc necesitatea vreunei materii pentru botez, sau admit şi alte
fluide afară de apă.

ITY
5. Efectele botezului sunt: spălarea păcatului originar
şi a tuturor păcatelor comise înainte de botez, scutirea de
pedepsele temporale şi veșnice ce ar urma să sufere omul
RS
pentru aceste păcate, renașterea către o nouă vieaţă spi-
IVE

rituală, curată şi sfântă, primirea în: sânul Bisericii şi nu-

mărarea: între membrii ei, cu dreptul de a se împărtăși
de toate tainele și bunurile spirituale oferite de Biserică
UN

fiilor ei.

păcatul originar, botezul cu-

AL

E de notat că, în ceea ce priveşte

răţă numai păcatul însuşi, adică vina, și pedeapsa acestui păcat,
dar nu şi urmările lui, adică înclinarea voinţii și inimii mai mult
TR

spre rău decât spre bine, suferinţele de tot felul, boalele și moartea
fizică, cărora omul rămâne supus și după botez. -
Protestanţii susțin că prin botez nu se spală sau curăţă păcatul
EN

originar, ci numai că el nu se ţine în seamă sau se acopere cu me-

ritele lui Iisus Christos.
I/C

6. Săvârşitorul botezului este episcopul și preotul ca-

nonic hirotoniți, căci lor le-a încredințat Mântuitorul ad-
AS

ministrarea sfintelor taine. In caz de nevoe poate bo-

teza, şi diaconul, după exemplul diaconului Filip din Fap-
UI

tele Apostolilor, şi chiar laicii, fie bărbat, fie femeie. Raţiu-

nea pentru care se îngădue efectuarea acestei sfinte taine
BC

şi de către diaconi şi laici este, că ea, fiind absolut necesară,

pentru mântuire, Dumnezeu a. voit ca să înlesnească pri-
mirea ci de un cât mai mare număr de oameni.
 SO

8. Primitorii botezului sunt toţi oamenii nebotezaţi, de

RY
orice vârstă ar fi, cu alte cuvinte nu numai cei majori, ci
şi pruncii, pentrucă şi ei sunt întinaţi de păcatul originar.
9. Necesitatea botezului. Efectele sfântului botez dove-

RA
desc că el este absolut necesar pentru mântuire. Aceasta
a spus-o Mântuitorul lui Nicodim: „De nu se va naşte ci-

LIB
neva din apă şi din Duh, nu va intra în împărăția lui Dum-
nozeu“, :
Pentru aceasta a şi poruncit el apostolilor săi ca să pro-

ITY
poveduiască Evanghelia la toată făptura și a adăugat:
„Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu
va crede, se va osândi“.
RS
Locul botezului cu apă îl poate ţine botezul sângelui şi
al dorinţei. Prin botezul sângelui se înţelege moartea mar-
IVE
tirică pentru Christos. Botezul dorinței constă în dorinţa
arzătoare de a se face membru al Bisericii şi în manifesta-
rea, acestei dorinţe prin pocăință, pietate adâncă și virtuţi
UN

creştinești. Dacă cel care se află într'o asemenea stare su- .

fletească nu poate primi, dintr'o cauză oarecare, botezul
formal, acela se socotește botezat cu botezul dorinţei.
AL

20. Taina ungerii cu sfântul mir,

TR

1. Numele. Ungerea cu sfântul mir este acea sfântă

EN

taină care se săvârşeşte prin ungerea cu mir a părţilor

trupului, spre sporire și întărire, prin harul Sfântului Duh,
în vieaţa spirituală dobândită prin botez.
I/C

2. Instituirea dumnezeiască. Mântuitorul a făgăduit în

mai multe rânduri apostolilor săi că le va trimite pe Sfân-
AS

tul Duh, care să-i ajute la împlinirea chemării lor. Această

făgăduială s'a împlinit în chip văzut şi solemn în ziua Cinci-
UI

zecimii, când Sfântul Duh s'a pogorit asupra apostolilor

sub formă de limbi de foc. Stinţii apostoli, la rânaul lor,
BC

trebuiau să comunice credincioşilor pe Sfântul Duh tot sub

o formă văzută şi au făcut-o prin punerea mâinilor asupra
capului celor botezați și prin ungere cu sfânt mir. Desigur
 SI

că sfinţii apostoli s'au servit de acest fel de a împărtăși

RY
pe Sfântul Duh credincioşilor, pentrucă așa, au văzut pe
Invăţătorul lor făcând, sau așa le-a poruncit el să facă.
Despre punerea mâinilor se vorbește adesea, în Faptele A-

RA
postolilor (8,4; 19,c),iar ungerea o amintește sfântul a-
postol Ioan în întâia sa epistolă: „Și voi ungere aveţi dela

LIB
Cel sfânt, şi ştiţi toate...“, (2,20). Cu timpul a rămas nu-
mai cu ungerea, care înfățișează partea nevăzută a tainei
într'o formă mai concretă decât punerea mâinilor.

ITY
3. Forma acestei taine este ungerea în formă de cruce
cu mir sfânta părţilor mai însemnate ale trupului şi ros-
tirea cuvintelor: „Pecetia darului Duhului Sfânt, amin“.
4. Materia mirungerii este mir — adică untdelemn ames-RS
tecat cu o mulţime de aromate — sfinţit de toţi arhiereii
IVE
fiecărei Biserici atocefale în Joia patimilor.
5. Efectele ungerii cu,sfântul mir. Această sfântă, taină
împărtășește primitorilor harul Sfântului Duh, care lumi-
UN

nează mintea. și întărește voia pentru înţelegerea. şi măr-

turisirea adevărurilor de credință şi pentru propășirea în
toate cele bune. El dă celor botezați tăria de a păstra ca-
AL

litatea de membrii ai Bisericii şi a fi adevăraţi Creștini,

sau locașuri vrednice ale Sfântului Duh. Aceste efecte ră-
TR

mân în suflet atât timp cât Creștinul se află în sânul Bise-

ricii. De aceea „această sfântă taină nu se administrează. a.
EN

doua oară decât acelora care s'au lepădat de credinţa, cre-

ştină şi vor să se întoarcă din nou la ea, căci prin lepădarea
de credinţă se pierd darurile Sfântului Duh.
I/C

Romano-cutolicii susțin că. episcopul este săvârșitorul canonic al

AS

acestei sfinte taine, iar preotul numai cu delegațiune specială din

partea chiriarhului său.
UI

6. Primitorii acestei sfinte taine sunt toţi câţi au fost bo-

tezaţi şi ea i se administrează îndată după botez, pentrucă
BC

aşa au administrat-o şi sfinţii apostoli şi așa s'a, practicat

în Biserică din timpul sfinţilor apostoli.
 S2 ,

Romano-catolicii au început de prin veacul XIII să administreze

RY
această sfântă taină copiilor numai după ce ajung la vârsta discre-
țiunii, adică între 7—12 ani. Despărţind-o cu totul de botez, ei i-au
dat un caracter curat pedagogic, sub numele de confirmaţiune. Pre-

RA
textul e că copiii trebue să-și dea scamă de credinţa lor când sunt
confirmaţi. După această logică ar urma însă ca și botezul să se
facă tot la această vârstă. La confirmare, episcopul, sau preotul de-

LIB
legat, pune mâinile pe capul confirmandului, îl înseamnă la frunte cu
mir sfinţit în Joia verde și pronunţă cuvintele: „Sigyno te siguo cru-
cis ct confirmo te chrismate salutis, în nomine Patris et filii ct Spi-

ITY
vitus Sancti, amen“. După aceia îl demite cu cuvintele: „Paz tecum“
și aplicându-i o uşoară lovitură de palmă peste obraz, ca semn că
trebue să fie un bun Creștin. Confirmandul este însoţit de naș, ca şi
la botez,

dar o socotesc ca o simplă

RS
Protestunţii numesc mirungerea, ca şi Catolicii, tot confirmare,
ceremonie pe care o aplică copiilor la 14
ani, după ce au învăţat catehismul și au depus cu succes un exa-
IVE

men din cl.

21. Taina pocăinței.

UN

1. Numele. Pocăinţa sau penitenţa este acea sfântă taină

în care Creştinul — mărturisindu-şi păcatele înaintea du-
AL

hovnicului cu zdrobire de inimă — primeşte dela Dumne-

zeu iertarea păcatelor și reintegrarea în graţie.
TR

2. Instituirca dumnezeiască. Pocăinţa a fost instituită

ca sfântă taină de Mântuitorul prin împuternicirea pe care
EN

a dat-o sfinţilor apostoli în mai multe rânduri, că, oricăâte

vor lcgu pe pământ să fic legate şi în ceruri, şi oricăte vor
deslega pe pământ, să fic deslegate şi în ceruri, (loan
I/C

20,4; Mat. 18, și 16,1).

3. Forma tainci pocăinţei este pronunţarea deslegării de
AS

păcate, pe care o face duhovnicul după ce ascultă mărtu-

risirea penitentului. Deslegarea sună: „Domnul și Duumnc-
UI

zcul nostru Iisus Christos, cu darul şi cu îndurările iubirii

sale de oameni, să te ierte pe tiuc, fiule (cutare) şi să-ţi
BC

lase toute păcatele. Şi cu, ncvrecdnicul prcot şi duhovnic,

cu puterca ce-mi este dată, te îcrt şi te desleg de toate pă-
 S5
LE

catele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

RY
Duh, amin“.
4. Materia acestei sfinte taine este mărturisirea păca-
telor, care în vechime se făcea în public, adică în biserică,

RA
„ în faţa tuturor credincioşilor.
5. Efectele tainei pocăinţei sunt: Iertarea, păcatelor măr-

LIB
turisite, împăcarea omului cu Dumnezeu, redobândirea
graţiei şi liniștirea conștiinței.
Pentru ca taina pocăinţei să aibă aceste efecte binefă-

ITY
cătoare trebue ca primitorul să îndeplinească mai multe
condițiuni și anume: |
a) Să se căiască sincer de păcatele săvârșite. Fără căință
RS
nu se poate dobândi dela Dumnezeu iertarea păcatelor şi
taina pocăinţei e fără efect. Cât de mare este puterea căin-
IVE
ţei a arătat Mântuitorul prin parabola cu oaia și drahma
cea pierdută, cu fiul risipitor, cu vameșul și fariscul, etc.
b) Să se îndrepteze cât mai mult posibil dela o mărtu-
UN

risire până la alta, căutând să se desbere cu totul de păcat.

Fără o asemenea îndreptare, taina devine de prisos, căci
dacă ne mărturisim și continuăm a păcătui, e ca şi cum
AL

nu ne-am fi mărturisit. |
c) Să aibă credinţă în îndurarea lui Dumnezeu şi a
TR

Mântuitorului nostru Iisus Christos că-l va ierta.

d) Să-şi mărturisească prin viu graiu păcatele înaintea
EN

duhovnicului, pentrucă numai episcopilor şi preoților s'a

dat puterea de a ierta păcatele.
I/C

c) Să îndeplinească epitimia sau canonul dat de du-

hovnic la mărturisire. Epitimiile constau în metanii, aju-
nări, rugăciuni, împărțire de milostenie, ajutarea Biseri-
AS

cilor, cercetarea, locurilor sfinte, ete, Scopul lor este de a

ajuta pe penitent ca să evite prilejurile de a păcătui, să-i
UI

dispună mintea, şi inima numai spre cele ce-i sunt de folos

sufletesc şi să-l ajute astfel să se îndrepteze. Ele sunt dar
BC

mijloace de îndreptare practice şi sigure, alese de duhov-

nic, potrivit cu felul păcatului spre care înclină mai rault
penitentul și cu starea lui sufletească și ca atare îndepli-
 S4
ei
nhirea lor este absolut necesară, pentru ca taina pocăinţ

RY
să fie eficace,

RA
Numai Lu-
Protestanţii în genere nu admit această sfântă taină.
ther o enumără câteodată între sfintele taine.
o socotesc ca taină, dar ea își pierde cu totul
Romano-catolicii

LIB
ie, din cauză
sfințenia şi e degradată la treapta de simplă ceremon
foarte des. Pentru cel mai mic păcat, credinci osul a-
că se repetă
nu arare ori se întâm-
leargă la duhovnic să se spovedească, aşa că
sfântă taină chiar de mai multe
plă ca cineva să primească această

ITY
noastră are pentru asemene a cazuri rugăciuni
ori pe zi. Biserica
,
speciale.
catolici şi indulgen-
In legătură cu taina pocăinţei stau la Romano-
țele. Acestea sunt deslegar
sau reduc cu totul pedepse
ea.
le
dată
venite
de
dela
RS
papă, prin
Dumnez
care se scurtează
eu sau impuse de
Principiul pe care
Biserică păcătoşilor și se iartă păcatele veniale.
IVE
ra. despre meri-
se bazează dreptul de a da indulgenţe este învăţătu
oare ale Mântuit orului şi ale sfinţilor , care se adună în
tele prisosit
care papa poate lua şi acoperi deficitul de
tezaurul Bisericii şi din
UN

fapte bune al credincioşilor vii sau morţi.

care s'a abuzat
Invățătura despre indulgenţe este o inovaţiune de
datoresc origina lă-
şi se abuzează mult în lumea papistaşă. Ele își
şi sunt prin urmare
comiei de bani a papilor decăzuţi din evul mediu
AL

opera lui Mamona.

TR

99. 'FPaina sfintei euharistii.

1. Sfânta euharistie este acea sfântă taină în care ne îm-

EN

părtăşim cu sfântul trup şi sânge al Domnului Dumnezeu

şi Mântuitorului nostru Iisus Christos, sub înfăţişarea pâi-
I/C

nii şi a vinului. Numele tainei vine dela un cuvânt grecesc

a
care însemnează mulţumire, pentrucă Mântuitorul, când
AS

instituit această sfântă taină, mai întâi a mulţumit lui

Dumnezeu și după aceea a binecuvântat pâinea, pe care
frângând-o, a dat-o sfinţilor apostoli.
UI

2. Instituirca dumnesciască. Sfânta euharistie a fost in-

BC

stituită ca taină de Mântuitorul Christos Joi înaintea pa-

a serbat Paștele, cea din urmă oară cu
timilor sale, când
ucenicii. Atunci „Luând pâinca şi binccuvântând-o, a
frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi. A-
 85

cesta este trupul meu. Și luând şi paharul şi mulţumind,

1-a dat lor, zicând: Beţi dintracesta toţi, căci acesta esie

RY
sângele meu, al Legii celei nouă, care se varsă pentru
mulţi, spre iertarea păcatelor“, (Mat. 26,26). După aceea a

RA
poruncit: „Aceasta s'o faceţi întru pomenirea mea“, (Luca
22,14), ceeace n'a zis la instituirea nici unei alte sfinte

LIB
taine.
3. Forma tainei este rugăciunea, preotului: „Trimite Du-
hul Tău cel sfânt peste noi şi peste darurile acestea ce sunt
puse înainte şi fă adică pâinea aceasta cinstit trupul Chris-

ITY
tosului tău, iar ce este în paharul acesta cinstit sângele
Christosului tău, prefăcându-le cu Duhul tău cel Sfânt“.

Romano-catolicii cred că forma sfintei

RS euharistii sunt cuvintele
de instituire: „Luaţi, mâncaţi...“ „Beţi dintr'aceasta toți...“ Mântui-
IVE
torul însuşi a mulţumit, adică sa rugat apoi a binecuvântat atât
pentru
pâinea cât și paharul şi numai după aceea le-a dat ucenicilor,
că prin binecuvân tare s'au prefăcut în trupul şi sângele său.
UN

4. Materia sfintei euharistii este pâinea dospită și vinul.

Romano-catolicii întrebuinţează la. sfânta euharistie pâine ntdo-
lor se sprijine pe părerea greşită că
AL

spită sau azimă. Inovaţiunea

Mântuitorul, la cina cea de taină, a serbat Paştele odată cu Iudeii
şi după obiceiul lor, adică cu azimă.
TR

5. Prefacerea elementelor euharistice. Elementele mate-

riale cerute pentru săvârșirea acestei sfinte taine, se pre-
EN

fac, pâinea în trupul şi vinul în sângele Domnului nostru

Iisus Christos. Prefacerea este absolut reală, iar nu numai
I/C

simbolică sau figurată. Aşă a învăţat Biserica veche, așa,

învaţă şi azi Biserica noastră şi cea romano-catolică.
AS

Mântuitorul însuși zice: „Acesta este trupul meu“ şi „A-

cesta este sângele meu“
UI

Protestanţii au cu totul alte păreri despre sfânta, euharistie. Ast-

fel Luther admite prezenţa reală a Mântuitorului Christos în sfânta
BC

euharistie, că adică cel ce se împărtășeşte, primeşte sfântul trup

şi sânge al Domnului, dar nu admite prefacerea pâinei şi a vinului
în trupul şi sângele Domnului. După el, trupul şi sângele Domnu-
 S6

lui sunt alături sau împreună cu pâinea și vinul (în pane, cum pane
et sub pane şi în vino, cum vino et sub vino), adică pâinea şi vinul

RY
rămân neschimbate, dar se împreună cu ele trupul și cu sângele
Domnului. De aceea, felul acesta de prezenţă se și numește prin

RA
împănare — praesentia per impanalionem.
Zuwingli învață că în sfânta euharistie nu e prezent Domnul sub
nicio formă. Sfânta cuharistie e — după el — un simplu act come-

LIB
morativ, o ceremonie care ne aminteşte de cea din urmă serbare a
Paștelui de către Mântuitorul cu ucenicii săi.
Calvin ţine calea de mijloc între Luther și Zwingli. In sfânta eu-
haristie sunt de faţă trupul și sângele Domnului, dar nu în chip ma-

ITY
terial, ci spiritual. Pâinea şi vinul sunt mijloace prin care ni se dă
trupul şi sângele Domnului, simboale care reprezintă și oferă trupul
şi sângele Domnului. Numai cei aleși se împiutăşesc însă cu acest
spiritual
simplă
trup
pâine
și
și
sânge
vin.
al DomnuluiRS pe când cei reprobaţi primesc
IVE
6. Efectele sfintei cuharistii sunt: a) Unirea în chip tai-
nic cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Christos, după
însuşi cuvântul său: „Cel ce mănâncă trupul meu şi bea
UN

sângele meu, acela petrece în mine şi cu în cl“.

b) Hrănirea trupului și sufletului, întărirea şi înaintarea
în vieaţa, spirituală, curățirea de păcate și întărirea în vir-
AL

tute, etc. pregătindu-le pentru vieaţa de apoi cum zice

Mântuitorul: „Cel ce mănâncă trupul meu şi bca sângele
TR

meu arc vicața de veci şi cu il voiu învia în ziua cca de

apoi“, (loan 6,4).
EN

c) Garanţia învierii şi a nemuririi: „Aceasta este păinca

care sc coboară din cer... cel ce va mânca din peâinca a-
ccasta nu va muri în veac“, (Ioan 6,1).
I/C

Aceste efecte le are sfânta cuharistie în cei care o pri-

mesc cu vrednicie, adică în cei care s'au pregătitși sufle-
AS

tește și trupeşte pentru primirea ci, prin pocăință, post,

milostenie, etc. In cei care o primesc cu nevrednicie, ca are
UI

ca efect mustrare de cuget şi osândă dumnezeiască după

cuvântul sfântului apostol Pavel: Oricinc menâncă păinca
BC

aceasta şi bca paharul Domnului cu nevredhicic, vinovat

va fi trupului şi sângelui Domnului“.
7. Săvârşitorul acestei sfinte taine este episcopul și preo-
 s

tul, pentrucă ei sunt urmașii apostolilor cărora le-a porun-

pomenirea mea“.

RY
cit Domnul: „Aceasta so faceţi întru
Diaconii pot, cu învoirea superiorilor lor, numai să împartă,
bolnavilor sau deţinuţilor sfânta împărtășire săvârșită de

RA
episcop sau de preot.
8. Primitorii sunt toţi Creștinii, care nu s'au lepădat sau

LIB
despărţit de Biserică. Biserica îndeamnă pe fiii săi să se
împărtășească cât mai des cu acest nutriment al nemuririi.
Ea-i obligă să se împărtășească în cele patru posturi ale

ITY
anului sau cel puţin -la Paşte. De efectele acestei sfinte
taine nu pot fi lipsiţi nici pruncii, de aceea Biserica noastră
împărtășește și pe prunci. Tot asemenea ea împărtășește pe
toţi deopotrivă şi cu trupul şi cu sângele Domnului. RS
Atât Romano-catolicii cât și Protestantii nu împărtăşesc pe co-
IVE
pii până după confirmare. Pretextul e că trebue să-și dea și ei
seama cât de puţin de însemnătatea tainei, când o primesc. Bise-
rica veche însă n'a cunoscut această restricţiune, care n'are nicio |
UN

bază în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţiune. Chiar în Apus

ea s'a introdus abia de prin veacul XII.
Romano-catolicii au şi o altă inovaţie, anume împărtăşesc pe
laici numai cu trupul Domnului, iar cu trupul și cu sângele se
AL

împărtăşesc singuri clericii. Pretextele invocate de ei pentru in-

troducerea aceste inovaţiuni sunt: a) Pericolul de a se vărsa sân-
TR

gele Domnului; b; Greutatea de a se găsi şi păstra vinul în ţările

calde şi în cele friguroase şi c) Neputinţa multora de a bea vin.
Iar temeiurile dogmatice pe care se sprijină sunt, că Mântuitorul
EN

a poruncit numai apostolilor să se împărtășească sub ambele forme

și că trupul nu e fără sânge. Mântuitorul însă a instituit sfânta
eubaristie sub forma pâinii și a vinului și -a împărtăşit pe sfinţii
I/C

apostoli cu amândou. Din timpul sfinţilor apostoli și până în vea-

cul VII, întreaga. Biserică a împărtășit pe toţicredincioșii sub am-
AS

bele forme şi abia de atunci au început Papistașii să se abată dela,

practica apostolică. Faptul că înșiși sfinții apostoli au învăţat să
se procedeze astfel, răstoarnă afirmarea Papistașilor, că Mântui-
UI

toru! ar fi rânduit ca numai apostolii şi urmaşii lor — preoţii și

episcopii — să se împărtășească sub ambele forme. Iar în ce pri-
BC

veşte afirmarea că trupul nu e fără sânge, Papistașii nu vor pu-

tea tăgădui că şi Mântuitorul a știut aceasta şi totuşi a instituit
sfânta euharistie sub ambele forme şi apoi, dacă e așa cum zic ei,
de ce nu se împărtășesc şi clericii numai cu trupul Domnului ?
 SS

9. Sfânta euharstie ca jertță. Când Domnul a instituit

RY
sfânta euharistie, a adus jertfă trupul și sângele său
sub forma pâinii și a vinului. Aceasta ne-o arată însăși
cuvintele de instituire, căci „frângerea trupului“ şi „văr-

RA
sarea sângelui“ sunt acte care constitue jertfa. De aceea,
oridecâte ori se celebrează sfânta euharistie, se săvâr-

LIB
şeşte o taină şi se aduce jertfa cea fără de sânge a trupu-
lui și a sângelui Domnului.
Sfânta euharistie este jertfă de împăcare a omului cu

ITY
Dumnezeu. In acest scop se aduce ea şi pentru vii şi pen-
tru morţi. Este apoi şi jertfă de cerere, adică se aduce
pentru dobândirea dela Dumnezeu a celor ce sunt de fo-
RS
los sufletului şi trupului. Este în sfârșit şi jertfă de laudă
şi de mulțămire. *
IVE

23. Taina preoţiei.

UN

1. Numele. Preoţia sau hirotonia este acea sfântă taină,

prin care se împărtășește unor persoane alese graţia dum-
nezeiască şi împuternicirea de a învăţa cuvântul lui Dum-
AL

nezeu, a săvârşi sfintele taine şi a conduce turma cu-

vântătoare.
TR

2. Instituirea dumnezeiască. Mântuitorul a gat în mai

multe rânduri sfinţilor apostoli puterea, spirituală pe care
EN

o implică în sine taina preoţiei. Aceasta a făcut-o prin în-

săşi alegerea lor, căci de atunci el i-a deosebit de mulţi-
mea, credincioşilor şi le-a dat însărcinare specială de a
I/C

propovedui Evanghelia și a săvârşi minuni. La cina cea

de taină, după ce a binecuvântat pâinea, a frânt-o şi a
AS

dat-o sfinţilor apostoli, zicând: „Acesta este trupul

mou..., a adăogat: „Aceasta so faceţi întru pomenirca
UI

mea“. Prin aceste din urmă cuvinte, Mântuitorul a îm-

părtășit sfinţilor apostoli puterea de a aduce jertfa euha-
BC

ristică şi de a săvârşi ori ce slujbă dumnezeiască. Apoi,

în ziua învierii sale din morţi, când a intrat prin ușile în-
cuiate, în casa în care stau ascunși ucenicii de frica Iu-
 ' 89

deilor, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt,

cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi

RY
ținea, vor fi ţinute“. Aci le dă. puterea. legării şi deslegă-
rii păcatelor. In sfârşit, cu puţin înainte de slăvita sa

RA
înălţare la ceruri, trimițând pe apostoli la propoveduire,
le-a zis: „Mergând, învățați toate neamurile, botezân-

LIB
du-se în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh...
Aci se repetă din nou împuternicirea de a învăţa şi a să-
vârşi sfintele taine.

ITY
Sfinţii apostoli au înlocuit suflarea cu punerea, mâini-
lor și au săvârşit această sfântă taină cum le-a predat-o
Mântuitorul. La ei găsim dela început bine deosebite trei
trepte ierarhice: diaconia, preoţia şi episcopatul. Astfel,
Faptele Apostolilor pomenesc de: alegerea a șapte dia-
RS
IVE
coni, care aveau să servească la mesele comune sau agape
de preoți sau presbiteri hirotoniți de sfântul Pavel prin
diferite oraşe și de episcopii Timotei şi Tit, aşezaţi tot
UN

de sfântul Pavel, unul în Efes, iar celălalt în Creta.

Protestanţii nu recunosc preoţia, ca taină și tăgăduesc existența

AL

celor trei trepte ierarhice. Ei zic că diaconii erau simpli servitori

ai agapelor, pe când de fapt ei erau ajutători ai episcopilor şi ai
preoţilor în exercitarea atribuțiunilor acestora. Despre episcopi și
TR

preoţi ei zic, că ar fi format o singură treaptă. In sprijinul susţi-

nerii lor, se invoacă faptul, că, în Faptele Apostolilor și în unele
EN

din epistolele sfântului Pavel, se zice câteodată presbiterilor epis-

copi, iar episcopilor presbiteri. Se
într'adevăr presbiterilor zicea
episcopi, pentrucă ei sunt supraveghetori = p'ez+64o0zoL în parohiile
I/C

lor, iar episcopilor li se zicea presbiteri, pentrucă se alegeau, de

regulă, dintre bătrân —mpsoBbzepor. Prin urmare aveau numai nu-
mele, dar nu și atribuţiunile comune.
AS

3. Forma acestei sfinte taine este rostirea de către ar-

UI

hiereu a rugăciunii: „Dumnezeescul har, care pe cele ne-

putincioase le vindecă şi pe cele ce lipsesc le împlineşte,
BC

hirotoniseşte pe (cutare) în diacon (sau diacon în preot,

ori preot în episcop)“.
4. Materia este punerea mâinilor arhiereului slujitor pe
 90

capul celui ce:se hirotoniseşte, cum o arată însuşi numele

RY
tainei, care însemnează „punerea mâinilor“,

La Romano-catolici, părerile teologilor sunt împărţite asupra ma-

RA
teriei tainei preoţiei. Unii susţin că este punerea mâinilor, alţii
înmânarea veşmintelor şi a obiectelor sfinte proprii fiecărei trepte
ierarhice, iar alţii şi una și alta.

LIB
5. Efectele hirotoniei sunt împărtăşirea harului dum-
nezeesc, ca primitorul să poată îndeplini toate atribuţiu:

ITY
nile treptei ierarhice în care se hirotoniseşte. Harul îm-
părtăşit prin hirotonie nu se poate pierde niciodată. De
aceea această sfântă taină nu se repetă, iar cel ce a fost
RS
hirotonit nu mai poate deveni laic ori ce ar greşi, ci nu-
mai se opreşte dela săvârşirea sfintelor slujbe, sau se dc-
IVE
pune ori cateriscşte, cum se zice cu un termen consacrat.
De aceea, clericii catolici, care trec la Biserica noastră, se
primesc în treapta ierarhică pe care au avut-o, iar cei
UN

protestanți şi sectanţi se hirotonisesc, pentrucă aceştia

m'au taina preoţiei.
Episcopul primeşte prin hirotonie puterea de a săvârşi
AL

orice sfântă taină și slujbă bisericească și în deosebi de

a hirotonisi pe preoţi şi pe diaconi, de a conduce Biserica,
TR

și a da legi bisericești, adunat în sinod împreună cu cei-

lalţi episcopi ai fiecărei țări şi de a învăţa cuvântul lui
EN

Dumnezeu, ca cea mai înaltă autoritate.

Preotul are dreptul să săvârșească toate sfintele taine
şi icrurgii afară de hirotonie şi de sfințirea mirului și a
I/C

antimiselor de a conduce pe parohicnii săi pe calea mân-

tuirii și a-i învăţa cuvântul lui Dumnezeu.
AS

Diaconul este un simplu ajutător al preotului și al e-

piscopului, în exercitarea întreitelor chemări: de învăţă-
UI

tori, de săvârșitori ai sfintelor taine şi de conducători ai

Bisericii. Ca atare, diaconii nu pot învăţa, săvârşi sfin-
BC

tele taine sau lua parte la conducerea Bisericii. Numai cu

învoirea episcopului sau a parohului pot învăţa sau înde-
plini anume însărcinări în administraţia bisericească, iar
 91

din sfintele taine pot săvârşi numai botezul, în caz de

mare nevoe.

RY
6. Săvârşitorul acestei sfinte taine este numai episco-
pul sau arhiereul și anume: pe preot şi pe diacon îi hiro-

RA
toniseşte un singur arhiereu; iar pentru hirotonia, unui
arhiereu se cer trei sau cel puţin doi arhierei.

LIB
7. Primitorii tainei preoţiei sunt Creștinii ortodocși,
majori, cu purtare neprihănită, fără defecte corporale și
cu trebuitoarea pregătire intelectuală și sufletească în ge-

ITY
nere, pentru a putea învăţa, sfinţi şi conduce turma cu-
vântătoare. Dela cei ce înaintează la treapta episcopală.
se mai cere să fie necăsătoriți, iar dela preoţi şi diaconi
să fie căsătoriţi. RS
Catolicii cer dela toţi clericii fără deosebire să fie necăsătoriți.
IVE

Femeile nu pot primi taina preoţiei. Diaconesele, care

existau în vechime, nu primeau hirotonie, ci numai hi-
UN

rotesie, şi nu îndeplineau niciun serviciu pentru care se

cere hirotonia, ci ele numai stau la uşa bisericii, ţineau
ordinea între femei, ajutau pe preoţi la botezul femeilor
AL

şi duceau sfânta împărtăşire femeilor bolnave și închise

în temniţă pentru credinţa lor. La fel stau lucrurile și cu
TR

stareţele mânăstirilor de călugăriţe, care primesc, prin

hirotesie, dreptul de a conduce obștile mânăstirești, dar
EN

nu pot săvârşi nimic din cele sfinte. .

f

24. Taina nunţii sau căsătoriei.

I/C

1. Numele. Nunta, este acea sfântă taină prin care băr-

AS

batul și femeia, convin în chip liber să trăiască împreună

toată vieaţa, spre a-şi creşte copiii în spiritul religiunii
UI

creștine și a se ajuta reciproc în toate împrejurările și do-

bândesc harul dumnezeesc pentru atingerea acestui scop.
BC

2. Instituirea dumnezeiască. Chiar dela început, dela

creaţiune, Dumnezeu a făcut pe om în așa fel ca să crească.
şi să se îmmulţească numai prin căsătorie.
 92

In sfânta Evanghelie nu se găsește un loc expres din

RY
care să se vadă limpede că Mântuitorul a instituit taina
căsătoriei, dar el a sfinţit căsătoria prin participarea la
nunta din Cana Galileiei, când a făcut şi cea dintâi mi-

RA
nune, prefăcând apa în vin. Mai târziu a vorbit adesea
despre căsătorie şi despre indisolubilitatea ei așa fel, că

LIB
se vede limpede că a privit-o ca sfântă taină. Acest ca-
racter rezultă însă fără umbră de îndoială din sfaturile
date de sfântul apostol Pavel bărbaţilor de a-și iubi fe-

ITY
meile, precum a iubit Christos Biserica, şi femeilor de a
se supune bărbaţilor lor ca Domnului, din cuvintele:
„Taina aceasta este mare, îar eu zic în Christos şi în Bi-
serică“, (Efes. 5,30). RS
Protestanţii nu recunosc căsătoriei caracterul de taină, ci zic că
IVE

e o simplă instituţiune naturală și socială.

3. Forma acestei sfinte taine sunt cuvintele preotului:

UN

„Cunună-se robul lui Dumnezeu (cutare) cu roaba lui

Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh“ şi rugăciunea: Doamne Dumnezeul nostru
AL

cu mărire şi cu cinste încununează-i“.

4, Materia este declaraţiunea mirelui și a miresei, fă-
TR

cută în faţa preotului, că de bună voe se căsătoresc și că

vor îndeplini, unul față de altul și amândoi faţă de copii
şi de Biserică, toate datoriile ce decurg din căsătoria
EN

creştină. |
5. Efectele tainei căsătoriei sunt: a) Impărtăşirea gra-
I/C

ției dumnezeești celor ce se căsătoresc, pentru ca unirea

lor să fie icoană fidelă a unirii lui Christos cu Biserica şi
AS

ca să poată deci îndeplini scopul căsătoriei; și b) păstra-

rea înţelegerii între soţi, ca să fie indisolubilă căsătoria,
după cuvântul Domnului: „Ce a unit Dumnezeu (la crea-
UI

țiune), omul să nu despartă“, (Mat. 19,6).

BC

6. Săvărşitorul este episcopul și preotul.

Romano-catolicii susțin că săvârşitorii acestei taine sunt înşişi
tinerii care se căsătoresc, Când ci se iînvoesc unul cu altul să se
 93

căsătorească, săvârşesc prin aceasta însăși taina căsătoriei. Preo-

RY
tul e un simplu martor, fără de care căsătoria e valabilă. Cu
nu
asemenea păreri, Romano-catolicii nimicesc caracterul de sfântă
taină a căsătoriei şi stabilesc o dogmă nouă, că adică laicii sunt

RA
săvârşitori ai sfintelor taine.

7. Primitorii acestei sfinte taine sunt tinerii creştini

LIB
de ambele sexe.

25. Taina sfântului maslu.

ITY
1. Numele. Sfântul maslu este acea taină în care prin
ungerea trupului cu untdelemn sfinţit și prin rugăciunea.
preoţilor se împărtășește Creştinului graţia dumnezeiască RS
prin care se vindecă boalele sufletului și ale trupului.
IVE
2. Instituirea dumnezeiăscă. In sfânta Evanghelie se
spune că Mântuitorul a dat sfinţilor apostoli putere să
vindece orice boală şi orice neputinţă și că între mijloa-
UN

cele de vindecare întrebuințate era şi ungerea, cu untde-

lemn, (Marcu 6,3).
Acestor ungeri Mântuitorul le-a dat apoi caracter de
AL

taină, căci sfântul apostol Iacob scrie: „De este cineva

dintre voi bolnav, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage
TR

pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.

Şi rugăciunea credinţei vu mântui pe cel bolhav şi-l va
EN

ridica pe el Domnul şi de va fi făcut păcate, se vor ierta

lui“, (Iacob 5,14-15). Apostolul nu recomandă aci ungerea
ca un sfat, sau părere a sa personală, ci ca ceva care tre-
I/C

bue să se săvârşească pretutindeni și întotdeauna în Bi-

serică. Aceasta e dovada cea mai sigură că taina, sfântu-
AS

lui maslu este instituită de însuşi Domnul, căci sfinţii a-

postoli n'au învăţat și rânduit nimic dela ei, ci numai
UI

ceea ce le-a poruncit dumnezeescul lor învăţător.

BC

Protestanţii tăgăduesc şi această sfântă taină. Ei susţin că în

cuvintele sfântului Iacob privitoare la această sfântă taină se re-
comandă un fel de vindecare curat medicală, sau că e vorba de o
vindecare miraculoasă. Nici una nici alta nu e însă de admis, pen-
 OR!

trucă untdelemnul putea servi de medicament pentru unele boale,

RY
iar nu pentru toate, cum recomandă Apostolul aci, iar pentru vin-
decările miraculoase nu era trebuință de nici un fel de materie.

RA
3. Forma sfântului maslu este rugăciunea rostită de 7
ori: „Părinte sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor...

LIB
tămădueşte pe robul Tău acesta (cutare) de neputința
trupească şi sufletească ce l-a cuprins...“ şi ungerea de
şapte ori a părţilor trupului prescrise de ritual.

ITY
4. Materia este untdelemnul sfinţit de preoţii care să-
vârşesc taina.

La
preoţii
Romano-catolici
numai ung cu el
untăclemnul
pe cei
RS se
bolnavi.
siințeşte
Din cuvintele
de cpiscop,
sfântului
iar
Ia-
cob nu reiese însă că untdelemnul trebue sfințit de altcineva de-
IVE
cât de înşişi săvârşitorii tainii și nu mai înainte, ci odată cu cere-
monialul tainei. Ei săvârşesc apoi maslul numai celor ce sunt pe
patul de moarte pentru care dau tainei numele de extrema unctio.
UN

5. Efcctcle acestei sfinte taine sunt: a) Vindecarea de

boale trupești. Dacă bolnavii cărora li se administrează
sfântul maslu nu se însănătoşesc totdeauna, ei simt cel
AL

puţin o mare mângâiere şi prind curaj cu să rabde boala

mai departe fără murmur şi să moară creştinește, şi b)
TR

Iertarea păcatelor. Bolnavui căruia se face sfântul maslu

trebue să se curețe mai "nainte de păcate prin sfânta taină
EN

a pocăinţei, căci aceasta esie taina specială pentru icita-

rea păcatelor. Dacă însă el mai are pe conştiinţă unete pă-
I/C

cate în momentul când i se face sfântul maslu, i se iartă

și acestea,
6. Săvârșitorul acestei sfinte taine este episcopul și
AS

preotul. Pentrucă Apostolul zice: „pe preoii -— iar nu pe

preotul — Biscricii“, s'a obişnuit ca siântul maslu să, se
UI

facă de şapte preoţi. Dacă nu sunt şapte, e bine să fie cel

puțin trei sau doi, dar în caz de absolută lipsă, poate fi
BC

şi unul singur,
 95
îns

26. Moartea. Starea sufletului după moarte.

RY
Judecata particulară. Ajutorul sfinţilor.

1. Moartea trupească este despărţirea sufletului de trup

RA
sau descompunerea ființei omenești în cele două părţi din
care constă. Trupul, despărţindu-se de suflet, care e prin-

LIB
cipiul de vieaţă, se întoarce — după cuvintele Eclesiastu-
lui — îi pământ, din care e făcut, sau putrezeşte, îar su-
fletul se duce la Dumnezeu care l-a dai, (Ecles. 12,7).

ITY
Despre realitatea morţii ne încredinţează experiența de
toate zilele și Sfânta Scriptură, care ne învaţă totodată
că nu putem şti de mai nainte ceasul şi felul morţii, nici
împrejurările în care vom muri. RS
Cu privire la moarte, Biserica noastră învaţă:
IVE
a) Că ea este urmarea păcatului, pentrucă primul om
fusese creat de Dumnezeu nemuritor şi numai din cauza
păcatului s'a făcut muritor, cum zice sfântul aposto! Pa-
UN

vel. „Printr'un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat

moartea şi aşa a trecut moartea la toţi oamenii“..., (Rom.
5,2) şi „Plata păcatului este moartea“, (Ibid 6,23).
AL

b) Că moartea, este încheierea vieţii vremelnice si în-

ceputul celei veşnice şi în același timp hotarul până la
TR

care se poate face de om tot ce e necesar pentru mântuire.

Acest adevăr l-a ilustrat Mântuitorul prin parabola bo-
EN

gatului nemilostiv şi a săracului Lazăr și a fost propove-

duit de toţi sfinţii părinţi. *
2. Sufletul, după despărţirea sa de trup, trăește mai
I/C

departe, pentrucă este nemuritor prin însăşi firea sa, ca

unul ce este de origină divină, (Mat. 22,32). El are con-
AS

ştiinţă de sine şi-şi aduce aminte de tot ce a făcut cât

timp a fost unit cu trupul și simte bucurie sau întristare,
UI

fericire sau nefericire, după felul faptelor săvârșite, (Luca

6,55 Apoc. 6y-). Starea aceasta a sufletului este însă
BC

provizorie. Nici mulțumirea sau fericirea ce simte pen-

tru binele făcut în vieaţa pământească, nici întristarez sau
nefericirea ce simte pentru relele făcute în aceeaşi vieaţă,
 96

nu sunt depline până la judecata de apoi, când se va uni

RY
cu trupul.
Romano-catolicii şi Protestanţii cred că sufletele primesc îndată

RA
după moarte răsplata deplină și definitivă. Mintea sănătoasă spune
însă că aceasta nu se poate, deoarece sufletul nu poate fi răsplă-
tit pe deplin el singur, fără trup, cu care a făcut şi cele bune şi

LIB
cele rele în vicața pământească şi că în acest caz judecata ob-
ştească, descrisă în sfânta Evanghelie, n'ar mai avea nicio rațiune
să se ţină. .

ITY
3. Starea de fericire sau nefericire provizorie de după
moarte atârnă sau se hotărăște de judecata căreia este
supus sufletul îndată ce se desparte de trup. Această ju- RS
decată se numește particulară, spre deosebire de cea uni-
versală sau obştească, căreia vor fi supuse sufletele îm-
IVE

preună cu trupurile la sfârșitul veacurilor. Mântuitorul

o arată în parabola cu bogatul nemilostiv şi săracul La-
UN

zăr, iar sf. apostol Pavel zice categoric: „Hotărit cste o-

mului odată să moară şi apoi să fie judecat“, (Ebrai 9,23).
De vreme ce apostolul nu pune niciun interval de timp
AL

între moarte şi judecată, aceasta trebue să aibă loc în-

Qată după moarte. Sfânta Scriptură învaţă despre jude-
cata particulară în toate locurile în care se vorbeşte des-
TR

pre răsplata ce așteaptă pe om după moarte, pentrucă nu

se poate răsplată fără judecată, iar judecata nu poate fi
EN

decât cea particulară căci nu se poate ca sufletele să pri-

mească răsplata îndată după despărţirea de trup, iar ju-
I/C

decata să se facă toemai la sfârşitul veacurilor.

Sfinţii părinți învaţă acelaşi lucru.
AS

Raţiunca spune asemeni că sufletul n'ar putea primi fe-

ricirea sau chinurile meritate fără o judecată prealabilă.
UI

Purgatoriul. Romano-Catolicii cred, că — în afară de raiu și de

iad sau de locurile şi de starea de fericire şi nefericire a sufletelor
BC

— mai există un al treilea loc intermediar, în care merg sufletele

celor care au murit cu păcate veniale și ale celor care nau împli-
nit satisfacţiunile impuse de Biserică. Acest foc este — după pă-
rerea celor mai mulţi teologi — un foc material, în care se muncesc
 97

un timp mărginit după care se fac părtaşe ale fericirii

sufletele
cereşti. :

RY
Pentru susţinerea acestei învățături, teologii romano-catolici își
iau refugiul la acele texte din Sfânta Scriptură în care se vorbește
despre putinţa, iertării păcatelor după moarte. Nici Sfânta Scrip-

RA
tură însă, nici Biserica veche nu învaţă că păcatele se pot ierta
după moarte prin suferinţele păcătoșilor, ci numai prin ruzăciu-

LIB
nile celor vii.
poate pricepe cum sufletul ima-
Mintea sănătoasă deasemeni nu
teria!, ar putea fi chinuit într'un foc material.

ITY
Ajutorul sfinților. In strânsă legătură cu învăţătura
despre judecata particulară şi cu starea sufletelor după
moarte stă învăţătura despre venerarea sfinţilor, a relic-
vilor şi a sfintelor icoane. RS
Sufletele drepţilor, care au trecut din această visaţă,
formează Biserica triumfătoare. Capul Bisericii iriumfă-
IVE

toare, ca şi al celei luptătoare, este Mântuitorul Christos,

iar sufletele drepţilor sau sfinţilor sunt membrii ei ne-
UN

văzuţi, misticul trup al Domnului Christos, (Rom. 12,)-

le-
Sfinţii stau dar în vieaţa viitoare în cea mai intimă
Domnul și Mântuit o-
gătură pe de o parte cu capul lor,
AL

rul nostru Iisus Christos, iar pe de altă parte unii cu alţii,

și
formând așa zisa ceată a sfinţilor, din care fac parte
TR

şi
sfinţii îngeri, ca unii ce sunt plăcuţi lui Dumnezeu, ca
sfinţii. Biserica luptătoare sau văzută este și ea la rân-
ei. Ea
EN

dul său trupul lui Christos, iar Christos capul

a
formează deci împreună cu Biserica nevăzută, Biseric
unică, împărăţia spirituală al cărei cap este Mântuitorul.
I/C

Intre: membrii Bisericii văzute şi ai celei nevăzute trebue

îm-
dar să existe relaţiuni, ca între cetăţenii aceleaiaşi
AS

părăţii. Aceasta o spune Sfânta Scriptură în numero ase

locuri, din care unul este următorul: „Că precum trupul
UI

este unul şi membre are multe şi toate membrele unui

trup, deşi multe, fac un singur trup, așa şi Christos...
BC

ă,
Deci de pătimeşte un membru pătimesc toate împreun
iar de e slăvit unul, se bucură împreună toate“, (1 Cor.
12,19"2627). .
7
..
 9%
a) Bucuria ce simt membrii Bisericii luptătoare pen-

RY
tru slava de care s'au învrednicit membrii Bisericii trium-
fătoare, se arată prin veneraţiune sau cinstire. Această
veneraţiune constă în pomenirea numelui lor cu laudă, în

RA
urmarea, faptelor lor, în chemarea lor în ajutor, în cinsti-
rea moaștelor lor şi a icoanelor care-i înfățișează.

LIB
Cinstirea ce dăm sfinţilor se deosibește de cea pe care
o dăm lui Dumnezeu, căci e cu mult mai mică. Una = cin-
stea ce o dăm semenilor noștri, fraţilor noștri mai mari,

ITY
mai desăvârşiţi moralmente decât noi şi care stau în a-
propierea lui Dumnezeu, cealaltă e cinstea ce o dăm Fă-
cătorului și Pronietorului a toate, Dumnezeu, Fiinţei in-
RS
finite şi atotperfecte. Celei dintâi i se zice vâncrare (ser-
vire, cinstire), iar celei de a doua adorarc. Numai ciusti-
IVE

rea dată Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, este

mai mare decât cinstea ce se dă celorlalţi sfinţi şi se nu-
meșşte cu un termen grecesc iperdulic, adică supra-ciustire
UN

sau cinstire mai înaltă, mai marc. Cinstea ce dăm sfinţi-

lor se reduc în chip indirect la Dumnezeu, căci lăuaând
pe sfinţi, lăudăm prin aceasta pe Dumnezeu, care le-a
AL

dat graţia sa, pentru a învinge toate piedicile ce au în-

tâmpinat în calea mântuirii.
TR

Biserica a arătat prin faptă venerarea ce se cuvine ttin-

ţilor încă dela începutul ei, prin instituirea de sărbători
EN

spre pomenirea lor, prin înălțarea de locașuri dumne-

zeeşti, care să poarte numele lor, şi prin venerarea chi-
pului lor înfățișat pe sfintele icoane, iar părinţii şi învă-
I/C

ţătorii bisericeşti s'au întrecut să ţină cuvinte şi să com-

pună scrieri spre lauda lor.
AS

b) Sfinţii aflându-se în apropierea lui Dumnezeu, cu-

nosc prin harul său toate nevoile celor 'rămași în vieaţă,
UI

le aud rugăciunile ce înalţă către Dumnezeu și intervin

la cl, ca să fie împlinite. Intervenirea lor e de cel mai
BC

mare folos pentru cei din vicaţă, fiindcă Dumnezeu, pen-

tru rugăciunile lor, se milostivește și dă, celor pentru care
intervin ei, graţia sa în mai mare măsură. De aceea tre-
bue să chemăm pe sfinţi în ajutorul nostru şi să-i rugăm
 „M. BUT HESUU'* AŞ

entru noi. Sfântul apostol:

2 Sintserajtăţă taşi
i intervină către Dumnez

RY
AA

ncob îndeamnă pe Creștini

se roage unul pentru altul
adaogă: „căci mult poat găciunea cu tărie a drep-

RA
<A

dui“, (5,16). Dacă dar r iunea drepţilor în timpul

Die.

ând ei se află în vieața părjâmilească, are trecere înaintea

o

i Dumnezeu — cum spunțsiântul Iacob şi cum ne în-

LIB
[5

credinţează nenumăratele ri iău ni făcute de.sfinți —- cu

atât mai mult va avea ace stă putere după trecerea lor
din vieaţa pământească, când se află în apropierea lui

ITY
Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica are numeroase ru-
găciuni către toţi sfinţii şi mai ales către prea sfânta
Născătoare de Dumnezeu, ca să se roage lui Dumnezeu
pentru noi şi îndeamnă pe toţi fii ei să roage stăruitor
RS
pe sfinţi să intervină pentru ei. Sinodul VII ecumenic a
IVE

hotărit venerarea ce se cuvine sfinţilor și a anatematizat

pe cei ce nu-i vor venera şi nu-i vor chema, într'ajuto».
UN

DE CETIT. — Moartea şi vieaţa de veci. — Moartea este o taină

cu şi nușterea. Dacă din acel lucru de nimic, care este germenele
în sânul mamei, poate ieşi o ființă, care cu vremea ajunge ceva
AL

minunat, o lume în mic, cu atât mai mult din moartea morinân-

tului, care pare că înghite uceastă lume în mic, vu ieşi o fiinţă
TR

„mai minunată. Dacă cineva ar Spune fătului, în pântecele mamei,

că o să-i sfâşie învelişurile care-l ocrotesc, că o să distruă tot
ce-l înconjoară şi condițiunile care par indispensabile vieţii sale,
EN

el ar privi cu o moarte durerosul act care l-ar smulge din sănul

mamei şi ar, geme. Și totuşi, când sosește clipa despărțirii când
fătul părăseşte lumea îngustă în care a trăit și cure de atunci în-
I/C

colo e moartă pentru el, el începe o ticaţă mai frumoasă, mai no-
bilă, de două ori mai nobilă, pentru că ce raţională şi liberă. Acca-
AS

stă de a doua vieață nu e pentru el, propriu vorbind, decât o nouă

zămislire şi tainica înfăptuire a unei alte naşteri. Locul sânului
mamei îl ținea lumea; el nu mai are să trăiască nouă lumi, ci mulţi
UI

ani; se găseşte, în afară de cl şi în el însuşi, o întreugă lume de

idei. Dar acelaşi glus răsună din nou în urechile lui şi-i spune
BC

„Trebue să mori din nou“. Doarte, mormânt şi picire. Ce cuvinte

amare! Urmarea acestei a doua morţi este însă o vieaţă și mai
frumoasă şi mai nobilă și mai plăcută, este un pas mai mult, pa-
sul hotăritor și cel din urmă către perfecțiuni la care nici wi
gândit.
(Din Talmud).
 100
.

din
O descoperie minunată. Englezul Wilkinson găsi, întruna

RY
ştiinţific e, un ghiveciu bine pecetluit , aşezat
vestitele lui călătorii
întrun vechimonument funerar din Egipt. II ridică şi-l trimise
britanic. Bibliotecarul l-a spart,. din nebăgare

RA
îndată la 2Auzeul
bătrâne, uscate şi
de seamă, şia găsit înăuntru câteva ierburi
ate. In ziua de 4 Iunie 1844, ierburile fură plantate într'o
pietrific
lor a ră-

LIB
glastră şi după 30 de zile, spre uimirea tuturor, sămânța
Ca lecţie de credință în învierea morţi-
sărit. Sărmanele ierburi?
viitoare dau ele muritoril or. Peste 3000 de ani şc-
lor şi în vieafa
în somn adânc, deşi moarte în apa-
zură îngropate şi cufundate

ITY
venţă, totuşi vii în țărâna mormântului. ”
(Preotul Marin C. Ionescu. Din „Dumineca Ortodoxă“,

97. Judecata RS
de apoi. Starea de veci a celor buni
şi a celor răi.
IVE

1. Lumea, ca și omul va avea sfârşit oricât de departe

ar fi el, pentrucă Dumnezeu singur este nesupus schimbă-
UN

rii şi veşnic în adevăratul înţeles al cuvântului. Dar pre-

cum sfârşitul omului nu însemnează nimicirea sau dis-
trugerea, fiinţei sale, ci prefacerea ei, sau începutul unei
AL

vieţi nouă pentru trup şi pentru suflet, tot astfel şi lu-

mea, nu va fi nimicită, ci schimbată, transformată într'o
lume nouă, curată, potrivită cu fiinţa omului cea reinnoită
TR

o lume din care va lipsi tot ce nu c. desăvârşit, în cate va

fi desăvârşirea deplină, fizică şi morală. Sfârșitul nimii
EN

va fi — după învăţătura Bisericii, bazată pe Sfânta Scrip-

tură și Tradiţiune — prin foc.
I/C

Despre sfârșitul lumii, Mântuitorul vorbeşte întotdea-

una în legătură cu venirea sa a doua. Precum acoasta
AS

nu este cunoscută de nimeni, nici măcar de îngerii din cc-

ruri, ci numai de Tatăl, tot astfel și sfârşitul lumii. „Nat
este dat nouă a şti anii sau vremile pe care Tatăl le arc
UI

în a Sa stăpânire“, răspunde Mântuitorul apostolilor săi,

BC

când aceștia îl întreabă, în ce timp va întemeia împărăţia

sa, sau când va veni a doua oară în lume. Ceea ce Mân-
tuitorul a spus cu privire la aceasta este sfatul: „Pentru
 101

aceasta şi voi fiţi gata, pentrucă în ceasul în care nu gân-

diţi, va veni Fiul Omului“, -

RY
Cu toate acestea Mântuitorul a spus şi unele semne
care vor premerge venirii sale a doua și sfârşitul lumii,
semne după care nu se va putea cunoaște cu precizie când

RA
se vor întâmpla acestea, ci numai apropierea lor.
Aceste semne sunt: |

LIB
ur-
1. Propoveduirea Evangheliei la toate popoarele,
mată de convertirea Iudeilor la credinţa creştin ă.
de
2. Ivirea de profeţi mincinoși și lepădarea multora

ITY
credinţă.
3. Venirea, lui Antichrist, care va, combate învăţătura
la
creştină, prin învățături şi minuni false și va atrage
RS
rătăcirea sa pe mulţi.
îm-
4. A doua venire a lui Ilie și Enoh, care vor lupta
IVE
de
potriva lui Antichrist, dar vor fi osândiţi la moarte
partizanii lui.
cutremure de pământ şi
UN

5. Războaie, foamete, ciumă,

tot felul de catastrofe în natură şi nenorociri printre
oameni.
,
6. In sfârșit, se va arăta pe cer semnul Fiului Omului
AL

adică sfânta cruce, înconjurată de o putern ică lumină.

După aceste semne, se va arăta, însuși Mântuitorul
TR

cerului,
Christos cu putere și slavă multă, venind pe norii
puternic
înconjurat de mulţime mare de îngeri cu sunet
EN

şi a Sa, ca să judece lumea.

de trâmbiţă, întru slava Tatălui
Domnul ui va avea l0c
II. Indată după a doua venire a
I/C

prin cu-
învierea morţilor. Aceasta a spus-o Mântuitorul
toți
vintele: „Adevăr, adevăr zic vouă, că vine ceasul când
ei, şi
cei, din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnez
AS

întru înviere a vieţii, iar

voi ieşi cei ce au făcut cele bune
osândir ii“, (loan
cei ce au făcut cele rele întru învierea
UI

5,25).
i o-
Prin înviere se înţelege dar reconstituirea trupulu
BC

care el constă şi unirea lui

menesc, din elementele din
împreu nă în vieata pă-
in nou cu sufletul cu care a trăit
 102

mântească. Numai trupurile au nevoe de înviere, pentrucă

ele se desfac, atunci când se despart de suflet, în elemente

RY
din care constau, pe când sufletele sunt nemuritoare.
Putinţa învierii o demonstrează Sf. Apostol Pavel prin

RA
analogia cu sămânţa care se aruncă în pământ și care
nu răsare, dacă nu putrezește, iar când răsare, are cu to-

LIB
tul altă formă, a ierbii, a pomului sau a floarei. Chezășie
a învierii noastre, a tuturor oamenilor, este învierea Dom-
nului, căci dacă a înviat Christos, e dovadă că morţii pot
să învieze şi că vom învia şi noi, „căci precum toți mor

ITY
în Adam, aşa şi în Christos toţi vor învia“,
Invierea morţilor va fi generală, adică vor învia toţi
oamenii, fără deosebire şi RSdeodată.
Trupurile înviate vor fi identice în esenţa lor cu cele
de pe pământ, căci dacă n'ar mai fi aceleași, n'ar fi o în-
IVE

viere în adevăratul înțeles al cuvântului și n'ar putea fi

răsplătite pentru fapte pe care ele nu le-au făcut.
UN

Cu toată identitatea materială, trupurile înviate se vor

„ deosebi calitativ de cele de pe pământ, căci vor fi lu fel
cu trupul înviat al Mântuitorului, adică vor fi:
AL

a) nestricăcioase şi nemuritoare, cum zice Apostolul :

„Scamănă-se întru stricăciune, scula-se-va întru nesiri-
TR

căciune“,
b) robuste și fără infirmităţi: „Scamănă-sc întru slă-
biciune, scula-se-va întru putere“;
EN

c) spirituale, ușoare, simple, la fel ca trupurile înge-

rilor, fără trebuinţe materiale: „La înviere mici nu se mă-
I/C

vită mici nu se însoară, ci ca îngerii lui Dumnezeu din

ceruri vor fi“,
AS

Aceste însușiri nu le vor avea decât trupurile celor

drepţi și nu toate în aceeași măsură. Trupurile celor păcă-
toși vor fi numai nemuritoare și nu vor avea niciuna din
UI

celelalte prerogative ale spiritualităţii.

BC

Trupurile celor care vor fi în vicaţă, în momentul cână

vor învia morţii, vor suferi şi ele aceeaşi prefacere ca și
cele înviate.
 103

III. Indată după înviere va avea loc apoi judecata ob-

RY
ştească.
Scopul venirii a, oua a Domnului şi al învierii morţi-
lor este judecarea tuturor oamenilor și răsplătirea lor

RA
definitivă, cupă faptele ce au făcut în această vieaţă. Nu-
mai atunci se va da fiecăruia răsplata definitivă după

LIB
faptele sale, pentrucă numai atunci vor fi reunite lu un
loc cele două elemente — trupul şi sufletul — care au
constituit ființa pământească a omului. Despre judecata

ITY
de apoi au învăţat toţi proorocii Vechiului Testament și
se întâlnește în Sfânta Scriptură aproape la fiecare pas.
La judecată vom da seama de toate faptele, gândurile şi
vorbele noastre. RS
Judecătorul suprem va fi înconjurat de îngeri, de a-
IVE
postoli şi de toţi sfinţii.
Locul de judecată va fi pământul, căci judecata e foarte
adesea înfățișată ca a doua venire a Domnului pe pământ.
UN

IV. Prin hotărîrea solemnă a judecății de apoi se va da

fiecăruia răsplata, cuvenită după faptele sale. Această răs-
plată va fi deplină, căci va cuprinde maximum de fericire
AL

şi nefericire atât pentru suflet cât și pentru trup, şi e-

ternă, adică nu va avea sfârşit.
TR

Răsplata celor drepţi va consta în fericirea deplină și

eternă. Deoarece Dumnezeu este binele suprem și isvorul
EN

binelui și fericirii adevărate, drepţii vor vedea pe Dim-

nezeu „față către faţă — cum zice Apostolul — îar nu ca
acum în oglindă şi în gâcitură“, îl vor cunoaşte şi iubi și
I/C

aceasta le va procura cea mai mare bucurie şi mulţumire.

Ei vor fi apoi împreună cu Christos, după unirea cu
AS

care au însetat în vieaţa pământească și unirea cu EL va

fi iarăşi fericire.
UI

Se vor împărtăşi în fine şi de alte bunătăţi necunoscute

pe pământ, cum zice Apostolul. „Cele ce ochiul ma văzut
BC

şi urechea wa auzit şi la înima omului nu s'au suit, ace-

lea le-a gătit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe el“.
Nu toţi însă se vor bucura de fericire în aceeași mă-
 104

sură, ci ea va avea grade diferite după dreptul ce-si va

RY
câştiga fiecare la ea prin faptele sale din vieața de pe pă-
mânt. Aceasta o spune Mântuitorul când zice: „In casa
Tatălui meu multe lăcaşuri sunt“, iar apostolul Pave! o

RA
exprimă în cuvintele: „Fiecare va primi plata după lu-
crul său“.

LIB
Starea şi locul de fericire a arepţilor are în Sfânta
Scriptură diferite numiri, ca: raiu, cer, paradis, împără-
ţia cerurilor, împărăţia lui Dumnezeu, a lui Christos, casa

ITY
Tatălui, Ierusalimul ceresc, ete. Fericirea însăşi e înfă-
țişată ca: vieaţă, vieaţa de veci, mântuirea de veci, pace,
lui Christos, cu-
bucurie în Domnul, slavă
nuna vieții, a dreptății, a slavei, răsplată însutită, împă-
RS
şi cinste, slava

răție împreună cu Christos, şedere pe scaunul de jvde-

IVE

cată, etc.
Răsplata celor răi va consta în nefericirea, chinurile și
durerea fizică și morală, ruşinea, mânia şi desnădejdea
UN

ce vor rezulta pentru ci din depărtarea dela faţa lui Dum-

nezeu şi în petrecerea împreună cu diavolul și cu sluiito-
rii lui.
AL

Ca și fericirea celor drepţi, tot astfel şi nefericirea ce-

lor răi nu va fi egală pentru toţi, ci va avea diferite grade,
TR

cum spune Mântuitorul: „Acea slugă care a ştiut voia

Domnului său şi wa gătit nici wa făcut după voia lui, se
EN

va bate mult; iar care wa ştiut şi a făcut lucruri vrcil-

mice de bătac, se va bate puțin“.
I/C

Ea va fi fără micşorare și fără sfârşit.

DE CETIT. — Trâmhiţa judecății. „Era demult un împărat
AS

mare şi slăvit, Și se întâmplă de trecea odată în trăsură polcită,

cu bocri şi slugi, precum se cuvine împăraţilor. Și întâlni doi vu-
meni cu haine proaste și rupte şi murdare şi cu feţele supte şi nc-
UI

re. Şi ştia împăratul, cum că trupurile lor sc topisecră de post şi

de neroințe multe. Deci, cum ii văsu, sări din trăsură şi sc în-
BC

chină lor până lu pământ şi sculându-se, îi îmbruţișă şi cu dra-

“oste îi sărută. Iar bocrii și slugile nu sufereau aceasta, socotind,
că, lucru care nu sc cuvine slerei împărăteşti, a făcut. Insă nc-
îndveziaind a-i împuta pe faţă, ziscră unii frate ce atca inipiratul,
 105

să-i spue, să nu mai facă ocară înălțimii împărăției lui. Iar acela
grăind frăţâni-său, împăratului, îi împuta de acea faptă fără rost.

RY
Iar împăratul îi răspunse, dar frăţâni-său nu înțelese. Şi avea acel
obiceiu ca acesta, când vrea să facă cuiva judecată de
împărat
la poarta acelui om, cu an fel de trâm-

RA
moarte, trimitea pristavul
făcută într'adins numai pentru acel lucru, al cărei glas au-
biță,
zindu-l oamenii, ştiau toți, că este cineva rânduit spre moarte.

LIB
când fu seară, trimise împăratul trâmbița cea cu glas de
Deci
anoarte, să buciume înaintea porţii frăţâni-său. Care trâmbiţă, cum
auzi acela, se părăsi de a gândi să mai aibă zile şi se apucă de-și
făcu diată de întocmire cusei lui şi toată noaptea se ariji de mourte,

ITY
iar dimineaţa se îmbrăcă în haine negre, de jale, cu soția şi fecio-
vii şi merse la uşile palatului împărătesc, plângând şi jelindu-se.

Şi-l băgă împăratul înăuntru şi văzându-l jelindu-se, îi zise: „O,

neînţelepte
tavul
şi nesocotite,
frăţâni-tău, care îţi este
dacă te speriaşi
frate de 'trup
RSpână
şi de
întratâta
o cinste,
de pris-
căruia
sărutat
nimic nu ai greşit, cum îmi aduseşi eri împutare, că am
IVE
pe pristavii lui Dumnezeu, cari cu mai mare glas decât trâmbița
meu,
vestesc mie moartea şi înfricoşata întâmpinare a Stăpânului
căruia multe şi mari greşeli mă ştiu că an greşit ?“.
UN

(Din Vieaţa sfinţilor Varlaam și Ioasaf).

AL
TR

R
EN
I/C
]]
i
AS
UI
BC
 SUPLIMENT DE SECTOLOGIE

RY
RA
LIB
26, Sectele religioase. Cauzele și psinologiz lor.

ITY
1, Origina cuvântului „secetă“ nu este destul de sigură.
Probabil, că vine dela verbul latin secare==a tăia, a rupe,
a desface, a desbina. RS . |
In înţelesul religios, sectanţii sunt dar cei ce s'au des-
IVE
binat de Biserică, cei care s'au rupt de ea, iar secte sint
comunităţile care s'au despărţit de adevărata Biserici a
lui Christos și s'au organizat aparte, cu o doctrină, un cult
UN

și o disciplină a lor proprie.

In vechimea, creştină, cuvântul sectă şi sectant nu cra
întrebuințat, ci cei ce se desbinau de Biserică purtau nu-
AL

mele de eretici şi de shismatici.

Ereticii erau cei ce se abăteau dela învăţătura de cre-
TR

dinţă a Bisericii, iar shismaticii erau cei ce nesocoteau

disciplina. bisericească.
Sectanţii sunt şi shismatici şi eretici în același tinp,
EN

pentrucă s'a atătut atât dela disciplina cât şi dela învă-

țătura de credinţă a Bisericii.
I/C

Au existat secte şi în vechime şi în evul mediu, dar

cele mai multe din ele au dispărut. Dela ivirea Protestan-
AS

tismului însă numărul sectelor a crescut considerabi! și

sporeşte pe zi ce trece.
UI

2. Cauza de căpetenie a îvirii scctelor trebuc căutatii în.

Protestantism. Reformatorii Luther, Calvin, Zwingli și
BC

urmaşii lor au tăgăduit Sfânta Tradiţiune, ca. izvor al re-

velaţiunii și normă de credinţă, recunoscând acest îndoit
rol numai Sfintei Scripturi, înţeleasă de fiecare după carul
 o 107
său. Cu aceasta s'a distrus frâul care strunea raţiunea și
n'o lăsa .să se abată de pe făgașul pe care niersese cuge-

RY
tarea, creştină timp de cincisprezece veacuri în interpre-
tarea Sfintei Scripturi şi i s'a lăsat libertatea completă.

RA
de a rătăci și aiura. |
Reformatorii au nesocotit şi desființat autoritatea bi-

LIB
sericească şi ierarhia şi cu aceasta şi instituţiunea con-
cretă, organul care păstra ordinea și disciplina în sâr:ul
Bisericii,

ITY
“Emancipaţi de această îndoită autoritate, Protestanţii
au căzut în rătăciri unele mai mari decât altele, atât pe
tărîmul dogmatic cât şi pe cel al vieţii practice bisericeşti
și s'au împărţit în nenumărate secte. RS
Sectele ieşite din Protestantism au în cea. mai mare
IVE
parte caracter rajionalist, adică se deosebesc între ele
prin felul cum înţeleg şi aplică în vieaţă Sfânta Scriptură,
explicată în toată libertatea.
UN

Afară de sectele raţionaliste există și secte mistice,

care pretind că interpretarea ce dau Sfintei Scripturi şi
tot ce cred și fac ele se întemeiază pe inspiraţia directă
AL

a Sfântului Duh. Unele din ele învață că această inspi-

raţie a primit-o numai întemeietorul sectei sau și unii din
TR

conducătorii ei, altele susţin că toţi membrii sectei sunt

:
insipraţi.
EN

„-Si aceste secte îşi au origina tot în Protestantism, pen-:

trucă punctul lor de plecare este nesocotirea autorităţii
şi a învăţăturii Bisericii, care stabilește criteriile după
I/C

care se cunoaște adevărata inspiraţie şi interpretare a

Sfintei Scripturi, cum şi principiile și normele adevăratei
AS

vieţi creştine.
Dacă sunt în fine şi secte, care par că n'au nicio legă-.
UI

tură de cauzalitate cu Protestantismul, cum sunt d. p. sec-

tele rusești, cunoscute sub numele generic de rascol“, este
BC

de ajuns, să observăm, că ele au luat naștere după ivirea

Protestantismului și că profesează idei protestante, aşa că
influenţa Protestantismului a fost hotăritoare pentru naş-
 108 a

terea şi desvoltarea lor. Insuşi misticismul sectelor din

această categorie este tot de nuanţă protestantă.

RY
Protestantismul a înlesnit formarea sectelor și prin alte
idei şi practici ale sale.

RA
Astfel, el a înlocuit autoritatea bisericească cu cea laică,
autoritatea papii și a episcopilor, cu a: împăraţilor şi a

LIB
principilor, schimbând principiul: „Cujus religio ejus re-
gio“, în „Cujus regio ejus religio“. La baza dreptului lor
de șefi supremi a Bisericii, suveranii s'au amestecat și în

ITY
treburile bisericești, pe care de sigur că nu le puteau în-
ţelege aşa de bine ca papa şi ca episcopii, şi astfel au lăsat
deplină libertate formării de secte sau chiar le-au dat pri-
RS
lej, direct sau indirect, de a se forma. Principiul democrat
al suveranităţii poporului, pe care l-a opus mai târziu Pro-
IVE
“testantismul absolutismului monarhilor, a favorizat de a-
semeni formarea de secte, pentrucă dacă poporul este su-
veran în materie politică, s'a dedus că e suveran şi în ma-
UN

terie religioasă şi că deci poate adopta și profesa, după

plac, orice aberaţie.
Același efect l-a avut, în sfârșit, şi ideea de individua-
AL

litate şi de personalitate, pusăîn circulaţie de reformă şi

de renanştere. Dacă individul este totul, el are dreptul și
TR

în materie de religiune să creadă ce va voi şi cum va voi.

Toate aceste cauze ale sectelor sunt de ordine generală
și mai mult teoretică. Ele au inilenţat numai indirect şi
EN

mai de departe la formarea sectelor. Cauzele directe și

imediate ale lor sunt altele și anume:
I/C

Ambiţia întemeictorilor de scete. Clerici vanitoşi, care

mau ajuns la demnităţile pe care le-au râvnit în sânul Bi-
AS

sericii din care făceau parte, clericii care au fost pe-

Gepsiţi pentru abateri dogmatice sau canonice, laici cu
UI

mai multe sau mai puţine cunoştinţe teologice şi cu zcl

pentru cele sfinte, dar plini de mândrie și dornici de a-și
BC

vedea numele trecut la posteritate, maniaci religioși, etc.,

sunt cei ce au născocit şi întemeiat sectele, spre a-și sa-
tisface ambiția lor bolnavă.
 109
Relele ce dăinuesc în sânul Bisericilor. Asprimea au-

RY
torităţilor bisericești superioare, care se observă d. p. în
Biserica romano-catolică faţă de clerul de rând, sau dim-
potrivă prea marea indulgență, care domnește în cele bi-

RA
sericeşti la Protestanţii vechi şi în parte şi în Bisericile
noastre ortodoxe naţionale, amestecul prea mare al sta-

LIB
tului în chestiunile bisericești și urmările laicismului, ne-
împlinirea conştiincioasă a datoriilor preoţeşti, vieaţa nu
totdeauna model a clerului și orice fel de abuzuri săvâr;

ITY
şite în numele Bisericii, etc., scandalizează pe unii Cre-
ştini cu o sensibilitate. delicată sau sunt luate ca pretext
de speculanţii de cele sfinte, pentru a-şi motiva ieşirea din
RS
Biserică şi trecerea la o sectă existentă sau înființarea
unei secte noui. | A
IVE

Neştiinţa maselor în materie de religiune., Sectanţii se

recrutează în genere din numărul cel mare al celor lipsiţi
aproape total de cunoștințe religioase sau, în tot cazul,
UN

cu prea puţine. Sărăcia de idei a sectelor este mai acce-:

sibilă minţilor inculte și mai atrăgătoare decât bogăţia de
învățăturişi practici a Bisericilor cu trecut istoric, iar a-
AL

vantagiile morale şi materiale, prezentate cu dibăcie de

propagandișştii sectari, ameţesc ușor pe cei simpli și-i fac
TR

să cadă în cursa întinsă. Aceasta este cazul în special la

noi, Românii, şi în toate ţările ortodoxe.
EN

3. Psihologia sectanţilor este dublă: una a conducă-

torilor şi alta a maselor. Conducătorii sunt în marea lor
I/C

majoritate nesinceri, făţarnici, neconvinşi de adevărul i-

deilor ce propagă, ci mânaţi numai de ambiția de a fi „ci-
neva“ printre coreligionari și concetăţeni și se conauc de
AS

interese materiale. Pe când în public apar ca niște sfinţi,

ca, modele de pietate şi de virtute, în vieaţa lor familiară
UI

şi intimă sunt de cele mai multe ori adevărații monștri

BC

morali.
Sectanţii de rând sunt în genere fanatici religioși. Fără
să-şi dea, seama de ceea, ce cred şi fac, ei sunt convinşi că
merg pe calea cea dreaptă, că numai ei sunt în posesiunea
 110

adevăruiui religios și se silese să îndeplinească conștiin-

RY
cios şi punctual ceea ce le spun conducătorii lor.

RA
29. Baptisimul.

2. Sub acest nume se cuprind o mulţime de secte, care

LIB
se deosibese în amănunte între ele, dar au comună prac-
tica botezului prin afundare, aşa cum se face la noi, Or-
țodocşii. Dela botezul astfel săvârşit își trag ci numele.

ITY
Adevărata vechime şi origină a Baptismului nu se poate
stabili, mai întâi, pentrucă fiecare sectă în parte s'a năs-
RS
cut într'un timp, loc şi împrejurări deosebite și al doilea,
pentrucă învățături și practici asemenea cu ale lor se gă-
sese și la secte mai vechi. Astfel chiar în timpul vieţii lui
IVE

Luther s'a ivit secta Anabaptiştilor, care învăţa despre

botez ceea ce învaţă Baptiştii, că adică botezul nu este va-
UN

labil decât dacă se săvârşeşte asupra adulţilor şi de aceea

cei care fuseseră: botezați ca copii, erau botezați a doua
oară. La fel învățau, înainte de Anabaptişti, Lolarsii în
AL

Anglia și, înainte de aceştia, Petru de Bruis, în Franţa de

Sud, prin veacul XII. ,
TR

Așa cum se prezintă azi, Baptismul își are începutul în

Anglia pe timpul regelui Carol 1 (1625-1649) și anume
ca o ramură a Calvinilor independenţi. Un pastor puritan
EN

Iohn Smith, a fugit atunci în Olanda, unde a adoptat i-

deile Mononiţilor, că omul trebue botezat numai la matu-
I/C

ritate și că Creştinul nu trebue. să jure şi să servească

țara ca ostaș, pentru ca să nu aibă prilejul de a ucide.
AS

Cucerit ae aceste idei, Smith, se boteză a doua oară, însă

nu prin afundare, ci prin stropire. Intors în patrie, cl in-
fiinţă o sectă nouă cu idei puritane şi menonite. Partiza-
UI

nii lui luară numele de Baptiști, pentrucă se botezau a

BC

doua oară. In curând ci introduseră, tot dela o sectă din

Olanda, practica botezului prin afundare, pe care o ţin
și azi,
Din Anglia, Baptismul a trecut mai întâi în America,
printr'un Puritan, iar de acolo s'a răspândit în ţările cu-
 111

ropene, ca: Germania, Olanda, Elveţia, Ungaria, Rusia şi

RY
România, -
Deja dela început și înainte de a trece în America, Bap-
tiştii erau împărțiți în două tabere: cei care practicau bo-

RA
tezul prin stropire şi cei care-l practicau prin afundare.
In America s'au împărţit după aceea în alte opt tabere.

LIB
Totuşi, nicăiri nu i-a mers Baptismului așa de bine ca în
America. Numai în Statele-Unite sunt azi peste 6.000.000
de Baptiști, care stau foarte bine din punct de vedere eco-

ITY
nomic şi cultural. Astfel, ei întreţin o societate de misio-
nari pentru convertirea păgânilor la Creștinism, au vreo
sută cincizeci de reviste religioase şi tot cam atâtea aşe-
RS
zăminte de cultură superioară, printre care se numără şi
Universitatea din Chicago. Chiar și însemnați oameni de
IVE
stat, cum au fost Taft și Wilson, foşti președinți ai State-
lor-Unite, au făcut parte din această sectă, ceea ce a con-
tribuit mult la vaza de care ea se bucură dincolo de ocean,
UN

cu toate că are multe învățături rătăcite.

Tot astfel şi Baptismul englez a numărat printre adep-
ţii săi câțiva oameni de seamă: Milton, celebrul autor al
AL

poemei „Paradisul pierdut“, Bunyan, autorul unei cu-

noscute cărţi de cuprins religios, intitulată „Călătoria
TR

creştinului la cer“ şi renumitul predicator Spurgeon.

In ţară la noi, Baptismul a pătruns din Ungaria și este
EN

mai răspândit prin Bihor, Arad, Temişoara, Caraş-Seve-

rin, etc., de unde a trecut şi în vechiul regat și în Basa-
I/C

rabia. Numărul total al Baptiştilor din România este de

vre-o 35.000 şi se bucură de dreptul de a-și exercita cultul
nestingherit de nimeni.
AS

Fiecare comunitate baptistă are următorii funcţionari

bisericești: ,
UI

1. Premergătorul sau căpetenia comunităţii, care are

grija părţii administrative.
BC

2. Predicatorul, care ceteşte şi interpretează poporului

Sfânta Scriptură și ţine predici. In comunităţile mai mici
el este şi premergător.
 112

3. Bătrânii, care hotărese primirea. novicilor în comu-

RY
nitate și îndeamnă, mustră, mângâie pe membri.
4. Evangheliştii, care ajută pe preaicator în împlinirea
misiunii sale şi fac propagandă baptistă.

RA
5. Diaconii, care ajută pe ceilalţi slujbași și îngrijesc
de orfani, .văduve, minori, etc.

LIB
Doctrina. Ca toate sectele ieşite direct din Protestan-
tism, Baptiştii învaţă, că singura Bibilia este cuvântul lui
Dumnezeu, adică inspirată de sfântul Duh şi prin urmare

ITY
numai ea servește de normă credinţei şi moralei.
Impreună cu Sfânta Tradiţiune, ei leapădă şi cultul
sfintei cruci, al sfinţilor, al icoanelor, al sfintelor moaște
RS
şi n'au biserici nici ierarhie bisericească.
Admit Sfânta Treime, mântuirea prin jertfa de cruce
IVE

a. Mântuitorului, predestinațiunea moderată, aproape la

fel cu noi.
Despre renaștere învaţă, că se dobândește prin credinţa
UN

în Christos de către cei ce se pocăesc. Cei renăscuți sunt

totodată şi sfinţiţi. Ca mijloace de înaintare în sfinţenie
se recomandă: Cetirea Sfintei Scripturi, rugăciunea şi a-
AL

dunarea credincioşilor la un loc.

Botezul este o ceremonie, care se aplică numai adulţi-
TR

lor care cred în Christos.

Pâinea și vinul sunt numai în chip spiritual trupul și
EN

sângele Domnului.
Jurământul este admis numai în cazuri extreme.
Dumineca este o zi de odihnă, iar Crăciunul, Paștile şi
I/C

Rusaliile sunt singurele sărbători pe care ci le ţin, afară

de duminecă.
AS

Cultul cate sau serviciul divin obișnuit constă din

rugăciuni, din cetirea și explicarea Biblici și din predică.
UI

Ca ţinând de acest cult se socotesc și săvârşirea sfintei

cuharistii sau a cinei Domnului, cum îi zic ci, şi a bote-
BC

zului.
Cultul intern constă din vicaţa curată, din îndurarea
fără murmur a suferințelor, din îndreptarea păcătoşilor,
 113

propoveduirea Evangheliei, compătimirea şi ajutarea bol-

RY
navilor, săracilor, văduvelor şi orfanilor, etc.

RA
30. Adventismul,

Numele acestei secte se trage dela cuvântul. latinesc

LIB
adventus, care însemnează venire, sosire, pentrucă mem-
brii ei aşteaptă apropiata venire a doua a Mântuitorului
sau sfârşitul lumii şi judecata de apoi.

ITY
Intemeietorul Adventismului este americanul William
Miller, care a trăit la începutul veacului XIX. Părinţii săi
erau plugari şi făceau parte din secta baptistă. William
RS
era necredincios în tinereţe, dar, după ce luă parte la un
răzhoiu, ca ofiţer de marină și înaintă în vârstă, se puse
IVE
să studieze cu luare aminte Sfânta Scriptură. Ceea ce-l
impresionă pe el în mod deosebit din Sfânta Scriptură fu
descrierea venirii a doua a Mântuitorului, din Apocalips.
UN

Cu ajutorul unor calcule încâlcite și al înţelesului greşit

al mai multor locuri din Sfânta Scriptură, el crezu că a
reuşit să stabilească anul venirii a doua a Domnului. In-
AL

cepu dar să predice, că Domnul va veni în 1843, sau, mai

exact, în intervalul dintre 23 Martie 1843 şi 21 Martie
TR

1844. Predica sa era aşcultată şi mulţi aderenţi ai altor

secte trecură la Babtism. Ziua de 21 Martie 1844 veni însă
EN

și trecu iar lumea nu se sfârși. Incurcătura lui Miller era

mare, dar un prieten îl scăpă de ea, spunând lumii că s'a
făcut o mică greşală și că Domnul va veni în ziua de 22
I/C

Octomyvrie, același an (1844).

Predica se înteţi din nou. Reviste religioase și foi vo-
AS

lante propoveduiau în cuvinte de foc apropiata venire a

Domnului și îndemnau la, pocăință şi pregătire pentru pri-
UI

mirea cuvenită. Mulţi își vândură averile sau le împăr-

ţiră săracilor, alţii îşi lăsară roadele pe câmp neculese.
BC

In ajunul zilei, cei mai mulţi se îmbrăcară în haine albe

și se ţineau gata să fie răpiți în nori, ca să întâmpine pe
Domnul. Ziua de 22 Octomvrie fu petrecută până noap-
S
 114

tea târziu în cântări de psalmi şi cu privirile aţintite «pre

RY
cer, dar Domnul nu veni nici acum.
Această a doua amăgire avu de rezultat retragerea mul-
tora din secta babtistă și excluderea lui Miller de cătze

RA
conducătorii sectei. De atunci, el începu să aduiie îa 3u-
rul său pe cei care mai.credeau în cuvântul lui şi astfel

LIB
se formă cu încetul sâmburele Adventismului.
Pentru desvoltarea Adventismului a avut un rol mai
covârșitor decât Miller familia White, adică soţii White

ITY
şi fiul lor.
White tatăl a reparat ceea ce stricase Miller cu prezi-
cerea lui despre sfârşitul lumii. El spuse, că Miller fixase
RS
bine ziua de 22 Octomvrie 1844, ca zi a venirii Domnului
şi Domnul a venit într'adevăr în acea zi, dar nu în chip
IVE

văzut, ci în acea zi „el a curățit altarul cercsc de păcatele

fiilor oamenilor“, adică a judecat și osândii pe toţi care
nu erau Adventiști. De atunci începe domnia Adventismu-
UN

lui în lume.
Elena, White era bolnavă greu de nervi şi avea accese, în-
soţite de aiurări şi năluciri, pe care le lua drept viziuni sau
AL

descoperiri dumnezecști. Vreo 40 de ani această femeie,

bolnavă și sufleteşte și trupește, a călătorit prin multe
TR

ţări, ameţină cu rătăcirile ei pe cei slabi de minte.

Sunt mai multe feluri de Adventiști, care se deosebesc
EN

unii de alţii prin rătăcirile ce le propagă.

Astfel, unii au rămas credincioși învăţăturii lui Miller
și White. Aceştia se numese Adventiștii evanghelici, sunt
I/C

puţin numeroși și trăese mai mult prin America.

Cei mai numeroşi şi mai răspândiţi la noi în ţară sunt
AS

Adventiștii din ziua a şaptea, numiţi astfel pentrucă ţin,

ca zi sfântă şi de odihnă, sâmbăta și Adventiștii refor-
UI

mişti. Aceştia din urmă există abia din 1916, când aneri-
cana Rowcn, succesoarea Elenci White, bolnavă ca şi
BC

ea, începu să propoveduiască, cum că Dumnezeu i-a des-

coperit ei, că marele războiu (1914—1918) va fi cel din
urmă, căci s'a apropiat sfârșitul lumii. Creștinul să nu
 115

pună deci mâna pe armă, nici măcar spre a tăia o pasăre .

RY
sau un animal, spre a-l-mânca, ci să se hrănească numai
cu fructe şi cu vegetale şi să nu se căsătorească. i
Adventismul a trecut și în Europa, fiind

RA
Din America,
adus de un fost preot catolic și sa răspândit mai întâi
în Germania, apoi în Olanda, Belgia şi Austria.

LIB
In România, el a pătruns întâi la Germanii din Dobro-
gea, în anul 1891. Dela aceştia s'a răspândit apoi în Bu-
cureşti și prin toate centrele industriale, unde sunt gră-

ITY
mădiţi mulţi lucrători, mai ales străini. In vremsa din
urmă a pătruns şi la sate și a prins: înn mrejele sale și ţă-
rani români.
RS
Adventiștii din ţara noastră sunt de cei din ziua a şap-
tea şi reformiști şi nu stau în legătură unii cu alţii.
IVE
Adventiştii din ziua șaptea sunt împărţiţi în 4 cercuri
sau conferinţe: Muntenia, Moldova (cu Bucovina), Tran-
silvania şi Banatul. Câte patru conferințele formează, U-
UN

miunea adventistă, în fruntea căreia stă un președinte.

Uniunea scoate o revistă intitulată: „Semnele timpului“
şi are în Bucureşti o societate de editură, care publică o
AL

sumedenie de broșuri de propagandă.

Reformiștii au două reviste: „Păzitorul adevărului“ şi
TR

„Solul misionar“
Numărul Adventiştilor de toate nuanțele din întseaga
EN

lume este de vreo 250.000, iar la. noi în ţară de vreo 7.500.
Doctrina. Cele mai însemnate din rătăcirile adventiste
I/C

sunt:
1. Apropiata venire a doua a Domnului sau iminentul
sfârşit al lumii, cu care sperie și atrag pe cei lesne cre-
AS

zători şi simpli, care nu pot pricepe ceea ce spune Sfânta

Scriptură .în această privinţă.
UI

2. Intemeierea unei împărăţii de o mie de ani la a doua

venire a Mântuitorului, şi participarea la această împără-
BC

ţie a celor drepți din veac, care vor învia în acest scop.
3. Nimicirca păcătoşilor la judecata de apoi, aşa că iad
nu există.
 116

4. Serbarea sâmbetei în locul duminecii.

RY
Mai departe, admit — ca toţi sectanţii raţionalişti —
numai Sfânta Scriptură şi leapădă Sfânta Tradiţiune, îm-
preună cu cultul sfinţilor, al icoanelor, al sfintei cruci, al

RA
moaștelor, botează numai pe oamenii în vârstă, nu jură
niciodată, nu vor să facă uz de arme, n'au nicio sărbătoare.

LIB
afară de sâmbăta.

31. Nazarenii și Studenţii în Biblie.

ITY
1. Intemeietorul. sectei Nazarenilor este Elveţianul Jon
Iacob Wirz, un meseriaş (ţesător de mătase) din Basel,
RS
care a trăit la începutul veacului trecut. Om fără o cul-
tură deosebită, care prinsese numai de ici și colea câte o:
IVE
idee, naiv şi stăpânit de ambiția de a întemeia și el o
sectă, ca atâţia alţii înainte de el, Wirz păși cu pretenţia.
de reformator al moravurilor din vremea sa şi de înteme-
UN

ietor al unei „noui Biserici“. Pretindea că are revelaţiuni

dumnezeești şi că este prin har ceea ce Iisus Christos a
fost din fire și de aceea mustra fără cruţare pe oricine nu
AL

intra în vederile sale. Din cei simpli, unii l-au luat în se-
rios şi i-au urmat învăţătura, pe când cei luminaţi l-au
TR

privit cu zâmbetul pe buze.

Urmașii lui Wirz sau numit Nazareni, pentrucă tinta
lor cra să fie la fel ca lisus Nazarineanul, nu numai în
EN

cuvânt, ci şi în faptă.
Nazarenismul fu răspânâit în Germania, Austria, Ru-
I/C

sia, ctc., de un fost preot catolic, Iguats Lindl, şi găsi un

puternic susținător în Samuci Frăhlich.
AS

Acesta este tot un Elveţian, contimporan cu Wirz şi

poate fi privit ca al doilea întemeietor al Nazarenismului.
UI

EI se pregătise să ajungă pastor calvin, dar se făcu Bap-

tist şi după aceea Nazarean. Frâhlich accentuă pe lângă
BC

ideile lui Wirz, și pocăinţa. Pentru aceasta Nazarenii se

mai numesc şi Pocăiţi.
La noi, Nazarenismul a pătruns din Ungaria, unde fu-
 117

sese adus de un discipol al lui Frâhlich şi e mai răspândit

RY
prin Banat, Transilvania și Bucovina. Numărul Nazare-
nilor sau Pocăiţilor din România nu trece de 3.000.
Ca însuşi întemeietorul sectei, așa şi toţi sectanţii a-

RA
ceștia sunt oameni simpli şi nu izbutesc să atragă la ră-
tăcirea lor decât dintre cei ce s'au împărtăşit prea puţin

LIB
de binefacerile culturii. Vieaţa lor este foarte posomorită,
căci nu cântă decât cântece religioase, nu beau băuturi
ameţitoare, nu dansează, nu se distrează în niciun chip

ITY
profan, nu se căsătoresc bucuros, pentrucă consideră că-
sătoria ca o plăcere trupească de condamnat. Şcoala şi
statul, cu toate așezămintele lui, sunt pentru ei — âupă
RS
expresia lui Wirz — opera lui Satan, iar știința teologică
cea mai mare piedică în calea mântuirii.
IVE
O organizaţie propriu zisă n'au, pentrucă nu vor să se
asemene cu alte secte, pe care le urăsc și dispreţuesc.
Doctrina. 1. Intreagă rătăcirea nazarineană se învârtește
UN

în jurul ideei de pocăință. Nu există credinţă fără pocă-

inţă şi nu poate fi cineva Creştin, dacă nu se pocăește.
2. Numai cei renăscuţi prin pocăință și credinţă pri-
AL

mesc, adevăratul botez, care însă nu se administrează

pruncilor, ci copiilor între 7-14 ani.
TR

3. Cei nerenăscuţi stau sub puterea Satanei şi nu sunt

fii ai Bisericii. De aceea, toate celelalte secte și confesiuni,
EN

afară de a Pocăiţilor, nu sunt Biserici, ci așezăminte o-

menești.
4. Iisus Christos n'a murit pe cruce, ci numai a. leșinat,
I/C

de aceea nici n'a înviat cu adevărat, ci numai s'a trezit

din letargie şi după 40 de zile s'a înălțat la cer..
AS

5. La sfârşitul lumii va fi o împărăție pământească a

Mântuitorului de 1.000 de ani.
UI

6. Jurământul nu este îngăduit şi cu atât mai puţin pur-

tarea armelor şi folosirea lor în războiu.
BC

Afară de acestea, au rătăcirile comune tuturor secte-

lor raţionaliste. '
 118

Cuitul pocăiţilor este foarte simplu. El constă din cân-

RY
tări şi qin explicarea unui text din Sfânta Scriptuă și
se săvârşeşte noaptea.
Fiind o sectă periculoasă pentru existenţa. statului, Na-

RA
zarenismul sau Pocăitismul nu este recunoscut de statul
român și nu e liber să se practice, ci numai tolerat.

LIB
2. Studenţii în Biblie, numiţi şi Ruselişti — după Ch.
'T. Russell, întemeietorul sectei — cum şi Milenişti, din
cauză că așteaptă întemeierea unei împărăţii a lui Dum-

ITY
nezeu pe pământ de o mie de ani, sunt una din cele mai
periculoase secte care au aderenţi la noi în ţară. și zic
studenţi în Biblie, pentrucă pretind că studiază Biblia ne-
contenit. RS
Drept întemeietor al sectei trece fostul negustor Ch. 7.
IVE
Russell, (1852—1916) din Pittsburg, în Statele-Uhite.
Secta a existat însă înainte de anul 1800. La noi în ţară
a venit din Ungaria și e răspândită mai mult prin Tran-
UN

silvania, dar emisarii ei se întâlnesc prin toate centrele

şi prin trenuri, oferind călătorilor otrava cuprinsă în bro-
şurile lor.
AL

Doctrina acestor sectanţi este un amestec de ciucățeni

şi aiurări teologice cu idei politice şi sociale revoluţionare.
TR

Așa d. p. ei învaţă, că, după ce Adam a căzut în păcat,

Dumnezeu a trimis pe îngeri, ca să scape pe oameni din
EN

robia lui Satan. Venind pe pământ, îngerii s'au căsătorit

cu fetele oamenilor și au dat naştere uriașilor. Dumnezeu
a distrus pe uriași, iar pe îngeri i-a aruncat în tartar,
I/C

care este atmosfera pământului. Pe la jumătatea veacului

trecut, îngerii au primit din nou îngăduinţa de a veni pe
AS

pământ și au dat din nou naștere la uriași, care sunt: su-

veranii, barbaţii de stat, oamenii de ştiinţă, episcopii, ge-
UI

neralii, capitaliștii, etc. Aceşti uriași demoralizează lumea

şi Dumnezeu, ca să-i nimicească, trimite revoluţii, molime,
BC

războaie ș. a. In curând va veni o mare revoluţie, care

va răsturna toate babiloniile actuale: politice, economice,
sociale, bisericeşti, militare, etc.
.
 119

După, socotelile lor încâlcite şi simpliste, revolutia a-

ceasta ar fi trebuit să vie şi lumea să se sfârșească în

RY
ziua de 31 Decemvrie 1925.
După aiurările altora qin conducătorii lor, lumea s'a și

RA
sfârșit deja din anul 1874, câna sfinţii apostoli au înviat
şi de când petrec în mijlocul nostru, dar noi nu-i vedem,

LIB
cum nu vedem nici pe Christos, care asemeni este între
noi, dar nu-l vedem, pentrucă trupul îi este de gaze.
Impărăţia de o mie de ani a lui Christos a început din

ITY
ziua de 31 Decemvrie 1925 şi are formă de republică. Sa-
tan e legat, miliardarul şi muncitorul au aceleași drep-
turi și cei care nu le vor respecta, ca și păcătoşii care nu
RS
se vor îndrepta în acești o mie de ani, vor fi nimiciţi.
Acesta este planul lui Dumnezeu cu lumea descoperit
IVE
de Russell în Biblie.
Despre Dumnezeu învaţă că e într'o singură persoană,
nu în trei, iar despre sufletul omenesc că e muritor.
UN

Caracteristic e, că Evreilor li se prezice socata cea mai

bună din toate popoarele pământului.
Ideile lor rătăcite şi subversive le răspândesc prin re-
AL

vista „Epoca de qui“ şi printr'o mulţime de reviste și

broşuri ca: Turnul de veghe, Vârsta de aur, Lumina, Pla-
TR

nul divin al vârstelor, Harfa lui Dumnezeu, Un guvern

de dorit, etc., toate frumos tipărite, dar din fonduri care,
EN

nici întrun caz, nu sunt ale lor, ci le vin de peste graniţe.

I/C

vie
wi,

“rr
AS

Lă
UI
BC
 SUPLIMENT DE LITURGICĂ

RY
RA
LIB
32. Cultul divin particular și public. Necesitatea

ITY
închinării și a jertfei.

1. Dumnezeu este RS
Creatorul și Pronietorul nostru, al
oamenilor, și al lumii întregi, adică el ne-a făcut şi ne
IVE
poartă de grijă. Pentru aceasta: suntem datori să-l cin-
stim și să ne supunem sfintei lui voi.
Actul sau actele prin care ne arătăm iubirea, cinstea
UN

şi supunerea ce datorăm lui Dumnezeu se numesc cu un

cuvânt sau termen consacrat „cult divin“,
Câna cultul se mărginește numai la suflet, adică nu se
AL

arată prin niciun semn exterior, prin nicio mișcare, prin

niciun gest, se numeşte cult intern, iar când se arată prin
TR

semne exterioare, se numește cult cxtern. Ca semne exte-

rioare, prin care se manifestă cultul, avem: facerea sem-
EN

nului sfintei cruci, îngenuchierea, metaniile, rugăciunea,

cântarea, sărutarea sfintei Evanghelii, a icoanelor, moaş-
telor, etc.
I/C

Ambele forme de cult sunt de fapt unul și acelaşi lucru,

înfățișat numai în două feluri, privit din două puncte de
AS

vedere diferite: al stării sufletești care constitue cultul

şi al manifestării ci. De aceca, între ele este acecaşi le-
UI

gătură ca între suflet şi trup. Căldura sufletească sau pie-

tatea, care constitue cultul intern este fără putere şi ne-
BC

roditoare, dacă nu se arată și prin acte văzute, iar actele

văzute, care constitue cultul extern, sunt forme goale, fă-
 121

ţărnicie curată, dacă nu izvorăsc din evlavie, din pietatea

inimii. |

RY
La rândul său, cultul extern este particular și public.
Cultul particular este îndeplinirea actelor cultice de fie-

RA
care individ în parte şi aparte, adică nu împreună şi la un
loc cu alţii.
Cultul public, este săvârşirea actelor cultice de către

LIB
slujitorii bisericeşti, în faţa Creștinilor adunaţi, în nu-
măr mai mare sau mai mic, ca să ia parte la efectua-

ITY
rea lui.
Cultul public se săvârşeşte de regulă în biserică și în
anumite zile, care sunt zilele de sărbătoare.
RS
Cultul public este necesar, pentrucă binefacerile şi da-
rurile lui Dumnezeu se revarsă asupra tuturor oameni-
lor şi pentru aceea suntem datori cu toţii deodată şi la un
IVE

loc să-i mulţumim, să-l lăudăm și să-l slăvim. Tot asemeni

şi în cazuri de nenorociri publice, trebue să-l rugăm cu
UN

toţii, să ne scape de ele. |

Prin arhitectura şi pictura bisericilor, prin cetirile, ru-
găciunile şi cântările slujitorilor bisericeşti, prin ținuta
AL

şi mişcările lor pline de evlavie, prin pietatea adâncă de

care sunt pătrunși cei ce iau parte la serviciul divin, cul-
TR

tul public influenţează puternic asupra sufletului ome-

nesc și-l determină spre o vieaţă curată şi sfântă. Câţi pă-
și necredincioși, câţi rătăciţi şi stricaţi nu s'au fă-
EN

gâni
cut oameni Ge treabă şi buni Creştini numai datorită par-
ticipării la cultul public!
I/C

In fine, adunând în faţa altarului oameni de toate vâr-

stele şi de toate categoriile sociale şi amintindu-le că toţi
AS

sunt fiii lui Dumnezeu și deci fraţi între ei, cultul public
contribue în foarte mare măsură la nivelarea diferenţelor
sociale, la cimentarea înţelegerii, a frăției şi a dragostei
UI

ce trebue să domnească între oameni și prin aceasta. la.

BC

întronarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ...

2. Prin cult sub toate formele lui, ne arătăm respectul
ce datorim lui Dumnezeu. Arătăm acest respect și prin
 122

jertfele ce aducem lui Dumnezeu. Şi trebue să aducem

RY
jertfe şi să practicăm cultul pentru nepreţuitele foloase
ce el aduce omului, ca individ şi ca societate.
Respectul ce datorim și-l arătăm lui Dumnezeu, prin

RA
actele de cult, poartă numele special de atorare sau închi-
nare dumnezeiască.

LIB
Deosebită de adorare, pe care o dăm numai lui Dunine-
zeu, este venerarea, adică respectul sau cinstirea ce dăm
îngerilor și sfinţilor. Ingerii, fiind fiinţe superioare nouă,

ITY
oamenilor, stând în apropierea lui Dumnezeu și făcân-
du-ne cunoscută voia sa, merită cinstire şi respect din
partea noastră. Pe sfinţi, ca pe unii ce au fost, în vicaţa
RS
pămânească, oameni ca şi noi, dar, prin virtuțile lor, au
câştigat vieaţa de veci, îi cinstim şi-i rugăm să intervină
IVE
către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre.
Venerarea ce dăm sfinţilor, se cuvine s'o dăm și moaș-
telor și icoanelor. |
UN

Moaştele sunt trupurile sfinţilor înzestrate de Dumne-

zeu cu însuşirea de a nu putrezi niciodată, iar îcoenele
sunt înfățișarea prin culori a chipului sfinţilor.
AL

Venerarea moaștelor și a icoanelor nu este nicidecum

idolatrie, cum s'ar părea, poate, și cum susţin necredin-
TR

cioşii, ci este ceva foarte firesc și raţional, căci ca nu se

dă culorii, lemnului sau metalului, din care este făcută i-
EN

coana, ci celui reprezentat prin ea, sau mai exact sufle-

tului lui, care este în cer. Icoana este numai un simbol,
care ne dă prilej şi îndemn să ne aducem aminte de cel re-
I/C

prezentat prin ea, de vieaţa lui sfântă, de faptele lui pil-

duitoare, să ne înălţăm cu mintea la el în cer, să-l cinstim
AS

și să-l rugăm, ca să se roage și cl lui Dumnezeu, să ne dea

harul său, spre a putea să ne facem şi noi plăcuţi lui.
UI

Precum nu este idolatrie păstrarea cu scumpătate a fo-

tografiei sau portretului unei persoane iubite sau respec-
BC

tate, ca de ex., mamă, tată, copil, prieten, sau rege, mi-

nistru, mitropolit, etc. și dragostea ce se păstrează și cin-
stea ce se poartă unei asemenea persoana, tot astfel și încă
 123

moaştelor şi a icoa-
şi mai puţin este idolatrie venerarea
nelor sfinte.

RY
pe care o dăm
Un grad mai mare de venerare decât cea
cuvine prea Sfin-
sfinţilor în genere este venerarea ce se

RA
s'a învre dnicit să nască,
tei Fecioare Maria. Pentrucă ea
u lisus Christos,
în mod supranatural, pe Domnul nostr
şi pentrucă, în
care n'a fost numai om, ci şi Dumnezeu

LIB
toţi sfinţii — cum
vieaţa ei, ea s'a arătat mai sfântă decât
sau venerarea ce
o cântă Biserica — de aceea și cinstea
de un grad superior,
i se dă ei se cade să fie mai mare,

ITY
ilor și .adora-
este ceva intermediar între venerarea sfinţ
avenerare, sau,
rea lui Dumnezeu şi poartă numele de supr
cu un cuvânt grecesc, iperdulie. RS ”

Easemnătatea
33. Locurile de închinare: biserici şi capele.
IVE

Cimitirele.
părților lor coasiitutive: Tindă, naos, altar.

ri anume |
UN

1. Puţine neamuri de oameni mau avut locașu

ci au adora t pe Dum-
în care să săvârșească cultul public,
Marea majo-
nezeu pe vârfuri de munţi, prin păduri, etc.
, dela cele
AL

ritate a omenirii, aderenţii tuturor religiunilor

, au ado-
mai simple până la cea mai înaltă, la Creștinism
le, înălța te în
TR

rat şi adoră pe Dumnezeu în locașu ri specia

capișt i, în care-ș i
cinstea sa. Astfel, păgânii au temple sau
la. încep ut
păstrează idolii și aduc jertfe, Iudeii au avut
EN

templul
tabernacolul sau cortul mărturiei, iar mai târziu
gi, Mahom edani i au mosch ei
din Ierusalim și acum sinago
I/C

pagod e, etc., iar noi

şi geamii, Budiștii şi Brahmanii au
Creștinii, avem biserici.
AS

se:
Biserica, în înţeles liturgic, este dar locașul în care
adună Creştinii, ca să ia parte la săvârșirea sfintei litur-
c
shii şi a celorlalte servicii dumnezeești, care constitues
UI

cultul public.
BC

Bisericuţele construite pe lângă biserici mari, ori prin

ă nu-
case particulare, spitale, cazărmi, cimitire, etc., poart
mele special de capele sau paraclise.
 124

2. Orice biserică constă din următoarele trei părţi:

tindă, naos şi altar.

RY
Tinda sau pronaosul este partea în care dăm, când in-
trăm în biserică. La unele biserici, ea este despărțită de

RA
naos printr'un perete, la altele prin coloane, iar la altele
formează un corp cu naosul. Pe pereţii ei dinspre Miază-

LIB
noapte şi Miazăzi se pictează chipuri de cuvioase, ca semn
că aci e locul unde trebue să stea femeile, când vin la bi-
serică. Pe bolți se pictează soboarele ecumenice, iar pe pe-

ITY
retele de Apus, de o parte și de alta a ușii, chipurile cti-
torilor bisericii, precum şi ale regelui, reginei şi episco-
pului în vremea cărora s'a sfinţit biserica.
RS
Aci se păstrează colimvitra sau cristeluița, adică vasul
în care se botează copiii, steagul sau praporul, unul sau
mai multe felinare şi se află masa, unde se vând lumâ-
IVE

nările.
Nosul sau sânul bisericii este partea de mijloc a sfântu-
UN

lui locaş, în care stă poporul la rugăciune. El se desparte

de altar printr'un perete, acoperit în întregime de icoane
și numit catapeteasmă sau tâmplă.
AL

Ușile din mijlocul catapetesmei se numesc împărătești,

pentrucă pe aci intra, în vechime, în altar împăratul, ca
TR

să se împărtășească şi pentrucă de o latură și de alta a

lor, sunt icoanele Domnului Christos și a Maicii Domnu-
lui, înfăţișaţi ca împărați.
EN

Ușile laterale se numesc diaconcşti, pentrucă în ele stă-

teau, în vechime, diaconii și primeau aarurile ce se adu-
I/C

ceau la altar.
In rândul întâi de icoane se află icouncle împărăteşti,
AS

adică a Domnului Christos, spre Miazăzi, şi a Maicii Dom-

nului, spre Miazănoapte de ușile împărăteşti. Spre Mia-
zăzi de icoana Mântuitorului este icoana hramului biseri-
UI

cii, iar spre Miazănoapte de icoana Maicii Domnului este

BC

icoana sfântului Nicolae.

Deasupra ușilor împărătești se află chipul ccl ncfăcut
de mână al Domnului Christos. Icoana aceasta înfățișează
 125

capul lui Iisus, făcut pe pânză, şi aminteşte de mahrama

RY
pe care s'a întipărit faţa lui Iisus, când o femeie pioasă i-a
întins-o să se şteargă de sudoare, în drumul spre Golgota.

RA
In al doilea rând vin icoanele. praznicelor împărătești,
ca: Naşterea Domnului, Botezul, Intâmpinarea, etc., iar
în mijloc este Invierea Domnului, sau Cina cea de taină,

LIB
aceasta din urmă ca semn, că în altar se săvârşeşte sfânta.
euharistie, rânduită de Mântuitorul la cina cea de taină.
In al treilea rând sunt așezate icoanele sfinţilor apos-

ITY
toli cu Sfânta Treime, sau cu Domnul Christos ca împă-:
rat, în mijloc.

RS
In al patrulea rând sunt icoanele proorocilor, iar la mij-
loc Maica Domnului, ţinând în braţe pruncul prezis de ei.
_ Deasupra catapetesmei este crucea, pe care e zugrăvit.
IVE

Domnul răstignit, având de a dreapta şi de a stânga pe

Maica Domnului şi pe sfântul evanghelist Ioan, trişti, cum
erau la picioarele crucii pe Golgota.
UN

Pe pereţii naosului, începând dela altar, se zugrăvesc

mai întâi chipurile mucenicilor şi apoi ale cuvioșilor, ca
pilde de vieaţă pentru credincioși. Pe bolta de Miazăzi, de
AL

deasupra ferestrei, se pictează Nașterea, iar pe cea de

Miazănoapte Invierea Domnului, la colțurile turlei sfinții
TR

evangheliști, pe pereţii ei litrughia cerească, iar pe pla-

fond chipul lui Dumnezeu-Tatăl, atotţiitorul, sau a lui Li-
EN

sus Christos.
In naos se găsesc: Două sfeşnice cu câte 3 lumini, nu-
I/C

mite împărăteşti — pentrucă sunt așezate în faţa icoane-

lor cu același nume—policandrul, amvonul, proschinita-
AS

rul, jețul regal şi cel arhieresc, strănile cântăreților şi ale

poporului. .
Altarul este partea din fund sau dinspre Răsărit a bise-
UI

ricii. Numele îi vine dela, vorba latinească altar, care în-

BC

semnează loc înalt şi stă într'adevăr cu o treaptă sau două

mai sus decât naosul. In el se săvârşeşte sfânta liturghie,
se păstrează sfânta împărtăşire și intră numai sfinţiţii
 126

însemnată a bise-
servitori. Deci, el este partea cea mai

RY
ricii.
piatră și aşe-
In altar se află: Sfânta masă, făcută din

RA
ime de lucruri
zată în mijloc. Pe ea sunt așezate o mulţ
Evanghelie, antimisul, artoforul, ctc.
sfinte, ca: sfânta
peşteri în zi-
Proscomidia, în forma unei adâncituri sau

LIB
unde se pregă-
dul de Miazănoapte al altarului, este locul
euharistii şi se
tese, în timpul utreniei, elementele sfintei
cu sfint ele acoperă-
păstrează vasele sfinte, împreună

ITY
care se păstrează
minte. Diaconicul, adică o cameră în
ul cel de sus, un
veștmintele sfinte, Sintronul sau scaun
scaun înalt, în fundu l altar ului, cu maiRSmulte
ghisitori în
scaune îm-

prejur, pe care șed arhiereul şi preoţii litur

pe Mântu itorul în-
timpul cetirii Apostolului, închipuind
IVE

conjurat de sfinţii apostoli.

Gură-de-
Pe pereţii altarului se zugrăvesc sfinţii Ioan
ii celor trei
UN

aur, Vasile-cel-Mare și Grigore Dialogul, autor

în biserica noastră, iar dacă e
liturghii, care se oficiază
omidie
loc şi arhidiaconii Ştefan şi Laurenţiu. La prosc
întrun
AL

se pictează Nașterea Domnului, ori Lisus ca prunc

pogorirea
potir — închipuind sfânta împărtăşire — sau
pra sfinte i mese
TR

Domnului de pe cruce. Pe bolta de deasu

pe tron, cu pruncul
se zugrăvește Sfânta Fecioară, stând
în braţe şi înconjurată de îngeri.
EN

morţii.
3. Cimitirele sunt locurile în care se îngroapă
de origi nă grece ască și înscm-
Cuvântul cimitir este
I/C

s“. Astăz i, ca şi în pri-

nează „loc de dormit sau de repau
ale Creștinismului, cimitirele trebue să fie
mele veacuri
AS

mai ales
afară de sate şi orașe, pe când până de curând,
biseri-
la noi, Românii, morţii se îmmormântau în jurul
icilo r, avhie reii și preoţi i
cilor, iar voevozii, ctitorii biser
UI

esc împr ejmu ite

se îngropau şi în biserici. Cimitirele trebu
pentru ciu-
BC

şi mormintele ferite de profanare și îngrijite

răposaţi.
stea şi dragostea ce trebue să purtăm celor
 127

34. Vasele și veştmintele sacre.

RY
La săvârşirea sfintei liturghii, a sfintelor taine și a di-
feritelor ierurgii, slujitorii altarului se servesc de diferite

RA
vase și obiecte sfinte și se îmbracă în vestminte sfinte.
1. Cele mai însemnate vase sfinte sunt următoarele:

LIB
Sfântul potir este vasul în care se pun şi se sfințese
vinul şi apa pentru sfânta euharistie. El se face de metal
preţios, ca semn de deosebită cinste pentru sângele Dom-

ITY
nului, care se ţine în el şi pentru ca să nu coclească, are
formă de cupă sau pahar cu picior şi închipueşte paharul
dela cina cea de taină şi pe cel în care a curs sângele şi
RS
apa din coasta Mântuitorului pe cruce, când a fost îm-
puns cu sulița. | |
IVE
Linguriţa, care serveşte la sfânta împărtășşire, închi-
puiește cărbunele spiritual, care curăţeşte de păcat pe cei
ce se împărtășesc cu credinţă,
UN

Discul, un fel de taler mic cu picior. Pe el se pune sfân-

tul agneţ, adică partea de mijloc a prescurei, din care se
pregăteşte sfânta împărtășire (cea pe care este impri-
AL

mat I* XR. NI. KA) și alte părţi mai mici de prescură.

E! închipuește ieslea în care a fost culcat Iisus ca prunc,
TR

și mormântul Domnului.
Civotul sau artoforiul este un vas de raetal preţios sau
EN

de sticlă, în forma unei biserici (când e de metal), care

stă totdeauna pe sfânta masă, şi în care se păstrează
I/C

sfânta împărătşire pentru bolnavi.

_Cădelniţa este asemeni un mic vas de metal, atârnat de
niște lănțişoare. Cu ea se tămâie în timpul sfintei litur-
AS

ghii şi la alte servicii religioase.

Colimwvitra sau cristeluița este vasul în care se botează
UI

copii:
Aghiasmatarul este. vasul în care se binecuvintează și
BC

se păstrează apa sfinţită.

2. Vestmintele sfinte sunt de trei feluri, după cele trei
 ___128___

trepte ierarhice şi anume: diaconești, preoțești şi arhie-

RY
rești. |
Vestmintele diaconești sunt: 1. Stiharul, un vestmânt

RA
lung până la călcâe și cu mâneci. El se face din stofă pre-
țioasă de coloare albă sau deschisă și închipuește nevi-
novăţia celui îmbrăcat cu el și vestmântul strălucitor în

LIB
care s'au arătat adesea îngerii. 2. Orarul (dela latinescul
orare—a se ruga) este o făşie de materie lungă cu care
diaconul dă semnul de rugăciune. El se pune pe umărul

ITY
stâng și pe sub subţioara dreaptă, așa ca un capăt să a-
târne în faţă şi altul în spate şi închipuește aripile înge-
RS
rilor. 3. Mânicuţele sunt două fășii de stofă cu care dia-
conul își strânge mânicile reverendei și închipuesc logă-
turile cu care au fost legate mâinile Mântuitorului în tim-
IVE

pul patimilor sale.

Vestmintele preoțeşti. Pe lângă stihar şi mânicuţe, ca
UN

diaconul, preotul mai are următoarele vestminte: 1, Epi-

trahilul, care constă dintr'o bucată de stofă prețioasă,
lată cam de 30—40 cm., lucrată astfel ca să se poată pune
AL

după gât și să atârne în faţă până jos. E! închipuește ju-

gul sau sarcina preoţiei şi revărsarea harului dumnezeese
TR

peste cei ce-l poartă. Fără epitrahil, preotul nu poate să-

vârşi nicio slujbă sfântă și sunt multe pe care le săvaâr-
șeşte numai cu cl. 2. Brâul sau cingătoarca este asemeni o
EN

bucată de stofă cu care se încinge preotul peste epitrahbil

şi stihar şi însemnează puterea dată de Dumnezeu sluji-
I/C

torilor altarului. 3. Pelonul sau sfita este un vestmânt

fără mâneci, ca un fel de pelerină, mai scurtă în faţă și
AS

mai lungă în spate. Ea se pune pe deasupra celoclalte

vestminte şi închipueşte hlamida purpurie, cu care a fost
îmbrăcat Mântuitorul spre batjocură în curtea lui Pilat.
UI

Numai la sfânta liturghie se îmbracă preotul cu loate

BC

vestmintele sfinte, la alte servicii îşi pune numai felonul

şi epitrahilul sau numai epitrahilul.
Vestmintele arhicreşti. Arhicreul se îmbracă cu stihar,
mânicuţe, epitrahil și cingătoare, afară de care mai are
 129

următoarele vestminte: 1. Sacosul, un vestmânt cu mâ-

RY
neci, lung până din jos de genunchi, încheiat pe laturi cu
12 clopoței, care închipuesc glasul apostolilor la predică,
iar el închipueşte cămașa Mântuitorului, pentru care răs-

RA
tignitorii au tras sorți. 2. Omoforul, o bucată de stofă
prețioasă de lăţimea epitrahilului şi de lungimea orarului.

LIB
Se pune pe umeri și închipuește oaia rătăcită din para-
bolă, pe care Mântuitorul a adus-o pe umeri în staul și
datoria ce are arhiereul de a face la fel. 3. Bedernița sau

ITY
epigonatiul este o icoană de formă rombică, de stofă fru-
moasă, cusută şi atârnată de brâu cu un şnur, aşa fel ca
să ajungă în dreptul genunchiului drept. Ea aduce a-
RS
minte de ştergarul cu care Mântuitorul a șters picioarele
ucenicilor la cina cea de taină şi închipuește şi sabia Du-
IVE
hului, cu care se ucid vrăjmașii mântuirii. Cu învoirea
specială a episcopului, bedernița se poartă și de preoţii
distinși. 4. Engolpiul, o iconiţă rotundă, reprezentând pe
UN

Iisus Christos sau pe Maica Domnului, se poartă atârnat

de gât cu un lanţ şi însemnează că arhiereul trebue să se
gândească totdeauna la Acel pe care-l poartă zugrăvit.
AL

5. Sfânta cruce, împodobită cu pietre scumpe şi atârnată

cu lanţ, lângă engolpiu, închipuește răbdarea cu care tre-
TR

bue să se înarmeze arhiereul. 6. Hfitra, pe care arhiereul

o poartă pe cap în timpul serviciului, închipueşte coroana
EN

de spini a Mântuitorului şi slava, de care el s'a încouju-

rat înălțându-se la cer. 7. Cârja sau bastonul special pe
care-l poartă arhiereul în timpul serviciului divin este
I/C

simbolul înţelepciunii şi al autorităţii episcopale. 8. Man-

tia, un vestmânt larg şi lung, făcut de obiceiu din mătase
AS

de culoare închisă, are o mulţime de cute peste care trec

deacurmezișul patru rânduri de galon auriu sau argin-
UI

tiu, care închipuesc cele patru Evanghelii. Sus și jos se

încheie cu câte două. tăblițe, care închipuese Vechiul şi
BC

Noul Testament. Cu mantia-se îmbracă arhiereul la orice

alt seriviciu, afară de sfânta liturghie. 9. Dicherul şi tri-
9
 130

cherul sunt două sfesnice, unul cu două și altul cu trei

RY
lumânări, cu care binecuvintează arhicreul. Dicherul în-
chipueşte cele două firi ale Mântuitorului, iar tricherul

RA
cele trei persoane al Sfintei Treimi. 10. Vulturul, de pe
perniţa pe care stă arhiereul cu picioarele, însemnează că,
precum vulturul se înalță în zborul său mai presus de ce-

LIB
lelalte pasări, tot astfel și arhiereul trebue să se înalțe
mai presus de ceilalți oameni prin ştiinţa, înţelepciunca,
si curăţia vieţii sale.

ITY
35, Liturghia
» ca jerită ae laudă, de cerere si.
de mulțumire.
RS
Prin jertfă în general se înţelege o ofrandă ce noi adu-
IVE

cem lui Dumnezeu, ca semn al Gependenţei și ascuitării

noastre de dânsul. Ceea ce se aduce ca jertfă trebue ni-
micit sau consumat, pentru ca să se exprime astfel ab-
UN

soluta depedenţă a omului de Dumnezeu.

Acest fel de jertfă se numește de laudă sau latrcutică,
pentrucă prin ea se preamăreşte Dumnezeu. Dar jertfa
AL

mai poate fi şi dc cerere şi de mulţumire. Și prin aceste

feluri de jertfă se recunoaşte suveranitatea absolută a
TR

lui Dumnezeu, căruia îi cerem ceva sau îi mulţumim pen-

tru o binefacere primită. De accea şi acestea sunt jertfe
EN

în înţelesul propriu al cuvântului.

La cina cea de taină, când Mântuitorul a așezat taina
I/C

sfintei cuharistii, a adus jertfă trupul şi sângele său, sub

forma pâinii şi a vinului și a rânduit ca, sub această
formă nesângerată, ca să se aducă în biserică până la
AS

sfârşitul veacului.
Biserica noastră şi cea romano-catolică învaţă, că cu-
UI

haristia nu este numai sfântă taină, ci și jertfă adevărată,

în care se jertiesc în realitate trupul și sângele Do:nnu-
BC

lui, sub înfăţişarea pâinii și a vinului. Aceasta ne-o dove-

desc însăși cuvintele de instituire, căci „frângerea tru-
 131

pului“ şi „vărsarea sângelui“ sunt acte care constitue

RY
jertfa, - |
De aceea, oridecâteori se săvârşeşte sfânta euharistie,
se aduce jertfa cea fără de sânge a trupului și sângelui”

RA
Domnului.
Săvârşirea, sfintei euharistii este însă esenţa sfintei li-

LIB
turghii, punctul central în jurul căruia se învârtește în-
treg serviciul liturgic. Prin urmare, liturghia este şi ea
o jertfă, este jertfa euharistică. Numeroase expresiuni și

ITY
acte simbolice din rânduiala slujbei proscomidiei şi a li-
turghiei însăși, ca și diferite rugăciuni, arată neîndoios
că sfânta liturghie este jertfă.
RS
Jertfa euharistică sau liturgică este jertfă adevărată,
pentrucă are toate elementele. care constitue jertfa și a-
IVE
nume: victima, care este Iisus Christos, sub forma pâinii
şi a vinului; jertfitorul, care este tot Iisus, reprezentat
însă prin preotul liturghisitor și Dumnezeu, căruia i se
UN

aduce jertfa, în numele tuturor oamenilor.

Ca jertfă desăvârşită, căci este jertfirea de sine a Dum-
nezeu-omului Iisus, jertfa liturgică sau euharistică este
AL

jertfă: de laudă, de cerere şi de mulțumire.

Jertfă de laudă şi de mulțumire este sfânta liturghie,
TR

pentrucă prin ea, se recunoaşte suveranitatea absolută a

lui Dumnezeu asupra tuturor făpturilor, iar Iisus Chris-
EN

tos se jertfeşte în ca ca omagiul cel mai desăvârșit ce se

poate aduce majestăţii divine, în semn de nesfârșită laudă
şi nerecunoștinţă pentru nenumăratele şi nepreţuitele da-
I/C

ruri ce bunătatea sa varsă neîntrerupt asupra noastră.

Pentru aceasta preotul se roagă încet înainte de sfinţi-
AS

rea sfintelor taine, binecuvântând pe Dumnezeu, lăudân-

du-l și. mulţumindu-i pentru toate binefacerile sale faţă
UI

de noi, iar corul sau credincioșii cântă când se sfintese

sfintele daruri: „Pe tine te lăudăm, pe tine te Dinecuvân-
BC

tăm, ție îți mulțumim şi ne rugăm ţie, Dumnezeul nosiru“.

Jertfă de cerere este sfânta liturghie pentrucă prin să-
vârşirea, ei putem dobândi dela Dumnezeu atât bunuri
 132

spirituale, cât şi materiale, care stau în legătură cu mân-

RY
tuirea, ca d. p. sănătate, pace, bunăstare, etc. De aceea,
după sfinţirea sfintelor daruri, Biserica se roagă pentru

RA
conducătorii Bisericii şi ai statului, pentru toţi Creștinii,
pentru cei ce călătoresc pe apă şi pe uscat, pentru cei ne-
putincioşi, pentru cei robiţi. Tot pentru acest cuvânt, în

LIB
timp de războiu, de secetă, de inunâaţii, de epidemii sau
alte nenorociri obștești, ca și atunci când cineva are de
adresat o fierbinte rugăciune de cerere lui Dumnezeu, se

ITY
face mai întâi sfânta, liturghie, ca jertfă de cerere prin
excelenţă.
RS
36. Insemnătatea simbolică a principalelor
acte liturgice.
IVE

Simbol se cheamă un lucru sau un obiect material a

cărui vedere trezeşte în minte o idee abstractă. Așa d. p.
UN

stindardul ostăşesc este simbolul patriei, coloarea neagră

este simbolul doliului sau al tristeţei, şarpele este sim-
bolul înţelepciunii, vulpea al şireteniei, câinele al fide-
AL

lităţii, etc.
Este şi un fel de a vorbi prin simboalele sau simbolic,
TR

care se mai numește și vorbire parabolică. Cel mai stră-

lucit exemplu de vorbire simbolică sau paratbolică sunt
EN

pildcle Mântuitorului Christos, în care d. ex. semănătorul,

stăpânul de vie, stăpânul de casă, împăratul, ș. a. sunt
I/C

simboale ale lui Dumnezeu sau simbolizează pe Dumne-

zeu, iar sămânţa este cuvântul său, via este legea lui
Moise, lucrătorii răi sunt Iudeii, slugile trimise la ei sunt
AS

proorocii, ctc., etc.

Scopul întrebuinţării simboalelor în vorbire sau în artă
UI

este pe deoparte de a face mai lesne înţeleasă și de cei sim-

pli ideea abstracti ce ele reprezintă; iar pe de altă parte
BC

de a feri de profanarea vulgului ideile înalte și greu de

priceput.
Cei dintâi Creștini s'au servit foarte mult de simboale,
 133

mai ales pentru acest din urmă motiv, pentru ca adică

RY
misterele creştine să nu fie luate în derâdere de păgâni,
care nu le înțelegeau. Din această cauză arta veche bise-
ricească, în Geosebi așa cum se găsește în catacombe, a

RA
constata aproape numai din simboale. Astfel Dumnezeu-
Tatăl era simbolizat printr'o mână ce iese din nori, prin-

LIB
tr'un rug de foc, printr'un om înaripat, etc. Mântuitorul
Christos era simbolizat printr'un păstor, purtând o oaie
pe umeri, printr'un miel, printr'un pește, printr'o ramură

ITY
de viţă, etc. Sfântul Duh era simbolizat printr'un porum-
bel, prin limbi de foc, ete. Apoi ancora simboliza nădejde,
crucea, credinţa, ramura de măslin pacea, ramura de smo-
RS
chin biruinţa, cocoșul învierea, fenixul nemurirea, etc. etc.
Toate odoarele sfinte, vasele, vestmintele, biserica şi
IVE
“părţile ei, serviciile religioase, actele sfinte, mișcările și
gesturile slujitorilor altarului, etc., își au însemnarea lor
simbolică.
UN

Să ne oprim asupra. unora din ele.

Sânul bisericii simbolizează părnântul peatrucă, precum
pe pământ trăiesc tot felul de oameni: buni şi răi, bogaţi
AL

și săraci, înţelepţi și neghiobi, etc., tot astfel și în această

parte a bisericii intră și bărbaţi și femei, și cuvioşi și
TR

păcătoşi, şi ostaşi şi civili, etc.

Altarul simbolizează cerul, pentrucă în el este de faţă
EN

cu trupul, sub înfăţişarea pâinii şi a vinului, însuşi Chris-

tos Dumnezeu și în el nu intră decât sfinţiţii slujitori.
Dintre slujbele sfinte:
I/C

Serviciul de seara sau vecernia simbolizează timpul di-

nainte de venirea în lume a Mântuitorului Christos, în ne-
AS

liniştea. sufletească de care erau stăpâniţi, oamenii pioși

de atunci, cu dorul lor de un Mântuitor, cu licăriril> ce
UI

le-a revărsat în suflete religiunea Vechiului Testament şi

se sfârșește cu ivirea zorilor Noului Testament sau ale
BC

Creștinismului. Psalmii care se cetesc, cântările care se

întonează şi rugăciunile care se rostesc la acest serviciu
religios, ne redau în chip minunat varietatea stărilor su-
 134

fleteşti prin care a trecut omenirea, din punct de vedere

RY
religios, înainte de venirea Mântuitorului.
Serviciul de dimineaţă sau utrenia simbolizează începu-
tul Legii cei noui, al Creştinismului. Cântările și cetirile

RA
din timpul acestui serviciu sunt dar întreţesute cu idei
şi expresiuni din Vechiul Testament, iar din vieaţa Mân-

LIB
tuitorului se aminteşte și simbolizează numai nașterea,
ieşirea sa la predică și răstignirea pe cruce. Nașterea și
răstignirea sunt simbolizate prin toate actele şi rugăciu-

ITY
nile cuprinse sub numele de „proscomidie“, adică pregă-
tirea pâinii şi a vinului pentru sfânta cuharistic. Pdinea
sau prescura simbolizează acum trupul Domnului înjun-
RS
ghiat cu copia, care simbolizează sulița. Pusă pe sfântul
aisc, pâinea simbolizează trupul Domnului ca prunc în
IVE

ieslea Betleemului și procoveţele în care se acoperă simbo-

lizează scutecele în care a fost înfășat pruncul Iisus. Vi-
nul pus acum în potir simbolizează sângele ce a curs din
UN

coasta lui lisus, când a fost împuns cu sulița în coastă

de un ostaș. Ieşirea sa la predică este în fine simbolizată
prin ieşirea şi intrarea preotului cu Evanghelia când se
AL

cântă „Veniţi să nc închinăm şi să cădem la Christos“.

Liturghia numită a credincioşilor, ca cel mai însemnat
TR

serviciu dumnezeese cuprinde acte simbolice de cea mai

mare însemnătate. Astfel icşireu şi întoarcerea cu sfin-
EN

tele daruri, în timpul cântării imnului heruvimic, simboli-

zează cel din urmă drum pe care l-a făcut Mântuitorul
din Betania la Ierusalim, înainte de patimile sale. Aşc-
I/C

zarca discului şi a potirului pe sfânta masă însemnează

succesiv: răstignirea Domnului, coborirea sa de pe cruce
AS

şi punerea în mormânt, iar tragerea perdelci dela ușile

împărăteşti simbolizează rânduirea strejei la mormânt și
UI

pecetluirea lui. Sfărâmarea pâinii sfințite (a sfântului

agneţ) de către preot, după ce a rostit cuvintele: „Să
BC

luăm aminte sfintelor sfinţilor“, închipueşte moartea

Domnului, iar înpăvtăşirca noastră învierea sa. Ceie două
arătări alc sfintelor daruri către popor din uşile împără-
 135

teşti, la sfârşitul liturghiei amintesc arătările Mântui-

torului către sfinţii apostoli după înviere; pe muntele Ga-

RY
liliei și muntele Măslinilor, iar ducerea discului şi a Do-
tirului la proscomidie închipuește înălţarea Domnului.

RA
Astfel dar, cele mai însemnate acte din vieața Mântui-
torului sunt simkolizate prin diferite acte liturgice.

LIB
317. Cele trei liturghii. Proscomidia

1. Liturghia este serviciul dumnezeesc public,al cărui

ITY
centru este aducerea jertfei cei fără de sânge, așezată de
Mântuitorul la cina cea de taină. !
Mântuitorul Christos a venit în lume, ca să
om de robia păcatului strămoșesc și a morţii prin
RS
scape pe
împă-
carea lui cu Dumnezeu. In acest scop, el a dat învățături
IVE

sfinte, a săvârşit minuni strălucite și s'a jertfit de “bună.

voie pe cruce pentru păcatele oamenilor.
UN

„Această jertfă mântuitoare a preînchipuit-o el, la, cina

cea de taină, prin frângerea şi împărţirea la apostoli a.
pâinii şi a vinului, binecuvântate. Atunci a rostit el cu-
AL

vintele: „Luaţi, mâncaţi. Acesta este trupul meu caro se

frânge pentr a voi spre iertarea păcatelor“ şi „Beţi din-
TR

taccasta toți. Acesta este sângele meu, al legii celei noui,

care pentru voi şi pentru mulți se varsă spre iertarea pă-
EN

catelor“,
Potrivit poruncii date de el îndată după rostirea, aces-
tor cuvinte, de a face și ei același lucru, sfinţii apostoii şi
I/C

urmaşii lor au săvârşit această jertfă nesângerată, la .

care se adăugară încetul cu încetul rugăciuni şi cântări.
AS

Astfel a luat naștere sfânta liturghie.

Cea mai veche litrughie este a sfântului apostol Iacov,
fratele Domnului, primul episcop al Ierusaiiraului. Acea-
UI

stă litrughie nu se mai oficiază acum decât odată pe an

BC

în ziua de 23 Octomvrie, când se prăznueşte pomenirea,

sfântului Iacov și numai în biserica din Ierusalim.
 136

Astăzi sunt în uz în Biserica noastră ortodoxă trei li-

RY
turghii și anume:
1. Liturghia sfântului Vasile cel Marc. Aceasta este o
prescurtare după liturghia sfântului Iacov. Creştinilor din

RA
timpul sfântului Vasile (veacul IV), care nu mai erau așa
de zeloși ca cei din vremea sfinţilor apostoli, li să părea

LIB
prea lungă liturghia sfântului Iacov. Spre a înlătura ucest
pretext, pe care ei il puneau înainte, ca să nu asculte în-
treaga liturghie, sfântul Vasile o scurtă şi adaptă trebuin-

ITY
ţelor sufletești ale Creștinilor de atunci.
Liturghia sfântului Vasile se săvârşeşte numai de 10
ori pe an şi anume: In ajunul Nașterii Domnului, Ja 1
RS
Ianuarie (ziua sfântului Vasile), în ajunul Bobotezei,
în duminecile postului mare, afară de dumineca Floriilor,
IVE

şi joi şi sâmbătă în săptămâna patimilor.

2, Liturghia sfântului Ioan Gurădcaur, este o prescur-
tare după liturghia sfântului Vasile, făcută pentru «ce-
UN

leași motive ca și prescurtarea sfântului Vasile după *fân-

tul Iacov.
Accastă liturghie să săvârşeşte în tot cursul anului a-
AL

fară de zilele și de sărbătorile în care se săvârşeşte una

din celelalte liturghii.
TR

3. Liturghia sfântului Grigore Dialogul sau mai nainte

sfințită. Mulţi Creștini din vremile vechi obișnuiau să se
EN

împărtășească zilnic. Era însă o practică, păstrată de Bi-

serică şi azi, ca să nu se oficieze nicio liturghie în zilele
de peste săptămână ale postului mare, «fară de sâmbăta
I/C

şi dumineca. Pentru a se putea împărtăşi Creștinii și în

celelate zile ale săptămânii, s'a întocmit o liturghie scurtă,
AS

în care se împărtășeau credincioșii cu sfintele taine păs-

trate dela o liturghie de mai nainte, adică a sfântului Va-
UI

sile sau a sfântului loan Gurădeaur. Această litrughie a

existat, poate, chiar din timpul sfinţilor apostoli, dar a
BC

fost scrisă abia la sfârşitul veacului VI de către sfântul

Grigore Dialogul sau cel Mare, — care n fost după accea
papă al Romei, — pe când se afla în Constantinopol ca,
reprezentant al papii pe lângă împărat. De aceea, ea

RY
poartă numele sfântului Grigore, iar mai nainte sfinţită
i se zice, pentrucă se săvârşeşte cu sfintele daruri deja

RA
sfinţite.
Această liturghie se deosebeşte de celelalte şi este mai

LIB
scurtă decât ele prin aceea că n'are proscomidie, nu se
cetesc Apostolul și Evanghelia, nu se rostește simbolul
credinţei, nu se cântă, răspunsurile şi Axionul şi nu se

ITY
sfinţesc sfintele daruri.
Ea se oficiază în toate zilele marelui post, afară de
sâmbătă și duminecă.
RS
Liturghia sfântului Vasile și a sfântului Ioan Gurăde-
aur constă din trei părţi: Proscomidia, liturghia catehu- .
IVE
menilor și liturghia credincioşilor.
II. Proscomidia este prima parte a sfintei liturghii, a-
ceea în cursul căreia se pregătesc pâinea și vinul pentru
UN

sfânta euharistie, care se săvârşeşte la liturghia credin-

cioşilor. Insuşi numele de proscomidie, însemnează, „adu-
cere“ subînţelegându-se „a elementelor pentru sfânta îm-
AL

părtășire“.
Din pâinea de grâu curat, având o anumită formă și
TR

anume de prescură, scoate acum preotul sfântul agneţ şi

părticelele, toarnă vinul amestecat cu apă în sfântul po-
EN

tir şi le însoţeşte de mai multe rugăciuni.

Sfântul agneţ este un colț de prescură pe care sunt im-
primate cuvintele 15. XP. NI. KA. în formă de cruce, In-
I/C

semnarea lor este: „lisus Christos învinge“. El închipue-

şte pe Iisus Christos, Mielul lui Dumnezeu, care sa jertfit
AS

pentru păcatele lumii, cum arată și numele, căci agneț în-

semnează „miel“. Părticelele sunt bucăţi mai mici de pres-
UI

cură, ce se scot în cinstea Prea sfintei Născătoare de Dum-

nezeu a nouă cete de sfinţi, a episcopului și a clerului, a
BC

regelui, a ctitorilor bisericii și a tuturor enoriașilor vii și

morți.
După ce se termină cetirea rugăciunilor rânduite şi po-
 135

menirea viilor şi a morţilor, discul, cu sfântul agneţ și

RY
cu părticelele, și potirul, cu apă și vin, se acoper cu pro-
coveţele şi se lasă neatinse până în timpul liturghiei, la
imnul heruvimic, când se scot prin mijlocul bisericii, se

RA
duc din nou în altar şi se aşează pe sfânta masă.
In timpul cât preotul săvârşeşte proscomidia cântăreții

LIB
cetesc și cântă serviciul de dimineaţă sau utrenia.

383. Liturghia catehumenilor și a credincioșilor,

ITY
1. Partea a doua a liturghiei poartă numele ae fitur-
ghia catehumcnilor sau a celor chemaţi, pentrucă a fost
RS
întocmită în vederea catehumenilor sau a celor chemaţi,
adică a celor ce se pregăteau să primească sfântul botez
IVE
și la oficerea ei luau parte şi aceştia, ba chiar și Iudci și
Păgâni.
Ea se începe cu cuvintele preotului: „Binccuvântată este
UN

împărăția Tatălui...“ şi se termină cu poftirea: „Câţi suu-

teţi chemați, ieşiţi...“ Structura ei este o măestrită ţesă-
tură de cetiri, cântări și rugăciuni instructive pentru ca-
AL

tehumeni. Din acestea fac parte: Cetirea sau cântarea

psalmilor (102): „Binccuvintează, suflete al mcu, pe Doni-
TR

nul... şi (145): „Laudă suflete al meu pe Domiil...“,

cântarea imnelor: „Unule născut...“ şi „Sfinte Duinuc-
EN

zcule... şi cetirea Apostolului și a Evanghelici, adică a

unei bucăţi din Faptele sau din Epistolele sfinţilor apos-
toli şi a unei bucăţi din Evanghelic.
I/C

2. Partea a treia şi ultimă a sfintei liturghii se numeşte

a credincioşilor, pentrucă în vechime luau parte la cfi-
AS

cierea ci numai cei botezați şi care nu fuseseră excluşi din

Biserică pentru niscaiva păcate grele. Aceasta este par-
UI

tea cea mai însemnată a întregului serviciu divin, pen-

trucă în timpul ei se săvârșeşte sfânta eubaristie, care este
BC

centrul, esenţa și scopul final al sfintei liturghii. Momen-

tele cele mai însemnate ale acestei părţi a sfintei litur-
g&hii sunt:
 13

Cântrea imnului heruvimic, în care sc cuprinde ideea

că, noi închipuim în chip mistic pe heruvimi şi aducem

RY
cântare întreită sfântă Treimii cei făcătoare de vieati şi
suntem îndemnați să lepădăm toată grija lumească, spre .

RA
a primi pe Impăratul tuturor, Cel înconjurat în chip n0-
văzut de cetele îngereşti. Pe la jumătatea cântării acestui

LIB
imn, preotul ia discul și potirul, cu procoveţele dela pros-
comidie, iese cu ele în mijlocul bisericii, unde pomenește
toate autorităţile bisericești şi lumești şi pe vii și morţi,

ITY
şi, întorcându-se în altar, pe ușile împărătești, le aşează
pe sfânta masă.
Rugăciunile și cântările ce urmează sunt o pregitire
RS
pentru sfinţirea sfintelor daruri. Astfel, prin cuvintele
preotului sau ale diaconului: „Să ne iubim unii pe alții,
IVE
ca întiun gând să mărturisim“. Creștinii sunt îndemnați
să se împace unii cu alţii, ca să poată mărturisi, adică
lăuda „pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh...“, cun cântă
UN

corul sau cântăreții. Ca să probeze că erau împăcaţi unii

cu alţii, Creştinii din primele veacuri se sărutau acum în-
tre ei; bărbaţii cu bărbaţii şi femeile cu. femeile. Astăzi se
AL

sărută numai preoții în altar, când slujesc mai mulţi îm-

preună.
TR

Urmând să se rostească simbolul credinţei sau Crezul,

preotul pronunţă cuvintele: „Uşile, ușile. Cu înţelepciune
să luăm aminte“. Cuvintele: „Uşile, uşile“, se rosteau în
EN

vechime, ca să fie făcuţi atenţi uşierii, să nu fi rămas ci-

neva în biserică, vreun catehumen sau Iudeu ori păgân
I/C

şi să nu mai deschidă deacum înainte nimănui ușa. Aceste

cuvinte sau păstrat până azi neschimbate în sfânta li-
AS

turghie, deși nu mai sunt catehumeni, ci 'ca o amintire

pioasă de vremurile vechi. Prin cuvintele: „Cu înțelep-
UI

ciune să luăm aminte“ se atrage luarea aminte, că se va

zice Crezul, care trebue ascultat cu atenţiune încordată,
BC

ca unul ce cuprinde pe scurt toată învăţătura de credinţă

creştină.
După ce s'a zis Crezul, preotul îndeamnă pe credinzioşi:
 140

Să stea bine şi cu frică..., să aită înimu sus... să mulțute

RY
mească Domnului şi să cânte cântarea îngerească: Sfânt,
Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Plin cste cerul și pă-
mântul de mărirea Lui...“ pentrucă se apropie timpul

RA
sfinţirei sfintelor daruri. Ca pregătire imediată pentru
aceasta, se repetă acum de preot cuvintele prin care Mân-

LIB
tuitorul a instituit sfânta euharistie: „Luaţi, mâncaţi...“
şi „Beţi dintr'acesta toţi...“, după care preotul se roază în
taină şi cu multă, căldură lui Dumnezeu, să trimită pe

ITY
Sfântul său Duh, ca să sfinţească pâinea și vinul cuharis-
tic şi să prefacă pâinea în trupul și vinul în sângele Dom-
nului Christos. In acest timp cântăreții sau corul cântă
imnul: „Pe tine te lăudăm“. RS
Acesta este momentul culminat al sfintei liturghii. In
IVE
semn de adorare a sfântului trup și sânge al Domnului,
care sunt acum prezente aevea în pâine şi vinul sfinţit,
Creștinii trebue să cadă în genunchi, cum fac clericii în
UN

altar, ca să preamărească pe Dumnezeu și să-i mulțumea-

scă pentru aceasta negrăită minune, ce se săvârşeşte în
vederea mântuirii sufletești, a noastră a tuturor. |
AL

Deoarece sfânta euharistie se aduce ca jertfă și pentru

Prea sfânta Născătoare de Dumnezeu, de aceea se cântă
TR

îndată în cinstea Prea Sfintei Născătoare, un imn, care

se numește Aaion, după primul cuvânt cu care începe în
EN

grecește.
După alte câteva rugăciuni şi după ce se rostește ru-
găciunea domnească, adică „Tatăl nostru“, preotul zice:
I/C

„Să lucim aminte sfintele sfinților“, iar cântăreții răspun-

zând: „Unul sfânt, Unul Domn lisus Christos, întru nă-
AS

vivca lui Dumnezeu-Tatăl. Amin“. Cuvintele: „Sfintele

sfinţilor“ însemnează, că sfintele daruri sunt destinate
UI

pentru împărtăşirea credincioşilor, care, în vremile vechi

se numeau sfinți, din cauza curăţici vieţii lor, iar cuvin-
BC

tele: „Unul sfânt“ însemnează că singur lisus Christos

este cu adevărat sfânt și Domn.
In timpul cât preotul se împărtășește, cântăreții sau
 141

corul cântă un imn, care se cheamă Chinonic, adică imnul

RY
împărtăşirii, ori se cetește cazania sau din vieţile sfinţi-
lor. Apoi, preotul arată sfântul potir şi invită pe cei pregă-
tiți să se apropie de sfânta împărtăşire cu frica lui Dum-

RA
nezeu, cu credință şi cu dragoste, înseamnă la frunte (mi-
rueşte) cu untdelemn sfinţit pe cei de faţă, le împarte a-

LIB
naforă adică pâine binecuvântată şi termină binecuvân-
tându-i.

ITY
39. Sărbătorile de peste an (fixe şi mobile).
Insemnătatea lor.

RS
1. Faptele mari din viaţa popoarelor şi a instituţiilor
trebue ţinute minte şi cinstite. Zilele în care se pomenesc
IVE
asemenea fapte se cheamă sărbători. Biserica, având un
trecut de aproape 2000 de ani, a avut de purtat lupte grele
din care a ieşit totdeauna biruitoare. e
UN

In amintirea marilor evenimente din veața sa şi a ma-

rilor personalităţi, care au condus-o la biruinţă cu ajuto-
rul de sus, ea are zile de sărbătoare.
AL

Sărtătorile mari creştine își au începutul din vremea

înfiinţării Bisericii. Mântuitorul însuşi a dat sfinţilor a-
TR

postoli pildă și învăţătură cum se serbeze Paștele.

2. In Biserica ortodoxă avem două feluri de sărbători:
EN

împărăteşti, care amintesc întâmplări din vieaţa Mântui-

torului şi a Sfintei Fecioare, în număr de 12, și ale sfin- :
ților.
I/C

Ele se mai împart în fixe şi mobile.

Sărbători fixe se numesc acelea care se ţin totdeauna
AS

în aceeaşi zi a lunii şi dintre cele împărătești sunt urmă-

toarele:
UI

1. Nașterea Domnului, la 25 Decemvrie.

2. "Tăierea împrejur a Domnului, la 1 Ianuarie.
BC

3. Botezul Domnului, la 6 Ianuarie.

+. Intâmpinarea Domnului, la 2 Februarie.
5. Buna-Vestire, la 25 Martie.
 142

'6. Schimbarea la faţă, la 6 August.

RY
1. Adormirea Maicii Domnului, la 15 August.
8. Naşterea Maicii Domnului, la 8 Septemvrie.
9. Inălţarea sfintei Cruci, la 14 Septemvrie.

RA
10. Intrarea în biserică a Maicii Domnului, la 21 Noem-
vrie.

LIB
Tot fixe sunt şi sărbătorile sfinţilor, din care mai în-
semnaţi sunt:
1. Sfântul Vasile cel Mare, la 1 Ianuarie.

ITY
2, Sfântul Ioan Botezătorul, la 7 Ianuarie.
3. Sfinţii Trei-lerarhi: Vasile cel, Mare, Grigore Teo-
logul și Ioan Gurădeaur, la 30 Ianuarie.
RS
4. Sfântul mare Mucenic Gheorghe, la 23 Aprilie.
5. Sfinţii Impărați Constantin și Elena, la 21 Mai.
IVE

6. Naşterea sfântului Ioan Botezătorul, la 24 Iunie.

7. Sfinţii apostoli Petru şi Pavel, la 29 Iunie.
$. Sfântul prooroc Ilie, la 20 Iulie.
UN

9. Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, la 29 Au-

gust.
10. Sfânta cuvioasa Parascheva, la 1-t+ Octomvrie.
AL

11. Sfântul mare mucenic Dumitru, la 26 Octomvrie.

12. Sfinţii arhangheli Mihail și Gavriil, la 8 Noemwrie.
TR

13. Sfântul ierarh Nicolae, la 6 Decemvrie.

Sărbători mobile sunt acelea care se schimbă după săr-
EN

bătoarea Paștelui și sunt următoarele:

1. Paştele sau Invierea Domnului, care se serbează în
cea dintâi duminecă după lună plină, în urma echinopţiu-
I/C

lui de primăvară. El cade între 22 Martie și 25 Aprilie.

2. Dumineca Floriilor este dumineca intrării triumfale
AS

a lui Christos în Ierusalim.

3 şi 4. Joia și vinerea cea Mare, din săptămâna dinainte
UI

de Paște, în amintirea așezării tainei sfintei cuharistii și

a răstignirii Domnului.
BC

5. Izvorul Tămăduirii, care se serbează vineri după

Paște.
6. Inălţarea Domnului, la 40 de zile după Paște.
 143

1. Pogorirea Siântului Duh sau Rusaliile, la 10 zile

RY
după Inălţare sau la 50 după Paște.
In toate aceste zile trebue să încetăm lucrul, să mer-
gem la biserică şi să ne odihnim trupeşte şi recreem su-

RA
fleteşte, prin cetirea de cărți: religioase, prin conversații
pioase şi prin săvârşirea de fapte de caritate.

LIB
2. Afară de sărbătorile bisericeşti mai sunt nişte săr-
bători cu caracter religios, pe care
€ biserica nu le aprobă,
ci chiar le condamnă.

ITY
Asemenea sărbători sunt: Marţile şi Joile după Paște,
care se ţin spre a feri viile şi holdele de grindină; Rusa-
iile, ca să ferească de poceală; Foca, spre a apăra de foc
casa şi lucrurile; Marţea RS
trăznetului, pentru ferirea de
trăznet; Ziua ursului, ca să nu mănânce ursul vitele: Vi-
IVE
nerea pentru sănătate și frumuseţe; Filipii ca să nu fie
mâncate vitele de fiare sălbatice; Paparuda, ca să
plouă, ete.
UN

Origina acestor sărkători este în cea mai mare parte,

păgânească, iar a unora necunoscută. Ele se ţin mai ales
de populaţiunea incultă a satelor și după cum se vede din
AL

efectele ce se atribue ţinerii lor, se întemeiază pe super-

stiţiile sau credinţa deşartă, care slăbește şi subminează
TR

adevărata credinţă în Dumnezeu, singura raţională şi fo-

lositoare din toate punctele de vedere. Afară de motivul
EN

religios, ele sunt de condamnat și pentru consideraţiuni

economice şi morale, căci numărul lor e mare şi multe din
ele cad vara în toiul muncilor agricole, aşa că cei care le
I/C

ţin, pierd o mulţime de zile de lucru și cauzează astfel în-

semnate pagube materiale întregului neam, iar stând de
AS

geaba, se gândesc la rele, cum spune zicătoarea: „E greu

să fii cuminte când wai de lucru“.
UI

CARA
BC
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 RY
RA
La intrarea în clasă

LIB
DIMINEAȚA.—Mărie Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie.
Impărate ceresc, Mângâetorule, Duhul adevărului, carele pretu-

ITY
tindenea ești şi toate le 'mplinești. Vistierul bunătăţilor și dătăto-
rule de vieață, vino și te sălășluește întru noi și ne curățește de
toată spurcăciunea și mântuește, Bunule, sufletele noastre.
In numele

DUPĂ AMIAZI.—Tatăl
RS
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

nostru carele ești în ceruri, sfințească-se

IVE
numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa
şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi şi
ne iartă nouă greșalele noastre precum și noi iertăm greșiţilor noş-
tri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne isbăvește de cel viclean.
UN

In numele Tatălui şi al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

La ieşirea din clasă

AL

ATÂT LA PRÂNZ CÂT ȘI SEARA.—Cuvine-se cu adevărat să

TR

Te fericim pe Tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită

și prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru,
Ceca ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de
EN

asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cu

vântul ai născut, pe Tine, cea adevărat Născătoare de Dumnezeu,
Te mărim. | - |
I/C

Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doâmne lisuse

Christoase Dumnezeul nostru, milueşte-ne pe noi, Amin.
AS

DELA PAŞTI PÂNĂ LA INĂLȚARE

UI

La intrarea în clasă
BC

ATÂT DIMINEAȚA CÂT ȘI DUPĂ AMIAZI.—Invierea lui Chris-

tos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului lisus, unuia celui
fără de păcat—Crucii Tale ne închinăm, Christoase, și sfânta învi”
erea Ta o lăudăm și o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară

10
 146

de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim, Veniţi toţi credin-

RY
cioşii, să ne închinăm sfintei învieri a lui Christos, că iată a venit
prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe
Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi,

RA
cu moarte pe moarte a stricat. , ”
Christos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând și
celor din morminte vieață dăruindu-le.

LIB
La ieşirea din clasă

ATÂT LA PRÂNZ CÂT ŞI SEARA.—Luminează-te, luminează»

ITY
te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit, Saltă
acum și te bucură, Sioane, iar Tu, curată Născătoare de Dumnezeu.
veselește-te întru învierea Celui născut al Tău.

din morminte vieață dăruindurle.

RS
Christos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând
și celor
IVE

SIMBOLUL CREDINȚII
1. Cred într'unul Dumnezeu, Tatăl, atotțiitorul, făcătorul cerului
UN

și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

2. Şi întrunul Domn lisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, unul
născut, care din Tatăl s'a născut mai înainte
de toţi vecii;
AL

Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din

Dumnezeu ade-
vărat, născut, nu făcut, Cel deo fiinţă cu Tatăl, prin care
toate s'au făcut;
TR

Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră

mântuire, s'a
e

pogorit din cer și s'a întrupat din Duhul

Sfânt şi din Maria
Fecioară și s'a făcut om;
EN

4, Şi s'a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat a pătimit

şi s'a îngropat; |
I/C

„ Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

a

6. Și s'a suit la ceruri şi şade deadreapta Tatălui;

. Şi iarăşi va să vie cu mărire, să judece
viii și morţii,
II

a cărui
AS

impărăţie nu va avea sfârșit.

$. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul, de Vieaţă
făcătorul, care dela
Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl
UI

și cu Fiul este
închinat şi slăvit, care a grăit prin prooroci
.
9. Şi într'una, sfântă, sobornicească și
apostolcască
BC

Biserică,
10. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelo
r.
11. Aştept învierea morţilor.
12, Şi vieaţa veacului ce va să fie. Amin.
1 ABILA DE MATE R II]

RY
RA
LIB
Pagina

ITY
1. Noţiuni despre religiune în genere și în special despre
religiunea creștină. Origina ei. Cuprinsul și roadele
religiunii creștine, . . . cp. ..
RS
Revelaţiunea dumnezeiască. Deosebirea între dogme și
9

canoane. Erezie și shismă [ea e mea... [|

3 Sfânta Scriptură , . e... 12
IVE
“

Sfânta Tradiţiune. . . cc... 16

5 Insușirile lui Dumnezeu. Spiritualitatea și infinitatea. . 20
*

6 Invăţătura despre Sfânta Treime. . . . . 27

UN

Crearea lumii. Providența divină, Conservarea și guver-

3

narea lumii, e... . . . . . . .. 31

8 Crearea lumii nevăzute și a celei văzute și în special a
“

omului. eee... 35
AL

9 Starea originară a protopărinţilor. Păcatul originar și

urmările lui, . cc... . . . . .. 38
TR

10. Neputința omului de a se mântui. Făgăduința unui

Mântuitor, . . . . . |. . [ . . . . . . . . |
11. Intruparea fiului lui Dumnezeu . . . . . . . . . .
EN

12. Vieața particulară și publică a Mântuitorului lisus Hri-

stos (lisus ca profet) . . . . . . . . . . . . .
13. Jertfa Mântuitorului prin moarte de cruce (lisus ca ar-
I/C

hiereu). Sfânta Cruce . . . . ss. . . . . ...

14. Invierea, înălțarea și gloria Mântuitorului (Isus ca Im-
AS

părat) . e... . |
Graţia dumnezeiască (harul). Credinţa și faptele bune
-
c*

(Justificarea). . . o. [ . . . . . ... | 61
UI

16 Biserica și însușirile ei . . . . cc... .. 66

17. Capul Bisericii, Poruncile ei . ., , . . . . . . . . 70
BC

18, Despre sfintele taine în general . . . . . e. . . . . 74

19. Taina sfântului botez. . . . . cc. . . . . ... 78
20, Taina ungerii cu sf. mir, . . . . . . . . . ... 80
21, Taina pocăinței. . . . . |. |... cc... .. 82
2. Taina sfintei cuharistii, . . . . . . . . . . 1... . 84
 1415
Pagina

23. Taina preoţiei, . . . 1. . . . . [ . . . . . 88

RY
24. Taina nunții sau căsătoriei. . . 91
25. Taina sfântului maslu, . . 93
26. Moartea. Starea sufletului după moarte. Judecata parti-

RA
culară. Ajutorul sființilor . . . . . 1. |. . . 95
27. Judecata de apoi. Starea de veci a celor buni şi a celor răi. 100

LIB
Supliment de sectologie.
28, Sectele religioase, Cauzele și psihologia lor . . . . . 106

ITY
29. Baptismul. . |... . . . . . . . . e 110
30. Adventismul. . eee eee 112
31. Nazarenii și Studenţii în Biblic, , , . . . 1. . . + 116
.

Supliment RS de liturgică.
32, Cultul divin particular și public. Necesitatea închinării
IVE

şi a jertfei eeeeee e 120

33 Locurile de inchinare; biserici și capele. Insemnătatea
părților de constitutive: Tindă, naos, altar. Cimitirele. 123
UN

34. Vasele și vestmintele sacre . . . ., . . . . . 1. e e 127

35. Liturghia ca jertfă de laudă, de cerere şi de mulțumire. 130
36. Insemnătatea simbolică a principalelor acte liturgice. . 132
37. Cele trei liturghii. Proscomidia , . . 1. . . 135.
AL

38. Liturghia catehumenilor și a credincioșilor. , . . . . 138

39. Sărbătorile de peste an (fixe şi mobile). Insemnătatea lor. 141,
TR

Rugăciuni e eeeee a 145

Tabla de Materii a PCC rea aa on area eee
se ez 147

BIBLIOTECA
arăAa rs
EN

i UNIVERSITĂŢII
I/C

AMI 2
Lica ma
ni

za a SE
AS
UI
BC
 RY
RA
LIB
ITY
RS
S'A TIPĂRIT ACEASTĂ A PATRA EDIȚIE, DUPĂ CEA
IVE

DE A TREIA, FĂRĂ NICI O MODIFICARE IN TEXT, IN

TIPOGRAFIA CARȚILOR BISERICEȘTI DIN BUCUREȘTI,
UN

ANUL 1934, LUNA AUGUST,

AL
TR
EN
I/C
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/C
EN
TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 DE ACELAȘI AUTOR:

RY
1. Istoria sfântă a vechiului și noului testament, clasa 1 secune
dară. Ediţia II.

RA
2, Parabolele și învăţăturile Domnului nostru Iisus Christos,
clasa II secundară.
. Istoria bisericească universală cu elemente de catehism şi lie

LIB
turgică, clasă III secundară. Ediţia 11.
. Istoria bisericii ortodoxe române, clasa IV secundară, Ediţia II.
+ Morala creștină, clasa V secundară, ,
Nu

+ Apologetica sau filosofia religiunii creștine, clasa VII secun-

ITY
dară. Ediţia IIL.
„ Istoria generală a bisericii, clasa III normală.
VOI

„ Istoria bisericii române, clasa IV normală.

. Dogmele
„ Explicarea
RS
bisericii creștine ortodoxe, clasa V normală,
evangheliilor duminecale, clasa III de seminar,
Ediţia IV.
IVE

1. Istoria bisericească universală până la 1051 cu noțiuni de pa-

trologie, clasa V de seminar. Ediţia IV.
12. Istoria bisericească universală dela 1054 până azi, clasa VI de
UN

seminar. Ediţia II.

13. Manual de teologie, dosmaţică,. clasa.VI «de. seminar, Ediţia IV.
. ?
u TAI VANT OI :
BIO
AL

ti
.—nFr

“4
"UNIVERS
TR

; - 1 „N
EN
I/C
AS
UI
BC

BUCUREȘTI 1931 . PREȚUL55 LEI

T.C.B,