R

LIB
S ITY
ER
NIV

BIBL. CBaI'B. Va IV.

I x-
„M. EMlJSiESCU* IAȘI
LU
RA

000030018150
NT
CE
I/
IAS
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
R
IAS
I/
CE
NT
RAL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
R
 - cfc-g- C UH-

R
IZ<SN/V°

RA
Anul I No. 1 Un număr 50 bani

LIB
APARE ODATĂ PE LUNĂ

ABONAMENTUL:
în Țar& pe un an............................ 5.— lei
, „ pe 6 luni ...... 3.— lei
±n Austro-Ungaria pe an . . . 7.— cor.
„ „ „ pe 6 luni . 4.— cor.
In Rusia pe an ...... . 3.— rub.
ITY
Pentru ori ce privește Redacția
și Administrația a se adresa d-lui
Sever de Zotta, Iași Aleea Princi­
pesa Maria.

RS
„ n pe 6 luni........................ 1.75 rub.

CUPRINSUL: SEVER DE ZOTTA, Ce voim.—GH. GHIBĂNESCU, Spița nea­

mului Cuza. — TH. AUG. RASCANU, Trei scrisori cătră Ion
Sandu Sturza Vodă.—SEVER ’ DE ZOTTA: N. lorga: Studii și
IVE
Documente cu privire la istoria Românilor Voi. XXI (dare de
samă).—Bibliografie.—Comunicări mărunte. —întrebări.

CE VOIA
UN

Ivească-se dar pe moșie

Zori blânde sau timpi fioroși
Române, lozinca să-ți fie :
Ne-aducem aminte strămoși !
AL

Al. Davila ,,Balada strămoșilor".

Scopul revistei de față este de a trezi și a mări în

cercurile largi ale societăței românești, dincoace și din­
TR

colo de hotarele ei politice, interesul pentru istoria, viața

și viitorul familiilor, pentru ca din interesul acesta spe­
cial să profite interesul general pentru istoria, viața și
N

viitorul neamului românesc. Nu vanității și orgoliului

să servească cercetările noastre, ci arătând famulor o-
CE

glinda vremilor apuse să se vază într’însa cum în a-

devăr au fost: boeri sau mazili, negustori sau țărani,
iar nu duci, marchizi, cavaleri cruciați, conți ungu­
rești, mârzaci tătărești sau chiar patriciani romani și
I/

a. a. invenții, sfintițe de o așanumită „tradiție genea­

logică^ care, departe de a ridica vaza aristocrației ro­
IAS

mâne, au contribuit să- compromită, reputația studii­

lor genealogice, întru cât au găsit ele adăpost în unele
publicații de tristă memorie.
Mijlocul cel mai bun pentru popularizarea studii-
U
 AR
yj

IBR
lor genealogice, atât în interesul genealogiei, care nu
poate să progreseze de cât prin un schimb continuu de
vederi și date, cât și în sensul întărirei simțului istoric

YL
in societate, care la noi datorit unor influențe externe,
străine de sufletul nostru național, este mult mai slab
de cât a fost odată și ar trebui să fie conform trecu­
tului nostru multisecular,—este scoaterea unei reviste.

SIT
lără pretenții de înalta erudiție, străină mai cu
seamă luptelor politice, departe de oii ce tendință sno-
bistă de diferențiare socială, menirea revistei este : de
a lămuri unele noțiuni și chestiuni genealogice încă pu­

R
țin clare, de a se ocupa în special cu rolul istoric al
unor familii sau persoane, de a publica documente,
VE
inedite sau puțin cunoscute, scrisori și inscripții, de a
deschide o coloană pentru întrebări și răspunsuri ge­
nealogice, de a urmări activitatea publicistică de inte­
NI

res genealogic, de a publica diferite comunicări mă­

runte de interes genealogic ș. a. a.
LU

Cum vedem, vom trata chestiunile de genealogie în ca­

drul definiției ei, obicinuite, în sens strict: a unei științi
auxiliare a istoriei, istoriei soc iede și culturale, deschi­
zând însă cu plăcere coloanele revistei noastre acelor
RA

articole, care ar intra în cadrul definiției largi a gene­

alogiei, ca a unei științi de sine stătătoare, cuprinzând
problemele eredității, ale patologiei ereditare, biologiei,
NT

psihologiei ș. a. după cum vedem atinse problemele a-

cestea în raport cu genealogia în cartea, care servește
de bază genealogiștilor moderni în Germania, a reposa-
tuluiProf. Univ. din lena D-r Ottokar Lorenz. „Lehr-
CE

buchder gesammten wissenschaftlichen Genealogie^.

In fine regretăm, că din causa depărtăm de la
centrul cultural al românismului, n’am avut ocaziunea
să ne asigurăm de cu vreme colaborarea binevoitoare
I/

a tuturor Domnilor încercați în ale genealogiei, nă­

dăjduim însă că, încredințându-se Domniile lor de
IAS

râvna noastră serioasă pentru propășirea științei genea­

logice și de obiectivatea severă care o vom pune la
baza ori cărei lucrări, nu vor întârzia să ne dea ono­
rificul și mult prețuitul Domnidor-Sale concurs.
CU
 R
RA
LIB
TY
SPIȚA NEAMULUI CUZA

SI
Din arburile genealogic al familiei Cuza, ce l’am întocmit

ER
după acte și documente publice și private, din care cele mai
multe le-am publicat in partea a 2-a a studiului meu despre
Cuzești, ce va apare în curând, credem interesant pentru cetito­
IV
rii acestei Reviste speciale de Genealogii să dăm seria genera­
țiilor do Cuzești din care a eșit Alex. Ioan Cuza Vodă.
1) Cel întăiu amintit în actele vechi ale timpului e vister-
UN

nicelul Cuza în anul 1G38 sub Vasile Vodă Lupul. Mort înainte
de 1650. Despre acest Cuza visternicel se pomenește că a fost
hotarnic moșiei Medeleni, de la Tecuci. (Acad. Rom. mss. No.
2812, fila 87).
AL

2) Al doilea amintit e Dumitrașco Cuza. spătarul, care a

ținut în căsătorie pe Safta, fata lui Toderașco Jora sulger. Acest
Dumitrașco Cuza se înrudea după femee cu multe și mari fa­
TR

milii din Moldova: Jorăștii, Vartic, Barnovski, Băisan, etc. Co­

mis în 1677, clucer. în 1691, e ridicat spatar în 1701; o spânzu­
rat în Iași la 8 Ianuarie 1617, amestecându-se în navala lui Fe-
EN

renț contra lui Vodă M. Racoviță. A avut trei feciori : Miron,

Tcader și Velicico.
3) Miron Cuza logofătul al 2-lea, vine al treilea la rînd.
/C

Născut cătră 1680, moare cătră 1740. El aținut în căsătorie pe

Ilinca fata lui Ioan Costin, fiul lui Miron Costin vel logofăt.
Miron Cuza a avut 5 copii: Ion Cuza spatar, Safta căs. cu
stoln. Lupul Crupenski, Mihai Cuzad-1760, Marin Cucoranul
SI

și Catrina Donici.
4) In a patra generație vine Ioan Cuza vel spatar. Născut
IA

cătră 1715, el a fost tăiat în temniță din ordinul lui Moruz

Vodă în 18 August 1778. A ținut în'căsătorie pe Teodosica fata
pitarului T. Râșcanu. El a avut 8 copii: Neculai Cuza, Arghire
CU
 R
RA
4

Cnza, Catrina monahia, Alexandru Cuza, Gheorghe Cuza, Cons­

LIB
tantin Cuza, Zoița și Ion Cuza pitar.
5) Neculai Cuza caminar (1757—1805). A ținut în căsăto­
rie pe Nastasia fata paharnicului Vasile Adam de la Bărboșii
ținutul Faldului. A avut 8 copii: Maria căs. cu D. Bondrea,

ITY
Gheorghe Cuza vornic, Ioan Cuza postelnic, Xenia monahia,
Caterina călugăriță. Varlaam Cuza arhiereu Sarden, Grigore
Cnza spatar și Zoița Docan.
6) Ioan Cuza postelnic (1780—1849). A fost ispravnic de

RS
Fălciu și a fost ales în 2 rânduri deputat al Faldului în adu­
narea obștească între 1832—-1842, sub domnia lui M. Sturza
Vodă. A luat în căsătorie pe Soltana Cozadini. Ioan Cuza a a-
IVE
vnt de fii pe Dumitru Cuza, Alex. Cuza și pe Soltana.
7) Alexandru Cuza T odă, Domnul ales al României unite
în 1859 Ianuarie 5 la Iași, 24 Ianuarie la București. A ținut în
căsătorie pe Elena născută Roseti Solescu. El a înfiat pe cei 2
UN

copii ai săi, Dumitru Cuza și Alexandru Cuza, cari amândoi nu

mai trăesc.
Gh. Ghibănescu
L

TREI SCRISORI CĂTRÂ IOAN SANDU STURDZA VODĂ

RA

Cercetând actele și documentele noastre de familie, gă­

sesc trei scrisori pe care le cred interesante, căci ele toate
NT

trei sunt adresate lui Ioniță Sturdza pe când se află la

Constantinopol și fusese menit de soartă să devie după epoca
fanariotă cel d’intâiu Domn național al Moldovei. Una din
CE

scrisori e din partea baronului de Miltitz și e adresată

oficial lui Sturdza. Scrisoarea, foarte bine conservată e scrisă
caligrafic, în limba franceză și poartă numai, jos, la urmă
autograful Baronului de Miltitz, iar pe coperta de hârtie
I/

groasă îndoită în patru, o frumoasă pecete în ciară roșie

cu blazonul baronilor von Miltitz, foarte bine conservat.
IAS

A doua scrisoare adresată și ea oficial lui Sturdza este de

asemenea caligrafică purtând numai autograful adresantului,
care fiind cam indescifrabil nu știu bine dacă e semnat R.
Sutzner sau R. Sutzer. Cealaltă scrisoare este de la B. Pisani.
U
 R
RA
5

Pe cînd cele două dintâi sunt cu caracter oficial,'

cum se va putea vedeă, și sunt numai semnate de trimiți

LIB
tori, scrisoarea lui B. Pisani este mai mult personală
fără nici un caracter de oficialitate și e întreagă scrisă
de mâna lui Pisani, cu o caligrafie foarte proastă și

ITY
cu o ortografie franceză plină de greșeli, Toate trei
sunt redactate în limba franceză, toate sunt datate din
Pera (Constantinopol) acelaș an, și au fost remise lui Sturdza
personal, pe când el însuși se afla încă la Constantinopol

RS
după ce fusese numit în Domnie. Și scrisoarea lui Sutzner
și a lui Pisani poartă pe copertă pecețile în ceară roșie ale
trimițătorilor, mai puțin bine conservate. Pe a lui Sutzner
VE
se mai poate observă un mare blazon foarte încărcat, și o
coroană contală.
Baronul de Miltitz era ambasadorul regelui Prusiei pe
NI
lângă Sublima Poartă și a condus afacerile legațiunei de la
plecarea baronului von Pilsach și până la venirea contelui
U

von Schladen, strămutat de la Petersburg. (v. N. Iorga. Acte

și Fragmente, voi. II. pag. 508).
AL

Din scrisoarea lui, reiese simpatia ce o arată von Mil­

titz pentru Ion Sturdza precum și toate speranțele ce ’ș le
puneâ în el și toată încrederea în o bună administrație. A-
TR

celaș lucru reiese și din scrisoarea lui Sutzner, ambasado­

rul Austriei la Constantinopol pe acea vreme. Ambii îl feli­
cită pe Sturdza pentru cinstea ce i s’a făcut numindu’l Domn
EN

al Moldovei și-i doresc o domnie pacinică și neîntreruptă.

Scrisoarea lui B. Pisani are caracter personal, după
cum am spus, ceia ce mă face a crede că dacă acest B.
/C

Pisani nu poate fi în nici un caz consulul rus din Iași cu

acelaș nume, pe care ’l chemă Andvei, trebue să fie însă
acel Pisani care fusese dragoman al Angliei la Constanti­
nopol, și care se află tot la Constantinopol pe ace? vreme
SI

și despre care pomenește d. Iorga, întrebându-se dacă ar fi

rudă cu Andrei Pisani vice-consulul Rusiei din Iași. (v. N.
IA

Iorga. Acte și Fragmente voi. II. pag. 697.

U
 R
RA
6

Aceste trei scrisori au rămas probabil de la străbu­

LIB
nicul meu Marele Vornic lordachi Râșcanu care mersese la
Constantinopol în anul 1821, cu deputăția de boeri moldo­
veni compusă din loniță Sturdza, Gheorghe Cuza, Ioan Tă-
utu, Costachi Cerchez și cari aduseră Domn pe loniță Stur­

ITY
dza. (vezi: Drăghici. Istoria Moldovei II. 133 și urm. N.
Iorga. Acte și Fragmente voi, II. 641 n. 1. Letopisiți, III.
ed. 2-a 435 urm.)
Legenda spune că dintre cei trei boeri mari propuși

RS
pentru domnia Moldovei și anume Vornicul lordachi Râș­
canu, loniță Sturza și Gheorghe Cuza, Sultanul preferi să
aleagă pe Sturza căci se temea de oamenii nalți, zdraveni
VE
și voinici cum erau Cuza și Râșcanu.
Vornicul lordachi Râșcanu, a luat parte activă la eve­
nimentele politice din Moldova și avea legături cu loniță
NI

Sturdza. El și împreună cu ceilalți boeri l’au adus din Cons­

tantinopol ca Domn și tot el este iscălit în aceă suplică din
LU

Februarie 1824 a boerilor moldoveni cătră Sublima Poartă,

prin care boerii se plâng Sultanului de purtarea nemai
pomenită a Domnului, (vezi: N. Iorga. Acte și Fragmente,
A

voi. II pag. 687 și urm.)

Așteptările Baronului von Miltitz exprimate în scrisoa­
TR

rea de felicitare adresată lui Sturdza, nu s’au realizat, căci

loniță Sturdza precum se știe a fost un domn rău, care a
sărăcit și nemulțumit țara cu imposite peste imposite și a
EN

nemulțumit pe boerii cei mari. Și însuși von Miltitz într’o

scrisoare J) adresată regelui Prusiei, din Constantinopol 21
Martie 1824 îi expune situația din Moldova și faptul că 80
/C

de boeri mari au iscălit o plângere cătră Sultan și că pa­

tru boeri mari aleși dintre ei sunt delegați a o duce la Cons­
tantinopol. Miltitz nu-și ascunde părerea că s’ar putea ca
SI

Sturdza să fie mazilit și îl consideră ca un caracter „slab

și enervat de desfrâu“ „Sturdza11 — zice Dl. Iorga — „care
IA

însuși nu făcea parte din boerii mai cunoscuți, se încon-

1) cf. Iorga. Acte și Fragmente. Voi. II pg. 690.

U
 R
RA
7

jură ca Domn cu acei privilegiați de a două mână, ce adop­

LIB
tase idei libertare apusene. O intervenție „amenințătoare", de
sigur a Rusiei îl opri numai de a promulga un fel de „cons-
tituție“ cu bază representativă. De aici ura „celor dintăi
pământeni'1 din țară sau pribegi, cari vedeau funcțiile și

TY
veniturile în mâna „neamurilor celor mai de jos“ „ciocoilor
carvonari“—Cei patru delegați erau: Grigore Balș, Ștefan
Rosetti, Alexandru Rosetti și Gheorghe Râșcanu11. (Cf. Er-

SI
biceanu Ist. mitr. mold. 220, 232—3; Hurmuzaki, Supl. I-u
22-3, 27—8, 29, 31—2. 35—7, 77, Drăghici II, 165—8. A. D

ER
Xenopol. Ist. Rom. VI 48 urm).
După cum vedem și după cum se știe, de alt fel, Sturdza
a fost un Domn rău, care îndată după urcarea lui pe Scau­
IV
nul Moldovei a nemulțumit pe boeri; și tot Vornicul Iordachi
Râșcanu care se află în fruntea deputăției de boeri ce l’au
UN

adus pe Ioniță Sturdza ca Domn, a fost și în fruntea celor

nemulțumiți.
Vornicul Iordachi Râșcanu trăia în ținutul Vasluiulu
la moșia sa Drăgușenii, care de mai bine de un secol e în
AL

stăpânirea familiei; azi fiind proprietatea D-lui Aurel Th.

Râșcanu. La Arhiva Statului, din Iași, găsim un Hrisov dat
în 1814 de Domnul de pe atunci: Callimachi—Vodă, lui Ior­
TR

dachi Râșcanu „stăpânul moșiei Drăgușeni..." Vornicul Ior­

dachi Râșcanu, din căsătoria lui cu Paraschiva Lambrino a
avut trei fii și o fiică (Zamfira măritată cu aga Lascarache
EN

Ko’staki). Cei trei fii erau: Alecu, Iosif (Vlădica) și Todiriță

care era Postelnic și a moștenit moșia Drăgușenii pe care
la rându-i a lasat-o celor doi fii ai săi D-l Aurel Th. Râșcanu
/C

și August Th. Râșcanu, tatăl subsemnatului.

Acum, după ce am spus câte-va cuvinte despre Ioniță
Sturdza și despre Vornicul Iordachi Râșcanu, iată și scri­
SI

sorile pe care le dau mai la vale, reproduse întocmai și fără

a le mai traduce din limba franceză care e destul de cunos­
IA

cută. Cum se explică presența lor printre hârtiile de familie

ale Râșcanilor? Foarte ușor. Am văzut rolul ce Ta jucat
Iordachi Râșcanu pe timpul domniei lui Ioniță Sturdza. Se
CU
 R
RA
8

poate ca Sturdza să i le fi dat pe când se aflau înpreună

LIB
la Constantinopol, sau poate Vornicul avea un motiv politic
de a le opri sau poate, din alianțele familiei Râșcanu și Sturdza:
căci atât Dumitrache Râșcanu vel Stolnic, apoi vel Ban și
mareșal al Nobilimei din Basarabia a fost însurat cu

TY
Maria fata Spătarului Sturdza cât și Stolnicul Matei Râșcanu
era însurat cu P-sa Casandra Sturdza fata lui Ioan Sturdza

SI
mare Logofăt și mare Vornic.
(cf. Rangabe: Livre d’or de la Noblesse și Sturdza.
„Regne de Michel Sturdza)

ER
Iată acum și scrisorile:
I
IV
A Son Altesse
Le Prince Regnant de Moldavie
UN

presentement ă
Beglerbeg.
Le sonssigne Charge d'Affaires de Sa MajesR le Roi
AL

de Prusse preș la Sublime Porte Ottomane ă Vhonneur

de feliciter Son Altesse le Prince regnant de Moldavie sur
son elevation a la dignite que Sa Hautesse le Grand
TR

Seigneur a daigne lui conferer.

II s’acquitte en menie tem (sic) du devoir de recom-
mander ă la bienveillance tonte particulare de Son Altesse,
Ies sujets de Sa Majeste Prussienne. domicilies ou de
EN

passage dans la Principaute de Moldavie, lesquels ă defaut

d'un Consul sont subordonnâs ă un Agent provisoire, et
il aime a se flatter que conformement aux Capitulations
Imperiales et aux relations Ramitie sincere et constante qui
/C

subsistent si heureusement entre la Cour Royale de Prusse

et la Sublime Porte, Ies dits sujets de Sa Majeste jouiront
sans interruption sous Ies auspices de Son Altesse, de la
protection, des privileges el des immunnites que leur as-
surent Ies Traites.
SI

Le sonssigne s’empresse de s'aisir cette occasion pour

avoir Vhonneur d'offrir a Son Altesse Vassurance de sa
trVs liante Consideration.
IA

Pera Ies Constantinople.

Ce 13 Aout 1822
U

LE BARON DE MILTITZ
 R
RA
9

II

LIB
A Son Altesse
Le Pnnce regnant de Moldavie
presentement ă

ITY
Beglerbeg
Pera Ies Constantinople
le 8 Aout 1822
Mon Prince!

RS
Les circonstances du moment et l’incognito, que Votre Altesse
s’est propose de garder pendant tems (sic) qu’Elle compte sejourner
VE
encore dans cette Capitale, ne m.’ayant pas permis de șuiere l’u-
sage etabli et de Lui adresser par la voie dupremier Drogman (sic)
de la Legation Imperiale Royale d’Austriche Ies complimens (sic)
les plus sinceres et les plus affecteux sur la dignite nouvellement
NI

conferee a Votre Altesse par l’effet des bontes de Sa Hautesse; je

prends la liberte de lui adresser ces lignes comme un gage parlant
LU

des voeux sinceres que je forme pour la felicite et le bonheur non

interrompu de Son regne. C’est avec d’autant plus de satisfaction
que je Vous dirige ces complimens, (sic) puisque tout m’autorise a
considerer le choix de la Sublime Porte tombe sur Vous, Mon
A

Prince, comme une garanție pour le maintien de l’ordre et de la

TR

tranquillite de la province confiee a Votre administrațion. La Sa-

gesse de Votre Altesse offrira chin cote au peuple Moldave l’appui
d’un pere et d’un protecteur et elle contribuera essentiellement, en
respectant les Trait.es et les dispositions Souveraines, a cimenter et
EN

a consolider les relations (sic) de commerce et bon voisinage avec

les provinces du vaste Empire d’ Autriche, dont le Souverain ne
cesse de temoigner au Sultan Son puissant voisin l’amitie la plus
/C

sincere et la plus active.

.Tose reccommander a la bienveillance et a la confance de
Votre Altese Air. VAgent d’Autriche residant d Jassy. S’il cher-
chera a soutenir les justes reclamatwns des sujets de Sa Majeste
SI

Imp-le (sic) Roy-le (sic) Apostolique, s'il fera valoir les droits et
les privileges qui leur sont garantis en vertu des Trait.es, des Hat-
IA

tcherifs (sic) et des decisions dela Sublime Porte, Votre Altesse pourra
etre convaincue aussi de rencontrer egalement en lui les disposi­
tions les plus conciliantes, Vempressement le plus vif de se rendre
U
 R
RA
10

agreable a Elle, et le respect le plus profond pour Ies institutions

LIB
et Ies ordonnances du Souverain.
D’apres cela j’ose me flatter que Votre Altesse accueillera avec
bonte Mr. VAgent d’Autriche aussi souvent qu’il reclamera de Sa
part l’appui et la protection que l’esprit de ses instructions, basdes

TY
sur Ies Traites et le bienetre mutuel des provinces limitrophes des
deux Empires pourront lui faire desirer.
En Vous reiterant, Mon Prince, tous mes voeux Ies plus sin-

SI
ceres, je Vous prie de me croire avec Ies assurances de la plus
haute consideration
Mon Prince

ER
de Votre Altesse
le tres humble et tres obeissant serviteur.
F?. Siitzer (?)
IV
III
A Son Altesse
UN

Jean Sturgia (sic) Prince regnant de Moldo vie

Mon Prince,
' En offrant a Votre Altesse mes trds humbles res-
AL

pects avec l’homage {sic) de mes felicitations Ies plus sin-

ceres {sic), fai IMionneur de vous souhaiter un heureux
voyage, et vous recommander encore la personne que le
TR

Docteur Aristobido a introduit preș de voire {sic) Altesse

le nomme Sieur Onofri (?) pour le quel je solicite {sic) la
bont? et protection de V S. dont j'ai l’honneur dietre avec
EN

le plus grand respect et sincerite {sic)

Le tres humble et tres
obeissant Serviteur
/C

B. PISAÎil
â Pera
ce 22 Aout 1822,

Toate aceste trei scrisori, sunt păstrate în original între

SI

hârtiile familiei Râșcanu, și am crezut util a le aduce la cu­

noștința celor interesați.
IA

Th. Aug. Râșcanu

U
 R
RA
11

DĂRI DE SfiMĂ

LIB
AT. Iorga, Profesor la Universitatea din București; „Studii
și Documente cu privire la istoria Românilor" voi. XXI. Docu­
mente interne. Miscellanea". București 1911. Editura Ministerului
de Instrucție Publică.
După o pauză, cam simțitoare pentru culegătorii de date

ITY
genealogice, dl. Iorga continuă, spre marea noastră mulțămire,
publicarea, bogatului d-sale ,,Material de istorie culturală** cuprin­
zând firește și material de istorie socială, care este în raporturi
strânse cu genealogia. Volumul de față, cuprinzând XLVII

RS
capitole, se apropie, ce privește bogăția materialului, de vo­
lumele, atât de apreciate V, VI și VII, având 540 pg. și două
table, una a numelor, alta a lucrurilor. Documentele publicate
privesc mai cu seamă secolele al XVIII, și XIX., ici-colea însă
VE
găsim și unele din atât de interesantul secol al XVII. Chiar cel
d’intăiu din categoria această ni sezizează interesul nostru genea­
logic într’un mod deosebitx) (pp. 101—2). E vorba de o vân­
zare făcută în' 7169/1660 Decemvrie 19: „dumisalî Lopuloi, C-au
NI
fostu Vornicu, și fiiloru dumisalî, loi Ghiorghiță Vorniculu de
Botășeni, și lui Gligorașco, bivu velu Comisu**. Din care familie
făceau parte boierii citați ? Begretăm că nu putem să satisfacem
LU

curiozitatea noastră legitimă. Coincidența titlurilor de boierie cu

cea a numelor, ne face să presupunem că e vorba de Lupu
Șeptelici Vornicu în 7262/1654 Fev. 18 ; (Iorga voi, de față p.
206) , de Gheorghie Șeptelici Vornic în 7165/1657 Ghen. 29 (Acad.
Rom. Pach. necatalogat pe timpul cercetărilor mele acum vr’o
A

10 ani supt titlul Kogălniceanu-Șaraga) și de Gligorașco Șepte­

lici biv Comis12) în 7175/1665 Ghen. 18(Acad. Rom. III/155) mai cu
TR

seamă în vederea actelor de moșie din volumul de față pg. 204-—7.

Insă acestei coincidențe surprinzătoare de nume, boieriii și timp se
opune filiațiunea cunoscută a acestor boieri, anume figurând Gligo-
EN

rie Septilici Comisul cu frate său ca fii ai văduvei lui Ilie Șeptelici
bivvel Vornic în Wickenhauser ,,Bochotin“ p. 99. S’ar putea că fi­
liațiunea dată de Wickenhauser e greșită sau, ceia ce e mai puțin
de crezut, că indicația înrudirei e greșită în documentul de față.3)
/C

Supt același capitol găsim o scrisoare energică a lui

Gheorghie Ștefan Vodă (1653—1658), răsturnătorul lui Vasile
Lupu, trimisă din Suceava 7166/1658 Ghenarie 23, ,,la păcălabii din
Hotin“. Erau deci doi. Facem constatarea aceasta, pentru că din le­
topisețul lui Miron Costin ar resulta că pe timpul lui Vasile Lupu
SI

1) Nu ne vom ocupa de cât cu documentele moldovenești, neavând nici

IA

o competință ce privește genealogiile muntenești.

2) De observat însă că nu „Vel". Un „Grigorie Comisul" este pomenit
în Kogălniceanu Letopisețe I (Miron Costin) p.133.
3) De interes filologic : scriitorul zapisului scrie odată „fiCorii" și
CU

altă-dată „fiilor'*.
 R
RA
12

nu era de cât numai un părcalab de Hotin. Astfel la pg. 321

cetim : „de care isbândă a Leșilor dacă au înțeles Vasilie Vodă

LIB
de la Ionășcuță, Pârcălabul de Hotin...44 apoi la pg. 331: „că
cetatea Hotinului nice într’unu chipu n’au vrutu să o dea târ­
goveții, cu Hăjdeu (Efrem) pârcălabul lor44. E vorba de răzvră­
tirea lui Hăjdău, aderent al lui Gh. Ștefan, în primăvara 1653.
Cu toate acestea erau doi Părcalabi și supt Vasile Lupu, cum

ITY
reiese din un document din 7160/1652 Aprilie 14. (Arh. Statului
Buc. „Condica Asachi44) și anume: Efrem Hăjdeu și Ini (Eni —
Ion) Moțoc. Documentul acesta (s’înțelege întrucât ne putem
încrede în copiile condicei) ni permite să corectăm și afirmația

RS
următoare a marelui cronicar: „Hăjdeu, carele era pusu de
Ștefan Vodă44, (ibid.) de oare-ce am văzut că era pus de Vasile Vodă.
In „Perilipsisu (Inventariu) de scrisori a moșiilor Spătarului
Ionu Canano din Țănutul Sucevei4'' întâlnim nume vechi și cu­
VE
noscute. In 7159/1651 Martie 30. „Părasca, ginpăneasa lui Gri-
gore Arbure44, vinde fiicei sale cu numele poetic Mierla, „Mer-
lăi44, și soțului acesteia Gavril „un bătrân44 s. a. părți din ho­
tarul Satului Lățcani. Cuvântul bătrân44 nu trebue luat ,,ad lit-
NI
teram44, ci înseamnă o parte de moșie (o răzășie) care aparți­
nuse odată unuia din vechii proprietari ai moșiei. In loc de ^bă­
trân44 găsim adesea și cuvântul „moș44. Grigore Arbure este pro­
LU

babil un descendent al lui Nichita sau Toader, decapitați 1523

de către Ștefăniță Vodă. Mai sunt și alți Arburești în veacul al
XVII-lea, astfel: Radu Arbure, (Arh. ist. I. 1 p. 28) numit pro­
babil așa după Radu Vodă „cel Mare44 Domnul Moldovei, (1616-
RA

1619), căci numele Radu era pân’atunci o raritate în Moldova

sau poate cu totul necunoscut, apoi Toader Arbure dinBăloșani
(7164/1655 Octombrie 13 (Gh. Ghibănescu „Surete și Izvoa-
de IV p. 159). Un alt Toader Arbure trăia în anii 1740 și ceva
NT

„pe lângă casa lui Goian Cap. (itanul)44 în Jadova1) (Iorga Stud.
și Doc. VI p. 131) și în fine întâlnim un Toader Arbore chiar
în 1900 ca răzăș (Antheilsbezitzer) în Carapciu pe Cirimuș în
Bucovina. E interesantă această conservare a unui nume de bo­
CE

tez într’o familie prin 400 de ani!

Anul documentului următor din 7114/1605 Dechemvrie 11, ni
pare o greșeală a alcăitorului perilipsului atât cu privire la așeza­
rea documentelor, care are loc în ordine cronologică cât și prin a-
nacronismul împrejurărilor. E greu de presupus că Mierla vinde
/

în 1605 1/3 Lățcani, căci ar resulta că ea are în 1651 o vârstă

SI

de vr’o 65 de Ani, cel puțin și ce vârstă are atunci mama ei

IA

l) Bucovina. Moșie strămoșească, a Goianestilor (v. Iorga „Documente

Românești din Arhiva Bistriței14 I. P. 91-2 și 96 ș. a. 1). In anul trecut moșia
a intrat în proprietatea d. G. de Flondor care ținuse în căsătorie pe reposata
Aglaia de Goian.
U
 AR
13

R
Parasca? Apoi nu ni este cunoscut un Visternic Gheorghiță în
1605 (V. Ghibănescu în Uric XVIII).. Pe dealtă parte nu cre­

LIB
dem să fie vorba de Ghiorghiță ^Apostol sau Mitre), Vistiernic
supt Duca Vodă în 1700 (Kogăln. Let. II. p. 284) cu privire la
ordinea cronologică a documentului, fiind urmat de un doc. din
7197/1688 Dech. 20. Ceia ce ni se pare mai probabil e că al­
cătuitorul perilipsului a cetit rău Vistierii Gheorghiță în loc de

TY
Vornicul Gheorghiță (Șeptelici ?!) de care este vorba mai jos în
doc. din 7170/1662 Maiu 8. (p. 205). In doc. acesta găsim și pe
un „Sămionu Bărbosclii4, însărcinat cu o hotarnică de cătră
Dabija Vodă, probabil un răsstrănepot al Portarului de Suceava

SI
Onufrei Barbovschi din 7035/1527 Martie 16 (Miletici și Agura
p. 166) și comandantul oștirei lui Petru Bareș Vodă.

ER
Supt titlul „Documente Amestecate^ (p. 260 și urm.) avem
câteva documente de mare importanță geneologică :
In doc. din No. 1, al cărui an este a se ceti 7171,
în loc de 7161, (cf. Uricar X. p. 158) deci 1663 Iunie 13,
IV
dăm iar de un vechiu și bun cunoscut : ,,Neculai Buhușu
Stolniculu celu Mari“ viitorul Vel Logofăt, care are abilitatea
diplomatică să se menție în situația aceasta și supt Domnii ur­
UN

mători : Gh. Duca (7L665—1666) și Iliaș Alexandru (1666—1668)

în a cărui Domnie e înlocuit prin Solomon Bărlădeanul. (v. Wi-
ckenhauser „Homor“ p. 119 ; Uric VIII p. 13 s. a. 1.) Cariera
lui supt Dabija Vodă se mai explică și prin faptul că Dabija
era tatăl vitreg lui Buhuș, fiind căsătorit cu Dafina văduvă Vi­
AL

stiernicului D. Buhuș, născută Furtuna, mama lui N. Buhuș x).

Buhușestii, un neam viteaz, care a dăruit Moldovei 3 Hatmani:
Alexandru, a cărui faimă pătrunse până la Țarigrad, Ioan și
Gheorghie, sintetizează, în fapte și gândiri calitățile nobile ale
TR

vechii boerimi și numele lor arhaic, care va fi sunat în războiu

ca sunetul unui bucium, merită să fie pomenit în veci.
EN

(Va urina)

BIBLIOGRAFIE
Atragem atenția publicului, care se interesează pentru cercetări genealo­
/C

gice, că în „Săptămâna politică și culturală"2) care apare în fie-care Sâm­

bătă în București, se publică sub tilul „Din scrierile inedite ale lui Ștefan
D. Grecianu" o serie de material genealogic cu privire la familiile vechi din
Țara-Românească.
SI

1) V. pentru Buhușești N. Docan în Arh. Soc. Știnț, și Lit. Iași

Anul XI articolul „Frate** 1 2 apoi R. Rosetti „Note genealogice și Biografice
IA

etc.*‘ îu Anal. Acad. Rom., însă vom reveni cu altă ocasiune asupra acestor
publicații care pot fi în parte întregite și îndreptate de unele descoperiri noi.
2) Redacția și Administrația București-Sti. Regală, No. 1.
U
 R
14

RA
Ștefan Grecianu, însuși descendent dintr’un străvechiu neam de boieri al
Munteniei, care ni-a dat și pe cunoscutul cronicar Radu Greceanu Logofăt, (v.

LIB
a lui „Istoria Țării Românești de la 1689—1700“ în Magazinu Istoricu pentru
Dacia II p. 128) a muncit o viață întreagă, culegând material pentru o „Arhon-
dologie" a Țării-Românești. O avere foarte înseninată i-a înlesnit să-și satisfacă
pasiunea în direcția această, până la adânci bătrânețe. Moartea nu i-a îngăduit
să-și vază visul vieții sale întrupat. Păcat, căci era un culegător conștiincios și

ITY
iubitor al adevărului istoric. Cu atât mai lăudabilă este fapta fiului D-Sale
a domnului Paul Grecianu, care înplinește acum voința regretatului D-Sale
părinte, publicând în revista citată materialul brut genealogic, care cuprinde
spițe de neam și regește din documente. Din ele se poate vedea cât de multe
izvoare genealogice au fost consultate, prin cărți și arhive, încât, deși necoin-

RS
petenți în genealogiile muntenești, credem că avem aici a face cu cel mai bo­
gat material genealogic cu privire la familiile muntenești. Din scrierile lui Ște­
fan Grecianu, fost senator, face parte și o „Eraldică Română11 : „Actele pri­
vitoare la stabilirea armerielor oficiale'* cu o introducere lungă și intere­
VE
santă, chiar mai interesantă de cât miezul cărței, care cuprinde dosare.
— N. Iorga Prof. la Univ. din București „Studii și Documente cu pri
vire la Istoria Românilor* Voi. XX. București 1911. (Documente externe) 5-10 p.
NI
Cuprinsul : Scrisori ale lui Gașpăr-Vodă Gratiani și despre dânsul
înaninte de Domnie.—Scrisori și rapoarte privitoare la războiul Turco-German
din 1683-1699.—Acte pnlone privitoare la războiul cu Turcii din 1620— 1 —
U

Miscellanca.—Acte diu arhive austriaco privitoare la întâmplările din țările

noastre și din Ardeal după moartea lui Mihai Viteazul.—Acte din alte arhive
în legătură cu corespondența austriacă precedentă.
AL

De acelaș autor : „Studii și Documente11 voi. XXI. (v. dări de samă)

-603. p.—
„Generalități cu privire la Studiile Istorice (lecții de deschidere și cu­
vântări)" Vălenii-de-Munte 1911.—150 p.—
TR

„Scrisori Domnești* (1435—1866) Vălenii-de-Munte. 1912.—214 p.—

— A apărut „Buletinul comisiunei monumentelor istorice^ pe tri­
mestrul Iulie — Septemvrie 1911, cu următorul sumar: Biserica din Popoști-
EN

Vlașca, de I. D. Trajanescu ; Lămuriri asupra Buzeștilor, de Virg. Draghi­

ceanu ; Două morminte antice în Dobrogea, de Const. Moisil ; Biserica din
Rămești-Vălcea, de Virg. Draghiceanu; Colecțiuni particulare de Antichități
în Romănia. Colecția Maria Istrati-Capșa, de Const. Moisil. Comunicări : X.
/C

Noi descoperiri arheologice în Romănia (relațiune oficialăj ; XI. Descoperiri

preistorice (Const. Moisil).XII Inscripția vechei clopotnițe de la mănăstirea Dealul
(Al Lăpedatu.)—XIII. O tocmeală a lui MateiBasarab (Virg. Draghiceanu) XIV.
Inscripțiile dela Biserica din Popești-Vlașca ("Al. Lăpedatu) XV. O biserică
Domnească (Virg, Draghiceanu) XVI. Rel ați uni despre biserica Colții (George
SI

Mandrea) XVII. O scrisoare cu privire la Bucureștii dela 1856 (Sp. C. Haret).

Oficiale Mormintele din Biserica Precista Bacău. — Raport adresat Comi-
IA

siunii monumentelor istorice de Vîrg. Drăghiceanu.

Câteva cuvinte drept postfață la Albumul „Odoarele dela Neamțu și
Secu“ de al Lăpedatu. Bibliografie: Neiss, Die Dobrudscha im Altertum.de
Const. Moisil.
U
 R
15

RA
Revista această, cea mai luxoasă revistă română, cu ilustrații splen­
dide, putem să o recomandăm cu'căldură. De procurat prin Librăriile Alca-

LIB
lay, Naționala. Sfetea și Socec. Prețul unui Fascicol 2.50.

comunicări mărunte

— Se află supt tipar: vRelations des Roumains avec Ies Serbes, Ies
Bulgares, Ies GTecs et la Croația* par Ilie Bărbulescu Professeur de Slavis-

ITY
tique ă l’Universite de Iași.
— In câteva zile va apărea cartea d. Prof. Gh. Ghibănescu „Cuzeștii“
Genealogia neamului celui d’intăiu Domn al României cu multe documente
anexate și un arbore genealogic al Cuzeștilor. Cartea se tipărește cu choltu-

RS
iala Principesei Maria Cuza-Moruzf din Ruginoasa.
— Aflăm cu deosebită plăcere că familia princiară Maurocordat a
autorizat pe d. Alexandru A. C. Stuiza autorul cărții „Regne de Micimi
Sturdza" cu publicarea unei Monografii despre familia Maurocordat^ în ace

VE
iași executare luxoasă ca și cartea indicată. Nădăjduim că de data aceasta
d. Sturza se va feri de unele ipoteze genealogice riscate, care ar putea să
scindeze valoarea istorică a operei.
— Afirmația corespondentului din Bucovina al unui ziar că Con­
NI
tele de Meran, noul Guvernator al Bucovinei „se înrudește" „cu fami­
lia Hurmuzăchenilor^ în modul acesta : „mătușa Contelui de Meran a fost
soră cu bunica regretatei soții a Baronului Eudoxiu Hurmuzachi" trebuie
LU

rectificată : 1) Soția Baronului Eudoxiu Hurmuzachi, Baroneasa Stefania Hur­

muzachi, născută de Pe.trovicz, se bucură de cea mai perfectă sănătate. 2) Nu
are loc nici o înrudire, ci, cel mult o încuscrire : Baronul Romaszkan din Horo-
denka fGaliția), care descinde prin tată din sora Anei Plochl, soția morga­
RA

natică a Arhiducelui Iohann, apoi contesă de Meran,— este căsătorit cu sora

Baronesei Șt. Hurmuzachi. Originea familiei Baronului Romaszkan este, cum
ni trădează și numele, moldovenească.
— Un „A/wzeu istoric11 în Iași. „Unirea", noua foae naționalist— de­
NT

mocrată din Iași, comunică cititorilor că „s’a instituit un comitet de acțiune

care a luat cele mai nrgente măsuri, până la convocarea cetățenilor, pentru
alcătuirea unui comite local al muzeului11. Din comitetul de acțiune fac parte:
d-nii A. D. Xenopof N. Iorga, ing. Virg. Hălăceanu. S’au adunat păn’acum
CE

vr-o 180 de obiecte destinate muzeului Clădirea localului se proiectează în

ograda bisericei Golia.
— Se agită ideia să se ridice în Iași o statue Domnului Moldovei
Vasile Lupu. („Evenimentul").
— Se proiectează ridicarea unui monument al Banului Ienăchiță
I/

Văcărescu în Va.sZuz în fața gimnaziului „Mihail Kogălniceanu". („Evenimen­

tul") Banul Ienăchiță avea și sânge moldovenesc (v. I. Tanoviceanu în Anal.
S

Acad. Rom. Seria II.— Tom. XXVII Mem. Sect. Ist.)

— „Romașcanii" (cetățenii din Roman), au luat inițiativa de a ridica
IA

un monument în piața „Precista Maria" cronicarului moldovean I. Necul-

cea“ („Evenimentul").
U
 AR
16

R
Ion Neculce1) (T672—1745J era aproape înrudit cu Banul Enăchiță
Văcărescu, fiind frate cu bunica acestuia : Sanda căsătorită cu Doni, Vel.

LIB
Vist. în Țara Rom., a cărui fiică Ecaterina, (numită așa după bunica ei de
pe mamă Ecaterina CantacuzinoJ, căs. cu Șt. Văcărescu, era mama lui Enă­
chiță. (v. Tanoviceanu ibid.) In proprietatea scriitorului acestor rînduri, al
cărui străbunic cumpărase moșia Kisălău în Bucovina de la un Doni, urmaș
al Visternicului, se află câteva documente privitoare la familiile Doni, Făl-

ITY
coianu ș. a. cum și un pergament vecliiu de la un Alexandru Vodă din Țara
Românească, rupt și cu litere sterse.
Moșia fusese odată Cantacuzinească căpătând-o Iordachi I. 1652, cu alte
23 de moșii și 13 fălci devii, cu Alexandra fiica lui Matiaș Gavrilaș Vel Log.
(Arh. Trib. Cernăuți „die Kantakuzinoschen GiiterȚ De la Iordachi Vist,

RS
moșia va fi trecut la fiica sa Ecaterina, mama lui I. Neculce și al surorilor
sale Sanda Doni și Maria, soția lui Șt. Luca Vel Vist, cel care încheiase
cunoscutul tratat cu Petru cel Mare în 1711 în numele Domnului său D.
Cantemir.
VE
— \,Universul“ publică următoarea corespondență din Iași: „în vede-
derea serbărilor pentru centenarul anexărei Basarabiei la Rusia, zemstvoul
din Kișinău a hotărât să facă o mare monografie a familiilor de boeri
NI
moldoveni din Basarabii1 Cât știm, autorul monografiei va fi cunoscutul
genealogist și arhivar d. Paul de Gore, descedent {dintr’o vechie fam. moldo­
venească din care o Safte Gore sau Gorie eră soția lui Șt. Luca Vist. (Tano­
U

viceanu ibid.) Un Gore era căsătorit cu fiica lui Gh. Arapu, Șatrar, socrul
lui Ion Flondor Vor, de Câmpulungul rusesc (sec. XVIII) un strămoș al FIon-
doreștilor din Bucovina, (Doc,, fam. Flondor și Uricar) 2).
AL

In aceiași corespondență e vorba că M. S, Țarul va binevoi să acorde

introducerea limbei române în școli și biserici, drept încoronarea serbărilor
centenare.
TR

ÎNTREBĂRI
1) Din care familie făcea parte Lupul Vornicul cu fiii săi (v. p. 11)
2) Când și unde s’a născut Marele Vornic Alecu Cantacuzino-Pașcanu,
EN

tatăl lui Zizine (Ion), și când și unde unde a murit ?.

3) Când și unde s’a născut fiica sa Victoria ?.
4) Cine posedă acte, absolut doveditoare, ca Maria, fiica lui Ion Co-
gălniceanu, a fost căsătorită cu Iane Cocotă (sau Cucută) Pah. ?
/C

Persoanele care vor binevoi să răspundă vor primi revista un

an in mod gratuit. S. Z.
—-------------®-----------------
SI

1) Cea mai complectă biografie a cronicarului : Iorga : ist. lit. rom. în

sec. al XVIII, I, p, 236 și urm.
IA

2) Cititorii atenți vor fi observat că coincidența întîmplătoare unor

anumite comunicări ni-a dat ocasiunea să constatăm legături genealogice în­
tre un boer și poet din Muntenia, un cronicar din Moldova, un nobil din Ba-
sarsbia și o fam. boerească din Bucovina și mai sunt și alte legături despre
care altă dată.
CU

Iași.—Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu et Co,

 RA
finul I No. 2 și 3 Un număr 50 bani Februarie-Martie 1912

Arhiva Genealogică

LIB
RPHRE ODATfl PE LUNA
ABONAMENTUL:
Pentru orice privește

ITY
în Țară pe un an................. 5.—lei
„ „ pe 6 luni................. 3.—lei Redacția și Administrația
In Austro-Ungaria pe un an 7.—cor. a se adresa d-lui
„ „ pe 6 luni 4.—cor.
In Rusia pe an.................... 3.—rub. Sever de Zotta

RS
De 6 luni.............. 1.75 rub. Iași, Aleea Principesa Maria

CUPRINSUL : SEVER DE ZOTTA, Descendenți din Basarabi.—GH. GHI-

BANESCU, Pomelnicul Cantacuzineștilor.—C. ȘT. GANE,
VE
Atanase Gani.—Dări de samă.—Bibliografie.—Comunicări
mărunte.—întrebări.—Răspunsuri.
NI

Augusta Familie Regală a României și alți Auguști

Suverani și Principi ai Europei Descendenți
LU

din Basarabi
RA

Titlul articolului nostru are aparența unei mistificări îndrăz­

nețe a cititorilor noștri. Cum? Maiestățile Lor Regale,—descen­
dente din case princiare cu cari neamul nostru în cursul secole­
lor n’a avut alte raporturi de cât cel mult raporturi economice
NT

sau câte-odată întâlniri incidentale pe câmpuri de război înde­

părtate, să fie legate de sufletul nostru nu numai prin vitejia de
la Plevna și prin o lungă și înțeleaptă Domnie, ci, în virtutea
sângelui celei mai ilustre Dinastii române, prin întreg trecutul nostru
CE

de glorie nemuritoare, prin mormintele marilor noștri Voevozi,

prin pământul atâtea ori dezbătut cu sângele strămoșilor noștri?
Legate de întreaga noastră ființă etnică prin cea mai mare pu­
tere etică: prin conștiința sângelui comun? Dș ! Glasul docu­
mentelor adevăr spune. „Fătul Frumos" de la izvoarele Dună­
I/

rei, plânsă de doinele noastre și temută de dușmanii noștri, Du­

nărea mistică și șerpuitoare ca trecutul nostru preistoric, cale
IAS

care leagă țara tinereții Sale avântate de țara bătrâneților încoro­

nate cu gloria muncii unei vieți întregi, Acest „Făt Frumos",
chemat de grija unui norod necârmuit, putea descălecând se
zică : „Rugați-vă și închinați-vă căci Eu sunt urmașul lui Ale-
U
 R
18

RA
xandru Vodă Basarab și am venit să redau țărilor strămoși­
lor Mei vlaga și faima veacurilor apuse".
Meritul de a fi făcut descoperirea aceasta senzațională nu e

LIB
al nostru, ci al distinsului Profesor de drept public, actualmente
la Universitatea din Cernăuți și autor al mai multor lucrări ge­
nealogice importante: ’) Dr. Otto Freiherr von Dungern. Ea este
publicată într’o carte, apărută de curând, „Die Bischbfliche Klos-
terkirche zu Curtea de Argeș în Rumănien" de Franz Jaffe. A-

ITY
colo găsim între Anexe, la p. 20, expunerea grafică a descen-
denții Maiestăților Lor Regale din Alexandru Vodă Basarab. Cre­
zând că o descoperire atât de importantă nu trebuie să rămâie
secretul savanților și al unui cerc restrâns de persoane, căci

RS
cartea, foarte luxuos executată, e și foarte scumpă (140 de lei)
ne-am hotărât să o destăinuim marelui public, contribuind din
partea noastră la complectarea lucrărei prin urmărirea sângelui
basarabesc în celelalte case Domnitoare, despre care va fi vorba
VE
mai la vale, și având satisfacția de a fi găsit că și în vânele
A. S. R. Principesa Maria și în acele ale celor mai puternici
Monarhi ai continentului: Prânz Iosef I; Wilhelm II, și Necu-
lae II, curge sânge basarabesc, o descoperire prețioasă și me­
NI
nită s? intereseze în cel mai înalt grad pe Românismul întreg.
Din motive tehnice și spre a economisi în interesul citito­
rilor noștri spațiul și așa destul de modest al revistei noastre,
LU

am renunțat la o expunere pur grafică a subiectului genealogic,

care ar fi înlesnit orientarea cititorilor și ar fi corespuns mai
bine normelor estetice. Am împărțit deci în 3 table materia,
care în terminologia genealogică reprezintă o pirte din tabla des-
RA

cenții (ein Bruchteil der Descendenztafel) lui Alexandru Basarab

deci nu „Stammbaum" nici „Stammtafel“(spița neamului sau arbore
genealogic) cum în mod greșit e calificată de d. Jaffe, nici Ah-
nentaîel" (tabla ascedenților cu toate că mai aproape de a-
NT

ceasta din urmă, noțiuni asupra căror vom avea ocaziunea să

ne pronunțăm în numerile viitoare ale revistei noastre.

Descendenți din Basarabi

CE

TABLA I
Descendenti din Alexandru Basarab Voevod până la Regele
Kasimir IV al Poloniei
/

Alexandru I Basarab -p) Fiică (numele de botez

SI

necunoscut)-f-după 1372 căs. cu Ioan Sracimir, Țar de VidinȚ-

IA

1) î. A: „Das Problem der Ebenbiirtigkeit (1905). „Ahnen deutscher

Fiirsten" I. (1906) „Der Herrenstand im Mittelalter (1908).
2) Sânge basarabesc an numai persoanele a căror nume e subliniat.
3) Semnul acesta înseamnă că persoana care-i urmează este copilul
persoanei precedente.
U
 R
RA
19

•după 1398: Dorothea (Dragoslava)4~înnainte de 1382, căs. cu

LIB
Ștefan Tvrtko Regele Bosniei-f-1391 : Ecaierina-f ? căs. cu Her-
mann I Conte de Cilii, Baron de Sonneg,4-1385 : Herntann II
4-1435: Barbara-f 1451 căs. cu Sigismund împăratul sf. Impe­
riu Regele Ungariei și al Boemiei-41437 : Elisavela-f 1442 căs.
cu AIbrecht II. împăratul sf. Imperiu Regele Ungariei și al Boe-

ITY
miei4~1439: Elisaveta-ț-1505 căs. cu Kasimir IV. Regele Polo-
Sofia-\-1512 căs. cu Frederic Marchizul de Bran­
niei4-1492 denburg- Ansbach-f-1536
Wladislav Regele Boemiei și al Ungariei-]-!516.

RS
TABLA II
Ascendenți din Sofia de Brandenburg-Ansbach fiica lui Ka­
simir IV. Regele PolonieiVE
Copii: 1.) Elisaveta 2). AIbrecht
I
1.) Elisavetaf- 1518 căs. cu Ernest Marchizul de Baden-{-
UN

1553: yDma-ț-l 579 căs. cu Carol 1 Conte de Hohenzollern-P 1576 :

Carol II4~ 1606 : Ioan Principe de Hohenzollern ’)+1638 : Me-
inrad I-f-1681 : J/axZm/Zzaw-j-1689 : Meinrad 114-1715: Iosif-f
4769: Carol-\-l 785 ; Anton Aloys4*1831 : Carol-\-135'3:
AL

Carol Anton
t 1885
R

C'arol I Leopold
NT

Regele României Principe de Hohen­

n. 20 Aprilie c. n. zollern
1839 t 8 Iunie c. n. 1905

Ferd nand
CE

Principele Moște­
nitor al României
n. 24 Aug. 1865
/

Principesa Principesa Principele Principele Principesa

Neculae Ileana
SI

Elisaveta Maria Carol

n. 29 Sept. n. 27 Dec. n. 3 Oct. n. 5 Aug. n. 23 Dec.
1894 1899 c. v. 1893 1903 1908
IA

2) AIbrecht, Duce în Prusia4 1568 Copii: A.) Anna Sofia

ÎB.) AIbrecht Frederic.
U

2) Unde nu se indică titlul persoanei ea urmează condițiunei sociale

;a persoanei precedente.
 R
20

RA
A. ) Anna So/z«+1591 căs. cu Ioan Albrecht Ducele de
Mecklenburg+1576: loan P+1592: Adolf Frederic 1+1658:;
Adolf Frederic II—J—1708 : Carol 1+1752: Carol 11+1816 : Char-

LIB
lotta-\-\S\.§ căs. cu Frederic Ducele Saxoniei+1834: Luisa-f-
1825 căs. cu Wilhelm Ducele de Nassau+1839: Maria-\-\902
căs. cu Hermann Principele de Wied+1864: Elisaveta Regina
României n. 29 Decemvrie c. n. 1843.
B. ) Albrecht Frederic Duce în Prusia+1618: Anna-{-i625'

TY
căs. cu loan Sigismund Electorul de Brandengurg+1619/'2O :
Gheorghie Wilhelm Elector+1640 : Frederic Wilhelm Marele E-
lector+1688 : Frederic I Regele Prusiei + 1713 : Frederic Wil­
helm 1+1740: Wilhelm Principe de Prusia+1758: Frederic

I
RS
Wilhelm II. Regele Prusiei+1797 :
Frederic Wilhelm III
t 1840

VE
Charlotta ț 1860 Wilhelm I
căs. cu Neculae I împăratul Germaniei
NI
Țarul Rusiei t 1855 Regele Prusiei f 1888

Alexandru II Frederic III

LU

f 1881 f 1888

Wilhelm II
Alexandru III Maria n. 1853 n. 27 Ianuarie 1859
t 1891 căs. cu Alfred ț 1900 ■împăratul Germaniei
RA

Ducele de S. C. Gotha

Neculae II Maria
farul Rusiei Princip. Moștenitoare
NT

n. 6 Mai 1862 c. v. a României n. 29 Oct.

1875

TABLA III
CE

Descedenți din Wladislav Regele Boemiei și Ungariei, fiul lui

Kasimir IV Regele Poloniei
I/

Fiica Iui, >4;zwa+1547 căs. cu Ferdinand I de Habsburg,

împăratul si. Imperiu+1564 : Arhiducele Carol de A.ustria+1590
Ferdinand II Împăratul sf. Imperiu+1637 : Ferdinand 11+1657
S

Leopold 1+1705; Carol VI+1740: Maria Theresiaf-17 80

Căs. cu Frânz Ducele de Lotaringia, împărat al sf. Imperiu+1765
IA

Leopold 11+1792 : Franz 1835 : Arhiducele Franz Carol-f-

1878+Impăratul Franz Iosef n. 18 August 1830.
U
 R
RA
21

Comentar istoric

LIB
Alexandru I Basarab Voevod, Domnul Țării Românești
>(1330—1364), fiul lui Ioan Basarab V. V., este una din figurile
cele mai impunătoare ale istoriei noastre. In lunga lui Domnie
a știut să menție tânărului Principat al Ungrovlahiei o oare-care
independență, nerecunoscând suzenaritatea deplină a Regelui Un­

TY
gariei de cât numai pentru părțile transcarpatine, primite ca feude
ungurești.]) Căsătorit întăi cu o greco-ortodoxă, 12) care să-i fi
născut pe Vladislav, 3) Radu și pe Slava, 4) apoi cu catolica

SI
Clara de la care i-au rămas două fiice: una cu nume necunos­
cut, soția lui Ioan Sracimir, alta Anca, căsătorită cu Despotul
Serbiei Simeon, 5) Alexandru Vodă este atât intemeitorul Mitro­

ER
poliei Ungrovlahiei (1359) cât și ocrotitorul catolicilor, reînfiin­
țând în 1347 Episcopatul catolic de Milcov, care însă încetă cu­
rând să funcționeze. La mărirea țării sale a contribuit prin cu­
cerirea părților de la Milcov pănă la Mare. Mort în 16 Noem-
IV
vrie 1364, e înmormântat în biserica Mănăstirei de la Câmpu­
lung, supt strana Domnească, având o lespede cu următoarea ins­
cripție (slavonă) bine conservată: „In luna lui Noembre 16 zile
UN

a reposat marele și singur-stăpânitorul domn Io. Ni cola Alexan­

dru Voevod, fiul marelui Basarab Voevod, în anul 6873[=1364J
indiction 3: Vecinica lui pomenire." 6)
Ioan Sracimir, 7) Țar de Bdyn (Vidin) e fiul Țarului Ale­
xandru (1330 — 1365) din căsătoria acestuia cu Theodora (în că­
AL

lugărie Theofana) sora lui Alexandru I Basarab Voevod, 8) deci

1) v. D. Onciul „Originile Principatelor Române" p. p. 53—54 și „Din

TR

Istoria României" p. p. 26—28.

2) După unii î. c.d. C. Kogălniceanu „Istoria Românilor" voi. I, p. 80 ea
s’ar fi chemat Marghita și să n fost fiica lui Ioan Basarab, deci Alexandru gi-
nerile iar nu fiul acestuia. Nefiind conpetenți să ni facem o judecată proprie
EN

și considerând că d. Prof. Onciul, cu toate că erau d-sale cunoscute argu­

mentele d. Kogălniceanu (din 1903) n’a revenit în „din Istoria României",
(1909) asupra primei d-sale păreri, admitem interpretarea dată de d. Onciul
textelor istorice în chestie.
3) I. Christian von Engel „Aeltere Geschichte der Valachey p. 153.
/C

4) C. Kogălniceanu, ibid.
5) Engel, ibid, scrie „warscheinlich" căsătorită cu Simion Starez (bă-
trînul) însă C. Kogălniceanu 1. c. afirmă că ea era nevasta lui Simeon fra­
tele Țarului Ștefan Dușan.
6) Onciul Or. Pr. Rom. p. p. 182—3 și alții. Pentru „indiction" v. cea
mai competentă lucrare: N. Docan „Despre elementele cronologice în docu­
SI

mentele românești" în Anal. Acad. Rom. T. XXXII. Mem. secț. ist.

7) Baronul Dungern în Iaffe op. cit. îl numește „Stracimir", Engel:
„Strascliimir" tot așa d. Iorga „Strașimir" (femeile în viața neamului nostru")
IA

o excepție face d. C. Kogălniceanu numindu-1 Strascimir (op. cit.) Credem

însă că scrierea exactă a numelui e cea indicată de C. Iosef lirecec „Ge­
schichte der Bulgaren", conformă inscripției de pe monctdc lui Sracimir
care este: „Ioan Sracimir blagovernyi car Blgarom (p. 324).
U

8) Ibid. p. 321.
 R
o?

RA
văr primar cu soția sa cu numele necunoscut, care fusese con­
vertită de mama ei la catolicism. El era stăpânul cetății Vidin

LIB
și a părților de la Dunăre, jpe când frații săi domniau în cele­
lalte părți ale Bulgariei. Domn fără noroc, din cauza tendințe­
lor de expansiune ale Turcilor, Sârbilor și Ungurilor, dintre cari
cei din urmă îl detronează în 1365 ținându l, împreună cu Doam­
na sa, 4 ani în captivitate în cetatea Gumnik în Croația,') Dom­

ITY
nia lui Sracimir nu lasă urme însemnate în Istoria Bulgariei,,
care de la bătălia de la Kossowo, 15 Iunie 1389 până la cea-
de la Nicopole 22 Septomvrie 1396, este cu desăvârșire cuce­
rită de cătră Turci și dispare ca individualitate istorică pentru
aproape cinci secole. Sracimir, care începuse să domnească în.

RS
1340, moare după 1398 iar soția sa după 1372 1 2).
Ștefan Tvortko ], născut 1336 din căsătoria tatălui său.
Wladislav Kotromanowic cu o Elenă, urmează unchiului său Ște­
VE
fan Kotromanowit? în Bănia Bosniei și e confirmat în demnitatea*
aceasta în 1358 de cătră Suzeranul său Ludo vig I Regele Un­
gariei, care ținea în căsătorie pe vara lui Tvrtko, frumoasa E-
lisaveta, fiica lui Ștefan Kotromanovic și a Elisavetei fiicei lui-
NI
Kasimir Duce de Gnesa. Personalitate puternică, Tvrtko mă­
rește teritoriul Bosniei prin mai multe cuceriri, î. c. Herțego-
vina în 1366, proclamându-se în 1376, cel d’intăiu, Rege al Bos­
LU

niei și primind numele (unchiului său) Ștefan 3).

Cu privire la căsătoria lui Tvrtko cu Dorothea reproducem'
textul următor din Engel „Geschichte der Bulgaren in Mosien“
p. 452. „Straschimir erhielt Widdin samt den Provinzen an der
Donau. Heirathete in der Folge die Tochter des Wălachischeiv
A

Woiwoden Alexander und gab seine in dieser Ehe erzeugte

TR

Tochter, Dorothea, dem Tvartko von Bosnien zur Frau“ Tvrtko»

moare în 23 Martie 1891 4), lăsând din căsătoria sa cu Dorothear
pe fiica Ecaterina, iar de la o concubină pe fiul Tvrtko II. Scu-
rus ; cu o a doua soție Ielina sau Ielizza n’a avut copii 5). Păre­
EN

rea lui Engel din p. 349 a istoriei Serbiei, anume că Tvrtko»

n’ar fi avut nici cu Dorothea copii, e contrazisă și încă în mod
documentar de el însuși la p. 374 unde citim.- „Din respect
față de împăratul Sigismund cedă (Tvrtko II) pretențiunilor fa­
/C

miliei Cilley asupra Bosniei. Herrmann (II.) de Cilley pretin­

dea că mama sa Catherina, fiică legitimă a lui Tvartko I, lo­
godită 1362 cu tatăl său Herrmann de Cilley (I) — ar fi adevă­
rata moștenitoare a Bosniei, iar Tvartko, ca fiu natural, ar fi nu­
mai un usurpator. Deci Tvartko din hatârul păcei, încheia în
SI

1) Ibid. pp. 326—27.

IA

2) Baron Dungern ibid.

3) Engel „Geschichte von Serwien" pp. 140—337.
4) Ibid. p. 349.
5) Ibid. p. 141.
U
 R
RA
23

B.obowatz în 2 Sept. 1427 un tratat de moștenire, aflător în o-

riginal în Arhiva I. R., comunicat în Bosnia întreagă tuturor

LIB
comandanților cetăților și nobililor, prin care Herrmann și des­
cendența sa bărbătească îu proclamat Moștenitor al Bosniei/'
Documentul acesta, în care Tvrtko îl numește pe Cilii „fra­
te și consângean", văzut și consultat în original de Engel,
risipește ori ce îndoială cu privire la filiațiunea Dorotheiei, iar En­

TY
gel pare numai să fi uitat să coordoneze materialul său în chestie.
Hermann I. Conte de Cilii, descinde dintr un neam cu care
ne vom ocupa mai pe larg, înieresându-ne nu numai prin înru­

SI
dirile lui regale și caracterele membrilor săi, care variază de la
extrem la extrem, ci și prin peripețiile romantice ale înnălțării
sale și rolul său important, une-ori chiar hotărâtor, în istoria Un­

ER
gariei în întâia jumătate a secolului al XV-lea.
Originea lui e foarte vechie. In anul 1127, când alte nea­
muri, devenite istorice abia se ridicau, neamul acesta privea
deja spre un trecut de mărire ca fost stăpânitor al Marchizatului
IV
Carantanici, din care atunci făcea parte și cercul Cilii 1). In anul
pomenit Baronii de Sonneg, căci acesta era numele originar al
familiei, fură reduși de cătră Bernhard 1 2) Marchizul de Marchpurg
UN

la rolul unor simpli supuși ai Marchizatului3), condamnați de

soartă să ducă în umbra istoriei, care contrasta atât de amar cu
numele strălucitor al castelului lor „Colțul de Soare" (Somen-Ecke),
prin două secole, vieți zbuciumate de amintirile trecutului și de
aspirațiile răzbunătoare ale viitorului.
AL

Abia în 1341 Baronii de Sonneg redobândesc puterea pier­

dută, prin ridicarea cercului Cilii la rangul de Comitat al Im­
periului de cătră împăratul Ludovig Bavariul (f 1347) în înțele-
TR

1) Cilii, Cilly, Cilley, orășel, situat în partea de miază-zi a Stiriei, a

cărui vechime datează din timpul Romanilor supt numele Claudia-Celleja.
Intre 42 și 45 d. Hr. reșidinta unui guvernator, vestită prin un templu al zeu­
EN

lui Mart. In urma invaziunei Slavilor, cari și astăzi sunt stăpâuii cercului
(v. și celebrele dezbateri ale parlamentului din Viena cu ocasiunea înființării
unui gimnaziu slavon în Cilii)—el se alătură Marchizatului Carantaniei. (All-
gemeine Encyclopedie I. S. Ersch und I. G. Gruber).—In sec. XlV-lea întin­
derea cercului Cilii (acum comitat sunt suzeranitatea Ducelui de Anstria)
/C

era de aproximativ 5000 km2, hotărându-se spre miază-noapte cu Stiria, spre

apus cu Carantania, spre miază-zi cu Carniola iar spre răsărit cu Croația
aflătoare după dependența Ungariei. Cum vedem o situație geografică, foarte
importantă din punct de vedere politic și cu privire la istoria familiei Cilii,
între două puteri rivalizătoare. Orășelele principale afară de Cilii: Sachsenfeld
și Sonneck numit de slavi Sanek iar de Engel Sanegh ceia ce ne făcea în­
SI

tâi să credem că e vorba de Zamek (polon, cetate), (v. Drovsens hist. llan-
datlas).
2) Din neamul Ortenburg (Lavant.) (ibid. p. 31) v. și Golha princiar
IA

fam „Ortenbourg“ «Duc de Carinthie 1122 â 1269 et 1275 â 1276“. Cum ve­
dem o mică diferință : 1122 în loc de 1127 ce privește detronarea Baronilor
de Sonneg, apoi Carantania atunci nu era Ducat.
3) Âllg. Encylc. 4) Ibid.
U
 R
RA
24

gere cu Albrecht II. Ducele Anslriei, Siriei și Carantaniei, con-

LIB
ferindu-se Comitatul cu formele obicinuite lui Frederic Baron de
Sonneg.
In acelaș an Frederic I, Conte de Cilii mută reșidința sa
de la Sonneg la castelul Ober-Cilli, lângă Cilii, azi ruină cu o
priveliște încântătoare ’).

TY
Deacum începe urcușul amețitor al acestei familii, care, a-
jungând după un secol la apogeu și uimind contimporanii prin
îndrăzneala faptelor și faima numelui ei, pronunțat cu admira­

SI
ție de unii, cu blăstăm de alții, se stânge în 1456 în lupte con­
vulsive, „pierând pomenirea ei cu sunet*.

ER
Cel dintâi Conte de Cilii al cărui faimă străbate țările de la
Dunăre pănă la Sena și Elba, e Hermann II 12), răstrănepotul prin
mamă al Marelui Alexandru Vodă Basarab, dând o strălucită pildă
de vitejie cavalerească și de fidelitate germană în memorabila
IV
bătălie de la hotarele Țării-Românești la Nicopole în 28 Sep­
temvrie 1396 3) : Bătălia începuse rău de tot. Cavalerii burgunzi
și francezi 4)zăceau în fruntea oastelor creștine măcelărițisau zdrobiți
UN

supt copitele cailor arapi. Ștefan Lascovic, cu Croații își luase ziua
bună. Mircea cel Bătrân, jignit în ambiția sa legitimă, nelâsăndu-i-se
lui, învingătorului de la Rovine, locul cel cuvenit în fruntea armatei5),
se lupta fără zel, ca unul ce știa că merge la o înfrângere si­
gură, și în sfârșit dispăruse și el cu un blăstăm românesc pe
AL

buze. Numai centrul mai ținea piept navalei furtunoase a lu Ba-

iazid I. Stoluri după stoluri de călăreți turcești se izbeau de palan-
cile de suliți ale cavalerilor germani și unguri în al căror mij­
loc se lupta cn avântul tinereței și binecuvântarea Papei Sigis-
TR

1) Ibid.
2) v. m. j. spița.
EN

3) Despre bătălia aceasta'v. conferință rostită de M. S. Regele Carol la

Academia Română în 21 Martie 1904 „Nicopole 1396—1877—19O2-* apoi Iosef
v. Hammer „Geschiclite des Osmaniclien Reiches"; Iorga operele cu acelaș
titlu voi I și a.
/C

4) . Oastea burgundă-franceză se compunea din c. 7000 de oameni în­

tre cari c. 1000 din floarea nobilimei snbt conducerea lui Ioan-fără-frică
fiul Ducelui de Burgunda, numit așa în urma curagiului cu care apăruse,
căzând în robie, înnaintea Sultanului (M. chev. de Courcelles Hist. de Pairs de
France I. Maison de France p. 81).
SI

5) In consiliul de războiu din ziua premergătoare să propusese din

partea Ungurilor ca Mircea să stea în linia întăia, însă Francezii și Burgun-
zii pretindeau că onoarea aceasta li se cuvine lor, atât după tradiția artei
IA

lor militare cât și cu privire la lunga lor călătorie. Astfel aceștia erau chiar
după părerea imparțialului Engel „Aeltere Geschiclite der Walachey“ p. 161
pricina pierderei bătăliei, necunoscând tactica Turcilor.
U
 R
RA
mund Regele Ungariei ’). Zorile victoriei se arătau creștinilor pe
orizont când în clipa hotărâtoare interveni Ștefan Lazarovic Des­

LIB
potul Serbiei, cumnatul lui Baiazid, în favorul acestuia răpind
creștinilor ori ce nădejdie de cât în mila lui Dumnezeu. Centrul
viteaz se clatină și numai fâlfâitul steagului regal mai ține gloa­
tele în luptă. Cade și steagul, iar semiluna se ridică triumfă­
toare de-asupra scenei de războiu. Panica cuprinde pe toți și fie­

ITY
care ia câmpii. Asupra unui anume grup de cavaleri se concen­
trează atacurile dușmanului, e grupul Regelui nenorocit, care
după ce crezuse că va scapa Europa trebuie să’și apere viața
cu desperare. Din clipă în clipă i se pregătește soarta care a lovit a-

RS
pci atât de crud pe unul din urmași săi în Tron la Varna. In
momentele acestea, extrem de critice Conții de Zollern și de
Cilii se năpustesc spre Rege și luându-1 în mijlocul lor și scu-
tindu-1 cu piepturile lor îl duc în goana cailor spre Dunărea a-
propiată. VE
Aici Sigismund se îmbărcă cu Contele de Cilii și cu alții
căutând calea lungă și primejdioasă a răsăritului, iar Contele de
Zollern se îndrepta spre miază-zi spre Nurembergul îndepărtat.
NI
Sunt cunoscute, din frumoasa și luminoasa conferință a Ma-
iestăței Sale Regelui Carol la Academia Română, urmările fap­
tei cavalerești a contelui Frederic VI. de Zollern, Burggraful Nu-
LU

rembergului: Regele Sigismund, drept recunoștință cedă Conte­

lui de Zollern votul lui ca Marchiz de Brandenburg, ap»i chiar
Marchizatul ridicându-1 în fine la demnitatea de țElector al
Brandenburgului (1417) contribuind astfel la înnălțarea ca­
A

sei de Hohenzollern, fără care înnălțare poate n’am avea

azi pe Tronul României pe unul din cei mai venerați Suverani
TR

ai Europei, răzbunătorul strămoșilor Săi Sigismund și Cilii cum

și a consângeanului Său Mircea, după aproape cinci secole, în lup­
tele de la Nicopole și Plevna 1877.
Ca și pentru casa de Hohenzollern, bătălia dala Nicopole a
EN

fost punctul de plecare pentru înflorirea uimitoare a familiei de

Cilii. Ca prim semn al recunoștinței regale Sigismund dăruește,
abia întors din pribegia sa aventuroasă, în 1397 lui Herman II,
orașzd Warasdin în Croația, 12) aproape de hotarele Comitatului
/C

1) 1£87—1437, din casa Luxemburg, fiul lui Carol IV, capătă Tronul Un­
gariei în urma căsătoriei sale cu Maria f 1395 fiica lui Ludovig I cel Mare.
In centru se mai aflau N. de Gara II, Palatinul Ungariei nepotul de soră
al lui Ștefan Lazarovici ; Ruprecht Palatinul Rinului; Contele Frederic VI de
SI

Zollern, al cărui frate Ion era căsătorit cu sora lui Sigismund’, Hermann'
II, Conte de Cilii cu Stirianii recrutați de el. Hammer citează și pe un Conte
de Miimpelgard, Burgvogt (Maro-vătaf' de Nuremberer, (Burggraf fiind Zol­
IA

lern). E probabil vorba de ultimul Conte de Mbmpelgard, nu Miimpelgard,

t 1398, al cărui ginere, Ileinrich von Orbe cade în bătălia aceasta, (v. Otto
kar Lorenz Handbuch der europăischen Staatengeschichte B. G. T. 31).
2) Engel „Geschichte des Ungrischen Reichs" Ed. 1831. II. p. 207.
U
 R
26

RA
Cilii, iar prin alte mici hatâruri față de familia Cillieștilor pro­
voacă chiar nemulțumirile Baronilor indigeni. In 1399 se revarsă

LIB
iar mila regală asupra Conților de Cilii căpătând moșiile în Co­
mitatul Zagoriei în Croația confiscate de la aderenții hainului'
Ștefan Lascovic. ’) In fine sosește momentul când Hermann de
Cilii pune chiar piciorul pe treptele Tronului Ungariei. Răsculân-
du-se Baronii țării, în 28 Aprilie 1401, în contra lui Sigismund

TY
în plină dietă și luându 1 chiar în captivitate, 1 2) Hermann de Cilii
are pentru a doua oară ocasiunea să-și îndatorească pe Sigis­
mund. Cu rugi și amenințări el intervine pe lângă Palatinul Un­
gariei Neculai de Gara să redea libertatea vechiului său tovarăș

SI
de luptă și ocrotitorului său milostiv. Gara cedează subt condi-
țiunilb următoare : Cilii să-i dea pe sora sa vitregă ca nevastă,
iar Regele să se căsătorească cu Barbara fiica lui Hermann.

R
Astfel, prin intervenția vechiului său prieten, Sigismund re­
capătă în Septemvrie 1401 libertatea, care o iubea poate prea
VE
mult, și pentru a doua oară se constitue debitor moral față de
Cilii. Stăpân iar pe trupele sale, ale lui Gara și Cilii, Sigismund
înnăbușă rebeliunea, proclamând o largă amnestie și în toamna
aceluiași an are loc în curtea din Buda logodna sa cu Barbara34)
NI
Astfel pe vârful suliței sale purta Hermann de Cilii în bătălia
de la Nicopole Coroana regală, apoi imperială, a fiicei sale ! <)
U

Insă orgoliul casei de Cilii n’a ajuns încă la culme. In a-

celaș an, 1401, când Hermann logodește pe fiica sa cu Sigis-
AL

1) ibid. p. 209.
2) ibid. p. 212,
3) ibid. pp. 214—17.
4) Când a avut loc căsătoria ? după d. Baron Dungern, referindu-se
TR

la „Ungarische Revue“ 1890 p. 60, in 1401. după Engel însă abia la înce­
putul anului 1406. închinându-ne înnaintea autorității genealogice a Baronu­
lui Dungern și neavând ocasiunea să consultăm revista indicată, admitem de­
ocamdată anul 1401. Insă nu putem să tăinuim argumentele contrare, con­
sistând întăi în expunerea cronologică a evenimentelor de cătră Engel, urmă­
EN

rite de el an cu an, dacă nu lună cu lună, apoi în faptul că Elisaveta, in-

tăilea și singurul copil al Barbarei, s’a năucul abia în 1409, an necontestat
de Baronul Dungern. Credem, făcând abstracție de anomalia această bio­
logică, că Sigismund, care nu învrednicea cu sentimente de fidelitate senti­
/C

mentală și pe femei, ar fi, dată fiind incertitudinea moștenirei tronului, pur și

simplu repudiat pe soția sa după 8 ani de sterilitate.
In fine mai avem un argument, în legătură indirectă, însă logică cu a-
nul indicat de Engel, anume, că în acelaș an 1406 Sigismund conferă lui
Hermann Banatul Croației, Dalmației și Slavoniei, un adevărat Regat, evi­
dent că în urma legăturei de încurscrire devenită definitivă. Dacă însă că­
SI

sătoria ar fi avut loc în 1401 n’am înțelege de ce conferirea aceasta ar fi

întârziat atât de mult după momentul psihologic, când Sigismund putea să
facă un astfel de gest regal fără a provoca nemulțumirile și invidiile
IA

Baronilor.
Oricum, până a nu consulta revista ungară nu putem să ne pronunțăm
cu siguranță admițând deocamdată, contrar intuiței și argumentelor noastre
anul 1401.
U
 R
27

RA
mund, un slăpânitor puternic din miază-zi, îostul păgân Iagello (bote--
zat Wladislav) Regele Poloniei, ia în căsătorie pe nepoata de văr

LIB
primar al lui Hermann, pe Arma de Cilii, fiica lui Wilhelm și a
unei fiice a Regelui Poloniei Wladislav Lokictek (f 1333). Iată
două odrasle din neamul Baronilor de Sonneg purtând la în­
ceputul secolului al XV-lea coroane a căror stăpânire se întinde
de la Marea-Baltică pană la Mavea-Neagră și de la isvoarele

TY
Volgăi până la Marea-Adrialică.
Ca „Regnorum Dalmatiae, Croatiae et Slavoniae Banus“
sau „totius Slavoniae“, demnitate în care îl găsim 1406 — 11,
1424 și 1432, ’) deci probabil până la moartea sa (1435), Her­

SI
mann de Cilii are ocasiunea să îndatorească nu numai pe Rege
dar și pe Regat. Aflându-se Sigismund în 1412 în războiu cu
Venețienii și cumpâna izbândei înclinând spre partea acestora,

R
Hermann trimite din proprie inițiativă pe cancelarul său la Ve­
neția, declarând Republicei că, dacă ea ar fi dispusă pentru pace
VE
„er seinen Schwiegersohn besănftigen wolle“. Din cuvintele aceste
reiese ce mare ascedent îl câștigase Hermann asupra Regelui
Ungariei, îndrăsnind să-i substitue voința sa, deși cu cele mai
bune intenții. Solii venețieni Mocenigo și Contarini urmează în­
NI
demnului, plecând spre Capodistria, însă Sigismund mai cercând
norocul războiului fără succes, Cilii chiamă pe soli la Triesta
LU

unde se constitue un congres de pace. Intervenind însă un inci­

dent pe câmpul de războiu, congresul se sparge spre a se re-
întruni în fine în 18 Aprilie 1413 la Aquileia, încheiând un ar­
mistițiu de 5 ani. 12) Credem că fără intervenția împăcuitoare a
lui Hermann, războiul ar fi luat o întorsătură foarte defavorabilă
RA

Ungurilor, Sigismund fiind lipsit de bani (ca’n totdeauna) și țhiar

de râvnă pentru triumful causei sale. 3)
După aproape doi ani Hermann urmează lui Sigismund, a-
cum Rege și al Germaniei (9 Noembrie 1414), la congresul din
NT

Constant, sosind in Ianuarie 1415 cu o suită impunătoare de 300

călăreți împreună cu fiul și moștenitorul său politic, Frederic II.
CE

1) Engel „Geschichte von Croatien p. 588.

2) Idem „Geschichte von Dalmatien" pp. 551 — 52.
3) ibid. Intre partizanii Ungurilor se afla și un Brunoro delta Scala
care se pornise spre cucerirea Veronei, unde până în 1387 domnise familia
sa, atât de cunoscută, detronată de Giovani Galeazzo Visconti, de la care stă­
pânirea trecuse (1405) prin văduva acestuia la Venețieni. E interesant că în
/

vinele împăratului Wilhelm II curge și sângele Scaligherilor de la Beatrix

(f 1384) fiiica lui Mastino della Scala din Verona, căs. cu Barnabas Visconti
SI

de Milano (f 1385), a căror fiică Magdalena fu soția Ducelui Frederic de

Bavaria (t 1393) socrul vestitului Conte de Zollern de la Nicopole, (n.: 1371
t i440—avea deci atunci 25 de ani) —v. Baron Dungern „Ahnen deutscher
Fiirsten I.* Neamul della Scala mai există atât în Italia cât și în Buco­
IA

vina, unde se stabilise în sec. XlX-lea Balthazar conte della Scala al cărui
tată fusese General în armata austriacă, încă din timpul stăpânirei austriace
în Italia.
U
 R
28

RA
Cu tot atâția călăreți sosise și Neculai de Gara Palatinul,
cuscrul lui Cilii, amândoi sfătuitori intimi și cu mare autoritate
ai lui Sigismund. Nu lipsea nici un al treilea stâlp al Domniei,

LIB
Stibor de Stiboritz, Voevodul Ardealului. \)
In Ianuarie 1419 Sigismund, Cilii și Gara sunt în Viena
dedându-se cu Albrecht de Austria petrecerilor carnavalului,
cărei aproprieri între Suverani urmează însă un fapt istoric
de mare importanță : logodna Elisavetei fiicei im Sigismund

ITY
și a Barbarei, cu ospitalierul Duce de Austria. Cu toate
că Elisaveta n’avea de cât 10 ani, se stabilise ca nunta
să aibă loc în 1421, iar Cilii și Gara se întrepuneau cu atâta e-
nergie pentru proectul acesta, în cât se obligau, în caz că el

RS
nu s’ar realiza din pricina Ungurilor, să plătească lui Albrecht
40.000 de lei de aur. 12) Se pare că Cilii și Gara erau cunoscă­
tori profunzi ai oamenilor, prevăzând că Albrecht va fi cum a
și fost, un Rege, nu fără curagiu în războiu, însă un instrument
■docil în mâinile Baronilor Săi. VE
Cu toată situația sa puternică, Hermann de Cilii se gândea
la un viitor mai strălucit al familiei sale, aspirații de altfel fi­
NI
rești la un nepot de Rege, socru de împărat văr cu o Regină,
și în 1427 încheiă cunoscutul tratat (v. m. s. p.) cu Tvrtko II.
Scurus, Regele Bosniei. Cu actul acesta se încheie cariera ex­
LU

traordinară a Contelui de Cilii, neavând ce să mai aspire afară

doar de înnălțarea Comitatului său la rangul de Principat și, a-
juns la adânci bătrâneți, va fi fost cuprins de dorul tihnei în fru­
mosul său castel din Obercilli, lăsând ambițiosului și intringan-
tului său fiu Frederic continuarea operei sale de înnalțare. Cre­
RA

dincios atât suveranului său din Austria cât și împăratului său

până la moaite, viața lui Hermann se desfășură în linii frumoase,
armonice, reflectând un caracter însuflețit de o ambiție mare,
însă nobilă, necălcând nici odată limitele dictate de o înnaltă
NT

concepție etică. Sigismund era demn de prietenia credincioasă a

acestui suflet nobil. Când ceasul cel de pe urmă sună lui Cilii,
zăcând în castelul regal din Presburg, Sigismund se afla în Re-
CE

gensburg în afaceri ale Imperiului. Comunicându-i-se înbolnăvirea

socrului său, el se îmbarcă în grabă pe aceiași Dunăre care
îl duse acum 32 de ani de la o moarte sigură sau de la o cap­
tivitate umilitoare, plecând, zi și noapte fără a se opri, spre pa­
tul tovarășului său de luptă muribund, par’că voind să arunce
/

întreaga sa autoritate imperială în cumpăna vieții aceluia, care

de două ori îi scapase viața. Când sosi, era prea târziu ; la ca­
SI

pătul patului tovarășului său ședea triumfătoare împărăteasa îm­

păraților, moartea bună. Se stinse în 12Octomvrie 1435 în vârstă
IA

1) Engel „Geschichte des Ungrischen Reichs“ II p. 280.

2) ibid. pp. 293-94.
U
 R
29

RA
de c. 80 de ani, fără ca Sigismund să mai fi avut prilejul de a-i
da încă un semn al recunoștinței sale, ridicarea lui, deja hotă­

LIB
râtă, la rangul unui Conte princiar („Gefiirsleter Graf"), ’) titlu care
fu conferit apoi în 30 Noemvrie 1436 Contelui Frcderic și fiului
său Ulric de Cilii, nu fără supărarea Ducelui de Austria, viito­
rului împărat, Frederic III.
Influența familiei de Cilii în Ungaria, Austria de Jos, Boe-
mia, Croația, Slavonia și Dalmația până chiar în Bosnia și Ser­

Y
bia, a devenit covârșitoare după moartea lui Sigismund, (Znaim

IT
9 Decemvrie 1437).
In timpul turburărilor continue, din cauza diferitelor preten-
țiuni la Coroana Ungariei, Cillieștii urmăresc cu tenacitate și cu

RS
o îndrăzneală extraordinară scopul lor de a ajunge stăpâni în
castelul din Buda. Insă lor li se împotrivește o energie care li.
era superioară, vitejia și caracterul nobil al lui Ioan Hunyadi,
fiu de Român 1 2), și tensiunea între amândouă case rivalizătoare
toare. VE
devine tot mai mare descărcându-se în fine prin o tragedie zgudui­
In 13 Noemvrie 1456 moare Urlic de Cilii în castelul din
Belgrad 3) lovit de 40 de lovituri de săbii 4) ale oamenilor lui La-
NI
dislau Hunyadi, fiul mai mare al reposatului Ioan, iar după 4
luni, în 16 Martie 1457, seara, lângă castelul din Buda cade capul
LU

lui Ladislau, ispășind în vigoarea tinereții păcatul nu numai de

ar fi pricinuit moartea unui om, ci chiar a unchiului Regelui. Pe
noi Români trebue să ne miște tragedia aceasta, poate mai mult
de cât pe Unguri 5), căci sânge românesc a curs la Buda și
sânge în parte românesc la Belgrad. Și poate tocmai vigoarei
RA

rasei românești se datorește energia ipertrofată a celor două nea­

muri vrăjmașe, care amândouă străine, se luptă pentru coroana
Ungariei ?! Hunyadeștii au triumfat în fine prin Matei Corvin.
Ne oprim aici cu comentarul istoric, presupunând că viața
T

și domnia celorlalți descendenți din Basarabi este destul de cu­

noscută din manuale de istorie ș. a. Dacă ne-am ocupat peste
EN

măsură de mult cu familia de Cilii, și mărturisim că am fost

tentați să ne ocupăm și cu viața deosebit de interesantă a lui
/C

1) ibid. p. 350. Engei dă anul 1431 ca anul morții Iui Ilermann II, și'
cu multă siguranță, dând chiar szwa 12 Octomvrie. Cu toate acestea, cerce­
tările Baronului Duugern fiind posterioare și neputând să presupunem că d-sa
n’ar avea motive temeinice, am admis anul 1435 indicat de d-sa atât în Ah-
nen Deutsclier Fursten cât și în Iaffe op. cit.
SI

2) Originea pur românească a neamului Hunyadi e necontestată în

urma cercetărilor d. dr. Moritz Wertner Vezi „Tribuna" din Ardeal 1901 No. 54
și 55, foița.
3) Engei op. cit. III. p. 201.
IA

4) Boldenyi „La IIongrie“ p. 105.

5) Episodul acesta a fost dramatizat de cătră Worosmarty în piesa
„Cilii și Hunyadi" (id. p. 106).
U
 R
RA
30

^Erederic și a lui Ulric, am făcut-o dina cauza faptului rar, în is­

toria popoarelor, ca o familie neînsemnată de Baroni vasali să

LIB
-se ridice atât de repede la culmele influenții politice asupra unei
părți a Europei centrale. Mai e și interesant din punct de vedere
biologic cum familia aceasta, desvoltârid atâtea energii, căci și
femeile Barbara și fiica ei Elisaveta aveau caractere indepen­
dente și voluntare, se stânge de odată în linie bărbătească toc­

TY
mai la apogeu, cu toate că Hermann II grijise de o progenitură
numeroasă. Se pare că o boală ereditară se încuibase în fami­
lie, murind toți copiii lui Ulric, înnaintea tatălui lor, unul, Eli­

SI
saveta, chiar în vârstă de 13 ani. Moartea ei în 1453 era o mare
nenorocire pentru familiile Hunyadi și Cilii, căci fiind logodită
cu Matei Corvin în 1451, casele, încuscrindu-se, s’ar fi împăcat

R
împărțindu-și probabil sfera de influență în Ungaria. In urma
stângerei casei de Cilii comitatul a trecut în stăpânirea Suzera­
VE
nului, a Ducelui de Austria. Mormintele Cillieștilor se află în bi­
serica Minoriților din Cilii ’)•
Blazonul Conților de Cilii era : Scut împărțit în patru câm­
puri din cari 1 și 4 azur, 2 și 3 argint. In 3 rotițe de pinteni
NI
■de aur în 2 grinzi roșii 12).
LU

Comentar Genealogic.

La Tabla I. Din punct de vedere pur genealogic descen­

RA

dența din Basarabi presintă mai cu seamă interes ce privește

cele d'intăi 4 generațiuni, începând cu Alexandru Basarab și sfâr­
șind cu Ecaterina de Cilii, pentru că din epoca aceasta avem
puține date documentare la disposiție.
NT

Ceia ce ne surprinde este că Ecaterina se logodește în 1362

(v. m. s. p.), deci când străbunicul ei Alexandru Basarab mai
era în viață. In zilele noastre așa ceva se întâmplă cam rar,
însă atunci oamenii se căsătoreau mult mai tineri. Avem chiar
CE

cu privire la cercetările noastre două exemple clasice.

Am văzut că Elisaveta, fiica lui Sigismund, se logodește
în 1419, ne având atunci de cât numai 10 ani trecuți, cu pro­
misiunea garantată prin chezășia lui Gara și Cilii ca în 1421 să
I/

aibă loc căsătoria, când mireasa va înplini 13 ani. Alt exemplu :

In August 1451 se logodește Elisaveta fiica lui Ulric de Cilii cu
Matei Corvin, neavând și aceasta mai mult de cât 10 ani tre­
S

cuți, cu stipulațiuuea expresă, cuprinsă în contractul de logodnă,

ca după 2 ani, în 1353 la Sf. Neculai să aibă loc căsătoria,
IA

1) . Allg^Enc.
2) De Courcelles op. cit. VII. Art. „de Pins“ p. 5.
CU
 R
RA
31

când fata va împlini 13 ani, o vârstă care se numea „aetas co-

.pulan di legitimum* ') (vârsta legitimă spre a se căsători).

LIB
Din exemplele acestea, mai cu seamă din formula lati­
nească citată, resultă că n’avem a face cu cazuri izolate, ci cu
un principiu, reflectând o stare de fapt, considerându-se maturi­
tatea fizică a fetelor ca desăvârșită în vârsta de 13 ani împliniți
Constatarea aceasta e foarte prețioasă, pentru că ea ne a-

TY
jută să calculăm cu mai multă înlesnire durata generațiilor din
•epoca aceia, putând să controlăm diferite indicații genealogice
asupra veracității lor.
Ce privește pe bărbați, nu ni este cunoscută o formulă si­

SI
milară celei latinești, însă avem destul material genealogic (străin
-s’înțelege) la îndemână pentru ca să constatăm că chiar Germa-

ER
mii, cari aparțin unei rasse la care maturitatea fizică e mai înna-
poiată de cât la cea latină sau sudo-slavă, se căsătoreau une-
•ori foarte timpuriu.
Astfel Otto Ducele de Bavaria n. 1206, se căsătorește în
IV
1220 deci în vârstă de 14 ani ; Ioan Regele Boemiei, tatăl îm­
păratului Carol IV, n. 1296, se căsătorește în 1310 deci iar cu
74 ani\ Albrecht Marchizul de Meissen n. 1240 se căsătorește
UN

1254 sau 1255, deci între 14 și 15 ani: Ioan Ducele de Lota-

ringia n. 1346 se căsătorește în 1361 deci cu 15 ani ; Tatăl lui,
Rudolf, n. 1318 se căsătorește în 1334 în vârstă de 16 ani etc. 12)
S’înțelege că exemplele acestea sunt excepțiuni, media vâr­
stei în care se căsătoreau bărbații atunci fiind mai mare de cât
AL

14 ani, însă am voit numai șă constatăm că chiar la germanii

de sex masculin cazurile unor căsătorii foarte timpurii nu erau
tocmai rare. Cu atât mai mult trebuie să admitem probabilita­
TR

tea unor astfel de căsătorii la rasele cu „sânge cald“ și încă la

femei (cum e cazul nostru) și să nu ne mirăm dacă generațiile
țpar a se urma câteodată în distanțe în aparență anormal de mici.
Intorcându-ne la subiectul nostru, să luăm ca punct de ple­
EN

care pentru controlul generațiilor logodna Ecaterinei care a a-

vut loc în 1362.
Ea pare deci să se fi născut cel târziu în 1349. Mama ei
Dorothea cel târziu în 1335 (am scăzut aici 14 ani căci trebuie
/C

să calculăm și anul gestațiunei) deci o vârstă care corespundea

acelei a soțului ei Tvrtco, n. 1336. Mama Dorotheiei putea să
se fi născut cel târziu în 1321, când tatăl ei Alexandru Basarab
se afla în floarea tinereței sale.
Alexandru Basarab trebuie deci să se fi căsătorit (IIo) cel
SI

târziu în primăvara anului 1321 cu Doamna Clara, presupunând

că fiica cu numele necunoscut era întăilea copil din căsătoria
IA

aceasta.
1) Engel „Gescliichte von Serwien p. 401.
2) Ootto Freiherr von Dungern „Ahnen dentscher Fiirsten I.
U
 R
32

RA
Soluțiunea noastră nu prezintă nici o dificultate ce privește
pe Alexandru Basarab, care,-}-în 1364, ar fi avut în 1321 o-

LIB
vârstă de cel puțin 17 ani, considerând că avea din căsătoria
întâia cel mult 3 copii.’) Deci ajungem la vârsta de 17 ani
dacă adăugim la limita vîrstei în care s’ar fi putut căsători A-
lexandru pentru întâia oară (14 ani), încă 3 ani, necalculând a-
nul de doliu.

TY
Presupunâud că Alexandru avea în 1321 cel puțin 17 ani,,
trebuie să se fi născut cel târziu în 1304, având deci la moar­
tea sa o vrâstă minimală de 60 de ani.
Iar Doamna Clara, a doua soție a lui Alexandru, trebuia

SI
să aibă în 1321 o vrâstă de cel puțin 13 ani, deci s’ar fi năs­
cut cel târziu în 1308. Când a murit ea? Nu știm. Știm însă
că ea mai trăiește în 1370, scriind sau inspirând scrisori cătră

ER
Sf. Sa Papa în chestii bisericești. 1 2 Cum vedem nici aici nu
dăm de vre o anomalie. Ceva mai mult, avem chiar, la dispo­
ziție câțiva ani pe cari îi putem distribui generațiilor de femei,
scutindu-le de nevoia de a se căsstori tocmai în vârstă de 13
IV
ani, fără ca prin aceasta să venim în conflict cu timpul și îm­
prejurările vieții lui Alexandru Basarab și a soției sale.
UN

La Tabla II. Aruncând o privire asupra generațiilor din

tabla aceasta, ne surprinde că între Sofia de Brandenburg și NL
S. Regele sunt 12 persoane pe când între aceiași și M. S. Re­
gina numai 10, cu toate că de pe partea M. S. Regelui fliațiu-
nea are loc prin 10 barbați și numai 2 femei, iar de pe partea
AL

M. S. Reginei prin 6 bărbați și 4 femei. Proporția generațiilor

este deci inversă, normal fiind ca M. Sa Regina să descindă
prin mai multe generațiuni din Sofia de cât M. S. Regele.
Prin generație în senz genealogic înțelegem intervalul'
TR

de la naștere la naștere cu privire la două persoane din care

care una descinde imediat din alta.
Durata medie unei generații bărbătești este după Ottokar
EN

Lorenz 3) c. 33'3 ani sau la 100 ani c. 3 generații, relevând însă

că nu sunt tocmai rare cazurile când în curs de 300 ani se suc­
ced 10 generații bărbătești, înțelegând prin aceste din urmă dis­
tanța în timp de la naștera unui bărbat până la cea a fiului său
/C

și de la aceasta la cea a nepotului său de fiu etc. Ce privește

însă generațiile femeiești, prin cari înțelegem intervalul de Ia
nașterea unei femei până la cea a fiicei sale, de la aceasta la
cea a nepoatei sale de fiică etc., Lorenz tace și nici în alte cărți
genealogice n’am avut ocaziunea să ne lămurim. Neam luat
SI

deci munca să găsim cu ajutorul tablelor ascendenților a dife-

IA

1) Radu, Vlaicu și Slava.

2) Engel „Aeltere Geschichie der Walachey p. 155.
3) Lehrbuch der gesammten ■vvissenschaftliebcn Genealogie p. p. 107—8.
U
 RY
RA
SPIȚA NEAMULUI CONȚILl

Frederic I. Baron de S<

LIB
I-lea Conte de Cilii (1341)

Hermann I f 1385
căs. c. 1362 cu Ecaterina

ITY
fiica Regelui Tvrtko I,
strănepoata lui Alexandru
I Basarab Voevod.

RS
Ioan f 1372 Herman II f 12 Oct.
căs. cu Margareta 1435 (34)
Contesă de Montfort căs. 1377 cu Anna
Contesă de Schaun-
berg f c. 1396.
Ecaterina
VE
căs. cu Ioan II Conte Frederic II Hermann II Ludovig moște-
de Waldburg, gu­ Conte Princiar t 1428 căs. I-a nitorul Conților
NI
vernator al Suabiei 30 Nov. 1436 cu o Princesă de de Ortenburg
de Sus f 1419 t 13 Iul. 1454 Alsperg Il-a cu o f 1417 ?
căs. cu Veronica Princesă din Ba-
LU

Contesă de Mo- varia.

drusch f Iunie
1424

Ulric II
f 13? Nov. 1456
RA

căs. 1430 cu
Ecaterina fiica lui
Glieorghie Bran-
covic Despotul
Serbiei
NT

Gheorghie Herman IV Elisaveta f 1453

f 1423 f 1434? log. 1451 cu Ma­
CE

tei Corvin viito­

rul Rege al
Ungariei

1) Compusă după Engel „Geschichte des Ungrischen Reichsil II ț

I/

chichte von Croatien“ ; Baron Dungern „Alinen deutscher Fiirsten I; Io'

Courcelles Histoire des Pairs de France ; G. S. Ersch și I. I. Gruber „A
după Engel, adăugind din partea noastră numai pe Ecaterina, fiica lui I
S

suși Engel (Croația)—comparând însă spița cu cronologia Conților Dom

prinzătoare; iată lista: Frederic I (ț341—1359) Ulrich I (1359—1368) Io;
IA

—1392) Ludovig (1392—1417) Hermann II (1417—1426) Hermann III (14

ului său Ioan și Hermann II fiului său Ludovig în Domnie. Ne având ]
Cillyensis, nu putem să ne pronunțăm cu siguranță dacă spița sau crono
din urmă, de oarece Engel era unul din istoricii cei mai conștiincioși, p
seriositate științifică.
CU

2) Conții austriaci Ungnad de Weiszenwolff sunt și Baroni de Sd

în „Andelslexicon** Lipsea 1740—afirmă că ei se numesc astfel (Sonneg1 2 3
în regiunea unde era situat și castelul Cilliestilor. Să fi fost două cu a<
3) Mai erau scrie Engel „zwy Tochter“ care ?
U
IA
SI
/ CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RAR
 R
33

RA
ritelor persoane din case domnitoare, ’) durata medie unei gene­
rații femeiești, controlând și media indicată de Lorenz pentru ge­

LIB
nerațiile bărbătești. Cercetând 400 generații bărbătești și tot a-
tâtea femeiești, am găsit că durata medie unei generații bărbă­
tești este 32.805 iar unei femeiești 26.84. Cum vedem diferința
între numărul lui Lorenz și al nostru este foarte mică 33 3—
32.805=0,495 deci c. 0'5 sau jumătate de an pe generație. Cum

ITY
însă Lorenz nu vizează ca noi, numai generații din case dom­
nitoare în cari căsătoriile au loc mai timpuriu, credem că me­
dia noastră se apropie mai mult de realitate. Mai e de notat că
cercetările noastre nu privesc de cât case domnitoare europene
deci aproape exclusiv rassa calmă germană și secolele XVII,

RS
XVIII și XIX când cu progresul culturei, căsătoriile se încheiau
mai târziu de cât, în dauna sănătății soților, în secolele prece­
dente, semi-barbare.
Astfel se și explică de ce durata medie a unei generațiii
VE
femeiești. 26’8, pare să fie în contrazicere cu regula „aetas co-
pulandi legitimum“ din secolul alXV-lea(și aceasta privea poate
numai anumite regiuni ale Europei cu rasse ,calde“). S’ înțe­
lege că 26'8 și 32 8 (constatăm proporția justă între femeie și
NI
bărbat, 6 ani), nu înseamnă media vârstei când femeile sau băr­
bații se căsătoriau, trebuind să scădem ca să găsim media a-
U

ceasta un coeficient, nouă încă necunoscut, pentru gestațiune,

întârzierea nașterilor după căsătorie etc. având în special aici în
vedere că persoanele care au întrat în calculul nostru n’au fost
AL

toate prim născute, nici din căsătoria întâia a autorului lor. (v.
d. ex. cazul Adolf Frederic II m. j)
Se înțelege că spre a găsi media vârstei de căsătorie pro­
cedeul cel mai simplu este de a nota vârsta fie cărei persoane
TR

de acelaș sex, din, zicem, 1000, în momentul căsătoriei dividând

apoi suma vârstelor prin 1000.
Luând ca bază mediile găsite să cercetăm cu privire la li­
niile de filiațiuni ale M. L. R. care este cauza disproporții vădite
EN

între genarații ?
Intăi vom căuta suma anilor cari ar pi trebuit să decurgă
în mod normal de la nașterea Sofiei, 1464, până la nașterea M.
S. Regelui, ea este 408 4 12) ani, și să scădem din ea anii de la
/C

nașterea Sofiei pănă la cea a M. S., cari au decurs de fapt’.

375 ani. Deci linii filiațiunei de pe partea M. S. nu le-a tre­
buit 408 4 ani ca să producă 13 generații ci numai 375 ani,
deci ea a înnaintat cu 33’4 ani peste timpul normal de repro­
SI

ducere.
1) Stephan Kekule von Stradonitz „Ahnentafel—Atlas“ și Otto Forst
IA

„Ahnentafel" S. K. u. K. H. des D. H. Erzherzogs Franz Fcrdinand von Oes-

reich—Este.
2) Sunt 13 g. din cari 10 b. și 3 f. (inel. Sofia); deci (32’8X10) (26’8
X3)--= (328+80’4)=408.4.
U

2
 R
34

RA
De la nașterea Sofiei până la nașterea M. S. Reginei ar
trebui să fie 330'8 ani; Ț de fapt sunt însă 379 ani, deci o în­

LIB
târziere cu 48'2 ani față de anii teoretici.
Innaintarea de pe partea M. S. Regelui și întârzierea de pe
partea M. S. Reginei faci împreună o diferință de 33‘44-48‘2=
81 6 ani, corespunzând ceor 2 generații bărbătești mai mult de
pe partea M. S. Regelui (suma lor 65.6 ani) mai fiind 16 ani la

ITY
dispoziție. Din acești 16 ani, 12 au prefăcut două generații fe­
meiești de pe partea M. S. S. Regelui în bărbătești 3) iar restul
de 4 ani este prisosul rezultând din diferință de vârstă (4 ani)
între M. L. R.
Și de pe partea liniei M. S. Regelui sunt întârzieri astfel:

RS
Sofia cu 3'2, Anna cu 82, Maximilian cu 42, Carol II cu 52,
cu totul 20'8, care însă se compensează și sunt chiar întrecute
prin următoarele înnaintări’. Elisaveta cu 8 8, Carol I cu 18, Ioan
cu 58, Meinrad I cu 1’8, Meinrad II cu 3 8, Iosef cu 10 8, Anton
VE
cu 9 8, Carol III cu 6'8, Carol Anton cu 4'8, 12) cu totul 54.2 ani.
Rămâne deci un plus de 34'4 ani, cum am văzut mai sus.
E interesant, că tendința aceasta de înnaintare a membrilor
Casei de Hohenzollern, nu este nici ea obicinuită și ca să ne în­
NI

credințăm mai bine că avem a face cu excepțiuni aici și acolo

vom compara următoarele rezultate cu privire la cele 800 g. cer­
LU

cetate de noi luând câte 5 g. de odată, cum le-am și urmărit.

Suma cea mai mică, cuprinzând o filiatiune de 5 generații
femeiești, este de la nașterea Măriei Luisei de Leiningen-Dags-
burg-Heidesheim n. 1729 până la cea a Sofiei de Nassau, n. 1836.
Suma celor 5 g. fiind numai 107 ani iar în medie o g. 21'4 ani 3).
RA

Suma cea mai mare, de la nașterea Elisavetei Christinei de Braun-

schweig-Blankenburg 4) n. 1691 până la nașterea M. S Țarului
Ferdinand al Bulgariei, 5) n. 1861, fiind 170 ani, iar în medie
34 ani o g.
NT

Din filiatiunile câte 5 g. bărbătești, suma cea mai mică este

de la nașterea lui Ferdinand I Duce de Parma, n. 1751 până la
nașterea Măriei Luisei de Bourbon-Parma, n. 1870, fiind numai
119 ani iar în medie 23’8 ani o g.
CE

Suma cea mai mare de la nașterea fui Adolf Frederic I

1) Sunt 11 g. din cari 6 b. și 5 f. (după acelaș calcul)=330‘8.

2) Zecimalele 8 la înnaintări și 2 la întârzieri corespund formulelor
I/

^6'8 și 32-8 când ele se adaug sau se scad, având a face operaținunile a-
cestea cu ani fără indicarea lunelov. Când acestea toate ar fi cunoscute, ar
înceta și uniformitatea zecimalelor.
IAS

3) Relevăm încă odată că mai intră în acești 21’4 ani coeficienții sus
menționați ca gesiațiunea etc.
4) Soția împăratului Carol VI al Sf. Imperiu.
5) Spre a întâmpina o eventuală nedumerire cu privire la apariția
Regelui Bulgariei în linia femeiască observăm că ultima persoană din fie­
care linie nu face parte din cele 5 g., cu nașterea ei începînd a 6-a.
U
 R
35

RA
Duce de Mecklenburg-Schwerin, n 1558 până la nașterea lui Fre­
deric Wilhelm Mare-Duce de Mecklenburg-Strelitz, n. 1819, fiind
231 ani, iar în medie 46’8 ani o g.

LIB
Conform calcului teoretic M. S. Regele ar fi trebuit să se
nască în 1872, iar M. S. Regina în 1794, 1) Deci M. S. Regina
vine în rândul generației bunicului M. S. Regelui. Cum se ex­
plică fenomenul acesta genealogic ? Comparând amândouă liniile
cu privire la distanțele între nașteri explicația se impune de sine

ITY
însăși.
1) Sofia n. 1464 — 30 1 2) — Elisaveta n. 1494—18—Anna n,
1512 —35—Carol I n. 1547-31—Ioan n. 1578-27-Meinrad In.
1605 —31 —Maximilian n. 1636—37 —Meinrad II n. 1673—29 —

RS
losif n. 1702 —22 —Carol 11 n. 1724 —38 —Anton n. 1762 — 23 —
Carol III n. 1785—26 —Carol Anton n. 1811 — 28—M. S. Regele
n. 1839.

E
2) Sofia n. 1464—26 —Albrecht n. 1490—37 —Anna Sofia n.
1527 — 28 —Ioan V n. 1555—33—Adolf Frederic I n. 1588 — 70 —
IV
Adolî Frederic II n. 1658 — 50—Carol I n. 1708—33 —Carol 11 n.
1741—28—Charlotta n. 1769—25—Luisa n. 1794—31—Maria n.
1825—18 — M. S. Regina n. 1843.
UN

Cum vedem generațiile nu se deosebesc în genere prin di-

ferinți mari între ele, însă în linia 2-a avem două cazuri excep­
ționale : întăilea, chiar fenomenal, c& Adolf Frederic I are la vâr­
sta de 70 de ani (!) pe Adolf Frederic II, altul, rar și el, că
acesta are la vârsta de 50 da ani pe Carol I. Aceste 2 generații
AL

consumă 120 ani în Ioc de 65 6 cauzând o întârziere de 54.4 ani,

deci cu 6 2 ani mai mult de cât întârzierea întreagâ a liniei,
care este, cum am văzut mai sus, 48'2 ani. Cauzele acestor în­
TR

târzieri sunt că Adolf Frederic s’a născut din căsătoria Il-a a Iui
Adolf Frederic I încheiată în vârsta de 47 de ani, iar Carol I
din căsătoria IlI-a a precedentului încheiată în aceiași vârstă. In
linia aceasta mai întârzie : Albrecht cu 4‘2, Anna Sofia cu 1‘2,
EN

Ioan cu 0 2, Carol I cu 0 2 și Luiza cu 4’2, cu totul=10 ani.

In schimb înaintează'. Sofia cu 0 8, Carol II cu 4'8, Charlotta cu
1'8 și Maria cu 8 8, cw totul—16’2 ani Deci (54’4-j-lO)—16’2=
48’2 ani îutârziere.
/C

Să comparăm acum generațiile bărbătești în medie cele mai

1) Dacă near fi cunoscută luna și ziua în care s’a născut Sofia ana
putea să determinăm și luna și ziua în care în mod teoretic ar fi trebuit să
SI

se nască M. S. R.
2) înseamnă intervalul de la naștere la naștere sau generația genea­
logică și tot-odată vârsta eare o avea persoana care procedează numărului
IA

când i s’a născut persoana care urmează numărului.

U
 R
36

RA
scurte cu cele mai lungi, punând în mijloc linia celor 5 g. b. din
urmă până la nașterea M. S. Regelui.
1) Ferdinand I n. 1751—Ludovig I n. 1773—Ludovig II

LIB
n. 1799—Carol III n. 1823—Robert n. 1848—M. Luisa de
B. n. 1870.
2) Iosif n. 1702—Carol II n. 1724—Anton n. 1762—
Carol III n. 1785 —C. Anton n. 1811—M. S. Regele Carol
n. 1839.

ITY
3) Adolf Frederic I n. 1588—Ad. Fred. II n. 1658—Ca­
rol I n. 1708—Carol II u. 1741 — Gheorghe n. 1779—Fre­
deric Wilhemn n. 1819.
Suma anilor la linia : 1) 119 ani ; la 2) 137 ani; la 3) 231 ani.

RS
Durata medie unei g. la 1) 23.8 ani la 2), 27.4 ani; la 3) 46.2.
Vedem, că linia M. S. Regelui se apropie foarte tare de gene­
rațiile cele mai scurte, iar între cele 400 g. b. vine în rândul al
3-lea după minimul liniei No. 1. mai fiind două linii mai scurte
VE
una cu 130 și alta cu 134 ani. Deci avem a face și aici cu o ex-
cepțiune și e curios că în mod întâmplător s’au întâlnit, ocu-
pându-ne cu liniile descendenjilor din Basarabi, aceste două ex-
cepțiuni producând o diîerință atât de mare în generații.
NI
E interesant că pe când s’a născut Adolf Frederic I (1588}
mai trăia Carol Contele de Hohcnzollern, f i59O care era stră­
bunicul bunicului lui Iosif (v. 1. 2). Această constatare ilustrează
LU

întârzierea extraordinară a liniei Mecklenburg. Adofl Frederic I,

este și din punct de vedere biologic o excepțiune, căci nu cre­
dem să fie dese cazurile că un bărbat devine tată in vârstă de
70 de ani. Insă Dumnezeu nu i-a îngăduit să se bucure deplin
RA

de acest dar Dumnezeesc, căci n’a mai cunoscut pe fiul său care
s’a născut în 29 Octomvrie 1658, cu 7 luni și 20 zile după moar­
tea tatălui său, întâmplată în 9 Martie 1658. Adolf Frederic II
era deci un Posthumus și nici el nu s’a bucurat mult timp de
NT

nașterea fiului său Carol, 23 Fevruarie 1708, căci a murit cu 3

luni fără 11 zile după aceasta, în 12 Mai 1708. E curioasă și în­
duioșătoare această coincidență dublă între anul nașterei fiului și
anul morții tatălui. Parcă fiul ar contesta tatălui dreptul la viață
CE

s’au parcă natura ar fi considerat rolul social al părinților ca în­

deplinit cu ultima lor reproducere. In cazul întăilea s’ar putea
găsi un nex causal între viața unuia și moartea altuia prin ano­
malia biologică în cazul al doilea însă nu vedem de cât o sim­
plă întâmplare, căci nu-i ceva extraordinar să devii tată cu 50
I/

de ani. Ar fi interesant să cunoaștem viața și împrejurările morții

lui Adolf Frederic I și ale fiului său, numai atunci am putea
IAS

să tragem oarecare conclusiuni genealogice.

Incheiăm capitolul acesta cu constatarea, că M. S. Regina
este probabil din toți descendenții din Basarabi mai aproape în­
rudită cu aceștia, fiind prin mai puține generații despărțită de ei.
Ce privește pe ceifajți descendenți din Sofia nu avem de
U
 AR
37

R
LIB
constatat nimic extraordinar. La tabla aceasta e de notat că M.
S. împăratul Wilhelm mai are sânge basarabesc dintr’un alt iz­
vor genealogic, de la Ioan Cicero, Electorul de Brandenbuig f
1499, căsătorit cu Margareta de Saxonia, fiica Ducelui Wilhelm
și a Annei, fiicei împăratului Albrecht II.1) Și M. S. Țarul Necu-

TY
lae II descinde și pe altă cale genealogică din Basarabi, anume
prin Anna, fiica Regelui Kasimir IV. 2)
Din acleași izvoare are deci și A. S. R. Principesa-Moș­
tenitoare Maria sânge românesc, având cel puțin de 3 ori pe Â-

SI
lexandru Basarab în rândurile strămoșilor, iar A. L. R. Princi-
cipii și Principesele României, cel puțin de 4 ori _• odată de pe
tată și de 3 ori de pe mamă. Cum însă I. Sracimir, soțul fiicei

ER
lui Alexandru Basarab era și el nepot al lui Ioan Basarab, a-
cesta apare de 4 ori (prin Alexandru) și iar de 4 ori (prin Sra­
cimir) ca strămoș al A. S„ B. Principelui Carol, și al fratelui
și surorilor A. Sale, cu totul deci cel puțin3) de 8 ori. Vedem
IV
că Dorothca a binemeritat și din partea noastră numele dat ei
de cătră Bulgari Dragoslava, cuvânt compus din drag (scump,
UN

iubit) și slava (faimă, slavă,) transmițând actualilor și viitorilor

Suverani ai României o deosebit de mare cantitate de sânge ro­
mânesc. 4)
La Tabla III. E interesant că deși de la nașterea lui Wla-
dislav (1456) pănă la nașterea M. S. împăratului Franz Iosef sunt
AL

374 ani, deci numai cu tiu an mai puțin de cât de la nașterea

Sofiei pănă la cea a M. S. Regelui Carol, filiațiunea în linia a-
ceasta are loc cu o generație femeiască mai puțin de cât în li­
nia M. S. Regelui. Vedem iar (întârzierea liniei M. S. împăratului
TR

fiind minimală 6'6 ani) că linia M. S. Regelui a înaintat peste

media noastră pretinsă normală.
La tabla aceasta mai e de menționat, deocamdată numai
în treacăt, reservându-ne o expunere mai largă pentru unul din
EN

numerele viitoare ale revistei noastre, că M. S. împăratul Franz

Iosef are și sânge de Domni și boieri moldovenești, prin
Maria fiica lui Ieremia Movila Voevod, și anume de pe par­
/C

ii Br. Dungern „Ahen deutscher Fiirstenl1*.

2) Lelewel, Atlas.
3) „Cel puțin“ de oare-ce nu cunoaștem pe toți strămoșii (cari se
pot documenta) ai A. S. R, dintre cari vor mai fi unii cu sânge basarabesc
SI

din Sofia, Wladimir sau Anna sau Albrecht II ’etc, cunoscut fiind că casele
domnitoare sunt într’olaltă de mai multe ori înrudite. D. ex. A. S. I. Arhidu­
cele Franz Ferdinand are pe împăratul Ferdinand I, f abia în 1564, de
IA

câteva sute de ori ca strămoș. (Otto Forst op. cit). Ne vom explica cu altă
ocasiune.
4) Dacă presupunem în mod ipotetic, că în cursul veacurilor nici un
Hohenzollern nu s’ar fi căsătorit cu o femeie care avea și sânge hohenzo-
llern, (ceea ce însă desigur n’a fost) M. S. Regele ar avea mai mult sânge
U

românesc decât german, descinzând cum am văzut de 2 ori din Ioan Basarab.
 AR
IBR
38

tea mamei M. S. ’), deci implicit și A. S. I. Arhiducele Franz

Ferdinand, iar nu, cum credeau pănă acum cei mai mulți, nu­
mai A. S. I.

YL
In fine credem că pe Bucovineni îi va interesa că actualul
lor guvernator Contele de Meran are și D-Sa sânge basarabesc
de la bunicul D-Sale Arhiducele Ioan, fiul împăratului Leopold
II f 1792.

IT
*
* *

RS
Terminăm studiul nostru, cerând scuze cetitorilor dacă am
abuzat de atențiunea d-lor sale cu prea multe date și ipoteze, care
poate numai pe noi, cei de profesiune, ne interesează în mod
VE
deosebit, iar domnilor istorici pentru călcarea hotarelor care dis-
part domeniul d-lor sale de al nostru, însă am făcut incursia aceasta
subt steagul basarabesc și deci nădăjduim că ni se vor ierta
și eventuale stângăcii, subiectiv, nevinovate.
NI
N’am avut aici de gând să urmărim sângele basarabesc în
toate arteriile genealogice, atât de ramificate, o lucrare de ani
ca să fie complectă, neuitând nici pe familiile boierești române
LU

din cari unele se pot mândri a fi depozitarii acestui tezaur. Ceia

ce am voit în primul rând să constatăm e, că Românii, când
au chemat la scaunul României unite un Principe „Străin*, au
avut norocul ca alegerea lor să cadă nu numai asupra eroului
RA

viitor de la Plevna, ci chiar asupra urmașului de sânge al Ma­

relui Voevocl, care doarme somnul cel de veci în Câmpulung
subt lespedea a cărei slove vechi vestesc Românilor că acolo,
în umbra stranei Domnești, este locul de întâlnire între faima tre­
NT

cutului, mândria presentului și nădejdia viitorului românesc. Și

par’că Dumnezeu însuși ar fi voit ca această sfântă piatră, a-
cest simbol al legăturei de sânge între Augusta Familie Regală
și norodul recunoscător al acestui pământ, să nu devie prada
CE

vremilor flămânde, dintre toate mormintele ale celor d’intăi Domni

ai Țării Românești numai acesta ni s’a păstrat. Iar ultimele cu­
vinte din inscripția lespedei ne cuprind azi, când cunoaștem în­
semnătatea ei deplină, cu fiorii adevărului biruitor: „vecinica lui
pomenire".
I/

S. Z.
IAS

1) OttoForst op. cit.

U
 R
RA
39

Pomelnicul Cantacuzinestilor

LIB
1

Biserica Talpalari din Iași e ctitorie Cantacuzinească, ră­

dicată din pajiște încă din 1639, odată cu Trei Ierarhi ai lui Va-

TY
sile Vodă Lupul, cum reiese din actele de proprietate ale case­
lor Cazimir din Iași și a moșiei Horileștii, la Cârligătura unde
se vorbește de un preut Carp din 7148 (1640) April 28 de la
biserica visternicului Iordachi (Surete ms. XIV, 64). Biserica as­

SI
tăzi nu păstrează nici o amintire de primul ei ctitor, și se vede că
biserica, de unde în seci, al XVII era recunoscută ca biserica

ER
visternicului. în seci, al XVIII și-a luat porecla de Talpalari,
după breasla, care își avea hramul acolo, de la care breaslă și
azi se păstrează lumânarea și un prapur.
In arhiva bisericei Talpalari, orânduită și ținută cu așa în­
IV
grijire de vrednicul paroh preut N. Vereanu, se găsește și o
„condică a sfintei biserici din mahalaoa cari din vechiu se nu­
mește a Talpalarilor în târgul lașii, unde se cinstește și se prăz-
UN

nuește hramul Nașterii Prea Sfintei Născătoare de D-zeu și pu­

rurea Fecioară Marja“.
In această condică se înșiră acareturile bisericei și venitu­
rile lor; odoarăle bisericei; veșmintele ; cărțile și moldovenești
și grecești; toți ctitorii morți și vii atât acei de la începutul
AL

zidirii, cât și acei cari după aceia și pănă acum prin fapte au
arătat râvna bunii voinți spre întemeerea sau împodobirea sfântului
și d-zeescului acestuia lăcaș.
TR

Condica s’a alcătuit în 1806 Noembre prin osârdia lui Pe-

trachi Cazimir b. v. paharnic, epitropul bisericei Talpalarilor și
„spre mai multă întemeere sau încredințat de noi Veniamin Mi­
tropolit Moldovei/
EN

Condica e un volum mare legat; are 133 file, din cere cele
mai multe albe. Pomelnicul începe de la fila 60 cu „Neamul
Cantacuzinesc ziditorul și săvârșitorul bisericei."
Pentru întregirea știrilor despre acest neam însemnat al
/C

Cantacuzinilor, ramura Moldovenească, publicase liste așa cum

le-a întocmit’o un cunoscător al neamului, Mitropolitul Veniamin
Costachi, care a putut spune prin știri luate din viu graiu de la
bătrânii familiei despre răzbunicii lor din jumatatea a 2-a a seci.
XVII-a, asta după 150 de ani de răstimp de vreme.
SI

Vii : Iordachi Cantacuzino marele logofăt și toți fiii lui.

Morți : Ruxanda domnița 1) ; -Iordachi vel visternic* 2) Ca-
IA

Note. 1) Pomelnicul pune pe Ruxanda domnita fata lui Vasile Lupu,

căsătorită cu Timuș și tăiată în 1686 în cetatea Neamțului de soldații Po­
loni, când cu prădarea cetății. Ea venea nepoată după întâia soție a lui Iordachi
U

Cantacuzino vel visternic, întru cât Catrina femeia lui Iordachi, era fata lui
C. Bucioc, soră cu Tudosca soția lui Vasile Vodă Lupul.
2) Iordachi e primul Cantacuzino, vel visternic al lui Vasile Lupul, a
 R
RA
40

trina și fiii lor ; — Toderașco vel spatar3), Safta și fiii lor mo­

LIB
nah Varlaam, Ștefan, Iordachi, Costea, Catacuzănie, Catrina, loan
logofăt. Maria și fiii lor ;—Iordachi5) vel logofăt, Catrina și fiii
lor; —Ilie, Maria, loan, Pulherie, Costandin 6):—loan vel comis7),
Zoița și fii lor ;-Iordachi 8) vel paharnic, Casandra și fiii lor;—
Șărban Aristarh9), vel visternic ;--Balan și fiii lor,— Enachi 10)

ITY
cărui boerie s’a legat de domnia și persoana stăpânului și a rudei sale. Ior­
dachi visternic, fugind din țară cu Vasile Lupul, revine în boerie sub dom­
nia lui Gli. Ștefan Vodă își reia moșiile in stăpânire și revine în boerie sub
Ștefan Vodă Lupul.

RS
3) loderașco Iordachi vel spatar e amintit în actele timpului, ca pâr­
călab de Hotln sub Stefăniță Vodă, apoi spatar sub Istrate Dabija Vodă, și
Iliaș Alex. Vodă; sub Duca Vodă e înlocuit cu Gavril Costachi. Sub Pe-
triceaico Vodă revine visternic și apoi moare supt C. Cantemir, cum cetim
apoi în toate actele despre Safta Spătăroae.
VE
4) In această linie vin urmașii Iul Toderașco Iordachi spătarul, despre
care cronica Cantacuzinească din Muntenia ni dă acești urmași: Vasile sterp,
Ghiorgachi Pașcanul, loan Deleanul, Ilie visternicul. In pomelnicul bisericei
din Lacuri lângă Ilârlău cetim exact aceieași nume ca și la Talpalari: mo­
NI
nacii Varlaam, vel spatar, Ștefan, Iordachie, Coste, Cantacuzinia, Catrina,
loan, Maria și fii lor. (N. lorga, Inscripții I, 10). Din această generație se
bifurcă Cantacuziniștii din. Moldova în 2 ramuri : Delenii și Pașcanii, prin
frații loan și Gheorghe, monahul Varlaam e Vasile sterp din spiță : Catrina
LU

a ținut’o Vasile Costachi: Pomelnicul ni amintește de alți 2 copii (oștea

și Catacozinia, care, se vede au murit de tineri nelăsând urmași. Diferența
între pomelnice e că cel de la Lacuri face pe călugărul Cantacuzino vel spa­
tar, iar cel de la Talpalari nu, în schimb face, pe loan Cantacuzino Deleanu
vel logofăt. Pe Vasile Iordachi Cantacuzino îl găsim pali. în 16$8 (V. A. U-
reche, Miron Costin II, 530) ; s’a călugărit dar după 1699. Amândouă po­
RA

melnicele pun pe Ștefan Toma Cantacuzino la rând cu fii lui Toderașco lor-
dachi, adică cu nepoții lui de frate, căci cu acest Ștefan se pierde ramura
lui Toma Cantacuzino, continuându-să ramura după fata măritată cu Raco­
viță Cehan, bunul lui Mihalachi Racoviță Vodă, și a cărui averi apoi au
trecut prin C. Cehan Racoviță Vodă la Epitropia Sf. Spiridon din Iași.
NT

5) Iordachi Cantacuzino vei logofăt e Deleanu. El e fiul lui loan

Cantacuzino vel logofăt și al Măriei. El e pomenit des în actele timpului de
după 1704.
6) Aceste 5 nurao puse după Iordachi vel logofăt, pot fi luate ori
CE

frați și surori de ai lui Iordachi logofătul ori copii de ai lui Iordachi pe

lângă cei dați de spiță, căci vădit lucru este că scriitorul pomelnicului s’a
mărginit în ramura Delenilor. Toți acești copii n’au avut urmași ; și imediat
urmează alți 4 copii ai lui lordache căsătoriți cu femeile și copii lor.
7) loan (Cantacuzino) vel comis a ținut pe Zoița fata lui Alex. Chica
și soră cu Alexandru Ghica Vodă' din 1777. In pomelnicul din Lacuri e pus
/

vel vist., și se dă și fiul lor Mateiu.

8) lordache (Cantacuzino) vel paharnic a ținut pe Casandra Roset ;
SI

Pomelnicul din Lacuri îl dă vel spatar.

9) Aristarh a ținut pe Balașa fata lui Iordachi Cantacuzino : Pomel­
nicul cel din Lacuri dă mai multe nume între lordache Cantacuzino vel spa­
tar și Aristarh vel vist, și anume : Șerban, Tudurache, Costantin. Panaite,
IA

Iordachi, Nicolae, Iordachi, Toma, Matei, Balașa, Catrina, Safta, Costandin,

Maria și Zoița. Controlând cu spița vedem că se dă amestecați copii fiilor
lui Iordachi vel logofăt Așa Toma, Maria, Zoița sunt copii lui lordache vel
paharnic; Matei e fiul lui Ion vel comis.
CU

10) Enachi vel comis și Maria sunt copii Saftci ce a ținut’o Costandin
vel ban.
 R
RA
41

vel comis, Maria Șărban vel stolnic1’) Toderașco vel stolnic11 12)

LIB
Ileana și fii lor; —Ilie vel visternic13) Maria și fii lor;—Costan-
din vel postelnic14), Saîta și fii lor; Maria, Măriuța, Mihai, Sma-
randa, Gavril, Sărea, Iordachi vel stolnic, Evdohia monahia și fii
lor, Grigore, Ileana, Alexandru, Șerban, Maria, Saîta, Gheorghe,
Antemia, Patrașco, Ștefan ; Maria și fii lor, Iosaf monah vel agă.

TY
Gli. Ghibănescu

SI
Atanase Gani

ER
In documentele familiei Callimachi, publicate de 1)-1 Iorga
(1902), găsim două scrisori ale Consulului Raab către cancelaria
IV
de Curte din Viena, relativ la o interesantă speculație din a-
nul 1816 *).
Atanase Gani și Apostol Ioan Petrino, doi bancheri din Iași
UN

prin diferite intervenții pe lângă Scarlat Callimachi V. v., au is-

butit a obține dela acesta un Chrisov, prin care Domnul auten­
tifică contractul încheiat între sus numiții bancheri și Stat și prin
care să acordă acestora dreptul exclusiv, pe timp de 3 ani, de
a vinde pieile de iepure în Moldova. Iar în schimb, Gani și
AL

Petrino să obl’gă a plăti Statului 30 mii de piaștri pe an.

E vorba deci de un monopol a comerțului pieilor de ie­
pure, primul monopol, pare mi-se, acordat la noi în țară
TR

Dat fiind pe de o parte că acest comerț era practicat pe o

scară destul de întinsă, iar pe de alta, convențiunile comerciale
încheiate între Austria și Moldova garantând supușilor austriaci
stabiliți în Moldova absoluta libertate a orice fel de comerț, Raab
EN

consideră existența unui astfel de monopol ca o atingere la drep­

turile câștigate a supușilor Austriaci și interveni pe lângă Domn

11) Șărban vel stolnic e fratele lui Iordachi vel logofăt. Spița îl dă
/C

apoi de călugăr.
12) Toderașco vel stolnic e alt frate a lui Iordachi vel logofăt. Spița
ne dă acești copii a lui Toderașco : Ioniță, Toader, Maria V. Balș.
13) llie vel vist, e moș după tată lui Iordachi v. i logofăt. El e des
pomenit în actele timpului după 1700.
SI

14) Costandin Cantacuzino vel postelnic din Valahia a ținut pe Safta,

fata lui Iordachi Cantacuzino vel logofăt. Pomelnicul din Lacuri il dă vel
ban și-i dă și 3 urmași: pe Enachi vel stolnic, Zmaranda și Ileana.
IA

Celelalte nume sunt contemporane cu Veniamin Costachi și nule pu­

tem arăta de o cam dată filiațiunea.
Se vede că pomelnicul e legat de ramura descendentă din Iordachi
Cantacuzino vel logofăt Deleanul, căci în jurul numelui lui, fraților, moșilor,
fiilor și nepoților din el se leagă toate numele de pomelnic.
U

1) I. p. 225.
 AR
42

R
să retragă privilegiu. Gani și Petrino, fiind supuși ruși, Raabe

LIB
avu greutăți din partea consului Rus von Pini care mai la urmă
cedă, iar Vodă, pretextând obicinuitul motiv că l-ar fi înșalat
boerii, rupse chrisovul și anulă contractul.
Deosebit de interesul cultural pe care-1 prezintă acest inci-
cident, ne interesează pe noi în special identitatea acestui Ata-

ITY
nase Gani. Făcea parte el din neamul boeresc al Găneștilor, ori nu ?
Familia Gane, băștinașă din Moldova din sec. al XV-a po­
sedă o spiță a neamului, alcătuită în anul 1850, în care nu fi­
gurează numele lui Atanase Gani. E drept că această spiță, fă­
cută într’un anumit scop ’) e atât de incomplectă, încât nu figu­

RS
rează în ea nici măcar Ruxanda Gane, soția lui Constantin Can-
temir V.v. Dar oricum, lipsuri par a fi numai în epoca anterioară
secolului al XVIII-a, iar dela 1700 încoace arborele genealogic
pare complect. In tot cazul, întru cât privește sec. XlX-a, după
VE
cercetările și controlul documentat făcut de mine, spița este ab­
solut complectă, în cât o scapare din vedere este exclusă, mai
cu seamă că această spiță a fost alcătuită într’o epocă când fata
NI
acestui Atanase Gane era încă în viață. Prin urmare din două
lucruri unul: ori Atanase Gane era străin familiei, ori, dacă fă­
cea parte din acea familie, a fost exclus intenționat din arbore.
LU

Ipoteza a doua î-mi pare mai probabilă. Voi arăta mai la

vale de ce.
Din documentele pe care le-am adunat până acuma am
putut restabili următoarele : Atanase Gani, născut pe la mijlocul
sec. al XVIII-a, s’a însurat pe la sfârșitul acelui secol cu Elena1
RA

2)
al cărei nume de familie nu-1 cunosc. A practicat meseria de
bancher și din documentele pe care le cunosc, reiesă că a fost
în dese legături cu băncile din Viena. Era supus rus, însă cele
NT

mai multe documente fiind posterioare anului 1812, nu știu dacă

avea această cetățenie și înainte de luarea Basarabiei. Presupun
mai curând că o fi având, fie o moșie, fie strânse legături cu
acel ținut și că după ocuparea lui de Ruși s’ar fi pus el de
CE

bună voie supt protectoratul consului rusesc. Moare între anii 1818
și 1823 3) lăsând, din căsătoria Iui cu Elena, doi copii, cunos-
cuți mie. Un fiu Alexandru, pe care-1 găsim prin anul 1823 sta­
bilit în Chișinău și o fată Anastasica, măritată în 1814 cu Anas-
tase Gribenciu, comerciant în Iași, băcan probabil. Acest Gri-
/
SI

1) Gheorghe, fiul lui Pascal stolnicul, voind să ia în căsătorie pe Ana’

fata Agăi Dumitru, acesta se opuse, pretinzând că ramura lui Pascal Gane
nu e coborîtoare din adevărații Gănești. Atunci fu făcut acest arbore pentru
IA

a stabili înrudirea.
2) Acad. Rom. Mss. 163 | CXXI.
3) Ultimul Document în care aflăm numele lui e din anul 1818 (Iorga :
op. c. V. I. p. 561). In 1823 e numit în documentul 163 | CXXI (Ac. Rom.)
U

răposatul.
 AR
43

R
benciu îu ridicat de Domn la boerie în anul 1826 (Ian. 27) i)'

LIB
pentru „cele în faptă ale sale osârdnice alergări și stăruiri cu
credință spre întîmpinarea și stârpirea boalei de ciumă ce s’au
încuibat în țară."
I se dete rangul de Paharnic și cu acest titlu de Paharni-
cească o găsim pe Anastasica figurând în anul 1853 la rescum-

TY
părarea casei, care se vindea la mezat pentru stângerea datorii­
lor răposatului ei soț12). Atanase Gribenciu muri deci probabil în
acest an, lăsând datorii în urma lui. Un interesant document este

SI
foaia de zestre a Anastasicăi, din anul 1814 și pe care-1 vom
publica la ocazie. Această foaie, scrisă grecește, poartă titlul ur­
mător : Foaia de zestre a Paharnicesei (!) 34 ) Anastasia Gribenciu,

R
născută Gane (Fave), 4) pe când în alt document grecesc din
1818 găsim numele lui Atanase scris cu -t] (fov-țj). 5) Raab în ra­
VE
poartele sale câtre cancelaria de Stat îl scrie cu y (Gany) 6).
Iar în documentele românești e scris când cu h și când cu e. 7)
E deci invederat că numele e la fel cu al familiei boerești a
Găneștilor, fie că el va fi scris cu i, cu e sau ea.
NI
Intru ce privește stabilirea înrudirei însă, n’am găsit nici un
act absolut doveditor. Trebuie, în primul rând, să presupunem
că în Moldova, unde numele Gane este foarte puțin răspân­
LU

dit, toți cei ce poartă acest nume sunt membrii aceleași familie,
oricât de îndepărtată ar fi rudenia între ei.
Am găsit însă un document care pare a da un indiciu cum
că acest Atanase Gane ar fi în adevăr nu numai din aceiași fa­
RA

milie cu ceilalți Gănești, dar încă rudă foarte de aproape, văr

primar, cu Banul Ioniță și cu Pascal, vornicul de poartă.
In anul 1723 Alexandru Constantin V. v. poruncește unor
boeri să cerceteze cearta dintre Mihalache Hadâmbul și Tanasă
NT

Gane, cu privire la locurile lor din Mahalaua Muntenimei de Sus

din Iași. 8) Acesta e singurul document, cunoscut mie, în care
figurează numele de Tanasă Gane. Toate celelalte în care nu­
mele e scris în întregime sunt din anii 1814 — 1818, adică în
CE

vremea bătrâneței lui, scurt timp înainte de moarte. Prin urmare,

1) Acad. Rom. 125 | CXXI.

/

2) Acad. Rom. 102 j CIX.

3) Acest document cu data de 1814 Oct. 10 e fără îndoială o copie
SI

posterioară anului 1826.

4) Acad. Rom. Mss. nenumerotat. Catal. Creșterei 1909 Oct»—Dec. p. 205..
5) Iorga. o. c. voi. I, p. 561.
6) Iorga. o. c. voi. I, p. 255
IA

7) Acad. Rom. Creștere 1907 p. 115 și Iorga. o. c. voi. I, p. 137.

8) Acad. Rom. Mss. nenumerotat. Din arhiva familiei Sturza de la
Miclăușeni. Manuscrise și documente dăruite la 17 Iunie 1904 de D. C. Sturza
Scheianul. VI. Documentele caselor din mahalaua Muntenimei de Sus, Iași.
U

(Creștere 1907. p. 116).

 AR
44

R
găsind cu 30 de ani în urmă, cu totul răzleț, numele de Tanasă,

LIB
presupunem că e vorba de una și aceiași persoană.
In concordanță cu acest document aflăm un altul din anul
1761, ’) prin care Ioan Callimachi V. v. miluește pe Vasile Gane,
Diacul de Divan, cu un loc de casă în mahalaua Muntenimiei
de Sus.

TY
Acest Vasile Gane este acel diac despre care Enachi Ko-
gălniceanu ne povestește pe larg12) cum a izbutit să hotărească
pe Mitropolitul Iacob să facă paretis.
Vlăstarul Găneștilor din sec. al XV-a. fiul lui Sandul slu-

SI
gerul, frate cu Miron și Toader, boeri cu nenumărate moșii, Va­
sile ajunse, nu știu prin care împrejurări, fără avere și-l gă­

ER
sim la bătrânețe diac de Divan. Inteligent, cult, isteț „iscu­
situl diac“ cum îi spune d. lorga, 3) fu ales în 1760 de Vodă
Callimachi pentru a interveni pe lângă Mitropolit să demi­
sioneze, făcând loc în înnaltul scaun fratelui Domnitorului. Mi­
IV
nunea care n’o putuse face nici Vodă, nici boerii, o înplini
iscusitul Diac prin vorbe frumoase, prin făgăduieli, prin momeli.
Drept răsplată Vodă voi să-i dea boerie, bătrânul însă nu primi
UN

și rugă pe Callimachi să i-o dea fiului său, ca fiind mai tânăr

și mai vrednic. Domnul îi împlini dorința, dete lui Ștefan Gane
Comisia cea mare, iar pe Vasile nu-1 uită la nici o ocazie și am
văzut cum un an mai târziu îl milui cu un loc de casă în Iași.
In spița neamului Gane figurează Vasile cu un cingur fiu,
AL

marele comis Ștefan, despre care ni să citează un document,

prin care se vede că acesta trecu în Rusia, unde deveni căpitan
în armata imperială.4)
TR

Concordanța între documentele citate mai sus ne face to­

tuși să presupunem că Vasile a mai avut un fiu, anume pe Ta-
nase sau Atanase, bancherul.
Callimachi dăruește în 1761 un loc de casă în Muntenimea
N

de Sus lui Vasile Gane, bătrân pe atunci, iar 22 de ani mai

târziu, când acesta era mort, Tanase Gane să judecă pentru lo­
CE

cul lui din Muntenimea de Sus. E deci lesne de presupus că

acest Tanasă ar fi fost fiul lui Vasile și că ar fi moștenit de la
el locul de casă dăruit de Vodă. Tatăl său fiind fără avere, sau
puțina avere pe care o avea lăsând’o probabil fiului mai mare
Ștefan, Tanasă ca să și agonisească pânea zilnică să aruncă în
I/

comerț și ast fel s’ar explica cum îl găsim la bătânețe făcând

speculații, scos din rândul boerilor, măritânduși fata după un
S

băcan.
IA

1) id. p. 116.
2) Letopisețul Țărei Moldovei III. (1846) p. 250—251.
3) lorga. o. c. voi. I. p. CXIII.
U

4) Acest document nu l-am putut avea până acum în original.

 R
45

RA
Fii lui Toader și a lui Miron (frații lui Vasile), Pascal, pe
rând postelnic, vornic, clucer și stolnic, și Ioniță Banul, cel cu
12 moșii, erau deci veri primari a lui Atanase, și atunci s’ar în-

LIB
țălege lesne că ei nu voiau să știe de rudenia lor cu un ban­
cher și cu un băcan. Și s’ar înțelege de asemenea că la rândul
lor, fii acestora Aga Dumitrachi și Spătarul Costache nu voiau
să știe sau poate chiar nu mai știau nimic de această rudenie
și astfel să făcu că Atanasie Ganc și copii lui nu fură trecuți

ITY
în spița neamului.
S’ar putea însă și altă-ceva. S’ar putea că faptul stăpâni-
rei unui loc în aceiași mahala de Vasile și de Tanase Gane să
fie o întâmplare numai, fără nici o legătură, și s’ar putea de a-

RS
semenea ca asamănarea numirilor Tanase și Atanase să fie o
coincidență numai și că ei să fie două persoane diferite.
Și atunci acest Atanase ar fi în adevăr un străin familiei,
venit poate din Muntenia unde numele Ganea este destul de răs­
pândit, sau chiar un grec din fanar. VE
In tot cazul, pănă la aflarea unor documente cu totul edi­
ficatoare, chestiunea rămâne deschisă.
Vei vorbi în alt rând de Apostol Ioan Petrino, tovarășul
NI
lui Atanasie Gani.
Constantin St. Gane.
LU

București, Febr. 1912.

BIBLIOGRAFIE»)
A

Gh. Ghibănescu, profesor, membru corespondent al Academiei Ro­

TR

mâne : „CuzeștiV, Iași 1912.

Această nouă carte a d. Ghibănescu, un adevărat eveniment genea­
logic, cuprinde un material foarte bogat, adunat cu o sirguință uimitoare
și împărfit cu un sistem care înlesnește cetitorilor orientarea prin nu mai
EN

puțin de cât 331 p. Partea întăia întitulată „ Valea Elanului^ este istori­
cul curgerei proprietății în 104 sate și așezări. Găsim aici știri foarte inte­
resante asupra multor familii din timpuri străvechi pănă în veacul al XlX-lea.
La pag. XVII și urm. ni se vorbește de originea Cantimireștiolr, cari, deși
/C

mici proprietari au ajuns prin vitejie pe scaunul domnesc, dovadă că mân­

dria și puterea vechii boierimi era sabia, nu numărul cel mare de mo'
șii câștigate câte odată și prin abuzuri de influență. Dimitrie Cantemir Vodă
a voit însă să dea neamului său o origine mai strălucită citând documente,
SI

cari stau,m cea mai mare contrazicere cu adevărul genealogic și istoric,

IA

1) Darea de samă despre cartea d. Iorga stud. și doc. XXI se va con­

tinua în N-rul viitor.
U
 R
46

RA
-de altfel un viciu al timpului răspândit chiar până la unii Principi ai Eu­
ropei apusene. Fără a întră în fondul lucrării, ne mulțumim deocam­
dată să constatăm că partea aceasta ni dă lămuriri prețioase pentru istoria

LIB
vechiului drept, formarea latifundiilor, viața economică și culturală a strămo­
șilor noștri.
Partea a doua . CuzeștiD cuprinde genealogia familiei și multe știri
istorice mai ales din timpul renașterei naționale cu care familia Cuza este
atât de strâns legată. Descrierea acestor evenimente dă monografiei, afară de

TY
interesul pur genealogic, și un interes mai larg pentrn Românismul întreg.
Dovezile textului sunt adunate în partea a treia cuprinzând 283 do­
cumente anexate. Cartea d. Ghibănescu este indispensabilă ori cărui cercetă­
tor genealogic și ni este cu etât mai bine venită acum în preajma serbări­

SI
lor pentru inaugurarea statuiei lui Cuza Vodă, împlând lacunele cunoștințe­
lor noastre cu privire la neamul Marelui Voevod. Sperăm în fine că manu­

R
scrisele colecțiunei ,.Surete și Izvoade" la cari se referă autorul, vor apare
în curând întregind această prețioasă publicație.
Lucrarea e însoțită de un arbore genealogic corespunzător datelor'ge-
nealogice din textul cărții. VE V. de G.
NI
— „Revista Catolică, publicaținne trimestrială* se chiamă noua re­
vistă care o primim. Ca formă îngrijită și ca fond foarte serioasă, revista
se bucură de colaborarea I. P. S. S. Arhiepiscopului R. Netzhammer. un dis­
LU

tins cercetător al trecutului nostru, cărei îndeletniciri a I. P. S. Sale dato-

rim probabil interesul revistei pentru chestii istorice.
Din articolele cu acest caracter relevăm: R. Netzhammer, „Greutăți
antice din Dobrogea* ; C. Auner „Predicat-a un apostol în România* ? și
Vladimir I. Ghica: „Sultanul Abdul-Medjid și Domnii români la Silistra*.
RA

— N. lorga: Contribuții la istoria Bisericii noastre. I. Despre Mă­

năstirea Neamțului. II. Bălinești* una din ultimele publicații ale d-lui Ior-
ga în Anal. Acad. Rom. In partea întâia ni se dau câteva inscripții intere­
sante î. a. cu privire la boieri cunoscuți din secolul al XVI-lea. „Jupan Gri-
NT

gorie Fierăvici*, al treilea Logofăt e probabil identic cu Fierie Log. din

7063 (1555) Martie 23 din lorga stud. și Doc. VI. pp. 768—9. Numele se scria
și Hăra și Hiara și mai era un Log. din familia aceasta: Gavril, (1577),
CE

Uricar în 1571, nepotul de frate lui Necoară Hiara. (Doc. Fam. de Flondor).
Despre descendenții lui prin fiică-sa, dintre cari unii cu nume foarte însem­
nate, avem numeroase date. Celalt boier care ne interesează e Gheorghie
Pârcălabul de Neamț al cărui fiu Ienachi zace în Neamț, mort în zilele lui
Ștefan Tomșa II Voevod. Dacă Gheorghie este identic cu Gh. Izlozeanul J),
/

atunci, presupune d. lorga, era el ginerile lui Ieremia Movilă Voevod, iar
nu, cum se presupunea pân ’acum, socrul lui Ieremia. (v. lorga Anal. Acad.
SI

1) Nn credem să fie identic dacă Gh. Izlozeanul este identic cu Gheor-

IA

ghie Pârcălabul de Hotin, căci în acelaș timp 7114 Aprilie 2 (1606) apar doi
Gheorghii ca Pârcălabi unul în Hotin altul în Neamț. (Gh. Ghibănescu în
Uricar XVIII p. 488).
U
 R
RA
47

Rom. „Doamna lui Ieremia Vodă" pp. 8—9 și critica cărții d-lui E. Kozak

LIB
p. 45) în ori ce caz credem că chestiunea trebuie încă lămurită cu privire la
documentele în cari Gheorghie Pârcălab apare ca socru. Partea a doua a
publicației de față va interesa în special pe Bucovineni, reproducându-se
numeroase inscripții de pe mormintele unei din cele mai ilustre familii bu-
covinene, a Tăutuleștilor. Considerăm familia ca bucovineană pentru că acolo

TY
pe moșiile dăruite marelui Logofăt Ioan de cătră Regele Poloniei, au trăit
mai mult de atunci până azi urmașii lui Ioan. De la ultimul Tăutul cu bo­
ieria mare, Ioan Vornicul, d. Iorgapublică două scrisori interesante din 1822
Martie, înnaintea plecării vornicului la Constantinopol în chestia alegerei

SI
unui Domn național.
In strânsă legătură cu publicația d-lui Iorga este ultimul număr al
revistei „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice". Și aici dăm de mor­

R
mintele Tăutuleștilor, reproduse după fotografii foarte răușite și întovără­
șite de un interesant articol explicativ al d lui Alexandru Lăpedatu. Din el
VE
aflăm că „Românii din Ardeal numesc și azi Tăuți (ung. Toth) pe compa-
trioții lor din nordul Ungariei14. Se poate deci că acolo era leagănul familiei
Tăutul, descălecând poate din Maramureș împreună cu legendarul Dragoș
Vodă. Conform titlului articolului „Biserica Logofătului Tăutul din Bălinești44
NI
ni se dau și mai multe vederi ale acestei biserici istorice despre a cărei o-
rigine citim următoarele în Letopisețe I. p. 179. „Bogdan Vodă, Ț) dacă au
stătut Domn, au socotit întăiu să-și întărească lucrurile cu megieșii, și să-și
LU

arate nume bun. Pre învățătura tătâne-său lui Ștefan Vodă, trimis-au la îm­
părăția Turcilor pre lăutul Logofătul cel mare cu slujitori, pedestrime dă-
răbani, de au dus birul, zece pungi de bani, și s’au închinat cu toată țeara
la Sultan Suleiman, împăratul Turcesc. Eară împărăția, de bucurie mare,
RA

cu dragoste i-au primit, și au dăruit toți banii lăutului Logofătului celui

mare, și i-au adus în țeară, și s’au apucat cu acei bani de au zidit o iscu­
sită biserică, în sat în Bălinești. 2) pe Șiret, în ținutul Sucevei, care trăește
și până astăzi. s) In adevăr biserica este foarte „iscusită" presintând „par­
NT

ticularitatea, unică în Moldova, de a avea, poligonale pe din afară, atât al­

tarul, cât și pronaosul44. Vederea spre intrare a bisericei are un farmec me­
dieval deosebit, aducându-ne aminte prin arcurile gotice de vechi biserici ale
occidentului.
CE

Intr’o frescă vedem pe ctitorul cu familia sa, în bogate haine bizan­

tine, închinând biserica Pantocratorului. Logofătul poartă barbă iar Logo­
feteasa are pe cap ca o pălărie rotundă de paie din care atârnă un voii

1) 2 Iulie 1504-18 Aprile 1517.

/

2) Moșia este actualmente proprietatea doamnei Calcântraur (Calcă-

SI

într’aur) un vechiu nume compus. Un „Simion Calcîntraur" iscălește în 1662

Martie 19. Testamentul soacrei sale Ana, soția lui Andrei Murguleț, sora E-
piscopului Evloghie de Rădăuți, numindu-se „ginere din Huși" (Acad. Rom.
II|29). Doamna Calcântraur a moștenit moșia de la tatăl d-sale Herescul, iar
IA

acesta o avea—nise pare—de la familia Ciomârtan.

3) Povestea e foarte „iscusită" însă în contrazicere cu însăși inscrip­
ția de pe biserică cf. cărei ea „s’a săvârșit in anul 7007 (=1499) Luna De­
cembrie.
U
 R
48

RA
lung căzând pe umeri. Mari oclii negri cu o expresie de melancolie dau fe
ței Logofetesei caracterul unei frumuseți orientale.
Partea descriptivă cu privire la biserică o datorim d-lui N. Ghica-Bu-

LIB
dești. In aceiași publicație articole de d-nii V. Părvan, Sp. Cegăneanu și
Gh. Balș.
Comunicări mărunte
In ședința din 16 Fevruarie Camera Română a votat proiectul dom­

TY
nului Ministru C. Arion prin care se acordă Academiei Române o subvenție
de 3.000.000 lei pentru clădirea unui palat propriu, cu scopul de a da un
adăpost mai sigur comoarelor ei neprețuite cu privire la trecutul neamului
nostru și posibilitatea de a le pune în chip mai larg la disposiția publicului

SI
cercetător.
— Aflăm că acelaș înnalt institut a cumpărat de la familia Aristar-
chi, care jucase pe vremuri un rol însemnat în istoria Moldovei și a Țării-

R
Românești, numeroase documente, originale și copii, cuprinzând în mare
parte corespondența Capuchihailor (agenți diplomatici) Principatelor Române
VE
cu Domnii acestor țări, începând cu secolul al XVI-lea. Importanța docu­
mentelor pare să fie considerabilă cu privire la prețul lor : 40.000 lei.
— Arhiva Ministerului de Războiu Austro-Ungar a transmis Acade-
NI
miei-Române drept dar, prin d. Docan,. secretar de legație, niște hărți
vechi ale Țârii-Românești din timpul campaniei Principelui de Coburg, 1788 —
89 în contra Turcilor. Sunt îmbucurătoare aceste raportuti de bună-vecină-
LU

tate și pe terenul cultural. D. Docan, care a contribuit prin ultima d-sale

publicație „ O povestire în versuri, încă necunoscută, despre domnia lui
Mavrogheni" la complectarea cunoștințelor noastre cu privire la campania
numită, a continuat cercetările d-sale în Arhiva respectivă, fiind încântat de
RA

modul prevenitor al autorităților austriace. Regretăm că d. Maior Iakubenz,

de origine moldovenească, cunoscut prin scrierile d-sale „Die Cis-Aluta-
nische Walachei unter Kaiserlicher Verwaltung. 1717—39*, ș. a. î. c. ultima,
foarte interesantă : „Neue Briefe des Freiherrn v. Gentz“, nu mai face parte
NT

din corpul funcționarilor acestei Arhive din motive de sănătate.

Răspunsuri
Cu privire la chestiunea atinsă în N-rul I, al revistei, fără să o for­
CE

mulăm, anume cum se chema ambasadorul austriac din Constantinopol în

1822, unfoarte distins domn istoric a binevoit să ni comunice că el se chie-
ma' Liltzow.
întrebări
I/

Cine posede acte absolut doveditoare că Maria, fiica lui Ioan Kogăl-
niceanu, a fost căsătorită cu Jane Cocotă Paharnicul ? Persoana care cea
dintăiu ni va pune la dispoziție un atare act va primi un premiu de 50 Iei.
S

Erată: (să se citească) la p. 22: „Nicopole 28 Septemvrie* ; „Ștefan

IA

Tvrtko 1“ la p. 23: „Carantaniei14; ibid. notă „supt: Ia p. 24: „Stiriei“ :

la p. 25 : „Apus11 în loc de „miază-zi“ ; Ia p. 30: „(v. m. s. p. 22)“ etc.
U

Iași.—Tipografia „DACIA“ P. & D. lliescu.

 R
RA
Anul I No. 4, Ș și 6 Un număr șo bani Iprilie-Maiu—Iunie 1912

LIB
TY
APARE ODATA PE LUNĂ

SI
ABONAMENTUL: Pentru orice privește
în Austro-Ungaria pe un an 5.—cor. DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA
„ „ „ pe 6 luni 3.—cor.

ER
în România pe un an . . 7.—lei a se adresa d-lui
, „ pe 6 luni . . 3.—lei
în Rusia pe un an . . . 3.—rub- SEVER DE ZOTTA
, „ pe 6 luni . . . 1.50 „ IV înDAVIDENI, (BUCOVINA)

CUPRINSUL: SEVER DE ZOTTA, Despre Nobilimea Basarabiei. — GH. GHI-

BĂNESCU, Boerii căîtăniți sub loan Sandu Sturza Vodă. —
UN

SEVER DE ZOTTA: N. Iorga, Studii și Documente cu privire

la Istoria Românilor, Voi. XXI (dare de samă, urmare). — Biblio­
grafie. — Comunicări mărunte. — Errata.
AL

Despre Nobilimea Basarabiei.

S'au împlinit 100 de ani de Ia anexarea Basarabiei. Coin­
TR

cidența acestui trist jubileu cu unul mai glorios și mai demn de

marea și sfânta Rusie: cel al zdrobirei oștilor franceze pe câm­
piile pustiite și înghețate ale nordului nemilos, face că se dă
EN

anexării Basarabiei o mai mare importanță din partea Rusiei ofi­

ciale decât ar cere considerațiunile de oportunitate politică față
de sentimentele Românismului întreg. România e o țară, care nu
suferă tocmai de ipertrofie naționalistă, însă, ca toate popoarele
/C

care nu sunt menite peirei, are și ea punctul ei de onoare neîndu­

rând atingerea lui veniva ea chiar din partea celui mai puternic
vecin, care prin întâmplare este și cea mai mare împărăție a lumei.
De aceea, când osanele s'au înălțat în albul sobor din Chișinău, când
SI

guvernatori și generali, mareșali și dvorianini și-au primblat unifor­

mele lor strălucite supt soarele vechii Moldove, când seara cele mai
IA

feerice iluminații n'au putut să pătrundă întunericul sufletelor lip­

site de biserici în care să se închine în limba lor și de școli
în care să o cultive — în România s'au arborat steaguri tricolore
U

cernite cu vălul negru al văduviei.

** *
 R
RA
50

Un eveniment istoric trebuie judecat conform împrejurărilor

LIB
timpului și precum în materie de drept domnește maxima „locus
regit actum" în chestii istorice „tempus regit actum". Știm însă
că împrejurările în care se afla Moldova .spre sfârșitul secolului
al XVIII-lea până la renașterea din 1821 erau vrednice de plâns,
în umbra semilunei se răsfățau ambițioșii Fanarului și rătăciții

ITY
Levantei fără tradiții și fără conștiința răspundere! față de țară
și neam ținând vechea boerime băștinașe și sărăcită la o distanță
umilitoare pe când țărănimea, care purta greul birurilor aproape
singură, însă poate mai ușor de cat azi, era, vorba lui Nietzsche
„jenseits von Gut und Bose".

RS
Sentimentul național nu exista, în mod Conștient, ca ide ie,
pe când factorii determinanți ai mentalității strămoșilor noștri erau
în primul rând credința, apei buna stare materială și

VE
în fine tendința de diferenția re socială. De aceia când la
1774 pajurile bicefale ale împărăției creștinești întindeau ari­
pele lor ocrotitoare deasupra hotarelor Moldovei, făgăduind men­
ținerea Credinței, a moșiilor și a rangurilor, așa numitul „status
NI
quo“ — cine să se fi împotrivit și de ce? Nu era de preferat
împărăteasa creștină din Beciu, Padișahului păgân din Țari-
grad? Numai unul s'a împotrivit, Grigorie GhiCa Vodă, și era
LU

firesc, el doar pierdea mai mult.

Ca să nu se crează că nedreptățim pe bieții strămoși, con-
testându-li ideile și sentimentele avântate ale altor popoare din
aceiași epocă, d. ex. ale Polonilor, publicăm aici introducerea unui
RA

m'lemoriu inedit al notabililor Bucovinei din 1780,

Curând după urcarea în Scaun al împăratului Iosif al Il-lea1).
Preaînnălțatului Inpărat și mult milostivului nostru Stăpân,
Anii Preînnălțimii Tale milostivul Dumnezău să-i înmulțască
NT

întru fericire.
Preaplicata jalobă și cerere de milă dela supușii Inpărății
Tale diiștrictul Bucovinii Egumeni, Boeri, Mazili i Ruptași, vechi
lăcuitori și moșneni ai pământului — deapururea dăm mulțămită
CE

sfântului Dumnezău că niau dăruit cu acastă milă — care au

dorito moșii și părinții noștrii ca să fie cuprinși cu stăpânire de
creștinească Inpărăție — și decănd moșii și părinții noștrii noi
niam aflat cei mai norociți —
/

Preaînnălțatul și milostivul Inpărat știe de supt ce fel de

stăpânire niau scos — și cum am fost osândiți și asupriți cu
SI

*) Din hârtiile rămase de Ia Șatrarul Ilie Kîrste, Ispravnic de Suceava

după anexarea Bucovinei, — Proprietatea d. Iancu c. de Flondor — Storojineț.
IA

Memoriul de o extremă importanță istorică-socială, cuprinzând 15 puncte în cari

se supun împăratului într’o formă sinceră și naivă diferite gravamine, n’a fost
predat Împăratului și reflectează cu multă veracitate starea adevărată a spi­
ritelor după a an; de domnie austriacă și trei ani după introducerea reformeior
U

din care unele nu erau după placul notabililor iscăliți. Documentul c va publica
în unul din numerele viitoare.
 R
RA
51

multe greutăți, toate sint la știința Inpărății Tale. — Acum

LIB
cunoscăndune în milă cu odihnă de creștinească stăpânire —
sintem bucurați cu tot sufletul nostru — și cu toții căzind cu
genunchele plicate la Preînnaltul înpărat cerem mila arătată
mai gios“.

ITY
Astfel erau sentimentele cu care fu primită stăpânirea aus­
triacă de cătră clasa, zicem cultă, a Bucovinei și e de notat, că
cei cari au iscălit memoriul erau oameni mai îndrăzneți, căci el
conținea și plângeri și nu era șagă pe vrem ițe acele să te scoli
să scrii împăratului și să-ți chiar pui iscălitura și pecetea! Cum

RS
vedem predo minează ide ia liberării de supt stăpâ­
nire păgână „care au dorit'o moșii și părinții noș­
tri", ideie pentru care s’au luptat Moldovenii cu mai mult sau
mai puțin noroc prin secole și pentru care mai mult decât pentru

E
ideia națională se va fi luptat și Dorobanțul la Plevna, ideie pentru
care degerase și sentinela rusească pe vârful muntelui Șipca. După
IV
ideia creștinească vin nevoile materiale ale vieții „am fost osân­
diți și asupriți cu multe greutăți". Se'nțelege a trăi mereu „cu
UN

capul a mână", a se îngriji mereu de zahareaue turcești sau

rusești1) necunoscând nici „milă cu odihnă" trebuia să fie o stare
nesuferită sufletului blând și așezat al Moldovanului. Mai mult
contemplativ de cât combatant nu putea să se împace cu sis­
temul rotativ al administrației greco-turcești, fără continuitate și prin­
AL

cipii, fără autoritate și dreptate., Vedea că „protipendada evghe-

nistă", vr'o 20 de familii, considera țara ca domeniul ei privat,
■că altă noimă aveau pravilele la poarta divanului de cât la ușa
mazilului, și Moldoveanul se va fi închinat cu bucurie împără­
TR

ției creștine a cărei faimă o cunoștea care avea oaste mare și

mândră și drumuri pietruite2) și pravile scrise, iar înainte de
toate o împărăteasă Creștină, deci dreaptă și miloasă, ca îm-
părătesele din basme.
EN

Cam aceiași, dacă nu și mai rea a fost starea Moldovei în

1812 și prin analogie cam aceiași și mentalitatea păturei domi­
nante a Moldovei. Iată cum descrie contele Alexandru de Mo-
/C

riollesB), un emigrat francez trăitor la curtea contelui Branicki,

din BialoCerkew (1797—1810), starea Moldovei în 1809, călăto­
rind în tovărășia contelui Branicki, unui prieten al Regelui Sta-
J) Zahareaua = A p r o v i z i o n a r e a oștilor. Se știe că de la 1711 în
SI

colo Principatele deveniseră adevărate centre de răsboiu: 1711 Petru cel Mare
1718 Austriacii în Muntenia, Incursia lui Ferenț Căpitanul în Moldova, 1739 I-a
Ocupație rusească în Moldova, 1769—74 a Il-a Ocupație rus. etc.
IA

2) In 1787, Contele d’ Hauterive (memoriu publ. de d. Nerva Hodoș)

scrie : „II est certain qu’ il y a un ordre admirable dans Ies Etats limitrophes.
Les rues de Tchernuts (Cernăuți) sont tirees au cordeau; Ies chemins
de la Bucovine sont bien entretenus; . . (p. 373).
U

’) Mss. în pop. d. I. I. Bratianu, publicat de d. Nerva Hodoș, Buc. 1903.

pp. 22—23.
 R
RA
52

nislau Poniatowski, al principelui mareșal Prosorowski și al fai­

LIB
mosului. general Kutuzoff.
„En quittant le Dniester nous nous trouvâmes bientot dans
une plaine immense, d’autant plus triste que la neige qui com-
menqait â fondre se montrait decoupee par des intervalles de
terre noire et formait ainsi une espece de marqueterie fort des-

ITY
agreable â l'oeil, que ne consolait pas l'aspiect de quelques mise-
rables hameaux epars sur cette etendue. La vegetation, qui dans
c'es climats succede â l’hiver, sans l'intermediaire du printemps,
ne paraissait pas enc’ore. Cependant on pouvait juger que le pays
doit etre d'une grande fertilite par sa ressemblance avec 1'Ukraine,

RS
contree ou Ies cereales croissent avec une abondance extraor­
dinare, sans engrais et presque sans c’ulture. Les deux pays se
dessinent de meme. Point de forets, seulement de bouquets de

VE
bois; point de ruissaux, seulement des etangs; point des villages,
seulement de petites peuplades nic'hees dans des huttes.
Mais, sous ce rapport, 1'Ukraine differe de beaucoup. Les
maîtres demeurent dans leurs domaines et en raison
NI
de leurs facultes ont des maisons propres et jolies, ou elevent des
palais magnifiques. Les seigneurs etablissant leur residence au mi­
lieu de leurs serfs, ceux-ci en retirent de grands avan-
LU

tages.
Ils sont du moins proteges,- entreten us; ils jouissent
de quelque chose de ștab le, ce qui encourage la culture et la
population, etquoique le gouvernement soit despotique,
A

il est cependant plus regie, plus fixe que celui qui regit
les provinces de la Moldavie et de la Valachie. D’un cote — on
TR

voit I ’ e s c 1 a v a g e qui prospere, et de l'autre une liberte inu­

tile, sans cesse depouillee, et qui ne sert de rien â une popu­
lation presque nulle, qui ne peut se livrer, dans sa continnelle
inquietude, ni â de grands travaux produc'tifs, ni â une indus­
EN

trie profitable".
Cum vedem un tablou mic1 dar cuprinzător și nu tocmai îm­
bucurător. Precum Francezul preferă despotismul statornic și re­
/C

gulat unei libertăți inutile de care nu se puteau bine folosi Moldo­

venii, așa de sigur și o mane parte din diferite clase sociale va fi
fost cuprinsă de dorul tihnei după atâtea turburări războinice,
dându-și poate chiar samă că punea capul sănătos supt evan­
ghelie.
SI

Societatea moldovenească pierduse busola politică. Ea nu mai

știa încotro. Spre Turcia, spre Rusia sau spre Austria? Cine va fi
IA

stăpânul de mâine? De aceia, lipsită de forțe proprie, urmarea fu­

nestă a nimicirei armatei ei prin fanarioți, (ea aștepta în apatie
sosirea ceasului când soarta ei se va decide — de alții. Și s'a de­
cis de către Ruși prin dibăcia lor diplomatică și superioară di­
U

plomației șovăelnicle a lui Napoleon I. Dacă n'ar fi triumfat RusuR

 R
53

RA
probabil Austria ar fi primit în dar de la Napoleon I Principatele
Române spre a o învrăjbi pentru totdeauna cu Rusia.
Pe când astfel era mentalitatea moldovenească, împărățiile ve­

LIB
cine cu o vechie școală diplomatică menajau cât puteau senti­
mentele conservatoare ale noilor supuși. Nu li se luau titlurile
de boierie care le purtau până la moarte da biv vel sau numai biv.
Li se hotăreau moșiile și se înscriau chiar (în Austria) în „fabula
țării" (Cadastru) spre vecinicie, ne mai fiind nevoie de a-și lua

TY
cu cheltuieli de drum și de hatâruri cu bănuieli și a. a. întărituri
noi la fiecare domnie nouă. Se scuteau de obligațiunea de a
servi la oaste, primeau funcții onorifice în locul boieriilor, așa în
Bucovina de mazili mult dorita de „k. k. Comisar de dăjdii"

SI
sau în Basarabia de „colejski asessor" i) și aveau ilusia că se
aflau în adevăr supt stăpâniri „creștinești" adecă blânde și drepte.

ER
Preoțimea iar, în Basarabia, era la largul ei. Legăturile sufletești
între dânsa și preoțimea rusească erau vechi încă de la Mitropo­
litul Kievului Petru Movila încoace și împărăția rusească nu în­
cetase să cultive legăturile acestea gerându-se drept
IV
protectoare a bisericei ortodoxe în principate cu scopul bine de­
finit de a avea în scaune episcopalie și mănăstiri prieteni devotați
de cari se va putea servi la nevoie. Ni este cunoscut din jurnalul
UN

părintelui Venedict, egumenul mănăstire! Moldovița, despre călă­

toria sa și a părintelui arhimandrit Vartolomei Măzeranul, egu­
menul mănăstirei Solc'a, la St. Petersburg, modul extraordinar
de politicos cu care fură primiți de cătră curtea imperială și au­
toritățile rusești.
AL

„în Duminica floriilor", scrie Venedict, [28 Martie 1769] „am

fost duși Ia audienție la împărăție, cu țeremonie și cu carete îm­
părătești, fiind cu noi și sovetnicul Kruta". în 28 Iunie, „zioa
TR

suirii în scaun a împărătesii" sunt iar la Peterhof, sărută iar mâna

împărătesei și iau masa la „duhovnicul împărătesii, fiind toată
gătirea mesii și cu zvorenicii împărătesei". A doua zi sunt chiar
poftiți la masa împărătesei, sărută iar mâna, și se miră de atâta
EN

mândrie și bogăție împărătească. Plină de laude și mulțămire e

și insemnarea arhimandritului Vartolomei cu ocasiunea facerei catas­
tihului de „sfinte vase de argint, cărți și veșminte" dăruite de
împărăteasa Ecaterina mănăstirei Solea, prin intervenția unui ^prie­
/C

ten vechiu* 2) al nostru". „Părintele Kir Ioan Tatiștiev întâiul

preot din înălțata curte a măriei sale Impera-
triții". Deci încărcați cu daruri și plini de impresii neșterse ale
unei petreceri de 5 luni în Petersburg s'au întors sfinții părinți
SI

la mănăstirile lor, povestind spre mirarea tuturor ce însemnă­

tate li s'a dat la curtea puternicei împărății, ce bună și miloasă
e împărăteasa și ce prevenitori și prietenoși sunt arhiereii și curtenii.
IA

9 Col. Soveatnic, titularnii soveatnic, statski soveatnic etc.

2) Deci și legăturile cu Rușii erau vechi la sfinții părinți.
U
 R
54

RA
Aceleași impresii le vor fi avut și ceilalți delegați ai clerului și ai
mirenilor din principate1).

LIB
Mai Contribuia la întreținerea legăturilor între clerul rusesc
și Cel moldovenesc împrejurarea că foarte mulți egumeni
și călugări erau Greci2), cari internaționalizau bi­
serica prin interesele lor generale atât în Principate cât și în Rusia
și în alte țări ortodoxe. Prin adești călugări greci, cari vedeau în

TY
Țarii Rusiei protectorii firești ai bisericei ortodoxe și viitorii res­
tauratori ai Hagii Sofii și ai împărăției bizantine, se va fi infiltrat
încetul cu încetul în sufletele Moldovenilor convingerea, că nu­
mai din miază-noapte li poate veni mântuirea. Să ne mai gân­

SI
dim, că ținutul Ho ținu lui, unde aveau moșii întinse familiile
Ghica, Canta, Sturza, Balș, Bașota, Buhuș, Paladi, Rosetti, Bogdan,.

R
Kostachi, Donici, Neculce, Cuza ș. a.3) — era Raia, sau provincie
turcească unde grație administrației turcești boierii nu aveau mai
nici un folos din moșiile lor frumoase.
VE
Deci nu ne mirăm dacă, acest trist eveniment al anexării Ba­
sarabiei nu lovea în alte interese de cât în cele ale puținelor familii
din oligarhia țării a căror sferă de influență, ciuntită prin pierderea
NI
Bucovinei4), era și cu mult mai redusă în urma anexării Basa­
rabiei, o țară cu mult mai mare.
LU

Moldovenii primeau cu încredere stăpânirea nouă, bucuroși

de a fi găsit după ătâtea secole de vecinică schimbare o dom­
nie statornică, cu autoritate, care pe lângă că era de
aceiași lege mai garanta respectarea obiceiurilor;
particulare ale Moldovenilor. Rusia pe de altă parte, cunoscând
A

mai bine împrejurările țării și individualitatea moldovenească decât

consiliul de războiu din Viena, care nu avuse ocasiunea prin secole
TR

a ne cunoaște, au știut să prinză nervul Isocietății moldovenești,

care era clasa boierească.
De atunci până azi, copilul răsfățat al Rusiei era Basarabia
EN

cu nobilimea ei, care nu numai că și-a păstrat vechile privilegii

b Arh. Românescă Ed. Il-a pp. 249—68. — Din partea boierimei moldov.
au luat parte la delegație I o n iț ă P a 1 a d i vel Log și Enakaki Milo Spătarul,
/C

cel d’intăiu murind pe drum la Nijni-Novgorod unde a fost și în­

mormântat.
2) „Mănăstirile Moldovei sunt pline de străini, și mai nici una nu
are în fruntea ei un Moldovean". Aceștia ,,au adus în mănăstiri un duh de
mărire necunoscut pământenilor". „Nu se află preot străin care să nu fie gata
SI

să se facă, în Moldova ațâțătorul unei puteri s t r ă i ne“ (Rusia). . „cutare

egumen este în stare să răscoale în 8 zile două treimi din țară. .“ (Conte d’
Hauterive Memoire 1788).
IA

3) „Isvodul moșielor din Rosia“ din 1810 Oct. 27. — se va publica în

revistă.
4) In care afară de Vasile Balș, un om deștept și cult, dar cu caracter puțin
simpatic, și lipsit de sentimente nobile, nici unul din membrii atotputernicilor
U

familii boierești nu s’a stabilit neavând un câmp de activitate în înțelesul lor.

 R
55

RA
socialex), dar a căpătat o organizațiune puternică și beneficii de
ordin material; în general cea mai preponderantă situație
dintre, credem că nu exagerăm, toate clasele sociale ale

LIB
Europei.
După verificarea pretențiunilor boerimii la calitatea ereditară
de nobili sau dvoreanini, cărei verificări au servit ca bază mărturiile
divanului Moldovei, li s-au conferit titlurile cu prerogativele le­
gate de ele.

TY
Titlurile care s'au conferit erau de douăfeluri, simpli d vo -
rianini (curteni) și k nea zi, lipsind gradele intermediare ca
grafi, baroni, cavaleri. Ca k n e a z i sau principi au fost recu­
noscute numai două familii: Cantacuzino și Moruzi, mai

SI
multe, probabil, nici nu erau, care puteau să pretindă acest titlu,
care în Rusia înseamnă ceva* 2). Lipsa de gradații în titluri va fi,
probabil, jignit unele familii din foasta protipendadă a Moldovei

R
precum Buhuș, Bogdan, Balș, Donici, Catargi etc. puși pe pi­
cior egal cu familii mai jos iscălite, însă ea va fi con­
VE
tribuit după ce se vor fi împăcat cu soarta lor, la des-
voltarea sentimentului de solidaritate de clasă și la înă­
bușirea obiceiurilor urâte și învechite în epoca Fanarioților
NI
de a „se întrece" în cinste și mărire. Acest obiceiu, izvorât din
interesul de a ajunge la funcțiuni înalte și rentabile (boieriile
mari), se manifesta mai puțin prin săvârșirea unor fapte vred­
U

nice de laude, cât prin desvoltarea unui fast oriental și — în ce

consta tocmai urâciunea lui — în defăimarea și umilirea altora.
Urmele acestui obiceiu, care numai aristocratic nu e, pentru că
AL

înrudirile reciproce fac că aproape nime nu poate să vorbească

rău de o altă familie fără să-și necinstească descendenți ai unor
strămoși comuni, n'a dispărut încă cu totul în România3), nici
în Bucovina.
TR

Pe cât de modeste sunt titlurile nobilimei. basarabene

cu atât mai mari sunt prerogativele ei. Din ele fad
întâi parte dreptul de a se întruni în adunarea extra­
EN

ordinară sau generală a nobilimei. Din sânul acestei

adunări se aleg mareșalii nobilimei și membrii adu-
*) Intru cât erau compatibile cu evoluția socială a Rusiei ca împroprietărirea
țăranilor etc.
/C

-') Sturzeștii atunci încă nu domniseră, iar Ștefan Ghica (care nu știm
dacă a fost un membru al familiei princiare) a venit mai târziu în Basarabia și
a fost nobilitat, precum reiese din cartea în care a fost înscris (No. 2) pe baza
serviciilor militare.
3) Acum vr’o doi ani, vorbind cu un înalt funcționar din Austria, care
SI

fusese și în București, venind vorba despre multe familii din Regat se exprimă
în termeni nu tocmai măgulitori despre originea familiei Sturza. Intrebându-1 de
unde are informațiile sale mi-a numit pe un descedent dintr’o vechie și mare
IA

familie boierească a Moldovei. Nu fără indignare am rectificat cunoștințele ge­

nealogice ale Ex. Sale în sensul că familia Sturza e una din cele mai vechi și
cinstite familii boierești ale Moldovei. Putem să ne gândim cum va fi vorbit
acel boier român despre familiile neistorice din Bucovina.
U
 R
56

RA
nării ordinare a nobilimei (bessarabscoe dvorianscoe de-
putatscoe sobranie). Mareșalii sunt cu totul 15 la număr. 1.
Mareșalul întregei nobilimi. 2. Mareșalii fiecărui

LIB
ținut (7). 3. Vice-mareșalii ținuturilor. în caz de va­
canță sau absență a mareșalului întregei nobilimi el e substituit
de cătră mareșalul ținutului C h i ș i n ă u, iar în lipsa acestuia de
mareșalul ținutului Orheiu.
Adunarea deputaților nobilimei se compune din mareșalul

ITY
întregei nobilimi ca președinte, apoi din 7 de put ați (cf.
ținuturilor) ac'tualminte: M. Katacazi, V. Katargi, Pan­
te 1 im on, Ilașcov, N. Krupenskii (!), Pa vel Kantacu-
zin, Gh. Krupenskii și Anatol Ia roșe vi c'i — și în fine

RS
din secretarul adunării, actualminte Collejskii secr. Gh. G o -
na ta și directorul can ț el er iei, acum I. Iasinski.
în urma introducerii constituției rusești drepturile mareșalilor
nobilimei s'au sporit considerabil, făcând parte din ele chiar

VE
dreptul mareșalului nobilimei de a asista la ședințele curții de
apel. în conformitate mareșalii ținuturilor la judecătoriile respec­
tive, prezidând adunarea „zemski nacalnicilor" care formează a
doua instanță judecătorească. (Comunicat de d. Paul de Gore,
NI
vic'emareșalul țin. Orheiu).
Adunarea deputaților, chiemată în primul rând să vegheze
asupra drepturilor și intereselor nobilimei se bucură de o oare­
LU

care autoritate atât față de guvern cât și față de populație, fiind

un timp îndelungat, înaintea întroducerei zemstvoului (1864) sin­
gura instituție autonomă în Rusia absolutistă.
în raport cu cercurile mai largi ale țării, importanța preroga­
RA

tivelor nobilimei se manifestă mai cu seama în reprezentarea

ei privilegiată în adunarea zemstvoului (zemscago so-
brania). Ea se compune: din un președinte numit de Țar (ac­
tualmente presidează mareșalul nobilimei în vacanța postului), din
NT

mareșalii provinciali, din presidenții consiliilor ju­

dețene și din aleșii țării pe 3 ani, după ținuturi, 5 de
fiecare ținut. Fiecare ținut alege în 5 colegii: 1. al nobililor
propr. mari, 2. al nobililor propr. mici, 3. al burghezilor propr.
CE

mari, 4. al burghezilor propr. mici, 5. al țărănimei.

Actualmente fac parte din zemstvo următorii deputați: Ți­
nutul Chișinău: N. I. Botezat, Gh. St. Gonata, Gr. I. Ki-
riak, N. A. Manoli, D. N. Semigradov. Ținutul Bender: A.
/

P. Efremov, M. C. Zoti, Gh. A. Karra, Baron A. F. Stuart,

A. A. Celebidaki. Ținutul Orheiu: Gh. St. GlavCe, P. Gh.
SI

Gore, Iul. I. Levinski, St. M. Sârbțu], L. S. Cerkez. Ținutul

Soro ca: A. F. Aleinicov, A. K- Demianovici, F. F. Surucean
IA

(Sorocean — de la Soroca), Ev. I. Zliat. Ținutul Bălți: A. B.

Antonovici, I. D. Burski, M. K. Glavce, î. D. Iermolinski, Kniaz
D. N. Sviatopolk-Mirskii. Ținutul Hotin: Platon I. Biberi,
Kniaz Gh. Gh. Kantakuzin, Kniaz Pav. M. Kantakuzin, N. Gh.
U
 R
57

RA
Krupenskii. Ținutul Akkerman (Chilia): A. A. Vidmer, N.
D. Zabotkin, V. M. Purișkevici, Mitrof. V. Purișkevici.
Mai fac parte din zemstvo un reprezentant al ministerului

LIB
de domenii si unul al clasei duhovnicești (actualmente vacante)
și în fine d. A. M. Caciulcov f. căpitan, ales din întreaga adunare.
Din acești 33 deputați citați, numai 8 nu sunt nobili, deci tocmai
a patra parte1). Este deci firesc că disproporția aceasta se ma­
nifestă și mai pronunțat în delegațiunea zemstvoului, sau

ITY
organului ei executiv (un fel de Landesausschuss) în care întâl­
nim din cei 6 deputați, din cari se compune delegațiunea, 5
nobili: Aleinikov, Mano li, Gonata2), Sor ocean și
Gore3). Deci reprezentanții bur'ghezimii și ai țărănimii
s’au evaporat trecând prin filiera sobraniei. Supt astfel de împre­

RS
jurări preponderanța nobilimei în afacerile publice ale țării e co­
vârșitoare, atribuțiile zemstvoului fiind destul de multe
și variate. Din ele fac parte: 1. Impunerea birurilor (im-
positelor) imobiliare (moșii, fabrici, mine ș. a.) și mobiliare. 2 Ad­
VE
ministrația averei zemstvoului. 3. Construirea și întreținerea dru­
murilor. 4. Serviciul poștei zemstvoului. 5. Instituțiile de sănă­
tate (spitaluri, etc.) și binefaceri. 6. Aprovizionarea populației în
NI
caz de foamete. 7. Asigurarea mutuală în contra incendielor ș. a.
Atribuțiile acestea sunt obligatorie. Mai vin însă o serie de
atribuții facultative, între cari, una de mare importanță: drepi-
LU

tul 'de a sie îngriji de instrucția publică prin construirea de școli,

numirea în vățătoril or, fondarea și conservarea b i b 1 i o t e -
celor. Se'nțelege că importanța ultimelor atribuțiuni e deocam­
dată mai mult teoretică, fiind decisiunile delegației zemstvoului
RA

dependente de aprobarea guvernului. Ori cum însă dreptul exis­

tând în germen, credem că numaidinsânulacesteiinsti-
tuții ar putea să pornească o manifestare legitimă
a postulatelor naționale.
NT

Zemstvourile, instituții în aparență reacționare, au desfășurat

o activitate foarte roditoare în Rusia întreagă, făcând la nevoie și
opoziție energică guvernului și contribuind prin frământarea ideilor
progresive în sânul lor la introducerea constituției4).
CE

Pe lângă situația aceasta privilegiată, nobilimea Basarabiei se

bucură și de atențiunea deosebită a diferiților împărați primindu-O’

r) Ceia ce se și explică prin regulamentul electoral, numai nobilii mari

propr alegând direct, iar ceilalți prin delegați (Wahlmann).
/

2) De curând, în timpul petrecerei subsemnatului în Chișinău, victima unui

atentat cu revolverul care a produs cea mai dureroasă impresie fiind om bun
SI

și stimat. Român de origine.

3) Vicemareșalul țin. Orheiu scrie și vorbește bine românește, având
și o foarte bogată bibliotecă românească. E un distins genealogist și abonat al
IA

revistei noastre.
4) Vasile Golubew „Das Zemstwo" în cartea „Russen iiber Russland" de
.Josef Melnik.
U
 AR
58

în funcții înalte, la curte, în diplomație, ba chiar 2 miniștri A baza

R
(descendent al lui Ilie, emigrant cu D. Cantemir în 1711) și
C asso au eșit din rândurile nobilimei basarabene. în adminis­

LIB
trația imperiului era mai puțin reprezentată. Ca guvernatori ai
Basarabiei nu găsim de cât doi și aceștia numai la începutul
domniei Rusești: Alexandru D. Sturza biv. vel Log. și Con­
stantin A. Catacazi, o familie mai puțin cunoscută, de origine
grecească, înălțată prin alianța cu fam. princiară Ipsilantix).

ITY
Alte distincțiuni erau și sunt numirea ca Kamerger (Kamer-
herr, Rușii n'au decât g sau h, corespunzător germanului ch.) Kamer-
junker, taini soveatnic, statski sov. etc. O instituție similară celor
austriace și germane de Kămmerer, pe baza probei a 16 stră­

RS
moși nobili născu ți (8 de pe tată și 8 de pe mamă) nu
există. Forma în care se adresează autoritățile rusești nobililor)
e următoarea: „Ego blagorodnoiu dvorianinu" (bine născutului
nobil) iar în scrisoare: „Milostive Gossudar" d. ex. „Egor

VE
Vasilievici", cuvântul Gossudar corespunde celui de Hospodar și
fu purtat de primii Țari. Azi însemnează cât „Gnădiger Herr".
Mai .sunt funcții rezervate, în cea mai mare parte nobililor,)
ca z e m s k i n a c i a 1 n i c (Landhauptleute), o funcție curioasă, în­
NI
trunind în aceiași persoană calitatea de judecător de pace
(obol) cu cea administrativă de un fel de subprefect. E regre­
tabil, că nobilii basarabeni nu prea caută funcția aceasta, care se
U

oc'upă deci în lipsă cu străini, cari nu cunosc graiul poporului.,

Uneori împărații mergeau în binefacerile lor față de nobi-
bilimea basarabeană până a plăti unora datorii iar altora a dărui
AL

moșii sau a li erta datorii cătră fisc, etc. * 2)

iReproducem aici o scrisoare din 1824 a contesei Ruxanda
Edling, fiica guvernatorului Alexandru Sturza, căsătorită cu con­
TR

tele Edling, ambasadorul Saxoniei la congresul din Viena (1814),

cătră Țarul Alexandru I, pentru că din ea reiese intimitatea rapor­
turilor între Țar și fiica Moldoveanului.
Sire! Je ne puis me refuser le pilaisir de Vous remercier pour
EN

la t e r r e que Votre Majeste a daigne m'aCcorder en B e s -

sarabie. II seroit peut-etre plus discret de ne pas Vous impor-
tuner par l'expression de ma rec'onaissance, mais elle l’emporte
sur la crainte de Vous ennuyer. Souffrez donc, Sire, que je
/C

Vous remercie. Chaque arbre, chaque plante, que je verrai s'elever

sur c'etre terre, me rappellera Ies bontes de Votre Majeste et
sera soigne avec une double affection, comme un don de Sa
main. Veuiller, Sire, agreer l’hommage du plus respectueux
SI

attachement3).
q Actualmente e un român de origine Fedor Alexandrievici,
IA

B an t â ș, Kamerjunker, Guvernator înlrkutsk. Fam. Bantâș e vechie,

încă din sec al XVI-lea și din ea făcea parte o soție a lui D. Cantemir.
2) Dintre beneficiile materiale ale nobilimei fac parte și banca nobi-
limei cu 4 institut creat de Alexandru III. în 21. Apr. 1885. (Golubew ibid.).
U

3) A. A. C. Sturza „Regne de Michel Sturdza". p. 380.

 R
59

RA
Țarul i-a dăruit deci o moșie în Basarabia și contesa mul-
țămește într'un ton atât de amical și glumeț care, neputând să pre­
supunem lipsă de tact la O' nevastă a unui ambasador și fiică de

LIB
guvernator, denotă intimitatea unor raporturi amicale.
La adăpostul unei astfel de ocrotiri, aproape părintești, din
partea preaputernicilor împărați, nu e de mirare, deși foarte-
dureros, că nobilimea de origine moldovenească din Basarabia
în majoritatea ei în întâia generație învățase să vorbească ru­

ITY
sește, în a doua se desobicinuise să vorbească românește, în
a treia — uitase să simțească românește. în genere desnațio-
nalizarea a avut loc în mod inconștient, mulțămită firei cam pasive
și contemplative a Moldoveanului care atât în Regat cât și în

RS
Bucovina n’a știut să se afirme în măsura nobilelor sale calități
sufletești. Au mai contribuit însă și unii prin prea mare zel în
executarea intențiilor ascunse ale imperiului care, se'nțelege, nu
poate fi învinuit că-și apără interesele rasei sale predominante.

VE
Mai cu samă o familie (al cărei nume e prea cunoscut
și a cărei origine spre consolarea noastră, pare să fie gr eco-
polonă, autorul ei în sec1, al XVII-lea având numele de botez
Andronachi, care contrastează cu pretinsa origine p u r po­
NI
lonă), Caută mereu să pună stavile oricărei manifestări a sufletului
românesc. Chiar nu demult, fiind vorba în Dumă de introducerea
limbei române în școlile Basarabiei, un membru al acestei familii
LU

s'a sculat protestând supt cuvânt, că nu există Moldoveni în Ba­

sarabia, ci numai Ruși, vorbind dialectul moldovenesc. Sub­
semnatul n'a fost surprins citind acestea în ziare, deoarece a avut
ocaziunea să facă cunoștința domnului aecstuia acum vr'o 20 de
A

ani, când era încă tânăr ca și subsemnatul, cărui i-a zis într'o con-
verzație că nu este Român, familia d-sale fiind de origine polonă.
TR

Are însă un trecut moldovenesc de 250 de ani!

Cu toate acestea nu-i motiv să desperăm. Țările noastre sunt
țări, ale Contrastelor neînchipuite. Tocmai din rândurile acestei no-
bilimi au eșit oameni, cari au pus în uimire Românismul întreg:
EN

Bogdan PetriCeico-H ă j d ă u și Vasile Stroescu. Unul prin

geniul său atotcuprinzător, altul prin mărinimia sufletului său Ț.
Iar alți doi, rupând, cu tot trecutul lor privilegiat, ocupă acum
locuri de frunte în publicistica Românjei: cel dintâiu kniazuf
/C

Dimitrie C. Mor uzi a schimbat coroana princiară și moșii

întinse cu postul unui subprefect în Dobrogea (!) și acum duce
bătrânețile sale scăpătate în mahalaua Tătărașilor din Iași dă-
ruindu-ni din când în când un roman înduioșitor, ca ultimul!:,
SI

0 Se știe că V. Stroescu a dăruit aproape o j u m ă t a t e de milion

c o r o a ne instituțiunilor culturale ale Românilor din Ardeal. Ne miră că D-Sa
nu s’a gândit pân acum și la Bucovina, unde familia D-Sale are Indigenatul și
IA

rude de sânge îndepărtate. Se poate însă că motivele sunt de înalt ordin politic
spre a nu veni în conflict cu Rutenii din Bucovina, ceia ce n’ar putea să fie
îngăduit de Ruși. In Ardeal Românii, ca adversari ai Ungurilor, sunt Rușilor
simpatici.
U
 R
60

RA
„Pribegi în țară străină", plin de amintiri ale tinereței sale
princiare, înfățișându-ni cumplitele conflicte sufletești prin care
trecuse și pe care numai Romiâjnii de sub stăpânire străină le

LIB
pot înțelege, înainte de a se despărți pentru totdeauna de țara pe
care o iubește și astăzi. Celalt Zamfir C. Ar bure, din nea­
mul Ral li, rudă cu Stîrceștii din Bucovina, era să plătească cu
cei 19 ani ai tinereței sale rătăcirea într'o societate studențească
revoluționară din Petersburg. întemnițat în groaznicele casemate

TY
ale cetății Peter-Pavlosk era să-și dea obsteșcul sfârșit, dacă nu
se întrepunea bătrânul Constantin Mor uzi, om cu mare
vază în Basarabia, tatăl precedentului, din hatârul cărui în j u -
mătate de oră fu dat libertății, însă într'un hal înspăimântă­

SI
tor1). între publicațiile dlui Arbure cea mai de samă e „Basa­
rabia'' premiată de Academia Română.

ER
Mai putem să justificăm optimismul nostru, prin faptul, că
în rândurile nobilimei basarabene există un curent, care a dat
aderenților lui numirea, din partea adversarilor de „partid mol­
dovenesc"2). Și dacă aruncăm o privire asupra membrilor din
IV
zemskaia uprava (delegație), constatăm cu satisfacție, că lip­
sesc dintre ei membrii unei familii cu nume, care nu sună bine
la urechile Românilor. Am scris destul despre drepturile și am
UN

atins datoriile naționale ale nobilimei basarabene. Alăturăm încă

o listă) a mareșalilor, cari s'au perindat în cei 100 de ani și o listă,
a tuturor nobililor pe cari după cunoștințele noastre și după
numele lor îi considerăm ca Români sau de origine moldove­
AL

nească. Sunt cu totul 191 de familii din 456 de familii nobile ale
Basarabiei. Deci mult mai puțin decât jumătate, făcând abstracție
de cele stinse.
TR

Situația familiilor românești este deci inferioară față de celel­

alte străine, care mai au ajutorul necondiționat al guvernului^
Cu atât mai îmbucurător este să constatăm, că nobilimea moldo­
venească ocupă totuși locul de frunte în instituțiile autonome și
EN

în societate în urma încredere! de care se bucură la guvern și în

urma prestigiului față de masele largi ale țărănimei blânde și con­
servatoare. E de dorit, ca raporturile între aceste două
clase autohtone să fie cât mai strinse spre folo­
/C

sul amândurora și a neamului Românesc. Atunci vom

înscrie nobilimea Basarabiei redeșteptată în a 7-a carte de aur,
în cea a meritului pentru țară și neam.
SI

J) C. D. Moruzi op. cit.

2) In timpul petrecerii subsemnatului în Chișinău i se făcuse această
comunicare atât de îmbucurătoare, explicând că rostul acestui partid e în primul
IA

rând emanciparea de supt tutela familiei cunoscute pe care nu o numim din

considerație față de rudele ei nevinovate din Regat. In fruntea „partidului” sunt
Mareșalul Theodosiu și ginerile D-Sale Vice-Mareșalul Gore. (v. și „Viața Nouă”
din Bucovina No. 11, care mai adaoge pe V. I. Anghel și comunică că noul
partid se va manifesta și la alegerile Dumei.)
U
 AR
61

R
Lista Mareșalilor Nobilimei Basarabiei:')

LIB
Râșcanu, nadv. soveatnic, din 25 Iulie 1818 până în 4 Ian. 1822
Sturza col. n 554 Ian. 1822 „ 18 Dech.1824 55

Bașotă „ n 18Dech.l824
55 „29 Ian. 1829 55

Leonard tit. n n 29 Ian. 1824 „ 17 Mart.1831 55

Dimitriu (fără cin) n 17 Mart.1831 „ 13 Mart. 1841 55

ITY
Sturza st. 13Mart.l841 55 „ 21 Iunie 1850 55

Balș n 26 Aug. 1850

55 „ 19 Apr. 1857 55

Cantacuzin „ n 19 Apr. 1857 ,. 18 Mart. 1866 55

Krupenskii’)„ n 18 Mart.1866
55 „ 14 Mart. 1869 55

Cantacuzin „ 14 Mart. 1869 n „ 8 Fevr. 1872

RS
n n
Râșcanu-Derojinskii3) n n 10 Mart.1872 „ 17 Dech.1874 55

Leonard4) st. n n 2 Ian. 1875 „ 21 Apr. 1879 55

Katarji, col. v n 28 Iul. 1881 „ 30 Aug. 1896 55

Krupenskii st. 15Maiul897 „ — 1905

Theodosiu M. Gh. -
Krupenskiisjst.
n n
n
»
— 1905
29 Ian. 1908
„
VE
— 1908
acum
Piecum vedem, afară de Dimitriu și Theodosiu, pomenit și
55

55

55
NI
m. s., toți au cinuri, ba unii chiar mai multe.
însă din împrejurarea aceasta nu este a se trage nici o con-
clusie cu privire la atitudinea politică a numiților, drept dovadă
LU

că d. Theodosiu, deși caracter independent și bun român a fost

numit, chiar acum, statski soveatnik.
Nobilimea de origine moldovenească din Basarabia
înscrisă până în 1 Ianuarie 1909 în cele 6 cărți ale nobilimei rusești.6)
RA

1. Alexandri, Gheorghie înscris în 1821 în cartea 1 originar din Moldova

2. Anastasă[ev] (siu) Vasile n n
3. Andriaș Manolachi „ n n n
4. Asnaș (Hasnaș) Demenții 1827 n
T

5. Anghel Ștefan „
6. Andrianțov] Constantin „ 1828 n
EN

1. Albotă Alexandru 1852 n n

8. Andriași-Șeptelici Platon „ J853 2 Basarabia
9. „ „ Alexandru „
10. Anuș Hristofor „ 1895 » 1 » Moldova
9 Din Calindarul Chișinăului pe 1912. -- Tot de aici avem și compu-
/C

nerea adunării semestrului ș. a.

2) Kammerjunker.
3) Kammerjunker și fost maior. Fam. Dorojinski e numai după femei
Râșcanu ultimul Râșcanu adeptând pe nepotul său de soră fiiul Colonelului
Dorojinski și transmitându-i și fideicomisul familiar, unul din cele două
SI

fideicomise existente în Basarabia. Al doilea a lui Katakazi nepotul Guver­

natorului. Pentru înființarea unui fideicomis se cere o proprietate de cel puțin
10.000 desiatine iar dealtfel depinde înfințarea lui de mila împărătească.
IA

4) Kammerger.
s) Kammerger.
6) Din „ „dd<f>Kd6HTHMH CnHCOKZ AR0P^HCKH’(7. pOAOBe KfCCdp dKCKOH ri$K£pHIH“
Khujhhjkx 1909 — dăruită subsemnatului de cătră domnul Pavel de Gore. Cei
înscriși în cărțile 2 sau 3 sunt nobili tați în urma serviciilor militare (2)
U

sau civile (3) sau decorațiilor (3).

 R
RA
62

11. Biberi Mihail înscris în 1821 în cartea 1 originar din Moldova

12. Buhuș Scarlat ,,

LIB
n a ,,
13. „ Mihail a
n

14. Burda Apostol a a ii ii

15. Buznea Ilie n » 6 ii
16. „ Manolaki p p
17. „ Ioan n a ii n ii
18. „ Constantin

TY
a a i) a a
19. Bodarfev] Mihail ’V n 1 ii a
20. Botezat Ilie și fiii săi n » n a
21. „ Ioan * p a ii
22. „ Constantin * }l
n p V p

SI
23. Buri 1824 p a
:24. Bogdan „ 1827 n p P
.25. Botian Anghel 4 ii ii
26. Buznea Constantin 1833 1

ER
p ii
27. „ Mihail p ii
28. Bocancea Ștefan r
» a a
.29. Baltag Constantin 1824 >> ,, ii
30. Bodescu Constanți 1836 n 2 a Basarabia
31. „ Aftanasie K
IV a ii
32. Bantăș Ioan 1839 n 1 a Moldova
33. Botian[ov] Ioan ■n 3 a Basarabia
34. Balș Gheorghie 1844 6 Moldova
UN
» a
35. Biberi Ioan » 1862 » 1 if u
36. Balaș Constantin1) ... 1883 3 p Basarabia
37. Baltag Ioan 1890 a p ii
38. Balaș Ioan1) V 1904 » ii ii 9t

39. Cerchez Neculae 1821 6

a Moldova
40. Ciolac Anastasie 1824 »
2
AL

ii i)
41. Ciuhurean Ieremie a 1829 1
a ii
42. Ciuhudar Stavorachi n 1833 a a
43. Donici Iordachi a 1821 n 6 a a
44. „ Matei » n p ii ii
TR

45. Ducători Eustrate 1826 n 1 a ii

46. Delianov Ariton n 1827 ii P a
47. Dicescul Ioan n 1829 • n 2 a Basarabia
48. Delari Ioan 1831 » 1 n Moldova
49, Dînga Dimitrie n 1835 >> p
EN

ii
50. Donica-Iordachescu Onesim _ 1847 n a yf fi
51. Donici Niculai 1851 n a a ii
52. Donica-Iord. Mihail 1857 f» P P fi
53. Dunca Ștefan 1881 a 3 p Basarabia
54. „ Constantin 1883
/C

n a p V
55. Feodosiev Sandul » 1821 n 1 P Moldova
56. Theodosiu Theodosie » ii a 77
57. Gafenco Iordachi » » n ff a if
•58. Grigoriu Grigorie » >» n a P i)
59. Grecul[ov] Aleco 1877 n a P fi
SI

60. Gavrilița Gheorghie 1830 •» 2 if p

61, Ghițescu Mihail » -J» » 1 V
62. Gonata Ștefan 1833 n ,, a
63. Ghica Ștefan 1845 2
IA

P P
64. Gore Spiridon 1847 n 1 P
65. Gheorghiță Ioan n 1848 n p
-66. Grosu Constantin n 1892 3
P
67. Haitul Ioan n 1821 1
a n
U

<68. „ Constantin •n » >> a a

x) Nu-i Român. Comunicat nouă după compunerea acestei liste.

 AR
63

R
*69. Haitul Neculae înscris în 1821 în cartea 1 originar din Moldova
70. Hermeziu Mihai

LIB
99
71. Hâncul loniță 99 6 99
72. „ Constantin 99 1836
73. „ Ariton 99
74. Hasan Vasile 99 1827 i
75. Izmană Gheorghie P 1811 99 99 99
76. „ Ianachi n 1849

ITY
77. Ierjiu Ioan ș. a. 99 1836 4
78. „ Neculae ,, 1891 3 99 Basarabia
79. Iamandi Ioan 99 1849 1 Moldova
80. Kazimir Panaite 99 1821
•81. Kalmuțkii Gheorghie P 99 99 n 99
82. Kațikifa] Vasile ,, ,,

RS
p 99
83. Keșko Petru 99 p ,,

84. Kiruș Constantin 99 99 6 99

85. Kanano Ioan 9* 99 3 99
86. Katargi Neculae p 99 6 99 99
87. „ Petru
88. Kriste Vasile
89. Kirika Vasile
90. Kodrianu-Bossie Constantin
>>

n
VE
1825
1826 3
91. Kasso Ștefan n 1 99
92. Krușevan Andrei 1830 2
NI
P 99 99
93. Kantakuzino Mihail Kniaz 99
(Principe) „ 1843 5 99 7?
94. Konstantinov Gheorghie p 1852 99 2 99
LU

95. Krupenski Neculae 1857, p 6 99

96. „ Theodor 9; 1859 99 99
.97. „ Gheorghie p 1868 P 99 99
98. Kiriak Dimitre ,, 1862 p 3 99 Basarabia
99. Kotrut Alexandru 99 1874 5* 99
100. Kantakuzino Gheorghie Kniaz,, 1882 5
RA

P ’9 99
101. Kodrian Neculae p 1883 P 3 99
102. Leua Costachi p 1821 1 99 Moldova
103. Leondari Dimitrie 99 99 99
104. „ Gheorghie p
,, 99 99 99
105. Leonardi Panaite
T

99 9) 99 99
106. Leu Vasile 99 99
107. Lebedev Ștefan n 1833 V 99 99
EN

108. Lazu Ianachi p 1835 p 99 99

109. Leonard Neculae 99 1892 2 99 Basarabia
110. „ Chiriac 99 1891 99 3 99 p
111. Macarescu Pavel 9? 1821 1 99 Moldova
112. „ Theodor p V 99
/C

113. Murguleț Vasile p P 9* 91

114. Mavrodi Dimitre ,, 99 6 9»
115. „ Manolachi p 99
116. „ Iancu 7» 99 99 99
117. Meleli Neculae p 1826 99 1 P
118. Meleghi Neculae 1827
SI

99 99 99 99
119. „ Athanasie p 99 99
120. Muntean Constantin 99 1841 99 99 Basarabia
121. Muntianov Cozma p 1865 99 3
IA

99 99
122. Muruzi Alexandru Kniaz 1869 >9 5 99 Moldova
123. Nour Ioan p 1826 P 1 99
124. Nacu Constantin p 1833 99 2 99 Basarabia
125. „ Simeon ș. a. 99 1836 V 1 P Moldova
U
 R
RA
64

126. Nacu Ioan înscris în 1844 în cartea 1 originar din Basarabia

127. Niaga Luca 1895 2

LIB
17 ii i1
128. Orăș Ștefan 1826 ii 3 ii Moldova
129. Oatu Ionița fi 1 ii
130. Ohanov Avedic fi 1896
131. Panaioti Ianachi if 1821 ii ii
132. Potlog Gheorghie a ii
133. Paleolog Iordachi a 1826 a ii ji

TY
134. Petrino Hristofor 1827 ii a
135. Purcel Vasile 1833
136. Pruncul Carol 7> 1849 a 3 Basarabia
137. Purișkevici Mitrofan 1878 a
,, ii ii
138. Rosset Vasile 1821 1 Moldova

SI
79
139. „ Luppa (sic) ,,
fi >i a ii 79
140. „ Ștefan 1847 a a
,,
141. Râșcan Dimitrie 1821

R
fi a a ii
142. „ Matei u fi a 7* a a
143. „ Gheorghie n 1835 r a ii
144. Râșlacfov] Theodor
145. Russo Dinu
146. ,,
147. „
Iancu
Ioan Iacovlev
VE >7
>7
1821
n
ii

a
ff
a

ii
6
97
59
ii
ii

ii
a

ii
148. „ Constantin a a ii
NI
149. „ Gheorghie ,, a a ii
150. ,. Manolachi Ioanov ,, a tf ii a ii
151. „ ,. Ilîev a if a a
152. „ Dimitre
U

a a ii a
153. ,, Theodor a ii ii
154. Razu Constantin f) 1821 a a
155. Roibul-Vacare Ioan fi 1838 a 2 Basarabia
AL

156. Ralli Ioan if 1845 6 a Moldova

157. Roma Ioan i) 1858 a 1
158. Ralli Ștefan 1881 ii 3 a Basarabia
159. Stamati Constantin 1821 a 1 ii 79
TR

160. „ Gheorghie ’7 p T9 a 7*
161. Sturza Ioan i> ii ii ,, a Moldova
162. Stamo Apostolachi ii 3 a Basarabia
163. „ Zamfir fi 1826 a 1 a Moldova
164. Stârce Manolachi 1827 6 a 77
EN

165. Stroescu Ioan ii 1828 a j> a

166. Sinescu Aristide •>i 1834 a 1 ,, 59
167. Suvaca Grigoraș ii 'i a a a ii
168. Sorocean Ioan if 1836 a ii
169. „ Theodor ii ii ii
/C

170. Sekiraș Alexandru a 1848 fi a if

171. Sorocean Gheorghie fi ii a a a
172. Sîrbu Gheorghie a
1847 ii a a ii
173. „ Ioan a ii a a ii
174. Scrivan Gheorghie fi 1852 ,, ti
175. Sîrbu Mihai 1883 3 Basarabia
SI

ii )• a
176. Sacara Petru ii 1895 ii a a
177. Tanasă Vesile ii 1821 it 1 if
Moldova
178. Talpa Constantin 6
IA

if a a fi
179. „ Andrei ș. a. 7> a a

180. Tufescu Constantin a ii a

,, ii a
181. Timuș Miron fi 1825 a 1 ii
182. Tomuleț Iordachi 1826 ii ii 97
U

183. „ Sandul a ii a ii
 R
RA
65

184. Ursul Grigorie înscris în 1821 în cartea 1 originar dîn Moldova

185. Vartolomei Iordachi V p n

LIB
186. Vârnav Constantin M
187. „ Theodor r
188 Varzare Neculae >> 1826 n
189. „ Iordachi M
190. Vartic Constantin 1845 JJ Basarabia
191. Ziloti Matei 1821 Moldova

TY
Mai sunt de adăugat Alex. Glavce înscris 1833 în cartea
3-a, orig. din Moldova; Ivan Meriakri (Mere-acre) înscris 1875
în cartea 3-a, orig. din Basarabia; Ivan Mi cu lin (după d. Oore
descendent din Micul Hodco Crețevici sec. XV-lea) înscris 1847

SI
în cartea l-a, orig. din Moldova și Gheorghie Popa înscris
1895 în cartea 3-a, orig. din Basarabia.

ER
Nu știm dacă lista aceasta poate să aibă pretenția de a fi com­
plectă; oricum ne surprinde, că nu figurează în ea numele Ba-
ș o t ă, c'u toate că am văzlut, că Bașota era mt are șal al nobi­
lime i (1824—29). Cum putea să fie mareșal al nobil im ei,
IV
fără să fie însuși recunoscut, căci de altfel familia, din care era
și un mare logofăt în sec. XVII-lea, e o vechie familie boierească.
Apoi, comparând lista cu o altă listă publicată de domnul
UN

R. Rosetti în Anal. Acăd. Rom. supt titlul „Arhiva Senatorilor

din Chișinău și ocupația rusească dela 1806—1812", găsim, că nu
figurează în lista noastră mai multe nume din „lista dvorenilor
(nobililor) din Basarabia la 1817".
Cei de Cari e vorba sunt: Vornicul Constantin Paladi, col.
AL

sov. Ioan Bașotă, nadv. sov. Gh. Milo, nadv. sov. T. Bașotă,
Comisul A. Panaite, Paharnicul N. Done (fam. de origine mun­
tenească, a nu se confunda cu Donici), Sărdarul Gr. Arghir, Me­
TR

delnicerul Isac, Medelnicerul Antoni, Medelnicerul I. Nemișescu,

D. Balasachi (dacă nu cumva fam', e identică cu Balaș, care figu­
rează în lista din 1909), I. Gogălniceanu (sic), Sulgerul Filah-
tachi1), Sulgerul Pascal Tudori, Pitar Gh. Proca, Toma
EN

Plincopul, 3-lea Visternic Iordachi Salla, col. secr. Gh. Duca,

Medelnicerul Enachi Cristian, col. reghistrator Gr. Scorțăscu, col.
regh. Mihalachi Bădărău, col. regh. I. Hrisovanul, Șatrarul Șt
Isăc'escu, I. Vasăliu, Sărdar Vasălachi, Șatrar N. Trohin, Mano-
/C

lachi Cupce, Ilie Ciupce, Ilie Eni, Ant. Buzichi, N. Buzăscu, Ena-
cachi Păun, V. Păun, Totachi Perestieri, Sandul Buhăescu, I. Cupce,
licnicerul V. Țărnă, C. Carpuzi, Vel. Cap't. Andrei Bușălă, M.
Cotăia, 2-lea Comis N. Râdov și Iordachi Dimitriu.
SI

Ce s’a ales din acestea c. 50 de familii? înțelegem să se fi

stins unele,iar altele să fi emigrat, dar în amândouă cazurile întru
cât figurau pe lista dvorenilor din 1817 ar trebui să fie în­
IA

scrise în cele 6 cărți. Singura explicație admisibilă e, credem, că

9 Poate se recunoaștem în o familie Filatov nobilitată în 1853 orig.
din Basarabia descedenți din Sulgerul Filahtachi?
U
 R
RA
66

persoanele de pe lista din 1817 erau însemnate în calitatea lor de

nobili moldovenești iar nu rusești și de fapt vedem,

LIB
că nici o înscriere în cărțile nobilimei nu are loc înaintea anu­
lui 1821.
(De la 1812 până, la 1821 au durat deci verificările titlurilor
moldovenești în care interval unele familii se vor fi întors în Mol­
dova, iar altele nu puteau să dovedească, că sunt descendente din

TY
boieii, sau mazili vechi. Cel dintâju pare să fie cazul familiei Pa-
ladi care, aparținând oligarhiei Moldovei va fi preferit situația ei
privilegiată de acolo asimilării cu familii, căror ea se considera

SI
superioară.
Și în Budovina verificarea a durat foarte lung. Pe când ocu­
pația a avut loc în 1774, tratatul cu poarta în 1775, iar jurământul

ER
notabililor în 1777, nu există nici o recunoaștere a calității ,de
nobil moldovenesc anterioară anului 1788, deci 13 ani de la anexare.
Constatăm apoi, că Rușii erau mai riguroși ce privește re­
cunoașterile acestea, decât Austriacii, neconferind calitatea de no­
IV
bili, de cât familiilor care, pe lângă vechime aveau și avere, necon­
siderând chiar familii străvechi, dar decăzute. Motivele acestei rigu­
rozități vor fi .fost întâiu situația cu mult mai privilegiată și auto­
UN

nomă1 a nobilimei, care deci trebuja să și fie la înălțimea chiemării,

apoi poate și considerațiuni față de marile familii boierești care
rămaseră în Basarabia, pe câ,nd în Austria nu rămăsese nici o fa­
milie de rangul unor Cantac'uzino, Moruzi, Sturza, Bașota, afară
AL

de singuratecul Vasile Balș. (Stîrceștii, Tăutuleștii, Flondoreștii (Al-

bota), Costineștii ș. a. deși străvechi familii nu se puteau măsura
pe atunci în avere și influență cu Sturzeștii sau Balșeștii).
Cum în Basarabia nu sunt grade intermediare de cât pentru
TR

familii străine ca Baron Rosen și. Stuart, n’ar fi rămas Rușilor

de cât sau să confere unor familii din Protipendadă titluri de Grafi
sau Baroni, dacă nu voiau să le pună pe picior egal cu familii care,
pe nedrept, de acestea nu mai fură considerate ca egale, pentru
EN

că nu se puteau măsură cu ele în moșii. Deci spre a nu recurge

la mijlocul gradelor interimare pentru care trebuiau să aibă mo­
tive, preferau să nu recunoască de cât familii în oare-care condi-
țiune socială dacă nu cumva, ceia ce nu știm, era cerută o a n u -
/C

mită întindere de proprietate imobiliară.

Nici Austria n’a conferit la început diferitele grade care le
posede și anume Principie, Conte, Baron, Cavaler, Nobil de și
nobil (von), c'i a conferit tuturor familiilor nobile românești
SI

titlul căvaler de1) (Ritter von) făcând titlul de Baron dependințe

J) Ceia ce unii nobili în Bucovina nici azi nu o știu și mai cu seamă

IA

o ignorează unii preoți scriind în acte de naștere, foarte importante pentru

filiațiunile nobililor uneori „nobil d e“ alte ori numai nobil putând să causeze
prin aceasta inconveniente descedenților acestor degradați fără cuvânt. Câte
odată are loc chiar o totală „capitis diminutio“ fără nici o indicație a calității
U

nobile.
 R
• 67

RA
de proba descendența din cei dintâiu 12 Boieri Veliți, însă dovedind
totodată un venitanual de 3000 florini. Proba cea dintâiu o

LIB
puteau face mai multe familii (v. m. s. — Hurmuzăcheștii au venit
mai târziu în Bucovina) întru cât posedau documente dovedi­
toare proba a d io u a era însă prea grea, 3000 fl. fiind pe atunci poate
ca acum 100.000 de lei, iar din Protipendadă nime nu voia să se
așeze în Bucovina doar cu titluri prea înalte. Un Vârnav voia să

TY
fie Graf1! altmintrelea nu primea. Mai târziu Spătarul Nico-
lai Stratulat2) voind să treacă în Austria ridică aceiași pretenție. Ei
bine, nu putea să pună Austria pe un Potocki, Starhemberg sau
Esterhăzy pe picior egal cu familii moldovenești care, cel puțin

SI
n'aveau nici aceiași vechime nici aceiași tradiție feudală cavale­
rească.
Constatăm deci atât în Austria cât și în Rusia lipsa de in­

ER
dividualizare ce privește recunoașterile în urma cărei ve­
dem familii c'u nume mari istorice asimiliate unor familii cu totul
obscure. De unde în adevăr puteau să aibă pe atunci statele res­
pective cunoștințele genealogice necesare, dacă chiar ref 1 ec-
IV
t an ții nu le aveau și Ilinca, soția lui Ioniță Costin alias Mu-
tenco răspundea la întrebarea comisiei austriace de delimitare
UN

(1781—82): „Ob ihr Mann ein Bojar oder Masil seye?" în modul
următor: „Ihr Mann seye ein Enkel von dem GroB Hetrnan Miron
von der Familie Movilestie son st Costi. nestie genannt und
sie seyen in der Moldau immer freye Leute gewesen". Vedem, că
Ilinca confundă pe Costineștii cari descindeau prin soția lui Miron
AL

din Movilești cu chiar familia aceasta domnească, apoi face din

Vel Logofătul Miron Hatman (ceia ce era mai puțin) spre a se con­
trazice în fine neavând mai mult de zis de cât că erau oameni liberi
ca >oricare mazil obscur. Ioniță Costin era însă Spatar iar frate-
TR

său Comis și erau veri primari de pe tatăl lor cu Casandra Canta-

cuzino, Safta Krețulescu, ș. a., deci Ilinca trebuia să răspundă verde
și Concis, că soțul ei bolnav e un Boier, iar nu numai mazil3).
Pe de altă parte autoritatea moldovenească de la care statele
EN

respective cereau lămuriri, Divanul, era prea îngăduitor une­

ori 4) ce privește aprobarea spițelor arătate și însuși am constatat in­
duceri în eroare ale statelor, amândouă pentru Basarabia. De și fa­
miliile erau vechi, una chiar istorică, se schimbaseră unele bo­
/C

ierii, care nu erau v*el în vel (vel Log. în loc de 2-lea ceia ce
e o foarte mare deosebire) și se dădea unei din acele două familii
o origine fantastică (scăpase autorul ei viața unui Petru Vodă
din sec. al XVI-lea) pe când prin întâmplare dasem odată de
SI

documentele originale ale familiei, care erau în vădită contrazicere

h Arh. Guvernului Bucovinei — fam. Stratulat are însă indigenatul
IA

austriac etc.
’) Iorga, Doc. Fam. Calimachi.
3) Arh. Trib. Țării „Șipeniț".
4) v. Rosetti op. cit.
U
 R
RA
68

cu afirmațiile Divanului. în general Austria se pare sa fi fost mai

LIB
îngăduitoare decât Rusia, unde dăm de nume ca T ă u t u * 24) ș. a.
fără nobleță iar din punct de vedere al teoriei sângelui tre­
buie să dăm Austriei dreptate.
Lista care o comentăm nu cuprinde, cum am văzut, și nu­
mele familiilor A b a z a și Hăjdău, cu toate că știm că întâia e

ITY
demult în Rusia emigrată cu D. Cantimir 2) iar a doua își are chiar
leagănul în Basarabia. Ce privește pe familia A baza explicația
e ușoară ea fiind înmatriculată în gubernia unde s'a așezat3) pe
când lista noastră nu cuprinde decât nobilii înscriși în Basarabia.
Ce-i însă Cu familia Hăjdău? Eventualitatea că nu s’ar fi re­

RS
cunoscut calitatea de nobili celei mai istorice familii a Basarabiei,
descendentă prin femei din sora lui Ștefan Vodă Petriceico, e
surprinzătoare. Dealtfel Citim în cartea d-lui Arbure, că „Guvernul
rusesc, după anexarea Basarabiei în 1812, a recunoscut familiei
VE
Hasdeu originea din Ștefan Petriceico Vodă și următoarea stemă
princiară" (urmează reproducerea stemei). Tot acolo citim, că un
Vasile Hăjdău, fiul Armașului Gheorghe „a întrat în serviciul ar­
NI
matei rusesci, cănd Petru-cel-Mare veni la Iași, răsboindu-se cu
Turcii"4). Deci legăturile familiei cu Rusia erau cu 100 de ani mai
vechi de cât luarea Basarabiei. S'ar părea deci că și familia aceasta,
LU

care nu figurează nici în lista din 1817 se stabilise înaintea

anexăiii Basarabiei în Rusia într'un alt guvernământ fiind și
înscrisă, după d. Arbure, în cartea 6-a genealogică. însă cu pri­
vire la care Gubernie?? Familia Hăjdău avea și indigenatul
polon atât ca rude ale omului Polonilor, Petriceico, cât și meritându-1
RA

prin moartea de erou a lui Ștefan Hăjdău supt zidurile cetății

Hotin în 11 Noemvrie 1673, ca aderent al lui Sobieski5). în ex­
celenta carte de informațiuni genealogice a rep. E. de Zernicki-
T

Szeliga6) citim „Hizdejo — stammen aus der Moldau — auch

Hizdeu genannt. Erhielten vom Reichstag 1676 den poln. Adel",
EN

și tot acolo: „Hizdeu — Land Lwow 1782 — Fiihren den Bei-

namen LupasChko. Aceștia erau proprietarii moșiei Berlinți7).
P Calindarul citat.
/C

2) Neculce în Lat. II.

’) Am văzut la d. de Gore Genealogia fam. descedentă din chiar
acel 11 i e pribeagul, publicată într’o ca rte a unei soc. geneal. din Rusia (sunt
două, una la Moskva și una la Petersburg și lucrează foarte mult și bine.)
Domnul de Gore ni-a și comunicat că fam. Abaza face parte din nobilimea
guvernamentului Harcov.
SI

4) Basarabia pp. 751—62, Domnul de Gore se îndoește în ce privește

datele d-Iui Arbure cu privire la nobleță rusească a fam. Hăjdău cum și de
altfel am constatat cu uimire numeroase greșeli în acele prea puține pagini
IA

consacrate de d. Arbure nobilimei Basarabiei.

5) ibid. 750.
6) „Der polnische Adel“ cuprinzând 30 000 fam.
7) Acum Stîrcea. trecând prin căsătorie în prop. lui Ștefan Stîrcea, stră­
bunicul Baronilor Victor și Eugen Stîrcea și al altora din Româniă. Moșia s’a
U

vândut de cătră Stârceștii fondului religionar din Bucovina.

 R
69

RA
Am menționat la alt loc, că familia domnului Z. C. Arbure e
din neamul Ralli. Ca să nu fim ,rău înțeleși ne explicăm. Fa­
milia istorică Arbure mai există, răzășită, în Bucovina (v. Arh.

LIB
Geneal. Nr. 1), iar un descendent din aceasta familie vestită D.
Arbure adoptase în sec. trecut pe fiul Constantin al
cunoscutului boier Zamfirachi Ralli1) din Basarabia. Fiul lui
C. Ralli - Arbure e domnul Zamfir C. Arbure, cunoscutul pu­
blicist. Zamfirachi Ralli la rândul lui era ginerii e lui D. Arbure,

ITY
căsătorit cu fiica acestuia Smaranda (din Saucenița, țin. Botușani).
Fiica lor Elena, n. 1813, era soția bătrânului Manolachi Baron
Stîrcea din Bucovina, bunicul Ministrului Plenipotențiar al Aus­
triei, Baron Ioan Stîrcea, proprietarul moșiilor Valea-seaca în Bu-
c'ovina și Vălenii (țin Roman) în România cum și străbunicul Baro­

RS
nului Alexandru Stîrcea, proprietarul frumoasei moșii (cum indică
și numele) Crasna din Bucovina pe care se află cea mai vechie
casă boierească, cu două rânduri, din Bucovina, găzduind într'o
vitrină și amintiri dte la foștii stăpâni ai Crasnei, familia Ilski, al
VE
cărei strămoș, Alexandru Ilski Căpitanul, fu un alt cumnat al
lui Ștefan Vodă Petriceico. Prin căsătoria aceasta se natu­
ralizase familia Ilski de origine polonă (Horodenca) în Moldova2).
NI
Precum vedem sunt raporturi vechi și strânse între familiile Hăjdău-
Stîrcea și Ralli-Stîrcea-Ilski-Arbure însă acum răcite și. uitate ca
toate raporturile noastre vechi de familii. O urmare, probabil, nu
U

numai a despărțirilor teritoriale ci și a diferitelor culturi

care se împart în stăpânirea vechii nobilimi a Moldovei: cea Ger­
mană, cea Franceză și cea Rusească — era să uităm și pe
AL

a patra — cea Românească.

O familie interesantă e familia Andriași-Șeptelici,
Deși înscrisă abia în 1853 în carteja a 2-a a nobilimii, ca originară
din Basarabia, iar nu din Moldova, încât s’ar putea presupune,
TR

că familia face parte din cele ridicate în urma anexiunii prin ser­
vicii cătră guvern, arogându-și un nume al unui neam vestit în
istoria Moldovei, familia aceasta e chiar cu așezarea anterioară}
EN

anexărei.
Lămuririle acestea Ie avem din documentele originale ale fa­
miliei, cele mai multe rusești, din cari unele le vom publica mai
jos. Din ele rezultă că, un Constantin Andriaș din neamul Șep-
/C

tilici se stabilise încă supt domnia împărătesei Ecaterina II în Ru­

sia căpătând în 1792 titlul de consilier titular (titularni soveatnic) și
rangul de Căpitan de Infanterie, apoi titlul de colejskii asessor, și
în fine de Consilier de Curte (nadvorni soveatnic) în 1803 supt
Alexandru I. Dintre copiii lui din căs. cu Paraschiva Eudochiewna :
SI

Elisaveta (n. 1804), Ecaterina (n. 1805), Vera (n. 1807), Alexandru
IA

9 v. Romanul d. Moruzi.
2) Doc. fam. Stîrcea, Cernăuți și România, Arh. Trib. Țării „Crasna“ și
Iorga Stud. și Doc. V. (din deleg. Țării).
U
 R
RA
70

(n. 1809) și Plafon1) (n. 1810), acest din urmă „nobil din
guvernământul Herson, posedă în districtul Tiraspol o avere

LIB
din patrimoniu: 50 țărani; în Odesa o casă de piatră, la țară ase­
menea a casă de piatră cu două rânduri și 1500 arpenți" (măsură
vechie de pământ). îmbrățișând cariera militară ca Iunker (sub-
ofițer-cadet-nobil), ia parte la războiul din 1828 și la luarea Adria-
nopului. Avansat în războiu sublocotenent își dă în 1831 de­

ITY
misia „din cauze familiare" recomandat ca demn spre avansare2).
Cu toate că familia fu considerată de fapt ca nobilă în acte
oficiale, ea nu era de drept nobilă nefiind înscrisă în cărțile no-
bilimei. Constatarea aceasta, care reiese din documentele anexate,

RS
e importantă, confirmând presumpția noastră cu pri­
vire la lista dvorenilor din 1817 (v. m. s.)
Puțin timp înaintea morții sale, bătrânul Constantin Andrieș
gândindu-se la soarta copiilor săi se adresă Divanului Mol­
VE
dovei, cerând recunoașterea, că moșul (bunicul) său Andrei Șep-
tilici (de la care a rămas numele Andriaș) a fost nepotul „Vorni­
cului Șeptilici". Divanul supt preșidenția nemuritoriului yeniamin
NI
Costachi Mitropolit încredința descendența aceasta în 1804 Maiu
20 conform scrisorilor „vechi, pe moșia Șeptelicenii în care au
avut stăpânire aice" relevând și înrudirile lui Constantin cu familia
U

boierească Gheuca (v. Let. II. decapitarea supt Duca Vodă) „ce
se trag iarăși din familia Vornicului Șeptelici" cum și faptul că
„maica D-Sale este din familia boierească a lui A baza" etc.
AL

Documentul pe care îl anexăm e din punct de vedere genealogic

foarte interesant. Atât prin partea de la care emană, cât prin stilul
de o mentalitate aristocratică neobișnuită la noi (partea cu privire
la importanța spiței neamului), prin stabilirea filiațiunei din re­
TR

numita familie.a omorâtorului lui Gașpar Gratiani, (Let. I.) și în

fine pentru că ni dă un indiciu cărei împrejurări se datorește
emigrarea acestei ramure a Șeptelicienilor în Rusia. Am subliniat
EN

cuvântul A b a z a și credem că aici e de căutat legătura logică

cu privire la emigrare. Abăzăștii erau, cum știm, de mult stabiliți
în Rusia. Se impun deci două presupuneri: Sau că Andrei Șeptelici
emigrase împreună cu D. Cantemir căsătorindu-se fiul lui cu o
/C

fiică a unui A b a z a, ceia ce ar fi fost natural, sau că tatăl lui

Constantin sau el însuși a emigrat în urma alianței cu familia
aceia stabilită în Rusia. înclinăm mai mult spre ultima presumție,
considerând că, Neculce care însemnase numele lui Ilie Abăza
în lista emigraților, membru unei familii mai puțin importante,
SI

n’ar fi scăpat să menționeze și pe un descendent din o fa­

milie atât de însemnată.
IA

9 V. m. j. doc. Nr. IV.

2) Ordonanța Contelui Șurvalow Corn, suprem al Armatei I. iproci. din
Kiew. 31 Ianuarie 1832. Documentele sunt în original și în traducere românească
U

de care ne folosim.
 71

RA
Nu știm, care a fost consecvența acestui act al Divanului
față de autoritățile rusești. Se poate că Constantin fu apoi re­
cunoscut de cătră adunarea nobilimei guvernului Herson și în­

LIB
scris în una din cele 6 cărți. Ori cum fiul lui, Platou, considerat,
cum am văzut, de fapt ca nobil e înscris, prin ordonanța Sena­
tului „dirigent" în urma raportului adunării deputaților nobili­
mei din Basarabia din 1853 Aug. 8 — abia în 1853 Ian. 12 „în
a 3-a1) clasificare a cărței genealogice". — Necunoscând deocamdată

TY
'îndestul particularitățile organizației nobilimei rusești, nu știm, avem
aici a face cu o recunoaștere târzie (după aproape 50 de ani!) a
calității de nobil moldovenesc, sau cu o înmatriculare numai în Ba­
sarabia după avisul nobilimei? Prin analogie cu vechia instituție

SI
austriacă a statelor nobile (collegium nobilium) conform cărei un
nobil trebuia să fie înmatriculat2) (primit de nobilime și în­
scris) în diferitele țări ale Austriei din care făcea parte și Ungaria,

ER
spre a se bucura de prerogativele stărei sale, suntem seduși să in­
terpretăm chestia în senzul acesta. Ceia ce vorbește în sprijinul
acestei interpretări este și faptul, că din nobilimea Basarabiei
(lista complectă de 456) fale 'parte familii rusești străvechi ca
IV
kniazul Petru Volkonski, (înscris 1887 în cartea 5., orig. din
Riazanski guv.); kniazul D. S v i a t o p o 1 k - M i r s k i i, (înscris în
UN

1901, cartea 5, orig. din guv. Harkow) ș. a.

Contra însă acestei interpretării e un argument puternic, faptul
că Plafon e înscris ca orig. din Basarabia iar nu din Herson
cum ar fi dacă ar fi fost numai înmatriculat în Basarabia. S'ar
părea deci, că guvernul rusesc, resp. adunarea deputaților nobi­
AL

limei, nu s'a mulțămit cu mărturia Divanului, nerecunoscând cali­

tatea de nobil a lui Pjlatoln de ;qât în urma meritelor sale ca
ofițer. De fapt însă am văzut, că el fu considerat ca nobil.
TR

Fiul lui Platon, Arcadie, om de rară frumusețe încă la bătrâ­

nețe (frumusețea adeasta pare.a fi fost ereditară conform unei tra-
dițiuni din timpul Ec'aterinei II), servind și fel în armată și avansat în
1859 din „Port-drapel" în „Praporșcic", ceia ce noi nu înțelegem
EN

părându-ne noțiuni sinonime, s'a întors în Moldova, lăsând la

moartea sa 3 fii: Gheorghie f, doctorul Ilie și doctorul Leon
Șeptilici, cari nu mai poartă numele Andriași. — Amabilității prie-
/C

9 Constatăm aici o contrazicere între indicația listei publicate și

între documentul nostru cu privire la numerele cărților. Cea dintăiu indică con­
ferirea nobleței pe bază militară iar a doua pe bază civilă, (v. m. s.)
Regretăm că nu mai avem ocasiunea să controlăm chestia, însă spre părerea că
lista e exactă ceia ce ar corespunde și carierei militare a lui Platon.
SI

2) Ca Indiggna sau Incola — familiilor noastre bucovinene d. ex. r>u ni

s’a conferit, cum cred unii, calitatea de nobili ci s’a recunoscut numai,
conferindu-se numai titl uxil e cf. organizației aifstriace. Indigenatul
nostru e al Galiziei și Lodomeriei. Suntem deci „Uradel“, se’nțelege în pro­
IA

porție cu vechimea Principatelor Române, sau ,,Dienstadel“, iar nu „Briefadel“.

Nu suntem nici Reichsadel al Sf. Imperiu, Galizia și Bucovina nefăcând parte
de Imp. germancare durase până la 1804.
U
 R
RA
72

tenului nostru, domnului Ilie Șeptilici, mulțămim cercetarea docu­

mentelor, care urmează și din care reproducem deocamdată numai

LIB
o parte rezervându-ne să revenim, mai cu seamă asupra ordo­
nanței lui Șuvalov, căre este și un fel de jurnal de războiu inte­
resant și din punct de vedere istoric.
I.

ITY
Din mila lui Dumnezeu Noi Ecaterina Il-a împărăteasa și
Singurastăpânitoarea Rusiei, etc. etc. etc.
Se face cunoscut tuturor că Noi. am miluit și am statornicit pe
boierul Knejiei Moldovii Constantin Andriaș cu cinul de Con­

RS
silier Titular și în rangul de Căpitan al oastei noastre de pe uscat
— în 9 Noemvrie 1792 — precum Noi miluim și. statornicim cu
aceasta poruncind tuturor supușilor Noștri a-1 recunoaște și a-1
cinsti în rangul de Căpitan al oastei Noastre de pe uscat pe

VE
Consilierul Nostru Titular Constantin Andriaș și Noi nădăjduim
că și el în rangul dat de Noi din înalta Noastră bunătate, se va
purta c'u credință și sirguință, precum se cuvine unui supus
Credincios.
NI
Spre întărirea acestora am poruncit Senatului Nostru ocâr-
muitor să iscălească și să pună pecetea Noastră împărătească.
S’a dat în St. Petersburg în 28. Ianuarie 1793.
LU

Senator și Consilier: Petre (indescifrabil).

Principe Senator (indescifrabil).
II.
Veniamin Arhiepiscop și Mitropolit Moldovei.
RA

„Faptă vrednică de laudă și neapărată datorie este

adelora ce urmează începere din fameliile care din Dumnezeiască
milostire se află în rangurile boerești și c'are mai înnainte
T

au fost întru această stare a avea spiță niamului,

atât în ființă trebuinților sale, căt și spre a rămâne pome­
EN

nirea lor ca o rază dătătoare de lumină la moște­

nitorii urmași, întru această datorință fiind și cinstit Dlui
Constantin Andrieș Na d vor ni e Sovetnic a împără­
ției Roșiei, neau făcut poftitoare cerere ca să i se de decâtră noi
/C

adiverințe mărturisitoare ca unul ce au fost din patrioții1),

acestei Domnii a Moldovei. — Noi dară după a noastră știință și
după adiverințele ce ne au arătat prin docomenturile stăpânirii de
moșii întru Cest pământ dela anii 7185 (1677) se adiverește prin
SI

aceasta, câ familia depe părintele Dsale este din Șeptelici Ma­

rile Vorn ic și moșul2), Dsale Andrei Șeptelici au fost
IA

9 Cuvântul acesta își avea adevăratul său înțeles chiar atunci când oamenii
se jucau adesea cu expresii neînțelese. Resultă din o scrisoare din 1822 a lui
A. Beldiman vor. cătră I. Tăutul vor. (Acad.) Deci nu credem a se înțelege,
numai cetățean cum ar fi mai firesc.
U

9 Prin moș se înțelegea în asemenea legătură de idei numai bunic..

 73

RA
nepotu Vornicului Șeptilici și de la Andrieș în urmă sau'
numit Andrieșești și numile Andrieș este din familia Vornicului
Șeptilici, mărturisescu însuși scrisorile vechi pe moșia Șepteli-

LIB
c e n i i în care au avut stăpânire având aice și rudenii pe D-lui
Constantin Gheuca marile Stolnic și D-lui Iordachi Gheuca
marile Stolnic ce să trag iarăși din familia Vornicului Șeptelici, iar
depe maica D-sale este din familia boerească a lui A baza, de pe
care iare moșu pe D-lui Ion C râs tea marile Paharnic are și

TY
frate aicea pe D-lui Manolachi Andrieș marele Medelnicer.
și 'cumnat ce ține pe sora D-sale, D-lui Toma Car a marile Pa­
harnic.

SI
Deci 'ca să fie cunoscut că familia D-sale Nadvorni Sovetnic
este din starea boerească acestei țări sau încredințat cu iscăli­
turile noastre.

ER
Eșii anul 1804 Mai 20.
Constantin Ghica Logofăt.
Iordachi Cantacuzino Logofăt.
Constantin B a 1 ș Logofăt.
IV
Ion Razul Logofăt.
Mihail Sturza Logofăt.
Constantin Greceanu Logofăt.
UN

Teodor B a 1 ș Vornic.
Neculai Balș Vornic.
Constantin Balș Vornic.
Alexandru Eanculescu Vornic.
Lupu Balș1) Vornic.
AL

Manolachi Dimachi Vornic.

Sandulachi Sturza Vistiernic.
Dimitrie Saul Spatar.
TR

Grigore Cantacuzino Spatar.

III.
Din mila lui Dumnezeu Noi Alexandru I-lea împăratul și'
EN

Sîngurstăpânitorul întregei Rusiei etc. etc. etc.

Se face cunoscut tuturor că Noi am miluit și statornicit Con­
silier de Curte în 17 Noemvrie 1803 pe Constantin Andrieș —
care Ne-a slujit cu zel și sirguință ca Asesor de Colegiu —
/C

poruncind tuturor supușilor Noștri a-1 recunoaște și a-1 cinsti pre­

cum se cuvine pe acest Constantin Andrieș ca Consilier af
Nostru de Curte și Noi nădăjduim că și el în cinul dat de
Noi din înnalta Noastră bunătate se va purta cu credință și sir­
SI

guință precum se cuvine unui supus credincios.

Spre întărirea acestora am iscălit cu însăși mâna Noastră și.
am poruncit să se pună pecetea Noastră.
IA

S'a dat în St. Petersburg 11 Octomvrie 1804.

h Constatăm cinci membri ai familiei Balș cu boerii mari!
U
 R
74

RA
IV.
Prin ordonanța Maiestății Sale împăratului Alexandru Pavlo-
vici Autocratul întregei Rusiei.

LIB
Purtătoarea acestui, Paraschiva Evdochiewna, soția
legitimă a defunctului, Consilier de Curte, Constan­
tin Andrieș, fost intendent al vămei portului din
O d e s a și precum se arată după foia de rol, având în viață:
fiice: Elisabeta, 9 ani, Ecaterina 8 ani, și Vera 6 ani;

TY
băeți: Alexandru 4 ani, Platon 3 ani, cu locuința în dis­
trictul Tiraspol, satul Andriessevca — ca mărturie și pentru libera
viețuire în virtutea ordonanței s'a dat aceasta de vama portului

SI
Odesa sub iscălitură și pecete în 21. Martie 1813.
Intendent: (indescifrabil).

ER
Boerii căftăniți sub loan Sandu Sturza Vodă.
IV
Domnia lui Ioniță Sturza (1822—1829) în Moldova a pus pe
tapet frământarea tuturor ideilor nouă politice, ce agitau pe atunci
o foarte mică parte din țară: boerimea țării.
UN

Fără vre-un interes imediat genealogic, ci numai de dragul de

a lămuri o pagină de domnie a lui Ioniță Sturza Vodă prin
boerii și boeriții săi, am crezut foarte interesant a publica în jos
lista tuturor căftăniților sub Sturza Vodă în primii 2 ani de domnie,
AL

întru cât prin aceasta se traduce o tendință politică, urmare fa­

tală a felului cum el a fost adus la domnie, clasa boerească pe care
s’a sprijinit, cu care a lucrat, cum și reacțiunea ce s'a produs după
1826, adică după patru ani de domnie, când boerimea mare s'a
TR

bizuit pe ajutorul Roșiei și a impus domnului rânduit de Poartă

o altă linie de purtare, hrisovul din 1827 April 10, întăritor ve­
chilor pronomii ale țării, și baza pe care s'a lucrat apoi Regula­
mentul organic. N’avem interesul a face istoricul ciocnirei ideilor
EN

timpului, nici a trage de acolo vre-o concluzie politică. Vom

lămuri cu lista căftăniților o pagină din mișcarea diplomatică a
timpului, întru cât persoanele puse în chestie formează pentru
noi substratul politic pentru o mare parte din clasa diriguitoare
/C

de astăzi.
Dacă lista nu cuprinde spițe genealogice, pentru foarte mulți
din cei înstăriți astăzi vom găsi prima tulpină în boerul căftănit
pentru întâia oară de darnicul și democratul Sandu Sturza Vodă.
SI

în 1824 acțiunea domnului își făcuse roadele. Clasa boerească

se sporise cu sute de nume nouă, și cum instinctul de clasă e
IA

mai puternic de cât altele, vedem că între boerii mai vechi se

produce o reacțiune contra domnului, chiar din partea celor cari
luptase pentru aducerea sa la putere.
U
 R
RA
75

între aceștia vedem figurând pe Iordachi Râșcanul, vornic și

pe frații Cuzești: Gheorghe hatman, Arghirie spatar și Grigore

LIB
Cuza comis.
Iordachi Râșcanul vornicul și Gh. Cuza hatmanul au
fost și în delegația trimisă la Constantinopol susținând candida­
tura lui Ioniță Sturza, după ce ca boeri în divanul lui St. Vogoride
plecară la Silistra cu recomandarea Caimacanului ca să-i susțină

TY
candidatura lui la domnie.
Domnia lui Sandu Sturza Vodă făcu să trezească în boe-
rime simțul adormit al instinctului de clasă și la primejdia re-

SI
înoirii prea adânci a clasei dirigiuitoare, boerimea și de slujbă
și de țară fără să mai aștepte iinstigațiile Rusiei se întâlni în
gând și încă din Februarie 1824, adică după 17 luni de domnie,

R
să protesteze la Poartă contra Domnului pentru felul cum a în­
țeles să se compoarte în țară.
VE
Iată ce vini găsia Domnului boerimea în număr de 23 per­
soane :
1. Că s'au pus dări grele pe țară și pe boeri, așa că țara geme.
NI
2. Dările se încasează cu strășnicie, ceia ce revoltă țara.
3. înaltul cler e supus și el la dări.
LU

4. Veniturile mănăstirilor grecești au fost sechestrate pentru

domnie.
5. Cutia milelor a fost golită.
6. Dări pe vite s'au pus mari.
RA

7. Angaralele s’au înmulțit și se asuprește țara.

8. în loc de a se ridica 20000 oi pentru înalta Poartă
s’au ridicat 50000 de oi, fără să se dea încă despăgubire.
NT

în fine: „Pour mettre ensuite le sc'eau ă la destruction totale du

pays, et pour lui oter tout moyen de restauration, on a donne le
caftan (charge) ă plus de 400 i n d i v i d u s, action inouîe et
sans exemple depuis la fondation de la Principaute de Moldavie;
CE

de cette maniere, rompant Ies droits reconnus, on a vi-

siblement cause la ruine des malheureux habitants, en ce que
Ies charges, d'apres Ies lois du pays, ratifie par la Sublime Porte,
ont le droit d'avoir des Skoutelnicks (c'est-â-dire des hommes dis-
penses de toute charge), ce qui diminue sensiblement le nombre
/

des contribuables et leur rend le poids des impdts insupportable,

SI

ce qui rend probable et la dispersion du peuple et la ruine du

pays" (N. Iorga „Acte și Fragmente II", 688).
IA

După 16 luni de guvernare erau destule zile îngrămădite pe

capul Domnului ca opoziția să găsească puternic prilej de a se
tângui Sultanului contra noului orânduit la domnie. Astăzi toate
aceste încriminări sunt de resortul istoriei; cine ar mai vedea
U
 R
76

RA
motiv de scădere în secularizarea averilor mănăstirești?1) Cine
nu știe de strâmtoarea financiară a bugetului țării după eterie,

LIB
când țara a fost prădată, populația fugară; că divanul a luat
măsuri pentru scutirea de dări pentru proprietari și înfrânarea,
cametăi? Pe cei 23 de boeri îi prinsese dorul de țară, de dragul
ei nu mai puteau spre a-și arăta tânguirea lor la Poartă, și se legau
la ochi spre a nu vedea motivele puternice, cari dictau luarea unor

ITY
astfel de măsuri.
C. Balș log., — T. Balș vor., — D. Sturza log., — V.
Roset vor., — N. Dimachi vor., — V. Miclescul vor., — Șt.
Roset vor., — Gr. Balș post., — Alex. Beldiman vor., — Gh.
Râșcanu vor., — Gh. Cuza hat., — Lupu Balș post., — D. Bel­

RS
diman post., — N. Cantacuzino spat., — Gh. Donici agă, — An­
drei Bașotă spat., — D. Iamandi agă, — A. Roset agă, — T. Balș.
agă, — Em. Bogdan spat., — T. Sturza spat., — Arghirie Cuza
spat., — Grigorie Cuza corn. Găsim dar că erau protivnice Dom­
VE
nului aceste familii: Balș (5 nume), Roset (3 nume), Sturza (2
nume), Cuza (3 nume), Beldiman (2 nume), Dimachi, Miclescul,.
Donici, Bașotă, Cantacuzino, Iamandi, Bogdan și Râșcanul.
NI
Unii din acești boeri semnatari fusese la început în politica
Domnului, și-i vom găsi în lista căftăniților... Imediat ce au văzut
unii din ei — în speicial Gh. Râșcanu că prea se întind căftăniri la
LU

fel de fel de persoane, s'au pus să însemneze numele tuturor

celor căftăniți, ziua căftănirei, lista care a slujit în intimitate să.
dovedească culisele acestei întinderi de boerii la 469 persoane,
în arhiva Râșcanu din Iași, între alte hârtii am dat și de 2 liste
RA

de boeri, cari cuprind cam aceleași nume, din care credem a

sluji pe cetitorii revistei noastre cu publicarea ei, fiind prima înșî-
rare de arhondologie în Moldova, după ce s'a spart îngustimea pri-
vilegiaților.
NT

Boerii le ce s'au făcut la anul 1822 Noe m v r i e 21 după

venirea Domnului aice în Iași de la 24 Septemvrie,
CE

ce au întrat în Frumoasa.
1822 Noemvrie 21.
Aga Ioan Greceanu l'a făcut vel postelnic în 20 Noembrie.
iar de Ia Țarigrad 1 Iulie, cănd și Domnul Ioan Vodă Sturza au
/

înbrăcat caftan de domnie s'a rânduit de Vizir Domn.

SI

— Spătarul Pe trac hi Sturza l'a făcut vel visternic, rădicat la

această treaptă încă de Ștefan Vogoride Caimacam la 15 Febr.
IA

9 Posedăm în copie condica din 1823 a secularizării veniturilor moșiilor

mănăstirești din Moldova, pe județe și cu însemnare la fiecare moșie cui s’a
arendat și cu cât s’a arendat, condică pe care o vom publica la vreme. (Surete
mss. XXII p. 1020).
U
 R
RA
77

1822, iar caftanul l'a înbrăcat la 20 Noembrie odată cu postelnicul

LIB
Greceanu.
— Pe spătarul Vasile Roset îl face vel vornic al obștiei.
de jos.
— Spătarul C. C r u p e n s k i l'a făcut vel vornic de țara
de jos.

ITY
— Al doilea postelnic1 (copia 2-a zice spatar) Lascarachi
S tur za l'a făcut vel vornic de țara de jos.
— Spătarul Vasile M'ijcl eseul l’a făcut vel vornic de
țara de sus, fiind încă de sub Vogoride vel vornic de țara de jos.
— Pe al 2-lea vornic Iordachi Râșcanul l'a făcut vel

RS
vornic de țara de sus, fiind rădicat la această treaptă încă de Cai­
macamul Vogoride (copia 2-a zice căminar).
— Pe spătarul Vasile Roset îl face v*el vornic al obștei.
— Pe aga Gh. Buhuș îl face hatman al poliției.
VE
— Pe banul Ion Tăutul îl face vel vornic al politiei, ră­
dicat la treapta vorniciei încă de sub Vogoride.
— Pe căminarul C. Cerchez îl face hatman la Prut, fiind
hătmănit de Vogoride.
NI
Pe aga C. Aslan îl face vel vornic de astăzi, fiind făcut agă
de Vogoride.
LU

— Căminarul Costin Carp — vel ban.

— Serdarul Latif — vel portar.
— Căminarul Ianachi Crupenski — vel armaș.
— Spat. D. Beldiman — postelnic.
— Comis T. Buhuș — agă.
RA

— Căminarul C. Vârnav — spatar (cu totul 18 boeri).

1822 Noembrie 22.

— Pe spatar M. Racoviță — postelnic.
NT

— Vasile Beldiman — spatar.

— Pe Căminar Grigore Codreanu — ban.
— Iancu Costandachi — vel comis.
CE

— Ilie Gherghel — pitar.

— Iordachi Crupenski al 2-lea postelnic.
— Ion Greceanu al 2-lea spatar.
— Costachi, fiul căminarului Grigoraș, al 2-lea visternic.
— Alecu Iorăscu — al 3-lea postelnic (cu totul 27 boeri).
/

1822 Noembrie 30.

SI

— Pe căminar Nec. Costandachi — postelnic.

— Pe căminar N. Greceanu — agă.
IA

— Pe comis Alecu Sturza — spatar.

— Pe căminar Tanasă Gosan — ban.
. — Pe al 3-lea visternic C. lamandi — comis (cu totul 32
boeri). ' [
U
 R
RA
78

1822 Decembrie 3.
— Banul Sandu Crupenski — spatar.

LIB
— Spatar C. Loiz — postelnic'.
— Șatrarul Ianachi Die — ban.
— Alecu Aslan — comis.
— Răducan Botezatu — căminar.
— Grigoraș Tufescu — stolnic (cu totul 38 boeri).

ITY
1822 Decembrie 4.
— Spatar Ion Jora — postelnic.
— Comis C. Jora — agă.

RS
— Comis Iancu Ralet — spatar.
— Ion Greceanu — căminar (cu totul 42 boeri).
1822 Decembrie 5.
—
t—
VE
Spătarul Andrei Milu — postelnic.
Comis C. Roset — agă.
— Iancu Roset — căminar.
i— Antoni Bărzarul — serdar (cu totul 46 boeri).
NI
1822 Decembrie 6.
— Spătarul I. Roset — postelnic.
LU

— Stolnicul D. Codreanul — spatar.

— Medelnicerul D. Feștilă — căminar.
— Căpitan Dănilă din treaptă — clucer.
— Iancu Stamatin — al 2-lea spatar (cu totul 51 boeri).
RA

1822 Decembrie 10.

— Nec. Greceanu — spatar.
— Grig. Iamandi — comis.
NT

— Ion Vâr na v — serdar.

— Scarlatachi Scarlat — stolnic.
— Gh. Lănă — medelnicer, pentru un țigan (cu totul
56 boeri).
CE

1822 Decembrie 12.

— Iancu Greceanu — agă.
— Căminarul Grigoraș — spatar.
— Iorgu Sta văr — ban.
I/

— Grigore Cuza — comis.

— Stolnicul Ioniță Lupașcu — paharnic.
S

— Șatrarul Grigoraș Scarlat — serdar (cu totul 62 boeri).

IA

1822 Decembrie 16.

— Comis Alee. Iamandi — spatar.
— Căminarul Ioniță Lambrino — ban.
— Ianachi Gane — căminar.
U
 R
RA
79

— Ianachi Gherghel — paharnic.

LIB
— Ioniță Liga — serdar.
— Dum. Hermeziu — medelnicer (cu totul 68 boeri).
1822 Decembrie 17.
— Th. Ghica, capichihae ot Silistra — agă.
— Căminar, C. Burghelea — spatar.

ITY
— Serdarul Vas. Tuduri — ban.
— Mandolachi Miclescu — comis.
— Iordachi Fotea — căminar.
— Gheorghe Liga — paharnic.

RS
— Aga Gh. Vârnav — postelnic (cu totul 75 boeri).
1822 Decembrie 18.
— Spatar Ștefan Catargiul — postelnic.

E
— Comis V. Milu — spatar.
— Răducanul Prăjescul — ban.
IV
— Paharnicul Gh. Baldovici — căminar.
— Post. Ștefan Mircea — serdar.
— Dumitrachi Urzică — cojocar — stolnic (cu totul 81 boeri).
UN

în total după lista întocmită de opozita boerilor din Februarie

1824, după datele culese de la Palat și după cunoștințele lor perso­
nale, căci unii din ei fusese și dânșii căftăniți în acest interval de
Vodă Sturza, s'au căftănit 81 boeri și boerinași în răstimp de 40
AL

zile de la 20 Noembrie la 1 Ianuarie 1823.

Din această listă de nume, vedem figurând cele mai multe
nume cunoscute și onomastica boerească a țării, boeri ridicați
din o treaptă de boerie în alta, între cari și boeri divaniști cu cari
TR

a lucrat Vodă Sturza din primul moment al înscăunării sale. Apoi

găsim o samă de fii de boeri boeriți pentru întăiași dată, ca pe
V. Beldiman spatar, Gr. Cuza comis, Ilie Gherghel pitar, Ion
Greceanu al 2-lea spatar, D. Hermeziu medelnicer, Iordachi Cru-
EN

penski al 2-lea spatar etc. în total s'au boerit pentru întăiași dată
27 boeri în curs de 40 de zile, între cari numai d o i sunt ridicați
în rangul boerilor: pe D. Urzică, din cojocar l'a făcut stolnic
și pe Căpitanul Dănilă din treaptă l'a făcut clucer; iar
/C

pe Gh. Lănă, strănepotul Măriei Lănoae din bugetul lui Calimach

din 1763, l'a făcut medelnicer pentru un țigan dat, cred, domniei.
Cu aceasta s’a făcut începutul scandalului în rândurile boeri-
mei, că cum să între în cinul boeresc cojocarul D. Urzică și ruraru’
SI

din treaptă Dănilă! Nu cunoaștem raporturile personale, ce au

făcut să se ridice în treapta boerimei acești doi afiliați ai casei
Voevodului Sturza.
IA

în cele ce urmează vom vedea creșterea cinului boeresc cu

cei boeriți în cursul anului 1823.
Gh. Ghibănescu.
U
 R
RA
80

DĂRI DE SAMĂ.

LIB
N. Iorga, Profesor la Universitatea din București: „Studii
și Documente cu privire Ia istoria Românilor" voi. XXI. Docu­
mente interne. Miscellanea“. București 1911. Editura Ministerului
de Instrucție Publică.
(Urmare).

ITY
Familia Buhuș era înrudită Cu familia Prăjescu *234), despre care
găsim date importante în documentul următor din 7178/1670 Ia­
nuarie 24 2).
„Dumitrașco Prăj eseul u, feeorulu lui Gligo-

RS
rașco Prăjesculu e-au fostu Clucerii, nepotulu G h e n -
ghei e-au fostu Logftu Mare... Tămplăndusă răpăosatului on-
chiu-mieu Ionii Prăjesculu c-au fostu Vornicii - Mare,
de-u fostu daturu dumisali iarășu onchi u - meu, lui Ghior-
E
g h i i c-au fostu Logftu, neputulii Ghenghii Logftului, cu treidzecî
de galbeni, bani de argintu8)". Dumitrașcu plătește „onche-
IV
șului Ghiorghii" cu Țigani, „ca să fii dumisali derepți șerbi Țiganî“.
Concluzia firească care s'ar putea trage din indicațiile aceste
UN

de filiațiune și înrudire ar fi, că Gligorașco Prăjescul era căsă­

torit cu fiica lui Ghenghea, apoi că Ion Prăjescul și Gheorgliie
erau frați cu Gligorașco.
(Ei bine nu-i așa. întâi nu ni-am putea explica de ce era
Gheorghie și el nepotul Ghenghei Log., apoi ni este suspect de
AL

ce omite Dumitrașco să dea numele patronimic „Prăjescul" și

unchiului său Gheorghie.
Iată însă că un articol „Istoria moșiei Săvenii", apărut acum
TR

20 de ani în Arhiva societății științifice și literare din Iași4), din

pana compdteintă a d. prof. I. Tanoviceanu, ne lămurește în parte:
„în anul 1668 (7176) Ghenarie în 30, Dumitrașco Cuparul, fe-
EN

6 Docan, 1. c.
2) p. 260.
3) Cu privire la contrazicerea aceasta găsim în cartea „Handel und Wandel
in der Moldau bis zum Ende des 16. Jahrhunderts“ Cernăuți 1912 de d. Dr.
/C

I. Nistor Docent la Univ. din Viena, următoarele lămuriri (p. 129): „îndes war
aber im ungarischen und siebenbiirgischen Geldwesen eine tiefeinschneidende
Wendung eingetreten. Es kam nămlich zur herrschenden Goldwăhrung auch
noch die Silberwăhrung hinzu. Als nămlich die dortigen Silbergruben durch
den verbesserten Betrieb reichere Ausbeute gaben, da liefien die Grubenbesitzer
SI

g r o B e Silbermunzen schlagen, welche dem damaligen Goldkurse

derDukaten im Werte gleichkamen. Infolge dessen wurde der
N a m e Floren oder D u c a t e n, welcher urspriinglich nur fur Goldmiinzen ge-
braucht wurde, nunmehr auch aut Silbermunzen iibertragen“. Acesta
IA

este, credem, cazul nostru considerând că Moldova secolului al XVII-lea nu avea

monetă proprie (ultima supt Despot Vodă) și recurgea la monetele țărilor vecine
între cari Ungaria și Ardealul.
4) Voi. III, p. 336 și urm.
U
 R
81

RA
dorul lui Grigorașco Prăjescul, nepot lui Ghianghia log.,
care stăpânea pe acea vreme jumătate din Săveni, se împrumută,
de la unchiașul Gheorghiță logofătul cu 100 de galbeni și-i pune

LIB
zălog moșia Săvenii". în notă d. Tanoviceanu pretinde că Gheor­
ghiță e „Gheorghe Șeptelici, vtori logofăt" 1).
în acelaș articol mai aflăm că Ionașco Ghianghia log. își mă­
rită cătră 1620 pe fata lui Safta cu medelnicerul Lupul Prăjescul,
fiul lui Nicoară Prăjescul Vistierul cel mare, și-i dă zestre satul

ITY
Chelmeștii din Hotin și o altă moșie în ținutul Romanului2).
Suntem deci perfect lămuriți ce privește filiațiunea lui Dumi­
trașco. Ghianghia V. Log. nu e, cum s'ar putea crede bunicul lui,
ci tațăl bunicei sale despre tată. De ce atunci obscuritatea stilului

RS
lui Dumitrașco? Credem ca șă scoată la iveală că afacerile bă­
nești ce le avea cu „onchiu" său Gheorghie, și acesta nepot al
lui Ghenghea, își aveau cauza inițială în raporturlie lor de în­
rudire prin Ghenghea Log. Știm că în urma dreptului de proti-
VE
misă mai toate afacerile bănești aveau loc între rude și era obiceiu,
spre lămurirea și justificarea lor, de a învedera care era baza lor,
să zicem, morală, schițând înrudirile de importanță în chestie.
Se înțelege, că pentru genealogiști astfel de indicații sunt adevărate
NI
curse în care a cădea cu greu ne putem feri.
O altă întrebare, cum venea Ion Prăjescul unchiu lui Dumi­
trașco, atât de simplă în aparentă dacă ne ținem de înțelesul strict
LU

al cuvântului „unchiu", ni-a făcut totuși nu puțină bătaie de

cap, din lipsă de încredere în modul de expunere genealogică al
lui Dumitrașco. La șovăirea noastră a mai contribuit împrejurarea,
■că în crâmpeiul dle'spiță din articolul d-lui Docan, apar doi Ion
RA

Prăjescul, din cari unul, Ionașco, frate cu bunicul Lupul al lui

Dumitrașco, înrudire destul de aproape spre a-i putea permite o
licență genealogică numind pe Ionașco unchiu, cum d. ex. se
zice azi în Bucovina „moș" atât „unchiului" cât și fratelui bunicului^
NT

Cercetările noastre ne-au dus însă la rezultatul, că Ion Vorni­

cul era unchiu adevărat, frate cu tatăl lui Dumitrașco. Constatarea
aceasta nu este fără importanță genealogică, pentru că fiind 3 Ion
Prăjescul contimporani în întâia jumătate a secolului al
CE

XVII-lea, o cfonfundare a Iplețrsoamelbr e foarte ușoară.

Cei trei Ion Prăjescul sunt:
1. Ionașco, numit uneori și Ionășcuță, fiul lui Nicoară, fratele
Iui Lupu cu care și împreună cu tatăl lor Nicoară îl găsim des
pomenit, î. a. în 7128/1620 Iunie 173), încă fără boierie. Abia în
I/

7142/1634 Iulie 94), apare ca Postelnic [al treilea] și în boie­

ria aceasta îl găsim încă în 714[4]/1636 Ghen 24, când Vasile Lupu
S

0 p. 342.
IA

2) p. 339 (din scrisorile Stolnicenilor prop. d. I. Prăjescu).

3) Ghibănescu Isp. și Zap. I2 p. 136.
Id. Surete și Izvoade IV. p. 65.
U
 R
RA
82

Vodă întărește lui „GwhzidkSuti^ Prăjescul, tretii Postelnic, care

a slujit „și la ai noștri m(â,i denainte ,de noi foști Domni", satele

LIB
ocinile și cumpăraturile tatălui Nicoară Logofătul1). în 7144/1636
Mart 20 Ionașco, acum Iicnicer (^KfKHHM’kp) cu frate său Lupul
Clucer, are o pricină cu vărul lor primar, fiul Nastasiei, Dumitru*
Buhuș Visternicul pentru satul Boldeștii, pe care îl cumpărase
Nicoară Prăjescul, schimbându-1 apoi cu Stolniceanii „unde

ITY
simt casate lui Ionașco Prăjescul" 2). Ionașco pare să fi murit cu­
rând .după înăintarea sa la boieria de Jicnicer, căci în 7149/1641
Fev. 9, văduva lui Mar ia, fiica Iui Jurașco (Gheorghie) Bașot#
Vist, și a unei Nasitasii, iscălește încă „Maria p o s te 1 n i ca sa" 3).,

RS
Cum Maria nu iscălește „Jicnicereasa", presupunem că ea nu era
încă idestul de deprinsă cu noul ei rang preferind cel purtat prin
mai mult timp. Fiul4) lui Ionașco a fost cunoscutul Clucer To-
derașco, din Oncești, țin. Neamțului, socrul Iui Dumitrașco Drăgu-
VE
șescul 2-lea Comiș5). în 7166/1658 Fev. 18, Toderașco era la
începutul carierei sale, fiind Șoimar6).
2. Ion, fiul Stolnicului Ștefan7), văr primar cu Ionașco,.
I
e în 7147/1639 Apr. 12 biv Paharnic și nu ni este
UN

cunoscut să fi ajuns la o altă boierie până Ia moarte. Drept dovadă

ginerele său Miron Stîrcea îl pomenește în 7205/1697 Iulie 12,
deci după moartea lui Ion, astfel: „căci au cuvântat socru mieu.
Paharnic'ul Ion Prăjescul"8) Ion era căsătorit înnainte de
7149/1640 Sept. 19 c'u fiica lui Neaniul Vornic de poartă9). Ion
AL

avea între alte moșii 2/3 din satul Molnița moștenite de Ia buni­
cul său Portarul de Suceava Petru Vartic, tatăl mamei sale An-
nesia10). Ion pare să fi fost Paharnic al doilea negăsindu-1 nir
TR

căieri citat ca velll).

6 Id. Isp. și Zap. II1 pp. 214 și urm. (orig. slav.) — Nicoară Prăjescul
era Log. al 3-lea (lorga XI p. 273).Tot aici p. 88 întăritura de la Radu Vodă
EN

(1617) pentru 26 moșii și părți de moșii ale lui, î. c. Satul Prîj eștii țin.
Lăpușna; „Dubovîțul în Bucovina (azi Duboutz), Războianii, „locul vestitei lupte
din 1476“ ș. a. — După numeroase doc. foarte interesante se poate urmări aici
cariera lui Nicoară.
2) Id. Sur. și Izv. III p. 107.
/C

3) Id. Isp. și Zap. II1 pp. 230—2.

4) Ibid. II2 p. 237.
0 lorga Stud. și Doc. XVI p. 308.
6) Ghibănescu Sur. și Izv. IV p. 162.
7) Ibid. III p. 148.
s) Testamentul lui Miron în prop. d. Ioan Baron Stîrcea, Minist. Plenip.
SI

Soția lui Miron se chiema Ruxanda (lorga Stud. și Doc.[VI p. 97 și XVI p. 416.)
9) Sur. și Izv. III p. 141 — probabil bunicul vestitului Capitan de Margine,
adecă dic Focșani (hotarul Moldovei și al Munteniei) Costin Neaniul care luase
IA

parte în bătălia de la Zernești contra generalului Heifiler și lui Aga C. Bălăceanu.

10) Ibid. p. 150. — Satul Molnița pe Prut vis-â-vis de Novoselița (actual­
mente proprietatea d-nei Ecaterina de Giurgiuvan n. Baronesă Wassilko-Serecki.)
n) Din 1634 până în 1648 Vel Pah. e Gheorghie, fratele Domnului
Vasile Lupu. In 1652 Gheorghie e Hatman în locul fratelui său Gavril, iar Vel
U

Pah. e Alexandru fiul reposatului Gavril Hatman.

 AR
83

R
3. Ioniță. Acesta, unchiul lui Dumitrașco, e documentat ca

LIB
frate cu Gligorașco Prăjescul și cu Pavai „nepoții Ghen-
ghii ce au fost Logof. Mare", în 7156/1647 Nov. 28. în pricina
lor cu Stîrceștii pentru i/3 Boian „Cotul din sus"1). Ioniță era
ca și Ceilalți, fiu al lui Lupul Prăjescul și ca atare e po­
menit în o anaforauă' a divanului Moldovei din 1812 Sept. 26. în

ITY
care cetim: „jumătate de Kelmești, ce se cuvine după, ispisocul
domnului .Vasile Voevod, din let. 7150, [1641 sau 42] unui Lupul
Prăjescul, și după aceea prin clironomia ficiorului său Ioan
Prăjescul, socrul lui Chiriac Sturza, totdeauna sse afla în stăpânirea

RS
lui Ioan Prăjescul până"2) etc. Știm că moșia Kelmești o avea
Lupul zestre de la Ghenghea, împrejurare care dă mai multă cre­
dulitate acestui document. De corigeat e însă afirmația, că Ioniță
era socrul lui Chiriac Sturza. întăi Ioniță n'a avut „cueoni de
VE
trupul lui"3) și deac'eea l-au moștenit nepoții săi. Apoi Sturza
era căsătorit cu „o sor a unchiului nostru a lui Ion Prăjes­
cul", scrie Dumitrașco4).
Cariera lui Ioniță era următoarea: în 7160/1652 Ghen. 22
NI
Clucer5), în 7166/1658 Fev. 18. Vel. Sulger6); în 7168/1659
Iunie 17 Vel Vis tern ic7), iar 7168/1660 Apr. 20 Vel Vornic8)
al Țării de sus; precum vedem o înaintare destul de repede în curs
U

de 8 ani dela Clucer al doilea9) până la a 3-a boierie după

Marele Logofăt. în boieria aceasta s'a menținut Ioniță, numit
așa și în Calitatea sa de Vel Visternic10* ), probabil prin tot tim­
AL

pul domniei lui Stefăniță Vodă Lupun), fiind în funcție și în

7169/1661 Martie 20 12). Despre el ni relatează Miron Costin 13), că
a fost luat în pază împreună cu Toma [Cantacuzino] Vornicul Țării
TR

de Jos și [Ilie] Șeptelici Hatmanul de cătră Mustafa Pașa de Si-

listra „făcându pre boieri haini" pretinzând că nu s'ar fi împo­
trivit cli destulă energie încursiunei lui Constantin Basarab V. V.
De fapt însă nu voia de cât să li stoarcă câteva pungi slobozindu-i
EN

9 Doc. Baronului Ioan Stîrcea (Copie).

2) Uricar XIX p. 452.
3) Acad. Rom. XLIV/130 Zap. de vânzare de la Dumitrașco Prăjescul.
/C

4) ibid.
s) Sur. și Izv. III p. 108.
®) Ibid. IV p. 162.
7) Ibid. p. 163.
8) Ibid. p. 301.
SI

9) Presupunem, că al doilea, întăi pentru că în 1652 e numit pur și simplu

„Cluceriul" apoi pentru că dacă ar fi fost Vel Clucer, numirea lui ca Vel Sulger
ar fi fost o degradare, Vel Sulgerul fiind cu 2 grade supt Vel Clucer.
IA

10) Iorga Stud. și Doc. V. p. 427.

u) 1659 Dec. 1 cu o mică întrerupere — 1661 Sept. 29.
12) Iorga Stud. și Doc. VI. p. 82—3.
U

13) Kog. Let. I pp. 370—71.

 R
84

RA
apoi la marginea țării. Excrocerie, care a plătit-o Rihaia Pașei cu
capul său, el însuși scăpând abia cu viața în urma jalobei la Poartă
a lui Ștefăniță Vodă și a tatălui său Vasile Lupu.

LIB
Ioniță pare să fi murit în cursul anului 1661, sau la înce-
. putui anului 1662, căci în 22 Martie 7170/1662 nu-1 mai găsim
ca Vel Vornic, boieria aceasta fiind acum ocupată de Ilie Șep-
telic'i, fostul Hatmanx). Cum Domnui de atunci Eustratie Dabija

ITY
n’a făcut schimbări radicale în ierarhia boierească, menținând pe
boierii c'ei mari ai lui Ștefăniță Vodă, ba înaintându-i chiar, pre­
cum pe Șeptelici în locul lui Prăjescul, pe N. Racoviță în locul lui
Șeptelic'i, lipsa lui Ioniță Prăjescu din lista boierilor și înlocuirea lui

RS
ne face să conchidem aproape cu siguranță că murise. Conclusia noas­
tră e întărită și prin un document din 7171/1663 Fev. 18 privitor la
„Giupăneasa ParasChiva cau fost a răposatului Ion Pră­
jescul cau fost Vornic Mare"*2). Precum vedem, acest Ion
VE
n’a ajuns la adânci bătrânețe. Văduva lui, ParasChiva, era fiica
lui Bejan Balș3), fiul lui Lupul Balș Sulger, nepotul Vornicului
Crâstea Balș 4\ din 1580.
Știm, că Ioniță Prăjescu n’a avut „cuconi", (cuvânt prin care
NI
credem, prin analogie cu alte cazuri și prin urmările logice, care
reiese din document, sunt a se înțelege „copii" nu numai băieți)
LU

și deci, dadă n’ar fi lăsat nici o diată ar fi fost moștenit dej cătră
moștenitorii săi legitimi cari erau frații săi: Gligorașco și Pavel
și sora sa Alexandraț?) Șturza, sau, în caz de deces al acestora,
Copiii lor. Poate că mai avea o soră, nouă necunoscută, deoarece
Dumitrașco scrie „o sor a unchiu nostru" gândindu-se la Stur-
RA

zoaia (v. m. s.) De fapt a lăsat Ioniță o diată, precum reiese

din următorul resumat „1664 (7172) April 30. Eustratie Dabija
Vv. întărește împărțirea averii răposatului Ion Prăjescu Vornicul,
făcuță de Toma Cantacuzino marele Vornic, (al Ț. d. j.) pe baza
NT

„testamentului" lui Ion Prăjescu"5). Cari erau moștenitorii ?

Cel puțin doi, Dumitrașco și Lupașco, care iera sau fiul Iui Gli­
gorașco sau lui Pavel, căci pe amândoi. îi vedem plătind datorii ale
CE

lui Ioniță precum reiese din următorul resumat: [s’a arătat] „Un
zapis dintru același an 7171 [1663] Fevruarie 21, de la Cluceriul
Ursachi, din care se vede că acei 500 lei, i-au primit Ursachi de la
nepoții Prăjesc'ului, Dumitrașco și Lupașco, și le-au dat moșia
/

0 V. A. Urechia „Miron Costin" I p. 91.

s) R. Rosetti „Cronica Vascanilor" în Anal Acad. Rom. p. 43. Constatăm
SI

că Ioniță ajungând Vel Vornic nu mai e numit așa ci Ion, sau pentru că nu
se mai potrivea diminutivul acesta înaltei sale boierii, sau poate că, murind
Ionașco și Ion Pah., nu mai era nevoie de al distinge în modul acesta.
’) Ibid. p. 3 nota 6.
IA

4) împărțeala Balșeștilor din 7150/1642 Martie 20. Comunicat de d. R.

Rosetti după orig aflător 1803 în propr. Spătarului Gr. Balș.
s) „Creșterile Colecțiunilor în 1905 ale Bibi. Acad. Rom. p. 120. — Doc.
fiind orig. ne surprinde expresiunea „testamentului în loc de diată.
U
 R
85

RA
numită [Kelmeștii cu Cuneuca și Țătănii care o luase în stăpânire
Ursachi pentru 500 lei ce-i datorea I. Prâjescul Vom.] în stă­

LIB
pânirea lor" 1). Că erau mai mulți moștenitori resultă și din modul
de a se exprima în plural al lui Dumitrașco în doc. menționat
aflător la Acad. Rom. „au rămas multe datorii alui după săvărșeniia
sa tot asupra noastră", apoi „o sor a unchiu nostru".
Ioniță Prăjescul avea între mai multe moșii și 1/3 Rohozna,

ITY
lângă Sadagura, moștenită de la bunicul său Ghenghea Vel. Log. 2).
Probabil de la acelaș avea și jumătate Lențești [azi Lenkoutz]
lângă Cernăuți cu părțile peste Prut până la Mihalcea. Cealaltă
parte era a lui Iordachi Vel Visternic 3) [Cantacuzino], moștenită,
cumpărată sau primită în schimb de la cumnatul său leremia (Ma-

RS
tiaș], fiul socrului său Qavriîaș Matiaș Vel. Log., în al cărui parte
căzuse 1/2 Lențești în 7160/1652 Martie 4. cf. împărțelei lui Ga-
vrilaș 4).
Cu privire la Dumitrașco Prăjescul reproducem încă două
VE
regește de documente din cari reiese care era ultimul lui titlu de
boierie cum și. cel al tatălui său. I.) 7212/1704 Aug. T. M. Racoviță
V. V. — A venit Iordachi Ruset Vel. Vor. cu un zapis de la
NI
răp. Ilie Sturză bir Vel Vor. privitor la un schimb făcut de Sturza
cu răp. N. Racoviță Vel Log. „socrul dum. lui Iordaki Vornicul"
dând satul Vașcăuții la Nistru țin. Orheiu, cumpărătură lui Sturza
LU

de la 7,Ion Prăj[e]scul cau fost Vornic Mari și di Ia nepotu-său

Dumitrașcu Prăj[e]scul Cu pariul ficor lui Gligorașco Prăj[e]scul
cau fost Clucer Mari" și primind de Ia Racoviță satul Zăhăicanii
la Orheiu, cumpărătură de Ia Gligorie Hăbăș eseul Stol, cărui
i-a fost zestre de la Matei Sturza cau fost Vist5).
A

Cum documentul este posterior morții lui Gligorașco și a lui

Dumitrașco boieriile acestea vor fi fost ultimele lor funcții. Gli­
TR

gorașco a murit deci cu titlul căre-1 avuse și tatăl său Lupul la

moartea sa. El era căsătorit cu Safta, fiica lui Gram a Stolni­
cul6), boier foarte des citat, care a avut un oarecare rol politic7).
EN

6 Uricar XIX p 447.

2) Arh. Tribunalului Cernăuți. „Metzgerische Abgrentzung" „Rohozna"
No. 417. — în mod greșit traducătorul documentului scrie „diesen Teii hat sein
GroB-Vater der G e o r g i Grofilogofet [în loc de G h e n g h e a] von dem Ionașco
/C

Sohn des Stroici erkauft.

s) Wickenhauser „Bochotin" p. 86.
*) Arh Trib. ibid. „Die Kantakuzinoschen Giiter" No. 268. — Numele
satului Lențești vine după toată probabilitate dela fam. boierească L e n ț ă, care
avea în sec. XVI și XVII numeroăse proprietăți în nordul Bucovinei: Iurcăuți,
Vasilău, Boianciuc, Doroșăuți ș. a. (Creșt. Col. Acad. Rom. 1908 Ian.-Mart p. 62).
SI

5) Arh. Slat. București. Mss. 262 (Condica Asachi I) p. 460.

6) R Rosetti „Cronica Vascanilor" p. 136.
7) „Se ispitise Barnowski Vodă oare ce la margine cu trimisul luî, Nicoriță
IA

Hatmanul, [a nu se confundă cu Nicoară Prăjescul] la Toporeuți, în zilele aceștii

domnii a lui Alecsandru Vodă. Ce i-au eșitu oști împotrivă cu Lupul Vornicul
și cu G r a m a Stolnicul, și au împinsu pre Nicoriță de la marginea țărei*
(Kog. Let. I (M. Costin) p. 291.
U
 R
86

RA
Domnul Iorga îl numește „un om priceput la negocieri în străină­
tate" !). în ori ce caz trebuie să fi fost un boier foarte stimat și
apreciat ocupând funcția de vel Stolnic supt mai mulți Domni
începând cu Miron Barnovski în 7135/1627 Mart 16 * 2) și sfârșind

LIB
cu Vasile Lupu în 7153/1645 Mai 53). Poate că au avut loc
mici întreruperi în funcție însă totuși e curios și poate unic în
felul său cazul unui boier care rămâne în aceiași funcție 18 și
(deoarece n'am urmărit de-amănuntul cariera sa) probabil 20 de
ani sau mai mult, până la moartea lui. El era, nu știm cum, nepotul

ITY
lui Oraș Hatman 4).
Celalt regest amintit mai sus merită să fie reprodus și din
cauza particularității că pe lângă boieriile persoanelor se dau la
unele și boieriile Care le-au avut.

RS
II.) 7177/1669 Mart 12. Duca V. V. — a venit Ursachi Marele
Vist, cu un zapis de mărturie de la: „mulți boiari și voinici dena-
inte din curtia domniei miale preanume Toderașco bir Vel Spataar și
Ilie Sturzia vel Stolnic și Ghiorghiția Șeptelic cau fostu al doile
VE
Logftă și frate său Gligorașco Șeptelic cau f ostu Comis Mare
și acum-i Medelniciar Mare, și Chiriac Sturzia cau fostu
Jicniciar și Lupașco Buhuș cau fostu Șetrariu Mare și
NI
acmu-i Paharnic Mare și Stafie vel Cluciar și Toader Grama
cau fostu Cămăraș și Ioniț Răcoviță cau fostu Păharnic al
doi li și acmu-i Comis Mare și Ștefan snă Toma cau fostu
LU

Păharnic și Velicco Costin vtorii Spătaar și Gavril Tăbărță" mărtu­

risind că „Dumitrașco Prăj [ejscul cau fostu Cupar" a
vândut înaintea lor satul „N o v o s e 1 i ț a“ (HivBwcMHga) ce iaste
pre apa Prutului în ținutul Hotinului și 72 din Mărișiani în același
RA

ținut pe Prut —- lui. Ursachie Visternic drept 1000 de lei. —

Bărlădean vel Log. Enakie pisai5).
Dumitrașco Prăjescul era căsătorit cu Mar ia fata lui „Gii-
gorie Habășăscul c-au fostu Hatman", de la care avem un za­
NT

pis de vânzare a caselor „răposatului" ei ;,Giupunu" Dumitrașco

0 Stud. și Doc. IV Prefața p. 183. Eroarea aparentă a d. Iorga citându-I

cu boieria „Postelnic" se explică prin faptul că d-sa se referă la următoarea
CE

însemnare a cetățenilor din Brașov „Anno 1637, 17. Decembris. Zu Morgen

kommen 2 Boeren vom Moldner Waiden : [Voevod] der Sattrarul Maire [Șatrarul
Mare] und der Postelnic Grama, mit 36 Personen“ (Iorga „Socotelile Bra­
șovului” p. 79).
2) Ghibănescu în Uricar XVIII (Stolnicii).
3) Iorga Stud. și Doc. V 29.
I/

4) Acad. Rom. 11/363. — Pare să fi fost nepot de fiică.

5) Ibid. Mss. No. 4084 (IX) No 17. — Precum vedem cele mai multe
persoane sunt înrudite și încuscrite cu Dumitrașco, care aici are titlul de fost
S

Cupar și probabil nici n’a mai ajuns la altă boierie cu privire la regestul pre­
mergător. Mărturia rudelor era importantă din punct de vedere al dreptului de
IA

protimisă, renunțând prin mărturia lor la dreptul de a răscumpăra moșia. Datoriile

moștenite de la Ioniță Prăjescu par să-l fi încurcat pe Dumitrașco care în curs
de puțini ani vinde mai multe moșii.
U
 87

RA
Prăjăsc'ul „de sintu aici în tărgu în laș, pe Ulița Mare, între casele
Iorgăi Postialnicul și între casăli Nianului Logof[ă]tul, care casțe]"
i-a „dat danie Giupănu" ei „la moartia lui". Le vinde, iar pentru

LIB
datorii, cătră „unchiașul Chiriiac Sturdza Păharnicul" și jupâneasa
lui Anița, fata lui Isar. Actul e din 7187/1679 Februarie 10, Iași1).
Gligorie Habăsescul e cunoscut din Lotopisețe fiind Serdar
al lui Gheorghie Ștefan Vodă trimis de acesta cu 2000 de oameni
la expediția lui Rakoc'zy contra Poloniei. Drumul îl duse prin

ITY
Cernăuți și Sniatyn2). Supt Gh. Ghica e Hatman3).
(Va urma).

RS
BIBLIOGRAFIE:
A apărut „Revista pentru Istorie, Archeologie și Filo­
logie organ al societății istorice române, voi. XII, Partea I-a, de supt direcția
domnului E m. E. Kretzulescu Președintele S. I. R.

VE
Revista aceasta, atât de bogată și atât de bine îngrijită e totuși una din
cele mai nedreptățite reviste din România și nu implinira decât o datorie de
dreptate publicistică atrăgând atenția publicului român asupra acestei publicațiuni
pornite din intențiile cele mai desinteresate și călăuzite de voința de a contribui
NI
după puteri la propășirea cercetărilor în domeniul știinților indicate în însuși
titlul ei. Ultimul volum se recomandă prin sumarul său: SărățeanuC.
Din trecutul Teatrului Național; Năsturel General P. V., Genealogia
LU

Năsturelilor (urmare): Elina Doamna; Moșiile Doamnei Elina. Ramura lui Cazan
II. Vornicul (cu gravuri). Kogălniceanu Const. M., Cercetări critice cu
privire la Istoria Românilor; Kretzulescu E m., Codex Kretzulescus (șfârșit) n
Partea III, Seria I: Cronica Țerii Ardealului, Răsboaele dintre Casa Austria cu
A

Francia, Saxonia și Prusia; losif II; Seria II: Cronica altor țeri: Portugalia,
Prusia, Rusia, Suedia (Luptele lui Petru cel Mare cu Carol XII), Turcia, Wiirtem-
TR

berg, Iezuiții. Seria III: Istorioare, întâmplări; însemnări statistice și geografice ;

Seria IV. Iarăș Ardealul, Moldova și Țara Românească... ApostolescuN. I.
Bălcescu și „Cântarea României". Conferință ținută la „Societatea Istorică Ro­
mână" ; Goilav Gr., Bisericele armene de prin Țcrile Române (cu gravuri);
EN

Popescu-Băjenaru I., Un schit istoric în Codrul Vlăsiei: Schitul Bălteni

și vecinătățile (Cu hărți si gravuri) Schmidt Dr. Hubert, Săpăturile de la
Cucuteni. Conferință ținută la Societatea Antropologică din Berlin. Traducere de
Victor Lazăr; Bobes cu I. B. (Wagni), Influența culturei grecești în Princi­
/C

patele Române înainte de Regulamentul Organic; Olinescu Dionisie4),

O carte vechiă germană despre România. Ieșan Isidor4), Despre originea

*) Iorga Stud. și Doc. Vt p. 91. — v. și p. 93. Alexandra Spatăroaia răp.

SI

Iordachie [Cantac.] vinde casele „pre Ulița Mare, între Mitropolia Veiacțhe] și
între casăle Prăjescului".
2) Let. I p. 353.
IA

3) ibid. p. 362 -- v. și Iorga Stud. și Doc. V p. 427. (1659 Aug. 6.)

4) Bucovineni de origine. Primul Bibliotecar la Arhiva Statului, secundul
funcționar i. și r. în Bosnia, autorul cărții „Rutenisarea Bucovinei".
U
 R
88

RA
cuvântului Bosnia; Peretz Ion, Pravila de la Govora, Studiu și text com­
parativ (urmare); Giuglea G„ Psaltirea Voronețeană, I. Text cu chirilice
(urmare); Apostol eseu N. I., De pe valea Argeșului: I) Negrenii, II) Ce­

LIB
tatea lui Negru Vodă, III) Mormântul lui Radu Negru dela Curtea de Argeș;
Nicolaescu (St) Mihai Vodă Viteazul ca Domn al Țerii Românești, al Ar­
dealului și al Moldovei: 12 documente slavone însoțite de traducere. Cu 5 planșe.
Cu privire la articolul domnului Goi la v, menit să intereseze îndeosebit
numeroasele familii de origine armenească în Moldova, Basarabia și Bucovina,

ITY
observăm că soția lui Ieremia Movilă Voevod a fost de origine ardeleană, cf.
următorului text din Okolski „Orbis Polonus" 4) : „Habuit in coniugem ex Pala-
tinatu Transilvaniac filiam ex Senatoribus primi de familia Ciamartorum Eliza-
betham ...“ Deci niei un indiciu că ea era de origine armenească, deși forma

RS
numelui poate aduce puțin aminte de nume armenești. Familia Csomortany era
una din familiile de frunte ale Ardealului. Un Toma Csomortany fusese
în serviciile lui Mihai Viteazul înaintea cucerirei Ardealului. Trecând apoi în.
serviciile Cardinalului Andrei Băthori fu întrebuințat de acesta ca sol cătră Mihai

E
Viteazul sosind în Târgoviște în 11 Octomvrie 1599 într’o Sâmbătă seara. Mi­
siunea lui neavănd resultatul dorit, Mihai concentră imediat, a doua zi trupele
IV
sale la Ploiești și în 17 Oct. soarta Ardealului și a tânărului (28 de ani) și ne­
norocitului Cardinal fu hotărâtă. Intre ultimii cavaleri ai acestuia era și Toma
Csomortany, care singurul scăpase cu viața, refugiându-se în M o 1 d o v a*2). In
UN

1601 e întors în Ardeal și în bune relații cu Mihai Viteazul scriindu-i două

scrisori din Cluj în 10 și 19 Iunie.34) Din împrejurarea că Toma fusese în Mun­
tenia în serviciile Iul Mihai, că fusese trimis la el ca sol și că în fine scăpă
tocmai în Moldova se poate presupune că știa românește și că poate
era de origine românească. Inadevăr găsim numele Ciomârtan ca nume de
AL

botez în Moldova și într’o familie care fără îndoială era românească : 7137/1628
Dec. 17. „Comă rt an i braț ego Sirghie sințojve Ignat S c â n t e a i a“ ;4)
încă supt Iliaș Vodă (1433—34) găsim numele supt o altă formă : „Dragna și
TR

Comordea feciorii Neacșii" „nepoții lui Coste Posadnic“ 5) Din vreun astfel
de Comârtan descinde probabil familia de boerinași moldoveni ridicată în sec.
al XVII-lea, care mai există.
Trebuie rectificată „ca să nu se facă obiceiu11 și afirmația d Iui Goilav
EN

că Miron Costin era căsătorit cu fiica lui I r i m i e Movilă, pe când e prea cunoscut
că el ținea în căsătorie pe Ileana fiica lui I o a n Movilă, fiul Iui Simion Vodă
Movilă. La spița familiei Aritonovici se poate adăugi că M. S. împăratul Franz.
Iosef a conferit reposatului Christof Aritonovici din Șcheia titlul nobiliar și în
/C

vederea faptului că bunicul d-sale fusese Căpitan de Dărăbani. E Ilie de eare e

vorba la p. 110. — Articolul d-lui Goilav este, făcând abstracție de scăparea de
condeiu menționată, foarte instructiv și, cercetătorii istoriei armenești fiind atât
de puțini, ori ce contribuție le propășirea ei este prețioasă.
SI

*) In Papiu „Tesauru de monumente istorice II p. 247.

2) W. St. Teutschlaender „Michael der Tapfere" Viena 1879 — pp. 112
și 137.
IA

3) Iorga Doc. Bistriței II p. XLVI.

4) Arh. Stat. Mss, 262 p. 258
s) Traducere din slav. în I. N. Hallippa „TpSara KeccapaKCKOH r8KtpHcnc>H.“
etc. III p. 321.
U
 R
RA
89

— Constatăm cu bucurie că în „Neamul Românesc Literar" din 1 Aprilie

1912 d. lorga învrednicește Genealogia, această fiică vitregă a istoriei cu un articol:

LIB
„Familia Tăutului în legătură cu biserica B ă 1 i n e ș t i“ însoțit
de o spiță de neam. Spița corespunde însemnărilor noastre cu privire la familia
Tăutul, numai nu posedăm încă proba că Ioan Tăutul Log., tatăl lui Zaharie, era
strănepotul bătrânului Tăutul vel Log și nici d. lorga nu ne lămurește în text.
Constatăm că urmașii lui Tăutul Log II. confundau pe acesta cu Tăutul Marele

ITY
Log. Așa în doc. din 1601 Iunie 18 și 1620 Iunie 3, pe când e cunoscut că
tatâl lui Zaharie nu era Vel, ci al 2-le sau al 3-lea Log. Astfel de ridicări pos­
tume la rangul de Vel se întâlnesc cam des, încurcând genealogia. Zaharie mai
avea un fiu Toader căs. cu Nastasia sora lui Turcul din Vilaucea *) și unul Ionașco,

RS
propr. a V4 Ispas 1638 * 2) și o fiică Avramia căs. cu Popa Diacul, al cărui fiu
Lupu Popescul,3) era cunoscutul Vor. de Gloată din care probabil descinde fa­
milia Popescul din Bucovina recunoscută ca nobilă 1800 și 1807. Popa Diacul
va fi fost și el fecior de boier și vedem că faptul că cineva se chiamă Popescul

VE
sau Popovici nu probează în contra originei sale nobile. Pătrășcan și Grigorie
Tăutul sunt strămoși ai multor familii nobile din Bucovina. La anexarea Bueo-
vinei erau 4 ramuri ale acestei familii recunoscute ca nobile în 1788, 1807, 9 și 11.
NI
— O publicație care, pe noi în special, ne interesează foarte multe „Figuri
Contimporane din România, dicționar biografic ilustrat**,
de d-nii Theodor Arghezi și Rene C. Polysu. In coala 26 se publică arborele
U

genealogic al familiei Brăteanu. Din el aflăm că strămoșul acestei familii, atât

de însemnate în istoria României moderne, era pitarul Eftimie din Brăteni din
seeolul al XVI-lea. Deci familia face parte din vechile familii boierești ale Țării-
AL

Românești, o noutate probabil pentru acei cari trăgeau din atitudinea politică
a lui Ion Brătianu conclusiuni asupra originei sale. Să nu uităm însă că demo­
cratismul generației vechi nu era în mare parte de cât reacțiunea boierimei de
rangul al doilea în contra preponderanței oligarhiei artistocratice sau un demo­
TR

cratism relativ. Astfel și M. Kogălniceanu, care aparținea și el unei vechi

familii boierești de rangul al doilea, mărturisește că unul din motivele care l’au
împins spre ideia desființării privilegiilor era pretențiunea protipendadei ca
EN

boerii tineri de clasa Il-a să sărute mâna celor de clasa I-a.

Cu toată simpatia noastră pentru publicația de față, nu putem să tăinuim
obiecțiunile noastre bine intenționate. Anume, genealogiile au pretențiunea să
fie crezute pe cuvânt, fără să ni se dea nici cea mai mică indicație documentară.
/C

E păcat de a scinda, ocolind încă puțină muncă, valoarea integrală a unei lucrări
care de altfel ar putea să fie foarte folasitoare.
— Cu privire la chestia atinsă, „genealogiile documentate ale familiilor bo­
ierești** în „Săptămâna politică și cultural ă“ se disting prin mult
SI

mai puțin optimism față de credulitatea publicului. Cea mai mică notiță, fie
Arh. Trib. Bucov. „Carapciu p.,C.“
IA

2) Ibid. „Ispas**.
3) Arh. Exc. S. Baronului Gheorghie Wassilko-Serecki în Berhomet p./S.
Precum vedem actele privitoare la Tăutulești se găsesc în documentele referi­
toare la vechile posesiuni ale Marelui Logofăt dăruite lui de Regele Poloniei
(Carapciu, Ispas) și în vecinătatea lor (Berhomet) ș. a.
U
 R
90

RA
chiar numai un rând, ne trimite la izvorul ei, cu toate că cel care le-a cules se
bucura de oarecare autoritate în cercuri genealogice. Insă numai astfel de genea­
logii au valoare istorică. „Genealogiile1' au ajuns acum la ilustra familie

LIB
Bălăceanu din care făcea parte vestitul Aga Constantin Bălăceanu căzut în
bătălia de la Tohani, lângă Zernești în 11 August 1690 și al cărui cap a fost
• adus la București pe când trupul lui tocmai la Viena! Invers ar fi corespuns
mai bine politicei care o făcea, căci cu trupul era în Țara-Românească iar cu
gândul la Viena, fiind un austrofil declarat. Titlurile de Gheneral și Conte

ITY
erau singurul efect al zbuciumărilor acestui viteaz neînțeles de contimporanii și
urmașii săi.

COMUNICĂRI MĂRUNTE.

RS
In N-rul 6 al revistei „Junimea Literară" d. Iancu Nistor
. într’o notiță — cam laconică cu privivire la importanța chestiei — contestă
filiațiunea Conților de Cilii cu Basarabii,1) dându-ni astfel plăcutul prilej să ne
mai ocupăm puțin cu chestia atinsă.
VE
D. Nistor pretinde că Tvrtko I s’a căsătorit cu Dorothea
abia în 137 4, [indicând ca izvor pe Fermendzin, Acta Bosuae ecclesiastica,
p. 40—42 (Mon. ant. hist. Slavorum meridionalium, voi. 23)], deci firește nu
NI
putea să fie tatăl Ecaterinei, logodită 2) 1362 cu Contele Hermann I. de Cilii.
A doua obiecțiunea a d-lui Nistor e, că Arhimandritul Ilarion Ruvarac „a arătat
într’un studiu foarte temeinic,3) că Caterina nici nu era fica lui Tvrtko
LU

ci o f i c ă a unchiului acestuia, a banului Bosniei Ștefan II“. [Kotro-

manovicj. Asupra primei obiecțiuni a d-lui Nistor ni rezervăm dreptul să revenim,
neavând deocamdată ocasiunea să consultăm izvorul indicat. Deocamdată con­
statăm numai 1. că Tvrtko s’a urcat în scaun în 1 3 5 3 4) și că înce­
pea atunci,5) după Engel (op. cit. p. 312) al 2 2-lea an al vieții sale,
A

fiind deci născut în 1331. Dorothea era întâia lui nevastă,6) deci
după d. Nistor, Tvrtko s’arfi căsătorit pentru întâia oară la vârsta de 43 de ani7)
TR

Considerând că n’a fost un simplu particular, ci dela 1353 încolo Domnitor,

Ban al unei țări organisate cu tradiții și cu o boierime îndărătnică, nemulțămită
chiar cu Domnia unui tânăr și a unei femei (mama lui),8) e greu de admis că
EN

x) v. Arh. Geneal. N-le 2 și 3.

2) In articolul nostru am scris, după Br. Dungern, logodită, nu căsăto­
rită — și Engel în Geschichte v. Serwien p. 311 ,,Um die Vereinigung mit
Ungern năher zu schliefien, ward 13 6 2 seine Tochter, Catharina, mit Hermann
/C

Grafen von Cilly, einem Liebling des Konigs Ludwig I, v e r 1 o b t.

3) Wissenschaftl. Mitt. aus Bosnien, 2 (1894) 173—178.
4) Anul morții predecesorului și unchiului său Ștefan Kotromanovie (deci
. nu 1357 cum pretinde Engel) Wertner în „Adler“ org. soc. eraldice din Viena
1890 p. 223; Ruvarac op. cit ș. a.
SI

5) „Damals" ceia ce se referă deci în consequență acum la anul 1353 și

nu la 1357.
6) Engel, op. cit. p. 141.
IA

7) Ce vârstă trebuia atunci să aibă la a doua căsătorie cu lelița (Elena)?!

8) Engel op. cit. p. 313 „Die hochmiithig rohen BoBnischen Edeln schămten
:sich einen Jiingling und einem Weibe zu gehorchen".
U
 R
91

RA
tara și boierii ar fi îngăduit cu Tvrtko să rămăie 1353—1374 h o 11 e i u, deci
prin 21 de ani, cu toate inconvenientele sociale ale vieții de holteiu și, mai cu
seamă, cu nesiguranța moștenirei Tronului. — 2. Am arătat în articolul

LIB
nostru cu privire la descedenții din Basarabi, că în secolele acelea căsătoriile
aveau loc de obiceiu foarte timpuriu, nu numai la femei ci și la bărbați.
De ce să fie tocmai Tvrtko o excepție, el care aparținea unei rasse „calde" ?
Am avea deci in cazul acesta două excepții: un domnitor holteiu prin 21
de ani, de la urcarea în scaun, și un bărbat care se căsătorește abia cu 43 de ani.

TY
Atât deocamdată până la consultarea isvorului citat.
Mult mai ușor e răspunsul nostru cu privire la obiecțiunea a doua a
d-lui Nistor, că Ecaterina era fiica lui Ștefan II Kotromanovie. Consultând izvorul
indicat ne-am încredințat căd. Nistor l-a înțălcsrău pe Ruvarac,

SI
care nu ,.a arătat într’uu studiu foarte temeinic" — ceia ce mai cu seamă
cu privire la conclusia finală a d-lui Nistor înseamnă că a dovedit — că
Ecaterina era fiica lui Ștefan II, ci a presupus numai ca o simplă combi­

ER
nație.1) Dar dacă cel puțin combinația d-lui Ruvarac ar fi convingătoare?
De loc! Care sunt argumentele principale ale lui Ruvarac? 1. că Tvrtko nu putea
să aibă 1360 sau 1361 o fată de măritat, fiind însusi născut cel târziu
1339. Ei bine, Baronul Dungern pretinde că Ecaterina s’a logodit în 13 62
V
nu că s’a căsătorit, apoi pentru anul nașterii 1339 Ruvarac n u
NI
ni indică nici cel mai mic i z v o r sau indiciu. Deci s i m p 1 ă pre­
supunere, pe când noi, cum am văzut, ne sprijinim cel puțin pe un text,
presupunând anul 13 31. 2. Ruvarac nu înțelege dece l-a numit Tvrtko II
LU

(Scurus) pe Hermann II de Cilii, în contractul de moștenire din 2 Sept 1427

„f r a t e r et consanguineus“ iar nu „n e p o s“, dacă în adevăr era unchiul lui
Cilii? — Ei bine, știm că între Suverani cuvântul „frater" însemna și înseamnă
egalitatea de condițiune socială (reală sau numai de complezență) iar nu in di-
c a r e a exactă a gradului de înrudire.2)
A

Insă nu numai că argumentația d-lui Ruvarac nu este convingătoare și

mai cu seamă nu este întovărășită de n i c i un document n o u, ci ea se
TR

pune chiar în contrazicere directă cu un text clar din Mauro

O r b i n i (1601) care scrie: „E 1 i s a b e t a3) f i g 1 i u o 1 a unica di Steph ano
Bano“t4). Cu drept cuvânt dl Thalloczy5) se opune acestei desconsiderări a
EN

unui cronicar a cărui narațiune, în legătură cu indicația citată, s’a dovedit ca

adevărată, nedându-ne deci nici un prilej de neîncredere. „Deimoch", scrie dl
Thalloczy, „und trotz aller Wahrscheinlichkcit kann man Mauro Orbini’s
Passus nicht kurz abfertigen ; der bosnische Feldzug Duăans (la care se referă
/C

*) ,,Ich kann die Frage nicht umgehen, vie oft dieser Banus Stephan,
der Vater der ungarischen Konigin Elisabeth und, wie wir annehmen, der
Grăfin Katharina von Cilii, sich verheiratet habe“ — scrie însuși Ruvarac
op. cit. p. 177.
SI

2) ,,Im Mittelalter wurden die verwandschaftlichen Grade" „hăufig mit

■heute nicht gebrăuchlichen Worten ausgedruckt" (Thalloczy, Dr. Ludwig v., Dir.
Arh. Stat. în Wiss. Mitt. a Bosniei III p. 310.
IA

3) Soția lui Ludovig I.

4) Ruvarac op. cit. p. 178.
5) op. cit. p. 311.
U
 R
RA
92

narațiunea) ist erwiesen (1349), varum solite die pracize Angabe „unica figlia"
nicht wahr sein ? Doch — und wiewohl noch mehr Gegengriinde1)

LIB
anzufiihren wăren — glauben wir die Hypothese Ruvarac als H y p o t h e s e
unter diejenigen registriren zu miissen, welche Beachtung verdienen". Deci
savantul Thalloczy consideră expunerea d-lui Ruvarac — ca și acesta însuși —
numai ca o ipoteză, care merită considerație, și nimic mai mult. Ne mirăm,
deci că dl Nistor trage din ea o conclusie menită — după d-sa — sa zguduie

ITY
întreaga clădire genealogică — nu a noastră 2), ci a Baronului Dungern și a
tuturor acelor autori cari au pus pietrele fundamentale la clădirea aceasta.
Autorii aceștia sunt: L. A. Gebhardi (Allgemeine Weltgeschichte, XV.
Bd., III. Abth., XXXV. Buch), Geschichte des Reiches Bosnien un Rama, Leip-

RS
zig 1781, p. 742 și 759; Engel, III, 313 și 374; F e s s 1 e r, IV, 1033 ;.
A s c h b a c h, Geschichte Kaiser Sigmunds, III, 173 ; I u k i c, Geschichte Bos-
niens. p. 108 și 118; Majkov în traducerea lui Danicic, I. Ed., 170; Racki,
Rad. III. 112 și IV, 23; K1 a i c-Bojnicic, Geschichte Bosniens, Leipzig 1885,
VE
S. 204 și 345 ; H u b er, Geschichte Oesterreichs, II, 530; Ljub. Ko va c e vi c-,
Otadzbina, an. II.. cartea IV., p. 444 și Istorija srpskog naroda za srednje skole.
cartea II, partea I. p. 35 3). Krones „Die Freien von Saneck und ihre Chronik
als Grafcn von Cilii “ Graz 1883 4) Dr. Moriz Wertner,— cunoscutul autor
NI
al Genealogiei Hunyadeștilor — în „Adler“ 1890 „Glossen zur Bosnischen Ge­
nealogie" p. 118 ș. urm. Precum vedem Baronul Dungern n’a făcut decât a
LU

adoptat și D-Sa părerea cunoscuților istorici și cercetători, stabilind din partea

D-Sale legătura între Hermann I de Cilii și M. M. L. L. R. R. Carol și Elisaveta
în Iaffe „Die Bischofliche Klosterkirche zu Curtea de Argeș in Rumănien".56 )
Deci până la o probă contrarie n’avem nici un motiv să regretăm că am în­
registrat și popularizat în revista noastră descendența cunoscută și, dacă isvorul
RA

indicat de dl Nistor cu privire la anul căsătoriei I. lui Tvrtko se va arăta tot

atât de „temeinic" ca studiul d-lui Ruvarac — ceia ce să ne ierte dl Nistor,
ne face însuși d-sa să presupunem, putem să fim cu totul liniștiți.
Dacă însă se va dovedi, cu un document absolut indiscutabil,
NT

că Tvrtko s’a căsătorit cu Dorothea abia în 1374, vom închina steagul

basarabcsc supt care am făcut incursia noastră intr’un domeniu străin îndeletni-

0 Subliniat de noi — sunt deci și alte argumente contrare părerei d-lui

CE

Ruvarac cunoscute d-lui Thalloczy — probabil și împrejurările cronologice;

între nașterea presumtivă a lui Ștefan I c. 1240 și a pretinsei sale nepoate de
fiu Ecaterina c. 1340 fiind un interval pentru 3 generațiuni genealogice iar nu
pentru două.
2) Credem că am fost destul de clari în No. 2 al revtstei noastre p. 18,
ce privește partea noastră de muncă în articolul nostru. Deci d. Nistor trebuia
/

să scrie „deducțiune a d-lui Baron D un ge r n:< nu „a d-lui Zotta‘‘.

3) Ruvarac op. cit. p. 173.
SI

4) Spița neamului Cilii și note (4) „Dass sie jedoch [Ecaterina] eine
Tochter Tvartkos I und Schwester Tvartko’s II Tvartkowie, natiirlichen Sohnes
ihres Vaters war, ist sichergestelltC
IA

6) Intr’o notă care din eroare a fost omisă în Jaffe, Baronul Dungern
a înregistrat și faptul — discutat și de noi — că urmarea repede a generațiu-
nilor femeiești impune oarecare reservă cu privire la filiațiunea Cillieștilor, însă
autori cu greutate și tradiția seculară se împotrivesc unei păreri contrare n e-
U

documentate. (Scrisoarea Baronului Dungern cătră noi).

 R
93

RA
■cirilor noastre și vom mulțămi d-lui Nistor că n’a întârziat să dea cuvântul
adevărului istoric într’o chestie care, precum ni-a comunicat Baronul Dungern,

LIB
interesează cercuri largi ale societății, care, ca și noi, prețuiesc adevărul istoric fie
chiar supt forma decepțiunii. Am fi preferat însă, dacă d. Nistor ar fi fost mai
darnic cu lămurirea d-sale cu privire la punctul I-lea și mai zgârcit cu privire
la punctul al 11-lea (Ruvarac), pe care credem că l-am eclipsat din discuție, ne-
lăsăndu-ne încă o bucată de vreme supt atmosfera apăsătoare a îndoielii. Cerem

TY
deci răbdsre cititorilor noștri până la numărul viitor al revistei, în care ne vom
pronunța definitiv cu privire la isvorul (Fermendzin) indicat de d. Nistor, ne­
aflător în bibliotecile bucovinene.

SI
— Gheorghie Barițiu despre «Aristocrație*. Întreaga presă
românească a serbătorit eu onorurile cuvenite centenarul nașterei marelui Barițiu
întemeitorul presei românești neoficioase, adevăratei reprezentante a opiuei

ER
publice românești. Spre a contribui la potretul literar al acestui «erou al presei
românești* cum îl numește cu drept cuvânt d. prof. I. Scurtu într’un excelent ar­
ticol din »Seara«, publicăm aici o pagină din «Foaie pentru minte inimă
și literatură*1), revistă săptămânală înființată de Barițiu în 1838, din care
IV
putem să ne orientăm atât asupra concepției sociale a lui Barițiu cât și cu privire
la stilul său clar, sincer și lapidar. Articolul, iscălit: Gheorghie Bariț [l'eoprie
Kapiu,] — cum vedem se luptă vechea scriere cirilică cu literele latinești a, e și —
UN

are titlul sugestiv »APICTOKPATIE«, atingând deci o problemă socială care

atunci, în preajma revoluției din 1848, era de nu mai puțină actualitate de cât
acnm, după marele «Katzenjammer* al societății burgheze care, amenințată din
jos, cu anevoie mai găsește sprijinul firesc și puternic acolo unde ea rupsese legă­
turi armonice și seculare. E deci interesant să știm cum gândea acest uriaș al
AL

condeiului și fiu de preot despre o clasă care nici nu-i folosea nici nu-i strica și
despre care deci putea să-și formeze o judecată obiectivă.
Aristrocrație.
TR

«Nu este locul aci a deduce începutul, urzirea aristocrației în lume și

în staturi; atâta încă trecem cu vederea că, ca de ani 50 încoace mii de
glasuri și condeie dușmane s’au ridicat asupra acestui institut, care ori și cum
vei Întoarce și vei re’ntoarce istoria omenimei, el este eșit din natura omenească,
EN

adecă: popoarele n’aii putut fi fără aristocrație, fără nobilime și pentru aceea s’au
și format și s’au statornicit aristocrație, nobilime purcezătoare colo după sânge și
neam, ici după averi și bani, airea după deregătoriile ce se purta în stat și uneori
după procopsința și istețimea unor oămenî mai cu duh, altădată iarăș produsă prin
/C

toate acestea împregiurări.

Noi ne învoim cu toți aceia, carii nu vor a crede în putința de a introduce
vreodată egalitate politică în lume, căci aceasta este în adevăr numai o himeră.
Varietatea puterilor sufletești și trupești, averea sau lipsa mai mare sau mai mică
SI

saii și totală a mijloacelor de cultură, și chiar acea împrejurare, că omul are voie
slobodă, aceste toate produc de sineși nepotrivire între oameni. Așa dar nu egali­
tate politică, ci numai egalitate civilă2), adecă dreptul pentru toate clasele
IA

de ipatrioți de a fi supt aceleași legi civile se poate cere cu toată dreptatea în

j J) Din 13. Fev. 1844.
2) Sublinia! de Bariț.
U
 R
RA
94

staturi; adecă: dacă bogatul, boierîul, fură, omoară, prea...., juiă strâmb,
să fie judecat întocma după aceleași legi, supt care în asemenea cașuri cade și

LIB
săracul și orășanul și săteanul șcl. ; iar de aci încolo dacă unii prin istețimea lor
și prin câștigatele științe — nu si prin măiestrii mișeloase — se fac mai destoinici
de a sta în capul trebilor unui stat, lasă-i să stea și să osteniască ei acolo, unde
pe cismariul și pe negustorașul, care dela traba sa încolo nu mai cunoaște lume,
l’ai pune înderept și numai spre mare pnmejdieire a binelui public; acestora însă,

ITY
adecă poporului lasă-i dreptul ce’l are prea firesc, de a’și da părerea slobod, asupra
celor ce i-au pus ca să administra dreptatea și să păziască binele comun.
A întinde aci un tractat mai lung despre natura aristocrației și despre al
ei scop în soțietate, încă nu’mi este cu putință, sau poate că nici nu adaogo

RS
mult la scopul meu.
Destul e a însemna atâta, că unele aristocrații a țărilor noastre, luate mai
în genere au temelii mai drepte decât multe alte în Europa. Insă cum s’au întâm­
plat, de ele pe acelea temelii s’au făcut prea număroase ? Negreșit mijloacele de

E
multe ori au fost miserabile si țărilor primejdioase. Cățî străini, căți dușmani ai
patriei nu s’au vârât păriă acum în cercul cutăror boierimi, tocma pentru-că pravila
IV
și datinele țării au împărțit diplomele prea ușor pentru merite prea puțin înseni­
nătoare. De aceasta nici putem nega, că mulți din boierime s’au făcut spurcați
trădători de patrie, sau puinduse în capul ocărmuire! publice la care nu era har­
UN

nici, și fără voiea lor singur din neghiobie au adus patria de atâtea ori la mar­
ginea prăpastie!. Să ne întoarcem însă și să întrebăm istoria și cugetul: Cine au
păstrat de 6—7 sute, ba de 1700 ani pănă astăzi si atăta căt mai avem, acestea
țări dela natură binecuvântate și instituțiile ce mai avem bune ? Răspuns: După
AL

Dumnezeu singură nobilimea, dacă vom înțelege supt numirea aceasta pe lămura
lăcuitorilor, carii din vremi și veacuri au eșit deasupra. De aici vine, că istoria
unor țări e strins legată de istoria unui număr de familii alese. — Relele ce le
află în căte o aristocrație sânt: 1) că ea și pănă acuma este prea număroasă;
TR

2) că diplomele de nobleță și pănă astăzi nu se împart numai pentru merite mari;

3) că boierii noștrii peste tot socotiți, mici cu mari, din vina lor chit, r, din multa
nepricepere de a câștiga și a păstra averi cu mijloace și pe căi numai drepte și
cinstite sânt cu mult mai săraci, decăt se cere cu tot dreptul dela o aristocrație,
EN

acărei una din cele dintâi și mai sfinte datorii este, a apăra patria cu averea1}
și cu viața. 4) că necunoașterea lucrurilor publice și lipsa științelor este
groasă, întristătoare. Cunoscând acestea, ce mirare, dacă uneori diplomații
străine, viclene, de rău voitoare, i-au pus pe fruntași la mănă, amăgindu’-i cu aur
/C

și cu secături prunceșt! acățate la găt sau la pept. De aici încheiem și atăta, că

boierii de multe ori cănd au păcătuit asupra patriei, au împărțit vina cu a. ții, cu
străinii, carii au fost ursitorii și țesătorii lațurilor.« Gheorghie Bariț,
Precum vedem, concepția lui Barițiu cu privire la aristocrație e limpede și,
SI

ceia ce ne surprinde, chiar în contrazicere cu părerea atunci dominantă a maselor

burgheze că instituția aristocrației ar trebui distrusă ca contrară »drepturilor oame­
nilor» proclamate de cătră revoluția franceză, la care se referă și cuvintele »ca de
IA

anî 50 încoace*.
Insă recunoscând meritele și importanța aristocrației în general, Barițiu mu-i
orb față de viciile ei și nu cu scop de defăimare citește păcatele boierimei ci' cu
U

1) Subliniat de Bariț.
 RA
95

râvnă de îndreptare. Credem și că nu ne înșelăm dacă presupunem că, scriind arti -

LIB
colul, Barițiu se va fi gândit și la nobilimea ungurească, comparâud-o cu boierimea
«țărilor noastre« nu spre lauda acestei din urmă. Se va fi gândit la Magnați un­
gurești sprijinitori ai limbei și literaturei, ai artelor și științelor ungurești, înteme­
ietori de muzeuri și biblioteci din averi s’înțelege cu mult suporioare veniturilor pă­
mântului românesc, în mare parte necultivat din pricina nestatorniciei vremurilor

ITY
și nepriceperii oamenilor.
Că nobilimea «țărilor noastre« era prea numeroasă, e adevărat, urmare a
împrejurărilor politice și econmice, care făceau pe Domnii Principatelor dela sfârșitul
secolului al XVUI-lea încoace să-și creieze a clientelă mare spre a se menținea mai
ușor și a-și ridica veniturile visteriei private. In timpul câod scriă Barițiu, nu mai

RS
era om cu puțină avere sau carte care nu avea vre-un tituluș de boerie, Comis, Că­
minar, Paharnic, Postelnic, Sărdar, Șătrar etc. La acești boeri noi creați, cari după
expresia drastică a Paharnicului Sion1) «măscăreau vechea nobilime a țării*, seva fi
gândit probabil Barițiu pomenind «diplomele de nobleță«, adecă «pitacurile*, o in­
VE
troducere nouă a secolului al XlX-lea. — in țările noastre. — Că au fost îu cursul
veacurilor și «spurcați trădători de patrie« eiar adevărat, insă unde n’a fost acest soiu
de oameni, care chiar azi și chiar în unele state democratice n’a dispărut cu totul.
Pe de altă parte era o vreme când toți acei boieri cari se împotriveau Domnilor
NI
cu arme fură considerați ca «trădători*, dacă din întâmplare faptele lor aveau
urmări rele pentru țară. Astfel fu considerat până nu de mult și Gheorghie Ștefan
Vodă ca «trădător* față de, peste meritele sale și azi cinstitul Vasile Lupu, până
LU

ce domnul Tanoviceanu,2) distrugând legenda «Domniei bune* a lui Vasile Lupu

ni-a înfățoșat pe Gheorghie Ștefan și partidul său ca un apărător al neamului ro­
mânesc față de invasiunea grecească, clientela fățarnicului Vasile Lupu. Deci «dis-
tinguendum est«, deși în principiu ne alăturăm părerii lui Miron Constin, că Dom­
RA

nul ori bun ori rău cinstit trebuie, căci de la Dumnezeu este.
Concepția lui Barițiu despre nobilime e interesantă și cu privire la rapor­
turile sale ulterioare intime3) cu familiile boierești Hurmuzachi și Sturza (din
Dulcești). Pe acest teren neutru al obiectivității critice se întâlneau Marele Logofăt
NT

Gheorghie Sturza și boierii Hurmuzăchești cu fiul de preot, călăuziți de un singur

gând, ridicarea, deșteptarea și mărirea neamului. In saloanele din Cernauca și DuL
cești snobismul sec n’avea ce caută și, deși se vorbeau mai multe limbi, nemțește,
franțuzește și românește, toți se înțelegeu prin o singură limbă, limba inimei ro­
CE

mânești. Astăzi nu mai sunt astfel de saloane, cel puțin în Bucovina., unde s’ar
întâlni reprezentanții diferitelor clase naționale într’o emulație fecundă pentru
propășirea culturei românești. Locul saloanelor le-ău luat Academia din București
și Societatea pentru Cultura și Literatura din Bucovina și acolo ca și aici ne înto­
vărășesc amintirile trecutului, umbrele marii generații, șoptindu-ni prin săli si co­
/

ridoare cuvinte neînțelese sau uitate de mult, între cari mai cu seamă acestea:
SI

dreptate, cinste, omenie, muncă, jertfă, sărăcie....

— In sala teatrului din Cernăuți a avut loc în ziua sfinților Constantin și
Elena o impunătoare serbare școlară în amintirea luiEudoxiu Hurmuzaki
IA

*) «Arhondologia Moldovei*.
2) Răsturnarea lui Vasile Lupu în Anal. Acad. Rom.
8) v. Bănescu «corespondenții familiei Hormuzachi* în excelenta revistă
«Ramuri* din Craiova. — Extrasă și în broșură.
U
 R
RA
96

marelui contimporan si prieten al lui Gheorghie Baiitiu, drept început al serbărilor

care vor urma la toamnă întru comemorarea centenarului nașterei

LIB
acestui mare Român născut în 29 Septemvrie 1812 f îu 10 Februarie 1874. Cu
ocasiunea aceaeta se proiectează și înființarea unui «fond școlar Hurmuzaki«
menit întreținerei școalelor particulare românești. Nădăjduim că la serbările acestea
va lua parte pe lângâ Românismul întreg, de Ia care a binemeritat Eudoxiu Hur-
muzaki și Bucovina fără deosăbire de naționalități a cărei Căpitan

TY
a fost și pentru a cărei emancipare de supt administrația Galiției s’a întrepus cu
zel și succes. E o coincidență îmbucurătoare că și actualul Căpitan al Țării face
parte din familia aceasta a cărei nume a devenit atât de scump Românilor.

SI
— »Co mi s i u n e a Istorică Român ă« a hotărât să reediteze Leto­
pisețul lui Neculcea, însărcinând cu transcrierea originalului pe un tânăr, însă
foarte iscusit paleograf. Lucrarea, care va fi probabil însoțită de note explicative

R
va apărea, se crede, la primăvara viitoare.
— In chestie personală. Contrar dorinței și stăruinței noastre de a
VE
scoate revistă noastră regulat odată pe lună, numerele 2, 4 și 5 au întârziat peste
măsură cu apariția lor. Cel dintăiu din cauza foarte anevoioaselor cercetări cu pri­
vire la «Descendență din Basarabi«, o muncă încordată de peste o lună de zile,
NI
cele din urmă din cauza deplasării noastre din Iași la Davideni în Bucovina și de­
ranjamentul care întovărășește în mod firesc astfel de mutări.
Deacum înainte revista va apărea regulat odată pe lună în Cernăuți, iar
LU

sediul direcției și administrației va fi în Davideni supt adresa noastră indicată pe

prima pagină a revistei.
Implinindu-se jumătate de an de la apariția revistei, rugăm pe toți a bo­
na ț i i cari sunt în întârziere cu plata abonamentului să bi-
nevoiască a ni-1 achita cel puțin pentru acele 6 numere
A

primite pân acum, dacă doresc săli se mai trimită revista.

Avem trebuință de o puternică încurajare morală și materială ca să ducem la
TR

un bun sfârșit întreprinderea noastră conform modestelor noastre mijloace materiale.

De la atitudinea publicului românesc va depinde dacă vom putea să intrăm cu
revista noastră și în anul 1913.
EN

ERRATA.
In No. 1 p. 16 rândul 22 de sus a se citi »maina« . . în loc de »soția«
» No. 2 » 27 » 1 » » » » » «miază noapte« » » » «miază zi«
/C

» No. 2 » 43 » 7 » » » » » 1783 ...»»» 1723

» No. 3 » 48 am citat rău din memorie »Neue Briefe des Freiherrn v. Gentz«
scrisorile lui Gentz publicate supt titlul «Gentz und Fafibender».
SI
IA

Proprietar și Editor: Sever cavaler de Zotta. — Redactor responzabil: Dr.

lancu cavaler de Cuparencu. — Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți.
U
 R
RA
Anul I No. 7 și 8 Un număr 50 bani lulieĂugust 1912

LIB
ITY
ABONAMENTUL: Pentru orice privește
în Austro-Ungaria pe un an 5.—cor. DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA
a„ „ „ pe 6 luni 3.—cor.
a se adresa d-lui

RS
în România pe un an . . 7.—lei
a„ „ pe 6 luni . . 4.—lei
în Rusia pe un an . . . 3.—rub. SEVER DE ZOTTA
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ în DAV1DENI, (BUCOVINA)

VE
CUPRINSUL: ***: Despre Genealogia Cantacuzinilor. — GH. GHIBĂ-
NESCU: Boerii căftăniți sub loan Sandu Sturza Vodă (urmare). —
C. GANE: Identitatea Măriei Iordachi Ruset. — TH. AUG. RÂȘ-
CANU: Din corespondența politică a Postelnicului Toderiță
NI
Râșcanu. — SEVER DE ZOTTA: N. Iorga, Studii și Documente
cu privire la Istoria Românilor, Voi. XXI (dare de samă, urmare)
— Bibliografie. — Comunicări mărunte. — Errata.
LU

Despre Genealogia Cantacuzinilor.

A

Supt titlul „Cercetări Genealogice", d. T. Aug. Râșcanu în ziarul

„Seara", vorbind de mișcarea Ce a început și la noi în țară pe
TR

terenul genealogiei, semnalând cu bucurie aparițiunea revistei spe­

ciale „Arhiva Genealogicei", constată că până acum puține familii
boierești (dela noi își au genealogiile în reguliăj și citează numai)
acele câteva familii, ale căror genealogii au fost publicate.
EN

Cja genealogiile in'au fost publicate, nu înseamnă însă că

nu sunt; credem că multe din familiile noastre boierești, deși nu
au poate genealogiile lor în regulă, au însă păstrate dela buni și
străbuni acte, documente, condici, testamente, foi de zestre și de
/C

împărțeală etc. etd., după care s'ar putea ușor stabili genealogiile
lor, cu ajutorul documentelor din arhivele publice: ale Sta­
tului, așezămintelor de binefacere, Academiei Române etc. r)
J) în privința aceasta, deși sunt mulți din urmașii boierimei noastre și
SI

din erudiții noștri profesori, cari se interesează și se ocupă de genealogiile

familiilor vechi boierești, sunt însă și alții, spirite și inteligențe d 'altmintrelea
IA

superioare, cari văd cu nepăsare, dacă nu chiar cu oarecare ostilitate, asemenea

cercetări in veacul nostru și în fața tendințelor democratice de egalizare și
nivelare a păturilor sociale. Dar ce împotriviri pot aduce asemenea tendințe
democratice la cercetările trecutului neamurilor noastre ? Oare poate cineva nega
U
 R
98

RA
între genealogiile publicate, citate de domnul Râșcanu, nu
figurează ac'ea a Cantacuzinilor, deși este una din cele mai din

LIB
vechime întocmită și publicată, în parte cel puțin, în ,,Buciumul"
al lui Cesar Bolliac, pe l'a 1860, și apoi în operele mai recente ale
d-lui N. Iorga. „Despre Cantacuzini", „Genealogia Cantacuzinilor"
și „Documente privitoare la familia Cantacuzino". (București 1902)-
Cu genealogia familiei s’a mai ocupat într'un mod foarte luminos

TY
și d. Tanoviceanu în „Arh. soc. științ. și lit.", Iași 1892.
Pe la anul 1787 boierul Mihail Cantacuzino din Mun­
tenia, fiul lui. Matei Părvu Cantacuzino-Măgureanu, Mare Ban

SI
de Crai o va, ajutat de eruditul pe atunci Dr. Saul, (Mare Serdar
în Moldova apoi Paharnic în Muntenia) 2) a făcut întinse cercetări,
atât după izvoarele istorice din țară și din străinătate, cât și după

ER
documentele de familie păstrate la diferitele ramuri aie Cantacu­
zinilor, precum și după arhivele mănăstirilor și ale bisericilor din
țară și a reconstituit și întocmit genealogia și istoria familiei.
Mihail Matei Cantacuzino, care pe la sfârșitul vieții sale s'a
IV
strămutat în Rusia, era frate imai mic al lui Constantin (Dinu)
Cantacuzino-Măgureanu, care din Muntenia s’a strămutat în Mol­
dova, luând aici de soție pe Safta fiica lui Iordachi Cantacuzino-
UN

Deleanu și astfel a întemeiat ramura Cantacuzinilor-Măgureni -

Deleni. ai căror urmași sunt astăzi în Moldova copiii lui Vasile
N. Cantacuzino.
Originalul genealogiei Iui Mihail Cantacuzino, scris în limba
AL

românească, se află la .urmașii fratelui său din Rusia. Au urmați

înainte genealogia și ^istoria neamului nepoții lui Mihail, anumel
că în istoria familiilor noastre vechi boierești stă scrisă istoria țărilor noastre ?
TR

Că vechea noastră boierime — ori ce ar zice unii scriitori pătimași, cari n’au
avut încă ocasiunea să-și verse sângele pentru patrie — este aceia care cu
ajutorul țărănimei vânjoase a scăpat și păstrat țările noastre prin rostogolirile și
zbuciumările veacurilor trecute ? Căci numai de clasa boierească de atunci erau
EN

reprezentate și ocârmuite țările românești. Dar afară de partea istorică, care

este strâns legată de cercetările și stabilirea istoriei familiilor boierești, mai este
și partea p s i c o 1 o g i c ă, morală, care ni impune să cunoaștem istoria lor, să
cunoaștem însușirile străbunilor și, aducându-li prinosul pomenirei și venerațiunii
/C

noastre pentru virtuțile lor și faptele lor cele bune, să ni aducem aminte că de la
generațiunile trecute, după legea neînlăturabilă a eredității, s’au moștenit de la
străbuni și se vor transmite la urmași mai departe acele însușiri, care numai
prin selecțiune s’au putut obține și care deosebesc păturile aristocratice în ade­
SI

văratul sens al cuvântului. „La noblessc es t l’oeuvre du temps, et

non de la faveur! Les anciennes classes nobles ne niaient pas que le
merite individuel fut le germ de la noblesse ; maîs elles sontenaient que ce
IA

germe ne prenait corps que dans la descendance et par la gestation du temps“

etc. etc. Extragem cuvintele acestea unui foarte interesant articol de E. Montegut
în „Revue des deux mondes“, Aprilie 1890. Cu ocasiune vom reveni.
CU

2) Iorga Ist. Lit. Rom. în sec al XVIII-lea II. p. 125.

 RA
99

Ioan și Mihail, fiii fratelui său mai mic Raducanu Cantacuzino,

LIB
cari s’au așezat definitiv în Rusia 'unde li s’a recunoscut titlul,1
princiar (Kneaz) întemeind acolo ramura, așa-zisă, a Cantacuzi-
nilor „ruși".
Până în zilele noastre a urmat și completat genealogia familiei
Ioan, fiul lui Vasile Cantacuzino din Moldova, (inedit).

ITY
Genealogia întocmită de Mihail și completată în urmă de
Ioan și Nicolae și apoi de Radu Cantacuzino până la anul 1856,
a fost confirmată de Senatul Imperiului rusesc și este depusă la
departamentul camerei eraldicie a Senatului.
Această genealogie faCe mențiune, bine înțeles, și de legen­

RS
dele privitoare la originea Cantacuzinilor și printre aceste legende
și de aceia că familia ar fi coborâtoare din familia regală Valois
din Francia, purtând pâjnă la împăratul Ioan Cantacuzino- numele
Cantac'uzino-Valois! Descendența aceasta însă nu poate fi susținută
VE
și din punct de vedere cronologic, de-oarece, precum scrie
eruditul profesor E. Legran.d din Paris, cei dintâi Cantacuzini
(pe la anul 1100) sunt mai vechi decât cei d’intăi Valois (pe Ia
anul 1284)1) din casa regală a Franciei.
NI
Tot ce s'ar putea admite ar fi, c|ă familia Cantacuzino din
Bizanț să fi fost înrudită.2) mai târziu cu membrii casei de Valois,
cari veniseră la Bizanț pe timpul Imperiului latin din Orient, și astfel
LU

s’ar putea explica dede Jambele familii au aceleași insiemne (ar-

•moiries): flori fdie -crini. Dar pe de alt$ parte -este știut că
florile de Crini -erau o emblemă și un ornament mult uzitat în
Bizanț, astfel qă s'ar putea că familia Cantacuzino să fi avut aceasta
RA

emblemă fără nici o legătură cu acea a Casei de Valois.

O altă legendă, cărei Mihail Banul a dat crezământ, este că
familia Cantacuzino ar descinde din unul din cei 12 pairi ai Franciei.
Legenda aceasta se b-izuie și pe izvoare istorice.
NT

Astfel și d. profesor Xenopol în „Istoria Românilor", voi. IV,

p. 205, vorbind despre familia aceasta, reproduce din „Istoria uni­
versala de FrancesCo- Sansovino" publicată la Veneția în
anul 1585, următoarele: „Era pui nobile que persona laqueia fossa
CE

in Graec'ia concesia, casa que ogli descendeva de duodeci pari

di Francia".
Asemenea și Le Beau în „Histoire du Bas-Emp-ire", Paris
1775, voi. XVIII, p. 363, vorbind deșpre cel d'intăiu Cantacuzino
care .figurează în istoria bizantină zice: „il sortait d'une familie
I/

9 Regele Franciei Philippe le Hardi la 1284 ridicând la rangul de Co­

IAS

mitat țara zisă „la Valois", o dă ca „apanagiu" fiului său al doilea născut
Charles, tatăl lui Philippe de Valois (Philippe IV) și tulpina ramurei Valois.
’) O încuscrire a avut loc între casa de Francia și familia Cantacuzino,
anume I. Thamar fiica lui Nikefor Angelos și a Anei Cantacuzino se
căsători c. 1294 cu Philippe de Sicile, fratele Regelui (Ungariei) Charles d’Anjou.
(v. Courcelles „Histoire des pairs de France" I. „Maison de France" p. 72). S. Z.
U
 R
100

RA
que Ies Grecs regardaient comme la plus noble de tout 1 Orient;
ils en faisaient remonter l’origine aux douze pairs de France",

LIB
însă legenda aceasta este discutabilă, de oarece ea apare întăiaș
dată în opera unui autor care nu numai poate fi bănuit de par­
țialitate, dar care avea chiar motive să dea familiei Cantacuzino
pretinsa origină franceză. E Theodor Spandugino sau Span-
dugnin (Spandoni) Cantacuzino „patritio constantjnopolitano"

TY
care trăind la curtea franceză închină la 1547, Delfinului Henric
de Valois perierea sa1) în dare, spre a fi mai'bine privit în țara
unde-și găsise adăpost, susținea părerea că „această a Cantacuzi-
nilor familie se trage din cei 12 peri de Franția". După el s’au

SI
luat Sansovino și Ceilalți istorici și cronicari. Du cange însă,
consideră cu drept cuvânt părerea emisă de Spandugino ca dis­

ER
cutabilă, iar d. Iorga o respinge2). Genealogica critică se'nțelege
nu poate șă 'dea unui astfel de izvor o altă importanță decât în-
registrându-1 ca o Curiositate genealogică.
Cel dintâiu Cantacuzino^ care figurează1 în istorie este supt
IV
împărăția lui Alexis I. Comneno, care a domnit dela 1081—1118.
Acest Cantacuzino era, zice Le Beau, voi. XVIII, p. 365, „Ie
general le plus renomme qui fut alors au serme de li’empire". El
UN

comanda oștirile bizantine supt zidurile cetății Laodice în contra

Cruciaților supt Boemund Ia anul 1107 (v. „Anna Comneno" trad.
de Cousin, voi. IV, p. 474). Dela acest d'intăiu menționat ur­
mează șirul Cantacuzinilor, cari totdeauna se văd figurând în
fruntea [armatelor bizantine, până Ia suirea pe tronul Bizanțului
AL

a împăratului îloan Cantacuzino (la 1341) și a fiului său Matei

Cantacuzino. JDela aceștia înainte se continuă familia, trăind la
Bizanț până la căderea Imperiului șii apoi la Pera și Anchial șupt
TR

Imperiul Otoman, pâ'n|ă( când, pe la sfârșitul veacului al1 șasespre-

zecelea sau începutul anilor 1/5)0 s’a așezat definitiv în țările
românești, precum este Cunoscut.
Despre continuarea familiei, după căderea Imperiului bizantin,
EN

scrie și Martin Crusius în „Turco-Graecia", „libri octo Ba-

silic'a 1584" la p. 497: „Cantacuzenorum domus duae; una An-
chiali, ubi Michaelis Cantacuzenus magnificos aedes habuit; cujus
filius (Andronic) anno 1576 nuptias celebravit etc.; — altera Pera
/C

ubi Antonius Cantacuzenus reliquit filios tres, etc." Iar la pag. 211,
despre aceiași Cantacuzini: „cujus familia, dum res byzantina stetit,
imperatoria fuit; nune, sub turcico- dominatu ad privatam condi-
tlionem reducta est".
SI

Din fiii lui Andronic’ M. Cantacuzino, se stabiliră în Moldova

I o m a și I o r d a o1 h i și în Muntenia Constantin, ai căror urmași
trăiesc și astăzi, răspândiți în Moldova, Muntenia, Rusia, Bavaria și
IA

*) „Della origine deli Imperatori ottomani* etc.

’) v. N. Iorga .Despre Cantacuzini* pp. X—XI și „Genealogia Cantacu­
zinilor" p. 5.
CU
 R
RA
101

Austria. în Moldova sunt urmașii lui Iordachi (liniile

LIB
Deleni) cum și urmașii lui Dinu (v. m. s.) din ramura munten
în Muntenia ramura lui Constantin s'a bifurcat în liniile
gureni și Rifovieni (din dare Șerban Vodă); în Rusia sunt Mă-
gureni (înaintea anexării) și (Deleni; — iar în B a v a r i at resp.
Austria sunt Deleni. Toma n'a lăsat urmași bărbătești până-’n zi­
lele noastre și nu sunt dunoscuți din copiii lui decât un fiu Ște­

ITY
fan i) și două fiice: Catrina Costin (Velicico) și Nastasia Racoviță
(Ioan Vor.).
•î«

RS
Boerii căftăniti sub Ioan Sandu Sturza Vodă.
Anul 1823. (Urmare).
VE
Am arătat în rândul trecut că în cursul a 40 zile din 1822,
după înscăunarea lui Ioniță Vodă Sturza s’au căftănit 81 boieri
Idin ;can numai doi din ei erau din stări inferioare: D. Urzică și
Dănilă. Cinul boeresc s'a înmulțit în tot cursul lui 1823, după
NI
cum rostesc listele, ce posed (Surete mss. XXIII, 537, 995). [De
raportat: cu totul 81 boeri].
1823 G h e n ar 1.
LU

— Spătarul Lupu Balș — postelnic.

— Neculai Milu — spatar.
— Căminarul C. BucșenesCu — ban.
— Ilie Botezatu — qăminar.
RA

— Irimia Botezatu — stolnic.

— Clucerul Nec. Alexandri — medelnicer (cu totul 87 boeri).
1823 G h e n ar 7.
NT

— Spătarul Gheorghe Sturza — postelnic.

— Comisul ‘Iancu Codreanu — agă.
— Serdarul Mihai Ganea — spătar.
— Medelnicerul Ilie Stupu — qăminar.
CE

— Iordachi Ișadescu — paharnic.

— Vătavul Ștefan Brânză — serdar.
— Iordachi LasCar — stolnic — pentru 2000 lei.
— Mihail Bontăș — medelnicer — din privilegiate
— Tuduri Burizan »— sulger. (Cu totul 96 boeri).
/

1823 Ghenar 13.

SI

— Banul Grigoraș Hrisoverghi — postelnic.

— Căminarul Constantin Lazu — agă.
IA

— Serdarul Alecu Scorțescu — spatar.

— Toderașcu Voinescu — ban.
— Costachi Carpu — cjăminar.
U

') Tanoviceanu 1. c. p. 18.

 R
102

RA
— Costantin Gorgos — paharnic.
— Vasiile Partene Vârnav — serdar.
— Sandu Bușilă — stolnic — din trepte.

LIB
— Pavel Motoc — medelnicer.
— Gheorghe Stiha — clucer — din scutelnic a spătarului
Gligoraș.
— Ioniță Faur — sluger — din ficior boeresc, prin vister-
nicul Petrachi Sturza. (Cu totul 107 boeri).

TY
1823 G h e n a r 14.
— Căminarul Grigore Paladâ — postelnic'.

SI
— Stolnicul Ionițiă Duca — spatar.
— Ioniță Iurașco' — ban.
— Costachi Cazimir — căminar.

R
— Neculai Paladi — paharnic.
— Matei Carpu — serdar.
—
—
VE
Dumitrachi Drjăghici — medelnicer pentru 2000 lei.
Tudurachi Iac'ovachi (Popovic'i) — clucer. (Cu totul 115
beri).
1823 G h e n a r 18.
NI
— Spatar lom Costachi Epureanu — postelnic.
— Tuduri Balțărescu ot Silistra — agă.
LU

— Căminarul Costantin Negri — spatar.

— Panaite Ciucă — ban.
— Stolnicul Tudurachi Aslan — căminar.
— Șetrarul Ioniță Lupu — paharnic.
— Polcovnicul Tudurachi ot Storești — serdar.
A

— Toader Corodeanul — stolnic — din privilegiat.

TR

— Dorofte Manole *— medelnicer — :din sluga spătarului Duca.

(Cu totul 124 boeri).
1823 Ghenar 21.
— Spătarul Costachi Canand — postelnic.
EN

— Spătarul Ioniță Miclescu — agă.

— Sardarul Iancu Stayăr — spatar.
— Căminarul Iancu Miclescu — ban.
— Andronachi Donici — comis.
/C

— Grigore Bran — căminar.

— Iordachi Grigoriu — paharnic.
— Tudurachi Manole — serdar — din căpitan de poștă.
— Medelnicerul Ioan Tac'u — stolnic — din privilegiat. (Cu
SI

iotul 133 boeri).

1823 Ghenar 25.
IA

— Atanasie Dimilascovici — sulger — din hrisovolit.

— Spătarul Ianacachi Milu — postelnic.
— Comisul Alecu Catargi — agă.
— Serdarul Ioniță 'Crupenski — spatar.
CU
 R
RA
103

— Sulgerul Toma Stamatin — ban.

LIB
— Costachi Luc'a — comis.
— Medelnicerul Chiriță Cotescu — căminar.
— Răducanu .Copcea — paharnic.
— Ionițiă Ionașcu — sărdar — din căpitan de poștă.
— Necolai Pomană — stolnic.

ITY
— Ioniță Gorgos — medelnicer.
— Iancul Berza — clucer — din mazil. (Cu totul 145 boeri).
1823 G h e n a r 27.
— Sandulachi Stamatin — spatar.

S
— Costachi Sturza — agă.
— Ioniță Canta <— spatar.

ER
— Serdarul Mihalachi Pascu — ban.
— Neculai Negri — căminar.
— Ștefanachi Scânteae — paharnic — pentru 2000 lei.
— Iancul Dumitriu — stolnic.
IV
— Vasile Kicuș — clucer. (Cu totul 154 boeri).
1823 G h e n a r 30.
UN

— Spătarul IanCu iCanano — agă hale1).

— Căminarul Ioan Miclescu — comis.
— Iordachi Crupenski — comis.
— Grigori Roset — căminar.
— Medelnicerul Ioan Strat — paharnic.
AL

— Dumitru Boldur — serdar.

— Neculai Banțăjș — medelnicer. (Cu totul 161 boeri).
1823 Februar 4.
— Comisul Scarlat Miclescu — agă.
TR

— Căminarul Ianachi Botez — spatar.

— Stolnicul Ioniță Izmana — ban.
— Slugerul Neculai Rizu — căminar.
N

— Stolnicul Vasile Patron — paharnic.

— Iordachi Morțun — serdar.
— Matei Gărde — stolnic.
CE

— Grigore Mărgărint — medelnicer. (Cu totul 169 boeri).

1823 Februar '5.
— Serdarul Costachi Lipan — spatar — pentru 5000 lei.
— Costantin Iamandi — paharnic.
/

— Gheorghe Lupu — serdar. (Cu totul 172 boeri).

1823 Februar 8.
SI

— Spătarul Ioniță Vârnav — postelnic.

— Spătarul Alecu Sturza — agă.
IA

— Banul Ioniță Iamandi — spatar.

— Căminarul Ilie Burchi Zmău — ban.
— Ștefanachi Iamandi — Comis.
U

9 Cuvânt turcesc însemnând neplătit, titular; v. Cihac p. 584. „boier

hale ou hali oppose â: boier paie". S. Z.
 R
104

RA
— Vasile Patrașcu — căminar.
— Căpitanul Anastasă bacalu — paharnic — din bir.

LIB
— .Chiriac1 Uricariu paharnic — din vătav.
— Ștefan Tatarul — stolnic.
— Neculai Lupașc'u — medelnicer.
— Ioan Țacu — clucer. (Cu totul 183 boeri).
1823 Februar 9.

TY
— Gheorghe Bijăescu — hatman de Prut.
— Căminarul Gheorghe Costachi — agă.
— Căminarul Răducanu Cazimir — spatar.
— Scarlat Roset — comis.

SI
— Medelnicerul Ion Liga — căminar.
— Parușnicul Vasile Herțescu — paharnic.

ER
— Costantin Popovici — medelnicer.
— Lascarachi Costachi — agă.
— Căminarul Costantin Botez — spatar.
— Căminarul Pavăl Duca — ban.V
— Manolachi Crupenski — domis.
— Serdarul Grigore Iacovachi — căminar.
NI
— Meldenicerul Grigore Sămilachi — paharnic.
— Ion iță Tuburi — serdar.
— Anastasă Ciucă — stolnic.
LU

— Ioniță Tataru *— medelnider.

— Iordachi Dragoș — clucer.
—< Vasile Glodu -— sluger. (Cu totul 201 baeri).
1823 Februar 12.
A

— Grigore Crupenski — agă.

— Stolnicul Ioan Codrean — spatar.
TR

— Slugerul Manolachi Fotea. (sic.)

— Gheorghi Iamandi — comis.
— Lucachi Fotea — căminar.
— Costachi Ioan — paharnic.
EN

— Ioan Fuion — serdar.

— Vasile Romașcu — stolnic — din mazil.
— Gheorghi Barbu — medelnicer.
— Mihalachi Măcărescu — clucer. (Cu totul 211 boeri).
/C

1823 Februar 16.

— Sardar Vasile Andrieș — spatar.
— Serdar Enacachi 'Cernea — ban.
— Iordachi Mavrichi — comis.
SI

— Sluger Gheorghe Balsachi — clucer.

— Toader Zotan!) — paharnic — din răzăș a visternicului.
— Petrachi Duda — serdar.
IA

— Vasile Ionisei — stolnic.

— Gheorghe 'Plesnilă — medelnicer — din privilegiat.
— Ioan Mardari — clucer. (Cu totul 220 boeri).
CU

) După Arhondologia Moldovei a Paharnicului Sion : Z o t a. (S. Z.)

 R
RA
105

1823 Februar 17.

LIB
— Spatar Epureanu — vornic za aprozi pae și epistat logofe-
ției al Il-a.
— Banu Toader Carpu — agă.
— Matei Milu — spatar.
— Căminar Tanasă Feștilă — ban.

ITY
— Costachi Aslan — comis.
— Panaite Canand — căminar și epistat poștei.
— Costachi Șendrea — paharnic — din sluga Bucșenescului.
— Grigore Carpu — ser dar.

S
— Vasile Epure — stolnic.
— Costantin Bărlădescul — medelnic'er. (Cu totul 230 boeri).

ER
1823 Februar 18.
— Comis Alecu Roset — spatar.
— Ilie Scorțescu — căminar — pentru 3000 lei.
— Gheorghe Romașcu — paharnic — din mazil.
IV
— Dumitrachi Daraban — serdar.
— Ion Angheluță •— stolnic — !din blănar.
— Grigore Popovici — serdar.
UN

— Ioan GheuCa -— sluger.

— Neculai Talpă <■— căminar — din căpitan de lefegii la
Focșani.
— Neculai Popovici — poroșnic hale. (Cu totul 239 ooeri).
1823 Februar 22.
AL

— Spatar Gavril Iamandi — postelnic.

— Banul Dumitrachi Iamandi — agă.
— Căminar Iordachi Pruncu — spatar.
TR

— Serdar Constantin Botez —.ban.

— Șatrarul Vasilachi — Comis.
— Clucerul Ioniț# Grigoriu — căminar.
— Costantin Șișcală >— paharnic.
EN

— Dumitrachi luga — serdar — din privilegiat.

— Gheorghe Gheorghiescu — stolnic — din mazil.
— Gheorghe Gălcă — medelnicer — din casap.
— Scarlat Herescu — clucer. (Cu totul 250 boeri).
/C

1823 Februar 23.

— Banu Costantin Carpu — aga .
— Comis Iordachi Miclescu — spatar.
— Mihalachi Stavăr — ban.
SI

— Grigori Crupenski — comis (trecut din greșală și pe ziua

24 Febr.).
— Costachi Pisoski — căminar.
IA

— Vasile Hotineanu — serdar — din căpitan de poștă.

— Gheorghe Țapălungă — stolnic — din mazil.
— Ioan Uscatu — medelnicer.
U

Ș pac — ba e.
 R
106

RA
— Clucer Dimcea — paharnic.
— Iordachi Herțescu — clucer.
— Alec'u Crupenski — vel postelnic1. (Cu totul ‘261 boeri).

LIB
1823 Februar 24.
— Banu Mihalachi Iamandi — postelnic.
— Căminarul Grigore Canano — agă.
— Serdarul Latif — spatar.
— Paharnicul Iordachi Fiermeziu — ban.

ITY
— Stolnicul Dumitrachi Hasnaș — cjăminar.
— Dumitrachi Vidrașcu — paharnic.
— Grigori Mațoian — serdar.
— Pascal Gane — stolnic.

RS
— (Neculai Burghelea]) — medelnicer — din privilegiat.
— Ioan Mărzacul — clucer.
— Ioan Șeptelici — sluger. (Cu totul 272 boeri).
1823 Februar 25.
VE
— Spatar Iordachi Vârnav — postelnic.
— Spatar Iordachi Miclescu — agă.
— Paharnicul Costachi Pomir — spatar.
— Serdar Manolachi Caracas — ban.
NI
— Ioniță Miclescu — comis.
— Enacachi Dragoș — căminar.
— Grigori Mardari — paharnic.
LU

— Costachi Caracaș — serdar.

— Grigoraș Tulbure — stolnic.
— Șerban Gândul — medelnicer.
— Pitar Stere Manole — clucer.
RA

— Dumitrachi Negri — sluger.

— Iordachi Donici — agă. (Cu țotul 285 boeri).
1823 Februar 26.
— Gavril Stamatin — căminar.
T

— Enachi Leon — paharnic,

— Comis Costin Catargiu — agă. (Cu totul 288 boeri).
EN

1823 Februar 27.

— Scarlat Sturza — spatar.
— 2-a visternic Dămian Holban — ban.
/C

— Alecu Jora — comis.

— Serdarul Enacachi Negruț — căminar.
— Toader Ioan — paharnic — pentru 2000 lei din ficior
boieresc.
— Mihalachi Curt — serdar.
SI

— Iordachi Gâlcjă — stolnic — din casap.

— Vasilachi Frunză — medelnicer.
IA

— Căminar Grigore Done — spătar. (Cu totul 2'97 boieri).

’) Familia Burghelea e vechie boierească, citată de D. Cantemir
în „Descriptio Moldaviae" între „Barones terrae Moldaviae". (S. Z.)
U
 R
RA
107

Ne oprim deocamdată la 27 Februarie, căci lista trece deodată

LIB
Ia 13 Maiu, ceea ce arată că în postul cel mare și în1 sierbătorîlje
Paștelor nu s'a dat nici o boerie. Vodă Sturza, de unde în 40
zile căftănise 81 boeri, acum în 58 zile căftănise 216 boeri. Vâr­
tejul căftănirilor asmuțise toate patimile, întru cât între cei boeriți
erau mulți oameni noi, rădicați din meseriași, din slugi boerești,

ITY
din trepte, birnici etc. Apoi se observă că nu era nici o normă
în căftănie, se da loc la tot felul de preferințe; unii săriau câte
3— 4trepte de boerie de-odată, alții primeau distincțiile una după
alta ,ceea ce, dacă ne-am scoborî în mărunțișurile zilei de atunci,
producea acea alarmare în lumea boerească de atunci, lucru care

RS
a adus tânguirea la Poartă și a silit pe Vodă să-și schimbe cu
totul politica sa internă.
Primenirea clasei diriguitoare după 1822 a fost făcută din
inițiativa lui Vodă, cei deprinși Cu stările vechi de lucruri pro­
VE
testând contra Domnului reformator. Cu toate acestea însă mersul
firesc al lucrurilor s'a făcut și cu lume nouă ilustrându-se apoi multe
nume din cei chemați de Vodă Sturza la viață largă. Pe lângă
numele istorice, ca Sturza, Balș, Miclescu, Oane etc., sau Cele de
NI
origină grecească, cari aveau la spate vechime de o sută de ani
și mai bine, se rădică o nouă clasă, din care cele mai multe nume
constituesc pentru noi protipendada secolului al XlX-lea, oameni
LU

din cari apoi s'au format mai toți luptătorii pentru renașterea țării
pe cale politică, literară și culturală. >
Dar lista e lungă și încheierea va urma.
Gh. Ghibănescu.
RA

------- ---------------

Identitatea Măriei iordachî Ruset.

NT

Iordachi Ruset și Șerban Cantacuzino, Dafina și Anastasia, traiul

de sbucium și neliniște, de lăcomie și viclenie al secolului al XVII-a!
Figurile aceste, dispărute fde două veacuri, dar care, din praful vechi­
lor hârtii, apar io clipă, vibrând de viață, înaintea ochilor noștri,
CE

sunt prea cunoscute din istorie pentru a mai vorbi despre ele.
Publicarea documentelor de față prezintă însă, pentru iubi­
torii trecutului nostru românesc, un prea deosebit interes pentru
ca ele să rămâie necunoscute.
E vorba, în primul rând, de-o chestiune de drept, a cărei ex­
I/

punere nu poate țivea Iod aide, de întărirea unui principiu de

drept pământean du ’privîre la moșteniri1). Iar din punct de ve­
IAS

dere genealogic adeste documente sunt interesante prin faptul că

stabilesc în mod hotărât identitatea Măriei, fata Doamnei Dafina și
inevasta vornicului Iordachi Ruset.
*) Vezi două hotărîri asămănătoare dtn anii 1604 și 1606 în Ghibănescu,
Surete și Isvoade, voi. II. pp. 64, 66 și urm.
U
 R
RA
108

Dafina, fiica Comisului Mihail Furtună, a fost măritata de

două ori. întâiu cu Marele Visternic Dumitrașcu Buhuș, iar după

LIB
moartea acestuia (1646) luă pe Istratie Dabija, care ajunse Domn
în Moldova în anul 1661 x). Avu mai multi copii între cari și pe
Maria, care se mărită cu Vornicul Iordachi Ruset, fiul Cupariului
Constantin din Țarigrad. S'a ivit îndoială daca Maria era fiica Da-
fmei din căsătoria adesteia du Buhuș sau cu Dabija Vodă?

TY
Cei mai mulți, întrje dări și savantul cercetător d. Radu Rosetti,
sprijin in du-se pe arătările cronicarilor, admit părerea acelor, cari
consideră pie Maria Ruset ca fata Dafinei 'din căsătoria cu Buhuș2).

SI
Iată deci, că aceste vechi documente aduc o deplină lumină în
adeastă privință:, închizând ori ce discuție: „Fata D a b i j e i Vodă
care-i f |ă c u t ă c u Doamna Dafina, Doamna Maria, aceia

R
ar treabă la moșiile de-s cumpărate de Dabija Vodă împreună cu
Doamna Dafina...", și mai departe: „Ilie Catargiul, ce-au fost Comis
VE
mare, ginerile dumisale Iordachi Ruset, ce tine pre Safta, fiica
D oamnei Marii, nepoată de fi c'ă răposatului Da­
bija Vo dp".
Nu Cred să poată fie pus la îndoială adevărul acelor măr­
NI
turii, întărite, una du iscălitura Mitropolitului și Episcopilor, cea­
laltă clu însăși iscălitura lui Antioh Cantemir Vodă. Doamna Anas­
LU

tasia, de e drept, pentru a-și însuși bunurile maicei sale Dafina,

își făduse și ea mai înainte (sub întâia domnie a fiului ei Constan­
tin Duda) „dheas de la svințiile lor" Patriarhul Țarigradului, de la
Mitropolitul Sava, de la Episcopii și bberii țârei, dări, punându-și
iscăliturile lor, ar fi și ei vrednici de crezăre, dacă n'am ști că
RA

ei au fost induși în eroare de Doamnă. Aceasta, nu pomeni nimic

de testamentul lui Dabija, tatăl ei vitreg, și se poate chiar să le fi
spus că Maria era și ea fata lui Buhuș și că prin urmare bunurile
mamei lor nu i se cuvineau mai miult surorei Măriei de cât ei3).
T

Iordachi Ruset fiind lipsit din țară, ginerile său Ilie Catargi „n’avea
EN

nimic la mjâna luî" ca să-și apere dreptul și astfel moșiile nevestei

îi fură luate.
La mazilirea lui Constantin Duca V. v. suindu-se pe Scau­
nul Moldovei Antioh Cantemir (1696), prieten du Rosăteștii, Vor­
/C

nicul Ruset se întoarce în țară și scoțînd la iveală testamentul re-

posatului Domn Dabija, dovedește că acesta lăsase, cu mare blăs-
tăm pentru adei ce-ar cuteza a-i strica diata, toate moșiile cumpă­
rate de el împreună cu nevasta lui Dafina „să fie Doamnei Da­
finei și fiicei sale Doamnei Măriei și a seminției care ar da D-zău
SI

’) R. Rosetti „Note genealogige și biografice despre familiile Buhuș și

IA

Rosetti" în Anal. Acad. Rom. XXVIII. 1906.

2) ibid. p. 2: „(Arătările tuturor cronicarilor conglăsuesc pentru a ne spune
că Maria este fata Dafinei cu Buhuș și nu cu Dabija Vodă)".
3) De aci s’ar fi născut și credința, neîntemeiată, a cronicarilor contim­
U

porani.
 R
RA
109

din Doamna Maria, nepot, strănepot". Originalul acestui testa­

ment nu este cunocsut, dar din cele raportate aci reesă că Dabija

LIB
Vodă avu grijă ca moșiile cum'părate de dânsul să rămâie fetei
lui și nu altora. Deci, văzând această diată iscălită de Vodă și în­
tărită de Mitropolit și de boierii țărei, Antioh Cantemir hotărește
că moșiile reposatului Domn să fie fetei lui Maria „celei făcute
de dînsul c’u Doamna Dafina" (care murise de mult).

TY
în răstimp Anastasia muri și ea la Constantinopol, în cât
cel ce-și susținea dreptul la acele moșii era. acum fiul ei Constan­
tin Duca. în anul 1700 ajunge pentru a doua oară Domn în

SI
Moldova și prima lui grijă fu, firește, să pue din nou mâna pe mo­
șiile Comisului Catargi, de data asta prin singura lui putere de
Domn, fără a-și mai lua osteneala să facă vre-o judecată. Nu stătu

ER
însă de cât p'atru ani în scaun și fu înlocuit în 1704 prin Mi-
hai Racoviță. Acesta puse pe Mitropolit, pe Episcopi și pe boeri
să facă acea mărturie, ipie care o publicăm aice, urmată curând de
cealaltă (1705), făcută și iscălită de noul Domn Antioh Cantemir,
IV
care venise din nou la Domnie în 1705.
De atunci filiațiunea Măriei și dreptul ei de stăpânire asupra
moșiilor părintești pare a fi stabilit definitiv. Vedem aceste moșii
UN

trecând de la ginerelie Măriei Ruset, Ilie Catargi, la ginerile aces­

tuia Toader Cantac'uzino și, tot prin moștenire, de la Cantacu-
zinești la Sturzești și de la Sturzești la Aslănești, în mâna cărora
se afla o parte din moșia Răcăciunul încă acum câți-va ani, când
a fost vândută de moștenitori1). C. G a n e.
AL

I.
Din mila lui Dumnezeu Misail Arhiepiscop i Mitropolit Su­
TR

cevei i Lavrentie Episcop, Romanului, i Ghideoan Episcop Rădă-

uțului i Varlaam Episcop Hușilor i Antohie Jora vel Logft i
Lupu Bogdan vel Vornic i Lupii C.ostachi Hatman i Pârcălab Su-
ceavei i Manolachi Ruset vel Postealnic, Ilie Enachi vel Spatar,
N

Savin vel Ban, Dumitrie Mavrodin vel Paharnic, Ion Păladie vel
Vistiernic, Ion Balș vel Stolnic, Dumitrașco Răc'oviță vel Comis,
CE

Ștefan Silion vel Medelnider, Darie Donici vel Clucear, Ioan Sturza
Sărdar, Neculai vel Sulgear, Pavăl Rugină vel Jicnicear, Dumi­
trașco vel Armaș, Costandin Aga, Costandin Costachi 2-lea Logo­
făt, Ștefan Cilat, Vasilie Rojniț, Ghiorghiaș i Bejan Hudici Vornici
de Gloată — facem știre cu această adevărată mărturie a noastră
/

pentru dumnealui cinstit fratele nostru Iordac'hi Ruset

Vornicul cel Mare de Țara de jos vinind înaintea
SI

Divanului Măriei Sale Domnului nostru Ion Mihail Ra­

coviță Voevod, și înaintea noastră a tot svatul Măriei Sale
IA

boiarii țării mari și mici d'au făcut dumnealui jalobă pen­

tru mare strămbătate ceau avut despre răpoasata Doamna
P Aceste documente sunt în proprietatea Doamnei Colonel Elisa Grecianu,
născută Aslan.
U
 R
110

RA
Anastasia a răpoasatului Domn Duca Vod. sculăndus ră-
poasata Doamna Anastasia în domnia întăi a fiului său Costantin

LIB
Duca Vod de au luat dumnisale niște moșii, satul Răcăcinul și alte
moșii, care moșii sînt cumpărate de răpoasatul Domn Dabija Vod. și
leau dat cu dieată toate satele și viile Doamnei Măriei Sale Dafinei,
precum neau arătat dumnealui Iordachi Vornicul și diata care scrie
Cum după săvârșenia a răpoasatei Doamnei Dafinei a răpoasatului

TY
Domn Dabija, toate moșiile Măriei Sale ’de sint cumpărate cu
Doamna Măriei Sale Dafina să fie a fiicei Măriei Sale
Mar ia ceau fost giupăneasa dumisali Vornicu­
lui Iordachi Ruset și a săminții cei va da Dum­

SI
nezeu să hie din Doamna Maria, care de acea dieată
Măriea Sa Doamna Anastasia n’au spus, Ce șau cerut giu­
decată la boiarii tarei ce au fost Ia acea vreme, trăgând cas' ia

ER
parte și Măria sa giumătate din partea maică sa din moșii care sint
cumpărate dipreun[ă] de răpoasatul Dabija Vod. cu Doamna Mării
Sale Dafina maica Măriei Sale, și dumnealui Vornicul nefiind în
IV
țară, hiind lipsit în țară leșască de răul Mărielor Sale nau avut
cine sta să dea răspunsu la giudecată și fiind aicea în țară dum­
nealui Ilie Catargiul ceau fost Comis Mare ginerele durnisale Vor­
UN

nicului Iordachi Ruset, ce ține 'pre S a f t a fiica Doamnei Marii

nepoată de fiică răpoasatului Dabija Vod. îl trăgea
pe dumnialui la giudecată și la mâna durnisale nimică nu era
cas dea răspunsu ce răpoasata Doamna Anastasia săngur au tras
parftej și sau giudecat în partea Măriei Săli neștiindus lucrul cel
AL

adevărat și șau făcut carte ;de la dumnialor acei boiar marții ce

au fost atuncea și pioate fi făcut și de la fiul Măriei Sale Cos-
tantin Ducă Vod. p!re aceali moșii scriind în carte ce iau făcut
TR

dumnialor acei boiarji] precum i sau vinit Mării Sale cu mare

dreptate aceale moșii, iar după ce au vinit dumnialui Iordachi Vor­
nicul în țară din prebegie la pământul durnisale în Domnia Mării
Sale lui Antiohi Costantin Vod. și scoțind acea dieată de la ră­
EN

posatul Dabija Vod. înaintea divanului și domnilor sale acelor

boiarji] au socotit divanul împreună cu tot acei boiar șau giude­
cat cum numai fata Dabijei Vod. cărei făcută cu Doamna
Dafina, Doamna Maria aceia arfe] treab la moșiile ces cum­
/C

părate de Dabija Vod. împreună cu Doamna Dafina căci pre ră­

poasata Doamna Anastasia rămâind săracă1) de tată său o au
crescute șau căsătorite mai înainte vreme răposatul Dabijă Vod.
cu maică sa Doamna Dafina șau înzăstrato și ce au fost a ei de
SI

la tată său și de la maică să Doamna Dafina iau dat tot si de

la fiul răposatul Dabija Vod. mult au dat haine și odoarfe] ca un
Domn, iar nici în dieata Dabijei Vod. nu scrie să aibă parte
IA

și treabă Doamna Anastasia la moșii, nici măsa Doamna Dafina

D Cuvântul sărac avea în trecut și înțelesul de văduvit, sau orfan. In
bugetele Domnilor din secolele XVIII și XIX întâlnim supt titlul „giupănesele
CU

sărace8 văduve de boieri cari numai săraci nu erau. S. Z.

 R
111

RA
cată au trăit pe urma Dabijei Vod. nu iau făcut parte dintra celia
moșii Doamnei Anastasiei căci după săvărșenia Dabijei Vod. ră-

LIB
mănind răposata Dafina săracă cu cucoana și luănd Duca Vod.
Domnia în țara Moldovei iau luat câteva pungi de bani și odoarțe]
de la răpoasată Doamna Dafină cari rămasear de la Dabija Vod.
să hie c'ucoanei .Marii cari (bani navea treab nici Duca Vod. nici
răpoasata (Doamna Anastasia să-i ea ce fiind puternici au

ITY
luat, care pentru acei bani are dreptaate Doamna Maria ce și
neamul Mării Sale ai Cerca și ai ceare, pentru care semnu să
cunoaște că nau avut treabă Doamna Anastasia la moșii că fiind
căți va ani răposatul Duca Vod. Domn aicea în țară și maica Mă­
riei Sale Doamnei Anastasiei, răpoasata Doamna Dafina, nau luat

RS
nici au stăpânit răpoasatul Ducă Vodă nici un sat de aceastea, nici
vii, nici Doamna Dafina, căci le dedeasă toate Doamnei Măriei,
fic'ei sale, giupăneasă Vornicului Iordachi, ce și în Domnia ră-
poasatului Ducă Vod. le ținea și le stăpânia tot dumnealui fratele
VE
nostru Iordachi Vornicul și dear hi știut Maria Sa Ducă Vod.
că i's vin[e] ș'ar' dreptate a lua Maria Sa ar hi tras ș’ar hi; luat
hiind și puțin ci os, ce Măria Sa Duca Vod. socotind la giude-
cată cea dreaptă nu s'au amesticatu ce Iau ținutu și Iau stăpâ-
NI
nitu tot dumnealui Vornicul Iordachi. Deci socotind divanul și
dumnealor acei boiari ce era atuncea cu dreaptă socoteală și giudeț
cum nau avut treabă Doamna 'Anastasia să ia parte dintra celi
LU

moșii și vii au făcut și de Ia dumnealor încredințată mărturie cu

iscăliturile dumilor sale tuturor că de ar scoate cine va din fii ră-
poasatei Doamnei Anastasiei cănd va 'acea mărturie cei făcută de
dumnealor sau la altă mânjă a Cuiva are eși ac'ea mărturie dată de
RA

răpoasată Doamna Anastasia sau de fii Mării Sale să nus ție în

saamță] căci sau făcut făr dreptate nefiind dreasăli dumisale
Vornicului de faț[ă] precum mai sus sau zis. — Așijdere și la a
doua venire cu Domnia Mării Sale lui Costantin Duca Vod. iarăși
T

prebejind dumnealui frate nostru Iordachi Ruset Vornicul în țară

leșească și neputindul Măria Sa 'prinde și viițnțd Maria Sa Cos­
EN

tantin DuCa Vod. la scaun au stătut cu mijlo[ci]re de păci și cu

mare giurăminturi tri[me]țind Arhirei, pre Svințenia Sa părintele
Lavrentie, Episcopul de Roman cas vie dumnealui în țarfă] și nu
va avea nici o nevoie nici întrun feal de răutaate, ce va avea
/C

dreptaate și pentru altelie dei vor hi făcut strămbătaie la Domnia

Măriei Sale dintăia, și dumnealui fratele nostru Iordachi Vorni­
cul au crezut șau venit, crezînd giurăminturile și trăgând nădeajde
că va fi așea și va avea dreptaate și pentru moșiile aceștia și viind
SI

dumnealui la pământul dumisale, precum am și pomenit mai sus

de adelea giurământuri a Mării Sale nici unul nau fostu, precum
tot pământeană știu și cunoscînd dumnealui fratele nostru Iordachi
IA

Vornicul că nu va avea dreptate măcar dear și cerca pentru mo­

șiile aceastea giudecate, precum navea dreptaate de Ia Măria Sa
nici de altele au lăsat dumnealui și nau mai zis nemic și Iau stă-
U
 R
112

RA
pânit și la o doua Domnie tot Măria sa și fratele Mării Sale anume
Ștefan Vod. — Deci și noi care neam aflatu la această ună (?)

LIB
vreame boiari de țar[ă]. vezind Cum sau fostu făcutu dumisale
Vornicul Iordachi mare strămbătate i precum grăiaște și în măr­
turia dumnilor sale actelor boiari ceau fostu pre atuncea, deau fă­
cut acea scrisoare răpoasatei Doamnei Anastasiei făr de dreptaate
și noi am făc'ut de la noi această adevărată mărturie la măna dumisale

ITY
fratelui nostru Iordachi Ruset, Vornicul cel Mare, că dear mai
eși acea mărturie a domînilor Șale acelor boiari la măna cuiva, să
nus ție nicli întro samă — or la ce giudeț ar eși, cau făcut' Măria
Sa acea giudecată, în puterea și în Domnia fiiului Mării Sale lui
Costantin Duca Vod. făr dreptaate și cu toții au iscălit să hie de mai

RS
mare credința
leat 7212 [1704] Mart. 15
(Urmează iscăliturile și următoarea însemnare: ,,Răcăciuni Ispi-
VE
soc de la țar[ă] adecă de la pământeni pentru moșiile ce miau
luat Doamna Nastasie făcut la domnia lui Mihail Rac'oviț Vodă.
7215 [1707] Mart 15")
NI
II.
Ion Antioh Costantin Voevod b[o]j[iiu] m[i]l[o]sti[iu] g[o]s-
[poțdară zemli Moldavsc'oi facem știre cu această adevarată carte
LU

a Domniei Meale prec'um la Domnia dintăiu a Domniei Sale fratelui

nostru Costantin Duda Vod. sculatu sau maica Domniei Sale
Doamna Anastasia a răpoasatului Domn Duca Vod. cas cearce
pentru moșii, sate, vii, țigani, cear hi fost rămas în urmă dup- să-
RA

vărșenia maictei sale Doamnei Dafin-ei a răpoasatului Domn Da­

bijei Vod. trăgând și Dumneaei partea sa de pre maica Dumisale
ce i sar vini, au tras la giudecată pre dumnialui Ilie Catargiul
ce au fost Comis Mare, ginerile dumisale lui Iordachi Ruset ceau
NT

fost Vornic Mare șa Doamnei Marii, fiica Dabijei Vod. care au

tinut pe Safta, fi c'a Doamnei Mar ia nepoată de fiică
Dabijei Vod. și stând la [giudecată dumnealui Comisul Ilie
Catargiul nimic la măna lui n'a avut cas poată răspunde, căci
CE

dumnealui Comisul fiind căsătorit de curând în măna dumisale

nimic nu dădea socrul dumisale Iordachi Vornicul, din dreas ceau
avut pre ocină și dumisale Vornicului I-ordachi încă tamplănduse
prebejenie în țară leșească d'e grija domnilor sale deci nefiind
nici dumnealui față navea cine răspunde nici întrun chip, deci
/

Dumneaei Doamna Anastasia fiindui în putință căci

SI

era fiusău Dom nu, singur au tras par[te] și șiau luat parte
din moșii și din vii dupfă voia, dumisale, dintru Care moșii luând
și satul Răcăciunul cu viile de acolo și alte sate și parte de
IA

ocini de pre aiurea făcănduși și dreas de la Svinția sa răpoasatul

părinte I a n o v, c-e au fost Patriarhu Țari gradului și de la
Svinția sa Saavaceau fost Mitropolit și de la alți Epis­
CU

cop! și boiarii țârei sdriind cum că cu dreptatea i sar hi vinif

 R
RA
113

ac'eali moșii ce scriu mjai isus și satul Răcăcinul în partea dumisale

LIB
și poate șaș hie făcut întărjijtură și de la fiul dumisale Costantin
Duda Vod.... după săvărșenia Doamnei Anastasiei tămplăndus și
mazilie Domniei Sale fratelui Costantin Duca Vod. și hiind la
Țarigrad au trimes pe sluga Domniei Sale Gavril ce au fost Aga,
pitrop, c'as vănză aceali moșii și satul Răcăcinul care zice că sau

TY
vinit în partea maicJei Domniei Sale și înțălegănd Gavril Aga că
acel sat Răcăcinul și alte moșii le stăpăneaște dumnealui Ilie Ca-
targiul Comis ginerele dumnealui Iordachi Ruset Vornicul, Iau
sorocit cas vie la divanul Domniei Mele săș întreabe și dup soroc,

SI
viind și dumnealui Comisul au stătut fațjă] la divanul Domniei
Mele cu Aga Gavril, sluga Domniei Sale lui Costantin Duca Vod.
D-lui Gavril Agă au scos acele întăr[i]tur[i] ce făcusjă] Doamna

R
Anastasia pire iacei sat .'Răcăcinul și pre alte ocini scriind că cu
dreptaate săs hie vinit în partea Dumisale de pre maică Sa Doamna
VE
Dafina, iar arătatuniau o> diată de la rapoasatul Domnul Dabija
Vod. făcută în viața și Domnia Domniei Sale cu iscălitură Dom­
niei Sale ș’a părintelui Savei ceau fost Mitropolit și a tuturor bo-
NI
iarilor țării ceau fost atuncea așezat casa c’as nu rămăie în gâl-
c'evjă] pre urmă în... scris și satul Răcăcinul cu vii și cu vecini și
alte căte Va sate și parte de ocini ceau avut de moșii și de cumpără­
LU

tură cum dup[ă] săvârșirea Domniei Sale să fii a Doamnei Dafinei

și a ficei Sale Doamnei Marii și a sămînții cini ar da Dumnezău
din Doamna Marii, fiepot, strănepot care diată scrie cu marje] bles-
tăm cum așezarea Domniei Sale nime să nu cutează a o strica, deci
și Domniea Mea văzând acea adevărată diată a Domniei Sale ra-
RA

poasatului Domn Dobija Vod. și scriind cu mare blăstăm și is­

călit de acel Șvăntu părinte Saava ceau fost Mitropolit și de toțji]
boiarii țării Ceau fost atuncea Domnia Mea n'au putut strica diata
și așezarea acelui repoasat Domn socotind că și Dumneaei Doamna
NT

Anastasia de ar hi văzut acea diată ceau fost făcut răpoasatul

Dabija Vod. de așezare, nici Dumneaei nu sar hi încutezat săs mai
.ameastece a m[ai trage deva peste acea diată, ce nefiind diiată
fațjă] săs areată, fiind la dumnealui Vornicul Iordachi Dumneai
CE

Doamna Anastasia au tras să ea parteja] și Ceau fost făcut acele

întăr[i]tur[i] zicând că cu dreptaate i sar hi vinit săș ea parteja]. Deci
și Domnia Mea împreunjă] cu tot svatul Domniei Meale boiarii țării
mari și mici am socotit și am giudecat șam dat rămas pe Gavril
Aga, pitropul Domniei Sale lui Costantin Duca Vod. să naibă as
/

amesteca la acel sat Răcăcinul sau la altje] moșii cari Iau fost loat
SI

atuncea Doamna Anastasia, căci sau aflat că Iau fost loat făr de
dreptaate, căci dar hi socotit și răpoasatul Duca Vod. cum ar
avea dreptaate să ia din îmioșii, sau Răcăcinul sau altele, după
IA

ceau stătut domnu fiindui și la putința ar fi luat, iar răposatul Duca

Vod. socotind că nar dreptate a lua, nau luat nici un sat ce
toate Iau stăpânit doamna Dabijoaieja] și pre urmă căsătorind și
U

pre fiica sa după Iordachi Ruset, ceau fost Vornic, Iau stăpânit dum-
 R
114

RA
nealui și răpoasatul Duca Vod. tot nemic de la dumnealui nau
luat, deci aceali scresori ceau făcut Doamna Anastasia cas nuș
mai ție în saam, iar 'dumnealui, boiarul nostru Ilie Catargiul Co­

LIB
misul, sau [înjdreptiat denaintea divanului Domniei Meale, deci
cas’ aibă aș ținea satul Racăcinul cu vecinii, cu vii, și alti ocini
ceau fost luat atuncea Doamna Anastasia cu bunfă] pace să'i ție
dreapte ocini și moșii și riuconilor dumisale și nepoților în veci,

TY
și această parte să nus' mai părască
Antioh Costantin Voevod. Leat 7214 [1705| Oct. 12 Deni.

SI
Din corespodența politică a Postelnicului Toderiță Râșcanu.

R
Cercetând corespondența politică a bunicului meu Toderiță
Râșc'anu, cred interesant a comunica conținutul unei scrisori adre­
VE
sată lui, pe când se afla la Constantinopol, de cătră L. de W i 1 d e n -
bruch, ambasadorul Regelui Prusiei la Sublima Poartă. Aceasta
ca o contribuție modestă, la cunoașterea evenimentelor de prin
NI
anii 1856 cari s'au petrecut în țările române. Spre deplina înțe­
legere a Idelor ce vor ;u:rma, trebue să spun câte-va cuvinte despre
Toderiță Râșdanu. Boer moldovan, dânsul era fiul mai mic al ma­
LU

relui Vornic Iordachi Râșcanu (acela care la 1821 merse la Con­

stantinopol c'u, Idepufăția de boeri mări și au adus Domn în Mol­
dova pie Ioniță Sturdzax). Studiile și le-a făcut în Germania și
Franța. A luat o plarte activă la evenimentele de la 1848 făcând
A

p'arte din partidul boerilor revoluționari cari au luptat atât de

patriotic pentru neamul lor prefăcând starea politică a țărilor ro­
TR

mâne și pregătind terenul pentru înfăptuirea României moderne.

Din această pricină a dus o» viață zbuciumată trăind când la mo­
șia părintească Drăgușeni (Vaslui) când la Constantinopol, când la
Paris ori aiurea. Din motive Apolitice — bine cunoscute istoriei
EN

— multă vreme i-a fost interzisă intrarea în țară; și numele lui

îl găsim pe lista boerilor m|oldoveni liberali dați peste graniță* 2),
alături de Scârlat Vârnav, Grigore Balș, Nicu Ghika Comănești,
Gh. Cantacuzino, Mihai Kogălniceanu, C. Negri ș. a.
/C

Mai înainte însă de a reproduce scrisoarea lui Wildenbruch,

voi transcrie fără nici o modificare petițiunea circulară, care a
fost adresată, de cătră boerii moldoveni sau măi bine spus, de
cătră numai o parte din ei, ambasadorilor Puterilor Europene. Scri­
SI

soarea despre Care e vorba este răspunsul ambasadorului prusian

la adresa boerilor prin intermediul bunicului meu care se afla în
Constantinopol. Deși nu posed chiar exemplarul destinat lui Wil-
IA

6 Letopisețile Țărei Moldovii: Kogălniceanu III 425 Gh. Ghibănescu

„Cuzeștii", N. Iorga. Acte și Fragmente, v. II.
U

2) Cf. Orig. Arhiva Statului Iași Nr. 437.

 115

RA
denbruch, totuși am în original alte două exemplare cu iscăli­
turile autografe ale boerilor și amândouă identice ca conținut,

LIB
numai că unul e pentru ambasadorul lui Napoleon III și altul
pentru ambasadorul austriac.
Cum am spus, le posed pe amândouă în original, cu sem­
năturile autografe ale diferiților boeri și datate din Iași 16 De­
cembre 1855. E suficient să reproduc numai pe unul din ele, căci

TY
numai cuvintele ce denumesc pe suveranul ambasadorului respectiv
sunt schimbate. Nu încape îndoială că și exemplarul adresat amba­
sadorului prusian va fi fost la fel. Este redactat în limba diplo­
matică, adecă cea franceză:

SI
Excellence.
Les hautes Puissances de l'Europe ont daigne, dans leur

R
magnanimite, prendre sous leur Egide tute latre les destinees des
principautes danubiennes, en garantissant leurs droits et leurs
VE
privileges, tels qu ’ ils resultent de nos anciennes capitulations
avec la Sublime Porte. Malheureusement pour nous, les graves
evenemens (sic) politiques qui agitent l’univers, ont retarde
NI
Lexecution de ces genereuses intentions ci l'egard de notre patrie.
Succombant sous le regirne oppressif de la convention de
LU

Balta Liman qui a suspendu la marche de nos institutions poli­

tiques, la Moldavie est aujourd ’hui privee de toute legalite, de
toute garanție; des impots etablis par tine reunion de fonction-
naires incompetents, ecrasent la population, tandis que des de-
RA

penses inutiles ont amene un deficit considerable et en engageant

l'avenir, menacent des maintenant de tarir les sources meme de
la prosperite publique. Les lois qui garantissent l’ordre, les droits
NT

et la fortune des citoyens, ont ete illegalement modifiees; car

atictin organe de la nation riexiste plus pour controler les ades
de l’administration. Aussi apres une longue patience, apres des
CE

douleurs sans fin, se voyant fiappes dans les droits les plus
sacres de la patrie, le haut clerge et les principaux notables de
la. Moldavie se sont vus obliges de s’adresser â la justice supreme
de La Majeste Imperiale le Sultan, notre auguste Suzerain, et
/

de Lui demander la realisation des magnanimes promesses qu’Elle

a faites l’annee passee aux principautes par la voix de Son
SI

Commissaire Extraordinaire, Son Excellence Dervich Pacha, en

etablissant dans notre pays l’etat legal, tel qu’il resulte de nos
IA

anciens droits et immunites.

En communiquant respectueusement a Votre Excellence la
copie ci jointe de la petition que nous avons adressee â la
U
 R
RA
116

Sublime Porte, animes (Tune profonde confiance dans Ies senti-

LIB
mens (sic) genereux et chretiens de Sa Majeste L’Empereur
d' Autriche [pe celalt exemplar „des Fran<;ais“] pour un peuple
chretien et malheureux connaissant l’intere! bienveillant et eclaire
que Votre Excellence a toujours temoigne en faveur des princi-
pautes, Ies soussignes, au nom de leurs compatriotes qui ne Ies

TY
dementiront pas, supplient Votre Excellence, de vouloir bien
accorder â notre pays, Votre puissant appui, en intervenant aupres
de qui de droit, afin que nos humbles demandes obtiennent ane

SI
decision prompțe et conforme ă l’equite et au bon droit.
Nous supplions instamment Votre Excellence de ne pas

ER
attribuer notre demarche ă des interets mesquins, d des vues
individuelles ou a des sentimens (sic) incompatibles avec Ies
grandes idees de morales et de civilisation chretiennes; il est
IV
possible que le gouvernement local wzzz'ZZe representer notre
petition comme le resultat de l 'emancipation des esclaves
UN

decretee dernierement en Adoldavie. Nous protestons solen-

nellement et au nom de l'humanite et de la religion contre
une pareille imputation, contraire a nos sentimens (sic) de chre­
tiens et aux preceotes que nous ont legues nos ancetres;
AL

car le principe de la liberte humaine, n’est pas un sentiment

nouveau dans Ies principautes. A une epoque ou le servage etait
encore repandu dans la plupart des Etats de l'Europe, nos peres
TR

l’ont aboli dans notre patrie en 1749. En 1844 l'Assemblee gene­

rale, dument et legalement convoquee, a prononce de meme
l’emancipation des cigains de l’Etat et des couvents, et a etabli
EN

en meme tems (sic) le principe de l’affranclussement des esclaves

des particuliers, en affectant a leur radiat des sommes conside-
rables. Le decret du 28 Novembre qui abolit Ies dernieres
traces de l’esclavage en Moldavie, ri'admet donc nullement
/C

un principe nouveau; bien au contraire il temoignerait lui —

meme contre l’administration actuelle; car si Ies sommes affec-
tees au rachat des Cigains, avaient ete employees selon leur
SI

destination primitive, l’esclavage aurait depuis longtemps ete

extirpe sur Ies bords du Danube, et cela sans trouble, sans
secousse et sans oberer le tresor. Aussi, bien loin de voir
IA

dans le decret du 28 Novembre autre chose que l’expression de

la volonte’ naționale, de nos moeurs, de notre religion, nous
avons ete Ies premiers a le saluer quant au principe, tont en
U
 R
RA
117

protestant contre la competence du Divan ad-hoc, et surtout contre

LIB
raccusation injuste jetee par le chef du gouvernement et cela
ă la face du pays, contre la classe des proprietaires, qui apres
tout, represente le grand element de l'ordre, de l’ intelligence et
de veritable progres en Moldavie.

TY
Pleins de confiance dans Ies sentimens (sic) genereux de
Sa Majeste L'Empereur d’ Autriche, et dans la bienveillance pâr­
tie uliere de Votre Excellence, un des representants de cette Europe

SI
chretienne vers laquelle nos yeux tournent sans cesse, nous adres-
sons donc a Votre Excellence un solennel appel, et au nom de
l’humanite et de Ceternelle justice nous implorons Votre puissant

ER
appui, afin qu’ apres de longues douleurs, apres une supreme
patience, notre patrie arrive ă sortir de l’etat d'illegalite inte-
rieure ou elle se trouve, et obtienne enfin une organisation stable,
IV
legale et basee sur nos anciens droits et privileges, tels que le
veulent la civilisation, notre bon droit et Ies sentimens (sic)
UN

magnanimes de /’Europe a notre egard.

De Votre Excellence Ies tres humbles et tres respectueux
serviteurs (urmează semnăturile autografei)
A. Maurocordato. G. Logotete (sic). Theodor Balsche grand
AL

Logothete. Jean Cantacuzene grand Logothete. Alexandre Gika

(sic) grand Vornik. Rolla gr. vornic. D. Rome g: Postelnic. M.
Kogalnicean colonel en retrăite. Nicolas Millet (sic) grand Vornic. I.
TR

Emandy grand Postelnic. Paul Balsche Postelnic. N. Istratty Post.

Iassy le 16 Decembre 1856.
Iată acum și scrisoarea despre care era vorba mai sus, și care
EN

este adresată de cătră L. de Wildenbruch, pe atunci trimisul Re­

gelui Prusiei la Sublima Poartă, bunicului meu Toderiță Râșcanu,
care pe atunci se afla și el în Constantinopol.
Scrisoarea, pe care o păstrez în original este semnată de am­
/C

basador și așezată 'într'un plic mare alb ca și plicurile curente ce se

întrebuințează azi și având pe verso< o pecete mare în ceară roșie,
de formă rotundă și purtând la mijloc' pajura prusiană. în jurul
pajurei se vede sefris:
SI

„Konigl: Preuss: Gesandtschaft. Zu ConstantinopelA

Adresa:
IA

Monsieur Theodore Reschkano.

â Pera
Hotel Belle-Vue (Ancien Hotel d'Angle terre) [sic]
U

(fără stampilă poștală.)

 RA
118

Conținutul:
Constantinople le 12 Marș 1856.

LIB
Monsieur,
Apres une lecture attentive des pieces que vous m’avez fait
rhonneur de me remetre au nom d’un nombre de vos compa-

TY
patriotes, il m’a ete impossible d’attribuer a cette demarche
tardive et faite dans un moment ou la cessation du systeme
qualifie d' „oppressifil est decidee, un autre but que celui d'eclairer

SI
le gouvernemenț du Roi sur Ies motifs qui avaient engage une
pârtie de la noblesse moldave ă s'opp o ser â une mesure que le
Gouvernemenț local avait adoptee, et de lui prouver que ce

ER
n’etait point contre la mesure meme de l’affranchissemment de
Bohemiens que cette opposition etait dirigee mais contre le mode
de son execution.
IV
Cest exclusivement sui ce point de vue, Monsieur, que je
vous prie de bien vouloir envisager la declaration que j'ai
UN

l’honneur de vous faire et dont je vous prie de bien vouloir

etre l'organe preș des Messieurs Ies Signataires de la Iettre qui
iria ete adressee en date du 16 Decembre 1855: „que je me
ferai un plaisir de porter a la connaissance du Gouvernemenț
AL

du Roi la copie de la supplique qu'une fraction de la noblesse

moldave a adresse ă S. M. I-le le Sultan".
Veuillez agreer, Monsieur, â cette occasion l’expression de
TR

mes sentiments distingues et avoir la bonte d’etre l’interprete

de ces memes sentiments preș de ceux de vos compatriotes qui,
en iriadressant la Iettre du 16 Decembre 1855, rriont donne une
EN

marque de leur confiance

L. de Wildenbruch
ă Monsieur Tlieodore Reschkano
/C

â Pera.
După cum vedem, Toderiță Râșcanu a fost însărcinat de acea
parte din boerii moldoveni să transmită cererea lor.
SI

De oare ce aceste documente sunt originale, nu cred că ele

să fie cunoscute sau să mai fi fost publicate, de aceia socot interesant
IA

a le da publicității. T h. Aug. Râșcanu.

U

--
 R
RA
119

DĂRI DE SAMĂ.

LIB
N. lor ga, Profesor la Universitatea din București: „Studii
și Documente cu privire la istoria Românilor1' voi. XXL Docu­
mente interne. Miscellanea". București 1911. Editura Ministerului
de Instrucție Publică.
(Urmare).

TY
Am văzut (v. p>. 85) că Gligorie Hăbășăscul era ginerele lui
Matei Sturza ,V. Vist., tatăl lui Chiriac Sturza1). Familiile Sturza-
Prsăjeseul-Hăbășescul erau 'deci de diferite-ori încuscrite.

SI
Anița, soția lui Chiriac Sturza era a doua soție a acestuia, cea
dintăiu, Prăjească, ne țmai trăind în 7177/1668 Nov. 16 2). Ea era
probabil fiica Jicniceriului Isar, care pare să fi fost frate sau cum­

R
nat cu Ursaki Vist. Gaspar Caille, ceasornicarul din laș numește
pe „Iorga, fils de Isar neue [nepot] de Oursagui grand tresorier"
[mare visternic]3). VE
Neanul Logofătul nu e socrul lui Ion Prăjescul Pah. (v. p. 82),
ci (javril Nianul, care e citat ca martor în acelaș act din 1679 cu
NI
titlul de biv Logofăt (al doilea?). Tatăl lui pare să fi fost cel dintăiu
Neanul, neavând decât numele acesta cum reiese din mai multe
documente și din următoarea adresă oficială a lui Vasile Lupu
LU

Vodă .„Scriem Domnia mea la boiarinul domniei meale credincos

Neaniul, Vornicul de Gloată4)". Credem, dacă ar fi avut și un
alt nume, că n'ar fi lipsit din adresa aceasta oficială. Gavril e,
credem, fiul lui Neanul Vor. socrului lui Prăjescul.
Cetitorii atenți vor fi observat că în resumatul documentului
A

din 1669 Mart. 12 (v. p. 86) sunt Citați ca marturi „Ghiorghiția

TR

Șeptelic cau fostu al doile Logftă și frate său Gligorașcoi

Șeptelic cau fostu Comis Mare și aemu-i Medelniciar Mare".
Documentul acesta are pentru noi o dublă importanță. întâiu pen­
tru dăj e vorba de acel Gheorghiță Șeptilici, despre care d. Tanovi-
EN

Ceanu afirmă Că era identic cu „Gheorghii c-au fostu Logftu" 56 ),

apoi pentru că el ne lămurește cu privire la o chestie relevata de
noi în primul număr al revistei noastre, formulată și în coloana
întrebărilor (P. 16).
/C

Ce privește chestia întâia, cum venea Gheorghiță Șep­

tilici un chiu lui Dumitrașco Prăjescul, mărturisim că n'am
fost în stare să dăm de urma acestei înrudiri și am
*) A. A. C. Sturza „Regne de Michel Sturza" (Genealogia Sturzeștilor
SI

din 1845) p. 181.

2) Acad. Rom. XLIV/130.
3) Iorga Stud. și Doc. V pp. 89 și 90.
IA

4) 7144/1636 Aug. 12 (R. Rosetti „Cronica Bohotinului" în Anal. Acad.

Rom. p. 53.)
6) V. Documentul care face obiectul studiului nostru dela începutul ar­
U

ticolului.
 120

RA
fi foarte recunoscători domnului Tanoviceanu, dacă ar binevoi să
ne 'lămurească. Că o înrudire a avut loc resultă și din indicii: asis­

LIB
tența Șepteliceștilor la actul de vânzare al Novoseliței; apoi îm­
prejurarea, că documentul în care e vorba (după părerea noastră)
de Șepteliceștii aceștia, în Iorga Stud. și Doc. XXI, p. 101, e din
acelaș pachetdin care e documentul de la Dumitrașco Prăjescul
(colecția C. Crupenschi) și din aceiași epocă, nefiind între ele de

TY
cât o diferință de 10 ani. însă o probă documentară a acestei
înrudiri ni lipsește.
Să fi fost Șeptilici unchiul lui Dumitrașco din o altă căsă­
torie, nouă necunoscută, a tatălui său Gligorașco, Prăjescul cu

SI
o soră a lui Șeptilici? Dar de ce atunci îl numește „n e p u t u 1
Ghenghii Logoftului"? Ce avea a face fratele mamei sale cu

ER
tatăl bunicei sale? E adevărat însă că familiile Șeptilici și Ghen-
ghea erau una și aceiași precum reiese din documentele: 1545
Aug. 15. ,,boierul domnesc Cozma Șeptelici G henga Jit-
nicer de Suceavă" *234); 7056/1548 Maiu 5. „pan Cozma Ghiian-
IV
ghia, Pârcălab de Roman și nepoata lui Anghelina și surorile ei
Nastasca și Judosca, fetele fratelui său Andreica Șepte­
lici, fost Pârcălab" 2) —- și măi e adevărat, că în 7176/1668 Iulie 18
UN

trăia un „Gheorghiță Gheanghea, deregătoriul de Botoșani" 3), care,

dacă a fost ‘nepot al lui Ionașco Ghenghea V. Log. ar veni văr
primar cu GUgorașco tatăl lui Dumitrașco și deci un chiu de
văr 'primar adestuia. însă credem că ipoteza aceasta e prea
riscată.
AL

Soluția cea mai firească ar fi se’nțelege, să considerăm pe un­

chiul Gheorghiță pur și simplu ca frate al lui Gligorașco Prăjescul,
explicându-ne astfel și lipsa numelui patronimic prin intimitatea
TR

unei înrudiri de aproape 4). Și în adevăr a existat la mijlocul sec. al

XVII-lea un Gheorghiță Prăjescul care vânduse satul Pobrătești,
țin. Cern, lui Miron Bucioc Vel Stolnic5). Nu credem,
că Gheorghiță Prăjescul e identic cu Gheorghie fiul lui Ștefan Pră­
EN

jescul, căci acesta e numit în 7151/1643 Maiu 31, Gheor

ghe c) (nu Gheorghiță) iar vânzarea Pobrăteștilor pare să fie p o s -
teri oară anului 1643 și e greu de presupus că Gheorghie va
/C

6 Arh. Ist. I 1. p. 34.

2) Ghibănescu în Uric. XVIII pp. 144—5.
3) Uricar XXV p. 276 — deregătoriu e identic, credem, cu Vornic, fiind
traducerea acestui cuvânt de origine slavă (dvornic de la dvor = curte). — E
SI

curios că și acesta e Vor. de Botoșani ca și Gheorghiță, pe care-1 considerăm

Șeptelici, în 1670 (Iorga XXI p. 101) numai datele se cam contrazic, Gh.
Șeptelici, fiind fost 2-lea Log. în 1659 Martie 12.
IA

4) E curios că și în resumatul d-lui Tanoviceunu lipsește numele patronic

al lui Gheorghiță Log. (v. p. 81.
5) Ghibănescu Sur. și Izv. IV. 315.
U

°) Creșt. Col. Acad. 1908 Ian.-Mart p. 66.

 R
RA
121

fi primit mai târziu un diminutiv. Apoi știm că diminutivele

își aveau rostul lor practic, când erau doi sau mai mulți cu ace-

LIB
laș nume și e foarte riscat în genealogie a le desconsidera. însă,
soluția aceasta ar fi găsit-o și domnul Tanoviceanu și trebuie să
presupunem, că d-sa avea argumente puternice spre a o respinge.
Suntem curioși care. — Ar mai fi încă cu putință, că Gheorghiță
Șeptelici era a 11 f e 1 u n c h i u d e văr p r i m a r al lui Dumitrașco,

TY
fiind fiul unui Șeptelici, care ar fi ținut în cășMtorife o fiică a lui Ghen-
ghea vel Logofăt? Atunci Gh. tȘeptilici fiind văr primar cu Gligo-
rașco Prăjeseul, fiul acestuia, Dumitrașco, putea oarecum să-i zică

SI
unchiu precum !nu odată am citit în documente nepot (resp. ne­
poată) de veri primari sau de văr (vară) „primare".
Poate că acesta e cazul nostru? Nu știm.

ER
Supt acelalș capitol, „Documente amestecate", găsim
un foarte important regest cu privire la familia Isăcescul. (pp.
261—2). El vine în Conflict cu părerea care o aveam până acum,
anume Că Ionașco Isăcescul M e d el n i cer u 1, f 6. Aug.
IV
17201), Ctitorul Mănăstirii llișești, n’ar fi lăsat ur­
mași bărbătești, ci numai o fiică, Maria 2).
Ceia de ne făcea să emitem părerea noastră, chiar în scris față
UN

de un dom'n din Viena dare ni ceruse lămuriri, era împrejurarea

că Ionafeco dăruise aproape întreaga sa avere ctitoriei sale, apoi că
o dată du el dispare și 'familia sa din rândurile marilor pro­
prietari din Bucovina, ne mai întâlnindu-se decât ca orășeni din
AL

Suceava, astfel că familia actuală din Bucovina, urmașii acestor

târgoveți, cu toate că numele ei e pomenit și de Cantemir între
„Barones terrae Moldaviae", nu mai putea să susție cu succes
pretențiunile ei la recunoașterea calităței ei nobile înaintea foru­
TR

rilor austriace. Chiar mărturia Postelnicului Andronachi Donici

(cunoscutul legist) de Ia departamentul pricinilor străine al Mol­
dovei din 1817 Ghen. 5, că „supușii austriecești Iordachi și Va-
sile, frați, fiii lui Iordadhi Isăcescu, nepoții lui Andrei Isăcescu,
EN

strănepoții lui Ionașc'u Isăcescu" despre cari „s’au aflat că niamul

:dfomnii]lor sale se trage din b-oeri după Cum a dlorsale niam și
acum ești cinstit cu boerii în Moldova"3) n’a fost luat în samă
de cătră autoritățile austriade, probabil neemanând de la divan,
/C

ci num'ai de la departamentul respectiv fără autentificarea Dom­

nească. Consideram deci mărturia aceasta ca dată mai mult din
complezență față de Iordachi Isăc'escul, care atunci ocupa func­
țiunea de secretar al Cercului administrativ din Bucovina (k. k. Kreis-
SI

amtssekretăr), și care putea să fie foarte recunoscător lui Donici,

înlesnindu-i studiarea codului civil austriac pentru alcătuirea co­
dului Calimah. Mai venea în sprijinul părerii noastre împreju-
IA

6 Dr. E. A. Kozak. „Die Inschriften aus der Bukowina" pp. 39—41.

2) Acad. Rom. Pach. Czalowski (azi LXXXIV și urm.).
U

3) Copiat de noi la rep. k. k. Notar din Cernăuți, d. P. Isăcescul.

 AR
122

R
rarea că certificatul acesta era unicul care proba descendența
din Ionașco Isăcescu cu toate că de la moartea sa până la veri­

LIB
ficarea titlurilor nobiliare nu trecuseră decâjt vr'o 70 de ani, deci
un interval când chiar amintiri omenești nu se pierd, necum do­
cumente.
Toate considerațiunile acestea, mai cu seamă dărnicia lui
Ionașco, care ar fi fost nenaturală, dacă avea și un fiu menit ;din

TY
cauza acestei dărnicii să cadă din starea sa boierească chiar mai
jos de cea mazilească până Ia condițiunea de târgoveț din Su­
ceava, această neprevedere a unui om cucernic ni părea cu drept
cuvânt ca imposibilă și neîntâlnind nicăieri prin documente, în

SI
cursul unor cercetări amănunțite și îndelungate, nici o probă a
unei descendențe bărbătești, afară de doc. din 1817, din care

ER
însă Andrei ni e până azi necunoscut, era firesc să emitem părerea
că o dată cu Ionașco s'a stâns (în Bucovina) și ramura boierească
a acestei familii, cea Hm Suceava fiind probabil descendentă din
acelaș trunchiu nu însă din aceeași ramură.
V
Iată însă Că regestul d-lui Iorga ni răstoarnă combinațiunea:
„Iași, 28 Iunie 7253 (1745). „Nichifor Mitropolitu". ,„Va-
NI
silie I să Ce seu lu bivu Post., ficorulu lui Ilie Bur-
d u j i i, nepot u lui Ionașco Isăcescu lu c-au fostu
Velu Med., împreună Cu soțulu meu Mărie", dă zapis „du-
LU

misale Aristarho Velu Spatariu" că a vândut părțile de la Plo-

peni (Dorohoiu), pe Jijie, „cu doî roate de mori gata... Care
acestu satu Plopenii să înparte în cinci părți, pe cinci frați, anume
Ionașco Isăcesculu Med. și frații lui, Dumitrașco și Andronicu,
RA

și surorile loru, Mărie și DamasChina... O parte a moșului

meu, lui Ionașco Isăcescului... Ci-amu cumpăratu eu de la frații
moșului meu, de la Dumitrașco și Andronicu", etc. Vinde și părți
din Dumeni. Marturi „Sturdzea Velu Logft, Iordac'hi Ruset bivu
NT

Velu Vor., Costachi Razulu Hat". — Splendid scris, de „Simionu

Cheșco UriCarulu".
(Va urma).
-------- --------------
CE

BIBLIOGRAFIE.
— „Basarabia Noastră" se chiamă cartea d-lui Iorga, (165 pp).
apărută cu ocasiunea centenarului Basarabiei, o scriere istorică, cuprinzând și
priviri asupra istoriei culturale, sociale și ostășești a acestei părți din trupul
/

vechii Moldove. In diferite capitole dăm de numeroase lămuriri gene­

SI

alogice cu privire la vechile familii boierești, cari aveau, și multe mai au,
proprietăți și rosturi în Basarabia. Izvoarele folosite de d. Iorga sunt cele edite
(în mare parte de d-sa), însă sintetizarea lor înlesnește cercetările genealogice.
IA

Vom reveni.
— D. T. V. S t e f a n e 11 i, membru al Academiei Române și consilier
de Curte publică o broșură foarte interesantă și folositoare „Chestiu­
U

nea Bisericească în Bucovina", (extras din Revista ,,Țara-Nouă“).

 R
123

RA
In nota de la p. 10 d. Stefanelli ni dă o bogată iistă a donatorilor
cari au înzestrat prin secole Mănăstirile din Bucovina și Episcopia Rădăuțului.

LIB
din cari averi s’a constituit apoi fondul gr.-or. bisericesc.
— „Protopopul Mi h aii Strilbițchi, schiță biografică și bibli­
ografică" (Extras din Candella) de Dimitrie D an, protopresviter, membru
corespondent al Academiei Române din București și al i. r. comisiuni (Centrale
pentru îngrijirea monumentelor din Viena. „Unul din tipurile cele mai intere­

TY
sante, cari s’au ivit în secolul al 18-lea pe terenul cultural al Românilor din
Moldova", îl numește d. Dan, „polon de origine însă rusificat și se ținea de
confesiunea ortodoxă". D. Dan împarte activitatea acestei persoane interesante

SI
în cea ca gravor, ca legător de cărți, ca tipograf și chiar ca autor, traducător
și editor. In adevăr o activitate foarte variată, ca și elementele constitutive ale
naționalității sale, și împărțită asupra unui timp de aproape 40 de ani, (1756—94).

R
Onoare acestui aristocrat al muncii.
La p. 5 d. Dan scrie că trăia în prietenie cu Dositei K a 1 m u ț c h i,
VE
Igumenul Mănăstirii Neamț, care și el era rus de origine. D. Dan se referă
pentru informația aceasta la scrierile d-lui G. Ionescu : „Tipografia Mănăstirei
Neamț" și „Activitatea tipografiei mitropolitane din Iași".
Deci, dacă Dositei ar fi rus de origine el n’ar fi un membru al
NI
cunoscutei familii boierești Kalmuțki, despre a cărei origine rusească nu s’a
rostit încă nime pân’ acum. Suntem însă în măsură să dăm părerii d-lui Ionescu
cea mai categorică desmințire. Iat-o:
LU

1786 Oct. 23. Mănăstirea Neamțului. „Eu mai gios iscălitul Monahul
Dosithei Kalmuski după trupul f i i u 1 răpăosatului = Pah = M i h a 1 a k i
Kalmuski, nepot Căpit: Dumitrașco Kalmuski, 7 strănepot lui Ioan
Kalmuski2)" dăruiește fratelui său „Niculae Kalmuțki (sic!) din
RA

Berbești: din 72 Berbești baștină 1/3; din 712 spre Pleșnița J/3 ; din partea
despre Păunei 73; „din pământurile cele dintre răzeși" 73; din partea Pancii (sat
lângă Storojineț) 731 din partea Comăreștilor 7’31 din 7ie Berhomet p./S. 72-3)
Dania e interesantă și înduioșitoare prin cuvintele călduroase care denotă
NT

raporturi foarte prietenești între cei doi frați. Marturi: Monah Manasie și Monah
Serapian (isc.)
Credem că după regestul acesta nime nu se va îndoi că Dosithei
era Român iar nu Rus. Ce privește originea îndepărtată a familiei, înclinăm
CE

mai mult spre părerea că ea era Calmucească, atât în vederea unei tradiții
(primul să fi fost un „Turc") cât și cu privire la unele indicii, cunoscute d-lui
T. V. Stefanelli dintr’o însemnare vechie asupra familiei Cal mă șui, din care
un membru să fi mers în țara leșească. De acord cu d. Stefanelli, descope­
ritorul originei lui Ioan Vodă C a 1 i m a h (Calmăș) presupunem că familia Kal­
I/

muțki e o altă ramură din tulpina C a 1 m ă ș u 1.

S

7 In mirenie: Dumitraș (Iorga Doc. Fam. Callimachi II. p. 206).

2) Cel trecut 1673 la Hotin cu Ștefan Petriceico Vodă de parte Polonilor
IA

cari în 1675 i-au conferit indigenatul și un blazon. (Zernicki-Szeliga). Diploma

de la Sobieski e însă mai târzie, din 1676 Februarie 4.) v. Iorga, Doc. Fam.
Callimachi II. g. 206 după orig. în Arch. Deleg. Țării din Bucovina).
s) Arh. Trib. Țării „Testamentorum" II. pp. 69—72.
U
 R
RA
124

— „Documente Bârladene" Voi. I. e titlul ultimei publicații a

Sf. Sale Părintelui Ioan Antono viei neobositul cercetător al trecu­

LIB
tului județului Bârlad.
Documentul se referă la bisericile: Domnească, Sf. Dimitrie, Vovidenia,
Sf. Ilie, Sf. Gheorghie, Sf. Haralambie și Mina, Sf. Niculai (Tuchilă), Sf. Voevozi,
Sf. Spiridon și Sf. Ioan, deci probabil toate bisericile din Bârlad. Ele cuprind
secolele al XVIIl-lea și al XlX-lea și prezintă mai mult interes cu privire la

TY
trecutul orașului și al târgoveților decât la genealogiile familiilor boierești.
Multe familii poartă nume boierești ca familiile Angheluță, Bou, Brăescu,
B o n t ă ș, ba întâlnim în 1841 și un preot Gheorghie B u h u ș. Unele vor fi

SI
poate descedente din cunoscutele familii boierești, altele însă își vor avea numele
lor fără legătură cu familiile boierești. Ce privește familia Boul suntem nedu­
meriți, unul fiind Medelnicer, indiciu pentru identitatea cu renumita familie.

ER
Sumtem în măsură să complectăm colecția Sf. Sale, cu privire la trecutul orașului
Bârlad, prin următorul regest de document.
7216/1708 Iunie 11. M. Racovița Voevod întărește Iui IonPăladie biv vel
Visternic o bucată de loc din hotarul Domnesc a târgului Bârlad, dăruit lui de
IV
Domn (Racoviță) în întâia Domnie pentru slujbe credincioase. Insă urmașul
Domnului. Antioh [Cantemir] Voevod „având pizmă pe Noi fără de
liac de pricină" a stricat dania și deci venit din nou la Domnie restitue
UN

ocul lui Paladi, cum și de altfel față de daniile făcute de Antioh și Constantin
Voevozi, „nici cum nu ni-am ispitit ca să stricăm din danie cuiva eam urmat
și am țănut liagatura neclintită după obiceiul acelor luminați Domni din de
mult". .. Locul hotărnicit de Ion Abăza Postelnic și de Bejan Hudee Vornic
AL

de Gloată „să înceape întăiu din malul apii Bârladului di[n] gura Similei din
gios de un iaz ce să chiamă a lui Gavril cau fost VorȚnic] de Bârlad ..." Mai
cetim „puțul ce se numește a Soronarllor"; „în costișe dispre Sohoduiaș“;
„groapa lui Iapure“ ; „sau pus buor [în loc de bour] gd.'1.1)
TR

De urmele familiei boierești Paladi nu mai dăm în cartea Sf. Sale, găsim
însă un preot Toader Paladi în 1883 care probabil era rudă cu reposatul om po­
litic al partidului liberal care și el era deacolo. La „Gura-Similii", aflăm că s’a
sfințit hramul sf. Nicolae; și pe un Iapure îl întâlnim, Mihai, în 1794.
EN

Familia Paladi avea și alte legături cu Bârladul, fiind înrudită cu cea

mai de seamă familie bârlădeană, Roșea. Postelnicul Enachi Paladi fu ginerile
lui Mafteî Roșea (c. 1570—1639), negustor în Bârlad, al cărui grad de înrudire
cu Mitropolitul Sucevei Grigorie Roșea (ț 1570), vărul lui Petru Vodă Rareș,
/C

nu s’a putut încă stabili până acum 2). O fiică a Postelnicului Enachi Păladi să
fi fost măritată cu Cărstian Dabija, tatăl lui Enachi (Țifescu) Clucerul34 ), bunicul
faimosului Spătar Ilie Enache zis Țifescu sau „Frige-Vacă", învinuit de croni-
nicarul Neculcea să fi pricinuit uciderea Costineștilor. După d. Tanoviceanu *),
SI

bunicul lui Ilie se chiemă Eremia Cărstian și era, crede d-sa, frate după mamă
cu Dabija Vodă.
IA

*) Arh. Stat. Mss. 262 pp. 469 și urm.

2) Părintele Antonovici „Frații Gheorghie și Neculai Roșca-Codrianu"
introducere.
3) Ibid.
CU

4) „Marele Spătar Ilie Țifescu și omorârea lui Miron și Velișco Costin"

în Anal. Acad. Rom. 1910.
 R
RA
125

— In „Gazeta Mazililor și Răzeșilor Bucovineni", N-le

6 și 7., se publică un hrisov din 1786 de la Alexandru I. Maurocordat V. v.1)

LIB
pentru „feciorii lui Sămion Tăutul ci au fost vornic de Su­
ceavă", „carii prin jaloba ce au dat către domnie me: au arătat că din
vechiu stare neamului lor curge din Tăutul ce au fost ve1
logof“... Domnul îi scutește de dăjdii, porunci și agarii încuviințându-li și
12 scutelnici, asimilându-i deci, deși erau numai mazili cu starea boie­

ITY
rească. Una din multele probe că aveam o aristocrație ereditară.
Documentul următor, din 1767 Iunie 5 e ni se pare din hârtiile d-lui
Ioan cavaler de Baloșescu, m. prop. în Jadova. Cuprinsul și ortografia sunt ca
și în originalul citit de noi la d-sa.

RS
Cotomănița, care zălogește părțile ei lui Ioniță Cantacuzino Hatman,
(e fiul lui Iordaki, Deleanul) descindea din unul din cei trei „bătrâni" în cari
umbla satul Stăneștii pe Cirimuș, Drăgșan, LucașiDrăgan, și anume
din Drăgșan 2).

COMUNICĂRI MĂRUNTE. VE
— Am promis cetitorilor noștri, că vom reveni asupra primei obiecțiuni a
d-lui Nistor cu privire la „Descendenții din Bas arabi", după
NI
ce v’om fi consultat izvorul „Ferm endzi n, Acta Bosnae ecclesiastica,
p. 40-42 (Mon. ant. hist. Slavorum meriodionalium, voi. 23)“ indicat de d-sa
ca probă că Tvrtko „se căsători cu Dorothea, fica țarului Sracimir de Vidin
LU

la anul 1374". Documentul respectiv e o confirmațiune din partea Papei

Gregorius IX. a donațiunei făcută de Tvrtko în 1374 „ecclesiae cathedrali Petri
et Pauli bosnensi". Confirmațiunea reproduce textual actul de donațiune cu­
prinzător motivele ei dintre cari și acesta: „maxime au tem ct specialiter,
RA

quia solempnitates nostrarum nuptiarum in possesione diete ecclesie, que vulga-

riter Zenthilie nuncupatur, ymo vero apud eandem sedem solempniter celebrate
extiterunt3')...“ Adecă pentrucă în Zenthilia, posesiune a acestei biserici, au
avut loc solemnitățile căsătoriei sale. Atâta tot. Când, cu cine s’a căsă­
NT

torit Tvrtko ? Nici u n i n d i c i u. In donațiune nu-s pomeniți de cât frate

său Ștefan Banul și mama lor Elena, cu al căror consimțământ se face donațiunca.
După toată probabilitatea căsătoria se referă la cea cu Dorothea,
citată ca soție a lui Tvrtko în 1378 Apr. 10. când acesta era acum Rege 4),
CE

însă nimic nu îndreptățește pe d. Nistor să tragă din pasagiul citat

conclusia că Dorothea „se căsători" la au u 11374". Putea să se fi
căsătorit și cu 20 de ani în urmă sau mai mult. Că Dorothea în actele oficiale
anterioare nu e nicăieri citată, ci pentru prima oră în 1378, se explică probabil prin
/

considerațiuni de drept public, de-oare-ce prima ei citare coincide

cu timpul când Tvrtko nu mai era Ban, având pe fratele Ștefan ca
SI

coregent, c i R e g e, de la 1377 încoace. Pomenirea oficială a Dorotheiei ar fi

involvat probabil și cea a soției lui Ștefan și ar fi venit poate în conflict cu
tradițiunile diplomatice ale Bosniei. Ori cum chestiunea c ân d s’a căsătorit Tvrtko
IA

cu Dorothea rămâne încă deschisă până ce documente încă necunoscute ne vor lămuri.
x) Cf. „Revista Politică" din Suceava No. 12 din 15 Iunie 1889.
h Arh. Trib. Țării „Stănești" și doc. Baloșescul.
U

3) Ortografia e cea originală.

4) ibid. pp. 43—44.
 R
126

RA
— Moștenirea K a 1 m u ț c h i din Basarabia a pus într’o mișcare
febrilă pe cei mai îndepărtați descedenți din familia aceasta atât de ramificată

LIB
în Bucovina și Moldova. S’au făcut multe cheltueli cu avocați. autorități și
călătorii însă, regretăm, fără să putem nădăjdui că demersurile acestea vor fi
încoronate de succes. Unele familii ar fi făcut mai bine înainte de a însărcina
avocați cu urmărirea chestiei, de a stabili la fața locului, adecă în arhiva nobi­
lilor din Chișinău, gradul de înrudire al lor cu nu de mult răposatul Gheorghie

ITY
Kalmuțki din Singerei. Sunt anume 2 f a m i 1 i i Kalmuțki: cea care descinde
din Io an tovarășul de luptă la Hotin 1673 al lui Ștefan Vodă Petriceico și cea
care descinde din Vasile Kalmuțki din P ă r h ă u ț i (Bucovina) a cărei
înrudire cu familia precedentă nu ni e încă cunoscută.1) Familia lui
Io an Kalmuțki s’a bifurcat în două linii: de la doi fii ai lui:

RS
Gheorghie Comisul și Dumitrașco Căpitanul. Cel dintăiu
este autorul liniei C a 1 i n e ș t i iar al doilea autorul liniei B e rb e ș t i. Această
bifurcare a avut loc. c. 1700. Familia din Basarabia descinde din Gheorghie
Comisul deci din linia C a 1 i n e ș t i și a rămas în Moldova după anexa rea
VE
Bucovinei având, între alte proprietăți, satele Fântâna mare și Berești2).
Numele acestui sat a indus în eroare pe unii moștenitori confundându-1 cu
numele Berbești al satului din Bucovina, confuzie mărită și prin împreju­
rarea că fusese un N i c u 1 a i Kalmuțki (Căpitan) din Berbești și unul din
NI
Berești (linia Calinești). Acest din urmă, cu boieria de Pitar, fiu al lui Gheorghie
Comisul, a fost tatăl lui Gheorghie care trecuse în Basarabia cu ocaziunea ane­
LU

xării ei, Gheorghie a avut trei copii anume Vasile, Mihail (stîrp) și Zamfira
(căș. Kcșco). Vasile căs. cu o Casimir a lăsat doi fii M i h a i 1 f 1903 și
Gheorghie ț 1912.3) Precum vedem rudele cele mai apropiate ale defunc­
tului sunt: depe tată descendenții Zamfirei Keșco, iar depe mamă mătușile
defunctului: surorile mamei, și urmașii lor. Iar în ultimul moment chiar moștenirea
A

D-lor-Sale a devenit dubioasă prezentându-se un fiu natural al defunctului,

trăitor în Caucas, care dacă poate să dovedească pretențiunile sale ar fi,
TR

cf. codului Donici, singurul moștenitor.

După cei citați vin ca rude mai apropiate descendenții din I o a n fra­
tele lui N i c u 1 a i Kalmuțki Pitarul din linia Calinești, adecă fratelui
străbunicului defunctului Gheorghie (ț 1912) cari, c clar, nu pot în nici
EN

un caz să moștenească „ab intestato".

Se’nțelege că și mai puțină rațiune ar avea să moștenească un descendent
din Dumitrașco din Berbești, fratele r ă s - străbunicului defunctului. Cazul
acestei moșteniri ni arată însămnătatea practică a genealogiei, ferindu-ne
/C

de nădejdi deșerte și cheltuieli.

J) Un membru al familiei Kalmuțki din Părhăuți, într’o scrisoare adre­
sată nouă, consideră pe Sandul K- din Părhăuți văr primar cu N. K.
Pitarul. Deci cf. părerii d-sale, tatăl lui Sandul, Vasile, ar fi trebuit să fie
SI

frate cu Gh. K. Comisul și cu Dumitrașco Căpt. și un al treilea fiu al lui

Ioan I. Cu toată probabilitatea acestei filiațiuni (Vasile e și iscălit în 1719 Feb. 6.
alăturea de Gheorghie Comisul ca martur; Acta „Berbești" Arh. Trib. Țării)
IA

nu ne putem pronunța în lipsă de probe documentare.

2) Fără îndoială zestre luată de N. Kalmuțki Pitarul cu Balașa Stîrcea
[Spița Stîrcea la mine și Iorga XXI p. 272 (Berești)].
3) Descedența această basarabeană a familiei ni-a fost comunicată de d.
Vice-Mareșal P a u 1 de G o r e, cunoscutul genealogist din Chișinău, cărui îi
U

transmitem și pe calea aceasta sincerele noastre mulțămiri.

 AR
127

R
— Cursurile de vară dela Vălenii de Munte s’au inaugurat

LIB
supt auspiciile A. S. R. P i n c i p e 1 u i C a r o 1, legitimându-se astfel pre cale
oficială mișcarea pornită din iniațiva d-lui 1 o r g a pentru redeșteptarea neamului
în privință culturală și națională. D. Iorga a deschis seria conferințelor, vorbind
despre scrisori vechi de boieri din Muntenia și Moldova,
explicând rostul claselor sociale și arătând în deosebi marele rol jucat de
boerime în desvoltarea poporului românesc. Nădăjduim că conferința, care

ITY
pare să fi fost foarte interesantă, va apărea curând în broșură.
— O curiositate genealogică și artistică e spița Augustei Case
Imperiale de Habsburg-Lothringen (1708—1911) executată de
locotenentcolonelul A n g e 1 i, probabil rudă cu renumitul pictor din Viena.

RS
Reproducerea ei fotografică în mărime de 1 m: 75 cm. înfățișează un arbore
pe ale cărui ramuri sunt puse în loc de nume portretele Membrilor Familiei
Imperiale purtând numere a căror explicație cuprinde un catalog deosebit. Cu­
noașterea genealogiei Casei Domnitoare fiind o datorie cetățenească recomandăm
VE
Bucovinenilor spița această a cărei preț eftin, (7 K), încadrată în stejar, (22 K),
o face accesibilă și burselor modeste.
— La articolul nostru „Despre Nobilimea Basarabiei", care
a fost înregistrat și de presa românească din Regat, cărei îi mulțămim ca și
NI
pentru interesul față de numerele precedente, avem de adăugat la genealogia
familiei Ș e p t e 1 i c i, că Arcadie Șeptclici a mai avut un fiu pe d. Căpitan
Arcadie Șeptelici actualmente în Cernavoda.
LU

Cu privire la aceiași familie interesantă ni-a căzut în mână un doc. din

1804 Aug. 9,1) care ne lămurește asupra înrudirei lui Constantin A n-
drieș-Șeptelici cu familia A b a z a .2) Anume mama lui Constantin, S a f t a,
căsătorită cu Jicnicerul Ioan Andrieș, era, precum reiese din documentul
RA

acesta, sora marelui Paharnic Ioan „C riște" (=Crîstea = Cîrstea).

Știm însă din numeroase izvoare căloanCîrstea (frate cu Ilie Șatrarul) era fiul
lui I o r d a k i Cîrstea și al Măriei f iecei lui I o a n A b a z a 2 -1 e a Log.3)
Deci Constantin era nepotul Măriei și strănepotul lui Ioan Abaza. Acesta a
NT

trăit în Bucovina în satul său Costina4) și a fost o vreme (1710) Staroste

de Cernăuți, în care calitate împreună cu Jicnicerul Hristea a călăuzit
pe Agii turcești, cari veniseră să constate cât loc din țară „au călcat Moscalii
când au lovit pe o seamă de Șvezi la Cernăuți.5) Ioan Abaza era fiul
CE

Clucerului, apoi (înaintea morții sale) Vornicului despre Doamnă

Andrei Abaza6) care în 7185/1677, primăvara, fiind atunci Clucer a adus
„apă pe oluri de departe" la cișmeaua lângă biserica Sf. Neculae Domnesc din Iași.7)
Mormântul lui Andrei se află în pronaosul bisericei foastei Mănăst. Solea, având
următoarea inscripție : „f Aice suptă, acastă piatră odihnesc oasele lui Andrei
I/

Abăxa cau fost Vornică la Domna pristăvitu sau cătră Domnul în zilele lui
’) Proprietatea Doamnei Hortense Calcăntr’aur din Bălinești.
IAS

2) Arh. geneal. I. pp. 70 și 73.

s) Documentele d-lui Iancu cav. de Flondor — Storojineți; Arh. Trib. Țării
„Costina" ș. a. 1.
4) „dass der Abeza in Kostina sein Haufi und Besitz gehabt“ (Arh. Trib.)
5) Kog. Let. II p. 71.
6) Doc. Flondor.
7) Kog. Let. II p. 14.
U
 R
RA
128

Ion Antioh Voevod v leat 7215 gen. 11“ [1707].*) Alăturea se află altă o lespede
din 7192/1683 Decemvrie 20, pusă de „Abăza Stolăn[i]c și jupăneasa sa, care

LIB
Abăza e identic cu Andrei, de-oare-ce acesta iscălește o mărturie din 7174/1665
Dec. 28 astfel: „az Andrei Abaza [deci așa e scrierea adevărată] ftori Stolnic
Cămăraș 1665 iscal“.2) Nu se poate ști însă cine zace în mormântul acela pe a
cărui lespede e vorba de S a f t a fata Dociului Paharnicului.
Andrei era probabil fiul lui Neculai Abaza pe care numeroase izvoare îl

ITY
numesc fiu al lui Gavril Hatman, fratele lui Vasile Lupu Vodă. In 7216/1708
Iunie 8, Ioan Abaza Pah. (al 2-lea) se judecă cu Gania judele Domnesc pentru
un țigan al cărui tată fu dăruit lui Andrei Abaza de cătră Alexandru
fiul lui Antonie Ruset Vodă, pe care-1 avea zestre de la Gavril

RS
H a t m a n.s) Un puternic indiciu pentru presupunerea noastră. Un alt ginere
al lui Gavril Hatman era Medel ni cerul And re ia ș4), care se pare e
identic cu An d reie ș-(Șeptel i c i), bunicul lui Constantin, numele Andrieș ca
nume de familie nefiindu-ne cunoscut decât de atunci încoace.
VE
— Numărul viitor al revistei noastre va fi dedicat memoriei lui
Eudoxiu Hurmuzaki, dela a cărui naștere se împlinesc 100 de ani în
29 Sept. c. v. Rugăm deci pe prietenii revistei noastre din Bucovina și din
Regat să binevoiască a ni comunica ceia ce cred d-lor că ar putea să intereseze
NI
cu privire la genealogia familiei, înrudirile și încuscririle ei cum și scrisori, dis­
cursuri, amintiri ș. a. a. referitoare la acest mare îndrumător al istoriei românești..
LU

ERRATA.
La p. 49 (titlul revistei) a se citi în coloana „Abonamentul" 4): „In Ro­
mânia pe 6 luni 4 lei".
La p. 85 rândurile 2 și 3 din jos a se șterge cuvintele „la moartea sa".
RA
NT
CE

*) E. A. Kozak „Die Inschriften aus der Bukowina I p. 127 — Știm din-

Kog. Let. II. p. 332 că și 11 i e Abaza, emigratul, avea boieria această. D. Kozak
a tradus greșit „Richter bei der Landesherrschaft-* cum a și cetit greșit pe cea­
laltă inscripție „Domnului*1 în loc de „Dociului“. „Serbei** nu-i nume propriu,
ci textul resp. trebuie să fie „șerbei lui Dumnezeu*-, iar mai sus trebuie a se
ceti au „bătut Nemții pe Turci la Beciu“. Nu înțelegem de ce d. Kozak dă
/

anul 1684. Probabil o scăpare.

SI

2) Ghibănescu Sur. și Izv. IV. p. 295.

s) Doc. Flondor. Ioan Abaza era între 1703—5 Post. (al®-lea ?)—v. m. s. p. 124.
4) Uricar XXIII p. 241.
6) Abonamentul pentru România s’a urcat din cauza mărcilor poștale mai
IA

scumpe pentru străinătate.

Proprietar și Editor: Sever cavaler de Zotta. — Redactor responzabil: Dr. Iancu

U

cavaler de Cuparencu. — Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți.

 RA
Anul I No. 9 și 10 Un număr 50 bani Sept.-Oct. 1912

LIB
TY
flPRRE ODATĂ PE LUNĂ

ABONAMENTUL: Pentru orice privește

SI
în Austro-Ungaria pe un an 7.—cor. DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA
„ „ „ pe 6 luni 4.—cor.
în România pe un an *. . 5.—lei a se adresa d-lui
„ „ pe 6 luni . . 3.—lei

R
SEVER DE ZOTTA
Tn Rusia pe un an . . . 3. —rub.
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ în IAȘI, Str. Cuza Vodă, 12
VE
CUPRINSUL : SEVER DE ZOTTA : Eudoxiu Hurmuzaki 1812—1912.—Ge­
nealogia familiei Hurmuzaki: originea ei; viata și cariera stră­
NI
moșului ei; patru documente originale inedite cu privire la a-
celaș; descendența lui.—Spița neamului Hurmuzaki.
LU

Eudoxiu Hurmuzaki
1812—1912
A
TR

.Sclilicht und einfach im Umgange,

gewissenhaft und unermudlich in wis-
senschaftlicher Forschung, begeistert
und energisch in den Kâmpfen fur
sein Vaterland : war Eudoxius Ilurniu-
EN

zaki ein Muster eines bescheidenen, ern-

sten Gelelirten, eines charaktervollen
Staatsmannes.”
1). A. Sturza; Prefața la „Fragmente
zur Geschichte der Rumănen“ de Eu­
/C

doxiu Hurmuzaki.

Cuvintele acestea Ie-am luat drept Motto, căci ele vin din
pana unui om care însuși este un stejar cu frunze îngălbenite
SI

de frigul toamnei vieții sale, dar cu rădăcini adânci în țarina

sfântă a marei generații românești din care făcea parte Eudoxiu
Hurmuzaki. I-a fost ucenic, admirator, colaborator, prieten devo­
IA

tat și in sfârșit l-a grijit după moarte după obiceiul nostru stră­
moșesc, însă nu cu matce și cu sărândare, ci păstrând ca un fiu
sufletesc moștenirea lui intelectuală pentru urmașii recunoscători
amânduror și călcând în urmele lăsate de acest mare înaintaș ce
U
 R
RA
130

privește muncă conștiincioasă pănă Ia istovire, jertvă pentru pa­

trie și viață curată.

LIB
Noi, cei tineri, cari am venit de-a gata la o Românie u-
nită, la o Bucovină dezbătută de supt stăpânirea Galiției, ia o
limbă românească formată și statornică, la istoria neamului scrisă,
la Academie, Universități și alte instituțiuni culturale, —
nici nu putem cuprinde cu puterea înțelegerii uriașa muncă de­

TY
pusă de marii noștri înaintași, luptele lor, suferințele și decep-
țiunile lor, cum și complexul de zbuciumări sufletești și de fră­
mântări, cari premerg totdeauna operilor mari, neperitoare; de a-
ceia noi, cei mai mulți, nici nu putem prețui meritele lor. Mulți i-au

SI
uitat, urii i-au criticat, puțini i-au urmat. In cursul repede al
vieții moderne, când ziua de azi desminte pe cea de eri. când

ER
se, creiază peste noapte oameni mari cu merite mici, cu ajutorul
tipografiilor și hârtiilor răbdătoare, mulți au pierdut facultatea
de a distinge ce-i bun și ce-i rău, sincer sau poză, mare sau mic.
Nu voim să facem parte din gloata acelora, cari tot trec
IV
înainte orbește cu setea în suflet după glorii ale zilei, situații efemere,
averi trecătoare sau petreceri istovitoare, neprivind nici în dreapta
nici în stânga, necum îndărăt spre trecutul mut pentru ei și mor­
UN

mintele acoperite cu mușchii uitării făr’ de vreme.

Ni întoarcem deci privirile spre trecut și descoperindu-ne
sufletește în fața mormântului din Cernauca vestită, lăsăm sim­
țirile noastre pradă amintirilor vechi.
Nu vom privi pe Eudoxiu Hurmuzaki din punct de ve­
AL

dere al activității sale politice, care a fost foarte roditoare, me­

ritul său principal fiind liberarea Bucovinei din brațele înăbuși­
toare ale Galiției: deci al slavismului cuceritor. Nu ne vom o-
R

cupa nici cu valoarea lui Eudoxiu ca istoric, lăsând altora mai

chemați această sarcină pioasă. Datoria noastră —ca revistă aju­
tătoare a istoriei —e să ne ocupăm acum, când s’au împlinit 100
NT

de ani de Ia nașterea marelui om, încad rul specialității noastre,

cu originea acestui bărbat, care prin munca unei vieți întregi, a
pus bazele impunătoarei colectiuni de documente externe cu pri­
CE

vire la istoria Românilor, care poartă din pietatea Academiei Ro­

mâne numele lui, copiând 2717 documente dintre anii 1451 — 1818,
iar în cele 5 volume „Fragmente zur Geschichte der Rumanen* a
îmbrățoșat o mare parte din istoria neamului nostru, nu numai
cu pasiunea savantului, dar și cu căldura naționalistului.
I/

însuflețit însuși de idei înalte, generoase, vedea acțiunile

eroilor neamului românesc motivate prin accieași idei mărețe,
fără ca să fie orb față de rătăcirile lor omenești. Istoric nepărti­
S

nitor, conștiincios, servindu-se de izvoare originale—cele mai

IA

multe descoperite de el însuși —și de o limbă aleasă, avântată,

uneori chiar poetică, a fost Eudoxiu Hurmuzaki —vânând cu­
vintele cronicarului — r0m deplin, cap întreg, pire adâncă-, cât
poli zice că nasc și în Bucovina oameni.*
U
 RA
Genealogia familiei Hurmuzaki

LIB
Scriitorii cari s'au ocupat păn’ acum cu genealogia fami­
liei presupun că strămoșul Hurmazăkeștilor este Marele Comis
.Manolaki Hurmuzakix) clin Divanul lui Neculae Vodă Mavro-
cordat, în 1711 12). In ipotesa aceasta familia ar fi de origină

ITY
grecească, de oarece, se pretinde că Manolaki a fost adus în
Moldova cătră Neculae Vodă 34).
Insă presupunerea de mai sus nu se bizuie pe nici un iz­
vor documentar, ci numai pe identitatea numelui patronimic. Nici
tradiția familiei nu știe nimic despre acest pretins strămoj, cu

RS
toate că nu trecură de atunci pănă azi de cât numai 200 de ani
■și ar fi deci curios ca o familie de condițiune socială însemnată
și cu simț istoric pronunțat să nu Ii păstrat nici o amintire des­
pre acela, care i-ar fi creat situația ei în Moldova.
VE
Cercetările noastre însă ne-au dus la resultatul : întăi că e
absolut exclus ca Manolaki Hurmuzaki să fie strămoșul Hur-
muzăkeștilor acestora, apoi că n’avem nici un motiv special să
considerăm familia ca fiind de origine grecească.
NI
Strămoșul documentat al familiei e Cîrstea biv Vel Pitar*),
(ultima lui boierie). In privința aceasta nu există nici o diver-
.gință de păreri, filiațiunea fiind indiscutabilă în sensul că el era
LU

străbunicul Vornicului Doxaki Hurmuzaki din Cernauca, precum re­

iese și din documentul aflător în proprietatea familiei din 1813
Iulie 20 5), unde citim „strămoșul acestora [Cîrstea] au fost pi­
ta riu mare11.
RA

Domnul Sbiera, ocupându-se cu descendența lui Cîrstea

■scrie :
„Un fiu al acestuia, cu funcțiunea de logofăt, dar de al că­
rui nume [de botez] nani dat, a avut patru feciori" etc. Cuvin­
NT

tele subliniate sunt foarte importante, pentru că ele cuprind punc­

tul de deviare în genealogiile publicate păn’ acum. In adevăr,
pe acest fiu al lui Cîrstea nu’l întâlnim prin documente de cât
-supt numele Hurmuzaki 67 8) sau Hurmuz Ț) și câte odată cu a-
CE

dăugirea numelui tatălui său supt forma: Hurmuzaki Crîstea *)

1) I. Sbiera în „Enciclopedia Română" și în broșura „o pagină din is­
toria Bucovinii". Părintele Zaharia Voronca în „Mihalcea“ p. 92; iar O.
Lee,ca în ultima publicațiune, Genealogia a 100 de casc p. 47. (spiță) nici
I/

nu se mai mulțămește cu probabilitatea exprimată (după d-nul Sbiera) în

„Familiile Boerești Române", ci pune pe Manolaki Hurmuzaki drept stră­
moș al familiei.
S

2) Lee. II. p. 341.

3) N. Iorga Ist. Lit. Rom. în sec. al XVIII-lea I. p. 493 n. 5.
IA

4) Sbiera în broșura cit. p. 37: Iorga stud. și doc. VI. p. 261 ; Acad.
Rom. LXXVI/62: CXXX/185, 187. 189, 265.
5) Sbiera Ibid. p. 37.
6) Acad. Rom. LXXVI/61 Iorga : Ibid. și V. 232—3.
7) Acad. Rom. LXXXII/122 Iorga; ibid.
U

8) Iorga ibid. ; Acad. Rom, LXXVI/59.

 R
RA
132

sau Cîrste. Această omitere consequentă a numelui de botez, în-

LIB
tr’o țară în care numele patronimic venea în rândul al doilea și
chiar azi auzim „cucuoane Mitiță, Ghiorghiță,“ etc.. iar un par­
tid e numit’ în mod popular după numele de -botez al șefului
(Takiștii), trebuia doar să aibă cauza ei naturală. Care? Foarte
stranie pentru cei cari nu se îndeletnicesc cu cercetări de docu­

TY
mente și desigur chiar surprinzătoare pentru cercetători : Logo­
fătul avea și el un nume de botez, adecă chiar : Hurmuz, cu di­
minutivul, firesc în epoca fanariotă, Hurmuzaki. Constatarea a-
ceasta reiese neîndoielnic —făcând abstracție că e și singura ex­

SI
plicare logică a împrejurărilor sus atinse, din următoarele do­
cumente :
I) In proprietatea Academiei au intrat nu de mult câteva;

R
documente cu privire la moșia Danuțenii pe Prut în Basarabia,
emanând de la strămoșul Hurmuzăkeștilor; Cîrstea biv Vel Pi­
VE
tar. In unul din ele citim textual ; „Monah Hrisanthă ce mi-au
fost numele de mireniie Cărstea Vornicul desprea G[os]p[o]jdia
[despre Doamnă] făcut-am scrisoarea mia la mâna nurorii meale-
Elinchii pre care au ținut-o fiiul meu Hurmuzake’ și a fiiilor săi."
NI
Iscălit „Cărstțea] b[i]v V[e]l P[ita]r.“ ’)
Iar în altul : „liam dat fiilor lui 77r/rwzw^«^i=nepoților
LU

mei=...* și “nepotului mieu lui Iordaki săn fiiului meu Lupu­

lui, iar fiică me Catrinii../ Iscălit : ,Cărst[e] biv V[e]l Pțitajr 1
2).
E clar, că numele Hurmuzaki, nepurtat ele iscălitorul do­
cumentelor, era numele de botez al unuia din copiii lui, și chiar
al Logofătului precum reiese dintr’un alt document al aceluiaș
RA

pachet: „Precum au venit înnaintea noastră dumnalui Toma

Luca biv Vtori Medelniceariu epitrop din partea surorii dumi-
sale Ilincăi Logofetesii lui Hurmuzaki nora Cărstii b.v Vel Pi­
tar../ 3)
T

II.) O altă probă că numele de botez al Logofătului era

EN

Hurmuzaki ni dă următorul „Pomelnicul a reposaților—diunn.

Ion Arbure Șatrar: 4)
Cerkez : Vasile —Maria : moși de pe tată.
Luca: Clavril —Safta : moși de pe maică.
/C

Isăcescul : Grigoraș—Maria : socri.

[Arbure] : Grigoraș —Toîana : părinți.
„ Toader • Paraschiva : unchiu și mătușă.
Luca : Ștefan—Maria : unchiu de pe maică.
„ Adam—Maria : unchiu de pe maică.
SI

, Hurmuzaki — llinca : cumnat de văr primar»

„ Ștefan—Maria : unchiu de pe tată.
IA

1) CXXX/185 din 7247 [1739] Aprilie 3.

2) Ibid. No. 165 din 7 24-7 [1738] Decemvrie 12.
3) No. 187 din 7250 [1742] Martie 18.
U

4) Acad.-Rom. Mss. 1173 fii. 70.

 133

RA
Arbure ; Toader—Safta : cumnat și soră.
, Mafteiu : fiu.
„ Constantin : fiu.

LIB
r, Iacov : (iu*
, Ion —Catrina . fiu.
„ Manoli: nepot de pe fiică.
„ Constantin—Maria : nepoți de văr.
» Sandul—Maria : cumnați de vări primari.

TY
Luca : Mihalachi—Catrina : vări primari.
llie—Todosia mon[a]h|ă].
Documentul acesta, în care apare numele Hurmuzaki cu

SI
-alte 33 de nume de botez, ne-a orientat cel d’intăiu cu privire
la originea familiei, mai cu seamă fiindu-ni cunoscută identita­
tea acestui Hurmuzaki cu Logofătul, ginerile lui Ștefan Luca

ER
Visternic.
Abia de la fiii Logofătului Hurmuzaki încolo se statorni­
cește numele ca nume patronimic c. în mijlocul secolului al
XVIII-lea.
IV
Sfântul, după care Cîrstea biv Vel Pitar dăduse numele fiu­
lui său, să fi trăit în Asia-Mică unde să fie și un loc de peleri­
naj la moaștele lui. ’) Dealtfel de la a doua jumătate a secolu­
UN

lui al XVII-lea încoace întâlnim numele și în alte familii, de și

foarte rar, supt formele Hurmuz, Hurmuzaki, Hrumuzaki și Fru-
muzaki.
Cel mai vechiu Hurmuz pare să fie tatăl unui Dumitrașco
Hurmuz, care Dumitrașco iscălește în 7194 [1686] Aprilie 28 un con­
AL

tract de vânzare ca martur. 1 2) El parc să se fi născut încă supt

Domnia lui Vasile Lupu și e poate bunicul lui Manolaki Hurmu­
zaki din 1711, căci și supt Fanarioți boieriile nu să dădeau de
TR

regulă decât unor familii trecute prin o evoluțiune socială.

E adevărat că Domnii fanarioți aducea cu ei și o clientelă,
însă de regulă din familii vechi și înrudite cu ei. Aveau ei doar
să menajeze conservatismul social al boierimei moldovenești,
EN

mai cu seamă la începutul epocei fanariote.

Un alt Hurmuz, ai cărui fii poartă nume care pot foarte
ușor induce în eroare pe cercetători genealogici superficiali era
Vameșul Mare supt Constantin Duca Vodă. 3)
/C

Doi fii ai lui se chemau Constantin și Matei întocmai, cum

vom vedea, ca și fiii Logofătălui Hurmuzaki, ba unul, Constantin,
era în 1726 și Medelnicer (probabil al doilea) boierie pe care o o-
cupa și Constantin fiul Logofătului Hurmuzaki,însă în gradul de Vel.
Se înțelege că o identitate e exclusă, căci Constantin din 1726 tre-
SI

fbuia să se fi născut cel mai târziu 1706,pe când Constantin Hurmu-

IA

1) Comunicat de cătră un membru al familiei Hurmuzaki.

2) Acad. Rom. Doc. Kogălniceanu cump. de la Șaraga.
3) lorga V. p. 410.
U
 R
134

RA
zaki Vel Med. devine în 1782 tatăl lui Doxachi. Dealtfel și căsăto­
riile și alte împrejurări disting clar aceste două familii și am re­

LIB
levat numai asămănarea spre a nu ne pomeni intr’o zi cu o ge­
nealogie greșită a familiei Hurmuzaki.
In secolul al XVII-lea e cunoscut și „Hurmuz Ialipul", so­
crul Stolnicului Toader Carp, care avea parte în moșia Cotige-
nii județ Iași. ’)

TY
Mai întâlnim pe un Hurmuzâke Gorgos și frate său loniță'
Gorgos ; 1 2) pe un Hrumuzaki Mucul; 3) pe un Frumuzaki loan
în sec. al XlX-lea 4) iar între alegătorii la Divanul Ad-Hoc al
Moldovei în 1857 pe un Hurmuzaki Tăutu proprietar mare în

SI
județul Botoșani. 5)
Numele familiei Hurmuzaki s’a format deci din numele de
botez al fiului lui Cîrstea, care din urmă n’a fost deci un Hur­

ER
muzaki și încercarea de a’l pune ca fiu al lui Manolaki Hurmu­
zaki e tot atât de inutilă și ilogică, cât și vine în contrazicere
cu cronologia, căci Cîrstea era dacă nu pocite mai bătrân, cel
puțin contimporan cu Manolaki.
IV
Care era dar numele patronimic al lui Cîrstea, căci numele
acesta era numele său de botez, Crîstiian sau Hristian, trans­
UN

format apoi, călugărindu-se în Hrisanth, după obiceiul monahal

de a lua ca nume călugăresc un nume cu aceiași literă inițială
ca și cel din mirenie. Nu știm, cum nu cunoaștem nici numele
de familie ale atâtor boieri moldovenești, ca : Andrei Hatman
Iane Paharnic (ginerile Iui Gavril Hatman); Matiaș, tatăl cunos­
AL

cutului vel Log. Gavrilaș Matiaș; Lupu Vodă (Vasile după ce

urcase scaunul Moldovei) ; Dabija, tatăl Domnului, vș. a.
Mai mult se resimte această lipsă de nume patronimice în-
genealogide familiilor boierești muntene: David din Brancoveni,
TR

Cristian Vornicul, Petru din Băleni, Nedelcu din Bălăci, Du­

mitru Vel Vornic din Mogoșești, Tudor Postelnicul din Bărbătești,
iată strămoșii câtorva mari familii din Tara Romînescă.
EN

Supt astfel de împrejurări cercetările genealogice devin foarte

anevoioase și numai cu ajutorul numelor moșiilor posedate de
diferitele familii, mai puțin cu cel al boeriilor, se poate urmări
filiațiunea unei familii.
/C

Să reconstituim deci cu ajutorul acestor mijloace, dacă nu

filiațiunea în sus, cel puțin cariera lui Cîrstea biv Vel Pitar.
El s’a născut c. 1660; aceasta reiese din documentul din
7247 [1739] Aprilie 3, în care scrie „Precum să-s[ă] știe că agun-
gând eu la slăbiciune și la vârstă de bătrânele mam fost dat
SI

cu totul fuului mieu lui Hurmuzaki*6). Acesta însă nu mai trăia în.
IA

1) Uricar: XIX p. 95.

2) Ibid XXV p. 171.
3) Iorga VI p. 105. _
4) Antonovici Doc. Bârl. p. 346.
CU

5) Buletinul ședințelor Adunării Ad-Hoc a Moldovei suni. III. la Bul.-

6) Asad. Rom. CXXX/185.
 RA
135

1739, precum resultă din cuvintele: „Elinchii pre care au ținut-o

fiul mieu Hurmuzaki*4 și știm din alte izvoare că căsătoria n’a

LIB
îost disolvată prin divorț, ci prin moartea lui Hurmuzaki, a că­
rui văduvă Logofeteasa Hurmuzaki trăește și în 1763 1)
Deci Cirstea s'a dat pe mâna fiului său înaintea anului
1739, ajungând la slăbăciune și bătrânețe și credem că nu gre­
șim atribuindu-i—considerând că avea și nepoți — o vârstă de cot

Y
puțin 70 de ani.
După doi^ani în 7249 [1741] Aprilie 17. slăbiciunea lui pro­

IT
gresase întru atât, încât nu mai putea să iscălească, iar documen­
tul emanând de la el se încheie în acest stil curios : „și cu a-

RS
ceste închiind de scris am iscălit și neputând iscăli am pus
pecetfea],.2) iar după un an, o lună și două zile de la data a-
ceasta, nora lui, Ilinca cerșește „rămășițele răpâosatului Uri-
sanftu ce Iau chiemat de mirenie Cinstea Pitariul**. 3456)

VE
Despre tinerețea lui n’avem date positive, însă știm că Con­
stantin Nicolai Vodă Mavrocordat l’a miluit în 7242 [1734J Mai
„pentru drepte slujbe cu care au slujit din tinereță și până la
bătrâneță“ cu o bucată de loc din hotarul târgului Cotnar; 4) care
NI
loc îl întărește Gr. Ghica Vodă în 7244 |1736] Mart 4 scriind :
„lată acest credinuos boierul nostru dumnealui Cărste biv Vel
Pit[ar] slujind mai nainte vreami și altor Domni c-au fostu mai
U

nainte și țărăi cu dreptate și cu credință slujbă din vârsta tine-

riaților până la bătrâneți, iar acum slujind și Domnii moale.. “ 5)
Bătrânețile lui erau deci, s’ar putea zice de notorietate, cum
AL

și serviciile aduse țării din tinerețe, căci cuvintele subliniate nu

făceau parte constitutivă din formulele donațiunilor sau întăritu-
rilor domnești. Cîrstea a intrat deci probabil într’o vârstă de 20
TR

de ani în serviciul Domnului și al Țării, c. în anii 1680. Prin

documentele timpului nu l-am găsit și c firesc, la vârsta a-
ceastă neputând ocupa o boierie însemnată, nici fiind prețuit ca
martur. Insă în Letopisețul lui Neculai Costin iată ce citim po-
N

vestindu-ni-se întoarcerea lui Duca Vodă de la asediul Vienei în

toamna anului 1683.
CE

„Eară Duca Vodă, de la Belgrad purcegându, au venită

prin țeara Ungurească, unde s’au adunat cu Apafi Mihaiu, Dom­
nul Ardealului, și ’l-au chemat Craiul de l’au ospătat ; la care
ospăț să fi zisă Apafi Mihaiu precum au umblată Duca-Vodă să
fie Craiu, și dupe aceea sosinclă acolo o slugă a Vornicului Ga-
/

vriliță, 6) și i-au spusă de toate câte erau în țeară. Atunci Duca

SI

1) Iorga doc. Fam. Callimachi II. p. 100. Vom vedea m. j. că Log. nu

mai trăia probabil nici în 1738 Dec.
IA

2) Acad. Rom. CXXX/189. - Pecetea în fum reprezintă un câine care

șede.
3) ibid. No. 187. V. documentele m. g. p. 141 și urm.
4) ibid. LXXVI/62.
U

5) ibid. LX1X/128.
6) Kostaki (Boldur).
 R
136

RA
Vodă sfătuindu-se cu boierii lui pe unde socotescu să meargă
în țeară, ce unii au zisu pre Oituz, eară Gavriliță Vornicul să fi
zisu : „Eu, Doamne, sfătuiescu așa : „să eșimu prin țeara Mun­

LIB
tenească : Hanul vine, Doamna Măriei Tale este la Brăila, și de
la Brăila de vor sta cine-va împotriva Măriei-Tale, atunce vei
lua oaste de la Turci și de la Tătari și vei merge la scâuntC.
Și așa d’întăiu au plecată și Duca Vodă spre sîatulu lui Gavri-
hut Vorniculu. (Ce unde nu va Dumnezeu omulu nu poate.)

ITY
De care vâzându Gavriliță Vornicul, că au întorsu Duca Vodă
să meargă pre Oituz, sosindu la Vașarhei, atunci să fi luată pre
Postelnicul Constantin, ce-lu poreclea Ciobanul. de peptu și pre
unu nepolu de vară primară a Ducăi-Vodă, ce-lu chiema Cîrs-

RS
tea vătavit de aprozi, și au zisu „Fătulu meu, Cîrsteo, eu suntu
bătrână, eară tu ești lânăru, voiu să știu cine duce pre Măria
Sa* Vodă pe Oituz să-lu dea neprieteniloră/ Atunce Postelnicul
Constantin răspunse: „Eu îlă ducă, și pre sîatulu meu merge.4
VE
Eară bătrânulu Gavriliță Vorniculu zisă: „Să-mi fii mărturie, că
eu nu-lă sîătuiescă. Duca Vodă arc feciori, că eu potă muri, și
voră rămânea feciorii mei cu feciorii Ducăi Vodă și margă Mă­
ria Sa sănătosă, că eu nu voiă merge.“ Și așăși de acolo l'au
NI
părăsită Gavriliță Vornicul pre Duca Vodă, și loan Racovițăvel
Paharnic, și Gheorghiță Logofătă ală treile, și lovindă pre la un
prietenă, ce-i zicea Gherîaș Istoan. le-au datu povață: lăsându-și
U

carele acolo, î-au scosă pe potica Buzeului în țeara Muntenească.4 1

2)
Se impune întrebarea, Cîrstea acesta este el identic cu stră­
moșul Hurmuzăkeștilor ? După toată p robabilitale, da. Două sunt
AL

motivele principale pe cari le putem aduce în sprijinul presupunerii

noastre : 1) Corespunde vârsta tânără a lui Cîrstea cu cea care
o fi avut Cîrstea al nostru atunci, născut c. 1660.’ 2) Avem in­
TR

dicii cu privire la înrudirea lui Cîrstea al nostru cu familia lui

Duca Vodă, anume în 7208 (1700} Iunie 10, ajuns Stolnic, Cîrs­
tea cumpără moșia Dănuțenii de la Dumitrașco Ursachi fost
Sulger și jupâneasa lui Maria fiica lui Alexandru Buhuș, 3) ves­
EN

titul Hatman și frate al Doamnei Anastasia Duca. Știm însă

că vânzările, din cauza dreptului de protimisă, aveau loc de re­
gulă între rude. Se pare deci că Cîrstea s’a folosit de acest
drept în virtutea încurscrirei sale cu Buhușeșlii prin familia
/C

Duca. Adevărat că putea să fi fost înrudit și cu Ursachi, însă

moșia era a Măriei, cum reiese dintr’un izvod de „Moșii ce să
dovidesc că s vândute de mătușa noastră de Mărie Ursăchioe și
SI

1) Cantacuzino.
2) p. 28.—Am schimbat puțin ortografia imposibilă ca : eră, țerra,
disu etc. menținând pe u mut, de oare-ce nu putem ști cu siguranță dacă nu
IA

sunt și în originalul lui Costin unele cuvinte scrise cu u mut, precum în

documentul de la Ghica Vodă (v, m. s.) „fostu“ „acestîî1*.
3) Acad. Rom. C'XXX/186.
U
 R
RA
137

de feciorii ei“ între cari „Dănugenii sat întreg la Eși tij vânduți
de Ursăchioe Cărsiii Vornicului*. ’)

LIB
Regretăm însă că, genealogia familiiei Duca fiind necunos­
cută,nu putem să știm cum venea Cîrstea nepot de vară lui Duca,
prin tatăl sau prin mama lui Duca ?
Acelaș Cîrstea e pomenit și de Cronicarul Constantin Că­
pitanul Fjlipescu cu privire la ultimile zile ale lui Duca Vodă.

ITY
„Duca Vodă, fiind rob în Țara-Leșească, s’au tocmit cu
Craiul într’o sută de pungi de bani, cu scule ce-i va da, și să-l
sloboază ; și au trimes la Țarigrad, la Doamnă-sa, pre Anasta­
sie Vistier, și pe nepotul Ducăi-Vodă, pre Cărstea Vătaf, casă

RS
facă acei bani cu sculele, și să-i aducă de grabă, și să-1
scoață din robie. Doamnă-sa au umblat can cet (den ce pricină,
ea va ști) ; Șărban-Vodă încă i-au zăticnit, de i-au zăbovit multă
vreme la București (că trimesease pre Ghinia Căpitan la Liași,
VE
să pue nevoință să omoare pre Duca-Vodă), și târziu i-au slo­
bozit de s’au dus în Ardial, la Bistrița. Acolo au rămas Anas­
tasie Vistierul cu banii : iar Cărstea Vataf s’au dus cu cărțile
și cu vestea banilor, să spue că au adus banii : că vria să dia
NI
banii la hotar, și să ia pre Duca-Vodă iar la hotar, —să nu-i
facă înșălăciune. Insă cum au sosit Cărstea la Liov, unde era
Duca-Vodă, și i-au dat cărțile, și au început a citi păn la a treia
LU

carte, numai au căzut pe laviță, și au început a să văeta ; dar

limba îi perise, și mîinile nu putea să le miște. Decii l-au ri­
dicat, de l'au pus în pat: acolia trei zile au zăcut, și au murit“.1
2)
După moartea Iui Duca Vodă, Cîrstea nu mai avea rost în
Moldova unde domni —deși scurt—potrivnicul lui Duca, Ștefan
RA

Vodă Petriceico. El se va fi întjrs în țară abia supt întâia Dom­

nie a vărului său Constantin Duca. Vodă (Martie 1693—Decem­
vrie 1695). Plecând de la presupunerea identității lui cu nepotul
lui Duca, credem că s’a întors în țară in perioada aceia, căci îl
NT

vedem, ca Stolnic, cumpărând în 1700, Iunie 10, moșia Dănu-

țenii, când nu mai domneâ C. Duca, care urcă scaunul pentru a
doua oară în Septemvrie 1700 Cum nu e de presupus că Cîrs­
tea s’a întors în intervalul între 1795 și 1700 Septembrie, când
CE

nu domnia vărul lui, trebuie să presupunem că întoarcerea lui

a avut loc între 1793 și 95, având vreme să-și agonisească pu­
țină avere spre a putea cumpără în 1700 moșia numită. In 7208
[1700] Cîrstea Sulgeriul e citat ca martor în Focșani3) iar în
I/

7210 [1702] Iulie 17, un Cîrstea Vel Căpitan [de margină] și

Staroste de Putna, probabil fostul Sulger, cumpără din Focșani
S

1) Documentele d-lui Ianucu Cav. de Flondor în Storojinet Am vă­

IA

zut mai sus că Cîrstea era și Vornic despre Doamnă.—evident după 1700.
pe timpul când pare să fie scris izvodul acesta nedatat.
2) Ed. Iorga pp. 206—7.
3) Arh. Soc. Științ. și Lit. 1894 p. 552.
U

2
 R
RA
138

vii ,ln deal la Odobeșii in ograda Telului, alăturea cu alte vii

LIB
a dumisal[e].‘
In acelaș act e iscălit ca martur și un ,Cîrstiian vel Șă-
trar“ ; care e cel adevărat ? înclinăm spre părerea că cel
dintăiu și anume din două motive :
1) Nicăieri unde cu siguranță e vorbă de Cîrstea al nostru
nu e numit Cîrslian. II) Cîrstea al nostru avea 12 pogoane de

ITY
vii la Odobeșii și la Gârle, pe cari le lăsă fiilor lui Hurmuzaki,
nepoților săi 1234).
In 7211 [1702] Octomvrie 18, C. Duca Vodă Întărește mo­
șiile Dobronăuții 8) și Grămeștii *) lui „Cîrstea Serdar ce a servit

RS
țătii din copilărie. I se dăruise îniăiu de Duca-Vodă.“ 56 ) Cu­
vintele acestea că a servit țării din copilărie e un puternic in­
diciu în sprijinul părerii noastre că Cîrstea al nostru e identic
cu nepotul lui Duca, câci am văzut frasa și în documentele cu
privire la Cîrstea biv Vel Pitar. VE
Tot ca Serdar apare Cîrstea în 7211 [1703[ Mai 22 ca
martur c).
Insă se pare că boieria aceasta de și foarte onorifică insă
NI
și grea, împreunată cu deplasări dese legate în mod firesc de o
funcție militară, nu-i convenea lui Cîrstea care se apropia, după
o viață zbuciumată,poate de al 50-lea an al vârstei sale, căci în pri­
LU

măvara anului viitor 7211 [1703] Aprilie 11, îl găsim iar ca Vel
Căpitan și Staroste de Putna 7), o boierie care era destul de o-
norifică ca să fie oferită unui fost Vel Logofăt, Miron Costin, după
întoarcerea lui din țara Leșească 8) și aducea probabil și un ve­
RA

nit mai mare,, cu mai puțină osteneală trupească. ’ După doi

ani în 7213 [1705], supt domnia a 2-a a lui Antioh Vodă Can-
temir (13 Feb. 1701—31 Iulie 1707), Cîrstea e însărcinat cu zi­
direa Mănăstirei Mira la Milcov (deci în cercul său admini­
NT

strativ) precum ni relatează N. Costin 9):

1) Iorga V. pp. 98—99.

2) Acad. Rom. CXXX/265 ; de altfel cariera lui Cîrstiian Șatrarul pare
CE

să fi fost următoarea: în 7188 J1680], Căpitan de Lăpușna, martur împreună

cu frate-său Nacul. (Iorga V. p. 44). In 7189 [1681] Feb. 18. Armaș al 2-lea.
(Ghibănescu „Cuzeștii“ p. 2). In [7196*[1688] Căpitan (Acad. Rom. V/116).
In 7223 [1715] Febr. 12 sunt pomeniți fiii Armașului Cîrstiian : Gheorghe (a-
poi Vameș) și Gavril (Acad. Rom. „Czolowski14). In 7249 [1740] Sept. 7 mai
e pomenită și o fiiică a Armașului Cîrstiian, Sofronia soția lui Ursuleț. (Arh.
/

Trib. Țării din Cernăuți „Babin*^—Precum vedem și după moartea lui e nu­
mit tot Cîrstiian și se pare că n’a ajuns la o mai înaltă boierie de câ Ar-
SI

mășia a 2-a.
3) In Bucovina.
4) Alăturea, însă în Basarabia.
IA

5) Iorga V. p. 405.
6) Uric. XVI p. 44. (rău citit sau tipărit Cântea).
7) Acad. Rom: LXXXVI/47.
8) Let. II. pp. 36—37.
9) Let. II p. 52.
U
 R
139

RA
„Intr’acestaș an s’au apucat Antioh Vodă, de au zidit mo-
nastirea de peatră penpregiur, unde este monastirea de lemn, fă­

LIB
cută de tată-său, de Cantemir Vodă, și au fost is/>rtwmc Câr-
stea vornicul*.
Costin îl numește „Vornicul" și știm că Cârstea al nostru
însuși scrie că „miau fost numele de mirenie „Cărstea Vornicul*.
Insă nu credem că a fost chiar atunci Vornic despre Doamnă, în­

ITY
tâi pentru că era firesc să poarte grija mănăstirei ca Staroste de
Puina cu reședința în Focșani, apoi pentru că scrierea lui Costin
<e posterioară, și am văzut că și în izvodul cu mult posterior al
moșiilor vândute de Maria Ursăchioaia i s’a dat titlul de Vornic

RS
pe care nuA avea în 1700 fiindjatunci Stolnic. E aici un caz analog.
Se pare că Cîrstea se împăca bine cu Antioh Cantemir,
care urmase în scaun în întâia lui Domnie lui C. Duca, dom­
nind de la 18 Dec. 1695—14 Sept. 1700, căci e Stolnic în 1700

VE
Iunie,1) cumpără o rrioșie, iar în 1705 pare că n’a fost destituit
din Starostie sau cel puțin compensat prin o altă însărcinare.
In 7218 [1709] Septembrie 2, Cîrstea proprietarul moșiei
„Dănușenii11 e Jicnicer 23), probabil al doilea, nu tocmai o Îna­
NI
intare în boierie, și se pare deci că legăturile lui cu Domnul de
.atunci M. Racoviță, care domnise întăi (4 Oct. 1703 — 13 Feb.
1705) apoi (31 Iulie 1707—28 Oct. 1709), nu erau prea bune.
LU

Boieria aceasta e încă nn motiv de ce nu credem că Cîr­

stea era Vornic despre Doamnă înainte de a fi fost Jicnicer și chiar
înaintea anului 1705, supt Racoviță. Căci întăi ordinea ierarhică ar
fi inversă, apoi dacă ar fi fost Vornic despre Doamna lui M. Ra­
coviță între 1703 și 1705, un post de încredere intimă, credem
A

că în a doua Domnie Racoviță i-ar fi dat sau aceiași boierie sau

TR

una mai mare, dar nu cea de Jicnicer și încă nu Vel.

Acum vine o altă întrebare: N. Costin la anul 1710 scrie
că „au nemerit și un Agă, trimis de la împărăție, și alt Agă de
la Seraskerul ; cărora dându-li-se slujitori din țară, și purtători
EN

zle grija lor pe Hrisiea, ce fusese jicnicer, împreună și cu Ioan

Abăza, aîlându-se la Cernăuți staroste, de au mers acei Agi de
au văzut cât loc de țeară din Prut, de unde se hotărăște țeara
Moldovei cu țeara Leșească, au călcat Moscalii, când au lovit
/C

pe o parte din Svezi la Cernăuți ; carii, măsurând și locul țărei

câte ceasuri au călcat, s’au întors iarăși pe aice prin Iași, și pe
la Tighinea au trecut la Poartă.*5)
N’avem motiv să ne îndoim, atât cu privire la boierie, cât
și Ja timpul episodului, că Hristea acesta e identic cu al nostru.
SI

Cîrslea boier încercat în diferite slujbe, care probabil în timpul

IA

1) Boieria lui de Sulger în Iulie ne contrariază, ca fiind mai mică, i-

dentitatea Sulgeriulni însă cu Star, de Putna e probabilă, iar pentru identi­
tatea acestuia cu al nostru avem indiciul cu viile de Odobești.
2) Acad. Rom. CXXX/140.
U

3) Let. II. p. 71.

 R
140

RA
pribegiei fusese la Țarigrad, unde se retrase Doamna Anastasia
Duca „cm toată casa ei“ x) din care Cîrstea ca nepot făcea și el
parte, și unde probabil învățase turcește era indicat pentru că­

LIB
lăuzirea acestor Agi și cu atât mai mult înclinăm spre identitate.
Insă de ce îl numește acelaș cronicar după ce întăi îl numea
Cîrstea acum Hristea ? Credem că o inconsequență neintențio­
nată căci nu ni este cunoscut un alt boier din timpul acela care
să fi avut numele Cîrstea (supt forma Hristea) și boieria de Jic-

TY
nicer, ar fi și, dată fiind și raritatea numelui o [coincidență cu­
rioasă de aceleași nume și boierii.
Venim la un moment culminant din viața Cîrstii Vornicului:.
In 16 Iulie 1711, Dumitrașco Vodă Cantemir părăsise scaunul

SI
țării pentru totdeauna 12), urmând nenorocitului său patron Petru
cel Mare în Rusia și luând cu sine și o samă de boieri și cur­

R
teni între cari și viitorul cuscru al lui Cîrstea : Ștefan Luca VeL
Visternic, 3) care avuse o parte atât de activă în negocierile pre­
VE
mergătoare alianței lui Cantemir cu Petru cel Mare 4).
Moldova rămase fără ocârmuitor, „iar aice, în târg în Iași
erau mănăstirile pline de oameni și la mare grijă căzusă, că
nici un cap de boier nu rămăsese nime. Moscalii încă să stre-
NI
curară; de la Turci nime nu venia nice din domnii țărei cine
ar hi nu se sfetia. Ce, rămăsese un Turc ce au fost Beșleagă
la Dumitrașco Vodă, carele era de neamul lui Leah, știa bine-
LU

limba lui, și pe vremea Moscalilor se botezasă, eară dacă s’au

dus Moscalii din Iași, iar s’au făcut păgân ; și apucasă el Mo­
narhie în curtea cea domnească, și cu vr’o doi Turci Lăzi, ce
scăpasă din robie în beciurile curței, la purcesul din Iași a Mos­
A

calilor ce începusă a face niște răutăți prin târg, și jacuri, cu o

seamă de Siimeni ce era, și cu Arapul Buluc-bașa, ascultau de
TR

dânsul la ce le poroncia; și au jecuit pe câți-va cu pricini. Vă­

zând Egumenii și negustorii că se îngroașă lucrul, s’au sculat
cu toții și au mers la curte, și I au scos din curte afară, zicând,
că’l vor ucide ; și așa s’au potolit ; și de-acia pusără pe Car-
EN

stea vornicul cu toții, să fie cap târgului, pănă când vor sosi
de la Turci cine-va“. 5)
In 21 Iulie sosi Curt Mehmet, un Pașă mazil, „ce, văzând
și Curt Pașa cum este pe afară țeara turburată, și că nu’s bo­
/C

ieri, aflându-se numai Grigorie Bozagiul vameșul, împreună cu

Cîrstea vornicul și cu Anastasi vornicul, le-au dat poroncă pen­
tru taîn 6) să grijească; ce. pățiau râu despre Turci, că nu se-,
SI

1) Let. II. p. 223.

2) Let. II. p. 110.
3J Ibid. p. 334.
IA

4) Ibid. p. 99 și urm. p. 306 și urm.

5) Ibid. p. 111.
6) Cuvânt turcese=portion, ration de vivres. (Cihac Dict. Etim)^
U
 R
RA
141

•afla orz. Deci, începusă Curt Pașa a gândi lucruri înalte, și

a se scrie la cărți socotitor țărei Moldovei.../

LIB
Iată-1 pe Cîrstea al nostru ajuns în fruntea Capitalei Mol­
dovei în vremi turburi spre a pune frâu anarhiei „monarhiei*
Turcului. Cinste, care denotă pe de o parte autoritatea de care
se bucura acest vechiu slujitor al țării, autoritate care era poate
și reflexul originei sale și înrudirei sale domnești, pe de altă

ITY
parte învederează pentru a doua oară că știa probabil turcește^,
o’calitate care îl indicase ca șef al târgului în ajunul sosirei
Turcilor și a răzbunării lor pentru hainirea lui Cantemir.
Boier bătrân, trecuse desigur 50 de ani, experimentat, cu­
noscător al obiceiurilor și al limbei turcești era menit să înblân-

RS
zească furia învingătorilor răzbunători. Evenimentul acesta e deci
și el un oare care indiciu în sensul identității lui Cîrstea Vorni­
cul, viitorul Vel Pitar, cu nepotul lui Duca Vodă.
Nici acum însă, credem, Cîrstea nu era Vornic, ci fost Jic-
VE
nicer, precum reiese și din următorul regest : 7223 [17141 Sep­
tembrie 29. Iași. Ionițfăj Dura și Ion Hangău dau zapis „lui Gli-
gori Pelin, ziat Trunchiul*, și altui ginere al lui și unui al trei­
NI
lea cumpărător, „că ne-au dat acești răziași șiasje] lei și un ortu,
cu banii lui Vasilie ; carii audzise dumnealui Cărstia Vornicul
că-i va rădica 7 orți bani lui...* ’)
LU

Pomenirea aceasta contimporană a lui Cîrstea Vornicul are

altă importanță și regestul ni face impresia că Cîrstea e chiar
atunci, 1714, Vornic, despre Daomnă. Care ? A lui Neculai Ma-
vrocordat. Cel d’intăiu Domn Fanariot va fi desigur recurs cu
plăcere la serviciile acestui bătrân și respectabil boier și care
A

boierie era mai indicată de cât acea puțin obositoare, reprezenta­

tivă și intimă a șefului casei Doamnei ? Se poate că Cîrstea cu­
TR

noștea pe Neculai Vodă încă din Țarigrad și Grecul, străin și

puțin iubit din Domnia întâia încoace, avea poate amintiri co­
mune cu acest boier din casa lui Duca Vodă.
Cu un an în urmă în 7222 [1713] Noembrie 20, „Medelni-
EN

ceriul Hrumuzakp (sic) fiul lui „Crăstea Vornicul din EșV

cumpără un pogon de vie la Odobești printr’un contract datat
din Focșani. 12) Dacă Cîrstea n’ar fi fost chiar atunci Vornic,
credem că s’ar fi scris ,ce-au fost Vornic* și probabil fără in
/C

dicare locului unde se află.

Ajungem la ultima boierie a lui Cîrstea. In 7226 [1718]
Februarie 7, Episcopii și boierii țării mărturisesc pentru moșia
Viteliuca (în Bucovina) a Domnului lor Mihai Racoviță, nepotul
SI

prin fiică al lui Torna Cantacuzino Vel Vornic. Intre marturi is­
călește și „Cărslea Vel Pitar. 3) Boieria aceasta o avea și în 7227
IA

1) lorga VI. pp. 151—2.

2) prop. d-lui Baron Eudoxiu Ilurmuzaki.—știm că și Cîrstea Staros­
tele de Putna cumpărase tot acolo vii. (v. m. s.)
3) Arh. Trib. Cern. „Viteliuea“.
U
 R
142

RA
[1718/19] când fu însărcinat împreună cu Vasile Habășescul biv
Vel Med.și'loan biv VelȘat. să cerceteze pricina între Ilie Katargi
Vel Log. și Iazoviții (Iezuiții) Leșești, cari au împresurat locul

LIB
lui Katargi pe ulița mare lângă Metropolia cea vechie. ’)
Nu știm cât de lung a ocupat Cîrstea funcțiunea această,
credem însă, cât de lung bătrânețile lui (avea în 1718 c. 60 de
de ani) îi vor fi permis și probabil prin tot timpul Domniei lui
Racoviță, (pănă Oct. 1726), care cu greu se va fi hotărât să

TY
scoată din boierie pe o slugă vrednică a țării fără un prilej anu­
mit. Schimbându-se Domnia, prilejul era prin sine însuși dat,
când cu urcarea Domnului în scaun avea Ioc conferirea boieri­
lor. Dealtfel Cîrstea era, cum am văzut, considerat și de urmașii

SI
lui Racoviță. Atât Constantin Mavrocordat, în 1734, cât și Gri-
gorie Ghica, în 1736, îl miluesc cu locul domnesc în hotarul
târgului Cotnar.

R
Triste erau bătrânețile lui Cîrstea. Soția lui țnu știm din
care neam era) îi murise, tot așa și fiul lui cel mai mare, Hur-
VE
muzaki, al 2-lea Logofăt la o vârstă care-i promitea încă o ca­
rieră frumoasă, Logofătul al 2-lea, locțiitorul Marelui Logofăt,
având destulă ocasiune spre a se impune antențiunii Domnului
NI
sau superiorului său și spre a-li aduce servicii reale, îndatori­
toare. Aceste lovituri ale soartei, cum și slăbăciunile bătrâneței,
îl vor fi determinat să se călugărească primind numele Hri-
LU

sanlh.
în 12 Decemvrie 1738, Cîrstea își face diata înaintea lui
Anastasie Egumenul Hangului, părintele său sufletesc. Aceasta
era deci Mănăstirea care’și alesese Cîrstea pentru ultimele sale
A

zile 12).
Cu suflet, pare-se împăcat, lasă cea mai mare parte a a-
TR

verei fiilor Jui Flurmuzaki. Insă nu putem ști cât de mare era
averea sa, căci în diată e vorba și de „izvodiți cel osăbit*, care
cuprindea probabil însămnarea întregei averi. Diata nu pare să
fie de cât un testament suplimentar cum reiese și din faptul că
EN

nu lasă fiicei Catrinei de cât un sălaș de țigani.

Mai aflăm că avea un nepot Cărsie, cărui îi lasă un contăș-
și o dulamă. E evident fiul Lupului și fratele lui Fordaki.
Urmează diata :
/C

„j- Din vreme ce singur.D[o]mnul nostru=Is=Hs=au învățat

pre ucinici întrebând ei ca să le spui zua și vremea sfârșitului
vecului acestue iar Sfințiesa liau răspunsu zicând precum de
zua și de cașul acela nime nu știe nici îngerii lui Dumn[e]zeu
SI

nu știu făr numai unul Dumn[e]zeu, pentru ace daca și cei de

Dumnfejzeu cuvântători Sf[ijnții părinți nau lăsat noao învăță-
IA

1) Uric. XI. p, 302.

2) Insă pe vremea aceia călugării nu erau constrânși să șeadă în Mă­
năstire, abus în contra căruia s’au luat apoi măsuri
U
 R
143

RA
turi zicând precum nici viață narțe] hotar nici vreme scrisfa]
sau socotitță] mai innainte să zici atățe ani să trăiască=ce nu­
mai statul și voia lui Dumn[e]zeu, atunce moare omul pentru a-

LIB
ceia iată dar și eu robul lui Dumnțejzeu anume=Cdrsft==văzân-
du-mă însum dentru văxstn\i\cii mei rămas în slăbăciune bă­
trâneților') am socotit și am orânduit cu toat[ă] cunoștința și pri-
cepire voi mele casfăj rămăi toate dupe cum mam orânduită
mai Innainte de slăbiciuni și de vreme și de cașul morții, adică

ITY
să-să știe cui ce am dat di a me bună voie cele ce mi sau
întâmplat din ostiniala vieții mele din moșii, din țigani, din vii,
din pivnițe, din bani, precum aratfă] izvodul cel osăbit, Insă mo­
șie di la Horod[i\șle și moșie di la Prut 1 2) și doao spre(ze)ci

RS
pogoară de vii di la Odobești și di la Gărle și pivnița cu du-
gheni din Eși di pe podul vechia și=Ș0s[fl]==săZa$z de țigani,
aceste toat[e] liam dat fiilor lui Hurmuzaki=nepoților inei=iar
moșie di la Dracsini și locul casălor celor vechi și cu pivnița
VE
iarăși di pe podul vechiu li-am dat nepotului mieti lui Iordaki
sări fiului meu Lupului, iar fiică me Cairtnii iam dat un sălașu
de țigani anumfe] Decusar[ă] ca să le stăpânească iai Intru
toat[ă[ viiața lor și cuconilor lor. Și adastă diiatță] di bun[ă] voe
NI
me am îăcut-o innainte Sfinții sale păfrinjnte sufletescu Anastasfie]
Egumen ot Hangu care mai gos au și iscălit iar după pitrecire vieții
noastre cari dinfidori sau din nepoți sar abate să strici adastă diiatță|
LU

a noastră și ar vre să facă alte tocmele pe urmă să fie neer-

tatu de Domnul Dumn[e]zeu și de a lui precurată maică și de
noi să fii neertat și blăstămat în veci amin.
lt. 7247 [1738] Dech. 12.
RA

Așijdere și din bani și din haine am dat doao sui[e] de

lei să să fac[ă] biserică la Horodiști, un contăș un aclaz am
dat slugii mele Antțijohie încă iam dat și doao zăci lei bani
afar din simbria lui, un contăș o dulam[ă] am dat nepolu-miau
NT

Cărstii, un contăș o dulam am dat nepoiu-mieu Iordaki iar un

contăș blănit și o dulam cui a vre noru-me Ilinca să-i de=
doao sute-doaozăci=și cinci lei să fie de grije-me—noao lei ce
CE

iam dat simbrie însă aceste doao sut=doaozăci=și cinci leiîam

orânduit de grije-me să fii la sam nurorimc llincăi.
Cărst [e] biv V[e]l Pfitajr
După apoape 4 luni, în Aprilie 1739, Cîrstea, acum călu
/

gărit supt numele Hrisanlh, dă un zapis la mâna surorii sale I-

linca din care reiese că Cârstea s’a dat mai în urmă pe mâna
SI

fiului său Hurmuzaki care nu mai trăia în Decemvrie 1738, căci

dealtfel nu i-ar fi substituit în testament pe fiii lui. Hurmuzaki pri­
mise, cum se pare, obligațiunea de a întreținea pe tatăl său. Murind
IA

1) Resultă că a fost foarte bătrân.

2) Dănuțenii.
U
 R
144

RA
însă Hurmuzaki, văduva lui, Ilinca, nu se ținea de angajamen­
tul acesta supt cuvânt că ar avea casă grea cu copii.

LIB
Cîrstea fu deci nevoit să iese la Divan și Domnul orândui
pe Mitropolitul Anton și pe Marele Logofăt Sandul Sturza să a-
șeze părțile în pricină. Se hotărî ca „ceale dam dat eu fiiului
mieu date să fiiă“ iarjllinca cu fiii ei să-i dea 200 lei pe an, iar
la moartea lui să dea jumătate pungă de bani și 50 matce (stupi)

ITY
la mâna epitropului care-1 va griji după moarte. In caz de n’ar
împlini Ilinca ultima obligațiune să ia „besearica“ moșia „de la
Prut", adecă Dănuțenii. Iată zapisul .-

RS
Anton Mitropolit Sticavskii.
f Monah Hrisanihă ce mi-au fost numele de mirenie
Cărstea Vornicul despre G[o]sp[o]jdia făcut-am scrisoarea mea
VE
la mâna nurorii meale EUnchii pre carea au ținut-o fiiul mieu
Hurmuzaki și a fiilor săi. Precum să-s[ă] știe că ajungând eu
la slăbăciune și la vârstă de bătrâneațe mam fost dat cu totul fi-
NI
iului mieu lui Hurmuzaki înnaintea mia și eu cerșând la nuru-mia
ca să m dia și mie parte din ce am dat fiiiului mieu și dumneii
nevrând să-m dia avănd copii depreun cu fiiu mieu, am eșit la gu-
LU

decatță] din poronca Domniei înnaintea Sfinții Sale părintelui Kir

Antonii Mitropolitul țărei, și înnaintțea] d[u]m : Sandul Sturzea Vel
Logofțăjt și luânclu-ne samă Sfințiasa părintele și cu dum : Vel
Logft așia au socotit și niau așăzat. Geale cam dat eu fiiului mieu
date să fiia,să rămâia la nepoții miei. Numai pentru chivernisala vie­
A

ții meale au socotit ca să-m dia noru-mia Elinca și cu fiii săi pre
TR

tot anul căte doao sute de lei din venitul pivniții și a viilor ce
am dat eu lui Hurmuzaki. Așijderea și la moartțea] mia să aibă
a-m da gumătatțe] de pungă de bani în mâna epitropului mieu
ca să-m fiia de griji și de sarandare, așijderea și la bisearica
EN

unde sa tâmpla să mă îngroape să-m dia noru-mia și cu fiiul

său=50—matce după moartțea] mia. Iaru eu să nu aibu a mă
amesteca la nemic nici la moșii nici la vii nici la țigani nici la
pivniți nici la altele la nimic și după moartțea] multă-puțină
/C

ce-m va mai rămânea iară nepoțitor miei fiii lui Hurmuzaki ca-s
rămâia. larii de sa tâmpla să nu dia Elinca aca gumătatțe] pungă
de bani la moartțea] mia și ceale=50—matce să fiia volnică
besearica a lua o moșie de la Prut anume [Dănuțeani] carele
liam fost dat-o eu și să-m fie pentru grijă, și pentru trei țigani
SI

unul dintre al miei și doi ce mi-au dăruit Măria-Sa Vodă și a-

ceștia să rămâia lă nepoții miei fiii Elincăi. iar alții nimesă nu-s
IA

amestece nici fiii Lupului nici alte niamuri ameali. nici să aibă
a strica așăzarea adasta. Iar cine sar ispiti a o strica. Unul ca
U
 R
145

RA
acela să fiia neertat de D[o]mnul D[u]nm[e]zeu și de mine și
pentru mai bună credință am iscălit cu măna mia.

LIB
U las lt 7247 [1739] Apțrilie] 3
Cărst[ea] b[i]v [Vejl P[ita]r (cu mâna foarte nesigură) iscal.
Sturzea Vel Log[o]f[ă]t’)
Am văzut că Cîrstea lăsase „moșie dela Prut“, adecă Dă-
nuțenii fiilor lui Hurmuzaki. Cu toate acestea, cuprins de în-

TY
doeli dacă prin acele 30 de lei testate pentru o biserică în
Horodiștea 'și-a împlinit datoria sufletească și poate supt influ­
ența călugărilor dela Trei Ierarhi din Iași, el adună pe Mitropo­
litul Nikifor și pe boierii [Iordaki] Cantacuzino Vel Vornic și

SI
Andrei Roset Vel Spatar, făcând înnaintea lor o nouă diată prin
care lăsă moșia această Mănăstirii Trei Ierarhi.

ER
Urmează diata :

Nikifor Mitropolit Moldavskii

IV
Iată eu șerbul lui Dumnfe |zeu Hrinsaftu, (sic !) monah agun-
găndu la slăbăciuni bătrâneților și socotindu cum să apropie sfâr­
UN

șitul vieții mele și pără sănt cu mintțea] întriagă văzăndu că este

lume adasta deșartă și micinoasă și viiața omului ca iarba și
flore astăzi este și măni nu este precum zici prorocul David și
nimică după om nu să cunoaște făr de cât cine ciau putut face
bine. Unii au făcut M[ăjn[ă]stiri din timilie, alții au întărit cele
AL

stricate, alții au dat milostenie cine căt au putut din prilejul lor,
atăta să cunoaște fiești cărue ce dau pomenire și să și pome-
nescu. Deci și eu din munca mea și din prilejul meu am dat
și am dăruit a-mea dri[a]ptă ocină și moșie anume Dănuțenii
TR

ce este pe Prut la ținutul lașului care este între moșie lui Panait
și între a-lui Karage și de iasta parte să hotărește cu moșia
M[ă]n[ă]stirii Gălății cu tot hotarul iai, datu am adastă moșie cu
tot sufletul meu și cu toată inima mea Svintii M[ă]n[ă(știri Trii-
EN

sfetitelor care adastă moșie îmu este și miia cumpărătură de la

dumn[ea]lui Ursaki Sulgeriul și de la gupăniasa dum[i]sale fata
Hatmanului Buhuș și acastă moșia am dat-o Svintii M[ă]n[ă]stiri
ce scrie mai sus pentru sufletul meu și a copiilor mei să aibă
/C

a-ni pomeni la Svînta M[ă]n[ă]stire ctitori și să ne scrie numele

unde sănt scriși și alți ctitori și să-mi facă pomenire Egumenul
din an în an ca și altor ctitori. Deci să fie driaptă danie Svintii
M[ă]n[ă]stiri în veci ; nime din niamul meu din nepoți sau alții
SI

să naibă triabă a să amesteca, căci ficorlor liam dat părțile lor

ce li sau căzut fiești ,cărue iar acastă moșie am făcut parte și
sufletului meu, însă să zicu și acasta pentru rândul Egumenilor
IA

că mi sau tămplat di am văzut pe alocurea făcând Egumenii

1) Acad. Rom. CXXX/185.

U
 R
146

RA
chiverniseli de văndu moșiile M[ă]n[ă]stirilor sau făcu schimbături
din [înjdemnare cuiva și să ascundu pomeniri ctitorilor=la cari
eu pentru adasta cu mare blăstăm las : or ce Eg[u]men ar fi, ori

LIB
călugăr, ori vr’un mirian, di s’ar ispiti la adasta ca să-s vănză
adastă moșie sau măcar să-s schimbe unii ca aciia ce[a]r fi în-
demnători să fie neertați de Domnul Dumn[e]zeu și de toat[e]
Soboarăle Svinte și de mine păcătosul încă să fie neertat și cu
adasta închiind de scris am iscălit și neputănd iscăli am pus

ITY
pecetea. let 7249 [1741 ] —Apțrilie] 16
Hrinsaftu O monah c'au îost Vorfnic] despre Măria-sa
Doamnă

RS
Cant[a]cuz[ino] Vel Vorțnic] Andrei Roset Vel Spatar *)

Insă Logofeteasa Ilinca nu era dispusă să renunțe cu una-

două la moșia Dănuțenii. îndată după moartea socrului ei, ea
VE
trimite pe fratele și epitropul ei Toma Luca Medelnicer să caute
„rămășițele răpăosatului Hrisanîtu" și Luca are „întrebare" cu Ie-
zekiilu Egumenul Treisîetitelor și cu Lupul Agă. (Acest Lupul
nu e identic, cum s’ar trebui presupune, cu cumnatul Ilincăi,
I
ci e fiul lui Anastasi „Vornicului de lemne“, care Lupul în a-
UN

celași an a fost escrocat de cătră Turci cu 75 de pungi de

bani pentru o pretinsă vină „și cum că au fost agiunsu cu Mos­
2), mai eu seamă ultima vină). Boierii
calii și este bogat foarte" 1
judecători Marele Logofăt [Sandul SturzaJ 34 ) și Marele Vornic
Kostaki [Razul] 3) dau dreptate Ilincăi zicînd că „toate pricinele
AL

ce au fost între dânșii sau curmat cu zapisul ce au dat Cîrstea

Pit[arul] la mâna nurori-sa pănă era viu“. (v. m. s.) Boierii erau
deci de părere că Cîrstea nu mai putea să dispună despre o mo­
TR

șie care nu-i mai aparținea de fapt și de drept. Era o donațiune

acceptată (deci perfectă) de cătră fiul său Hurmuzaki, iar concli-
tinnea resolutorie din zapisul din 1739 Apr. „de sa tâmpla să
nu dia Ilinca aca gumătatfe] pungă de bani" „să fiea volnică
EN

bisearica a lua o moșie de la Prut‘) anume carele liam fost dat-o

eu [lui Hurmuzaki]" nu putea să aibă efect față de Ilinca, care
n’avea dreptul să schimbe situația copiilor lui Hurmuzaki în raw,
dacă condițiunea aceasta n’a îost cuprinsă în chiar actul prin care
/C

se dase Cîrstea pe mâna fiului său.

Insă Egumenul găsi totuși un chip, acel de zălog, să
poprească moșia pentru 250 de lei [% pungă de bani] și 50
SI

1) Acad. Rom. CXXX/189.

2) Let. III. p. 184 (Canta).
IA

3) Let. II. 416.

4) Dănuțenii.
U
 R
147

RA
stupi [matce] pe cari ai plăti fu obligată Ilinca prin zapisul po­
menit. Acești bani avea să le dea în mâna „Epitropului" mor­

LIB
tului, care deci pare să fi fost Egumenul, iar matcele la „biserica
unde sa tâmpla să mă îngroape". De oare-ce Egumenul reclamă
și matcele, s’ar părea că la Trei Ierarhi fu înmormîntat Cîrstea.
Urmează judecata :

TY
Din poronca Măriei Sale Domnulfuji nostru Constantin
Voevod văleat 7250 [1742]
Precum au venit la gudecată înnaintea noastră dumnalui

SI
Toma Luca biv Vel Medelniceariu epitrop din partea surorii
dumisale Ilincâi Logofetesii lui Hurmuzaki nora Cărstii biv
vel Pitar și au avut întrebare cu Svințiia-sa părintele lezekiilu E-

R
gumcnul de Trei Sv[e]lăitele și cu dumn[ea]lui Lupul Aga cerșind
rămășițele răipăsatului Hrisanftu') ce Iau chiemat de mirenie Căr-
VE
stea Pitariul; deci toate pricinele ce au fost între dănșii sau cur­
mat cu zapisul ce au dat Cârstea Pit la măna nurori-sa pănă
era viu sau socotit că iasti făcut cu cale și nu s’au rușeit ne­
mică numai pentru doî sute și cinci zăci de lei ce iasti Logo-
NI
fetiasa Ilinca datoare și legată cu zapis să le dea la moarte so­
cru-său Cărstii săi fie pentru sărăndare și grijea lui și cinci zăci
LU

de stupi să i dea unde să va îngropa, nu i-au dat ș-au rămas

salul Dănuțeanii de la Prut și o prisacă cu stupi poprite de E-
gumenul Iezekiil în chip de zălog pănă va da Logofetiasa Ilinca
aceli—250=lei bani și acei=50—stupi pentru carii așe s-au ho­
tărât și s-au pus și soroc păn în —să dea Logofetiasa Ilinca aceli
RA

=250—lei și=50=stupi în măna Egumenului de Trei-Sv[e]tăitele

și să rămăe stăpână cu fiii săi nepoții Cărstii Pit. pe moșiia
Dănuțeanii și pe stupi și pe toate rămășițurile ce au avut Căr-
stea Pitariul dupâ așezarea cau avut iar de nu va da Logofe­
T

tiasa Ilinca banii la zi, să rămăe Egumenul stăpân pe aca mo­

șie și pe aca prisacă cu stupi și noi hotărâm cu adastă mărtu­
EN

rie că s au încăiat toate pricinile lor. Acasta facem știre.

u las Mart 18.
Vel Log[o]f[ă]t Kosțtaki] Vel Vorțnic]
/C

Am urmărit an cu an viața și cariera lui Cîrstea. 2) Am

1) A murit deci între 1741 Apr. 16 și 1742 Mart 18.
2) Se înțelege că trebue să distingem partea ipotetică de cea certă,
care e: Stolnic în 1700, Jicnicer în 1709, Vornic despre Doamnă [când ?j și
SI

vel Pitar în 1718. Aproape certă e și identitatea lui cu ispravnicul la Mă­

năstirea Mirea și cu „Cap Târgului" din Iași, nefiindu-ni cunoscut un alt
Cirstea Vornic din timpnl acela. Notarea tuturor Cîrstea dintre anii 1670—
IA

1742 e indispensabilă dacă voim să ajungem odată la stabilirea identității

strămoșului Hurmuzăkeștilor și poate să avem norocul de a da și de tatăl
lui. Regretăm că nu ne-am interesat de Cîrstea mai de cu vreme consul-
tînd toate izvoarele care ne-au fost la disposiție.
U
 R
148

RA
văzut că avem numeroase indicii să’l considerăm identic cu ne­
potul lui Duca Vodă : 1) Aparenta înrudire cu Maria Buhuș. 2)
împrejurările cronologice. 3) Misiunile lui speciale când veniau

LIB
Twrcz în țară, probabil din causa cunoașterei limbei și obiceiu­
rilor turcești din timpul pribegiei presupuse în Țarigrad. 4) în­
tâlnirea frazei „din tinereațe pană la bătrâneațe11 în hrisoavele
Pitarului cum și în cel al Serdarului miluit de Duca Vodă cu
două moșii, o favoare excepțională în timpurile acelea, când

ITY
Domnii nu mai aveau prisos de moșii, care e un puternic indi­
ciu pentru identatea Serdaruluij cu nepotul lui Duca. 5) Autori­
tatea de care se bucura in Iași (v. 1711) și considerația care-i
arătau diferiții Domni.

RS
Numele îl avea, după toată probabilitate, după fratele mai
mare al lui Duca Vodă, fudulul Vameș-Mare Clrstea, care „când
mergea prin târg, nu vrea să-s ia șlicul înnaintea nemărui" ’).
Asupra naționalității sale nu putem să ne pronunțăm cu
VE
siguranță. N’avem însă nici un motiv să-i contestăm, chiar în
urma probabilei identități cu nepotul lui Duca Vodă, naționalita­
tea românească. Iscălitura sa are caracter curat românesc. Ea
face impresia că pana de gâscă era mânuită de o mână grea
NI
de ostaș. Nici o urmă de vr’o influință grecească. Cunoaștem
multe iscălituri românești emanând de la Greci; mai că toate
trădează naționalitatea scriitorului, căci literele sunt mici, intorto-
LU

chiate și literele similiare din alfabetul grecesc și cirilic sunt

mult mai aproape de cele grecești.
Limba de care se folosea in documentele rămase de la el
e cea românească. Iar critica adusă Egumenilor, din cari o
RA

mare parte, dacă nu majoritatea erau Greci: „că mi s’au tăm-

plat de am văzut pe alocurea făcând Egumenii chiverniseli etc,
și aceasta în fața Mitropolitului, denotă o mentalitate românească,
căci e greu de presupus că, Grec fiind, ar fi atins o chesti­
NT

une atât de penibilă, când bănuiala trebuia să cadă mai cu

seamă asupra Egumenilor Greci de tristă memorie.
In fine păstrarea tradițiunilor românești la urmașii lui /oz
secolul cel mai critic din viața neamului și acea erupțiune de
CE

sentimente naționaliste la frații Hurmuzăkești, ar fi neexpli­

cabilă ș> nenaturală, dacă n’am vedea în ea glasul sângelui ro­
mânesc.
In resumat n’avem nici un motiv să ne îndoim cu privire
I/

la naționalitatea românească a lui Cîrstea, care, dacă și era ne­

pot de vară primară a lui Duca—care putea să fie căsătorită și
probabil și era, cu un boier din țară—nu trebuia să aibă și a-
S

ceiași naționalitate cu unchiul său. Dealtfel, deși cronicarii scriu

IA

2) lorga III. p. 41.

U
 R
RA
149

că Duca era Grec din Rumelia, numele lui bisilabic, situația geo­

LIB
grafică a țârii lui de origină și cunoașterea limbei românești-
(străină d. ex. lui N. Maurocordat) ne face să presupunem că
Duca era Macedo-Român.
Insă Macedo-Românii de atunci n'aveau conștiința naționa­
lității lor, cum nici Moldovenii nu știiau că aveau acolo frați de

ITY
sânge. Chiar in anul 1796 un nobil român din Bucovina în măr­
turia notabililor e numit „Grec“, „de la patria sa de la The-
talie“ !) cu toate că e notorică în Bucovina și în conformitate cu
tradiția familiei origina macedo-românească a nobilului respectiv.
Nu suntem potrivnici Grecilor pentru că au compensat în

S
parte răul ce ni l'au adus, prin ridicarea nivelului nostru cultu­
ral și dăruindu-ni o samă de talente strălucite; dar adevărul isto­

ER
ric ni impune să nu considerăm pe o familie românească ca
fiind de altă origină sau naționalitate fără motive speciale docu­
mentare. Numele de botez (d. ex. Hurmuzaki) nu probează ni­
mic, doar să considerăm pe Hurmuzaki Tăutul ca Grec ! Alt­
IV
ceva s’înțălege cu nume de familii ca Maurocordat, Hrisoscole-
leu, ș. a., deși avem să distingem naționalitatea lor dobândită
UN

prin naturalizare de originea lor.

Să ne întoarcem la Cîrstea. Caracterul lui ni lasă o impre­
sie foarte bună. In tinerețe îl vedem —presupunând identitatea—
dându-și toată osteneala să scape pe Duca Vodă din „robie“ și
în brațele lui își va fi dat sufletul Domnul Moldovei. Bun gos­
AL

podar, cum resultă din cumpărăturile sale, e întrebuințat la

executarea lucrărilor la Mănăstirea Mirea. Fire blândă, mlă­
dioasă și așezată, știe să-și câștige simpatiile și respectul tutu­
ror Domni și a poporului care 11 pune în capul târgului în vremi
TR

anarhice. Bun părinte, dă toată averea sa copiilor încă în viață

fiind. Suflet cucernic, e zbuciumat pănă la moarte de gândul că nu
și-a împlinit poate după puteri datoria cătră Dumnezeu. Iubitor
al adevărului, nu-1 tăinuește, biciuind cu limbă de moarte mora­
EN

vurile rele. Astfel a lăsat urmașilor săi, nu multe moșii, deși

după exemplul altora ar fi avut vreme în curs de jumătate de
secol să le câștige, ci cea mai scumpă moșie, un nume cinstit
și respectat.
/C

Despre copiii lui Cîrstea, I) Hurmuzaki, II) Lupul și III) Ca-

tirina nu știm multe.
I) Hurmuzaki a murit înainte de vreme și activitatea Iui
ca boier se întinde numai asupra unui răstimp relativ scurt, de
SI

vr’o 20 de ani.
LI se va fi născut c. 1685, căci în 1713. am văzut, era
acum Medelnicer. In întă:a Domnie a lui Grigorie Ghica (1726—
IA

1733) era întăi Cămăraș, în care calitate se căsători c. 1729 cu

Ilinca fiica Iui Ștefan Luca Vel Visternic (care nu mai trăia) cumpă-
U

1) Iorga doc. Fam. Callimachi II. p. 206.

 R
RA
150

rând apoi moșia Vaslăuții (în Bucovina) de la fiii lui Luca, în

22 Maiu 1729, cu 227 lei și 40 poturnichi „bani vechi*. ’) In

LIB
In 7239 [1731] Martie era Vornic de Botoșani, 12) boierie care o
ocupă și In 7240 [1732] Martie 14 (iscălind „Hurmuz") 3) și
Maiu 1 *). Nu știm când a fost numit Logofăt al 2-lea, negă-
sindu-1 pomenit cu boieria aceasta decât după moartea lui 5) în­
tâmplată înaintea anului 1738, Dec. 12, cum am văzut.

ITY
II) Despre Lupul știm mai puțin, și e firesc, căci nici odată
nu ni-ar fi trecut prin minte că un Lupul Cîrstea ar putea să fie
un membru al familiei Hurmuzaki și nu ne-am interesat de viața
lui. întâmplător am notat numai următoarele - 7238 [1730] Maiu

RS
13, „Grigorie Ghica Voevod câtra boiariul Lupul Cărstă Spă­
tar*. 6) Lupul s’a numit deci, ca și frate-său, după tatăl lor Cîrs­
tea, neîncăpând nici o îndoială cu privire la identitatea acestui
Lupul cu Lupul fiul lui Cîrstea. Deacum înainte interesându-ne
VE
pentru el, poate vom avea norocul să găsim unele date cu pri­
vire la viața lui. Știm că a avut doi fii : Cîrstea și Iordaki.
III.) Și mai puțin știm despre Catrlna. Presupunând însă
că Cîrstea e identic cu Cîrstea Serdarul din 1702 7) putem să re­
NI
curgem la următoarea ipoteză ce privește descendența femeiască
a lui Cîrstea. In 1782 loniță Caza Postelnicul, pretinde înain­
tea comisiunii austriace că moșiile Dobronăuți (Bucovina) și Gra-
U

mești le-a moștenit de la tată-său, însă bunicul lui despre

mamă Criste Serdar le primise de la Duca Vodă pentru
AL

slujbe. 89)
Acest loniță Cuza, care în 1783 Maiu 13 își face diata, din
care reiese că era căsătorit cu o Ancuța și avea o singură fiică
Ileana ®)‘era fărâ îndoială fiul lui Veliăco Cuza, care era frate cu
TR

răsstrăbunicul lui Alexandru Ioan Vodă.10* ) Se pare deci că Ve-

licco, a cărui soție nu e cunoscută nici d-lui Ghibănescu, era
căsătorit cu fiica lui Cîrstea Serdar, care, presupunând identi-
EN

1) Arh. Trib. Țării „Vaslouții*4.—E numit în traducerile acestea ger­

mane, a căror neexactitate ni e cunoscută din Wickenhauser, Kirste Hur-
muzaki, evident traducătorul, care știa că numele Hurmuzaki e numele fa­
miliei, credea că Cîrstea era numele lui de botez.—E pomenit ca Cămăraș
/C

(supt Gr. Ghica în întâia Domnie) și în Iorga V p. 233.

2) Id. pp. 232—33.
3) Acad. Rom. „Czolowski".
4) Iorga ibid.
5) v. m. s. p.
SI

6) Acad. Rom. documente Kogălniceanu, cump. de la Șaraga (azi

Pachet ?).
7) v. m. s. p. 47.
8) Arh. Trib. Țării „Dobronouți14.
IA

9) Ibid. Testamentorum I. p. 312.

10) Ghibănescu „Cuzeștii-4 spița—după spița aceasta Ileana era căs. cu
lord. Milu Ban.
U
 R
RA
151

tatea Serdarululuț cu Cîrstea al nostru, ar îi atunci Calri

LIB
prejurările cronologice nu se înpotrivesc acestei ipoteze.
Logofătul Htirmuzakia. avut 5 fii 1) Mateiu ’) 2) Constan­
tin 2) 3) Ștefan 3) 4) Alexandru 4) 5) Ioan 5) [lenaki] născuți c.
între 1729 și 1738.
Cel mai mare pare să fi fost 1) Mateiu Hurmuzaki, Postel­

ITY
nic în 1756 8) și 1759. 7) Paharnic în 1766 8) pănă în 1774 9)
Iulie 18, când după data aceasta pare să fi ajuns Vel Paharnic
și Staroste de Cernăuți. I0) In 1775 Ianuarie 5 e Vel Pah. ”)
iar în acelaș an, Aug. 3. biv Vel\Pah. și Ispravnic deNeamț’*)

RS
cu care prim titlu îl întîlnim des pănă în 1786 Martie 28. —ia)
Mateiu era căsătorit cu Victoria fiica lui Afectai Costin, al
Il-lea, biv Vel Jitnicer, fiul lui Ioan Costin Hatman, nepotul Cro­
nicarului Miron Costin Vel Logofăt.14) Din căsătoria această—o
VE
altă nu ni e cunoscută—a avut o fiică Anastasia căsătorită în­
tâi cu Clucerul [Manolaki] Kostaki 16) apoi cu Cronicarul Ioniță
Canta[cuzino] Spătar, lată și însemnaroa aflătoare pe mss-ul
No. 252 al Bibi. Acad. Rom., privitoare la moartea Anastasiei:
NI
„Insămnat-am ca să-s știe de când au răpoosat Dumneii cucoana
Ana stasiica Spătăreasa, soțul Dumnealui cuconului Ioniță Can-
iacuz\i\no biv Vel Spaiar, fiica Dumnealui răpoosatului Paharnic
U

Mateiu Hurmuzaki, la let 1792, Noemvrie 28, Sâmbătă spre Du­

minecă, la două ceasuri din zi", și s’a îngropat Ia Sf. Mihail și
Ga vrii1C).
AL

Mateiu avea în Bucovina trei moșii frumoase : Cgrwawco,

între Dobronăuți și Cernăuți, c. 1000 de fălci arătură și 1500
pădure seculară de stejari, foastă moșie a familiei Luca, care o
TR

1) Filiațiunea: Arh. Trib. Țării „Vasileu“-

2) Ibid, „Cernauca**.
3) Ibid.
EN

4) Ibid. „Vasileu“.
5) Iorga VI p. 335 și XI p. 66.
6) Arh. Trib. „Cincău“.
7) Ibid. „Vasiieu**.
8) Ibid, „Zadobriuca1 11.
/C

9) Urecliia op. cit. I pp. 723 -4.

10) Sbiera op. cit. p, 29,
31) Urechie op. cit. I, p,
12) Acad. Rom. 111/10.
13) Ibid. 1/242.
14) Urecliia op. cit. p. 193.
SI

15) Comunicat de d-ul I. B. Cantacuzino.

16) Iorga Ist. Lit. Rom. în sec. al XVIII-lea I. 493. v. și Urechia op.
cit. I p. 17. unde mai aflăm că în acea zi „s au întâmplat și un cutremur
IA

foarte mare*‘ și că mai e următoarea însemnare : „Scrisoarea anilor, l’am

dăruit d-sale nepotului Mateiu Ilurmuzaki Vel Paharnic în anul de la fa­
cerea lumei 7283, iar de la nașterea Domnului Is. Hr. 1775: luna Ghenarie
5 zile și am scris ca să se știe*‘ losef Luca Ieromonahul".
U
 R
152

RA
poseda Mateiu de la anul 1765 ;]) apoi Vasileu moștenită de
la tată-său, care o primise zestre cu Ilinca Luca și care o stă­

LIB
pânea de la 1759 2) încoace; în fine Vaslăuți, iar moștenită de
la tată-său, care cum știm o cumpărase și o stăpânea Mateiu de la
1762, cunoscând moșia încă din copilărie. Pentru moșia aceasta
avea în 1777 Septemvrie 15 o pricină cu ienake Donie 2-lea
Spaiar din Muntenia, care reclamă moșia pretinzând că ea a

ITY
fost, cf. unei împărțeli din 1702, a bunicei sale Sanda Donie
Visterniceasa, fiica Sulgerului Neculcea. Mateiu însă se apăra
arătând un hrysov dela Gr. Ghica Vodă din 7241 [1732] Sept. 5,
după care când Sanda se căsători, cumnatul ei, soțul surorei

RS
Maria, Ștefan Vist, contribui la nuntă cu 227 lei 40 pot. pen­
tru care sumă îi zălogise Vornicul Ioan Neculcea, fratele San­
dei, moșia pănă la plată.
După moartea Visterniculuf fiii lui reclamând banii spre
VE
a căsători pe sora lor Ilinca cu Cămărașul Hurmuzaki Cîrstea,
iar Sanda neplătind, au plecat frații împreună cu Neculcea în
Muntenia cerând și acolo banii și oferind (cî. dreptului de pro-
timisă) moșia rudelor Sandei. De oare-ce însă nici una din ru­
NI
dele ei nu voia să o cumpere, o cumpără Hurmuzaki pentru pre­
țul cu cu care fu zălogită, în 1 729, Maiu 22. A mai arătat Me-
teiu o carie de judecată ele la Const. Nic. Mavrocordat Vodă, ca
LU

Domn al Țării Romanești, din 7270 [1762] Iunie 20, cu privire la

o pricină a lui Alexandru Hurrrruzaki Postelnic și a fratelui său
Mateiu cu Dinul Șairar, tatăl jăluitorului, prin care s’a dat ră­
mas Dinul.
A

A mai arătat uu izvod de cheltueli ale nunții Sandei din

1708 iscălit de Vornicul Ioan Neculcea și scrisoarea de împăr­
TR

țeală din 1702.—Mai aflăm din documentul acesta, foarte intere- x

sânt, că Sulgerul Neculcea avuse 3 copii: Ioan, [Cronicarul] San­
da Donoaia și Maria Luca. 3)
Mateiu era om inteligent și abil și fu des întrebuințat ca
N

hotarnic. Alexandru Ilski, cunoscutul „asesor" românesc din co­

misia austriacă de delimitare în 1782, îl caracterizează astfel :
CE

„sin guter Redner und măchtiger als derLuca" [Ștefan, junior].

In 1793 am văzut că nu mai trăiâ. Văduva lui pare să se
fi recăsătorit cu Logofătul Stratulat, având un fiu Neculai Sta-
talat Armaș, 4) viitorul Vel Vornic, „Erbbesitzer des in der Bu-
/

1) Arh. Trib. Țării „Cernauca". Intre documentele de curând intrate

SI

în proprietatea Academiei, CXL/199 se] află și o carte de judecată de la

Ștefan Vodă Tomșa II-lea, din 7125 [1616] Dec. 17, cu privire la o pricină
a lui „1hpn4KKa“ [Cernavca] diiac care avea ’/s Zastavna ș. a. moșii. Poate
IA

e o legătură între numele lui și al satului.

2) Ibid. „Vasileu1'.
3) Ibid. „Vaslouți“—v. și orig. la Acad. Rom. (Creșt. Col. 1909 Iul.—
Sept. p. 132.)
CU

4) Urechia op. cit. I. spița la sfârșit.

 Y
Spița Neamului Hurmuzaki

R
Cîrstea
Stolnic 1700; Jicnicer 1709; Vornic despre Doamna;

A
Vel Pitar 1718; n. c. 1660 f între 1741 April
16 și 1712 Martie 18.

B R
I
Lupul Hurmuzaki Catrina

L
Spatar 1730 Medelnicer 1713; Vornic de Botoșani 1731; Cămă-
raș 1733; 2-lea Logofăt n. c. 1685 j- între 1733
și 1738; căs. cu Ilinca fata lui Ștefan Luca

Y
Vel Visternic.

Iordaki Cîrstea Mateiu Constantin Alexandru

I T Ștefan Ienaki

S
1756 Post.; 1766 Pahar. biv VelMedelnicer i 784; 1770 Postelnic; 1803 1764 2-lea Vistiernic; 1805
1786 biv Vel Paharnic; ț între 1784 și 1796 2-lea Postelnic; 1786 biv 2-lea Visternic

R
ȚÎntre 1786 și 1793 căs. căs. cu lîuxanda tdupă 1803 și Ispravnic de Suceava
cu Victoria fiica lui N. Halipoglu t între 1786 și 1795 căs. Ioniță

E
Costin Jicnicer cu Balașa fiica lui C. biv Vel Medel­
Cantac.-Pașcanu Vel lg. nicer 1827

I V
Anastasia
Ț28Noem. 1793, căs. Costantin Doxaki lEudoxiu) Aleco Anastasia

N
cu Ionică Cantacuzino 1796 Sulg., 1803 1819 Căminar, 1827 1823 și 1827 căs. cu Va- Iordaki
Spatar (cronicarul) Serdar, 1810 Vel Vel Aga, 1856 Vel biv Vel Că- sile Cavaler 1795; 1805

U
Comis; n.c. i 772 Vornic; n. 1782 minar de Vasilco
ț înaite de 1827, Y 1857 Mart 30 căs.

L
căs cu Zoița fiica cu lliana fiica lui
Paharnicului Iordachi Murguleț

A
Toader Carp Vel Stolnic

T R
N
Theodor Elena Gheorgliie Constantin Eudoxiu Gheorgliie Aleco Neculai Elisa Eufrosina

E
1827 2-lea 1831 soția lui 1853 Liuete Vel Vornic, Istoric ; Căpi­ Deputat în Ca­ Deputat in Ca­ Membru onor, n. 1821, f1892 n. 1837,
Spatar Th. Aslan nant Membru în Di­ tan al Țării mera Imperială mera Imp , n. al Acad. Rom. căs. cu Gh. ț1891 Fevr,

C
Spatar vanul Ad-IIoc (Bucovinei) n. Austr.; Baron 1823 Aug. 16, Baron 1881 Sturza (Dulce- căs. cu P.
al Moldovei; 1812 Sept. 29, 1881 Oct. 2, n. t 1871 Mart 20 Oct. 2, n. 1826 seu) Vel log. Paron; Pe

/
Minist. al Justi­ ț1874 Febr. 10 1817 Febr. 7, Mart 19, Ț1909 trino-Armif
ției n. 1811Nov.

I
tl882 Mart 13; Oct.,căs. cuNa-
12, f 1869 Fe- căs. cu Eufro- talia Baron.

S
bruar 15 sinadeFlondor Stîrcea

I A Eudoxiu
Deputat în Cam
Elena Constantin Alexandru
n. 1847 1 1876 Dec. Entomolog; De­ Căpitan al Țării;
Imp., Prefect Dis­ 21, c. n. căsăt. cu putat; n. 1863

U
Dep. în Camera
trictual; 11. 1845 Iu­ Iancu Cavaler de Oct. 3 Imp. n. 1869
nie 18; căs. cu Ște- Zotta Mart. 3

C
fania de Petrovicz

B
Elena
n. 1875 Dec. 1_>
11887 Iunie
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
U NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
 R
153

RA
kovina gelegenen Guths Luschan*'), îoastă moșie Costinească,
lângă moșia Șipeniți a Baronesei Pulheria Vasilco [Wassilko-Se-
recki] născută Costin.

LIB
2) Constantin Hurmuzaki era, cum știm, în 1784 biv Vel
Medelnicer și să fi fost și Pârcălab de Galați, 1 2) boierie ce o
ocupase Cuza Vodă înaintea alegerei sale.
In acelaș an, 1784, frații lui, Mateiu și Ștefan, mărturisesc că
Constantin a cumpărat moșia Cernauca de la Ștefan Luca. 3)

ITY
Mărturia această pare-se că privește o învoială între rude, căci
știm că moșia era în 1782 a lui Mateiu. El ținea în căsătorie
pe Ruxanda — fiica unui boier Grec Halipoglu și a Elenei fiicei
lut Hagi Sabini din Constantinpol4),— o femie energică „arătân-

RS
du-se neodihnită" cu „împărțala, ce după hotărârea cu Divanul
Domnii mele sau făcut de Preosfințiesa Mitropolitul și dum[nea |-
lor boerii înpreună rânduiți" averii reposatului ei soț 56). Acesta
a murii înaintea anului 1796 August 18, la care dată Ruxanda
VE
dă, supt auspiciile Mitropolitului Jacob, următorul zapis la mâna
fiului ei mai mare Constantin. „Fiind că din moșiile răpăusa-
tutui soțului meu Constantin Hurmuzaki Mede-. au rămas o mo­
șie anume Cernauca în K. Krăiasca Bucovină în țănutul Cernău­
NI
ților, care moșie păn anu răpousa soțul meu Mede : o îăgăduisă
ca să o dei fiului meu celui întăi Costantin Hurmuzaki. iar ne-
fiindu încă în vârstă ca să o poată stăpâni, nu i se dedese încă
U

la plina sa stăpânire; Acum dar fiind în deplină vârstă [24 ani)

și căzânduisă după lege ca să ia în deplină stăpânire căzuta părin­
teasca sa parte ; iată dar și înplinescu făgăduința și voința so­
AL

țului meu și dau ace moșie mai sus numită Cernauca din 13uco*
vina" etc. isc: Ruxanda Hurmuzaki. Martur : Alexandru Hur­
muzaki Post. — In Oct. 11. Constantin Hurmuzaki Stilger cere în-
tabularea (înscrierea în registrele tribunalului) a documentului G)
TR

3) Alexandru Hurmuzaki. Postelnicul, e acela dintre frați

care e mai cunoscut cărturarilor, prin copiarea Letopisețului lui
Neculcea făcută pentru el in 1766 7). cu unele adausuri cuprinse
EN

în notele la Letopisețul lui Neculcea publicat de Kogălniceanu.

Notele acestea sunt cât se poate de obiective, nemanifestând nici o
simpatie sau antipatie, cu toate că eșirile pătimașe ale lui Neculcea
în contra Grecilor ar fi menite să provoace o atitudine positivă sau
/C

negativă, cum cea a Vornicului Beldiman (p. 405) Totuși avem im­
presia că obiectivitatea lui era forțată, luptându-se în sufletul lui
respectul făță de cultura grecească și sentimentele de recunoș-
1) Iorga Doc. Fam. Callimaki I. 223.
SI

2) Sbiera op. cit. p. 30.

3) Arh. Trib. Țării „Cernauca'’.
4) Doc. familiei.
IA

5) Acad. Rom. LXXVI/70.

6) Arh. Trib. Țării „Testamentorum" II. pp. 45—17.
7) Let. II. 210 nota. Copiatorul să fi fost Ioasaf Luca monahul (v.
p. 151 n. 16). Comunicat de I. Marinescu.
U
 R
156

RA
nici tatăl lui Ștefan, care a murit cel târzia în 1738 cu boe-
ria de Logofăt, pecând Rușii au intrat în țară în Toamna anului
1739. El nu face deci parte din familia care face obiectul stu­

LIB
diului nostru.
Ștefan fu numit al 2-lea Visternic în 1764 Iunie 6, ’) func­
ție care o ocupă cel mult 7 ani, căci 1781 Martie 2. e biv Vtori
Visternic și Ispravnic al Ținuți. ’ Suceava/,123) funcție administra­
tivă care o ocupă și 1786 Iulie 26, (împreună cu Andrei Zlota

TY
biv Vat. de copii), tot cu titlul cel vechiu de biv Vtori Vist.3)
El era căsătorit cu Bălașa, fiica lui Constantin Cantacu­
zino, Vel Logofăt, din ramura Pașcani, și a Măriei născută Ba­
roneasă Vlasto, 4) nepoată de fiică a Domniței Balașa, fiicei lui

SI
Șerban Vodă Cantacuzino, „care, în vremea ce se stăpânia de
Nemți" Oltenia se măritase cu Grigorie Vlasto, „căruia împăra­

ER
tul Carol al VI-lea i-a dat prin hrisov, la anul 1733, t'tlul de
Baron. “ 567)
Astfel întrunea fiul lui Ștefan Hurmuzaki, Iordaki, numit
așa după bunicul său de pe mamă Iordaki Cantacuzino Spăta­
IV
rul, de trei ori sânge cantacuzinesc, considerând că și străbunica
lui de pe tată, Maria Luca, era fiica unei Cantacuzino. 5) Cunoaș­
tem și zestrea Bălașei : moșiile Salcea și Iucsenii la Ținutul Su­
UN

cevei și Sociu la Hârlău și următoarea zestre mobiliară : T) „Zs-

vod al zcstrii c-am dat fiichii meii Balașii“.
„O masă aliasă cu peșchirul ei. O masă nemțească cu 12
șervite cu horbote și un peșc’nir de spălatu cu horbote, și o nă­
framă de măni cu rețele .. 4 mesă în cinci iță, cu 24 șervite și
AL

4 năfrămi de mănă, o năframă de obraz în cinci iță... 4 prostirii

vărstate de pus pe chilote, 2 prostirfi] d’infățat oghialul... 4 pă-
rechi mari și 5 mici de burungicu cu rățeli cusute cu tiriplicu...
TR

1 cămeșă de îăredeu... 1 săpetu de cele flocoasțe] mari de la

Lepțcani, 1 săcriiu săpatu, poliitu peste totu, 1 săcrieș micu, îm­
brăcata cu urșinicu, cu oglindă cu călămăr[i] ș[i] de pus odoa-
rele... 1 chilotă de atlaz... 1 pologu de taftă leșească cu ochi...
EN

1 colomocu (sic) de postavu de pus așternutul, 1 oglindă mare

de cele bune și cu cheptenii. 1 șcatulcă lepțcăniască de cele
bune, cu 8 șăpuri și cu 5 păhfare] și 2 carafiți... Hamuri de
bulgarii rusești, 1 cămară cu 6 cai murgi, cu hamuri din țară.“
/C

Precum vedem o zestre de speriat copiii : sicriu, polog cu

1) Iorga Doc. și Cerc. p. 44 „1764, Iunie 6. Un caftan pe Ștefan Ilur-

muzaki, făcându-se vtori Vistier“.
SI

2) Creșt. Col. Acad. Rom. 1907 Sept.—Dec. p. 196.

3) R. Rosetti ,.Cronica Văscanilor‘‘.
4) Iorga XI p. 64 și .,Genealogia Cantacuzinilor“ p. 47 și 48.
IA

5) Ibid. p. 258.
6) Tanoviceenu în Anal. Acad. Rom. Ser. II. T. XXVII. Mem. Sec.ț.
Ist. tabla.—
7) Iorga XI. p. 64.
U
 R
RA
157

ochi, cămară cu cai etc. însă, se înțelege nu trebue să luăm cuvin­

tele „ad litteram£/. Lipsesc însă tipica „icoană ferecată de ar-

LIB
gint“ și odoarele, care vor fi fost cuprinse într'un izvod deose­
bit, precum resultă și din împrejurarea că-i dăruise un „săcrieș"
„de pus odoarele», care nici ele nu sunt pomenite.
In 1795, Februar 20, ne mai trăind Ștefan Hurmuzaki,.
Iordaki stăpânea moșiile Salcea și lucsenii ’) și îngrijirea lor la

TY
pus în 1800 Octomvrie 27 să scrie din Salcea o scrisoare lungă
unui Vel Vornic din „Eși“ care venise pentru hotărnicie, luase
100 galbeni și îi sfărmase „butca" umblând „cruciș drumurile" Ț

SI
Scrisoarea această ni dă ocaziunea să cunoaștem stilul lui sar­
castic și chiar îndrăsneț față de un Vel Vornic, dovadă că Ior­
daki, deși nu ocupa atunci nici o boierie, avea conștiința sânge­

ER
lui ales și simț de dreptate pronunțat, care se revolta firește
față de o astfel de procedură. Iată sfârșitul ei : „Socotință me
și nădejde foarte tari m’au înșălat pe mine, fiindcă, încungiu-
rând pe Lupul [Balș], am nemurit le Ursul.11
IV
5) Ienaki Hurmuzaki, pare să fi fost numele unui al cin­
cilea fiu al Logofătului Hurmuzaki. Existența lui nu ni era cu­
noscută pănă la apariția cărții domnului Iorga : Studii și docu­
UN

mente XI, în care la p. 66 citim : „5 Iulie 1805 „Enache Hur-

muzake*, pentru o vânzare de Țigani cătră lordachi, nepotul
său. Neputând fi Iordaki nici nepot de văr primar nici de fiu,
precum am văzut, nu putea să fie de cât nepot de frate.
Acest Enaki pare să îi avut jjn fiu Ioniță Hurmuzaki biv
AL

Vel Medelnicer în 1827. 1 23)

Să ne întoarcem la urmașii Medelnicerului Constantin Hur­
muzaki, singurii a căror descendență o putem urmări.
TR

Am văzut că fiul lui cel mai mare se chiema Constantin

(n. c. 1772) ceilalți copii erau: Eudoxiu, numit Doxaki, (n. 1782
în Horodiștea) 45), Alexandru, numit Alico și Naslasia.
In anul 1804 Noemvrie 29, are loc împărțeala averei părin-
EN

țești între copiii și văduva lui Constantin Med., făcută de Ve-

niamin Kostaki Mitropolitul Moldovei asistat de Constantin Vel
Logofăt și Dumitraș Sturza Vel Vornic.
După împărțeala aceasta au căzut în partea Serdarului
/C

Constantin (3 Cernauca și Țigani; în partea Medelniceresei Ru-

xanda : moșiile Cîrjoaia și Zberenii, alăturea cu Horodiștea,
care moșie „așezarea părintească ce după obiceiul pământului
sau dat în parte lui Alecu cel mai mic din fii parte bărbătească*,
Rămânea deci 2/.? Cernauca pentru Doxaki, intrat în călugărie-
SI

supt numele „Dosofiliei monah* și Nastasiaf.

IA

1) ibid.
2) Ibid. pp. 61—66.
3) Uric. VII, p. 158.
4) Sbiera op. cit. p. 30.
U

5) Acad. Rom. LXXI/70.

 R
1 58

RA
In anul următor însă, Ianuarie 12, nearătându-se Medelni-
eereasa mulțămită cu împărțeala aceasta, ea Iu schimbată după

LIB
voia ei, primind Constantin moșiile Cîrjoaia și 7J)erenii „și ia
împreună cu ceilalți trei copii nevrâstnici să rămâe cu gumătate
de sat Horodișie așăzarea părințască și cu întreagă moșia Cer-
■nauca* ')•
I. Constantin Hurmuzaki, Sulger în 1796, Serdar 1804 și 1805

TY
e 1810 Vel Comis 123), ajuns la boieria aceasta se pare 1807.
El era căsătorit cu Zoita fiiica Paharncuhti Toader CarfP)
■care din urmă după toată probabilitate era Toader fiul Banului
Gheorghic Carp, deci frate cu loan, bunicul domnului P. P. Carp,

SI
fost președinte al Consiliului de Miniștri și șef al partidului con­
servator. 4)

ER
Din căsătoria aceasta Constantin a avut trei copii : I) Theo-
dor 2 lea Spatar în 1827 5); 2) Gheorghie „Lieuienant" în 18536)
și 3) Elena în 1834 soția lui Theodor Aslan Spatar 7) Constantin
Hurmuzaki Comisul nu mai trăia în 27 Decembrie 1827 8910 ).
11
IV
II. Doxaki Hurmuzaki, nesimțind în sine vocațiunea pen­
tru viața călugărească, o părăsi, credem în 1805, așezându-se pe
moșia Cernauca în Bucovina și căsătorindu se c. 1810 cu /-
UN

leana fiica Stolnicului Iordaki Murguleț, din renumitul neam stă-

pânitor al Mihalcei lângă Cernăuți, strănepotul Logofătului Necu-
lai Murguleț °) și al soției acestuia Ileana, nepoata de fiică lui
Gavril Hatman, fratele lui Va sile Lupul Vodă.!0)
Cu privire la mama Ileanei avem o mărturie a Divanului
AL

din 1814 Noemvrie 4, pentru „ Iordaki Murguleț biv Vel Stolnic

„ce are întru însoțire pe Safta fiica lui loan Constantinovici ne­
poata lui Pătrașcul ce au fost Vel Logofăt din familia Domnului
TR

Simeon Movilă W-od* ”).

1) Ibid.
EN

2) R. Rosetti ,,Arhiva Senatorilor din Chișinău‘‘ în An. Acad. Rom. p-

20: lista Boierilor la 1810. „Boiarii Vel Sărăciri'. Constantin Iiurmuzak'.
veleatul arătat [1807, plecarea lui Ipsilante de când nu s’au mai făcut, bo,
ierii noi] făcut Vel Comis.
3) Acad. Rom. Ibid. și Crest. Col. 1909 Ian.—Mart p. 48.
/C

4) Iorga VI. pp. 112 și 558.

5) Creșt. Col. Acad. Rom. 1909 Ian.—Mart p. 48.
6) Ibid. Oct.—Dec. p. 217.
7) Ibid. Apr.—Iun. p. 98.
8) Ibid. Ian. —Mart, p. 48.
9) Arh. Trib. Țării „Mihalcea-1 ș. a. numeroase doc.
SI

10) Arh. Ist. III. p. 244.—Prin bunicul său Toader Murguleț, Armaș,
căs. cu Nastasia Udrea, Neculai descindea, precum se știe, din Luca Arbure
Portarul de Suceava. (Wickenhauser „Solka“; Păr. S. FI. Marian „Biserica
IA

din Parhăuți ș. a.
11) Prop. Familiei.—Nu putem găsi explicarea acestui document; să fi
fost o altă familie Constantinovici (cea bucovineană e Grecul) supt a cărei
nume s’ar ascunde numele slavisat’al familiei Cosim care descindea din Simian
U

Movilă iar Patrașco V. Log. să fie Petrașco Costin al 3-lea Log. (v. Ure-
 R
RA
159

In 1811 se pare că Doxaki se purta cu gândul de a se în­

toarce în Moldova, căci făcuse un schimb cu vărul său Iordaki

LIB
Hurmuzaki, dându-i satul Camena ’) (X din sus a Mihalcei), mo­
șia soției sale pentru Salcea și Iucșeni. Insă schimbul nu s’a
îndeplinit,
Spre a se bucura de prerogativele proprietarilor nobili în
Bucovina ceruse Doxaki mărturia Domnului Scărlat A. Callima-

TY
12*)
chi din 20 Iulie 1813, cu privire la originea și situația familiei *
greșită ce privește boieriile lui Ștefan Hurmuzaki, căre n’a fost Vel
ci Vtori Visternic și în nici un caz nu putea să fie Părcalab de

SI
Hotin, ceia ce ar îi un anacronism, Hotinul fiind de mult Raia
încă din a treia Domnie a lui Racoviță Vodă, 1716—26.
In 1818 Doxaki era acum să zicem „aclimatisat* în Buco­

ER
vina, în raporturi strânse cu nobilimea țării, atunci supt influința
veciniior Poloni, iscălind cu litere latinești și ca nobil austriac
o mărturie, astfel: Doxaki de Hurmuzaki AupTop**.8)
E întăiaș dată când vedem îurișându-se litera o în numele
IV
Hurmuzaki spre a înlătura apoi pe vecina u cu totul, azi famila
scriindu-se Hormuzaki.
Doxaki era un boier de țară trăind din larg la frumoasa
UN

moșie unde visitatorii din țară și din Moldova se bucurau de o

ospitalitate boierească. Cultivând raporturile sale vechi cu Mol­
dova a fost considerat de cătră Moldoveni ca ai lor conîerindu-i-
se și titlurile de boierie de cătră diferiți Domni. Astfel în 1819
cel de Căminar, în 1827 Vel Agă, iar în 1856 Vel Vornic 4). S'a
L

manifestat totdeauna ca bun român împreună cu naționalista sa

RA

soție a cărei cuvinte: „Să grijim iubite soțule, cu tot adinsul ca,
în amestecătura de limbi, copiii noștri să rămână aceea ce sânt*
aduc aminte de versurile celebre ale lui Ienăkiță Văcărescu. Do­
xaki a lăsat urmașilor săi un capital sufletesc național mărit de
T

„Frații Hurmuzaki* și neistovit pănă în zilele noastre. A murit

în 30 Mart 1857 c. v., iar văduva lui în 1858 5), lăsând din 12
EN

copii pe cari îi avuse, șapte în viață : 1) Constantin, 2) Eudo-

xiu, 3) Gheorghic, 4) Alexandru, o) Meculai, 6) Elisa și 7) Eu-
frosina, cari și-au câștigat merite neperitoare pentru desvoltarea
conștiinței naționale în Bucovina și menținerea legăturilor cultu­
/C

rale și suflcteștt cu Românii din toate țările. Activitatea lor a

chia M. Costîn I. p. 743)?? Un indiciu- ar fi că Costineștii au avut o parte

în Mihalcea fără să se știe cum au intrat în stăpânirea ei. (Păr. Zali. Voro-
SI

nca „Mihalcea“ p. 61).

1) Iorga XI. p. 66.
2) Sbierea p. 37.
IA

3} Prop. subsemnatului Kisălău. 10 Feb. 1818. Chitanță de Ia L>. de

<Giurgiuvan că a primit 2800 galbeni, din zestrea soției sale Catrina, de la
soacra sa Maria de Zotta.
4) Pitacurile în prop. Fam. v. și Sbiera p. 30.
U

5) Ibid.
 R
160

RA
fost schițată foarte bine de cătră domnul Sbiera, unul dintre co­
laboratorii lor cei mai zeloși, și trimiîem pe cititori cu privire
la ea și la descendenta lui Doxaki la broșura citată și la „Enci­

LIB
clopedia Română “.
III. Aleco Hurmiiiaki, fratele cel mai mic al lui Doxaki, a
trăit pe moșia sa Horodiștea ocupându-se cu agricultura, ți­
nând în arendă și moșiile fratelui său Cârjoaia și Zberenii ’).
Intre 1819 și 1823 a fost numit (ca și frate-său Doxaki) Vel

TY
Căminar, boierie care nu o mai are în 1824, Mai 3, fiind a-
tunci biv Vel Căminar 2).
In 1827 e tot biv Vel Cam. 3), de la care dată încolo nu ni
mai stau date la dispoziție spre a-i putea urmări cariera. Se

SI
pare că a rămas holteiu ca și Postelnicul.
IV. Nastasiica (Anastasia) s’a căsătorit cu Vasile cavaler

ER
de Vasilco, un bogat boier de neam vechiu, fiul lui Neculai și al
Paraschivei, fiicei lui Gligoraș Tăutul 4) proprietarul moșiișiilor
Lucavăț și Mihova în Bucovina. IV
ISCĂLITURI.
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA

1) A^ad. Rom. V/17 din 1819 Feb. 24.

2) Creșt. Col. Acad. 1907 Sept.—Dec. p. 228.
3) Uric. VII. p. 147.
4) Doc Flondor-Mega.
U

5) Dintr’o scrisoare cătră Anastasie Bașotă Hatman 1850 Apr. 20.

6 ( îrstea biv Vel Pitar 1738 Dec. 12.
7) Acelaș 1739 Apr. 3.
 R
RA
Anul I No. 11 Un număr 50 bani Noenqvrie 1912

LIB
ARHIVA GENEALOGICA
RPHRE ODATA PE LUNA

ITY
ABONAMENTUL: Pentru orice privește
în România pe un an . . 5.—lei DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA

RS
, , pe 6 luni . . 3.—lei
a se adresa d-lui
în Austro-Ungaria pe un an 7.—cor.
„ „ „ pe 6 luni 4.—cor. SEVER DE ZOTTA
în Rusia pe un an . . . 3. — rub.
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ în IAȘI, Str. Cuza Vodă, 12.
VE
CUPRINSUL : C*. Kogălniceanu : Proectul <le căsătorie al împăratului Ru-
dolf cu Domnița Florica, fiica lui Mihai Viteazul. ***: Note cu
privire la „Pomelnicul Cantacuzineștilor." Gh. Ghibănescu: Boerii
NI
căftăniți sub loan Sandu Sturza Vodă. Sever de Zotta'. N.
Iorga. „Studii și Documente11 XXI. (Dare de samă). Bibliografie.
Comunicări mărunte.
LU

Proectul de căsătorie al împăratului Rudolf cu

Domnita Florica, fiica lui Mihai Viteazul.
RA

Domnul S7. Nicolaescu a publicat de curând o broșură in­

titulată „Portrete istorice: Domnița Florica* ')
In această pubbcațiune domnul Nicolaescu exprimă păre­
NT

rea, contrară tuturor știrilor ce aveam până acuma și după care-

familia lui Mihai Viteazul (Doamna lui Stanca, fiul său Nicolae
Petrașcu și fiica sa Florica} pe când plecase el la Viena și
Praga, rămăsese zăloagă în Ardeal,—cum că Domnița Florica
CE

ar fi întovărășit pe tatăl ei în această călătorie.

Faptul în sine însuși pare foarte puțin probabil, ca Mihai
să fi expus, fără nici un motiv și folos, pe fiica-sa la o călăto­
rie atât de lungă, de anevoioasă și periculoasă.
Toate argumentele aduse în sprijinul acestei păreri nu sunt
/

întemeiate.
SI

Domnul Nicolaescu pretinde că Doamna căreia Mihai Vitea­

zul îi dă brațul pe tabloul, făcut de Frank la Praga, după na­
tură, ar fi Domnița Florica, din cauza asemăriărei acelei d-ne
IA

cu portretul Floricăi, pe care ’l reproduce în broșura sa.

Mai întăi e regretabil că nu indică domnul Nicolaescu pro-
CU

1) București, Institutul de Arte Grafice „Speranță", 1912.

 R
162

RA
veniența acestui din urmă portret. Dealtmintrelea, comparându-1
cu tabloul sus citat, In original aflător azi în muzeul pentru is­

LIB
toria artelor din Viena, se vede că nu există nici o asămănare.
Tot atât de positiv, pe original, se poate constata că doamna
în chestiune, căreia Mihai îi dă brațul, este o damă austriacă,
după figură și port.
Al doilea argument, invocat de domnul Nicolaescu, e un pa­

TY
sagiu din memoriile contimporane ale Contelui Khevcnhuller
în cari acesta ar menționa impresiunea puternică pe care Dom­
nița Florica ar fi făcut-o la Praga asupra împăratului Rudolf,
care ar fi avut chiar intențiunea să se căsătorească cu dânsa.

SI
Din hrisovul lui Gavril Moghila, din 13 Iulie 1619, citat de
domnul Nicolaescu, rezultă că Domnița Florica a luat de soț pe
Preda din Greci, Încă în timpul când trăia Mihai Viteazul. A-

ER
ceasta rezultă din următorul pasagiu : „Iară la urmă cînd a mă­
ritat Domnia lui (Mihai Viteazul), pe fiica Domniei-Sale jupâneasa
Florica cu cinstitul diregător al Domniei melc jupân Preda Ma­
rele Sluger..."
IV
Deși nu se poate preciza anul căsătoriei, ea a trebuit să
aibă loc cel mai tîrziu încă în anul 1600, adecă înaintea plecă­
UN

rii lui Mihai la Viena, căci după aceasta nefericitul Viteaz n'a
mai dat ochii cu familia sa.
De oarece aceasta este în contrazicere cu istorisirea lui
Khevenhtiller, raportată de domnul Nicolaescu, cercetînd cu a-
tențiune pasagiul în chestiune am constatat că a fost rău înțăles
AL

și rău reprodus de domnul Nicolaescu.

Khevenhtlller vorbește de un proect de căsătorie, printre al­
tele, al împăratutui Rudolf cu fiica lui Mihai Viteazul, nu cu o-
caziunea petrecerei acestuia la Praga, la 1601, ci mai înainte, pe la
TR

începutul anului 1600.

Iată în traducere pasagiul în chestiune :
„Anume, Maiestatea Sa (mama împăratului Rudolf) nu do­
EN

rea altceva decât ca împăratul să ia o atare soție, ca să fie mul­

țumit și consolat (de refuzul fiicei Arhiducelui Cari)... să per­
siste încă pentru căsătoria cu fiica Arhiducelui Carol. In ceea
ce privește încă ceea ce scrie împăratul despre fiicile Moscovi­
/C

tului și a Românului, împărăteasa e de părere, de oarece na­

țiunile acele sunt barbare, și ca calitate fiicele nu aduc altceva
decît propria lor valoare, și nu au decît puține calități, că îm­
păratul să nu se îngreuieze cu moravuri barbare, cari îl vor
servi mai mult spre rău decât spre consolare* ’)
SI

După cum se vede, nu e de loc vorba de presența Dom­

niței Florica la Praga, despre impresiunea ce ar fi făcut-o asu­
IA

pra lui Rudolf. E vorba de proiectele de căsătorie ale împăra­

tului de la începutul anului 1600.
1) Fr. Chr. Khevenhillers Annalium Ferdinandeorum. Leipzig 1721
U

▼ol. V și VI, p. 2222 ad ann. 1600.

 R
RA
163

Este dar imposibil de a deduce din acest pasagiu al lui Khe-

venhuller prezența Domniței Florica la Praga. Tot odată de aci

LIB
rezultă că căsătoria acesteia cu Preda a trebuit să se facă pos­
terior acestei epoci, adecă între începutul anului 1600, când era vor­
ba de acest proect, și finele anului 1600, când Mfhai Viteazul
plecă spre Viena.
Rămâne ultima mărturie adusă de domnul Nicolaescu, acea

ITY
a următorului pasagiu din sus citatul hrisov al lui Gavril Mo-
ghila : „Și apoi tot a ținut jupan Preda marele Sluger și jupâ-
niasa lui Florica acest sat Craișanii cu bună pace, până când
a fugit cu tatăl său răposatul Mihail Voevod în țara Nemțească*.

RS
Fraza nu e clară. Cuvintele „când a fugit cu tatăl său*,
se pot raporta la nevoe, la fiica sa Domnița Florica, dar mai si­
gur e că se raportează la soțul ei Preda.
In orice caz nu se poate, pe baza acestei singure mărturii
VE
nelămurite, susținea părerea, contrară atâtor mărturii, după cari
Domnița Florica ar fi stat ostatecă împreună cu mama sa
Doamna Stanca și cu fratele său Nicolae Petrașcu Voevod în
Țara—Făgărașului la Gilău.
NI
C. Kogălniceanu
LU

-Note cu privire la „Pomelnicul

RA

Cantacuzineștilor'
NT

Asupra „Pomelnicului Cantacuzineștilor* publicat de d-1 Ghi-

bănescu în „Arhiva Genealogică* din Februar—Martie 1912, sunt
de făcut următoarele observațiuni și complectări :
Verificând arătările pomelnicului, aflat în arhiva bisericei
CE

Talpalari din Iași, cu condica de familie rămasă de la străbuni

Cantacuzini, în care sunt însemnați, după obiceiul vechi u, toți
copiii și averile împărțite între copii a trei gencrațiuni, și anume
a lui Toderașcu vel Spatar fiul lui Iordache 1 vel Visternic, a lui
/

loan vel Logofăt fiul lui Toderașcu, și a lui Iordache II vel Logo­
făt fiul lui loan,—se constată că în pomelnicul bisericei Talpa­
SI

lari numele pomeniților sunț încurcate, și că unele se referă pro­

babil la persoane inrudite cu Cantacuzini.
In pomelnic, în urma lui Toderașcu și a soției sale Saîta,1)
IA

sunt înșirați : Monahul Varlam, Ștefan, Iordache, Costea, Cantacu-

.zinia, Catrina și loan Logofătul cu soția sa Maria,
U

1) Din care neam a fost Safta nu știm.

 R
164

RA
Ori Toderașcu vel Spatar, fiul lui Iordache Ț I vel Vister­
nic, a avut cinci copii și anume : pe Vasile, Iordache, Ioan, Ilie

LIB
și Catrina
Monahul Varlani din pomelnic ar fi, după arătările d-lui
Ghibănescu, Vasile fiul lui Todeiașcu ; nu știu de unde a pu­
tut constata aceasta d-nul Ghibănescu, căci din actele de familie ntt
se vede că Vasile ar fi fost călugărit.— El, Vasile, era cel mai

ITY
mare d’intre frați, astfel că ta-ăl său Toderașcu ’i-a făcut parte
din avere mai de vreme, când l’a căsătorit „la veleat7186 (1678>
„luna Mai 26, Domnu fiind Antonie Ruset Voevod4*-
Ștefan, din pomelnic, nu era nici fiu, nici nepot de frate al
lui Toderașcu, ci era văr-primar adică fiul iui Toma Cantacu-

RS
zino, fratele lui Iordache I, cum arată d-1 Ghibănescu
Surorile lui Ștefan au fost: Nastasia căsătorită cu Raco-
viță, și Catrina căsătorită cu Hatmanul Velicu Coslin, fratele lui-
Miron Costin.
VE
Iordache. dm pomelnic, era iiul al doilea al lui Toderașcu
el a murit Insă tânăr la Țarigrad, astfel că la împărțeala averei
lui Toderașcu nu a luat parte.
NI
Acest Iordache, fiul lui Toderașcu, nu era, precum crede
D-nul Ghibănescu, intemeitorul ramur.ei Pașcani ; dispărțlrea ra-
murei Pașcanilor s’a făcut cu o generațiune mai înainte și a-
LU

nume cu Iordache Stolnicu Pașcanu, care se vede că era un al

doilea fiu al lui Iordache I vel Visternic, și prin urmare frate cu
Toderașcu.
După moartea acestui Iordache, fratele iui, Vasile, face îm­
părțeala averei părintești între frații săi Ioan și Ilie după rân-
A

duiala lăsată de tatăl său, și arată anume partea sa, partea su-
TR

rorei sale Catrina, partea lui Ioan și partea lui Ilie, și adaogă :
„noi după poronca reposatului părintelui meu, am fost odihnit și
„mulțumit cu cât ne-a dat, a) și la nimic ne-am amestecat; nu-
„mai întâmplându-se schimbarea vieței D-sale nenei s) la Țarigrad,
EN

„remas’a destulă datorie asupra fraților Ioan și Ilie, care datorie

„nu a fost a casei noastre, ci a fost a visteriei Moldovei../
Costea și Caniacuzinia din pomelnic, pot fi rude sau copii
de a Catrinei.
/C

1) . Iordache I vel Visternic, cel d'ântăin stabilit tn Moldova, odată cu

fratele său Toma, a fost căsătorit, de două ori. și anume: cu Caterina, fata
lui Bucioc, pomenită în pomelnicul bisericei, și cu Alexandra fata lui Ga-
vrilaș Matiaș vel Log., care a lott ctitorul bisericei de la Uorodniceni din
SI

Județul Sucevei, după cum resnltă din inscripțiunea de pe peatră de la in­

trarea bisericei. Această Moșie Uorodniceni, care se vede că a fost dată
zestre de către Gavrilaș Mateiaș fiicei sale la căsătoria ei cu Iordache Can-
IA

tacuzino, a rămas de atunce în familiia Cantaeuzinilor până la începutul

veacului trecut când Ioan C. fiul marelui Logofăt Nicolae I. Cantacuzino,.
a înstrăinat’o.
2) Se făcuse partea lui Vasile mai înainte, precum am arătat mai sus.
») Iordache.
U
 R
RA
165

Catrina, clin pomelnic, este fata lui Toderașcu și a fost mă­

LIB
ritată după fiul lui Gavril Hatmanu ]) după cum se vede din
condica de familie. — D-nul Ghibănescu însă arată că Catrina
a fost măritată după Vasile Costache ; e deci o chestiune de
lămurit
Ioan Logo/ă/wZ, din pomelnic, este fiul al 3-lea al lui Tode­

TY
rașcu, și a fost căsătorit cu Maria precum arată pomelnicul. A-
ceastă Mărie era fata lui Constantin Postelnicul 12).
In pomelnicul bisericei Talpalari urmează apoi amestecate
numele fiilor și nepoților și ginerilor lui Ioan și a Măriei. -Aicea

SI
potrivirea cu condica de familie este mai bună.
După condica de familie copii lui Ioan au fost: Iordache II
vel Logofăt, căsătorit cu Catrina fata lui Racovitză V.v.; Șerban

ER
vel Stolnic, și Toader vel Stolnic, căsătorit cu Ileana.
Iordache II. vel Logofăt cu soția sa Catrina a avut mai
mulți copii, precum arată și pomelnicul, și anume: llie, Maria.
Ioan, Pulheria, Constantin,—cari însă au murit toți tineri și ne-
V
căsătortți; ear cei rămași în viață au fost: Ioan vel Comis că­
sătorit cu Zoița Ghica, Iordache III. vel Paharnic căsătorit cu Ca­
NI
sând ra Roset, Balașa căsătorită cu Aristarhi Hrisoscoleu, și Safta
căsătorită cu Constantin Cantacuzino, vel Postelnic, Măgureanu,
din Țara Muntenească.
LU

Balan, din pomelnic, nu poate fi decât o rudă, a Can-

tacuzinilor.
Ienache vel Comis, din pomelnic, este fiul lui Constantin
Cantacuzino Măgureanu și al Saftei Cantacuzino fata lui C. De-
A

leanu, mai susmenționată, și pomeniți mai în urmă la pomelnicul

bisericei Talpalari.
TR

Constantin C. Măgureanu și soția sa Safta au avut patru

copii, iar nu trei, cum .arată D-nul Ghibănescu, și anume pe
lângă Ienache, încă trei fete : pe Smaranda, căsătorită cu Eorescu,
pe Maria căsătorită cu Gorgosie Costache, zis Negel, tatăl Mitro­
EN

politului Veniamin Costache, și pe Ileana căsătorită cu Conache

Spatarui, cel din urmă din neamul „Conache."3)
/C

1) Fratele Iu; Vasile Lupu Vodă.

2} Din care neam a fost Constantin postelnicul, nu știm, presupunem
însă că e vorba de Constantin Cantacuzino Postelnicul, poreclit Ciobanul.
3) Ienache C. și soția sa Maria au avut 3 fete și 4 băeți, și anume pe:
Safta, călugăriță în Basarabia sub numele de Maria Salomia, Catrina căsă­
torită cu A. Miclescu, Ileana căsătorită cu Buhuș, cel din urmă din neamulG
SI

Buhuș.
Constantin, care având partea lui de moșie în Basarabia, s’a căsători
acolo, lăsă numai două fete.
IA

Iordache care nu a lasat urmași.

Ioan care a fost întăiu călugăr și apoi, căsătorinduse, a avut un fiu
Ioan, care nu a lasat urmași.
Nicolae, căsătorit cu Pulheria Sturza, a avut 12 copii, din cari numai
Basile a lăsat urmași Cantacuzini.
U
 R
166

RA
Șerban vel Stolnic, clin pomelnic, este al doilea fiu al lui
Ioan, și frate cu Iordache și cu Toader. Din condica de familie

LIB
se vede că Șerban a fugit, nu se știe din ce causă, în Ungaria,,
iar moșiile lui, Intre cari era o moșie Horodniceni, au fost luate
de Vodă și au devenit rdomnești“ ; iar pe urmă Vodă le a
„dăruit" (restituit) lui Iordache C. fratele lui Șerban, de la care
au venit zestre fetei sale Safte, când s’a căsătorit cu Constantin

TY
Cantacuzino Măgureanu.
1 oderașcu vel Stolnic, din pomelnicu, este al treilea fiu al
iui Ioan, și frate cu Iordache și Șerban de mai sus. Căsătorit cu
Ileana >), a avut patru copii, dar nu trei, cum arată D-nul Ghi-

SI
bănescu, și anume pe Ioan, Toader, Mana și Ilie.
Ilie vel Visternic, din pomelnic, poate să fie, precum arată.

R
D-nul Ghibănescu, acel Ilie moșul de pe tată al lui Iordache II,
adică fiul lui Toderașcu vel Spatar, a cărui fată Balașa era că­
VE
sătorită cu Ștefan Brâncoveanu din Țara Muntenească ; dar poate
se fie și fiul lui Toderașcu vel Stolnic mai sus arătat, și al Ilenei-
Constant.n vel Postelnic și Safta cu copii lor, din pomel­
nic, sunt cei mai sus arătați adică Constantin C. Mugureanu și
NI
soția sa Safta Cantacuzino Deleanu.
Ceilalți pomeniți in pomelnic, adică Maria, Mariuța, Mihai etc.
etc., nu sunt din Cantacuzini, ci poate din rudele lor.
U

In ce privește pe Mitropolitul Veniamin Costachi, el urma,

într’adevăr se fie cunoscător al neamului Cantacuzinilor, după
cum spune D-nul Ghibănescu, de oare-ce mama S-sale era Can-
AL

tacuzinească, adică Maria, sora Iui Ienache Cantacuzino, precu m.

mai sus am aratat.
♦
TR

* ♦

Boerii căftăniți sub Ioan Sandu

N

Sturza Vodă.
CE

(sfârșit).
In cursul anului 1823 am văzut că în două luni de zile
de la 1 Ianuarie și până la finele lui I'evruarie se căftănise 2IB
boeri, ceia ce spăriese boerimea protipendadă și începuse agitarea
/

contra lui Vodă.

SI

In Martie și Aprilie se observă o pauză și nu știm pân’acum

căror împrejurări se datorește acest fapt. Fie postulgi celui mare,,
care a ținut Martie și Aprilie, fie altor fapte de ordin de Curte.
IA

Cu luna lui Maiu boeriile reîncep cu o regularitate matematică-

(Transport: 297 boeri).
U

1) Din care neam a fost Ileana nu știm.

 R
167

RA
1823 Maiu 13.
Sulgerul Iordache Bosie —căminar.

LIB
Căpitanul Iordache Ținta—paharnic—din mazll.
Comisul Alecu Ghica —agă. (cu totul 300 bucri.)
1823 Maiu 27.
Banul Dumitrachi Bondea—spătar.
Serdarul Toader Nour—ban.

TY
Polcovnicul Constantin Pelni—căminar—din ficior de țăran.
Filip Bejan—paharnic—din mazil
Andronache Economu —serdar—din fecior de popă,
(cu totul 305 boeri).

SI
1823 Maiu 31.
Serdarul Iordache Burki—paharnic.
Alecu —serdar.

R
Dumitrachi, suilgibașa, —sulger. (cu totul 308 boeri).
1823 Iunie 3.
Matei Buhuș—agă. VE
Paharnicul Lefter—serdar—fiind frate cu Vlădica de la Huși.
Neculai Tuduri—ban.
Iordachi Străjescul—căminar.
NI
Constandin Vărlănescul —paharnic —pentru 3000 lei.
Iordache Botezatu—serdar— pentru 2000 lei. (cu totul 314
LU

boeri.)
1823 Iunie 6.
Gheorghie Boian—stolnic
Comisul Alecu Roset—agă.
Pitarul Constandin Diamandopol — spatar.
RA

Serdarul Pavelachi —căminar—din logofăt al visternicului

Sturza.
Grigorie Anghelichi —paharnic, (cu totul 319 boeri.)
1823 Iunie 10.
NT

Banul Costin Adam —spatar

Medelnicerul Iordachi Ciornei —ban.
SlugerulGheorghie Economu—căminar.
Mihalachi Pisoschi—paharnic.
CE

Strătulat—medelnicer. (cu totul 324 boeri).

1823 Iunie 14.
Alecu Balș—agă.
Răducanu Mălăescu —spătar.
I/

Paharnicul Constantin Gherghel — ban. (cu totul 327 boeri.)

1823 Iunie 20.
Medelnicerul Vasile Alexandri—căminar.
S

Vasile Nour—paharnic.
IA

Neculai Dobraniș- medelnicer.

Neculai Cerchez—sluger. (cu totul 331 boeri.)
1823 Iunie 24.
Spătarul Ioniță Prăjescul—postelnic.
U
 R
168

RA
Căminarul Enachi Danu —spătar.
Mihalachi Mateiași —serdar.
Iani Romașco—stolnic— din trepte pentru 3000 lei.

LIB
llie Gâlcă-medelnicer. (cu totul 336 boeri.)
1823 Iulie 2. .
Căminarul Ștefan Gherghel—spătar,
lordache Bosian—paharnic.
lordache Mihăluș —serdar.

ITY
Constantin Vasiliu—serdar. (cu totul 340 boeri.)
1823 August 19.
Toderașcu Balș —agă.
Serdarul Neculai Dumitriu—ban.

RS
Medelnicerul lordachi Suvarov (Munteanul) —căminar.
Mihalachi Butezatu—serdar,
Ionița Stavilă —medelnicer..
Lascarachi Bogdan —agă.
VE
Căminarul Gheorghe Racoviță —agă.
Gavril Bodescu—căminar.
Serdarul Constantiu Lupu —paharnic—din slugă a Visterni-
cului Petrachi Sturza.
NI
Petrachi—medelnicer. (cu totul 350 boeri).
1823 Septembrie 1.
Pitarul llie Gherghel—căminar, (cu totul 351 boeri.)
LU

1823 Septembrie 2.
Spătarul lordachi Roset —postelnic.
Neculai Greceanu —spatar.
Șerban Bosie —ban.
lordachi Stamati -căminar.
RA

Costachi Elefteriu—paharnic.
Alecu Țintită — serdar (cu totul 357 boeri).
1823 Septembrie 4
NT

Constantin Fortul-medelnicer —din treaptă, (a trăit la Huși.)

Vasile Tăutul —sluger.
Gheorghie— șatrar—din ruptă, (cu totul 360 boșri.)
1823 Septembrie 7.
CE

Căminar lanachi Krupenski—agă.

Căminar Sandu Cațichi —spătar.
Sideri (vătavui Scurtului) —căminar—pentru 4000 lei.
Costachi Șăndre—paharnic.
Gheorghie Burghelea—serdar —din treaptă.
/

Gheorghe Cernat —stolnic—din treaptă.

Efrim Pantazi—medelnicer—din hrisovolit.
SI

Lupu Săcară —sluger.

Ioniță Handoca—jignicer. (cu totul 369 boeri).
IA

1823 Noembrie 4.
Paharnicul Vasile Coroi—spatar.
Gheorghie Edicliu, mainengibașa,—paharnic.
U
 R
169

RA
-Ștefan Cernat—stolnic —din treaptă.
Maxim ot Sfântul Spiridon — medelnicer. (cu totul 373 boeri.)

LIB
1823 Noembrie 9.
Căminar Chirica Stamati —ban.
Dumitrachi, beceriu ot Focșani, —paharnic.
Vornicul Iordachi Catargiu—vel visternic. (cu totul 376 boeri.)
1823 Noembrie 12.
Stolnicul Mavrichi —spatar.

TY
Ioan Croitorul— paharnic.
Constantin Turbure —stolnic.
Căminar Ioan Carp—agă. (cu totul 380 boeri.)

SI
1823 Noembrie 15.
Căminar Manolachi— ban.
Gheorghie Greceanu —comis.

ER
Gheorghie Murguleț—căminar.
Dumitrachi Ioan—paharnic
Spiridon Șendre—stolnic.
Alexandru Șendre — medelnicer.
IV
Iordachi Krupenski —spatar. (cu totul 387 boeri.)
1823 Noembrie 18.
Costachi, nepotul Vlădicăi de Iloman,— paharnic,
UN

loniță Feștilă —serdar.

loniță Hurmuzachi — medelnicer.
Ioniță, sluga Visternicului Neculai Sturza—pitar.
Dumitrachi Leon —treti visternic.
Costachi Cozoni — vatav visteriei.
AL

Ioan Savul —paharnic.

Stolnicul loniță Pomană -serdar.
Toma Sterian—stolnic, (cu totul 396 boeri.)
TR

1823 Decembrie 12.

lancu Stamati —serdar. (cu totul 397 boeri.)
1823 Decembrie 13.
Gheorghie Economii — căminar.
EN

Ioan Bogonos—paharnic.
Constantin Burghelea— stolnic.
Toâder Holban— medelnicer. (cu totul 401 boeri.)
1823 Decembrie 16.
/C

Vornicul Lasc.arăchi Sturza — vel postelnic.

Logofătul Constantin Catargiu —vel logofăt.
Vornicul Andronachi iionici —vel logofăt.
Vornicul lancu Miclescui —vornic al obștiei.
Vornicul Alecu Calimah— vel vornic.
SI

Vornicul Constantin Mavrocordat —hatman.

Postelnicul loniță Paladi-vcl vornic.
IA

Spătarul Constantin Miclescui—vel vornic.

Postelnicul Gheorghie Cuza—hatman de Prut.
Spătarul Ștefan Catargiul —vornic al politiei.
U
 R
170

RA
Vornicul Iordachi Epureanu —agă.
Spătarul Gheorghie Sturza—vornic de aprozi.
Banul Grigorie Codreanu—hali spatar.

LIB
Comisul Alecu Aslan —vtori logofăt.
Aga Constantin Jora—hatman de Prut, (cu totul 416 boeri.)
1823 Decembrie 21.
Banul Ioan Miclescul,—de supt Calimah Vodă, —vel vornic
ăl patrulea, (cu totul 417 boeri.)

ITY
1823 Decembrie 22.
Spătarul Arghiri Cuza—medelnicer.
Vasile Beldiman—spatar.
Ștefan Șerban —serdar.

RS
Grigori Dimachi —stolnic.
Vasile Miclescu—serdar.
Constantin Aslan—muhurdar.
Dumitru Buhuș ot visterie—căminar.
VE
Grigorie Bran—treti spatar.
Dumitru Bran — raftivan.
Iancu—vatav de copii.
Serdar Vasile Vârnav—ban. (cu totul 428 boeri,)
NI
1824 Ghenarie 7.
Stolnicul Petrache Asachi —căminar.
Vasile Luchian—stolnic.
LU

Banul Ioan Dărmăni—agă. (cu totul 431 boeri)

1824 Ghenarie 10.
Constantin Grigoraș, al 2-lea vatav—căminar.
Banul Enacachi Lambrino —agă.
RA

Căminar Manolache Drăghici—spatar. (cu totul 434 boeri.)

1824 Ghenarie 11.
Gheorghieș Carp—comis.
Constantin Pangrati —paharnic.
NT

Mihalachi Cuza —stolnicu. (cu totul 437 boeri.)

1824 Ghenarie 12.
Spătarul Iancu Jora—postelnic.
Mihalachi Pastia—paharnic.
CE

Ioan Forăscu—serdar. (cu totul 440 boeri,)

1824 Ghenarie 20.
Comisul Dumitrachi Isac—agă.
Ilie Gheorghie Chicus—comis—pentru 4000 lei.-
Clucerul Ioniță Săcară—paharnic.
I/

Iordachi Boian—serdar.
Ioniță Panaite—stolnic, (cu totul 445 beori.)
IAS

1824 Ghenarie 27.

Spătarul Iordachi Sturza—vel logofăt pae și îmbrăcat cu
blană de boer.
Enache Dimitriu, frate cu Vlădica de Huși,—spatar.
Gonstantin Burghelea—comis.
Serdar Grigorie Popoviei—căminar.
U
 R
171

RA
Constantin Bantăș—paharnic —pentru 2000 lei.
Ștefanachi Racliș—serdar.

LIB
Gheorghie a hatmanului Buhuș —stolnic.
Panaite Șalariu—medelnicer.
Enachi Chiriac—sluger.—(cu totul 454 boeri.)

TY
Lista se oprește aiei fără nici o altă lămurire. O altă listă,
găsită tot In hârtiile lui Iordache Rășcanu, grupează aceiași boeri
căftăniți, după boerii, ceia ce arată că se păstra în arhiva țării
liste de protipendada țării, liste cari apoi s'au tipărit fiind soco­

SI
tite de Cartea Neamului.
In creșterile numerice ale clasei diriguitoare s’a făcut un paș
încet și, nu cu puțină resistență, clasa boerească a cedat pasul

ER
noilor veniți. Și nu în 1824 se petrece pentru întăiași dată fap­
tul rezistenței boerilor față de Domnii cu tendinți mai burgheze
și cronicarii boeri nu arare ori aruncă învinuiri pe fața acelor
Hospodari, cari dădeau nas mojicilor.
IV
Secolul al XVlII-lea a contribuit, nu cu puțin, la această
primenire, căci dacă a păstrat rcacțiunea câteva familii istorice ca
UN

Sturza, Balș și Roset, a prilejit încă sporirea cadrelor clasei di­

riguitoare, istovind daniile de locuri la boeri și Începând darea
de titluri fără boerie reală.
Odată cercul clasei boerești mărit prin boerii goale fără rost
real în ciiriguirea afacerilor statului, sistemul va prinde rădăcini,
AL

și foarte multă lume nouă, bizuindu-se pe avere, spete și ceva

muncă, va căuta să răsbată sus la suprafață, plătind titlul sau
ținându-se de pulpana cutărui și cutărui boer ori beizadea.
Domnul a avut tot-dea-una la noi în țară putința de a boeri
TR

pe supușii săi și cronicarii, începând cu Ureche, atestă acest faptr

că înălțarea și căderea neamurilor stă în voia Domnilor. In a-
ceasta a stat toată tăria Domnilor noștri, cum și a clasei dirigui­
toare, care vedea în jurul Domnului putința mănținerei și a înăl­
EN

țării în ranguri și titlu.

Tot ce era în afară de acest cerc putea răzbate greu In viața
publică și dacă ici pe colea un Voevod îndrăznea să boerească
prea mulți din neboeri, burzuluia contra lui toată clasa boerească
/C

cum a fost cazul cu Ioniță Sturza Vodă.

Domnul a ținut samă de acest protest, și cum Poarta era
chizașa tuturor pronomiilor țării, Vodă a văzut în stăruința boe­
rilor că trebue încetat cu boerirea neboerilor și după Februarie
SI

1824 a încetat, iar cătră 1825 a schimbat tactica, primenind gu­

vernul cu elemente boerești din protipendada țării și întărind în
1827 privilegiile clasei boerești în așa măsură, că ținuta lui față
IA

de marii boeri a slujit de bază privilegiilor întărite prin Regula­

mentul Organic.
Gh. Ghibănescn.
U
 R
RA
172

dări de samă.

LIB
N. Iorga, Profesor la Universitatea din București : „Sludți
și documente cu privire la istoria Românilor11 voi. XXI, docu­
mente interne. Miscelanea, București 1911.
(urmare).

ITY
Credem că n’am exagerat dănd regestului acestuia o deosebită
importanță, nu numai din punct de vedere pur genealogic. Filia-
țiunea care reiese e atăt de limpede încât o altă interpretare

RS
e inadmisibilă. Ionașcu a avut un fiu Ilie, poreclit, pentru că era
gros, „Burduja,* ca și nefericitul răsturnător al lui Vasile Vodă, iar
fiul lui Ilie era Vasile. Dacă n’ar releva Vasile, mai la vale, că
Ionașcu era „moșul“ (bunicul) lui, s’ar mai putea discuta dacă
nu cumva Vasile era nepot de frale. VE
Așa însă, ipoteza aceasta e înlăturată. Iar ce privește a-
ventualitatea, că Vasile ar fi nepot de fiică, adecă un Ilie Bur-
dujea ar fi ținut o fiică a lui Ionașcu, ea se isbește de două con-
NI
sidernțiuni: Intăi numele patronimic al lui Vasile, care în căzut
acesta ar trebui să fie usurpat apoi faptul că era și boier, ceia
ce indică că era din familia însemnată a Isăceștilor, nu din cea
LU

obscură sau probabil neexistentă, Burdujea. Menținem deci pă­

rerea că o altă interpretare a regestului ar fi anormală și siluită.
Asupra autenticității documentului, alcătuit subt auspiciile Mi­
tropolitului și scris de prea cunoscutul Simion Keșcu, îar nu în­
cape nici o discuție. Constatăm deci cu uimire, că Ionașco Isă-
A

cescul și a ruinat pur și simplu familia, dăruind mai că întreaga

TR

sa avere și anume % Ilișești (lângă Suceava în Bucovina — c.

3000 de fălci). Săsciori (lângă Ilișești), Bălăceana (în apropiere),
% Iacobești (tot acolo) și Orășenii din Moldova. *) Moșiile a-
ccstea cuprindeau deci câteva mii de fălci și constituiau, după
EN

cunoștințele noastre, aproape întreaga avere a lui Ionașco. După

moartea lui numai dăm la nici o moșie din Bucovina de numele
familiei, afară de anul 7238/1729 Sept. 25, când Postelniceasa
M iria, fata lui Ionașco Isăcescul, cumpără o parte în Bălăceana 1 2).
/C

Cu toate acestea vedeam că el a avut un fiu Ilie și, acum mult

mai probabil, și pe un fiu Andrei (v. p. 121). Ilie s’a mai men­
ținut lăsând și fiului său Vasile ceva avere și tradiția boierească.
SI

1) Kozac ibid.—satul Orășeni pare să fi întrat sau să fi eșit din stă­

pânirea Mănăstirei căci în 7264/17-55 Oct. 25 Matei Ghica Vodă confiscă lui
Gheorghie Isăcescul care au făcut multă stricăciune țării și bani domnești
IA

încă au luat din slujbe și sau dus cu Muscalii’* (1739 ai lui Munichi F. M.)—
satul Orășeni și’l dă Ini Sandu oturza vel Log. (Iorga Stud. și Doc. V. p.
59- și idem „Basarabia Noastră11 p. 87). Să fi fost Gheorghie încă un fiu al
lui Ionașco? Nu poate să fie lordachi f 1/91.—
2) Acad. Rom. 1. c.
U
 R
173

RA
Uimașii lui Andrei pare se fi ales numai cu tradiția, care firește
nu putea fi dovedită lipsind documentele familiei, care atunci erau

LIB
numai documentele de proprietate, iar aceasta ne mai existând.
Am avea deci un caz neobicinuit al unei demoșteniri din
motive religioase și al unei decăderi, tipice a unei familii boe-
reșii (in Bucovina) îu urma pierderei averei, caz mai rar la fa­
miliile nobile ale apusului, Insă foarte des la noi.

ITY
Și In altă privință regestul domnului lorga ne contrariază.
El ne dovedește că, sau pomenirea fraților și surorilor lui
Ionașcu nu e complectă, sau că un regest al nostru din copiile
Academiei x), după care lonașco ar Ci avut doi frați: GVzgnnrș și
Vasilie nu i complect. După textul atât de clar al legestului d-lui

RS
lorga „acest sat Plopeni să împarte în cinci părți pe cinci frați“
(inel, surorile) n’am înțelege de ce, dacă mai erau doi frați, a-
ceștia nu luau parte la împărțeală? De fapt însă au existat toc­
mai atunci (pe vremea lui lonașco) un Vasile Isăceacu, Stegar,
VE
namesnik (locțiitor) c. 1690 al Polonilor în Câmpulung 123) și un
Gligorș Isăcesai Paharnic, mort după 1719, 8) despre cari copia
de mai sus a Academiei zice că ei și Ionașcu au fost ficiorii lui
Niculai Isăcescu și ai Mierlei fetei lui GligoraȘ Stîrcea. împre­
NI
jurările copiei fiind de altfel exacte, corespunzătoare mai cu
seamă spiței neamului Stîrcea 45) nu avem motiv să o desconsi­
U

derăm. S’ar părea deci că neparticiparea lui Vasile și Gligoraș

la împărțeală avea cauza ei care, credem, va fi fost îndestula­
rea lor prin alte moșii. —
AL

In legătură cu regestul acesta e șidocumentul de la p.p-

272 — 76 supt titlul „Averea de Pământuri a Stîrceșlilor".
E vorba de împărțeala moșiilor lui Vasile Stîrcea, (al II-lea,
biv Pârcălab în 7172/1664 Iulie 12, căs, cu o Alexandra) 6) fă­
TR

cută în 7242/1733 Dec. 20, de Sandu Sturza vel Vornic. Averea

se Împarte pe cei trei copii ai lui, cari au lasat urmași, anume
Ioan, Pătrășcan și Safta, partea stîrpului fiu. Ștefan, trecând la
„ficiorii" lui Ioan. Urmează împărțeala averei lui Ioan pe 6 „fi­
EN

ciori" ai lui Ioan (erau: Ioan I-lea, Vasile IV-lea, Safta, Ilinca, Sanda,
Irina și Catrina 6) și a averei lui Pătrășcan și a Saftei. Moșiile
în chestie sunt: părți din Berești 7)’ Zvoriște, Șărbănești, Popeni,
/C

și Trebujăni.
Documentul nefiind isclit nu s’ar putea ști de la cine emană,
dacă următorul pasagiu nu ni-ar da un indiciu :
„Din care îndestul să dovedește că cu strâmbătate și cu
SI

1) 11/44.
2) lorga Doc. Bistriței II, C XCIV.
IA

3) Acad. Rom. LXXXIV.

4) La noi
5) Acad. Rom. lV/lt'2.
6) '-pita noastră.
7) Jud. Doroli. azi a moțtenirei Kalmutki (v. p. 121).
U
 R
RA
174

greșală sau luat de la noi, Șăptiliccștii, ace giumătate de a patra

LIB
parte de Zvoriște cu giudecata din 1787, Iunie 27, ce s’au giu-
decat frate-meu, Niculai șapte ani și cu Petru Cheșculu ’)
cumpărătoriul*'.
Deci documentul e de proveniență Șepiilicească.
Ce rost aveau Șeptililiceștii la Zvoriștea și care e acel Șep-

ITY
telici care scrie documentul ? Răspunsul ni-J dă spița Stîrceș-
tilor: Fiica lui Ioan Stircea, Ilinca, era căsătorită cu Velicco
Keșco a cărui fiică Măriuța era soția unui Șeptelici, care avea
doi fii Neculai Capit. și Ioniță, trăitori în 1786. Deci documentul

RS
e scris de Ioniță Șeplelici, de oare-ce pomenște pe frate-său
-Neculai.

VE (sfîrșitul în numărul viitor).

Bibliografie
NI

C. Kogălniceanu, „labloul genealogic și cronologic al Basardbilor,

Domni ai Țării Românești^ etc.—București, Minerva, 1911—e fără îndo­
LU

ială cea mai importantă publicatiune genealogică din anul acesta și mai are
o valoare istorică deosebită prin persoanele de cari se ocupă și problemele
discutate. Autorul și-a dat munca să rectifice unele erori, mai cu seamă cro­
nologice, cari se strecurase în operile istorice apărute pănă acum, erori de
A

altfel firești în mersul evolutiv al istoriografiei române, dovedind prin stu­

diul de față, vechiul adevăr, că istoriografia nu se poate lipsi de cercetările
TR

miiuțioase și speciale in domeniul științelor auxiliare ale istoriei. Studiul

d-lui Kogălniceanu învederează în mod deosebit importanța genealogiei ști­
ințifice și că desconsiderarea ei ar putea să se răzbune amar asupra ști­
inței istorice. Pe noi în special ne iuteresează în broșura d-lui Kogălnicea­
EN

nu, că și d-sa aderă acum la părerea d-lui Onciul, că Alexandru I. Basarab

ere fiul, iar nu ginerele lui Basarab I, zis Negru-Vodă, chestiune atinsă de
noi în revista noastră (p. 21 n. 2.) In general felicităm pe distinsul nostru
colaborotor la lucrarea reușită și’i urăm acelaș succes la studiul anunțat a-
/C

supra Bogdăneștilor și Mușăteștilor, pe care’l așteptăm cu nerăbdare.

— «KpaTKift onepK't o Beccapa6cK0Mrb JÎBopHHCTB'fc, 1812—1912,
KT> CTOJiitTHeMy loâiijieio Beccapaâin» (Scurtă ochire asupra nobilimei Ba­
sarabiei, 1812—1912, cu ocaziunea jubileului de 100 ani al Basarabiei) de A.
SI

N. Krupenski.
Supt auspiciile și probabil cu cheltuiala fostului Mareșal al Nobilime
Basarabiei, A. N. Krupenski, a apărut o carte, elegant executată, cuprinză­
IA

toare istoria Nebilimei acestei țări de la 1912 încoace. Reproducerile foto­

grafice ale portretelor celor mai însemnați conducători, ai nobilimei. precum •
U

4) Șatrarul, fiul Sandei Keșco, nasc. Stârcea (v. m. s.)

 R
RA
175

Ivan Mihailovici Sturza, Ivan Constantinovici Bașota, Egor Alaxandrovici

Balș, Kneaz Mihail Alexandro viei Kantacuzen, s. a. Mareșali ai Nobilimei

LIB
cu frumoase nume și chipuri moldovenești, sunt menite să atragă și intere­
sul necunoscătorilor limbei rusești față de publicația aceasta, în care cu du­
ioșie găsim și facsimilul unui document românesc din 1814 Iunie 22, repre­
zentând procesul verbal al întâiei adunări a nobilimei Basarabiei, supt pre-
șidenția Mitropolitului Gavril, în care se hotărâse cotizația averilor și mă­

ITY
năstirilor pentru casa „obștiei dvorianstvii“. Partea cca mai folositoare a
cărții sunt listele anexate ale deregătorilor nobilimei: Mareșali, deputați,
consilieri, secretari etc. etc. Lista cea mai interesantă e cea de la sfârșitul
cărții, cuprinzând numele, originea și vechimea Nobilimei, în ordine alfabe­

RS
tică a numelor de familii. Lista această complectează deci ce privește ve"
ohimea familiilor lista publicată în această revistă, (pp. 61 — 65.) Rubrica în
care sunt trecuți anii vechimei familii poartă titlul: «/JoKaKOro POftU BO-
CXOJWB AOKasaTeJTBCTBa o jțBOpHHCTE't» po/ța>, adecă ,.pănă la care an
duc dovezile familiei nobile“. VE
Ea ni produce o adevărată decepțiune. Puține familii par a se fi dat
munca, cu ocasiunea verificării titlurilor, să dea o probă cât, mai complectă
NI
a vechimei familiei, î-c. Varzare (1601) Buznea (1613, Rusu (1617), Hasnaț
(1636) ș. a. — Cele mai multe însă s’au mulțămit probabil să dovedească
numai că sunt familii boerești, spre a se menținea în starea socială privi­
LU

legiată. Numai astfel se poate explica, că probele Kneazului Gh. Cantacu-

zin» nu duc de cât pană la 1794, ale unui Bantăș (fam. vechie de peste 300
ani) numai până la 1814, etc. Daci din punct de vedere al istoriei famililor,
rubrica aceasta nu are nici o importanță. Ea poate servi însă—întrucât ne
putem încrede în autencitatea indicațiunilor — ca punct de plecare pentrn
A

continuarea cercetărilor de Ia anii indicați spre originea familiei.

— N. Iorga: „Scrisori de Boieri*. Vălenii de Munte 1912. In această
TR

recentă publicațiune, de interes pentru cercetătorii trecutului claselor noastre

sociale, d-nul Iorga adună mai multe scrisori de boieri, apărute în diferite
publicațiuni și în diferite limbi : cea românească^slavonă și’germană, traducând
EN

pe cele din urmă, și însoțindu-le cu o foarte interesantă și instructivă pre­

față cu privire la originea boerimii românești. Intr’o notă domnul Iorga ni
promite o lucrare : „Istoria claselor sociale românești*, care va umplea un
gol simțitor în istoriografia națională.
/C

— I. Bogdan'. „O scrisoare din 1679 a Mitropolitului Dosofteiu* cu

6 stampe, In Anal. Acad. Rom, 1912. — Scrisoarea, în limbă slavonă, a re­
numitului Mitropolit al Moldovei, care fu apoi constrâns de Sobieski să-l ur­
meze la Zolkiev, unde a și murit, e adresată Patriarhului Ioachim din Mos-
cva. î-i cere „să ne trimeți o tipografie, ca să ne tipărim cărțile ce le-am
SI

tălmăcit din limba grecească și slovenească pe limba moldovenească. Căci

la noi învățătura de carte s’a pierdut, și puțini sunt de aceia cari pricep
limba cărților“. Prin învățătura de carte“ e a se înțelege, zice d-nul Bogdancea,
IA

slovenească, care nu mai avea rost în Moldova după Introducerea limbei

românești ca limbă de cancelarie. Oricum, curioasă ni pare azi o astfel
4® cerere adresată tocmai Patriarhului din Mosc va !
U
 R
176

RA
I. Ursu „Un Manifest Românesc tipărit cu litere latine al împăra­
tului Leopold I. din anul 170U cu un facsimile, în Anal. Acad. Kom. 1912.
în arhiva sășească din Sighișoara, d-nul Ursu a avut norocul de a descoperi

LIB
acest manifest de mare importanță, atât din punct de vedere al istoriei re­
ligioase, cât și al istoriei limbei românești. Din ultimul punct de vedere,
manifestul este „singurul document cunoscut ieșit din o cancelarie străină
redactat în limba românească, astfel ca să fie înțeles de masse șî e cel
mai vechiu oct cu conținut profan, tipărit în limba română cu caractere

ITY
latine'1, „Manifestul e un fel de edict de toleranță, prin care religia ortodoxă
e pusă pe picior egal cu celelalte religiuni din Transilvania- și este ..întâiul
act de la Viena, care recunoaște și națiunea română pe lângă celelalte na­
țiuni din patrie și care se adresă acestora cu adevăratul lor nume, cel mai

RS
scump tezaur rămas de la părinți, numele părinților înseși, numele de
Pomeni".
— Dr. C. Istrati „Despre cetatea Hotinului* cu 10 stampe. Anal. Acad.
Rom. 1912. Lipsa de mijloace bune de comunicație și teama de formalitățile

VE
anevioase polițienești și vamale ale hușilor, fac că renumita cetate a Hoti-
nului e foarte puțin cunoscută Românilor. Neobositul savant D-nul Istrati, în­
fruntând obstacolele acestea, a vizitat-o totuși în vara 1911f întovărășit de
de d-nul Munteanu Murgoci.
NI
Resultatul acestei excursiuni interesante—prin Cernăuți’ei Novoselița—
a fost comunicat de cătră d-nul Istrati în ședința Acad. Rom. din 16 Mai
a c., găsind accente călduroase, chiar entusiaste, în descrierea frumuseței a-
U

ct stui vechiu monument istoric al Românilor.

„Cetatea Hotinului-, zice d-nul Istrati, „se deosebește de cetatea Su­
cevei, a lui Țepeș, a Neamțului și chiar a lașului, cari aveau mai mult ca­
AL

racterul medieval german. Ea are mai curând o puternică amintire romană.

Se deosebește prin înfățișarea sveltă și frumusețea ei de toate celelalte și
formează cel mai frumos juvaer din trecutul nostru arhitectural, cultural,
TR

militar și artistic*.
— „General N. Stoica „Notițe din viața unui ostaș" București, „Emi-
nescu- 1912. Cunoscutul naționalist consacră amintirei părintelui d-sale, Pol­
covnicului Șt. Stoica, descendent dintr’o veche familie nobilă ardeleană, (1649)
EN

interesante și frumoase pagini de pietate fiiască. Șt. Stoica, crescut în

Teresianul din Viena, „aflând că în România se înființează oștirea romt-
nească, a plecat de acolo și sosind în București a cerut să fie înrolat în rân­
durile nouei armate-. Servind patria cea nouă prin 30 de ani, Colonelul
Stoica poate fi considerat ca unul din cei cari an pus bazele oștirei roma­
/C

nești moderne, prin o activitate lungă și desinteresată a cărei amintire me­

rită se fie încrestată în răboagele istoriei oștășești.

Comunicări mărunte.
SI

Domnul Paul de Gore a dăruit Academiei Române fotografia unui epi-

iruÂil descoperit în Măn. Sf. Nicolae dinJLadoga (gubernia Novgorod) în care
e țesut chipul lui Alexandru cel Bun și al Doamnei sale Marinei, având ur­
mătoarea inscripție (slavonă):
IA

„Epitraliilul acesta e făcut din sirguința lui Alexandru Hospodarul

Moldovei, Autocratul, numit cel Bun, și a soției sale Mariana ?). cari au
trăit în reacul al XV-lea și sunt reprezentația aici.* — Epitrahilul se află
, acum în muzeul Lavrei Sf. Alexandru Nevski din Petersburg.
U

Iași—Tip. „Dacia- P. & D. Iliescu.

 R
181

RA
De la departamentul pricinelor străine
Adastă adiverință dată de la obștescul divan, și întărită cu
iscălituri și pecete pre înălțatului domn stăpânitoriul Moldovii,

LIB
sau cercetat și fiindune și noao știut, pentru dțumjnului spatar Pa-
naite Catargiul, intocma precum se arată mai sus sau adeverit
și cu a noastră iscălitură și pecete departamentului.
In Iași 1816 Fevr. 23.
Andronache Donici postelnic, Ioan Neculcea spatar, Con­

ITY
stantin Carp biv vel comis.
(1. p). „pecete departamentului pricinelor străine
1816.“ (cap. de bou)
Întărită de „consulat rosienesc A. Pinni. în 2 Mart 1816.

RS
No. 34.“
Originalul se păstrează la Ac. Rom. LXIX, 86. Vezi Su-
rete ms. XXVI, 461.
VE
Note. Anaforaoa marilor boeri ai divanului Moldovei, a-
testă în 1816 Fevr. 18, că Panaite Catargiul marele spătar e
singurul urmaș trăitor al înaintașilor săi Catargiești, și că era
în înrudire cu Roseteștii, după cum vedem la spiță, că fratele
NI
său Costantin marele logofăt s’a fost însurat cu Elena lui Nec.
Roset Roznovanu logofăt, și Rocsana, sora lui, s’a căsătorit cu
alt logofăt C. Roset Bălănescul. Acest Panaite era frate și cu
LU

Ștefan Catargiul, tatăl lui Lascar Catargiul, marele om de stat.

Luînd în ordine regresivă vedem că 1) Ștefan Catargiul
mare ban, e tatăl lui Panaite Catargiul spătar, și fericitul tată a
4 băeți (Costantin, Ștefan, Ilie și Panaite) și a 3 fete : (Roșcana,
Anița și femeia lui Gh. Rusu);— 2) Ștefan Catargiul marele
A

clucer la București, e tatăl lui Ștefan vel ban? ET~era trăitor în

TR

București și ni se dă însurat cu Maria a logofătului D. Ceaurul ;

are de frați pe Ilie vel logofăt și pe Pătrașco Catargi vel pitar,
iar de surori pe Paraschiva Sturza și pe Elena Gh. Cantacu-
zino.--3) Cosîm^Catargiul vel logofăt e văr primar cu Ștefan
EN

Catargiul tatăl lui Panaite Catargiul, și fiul lui Pătrașco Catar­

giul vel pitar. S’a căsătorit cu Ileana fata lui Costachi ban și
are de frați pe Dinul Catargi visternicul, Ion Catargiul, Toma
Catargiul postelnic, Nicolae Catargi jitnicer, iar de surori pe
/C

Smaranda, Elisabeta, Anița Hrisoverghi, Maria T. Costaki, și

Ancuța Aslan.—4) Filip Catargiul marele visternic este alt văr
primar a lui Ștefan Catargiul, tatăl lui Panaite de pe Ilie Ca­
targiul vel logofăt, și avînd 4 surori: Ecaterina Razu, Ilinca V.
Roset, Sanda C. Balș, și Maria. — 5) Toma Catargiul marele
SI

vornic e fratele lui Costin Catargiu, deci alt văr primar al lui
Ștefan Catargiul.—6) Dinul Catargiul vel visternic, alt frate a lui
IA

Toma și Costin. —7) Ilie Catargiul vel logofăt, e des pomenit

de Cronicari și în documentele dintre 1718—1730. Căsătorit de
.2 ori; a luat întăiu pe Elisabeta Roset, nepoata lui Dabija Vodă;
U
 R
182

RA
și a doua oară a luat pe Ecaterina Bogdan, nepoata lui C. Can-
timir Vodă. —8) Apostol Catargiitl marele postelnic e străbunul
lui Panaite Catargiul. El vine pomenit în actele sccl. al XVIl-a,

LIB
și a ținut în căsătorie pe Ecaterina fata hatmanului Moreanu,
amintit dc cronicari. — 9) Gheorghe Catargiul, mare vornic, întră
cel întăiu stăpân în Cobăle, pe Nistru, își pune temelia ramurei
Moldovene ; s’a căsătorit cu Irina, fata lui Gorgan pitar și a pur­
tat la mare cinste (numele Catargiesc în Moldova, uncie vine

TY
fugar din Valahia.—10) Vasile Catargiul mare postelnic ni e
dat ca cel mai vechiu din spiță. Nu știm după ce izvoare s’au
luat boerii divaniști, când afirmă‘”că cel dintâi Catargiesc ar fi un

I
Vasile Catargiul. Autorul spiței Catargiești, d. Ion Tanoviceanu,

RS
pune pe Gheorghe Catargiul ca fiu a lui Catargiul mare vister-
nic al Moldovei pe la 1631, iar acest Nicolae îl bănuește a fi
fiul lui Enachi Catargiul, banul Craiovei; deci de Vasile Ca-
targi nu avem pomeneală. In niște acte inedite aflătoare la Arh.
VE
st. Buc. (Mitropolia Buc. pachet LV, 2), cetim că în 1624 Enachi
Catargiul ban era mort, iar Maria băneasa și fiul ei Ghe­
orghe paharnicul închină Mitropoliei o vie cumpărată de la Ma-
nole, intru cât Enachi Catargiul a fost îngropat la Mitropolie.
I
UN
(Surete ms. XXVI, 493).

Un proces verbal din 1742.

AL

E deobște cunoscut că cercetătorii vechilor noastre docu­

TR

mente sunt rar mulțămiți cu rezultatul muncei depuse. Strămo­

șii noștri nu luau pana de gâscă în mână de cât strânși cu ușa,
adecă numai dacă un interes de ordin material o cerea. Chiar
cărturari învățați ca cronicarii noștri Ureche, Costin, Neculcea ș.
EN

a. căror nu li se poate imputa că scrisul li făcea dificultăți, se

mulțămeau în viața lor privată cu strictul necesar în această pri­
vință. Scrisorile sunt pănă’n veacul al XVIII-lea o raritate și nu
cuprind de cât nevoile materiale ale vieții. Să nu se crează
/C

însă că strămoșii noștri erau materialiști. L)e loc. Istoria ni do­

vedește că erau tot-dea-una gata să subordoneze interesele lor
particulare binelui patriei. Și aceasta pentru că erau creștini ;
moartea nu li însemna neantul, ci începutul unei alte vieți. De-
SI

aceia o primeau cu seninătate, dacă numai sufletul era împăcat

Alta trebuie deci să fie explicația acestui fenomen : întăiu lipsa
de hârtie, mai cu seamă la țară, apoi considerațiuni de oportu­
IA

nitate. Siguranța vieții era foarte mică. O intrigă bine țesută

de cătră un boier ambițios, o bănuială, chiar ne.justificată, a
Domnului, și capul chiar celui mai mare boier sburâ. Cu jude-
U
 R
183

RA
cată s’înțelege, spre a salva formele „constituționale* adecă obi­
ceiul țării, însă sburâ. Exemplele sunt cunoscute: Fiii lui Luca
Arbure, Miron Costin, ș. a. Supt ast-fel de împrejurări era firesc

LIB
că boierii se temeau să încredințeze ideile lor hârtiei. Un cu­
vânt necugetat, sau adaus de o mână dușmănească, putea să
fie cauza peirei lor. Chiar lăudarea Domnului putea să devie
o armă în mâna Domnului viitor. Parcă auzim pe crudul Lă-
pușneanu strigând cu o ironie înfiorătoare „așa, ție ți a plăcut

ITY
Despot Vodă, ias’că ți-oi da eu Despot-Vodă !“ și o mică „mus­
trare* cu buzduganul punea capăt carierei literare a bietului
scriitor.
Iată de ce simțim tot-dea-una o oare-care sensație când prin

RS
noianul de vânzări și zălogiri, de jalobc și hotărnicii, de foi de
zestre și „diiate“ scrise „cu limbă de moarte*, dăm de câte un
document care se distinge prin o individualitate, care ni recon­
struiește o clipă din vremile apuse, care ne face să simțim pulsul
VE
vieților zbuciumate, să auzim, ca din morminte, glasul strămoși-
lorgnoștri. Un ast-fel de document este și cel de față. Privim
în odaia unui muribund. Ultimul vlăstar al unui neam de boieri
ia rămas bun și creștinesc de la o viață scurtă. „Oameni buni"
NI
și „megieși depinprejur* vin și pleacă, alții rămân și-i țin „lu-
mina“. Vine Popa Duhovnicul și se duce și este iar chemat
când s’a sfârșit. Nu lipsește nici „Diacul Starostului" nici co­
U

pilul din casă, căci moare un boier într’un târg sărac. Dar lăsăm
locul documentului :
AL

„Mărturii lui Varlaam Ursachi pinfru pricina morțiilui

Gheorghie Ursachi fratili lui Varlaam. Cine cum
au mărturisit săs știe.
TR

It. 7'250 [1742] Ghen. 2.

Precum au mărturisit Popa Costașco Duhovnicul
EN

„Duminică spre luni cala șeapte cașuri de noapte mergând popa Cos­
tașco la casa lui Gheorghie fiiind poftind (sic !) săi ispoveduiască și ispo-
veaduindul și cuminicândul și aducândui aminte și îndemnândul ea sași facă
diiată, au chiemat Gheorghie Ursachie pe Diacul Starostului anumfe] Nicu-
/C

lai Kogălniăanul și începând să facă diiată au scris numai atâta : In nu­

mele tatălui și a fiiului și a sfîntului duh și a Maicii Pr[e]c[i]ste și cu vre­
re* noastră—Și după aceaste cuvinte îndată slăbind și tăcând și Diiacul
stând înnaintea lui să scrie și el ne zicând nimica, au mersu popa Costașco
SI

lângă Gheorghie și iau zis ca să înveați să scrie. Iar el au arătat cu mâna

și au răspuns că nare gură și nu poate, și popa Costașco văzănd așia sau
dus 1«. casa lui. și acolia au rămas Ștefăniț Miha și Constantin Holbau lângă
IA

Gheorghie Ursachi. Iar după ce sau făcut zio, la un (5as de zi, au și ve-

1) Acad. Rom. XXIV/201.

U
 R
184

RA
nit un vizitiu a lui Ursachi la popa Costașco șau spus cau murit, ți mer­
gând acolo Iau aflat mortu—așia au mărturisit popa Costașco și pentru cre­

LIB
dință au iscălit înnaintfea] sființiisal părintfejlui Mitropolitului Nichifor și a
părintelui Ghedeon Episcopul de homan și a părintelui Varlaam de Radă
uți ți a dura[isale]: Ioan Neculcea biv. Vel. Vorfnic] gudecătoriul.
Preotul Costașco
(isc. orig.) ot Ce r: [năuți]

ITY
dau mărturisit Ștefăniț Miha
După ducearea Popii, lui Costașco rămăind el acolia lângă Gheorghie
Ursachi, fiind buiguit de moarte și pe urmă mai trezindusă, au poftit Caiu și

RS
dândui Caiu și bându și aducândui Ștefăniț Miha aminte ca sași facă diiată
au răspuns Gheorghie Ursachi că nare drept să facă diiată nici vre el să
știe și Borăuții fiind robiți Măriasa Grigori Vod[ă] iau scos, și Măriisali și
euconilor Măriisali îi dăruiaști. și mai aducândui aminte și pentru altele au
VE
răspunsu că și pentru altele Măriisali lui Grigori Vodă să lasă, și pre Mă­
riasa îl lasă Epitropu săi grijască [repetat „săi grijască“ Jși când au grăit a-
ceaste cuvinte au fost Constantin Ilolban și Ștefan Roschip și Iordachi co­
NI
pil din casă.
(isc. orig.) Ștefan Miha.
LU

cau mărturisit Ștefan Roschip

Fiind față dipriună cu Ștefeniț Miha lângă Gheorghie Ursachi, când
întreba Ștefeniț Miha pentru diiată au auzit că au răspunsu pentru Borăuții
că dezbătândui Măriasa Grigori Vod. Măriisali îi lasă și pentru altele toate
RA

pe Măriasa lasă să fie Epitrop și la această vreame era Gheorghie buiguit

de boală și de moarte.
Ștefan (f) Roschip.
NT

dau mărturisit Iordachi copil din casă la Gheorghie Ursachi

Fiind și el acolia față împreună cu alții mai sus numiți Ștefăniț Miha
și ștefan Roschip, și Gheorghie Ursachi fiind buiguit de moarte odată grăia
CE

an cuvânt: altă dată altul au auzit și el pentru Borăuții cum că Măriasa

Grigori Vod iau dezbătut și iau dat Măriisali îi lasă și pentru altele toate
pe Măriasa îl • lasă epitrop dacă a muri. Iar nemurind nui dă nimărui.
Iordachi f copil din casă.
/
SI

cau mărturisit Ion Piroșcă dau fost Vor[nic]

Spune că mainainte vreame fiind bolnav și în buiguială grăia vrute și
vrute (!) și pentru ca da sau na da nimica nu spune și după adasta ducân-
IA

du» Ion în trebile și poroncile stăpânului său când au venit Iau aflat cătră
moarte încă și lumina ian ținut. Dar nimic că să dă cuiva au auzit.
(Isc. orig.) Ion Vornic.
U
 R
185

RA
(De altă mână)
Innaintfea] noastră așa preacum scriia în mărturiia sau luat cu

LIB
suflitili lor și sau primiit și să lăs.
Nichifor Mitropolit V[e]l Log[o]f[ă/t Iordachi Cantac[u]z[ino] Vor.[nic]
Iordachi Ritset Vor[nic] Ion Neculcc biv Voinic Andrei Roset Ban

Cine este acest Gheorghie Ursachi care se stinge în îm­

ITY
prejurări atât de triste în Cernăuți, ') care era în raporturi a-
proape familiare cu însuși Domnul țării și a cărui moarte pune
în picioare un aparat atât de solemn și greoiu, pe înalții demni­
tari bisericești și mireni în frunte cn bătrânul cronicar, care iscă­
lește cu mână tremurândă ? II cunoaștem de mult. In Wicken-

RS
hauser „Bochotin" l-am întâlnit întăiaș-dată. Acolo se publică la
p. 101. hrysovul din 1725 [7233] Ian. 20. prin care Voevodul Mi-
hai Racoviță întărește „unserem Bojarin Georg Ursakic“ un loc
de moară numit „Budialde" și o moară pe părăul Rohoznei și
VE
Jucicăi,'12) împresurate de cătră Medelnicerul Iordachi Cantacu-
zino. Apoi la pp. 108—10 găsim hrysovul lui Grigoric Ghica
din 1741 [7249 Apr. 2], prin care acesta execută testamentul o-
ral al lui Gheorghie Ursachi, care document e deci în legătură
NI
directă cu documentul nostru.
Prin el dăruiește Voevodul, după consultarea Sfinților Pă­
LU

rinți și a întregului Divan, mănăstirei Barnovschi, unde zac osă-

mintele părinților lui Ursachi, moșiile în țin. Cernăuțului lăsate
de Gh. Ursachi supt îngrijirea lui (Obhut), anume Jucîca, Deni
săuca, Lențești și Berhometele, afară de moșia Borăuții, pe care
a lăsat-o Ursachi Domnului. Insă ne izbim de o contrazicere. In
A

loc ca în mod firesc executarea să fie posterioară procesului

verbal asupra ultimei voinți a lui Gh. Ursachi, ea e anterioară
TR

și tocmai cu 9 luni. 1741 Apr. 2. —1742 Ian. 2. Credeam întăiu

că am cetit rău, însă o astfel de eroare e aproape imposibilă,
căci scrisoarea e foarte ceteață. Apoi credeam că e la mijloc
una din multele erori ale lui Wickenhauser, însă iată că nici
EN

această explicare nu încape. In Iorga stud. și doc. VI. pp. 445

—46 găsim că în condica lui Constantin Maurocordat, aflătoare
Ia Academia Română, este înscrisă pe fol. 447 supt No. 1685
copia exactă a hrysovului lui Grigorie Ghica având aceiași dată
/C

1741 Aprilie 2.
O comparație a textelor ni va arăta că avem a face cu a-
celași document : In Wickenhauser : „Wir Gregor Ghika Woe-
woda u. s. w. thun kund Allen, denen es zu wissen ziemt, wie-
SI

1) Rezultă din pomenirea diacului „Starostului11 și a celorlalte

IA

persoane cât și din iscălitura preotului „Ot. Ccrn.“

2) Sau mai bine Șușcăi (v. Werenka „Topographie der Bukowlna“
p. 124.)
2
U
 R
186

RA
nach Georg Ursaki der Speicherward, Soim eines der grossen
Bojaren und unscr Schiltzling. sich wăhrend seines Lebens be-
mtihet uns treu gedienet und deshalb auch von uns begnădiget
wurde. Weil aber das menschliche Leben nicht bestăndig und

LIB
dem Tode unterwofen ist, daher gesagt wird, dass es seiner Ei-
telkeit nach dem vergănglichen Schatten gleich sei, so ist auch
dieser in seinen jungen lahren, da er noch ledig war, hinge-
schieden. Bei seinem Tode aber hat er. gewissenhaft erwăgend,
wienach ihm in seinem Leben Gnade und Gerechtigkeit von uns

ITY
zu Teii geworden. bei Anfgebung seiner Seele all das Seinige,
was er besessen, Giiter, vaterliche und von ihm erworbene Zi-
geuner uns in Obhut belassen und ausser dem Dorfe Borouz im
Zenut cern auz iiber das or angeordnet, dass es uns gehbre, hat

RS
er alle andern Giiter, Zigeuner und all’ das Seinige unserer Ver-
fiigung tiberlassen, und wie wir es fur seine Seele fur gut er-
wăgen und wie wir es fur gut fmden wiîrden, so sollen wir da-
mit verfiigen." etc.
VE
In resumatul d-lui lorga din stud. și doc.: „Pentru Ursachie
Jicniceariul, carele adevfăjrat au fost fecor de boiariu de frunte,
și era și al nostru cirac", mort „la vârsta tinereațelor sale, fiind
NI
încă holteaiu neînsurat" lăsând averea în sama Domnului, afară
de Borăuți, care l-au rânduit el să fie dar Domnii Meale" etc.
Deci nu încape nici o îndoială că atât traducerii din Wi
LU

ckenhauser cât și copiei din Condica Mauroeordat a servit ace-

laș original cu data 1741 Apr. 2. Dacă e așa. ce rost avea a-
tunci solemnul proces verbal posterior executării testamentului ?
Trei cuvinte ni dau deslegarea enigmei. Punând în conexitate
RA

două cuvinte din titlu : „pricina morții" cu ultimul cuvânt din

depunerea preotului Costașco : ngudecătoriul“, căpătăm impresia
că nu avem a face cu un proces verbal care să servească drept
bază Domnului pentru luarea în posesiune a averei lui Ursachi,
NT

ci cu un proces verbal care să servească drept substrat judecă­

ții în pricina morții lui Ursachi. In sprijinul acestei păreri mai
vine împrejurarea importantă că în 1742 Jan. 2 nu mai domnea
Gr. Ghica, ci Constantin Mauroeordat, deci nu încăpeau consi-
CE

derațiuni față de actele de autoritate a'e fostului Domn.

Insă, ce ne surprinde este caracterul solemn al acestui pro­
ces verbal cu iscăliturile Mitropolitului și ale celorlalți înalți
demnitari, apoi faptul că Vel Logofătul, atunci Sandul ’ Sturzâ.
I/

nu-și pune numele ci numai boieria, în fine partea activă ce o

are în interogatoriu Ion Neculcea, care atunci nici nu făcea parte
din Divan și că popa Costașco îi dă calificativul neobicinuit „gude-
S

cătoriul“ cu toate că nu era atunci de cât fost Vornic Mare. Atâtea

anomalii suspecte, încât s’ar putea crede că avem a face cu un
IA

falșificat. Insă acestei presupuneri se înpotrivește în primul

rând iscălitura caracteristică a lui Neculcea, care e prea bine cu-
U
 R
187

RA
noscută cercetătorilor arhivelor. Atunci, cum se explică acest
fenomen, această abatere de la toate formele și regulele în ches­

LIB
tii de judecăți cunoscute din mii de documente ?
iată că însuși cronicarul Neculcea ni dă răspunsul aștep­
tat în cap. XXV al Cronicei1) sale supt titlul «A doua domnie
a lui Constantinii Mavrocordatu, în anii 7250 Octomvrie 1.»
„Și mergendu unii din boierii cei mari cu zlotăria cu ba­
nii steagului, socotit'au Domnul și au făcutu și altă orândueală,

TY
că au pusu (lin boierii mazili, pre mine Ion Neculce biv vel
Vornicii, și pre lordaki Dulgheriulu biv vel Postelnicii, și pre
Aristarhu biv vel Banu, să fie judecători aice în Iași dimpreună

SI
-cu boierii cei mari la toate trebile, și judecățile, și sfaturile să
fie nelipsiți ; și le-au făcutîi și nafaca, leafă, câte cincizeci de
lei pe boieriu pre lună“, Iar Postelnicul Alexandru Hurmuzaki

ER
în copia sa a cronicei lui Neculcea 234) adaugă : «Și au foștii așa
vre o doită-lrei luni, până au venitii boierii cei mari de pre la
ținuturi, iară dacă au venitii boierii, aii lăsatii Domnulu judecă­
țile, să fie iașrăși în seama boierilor celorii mari cu boieria,
IV
precum fusese și mai înainte vreme* ...f)
Suntem deci deplin lămuriți în ce privește rolul lui Necul­
cea între boierii divaniți si asupra atribuțiunei sale judecătorești.
UN

Era o stare provizorie, care n’a durat mai lung decât „vr’o doă-
trei luni“, deci documentul nostru este unul din ultimele acte ale
divanului mixt *) sau provisoriu și in aceasta constă tocmai im­
portanța lui, asemenea documente fiind cu siguranță foarte rare.
Din mărturia preotului Costașco reiese că au mai făcut
AL

parte din Divanul înaintea cărui se judecase pricina și Ghedeon

Episcopul de Roman și Episcopul Varlam de Rădăuți, 5) însă a-
ceștia nu sunt iscăliți, poate pentru că, văzând chestia destul de
TR

clarificată prin depunerile congruente ale marturilor, credeau că

pot lipsi actul de autoritatea iscăliturilor lor, mai cu seamă fiind
•el întărit prin iscălitura Mitropolitului.
Pe Iordachi Kuset și pe Andrei Ruset îi găsim între boie­
EN

rii noului Divan al lui Mavrocordat, întăilea fiind Vel Vornic de

țara-de-sus, al doilea Vel Ban: 6) ce caută însă Iordachi Canta-
/C

1) Kogălniceanu Letopisețe II. pp. 416—17.

2) ibid. nota.
3) Această inovațiune nu e cuprinsă în „așezământul44 lui C. Mavrocor-
■dat din 1741, publicat în Uricariu IV. pp. 396—408, însă, cu privire la mul­
țimea de jalobe care sosesc „pe zi câte t00“ se ordonă judecătorilor „de a
SI

gudeca necontenită și la gastlele Dumilorsale44 „Veliții boieri cu toții de lu-

eruri mai mari-4 otc. Vedem deci că inovațiuniea corespundea unei necesități.
4) Sau comisiei judecătorești (v. și lorga Ist. Lit. Rom. în sec. XVIII.
I pp. 244—5 unde ni se dă și o amănunțită biografie a lui Neculcea.)
IA

5) Diacul Divanului a omis să scrie „Episcopului44, însă nu poate fi

vorba de cât de cunoscutul Episcop.
6) Let. II. ibid.
U
 R
RA
188

cuzino Vornicul ’) în comisia această mixtă ? Vel Vornic al țâ­

LIB
rei de jos era atunci Costachi Razul 1 2) iar între boierii suplinători,
sau «gudecători» nu-1 găsim. Credem că prezența lui lordachi
se expiică numai prin marea autoritate de care se bucura, fă­
când astfel iscălitura lui prețioasă actului de mărturie.
Ce privește sus menționata lipsă a numelui lui Sandul

TY
Sturza, iscălind numai Vel Logofăt, cazul nu e tocmai o rari­
tate, mai cu seamă în ordinele date de Vel Logofeții, de obiceiu
în dosul jalobelor cătră Domn, 34 ) însă aici într’un act iscălit de
însuși Mitropolitul și alte persoane cu vază, laconismul Logofă­

SI
tului nu-i la locul lui și dă de gândit. Ce motive avea el ca
să nu-și puie numele ? Poate că, fiind văr în gradul al doilea

R
cu Gr. Ghica *) avea motivele sale speciale simțindu-se oare­
cum jenat prin aducerea chestiei, în care Gr. Ghica era implicat,
înaintea Divanului. VE
Admițând că documentul e un proces verbal asupra ascul-
tărei marturilor într’o pricină (proces) trebue să ne întrebăm dacă
suntem în materie civilă sau penală și cari sunt părțile in­
NI
teresate.
Fără îndoială că suntem în materie civilă, căci mărturii în
depunerile lor vizează ceea ce a zis Gh. Ursachi nedându-ni nici un
LU

indiciu pentru o altă interpretare. Ce privește însă chestia părților în

instanță răspunsul e mai greu. Ca să-l găsim trebuie să ni punem în­
trebarea : „cui prodest ?“ și „cuinocet adică cine trăgea foloase
din testamentul lui Ursachi și cine era nedreptățit.Am văzut că
pentru o parte a averei Domnul, Gr. Ghica, era moștenitor (pen­
RA

tru moșia Borăuți, însă el o dăruiește cu un alt hrysov, tot din

5 Iunie 1741, mănăstirei Frumoasa5) pentru altă parte numai e-
pitrop, în care calitate lăsă moșiile acestea mânăstirei Barnovschi.
NT

Deci Gr. Ghica nu mai poseda nimic din averea lui Ursachi și
nici nu mai era în țară, iar cei cari se foloseau de averea lui
Ursachi erau Mănăstirile Barnovschi și Frumoasa. Contra aces­
tora s’a îndreptat probabil jaloba nedreptățitului.
CE

Cine era însă acela ? In document n’avem decât o sin­

gură indicație : «Mărturii lui Varlaam Ursachi pintru pricina mor-
ții lui Gheorghie Ursachi fratili lui Varlaam > Iată deci „cui
nocet“. Insă de ce nu ni se spune aceasta de cătră comisia ju­
decătorească, dece pretutindeni acest laconism timid, par’că treaba
SI/

1) Este Deleanul, Vel Vornic de tara de jos supt Gr. Ghica 1735
(ibid.’ p. 38b)
2) ibid. p. 416.
IA

3) „Vat[af] za Aprozi să-i scoți Ia dumțnialor] veliții boeri să cerce­

tezi și să îndreptezi—iuli 20". Vel Log[u]f[ă]t sec. XVIII. Din doc. fam-
cav. de Flondor. Bucovina.
4) Let III. Arairas p. 156.
CU

5) Iorga Stud. și Doc. V p. 412.

 R
189

RA
n’ar fi curată ? Prelații și boierii par’că nu sunt la largul lor,
par’că se dosesc față de responsabilitatea misiunei lor.—Cre­

LIB
dem că această atitudine a comisiei avea rostul ei. Chestia era
foarte penibilă. Nu se putea ști care va fi resultatul cercetării.
Dacă mărturii depuneau altfel și se dovedea că Gr. Ghica s’a
atins de unul din drepturile cele mai sfinte ale boierimei, de drep­
tul de moștenire ? In ce lumină ar fi apăfut fostul Domn ! Și

ITY
Domnul nu era mort, el putea să revie după scurt timp, cum a
și revenit după 5 ani, și putea să se răzbii ne fără milă. ') In ori
ce caz lucrul nu era curat : Un testament neobicinuit un moște­
nitor și mai neobicinuit. Avea chestia aparența unui abuz de
putere domnească și se temeau boierii tot dea-una abuzurile să nu

RS
se facă obiceiu.
Mai putem găsi și o altă explicație pentru atitudinea șo­
văitoare a boierilor. Am văzut că Divanul mixt era o iiiova-
fiune, o nouă „râuduială“ a lui C. Mavrocordat, iar boierilor nu
VE
li plăceau inovațiuni. mai cu seamă dacă nu înțelegeau rostul
lor. Astfel putem să presupunem că boierii cei mari se sim­
țeau strâmtorați de conlucrarea „gudecătorilor“, iar aceștia poate
NI
jenați prin nelegimitatea situațiunei. Poate deaceia Sandul Sturza
nu-și pune numele său istoric, par’că n’ar voi să legitimeze cu
autoritatea sa personală o inovațiune contrară tradițiunilor secu­
U

lare ale țării. Avem impresia că boierii nu erau convinși de

importanța misiunei lor : La începutul interogatorului vedem a-
fară de Prelați numai pe bătrânul Neculcea, care avea însă și
AL

un alt interes să fie de față, cum vom vedea ma jos. Unde

sunt ceilalți boieri ? întârzie probabil, sau poate chiar lipsesc cu
totul iscălind abia în urmă ? Nu era însă obiceiul strămoșilor noș­
tri de a lua în ușor astfel de însărcinări, trebuia să fie o cauză
TR

determinată pentru a-i reținea (lela împlinirea unei datorii sociale.

Insă totuși credem că considerațiunea preponderentă era cea cu
privire la eventuala întoarcere a lui Gr. Ghica.
EN

Am menționat că Neculcea avea și un alt interes să nu

lipsească dela ascultarea mărfurilor și anume un interes care
după principiile moderne ale procedurei civile ar fi fost o cauză
de incompatibilitate. E era aproape înrudit cu Varlawi Ursachi
/C

fiind văr primar cu Dumitrașcu tatăl lui Ursachi. Ecaterina,

mama lui Neculcea * 2) și Maria mama lui Dumitrașcj 3) erau su­
lf Grigorie Ghica se bucura și după mazilire de o situație puternică
în Constantinopol unde „fu bine primit, nu ca un pedepsit, ci ca „unul ce a
SI

fost chemat la Poartă“, ca ajutor în afaceri diplomatice grele, mai ales în

cele cu Rusia“, cum reiese din un raport polon-saxon din Pera 6 Decemvrie
1741. (Iorga „Știri despre veacul al XVIll-lea în țerile noastre în (1700—
IA

1750). Extras din An. Ac. Rom. pp. 34—35. Grigorie Ghica era în raporturi
bune cu Constantin Mauvocordat fiind veri primari. (Let. III. pp. 155—156).
2) Tanoviceanu „Contribuțiuni la biografiile unora din cronicarii mol-
doveni**. arborele genealogic al fam. Neculcea.
U

3) Doc. familiei Baron Wassdko, Berhomet.

 R
RA
190

rari, Fiicele lui Iordachi Cantacuzino, Visternicului, din căsătoria

sa cu Alexandra fiica lui Gavrilaș Matiaș Vel Log.

LIB
Se explică deci atât interesul lui Neculcea față de prelen-
țiunile lui Varlaam cât și curajul acestuia de ă se atinge de o
chestie atât de delicată.
Varlaam zicea lui Neculcea „uncu-miu" precum vom vedea
din următorul zapis de vânzare, publicat în lorga Stud. și Doc.

ITY
III, pp. 44—45, pe care îl reproducem în parte pentru că ni dă
o prețioasă lămurire genealogică.
„Adică eu, ermonali Varlaam Ursachi, sin Dumitrașco Ursachi stol­
nicul, facem știre cu acest adevărat zapis al mieu la măna dumisali uncu-

RS
miu Ion Niculce biv vel vornic, precum, de nime silit nici asuprit, ci de a
rae bună voia, am vândut dumisalea a me driaptă ocină și moșie: un sat
întreg, anume Priporenii, ce iaste în Ținutul Dorolioiulul pe apa Jijiil, cu
vad de moară în apa Jijiil și cu hăleșteu; și tot venitul hotarului acestui
VE
sat l-am vândut dumisale drept doî sute lei. Care această mo.șiia mi să
trage miia de la moșii strămoșii miei, Iordachi Cantacuzino cel bătrân, care
iaste și dumisale unchiului Ion Vornicul moș; și hiindu mi dumnelui miia
niani mai' aproape, am vândut dumisalea, și, căndu am vândut, am întrebai
NI
și pe nepotul mieu de soră,') anume Vasile săn Costantin Silion,12) și e^
n'au vrut să cumperia, și mi-au făcut dumnelui plată deplină,“ etc.
7251 (1743) Iunie 22
LU

Din împrejurarea că Varlaam înainte de a vinde moșia,

conîormându-se principiilor dreptului de protimisă, n’a fost obli­
gat să ofere moșia de cât numai nepotului său de soră,
rezultă că nu numai Gheorghie nu mai trăia în 1743 ci
A

și un alt frate al lui: Toader, 34) precum nici sora Catrina, cari
nu puteau îi trecuți cu vederea. Presupunând că de la 1742—
TR

43 n’a intervenit nici o schimbare prin deces în numărul mem­

brilor familiei, trebuie să admitem că aceiași va fi fost situația
și în 1743, deci Varlaam și Vasile Silion (acesta jure represen-
tationis) erau singurii moștenitori legitimi ai defunctului Gheor­
EN

ghie Ursachi. Un argument mai mult pentru presupunerea că

Varlaam a adus chestia testamentului oral al lui Gheorghie îna­
intea Divanului, folosindu-se de împrejurările prielnice reclama-
țiunei sale, precum schimbarea domniei în toamna 1741 și nu­
/C

mirea unchiului său Neculcea ca „judecător". Cu toate acestea

—deși, regretăm, nu cunoaștem cartea de judecată care a urmat
acestui proces-verbal — Varlaam pare să fi pierdut procesul, căci
donațiunilc lui Ghica Vodă au rămas bune,*) iar din depunerile
SI

1) Catrina; v. Acad. Rom. XVI/198 din 7244 (1735) Nov. 20.

2) Biv vel Medelnicer, ibid.
IA

3) lorga Stud. și Doc. V. p. 409.

4) Moșia Borăuții, în Bucovina, districtul Co(man, în urma seculariză­
rii Mânăstirelor, a intrat în proprietatea Statului Român și a fost apoi vân­
dută tatălui scriitorului acestui articol, proprietarul moșiilor alăturate Chi-
U

sălău ți Ștefanufca. Azi toate trei moșii sunt ale d lui Mochi Fischer.
 R
RA
191

marturilor reiese că nu era nici un „meșterșug" la mijloc din

partea lui Gr. Ghica.

LIB
Documentul discutat—credem că cel mai vechiu proces
verbal românesc -mai presintă un interes osebit prin per­
soana testatorului. Gheorghie Ursachi Jitnicerul—în 1736 Pos­
telnic ’) — fiul lui Dumitrașco Vel Stolnic și al Măriei 2)
fiicei vestitului Hatman Alexandru (Sandu) Buhuș3) era nepotul

TY
de fiu al faimosului bogătaș Gheorghie Ursachi Vel Visternic 4)
cunoscut atât din Letopisețe cât și din foarte numeroasele docu­
mente particulare referitoare la acele 80 de moșii (!) pe cari le
poseda. 5) Cele mai multe moșii le avea zestre de la două so­

SI
ții, llinca fiica lui Gheorghie Hatman (fratele lui Vasile Lupu
Vodă) și Maria fiica lui Iordachi Cantacuzino Vel Visternic. 6)

ER
Dumitrașco era fiul Visternicului din căsătoria cu Cantacu-
zineasa și deaceia zice Varlaam „unchiu“ lui Neculcea, care
era fiul Ecaterinei, surorii Măriei Cantacuzino.
Dumitrașcu Ursachi era deci văr primar cu Neculcea, iar
IV
Varlaam și frații săi nepoți de veri primari ai cronicarului. Din
multele moșii ale Visternicului Ursachi n’au trecut la nepoții lui
de cât foarte puține, în cât Gheorghie Jitnicerul nu avea, pre­
UN

cum am văzut, de cât moșiile Jucica, Lențeștii, Berhometele (pe

Prut), în apropierea Cernăuților, apoi Borăuții și Coșușna, mo­
șie care nu ni este cunoscută.
Cele dintâi patru moșii făceau parte din averea răstrăbunicului
lui Gheorghie, a Marelui Logofăt Gavrilaș Matiaș 78) socrul lui Ior­
AL

dachi Visternic Cantacuzino. încă un indiciu că Dumitrașcu era

fiul Cantacuzinesei, s) iar nu al Ilincăi. Ne având de cât
puține 'moșii, Gheorghie Ursachi va fi preferat să locu­
TR

iască în Cernăuți, în aproprierea lor, spre a le putea mai bine

1) Arh. Trib. Tării Cernăuți. „Pleschenitza”. „welc’hes die Leute heute

Selenow [Zeleneu] nennen" No. 820. flotarnică făcută de Gh. Ursachi.
EN

2) lorga 1. c.. și v. pp. 236—-7, v. însă și Uric. XVI p. 3tl unde apare
o Serafina ca maica lui Varlaam și Gheorghie ?
3) Acad. Rom. CXXX/186.
4) Arh. Trib. Cernăuți, „lacobești*4, No. 674. și a. 1.
5) Tanoviceanu „Răsturnarea lui Vasile Lupu“ p. 8. v. și Catastihul
/C

moșiilor la Acad. Rom. Mss.

6) v. m. s. n. In Uricar XVI p. 358 șî urm. se publică însă un peri-
lips de scrisori dintre câri cea din 1704 ne contrariază, dându-ni încă o so­
ție a lui Ursachi Vist, cu numele „Alexandra, care numește pe Dumitrașcu
„fieastrul-1 ei. Față de originalul cetit de noi în Berhomet unde e vorba
SI

de Maria fata rep. lord. Vist, maic < Iui Dumitrașcu Ursachi rămânem nedu­
meriți, căci chiar dacă ar fi o confuzie de nume, Alexandra în loc de Ma­
ria, totuși ar rămânea de lămurit de ce era Dumitrașcu fiastru ? Se pare
deci că Ursachi mai avea la moarte încă o a treia soție Alexandra.
IA

7) Arh. Trib. Cernăuți „Die Kantakuzinoschen Giiteru No. 268.

8) Un a’t indiciu și mai pute.mic, este următoarea însemnare din do­
cumentele fam. Neculcea : „Parte oări-mieii lui Dumitrașco Ursachi Stolni­
cul de țigani de pe moșii noștri Iordachi Cantacuzino cel bătrân1*.
U
 AR
192

IBR
supraveghia, cu toate că Cernăuții nu erau reședință a boieri-
mei pământene. Se dădea preferință, dacă mijloacele nu permi­
teau reședința în Iași,. Sucevei sau Botoșanilor. In orașul Cer­
năuți dăm de puține urme ale vechii boierimi. La decăderea fa-

YL
rpiliei ’) pare să fi contribuit mult și Maria, Buhușeasca, soția
lui Dumitrașcu, căci cunoaștem o însemnare a nepoților ei Bu-
hușești cu privire la moșiile vândute de „mătușe nostră de Mă­
rie Ursăchioe și de ficorii ei“ care cuprinde 1G moșii, dintre

IT
cari 9 vândute de Ursăchioaia iar restul de feciorii ei, Gheor-
ghie, și mai cu seamă, Varlaam. 12)
Acesta din urmă, în mirenie cu numele Vasile, 34 ) era un

RS
om cam neastâmpărat și va fi ispășit cu dreptate unele păcate.
In 1730 Apr. 19, e Egumen al Mân. Râșca ; 4) în 1733 Martie
19, ieromonah în Ițcani, 56) deci mai puțin; în 1734 Nov. 25, Șol-
tuz de Suceava; GJ în 1739 Ian. 18, Eg. al Măn. Slatina, 78
VE ) iar
910
în 1743 Iunie 22, îl găsim iar numai ca ieromonah. s) E curioasă
și cam suspectă această oscilare în cariera unui om destinat vie­
ții contemplative în slujba lui Dumnezeu. O pricină cu Mănăs­
tirea Solea, care se considera frustrată prin vânzarea moșiei Mi-
NI
leșăuți y) de cătră Varlaam, ne face să bănuim că supt cutele
rasei călugărești a lui Varlaam se ascundeau încă ispite foarte
lumești. De alt fel vechiul adevăr, că decăderea materială a-
LU

runcă adesea umbre sinistre și asupra caracterului victimelor

ale unor vremi nenorocite.
Cu generația aceasta, lunecând ca și cea precedentă pe pan a
declinului,s’a stâns progenitura bărbătească a marelui bogătașUrsa-
RA

chi Visternic, cu toate că acesta grijise de întărirea extraordinară a

familiei prin moșii și înrudiri. Vedem că fără fideicomise nu se
poate garanta trăinicia unei familii aristocratice.
Familia Ursachi, ridicându-se în Domnia lui Vasile Lupu,
NT

era, după toată probabilitatea, de origine grecească. NuineleUr-

sachi era fără îndoială numele de botez™"} al tatălui Visternicu-
lui, despre al cărui rost și viață nu suntem orientați. Visterni-
CE

1) Un doc. din 1756 ni relatează că Manole Zamfir fost căpitan de

Coțman grijise de fiii Iui Ursachi cari ajunseră la sărăcie „ivelche în Armut
gerathen gewesen“. Arh. Trib. Cern. „Kohozna14 No. 419.
2) Doc. fam. cav. de Flcndor, Storojineti. v. și revista această N-le
I/

9 și 10 p. 137.
3) Iorga 1. c..
4) Id. XVI p. 321.
IAS

5) Wickenhauser „Bochotin“ p, 107.

6) Iorga V p. 104.
7) Uric. XII.
8) Iorga Ist. Lit. Rom. în sec. XVIII. II. p. 245.
9) Wickh. „Solea11 pp. 116—7.
10) v. de ex: Ursachi Stîrcea; U. Davidel : U. Soroceau : U. Coșo-
teanul etc..
U
 R
RA
193

cui era fin de cununie al lui Ilias Alexandru Vodă, ’) însă încă
înaintea Domniei acestuia, (1666—1668) căci în 1662 Martie 12,

LIB
Ursachi fu acum căsătorit cu Ilinca. 12) Visternicul era ctitor al
bisericei Precista din Târgul-Ocnei 3456) și zace probabil acolo. Fiul
lui, Dumitrașco. cu soția Maria (Marfta în călugărie) *) odihnește
în Mănăstirea Barnovski, 3) iar fiul lor Gheorghie fu înmormân­
tat probabil lângă biserica Adormirei Maicei Domnului in Cer­

ITY
năuți. G)
Ni rezervăm pentru o altă ocasiunea să dăm geneologia a-
cestei familii interesante, despre care ni stau numeroase date la
dispoziție. Mulțumindu-ne deocamdată cu aceste notițe laconice,

RS
ne întoarcem la documentul nostru
Din punct de vedere al istoriei noastre culturale, documen­
tul presintă interes osebit, de oare-ce aflăm din el cam ce se
petrecea în casa unui boier în ultimele lui clipe. Prezența Dia­

E
cului Starostelui ni indică că Ursachi avea de gând să facă un
testament scris și chiar începuse să dicteze cu obicinuita for­
IV
mulă introductivă Ne mai putând dicta îi rămânea totuși incă
atâta putere ca să-și exprime, deși la intervale și în mod de-
sordonat, ultima lui voință. Din cuvintele că vorbea „vrute și
UN

vrute" (în loc de vrute și nevrute), precum și din indicarea că

era „buiguit de moarte11 înțelegem că căzuse în starea delirantă
a agoniei. Așa se și explică bănuiala lui Varlaam, dacă frate-
său își exprimase într’adevăr voința in favorul lui Gr. Ghica,
trecând peste considerațiuni de ordine etică, cari iar fi dictat să
AL

lese moștenirea lui Varlaam, care, pe lângă că-i era frate, mai
era om nevoiaș, și avea și cel puțin un copil, o fiică căsătorită cu
Mihaiu Sturza. 7* j Se pare deci că sau raporturile între frați nu
erau bune, sau că Ursachi. nu-și dădea seamă de importanța vor­
TR

belor sale, sau poate că considerațiuni tot de ordine etică, o a-

dăncă recunoștință față de Gr. Ghica, covârșeau sentimentele de
solidaritate familiară. Ori cum, constatarea ultimei sale voinți
EN

fiind o chestie de fapt și depunerile mărfurilor necontrazicându-

se, Gr. Ghica era în dreptul lui. Dar chestia părăndu-i proba­
bil cam odioasă, a avut bunul simț să hărăzească moșiile lăca-
șilor sfinte.
/C

1) Uric. XI pp. 212—5.

2) Iorga V p. 87.
3) Id. Inscr. din Bis. Rom. pp. fit—2
4) Id. XVI pp. 321—2.
SI

5) Id. VI pp. 445—6.

6) Intre notele noastre găsim una: „Biserica Adormirei Maicei Dom­
nului din Cernău(i unde zace Gh. Ursachi“. însă omisesem să notăm și iz­
IA

vorul nostru.
7) Arh, Trib. Cern. „Rohoznei" No. 419. Presupunem—fiind doc. resp.
din actele fam. Iamandi, că e vorba de Vor. M. Sturza socrul lui Toma Ia-
mandi. Insă după spița Sturza acel Mihaiu ținea o C'ostachi.
U
 R
194

RA
Din punct de vedere al istoriei culturale este important să
aflăm că Gheorghie Ursachi băuse ceaiu, de oarece credem că
aceasta este întâia pomenire a ceaiului prin documentele noastre.

LIB
Se pare că băutura aceasta a fost introdusă în Moldova sau din
învecinată Galiție sau, cu mai multă probabilitate, de cătră Ru­
șii Feldmareșalului Munnich în timpnl ocupațiunei din 1739.
Pentru filologi nu e fără interes modul de a se exprima al
mărfurilor din Cernăuți : „fiind poftind" în loc de „poftit" ; „să.

ITY
înveați să scrie" adecă să dicteze: „au răspunsu că nare gură":
de fapt n’a „răspuns" ci a „arătat cu mâna" că nu poate să vor­
bească ; inconsequența scriitorul actului : «acolia au rămas» și
«acolo Iau aflat» ; „buiguit de moarte" și „buiguit de boală și

RS
de moarte" ; „Borouții fiind robiți" înseamnă se înțelege eșită
pe nedrept din stăpânirea familiei ; „grăia vrute și vrute", etc.
Dintre persoanele cari asistau la acest duios apus de viață,
nepîâns de nici o față fcmeiască, erau și două cu nume cunos­
VE
cute : Neculai Kogălniceanul și Constantin Holban. Cel dintăiur
atunci numai Diac al Starostelui de Cernăuți, apoi Pitar, ') era
unul dintre frații Stolnicului C. Kogălniceanu, străbunicului lui
Mihail. 2) Celalt, C. Holban, căsătorit cu o Volcinski din cunos­
NI
cuta familie bucovineană, era fiul Armașului Toader Holban și
al Paraschivei Stroescul. 3)
Preotul Costașco, duhovnicul lui Ursachi, trebuie să fi fost
U

bătrân în 1742, căci el apare ca martor într’un zapis de vân­

zare din Cernăuți încă în 7227 11719] Martie 24. 4) El va fi fost
AL

preotul de la biserica Adormirea Maicei Domnului, numită și „bi­

serica domnească", ctitorie a lui N. Maurocordat Vodă, B) și ast­
fel s’ar explica că îl găsim în 1737 ca protopop, 6) biserica
fiind cea principală din Cernăuți.
TR

Biserica astăzi nu mai există și in locul ei e un monu­

ment lângă care are loc în fie care an serbarcti oficială de bo­
botează Mormintele de lângă biserică au fost mutate într’un
mormânt comun la cimitirul nou al orașului lângă Horecea. A-
EN

colo zace probabil acum, în tovărășia atâtor necunoscuți, și nepo­

tul celui mai bogat Moldovan de pe vremuri.
Ștefan Roschip făcea parte din o familie mazilească din
Cernăuți, care în 1811 fu recunoscută ca nobilă. 7) Probabil că
/C

din aceiași stare era și Ștefăniț Miha, care spre deosebire de

Roschip, știa să iscălească.
Ce fel de Vornic va mai fi fost loan Piroșcă, nu știm..
SI

1) Acad. Rom. Mss. 1173 fii. 53.

2) ibid.
3) ibid. H, 203.
IA

4) inedit, în proprietatea noastră.

5) Kaindl : „Geschichțe der Stadt Czernowitz" p. 31.
6) Id. ibid. p. 35.
7) Zerincki-Szeliga „der polnische Adel
CU
 R
195

RA
Arhondologia Moldovei nul cunoaște și nici prin documente
n'am dat de numele lui. Din cuvintele, că mergea „în trebile și

LIB
poruncile stăpânului său" înțălegem cele ale Starostelui, deci
dacă nu cumva era un simplu Vornicel de sat poate că era Vor­
nic de Câmpulungul moldovenesc sau rusesc.
Persoanele în fața cărora s’au depus mărturiile, precum și
cele cari au iscălit procesul verbal, sunt prea cunoscute, încât

ITY
renunțăm de a ne ocupa și de ele.
Iscălitura nesigură a lui loan Noculcea se explică prin bă­
trânețile sale înaintate, având atunci 70 de ani, ') și fiind poate
și bolnăvicios căci nu i îngăduise Dumnezeu de cât numai încă
4 ani de viață. In 12 Ianuarie 1746 nu mai trăia. 1 2)

RS
Am terminat cu analisa acestui document, care credem me­
rita publicarea în revista noastră, deși nu e de interes pur ge­
nealogic, ci se află mai mult pe punctul de intersecțiune al is­
toriei culturale, sociale și al dreptului vechiu român, putându-i fi
VE
de folos întru cât arată procedura civilă în asemenea cazuri. Din
ultimul punct de vedere, regretăm că nu cunoaștem și judecata
lui Neculcea pe baza acestui proces verbal. Posedăm însă o
altă judecată 3) a cronicarului, chiar din aceiași săptămână, cu 6
NI
zile după data documentului discutat. Este o judecată în pri­
cina Saftei, ce au țiuut-o Ioniță,^ nepot de soră al lui Gheor-
U

ghie Căldărariul din lași, hiastrul lui Enachi polcovnicul, cu Gheor-

ghie căldărariul, ficiorul lui Miron căldărăriul, pentru o casă și
dughiană în ulița Hagioaiei. Documentul e prea lung, cuprin­
AL

zând o pricină nu prea interesantă, în cât renunțăm la publica­

rea lui și ne mulțămim numai să relevăm clementele caracte­
ristice ale formei judecății, ea fiind, precum știm, o derogare de
la procedura civilă tradițională.
TR

Lipsind titlul domnesc de la începutul cărții de judecată,

scriitorul, spre a mări autoritatea actului, a pus o cruce frumos
stilizată. După ea urmează formula obicinuită din cărțile dom­
nești, care urmă titlului Domnului, anume : „Facim știre cu a-
EN

uastă carte a noastră precum au avut giudecată de față înna-

inte noastră". Acest „noastră" e pluralis Majestatis, căci cartea
nu e iscălită de căt de Neculcea și numai mai de o parte iscă­
lește al doilea Logofăt că a citit actul; anume : „procfetal] vt.
/C

Logft." după cuvântul „noastră" urmează : „din luminată po-

ronca Mării Sale lui Vod, Safta" etc. deci fraza cunoscută din
hotărnicii și anaîorale.
Judecata se încheie în modul următor : „și după cum am
SI

socotit și-am giudecat am dat și noi acastă mărturie a noastră

la măna Saftii ca să-i fie de credință, și nice odată să nu să.
IA

1) Tanoviceanu în Arh. Soc. Științ. și Lit. Iași 1891 p. 330.

2) Id. C’ontribuțiuni la biografiile unora din cronicarii moldoveni.
3) Inedit, în proprietatea noastră.
U
 R
196

RA
mai acolesască Gheorghie căldărariul cu vro pără de dănsa.—
Adastă facim știre.“
Precum vedem Neculcea se exprimă în termeni categorici

LIB
ca și cărțile domnești, dând actului autoritatea lucrului judecat
în ultimă instanță. E importantă această constatare, căci avem
a îace cu o delegare a uneia din puterile constitutive ale suve­
ranității, a celei judecătorești, cătră un particular, Neculcea ne-
îiind atunci de cât boier mazil. O dovadă de generozitatea su-

ITY
fietească a Domnului reformator de atunci C. Maurocordat, care,
nesilit de nime, numai în interesul unei justiții mai expeditive,
renunță la o parte din prerogativele lui domnești.
In condica Iui C. Mauvocordat—aflătoare la Academie —e

S
trecută și o altă judecată a lui Neculce, din 7250 [1742] Febru­
arie 10. ’) Presupunem că vor mai fi și altele din trimes­

ER
trul Ianuarie Martie pănă ce „au venitu boierii cei mari de pre
la ținuturi" înlocuind pe „gudecătorii" cu „nafacâ**. Sfârșind stu­
diul nostru, credem că v’om fi atins prin el scopul de a orientâ
pe unii asupra acestei abateri excepționale de la tradițiuniie
IV
noastre judecătorești seculare și că vom fi stimulat pe alții la o
mai mare atențiune față de documentele, iscălite de Neculcea,
cari li trec prin mână.
UN

Pojarul din Iași în 19 Iulie 1827

AL

Evenimentul arderii Curții Domnești din Igși, în locul că­

rei se ridică azi falnicul palat administrativ, e de mult uitat și
TR

pentru cei mai mulți nu mai este de cât un fapt divers al is­
toriei orașului. Pentru cercetătorii trecutului neamului însă, ca­
tastrofa aceia iese din cadrul unei întâmplări de ordine materi­
ală, atingând și coarde simțițoare ale sufletului neamului. Nu
EN

numai pentru că a dispărut un monument istoric al orașului, ci

pentru că împreună cu palatul domnesc a căzut victimă flăcări­
lor aproape în întregime și Arhiva Divanului domnesc. Nu știm
pân’acum în mod direct cât de mare era Arhiva aceia, ci numai
/C

văzând cât de puține mărturii scrise ale trecutului ni-au rămas

și cât de mult am putea să avem, putem să ni facem calculul
lipsei dureroase. Unde sunt de ex. mide de jalobe și scrisori
cătră Domnie, cărțile împărătești (Firmanuri etc.) rapoartele ca-
SI

pichihailor, actele visteriei, ale logofeției, condicile de Divan etc.

Cu un cuvânt unde-i vechea Arhivă a Moldovei ? Cenușă !
Numai puține rămășițe de condici, cea mai vechie din 1786, au
IA

1) Iorga VI. p. 257.

U
 R
RA
197

scăpat ca prin minune găsind adăpost în Arhiva Statului, înfi­

LIB
ințată în 1832.
Ar fi însă greșit să credem că focul din 1827 ni-a mistuit
întreaga străvechie Arhivă a țării. El nu era de cât o verigă, a
8-a, în lanțul nenorocirilor de felul acesta cari urmăreau ca o
năpastă Curțile domnești. 1491, 1513, 1624, 1650, 1723, 1783,

ITY
1827 și 1880 sunt datele sinistre în cronica Curților domnești
și a Arhivelor Statului') Totuși ce mai scăpase de urgia seco­
lelor, căzuse în acea fatală zi pradă focului. Din 200 condici ale
Divanului s’au scăpat, zice Th. Codrescu,12) de cătră Emacul

RS
Divanului Serghie Călimănescu numai vr’o 20 condici mai noui.
Dacă considerăm că unele condici cuprindeau însemnările și
copiile de documente 34) a 2 și 3 ani, putem presupune că erau
condici vechi de câteva secole. Iar pe lângă condici au mai ars
VE
toate hârtiile anilor 1783— 1827, cari ni ar fi putut povesti atât
de mult despre anii 1812 și 1821, atât de hotărâtori în istoria
Moldovei. Documentul pe care-1 publicăm la vale 4) o copie de pe
originalul eliberat de marturi ai pojarului din 1827, este, precum
NI
vedem, o contribuțiune însemnată la lămurirea noastră cu privire
la intensitatea pagubei naționale suferite.
LU

Cu mila lui Dumuezău Noi Smeritul Veniamin Mitropolit

Moldovei.
RA

Cu această obștiască mărturie, împreunăm și a uoastra încredințarea

și adiverirea, aflânduue și noi înșine cu deplinătate intemeeți pe această
știință, a întâmplării arderii năprasnicului focu, care după grabnică întin-
dire Cau avut, oujuimai averi au topit, ce încă au primejduit și oameni-
T

Drept aceea, pentru ardere scrisorilor, docitmenturi împreună cu alte averi

a pre înaltului nostru Domnii, urmează și a noastre mărturie cu încredin­
EN

țare iscăliturilor noastre.

1S27 Oetomvri
Veniamin Mitropolit. Moldaviei
Meletie Episcop Romanului
/C

Sofronie Episcop Dușului

1) N. A. Bogdan „Orașul Iași“ pp. 62—63. —In 1880, după povestirea

unui martur ocular, n’a ars Arhiva care fu scoasă cu grabă din încăperile
SI

primejduite. S’au deteriorat însă și probabil se vor și pierdut unele dosare

fiind o „grozavă ninsoare. “
2) Uric. VI. p. 177.
IA

3) In condicile de documente se treceau copiile documentelor înfăți­

șate Divanului pentru întărire, apoi celor emanate de Ia Divan și judecățile
deci întreaga lucrare de cancelarie a Divanului.
4) Condica Gospod, No. 334 Fii. 255.—Originalul cu data Oct. 20, pare
să fie cel din Acad. Rom/ClX, 165, indicat în Creșterea pe 1910 Ian.—Mart, p. 52-
U
 R
RA
198

Mărturie

LIB
Știut este tuturor de opște întâmplarea năprasnicului foc de la 19
zile a trecutei luni Iulie a acestui curgătoriu anu 1827. Care între altele
binale, casă, și averi, a multora din boeri, și din târgoveți, au topit cu
totul, și însuși Curțile unde șăde Domnie, și unde se află și giudecătoriile,

ITY
toate celelalte Clenuri a ocârmuirei. Dar nu mai puțin este de toți știut,
că la această groaznică întâmplare, s’au prefăcut în cenușă și toate Arhi­
vele Visterici, a Divanului, a departamenturilor, și a celora lante sluji­
toare Curții locuri. Urmând aceasta pentru doaă pricini. Inlăi : Că focul
întâmplândusă pe la șapte gasuri din si, când toți judecătorii i slujbașii,

RS
și canțălăriștii lipse, fiește carile mergând la casa sa în vremea prânzului,
și nu erâ cine să scoată lucrurile spre scăpare. Și al doile că toți slujă-
torii Domnești, arnăuți și alții, alergând după De apărata datoria spre stân-
gire focului Politiei, și spre mântuire averilor norodului, au rămas Curte
VE
fără oameni de agiuns spre pază, nesocotindu-să pentru depărtare locului
unde s’au aprinsu întăi, că să va întinde răul, și păna la Curțile Domnești.
Când fără de veste, focul întinzăndu să, și lățându să, și de fortună mare
înpingându să în gio\ au.cuprins și aceste Curii, și în puțâne minunte, au
NI
mistuit tot ce au fost întrânsele. — Atunee împreună cu toate mobilile, i
altele, vasă, odoară, și lucruri a Mării Sale Prea înălțatului Domnu Ioan
LU

Stuza Vvod s’au ars și hârtiile, documenturile ce au fost pe moșiile mai

gios însomnate de baștină, și cumpărătără. Adică: pe Băucești sat întregii,
i părți din Fărcești, i Moșotești, și Giurgești ce sântu pe Siretiu la țânu-
lul Niamțului, i pe părțile din Căneni, i Plopul, i Rădiul lui Moglan, i A-
rămești, i Bădiceoi, i Jășcani, și pe doi bătrâni din Bășeni, însă cu giuraă-
RA

tate de bătrân ce la anul 1808 s’au luat de dumnialui Visternieul Costache

Cantacuzino piste veche stăpânirea, și care este de pricină, aceste sânt pe
Bistriță tot la țânutul Niamțului dânduși căpițe cu cele de la Săretiu. I pe
părțile din Frumușel, și din Muncel la țânutul Tecuciului, i pe pol sat din
NT

Broșteni la țânutul Niamțului cumpărată prin mezat. Cum și o parte din

scrisori a locului de prin pregiurul Dorohoiului numindusă Trestiiana încă
au arsu, iar o parte au scăpat câte s’au aflat în cercetare împresurării ur­
CE

mată despre Cuciuc. Precum cu asămine răzlețirea au scăpat de focu și

scrisorile moșii Solonțul de la țânutul Bacăului, și a moșii di pe apa Va­
sluiului din gios de Popeștii Râșcăî, iar pe celelante moșii câte s’au arătat,
precum și cele din a stânga Prutului, Ceripcănl la Soroca, i Manta și Va­
dul lui Isac di pe apa Prutului toate s’au topit de focu. Dar stăpânire lor
/

s’au urmat cu bună pace, și fără nici un feliu de prigonire, fiind slâlpite
și lămurite eu sămne liotară încungiurătoare despre toți megieșii, afară de
SI

locul de prin pregiurul târgului ce este în pricină de împresuram cum s’au

arătat.
Drept aceea spre adiverirea pentru ardire pomenitelor hărții și do-
IA

-cumenturi, întru bună știință ce avem de întâmplare ce nenorocită a fo­

cului, am dat această adevărată mărturie spre dovada arderii documenta­
rilor. Insă spre mai temeinică stăpânire și lămurire, socotim de cuviință
U
 R
RA
199

a se alege unul din boerii a inerge la stare locului, și cu carte de blestăm

LIB
să cercetezi sămnile înființate, pe unde să urmează stăpânire până în ziua
de astăzi și să facă mărturie cuprinzătoare cu amăruntul de toate semnile
pomenitelor moșii și părți.
Apoi pe mărturia aceea să va face din partea noastră cuprinzătoare
înștiințare supt iscăliturile noastre, care să fie desăvârșit documentu de

ITY
stăpânire nestrămutat, și vecinie. Deosăbit să va rând ui alte feță ca să
•cercetezi, și viile, i țâganii robi (a cărora ecrisori așijdere s'au arsu). Și
după mărturiile de cereetare ce vor da, să va face din partea noastrs ia­
răși osebit Document în scris de veciniea stăpânirea. Și spre încredințarea
celor de sus însemnate adeverim cu însuși iscăliturile noastre.

RS
Și s au scris de mine Teodor Gașp”r biv Vel Sărdar și condicar de
Divanul Gospod in Iași la anul 1827 Octomvri.
Grigori Sturza Logofăt
Dimitrie Sturza Logofăt
Sandul Sturza Visternic
Iordachi Rosăt Visternic
VE
Teodor Balș Vel Logofăt
NI
Costantin Catargiu Logofăt
Vasile Rosăt Logofăt.
Vedem din mărturia contimporanilor acestei catastrofe, că
LU

au ars toate Arhivele din Curtea domnească și atenanțele ei

(„slujitoare Curții locuri"). Insă a ars și Arhiva privată a lui
Vodă, cuprinzând documentele originale pe moșiile și țiganii lui.
Nu știm dacă au ars la Curtea domnească și documente ale par­
ticularilor, înaintate spre întărire sau în chestii de judecată. Cu
RA

siguranță însă putem să presupunem că vor fi ars multe docu­

mente ale boierilor în casele lor, din cari multe, precum am vă­
zut, au fost cuprinse de pojarul furios. Credem deci că nu exage­
răm evaluând pierderea cauzată prin focul acesta la mai multe
NT

mii de documente, inclusiv condicile, din probabil toate secolele

ale trecutului țării. O pierdere foarte dureroasă și ireparabilă.
Am văzut că focul s’a ivit din „șapte cașuri din zi“ „în
CE

vremea prânzului", când lumea care ar fi putut interveni lipsea

din Curte. Dăm aici de o contrazicere față de narațiunea Iui
M. Kogălniceanu, ’) care scrie : „la 19 Iulie 1827, când Ia un
ceas după miazăzi, un foc isbucnind încă din casele Spătarului
Uie Burchi, 23) care astăzi formează aripa dreaptă a Academiei,4)
/

§i mânat de o cumplită furtună, prefăcu în câteva ceasuri toată

ulița mare 4) și cu a treia parte din oraș în cenușă. Atunci și
SI

curțile, deși izolate prin piața întinsă în mijlocul cărei se afla,

luară foc și până în sară deabia câteva beciuri boltite rămaseră
IA

1) Jn „Albumul istoric și literar" pe 1845.—v. Bogdan op. cit. pp.

71—73.
2) Poreclit „Zmeu“; Codrescu ibid.
U

3) Str. Arcu, unde e azi Liceul Internat. 1

4) Azi Ștefan cel Mare. ' 1
 AR
200

R
nejignite ; o mare parte din averea Ocârmuitorului și din actu-
rile publice fură prada pojarului."

LIB
Cărei narațiuni să dăm preferință? Nici unei din ele, pen­
tru că sunt absolut convergente. Acele cașuri11 erau tur­
cești și corespundeau orei 12 și 47’, deci nu-i de cât o dife-
rință de 13 minute între amândouă indicațiuni.
In acelaș sens trebuie să înțelegem și (m. s. p. 183.) măr­

ITY
turia Preutului Costașco când zice „iar după ce sau făcut zio,
la un cas de zi“. Acest 1 corespundea deci orei 7 de dimineață
și e clar că așa e a se calcula și în cazul acesta, căci de alt­
fel Preotul ar fi zis la un ceas după amiază-zi. Constatarea a-

RS
ceasta nu e fără interes, mai cu seamă ce privește însemnările
nașterilor și decesurilor cum și ale cutremurilor s. a. pe cărțile
vechi de rugăciune.
Direcțiunea furtunei și deci a focului pare să fi fost din
VE
N. V. spre S. O., căci numai astfel ni-am putea explica cum a
ajuns focul până la Curtea domnească. Pe ruinele negre s’au înăl­
țat alte case și palate, alte generațiuni s’au perindat prin ele,
uitând paguba și spaima părinților și moșilor, însă pentru cer­
NI
cetătorii trecutului neamului nostru amintirea zilei din 19 Iulie
1827 va fi vecinie dureroasă.
LU

DĂRI DE SAMĂ
A. lorga, Profesor la Universitatea din București: „Studii
RA

și documente cu privire la istoria Romînilor*, voi. XXI, docu­

mente interne. Miscelanea. București 1911.
(sfîrșit)
NT

La p. 280, o carte domnească din 1624 de la Radul Vodăr

Domnul Moldovei, poreclit „cel Mare/ atrage interesul nostru
prin faptul că ea începe cu „Noi“ in loc de „Ion.“ Nu știm a-
CE

vem a face cu o eroare a scriitorului sau cu o abatere mai

deasă de la regula tradițională ? Cartea e iscălită de cătră Du-
mitrașcu Ștefan Vel Logofăt, tatăl lui Gheorghiță Ștefan Vodă.
Despre acest Dumitrașco o nouă descoperire a d-lui Ghi-
bănescu ni zice că era căsătorit cu Zinica (Zina—Euîrosina) fiica
/

lui Mogăldea Vornic și era fiul lui Ștefan Logofăt}) De altfel

SI

ni e cunoscut din Letopisețe 12) că un Mogâldea (Niculai) era un­

chiul lui Gheorghe Ștefan. Deci Niculai Mogâldea era fiul Vor-
IA

1) Comunicat de d-ul Ghibănescu, care se ocupă acum cu aranjarea

documentelor dăruite de reposatul Gli. Racoviță Universității din Iași; între
ele se află și documentele arătătoare datele acestea.
2) I. p. 325.
U
 R
RA
nicului Mogâldea (probabil nume de botez) și frate cu

LIB
mama lui Gh. Ștefan. E tot-dea-una înbucurător de a vedea a-
firmările cronicarilor noștri confirmate prin izvoare sigure.
-- La p. 281 un „Suret de pe ispisocu vechiu pe sărbie
de la Gașparu Voevodu, scrisu de Pavelu Mitrofanu, în lași,
dinu leatu 7128 (1620), Aprilie 12“ se impune osebitei noastre

TY
atențiuni. E vorba de „giupiniasa Tofana și soru-sa Zamfira,
fetile Măricăi, și vara loru Nastasiia, fata Odochii, nepoatele Lu-
căi Arburea, Portariulu Sucevii.“
Cunoscătorii descendenței lui Luca Arbure vor 11 desigur

SI
surprinși, ca și scriitorul acestor rânduri, că Tofana și Zamfira,
fiicele, precum știm, ale lui Ion Solomon Vel Logofăt din că­
sătoria lui cu Maria, fiica Maricăi fiicei lui Luca Arbure ’) sunt

R
numite <nepoatelea> acestuia. Ele erau precum vedem străne-
poalele iar nu nepoatele lui Arbure. Tot așa Nastasia. (căs. cu
VE
Toader”Murguleț Armaș) fiica Parascăi (căs. cu Gr. Udre Vă­
taful cel orb) era nepoată de fiică a Odochiei, fiicei lui Luca
Arbore, deci slrănepoata acestuia.
Dacă am luâ deci cuvântul <nepoatelea> ad litteram am
NI
trebui să răsturnăm resultatul cercetărilor făcute până acum,
punându-ne în contrazicere cu textele categorice ale documente­
LU

lor cari i-au servit de bază.12)

Cu toate acestea n’avem nici o pricină de turburare. Intăi
documentul nu e de cât o traducere, care poate să fie greșită,
apoi chiar orginalul poate să fie greșit din partea scriitorului și
în sfîrșit avem exemple că documentele noastre erau adesea ori
A

lipsite de exactitate în indicațiuni genealogice. Chiar cu privire

la alți descendenți ai lui Luca Arbure putem să ne referăm la
TR

un atare exemplu : In Arh. Ist. III. p. 212, e vorba de <Todo-

sia, fiica bătrânului Onciul, nepoata iui Arbure» („Toa^î* AX|1U
COhmSa cTaparfo] khSka flpKSpe"). Cum descindea Todosia din
Arbure? Nici Wickenhauser, nici ceilalți scriitori cari s'au ocu­
EN

pat cu genealogia Arbureștilor, nu ne-au lămurit cu privire la

descendența aceasta. Insă acum de curând o spiță aflătoare în
Arhiva Statului din Iași 34) ne lămurește : Onciul cel bătrân era
fiul lui Gavril Visternic din căsătoria cu Sofiica 4) fiica lui Luca
/C

Arbure. Deci Todosia era și ea strănepoată cu toate că e nu­

mită în original rhSka.
Ni se impune deci o mare băgare de samă in chestii de
SI

1) Ghibănescu tn Uric XVIII p. 295 și nota 4 ; Wickenhauser „Solea;*

Părintele S. FI. Marian „Biserica din Parhăuți* ș. a. Eroarea celer din urmă
cari puneau pe Tofana și Zamfira ca nepoate ale lui Solomon e cu drept
IA

cuvânt rectificată de d-ul Ghibănescu, ibid. 2) I. a. Wickenhauser ibid. pp.

60 și urm.
3) Tr. 1764, op. 2013, D. No. 723 Fii. 107.
4) Sofiei e cunoscută ca una dintre fiicele lui Arbure.
U
 R
202

RA
stabilire a unor filiațiuni pe baza indicațiunilor genealogice de
caracterul celor arătate. Am văzut de altfel cât de ușor se poate
cădea în cursă, cu ocasiunea studiului nostru asupra îiliațiunei

LIB
lui Dumitrașco Prăjescul1). Iar în cazul de față, dacă n’am cu­
noaște spița Arbureștilor, am fi putut stabili o filiațiune sărind
peste o generațiune femeiească. Trebuie deci să controlăm, cu
ajutorul altor date, chiar documente cari de altfel nu inspiră
nici o bănuială.

TY
— La p. 300, un act de întăritură de la Ștefan Vodă Lă­
custă, din 1540, luni 13, cu privire la cumpărături ale familiei
Cîrja în Hilișenii, pe Suceava, ni dă nu mai puțin de cât 8 copii

SI
ai Pârcălabului Cîrjă, anume : Dragoman, Ion, Urîta, Mariuța,
Manea, Dumitra, încă o altă Mariuță și Tudosia. Sunt fără îndo­
ială copiii fostului Pârcălab de Neamț Cârjă din 1528 și 1530 2)

R
care, presupunea d-1 Ghibănescu în articolul d sale apărut pe
vremuri: «Spița familiei Cîrjă»,3) va fi fost probabil fiul sau fra­
VE
tele lui Coste Crîje stolnic din 1513 — 23. Actul e deci o contri-
buțiune prețioasă la genealogia acestei familii vestite din care
un membru, Luca după reposatul Hăjdău, ni-a lăsat ca trimis
la Regele Poloniei Sigismund I, în 1532. cel mai vechiu monu­
NI
ment de oratorie moldovenească, în limba slavonă 4).
Intre boerii cari încredințează întăritură găsim pe un Po­
U

pescul și un Șeptelici Pârcălabi de Hotin și pe un Sturza Pos­

telnic. Cel d’intăiu e probabil cel mai vechiu Popescul din Mol­
dova și poate strămoșul familiei de boierinași cu același nume.5)
AL

Șeptelici pare să fie Andreica Șeptelici. fost Pârcălab în 1548.6)

Cine e însă acel Sturza Postelnic? Spița neamului Sturza7)
nu-’l cunoaște, cu toate că ar trebui să-l cunoască, căci nu pen­
tru întăiași dată apare el prin documente. îl vedem menționat
TR

într’un document publicat în Wickenhauser «Moldoviza» p. 89,

tot ca Postelnic supt Ștefan Lăcustă, apoi în Ghibănescu <Su-
rete și Izvoade» 1. p. 237 într’un doc. din 1540 Mai 1, și pro­
N

babil și în alte locuri. Din împrejurarea că nu are de cât acest

singur nume, ca și strămoșul Sturzeștilor,8) s’ar putea presupune
că e identic cu acesta și deci tatăl Iui Joan Sturzevici Pârcălab
CE

de Hotin în 15469) și Portar de Suceava în 1552 1011 ) și al lui

Dimitrie Sturzevici Diac în același an 1552.1’) Insă mult mai pro-
1) Arh. Geneal. I. p. 80 și urm.
/

2) Ghibănescu în Uricar XVIII pp. 483—84.

3) Arh. Soc. științ. și lit. Iași, 1897 pp. 189 și urm.
SI

4) Arh. ist. I. 1. p. 9.
5) Arh. Geneal. I. p. 89.
ti) Ghibănescu ibid. p. 145.
IA

7) A. A. C. Sturza „Regne de Michel Sturdza.“

5) v. R. Rosetti Pământul, Sătenii și Stăpânii, p. 158.
9) Ibid.
10) Ghibănescu „Surete și Izvoade14 I, p. 106.
11) Ibid.
U
 R
RA
203

babil, cu privire la timpul când apare, era chiar Ioan înainte de

a ajunge Pârcălab, căci și acesta într’un doc. din 1550 nu e ci­

LIB
tat de cât numai cu numele patronimic.') Prin cercetări anevo­
ioase s’ar putea stabili filiațiunea sigură care pare să fie cea din
spița publicată de d-1 Rosetti, căci cea din cartea d-lui Sturza
e greșită 12) întru cât pune pe Ioan (Sturzevici) Pârcălab de Ho-
tin ca fiu al unui Filip, căci numele Sturzevici înseamnă că era

ITY
fiul unui Sturza cu nume de botez sau ca poreclă. Filip era bu­
nicul lui Ioan, însă nu se chiema Sturza, care nume e întăiu
purtat, ca nume de botez sau poreclă, de cătră fiul lui Filip,
tatăl celor doi Sturzevici.

RS
— La p. 516 găsim o «măruturiia» menită să intereseze
pe Bucovineni. E o scrisoare, din 1797 Aprile 4, a lui Toader
Flondor din Hlinița și a nepoților săi Vasile «Obăru-Vorunecu
Câmpulungului Rusescu» și «Grheoarghii Flondoru comesariu»
VE
dată „la mâna nepoatei mele Casandrii, fiicii dumisale Costandinu
Șahănu,» căsătorită cu «Niculai, fecorul repăosatului Capiche-
haiaî.» Ea venind «de cale premare la casa» lor în Hlinița și
aducându-li un «bogudalăcu,»3) boierii se revanjează dăruindu-i
NI
20 galbeni «pentru ca să-șu cumpere caî, ca să aibă cu ce
umbla.» Limba acestei scrisori se resimte în unele locuri de
înrâurirea mediului rutean în care se află satul Hlinița. Astfel
LU

«amu iscăletu» «U Hlinețe» «acește bani» etc. Cu toate acestea

familia și-a menținut naționalitatea românească cu intensitate
diferită in diferitele ramuri, până’n zilele noastre, precum se știe.
Toader Flondor e bătrânul fiu al, din multe hotarnice, cunos­
A

cutului Medelnicer Șerban Flondor, fiul Armașului Toader Flon-

dor,4) cunoscut din Letopisețul lui Neculcea. Trebuia să fie bă­
TR

trân, căci tatăl lui, Șerban, se născuse în 1663, precum aflăm

dintr’o hotarnică din Mamaiești.5) Toader avea așezarea părin-
țească în Hlinița, moșie primită în schimb de la Visternicul A-
ristarh (Hrisoscoleu) pentru % Vășcăuți pe Ceremuș.6) Deși de
EN

două ori căsătorit, 1° cu o Stîrcea, II0 cu Anița fiica lui C. Samson,

Toader n’a lăsat urmași. El va fi murit, lăsând un testament din

1) Ibid. p. 257.
/C

2) De altfel arborele genealogic al d-lui A. A. C. Sturza conține unele

erori cari sunt sfidări ale bunului simt genealogic precum : „Princesse Se-
mina“ fiica lui Toader Nanescul. „Princesse Nacsa lluhulea (de Transylva-
nie),“ pe când acestea sunt Moldovence neaoșe, iar numele Huliulea
apare chiar des prin documente. Cine nu cunoaște de ex. pe Huliulea călu­
SI

gărița nepoata sau strănepoata lui Tăutul Logofăt ? „Princesse- în cazul a-

cesta e o traducere cu totul rea a cuvântului „kneaghina,“ care însemnă
cât „doamnă.“
*3) Cuvânt turcesc : bogce=pachet, sau a. a. (Cihac dict. etim.) Inter­
IA

esantă e înrâurirea mediului slavon din Bucovina asupra cuvântului.

4) Doc. fam. Flondor.
5) Arh. Trib. Cernăuți „Mamajestie- No. 143.
6) Ibid. „Hlinitza."
CU
 R
204

RA
1800, nu mult după 14 August 1804, cu care dată cunoaștem o
cerere a lui cătră „Kraisamtul" Bucovinei.1)
Vasile și Gheorghie sunt fiii fratelui lui Toader, cu numele

LIB
Ioan (n. 1710 f 1784) strămoșul tuturor Flondoreștilor din Bu­
covina. Vornicia de Câmpulungul rusesc (Gebirgs-Ober-Vornic)
care o avea Vasile, era ultima boierie la care mai puteau aspira
Bucovinenii, afară de Isprăvnicia de Suceava și Vornicia Câmpu­
lungului moldovenesc. Boieria aceasta avea caracter administra­

ITY
tiv și judecătoresc, depindea însă de Starostia de Cernăuți.
Vornicia de Câmpulungul rusesc s’a perindat în familiile
cari aveau acolo interesele și așezările lor, î. C. Flondor, Giur-
giuvan (Mihalachi), Potlog. Mai mult însă s’a menținut ea în fa­

RS
milia Flondor și chiar prin patru generațiuni, până la desființarea
acestei funcțiuni. Astfel au fost Vornici de Câmpulung : Toader
Flondor Armașul, Șerban, Ioan, Vasile și frate său Dimitrie.
După ocupațiunea Bucovinei li plăcea Vornicilor Mihalachi Giur-
VE
giuvan, Vasile și Dimitrie Flondor să li se zică «Ober-Vornic»
sau Vornic mare, probabil spre a nu fi confundată boieria lor cu
vorniciile satelor. Autoritățile austriace, menajând din comple­
zență sau din rațiune de stat slăbăciunea aceasta nevinovată, nu
NI
li contestau titlul astfel mărit.
Nepoata lui Toader Flondor, Casandra, era fiica luj^C.
U

Șalțin, mazil, din căsătoria cu . Catrină fiica lui Ioniță Stîrcea

Șatrarfzîs Cracalie) și tU^Mariei (numită prin descântec^Lupa)
sora lui Toader Flondor.2) întâmplarea ne-a făcut să facem aici
AL

în Iași, în zilele trecute, cunoștința strănepotului lui C. Șahin

care, arătându-ni documentele familiei, ne-a lămurit asupra ori-
ginei ei care, după tradițiune, să fie tătărească. Mărturia din
1789 Martie 1, a mazililor N. și Șerban Potlog ș. a. zice că
TR

«Costandin Șahin este mazil care este fidor drept lui Miron Șa­
hin Vtorii Logofăt, Părcălabă de Soroca» «și este șăzători în ți­
nutul Cernăuțului Bucovina în satul Bainski.» Moșia Bainski
EN

devenise Flondorească prin căsătoria lui Șerban Flondor cu A-

nița, fiica vestitului Serdar Vasile Bainski3) care prinse pe Duca
Vodă la Domnești. Familia Șahin, care avea proprietăți în Ba­
sarabia, pare să se fi stabilit în Bucovina abia după încuscrirea
/C

cu Stîrcestii. In 1789 ea fu recunoscut ca nobilă în Bucovina4).

♦
♦ *

Am sfârșit cu comentarea cărții d-lui lorga, din care am

SI

căutat să scoatem la iveală acele documente moldovenești, (pen­

IA

ii Doc. familiei.
2) Doc. fam.
3) Doc. familiei ș. a. izvoare.
4) Zernicki-Szeliga și Atestatul orig. la d-1 I. Șahin, Iași-
U
 R
205

RA
tru cele muntenești ni declinăm competința), cari ni păreau că
cer o lămurire genealogică, sau cari aruncau lumini noui asu­
pra unor chestiuni vechi. Credem că vom fi contribuit la mări­

LIB
rea interesului cetitorilor noștri binevoitori față de publicațiunea
cu care ne-am ocupat, iar pe cei sceptici, cari nu văd în publi­
carea „hârțoagelor" vechi de cât o îndeletnicire caracterizată prin
zicătoarea „potcoave de cai morți“, îi vom fi —nădăjduim —în­
credințat că scepticismul lor nu e legitimat, căci dacă numai

ITY
din sigurul punct de vedere din care am privit noi publicațiu­
nea se deschid atâtea perspective interesante, cu atât mai întins
e câmpul de explorat pentru celelalte științi ajutătoare ale isto­
riei, precum istoria culturală, socială, economică, apoi filologia
și științele în legătură cu ea.

RS
Documentele sânt cutele tainice ale vieții strămoșilor noștri
și din cercetarea lor dăm de legăturile firești cari erau între oa­
meni și fapte și între fapte și evenimente. Ceia ce ni se părea întâm­
plare capătă rostul său logic în urma cunoașterei persoanelor în inti­
VE
mitatea vieții lor de toate zilele. Aceste noui orizonturi ale istoriei
ni deschid și cercetările genealogice prin documentele veacurilor
și de aceia ne bucurăm ori când se câștigă cercetărilor o ne­
NI
cunoscută colecțiune de documente, sau apare o publicațiune ca
aceasta, a cărei continuare o așteptăm cu nerăbdare.
LU

Bibliografii
A

Dimitrie Dan : Cronica Episcopiei de Rădăuți, Viena 1912.—Recenta

publicațiune a Sf. Sale (264- pp. și 21 ilustrațiuni) tipărită cu cheltuiala fon­
TR

dului gr. or. bisericesc ăl Bucovinei iu tipografia I. R. a Curții și Stalu­

lui din Viena, se prezintă cât se poate de bine, ca o lucrare care răsplă­
tește prin importanța ei munca și conștiinciozitatea autorului. Lucrări de
genul acesta, bizuindu-se numai pe izvoare sigure, rămân lung timp de ac­
EN

tualitate, drept dovadă că și lucrările similiare ale reposatului Episcop

Melchisedec sunt și acum foarte căutate.
Cuprinsul cărții se împarte in VIL Capitole cu următoarele titluri :
1. Biserica din Rădăuți. II. Infiiuțarea Mitropoliei Moldovei. III. Prima re­
/C

ședință a Mitropoliei Moldovei. IV. Dotarea și clasificarea Episcopiei de

Rădăuți. V. Episcopii de Rădăuți. VI. Rolul național, politic, literar și cul­
tural al Episcopiei de Rădăuți. VII. Anexe : documenle originale, tradu­
ceri, copii, inscripții, acte hotarnice, cari privesc direct sau indirect Epis­
SI

copia da Rădăuți.
Partea cea mai folositoare a cărții sunt biografiile celor 43 Episcop!
de Rădăuți (inclusiv I. P. S. S. actualul Mitropolit al Bucovinei și Dalma­
IA

ției, care fusese Episcop titular al RădăuțuluiJ începând cu Episcopul Ioa-

nicliie (1472—1504). Numele celor d’intâi Episcopi, de la reducerea Mitro-
CU
 R
206

RA
poliei Rădăuților la Episcopie (1402) încoace, uu sunt încă cunoscute isto
riei. Foarte amănunțite sunt biografiile lui Gheorghie II. Movila (1579—■
86), apoi Mitropolit al Moldovei; Anastasie Crimea (1600); Calistru (1708

LIB
—28) și Dositei Cherescul (1750—83). Documentele anexate sunt în parte
cunoscute, însă reproduse după originale, ceia ce li mărește valoarea știin­
țifică. Dintre cele inedite cel mai vechiu e de la Ștefăniță Vodă din 7030,
[1522] Iunie 10, proprietatea Mănăstirei Putna, al cărui Facsimile e anexat
lucrării. In documentul din 7094 [1585] Decemvrie 14. (p. 195) al cărui o-

ITY
riginal lipsește, e rău făcută traducerea din 1781 ee privește numele uri-
carului, care era Dumitru Huseovici nu Hescoviei. E cunoscutul Dumitru
Gânschevici sau Gânscă [Fxhcka;] [slavonește=IIus] din Cerlina, țin. Hotin,
despre care posedăm câteva documente originale slavone. El era bunicul
Antimiei Vartic, soției lui Miron Vodă Barnovschi. Eronat e și „Ghenghii"

RS
în Iorga doc. din Arh. Bistriței II prefața p. VI. Ioan Balș biv vel Vornic
din 1724 (p. 186) era bunicul cunoscutului Baron și consilier V. Balș.
Numele lui Ștefan Zotta căpitan, reprezentantul Cantacuzineștilor, e a se
VE
înlocui aici (p. 259) și în Wickenhauser „Radautz“ cu Ioniță. Ștefan, biv vel
Șatrar, nu mai trăia în 1782, pe când frate-său Ioniță căpitan, apare de3
ca hotarnic înaintea comisiunei austriace.
In general cartea d-lui Dan e foarte folositoare, pentru că foarte
NI
documentată, și vom avea adesea ori ocaziunea să recurgem la lămuririle ei.
— Nicolae Densușianu. Recunoștința față de marii îndrumători ai
neamului nostru e poate cea mai frumoasă calitate sufletească, pentru că
LU

una din cele mai idealiste, lipsită cu totul de echivalentul care de altfel
corespunde atâtor manifestațiuni supt aparența altruismului. Din acest
punct de vedere salutăm cu bucurie și cu mândrie națională paginile d-lor
I>r. C. I. Istrati („Nic. Densușianu viața și opera sa“ Buc. Anal. Acad.
RA

Rom. 1912) și Alexandru Lăpedatu („Activitatea islorică a lui Nic. Densu­

șianu 1846—1911"T—dedicate memoriei acelui neobosit cercetător al tre­
cutului preistoric al neamului nostru. Cunoaștem și prețuim urmele acti­
vității, istorice și naționale, a iui Densușianu (f 1911), însă nu cunoaștem
NT

de cât partea ei cea mai mică. Ni lipsește, spre a putea cuprinde cu fa­
cultatea înțelesului nostru întreaga muncă fenomenală a acestui martir al
științei, nu mai puțin de cât resultatul unei munci încordate de 26 de ani 1
El n’a văzut încă lumina zilei și se află deocamdată supt presă cuprin­
CE

zând 1152 de pagini supt titlul ; Dacia preistorică. Iată cum apreciază
d-ul Istrati, care și-a luat nobila misiune de a da lucrarea publicității, ul­
tima și principala operă a lui Densușianu.
„Să nu se creadă că exagerez, ori că sunt prada unui entuziazm care
nu ar avea ce căută aici. Sunt om întreg, și pricep și eu lucrurile și mo­
/

dul de a vedea și interpretă. Am destulă cultură, nădăjduesc, că să nu

SI

fiu nici naiv nici superficial. Declar însă că Dacia preistorică e una din
cele mai mari opere, dacă nu cea mai importantă, pe cere a scris-o •
pană ținută de mâna unui Domân.u O judecată atât de entuziastă, din
IA

1) Spița Balș în „Săptămâna politică și culturală" 1913, No. 8.

U
 R
RA
207

parte atât de competentă, legitimează curiozitatea cu care așteptăm apari-

țiunea acestei opere istorice.

LIB
— In „Săptămâna politică și culturală^. Anul II. No. 8, a apărut o
frumoasă spiță a neamului Balș. N’am avut încă prilejul să controlăm fi-
liațiunile datefasupra autencității lor și nici n’avern motiv de neîncredere,
ținem însă să atragem de acum înainte atențiunea interesaților, că și în
spița această s’a strecurat o vechie greșală, care e pe cale să ajungă ju­

TY
bileul ei de 100 de ani. E vorba de Eudochia, soția lui Cristea Balș Vornic
(nu Vel), care să fl fost fiica lui Alexandru Lăpușneanu Vodă. Ne-am inte­
resat de mult și de amănuntu de această alianță și regretăm că trebuie
să o desmințim categorie. 1) Lăpușneanu n’a avut nici o fiică cu numele

SI
Eudochia1) 2) Soția lui Cristea era, cf. ispisocului de la Irimii Movilă
Vodă din 30 Sept. 1598, Odochia fiica lui Oanăș Căpotici, dintr’o vechie

ER
și bogată familie boierească. 2) Ori cât de greu ui vine personal ca
descenți prin temei din Cristea Balș, de a renunța la acel ilus­
tru pretins strămoș, nu putem să admitem o indicațiune genealogică nu
numai nedovedită, dar și contrarie unui izvor autentic. După (ium ni-a
IV
comunicat d-ul Rosetti, legenda aceasta să se fi ivit pe la 1814, deci pro­
babil în legătură cu recunoșterea drepturilor nobilimei moldovenești în
Basarabia, unde a rămăs o ramură a Bălșeștilor.
UN

E însă interesant de a ști pe care indicii genealogice sc intemeiază

pretinsa alianță a Bălșeștilor cu casa lui Lăpușneanu? Pe spița mențio­
nată găsim următoarea indicațiune : „vezi hrisovul din 1611 dat de Domn,
văduvei Evdochia*. Hrisovul acesta este el cunoscut? Credem că da și că
nu este altul de cât cel publicat în Uricar XXV. pp. 30—32, de la Radul
AL

Vodă, Domnul Moldovei, cu data 7125 [1617] Aprilie 20. Dăm aici începu­
tul hrisovului :
„îată că pe acestea adevărate și crediuciosele slugile noastre, pe Lu­
TR

pul Balș biv vel sulger, și pe frații lui Grigorie biv paharnic, și pe Gheor-
ghie flori logofăt, și pe soră a lor Fădora, fii a lui Cârstea Balș biv vor­
nic, și a giupănesei lui Odochiei Ruxandii, și pe nepoata lor de frate pe
Tudosca fata lui Mateiaș pitariu, și pe nepoata lor de sor Costanda și cu
EN

frați său Pavăl [Albota], fiii Antimiei, toți nepoți și strănepoți a lui Ioa-
năș Căpotici, și a lui Ilie Musteață postelnicel, și a lui Bulhac paharnic, și
a Mogăi aprodul, li-am miluitule cu osăbita a noastră milă“ etc. etc. Sa
impune deci presupunerea că la acest document se referă spița Balșească
/C

și că hrisovul nu era dat Eudochiei care, precum reiese în mod indirect

din documentul acesta, nu mai traiă în 1617. Vedem deci că cuvintele „ Odo­
chiei Ruxandii* au fost rău interpretate de cătră alcătuitorul spiței, care
nu e făcută de reposatul Grecianu, ci copiată de d-sa după spița din fami­
lia Balș, care spiță sau o copie a ei ni este și nouă de mult cunoscută, a-
SI

vîud aceiași trimitere la hrisovul din 1617. E clar că, dacă Odochia ar fi
IA

1) Pomelnicul din Pângărați citează pe următoarele fete ale lui Lă­

pușneanu : Cneajna, Mariica, Teofana, Anghelina, Teodora, Teofana (Sol-
tana ?)—v. Iorga .Pretendenți Domnești în secolul al XVI-lea“ p. 45. a.
ti*-—De altfel d-ul Iorga ni-a comunicat pe vremuri personal că na-i este
■cunoscută d-sale o fiică a lui Lăpușneanu cu acest nume.
U

2) R. Rosetti „Cronica Vascanilsr" p. ?fi. n. 2.

 R
208

RA
fost fiica Doamnei Ruxanda a lui Alexandru Lăpușueano, uu astfel s’ar fi
pomenit ea de cătră Radu Vodă, ei s’ar fi scris cel putjn „și a jupănesei
lui Kneaghinei Odochiei fiicei Doamnei Ruxanda a lui Alexandru Voevod"

LIB
sau l. a. De altfel mai la vale pomenirea lui Ioanăș Căpotici corespunde
afirmațiunei d-lui Rosetti.
Mai avem.de observat, după o scurtă ochire a spiței, că fiul lui Lupu
Balș, din 1600, nu se chiema I >an, ci Bejan, *) apoi că fiul acestuia, Ioan
Vel Vornicul, era căsătorit cu fiica lui Gheorghie Ursachi Vel Visteruic, !)

TY
iar nu cu cea a unui absolut, necunoscut Parlhenie Ursachi. Mai credem, cf.
unei spițe comunicate nouă de d-ul Rosetti, că Sandu (1659) fiul lui Vasile
Balș, nu se chiama așa, ci Ionașco și ne îndoim foarte că era căsătorit cu

SI
o contesă polonă Serboni, dând preferință arătărilor d lui O. Gli. Lecca. *)
care scrie: „El [Vasile Balș] avu un singur băiat Ionașco B, Vornicul, care
la 1659 se însoară cu fiica Comisului Serbud. Deci vedem iar o interpre­

ER
tare greșită, făcându-se din Comis, Comite și din Serbu, Serboni. Sunt ti­
pice pentru vremurile trecute aceste fantazii gtnealogige cu un sâmbur©
de adevăr. Cu foite acestea suntem foarte recunoscători pentru publica­
rea acestei spițe care, pe lângă că înlesnește cercetările noastre, e una din
IV
cele mai frumoase spițe boierești.
Comunicări mărunte.
UN

— „Arhiva Genealogică" încheie cu numărul acesta (apărut în du­

blu drept suplement de anul nou) primul an dl existenței. La începutul
unui an nou, privim cu satisfacțiuue spre trecut, văzând că truda noastră,
supt împrejurări de ordine tehnică complicate, n’a fost zădarnică. Deși
n’aiu atins încă scopul nostru principal, de a produce un curent genealo­
AL

gic, totuși mișcarea noastră n’a rămas fără ecou, în toate țările lo­
cuite de Români. Corespondența noastră genealogică In țară, precum și
cu unii Români de peste hotare, mai cu seamă cu cei din Bucovina, e do­
vada îmbucurătoare a comunității de interese genealogice românești. In țară
TR

ara întâlnit atât în presă, fără deosebire de partide, cât și în cercurile

intelectuale, o atmosferă de simpatie prevenitoare.
încurajați de acest succes moral al revistei, ne-am hotărât să continuăm
publicarea ei, însă ca publicațiune trimestrală, cuprinzând câte, cel puțin, 3
EN

coaie de tipar. Prin această modificațiune onorații noștri colaboratori, căror li

aducem cu ocasiunea această prinosul nostru de sinceră recunoștință, nu
vor mai fi stânjeniți prin îngustimea spațiului in dezvoltarea firească a
subiectelor tratate. începând un an nou, ne rugăm onoratului public să
/C

binevoiaseă a ne sprijini și mai departe, dându-și seamă că rostul revistei

iese din cercul îngust al unor interese speciale științifice sau particulare,
interesul față de genealogia românească ducând prin sine însuși la cel
pentrn istoria, cultura, limba și tradițiunea românească.
SI

1) 7150/1642 Martie 20. „Bejan eu frații mici, ficorii Lupului Balșe

Sulger" (comnnicat de d-ul R Jîosetti.) v. și tablele descendenților lui Cris-
IA

tea Balș din Săptămâna Politică și Culturală No. 10. unde e corect: Bejan.
2) Arh. Trib. Cernăuți. „Plavălar“ No. 705.
3) „Familiile Boierești Române.•
U

Iași—-Tip. „Dacia“ P. & D. Uiescu.

 R
RA
£nul II. Ianuarie—Martie 1913

LIB
Arhiva Genealogică
PUSUICAȚIUNE T^IMEST^IALtĂ

TY
ABONAMENTUL: Pentru orice privește
în România pe un an . . 5.—lei DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA

SI
„ „ pe 6 luni . . 3.—lei
în Austro-Ungaria pe un an 7.—cor. a se adresa d-lui
„ „ „ pe 6 luni 4.—cor. 5EVER de zotta

ER
în Rusia pe un an . . . 3. — rub.
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ în IAȘI, Str. Cuza Vodă, 12.

CUPRINSUL : Sever de Zotta : Cei 64 strămoși ai A. S. R. Principelui Ca-

IV
rol; D. D&.n : Un manuscript slavon scris în 20 Mai 1650 în
satul Bărnova din Moldova; Bibliografiie. Comunicări mărunte.
UN

Cei 64 strămoși ai A. S. R. Principelui Carol.

Introducere
In starea înapoiată în care se află în țara noastră
studiile genealogice, e firesc că titlul acestui articol nu va fi
AL

înțeles de cât de foarte puțini cetitori ai revistei. De altfel chiar în

state apusene, în cari genealogia e neasemănat mai înaintată,
studii de genul celui de față nu pot trece dinaintea marelui pu­
blic de cât cu lămuriri întovărășitoare cu privire la terminologia
TR

genealogică. Sunt doar—scrie Kekule von Stradonilz, ') un dis­

tins genealogist german —chiar arhivari, cari confundă noțiunea
spiței de neam cu aceia despre care ne vom explica în rându­
EN

rile următoare. Nu este aici locul să scrutăm cauzele acestei

ignoranțe, stranie ce privește tocmai acea știință, care ar trebui
să ni fie mai aproape de cât ori care alta, știința despre proge­
nitura neamului în manifestările lui individuale. 2) Căci ce
/C

poate să fie mai interesant, mai instructiv și folositor de cât cu­

noașterea legilor naturale tainice, insă vecinice, cari guvernează
viața, răspândită asupra secolelor, ale grupurilor de oameni, cari

1) Dr. Jur. et pilii. Stephao Kekule von Stradonitz, „Auserwahlte

SI

Aufsălze aus dern Gebielc des Staaisrerhts und dec Genealogie", Berlin,
1905 p. 187.
2) Dr. Ottokar Lorenz, Prof. Univ. „Lehrbuch der gesammten wis-
IA

senschaftlichen Genealogie", p. 6. (die Genealogie ist... die Wissensclmft von

der Eortpflanzung des Gasrhlo.dits in seinen individuellen’Erseheinungen".)
U
 R
2

RA
poartă numele de neamuri sau familii ? Firesc ar fi deci să fim
stăpâniți cu toții de curiositatea legitimă de a căuta să pătrundem

LIB
în secretul acestor legi naturale necunoscute, spre a le putea sin­
tetiza și formula cu scopul de a înlesni generațiilor viitoare
existența, arătându-li calea care duce spre fericire și ferindu-le de
rătăcirile strămoșești. Cu alte cuvinte, genealogia ar trebui să
devie o știință exactă ale cărei adevăruri formulate să aibă o

ITY
importanță practică generală.
Pentru ca genealogia să poată însă evolua spre acest ideal,
trebue să o desbrăcăm de prejudecățile și greșelile trecutului,
punând-o pe baze noui, reale și științifice. Trebuie spre a o ri­
dica—exprimându-ne într’un mod paradoxal—să o coborâm de pe

RS
treptele Tronurilor și turnurile seniorilor în mijlocul massei mari
a omenirei, iar pe aceasta trebuie să o deprindem cu o concep­
ție mai clară și dreaptă ce privește scopurile genealogiei. Cu
alte cuvinte, genealogia trebuie democratizată, punând-o în servi­
VE
ciul tuturor claselor sociale, călcând prejudecata seculară că is­
toria și viața unui neam nu merită să fie studiată, dacă el nu a
eșit la suprafața claselor sociale. Numai astfel, servind pe toți
NI
oamenii și fiind alimentată de munca și energia universală, ge­
nealogia poate să devie o adevărată știință. *)
Cum să devie genealogia o adevărată știință ? înainte de
LU

toate culegând cât mai mult material genealogic și biografic. Insă

nu de felul B Arhondologiei Moldovei", ci date istorice certe cu
privire la trecutul neamurilor. Dacă fie care om ar publica, sau
ar comunica unui centru genealogic științific 12) spița dovedită a
neamului său și tablouri ai tuturor ascendenților cunoscuți pre­
A

cum și ai tuturor descendenților, și prin femei, ai unei anumite

persoane, însemnând cu sinceritate toate calitățile și defectele a-
TR

celor persoane cari figurează în spiță și tablouri, genealogia ar

avea la dispoziție un vast material spre a putea studia diferitele
probleme biologice, între cari în primul rând cel al eredității.
EN

Cât de importante ar fi resultatele acestor cercetări! Mai cu sea­

mă cu privire la o progenitură sănătoasă. Cunoscând d. ex.
care e cota înrăurirei ereditare de pe partea bărbătească sau fe-
meiască, în urma constatărilor făcute în sute de mii de cazuri
/C

individuale, s’ar putea trage conclusiuni aproape sigure asupra

progeniturei viitoare a unor tineri căsătoriți. Cât de mulți filo­
sofi nu și-au frământat zădarnic mintea (d. ex. Schopenhaucr) 3)

1) Importanța genealogiei ca știință ajutătoare a istoriei e netă­

SI

găduită.
u2) Care ar putea fi obligat prin lege de a păstra în unele cazuri se­
cretul profesional.
IA

3) Se știe că Scliopenhauer pretindea că inteligența se transmite de

călră mamă iar caracterul de cătră lată. Lorenz însă, op. cil. p. 426, scrie:
„Es kann, sosveit genealogische Forschuug bis heute zu urtheilen gestattet,
hier von Regeln und Gesetzen iiborhaupl nichl gesprochen werden."
U
 R
RA
3

cu problema această, zicem zădarnic, căci lipsindu-li materialul

LIB
trebuincios nu puteau să tragă conclusiuni cu exactitate matema­
tică. Tot așa ce privește durata generațiilor la diferitele rasse
ale lumei suntem încă astăzi cu totul desorientați și mai cu sea­
mă noi Românii nu ne-am ocupat încă de loc cu problema a-
ceastă, a cărei resolvire ar folosi nu numai în mod deosebit cer­

ITY
cetărilor istorice, ci ar permite și alte conclusiuni importante cu
privire la biologia rassci noastre.
Deocamdată însă genealogia dispune nu numai de foarte pu­
țin material științific, ci materialul acesta mai are cusurul că pri­

RS
vește în cea mai mare parte numai case princiare sau aristocratice.
Deci chiar dacă cu anevoie s’ar ajunge pe baza acestui mate­
rial la oare-cari conclusiuni aproximative, ele n'ar avea sancți­
une, de cât cu privire la clasele acestea, cari însă au alte con-

E
dițiuni de existență de cât massa omenirei, în cât resultatul cer­
cetărilor n’ar putea fi generalisat, fără a trece peste importantul
factor constitutiv al mediului social.
IV
Materialul principal sau fundamental trebuincios genea­
logiei este: 1) Spița de neam (arborele genealogic). Ea cuprinde
UN

pe toți descendența în linie bărbătească ai unei anumite per­

soane, însemnându-se și soții descendenților de sex îemenin.
Studii de genul acesta sunt la noi foarte cunoscute și reprezintă
tipul normal și obicinuit al resultatelor cercetărilor genealogice.
De obiceiu se desemnează spița, însă mai practic e a o scrie
AL

după un anumit sistem cu care ne vom ocupa cu altă ocasiune.

Strămoșii noștri făceau și ei spițe de neam, însă de regulă în
chestii de înpărțeli de pe urma unor moșteniri și acestea sunt
TR

cele mai sigure, căci arătările unora erau controlate de intere­

sele altora sau—ca să ne folosim de un termen juridic—spițele
acestea erau alcătuite în mod contradictoriu. Astfel de spițe
sunt foarte numeroase, mai cu seamă în Moldova, (se făceau și
EN

spițe de neamuri sau „șatre“ țigănești) și înlesnesc, cu tot laco-

nizmul lor, cercetările genealogice. De regulă însă spițele a-
cestea cuprindeau pe toți descendenții și în linie femeiască ai
unei anumite persoane și din acest punct de vedere ele nu co­
/C

respund noțiunei adevărate a spiței de neam, definită mai sus,

ci reprezintă al doilea gen de material genealogic anume :
2) Tabla descendenților. Aceasta cuprinde pe toți descendența, prin
bărbați ca și prin femei, ai unei anumite persoane însemnând u
SI

se și soții persoanelor cuprinse în ea. Noțiunea tablei descen­

denților este deci mai largă de cât cea a spiței de neam, cu­
prinzând în ea și pe aceasta.
IA

Tabla descendenților e importantă, atât din punct de vedere

al dreptului civil, 12) precum am văzut, cât și cu privire la isto-
U

1) Lorenz op. cit. p. 77 zice „die genealogisclien Grundformen*.

2) V. d. ex. tabla descendenților lui Gheorghie Kalmuțki, Comisul, la
d-ul maior Ianculescu în București.
 R
RA
4

ria claselor sociale, înfățișându-ni toate înrudirile și încuscririle

unui neam1), însă de neprețuită însemnătate este ca pentru stu­

LIB
diul problemei eredității, pnunându-ne în posibilitatea de a urmări
calitățile sau defectele unei anumite persoane prin diferite gene­
rații și prin diferite familii. Astfel d. ex. cercetând tabla des-
cendenților din Neculcea Visternic (tatăl cronicarului) care după
arătările fiului său avea „cărți grecești11, fiind „spudeos precum

ITY
îl știm toți" 2) constatăm că atât fiul lui, cronicarul, cât și stră­
nepotul lui, Enăchiță Văicărescu, poetul, cât și strănepotul de ne­
poată, Eudoxiu Hurmuzaki istoricul,dovedesc un deosebit talent
literar (pentru vremile acelea) pe lângă puternice sentimente na­

RS
ționaliste, cari ni evoacă paginile înălțătoare din letopisețul lui
Neculcea. Mai e de notat că și Alexandru Hurmuzaki Postelni­
cul, strănepot al lui Neculcea Visternic, arată interes deosebit pen­
tru cronica fratelui bunicei sale făcând să i se copieze. Fără a
VE
cunoaște pe toți descendenții lui Neculcea Visternic, ceia ce ni-ar
permite poate și descoperirea și a altor descendenți cu o menta­
litate similiară, și fără a ni permite o conclusiune grăbită, con­
statăm că aparențele sunt pentru presupunerea unei mentalități
NI
moștenite în diferite familii de la Neculcea Visternic. in ori ce
caz fenomenul acesta ar merita să fie studiat cu deamănuntul,
compunându-se o tablă complectă a descendenților din Neculcea
U

Visternic, care ar fi cu atât mai interesantă de oare-ce ar cu­

prinde familii din amândouă principatele române.
AL

In antiteză cu tabla descendenților se află 3) Tabla ascenden­

ților. Pe când în tabla descendenților pornim de la originea unui neam
spre persoanele sau generațiile, cari decurg din autorul neamului, la
tabla ascendenților pornim de la o anumită persoană în sus spre
TR

strămoși. Ea cuprinde deci pe toți ascendenții cunoscuți, 3)

în linie bărbătească și îemeiască, ai unei anumite persoane4). Am
ajuns precum vedem la subiectul studiului nostru reprezentat
prin tablele cari urmează. Cercetând tabla No. I vedem că
EN

1) v. de ex. „Săptămâna Politică și culturală," Anul 111, No. 10. Ta­

blele descendenților din Cristea Balș Vornic.
2) Tanovieeanu, „Contribuțiuni la biografiile unora din Cronicarii
/C

Moldoveni", p. 16.
3) Se înțelege că atât aici cât și în cazurile precedente nu poate fi
vorba de cât de ascendenții sau descendenții cari se poL dovedi, prin cro­
nici, documente, cărți, morminte, pomelnici, metrice, actele stării
civile și ă. a.
SI

4J Numele latinesc al tablei ascendenților e „tabula progonologica,"

reprezentând metoda analitică a genealogiei, spre diferință de „tabula ge­
nealogica^ sau tabla descendenților (inel, spița de neam) care reprezintă
metoda sintetică a genealogiei, (v. articolul iui Kekule von Slradonitz, op.
IA

cit. pp. 183 și urm. despre Philipp lakob Spener (n. 1635 j- 1703) autorul
operei monumentale „Theatrum nobil itatis Earopeae“, în care se repro­
duc table de ascendenți, pe 32, 64 și 128 strămoși, ale marilor iamilii
europene.
U
 AR
5

R
ea ni arată pe A. S. R. Principele Carol, pe cei 2 părinți ai A.
S., pe cei 4 (bunici și bunice) și pe cei 8 (străbunici și străbu­

LIB
nice). Tabla aceasta este deci o tablă a ascendenților pe <S’
strămoși ai A. S. R. Principelui Carol Tablele următoare:
II, III, IV, V, VI, VII, VIII și IX nu sunt de căt continuarea pri­
mei table, reprezentând fie care în parte căte o tablă a ascen­
denților a fie cărui dintre cei 8 strămoși ai A. S. R.

ITY
Inchipuindu-ni acum toate tablele combinate într’o sin­
gură tablă, căpătăm tabla ascendenților pe 64 de strămoși ai A.
S. R. și anume, numerele 8—15 vin in rândul al 111-lea al as­
cendenților (I părinții, II bunicii, III străbunicii ctc.) numerele 16

RS
—31 în rândul al TV-lea, numerele 31—63 în rândul al V-lca
iar numerele 63—127 în rândul al Vl-lea al ascendenților.
In rândurile următoare VII, Vili, IX, X, etc. cu care nu
ne-am ocupat, vom avea 256, 512, 1024, 2048, etc., precum ve­
VE
dem o înmulțire a strămoșilor în progresiune aritmetică ad infi­
nit, sau mai bine pănă unde ne părăsesc cunoștințele istorico-
geneâlogice.
Pe când spițe de neam și table de descendenți sunt cu­
NI
noscute la noi în țară, table de ascendenți sunt, regretăm adânc,
cu lotul necunoscute. Nu numai că nu posedăm nici o singură
tablă de ascendenți din trecutul țărilor noastre, dar nici chiar
LU

în timpurile noastre n’am văzut publicându-se sau compunân-

du-se o atare tablă. Cum se explică acest îenomen, mai cu
seamă considerând că în țările apusene s’a îndeletnicit aristo­
crația de sute de ani încoace cu înjghebarea unor astfel de ta­
RA

ble ') numite la Francezi „pennon* 12) iar la Germani „Ahnenta-

fer [spre diferință de „StammtaîeF sau „Stammbaum** (spiță de
neam) și „Descendenztafel" (tabla descendenților)| ? Foarte sim­
plu. Fie care îndeletnicire trebuie să corespundă unei trebuinți,
NT

de ordine materială sau sufletească. Cari erau deci în apus trebuin­

țele în vederea căror se compuneau astfel de table? Erau consequen-
țele practice ale noțiunei egalității de naștere, care nu depindea nu­
mai de filiațiunea in partea bărbătească, ci și de proba unui anu­
CE

mit număr de ascendenți de pe amândoi părinții. Astfel chiar ve­

chiul drept german considera numai pe acel om ca liber, care
putea să dovedească cel puțin patru ascendenți (bunici și bunice)
liberi născuți. 3) Importanța egalității de naștere crește apoi în
măsura creșterei numărului nobililor 4) resfrângându-se asupra vie-
/
SI

1) Cea mai vechie tablă de ascendenți să fie cea din 1376 a cavaleru­
lui Wolter Stecke von Becke din Colonia. (Prof. Dr. E. Heydenreich, Fami-
licngescliiclitliclie Quellenkunde", p. 368, n.)
IA

2) In de Coureelles „Istoire de Pairs de France" sunt câteva table

de acestea pe 8 strămoși.
3) W. L. Freiberrvou Liitgendorff-Leinburg, „Familitngeșchichtt" etc.
Frankfurt a/M 1910, Ed. Il-a, p. 132.
4) Se știe că în Germania se deosebește așa numitul „Uradel“ de așa
U

numitul „Briefadel" cel d’intăi, nobilimea străvechie, lua, prin complicarea

 RA
6

ții publice și private, întru cât efectele civile și politice ale că­
sătoriilor. situația copiilor, admiterea în ordinele cavalerești, fa­

LIB
cultatea de a lua partela jocurile cavalerești, ’) accesul la curțile
domnitorilor ș. a. depindeau de proba a 4, 8, 16, pănă cel mult
32 de strămoși nobili născuți.
S’ar părea deci că la noi Românii neexistând table de as­
cendenți, nu era cunoscută noțiunea egalității de naștere. Da și

ITY
nu. In ori ce caz noțiunea nu era clară.
Boeria, sau descendența imediată din boier (fecior de boier),
sau mediată fmazil, în vechime nemeș), era hotărâtoare pentru
situația socială a unei anumite persoane. In epoca ante-fana-

RS
riotă accesul la boierii fiind de regulă dependent de condițiunea
socială dobândită prin naștere, * 123) se poate oare-cum vorbi și de
o noțiune a egalității de naștere. ) Ea corespundea însă fără
îndoială numai unei stări de fapt, prin tradițiune, iar nu de
bărbătească. VE
drept și era în ori ce caz mărginită la descendența din partea
Condițiunea socială numai a tatălui era deci hotărâtoare
pentru situația socială a fiului. Cum se explică această descon­
NI
siderare a sângelui de pe partea femeiușcă. Ea se explică,
credem prin inferioritatea socială a femeiei în general în
vechime și în special în Orient. Desconsiderarea femeiei avea
LU

drept urmare logică și desconsiderarea sângelui de pe partea fe-

mciască. Numai astfel credem ne putem explica de ce la noi,
ca și în Rusia, pe când în țările apusene noțiunea egalității de naș­
tere cuprindea de mult și descendența prin femei și cu toate că
A

strămoșii noștri aveau conștiința sângelui ales, nu putea să pă­

trundă și să fie înțeleasă o noțiune, ale cărei consequențe ar fi
TR

venit în contrazicere cu rolul social al femeiei. S’ar putea deci

crede că condițiunea socială a femeiei fiind un factor neglijabil,
mesaliansele erau la ordinea zilei, întru cât ele nu puteau schimba
situația socială a bărbatului în rău. De fapt însă mesaliansele
EN

erau excepțiuni foarte rare, din simplul motiv pentru că boieri-

probci strămoșilor, măsuri de apărare în contra celui din urmă, creat prin
/C

diplome. Și astăzi se bucură de mai mare considerație nobilimea fără di­

plome.
1) Împăratul Frederic I stabilise că un cavaler nu poate să fie pro­
vocat la jocul cavaleresc (Turnier) de cât de o persoană care poate să do­
vedească patru ascendenți nobili născuți (op. cit. p. 133).
2) Reiese cu claritate din rândurile următoare ale lui Neculcea (Lot.
SI

II. p. 124) cu privire la boierii lui Antioh Vodă Cantemir in 1708, deci la în­
ceputul epocei fanariote, când tradițiunele boierești mai erau curate. „Pre
Dabija, l’au pusă Vel Paharnicii; pre Lupulu Colivarulu vel Visternicu ;
IA

pentru aceasta, văzându ’lu mazilimea [nobilimea] că este de nearnă prostii

li se stricară inimile tuturora, și voia, că nu le era cu cinste să meargă la
gazda lui.“ Deci un boicot social față de un boier nenobil născut.
3) Cantemir în Descriptio Moldaviae, p. 114, înainte de a enumera cele
U

76 de familii boierești scrie: „....dignitate cunctae inter se aequales habentur..."

 R
7

RA
mea n'avea ocaziunea să fie ispitită de a încheia căsătorii supt
starea ei. Țărănimea era într’o situație socială și materială atât
de inferioară încât nici nu se putea concepe o punte deasupra

LIB
acestei prăpăstii sociale. Iar burghezimea românească, ') era ne­
gustorească sau breslașă, ocupațiuni cari nu se bucurau de stima
boierimii, care ținea clasele acestea la distanță.
De o clasă burgheză preoțească nici nu se putea vorbi, de
oare ce ea pe de o parte era cu totul înpestrițată cu descendenți

ITY
boierești, ceia ce, (făcând abstracție de deosebita considerație de
care se bucura starea aceasta) exclude prin sine însăși noțiunea
mesaliansei. Lipsea deci—afară de Armenii bogați cari erau
însă de altă religie —o clasă burgheză capitalistă, precum exista

RS
ca în Ardeal, necum în celealalte țări apusene, care ar fi putut
da un contigent oare care de mesalianse. O clasă capitalistă
burgheză românească nu se putea forma, de-oare-ce din mo­
ment ce un român (sau străin ortodox) se ridica la bogăție, nu
VE
întârzia și boieria, alimentându-se astfel boierimea mereu cu ele­
mente sociale noui. Această absorbire continuă și seculară a bur-
ghezimei era o supapă socială foarte practică, neadmițând forma­
rea unei clase influente, ale cărei interese orășenești ar fi fi pu­
NI
tut veni în conflict cu interesele aristocrației teritoriale. De aceia
am fost noi lipsiți de adevărate lupte sociale, cari încep abia
în 1821, după ce aristocrația se schimbase într’o oligarhie apăsă­
LU

toare. Nu încăpeau deci mesalianse stricto'sensu și cercetătorii

documentelor noastre vor fi constatat că de regulă căsătoriile a-
vcau loc nu numai în aceiași clasă, dar și în aceiași clică. Bo­
ierii mari, sau fiii de boieri mari, se căsătoreau cu fete de boieri
RA

mari, iar boierii de clasa a Il-a în clasa lor și tot așa cei din
clasa a IlI-a și mazilii. Se înțelege că averile, respective mo­
șiile erau în proporțiune cu clasele. Cum însă norocul râdica
ba pe unii ba coborea pe alții, nu se puteau menținea linii deli-
NT

mitante între clasele acestea boierești, legate într’o-laltă prin în­

rudiri seculare și comunitatea de interese.
Supt astfel de împrejurări nu putea să se nască noțiunea
complectă a egalității de naștere și, precum am văzut, din două
CE

motive fundamentale : 1) Inferioritatea socială a femeiei 2) Lipsa

trebuinței de apărare instinctivă socială în contra încuscririlor
cu clase inferioare. In apus clasa aristocratică era mereu ame­
nințată de cătră o burghezime puternică și erau firești mijloa­
cele de apărare, între cari cel principal era proba strămoșilor
/

(Ahnenprobe). O rătăcire a străbunicului se resfrângea chiar a-

SI

supra strănepotului. Cu toate acestea evoluțiunea burghezimei

n’a putut fi stînjenită de cătră mijloacele acestea de îngrădire
socială și aristocrația militară, biurocratică, intelectuală și a ba­
IA

nului a știut să treacă peste îngrădirile acestea, intrând în nenu-

1) Sau mai bine zis drept credincioasă ortodoxă.
CU
 R
8

RA
mărâte legături de încuscrire cu vechia aristocrație de neam. Cu
timpul au căzut și barierele și astăzi proba strămoșilor nu mai

LIB
are însemnătate practică socială de cât în foarte puține state,
între cari în primul rând Austro-Ungaria. El este singurul stat
în care proba strămoșilor este o instituțiuăe legală a statului de
care depinde mai cu seamă accesul la curtea imperială, apoi
primirea în fundațiuni nobile (adelige Stiîte) și conferirea ordi •

TY
neîor celor mai înalte. 12)
Pentru a dobândi accesul la Curtea Imperială se cere proba
a 8 strămoși de pe partea tatălui și 4 de pe partea mamei, toți
nobili născuți, ceia ce involvă și proba calității nobiliare a fie­

SI
cărui tată ai celor 8, respective 4, strămoși. Probă nu tocmai
ușoară, mai cu seamă pentru supușii împărăției din Galiția și
Bucovina, unde, neexistând din vechime instituțiunea probei stră­

R
moșilor, nu s’au dat de cătră preoți actelor stării civile importanța
cuvenită. Pe de altă parte însă s’a constatat, cu ocaziunea verificării
VE
pretențiunilor nobilimei polone și bucovinene, că ea era mai -pu­
țin expusă mesalianselor în trecut de cât cea apuseană, din cauza
lipsei unei burghezimi capitaliste (patriciat), încât în cazuri unor
NI
lacune între strămoși, presumpțiunea este că strămoșul necunos­
cut a fost nobil născut, aceasta fiind regula. Pe lângă proba
cerută se mai cere o condițiune socială distinsă și o atitudine
LU

politică compatibilă cu interesele dinastiei. Accesul la curte este

deci, chiar făcând o probă complectă, nici o dată un drept al
probantului 34), ci numai o aspirațiune, a cărei împlinire depinde
exclusiv de M. S. împăratul. Invers, poate împăratul, și sunt
dese cazuri de acestea, să ia drept complectă o probă incom-
RA

plectă admițând petițiunea nobilului, care astfel devine K. u. K.

Kămmerer*) (latinește Cubicularius, noțiune, care corespunde
boieriei Postelnic), și i se eliberează o diplomă după următoarea
NT

formulă :
1) Liitgendorff op. cit. p. 156.—In Prusia, Rusia, Anglia, accesul de­
pinde de învoirea manifestată prin o simplă invitare.
CE

2) Hoher deutscher RiUerorden, Iohaniter (Maltczer), Șt. Ștefan, Stern

kreuz (femei catolice) și mai cu seamă Lâna de Aur (Goldenes Vliess) cel mai înalt
ordin austriac care nu^se conferă do cât celor mai înalte familii aristocratice.
3) Persoana a cărei strămoși sunt a se proba prin o tablă a ascen­
denților se chiamă în limba germană ,.I)er Probant14. Credem, cuvântul fiind
de origină latină, că-1 putem adepta.
/

4) Dintre Bucovineni au făcut pănă acum proba aceasta, devenind

Kămmerer, frații Baroni Wassilko-Serecki și Baronul Ioan Stîrcea, iar din­
SI

tre dame, Contesa Elena Bigot de St. Quentin, născută de Flondor, care însă,
ne fiind catolică, nu poate să devie „Sternkreuznrdensdame* și nu câștigă
de cât accesul la Curte. Ni sunt cunoscute însă și alte persoane cari ar pu­
IA

tea să facă proba strămoșilor. Probele acestea ne interesează întru cât re­
iese recunoașterea stării nobile a acelor strămoși cari trăiau încă pe tim­
pul stăpânirei moldovenești. E o indirectă recunoaștere, de cătră forul cel
mai competent, a unei nobilimi ereditare moldovenești, constând din boieri
și descendenți din boieri.
U
 R
RA
No mi ne
Suae Majestatis Francisci losephi I-mi
Divina favente clementia Austriae Imperatoris, Bohemiae Regis etc.

LIB
Ac Apostolici Regis Hungariae, Clemmtissimi Domini Noștri.
Magnifico Domino
\n. N.)
clementissime adjungendum :

TY
Sua Caesarea et Regia Apostolica Majestas
Summa gratia per Summum Decretum die (N.) mensis (A/.) MCM
(N.) editum Cubicularium Suum te nominare dignata est, volens ac

SI
mandans, ut ab eodem die pro tali. colaris.
Receptus autem hujus diplomatis vi in Caesareorum et Regio-
rum Cubiculariorum numerum omnibus eorum honoribus ac praeroga-

ER
tivis in posterum frueris ac gaudebis et, si praestandis officiis ac rnu-
neribus nobili huic dignitati aulicae adnexis semper mentor eris juris-
jurandi 'tui, Sua Caesarea et Regia Apostolica Majestas propensa
V
tibi permanebit.
Suae Majestatis
NI
A Suae Caes. et Reg. Apost. Majestatis Supremus Cubiculariorum
; Summo Cubiculi Magisterio : magister
Viennae, die (N.) mensis (N.) MCM (N.t N. N.
U

N. N.
Consiliarius aulicus et cancelariae director (Sigilul personal al
(Sigilul Marei Postelnicii sau Marelui Postelnic sau
AL

Oberstkămmereramt) Oberstkămmerer).

Vedem clin cuprinsul diplomei că avem a face nu cu un

TR

titlu nobiliar, ci cu o demnitate sau boierie (Hoîwiirde, dignitas

aulica) c&rei corespund —în urma depunerei jurământului în mâ­
râie Marelui Postelnic sau, în provincie, în cele ale unui Con­
silier Intim (Geheimer-Rat) anume delegat spre scopul acesta— și
N

unele îndatoriri (oficia ac munera).

Insă nu se recurge la serviciile acestea de cât în mod ex­
CE

cepțional la marile ceremonii ale Curței și față de demnitarii cu

reședința în capitală. Postelnicii au dreptul să poarte, la ocasi-
uni deosebite, o uniformă, similiară celei diplomatice, iar ca sim­
bol al intimității raporturilor cu Curtea Imperială primesc o
I/

de aur, care reprezintă dreptul, se înțelege pur teoretic, de a pă­

trunde ori când în apartamentele împărătești.
Pe când insă boieria aceasta are puțină importanță ce pri­
S

vește raporturile factice cu Dinastia, ea are o foarte marc în­

semnătate ca valorificare socială. Cheia de aur, la un simpla
IA

nobil, deschide saloanele celor mai exclusive cercuri ale înaltei

aristocrații a Imperiului, presupunând se înțelege oare cari cali-
2
U
 10

RA
lăți sociale ale nobilului, precum bună creștere și avere cores­
punzătoare vieții din lumea mare. Sunt stranie pentru o .men­

LIB
talitate democratică consequențele cari decurg din această stare
priviligiată în urma probei strămoșilor. D. ex. un Conte, chiar
dacă familia sa are „egalite de naissance avec Ies maisons sou-
veraines“, ’) care însă nu poate să depună proba strămoșilor din
causa unei mesalianse făcută d. ex. de bunicul său, nare ega­

ITY
litate de naștere nu numai cu casele suverane, ci nici cu un
oare-care nobil mic din vr’o familie neînsemnată, care însă a a-
vut norocul să descindă numai din nobili de pe amândoi pă­
2) < u alte cuvinte tabla ascendenților are precădere țață
rinți. 1
de spița de neam', chiar dacă aceasta s’ar urca, până la Caro-

RS
lingi. Care e rațiunea acestei aparente intervertirî a normelor
sociale obicinuite ? Fără îndoială concepția aceasta nu este de
cât un mijloc de apărare, foarte eficace întru cât se bucură de
sancțiunea Șefului Statului, față de primejdia absorbirei clasei
VE
aristocratice de cătră clasa mereu evoluționăndă capitalistă bur­
gheză. Se înțelege că neexistând prohibițiunea aceasta, dată fiind
sărăcirea progresivă a aristocrației de sânge în urma eclipsării
I
ci parțiale din viața politică și publică (democratizarea armatei,
UN

votul universal etc.), mesaliansele cu fiice de bogătași ar fi la

ordinea zilei, numele ilustru al soțului servind ca paravan ori-
ginci burgheze a averei. Lăsând frâu liber acestor tendințe, aris­
tocrația cu timpul n’ar avea de cât numele iar nu sângele și
tradițiunea istorică, cari au legitimat ascendentul ei social. De
AL

la această stare pănă la abrogarea ei definitivă ca istoricește

nelegitimată n'ar mai li de cât un pas. Ori cât de medievală
deci ar părea o atare concepție, care scrutează trecutul a nu
TR

mai puțin de cât cinci generații cu privire la sângele care curge

în vânele atâtor persoane, nu putem să zicem că ea ar fi ilogică
și neconformă condițiunilor de existență ale unei adevărate aristo­
crații.
EN

Din cele expuse ar rcsulta, după o conclusiune superfi­

cială, a contrario, că tabla ascendenților fiind indispensabilă
unei organizațiuni sociale aristocratice, trebuie să fie dispensa­
bilă organizațiunilor democratice. Conclusiunea ar fi tot atât de
/C

greșită, precum dacă am argumenta în modul următor : De oare

ce magnații Unguri și Poloni poartă la zile solemne costumul
lor medieval, noi, cari nu suntem magnați, să ne lipsim de haine
SI

1) v. Almanahul de Gotha pp. 109 și urm.

2) V. și Liitgendorff op. cit. p. 136. ...Galt die Ehe eines stiltsmăssigen
einfachon Edelmannes selbst mit einer Grafin oder Baronin, wenn diese
mc/it proben konnte, durchautf nicht fur standesgemiiss. v. d. ex. Memoriile
IA

Baronesei Berta Suttner, n. Contesă Kinsky, care se plânge zicând că se în-

șală cineva dacă crede că fiind Contesă din naștere era considerata ca „voii"
în cercurile înaltei aristocrații vieneze. Cu toate că tatăl ei era Kămmerer,
mama (v. lvbrner) n’avea strămoșii ceruti (v. și Gotha contai).
U
 R
RA
11

la astfel de prilejuri! Nu astfel trebuie să argumentăm, ci în

sensul în care ne-am pronunțat la începutul acestui articol, tre­

LIB
buie să desbrăcăm genealogia de costumul ei strâmt medieval,
înlocuindu-1 cu o largă haină democratică, corespunzătoare tre­
buințelor și aspirațiunilor sociale moderne și universale. Trebuie
să păstrăm din resultatul frământării intelectuale și sociale a secole­
lor trecute tot ce putem ulilis'i, adaplâdn-l formelor moderne ale

ITY
vieții.In caz contrar, negliiându-1, desconsiderându-1, sau chiar dis-
trugându-1 >) ne'punem însăși în contrazicere cu pretențiunile noastre
de oameni civilizați, căzând în extremul mentalității medievale, adecă
trecând de la prejudecăți pozitive la prejudecăți negative. Omul

RS
cult însă trebuie să aibă o mentalitate echilibrată și filosofică, a-
nalitică și sintetică, care nu se împacă cu prejudecăți, Tabla
ascendenților nu este o prejudecată, ci din contra ea este oglinda
adevărată a originei unui om. Spița de neani din contra are

E
la temelia ei o prejudecată, anume presupunerea că numai de
pe tată se moștenesc calitățile unui om, o axiomă care dacă nu
IV
este greșită, cel puțin nu este pănă azi de loc dovedită. Faptul
că ne-am obicinuit prin secole să considerăm spița de neam ca
formă genealogică fundamentală, reprezentând în massa omeni-
UN

rei o individualitate, nu corespunde și unui adevăr genealogic.

Spița de neam datorește existența ei organizațiunei noastre pa-
/rzarhale cu toate c.onsequențele ei în domeniul dreptului privat
și public. Dacă, precum la unele triburi, am fi primit organiza-
țiunea zzzw/rzarhală, spița de neam s’ar fi conformat acestei or-
AL

ganizațiuni, reprezentând numai pe descendenții prin femei ai u-

nei anumite persoane, sistem care pentru genealogie ar fi cu
mult preferabil pentru că mater semper certa est. l'abla ascen­
TR

denților însă, care de obiceiu nu se pierde în negurile unor vremi

istoricește necontrolabile, stă pe baze absolut reale genealogige.
Ea nu ni tăinuește nimic, punând valorile genealogice în adevă­
rata lor lumină și proporțiune. Spița de neam depinde și de. vo­
N

ința omului care poate să o complecteze căsătorindu-se, sau nu.

Tabla ascendenților e deasupra voinței omenești, și parte în a-
CE

ceastă împrejurare e a se găsi cheia enigmei psihologice de ce

tabla ascendenților e mai puțin populară de cât spița de neam.
Omul tinde în mod firesc spre parvenire în ierarhia socială
cu scopul final de a fi cu totul stăpân pe hotărârile sale. Ori
ce stânjenire în manifestarea tend.nței spre libertate îi produce
/

un sentiment inconștient de repulsiune. Noțiunea spiței de neam

SI

li este simpatică, pentru că ea cuprinde noțiunea continuității as­

pirațiunilor sale în progenitură. Spița e ca o proiecțiune a in­
IA

ii In 1848, se zice, să fi ars unii dintre boieri din București însuflețiți,

■de triumfurile democrației în apus, pitacuriie de boierie pe cari le posed iu.
Azi atari documente, desigur material interesant de istorie socială, găsesc
adăpost la Academie.
U
 R
12

RA
dividualității omenești în viitor și ce este omului mai dragde cât
complexul fizic și sufletesc al individualității sale. Tabla ascen­
denților însă, nu-i vorbește de viitor, de copii, nepoți și străne­

LIB
poți, cari vor mări moștenirea și vaza numelui, ci ea îi pome­
nește pe bieții părinți, bunici și străbunici cu nume de familii
diferite, unele uitate, altele trezind amintirea unei vechi dușmănii,
altele necunoscute, din țări străine, îndepărtate și față de această su-»
mă de individualități distincte, omul se simte apăsat văzând că viața

ITY
lui, izbânzile lui și toate aspirațiunile lui nu’sunt legate de numele
pe care îl poartă cu mândrie, ci de numele a sute și mii de
familii.
Individualitatea numelui patronimic se pierde în massa, cu

RS
cât ne urcăm în generații mereu crescândă, a individualităților
străine. Pe o tablă pe 64 de strămoși cu 127 de persoane, nu­
mai 7 poartă numele patronimic al „probantului*, iar majoritate
covârșitoare aparține altor neamuri. Pe o tablă de 1024 stră­
VE
moși cu 2047 persoane, numai 11 au acelaș nume cu probantul.
Cât de mic apare omul și numele lui față de această armată de
strămoși !
Tabla ascendenților pune deci într’o proporțiune justă desce-
NI
dența în linie directă bărbătească față cu descendența de pe
partea femeiască, prin alte familii, astfel fiind oare-cum o trans­
punere în trecui al rolului individului înlr'o societate democratică
LU

Precum într’o societate cu adevărat democratică sunt puse li­

mite orgoliului și ascendentului individual, așa și în tabla ascen­
denților e redusă individualitatea numelui patronimic la rolul u-
nor simple și puține numere. Caracterul democratic al tablei
A

ascendenților se manifestă mai cu seamă însă cu privire la sta­

rea socială a sutelor de persoane. împărați și țărani, Principi
TR

și negustori, nobili mari și mici, stau alăturea în acelaș rând, în-

cuscrindu-sc după secole, egalizați de moartea democrată. Tabla
ascendenților mai este internațională și interconfesională. Nu
EN

poate să existe tablă cuprinzând persoane cari toate erau de a-

ceiași naționalitate ca origină. Poate însă că există, în țări ca­
tolice table unitare cu privire la confesiunea catolică care, știm,
mai cu seamă în trecut, era foarte intolerantă față de căsătorii,
/C

cu aecatolici, iar în apus, înaintea reformațiunei, nici prilejul u-

nor astfel de căsătorii nu era dat. Insă asțfel de table nu pot
să cuprindă multe generații, pentru că ar trebui să se oprească
la strămoșii celor trecuți la catolicism. De ex. bunicul catolicei
Ecaterina Potocki, născută Radziwill, una dintre strămoașele îm­
SI

păratului Francisc losif, era bunul nostru Voevod dreptcredincios

Ieremia Movilă. ’)
IA

Prin calitățile acestea tabla ascendenților are un caracter de în­

frățire universală, de caldă și împăciuitoare sociabilitate. Deci atât din.
acest punct de vedere, cât și din cel al recunoștinței datorite strămo-.
șilor noștri, cel care ’și compune tabla ascendenților săi îrnpli-.
U

1) Otto Forst, tabla ascendenților Arhiducelui Francisc Ferdinand.

 R
RA
13

nește o faptă eminamente etică. Ar fi mai cu seamă de dorit

ca acele persoane, ale căror table de ascendenți ar fi pline de

LIB
nume și personalități istorice și nici nu e descendent din boieri
care n’ar avea astfel de ascendenți, cel puțin în rândurile mai
înaintate în număr ale strămoșilor, să-’și compună tablele lor atât
în interesul istoriei, cât și înălțându-se sufletește prin conștiința,
plină de răspundere, de a Ci continuatorii acelora, cari au pus te­

TY
meliile țărilor noastre.
Genealogia modernă, spre deosebire de cea vechie, care
era aproape exclusiv în serviciul caselor domnitoare și aristo­
cratice, nu privește tablele de ascendenți de cât cu ochii cri­

SI
tici ai științei, scopul ei principal fiind descoperirea adevărului
genealogic. Pentru acest scop tabla ascendenților este un ad­
mirabil obiect de studii, nu numai cu privire la istorie, istorie

ER
socială și culturală, statistică și sociologie, ci și cu privire la in­
teresantele și foarte importantele probleme biologice. Dintre a-
cestea din urmă una, puțin cunoscută, este așa numită problemă
a „pierderei ascendenților'* (das Problem des Ahnenverlustes).
IV
Ce să înțelegem prin noțiunea aceasta, atât de stranie ? Explica­
ția ni-o dă chiar tabla ascendenților ai A. S. R. Principelui Ca-
UN

rol’ Anume (la tabla IX) constatăm că în rândul celor 8 ascen­

denți ai Principesei Maria (Alexandrovna) de Hessen apar de
2 ori Ludovig IX și soția sa Carolina de Pfalz-Zweibriîcken-Bir-
kenfeld, din cauză că Ludovig 11 s’a căsătorit cu vara sa pri­
mară Wilhelmina. Principesa Maria de Hessen are deci în loc
AL

de 8 ascendenți diferiți numai 6. Această lipsă teoretică de (2)

strămoși se numește „pierdere de ascendenți**. Fenomenul a-
cesta este tipic pentru fie care tablă mai mare de ascendenți, iar
problema nerezolvată până acum constă în a se găsi formula
TR

universală, aplicabilă tuturor rasselor și claselor, după care s’ar

putea calcula apariția regulată a acestui fenomen. Cauza funda- -
mentală a fenomenului este insuficiența numărului oamenilor în
lume spre a se fi putut lipsi progenitura tuturor timpurilor de
EN

căsătorii între rude, mai mult sau mai puțin îndepărtate. ’) E fi­
resc că și „pierderea ascendenților** e și ea supusă legii pro-
gresiunei aritmetice încât Măriei de Hessen îi- lipsesc (presupu­
nând că n’au intervenit alte încuscriri între rude) între 16 as­
/C

cendenți 4-, între 32 a. 8, între 64 a. 16, etc.. Insă pierderea

nu trebuie să cuprindă totdeauna o părechie de ascendenți, ci în
1) Pe timpul lui Alaxandru cel Bun, în 1413, fie care din noi avea
SI

131.072 ascendenți. Supt Alexandru I Bararab, în 1313,—524 308 a. Nici

n’avea Țara Rom. atunci atâția locuitori. In anul 413 fie care din noi avea
1.124,470.755,721.984 ascendenți s’au un milion și 124 etc. de mii de mi­
IA

liarde ! E clar că nu era așa, ci intervenind mereu încuscriri între rude, nu­
mărul real al ascendenților noștri era incomparabil mai mic. Cât de mare ?
Iată problema. Credem că la o națiune mică ca a noastră se reduce numă­
rul real la puține mii.
U
 R
RA
14

cazul când înrudirea are loc nurnai prin unul dintre strămoși (de

LIB
ex. dacă Amalia Erederica ar fi fost fiica dintr’o altă căsătorie
a lui Ludovig IX) perderea va fi 1:8 sau : 16 etc. după rândul
în care se manifestă întăiași dată pierderea.
Să cercetăm acum care este cota pierderei ascendenților a A.
S. R. Principelui Carol. In rândurile 1 (2) II (4) III (8) și IV (16)

TY
nu constatăm nici o pierdere. In rândul V (32) însă apar de 2
ori Carol Ludovig de Baden (No. 36 și 62) și soția sa Amalia
de Hessen-Darmstadt (No. 37 și 63) iar de 3 ori Francisc de
Sachsen-Koburg (No. 40, 48 și 54) și soția sa Augusta de Re-

SI
uss-Ebersdorf. ’) (No. 41, 49 și 55). Deci în rândul acesta în
loc de 10 persoane diferite, avem numai 4. Pierderea este deci

R
10 — 4=6. In rândul următor VI (64) ne așteptăm la o pierdere
de 2X6=12 strămoși, însă din cauza înrudirei, discutate la
VE
Tabla IX, mai apare de 2 ori Ludovig IX de Hessen-Darmstadt
(No. 120 și 126) și soția sa Carolina de Pfalz-Zweibrucken-Bir-
kenîeld (No. 121 și 127). Pierderea în acest rând este deci 12-f-
2=14. Spre o mai bună înțelegere urmează următoarea tabelă :
NI

Rândul ascendenților II ha !V V VI
LU

1
u
Numărul normal al ase. 2 4 8 16 32 64
A

Numărul real „ „ 2 4 8 16 f 26 50
TR

I 14 |
Pierderea „ 6

Este perderea aceasta mare sau mică ? Foarte mică, pre­

EN

cum ne putem încredința din tabela comparativă cu privire la

pierderile ascendenților ale 40 de persoane din principalele case
domnitare.1 2) Dintre acele numai 12 au 16 ascendenți complecți,
iar numai 6 au 50 (și mai mult) de ascendenți diferiți în rândul
/C

al Vl-lea. Cea mai complectă tablă o are Marja de Noss Weil-

burg n. 1892, (2, 4, 8, 16, 32, 58), iar cea mai mare pierdere
e relativă ; unii pierd mai mult în primele rânduri, alții în cele
următoare. Astfel Elisabeta de Hessen Darmstadt, n. 1895, are
SI

(2, 4, 6, 10, 18, 28) iar Maria de la Dolores de Toscana, n 1891,

1) Despre această strămoașă a A. S. R. citim în Lorenz op. eit. p.

IA

417. „Besonders von der Reussischen Karoline Auguste liaben ihre Sohne
in geistiger und gemiitlicher Beziehung sehr vieles geer’ot, was wenn nicht
alles tăuscht, auch wieder bei den Tdchtern der Konigin von England zum
Durchbruch gekommen ist.“
U

2) Lorenz op. cit. pp 310—11.

 R
RA
15

are (2, 4, 8, 14, 19, 20). împăratul Francisc Iosif 1, are (2, 4,8,

LIB
12, 20, 40), Arhiducele Francisc Ferdinand are (2, 4, 8, 12, 18,
30);1*) Arhiducele Carol Francis losiî (Ciul Arhiducelui Otto) are
(2, 4, 8, 14, 22, 32) Regele Angliei are (2, 4, 8, 14, 25. 42) etc.
O altă problemă biologică de foarte mare însămnataie, in
legătură cu pierderea ascendenților, e chestiunea dacă înrudi­

ITY
rile intre soli, mai cu seamă în rânduri inferioare (111. IV), sunt
vătămătoare progeniturei sau nu. Părerea vulgară înclină spre
un răspuns afirmativ, tot așa biserica, însă conclusiunile trase
de Lorenz în urma multor cercetări făcute, prezintă chestiunea
ca cel puțin discutabilă. El scrie textual: „Das so hăufig ge-

RS
horte Wort der Verdammung der Inzucht als solcher aber wird
sich ein fur allemale als ein vollkommen leeres und nichliges
erwcisen." a) Ocupându-se cu dinastia egiptianiă a Ptolemcilor,
în care aveau loc chiar căsătorii între frați și surori, pretinde că nu
VE
se pot constata, nici în aceste cazuri extreme, degenerațiuni vă­
dite. Toți urmașii de ex. ai lui Ptolemeu 11-lea, căsătorit cu
sora-sa Arsinoe, sunt a se considera în genere ca perso­
nalități nedegenerate, nici ci fizic nici ca intelect. 3) Cu
NI
drept cuvânt mai argumentează că, dacă chestia progeniturei ar
fi într’un nex cauzal cu chestia incestului, ar trebui să fie egale
LU

resultatele incestului cu privire la urmașii unei atari părechi, din

contra însă genealogia tuturor familiilor arată efectul contrar.
Multe ramuri nu au continuare pe când dintr’o singură ramură
se desvoltă o progenitură numeroasă. *)
Vedem că și aici in această importantă chestiune biolo­
A

gică, lipsind încă materialul genealogic-știițific trebuincios, nu ne

putem pronunța încă în virtutea unei axiome hotărîte. Mai sunt
TR

însă încă atâtea alte chestiuni cari izvore-;c una din alta
și așteaptă rezolvarea lor definitivă. Credem deci că vom (1 con­
vins pe onorații noștri cititori de însămnătalea tablei ascendenți­
lor din diferite puncte de vedere și vom fi pregătit pe cei neini-
EN

țiați în studii de genul acesta, spre o mai clară concepție cu pri­

vire la această formă fundamentală a științei genealogice.
Urmează tabla ascendenților, pe64 strămoși, a A. S. R. Prin­
cipelui Carol, singura tablă complectă și probată pe 64 strămoși
/C

a unui Roman, născut și crescut în țară. Forma de care ne-am

servit în expunerea tablei nu e din cele obicinuite, cari cuprind sau
cartiere mai distincte unul de altul, 5) sau numai nume unite
prin linii cuprinzătoare6) (Klammern),însă e singura formă corespun­
SI

zătoare prea modestelor noastre mijloace tehnice tipografice și cre­

dem că orientarea nu este grea. Operele de cari ne-am folosit în pri­
mul rând Ja compunerea tablei sunt: Kekule von Stradonitz, op. cit.
IA

Lorenz, „Genealogisches Handbuch der europăischen Staatenge-

schichte" ; Otto Forst, op- cit. și Almanachul de Gotha pe 1912.
U

1) Otto Forst, op. cit. 2) Op. cit. p. 469. 3) Op. cit. p. 473. 4) Op. cit.
p. 47G. 5) v. Kekule v. Stradonitz „Ahnentafel Atlas". 6) v. Otto Forst op. cit.
 R Y
A
FABLA 1

R
Carol Anton Iosefina Ferdinand Maria II Albrecht Victoria I Alexandru II Maria

B
Principe de Principesă de Principe de da Gloria Principe de Regină a Nicolaievici Țar Principesă de

I
Hohenzollern- Baden Sachsen-Koburg Regină a Sachsen-Koburg Marii-Britanii al Rusiei Hesseu und

L
Sigmaringen și Gotha Portugaliei și Gotha și Irlandii bei Rlieiu
Rege titular al și Algarbiei

Y
Portugaliei

IT
căs. Karlsruhe cu căs. Lissabona cu căs. Lc ndra cu căs. Petersburg cu
21 Oct. 1834 9 Apr. 1836 10 Fe r. 1840 16 Apr. 1841
n. Krauchenwies
7 Sept. 1811
n. Karlsruhe î. B.
21 Oct. 1813
n. Viena
29 Oct. 1816
n.Rio de Janeiro n. Rosenau
4 Apr. 1819 26 Aug. 1819 S
n. Londra

R
24 Mai 1819
n. Petersburg
17 Apr. c.v. 1818
n. Darmstadt
8 Aug. 1824

E
f Sigmaringen t Sigmaringen t Lissabona j Lissabona t Windsor t Osborne t Petersburg fPetersburg
22 Mai c. v. 1880

V
2 Iun. 1885 19 Iun. 1900 15 Dec. 1885 15 Nov. 1853 11 Dec. 1861 22 Ian. 1901 1 Mart c. v. 1881

I
No. 8 No. 9 No. 10 No. 11 No. 12 No. 13 No. 14 No. 15

Leopold Principe de Hohenzollern-

Sigmaringen
căs. Lissabona cu
U N
Antonia Infantă de Portugalia Alfred Duce de Sachsen-Koburg
și Gotha, Duce de Edinburg
căs. Petersburg cu
Maria Alexandrovna
Mare-Ducesă de Rusia

L
12 Sept. 1861 "" ‘
23 Ian. 1874

A
n. Krauchenwies n. Castel Belern n. Castel Windsor n. Țarskoie-Selo 1
22 Sept. 1835 17 Feb. 1845 6 Aug. 1841 5 Oct. c. v. 1853

R
t Berlin 8 Tun. 1905 t Castel Rosenau

T
30 Iul. 1900
No. 4 No. 5 No. 6 No. 7

N
CE
Ferdinand Principc-Moștenitor al României Maria Principesă de Sachsen-Koburg și Gotha
căs. Sigmaringen cu
10 Ian. 1893

/
n. Sigmaringen 24 Aug. 1865 n. Eastwell-Park 29 Oct. 1875

SI No. 2 No. 3

IA
Carol Principe al României
n. Sinaia 3/15 Oct. 1893
No. 1

U
 R Y
TABLA II

R A
B
Emeric d’Astorg Maria Alanyou

LI
Carol Frederic Filip Iosif Maria Teresia Petru Murat I Ioana Loubieres
Iohana
Principe de Contesă de Principe de Contesă de
Hohenzollern- Hoheuzollern- Salm-Kyrburg Hornes

Y
Sigmaringen Bergh căs. Vaillac cu

T
căs. Castel Issche cu căs. La Bastide Murat cu

I
căs. Herrenberg bei 22 Feb. 1746 1760 (?)
Ziitphen 24 Feb. 1749 11 Aug. 1742

S
n. La Bastide n. ? ?
n.IIerrenbergbei n. IIoogstraeten(?) n. Bruxela, n. La Bastide Mu-; n. La Bastide Mu­ t ? ?

R
n. Sigmaringen Murat 1721
9 Ian. 1724 Ziitphen 21 Iul. 1709 19 Oct. 1725 rat 22 Nov. 1721 ; rat (?) 1722 (?)
t ? 9.

VE
t Sigmaringen 14 Apr. 1727 f Paris 7 Iun. 1779 t Paris 4La Bastide Mu- 4La Bastide Murat
20 Dec. 1785 t Sigmaringen 19 Iun. 1783 rat 27Iul. 1799 : 11 Mart 1806

NI
22 Feb. 1787 No. 60 No. 70 No. 71
No. 64- No. 65 No. 66 No. 67 No. 68
Petru Murat II Luisa d'Astorg
Anialia Principesa de

U
Anton Aloys Principe de
Hohenzollern-Sigmaringen Salm-Kyrburg
căs. La Bastide Murat cu

L
căs. Kirn (?) cu 28 Feb. 1783
12 Aug. 1782

A n. La Bastide Murat n. La Bastide Murat

R
n. Ilerrenberg bei Ziitphen 23 Oct. 1762
20 Iun. 1762 27 Nov. 1748
f La Bastide Murat

T
f Sigmaringen (?) 4 La Bastide Murat 31 Mai 1832
17 Oct. 1831 8 Oct. 1792

N
.No. 34 No. 35
No. 32

E
Carol Anton I. Principe de Hohenzollern-Sigmaringen Maria Antoineta Principesă Murat

/C
căs. Paris cu
4 Feb. 1808 (I Qt>) g Jan 1793 f Sigmaringen 19 Ian. 1847

I
n. Kirn(?) 20 Feb. 1785 f Miinchen 11 Mart 1853

AS
No. 17
No. 16

I
Carol Anton II. Principe de Hohenzollern-Sigmaringen
n. Krauchenwies 7 Sept. 1811 f Sigmaringen 2 Iun. 1885

U No. 8
l.lJJLil V

RY
Petru III Rege
titular al
Maria I Regină
a Portugaliei
Carol IV
Rege al Spaniei
Maria Luisa
Principesă de
Leopold II
împărat al
Maria Ludovica
Principesă de
Ferdinand I

RA
Maria Carolina
Rege al amându- Arhiducesa de

LIB
Portugaliei și Algârbiei Parma Sf. Imperiu Spania ror Sicilii Austria
și Algârbiei
căs. Ajuda 1. Lisb. cu căs. San Idelîonso cu căs. Insbruk cu căs. Caserta cu

Y
6 Iun 1760 4 Sept. 1765 5 Aug. 1765 12 Mai 1768
n. Lissabona n. Lissabona n. Neapole n. Parma n. Sclidnbrunn n. Neapole

I T
n. Neapole n. Schiinbrunn

S
5 Iul. 1717 17 Dec. 1734 12 Nov. 1748 9 Dec. 1751 5 Mai 1747 24 Nov. 1745 12 Ian. 1751 13 Aug. 1752
t Ajuda 1. Lis. t Rio de Janeiro t Roma t Roma t Viena t Viena t Neapole t Sclidnbrunn

R
25 Mai 1786 20 Mart 1816 20 Ian. 1819 2 Ian. 1819 1 Mart 1792 15 Mai 1792 4 lan. 1825 8 Sept. 1814

E
No. 88 No. 89 E' No. 90 No. 91 No. 92 No. 93 No. 94 No. 95

Ioan VI Rege titular al Portugaliei

și Algârbiei
Charlota Infantă de Spania

IV
Francisc I. împărat al Austriei Maria Teresia Principesă
de Sicilia

N
căs. Lissabona (?) cu căs. Viena cu

U
9 Ian. 1790 19 Sept. 1790
n. Lissabona n. Madrid n. Florența n. Neapole

L
13 Mai 1767 25 Apr. 1775 12 Feb. 1768 6 Iun. 1772
t Lissabona t Oueluz 1. Lissabona f Viena t Viena

A
10 Mart 1826 ' 6 Ian. 1830 2 Mart 1835 13 Apr. 1807
No. 44
R
No. 45 No. 46 No. 47

NT
Petru IV Rege al Portugaliei și Algârbiei Leopoldina Arhiducesă de Austria

E
căs. Rio de Janiero cu
6 Nov. 1817

/C
n. Queluz lângă Lissabona, 12 Oct. 1798. ț Queluz 24 Sept. 1834 : n. Viena 22 Ian. 1797. f Rio de Janeiro 11 Dec. 1826
No. 22 No. 23

SI
Maria II da Gloria Regină a Portugaliei și Algârbiei

IA
n. Rio de Janiero 4 Apr. 1819. t Lissabona 15 Nov. 1853
No. 11

U
 RY
A
Ernest Frcderic Sofia Antonia Furie XXIV i CaroIinaErnes- Ernest II Duce
de Sachsen-
Maria Princi­
pesă de Sacli-
Frcderic

LI
Franz I Duce de
BR
Luisa Princi­
pesă de Sach-

Y
Duce de Sach- Principesă de Conte Reuss ■ tina Contesă de Mecklenbnrg- sen-Gotha-
zu Ebersdorî ■ Erbach zu Gotha-Alten- sen-Meiningen
sen-Koburg- Braunschweig- Altenburg

T
: Schonberg burg Schwerin

I
Saalfeld Bevern-Wol-
fenbiittel căs. Gotha cu

S
căs. Wolîenbiittel cu căs. Thurnau cu căs. Meiningen cu
21 Mart 1769 31 Mai 1775
28 Iun. 1754

R
23 Apr. 1749 I
: n.Frankîurta/M. n. Schwerin n. Roda

E
n. Saalîeld n. Wolfenbuttel n. Ebersdorî n. Gotha 9 Mart 1756
30 Ian. 1745 11 Sept. 1751 10 Dec. 1756
8 Mart 1724 23 Ian. 1724 22 Ian. 1724 f Ludwigslust

V
t Genua ț Ludwigslust
f Ebersdorî ț Gotha

I
ț Koburg t Koburg ț Ebersdorî 1 Ian. 1808
22 Apr. 1796 20 Apr. 1804 25 Apr. 1827 1 Feb. 1837
8 Sept. 1800 17 Mai 1802 13 Mai 1779 N). 102 No. 103

N
No. 96 No. 98 No. 99 No. 100 No. 101
No. 97

U
Augusta Contesă Reuss zu Emil Duce de Sachsen-Gotha- Luisa Charlota Principesă (le
Franz Duce do Sachsen-Koburg- Mecklenburg-Schwerin
Altenburg

L
Saalfeld Ebersdorî
căs. Ludwigslut. cu
căs. Ebersdorî cu

A
21 Oct. 1797
13 Iun. 1777 n. Gotha n. Schwerin
n. Koburg n. Ebersdorî

R
23 Nov. 1772 19 Nov. 1779
15 Iul. 1750 19 Ian. 1757 t Gotha

T
f Koburg i Koburg f Gotha
17 Mai 1822 4 Ian. 1801
9 Dcc. 1806 16 Nov. 1831
No. 48

E N No. 49 No. 50 No. 51

/C
Luisa Principesă de Sachsen-Gotha-Altenburg
Ernest I Duce de Sachsen-Koburg și Gotha
căs Gotha cu
31 Iul. 1817

S I
n. Koburg 2 Ian. 1748. f Gotha 29 Ian. 1844
No. 25

IA
No. 24
Albrecht Principe de Sachsen-Koburg și Gotha (Prince Consort)

U
n. Rosenau lângă Koburg, 26 Aug. 1819. fWindsor, 14 Dec. 1861
No. 12
 V

R Y
ederic Ludo- : Augustă Prin­ Carol I. Duce de Elisaveta AI- Ernest Frederic Solia Antonia Enric XXIV

R
Carolina Er-
A
B
j Principe al cipesă de Mecklenburg- bertina Piinci- Duce de Sach- Princ'pesă de Conte Reuss nestina Con-

LI
arii Britanii i Sachsen-Gotha- Strelitz pesăde sen Kob ;ig- Braunschweig-- zu Ebetsdorf tesă de Erbacli
și Irlandii Altenburg Sachsen-Hild- Saalfeid Bevern- zu Schbnberg
burgshausen Wolfenbiittel

Y
căs. Londra cu căs. Elisaveta cu căs. Wolfenbiittel cu Căs. Thurnau cu

T
27 Apr. (8 Mai) 1736 5 Feb. 1735 23 Apr 1749 28 Iun. 1754
n. Hanovra
31 Ian. 1707
n. Gotha
30 Nov. 1719
n. Strelitz
23 Feb. 1708
n. Ilildburgshau-
: sen. 3 Aug. 1713
n. Saalfeid
8 Mart 1724
u. Wolfenbiittel

S
23 Ian. 1724
I
n. Ebersdorf
22 Ian. 1724
n. Gedern
20 Aug. 1727

R
t Londra t Londra f Mirow f Neusttelitz f Koburg t Koburg f Ebersdorf f Ebersdorf
21 Mart 1751 ' 8 Feb. 1772 5 Iun. 1752 29 Iun. 1761 8 Sept. 1800 17 Mai 1802 13 Mai 1779 22 Apr. 1796

E
No. 101 No. 105 No. 106 No. 107 No. 108 No. 109 No. 110 No. 111
Ureorghie III. Rege al Marii Sofia Charlota Principesă de

IV
Franz Duce de Sachsen- Augusta Contesă Reuss zu

N
Britanii și Irlandii Mecklenburg-Strelitz Koburg-Saâlfeld Ebersdorf
căs. Londra cu căs. Ebersdorf cu

U
8 Sept. 1761 13 Iun. 1777
n. Londra n. Mirow n. Koburg

L
n. Ebersdorf
4/15 Iun. 1738 19 Mai 1744 15 Iul. 1750 19 Ian. 1757

A
t Windsor f Londra t Koburg t Koburg
29 lan. 1820 17 Nov. 1818 9 Dec. 1806 16 Nov. 1831
No. 52

T R
No. 53 No. 54 No. 55

EN
Eduard Principe al Marii Britanii și Irlandii Victoria Principesă do Saclisen-Koburg-Su alfeld
Duce de Kent
căs, Koburg cu

/C
29 Mai 1818
n. Londra 2 Nov. 1767. ț Sidmoutb 23 Ian. 1820 n. Koburg 17 Aug. 1786. -j- Londra 1G Mart. 1861

S I No. 26 No. 27

IA
Victoria I. Regină a Marii Britanii și Irlandii
n. Londra 24 Mai 1819. f Osbornc 22Ian. 1901

U
No. 13
 R Y
A
lBLA V1ÎI

‘etru III, (Duce; Sofia (Katha- Frederie Eugen Frederica Frederie Wil- ; FredericaLuisa Carol II. Duce

B R
Frederica

I
de Holstein- i rina II Alexi- Duce de Marchiză de helin II. Rege al Landgrăfin de de Mecklen­ Landgrăfin de

L
Gottorp) Țar ; evna) Principesă Wiirtemberg Brandenburg* Prusiei Ilessen- burg-Strelitz Hessen-
al Rusiei ! de Anhalt- Schwedt Darinstadt Darmstadt

Y
i Zerbst
căs. Petersburg cu căs. Schwedt cu căs. Darmstadt cu

T
căs. Charlottenburg cu

I
21 Aug. (1 Sept.) 1745 29 Nov. 1753 14 Iul. 1769 18 Sept. 1768

S
n. Kiel n. Stettin n. Stuttgart : n. Schwedt n Berlin n. Prenzlau n. Mirow n. Darmstadt
21 Feb. 1728

R
2 Mai 1729 21 Ian. 1732 i 18 Dec. 1736 25 Sept. 1744 16 Oct. 1751 10 Oct. 1741 20 Aug. 1752
t Ropșa t Petersburg -j-Hohenheim i t Stuttgart t Potsdam t Berlin t Neustrelitz t Hanovra

E
(17) Iul. 1762 6(17) Nov. 1796 23 Dec. 1797 Ș 9 Mart 1798 16 Nov. 1797 25 Feb. 1805 6 Nov. 1816 22 Mai 1782
No. 112 No. 113

V
No. 114 : No. 115 No. 116 No. 1'7 No. 118 No. 119
r...............
,aul I. Petrovici Țar al Rusiei i Sofia (Maria Teodorovna) Princi­
I
UN
Frederie Wilhelm III. Rege al Augusta Principesă de
pesă de Wiirtemberg Prusiei Mecklenburg-Strelitz
căs. Petersbug cu căs. Berlin cu
„ 26 Sept. (7 Oct.) 1776 24 Dec. 1793

L
n. Petersburg n. 1 jttettin n. Potsdam n. Hanovra
20 Sept. (1 Oct.) 1754 25 Oct. 1759

A
3 Aug. 1770 10 Mart 1776
t Petersburg t Paulowsk t Berlin t Hohenzienitz
12 (24) Mart 1801

R
24 Oct. (5 Nov.) 1828 7 Iun. 1840 19 Iul. 1810

T
No. 56 No. 58 No. 59

N
Nicolai I. Paulovici Țar al Rusiei

CE
Frederica (Alexandra Teodorovna) Principesă de Prusia
căs. Petersburg cu

/
Gatschina 25 Iun. (6 Iul.) 1796. f Petersburg 18 Feb. (2 Mart) 1855 n. Charlottenburg 13 Iul. 1798. f Țarskoie-Selo 20 Oct. (1 Nov.) 1860

SI No. 28 No. 29

I A
Alexandru II. Nicolaievici Țar al Rusiei
n. Petersburg 17 (29) Apr. 1818. t Petersburg 1 (13) Mart 1881

U No. 14
 Y
ixBLA IX

R AR
B
i Carolina

LI
Ludovig IX. Carolina Gheorghie Maria Contesă Carol Frederic Carolina Luisa Ludovig IX.
Landgraf de Pfalzgrăfin de Wilhelm Prin­ de Leiningen- Mare-Duce de Landgrăfin de Landgraf de Pfalzgrăfin de
Hessen- Pfalz-Zweibrii- cipe de Hessen- Dagsburg- Baden Hessen- Hessen- : Pfalz-Zweibrii-
Darnistadt cken-Birken- Darnistadt Heidesheiin Darmstadt Darmstadt ; cken-Birken-

Y
feld s feld

T
căs. Zweibriicken cu căs. Keide sheim cu Darmstadt căs. Zweibriicken cu

SI
12 Aug. 1741 16 Mart 1748 28 Ian . 1751 12 Aug. 1741
i
'n. Darmstadt n.Strassburg.î.E. n. Darmstadt n. Heidesheim n. Karlsrulieî.B. n. Darmstadt n. Darmstadt : n.Strassburgî.E.

R
15 Dec. 1719 9 Mart 1721 11 Iul. 1722 16 Mart 1729 22 Nov. 1728 11 Iul. 1723 15 Dec. 1719 i 9 Mart 1721
t Pirmasens fDarmstadt t Darmstadt f Neustrelitz t Karlsruhe ț Paris t Pirmasens i f Darmstadt

E
6 Apr. 1790 30 Mart 1774 21 Iun. 1782 11 Mart 1818 10 Iun. 1811 c Apr. 1783 6 Apr. 1790 i 30 Mart 1774

V
No. 120 No. 121 No. 122 No. 123 No. 124 No. 125 No. 126 No. 127

Ludovig X. Mare-Duce de
Hessen und bei Rhein
*
Luisa Principesă de Hessen-
Darnistadt
N I
Carol Ludovig Principe-xM ostenitor
de Baden
Amalia Frederica Landgrăfin
de Hessen-Darnistadt

U
căs. Darmstadt cu căs. Darmstadt cu
19 Feb. 1777 15 Iul. 1774

L
n. Prenzlau n. Darmstadt n. Karlsrulieî. B. n. Prenzlau
15 Feb. 1761 14 Feb. 1755

A
14 Iun. 1753 20 Iun. 1754
t Darmstadt -j- Auerbach f Arboga î. Suedia t Bruchsal

R
6 Apr. 1830 24 Oct. 1829 16 Dec. 1801 21 Iul. 1832

T
No. 60 No. 61 No. 62 No. 63

E N
Ludovig II. Mare-Duce de Hessen und bei Rhein Wilhelmina Luisa Principesă de Baden

/C
căs. Karlsrulie î. B. cu
19 Iun. 1804
n. Darmstadt 26 Dec. 1777. Darmstadt 16 Iun. 1848 ; n. Karlsruhe î. B. 10 Sept. 1788. Rosenhohe 27 Ian. 1836

SI
ț ț

No. 30 No. 31

IA
Maria (Alexandrovna) Principesă de Hessen und bei Rhein
n. Darmstadt. 8 Aug. 1824. fPetersburg 22 Mai (3 Iun.) 1880

U
No. 15
 R
25

RA
Note cu privire la neamurile din cari făceau parte
cei 64 strămoși ai A. S. R. Principelui Carol. *)

LIB
1) IlohenzoUern-Sigmaringen. (No. 64). Linia princiară, mai vechie ’)
a neamului Hohenzollern, domnitoare în Sigmaringen pănă în 7 Decemvrie
1819, descendentă din Frederic Iî, Conte de Zollern, Burgraf de Nurem-

TY
berg, f 1252, fiul lui Frederic I, f 1201, și frate cu Konrad, f 1261, au-
turul liniei de Brandenburg. Cea mai vechie mențiune istorică autentică în
1061: Burchardus și Wezil, feudali de Zolorin (Ilohenzollern). a)
2) Hohenzollern-Bergh. (No. 65). Ramură, înfloritoare numai de la

SI
1712—1781, a casei de Holienzollern-Sigmaringen. Neamul Conților de Bergh
din Țările-de-jos, aju îse la renume prin Enric (1573—1538) cuceritorul Co­
mitatului de Ziitphen și a unei părți din Geldern. 5)

R
3) Salm-Kyrlyurg. (No. 63). Ramură a neamului Salm, al cărei stră­
moș este Siegfrid, Conte în Moselgau f 15 Aug. 998.

selbrecht Conte în Maasgau c. 900. r>) VE

4) Ilornes. (No. 67). Ramură a neamului Brabant, deschizând din Gi-

5) Murat. (No. 68). Familie, originară din Francia, din care Ioachim,
căsătorit cu Carolina, sora împăratului Napoleon I, fu ridicat, în 1801 la
NI
rangul de Principe francez. 1806 Mare-Duce de Cleves și Berg ; 1808-15
Rege al Neapolei. Nu știm dacă există vre-o legătură între familia această
U

și între cea cunoscută din secolul al XVI-lea, când un „lierre de Murat

l’Etang, seigneur de la Bastide de TauJar“ era căsătorit cu o Gabrielle de
Valette-Morlhon, și ea fiica unei de Murat ? *) Deși familia cumnatului lui
AL

Napoleon se consideră ca fiind de origină burgheză, totuși nu e, credem,

exclusă ipoteza pierderei titlurilor doveditoaro ale originei nobile, caz nu
tocmai rar în țările apusene și cu atât mai des în țările noastre. Aceleași
considerațiuni pot avea loc și cu privire la familiile franceze, cari urmează.
TR

6) Loubieres. (No. 69). Iu mijlocul secolului al XVlI-lea trăia un

„Franeois de la Loubiere, ecuyer, sieur du Clos, de la paroisse de Ronse-
nac, au duche de la Valette en Angoumois“. 7) Constatăm însă o diferință
ce privește scrierea numelui, însă, ne schimbândn-se pronunțarea lui, nu
EN

*) Deși originea celor mai multe familii e bine cunoscută din istoria
universală și enciclopedii o cercetăm pe scurt și aici din interes genealogic,
1) In Almanahul de Gotha, p. 1912, „probablement aînee“, însă în
/C

alte publicațiuni părerea e mai categorică în sens afirmativ. De altfel îm­

prejurarea că castelul Zollern a rămas în stăpânirea acestei linii e mai
mult de cât un indiciu în sprijinul părerei sus exprimate.
2) Almanahul de Gotha și Lorenz. „genealogisches Ilandbuch der eu-
ropăisschen Staatengeschichte“. Taf. 23. Unde în notele următoare nu se va
SI

indica anume izvorul, el e a se căuta în Almanahul citat.

3) Lă Grande Encyclopedie.
4) Gau—Comitat, cerc al unei provincii ; Gaugraf=șeful comita­
IA

tului resp.
5) I. Fr. Gauhen, Adelslexicon I. p. 899.
6) De Courcelles, lstoire de Pairs de France, I.
7) Idem. op. cit. IV, Arf. : „De Lauriere“ p. 20.
U

3
 R
RA
26

ui poale servi constatarea aceasta ea un argument contrar ipotezei, deși

puțin probabile, a r.nei eventuale identități a familiilor.

LIB
7) D’Astorg. (No. 70). Aici și forma numelui ni indică originea no­
bilă a familiei, ca nume de mult cunoscută. In 1592, Noemvrie 10, un
„Ioseph d’Astorg, seigneur d’Aubarede, fils puîne de Bernard d’Astorg, ba­
ron de Montbartier, vicomte de Larboust, seigneur de Cardeilhac, capitaine
de cinquante liommes d’armes des ordonnances du roi, et gouverneur du

TY
Masgaruier" se căsătorește cu Miremonde de Mun. ’)
8) Alanyou. (No. 71). Cu privire la familia aceasta nu ni stau ia
dispoziție izvoarele genealogice trebuincioase.
9) Baden. (No. 72 și No. 124). Neamul Ducilor de Zăltringen, linia,

SI
mai vechie, a Marchizilor de Baden. Filiațiunea documentată duce pănă în
secolul al X-lea. Ilermann II. (f 1130) moștenind de pe mama"'lui Comita­

R
tul de Baden, primește (1112) numele de Markgraf de Baden, deși Baden
nu era atunci Marchizaf, probabil cu învoirea împăratului. Ridicarea
VE
Marchizatului la rangul de Mare-Ducat în 1806.
10) Ilessen Darmstadt. (No. 73, 74, 117 și 119). Neamul Brabant.
(v. ni. s. Ilornes) Enric al II-lea de Brabant (ț 1248) dobândește provin­
ciile acestea căsătorindu-se cu Sofia, fiica ultimului Landgraf de Thiiringen
NI
și de Ilessen. Dobândirea Comitatului de Darmstadt 1479.
11) ILanau-Lichteriberg. (No. 75). Deasernenea din neamul Brabant,
casa de Ilessen, prin dobândirea, în 1736, a Comitatului Ilanau-Liclitenberg.
LU

Actualmente descendenții ai acestei familii făcând parte din casa domni­

toare a Marilor-Dnci de Ilessen und bei Rhein, nu mai poartă titlul de
Hanau-Lichtenberg. A nu se confunda cu Principii de Hanau, creiați 1853,
cari sunt descendenți din căsătoria morganatică a lui Fr. Wilhelm I. E-
RA

lectorul de Hessen cu Gertrude Lehman, n. Falkenstein.

12) De Beauharnais. (No. 76). Străvechie familie franceză descen
dentă din Guillaume de Beauharnais, seigneur de Miramion et de Ia Chau-
see, 1398. Claudiu, Conte de Beauharnais, era ultimul descendent bărbătesc
NT

al acestei ramure contale. 1 23) Din vărul lui, Alexandru, Viconte de Beau­
harnais, căsătorit (1779) cu Marie-Rose-Tosefme Tacher de la Pagerie (recă­
sătorită 1796 cu Napoleon J) descind în linie directă bărbătească actua­
lele familii princiare de Romanovsky și de Leuchtenberg. Ștefania Luisa
CE

fiica Contelui de Beauharnais, căsătorită cu Marele-Duee de Baden, era

fiică adoptivă a împăratului Napoleon I.
13) Mouchard de Cliaban. (No. 77). sau Mouchard de la Garde, 45 )
nume purtat de tatăl B) Franciscei. Aceasta era o cunoscută poetă și scrii­
toare, supt numele Fanny, în raporturi cu cei mai de seamă scriitori ai
I/

secolului al XVlll-lea.6)
S

1) Idem op. cit. III. Art. : „De Mun“ p. 7.

2) v. cn privire la titlu în I)r. O. Freiherr v. Dungern „Der llerren-
IA

sland im Mitlelalter" p. 33.

3) De Courcelles op. cil. VI Art: „Pairs de France" p. 32.
4) Ibid n. 1.
5) Kekule „Ahntntafel-Atlas“
6) De Courcelles, ibid.
U
 R
27

RA
14) De Lezay Marnezia. (No. 78). Corect : de Lezay, marquis de Mar­
nezia. Străvechiu neam de nobili cunoscut încă din secolul al XllI-lea. Un
Cavaler Guillaume de Lezay fu căsătorit înainte de 1261 cu o fiică a se­

LIB
niorului Humbert de la Tremoîle, ’) familie ilustră, a cărei nume ni e cu­
noscut din bătălia de la Nicopole. (1396). In 1055 un Thomas de Lezay era
senior de Marnezia. 1 2)
15) De Nettancourt de Vaubecourt. (No. 79). Vechiu și mare neam de
seniori al cărui autor dovedit e Dreux, senior în 1215 de Nettancourt (un,

TY
castel situat în Champagne nu departe de Bar-le-Duc). Cel d’intăiu care
poartă și titlul de Vaubecourt e Georges I. căs. 1100 cu Alienor d’Aspre-
mont, fiica seniorului Thomas d’Aspremont și a Elenei de Vaubecourt.

SI
Neamul acesta, din caro fac parte și Baronii D’Haussonville, D’Orne, de
Choiseul și de Frenels, s’a distins prin 6 secole, aducând patriei lor mari
servicii militare și diplomatice. 3)

R
16) Sachsen-Koburg-Saalfeld. (No. 80, 96 și 108). Actualmente Sach­
sen-Koburg și Gotha. Descendenți din linia Ernestină (autor : Ernest Duce

VE
de Sachsen, Landgraf de Thuringen f 1486) a străvechiului neam senioral
Wettin, al cărui strămoș e Burchard, f 908, Marchiz de Thiîringen. 4) Ra­
mura aceasta a trecut Principatul de Saalfeld prin convențiunea din 1826
la ramura Saehsen-Meiningt n și Hildburghausen primind în schimb Gotha
NI
și titlul de Duce de Sachsen-Koburg și Gotha.
17) Braunschioeig-Bevern-WolTenbitttel. (No. 31, 97 și 109). Din nea­
mul d'Este-Welf, descinzând prin femei din vestitul neam al Welfilor
U

prin căsătoria lui Azzo II. Marchiz d’Este (f 1097) cu Kunigunda fiica ulti­
mului descendent bărbătesc din neau nl Welfilor. Strămoșul Marchizulu
AL

d’Este era Adalbert I r. 900. 56)

18) Reuss su Ebersclorf. (No. 82, 98 și 110). Ministeriali din Thurin­
gen, coborâtori din Erckenbrecht de BTncZa (1122). ®) Enric I fu numit Reuss
(Ruthenus) fiind nepot de fiică a unei Principese din Rusia. Se știe că
TR

toți membrii casei princiare de Reuss trebuie să poarte numele Enric.

19) Erbach zu Schiinberg. (No. 83, 99 și 111). Ministeriali din Franco-
nia renană, diistre cari cel d’intăiu e documentat în 1148, cu numele de E-
berhard de Ertbach.
N

20) Kohâry. (No. 84). Străvechiu neam de nobili (sec. al Xl-lea) din
Ungaria, Baroni 1616, Conți 16-5, Principi 1815. Stins 1826 prin moartea
CE

ultimului descendent bărbătesc. Moșteniți de cătră Ferdinand Principe de

de Sachsen —Koburg și Gotha (No. 20) ginerile ultimului Kohâry, Fran-
cisc Iosif.
21) Cavriani. (No. 85). Familie de origină italiană, din Ducatul Man­
tila, stabilită în Austria probabil cu ocasiunea căsătoriei (1630) a Princi-
/
SI

1) Idem op. cit. III. Alt : „De la Tremcîlle* p. 6.

2) Op. cit. IV. Alt: „Do Vicby* p. 19.
3) Op1 cit. II. Ar! : „de Nettancourt41.
IA

4) Lorenz, op. cit. Taf. 8.

5) Ib d. Tab. 5. b.
6) Ibid. Taf. 19.
U
 R
28

RA
pesei Eleonora Gonzaga de Mantua (al cărei Mareșal era Frederic de Ca-
vriani)l23) cu împăratul Ferdinand al I’I-lea. Conți ai Sf. Imperiu 1636. *) In
1786 Principele Francisc Ludovig de Gonzaga ia în căsătoria pe o Mar­

LIB
chiză de Cavriani,8* )
22) Waldstein-Wartenberg. (No. 86). Din renumitul neam al Mareșa-
nlui Albert de Wallenstein, Duce de Friedland, (f 1636). Strămoșul fami-
iei să fie un Zdenko de Ralsko din Boemia (f 1236) care a primit numele
Waldstein de la un castel cu acest nume clădit de el într’o pădure. 45)

ITY
Conți ai Sf. Imperiu 1628. •)
23) Ulfeld. (No. 87). Vechie și renumită familie daneză, din care Ia-
cob (1568—1630) era Mare Cancelar. Fiul lui, Corfiz, căsătorit cu Eleonora
Christina, fiica Regelui Christian IV, ajunse senior, guvernor de Copen­

RS
haga, Conte al Sf. Imperiu (1611) și la o mare influență în Regat. Disgra-
țiat însă de cătră Frederic III, în urma bănuielii că are aspirațiuni prea
înalte, părăsește’țara, murind în exil în 1661. Soția lui, extrădată de cătră
Regele Angliei Carol II Danemarciei, e ținută de la 1663 — 1685 în cap­
VE
tivitate unde scrie celebrele „Souvenirs de misere“. Ea moare în 1698. 67
21) Petru III de Portugalia. (No. 88). Descendent din Ferdinand Duce
de Braganza (f 1178), fiul lui Alfons (f 1161), fiu natural al Iui loan I
)

(ț 1433), din neamul regal al Oațpe^'n^iZor, :al cărui strămoș era Contele
NI
Theodebert, c. 800, tatăl lui Robert. le Fort (f 867). ’)
25) Maria de Portugalia. (No. 89). Fiica lui Iosif, fratelui preceden­
LU

tului Petru III. Deci acelaș neam al Capetingilor. s)

26) Carol IV de Spania. (No. 90). Răstrănepotul lui Ludovig al
XlV-lea, Regelui Franciei, din linia Bourbon a Capetingilor. q)
27) Parma. (No. 91). O ramură din linia Bombon a Capetingilor,
Maria Luisa fiind răstrănepoata lui Ludovig al XlV-lea. 10)
A

28) Leopold II împăratul Sf. Imperiu. (No. 92). Fiul împăratului

Francisc I, Duce de Lothringen și al M iriei Theresiei Arhiducesei d8 Habs-
TR

burg. Asupra originei casei de Lothringen sunt mai multe păreri, însă
toate sunt de acord în a considera pe Geihird de Alsacia ca po strămo-
moșul documentat al neamului, cărui împăratul Enric al IlI-lea îi conferi,
EN

în 1018, ca feud Ducatul Lotaringiei de sus. n) De Courcelles consideră

casa de Lothringen ca „la plus ancienne maison ducale de FEuropa", ’)
pe când celelalte case suverane au ajuns mai târziu la rangul durai, însă
nu eu mult, d. ex. Berthold I de Zăhringen e Duce de Carintia în 1061.
/C

1) Gauhen or; cit. I. p. 311.

2) Gotha. goneai. Taschb. der grafi. Ilăuser.
3) De Courcelles op. cit. IX „Maisous Souveraines p. 51.
4) Gauhen ibid, p. 2757.
SI

5) Gotha citat.
6) La grande Encyclope Jie. Dacă nu ne înșală memoria a apărut în
anul trecut o nouă ediție a memoriilor Contesei, despre care am citit o
IA

dare de seamă in „Neu’e Freie Presseu.

7) Lorenz op. cit. Taf. 13 și 35.
8) Ibid.. 9 Ibid Taf. 7, 26 și 35. 10) O. Forst op. cit Taf. 1 și 24. 11)
De Courcelles op. cit. IN, „Maisons Souveraiues“ p. 8. 12) Ibid.
U
 R
29

RA
(v. m. s. Baden). Strămoșul neamului de Lolhringen e Riclnvin Conte de
Verdun, f 923. In șir neîntrerupt a rămas Ducatul în stăpânirea descen-
deniilor din Ferri Conte de Vaudemont (f 1470) căsătorit cu Iolanta din

LIB
casa Anjou.l)
29) Maria Ludovica de Spania. (No. 93). Fiica Regelui Carol III și
sora lui Carol IV. (v. m. s,), deci din casa Bourbon, neamul Capetingilor. 2)
30) Ferdinand I de Sicilia. (No. 94.) Alt fiu al Regelui Carot III al
Spaniei, deci iar casa Bourbon, neamul Capetingilor. s)

ITY
31) Maria Carolina de Austria. (No, 95). O fiică a împăratului Fran-
cisc I, (v. m. s.J deci din neamul Habsburg--Lo£/inn<7en.
32) Sachsen-Gotha-Altenburg. (No. 100, 103 și 105). Neamnl Wettin
v. m. s.) linia : Ernestină, branșa: Gotha, ramura: Altenburg. Până în

RS
1826 ramura aceasta purta titlul Sachsen-IIildburghausen, când, cedând
Hildburghausen ra murei S. Meiningen, primi Ducatul S. Attenburg.
33) Sachsen-Meiningen. (No. 101). Neamul Il’eWtn, linia Ernestină,
branșa Gotha, ramura Sachsen-Meiningen, de la 1826, S. M. Hildburghau-
sen (v. m. s.).
VE
34) Mecklenburg-Scliu:erin. (No. 102). Autorul neamului de Mecklen-
burg, c Niclot Principe al Obotriților, senior de Sehwerin (ț 1160). Prin­
cipi ai Sf. Imperiu 1170, Duci 1318. După de Courcelles 4*) filiațiunea ar fi
NI
următoarea: Mistevoy I, Mizislau, Mistevoy II, (Jdo, Gottschalk, Niclot, etc.
35) Frederic Ludovic de Britania. (No. 101). Din neamul d'Este-
Welf (v. m. s. Braunsclnveig), casa de llanovra. b)
LU

36) Mecklenburg-Strelitz. (No. 106 și 118). Linia a doua a casei de

Mecklenburg despărțită în secolul af XVU-lea. Autorul liniei: Adolf Fre­
deric 11. f 1708.] 8)
37) Sachsen-Hildburgliausen. (No. 107). V. m. s. Sachsen-Gofha-Alten-
A

burg. Neamul Wettin.

38) Petru 111 de Rusia. (No. 112). Din neamul O'.denbwrg (strămo­
TR

șul: Egilmar, Coate 1038—1108), linia: Schleswig—Holstein, ramura: Got-

torp. Moștenește Tronul Rusiei în urma căsătoriei tatălui său, Carol Fre­
deric, cu Ana fiica Impărătesoi Ecaterina I din casa Romanov. 7)
39) (No. 113). Din neamul Ascaniilor al cărui stră­
EN

moș era Esico (1039, 1050) Contâ de Ballenstedt. Conți de Aseania (castel
azi ruină) c. 1100. Conți de Asehersleben și de Anhalt după 1170.
40) Wiirtemberg. (No. 114). Coborâtori din Conrad Conte de 1157)’-
temberg, 1110, 1122. Uuul din membrii casei, cari susțin filiațiunea, Ulric al
/C

V-lea, cel Tânăr, era nepot de fiică al JuiEnric de Orbe, moștenitorul Con-
ților de Mompelgarp, căzut în bătălia de la Nicopole 1396. b)
41) Brandenburg-Schwedt. (No. 115). Neamul Hohenzollern, linia pru-
siană, ramura Sehwedt, stânsă în 1788 în linie bărbăiească. 9)
SI

1) Lorenz, op. cit. Taf. 26 și 41. 2) O. Forst op. cit. Taf. 1. 2) Ibid.
3) Ibid. 4) Op. cit. 111 Art: „De Mecklenbourg". 5) Lorenz op. cit.
IA

Taf. 10, 2r și 42, 6) v. și Arh. geneaJ. I pp. 20 și 3v. 7) Lorenz op. cit.
Taf. 28 și 36.
8) Lorenz op. cit. Taf. 31. v. și Arh. geneaJ. I p. 25 n. 1.
9) Lorenz op. cit. Taf. 45.
U
 R
30

RA
42) Frederic Wilhelm I de Prusia. (No. 116). Neamul II ohenzcllem
linia Brandenburg (v. m. s4 1).
43) Pjalz-Zweibrildcen-Birkenfeld. (No. 121 și 127), Neamul IFZWeZs-

LIB
badl, coborâtor din Luitpold Mirchiz în Bavaria ț 907. Filiațiunea sigură
începe însă cu Otto IV, f 1155; I’falzgraf în Bavaria. ’)
44) Leiningen-IIagsburg-Heidesheim. (No. 123). Din neamul Cenților
de Saarbriicken, descendenți din Siegbert Conte de Saarbriicken (1080).
Moștenitori ai Conților de Leiningen, al căror ultim reprezentant, j- 1220.

ITY
*

Comparând notele acestea cu tabela din p. 14, constatăm că acele

50 persoane diferite din rândul celor 64 strămoși ai A. S. R. Principelui

RS
Carol nu reprezintă și 50 de familii diferite ci numai 44. Dintr’acestea
44 de familii însă unele izvoresc din aceiași tulpină cu altele, de ex. llor-
ues și Hessen-Darmstadt, încât avem numai 28 tulpine sau neamuri dife­

VE
rite. Cele mal multe persoane aparțin renumitului neam Brabant, tocmai
unui neam, care cât pe ce era să se stângă în secolul al XVl-lea, dacă Fi-
lip cel Generos (f 1567) n’ar fl grijit de o progenitură numeroasă. E desi­
gur o constatare interesantă că A. S. R. Principele Carol are de două ori
NI
mai mult din acest sânge de cât din cel Hohenzollern. Cam în aceiași
proporțiune e pe tabla ascendenților ai A. S. R. Arhiducelui FranciscFer-
dinand neamul Wittelsbach față de neamul Iîabsburg (nu llabsburg-Lo-
LU

tringen). Rassele sunt reprezentate prin 14 neamuri germane, 12 latine,

1 unguresc, 1 slavo-german. Se înțelege că considerațiunile acestea nu sunt
absolute, ci numai relative, cu privire la un anumit număr (64) de stră­
moși. In rândurile superioare, intrând și alte familii în calcul, conclusiu-
RA

nile vor diferi de cele de față, însă nu cu mult, pentru că cercul alianse-
lor lutre case domnitoare este foarte îngust. Vor avea loc numai, precum
putem să ne închipuim în vederea puținelor tulpine de cari e vorba, în
rândurile superioare pierderi considernbile de ascendenți. încheiem stu­
NT

diul nostru cu următoarea tabelă, care va arăta partea ce o au cele 28 de

neamuri în transmiterea sângelui lor la A. S. R. Principile Carol.

1) Ibid. Taf. 6, 17 și 23.

CE
SI/
IA
U
 R
31

RA
Numele neamurilor Numerele din tabla asccn- Ascen­
RASS A denților denți

LIB
1) Brabant germană 6/, 13, 74, 75, 117,119,120,
1 122, 125, 126. 1| 10
•2) M ettin 80, 96. 100, 101, 103, 105,'
ș 107, 108. 8
3) Capetingi latină 88, 89, 90, 91, 93, 94. 6

TY
4) Hohenzollern germană 64, 65, 115, 116. 4
5) Este țWelfi) latină 81, 97, 104, 109. 4
6) Mecklenburg slavo-germ. 102, 106, 118. 3
7) Weida (Reuss) germană 82, 98, 110. 3

SI
8) Erbach ■ 83, 99, 111. 3
9) Zăhringen 72, 124. 2
10) Lothringen latină 92, 95. 2
111 Wittelsbach germană 121, 127. 2

ER
12) Salm 66. i 1
13) Murat latină 68. L
14) Loubieres 69. 1
15) D’Astorg 70. 1
16) Alanyou 71. 1
17) Beauharnais ♦
IV76. 1
18) Moucliard 77. 1
19) Lezay 78. 1
UN
99
20) Netta ncourt 79. 1
21) Kohâry ungurească 84. 1
22) Cavriani latină 85. 1.
23) Waldstein germană , 86. i 1
24) L’lfeld 87. I 1
25) Oldenburg 112. L
AL

26) Ascani w 113. 1

27) Wiirtemberg 114. j 1
28) Saarbriicken 123. î
TR

Un manuscript slavon scris în 20 Mai 1650

în satul Bărnova din Moldova
EN

Aflându-mă în Decemvrie 1912 în comuna Volcincți, am

văzut la parohul locului dl Vasilc Isopescul un foarte prețios
/C

manuscript slavon. Este cartea sî. Apostoli scrisă cu mâna în

imitația tipariului pe o hârtie groasă și trainică. începutul și sfâr­
șitul cărții lipsește, iar cartea constă astă-zi din 224 foi foarte
bine conservate. Formatul este folio.
Inițialele cărții sunt scrise cu roș și începutul fie-cărei
SI

epistole apostolice este ornat cu fjumoase chenare în roș.

Cartea legată trainic în piele și înzestrată cu 2 încuitoarc
IA

a fost cumpărată înainte de vre-o 12 ani de răposatul consilier

consistorial Dr. Ioan Zurcan în Volcineț cu un preț minimal dcla
un Lipovan trecător pe acolo.
U
 AR
32

Pe marginea de jos a cărții și anume la pagina 24—38 se

nflă scrisă cursiv următoarea notiță deslușitoare în limba slavonă :

R
H3R04JHΣH Wlțd II IlOCn'klilEHÎhl, CHd, H ^‘kîîCTBOH CTdBO [AX4]

LIB
fîio KHIirS pEKOHSe lîllCdX IlfTpX, KduKlld pdEX R/Klît, | lÎH^pOHHKX,

1’avprÎH, 0EWr\opx, Cwjspoiiîra,1) h KSniidii tu pd^ rtiVprîH llpard,

li CX HOr\p8;KfHK CB0H4I EdCHdHHO/R II Md^ ll\ JldHHHCIfE/R j TE/IEC-

Horo 3^pdsird, ii ^SuiETiioro ciidCEimd, uoduinii rii ^lîiS pdRd | e;kie

ITY
Cf/HIlOHd, IIO^pSjKlE OrdlillS, II Md^ U\' A£'H>dHd, Hl1KIK|S0pd | VV

CEdd liEplldKKI, H lipil^ddll Eli KOX04H8 frÎTO dp^HCTpdTHPd \'Bd J

âlll\'dlMd, E'kMlihldlH MdCKI dSKI HE EKMd W^ddElld W TCTO Cfo

RS
Xpaaid | d scaii eki \'T0 nark/i npo^jTH dEo 3dCTdKirrn ^d eS-

^ET HpOKdldTX | lld E'kKII B'kMIIKIII, W CTBi^ EfoH0EIIKI\- WLțX, iTlî,

li/KE BX

t\dpiid

II
IIHKEII j li

iidiuEi’o EdCHdira,

llpH^HHH | JdBpllddlIîX
Eoiso^HE,

EKId
VE
lipii^limi EarOMECTHBOrO II X'CTOdlOEHBdrO Pene-

ii ,npHr\nnn

BEdX dorO.jSET.
Gnnca

3d
0swz|sdHd,

CLjlEilIIHKd IIe-
NI
TpdLIIKd dl'k^TII | IhpilORCKOrO lld TOT MdCX dUJ EBUldTO BX d‘ki’0

^3pHH 4ICIțd Aldllld, ^BdlllldT'kE ^EHX | IHICdd T&R KIHirS fllIOC*

U

TOdX HwdHX Ci|IEHHHKX EE3HOCKOBCKHH.

Traducerea'. „Cu bunăvoința tatălui și ajutoriul fiului și

AL

conlucrarea sfântului [duh] această carte numită Apostol Petru

care robii lui D-zeu Andronic, Gheorghie, Teodor, Sofronia [au
comandat-o] și au cumpărat-o Gheorghie Braha și cu soția sa
Vasilina și cu fiica lor Ilinisia pentru sănătatea trupească și mân­
TR

tuirea sufletească, amintește doamne sufletul robului tău Simion,

soția Stana și 'copiilor lor Dămian, Nichifor din satul Bărnova,
și au predat-o hramului sfântului arhistrateg al lui Hristos Mi-
EN

hail pentru vecie să nu fie depărtată dela acest sfânt hram, eară
dacă cineva ar îndrăzni să o vândă sau să o zălogiască să fie
blăstămat în vecii vecilor de D-zeu purtătorii 318 părinți din
Nichea, și pe timpul dreptmăritoriului și de Hristos iubitoriului
/C

Domnului nostru Vasile Voevod, și pe timpul Episcopului Teo-

fan, și pe timpul lui Gavrilaș, care a fost mare logofăt, pe tim­
pul preotului Bărnovei Pătrașco arămariul, care a venit în acel
timp în anul 7158 (1650), luna lui Maiu în a 20 zi a scris a-
ceastă carte Apostol preotul Ioan Cârnul.»
SI

Și la pagina 187 se află o notiță, care însă fiind scrisă

foarte rău și încâlcit n’am putut-o descifra. Atâta însă am putut
IA

1) Aici lipsește verbul prin care avea să se exprime comandarea

cărții.
U
 R
33

RA
să constat în grabă, că ea a îost scrisă cu mult mai târziu decât
prima notiță și că însemnările din ea sânt în limba română.
Manuscriptul amintit este foarte interesant de oare-ce el a

LIB
fost scris într'un sat din Moldova de sus, care se afla în perife­
ria Episcopiei de Rădăuți.
Notița sus amintită a manuscripiului arată nume de interes
istoric, de aceea în cele următoare ne vom ocupa cu dânsele
în special :

ITY
Ce privește pe Gheorghie Brahă, el poate să fie un des­
cendent al păharnicelului Ioan din satul Volovăț, unde este amin­
tit1). Un Nicoară Brahă—probabil frate cu Gheorghie--îace în 15
Octomvrie 1646 2) o orânduire cu privire la moșia Bălilești,3) iar
în 4 Martie 1648 4) vinde el dinpreună cu soția sa Catrusca fata

RS
lui Ionașco Tolocico și a soției sale Agafia satul Lăcina dela
Dorohoiu lui Andrei Murguleț. In 9 Martie 166456) satul Novosie-
lița era proprietatea familiei Brahă. In 16 Iunie 1686G) se amin­
tește Paraschiva călugărița, soția lui Ionașco Braha, care dăruise
VE
părți din moșia Vlădeni mănăstirii Neamțului, pentru că călugării
de acolo ajutaseră pre fiul ei cu ocasiunca fugei sale în Polonia.
In 26 Maiu 1722 7) un oare-care Gheorghie Brahă avea o pri­
cină cu V-asile Cracalie pentru o parte de moșie. In 10 Iulie
NI
1733 8) se face amintire de Antimia Brahoaia fata lui Ion Albotă.
Un răzeș Toader Brahă dăruește în 1 1 Martie 1744 9) a 6-a parte
U

din satul Românești mănăstirii Homorului. Și astă-zi un han si­

tuat pe teritoriul satului Românești se numește «Brahoa». In 3
August 1746 1011 ) un Costantin Brahl semnează în Cernăuți un
12
AL

contract pentru satul Pleșnița. Un Gheorghie, fiul lui Lupașcu

Brahă este amintit în 5 Iulie 1757 și 28 Iulie 1758") când avea
o pricină pentru moșia sa Sămășcanii, iar dintr’o declarațiune
dată înaintea judecătoriei din Șiret-în 7 Aprilie 1796’2) aflăm
TR

că Ilinca Brahă era vara mazilului Toader Răus din Igești. Ea

1) Ghibănescu, Surete, tom. II, pag. 223.

EN

2) Arhiva istorică, tom. I, pag. 88 și Iorga, Studii și documente,

tom. V, pag. 400.
3) Acest sat trecu în 18 Ianuarie 1670 dela armașul Ionașco în schimb
la Dumitrașco pitariul cel mare care în 26/XII 1672 era staroste de Cernăuți,
Creșt. colec. Acad. Rom. 908, pag. 73.
/C

4) Uricariul, tom. XXIII, pag. 215 și Creșterea Colec. Acad. Rom.

1908, pag. 68.
5) Creșt. Colec. Acad. Rom., 1908, pag. 71.
6) lorga, 1. c. pag. 403.
7) Creșt. Colec. Acad. Rom. ex 909, pag. 128.
SI

8) lorga, Studii și doc. tom. V, pag. 233.

9) Dr. D. Werenka, Topographie der Bukowina, Czernovitz 1895
pag. 84.
10) Iorga, Studii și doc. tom. V, pag. 411.
IA

11) Creșt. Colec. Acad. Rom. 1911, pag. 39.

12) Iorga, 1. c. pag. 424.
U
 R
34

RA
se născuse în Fevruarie 1771 și era probabil fiica sus amintitu­
lui Costantin Brahă.
Familia Brahă, originară clin satul românesc Broscăuți, dis­

LIB
trictul Storojinețului, există și astă-zi în Bucovina. Această fa­
milie trebue să fi avut cu satul Bărnova, respective stăpânii ei,
oarc-care legături de stăpânire sau înrudire, căci în alt-îel darul
lui Gheorghie Brahă pentru biserica acelui sat ar fi greu de ex­
plicat, căci danii de ast-fel de natură se făceau mănăstirilor.

TY
Satul Bărnava (Bărnova) amintit în notița menționată era
situat între satele de astăzi: Șcheia, Movileni și Costâna de lângă
orașul Sucevii. După această notiță Bărnova era un sat însem­
nat care avea o biserică cu hramul sf. Arhanghel Mihail, la

SI
care era preot un oare-care Petrașcu, care se ocupa—ca și alți
preoți de pe acele timpuri, ba și mai recente—și cu facerea de
aramă ca : căldări, oale, ulcioare, talgere etc., din care cauză îi

ER
ziceau : «arămariul.»
Stăpân al teritoriului și al satului Bărnova a fost Miron
Barnovschi Vodă, (dela care își trage și numele și unde poate a
fost leagănul Bărnovscheștilor) care l'a dăruit cu vaduri de moară
IV
și heleșteu mănăstirii Dragomirna, care danie o întări Gheorghie
Ștefan Vodă în 23 Martie 1654 ’), Această danie ni explică pe
UN

ce bază Miron Barnovschi Vodă în testamentul său, scris în anul

1628 12) în Constantinopole, își dorește ca trupul lui să fie înmor­
mântat în acea mănăstire.
Satul Bărnova sub stăpânirea călugărilor din Dragomirna
și din cauza vitregiei timpurilor scăzu așa încât în anul 1774 a-
AL

colo se aflau 7 familii, iar cu ocasiunea delimitării moșiilor

Dragomirnci făcută în 15 Decemvrie 1781 3) opt case.
Astăzi Bărnova este un cătun care aparține comunei și pa­
rohiei Șcheia din districtul'și protoprezviteratul Sucevei4)
TR

Vasile Lupul Vodă, pe timpul căruia s’a scris notița ma­

nuscriptului menționat și care este amintit în ea, se știe că a
EN

1) Cf. documentul No. 1 din Anexe. Aici trebue să observ că A,

Pumnul în „Privire răpede peste moșiile mănăstirești,“ Cernăuți 1865, pag. 116.
§ 206 susține bazat pe protocolul de delimitare No. 37, că câmpia Bărnova
ar ti fost dăruită mănăstirii Dragomirna de Petru Vodă Șchiopul în 28
Martie 1584. La această afirmațiune constat mai întăi, că documentul amin­
/C

tit în protocolul de delimitare, se păstrează sub No. 35 și nu sub 37, care

conține documentul lui Gheorghie Ștefan Vodă din *23 Martie 1654, și apoi
că în acel document cu nici un cuvînt nu se amintește de Bărnova. — Cf.
Ilășdeu, Etimologicum Magnum, tom, III, pag. 2535.
2) Arhiva istorică, tom. L, pag. 187—190.
SI

Isid. de Onciul, „Fondul religionar gr. or. al Bucovinei, Cernăuț 1891,

pag. 32—3. Dr. D. Werenka, 1. c. pag. 14; Ipolit Vorobchievici, „Sfânta Mă­
năstire Dragomirna,“ Suceava 1508, pag. 54. Deposițiunile privitoare la Băr­
nova le-a făcut egumenul Drag«miraei Narcis în 1781, care avea egumenia
IA

deja de 6 ani cf. șî I. Vorobchievici, pag. 59.

4) Schematismus der Bukowinaer gr. or. Arhiepiscopal Diozeze pro
1912 pag. 125.
U
 R
RA
domnit în Moldova din 1634 — 53, când căzu în robia Tăta­
rilor, cari îl trimiseră la Constantinopole, unde închis în cele
șapte-turnuri muri în anul 1661. *)

LIB
Episcopul Teofan, amintit în notiță, este al 2-lea episcop
de Rădăuți cu acest nume. (Teoîan I. a ahipăstorit în Rădăuți
din 1520—35). 3) El era cu metania din mănăstirea Putna și a
arhipăstorit dieceza Rădăuțului din 1646—54. 3)
Și Gavrilaș logofătul, menționat în notița de sus, este o

ITY
persoană foarte bine cunoscută în istoria Moldovii. El era fiul ]
diacului Matiaș și finul, lui Iortașco Stroici, care în 18 Febru-
ario 1618 i-a vândut satul Batcăuții din ținntul Hotinului. 4) Ma- i
tiașeștii erau de origine din satul Șerăuți de lângă Cernăuți. 5)

RS
Gavrilaș Matiaș s’a căsătorit cu Sîrbca 6) sora lui Miroii
Vodă Barnovschi 7) și fiica lui. Dumitru Barnovschi Poștei]
nic G) și a Saftei. 9) Astfel se și explică pomenirea lui Gavrilaș'
în notița manuscriptului nostru. Dumitru Barnovschi, nepotul lui
VE
Ieremie Movilă Vodă, era în 1600 clucer, în 1601 ceașnic, iar
în 1606 postelnic, 10) care avansări s’ar putea pune tocmai pe so­
coteala apropiatei lui înrudiri cu Vodă.
Și Gavrilaș Matiaș a făcut o frumoasă carieră, căci în 28
NI
Mai 1618 și în 2 Iunie 1619 îl aflăm deja ca fost staroste11) în
4 Mai 1620 ca staroste, ’2) în 13 Ianuarie 1627 vornic al țării
de sus. 13) în 6 Martie 1628 vornic al țării de jos,14) apoi
LU

în 20 Maiu și 11 August 1623, >5) precum și în 4 Aprilie 1630

iarăși vornic al țării de sus, ,6) încotro probabil îl trăgea mai
mult inima, de-oare ce din acea parte a Moldovii își avea obârșia
A

1) Xenopol, Istoria Românilor, tom. IV, pag. 21—62.

2) D. Dan, Cronica Episcopiei de Rădăuți, Viena 1912, pag. 42—L
TR

3) L. e. pag. 85—6.
4) CreșL Colec. Acad' Rom. ex. 1999, pag. 125.
5) cf. Documentul 11 din Anexe.--In 1615 (7123) Martie 29, Iași, Ște­
fan Vvod. Mold, întărește stăpânirea lui Isac Stârcea diacul preste o parte
de moșie din satul Boianu, dela ținutul Cernăuților, pentru, caro a fost a-
EN

vut pâră cu Zsac Metieșescul și cu frații acestuia, feciorii lui rIoader Uri-
carul, (Crest. Colec. Acad. Rom., ex 1909 ibid.) Să fie Isae Metieșescul i-
dentic cu Matiaș. tatăl lui Gavrilaș?
6) Ea a vândut în 14 Iunie 1655 partea ei de moșie din Seleșeul de
jos lui Ion, fiul lui Dumitrașcu din Seleșeu. (Crest. Col?c. Acad. Rom.
/C

1908, pag. 69,

i) L. c. p. 63—4.
8) v. Anexe' doc. No. 1.
9) Pomelnicul Bisericanilor în Arh. soc. șt. și lif. din Iași II. ]. 118.
cf. Iorga Documentele Bistriței II. pag. IV și 146.
10) Iorga. 1. e' II, pag.... și 1, pag. 5. Hurmuzaki Documente tom. XI.
SI

pag. LI și VVickenhauser, Solka, pag. 75 — 6.

îl) Wickenhauser „Bochotia44 pag. 701. și Anexe doc. No. I.
12) cf. Anexe Doc. No. I.
IA

13) Dricar XX pag. 180.

14) Ghibănescu Ispisoace I 2.( pag. 191—5.
15) Iorga Stud. și Dor. V. pag. 398.
16) Crtșt. Colec. Acad. Rom. 1908 pag. 63—L
U
 R
_3t>

RA
-având acolo și moșiile. Din 10 Iunie 1636 ’) și până în 26 No-
embrie 1643 2) apare ca mare logofăt.
Gavrilaș Matiaș, încă pe când era staroste, adecă în 4 Maiu
1620, a avut cu Simion Pilipovschi, Onufrei Vrânceanul și Dră-

LIB
gan Barbovschi înaintea lui Gașpar Vodă o judecată pentru sa
tul Stăuceni din districtul de astăzi al Coțmanului, pe care a
câștigat-o. 3)
Gașpar Vodă îi întărise lui Gavrilaș Mateiaș încă în 2 Iu­
nie 1619 un loc în pustiu pe pârâul Boroda, 4) care loc se pare

ITY
că era cam pe teritoriul satului Fântâna-albă și Climăuți.
In 1 Aprile și 30 Septemvrie 1635, Vasile Vodă întări lui
Gavrilaș Matiaș sătișorul Denisăuca 5) din Lențești azi Len-
căuți de lăngă Cernăuți), care fusese domnesc și i-’l-a fost dă­

RS
ruit cumnatul său Miron Barnovschi Vodă. c) Logofătul Gavri­
laș Matiaș era rudă de aproape cu Dumitrașcu Mihul din Tu-
reatca, (moșie pe care o cumpărase încă din 20 Maiu 1628) 7)
pe care ’l-a grijit și comăndat. El a cumpărat în 3 Noemvrie
VE
1641 satul Căbicenii, 8) apoi a dat Antemiei, văduvei lui Du­
mitrașcu Mihul 120 de taleri pentru partea acestuia din satul Si-
năuți, care Vasile Vodă i o întări în 1 Martie 1642. Tot Va­
sile Vodă îi întări în 10 Aprile 1646 biv vel logofătului ^Gavri­
NI
laș o parte de sat din Drăgușeani, ,0) iar în 4 Iunie 1629< moșia
Baliești. u) «r "
LU

In anul 1629, Gavrilaș Matiaș însoțise pe cumnatul său Mi­

ron Barnovschi Vodă în Polonia.’2) Pe timpul absenței lui din
țară, Isac Stârcea, diacul, strănepotul lui Matiaș Stîrcea, trăind
probabil în dușmănie vechie cu Gavrilaș, (v. m. s. p. 35 n, 5) i-a
luat un sicriu cu bani și odoare pentru care Gavrilaș l-a dat pe
A

Isac în judecată înaintea lui Alexandru Vodă, ’3) care sili pe I-

sac în 4“Aprilie 1630, ’4) să-l despăgubească pe Gavrilaș Matiaș
TR

cu 1II)
lă parte din Boian, % din Onut și cu satul Lozine. |5)

I) Uri car XVII pag. 14.

EN

2; lorga Stud. V. pag. 400.— Nu știm dacă nu cumva Gavril biv

Stolnicul care a ridicat în 1606 piatra mormântală lui Ieremie Movilă Vodă
în Sucevița (v. Dr. Kozak, lnschtiften aus der Bukovina, pag. 167—8) era i-
dentic cu Gavrilaș Matiaș ? înrudirea cu Movileștii ar fi un indiciu pentru
presupunerea aceasta.
/C

3) v. Anexe Doc. No. 11.

4) v. Anexe Doc. No. I.
5) Wickenhauser, Bochotin, pag. 78—83.
6) L. c. pag. 77—8.,.
7) lorga 1, c. pag. 39.8.
8) Creșt. Colec. Acad. Horn. 1900, pag. 27?.
SI

9) Uric. XXII, pag. 66—8.

10) Creșt. Colec. Acad. Rom. 1910, pag. 273.
II) lorga 1. c. pag. 401».
IA

12) Xenopol, Istoria Românilor, pag. 513. cf. Anexe Doc. No. V.
13) „pentru o cociue cu multe unelte și pentru un sicriu ce se aflau
în Hârlău pe vremea pricind cu dărăbani." (Creșt. Colec. Acad. Rom.
1908, pag. 63—4).
U

14) J. c. 15) Anexe, Doc. No. V.

 R
37

RA
Gavrilaș Matiaș avuse pentru % sat din Lențești și %
parte din satul Valeva certe și judecăți, cari se finiră abia în
12 August 1654.’)

LIB
Gavrilaș Matiaș trebue să fi îost un om cult și cu bune
cunoștinți de limbi, ca cea polonă și mai ales cea slavonă, ceea
ce putem cunoaște și din multele documente ce a conceput ca
logofăt. 12) In anul 1652 34) nu mai era în viață și în urma
lui a lăsat următorii copii : Teodor, Marica, Aftimia, Ilisafta, Ma-

ITY
rica Ț și Alexandra.
Sârbca, văduva lui Gavril Matiaș în 14 Iunie 1655, 56 )a vân
dut partea ei de moșie din Seleșeul de jos lui loan fiul lui Du-
mitrașcu din Seleșeu.

RS
Alexandra, fiica cea mai mică a lui Gavrilaș Matiaș, a fost
măritată după marele visternic Iordachi Cantacuzino, c) care pri­
mi de la socrul său ca zestre satul Stăuceni, 7) partea lui din
satul Lențești, l/3 din Valeva și din Cuciurul-mic, ceea ce Gheor-

E
ghie Ștefan Vodă îi întări în 12 August 1654.89)
Iordachi Cantacuzino din căsătoria sa cu Alexandra a avut
IV
două fiice și anume 1) Catrina, care a fost măritată după Ne-
culce Visternic. ,J) Aceasta, care moștenise dela maică-sa satul
Stăuceni și o parte din satul Pohorlăuți, vinde aceasta parte de
UN

) rudei sale lui Constantin Turculeț. Ea

sat în 4 Martie 1704 1011
a avut următorii copii : Constantin, Sanda, măritată după Doni
vel căpitan din Țara Românească, Marica, măritată după Ște­
fan Luca al 3. logofăt și loan Neculce biv vel spatar. ") loan
AL

1) Cf. Documentul V. din Anexe.

2) Cf. doc. VI. din Anexe.
3) Wickenlnuser, Bochotin, pag. 82.
TR

4) Documentul Acad. Rom. 120 (LXVIII). Cf. Nicolaescu, documente-

slavo române, București 1905, pag. 178, nota.
5) Creșt. Colec. Acad. Rom. 1908 pag. 69.
6) Acesta a comparat in 1646 o parte din satul Cărligîi din ținutul
Neamțului in 13 Iulie 1617 o parte din Rtigășești, în 15 Septembrie 1618 o
EN

parte din moșia Gogești în ținutul Cârligăturii, în 24 Ianuarie 1650 primi

el în dar Brăila, Melentileștii și Căeărăzenii dela jitnicerul Vasile Banul
și soția sa Alexandra, in 1 Fevruarie 1650 cumpăra el Cofingenii, iar
Gheorghie Ștefan Vodă îi întări in 18 Mai 1655 proprietatea asupra satelor :
Căcăcenii, Srtâmbii și (Jngurașii din ținutul Neamțului ș. a. (cf. Uricariul
/C

XXII, pag. 399—1-00: Creșt. Colec. Acad. Rom. 1908. pag. 689,Iorga, Stu­
dii V. pag. 400. Uricarul XVII, pag. 182;) Iu casa lui Iordachi Cantacuzino
a petrecut tânărul Miron Costin, caro mai tâziu i-a scapat agerea mobilă
trecând-o la Camenița (V. A. Ureehia, Miron Costin, I. pag. 298.) Iordachi
Cantacuzino in 15 Iulie 1702 se amintește ca răpasat fCreșt. Colec. Acad,
SI

Rom. 1909, pag. 127).

7) Cf. doc. 111 din Anexe.
8) Wickenhauser, J. c. pag. 84.
9) Tanoviceanu „Contribuțiuni la Biografiile unora din Cronicarii
IA

Moldoveni" Arborele genealogic.

10) Iorga Studii V. pag. 405—6.
11) Greși. Colec. Acad' Rom. 1. c. pag. 129—.131.
U
 R
38

RA
Neculcea a avut următorii copii: Eleana, Gavril, Ilieși Alexan­
dru, ’) cari se împărțiră cu partea moștenită din satul Boian.
A 2-a fiică a lui lordachi Cantacuzino, Maria, a fost căsă­

LIB
torită cu Gh. Ursachi vel Visternic. 2)
Aftimia, altă fiică a lui Gavrilaș Matiaș a cumpărat părți
din satul Tureatca din ținutul Sucevii și din Năhorănii de la
Salomia, fata Magdalinii și fiică-sa Antimia, soția diacului Du-
mitrașcu Mihul, care cumpărătură Miron Barnovschi Vodă o în­

ITY
tări în 11 August 1628. 3)
In fine ce privește pe preotul Ioan Cârnul, care a scris sus
menționata carte „Apostolul Petru“, bănuim, să fi fost Dornean
de origine, de oare-ce în Borna numele Cârnul 4) se întâlnește
adese-ori.

RS
lnchciu aceste șire cu dorința, ca onorata Academie Ru­
menă să cumpere cât mai curând pentru colecțiunea sa aminti­
tul Apostol scris de un român într’un sat moldovenesc, de oare­
ce Ucrainii bucovineni—după cum ni-a comunicat actualul pro­
VE
prietar al manuscriptului- -caută chip și formă să pue mâna pe
acest prețios manuscript.
Straja în Fevruarie 1913. Dimitrie Dan,
NI

I. Document din 2 Iunie 9127 (1619)

U

Sumar'. Gașpar Vodă întărește lui Gavrilaș Matiaș și giu-

pănesei sale Sîrbca un loc pustiu pe pârâul Boroda.
AL

„Suret ce s’au scos dipe un ispisoc sîrbăsc dela Gașpar

Vodă dela Vlit 4=3pK3 luni 2.
Dat-am și am întărit slugii noastre lui Gavrilaș Matiaș ce
TR

au fost staroste și giupănesii D-sale Sîrbca, fata lui Dumitru Bar­

novschi postelnic și rudeniilor lor feciorilor și nepoților : Mari­
nii și Nastii fetii lui pan Iancul Hudici, pre a lor dreaptă ocină
și moșie, pe un loc din pustii pe pârâul Boroda, carele hotarul
EN

acestui loc din pustii să începe de la iazul lui liieș, deci la Vesti
la Costișă, deci apucă Costișa, deci preste vale între k (2) dea­
luri, deci dintracelc ir (2) dealuri deacurmezișul preste k (2) dea­
luri, deci din dealurile deacurmezișul la o vale adâncă, deci pi
/C

di cea parte de vale păr la capul iazului din gios, deci din ca­

ii Cf. Doc. Vil. din Anexe.

2) Arh. Geneal, I. pag. 189.
SI

3) Creșt. Colec. Acad. Rom. 905, pag. 63, și 65 și lorga. I. c. p. 495.

4) Iorga, Studii și documente, tom. V, pag. 422—3. Ia Doi na și astă­
zi circulează o tradiție despre popa Ion Cârnul, dupl cum mi-a comuni­
IA

cat deputatul dietal al districtului electoral Dorna d. Boncheș, originar din

Doi na. Porecla „Cârnul“ se întâlnește și prin alte sate, așa in Satul-mare
ș. a. cf. Ilotaruiea Volovățului de cătrâ S tul-nnre din 18 Septemvrie 1715'
U
 R
39

RA
pul iazului drept la o movilă mare, iar dela movilă drept la o
] mojvilă săpată ce-au săpat-o Vioz, deci la piscu, iar dela piscu
dreptu la părâu. deci pârâul în sus păr la iazul lui Ilieș."

LIB
Note : Acest interesant document scris foarte citeț pe un
sfert de coală de hârtie se păstrează nemunerotat între docu­
mentele mănăstirii Putna. Pe verso singurul cuvânt : „străină".
Academia română păstrează originalul acestui document în între­

ITY
gime sub No. 199/CXXXI1. Acolo este vorba și de dania sa­
tului Ciorbeanii, cf. Creșt. Colec. Acad. Rom. pag. 269. Dumi­
tru Barnovschi era fiul lui Văscan Movilă pârcălabul, vărul lui
Ieremia Movilă și nepotul lui foan Movilă (Hașdeu, Etvmologi-
cum magnum, tom. III. pag. 2535.)

RS
II. Document (lin 4 Maiu 7128 (1620)

E
Swwczr: Gașpar Vodă judecă in pricina pentru satul Slău-
ceni din ținutul Cernăuțului și dă drept lui Gavrilaș Matiaș.
IV
„Suret de pe un uric dela Gașpar Voevod pe satul Stău-
ceni, ci suut la ținutul Cernăuțului din anii Mai 4.
UN
f Noi Gașpar Voevod cu mila lui D-zeu domnul pămân
tului Moldovei : Precum au venit înainte noastră și înainte mol-
dovincștilor noștri boeri Simion Pelipovschi și cumnatul său 0-
nuîrei Vrânceanul, feciorul Onciului, și Drăgan Barbovschi și cum­
natul său Ivan din Becești și au pârât pe sluga noastră Gavri­
AL

laș starostele pentru un sat anume Stăuceni, cu oare-care scri­

sori de moșii ce au avutTei și au zis precum sunt ai lor Stăucenii
de baștinfă], ear sluga noastră Gavrilaș ne-au arătat ispisoace de
danii, ce au avut tatăl său Matiaș dela Petru Voevod pre acei
TR

Stăuceni, ce au fost domnești, ear alți vechi Stăuceni : ce s’au

numit Slobozia moșului lor dtn privileghiile ce au avut : însă
acei sunt într’un hotar cu Cadobeștia, și ne-au arătat un ispisoc
dela Petru Voevod cel bătrân, precum s’au părât unchiul său
EN

Onciul Vrăncianul cu orândatorii din toată țara și aceia zicea

precum a făcut Slobozie pe loc domnesc : ear el ne-au arătat a-
cele privileghii de mai sus scrise ce le-au avut unchiul său On­
ciul Vrăncianul și au rămas pre acei neguțitorfij cu acele privi­
/C

leghii, și s’au aflat precum Stăucenii cei vechi sunt în hotarul

Cadobești: cară acei Stăuceni ce au fost domnești sunt danie
tatălui său Matiașu, diac din Șerăuț ear aceia n’au avut nici o
treabă cu dânși, dreptacea au ramas acei de mai sus scriși Si­
SI

mion Pelipovschi ginerele lui Drătan și cumnatul său Onuîrei

Vrănceanul și Drăgan Barbovschi și cumnatul său loan din Be­
cești din toată lege noastră. Ear sluga noastră Gavrilaș fecio­
IA

rul lui Mateiașu s’au îndreptat ș’au pus luiș feruia 12 zloți. Drept
aceia ca să-i fie Iui și dela noi dreaptă moșie și întăritură și
U
 40

R
RA
uric cu tot venttul, și ca să nu aibă ei să mai trage și a se mal
părî nici odinioară în veci, preste aceasta scrisoare a noastră.
Sângur domnul au poruncit.
L. S.

LIB
S’au scris în Iași vliechi ^3pKH, luna Mai 4.
S’a tălmăcit de Aftanasie Ecliziarchul Putnci în anii 1782,.
April 13.
Ghenghe vel Logofăt au iscălit..“

ITY
Note: ispisocul se păstrează în mănăstirea Putna sub No.
127, cf. Dan, Putna, pag. 90 No. 22.
Simion Pelipovschi avea un nepot anume Ștefan, care s’a
judecat cu Ionașcu Isar pentr’o parte de moșie din satul Băr-

RS
bești. Ilieș Alexandru Vodă i-a pus zi de judecată, însă Ștefan
n'a venit și Vodă l’a declarat în 20 Mai 1667 „rămas de zi și
din toată legea țării“, cf. documentul No. 168 din^mânăstirea Putna.
Familia Vrâncenilor era moldoveană. Despot Vodă trimise
ței I. p. LXII și LXIV.) VE
în annl 1562 pe Ion Vrănceanul la Bistriteni (lorga, Doc. Bistri­
Un portar de Suceava Barbovschi era în 1528 [Onuîreij
(Uricariul XVIII p. 105). El se amintește în 22/8 1530 (G. Popo-
NI
vici, Index Zolkieviensis, Candela ex 1884, p. 551). In 1656 se
amintește un Pîntelei B. (Arch. ist. 111. p. 233). In Polonia un Ion
(1. c. I. p.- 53). In 1704 Gheorghie Gh. B. era propr. de ’/s din
LU

satul Zamostie (Wickenhauser Ivimpolung, p. 39).

Onciul, tatăl lui Onufrei Vranceanul, pare să fie Onciul Iu-
rașcovici („Georg'ssohn**) din 1 Iunie 1603, soltuz în Cernăuți
(Wickenhauser, Bochotin, p. 32 și 70). UnConst. Barbovschi cu
RA

soția sa Anghelina, fiica lui Pazuc Cracalie—vinde partea lui

Pazuc lui Alexa Cracalie în 24/III 1645 (Wickenhauser, Bochotin,
p. 81—2). Un Simeon B. în 8/V 1662 și un Tofan în 14/V
1669 (lorga XXI, pag. 25 și XI p. 77).
T

Becești era un sat în distr. Cernăuțului (cf. Dan, Cronica

Episcopiei de la Rădăuți, Viena 912, pag. 240—1). Ivan din
EN

Becești era vre-un rezeș din acel sat.

111. Document din 30 Martie 7150 (1642)

/C

Sumar : Vasile Vodă înoește mănăstirii Moldovița prin pre-

sentul document, compus de logofătul Gavrilaș, hotarul ei cel
vechiu.
Kx iiark wîța ii cfia h cîto ^ya. Tpwmy rraa E^Hiiocziuiiaâ ii
SI

ii {pasezi mm. Ge a3 pan BaaăjiKii aiotmS rS ftS ii cficS iiauiEdiS

IA

lîc8 \'S TpWHLțH noKdOHHK. Iw EaCIMÎE BWEKGD^d. GJKÎEM | 4MCTÎM

rcii^pZ 3£dMH dlWd^dECKOH. UUK rCrțK4iH K/lrO llj.0il3K0dHY HdllJH/H

CU
 R
41

RA
Kdl’0 Hp0li3B0dEHÎE4l MCTHIi HCR'kTdHil W Cp,\ll,Eai BXCEId Halii fld ,\IIIEI4 II
W Gd Il0dl01|l.td | nOTG(p)x^H\Oai, II SKp'klIIIX'COai \0Tdp CT’kii dlOlldC-
Tllp AIWA^0RHIțKOII r^EJKf ECT \'pddl CT0II GdrOB'kl|IEHÎE llp'k’CK'kT'kll

LIB
‘ICTAH II Ilp'kBdr0Cd0BEHHAH E/1^11,1! HdllIEH KLțll I H II0CHO 3‘kli/MI

4ipÎH, W BpllK EJKE lldiddll W KTHTOpd CTAIi diOHdCTHp C4dKII*kl1

HdM'kTli. WT fIdEj'jdll3,pd CTdporo B0EBOrțli 3E<H4il jMO4^aRCK0ll

TY
e:i;e iîiict rcnpx. w | a*kT ^sfțiiî, ejk Tor^a SMiimia \0Tap
CI’/Ml 4l0lidC'l’llpll 8 llddHIIIHI\ r^E CX BXK8 ll/rkETCA CX \0Tdp 8l'0p=
ciuit, na nai'k KEaiiKîii co\*ap3,. ii aiaaîH, ii iiaaiinirk Papx8a. h

SI
To^EpECKSa | H nOHEHllIII W BEPX ÎKEp’kGXII UTO ECT Hd,\ CT^EIIOII

R
KxpiiHiyi 8 diaaoii kouiiio f\oa8 kolljhoii 3,0 naxTiiHiiiii gmieok.

II W Tddl 3,0/18 3,0 BE4IIK0II K0111HH, H W Td4i BE4HK0I0 K0IUH0I0 3,0

VE
IIIIMOp REdHK0dl8 C0\*dp3,8. II W Tddl llpOCTO Hd 33I/I, 3,0 BXpX C0)(d^>3td
3,0 WGXplIIÎE P8C0d/K. II W T'kdl 3,0d8 IIOTOKOdi 3,0 ppAKd 11HC-
TpHI^H. >1 W T'kdl ^0d8 FiHCTpllH,EIO 3,0 8CTl‘/.\ IlOTOKd CT8,|,Eil0ll
NI
KXpHIIițll. II W Tddl II0T0K0II 3,d CT8^E1I0II KXpillîlțH H 3,0 BXp\*
WEpXGXII, II^EÎKE ilcnpXBd I10HaXWH. TOE 3,d ECT lî W HdC 8plli; II
LU

II0II0B4EHIE II nOTBpX | ÎK^EHÎE T0/II8 RllLIIIIHCdIIH0dl8 /HOHdCTEplO CX

KXCEdi ^0\'03,0dl. d' Hd T0 ECTk B'tpd HdlllEI’C rcnW^CTBd BIIIII
micaiiHaro am Iw KacHdiE BG)EB(Y)3,a 11 B'kpa np'kRxsaioGaEiiHaro
A

11 cp.țMiiar© cfia | rcBd/Hii Iw (rTE^ana BWEBO^a, h B’kpa uoiap

TR

iidiiiii^. Grkpa naiid T0^EpdiiiKd BEaiiKaro r\B0pinii;a 3,0411111 3E4i4H.

B'kpd lldlld T0a,VP nE’l’pH'ldHKd BEdHKdro ^B0pHHK4 POpllEH 3E4I4II.
B’kpa iidiid FaRpîna ^raiaua 11 iixpiîdadGa GSMdBCKaro. B'kpa nana
EN

Kxaaiia ii flnorroa iixpKd/idGOGH Xotiihckhx, B'kpa nana llx-

rpaitiKo 11 (lipsă) nxpKdddG0RE HnaiEi3KHX | B'kpa n(d)na (lipsă)
11 (lipsă) nxpKaaaG0BE Poaianciuix. B'kpa nana dnocToa Ka»
/C

Tapi/lSa H0CTEdHHKd, B'kpa lldlld FdlirOplE y>pldKE ClIXTdp'k,

B'kpa n(a)na IIop^aKii BHCTiapuHKd | B'kpa nana Toaia CToanijKd,
B'kpa n(a)iid /I81184 IIpxîKECKSd diE^EamiMdpia. B'kpa nana Kocte
SI

Koaiiica, ii B'kpa Bxc'k\ Goa'kp HdUJHX be4Iikii\' 11 aiaaiiy, a 110 Ha-

IIIEdl JKHBO | T'k II l’C^IICTBOKdHÎE KT0 K8^ET l’H/.pX W A'kTII Hd-

IA

uiuy naii w HdiiiEi’0 p0ri,8 nan nai: G8^kKoro kx iiaiuptT rcnfi,pE4i

GHTH HdllIEH 3E4I4II 4iW4^dBCK0H, TOT | EH H4I HEIIOpSlilMd Hd-
U
 R
42

RA
mere 4,ddHÎrd ii noHOKatHÎe ddf anii hw8 r\aa h SKp'kniia. 3,a mto
fCT H\* npaBHH \OTdp W CTdpe^dBHHX Ahhh- a Ha KOdlUOf B'kpa H

LIB
llOT(B)pX?K3r?HÎJ TOdlS K*ACe KHIIlllliCdllllOdlS BfdH/UI ÎCdiH IIJIIIE.HS
KApHOdlS II IIO'ITdlllOdlS KOd'kpllllllS flIlS VdBpHda Bfd d0ro<|$fT8 llll-

fd’l'll II lldlllf IlE'ldT 3dBE3dTI1 | K'ACMiS HCTfHHMiS 4HCT$ na-

TY
iiitaiS
Iw Kdcnaie BotBO^d
iiiicaa zHiixaiid T'âSt&i khb aoro^tr

SI
S Aciv\ Bariu tâpH atpr â rțini

R
Traducere', In numele tatălui și fiului și sfântului duh,
treime sfântă, de o ființă și nedespărțită. Eată eu robul stăpâ­
VE
nului meu D-lui D-zeu și Mîntuitoriului nostru Is. Hr. închină­
tor al treimii Io Vasile Voevod cu mila lui D-zeu domnul între­
gii țări moldovenești, eată domnia mea am binevoit cu a noa­
stră bună voință, cu inimă curată și luminată, din toată inima
NI
noastră și cu ajutoriul lui D-zeu am întărit hotarul sfintei mănăs­
tiri Moldovița, unde este hramul sfintei Bunăvestiri a preasfintei
curatei și preabinecuvântatei stăpâne noastre Născătoarei de D-zeu
LU

și pururea fecioarei Marii, după uricul ce fa avut dela ctitorul

sfintei mănăstiri, cu mărire pomenitul Io Alexandru cel bătrân,
domnul țării Moldovii, care a fost domn din anul 6918 (1410),
care a făcut atunci hotarul sfintei mănăstiri în munți unde din
RA

veac se hotărăște cu hotarul unguresc cu numele Sohardul cel

Mare și mic și munții Rărăul și Todirescul și începând din vâr­
ful Jerebiei, care este deasupra Fântânei celei seci spre Coșna
mică, pe Coșna în jos la păltinișul lui Bancu și de acolo în jos
NT

Coșna cea mare și de acolo pe Coșna cea mare la piciorul So-

hardului celui mare și de acolo drept pe deal spre vârful So-
hardului la obârșia Rusoaei și de acolo în jos pe părâu Ia râul
Bistrița și de acolo pe Bistrița! in jos la gurile părâului Fântâna
CE

rece și de acolo pe părâu la Fântâna rece și- la vârful Jere­

biei, unde întăi ara început. Aceasta este și dela noi uric și
înoire și întărire acelei sus scrise mănăstiri cu tot venitul. Bară
pentru aceasta este credința domniei noastre a suscrisului Io
Vasile Voevod și credința boerilor noștri, credința d-lui Tode-
/

rașcu, marelui vornic al țării de jos, credința d-lui Toader Pe-

SI

triceaicu, marelui vornic al țării de sus, credința d-lui. Gavril

hatman și părcalab de Suceavă, credința d-lui Balan și Apos­
tol părcalabi de Neamț, credința d lui................. și.....................
IA

părcalabi de Roman, credința d lui Apostol Catargiul postelnic,

credința d-lui G.iigore Ureche spatar, credința d-lui lordachi vis'-
ternic, credința d lui Toma stolnic, credința d-lui Lupul Prăjescnl
U
 R
43

RA
mcdelnicer, credința d-lui Coste comis și credința tutnror boeri-
lor noștri mari și mici, eară după viața și domnia noastră cine

LIB
va fi domn din copii noștri sau din niamul nostru sau ori pe
ciue D-zeu va alege să fie Domn țării noastre moldovincști, a-
ccla să nu li strice dania și înoirea noastră, ci și să-i dee și
intărască, peutru că acesta este adevăratul lor hotar din zilele
cele de demult și spre mai mare credință și întărire a tuturor

Y
celor sus scrise noi am poroncit credinciosului și cinstitului
nostru boier d-lui Gavril, marelui logofăt să scrie și pcccta noa­

IT
stră s'o atârne de aceasta adevărata noastră carte.
Io Vasile Voevod. L. P.
A scris Mihail Tăutul fost logofăt

RS
în Iași în anul 7150 (164-2) Martie 30. zi.

Note: Documentul scris pe pergament arc mărimea 61.

E
01X35 cm. Marele sigil de ceară roșie atârnat de o șfoară de
matasă verde-roșie este crăpat în două, iar pe partea dc jos
IV
știrbit. El poartă inscripția slavonă : IIpmt Ivv bachau
KO/KÎK' AMIAC'CTÎK' l’CfkW0X BtAXAH A\C*A,\,aiiCK0H K AT ^3pA\K. Pc

dosul documentului aflăm notița : Moldovita, s’au tălmăcit și sau

UN
scris la Condica Divanului de Gheorghie diiac de divan lit.
Febr. kx r\nn Grigorie Alexandru Ghica Vvod p.“ Apoi urmează
însemnări privitoare la conținutul documentului, și No. 577 cx
1863. Documentul se păstrează în mănăstirea Sucevița sub nr.
amintit. Cf. și E. Kozak, „Resultate meincr Forschungcn im
AL

Kloster Socatvica", in Archiv. fur slavischc Philologic tom. XV,

pag. 203, ur. 35.
O traducere defectuoasă în limba germană a publicat Wi-
TR

ckenhauser în„ Die Urkunden der KlostersMoldovitza", Wien 1862

pag. 107-8.

IV. Document din 23 Martie 7162 (1564)

N

Sumar : Gheorghie Ștefan Vodă întărește mănăstirii Dra-

CE

gomirna satele : Nicșeni și Grătinești din ținutul Hărlăului și

Roșciorii, Salce și Bărnova din ținutul Sucevii.
„Io Gheorghie Ștefan Voevod cu mila lui D-zeuDomnu țării
Moldaviei. lată au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boe-
/

rilor noștri mari și mici, rugătorii noștri călugări de la sfânta

monastire ce se numește Dragomirna unde iaste hramul pogo-
SI

rârei Sfântului Duh, și s’au jăluit noao cu mare jalobă așa zi­
când că cu preveleghiile și alte drese de danie și miluire, și de
întăritură de la Domnii răposați, carii au fost înaintea noastră,
IA

și de la ctitorul răposatul Miron Barnovschi Voevod asupra sa­

tului Necșenii care iaste în ținutul Hărlăului alăturat cătră oco­
lul Botoșenilor, și Grătineștii tij cu heleșteu și cu tot hotarul, și
U
 R
RA
44

Roșciorii pe apa Sucevii, și Salce, iarăși pe apa Sucevei, și

LIB
Bărnova tij în ținutul Sucevei, cu vad de moară și de heleștcu.
acele privcleghii toate s’au stricat, și s’au pierdut de Cazaci, când
au venit Timuș Ilmilinschi (sic) cu Cazaci Zaporojeni, împreună
cu Tătari până la cetatea Sucevei, ca să ia pe Doamna lui Va-
siiie Vocvod, atuncca mergând Timuș Hmilinschi cu oaste cea

ITY
de Cazaci la mai sus scrisă mănăstirea Dragomirna, au bătut și
au dobândit pe sfânta monastire, și au luat toate averile, veș-
mănturile, vasele cele sfinte a monastirei. Deci noi după cum
am văzut cu toți boerii noștri ai Moldoviei atâta jalobă și măr­
turie, Domnia mea m’am milostivit și am întărit pe sfânta mo­

RS
nastire asupra acestor sate, cu vaduri de mori, cu tot venitul,
din câmp și din apă ca să fie sfinții monastiri, și dela Domnia
mea, drepte ocine și moșii, și uric, și întăritură cu tot venitul
nesmintit nici odată în vecii de veci. Iar arătându-se în oareși
VE
care vreme vre unilc dintre acele drese ale sfintei monastiri, ori
la cine ar fi, să aibă a se lua de la acela, și la mâna părinte­
lui igumen de monastire ce scriem mai sus să să doi. Iar după
NI
viiața noastră cine ar îndrăzni să strice danie și întăritură noa­
stră, acela să nu fie ertat de Domnul D-zcu ziditoriul ceriului și
al pământului, și de preacurată Maica și de toți sfinții amin,
U

sau scris în Iași, leat 7162 Mart 23.

însuși Domnul au poroncit. L. S.
Dumitrașcu Vel logofăt.
AL

Note. Acest document a fost publicat de d. Ghibănescu in

Surele și izvoade, tom. IV. pag. 125—6. Arhiva tribunalului țării
TR

din Cernăuți păstrează sub No. 37 al protocolului de delimitarea

moșiilor mănăstirii Dragomirna o traducere germană din anul 1781.
In această traducere părți întregi de document sunt omise și în alte
N

locuri proposițiuni întregi adăogate. Noi, după această tradu­

cere am adăogat cuvântul „amin* și „Dumitrașco Vel logofăt'1.
CE

Interesant este, că în traducerea germana zice că în mănăstire

se aflau oameni refugiați : „als anderen dahin gefliichteten
Leuthen*.
Teritoriul Bărnovei a fost hotărnicit în 26 Octomvrie 1766
de lordachi Cantacuzino și Toader Silion, iar în 7 Mai 1784 de
/

comisia de delimitare (cf. Protocolul de delimitare No. 38.

pag 56—8.)
SI

V. Document diu 22 Maiu 7162 (1654)

IA

Sumar: Ghcorghie Ștefan Vodă judecă în pricina pentru ’/3

parte de Boian, yz din Onut și satul Lozine și, dând rămas pe
U

Toader Pârcălabul, îi întărește visternicului lordachi [Cantacuzino].

 R
RA
45

j* „Io Gheorghie Ștefan Voevoda bojiiu milostiiu gospodar

zernli moldavscoi. Adecă au venit înaintea noastră, și j înain­

LIB
tea alor noștri moldovinești boiari, la cei mari și la cei mici,
sluga noastră Toader j pârcălabul dela Dorohoiu, ginerele lui Isac
Stîrcea de Popini și s’au părît de față cu boiarinul j nostru cu
lordachic ce au fost vistiarnic* ginerele Iui Gavrilaș ce-au fost
logofăt mari pentru | a treia parte din Boian, și pentru giumă-

ITY
late de sat de Onut, ce sântu în ținutul Cernău j ților și pentru
sat pentru Lozine, ce sântu în ținutul Dorohoiului, zicând | sluga
noastră Toader pârcălabul, cum aceste ocinc, cc mai sus scriem,
au fost alui de moșie depri | socrusău Isac Stârcea și le-au îm­

RS
presurat Gavrilaș logofătul, socrul boiarinului nostru | lui Iorda-
chie vistearnicul, iară lordachic vistiarnicul așa au dat samă îna­
intea | noastră, cum acele ocine nu le ține necum împresurătură,
cum zice Toader pârcălabul— | ce cându au fost în zilele lui

E
Barnovschii Vodă cându s’au dus în țara leșască, s’au sculat I-
sac Stîrcea | socrul lui Toader pârcălabul, și cu alli soții, .alui
IV
ș'au jăcuit pre Gavrilaș logofătul— ’ și i-au luat multă avuție și
bani și haine și alte odoară scumpe ; cum sângur domnia mea |
știu și cu toți boiarii țării—c’au jăcuit Isac Stîrcea pre Gavrilaș
UN

logofăt—după aceia Gavri | laș logofătul au stătut la pâră cu 1-

sac Stârcea, deci legea Iau dat platnic pre Stârcea ca să | plă­
tească toată paguba, ce s’au făcut lui Gavrilaș logofătul. Deci
Isac Stîrcea n’au avut [ cu altă cu ce plăti—ce s’au dat acele
ocine ce mai sus scriem —a treia parte—din Boian și giumă j
AL

tate de Onut și Lozinii ia Dorohoiu pentru paguba ce s’au fă­

cut, deci domnia mea și cu tot svatul nostru am socotit, cum
de atunci până acum suntu câțiva ani —și Stîrcea au fost înpre-
TR

u | nă cătăva vreme—și nu s’au întrebat—cu Gavrilaș logofătul

—până au fost vii, deci au ră I mas Toader pârcălabul dinain­
tea noastră și din toată legea țării, iară boiarinul nostru ce mai
sus scriem Iordachie vistiiarnicul, s’au îndreptat—ș’au luat și
EN

herăe dela dânsul ka (24) zlot, în vistiria noastră, pentru aceia

de acum înainte ca să nusă mai | părască de această părță] nici
odată în veci i in da ne umișaet.
t sam gospodin vclial. L. S.
/C

(însuși domnul a poroncit)

u las lit misiția Mai kk
t Dumitrașco.
SI

Nole : Documentul scris răzvedit pe o mare și groasă coală

de hârtie este înzestrat cu un sigil întipărit, care poartă inscrip­
ția : Io Gheorghie Ștefan Voevoda bojiiu Melostiu Gospodar
IA

Zernli Moldavsc". Pe dosul documentului aflăm notița : „Ispi-

soc dela Georghic Ștefan Vod de pără pentru sat pentru Boian și
pentru Onut i Lozinii ce sau părât cu Toader Parcalabul . .
U
 R
RA
46

și „No. 28.“ Documentul este proprietatea d lui Const. Berariu,

comisar i. r. la guvernul din Cernăuți, și a fost publicat pe vre­

LIB
muri în foaia bucovineană „Deșteptarea 7
Toader pârcălabul era luzbașa (Creșt. Colec. Acad. Rom.
1908. pag. 69).
Isac Stlrcea a cumpărat moșia Popenii dcla Dumitru fe­
ciorul Mariuții, care cumpăiătură Gașpar Vodă o întări in 4 Au­

TY
gust 1619 și Moisă Movilă Vodă în Septemvrie 1633 (Creșt.
Colec. Acad. Rom. 1. c. pag. 18, 62 și 64).
Luilsac Stîrcea diacul, strănepotul Iu» Mateiaș Stîrcea, [visternic]

SI
îi întări Ștefan Vodă [Tomșa] în 29 Martie 1615 o parte din moșia Bo-
ianului (V. A. Urechia, Miron Costin I, pag. 698 și Creșt. Colec.
Acad. Rom. 1909, pag. 125 — 6.) Maria, văduva lui Isac Stîrcea,

R
dărui în 15 Martie 1661 yz de sat Popenii nepotului său Con­
stantin Macri, iar cealaltă y2 în 1 Aprilie 1663 altui nepot
VE
Vasile Stîrcea (Creșt. Colec. Acad. Rom. 1905 pag. 102).
Ginerele Măriei Stârcea era un oare care Istrate, amintit în 28
Iunie 1716 (L. c. pag. 121).—Se face amintire și de un Con­
stantin Stârcea, care la 24 August 1635 era proprietarul moșiei
NI
Miclăușeni, care apoi a devenit proprietatea lui Ilie Cracalie, gi­
nerele lui Miron Costin (Mutenco) (Iorga, Studii XIX, pag. 24 — 5
U

și 31.—îu 20 Ianuarie 1667 se aminteștește Miron Stîrcea, carcera

giuerele lui PrăjescuJ și în 27 Septemvrie loan și Sandul Stîr­
cea (Creșt. Colec. Acad. Rom. 1910, pag. 275 și 911, pag. 122.)
AL

Despre hotarul acelei părți a Boianului, cât a ținut logofă­

tul Gavrilaș, a mărturisit un om bătrân anume Ion Hutcal din
Boian cf. Doc. VIII din Anexe. Această parte a stăpânit-o apoi vor­
nicul loan Neculce nepotul lui Gavrilaș, în urma judecății lui
TR

Mihai Racoviță Vodă din 1 Iunie 1720, 5 Martie 1722, 1 Fevru-

arie 1724 și 21 lauuarie 1727 și apoi fiii lui : Gavril, biv vel
med. și Ilie biv 2 spatar (Creșt. Colec. Acad. Rom. 1. c. pag.
EN

128 și 129 și doc. VII din Anexe.)

Boianul în 10 Iulie 1811 era proprietatea lui loan Neculce
(Creșt. Colec. Acad. Rom. 1909 pag. 135). Vasile fiul răp. A-
lexandru Neculce, căsătorit cu Elena fiica vornicului Const.
/C

Sturza, era în 23 Oct. 1766 stăpânul Boianului și dărui fiilor săi

loan și Constantin în 12 Fevr. 1812 Boianul și y> din Lehăceni.
El în 10 Oct. 1813 era răposat când văduva lui dărui fiilor săi
amintiți moșiile ei de zestre : Șerbăuți, Calafindești și părți din
Romanești. Ea avea fiicele : Smaranda, măr. după stol. Dimi-
SI

trie Beldiman ; Elena, după sărd. Iordachi Cantacuzino și Teo-

dosia, nemăritată.
IA

VI. Document din 12 August 7162 (1654)

Sumar: Gheorghie Ștefan Vodă întărește lui lordachic Can­
tacuzino biv vel visternic y din Lențești și 7a din Valeva, cari
CU

părți au fost a socrului său a lui Gavrilaș Matiaș.

 R
47

RA
„Ispisoc dela Gheorghie Ștefan Vod. pe sârbie din anul 3pâs
Avg. 12.
Venit-au înaintea noastră și'naintea boiarilor noștri lordachi

LIB
ce-au fost vist, jeluindu-să cu multă mărturie zicând, cumcă di-
rease ce au avut socru-său Gavrilaș Matiaș vel. log., de cum­
părături și de întărituri dela alți domni de mai ’nainte de noi
pre jumătate de sat de Lențeștix) din ținntul Cernăuților, au pe­
ru în mănăstire Dragomirna, când au venit Timus cu Cazacii

ITY
pănă la cetatea Sucevii, și acum boiarul nostru având întrebare
înaintea domniei mele cu Sava bedeșeul pentru o parte dintr’a-
cel sat din Lențești zicând Sava, cum îl împresoară Gavrilaș
Matiiaș, socrul boerinului nostru a lui lordachi vist, iară boeri-

RS
nul nostru Iordaehi vist* au răspunsu că acea parte de ocină
iaste dreaptă cumpărătură socru-său lui Gavrilaș logof. dela Sava
de moșie și de cumpărătură ce au avut el dela Vasile Cracalic,
precum ni-a arătat o bucată de ispisoc de pâră și de herie de

E
la Vasilie Vodă, cum s’au pârât ș’atuncia Sava și l’au rămas
pre dânsul, căci el sângur au fost vândut acea parte de ocină
IV
ș’acum iar l’au aflat că el înblă cu meșteșug și cu cuvânt min­
cinos, ce au rămas el din toată legea țării—așijderea dăm și în­
tărim boiarinului nostru lordachi vist, pro a 'treia parte de sat
UN

de Valeva, cu heleșteu cu pomăt și cu tot venitul parte din

gios ce iaste într’acelaș ținut, ci iaste dreaptă cumpărătură so­
cru-său lui Gavrilaș Matieșescul logof. dela Isac, feciorul lui
Gavril, nepotul lui Toader, și dela nepotu-său Miron și dela fe­
ciorii lui Constantin.
AL

Și iarăși dăm și întărim pre altă parte de sat de Valeva

din a treia parte jumătate cu hăleșteu și cu tot venitul, ce iaste
lui dreaptă cumpărătură, dela Constantin feciorul lui Ghcrman
TR

ot Lințești și dila Anița nepoata Mândrii, și iarăs am dat și am

întărit boiarinului nostru cii mai sus scris pre a lui dreaptă o-
cină și cumpărătură, ce au avut socru-său Gavrilaș logofătul cu
Gavril feciorul lui Dumitru Hăjdău și cu Iliana și au dat Gavril
EN

toată partea lui Costin (lipsă) ce să va alege, din sat din

Valeva și din Cuciur cu tot venitul și cu poieni, iar Gavrilaș
log. socru boiarinului nostru lui lordachi vist., iau dat toată parte
de moșie, ca să va alege din Cerlena cea mare, și direase ce
/C

au avut de cumpărătură unele au perit, altele au rămas, deci

domnie me văzând atâte mărturii am crezut și i-am dat și am
întărit pre aceste părți de ocine ce mai sus scrie, să fie lui cu
tot venitul neclintit în veci—printraceastă carte
SI

pis. Pavel Gramatic vieți £bcac. Ghen n.“

1) Cealaltă % de sat din Lențești era în anul 1660 proprietatea ma­

IA

relui vornic Ion Prăjescul. Innainte de 2 Aprilie 1741 era proprietar al Len-
țeștilor jimiceml Gheorghie (Jrsaehi, (Wickenhauhauser, Bochot, in pag. 86—7
și 109—110 cf. Arh. geaneal. p. 185.)
U
 R
48

RA
Note : Documentul scris pe % coală de hârtie cu o scri­
soare foarte puțin citeață se păstrează în mănăstirea Putna sub

LIB
No. 206. Pe dos citim notița : „sat Hlințești ținutul Cernăuțului,
velet 7233, No. 206.“ Documeutul a fost publicat de Wicken-
hauser în traducere germană cu adaosuri în Bochotin, pag. 83 —4.
Gheorghie Ștefan Vodă a înoit această întăritură în 21 Fevru-
arie 1656, cf. Creșt. Colec. Acad. Rom. pro 1909 pag. 126.

TY
Urmașii lui Vasilie Cracalie au fost: Mihalachi și Ilie (V.
A. Urechia. Miron Costin I pag. 723—4). Gherman din Len-
țești era în 1 Iunie 1605 comis (Wickenhauser, Solka, pag. 71.)
In i8 Noemvrie 1786 stăpânia o parte din moșia Lențești

SI
Paraschiva văduva lui Toma Iamandi, fiica vornicului Mihalachi
Sturza, după ce ea dăruise în anii 1770 și 1773 jumătate din sa­
tul amințit mănăstirii Dăljești (Iorga, Boieri și răzeși în Buco­

R
vina și Basarabia, București 1912. pag. 46 — 7).
VE
VII, Document din 4 August 7255 (1747)

Sumar'. Grigorie Ghica Vodă orănduește îndreptarea hota­

NI
rului între Boian și Ostrița și împărțirea Boianului între Gavril
și llie, fiii lui Ioan Neculce Vornicul.
f Io Grigorie Ghica Voevoda bojiu melost Gospodar zemli
LU

Moldavscoi. Scriem Domnia me la boiarii noștri dumnialorMo-

ișeiu Cucoranul biv vel pit. i Ion Zosin vtor logofăt j facem știre
dumilur voastre, că aice la Domnia mea au dat jalobă boerii noștri
j Dămnialor [sic| Gavril ’) Neculce biv. vel med. și fratele dumi-
RA

sale Ilie biv vtor spătar fii dumisale | răpoosatului Ion Neculce 2)
biv vel vor. zicându precum au o moșie anume Boianul | acolo
la ținutul Cernăuților, și li s’ar înpresura ace moșie de câtră
Os | trița, moșia mănăstirii Putnii. 3) Pentru care pricină ar fi
NT

mai mersu ho | tarnici în câteva rânduri, ca să le îndrepteză ho-

tarăle, între Boian și între Ostrița j și nu le s’ar mai fi hotărât.
Deci iată că vă orânduimu, să mergeți la acele moșii | să che­
mați pe călugării de Putna, cu scrisorile, și cu marturi, și să
CE

străngeți | și oameni buni megieși și răzăși de prin prejur față,

să luați sama foarte | cu amănuntul, și cu bună dreptate, și pre­
cum veți afla șîți cunoaște drept | tate să îndreptați hotarul, în­
tre Boian și între Ostrița și’s stălpiți cu | pietre după cum s’a
căde cu dreptate, cas aibă sfârșit astă pricină de hotă ! rîre și
/

după ce veți hotărî, să luați sama și între fiii răpoosatului vor-

SI

ni | cului Ion, ca’s înpărțiți moșia Boianului între frați, după

3) O astfel de împresurare din partea Putnii se amintește deja în a-
IA

nul 7738 și în 14 Maiu 1739, cf. Creșt. Colec. Acad. Rom. pro 190‘J, pag.
130.—2) El cumpără o parte din Boian în 4/7 1741 dela Const. Perjul
(Wick. Bochotin, p. 110). 1) El în 20/8 1751 se amintește ea deja mort.
(Creșt. Colec. A. R. 1909 p. 131).
U
 R
49

RA
dilata ce vor ară | ta de înpărțială părințească, și cum a fi mai
drept să așezați, și precum veți 1 hotărî șiți așeza să dați și măr­

LIB
turii în semne, pe părți ca să le dăm și | dela noi întăritură.
L. S. u las lit Avgust Ă.

Note: Acest document original scris răzvedit pe-o simplă

ITY
coală de hârtie posedă un mare sigil roș întipărit, care poartă
inscripția: „lo Grigorie Ghica Voevoda“ etc. Documentul, pro­
prietatea d-lui Const. Berariu, comisari, r. la guvernul din Cernă­
uți, poartă pe verso nr. 99.

RS
Familia Cucorenilor era vechie boierească. Aici amintim
pe Roman Cucoreanul a cărui fiice : Todosia și Eudochia vând
în 20 Octomvrie 1617 vornicului Nicoară de sat din Coco-
reni și din seliștea Loeștii în ținutul Hârlăului iar Gheorghie

E
și Isac, fiii lui Cârstea și nepoții lui Roman, vând în 22 Noem-
vrie 1618 din siliștea Loeștii tot lui Nicoară, care cumpără­
IV
tură o întări Efrem, episcopul de Rădăuți în 1 August 1622,cară
boerii țării în 4 Martie 1623 (Creșt. Colec. Acad. Rom. 1905, pag.
100). Constantin și Săcuianul, fiii lui Isac erau în 25 Fevrua-
UN

rie 1668 proprietari de părți de moșii în Banila, Coslești, Vo-

loca și Romanești, iar un Miron era în 14 Ianuarie 1688 roh-
mistru crăesc în Polonia (L. c. 1908, pag. 71 și 910, pag. 277).
Un Grigorie Cucoranul era în 20 Decemvrie 1721 vornic de gloate
(L. c. ex 1911, pag. 135).
AL

Moise Cucoranul era în 14 August 1739 uricar (cf. doc. lui

Grigorie Ghica din acel timp). El a murit ca pitar, iar văduva
lui avu în 13 Ianuarie 1763 o judecată cu Vasile Loitzu pentru o
TR

parte de moșie din Bogdănești. Postelnicul Constantin Lambrino

se amintește în 18 August 1782 ca ginere al lui Moise Cucoranul.
(cf. Creșt. Colec. Acad. Rom. 1908, pag. 84—5 și 98.)
EN

Vili. Mărturie fără dată (sec. XVIII).

Sumar \ Ion Huțcal, om bătrân din Boian, mărturisește cât

/C

loc a ținut Gavrilaș logofătul din moșia Boianului.

„ — Cum au mărturisit Ion Huțcal om bătrân și fiind-
bolnav am mărsu la casa lui pentru hotarul Boianului. C’au au­
zit di părinți lui și d[in] alți oameni bătrâni c’au avut. Gavrilaș
SI

logofătul mulțime di casă din alte sate, ș’au îngrădit din Prut
pân piste dumbrav în Doljo.............. d'au despărțit a trie parte de
IA

sus parte lui di k[2] părți di gos a Prăjescului, ș’au lovit acel gardu
pist[e| sat printr’o casă a unui om anume Liale, care au apucat
Huțcal, și tălile acei casă, ș’au șezut ca un an acel gardu apoi
U
 R
50

RA
s’au îndreptat Prăjescul, ș’au tăiet gardul lui Gavrilaș și l’au în-
pins mai în sus așe știu și mărturisescu su sufletul meu și
pentru credința mim pus și degetul.

LIB
+ Ion Huțcal.
Note : Această mărturie scrisă pe un șfert de hârtie, care
poartă nr. 105. este de asemenea proprietatea d-lui Berariu.

TY
Bibliografie

SI
— In revistă ieșana „Viața Romînească", din Februarie 1913,
ilustrul nostru istoric d-ul A. D. Xenopol, publică un foarte intere­
sant și instructiv studiu supt titlul „Proprietatea mare și cea mică în tru­
catul Țărilor Române''. Studiul d-lui Xenopol va apărea in legătură cu alte

ER
capitole premărgătoare în ediția II-a, actualmente în pregătire, a monu­
mentalei d-sale opere „Istoria Romînilor*. Constatăm cu bucurie că ilus­
tru) savant se servește în sintetizarea istoriei țărilor noastre și ele nume­
roasele documente interne, cari în parte au fost scoase la lumină in dife­
rite publicațiuni, mai eu seamă prin domnii Iorga și Ghibăuescu, iu parte
IV
au fost consultate de câtră d-sa în bogatele Arhive publice, îndeosebi în
Academia Roraâaă.
Studiul de față se ocupă cu cea mai interesantă, dar și cea mai grea
UN

problemă de istorie socială, căutarea adevărului istoric, în raporturile cari

existau intre proprietari și pământ și între diferitele clase sociale.
— A’. Iorga, „Boieri și Răzeși în Bucovina și Basarabia în cele
‘dintâi decenii după anexare*. Extras din Anal. Acad. Rom. Buc. 1912. Scri­
erea d-luit Iorga se recomandă însăși interesului prin următoarele cuvinte :
„Se va vedea cum și de ce urmașii de boieri români din Vilavce s’au pre­
AL

făcut după câteva decenii în ltuși, cu nume rusești uneori, înlocuind ve­
chile nume frumoase în limba noastră și de ce frații lor de sânge și to­
varășii lor de clasâ din gubernia basarabeană au păstrat până în pragul
zilelor noaslre to<te datineie juridice românești, ca în veacurile de înflo­
TR

rire a „obiceiului țării", și întrebuințarea graiului îndădinat, pe care nu­

mai ici și colo împestrițează, greoiu și ridicol, expresii rusești luate de la
ingineri hotărnici, dela advocați, judecători și cinovniei ai administrației".
In adevăr o interesantă constatare a d-lui Iorga, care însă credem privește
mai urnit pe familiile mazilești și răzășești decât perele boierești din Ba­
EN

sarabia, cari din punct de vedere național vin în urma celor din Bucovina.
Studiul d-lui Iorga cuprinde mai mult documente eu privire la familiile,
cunoscute nouă încă din operele lui Wickenhauser, precum Țintă, Cocoran.
Mălai, lăutul, Frunza, Ciolpan, Roșea, Onciul, Rotopan, Vlaieu, Vlad,
Răpta, Cuparenco, Goian, nume vechi și românești, cari evoacă un trecut
/C

de duioasă armonie socială și de curată viața de țară, dintre cari azi rar
se mai aud imele în legătură cu moșii strămoșești’, iar altele, dureros, din
rândurile amenințătorilor existenței noastre etnice.
— Z. (J. Filitti: „Așezământul cultural al Mitropolitului Dositei Fi­
litti, de la înființare până asiăzi, 1827—1190* cu ilustrați uni. Direc­
torul afacerilor politice din Ministerul nostru de Externe împlinește
SI

prin monografia această, scrisă din inițiativa epitropilor fondului cultural

citat, îutr’un mod foarte erudit misiunea încredințată d-sale. D-sa și-a dat
munca de a cerceta toate izvoarele edile și inedite, cari se puteau utilisâ
IA

și, ceia ce complică cercetările, foarte multe izvoare grecești. Din punct
de vedere genealogic sunt prețioase numeroasele note cu privire la fami­
liile românești de origine grecească precum Caragea, Hrisoscoleu, Mamoeor-
CU
 R
51

RA
dat, Muruzi etc., în cari d-ul Filitti ridică vălul legendelor sup
prezintau pănă acum uuele dintre genealogiile acastor familii.
— Dr. Silviu Dragomir, Profesor la seminarul ,, Andreian44 : „

LIB
ții privitoare la relațiile bisericii românești cu Rusia in veacul X VII". Cu 3
facsimile. Extras din Anal. Acad. Rom. Buc. 1913. Cartea d-lui Drago­
mir, aruncând lumini nouă asupra raporturilor noastre bisericești cu Ru­
sia, începând supt „Țarul lvan \ asilievici, care a clădit în a doua jumă­
tate a veacului XVI o mănăstire în Moldova", ni arată tot-de odată însem­
nătatea Arhivei principale a Ministerului de Externe din Moscova, în care

ITY
d-nl Dragomir a copiat numeroasele (56) acte vechi slavone (începând cu
1624) anexate lucrării. Intre ele sunt scrisori ale Mitropoliților și ale Voe-
vozilor noștri (Miron Barnovski, Vasile Lupu, C. Duca) eătră Țarii Rusiei.
Interesantă și caracteristică pentru ascendentul ce l căpătaseră Țarii asu­
pra clerului nostru *) este scrisoarea lui C. Duca eătră Petru cel Mare
din 1703 Apr. 30, recomandându-i pe Egumenul Mănăstirii Humor. Isaia,

RS
care călători la Țar spre a-i cere ajutoare pentru Mănăstirea „pustiită din
anii treeuți de agarenii păgâni44.
— ..Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie" rol. XIII. 1912.
Din punct de vedere genealogic și biografic volumul acesta ni aduce afară

VE
de continuare studiului d-lui General Năsturel și o prețioasă contribuție
a d-lui luliu Dragomirescu cu privire la viața și familia lui B. P. Hăj-
dău. Iu special ne interesează spița vechie polonă, tabla descendenților
din Efrem Hăjdău, cunoscutul răzvrătitor în contra lui Vasile Lupu. Insăm-
narea lângă numele lui „parcalaba choczinski w aktach Kamienieckich iest
NI
jego podpis u-Ru—16.50*'. (Pârcălab de Hotin, în actele din Kamieniec este
iscălitura lui din anul 1656) pare a întări părerea noastră, exprimată in re­
vista această 1 2) că Hăjdău nu era pus Părcalab de Gheorghie Ștefan Vodă,
precum scrie M. Costin. Ce privește sabia de onoare dăruită de Regele
LU

Matei Corvin unui necunoscut Ștefan Hăjdău, 1457, credem că un astfel de

dar fa'iță de un boier al unui Domn considerat de eătră Rege vasal, vine
în couilrazicere cu bunul simț istoi ic și-1 putem trece iu categoria prea un­
meroaseior noastre legende.
— „Drum drept, revistă literară condusă de N. Iorga". Anul l. No-
A

1 și 2. Noua revistă, care înlocuiește pe dispărutul „Neamul Românesc

Literar*4, concentrează în jurul ei torțele intelectuale naționaliste, iar cu­
TR

prinsul ei iese din cadrul îngust al unei reviste pur literare, publicându-se
și articole istorice, filologice precum și documente. IntNo. 1 un act de danie
din lb20 (7028) Apr. 24.
—■ N. Iorga, „Notele unui istoric cu privire la Evenimentele din Bal­
cani" în Anal. Acad. Rom. Buc. 1913. Din partea unui cunoscător atât de
EN

bun al Bizanțiului, ca d-ul Iorga, o contribuție, fie cât de mică, la istoria

statelor vecine de peste Dunăre e binevenită și ne lămurește asupra ros­
turilor noastre în acel chaos cate urma prăbușirei lente a Imperiului. In
interesantei® conclusiuni d-ul Iorga scrie că Vlăicu Vodă și Mircea au în­
cercat a relua pentru Români tradițiunile Imperiului și au avut Dunărea
/C

pănă la guri, iar fără Mahomed I-lea ar fi rămas acolo. In anexe facsimi­
lul unui admirabil doc. din 1732.
— N. Iorga, „Ucraina Moldovenească", în Anal. Acad. Rom. Buc.
1913. cu un facsimile. Un zapis de vânzare din Țicunovca în Ucraina, din
7191 (1683) Apr. 1, pe când Domnul Moldovei, Duca Vodă, era și Domn al
SI

Ucrainei, dă d-lui Iorga prilejul să evoace unele pagini din trecutul roman­
tic și în parte moldovenesc al acestei țări. Nedumerirea cu privire la nu­
mele Dorohin, Hatmanul căzăcesc pomenit de Engel, credem că o putem
IA

1) v. si Arii. Geneal. I. pp. 53—4.

2) I. pag. 12.
U
 R
îalăturâ eu ajutorul modestelor noastre cunoștințe de limbă ruteană: Dorohin e

RA
traducerea în limba ruteană a numelui Hatmanului Draghinici, căci verbul
dorohe înseamnă scump, deci, în noțiunea lui idealizată și drag. Numai ast­
fel ni putem explica de ce Engel, atât în „Geschichte der Ukrainc“, cât și
în „Aeltere Geschichte der Moldau". substitue pe Dorohin lui Draghinici,

LIB
pomenit de cronicarii noștri.
— Mironis Costiui „Chronicon Terrae Molduvicae* de Dr. Eugen
BanvUlsl'i, Bibliotecarul Universității din Lembcrg, edițiunea Comisiei Isto­
ricei a României. Buc. 1912. D-ul Barwifzski a descoperit în muzeul Prin-
cipelor Uzartoryski din Cracovia această traducere latină a Letopisețului lui
M. Costin și o publică cu o prefață interesantă în limbă latină. Folositoare

ITY
pentru genealogiști și a. sunt tabla numelor, lămuririle din prefață și notele.
— „Buletinul comisiunii monumentelor istorice" pe Oct.—Dec. 1912
cuprinde următoaiele articole cu ilustrațiuuile lor corespunzătoare : I. D.
Traianescu, Mitropolia din București ; Ale.c. Lăpedatu, cercetări istorice

RS
cu privire la meșterii bisericilor din Țara-Românească în sec. XV și XVI;
Virg. Drăghiceanu, Diferite inscripții de biserici și mănăstir ; Raportul
comisiunii pe 1912 și cuvântări"
— Revista „Ea recue roumaineu cuprinde între alte articole inte­
resante și o foarte folositoare serie de articole a d-lui A. D. Xenopo] supt

VE
-titlul „ Bibliographie Historique Roumaine*. •—
— N. Densușianu „Dacia Preistorică11 Buc. 1913. Monumeutala o-
peră a regretatului istoric, anunțată de noi, a apărut mulțămită d-lui Pr.
C. Tstrati. care a ordonat vastul material însolindu-1 și cu o prefață.
NI
— Ericli Weisseribovn Quellen u. Hilfsmittel cler Familiengescliichte,
Leilfaden liir Freimde der Familienforscbung“ „Zweite vermehrîe Aufiage
der vom -Roland“, Verein zur Fbrderuug der Staramkunîie, gekriinten
U

Preisschrift.“ Papiermîihle Sachsen-Altenburg, Verlag Gebr. Vogt. 1912. Pre­

cum reise din titlul cărții, ea este o călăuză pentru genealogiști, cuprin­
zând și foarte bogate indicațiuui bibliografice. Mai cu seamă folositoare fa­
AL

miliilor germane bugheze.

— Dicționarul „Figuri Contimporane din România*1 a ajuns până la
numele Bușită. (p. 520.)
TR

Comunicări mărunte.
— Colaboratorul nostru d-ul ne roagă să rectificăm, în urma cer­
cetărilor d-salej ulterioare, notele 1 și 2 din revista noastră, p. 165, în sen­
EN

sul că are dreptate d-ul Ghibănescu ce privește nota 1„ iar cu privire la

C. Ciobanul, el pare să fie după o comunicare a d-lui Tanoviceanu strămoșul
familiei Cănănău.
— Arhiva statiilui din Iași a primit în dar de la d-na EcaterinaKiper 22
/C

documente originale, iar d-ul Dr. Ilie Șeptelici a depus spre păstrare 12
documente ale familiei d-sale, dintre cari 4 au fost publicate in revista,
noastră.
SI

Iași Timp, „„aeia*4 P. A- D. Iliescu.

IA
U
 R
^nul II.

RA
Aprilie—Iunie 1913

Arhiva Genealogică

LIB
PUBLtlC AȚlUȚlE T^IMEST^IALtĂ

ABONAMENTUL: Pentru orice privește

TY
în România pe un an . . 5.—lei | DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA
„ • „ pe 6 luni . . 3.—lei j
în Austro-Ungaria pe un an 7.—cor. * a se adresa d-lui
„ „ „ pe 6 luni 4.—cor. | SEVER DE ZOTTA
în Rusia pe un an . . . 3. — rub. ț

SI
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ | în IAȘI, Str. Cuza Vodă, 12.

CUPRINSUL: Dr. Otto Baron Dungern, Strămoșii greci, bulgari și albanezi

ER
ai A. S. R. Principelui Carol al României; Iuliu Marinescu, ,
Documente relative la, Marja Ruset-fatL-liii—Evstratie—Qabija '/
Vo£iQll; Dimitrie Ijan, Inscripția de pe piatra mormântală a
Silioneștilor din mănăstirea Sucevița ; Sever de Zotta, Note cu
privire la neamul lui Șendrea, Portar de Suceava, cumnatul lui
IV
Ștefan cel Mare; Gh. Ghibănescu, Un izvod genealogic al ră-
zășilor din Silișteni, înrudiți cu Cantemireștii ; Sever de Zotta,
Date noui cu privire la genealogia familiei Ilurmuzaki; Serda- ,
UN

iul Vasile Bainski -nepotul* lui Ștefan Vodă Petriceico; Bi-}\

bliografie; Comunicări mărunte.

Strămoșii greci, bulgari, sârbi și albanezi ai A. S. R.

Principelui Carol al României
AL

în numărul pe trimestrul Ianuarie-Martie 1913 al acestei re'

viste a publicat d-ul de Zotta o tablă de ascendenți ai A. S. R-
Principelui Carol al României. Tabla această e mai cu seamă
TR

interesantă prin faptul că ni arată un amestec curios de națio­

nalități diferite. In adevăr nu există un alt Principe în Euro­
pa a cărui tablă de ascendenți arft în mod mai variat compu­
să. Chiar între cei 64 ascendenți, pe cari ’i-a enumerat d-ul de
EN

de Zotta, întâlnim nume germane, franceze, portugeze, rusești,

italienești, ungurești. (Jrcându-ne însă cu câteva generații și
mărind tabla până la rândurile de 128, 256, 512, 1024 etc. de
ascendenți, constatăm că Principele Carol are mai mulți stră­
/C

moși francezi de cât Ducele de Orleans, mai mulți germani de

cât împăratul Germaniei, mai mulți poloni, boemi și unguri, de
cât împăratul Austriei, mai mulți spanioli de cât Regele Spa-
SI

1). D-ul Baron Dungern, profesor la Universitatea din Cernăuți, cunoscu

cititorilor noștri, (v. Arh. geneal. I. p. ^83 ni trimite din Londra, unde se
află d-6a într’o călătorie de studii, articolul de față, scris în limba germa­
nă și tradus de noi, punăndu-ni în vedere și aite contribuțiuni genealogi­
IA

ce interesante, pe cari le vom publica cu atât mai multă mulțămire, ca ve

nind din partea unui savant cu reputațiune bine stabilită în urma nunao
semnate publicațiuni.
U
 R
RA
— 54

nici, mai mulți englezi, danezi, olandezi, italieni, dB cât Regii

LIB
sau Principii moștenitori ai Marii-Britanii, Danemarciei, Olandei
și Italiei, ba chiar mai mulți strămoși greci de cât însuși Re­
gele Greciei.
Ne vom da osteneala să demonstrăm acestea în revista de
față, prin unele secțiuni îndeosebi de interesante dintr’o tablă

TY
mai mare de ascendenți ai Principelui Carol.
Având în vedere că actualmente legăturile României cu
Statele Balcanice au căpătat o deosebită însămnătate, vom înce­

SI
pe cu proba strămoșilor bulgari, sârbi, albanezi și greci (bizantini).
Toate dinastiile acestor țări, din timpurile premergătoare
răsboaielor cu Turcii, s’au stâns de mult. In cele mai multe ca­

ER
zuri (altfel de cât în România) s’a șters și amintirea Domnito­
rilor medievali. Numai în Albania mai trăiește amintirea eroilor
cari, în secolul al XlV-lea, au gonit pe cuceritorii sârbi, menți­
nând apoi, în luptele cu Turcii, prin 100 de ani independența
IV
țării: sunt neamurile Thopia, Mitzaki, Balșa, iar înainte de toate
Castriota. O soră a Angelinei Thopia, fiica lui Gheorghie „cel
UN
Mare,“ cu care ne vom ocupa mai la vale, era soția lui Skan-
derbeg Castriota.
La urma urmei s’au refugiat, din cauza Turcilor, toate fa­
miliile acestea albaneze în Italia, unde s’au și stâns. Soarta
lor au urmat-o și Brancoviceșlii, ultimii Domni independenți al
AL

Serbiei. Numai prin fiice s’a transmis sângele lor.

De la Conmeni, Angeli, Ducas, Lascaris și Paleologi se
pot stabili numeroase descendențe până la Principele Carol al
TR

României; d. ex. prin Irina din Constantinopol, soția împăratului

Pilip de Suabia (fl208) din ale cărui fiice se trag aproape toa­
te casele Domnitoare europene. Mama lui Ștefan (Vlk) Branco-
vici (Tabla E XVIII) na fost, precum se crede în general,
EN

Caniacuzineasa, ci o Comnenă din Trapeziint. Intre stră­

moșii ei apar vechii Regi ai Gheorghiei și Iberiei (Armeni).
Insă probabil că o Cantacuzineasă din Constantinopol a fost bu­
nica despre mania a lui Ștefan Brancovici. Tablele, cari ur­
/C

mează, vor reprezenta unele dintre descendențele acestea. Nu­

merele de la margină înseamnă generațiile, începând cu Princi-
ele Carol. Deasupra liniilor se află părinții persoanei aflătoare
upt linie, lângă numărul care indică generația. La filiațiunea
SI

Conților de Teuda (Tabla B) nu s’au însemnat toate soțiile, din

cauză că, pe lângă că nu ne prea înteresează, sunt în parte
necunoscute.
IA
U
 R
RA
55

Tabla A.

LIB
XIX. Gheorghie Arainites Comnenos Thopia Golem, Principe al Albaniei, f
1461, căs. cu Maria Muzakina. fiica lui Andrei III., Principe al
Epirului și a Kyriei Ana din Argyrokastron, (v. Tabla F. XIX.)
XVIII. Angelina Thopia, ț 1516, căs., 1461?, cu Ștefan II. BrancovicI, f 1477

ITY
(v. Tabla E. XVIII.)
XVII. Maria BrancovicI f 1495, căs., 1485, cu Bonifaciu I. Marchiz de Mon-
ferrat, f 1494.

RS
XVI. Vilhelm de Monferrat, f 1518, căs., 1508, cu Ana de Alengon.
XV. Margareta de Monferrat, f 1566, căs., 1531, cu Frederic II. Duce de
Mantua, f 1540.
XIV. Vilhelm Duce de Mantua. f 1587, căs., 1561. cu Eleonora de Austria,
f 1594. VE
XIII. Vincenz I Duce de Mantua, f 1612, căs., 1584, cu Eleonora Medicis‘
t 1401.
NI
-XII. Margareta de Mantua, ț 1632, căs., 1606, cu Enric Duce de Lotarin-
___________ g'a, ț 1624._________ ____________________________________
LU

XI. Claudia de Lotaringia, f 1648, căs., 1631, cu Francisc Duce de Lota

ringia, f 1670.
X. Carol Duce de Lotaringia, f 1690, căs., 1678, cu Eleonora de Austria, f
1697. (v. Tabla B,X)
RA

IX. Leopold Duce de Lotaringia, f 1729, căs., 1698, cu Elisaveta de Orle-

ans, f 1744.
VIII. împăratul Francisc I. f 1765, căs.; 1736, cu Maria Tberesia de Austria
T

t 1780. ___________
EN

VII. împăratul Leopold II, f 1792, căs., 1765, cu Maria Ludovica dc Spa­
nia, f 1792.
VI. împăratul Francisc II(I) al Austriei, f 1835, căs., 1790, cu Maria The-
resia do Sicilia, f 1807.
/C

V. Leopoldina de Austria, f 1826, căs., 1817, cu Petru IV. Rege al Portu­

galiei, f 1834.
IV. Maria II. da Gloria de Portugalia, ț 1853, căs, 1836, cu Ferdinand Pr.
de Sachsen-Goburg, f 1885.
SI

III. Antonia de Portugalia, căs., 1861, cu Leopold Principe de Hohenzollern

Sigmaririgen, f 1905.
IA

II. Ferdinand Principe-Moștenitor al României, căs, 1893, cu Maria de Sach-

sen-Coburg.
U

I. Carol Principe al României, n. 1893.

 R
RA
56

Tabla B.

LIB
XXXIII. Emanuil Erotikos Comnenos.

ITY
XXXII. Împăratul Ioan I al Bisanțului, f 1067.

XXXI. împăratul Alexios I. -j-1118, căs., 1077, cu Irina Ducas (v. Tabla C. XXXI.jt

RS
XXX. Theodora Comnena căs. cu Constantin Angelos.

XXIX. Andronic Angelos Comnenos, ț c. 1183.

E
XXVIII. împăratul Alexios III. Angelos Comnenos, căs. cu Eufrosina Ducas
IV
XXVII. Ana Comnena căs. cu împăratul Tlieodor I. Lascaris, f 1222.
UN

XXVI. Irina Lascaria căs. cu împăratul Ioan Vatatzes, f 1254.

XXV. împăratul Tlieodor 11. Lascaris (Vatatzes), j- 1258, căs. cu Elena de
Bulgaria (v. Tabla D. XXV.)
AL

XXIV. Eudochia Lascaris (Vatatzes) căs, 1296, cu Vilhelm Petru Conte de

Ventimiglia, t după 1285.

XXIII. Ioan Lascaris Conte de Ventimiglia și Teuda.

TR

XXII. Vilhelm Petru Conte de Teuda 1306.

EN

XXL Ioan Conte de Teuda 1352.

XX. Vilhelm Petru Conte de Teuda 1394—1404.

/C

XIX. Anton Conte de Teuda căs. cu Francisca de Bouliers.

XVIII. Honorat Conte de Teuda, f 1471, căs. cu Margareta de Caretto—

Fina).
SI

XVII. Ioan Conte de Teuda, căs. 1485, cu Isabela d’Anglure.

IA

XVI. Renatus de Savoya, Conte de Teuda căs. 1498 cu Ana Lascaris.

XV. Honorat Conte de Teuda căs. cu Ioana de Foix.

U
 R
RA
57

XIV. Enrieta de Teuda căs., 1576, cn Carol Duce de Lotaringia-Mayenne,t 1611.

LIB
XIII. Ecaterina de Lotaringia, f 1618, căs., 1599, cu Carol Duce de Mantua,
t 1637.
XII. Carol Duce de Mantua—Rethel, f 1631, căs., 1627, cu Maria de Mantua,
t 1660.

ITY
XI. Eleonora de Rethel, f 1686, căs,, 1651, cu împăratul Ferdinand II!.,
t 1657.
X- Eleonora de Austria, t 1697, căs. 1678, cu Carol Duce de Lotaringia, f
1690. (v. Tabla A. X.)

RS
Tabla C.

XXXV. Șișman I. Țar al Bulgariei. VE

XXXIV. Ștefan Samuil Țar al Bulgariei, f 1014*
NI
XXXIII. Troian de Bulgaria.
LU

XXXII. Maria de Bulgaria, f 1082, căs. cu Andronic Ducas, f 1078.

XXXI.IrinaDucas, căs., 1077, cu împăratul Alexios I, f 1118. (v. Tabla B. XXX •

RA

Tabla D.

XXVIII. N. N. din neamul vechilor Țari ai Târnovei.

NT

XXVII. Io a n Asan I. Țar al Bulgariei, 1196.

CE

XXVI. Ioan Asan II. Țar al Bulgariei, 1241.

XXV. Elena de Bulgaria căs. cu împăratul Theodor II. Lascaris, f 1258. (v.
Tabla B.XXV.)
/

Tabla E.
SI

XXI. Lazar Mare-Kneaz al Serbiei, f 1389.

IA

XX. Mara de Serbia, f 1425, căs.. cu Ștefan (Vlk) Brancovicî, f înainte de

1412.
U
 R
RA
58

ylX, Gheorghie Brancovici Despot al Serbiei, t 1456, căs., 1-115, cu N.

fiica împăratului AlexiosIV, de Trapezunt din casa Comnenilor. ’)

LIB
XVIII. Ștefan II Brancovici, f 1477, căs. c. 1461, cu Angelina Tliopia (v.
Tabla A. XVIII.)

Tabla F.

ITY
XXVII. Ștefan I. Nemania, Rege al Serbiei, t 1224.

RS
XXVII, ștefan Uroș I, cel Mare, Rege al Serbiei, f 1177.

XXVI. Ștefan Milutin Uroș II, Rege al Serbiei, f înainte de 1321.

VE
XXV. Ștefan Uroș III, Rege al Serbiei, t 1336.

XXIV. Ștefan Dușan, cel Mare, Țar al Serbiei, 1355.

NI
ț

XXII. Țarița Irina 12) f 1383, căs. cu Grigorie Preliub, Despot al Tliesaliei
LU

și Ianinei f 1355.
XXII. Elena Preliubovna, căs.. 1375, cu Bua Spatas clin Arta (Albania(
f 1400.
A

XXI. Fiică N. căs. cu Zenebisi din Argyrokastron,'f 1418.

XX. Ana Zenebisa căs. cu Andrei 111. Muzaki din Epir, f 1417.
TR

XIX. Maria Muzakina căs. cu Gheorghie Arainites Thopia,Ț 1461. (v

Tabla A. XIX.)
N
CE

1) . Că Gheorghie Brancovici fu întâi căsătorit cu o Comnenă din

/

Trapezunt, este istoricește dovedit. Cantacuzineasa, ultima lui soție, nu putea să

fie mama lui Ștefan, precum pretinde Thâlloczy.
SI

2) Descendența aceasta reiese din cercetări cu totul noui și nu este

tot atât de certă ca acele din tablele premergătoare. Izvoare: Osteuro-
păische Rundschtiu 1913; Buchon, Recherclies et Materiaux, Anexe ; Hopf.
IA

Geschichte von Griechonland ; Ersch und Gruber Encyclopădie, 85, 451 ;

Hopf. Chroniques greco-romaines, 526; Hahn, Denkschriften cler Wiener
Academie, 16,95 ; Ihălloczy, Wissenchaftliche Mitteilungen aus Bosnien,3, 386
U
 R
— 59 —

RA
Documente relative la Maria Ruset, fata lui Evstratie
Dabija Voevod.

LIB
Intr’unul din numerile acestei reviste ’) s’au publicat două
documente relative la identitatea Măriei, jupâneasa lui Iordache
Ruset Vornicul, pe baza căror documente se susținea cu drept
cuvânt că această Mărie era fiica lui Dabija Voevod, iar nu a

ITY
Iui Dumitrașcu Buhuș, primul soț al Dafinei, doamna lui Ev­
stratie Dabija. In aceste documente se face mențiune și de diata
lui Dabija, pe care o dăm mai jos și care face dovada deplină
că in adevăr Maria, prima soție a lui Iordache Ruset, a fost fata
lui Dabija. Maria a murit la 1677 Octomvrie 3 1 2) tânără încă,

RS
și din căsitoria ei cu Ruset a rămas o fată, Safta. Aceasta avu
ca bărbat pe llie Catargiul comisul, care mai târziu ajunge
Vel Logofăt. 3)
Ca complectare la testamentul lui Dabija, mai dăm și două
VE
cărți ale lui Antioh Cantemir prin care întărește lui llie Catargiul
Comisul și soției sale Safta. satele și moșiile ce le aveau de pe
moșul lor Evstratie Dabija Voevod.
NI
Jul. Marinescu
I.
Io Evstratie Dabija Voevod bfojjiiu milosteiu g[o]sp[o]d[aj-
LU

riu Zemli Moldavscoi.

Socotind domnia mea că lucrurile accștii lumi sînt toate
trecătoare și nimică nu hălăduește desevârșit, ce toate cu soroc
și cu săvărșenie ; deci noi oamenii fiindu dela Dumnezău dă-
ruiți cu mente, ni se cade în tot ciasul să găndim de moarte și
A

să ne căutăm lucrurile noastre cu socoteală bună și cu tocmia-

TR

lă și asădzare să nu ne cumva apuce ciasul de apoi, netocmiți

în lucrurile noastre ceale rămăitore pre urmă, care pre bogați și
din oameni mari, netocmindu-și de cu vreme casăle, i-au apu­
cat moartea și au rămas casăle lor între multă încălceală și ră-
EN

sipă. Deci socotind domnia mea aciastia toate, tămplăndu-mi-să

domniei mele dentie toată boerimia țărăi a mă aliage cu toți și
a mă arunca dintre sine din toți să le hiu domnu, precum poa­
te să hie în știrea tuturor și de țară și de pen pregiurul țărăi,
/C

de n’au mai putut hi într’alt chip, ce numai ce mi-au căutat a

lua giugul aceștii cinsti lumești trecătoare. Care cinste, fiind
domnia mea unul dintre fruntea boerimei țărăi, prilegit cu de tot
binele, cu sate bune, cu mori, cu. vii, cu țigani, și cu de tot
prileju bun și destul nu mi-are hi fost poftitoare această cinste,
SI

și fiind sosit din mila lui Dumnezău la vârsta bătrăneaților, ia-

IA

1) Arhiva genealogică, anul I. Nr. 8, C. Gane, Identitatea Măriei lor-

dachi Koset.
2) lorga, Inscripții, If 214.
3) Lămuriri mai multe asupra Roseteștilor se vor da în „Genealo­
gia Rosăteștilor* care va apare mai târziu.
U
 AR
- 60 —

R
ră dac’au îost voia lui Dumnedzău de ni-au adus într'acesta
nume, fie lăudat numele svinții sale în veaci. Ce, socotind dom-

LIB
niia mea de ceale ce mai sus am dzis, am căutat cu bună so­
coteală din ocinele noastre ce am avut și de moșie, și de cum­
părătură driapte, am dat cui ce m’am îndurat. Iară aciastia
ocine carele scrie mai gios anume, satul Răcăciunul la Putna
cu vecini și cu vii și cu tot venitul și cu niște părți din Orbăni

ITY
și dintr’alte hotară, ce-mi iaste mie dreaptă cumpărătură cTela
Ștefan Vodă, ficeorul lui Vasile Vodă, fiind satu domciescu ră­
mas dela Gheorghie Ștefan Vodă și satul Șucmezăul la Putna,
ce iaste iarăși driaptă cumpărătură dela Erimiia Nădăbaico și

RS
și dela frații și ficeorii lui și s’au hotărât și s'au stălpit hotarul
din toate părțile; așijderea și un loc dintr’acelaș hotar ce să
chiamă Rogoazăle ce l’am cumpărat dela ficeorii lui Nădăbaico și
satul Măncanii ce mi au fost cumpărătură dela Gheorghie Ștefan
VE
Vodă și măi apoi am avut pără pentru Măncani cu giupăneasa
Radului pitariul și l’am cumpărat și dela dănsa pentru cinci su­
te de lei bătuți și satul Crainicii ce iaste cumpărătură giumătate
de sat dela Fortuna"* iară giumătate am cumpărat dela toți răziașii
NI
cu poeni și cu covrigul și cu bălți de peaște și satul Domne­
știi și cu alte hotară pen pregiur cu doo părți din Volovani și
din Mihăilești care's stălpite despre hotarul Domneștilor alăturia, ca­
LU

re iaste cumpărătură dela toți cine au îost moșneanii aceluia loc.

Așijderea satul Stoejstii ce-’s pe gărla Putnei, în care sat
am avut o parte a noastră de moșie și am întorsu eu fraților
miei bani de pre acea parte de au rămas mie acea parte, iară
A

altă parte, partia Drăguțului o am cumpărat dela Alexandru Co-

stin nepotul Drăguțului^iară altă parte din sus cu șeasă pă­
TR

mânturi în frunte și cu vad de moară și cu vii, am cumpărat

dela Toader Ciohodariul și altă parte din gios de Stoești cu
șeasă pământuri în frunte și cu vad de moară ce-mi iaste schim-
bătură cu Bejan Gheuca pitariul, de i-am dat altă ocină din gios
EN

de Pârliți, tarăși'șasS pământuri în frunte cu vad de moară ce

mi-au fost cumpărătură dela Tuluc de cruce ; așijderea o parte
mai jos de a lui Bejan Gheuca pitariul, un vad de moară cu
doosprăzeace pământuri în frunte, ce iaste schimbătură cu călu­
/C

gării dela Vizantiia de li am dat altă ocină, iar călugărilor li au

fost danie dela Barnoschie Vodă. Așijderea o parte din sat din
Hălmăgești cu vad de moară de doo roate și cu șeasă pămân­
turi în frunte ce iaste cumpărătură dela Mărzia și dela fămeaia
SI

lui, fata Dabijăi; așijderea nește părți din Sirbii de gios ce am

avut de moșie înpreună cu Drăguțul, moșul lui Alexandru Co-
stin și lăngă acealia au fost mai cumpărat nește părți și Costin
IA

tatul lui Alexandru carele mi Ii-au vândut mie toate Alexandru

Costin ; așijderea satul Oleșăștii sat întreg și hotărât și părțile
din Șendrești și cu doo vaduri de moară, câte de patru roate și
U

cu vii, ce-mi iaste cumpărătură dela Pavăl logofătul și dela

alțtii ce-au fost moșteani de acolea ; așijderea părțile din Sascut
 R
61

RA
ce se vor aleage pe zapisă ce sînt cumpărătură dela ficeorii lui
Farmachi și dela alți răzeași a lor; așijderea satul Conțăștii
ce-mi iaste cumpărătură, fără o parte din sus ce s’au chemat

LIB
partea Alexăi, carea o am cumpărat dela Florea egumenul de Ca-
șin iară lui Florea i-au fost cumpărătură de la îeceorii lui Chi-
riiac pitariul și de la ficeorii lui Farmachii. Așijdiria sat întreg
Popîanii ce ’mi iaste cumpărătură dela Vasilie hatmanul, fratele
lui Gheorghîe Ștefan Vodă ; așijderea satul Pătrășcani la Bârlad

ITY
cu heleșteae și cu mori pe apa Smilei și giumătate de sat de
Rădăești pe apa Bogdanei și satul Colâcești Dr.e..E£ie,S£h.iu, care
îm sînt mie danie dela răpoosata soțul nostru Anghelina fața
lui Calin cu zapisă și cu mare înț.ărjturâ, s'au lasat mie cu a-

RS
ceaste ocine și nime din sămințiia ei n’au priimit să să amea-
stece. Așijderia satul Țigăneștii pre apa Bârladului, ce-mi iaste
cumpărătură dela Alexandru CostînȚ nepotul Drăguțului; așijdi-
rea satul BlăneștiLsat întreg, ce-’mi iaste cumpărătură dela Ghi-

VE
nia vistiarnicul, iară Ghinei vistiarnicului i-au fost cumpărătură
dela nepoții lui Vitoltu. Aceastia ocine dreapte a noastre, așea
am socotit cu toată inima și cu tot cugetul, cum să fie iubitei
soțului domniei meale doamnei. Calvinei (Dafina)și dela Dumiiăd-
NI
zău dăruită iubită fica noastră Mari a după ce mi să va tâmpla
mie moarte, care o aștept dela milostivul Dumnedzău pe obi­
ceiul moșilor și a strămoșilor pre cine va orăndui Dumnedzău
LU

dintru marc mila svinției sale să fie domnit țărăi Moldovei, acela
frate ca să caute bine cu frica lui Dumnădzău și să-și aducă
amente cum nu s'au cădzut din ceput și pănă acmu și de
acmu a stricarea domnu a domnu bunele tocmeale, precum și
RA

noi ni-am ferit pre obiceaiu a nu vătămarea întru nimică daniile

și tocmiale altor domni. Așea cu aceaia socoteală din frica lui
Dumnedzău să socotească și dumnealor următorii noștri, ca ce
să va tâmpla din păcătoasă oasâle noastre a aleage pe urmă,
NT

această iubită fiică și dela dânsa innainte ca să le fie milostiv

și ’ntăritură fie care frate ce se va tâmpla domnu să le întărea­
scă spre aceastia dreapte ocine a noastre să le hie ocine și mo-
Ș'i să nu facă îu potriva dreptății că dzice domnul nostru I(iu)s
CE

Hfristojs la svânta Evanghelie:

„Nu iaste bine a să lua păinia dela măna coconilor și să
arunce câinilor." Deci și milostivul Dumnădzău să agiute dumi-
lor sale întru domnie fericită și pe urmă nume bun și ce or
tocmi și or face bine, să le hie veacinicâ pomană nerăsipită, ia­
/

ră cine dintru luminați domni ce or hi pe urma noastră să va

SI

ispiti a stricarea această tocmală amea din dreapte ocinele meale

acela să fie neertat de domnul Dumnedzău ce au făcut ceriul și
pământul și drept afurisăniia a șeapte svinte a toată lumea să-
IA

boară și să fiee drept mare măniia lui Dumnedzău ca Dathan și

ca Aviron și toate pomanele să-i fie răsipite și cu sufletul să
dea samă înaintea dreptului giude. Pentru credința și ’ntăritură
U

aceștii tocmele a domniei meale, iscălit-am domniea miea și am

 R
— 62

RA
pus și peceatea și cătră noi iscălit au și dumnealor toii boiarii
noștri cei mari și întăiu svințiia sa părintele Sava arhiepiscopul

LIB
și Mitropolitul de Suceavă și dumnealor boerii, cineș pre boeriia
sa, lăsând această carte rodului nostru ca să-i fie veacinice moșii
aceștia ce-’s scrisă nerușeit.—
(Pec d. mold.) (s) Io Istratie Dabija voevoda.
(s) Sava mitropolit Suceavschii.

ITY
(s) Racoviță Cehan vel logofăt.
(s) Toma Cantacuzino vel vornic iscal.
(s) Az Solomon Bărlădeanu vel vornic,
(s) Az Neculai Racoviță hatman.

RS
(s) Stamatie postelnic . . .
(s) Az lordache Cantacuzino vel spatar iscal
(s) Az Gligorie vel ceașnic iscal.
(s) Az Vasilie . . . hetman iscal.

E
(s) Az Nicolai Buhuș vel stolnic iscal.
(s) Az Toderașco vel comis iscal.
IV
(s) Az Gligorie Rusul biv spătfar] iscal.
(s) Az Gheorghe Ursachi vel clucer.
(s) Az................... biv comis iscal.
UN

(s) Az Statie vel sulger.

(s) Az Chiriac Sturdzea iscal.
(s) Contăș vtori logofăt care am scris și mai sus..
(s) Az Nacul biv stolnic iscal.
Academia Română doc. 21/XCV1II. Diata n’are dată ; pro­
AL

babil însă că e făcută în timpurile din urmă ale lui Dabija Vv.,
adică prin 1663 — 4.
II.
TR

1698 Fevruaric 25.

Io Antioh Constantin Voevoda, bojiiu milostiiu gospodară
zemli Moldavscoi,—adecă domnia mea dăm și întărim credincios
boiariului domniei meale, dumnialui Ilie Catargiul ci-au fost co­
EN

mis mari, ficeorul lui Apostol Catargiul ci-au fost comis mari și
giupăneesei dumisali Saffjthei, fiica cinstit și credincios boiariului
domniei meali Iordachi Ruset vistearnicul cel mari, nepoată de
/C

fiică răpoasatului domnu Evstratie Dabijea Vodă cu a săli dreap-

te ocini și moșii danii dela răpoasați domni și cumpărături de
pre la boiari și de pre la mulți oameni moșinași într’a nostră
țară Moldova, din driasă și din zapisă de cumpărături ce-au
cumpărat răpoasatul domnu Dabijea Vodă, satu întreg Crainicii
SI

pe Polocini, cu vecini, cu locuri de fănați și de heleșteu și de

moară și de pod într’apa Siriatiului, ce iaste la ținutul Putnei,
IA

giumătaate de sat ci-au fost schimbătură Dabijai Vodă cu Necu­

lai Buhuș ce au fost logofăt al treile, pe Prut, în ținutul Iașilor,
iar giumăteate de sat de Crainici, partia din sus, au cumpărat
Dabijea Vodă dela popa Cornilie, ficeorul popei lui Hilohie și
CU

dela Necula cu frații lui Vasili și Loghin și dela altă săminție

 AR
63

alor, cu tot venitul, drept patru sute de lei bătuți, bani gata;

R
și satul Poenariul din gios de Crainici, ce să hotărăște cu Crai­
nicii, cu Covrigul și cu alte bălți de peaște, cumpărătură Dabi­

LIB
lei Vodă dela mulți răzeași, drept o sută și optzăci și cinci de
galbeni, cum arată ispisocul dela Vasilie Vodă. Și satul Suc-
memezăul cu Rogoazăli, iar la ținutul Putnei cu vecini, cu moa­
ră, cu heleșteu ce să hotărăște cu Măicanii, ce l'au cumpăra-
Dabija Vodă dela Irimiia Nădăbaico cel bătrân și dela ficeorul

TY
lui Cozmița și Nastasiia, drept patru șute de lei bătuți, cum ara­
tă ispisocul lui Ghiorghe Ștefan Vodă și satul Măncanii iarăși
la ținutul Putnei, pe Polocini, cu vecini, cu moară, cu heleșteu,

SI
cu tot venitul, c.areli au fost dat danie Ghiorghe Ștefan Vodă
Dabijei Vodă pentru șiapte sute de taleri ci-au fost dat Dabija
Vodă în boerie în triaba țărăi, hiind vornic mari de Țara de

ER
sus ; care acest sat Măncanii l’au fost cumpărat lorga postealni-
cul cu giupăniasa sa, fata lui Trufanda ; și după moartia Ior-
găi postealnicul neavănd ficeori cu giupăniasa sa. Și fiind Ior-
ga postialnicul văr primar cu Vasile Vodă, au rămas acel sat
IV
domnesc și domnindu-să pe urmă Ghiorghe Ștefan Vodă, l’au
dat acel sat danie Dabijei Vodă pentru acei bani, iară mai pre
urmă sculăndu-să rudele Iorgăi postialnicul di-au tras pără. Da­
UN

bija Vodă încă li-au mai dat rudelor Iorgăi postialnicul cinci
sute de lei ca să nu mai aibă triabă cu acel sat Măncani, cum
arată și dreasăli ceale vechi, în careli scriu poviastia deplin
acelui sat. Și satul Băloteștii la ținutul Putnei pe Zăbrăuțu ca­
AL

re au dat Dabijia Vodă, șiasă sute de galbeni pentru nevoile

oamenilor din Bălotești la domniia lui Ghiorghe Ștefan Vodă,
cum arată ispisocul dela Ghiorghe Ghica Vodă, pe cum li-au
pus zi acelor oameni să dia acei bani și nu i-au mai dat și
TR

nedăndu banii la zi, au rămas satul a Dabijei Vodă. Și părțile din

Bodia, iarăși la ținutul Putnei cu vecini și cu tot venitul,
danie Dabijei Vodă dela Ghiorghe Ștefan Vodă. Și satul Dom­
neștii, iarăși la ținutul Putnei cu vecini. Și satul Mihăileștii din
EN

gios de Domnești și satul Volovații din sus de Domnești; și sa­

tul Făureștii din sus de Volovați, care au cumpărat Dabijea Vo­
dă și dumnialui Iordachi Rusei vistearnicul dela mulți răzeași
dintr’aciali sălești, cum arată zapisăli acelor vânzători ; și satul
/C

Dănăești.carili iasti cumpărătură boiarului nostru Ilie Catargiului,-ce

s’au făcut aceastc hotară toateun hotar cu a Domneștilor, cu tot vini-
tul. Și giumătate de sat de Bărladeani, iarăși în ținutul Putnei,
cu vad de moară în Sirețăl, cumpărătură Dabijei Vodă dela
SI

Alexandra sora Iorgăi, ci au fost postealnic mari și de la ficeo­

rul ei Toderașco cu heleșteu și cu tot venitul, drept 350 lei bă­
tuți, bani gata. Și satul Răcăcinul, iarăși în ținutul Putnei, cu
IA

vecini, cu vaduri de moară, ci au cumpărat Dabijia Vodă dela

răpoasatul Ștefănița Vodă, ficeorul răpoasatului Vasile Vodă, cu
locuri de fănați în Vlamnic și cu poiana ce să chiamă Mărvila
U
 R
64 —

RA
și cu tot vinitul, drept o mie de taleri, care sat au fost a lui
Ghiorghe Ștefan Vodă și l'au luat Ștefăniță Vodă cu alte moșii
ci-au mai avut Ștefan Vodă, pentru doaădzăci de mii de taleri,

LIB
ci-au fost dat răpoasatul Vasilie Vodă, părinteli său să-i ție
Gheorghe Ștefan Vodă, hiind logofăt mari, iar el s'au rădicat cu
acei bani, cu Ungurii pe domniia lui Vasili Vodă. Și pentru
banii aceia s’au fost luat și acel sat de preună cu alte ocini și
l-au vândut Dabijei Vodă, drept acei bani, 1009, de taleri iar alte

TY
moșii a lui Ghiorghe Ștefan Vodă li-au vândut altor boiari pen­
tru acei bani. Și iafrăjși alt sat întreg Lunca Mari, lângă Răcă-
ciuni, la ținutul Putnei, ci-au cumpărat Dabijia Vodă cu doam­

SI
na Dafina dela Anușca fămeaia lui Dănăil Vitolt, strănepotul lui
Bucium ci-au fost vornic mari și dela ficiorii lor Vasilie și Ma-
riia din giumătate de sat de Lunca Mari, a patra parte de gios,

ER
drept o sută și cinzăci de lei bătuți bani gata; și iarăși din
giumătate de sat de Lunca Mari din partia de gios a patra par­
te, ci-au cumpărat Dabijia Vodă dela Gligorie și dela fămeia
lui Tudosca ș; de la frații lor Ghiorghiță și Băluța și Nastasiia
IV
și Mărica, ficeorii Antimii, featei lui Vitolt ci au fost logofăt ma­
ri, drept doaă sute și doaădzăci de lei. Și iarăși din giumătate
de sat de Lunca Mari din partea de gios a patra parte ci-au
UN

cumpărat Dabijia Vodă dela Gavrilaș și dela soru-sa Măriia,

ficeori lui Lupașco Vitoltu logofătul, ci-au fost făcut cu Aviiana,
fata lui Ciocârlie și dela Ștefan și sora lui Tofana, iarăși ficeori
lui Lupașco Vitolt, cari sînt făcuți cu Nastasiia nepoata i Cor-
AL

păcioae, drept o sută și cindzăci de lei bătuți și iarăși din giu­

mătate de sat de Lunca Mari din partia de gios a patra parte,
ci-au cumpărat Dabijia Vodă dela Solea, fămeaia lui Ilie Băi-
cescul, ci-au fost pivniceariu și dela ficeorii lor xVcsinița și Ga­
TR

vrilaș, drept doaă sute și doaădzăci de lei bătuți, care fac aceas-
te cumpărături giumătate de sat drept 740 de lei bătuți, iar giu­
mătate de sat de Lunca Mari au cumpărat Dabijia Vodă dela
Lupașco și dela frate-său Ionașco din Cănești, ficeori Acsinii,
EN

nepoții lui Bucium vornicul, drept șiase sute de lei, care s’au
făcut tot satul Lunca Mari, cu tot venitul, cumpărat de Dabijia
Vodă, drept 1341) de lei___jAsijderea satul Stoeștii la ținutul Puf­
nii pe gărla Putnei din sus cu vad de moară, care iaste de mo­
/C

șie Dabijei Vodă și cumpărături ci-au cumpărat un vad de moa­

ră de doaă roate de la Bejan Gheuca ci-au fost pitar mari, drept
patrudzăci de galbeni și doaă pământuri în frunte cu vad de
moară și cu casă făcute și cu trei pogoane de vie, ci-au cum­
SI

părat Dabijea Vodă dela Toader Ciohodariul, drept șiasădzăci de

galbeni și patru pământuri, în frunte "tot dintr’acel sat din Stoe-
ști, ce au dat danie Dabijei Vodă, Toader Ciohodariul, ficeorul
IA

Sanfirei, nepot lui Vartic ci-au fost vornic mari și cu vad de

moară ci-au cumpărat dela Tudora, fata lui Dragotă. nepoată lui
Oțăl ș’a Avramii fata lui Pușcă, iar nepoată lui Oțăl și dela
U

ficiorii ei din ispisocul dela Vasilie Vodă.

 R
65

RA
Și satul Oleșeștii cu vecini ce iaste pe gărla Putnei din
sus, in ținutul Putnei, ci-au cumpărat Dabijia Vodă dela Pavăl

LIB
ci-au fost logofăt și dela alți răziași, cu vad de moară și cu vii,
drept trei sute și treidzăci de lei bătuți din ispisoc dela Vasilie
Vodă. Și satul Sascutul în ținutul Putnei cu vecini și cu tot
vinitul ci-au cumpărat Dabijia Vodă dela inulți răzeași pre za-
pisul ci-au arătat. Și Școpeanii iarăși la Putna, lăngă Sascut
ci-au fost de moșie Dabijei Vodă și cumpărătură dela alți ră­

ITY
zeași, cum arată ispisocul dela Ghiorghe Ștefan Vodă. Și din
șiapte bătrâni din sat din Conțăști, cinci bătrâni, ci-au cumpă­
rat Dabijia Vodă dela Teona arhimandritul ci-au fost egumen
la Gălata și la Cașin, drept cinci sute de lei — piecum arată și

RS
o mărturie de hotărât ci-au hotărât dumnialui Alexandru Raman-
di ci-au fost vornic mare. Pentr’aceaîa văzind domniia mea
dreasăli răposaților domni trecuți de danii și de’ntăriturituri și
zapisă adevărate dela mulți boiari și alți oameni buni de danii
VE
și de văndzari driapte și mărturii de hotărât pre aceaste sate și
părți de ocini și dela domniia mia dăm și întărim credincios
boiarului nostru dumisali lui Ilie Catargiul comisul, ginereli du-
misale cinstit și credincios boiariului nostru Iordachi Ruset vis-
NI
tearnicul cel mari și giupăneasăi dumisale Sa[f]ihi, fiica dumi­
sali vistearnicului Iordache, nepoată de fiică răpoasatului domnu
LU

Evstratie Dabijei Vodă ș’a Doamnei domniei sale Dafinei. Care

aceaste sate întregi și giumătăți de sate, cu vecini și cu vii și
cu locuri de fănați și cu vaduri de mori, cu locuri de prisăci,
și cu tot vinitul i sint credincios boiariului domniei meali Ilie
Catargiul comisul dzeastre de la socrii dumnisale, iar cinstit și
RA

credincios boiariului domniei meale Iordache Ruset vistiarnicut

cel mare, iară-’i sint aciaste sate toate cu tot vinitul cum scriu
mai sus date și dumisali de dzeastre de la soacra dumisali,
doamna Dafina a răpoasatului domnu Evstrati Dabijia Vodă.
NT

Care aceaste sate au cumpărat Dabijia Vodă încă din boerie

uneli, alteli la domnie, cugetând a le lăsa dzestre fiicei sale
doamnii Marii ci-au fost după dumnialui Iordachi Ruset vistiar-
nicul, maica dumisali Saffjthei comisoei, iar alteli fiind danii de
CE

pre la domni și de pre la boiari și alți oameni buni, cum arată

ispisoaceli domnilor și zapise încredințate. Pentru aceia ca să
le fie și dela domnia mea, dreapte ocini și moșii și cuconilor
dumilorsali și nepoților și strănepoților și uric și ’ntăritură ne­
/

clătit și nerușeit în veaci și alt nime să n’aibă a să amesteca

Pisai Vasili Niagul u Iasoh. Leat 7206 meșița
SI

Fevfruarie] 25 dni
IA

(P. G. de ciară apl.)

Academia Română 20/XCIII
U
 R
RA
66

III.

LIB
1699 Fevruarie 25
Io Antioh Costantin voevod bojiiu milostiiu gospodară zem-
li Moldavscoi. adecă domniia mea dăm și întărim credincios bo-
iariului nostru, dumnialui Ilie Catargiul ci-au fost comis mare,
ficeorul lui Apostol Catargiului ci-au fost comis mari și giupă-

ITY
nesăi dumisali Saffjthei, fiica cinstit și credincios boiariului dom­
niei meali Iordachi Ruset vistiarnicul cel mari, nepoată de fiică
răpoasatului domnu Evstratie Dabijei Vodă cu a sale dreapte
ocini și moșii, cumpărături de pre la boian și dela mulți oa­
meni moșnași într’anoastră țară Moldova din driasă domnești

RS
și din zapisă de cumpărătură, ci-au cumpărat răpoasatul domnu
Evstratie Dabijia Vodă, satul Blăneștii la ținutul Tecuciului, pe
apa Bârladului, cu vecini și cu vad de moară în Bârlad, ci-au
cumpărat Dabijia Vodă dela Ghinia ci-au fost vistiarnic și dela
VE
giupăneasa lui Măricuța, fata lui Ghiorghe hatmanul drept cinci
sute de lei bătuți, cu poenile Sasului din lunca Siriatului, iar la
ținutului Tecuciului, și cu tot vinitul și giumătate de sat de Bor-
sâști, iarăși la ținutul Tecuciului pe apa Bârladului, cu vecini
NI
și cu vad de moară, ci au cumpărat Dabijia Vodă dela Lazar
și dela Ștefan Perjul, ficeor Lupului de Măzărești și dela sămin-
LU

țiia lor Gavril, ficeor lui Andronic și Ivașco ficeor Tâmpei și

Vasile, ficeor Sohiicăi și Albul ficeor Sămtiliei și Toader Piticii
și sămințiia lui Ghiniia și Sava nepot Iui Pitic și Simion Coi-
liță și Mărica Bercoae și alte săminții a lor drept trei sute de
lei bătuți. Și iarăși giumătate de sat de Borsești, ce s’au chemat
RA

Spineștii, cu vad de moară și cu tot vinitul, ci-au cumpărat

Dabijia Vodă dela Cocială și dela fămeaia sa Grăjdiana, fata iui
Dumitru postealnicul, frateli lui Costin hatmanul și cu părțili
din Ocheșești, toată partea Andreicăi, drept trei sute de lei bă­
NT

tuți și alt sat întreg Țigăneștii la ținutul Tecuciului, pe apa

Bârladului cu vaduri de moară în Bârlad din zapis de cumpă­
rătură ci-au arătat de la mulți răzeași, cum văzum și mărturie
de hotărât de la Floria ci-au fost căpitan, precum au hotărât a-
CE

ceale cumpărături dintr’acel sat, ci-au cumpărat răpoasatul Dar

bija Vodă, părțile tuturor rădzeașilor drept ’) lei bătuți, din
tot locul cu tot vinitul și alt sat întreg Iuganii la ținutul Tuto-
vei pe apa Pereschiului cu vecini și cu vad de moară într’apa
/

Pereschiului și cu vii și cu livedzi ci-au cumpărat Dabijia

Vodă dela Ursul Vartic, ci-au fost vornic de poartă, drept cinci
SI

sute de Iei bătuți din tot locul cu tot vinitul ; și alt sat întreg
anume Fichiteștii pe apa Pereschiului în ținutul Tutovei, cu ve­
cini și cu tot vinitul, ci-au cumpăra! Dabijia Vodă dela vistiar­
IA

nicul drept patru sute de Iei bătuți și alt sat Colăceștii la ținutul
I utovii, careli au fost Dabijei Vodă despre giupăn[i |asa sa An­
U

ii Loc ne scris în document

 R
67

RA
ghelina, ciau fost mai denainte după Chicoș șătrariul iar giupă-
nesăi Anghelinei i-au fost de pe tatăl ei Călin comisul și s’au
dat ia cu diiată denaintea a mulți boiari, carii au și iscălit, cu

LIB
toate moșiile ei pe sama Dabijei Vodă soțu său, neavănd ficeo-
rii. Și alt sat întreg Piscanii pe Zăletin la ținutul Tecuciu-
lu, cu vecini și cu vad de moară și cu tot vinitul, ci-au cum­
părat Dabijia Vodă dela Saia pitariul și dela frate-său Dumitra-
șco și dela sora lor Chineaja și Solea, giupăniasa Toflei ci-au

TY
fost șetrar și Lupașco nepot Solcăi și dela Dail frate său și dela
Bărlădenița, nepoata Solcăi și dela Ionașco nepotul Solcăi și dela
Camberiu nepot Solcăi și Irimiia nepot Solcăi și Cozmița și cu

SI
toată sămințiia lor, dreptu o sută seaptedzăci de galbeni din tot
locul cu tot vinitul. Așijderia giumătate de sat de Cotiușca la
ținutul Dorohoiului, lăngă satul Puțuriani, cu vecini și cu tot vi­

ER
nitul, ci-au cumpărat Dabijia Vodă dela Handoca ci au fost clu-
ciariu, drept doaă sute cindzăci de lei bătuți. Pentr’aceia văd-
zind domnia m-ia driasă domnești a domnilor trecuți de întări-
turi și zapisă de cumpărături dela mulți rădziași ciau avut mo­
IV
șie într’aciali sate și mărturii de hotărât de pre la hotărnici cu
iscălituri și cu peceți și dela domniia mia dăm și întărim cre­
UN
dincios boîariului nostru dumisali lui Iii Catargiul, ginerile du-
misali cinstit și credincios boiariului nostru Iordache Ruset vi-
stiarnicul cel mari și giupaniasăi dumisali SaffJthei, fiica dumi­
sali vistiarnicului Iordachi, nepoată de fiică rapoasatului domnul
Evstratie Dabijii vodă și’a Domnei Domniei săli Dafinei, care
AL

aceaste sate întregi și giumătăți de sate cu vecini, cu vii, cu

lacuri de fănați, cu vaduri de mori, cu locuri de prisăci, cu he-
leșteae, cu bălți de peaște, cu livedzi de pomi, cu tot vinitul i
sînt cedincios boiariului nostru llie Catargiului comisul, date
TR

dzeastre dela socrii dumisali Iordachi Ruset vistiarnicul și dela

giupăniasa dumisali, iar cinstit și credincios boiariului domniei
melc Iordache Ruset vistiarnicul cel marc, iară-i sunt aceaste
sate toate, cu tot vinitul, cum scriu mat sus, date și dumisali
EN

de dzeastre dela soacra dumisale. Doamna Dafina, a rapoasatu-

lui Domnu Evstratie Dabijia Vodă. Care aceaste sate li-au cum­
părat Dabijia Vodă încă din boerie uneli, alteli și la domnie, cu­
/C

getând a le lăsa dzeastre fiicei sale Doamnei Măriei ci-au fost

după dumnealui Iordachi Ruset vistiarnicul, maica dumisali
Saffjthei comisoaei ca să li fie și dela domniia mea dreapte o-
cini și moșii și cuconilor dumilor săli și nepoților și strănepo­
ților cu tot vinitul, neclătit și nerușeit în veaci și uric și întări-
SI

tură și alt nime să n'aibă a să amesteca.

Pisai Vasili Niagul u las, leat 7207 Fevfruarie] 25
IA

(s) Neculai Donici vel logofăt (P. G.)

ycademia Română 165/XCIX.
U
 R
— 68

RA
Inscripția de pe piatra mormântală a Silioneștilor din
mănăstirea Sucevița.

LIB
D-ul Dr. E. Kozak în „Inschriften aus der Bukowina/I.Wien
1903, pag. .177, aduce o inscripție necomplectă de pe piatra
mormântală a Silioneștilor din mănăstirea Sucevița.
Aceasta inscripție însă o putem ușor complecta cu ajuto-

ITY
riul Pomelnicului din mănăstirea Sucevița N-ro 741 ex 1863 (95)
sau N-ro 1 ex 29A 815, căci acest Pomelnic ni dă pe foia 24,
verși, următoare deslușiri :
,Pomelnicul răpăosaților anume: Costandin Silion biv vel

S
medfelnicer] Harta Silioneasă soțul său, Neculai Silion fiul lor,
Lascar biv vel med. ginere lor, Safta soțul său, fiica lui Silion,

ER
Caterina fiica lor.
Cari acești răpăosați sau făcut etitori la sfânta mănăstire Su­
cevița unde didese danie cu scrisoare Harței Silionesei o moșie
anume Chilășenii ce-o ave dipe soțul său Silion la ținutul Niam-
IV
țului și dup[ă] moarte lor făcăndu-se ginere răpăosatului Lascar
i soțului său Saftei dumțnealui] Toater Vărnav 1 2) biv r (3) visțternic]
UN

pe carele poftindu-1 Svinție-sa Husea 3) egum. de Socevița și cu tot

1) El era fiul Măriei, fiicei lui Ieremie Jora. nepoatei lui Iordachi
Cantacuzino (lorga V. p. 416; idem Boeri. și răzeși din Bucovina și Basarabia în
Analele Acad. Rom.. Sect. ist. XXXV Nr. 2, pag. 47-8, nota). In 11/9
1726 era logofăt, In 9/4 1731 era biv vel med. și staroste de Cernăuți, iar
AL

în 1/4 1768 răposat (lorga Studii și Documente, V. pag. 411, 409 și Do­
cumentele f. Calliraachi II p. 196, cf. și Dr. R. Fr. Kaindl Geschichte von
Czernowitz, 1908, pag. 14).—Un Silion, fratele Catrinci Balș, avea de soție
pe o oare care Safta, care în 16/8 1724 era văduvă (lorga, V. pag. 409.)—
TR

Postelnicul Ștefan Silion era în 7 Martie 1760 proprietarul moșiei Reuseni

pentru care se judecă cu Mitropolia Moldovii (lorga, Doc. f. Caii. II. pag.
378 (26) și 201 (135).
Pe un Iordachi Silion îl întâlnim în 23 Mai 1762 ca biv vel med. (lorga,
Doc. f. Calp II. p. 185 (62).— Un Silion era în 3 August 1746 biv vel jitnicer
EN

(lorga V. p. 414).—Toader Silion. pe care în 28 Mai 17dl îl întâlnim ca me-

delnicer, iar în 15 Mai 1763 îl aflăm ca biv vel med., a hotărnicit în 26
Octomvrie 1766 împreună cu Iordachi Cantacuzino teritoriul Bârnovei (lorga
Doc. f. Caii. I. p. 181 (28) și 458 (103) și Dan, un manuscript slavon, în Arh. gene-
al II. p. 44). El împreună cu Tofan Silion a avut judecată în 16 Iunie
/C

cu Niculai Știrbăț prop. moșiei Răuseni (lorga, 1. c. p. 197 (116).—Un Vasile

Silion era în 16 Martie 1767 postelnic (L. c. II. p. 96 și Studii V. p. 430).
2) El avea în 6 Martie 1747 moșiile: Călugărenii, Tăuteștii și Simio-
neștii în ținutul Ilârlău și (Dorohoi (lorga XXI. p. 222, 294—5.)—Pe un Cost.
Varnav îl întâlnim în 5 Iulie 1774 în 26 Mai 1776 și 140ct. 1780 ca biv vel
SI

ban Wickcnhauser Moldawitza 132,lorga Doc. Caii. p. 219 (7) și Studii XXI p. 457)
iar banul Iordacbi Varnav încă în 10 Ian. 1825 (lorga XXI. p. 285). Un Iorda­
chi Varnav fiul Mariăi, fiicei lui Ioniță Iamandi, era al 3 postelnic (lorga,
Boeri și răzeși din Buc. și Basarabia, p. 50 și schița genealogică.
IA

3) Egumenul Hurea sau Gurie Maximov era venit dela schitul cel
Mare din Galiția. El era egum. și în 15/2 1782 cu ocasiunea delimitării mo­
șiilor Suceviței (cf. Dan, Mănăstirea Sucevița, care în curând va apare).
CU
 R
69

RA
săborul ca să de c (200) lei bani agiutor spre tocmire unui turnu
ce să surpa, care acel turnu este dela vale dispre clopotnițe la ră­

LIB
sărit. și arătăndu că moșie li este piste mănă și n’au nici un fo­
los, au făcut învoială cu egum. și tot săborul și au dat moșie
la stăpânire vist. Vârnav cum și vist. Vărnav au dat acele c (200)
lei la mănăstire de au fost de agiutor la tocmire turnului precum
adeverește scrisoare ce au dat egum. și cu tot săboru în care

ITY
este iscălit și svinția sa chir (Foia 27) Dosotei episcop Rădău-
țului și au mai dat și răpaosatul Lascar o candelă argintu însem­
nată cu numele său, cum și vist. Toader Vărnav după datorie
fiiască cu cheltuiala sa au adus oasele răpăosaților de mai sus
arătați la sfânta mănăstire și astrucându-le toate la un mormânt

RS
în pritforul mănăstirii s’au făcut grije și prohodu și au pus pia­
tră desupra scrise cu numele tuturor și covor pe piatră și făclie
ețejară și candelă de unt de lemn la cap și au mai dat vist. Văr­
nav la mănăstire o cădelniță de madzim și o păreche naraclițe
VE
de ștofă sichir care ac|e]aste paminta sau făcut la lit ax|răs (1766)
Ghen k (26). Deci și tocmala răpăosaților ș’a vis*. Vărnav cu
egum. și cu lot săboru dela sfânta mănăstire Sucevița iaste în­
tru acestu chip adecă pe tot anul să facă pomenire cu parasta­
NI
se la ka (21) zile a lunii lui Maiu. cum și la toate zilele anului
să aibă a înpodobi mormântul cu toate cele de mai sus arșă
U

tate și cu ectenie să pomeniască răpăosații ca pe niște ctitori,

iar cănd nu vor urma întru acesta chipu să aibă ada samă de
strajnicul giudcț, acțejasta adeveresc.
AL

Toader Vărnav biv r (3) vist.

TR

Foia 27 verso. „Pemelnicu ce au făcut vist. Toader Vârnav

pentru neamul său : Vii : Toader Vărnav biv r (3) vist., Safta
fiica med. Lascar soțul său, Zoița fiica lor.— Serafima Vărna-
voae soțu visîTVSrnav și îii’săi: Vasile, Simeon, Ilinca soțul său.
EN

Morți: Sandul Vărnav. Taghin vis. Vărnav și fiul său. “

Pe baza acestor sigure date întregim inscripția de pe pia­
tra mormantară a Silioneștilor din Sucevița în următoriul mod :
„Ac[e]astă piatră iaste 1 făcută de iubitoriul de Dumnfejzău
/C

Toader Vărnav tret | vist, și au pus piatră Socrului | său Cos-

tantin Silion bi[v] vel mer I Marta soțul său Niculai fiul | său
Lascar biv vel mer | Safta soțul său | Catirina fiica lor let dela
Hr. afăi: Mr. â.“[1765 Martie 1.)
SI

Dimitrie Dan.
IA
U

2
 R
— 70 —

RA
Note cu privire ia neamul lui Șendrea, Portar de Su­
ceava, cumnatul lui Ștefan cel Mare

LIB
Intre documentele Academiei Române se află un petec de
hârtie scris, judecând după caracterul hârtiei și al slovelor, în
secolul al XVlI-lea, care cuprinde foarte importante lămuriri ge­
nealogice cu privire la niște nepoți ai lui Ștefan cel Mare.

ITY
Se știe că Ștefan Vodă avea 3 frați (loachim, loan și Cris-
tea) și 2 surori (Sorea și Maria). copii legitimi ai mamei sale
Oltea, f 1465, pe când el însuși era fiul iubitului Oiței, al Iui
Bogdan Vodă.

RS
Amândouă surori erau căsătorite* cu boieri de țară, unul ne­
cunoscut, având un fiu cu boieria de Postelnic, care zace și el
la Pobrata unde e mormântul bunicei sale Oltea, altul era Șen­
drea, Portarul de Suceava, soțul Măriei, a cărei mormânt se află
ție, tradusă din limba slavonă: VE
la biserica din Dolhești, (jud. Suceava) având următoarea inscrip­
„Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Maria, doamna
dumisale Șendrea Portar, care a încetat din viață și sa îngro­
NI
pat în amil 6994 [1486], luna lui Mart în 27, Luni după Paști*
Lângă mormântul Măriei se află un alt mormânt, care după
părerea d-lui Iorga trebuie să fie mormântul lui Șendrea, având
LU

și el o inscripție slavonă, ștearsă de vreme, care însă, crede

d-nul Iorga, s’ar putea eventual descifra de către un slavist is­
cusit. Ar fi și foarte natural ca mormâatul acesta să fie al lui
Șendrea, căci Letopisețul de la Bistrița1 2) ni zice că in anul 1481,
A

Iulie 8, având Ștefan Vodă războiu cu Țepeluș Vodă al Munte­

niei (Basarab IV), „au căzut și Șendrea in acel răsboiu și au
TR

fost dus și îngropat lângă tatăl său, la DoljeștP. Vedem că

Cronicarul scrie Doljești (sat în jud. Roman), însâ nu numai logica
ni dictează să vedem în scrierea aceasta o scăpare de condeiu,
de oare-ce soția lui Șendrea zace în Dolhești, ci alcătuitorul cro­
EN

nicei lui Urechie, urmând Letopisețul de la Bistrița, a schimbat

cum se cuvenea numele în Dolhești3). Pe de altă parte con­
fundă însă Letopisețul lui Urechia bătălia în care a perit Șendrea
cu acea din anul 1475, 4) cu toate că alcătuitorul lui pare să îi avut
/C

și cunoștinți speciale cu privire la Șendrea, de oare-ce e singurul

izvor din care aflăm că el era cumnatul Iui Ștefan cel Marc 5) și

1) Iorga, Inscripții din Bisericile Româuioi I. pg. 61 - 83.

SI

2) Bogdan, „Cronice inedite* pg. 57.

3) Kog. Let. I. p. 162.
4) Bogdan, „Cronicele moldovenești înainte de Urechia* pg. 261.
IA

5) p. 161. „Atunce au sosită și Șendrea Hatmanul, cumnatul lui Ște­

fan Vodă*—se înțelege că Șendrea nu avea titlul de Hatman, ci cel de Por­
tar de Suceava; Hatmănia, împreunată cu Părcălăbia de Suceava, era o in-
stituțiune târzie, din sfârșitul secolului al XVI-lea, cel d’intăi Hatman și
U

Pârcălab de Suceava fiind Andrei, 1588. (Tanoviceanu „Contribuțiuni la bio­

grafiile unora din cronicarii moldoveni* p. 6).
 R
- 71 —

RA
-că a perit „mai giosu de Râmnicu, unde mult s’au pomenit
Movila Șendrii* ’).

LIB
însemnarea de la Academia Română privește pe nepoții și
strănepoții de fiică, Draga, ai lui Șendrea, cuprinzând 0i-gene- -fH
rații, din cari ultima va fi trăit pe la începutul secolului al XVII-lea.
Urmează documentul:
„Strămoșă nostră Draga fata Șendrei Hatmanului au fă­

ITY
cut 5 fecori /- anume Rusca și Ghiliu f și Endria f Sorița ț
și Rie.
t Dună Rusca iaste Rusia cu frații lui. ,
/• Dinu Biliec iaste Biliu cu fratele său Ionașcu Couctă. | g

RS
Din ȘendrC este Paulii și Sara. |
t Dinu Sorița iaste Corbăneasă cu sora sa Zlata.
/■ Dinu Mărie iaste Negrită cu Simiomi și cu Draga l.
Vedem că Draga a avut 2 fii (Biliu și Șendrea) și 3 fiice

E
-(Rusca, Sorița și Maria), cari la rîndul lor toți au avut urmași.
Interesant este că două fiice a Dragăi poartă nume ca cele două
IV
surori ale lui Ștefan Vodă, Sora și Maria, iar un fiu al Dragăi
e numit după bunicul său Șendrea. Nu mai puțin interesantă
este însămnarea aceasta din punct de vedere filologic. In atât
UN

de puține rânduri se manifestă o rară inconsequentă ortografică

a scriitorului, care se pare că se lupta greu cu meșteșugul scri­
sului: Endria și Șendre, Rie și Mărie, dunu, dinu și din, iaste
și este !
AL

Despre acești urmași ai vestitului Portar de Suceava nu

știm nimic. Numai târziu de tot, în secolul al XVIII-lea apare
iar o familie mazilească cu acest nume, care poate se trăgea di­
rect din bătrânul Șendrea sau numai prin fiica lui, Draga, din
TR

Șendre, fiul ei, sau poate și din vre un alt Șendrea (nume format
din Șandru diminutivul numelui Alexandru). Ori cum, familia erei
vechie în 1748, încât ar fi admisibilă în teorie o apropiere între
ea și cea din secolele al XV-lea și al XVI-lea.
EN

Această impresie ni-o dă următorul document de la Gri-

gorie Ghica Vodă cel bătrân.
„Ion Grigorii Ghica Vfoejvoda b[o]j[iu] m[i]l[o]st[iiu] g[os]p[o]dară
/C

zemli Moldavscoi.
Facem știre cu această carte a Domnii mele pentru Iordachi Șendrea
mazil din ținutul.... 2) carele circându-s cu amărunțime sau dovedit că este
niam vechiu de boeri mazili și fiind cu cale să fiia la rănduiala niamului
său și acmu încă sau așezat dajde maziliască în tabla vist[e]rii ce esta cu
SI

pecete g[ospo]d[inească] și pentru ca-să fiia cunoscut că este mazilu i sau

dat această carte a Domnii mele la mâna lui de apururea plătindu-și dajde
IA

1) p. 162. '
2) Lee ne scris în document.
U
 R
72 —

RA
sa întru nimic mai mult să nu fie supărat ci la toate să fiia socotit în rân-
duiala boerilor mazili—aceasta scriem14.

LIB
l[ea]t 7256 11747/48] ')
„Ion Grigorie Gliica Voevod14.
Urmărind curgerea proprietății în satul Dolhești, într’un opis
de documente ale ale acestei moșii 1 2), aftăm că Șendrea Porta­
rul a vândut satul cunoscutului boier Isac Visternic 3), care a

ITY
mai cumpărat și alte părți de la Dobra fata unui alt Isac și de
la nefiotii ei Toader Mecca și Berzăe cari erau nepoți ai lui
Șendrea Portarul.
Vom reproduce mai la vale întregul opis, pentrucă nu este

RS
lipsit de interes, însă resumatele, în special cel cu privire la
vânzarea lui Șendrea, sunt foarte obscure și laconice, ineît nu ni
putem face o ideie clară despre modul cum a eșit moșia din
proprietatea lui Șendr< a și cari erau raporturile lui de înrudire
cu Dobra și ceilalți.
VE
Apoi nici nu ni prea vine a crede că Șendrea a vândut
satul, căci altfel ce rost mai avea înmormântarea lui în Dol­
hești și, dacă înir’adevăr era cumnatul lui Ștefan Vodă, e
NI
greu de presupus că nevoi materiale l-ar fi silit să’l vânză, căci
Ștefan Vodă avea la dispoziție destule moșii spre a putea răs­
plăti din belșug serviciile boierilor săi credincioși, necum ale
LU

cumnatului său.
Se poate însă că cineva cu mai multă intuiție ar putea să
tragă concluzii folositoare din opisul citat, care urmează :
RA

„OPIS"

Din documenturile moșăi Dolhești a m[ă]n[âstirei] : Probota

T

ci înfâțosăz giudecăiorii di țănutul Sucevii in pricina cu d-|lui]

Lupul Răftivan.
EN

1.) 7010 [1502] F[e]v [ruarie] 12. Ispisocul di la Domnu

Știfan VVod cu tălmăcire lui pi cari întărești stăpânire lui Șăn-
dre boeriul Portar 4j un sat pi Șomuj [sic] anumi Dolhcștii șii
au vândut acel sat credinciosului (!) boeriu Isacu Visternicu și
/C

încă i-au mai vândut Dobra, fala lui Isacu și nepoții ei Toader
Mecca și Berzăe previilște [privilegii] ci au avut unchiu lor
Șândre Portariu pi acesta sat pi Dolhești și încă alte două pre-
vili vechi ci au avut tot pi acelaș sat Dolheștii ci iaste pi Șo­
SI

muj în țănutul Sucevvii [sic].

1) Acad. Rom. XXXI/42.

IA

2) Arh. Stat, lași.—Div. Dom. tr 692, op. nr. 765, nr. 28 Fii. 184.
3) Visternic 1491 — 150-*, trimis în 1497 în misiune diplomatică împre­
ună cu Tâiitul Logofăt înaintea Regelui Albcrt al Poloniei (Ghibănescu în
Uric. XVIII, pp 50.*—3».
U

4 E clar că nu poate să fie o întărire pentru Șendrea, mort în 148 L.

 R
RA
___ȚO ____

2) . 7062 [1554] April 13. Ispisocu di la Domnu Alicsan-

LIB
dru VVod cu tălmăcire lui cari întărești stăpânire moșii Dolhe­
știi și cu previlie lui Luca și frații lui Isacu și Drăghiciu și sora
lor Solomie, nepoții lui Isacu și deosebit le mai întărește și un
cot ci iaste cuprins tot în hotarul Dolheștilor pi Săretiu.
3) . 7069 [1561] Ghenar 7. Ispisocu cu tălmăcire lui di la

TY
Alicsandru VVod pi carile întărești stăpânire moșii Dolheștii ci
iaste pi Șomuj, și cu mori în Șomuj m[ă]n[ă]stirei Pobrota ci
le-u făcut schimbu m[ă]n[ă]stirea cu boeriuî Sbeira Post[elnic] dăn-
■du-i 2 sati piste Prut anumi Strășanii pi Bița și cu mori în Bița

SI
și satul Cruhlecenii.
4) . 7083 [1575] Iulie 2. Ispisocul di la Domnu Petru VVod

ER
cu tălmăcire lui pi cari întărești stăpânire mănfăstirei] Pobrota
pi satul Dolheștii ci i în țănutul Sucevvii pi Șomuj și cu mori
în Șomuj și cu tot vinitul.
5) . 7089 [1581] F[e]v[ruarie] 15. Ispisocul cu tălmăcire
IV
lui di la Domnu Iancu VVod pi carile au dat și au întărit
m[ă]n[ăstirei] Pobrota pi satutul di schimbătură anumi Dolhe tii
pi Șomuj și cu mori în Șomuj și diosebit și un cot Poiana.
UN
6) . 7093 [1584] Noemv[rie] 6. Ispisocul di la Domnu Pe­
tru VVod cu tălmăcire lui prin cari arată că Bărlădeanu Logo­
făt și cu nepoții săi sau jăluit cu mare jalobă asupra răp[o]s[a-
tului] Sbere Marelui Vornic așa zăcând că, cănd au fo^t în
zălile lui Alicsandru VVod leu luoat lui un sat anumi Dolheștii
AL

pi Șomuj în țănutul Sucevvii și le-u lepădat lor 300 4# [gal­

beni] ungurești și călugării di la Pobrota țăn acel sat fără ispra­
vă și înfățoșăndusă înainte Domnii sale și a tot sfatul Domnii
TR

sale așa au hotărât că mănăstire Pobrota șisă stăpenească acel

sat Dolheștii și cu un cot Poiana pentru sălile Strășanii și Cruh­
lecenii din țănutul Lăpușnii cei le-u făcut schimb cu mănă-
stre Pobrota
EN

7) . 7250 [1742] Avgust 9. Carte Domnului Costantin Ne-

culai VVod, dată manțăstirei] Pobrotăi pentru înpresurare ci pă­
timești moșiile mănăstirii Prisaca și Dolheștii de la țănutul Su­
cevvii di cătră megieși.
/C

8) . 1755 Noemvrie 30. Carte Domnului Mâței Ghica VVod,

dată m[ă]n[ăstirei] Pobrota să fii volnică a stăpâni și ași dejmui
moșiia Dolhești ci iaste la țăn[u]t Sucevii [sic] și ași luoa vi­
nitul din tot locul fără a să înpotrivi cineva.
9) . Fără veletiu. Zapisul lui Iorga Trandahir Vornic și giu-
SI

păneasa sa Catrina scriu și mărturisăsc cu acel zapis a lor cum

au dat ei parte lor de moșii din sat din Măceștii a 3. parte din
IA

sat cu 50—di matce di stupi și cu prisaca din preună m[ă]n[ăsti-

rei] Pobrotii pi carile aceasta o a 3. parte și cu prisaca din sat
din Măcești să numește astăzi Cornișorii ci au fost mainainte a
lui Știulbețu.
U

10) . 1800 Octomvrie 12. Mărturie hotarnică a răpos[atu-

 R
RA
74 --

lui] Logofăt Ursuianu și a lui Tăot hotărnici pentru moșiia Lie-

LIB
știi și prisaca a m[ă]n[ăstirei] Pobrota pi carile arată Logofătul
în l-iu că după cărțile di blăstăm ci le-u citit oaminilor bă­
trâni știetori di hotarâ au arătat undi au fost moară m[ă]n[ăsti-
rei] cei vechi în apa Săretiului dispre răsărit și asămine arată
și la pontul al 5 le zice așa că făcând cercetare pentru că di

ITY
cănd sau dat lui Știulbețu cotul ci sau numit Unchiu [sic] lui
.Dan undi au fost moara m[ă]n[ăstirei] sânt trecuți 130--ani pre­
cum arată la o carte de giudecată de la Radul Racoviță VVod
[sic]—din anii 7264— Dechemvrie 19—ci au înfâțoșat-o atunci

RS
proprietarii di Cornișori și arată că Săretiul ari mulțămi di coturi
și rupturi nifiind lucrul încredințat di stăpânești acuma Știulbețu
tocmai pi același adivărat cot ci i s’au dat la aceși vremi pre­
cum asămine au mai mărturisit alți 3 — oamini prin carte de blă­
VE
stăm că acel cot cari s’au numit unchiu lui Dan iaste mai în
sus și în drept locului undi au fost moara mănăstirii."
Mai urmează 3 resumate din 1815, 1824 și 1839, fără in­
teres. Cu toată obscuritatea primului regest, reiese din No. 2
NI
că moșia Dolheștii a trecut la Isac [Visternicul ?j și până la
nepoții lui. Apoi o vedem ca proprietate a [Marelui] Postelnic
[Ionașco] Sbierea, care poate s’a căsătorit cu Solomia din nea­
LU

mul lui Isac (v. No. 2) căpătând moșia ca zestre. Sbierea, Po­
stelnic supt Alexandru Lâpușneanu în 1561, era apoi Mare Vor­
nic de Țara—de —Jos în 1569, supt Bogdan Vodă Lâpușneanu,
iar în 1570 de Paști, fu omorât de Ion Vodă cel cumplit. J De
RA

regulă numele se scriea cu Z Nu departe de Dolhești (acum

Dolhasca) este satul Zbereni unde ’și va fi avut așezarea Ionaș-
cu Sbiera, încât ușor se puteau naște legături cu neamul lui Isac.
Mănăstirea Pobrata, iar în aproprierea satului Dolhești, cu­
NT

prinzând mormintele mai multor Mușatini, între cari cel de mar­

moră al lui Petru Rareș, este cea mai vechie mănăstire din Mol­
dova și se chiema la început mănăstirea Sf. Niculai din Po­
iana. 123) Numele Pobrata, sau Pobrota și Probota, vine de la pă-
CE

răul cu acest nume. în Arhiva Statului din Iași se află un regest

după un uric de la Ștefan I. Vodă cu privire la Mănăstirea Po­
brata, pe care, prezintănd o deosebită importanță din cauza că
nu avem nici un original de la acest Domn, care a domnit
/

totuși 6 ani, (1394—1400), îl vom publica cu ocasiunea aceasta a).

„6906 11398] Iulie 2. Ispisoc sârbesc de la Domnul Ștefan
SI

1) . Dr. I. Gh. Sbiera, Prof Univ. „Familiea Sbiera“ p. 58—65.

IA

2) Melchisedec, Notițe ist. și arh.

3) Condica de Anaforale No. 48, din anul 1842. Originalul prezentat
în 1842 de cătră vechilul Sfântului Mormânt, cărui era atunci închinată mă­
năstirea Pobrata. Unde este el acum? In Arh. Stat, din București, unde sunt
celelalte documente ale mănăstirei, nu se află. Se poate că a rătăcit pănă la
U

Ierusalim și se află în Arhiva Patriarhatului, sau va fi rămas la urmașii ve­

chilului.
 R
RA
Vvod cu tălmăciria lui, prin care dănuește [sic] măn[ăsti]rii Po-

LIB
brota doâ sati din pârâul Pobrotii cari măn[ăsti]ri iasti în poiană
între Șomuz, și între pârâul Pobrotii, un sat Bodico și altul
mai din sus de acesta, iar hotarul satului acistora să începi di
la Coman pe margini la o movilă lăngă drum iar de acolo piști
țarini la cămp la doâ movili, deci [=de-aici] drept piști cămp

TY
la unghiu supt un stejar la o movilă. Acestai hotariul de la Co­
man. Deci di acolo piste dumbravă la vali la margine dumbră­
vii la o movilă, de acolo drept piști dumbravă lao movilă. Deci
în gios pe drum la o movilă, de acolo pe margine tocmai la

SI
unghiu movilă. Deci pisli drum la codru despre hotariul de la
Șindria".
Bărlădeanul Logofăt, de care este vorba la No. 6, al opi­

R
sului, esta cunoscutul Mare Logofăt din a doua Domnie a lui
Aron Vodă (1592—1595), când îl găsim în boeria aceasta în 7100
VE
[1592] Mai 3 ’). Se pare deci că e greșită afirmațiunea din Le­
topisețul lui Urechia (p. 242), unde la a doua Domnie a lui Aron
Vodă se scrie că rdacă s'au așezat al doilea rănd la scaun, au
pus pe Oprea Armașul Logofătu mare“. căci în acelaș document
NI
din 1592, Mai 3. Oprea nu este de cât Postelnic. El trebuie să
fi urmat lui Bărlădeanul. care însă nu era Logofăt Mare în 1584,
LU

atunci fiind vel Logofăt Lupul Stroici 1

2) iar Bărlădeanul nu este
în 1590 de cât Spătar34 ). Se poate că era al 2-lea Logofăt în
1584. Este însă obicinuit în registre de a se lua după ultima
boierie a persoanelor, și credem că registrul se referă la boie­
ria de Vel Logofăt.
A

Tăot, hotarnicul, e probabil Ioan Tăutul, viitorul Mare-

Vornic din 1821.
TR

„Unchin Ini Dan“ trebue să însemne unghiul (cotul) lui

Dan.
Un Voevod Radu Racoviță se înțelege că n'a exiătat. El
era nopotul de frate, Dumitrașco, al lui Mihai-Vodă și era vel
N

Logofăt în 1757 *)
Incheiăm comunicarea de față privitoare la nepoți, pănă a-
CE

cum nec.unoscuți, ai lui Ștefan cel Mare, nădăjduind că cu tim­

pul vom da și de alte documente, mai lămuritoare de cât cele
discutate.
/
SI
IA

1) Arii, ist. III, p. 201.

2) Ghibănescu în Uric. XVIII, p. 450.
3) Id. Isp. și Zap. I. 1. p. 191.
U

4) Iorga, Stnd. și Doc. VII. p. 219.

 AR
— 76 —

R
Un izvod genealogic al răzășilor din Silișteni,

LIB
înrudiți cu Cantemireștii,

„Surct asămene scos de pe o mărturie a Răzeșenilor de Se-

lișteni din leat 7192.
Iată noi. moșnenii de Silișteni cari am fost cu Cantemir

ITY
Vodă rudă, și ne luam Cantemir Vod moșie părțile tuturor și
ne dede strâmtoare pe cum să mai iau moșie sau să giurăm
că nu mai avem nicăiurc pentru că măsa lui Cantemir Vodă au
fost vară primare au fost cu Aramă dar noi am pus să ne strân­

RS
gem neamurile să ne întrebăm de câte moșii mai avem și apoi
să giurăm. El niau lăsat așa, iar noi ne strânsem să ne între­
băm cine din cine ne tragem noi ; dar noi ne tragem din Ulman
că se trage Ulman din Chighieceanul, care acel Ulman are mo­

VE
șia pe Chigheciu. care moșie îi bate capul moșiei în muche co­
drului dispre răsărit, iar despre apus bate în zare Sărății, iar pe
din gin lovește pe la izvor Chetrosului, și tae la apus și la ră­
sărit; iar Ulman au luat lata Bărtanului, iar fata au avut o hliză
NI
de loc deci parte de Prut cun capăt au bătut drept în vadul
Bărtanului la răsărit în Prut cun capăt drept în Sărata la apus
și fata Bărtanului cu Ulmanul au făcut cu Ulmanul numai un
LU

fecior, iar fecior Uimanului au luat fata Mălăescului din ținutul

Lăpușnei și au avut moșie ce sau hotărât cu Calmățuianul pe
din sus cun capăt bate in Prut despre apus iar despre răsărit
bate în zarea dialului și au făcut un fecior și o fată, iar fecio­
RA

rului îi zic Stoian Ier... a) și încă au cumpărat o moșie în o

pungă de bani și ace moșie din bătrâni, iar Toader"" Arvat fiind
om străin au luat fata și țin amândoi un bătranși-știm și mo­
șie cum bale că pe din sus merge pe valea Strâmbei pănă In
NT

gura vâlcelelor ce să chiamă Vâlcelele, a tras rânduri și pus în

sus ia Vâlcele iar Strâmba pus in sus, iar hotarul tae drept la
răsărit și ia podiș pănâ în zare dialului Sâreții și zace pare in gii
și tae la apus și dă pe din gios de Șerpoaica în apa Bujorului
CE

și din apa Bujorului dă in Prut și Șerpoaica dă în apa Bujoru­

lui cu coada dă în zarea dealului la răsărit, și mai avem o mo­
șie de ceia parte despre apus peste Prut din bătrâni iar Arvați
și lovește moșie pe Izvorăni și merge peste vale ce va trece la
apus și ia zare Sărății în sus și ia prin Hârtop la Prut la răsă­
/

rit și lovește prin Hedel și tae peste Prut prin Breghin și-s tăm-
SI

pină cu lacul Broșcăreștilor, și mai este un Urle cu patru b[at]răni

iar Toader Arvat au făcut trei feciori și o fată j doi feciori au
perit când sau bătut domnfulj Moldovei cu a Muntenilor, Arvat au
IA

făcut bisarici la Izvorăni, iar o fată au dato după nepot lui Lonte
fiind tot dintrun loc cu noi, iar fata lui Arvat au Jăcut pe Ki-
righin, iar fecior lui Arvat sau însurat și a luât fata lui J.uver-
U

dan, a feciorului Iui Coraș și au făcut pe Aramă, și au venit

—“ /
 R
RA
77 —

fecior lui Arvat cu acea poreclă Aramă când sau bătui domnia
la dărel cu Ungurii, iar Juverdan au avut moșie de pe tatăsău

LIB
în Giurgești, iar Giurgescu au avut ginere pe Cerhan de Căpo-
tești și au avut moșie cu toții întrun loc în Căpotești iar Ju­
verdan au ținut fata Ghiliganului, iar Ghiligan au fost fecior Si-
lișteanului, iar Silișteanul au ținut fata Grumăzesciilui2iarGru-
maziscu au avut ace fată și un fecior; iar feciorului iau zis

ITY
Grumaz și alt fecior a Ghiliganului au făcut pe urma lui Can^
teÎHîr^Uod ce era soră premară cu Aramă, iar Aramă sau însu­
rat și au luat fata Boții și nau făcut copii cu dânsa și au mu­
rit ; iar fecior parcalabului Hobjai de la Piatră au venit cu o

RS
sor a lui și au luato Aramă și au făcut șapte fete și un fecior,
o fată au murit fată mare, o fală nau făcut feciori, o fată au
luato Hoha din Mușată de pe Ilan, și au ținut de socrusău, o
fată a luato Medelean nepoată Vetrișanului, o fată a luato Costi-

E
.șor din Codru nepoata pârcălabului de Răni, o fată au luato
Bosăe din Crasna, o fată au luato Romașco de la Orhei, și el
IV
au stăpânit de pe socrusău, iar altă nemică nau avut, iar unde
a avea cumpărătură să nu cuteze a intra, căși vor pune sufletale,
iar din feciori este alt fecior ; vedeți, fraților, pentru Grumăzoaea
UN

ce este mestecată cu Ghiligan să nu cutezați cineva să giurați,

că vedeți că este amestecat și Cantemir Vodă, dar celelalte mo­
șii le am stăpânit tot noi cari mai sus săntfem| numit fără nici o
pricină; așa știm și așa mărturisim cu sufletele noastre drept
AL

moșii, care noi neam și iscălit anume Iftodi Kirighin, i Ion

Gotca, Andrei Bardul, Toader Salnică și Pavăl Romașco i Ște­
fan braț ego i Patrașco braț ego i Constantin cumnat lori Pa­
văl Bosăe, i Tănase Bosăe, i Sandul sân Toader si noi toți ră­
TR

zeșii ca să-s îndrepteze și neamurile noastre pe această scrisoare,

vlt 7192.
și eu dascălul Timofte am scris cu zisa lor a tuturor răzeșilor,
iscălit Timofte
EN

și mai gios scrie tot cu acea slovă

Adică Iuraccu sau la Ștefan Romașco (fecior lui Trohin
Romașco și al Ca)trinei, fată lui Irimia Aramă, făcutau ațrătariie
noastre pentru neam)urile noastre ce ne tragem din Arvat și
/C

dintracel Arvat sau tras Irimia Aramă cu carele au făcut șapte

fete și un ficior din care fete și fecior se trag aceste neamuri
toate din fecior ce Iau luoat Toader Palici, au născut pe
Sandul ce-i zic acum Bălan iar din Bălan Sandul sau născut
SI

Nisier și frații Neculai și Enachi și Toderașcu. iar dintr’o fată cau

chemato Catrina ce au ținuto Romașco Trohin, tatăl lui Pavăl și
a lui Ștefan Romașcu, tatăl meu și lui Toader și a Sohii care
IA

este Romașco, au fost dispre o fi(ică) și a fost ginere lui Irimia

Aramă, strămoșului nostru, iar dintr’o fată ce au chemato Ște­
fana, care au ținut'o Bosăe tatăl lui Pavăl și a lui Tănasă, iar
U

Pavăl Bosăe au făcut pe Vasile, Sandul, Ion Bosăe, iar Tanasă

 R
RA
78 —

Bosăe au îăcut pe Pricopi, i pe Ion Bosăe. și pe Enachi Bosăe

LIB
i iar dintro fată iarăși dintru -acel ciau ținut Medelean fecior lui
Merauță, din care se trage Ștefan Boroiu, iar Boroiu făcând o
fată și au dato după un Gălușcă, iar acel Gălușcă au făcut pe
loniță și pe Pintilie Gălușcă iar o fată iar dintre acele șapte,
au ținuto un Hoha, care au făcut o fată și au ținuto un Papuc

ITY
care au făcut pe al de Ghitcă, pe Vasile, Costanda i frații lor,
iar o fată dintracele șapte au ținut’o Costișor de la Codru și au
făcut pe Gligorie i pe Arhir i Bardul, iar o fată tot dintru
acele șapte Tudora au făcut pe Gavril stărpul și acelui i sau stâns,
că nau făcut fecior; iar una dintru acele șapte au murit fată mare,

RS
iar o fată dintru acele șapte uni știu neamul mai întrun chip.
Alt izvod de moșii ce avem de pe Arvat cu toții din preună
să-s știe pe Ghigoac ce să hotărăște din Sărcăsăști în sus spre
fund Chijbiacului, ce să cheamă fânațul Scheie și Căpoteștii și
VE
Păuleștii și peste Prut ce să lovește prin coa....njorulu înpreună
cu Stănbanul și giumatati din Grumăzoaea.
Eu lurașco am făcut acest izvod.
NI
Suretul acesta cetindusă înaintea noastră din cuvânt în cu­
vânt și fiind asămenea cu ace adevărată mărturie ce sau văzut
la mâna răzeșilor din Benke lam adiverit cu a noastră iscălitură.
LU

Gavril Mitropolit Moldaviei".

Nota. In actele scrise la Cobălele în Basarabia, la d-na Olga

I. Catargiu, în luna lui August 1911, am găsit și suretul acestui iz­
A

vod de neamuri, care prin originalitatea sa ca și prin lipsa sa de

bază istorică arată înrudirile răzășilor de pe valea Talanului, la
TR

Fălciu, intre care intră și Cantemireștii, de loc din satul Silișteni,

de la oberșia răulni Elanului, azi însă dispărut ca așezare de sat.
De și autorul izvodului a pus veleatul 7192, e departe de
a fi adevărată, de oare ce suretul întocmit de lurașco—nu Ro-
EN

mașco—răzeș și el de pe valea Bujorului și a Elanu ui (vezi Cu-

zeștii) e din veacul al XVIII, sub lunga arhipăstorie a lui Ga­
vril Calimah Mitropolit (1766—1786), căci acesta este Mitropolitul,
care poslăduește din cuvânt în cuvânt spița lui Iuiașcu, și ade­
/C

verește izvodul.
Pe noi nu ne miră că un Mitropolit să adeverească ase­
mene spiță de neamuri cu data așa de greșită și lipsită de mult
temeiu istoric, lurașco a întocmit spița luându-se în totul după
SI

felut de a lega în mintea lor neamurile, răzășii în spițuire ce

și-au făcut. Știind că mai toate așezările de sate își au descă­
lecatul lor în numele primilor proprietari de moșii, lurașco a luat
IA

numele satului drept numele întemeetorului său și a dus la ex­

trem acest sistem, luând pe Chighecian ca om, pe Mălăescu ca
om, pe Grumăzescu ca om, pe Silișteanul ca om, și așa mai de­
U

parte, ne mai bătându-și capul că nu știe numele fetei sau a ju-

pânesei, ci luând numele tatei după numele soțului.
 R
RA
79

Era în acest sistem conștiința tutulor răzeșilor de pe Elanr

LIB
căci acolo ca nicăiri aiure răzășiile s’au întins și pulverizat, iar
unitatea lor în mâna unui și aceluiași stăpân vechiu era în min­
tea tuturor răzeșilor.
Nu putea întocmi Iurașco prin 1770 o spiță pe altă bază,
de cât ale toponimiei locurilor, dovedind astfel că precum aici

ITY
erau moșii zise în 72 hectară, răzeșii din 12 sate erau urmașii
numai acelora și stăpâni din vechi.
Numai așa ne explicăm graba mitropolitului de a ratifica
și a adeveri o asemenea spiță. Spiritul critic era foarte puțin des-

RS
voltat pe atunci, și câte alte spițe și mai fantastice n’au poslă-
duit divanurile și n’au slujit de dovadă în procese.
Despre înaintașii lui C. Cantemir Vodă a scris cel întăiu
D. Cantemir Vodă în viața tatălui-său, cum și în scrisoarea Mol­
VE
dovei, grăbindu-se și fiul a da loo legendelor pe sama primului
Cantemir, tatai de neam, lucru ce am dovedit în ai mei C uz e știi.
Legenda că cel dintăiu Cantemir —Teodor ori Petre? —a fost mai
mare peste Chighcci, face pe Iurașco să priceapă spița sa cu
NI
Chighecianul. Acesta are de fecior pe Ulman, care ia pe fata
Bărtanului. In a treia generație vine feciorul UImanului, care ia
pe fata Mălăescului, descălecătorul satului Mălăeștii din colo de
U

Bărboși. In a patra generație vine Stoian Chighecianul și sora

lui pe care o ia Teodor Arvat. Arvateștii sânt vechii stăpâni ai
AL

tuturor moșiilor de pe Prut, Valea Sărată și Elan cătră 1580, și

despre Teodor M. Arvat frați, cum și urmașii lor avem foarte
multe acte ale moșiilor de pe Prut, în marea mea colecție: „Su-
rete și lzvoade“ în manuscript, mai ales din hârtiile Beldimă-
TR

nești ale moșiilor de pe Prut—Lunca Banului zisă din vechime

Pânteștii—unde au stăpânit cătră 1580 Mihail și Teodor Arvat
frați. Autorul spiței din 1770 știe de Arvateștii de pe Prut, cari
s’au întins apoi cu neamurile lor și la neamurile lor de pe Elan,
EN

mai ales că aici toate moșiile plecau din culmile dealurilor din
înfundătura Elanului și mergeau spre Prut, în ași prinde moșii
în 12 hectară.
/C

In a cincia generație vin copii lui T. Arvat, 3 băeți și o

fată. Dintre băeți doi mor în războiu, iar unul ia pe fata Juver-
deanului, răzeș tot de pe Elan; unul din acești Juverdani e vor­
nic de poartă în secolul al XVIII, și vine des pomenit în actele
de hotărnicii de la Elan. Fata lui Arvat o ia nepotul lui Le-
SI

onte, de fapt al lui Leoa nume cunoscut în secolul al XVI-a în

moștenirea a lui Husul și tulpina altei serii de răzeși, din care
IA

au eșit Gorie, apoi Luculeștii din secolele al XVII și XVIII, pe

apa Bujorului și a Mălăeștilor.
Prin Juverdeanul se face legătura răzeșilor cu Caniemire știi.
Și acuma spun răzeșii că acest Juverdean a ținut pe fata Ghili-__
U

garului, care era fecior Silișteanului și nepot Grumăzescului. A-

 R
RA
80 —

cest Grumăzescul era patru răzeși tulpina altei serii de răzeși

de pe Valea Sacă și de pe Elan.

LIB
El a avut de fecior pe Grumază și o fată, pe care a mă-
ritat’o după Silișteanul.
Despre Silișteanul avem urice de la Ștefan cel Mare, că-1
chema Pătru (Uricar XVIII); iar D. Cantemir zice că-1 chema
Teodor și face legenda, ce-i dă curs în a sa Scrisoare a Mol­

ITY
dovei. că ar fi venit în Moldova pe la 6951 (1443).
Pe când spița dă de urmași Silișteanului pe Ghilijan tatăl,
pe Ghilijan fiul, și fata acestui mama lui Cantemir Vodă, D.
Cantemir dă acești urmași 1) T. Cantemir, 2) Gregorie Cante-

RS
mir 3) Ivan Cantemir 4) Vasile Cantemir 5) Nestor Cantemir
6) T. Cantemir căsătorit cu Maria. ce s’a îngropat la Silișteni,
călugăriță. Aceste arătări ale lui D. Cantemir se reproduce în
tocmai în scrierea rusească din 1783. „Istoria o jizni i dealatu
VE
cniazio Constantin Cantemiru vă Moscvea" ; dar sînt lăsate de
o parte în spița Cantemirească din lucrarea d-lui Victor C. Ger-
vescu (Buc. 1902), care începe cu T. Cantemir, tatăl lui Con-
Constantiu Vodă Cantemir.
NI
Gli. Ghibănescu.
U

Date noui cu privire la genealogia familiei Hur-

AL

muzaki.
TR

In numărul 10, din 1912, al acestei reviste, p. 157, scriam

cu privire la un membru al familie Hurmuzaki: „Icnaki Hur-
.muzaki, pare să fi fost numele unui al cincelea fiu al Logofătu­
lui Hurmuzaki. Existența lui nu ni era cunoscută până la apari­
EN

ția cărții domnului Iorga : „Studii și Documente XI,“ în care Ia

p. 66 citim: „5 Iulie 1805 „Enaclte Hurmuzachepentru o vân­
zare de Țigani cătră Iordaclu, nepotul său.“ Neputând fi Iorda-
chi nici nepot de văr primar nici de fiu, precum am văzut, nu
/C

putea să fie de cât nepot de frate."

Avem acum satisfacția de a vedea confirmată presupune­
rea noastră, dealtfel prea firească, prin două documente trecute
într’o condică domnească, aflătoare la Arhiva Statului din Iași. ’)
SI

Intădea document, o anaforauă de judecată a Mitropolitului

Veniamin Kostaki și mai multor boieri, din 1803 Octomvrie 30,
ne lămurește deplin asupra împrejurării, de ce abia la bătrâne­
IA

țile lui Ienaki (1805)dăm de existența lui, pe când ceilalți frații apar a-
lât de des prin documetele secuiului al XVIII lea, maicuseamă Matei.
U

1) Condica Lit : K. No. 371.

 R
— 81 —

RA
Chiar începutul documentului ni-o zice: .Prea Inalțate Doamne...
Prin jaloba <5 au dat înălțimii Tale Enaki Hurmuzaki, au arătat că

LIB
pe dânsul de copil și făr’ de viăstă, furăndu-l un t^San a Pă~
rinților săi, l-au înstrăinat de la casa pârințască la Cetate-Albăr
unde acolo în străinătate ca un nimernic au pitrecut — 43— ani,
iar după aceea venind aice și din frații săi, atlând în viață nu­
mai pe unul, anume Alexandru și pe o cumnată a lor Ruxart-

ITY
da pe care au țănut o fratele lor Costandin Hurmuzaki Medel-
[nicer] de la carii cercetând să afle pentru moștenire părințască:
ca să și ceie parte sa“... ele. etc.
Iată explicarea de ce Ienaki nu apare decât târziu de tot,
abia în secuiul al XlX-lea, pe scena trecutului, ca un înviat din

RS
morți, ne mai găsind în viață din frații săi de cât pe Alexandru,
Postelnicul, și tot-de-odată explicarea de ce n’avca, singurul din­
tre frați, vr’o boierie.
Anaforaua această, fiind cam lungă, ne vom mulțămi să
VE
o rezumăm, lenachi, întorcându-se din captivitatea îndelungată,
reclamase partea care i se cuvenea din moștenirea părințească
și prim'se în 1800, Ghenar, 6 pogoane de vie la Odobești, 500
lei în numerar 4 boi, 4 vaci și 2 cai. Nemulțămit cu aceasta,
NI
chiama în judecată pe frate său Alexandru Hurmuzakiși pe cumnata
sa Ruxanda, văduva lui Constantin, precum și pre Ionița Canta[cu-
zino], (cronicarul) ginerile fratelui său Matei Hurmuzaki. Se dis­
U

cută în Divan dacă prin „tăcerea" lui lenachi de 43 de ani nu

s’a prescris dreptul lui și boierii cercetători învoacă în următo­
AL

rul mod, cam naiv, pravilele, zicând : „întâi că la vreme ci sau

dus el de aice, după arătare amândurora părțile, vrâ<ta lui n’au
fost mai mult de cât—15—ani și până la împlinire legiuitei vrâste
au mai avut 10 ani. cari scoțându-să din —43 - ani, ce-au fost
TR

înstrăinat, rămân—33—ani a tăcerii lui. și împărăteștile pravile,

tomul al—2-lea, carte al 50 le titlu al 12 le. cap al 4-le fila
— 617—zic: cerire clironomiei nu se izgonește prin a îndelunga*
tei vreme paragrafi. Așijdere tot acolo cap al 4-le, fila —618 —
N

paragraf» a îndelungatei vreme, nu stă în potrivă celor ce lip—

săsc pentru vreo slujbă obștiască, sau din întâmplare.11 Para-
CE

grafii aceștia erau deci favorabili reclamațiur.ei lui lenachi. Dar

mai era o dificultate de învins. Diata maicei sale nu l pomenește»
Și aici boierii se referă la pravilă, care zice în tomul 5, cartea
391. titlul al 2-lea „nelegiuită să numește diiata care nu s’aus
făcut după pravilă. Iar în loc de nimică să socotește când va
/

rămâne nepomenit fiul cel supus supt stăpânire părințască."

SI

In urma acestor texte categorice de lege, boierii hotărăsc

că lenachi trebuie să capete o cotă parte din întreaga avere pă­
rințească, împărțită pe 5 frați, fără a se ținea samă de o „o sorfăj
IA

a lor ce au eșit cu zestre ei"') evaluând averea în modul următor:.

1) Sora această nu ni este cunoscută.

U
 R
82

RA
.„Lei 50000, Podolenii și cu alte siliște tot într'un hotar la ținutul
Neamțului, care acum să stăpânește de D-lui Postel­
nic] Ioan Cantațcuzino], luată cu schimbu în locul

LIB
altei moșii Vaslăuții din Bucovina la țănut Cernăuții
ce au fost în parte Pahțarnicului] Matei Hurmuzaki,
socrul D-sale Post.
„ 30000, Horodiște la țănut Flârlăului, așezare părințască, care
a fost în parte a doi frați Constandin Hurmuzaki Me-

TY
delnicer i Alexandru și să stăpânește acum de clero-
nonomii Medelnicerfului] Costandin.
„ 12500, Dănuțănii la țânut Eși pe Prut, ce au fost în parte

SI
lui Ștefan Hurmuzaki și pe urmă clironomii sei au
_________ vândut-o cu acest preț“.
„ 92500“, Deci i se cuvin jăluitorului 92500 : 5 = 18500 lei. în

R
cari intră și ceia ce a primit la întoarcerea lui. Ți­
ganii se vor împărți după aceiași normă.
VE
Putem să ne închipuim turburarea adusă stării materiale a
rudelor prin această neprevăzută apariție a lui Ienachi, conside­
rat de mult ca mort. Fratele însă și cumnata s’au supus hotă­
rârii. Nu așa însă loniță Cantacuzino, care în anul viitor, 1804,
NI
aduce chestia din nou înaintea Divanului, pretinzând că evalua­
rea moșiilor trebuia făcută conform prețului lor ce-1 aveau în
timpul împărțelii moștenirei între ceilalți frați, iar nu conform
LU

prețului lor actual, iar ca bază pentru noua evaluare să se ia

prețul moșiei vândute, Dănuțănii. Cu toată nedreptatea cererei,
Divanul a admis-o, reducând suma întreagă de la 92500 lei la
50000 lei, din care Ienachi avea să capete 10000 lei, deci a-
RA

proape cu jumătate mai puțin de cât i se cuvenea de drept.

Căci nu înțelegem de ce nu trebuia să beneficieze bietul Iena­
chi, a cărui viață a fost un adevărat martir, ca și ceilalți de
creșterea valoarei moșiilor. Dacă ne închipuim că în loc de mo­
NT

șii i s’ar fi cuvenit un anume capital, de ce să nu se bucure

și de dobânzile dobânzilor pe lângă capital? Deși hotărârea a-
ceasta nu prea face cinste divanului de atunci, trebuie totuși să
ne gândim că el s’a călăuzit poate și de maxima „summum pis
CE

summa saepe injuria11 în vederea gravelor consecințe materiale

pentru cei surprinși de apariția lui Ienachi; trebuia doar fiecare
să dea din întreaga sa avere și fără să se fie cel puțin aștep­
tat la o astfel de amputare. Ori cum, chestia prezintă pe lângă
I/

interes genealogic și un deosebit interes juridic. Din reclama-

iiunea lui loniță Canta mai aflăm că Matei Hurmuzaki a mai avut
o fiică, nouă necunoscută, soră cu Nastasia Cantacuzino.
S

In spița publicată de noi e pus un loniță Hurmuzaki ca fiu

al lui Ienachi. Faptul acesta se datorește eroarei tipografului,
IA

care n’a observat semnul de întrebare pus de noi între Ienachi

și loniță. Era deci o simplă presupunere pe baza identității nu-
sHielor de botez, la care nu mai ținem cunoscând viața aventu-
U
 R
83

RA
roasă a lui Ienachi. Rămâne deci încă de lămurit al cui fiu a
fost acest Toniță.

LIB
Spre complectarea spiței mai adăugim că „ Arhondologia
Moldovei" a Paharnicului C. Sion1) la numele „Bencovici* (Pen-
covici) pomenește că Serdarul C. Pencovici „de vr’o trei ani s’au
însurat al doilea cu Catinca, fata Comisoaei Zoița Hurmuză-
chioae, fiica Agăi Toader Carp, ce fusese măritată cu un polcov­

ITY
nic rusăsc Otenberg și rămăsese văduvă cu câțiva copii și cu
moșia ei Drăgeștii de la ținutul Vasluiului, ce o are zăstre de
la părinți". Zoița era, cum știm, soția lui C. Hurmuzaki. De la
acesta posedăm de scurt timp câteva scrisori 2), din 1812, cătră
familia sa dintre cari una, de 16 pagini, către soția sa, alta, de

RS
10 pagini, cătră soacra sa. Ele sunt scrise din Cernauca, în Buco­
vina, unde Constantin petrecea numai câteva luni. Din ele aflăm că
Constantin s’a întors în 1806 din „Vieinau, fără să știm ce căuta
acolo, că a fost Ispravnic de Herța și că i se oferi în 1812 prin Pa­
VE
harnicul Drăghici o Isprăvnicie ocupată de Bașotă, pe care nu
vrea să o primească „fiind în destul chivernisit la Dorohoi" unde
probabil era ispravnic. Familia lui ședea la Iași. In scrisoarea
din 1 Iunie 1812, ne dă și o lămurire politică scriind «de multeste
NI
pe aice știut că pace între Ruși și Turci este săvârșită și făcută».
Contactul cu civilizația apuseană pare să fi făcut o puternică im­
U

presie asupra Comisului, precum reiese din scrisoarea cătră

soția sa din 20 Oct. 1812: „Acum te aștept aice, pentru că
aice mi se pare mai bine că cei ce nu duc casă în târgu, sau
AL

nu le dă mâna în tărgu, trăescu și la țară" și mai departe „mai

vârtos că eu demult cerem aceasta să fiu subt un Inpărat ori
cari, de cât supt un Divan al Eșului având Prezident pi Lo-
g[ofă\tul Ciuntul Balș și pi Vist\ernicul\ Roznovan“.
TR

Această dorință intimă a Comisului trădează oricum starea

sufletească a boierimei din timpul anexării Basarabiei și este o
prețioasă complectare a celor scrise de noi în articolul „des­
pre nobilimea Basarabiei" (Arh. Geneal. I. p. 49 și urm.).
N
/ CE
SI
IA

1) Publicată de d-1 Ghibănescu Iași, 1892. p. 38.

2) Cumpărate de la d-1 I. Șaraga, Iași.
U
 R
<34 —

RA
Serdarul Vasile Bainski, „nepotul" lui Ștefan Vodă
Petriceico.

LIB
In studiul care urmează, ne vom ocupa cu unul din ultimi-
cavaleri ai secolului al XVII-lea, dintr’o epocă foarte agitată ș
nelipsită de momente dramatice, când țările românești se clăti­
nau și se ispiteau să scuture jugul stăpânirei păgâne, ademenite
de isprăvile pe câmpurile de luptă ale statelor vecine.

TY
Zbuciumările Moldovenilor și ale Muntenilor au fost fără fo­
los pentru țările lor, ba chiar păgub toare independenței lor rela­
tive, dând Turcilor pretextul binevenit de a inaugura o privighere

SI
mai severă a Principatelor prin Domnii Fanarioți. Cu toate a-
cestea, cu drag ni întoarcem privirile spre vremile acestea, ca
spre ultimele manifestări ale sufletului național, ca spre tinere­

R
țea încă nepătată a neamului nostru, când boierii încălecau și
se luptau și Domnii lor nu se sfiau să risce Tronurile și viețile
VE
lor pentru o ideie mântuitoare. E adevăratul apus de soare al
boierimei băștinașe, care, ca în presimțirea veacurilor de umelire,
se zbuciumă, se luptă și se prăbușește. Acest apus de soare
coincidând cu apusul vieții eroului nostru, personalitatea sa că­
NI
pătă un interes deosebit, pecetluind cu dispariția ei una din ce­
le mai interesante epoci ale istoriei romîne naționale. Cavalerul
acesta era Vasile Bainski Serdarul
LU

Să cercetăm intăiu ce scriu cronicele și istoricii Cante-

mir și Engel cu privire la acest personagiu, începând cu Ni-
culai Cosim : ’)
„Au fost trimis Petriceico Vodă 12) oaste sprintenă, Lcși și
RA

Moldoveni și Căzaci, [Dec. 1683] punându le capete peste Leși

și peste Căzaci pe un Demidețkie Reimentar, [colonei] Leah, ia­
ră peste Moldoveni pre Varlan Armașul său cel mare, și pre
Vasilie Baeitskie nepotul său și pre Ilie Pleșca ce au fost Jic-
NT

nicer al doilea și pre Nckițele Vornicul, pentru strajă împotriva

Ducăi Vodă. Și așa încet trăgându-se în jos și înțelegând de
Duca Vodă cum este în Domnești, 3) la ținutul Putnei, era și
Vasile Hăbășescul cu niște adunătură, pe la Movileni ; trimis-au
CE

[Ducaj pre Sandu Buhuș, Hatmanul său, de i-au lovit; ce ei

de războiu nu s’au apucat, ce îndată iau împrăștiat".

1 Kog. Let. II. pg. 30—1.

/

2 După bătălia dela Viena, vara 1683, Sobieski, liberatorul Vienei,

întrebuințând slăbirea Imperiului Otoman, puse în Scaunul Moldovei pe emi­
SI

gratul Ștefan Vodă, care’l ajutase în 1673, trădând pe Turci, să cîștige bătă­
lia dela Hotin. Pe cînd Duca Vodă lipsea încă din țară, comandat împreună
eu Șerban Vodă Cantacuzino și cu Tătarii din Bugeac la asediul Vienei,
IA

de undo se întorceau prin Ardeal, Petriceico ocupase Iașii iar o parte a oas-
tei sale supt Savin Zmucilă Mtdelnicer (apoi Ban etc.) și a. „lucra" în Bu­
geac împreună cu oști leșești și cărăcești.
3) „Satul soacră-sa Dabijoaii" (C. Filipescu ed. Iorga p. 205).
U
 R
RA
85

«Baenskie și cu cei alți boieri ce erau trimiși cu dânsul,

LIB
ce s’au numit mai sus, prinzând veste cum cu Duca Vodă oaste
nui, și cine și era îl urîse, și slujitorii toți erau îndoiți, puțintei
Seimeni ce erau ; și așa fără veste au sîrguit de l-au lovit pre
Duca Vodă. Decemvrie 25, Marți, în ziua de Crăciun, la vremea
ce au șezut la masă...“

ITY
„Și așa țînându-1 pre Duca Vodă închis într’acea zi în o-
grada curții, ce era cu bolovani groși îngrădită, slujitorii ce erau
în întru cu dănsul nu le dedese mai de timpuriu lele, îl urîse;
praf n’aveau, iară din cât și aveau, nu-i trăgea inima...“

RS
„Și așa a doua zi făcănd năvală cei de afară, și venind
la poartă, iară cei din slujitori le-au deschis porțile; și așa in­
trând 'l-au luat de grumaz pre Duca Vodă, viu nevătămat, după
ce au domnit într’acest rând cinci ani și trei săptămâni.",..
VE
„Iară lui Petriceico Vodă mergând veste de bătaia Căzaci-
lor și Moldovenilor din Bugeac. după ce au șezut în scaun în
lași numai 15 zile, i au căutat a eși din Iași, și luând calea
spre Suceava unde aducând și nepotul său Vasile. Baenskie, pre
NI
Duca Vodă, s’au împreunat la Mănăstirea la Dragomirna a-
mândoi, și așa ’l-au trimis în țara Leșească ta robie, în târg
în Liov.“...
LU

Să vedem acum ce scrie Ion Neculcea. ’)

„Petriceico Vodă, dacă au sosit în Iași, îndată au slobozit
podgheazuri,Cazaci și Leși, cu Demidețki 1 23) și cu Constantin Tur-
culeț, Polcovnicul, și cu Baiitski Sardarul să meargă să lovea­
RA

scă pre Duca Vodă la Domnești ; și purgegând podgheazul din

Iași, au mers pre Șiret în jos, și luănd mazili, și căpitani și
slujitori și pre cine aflau pin țeară, să se înglotească cât de
mulți.“ etc.
NT

Iată ce scrie Nicolae Mustea cronicarul. ’)

„Iară Petriceico Vodă luând veste de Duca Vodă unde se
află, și la ce stare, îndată au trimes o seamă de oaste Leșească
și Căzăcească și Moldoveni cu Căpitanul Balențki, (!) carele s’au
CE

făcut mai pe urmă și Sărdar, și cu un Leah ce era cap pe

oastea Leșească și Căzăcească...
„întăiu deară Balenslti (!) s’au pornit asupra caselor unde
ședea boierii lui Duca Vodă [intre cari Miron Costin Vel Logo­
fătul] și i au prădat de toate câte au avut pe toți.“...
/

„Văzând Duca Vodă că nu isprăvește nimică cu războiu,

au ispitit să facă pace ; și au trimes la dânșii un om, zicând
SI

să’l lase viu, și să nu ’l jăcuiască, nici pe dânsul nici pe boie­

rii lui, sau pe oamenii săi, care tocmeală au primit ei.
IA

1) Op. cit. p. 220.

2) -Andrzy Dymidecky“e iscălitura sa într’o scrisoare cătră Ilie Dră-
U

guțescul din Zablotov 2. Apr. 1683 (prop. d-lui O. cav. de Flondor. v. Anexe).
3) Kog. Let. III. p. 22.
3
 R
RA
— 86

Și atunci chiămat-au pc Balenski, și au grăit cu dânsul și

s’au încredințat; și a treia zi ’) au deschis porțile și au intrat

LIB
Cazacii și Leșii la Duca Vodă și ’l-au luat; însă Căzacii de toc­
meală nu s’au ținut, și l-au prădat, și ’i-au luat tot ce au avut,
până și șlicul din cap, și pe oamenii săi, ’i-au lăsat nnmai cu
pielea, cumu-i obiceiul Căzacilor, carii nici odată nu se țin de
cuvânt. Și așa ’l-au luat rob, și ’l-au dus în țeara Leșească și

ITY
’l-au închis la Liov, unde au și murit după un an, acolo la
închisoare."...
In Varianta cronicei atribuita lui Mustea, eroul nostru e
numit mai corect Baenski, de altfel descrierea prinderei lui Duca

RS
e identică. 1234)
Cronicarul muntean Constantin Filipescu Căpitanul, ni dă
următoarele amănunte. s)
„Cap oștilor era Dimidenski Reghimentariul dela Snetin și
VE
Bainski nepotul lui Petreceico Vodă, într’o sanie cu paie ’l’au
pus, având numai un covor, și o perină, și 2 cai răi, unul ne­
gru, altul alb, hamurile de iei, (den toată averea lui, cu atâta
’l-au dus în țara Leșască.) Doamna-sa venise la Focșani, ci au­
NI
zind de luarea Domnu-său, sau dus în țara Muntenească, acest
sfârșit au dat și Ducă Vodă." 4)
Dimitrie Cantemir pomenește pe Bainski în două locuri
LU

ale operei sale „Istoria Imperiului Otoman.11 Cartea IV. (edi-

țiunea românească).
Intăi la p. 417. n. 5: „Acestu Petriceicu adecă, nu mult
după perderea Turcilor la Viena, s’a întors în Moldova și cu aju­
RA

torul consângenului său Bainski a pus mâna pe Duca Vodă și l-a

arestat/' Apoi la p. 493 repetă el în text descrierea evenimen­
tului numai mai detailiat: „Soartea Princepelui Duca fu și mai
fatală. El precum am zis, a fost dus la asediul Vienei. Când s’a
NT

întors îndărăt din expedițiunea aceasta, a găsit Moldova în cea

mai mare confusiune; mai toți boierii au trecut la Petriceicu,
parte, pentru siguranța proprie, au fugit în țările vecine; Iașii,
residința sa, erau devastată. In aceste împrejurări s’a retras cu
CE

vre o câți-va ai sei la Domnești, un sat In ținutul Putnei. decis

a așteptat aici timpuri mai bune. Pe când se ocupa aici cu
gândul cum să restabilească ordinea și pacea în țară, un Mol-
dovan, cu numele Bainski, consângen al lui Petriceicu, năvăle­
ște asupra lui, îl prinde și ’l duce în Polonia; aici au fost a-
/

restat și ținut supt mare pază în Varșovia, unde nu peste mult a

SI

murit.“ Iar în nota (65) la textul acesta, Cantemir ni dă lămu-

IA

1) Am văzut că Costin scrie „a doua zi“.

2) Kog. Let. pp. 107—8.
3) Magazin istoric pentru Dacia II. p. 29.
4) E curios că cronicarul muntean se arată mai bine informat asu
pra detailiurilor acestora decât Moldovenii
U
 R
87

RA
rirea următoare cu privire la Bainski: „Bainsky. De origine
moldovan și consângen cu Petriceicu. După moartea acestuia
s’a întors în Moldova și părintele meu 'l-a numit Serdar, adecă

LIB
general peste armata de la Prut.“
Și în „Vita Constantini Cantemyrii,* p. 80, Dimitrie Cante-
mir nu uită să pomenească pe „Bainskium Serdarium suumu
[al lui Petriceicu] punându-se astfel în contrazicere cu nota 65
de mai sus unde scriea că abia C. Cantimir l-a făcut Serdar, și

ITY
dându-ni o lămurire genealogică cu care ne vom ocupa mai
la vale.
Ardeleanul Șincai 1) traduce astfel partea referitoare la
Bainski din Istoria Imperiului Otoman p. 417 : „cu ajutorul

RS
frăține-sAu [consanguineus 12) ] Baineki au luat pe Duca Vodă"
(p. 114). Iar la p. 135. urmând „Istoria Bălăcenească“ ni dă
o descriere aproape identică cu cea a lui C. Edipescu, numai
că numește pe Bainski și mai ciudat Bagonski. 3)
E
In fine să vedem ce scrie istoricul german „preavestitul
Engel" 4) cum îl numește Șincai.
IV
„Zum Zuge vor Wien ward er denn [Duca] 1683, so wie
auch Scherban [Cantacuzino, Domnul Țărei-Românești] mit ent-
boten. Coyer sagt, dass an Siebenb.furgischen] Wal.[achi-
UN

schen] und Mold. [auischen] Truppen 15,000 Mann bey der Kai-
serl[ichen] Armee [turcească] gewesen wăren. Duka verlohr
bey dem Entsatz von Wien seine Bagage, sein Lager und einen
grossen Theil seiner Trupen. Er soli nach der neu erofîn.feten]
Pforte S. 240. nur 2000 Mann Moldauer vor Wien mitgebradht
AL

haben. Natiirlich musste er die ubrigen Truppen zur Deckung

der Ukraine 5) und der Moldau gegen Pohlen zu zuriîcklassen.
Allein diese Massregel half ihm nichts. Der Kosaken hetman
TR

Kunitzki, nachdem er den Mold. Bojaren Dorohin 6) aus Njemi-

row hinausgeworfen hatte, unterstiîtzt vom Pohln. Gen.[eralen|
Potocki und gefiihrt vom Emigranten Stephan Petreitschik war in
EN

1) Cronica Românilor III.

2) Consanguineus înseamnă rudă de sânge.
3) V. în privința aceasta Iorga „Istoria literaturei Române în secol
Iul al XVIII-lea:“ I. pg. 205. „Pentru toată partea veche [a cronicei], rolul-
/C

Logofătului [în înțelesul om de casă] bălăcenesc a fost al unui simplu co­

pist: a reprodus pe Constantin căpitanul |Filipescu| până la 1688* Nu­
mele Bainski fiind deci de cel puțin de două ori copiat, e explicabilă prefa­
cerea lui curioasă în Bagonski. Insă mai puțin putem să scuzăm greșeala
cu Baineki când atât Cantemir cât și Engel scriu Bainski. Se pare că Șin­
cai era cu totul străin spiritului limbei polone.
SI

4) Iohann Christian von Engel „Geschichte der Moldau und Wala-

chey" II. p. 280.
5) Duca era, cum știm, și Voevod și Hospodar al Ucraniei unde pu­
IA

sese Hatman pe Eni Drăghinici, Grec, care știa însă căzăcește, poate stră­
moșul fam. nobile Drăghinici din Bucovina.
6) Fără îndoială Drăghinici. V. și Arh. Geneal. II. pg. 55.
CU
 88

R
RA
die Moldau eingebrochen, hatte vvegen Duka’s vielen Grâu-
* samkeiten vielen Anhangim Lande unter den Bojaren und deriv
gemeinen Volk gefunden, hatte den Tataren sehr viei Schaden
und viele Grausamkeiten zugefugt. Die Garnison von Kamie-

LIB
netz’)war bey ihren versuchten Ausfăllen wiederholtgeschlagen.So
îand Duka die Moldau als er spat im Dec. aus dem Wiener Fel-
dzug zuiikk kehrte. Indem er nach seiner Residenz eilend, am
Christtag 1683 in einem Wirtshaus Dumnest rastete, und mit
scinen Bojaren an der Tafel sass, Uberfiel ihn ein leichtes Pohln.

TY
Commando von 500 Reutern, unter Bainski, einem Vetter d es=
S țepii. Petreitsckik, nahm ihn gefangen und schleppte ihn nach
Pohlen.“...
în traducere, partea privitoare la Bainski : „Așa a găsit

SI
Duca Moldova, întorcânduse târziu în Decemvrie din campania
vitneză. Giăbind spre reședința sa și popăsind în ziua crăciu­

ER
nului 1683 într’o ciâșmă din Domnești, fu lovit, pe când ședea
la masă cu boierii săi, de cătră un comandament ușor, polon,
cu SCO ce călăreți supt comanda lui Bainski unui văr al lui.
Ștefan Fetrice^co, fu prins și dus în Polonia."
IV
Din măiluriile cronicarilor, mai cu seamă din cea a lui
Mustea, și din amănuntele date de istoricul Engel, reiese că Ba-
inshi a a\ ut rolul princ ipal în piinderea lui Duca Vodă. MeritA
UN

deci tă ne ocupăm mai pe larg cu persoana lui.

Caie era originea neamului său? Cantemir scrie că era
de origină Muldovan, însă după nume s’ar putea crede că era
Polon, ’l-am văzut numindu 1 Baenskie, Balențki, Balenski, Bai-
rukr, Bagonski și (cu numele său adevărat) Bainski, cu intona­
AL

ția pe primul i: Bainski. In documentele timpului se scria nu­

mele astfel: Eamrciar. Apoi din chiar legăturile sale cu Polonii
s’ar putea presupune că era Polon. Cu toate acestea, împreju­
TR

rări a că era nepotul, iar după Lngel vărul, unui Român get-
bc get ca Ștefan Petriceicu, ne făcea tot-dea-una să înclinăm spre
părerea că Bainski nu era decât o poreclă luată de. la satul Bă­
ii ți sau ,Baince* din Bucovina.
EN

Cerci lăriie aihivare ni-au dat dreptate: In 1782, cu prilejul

hotărniciilor făcute de comisia împărătească supt Metzger, aceasta,
ahâî du se in Lucavița și întrebând pe Constantin Șahin (ginerele
2), care ținea în stăpînire și o parte de moșie a
lui Ioniță Stîrcc a 1
/C

unchiului nevestei sale, a lui Ioniță Flondor): „Quo titulo denn

c’c r Iuoivtza Flondor die 6 Schirebi von Lukawitza inne babe?"
cajăiă rrmătorul răspuns:
,Di<y Schirebi habe des luonitza Flondor Vater Namcns
SI

1) Turcească, cedată Poloniei prin pacea din Carlovița 1699.

IA

2) Ioni(ă Stîrcea, poreclit și Cracalia, Șatrar, era căsătorit cu Maria

(lupa) sora lui loniță Flondor, \ < rnic de Câmpulungul rusesc f 1784, fiul
lui Șciban Flondor Mcdelnicer (v. și Arh. Geneal. I. pp. 203—4).
CU
 R
RA
89

Scherban gckauft welche ihm, Iuonitza Flondor, nach dem A-

bleben seines Vaters erb'ich zugefallen seyen. Drcy Schirebi

LIB
babe er von seiner Mutter. einer Tochter des FaszVZ Bainski,
sonst Wolcsinski genannt, ererbt, wie es der in den Handen ha-
bende Theilungsbrief erweise* 1).
Iată-ne deplin lămuriți. Vasile Bainski era un membru al
cunoscutei familii Volcinski, care avea în timpul ocupațiunei multe

ITY
părți de moșii în Bucovina de la Zwiniace lângă Nistru pănă la
Răstoace, la izvoarele Ceremușului.
Să cercetăm acum dacă porecla Bainski, care înseamnă în
limba polonă „din Bainți-, precum Tarno\vski=din Tarnow ș. a.

RS
venea într'adevăr de la moșia Bainți.
Stăpânul acestei moșii era în 1783 Ioniță Flondor2), care
întrebat de cătră comisia împărătească răspunde: „Eu am mo­
șia de la părinții mei și strămoșul meu Duniitrașco Bainski,
VE
tatăl lui Vasile, a dobândit-o ca zestre cu fiica lui Nicolai [Dră-
guș] nepotul lui Oreș Hatman- 3).
lată dovedită și legitimitatea poreclei. Mai avem să sta­
bilim identitatea acestui Vasile Bair.ski cu Serdarul spre care
NI
scop vom reproduce declarația lui Ioniță Flondor cu privire la
moșia Milie 4): „El a moștenit jumătate de moșie de la mama
sa și tată-său o primise zestre cu fiica lui Vasile Bainski Ser-
LU

dar, care o cumpărase-. Alte dovezi cu privire la identitatea

lui Bainski sunt mai multe zapise în proprietatea domnului O.
cavaler de Flondor, actualul proprietar al acestei părți din Milia,
între cari unele de la rudele Volcincești și o scrisoare de la un
Polon din Przemysla. din 1685, adresată „Panu Basylemu Wol-
RA

•czanskiemu-. fără îndoială Vasile Bainski, căci numai acest Va­

sile Volcinschi avea raporturi atât de intime cu Polonii.
Ni se poate însă obiecta că, dovedind că Bainski era po­
recla unei ramure a familiei Volcinski, n’am dovedit că nu era
T

polonă, căci și Volcinski e un nume polon. Să ne lămurim și

în privința aceasta. Cercetând documentele, depuse spre păs­
EN

trare în Arhiva Statului din București de cătră răposatul Baron

1) „Treii jirebii le-a cumpărat Șerban, tatăl lui Ioniță Flondor, care
/C

le-a moștenit după moartea tatălui său, trei jirebii le-a moștenit de pe
mama sa, fiica lui Vasile Bainski numit de ebiceiu Volcinski, cum se dove­
dește prin scrisoarea de împărțeală la mina lui.“ (v. protocoalele în tradu­
cere germană în Arh. Trib, din Cernăuți). Jirebie era o fășie de pământ,
care se întindea probabil prin moșiia întreagă; originea cuvântului e sla­
vonă, dela jrebia=soarte, deci jirebia ar însemna lotul unui răzeș, (v.
SI

Hăjdău în Arh. ist. III. pg. 173 și R. Rosetti în păm. săt. și stăp. p. 88).
2) Arh. Trib. Cernăuți „Baince“.
3) Văscan Orăș, Hatman 1604—17 (v. Ghibănescu în Uricar p. 424).
IA

El era fiul lui Gligore, Vornic, nepotul lui Fedor Orăș cel Bătrân, care avea
privilegii dela Ștefan cel Mare, pentru satul Orășenii (în Bucovina) (v.
îorga, Regește la Hurmuzaki XI).
4) Arh. Trib. Cernăuți „Milie-.
U
 R
90

RA
Victor Stîrcea, am dat de un ispisoc slavon de la Radu Vodă
din 7125/1617 Iunie 14 cu privire la llie din Volcineț (Bucovina,

LIB
aproape de Șiret) și cumnatul său Petra ș< o Siîrce și nepotu său
Isac Stîrce din Popeni pentru 1/6 Boian partea din jos cu
moară, cumpărată de llie de la Călugării Sf. Mănăstiri Homor.
(v. pentru llie din Holcinețiu și rudele sale, „toți nepoții lui
Toader, strănepoți lui Cozmin Cămărașului“. Uric. I. p. 162 ș a. I.).

ITY
Cetind documentul acesta știam îndată cine era llie din
Volcineț, că nu putea să fie de cât numai un Volcinski, pentru
că atât dinți’o spiță de neam a familiei Stîrcea, cât și dintr’un
document aflător în proprietatea Baronului Wassilko din Berho-
met din 1628, știam că un Miron Volcinski era fiul Dumitrei

RS
Stîrcea, nepotul Visternicului Mateiaș Stîrcea. Deci Dumitra
era căsătorită cu un Volcinski. Datele acestea le-am găsit în­
tărite prin un alt document din Arhiva Statului din 7173/1665,
Iunie 5, copie după un ispisoc dela Dabija Vodă, în care e
VE
vorba de Petrașco și Ionașco Stîrcea și de „Dumitra sora lor,
jupan casa lui Volcinski11.
Am văzut mai sus că Petrașco Stîrcea era cumnatul lui
NI
llie din Volcineț. deci Petrașco, având o soră „jupăniasa lui Vol­
cinski" e clar că llie din Volcineț e identic cu Volcinski și că e
tatăl lui Miron Volcinski. Dela acesta încolo s’a stabilit numele
U

de familie Volcinski. Care a fost numele patronimic al lui llie

n’o putem ști, probabil un nume vechiu boieresc, căci cu greu
am admite că Matiaș Stîrcea Visternicul, fiul Stolnicului Ion de
AL

supt Petru Rareș, ar fi dat fiica sa unui „homo novus". (V. de

de altfel și mai sus nota în tex unde am văzut că llie era stră­
nepot al lui Cozmin Cămărașul, care trăia pe vremea lui Ște­
TR

fan cel Mare)

In privința aceasta avem și un oare-care indiciu genealo­
gic, anume un document din 7160/1652 Iulie 29, reprezăntând
o danie făcută în fața mai multor marturi „și dinaintea Goeștilor,
EN

Strătulat și Dumitrașco și Arsenie". ’) Strătulat iscălește „Az

Strătulat Volcinski isc.“, iar din alte documente e cunoscut că
Strătulat și Arsenie Volcinski erau frați, 12) fiii lui Miron Vol­
cinski. Ce privește pe Dumitrașco, el fiind pus intre doi frați
/C

și fiindu-ne cunoscut că pe timpul acela trăia Dumitrașco Vol­

cinski Bainski, nu încape îndoială că el e al treilea frate a! lui
Stratulat și Arsenie. /Xpoi știm că Dumitrașco Bainski, resp. fiul
lui, avea o parte în Lucavița iar într’un document din 7196/1628,
SI

Iunie 2 citim : „eșind în vânzare a treia parte din Lucavița de

la frații lui Arsenie Volcinski". 3) Deci Arsenie avea cel puțin
IA

1) Codrescu Uricar 1. p. 75.

2) Document înainte de 1693 din hârtiile familiei Flondor-Storojinet:
„Arsenie și frate său Strătulat Volcinski ot Lucaviță marturi* apoi spi(a
neamului Stîrcea la Academie.
U

3) Acad. Rom. V j 116.

 R
— 91

RA
2 frați și aceștia sunt: Stratulat și Dumitrașco. După ce am
stabilit identitatea fraților, constatăm că ei sunt numiți Goești nu

LIB
Volcincești, cu toate că Strâtulat iscălește Volcinski. Se pare
deci, întrucât ne putem încrede în răposatul Codrescu, care în­
suși mărturisește că „originalul acesta" e „scris foarte încurcat",
că contemporanii Volcinceștilor nu se obicinuiseră încă cu nu­
mele acesta, greu de pronunțat pentru Români, și li dădeau nu­
mele lor adevărat: Goești. Atunci Ilie din Volcineț, bunicul lor, ar

TY
fi fost un membru al familiei cunoscute Goe sau Goia ? Totuși se
prea poate că Codrescu a citit „roetpiiAop" în loc de „Kctpwaop"
eroare foarte cu putință dacă presupunem că literele k și p (întâiul)

SI
au fost șterse de vreme și considerăm că amândouă cuvintele au
același număr de litere.
Să ne întoarcem la Vasile Bainski. Am văzut că cronicarii îl

ER
numesc „nepotul*, F.ngel î-i zice „vând*, iar Cantemir „rudă de
sânge* al lui Ștefan Petriceicu Vodă, ră cercetăm deci care era
gradul lor adevărat de înrudire.
Vasile era căsătorit cu Maria. fiica lui Gheorghie Hăjdău
IV
Armaș din căsătoria acestuia cu Antimia. fiica lui Vasile Var-
tic. ’) Fratele lui Gheorghie, Ștefan Hăjdău, Vel Paharnic, ți­
UN

nea în căsătorie pe Alexandra, sora lui Ștefan Petriceico. 12) Deci

nu era nici o înrudire, ci numai o încuscrire, cumnatul lui Pe­
triceico fiind unchiul nevestei lui Bainski. O altă înrudire e a-
proape exclusă, căci Petriceico n'a lăsat urmași direcți, deci nu
putea să fie Bainski nepot de fiu sau de fiică, apoi n’a avut nici
AL

frați, ci numai trei surori, din cari una, cum am văzut, căsăto­
rită cu Hăjdău, alta, Safta cu Ilie Slurza, Vel Vornic, 3456) iar a
treia, Maria, cu Alexandru Ilski, căpitan *).
Prin soacra sa, Antimia, Vasile Bainski era și încuscrit cu
TR

dinastia Movileștiior, căci mătușa Antimiei, sora tatălui ei, era

Antimia soția lui Miron Barnovski Movilă Vodă. B) Sora Anti­
miei Hăjdău, Vasilca, era căsătorită cu Toader Jora Sulger,
socrul lui Dumitru Cuza Spatar, 7) strămoșul Cuzeștilor și al
EN

lui loan Alexandru Vodă.

In fine mai trebuie să pomenim o altă încuscrire interesantă
a lui Vasile Bainski, anume cu dinastia Cantemireștilor.
/C

1) Arh. ist. I. 1. p. 54 și a. izvoare.

2) Zamfir C. Arbtire „Basarabia", spița Hăjdău, și a. izvoare.
SI

3) Ibid și lorga Stud. și Doc. V. p. 403.

4) Arh. Geneal. I. p. 69. *
5) lorga Doc. Bistriței II prefață și documente în proprietatea noastră.
IA

6) Acad. Rom. 11/55.

7) Acad Rom. Mss. 2312 p. 96 și lorga Stud. Doc. VI. p. 561.
U
 R
92

RA
In „Vita Cons'.antini Cantemyrii" p. 80, Dimitrie Cantemir,
scrie : „Nam Stephanus Princeps [Petriceico] et totus polonicus
cazacicusque exercitus a Tartaris ex expeditione vienensi rever-

LIB
sis, sede expulsus, nc regia stipendia in vanum consumpsisse
videretur, Bainskium, Serdarium suum, (qni avunculus erai
generi mei Bogdani) cum bona militum Moldavorum mânu ino­
pinate ad capiendum Principem Ducam mittit“...
Adecă: „Voevodul Ștefan, cu întreaga sa armată polonă și

TY
căzăcească, scos din scaun de cătră Tătarii întorși din expedi­
ția vieneză, trimise pe neașteptate, spre a nu părea că a recurs
în zădar la ajutorul regal, pe Bainski, Serdarul său (care era
unchiul cumnatului meu Bogdan) cu o ceată puternică de os­

SI
tași moldoveni spre a prinde pe Voevodul Duca“.
Bogdan era Lupul Bogdan, Hatmanul, căsătorit cu Domnița

ER
Ruxanda12 ), fiica lui Constantin Cantemir Vodă și era fiul neno­
rocitului Jitnicer Gheorghie Bogdan 3), care fu decapitat de Duca
Vodă în 2/12 Octomvric 1679 :<) împreună cu complicii lui Va-
sile Gheuca Vistermcul și Lupul Sulgerul4). Cum venea Bain­
V
ski unchiu (avunculus) lui Lupul Bogdan? N’am găsit decât un
singur izvor genealogic, care insă ne lămurește deplin, anume
NI
un izvod de moșii Bogdănești scris de Vasile Bainski supt titlul:
„Izvod de moșii (sic) de pe socru Bogdan Ionașco (sic) să (sic)
de pe Gavrilaș Bogdan* 5). După ce enumeră câteva moșii ale
U

lui Ionașco, scriind ba moșie, ba moșie, continuă: „Țaga, sat

întreg ... în trei părți îrriblă aceslă moșăi, del[a] Ghiorghii Bog­
dan este Lupul Agă 6) să Grozava — a doilfea] bătrân den curii ca
AL

[Ciurlica] este Chiriac să Costachi —al treil(ea) bătrân de pe Vas[i ]li

Bogdan este Ana“ (in verso :) -f- sam|ă| de moșii (sic) a mel[e]
să de cumpărăturiăj cu feni\e\i.a me Grozava lt. [7] 195 Iunție]
TR

10 dăn“ (1687) -ț- Pol sat de Milie cumpărăturță] de la Drăgu-

țăscul a patra part|e] de sat de Putila, tij la ținut la Cernăuți
-j- giummătatfe] de sat lacăncău [Cincău ] cumpăraturță] de la fi-
EN

1) Spița neamului Cantemir în Victor C. Gervescu „Dimitrie Cânte.

mir“ după „Ruskaia rodosldvnaîa kuiga“ de Principile A. B. Lobanow-Ros
towski.
/C

2) Iorga Stud. și Doc. VI. p. 519.

3) Ibid. p 540.
4) Neculcea, în Let. II p. 214—215 ș. a. izvoare. Ei făcuseră „cărți
hiclene, cu iscălitura lui Dumitrașco Vodă Cantacuzino, la Orhieni și la Lă-
pușneni, să se rădice cu oaste să meargă să prindă pre Duca Vodă cu toată
SI

casa lui, și pre o seamă de boieri ai lui, și cu izvod cu ce morți să-i o-

moare pre toți**..., Ghiorgbită Ciudin Sărdarul, fratele Armașului Toader Flion-
dor au prins pre Lupul Sulgerul cu acea carte liicleană“ (ibid.) Soția lui
Vas. Gheuca era chiar vară primară cu Doamna Nastasia Duca (ibid.).
IA

5) Doc. d-lui O. cav. de Flondor.

6) Agă de Darabani în 1685 Aug. 25 (Urechia „Miron Costin“ II p. 529).
U
 R
— 93

RA
corul Neculai la ținutul Cernăuților -|- Satul Băl[i]neștii danie
de la Duca Vod[ă] gumătatfe] de sat la Bișenfi] danie de la
Sturzoe1), la Orhei -f- Dumfejnii la Dorohoi mosiie Volcinețul

LIB
gumătatțe] de sat mai puțin la ținutul Sucevii—la Boian ce aleg
zapisăl[e| de pre mama —la Lucavițja] tot de pre noi“.
Izvodul acesta este scris în diferite timpuri cu diferite cer-
neli, însă de aceiași mână, a lui Bainski, cu aceleași greșeli
caracteristice de ortografie: „să" în loc de „și“; „moșie" în loc

TY
de „moșie". Datarea se referă numai la izvodul moșiilor sale, care
este cel mai recent. Cu toate că Bainski nu este iscălit, nu în­
cape nici o îndoială că el a scris izvoadele pentru că, cum vom

SI
vedea în alt tac, el cumpărase Milie și Putila de la Drăguțescul.
Din documentul acesta rezultă clar 1) că Ionașco Bogdan era
socrul lui Bainski 2) Că soția lui Bainski se chema Grozava,

ER
deci Grozava era fiica lui Ionașco Bogdan. Gheorghie Bogdan
va fi fost fiul lui Ionașco și Grozava Bainski era, ca soră a lui
■Gheorghie, mătușa lui Lupul Bogdan, iar Vasile Bainski unchiul
prin alianță al Lupului. Vedem deci că afirmația lui D. Can-
IV
temir e deplin confirmată prin documentul acesta. Mai reiese
din izvodul acesta că Gheorghie Bogdan avea și o fiică numită
după sora lui, Grozava, că Bainski avea un fecior Neculai și că
UN

moșia Volcinețul (jud. Suceava, acum Șiret) era a lui de baș­

tină de unde, precum am arătat, și numele familiei Volcinski.
Precum vedem un izvod foarte important. Bainski era deci de
două ori căsătorit. Care era soția cea d’intăi ? G ozava, căci
în 1695 Dec. 30, Vasile Bainski cu soția sa Maria, fata lui Gh.
AL

Hăjdău și a Anteniei, fata lui Vartic, vănd satul Zelena2). In

1683 Grozava nu mai trăia, sau era despărțită de Bainski și a-
cesta recăsătorit cum rezultă din calitatea sa de „nepot'1 (cum
TR

.am văzut prin căsătorie) al lui Pelriceico.

(Va urma).
EN
/C
SI
IA

1) Safta (v. m. s. p. 91).

2) Bianu Catalogul Mss. Rom. ale Bibi. Acad. Rom. II p. 200.
U
 R
94

RA
Bibliografie
Alexandru A. C. Sturdzi, conferențiar la facultatea de litere dirr

LIB
Paris, „UEurope orientale et le role historique des Mavrocordaio, 1660—
1830d, eu documente inedite, 128 ilustrațiuni și un arbore genealogic. Pa­
ris, PloD-Nourrit et C-ie, 1913, în 4° cu 463 p.
Această ultimă lucrare a harnicului publicist d-1 A. Sturdza, anun­
țată de revista noastră în primul ei număr din 1912, p. 15, ne vine în ul­
timul moment înainte de a încheia coloanele revistti, în cât ne este peste

TY
putință să ne pronunțăm în cunoștință de cauză asupra bogatului ei con­
ținut. O superficială răsfoire a cărții ni arată însă că monografia această»
corespunzând titlului ei, este mai mult o operă istorică de cât genealogică^

SI
îmbrățoșând o întreagă epocă istorică a Europei orientale unde familia
Maurocordat') începând cu Alexandru, Exaporitul, Marele Dragoman al Porții,
om cu reputație europeană, a jucat un rol covârșitor în afacerile politice

R
ale acestor țări. In această lungă expunere a evenimentelor istorice, in­
fluențate de M mrocordați sau invers, influențând asupra vieții și carierei
VE
lor. d-1 Sturdza ’și-a dat. multă muncă, folosindti-se de foarte numeroase
izvoare edite și inedite, cu vădită iubire față de subiectul deosebit de in­
teresant, însă ținându-se în marginele unui studiu obiectiv.
Nici în partea genealogică, nu s’a lăsat d l Sturdza de data această
NI
a fi sedus de cătră ipoteze riscate sau izvoare necontrolate, rătăciri cari
scindează valoarea publicațiunii d-sale „Regne de Michel Sturdza**, ne dând
loc de cât datelor certe chiar în contra unor păreri vechi și înrădăcinate.
LU

Astfel d-sa, în urma cercetărilor făcute în Arhiva Imperială din Viena, con­
stată că părerea, emisă de mai mulți autori, că Împăratul Leopold I ar fi
conferit Exaporitului, drept mulțămire pentru atitudinea lui în pacea de la
Carlovitz (1699), titlul de Conte sau Principe al Sf. Imperiu, este greșită,
RA

ne existând nici urma unei atari diplome. Da altfel părerea această era
din capul locului neverosimilă, căci Alexandru Maurocordat primind un a-
tare titlu, ’și-ac fi compromis situația sa splendidă la Poartă, putând fi bă­
nuit de trădarea intereselor otomane. Hammer, care susține că Iosif I
T

i-ar fl conferit titlul de Conte, priu sciisoarea din 26 Februarie 1706, D’a
cunoscut-o, iar d-nul Sturdza, publicând-o, constată că scrisoarea nu ni dă
EN

nici un indiciu pentru o astfel de presupunere. Adresa scri-oarei imperiale

este: „Spectabili ac Magnifico Alexandro Mauro Cordato, ex NobiliSterpe
de Scarlatti, Intirno Imperii Ottomanici Consiliario et Secretario nobis di-
lectou. Scarlatti era numele patronimic al mamei sale R xanda, văduva
/C

lui Alexandru Mihnea Voevod.

Un izvor, ni se pare ne consultat de d 1 Sturza, Di precisează anume
care erau bacșișurile date <le Imperiali membrilor conferinței din Carlo-
witz. Astfel se hotărîse a se da ambasadorului Angliei o tabatieră cu
SI

portretul împăratului și cu diamante în valoare de 6000 Taleri, celui olan­

dez deasemeuea o tabatieră în valoare de 5000 Taleri și titlul de Cente al
Ungariei, primului ambasador al Turciei un dar iu valoare de 30,000 Ta­
IA

leri „und dasjenige so dem Maurocordato zugedacht auf 25,000, dem o an

1) întrebuințăm scrierea românească a numelui, încetățenită de mult
in Principatele noastre ; cea grecească e Maurocordatos, cea internațională!.
CU

Mavrocordaio.
 R
RA
95

aus der Kayserl. Biblinlheque das corpus Historiae Nyzantiaci, welches

dieser Minister ijistăndig verlangt, beygeftigt" ’). Această dorință a lui

LIB
Maurocordat e caracteristică pentru mentalitatea acestui diplomat, înzes­
trat cu o extraordinară cultură enciclopedică, în urma uuor temeinice stu­
dii la universitățile italiene, care l’a pus în stare să vorbească cu fie-care
diplomat în limba lui, contribuind astfel foarte mult la armonia și succe­
sul conferințelor din Carlowitz. Precum vedem mai mulți ambasadori au

ITY
primit daruri și nu se poate deduce din aceasta concluz.uni defavorabile
integrității plenipotențiaiiloi Turci, precum s’a încercat de unii. Faptul
că s’a conferit ambasadorului olandez titlul de Conte a dat poate prilejul
pentru confuziunea cu privire la titlul de Conte al lui Maurocordat ?
Ce privește o altă chestie interesantă, acea a originei familiei Mau­

RS
rocordat, d-1 Sturdza are sinceritatea de a mărturisi că „LI est encore im-
possible aujourd'hui de determiner avec precision Vorigine de la maison
des Maurocordato*. (p. 408). Scriitorii bizantini ai secolului al X(V-lea
pomenesc numele familiei, iar Legrand pretinde că ea a emigrat în llios,
VE
însă uime n’a reușit pân’acum să stabilească o legătură între Manrocorda-
ții anteriori prăpușirii Imperiului Roman și familia princiară. In piivința
filiațiun-i stăm încă pe bazele date de Legrand, după care autorul fami­
liei princiare este Niculai trăitor în 1500, străbunicul Exaporitului. Nu
NI
încape însă îndoială că familia era de origină nobilă, împrejurare, care a
înlesnit frumosului, dar săracului Niculai II. tatăl Exaporitului, căsătoria
cu fiica foarte influentului și bogatului Scarlatti, dintr’o familie considerată
LU

ca nobilă, precum am văzut, și de împăratul losif I. și de Iloelbiuș în

scrierea sa asupra operilor lui Ni-ulai Vodă, care scrie „e nobilissima
stirpe de Scarlatti", nume adoptat de Miurocordați în urma stîngerei casei
de Scarlatti. Prin căsătoria aceasta familia Maurocordato s’a ridicat la
A

mare bogăție și influență, iar prin cea a Exaporitulni cu Sultana, fiica Ca-
sandrei Hrisoseoleu, nepoata lui Alexandru Iliaș Voevod, stiănepoata lui
TR

Ilie Rareș Voevod, deci o descendentă prin femei din dinastia Mușalinilor,
s’adat familiei prilejul să rîvnească Scaunele Principatelor Române, ocupate
apoi de 6 membri ai acestei familii, Niculai, Ioan I., Constantin, Ioan II.,.
Alexandru I. și Alexandru II.
EN

Spița neamului Maurocordat, anexată lucrării, atît în formă literară

(p. 4u9 —417) cit și grafică, cuprinde 152 de persoane și este cea mai com­
plectă care a apărut pân’acum 1 2) .Din ea constatăm cu plăcere că ultima ge­
nerație, ineepînd cu anul nașterii 1880, este foarte bine reprezentată prin
/C

17 membri de sex bărbătesc și numai 10 de sex femeiesc, dând familiei

garanții de continuitate și înflorire. E interesaut că toți Maurocordații
descind din fi d Niculai Vodă, al Exaporitului, cu toate că acesta avea și
alți 4 fii. Vedem iar cât de incalculabile sunt legile naturii.
SI

Maurocordații din Grecia stau însă rău de tot în ce privește proge-

1) „Der neu-erdffneten otfomanischen Pforten Fortsetzung", Augs-

IA

burg 1700, p. 836. Tot acolo, p. 831. citim că Sultanul a dat iui Maurocor­
dat titlul „Excelleaz* pe viață, menținându-i leafa extraordinară de la con­
ferința din Carlovitz și dându-i și un cal frumos. Interesant descrisă este
și afacerea cu sabia ambasadorului francez Ferol, în care și Maurocordat
U

a avut rolul său, nu tomai plăcut, (pp. 852 și urm.).

2) Pân acum cea mai complectă a fost publicată de E. R. R. în „Li vre
d’or de la noblesse plianariote“, ed. 1904.
 R
96

RA
nitura, ne fiind reprezentați decât prin un singur membru, nepotul de fiu
al defunctului ministru Niculai (f 1903), strănepotul eroului național din

LIB
lupta de la Missolonghi, Alexandru. Da aceia, cu consimțimântul funiliei,
Regele Gbeorghie a conferit lui G. B.iltazzi, soțului unei fiice a Ministru­
lui Neculai, dreptul ca fiul lor Neculai să poarte și numele Maurocordat.
Spița se împarte în două ramuri, descendente din Constantin Vodă și
fratele său Alexandru, amândoi fii ai lui Niculai Vodă. Mareșalul Curții

TY
Regale, generalul hon cu frații săi Edgar, Ministrul nostru la Viena și
Georges, deputat, descind din Constantin Vodă, lot așa familia din Iași.
Ceilalți, ca și cei din Grecia, sunt urmașii lui Alexandru.
Cil toată recunoștința publicistică, care o datoiim familiei Maurocor­

I
RS
dat pentru ideia frumoasă, susținută cu însemnate sacrificii bănești din
partea tuturor membrilor ai familiei (o solidaritate cam rară la noi) și d-lui
Sturdza pentru executarea interesantă a ideiei, nu putem să trecem cu ve­
de re că autorul a avut și nefericita inspirație de a adăuga lucrării o tablă

VE
cronologică a Domnilor Principatelor llomâne. D-sa împarte pe Domnii
noștri în 3 categorii 1) Cei descendenți din dinastiile Basaraba sau Mușat
2) Cei aliați prin înrudiri cu dinastiile acestea, iar a 3-a categorie e cata­
dicsită cu onorificul epitet de „aventurier". Astfel inimosul boier de țară
NI
Ștejan Tomșa, înlocuitorul adevăratului „aventurier* Iacob Eraclide, e „a-
veDturier*. Protestăm In contra unei atari calificări Un boier de neam
și de țară nu poate să fie numit aventurier, mai cu seamă în monarhii
LU

semi-elective cum au fost Principatele noastre, ci cel mult usurpator. Mai

rău o pățește blândul nostru Voevod, alt boier de neam vechiu, fiu de
Mare Logofăt, Ieremia Movilă. El e numit „avenZurierși tot așa
sunt aventurieri toți membrii ai acestora două dinastii din spiță în spiță până
RA

L Moise Movilă și Radu Leon Tomșa Vodă încolo. D-nu) Slurdza însă nu
este cel puțin consecvent în sistemul acesta, cu totul original. Așa Vasile
Lupu nu este „aventurier* ci „Macedoniei)*, Gh. Ghica „Albanais*, Ștefan
Petrireico „boyard moldave'1, C. Cantemir „Circassien", M. Racovița „Tar.
NT

tare" *) etc. Ne întrebăm cu uimire care este busola critică urmată de

d-1 Slurdza în expunerea acestor adevărate erezii istorico-genealogice ?
Norocul nostru că cartea nu este o ediție populară (prețul 20 Li) și tipă­
rită numai în 500 de exemplare, încât nu riscăm ca străinii să afle din a-
CE

ceastă ciudată tablă cronologică că Domnii Țarilor Românești au fost în

inare parte o adunătură de aventurieri din toate rasele Europei răsăritene.
Regretăm însă această rătăcire a d-lui Sturdza, care jignește sentimentele
noastre de legitimă mândrie națională.
Cu toată această scădere, care de altfel nu este in legătură organică
/

cu subiectul cărții, putem să recomandăm cartea această, care cuprinde și

SI

75 de documente inedite interesante și regește din Arhivele Veneției ale

Vieoei ș. a., atât istoricilor cât și genealogiștilor și nu mai puțin biblio­
fililor. Ar fi de dorit dacă și celelalte familii mari istorice ale căror is-
IA

1) Racovițeștii sunt boieii vechi de țară din neamul Cehan v. spița

comunicată de noi d-lui Ghibăneseu și publicată în Arh. Geneal. I. p. 178.
Spița dă ca autor al familiei în sec. al XV-lea pe un lintiul, desigur nume
U

românesc.
 R
RA
97

torie încă cu fste cuprinsă într’o monografic, precum familiile Glii‘a, Mo

i uzi, Suțu și a., ar urma exemplul familiilor Cantac.uzino, Sturdza. Mauro-

LIB
eordat și a. complectând cunoștințele noastre istorice și genealogice și pu-'
nându-și monumente literare neperitoare.
— G. Popa Lisseanu, „încercare de monografie asupra cetății Dr âs
torul—Silistra, cu două hărți și ilustrațiuni", Bucureșt’, 1913. 0 lucrare
compilatei ie, foarte la timp venit?, asupra trecutului Silistriei lin cele mai

TY
vechi timpuri până astăzi. Cu un remarcabil talent de sintetizare și de
expunere populară, d-nul Lisseanu știe să ne intereseze pentru acest su­
biect de ordine de specialitate istorică îndrumând, plivirile noastre spre a-

SI
cest vecinie teatru de uri seculare și de rfizboae crunte, care era și este
peninsula balcanică. Autorul crede că cetatea Silistra, este mai vechie de
căt pomenirea ei în izvoarele istorice in secolul al Il-lea după Hiistos. Se

ER
poate deci că cel mai nou oraș ai României este tot-de-odată și cel mai
vechiu.
Forma originală a numelui cetății era Durostorum, slavisală apoi
în Drâstor, iar Turcii i-au dat ultima formă Silistra sau Silistria. Mircea
IV
Vodă cel Bătrân se numia în documentele latinești „Tristri Domintis“.
Capitolul cel mai interesant al cărții este acel supt titlul „Diâstorul-
în t:mpul războaelor dintre Bulgaii și Bizantini’4 în rare ni se descriu lupte
UN

în adevăr omerice în jurul cetății Silistra pe a cărei ziduri își plimbă în

972, scurt timp, mândria cuceritorului și Sviatoslav Voevodul Rușilor varegi
din Kiew. Și de, acum vestitul, Lule Burgas e vorba (atunci Arcadiopolis)
unde „generalul Birdas Skleros despică un ofițer vareg în două** (p. 115)
„De atunci4* scrie d-nul Lisseanu „din timpul lui Sviatoslav (969) își puseră
AL

Bușii ochii pe Constantinopol" ( bid). Știm că Isidor Mitropolitul Kiewu-

lui a pus în mișcare o armată spre a despresura Constantinopolul de
Turci. Esta deci o mică eroare istorică de a considera gravitațiunea Ru­
TR

șilor spre Constantinopol numai ca o urmare a testamentului lui Petru

cel Mare.
— Foiirte interesant este ultimul fascicol (Ianuarie Martie 1913) al pnbli-
cațiunei „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice." D-ulaihiltct Gh. Balș-
EN

publică supt mo lestul titlu „notiță despre aihitectura Sfântului Munte" uu

studiu asupra mănăstirilor acestei republici religioase, preserată cu 20 de
mănăstiri, cari rivalisează în vechime și renume, bogăție și Lumuseța,
Peste 50 de reproduceri fotografice mărise farmecul acestei lucrări de spe­
/C

cialitate. Du ă reproducerile de față, cât și după descrierile altor vizita­

tori, această peninsulă, in care se întâlnește măreția muntelui cu tainele
mării albastre și cu originalitatea arhitectonică, tiebuie să fie viednică de
a fi <ât mai mult cunoscută de câlră noi, cei situați li porțile Orientului
SI

și caii avun atâtea legături vechi istorice și sufle țeșli cu unele dinti’emă-
năstirele acestea. Mai credem că în unele mănăstiii, cărora erau pe vre­
muri îmbinate mănăstiri de ale noastre, s’ar mai putea găsi și documente
IA

românești de interes istoric sau genealogic.

U
 R
— 98

RA
Comunicări mărunte.
Din partea d-lui profesor universitar I. Tanoviceanu primim o seri-

LIB
soare'în care d sa ni comunică, cu privire la afirmațiunea noastră că „nu pose­
dăm nici o singură tablă de ascendenți din trecutul țărilor noastre," (Arh. ge-
neal. II. p. 5), că d-sa a avut norocul să descopere o atare tablă între docu­
mentele d-nci OJga Catargi din Cobîla, Basarabia. Tabla de care este vor­
ba, făcută la începutul secolului al XlX-lea, are titlul: „însemnare ară­

ITY
tătoare de 16 neamuri ale boerilor Alexandru și Ioan Balaș și a surori
sale Ecaterina Toranu di pi tată și di pi mamă.u Cu toate ca noțiunea
tablei ascendenților pare să fi fost clară în mintea alcătuitorului tablei,
a cărei copie ni a pus-o la dispoziție d-ul Tanoviceanu, vedem însă că ea

RS
este schițată pentru 32 de ascendenți, fiind aproximativ jumătatea car­
tierelor din rândul celor 32 umplute iar jumătate goale. împrejurarea a-
ceasta ne face să bănuim că nu se urmărea un scop pwr genealogic, căci
atunci nu s’ar fi scris „16 neamuri" ci 32, precum s’au însemnat, dar că
VE
avem a face cu o influență austriacă, pentru că tocmai numărul de 16
■neamuri era cerut pentru titlul de Șambelan austriac Se par deci că pro­
bantul Alexandru Balș, mândru ca toți Bălșestii de atunci cu enormele
lor averi și numeroasele lor boierii, venind îu contact cu aristocrația
NI
Austro-Ungară se va fi interesat de această instituțiure a Curții și sau cu
scop direct de a deveni Șambelan, ceia ce se poate și pentru nobili stră­
LU

in, sau din imitațiune spre a dovedi că și un Balș ar putea să facă proba
strămoșilor, s’a pus să compună tabla strămoșilor săi.
Regretăm însă că n’a reușit să ni dea cel puțin o tablă complectă
pe 8 ascendenți. De pe partea tatălui lipsesc toți strămoșii bunicei sale
Safta Cantacuzino, iar de pe partea mamei toți strămoșii bunicei Sma-
RA

ragda Ghica. De pe partea tatălui știa că se trage din Ursăchești, dând ca

soție a străbunicului său pe fiica X. „a Marelui Visternic Ursaclie". D-nul
Tanoviceanu a complectat unele lacune dâadu-ni numele fiicei, care se chie-
ma Safta și corectând numele soțului ei din Ionașcu Balș în Ion. D-ul
NT

Tanoviceâuu se întreabă însă din care soție a lui Ursaki era Safta ? Din
Ileana, fiica lui Gheorghie Hatman, din AIaria a lui Iordachi Cantacuzino
Visternic, sau din ultima soție, Alexandra, 9) fii ;a lui Dumitrașco Șoldan
CE

Vel Vornic ? Credem că din Alexandra, întru cât ne putem încrede într’o
spiță ailatoare la Acad. Rom.8) care constitue o mică tablă de descendenți
ai lui Dumitrașco Șoldan și unde găsim două indicațiuni că Bălșestii se tră­
geau din Alexandra. Din cartierul, care cuprinde cuvintele „Alexandra c-au
ținut-o Ursache Vister" iese un cartier în care citim „Boerii Bălșești trag *
/

iai la cartierul care cupiinde numele lui Ilie Zmuncilă, alt desendent prin
femei din Șoldan, citim însemnarea : „care au dat dania Logf. Sandului
SI

Sturza Avnușca și Cădăbăuții pe care moșii le stăpânesc acuma boerii

IA

1) Mare Visternic, fiul lui Iordachi Balș Mare Visternic. Trăia la

sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul veacului al XlX-lea.
2) Arh. Geneal. I. p. 191 n. 6.
3) Mss. Rom. „Sturza Documente 20. Propiietăți și diverse I.“
CU

»
 R
RA
99

Bdlșăști supt cuvânt că ar fi de pe Ursaki Vister și Aleacutidra soția sa“.

LIB
Moșia Cădăbăuții, în ținutul Hotinului, era o cumpărătură a lui D. Șoldan
de la N. Catargiu Visternic. ’) Deci un indiciu foarte puternic în spriji­
nul părării noastre.
De pe partea bărbătească se mai trăgea Alexandru Balș. după com­
pletările d-lui Tanoviceanu, din Ioan Caraiman Marele Paharnic, socrul lui
D. Șoldan, din Gavrilaș Matiaș Vel Logofăt, socrul lui lordachi Cantacu-

ITY
zino, din Dumitru Barnovski Vel Postelnic, socrul lui Gavrilaș Matiaș (și tatăl
lui Miron Vodă) din Apostol Catargiu și diu Hatmanul Moreanu.In linie di­
rectă bărbătească tabla ajunge până la Lupul Balș Sulger, unul din cei 32
strămoși, cari trăiau în întâia jumătate a secolului al XVII-lea.

RS
Ce privește partea de pe mamă, Pulcheria, fiica lui „Lnca lanculeu
Vel Postelnic și Capichihai“, Alexandru Balș n’a avut noroc. Titlurile pe
cari le conferă cu adevărată gcnerositate Bălșească strămoșilor nevestei
sale vin în conflict, de un comic irezistibil pentru genealogiști, cu adevă­
VE
rul istoric. Iată-le: Tatăl lui Luca, Sotirie, Mare Dragoman de Marea-
Albă, bunicul, Gheorghie, aceiași boierie exotică, iar străbunicul : „Alexan­
dru Ianculeo Domnu* Unde ? nu se zice, la Marea Albă sau la Marea
Neagră, dar Domn. Despre familia aceasta tac însă atât lesopișelele cât
NI
și toate genealogiile noastre inclusiv Arhondologia Palwrnicuiui Sion, iar
d-nul Tanoviceannu nu cunoaște de cât pe Vornicul Alexandru lanculeu diu
secolul al XlX-lea. Familia era fără îndoială de origină grecească puțin
LU

răsărită și ridicată la noi prin căsătorii și bogății. Iu cartea de aur a fa­

miliilor fanariote nu o găsim.
Atăt ar fi de spus despre tabla ascendenților ai lui Alexandru Balș,
această „rara avis“, care a dat, spre sincera noastră mulțumire, prilej
RA

d-lui Tanoviceanu să ni facă această interesantă comunicare.

— & S. d-nul Protopresvitev D. Dan, ne roagă să rectificăm indi-
rațiunile S. Sale cn privire la copiii lui Gavrilaș Mateiaș Vel Logofăt, în
senzul că izvodul citat de S. Sa (Arh. GeneaJ. 11. p. 37 n. 1) se referă la
T

un alt Mateiaș Logofăt, care a trăit cu mult în urmă. Luăm cu plăcere

act de rectificarea aceasiă, căci iiidicațiunile, acum rectificate, ale S. Sale
EN

ne puseră în situațiunea de a ne îndoi in autencitatea unui izvor ce’l po­

sedăm cu privire la copiii lui Gavrilaș Matiaș. Acest izvor este o tradu­
cere germană din 1781/82, aflătoare In Arhiva Tribunalului din Cernăuți,
„actorum granicialium" „die Kantakuzino ’schen Giiter“ 1 23). Documentul în
chestie pomenește pe toți copiii lui Gavrilaș Matiaș, reprezintând întărirea
/C

de cătră Vasile Lupu Vodă a împărțelei moșiilor răposatului lor părinte.

De oare ce documentul prezintă un deosebit interes prin mulțimea mo­
șiilor, care au fost obiectul împărțelii, publicăm aici resumatul românesc
făcut de noi după traducerea germană.
7160 [1652] Martie 4. Iași. Vasile Vodă întărește împărțeala moșiilor
răposatului Gavrilaș Matiiaș Vel Logofăt făcută de copii lui, Ieremia, Iliana
SI

Comisoaia și Alexandra Visterniciasa ’).

IA

1) Ibid.
2) V. Arh. Geneal. I. p. 16. și p. 85.
3) Soția lui lordachi I. Cantacuzino. Cine era însu soțul Ileanei? Ga­
vrilaș a mai avut o fiică Aftimia, (Iorga V. p. 398), care probabil nu mai
trăia în 1652.
U
 R
100 —

RA
I) Partea lui Ieremia: 1) Stăucenii Mari cu 2heleșteie. 2) Stăucenii Vechi
cu un heleșteu (apoi numiți Verenceanca, după Vrânceanul). 3) Iujineți cu un
heleșteu. 4) Șișcăuți cu heleșteu. o) Juclca. 6) Cuciur. 7) Deniseuca, 8) Zas-

LIB
tavna cu heleșteu. 9) Lențești 3Valeva. 1P J4 Cadobești toate
situate in ținutul Cernăuțului.—lt7 itașcul in ținutul Hotinu ui 13) Ghier-
ghenți. 14) Vornouți (?) în ținutul Hotinului. 15) Căbăceni. 16) Ileșleni. 17)
Cernești. 18) Podraha cu heleșteu. 19) y2 Giurgești. 20) Voitcăuți in ținu»
tul Dorohoiului. 21) lucșeni în ținutul Sucevii. 22) Sulce 3). 23) */♦ Corlă-
țeh. 21) y2 Crasna. 25) 3 Jirebii din Stanești. 26) Hrițcani în ținutul Iași­

TY
lor, O parte din Baloșeni pe Tij’‘a. 28) 5 fălci devii în Cotnar; 3J< fălci
de vii „von Koktseh* [Cucnteni ?] ; 4 fălci de vii „von dem Episcop odor
Kram“ [dealul Piscopului ?]; 2 falei de vii lângă Iași pe dealul Ursul.
II). Partea Ilianii Comisoaei: 29) Haliri. 30) Grosinți. 31) Maliuți.

I
31) Bo^căuți. 32) Borești. 33/ Burnevul. 3i) Orna. 35) Oșovul. 36) y. Șiș-

RS
câuți. 37) y2 Derevcăuți. .38) y2 Mihakea. 39) % Cerlina Mare—toate în ți­
nutul Hotinului.—40) % Babin. 41) % tftepaniuca.. 42) % Boianciuc. 43)
y Doroșăuți. 44) y Vasileu. 45) ’/8 Cernauca. 16) 3/» Boian. Vi) y Le-
hăceni—\rt-Aie în ținutul Cernăuțului—4b) Sollinici. 49) Budieni. 50) Boro-
deceni. 51) Lozeni —toate în ținutul Dorohoiului.—52) y Vașcăuți. 53) O

E
parte din Sinăuți—amândouă in ținutul Sucevii.—54) Uriceni. 65) Limbeni
—în ținutul Iașiului.—56) 14 fălci de vii în diferite părți (ne însemnate
de noi.)
IV
III.) Partea Alexandrei Visternicesei: 57) Șevăvdi 58) Budulcea [?J
59) Chisălău cu heleșteu 60) Pohorlăuți cu heleșteu 61) Martinești cu 2'
heleșteie 62) Zadobriuca cu 2 heleșteie 63) Satnușin 64) PrelipcebS) Ivan-
UN

eăuți 66) Cernauca de sus 67) Pilipăuți 68) Siliștea Vorohtieni 69) Oriud
[Onuf] de Sus 70) 1/2 (Jnut de .Tos 71) Bobești 72) 1/2 Borăuți 73) 1/2 Cer­
nauca de Jos 74) 1/2 lîotiozna 75) o parte din Mogoșești—toate in ținutul
Cernăuțului. 76) Târașâuți in ținutul Hotinului 77) Lozna iu ținutul Suce­
vii. S') Ciurbieni 79) 1/4 Drăgușeni bO) 1/4 Balușeui in ținutul Dorohoiu­
lui 81) 13 falei de vii în diferite locuri.
L

Am subliniat moșiile situate in Bucovina intre Prut și Nistru, for­

mând un complex de câteva sute de kma, ne mai lipsind de cât vr’o 10 moșii
RA

spre a cuprinde întreg Nordul Bucovinei. Ar fi interesant de a cunoaște

genesa acestei enorme averi urmărind ascendenții lui Gavrilaș Maliaș. Din
nefericire nu ajungem departe cu cercetarea această. Nu cunoaștem de cât
pe tatăl lui. Matiaș diac1) și probabil apoi Aprod a). Mama iui Gavrilaș era
Marghita fiica Vrânceanului ’) și a Anei fiicei lui Onufrei Barbovski, Por­
NT

tar tie Suceava4). Ori cât de laconice ar fi datele acestea, reiese că ascen­
denții lui erau din familii vechi și însemnate, care aveau se înțelege și
multe moși', cari se vor fi transmis în parte prin moșteniri la Gavrilaș Ma-
tias. Nu credem că între moșiile enumărate se cuprinde și zestrea Sârbcăi
CE

n. Barnovski, a văduvei lui Gavrilaș, care trăia încă în 1655 5). Se înțelege
că o parte din moșii au fost și cumpărături ale lui Gavrilaș.

1) Credem Salce. alăturea cu lucșeni.

2) Arh. Geneal. II. p. 35. 3) Arh. ist. III. p. 203. 4) Doc. d-lui Adal-
bert cav. de Zadurowicz, Bucovina, acum în arh. guvernului Bucovinei. Ea
/

era soră cu Onciul Vrânceanul Aprod, tatăl lui Onofrei, loan, Grigorcea
Cămăraș, al Autilinei soției lui M. Tentei și al soției lui Simion PilipovskL
SI

(Doc. Zadurowicz, Doc. Baron Wassilko. Arh. trib. Cernăuți, Arh. ist. IIL
și a. I.). Onciul Vr nctanul nu este a se confunda eu Onciul (—loan) Iu-
rașeovici. El era căsătorit cu fiica unui alt Onciul „cel Bătrân14 din Herțea.
IA

(Arh. ist. p. 212 ; v. și Arh. Geneal. I. p. 201). 5) Arh. Trib. Țârii, Cernă­
uți. „Die Kantakuzino schen Guter“ No. 271 și Doc. Zădurovicz. v. si Iorga
Stud. și Doc. V. p. 396. 6) Arh. Geneal. II. p.* 37.
CU

Iași,—Tipografia „DACIA** P. & D. Iliescu,—Str. Cuza-Vodă No. 52.

 AR
£nul II. Iulie—Septembrie 191

Arhiva

IBR
PUBLtICRȚiUNE T^IMESTFțlRUĂ

YL
ABONAMENTUL: Pentru orice privește
în. România pe un an . . 5.—lei DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA
„ „ pe 6 luni . . 3.—lei a se adresa d-lui
în Austro-Ungaria pe un an 7.—cor.

IT
„ „ „ pe 6 luni 4.—cor. SEOER CE ZOTTA
în Rusia pe un an . . . 3.-rub.
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ în IAȘI, Str. Cuza Vodă, 12.

RS
CUPRINSUL: Sever de Zotta, Principii României descendenți din Movilești ;
— Serdarul Vasile Bainski. „nepotul" lui Ștefan Vodă Petri-
VE
ceico ; — Gh. Ghibănescu, Din arhivele Chișinăuhii Sever de
Zotta, în jurui unui letopisețSpița neamului Hajdău cu li­
nele date uoui; — DttWHmjiitte; — Bibliografie ; — Comunicări
mărunte.
NI

X
U

Principii României descendenți din Movilești. ’)

AL

Cu ocaziunea publicării tablei ascendenților pe 64 strămcși sau

neamuri, clin cari descinde A. S. R. Principile Carol, am văzut
TR

că în rândul celor 64 de strămoși (limită la care am mărginit

studiul nostru) se află și Marin Luisn Principesă de Pnrmn. 2)
Constatarea această, care în aparență nu ni zice nimic deosebit,
are totuși pentru noi Românii în special o mare însemnătate. Ur­
N

mărind anume ascendenții Principesei de Parma, găsim că ea

era fiica Ducelui Filip de Parma și a Principesei Luisa Elisaveta
CE

de Franța, fiica Regelui Ludovic al XV-lea. Știm însă că Lu­

dovic era căsătorit cu Principesa Marin Leszczynski, fiica Re­
gelui Stanislau al Poloniei. Strămoșul acesta al A. Sale începe
să mărească interesul nostru genealogic, căci vedem rădăcinile,
atât de ramificate, ale tablei ascendenților întinzându-se spre o
I/

țară din imediata noastră vecinătate, cu a cărei dinastii și aris-

IAS

1) Izvoare consultate'. Niesiecki „Herbarz Polski“ (eJ. Bobrowlcz, ;

Forst „AhnenlaM" „des Erzherzoss Franz Ferdinand von Oester-
reisch-Este“ ; Ghibănescu „Cuzeștji" ; „Genealogis dies Handbuch der
europâischen Staateiigeschichft" ; Urechia „Miron Costin" ; „A'manach do
Gotht" 1913 și cele citate in note.
2) Arh. Geneal. II. p. 20.
U
 102 —

R
RA
trocații am avut străvechi și numeroase legături de sânge. Mai
cu seamă însă prin* cele 4 fiice ale lui Ieremia Movila Voevod,
căsătorite toate cu Poloni, s’a transmis atâta sânge moldovenesc
celei mai înnalte aristrocrații polone, încât era legitimă curio-

LIB
sitatea noastră să căutăm dacă nu cumva prin familia Leszczynski
s’a transmis și viitorilor Regi ai României sânge românesc.
Curiositatea noastră a fost fără multă muncă deplin satis­
făcută. Iată cum: Mama Regelui Stanislau era Principesa Ana
lablonowski, fiica Principelui Stanislau lablonowski din căsătoria

ITY
acestuia cu Maria, fiica lui Dominik Alexandru Kazanowski și a
Anei Potocki. Ana însă era fiica Domniței Maria Movila că­
sătorită cu Ștefan Potocki Voevodul de Braclaw. Regele Sta­
nislau era deci strănepotul Domniței Maria și răsstrănepotul lui

RS
Ieremia Movila. In vânele Principilor României curge deci sânge
moldovenesc, care, făcând ocolul Europei, prin Polonia, Franța,
Italia, Portugalia și Germania, s’a întors la matca Iui, în mediul
său strămoșesc, unde are glorioasa menire să continue tradițiile

E
marilor noștri Voevozi. Tabla, care urmează, va ilustra filiațiu-
nca această.
IV
Tabla I.
UN

XV. Ieremia Movila Voevod, t 1606.

XIV. Maria căs. cu Ștefan Potocki, Voevod de Bracl.iw, y 1631.
XIII. Ana, ț 1690, căs. cu Domin k Alexandrii Kazanowski, y 1649.
XII. Maria căs. 1657 cu Principele Stanislau lablonowski, f 1702.
L

XI. Ana, f 1727, căs. 1670 cu Contele Kafael Leszczynski, f 170 k

RA

X. Regele Stanislau Leszczynski, y 1766.

IX. Maria, y 17&S, căs. 1725 cu Regele Ludovic XV. al Fraudei, t 1774.
VIII. Luisa, y 1759 căs. 1739 cu Ducele Filip de Parma, y 1765.
NT

VII. Maria Luisa, f 1819, căs. 1765 cu Regele Carol IV. al Spaniei, y 1819.
VI. Charlolta, f 1830, căs. 1790 cu Regele Ioan VI. al Portugaliei, y 1826.
CE

V. Regele Petru IV. al Portugaliei, y 1834.

IV. Maria II. da Gloria, t 1853, căs. 1836 cu Principele Ferdinand de
Saclisen-Coburg și Gol ha.
III. Antonia, d. 1815, că-. 1861 cu Principele Leopold de Ilohei)7 olleru-
/

Sigmaringen, y 1905.
SI

4 Principele Moștenitor Ferdinand al României, n. 1865.

14-, Principele Carol al României, n, 1893.
IA

Sunt deci, precum am văzut, numeroși descendenți din Mo­

vilești, progenitura, întru cât nu s’a-stins, a famiiielor:'Potocki,
Kazanowski, lablonowski, Leszczynski, Bourbon-Franța, Bourbon-
CU
 R
103 —

RA
Parma, Bourbon-Spania, Sachsen-Coburg-Gotha și Hohenzollern-
Sigmaringen ș. a. Putem să ne închipuim cât de numeroși sunt
descendenții aceștia. Insă cu ei nu se închide cercul descenden-

LIB
iilor din Movilești. Mai e o altă, poate mai puternică, arterie ge­
nealogică, care alimentează încă foarte numeroase și ilustre fa­
milii cu sângele movilesc : sunt descendenții din ceilalți copii ai
lui-Ștefan Polocki, din» Ecaterina, (căsătorită îatăi cu Principele
lanusz Radziwill, Mare Hatman al Litvaniei ’), apoi cu Electorul
de Brandenburg) din Pavel și din Ioan Potocki. Pe când urmașii

TY
celor din urmă aparțin aproape exclusiv aristrocrației polone,
descendenții Ecalerinei în parte au ocupat și ocupă tronuri, pre­
cum : împăratul Francisc Iosif; Regii Bavariei, începând cu Ma-

SI
ximilian I; împărăteasa Carolina Augusta, soția Împăratului Fran­
cisc I (ț 1835) ; Regina Prusiei Elisaveta Ludovica, soția Rege­
lui Frederic Vilhelm IV; Regii Saxoniei, începând cu Albert

ER
(ț 1902) ; împărăteasa Elisaveta a Astriei (ț 1898); Regina Maria,
soția Regelui Francisc II al Siciliei (ț 1894) ; Regele Otto al Gre­
ciei; Regina Elisaveta a Belgiei și Principele-Moștenitor Leopold ;
Regina Suediei Iosefina, născută de Beauharnais (ț 1876) și ur­
IV
mașii ei Regii Suediei, etc. etc. Toate acestea capete încoronate
aveau și au sânge movilesc, prin casa Bavariei, iar unele per­
soane ilustre descind chiar de două sau mai multe ori din Ieremia
UN

Movila, precum de ex. Arhiducele Carol Francisc Iosif al Austriei,

al cărui tată, răposatul Arhiduce Otto, descindea atât de pe tată
(prin Bavaria), cât și de pe inamă, (prin Siciiia și Leszczynski)
din Movilești și a cărui mamă, Arhiducesa Maria Iosefa, din casa
Saxoniei, are și ea sânge movilesc. Precum vedem sângele a-
AL

cestei Dinastii a Moldovii este foarte răspândit în Europa în­

treagă și regretăm că nu dispunem de destul timp spre a com­
pune un tablou general al tuturor urmașilor lui Ioan Movila Vel
TR

Logofăt, tatăl Domnitorilor Ieremia și Simion, căci am vedea a-

lăturea de nume împărătești și regale multe din cunoscutele noas­
tre nume boierești și mazilești ale Moldovei, Țării-Românești,
ale Basarabiei și Bucovinei ; am vedea numele a două persoane,
EN

unite prin aceiași soartă tragică, Miron Costin și Ludovic al XVI-

lea 1 Cel d’intăi având rostul său pe tablă ca soț al Ileanei,
fiicei lui Ioan Movila, cel din urmă ca nepot al Măriei Leszczynski.
Am mai găsi numele lui Nistor Ureche, tatăl cronicarului, ca so­
/C

cru al lui Isac Balica, nepotul de soră al lui Ieremia Movila.

Am mai vedea alte nume vechi și cunoscute precum, Barnowski,
•Gavrilaș Matiaș, Cantacuzino, Stroici. Apoi «neamurile ce sau
lepădat de cleronomia moșiilor Movileștilor și ale Iui Isac Ba­
lica Hatman» care «au rămas tot la stăpânirea Ilănei fetei lui
SI

1) Acelaș, care după moartea Eeaterinei (1642) se căsători cu Ma­

IA

ria, fiica lui Vasile Lupu. Așa se explică probabil confuzia la inscripția por­
tretului Măriei, aflător la Acad. Rom. pe scara a 1! 3. „Maria Mohilanka1*,
datorită sau eroarei pictorii ui, sau poate iafențiunei, pentru că Vasile Lupu
nu era de familie ilustră.
U
 R
— 104

RA
Ion Vodă1) Movila-leat 7167 [1658/9]» 2) anume : Boul, iar Canta-
cuzino (Toma/, Hăbășescul, Buhuș, Ciogolea, Prăjescul, Moțoc și
Șoldan, toate nume aparținând boierimei mari a secolului al

LIB
XVII-lea și îără îndoială unor rude ale Movileștilor, căci de alt­
fel n’ar fi avut rost denunțarea lor 3).
Urmărind descendența Movileștilor cu ajutorul spițelor nea­
murilor Costin și Cuza ajungem la foarte interesanta constatare,
că Miron Cuza, al 2-lea Logofăt, fu căsătorit cu Iiinca fiica lui

ITY
Joan Costin Hatman, deci cu nepoata de fiu a Domniței Ileana
Movila, soția lui Miron Costin. Astfel Alexandru Ioan I Vodă
Cuza, răsstrănepotul lui Miron Cuza era și el descendent din
Movilești. Desigur că răposatul Domnitor nu știa că era văr în
gradul al 8 lea (socotit după generații) cu mama împăratului

RS
Francisc Iosif.
Tabla II. va ilustra această înrudire.
Tot prin Costineștiî, cari s’au stabilit în Bucovina la moșia
lor strămoșească Șipeniți (numită de cătră străini în sec. al
VE
XVIII-lea și Mironașco) după Miron Costin4), descinde și o mare
parte a nobilimei bucovinene din Movilești, fiind astfel în ra­
porturi de înrudire depărtată cu suveranul ei. Sunt persoanele,
NI
cari descind din fiice din neamul Costineștilor căsătorite în fa­
miliile Hormuzaki (Matei), Logothetti, Kalmuțki, etc. precum se
înțelege și ultimii descendenți în linie bărbătească din Miron
LU

Costin5), între cari și colonelul cu acelaș nume în armata română..

Deasemenea prin Costinești a trecut sângele Movileștilor și-
în Țara-Românească, anume prin căsătoria Saftei, fiicei lui Ni-
culai II Custin Logofăt, Brănișteanul, cu Marele-Ban Toma Kre-
tzulescu, care a lăsat urmași.
A

Reiese din cele expuse că sunt mulți descendenți prin fe­

mei din Movilești, cunoscuți sau presupuși, și vor mai fi mulți pe
TR

cari nu-i cunoaștem, în Polonia mai cu seamă, căci nu ne-am

ocupat ce privește descendența polonă decât cu urmașii celor
două fiice ale lui Ștefan Potocki, întru cât au ajuns la o însăm-
EN

nătate istorică. De la cei doi fii însă ai lui Ștefan Potocki (Pa­

li Deși p.’a domnit fu totuși numit de regulă „Vodă“ nu „Beizade"“.

/C

v. și Iorga Stod. și Doc. XXII p. 353 El însuși își zicea „Ego loannes Mo-
ghila voyvodatuum regn or uni Moldaviae et Valacliiae Iransalpinae per-
pefuus et legitimus heres". (Engel, ,-Geschich‘e der Moldau und VValachey“
li. p. 265.).
■2) Acad. Rom. Mss. 1173. Fii. 38.
3) v. și prezența lui Nicoară Prăjescul și a lui D. Buliuș în Uscie
SI

lângă Doamna Elisaveta a lui Ieremii Movila. Mai sunt Stroici, Vitold și
Dima. /Arh. ist. I. p. 128).
4) Două haiti din sec. al XVlIl-lea intrate de curând în propietatea
IA

Arh. Stat, din Iași.’

5) E fenomenală stingerea ce amenință această renumită familie-
moldovenească, dacă consideram că D. Costin dela începutul sec. al XIX-
ka, avea între 14 copii, dela două soț'i, S' ții!
CU
 A R
B R
I
Tabla II

L
Y
Ioan Movila Vel Logofăt, ț după 1559.

Ieremia Movilă Voi vod f 1606.

IT
Siineon Movila Voevod f 1607.

M.iria căs. cu Ștefan Potocki, Voevod de Braclaw f 1631.

R S
Ioan Movila, Voevod f după 1637.

V E
Ileana f 1691 căs. cu Miron Costin Vel Logofăt 11691.

I
Eraterina f 1612 căs. eu Pr. Ianusz Radziwill, f 1655.

Ana Maria, f 1667, căs. cu Pr. Boliuslaw Radziwill f 1667.

U N Ioan Costin Hatman f înainte de 1703.

L
Linsa Charlotta, f 1695, căs. cu Carol Filip Electorul de Pfalz. f 1742. Ilinca căs. cu Miron Caza 2-lea Logofăt.

RA
Elisaveta Sofia, ț 1717, căs. cu losif Emanuil Pfalzgraf de Sulzbach f 1729. Ioan Cuza Vel Spatar, f 1778.

N T
Francisca, f 1794, căs. cu Fr. Mihail Pfgf. de Zweibru-ken, f 1767. Niculae Cuza Căminar.

E
Maximib'an losif Rege al Bavariei, f 1825. Ioan Cuza Postelnic.

/ C
Sofia, f 1872, căs. cu Arhiducele Fraueise Carol, f 1878. Alexandru Ioan 1 Cuza Voevod f 1873.

SI
Împăratul Fraueise losif, n. 1830.

IA
U
 R
106

RA
vel și loan) singurii cari au avut urmași, sunt vr’o câteva sute
de descendenți din Movilești, dintre cari ni sunt foarte mulți cu-
noscuți din datele genealogice adunate din opera lui Niesiecki.

LIB
S’ar putea crede că și prin familia lui Radziwill s’a transmis
multor familii polone sânge movilesc, însă Ianusz Radziwill
n’a avut cu Ecaterina Potocki de cât un singur fiu Christof, mort
tânăr și pe Maria Ana, căsătorită cum am văzut, cu Bohuslaw
Radziwill. vărul primar al lui Ianusz. Acesta iar n’a avut de

ITY
cât pe Luisa Charlotta căsătorită I-o cu Ludovic Principe de Bran­
denburg, ne având copii, II-o cu Carol Electorul de Pîalz-Neu-
burg, din care descind, precum am văzut, atâtea capete înco­
ronate.

RS
Din a Il-a căsătorie a Măriei Movila cu Neculai Firlej (Fir-
lei) Voevod de Sendomir se pare că n’au rămas urmași, de
oare ce Niesiecki nu-i pomenește. E și firesc dacă ne gândim
că la moartea lui St. Potocki Maria avea peste 40 de ani. Cu
VE
atât mai puțin va fi avut ea copii cu un al treilea soț, Princi­
pele Constantin Wisniowieckisoț despre care nu se pomenește
nici de Okolski nici de Niesiecki.
NI
S’ar putea crede că de la celelalte fiice ale lui leremia
Movila—ce privește fiii lui leremia și ai lui Simion se știe că
n’au lăsat urmași—va fi rămas o mai numeroasă progenitură de
LU

cât de la Maria Potocki, de oare ce erau trei: Regina, Ecaterina

și Ana. Nu este însă astfel, precum vom vedea.
Regina Movila, căsătorită în 25 Mai 1603 1 2) cu Principele
Mihail Wisnowiecki, nepotul de frate al nenorocitului pretendent
la Domnia Moldovei 3), i^a avut de cât doi copii documentați?
RA

pe vestitul leremia (larema), devenit atât (Je popular în urma

romanului lui Sienkiewicz «Prin foc și sabie», și pe Ana, că­
sătorită cu Zbigniew Firlei, fiul pretinsului soț al Măriei Mo­
T

vila, dintr’o altă căsătorie. Niesiecki presupune însă că Regina a

mai avut 2 fii, pe Alexandru Toma și Gheorghie Christof.
EN

leremia Wisnowiecki n’a avut de cât un singur copil, pe Re­

gele Poloniei Mihail, mort fără urmași. Ana Firlei a avut 2 fii,
Niculae și loan, dintre cari numai Niculae a lăsat urmași, pe Te-
resia și Caterina, amândouă sterile, și pe un fiu loan Iosif, a că­
/C

rui fiică Mariana, căsătorită cu Carol Sapieha, Voevodul de Brzesk-

Litewsk, n'a avut copii. Astfel s'a stins cu desăvârșire progeni­
tura Reginei Movila.
SI

1) Wladislaw Lozinski în cartea „Pravem i LewenP, ed. 1913, II. p..

IA

95, asupra cărei vom reveni cu interesante amănunte necunoscute cu privire

la fiicele lui leremia Vodă.
2) Papiu, Tesauru II. p. 139.
3) v. Let. I. pp. 213—18.
U
 R
107 —

RA
Ecaterma'} Movila, căsătorită în 1616 cu viteazul Principe Sa-
muil Korecki (ț 1622) un descendent direct din lagelloni1 2) n’a
avut de cât o singură fiică Ana, care, căsătorindu-se cu Andrei

LIB
Leszczynski, Voevodul de Bclz, a murit la facere in 1639. Ea
zace în biserica din Czartorysk, făcută in amintirea ei de necon­
solatul ei soț, mort în 1648. Niesiecki nu știe ce s’a ales din
copilul Anei, presupune însă că Mariana Leszczynski, căksătorită
cu Stanislau Cazimir Bieniewski, Voievod de Czerniechow, va fi

ITY
fost fiica Anei. Lelewel însă, în tabla descendenților din lagel­
loni, ii pune pe Andrei Leszczynski ca mort fără urmași.
Ana Movila, a cărei rol fatal în politica internă a Poloniei
ni e cunoscut 3), pare să fi fost cea mai ademenitoare dintre su­

RS
rori, judecând după numărul băbaților pe cari le-a avut, cu totul
patru. Să luăm soții ei pe rând : 1) Maximilian Przerembski,
Voevod de Lcnczicz. Cu acesta n’a avut Ami de cât 2 fii: Pe­
tru, mort tânăr, și Sigismund Carul, Voevod de Sieradzk,
VE
care, căsătorit cu o Potocki, poate că a lăsat urmași, nepomeniți
de Niesiecki. Cu ceilalți soți: Ioan Czarnkowski, Castelan de
Miedzyrzyc 4), 3) Wladislaw Myszkowski, Voevod de Cra­
covia și 4) Stanislau Potocki. Voevod de Cracovia și Mare
NI
Hatman al Coroanei, (j- 1666), Ana avui copii.
Din cele expuse reiese că cei mai mulți urmași i-a avut
Maria Movila, soția lui Ștefan Potocki, singura dintre odraslele
LU

lui Ieremia Vodă a cărei descendență se poate urmări cu sigu­

ranță pănă în zilele noastre. O constatare cu atât mai interesantă,
dacă considerăm că Ieremia a avut cu totul 8 copii. 3 băeți :
Constantin, Alexandru și Bogdan și 5 fete : Regina, Maria, Ca-
A

trina, Ana și Zamfira (ț 1596) 5), care pare să fi fost cea mai în
vârstă și este singura dintre surori, care zace la ctitoria Movi-
TR

leștilor în Mănăstirea Sucevița. Nu mai puțin interesant este că

și din cei 6 copii ai lui Simeon Movila, 5 băeți: Mihail, Ga-
vril, Petru, Moise și Ioan și 1 fiică; Teodosia (ț 1596) 6), nu­
mai urmașii lui Ioan au transmis sângele movilesc timpurilor
EN

noastre. Cu toate acestea nu nUeste permis să tragem vre-o

/C

1) Biret ia „Histoire des Troubles de Moldauie" (Papiu II. p. 55) o

numește Alexandrina. Se paie deci cil trecând ia catolicism a luat nu­
mele Eeaterina. Nieciecki insă un știe nimic despre vr’o trecere la catoli­
cism, considerând chiar pe fiica ti drept „desidentâ", deși trăia „po katolicku".
2) Prin deseendenți din lagelloni înțelegem pe toți descendent ii din
Gedimiu, bunicul lui Iagello (Wladislaw), întemeitorul acestei puternice Di­
SI

nastii, cărei sânge curge în vanele aproape ale tuturor Monarhi ai Europei.
3) Papiu II. p. 138 și urm.
IA

4) După Niesiecki, după Okolski Castelan de Lenezicz.

5) Dr. E. Kozak. „Die Iascbriften aus der Bucovina" p. 166.
6) Ibid. p. 171.
U
 R
— 108 -

RA
conclusie cu privire la vitalitatea neamului movilesc, pentru că
împrejurările supt cari a trăit generația aceasta erau cu totul
anormale, precum sunt ele prea bine cunoscute din istorie. Dar

LIB
cu privire la fiicele lui Ieremia Movila se impune vrând nevrând
presupunerea că numai extraordinarei vitalități a neamului Po-
tocki, care a supraviețuit pe aproape toate celelalte neamuri, în
cari se măritase fiicele lui Ieremia, datorim foarte numeroasa
descendență a Măriei Movila, care astăzi se poate considera ca

TY
una dintre strămoașele („Stammutter") ale caselor domnitoare
europene.
Familia Potocki, a cărei vechime o duce Niesiecki la anul

SI
1217, avea vechi și dese raporturi cu Moldova și dacă ar fi să
credem pe Okolski, atunci Ștefan și Stanislau Potocki n’ar fi fost
singurii din neamul lor, cari s’ar fi căsătorit cu Moldovence, ci

ER
și un Niculae Potocki, căpitan regal, să fi ținut o fiică a unui
Logofăt'). Insă Niesecki îi dă o altă soție, mai documentată.
De altfel mai sunt încuscriri între familii litvane (Potockeștii însă
nu sunt Litvani) și ale noastre, cari nu sunt încă lămurite. Ast­
IV
fel cetim în Niesecki că un Principe Alexandru Czartoryski (c. 1550)
a fost căsătorit cu «Magdalena Des^olownu^, văduvă după loan
UN

Wisnowiecki 1 2), iar un alt Czartoryski, loan (c. 1580) cu o «Eva

Borkulabownci'» (fiica unui Pârcălab). Nu cumva vr’o fiică a lui
Gheorghie Pârcălab 3) de Ilotin, despre care nu se știe dacă era
socrul lui Ieremia Movila din vr’o altă căsătorie sau invers, gi­
nerele lui Ieremia ? 4) încuscririle acestea erau explicabile, întru
AL

cât Litvanii erau atunci de aceiași credință cu noi.

^Amintirea Măriei Movila, sau „Mohilanka" cum o numesc
Polonii, n’a dispărut încă în foasta ei reșidință Buczacz în Po-
dolia. Am avut personal ocaziunea să ne încredințăm despre a-
TR

ceasta cu ocaziunea trecerei noastre prin acest orășel, frumos

situat, care și-a păstrat încă caracterul său medieval și romantic.
La această păstrare a amintirei movilești contribue pe lângă fap­
EN

tul că domeniul Buczacz n’a eșit din familia Potocki, aparținând

/C

1) „Logofetowna Kanclerzanka Multanska“ ceia ce ar încemna în tra­

ducere logofeteasa munteancă însă la Poloni domnea în privința aceasta o
mare contuzie ne deosebind ^u consecventă pe Moldoveni de Munteni.
2) Alianța această o vom lămuri în N-rul viitor al revistei.
3) Numit la noi Izlozeanu, însă numele lui adevărat va fi fost Gheor­
SI

ghie din Loza. Acest Iz nu este, credem, altceva de cât polonezul z — din.
Gheorghie avea și indigenatul polon din 1607. „Ierzv Loza Burkalab Wo-
loski“ îl numesc Polonii. Engel ii zice: „Georg von Lozan“, vedem iar a-
IA

cest „dinu sau„s“ prefăcut de Moldoveni în Iz. (v. Niesiecki VI. p. 277 ; En-
gel op. cit. p. 253).
4) Vom lămuri chesliea într’un mod neașteptat m. j. sub titlul
„comunicări mărunte*.
CU
 R
109

RA
acum contelui Oskar, și împrejurarea că monumentele istorice, cari
dau orașului caracterul său antic, ne amintesc mereu timpurile

LIB
trecute. Orașul e dominat de ruina castelului lui Ștefan Potocki
situat pe o colină, iar în apropierea orașului se văd zidurile ce­
tății unde ’și avea reșidința neamul Buczacki, care a avut un
rol atât de mare în secolul al XV lea în raporturile Poloniei cu
Moldova și al cărui blazon, săpat în piatră, e acum singura urmă

TY
a acestui puternic neam de cavaleri. Spre centrul orașului însă
dăm de o biserică gr. kat., Sf. Niculai, în a cărei pridvor ne
cuprinde o legitimă einoțiune, văzând de-asupra ușei, care des­
parte pridvorul de naos, un blazon în culorile Moldovei cu capul

I
de zimbru, emblema Moldovei. Alăturea e blazonul cu cunos­

RS
cuta cruce a Potockeștilor. Emoțiunea noastră crește însă tre­
când în naos : Un iconostas, sculptat în lemn, de culoare brună
întunecată ne răpește prin frumusețea Iui extraordinară ’).
Acolo în această biserică, făcută de Domnița Maria, în
VE
care ’și va fi petrecut multe ceasuri de durere nemărginită în ru­
găciuni fierbinți pentru sufletele nenorocitei sale familii, ne sim­
țim cuprinși de duhul unor vremi de mult trecute și de mult
NI
uitate, cari par a învia o clipă în toată frumusețea lor înduioșă­
toare. vlavia o moștenise Maria de la tată, despre care scrie
Miron Costin123) următoarele rânduri, cari pun caracterul lui Ie-
LU

remia Movila întro lumină foarte simpatică: „Ieremia Vodă,

fiind în biserică la sfânta Liturghie, i-au dat știre cum oștile lui
Răzvan se văd și se apropie de oștile țărei. Ce riau vrut să
esă din biserică până ce nu s’au săvârșit sfânta Liturghie* ;
Această atitudine a lui Ieremia Movila denotă pe lângă o adâncă
RA

evlavie, moștenită de la tată-său. călugărit sub numele Ioanikie

și mult sânge rece, calități, cari supt împrejurări externe mai
prielnice, ’l-ar fi pus în rândul celor mai buni Domnitori, iar cel
puțin i-au îngăduit să-și încheie Domnia în pace, murind în Scaun.
NT

„Domnia vecinică“ a casei sale, atât de bine întemeiată cu sanc­

țiunea împărătească și cu încuscriri atât de influente, a rămas un
vis frumos și scurt. Insă ca o răsplată a evlaviei neamului său,
CE

din care făcea parte și nobilul suflet Miron Barnovski Movila

Voevod, Dumnezeu a voit ca sânge din sângele lui Ieremia Vodă

1) Conducătorul nostru, amabilul cavaler de Gniewosz, ni-a afirmat

/

că iconostasul acesta fu mult admirat în ultima expoziție din Lemberg.

Pe apropiata moșie a acestei familii, Potok zJofy, se află de aseme­
SI

nea ruina unei ve<hi cetăți în formă triunghiulară.

2) Let. I. p. 251.
3) Melchisedee „Cronica Romanului*' I. p. 25
IA

In documentele Movileștilor apare numele lor de regulă supt forma

„Moghila", îosă nu suntem convinși că poporul pronunța astfel numele,
căci într’un doc. orig. rom. din 7135 [1627] Iul. 20. citim: „și întraceastă
tocmală au fost Costantin diiae slugfăj Movila Vodâi". (Arh. Stat. Iași).
U
 R
110 —

RA
să fie cel d’intăi Domn al României, iar un alt urmaș de
sânge să fie sortit a purta odată Coroana Regală a României,
și să trăiască cel d’intăi visul lui Ieremia Movila de „Domnie

LIB
vecînică lui și feciorilor lui“. Domnie vecinică întemeiată de ma­
rele nostru Rege nu pe firmane și încuscriri, ci pe sabie și în­
țelepciune, pe Plevna și Silistra și pe recunoștința vecinică a
milioanelor de Români.

S ITY
ER
Serdarul Vasile Bainski, „nepotul" lui Ștefan Vodă
Petriceico.
(urmare)
IV
UN

Să mai lămurim chestia, nu prea clară, dacă Baînski era

Serdar în 1683 sau a ajuns mai târziu la acest grad milităresc,
cel mai mare după Hatman.
Avem două izvoare pro, adecă că era atunci Serdar : Ne-
AL

culcea și Cantemir în „Vita Constantini Cantemyrii® iar două iz­

voare contra: Cantemir în nota 65 la p. 493 și Mustea, care a-
firmă că Bainski era atunci Căpitan.
Fără îndoială că nu era Serdar în 1683, nici chiar în Mar­
TR

tie 1684, când Petriceico Vodă părăsi Moldova din pricina Tă­
tarilor întorși din Viena, cari se răzbunau pentru prădarea Bu-
geacului. In pribegie îl însoțeau1) «Miron Costin Vel Logofăt și
Apostol Catargiul Vel Comis [cumnatul lui Ștefan Vv] și Ilie
EN

.Drăguțescul Sardariid și Savil Zmucilă Medelniceru [care a «lu­

crat» 2) atât de bine în Bugeac] și cu frate său Gheorghiță și cu
alții». Vedem deci că Serdar era Ilie Drăguțescul, iar Bainski,
/C

nefiind nici pomenit, se pare că nu era mai mult de cât Căpitan.

Când deci a fost numit Serdar Vasile Bainski? Cantemir

1) Neeulce în Let. II. p. 221.

SI

2) v. scrisoarea emoționantă a Ini Ilie Moțoe și Savin Zmucilă cătră

C. Cantemir Clucerul, (viitorul Domn) din Chiperești 28 Noemvrie [1683}
„ne vom pogără asupra Bugeagului de-om lucra. Deci și diîrnnea-voastrâ
IA

nu faceți altă zăbavă, ci numai încăleccți cu câți oameni veți avea și ve-
niți la noi, să sfărâmăm păgânul să ne răscumpărăm pământul nostru care
dentrâns ne străinaseră păgânii" (Tanoviceanu în Arh. st. si lit. din Iași
VIII p. 716). * *
U
 R
111

RA
în nota 65 ni clă o dată mult posterioară, adecă abia după moar­
tea lui Ștefan Petriceico în Polonia, care a trăit însă câțiva ani

LIB
în exil. In realitate nu era așa. Bamski era Serdar chiar în in-
tăilca an al domniei lui C. Cantemir, care după N. Costin pri­
mi caftanul în 15 Iunie 16851), căci în 25 August 168517193
îl vedem figurând cu mulți alți boieri, între cari și Velicîco [Cos­
tin | Hatman, ca martur într’o afacere a Mănăstirei Săcul, citat

ITY
astfel : „z Vasilie Baenskie SerdariuV1, 23) iar Petriceico Vodă era
încă teafăr în Iunie 1686 afiându-se cu Sobieski în Iași. y) Ne
miră că D. Cantemir putea să uite care era cel d’intăiu Serdar
al tatălui său, de oare ce se afla atunci în Iași și era chiar în-
cuscrit cu el.

RS
Această încredere de care se bucura Bainski din partea
lui C. Cantemir, cu toate că familia lui nu era una din cele
d’intăi familii boierești ale timpului, care trebuiau luate în samă,
este explicabilă din două motive : întăiu știm că Bainski era
VE
oare-cum înrudit cu Lupu Bogdan, ginerele lui Cantemir, per­
soană foarte influentă, cu care atotputernicul Visternic lordachi
Ruset a „legat frăție" „văzând că este ginere lui Cantemir-Vodă,
NI
de ținea la un cuvânt" 4). Apoi trebuia să fi fost și o apropiere
sufletească între bătrânul ostaș C. Cantemir, care «semne multe
avea pe trup de la războaie, în cap și la mâni» și îndrăznețul
LU

Căpitan din 1683, a cărui faptă a trebuit să impresioneze pe

contemporanii săi. Se va zice poate, ce mare ispravă de a
prinde pe un Domn șezând la masă și viclenit de cătră apără­
torii săi ? Așa pusă chestia, desigur că n’ar fi nimic deosebit.
Insă alta era situația. Trebuie să ne gândim întăiu că Bainski,
RA

când s'a pornit să prindă pe Duca, nu putea să prevază împre­

jurările favorabile din momentul asaltului. El știa numai că «cu
Duca Vodă oaste nu-i». Dar nici el n’avea oaste ci numai o
strânsură de vr’o 500 călăreți, iar garda lui Duca nu va fi fost
NT

mai mică 5). Forțele militare erau deci cam egale, însă inegale
erau forțele morale. Lângă Duca Vodă era Hatmanul Alexan­
dru Buhuș, al cărui nume era cât un strigăt vechiu de războiu,
cel mai renumit viteaz al timpului său, ajuns poate în renume
CE

numai de Constantin Turculeț «Cel Mare». Ca să nu se crează

că exagerăm vom cita pasagiul următor din cronica lui Neculce
cu privire la o ispravă a lui Buhuș, din timpul Domniei întăi a lui
Dumitrașco Cantacuzino (1673 cu întrerupere—1675), într’o luptă,
I/

în contra Nemților (în slujba Polonilor) cari țineau ocupate cetă­

țile Neamț și Suceava.
,Era atunce Alexandru Buhuș Hatman, și cum i-au întim-
S

pinat Hatmanul Buhuș la Podișoare, aproape de târgul Sucevei,.

IA

1) Let. II. p. 35.

2) Urecliia „Miron Costin*4 II. p. 529.
3) Let. II. p. 232 „și era și Petriceico Vodă eu dânsul*4.
U

4) Let. II. p. 235.

5) „Două sfeaguri de Lipcani și puțini Siimeni*4 (ibid. p. 219).
 R
112

RA
și dându-le năvală vitezește acolo la Podișoare, cu slujitorii săi,
au rumpt tabăra Nemților în două. Atunce au lovit dintr’un sinet
[pușcă] calul de supt Hatmanul Buhuș, și căzuse Hatmanul în-

LIB
tr’un răzor cu fața în sus, de nu se putea îndată să se scoale ;
și Nemții năvăleau să'l apuce. Iară un Căpitan moldovean, a-
nume Decusară, au grăbit cu calul asupră-le șis'au apucat Hat­
manul de coada cahdui lui Decusară, și țiindu-se bine ’l-au
scos din năvala Nemților. Deci, Hatmanul încălecând și pre alt

TY
cal, le-au mai dat năvală în câte-va rânduri, și mulți din Nemți
au pcrit; iar pre unii i-au prins vii..." ’) etc. Fapta această a
lui Buhuș e fără păreche în istoria noastră și nici în istoriile al­
tor țări nu vom găsi poate cazuri asemănătoare. Ea vădește o

SI
prezență de spirit extraordinară, o voință de fier și o putere fi­
zică neobicinuită. Nu-i de mirare că Dumitiașco Vodă «când au

ER
venit [Buhuș] de la oaste la Iași, făcutui-au mare cinste și alaiu,
cu toți slujitorii curții, cu dobe și cu surle, ca unui Hatman ce
era vestit de slujba Domnului cu dreptate, și țărei» 12).
Un astfel de om era Hatmanul lui Duca și pe lângă a-
IV
ceasta mai era cumnatul Domnului, deci nu putea fi bănuit că
ar vicleni, ca alții, pe Domnul său. Să ne mai gândim că lup­
tele se dădeau atunci de la om la om, se auzea glasul adver­
UN

sarului, se vedeau de aproape mișcările lui, iar cu cât mai mică

era trupa, cu atât mai mare se înțelege ascendentul moral al
viteazului conducător. Deci de pe o parte stetea viteazul Buhuș,
de pe altă un ostaș fără nume, doar cu aureola de a fi „nepotuF
noului Domn. In fine să nu uităm că un alt boier de țară, Va-
AL

sile Hăbășescul, încercase în zădar norocul față de Duca Vodă,

care trimise pe Sandu Buhuș „de-i-au lovit, ce ei de războiu
nu s’au apucat, ce îndată i-au împrăștiat". Și din această na­
TR

rațiune vedem ce însemna Sandu Buhuș. Trebuia deci un om

cu o inimă tare, care să calce urmele lui Vasile Hăbășescul,
căci oamenii erau atunci superstițioși și dădeau importanță ma­
ximei „non bis in idem". Din aceste puncte de vedere fapta lui
EN

Bainski era îndrăzneață, un adevărat «Husarenstreich* care pu­

tea să sfârșească rău de tot, dacă nu intervenea trădarea lefe­
giilor lui Duca, cu care însă, ca depinzând de punga lui Duca,
nu se putea calcula la sigur.
/C

Din punct de vedere al moralei creștinești fapta e desigur

reprobabilă, întru cât pacea zilei nașterei Domnului a fost vio­
lată, însă împrejurările nu îngăduiau o amânare și de altfel Duca,
care grămădise în cursul Domniilor sale atâtea acte de cruzime
SI

•și care era atât de devotat Turcilor, încât iau dat și tuiul Ucrai-
IA

1) Ibid. p. 208
2) lbid. p. 209. Frumosul nume Decusară mai există în Moldova,
l-am cetit nu de mult într’un jurnal. Căpitanul Decusară era o slugă cre­
dincioasă a Hatmanului său, un exemplu rar de fidelitate, căci și a doua
oară scăpă el viața lui Buhuș și a casei lui Duca Vodă în 1679, destăinu-
CU

indu-i conspirația lui Gheuca, Bogdan și Lupul (v. și Arh. geneal. II. p. 92).
 R
113

RA
nei, putea cu drept cuvânt să fie privit de cătră Moldoveni ca o
unealtă a unei puteri păgâne, nemeritând considerații dictate de

LIB
sentimente creștinești. Din cele expuse este explicabil că Con­
stantin Cantemir, veteranul slujit în Țara-Leșească unde și-a în­
ceput cariera militărească, știa să aprecieze calitățile militare ale
lui Bainski, cu care se înțelegea probabil și perfect în limba
polonă. Am văzut că Bainski n’a mâncat lung timp pânea a-

ITY
mară a exilului însă, sau de dor de țară, sau de nevoie, el nici
nu așteptă, ca Miron Costin ș. a. să tieacă noua Domnie a lui
Dumitrașco Cantacuzino (Martie 1684 —Iunie 1685) ci se întoarse
în țară înainte de 15 Feb. 1685 (v. n. 3.).
Moșneagul Dumitrașco Vodă, fost Visternic în Țara Româ­

RS
nească, mai mult bonvivant1) de cât ostaș, desigur că nu vedea
în Bainski de cât un biet mazil din țara-de-sus, care „își întin­
dea mintea după niște păreri nebune, adecă după vitejii1', ca să
ne exprimăm cu o frază caracteristică pentru slăbirea virtuților
VE
ostășești din secolul viitor2), și nu-i dă de cât o boierie mică
de clasa a IlI-a, făcându l Vătaf za Aprozi3). Insă după vr’o 4
luni, sosind Domn C. Cantemir, Vasile Bainski face, cum am
văzut, o săritură deȚarieră neobicinuită, peste 36 de boierii, deve­
NI
nind Serdar, boier de clasa Ia în rangul al 4-lea 4) sau al 5-
lea 5), din 18 boieri de divan. O astfel de săritură, desigur nu
LU

se poate explica decât prin înrudire, sau simpatie din cauza con-
genialităței. Hatman era atunci (1685 Aug. 25) Velicîco Costin,
fratele cronicarului, și el un ostaș viteaz, care «navălia în răz-
boiu singur cu suliță a mană», «om de fire, și de treabă la
toate socotelile lui, și îndrăzneț bun» însă fără noroc 6). Cu el
RA

se înțelegea desigur bine Vasile Bainski în urma simpatiilor co­

mune față de Poloni, cari vor fi influențat și asupra mentalităței

1) Let. II. p. 225.

T

2) Magazin ist. p. Dacia V p. 103

3) In 15 Feb. 1685 Dumitrașcu Drăgușescu, Comisul dătuiește Ini
EN

Vasile Bain-ki, Vătaf za Aprozi, Melentaiiți (apoi numiți Illina) in țin.

Hotisultii (Dor. d-lui lancu cav. de Flondor, StorojinețI corne).
4) lhipă M. Costin „Despre poporul Moldovei și al Țârei Românești"
(in Arh. ist. 1 p. 170): „Quarftts" Sardaiul. ce-va ca „poluy hetman" (ma-
rechal de câmp în Polonia) își ține reșidința perpetuă ia Orheiu sau la
/C

Lăpușna, având subt comanda sa pe călărașii celor două districte" iar p.

171: „Serdarul nu are amestec cu Ilătmănia, precum nici cei 12 Vornici de
Poartă uu depind dela cele două Vornicii mari".
o) După D. Cantemir în „Descrierea Moldovei" p. 23. „Serdariul
Campidux, ce în modul cum vorbesc Europenii, s’ar zice general-locotent.
SI

Are comanda asupra căkîrimei in ținuturile Lăpușnei, Orheiului și al So­

ro ceiși apără țara care este intre Prut, Nistru și Basarabia contra inva-
siunilor de Tătari din Criinea și Bugeac".
„Vatatul de Aprozi, sau țapul Aprozilor de Divan. Aie mai lot acel
IA

servi țu. pe care’i are Ciauș-Bașa la Poarta Otomană. Subt el stau Aprozii
Divanului și poartă grijă pentru executarea judecăților enunciate de Domn
in Divan. Celor care trebuie să asiste ca judecători în D,van, li arată el
locul lor. Ca semn al deiegătmici sale poartă in mână o scutică (biciu sau
U

băț) cu mănunchiu învălit în argint, (ib. p. b9).

6) Let. II. p. 231. Fraza „de treabă la toate socotelile lui" pare ca o
 AR
114

lor, căci Polonilor li plăcea să se întreacă în fapte vitejești in­

R
dividuale, adesea fără a calcula urmăjile lor generale. Viitorul
Hatman, «Lupașcu» Bogdan, nu era atunci decât Aga de Dă-

LIB
răbani *) și era probabil încă tânăr, fiind nepotul lui Bainski.
Cât timp a fost Bainski Serdar ? O întrebare nu tocmai
ușoară, de-oare-ce documentele timpului sunt cam rare, din cauza
turburărilor în urma repețitelor intrări ale Polonilor în Moldova,
a ocupărei (în 1686) a unghiului nord-vestic al țărei de cătră a-

TY
ceiași și a podghiazurilor dese, prădalnice, care au curmat și
viața bietei Domnițe Ruxanda a lui Vasile Lupu, împrejurări,
cari erau potrivnice tihnei trebuitoare lucrărilor de cancelarie.
Nu fără trudă am găsit numai datele următoare : In 1686, Apri­

SI
lie 25, Vasile Bainski Serdar cumpără Milie, în Bucovina
lângă granița polonă, și X Putila, în Câmpulungul rusesc, dela

R
Ilie Drăguțescul, biv. Serdar și staroste de Putna, pentru 600
de lei. Vânzarea se întărește Serdarului în 18 Iunie*12). In ace­
VE
iași zi apare Bainski ca martur cu mulți alți boieri (între cari
Miron Costin biv. Log. și Velicîco Costin Hatman și Portar Su­
cevei) într’o mărturie a veliților boieri3); și (embarras de richesse),
iar din aceiași zi avem un act în care apare ca martur. iscălind
NI
cu litere latine4) < Vasile Baenschi». După vr’o 3 săptămâni el este
de față, tot ca Serdar, la vânzarea în 9 Iulie a moșiei Tărzienii,
în țin. Tutovei, de cătră ruda sa Cîrstina fata Stolnicului Grama,
LU

nepoata lui Orăș Hatman, care ajunse Ia mare lipsă din pricina
«prădărei Leșilor» 56). In fine îl mai găsim ca Serdar încă în
1688 Iunie 25, când primește de la „fratele" său Dumitrașcu Dră-
gușescul, fost Comis, trei fălci de vie Ia Hârlău pentru «bună
RA

frăție» c).

apărare postumă pentru acuzația ce-i o face C. Cantemir în doc. din 1' T'2
Aug. 30 (Arh. soc. ist. și lit. VI. pp. 101—3). Nt-culee, ca ginere al lui Lupu
NT

Bogdan și om al lui J). Cantemir, nu poate fi bănuit de parțialitate.

1) „Undecirnus" „generalul darabanilor (trabsiiți) și al infanteriei
întregi". (M. Costin ibid.) Iasă după Cantemir (ib. p. 85) funcț'ile acestea
le avea căpitanul de Dăr bani, iar Aga era prefectul poliției (p. 84).
2) Iorga stud. și Doc. V p. 401.
CE

3) Ghibănescu în Arh. soc. șt. și lit. I. p. 4 0. Documentul acesta

ca și cel din 1685 Aug. 25, e de mare importanță dându-ni o listă întreagă
de b ieri însemnați.
4) Ibid. p. 563. Doc. e reprodus în întregime cu litere ciiilice cu is­
căliturile boerilor însă e surprinzător că Bainski, care singmul iscălește cu
I/

litere latine, scrise numele său cu cli în loc cu 7.:, ceia ce n’ar fi avut nici
un rost căci contemporanii săi cunoșteau foarte bine litera K. Iscălitura es-e
deci un anacronism și se pare că d. Ghibănescu a romanzato. Bainski
S

nu și pune boeria, in«ă nici Tudosie Dubău nu o face, deci împrejurarea a-

ceasta nare nici o imporlauță cu privire la cariera lui, intru cât în actul
auterior, e citat ca Serdar. Toate trei acie sunt date din lași.
IA

5) Acad. Rom. Mss. Pencovici V No. 81. Caracteristic pentru sta­

rea anormală de atunci a țării este faptul că îutăritura Domn ască a vân-
zărei urmează după aproape un an și jumătate in 1 Ghem 1688- De obi-
ceiu inlăriturile aveau loc a doua sau a treia zi.
U

6) Gazeta Mazililor și Răzeșilor din Bucovina. Anul 1. No. 6.

 R
115

RA
Vedem deci că Bainski ocupa funcția de Serdar prin 3 ani
(de la începutul Domniei lui C. Cantemir până, cel puțin, în 25
Iunie 1688) luând probabil parte la lupta lângă Boian1), în toamna

LIB
1685, în contra Polonilor supt Iablonowski și Potocki, precum și la
celelalte evenimente mari ale anilor următori. Ostaș încercat,
cunoscând și limba polonă, Bainski va fi făcut multe servicii
prețioase Domnului său, mai cu seamă în 1686, când se apropia
Sobieski de Iași, când cea mai mare parte a boierimei înclina

TY
spre închinare cătră Poloni, iar Hatmanul Veliclco Costin instiga
oastea spre rocoșire, încât Cantemir se vedea constrâns să-i ia
comanda de fapt a oștirei 2). Căpitanul unei părți a cavaleriei,

SI
|Gheorghiță?] Mitre, începea și el să murmure și fu destituit.
Dacă și Bainski s’ar fi asociat lui Veliclco, cine știe dacă Cantemir
n’ar fi fost nevoit să cedeze somațiunilor boierilor închinându-se ?

R
Cunoaștem din istorie rolul important al unui Serdar, supt Va-
sile Lupu, de al cărui concurs se asigurase întăiu Gheorghie
VE
Ștefan Vodă înnainte de a intra în acțiune 3), iar „la mari griji
era Vasilie Vodă pentru Ștefan Sărdariul, fiind atâte oști pre a-
cele vremi, și marginea toată pre sama lui“ 4). Desigur că și
pe Bainski nu’l trăgea inima să urmeze pe Cantemir în fuga de
NI
la Iași, când mântuitorul creștinătății din 1683 nu era decât la
o distanță de 4 oare de Iași, împreună cu fostul Domn și ruda
lui Bainski, Ștefan Petriceico 5), insă Bainski era prea îndatorit
LU

lui Cantemir, care-1 ridicase și cu care era încuscrit, încât eșia

triumfător dintr’un grav conflict sufletesc. Și Cantemir va fi su­
ferit mult sufletește, recunoscând poate legitimitatea stăruințelor
boierilor, căci de altfel cu greu ne-am putea explica slăbiciunea
A

lui față de Veliclco 6), care supt alte împrejurări ar fi fost ime­
diat destituit sau chiar omorât, și generositatea lui față de cei, cari
TR

îl părăseau.
Urmărirea carierei militare a lui Bainski are o oarecare im­
portanță și cu privire la cariera unui alt fecior de boier, cu nume
mai vestit, cea a lui Ioniță Costin Hatman, singurul din Costi-
EN

nești care a lăsat urmași în linie bărbătească. Știm anume că

atât D. Cantemir7), cât și Neculcea 8) scriu că întorcându-se Mi-

1) Sat în Bucovina lângă Novoselița, unde cu oeaziunea unor săpă­

/C

turi la malul Prutului s’au găsit o mulțime de ghiulele de tun cu un dia­

metru de vr’o 4—5 cm.
2) „Jubendi laculiatem tantum privat ita ut miles nisiper princi-
pis edictum, ex mandata Hatmani nihil ayeretu. (D. Cantemir op. cit. p. 40).
3) v. scrisoarea lui Gh. Ștefan și a lui Ștefan Serdar la mâna lui
SI

Gh. Racoczy din 1653. (Iorga slud. și Doc. IV. pp. 29—30).
4) M. Costin în Let. I. p. 321.
5) Let. II. p. 232.
6) Se înțelege că lăsăm răspunderea pentru autenticitatea atitudine!
IA

lui Velcico lui D. Cantemir, martur ocular al întâmplărilor, însă un po­

vestitor nu prea obiectiv ce privește raporturile între tată său și Costi-
neștii.
7) Op. cit. p. 31.
U

8) Let. II. p. 230.

 R
116 —

RA
ron Costin foarte scăpătat din pribegie, după urcarea în scaun
a lui C. Cantemir, acesta îl numi Staroste de Putna, iar din fiii
săi făcu pe Niculai, Treti-Logoîăt, pe Ioniță, Serdar și pe Pe-

LIB
trașco (după Cantemir) Vataf de Aprozi, (după Neculcea) Cămă-
raș Mare. (Probabil întăiu Aprod, apoi Cămăraș). Lui Petrașco
îi logodi chiar fata sa, Domnița Safta. Când s’a întors Miron
Costin în țară? Nu se poate preciza, însă cu siguranță înnainte
de 15 Februarie 1686, căci din acea zi avem o carte a Domnu­

ITY
lui cătră Apostol Catargiu Comisul (care și el pribegise v. m.
s. p. 110) în care îi face știre „căni s'tzzzyttZz/zZ cinstit și credincios
boerinul nostru d-lui Miron Costin ce au fostu Logofăt" „zicând
cum : când au fost lipsit din țeară odată cu primejdia reposa-

RS
tului Ducăi Vodă, ce i s’au prilejit la Domnești^ etc. etc. „Așiș­
derea ne arată d-lui Miron Log. și 2 zapise“ etc. Din cartea
aceasta rezultă clar că Miron era întors în patrie și a înaintat
personal jaloba sa Domnului. Numirea lui Miron Costin ca Sta­
VE
roste de Putna are loc mai târziu (după 18 Iunie 1686, căci în
acea zi, am văzut că Staroste de Putna era încă Iiie Drăguțes-
cul) însă credem în cursul anului după intrarea în țară a oștirei
polone, când tălhăritul începuse să ia proporții îngrozitoare, iar
NI
Âliron fu însărcinat «a risipire tâlharii». Dintr’o carte Domnească
din 1687 1 2) (fără dată) reiese că Miron era de un timp mai în­
delungat Staroste de Putna, arătând „că are cumpărături și
LU

schimburi pe apa Milcovului din sus de târgul Focșanilor“. Cum

știm, că reșidința lui Miron era în Bărboși 3), în ținutul Roma­
nului, nu ne putem explica cumpărăturile și schimburile lui de cât
fiind acolo Staroste.
RA

Am putea deci crede că și Ioniță Costin a fost numit Ser­

dar în cursul anului 1686, căci și el era nevoiaș ca și tată său,
iar din povestirile lui Cantemir și Neculcea avem impresia că
familia întreagă a fost miluită deodată cu slujbele pomenite. Deci
NT

cu privire la cariera lui Bainski putem să constatăm că nu era

așa și că Ioniță va fi început cariera militărească întăi cu o
funcție mai modestă, poate ca Căpitan, ajungând Serdar abia
după 25 Iunie 1688.
CE

Intr’adevăr nici d-ul Ioiga, care a avut ocaziunea să con­

sulte mult mai multe isvoare istorice, n’a găsit pe Ioniță Costin
ca Serdar înnainte de 1689, Iunie 10 4). Este chiar surprinzător
că Ioniță era Serdar 1a data aceasta, de oare-ce unchiul său
/

Velicico era atunci încă Hatman și astfel intrase principalele

junefii militărești pe mana Cosiineștilor, dintre cari Velicico, cum
SI

am văzut, nu era tocmai un stâlp al Domniei lui Cantemir. Sta­

rea aceasta se înțelege nu putea să dăinuiască și vedem că Dom-
IA

1) Urechia „Miron Costin" 1. p. 161.

2) Ibid. p. 165.
3) Neculcea op. cit. p. 211.
U

4) Istoria literaturii Române în secolul al XVIII-lea I. p. 63.

 R
— 117

RA
nul ia Hătmănia lui Velicico, îăcându-1 Vel-Vornic al Țării-de-
Sus, în care calitate îl întâlnim în 2 Mai 16901). Probabil însă
că înlocuirea lui Velicico, prin Lupul Bogdan, a avut loc încă
în cursul anului 1689, după luna lui August2) sau cel târziu de

LIB
anul nou, când de obiceiu se făceau unele schimbări în ierarhia
boierească. Se poate că C. Cantemir numise anume Serdar pe
Ioniță Costin spre a avea un motiv de incompatibilitate cu sco­
pul de a scoate armata de supt influența periculoasă a lui Ve­
licico, care se purta cu gânduri de mărire 3).

TY
Din cele expuse rezultă că Bainski nu mai era Serdar în
10 Iunie 1689 și cum nu‘1 mai găsim pănă la moarte în vr’o
altă boierie, presupunem că se retrase la țară si anume la mo­

SI
șia Milie, cumpărată în 1685 de la Drăguțescul. Presupunerea
aceasta o întemeiăm pe următoarea parte dintr’o jalobă cătră
Domn [Gr. M. Ghica] a lui „Dumitrașcu Bainskii Vorjnicjdi Câm­

R
pulungul rusă[sjc ficorul răpăusatului Vas[i]lii Sărdarui* din c.
1736: „Pintru o gum(ă]tat[e] di sat di Milie și a patra part[e] di
VE
Putila: Caril[e| aceste moșii liau cumpărat tată-miu di la un
Drăguțăscul driptu 600 di lei, mai bine de cinzăci di ani și acolo
mii traiul de atunci și pănă acrnuP 4).
Situația materială a lui Vasile Bainski parc să se fi schim­
NI
bat în rău după mazilirea lui : nu’l mai vedem nici cumpărând,
nici primind danii, ci din contra vânzând, în 1695, moșia Zelena,
U

în țin. Hotinului, moștenită de la soacra Antimia ; i-au rămas

însă destule moșii spre a-și încheia în tihnă bătrânețile
sale: afară de X Milie, V Putila, % Cîncău, Bișeni, Du-
AL

meni și părțile în Boian, Volcineți și Lucavița și probabil sat

întreg Bainți (nu știm de ce nu-i cuprins în izvod?) mai avea
Bainski multe alte părți de moșii necuprinse în izvodul din 1687
fiind moștenire de la socrii Hăjdău. Iată ce cetim cu privire la
TR

părțile acestea în testamentul lui Gh. Lupașco llăjdăa, fiul Paharni­

cului St. Hăjdău și al Alexandrei Petriceico 5): „In partea lui Vasilie
Hăjdeu și Maria Bainska, copiii Armașului Gheorghie Hăjdeu din
Antemia Varticu, după vechia împărțeală a lui Efrem s’au cuveni! :
EN

1) Urechia op. cit. II. p. 531.

2) Când Velicico este încă Hatman (ibid I. p. 220).
/C

3) Let. II. p. 210.

4) Doc. d-lui O. cav, de Flondor, proprietarul al aceste părți din Milie.
5) Arh. ist] J. p. 50. Testamentul e scris în limba polonă în Gorc-
zyczna (Podolia) în 7 Nov. 1732 și a fost tradus de răp. B. Petriccico-IIăjdău.
Testamentul dealtfel foarte cunoscut, e mișcător vădind înaltele
SI

sentimente națienale ale pribeagului boier : „Eu, părintele vostru, nu vă

pot lăsa avuție, căci eu însumi fui alungat de cătră Turci din țara noas­
tră [1711] și până la bătrânețe rătăciam in străinătate, dar vă las vouă sa-
biele meie și gloria străbunilor voștri." ele. Intre marturi e și un Anasta­
IA

sie Volcinski, care este probabil identic cu Tănasie Bainski biv, văt. de
Stolnicei în 1705 Iunie 26. (Doc. Flondor-Sforojineț). Numele unui alt mar-
tur: Ștefan Papara e eredem rău cetit în loc de Tabără, cunoscutul Vornic
de Poartă și rudă cu i’olcinceștii. Avea și el o parte in Cîncău.
U

2
 AR
118

in județul Hotinului: satul Pascăuții, Tulburelii, y Negureni,

R
de pe marna lor satul Crisiineștii, M Orșăvineți, y Cerlina-
Mare, y Lucăceni și Zelenct și Volouții ; în județul Sucevei:

LIB
Iordaneștii, Duracia (?) și Vijnița ; de pe mătușele noastre Ma-
ria, Agafița și Oxana s’au cuvenit x/3 Șendreni, y Dumeni, y
Costiceni, y Fedcăuți, y Serbaca și cealaltă y Negureni,
cumpărată de la mătușa Maria“. Lupașco scrie că s’au cuvenit,
un cuvânt cam vag, și nu cred că le-au și primit toate, căci un­

ITY
chiul Miron Hăjdău luase cu sine actele de împărțeală „când se
întoarse la Turci“, adecă în Moldova, iar Lupașco scrie aceste
însemnări «pentru memoria familiei noastre».
Testamentul nu pomenește decât numai doi copii ai lui
Gheorghie Hăjdău Armas, însă acesta mai avea două fete, Ru-

RS
xanda și Safta, din căsătoria a doua, cu Anghelușa, fiica cluce­
rului Miron Stîrcea 1), care și ele au intrat într’o parte a moște-
nirci părințești. Anghelușa Hăjdău trăia încă în 1705 Februa­
rie 12 2).
VE
Vasile Bainski n’a mai trăit mult timp după mazilire. In
Martie 1698 Antioh Cantemir Vodă întărește stăpânirea peste niște
țigani lui Dumitrașco ficiorul răposatului Vasile Bainski biv
Serdar 34). Deci a murit între anii 1695 și 1698 și probabil în
NI
iarna 97/98, ceia ce va fi îndemnat pe Dumitrașco să-și regu­
leze situația. Apoi tot din același an, Maia 25, avem o jalobă
U

a unui Alexandru, sluga Iui Solomon biv vataf de Aprozi, asupra

„dumneaei Sărdăroae lui Bainskii zicând cum au fost dat un
cal Alexandru Sărdariului de Iau dat unor Tătari pentru o gâl-
AL

ceavfă] cau avut și apoi iau dat Sărdariul un cal tătărăscu și Iau
aflat Tătarii și iau luat calul lui Alexandru și iast[e] Alexandru
făr[ă] cal și pan au fost viu dumnealui Sărdariul au tot zis că-i
va da calul și nu au mai dat*..A).
TR

Presupunem că gâlceava aceasta se ivise încă din timpul

Serdăriei lui Bainski, când avea ocaziune să intre des în rapor­
turi cu Tatarii, și că Alexandru, care, cum am văzut, ’l-a somat
de câteva ori să-i întoarcă calul, se va fi grăbit să-l reclame
EN

scurt timp după moartea lui Bainski, ca să nu se uite pricina.

De aceia presupunem că Bainski a murit în iarna 1697/98.
Câți copii a lasat Vasile Bainski 1 Iar o întrebare cam
/C

grea, Cert c că a avut doi copii pe Dumitrașcu și pe Anița 5) însă

am văzut că în izvodul moșiilor sale, din 1687, Bainski însem­
nează „gumătatfe] de sat Ia căncău cumpărăturfă] de la ficiorul
NeculaP. Ficior n’avea atunci dublul înțeles, precum îl are azi
în România, însemnând și slugă, apoi o slugă n’ar fi avut ju-
SI

1) Iorga Doc. Rom. din Ath. Bistriței I. Pref. X (doc. Acad.) Wicken-
IA

hauser „Mo!dovița“ p. 161 ș.a.l.

2) Iorga ibid.
3) Acad. Rom. LXXXIX/193.
4) Doc. Flondor-Milie.
5) Doc. Flondor-Storojineți.
U
 119

R
mătatea unui sat mare ca Cincău. Deci se pare că Neculai era

RA
fiul lui Bainski, iar împrejurarea, cam stranie, că un tată cum­
pără o moșie de la fiul său, nu ni o putem explica altfel decât
presupunând că Neculai era fiul Grozavei, care, murind, ii lăsase
moșia această. N’am găsit nicăieri un Nicolae Bainski, iată însă

LIB
ce am găsit între traducerile germane ale documentelor Mănăs­
tire! St. Onofreiu ') din Bucovina aflătoare în Arh. Trib. Țării
din Cernăuți :
1673 Noemvrie 6. Nacul Volcinski cu soția vând Domnului
Ștefan Petru JȚ Drăgușeni în țin. Sucevei pentru 80 de lei. Intre

ITY
marturi: Sol. Bărlădeanul V. Log. Nacul. b. v. Pah. și a. [No. 149],
1708 Maiu 18. Mihaiu Racoviță Voevod întărește daniile
lui Petriceico făcute Mănăstirei St. Onofreiu. Pomenită cumpă­
rătura Drăgușenilor de la Nicolae Volcinski [No. 150J.

RS
Comparând documentele acestea, e clar că Nacul și Nico­
lae Volcinski sunt identici, Nacul fiind o formă diminutivă, u-
sitată atunci, a cuvântului Nicolae (v. Nacul Pah. Nacul Stolnic
ș. a.) Cum nu mai este cunoscut nici un alt Nicolae Volcinski
VE
din epoca aceia, suntem constrânși să admitem că e „ficiorul Ne­
culai “ al lui Vasile Bainski, care acesta nu renunțase de loc la
numele său adevărat Volcinski, mai cu seamă în Țara de Sus
unde era cunoscut și în raporturile sale cu Polonii. 1 2) Se vede
NI
că numele Bainski era strâns legat de proprietatea moșiei Ba-
inți, 3) de oare ce acest fiiu al lui Bainski, care nu moștenește
moșia se leapădă și de porecla tatălui său.
U

Această simplă notiță a lui Vasile Bainski e de mare im­

portanță genealogică, dându-ni o cheie pentru dezlegarea unei
enigme cu privire la obârșia Volcinceștilor din Cincău și din
AL

Zvviniace din Bucovina și a familiei Nacul de acolo. Depunerile

neclare, din cauza traducerilor greșite, ale proprietarilor Zwiniaci-
lor în 1782, apar într’o altă lumină iar rezumatul din doc. urmă­
tor contribuie la constatarea identității lui Nacul Volcinski :
TR

1755 Mai 17. Mateiu Ghica Voevod. Judecată în pricina lui

Toma Luca Medelnicer cu T. Volcinski, N. Gafenco ș. a. anume:
Pavel Rugina Sulger 4) datoria lui Ștefan Luca Visternic 5) c. f.
EN

1) Mănăstirea ne mai existând actele sunt trecute supt titlul „Putna“.

2) v. Arh. geneal. II. p. 89 „sonst Wolesinski genannt" adecă, de re­
gulă, de obiceiu. Avem și o scrisoare polonă cătră el din 1685 Feb. 15 cu a-
dresa: „M[o]emu Wielce Mea [Wielmosca] Panu i Bratu Ie[mu] Moșea Panu
/C

Basylemu Wolczanskemu, M. M. Panu Wodanie. Scrisoarea o vom publica

altă dată împreună eu alte scrisori polone ale timpului, din prop. d-lui O. de
Flondor.
3) Un Baenskie sau Băinski era Pârcălab supt Petru Șchiopul, (v.
Ghibănescu Surete și Izvoade II și IV), însă acesta n’are nici o leț/ătură cu
SI

fam. Volcinski, care, cum am văzul, a intrat mult mai târziu în stăpâni­
rea moșiei Biinți. Dacă nu erau două sau mai multe moșii Bainți în Mol­
dova, atunci după toată probabilitatea Baenski acesta era un Oraș, a cărui
era moșia atunci.
IA

4) Fiul lui Ștefan R. Șatrar (Wickh. Rus«. Kimpg.) Comis, în 1711

pribegește împreuna cu D. Canteinir (Let. II. p. 332).
5) v. Arh. Geneal. I. p. 16 și pp. 132—3.
U
 120

R
învoelii clin 1710, 275 de lei și pribegind la Moscva, unde a murit,

RA
n’a mai plătit datoria. Ștefan Luca s’a jăluit Domnului și a ce­
rut X Zwiniace, pretinsă moșie a lui Rugina. Fiul lui, Toma
Luca, atras in judecată pe Toader Volcinski, fiul lui Vasile Vol-
cinski, Cămăraș de Ocna, și pe Niculae fiul lui Miron Gafenco.

LIB
Niculae Gafenco și Volcinski s’au apărat zicând că această de
sat n’a fost a lui Pavel Rugină ci a mătușei lor [„ihrer Muhme“]
Grozava, soție a lui Constantin [Cocoran], iar Grozava era sora
Nastasiei, mamei lui Pavel Rugina, și sora Nucului fost Staroste
de Cernăuți,12 ) din care se trage Volcinski cu frații săi [mitsei-

ITY
nen Geschwistern],
Urmează dovezile, între cari o scrisoare de împărțeală din 1680
Apr. 6 între familia lui Constantin Cocoran, care ținea pe Gro­
zava și moștenitorii Grozavei, apoi o Carte Domnească de la Ni-

RS
culai Vodă [Maurocordat] din 1712 Iunie 23 pentru Gavril Nu­
cul și Vasile Volcinski, tatăl lui Toader. 3)
In cartea aceasta li se întărește Zwiniace X Babin și ’/6
Șteîanufca moștenite de la sora lui Nacul, tatăl lui Gavril Nacul
și al lui Vasile Volcinski. VE
Din documentul acesta rezultă că Nacul nu era altul decât
Nacul sau Niculae Volcinski, din 1673, și cum era fiul lui Va­
sile Bainski-Volcinski, dă și fiului său numele Vasile pe câncl
NI
sora lui, Grozava, poartă numele mamei sale. Puternice indicii
genealogice, chiar fără proba documentului din 1673.
Vasile Bainski a avut deci cel puțin 3 copii din căsătoria
LU

cu Grozava. Bogdan :
1) Niculae 2) Grozava Cocoran, 3) Nastasia Rugină. Ni-
culai are pe Gavril Nacul și pe Vasile iar amândoi au câte un
fiu Toader. Deci Toader Nacul acesta n’are nici o legătură cu
RA

Vornicul de Câmpulung cu acelaș nume, din 1683, 3) care era

fiul Stolnicului Nacul.4) și acesta Vornic de Câmpulung în 1664.
Interesant e că Vasile și Gavril nu s’au lepădat cu totul
de numele bunicului lor. In 1696 Octomvrie 18, găsim iscăliți ca
NT

marturi într’un zapis împreună cu alții, între cari Vasile Balș biv
vtori Logofăt [ginerele lui Ștefan Hâjdău] și pe un „Gavril do Ba­
inski" 5) și „Vasile Bainski". 6) Credem că aceștia sunt frații de
CE

1) Arh. Trib. Țării „Zwiniace" No. 293.

2) Ibid. No. 294. In 1763 Iunie 14. Gr. Ghici dă dreptul pentru o
trecătoare (poron) peste Nistru în Zviniaee lui Toader Volcinski și vărului
său Toader Nacul. [ibid. No. 297] (v. și Wickenhauser „Molda" TI. p 103)
care suferă pagube mari din causa iarinarocurilor din Zaleszczyki ia caii
/

trec vite multe peste câmpurile lor. Dreptul de a ținea 4 iarmaroace

(bâlciuri), pe an a fost acordat în 1754 Aug. 30 lui Sta’uislau Ciolek [nu­
SI

mele blazonului] Poniatowski. Castelan de Cracovia, viitorul Rege al Poloniei»

de cătră Regele August III. (Wickh. ibid. p. 101).
3) Iorga Doc. Rom. d. Arh. Bistr. II. p. 41 și urm.
4) Idem Doc. fam. Callimachi II. p. 4.
IA

5) Doc. Flondor-Storoj’neți.
6) Ni aducem bine aminte că am cetit „do“ însă credem că înțele­
gea să scrie „de".
U
 R
RA
— 121

mai sus și că ruda lor Balș, care cunoștea familia lor supt numele

LIB
Bainski, i-ar fi influențat prin prezența sa să iscălească astfel. Apoi
iată ce găsim între notele noasire din doc. Acad. Rom. III. 180:
„1709 Iunie 1. Iași. Mihaiu Racoviță Voevod. Judecată între Va-
sile Bainski și Luca 3-lea Log. Bainski este căsătorit. Prin Vartic
este rudă cu Joreștii“. Am văzut mai sus că Vasile Volcinski

ITY
din Zwiniace avea pricina aceia cu familia Luca.
Credem că nu mai e nevoe da a mai aduce alte probe ale
filiațiunei și identității. Insă se pare că Bainski a mai avut un fiu
din căsătoria cu Grozava, căci într’un perilips de scrisori găsim

RS
pomenită o diată a Alariei Bainski din 7209 prin care lasă so­
țului Vasile Bainski și cu „snz Gheorghie* moșia Cîrstești ') Data
e evident greșită, pentru că Bainski nu mai trăia în 7209, însă
ce este cu Gheorghie ? Se pare că și acesta e autentic, căci în
1751 Iulie 25, într’o judecată eu privire la satul Românești se a-
E
rată o scrisoare de la rudele lui Gheorghie Volcinski anume Mi-
IV
ron Gafenco, Gheorghiță Cârstian ș. a., din 1737, prin care Vol­
cinski vinde o parte din Românești Logofătului Sandul Sturza.
Partea aceasta i-o dăruise Durașco [Du(mit)rașco ?] Comi­
UN

sul. 1 2) Moșia Românești e însă cuprinsă în izvodul moșiilor lui

Ionașco Bogdan, deci se pare că Gheorghie Volcinski era și el
un fiu al Grozavei Bogdan căci de altfel greu s’ar putea explica
legătura lui cu satul Românești.
Din constatările noastre rezultă, î. a., că Serdarul trebuia să fi
AL

ajuns la o vârstă frumoasă de vr’o 70 de ani dacă nu mai mult,

căci fiul său Nacul e în 1673 căsătorit, deci se va fi născut,
(cum se căsătoriau oamenii atunci de cu vreme) c. 1650, atunci
Serdarul se va fi născut c. 1625 — 30 dacă presupunem o viață
TR

lungă dar nu anormal de lungă.

Dintre copii! Sărdarului, cari par a fi din a doua căsătorie
cu Maria Hăjdău, 1) Dumitrașco a murit holteiu și stârp înainte
de 1747, Noemvrie 28, căci din această zi avem o mărturie a
EN

lui Andrei Potlog, Șatrar, la mâna cumnatului lui D. Banski,

Șerban Flondor Medelnicer, care a intrat în partea „răpăusaiu-
lui Dumitrașco Bainski"3). Prin testamentul din 1745', Noemvrie
4, lăsă moșia Bainți nepotului de soră Ioan Flondor4).
/C

2) Ani(a, fiica Serdarului, a fost căsătorită întâi cu Clucerul

Angheluță, apoi cu Șerban Flondor, din care se trag toți Flon-
doreștii din Bucovina.
Vasile Bainski a avut deci cu siguranță 5 copii : Niculae
SI

(Nacul) Volcinski, Grozava Cocoran, Nastasia Rugină, Dumitrașco

Bainski și Anița Flondor, iar probabil și pe „sîn Gheorghie“ Vol­
cinski.
IA

1) Acad. Rom. II | 58.

2) Arh. Trib. Țârii, Cernăuți, „Românești* No. 631.
U

3) Dor. d-lui O. cav. de Flondor.

4) Ibid. Traducere germană.
 R
RA
122

Maria, văduva lui Vasile Bainski, se va fi căsătorit cu

LIB
Gheorghiță Apostol [Mitre] Visternicul, fost Caimacan al Moldo­
vei în Septemvrie 1711. Aceasta reiese din împrejurarea că A-
nița, e numită „hiiastră* a lui Gh. Apostol în 7223/1715 Au­
gust 1, pe când acesta era încă biv vel Paharnic. Anița a fost a
doua soție a lui Angheluță Clucerul „și cuconi împreună n’au

ITY
avut“. ’)
Serdarul Vasile Bainski a mai avut și un frate Toader Ba­
inski Pârcălab ai cărui fii Chiriac și Joniță, cari își zic „nepoții
Onciului Iurașcovici Starostelui ce au fost ginere lui Orăș Hat-

RS
man“, lăsară în 1762 Septemvrie 4, ne având urmași, nepotului
lor de vară primară, Ioan Flondor, yz Melencăuți în ținutul Ho-
tinului și partea lor din Bainți. 12)
Aceștia sunt ultimii din neamul Volcinski, cari purtau po­
VE
recla Bainski. Ceilalți descendenți ai Serdarului, din Grozava,,
purtau numele Volcinski și Nacul, precum am văzut. Familia
Volcinski era foarte răspândită In Bucovina, de-oare ce toți 3 fii
ai lui Miron : Arsenic, Strătulat și Dumitrașco (Bainski) au lă­
NI
sat numeroși urmași. Posedând multe moșii și părți de moșii,
dintre cari aproape toate le-au pierdut în urma vitregiei vremu­
rilor, este explicabil că dăm în multe documente din Moldova,
U

Basarabia și Bucovina de urmele acestei familii, care era în le­

gătură de rudenie cu numeroase familii boierești și mazilești.
In timpurile noastre găsim încă familia această în Bucovina,
AL

a cărei reprezentant mai însemnat era doctorul Ioan cavaler de

Volcinski, proprietarul frumoasei moșii Budeniți, unul din frun­
tașii mai cu autoritate ai boierimei românești din Bucovina, care
TR

însă, murind în 1909, n’a lăsat urmași bărbătești. Ce privește

familia baronilor Wolczynski din Silesia (1700) 3) și care nu
știm dacă mai există, ea nu are legătură cu cea moldovenească,
însă numele ei derivă probabil, ca și cel al familiei moldovenești,
EN

dela un sat Volcineți (Wolczynec) din Silesia sau Polonia. Un

Volcineți este și în ținutul Hotinului în Basarabia.
/C
SI
IA
U

1) Ibid.
2) Ibid.
3) Zernicki-Szeliga „Der polaische Adel“.
 R
123

RA
Din arhivele Chișinăului

LIB
Puținul timp cât am stat în Chișinău, în vara anului aces­
tuia, am cercetat arhiva casei boerilor din Basarabia, unde se
află foarte multe acte de moșie și mai ales din cele ce privesc
titlurile de n3bleță ale boerimei moldovenești, unele recunoscute

TY
de statul rusesc, altele respinse, neformând pentru senatul rusesc
îndestulătoare dovezi, ca să le dea cuvenita întărire și recunoaș­
tere oficială.
Odată această arhivă va trebui să fie publicată spre deplina

I
RS
cunoaștere a neamului nostru românesc, cum și a clasei boe-
rești în partea dintre Prut și Nistru.
Mulțumită bunei voinți a d-lui Ursu, care a aranjat această
prea bogată arhivă, am putut căpăta câteva copii de pe unele
VE
acte încă de prin secolul al XVI-lea. Cum revista „ Arhiva Genea­
logică* urmărește legăturile dintre boeri și familii de boeri, mai
mult de cât legătura boerului cu pământul, ne grăbim a da în în­
tregime jaloba sfetnicului Cuiții Ioan Pruncu, prin care cere recu­
NI
noașterea sa de nobil în Basarabia, după actele și spița cea pre­
zentat. Senatul rusesc rămânând neconvins de dreptatea cererii a
respins’o, nevoind să înscrie între nobili pe urmașii Prunculești
LU

din Basarabia.
Iată această jalobă din 1823 :
„Spre împlinirea Îndatoririi puse asupra dvorenilor din a-
ceastâ oblastie și însemnate prin instrucțiile alcătuite de către a-
ceastă comisie, de pe care prin orășăncasca poliție a Chișinăului
A

mi s’a dat și mie un exemplar, am cinste să pui în vedere CO'

misiei mai jos însemnatele împrejurări :
TR

Intuia : Curgerea neamului meu de pe tată este aceasta : Bu­

cium ce a stătut vornic mare la anii 7098 [1589/90], de când sunt
trecuți 233 ani, au născut pe Lupul, ce i-au zis și Lupașcul, care
EN

au stătut vel stolnic. Lupașcul Bucium au născut între alți fii

și pe Gavril. Gavril au născut pe Apostu, ginerele clucerului
Andrei Darie; Apostu au născut pe loniță, ce au stătut vel șă-
trar. loniță au născut pe Costantin, ce au stătut vel clucer, și
/C

Costantin m’au născut pe mine cel mai jos iscălit.

Al doilea. Curgerea neamului meu de pe maică este a-
ceasta:
Domnul Moldaviei Duca Voevod între alți fii au născut și
pe beizade Șteîăniță. Beizadea Ștefăniță între alți fii au' născut
SI

și pe Eca’.erina, pe care au luat’o întru însoțire pârcălabul de

Galați Leon, și din aceștia s au născut Grigoraș, ce au stătut
vel paharnic și Maria ce mi-au fost mie maică. Iar după moar­
IA

tea pârcălabului Leon, s’au însoțit Ecaterina fiica lui beizade Ște­
făniță Duca cu Constantin BaJș, ce au stătut vel vornic, și au
născut fiu pre Costantin Balș, ce au stătut vel logofăt.
U
 R
— 124

RA
Al treilea. Pănă la anii 1813 m’am aflat statoi'micit în Mol-
davia din a dreapta Prutului, iar atunci hotărând să-mi
­ statorni-
tesc petrecerea din a stânga Prutului, silit am fostt pe temeiul

LIB
tractaturilor păcii încheiate între Imperiu Roșiei șii între Poarta
Otumanicească, să-mi desfac toată averea nemișcătoare ce am
avut în Moldavia, din a dreapta Prutului; și dacă între alte averi
nemișcătoare am dat în schimbu luminatei doamne Zoe Moruz
și moșia Făureii de la ținutul Putnii, luând din îmootrivă alte

ITY
nemișcătoare averi în a stânga Prutului, și împreunl cu pome-
nita moșie am dat și toate documenturile ce îmi dă Ireptățile să
am acea moșie în vecinica mea stăpânire, Și fiinfcă această
moșie P'ăureii au fost dreaptă ocină a Buciumeștilor, rămăind cli-

RS
ronomie la pogorâtori pâră la mine fără să să strămme la vre-un
alt neam ; pentru aceasta din documentele acestei noșii să do­
vedea lămurit curgerea neamului. Și de vreme ce, precum s’au
zis, urma a se strămuta de la mine împreună cu moșia și acele
VE
documenturi, pentru aceasta la anii 1814 le-am înfăț șat la ocâr-
muirea Moldaviei, care documenturi cercetându-se de cătră
< pome-
nita ocârmuire s’au dovedit din acele curgerea neamului meu de
la mine și pără la Lupul Bucium, ce au stătut vel stolnic, pen­
NI
tru că alte mai vechi documenturi doveditoare pentru suitorii Lu­
pului nu se află la mine. Și dar mi s’a dat diploma întărită de
domnul țării și osebită mărturie din partea celor mai întăi boeri
LU

ai Moldaviei; prin care aceste doao documenturi se cuprinde

curgerea neamului meu, arătând în lămurire că eu sânt străne­
pot Lupului Bucium, ce au stătut vel stolnic, și pe care am
cinste a le înfățișa cel întăiii sub litera a și cel al doilea sub
A

litera b.
Al patrulea. De sine se înțelege că pomenitele documen­
TR

turi strămutându-se de la mine nu sânt în putință ca să le mai

înfățișez acum la această comisie, precum le-am înfățișat atunci
la ocârmuirea Moldaviei ; cu toate acestea spre sprijinirea arătă­
rilor mele că sunt întemeiate pe un singur adevăr pe lângă mai
EN

sus însemnatele documenturi, date mie de la ocârmuirea Alolda-

viei mai înfățișez și următoarele dovezi sub litera c, zdelca în­
cheiată între mine și între epitropii doamnei Zoe Moruz la anii
1813 Decembrie 15 zile. Din acest document se va încredința
/C

comisia că întru adevăr am dat în schimbu moșia Făurej de la

ținutul Putnei din preună cu toate documenturile ei precum mai
sus s’au zis, și că această moșie mi-a rămas mie ebronomie,
precum mărturisesc însuși epitropii aceia care au săvârșit schim­
SI

bul, au primit și au cercetat toate documenturile, în care pentru

însuși a lor siguranție n’au putut scrie alta în zdelca, pentru un
schimb veșnic, de cât un singur adevăr, și din aceasta se dis-
IA

coperă că clironom fiind cu Buciumeștilor, a căror din vechime

au fost moșia Făurei și curgerea neamului meu urmează a fi cu
dreaptă linie din aceia, și dacă din întâmplare alte mai vechi do­
U

cumenturi de cât acele ce precum mai sus s’au zis, n’ași fi gă-
 R
125

RA
■sit în urmă, apoi nu ași putea dovedi curgerea naamului Buciu-
rneștilor mai din învechime de cât numai pără la Lupul Bucium
stolnicul, fiind însă că la anii 1818 au urmat împărțirea de mo­

LIB
șii între mine și între soțul meu banul Iordache Darie; între alte
scrisori strămoșești ce se află la pomenitul boeriu, s’au găsit și
două ispisoace domnești, pe care sub litera d le înfățișez, și din
care se dovedește că pomenita moșie Fâurei au fost dreaptă ocină
a lui Bucium ce au stătut vornic mare la anii 7098, adică cu a-

ITY
ceste documenturi se dovedește neamul Buciumeștilor că urmează
de 233 de ani.
Al cincilea. Porecla mea cea adevărată din mai sus po­
menitele documenturi și dovezi se descopere că este Bucium și

RS
fiind că acum port poreclă Pruncit, apoi pentru o asemenea pre­
facere a familiei mele, dacă în Moldova n’ar fi foaile obișnuita
se face o asemene prefacere a poreclelor, ar trebui să puiu în
vedere comisiei dovezi pentru aceaste. Fiind însă că în Mol­
VE
dova o asemenea prefacere a poreclei se obișnuește adeseori la
multe familii, precum durqnealor boerii Ruzești s’au poreclit întru
îndelungată vreme Carp, și precum dumnealui vornic Matei Ne­
gel fiind Gavrilițesc se poreclește Negel; pentru aceasta soco­
NI
tesc de prisos a mai pune în vedere alte dovezi, în vreme ce
destul este să se ia în băgare de seamă, că după cercetarea ce
a făcut ocărmuirea Moldaviei documenturilor moșiei Făurei, date
LU

de către mine doamnei Zoe Moruz s’au dovedit că eu sânt ade­

vărat strănepot a Buciumeștilor, și din aceasta se descopere
lămurit că unii din suitorii mei. au făcut obișnuita prefacere a
poreclei adică cum boerii Ruzești s’au știut în deobște că poartă
RA

porecla de Carp, și din documenturi s’au dovedit că cea ade­

vărată poreclă a dumnealor este Rusu, asemene și eu purtând
porecla Pruncu, ocârmuirea Moldaviei din documenturi au des­
coperit că cea adevărată poreclă a familiei mele este Bucium.
NT

După aceasta nu rămâne altă nimic mai mult de cât să se facă

dezlegare de pe partea bărbătească nu despre partea femeiască
în această poreclă, pentru că în diploma ce mi s’au dat de la o-
cârmuirea Moldaviei, se zice că sunt strănepot a Lupului Bucium
CE

stolnic și a lui Darie spătar, și dar prin jaloba ce am dat cătră

judecătoria politicească din această oblastie am făcut cerere ca
să înfățișez în original la comisie Opreadeleni ce au încheiat
aicea judecătorie la anii 1816, și din aceia se va încredința co­
misia că Apostu Bucium a fost ginere clucerului Andrei Darie,
/

și au născut pe Ionița ce au fost vel șătrar, și Ioniță au născut

SI

pe Costantin vel clucer, și Costantin m’au născut pe mine : apei

dacă suitorul meu Apostol a fost ginere lui Darie se dovedește lă­
murit că strănepot Dărieștilor sânt după partea femeiască, iar Bu­
IA

ciumeștilor de pe partea băibătească.

Al șeselea. Și dar dovedind curgerea neamului meu de
pe tată pără la Bucium, ce au stătut vornic mare, de când sunt
trecuți peste două sute treizeci de ani, iată înfățișez sub litera e
U
 R
126

RA
învoiala ce au urmat între dumnealui Enachi biv vel stolnic și
între maica mea Maria, la anii 1781 Dechembre 12, încredințată

LIB
fiind de Gavril Mitropolitul Moldovei, de Leon Episcopul Roma­
nului, și de loniță Canta vel logofăt. Din acest document co­
misia se va încredința că curgerea neamului meu de pe maică-
mea este întocmai precum s’au însemnat în punctul al doilea a
proșeniei acesteia.

TY
Al șeptelea. Anii vrâstei mele sânt de 52 și la anul 1791
am luat întru însoțire pe Ecaterina, fiica dumisale Iordachi Cru-
penski biv vel ban, și s’au născut nouă [sic] fii: Iordachi care se
află în Moldavia din a dreapta Prutului și anii vrâstei sale sunt

SI
28 și s’au și cinstit de Domnul Moldaviei cu cinul de vel că­
minar ; Alexandru treti visternic în anii vrâstei sale 26; Parei
otstavnoi praporșcic a corpusului inginerilor putei soobșteniia din

ER
S-Pctersburg, și anii vrâstei sale sunt 24 ; Scarlat a cărui vrâstă
este 25 ani ; Costandin a cărui vrâstă este 22 ani și Casandra
ce este însoțită cu Iacovachi Paladi fiul d[u]misale vornicului Cos-
tantin Paladi și anii vrâstei sale este 18.
IV
Al optulea. Moșiile câte am în stăpânirea mea sânt aceste :
1) Din documentul ce mai sus pomenesc că înfățișez sub litera
UN

C se va încredința comisia că pentru moșia Făurei ce am dat

doamnei Zoe Moruzi în a dreapta Prutului am luat în schimb de
la dumnia sa înoblastia aceasta Pârliții la ținutul Iașii, și Sârcova
și Valea albă la ținutul Orheiu, din care Sârcova și Valea albă
le-am dat zestre fiicei mele Casandrei, iar Pârliții sânt întru a
AL

mea stăpânire, pe care sânt 120 locuitori și are venit 5000 lei.
2) Din două documenturi, ce înfățișez sub litera f, se va încre­
dința comisia că la ținutul Orheiu mai am două moșii anume
Văsienii pe cari sânt 50 de locuitori și are venit de 2000 lei,
TR

și jumătate sat Hobidișul ce-mi este mie de zestre, pe care sânt

locuitori 30 și are venit 1000 lei ; și al 3-a) asemenea se va în­
credința comisia din Opreadeleni judecătorii politicești din 1816,
EN

ce mai sus s’au pomenit, că la ținutul Lăpușnei mai am o mo­

șie întreagă Mlădineștii, pe care locuitori nu sânt și are venit
1500 lei, și osebit de aceasta am și robi țigani în a dreapta
Prutului și aice în oblastul Basarabiei pără la 600 suflete.
/C

>1Z noulea. înfățișez sub litera g documentul moșiei Ho-

rodiște din ținutul Orheiu, din care se va încredința comisia că
din această ocină de 2043 stânjini sânt a fratelui meu Alexan­
dru, pre care sânt 70 lăcuitori biznici și mazili și are venit 2000
lei; iar moșia Mlădineștii ce în urmă s’au arătat la numărul mo­
SI

șiilor mele, este dată de cătră mine fiilor mei Pavel, Scarlat și
Costantin.
IA

Al zecelea. Cu locuința mă aflu în ținutul Orheiului îm­

preună cu toată familia mea, bez fiul meu Iordachi, ce precum
mai sus s’au zis se află în Moldavia în a dreapta Prutului; Ci­
nul moldovenesc am avut vel căminar, precum se va încredința
U

comisia și din documentele înfățișate și din cniga visteriei Mol-

 R
RA
127

daviei ce se află în comisie, iar din copia Ucazului ce au înfă­

țișat la comisie dum] n |ealor Colejschii asesor Iordachi Vartolomei

LIB
se va încredința comisia că Prea puternicul monarh m’au miluit
cu cinul de nadvornii soveatnic. In slujbă mă află elen la ver-
hovnii sovet a oblastiei Basarabiei după alegerea dvorenstvei.
Sfetnic Curții Ioan Pruncu

TY
1821. August 28 zile.
în Kișinău.

SI
In jurul unui letopiseț

R
VE
Tipărirea letopisețelor Moldovii de cătră Mihai Kogălniceanu
le-a făcut accesibile publicului doritor de o adevărată cultură na­
țională, servind tot-de-odată ca bază istoriografiei noastre moderne.
NI
Insă această popularizare a vechilor noastre cronici a contribuit
într'una și la scăderea importanței practice a manuscriselor, ori­
ginale sau copii, cari se păstrau în secolele trecute cu sfințenie
U

în case boierești, ca singure izvoare ale trecutului nostru zbuciu­

mat și pe lângă manuscrisele și cărțile de conținut religios, ca
AL

însemnate mijloace de cultură. Din filele cu slove întortochiate,

scrise în tihnă cu evlavia adevăraților apostoli ai culturei, citeau
boierii iarna la gura sobei, la lumina mereu flăcărândă a unor
sărăcăcioase lumânări de său, despre faptele vitejești ale stră­
TR

moșilor, despre mărirea sau căderea, blândețea sau cruzimea

Domnilor, despre răsplata faptelor bune și osânda celor rele, iar
pe fondul sufletesc naiv și primitiv al cititorilor se întipăreau cu
mult mai tare povestirile acestea, cari fură primite și păstrate în
EN

memorie fără bănuială în adevărul celor transmise de slove atât

de vechi și cronicari cu nume atât de cunoscute ca Urechia,
Costin, Ncculcea, sânge din sângele lor, boieri cari vedeau lu­
mea prin aceiași prismă a intereselor de clasă. Numai, ma­
/C

nuscrisele grecești, destul de răspândite în copii și tradu­

ceri, mai cu seamă acele despre isprăvile lui Alexandru Ma-
chedon, trezeau bănueli legitime în adevărul întâmplărilor extra­
ordinare și atunci, spre a nu fi considerați ca victime oarbe ale
SI

fantaziei povestitorului, însemnau cititorii la sfârșitul manuscri­

sului impresiunile lor speciale. Astfel citim pe un exemplar al
unei traduceri din faptele lui Alexandru Machedon ’) următoarele
IA

inscripții, cari trădează curățenia naivă a sufletului generațiilor

trecute. „După cercetare făcuta de mine am cunoscut multe min­
ciuni și cine na erecte să citească cu luare aminte și va vedea
U

1) In propietatea noastră.
 R
RA
— 128' -

(isc.) Costachi. fon Cosmița* ’) sau de altă inână foarte sigură:

LIB
„Sau circitat și de mini și sau cunoscut cumcăi săniu multe
minciuni și după cercitari ci am făcutu am iscălit pintru ca
5«s[a] știi că am circitat cu adevărat*. „Suceava Mart 28*. Is­
călitura indescifrabilă, însă probabil Gheorghie Herescul. de oare
ce distingem bine un h la începutul numelui patronimic și fa­
milia aceasta era suceveană. Mai sunt și alte însemnări în a-

ITY
celaș sens.
Reiese din aceste rânduri că manuscrisele treceau din mână
în mână, că se citeau cu atențiune și se discutau cele citite. Ele
făceau parte din viața intimă a familiilor își aveau rostul lor pro­

RS
priu, în parte luminător în parte distractiv, iar pe lângă însem­
nătatea lor etică și culturală ele mai aveau un rol foarte practic
servind ca modele pentru puțin răspândita artă a scrisului 1 2).
Pentru acest scop ele erau mai indicate de cât cărțile bisericești,
VE
căci acestea, întru cât erau scrise, aveau slovele caracteristice ale
preoților, cari imitau tipariul, iar nu scrierea cursivă, trebuitoare
pentru uzul zilnic. Documentele iar nu erau la în iemână, pen­
tru că, reprezentând titluri de proprietăți, se țineau la loc sigur
NI
în fundul sipetelor cu lăcate grele. Astfel manuscrisele cu con­
ținut laic corespundeau în două privinți scopului dascălilor. Atât
LU

ca formă, fiind cursiv scrise cu „cerdacurile" de rigoare, cât și

ca fond, tratând de lucruri, cari puteau mai mult să intereseze
pe îvățăcei prin raporturile lor cu viața practică.
Letopisețele mai cuprindeau numeroase știri de interes ge­
nealogic, cu privire Ia ridicări la rangul de boierie, la căsătorii,
RA

înrudiri și încuscriri, domnești și boierești, liste ale boierilor di-

vaniți etc., cari trebuiau să intereseze pe boierimea băștinașă a
cărei istorie era strâns legată de evenimentele descrise de cro­
nicarii țării 3J.
T

Să nu ne mirăm deci, dacă în rândurile, cari urmează, vom

vedea dându-se o luptă pasionată cu toate mijlcoacele legale
EN

din pricina unui letopiseț al lui Neculcea. Desfășurarea luptei

este atăt de ușor de urmărit, încât ne vom mulțămi să publicăm
dosarul pricinei, aflător în Arhiva Statului din Iași (Tr. 844, Op.
961) supt titlul următor:
/C

Deltă
Ioan Necidce Vor[ni\c pentru un liiopisăs ci în vreme re­
SI

voluții i s-ar fi răpit și acum s-ar găsi la D\umnealui\ Căm\i-

na\r lordachi Mălinescu*.
1841 Apr\ilie\ 7.
IA

1) Proprietarul fl782) unei părți din Mereței iu Bucovina, primita

zestre cu fiica lui D. Zbiera, nepoata lui C. Zbiera Șatrar, cate era nepot
de fiică al lui Iereinia Murguleț. (Arh. Trib. Țării Cern. „Mereței").
U

2) V. m. j. No. V. Răspunsul lui Mălinescu.

3) V. m. j. No. 1.
 R
RA
(Jaloba Vornicului Ioan Neculcea cătră Domn cu rezoluția
cancelariei domnești).

LIB
Dmn. Logofătul din Lăuntru va pune la cale întoarcere litopisului
dună cuviință de vreme ce jeluitoriul dovedește că este a dum-sali.
In 22 April 1841
(L. P. gosp.) Șeful secției jalobi

TY
s) Stoianovici
Pre Inălțati Doamne !
Intri alti lucruri ce mi s-au răpit în vreme răvoluții de la

SI
821, sânt păgubași și de un vechiu litopisăs pi cari oblicindul
la d-lui Căminariul Iordăchi Mălinescu / nu zâc că însuș I ar fi
iuoat de la casa me, ce că poate l-ar H cumpărat precum zâci

R
di la o jâdovcă, sau luat de la alții cineva /— i l-am cerut în
câțiva rânduri cu încredințare că-i voi răspunde prețul cumpără­
VE
turii și nici într'un chip nu vroești a mi-1 dâ prelungindu-mă cu
feliuri de îngăimări.
Acel litopisăs cum că să află 1a- dum-1, Mălinescu am do­
vadă fețe cinstite, care l-au văzut și au cetit întrânsul. Iar că
NI
ești drept al meu face dovada însuși slova străbunului meu care
au scris tot acel litopisăs. Apoi pentru ca să nu perd o așa an­
tică, care mai ales îmi este neapărat trebuitoare spre lămurire
LU

adivărului la spițăle ci sunt dator a face atât neamului meu,

precum și a ailor persoane. Plecat mă rog ca prin locul ci să
cuvine să fii îndatorit dum-1 Mălinescu a-mi da zâsul litopisăs și
eu îi voi răspundi prețul cu care l-ar fi cumpărat.
RA

Al Inălțimei Voastre
plecată
1847 April 7 slugă
Ioanu Neculce Vornic '
NT

II

(Copia ordinului departamentului trebilor din lăuntru

CE

cătră Agie)

Cătră Adgii No. 9930.

an 1841 Mai 13.
/

Dum-lui Vornic Ioan Neculcea prin jalobă cătră stăpânitoriul

SI

Domn s-au tânguit că întri alti lucruri ce i s-au răpit în vremea

revoluției di la anul 1821 fiind și un vechiu litopisăț l-ar fi o-
blicit acum la d-m-lui Căminarul Iordăchi Mălinescul și că ce-
IA

rându il în multi rânduri cu încredințări că-i va răspundi prețul

ci va fi dat pi el nici într’un chip nu ar fi, voind prelungindu-1.
U
 130 —

R
cu feluri de îngâimări, cu adăogire că pentru că să află asămine

RA
letopisăț la d-lui Mălinescu are dovadă feți cinstiți cari l-au vă­
zut și au cetit întrânsul, iar că este drept a d-sale Vornj icului]
face dovadă însuși slova străbunului d-sale care au scris tot
acel litopisăț și pentru că asemenea antică îi este neapărat tre­

LIB
buitoare s-au rugat ca să să îndatoriască pi d lui Căminariul Mă-
linescul spre a il întoarce și săși primască prețul. Deci fiind că
înălțimea Sa binevoind a recomendui Departamentului] o asă­
mine jalobă prin buiortiu supt No. 1190 poroncește ca să să pue
la cale întoarcirea litopisului după cuviinți di vremi ci jăluitoriul

ITY
dovidești că ești a d-sali. Să scrii Adgii ca potrivit cu înalta
rezăluții să îndatoriască pe d-lui Căminariul Mălinescu a întoarci
numai di cât d-sale Vornic Neculcea litopisul pretindarisit mai
vârtos că d lui făgăduește că i va răspundi ceea ci va fi dat

RS
pi dânsul.

VE III

(Raportul Agiei cătră departamentul trebilor clin lăuntru cu

rezoluția departamentului).
NI

Cătră cinstitul Dipartament al trebilor din lăuntru.

LU

Adgie Orășănească.
Raport.
Secția I-iu
RA

Potrivit cu celi scrisă Adgii să să

scrii Ispr[ăvniciei] spre întocmai ur­
mări.
luni 4.
NT

D. Buhuș—[Vel Vornic]

„Fiind că din pricină că dum : Căminarul Iordachi Măli­

CE

nescu după știința luată di la Comisarul întăi nu să află în oraș

ci la moșie ce o țâne în posăsie numită Vălenii de la ținut Făl-
ciului, nu sau putut înainti lucrare pentru luare litopisului cerșut
de D. Vornic Ioan Neculcea. Apoi de aceea spre răspunsu la
poronca cu No. 9930 secția întăi îi face cunoscut.
I/

Ocârmuitor postului — Catargi Vornic.

IAS

No. 9097 Comisar al 5-lea

1841 luni 2. Zamîirescu
CU
 R
131

RA
IV

(Copia ordinului departamentului trebilor din lăuntru cătră

Isprăvnicia județului Făt ciu).

LIB
Către Isprăvnicia țânutul Fălciu.
No. 14224. an 1841 luni 4.

TY
D-lui Vornic Ioan Neculcea prin jalobă către stăpânitorul
Domn, s-au tânguit că Intri alti lucruri ce i s-au [răpit în vre­
mea revoluției di la anul 1821 fiind și un vechi letopisăț l-ar îi
oblicit acum la d-lui Căminarul Iordachi Mălinescul și că cerân-

SI
du-1 în multi rânduri cu încredințări că i va răspundi prețul ci
va fi dat pi el, nici într'un chip nu ar fi voind prelungindul cu
feliuri de îngăimări. Cu adăugiri că pentru că să află asămine

ER
litopisiț la d-lui Mălinescu ari dovadă feți cinstiți care l-au vă­
zut și au cetit intrânsul. Iar că este drept a d-sale Vornicului
face dovadă însăși slova străbunului d-sale care au scris tot acel
litopisiț și pentru că aseminea antică îi este neapărat trebuitoare
IV
sau rugat ca să să îndatorească pe d-lui Căminarul Mălinescul
spre a-îl întoarce și săși priimască prețul, pe care jalobă înălți­
UN

mea sa au bini voit a o recomendui Dipartamentului cu buiortiu

poroncitoare a să puni la cale întoarcerea litopisățului după cu­
viință di vreme ce jăluitoriul dovedești că ești a d-sale. Deci
fiind că din raportul orășieneștii Adgii cu No. 9097 s-au luat ști­
ință că d-lui Căminariul Mălinescu s-ar afla la țânutul Fălciu țiind
AL

în posăsie moșia Vălenii. Dipartfamenjtul scrie acei Isprăvnicii

ca potrivit cu înalta rezăluții să îndatoriască pe D-lui Căminar
ca să întoarcă numai de cât d-sale Vornicului Neculcea litopi-
sițul pretindarisit mai vârtos că d-lui făgăduește că-i vă răspundi
TR

ceea ce va fi dat pe dânsul.

V
(Răspunsztl lui Mălinescu)
EN

No. 17946 Primit August 17.

Secția I-iu.
Să să impărtășască acest răspuns în
/C

copie d-sale Vornicului.

Vel Logofăt
Cătră cinstit Departamentul Ministeriu din lăuntru !
De la Căminar Iordachi Mălinescu.
SI

Jalobă !
Eri la 13 a curgătoarei luni, am priimit un adres a Isprăv-
IA

niciei ținutului Fălciul în alăturare cu o copie de pe poronca

respectivului Departament din 4 tot al acestii luni cu No. 14.224
U
 R
— 132

RA
urmată cătră dânsa; prin care poroncă îăcânduisă cunoscută cu­
prinderea jalubii D-sale Vornicului Ioan Neculcea dată Prea In-
nălțatului Domn, asupra me pentru un litopisis ce în revoluția a-
nului 1821 împreună cu alte lucruri răpinduisă sar afla acum la

LIB
mine. Tot odată îi poruncește ca numai de cât să mă îndato-
riască a întoarce litopisisul pretenderăsât de D-lui Vornicul, mai
vârtos că D-lui făgăduește a-mi răspunde ceea ce aș fi dat pe
dânsul. Dovezile însă pe care le propune D-lui Vornicul cum
că acest litopisis ar fi a Dumisale să văd în aceeaș poroncă a

ITY
respectivului Departament următoarele :
l-iu) Că D-lui Vornicul are feță cinstite de marturi carii
l-au văzut la mine și au cetit întrânsul și 2-le) Pentru că tot a-
cest litopisis este scris cu însuși slova străbunului Dumisale.

RS
Eu nu tăgăduesc că în stăpânirea me să află și astăzi mai
multe litopisisuri, și că într'o vreme am avut în mâna me și
unul din acesta alcătuit de un Vornic Ioan Neculcea, carile mai
înainte, adecă în vremea Domnului Cantemir era Hatman ; însă
VE
că acest manuscris nau fost nici odinioară în stăpânirea D-sale
boerului jăluitoriu și cum că nici un drept nu are de al preten-
derisâ—întimpin cu următoarele, precum:
A) Dum-lui Vornicul arată că această carte i s'ar fi pierdut
NI

la revoluția de la 1821; dar apoi ce ar zice Dum-lui atuncea

când ar ști? că eu am cunoscut-o încă de pe la începutul anu­
lui 1817 în stăpânirea răposatului (acum) socrului mieu Panaite
LU

Bontăș din Bucovina; și încă ce-i mai mult? că nu numai cum-

nații miei (ce și astăzi sânt în viiață acolo, și la carii să și află
acest litopisis acum ca unul ci este de clironomie drept a lor)
au luat în copilăria lor probe de scris din trânsul, dar și însuși
RA

socrul mieu au îuvățat de pe dânsul a scrie, ca din unul ce în

mai multe locuri este scris cu o slovă care în veacul trecut să
putea socoti de frumoasă—și:
B) Că și codica țivilă § 1939 și altile sprejinesc pe stăpâ-
NT

nitoriul de astăzi a acestui lucru, de vreme ce acest § lămurit

zice „Acel ce au luat un lucru mișcătoriu de la un stăpânitoriu
„prihănit sau cu ră credință, ori acel ce nu poate arăta pe avu-
„toriul de mai înainte, nu poate să-l dobândească prin obici­
CE

nuita ozucapie (de trei) ce în termin de șase ani11 Când însuși

boieriul jăluitoriu arată, că adastă carte cu 20 de ani mai înainte
i s-ar îi pierdut, prin urmare dar în loc de unul trei terminuri
și giumătate de uzucapii sânt trecute pân acum și în sfârșit:
I/

V ’) La întâmplare și când acestea de mai sus întâmpinări

a mele nu s ar luâ în bagare de samă socotesc că ar fi în
destul ca să pomenesc de legea statornicită mai în anii trecuți
IAS

prin care să stâng pentru totdiauna pritențiile ce ar privi către

nescai păgubiri urmate în tulburările anului 1821.

1) Alfabetul cirilic: az, buchi, vede etc.

CU
 R
133

RA
Și încă una ! pe care cât pe ce erâ să o uitu a o treci ai­
cea.- Dum-lui boeriul jăluitoriu fără a vroi s-au prins prin ja-
loba sa, unde zice: că tot acest litopisis este scris cu însuși

LIB
slova străbunului Dum sale, când această carte este scrisă de
șasă sau șepti cu totul deosăbite măini. De unde să înțălegi,
că Dum-lui pretenderesăști un lucru ce nu numai că nici odi­
nioară nu l-au avut în stăpânirea sa, dar nici l-au văzut vre odată!
Eu nu tăgăduesc nici aceea, că d-lui boieriul jăluitoriu au­

TY
zind mai în ami trecuți că la mine s-ar afla un litopisis scris
de un străbun a Dumisale miau propus ca să il vândă; dar a-
tuncea numi spunea Dum-lui că o asemine carte i s-ar fi pierdut
în anul 1821, ce numai că ca un lucru strămoșesc ar dori ca

SI
să-l aibă în stăpânirea sa. Poate că Dum-lui să fi avut vre un
litopisis carele să i să îi răpit pe atuncea, dar nu acesta de
vreme ce acela era scris tot cu o slovă, adecă de mâna străbu­

R
nului Dumisale. Nu pot tăce nici aceea că acelea ce arată
Dum lui: cum că tot litopisisul ar fi scris de însuși mâna stră­
VE
bunului Dumisale, sânt culesă cât din vorbele mele urmate cu
D-lui, cu deosăbire numai, că eu zisesem atuncea: că câteva
rânduri (iar nu tot) din acest manuscris să prepun a fi scrise de
însuși mâna autorului, de vreme ce asemănuindule eu acestea
NI
rânduri cu o iscălitură găsită oare când într’un hrisov, să pre-
punea a fi tot una.
După toate acestea, Dum-lui boieriul jăluitoriu atâta drep­
LU

tate are de a ceri acest litopisis de la mini, pe câtă dreptate ar

ave ca să cară nescai clironomi a răposatului Mitropolit a Mol-
daviei Dosotei o psaltire iscălită de dânsul la anul 1679, ce să
păstrează în biblioteca Sinodului din Sant-Petersburg, și care
A

carte este una din cele mai vechi scrisă de mână în limba slo-
vană ; sau pe câtă dreptate ar ave ca să ciară D Doftorul Cos-
TR

tin1) (din Bârlad) originalul litopisis a străbunului său Logofătul

Miron Costin, ce zic, că să află astăzi într'o bibiiotică publică a
Parisului — sau în sfârșit cronica originală a Domnului Canti-
mir ce este în Petersburg, și altile asemenea de pe la alte locuri.
EN

Pricina însă ce adevărată, de care Dum-lui Vornic s-au po­

vățuit a porni o asăminea pritenție asuprămi, nu curge din izvo­
rul cuprins prin jaloba Dumisale ce cu totul din altul. De mai
mulți ani, eu prin sirguința și ostinelile, cu simțitoare cheltueli
/C

miam adunat un material însămnătoriu de istoria Moldovii : a-

cesta văzândul unul și alții, iar mai vârtos speculanții de cărți
vrând a se folosi di aciasta prin tipărirea unor manuscrise și alte
rarități istorice ; după ce nu odată în zadar au întrebuințat feliuri
SI

de oameni mari, a mi-i pune cum să zâce în spate, ca una câte

una să mi le ice din mână ; au socotit că ceea ce n’au putut
luâ prin vicleșug, să mi le iee acum (după născocită intrigă)
IA

1) Emanuil, originar din Bucovina, fiul lui Dimitrie, din căsătoria a

Il-a, cu Catinra de Vasilco.
.3
U
 R
134

RA
prin puterea ocârmuirei.—De aceea dar, spre închitrea acestii a
meii întimpinitoare jalobe, rogu plecat pe cinst. Departament, ca
să nu fiu supărat mai mult cu asemenea pritenție.

LIB
Mălinescu Căminar
1841 Iulie 14
Văleni

ITY
VII

(Copia adresei departamentului cătră Ioan Neculcea).

RS
La Dumnealui Vornic Ioan Neculcea
No. 18789.
VE
1841 Avgust 20.
După jaluba D tale către Pre înălțatul Domn pornită asu­
pra D-sale Căminarului Iordachi Mălinescu pentru un litopisis
cerut a să înapoi de la D. pe cari din preună și cu alti lucruri
NI
Încă din vremea revoluției anului 1821 l-ar fi răpit și pentru caie
plată să întoarce banii ce dum-lui zâce că au dat pi el. Dipar-
LU

tamentu scriind au găsit de cuviință D-sale Căminar răspunsul

ce au priimit de la D-lui cu cinsti îți împărtășăști D-tale în copii
spre pliforii și regulă.

VII
RA

(Raportul lsprăvniciei cătrci departament)

T

Cătră departamentul trebilor den lăuntru

EN

Isprăvnicia ținutului Fălciului

raport
/C

La poronca departamentului din 4 a trecutei luni Iulii supt

No. 14224 săcțiia 1-i cu supuniri să răspundi că făcăndusă a-
pucari dumisali Căm[ina]r Iordachi Mălinescu ca să răspundă un
litopisăs ci să pritindirisăști de Dumțnealuji Vornic Ioan Neculce,
SI

numitul boer să înpotrivește a-1 da supt cuvânt că au dat a săli

întimpinări prin jalbă cătră dipartament.
IA

[Iscălitură indescifrabilă] Sameș Pah[a]r[nic] Kostaki

No. 5723, luna Av[gustJ 18 zile.

CU
 135

R
(însemnare pe margina raportului) Observație (?) Spre ști­

RA
ință căci răspunsul dumisali Mălinesculoi s’au rezololațănuit a să
Impărtășă dumisali Vornic Neculcia. —24 Avțgust] 841.
Vel Logoffăt]

LIB
Cu acest act se încheie dosarul. Precum vedem, abilul
și în unele locuri mușcător ironicul răspuns al lui Mălinescu,
care învederează cunoștințele lui juridice și istorice, era atât de
convingător, în cât a pus capăt reclamațiunei, putem zice, cam
frivole, a lui Neculcea, nejustificabilă de cât prin ignoranța

TY
Vornicului care nu știa că afară de originalul cronicei strămo­
șului său1) mai existau și numeroase copii. Din ele făcea deci
parte și letopisețul cu pricină, din proprietatea familiei Bontăș
din Bucovina. Regretăm că am pierdut urmele acestei familii,

SI
cărei în 1816 i s’a recunoscut calitatea nobiliară2), și că nu pu­
tem ști unde se mai află această copie a letopisețului lui Necul­

ER
cea scrisă, precum pretindea Mălinescu, de mai multe mâini.
Să ne mai ocupăm puțin cu persoanele Intre cari a avut
loc litigiul pentru letopiseț.
Iordaclii Mălinescu, a fost nobil originar din Bucovina, fiul
IV
mazilului Niculae Mălinescu (recunoscut cu titlul de cavaler In
1790)’) și al Saîtei, fiicei Vel Căpitanului Simion Boldescul4) și
acesta Bucovinean, recunoscut în 1788 5). Niculae Mălinescu
UN

pare să fi fost fiul lui Ș’efan, care în 1872 avea împreună cu

familia Cuparenco, în care intrase prin încuscrire, o J/3 Parte din
satul Românești în Bucovina 67 ). Niculae a mai avut un frate
loan, din care probabil se trag Mălineștii cari mai există în Bu­
covina T). In anul 1800 a trecut Niculae împreună cu fiul Ior-
L

dachi (desigur și cu alți copii pentru că Iordachi e arătat ca a-

vftnd frați pe Niculae, Dimitrie, Vasile și Mihail) 8) în Moldova,
RA

stabilindu-se în Herța, unde s’a căsătorit de a doua oară cu Ma-

ria, fiica răposatului Niculae Herțanu și a murit în 1829. Ior­
dachi a făcut studiile în Austria, probabil în gimnaziul din Cer­
năuți sau din Buczacz, și s’a întors apoi în Moldova910 ). In 1828
T

ocupă postul de staroste al consulatului rusesc din Botoșani ’°),

EN

1) Aflător acum la Acad. Rom. Se va reedita de comisia istorică a Ro­

mâniei supt ÎDgrijirea d-lui Iuliu Marinescu, Arhivar la Arhiva Statului din
București.
2) „Poczet szlachty Galicyjskiej i Btikowinskiej** p. 306.—Pentru Pa­
/C

ndite, Niculae, loan și Elena „Bontesz**. Familia Bontăș (a nu «e confunda

cu Bantăs) e cunoscută d lui Tanoviceanu din sec. al XVII-lea.
3) îbid. p. 310.
4) Arh. Stat. Iași, della întăriturilor Herța 1832. fii. 132—3.
5) „Poczet** etc. p. 306.
6) Arh. Trib. Țării Cern. „Românești1*.
SI

7) Citim în ultimul No. al „Gazetei Mazililor și Răzeșilor** despre

moartea unui funcționar la căile ferate în Cernăuți Georye de Mdlinescvl.
8) „Poczet** ibid.
IA

9) Arh. Stat. Iași 1. c.

10) Ibid. Dos. Cane, pe 1833 fii. 1*3.
U
 136

R
RA
iar cu ocaziunea înființării Arhivei Statului din Iași, în 1 Ia­
nuarie 1832, fu numit, în urma cererii sale, secretar al Arhivei,,
cu o leafă de 6000 lei vechi, funcție Cc.re o îndeplini de la 7 Ia­
nuarie 1832 pănă la 4 Mai 1834') spre deplina mulțămire a di­

LIB
rectorului Arhivei, renumitul Gheorghie Asaki, care, în 5 Sep­
temvrie 1833, 11 distinse prin o măgulitoare adresă de mulțămire,.
din care extragem următoarele rânduri: «având cu îndestul pri­
lej a cunoaște de aproape atât moraliceștile Domitâle bune pur­
tări, cât și vredniciile însoțite cu o neobosătă sălință întru înda--

TY
toririle atârnate de competențiia Domitâle» 1 2). Mai departe nu pu--
tem urmări cariera lui Mălinescu, însă se pare, că se apucase
chiar atunci de agricultură, luând în arendă moșia Văleni. In
ierarhia socială a ajuns la boieria de Căminar, iar apoi la cea

SI
de Ban (v. m. j.). Cu toate acestea vedem Insă că nu părăsise
și Îndeletnicirile sale intelectuale în direcțiune istorică, stăruind
în măsura modestelcr sale mijloace materiale să-și adune în

ER
cursul anilor o bibliotecă.
Mai cunoscut de cât Iordachi. e fiul lui, Vasile Mălinescu,
membru în Divanul Ad Hoc în 1857, iar în 1861 Ministru al
IV
Cultelor și Instrucțiunii Publice, mort în lași 1866 Februarie 13 3).
Acesta făcea parte din ,bon juriștii", cari supt Domnia auto-
crată a lui Mihalachi Sturza propagau cu energie și cu mult
UN

risc ideile constituționale. Mălinescu deveni chiar victimă a tem­

peramentului său, trebuind să părăsească țara, precum reiese dirt
următoarea corespondență din Moldova a Gazetei de Transilva­
nia11 din 1847 Martie 6, No. 19, care merită să fie reprodusă.
„Ia i, 14 Febr.— Din foarte sigure izvoară. Proțesul D. Va­
AL

sile Mălinescu, carele învinovățit, că pe la sfârșitul a trecutei

luni Sept. [1846] afiânduse la satul D. Teodor Rășcanu 45), când
un escadron de cavalerie rânduit de guvern-îi lncungiurase noap­
TR

tea în casă, și D. Mălinescu vând a îndămăna scăparea prieti­

nului său D. Rășcanu, să jărtvi pe sine —abie acum luă sfârșit.—
Din acturile lucrărilor acestui proțes, noi numai unul săntem în
stare a publica, și anume: adresul ministeriului îustiției din 31
EN

a trecutei luni Ianuarie, cătră tribunalul criminal, cuprinzătoriu :

„Anaforaoa divanului domnesc de supt No. 79 mehiată în con-
silumul său, în urmarea sentenției acelui tribunal cu Nr. 2583,
penîru soarta căzutului supt judecată Vasilie, fiul D. banului
/C

lotdache Mălinescu fi învinovățit pentru împotrivirea ce au arătat

cătră miliția rânduită de cârmuire, și slobozirea de arme asupra
puterii oștinești, pentru care divanul în privire că numitul sau
SI

1) Ibid. pe anii 1832 și 3L

2) lbid. pe 1833.
3) Enciclopedia Română.
IA

4) Drt’gușeni jud. Vaslui (v. Arh. Genetil. I. p. 114). T. Rășcanu, Pos­

telnic, era fiul Marelin-Vornic Iordachi Rășcanu, trimis în deleg tțiuue ta.
Constantinopol »n 1822. (v. ibid. p. G și uni’, și p. 1. 8 și urm.).
5) Subiiaiărbe șutit făcute de nui.
CU
 R
RA
137

•arătat cu sumeață împotrivire cătră miliție, și prin slobozirea

LIB
unui pistol asupra unterofițerului Baltă, puțin de nu l’au lovit
prin cap, și altele, hotărâse ca după ce mai întăiu se va pe­
depsi numitul cu perderea Mobilității și cu defăimarea în public
prin cetirea în auzul obștiei a faptei sale, apoi să se îmbrace cu
sucman, și după aceea, pe temeiu că fapta sa să socotește pri­

ITY
cinuitoare de tulburarea liniștii și a siguranței obștești, să se
desțăreze piste hotarul Dunării, cu mărginire de a nu se mai în-
turna în prințipat. Supuinduse prea înălțatului Domn, înălțimea
sa la 19 al acestei luni, au însemnat următoarea rezoluție: «Cu
milostivire îi impuținăm acum osânda, hotărând a se trimete în

RS
Bucovina de unde este venit, cu aceasta, a nu se mai înturna
în prințipat, căci la din înpotrivă, să va aplica această hotărâre
a divanului, fără a mai fi judecat». In urma acestei îndurătoare,
rezoluții domnești, descoperindu-se că D. V. Mălinescu, de și au
E
fost născut în Bucovina"), nu era însă supus austriecesc, ci pă­
mântean 12), M. Sa Vodă, prin altă înaltă rezoluție (din 7 a cur­
IV
gătoarei luni), bine voi a porunci: ca D-sale V. Mălinescu să se
sloboadă un pașaport prin Austria la America (!), cu închizăș-
luire a nu se înturna vre odinioară la Moldova. Asară pe la
UN

vreo 8 ceasuri l’au și pornit în căruț de poștă, cu escorte numai

pănă la granița Austriei; iar de acolo înainte va fi în toată că­
lătoria sa slobod3).
Acum după proverbă „să ședem strâmb, dar să judecăm
drept" : Eu nu voi tăgădui deosebitele talente a tânărului D. Mă­
AL

linescu ; însă în care oare stat, fie cât de constituțional sau mă­
car republican, ar fi putut scăpa d-lui cu o așa ușoară pedeapsă
pentru aseminea grea călcare a legilor țării ? — „Ii rău cu rău,
TR

da’i mai rău fără rău".— „Omul după ce pierde un lucru, apoi
îl cunoaște cât de bun au fost". — „Să nu mâniem pe Dumnezeu,
ca să nu ne ia și ceia ce avem".— Iarăși după proverburile ro­
mânești".
EN

Ce va fi zis Barițiu, pe care îl bănuim de comentarea a-

cestei corespondențe și care e cu drept cuvânt gelos de libertățile
publice moldovenești, când a auzit că acest revoluționar condam­
nat la «desțărire» a ajuns chiar ministru!
/C

Atâta am avut de zis despre Iordachi Mălinescu și fami­

lia sa.
Celalt, Ioan Neculcea, poartă un nume prea cunoscut,
în cât nu-i nevoe să ne oprim prea lung la el. Menționăm
SI

numai că era fiul lui Vasile Vel Spătar, nepotul lui Ale­
xandru, Vel Vornic, și strănepotul cronicarului Ioan Neculcea 4).
El moștenise de la strămoșul său moșia Boian în Bucovina și o
IA

1) în 10 Dec. 1817 în Valea-Seacă. (Enciclopedia Română).

2) Urmând stării civile a tatălui său.
3) S’a stabilit la Paris (Enc. Rom.).
U

4) Tanoviceann „Contribațiuni la biografiiile unora din cronicarii mol­

doveni", arborele genealogic al fam. Neculcea.
 R
RA
— 138 -

vânduse în 17 Alai 1845 cu 20,000 de galbeni d-lui Caietan Ste-

fanovici ’)• Mai avea în Bucovina și Lehăceni, iar împreună

LIB
cu îrate-său, Constantin, Vel Postelnic, moșiile Șerbăuți și Cala-
fmdești și părți în Românești, de pe mama lor Jliana Sturza a).
In Moldova și Basarabia aveau moșiile Grozinți, Buțcăuți și Lă-
săuți în ținutul Hotinului și Călinești în ținutul Iași, toate vân­
dute în 1813, Dec. 27, Căminarului Ioan Piuncul și tituliarnoi

ITY
Sovetnic Sandul Theodosiu •).
Vornicul Ioan Neculcea, de la care, îmi comunică d-ul Ghi-
bănescu, ar fi existând un frumos portret, a avut boeriile de
Vel Spătar 1 234), Ve IPostelnic 5), și Vel Vornic 6), însă credem numai

RS
titulare, conforme rangului familiei și mărimei averii sale,
căci îl vedem mai mult ocupându-se cu încurcatele sale afaceri
private în Moldova, Basarabia și Bucovina, cari îl fac să treacă
des peste hotare, de căt cu îndatoririle sale publice. S’ar putea
VE
crede, citindu-se următoarea frază din jaloba lui cătră Domn (p.
129), „Apoi pentru ca să nu pierd o așa antică, care mai ales
îmi este neapărat trebuitoare spre lămurire adivărului la spițăle
ci sunt dator a face atât neamului meu, precum și a altor per­
NI
soane", că Neculcea se îndeletnicea cu cercetări genealogice,
fiind astfel cel d’intăi genealogist al Moldovii. Credem însă, pre­
LU

supunând că motivul acesta este sincer, că Neculcea nu făcea

excepție de Ia ceilalți contimporani ai Iui, cari nu se serveau de
genealogie de cât ca mijloc în chestii juridice, la moșteniri și
împărțeli de moșii. Ori cum, nici în hârtiile familiei Neculcea,
nici în cărți sau manuscrise, nu dăm de urmele pretinsei activi­
A

tăți genealogice a Vornicului. Din contra, dacă activitatea lui s’ar

fi manifestat în această direcție, l’am vedea în raporturi bune cu
TR

inteligentul cercetător Mălinescu, de ale cărui cunoștinți ar fi pu­

tut profita. Ii face însă cinste că ținea mult la neamul său și’și
dădea seamă de însemnătatea unui letopiseț al strămoșului său,
EN

pe care, presupunem de bună credință, îl credea trecut pe ne­

drept în mâini streine. Erau deci motive de ordine etică, cari
l-au determinat să intenteze acțiunea contra lui Mălinescu și din
acest punct de vedere îl putem ierta că s’a legat de capul unui
/C

om nevinovat.
SI

1) Arh. Stat. Iași. Documente XX/22.

IA

2) Creșt. Col. Acad. Rom. 1909 Iul.—Sept. p. 134.

3) lbid. p. 135. Pruncul e cel de m. s. p. 123 și urm., care scrie
că „Cinul moldovenesc am avut vel căminar", (p. 126).
4) 1809 Nov. 6 și 1816 Nov. 12 biv. Vel Spătar. Creșt. Col. Acad. lbid.
U

p. 135 și 137.
5) 1817 Martie 13 biv Vel Postelnic. lbid. p. 137.
6) 1827 Mart 1. Vornic; 1827 April 30. biv Vel Vornic. lbid.
 AR
139

R
Spița neamului Hăjdău

LIB
Spița, care o publicăm, nu este cea d'intăi încercare de a

TY
strânge datele genealogice răzlețe despre acest neam boieresc
al Moldovei. Domnii Z. C. Arbure în „Basarabia în secolul al
XIX lea", O. G. Lecca în „Familiile Boierești Române" și Iuliu
Dragomirescu în „Ideile și faptele lui Bogdan Petriceicu Haș-

SI
deu" precum și în ziarul apus „Cronica", ni-au dat cele mai prin­
cipale lămuriri cu privire la familia aceasta, care a dăruit nea­

ER
mului românesc personalități atât de însemnate ca Bogdan Pe­
triceicu Hăjdău și fiica sa lulia, pe care din urmă moartea ni-a răpit-o
acum 25 de ani în plină evoluțiune a talentului ei literar ex­
traordinar. Insă făcându ni un membru al acestei familii, din
IV
Ungaria, o plăcută surpriză prin trimiterea unor date noui cu
privire la ramura d-sale, credem că este datoria noastră publi­
cistică să complectăm spițele până acum apărute cu datele a-
UN

cestea, întrebuințând tot-de-odată ocaziunea de a da și unele lă­

muriri din materialul nostru genealogic și spre a pronunța punc­
tul nostru de vedere ce privește autorul documentat al familiei. In
expunerea spiței ne folosim de un sistem mai modern, însemnând
cu cifre romane generațiile, cu cele arabe din stânga numelor
L

descendenților numărul lor curent, iar cu cele din dreapta lor,

numărul tatălui fie cărui descendent. Unde sunt două sau mai
RA

multe soții se adaugă numărului tatălui litera a, b, etc. cores­

punzătoare căsătoriilor.
NT

I.

1. David Hăjclău.
CE

Arătat ca tatăl celor 4 fii, cari urmează, într’un manuscris

polon din începutul secolului al XlX-lea, pus nouă la dispoziție
de cătră d-nul Z. C. Arbure1). Trăia în jud. Hotinului unde în
7130/1622 Mai 12, a tras în judecată, împreună cu alții, pe Va-
silie Bujorianu pentru jumătate de sat Hăjdău, jumătate Belhăuți 2)
/

și jumătate Ghilișăuca, în ținutul Hotinului, cari au fost asuprite

SI

de Dumitra jupâneasa Pârcălabului de Hotin în zilele lui Petru

V. V. și Alexandru V. V. (Doc. d-lui I. cav. de Flondor, Storo-
jineți, trad. din slav.).
IA

1) „Andronakiego, Hawryla, Todnraka i Ifryma synow Daivida Hyz-

dewa“.
U

2) Scris ;i Belcăuți și Bălcăuți.

 R
140

RA
II.

LIB
2. Andronciki................................................ 1
In 7147/1639 Martie 20. Vasile Voevod întărește stăpânirea a-
supra X Nisfoaea și a. părți fraților Efrem, Dumitru și Andro-
nic Hăjdău, ale căror ispisoace li s’a furat Împreună cu alte lu­
cruri din cetatea Hotinului. /Arh. Stat. București, Doc. depuse de

ITY
baronii Stîrcea, Pac.h. II. publ. în Iul Dragomirescu «Ideile și fap­
tele lui Bogdan Petriceico Hașieu» p. 14. n. 2).
3. Gavril........................ ........................ ........................ 1

RS
Mort holteiu și fără urmași. (Manuscrisul sus pomenit).
4. Teodoraki ................................................. 1
VE
Mort holteiu și fără urmași, (Ibid.).

5. Dumitru.................................................................... 1
NI
(V. m. s. No. 2).
căsătorit cu Ileana.... (Wickenhauser „Bochotin“ p. 84).
LU

6. Efrem ............................................. . 1
In 7141 [1632—3] apare ca martur în Iași iscălind «Frim
Hăjdeu». (Iorga Stud. și Doc. V p. 83). Ia parte la răscoala în
A

contra lui Alexandru Iliaș Voevod, în primăvara 1633, împreună

cu Miron Barnowski și Hatmanul Nicorița. După aceia pribegește în
TR

Țara-Leșească și i se confiscă moșia Dolineni, dându-se lui Ștefan

Vel Logofăt. I se întoarce apoi satul de cătră Voise Movila (în a
Il-a Domnie, Iul. 1633—Apr. 1634.) (Arh Stat. Ibid. P. II. No. 3. trad.
germ, și suret). In 7142/1634 Ian. 20. este întors în țară și dă o măr­
N

turie iscălind „Ifrim Hăjdeu“ (Iorga ibid. p. 533). In 7143/1635, Aug.

14. Vasile Voevod îi întărește mai multe moșii î. c. și Cițnicăuți *),
CE

pentru cari plătise cu totul 459 taleri de argint. (Arh. Stat. ibid.
P. II. No. 2. orig. slav.) In 1639 avea cu frații săi % Nisfoaea
și a. părți (v. m. s. No. 2). Documentele li se vor fi furat în
timpul turburărilor cu ocaziunea izgonirei lui Alexandru Iliaș. Se
pare deci că frații Andronic și Dumitru au pribegit și ei. In
/

7155/1647 Fev. 20. Vasile Voevod poruncește lui Efrem să așeze

SI

împreună cu un Lupul pricma între Intre Ionașco și a. (orig. slav,

prop. S. S. V. cav. de Petrașco, Exarh și Paroh în Lencești (Len-
căuți) Bucovina). In 7160/1652 Apr. 14. e pomenit ca Pârcălab
IA

de Hotin împreună cu Eni Moțoc. (Arh. Stat. București Cond.

1) Citnicăuți s’au numit apoi Hajdeva „xvies Czytnikaucy, teraz zwane

U

Hyzdewa" (Mss. citat și d-nul Z. C. Arbure in Basarabia în secolul al XIX.

p, 748). Ain văzut insă că exista un sat Hajdău in 1622.
 R
141

RA
No. 262, v. și Arh. Geneal. I. pp. 11 — 12). Din acelaș an, Apr.
.20, avem de la el o scrisoare de împărțeală, din ordin Domnesc,

LIB
pentru fiii lui Avram [de Lucăceni]. (Ghibănescu Sur. și Izv. III.
p. 294) In vara anului 1653, după izbânda trecătoare a lui Va-
sile Vodă asupra lui Gheorghie Ștefan Vodă, Efrem, fiind Pârcă­
lab al cetății Hotinului refuză să o predea lui Vasile Lupu, apă-
rând-o cu vitejie prin câteva luni până Ia sosirea noului Domn

ITY
Gheorghie Ștefan. (Miron Costin în Let. I. p. 331). Aceasta este
ultima mențiune, nouă cunoscută, a lui Efrem Hăjdău și să pare
că nu mult după acest eveniment va fi murit. Nu mai trăia în
1665 Mai 27 (v. m. j).
Soțiile lui Efrem erau, după manuscrisul polon pomenit,

RS
următoarele : a) o fiică a unui Căpotici, dintr’o cunoscută vechie
familie boierească, b) o fiică a Vornicului Ilruș.

III. VE
7. Fiică cu nume de botez necunoscut. ..... 2
NI
Găsătorită cu Teodor „Badzury“ (mss. polon citat). Proba­
bil numele acesta este a se citi Buțura, familie mazilească, care
mai există în Bucovina, recunoscută ca nobilă în 1788 și 1793.
LU

(Poczet szlachty Galicyjskiej i Bukowinskiej p. 306).

8. Găurii........................................................................ 5
Înainte de 7162/1654 Aug. 12, schimbă o parte din moșiile
A

Valeva și Cuciur [mic], (partea lui Costin), în Bucovina, cu Ga-

vrilaș Matiaș Vel Logofăt, pentru o altă parte de moșie. (Wicken-
TR

hauser, ibid). In 7179/1671 Martie 24, e fost Căpitan și însărci­

nat de Duca Vodă să așeze pricina unui om din Ionășeni. (R.
Rosetti «Pământul, Sătenii și Stăpânii» pp. 275 — 6 n. 2). In
7180/1672 Apr. 20, apare ca martur într’un act scris în Iași,
EN

(lorga Stud. și Doc. VI. p. 89).

9. Gheorghie................................................ .... . . . 6
/C

Intăi Căpitan apoi Vel Armaș. Capătă după moartea tatălui

său la împărțeala moșiilor părințești, din 7173/1665 Mai 27, sat
întreg Pașcâuți, % Nihoreni și y2 Tulbureni în jud. Hotinului (Ar-
bure op. cit. p. 748 și manuscrisul polon). Împărțeala aceasta
SI

este menționată, cu aceiași dată, și într’un izvod de scrisori a-

flător la Acad. Rom. 11/58 cu indicațiunea că originalul se află
la Sturze:ti]). In 7169/1661 Iulie 30, Iași, dă împreună cu so-
IA

1) Intre hârtiele donate Acad. Rom. de d-nul C. Sturza-Scheianu se

află numeroase copii și traduceri cu privire la fam. Hăjdău, î. c. și o co­
U

pie a împărțelii din 1665 Alai 27 (mss. 90 fii. 25, verso)-

 R
142 —

RA
ția sa Antimia un zapis de învoială cu cumnatul său (so­
țul surorei Antimiei) Toader Jora Sulger. (Acad. Rom. IV/193).

LIB
Intr’ur. act scris în Hotin 7172/1663 Sept. 20, găsim pome­
niți ca marturi pe ,dm-lui Gheorghe Hăjdău și dm-lui Ștefan
Hăjdău". Iscălește numai „Gheorghie Hăjdeu“. (Ghibănescu
«Documente Basarabene» p. 157). Intr’o mărturie a boierilor,
fără veleat, însă anterioară lui 1 Oct. 1683 9, citim și pe „Gheor-

ITY
ghie Hajdeu Vel Orăjnic" *2) (Id. Sur. și Izv. V. p. 102). In 7199/
1691 Mai 5. Constantin Cantemir Vodă împuternicește pe Ale­
xandru, tatăl lui Ivan din Toporăuți să oprească moșiile lui
Gheorghie Hăjdău biv Pârcălab de Hotin anume : Pașcăuții în
ținutul Hotinului și Berlince lângă Șiret pentru că Hăjdău i-a

RS
fost dator 100 de lei și a pribegit în Țara-Leșească. (Acad. Rom.
11/58 izvod de scrisori). Nu știm dacă Gheorghie mai trăia a-
tunci, însă cum nu este menționat ca răposat, presupunem că

E
da. Probabil nu mai trăia în 7208/1700 Iunie 3, pentru că
în acea zi vinde fiul lui, Vasile satul Pășcăuții lui Toma negu-
IV
țitorul (Ibid). In 7209/1701 Fev. 13, e vorba de Anghelușa (v.
m. j) jupâneasa răposatului Gh. Hăjdău Vel Armaș (Ibid. No. 188).
Mormântul lui se află în biserica din Gorczyczna în Galiția.
UN

(Arh. ist. I. 1. p. 55.). El a emigrat cu Petriceico Vodă în 1673.

Soțiile lui au fost.
a) . Antimia, fiica lui Vasile Vartic și a Irinei, fiicei lui A-
vram de Lucăceni (Ibid. IV/193). Atât d-ul Arbure cât și d-ul
Lecca o numesc „nepoata Pr. Miron Barnowski", ea însă era
AL

nepoata de frate a Antimiei, soției lui Miron Vodă3). Prin mama

ei descindea Antimia Hăjdău din bătrânul Tăutul Vel Logofăt,
(lorga Boieri și Răzeși în Bucovina și Basarabia p. 22).
TR

b) . Anghelușa, fiica Clucerului Miron Stârcea și a Ruxan-

dei, fiicei lui Ioan Prăjescul Paharnic 4). Ea mai trăia încă în
7223/1715, Fev. 12, zi în care vinde partea ei din Iacobești (Bu­
covina) ce o avea de la tatăl ei. 5) Miron Stârcea era fiul lui
EN

Constantin, Pârcălab de Hotin, și al Anghelușei Șoldan, după care

fu numită fiica lui Miron (Spița neamului Stîrcea și a. 1,).
10. Ștefan........................................................ .... • • 6
/C

Primi la împărțeala din 1665 sat întreg Dolineni (v. m. s.)

și 9/24 părți din Cruhlic în ținutul Hotinului (Arbure op. cit. p.
748 și mss. polon). Avea supt Duca Vodă, 1672, boieria de Păr­
SI

ți Figurează și Toderașco Iordachi [Cantacuzino] ca Vel Stolnic. Cum

însă acesta în 1680 Oct. 1, era Vel Vi-teruie, (lorga Stud. și Doc. V. p. 93)
boierie mai mare, actul trebuie să fie anterior acestei date.
IA

2) = Vei Armaș. Rutenește : Oreje (Opi'îKî) = armă. (E. Popowicz.

dicționar rut.-germ.).
3) v. și Arh. Gen. II. p. 9f.
4) Arh. Siat. București, doc. Stîrcea; lorga Stud. și Doc. VI. p. 97
CU

și XVI p. 416; v. și Arh. Gen. I. p. 82 și n. 8.

5) Acad. Rom. Pach. Czolowski.
 R
RA
143

călab de Hotin și în acest an îi fu încredințată comanda oștirei,

LIB
care încunjura cetatea Hotinului unde se aflau și frații lui, Gheor-
ghie și Miron, pe lângă alți prietini ai răsculaților Durac și Hân-
cul. Ștefan însă simpatiză și el cu potrivnicii lui Duca și tri­
mise un sol la stegarul de Czernikow, Mysliszewski, aflător în
Camenjța, „ca să-i ceară să îndemne pe Mareșal a veni pentru

ITY
scăparea Moldovei de supt jugul lui Duca și unirea ei, ca din
vechi, cu Polonia". In raportul, din 11 Fev. 1672, despre de­
mersul acesta al lui Hăjdâu, el e numit „Sieur Etiene Hizdew,
Grand-Capitaine de Valachie et burgrave de Chotim“ (Iorga Stud.
și Doc IX p. 146). Reiese din această atitudine a lui Hăjdău

RS
că simpatiile familiei sale pentru Poloni nu erau condiționate de
cele ale lui Ștefan Vodă Petriceico, ci anterioare Domniei aces­
tuia. Putem deci presupune că raporturile Hăjdeilor cu Po­
lonii datau încă din timpul pribegiei lui Efrem în Polonia, sau
VE
poate încă din timpul întâiei Domnii a lui Miron Barnowski, cu
care, precum am văzut, erau încuscriți. Tot atunci închinau spre
Poloni, Grigorie Habășescul și Prodan [Drăgușescul?] și a. (Ibid.)
Supt întâia Domnie a lui Ștefan Petriceicu, (Aug. 1672—Oct.
NI
1673 ți Dec. 1673—începutul anului 1674) Ștefan Hăjdău a a-
juns la ultima boierie, cu care il găsim atât in manuscrisul po­
lon, cât și pe o spiță polonă publicată de d-ul Dragomirescu (op.
U

cit.), anume cea de Vel Paharnic. In manuscrisul polon el e

citat între boierii, cari împreună cu Ștefan Petriceicu au emigrat
în Polonia după bătălia de la Hotin, 1673, însă d-ul Arbure a-
AL

firmă că Ștefan a căzut în bătălie în 11 Noemvrie 1673 (op. cit.

p. 750). Nu știm de care izvor s’a folosit d-ul Arbure, însă el
pare să fie sigur, de-oare-ce în 1676 Ștefan nu mai putea să fie
TR

în viață, când fiii lui au primit indigenatul polon, căci de altfel

cl trebuia să primească acest indigenat. Afirmațiunea d-lui Ar­
bure s’ar putea însă împăca la nevoie cu indicațiunea din ma­
nuscrisul polon, în sensul că poate va fi murit în exil în urma
EN

rănii căpătate la Hotin. Prin documente nu-1 mai întâlnim după

1672.
Soția lui a fost:
Alexandra, fiica lui Toader Petriceico, Vel Vornic al Țării
/C

de Sus, (Spița Hăjdău la Acad.; și a. 1) și a Saftei (d-ul Dra­

gomirescu op. cit. p. 14), deci sora lui Ștefan Voevod '). D-ul
Dragomirescu, spre deosebire de d-ul Arbure, o numește Ruxanda,
SI

1) „Stephanu Petru palatino Moldaviae cum succesoribus suis, nepo-

tibus ex sorore generoși Nicolas [el] lankul Iiyzdef'1, se zice în rezumatul
diplomei de indigenat a Hcjdâilor. (Ilurmuzaki II 2 p. 166).
IA

Din spița vechie (româneasca și rusească) aflătoare la Acad. Rom.

mai aflăm că Toader Petriceico a fost fiul lui Petriceico Logofăt și al Mă­
riei și a mai avut o soră Antimia, căs. cu Cîrstiian Visternic. Alte fiice
ale lui Toader au fost Safta, soția lui Ilie Sturza (Spița și Iorga Stud. și
U

Doc. V. 403) și Maria soția lui Alexandru Ilski Căpit. (Doc. Stîrcea Arh,.
Stat. Buc.).
 R
- 144 —

RA
însă Ruxanda nu este, credem, de cât o formă românească a nu­
melui Alexandra. Astfel într'un rezumat aflător la Acad. Rom.

LIB
(XXXVII/161) al unui document original, afător în proprietatea
noastră, e numită fiica Jui Ștefan Vodă Tomșa II, Alixandra, pe
pe când în original citim Ruxanda.
11. Maria..........................................................................6

ITY
Primi la împărțeala din 1665 y Nihoreni și sat întreg Ber-
linți (azi „Styrcze" în Bucovina). Ea era căsătorită, după spița
polonă, cu cunoscutul pretendent la Domnia Moldovei Alexandru
Davidel și, înseamnă spița, «sukcesorowie nie wiadomi» (urmașii

RS
nu sunt cunoscuți) ’). Ea a vândut moșia Berlinți fratelui Miron
Hăjdău (Arh. Trib. Țării, Cernăuți „Berlinții“).
12. Agafia.
VE
Partea ei cf. împărțelii era : '/a Șendreni, y Dumeni și o
parte din Costiceni la Prut în ținutul Hotinului. Soțul ei se
chiema, după manuscrisul polon, Savin și era Staroste de Cer­
năuți, iar după spița polonă el se chiema Savescu. Vom vedea că
NI
se chiema Savin, nume obicinuit atunci (Savescu înseamnă fiul lui
Sava sau Savin), purtat de doi boieri însemnați ai secolului al
XVlI-lea Prăjescul și Zrnucilă. In 7179/1671 Fev. 20. Agafița, ju-
LU

pâneasa Vornicului Savin, fata lui Efrim Hăjdău, dăruiește ne­

potului Răzmiriță, ficiorul lui Roman, Vornic, partea ei din Șer-
baca. (Acad. Rom. 11/58. Izv. de scris.).
RA

13. Miron .......................................................................... 6

Partea lui : Citnicăuți (Hăjdeua) și X Nisfoaia. Insă după
moartea surorilor i s’a „cuvenit“ y Belcăuți de sus, y Ocna,
Slobozia, Dănjani și Berlinți. (Arh. ist. I 1. p, 54. Testam, din
NT

1732 al lui Gh. Lupașco H.). Ultima moșie însă i-a fost cum­
părătură (v. m. s.) In manuscrisul polon e numit Căpitan, ceia
ce se confirmă prin documente, anume îl găsim Căpitan de Dă-
răbani în 7188/1679 Dec. 16 (Ghibănescu Sur. și Izv. V p. 43) și
CE

în 7188/1680 Apr. 1 (lorga Stud. și Doc. V p. 44). In amândouă

documente figurează ca martur. Insă într’o Carte Domnească de
la Grigorie Ghica din 7256/1747 Dec. 4, e vorba de Sandul Hăj­
dău fiul lui Miron Hăjdău, Pârcălab de Ilotin. (Arh. Trib. Țării,
I/

Cernăuți «Berlinți»). Cu aceiași boierie e pomenit și în 7262/1753

Dec. 18 (Arh. Stat. Buc. Doc. Stîrcea). Ar fi deci al 4-lea Hăjdău cu
boeria această, aproape ereditară. Reiese că neamul a avut rădă-
IAS

1) Davidel însă, fiul lui David de Zalucer, (in Basarabia, a nu se con­

funda cu Zalucea de ia granița Bucovinei) a avut urmași cu o altă soție,
Safta, fiica Armașnlui Lecca și a Ilincăi Roșea. O fiică a lui, Antța, a fost
soția lui fordacbi Flondor, a cărui fiică Uinca a luat pe Niculai ll«ki, fiul
Măriei Petriceico. Vedem că și căsătoriile au loc tot în aceiași clică po-
U

Jonofilă a boierimei.
 R
145

RA
cini adânci în ținutul Hotinului. La Părcălâbie va fi ajuns abia în
ultima Domnie a lui Ștefan Petriceico (Ianuarie—Martie 1684), căci
nu credem că Duca (in a 3-a Domnie Nov. 1678—25 Dec. 1683).
ar fi încredințat un post atât de important unui Hăjdău după a-

LIB
titudinea fraților Hăjdău în 1672 țv. m. s). Miron, care pribe­
gise și el în Polonia, s’a întors în Moldova luând cu sine „ac­
tele de împărțeală și alte documente" (Test, lui Lupașco H.).
14. Axenia (Oxana) ....................................... .... 6

TY
La împărțeală căpătă ea Belhăuți sau Belcăuți (v. m. s. p.
139), X Tulbureni, ’/3 Hrușova (sat care pare să fi fost moștenit
de la a II a soție a lui Efrem, fiica lui Hruș) și o parte dinTu-

SI
liteni la Nistru. Ea a dăruit averea ei și a trăit călugărită în.
lași. (Spița polonă).

ER
IV. IV
15. Vasile....................... 9 a.
In partea lui și a surorii sale, Maria,s’au „cuvenit" scrie Lupașco-
UN

Hăjdău în testamentul său din 1732, (v. m. s.) după vechea îm­
părțeală a lui Efrem. adecă de pe tatăl lor, moșiile: Pașcăuți,
H Tulbureni și Ncgureni; de pe mama lor: Cristinești, Țj
Orșavineț, % CtriinaMare, )4 Lucăceni, Zelena și Volouți, iar
în județul Sucevii'): lordanești, Duracia și Vijnița 12). In fine de
AL

pe mătușele lor Mat ia, Agafița și Oxana (reiese că erau moarte

fără posteritate) moșiile 44 Șendreni, y Oameni, 44 Costiceni, 44;
Fedcăuți, 44 Serbaca și cealaltă 44 Negureni, cumpărată de la Mă­
tușa Maria. Cu privire la viața lui Vasile nu ni stă alt izvor la dispo­
TR

ziție de cât testamentul pomenit, iscălit și de Vasile, care fu nu­

mit epitrop a! văduvei lui Lupașco și probabil și executor tes­
tamentar. Aflăm deci că amândoi se aflau în 1711 in serviciul
EN

Țarului Petru cel Mare și că au luat parte la bătălia lângă Prut

(Stănilești) unde «greu ne fierbea năvala turcească» și că atunci
scăpându-i Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Gheorghie, drept
recunoștință au închinat Mănăstirei Sfânta Pecersca din Kiev unul,
/C

(Lupașco) 44 Cruhlic, iar altul «jumătatea lui din satul Negu-

renii». Mai reiese din următorul text: «Vărului meu primar Va­
sile Hăjdeu îi mulțămesc din inimâ pentru dragostea iui fră­
țească și pentru căutarea ce’mi dădea la boaiă în casa lui», că
moșia Gorzcyczna în Podolia, unde fu scris testamentul și unde
SI

Lupașco probabil a și murit, era a lui Vasile, care și el a murit a-

IA

1) Valea Șiretului pănă la obârșie făcea parte din județul Sucevii.

2) Ne îndoim de-oare-re u’aru dat intre hârtiile cu privire la această".,
nușie de urmele familiei Va: tic.
U
 R
146 —

RA
colo în 1734 (spița polonă). împrejurările confirmă deci arătările
d-lui Arbure (op. cit. 752) anume, că Vasile a trăit în Polonia
după bătălia din 1711. Insă nu a emigrat, în 1711, „împreună cu bă­
trânul său tată Gheorghe", care, precum știm, nu mai trăia în

LIB
1701. De altfel credem că Vasile nici înainte de 1711 n’a trăit în
Moldova, ci a rămas la moșia tatălui său în Gorczvczna.
16. Maria....................................... ............................. 9 a.

TY
Am văzut, mai sus, cari au fost moșiile ei. Ea a fost soția
a II a a Serdarului Vasile Bainski (Volcinski), care nu mai trăia
în Martie 1698. (v. Arh. Geneal. II. p. 91 și m. s. p. 118). Atât
în spița polonă, cât și în cea de la Acad. Rom. precum și în

SI
Wickenhauser „Moldowitza*, p. 211. Maria este aratată ca moartă
fără urmași. Din cauza aceasta să fi venit moșia ei Iordanești în

R
stăpânirea lui Vasile și a Ruxandei (ibid). Totuși este aici o
chestie care trebuie lămurită. Am arătat în articolul nostru des-
VE
pie Serdarul Vasile Bainski, că după moartea acestuia fiica lui,
Anița, fu numită «hiastra» lui Gheorghiță Apostol Vel Visternic,
(m. s. p. 121) de unde am dedus că Maria s’a căsătorit după
moartea soțului ei cu Apostol. Dacă Anița n’ar fi fost fiica Mă­
NI
riei, ce rost ar fi avut a o numi „hiastră“ ? Dacă ea era fiica
lui Bainski din căsătoria cu Grozava Bogdan, ce căută ea a-
tunci în familia lui Apostol, mai cu seamă considerând că A-
LU

nița, dacă era fiica Grozavei, trebuia să fie în vârstă la moartea

lui Bainski (căsătorit I-o c. 1650), născută c. între 1650 și 60.
Și o altă împrejurare se opune ipotezei că ea era fiica Groza­
vei, anume diferința anormală de vârstă, care ar fi fost atunci
RA

între ea și soțul ei al II-lea, Șerban Flondor. (Primul ei soț a

fost precum știm (m. s. p. 122) Clucerul Angheluță, care numai
trăia în 1715). Șerban avea în 1763 vârsta de 80 de ani (Arh.
Trib. Țării Cern. „Mamaiești") deci s’a născut în 1683. Normal
NT

ar fi deci ca soția lui să fi fost mai tânără de cât el, dar nu cu

vr’o 20 de ani mai bătrână, soră cu Nacul, care în 1673 vinde
o moșie, deci care trebuie să se fi născut c. 1650! In fine Șer­
ban Flondor pare să se fi căsătorit cu Anița abia după 1721,
CE

Aug. 25 ’), căci în această zi o reprezintă în judecată încă «vi­

tregul» ei Gh. Apostol. Ce vrâstă ar fi trebuit să aibă atunci
Anița dacă era fiica Grozavei Bogdan ? ! Pe când dacă presu­
punem că ea era fiica Măriei și se va fi născut c. între 1683 și
88, când tatăl ei avea c. între 55 și 60 de ani (v. p. 121) ea ar
/

fi fost de o aceiași vârstă, sau cu puțini ani mai tânără, de cât

SI

soțul ei al doilea și ar fi avut în 1721 o vârstă, corespunzătoare

împrejurării că era văduvă, de c. 33 — 38 ani. Vedem deci că
avem motive puternice să nu ne încredem nici în arătările spi­
IA

țelor (dintre cari celei românești va fi servit ca model cea po-

1) Doc. d-lui O. cav. de Flondor.

U
 R
147 —

RA
lonă) nici în povestirile, interesatului în cauză, ale vătavului de
moșie Niculai Ț din lordanești în 1779 (Wickenhauser 1. c.) Cu
toate acestea nici nu putem să afirmăm că Anița a fost fiica
Măriei și trebuie să ne mulțămim deocamdată numai cu presu­

LIB
punerea, pănă ce poate întâmplarea ni va pune la dispoziție iz­
voare documentare neîndoelnice.
17. Safta................................................................... 9 b.
Ea era căsătorită cu un.... Gândul (spița polonă) și primi

TY
zestre o parte din Medveja și părți în Schini, Buneni și Șendreni,
împreună cu ceilalți copii ai lui Gheorghie (Wickh. „Moldowitza*
p. 164). In 7230/1722 Mai 15, vinde ea „badi lui Ilie Log[o]fătu-

SI
lui de Visterie“, care îi era „niam“ (rudă) uu țigan cu copila
lui. (Iorga Stud. și Doc. XVI pp. 315—6). Ilie de Visterie este
poate identic cu Ilie Zmucilâ, fiul lui Grigorie, nepotul Banului

ER
apoi Spătarului, Savin Zmucilă și atunci, dacă acest Savin era
soțul Agafiei, mătușei Saftei, Ilie ar fi nepot de văr primar al
Saftei. Agafia însă ar fi fost atunci o a doua soție a lui Savin,
care fu căsătorit cu Safta, fiica lui Gheorghiță Șeptelici, 2-lea Lo­
IV
gofăt (Acad. Rom. Mss. Sturza 20, V).
18. Ruxanda................... , . ......................... 9 b.
UN

Partea ei cf. împărțelii era : Pașcăuți12) și y2 Tulbureni (Wickh.

ibid.). Căsătorită cu Zaharie Lepădat ea lăsat urmași. (Spița po­
lonă, Arbure op. cit. p. 753 și a. 1.) Neamul Lepădat este tot atât
de puțin cunoscut ca și neamul Gândul, numai că pe când cel din
AL

urmă pare să fie un neam vechiu mazilesc, supt numele celui

d’intăi pare că se ascunde numele unei cunoscute familii boie­
rești, Lepădat nefiind de cât o poreclă, care apare și supt forma
Lepădan. Astfel fiul lui Gheorghie Stîrcea, Pitar, (1648, 1678)
TR

este Lepădan, Jicnicer, căsătorit cu Maria fiica Spătarului Darie.

(Acad. Rom. 11/23). Că și numele Lepădat era numai o poreclă
ni probează procesul verbal cu privire la delimitarea moșiei Ior-
danești, în 1782, unde comisia împărătească înseamnă lângă nu­
EN

mele lui Niculai Lepădat (fiul lui Zaharie, v. spița polonă) <soll
Niculai Wasilko sein» (Arh. Trib. Țării Cern.). Deci și Zaharie ar
trebui să fie un Vasilko. Insă nici spița neamului Vasilco nu
înseamnă un atare membru al familiei, nici noi nu am dat vre
/C

odată de acest nume în legătură cu familia Vasilco sau cu tul­

pina acesteia, neamul Cazacul. In ipoteză Zaharie n’ar putea să
fie de cât fiul lui loan Vasilco (1700, 1728), cel d’intăi care se
numea Vasilco, după numele de botez al tatălui său Vasile, nu­
SI

mit Vasilco, Cazacul. Ni sunt însă cunoscuți copiii lui loan și

1) De altfel sunt eronate arătările lui cu privire la descendența lui
IA

Vasile Hăjdău. (Ibid.).

2) Moșia această fu fără îndoială răscumpărată de la Toma negus­
torul. (v. m. s. p. 142).
U
 AR
148 -

nici unul nu se chiamă Zaharie sau Lepădat. Avem însă mai

mult motiv să presupunem că Z. Lepădat era un membru al fa­

IBR
miliei Lepădan, de oare ce erau mai mulți Lepădan, toți copiii lui
Lepădan Stîrcea poartă porecla aceasta ca nume patronimic, apoi
pentru că familiile Lepădan și Hăjdău erau și înrudite, Lepădan
Jicnicer fiind văr primar cu Anghelusa, mama Ruxandei. In Bu­

YL
covina n’a existat o familie Lepădat sau Lepădan înaintea căsătoriei
Ruxandei, familie care pare să fi avut așezarea în Basarabia, unde
încă în 1815 vedem aflându-se urmașii ei. (Arbure 1. c.) De la
Ruxanda și soțul ei avem și un curios zapis de vânzare din 7233/
1724 Oct. 20. Ei vând lui Ilie de Visterie (v. m. s.) jumătatea

IT
unei țigance: „parte noastră dintr’ace Țigancă, gumătate și cu
parte ei dinu copii“. (Iorga Stud. și Doc. XVI. p. 318).

RS
19. Niculae.................................................................... 10.
Cu privire la părțile lui de moșii aflăm din testamentul fra­
telui său Lupașco că i s’au cuvenit lui Niculai: Dolineni, Tuli-
IVE
teni, Ghirceni și Honcăuți (Arh. ist. I. 1. p. 55). In timpul fa­
cerii acestui testament, (1732) Niculai nu mai era în viață și nu
sunt pomeniți de cât fiii lui. Niculai a trăit după emigrarea fa­
miliei sale în Polonia, în 1673, acolo unde în 1676 Fevruarie 4,
UN

i se conferi, împreună cu frate său Iancu Gheorghe Lupașcu, in­

digenatul polon de cătră dieta întrunită cu ocaziunea încoronării
Regelui Ioan III. Sobieski. Prin acelaș vot al dietei primiră in­
digenatul : Ștefan Vodă Pelriceico, Apostol CatargiȚ, Iacob Cha-
lipinskFj și Grigorie Hăbășescu. Nu cunoaștem originalul diplo­
AL

mei fraților Hăjdău și trebue deci să ne mulțămim a reproduce

o traducere germană a decretului regal, în urma conferirei indi­
genatului de cătră dietă, transcris în «Volumina Legum», o adu­
nare a legilor dietelor polone de la 1347—1697, aflătoare în ar­
TR

hiva delegațiunei dietei polone în Lemberg, voi V. pp. 338 — 400.

traducere făcută de cătră notarul i. r. d-ul Ladislau Zawadzki în
Lemberg și pusă nouă la dispoziție det cătră d-ul Ștefan cav. de
N

Hăjdău (Hizdeu).
Indigenat des Durehiau chitgsten Fiirsten der Wallachei.
(sic!) 169. Nachdem wir dern durchlauchtigsten Ștefan Petru,
CE

Wojwoden und Fiirsten der Wallachei unsere gehorige Dankbar-

keit zu erweisen wunschen, welcher in der Kriegen mit der Ot-
tomanischen Pforte infolge der ihm angeborenen Dankbarkeit
zum christlichen Glauben, sowie zu unserer Person, seine Lănder
I/

und Besitzungen verloren hat und in das Gebiet der Republik

getreten ist, und da er wichtige Beweise des Glaubens und der
IAS

1) Cumnatul Domnului.
2) Chalepinski sau Halepinski era porecla fam’tiei Ralli, însemnând
probabil din Aiepo. In 1705 un lsae Ralli Chalepinski era dragoman ve-
nețian în Constantinopok (Corn, de d-ul dr. A. Czolowski, directorul arhi­
vei orașului Lemberg).
CU
 R
RA
149 —

Standhaîtigkeit erbracht hat und in dem Glauben weiter verweilt,

so sehen wir uns veranlasst, mit Zustimmung des Kronrates, mit

LIB
Zustimmung der auf dem gegenwărtigen Landtage unserer Krb-
nung versammelten Landlagsabgeordnetcn, das Indigenat ihm
und seinen Nachkommen anzuerkennen und ihn als Biirger des
Kbnigreiches Polen zu erklăren; auch verleihen wir das Indi­
genat dem wohlgeborenen Apostol Katardzy, Nikolaus und Iankul

ITY
HizdSu, den geborenen Neffen und năchsten Blutsverwandten des
Fursten, dem Iakob Chalipinski, unserem Holbeamten, und dem
Hreor Chabaczesku, urkund dessen wir unserer Kanzlei den Auf-
trag erteilt haben die Privilegien auszufertigen,1) wodurch wir den
durchlauchtigsten Filrsten zur weiteren Dankbarkeit uns und der

RS
Republik gegeniiber verpflichten, und răumen demselben in un­
serer Hochherzigkeit einen Riickhaltin unseren Wirtschaftsgiitern
ein und wenn letztere fur seine Bediirfnisse nicht ausreichen soll-
ten, versprechen wir bei năchster Vakanz unsere Konigliche
VE
Gnade zu erweisen und bis zur Zeit der Zuerkennung einer Va­
kanz bestimmen wir fur denseiben mit Zustimmung aller Stănde
aus dem Kronschatze alljăhrlich aus den oidentlichen oder au-
NI
sserordentlichen Einnahmen den Betrag von 20.000 polniscben
Goldgulden, vom jetzigen Landtag an gerechnet, fur seinen Uri-
terhalt, sowie fur den seiner Bojaren, welchen Betrag der Krons-
LU

chatz unverzuglich auszuzahlen hat, nach den auf den Landtagen

angenommenen Gebahrungs-Grundsătzen “.
Precum vedem, decretul acesta diferă de resumatul publi­
cat în Hurmuzachi II, 2, pp. 108—9, nefiind aici vorba de con-
dițiunile indigenatului menționate acolo, precum : „primo, ut pos-
RA

sessionem realem in regno quantocius acquirat, emptis terres-

tribus bonis, secundo, ne legationes ab exteris principibus susci-
piat vel ad eos mittat sine scitu serenissimi regis et reipubli-
cae, tertio, ut quidquid nocivum esse sciverit reipublicae, can­
NT

dide aperiat". (Din metricele actelor Coroanei din Varșovia).

3 erau deci condițiunile esențiale conferirei unui indige­
nat : 1) Să dobândească un imobil rural 2) Să nu primească
nici să trimită soli la Suverani fără știrea Regelui sau a Re-
CE

publicei 3) Să denunțe tot ce ar putea să fie dăunător Statului.

Ultimele două condițiuni priveau mai mult pe Ștefan Vodă,
însă neîmplinirea lor și de cătră boieri, ar fi avut consecințe rele,
precum confiscarea averei și infamie. Prima condițiune, „in faci-
endo“, era însă cea mai importantă și de aceia vedem pe Hăj-
I/

dăii grăbindu-se să cumpere moșii, dacă nu cumva le primi­

seră în dar de la Rege. Tot-de-odată indigenatul era și un be­
IAS

neficiu, căci numai indigenii puteau dobândi moșii în Polonia,

de altfel ca și în țările noastre, și mai aveau dreptul electoral
1) Fie care din cei cari au priaiit indigenatul avea deci să capete o
diplomă specială, exceptând poate pe frații Ilăjdău, cari puteau să capete
o singură diplomă pentru amândoi. Fotografia diplomei lui Catargi se află la
U

Acad. Rom.
4
 R
150 —

RA
activ și pasiv. Indigenatul nu putea să fie conferit de cât nu­
mai străinilor nobili. ') Principiul acesta nu este fără impor­
tanță, de oare-ce reiese, din numeroasele indigenate conferite

LIB
Moldovenilor, că aristocrația moldovenească fu considerată de
cătră Poloni ca o nobilime de sânge, principiu pus în general
în practică față de nobilimea bucovineană după anexarea Bu­
covinei. 12) Niculae Hăjdău, de ale cărui urme nu dăm în
Moldova, pare să fi trăit de la 1673 încolo numai în Polonia,
unde va fi intrat în armată, și în 1683 luă parte la liberarea

ITY
Vienei, punând în picioare un escadron de husari pe propria sa
cheltuială de 36.000 de zloți. (Lecca op. cit. p. 271, cf. Columna
lui Traian III. p. 366 3). Nu știm cu cine fu căsătorit, probabil însă
cu o Polonă. Anul morții sale nu-’l putem preciza de oare-ce con­

RS
statăm o contrazicere între arătarea spiței polone, care ni dă „przed
K. 1709“ (c. 1709) și cea a d-lui Arbore (op. cit. p. 751), care ni
dă anul 1698.
VE
20. lancul Gheorghie, numit Liipașco........................ 10.
Ceia ce surprinde la acest fiu al lui Ștefan Hăjdău este că
purta 3 nume, anomalie, care a făcut pe alcătuitorul spiței po­
NI
lone să comită greșala de a mai înregistra încă un fiu al lui
Ștefan, cu numele Iancu, eroare, care s’a strecurat și în - mica
spiță a d-lui Dragomirescu (op. cit. p. 12) D-nul Arbure, ca și
LU

noi, consideră însă aceste 3 nume ca aparținând unei singure

persoane și cu drept cuvânt. 4) Probele noastre în privința aceasta
sunt următoarele: 1) Dacă ar fi fost 3 frați nu era motiv ca nu­
mai 2 să primească indigenatul. 2) Testamentul original al lui
RA

Toader Hăjdău,5) în care scrie că este „Pravvnuk (strănepot) Ir-

zego Lupaszki Iancula Hyzdewa“. (Dragomirescu op. cit. p. 11
n. 1). 3) Scrisoarea Directorului Arhivei actelor castrense și te­
restre (v. n. 1) în care scrie „lm lahre 1676 erteilte der pol-
NT

nische Reichstag das polnische Indigenatsrecht an Nicolaus und

Iancula / Georg / Hisdeu“. 4) Un act aflător la d-nul A. Czo-

1) „Gelegentlich sei bemerkt, dass das polnische Indigenatsrecht nur

CE

solchen Personen erteilt werden konnte, welcke einen auslăndischen Adels-

stand beweisen konnten**. (Dintr’o scrisoare a Directorului Arhivei actelor
castrense și terestre (grodzki i zemski) cătră d-nul Ștefan de Hizdeu, din
Lemberg 1911 Martie 20). V. și diploma lui Neslor Ureche din 1607, Iunie
13. „Îs enirn, natus nobilissimis in Moldaviae provincia parentibus" (Bar-
winski în Prinos lui D. A. Sturdza, p. 205).
I/

2) Atât în operile Contelui Sever Borkowski, cât și în cartea d-lui

Zernicki-Szeliga „Der polnische Adel“, nobilimea română bucovineană își
are rostui în baza indigenatului polon, de oare-ce Bucovina era un cerc al
IAS

Galiției când se primi boierimea și inazilimea bucovineană în rîndurile

nobililor Austriei, (anii 1787 și urm ).
3) Carte, care nu se află în biblioteca centrala din Iași!
4) „Iancula idest Georgius nuncupatus Lupaszko Ilizdeu* afirmă d.
Arbore a fi citit într’un act din 1698. (op. cit. p. 751).
5) Proprietatea d lui Dragomirescu.
U
 R
151 —

RA
loxvski, Directorul A:hivei orașului Lemberg, în care
murirea că Gheorghe Lupașco Hăjdău fu numit pe
lancul. 5) Testamentul lui Lupașco (v. m. s), în care

LIB
un cuvânt nu e vorba de vre un frate Iancu, cu toate că mai
nu este rudă nepomenită. Credem că am adus mai mult de cât
îndestulătoare dovezi că Iancu și Gheorghie Lupașco erau una
și aceiași persoană. Cum se explică .însă această anomalie ?
Prima considerațiune, care se impune, este, dacă nu cumva

TY
Gheorghie trecuse la catolicism, primind cu ocasiunea această,
după obiceiul catolicilor, încă numele Gheorghie pe lângă nu­
mele Iancu. pe când Lupașco nu era de cât o poreclă nu toc­

SI
mai prea rară din Moldova, (v. Lupașco Arapul, Gherghel ș. a.)
Insă, citind testameniutul lui, ne convingem că Lupașco nu pă­
răsise ortodoxia, precum reiese din următoarele dispozițiuni:

ER
.„dacă va Dumnezeu ca Moldova sau ținutul Hotinului să scape
■de dușmanii Turci* „atunci în satul părintelui meu* „Dolintnii*
„să se zidească o biserică pentru slava lui Dumnezeu și a sfân­
tului Gheorghie Pruteanul. iar jumătate a satului meu părintesc
IV
Gruhlic cu toate acareturile să se dea de veci mănăstirei Sîânta-
Peș'.eră din Kiev". Apoi mai departe : „La Zolkiew, unde este Sf.
loan de Suceava, rog a se trimite pentru rugăciuni 100 efirnce*.
UN

Dispozițiunile acestea, învederează pe de o parte că nu putea să fie

catolic, pe de altă parte erau ele corespunzătoare celor două nume
purtate de el, de oare-ce uu uită pe amândoi patroni ai lui, Sfinții
Gheorghie și loan. Prin conclusiune ar resulta că și biserica d'n
AL

Gorczyczna, unde dorea să fie înmormântat, „Ia picioarele mor­

mântului unchiului meu Armașul* era gr. ort., făcută probabil
de Armașul Gheorghie. Ar mai rezulta că și scriitorul testa­
mentului, care avea probabil și rolul de duhovnic, ruteanul ie­
TR

romonah Chiriac Smolnicki, care iscălește cu litere latine și ci-

rilice testamentul, scris în limba ruteană, era călugăr gr. ort.
(Vasilian), poate chiar de la Sf. Peștera, pomenită de două ori
în testament. Avem deci a face cu un caz cu totul neobicinuit
EN

la noi, ca o persoană să aibă doi patroni și nu putem să găsim

o altă explicare a acestui fenomen, de cât adânca recunoștință
ce o purta Iancu Hăjdău sfântului Gheorghie, pentru că’l scă­
pase cu viața din bătălia de la Stănilești, care ’l-a determinat
/C

să’și ia și acest nume pe lângă cel originar. Cu toate acestea

nu’l găsim pomenit de cât supt numele Lupașco, atât în 7212/
1704, Aprilie 13, când dă zapis cumnatului său Vasile Balș
Logofăt, (Acad. Rom. II /58), cât și in 7235/ 1727, Mai 6. când
SI

se pomenește o moșie din Moldova cumpărată de Dumitrașco I-

săcescul de la Lupașco Hăjdău, unchiul Spătarului Andrei Balș,
pe când se afla în Țara Leșească. (Creșt. col. Acad. Rom. 1911,
IA

Apr.—Sept. p. 124). Despre viața și cariera lui nu știm mai

mult de cât putem afla din testamentul lui din 7241/1732 Nov. 7,
■o înduișătoare mărturisire a unui desrădăcinat nenorocit, în al
CU

cărui suflet clocotește, pănă în ultima clipă a vieții, ura în con-

 R
RA
tra păgânilor, cari au fost pricina înstrăinării lui de la pământul:
strămoșesc, ură atenuată numai prin adânca lui evlavie și prin

LIB
nădejdia într’un viitor mai bun, care va îngădui poate urmașilor
lui să vadă scumpa țarină a Moldovei, pe care el însuși nu o
văzuse poate de cât numai o singură dată de la anul 1673 în­
coace, atunci când plin de nădejdie răzbunătoare făcea parte din
armata lui Petru cel Mare. (171 î v. m. s.) Tot din testamentul

ITY
lui aflăm, că era căpitan de cavalerie în armata polonă (Rotmirz
=Rittmeister), că a fost odată bogat, iar la moartea lui nu mai
putea să lese „Dumnezeului meu o pomană și jertfă vrednică de
El“, că avea satul Koniuszki în Polonia, iar unchiul lui, Arma-
șul, satul Zarajsko, și vărul lui, Vasile, satul Gorczyczna, unde

RS
Lupașco a căzut bolnav, va fi murit și unde probabil se află încă
mormântul lui, de-oare-ce acestei biserici lasă bani pentru în.
mormântare și parastas. In datele comunicate nouă de d-ul Ște.
fan cav. de Hăjdău (Hizdeu) citim că Regele August II dărui lui
VE
Lupașco în 1698 moșia Zarajsko în cercul Sambor. Am văzut
însă că moșia era a Armașului și încă de la 1673 sau 1684 în­
coace, precum reiese din cuvintele din testamentul lui Lupașco
NI
„cârd am fost goniți cu Petriceico Vodă de am venit aici în Po­
lonia, atunci cu consiliul și în casa mai marelui unchiu al meu
Armașul în satul Zarajsko ne-am mai împărțit^. Actul din 1698"
LU

pare deci să fie numai o întăritură regală pentru Lupașco, care

poate cumpărase satul de la Vasile, pe care sat însă nu-1 mai a-
vea la moarte. La acest act se referă probabil și d-ul Arbure.
(v. m. s. n. 4). Moșiile lui Lupașco erau în coproprietate cu Nicu-
lae ; de pe tatăl lor: Dolineni și X Cruhlic; de pe mătușele lor : X
RA

Hrușouți (Hrușeva).Tuliteni, % Tulbureni, % Medveja (cumpărată

de la rude) și % Nehrinți; de pe mama lor și de pe Ștefan Vodă
Petriceico : Buneni și o parte din Dorna în munți, Ghirceni, Han-
căuți, Cafieni, Brânzeni și ]/3 Culiceni în județul Hotinului. Urmă
NT

o a doua împărțeală la care ia parte și sora Maria. (v. m. j.).

Soția lui Lupașco era :
Constanția Krzywkowska, cu care a trăit în căsnicie feri­
cită 27 de ani, deci reiese că s’a căsătorit, presupunând că a
CE

murit în anul facerei testamentului (1732), în anul 1705. Căsăto­

ria aceasta este de altfel și înregistrată în „Oblatarum Premis-
lae“, ceia ce credem sunt registrele de intrare ale unei autorități
judecătorești din cercul Przemysl. (corn, de d-ul Hăjdău). Soției
îi lasă «toate proprietăț le» „aici în regatul Poloniei, pensiunile,
I/

probabil cea de fost căpitan și eventual partea lui din cei 20,000
de galbeni anual, votați lui Ștefan Vodă și boieritor săi, satul
IAS

Koniuszki, capitalurile, lucrurile mișcătoare, vitele de tot feliul

și tot menagiul", însă numai pănă la moartea ei, deci supt titlul de~
usuîruct. Ca epitrop îi numise pe vărul Vasile Hăjdău. (test.).
21. Maria ....................................... 10
U

Partea ei din averea părintească este pomenită în testamem-

 R
153

RA
■tul fratelui ei Lupașco în modul următor: «afară de zestrea luată
de la părinți, și afară de satul Ionășeni, i-am mai dăruit noi
(frații) Buneni și părțile Dornei și Nehrinți și 6 salașe de Țigani,

LIB
și toate averile mișcătoare, lăsate în Moldova în emigrațiunea
noastră». Ea era căsătorită cu Vasile Balș, 2-lea Logofăt, care
în 7205/1696 Oct. 18 era biv 2-lea Logofăt (Doc. Familiei Flon-
dor, Storojineți) iar în urmă Paharnic (test.) și probabil Vel, căci
Vtori ar fi fost o degradare. Totuși în împărțeala copiilor săi

TY
din 1751 ■Xpr. 6 citim „Mărie gupăniasa lui Vasile Balș Lo­
gofăt fata lui Ștefan Hăjdău» etc. (Condica dovezilor arătate de
Boierii Bălșășii la cercetarea ce s’a făcut pentru adeverirea nea­
mului lor» 1813. Corn, de d-ul R. Rosetti-Răducanu). Cum însă

SI
era Ciul lui Ionașco, Vel Vornic, e probabil că în adevăr a a-
juns la boierie mare. De altfel e greu de presupus o atare e-

ER
roare din partea lui Lupașco. Dintre cei 3 copii ai lui: Andrei,
biv Vtori Spătar, Catrina și Ruxanda, Catrina fu căsătorită cu
Toader Cuza Postelnic, (ibid.) Spița neamului Cuza (Ghibănescu
„Cuzeștii") dă însă o altă soție a lui Toader Cuza : Simina
IV
Gheuca, în cât reiese că Catrina era a doua (sau prima) soție a
iui Cuza. De vre un alt Toader Cuza, contimporan, credem că nu
poate fi vorba. De asemenea și spița polonă a familiei Hăjdău
UN

înregistrează această descendență a Măriei Balș, punând ca soț

al Caterinei pe Toader Cuza Vel [?] Postelnic și însemnând :
(trad.): „urmașul lor Niculai Vârnav și copiii lui trăiesc acum" *)
Controlând însemnarea această cu ajutorul spiței Cuzeștilor, con­
statăm că nepoata de fiu, Vasile, a lui Toader Cuza, Nastasia, a
AL

fost căsătorilă cu llie Vârnav Sulger. Insă pe spițaneamului Vâr­

nav („Din Istoria Comerțului" p. XIV) N. Vârnav Jitnicer e ară­
tat ca fiu al lui Ștefan. Intre boierii, cari părăsiră țara cu Ște­
TR

fan Petriceicu în 1673 se afla și un Balș1 2) (mss.polon). Nu pu­

tea să fie de cât Vasile, care se află probabil și în 7212/1704
Apr. 13 în Polonia, zi în care Lupașco dă un zapis la mâna lui
Știm însă că s’a întors în țară. In spița descendenților din Ștefan
EN

Hăjdău, comunicată nouă de cătră d-ul Ștefan de Hăjdău, găsim

însemnați pe lângă cei doi fii ai lui Ștefan, Niculae și Iancul
Gheorghie Lupașco, încă o fiică, Ida, cu trimiterea la „Oblatarum
„Premislae 1674". Cum fiica Maria nu e însemnată și cum tes­
/C

tamentul lui Lupașco nu pomenește o Ida, credem că avem a face

-cu o confuziune de nume și e a se citi: Maria.
22. Alexandru numit Sandul . ............................. 13.
SI

Urmele acestui membru al familiei, care a trăit In Moldova

1) Spița e făcută de cătră Tadeu, bunicul lui B. P. Hăjdeu, îu 1818-

IA

Mai 21. KezultA <-a N. Vârnav, care pare să fie identic cu biv Vel Jitnice
rnl din 1758, (Iorsra Doc. Fam. Calimachi I. p. 4-22;—un alt N. V. nu e cu
prins in spița Vernav) putea să aibă în 1818 o vârstă de vr'o 90 de ani
2) Ne vom ocupa cu lista aeeasta interesantă și importantă la sfâr­
CU

âitul studiului nostru.

 R
154

RA
se pot găsi mai ușor, de oare ce documentele cu privire la a-
facerile lui sunt mai numeroase, cuprinzând anii 1747— 1767.
El moștenise de la tatăl său moșiile Citnicăuți, Pricutov sau Pre-

LIB
cut, și Yz Nisîoaia, moșii, cari în 1774 Ian. 19 se dau în stăpâ­
nirea lui Niculae Kalmuțki și Gheorghie Goian, ginerii fiicei lui
Sandul (Arh. Stat. Buc. Doc. Stîrcea), apoi moșia Berlinți, în Bu­
covina, precum știm cumpărată de tatăl lui de la Maria Hăjdău,
care moșie o căpătase Sandul pentru că plătise o datorie de 173

ITY
de lei a tatălui său cătră un Turc. (Ibid). Mai avea moșiile Y
Blândești și Liești în județul Iași și M Hermănești, dintre cari-
prima și ultima primite ca zestre. In 7256/1747 Dec. 4, avea o
pricină cu nepoții săi Andrei Balș și Grigoie Hăjdău (v. m. j.>
pentru moșia Berlinți. (Ibid. și Aih. Trib. Cern. „Berlinți") In

RS
7257/1749 Martie 29, îl găsim în lista creditorilor reposatului Ilie
de Visterie, apoi Pitar, (v. m. s.) cu modesta sumă de 5 lei și
6 poturnichî. (Iorga Stud. și Doc. XVI p. 383) In acelaș an, Iu­
lie 1, are o judecată cu Vasile Mănescul pentru Moșia Blândești,
VE
(Arh. Stat. Buc. Ibid.) In 7260/1752 Martie 17. dă o scrisoare la
mâna «Sandului gude ot Botșeni și Nițului ftcorul Năramzăi»
într’o chestie cu privire la o împărțeală de Țigani, iscălind «San­
NI
dul Hăjdău. (Iorga Stud. și Doc. V. p. 107). In 7262/1753 Dec,
18, are iar o pricină cu nepotul Grigorie pentru Berlinți. (Arh.
Stat. Ibid.) In 7270/1761 Sept. 28, dă un za pis la mâna nepotu­
LU

lui său Grigorie, mărturisind că a găsit întâmplător la Safta, fi­

ica lui Gheorghie Hăjdău (Armaș) o scrisoare de împărțeală a
acestuia, prin care împarte copiilor săi moșiile sale, Această scri­
soare de împărțeală li-a fost răpită pe timpul Moscalilor, când
au fost jăfuiți de ei. (Wick. «Moldawitza» p. 164). Moscalii erau
RA

în țară în Octomvrie 1739, se poate însă că Hăjdău se referă la

evenimentele mai turbure din anul 1711, căci împărțeala trebuia
să fie anterioară anului 1701, când Gh. Hăjdău nu mai trăia-,
Zapisul nu e scris, ci numai iscălit de mâna lui Sandul, ceia ce
NT

ni permite să presupunem, considerând că zapisul e scurt și că.

Sandul nu era prea bătrân, că scrisul îi făcea dificultăți. Poate
că în socoteala acestei lipse de cultură, într’o epocă de cultură
mai înaintată, este a se pune cam surprinzătoarea împrejurare că
CE

Sandul, deși dintr’o familie însemnată, încuscrita cu familii dom­

nitoare (Petriceico și Barnowski), și deși posedea încă destule
moșii, totuși n’a avut nici cea mai mică boierie. In 1765 Apr..
27, Grigorie Al. Ghica Voevod poruncește Egumenului Mănăsti-
rei Putna să remită niște documente lui Ștefan Mierlă și Sandul
I/

Hăjdău. (D. Dan, «Mănăstirea și comuna Putna» pp. 98- 9). In

luna următoare, Mai 17, are iar o judecată pentru moșia Blân­
IAS

dești, precum și pentru Liești, în județul Iași, de astă dată cu.

Pilăteștii. (Arh. Stat. Ibid.) Pentru ultima oară îl vedem pome­
nit în 1767 Mai 2, într’o scrisoare a lui Mihalachi Keșco Medel-
nicer și Petre Keșco Șatrar la mâna «unchieșului» Sandul Hăj­
dău și „mătușa" Anghelușa, fiica lui Ion Ciogole, nepoata lui-
U
 R
155

RA
Petre Drone, pentru partea de Țigani ce este de pe Petrașco
Ciogolea Logofăt (Petrașco I-lea, Vel Log.), care s’a cuvenit în partea
lui Petru Drone. Ei vor dezbate cu cheltuiala lor Țiganii, cari se

LIB
vor împărți în 3 părți, din cari o parte va veni mătușei Anghe-
lușa cu ginerile ei «vărul» lor Ștefan Stîrcea, ce i s’ar cuveni
«di pe Stîrcești a unchiului nostru Vasile Stîrce Post[elnic]“.
(Ibid.).
Soția lui a fost:

ITY
Anghelușa, fiica lui loan Ciogolea, precum reiese atât din
zapisul premergător, cât și din documentul pomenit mai sus, din
1749 Iul. 1. în care este vorba de „Sandul Hăjdău care ține pe
Anghelușa fata lui Ion Ciogole“. Cine era acest Ciogole ? In ar­

RS
ticolul d-lui V. Pârvan, din «Convorbiri Literare» XXXVIII No.
10 și 11, nu ’l găsim pomenit. E vorba acolo de un Ionașco, cu
semn de întrebare, mort înainte de 1637 și de un Enache, al
cărui tată e mort la începutul secolului al XVIl-lea. Precum
VE
vedem amândoi aparțin unor generații prea timpurii, în cât nici
unul din ei nu poate să fie identic cu loan. Am văzut că An­
ghelușa era rudă cu Stîrceștii, prin care era rudă și cu Keșcu-
leștii (Velicico Keșco și Gheorghie Keșco țineau două surori,
NI
fiice ale lui loan Stîrcea Vornic de Târg). Nu cunoaștem însă,
deși se zice „mătușă", de cât numai o înrudire foarte îndepărtată
între Keșculești și Anghelușa, cei d’intăi fiind descendenți din
LU

Ionașco Stîrcea (c. 1570), iar Anghelușa din Petrașco (c. 1563).
Nu credem deci că această înrudire putea servi ca bază reven­
dicărilor și Împărțelii în chestie. Din spița neamului Stîrcea re­
iese că între neamurile Stîrcea și Ciogolea au avut loc două a-
RA

lianțe. Intăia a lui Miron Ciogolea Clucer cu Ileana (1644. 1659)

fiica lui C. Stîrcea, Pârcălab de HotîTi, și a Anghelușei Șoldan, a
doua cea a Măriei, fiicei lui Miron Stîrcea (fiul premergătorului)
cu un Ciogolea al cărui nume de botez nu ni este cunoscut. î. a-
NT

ria trăia în 1715. Se pare că acest Ciogolea este identic cu

loan, căci pe lângă înrudirea cu Stîrceștii și împrejurările cro­
nologice, mai avem ca indiciu și numele de botez al soției
lui Sandul, puitat atât de presupusa ei mătușă prin tată (Anghe­
CE

lușa Stîrcea soția lui Gh. Hăjdău Armaș), cât și de presupusa

străbunică. Anghelușa Șoldan. Se poate însă că Miron Ciogolea
avea un fiu loan. deci descendent și el din Stîrcești, și că drep­
turile Anghelușei izvoreau din acest titlu ereditar. Și se mai
/

poate chiar că acesta s’ar fi căsătorit cu vara lui primară Maria

Stîrcea. încât Anghelușa ar întruni din două părți sânge Stîrcesc.
SI

Acestea ca simple ipoteze genealogice.

23. Maria ...................................................... .... 13.
IA

Despre această fiică a lui Miron nu știm mai mult de cât

că a fost căsătorită < u lordathi Săvinel. (Arh. Trib. Cern. «Bcr-
linți»). Spița polonă o numește «Marya Sawenilowa». D-ul Drago-
CU

mirescu a citit: Saxvenitowa, din cauză că cuvântul este scris cu

 R
156

RA
un 1 special limbei polone, asemănător cu t. Tot așa e scris și
Sandul. Familia Săvinel nu ni este cunoscută. Maria a avut
urmași.

LIB
V.
24. locui......................................................................... 15.

ITY
A trăit în Polonia unde va îi moștenit moșia tatălui său,
Gorczyczna. In spița polonă e arătat ca având boieria polonă de
„miecznik pomorski" sau Spătar al Pomeraniei și cu aceiași bo­
ierie îl găsim pomenit răposat în actele castrense ale Cameniței,
1765, Marți după nașterea Maicei Domnului. (Dragomirescu, op. cit.

RS
p. 11 n. 2). Ne mai lămurește spița că a fost înmormântat în So-
culce (w Sokulkzu) în anul 176.. D-ul Arbure ni dă anul morții
1761. (Op. cit. p. 752). In testamentul lui Lupașco (v. m. s ) el
este pomenit împreună cu frații săi Grigorie și Gheorghie. De-
VE
asemenea sunt frații pomeniți în testamentul polon al tatălui lor
din 1733, indicat în izvodul de scrisori de la Acad. Rom. (11/58)
De-oare-ce Ioan a trăit în Polonia nu întâlnim numele lui în do­
cumentele noastre.
NI

25. Grigorie, ............................................ .... 15.

LU

Prima lui mențiune, exceptând testamentele, este din 7252/

1744, Ian. 25, când Ilie biv Vel Pitar (v. m. s.) întovărășe-te un
„izvodzăl de Țigani* cu următoarele cuvinte: «DumnfeataJ. ne­
poate Gligoriță Hăjdău, poftescu pe dumnfe Jta să ți fie aminte
RA

pentru acești Țigani, și ori la cine’i afla, și neputându I lua, pof­

tescu să-mi faci știre, și ct^ce pricină i-aru opri. A dumitale
ca unu părinte Ilie bivu Velu PitfariuJ» (Iorga Stud. și Doc. XVI
p. 330). Din împrejurarea că Grigorie e numit Gligoriță, este a
NT

se presupune că era acum de mai mult timp întors în Moldova,

probabil îndată după moartea tatălui său, în 1734. In 7156/1747
Dec. 4, are cunoscuta pricină cu Sandul Hăjdâu pentru Berlinți.
(v. m. s.). In 7260/1751 Nev. 3, ia parte la hotărârea moșiei sale
CE

lordănești, pretinzând că moșia, ca și mo iile învecinate (arap-

ciul și Ropcea. trece spre miază noapte peste Șiret, însă, nepu­
tând dovedi afirmațiunea sa în lipsă de documente, se respinge
pretențiunea până la dovezi noui. (Wick. Moldavilza, p. 138).
Moșia o avea de la Maria Bainski, mătușa sa. (v. m. s.) In 7266/
I/

1757 Nov. 23 are loc o altă hotărnicire a moșiei făcută de Ște­

fan Stlrcea *), Toader Kalmuțki și Pavel Morțun Căpitan, în care
IAS

se constată că moșia are 60 de Odgoane și se pare că s’a ținut

socoteală și de pretențiunea lui Grigorie Hăjdău la a cărui mână
se dă hotarnica. (Ibid. pp. 157 — 8). In 7269/1761. Aug. 16, dă-

1) Din Berlinți, ginerele lui Sandul II. (v. m. «.)

U
 R
157

RA
ruiește el, considerând că a rămas holteiu, moșia Iordănești Mă-
năstirei Putna, exprimând dorința de a se călugări în Mănăstirea
această pentru edarea păcatelor sale. (Ibid. p. p. 162—3 v. și D.

LIB
Dan op. cit. p. 188). Dania verbală a făcut-o încă înainte de 28
Sept. 7269/1760, zi în care Egumenul Pahomi cu Soborul Mân.
î-i dau un zapis, prin care atestă că li-a dat moșia împreună cu
toate scrisorile vechi, că l-au trecut în pomelnic și că se obligă
a-’i da venitul moșiei pe viață'). (Ibid. p 163). Jn 7270/1761 Sept.

TY
28, iscălește împreună cu alții zapisul lui Sandul Hăjdău cu pri­
vire la împărțeala moșiilor lui Gh. Hăjdău Armaș. (Ibid. p. 164).
In 1773 Sept. 28. Dosoftei Episcopul de Rădăuți dă o carte de
blăstăm, rezumată în izvodul de scrisori de la Acad. Rom. (11/58)

SI
din care regretăm că nu ni-am notat pe vremuri de cât urmă­
toarele rânduri: „viind înaintea sa Gheorghie Hăjdău fratele lui
Grigori Hăjdău (ce au murit în Șiret) dimpreună cu Niculai vă­

ER
rul său (ficiorul Ruxandrei)". Deci Grigorie, nu mai trăia în
1773 Sept. 28. In 1779 Ian. 6, Șatrarul Ilie Cîrstea, Ispravnic de
Suceava, hotărăște ca Mănăstirea Putna să întoarcă % Iordănești
Saftei 23), fiicei lui Niculai [Lepădat] nepoatei Ruxandei Hăjdău,
IV
supt cuvânt că familia a fost nedreptățită prin dania lui Grigo­
rie. Cu ocaziunea această reclamantul, vătavul Niculai, vechilul
UN

Saflei, zice că Vasile Hăjdău n’avea de cât doi fii : Gheorghie

și Grigorie, afirmațiune, precum am văzut, eronată. (Wick, Ibid.
p. p 211 —13 v. și m. s. p. 147’ n. 1). Moșia Iordănești este
acum pe jumătate proprietatea fondului bisericesc, gr. or., și a
familiei Cav. de Grigorcea.
AL

26. Gheorghie................... ........................................... 15.

Despre acest fiu al lui Vasile nu cunoaștem date deosebite
TR

de cele cu privire la frații săi. Știm că ’i-a supravețuit și

că în 1773 Sept. 28, ceruse o carte de blăstăm de la Epis­
copul Dosoftei Vătavul Niculai din Iordănești afirmă în
1779. (v. m. s.) că amândoi frați : Grigorie și Gheorghie n’au
EN

avut copii. Găsim însă între notițile noastre următoarea însem­

nare : „1773 Sept. 5. Diata fetei lui Gheorghie Hăjdău pentru
fiul Niculai și pentru nepotul Vasile Hăjdău" (Acad Rom II/
58). Notița e greu ie înțeles, pentru că dacă presupunem că
/C

e vorba de acest Gheorghie. nu ni putem explica al cui. fiu

era acest Vasile Hăjdău, necuprins în nici o spiță, iar dacă
presupunem că e vorba de Armașul Gheorghie, atunci Vasile
era frate, iar nu nepot cu fiica, care face diata, apoi timpul e
SI

prea înaintat pentru generația fiicelor Armașului. Totuși cre­

dem că nu trebuie să trecem cu vederea și notița această, care
IA

2) Wukenlnu-er, care nu știa ră iu lunile Sept., Oct., Nov. și Dec.

se scade 5509 de la anul de la facerea lume', pune anul 1761.
3) Soția lui A idrei Boreea. (Dragoniirescu, op. cit. și Arh. Trib. Țării,
CerD. „Iordănești*). . ,
U
 AR
158

’și avea desigur rostul ei în izvodul de scrisori, din care o am

R
extras. Relevăm însă că nici spița de la Acad. Rom., nici cea
polonă nu ni dă urmași ai lui Grigorie și Gheorghie.

LIB
27. Ștefan Domin ik...................................................... 20
Născut 1711. (spița polonă, cu trimitire la metrice și Lecca
op. cit. p. 271). A slujit în armata polonă. (Lecca, ibid. și Arbure

ITY
op. cit. spița). Fu căsătorit cu Barbara Paszkowski. (Dragomi-
rescu, op. cit. p. 11 n. 1. test, lui Tad. H.). V. despre el în Ar­
hiva Delegetațiunei Țării din Lemberg Fasc. XXIV. No. 146.
(Corn, de d ul Șt. H.) ’)

RS
28. Matei............ .... 20
29. Martin ............................................................... 20
Amândoi morți fără urmași. (Sp. p.). VE
30. Francisc ..................................... 20
Căpitan în garda polonă, mort în Varșovia. (Sp. p. și Lecca.
NI
ibid.).
31. Gaspar Lupașco ... ......... 20
U

Născut in Zarajsko (v. p. 152), parohia Lanoxvice. Recunos­

cut nobil al Austriei în 1782 Noemvrie 12. V. Arh. Del. din Lem­
AL

berg voi. XIX. p. 70 *) și Sever Graf Borkowski „Spis nazwisk

szlachty Polskiej*. (Corn. Șt. H.). Vedem că Gaspar a continuat
să poarte porecla tatălui său, cu care îl găsim și înregistrat în
TR

«Poczet szlachty Galicyjskiej i Bukowinskiej» p. 77, pomenită și

în Zernicki-Szeliga «Der polnische Adel» unde se scrie: „Ftlhren
den Beinamen Lupaschko". El a murit în Galiția. (Sp. p.)
EN

32. Ecaterina ................................................................ 20

Căsătorită I-o cu Prodzinski. (sp. p.); II-o cu Andrei Ty-
ranuk (sp. p) sau Tirawski (Lecca, ibid.), având urmași în Ga­
liția (sp p,).
/C

331 Maria (Mariana)................... ................................. 20

Căsătorită I-o cu Putiulycki ; II o cu Wislocki, având ur­
SI

mași. (sp, p.).

IA

1) De acum înainte vom cita astfel eomunieAriile d-lui Ștefan Cav

de Hâjdău.
2) Posedftm copia latinâ, mulțâmită d-lui Șt. II. In ea e numit rMag,
nifico Gisparo Ltipaszko Hizdew* și i se atesta ca a dovedit filiațiurea-
U

Copia este din metricele statelor (Stftnde) ale Galiției și L zdom» rilei.
 R
159

RA
34. Barbara............................................................... 20
Căsătorită I-o cu Bulgiewicz ; II-o cu Kaczkas, având urmași*

LIB
în Rusia, (sp. p.).
35. Sofia . ... ,.................................................20
Căsătorită cu Wawrzyn (—Laurențiu) Karski. Urmașii ne-
cunoscuți (sp. p.).

TY
36. Brigitta .................................................. .... 20
Căsătorită cu Iacku (=Hiacint) Uminski, având urmași în
Polonia, (sp. p.).

SI
37. Elena (Ilinca) ............. 22

ER
Căsătorită cu Ștefan Stîrcea Căpitan, era unica fiică a lui
Sandul Hăjdău. (v. Arh. Trib. Cern. „Berlinți", sp. p. și a. 1.)
Moșiile ei erau, afară de Berlinți și % Nisfoaia, primite de la tată,
% Blândești și % Hărmănești, primite zestre de la mama An-
IV
ghelușa. Ultimile două moșii le vânduse soțul ei, care nu mai
trăia în 1782, (lbid.| «răposatului Logofăt loan Canta, părintelui
D-voastre Matei Canta», precum scrie ea acestuia în 1793 Mar­
UN

tie 6. Acesta le-a vândut Medelnicerului Toader Carp, iar Ilinca

reclamă moșiile pentru că au fost vândute fără voia ei. (Arh.
Stat. Buc. Doc. Stîrcea). Banii pentru răscumpărarea moșiilor,
120 de galbeni olandezi, îi împrumutase în 1792 Aug. 16, de la
ginerele ei Gheorghie Goian Căpitan, (lbid). Ea a avut numeroși
AL

urmași, băeți și fete și este strămoașa mai tuturor StlrceștiloU

cari există astăzi. Ștefan Stîrcea era fiul lui Vasile III, din Po-
peni, Vornic de Târg și de Gloată. (Spița Stîrcea).. De. la soțul
TR

ei a primit moșia Berlinți numele Stîrce, ce’l are oficial și acum ’)

VI.
EN

38. Francisca.................................................................... 24
Căsătorită cu Simeon Mierzejewski, având urmași. (Sp. p.
/C

v. pentru fiul ei, Arbure op. cit. p. 573).

39. Ioan.............................................................................. 27
Născut 1744, f 1812. (Sp. p.). Căpitan în cavaleria polonă-
(Lecca op. cit. p. 272). Căsătorit cu Malgorzata (=Margareta)
SI

Pierkuszewski. (Arbure op. cit. p. 756 și Dragomirescu op. cit.

p. 9 și p. 11). D-ul Dragomirescu îl numește loan Evanghelistul
Hașdeu a) (lbid.).
IA

1) v. și Arh. Geneal. I. p. 68, n. 7.

2) Nota 2, de pe p. 11 nu se referft la acest IoaD, ci la Ioan fiul Iu*
CU

Vasile.
 R
— 160

RA
40. 7"o;wa(Sp. p.)........................ 27
41. Carol.......................................................... 27
Avea și numele Cajetan (Corn, de d-ul Czolowski, după'

LIB
Boniecki, „Herbarz Polski® *) VII), f 1826. (Sp. p.)
42. Cunigunda.................................................................... 27
Căsătorită cu un Otocki, având urmași in Bialostok și în
Polonia. (Sp. p., v. și Lecca, op. cit. p. 271).

TY
43. Victoria........................................... 27
Căsătorită cu Woyna, având urmași în Polonia. (Sp. p. și

SI
Lecca ibid.).
44. Agnes . ................................................................ 27

ER
Căsătorită cu Surowski, având urmași în Podolia. (Sp. p.
și Lecca, ibid.).
45. Cazimir.................................................................... 30
IV
Căpitan în garda (polonă sau rusească?), f 1816 în Varșo­
via. (Sp. p. și Lecca, ibid ).
UN

46. Maria............................. 30
Căsătorită cu Ociapovschii ?, având urmași. (Dragomirescu,
op. cit. p. 41).
AL

47. Petrii ................31

Născut 1770, căsătorit cu Ana de Michalewski, în 21 Iu­
nie 1795, în villa Wolczuchi No. 59 din Kodatycz, cercul Prze-
TR

mysl. (Cadastrul Arhivei Trib. Lemberg, corn. Șt. H.).

48. Vincent . ................................................................ 31
EN

Născut 1752. Căsătorit în biserica din Drohobycz în 1790,

Mai 31, cu nobila12) Mariana de Korezynski, n. 1772. (Dragomi­
rescu op. cit. p. 12. n. 1). Avea urmași, (bp. p.).
/C

49. Ad Ibert (— Woyciech)........................................... 31

Dovedi în 1824, Septemvrie 1, înaintea statelor Galiției și
Lodomeriei că e fiul nobilului Caspar Lupașco Hăjdău. (Arh. Del.
SI

1) Cea mai mare operă genealogică polonă, în ordine alfabetică, a-

junsă abia la litera K.
IA

2) Familiile polone intrate iu alianță eu Hăjdenii sunt a si considera

mai toate ca nobile. La poloni nu există semnul distinctiv „dt>“. Aici am
urmat textul latin al actului de căsătoiie, iar la N-ul 47 comunicarea d-lui
.'Șt. H.
U
 R
161

RA
■din Lemberg. Voi. XIX. p. 70, com. Șt. H.). Avea urmași în*
vârstă („dorostych8) în Galiția. (Sp. p.).

LIB
50. Ludovica . ... ......................... 31
Era în 1818 sau 1827 *) necăsătorită și „fată bătrână* [Sp.
p.) D-ul Dragomirescu (op. cit. p. 12, n. 2) afirmă că posedă u-
nele scrisori polone de la ea cătră familia lui B. P. Hăjdău.

ITY
51. Magdaleita. ................................... 31
Căsătorită cu Ioan Zielinski. (Com. de d-ul Czolowski).
52. Alexandra. . ....................................................... 31

RS
Căsătorită cu Gasperski, având urmași. (Com. de d-ul Czo­
lowski).

VII.
VE
53. Ioan (Sp. p.) . ...................................................... 39
NI

54. Tadeu ......................................................................... 39

LU

Născut 1769, ț 1835. (Arbure, op. cit. p. 756, Lecca, op. .

cit. p. 272, Dragomirescu op. cit p. 9). Părăsind Polonia în vârstă
de 17 sau 18 ani, a intrat în armata austriacă în care a luat
parte, în 1788, la asaltul generalului Laudon asupra Novi-Ba-
zarului. unde fu rănit. Vindecat, luă parte la cucerirea Belgra­
RA

dului, (Arbure, ibid, Dragomirescu op. cit. p. 10). «Drept răs­

plată pentru vitejie căpătă gradul de locotenent și decorațiuni».
(Arbure, ibid.). S’a întors în Polonia rusească unde guvernul să-i
fi recunoscut c. 1805 filiațiunea cu neamul lui Petriceico Voevod.
T

In 1812 veni în Basarabia spre a revendica două moșii din

EN

județul Hotinului, între cari Cristinești, moșii de cari, ca și ceilalți

proprietari, nu se putea folosi cât timp județul Hotinului era Raia
(provincie turcească)12). Câștigând procesul se stabili definitiv în
Cristinești, unde și muri. Era un «spirit aventuros, fantastic și
/C

de un cavalerism medieval» după descrierea nepotului său B. P.

Hăjdău. Vorbea mai multe limbi și se îndeletnicea și cu muzica
și pictura. Scria poezii în limba polonă și a tradus în aceiași
limbă în 11 voi. opere ale lui Kotzebue și pravila lui Andronachi
Donici. Manuscrisele lui se află la Acad. Rom., la biblioteca
SI

1) Spița e făcută în 1818, însă unele adăugiri sunt din 1827, precum
zice nota : „adnostaeye dodane w R-u 1827“. Se pot însă deosebi două fe- -
IA

luri de note după modul scrierei, unele se pare contimporane cu alcă­

tuirea spiței. (1818). însemnările noastre „având“ sau „avea“ urmași se re­
feră deci îa anii 1818 sau 1827.
2) V. numeroasele procese în privința aceasta ale boierilor din Mol­
U

dova și Bucovina.
 R
162

RA
<din Iași și în Galiția. (Arbure, op. cit. p. 757 și Dragomirescu
op. cit. pp. 9—11 precum și în ziarul «Cronica* din I Apr. 1907
și urm.) El este autorul spiței polone de care ne folosim.

LIB
Căsătorit:
a) Cu o Contesă (?) Dbnhoff. D-ul Arbure, op. cit p. 756
scrie: .cu Baronesa Denhof", iar dul Dragomirescu (op. cit. p.
10) : «din renumita familie Denhof». Amândoi domni au probabil
lămurirea această de la răposatul B. P. Hăjdău, cu care au fost
în raporturi intime ’) Admițând deci că relațiunea este exactă,

ITY
nu poate fi voiba de cât de prea cunoscuta familie contală Don-
hoff, de origine germană, Conți ai S. I. 1633, care a avut un mare
rol în Polonia înaintea împărțirei ei și care acum ocupă o foarte
însemnată situație socială în Prusia. Ea este reprezentată prin

RS
liniile : I) Friedrichstein, II) Kraîftshagen, numite așa după două
fideicomise și șeful primei linii este de drept membru ereditar
în camera seniorilor. Alianțele actualei familii sunt toate ger­
mane, însă totuși nume ca Stanislau, Bogislav și Alexandru mai
VE
amintesc vechile legături cu Polonia. Un Stanislau Donhoff (în
Polonia se scria numele : Denhof), Voivod de Polock, fu căsă­
torit (începutul sec. XVIlI-lea) cu Sofia, fiica Marelui Hatman al
Coroanei Adam Sieniawski, ultima odraslă a vestitului neam, ai
NI
cărui membri au avut dese amestecături în trebile Moldovei, o
femeie distinsă prin calități sufletești și fizice, și având o avere
enormă. După moartea lui Donhoff ea alese dintre numeroșii pe­
LU

țitori pe tânărul și talentatul Principe August Alexandru Czarto-

ryski, cu care se căsători în Iunie 1731 în Varșovia, aducându-i
moșiile Siniawa, Brzezany, Iaroslaw, Lancut și m. a. (Gothaisches
geneal. Taschb. d. grăfl. H. ; Borkâwski, „Genealogie zyjacych
RA

utitulowanych rodow polskich" ; Niesiecki (Ed. Bobrowicz) «Her-

barz Polski» și Roepell, Polen um die Mitte des 18. Iahrhunderts).
.Familia Donhoff făcea deci parte din cea mai înaltă aristocrație
polonă precum reiese din boieriile ei și căsătoriile cu Sieniawski,
NT

Radziwill, și a. Cu atât mai interesant ar fi dea se cunoaște amă­

nunte precise cu privire la căsătoria această a lui Tadeu, a cărui
familie, ori cât de bună, nu putea să aibă pretențiunea de a se
alia cu familia Donhoff, mai cu seamă în timpul declinului ei,
CE

din secolul al XVIII-lea, când și averile ei modeste se împărțise

între mulți descendenți ai lui Gheorghie Lupașco.
b) Cu o evreică, răpită dintr’un sat (în Basarabia?) și bo­
tezată de el cu numele Valeria. (Arbure ibid. și Dragomirescu,
ibid.).
I/

55. Felix..................................................... .... 39

S

Căpitan de stat major. (Lecca, op. cit. p. 272).

IA

1) D ul Dragomirescu posedă și documentele familiei rămase la moar

tea lui Hfljdău, dintre cari face parte și spița polonă publicată în facsi­
mile (op. cit.). *
U
 R
163 —

RA
56 7'ecla ................................................. 39
Căsătorită cu Lissoski. (Sp. p.).

LIB
57. Francisca .............................. 39
Căsătorită cu Iacubowski. (Sp. p.).
58. Agties (Sp. p.)........................ . . r . . • 39
59. Simian......................................................................... 4Q

TY
Avea urmași în Rusia' (Sp. p.).
60. Nicodim............................................................... . 40

SI
Mort fără urmași. (Sp. p.).

ER
61. Honorata.................................. ....... 40
Avea urmași. (Sp. p.).
62. Stanislau (Sp. p.). ..................................................... 41
IV
63. Alexandru Francisc ............................................ 47
UN

Născut 27 Martie 1796 în villa Wolczuchi, ț 11 Iunie

1866 în laworbw, cercul Przernysl. Căsătorii în Winniki, cercul
Lemberg, în li Februarie 1833, cu Aloisia Doller, n. 1812 în
Viena, Leopoldstadt. (Corn. St. H.).
AL

VIII.
TR

64. Fiică, nume de botez necunoscut. (Sp. p.). . . 53

65. Severin. (Sp. p.)................................................. .53
EN

66. Tadeu.................................. ............................ 54, a.

Ofițer în garda imperială rusească. Luă parte în războiul
/C

Rusiei cu Turcia în 1828. In vârstă de 30 de ani era colonel și

comandant de regiment. In urma morții logodnicei sale deveni
misantrop și se retrase la moșie unde muri, lăsând întreaga avere
unui slujitor, ai cărui urmași să fi usurpat și numele Hăjdău.
SI

(Arbure op. cit. p. 756 și Dragomirescu op. cit. p. 10). In 1847,

Noemvrie 12, fu recunoscut un Tadeu Hăjdău ca nobil rusesc prin
decretul Senatului, secția eraldică, No. 17,637. (Corn. Șt. H.). Nu
IA

poate să fie de cât acest Tadeu, de-oare-ce tatăl lui nu mai trăia
atunci, iar nepotul lui, Tadeu, (apoi Bogdan) n’avea atunci de
cât 11 ani (v. m. j.).
U
 R
164

RA
67. Alexandru . ................................................. 54 b.
Născut 1811, ț 9 Noemvrie 1872 în Cristineșii. A fă­

LIB
cut studiile în Charkow, Lemberg și Miinchen. Distins juriscon­
sult și publicist însemnat, înzestrat cu o vastă cultură enciclo­
pedică In numeroasele lui publicațiuni, deși cele mai multe în
limba rusească, în scrisori și discursuri, s’a manifestat totuși ca
bun Român și în vederea meritelor sale pentru trezirea senti­

TY
mentului românesc în Basarabia fu ales în 1867 membru al Acad.
Rom. (Arburc op. cit. p. p. 757—9, Dragomirescu, op. cit. p. p.
6—8). In anexele studiului despre B. P. Hăjdău, d-ul Dragomi­
rescu publică câteva scrisori ale lui Alexandru către fiul său,

SI
Tadeu, (Bogdan), traduse din limba rusească, cari vădesc pe
lângă mult interes pentru limba și cultura românească și calde

ER
sentimente românești, precum de ex. următoriul pasagiu : „In luna,
lui Maiu voi sosi in București și... voi rămâne acolo pentru tot­
deauna ca să mor în sfântul pământ al lui Ștefan cel Mare și
Mihai Viteazul". (P. 42). Cuvintele acestea ni amintesc și ul­
IV
tima dorință a străbunicului său Gheorghie Lupașco. In aceiași
scrisoare atinge Alexandru și chestiuni genealogice și pare să
admită unele păreri prea azardate cu privire la trecutul și rolul
UN

familiei, în ori ce caz nedocumentate, precum de ex. „că nea­

mul Petriceico se trage din dinastia domnească a lui Dragoș,
încă din jumătatea veacului al XIV“ ! Eronată e și afirmațiunea
lui că „o fiică a Iui Nicolae Costin a fost căsătorită după Cuza,
iar alta după Hăjdău". Știm că fiicalui Ioniță Costin a fost că­
AL

sătorită cu MironCuza, (v. m. s. p. 104), iar o alianță Costin-

Hăjdău, pân Acum nu este cunoscută. Dintr’o altă scrisoare,
din Kiietinți, 1866 Mai 25 / Iunie 5, aflăm că era în rapor­
R

turi bune cu Aron Pumnul, cărui îi trimise la Cernăuți hârtii

din arhiva familiei spre utilisare într’o monografie asupra fa­
NT

miliei Hăjdău și că moartea, în acelaș an, a lui Pumnul a în­

trerupt lucrarea, care ajunse la 5 caete. Pumnul se folosea și
de documente galițiene și bucovinene. Alexandru se arată îngri­
jorat de soarta manuscrisului și a documentelor, de-oare-ce „vă­
CE

duva răposatului a pretextat că hârtiile bărbatului sunt în cea

mai grozavă dezordine". (P. 45). Am dori să știm ce se va fi
ales de acest interesant manuscris, cea d’intăi încercare genea­
logică cu privire la familia Hăjdău. Probabil că a trecut la fra­
tele lui Alexandru, Boleslav, iar de la acesta la nepotul său B.
/

P. Hăjdău, care ’l moștenise.

EI fu căsătorit:
SI

a) Cu Elisaveta Dauksza, ț 1848, fiica unui nobil litvan și

a Măriei Morțun, (călugărită supt numele Melania). (Arbure ibid.
IA

Lecca op. cit. p. 272 și Dragomirescu ibid.).

b) Cu Nadejdia Tumanoîf, căsătorie care după părerea d-Iui
Dragomirescu pare că nu a fost legală. (Dragomirescu, ibid. și în
„Cronica" din 1 Apr. 1907). Insă d-ul Ștefan Cav. de Hăjdău ni
U
 R
RA
— 165 -

comunică că soția a Il-a a lui Alexandru fu Enrica, n. 26 Mar­

LIB
tie 1841 în Niepolomice, cercul Bochnia, fiica lui Alex. Francisc
Hăjdău. (v. m. s. No. 63). Credem însă că este vr’o confusiune
la mijloc, căci nu este de admis că B. P. Hăjdău n’ar fi știut
de căsătoria aceasta, iar dacă știa, n’avea motive să o tăinuiască
față de prietini și biografi. Chestia trebue deci lămurită.

TY
68. Boleslav........................ 54, b.
Născut 20 Dec. 1812 în Wjasowetz, cercul Krzemienec,
Rusia, f 14 Martie 1886 în Hacking, lângă Viena. (Corn.

SI
Șt. H.) Naturalist. S’a stabilit în Hacking după 24 Mai 1866,
precum reiese din scrisoarea cu această dată a lui Alexandru
în care scrie : «Voesc să vând această moșie1), cu atât mai mult

ER
că și fratele meu Boleslav s’a gândit să părăsească Rusia și să
emigreze în Viena. De altfel e mult mai bogat de cât mine, pen­
tru că totdeauna a fost mai econom și n’a jucat nici odată în
cărți; el are un capital de 20,0002) dat cu procente, ba și-a mai
IV
clădit și o fabrică de bere bavareză excelentă și o seră, de la
care primește de asemenea un mic venit». (Dragomirescu op.
UN

cit. p. 44). Boleslav era om „rece în aparență, dar un adevărat

cavaler în fundul inimei“, scrie nepotul său B. P. Hăjdău fiicei
sale Iulia, care ’l iubia „sincerement" «parcequ’il m’a toujours
păru bon, et qu’il a toujours eu l’air de m’aimer". (Ibid. p. 10).
Era în raporturi de prietenie cu A. Pumnul pe care îl vedea des,
AL

de-oare-ce trecea de mai multe ori pe an prin Cernăuți (Ibid. p.

45). Cu privire la moartea lui scrie B. P. Hăjdău : „Astăzi s’a
citit testamentul. Bani câți erau în casă, amândouă vilele din
Viena și mobilierul le-a lăsat mătușei3). Mie mi-a lăsat ceasorni­
TR

cul, două țigarete, două peceți, toate documentele familiei Haș-

deu și moșia din Basarabia». (Ibid. p. 10).
Soția lui a fost:
Eufemia Victoria, fiică lui Alexandru NicolaevicI și a... Pe-
EN

trovici (Corn. Șt. H.).

69. Alexandru.................................................................... 55
70. Gheorghie .............. 55
/C

Amândoi în Rusia. (Sp. p.).

71. Ioan............................................................................. 59
(Corn, de d-ul Czolowski).
SI

72. Leon............................................................................. 62
73. Enric ....... , . *....................... 62
IA

74. Adolf.................................. 62
1) Cristinești, iu coproprietate cu Boleslav.
CU

2) Ruble.
3) Adecă văduvei, cf. test, din 15 Nov. 1885, copie de pe traducerea
din limba rusească, Corn. Șt. II.
 R
RA
— 166

75. Achilles Nereusz........................ ....... 62

LIB
76. Fiorian......................................................................... 62
77. Francisc Alexandru .......... 62
78. Maria............................................................... . 62

ITY
Toți aceștia (No. 72 — 78) legitimați în 1847 în Podolia. (Com.
de d-ul Czolowski cf. Boniecki «Herbarz Polski» VII, v. și nota,
indescifrabilă în partea ei finală, pe spița polonă la numele lui
Stanislau, care e arătat căsătorit și având urmași pe Leon, Adolf,
Maria, Florian și ....?)

RS
79. Ștefan .......................................................................... 63
Născut 26 Dec. 1833 în Medenice, cercul Sambor, Galiția,
f 19 Ian. 1881. Intăi oficer în Galiția, apoi Director al domeniilor
VE
regale ungare din Babolna, comitatul Komorn, Ungaria.
Căsătorit cu :
Adelheid, n. 12 Iul. 1842 în Ungarisch-Altenburg, fiica lui
dr. med. Anton Masch, Director al Academiei din Ungarisch-Al­
NI
tenburg, Cavaler al ordinului «Coroana de fier» III. etc. etc. și a
soției acestuia Adelheid Edle von Robics. (Com. St. H.)
U

80. Enrica........................................................................ 63
Născută 26 Martie 1841 în Niepolomice, cercul Bochnia, Ga­
AL

liția, căsătorită cu Alexandru T. Hăjdău ? (v. m. s. No. 67).

81. Aloisia Frederica . .............................................63
82. Ana Tkeresia.......................................................... 63
TR

IX.
83. Tadeu numit Bogdan ......... 67, a
EN

Născut 16 Fev. 1836 (?), f 25 Aug. 1907. Anul nașterei a-

cestui, cel mai însemnat, membru al neamului Hăjdău este con­
troversat. Unii biografi ni dau anul 1838, care se află și la ca­
/C

voul de la cimitirul Șerban Vodă în București, alții afirmă că

s’a născut în 16 Fev. 1836. D-ul Dragomirescu, care constată a-
ceastă incertitudine, admite anul 1836 (op. cit. p. 16), și tot
așa Enciclopedia Română. Neștiind pe care dovezi se întemeiază
ultima părere, nu ne putem pronunța, însă înclinăm spre ea, de
SI

oare-ce, dându-ni și ziua nașterei, ni inspiră mai multă încredere.

El s’a născut în satul părintesc Cristinești ; studiile secundare le
IA

va fi făcut la Chișinău sau Hotin ’), iar cele superioare le făcu la

Universitatea din Charkow, pe care o părăsi în 1854 ca licențiat
în drept3), deci într’o vârstă de numai 18 ani. Cu atât mai mare
CU

1) Dragomirescu, ibid.
2) Enc. Rom.
 R
RA
167

e deci probabilitatea că s’a născut in 1836, căci un licențiat de

16 ani ar fi, cu toată genialitatea lui Hăjdău, un fenomen prea

LIB
extraordinar. Chiar vârsta de 18 ani ni pare prea mică pentru un
absolvent universitar și poate avea totuși dreptate bătrânul Hăj­
dău, când „în vremea din urmă" „era dispus să afirme că s’a
născut în 1834“ (Dragomirescu, ibid.) 1) încă la Charkow fiind își
schimbă numele Tadeu, care desigur jena sentimentele sale na­

ITY
ționale, desvoltate cu grijă de părintele său, luându’-și numele
Bogdan, iar pe franțuzește se numea : „le prince Dieu-donnd 23)
Petriceico Hașdeu" (ibid. p. 23), o exagerare juvenilă de care
desigur va fi râs la bătrânețe, căci deși poate avea dreptul să

RS
adaugă numelui său numele Petriceico, întru cât se pretinde că
Ștefan Vodă adoptase pe nepoții săi Niculae și Gh. Lupașco
Hăjdău, totuși nu avem nici un indiciu că Rusia ar fi conferit
familiei titlul de Kneaz s), ceia ce de altfel se poate ușor controla
VE
în Arhiva secțiunei eraldice a Senatului imperial și în Arhiva
de la «dworianskoe deputatskoe Sobranie» din Kamienec-’Po-
dolski. (Corn. Șt. H ). Cel mult dacă s’ar fi acordat familiei
dreptul -și acesta cu totul excepțional —de a adăuga blazonului
NI
coroana și hlamida princiară, de-oare-ce așa ni se înfățișează blazo­
nul actual al familiei. (Arbure, op. cit. Dragomirescu op. cit., și
la d-ul Șt. II.). înzestrat cu un astfel de blazon princiar, probabil
LU

că nimeni nu îndrăznea să conteste titlul de Kneaz tânărului

Hăjdău și îl vedem purtând acest titlu și în armată, în care in­
trase după terminarea studiilor cu gradul de sublocotenent. (Dra­
gomirescu, op. cit. p. 23). In calitatea aceasta luă parte la răz­
RA

boiul din Crimea în care să se fi luptat, după propria-’i expre-

siune „destul de bine", însă mai mult urmând tradiției ostășești
a neamului său, de cât devotamentului pentru cauza rusească,
căci în timpul tratatului din Paris, primăvara 1856, se lepădă de
NT

protecțiunea rusească, trecând în Moldova. Cu ocaziunea aceasta

aduse și o gravă ofensă guvernului rusesc, rupând pașaportul
său și trimițându-’l consulatului rusesc cu declarațiunea că ar
voi să facă tot așa toți Românii din Basarabia. Pentru acest fapt
CE

fu condamnat în lipsă la exil în Siberia și numai cu greu scăpă

de extrădare prin protecțiunea lui Kogălniceanu. In 1857 se

1) Insă d-ul I. N. Apostolescu în revista „Literatura și Arta Română44,

/

1907, p. 356, n. 3 scrie că Hăjdău i-a explicat d-sale „lămurit cum data
nașterei sale e in realitate 1836, iar nu 1838, cum figurează în unele bio­
SI

grafii, dacă nu in toate44.

2) Traducerea numelui Bogdan, a cărui rădăcină este slavonul : bog
=Dumuezeu. Vedem că Hăjdău n’a pre-, nimerit-o dacă voia să-’și romani­
zeze numele. Se poale însă că a ales numele acesta în vederea legendei
IA

că neamul Petriceico se trăgea din dinastia Bogdăneștilor (v. m. s. p. 164).

3) De Polonia (unde aristocrația avea tendințe egalitare, privind cu
ocki răi diferențieri sociale și cei mai mulți Principi sunt de origine Lit-
vana, recunoscuți cu ocaziunea unirei Poloniei cu Litvania) nici nu poate
U

fi vorba, precum de altfel nici documentele familiei nu fac niciQ mențiune

de acest titlu,
 R
RA
- 168

stabili in Iași, dăruind biblioteca sa bibliotccei centrale. In 8

Martie 1858 fu numit judecător la Cahul, însă n’a ocupat de cât

LIB
scurt timp funcțiunea această. In 1860, Ian. 18, fu numit, pe 1
Ian. profesor pentru istorie, geografie și statistică la școala reală
din Iași. Desființându-se școala reală, fu numit, în 22 Ian. 1862,
profesor de istorie la cursul superior al gimnaziului, post pe care
’l-a ocupat pănă în 1863, când se stabili definitiv în Bu­

ITY
curești. (op. cit. passim.) In 1867 fu ales deputat de Bolgrad. In
1876, Mai 17, fu numit Director general al Arhivelor Statului, func­
ție, care o ocupă pănă la 1900, Apr. 1. (D. Onciul „Din istoria
Arhivelor Statului" în „Prinos lui D. A. Sturdza" p. 348). In
fine în 1878 a ajuns la postul pentru care avea vocațiunea, cel

RS
de profesor de filologie la Universitatea din București. A fost și
membru al Academiei Române. In tot timpul acesta, începând
cu timpul studiilor universitare, Hăjdău, care era înzestrat cu un
VE
spirit foarte ager, cu o cultură enciclopedică și cu o memorie
extraordinară1), a desvoltat o fecundă activitate publicistică, ști­
ințifică, literară și politică, a cărei urmărire ar ieși din cadrul a-
cestui studiu genealogic. Relevăm numai operele lui principale
NI
precum: „Istoria critică a Românilor"; „Cuvente den bătrâni*; „Ion
Vodă cel Cumplit"; „Etimologicum magnum Romaniae" (III Voi.);
„Archiva istorică a României"; articole în „Revista Nouă" ; „Co­
LU

lumna lui Traian" și a. reviste, și piesa istorică „Răzvan și Vi­

dra", care mai figurează în repertoriul teatrelor noastre naționale.
Ei trăia în ultimii ani ai vieții în castelul său bizar din Câmpina
și nu mai avea alte raporturi cu lumea intelectuală de cât în șe­
dințele Academiei, în a cărei incintă se prezenta atât de frumos
RA

Impunătorul lui cap de anachoret. Pe cât de exuberant fu în ti­

nerețe, pe atât de rezervat și solitar la bătrânețe, închis în tur­
nul de fildeș al ideilor sale transcendentale, cari formau pentru
el puntea de trecere între viața această și cea viitoare. La a-
NT

ceastă întoarcere desăvârșită de la realitățile vieții spre misterele

unei lumi necunoscute, au contribuit pe lângă înclinarea eredi­
tară spre romanticism, manifestată încă în «Răsvan și Vidra»,
CE

cumplitele dureri sufletești pricinuite întăi de moartea adoratei și

unicei sale fice Iulia, apoi de cea a iubitei sale tovarășe de viață.
După moartea lor deveni spiritist convins, concretizându-’și ideile
în „Sic Cogito" și întreținând, în închipuirea lui fericită, raporturi
continuie cu scumpii lui dispăruți, chiar cu fratele său Niculae.
/

(Dragomirescu op. cit. p. 8). Hăjdău a fost, pe lângă un mare în­

drumător în istorie, filologie și paleografie, cel mai interesant om
SI

al generației trecute, atât prin spiritul lui vecinie în mișcare, prin

originalitatea ideilor și acțiunilor sale, cari nu odată ’l-au pus în
IA

conflict cu oameni și obiceiuri, cât și prin origine și trecut, prin

U

1) Iși dădea seamă de aeest dar Dumnezeese zicându-ni că numai

d-ul lorga il întrece în această privință.
 R
RA
169

îndeletnicirele spiritiste și chiar prin testamentul lui, în care lăsă

castelul din Câmpina A. S. R, Principelui Niculae.

LIB
Originală, ca viața lui, fu și căsătoria sa: Moștenitorul nu­
melui lui Petriceico Vodă se coborâ adânc în straturile de jos
ale societății, din care își alese însă soție nu pe ori-care, ci pe
sora unui erou transilvănean, care prin moartea sa supt steagu­
rile lui popa Balint, în 1848, dăduse dovadă că sângele familiei

ITY
sale putea rivaliza, cu toată distanța socială, cu sângele urmașu­
lui eroilor de la Hotin. Ea se chiema Iulia Faliciu și era originară
din Roșia Abrudului. Căsătoria avu loc în 1864. (Enc. Rom.). Ea
a murit în vara anului 1902. (Apostolescu, ibid. p. 361).

RS
84. Niculae............................. 67 a.
Născut 1840, f 1858, avea mult talent pentru pictură pe
care însă nu ’l putea dezvolta, de-oare-ce, poate și in urma
VE
atitudinei politice a fratelui său, bănuit de a fi luat parte la o
conspirațiune politică, fu întemnițat la Petersburg, unde muri de
ftizie. (Arbure, op. cit. p. 759, Lecca, op. cit. p. 272 și Drago-
mirescu, op. cit. p. 8).
NI

85. Alexandra ....... z. ..... 67, b.

LU

f 1906. Căsătorită cu laworowski. (Dragomircscu în «Cro­

nica» din 1 Apr. 1907).
86. LCon......................................................................... 72
RA

87. Carol ..................................................................... 72

Amândoi arătați ca trăind în Rusia in 1871. (Corn, de d-ul
Czolowski, cf. Boniecki, «Herbarz Polski» VII).
NT

88. Ștefan Anton Alexandru .............................. 79

Născut 3/15 Martie 1866 în Kisber, comitatul Komorn, Un*
CE

garia. Administrator regal ungar pe domeniul Statului Kisbdr-

Recunoscut nobil al Austriei, în 1907, de cătră Delegațiunea Țării
din Lemberg.
Căsătorit:
In 26 Iun. / 10 Iul., 1899 în Eger, comitatul Heves, cu
/

Ana Graessl, n. 6/18 Sept. 1864, în Lovo, comitatul Borsod, fiică

de Locotenent î. r. din reg. 5 Ulani.
SI

89. Erwin Anton.............................................................. 79

IA

Născut 6/18 Ian 1871, în Kisber. Trăește în castel Otters-

bach lângă Fresing în Stiria.
U

90. Antonia 79
 R
170

RA
Născută 1864, ț 1865 în Kisber.

LIB
91. Adelheid Antonia................... ............................ 79
Născută 17/29 Aug. 1868 în Kisber, f 23 Dec. 1898/6 Ian.
1899 în Weiding, în Austria-dc-Jos. (Com. Șt. II.)

ITY
X.

RS
92. Iulia........................ ,........................................... 81
Născută 14 Sept. 1869, -|- 17 Sept. 1888, în București.
Despre această genială fiică a lui B. P. Hăjdău s?a scris mult,
VE
acum două luni, cu ocaziunea împlinirei unui șfert de veac
de Ia moartea ei. Renumele ei constă însă nu numai în ceia ce
a scris, ci poate mai mult în ceia ce a promis. Știa să citească
la o vârstă de doi ani și jumătate. Vorbea franțuzește, nemțește
NI
și englezește la opt ani, dându-’și examenul de patru clase pri­
mare la o școală de băieți. La unsprezece ani a isprăvit la Bu­
curești cele patru clase secundare la liceul Sf. Sava, luând pre­
LU

miul întăi. In acelaș timp a fost laureată a conservatorului de

muzică. La 16 ani își dădea în mod strălucit în Paris, la Sor-
bona, examenele de bacalaureat în litere, urmând în acelaș timp
cursul de agregație pentru licență și cursul d-lui Soury la Hau-
RA

tes Etudes. Tot atunci studia pictura, având un talent minunat

la desen, și cântul, pentru care avea un glas «superb» de mezzo-
soprană dramatică. Pe lângă acestea cultiva și compoziția și re­
torica. Avea „o figură deschisă și plăcută, o distincție naturală,
NT

un caracter nobil, un spirit mare, o inteligență vie, o pătrundere

adâncă, un suflet blând, o seninătate statornică, o fire delicată și
poetică și trecea prin viață ca un vis îrumos“. (Angelo de Gu-
bernatis ’) v. „Flacăra", din 21 Sept. 1913, cu portretul luliei).
CE

Operele ei sunt: Bourgeons d’Avril ; Reves et fantaisies ; Cheva-

lerie ; Confîdences et canevas, Idile, Legende, Buvez de l’eau și
a. cari n’au văzut încă lumina tiparului. (Enc. Rom.). Pentru o
vârstă de 19 ani o extraordinară putere creatoare și este adânc
de regretat că Dumnezeu nu i a îngăduit să reverse și asupra
/

culturii românești darurile curatei sale îantazii. In dureroasa a-

SI

mintire a sufletului națiunei se reflectează deci, pe lângă elemen­

tul vecinie mișcător al contrastului înire tinerețe și moarte, și de-
samăgirea așteptărilor națiunei prin moartea fără de vreme a ce­
IA

lei mai sublime, mai complexe și creatoare ființe femeiești năs­

cută pe pământul românesc. In literatura franceză a lăsat ea o fru-
U

1) Profesor la Universitatea din Florența, cunoscutul filo-român, mort

nu de mult.
 AR
— 171

R
moașă amintire x), iar în istoria mișcării femeniste Iulia Hăjdău vă

LIB
fi numită în rândul acelor femei, cari au atins culmile inteligenții
și ale culturii. Doamna E. Ianculescu de Reus o compară cu
Elisabeth Browning, n. Barret, constatând „aceiași inspirație, a-
proape la aceleași izvoare a antichității și aceeași adâncime a
cugetării", („Drepturile Femeii" II. p. 98) iar d-ul G. Galaction

ITY
ar „regăsi în ea pe o soră a celebrei Maria Baschircef, mai în­
vățată, însă, de cât Maria și mai puțin îndrăgostită de această
lume, plină de miragii și de noroiu" („Flacăra", ibid.). Nu este
aici locul să scrutăm criteriile acestor comparații, voim numai să
constatăm pe ce treaptă înaltă a reputațiunei intelectuale a fost

RS
pusă Iulia de geniul ei și de neconsolarea sufletului națiunei
noastre. Cu Maria Bașchircef avea aceiași soartă finală. Amân-
doui „bourgeons (boboci) d’Avril" au văzut cum li se destramă
frunză cu frunză de cătră fiorii boalei neiertătoare (ftizie) și a-
VE
mândouă fecioare au întâmpinat moartea sigură cu seninătatea
clasică a eroismului antic. Mai sus cotată în gama admirațiunei
noastre este însă Iulia, care sorbea viața nu din cupa spume-
gândă a pasiunilor omenești, ci din izvorul cristalin al castității
NI
îemenine. Ea fu una dintre vestalele mari ale geniului latin, sor­
tită să grijească, cu prețul vieței de fecioară, ca focul sacru al
LU

idealurilor să nu se stingă pe pământul românesc. Din punct de

vedere genealogic un studiu analitic și psihologic al vieții și ac­
tivității luliei Hăjdău ar prezenta un deosebit interes, date fiind
numeroase elemente ale eredității, ușor distinctibile, precum și
pentru că în ea s’a consumat toată energia vitală a acestei, re­
RA

gretăm, singure ramure încă românești, acum uscată, a familiei.

Nu mai puțin interesante ar fi cercetări din punct de vedere bio­
logic și patologic, constatându-se poate un nex cauzal între pre­
cocitate, mentalitate și boală și între boala ei și cea a unchiului
NT

ei Niculai. Și cu privire la biologia rasselor o analiză a tablei

ascendenților ei, cari aparțineau diferitelor rasse, ar promite con-
cluziuni sau ipoteze interesante. Din punct de vedere pedagogic
s’ar desprinde poate pentru părinți învățătura de a nu forța des-
CE

voltarea intelectuală a copiilor în dauna constituțiunii fizice. Iulia

Hăjdău își așteaptă deci nu numai editorul manuscriselor încă
necunoscute, ci și biograful conștiincios.
93. Ștefan Geza Ioan........................ .86
I/

Născut 9 Oct. c. n, 1900 în Kisber.

S

94, Anton Sigismund.............................................. 86

IA

1) Sully Prudhomme, marele poet francez, într’o scrisoare din 22 Mai

1889 ■ ătră Louis Leger, cunoscutul slavist, scrie următoarele despre Iulia
llăjdău : „Talentul său poate fi comparat cu o floare încântăroare a cărei
desvoltare a fost brusc întreruptă, dar în care botanismul recunoaște toate
U

caracterele speciei celei mai rari1* (Revista „Literatura și Arta Română",1907,

p. 478).
 R
RA
172 —

Născut 3 Iul. c. n. 1904, f 22 Sept. c. n. 1905 în Kisber.

LIB
95. Blanca Ecaterina................................................ 86
Născută 17 Iun. c. n. 1905, f 26 Iul. c. n. 1905 în Kisber.
96. Gaspar ....................................... .... 86

ITY
Născut 19 Feb. c. n. 1907 în Kisber.
97. Andrei Gheorghie................................................. 86
Născut 3 Nov. c. n. 1909 în Kisber.

RS
Notă. S’a omis a se menționa că spița aflătoare la Acad.
Rom. ni dă ca soție a lui Vasile (No. 15) o Hăbășescu.
*
* * VE
Considerațiuni g enerale
Aruncând o privire retrospectivă asupra spiței neamului
Hăjdău (pe care o numim așa, deși are proporțiile unei genea­
NI
logii, întăi pentru că ordinea expunerei este cea a spițelor, apoi
pentru că o genealogie, cum o înțelegem noi, ne-ar fi impus
LU

cercetări speciale anevoioase prin arhivele publice și private ale

Basarabiei, pentru cari nu avem timpul trebuincios) relevăm că
n’am urmărit de cât scopul de a ordona materialul genealogic
publicat și inedit, care ni era cunoscut în urma unor cercetări
genealogice îndelungate de ani încoace, de când n’am omis a
RA

ni face notițe ori când găsiam ceva cu privire la neamul Hăj­

dău, atât de interesant prin rolul istoric al unora din membrii lui,
prin inteligența scânteitoare a altora și în general prin peripețiile
romantice ale soartei lui.
NT

Va surprinde poate că nu ne urcăm ce privește originea

neamului mai sus de cât pănă la tatăl lui Efrem și că spre de­
osebire de domnii Arbure și Lecca, cari dau pe un Gavril Hăj­
dău ca tată al lui Efrem, am început spița cu David Hăjdău. E
CE

adevărat că în spița aflătoare la Academie figurează un Gavril

ca începătorul neamului, având fii pe Efrem, Andronic și Dumi­
tru. Insă spița, scrisă în limbă românească și rusească, e pro­
babil făcută de Tadeu Hăjdău la începutul secolului al XlX-lea,
/

când se întoarse în Basarabia, acelaș care a alcătuit și spița po­

lonă, în care nu mai menționează pe Gavril, lăsându-ne deci supt
SI

impresiunea că Gavril făcea parte din partea ipotetică a spiței

româno-rusești. Acelaș Gavril e poreclit, în spița de la Acade­
mie, Ceampa, în urma unei așa numite tradiții genealogice a fa­
IA

miliei, după care Marele-Postelnic al lui Ioan Potcoavă Vodă (23

Nov. —sfârșitul Dec. 1577) numit de N. Costin „Țopa“, (Let. I.
pp. 468 și 69), de Urechia „Cepla“ (Ibid. p. 230) iar de Engel
U

„CzapA1 (II. p. 228), ar fi identic cu Gavril Hăjdău. Insă nu

numai că nu ni se aduce nici măcar un început de probă do-
 R
RA
— 173 —

cumenlară, dar chiar faptele istorice sunt în contrazicere cu a-

LIB
ceastă pretinsă tradiție. Țopa Ț era un „Moldovean" „ce era în­
surat în Țara Leșească și trăia în ținutul Braslavului" scrie N.
Costin. (P. 486). E deci de presupus că după nerăușita aventu-
turei căzăcești și întoarcerea lui Potcoavă la Niemirow, Țopa, ca
având boieria cea mai intimă, a însoțit pe Domnul său, poate

ITY
chiar pănă la Varșovia, (Engel p. 229) sau s’a împreunat cu fa­
milia lui, pe care desigur nu o va fi luat cu sine în periculoasa
aventură. Deci dacă Țopa n’a perit cumva în luptele cu Petru
Șchiopul, e de presupus că a continuat să trăiască acolo de unde

RS
a venit, în Voevodatul Braclav. In Moldova unde se stabili
Domnia lui Petru Vodă, Țopa nu mai avea ce căuta, căci pen­
tru o astfel de faptă nu putea să nădăjduiască iertare din par­
tea lui Petru Vodă.
E
Acestei șubrede tradiții genealogice putem să opunem :
1) Textul clar din manuscrisul polon, care spune că Efrem
IV
și frații lui erau fiii lui David (v. p. 139, n. 1). 2) Existența unui
David Hăjdău confirmată prin documentul din 1622. 3) împre­
UN

jurarea că în acelaș document Duvid e arătat în legătură cu mo­

șii, cari apoi se află în stăpânirea familiei Hăjdău : Bălcăuți și
Hăjdăua. Față de probe atât de puternice e clar că trebuie să
considerăm pe David ca începător al familiei, iar nu pe un Ga-
vril, despre care nu avem nici o mărturie istorică. Plecând de
AL

la principiul «quod non est in actis non est in mundo* trebue

cu regrete să renunțăm de a ne ocupa și cu alți pretinși precur­
sori ai lui Efrem, indicați de domnii, cari s’au ocupat cu genea­
logia familiei Hăjdău. Ce privește însă sabia, care să o fi pri­
TR

mit un Ștefan Hăjdău Vel Spatar, absolut necunoscut documen­

telor noastre interne, de la Regele Matei Corvin al Ungariei și
care să îi avut inscripția: «.MCDLXXV, Stephano Hizcleo M.
Spatario Moldaviae», avem de obiectat: 1) Chiar dacă acest
EN

boier ar fi existat, nu e de admis că ar fi primit un astfel de

dar excepțional din partea Regelui Ungariei a) pentru că Dom­
nul lui, Ștefan Vodă, fu considerat drept vasal al Ungariei b)
pentru că raporturile între Matei Corvin și Ștefan cel Mare erau
/C

rele. 2) Matei ar fi întrebuințat probabil cuvântul potrivit latin,

ensifer, într’un text latin. 3) Nu l’ar fi numit Hizdeu, nume
dat abia de Poloni familiei Hăjdău '), ci ar fi scris Hajcleo. 4)
Cum se explică, dacă sabia era în familie de la 1475 încoace,
SI

că în 1732, când Lupașco ’și scrie testamentul și pomenește 3

săbii, dintre cari mai mult preț punea pe cea a lui Petriceico,
dând-o fiului celui mai mare, că nu pomenește acest neasămănat
IA

mai prețios dar al lui Matei Corvin? Rezultă că sabia este de

dată posterioară anului 1732 și presupunem că un Hăjdău din
CU

1) De altfel Țopa pare să fi fost și nume de botez, v. „Tstratie săn

Țopa" (Ghibănescu îsp. și Zap. II. 2. p, 186).
1) v. p. 143.
6
 R
RA
— 174 -

secolul al XVIII-lea a devenit victima nevinovată a unui îndrăz­

LIB
neț speculant, care a făurit arma anume spre a realiza un câș­
tig frumos vânzând-o apoi acelui membru al familiei, mai cu seamă
cunoscând ambiția familiei ce privește trecutul ei istoric.
Ce privește scrierea numelui familiei, întâlnim prin docu­
mente formele Hăjdău și Hăjdeu, și dăm preferință celei d’in-

ITY
tăi, ca fiind mai românească și pentru că așa am auzit de re­
gulă pronunțându-se numele. Forma Hizdeu, deși își are și ea
sancțiunea istorică pentru urmașii lui Ștefan, fiul lui Efrem, nu
poate să aibă înrâurire retroactivă asupra celorlalți, și trebuie
deci să dăm precădere formei usitate înaintea emigrării în Polo­

RS
nia. Forma Hașdeu este însă particulară lui Alexandru T., lui
Bogdan și Iuliei, numai puține numere din 97 membri ai fami­
liei, înregistrați de noi, și nu poate deci să fie generalizată. Ea a
VE
fost aleasă probabil spre a evita o pronunțare greșită a literelor
ă și j, mai cu seamă de cătră Nemți și Poloni. Același motiv
va fi determinat și schimbarea numelui în Hizdeu în Polonia, ti­
pică și pentru familiile ajunse supt stăpânirea Austriacă : Stircze,
NI
Kirste, Brinzan, Pirvul, Ripta sunt numele românești trecute în
actele oficiale ale statelor Galiției și Lodomeriei, («Poczet szlachfy
Galicyskiej i Bukowir.skiej») pentru că nu se putea pronunța li­
LU

tera â. Iar litera ă se schimba de regulă în e precum : Bontesz,

(Bontăș), Dreginda (Drăghinda), lanesz (Ianăș, acum Ianosz),
Reus (Răus), excepție făcând Merza (Mârza) care ar fi trebuit să
se prefacă în Mirza (Ibid.). Din comparațiune este deci a se
A

presupune că numele Hăjdău se pronunța în 1673 Hăjdău de

oare-ce Polonii l-au tranformat în Hizdeu, nu în Hezdeu. Insă
TR

am văzut excepția la Merza, deci se poate că și aici avuse loc

o excepție și apoi transformarea numelui Hăjdău nu era contim­
porană cu cea a celorlalte nume menționate. De altfel și j s’a
schimbat supt Austriaci în sz sau sch: Beszan (acum iar Bejan),
EN

Koslrisz, Perschul, Schiau (Ibid.) iar nu în z, ca la Hizdeu. A-

tât aveam de zis ce privește punctul nostru special de vedere în
expunerea genealogică de față. Precum reiese din cercetarea
spiței, familia Hăjdău s’a împărțit în secolul al XVII-lea în 3
/C

linii, dintre cari cele ale lui Gheorghie (No. 9) și Miron (No. 13)
s’au stins, cea d’intăi în a 3-a generație iai cea din urmă în a
doua, rămânând numai linia lui Ștefan (No. 10), din care se trag,
prin fiul lui, Lupașco (No. 20), majoritatea covârșitoare a celor
SI

97 numere menționate. Rezultă că dacă Lupașco nu se căsătorea,

familia s’ar fi stins în linie bărbătească încă în secolul al XVIII-lea,
odată cu moartea lui Gheorghie (No. 26). Prin cei 3 fii ai lui
IA

Lupașco, cari au avut urmași, s’a împărțit familia în 3 ramuri

1) Ștefan Dominic, fiul cel mai marc, (v. test. 1732) 2) Fran-
cisc, fiul al doilea (ibid.) și 3) Gaspar. Ramura lui Francisc s’a
stins în linie bărbătească, cea a lui Ștefan este probabil încă
CU

reprezentată în Rusia, iar cea a lui Gasparștim că există în Un­

garia.
 AR
-- 175

Surprinzător în Spița neamului Hăjdău este că Iulia (No.

IBR
92), n. 1869, face parte din aceiași generație, a X-a, cu Andrei
Gheorghie (No. 95), n. 1909, fiind deci între vârsta amândurora
o diferință de 40 de ani! Cum să ni o explicăm ? De re­
gulă astfel de discordanțe sunt a se explica prin nașteri întâr­

YL
ziate de pe urma unor căsătorii târzii sau a copiilor târzii
chiar din căsătorii făcute la timp normal. De ex. Adolf Frederic
I de Mecklenburg s’a născut în 1588, iar fiul lui, Adolf Frederic
II, abia în 1658 și fiul acestuia abia în 17081), deci de la naș­
terea celui dintâi pănă la cea a celui din urmă sunt 2 generații

SIT
și ar trebui să fie normal, după media generațiilor admisă de
Lorenz 2), 66*6 ani. De fapt sunt 120 de ani, deci o întârziere de
53'4 ani sau cât aproape 2 generații. Se pare deci că în ra­
mura lui Gaspar au avut loc nașteri întârziate, căci în cea a lui

R
Ștefan Dominic, cu privire la care cunoaștem mai multe amă­
nunte, nu constatăm vr’o înaintare anormală, din contra prin a
VE
Il-a căsătorie a lui Tadeu are loc chiar o întârziere, iar împre­
jurarea că Ștefan Dominic era fratele cel mai mare poate co­
respunde unui avans de c. 10—15 ani, rămânând totuși încă o di-
îerință considerabilă în cursul a numai 5 generații. Chestia ne intere­
NI
sează, întru cât voim să luăm ca bază ultima generație spre a cal­
cula când aproximativ se va fi născut David Hăjdău. Care an să
ni servească deci ca punct de plecare 1869, sau 1909? Fără în­
LU

doială 1869, pentru că anomalia constă de regulă în întârziere,

nu în înaintare, care este limitată imediat supt media normală
prin anii minorității, pe când întârzierea nu este limitată de cât
la o distanță mult mai mare de la media normală prin imposi­
RA

bilități de ordine biologică. Deci plecând de la anul 1869 avem

pănă la nașterea lui David 9 generații; acestea înmulțite cu 33*3,
media duratei unei generații, avem 299’7, sau c. 300 de ani până
la nașterea lui David, care deci se va fi născut c. 1570, timp,
NT

care corespunde perfect împrejurărilor istorice. In 1622 avea

deci David c. 50 de ani. Efrem se va fi născut c. 1600 și va
fi ajuns la o vârstă normală de c. 65 de ani când a murit. Ște­
fan (No, 10) se va fi născut c. 1630 și se înțelege că copiii lui
CE

erau minori când a murit, în 1673 (?). Lupașco (No. 20) se va fi

născut c. 1660 și la moartea lui, în 1732, va fi avut c. 70 de
ani. El s’a căsătorit în 1705, având c. 45 de ani. Ștefan Domi­
nic (No. 27) fiind cel mai mare fiu, s’a născut c. 1705. Ioan
(No. 39) c. 1735, Tadeu (No. 54) în 1766, Alexandru (No. 67)
I/

în 1811, Bogdan (No. 81) în 1836 și Iulia (No. 92) în 1869. Ve­
dem că totul se încheie în chip normal. Domnii Arbure și Dra-
IAS

gomirescu dau însă anul 1571 ca an al nașterei lui Efrem, iar

d ul Lecca anul 1591, fără o indicație documentară. Anul din
urmă ni pare mai admisibil, nefiind de cât o diferință de 9 ani

1) v. Arh. Geueal. I. p. 36.

U

2) Lehrbueh der gesammten wissenschaftliclieu Genealogie.

 R
176 -

RA
între anul acesta și cel aproximativ, găsit pe baza calculului nostru.
1571 însă ar depărta anul nașterei lui Eîrem cu o întreagă generație
de la anul nostru, îără să putem găsi o explicare prin curgerea

LIB
celorlalte generații, și ar prelungi vârsta lui Efrem lac. 94 de ani,
iar cea a lui David în 1622 la (1622—c. 1538) c. 84 ani și
mai avea să trăiască încă câțiva ani. Intru cât deci n’avem să
ținem seamă de vre-o probă certă, n’avem nevoie să recurgem
la astfel de anomalii.

ITY
Blazonul pe care neamul Hăjdău l-a primit în Polonia după
conferirea indigenatului (1676), are următoarea înfățișare: Scut
de tip polon cu coif suprapus, împărțit în 3 câmpuri: In cel din
dreapta pe fund verde un steag de aur a cărui flamură vărgată,

RS
roș cu aur, are în sus, în stânga, o cruce de aur. In cel din
stânga pe fund violet emblemele Moldovei (cap de bour, soare,
stea și semiluna). In cel din jos pe fund roș spadă și săgeată
încrucișate. Scutul e ornat cu hlamidă și coroană princiară. In
VE
partea din jos a hlamidei supt scut deviza : Pro fide et patria.
(Dragomirescu op. cit. reproducere fotochromică a blazonului după
un manuscris de Alex. Hăjdău). Am menționat mai sus că drep­
tul pentru o familie nobilă netitrată (în Polonia szlachcici, abia
NI
supt Austria Cavaleri) de a orna blazonul cu embleme princiare
este extraordinar și mărturisim că nu ni aducem aminte să fi
văzut vre-o dată un caz analog.^ S’ar putea crede că acest drept
LU

l-a dobândit abia ramura din Rusia, însă acelaș blazon îl are și
d-ul Ștefan de Hizdeu, care nu avea nici o legătură cu Rusia.
Ar rezulta că Polonii au acordat această favoare excepțională
familiei, de unde reiese cât de îndatoriți se simțeau ei față de a-,
RA

titudinea familiilor Petriceico și Hăjdău la Hotin (1673) și în a-

nul premergător acestei bătălii hotărâtoare (1672), și probabil și
cu alte ocaziuni.
Am sfârșit studiul nostru ’), care n’are nici pretențiunea de
NT

a fi complet, întru cât n’am înregistrat pe toți membrii familiei,

cari au existat, sau mai există, nici de a fi lipsit de eventuale
erori, întru cât n’am avut ocaziunea de a controla toate izvoa­
rele genealogice de cari ne-am folosit. Am căutat să înfățișăm
CE

acest renumit și nenorocit neam, care a urmat soarta dureroasă

a Moldovei sfâșiate, precum se prezintă el în fața istoriei, fără
exagerări, dar și fără diminuări, ci precum datoriam conștiinței
noastre genealogice și memoriei acelora, a căror deviză a fost :
„Pro fide et patria*.
/
SI
IA

1) Lista boierilor diu manuscrisul polon (v. p. 153, n. 2) o vom pu--

U

blica eu note lămuritoare în N ul viitor.

 R
RA
177

Bibliografie

LIB
I. Bogdan, Profesor Universitar, „DocumenMe lui Ștefan cel Mare“,
II. voi. București, 1913. Ed. Comisiei Istorice a României. Publicațiunea a-
ceastă a distinsului nostru slavist, care cuprinde toate documentele cșite
din cancelaria marelui Domn, edite și inedite, întru cât au putut ajunge
la cunoștința autorului, este de importanță capitală pentru genealogie, fă­

ITY
când abstracție de însemnătatea ei istorică, filologică și paleografică, asupra
cărei s’a pronunțat în mod elogios înalta cpmpetință a d-lui A. D. Xenopol1).
Cu ajutorul acestei colecțiuni de documente, aranjate se înțelege în ordine
cronologică și întovărășite de numeroase și amănunțite note, vom putea

RS
urmări cu multă înlesnire cariera vitejilor boieri ai lui Ștefan cel Mare,
fiind scutiți de cercetări anevoioase prin arhive, cărți, reviste și jurnale. A-
pariția operei fiind de dată recentă, nu ne putem pronunța deocamdată a-
supra intensității luminei ce revarsă ea în întunericul genealogie al aces­
VE
tei, celei mai glorioase, epoci din istoria Moldovei. Vom reveni.
— N. Iorga, Profesor Universitar, „Studii și Documente cu privire
la istoria Românilor" Voi. XXII. Dociimente interne. București, 1913. Ed.
Ministerului de Instrucție Publică. Publicațiunile de genul acesta ale d-lui
NI
Iorga le primim ca pe niște prietini vechi și buni, de mult așteptați, cari
știu să ni povestească multe și de toate. Ele, ca și „Uricarui" lui Codrescu
și publicațiunile d-lui Ghibănescu, sunt tovarășele indispensabile ale ge­
LU

nealogiei, făr’de cari ea nu s'ar putea mișca din loc. Salutăm deci cu căl­
dură continuarea acestei, atât de importante, publicațiuni, asupra cărei vom
reveni în numărul viitor.
— N. Iorga, Profesor Universitar, „Studii și documente cu privire
A

la istoria Românilor". Voi. XXIII. „Acte străine din arhivele Galiției, Ve­
chii Prusii și Terilor de Jos". Bucureșt’, 1913. El. Ministerului de Instruc­
TR

ție Publică. Mai însemnată din punct de vedere istoric, însă mai puțin in­
teresantă din cel genealogic, continuă publicațiunea această seria documen­
telor externe, începută cu „Acte și Fragmente". Totuși cercetătorii trecu­
tului istorie al familiilor armenești vor găsi a iei foarte multe mărturii cu
N

privire la vechi familii, cari în secolul al XV-lea și al XVI-lea stăteau în

fruntea comerciului românesc.
CE

— Wladyslaw Losin&ki, „Prawem i Lewein", Lwow, 1913, Gubry-

nowicz i Syn, II. voi. Asupra acestor cărți, apărute acum în a II a ediție,
vom reveni îu N-ul viitor, rezumând cuprinsul celor 40 de pagini ale ca­
pitolului „Ziemia Halicka", care privește afacerile private ale ginerilor și
I/

rudelor Movileștilor în Galiția, mai cu seamă însă legendara avere a Mo-

vileștilor în Galiția, cărei în mare parte datoresc, precum vom vedea, Po-
tockieștii imensele lor latifundii. Regretăm că nu ne-am putut folosi de
S

luminile acestei publicațiuni, afară de nota de la p. 106, în primul nostru

articol, de oare-ce ni-a sosit după tipărirea lui.
IA

— Au mai apărut următoarele cărți și reviste asupra cărora vom

reveni în parte în N ul viitor :
CU

1) v. „Noua Revistă Română" din 8 Dec. 1913.

 R
178 —

RA
N’ Iorga, „Cronica expediției Turcilor în Morcea, 1715, atribuită lui
Constantin Diicliiti". Buc., 1913. Ed. Com. Ist. a Rom.

LIB
C. Giurescu, „Letopisețul Țării Moldovei de la Istratie Dcibija până
la domnia a doua a lui Antioh Cantemir 1661—1705". Buc., 1913. Ed.
Com. Ist. a Rom.
Gh. Ghibănescu, „Docrimente Basarcibene", Fasc. III. Iași „Dacia" 1913.
Ștefan Meteș, „Ce a scris N. Iorga, viața și activitatea sa“. Buc.

TY
Tip. Rom. 1913.
Dr. Phil. Prof. Eduard Heydenreich, „Handbuch der praktischen Ge­
nealogie11, II Voi. â 398 și 483 pp., 4°, Leipzig, 1913 II. A. L. Degener.
Stanislas Mnemon, „L'origine de Poniatowski'’1. Cracovie, 1913.

SI
Virgil Caraivan, „Movila Roșie", Bârlad, 1913, Tip. Nouă. Cu spița
neamului Kostaki și iluslrațiuni.

ER
Petre V. Haneș, „M. Kogălniceanu, scrisori 1833—1849', Buc. 1913,
Minerva.
„Miron Costin", „Revistă de cercetări și mărturii istorice" No. 4,
Bârlad, Red. și Adm. Str. Corbului.
IV
„Drum Drept", Revistă literară, No. 6, Red. și Adm. Vălenii de Munte.
— Din publicațiunile Academiei Române:
N. Iorga, „Condițiunile de politică generală în cari s’au întemeiat
UN

bisericile românești în veacurile XIV—XV".

I. Ursu, „Bătăliile de la Gwosdiec și Obertin (1531)".
N. Iorga, „Armenii și Românii: o paralelă istorică".
Dr. Ioan Lupaș, „Principele ardelean Acațiu Barcsai și Mitropolitul
Sava Brancovici".
AL

N. Iorga, „Ostași dela Prut cu un nou act dela Alexandru cel Bun—
Răzeși romașcani".
Biblioteca Academiei Române, Creșterea Colectiunilor pe 1912.
TR

— Se atlă supt tipar:

I. Ursu, „Ștefan cel Mare și Turcii".
Gh. Ghibănescu, „Surete și Izvoade", Voi. VIII. (Documentele fam. Ra-
covița cu o spiță de neam).
EN

N. A. Bogdan, „Orașul Iași", Fasc. III.

Comunicări mărunte.
/C

Doamna Elisaveta a lui Ieremia Movila Voevod a fost fiica lu

Gheorghie Pârcălab de Hotin. Se știe că până acum se credea că Doamna
Elisaveta era fiica unui nobil ardelean Csomortany '), iar din împrejurarea
că într’o traducere germană a unui document din 7125/1617 Martie 12, e
SI

vorba de „Georgie Perkelab, Scluvieger-Vatter (sici) des Fwrsten Ieremie" 2)

se credea de unii că Ieremia fu de două ori căsătorit, întâi cu fiica Pâr­
călabului, apoi cu Elisaveta, pe când d-ul Iorga credea că traducerea e
IA

greșită și că Ghaorghie trebuia să fie ginerele lui Ieremia 3). Se mai pu-

1) v. Arh. Geneal. I. p. 88.

CU

2) Arb. Trib. Cern. „Novoselitza" publ. Iorga Stud. și Doc. V. p. 397.

3) „Doamna lui Ieremia Vodă" în Anal. Acad. Rom. 1910, p. 8.
 R
RA
179

tea presupune că Ieremia mai avuse încă o a treia soție, născută Botoșart,
de-oare-ce în memoriile lui loppecourt e vorba de un „Seigneur Botochan,

LIB
frere de la Princesse, vefue de leremie" tras în țapă de cătră Ștefan
Tomșa II. la urcarea lui în scaun 1611. Mai știm că Gheorghie Pârcă­
lab fu numit și Izlozeanu (ll3A03’kn) 1 23) „Ierzy Loza Burkalab Woloski"
și „Georg von Lozan* de unde am presupus, că era din Loza, vre un sat ’).

TY
Acum o notiță simplă din cartea „Pravem i Lewem* 4) ni desleâgă în­
treaga chestiune complicată. Iat-o : „W aktach wymienany jako generosus
W'asilius Lozinski, Magnificae Helizabethae Dumnae olim Mgf. Hieremiae
Mohyla Terrurum Moldaviae Palatini eonsortis legitimele frater germa-

SI
nus. Agr.56) Halickie, tom 118 p. 874 i pp. 105—7. Elzbiete Mohilowa ly-
tuluja acta : de Lobzany (Trembowelskie, tom 112 pp. 830, 905).
înseamnă; „In acte e numit un oare-care nobil Vasile Lozinski, frate

R
hun cu Magnifica Doamnă .Elisaveta, soția legitimă a fostului (în sens de
defunctului) Magnificului Ieremia Mohila Voevodului Moldovei. Pe Elisaveta
VE
Mobila o numesc actele: de Lobzany1,1. Importanța genealogică deosebită a
acestei note se impune. Rezultă că 1) Eliseveta uu se chiema Csamortany
2) Că se chiema de Loțbjzany sau mai corect de Lozan, iar fratele ei pre­
fera forma mai asimilată spiritului limbei polone : "Bozînski, ce înseamnă
NI
tot de Lozan, ca Tarnowski: din Tarnow, Zborowski: din Zborow etc. Pu­
nând deci nota această în legătură cu documentul din 1617, nu mai încape
LU

îndoială că Elisaveta era fiica lui Gheorghie Izlozeanu Pârcălab. Mai putem
dovedi și legitimitatea poreclei de său din Lozan, Loziani sau Lozeni: Tot
supt Radul Vodă (1616—19, 1623—26) Cîrslina, Părcălăboia lu Gh. Pârcălab
de Hotin vânduse lui Isac Stîrcea */s Borodiceni împreună cu satul Lozenii
în Ln. Dorohoiului, care sat tusese în proprietatea lui Gheorghie Pârcă­
RA

lab °). Pe lângă acestea Vasile Lozinski e absolut documentat. El apare

în 7117 / 1609, Fev. 4 într’un orig. slav, de la C. Movila cu boieria de
Stolnic [Mare] „K-fapa nana Ea crah Aobhiickki ctoahhka“7)
NT

și într’un orig. slav, de la acelaș Domn, din 7117/1609, Iun. 20: „SaCHAit
do3fHCKÎH..... “ 8) fără să putem ști ce boierie avea, de-oare-ce partea
resp. din doc. e deteriorată, însă cum figurează imediat după Spatar, e
a se presupune, cu oarecare siguranță, că era alunei Paharnic. După doi
CE

ani se prăbușește Domnia Movileștilor și de aceia nu mai dăm de urmele

lui. Deci două soții ale lui Ieremia se reduc la una singură, Elisaveta.
Cum rămâne însă cu Botoșanca? Credem a fi găsit și pentru aceastăches-
/

1) Papiu Tesauru II, p. 24, v. și Papadopol-Calimach în Anal. Acad.

Rom. 1887, „Notiță istorică despre orașul Botoșani" p. 4.
SI

2) Melchisedec, în Rev. p. Ist. Arch. și Fii. I. p. 266, v. și Iorga în

mai multe locuri.
3) v. m. s. p. 108, n. 5.
IA

4) II. p. 98.
5) Semn convențional al autorului pentru „acta grodzki", (Ibid. I. p.
7) v. m. s. p. 150, n. 1.
6) Ghibănescu, Sur. și Izv. V. pp. 292—3. (Satul se chiamă acum
Lozna. Dict. geog. al Rom.).
CU

7) Id. op. cit. p. 3(56.

8) Ibid. p. 133.
 R
RA
180

tiune o explicațiune : Gheorghie Pârcălab de Hotin *) mai avea un fiu Pă-

LIB
trașco „urednic de Botoșani*12). Acesta pare să fie identic cu fratele Bo-
tășan al Doamnei Elisaveta și o eroare din partea lui Ioppecourt, prin
confundarea numelui cu boieria, e atât mai admisibilă, întru cât o familie
boierească Botoșan nici n’a existat. Din cele premergătoare reiese credem
cu destulă claritate că Ieremia Movila n’a avut de cât o singură soție, pe

ITY
Elisaveta și că mărturia lui Okolski3) e o invenție a trufașilor giDeri ai
lui Ieremia, căror încuscrirea cu un boier al socrului lor nu li părea
destul de nobilă. Mărturia această este deci a se pune în aceiași catego­
rie cu legenda despre Mutius Scaevolct4). Nici măcar eventualitatea că
Gheorghie Pârcălab ar fi fost din neamul Ciomârtan din Moldova, care a-

RS
pare însă prin documente abia în întâia jumătate a secolului al XVII-lea,
și că Okolski ar fi confundat acest neam cu cel din Ardeal, nu e admisi­
bilă, pentru că numele patronimic al lui Gheorghie Pârcălab era Rotar atos,
după cum arată iscălitura jupânesei sale Crîstina: „KHtrHHa KpXCTHHd
VE
l'toprH tov KdTdpaT8“ 56 7). Numele acesta însemna în vechia greacă
„Curatul" și deci e clar că Gheorghie era grec de. origine, ceia ce ’l va fi
determinat, grecii ne fiind atunci încă bine-văzuți, să prefere a se numi
NI
după moșia Lozeni. Okolski a fost deci victima unei ingenioase mistificări
genealogice, iar alții și noi victima lui, și cu atât mai binevenită e nota lă­
muritoare, care înlătură pe viitor ori ce șovăire cu privire la originea a-
LU

cestei, atât de interesante, figuri istorice.

— Principesa Sofia de Wied, viitoarea P-să a Albaniei este fiica
P-lui Victor de Schonburg-Waldenburg și a Luciei P-sei de Sayn-Wittgen-
stein-Berltburg, nepoata de fiică a P-sei Pulcheria de Sayn-Wittgenstein-
RA

Berleburg, care era fiica lui N. Cantacuzino-Pașcanii. P sa Pulcheria (f

1865) era vară primară cu d-ul C. Cantacuzino-Pașcanii, actualul President
al Camerei Române. Fratele P-sei de Wied are în Moldova moșiile: Fân-
tânele, Valea-Seacă și Vaslui-Săratfi).
NT

— Procesul pentru moștenirea Kalmuțki ’’) s’a câștigat și în a doua

instanță de cătră mătușele defunctului Gh. Kalmuțk', doamnele Pulcheria
von Mottlerkampf, Aglaia Arlemovsky-Gulak și Zenobia Kasimir prin ho­
tărârea Curții de Apel din Odesa din 16 Oct. 1913 8).
CE

1) A nu se confunda cu Gheorghie Purcălab dc Neamț (v. Arh. C.e-

neal. I. p. 46).
/

2) Iorga, Slud. și Doc. XVI, p. 34-7. Urednic, sau mai corect Uriad-
nic=dregător, aici prob. Vornic.
SI

3) Papiu, ibid. p. 14-7.

4) Ibid. p. 145.
5) Zapisul, din 7127/1619, Apr. 13, a Crîstinei, jup. răp. Gh. Părcă­
lab de Ilotin. (torga, op. cit. V. p. 81).
IA

6) Almanach de Golha și Lecca, Geneal. a 100 de case.

7) v. Arh. Geneal. 1. p. 126.
8) Com. de d-ul Pavc-1 de Gore.
U

Iași,—Tipografia „DACIA" P. & D. Iliescu,—Str. Cuza-Vodă No. 52,

 R
£nul II. Octombrie—Decembrie 1913

RA
LIB
PUBLtlCAȚlU^E TRIMESTRIALĂ

ABONAMENTUL: Pentru orice privește

TY
în România pe un an . . 5.—lei DIRECȚIA și ADMINISTRAȚIA
„ „ pe 6 luni . . 3.—lei
în Austro-Ungaria pe un an 7.—cor. a se adresa d-lui
„ r n pe 6 luni 4.—cor. SEVER DE ZOTTA
în Rusia pe un an . . . 3. — rub.

SI
„ „ pe 6 luni . . . 1.50 „ în IAȘI, Str. Cuza Vodă, 12.

R
CUPRINSUL : Dr. Otto Baron Dungern, înrudirile Principelui Vilhelm de

rul și la moșia Dobreni; Severele

VE
Wied ; Iuliu Marinescu, Documente relative la Hrizea vistie­
Știri puni desm e Mo-_.
> VJ^ști: L Lupta pentru depozîtiȚ din Podhiijce (Depozit?1T3TU
riei Potocki, Depozitul Ileanei Logofetesei, Valoarea depozite­
NI
lor, Procesul și urmările lui). II. Diferite afaceri și procese ale
Movileștilor în Galiția, (Tulburările din U)seie, Diferite preten-
țiimi asupra dome jiului Uscie și trecerea lui la Miron Mo­
LU

vila Barnovski Vod?, Hătmăneasa Teodosia Nicorița sora lui

Barnovski Vodă, Movileștii și curtea lor, Mitropolitul Petru
Movila-). III. Note lămu’iioare : Gh. Ghibănescu, A<de genealo­
gice cu privire la familiile Paladi și Bogdan; O spiță și o pi­
RA

sanie. I. Ursu, Vere?, „Fontes reruin Transsylvanicarum, voi

I—UI. (Dare de samă); Documente; Bibliografie; Comunicări
mărunte.
NT

înrudirile Principelui Vilhelm de Wied.

CE

Viitorul Rege al Albanezilor, Principele Vilhelm de Wied,

deși nu aparține unei case domnitoare, este totuși, atât prin mama
sa, cât și prin bunica sa de pe tată, aproape Înrudit cu mulți
Suverani ai Europei. Principesa Maria, bunica de pe tată a Prin­
cipelui și mama Reginei Elisaweta a României, era o Princi­
/

pesă de Nassau '), fiica Ducelui Vilhcmi, a cărui soră, Enrietta,

SI

fu căsătorită cu Arhiducele Caro! al Austriei, renumitul strateg

și învingător al lui Napoleon. Un strănepot al Arhiducelui este
Principile-moștenitor al Austro-Ungariei, Arhiducele Francisc
IA

Ferdinand, un alt strănepot este Regele Alîons XIII.al Spaniei.

(V. Tabla 1).
U

1) V. și Arh. gencal. I, p. 20
 R
182

RA
Ducele Adolî de Nassau, fratele Principesei Aiaria de Wied,
era ultimul Duce de Nassau și cel dintâi Mare-Duce de Luxem­
burg. Nepoata lui de fiu. Maria Adelheid, este acum Mare-

LIB
Ducesă de Luxemburg. O soră a Ducelui Adolf și a Prin­
cipesei de Wied se căsători cu Principele Gheorghie de Waldeck ;
nepoata lor de fică este Vilhelmina Regina Țărilor de jos. O
altă soră, Sofia, moartă abia în 1913, se căsători cu Regele Oskar
al Suediei și fu mama actualului Rege al Suediei, Gustav. O a

ITY
treia soră, Teresia, se căsători cu un Duce de Oldenburg a cărui
fiică Alexandra, căsătorită cu Marele-Duce Nicolai Nicolaievici,
deveni mama Marelui-Duce Petru Nicolaevicî, soțul Principesei
Alilița de Muntenegru. (v. tabla II).

S
Mama Principelui Albaniei, Maria, născută Principesă a
Țărilor-de-jos, avuse o soră mai mare, Luisa, căsătorită cu Re­

ER
gele Carol XV al Suediei. Strănepoții ei, prin unica ei fiică Luisa
(soția Regelui Frederic al Danemarcei) sunt actualii Regi ai Da­
nemarcei. și Norvegiei, (v. tabla III).
Bunica de pe mamă a Principelui de Wied era soră
IV
cu împăratul Vilhelm I al Germaniei. Principele de Wied este
deci aproape înrudit cu Împăratul Vilhelm II și cu Regina Sofia
a Greciei. împăratul Vilhelm 1 avuse încă o soră, căsătorită cu
UN

Tarul Rusiei Niculai I, al cărui nepot de fiu, actualul Țar Ni­

colai II. este ca și împăratul Vilhelm II, văr în gradul al 2 lea
cu Principele Albaniei, (v. tabla IV).
Precum am văzut—și se va înțelege și mai bine prin ta­
AL

blele genealogice, cari urmează—Suveranul Albaniei este înru­

dit cu principalele case domnitoare ale Europei, ceia ce ni dă
prilej să nădăjduim că înrudirile acestea vor fi folositoare atât
noului Domnitor de viță veche, cât șt străvechiului și viteazului
TR

popor albanez, de la a cărui înțelepciune va depinde rolul său

istoric în peninsula balcanică.
EN
/C
SI
IA
U

1) V. Ibid.
 RY
A
LI BR
Y
Frederic Vilhehu, Principe de Nassau

I T
Vilhelm
R S
Enrietta

E
buce de Nassau Principesă de Nassau căs. cu Carol

V
Arhiduce de Austria

N I
U
Maria Teresia Carol Ferdinand
Arhiducesă de Austria căs cu Ferdi­

L
Principesă de Nassau căs. cu llerniann Arhiduce de Austria
Principe de Wied nand II, Rege al amândoror Sicilii

R A !
I

T
Vilhelm Anunciata Maria Cristina
Principesă de Sicilia căs. cu Carol Arhiduceasă de Austria, căs. cu Alfons

N
Principe de Wied
Ludovic, Arhiduce de Austria XII Rege al Spaniei

E
I

Vilhelm

/ C Francisc Ferdinand Alfons XIII

I
Principe dl Albaniei Principe-moștenitor al Austro- Rege al Spaniei

AS
Ungariei

I
U
 RY
R A
LI B
Y
Vilhelm, Duce de Nassau

I T
RS
l

Maria Adolf Teresia

E Elena Sofia

IV
căs. cu Ilermann, Principe (le Wied Duce de Nassau căs. cu Petru Duce de căsătorită cu căsătorită cu Oskar II
! Oldenburg Gheorgliic Principe Rege al Suediei

N
de Waldeck

U
1

184
Elisaveta Vilhelm Vilhelm

R AL Alexandra
căs. cti Caro! I, Rea?, căs. cu Maria Duce de Nassau- căs. cu Nirolai Nicolaie-
Enima
căsătorită cu
Gustav
Rege al Suediei

T
al României Principesă a Țărilor Luxemburg- viei, Mare-Duce de Vilhelm III Rege
de jos Rusia al Țărilor de jos

E N
Frederic
/ C
Vilhelm Maria Adelhaid Petru Nicolaievlci Vilhelmina

SI
Principe de Wied Rrincipe al Albaniei Mare-Ducesă de
Luxemburg
Mare-Duce de Rusia căs. Regină a Țărilor de
cu Milița Principesă de jos

A
Muntenegru

I
U
 R Y
R A
Villielm I, Rege al Țărilor de jos

LI B
Frederic, Principe al Țărilor de jos

I T Y
R S
V E
N I
U
Maria Luisa

185
căs. cu Villielm, Principe de Wied căsătorită cu Carol XV, Iîege al Suediei

Villielm
R A 1
Luisa
Principe al Albaniei

N T căsătorită cu Frederic, Rege al Danemarcei

CE
I / Cristian Hakon

A S Rege al Danemarcei Rege al Norvegiei

I
U
 A R
B R
LI
Frederic Vilhelm III, Rege al Prusiei

I T Y
R S
VE
Lnisa Vilhelm I Alexandra

I
căsătorită cu Frederic, Principe al împărat al Germaniei căsătorită cu Nicolai I, Țar al

N
Țărilor de jos Rusiei

186
Maria

L
Frederic III U Alexandru II

A
căsătorită cu Vilhelm, Principe împărat al Germaniei Țar al Rusiei
de Wied

TR
Vilhelm
E N Vilhelm II Sofia Nicolai II

C
Principe al Albaniei împărat al Germaniei căsătorită cu Constantin Țar al Rusiei

/
Rege al Greciei

S I
I A
U
 R
RA
Documente relative la Hrizea Vistierul și la moșia

LIB
Dobreni.
I
Eu Costandin cliucerul scris-am acesta al mieu zapis să

ITY
fie la măna jupănuluî Iani vistiiarul și a jupănesei lui Măriei
vistiereasa, cum să să știe că le-am vândut dumnealor un satu
al mieu anume Vărăștii de lângă Dobreni, tot satul și cu toți
rumânii căți sănt de moșie și cu tot venitul, de în cămpu, de în
pădure și de în apă, cu seliștea satului de preste tot hotarul,

RS
de în hotar pănă în hotar. Insă rumânii să se știe moșteni, a-
nume Stan Grămadă cu nepotu-său, Stan, i Cherana cu 4 feciori,
i Crăstea cu 1 fecior și feciorul lui Lupu cu 2 feciori, i Dobre cu
3 feciori, i Chiriiac cu 3 feciori, i Draghiia cu 2 feciori, i Stan
VE
robul Parascheva cu 3 feciori, i Tudoru cu 1 fecior, i pac Tu-
dore feciorul lui Graur, i Banu feciorul Băntului i cu frate-său
Dragoslav, i Dobre feciorul lui Andronache, i Voica cu 3 feciori,
NI
Crăciun cu 2 feciori, i Neacșa cu 2 feciori, i Coman cu 1 fecior,
i Maria cu 4 feciori, i Petre feciorul Măriei cu 1 fecior, i Fiera,
i Dobre cu 1 fecior, i Stoian, i Bălan,—toți acești rumâni ce sănt
LU

mai sus scriși cu toți frații lor și cu feciorii lor căți Dumnezeu
le va dărui și de acum înainte. Pentru că acest satu ce iaste mai
sus scris Vărăștii, fost-au al răposatului părintelui mieu lui Șer-
ban voevodu, Dumnezeu-1 pomenească. Deci, după moartea pă­
rintelui mieu, Dumnezeu-1 pomenească, căzut-au acest satu pre
A

mâna noastră ; cănd au fostu acuma, în zilele domnu nostru, lui

Alexandru voevodu, feciorul răposatului lui Iliiaș Voevodu, că-
TR

zu-tam îutr’o datorie mare, cu camătă. După aceia intrebat-am

pe cumnatu-mieu Constandinu marele pehfarnic] și pre Socol
pehfarnicul], că se[a]u căzut să-i întreb că sănt ei mai volnici să
EN

cumpere de căt alții streini; iar dumnefațlor nu se-fa]u apucat ne­

mica. Deci văzând eu că nu se apucă dumnefa]lor să cumpere,
iar eu n’am avut cum mai face pentru camăta datorii, ce-am fă­
cut tocmeală de a me bunăvoe cu jupănul Iane vistfierul] și cu
/C

jupăneasa dumne[a]lui Maria vistieref a]sa de le-[a]m vândut dum-

ne[a]lor acest [sat] ce scrie mai sus Vărăștii, tot cu tot hotarul și cu
toți rumânii, derept 450 de galbeni gata, de-mi-em rădicat ace
datorie gre cu camătă. Și se-faju întâmplat la tocmefajla no[a]stră
mulți boiari mărturie și aldămășarî, întâiu ermonah Partenie snu
SI

Petru voevodu Cercel, jupăn Costea sluj[erul], i jupăn Neagul

vel agă, i jupăn Nedelco vel portar, i jupăn Sema vtori logofăt,
i Para logofătul], i Oancea logfofătul], i Neagoe logfofătul], i Bunea
IA

logfofătul], i Ianache șeffarul], Ilie dvorfnicul], i Socol pehfar­

nicul], i Staico dvorfnicul], i Răzvan dvorfnicul], i Bălan dvorfni­
cul], i Iorgache dvorfnicul], i Vladul comfisul], i Serghe dvorfni­
CU

cul], și neguțători: jupănul Isar, i Ghinea Mustachi, i Proca, i

Ghine Coț., i Ilie, i Iani Psalti, i Mânui, încă mulți boiari și ne-
 R
RA
188

guțători ce nu sănt scriși aice. Derept aceia să fie jupănului lane

LIB
vistferul] și jupănesei lui Măriei vistieresa acest satu Vărăștii cu
tot hotarul și cu toți rumânii’ și cu tot venitul, să ie tie moșie
ohabnică în vecie și lor și feciorilor lor și nepoților lor. H tcr
RX rskh â.UHn. I ispisah az Neagoe logofăt, m[e]s[i]ța Mai
18 dni văleat 7137 [1629],

TY
Pecete sein. Costandin ctuciarul
Partenie ermonahul
Aga Neagul
Costandin slujțerul]

SI
Nedelco vel porțtar]
Ilie dvorfnicul]
Iorgachi dvor[nicul]

R
Crustian vor[nicul]
lanache șaf[arul]
VE
Viad comfisulj
Bălan vorfnicul]
Răzvan vor[nicul]
Gheorghe căpfitanul]
NI
Neagul logofăt
Udrește Năsturel
LU

Oancea logofătul
Neagoe logofătul
Ion Psalis fgrec)
Sima . . logofătul (grec) rucoiu vlasnoiu podpiseh
Isarie .... (grec)
A

Ilias . . , . (grec)
Mănos tuHristu (grec)
TR

............................ (grec)
EN

II

Adecă eu jupan Ianiu Psira vistiiariul cu jupăneasa mea

Mariia scris-am și mărturisim noi cu acesta al nostru zapis, să
/C

fie la măna jupănului Gheorghe logofăt de la visterie de mare

credință, ca să se știe cum i-am vândut satul Vărăștii de pre
Sabar de în județul Elf[ov], de în cămpu și de în pădure și de
in apă și cu toți rumânii și de în siliștea satului de pretutindi-
nilea, oare cât se va alege de preste tot hotarul, derept 90.000 de
SI

bani gata. Și l’am vândut noi acest satu Vărăștii de a noastră

bunăvoe fără deniei o silă, cu știrea tuturor boianlor, ca să-i fie
IA

lui moșie și coconilor ce-i va da Dumnezeu în vecie. Pentru că

acest satu Vărăștii, fost au dat de doamna Elina lui Costandin
cliuceariul, feciorul răposatului Șerban voevod. Iară apoi căn^u
au fost în zilele lui Alexandru voevod, feciorul lui Iliaș voevod,
CU

iar Costandin Cliucferul], el au vândut acest satu Vărăștii la

noi pe bani gata. Iară, după aceia, când au fost acum în zilele
 R
RA
189

domnit nostru lo Leon Voevoda, feciorul răposatul Ștefan voevod,

iară eu Iani vist[ierul] și cu jupăneasa mea Mariia, noi am vân­

LIB
dut acest satu Vărăștii ce scrie mai sus jupanului Gheorghe lo­
gofătul, derept acest prețu cum iaste mai sus scris. Și-au fost la
tocmeala noastră mulți boiari mărturie, anume: jupăn Dumitru al
doilea vi«t[ier] Dudescul, și Para logoîet, și Dula logfofătul], și
Bunea logofetul, și Dumitru logfofetul] și Paraschiva cliucferuJj. și

ITY
Mogoș cliuc(erul), și Andreiu spatfarul], fecior Vladului ce au fost
logoîet mare, și Costandin biv vel pehfarnic] și iar Costandin
cliucferul], și Panga vătahul de aprozi, și Manea cupețul, și Du­
mitru și alți mulți boiari, cari se-au scris mai jos cu pecețile

RS
lor și cu iscăliturile lor. Așijdere și noi pentru mai mare cre­
dință adevărată, pusu-mi-am peceata ca să se știe și să se
crează. Inaco da neast.
Pis Lepădat logfofătul] u București, m[e]s[i]ță Octfomvrie]
10 dim. VE
Pec. isc. Iane Psira vistier (grec)
» » lanache comisul (grec)
» Paraschiva clucerul
NI
» » Neagul logofătul
» Dumitru logofătul
LU

III

Cu mila lui Dumnezeu Io: Leon Voevod și domn a toată

RA

Țara Rumănească, feciorul marelui și prea bunului răpoosatului

lo : Ștefan Voevod, dat am domnia mea această poruncă a dom­
niei mele boiariului domniei mele jupăn Gheorghe logofătul de
visterie și cu feciorii lui, căți Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie
T

lui satul Vărăști de lăngă Dobreni, după Sabar, din județul

Elî[ov], tot satul și cu toți rumânii căți sunt de baștină și cu
EN

tot venitul din câmp și din pădure și din apă și cu siliștea sa­
tului du preste tot hotarul, cât să va alege din hotar pănă în
hotar. Insă rumânii să să știe, moșteni anume : Stan Grămadă
și cu nepotu-său Stan și cu feciorii lor, și Chirana cu feciorii ei,
/C

și Cărstea cu feciorii lui, și Căzan cu feciorii lui și Oprea cu

feciorii lui, și Badiul cu feciorii lui, și Lupul feciorul Badiului cu
feciorii lui, și Dobre cu. feciorii lui, și Chiriac cu feciorii lui, și
Drăghici cu feciorii lui, și Stan Robu cu feciorii lui, și Paras­
chiva cu feciorii ei, și Dragoslav cu feciorii lui, și Tudor cu fe­
SI

ciorii lui, și alt Tudor cu feciorii lui, feciorul lui Graur, și Banu
feciorul Băntulei și cu frate său Dragoslav cu feciorii lui, și Dobre
IA

cu feciorul lui Andronache cu feciorii lui, și Voico cu feciorii lui,

și Crăciun cu feciorii lui, și Neacșa cu feciorii ei, și Cosman cu
feciorii lui, și Măria cu feciorii ei, și Petru feciorul Măriei cu fe­
ciorii lui, și Pieră eu feciorii lui, și Dobre cu feciorii lui, și Stoian
CU

și Bălan cu feciorii lor,—toți acești rumâni ce s’au zis mai sus

 R
RA
— 190

cu toți frații lor și cu feciorii lor câți Dumnezeu le va da și de

LIB
acum înainte. Pentru că acel sat ce s’au zis mai sus Vărăștii
au fost ai răposatului Șerban Voevd. apoi după moartea domniei
sale au căzut a fi acel sat pe înăna boiariului domniei mele
Costandin cliucferul] feciorul lui Șerban voevod. Apoi când au
fost în zilele lui Alexandru Vodă sin Ilieș Voevod, iar Costan­

TY
din clincferul] el au căzut la mare datorie cu camătă, apoi cu
alt nu au avut cu ce să se plătească, el au făcut acel sat Vă
răștii vănzătoriu, ca să-și răscumpere capul de la acea mare da­
torie. După aceia au întrebat Costandin cliufcerul] pe cumna-

SI
tu-său Constandin vel peh[arnic] și pe Socol pehfarnic], pentru
căci se cădea ca să-i înbebe pe dânșii, căci au fost ei mai vol­
nici să cumpere de cât alții streini. Iar Costandin peh[arnicul]

R
și Socol pehfarnicul] ei nimic nu s’au apucat. Drept aceia Cos­
tandin cliucferul] văzând el că nu se apucă ei ca să cumpere
VE
și neavănd Costandin cliucferul] cum să facă pentru camătă și
pentru datorie, au făcut Constandin cliucerul tocmeală de a lui
bunăvoe, de au vândut satul Vărăștii cu tot hotarul și cu toți ru­
NI
mânii boiariului domniei mele jupănului Iani Psira vistierul] tot
pe bani gata și ș’au rădicat nevoia și datoria, și au făcuî zapis
la măna lui Iane vistfierul] și l’au ținut cu bună pace. Iar după
LU

aceia cănd au fost acum în zilele domniei mele, boiariul domniei

mele Iane Psira vistfierul], el încă au căzut la datorie și cu ca­
mătă la alții, apoi cu alt nu au avut cu ce să plătească, ci au
făcut și Iane vistfierul] acel sat Vărăștii vănzătoriu. Și au întrebat
pe Costandin cliucferul] pentru căci să cădea lui să cumpere
RA

de căt altora streini, iar Constandin cliucferut] nu s’au apucat de

nimic. Apoi văzând Iane vistfierul] cum că nu vra să cumpere,
după aceia Iane vistfierul] Psira împreună cu jupăneasa lui Mariia
ei nu au avut cum să facă pentru camăta de datorie, ci au fă­
T

cut tocmeală de a lor bunăvoe, de au vândut satul Vărăștii ce

EN

s’au scris mai sus cu tot hotarul și cu toji rumânii și cu tot

venitul boiariului domniei mele lui Gheorghe logofătul, drept 480
galbeni, bani gata, fără de nici o silă, cu știrea tuturor boiarilor
și mari și mici și dinaintea domniei mele și cu știrea tuturor
/C

megiiașilor dupe împrejurul locului ca să-i fie boiariului domniei

mele moșia, a lui și feciorilor lui în veci. Și au dat Iane vistfie­
rul] zapisul lui Constandin cliucferul] și cartea lui Alexandru
Vodă lliaș de cumpărătoare la măna boiarului domniei mele
Gheorghe logofătul. Și am văzut domniia mea și zapisul de la
SI

măna lui Iane Psira vistfierul] de vânzare cu mulți boiari măr­

turii, cari au fost la tocmeala lor scriși în zapis anume : jupăn
Ivașco biv vel vornic, i Grigorie biv vel comis, i Buzinca vel
IA

comis, i Costandin bîv vel pehfarnic], i Dumitru vistfierul], i

Neagul biv vel agă, i Nedelco vel agă, i Para logfofătul], i Stoica
dvorfnicul], i Mogoș cliucferul], i Paraschiva cliucferul], i Bunea
U

logfofătul], i Udrește Năsturel biv vtori log, i Andrei spătarul fe­

ciorul Vladului log., i Dumitru log. de visterie, i Șărban log.,
 R
191

RA
i Radul spăt[arul] feciorul Dudescului vistier și mulți boiari cari
nu sănt scriși aici în cartea aceasta. Pentru aceia am dat și

LIB
domnia mea boiariului domniei mele, lui Gheorghe logfofătul] ca
să i fie lui satul Vârăștii tot, cu tot hotarul și cu toți rumânii și
cu tot venitul moșie stătătoare și ohabnică și feciorilor lor, ne­
poților și strănepoțiior lui. Iată dar și mărturii am pus domnia
mea : pe jupan Miha vel ban craiovenesc, i jupan Hrizea vel
vorțnic], i jupăn Papa vel logfofăt], i jupăn Ianache vel vist[ier]

TY
i jupăn Dumitrașco vel spaftar], i jupan Mușat vel stol[nic], i ju­
pan Buzinca vel comis, i jupăn Vasilie vel pehfarnic], i jupan
Alexandru vel postfelnic] și ispravnic, jupan Papa vel logofăt.

SI
Și au sccis Lepădat logfofătul] in scaunul Bucureștilor, mesița
Noemvrie 10 dni, leat 7139 [1630].
Acest izvod s’au scris pe limba rumănească de pe hriso­

R
vul cel slovenesc la școala domnească în s[fejtii Sava, leat 7249,.
VE
Az Luppu dascălul slov[enesc]

IV
NI

Adică eu Mihai Gantacuzino biv vel spat[ar] dinpreună cu

fii-mieu Mihai biv vel co[mis], dat-am zapisul nostru la măna
U

dumnealui Radului vel vornic snă Hrizii vist[ierul] ot Popești,

pentru ca să se știe că fiind un sat anume Vărăștii lăngă Do-
AL

breni ot sud Elh[ov], care sat au fost al unchiu-mieu Costandin

Vodă, dat de moși-mieu Șerban Vodă și l’au stăpânit Costandin
Vodă în boeria lui pănă în zilele lui Alexandru Vodă Iliaș, iar
cănd au fost atunci, căzând Costandin Vodă la datorie mare, au
TR

vândut acest sat unui Iane vistțierul] și l’au stăpânit Iane vis­
tierul pănă în zilele lui Leon Vodă. Deci și Iane vistțierul]
căzând la datorie mare, au vândut acest sat lui Gheorghe vis­
tierul], moșul Radului vel vorțnic]. Și tot l’au stăpânit moșul
EN

dumnealui cu pace în zilele lui Leon vodă și în zilele lui

Matei vodă. Iară după ce s’au pus unchiu-mieu Costandin
Vodă domnu în urma lui Matei Vodă, în silă și fără de drep­
tate, i-au dat banii, căți i-au fost dat pe sat și au luat satul
/C

pe sama lui. Iară după ce au fugit unchiu-mieu Costandin Vodă

în țara Leșască. au rămas acel sat pe seama noastră și l’am
stăpânit cu bună pace pănă în zilele lui Gligorie Vodă. Deci,
atunci am fost vândut acest sat Vărăștii de a noastră bună voe,
SI

fără de nici o silă, împreună cu muma noastră și cu toți frații

cu zapis la măna dumnealui Hrizii vistfierul], tătăl dumnealui
Radului vel vorfnic] mai căzăndu-i-se dumnealui a-1 cumpăra pentru
IA

că au mai fost vândut la dumnealui mai dinainte. Și l’au stăpânit

dumnealor in zilele lui Gligorie vodă și în zilele Ducăi vodă.
Iară dupe ce au luat frati-mieu Șerban domnia, fără de nici o
U

judecată și fără de nici o dreptate, iar am luat satul acela pe

seama noastră și l’am stăpânit pără acum cu bună pace. Iară
 R
192

RA
cănd au fost acum în zilele mării sale prea luminatului domnu­
lui nostru Io. Nicolae Alexandru Voevoda, cercăndu și dumnealui

LIB
dreptatea l’au cerut de la noi și satul și cărțiîe, care le-am fost
luat dela măna dumnealor făr de cale și făr de dreptate. Deci
pentru cărți nefiind la mine ci la frate-mieu Constandin Stolni­
cul] n’am avut să le dau, iar satul cu toți rumânii și cu tot ve­
nitul l’am dat dumnealui cu a mea bună voe, ca să-l stăpânească

TY
dumnealui și feciorii dumnealui câți Dumnezeu îi va dărui, pen­
tru că l’am fost luat noi dela dumnealor în silă și fără drep­
tate și nu numai acest sat ce s'au luat fără ele dreptate ci și
viața părintelui dumnealui Hrizii visi[ierul\ i sau curmat și

SI
toată casa i s'au pustiit. Drept aceia i-am dat și noi acest zapis
al nostru la măna dumnealui ca să aibă a stăpâni acest sat, pre­
cum s’au zis mai sus. Și mărturii boiarii care să vor iscăli

R
mai jos
Aprilie 30 dni, leat 7224 [1716].
VE
(ss) Mihai Cantacuzino spătarul
(ss) Mihai Cantfacuzino] comisul
(ss) Șerban Bujțoreanu] vel ban martur.
NI
(ss) Gligorie Bâleanul vel logfoîăt] mărturie
(ss) Matei Fălcoianu vel vistier mărfturie]
(ss) Barbu Brăiloiu biv vel sărdar martur
LU

(ss) Șărban Greceanu vel pitar mărturie

(ss) Radul Goleseul vel spatar mărturie
(ss) Drăghici biv vel sardar martur
RA

M[il]ostiiu bojiiu Io : Nicolae Alixandru voevod i gos[po]-

din davat g[ospod]s[t]v[o]mi siiu povealeniu g[o]s[pod]stv[a]mi
NT

cinstitului și credinciosului boiariului domnii mele Radul Po­

pescul vel vornic, feciorul Hrizii vistiarul, ca să aibă a ținea
și a stăpâni un sat anume Vărăștii lăngă Dobreni ot sud Ilfov,
CE

care sat a fost a răpoosatuiui Costundin Vodă cel bătrân, dat de

tată-său Șerban Vodă. Și l’au stăpânit Costahdin Vodă în boeria
lui pănă în zilele lui Alexandru Vodă Iliaș. Iar cănd au fost a-
tunci căzând la o datorie mare au fost vândut acel satu unui
Iane vistierii și l’au stăpânit și Iane vistierii pănă în zilele lui
/

Leon vodă. Dect cănd au fost atunci căzând și Iane vistierui la

grea datorie, au fostu văndutu acestu satu lui Gheorghe vistierul
SI

moșul credinciosului boiariului domniei mele Radu vel vornic. Și

l’au tot stăpânit moșu-său Gheorghe vistiiarul cu pace în zilele
IA

lui Leon vodă și în zilele răposatului Matei Vodă.

Iară după ce au fost pus Costantin Vodă cel bătrân domnia
în urma lui Matei Vodă și fiind unchiu spătariului Mihai Canta­
cuzino, i-au fost datu bani în silă și făr de nici o dreptate și i-au
CU

fost luat satul pe seama domnii sale. Deci întămplăndu-se lui

 R
RA
193

Costandin Vodă de au pribegit în țara leșească au fost rămas acest

LIB
sat pe seama spătarului Mihai și l’au stăpânit până în zilele lui
Gligorie Vodă. Iar căndu au fost atunci, Mihai spătarul au fost
vândut acest sat Vărăștii dumnealui Hrizei vistiarul, tatăl boia-
riului domnii mele ce scrie mai sus, împreună cu mumă-sa și
cu toți frații cu zapis dela măna lor. Și l’au tot stăpânit dumnea­

TY
lui cu pace în zilele lui Gligorie Vodă și în zilele Ducăi Vodă,
iar după ce s’au fost pus răpoosatul Șărban Vodă Cantacuzino
domnu și fiind frate cu Mihai Spătfarul] așa în silă și făr de nici o
dreptate, iar au luat Mihai spatfarul] acest sat pe seama lui, și

SI
l’au tot stăpânit până acum în zilele domnii mele. Iar când au fost
acum cercăndu-și dumnealui dreptatea și-au cerut lui Mihai
spătfarul] ca să dea satul si cărțile care le au fost luat de la

ER
măna lor fără de dreptate. Și Mihai spătfrul] neavănd cărțile la
dânsul ca să i le dea, zicând că sunt la îrate-său Costandin
Stolnicul n’au avut de unde să le dea, iar satul cu toți rumânii
și cu tot venitul l’au dat boiariului domnii mele ca să-l stăpâ­
IV
nească în bună pace, dănd și zapisul lui împreună și cu al fiiu-
său și cu mulți boeri mari iscăliți în zapis mărturii, după cum
UN

l’am văzut și domnia mea.

Drept aceia și domniia mea văzând că în silă și fără de
dreptate au fost luat acest sat, i-am dat această carte a domniei
mele ca să ție și să stăpânească acest sat cu toți rumânii și cu
tot venitul cu bună pace, dumnealui și coconii dumnealui căți
AL

Dumnezeu îi va dărui în veci. Și-am întărit cartea aceasta cu tot

sfatul și cu credincioși boiarii cei mari ai divanului domniei
mele pan șerban Bujoreanul vel ban, i pan.............................
vel vor[nic], i pan Grigorie Băleanul vt-l logfofăt], i pan Radu
TR

Golescui vel spatfar], i pan Matei Fâlcoianul vei vistiiar, i pan

Neagoe Topliceanu vel cliucfer], i pan Dumitrache vel postelnic,
i pan................... vel pahfarnic], i pan Costandin vel stolfnicj
i pan Tudorache vel comis, i pan Iordache vel slugfer]. i pan
EN

Șerban Greceanu vel pitfar] și ispravnic. Costandin Conțescul

vtfori] logfofăt]. Și s’au scris cartea aceasta în anul dintâi din
domniia domnii meale aicea în orașul scaunului domnii meale in
București de Tanasă sin Mihai log[ofătul] din Tarnăva
/C

Apfriliej 30, văleat 7224 [1716].

Io Nicolae Vv. (P.)
Grigorie Băleanul vel logofăt au procit[itj
SI

VI
IA

Șărban Năsturel vel ban, Pană Negoescul vel vornic, i Gli­

gorie vel vistier, i Nicolae Rusăt vel pehfarnic], i Ianache Stama
biv vel aga, ispravnicii scaunului Bucureștilor, - scriem cartea
noastră ție Dumitre, care ești ispravnicul lui Mihai comisul sin
CU

Mihai spătfarul] la Dobreni. Cătrâ aceasta facem în știre pentru

 R
RA
194 —

satul Vărăști că viind acum și dumnealui fratele nostru Radu

LIB
Popescul biv vel ban ne spuse pentru acest sat, cum că ar fi
avut moșii dumnealui și părintele dumisale multă gălceavă cu
Postelniceștii mai dinainte vreme. Pentru că acest sat Vărăștii,
fiind ai lui Costandin Vodă unchiul Postelniceștilor, când au fost
boiariu în zilele lui Alexandru Vodă l’am fost vândut unui Iane

TY
visteariul Psirea, și stăpânindu-1 acel Iane visteariul cătavă vreme,
și căzând la o datorie, l’au fost cumpărat Gheorghe visteariul.
moșul Radului banul în zilele lui Leon Vodă, încă cu știrea lui
Costandin Vodă, când au fost în boerie. Deci l-au fost stăpânit

SI
Gheorghe visteariul acest sat, pănă au luat Costandin Vodă
domnia, iar apoi luând Costandin Vodă domnia în silă și fără
dreptate au lepădat banii lui Gheorghe visteriul și i-au luat sa­

R
tul. Și l’au stăpânit Costandin Vodă pănă au fugit în țara Le­
șească. Și fugind Costandin Vodă au rămas satul pe sama Pos­
VE
telniceștilor și l’au stăpânit și ei pănă în zilele lui Gligore Vodă.
Iar căndaufostîn zilele lui Gligore Vodă, au fost venit doamna
Ilinca, muma lui Mihai Spătariu și a celorlalți frați ai lui și au
NI
fost vândut iar acel sat, dumnealui Hrizii visteariul, tatăl Radu­
lui banului, cu zapisul tuturor și cu voia tuturor, și l’au stăpâ­
nit Hrizea visteariul în zilele lui Gligore Vodă și în zilele Ducăi
LU

Vodă. Iar apoi luând Șărban Vodă domnia au fost luat acel sat
,în silă și fără dreptate și i-au luat și toate scrisorile, și de a-
tuncea l’au stăpânit Postelniceștii pănă în zilele lui Neculae Vodă,
iar atunci la Neculae Vodă încă fiind Mihai spătariul viu aici, în
țară, ș’au fost căutat Radul banul dreptatea. Și scoțând Radul ba­
A

nul niște scrisori, întru care s’au dovedit că au fost acel sat cum­
părat de dumnealor mai denainte vreme și cunoscăndu’-și și
TR

Mihai spătariu singur dreptatea, i-au fost dat acel sat cu zapi­
sul dumnealui și a fii-său Mihai comisul, întru care iaste mulți
boiari mărturii și i au fost dat și măria sa Neculae Vodă carte
EN

dă stăpânire. Și l’au stăpânit dumnealui la Neculae Vodă, iară

apoi întâmplându să de au luat pe Neculae Vodă catanile și
ducându-i și pe dumnealor în Ardeal, voi, nu știm, cu a cui
poruncă ați luat satul în seama voastră și ce au fost veni­
/C

tul moșii în doi timpi, încă I’ați luat fără cale. Deci iată că-ți
poruncim de acum înainte să nu te mai tinzi la acel sat și ce
ai luat venitul din doi timpi să-l dai și să lași să stăpânească
dumnealui satul, precum iaste dat de Mihai spatțarul] cu zapis
și cu judecată domnească ; că de te vei mai tinde a face vreun
SI

val oamenilor dumnealui ce-i va pune acolo, să știi că vei avea

mare certare. Aceasta îți scriem.
IA

Aprilie 17 dni, leat 7226 [1718],

(s) Șerban vel ban.
(s) Pană vel vornic
(s) Grigorie vel vistier.
U

(s) Necula vel paharnic.

(s) Ianache biv vel agă.
 R
195 —

RA
VII
Cu această scrisoare a noastră adeverim la măna dumneaei

LIB
bănesii Saltii, nora răposatului Radului Popescului biv vel vor­
nic precum să se știe, pentru că avăndu eu cu dumneaei nu­
mita băneasă multă judecată cu divanu în zilele răposatului mării
sale Costandin Voevod Mavrocordat ot leat . . . pentru moșia
Vărăști, sud Ilffov], care moșie fiindu a neamului mieu din des­

ITY
călecătoare, și măcar că dumneaei băneasa Saîta, o cerea ca o
moșie cumpărată de răposatul Hrizea vistierul în galbeni 450,
galbeni de țară, dar neavându zapisul cumpărăturii față la di­
van, nu i s’au dat crezământ, ci moșia Vărăștii mi s’au dat supt
a mea stăpânire cu hotărârea prea sfinții sale părintelui Mitro­

RS
polit și a tuturor veliților boieri ai divanului. Care hotărâre vă­
zută și cercetată fiind și de măriia sa răposatul Costandin Voe­
vod Mavrocordat, au întărit și măria sa stăpânirea mea cu pe­
cetea mării sale. Și am stăpânit numita moșăe Vărăștii pănă a-
VE
cum, Deci, acum aflându-ne aici, în Brașov, din pricina răzmi-
riții. ce s’au îăcut în țara noastră, unde aflându-se și dumneaei
băneasa Safta, mulți mtjlocitori cu rugăciune au pus dumneaei
NI
către mine, arătându-mi că au rămas la scăpătăciune și să-i dau
numita moșie Vărăștii ca un dar. Deci și eu văzându răgăciu-
nea dumneaei, a unei jupănese mare și de cinste, de a mea bu-
LU

năvoe, nesilit de nimenea, am voit și;dau această moșie Vărăștii

dumnealor fiicelor dumnealui Costache vel comis, ginerile dum­
neaei bănesii, care copile sănt nepoate dumneaei, să o stăpâ­
nească cu bună pace dumnealor și neamul dumnealor. Iar când,
ferească Dumnezeu, vor cădea ori cine din dumnealor sau din
A

neamul dumnealor la vreo trebuință și vor socoti să vânză nu­

mita moșiia, atunci voe dumnealor să nu aibă a o face vânză­
TR

toare la alții streini, ci neamul nostru ce se va afla pe atunci,

să aibă a da acei patru sute cincizeci galbeni vechi de țară,
adică cumpărătoarea Hrizii vist[ierul| ce ieste arătată de numita
EN

Saîta. Și așa moșia să rămâe iarăși la neamul nostru ca o mo­

șie a noastră din descălecătoare, pentru că la această moșie nu
că doar o dau dumneaei din vreo pricină sau cu încredințarea
vreunor scrisori a dumneaei, pentrucă știut iaste și hrisovul ce
/C

am de stăpânirea aceștii, adeverează că fără nici un temeiu ce­

rea dumneaei moșie, ci de a mea bunățvoej, ca o moșie a mea
dau ca un dar nepoatelor dumnealor, însă cu acest așăzământ
care să arată mai sus într’acest zapis. Și când să va vinde vre­
odată moșia să o cumpere acel care va stăpâni Dobrem[i], fiind­
SI

că este alăture și cu acest preț cum am zis cu galbeni patru

sute și cincizeci, galbeni de țara.
IA

Și pentru adevărată încredințare am iscălit.

Leat 1772 Ocftomvrie] 8.
(s) Dumitrașcu Racoviță vistier.
(s) Radu Năsturel vel paharnic, martor.
CU

(S) D. Colceag vel aga, am scris și martfurj.

(S) Iwofvyiț jj.7] . . . ’/.'.S
 R
196 —

RA
VIII

LIB
Io Alexandru Costandin Moruzi vfoejvod i gfosjp[o]dfa]r
zemli vlahiscoe.
Bune dresuri și vrednice de crezământ scrisori arătă dom­
niei mele dumfneajlui biv vel ban Dumitrașco Racoviță pentru
această moșie Vărăștii din sud Ilfov și să cunoaște că, cu ade­

ITY
vărat că, din vechime au fost dela neamul dumfneajlui, dar fi­
indcă răpfosatulj vornicul Racoviță părintele dumnealui banu­
lui, au fost dăruit moșiia aceasta copiilor clucerului Costache
Roset, și în urmă întămplându-se de au murit copiii clucerului,

RS
după pravilă clironom au rămas iarăși clucerul ca un tată ce
le-au fost. Acum dar însuși clucerul de bună voia sa au primit
și au dat moșia cu mulțumirea sa dumnealui banului Racoviță
printr’ăcest zapis al său, care de această învoială și prea sflnțfia
VE
sa] părintele Mitropolitu ne-au încredințat, fiindcă au fost și mij­
locitor între amândoă părțile. Și bună este învoiala aceasta pen­
tru că au înplinit mai mult dreptatea. Și ceru dumfneajlui banu
și dela domnia mea întărire la acest așăzământ. Drept aceia în­
NI
tărim și domniia mea cu domneasca noastră pecete acest zapis,
ca să fie spre buna încredințare și întemeere a stăpănirei dum­
nealui banului Racoviță.
LU

1795 Mai 8.
Alexandru C. Moruzi Voevod
(P. G.}. vel logofăt
Aooi'Qt/j sKrfîsfa'O'
RA

încredințez cu acest zapis al meu la mâna dumjneajluî Du­

mitrașco Racoviță biv vel ban, ca să se știe, pentru că având
multă judecată răposatul vornic taical dumfneaflui banului cu
NT

răposata moașa jupănesei mele cei dintâi Safta băneasa, nora

răposatului voinicului Radului Catalan, pentru o moșie Vărăștii,
din sud Ilhov, ce este alătura cu moșia dumnealui Dobreni, în
zilele răposatului mării sale Costandin Vodă Mavrocordat, unde
CE

judecându-să atunci și înnaintea veliților boeri și mai în urmă

și la divan înaintea mării sale ; și așa cu judecata au luat ră-
pfosajtul vornic, taical dumfneajlui banului această moșie Vă­
răștii. după cum mai pe largu să cuprinde pricina în anaforaua
/

aceia a dumfneajlor veliților boeri de atunci, care este întărită

ca un hrisov și cu pecetea și cu iscălitura răposatului măr.ii
SI

sale Costandin vodă Mavrocordat. Care acest sinet este și acum

la mâna dumfneajlui banului Racoviță Apoi mai în urmă des-
chizându-să răzmirița Rușilor și fugind mulți boeri de aici în
IA

Brașov, între care era și răpfosajtul vornicul Racoviță și afiân-

du mă și eu acolo, când au vrut să moară răposata Băneasa
Safta, puind rijea la răposatul vornec Racoviță pă răposatul
CU

părintele Grevenoi duhovnicu dumfneajlui, cum și pă alții ca

să-i dea moșiia înnapoi. Și așa și răposatul vornic Racoviță, dă
 R
197

RA
bunavoia dumfneajlui au priimit, dar n’au dat-o răposatii, ci au
dăruit această moșăie copiilor mei, carii trăia atunci, după cum

LIB
scrie și zapisul dum[nea]lui. Ci dă vreme ce Dumnezeu n’au
vrut ca să-mi trăiască copii, am socotit și eu acum de bună voia
mea și am dat această moșăie iarăși dumnealui banului Raco-
vița, cu mulțămirea mea, cum răposatul vornecu au dăruit-o a-
tunci moșia copiilor miei ; asemenea și eu acum o dau de bu-

TY
năvoia mea dumnealui banului Racoviță și copiilor dumnealui,
să aibă a o stăpâni cu bună pace dă cătră mine și dă către tot
neamul mieu. Și nimeni din rudele mele după moartea mea n’au
a face vreo cerere sau vreo pretensione de această moșăie, de-

SI
vremece această moșăie au fost dăruită de răposatu vornecu
Racoviță, răposaților copiilor mici, cărora după pravilă le sunt
eu clironom, și mai vârtos că această moșăie dintru’nceput să

ER
trage dela neamul dumfneajlui banul Racoviță. Dar însă cu a-
cest șart iam dat o: cât voi trăi eu, tot eu să o stăpânesc și
tot eu să i iau venitu, iar după moartea mea atunci să o ia
dumfneajlui supt stăpânirea dumfneajlui că așa ne-au fost învo­
IV
iala și așăzământul și săi dau dumfneajlui și zapisul răposa­
tului vornicului, taical dumnealui cu care dăruise această moșie
UN

copiilor miei. Și aceasta am făcut-o numai pentru multa dra­

goste și prieteșugul ce am avut și am cu dumnealui banul, dă
vreme ce Dumnezeu așa au vrut, copii miei care’mi era cliro-
nomi n’au trăit ca să stăpâneescă această moșăie. De aceia și
eu am socotit din însuși voia și proensis a mea ca să dau mo­
AL

țăia să meargă iarăși la clironomii ei, cum au fost dintru’nce­

put și pentru mai adevărată a mea credință am iscălita acest
zapis al mieu cu însumi iscălitura mea, puind mărturii și pă
prea sfințiia sa părintele Mitropolitu și alte obraze de cinste,
TR

după cum mai jos se vor vedea Aceasta.

(s) Koozțavrrjvoc) Pșostwc z/.SUuap)

EN

Nicolae Basarab Brăncoveanu vel ban martor.

Manolache Crețulescu vel vornic martor.
/C

Note. Documentele comunicate de d-1 Marinescu sunt—precum

orice cunoscător al istoriei Țării Românești se va ti încredințat—
foarte interesante, încât considerăm de datoria noastră publicis­
tică față de acei dintre cititorii revistei, cari nu cunosc amănun­
SI

tele istoriei acestui Principat, să întovărășim documentele de față

cu unele note lămuritoare.
La No I. aflăm de existența călugărului Partenie, unui fiu
IA

pan" acum necunoscut al lui Petru Voevod Cercel, fratele lui

Mihai Viteazul. Petru a avut deci patru fii, pe Dumitraș-
cu, Marcu, Ștefan și pe acest călugăr Partenie. Numele
CU

1) St. Nicolaescu în Rev. p. Ist. Arch. și Fii. XII p-ea I. (arb. geaeal.)
 R
198 —

RA
lui de botez va fi îost fără îndoială Petru, considerând că după
regula monahală numele din călugărie trebuie să înceapă cu a-
ceiași literă inițială ca și cel din mirenie și în special având în

LIB
vedere că și tatăl, bunicul și străbunicul Iui Partenie se chie-
mau Petru.
Constantin CZwcerwZ, fiul lui Șerban Voevod, e viitorul Domn
Constantin Basarab, poreclit Cârnul (1654—58), care domni, nere­
cunoscut și foarte scurt timp și în Moldova (toamna 1659 și iarna

ITY
1661). El făcu în 1646, atunci Mare Serdar, o biserică în Do­
breni numindu se în inscripția de-asupra intrării, „snă Io Șăr-
ban Voivod i jupănița Bălașa*. Aceasta era soția preotului
din Dobreni nu a lui Șerban și vedem că Constantin nu ’și

RS
tăinuia originea ilegitimă. Alăturea zace și soția lui Șerban,
Doamna Elina, moartă în 6 August 1642. în Dobreni Constantin
își făcuse un palat ,cu odăi mari și încăpătoare cu turnuri pe
care sânt zugrăvite icoane de sfinți și lupte“ \) ctc. Amănun­
VE
tele acestea nu sunt fără importanță, explicând în parte tenaci­
tatea cu care țineau familiile, cari moșteniseră pe rând moșia
această și la cea alăturată, Vărăștii, vândută în 1629 numai de
nevoie. Cronicile ni zic că Constantin a fugit în Țara Ungu­
NI
rească, și în adevăr acolo era pe viitor baza lui de operațiune
politică și militară. In Documentul No. IV citim însă „Iară după
ce au fugit unchiu-mieu 12) Costandin-Vodă în țara N'am
LU

urmărit peripețiile vieții lui Constantin, încât nu ne putem pro­

nunța cu competință, însă putem contribui la lămurirea acestei
chestiuni cu un document, a cărui copie ni-a fost dată pe vremuri
de cătră bibliotecarul Mănăstirei gr. cat. din Buczacz în Podolia.
RA

Prin acest document slavon un „Constantin Voevod cu Doamna

sa Nedelia [Natalia], Hospodar al Ungrovlahiei și al întregului
mal al Dunării*, dăruiește in 1681 August 21 Mănăstirei Sf. Onu-
frei din Lawroiv3) (cercul Novi-Sambor) „lemnul crucii Domnului
NT

făcător de minuni“. Anul e scris cu litere cirilice însă cu soco­

teala dela Hristos. Dacă documentul acesta e autentic, sau nu
e la mijloc vre-o eroare de transcriere în ce privește anul, Constau •
tin ar fi ajuns la o vrâstă foarte înaintată, iar arătările nepotului
CE

său Mihai ar fi în parte confirmate întrucât e de presupus că din

Ardeal se va fi mutat Constantin mai târziu în Polonia4).
De un alt Constantin în ori ce caz nu poate fi vorba, căci
pănă la C. Brancoveanu, 1688, nu domnește vre-un Constantin
in Țara-Românească.
/
SI

1) Iorgn, Inscripții din Bisericile României, pp. 89—90.

2) Mania lui Mihai, Ilinca, era sora Ini C. Basarab și soția lui C. Can-
tacuziuo Posteluic. Ea s’a născut în 1611 în Suceava (Engel I. p. 280; Ma­
IA

gazin isl. IV p. 306).

3) Tot acolo zace și Maria soția lui Ștefan Petriceico Vodă, născuta
Catargi, f 1675. (Comunicat de acelaș).
4) Un Emanuil Cantacuzino și fiica lui Ana trăiau in 1636 în Polo­
U

nia (Niesiecki). Se pare deci că familia avea legături vechi cu țara această.
 R
199 —

RA
Cuvintele din documentul No. IV : „și viața părintelui
dumnealui Hrizii vist\ierul\ i s'au curmat și toată casa i s’au

LIB
pustiit11, rezumă în stil evangelic tragedia cunoscută din fami­
lia cronicarului Radu Popescu, fiul lui PIrizea ot Popești1). Hri-
zea ar fi trebuit să treacă în istorie cu titlul de Vornic, căci
aceasta era ultima lui boierie primită între 2 Octomvrie și 13
Noemvrie 1679 2). însă rolul său istoric e legat de cealaltă bo­

TY
ierie. De altfel nu se bucură de această înaintare de cât foarte
scurt timp. în primăvara aceluiași an îi veni și peirea. El fu
închis, supt pretext de a fi mânuit rău banii visteriei, — „pe la
Sfeti Teodor in săptămâna cea mare a lăsatului de sec, de pos­

SI
tul cel mare“ și desvinovățându-se fu liberat. Insă după 11 zile
fu din nou închis și în tine omorât3) într’un mod neobicinuit
față de boieri pe vremurile acele, prin tragerea în țapă4). Atât

ER
de mare fu mânia lui Șerban, Încât nici familia lui Hrizea nu
scăpă decât prin fugă de o moarte probabilă, pierzându-și se
înțelege averea, din care făcea parte și moșia Vărăștii. La a-
IV
ceastă ultimă latură a tragediei se referă cuvintele „și toată casa
i s’au pustiit*.
O astfel de cruzime la un om cult, „spudeos“ și din pă­
UN

rinți nobili la suflet, trebuia să’și aibă motivarea ei psihologică

și o găsim ușor în narațiunea cronicarilor despre cumplitele lupte
între acele două partide boierești, Bălenii și Cantacuzinii, sau
„Postelniceștii*, cum îi numesc cronicarii, după strămoșul aces­
tei familii în Țara Românească, Constantin Postelnicul 5) și cum
L

ii veclem numiți și in documentul No. VI. Hrizea era ginerele

Banului Gherghe Băleanul, din a cărui casă porniră, în conspi-
RA

rațiuni nocturne, intrigile, uneori criminale, însă cu noroc si abi­

litate dejucate, în contra fraților Cantacuzini, al căror reprezen­
tant de frunte era inimosul și frumosul Șerban Spătar, apoi Lo­
gofăt și în sfârșit cel d’intăi Domn din familia această în Țările
NT

Românești (1678 — 88). Gherghe Băleanul, Hrizea și Stroe

[Leurdeaunul] erau, scrie d-nul lorga, oameni ale căror nume pot
însemna o întreagă politică, dușmanii cei mai neîmpăcați din
CE

timpuri mai vechi sau mai noi, ai Cantacuzinilor 6). Stroe fu au-
orul „moral' al asasinării vrednicului moșneag Constantin Cân­

ii lorga, Ist. bit. Rom. în sec. al XVIII lea I. p. J19.

2) Em. Panaitescu, Cronicarul Radu Popescu. etc. p. 8. Boeria care
/

o avu, de Vd Vornic al Țarii de Jos, fu anume creiată pentru el. (Giu-

reseu, Contributiuni la studiul cronicelor înuntene, p. 44).
SI

3) C. Căpitanul ed. lorga, p. 199.

4) Engel I. p. 111 și Magizin ist. V. p, 39. după relațiunea lui Del
Morile (v. lorga, l-t. bit. Rom. in sec. al XVIII-lea, I, p. 150). D-ul Panai-
IA

tescu, op. cit. p. 17, dovedește câ Hrizea e citat în divan ca Vel Vornic
rncA in 23 Mai 168u și nu mai aparo între boierii divanului în 5 luni-*
nici în vreun alt document din Iunie. Intre aceste date a avut loc omo­
rârea lui.
CU

5) In 1629 era Vel Paharnic (Doc. No. I).

ti) lorga, „Despre Cantacuzini" p. 103.
 R
RA
200

acuzino Postelnicul (20 Dec. 1663), iar că Hrizea nu va fi fost

străin sufletește acestei fărădelegi e de presupus cu privire la a-

LIB
titudinea sa ulterioară față de Cantacuzini, precum va fi fost
și unul din inspiratorii lui Duca Vodă în Cocorești, cănd se ho­
tăra o acțiune criminală în stil mare. Din această luptă lungă
și pasionată de c. 15 ani, în care cumpăna succesului înclina
mereu—cu mica întrerupere prin Domnia lui Antonie Vodă (1669

TY
_72)—spre partea Bălenilor, Cantacuzimi au eșit ca prin mi­
nune învingători, ridicăndu-se ca Fenix din cenușe. Insă carac­
terele se amărâseră întru atâtă încât argumentele rațiunei erau
neputincioase față de sedimentul de otravă sufletească. La ur­

SI
carea lui Șerban în Scaun, Hrizea i se închină, iar Șerban pă­
rea a fi uitat durerile și umilirile trecutului, precum am văzut,

ER
așa dictând amânduror rațiunea politică. Insă în o astfel de ten­
siune sufletească scânteia celei mai mici pricini trebuia să ducă
la explozie, la catastrofa finală inevitabilă. Care era pricina aceia,,
nu știm până astăzi, deoarece cronicarii părtinitori Interpretează
IV
evenimentul din punct de vedere al intereselor elicelor căror a-
parțineau. Ajungea însă un cuvânt neprecugetat al lui Hrizea,
care să fi trădat gândurile lui intime, spre a face să reînvie din
UN

partea lui Șerban ura justificată, pe care voi să o dea uitării *).,
Documentele de față intră perfect în acest cadru istoric.
Astfel, deși nu ni se zice când au vândut Cantacuzinii mo­
șia Vărăștii lui Hrizea, (Doc. No. IV), în Întâia, sau a doua Dom­
nie a lui Grigorie Ghica, putem cu ajutorul istoriei să constatăm
AL

că vânzarea a trebuit să aibă loc în timpul celor mai mari pri­

goniri, căror erau expuși Cantacuzmii, în a doua Domnie a lui
Ghica (1672 — 4) și deși Mjhai Cantacuzino zice că au vândut
TR

satul rfără de nici o silă*, ni vine să credem mai mult istoriei,

care zice „Die Eingesperten [între cari erau și CantacuzineștiiJ
mussten alle ihre Dorfer Unierthanen und Zigeuner ver-
kaufen* 12). Că vânzarea n'a avut loc înainte de întâia Domnie
EN

a lui Ghica (1660—4) rezultă și din împrejurarea că în 1 Sep­

tembrie 1667 satele „Dobrenii cu vecini 78, cu morile cu ca-
sele“ și „Vărâști cu vecini 80“ se aflau înscrise în actul de îm­
părțeală a proprietăților Cantacuzinești3). Legătura moșiei cu e-
/C

venimentele politice reiese și din cuvintele: «Și l’au stăpânit

dumnealor în zilele lui Gligorie Vodă și în zilele Ducăi CodcG,
adecă tocmai cât timp fracțiunea Bălenilor era la suprafață
Acclaș document (No. IV) ni confirmă cunoștințele noastre
genealogice cu privire la familia cronicarului4) Radu Popescu
SI

1) v. Iorga „Despre Cantacuzini44, Engel, I, cronicarii și a.

IA

2) Engel 1. p. 317.
3) lorga, „Documentele Cautacuzini'o;44 p. 85.
4) A nu se confunda cu un alt Hadu Popescu din secolul al XVII-
lea și el Mare Vornic și Ban (1666) (lorga, Ist. Lit. Rom. in sjc. al XVlIi-
U

lea p. 149) precum sunt a se dr-tinge și cel puțin trei Hrizea Vistiernici
dintre cari unul în 1622 (lorga, Stud.și Doc. V. p. 2d8) iar altul chiar „Hlizea
 R
RA
201

prin arătarea că Gheorghie Vistierul (Logofătul

LIB
1630) era «moșul» (bunicul) lui Radu’). El e id
glie vistier de la Popești* omorât în 17 Februarie 1655 de că-
tră Seimenii răsculați ai lui Constantin Basarab, iar numele lui
patronimic era Carida * 123). D-ul Iorga ni dă și locul lui de ori­
gine: Trikke3). El făcea deci parte din clientela grecească a

ITY
lui Leon Tomșa Vodă, supt care, procopsindu-se, cumpără Vă-
răștii. Prin naționalitatea grecească a lui Radu Popescu se ex­
plică probabil și protecțiunea de care se bucură din partea lui
Niculai Maurocordat4).
Considerând că Gheorghie Vistierul a murit în 17 Februar

RS
1655, rezultă că moșia Vărăștii s’a întors la Constantin Basarab
între urcarea iui în Scaun, Aprilie 1654, și uciderea lui Gheor­
ghie, iar probabil imediat după luarea Domniei, deoarece Cons­
tantin își avea așezarea la Dobreni și era pentru el și o chestie
VE
de ambiție domnească, făcând abstracție de motive de ordine
etică, să răscumpere moșia strămoșească vândută de nevoie.
Curgerea proprietății în moșia Vărăștii era deci urmă­
NI
toarea : lu 1629 vinde C. Basarab moșia Grecului Iane Psira,
probabil o rudă a lui Carida, de oarece nu vedem menționân-
du se că a întrebat întăi pe alții mai în drept să cumpere, con­
LU

form dreptului de protimisis. In 1630 o vinde Psira lui Gheor­

ghie, tatăl lui Hrizea. In 1654 Gheorghie o vinde lui C. Basa­
rab. După detronarea acestuia, în 1658, moșia trece la sora lui,
Ilinca Cantacuzino. Intre Martie 1672 și Decemvrie 1674 (Dom­
nia lui Gr, Ghica) Ilinca cu copii o vinde lui Hrizea. In 1680
A

Șerban Cantacuzino o confiscă, mai probabil, decât o cumpără,

după executarea lui Hrizea. In 1716 Mihai Cantacuzino o dă lui
TR

Radu, care o stăpânește, turburat însă în posesiune, și în 1718. De

la acest an până în 1772 nu mai putem urmări cu certitudine
curgerea proprietății, însă din documentul din 1772 rezultă că
EN

moșia eșise din proprietatea Popeștilor, de oarece vedem că Du-

mitrașcu Racoviță Vistier, care avu „multă judecată" pentru mo­
șia această supt C. Maurocordat cu Băneasa Safta, nora lui Radu
Popescu, o dă nepoatelor ei de fiică) fiicelor Clucerului C. Roset.
/C

Când eșise moșia din stăpânirea Popeștilor și ce amestec avea

boierul de origine moldovenească, Racoviță, cu Vărăștii, mai pre­
tinzând chiar enormitatea aparentă că moșia ar fi a neamului
său „din descălecătoare" ! ? Vom răspunde întăi la ultima între­
bare. Amestecul lui Racoviță era foarte firesc deoarece era fiul
SI

Popescul vel Vistier" în 1641. (Săptămână politică și culturală, supliment,

IA

p. 304) care nu e identic cu al npstru. In aceiași publicațiuue, p. 305, e

pomenit în 1659 Aug. 26 „Hrizea Postelnicul sin Gherghe Băleanul Vistier
și Clucer". E identic cu Hrizea Vistierul, cuvântul sin fiind des întrebuințat
în loc de zet. V. și Giurescu, op. cit. p. 39.
1) v. Giurescu, op. cit. p. 37.
CU

2) Ibid. conf. Mag. ist. IV. p. 338.

3) Iorga, Stud. și Doc. VI. p. 471 n. 1.
4) ld. Ist. Lit. Rom. în sec. al XVIII-lea pp. 152—3.
 R
RA
202

Hatmanului Dumitrașcu Racoviță clin căsătoria acestui cu Ilinca,.

LIB
fiica lui Mihai Cantacuzino, Spătar ’), fostul stăpân al Vă-
răștilor (Doc. No. IV). La întâia întrebare nu putem însă răs­
punde decât cercetând întăi care era situația familiei pe timpul
acesta. Radu Popescu muri cel târziu, în toamna anului 1729 12),
într’o vârstă foarte înaintată, de c. 80 de ani, considerând că în

TY
1675 era acum Logofăt de visterie3). Fiul lui, dacă e identic cu
Marele Vornic Iordachi Popescu. căsătorit cu o Safta, a murit
în 1731 45). In acest an domnea însă tocmai Mihai Racoviță,
fratele lui Dumitrașco, care murise și el în \T28b). Presupunem

SI
deci că moșia Vărăștii a trecut de la Radu la fiul său, cărui ca
urmi boier de frunte, sau poate chiar atunci Ban, nu i se va fi
contestat moștenirea, cu atât mai puțin de cătră fiul Hatmanului

R
Racoviță, care atunci se afla cu siguranță încă în Mojdova. Insă
în 1731, când moare Iordachi, după toată probabilitate fără des­
VE
cendență bărbătească, Dumitrașcu 11 Racoviță, folosindu se de
Domnia unchiului său Mihai, revendică moșia de la Băneasa Safta,.
văduva lui Iordachi, poate supt pretext că moșia era o donafune
NI
din partea lui Mihai Cantacuzino, iar Safta, surprinsă de recla-
mațiune nu poate să se apere neavând la mână zapisul de
cumpărătură al lui Hrizea Visterul și probabil nici dania lui
U

Mihai Cantacuzino. Procesul va n început probabil încă supt

Mihai Racoviță (Oct. 1730 —24 Oct. 1731) și s’a terminat supt
C. Maurocordat, urmașul lui. cu înfrângerea Saftei din cauza lip­
AL

sei de probe, (Doc. VII). Aceasta ar fi ipoteza ce s’ar putea

construi, dacă Iordachi e identic cu soful Saftei Popescu. Dar
chiar dacă n’ar fi identitate 6), totuși timpul eșirei moșiei din
mâna Saftei trebuie să fie aproape de evenimentul morții lui Du­
TR

mitrașco I Racoviță și a lui Radu Popescu, astfel de evenimente

dănd de regulă loc la verificarea drepturilor de proprietate.
Ceia ce am relevat mai sus. că vecinătatea moșiei Vărăștii
EN

cu Dobrenii va fi contribuit la înăsprirea raporturilor intre fami­

liile cari le posedau, întrucât proprietarii Dobrenilor țineau foarte
mult la moșia Vărăștii, vedem indirect confirmat și prin docu-
/C

1) lorga. „Genealogia Cantacuzinilor"* p. 316, v. și Ghibănescu, Sur-

și Izv. VIII. Spița.
2) Ginreseu, op. cit. p. 75.
3) Ibid. p. 151.
4) O. G. Lecea, Familiile Boerești Române, cu iudicațiunea izvorului:
Arh. Stat. Manăst. Vieroș.
SI

5) Let. 111. p. 168.

6) Identitatea s’ar putea controla cu ajutorul documentelor moșiei
Clejani dăru'tă în parte de Safta hii știm cm. (Lecea, ihid.) Ca argument
IA

contra identității ar vorbi împrejurarea că d-ui lorga n’a găsit la Radul-Vodă

unde să fie înmormântat lordache (după d ul Lecea), mormântul in ches­
tie. Insă inscripția poale să fie ștearsă. Că d-ul Giurescu, care s’a ocupat
deamănuntul cu familia lui Radu Popescu (op. cit.) n’a găsit nimic cu
U

privire la acest fiu nu poate să fie hotărâtor, întrucât d-sale atunci nu i

era cunoscut că Safta era nora lui R. Popescu, (op. cit. p. 46) un indiciu
destul de puternic.
 R
RA
203

meniul No. VII, unde se zice „când se va vinde odată moșia

LIB
(Vârăștii) să o cumpere acel care va stăpâni Dobrenii, fiindcă
este alăture*. Știm că foarte des „bunii vecini" sunt dușmanii
cei mai mari dm cauza conflictelor de interese.
Ultimul document ni aduce o adevărată surpriză. Răposatul
Radu Popescu e deodată numit Catalan, o poreclă probabil ce i

ITY
se dădu spre sfârșitul vieții, de care însă nimeni dintre cercetă­
torii vieții lui rfa dat păn’ acum. Se pare că era o poreclă în­
trebuințată numai în cercul intim al familiei.
Din acelaș document aflăm că Safta Băneasa „au vrut să

RS
moară11 în 1772 în Brașov. Prin cuvintele acestea nu este firește a
se înțelege că a vroit să se sinucidă, ci că era grav bolnavă, fiind
ajunsă la adânci bătrânețe, deși, cu toată religiozitatea străbuni­
lor noștri, se pare că se întâmplau și cazuri de sinucidere ’)• In
VE
1795 ea era „răposată11, dar moartea i s’a întâmplat aproa­
pe cu siguranță tot atunci în 1772, pentru că în 1776, Con­
tesa Smaragda Bălăceanu dă un zapis cu privire la o moșie dă­
ruită ei de «.răposata mătușa mea Safta Popeasca Băneasa» 12).
NI
Safta era deci sau sora tatălui. Smaragdei, Ioan Bălăceanu 34 5),
sau sora mamei ei Ilinca, fiica Postelnicului BrezoianuP). încli­
năm mai mult spre presupunerea că a fost o Brezoianu, pentru
LU

că în arborele întocmit de răposatul St. Grecianu (v. n. 4), genea-

logist conștiincios, nu se arată că Ioan ar fi avut vre-o soră. Se
poate însă, că Safta era numai vară cu unul din părinții Smaragdei,
însă mai puțin probabil în vederea donațiunei. Sora Smaragdei, Ma-
A

ria, era împreună cu Safta la Brașov, 1772, iar „Constantin Clucerul"

[Roset, ginerele Saîtei] se află în societatea Măriei în 1797 la
TR

un act al ei de adopțiune**). Deci raporturile între familii erau

intime și după moartea Saîtei, ceia ce lasă a se presupune o
înrudire apropiată.
Din faptul retrocedărei Vărăștilor cătră Racoviță, precum și
EN

în urma donațiunei Saîtei față de Smaragda, avem motiv să cre­

dem că progenitura lui Radu Popescu se stinse cu desăvârșire

1) Astfel Maria Gr. Ghica Voevod, născută Sturdza, voi să se sinu­

/C

cidă în Ardeal când, după detronarea soțului ei. (Dec. 1664), era să fie ex­
trădată Turcilor: „Die Fiirstin solite ausgeliefert werden; ein Walachi-
scher Bischof bereitete sie hiezu voi-, sonst haite sie sich (las Leben ge-
nommen11. Adevărat insa că starea nenorocitei femei era complicată și prin
faplul că era aproape de facere. (Engel I, p. 313). Suspect este și cazul
SI

lui Vlad VII Vodă, f Sept; 1532 „și au domnit Vladu Vodă ani do și ju­
mătate, și apoi s’au înnecatu în Dâmboviță la satu la Popești" (Mag.
ist. IV p. 271) fără să ni se dea amănuntele, desigur importante asupra a-
cestui eveniment. Laconismul acesta dă de gândit. Constantin Căpitanul
IA

adaugă „în primblare" (Ed. Iorga, p. 52) însă aceasta exprimă evident
numai părerea lui personală. Drept dovadă pentru raritatea sinuciderilor
ea nu-i veni nici gândul că altfel putea să fi fost sfârșitul lui Vlad.
2) Giurescu, op. cit. p. 160.
CU

3) lorga, Stud. și Doc. 111. p. 60.

4) Săptămâna pol. și cult. 1912, No. 33, arh. geneal. al fam. Bălăceanu.
5) Iorga, op. cit. p. 65.
 R
RA
— 204

odată cu moartea nepoatelor lui. Ce privește pe un pretins alt

LIB
fiu al lui Radu, „Badea din Fedelesciori* ’), credem că se con­
fundă cronicarul cu celalt Radu Popescu din 1666, — întrucât
presupunem că în documentul din 1673 la care se referă d-ul
Lecca e vorba de un Radu Popescu — căci cronicarul iui se nu­
mea atunci și probabil nici nu fu numit Popescu, nume pe care

TY
’l primi abia cătră sfârșitul vieții sale12), ceia ce șe și explică
prin faptul că moșia Popeștii (jud, Ilfov) eșise din familie și nu
fu răscumpărată de cătră fiii lui Hrizea decât in 1698 3). Chiar în
1715 cronicarul iscălește «Raadul [sic] Hrizi Vel Vor“ 4). Din cro­

SI
nica lui 5) ar reieși, precum a relevat-o și d-ul Giurescu 6), că
n’a avut decât un singur fiu. Iată și textul respectiv : „De la
Sibiiu s’au dus la Brașov unde era fiiusăușx alții ai casii lui...“

R
Că fiul s’ar fi chiemat Iordachi, adecă Gheorghie, ar fi foarte fi­
resc Întrucât așa se chiema și fratele și bunicul lui Radu. Ar
VE
fi deci și numele acesta un indiciu pentru identitatea sus dis­
cutată.
Atât aveam de adăugat pentru lămurirea unora dintre cititori
și alăturând încă o spiță a neamului Carida-Popcscul, încheiăm,
NI
mulțămind d-lui Marinescu pentru că ni-a dat prilejul să ne o-
cupăm odată în special și de chestiuni de genealogie munte­
LU

nească, mult mai complicate din cauza lipsei mai dese a nume­
lor patronimice, sau deasa lor schimbare după moșii (d. ex. cele
două familii Golescu), cari probleme însă, cu cât mai grele sunt
ele, ar trebui să atragă mai mult curiozitatea și ambițiunea no­
bilă a cercetărilor în interesul adevărului și progresului istoric.
RA

E desigur încă un semn de mare Înapoiere a genealogiei româ­

nești, precum a constatat-o d-ul lorga la Academie, că n'avem
pănă astăzi o cronologie a Banilor Craiovei și că trebue să re­
curgem, ca în notele de față, la presumpțiuni spre a stabili i-
NT

dentitatea unui Ban și chiar a fiului unui cronicar! Să nădăj­

duim însă că generațiunea, care vine va ști să umple acest gol
simțitor.
CE

S. Z
/
SI
IA

1) Lecca, op. cit. p. 399.

2) Giurescu op. cit. p. 32.
3) Ibid. p. 53.
U

4) Ibid. p. 160.
5) Mag. ist. IV. p. 61.
6) Op. cit. p. 46.
 R
RA
205 —

LIB
Spița neamului Carida-Popescul

Gheorghe Carida

TY
Log. de Vist., Vist., -j- 17,
Feb. 1655, căs. eu Sofia ’)•••

Ilrizea ot Popești

SI
Post., Vel Vist., Vel Vor.,
v Mai/Iunie 1680 căs. cu
Maria 1 4) fiica lui Gherghe
23

R
Băleanul vel Ban.

Gheorghiță
VE
Radu Popescul Fiică
Post, f după 24 Mai Cronicarul căs. cu Pirvul Făreă-
1698 căs. cu Stanca fi- Log. de Vist., Vel Clu- șanul Log. *)
NI
ica lui Preda Ta Io- cer, Vel Vor., Vel Ban,
mirescul Vist.â) f 1729 căs. cu ?
LU

[Iordachi ?] Popescul
[Vel Vor.*?] Vel Ban [f
1731?] căs. cu Safta [Bre-
zoianu ?]
RA

Fiică
t iuainte de 1772 căs. cu
Costache Roset Clucer
T

Fiică Fiică
EN

t între 1772 și 179-' f între 1772 și 1795

/C
SI
IA

1) Giurescu, op. cit. p. 38.

2) Iorga, Doc. Cant., p. 10, Stud. și Doc. V. p. 632, Giurescu op. cit.
CU

3) Giurescu, op. cit. p. 46,

4) Ibid p. 45.
 R
RA
206

Știri iioui despre Movilești

LIB
Conform promisiune! noastre clin numărul trecut al revis­
tei J) ni am dat munca să scoatem din lucrarea voluminoasă a

ITY
Polonului Wladislaw Lozinski, cele ce pot interesa publicul ro­
mânesc, traducând și rezumând cuprinsul capitolului „Ziemia
Halicka11 întrucât se referă la viața și aventurile Movileștilor, ale
oamenilor lor’de casă, sau ale rudelor lor polone. Izvoarele folosite
de d-1 Lozinski sunt aproape exclusiv actele foastelor judecătorii

RS
castrense 12) (acta grodzkie) și anume ale judecătoriei din Ha-
licz și ale tribunalului din Trembowla. E deci firesc că eveni­
mentele descrise sunt în legătură directă sau indirectă cu inte­
rese materiale, apărate cu toate mijloacele ce le dădea șubreda
VE
procedură civilă sau penală a secolului al XVII lea, iar unde
căile legale erau prea strâmte pentru vre-o ambițiune sau pa­
timă prea mare, chiar cu mijloacele brutale ale dreptului celui
mai tare : cu incursiuni armate, sau războaie civile în toată re­
NI
gulă. Luptele acestea ale seniorilor poloni, *wojny prywalne*,3)
erau semnele triste ale declinului, în care se afla Polonia cu
U

toate isprăvile strălucite ale Hatmanilor ei Chodkiewicz, Zamoyski,

Zolkiewski ș. a.
Pecând în apus, în Anglia, Franța, Prusia, regalitatea în­
AL

vinse feudalitatea, reducând diferitele principate, comitate etc.

mai mult sau mai puțin la rangul unor noțiuni istorico-geogra-
fice, în Polonia, pănă în ultimele ei zile, marii seniori, deși fără
titluri sau provincii, iși păstraseră atâta independență, încât auto­
TR

ritatea Statului mai că nu exista, iar Regele ales nici nu în­

drăznea să’și impună voința unor mari electori de cari avea
trebuință. Rolul lui se pare că se mărginea în a face uz de
EN

prerogativele sale regale intervenind în ultimul moment prin un

^glejt" (Geleitsbrief) 4) când capul vre unui nobil mai răsărit se
clătina, sau dăruind moșii caduce generalilor mentoși, cu alte
cuvinte, el avea mai mult prerogativa de a face bine samavol­
/C

nicei aristocrații.

1) p. 177.
2) Desființate abia în 1788. (v. Zernicki-Szeliga, Gesch. d. poln. Adels.
SI

p. 81.) Actele, cuprinse în condici, se află (pentru Galiția și Lodomeria) în

Arhiva actelor castrense și terestre din L&mberg. Sunt mai multe mii de
condici. Asemenea Arhive 6unt și în Posen, Varșovia, Kiew etc.
3) Acesta e și subtitlul volumului al II-lt-a al cărții „Prawem i La-
IA

wemA cu care ne ocupăm.

4) Salvconduct.—Regele n’avea, precum se crede de cătră unii, drep­
tul de a ridica la rangul de nobili pe supușii săi—ceia ce cădea exclusiv
în competența dietei, nici de a conferi titluri sau decorațiuni, cari de altfel
U

nici nu existau, cu excepțiunea titlurilor princiare ale unor, c. 10, familii lit-
vane recunoscute cu ocaziunea Unirei cu Polonia din 1569, î. c. Korecki
Wisniowiecki, Sanguszko și a.
 R
RA
-- 207

Cu perspectiva clemenței regale înaintea ochilor, de ce e-

rau să se teamă marii seniori, ba chiar mari senioare, și vom

LIB
vedea cum una din acestea ia la goană pe aprozii judecătoriei
din Halicz când vin să-i predea o citație.
Cu cât mai îndepărtate erau Voevodatele de centrul Republi-
cei, („Rzecz-pospolit") cu atât mai slabă se înțelege era și autori­

ITY
tatea regală, nu numai din cauza lipsei unor mijloace eficace de
constrângere, neexistând o armată permanentă suficientă, ci și
din cauze politice, cari cerea'u menajarea acestor seniori de la ho­
tarele Republice!. Ei erau doar cei dintâi, cari încălecau la apropie­
rea dușmanului și mai cu seamă cei din Voevodatele Braclawului,

RS
Podoliei și Rusiei, învecinate cu Moldova și cu Bugeacul Tătarilor.
Nici autoritatea Voevozilor nu înlocuia lipsa celei regale.
Voevozii nu erau nici ereditari, nici măcar numiți pe viață, nici
nu trebuiau să aparțină nobilimei Voevodatului pe care îi cârmu­
VE
iau. ci erau guvernatori militari al căror rol principal era, con­
form numelui lor, !) a chema prin „circulare" ia arme și a con­
duce gloatele nobilimei (szlachta) în război. *2) In timp de pace
însă ce putea să însemne, un astfel de înalt funcționar, venit din
NI
alte părți ale Republicei, față de vre un mare senior băștinaș,
cu numeroase moșii și cu supuși, cari îi depuneau chiar jurămân­
LU

tul de fidelitate *? 3) Cât de mică era autoritatea Voevozilor, se

poate mai bine cunoaște din următoarea zicătoare : „szlachic na
zagroclzie—rowny wojewodzieu,4) ceia ce în traducere liberă în­
seamnă „nobilul în răzeșia sa e egal Voevodului“. Dacă atât de
puțin însemna un Voevod pentru un simplu nobil de țară, pu­
RA

tem să ni închipuim cât de mică fu autoritatea lui față de se­

niori, cari unc-ori îi erau superiori din punct de vedere al averei,
sau al familiei, sau din amândouă.
Supt astfel de împrejurări nu-i de mirat, că magnații fă­
NT

ceau ce voiau și că- deși se adresau și ei de formă instanțelor

judecătorești—la urma urmei totuși faptul împlinit cu superiori­
tatea forței brutale garanta succesul lor în diferitele pricini. Atât
de adânc pătrunse spiritul anarhic, încât vedem și străini, ba chiar
CE

femei, desconsiderând legile Statului pănă într’atâta, încât una,

Doamna Elisaveta, își face un deposit de recrutare în Uscie, te­
rorizând cu lefegii prădalnici întreg ținutul, alta, Hăimâneasa
Nicorița îndrăznește să cucerească în toată regulă cetatea Pod­
/

ii Compus din vsl.: voina (război) și voditi (a duce) (Cihac, Diction-

SI

naire).
2) E interesant că în România se întrebuințează cuvântul șleahtă în
semn de gloată, massă, adunătură de oameni. In Bucovina prin șleahtă în­
IA

țelege poporul oameni îmbrăcați „nemțește“ adecă cari se disting de ță­

rănime numai prin portul lor. In categoria aceasta intră mai cu seamă slu­
gile polone.
3) v. m. j.
CU

4) Zernicki-Szeliga, Der polnische Klein-Adel im 16. Iahrhundert, p.

6. Autorul traduce după înțeles: „der Edelman, wenn auch nicht reich—Ist
docil dcm Wojewoden gleieh“.
 R
RA
208

hajce cu binevoitorul concurs al vre-uirui căpitan de cavalerie î

LIB
Ne mirăm cum de autoritățile nu sunt chemate să intervină în
cursul diferitelor samavolnicii. Un senior asediază pe altul zile
întregi și nimeni nu se amestecă. Liber învinsul să se plângă
în urmă instanțelor judecătorești, sau dietei și să izbutească, dacă
poate, un decret, de „excomunicațiune și infamie", imediat anu­

ITY
lat prin clemența, une-ori bine calculată, a Regelui. Cu ce erau
însă să intervină autoritățile, în primul rând Starostii, dacă ar­
mata permanentă era, mai cu seamă la țară, aproape inexis­
tentă 1 E vechiul adevăr, că cele mai bune legi și cele mai fru­
moase organizațiuni nu plătesc nimic, dacă lipsesc mijloacele de

RS
a le executa>D\n asest punct de vedere Polonia, cu toată „cons-
tituțiunea“ ei și cu toată cultura ei superioară, era ca organiza-
țiune socială inferioară Principatelor noastre, în cari autoritatea
despotică a Domnilor ținea în frâu ambițiunile și patimele su­
E
pușilor. Acolo o organizațiune complicată, dar fără sancțiune,
aici una simplă și patriarhală, însă eficace.
IV
Studiul d-lui Lozinski ni aduce și unele amănunte genea­
logice despre Movilești, dintre cari cel mai principal, cu care
UN

ne-am ocupat în rândul trecut ni destăinuiește numele patronimic

al Doamnei Elisaveta Movila, care, precum am văzut, nu era
Ciomârtan. Având a ne ocupa cu aceste orizonturi noui genea­
logice în notele lămuritoare, cari vor întovărăși articolul de față,
dăm acum curs expunerei povestitoare, însă documentate prin
AL

numeroase indicațiuni de izvoare, a d-lui Lozinski, urmând in

parte fidel textul polon, în parte rezumându-1 numai.
I.
TR

Lupta pentru depozitul din Podhaice

Pricina luptfi.
EN

In anul 1612, când Ștefan Potocki, atunci numai Sta­

roste de Felin (Felinski), ginerele lui Jeremui Movila Voevod,
se aventură în nenorocita întreprindere din Moldova — cu sco­
pul de a pune în Scaunul Țării pe cumnatul său, Constantin Mo­
/C

vila - nevasta lui, Mariaf și tovarășa ei, Logofeteasa Mauroina.

(logofetowna Mauroina) *) depuseră toate odoarele lor în cetatea,
foarte întărită, din Podhaice, care se afla atunci în proprietatea
Voevodului Rusiei s) Sianislau Golski 1234), om de seamă, tovarăș
SI

1) V. Despre descendenta ei ilustră în N-rul trecut.

2) V. Notele lămuritoare.
IA

3) Voevodatul Rusiei, cu capitala Lemberg, era situat între Carpa(i,

Moldova și Voevodatele Podolia, Volhynia, Belz, Sandomirz și Cracovia.
4) Dintr’o familie stinsă de mult, care a avut însă, numai scurt timp,
un rol foarte însemnat în istoria Poloniei. Despre ea a rămas următoarea
U

zicătoare : „Familia krawczykow przerzeczonych Golskich—nie wiele za-

bawila Kronikarzoiv polskicli* (Familia de croitori, numită Golski, n’a o-
cupat lung timp pe cronicarii poloni) drept aluzie la originea obscură a fa-
 R
— 209

RA
credincios al lui Ian Zamoyski apărător fervent al regalității, so­
țul nepoatei de frate a lui Ștefan Potocki, al Anei Potocki * 12).
Golski li dăduse o dublă garanție că depositul prețios va rămâ­

LIB
nea neatins. Insă scurt timp după depunerea aceasta muri Gol­
ski, iar cetatea Podhaice, trecu. împreună cu Buczacz, Czortkow
și a., la fratele lui, Ian Golski, soțul eroinei acestei narațiuni,
al Sofiei ele Zamiechowa. Ian Goiski, Castelan de Kamieniec,
iu om vițios, samovolnic și bețiv, care la moșia sa Kobylowloka,

ITY
situată lângă drumul negustorilor între Moldova și Lemberg,
sminti pe negustori—de regulă Armeni—luându-li vinul moldo­
venesc, sau cel malvasian, neplătindu-i, supt pretext că li va tri­
mite banii în urmă, după ce va primi din partea lor un certifi­

RS
cat arătând cum sunt preturile din Lemberg. Negustorul grec
din Lemberg, Cozma Salvago 3), avuse nu puține proteste și ci­
tații din cauza această. A doua a lui slăbăciune era, că oprea pe că­
lătorii, cari se întorceau din Kamieniec, cerându-li să-i poves­
VE
tească tot ce știură și aflară despre oameni și lucruri, iar dacă
vre-unul se împotrivea, il silea, în virtutea funcțiunei sale mili­
tare să fie oaspele lui, neslobozându-1 pănă ce nu-i împlinia do­
rința. De regulă însă cei scăpați se duceau deadrcptul la tri­
NI
bunalul din Trembowla jeluindu-se, dar cu puțin efect. După
moartea lui, văduva lui, Sofia, se căsători cu Stanislau Lanckoron-
ski4}, Voevodul Podoliei, iar după moartea acestuia, cu lanusz
LU

Skumina Tyszkiewicz, Voevodul de Trock 5).

După înfrângerea lui Ștefan Potocki în Moldova și căderea
lui în captivitatea lui Ștefan Tomșa, care ’l predă Turcilor, so­
ția lui ceru de la Ian Golski întoarcerea depozitului, însă zădar-
RA

nic, căci depositul — rZzs/tdT'MSC. Drept urmare, în Iunie 1613, Ma*

ria Potocki trage în judecata judecătoriei castrense din Halicz
pe Ian Golski și pe soția acestuia pentru că. contrar concepțiu-
nei stării lor nolibe și împotriva pravilelor Republicei au spart
NT

lăcățele, au rupt pecețile, au luat sipetele (,,sepety“) și nu vor

să le întoarcă.
CE

miliei. (Lozinski, II. p. 66.) Lui Stanislau i se rugă, în Octomvrie 1593, Bog­
dan fiul lui lancu Vodă Sasul, să-l ajute la dobândirea Domniei Moldovei.
(Engel, II. p. 214).
1) Hatman Mare al Coroanei, n. 1542, ț 3/VI1605. (Borkowski, Genea­
logie zyjacych rodow polskich).
/

2) Fiica lui Andrei P. Castelan de Kamieniec, fiul lui Niculai P. ge­

neral al Podoliei. (Niesiecki „LIerbarz Polski").
SI

3) In 1595 Iulie 18, făcându-se în Lemberg inventarul averei răposa­

tului. „Nicoresi Graeci în Walachia* e vorba de reprezentantul lui, „Dziani
Salvago*’ și se constată „vina malmatica et walachica în diversis celariis
IA

deposita" tlorga, stud. și doc. XXIII, p. 443. v. și p. 446).

4) Castelan de Halicz 1613, Voev. Pod. 1614, f 1617. (Borkowski. op. cit.).
5) f 27/V 1641 ca Voevod de Wilna. (Id. op. cit.).
CU
 R
210

RA
Depositul Măriei Poiocki.
Conform actelor judecătoriei Terestre din Halicz depositul

LIB
„Movilancăi“ cuprindea:
1) Bani și odoare: „Intăi c. 70.000 galbeni bani gata, a-
nume în florini de aur „w czerwonych sZo/vc/z“=Goldgulden),
în monete mai mari de aur („w portugalach"'), cuprinzând fiecare
câte 15 galbeni, în monete cu „capul Sf. Ioana („t. j. zapewne

TY
w wykopanych zlotych monetach rzymskich" = probabil în mo­
nete romane de aur, desgropate)') adecă o sumă urcându se la o
valoare actuală de c. 2 milioane de coroane (2.200.000 de lai).
După banii gata vin prețioasele : lanțuri, inele, brățare, cer­

SI
cei, salbe (coliere), toate cu pietre scumpe. Erau acolo 10 lanțuri
grele, groase și lungi, cari atârnau pănă la pământ; salbe cu

ER
diamante, safire și rubine, câte 2000 și 3000 de galbeni valoare;
cruciulițe; 7 brățare; 70 inele cu multe diamante și rubine,
dintre cari unul prețuit 6000 de galbeni ; câteva șiraguri de măr­
găritare (perle); 22 cutii cu argint de masă de cea mai scumpă
IV
lucrare ; 10 cutii cu lingure de argint; 22 farfurii și tasse de argint;
două coroane de aur presărate cu diamante, rubine și satire : 3
cutii pline cu pietre scumpe, o mantilă de catifea cusută cu dia­
UN

mante și safire ; 60 cane mari (roztruchan6w=Humpen) de ar­

gint aurit; 100 păhare și cupe; 16 leghiane mari și ibrice ; ceșci
de corale cuprinse cu aur, ornate cu diamante, rubine și safire ;
27 ceșci și ceșcuțe aurite ; două șatule prețioase de abanos, în
cari erau 200 șaluri turcești, cusute scump cu aur ; o șatulă plină
AL

cu pietre scumpe, încă nelucrate; 30 floii turcești cu rubine și

safire etc“.
2) Garderoba: „Nu mai puțin bogată era garderoba „Mo-
R

hilancăi\ cuprinzând coroane, blăni, perdele, părețari ; o cămașă

împărătească („carska*) cusută cu perle și Cisme împărătești în
NT

aceiași executare în valoare de 1000 florini de aur: 10 turbane

turcești, 3 tunice în valoare de 7000 de taleri ; 12 rochii câte
1000 și 2000 taleri valoare, anume : de catifea, atlas, brocard, da-
mast etc., ornate cu cei mai aleși soboli, cu nasturi de aur. dia­
CE

mante și rubine cu paspoaluri, cusături și canat! de aur; 30 rochii

de vară de brocard, de catifea și atlas, câteva mantale de so­
bol și rîs, înpodobite cu perle diamante-și rubine, 10 bonete țesute
cu perle și diamante; 10 legături de blăni de sobol („sorokow*
adecă câte 40 legate la un loc); 6 legături blăni de jder (sau
I/

240 de bucăți); 160 covoare de cele mai variate genuri și de

cea mai scumpă lucrare orientală: de mătasă, persiane, turcești,
S

de lână. etc. Covoare lângă paturi țesute cu perle, pietre scumpe

și aur, în valoare de 10000 de taleri ; perdele persiane de cu­
IA

loare roșie carmoisin pentru patru odăi „atârnând pănă la pă­

mânt*, pe lângă ele canafi de aur de cinci palme, câte 500 co-
turi pe odaie; tot atât de prețioase acoperișuri (mușamale) pen­
CU

ii Probabil medalii bizantine. (Com. de d-nl Prof. L’niv 0. Erbiceanu).

 R
211

RA
tru mese; postavuri întregi; vr’o 50 de bucăți postavuri olan­
deze, de atlas, de catifea; 4 bucăți brocard necroit, o mulțime
de „lucruri și mărunțușuri ș. a.“

LIB
3) Lucruri bisericești: „Mai vin odoarele destinate de Sta-
rostina de Felin [Maria Potocki] bisericilor precum : „4 cupe de.
aur în valoare de 1200 florini de aur; o icoană ferecată cu aur
curat; 10 cupe de argint aurit; 4 talgere de aur pentru sfânta
naforă ; 10 astfel de talgere de argint aurit; farfurii, ceșci, sfeș-

TY
nici, cădelnițe de argint, aurite, împodobite cu mai multe pietre
scumpe; 18 veșminte bisericești, cusute cu perle și aur, câte
1000 de florini de aur bucata; 20 de veșminte necusute, câte
100 de florini de aur bucata ; 30 de haine „în cari se înbracă

SI
la ei diaconii", de brocard și damast; covoare mănăstirești de
mătasă și persiane, cu totul 60. Insă prin cele mai prețioase

ER
dintre lucrurile acestea erau 3 evanghelii, ferecate cu aur curat,
fiecare în valoare de 3000 de galbeni, deasemenea 3 evanghelii
ferecate cu argint. Sfântul aer era nu numai de valoare ma­
terială extremă, ci și un cap d’operă de cusutorie: „cusut pe
IV
atlas roș“ — așa’l descrie inventarul—„cu pietre scumpe, diamante,
rubine, perle, cu cari sunt reprezentate „muncile Domnului". A-
tât de mare e acest aer, cât un lung covor turcesc și costă
UN

30.000 de galbeni11.
Depozitul Ileanei Logofetesei.
„Nu atât de mare, însă totuși foarte bogat fu depositul Ele­
nei Maur oină (Heleny Mauroinej) soției Logofătului moldovean
AL

(woloskiego) ’) prietinei Mohilancăi Potocki. El cuprindea 30.000

de galbeni bani gata, o mulțime de odoare, aur, argint, blăni
scumpe, diverse haine femeiești precum, tunice, rochii, mantale,
TR

fuste, „alajczykow" (de alai=de paradă), de vară, de baie etc.

de cea mai scumpă mătasă și de brocard, și depositul a fost
prețuit drept un sfert de milion florini de aur, ceia ce corespunde
la c. 4 milioane coroane".
EN

Valoarea depozitelor :
„Valoarea depozitului Mohilancăi, indicată de ea însăși în-
/C

tr’un mod cam fantastic de urcat, fu redusă de cătră tribuna­

lul din Lublin la jumătate, însă totuși i s’a recunoscut o valoare,
care în monetă actuală s’ar urca la c. 6 milioane coroane. Re­
ducând în aceași măsură valoarea depozitului Logofetesei, am
căpăta suma de 8 milioane coroane valoarea amânduror depozite
SI

împreună, însă considerând exagerările judecătorești ale acelor

vremi, putem să reducem suma aceasta iar la jumătate, ajungând
IA

astfel totuși la o sumă de c. 4 milioane coroane, în care ne pu­

tem ușor încrede*.
CU

1) Muntean ar fi „multanskiego“.
 R
_ _ 212

RA
Procesul și urmările lui.

Cum dispăruse această comoară enormă? Cetatea Podhajce

LIB
nu fu nici cucerită, nici măcar asediată de vre un dușman. Ni­
meni nu avea acces la pivnițele ei, decât numai stăpânii cetății.
Că răposatul Voevod Golski, ar fi sustras comoara nu e de
admis, căci pe lângă că se bucură de mare încredere, muri i-
mediat după primirea depozitului. Astfel întreaga bănuială căzu

ITY
asupra moștenitorilor lui, fratele său Ian și soția acestui Sofia,
în adevăr prilejul era prielnic sustragerei, întrucât lipsea ori ce
control, iar deponentul Ștefan Potocki, se află în captivitate.
Chiar modul de apărare al Sofiei în cursul procesului pare a în­

S
tări presupunerea această. Nici nu mărturisește sustragerea, însă
nici nu se prea leapădă de această acuzare. Caracteristic pen­

ER
tru formalismul juridic de atunci este însă că procesul nu caută
să lămurească chestiunea principală clacă Sofia Golski a sustras
sau nu depozitul, ci dă loc la o luptă lungă cu neistovitele mij­
loace ale procedurei civile. Potockieștii caută să ajungă cât
IV
mai curând la o hotărâre, iar Sofia caută să o amâie cât mai
mult. Sofia se apără cu o încăpăținare, care întrece ori ce în­
UN

chipuire și recurge chiar la putere brahială. Când aprodul tri­

bunalului castrens sosește cu reclamația Movilancăi la Podhaice,
Sofia închide cetatea, iar haiducii ei alungă pe aprod vr’o două
mile de departe. Insă, puțin timp după această întâmplare con­
stituția dietei polone din 1613 hotărând, probabil în vederea a-
AL

cestui caz, că crimele de sustrageri de depozite vor cădea— cu

■putere retroactivă de un an—de acum înainte în competința ex­
clusivă a judecătoriei castrense, aceasta se grăbește să dea o
hotărâre pentru întoarcerea depozitului.
TR

In urma acestei hotărâri Sofia aruncă asupra judecătoriei

castrense din Halicz și asupra întregului corp de funcționari ai
starostiei de Halicz acuzațiunea de parțialitate, și chiar de falși-
ficare de acte în procesul cu Movileasa și cere apelând la tri­
EN

bunal o despăgubire de 500,000 de mărci („grzywien"). împo­

triva dispozițiunilor constituției afacerea se întoarce pe calea o-
bicinuită a procedurei civile.
<Tot atunci o mulțime de alte pretențiuni se ridică în con­
/C

tra Sofiei, în calitatea ei de moștenitoare a răposatului Stanislau

Golski, Voevodul Rusiei, pretențiuni, cari datau încă din tim­
pul vieții lui Golski. Intre altele, ginerii lui Ieremia Movila,
Ștefan Potocki, Mihail Wisnowiecki, Samuil Korecki și Maximi-
SI

lian Przerebmski cer de la ea 15.000 de zloți luați de Golski de

la cumnatul lor Constantin Movila pentru recrutări și întâm-
plâadu i se lui Golski moartea, nici ostașii nu ’i-a primit Cons­
IA

tantin, nici banii nu i s’au întors.

Intorcându-se, în 1615, Ștefan Potocki din captivitate iar
Logofeteasa Elena Mauroină căsătorindu-se cu Gheorgkie Dv-
U

dyn-ski, Paharnic de Halicz, procesul pentru comoara movi-

 R
RA
lească ia o altă întorsătură. Potocki și Dydynski știu să’și a-
firme cu mai mare energie drepturile lor decât bietele femei și

LIB
Sofia e nevoită să se desvinovățească și desnădăjduită cercetează
toate pivnițele și scoate câteva cuîere și lăzi, despre cari nime
nu știe ce ascund, și depune la tribunal că dacă a fost vre un
depozit, nu poate să fie decât în aceste cuîere și lăzi, căci numai
acestea le-a găsit. Să le ia Potockieștii și să-i dea pace. Insă

ITY
cere ca toate acestea să le ia în primire în pivniță și nu permite
să se încredințeze înainte ce se află în cufere și lăzi. Potockieștii
însă nu vor să ia mâța în sac și insistă să se încredințeze de
conținutul cuferelor în cari nu recunosc depozitul lor. Sofia refu­

RS
zând, tribunalul pronunță hotărârea punând-o supt excomunica-
țiune și infamie („dekret banicyi i infamij“). Acum începe lupta
deschisă. Potocki întrebuințând în 1618 absența Sofiei, care se
afla la tribunalul din Dublin, cade cu 600 de oameni asupra
VE
Holhocei, unde Sofia avea de mult o garnizoană, care, silită de
ioame, se retrage din locul asediat. Urmărind-o, prinde Potocki
și o numeroasă gloată de Moldoveni, Sârbi „sabatow* ’) și Ca­
zaci, înaintează spre Podhajce, ocupă toate împrejurimile, încun-
I
iură cetatea și începe asediul. Intorcându-se Sofia din Lublin și
UN

văzând neputința de a isprăvi ceva față de Potocki se vede con­

strânsă să cedeze și încheie cu Potocki următoarea transacțiune
care avea să stângă nu numai pretențiunile Movilancăi, ci și ale
Logofetesei.
Sofia cedează 3 orașe întărite: Buczacz, Czortkow și fP7-
AL

erzbow, 23 de sate dependente de Buczacz și moșiile ei din cer­

cul Kamieniec : Bocolâfl_U_șci£. Pe lângă acestea Sofia mai
trebuie să dea și juvaiere și argint în valoare de 20,000 dezloți,
TR

să se oblige să plătească toate dările moșiilor cedate și în sfâr­

șit să restitue lui Potocki toate uricile, privilegiile, tocmelile și
hotărniciile și altele, atât polone, cât și „woloskie* (mol­
dovenești), cari s’au aflat în depozitul din Podhajce. Pentru ca­
EN

zul neexecutării obligațiunilor reciproce se stipulează o sumă de

c. 500.000 de zloți.
Insă transacțiunea n’a fost în stare să pună capăt procese­
lor. Sofia nu putea, sau nu voia, să împlinească principalele o-
/C

'bligațiuni. Astfel ea tărăgănă cu remiterea actului de donațiune,

nu plăti datoriile cu care moșiile erau grevate c. 100.000 dezloți,
și nu dădu nici juvaierele etc. în valoare de 20.000 zloți, stipulate
prin contract, deoarece toate odoarele ei fură zălogite în 1614
SI

lui Ștefan Chmielecki *2) pentru 20,000 zloți și—ca neplătite la ter­
men—pierdute. Urmează deci iar citații și decrete, iar în 1618
Sofia se află iar supt infamie scăpând de urmările ei firești nu­
IA

li Lefegii ungurești de care se serveau maernații poloni mai cu seamă

în cercurile Przemysl și Sanok (Lozinski, I. p. 122).
U

2) întâi polkownik (colonel) luptând cu Korerki 1616 și Zolkiewski

(1629) în Moldova, apoi Voevod de Kiew. (Niesiecki, op. cit.)
 R
RA
214 —

mai prin clemența regală. După pierderea domeniilor din Buc-

zacz ea își apără cu ultima energie domeniile din Podhajce, ex­

LIB
puse acum pretențiunilor energice ale Potockeștilor pe baza ne­
împlinitelor obligațiuni contractuale. 0. 1629 Solia se căsăto­
rește pentru a 3 a oară, luând pe Tyszkiewicz, Voevod de Trock:
insă și în această căsătorie ea continuă să-și apere singură drep­
turile ei în diferitele instanțe judecătorești. După scurt timp x)

TY
moare Ștefan Potocki, principalul ei protivnic, lăsând doi fii, loan
și Pavel, iar văduva lui, căsătorindu-se în urmă cu Firiej, Voe-
vodul de Sandomir, reia firul procesului cu Sofia, care mai du­
rează încă 14 ani de la data încheierii transacțiunei. Nu ar fi

SI
fost în stare Sofia să se mențină în Podhajce, dacă nu o ar fi
ajutat Niculai de Granova Sieniawski12), Starostele de Ratna,

ER
înprumutând-o cu 200,000 de zloți și ipotecând moșiile ci cu
suma aceasta.
Astfel i-a fost îngăduit Sofiei să moară în 1635 în Podhajce
cu satisfacția de a nu fi lăsat Potockieștilor ultimul triumf, isgoni-
IV
rea ei din cetatea, apărată cu viclenie și chiar cu forță, o viață
întreagă. Totuși după 6 ani Potockieștii intră în proprietatea Pod-
hajcelor. Adam HieronimSienawski3) cedează lor domeniul în schim­
UN

bul plății celor 200.000 de sloți împrumutați Sofiei; iar moșteni­

torul Sofiei, Samuel Zamiechowski și soția lui, născută Cristina
Potocki, cedează lor drepturile lor ereditare „modo donatorio^,
neavând probabil mijloacele de a plăti datoria considerabilă. In
1641 stăpânul Podhajcelor este acum Stanislau Potocki, Voevo-
AL

dul Podoliei 4). Intre actele din Halicz și Trernbowla ni s’atăs-

trat testamentul Sofiei, din 5 Septemvrie 1635. El ne interesează
întrucât, între alte legate, e vorba și de următorul : nA to zas,
TR

co woloskie cerkiewne, oddarvam to do Kosciolow moich" (Insă

acele ale bisericilor moldovenești, le destin bisericilor mele").
Această dispozițiune o consideră cu drept cuvânt autorul scrierii
de față tot atât de trădătoare ca și obligațiunile transacțiunii de
EN

f a întoarce documentele moldovenești și odoare în preț de 20.000

de zloți. Știm anume că în depozitul din Podhajce se aflau și nu­
meroase lucruri bisericești. Suntem deci îndreptățiți să bănuim
pe Sofia de Zamiewocho, sau „wojewodzina", cum o numește de
/C

regulă autorul cărții după soțul ei al doilea, Lahckoronski. Voe-

vodul Podoliei, de a Ii beneficiat de sustragerea depozitului
moldovenesc, deși ne lipsesc dovezi directe că ea a fost autoa­
rea acestei urâte fapte. Judecând după caracterul problematic al
primului ci soț, se poate că acesta fu adevăratul vinovat.
SI

1) 1631, Martie 5, fiind atunci Voevod de Braelaw (Borkovski, op. rit.)

2) f 1(136. fiul lui Adam, care luptase supt comanda lui Zamoy^ki
IA

contra lut Mihai Viteazul (X e-uecki).

3) Nepotul de frate (Prorop) a) lui Neeulai, <-as. cu Elisaveta fiica lui
SlamșbiU Potocki și a Sofiei Kal'inowski. (Niesiock»).
4) Petec it „Revers** frate cu Ana Golski; ultimul soț al Anei Mo­
CU

vila ; Cast, de Kaiiueniec 1630, Voev. de Bradav 1631, de Podolia 7 | XII

1636, Hatm. de câmp al Coroanei 1651’, Mare Halin al Cor. 1654, Voev. de
Ktev 1655, de Krakovia 1658, *}* 1667 în Podliajcc. (Borkcw.-k'. op. ci!.).
 R
RA
215 —

II.

LIB
Diferite afaceri și procese aie Movileștilor în Galîția.
Turbitrările din Uscie.

TY
In încurcăturile cercului Halicz avuse un mare rol rudenia
Movileștilor. întreaga progenitură a lui Ieremia și Simion Movilă
s’a așezat acolo împreună cu foarte numeroasa lor suită. Pe lângă

SI
încuscririle Movileștilor cu cunoscutele familii polone, Wisniowiecki,
Korecki etc., mai veneau și încuscririle boierilor moldoveni din
suita Movileștilor cu nobili poloni. Astfel precum am văzut, Lo­

ER
gofeteasa Elena Mauroina se căsători cu Gheorghie Dydynski,
Paharnic de Halicz, Teodosia Nicoriță cu căpitanul Ian Pod-
Jiorccki '), Ianculeasa („Ianculeanka") cu Albert Ponentowski 1 2)
etc. Din aceste încuscriri rezultau apoi o mulțime de interese
IV
și pretențiuni, cari la urma urmei dădură loc la foarte nu­
meroase procese. Astfel o considerabilă parte din actele Ha-
UN

liczului între 1609 și 1644 e plină de afacerile „moldovenești4

(„Woloszczyzna4). Nenorocita încercare a ginerilor lui Ieremia
Movila de a pune în Scaunul Moldovei pe cumnatul lor (1612)
și nu mai buna întreprindere a lui Korecki și Wisnowieski în
1616, au adus mari turburări asupra cercului Halicz. In Uscie, re­
AL

ședința Movileștilor, se organizează aceste Întreprinderi și „zoi-

nierz uscienski" [ostașul din Uscie] devine plaga întregului cerc.
Adunându-se spre ispravă în Uscie, molestează pe săteni și no­
bili, iar întorcându-se din ea, așteaptă plata lefii și dacă nu o ca­
TR

pătă îndată, trăește din prădarea nu numai a satelor domeniului Us­

cie, ci și a celor înconjurătoare. Locuitorii cercului Halicz aleargă
cu rugi ia Rege, la Hatman, la Voevodul Rusiei, cerând ajutor în
contra acestei ostășimi samavolnice și războinice. Voevodul
EN

Ian Danilovicz, somează cu circulare nobilimea cercurilor Lem-

berg, Przemisl și Sanok, pentru ca „armata mânu" să gră­
bească spre a scăpa cercul Halicz. 3) „După pustiirea țării prin
/C

Tătari"—citim în una din circularele acestea—„s’au adunat în con­

tra oricăror așteptări cete mari de oameni din diferite țări în Uscie
prădând și pustiind în mod dușmănesc, atât domeniile Coroanei
cât și bunurile private. Locuitorii cercului Halicz trimit delegați
după delegați zicând că „Domna* Elisaveta văduva fostului
SI

1) Fam. necunoscută lui Niesiceki, care pomenește însă o fam. Pod-

horoderki.
IA

2) Din Laskie căs. cu Ana fiica lui Iancu Vodă Sasul (1479 —
1581) și a Măriei. Ana mai avu na frate Filip și două surori : Ome-
liana și Hrisafina, ultima căs. cu Gre-ul Anton Katakalo, având două
fele: Ana și Margareta. (Iorga Stud. și Doc. XXIII p. 447 și tabla numelor).
U

Albert era fiul lui Vincenț, nepotul lui Ioan. strănepotul lui Iacob, râstrâ-
nepotul lui Neculai, care luptase în 1410 la Marienburg. (Niesiecki).
3) V. și Iorga „Doamna lui Ieremia Vodă* p. 23.
 R
RA
— 216

Hospodar al Moldovei Ieremia Movila, având de gând să pună

LIB
în Scaunul Moldovei pe fiul ei Alexandru, a adus oastea aceia
în cercul Halicz, din care cauză nu numai că i-a cuprins teama
de un răsboiu cu Turcii, ci se așteaptă la o foarte mare păgu-
bire a țărilor lor*. Intr’o a doua circulară, datată din 3 Decemvrie
1615, zice Voevodul despre ostașii din Uscie, că pe când au pur­

ITY
ces în Moldova, au pustiit cercul Haliczului „deosebindu-se numai
întru atâta de Tătari întrucât n’au luat oameni și n’au aprins
satele"; ce va fi însă dacă bandele acestea vor începe să se în­
toarcă din campanie ?
Patru ani terorizează ostașul uscian și ^pustiește jur împre­

RS
jur. Așteptând plata se organizează cetetele acestea, se strâng în
confederațiune, își iau ca. Mareșal pe Cristof Falenski ’) și cu o
îndrăzneală revoltătoare își bat joc de circularele voevodale, hăt-
mănești și regale. Nobilimea din Trembowla și Ivolomea se or­
VE
ganizează, gata de luptă, în ținuturi; însă prea slabă spre a se
apăra cu succes, recurge la ajutorul tuturor instanțelor și state­
lor 12) ale Republicei. Scăpare li aduce Hatmanul Zolkiewski 3),
ultima nădejdie a oropsiților. „Avusem nădejdie" scrie Zolkiewski
NI
în circulara sa din 7 Noembrie 1615—„că un timp oarecare ne
vom putea odihni în pace, însă din voia lui Dumnezeu pentru
LU

păcatele noastre, un nou foc s’a ivit din pricina Doamnei Elisa-
veta, toasta soție a lui Ieremia, și alții, cari o ajută în întreprin­
derea aceasta. Adică am auzit de turburări, cari din nou au iz­
bucnit în Moldova cu scopul de a pune în Scaun pe fiul ei Ale­
xandru, copil de 10 sau 11 ani 4), strângând pentru acest scop
RA

atât nu puținele trupe credincioase ei. cât și voluntari. S’a re­

simțit acum Podolia de acești voluntari; ceia ce nu s’a păgubit
de cătră dușman, s’a distrus de către aceste cete, voluntare, cari
numai că nu aprind și nu ucid, însă cai, vite și orice ar fi gă­
NT

sit, le iau pentru această slujbă la Uscie, luându-se după obi­

ceiul adversarului, așezându-se în țara Haliczului și în Pocuția
și ducând o viață samavolnică^. Zolkiewski chiamă de ajutor
trei Voevodate în contra acestor lotri: Rusia, Belzul și Podo­
CE

lia. Lembergenii au să se adune lângă Lemberg, Prezmys-

lenii și Sanokienii lângă Blozew, Haliczienii în Halicz. Când
cetele samavolnice fură alungate, părțile usciene și cele dinpre-
jur avură aspectul mizeriei și ruinei. S’a aflat că confederațiunea
I/

usciană a luat nobilimei, arendașilor și oamenilor c. 4500 de boi

1) Poate făcea parte din familia nobilă Falenski] o fam. Falenski

S

nu e pomenită de Niesiecki.
2) In sens de colegii ale nobililor „Stanow“ (Stăude).
IA

3) Stanislau, fiul lui Stanislau Voev. Rusiei. Mare Cane. Hatman al

Cor. 1605—1620, câud f lângă Țuțora. (Niesiecki). Circulara din 7 Nov. e
datată diu Kamiouka (lângă Kolomea). (Iorga, op. cit. p. 56—7). Zolkievv-
ski fu socrul lui I. Danllowicz (v. m. s.) și al lui Kouiecpolski viitorul M..
CU

H. al C. (Niesiecki).
4) Alexandru e pomenit în 7110 (1602) Iunie 9, (Arb. ist. III, p. 80)
de:i trebuia să aibă în Nov. 1615 cel puțin 1 «3
 R
— 217

RA
și 6000 de oi. Toate prisăcile fiind pustiite, s’au distrus 4000 de
stupi.
Insă și în urmă, când nu mai aveau loc întreprinderi în

LIB
Moldova ,această Kolchidă pentru Iazonii poloni, ginerii Movi­
leștilor," și când nu mai erau pretendenți, pentru că Turcii îi
luaseră în captivitate, Uscie, reședința Doamnei Elisaveta, ră­
mâne un focar de samavolnicii și fapte sângeroase. Dovedesc
aceasta fiecare dintre fiii Domnilor, întrucât nu se aflau în cap­

ITY
tivitate turcească, dovedesc ginerii Movileștilor, dovedește fratele
Doamnei Elisaveta, Vasile Lozinski^), dovedește viteazul loan
■Chanski 1 2), căpitanul de mulți ani în serviciul Movileștilor, care,
cu ocasiunea primei întreprinderi, în toiul luptei avu un conflict

RS
armat cu acel Lozinski pănă ce’i împacă, sau însăși Doamna
Elisaveta, sau administratorul moșiilor ei și Pârcălabul cetății
ei (Uscie), Turcul. „Hospodarczyki" (fiii de Hospodar) mai cu
seamă cel mai în vârstă, Costantin, cât timp mai petrece în Us­
VE
cie se află în conflicte continuie cu nobilimea din vecinătate, cu
Belzeckeștii. Makovieckeștii, în special însă cu Vartolomei Pola-
nowski3), asupra cărui năvălește în 1609 cu 300 de ostași în
Konczak și Krasiejow.
NI
Pretențiuni asupra domeniului Uscie și trecerea lui
la Miron Barnovski Vodă.
LU

Ginerii Movileștilor, Potocki, Korecki, Wisniowiecki și Prze-

rembski se luptă și se urmăresc în judecată între ei pentru mo­
șiile din Uscie și abia s’a așezat unul și altul îl alungă. Cel din­
RA

tâi se așează în Uscie Principele Samuil Koreck:, soțul Ecaterinei

Movila. Bizuindu-se în 1616 pe o obligațiune scrisă pentru 80000
zloți din partea Doamnei Elisaveta, probabil încă din titlul că­
sătoriei, se instalează în cetatea din Uscie și în moșiile ei, își
NT

ia în posesiune Miedzygorze cu cetatea, Luka, Tumierz, Trzcia-

niec, Kromidow cu cetatea, Stryc.hance, Rosniow, Lysiec, Gro-
cholin, Dolhe, Stebnik și Tysowice. In 1620, Maximilian Prze-
rembski, castelan de Sieradzk,—acum văduv după Principesa
CE

Elisaveta Zaslawski (pe care o ținuse întăiu în căsătorie Felix

Herburt)—se căsătorește cu Ana Movila și reclamă cu energie
drepturile sale asupra moșiilor din Uscie. Insă Ștefan Potocki,
atunci Staroste de Kamieniec, ia partea lui Przerembski și cu
ajutorul lui Niculai Potocki, fiul Voevodului de Braclaw 4), că-
/
SI

1) Urmează aici nota reprodusă in N-rul trecut în coloana „Comu

nicări Mărunte.14
2) O atare fam. nu e cunoscută lui Niesiecki. Există însă o fam.
Kanski.
IA

3) Fiul lui, Albert, fu trimes ca sol la Radu Vodă, Domnul Mol­

dovei. (Niesiecki). Numele acestei familii a devenit popular în urma roma­
nului lui Sienkiewicz „Familia Polanowski41.
4-) Nu al lui Ștefan Potocki, ci fiul lui Ion, staroste de Tluraaz, vă-
U

<rului primar al lui Ștefan (Niesiecki).

 R
218

RA
sătorit deasemenea cu o Moldoveancă, cu Ecaterina, fiica Logofe*-
tesei Mauroina, năvălește cu 300 (ie oameni asupra moșiilor
din Uscie, alungă pe dregătorii Principilor Korecki și ia în po­

LIB
sesiune o anumită parte din moșii, pe când în cealaltă se apără
încă victorioși Koreckieștii. Scurt timp însă se mai împotrivesc
asaltului iui Potocki și Przerembski, cari —după cum pretinde
Petru Chamiec sluga Korekieștilor—adună c. 700 de lotri din
Pocuția („collectis ex oris Pokuciae latronibus vulgari idiomate

ITY
dictis opryski*) cu tunuri, puști, arcuri și steaguri și pătrunzând din
Lackie prin pădure pe teritoriul Usciei la satele Luki și Miedzy-
gorza, alungă pe oamenii de la munca câmpului și. li iau boi și
pluguri, cai și vite. Koreckieștii însă nu păiâsesc atât de ușor

RS
câmpul de luptă și încă în acelaș an trimit 200 de Căzaci și
Tătari la Lackie, luând Przerembskieștilor 300 de vite pe cari le
mână Ia Uscie, unde tânărul Carol Korecki le împarte Cazacilor.
Abia în 1623 se ajunge la o învoială între Przerembski și

E
văduva Ana Korecki, conform cărei Przerembski ia jumătate din
târgul și din întăriturile Usciei și 14 moșii, iar Korecka, cealaltă
IV
jumătate din târg și întărituri, și două târgușoare, Lackie și Cho-
rostiatyn și 7 sate. Insă deodată apare a treia „Mohilancă", so­
ția Iui Mihail Wisniowiecki în calitatea ei de rudă, răstoarnă în­
UN

voiala aceasta, câștigă procesul și copiii ei Ana, Ieremia și Mi­

hail, reușesc a se instala în moșiile din Uscie. In 1628 are
loc o învoială între diferitele părți: Przerembskieștii plătesc Wis-
niowieckieștilor și se mențin pe jumătatea lor; însă chiar în a-
celaș an, atât Przerembskieștii cât și Koreckieștii, vând părțile lor
AL

Voevodului Moldovei Miron Barnovski („Bernawskiemu"). Prze­

rembskieștii iau pentru jumătatea lor 160,000 de zloți, de unde
rezultă că întregul domeniu („KIucz uscienskiw=cheia usciană)
TR

a trecut în mâinele Voevodului Miron, pentru suma de 320,000

de zloți. „Iar în partea Mării Sale a Principelui (Barnovski) a
venit"—citim în contractul cu Koreckieștii—„partea cetății din Us­
cie dela bastila numită Kurzei Nogi pănă la odăile, cari de cu­
EN

rând au ars. Iar pivnița boltită lângă visterie în câmp aparține

amânduror părți, în târg însă noul rând de case...“ etc. In 1633
moare Miron Barnovski, iar Regele Wladyslaw IV, chiar în anul
următor, dăruiește Hatmanului Stanislau Koniecpolski toate bu­
/C

nurile mișcătoare și nemișcătoare rămase în Polonia după moar­

tea Hospodarului, care „jure caduco* se cuvin visteriei regale,
însă supt condițiunea ca Koniecpolski să ia în considerație drep-^
turile ereditare ale văduvei și ale surorii lui Barnovski.
SI

Hăimăneasa Teodosia Nicorița, sora lui Barnovski Vodă.

IA

Încă nu împărțise Regele averea Jui Barnovski, ba poate nici

nu știa încă de moartea lui, când în cetatea din Uscie începu pră­
darea bogatelor lucruri mișcătoare ale Hospodarului. La prima știre
U

despre moartea lui Barnovski, Przerembski și Ieremia Wisniowiecki,

 R
RA
- 219

cel clintăi supt pretext că Barnovski n’a împlinit cu totul condi-

țiunile contractului de vânzare, cel din urmă supt nu mai știm

LIB
care titlu, se năpustesc asupra acestei părți a cetății, care fu a
înaltului răposat, spărgând ușile, deschizând lăzile și răpind din
ele bani gata, aur, juvaiere, și o foarte bogată garderobă. Sora
lui Barnovski, Teodosia Nicorița, văduva hatmanului moldo­
vean. acuză pe Przerembski și pe Wisnowiecki că au răpit în­

TY
treaga visterie a fratelui ei, pe lângă că au mai luat și vitele din
gospodăriile lui. Se părea că nimeni nu va mai fi în stare să
zmulgă Przerembskieștilor cetatea din Uscie sau moștenirea lui

SI
Barnovski și cu atât mai puțin se putea presupune aceasta din
partea surorii lui Barnovski, Teodosia Nicorița. Insă tânăra și
abila Moldoveancă găsi un protector. Se aflau atunci la granița

ER
Podoliei ostași de profesiune supt comanda căpitanului Gheor-
ghie Kruzinski. Pe acesta îl câștigă Teodosia sau prin promi­
siunea unei răsplăți bogate, sau numai prin farmecul ei, încât
se hotăra să-i dea ajutor armat în contra Przembskieștilor. Porni
IV
cu ostașii săi spre Uscie, trecu cu asalt prin’ poarta numită „a
cetății" din oraș și încunjură cetatea atât de bine, încât nimeni nu
putea să intre sau să iese. Przerembskieștii se văzură închiși
UN

ca în captivitate. De asalt nu se temeau, pentru că cetatea fu

bine apărată, însă un asediu mai lung nu’i puteau suporta din
cauză că nu aveau îndeajuns proviant. Kruzinski nu-i atacă în
regulă ci voi să-i silească prin foame la capitulațiune. Cum
s’a și întâmplat după scurt timp, Przerembskieștii predând ce­
AL

tatea și cerând numai retragere liberă. Teodosia se învoi și în­

tră triumfătoare în cetate. Luând cetatea în posesiune, ca luă
și toate moșiile fratelui ei, precum primi și jurămintele de cre­
TR

dință ale supușilor și gospodări în Uscie ca o Doamnă de sinc-

stătătoare, pănă și ea trebui să cedeze Hatmanului Koniecpolski.
Przerembski nu se putu odihni de necaz, că el, Castelan,
magnat, care se măsurase victorios cu cumnații săi mari seniori
EN

ca Wisniowieckieștii și Koreckieștii, trebui să cedeze în mod ru­

șinos unei femei și încă unei străine, unei aventuriere venită din
întunerecul Moldovei ’).
Deocamdată nu puteau face nimic decât de a’și satisface
/C

patimele prin acuzațiuni răutăcioase. Acestea cădeau ca niște

pietre pe capul spiritualei Moldoveance Przerembski acuză pe
Krusinski și pe Teodosia de incursiune armată și prădare și
deosebit pe Teodosia de a’și fi usurpat calitatea de nobilă la
SI

care ea — ca străină de rând și nenobilă („plebeia et ignobi-

lis extranea") născută în o țară inamică, văduvă după un su­
pus al Turcilor, care în calitatea lut de Hatman a luptat în con­
IA

tra Bepublicei—nu are nici un drept și este deci e vinovată

să fie condamnată la confiscarea averei și infamie. Insă nemul-
CU

1) Literalmente: din Moldova întunecata. „Woloszce ciemnego pocim

dzenia“.
 R
220

RA
țămindu-se numai cu această răzbunare, Przerembski, aflând că
Teodosia depuse argintăria ei de masă în Sniatyn la un anumit

LIB
orășean, trimite încolo pe oamenii săi și ia argintăria cu forță.
Urmărind’cu întreaga lui influență procesul în contra Moldoveancei,
Przerembski izbutește în sfârșit să obțină un decret al tribunalului,
•d^și în absența ei, însă foarte sever, condamnând-o la infamie
Jh moarte prin decapitare f In acelaș timp Teodosia se căsă­

ITY
torește cu căpitanul loan Podhorecki și acum, în calitate de so­
ție a lui Podhorecki, dobândește ușor din partea Regelui un salv-
conduct în contra decretului tribunalului. In anul 1635 Koniec-
polski, conform voinței Regelui, dă Teodosiei din moșiile Usciene
3 sate: Dolhe, Stryhance și Roznov și așa se isprăvesc toate

RS
bine pentru abila Moldoveancă.

Movile știi și curtea (suita) lor.

VE
Amândouă linii ale Movileștilor, cea moldoveană și cea mun-
tcană, adecă amândouă deschizând din frații Ieremia și Simeon,
se așează în Polonia, nu-și dau pace, trag în judecată și suita
NI
lor însă, fie că era în joc exagerarea orientală, fie că corespun­
dea realității, tot-dea-una e vorba de pretențiuni fabuloase și
sume uriașe. In 1614 mai trăia mama amânduror Hospodari,
U

Maria, și petrecea la nepoții ei în Wis'niowce 1 2) unde alți Mo­

vilești o molestau cu citații ; deasemenea din 5 fii ai lui Simeon
Movilă, doi se așezară în Polonia ; Moise, după scurta sa dom­
AL

nie, se stabilește în Wielki-Ocze, Petru, viitoriul Mitropolit al

Kievului, petrece atât pe lângă mama sa Marghitta în Lemberg,
cât și lângă Hatmanul Zolkiewski în Zolkiew. Demnitarii mol­
TR

doveni și munteni, sau toți acei Paharnici, Postelnici, Vornici și

Logofeți, Căminari și cum se mai chemau, alungați odată cu
Hospodarii lor, dobândesc indigenate polone și se căsătoresc cu
Poloneze. Sunt familiile Balica, Stroici, Urechia, Prăjescul, Bu-
N

cioc, Mauroini („Mauroiowie"). Conform acusațiunilor ridicate în

contra lor de cătră Movileștii din Uscie, fiecare dintre ei, ar fi
CE

un mare hoț, fiecare ar fi fost necredincios în stil mare, în con­

tra fiecăruia curge un proces. Doamna Elisaveta și fiii ei Ale­
xandru și Bogdan, trag în judecată pe Marghitta, văduva lui Si-
mion Vodă, și pe fiii ei pentru 95,000 de galbeni și 200,000 de
taleri, pe care îi datorea Simeon lui Ieremie Movila : pe Nistor
/

Urechie pentru aur. argint, juvaere, bani, vin, miere după Isac
SI

Balica, Hatmanul Moldovei, vărul lor ; pe Nastasia, fiica lui U-

1) Se știe că decapitarea, în loc de spânzurătoare, era un „privile­
IA

giu" al nobilimei, deci in această privință nu mai fu consideraiă ca „ple-

beia et ignobili»".
2) Iu cercul Krzemienkei în Volynia de unde numele familiei Wi--
niowiecki sau Wisniewiecki din neamul Kneazilor Zbarazki (Wolff, Knii-
U

ziowie Litewscko-Ruscy. p. 552). Măria nu mai trăia în 1615, F'ebr. 11,

(Arh. ist. I, 1, p. 128).
 R
RA
221

rechie pentru că, ținând în arendă starostia Rohatyn dela Hat­

manul Zolkiewski, ar fi ascuns în cetatea din Rohatyn comoa-

LIB
rele acestea furate ; pe Nicoară Prăjescul visternic, și pe Cons­
tantin Bucioc fost Paharnic al Moldovei pentru o sumă enormă
(600,000 galbeni) care ar fi furat-o din veniturile țării în cursul
celor patru ani ai administrației, și așa mai departe fără sfârșit’).

TY
Mitropolitul Petru Movila.

Cel mai interesant și cel mai însemnat dintre Movileștii din

SI
Polonia, Petru, fiul lui Simeon, în 1631, acum Arhimandrit al
Kievului, apare mai rar prin acte. încă tânăr fiind, are o pricină
în Lemberg cu Armanul Ivașco Mikolaiewicz, cărui îi încredin­

R
țase spre păstrare „securitatis causa" un depozit cu lăzi și si­
pete cu lăcate și peceți, în cari se aflau încuiate și izvoadele lu­
VE
crurilor. „Acum când ’mi-am adus aminte de acest depozit" —
se plânge Petru Movila judecătorului castrens—„ei (Ivașco și
fiul său Niculai) simțind că nu ’mi ’l-au păstrat bine, m’au tă­
răgănat în mod divers și ca să mă încred în autoritatea lor de
NI
oameni cinstiți, ’mi-au permis să’l văd, însă când am venit să’l
iau, am găsit depozitul atins, pentru că au rupt pecețile lăzilor
și sipetelor, la lăzi ’și-au făcut chei, au luat lucrurile cu forța
LU

și nu se știe cum le-au întrebuințat". Nu s’au aflat săbii de

oțel cu totul aurite, iar sacuriie cu bani fură atinse. Armanul
Mikolaiewicz se apără voind să dovedească cu marturi că nu a
atins depozitul și acuză pe Movila „că a ridicat protestul său
A

spre calomniarea și păgubirea noastră stricând unor negustori

creditul. Pecețile însuși Movila le a rupt și a tăiat sacii luând
TR

1000 de florini de aur și cu o însemnată ceată de ostași m’a a-

sediat în casă silindu-mă la întoarcerea acestor lucruri până la
ultima bucată".
Fiind acum Arhimandrit al Kievului 12), Petru Movila se ri­
N

dică în contra lui Cristoî Wasiczynski, care „ud mole narrata*

dobândise, drept caducă, o moștenire după Vasile și Luca Stroici
CE

pecând el, Petru, este moștenitorul lor legitim și ruda lor cea
mai apropiată. După unul dintre acești Stroicești fu căsătorită
Ana, sora lui Wasiczynski ; deci fu ușor acestuia să dobândească
averea lor caducă. Wasiczynski muri însă fără a fi fost în
I/

stare de a lua în primire moștenirea aceasta. In testamenul său,

numind ca tutori ai copiilor săi pe rudele sale mai apropiate, pe
cinstiții: Ioan Danilovicz Visternicul Coroanei, Bartosz Belzecki,
S
IA

1) v. despre afacerile acestea articolul d-lui Barwinski în „Prinos lui

D. A. Sturdza“, p. 199 și urm. Urechia țiuea Rohatyn in arendă, dela Adam
Zolkiewski (Ibid. p. 209) Adam era nepotul de frate (Niculai) al Hatmanu­
lui (Niesiecki).
U

2) Despre viața și cariera lui Petru Movila v. Fo.uy6eBb KieB-

-ci-fin MHTponoJiiT'b IleTpb Morn.ua.
 R
— 222 —

RA
al Comis de Belz, Iacob Sobieski, Stolnicul Coroanei, se
plânge că /mi-a fost conferită de cătră Măria Sa Regele moște­
nirea Stroiceștilor, pe care de drept o dobândisem, însă iată că

LIB
mă turbură acum în dietă fără vină și pe nedreptul Măria Sa
[Castelanul | de Sieradzk (Przerembski) cu privire la o Stroiceasă
despre care niciodată n’am auzit". Domnul Castelan de Sieradzk
face aici o figură comică —acest om avea pretențiunile unui moș­
tenitor universal al Moldovei și Valahiei.

TY
III
Note Lămuritoare.

SI
Cunoscătorii genealogiei Movileștilor vor ști să aprecieze
nouile cuceriri genealogice, cari se desprind din cartea d-lui Lo-
zinski. Pe lângă datele deosebit de importante cu privire la

ER
Doamna Elisaveta, aflăm în fine cum se chiema mult căutatul
Logofăt, soțul Ileaoei Logofetese: ; că Teodosia Nicorița era sora
lui Miron Bamovski, că un Stroici îu căsătorit cu Ana Wasi-
czynski și a.
IV
1) Ileana Logofeteasa, despre aceasta ni se zice numai că
ea fu prietina Măriei Movila. Știm însă că ea era aproape. în­
UN

rudita cu Movileștii, Un document din Uscia 11 Febr. 1614’) ni

zice că ea era „fiica11 Măriei Movila, mamei iui Ieremia, Simeon
și a. Această indicațiune ar fi suficientă, dacă cealaltă din acest
document, anume că și Isac Balica Hatman era fiul Măriei, n’ar
2) lui Melerdie 34) Balica Hatman din căsă­
fi greșită. Isac era fiul1
AL

toria acestuia cu Șcheauca, fiica lui Ioan Movila Mare Logofăt 4).
Isac era deci nepotul de fiică Măriei, nu fiul ci 56), iar scriitorul
documentului, D. Bubuș, viitorul Mare Visternic va fi fost poale
TR

influențat de obiceiul Polonilor de a zice „syncu“ și la nepoți.

Se poate deci că și arătarea înrudirei lleanei cu Maria e gre­
șită. Dacă ea însă nu este greșită, atunci înclinăm spre a o
identifica cu Greaca °), sora Șcheaucăi, a cărei soț nu ni este
EN

1) Arh. ist. I, 1. p. 128.

2) Acad. Roil. Mss. 673.
3) Uriear V. p. 371; Iorga, Contrib. la ist. Bis. noastre, Anal. Acad»
/C

1912, p. 2.
4) Mag. Etim. „Balica11, Kozak, Insehriften aus der Bukowina, p. 162,
(doc. din 7091 Sept. 14 deci 1582, nu 1583). Suretul din Etim. Mag. pare
să fie după originalul reprodus la Kozak: Iorga, ibid.
5) Coocluziunile în senzul unui alt mod (ie înrudire al lui Isac Balica
cu Movileștii sunt greșite (v. d. ex. „Arhiva" din Iași 1898, p. 479). Aparentele
SI

contraziceri prin documentele în cari Isac e numit KpăTăHHMH (nepot de fra­

te), de elitră Moise, sau Constantin Movilă, cari îi veneau veri primărițe
explică prin lipsa unui cuvânt în limba slavonă, care să exprime cu pre-
IA

cisinne noțiunea de văr. ILwmiHHK însemna rudă, nu nepot, nici văr, dar
era mai aproape de văr. Dealtfel aceiași confusiune la limba română eu
nepot, (v. greșelile lui Wickenhauser).
6) Etim. Mag. și Kozak ibid.; S. FI. Marian, Portretul lui Miron Cos-
U

lin, Anal. Acad. 1900, p. 8 (corn. de d-ul Tanovieeanu).

 R
223

RA
păn’ acum cunoscut. Amândouă nume ni par a fi numai porecle
cu rostul de a deosebi două fiice din două diferite căsătorii ale
lui Ioan Movila: l-a cu Greaca nepoata Ulușcăi, strănepoata Ma-

LIB
rușcăi și a lui Scripcă brănișter ’) Il a cu Maria, despre care
pretinde Okolski că ea fu o fiică de Despot (sârbesc, Brancovici
—Eraclide), deci o Șcheaucă 1 2) (=sZazwză). Acestor două națio­
nalități ale diferitelor soții s’ar potrivi foarte bine și poreclele
fetelor. Insă un indiciu contrar ar fi că Greaca ar trebui să fie

TY
fiica cea mai în vârstă, picând, din contra, vedem pe Șcheâuca
arătată căsătorită cu BalicaV iar pe Greaca nemăritată. In contra
identităței Greacăi cu Ileana ar mai vorbi argumentul că Ileana

SI
se căsătorește a doua oară după 1615, deci într’o vârstă când
Greaca ar ti avut c. 57 de ani I Deși bogăția ei ar fi pentru
soțul ei Dydynski un motiv atenuant și deși e cert că Ileana nu

ER
era tânără, având o iată de măritat, totuși e greu să calculăm
cu o astfel de anomalie. Că Ileana va fi fost sora lui Isac Ba-
lica, iar nu ni vine a crede, din două motive: 1) Știm că Miron
Barnovski zice lui Isac Balica „unchiu" 34) și că l-a și moștenit.
IV
Cum nu putea să fie unchiu de pe tată, D. Barnovski 4), trebuia
să fie unchiu de pe mamă, Safta 5) (Elisaveta). Aceasta, ni zice
însă Episcopul Melchisedec, se chiema întăi Elena și abia călu-
UN

gărindu se a primit numele de Elisaveta 6). E deci greu de ad­

mis ca la un număr de copii atât de restrâns cum era cel al
lui Melentie Balica, s’ar fi dat numele Ileana la două fiice. 2)
Nu vedem pe Ileana, sau fiica ei, nici odată intervenind în afa­
cerile moștenirei lui Balica, cu toate că luau parte la moștenire
AL

și rude mai îndepărtate. Se poate însă că în acest caz era o

piedică și expatriarea lor. Cu alte cuvinte nu ne putem pronunța
cu certitudine, cine era Ileana Logofeteasa ; înclinăm însă spre
TR

identificarea ei cu Greaca, însă și cu rcstricțiunea de a nu o

considera, atât din cauza vârstei, cât și cu privire la documentul
din 1615, ca pe o fiică din prima căsătorie a lui Ioan Movilă
Logofăt. Dealtfel armonizează cu presupunerea noastră și împre­
EN

jurarea că nu mai dăm de la 1582 încoace nicăieri de Greaca,,

fără să-i găsim cel puțin mormântul In țară.
Primul soț al lieanei va fi murit sau în lupta de la Cornul
vlui Sas în 1612, sau poate abia în 1616 (v. m. j.) Autorul cărții
/C

cu care ne ocupăm numește pe Ileana „Logofeteasa Mauroivma. “

Soțul ei trebuia deci să se fi chiemat Mauroini sau Mauroino.
Un astfel de Logofăt însă n-a existat, ci Logofătul acesta nu
SI

1) Iorg», Stud. și Doc. VI. p. 414, identic cu trad. germ, din Arh..
Trib. Cern. „Turuești* acum Hadicfalva, No. 228.
i 2| Numele Sârbca dat de D. Barnovski fiicei sale, căsătorită cu Ga-
IA

vrilaș Mitiaș Vel Logofăt, pare să fie dat în amintirea Sârbcăi, ȘcZteawccz,
Movila (v. m. j.).
3) Uricar, XVIII, p. 384 și a. e.
4) Arh. goneai. II. p. 35.
U

5) Ibid. v. și Pomelnicul Bisericanilor, în Uric. XXIII, p. 310.

6) Notițe ist. și arh., p. 260 și 283 (Elisaveta monahia).
 AR
224 —

poate să fie decât Gheorghie Mauroți Logofăt1) numit de Engel:

.Georg Mauroti (Logothet" 2), care primise. în 1607 și indige­

R
natul polon împreună cu Nistor Ureche, Vasile Orăș, Isac Ba-
lica și „Georg von Lozan" 34) (Gheorghie Pârcălab de Hotin socrul

LIB
lui leremie) 4). De la un Gheorghie Logofăt ni-a rămas din
7096 (1588, Apr. 15) un act scris de mâna lui în românește, din
ordinul Vornicului Bucium 5). Să fie Mauroti ? Cronologia nu
s’ar împotrivi, însă ortografia trădează mai mult pe un slav de­
cât (precum presupunem că a fost Mauroti) pe un grec : „aces­

TY
tor omcnef „ocenăd în loc de „ocină44, „au uces“, „de la mene*
(tipic pentru influență ruteană kht auh«, întâlnindu-se des în Nor­
dul Bucovinei), „au fugetuf „iar ne nemele den rudele", „a

SI
nosirăd, „cobotc* (!) etc. In orice caz acest Gheorghie era un Ro­
mân suspect. Un Gheorghie Logofăt, pe care am fi mai mult
tentați să-l identificăm cu Mauroti, apare cu Vasile Urechi, rudă a

ER
Moviîeștilor, și a. în 1623 6).
Am văzut că Ileana se căsători c. 1615 (1616) cu Gheor-
ghie Dydynski (scris și Dedynski) Paharnic de Halicz. Acesta
era fiul Castelanului de Sanok și al Elisavetei Wysocki. El a-
IV
vansă pe urmă la rangul de Postelnic al Podoliei (Podkomorzy
Podolski) și ocupă și alte demnități. 1 se oferise dregătoria de
Castelan de Kamieniec, însă o refuză de oarece se ocupă la mo­
UN

șia sa Borsczew cu negoțul cu vin și miere din Moldova, având

și o prăvălie, cf. actelor Constituției din 1635, fol. 37. (La
această întreprindere ajunse probabil prin soția sa Ileana). El
mai avu o soție (probabil a doua, de oarece Ileana era cam în
AL

vârstă când se căsători) din familia Lubieniecki, având cu ea o

fiică căsătorită Wolucki 7).
Fiica Ileanei din căsătoria cu Mauroti, Ecaterina, căsătorită cu
Neculai Potocki, e pomenită și de Niesieki, însă n’am fi recu­
TR

noscut-o după numele dat ei acolo : „Katarzyna Maraczanka" 89).

După moartea lui Potocki, care era nepot de văr primar cu Ște­
fan, soțul Măriei Movila, ea luă pe Contele Ioan Tarnowski ®).
2) Teodosia Niconița ni este cunoscută din numeroase do­
EN

cumente, dintre cari merită să fie relevat cel nedatat 1011 ) prin care
^Gociul de Loziani* ”) vinde ocina sa de la Cobăla (Țin. Hăr-
/C

1) Iorga, Stud, si Doc. V. p. 11.

2) II. p. 253.
3) Ibid.
4) Arh. goneai. II. pp. 178—80.
5) Hăjdău „Cuvente den Bătrâni" I. p. 51.
6) Uriear, V. p. 213.
SI

7) Niesiecki, ant. Dedynski, herb (blazonul) Gozdava.

8) Ea este acea „logofetowna Kanclerzanka Multanska“ de care era
vorba in numărul Irecut p. 108.
IA

9) Niesiecki, art. Potocki, herb. Pilawa.

10) Iorga, Stud. și Doc. V. p. 352.
11) Iar iu această formă puțin obicinuită, in Moldova, care ne face
să presupunem că Gociul făcea parte din familia lui Gheorghie de Lozna
U

-sau Lozieni.
 R
RA
225

lău) cumpărată de la „giupăniasa Teodosia Hăimăneasa lui Ni­

LIB
coriță Hatmanul,1' ce o avea ea dăruită de la Miron-Vodă Ț.
împrejurarea că Gociul a cumpărat moșia de la sora lui Miron
Movila Barnovski contribuie—din punct de vedere al dreptului
de protimisă—la presupunerea noastră că era înrudit cu Teo-
dosia, făcând parte din familia lui Gheorghie Pârcălab, socrul lui

TY
Ieremia Movila. Și Vitolt Mărățeanu Logofătul, care se află pe
lângă Doamna Elisaveta în Uscie în 1625 2), pare să îi fost rudă
cu Movileștii, căci îl vedem vânzând în 7128 (1620) Martie 15
o casă' din Iași „în ulița ungurească lângă Mihai* lui Nicoriță

SI
Mare Vornic de Țara de-Sus și giupănesei sale 3). înrudirea
poate să fi avut loc și prin soția lui Vitolt, Tofana, fiica Marelui

ER
Vornic din 1587, Condrea Bucium 4), familie vechie, care putea
să aibă și vechi raporturi de înrudire cu Movileștii. Considerând
că Nicoriță Hatmanul era cumnatul lui Miron Barnovski, se în­
țelege că nu este a se da nici o crezare legendei că Barnovski
IV
l-ar îi zidit de viu în Biserica Barnovski 5). Cu atât mai mult
însă capătă probabilitate tradiția că Mănăstirea Nicoriță din Iași
a fost făcută de cătră acest Nicoriță imitând exemplul Domnului
UN

său. Afirmațiunea din cartea d-lui Lozinski, că soțul Teodosiei

s’a luptat în contra Poloniei, pare justificată, întru cât va fi fost
alăturea de cumnatul său Miron în 1621 (v. Engel, II, p. 262).
3) Miron Barnovski. (Ian. 1626 —Iulie 1629 și Apr. 1633
—2 Iuli 1633). Am văzut că el era fiul lui Dumitru Barnovski,
AL

Mare Postelnic și al Saftei (Elenei) fiicei lui Melentie Balica din

căsătoria cu Șcheauca Movila. Deaceia se numia el Miron Bar-
novskie Moghila 6) Voevod. Al cui fiu era însă D. Barnovski
TR

1) v. si Ghibăneseu, Sur. si Izv. IV. p. 83, doc. din 7165 (1657) Marti 12
2) v. m. s.
3) Arh. ist. I. 1. p. 182.
4) Arad. Rom. Mss. 2812, fii. 90. Bucium a avut următorii copii ?
EN

Vasile, Grigorie, AngbeJina, Tofana, Nastasia, Gârstina și Ocsinia, căs. cu

Lupul din Dănești (?) (Ibid. fi). 91). Vitolt Mărățeanu avu numai doi fii:
Dănăilă și Lupașco, având amâudoi urmași. Se pare că acest Lupașco și-a
arogat numele Buciîim (v. Arh. Geneal. II. p. 123) căci Bucium n’a avut
/C

un jiu Lupașco ci nepotul lui de fiu, fiul lui Grigorie, se chiamâ Lupașco.
(Ghibăneseu, Sur. și Izv. III. p. 315). Lupașcu Vitolt a avut pe Gavrii, Ște­
fan și Maria. Deci asemănarea filiațiunei cu’cea arătată de Sfetnicul Curții
Pruncul in 1821 e evidentă și înțelegem că nu putea să facă proba genea­
logică (v. Arh. Geneal. II p. 123).
5) v. N. A. Bogdan, Orașul Iași, p. 115, ed. 1904.
SI

6) Am arătat in alt loc că nu credem că nnmele se pronunța astfel,

ci Movila (v. Arh. Geneal. II. p. 109, n. 3). Am omis acolo să menționăm
că acelaș document e datat din „Mot’d</-Gușcâteni“. Putem complecta in­
IA

diciile noastre și cu documentul din 7147/1639,Iul. 9 îu care Eustratie, fost

Logofăt, zice că satul Pârliții din ținutul Sorocei „iaste mie daaniedela Moisi
Movila Vodî“. („Arhiva" 1898, p. 477). Ceva mai mult: chiar Ieremia Mo­
vila iscălește în Uscie, 21 Dec. 1591 „GptMl’ra îlIcKHau** dvornic. (lorga,
U

Stud. și Doc. XI p. 110). Moghila era deci numai forma de cancelarie con­
form limbei oficiale slavone.
 R
RA
- 226 —

nu se știe. Părerea că „Dumitru Barnovschi era fiul lui Văscan

Movila pârcălabul" emisă întâi de Hăjdău, Magn. Etym. III, p.

LIB
2535 ’) nu poate fi și dovedită. Hajdău identifica fără motiv pe
Dumitru Movila sau Moviliță, fiul lui Văscan, cu D. Barnovski,
căutând astfel să justifice numele Moghila din titlul lui M. Bar­
novski. Părerea aceasta fu însă combătută de d-1 Iorga “), ca ne­
fondată și n’a intervenit de atunci nici un document nou. care

TY
ne-ar putea convinge în senzul părerii lui Hajdău, părere, care ar
fi încă discutabilă, dacă numele Barnovski nu ni-ar fi cunoscut cu
mult înaintea lui Dumitru Movila, încă din Domnia lui Petru

SI
Rareș.
Dealtfel de ce să fi avut Dumitru Movila și numele acesta,
cu care n'avea nici o legătură firească, nefiind nici numele ta-

R
tutui său, nici al vreunei moșii a lui? Părerea cea mai admi­
sibilă este a presupune că Dumitru Barnovski era fiul Hatmanu­
VE
lui (Portar de Suceava) Barnovski al lui Despot Vodă, pomenit
atât de scriitori străini, 1234) cât și de N. Costin, subt numele Băr-
nov Hatmanul, 4) și care a jucat un mare rol nu numai subt
Despot, ci și subt premergătorul acestuia, Alexandru Lăpușneanu5*).
NI
Ipoteza de a’l identifica cu Tomșa, de oarece și acesta fu Hat­
man, pe timpul lui Despot, e neadmisibilă, nu numai cu
privire la dușmănia următoare între Movileștii și Tomșeștii, ci și
LU

în vederea următorului text : „Stând încungiurată cetatea Suce­

vei mai mult de cum se socotia, iară rocoșenii boieri, mai ales
Bărnov, Moțoc și cu Stroici. sîătuiră și aleseră cap dentre sine
pre Tomșa ce au fost TTâTmaii. c)
RA

Deci N. Costin (după Istvanîy ?) nu numai că distinge pe

acestea două persoane, ci ni mai dă și amănuntul că Tomșa „au
fost11 atunci, toamna 1563, Hatman, nu mai era in boierie, cauză
care poate va îi contribuit la rocoșirea lui, Hatman era însă în
NT

1563 Barnovski, sau cum îl numește Engel: „Bernozvski, Gene­

ral Reutcrey* 78 ) și’l găsim confirmat și de un document intern
din 7071... 16. [1562/63]: Kpshockîh nopTdpk GS'mkckju’o, s) și
probabil și în alte documente, foarte rare, de la Despot Vodă.
CE

In această direcțiune sunt deci a se face cercetările cu privire

Ia originea lui D. Barnovski, al cărui nume vine de la satul
Bârnova, lângă Suceava, dăruit de Miron Barnovski Mânăstirei
Dragomirna 9). Scrierea corectă a numelui, din punct de vedere
/

1) v. și Arh. Geoeal. II p. 39.

SI

2) Doc. rom. din Arh. Bistriței, II p. IV.

3) Iorga, ibid.; Mag. Etim. „Barnovski-.
4) Let. I. pp. 447, 410, 442.
IA

5) Ibid. p. 440.
6; Ibid. p. 442.
7) II. p. 207.
8) Glnbăuescu, Isp. si Zap. T. 1. p. 114. Publieațiune apărută după
cartea d-lui Iorga. Titlul Hatman pe vremea aceia e un anacronism, cel
U

dintâi Hatman și Pârcălab de Suceava fiind Andrei. (v. Ghib. in L’riear

XVIII p. 492. și Tanoviceanu în Ana). Acad. Rom.).
9) Id. Sur. și Izv. IV. pp. 125—6, cf. D. Dau—Aib. Geneal. II p. 34.
 R
RA
— 227

etimologic este deci Hxphokckh și așa iscălește și Miron : KapM-

«BCKîe, .’) pe când -pecetea lui din 1629 arc numele supt forma :

LIB
Sp’kHOKCKÎJ, deci cum e citat și presumptivul lui tată; iar ceia ce
e caracteristic pentru nestabilitatea formei scrierei numelui, ace-
lași document pe care se află pecetea, are în titlul domnului nu­
mele FixpiiOKCKki, 1234) întâlnim însă în titlu și forma EdpHORCKH sau

TY
SapHOBCKÎH; astfel în 1623 s) și în 1629, 4) care se menține mai
mult după moartea lui și așa îl pomenesc Miron Costin și Can-
temir. Numai Enge), bazându-se pe modul cum e înregistrat nu­
mele în condica legilor constituției polone din 1629, când primi

SI
Miron indigenatul, 5) pretinde că numele lui adevărat era Ber~
nazvski, nu Barnowski 6); însă se înțelege n’avem să ne luăm
după Poloni, cari nu puteau să pronunțe pe ă sau â, prefăcân-

ER
du-i în e sau i. 7) Prin analogie s’ar putea presupune că nu­
mele se pronunța Bărnovski nu Bârnovski ; însă se poate că în
acest caz Polonii se refereau și la numele satului Bârnova de
pe timpul lui Bârnovski, care e pomenit în 1650 subt forma
IV
lîffHdBd, 8) nume care vine de la EpxHdBd și acesta de la EpamiTU,
a apăra, din care cuvânt s’a desvoltat și cuvântul braniște. 910 ).
UN

La această presupunere ne-ar putea duce mai cu samă împreju­

rarea că la Poloni terminațiunea „owski11 e mai răspândită de­
cât „awski* și nu înțelegem motivul care i-a îndemnat să se în­
depărteze și în această privință de la forma numelui, obicinuită
în Moldova.
AL

Pentru noi e hotărâtoare evohițitniea istorică a numelui

pănă la forma Bârnovski care e și mai sunătoare.
Cumpărarea Usciei de cătră Miron Bârnovski c pomenită și
de cătră Miron Costin ’°). Aici ni se dau însă amănunte intere­
TR

sante. Nu credem că moșia a fost cumpărată în 1628, ci abia în

1629, cumpărătura fiind condiționată de indigenatul premergător.
Din acelaș punct de vedere și Ieremia Movila nu va fi cumpă­
EN

rat Uscie decât după primirea indigenatului în 1593. 9) Moșia

era în 1592 încă proprietatea Kneazilor de Slitck, 12) cari nu pot
fi decât frații Alexandru, ț 1591 și Simeon f 1592, din neamul
Olelkozvicz descendenți din Alexandru (01es=0rmrelelko) ktliaRul
/C

de Kiew, 1454, unul dintre socrii lui Ștefan cel Mare. Văduva lui
Simeon, mort fără urmași ca și fratele său Alexandru, se căsă-

1) Ghib. Sur. și Izv. II. p. 186 și Uricar XXIII p. 77.

2) Ghib. Ibid. p. 210. Avea îa.șî și o pecete cu „lidpHOKcxiH.
SI

(Iorga, Slud. si Doc. XI, p. 59).

3) Ibid. p. 244.
4) Ibid. i>. 312.
IA

5) Fol. 17 (Niesiecki, II. p. 103).

6) II. p. 262.
7) v. Arh. Geneal. II. p. 174.
8) Ibid. p. 31.
U

9) Cora. da d-ul Ghibănescu.

10) Lei. I. p. 290.
11) Engel II. p. 243 și a.
12) Iorga ibib. p. 111.
 R
— 228 —

RA
tori în 1593 cu Jan Chodkiewicz, viitorul Hatman Mare al Lit-
vaniei t) și probabil de la acesta va fi cumpărat Ieremia moșia.
Documentele pe cari le publicăm mai la vale se referă la

LIB
prima soție a lui Miron Barnovski, Antemia fiica lui Gavrilaș
Vartic și a Grâpinei, 12) Gavrilaș era fiul lpi Iurașco Vartic Pos­
telnic, nepotul lui Petru Vartic Portar de Suceava, 34) strănepo­
tul lui Vartic diacul, 4) care trebuie să fi trăit c. 1500. Calita­
tea acestui de diac, cunoscător deci al limbei slave, ar vorbi în

ITY
contra naționalității sale armenești, presupusă de d-1 Iorga în ve­
derea numelui. Grăpina era fiica lui Dumitru Gânscă, cunoscu­
tul uricar, al căruia tată se chiema Ioan și a avut încă 7 copii 5).
In 1626 Miron se căsători cu fiica Castelanului de Kamieniec 6),

S
căsătorie care va fi contribuit la împăcarea lui cu Polonii. El
a avut însă, pretinde d l Iorga, încă o soție, fiica lui Radu Mih-

ER
nea Vodă. 7) Aceasta va fi fost a doua soție a lui Miron din
timpul când fusese Hatman supt Radu Vodă. Insă prin docu­
mentele interne n’am dat de urma acestei căsătorii. El a murit
fără urmași lăsând numai 3 surori Sărbca sau Sărbicica, Teodo-
IV
sia și una a cărei nume ni este personal încă cunoscut, căsă­
torită cu Miron, fiul lui Gligorie Clucer 89). Acest Gligorie era din
11
10
familia Ciolpan y). Miron Ciolpan a avut două fiice Eflimia ’°)
UN

căsătorită cu Toma Cantacuzino Stolnic etc. și Safta cu Alexan­

dru Costin Postelnic.
Prin căsătoria Sărbcă.i cu Gavrilaș Maiiaș s’a transmis-
sângele movilesc și cronicarului loan Neculcea, Poetului Ienă-
AL

chiță Văcai eseu, Hurmuzăcheșlilor și a., cari descind din Ne­

culcea Visternicul, căsătorit cu Ecaterina, fiica lui Iordachi I. Can-
tacuzino, ginerile lui Gavrilaș Matiaș
Intr’un document din 7131/1623 Iunie 25, scris de Miron
TR

Barnovski, atunci Hatman, cu însăși mâna lui, citim: „rvr

AXOH’O SHKA OOKC'HHÎH GHA\IUVH GT00HH lâHCTfpHHK BAHKKt VVilU Hf
haua u’t crojtko* 12) în traducerea alăturată : „de la unchiul mieu
EN

1) Iosef Wolff, Kniaziowie Litevvsko-Rusry, art. Olelkowicz.

2) Iorga, Doc. rom. din Arh. Bistriței, II. p. V—VI v. și Arh. Ge-
neal. I. p. 205 și II p. S)l.
3) Creșterea Col. Acad. Rom. 1908, p. 59.
/C

4) Ibid". 1906, p. 94.

£) Orig. slav, din 7099/1591 Iulie 19, în proprietatea noastră.
6) Iorga, Stud. și Doc. IV. p. CLV1I.
7) „Despre Cantacuzini“ p. XLVII.
8) Urechia M. Costin I. p. 294 și Testam, lui Barnovski.
SI

9) Tanoviceanu in „Athiva“ din Iași, 1892, p. 19.

10) D-ul Tanoviceanu face pe Gltporre socru al Iui Toma. Iijsă îdât
documentele publicate de Urechia cât mai cu seamă documentul din Ghih„
IA

lsp. și Zap. II. 1. p. 190 ni arată că Miron era tatăl Eftimiei, care se tră­
gea și din Crtmca, familie înrudită cu Stroiceștii (v. Mănast. Dragomirna
la Kozak ș. a.) Toma cu familia zac la biserica Golia din Iași.
11) v. Tanoviceanu, „Contribuțiuni la biografia unora din cronicarii
moldoveni"1. spița.
U

12) Uricar XXIII p. 77.

 R
RA
229

răposatul Simion Stroici visternicul de oarece dânsul avut

LIB
copii din trupul său“. Cum venea Stroici unchiu lui Miron ? Pre-
supunem prin soția lui Eftimia, carF“va fTTosFsora sau a Elenei
(Elisavetei) Balica-Barnovski, sau a lui D. Barnovski. Așa s’ar
explica de ce fiica Elisavetei, soția lui Miron Ciolpan, dă fiicei
ei numele Eftimia și de ce dă și Gavrilaș Matiaș unei fiice a-

ITY
celaș nume în forma Aftimia ’). Probabil în urma înrudirii un Io-
nașco Stroici era nașul „Sărbucăi“ soției lui Gavrilaș. 12) Docu­
mentul cuprinde însă stricto sensu un mic neadevăr. Simion a
«£7// copiii, cel puțin pe un fiu Ionașco mort în Kamienec, 34 5)

RS
în 7120, care deci nu poate fi confundat cu celalt Ionașco, nașul
Sărbcăi, fiul Pascalinei și al lui Lupul Stroici Vel Logofăt, <)
care era frate cu Simion, b) fii ai lui Ioan Stroici, Visternicul
lui Despot Vodă 6). Erau deci doi Stroici Visternici, tată și fiu,
VE
ceia ce tiebuie relevat spre a evita conîuziuni.
Nu știm în ce legătură de înrudire se alia Miron Barnovski
cu un Barnovski și soția sa Anghelina fata Anei și fiica lor
Sora (căsătorită apoi cu un Petrașcu) din 1614 7). Chestiunea
NI
merită să fie cercetată, deoarece se poate că pe această cale
am putea să pătrundem în misterul, care domnește încă în jurul
originei familiei Barnovski.
LU

Miron a murit, precum se știe, în 2 Iulie 1633 decapitat

la Constantinopol, lăsând o amintire foarte frumoasă în țară:
„Era la hirea sa Barnovski Vodă foarte trufașu și la portul hai-
neloru mândru, iară la inimă, foarte direptu, blândă și nelacomă. Mo-
RA

năstiri și biserici câte au făcută în așa scurtă vreme, nici-un Domnă

n’au făcută.8) Deci un grandseigneur în sensul bun al cuvântului.
Mănăstirile făcute de el din temelie sunt Barnovski în Iași
și Bârnova lângă Iași. Cele restaurate de el sunt Hangu, al că­
NT

rei ctitor e Melentie Balica, bunicul lui Miron, Dragomirna, ai

căror ctitori sunt Anastasie Crimca 9) Mitropolitul și Stroiceștii,
deci iar rude de ale lui Miron. In Lemberg a terminat biserica
greco-ortodoxă de acolo 10). Ca una dintre figurile cele mai sim­
CE

patice ale istoriei noastre, mai cu seamă prin curățenia religi­

oasă a sufletului său, probele de înalt curaj și moartea sa ne-

1) Arh. Geneal. II p. 38.

/

2) Creșt. Col. Acad. Rom. 1909, p. 1’25, doc. din 7126/1618 Fev. 18.
Lrnașeo Stroici vinde „finului sau și fină-și Sdrbucăi, jupăneasa Iui Gavri-
SI

iașco, satul Bâțeăuții" cf. Arh. Geneal. ibitl. p. 35. Credem câ numai Știrbea
îi era tină, fiin’du-i oarecum îoc'JScrită.
3) „Arhiva" din Iași, 1905, p. 538.
IA

4) Dricar V p. 215.
5) Kozak, op. cit. p. 13.
6) lorga in prefața la Hurmuzaki XI p. XLIV.
7) lorga, Doc. rom. din Arh. Bistriței. II. p. IV.
U

8) Let. I. p. 297.
9j v. rn. s p. 228 n. 10.
10) v. Let. I. ibid. Uricar, V. p. 371 („Călugării de Balica"); Kozak op.
cit. „Dragomirna" și a.
 R
— 230

RA
vinovată, Miron Barnovski ar merita să treacă și în literatura
dramatică.

LIB
4) Vasile Lozinski și familia lui Gheorghie Izlozeanu (de
Lozna) Părcalab. Despre acest frate al Doamnei Elisaveta ne-am pro­
). Aici am avea de adăugat că documentul
nunțat în numărul trecut12
din 1609 Iunie 20 în care lipsește indicațiunea boieriei lui Lozinski
poate îi completat prin documentul din 71 17/1609 Iulie 28 D.

ITY
din care reiese că și la data această Lozinski era Stolnic, nu
Paharnic cum am presupus. El pare să fi fost căsătorit cu o
Maria din familia nobilă Koricyhski, blazon Topor 3). precum ar
rezulta indirect dintr’o publicațiune a d-lui Iorga, în care
citim : «Maria de Lojna din neamul Curicin» era însăși

RS
cumnata Doamnei, pe care o întovărăși în nenorocirea ei“ 456),
numai că d-ul Iorga crede că era soția, cu acelaș nume
de botez, a lui Dumitraki Chiriță Paleologul, Postelnic. Ea

E
nu putea să fie însă soția acestuia pentru că, precum am avut
norocul să găsim, soția lui, Maria, era sora Doamnei Elisaveta
IV
și a lui Vasile. Iată textul respectiv din 7129/1621 Iulie 4, care
nu zipe nimic altora, dar foarte mult nouă genealogiștilor: „iar
călugării de la Golăi ei au dăs înnainte d[o]mnii meale că sănțu
UN

acele vii date destrea îi Chirițoe de la Parca || laboe de Hotin".

Nu încape deci îndoială 1) că Chirițoaia această e identică cu
soția lui Chiriță Paleologul, singund Chiriță din boierimea a-
cestor timpuri, mai cu seamă pus în legătură cu Părcălăboaia de
Hotin, care pe timpul înzestrării Chirițoaiei, era Cristina soția iui
AL

Gheorghie Pârcălab de Hotin, socrul lui Ieremie. 2) N'ar rezulta

direct că Chirițoaia a fost și fiica Părcălăboaiei ; putea să fie și
nepoată, fată din casă etc. Insă cum știm că „Măricuța" soția
TR

lui D. Chiriță Postelnic, e numită de Constantin Movila fiu;

Doamnei Elisaveta, mătușa*') (tîotkj) și cum știm că nu-i’țm-
tea fi mătușă de pe tată, Ieremie, deoarece frații și surorile a-
cestuia ni. sunt cunoscuți, rezultă cu claritate că Măricuța, era
EN

sora Doamnei Elisaveta, iar documentul de fată confirmă exact

această concluziune, arătându-ni că ea fu înzestrată de Părcălă­
boaia de Hotin, mama ei și a Elisavetei. Deci Maria de Lojna
din neamul Curicin, nu poate să fie decât soția unuia dintre
/C

frații Doamnei Elisaveta, Vasile. sau Petrașco din Botoșani,

f 1611, sau poate și unui al treilea pe care 11 presupunem a
ti tot fiu al lui Gheorghie de Lozna, contimporan cu ceilalți,
martur la un zapis nedatat al lui Caraiman Paharnic, care avea
SI

1) p. 179.
2) Iorga, Siud. și Doc. XI. p. 87. Prin f roare de tipar s’a omis în
IA

citațiuniZe noastre din Arh. Geneal. a se indica numârul volumului din

Sur. .și Iz.v. care este II.
3) v. Niesierk».
4) femeile în viața neamului nostru, p. 29.
U

5) Bmw, Documente Românești, I. p. 62.

6) Arh. ist. I. 1. p. 78.
 R
RA
231

■Insă boieria aceasta între anii 1602 și 1609 ’), anume un Ște­
fan ele Loze-), precum vedem iar această formă nobilă în

LIB
legătură cu satul Loze, Lozna, Lozieni, Lojna. Poate că pe
acest Ștefan l-au luat Polonii drept frate în loc de cumnat
(presumptiv) al lui Ieremie Movila, ai cărui fii să fi fost Mi-
hail și Vasile dintre cari Vasile ar fi avut un fiu Miron1 23).
Confuzie cu atât mai posibilă, considerând că în limba polonă

ITY
cuvântul „brat“ înseamnă frate și cumnat. Dar mai vin ca in­
dicii și numele persoanelor. Astfel Vasile ar purta numele un­
chiului său, Vasile Lozinski. iar Miron ar fi atunci cunoscutul
„Miron de Lozna" din 7158/1650 Apr. 18, „ginerele lui Ion

RS
Turcului din Sîănești, care vinde lui Gavrilaș Logofăt o parte
din Stănești 4). Credem că asămănarea acestei genealogii din
Niesiecki cu numele din familia de Lozna este atât de sur­
prinzătoare încât dacă genealogia aceasta nu s’ar referi la nea­
VE
mul lui Ghpnrghia Pârcălab, am trebui să o considerăm pur
inventată, întrucât nu se potrivește de loc cu neamul Movi-
Ieștilor. Cum însă n’am avut pân’ acum ocaziunea să consta­
tăm invențiuni atât de grosolane din partea lui Niesiecki și
NI
nici n’ar fi un motiv serios pentru o astfel de denaturare de
fapte genealogice, credem că genealogia e exactă ; însă, probabil
din cauza confuziunei prin cuvântul „brat“ se referă la neamul
U

de Lozna, nu la Movilești, De relevat e și numele Miron dat

probabil în onoarea lui - Miron Barnovski. Poate fiul lui Miron
este Gociul Diacul oi Lozăni din 1657 (v. m. s.), care era în ra­
AL

porturi de afaceri cu sora lui Miron Barnovski, iar fiul lui Go­
ciul era fără îndoială „Ilie Gociul din Lozeni“ din 1660 5). Se
înțelege că genealogia aceasta a Izlozenilor, începând cu Ștefan,
TR

o considerăm încă ipotetică, însă foarte aproape de adevăr.

Doamna Elisaveta a mai avut o soră Anghelina înmormân­
tată în Suceavița, precum reiese din următoarea inscripție : (trad.)
„Acest mormânt de piatră l-au făcut dumnealui Gheorghie Pârcălab
EN

de Hotin și Kneaghina sa Crstina fiicei lor Kneaghinei Anghelina

care s’a mutat la vecinicile lăcașuri...." 6) Când a murit ea ? Cre
dem în primăvara 1601, precum reiese din scrisoarea Logofă­
tului Dan din Muntenia cătră Zamoyski, din 1601 Apr. 23, in
/C

care îl roagă să elibereze Doamnele Moldovei și Munteniei din

cetatea Kamienec. Ele sunt bolnave și abătute, mai mult de
frică. Mai mulți Moldoveni au murit între cari și sora Princi­
pesei Moldovei7) Cum nu cunoaștem păn‘ acum decât numai două
SI

1) Ghibăneseu în Cric. XVIII, p. 516, Iorga, Stud. și Doc. XI, 1. c.

IA

2) Id. Stud. și Dor. IV, p. 276.

3) Engel II. p. 213; Niesiecki art. Moghila.
4) Ghibăriescu, Isp. și Zrp. II, 2. p. 229.
5) Ghibănescu. Sur. și Izv. IV. p. 88.
CU

6) Kozak, Inschrifteti au- der Bukowina, p. 173.

7) Hurmuzaki, II. .2. p. 30-—1.
 R
RA
— 232 —

surori ale Doamnei, Măricuța și Anghelina, dintre cari Măricuța

LIB
mai trăiește mult timp după moartea, în 1612, a soțului ei Chi-
riță1), precum în 7128/1620 Aprilie 24 în Iași 2) și în 7136/162&
Fevruarie 20, aflându-se atunci la nepoata ei Maria Potocki în
Buczacz 3) e aproape sigur că Anghelina este sora aceia a Doam­
nei, moartă în 1601 în Camenița.

ITY
Ni s’au deschis precum am văzut orizonturi noui, nebă­
nuite, cu privire la neamul păn’ acum atât de obscur al lui
Gheorghie Pârcălab de Hotin. Suntem fericiți de a avea în pro­
prietatea noastră o carte de mărturie de la el, din Hotin, Che­
nar 17, cu 'pecetea lui în ceară verde reprezentând un scut per­

RS
fect eraldic ca formă, însă ale cărui embleme nu se pot distinge..
Rezultă că odată cu indigenatul din 1607 a primit și un blazoit(y. m. j)
și că documentul, lipsit de indicațiunea anului, este deci cu mult
posterior conferirei indigenatului. Documentul se referă la o

E
cumpărătură a lui Dumitru Huscovici (Gânscă) (v. m. s.) în Cer-
lina, jud. Hotin.
IV
Domnul N. A. Bogdan în „Orașul Iași" ed. 11-a p. 221 scrie
despre biserica Sf. Gheorghe- Lozonschi din Iași : „Se crede a fi
UN

fost clădită odinioară de o Doamnă sau Domnită oarecare, căci

pe la începutul veacului trecut era cunoscută sub numele de Bi­
serica Doamnei (Ghibănescu), alții îi ziceau a Domniței. Fostul
Primar al lașului, Scarlat Pastia, într’un articol publicat în E-
coul Moldovei (An. IV) susține că i se zicea mai de mult Bise­
AL

rica Domnitei Mărioara*. D-ul Bogdan se mai întreabă dacă

nu cumva e făcută de Maria de Lozonț una din soțiile lui Ștefan
cel Mare ? Credem că nu, ci—dacă tradiția are temeiu —e făcută de
Măricuța Lozinski, sau de Lozna, sora Doamnei Elisaveta,
TR

în memoria tatălui ei Gheorghie. Mai vedem că familia

Lozonski și Lozinski sunt una și aceiași, deoarece Lozonskieștii
sunt considerați de Paharnicul Sion ca „Leși vechi* 4) și e greu
EN

de admis că ar fi răsărit o altă familie vechie cu acest nume,

atât de original în Moldova. Ceva mai mult. în 7162/1654 Iulie
6, e vorba, într’un document, de Iordachi Visternic, [Cantacuzino]
Racoviță Cehan Logofăt, Constantin Stîrcea Pârcălab și Ștefan
/C

Șoldan fost Vornic, „și de alte rude ale lor, nepoți lui Lozonski
Cămăraș“ 5). Deci vechimea acestei forme a numelui e destul
de mare și înrudirile lui Lozonski sunt destul de ilustre, încât
se poate presupune câ e aceiași familie cu Lozinski, Lozenski,
de Lozna, sau Izlozeanu. Aceleiași familii vor fi aparținut cu
SI

1) Let. I. p, 262.
IA

2) Iorga, Stud. și Doc. V. p. 82.

3) Acad. Rom. CXL/203.
4) Arhoudologia Moldovei, art. resp.
5) Uricar XXVIII, p. 246. Boerii aceștia snut toți înrudiți cu Petrașco
U

Șoldan vel Log. unii fiind ginerii lui precum : Racovița și C. Stârcea iar
Iordachi a fost ginere lui Bucioc, fost, ginerele lui P. Șoldan. înrudirea este,
deci prin Șoldan. (v. Tauoviceanu în Arhiva din Iași 1892 p. 27).
 AR
233

siguranță și Grumeadzea Armașul, pe care „numele lui l-aii che­

R
mat Lăzănschie* soțul mătușei Alexandra a Doamnei Anastasia
Duca Vodă1), născută Buhuș, precum și vestitul răzvrătitor de

LIB
supt Duca Vodă, Apostol Durac Serdarul, al cărui fiu se chema
Nicolae Lozinschie Durac 2). Reiese cu claritate că numele Du­
rac, care înseamnă în limba ruteană, prost, șuchet, nu era decât
o poreclă dată probabil lui Apostol în vederea atitudinei sale po­
litice. Ar mai veni ca indiciu că neamul acesta era, ca și cel

ITY
al lui Gheorghie Pârcălab din Basarabia apuseană. Ramura
principală a familiei a și rămas în Basarabia, unde în 1799 De­
cemvrie 13. supusul rus Gavril Lozonski cu maica sa Maria fiica
lui Simeon Rusanovski din Barcinești reclamă de la Jicnicerul

RS
loan Buhuș moșiile Samoleuca și Șalvarii în țin. Soroca, ară­
tând că Simeon Rusanovski „este șlahtici [nobil] din Moldova,
pe tatăl său l-au chemat Theodor și pe muma lui Iîtimia, fata
Tomiței, dar strămoșul lui l-au chemat Simeon Rusanovkii și ar
fi fost
VE
în Moldova1,1 34). E acelaș Gavril Lozonski. care
apare în 1808 cu rudele sale Rusanovski, numit „Gavril
Lozenski, secretariulu de gubernie* și arată „scrisori vechi ce
au asupra moșiei Rusanii i} dinu Tănutuiu Hotinului“, între care
NI
unul de la Ieremia Movila Voevod din 7110/1602 Iunie 10, cu
privire la copiii și ginerii lui Simeon și Ignat Rusanovski 5).
Urmele familiei sunt deci a se căuta în Basarabia, mai cu
LU

seamă în județul Hotinului, unde hătmănise neobicinuit de lung

1) Iorsra, Stud. și Doc. XI, p. 80. El avuse satul Podolenii (în jud.
jVeamf. Ibid.) deci io același .județ unde avea proprietăți la Ghigoești, și
RA

Paharnicul lordachi Lozonski, din secolul trecut, restauratorul bisericei cu

acest nume. (Arhondolugia Moldovei). Intre actele cu privire ia aceasta
moșie aflătoare în Arhiva Stat, din Iași n’am găsit însă nimic cu privire
la trecutul familiei.
2) Id. op. cit. VI, p. 104. (Presupunând identitatea lui Apostol Ser­
NT

darul cu Postolache) Durac.

3) Acad. Rom. XXXVI, 56.
4) Deci nici familia aceasta «ii era polonă, cu toate că există și o
fam. polonă cu acest nume (Niesiecki).
'») Iorga, Stud. și Doc. XXII, p. 384—5. A existat un Hatman Si­
CE

meon Rusanovski ? Iată pomelnicul Hatmanilor: „Neculai Hatman, Gheor-

gbie t[i]j, Radul s[â]n ego, Semeon sna ego, Balica, Hatman, Isacă sna
eg[o] etc. (Acad. Rom. Mss. 637). Ar fi fost deci doi Simeoni Hatmani unul
cel de față, înaintea bătrânului Balica (+ 1587 ? Iorga în pref. la Hurmu-
zachi XI, p. 53) iar altul: Sim:on Mbuila Hatman in 1597 și urm. (Uricar
XVIII, p. 493, Kozak, op. cil. p. 161 și a.)? Cert este că Siineon Rusanov­
/

ski n’ar putea să fie identic decât numai cu acest Simeon, și atunci n’arfi
mai puțin decât un descendent, prin femei din Basarabi, întrucât Gheor­
SI

ghie Hatman era nepotul de soră al lui Petru Șchiopul. (Iorga, ibid. p.
278). Totuși nu credem că Simeon a fost Hatman, pentrucă îti 1592,
când Gheorghie se afla cu Petru în Tirol, acesta scrie arhiducelui Ferdi-
IA

nand, Guvernatorul Țării, că nepotul său Gheorghie „liabet fdium adoles-

centem" (Aslan) et haoet filios filiasque 8 parvulos (mici)." (Ibid.) Se pare
deci că era numai în tradiția fam. Rusanovski că unul din strămoșii ei
era Hatman și acesta nu putea să fie decât Gheorghie. Chestiunea e de­
U

osebit de interesantă.
 R
— 234

RA
socrul lui Ieremia Movila. In Polonia exista o familie Loza cu
blazonul : Korab, din care, zice Nisiecki (op. cit.) făcea parte și
^Ierzy Loza Burkulab Woloski" (Gheorghie Pârcălab) al cărui

LIB
indigenat e înregistrat în condica constituției fol. 857 din anul
1607, ca aparținând Voevodatului Kiew. Menționați mai sunt un
lacob, ț 1632, și un Stanislau Episcop „ Argi\venski“, f 1639, al
cărui mormânt se află în catedrala din Luck. Mai există o fami­
lie Lozinski, blazon : Leliwa și Lozinski, blazon : Lubicz, (uneia

TY
din ele va fi aparținând și d-ul Wladislaw L.), care nu credem
că au vre-o legătură cu familia Pârcălabului, nume în legătură
cu sale cu numele Lojan sau Lujan (v. lângă Sniatyn) sau cu

SI
Zo2ma=luncă. Atât ar fi de zis deocamdată despre familia a-
ceastă de care nu vom înceta a ne interesa.
5) Turcul. E interesant de a afla ceva despre existența în

ER
Uscie a acestui administrator al domeniilor și Pârcălab al cetății
Uscie, care nu poate fi decât Toader Turcul sau Turcea, po­
reclit Murguleț, strămoșul acestei prea cunoscute familii moldo­
venești, deoarece știm că el venise din pribegie din Țara Le­
IV
șească cu o mulțime de Leși și Căzaci asupra lui Ștefan Tomșa
Vodă (1612) din care cauză în urma înfrângerei Movileștilor i se
luase de către Tomșa satul Stănilești,-ce’l avuse Toader dela socrul
UN

său Grigorie Udre Vătaful cel orb ’). Identitatea lui Toader Tur­
cea cu T. Murguleț reiese cu mai mare claritate decât s’a ară­
tat păn’ acum2), comparându-se documentul din 7111/1603 Mai
12, prin care Toader TSpoL- și jupâneasa lui Nastasia fiica lui
Grigorie Udrea vând >/g Sârbii pe Bașău lui Bosiioc Vel Spă­
AL

tar, la care Toader adaugă cu mâna lui: „Eu Toader Turcea

miam pus mai mare credință a mea mână* 3), cu cel din 7112/
1603 Septemvrie, 3, din Vercicani, prin care Ieremia Movila în­
TR

tărește întoarcerea moșiei Sârbii la jupâneasa lui Gorcea Udre,

care a răscumpărat-o de la Bosiioc Vel Spatar, cărui i-o vân-
duse Toader Murguleț și jupâneasa lui, Nastasia, 4). Care era
însă numele patronimic și care porecla ? Numele patronimic era
EN

Turcea, precum reiese din următorul regest: „1579 Mai 28. Iași,
Petru Vvod Mold. întărește stăpânirea lui Toader, feciorul lui
Turcea, fost pârcălab al lui Alexandru Vvod, preste țiganii ce-i
cumpărase tatăl său din Țara-Muntenească in zilele lui Ioan Vvod.
/C

Slav., perg. pec. atârnată1* 5). Că nu poate să fie vorba de un

alt Turcea reiese și din împrejurarea că documentul acesta este
SI

1) Wiekenhauser, Solka, pg. 76—7, doc. din 1615 Aug. 1. Toader e

pomenit cu boieria de armaș.
2) Wickenhauser, op. cit. p. 213, S. FI. Marian, Biserica din Parha-
uți. șed. Acad, din 22 Martie 1887. p. 7.
IA

3) Ghibănescu Isp. și Zap. I. 2, fila 20 — 1.

4. Ibid. p. 26, v. și MUetici și Agura, Gramofe, p. 170.
5) Creșt. col. Acad. Rom. 1906, p. 95. Turcea era Pârcălab de Hotin
în 1568, 1569 si 1570. Ghibănescu în (Jricar XVIII pg. 485—6 și Isp. și
U

Zap. I, 1, pg. 123, 127 și 133.

 AR
din acelaș pachet, donai de d-ul Ed. Ghica, In care se află în-

R
tăritura din 1636 Apr. 14 a lui Vasile Lupu pentru Irimie Mur­
guleț și jupâneasa Candachia, fata lui Toader Dragotă [Tâutulj

LIB
și. a. 7), care Irimie era, precum se știe, fiul lui Toader Murgu­
leț12). Deci documentele făceau parte din hârtiile familiei Mur-
guleț. Interesant e că din aceste două nume a eșit apoi forma
combinată Turculeț, care nu aparține numai vestitului Coslașco
Turculeț „cel Mare" 3) și familiei lui, ci apare încă supt Vasile

TY
Lupu. In 1756 Ianuarie 12, arată călugării de Voroneț o carte
de la Vasile Vodă din 1641 Apr. 19 cătră Irimie Turculeț, Du-
mitrașco Șeptilici și a. 4). A doua oară pribegește familia în

SI
Polonia cu Ștefan Petriceico in 1673 unde se conferi lui Vasile
Turcul [Murguleț], fiul lui Ștefan56 78), indigenatul în 1676 cu bla­
zonul : Ostoja. Vasile a lăsat două fiice : Alexandra și Sofia, a-

R
mândouă căsătorite cu Poloni și doi fii, Andrei Turcul căpitan
regal („sterilis“) și Constantin Staroste de Cernăuți [„cel Mare“]
VE
carea avut 3 fiice, căsătorite toate cu Pojoni și 5 fii: Vasile al
2-ie Voevod de Lemberg, Ilie, Starost de Bachtin, Joachim Stol­
nic de Ciernichow, Gheorghie Spatar de Kolomea și Petru. Va­
sile a avut pe loan și Ana ; Ilie pe Constatin II G).
NI
Cunoaștem numeroase documente cu privire la familia Tur­
cul, până în secolul al XIX lea. Pe la sfârșitul secolui al XVIII-
lea se bucură în Bucovina de oarecare autoritate un Simeon Tur­
LU

culeț din Zastavna care iscălea „Graf von Turculetz*. El fu nașul

lui Ștefan Zotta, bunicul scriitorului acestor rânduri, în 1796 Mai
9 (biserica Chisălău). Familia s’a stins în linie bărbătească în
Polonia, ultima descendentă fiind Contesa de Mier, multimilio­
A

nară moștenită apoi de Conții Badeni. Domnul D. A. Sturdza

în prefața la „Fragmente zur Ges.chichte der Rumănen" de E.
TR

Hurmuzaki, amintește că familia Hurmuzaki era înrudită de pe

partea femeiască (Murguleț) cu neamul lui Vasile Lupu și al lui
Ieremic Movila8). Aîirmațiunea corespunde deplin cercetărilor
noastre. Ce privește pe Movilești e aproape sigur că Toader
EN

Turcu, care ocupa un post de încredere pe lângă Doamna Eli-

saveta și îi urmase in pribegie, și riscase, dacă nu poate și
pierduse și viața pentru ea, era înrudit cu ea, dar și prin Bar-
novski se poate constata o înrudire, întrucât C. Turculeț destin-
/C

1) Ibid. p. 97.
2) Arh. ist. III, p. 248, Wickenhauser op. cit. p. 79.
3) Let. II, II, p. 239 și a. e.
SI

4) Arh. Trib. Cernăuți, Costina No. 643.

5) Spița Murguleț la Baronii Ilurmuzachi in Cernăuți și a. 1. Ștefan
era fiul lui Toader. (Arh. ist. e. 1.).
6) Niesiecki „Turcul*.
IA

7) Un cunoscut giuvaergiu din KarJsbad, Alte-Wiese, ni povestea cu

o vădită emoțiune, în 1900, că fiind chiemat la Contesa Mier, ea Ta primit
intr’o rochie simplă, însă purtând un șir de perle pe care el l-a prețuit la
2,000,000 coroane!
U

8) p. VI.
 R
236 —

RA
dea din Gavrilaș Matiaș vel Logofăt, [prin Ileana Comisoaia ?]
precum afirmă Ecaterina Neculcea. mama cronicarului, în 1704
Martie 4, când îi vinde Pohoriăuții 1). De altfel, precum am văzut,
llurmuzăcheștii descind și în parte bărbătească din Movilești

LIB
(v. m. s.). Ce privește înrudirea cu Vasile Lupu, ea are loc
prin căsătoria lui Neculai Murguleț Logofăt, fiul lui Ștefan, cu
Ileana fiica lui Iani Paharnic, nepoata de fiică a lui Gavril Hat­
man 2), fratele lui Vasile Lupu3). Niculai, fiul lui Ștefan „pă­
mântean vestit între curte" (ț 1648) 4), era tatăl lui Toader, bu­

TY
nicul lui Alexandru și străbunicul lui Iordachi, care era socrul
lui Doxachi Hurmuzaki din Cernauca, tatăl „fraților" Hurmuză-
chești 5). Prin alianța cu familia Udre, Murgulețeștii au pri­
mit prin femei sângele familiei Arbure, precum se știe 6). Gr.

SI
Udre era fiul Stolnicului Danovici 7) și al Nastasiei și a avut
frați pe Gavril Udre Vornic și pe Isac Udre Medelnicer. Gavril

ER
avea pe Simeon, iar Isac pe Grigore II, Petrașco și Gorce (Gheor-
ghie, v. m. s.) 8). Cum toți fiii lui Danovici se chiemau Udre, re­
zultă că tatăl lor se chiema Udre (Andrei) Danovici. Amândouă
nume sunt însă muntenești și se pare deci că familia era origi­
IV
nară din Muntenia. Poate din familia aceasta va fi făcut parte și
Petrașco Danovici din mijlocul sec. al XVll-lca traducătorul unui
letopiseț grecesc 9), deși e greu de admis că ar fi revenit asupra
UN

numelui patronimic al strămoșului, părăsit precum am văzut. Gr.

Udre bătrânul cu soția sa Parasca, poreclită Mica și Ion Solo-
mon Logofăt cu soția Marica, fiica călugăriței Marița, nepoata
lui Luca Arbure „Hatman“ au dăruit în 1584 Mai, muntele Gin-
mălăul din Bucovina Mănăstire! Suceavița ,0). Parasca era fiica
AL

Eudochiei nepoata lui Arbure11). Asupra acestor înrudiri vom

reveni cu altă ocaziune, aducând unele date noui.
6) Movileșiii. Cu privire la genealogia familiei aflăm pu­
TR

ii Arh. Trib. Cern. „Pohorlăuți" No. 298. Nu credem însă că înris-

ridirea aceasta în linie colaterală o vizau Murgulețeștii când ziceau că sunt
înrudiți cu Moviieștii. întrebare dacă nu este a se găsi o legătură între
EN

numele străbunului lor Turcea și cei al fiului (sau fiicei) Iui Văscan Mo­
vila : Turcea? (Arh. ist. ibid. p. 202) o identitate o exclusă, constatăm nu­
mai identitatea numelor de botez, care poate să fie urmarea unei afiuitas
spiritualis. sau chiar a unei înrudiri,
2) Arh. ist. Ibid. p. 24-4.
/C

3) Let. 1, p, 317.
4) Căzut în luptă cu Căzacii la Cernăuți, Ibid pg. 319— £0.
5) Spița citată ; Arh. Trib. Cernăuți „Mihalcea" ; Z. Voroiîca, „Mihal-
ceni" (lângă Cernăuți).
6) Wickenhauser op. cit. p. 213.
SI

7) Arh. Stai. Iași Tr. 1781, op. I, 1952, dos. No. 950, Fii 855. Suret,
7087 (1579) Iunie 5.
8) Ibid. 7107 (1599) Martie 28.
IA

9) Iorga, Ist. L3. Rom. în seci, al XVIII-lea, I. p. 85.

10) Arh. Trib. Țării „Suceavița" No. 91 și 92, si Wickenhauser, dp.
cit. p. 213.
11) Wick. ibid. T. Turcea pare să fi fost al doilea sot ai Nastasiei
Udre. (Creșt. Col. Acad. 1912, p. 111).
CU
 R
RA
țin nou, doar anul 1620, când s’a căsătorit Ana (Stana) Mo­
vila, cea mai tânără fiică a iui Ieremia. Suntem deci acum lă­
muriți cu privire la căsătoria celor 3 fiice. Regina, căs. 25 Mai

LIB
1603’), Ecaterina, căs. în primăvara anului 1616 înainte de Paști
în postul mare cu deslegarea din partea Patriarhului 2), și Ana
căs. 1620. Ce privește pe Maria Potocki, se presupunea că ea
se va fi căsătorit tot c. 1603, însă într’o monografie asupra ora-
șalui Buczacz, găsim însemnată o notiță a părintelui Modest Hna-

ITY
tewiez, călugăr Vasilian, în care citim î. a. „a ze Maria Moky-
lanka widala sia za PolockoJio Wojewodu Braclawskaho 1606“ * 3).
Hnatewiez ț 1810, era și profesor la gimnaziul Mănăstirei, ocu-
pându-se în special cu cercetări privitoare la trecutul bisericelor

RS
voevodatului Rusiei 4); însemnările lui merită deci oarecare încre­
dere. Cu privire la Petru Movila ni se confirmă Existenta înru-
direi între Movilești și Ștroicești, și chiar se zice că Petru se
apropiată a Stroiceștilor. Cum? Nu

E
știm. Presupunem însă că Movileștii au fost de două ori înrudiți
cu Stroiceștii, căci nu ni se pare că, întrucât Petru era văr pri­
IV
mar cu Miron Barnovski, iar acesta nepot prin alianța de pe tată
sau mamă cu Simeon Stroici, că la această încuscrire s’ar referi
Petru ; dacă însă de aceasta ar fi vorba, atunci ar fi un indiciu
UN

că înrudirea între Strofei și Barnovski avea loc prin Balica, nu

prin Barnovski. Credem însă că înrudirea era mai vechie, an­
terioară generațiunei lui Ieremia Movila și în privința aceasta pu­
tem servi și cu unele date noui. Se presupunea pănă acum 5),
dar nu era dovedit, că Văscan Movila, Pârcălabul, era frate cu
AL

loan Movila Vel Logofăt, tatăl lui Ieremia și a. Un suret de

la Acad. Rom. ni confirmă această presupunere și, ceva mai
mult, ni dă două surori pănă acum necunoscute ale fraților :
TR

7115/1607 Fevruar 24. Simeon Movila Voevod întărește lui

Dumitrachi Chiriță Vel Postelnic un loc unde se împreună văile
ce se numesc Ghermăneștii, Ia Molovatiți în ținutul Orheiului
cumpărat de la Sava G'nermănescul Diacul și de la rudele lui,
EN

care li-a fost lor cumpărătură „de la răposatul părintele Domniei

mel^, de la Dum[nealui] Moghila Vel Logofăt și de la fratele său
Văscan Pârcălab și de la surorile lor fudosca și Anușca din
dres de baștină ce au avut ei de la Ilie Vvd“. Constatarea a-
/C

cestor surori este foarte importantă, din punct de vedere genea­

logic, de oarece ea ne arată- calea pe care sunt a se căuta în-
SI

1) v. Arh. Geneal. II, p. 106.

2) Pa pin Tesaur, II, p. 56.
3) Ks. Sadok Baracz, Pamiatki Bticzackie Lwow, 188 P- 7, n. 1.
IA

4) Ibid. p. 125.
5) Iorga, în pref. la Hurmuzaki XI, p. LI.
d) CXL, 212.
U
 R
— 238 —

RA
ntdirile vechi, până acum necunoscute, ale Urecheștilor, Stroi-
ceștilor și Prăjeștilor cu Movileștii

LIB
Familiile Boul, Buhuș, Ciogolea, Hăbășescu ș. a. au fost în
rudite prin Prăjești cu Movileștii 2). In legătură indirectă cu su-
retul din 7115 este și următorul extras dintr’o anaforauă ; 1 234)
Carte Gospod. de la DomnulIrimia Movila Voevod din let 7114/
1606 Maiu 15, ci ni-au arătat Sărdar Lambrino (tălmăcită di pi

TY
sârbie de cătră Polc[ovnicul] Pavel [Debrici]) să cuprinde împăr-
țala ce au avut giupăneasa Mălina fata Tudorii, nepotă lui Gher­
man Post\elnic\ și nepoții lui Movila Pârcălabul și Necoară
Spătar—cu Marica și Nidea fetele lui Costin, nepoții Anghelinii

SI
și Anisia fata (lipsă) și sora ei Irina și că sau venit în partea
giupănesii Mălinii satul Pogoneștii și Șărpotenii 4) și cu mori în
Bârlad, iar în paitea Măriuții și a Nidei sau venit satul Măstătici

R
și Pețăganii cu mori în Bârlad despre apus.
Al 6-iea că prin ispisocu de la Domn Eustratii Dabija Vo­
VE
evod din let 7173/1665 Mai 2, și ni-au arătat iarăși Dumnealui
Spat.[arul] să cuprinde : că moșia Ghermăneștii cu alte siliște
au văndut-o un Movilești cu frații lui Irimicei Dvornic și Irimice
NI
au vândut-o lui lenaki Postelnic și Ienaki Postelnic cu dăruit-o
cu limbă de moarte Butîi Pârcălabul și lui Șaidir Uricariul și
că Șaidir Uricariul au vândut și partea sa tot Butii Pârcălabului
LU

de ia care pentru o datorie de 260 lei au trecut Ia un Cîrste

Căminar și că de la Cârste Căminar au răscumpărat-o Anhilo-
hie ginerile Butii și socrul lui Pascal Corlat. Legătura între su-
retul acesta și cel precedent constă în împrejurarea că amân­
două sate Ghermăneștii atât acesta din jud. Fălciu, cât și celalt
RA

din jud, Orheiu își aveau cu siguranța numele de la Gherman

Postelnicul lui Ștefan cel Mare (1478 — 80) 56 ) și cum amândouă
sate au fost în proprietatea Movileștilor e de presupus că ei se
T

și trăgeau prin femei din Gherman. Știm că Movileștii descin­

deau și din Petru Hudici G) boier de frunte, vornic, încă din
EN

timpullui llie 1 Vodă (1435—43) 7). Ei aveau deci, pe lângă că

Paharnicul Movila al lui Ștefan era probabil strămoșul lof di­
rect, rădăcini adânci în boierimea istorică a țării din veacul al
XV-lea. Din Hudici, Ianco, recte lațco, descindea probabil
/C

și Barnovski, cel puțin era înrudit cu el și constatarea aceasta

nu e fără interes, cu privire la raporturile între familiile Movila
SI

1) Precum ni comunică d-ul N. Prăjescul din București, și d-ul Ta-

noviceanu are motive să presupună că loan Prăjescul (1550—80) era c«»î-
nat cu loan Movila Log.
2) Docan „frate14 în Arhiva din Iași, 1900 și a.
IA

3) Arh. Stat. Iași, Tr. 1765, dos. 73, fii. 196 verso. Intăr. Div. de
Jos, 1842.
4) Se numește și Ghermăneștii (ibid. a. 1.).
5) Bogdan, documentele lui Ștefan cel Mare, pg. 219—47.
U

6) Iorga, Stud. și Doc. VI, și a. e.

7) Ghibănescu, Isp. și Zap. 1, 1, p. 10. Pentru IIie v. și m. s. p.
 R
RA
239

Barnovski. In ultimul surei am subliniat și pe Ienaki Postel­

nic și pe Cîrstea Căminar. Iată dece :

LIB
„Ion Grigorie Ghica V[oe]voda bojiu milosti]v[iu] g[o]spodari
zămli Moldavscoii—Datam carte Domniei mele boeriului Domniei
mele Iordache Crăste biv Vel Căpitan, ficiorul lui Todirașcu ce
au fost Jicniceri marea și nepotul Crăslei ce au fost: Cămănari
mari ginirile lui Ene ce au fost Postelnic mare, care au fost

TY
socru lui ion Voevoda Movila, sprea aceia să fie tare și puternic
cu carte Domniei mele a stăpâni a-sa driaptă ocină și moșie Ra-
domereștii dela țănutul Niamțului la fundu pentru care moșie

SI
mai sus numiții boeri au arătat înnaintea Domniei mele dovezi
că este alor driaptă ce au dăruit-o Ion V\pe\voda Movilă socru-său
lui Ene vel Postelnic și Ene Postelnicul au dat-o zăstre fiicei

R
sale Soficăi Cămânăresăi moașăi jăluitorului. Deci ca prea o
driaptă moșie alor să aibă a—stăpâni cu pace desprea toți. Iar
VE
cine va ave a —răspunde înpotrivă să vie față cu dovezi și scri­
sori ce va ave înnainte Domniei meii.
NI
•Sam g[os]pod. velei.
Ias=v[ă]l[ea]t=7245 [1737] —Iulie=5—,
LU

Vel: Vor[nic]: vă Divan nefiind Vel Log[o]f|ăt] ').

Importanța acestui document se impune, întrucât păr/ acum

nu era cunoscut socrul lui Ioan, fiul lut Simeon Movila. Se știa
numai că soția lui Ioan se chema Teodora 2). în a cărei amin­
A

tire vedem că,e numit Teodor Crâste, nepotul ei. Acum ni se

TR

explică și rostul mormântului unui Iani Postelnic în Suceavița,

de pe a cărui inscripție aflăm că soția lui, Irina, i-a pus lespe­
dea si că Iani a murit în Domnia unei Movila 1 234). Iani e confir­
mat ca Postelnic supt Moise Movila. Acesta scutește de camănă, în
EN

1631 Fevruarie 23, satele Sasul, Fântâna și Lătunoșanii din ți­

nutul Tecuciului ale lui Iani Postelnicul 4). El a fost Postelnic
și supt Alexandru lliaș în 7140/1652 Mai 26 5). Cum Moise este
ultimul Movila care domnește, Iani a murit —presupunând se
/C

înțelege identitatea cu cel din Suceavița—cel târziu în a doua

Domnie a lui Moise. (Iulie 1633 —April 1634) 6). In 7153/1644

1) Documentele Cav. de Flondor din Storojinețl (Bucovina). Iordachi

SI

era tatăl lui Ilie Caste Șatrar și Ispravnic de Suceava supt Austriaci și
bunicul lui Toader „Baron* Cîrstea socrul lui N. Flondor. Toader e nu­
mit de regulă Barou, fără săli fost, pentru că ceruse Baroni». Văduva lui
e numită < hiar într’un act oficial „Smaranda Freiyn von Kirste*.
IA

2) Iorga, femeile în trecutul ueamului nostru, p. 30, n. 1.

3) Kozak, op. cit. p. 175.
4) R. Rosetii, Pământul, Sătenii și Stăpânii, p. 290.
5) Uricar XVI. p. 12.
U

(?) Menționam că urmăm cronologia Domnilor din Iorga, Gsschichte

des rumănischen Volkes, cea mai completă în arătarea lunilor și zilelor.
 R
-- 240

RA
Septemvrie 16, mai multi boieri dau o mărturie că a venit îna­
intea lor „Hrizea și cu Kneaghina iui Vambula (!) sora răpo­
satului Ianachi biv vel Postelnic“ și a dăruit din moșiile lui Ia-

LIB
nachi y Ulmenii în ținutul Lăpușnei și ’/a Diecii, tot acolo, lui
Neaniul Vornic de Gloată ’).
Cu toate că aproape nu încape îndoială că Iani Postelnicul
socrul lui Ioan Movila e identic cu cel care zace la Suceavița,
ctitoria Movileștilor, totuși nu se poate afirma cu certitudine i-

IT Y
dentitatea aceasta, deoarece au mai existat doi Iani, sau Ieni,
amândoi Mari Postelnici spre sfârșitul și începutul secolului al
XVII-lea. Unul e Iani Postelnicul din 1579 supt Petru-Vodă 2),
altul, Enachi Postelnicul din 1615 supt Tomșa-Vodă 123). De ultimul
credem că nu poate să fie de loc vorba ; ar fi fost o adevărată

RS
blasfemie de a înmormînta în Suceavița pe un boer intim al
celui mai mare dușman al Movileștilor. Dar primul ar putea să
li găsit ospitalitate în Suceavița, considerând bunele raporturi ale
lui Patru cu Movileștii. Deplin convinși nu vom fi deci până ce
VE
nu vom găsi un document prin care s’ar confirma că Iani în
chestie a fost căsătorit cu o Irina. In privința aceasta am fost
tentați să luăm drept probă documentul din 7131/1623 Ghenar.
NI
din Uricariul II.. p. 263. împrejurările sunt foarte asemănătoare
cu cele din suretele din 1606 Mai 15 și din ] 665 Mai 2 de mai
sus. Persoanele : Gherman Postelnicul (nu Postelnicel cum ci­
U

tește Codrescu ce ar fi un anacronism) Anisia, Irina, satele:

Măstătici și Piceganii. Numai că am fi trebuit să conchidem că
Gheneiu Pârcălabul, căsătorit cu Irina e identic cu viitorul lene
AL

Postelnic. Deși credem că forma Gheneiu—-venind mai cu seamă

din partea unor târgoveți simpli din Bârlad—e derivată din lene
și nu e decât un provincialism, totuși existența, în 7149/1641
TR

Aprilie 4, a unui „Ghenea Pârcălab* de Tecuci 4J ne face, cu

toată distanța in timp, (1623—41) să renunțăm ia încercarea unei
identificări, pănă ce nu vom găsi, dacă vom găsi, indicii mai
convingătoare.
EN

Dacă ar fi însă identitate, atunci s’ar explica cum a intrat

Ieni în raporturi de înrudire cu Movileștii (prin căsătoria cu I-
rina) și ar fi atunci firească și alianța fiicei sale cu Ioan Movila.
/C

1) Ghibănescu, Sur. și Izv. V. pg. 305—7, v. și Creșt. col. Acad.

Rom. 1911, p. 223, Doc. Ură indicarea anului, Aug. 6., cumpărătura lui
„Enache* Postelnicul în Ulmeni. Era însă și un Ene Parc, de R ;man în
7132/1624 Mart 21 pecând Hrizea e Vist. Acect Ene, contmporzm cu Ghe­
SI

neiu, ar putea să fie identic cu acesta, numai că Postelnicia era atunci o

boierie mai mică decât Parcălăhia, ceia ce ne încurcă cu privire la cariera
lui lene. (Id. Sur. și izv. V. p. 270) Vom căuta să lămurim chestiunea cu
ajutorul mai multor izvoare decât eele consultate în acest scop. Uu Hrizea
IA

fu vel ., Vistier* supt Radu în Moldova 7134, (lorga, Stud. și Doc. V, n. 16),
fără îndoială din Muntenia. El insă n’are nimic comun cu tatăl lui R. Po-
peseu.
2) Ghibănescu, Sur. și Izv. II, p. 34.
U

3) Wickenbauser. Solea p. 78.

4) Ghibănescu, lip. și Zap. II, 1, p. 239.
 R
RA
241

Ce privește însă în general chestiunea care Ieni era socrul

LIB
lui Movila, credem, cu privire la generații și împrejurări politice,
că numai cel din timpul lui Moise Movila, fratele lui loan. La
descrierea Mormântului din Suceavița ar fi în acest caz a se
face completările în conformitate 12 ).
La mormântul Anghelinei fiicei lui Gheorghie Pârcălab de

ITY
Hotin 2) s'ar putea acum completa cu oarecare siguranță anul
7109 Martie / April (v. m. s.) Mormântul lui Procop, fiul lui
Nicoară, treti Logofăt, e fără îndoială, precum crede d-nul lorga 34),
al unui fiu mai tânăr al lui Nicoară Prăjescul, treti Logofăt și în

RS
1599, 1600, 1601, 1603, și 1608, abia în 1609 Vel Visternic 4).
Numele Procop, rar la boieri, îl avea cu siguranță în cinstea lui
Procop Caraiman, care îi era rudă, deoarece Nastasia, sora lui
Nicoară, fu căsătorită cu Caraiman Paharnicul 56).
VE
Ar fi interesant de a se găsi modul de înrudire între Ghe­
orghie Postelnicul (f 1600) care zace la Suceavița c) și Movilești!
și credem că n’ar fi greu de găsit, întrucât ni se dă și numele
soției sale : Ana. Nu poate să fie nici Mauroți, mort ca Logofăt,
NI
nici un alt Gheorghie, Pârcălab de Neamț lung timp supt Mo­
vilești 7), deoarece acesta a trăit și după anul morții lui Gheor­
ghie Postelnic și zace poate la Mănăstirea Neamțului, unde se
LU

atlă mormântul fiului său lenachi 8). Din care neam să fi fost
acest Gheorghie Părcălaji ? Avem puternice motive să presupu­
nem că el era frate cu Isac Balica Hatmanul. Iată textul care
ni dă acest motiv: -„Izajasz 1 Ierzy Pnrkulapowie, szlachta
A

Woloska zasluzeni w ojczyznie naszej, wzieli w rekompense od

rzeczypospolitej indygenat, w. r. 1607. o czem Konstytucya
TR

sejmova fol. 857. toz namienia i Okolski tom. 3. fol. 359“ 9).
Vedem deci că au fost doi Balica, cari au căpătat indige­
natul în 1607, Isac și Gheorghie, numiți „Pârcălabi*. Cel dintâi
știm că era Hatman și Pârcălab de Suceava.. Dar existenței ce­
EN

luilalt nici nu ni este cunoscută. Totuși un act de, cea mai mare
oficialitate, ca o lege a dietei polone, trebuie luat în samă și în
special întrucât a servit de izvor la doi autori, Okolski și Nie-
siecki. Pe timpul acela nu existau decât numai doi. Pârcălabi
/C

cu numele Gheorghie : de Lozna, la Hotin, și un Gheorghie la

Neamț. Identificarea celui de Neamț cu Gheorghie Balica s’ar
impune deci vrând nevrând. Cariera lui Gheorghie de Neamț
SI

1) v. despre arest mormânt și Iani Postelnicul, lorgx, Stud. și Doc.

VI, p. 642.
IA

2) Kozak, op. cit. p. 173.

3) Stud. și Dor. VI, p. 612.
4) Id. op. rit. XI, pg. 272—7.
5) v. Docau, op. cit.: Iorga, op. cil. IV, p. 276.
6) Kozak, op. cit. 176.
U

7) Uric XVIII, Pârcălabii.

8) lorga Contribuții la ist. Bic. noastre, p. 13.
9) Niesiecki II, p. 53, (Balica).
 R
— 242

RA
era următoarea:1) Intăiași dată apare el ca Pârcălab de Neamț
împreună cu Ionașco în 7106/1598 Â/hh 5 2); credem însă că, sau

LIB
cetirea anului e greșită sau scrierea anului în original, deoarece
în 7106 Martie 25 și Iunie 20 sunt Pârcălabi Vasile și Dumitru
[Veveriță?]3456). Apoi apare el fără întrerupere de la 7111/1603
April 20 4) până în 7115/1607, Martie 5) când dispare din docu­
mentele contimpurane. Abia în 7125/1616 Noembrie 15, apare

TY
iar un Gheorghie ca Pârcălab de Neamț G), supt Radu-Vodă,
boierie care o are și în 7126/1618 Martie 30 7) Vedem deci că
disparițiunea lui coincide cu anul în care primi Gheorghie
Balica indigenatul, împreună cu Gheorghie de Lozna și ceilalți

SI
boieri, (v. m. s.) deci s’ar părea că Gheorghie Balica, pro­
fitând de avantagiiie indigenatului, și-a cumpărat vre-o moșie în
Polonia și a rămas acolo. De fapt pomenește d-nul Lozinski

R
între familiile nobile ale cercului Sanock din Galiția și pe Ba-
liceștii (,,Baliccy“)8) și tot acolo aflăm de existența unui sat
VE
„BaUce* lângă Przemysl 9). Deși se poate că e vorba de o fa­
milie care n’are nici o legătură cu familia românească, întrucât
radicalul numelui Balica e slav: Bal=bile=bialy=alb, de unde
NI
și alte forme ca Balotă, Baloș, Balș, Balasin, etc., totuși ca in­
diciu merită să fie înregistrată existența unei atari familii în
Polonia, cu atât mai mult, considerând că Niesiecki nu pome­
LU

nește o altă familie polonă cu o altă origine decât românească.

Mai vin ca indicii și legăturile familiei Balica cu județul
Neamț, unde Melentie făcuse Mănăstirea Hangu, restaurată de
Barnovski, și unde, la Mănăstirea Neamțului, se află și evan­
ghelia pomenită (v. m. s.) dată de soția lui Melentie Balica.
RA

Din două una: sau a emigrat în 1607, sau a murii. Altfel

nu ni putem explica lipsa lui de la 1607 până ’n toamna 1611,
când se răstoarnă Domnia Movileștilor. E deci puțin probabilă
NT

identitatea lui . cu Gheorghie Pârcălabul de Neamț, supt Radu-

Vodă. Dacă n’a fost supt Movilești, n’aveâ- să se întoarcă în țară
la un Domn străin, după aproape 10 ani de absență. O a treia
soluție, că n’ar fi avut vr’o boierie supt C. Movila, deși era în
CE

țară, o credem cea mai puțin probabilă, întru cît era văr primar
cu Constantin, dacă era, cum presupunem, identic cu Balica. Dacă
n'ar fi identic, atunci textul din Niesiecki nu s’ar putea interpreta
decât în sensul că prin „Purkulapowie* înțelegeau polonii „/zz
de Pârcălab1' și de fapt tatăl lor a fost Hatman și Pârcălab de
/
SI

1) După operiîe d-lui Ghibănescu.

2) Sur. și Izv. II, p. 363.
IA

3) Dricar XVIII, p. 487.

4) Isp. și Zap. I, 2, p. 19.
5) Dricar, ibid. p. 488.
6) Sur. și Izv. II, p. 107.
7) Dricar, .bid.
U

8) „Prawem i Lswem“ II, p. 148.

9) p. 479.
 R
RA
— 243

Suceava. Dar nu era atunci mai natural pentru Poloni să între­

buințeze un cuvânt cu care limba lor era deprinsă : „Hetmano-

LIB
zvie" ? Și n’ar fi curios ca 20 de ani dapă moartea tatălui lor,
ei să Cie numiți, într’o țară străină, după boieria acestuia ? Ori
cum ar fi, cert este că a mai existat un Gheorghie Balica, care,
întrucât Isac n’a avut copiix) și întrucât autorul familiei în Mol­
dova e abia tatăl lui Isac, nu putea să fie decât frate cu acesta,

ITY
iar foarte probabil este că Gheorghie Balica, era identic cu Ghe­
orghie Pârcălabul de Neamț. Un Gavril Balica Hatman, pome­
nit de V. A. Urechia 2) nra existat și Urechia ia drept Balica pe
un Gavril Balici stegar1234),

RS
Mai avem de menționat cu privire la Movilești, că în nu­
mărul trecut al revistei (p. 107) am omis să pomenim și pe Pa­
nel Movila încă un fiu al lui Simeon, puțin cunoscut, deoarece
a murit foarte tânăr în 7115/1607 Mai 24. Mormântul lui se află
VE
la biserica din Bolnița, în Moldova 4). O chestiune mai este, din
care neam era Doamna Marghita, numită și Metania 56 ), soția
lui Simeon Vodă ? După nume ar părea să fi fost Unguroaică,
însă nu numai că raporturle sociale ale Moldovenilor cu Ungurii „
NI
erau excepționale, condiționate mai mult de pribegiri, precum
căsătoria pribeagului Gavril Movila cu sora lui David Zolyomy G),
LU

dar avem și două indicii, cari ar arăta că Marghita era Polonă

nu Unguroaică. Intăi retragerea ei la Lemberg, (v. m. s.) unde
ar fi fost doar mai firesc să se ducă în Ungaria, sau în Ardeal,
la familia ei, dacă era de acolo ? apoi următorul text dintr’un ra­
port din Pera, 1618, Iunie 22, al lui Harley, ambasadorul fran­
A

cez, către Puysieulx și Rege, cu privire la Gavril Movila : ,6a-

bnel filz (sic) de Simeon nepveu (sic) de Zolquieusqui, (Zolkiew-
TR

ski) general des armees de Pologne....“ 7). Dacă Gavril era ne­
potul lui Zolkiewakij.-înrudirea aceasta n’a putut să aibă loc de
cât numai prin lui Simeon, Marghita. Neexplicabil ar
fi în acest caz dece nici Okolski, nici Niesiecki nu pomenesc în- .
EN

rudirea aceasta, dacă n’a existat ea numai în închipuirea fran­

cezului ?
7) Buczacz. Potockieștii aveau legături mai vechi cu do-
/C

1) Uricar, V, p. 363 și a. 1.
2) „Miron Costin" I, p. 283.
SI

3) lbid. p. 74.
4) v. Arh. ist. III. n. 68 și lorga, laser, din Bis. Rom. II, p. 212.
5) Nu credem că s’a călugărit supt acest nume deși e tipie călugăresc,
IA

deoarece îl poartă fiind încă soțul ei în viață și n«’l mai poartă în exil,
în Galiția, precum am văzut. E întrebare dacă n’a primit ea numele acesta
trecând eventual de la catolicism la ortodoxism.
6) Șincai, ed. 1853, Iii. p. 21.
U

7) Hurmuzachi, I, pg. 179—80.

 R
RA
244

meniul Buczacz, decât începând cu procesul cu Sofia de Zami-

cehowa. Andrei Potocki, Castelan de Camenița (j* 1609), fratele

LIB
lui Ștefan. îl primise zestre cu Ecaterina, fiica lui Niculai Bu-
czacki, blazon Pilawa, și ’l dăduse iar zestre fiicei sale Ana, la
căsătoria cu Stanislau Golski 1). Buczackieștii aceștia nu erau
urmași direcți în linie bărbătească ai celor dintâi stăpâni ai ce­
tății Buczacz, cari ni sunt cunoscuți din istoria Moldovei2), ci

ITY
urmașii lui Ian Tworowski, blazonul Pilawa, cunoscutul Hatman
și Voevod al Podlahiei 3), din căsătoria lui cu Ecaterina, ultima
Buczacki, blazon Abdank, cu care a trecut și întreaga avere a
Buczackieștilor la familia Tworowski-Buczacki4).

RS
In Buczacz au avut loc, precum aflăm din monografia lui
Baracz, lupte interesante între propaganda catolică și cea greco-
catolică, sfârșind cu un extraordinar triumf al celei din urmă,
întrucât a reușit să convertească la confesiunea ei pe chiar stă­
VE
pânul orașului, Niculai Potocki, strănepotul lui Ștefan, beneficiând
apoi de enorma sa munificiență, prin o donațiune de 2.000.000
zloți. pentru Mănăstirea gr. cat. și prin înființarea pe lângă ea a
unui gimnaziu cu decretul regal din 1754. Gimnaziul acesta
NI
s‘a bucurat de mare reputațiune în tot Ostul Galiției și, după o-
cuparea Bucovinei, și acolo. Posedăm, mulțumită amabilităței fos­
tului bibliotecar al Mănăstirei, 5 cataloage ale anilor 1815, 16,
LU

19. 20 și 21, tipărite în limba latină, din cari aflăm că urmă­

torii Bucovineni au fost elevi ai gimnaziului : Andrei și Dimi-
trie de Gafenco din Banila-Rusească [lângă Zamoștie moșia fa­
miliei] ; Ioan și Dimitrie de Kalmuțki din Berbești, Gheorghie
A

de Flondor din Milia ; Ioan și Emanuil de Slîrcea din Berlinți ;

Ioan și Vasile de Dragkimci din Babin [la Nistru]; Iosif Lung
TR

din Rădăuți ; Toma de Abrahamovicz din Cernăuți; Petru de

Pelrowicz din Suceava ; Iosif de Artelski din Zwiniaclca ; Nicu­
lai Bobrowolski de Buchenthal din Toporăuți; Teodor Romasz-
EN

kan din Ocna ; Matei Beck din Cernăuți ; Desider de CJicdba-

zany 5) din Cernăuți; Francisc de Loewenfeld din Șiret; Victor
de Siemiatkowski din Cincău ; Leon de Capri din Cincău [țiul
Marghioliței de Giurgiuvan]; Mihail, Grigorie și Zaharie Krzysto-
/C

fowicz din Cernăuți și frații Mihail [viitorul protomedic din lași],

Ștefan, Gheorghie, Constantin și Ioan de Zotta din Chisălău.
Notele din cataloage fac cinste Bucovinenilor. Cei 28 din
SI

1) Barr^cz, (a se pi ounnța Baronez; tipografiile noastre n’au caractere

pentru literele polone precum aee» cu sedii, 1 tăiat etc.) op. cit. p. C>, și
Niesieck», II, p. 347.
IA

2) Let. 1, pg. 144-60.

< 3) Ibid. p. 185.
4) Niesieeki, ibid.
5) Probabil fiul unui cunoscut om de afaceri al Flondoreștilor, pe
CU

cari ii reprezintă și in procesele pentru moșiile din Basarabia cu Biihu-

șeștii și a. (Doc. fam. Fiondor). Un Chalbazany avu pe vremuri și o far­
macie in Vijniț»,în Bucovina.
 R
RA
253

Foarte interesant e și Volumul III, „Antonii Possevini Societatis Jesu

Transilvania" (1584), o descriere în limba italienească a Transilvaniei de

LIB
Antonio Possevino din Mantova.
După ce se dă o descriere a terenului, se trece la istoria Ardealului,
începând cu cucerirea Daciei de Romani. Românii descind din coloniști a-
dnși din Italia „având o limbă foarte stricată italienească sau latină" (21).
Descrie apoi luptele lui Ion Corvin, care își trage originea din un Valach de

ITY
rând și ale fiului său, pe cari le cunoaște din Bonfinius.
Vorbind de diferitele districte, Possevino remarcă că țara Făgărașu­
lui nu face parte din Ardeal, ci e considerată ca un ținut a parte: „E poi
el contado din Fogaras a parte, il qualo se bene e în Transilvania, non e

RS
pero del tutto incorporato in quel principato" (p. 43). Faptul că Țara Ol­
tului sau a Făgărașului a fost stăpânită viacuri întregi de Domnii din Mun­
tenia a lăsat urme atât de adânci încât până astăzi cei de pe Țara Oltu­
lui, când trec dincolo de granițile tradiționale ale fostului ducat al Domni­

E
lor din Țara Românească, spun că se duc „în Ardeal".
IV
Possevino se miră de tenacitatea Românilor în ce privește credința
și remarcă vitejia lor în războae.
De estremă Importanță e mențiunea unui Mitropolit român cu sediul
UN

în Alba-Julia (p. 6i-) ceia-ce dovedește că scaonul metropolitan din -Alba-

Julia a existat multă vreme înainte de Mihai Viteazul. Din puținele citate
se poate vedea interesul deosebit, pe care îl au aceste două volume publi­
cate de harnicul istoric din Cluj, care și-a propus publicarea unui mare nu­
măr de volume, cari vor forma colecția amintită. Volumul următor, care va
AL

apărea în curând, conține acte de extremă importanță cu privire la istoria

Țărilor Române din veacul al XV-lea, în special asupra lui Ștefan cel Mare
și Petru Rareș. De mare importanță sunt actele privitoare la posesiunile
TR

Domnilor Moldoveni în Ardeal, din cari iese la iveală tendința lui Ștefan
cel Mare de a-și întinde stăpânirea pe un teritor cât mai întins în Ardeal
prin cumpărări de moșii în apropiere de cetățile sale Ciceiul și Cetatea de
Baltă. Apariția acestui nou volum, acuma sub presă, o așteptăm cu nerăb­
EN

dare. E de prisos să mai amintesc că tiparul e în condițiuni cât se poate de

bune și că partea teclinică nu lasă nimic de dorit.
Neobositul cercetător priu colecția de documente pe care a început’o
contribue în cea mai mare măsură la luminarea istoriei Ardealului, pană
/C

acum cam lăsată în părăsire, și prin strânsele legături ale Domnilor noștri
■cu Ardealul aduce importante contribuții la istoria Țărilor noastre.
D-ul Veres fiind pe deplin stăpân pe limba latinească, face adnotările
în această limbă accessibilă tuturor învățaților. Cunoscând perfect și limba
SI

italienească, Dl Veres a putut da la iveală documentele italienești și scrie­

rea lui Possevino în cele mai perfecte condițiuni, iar prin cunoașterea lim-
bei românești d-sa s’a putut pune la curent cu istoria noastră, a cărei cunoș­
IA

tință e indispensabilă pentru ori-cine se ocupă cu istoria Transilvaniei.

Dorim neobositului și valorosului istoric sănătate ca să-și poată duce
k sfârșit greaua și importanta sa operă.
U
 R
RA
— 254 —

Documente

LIB
I.

ț Adecă eu giupăneasa Grăpina mărturisescu însumi cu

[ajciastă scrisofajre a nofajstră cum eu de voia mea am împăr­
țit ocinile ficiorilor miei și am dat feciorului mieu lui Vartic și

TY
fetei meale Anniței satul îrjavinții și partea mea din sat din Cer-
lena și cumpărătură și moșie să le fie frățește, iar Lupului Co­
misului și fetei meale Irinei dat-am satul Perebicăuți să le fie
frățește, iar așijdere am dat Lupului Comisului partea nofajstră

SI
din Halicea a-treia parte din sat să-i fie lui, iar fetei meale am
dat Șijc.ăuți din parte nofajstră gîumătate iar ceialaltă giurnătate

R
să fie a me pănă Ia mo[a]rte-mea. Și întracăastă tocmală a-nofajs-
tră fost-au Tudorii Pârcălabul și Avram de Lucăceni și Costan-
VE
tin Stârcea și Friim Hăjdău și Golăi și alți ofajmini buni, iar
nește zapise ce le făcuse înmamea Gănscofaje și să dedesea fe­
tei meale Aniimiei ce au fost dăpă Bărnovschii acele să naibă
a să crede nici să fie în samă ce să aibă a-le sparge dinnainte
NI
[ajcestui zapis al nostru de această scriem.
U Cărstești Fevțruariej 3.
fTudoriij Percălab am fost eu martiros.
LU

Az Costantin fStîrceaj iscal (L.P.) .... (indescifrabil) (L.P.)

Vasile Vartic. (L.P.J Golăi
Az Lupul Talpă iscal.
RA

Note. Grăpina (Agripina),soacra lui Miron Barnovski (v. m. s. p.

228) apare des prin documente și în specia) o pomenesc des două izvoade
de scrisori cu privire la moșii din ținutul Hotinului. Dintr’unul (aflător in
NT

proprietatea noastră) s’a publicat o mică parte de cătră d-ul Ghibănescu

în Surete și Izvoade III p. 287. Altul, copiat de noi, se alia acum vr’o 10
ani m proprietatea răposatului consilier de tribunal Olinescu din Bucovina
și ni-a fost pus la dispoziție de cătra d-ul Cavaler de Iaiiosz din Panta in
CE

Bucovina. Amândouă izvoade cu regește de documente vechi cuprind nu­

meroase lămuriri genealogice, începând cu pomenirea nricultii'din 694-9/1441l)
Septembrie 29, prin care Ilie și frate său Ștefan Voevozi miluiesc pe Ca-
loian cu satul Rujavința în ținutul Hotinului. Forma obicinuită a numelui
/

satului este Rujavinți, nu îrjavinți. 0 parte a moșiei a trecut in 1579 la

Dumitru Gânscă (Huscovici), tatăl Grăpinei, prin cumpărătură de ia ru­
SI

dele lut „Toader, ficiorul Galii, nepotul lui Alexa, strănepotul Stanei fetei
Iui Caloian* și de li alți strănepoți ai acestuia. (Izvodul Olinescu).
IA

1) Se știe că pe timpul acesta anul începea de la Ianuarie nu de la

Septemvrie. Deci sunt a se scădea piiu tot anul 5508 din suma anilor de
la fa^erra lumi’. In Documentele Ini Ștefan cel Mare d ul Bogdan admite
socoteala aceasta și pentru tot timpul Domniei lui Ștefan., v. doc. din 7011
U

Oct. 6 [1501]. (II. pp. 238—11). Origin. documentului din 6949 cu data Sept.
9 nu 29, se află la Acad. Rom. CXXXIV/48. (Creșt. Col. 1910, p. 263).
 R
255 —

RA
Grăpina e numită mai târziu și Prodăneasa, de unde rezultă că după
moartea soțului ei, Gavrilaș Vartic, s’a căsătorit cu un Prodan.

LIB
Următorul regest confirmă concluziunea aceasta: „Ghenariu 11. Za-
pis de la Gafa, fata lui Matieș, nepoata lui Toader, strănepoata lui Ion?.școz
cu care au dat ginerilui său Prodan și jupănesei lui Grăpina a opta parte
din a treia parte din satul Cerlina, asupra căreia este și ispisoc de la Gaș-
par V. V. din 7127 Maiu 2 zile (1619) arătând că ace Grăpina femea lui

TY
Prodan au fost fata lui Gânscă*. (Ibid.)
Ar mai rezulta din acest regest că Grăpina era a doua soție a lui
Prodan întrucât mama Grăpinei se chiema Maria, du Gafa (Agafia). Grăpina
a avut, precum reiese din izvoadele citate și din alte documente, următorii

SI
copii: 1) Autimia soția lui Miron Barnovski 2) Vasile Vartic, căs. cu Irina
fiica lui Avram de Lucăceni 3) Irina, căs. cu Gavrilaș Pospală') 4) Ani ța,
căs. cu Andronic Badiul, socrul lui Arsenie Vokinski 5) Lupul Talpa Co­

ER
misul. Acesta s’ar pt iea, cetindu-se documentul de față, a fi fost ginerele
Grăpinei și soțul Irinei, însă în amândouă izvoade e arătat ca fiu al Gră­
pinei și frate al Irinei. Tot așa și în Surele III. p. 289: „iar Lupului și
IV
surorii lui Iripa li sau venit satul Perebicăuți". Urmașii Lupului, numit
așa după unchiul său Lupul Vartic Portariul, poartă numai numele 'JLalpă
Lupul Talpă avuse și y2 Hlinița din Bucovina, schimbata cu Jora. (Isvo-
UN
dul la noi). llegestul din Sutete III. cuprinde întărilura Domnească a
împărțelii făcută de Grăpina și cum întăritura e din 7147/1639 Aug. 8, e a-
proape sigur că înpărțeala a avut loc în 3 Fev. al acestui an. Perelticăuții
au fost în vechime ai lui Ilodco Mamurinski (din Mamurinți, Mamornița)și
au fost vânduți în 7106/1L98 Iunie 11 de cătră urmașii lui Hodco lui Lupul
AL

Stroici Vel Logofăt. (Orig. slav. Ia d-ul N‘ A. Bogdau). In acest document

satul e numit otefâ P^btico vți altădată Pribiicovți. Cuvântul vine, cre­
dem dela pere-bigati (transfugere) de unde și cuvântul românesc a pribegi.
TR

S’ar părea deci că satul era o colonie de pribegi. Halicea pare să fi fost
tot în ținutul Hotinului și dela acest sat nu dela orășelul din Galiția își
va fi avut numele Diacul din 1606 Onciul Halițchi (Iorga, Stud. și Doc. V.
p. 396), precum și alți Ilalețchi sau Ilalenski, (Sur. și Izv. III. p. 72 și V.
EN

298) de unde rezultă că trebuie să fim foarte cu precavțiune când e vorba

a se constata originea unei familii după numele ei, mai cu seamă unde
sunt în joc și interese naționale, precum în Bucovina și Basarabia.
/C

II.

Adecă noi Lazor Brahâ și fămeaia mia Antimiia și feciorii

noștri Ion și Dafina, fata lui Toader Părcălăbul, scriem și măr­
SI

turisim cu [ajcest zapis al nostru de nirne nevoiți, nici asupriți,

IA

1) Iu izvodul la noi citim supt capitolul „Părți din moșie Buticiul"

.,7178 [1670] Fev. 25. Zapis de la Ion și femee lui Mărie fata lui Grigori
Butuciu Pospa'ă cu care au dat danii Jorii Mede[lnicer] Vornic de Boto­
șani pai te lui den sat den Buticiu". Aumeie patronimic era deci Pospală
U

și Grigorie pare să fi fost fiul Iui Gavrilaș, care pi in Vartic era încuscrit
cu fam. Jora.
 R
— 256 -

RA
ce de a noastră bună voe pentru un sat anume Lășna la ținutul
Dorohoiului, care sat dintru întăiu au fost de moșie a lui Vartic

LIB
și a Grăpinei, soacra lui Miron Baruovschi Vodci și apoi Bar-
novschi Vodă 1 au dat danie la mănăstire, la Rășca, apoi călu­
gării l-au scos la vânzare și au înblat vănzindu s din mănâ în
mănâ pănâ au vinit a patra parte din sat de Lășna de o au cumpărat
Toader Pârcălabul dela popa din tărgu din Dorohoiu, ginerele Pe-

TY
tricâi și de la Nicoriță Brahâ și de la alte săminții a lor, iară
după moartia lui Toader Pârcălabul, pre Antimiia, fămeaia lui
Toader Pârcălabul o am luat eu Lazor Brahâ, care dintăiu sint
scris și acum iarăși noi cu toții am scos această a patra parte

SI
de sat de Lășna la vânzare și alt nimeni n’au încăput a cum­
păra inaintia dumilor sale lui Toderașco Jora și giupăneasa du-

R
misale Vasilca căci ia iaste fată lui Vartic și nepoată Grăpinei
și ne-am tocmit cu dumnealor și le-am vândut această a patra
VE
parte din sat dirept 100 de galbini, bani gata și ni-au plătit dum­
nealor deplin aceștea bani o sută de galbini gata toți banii întru
mănule noastre, moșie au fost a părinților și a moșilor săi și
iarăși la mâna dumilor sale au vinit ca să le fie moșie și răs-
I
cumpărătură în viaci, din vatra satului și din căinpu și din ța­
UN

rină și din heleșteae și cu pomeți și din tot locul cu tot vinitui

și diriasă ci-am avut încă li-am dat Ia măna dumilor sale și de
să vor și mai afla niscari diriasă la noi sau la alții și acialia
să le ia la măna dumilor sale și într’aceasta tocmală au fost
dumnealor Ghiorghiț Șeptilici Logofătul—al doile și_ f^igQxașc., .
AL

Ghiaqgbia cEaiuZfost G-omîs <și Gligorasco Gherman și Vasilie

Sfărciavonncii de Poartă și Ghiorghi Stărcia și Andreiaș Talpă'
de Cordăriani și Ghiorghi Talpă și pentru credința noi am iscălit
TR

și ni-am pus pecețile și deagetele și acești boiari toți au iscălit

și eu Strătulat am scris ca să-s știe.
U las l[ea]t 7174 [1666] Fevțruarie] 14 dni.
Az Ghiorghie ftori Logofțăt] iscal. Az Lazor Brah[ă] iscat.
EN

(L.P.) [Anjtemiia.
Az Grjgorașco Gherman Vornic. Az Grigorașco Ghenghea
Az Vasile Stârcea Dvornic iscal. Comis iscal.
Az Andriiaș Talp[â] iscal.
/C

Ghiorghie Talpă iscal.

Az Ghiorghie Stărce iscal.
....Eu Dumitrașco ot Ghireni încă m’am tămplat.
SI

Note. Familia Brahă e destul de vechie : în 7106/1598 Mai 15. Cum­

pără Ioan Păhărnicel 4 case și 4 jirebii din Botoșani (Ghibănescu,
Sur. și Izv. II. p. 223). O Antimia Brahă era fiica lui Ioan Albota (Iorga,
IA

Stud. și Doc. V. p. 233) numită Antimia după mama ei Antimia fiica lui
Crîstea Balș Vornic. (Acad. Rom. Mss. 1173, Fii. 104 și spița ueamului Baiș
în săpf. polit. și cult, și la familie). Se pare că de această Antiuiie e vorba
U

în documentul de față și ea trebuia să fie bătrână în 1666 întrucât tatăl

-ei se va fi căsătorit e. 1600. Dealtfel și împrejurarea că era pentru a doua
 R
— 257

RA
oară căsătorită, având din prima căsătorie o fiică într’o vârstă, care cerea
pomenirea ei in actul de vânzare (Datina), e în concordanță cu presupune­

LIB
rea noastră că ea era bătrână. Despre familia Brahă v. și D. Dan în revista
noastră II. p. 33.
Vasilca, jupăneasa lui Toderașco Jura [Sulger] era fiica Iui Vasile
Varlic, cumnatul lui Miron Barnovski. Toderașco era socrul Iui Dumitrașco
Cuza Spatar și este deci unul dintre strămoșii prin femei ai lui Alexandru

ITY
Ioan Voevod. (Arh. Geneal. II. p. 91). Sora Vasilcăi, Antimra, era căsăto­
rită întâi cu un Isac (Izvoadele), apoi cu Gb. Ilăjdău Armaș (Arh. Geneal.
ibid.). Andriaș și Gheorghie Talpă sunt credem fii ai lui Lupul Talpă.
Dumitrașco ot Ghireni era fiul lui Niculai ot Ghireni și ținea în căsă­

S
torie pe Zoița, fi ca lui Avram de Lucăceni, (Doc. Flondor, Storojineți)
deci pe sora Irinei Vasile Vartic. Intr’un regest din 7184/1676 Mai 9 sunt

ER
pomeniți Vasile și Toader ficiorii lui Dumitrașco Morcov din Ghereni (Izv.
la noi). Avr«iin de Lucăceni era'fiul Zamfirei, nepotul Nichitei, strănepotul
lui Săcuian [Paharnic] și prestrănepotul lui Tăutul vel Logofăt (Iorga, Bo­
ieri și Răzeși în Bucovina și Basarabia și Izvodul la noi). Gligorașco Gher-
IV
man, căsătorit cu Chelsina fiica lui Gligorașco Tăutul, era socrul lui Toa­
der Albota, poreclit Flondor, (Doc. Flondor, Cobelein) fiul lui Pavel, nepo­
tul lui Ioan Albota de mai sin.
UN

Interesantă este ortografia aeestui document, foarte citeț scris : Brah^,

mkru, nepoata, etc., specific moldovenească? Invers pronunțăm a-
cum : Stârcea, pecând în documentul nostru și în general e scris numele
cu Vasile Stârcea (ori corect scris : Stîrcea) iscălește: StârM’k, iarGhior-
L

ghie:Stăr'tf. In text e numele scris: Stăpi/ft, pecâud în textul documen­

RA

tului premergător: StărM'k. Deci 3 variațiuni de scriere iu numai două

documente.

Bibliografie
NT

— C. Giurescu, Letopisețul Țării Moldovei dela Istratie Dabija pănă

la Domnia a doua a lui Antioh Cantemir lGil — llOa. Ed. Comisiei Istorice
CE

a României. București, 1913. Domnul Giurescu, conferențiar pentru istorie

românească ia la Universitatea din București, unul dintre istoricii noștri
care arată cel mai mare scepticism față de tradițiunea cu privire la pa­
ternitatea Letopisețelor noastre, dă la lumină acest Letopiseț aflător la A-
cademia Română. In lucrarea de față d-sa dovedește că Letopisețul nu este
/

o lucraro wniVnrd, ceia ce se observă mai cu .seamă din deosebita aten­

SI

țiune ce se dă scurtei îatăiei Doifinii a lui M. Racoviță (Oct. 1703—Fev.

1705), prezentându-se astfel această ultimă parte a Letopisețului ca „zzvo-
dul primei domnii a lui Mihii Racoviță", precum și din partea întâia a
IA

Letopisețului, din care transpiră un adevărat cult pentru Hatmanul Alexan­

dru Buhuș, încât d-ul Giurescu înclină spre a considera această parte ca
un izvod al Hatmanului. în urmă, în cadrul convingătoarei d-sale argumen-
U

taținni, d-sa ni dă foarte interesanta biografie a acestei personalități lumi­

noasa a veacului al XVIIlea. Importantă este constatarea d-sale că Da-
 R
RA
258 —

j^na-Ecaterina, soția lui Dabija-Vodă, prima soție a Vistiernicului D. Buhuș,

n'a fost fiica, precum se credea păn’ acum, a lui Mihail Fortună Comisul,

LIB
ci era născută Jora, sora lui Gavril Jora, iar Fortună a fost socrul lui Ni-
eulae Buhuș. D-sa mai crede că Datina nu avuse cu Buhuș decât numai
ne doamna Anastasia, soția lui Duca Vodă, ceilalți copii, între cari Hatma­
nul Alexandru, fiind din o altă căsătorie a lui Buhuș.
Presupunerea d-Jui Giurescu este deplin justificată ce privește cel

TY
puțin pe Alexandru și Miron Buhuș. Știm din pomelnicul Bisericanilor (li­
near XXIII) că D. Buhuș a avut încă o soție, Ileana, care, întrucât l'afina-
Ecaterina îl supraviețuiește, nu putea să fie decât prima Iui soț:e. Ea era

SI
fiica lui Ilie Bucioc Paharnic și a Lupei Veveriță *)• Deaceia vedem că Mi­
ron, fiul lui D. Buhuș, care era din căsătoria cu Bucioc, e numit de regulă
Miron Bucioc “), pentru că era evident din căsătoria cu Ileana Bucioc, ceia

R
ce a făcut pe unii să crează că Miron era ginerele lui D. Buhuș. Dar și
Hatmanul Alexandru era din această căsătorie precum reiese din o însem­
VE
nare pe o vechie spiță Buhușească (din c. 18G0)s) pe care, la cartierul Hat­
manului, citim: „Al xandru Buhuș Pârcălab ce-i zic Băcioc11. Buhuș era
Pârcălab întâi supt Ștefăniță Vodă, care întărește în 7168/1660 Ghenarie
24. „Pârcălabului Bucioc și fratelui său Niculai fici.rii lui Dumituu Buhuș
NI
biv vel Visternic* mai multe sate baștine între cari Cupciciul*234), apoi supt
Gheorghie Duca, cumnatul său, în 7174/1666 Fevruarie 24, fiind atunci Pâr­
călab de Hotin și numit A. Buhuș nw Bucioc 56).
LU

Ar fi de presupus că A. Buhuș a fost Pârcălab dela 1660—66, însă

d-ul Giurescu în schițarea carierei lui Buhuș ni arată că el era în 1665,
Iulie 25, numai „fost Spătar“ aluziune la o boierie, care o avuse încă
în 1656. Dealtfel, dacă ar fi fost Pârcălab prin tot timpul sus indicai, am
RA

avea și mai multe documente, cari l-ar pomeni, pe când personal nu ni

sunt cunoscute decât cele două mențiuni din 1660 și 66, eu toate căne-am
interesat în special de familia aceasta, despre care avem un bogat ma­
terial genealogic, edit și inedit. Pe de altă parte cu drept cuvânt pa­
NT

re d-lui Giurescu curioasă „îndepărtarea viitorului hatman de la dregă­

torii în domnia lui lstratie Dabija, soțul văduvei tatălui său“. Ce pri­
vește însă lipsa lui A. Buhuș prin documentele timpului dela 1653 când
era Spătar, pănă la 1660 Ianuarie, credem că ni o putem explica în urmă­
CE

torul mod: Niesiecki scrie la articolul „Bohusz“, blazon: Odyniec: „Bohusz

Alexander mial swoje choragiew TFbZos/ca 1658, takze i w kompucie wojska
Olszackiego z Czarnekim“ 8). (Bohuș Alexandru avea sttagul (escadronul)
său moldovenesc în 1658, de asemenea în urmă in armata lui Olszacki cu
/
SI

t) Ghibănescu, Sur. și Izv. II. p. 160 și Doc. Fam. Flondor-Storoji-

neți, izvod de scrisori pentru Cupciciul pe Ciuhur.
2) v. d. ex. Ghibănescu op. cit. III. p. 297. „cyAV'kpithn’H (llHposi
IA

K\*mwk chh KyxVu,“ și a- 1-

3) Doc. Fam. Floudor.
4) Ibid. Regest de doc.
5) Ghibănescu, op. cit. IV. p. 39. Pe N. Bubuș nu ’l întâlnim nici
odată cu porecla Bucioc, iar cariera lui strălucita supt Dabija ar fi un in­
U

diciu că era fiul Doamnei Datina.

6) Herbarz Polski, (Ed. Bobrowicz) II p. 208.
 R
— 259

RA
--Czarnecki). Credem că nu încapă îndoială că e vorba de viitorul Hatman
și că numai așa se explică lipsa lui din dregătorii și întârzierea carierei

LIB
sale boierești. Se poate deci că și în domnia lui Dabija va fi pornit Bu-
huș în Țara Leșească, cuprins de nostalgia după viața aventuroasă de ostaș,
cărei mediul Domniei lui Dabija „omiî bunu și blăndu* ’) nu-i era tocmai
prielnic. Se poate că Buhuș s’a despărțit de Dabija cu ocaziunea expedi-
țiunei în contra Nemților, când „Dabija Vodă și cu Grigorie Vodă se sfă­

ITY
tuise să fugă în Țeara-Leșească*1234 2), date fiind simpatiile lui Buhuș față de
Poloni.
Ilie Bucioc, bunicul Hatmanului Alexandru, mai avuse boieria de
Vornic (despre Doamnă? de Gloată?) în 1609 sau IO3) și pare să fie iden­
tic cu șatrarul Ilea din 1601 4). El era frate cu Marele Vornic Costea Bu­

RS
cioc (f 1620), amândoi fiind fii ai lui Ioan Bucioc Vornic 56 7), „bătrânul“ 8),
deci probabil începătorul familiei cu acest nume. Lupa Veveriță era fiica
,Spătarului Toader Veveriță și a Salomei, nepoata de fiu a lui Iosif Veve­

VE
riță ’), cunoscutul boier din secolul al XVI-lea 8), fiul lui .Petru 9).
Cu privire la copiii lui D. Buhuș al H-lea, Căpitan, (Postelnic pe spița
citată) fiul iui Alexandru, avem de adăugat că conform spiței el mai avuse
pe lângă fiii Sandul, Ștefan și Constantin, încă un fiu Vasile, mort și el
NI
fără urmași, ca și frații lui, și încă 3 fiice: Maria Isăceasca, Sanda Văr-
năvoae și Alexandra Arăpoae fGh. Arap Șatrar), soacra lui Ioan Flondor
de pe timpul anexării Bucovinei. Despre IoaD, alt fiu al Hatmanului Ale­
LU

xandru, presupune d-ul Giurescu că el n’a avut urmași precum și spița îl

ara’ă ca „stîrp“.
D. Ursaki, ginerile lui A. Buhuș, n’a avut pe „Vasile, Gheorghe și
Varlaam călugărul și o fată Catrina44 ci pe Vasile, călugărit Varlaam,
A

Gheorghe, Toader și o fată Catrina10).

La sfârșitul foartti interesantei și amănunțitei biografii a Hatmanu­
TR

lui Alexandru Buhuș, d-ul Giurescu ajunge la concluziuuea, că „Izvodul nu

a fost scris din ordinul și sub controlul hatmanului, ci este opera unui ad­
mirator al lui, care nu-1 cunoscuse mai deaproape decât în domnia a treia
a lui Gheorghe Duca44. Iată o probă caracteristică despre importanța ge­
EN

nealogiei științifice pentru cercetările istorice și constatăm cu bucurie că

d-ul Giurescu pune cu o răbdare evangelică și în celelalte studii ale d-sale
^genealogia iu serviciul istoriei, metodă, care nu poate decât să profite a-
mânduror științi. Sistemul urmat de d-ul Giurescu în publicarea Letopise­
/C

țului poate servi drept model: întâi o scurtă prefață, care însă ne lămu­
rește deplin asupra importanței noului Letopiseț, apoi o lungă introducere
4p. 1—50), cărei urmează textul manuscrisului, dezbrăcat da arhaizme i-
SI

1) Let. II. p. 195.

2) lbid. p. 193.
3) Iorga, St ud. și Doc. XI. p. 276.
4) R. Rosotti, Cronica Vascanilor, p. 90.
IA

5) Acad. Rom. Mss. 2812, fii. 95 verso.

6) Ghibanescu, op. cit. II. p. 136.
7) Doc. Fam. Flondor, ibid.
8) Let. I. p. 219.
U

9) Urirar XVIII, p. 485.

10) Arh. Gemeai. I. pp. 190—2.
 R
RA
260 —

nutile (p. 51—102) și in sfârșit indicile alfabetic foarte important, mai cu*

LIB
seamă pentru genealogie.
— C. Giurescu, Izvoadele lui Tudosie Dubău, Miron logofătul și Va-
sile Demian, București, 1914. Extras din Buletinul Comisiei Istorice a Ro­
mâniei, I. Deosebit de interesant și folositor e și acest studiu, în care
d-ul Giurescu supune neiertătoarei d-sale critici Letopis< țul Moldovei dela

TY
Istratie Dabija înainte (1661—1711), cunoscut supt numele Letopisețul lui
Nicolae Costin (Let. II. pp. 1 — 117), despre a cărui origină s’a ocupat d-sa
într’un alt studiu *) arătând că numai o mică parte a letopisețului, cea cu.
privire la anii 1709—11 2) e scrisă de N. Costin, părere care a fost admisă

SI
de d-nii Tocilescu, Onciul, Tanoviceanu și a. (v. p. 40) însă n a putut să
convingă pe toți istoricii noștri, deoarece, între altele. în partea scrisă (ie.V.
Costin se află fraza: „precum s'au arătat mai pe larg unde s'au scris de'

R
domnia lui Miliai Racoviță Vodă*. Ar rezulta ce drept cuvânt din cuvintele
acestea că și partea privitoare la Domnia lui Racoviță, la care se referă fraza-
VE
(pribegirea boierilor în Oct. 1709) a fost scrisă de N. Costin și probabil și alte
părți. Insă nu numai că epizodul la care trimite Costin nici nu există în Le­
topiseț, dar d-ul Giurescu controlând manuscrisul, care a servit edițiunii lui
NI
Kogălniceanu *), constată că acesta a alterat textul manuscrisului, publicând
fraza de mai sus în loc de „precum se va fi arătat mai pre larg cine va fi
scris de domnia lui Mihai Racoviță Vodă". E deci o mare deosebire, me­
LU

nită să curme definitiv controversa asupra acestei chestiuni, fiind clar că N.

Costin n'a scris despre a doua domnie a lui Racoviță și cu atât mai puțin
va fi scris despre domniile premergătoare acesteia.
Partea de la domnia lui Dabija pănă la acea a lui N. Maurocordat
(Let, II. pp. 1—70) arată d-ul Giurescu că face parte dintr’o cronică deo­
RA

sebită, alcătuită în 1712 de un auonim după diferite izvoade, cari sunt a_.
rătate în titlul compilației: „Letopisețul țării Moldovii dela Ștefan sîn Va.
silie Vodă încoace, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul, iară
aemu s’au sos din Izvodul lui Vasilie Dămian, ce-au fost treti logofăt, și
NT

de pe Izvodul lui Tudosie Dubău logofătul și altora". Dintre cele din

urmă făcea parte și „Izvodul lui Miron Logofătul* (Costin), citat în cor­
pul Letopisețului la domnia lui D. Cantacuzino. Analiza critică a acestor
CE

izvoade face obiectul studiului d-lui Giurescu, ajungând d-sa la concluziu--

nile că izvodul lui Dubău, singurul care ni s’a păstrat (Acad. Rom.), n’a
fost scris de el ci numai din îndemnul și porunca lui (p. 18), că a fost scris
în 1694, (p. 29), că însărcinarea scriitorului anonim se va fi mărginit la co­
pierea Letopisețului țării alcătuit din cronicile lui Simion Dascălul și Mi­
/

ron Costin, iar copistul, din ambițiune literară, i-a dat o predoslovie și
,a completat-o cu acea expunere sumară a întâmplărilor contimporane»
SI

așa de puțin potrivită cu activitatea și ideile patronului său" (Ibid.).

Ce privește „Izvodul Jui Miron“, d-ul Giurescu crede că fragmentul
IA

folosit din acesta se întinde cel puțin până la eșirea Tătarilor din Moldova
(p. 34) si că Izvodul n’a fost folosit decât numai în acest singur loc unde

1) Coutribuțiuni la studiul cronicelor moldovene, Anal. Acad. Rom. 1907..

U

2) Domniile lui N. Maurocordat și D. Cantemir, Let. II. pp. 70—117..

3) Mss. No. 9 dela Bibi. Univ. din Iași.
 R
- 261 —

RA
este citat (p. 37). Mai departe d-sa e de părere că „Izvodul nu poate fi
opera lui Miron Costin^, și arată că „ceia ce a făcut pe istorici ca, împo­
triva evidenței să considere totuș acest izvod ca opera lui Miron Costin*

LIB
„credința că cel care îl folosise și îl citase, era chiar fiul său Nicolae Cos-
tin“ nu mai are astăzi temeiu, întrucât să știe că partea aceasta a Leto­
pisețului nu este de N. Costin. Deci cad și ipotezele cu eventuale foi
volante sau însemnări ale lui Miron, cu care ocaziune d-ul Giurescu relevă
cu drept cuvânt că scriitorii noștri vechi nici nu întrebuințau pentru scri­

ITY
erile lor foi izolate, ci totdeauna cărți. Precum știm obiceiul acesta era
general și la boieri, cari făceau însemnările, căror li dădeau o oarecare
importanță, pe foile nescrise ale manuscriselor legate, sau ale cărților de
cuprins religios, sau chiar pe marginea foilor scrise sau tipărite. Pe de

RS
altă parte d-ul Giurescu restabilește paternitate lui Niculae Costin asupra
unei cronici, care fu de obște considerată pănă acum ca opera tatălui său,
e vorba de Letopisețul Moldovei de la Dragoș Vodă, publicat de Kogălni-
ceanu „cu numeroase schimbări și omisiuni, supt formă de note și apen­

VE
dice la așa zisa cronică a lui Ureche.* (p. 43 și urm.).
Ce privește însă Izvodul lui Dămian, încercările critice ale d-lui
Giurescu l-au dus pe d-sa numai la acest rezultat pozitiv, că ura care se
manifestă în compilație împotriva Domnilor Duca și D. Cantacuzino, pro­
NI
tectori ai lui Dămian, înlătură ipoteza că corpul principal al Letopisițelui
ar putea să fie scris de acesta și conchide, că „Izvodul lui Vasile De-
mian continuă a rămâne unul din punctele de întrebare ale istoriografiei
LU

noastre.* In căutarea paternității literare, d-ul Giurescu s’a folosit, ca și în

publicațiunea precedentă, de urmărirea activității politice și sociale a lui
Dubău și Dămian, dându-ni două interesante biografii, din care se înțelege
cea a Marelui Logofăt ocupă un loc mult mai larg. Din ea aflăm că lăfăi
RA

Iui Tudosie Dubău se chiema Ghelafie Dubău și adaugă cu drept cuvânt

autorul, „Numele indică un călugăr*. Care era însă numele lui din mirenie
și care originea familiei sale ? D-ul Giurescu presupune că numele lui era
Vasile, considerând că în 1638 se face o danie „cuconilor lui Vasilie Dubău*,
T

danie, care mai târziu se află în proprietatea copiilor lui Ghelafie (p. 19). Insă
presupunerea aceasta se izbește de regula monahală, conform cărei numele
EN

din călugărie începeau cu aceiași literă inițială ca și cele din mirenie, d. ex.
Vasile: Varlaam, Veniamin, Vartolomeiu etc. Ce privește originea fnmiliei,
d-sa neputânduse lămuri din documentele consultate, ni este prilejul bine­
venit spre a comunica interesanta descoperire făcută de noi în arhiva tri­
/C

bunalului din Cernăuți. Intre traducerile germane ale acestei arhive se află
în pachetul „ Zaharești" ,l) moșie în apropierea Sucevii, un act cuprinzător
hotărârea domnească din 1765, August 5, în pricina fraților Miclești, nepoții
lui Gavril Miclescu Vel Logofăt, ginerele lui T. Dubău, (v. și Giurescu p. 27)
SI

pentru revendicarea moșiei Zaliarești de la Petre Keșco Vel Șatrar. Micleșlii

dovedesc că moșia a fost a Măricăi, fiicei lui Ion llriabor 2) cf. Ispisoacelor
Domnilor Ioan și Petru Voevozi din 7085 și 7087 și împărținduse între ur-
IA

1) No. 690.
2) Hriabor e credem Hrăbor. v. Maxim Hrăbor, Postelnic în 7054
U

(1546) Mai 8, (Gh. Ghibănescu, Sur. și Izv. II, p. 345 și a. 1.).

6
 R
— 262

RA
mașii ei, a căzut jumătatea moșiei în partea lui Gheorghie Careu Aprod
și a fraților săi Vasile și Costin, nepoții Măricăi, ficiorii lui Ion Careu,
cf. Ispisocului (lela Ieremia Movilă din 7113. „Und es ist erkannt worden,

LIB
dass der oftgesagte Tudosie Dubeu ist ein Enkel des Georgie Aproden von
seinem Sohn gewesen" „nămlich dass Georgie Aprod den Gilafeju Dubeu,
dieser aber den Tudosie Dubeu erzeugt hat.“ Pe baza probei acestei des­
cendente, întărită de Miclești prin jurământul lor în Mitropolie, precum și
în virtutea dovezilor, că atît Dubău cât și Gavril Miclescu au fost stăpâni

TY
în Zaharești în 7175 și 7195, câștigă Micleștii procesul și recapătă moșia,
care fusese în stăpînirea lor pănă în 1757. Cu tot scepticismul față de tra­
ducerile germane din Cernăuți, adesea greșite în arătarea înrudirilor, în ca­

SI
zul acesta n’avem nici un motiv de bănuială și trebuie să admitem arătările
Micleștilor, depuse supt jurământ, mai cu seamă întrucât sunt în parte ba­
zate și pe probe documentare '), pe posesiunea de fapt pănă în 1757 și ur­

ER
mate de un succes juridic. Insă și din punct de vedere genealogic împreju­
rarea că numele Dubău nu era decât porecla unei ramure a unei familii
mai vechi, cadrează atât cu însemnătatea familiei Dubău, care trebuia să fie
evolutivă, cât și cu constarea—în contrazicere tocmai cu rolul familiei —că
IV
numele Dubău nu se întâlnește în secolele precedente secolului al XVII-lea.
Familia Dubău avea deci rădăcini mai adânci, decât se credea pănă acum.
UN

Numele Cârcu, sau Crâcu, Craca, Crâcovici, ni este cunoscut din jumătatea
secolului al XVI-lea când Petrea Crâcovici, sau Crâca era Pârcălab dello-
tin 123456789). Acesta era fiul Neacșei, deci nu pare să fie frate cu Ioan Cârcu, fiul
Măricăi, și a avut un frate Gliga (Gligorie) și trei surori: Maria, Stanca și
Fedca Ioan era poate fiul lui Petrea sau lui Gliga. El paro să fie identic
AL

cu „Ivan Craca'1, care avea o casă în ulița Armenească în Suceava în

1597 Ghenarie 22 ‘). Apropierea moșiei Zaharești do Suceava ar vorbi pen­
tru această identificare, contra însă împrejurarea, că Ivan era probabil Ar­
mean, iar Armenii n’aveau dreptul de a stăpâni moșii, ci numai vii. Vasile
TR

Cârcu n'a avut urmași l). Constantin Cârcu a avut pe Ieremia, Portar *),
căsătorit cu Maria fiica lui Toader Murguleț Armaș ’), însă steril ’), pe Ne-
culai steril, pe Nastasia soția lui Iani Țica Postelnic ®) și pe Anița, soția
lui Dumit.rașco, fiul lui Costea de Lucavăț1011 ) (Bucovina). Alți Cârculești, a.
EN

căror legătură cu aceștia nu ni este cunoscută erau în 7126 / 1617 Decem­

brie 15, Gligorcea Cârcu (deci iar un Grigore) și frate său Leavul (Leon) și
surorile lor Marica și Vasilca, copii lui Cârcu biv Ușiar ”). Porecla Dubău
/C

1) Un contract din 7195 prin care cumpără T. Dubău Zaliareși

dela Anisia soția lui Grigoraș tfeptelici și fiii ei Ioan, Ilie și Sandul. Șep-
teliceștii descindeau probabil din un alt copil al Măricăi Ilrăbor-Cârcu, care a
primit cealaltă jumătate.
2) Ghibănescu, Uricar, XVIII, p. 485, Sur. și Izv. I—V. și a. 1.
SI

3) Id. Izp. și Zap. I, p. 81.

4) Id. Uricar XIX, p. 3.
5) Arh. Trib. Cern. 1. c.
IA

6) Ibid.
7) Ibid. „Părhăuți". Cu nepoata do frale (Irimie) a Măriei era căsăto­
rit Glielafie (Giurescu, p. 20).
8) Ibid. „Zaharești" 1. c.
9) Ibid.
U

10) Arh. ist. III, p. 251 și doc. Fam. Flondor, Storojineti.

11) Creșt. col. Acad. Rom. 1911. p. 222.
 R
RA
263

pare să fie anterioară anului 1600, când aproximativ se va fi născut Ghelafe,

deși nu o întîlnim în secolul al XVI-lea, deoarece exista în 1612 un Toa-

LIB
der Dubău Ureadnic de Huși ’), născut probabil c. 1580. Ea nu pare să fi
fost și a lui Ioan Careu, deoarece ar fi trecut și la fiul lui, Constantin. (Vasile
nu e numit decât cu numele de botez). Porecla pare deci a se raporta numai
la Gheorghie Aprod sau (prin analogie cu cazul Buhuș-Bucioc) poate numai
la descendența sa, care cuprindea poate și pe alți copii. Cercetările în di­

TY
recțiunea aceasta ar fi de făcut între hârtiile urmașilor lui Tudosie: Mic-
leștii, descendenți din singura fiică a lui Tudosie a) și la urmașii ginerilor lui
Ghelafie : Gh. Albota Căpitan și Isac Mironescu 1 234567), care acesta era credem
fiul lui Miron de Carapciu *), nu de Sinihău, cum s’ar putea și aceasta pre­

SI
supune, de oarece acesta aparținea unei generațiuni mai veehi *). Ce pri­
vește numele din mirenie al lui Ghelafie, am văzut că avem motiv să pre­

ER
supunem că era Grigorie sau Gheorghie, nume cari apar în familia Cârcu.
Despre Vasile Demian (sau Dămian), materialul genealogic cules de
d ul Giurescu e se înțelege mai restrâns, totuși aflăm între alte dale inte­
resante că Vasile era fiul unui Demian Vornic și al Anghelinei, fiica lui
IV
Dănăilă și a Chelsii din Turbătești (p. 49). Cine era acest Demian Vornic?
După d-nul Giurescu el „pare să fie identic cu un Dămian Vornic de Do-
rohoi pe la 1647“. Ne asociărn acestei presupuneri, considerând că numele
UN

Demian sau Dămian era foarte rar la boieri și e greu de admis că ar fi

fost 1) doi Dămieni 2) contimporani 3) cu boieria de Vornic. Dacă
este așa, atunci am ști și mai mult despre Vasile Dămian : El ar fi atunci
fiul Vornicului despre Doamnă, Dămian, care „să /i fost venit din țară
străină* *). Insă sunt și indicii contrare: 2) Dămian aresta era căsătorit cu
AL

Axana, fiica Iui Lupul Rusanovski ’); 2) Intre hârtiile cu privire la familia
Holban 89), care descinde din Toader Dămian Armaș, poreclii Holban, țiul
Vornicului despre Doamnă,'}, nu vedem de loc pomenindu-se și Vasile Dă­
TR

mian. Totuși n’avem motiv să renunțăm la presupunerea că Vasile era fiul

Vornicului despre Doamnă, care putu să aibă două soții. Din Axana n’a-
vea decât pe Toader și pe Solomon1011 ), iar din Anghelina ar fi avut pe Va­
sile. Că Vasile nu e însemnat pe nici una din cele două spițe (v. m. s.) ale
N

familiei Rusanovski, se explică, deoarece n’avea ce căuta între descendența

acestei familii. Tot astfel se explică dece nu e pomenit nici pe o spiță a
CE

familiei Holban n), pentru că spița aceasta reprezintă pe Holbănești ca descen­

denți ai lui Ioan Stroescul, socrul lui Toader Dămian-Holban (v. m. j. p. 268)
deci pomenirea lui Vasile îa acest loc neavând nici un rost. Cum însă Dă­
mian Vornicul, care „să fi venit din țară străină", n’avea moșii baștine în
/

1) Ghibănescu, Sur. și Izv. VIII, p. 251.

SI

2) Giurescu, p. 27.
3) Ibid. p. 20.
4) Creșt. Col. Acad. Rom. p. 77 și Uricar XXII, p. 71.
5) v. m. j.
IA

6) Acad. Rom. 11/245. Spița neamului Rusanovski.

7) Ibid.; v. și lorga, Stud. si Doc. XXII, p. 385.
8) lorga, op. cit. passim. Acad. II. passini. și a. 1.
9) Spița, v. și lorga 1. e.
U

10) Spița și o altă spiță corn, de d-ul Ghibănescu.

11) Acad. Rom. 11/203.
 AR
— 264

R
Moldova, poale nici cumpărături, cel puțin uu dăm de ele prin documen­

LIB
tele familiei, iar spițele vechi nu se făceau de regulă decât în vederea unor
drepturi de moștenire, nu în scop genealogic, s’ar explica atât lipsa unei
spițe a întregei familii Dămian, cât și a unor documente cu privire la c-
ventuala legătură între Vasile și ceilalți fii ai Vornicului.
Și la biografia lui Vasile Demian dăm de răspândita familie Murgu-

ITY
leț, întrucât soția lui Vasile, Ilinca, era fiica lui Nacul Murguleț, prin care
Vasile intrase în raporturi de încuscrire eu Ghieuleștii, Brăieștii și chiar
cu Bălenii12 34567) din Țara-Românească (p. 49). Nacul e credem identic cu Nacul
Comisul, fiul lui Ștefan Murguleț a). Cum credem că numele Nacul era o
formă diminutivă a numelui Niculae s), ar rezulta că Ștefan Murguleț a a-

RS
vut doi fii cu acest nume, celalt fiind Niculae Murguleț, Vtori Logofăt și
Staroste de Cernăuți*). Nacul apare ca martur, fără boierie, în 1652 *).
Vasile u’a avut decât o fată Safta căsătorită cu Gheorghie Frătița Comisul
VE
(p. 51). Din căsătoria cu Gh. Frătița, Safta a avut o fiică Sanda căsăto­
rită cu Gh. Arapu Vel Șatrar, având cu el doi fii: Ștefan și Conslaulin
(Ibid.). Șatrarul Gh. Arapu a avut deci două soții: pe Alexandra, fiica lui
D. Buhuș al Il-lea *) și pe Sanda. Din căsătoria cu Buhuș știm cu sigu­
NI
ranță că avea pe Nastasia soția lui loan Flondor, ai cărui fii reclamă și
moștenesc moșii Buhușești.
Am semnalat în corpul amânduror reeenziuni numai principalele re­
U

zultate ale cercetărilor d-lui Giurescu, căror nu numai istoriografia, dar, pre­
cum am văzut, și genealogia dalorescun real progres și nădăjduim că d-sa
va continua să îmbogățească cunoștințele noastre cu prețioasele d-sale
AL

lămuriri.
— X. lorga, „Studii și Documente cu privire la istoria Bomînilor", Bu­
curești, voi. XXII, Documente interne, 1913. Ed. Ministerului de Instruc­
TR

ție Publică. In fruntea acestei lucrări d-1 lorga publică, după o pre­
ta ță instructivă, foarte importantă condică de orândueli a lui Grigorie
Vodă Ghica din 1775. Se știe că o condică asămănătoare (din 1776) fu pu­
blicați de răposatul P. Rășcanu, profesor la Universitatea din Iași, în 1877.
EN

Cea de față, copie din 1820, e deci cu un an mai vechie și a intrat în po­
sesiunea Academiei prin testamentul lui Gh. E. Filipescu, rudă cu d-1 N.
Filipescu. Ea cuprinde în cea mai mare parte arătarea lefurilor, cari le a-
veau boierii de la cel mai mare pănă la cel mai mic, însă capitolul cel mai
/C

interesant e „catalogu de rînduiala boierilor după cum s'au așăsat ste-

pena T) frecării dregătorii", sau ordinea ierarhică a boieriraei. Întrucât o-
rânduiala aceasta este din 1775, deci din timpul anexării Bucovinei, ea are
și un interes deosebit pentru nobilimea bucovineană, peulru a cărei or­
SI

ii v. despre aceștia in. s. p. 199 și urm.

2) Arh. ist. III. p. 236.
IA

3) v. Arh. Geneal. II. p. 119.

4) Arh. ist. 111. ibid. și p. 218, 219, 251, 256 ele.
5) Doc. Baronilor Wassilko, Berhomet, Bucovina.
6) v. m. s. p.
CU

7) Cuvânt slavon=grade, rang, dignilc. (Cihac, dictionaire).

 R
265 —

RA
ganizare a servit drept bază teoretică situația ei socială în Moldova pe
timpul anexării ‘).

LIB
Lisla boerilor cuprinde 46 boieri cu caftane (de la Vel Logofăt până
la Vel Căpitan de Iași) și 71 boieri fără căftane (dela Vtori Paharnic până
la Căpitan de băltag al Agiei). In categoria din urmă au o stare interme­
diară „Diecii de visterie i Postestelniceii“, cari vin după al 9-lea boier fără
căftau, Visternicul al III-Jea.

ITY
Precum vedem rânduiala boieriilor nu corespunde celor vechi, cunos­
cute nouă din arătările cronicei atribuite lui Urechie, a) ale lui Miron Cos­
im *) Dimitre Cantemir *) și Matei Ghica ft). Costin împarte boierimea în .. Se­
nat ores sau boieri de sfat (cei dintăi 8) și în 12 boieri „extra Senatuni123* cari

RS
nu sunt chiemați la Divan „nisi urgente necessitate", neocupându-se de
restul boierimei, ci lămurind numai pe scurt rosturile dregătoriilor de
tară. Cantemir însă știm că împarte boierimea în boieri de sfat (8, ca și
la Costin, menționând insa că Visternicul lua parte la sfat numai de fapt nu

VE
și de drept) și boieri de Divan, pe cei din urmă împărțindu-i iar în 3
clase. Din clasa I-a (care corespundea celor 12 boieri la Costin) făceau
parte la Cantemir 17 boieri. Clasa a Il-a cuprindea 13 boieri, iar a lll-a
10 și „boierinașii“ in număr de 31. Se enumera însă boieriile numai in
NI
vederea rangului și atribuțiunii nu al numărului, care varia, după trebu­
ință și fonduri, în clasele mai inferioare, apoi erau și unele boierii cu mai
inulți titulari, precum Vornicii de Poartă (12, la Costin) sau Aprozii de
LU

Divan (50, la Cantemir). Pe timpul lui Grigorie Ghica în 1775 era însă
organizațiunea ierarhică a boierimei cu mult schimbată, mai cu seamă de
la bwierii de Divan sau clasa întâia în jos, pe lângă că s’au mai introdus
și unele boierii noui și nici împărțirea nu corespundea celei vechi, nepo
RA

menindu-se nici boieri de sfat nici clase. Criteriul rangului boieresc e căf-
tunul, iar dintre cei căftăniți se pare că se pune totuși o distanță între
cei dintăi 7 boieri, și ceilalți, întrucât după al 7-lea boier se intercalează
o lămurire: „Iar de s’a întîmpla să fi fost mai innaiute într’altă boie­
T

rie mai mare, să se păzească rangul și cinstea boerii care au fost mai
înnaiute45
6*. Afară de locul unde e pusă nota aceasta mai vorbește în sen­
EN

sul acestei interpretări și împrejurerea că al 8-lea boier, Vel Ban, pro­

babil nu fu primit în sfat, întrucât boieria această nu era istorică în Mol­
dova, introdusă abia în secolul al XVII-lea și stabilită în râuduiala boie­
rilor abia in 1705. *) Insă pe de altă parte vedem că în 1783, de ex., is­
/C

călește și Vel Banul, ca ultimul boier, o anaforauă a „adunărei obștești".

(Uric. IV. p. 456). E deci greu a se pronunța.
Dăm acum o tabelă comparativă a celor dintăi 20 boierii cu privire
SI

1) „Der llerrenstand begreift unter sicii den Gralen und Freyherren-

staud, den alle Familien erhalten welche in der Moldan eines der 12 yrvs-
sen Landesămter bekleidet zu liaben und 3000 fr. jăhrliche Einkiinfte aus
IA

den K. K. Staaten ausweisen*. (Decretul lui Iosif al Ii le din 2 Mai 1787),

2) Let. I. pg. 138—9.
3) Arh. ist. I. pg. 169. și urm.
4) Descrierea Moldovei,* pg. 63 și urm.
U

5) Uriear II. pp. 273—83.

6) Let. II, pg. 284.
 R
RA
266 —

la ordinea lor ierarhică pe timpul Iui Costin (e. 16811), Cantemir (e. 1716 s),
Matei Ghiea (1755) și Gr. Al. Ghiea (1775).

LIB
1684 1716 1755 1775
1. Mare Logofăt = = =
2. || Vornic al Ț. de J. = = =3

3- îl II II II II s. = = =

TY
4. Hatman •) = == =
5. Mare Postelnic = — ==
6. || Spatar = — =
7. || Paharnic = Visternic

SI
8. || Visternic — Ban 123456) =
9. || Stolnic = Căminar Paharnic
10. || Comis = Paharnic Stolnic

R
lt. || Medelnicer = Stolnic Căminar s)
12. Serdar ’) Clucer Comis =
13. Mare Clucer
14. K Sulger
Serdar
=x
VE Aga 7)
Medelnicer
=
Cămăraș
15. || Jitnieer = Clucer Gramatic
16. || Pitar — Sulger Serdar
NI
17. || Șatrar = Jitnicer Pârcălab de Galați
18. |) Armaș = Pitar Staroste de Pulna
LU

19. Aga 2-lea Logofăt Armaș „ „ Cernăuți

20. Vornic de Poartă Ușer Șatrar Medelnicer
Precum vedem ordinea boieriilor s’a schimbat considerabil în curs
de numai c. 90 de ani, unele coborânduse în rang, altele urcânduse și iar
altele întroducânduse abia spre mijlocul secolului al XVIII-lea, precum
RA

Gramaticia și Părcălăbia de Galați. Constatările acestea au importanță

când este a se aprecia condițiunea socială a unei familii in trecut, fie din
punct de vedere istoric, fie din cel practic (in Bucovina și Basarabia cu
NT

1) v. Bogdan, Cron. inedite, p. 148.

2) v. prefața la „Descriptio Moldaviae“.
3) Și Pârcălab de Suceava. In vechime: Portar de Suceava și nu
Hatman. Cel dintâi Hatman e Andrei, 1589 și a. ani. (Ghibănescu in Liric.
CE

XVIII, p. 493, Tanoviceanu, Coatribuțiuni la biogr. unora din Cron. Mold.

în Anal. Acad.) Lista boieriilor din Lei. I pp. 138—39, în care apare „Hat­
man, Pârcălab și Portar de Suceava* pe timpul Jui Alexandru cel Bun e
greșită și anacronistă în mai multe privinți și deaceia nu ne ocupăm cu
wa. Hatmanul nu era Vel (Mare) nici în 1775.
4) Cu privire la boieria aceasta constatăm o contrazicere între lista
/

lui Cantemir și arătările lui Neculce în Let. II p. 284, întrucât acesta afirmă
că supt Antioii Cantemir (1705) „se așeză această boierie cu tcmeiu in Mol­
SI

dova, de este așezată la rând*, pecând nu o vedem în 1716.

5) Corect: Camenar, dela camen=piatră, forma în care se debita ceara.
6) Serdarul ajunge Vel după 1741 (a se compara documentele din în­
tâia jumătate a secolului al XVIII-lea și în special Condica lui C. Mauro-
IA

cordat. în Iorga, Stud. și Doc. VI) și înainte de 1747 Fev. 25. (Acad. Rom. L/48).
7) Aga ajunge Vel abia în a doua domnie a lui Gr. M. Ghiea (Let. III.
p. 302). Cu toate acestea în 1755 nu e vorba de Agia „cea mare*, ca la ce­
lelalte boierii, afară de Hătmania. In 1741 un Panaite era Vel Aga. (Iorga,
U

Stud. și Doc. V. p. 412). N-le 17, 18 și 19 din 1775 nu erau Vel ca și No.
19 din 1716 și 20 din 1684.
 R
— 267

RA
ocaziunea cererilor acelor familii cari din lipsă de probe sau alte împre­
jurări n’au fost cuprinse în rândul nobilimei ‘), deoarece trebuie să se
aibă în vedere în cazurile acestea în care timp avea strămoșul în chestie

LIB
o anumită boierie. Vornicul de Poartă pe timpul lui Miron Costin era un
boier însemnat, în rangul al 20-lea, pecând supt Gr. Al. Ghica el nu venea
decât cel mult în rândul al 71-lea, după Cafegiu, Ciubucciu etc. E deci o
mare, deosebire și urmașii unui astfel de boier din 1775 n’ar putea pretinde
de ex. un rang nobiliar egal cu urmașii Vornicului de Poartă din 1084.

TY
făcând abstracție de vechimea familiilor și se înțelege de alte împrejurări.
împrejurarea că nici o familie din Bucovina n’a primit rangurile de
Baron sau Conte pe baza decretului din 1787 se datorește censului care
era prea urcat, cerându-se 3000 fl. venit; n’avea doar nici lordachi Can-

SI
tacuzino-Pașcanu, Vel Stolnic, în 1777 un mai mare venit decât 2050 fl.
din 7 moșii pământ cultivabil de prima calitate. A. Neculcea, avea din

ER
marea moșie Boianul numai 1000 11. venita). V. Bal? era Baron pentru ser"
viciile sale administrative, averea lui fiind de altfel foarte modestă. Cei­
lalți Baroni sunt de dată posterioară "). Venitul mai trebuia să fie aus den
K. K. Staaten, deci moșiile din Moldova nu contau și se știe că multe fa­
IV
milii vechi aveau moșii și părți de moșii în Moldova. Decretul n’avea ast­
fel nici un rost, întrucât stabilea un principiu cu două condițiuni, dintre
cari una era relativ imposibilă, anihilând deci și pe cealaltă. Titlul Cavaler
UN

(Ritter) datîntregei nobilimi din Bucovina corespundea dealtfel atât condițiu-

nei sociale, cât și culturei și averei majorității nobilimei, iar greșeala ce s’a
comis în organizațiune e, că nu s’a făcut uz de gradațiunile inferioare (Ed-
ler von și von) pentru unele familii mai mult sau mai puțin obscure ‘) pu-
nâmlu-le pe același picior cuAlboteșlii (Flondor), Costineștii, Stirceșlii, Teu-
AL

tuleștii, etc.
Despre evoluțiunea veniturilor boierimei ne lămurește d-nl Iorga în
interesanta d-sale prefață, cuprinzătoare și explicațiuni cu privire la ran­
TR

gurile și atribuțiunile unor boierii.

Din bogatul cuprins al cărții ne interesează mai cu seamă numeroa­
sele documente cu privire la moșii din județul Dorohoi și la cunoscuta fa­
milie boierească Ilolban din Mogoșești, Buda, Stroieșli pe Prut etc., cu a
N

cărei genealogie, în special cu Ilie Pitarul și urmașii lui, se ocupă d-nul

Iorga pe larg și în prefață.
CE

Numele ITolban, scrie d ul Iorga—vine de la „a holba* sau ra se

holba* și „se întîmpină și la începutul veacului al XVII-lea, fără a se pu­
tea stabili o legătură cu Ilolbanii de mai târziu" (p. 33). Legitimitatea a-
/

1) Cazuri excepționale în Bucovina dar nu tocmai prea rare in Ba­

SI

sarabia, unde mazilimea n’a găsit aceiași considerare ca în Bucovina cu

ocaziunea organizării nobilimei (v. Arh. Goneai. I. p. 6(> și urm.).
2) Werenka, Topographie de Bukowina, pp. 165—6. v.și Arh. Geneal.
I. p. 66—7. Boianul are acum o valoare de cel puțin 2 milioane coroane.
IA

3) Ultimul din 1913, d-ul N. Cavaler do Flondor, din această ramura

a familiei Albota, în care erau reprezentate boieriile cele mai mari, dela
Vel Logofăt (Petru Albota) în jos.
4) D. ex. Țigănind Andrei Cavaler de Țiganiuc recunoscut 1789. (Bor-
U

kovvski, Poczet).
 R
— 268

RA
cestei păreri am văzut-o confirmată mai sus, unde am arătat că strămoșul
familiei este Dămian Vornicul, al cărui fiu Toader Dămian Armaș, capătă
porecla Holban. Toader e confirmat și prin documentele timpului său în

LIB
7214/1706 Mai 16’), 7222/1714 Mai 30 2) și 7231/1723 August 16 *) numai la
ultimele două date cu boieria de Armaș, probabil Vtori *).
După moartea lui e numit de regulă numai Holban, atât pe spițele
aflătoare la Academie 5) cât și în documente *) și identitatea lui cu Toader
Holban Armașul e indiscutabilă. El fu căsătorit cu Paraschiva una din cele

ITY
trei fiice ale Jitnicernlui Ioan Stroescul, dintre cari celelalte erau soțiile lui
Toader Murguleț (Zamfira) și Ștefan Volcinski (Mariuța) ’). Dela socru-său
I. Stroescul, fiul lui Lupul Stroescul Vornic de Gloată *) nepotul lui Stro­
escul și al Tetei (Antemia=Temia=Teta ?) fiicei lui Miron de Sinihău ’)

S
avea Toader Holban împreună cu Ștefan Volcinski acea jumătate din satul
Stroiești, partea de sus, de care e vorba la p. 237 în cartea de față. Jumă­

ER
tatea această o primise Lupul Stroescul prin împărțeala mamei sale din
7151/1642 Septemvrie 24 ,0/. Cealaltă jumătate (partea de jos) a fost a lui
Ciocârlie Starostele (de Cernăuți), care avea neînțelegeri pentru hotare cu
Lupul în 7176/1668 August 23. Partea lui Ciocârlie a ajuns și ea la ITol-
IV
bănești ”), însă pe calea următoare: Un Vornic Ciocârlie (poate acelaș) era
socrul lui Ioan Ciomârtan^) a cărui fiică, Paraschiva, era soția Iui Ștefan
Grigorcea '8), tatăl Nastasiei 14) soției lui Uie Holban Pitar, care primise ,’i
UN

Stroiești zestre în 7252/1743 Octomvrie 21&).

Partea această cuprindea deci numai jumătatea jumătății din jos și

1) Iorga Stud. și Doc. XXII, p. 237.

AL

2) Acad. Rom. 11/212.

3) Iorga, op. cit. V. p. 409, cf. Arh. Trib. Cernăuți, „Lehuceni" No. 430.
4) De regulă dacă în documente nu se dă epitetul Vel e a se înțe­
lege Viori sau Treti. In docnmente posterioare vieții boierului respectiv
TR

se confundă des (uneori cu intențiune) Vtori cu Vei din cauza asemănării

în scrierea cirilieă a abreviațiunilor. Credem că în această categorie cade
și documentul din 1796 Mai 10. în care e vorba de „Toader Holban ce-au
fost Vel Armaș- cuprinzând un privilegiu de boieri de neam pentru Ioan
si Toader fii lui Constantin, nepoți lui Toader Holban (Acad. Rom. VIII/188).
EN

5) 11/199, 203, 233 și 245.

6) Ibid. 86, VIII/188, CXX/132 și a. 1.
7) Iorga 1. c. unde, corectându-se traducerea greșită din Arh. Trib.
Cern., este a se înlocui cuvântul ginerele cu ginerii, ci. orig. la Acad. Rom.
CXX/95; Id. op. cit. XXII p. 237 ; Acad. 11/203 și a. 1. Pentru T. Murguleț
/C

v. m. s. p. 236. Ștefan Volcinski era fiul lui Stratulat (Iorga, op. cit. V. p.
409) despre care v. Arh. Geneal. II. p. 90.
8) Arh. Trib. Cernăuți „Cincău“ No. 312; Acad. Rom. 11/233.
9) Ibid. 231. Miron era fiul lui Onciul „cel Bătrân- din Herța, nepo­
tul lui Găurii Visternic si al Sofiicăi, fiica lui Luca Arbure, Portar de Su­
SI

ceava. (Arh. Stat. Iași. Tr. 1764, Op. 2013, Dos. 723, Fii. 107 ; v. și Arh.
ist. III. p. 212 și Arh. Geneal. I. p. 201 și II. p. 100.
10) Acad. Rom. 11/231.
11) Doc. din 7266/1757 Sept. 14, la noi. Despre Fam. Ciocârlie v. Bog­
IA

dan, Doc. lui Ștef. c. M., II. tabla, și a.

12) Iorga op. cit. XXII, p. 237.
13) Arh. Trib. Cernăuți ,.Gogolina“.
14) Acad. Rom. Mss. No. 1173, lil. 95.
U

15) Arh. Trib. Cern. ibid. și copie la noi.

 R
— 269 —

RA
fa completată de cătră Ilie în 7258/1750 Mai 26, cumpărând și cealaltă a
patra parte dela Vasile, fiul lui Toader Vtori Armaș')» nepotul de fiică al

LIB
lui Ciocârlie, încât întrunea acum întreaga parte a acestuia, care se hotă-
rea cu Novoselița din Basarabia și fu apoi numită Novoselița Austriacă
(Oesterreichiseh-Novosielitza). Cealaltă jumătate, care se hotărea cu Lehu-
ceni, era și în 1782 proprietatea familiei Volcinski, urmașii lui Ștefan Vol-
cinski și fu apoi numită, nu știm dece Gogolina sau Gugulina. Aceste două

ITY
familii se trăgeau mereu în judecată pentru pricini de hotare, iar numeroase
documente din cartea d-lui Iorga se referă la afacerile acestea, ca și cel din
1757 din proprietatea noastră. Nu știm cum a eșiț din familie partea lui
Toader Holban din jumătatea de sus, jumătatea de jos însă, trecu în 1781
la Smaranda fiica lui Ilie, căsătorită cu Vasile ATor/im din Budinți (Bu-

RS
denitz), care o dădu fiicei sale Maria, soția străbunicului nostru Ioan Zotta,
născută în 1778, căsătorită în 1793 și moartă în Chisălău în 1846 2), la a
căror descendenți a rămas moșia pănă în 1900. „Vasile Mîrza(?)“ de la p.
40 e deci Morțun, iar Costachi Morțun de la p. 306 e fiul lui Vasile.
VE
Din Solomon, fratele lui Toader Dămian (Holban) a rămas o nume­
roasă descendență însă căzută în răzeșie. O ramură din ea, din fiul Neagu
al lui Solomon, a luat acest nume ca nume potronimic s)- Beci în curs de
NI
3 generațiuni două schimbări de nume. Aceste dese schimbări de nume
sunt partea cea mai anevoiasă, dar și cea mai interesantă a genealogiei
românești.
LU

1) Arh. Trib. Cern. ibid. v. și Iorga, op. cit. XXII p. 337. Vasile e
arătat ca socru unui alt Ilie Holban, (Acad. Rom. XXXV/168) cu siguranță
al fiului Pitarului, mort în 1824 și îngropat la biserica Banului în lași (Iorga
ibid. p. 40).
A

2) Doc. familiei noastre. Morțuneștii descind din Maxim din Igești

(lângă Budinți) din 1641. (Arh. Cern. „Igești") Vasile Morțun recunoscut no­
bil austriac în 1788 (Borkowski, Poczet) era fiul lui Pavel Căpitan, nepotul
TR

lui Ștefan Morțun. Soția lui Pavel era fiica lui Anghelachi din Popișcani și
Lățcani, cea a lui Ștefan era fiica lui Ilie Bejan din Budinți. Ei aveau o
parte baștină „di pi Tofana fata lui Gavril Tâulul Log[o]făt“. Pavel a avut
6 fii iar Vasile 4 fii și 3 fiice. In Basarabia aveau moșiile Oteina, Sloboda
Cobuleni și Ghenăuți. (Arh. Trib. Cern. „Budenitz"; Acad. Rom. Mss.
EN

„Peucovici" Voi. VII. No. 56; Doc. Fam. Volcinski, Budinți; Halippa,
etc. si doc. noastre). V. despre familie și Arhondologia Moldovei.
3) Spița Rusanovski comunicată nouă de d-ul Gliibănescu compusă
c. 1800 de Ioniță Neagu (v. și Iorga, p. 385), strănepotul lui Solomon. In
/C

unele părți spița e greșită de ex. ea nu cuprinde și pe ficiorii lui Toader

Dămian ci’ numai pe cele două fete, iar pe Toader și Solomon deși îi pune ca
fii ai Axanei Rusanovski (v. și despre aceasta ibid.), îi numește, din neprice­
pere, tot Rusanovski ! Deaceia nici nune prea încredem în arătarea spiței că
Simeon (v. ni. s. p. 233) ar fi fost fiul unui Ioan, nepomenit de cealaltă
spiță, la care nu se constată greșeli ca la aceasta. Totuși indicațiunea a-
SI

cea’sta ca și cea a lui Ignat Rusanovski (v. Iorga, 1. c.) din timpul lui Ioan
Vodă cel Cumplit (1572 — 74), care pare să fie frate cu Simeon, sau văr,
înfwnecd chestiunea dacă Simeon ar fi fost un fiu al lui Gheorghie Hatman
IA

care era contimporan cu Simeon. O copie a unui doc. din 7125/1617 Apr. 2
dela Radu Vodă, cuprinde întăritura pe J4 Rusăni pentru Lupul Aprod, Ur­
sul și Draga copiii lui Simeon Rusanovski, care e arătat ca fiu, al lui Ignat.
(Acad. Rom. 11/196). Insă din Iorga, I. c., reiese că Simeon și ignat erau două
U

individualități economice independente și contimporane, raporturile lor ne-

fiind asămănătoare celor între tată și tiu.
7
 R
RA
- 270 —

D-ul Iorga se întreabă care erau legăturile unui Ioan Ilolban Pâr­
călab în 1086 cu familia dorohoiana (p. 33). Credem că nu putea să fie

LIB
nici o legătură, deoarece nu putea să fie nici frate cu Toader Dămian (Hol-
ban) a cărui poreclă era individuală, nici fiul lui, deoarece generația fiilor
lui Toader aparține mijlocului secolului al XVIII-lea, pecând Pârcălabul se
va fi născut c. 1650. El e poate strămoșul familiei cu acelaș nume din ju­
dețul Roman ? ’). Cum porecla se referea la o calitate fizică, răspândirea ei

TY
ar fi naturală.
Toader Armașul în 1718 de la p. 239, pare să fie Ilolban deoarece
am văzut că era Armaș în 1714.
Acum după ce cunoaștem originea familiei Holbau ni putem explica

SI
și rostul documentelor privitoare la moșia Siniitău, (v. tabla) între hârtiile
familiei; era o moștenire de pe familia Stroescul 1 234). Mogoșeștii lângă
Ilerța “) Pilipăuții și Hilișăul arată călugărul Sara (Ștefan) Ilolban, fiul

R
Pitarului Ilie, că erau cumpărături (p. 214). Mogoșeștii îi cumpărase de la
Postelnicul Matei Kostachi (p. 263), în a cărui familie intrase moșia prin
VE
bunica sa Ilinca Cantacuzino (p. 251), fiica Spătarului Iordachi Pașcanu, că­
sătorită cu Vasile Kostachi Vel Ban (p. 254). Un timp oarecare fusese mo­
șia a Schitului Ilorecea lângă Cernăuți, dată ei de cătră V. Kostachi în
NI
7269/1761 Mai 28 (p. 254). Matei era fratele Mitropolitului Veniamin (p. 251).
Cantacuzineștii aveau moșia de pe Alexandra fiica lui Gavrilaș Ma'
tiaș Vel Logofăt socrul lui Iordachi I. Cantacuzino. Ea e numită aici (p.
LU

209) Ruxanda, încă o dovadă în sensul părerii noastre, exprimată în unul

din numerele trecute ale revistei, că Ruxanda era o formă populară a nu­
melui Alexandra.
S’ar putea scrie încă mult despre bogatul material cuprins în cartea
d-lui Iorga, însă lipsa de spațiu ne oprește în interesanta spicuire, che-
A

mându-ne la alto îndatoriri publicistice căror, din motivul arătat, regretăm

a nu putea corespunde în aceiași măsură ca păn’ acum.
TR

— — Gli. Ghibănescu, Profesor, „Burete, și Izvoade (Documente slavo-

române)* voi. VIII *). Publicațiune făcută sub auspiciile Ministerului Cultelor și
Instrucțiunii, Iași, 1913. Volumul acesta (426 p.și arborele genealogic al familiei
EN

Racovița) mărește seria importantei și simpaticei publicațiuni, de care ne-am

folosit deatâtea eri în cursul studiilor noastre din revistă. Documentele se re­
feră în mare parte la familia, odată domnitoare, Racovița și fotografia de
curând răposatului Gheorghieș Racovița, care a donat prin d-ul Ghibănescu o
/C

frumoasă colecțiune de documente Universității din Iași, însoțește prefața.

Documentul cel mai vechiu, publicat numai după o fotografie aflătoare în­
tre hârtiile lui Racoviță, e cel din 6908/1400 Februarie 11, dela Alexandru
cel Bun, asupra cărui făcuse d-ul Tanoviceanu în 1903 o comunicare Aca-
SI

1) Iorga, Ostași dela Prut cu un nou act dela Alexandru cel Bun Ră­
zeși Romașcani în Anal. Acad. Rom. 1913.
2) v. și Creșt. CoJ. Acad. Rom. 1909 pp. 125—6.
IA

3) Un alt sat Mogoșești e în județul Vaslui pe Vilna despre care e-

xista un Uric de la Alexandru cel Bun din 6908/1400 Sept. 1 „ce l-au dat
slugii și lujerului său lui Mogoș“. (Acad. Rom. Mss. 2821, Fii. 17, verso.
Suret, rezumat).
U

4) Iu numărul trecut, la Bibliografie, prin eroare de tipar s’a a-

nunțat apariția în curs a volumului li! în loc de VIII.
 R
RA
— 271

demiei Române, considerându’l ca cel mai vechiu document dela Alexandru

cel Bun. Originalul aparținuse doamnei Aglaia Stroiescu, iar „azi" scrie

LIB
d-ul Ghibănescu, „nu se știe unde este*. E dest ul de tristă constatarea d-lui
Ghibănescu și cam jenantă pentru păstrătorii vremelnici ai documentului, al
cărui loc era la Academie. Spre fericire însă ni-a fost dat să’l descoperim
întâmplător în iarna anului 1908, într’o vitrină din mijlocul sălii manus­
criselor a bibliotecci uațiouale din Paris! Fără comenlar.

ITY
Ce privește arborele genealogic al Racovițeștilor, ar 11 fost in pri­
mul rând de preferat dacă in scopul unei orientări mai ușoare el n’ar cu­
prinde decât pe purtătorii numelor Celian și Racoviță, însă nu se poate
contesta că nu e fără interes a se cunoaște în parte atât ascendența cât §1

RS
descendența prin femei a acestui străvechiu neam boieresc, care pe nedrept
fu considerat un timp ca aparținând familiilor fanariote. Celebrul Iancu Ra­
coviță, numit de literatura europeană Prinț, Conte, Baron, von etc, învin­
gătorul în duel al și mai celebrului Lasalle, era răstrănepotul lui Mibai
Vodă Racovița.
VE
Cu privire la soția lui Iancu, pricina duelului, cunoaștem unele date,
cari ni dau și prilejul să vedem ce idei se nasc în apus asupra unora
dintre familiile noastre boierești din cauza neglijării genealogiei româ­
NI
nești. Reproducem dintr’un almanach cam curios: Weimarer historisch-
genealoges Tascheribuch. des gesamten Adels jehudăischen Ursprunges*
Weimar, Kyffhâuser — Verlag, 1912, câteva rânduri dintr’o notiță cu pri­
LU

vire la o familie contată „Zechany v. Racovizza* : „Die Ethymologie des

Namens, Zechany an Zechine und Racovizza an Rachovin erinnernd, Irăgt
unverkennbar jehudăische Farbe und er findet sich in keinern Adelstoerkel2).
? Verwandte : Ianco v. (? dort gibt es keinen Adel) Rakowitza, geb....
RA

aus christianis. rumân. Bojaren (?) familie, ț 1866; er erchoss Genf

28. 8. 64 Lasalle, den Geliebten seiner Braut, und dann (seit 1865) seine
Frâu Helene geb. v. Donniges, geb. Miinchen 45 (als Tocbter d. bayr. Ges.
in d. Schweiz Franz v. D. und einer Berliner Iiidin); sie verm. in 2-ter
T

Ehe Berlin 68 Sigwart Friedmann, Schausp. Geschieden 73; verm. 3-ter

Elie Serge v. Schewitsch, soz. russ. Schriftst., geb. 48, f Miinchen 28. 9.
EN

11;—bald nachher erschoss sie sich daselbst. Lasalle uud Marx waren be-
kanntl. die Griinder der internat. Sozial-democratie—wir haben nichls da-
gegen, venn die Herrschaften miteinander so verfahren“ etc. Iar fără co­
/C

mentai’. începătorul neamului e după d-ul Ghibănescu „Cehan cel Bătrân* 4)

al cărui strănepot, călugărit supt numele Meftodie (deci se cliiema desigur
Mihail3) ca și nepotul său de fiu) ț 1664, ia porecla Racovița, pecând ur­
mașii fratelui său Apostol rămân cu patronimicul Cehan fără poreclă.
— I. Ursu, Profesor Universitar, Ștefan cel Mare și Turcii, Bucu­
SI

rești, 1914. Din punct de vedere genealogic se înțelege nu este a se privi

recenta și foarte importanta publicațiune a d-lui Ursu, a cărui ex­
IA

punere clară și putere de sintetizare am avut destul prilej să prețuim din

„Relațiunile Moldovei cu Polonia14, „Die auswărtige Politik des Peter Ra-

1) Credem bine, dar Descriptio Moldaviae!

U

2) v. și Arh. Geneal. I. pp. 177—9.

3) v. în. s. p. 261
 R
RA
— 272 —

reș“ și din celelalte numeroase publicațiuni. Și de astă dată d-ul Ursu nu

LIB
se mulțăineșle cu cercetarea izvoarelor de mâna a doua, ci adâncile d-sale
cercetări arhivare îl pun în posibilitatea de a se folosi cu prisosință de
izvoare originale necunoscute sau puțin cunoscute. Din categoria aceasta
face parte cronica lui Seadedin (sec. XV-lea), aflătoare în biblioteca națio­
nală din Paris, din care d-ul Ursu publică în „Anexa11, în traducerea fran­

ITY
ceză din 1710, câteva extrase de mare interes istoric. Cuprinsul cărții, me­
nită să devină foarte populară, ne lămurește deplin asupra raporturilor
diplomatice și militare ale marelui nostru Voevod cu Turcii.
— jV. A. Constantinescu, începuturile și stabilirea suzeranității tur­
cești în Moldova. Lucrare făcută în seminarul de istoria Românilor de sub

RS
direcțiunea d-lui prof. D. Onciul. București, 1914. In legătură cu publica-
țiunea d-lui Ursu e și studiul de față, care se alătură cu succes celorlalte
importante lucrări din acelaș seminar, în care s’a format noua generațiune
a istoricilor noștri: d-nii Giurescu, Lăpedatu, Pârvan, și a.
VE
— Căpitan lladu R. Rosetti, Încercări critice asupra războaielor
din anii 1175 și 1476 dintre Ștefan cel Mare și Turcii, București, 1914. E
interesant și instructiv a se cunoaște și părerile unui militar de carieră a-
supra evenimentelor răsboinice ale acestor ani, mai cu seamă dacă sunt
NI
ele întemeiate, precum în acest caz, pe întinse cercetări bibliografice. Ne
așteptăm la continuarea activității intelectuale a d-lui Rosetti în direcțiu­
LU

nea aceasta.
— I. Bogdan, Profesor Universitar, Documentele lui Ștefan cel Mare,
București, 1913. Iu prefața Ia publicațiunea această, a cărei importanță deo­
sebită am semnalat-o în numărul trecut, d-ul Bogdan ni face onoarea de a
ni cere părerea, în calitatea noastră de conducător al Arhivei Statului din
A

Iași, cu privire la rezumatele de documente, aflătoare în această Arhivă,

transcrise de predecesorul nostru și publicate de d-ul Bogdan, fără a le
TR

putea colecționa. Am controlat toate rezumatele, fără să găsim nici o di­

vergență, care ar merita să fie relevată, exceptând numele Voicid (II, p.
110), care e a se citi Vlaicul.
Au mai apărut:
N

— Gh. Ghibănescu, Ispisoace și Zapise, Voi. IV. Partea I. (1675—1692),

Iași, 1914.
CE

— Gh. Ghibănescu, Surele și Izvoade (Doc. basarabene) Voi. IX,

Iași, 1914. ,
— Bidetinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Oct.—Deeemv. 1913
— N. Cartojan, Scrisori inedite de la N. Baleescu și I. Gliica, Bu­
curești, 1913.
I/

— Nerva Hodoș, Vitejiile lui Mihai-Vodă, Documente, București 1913.

Ed. IlI-a.
— N. Iorga, Istoria Statelor Balcanice, Vălenii de Munte, 1913.
S

— I. Ursu, Bătălia de pe Câmpul Pânii, (1479), București, 1913.

— I. Ursu, Din influențele politicei europene asupra istoriei noastre,
IA

Anal. Acad. Rom. 1914, Mem. sect. ist.

— D. Dan, 0 evangelie a lui Ștefan cel Mare în Miinchen, Cernă­
uți, 1914.
— C. Kogălniceanu, Tabloul genealogie și cronologic al Dragoșești-
CU

lor, Bogdăneștilor, Koriatoviceștilor și Mușăteștilor, Buc., 1913.

— A. A. M. „lacob Mureșianu“, album comemorativ, Brașov, 1913.
 R
— 273

RA
— Creșterea colecțiunilor Academiei Române, Octombrie—Decem­
vrie 1912, No. XXL

LIB
— N. A. Bogdan, Orașul Iași, Cartea IV, Iași 1914.
— Revista: „Miron Costin", Auul II, No. 4, Aprilie 1914.
— „Figuri contimporane din România", București, 1914, Coala No. 2.
Comunicări mărunte :

ITY
— Vasile Conta Armean sau Armân ? D-uI Octav Minar, cunoscu­
tul publicist, ui comunică următoarea interesantă descoperire făcută de
d-sa cu privire Vd originea filozofului Vasile Conta: Pe matricola școlară de
la „Colegiul Național din Iași" (Academia Mihaileană) pentru anul școlar
1864—1865 se allă următoarea însemnare : „ Vasile Conta, născut la 1815,

RS
luna Noembrie 15 ; profesiunea părinților : preut; de națiune : armeană ;
de religiune : ortodoxă; născut: în Cahul; corespondent: C. Conta Seche-
lariu; locuința: în mahalaua dispărțirea IV; str. în ograda Bărboiului".
Că nu pate să fie vorba decât de filozoful nostru, d-ul Minar dovedește prin
VE
o notiță de însăși mâna lui Con*a, ailătoare în colecția de manuscrise a
Măriei Bălușescu J), prietena intimă a lui Cont?, cu următorul cuprins:
„M'am născut la Cahul, în 15 Noembrie 1815, la răsăritul soarelui. Mama
NI
mi-a spus că era un frig grozav și că tata s'a bucurat că sunt băiat și
nu fată. Am fost botezat după un an în Ghindăoani ’*), după ce tata fu­
sese numit preut“. D-ul Minar ne întreabă cum ni putem explica evidenta
LU

contrazicere între numele Conta, care nu e deloc armenesc și religiunea

lui, cu mențiunea „de națiune.- armeană"? Credem că Vasile Conta era Ar­
mân, (Macedo-Român) și că profesorul care a făcut mențiunea, din igno­
ranță sau distracție a scris „armeană" în loc de „armână". Ca indicii în
sensul acestei interpretări avem : 1) Religiunea ortodoxă, prin care se în­
A

țelegea numai cea dreptcredincioasă greco-orientală, a cărei propovăduitor

TR

era chiar tatăl lui Vasile Conta. 2) Numele bisilabic, tipic pentru Macedo­
neni, care pare să fie patronimicul Conteaf) foarte rar, format din onomas­
ticul Conda*). 3) Corespondentul: C. Conta Sechelariu, fără îndoială o rudă
a lui în vârstă, poate unchiu. Numele Sechelariu=Sachelariu, fie că’l luăm
EN

ca poreclă, fie ca profesiune (=eclesiarh) arată că familia lui Couta era

din starea preoțească ortodoxă și că nu poate fi vorba de o eventuală con­
vertire individuală a tatălui lui Vasile la ortodoxism. De altfel dacă ar fi
avut loc o convertire a întregei familii, nu ar mai fi avnt nici un rost ac­
/C

centuarea originei armenești, care nu putea să folosească de loc carierei

preuțești a tatălui lui Conta, ci din contra să-i fie dăunătoare, cunoscute
fiind prejudecățile poporului nostru față de Armeni.
Să vedem acum ce zice metrica sau registrul pentru naștere și botez
din satul Ghindăoani pe anul 1845 °):
SI

1) In proprietatea d-liiî Minar.

IA

2) Județ Neamț.
3) v. Iorga, Stud. și Doc. XXII, p. 150; loanuContea (Oltenia); ca
poreclă? în Uricar IX. p. 432.
4) Pomelnicul numelor onomastice al Mitropoliei din București în
Arh. ist. I. 1. p. 89. Din acest onomastic credem s’a format și patronimi­
U

cul Coandă.
5) Aflătoare la Arh. Stat, din Iași.
 R
RA
274 -

„No. curgătorii!: 7. Data nașterii: cinsp[re]zece Xoe[m]vr[ze]. Data

botezului: dou[ă]zeci și cinci Noe[m]vr[rie]. Secsul: fiiu. Numele care sau

LIB
dat pruncului la botez: Vasilie. Numele și pronumele starea sau meseria
părinților pruncului: Preotul Grigorie și Mariia sin preot Vasile. Politia
sau satul unde sau născut pruncul: Vindăoani*). Numele și pronumele na"
șului sau nașii: Toma Scutariul. Iscăliturile preotului și a nașului și a pă
rinților: Ierei Alhanasie*’.

ITY
Constatăm deci o contrazicere intre metrica din Ghindăoani pe de o
parte și metrica școlara și însemnarea lui V. Conta pe de altă parte ce
privește locul lui natal. De care parte este deci adevărul ? Credem de par­
tea acelora, cari ni dau Cahul ca locul nașterei lui Conta, deoarece n’ar fi

RS
avut nici un motiv nici el nici mama lui să inventeze așa ce za și încă în
contrazicere cu metrica din Ghindăoani, care de altfel nu va li dat destulă
importanță faptului unde se va fi născut fiul preotului Grigore. Insă îm­
prejurarea că Vasile sa născut în Cahul nu trebuie să ducă necondiționat
VE
la concluziunea că familia lui era și originară de acolo. Ea putu să fi fost
numai în vizită ia rude sau îa afaceri, căci vedem că mama Iui Conta era
fiica preutului Vasile din Ghindăoani, care a dat numele său nepotului,
deci Grigorie avea legături mai vechi cu Ghindăoanii, decât datând dela
NI
numirea lui ca preut. O altă contrazicere e între însemnarea lui V. Conta
și metrica de botez ce privește anul botezului, care după Vasile ar fi 1846,
nu 1845. Aici fără îndoială trebue să credem fără rezervă metricei, care
LU

atât în titlul scris (pe copertă), cât și în capul formularului tipărit, are anul
1845. Insă cum metrica nu are și o coloană deosebită pentru 'Anul nașterei
ci numai pentru ziua și luna, înțelegem, neputând considera povestirile ma­
mei lui Conta ca inventate, că Vasile s’a născut în 1844 Noemvrie 15, nu in
RA

1845. Dealtfel dacă admitem Cahul ca locul nașterei, implicit trebuie să ad­
mitem că între naștere îu Cahul (Basarabia) și botez în Ghindăoani nu pu­
tea să fie numai un interval de 10 zile, mai considerând mijloacele de
transport de atunci. Deci evident că data 15 Noemvrie se referă la anul
NT

1844. Interesant ar mai fi a se cunoaște etimologia numelui nașului: Scu­

tariul, dacă vine el dela scut, scutit, sau de la localitățile Scutari. In ultimul
caz am putea presupune că și nașul era o rudă de proveniență exotică, ca
și presupusa naționalitate a familei Conta. Tatăl lui Conta nu începe a
CE

funcționa ca preut în Ghindăoani decât în Ianuarie 1846. Metrica botezați-

lor din 9 Dec. 1845 o iscălește încă Athanasie, iar cea din 28 Ian. 1846
„Preutul Grigore".
Ori cum ar fi, chestiunea atinsă de d-ul Minar e foarte interesantă
I/

1) Sic. Pronunțare dialectică precum invers d. ex. ghițel în loc de

S

vițel. Originea numelui e Ilândăuoani de la boierul Șerban Hândău stă-

pânitor în acele locuri pe timpul lui Iuga Vodă (1399 —1400). (Arh. Stat,
îașf, rezumat de suret, fără an, dintr’o anaforauă din 1855 priv. la Mnst.
IA

>. Buhalțwța). Loc vestit prin bătălia „Ha XhhaObV din 1395. (Bogdan ve-
chile cronice Moldovenești, pag. 143, 193 și 246). Pentru Hândău—Ghin-
dtiu—Ghidev, v. Uricar, XVIII, p. 453 (greșit: Ghiden, v. Arh. ist. I, p. 19)
ci
U
 R
— 275

RA
și ar merita să fie rezolvită în mod definitiv prin cercetări speciale, căci
nu poate fi indiferent care era orginea celui dintâi filozof român, mai cu

LIB
seamă considerând că numărul filozofilor noștri e alât de restrâns în pro­
porție cu reprezentanții celorlalte manifestări ale energiei intelectuale ro­
mânești.

Erori:

ITY
A se citi: La p. 199: „în țara Românească" în loc de „în Țările
Românești". La p. 209: „nobile" în loc de „nolibe". La p. 210: „covoare"
în loc de „coroane". La p. 212: „două mile depărtare" în loc de „două mile

RS
de departe". La p. 213: „Lublin" în loc de „Dublin". La p. 214: „Zamiechowo"
în loc de „Zamiewocho". La p. 215 : „lankulanka" în loc de „Ianculeanka“.
La p. 215: „Wisniowiecki" în loc de „Wisnowieski". La p. 219: „unei Mol-
doveance de origină obscură" în loc de „venită din întunerecul Moldovei".

E
La aceiași p.: „deci vinovată" în loc de „deci e vinovată". La p. 222: „Co­
mis de Belz" în loc de „al Comis de Belz". La p. 224: „7123" în loc de
IV
„1623“ și „Borsczow" în loc de Borsczeu". La p. 226: „General der Reu-
terey" în loc de „General Reuterey". La p. 227: (rândul al 3-lea din sus)
„bunic" în loc de „tată* și „Olelko Kniazul" în loc de „Oniazlelko Kuianul".
UN

La p. 228: „Calitatea acestuia" în loc de „Calitatea acestui* și „Teodosia și

una a cărei nume nu ni este cunoscut" în loc de „Teodosia și una a cărei
nume ni este cunoscut". La p. 233: „unde fu Pârcălab" în loc de „unde
hătmănise". La p. 235 s’a omis un semn de întrebare după numele Tăutul,
AL

întrucât presupuneam numai că T. Dragotă ar fi fost un descendent din

Toader DragotovicI Teutul din începutul secolului al XVI-lea, o familie bo­
ierească cu acest nume patronimic nefiindu-ni cunoscută. La p. 237 : „că­
sătoriile celor 3 fiice" în loc de „căsătoria celor 3 fiice". La p. 238: „La
TR

numele Barnowski s’a omis nota : D; Dan Dan în Arh. Geneal. II. p. 38.
La p. 238—9: „Movila și Barnovski* în loc de „Movila Barnovski". La p.
239 : „Domnia unui Movila" în loc do „Domnia unei Movila". La pag. 240, rân­
dul al 10-lea din sus, a se pune „secolului XVI lea" după „sfârșitul". La
EN

p. 257 e a se șterge semnul de întrebare după „specific moldovenească".

Omisiuni:
/C

La p. 224 s’a omis a se menționa descoperirea mormântului din Vo*

roneț al lui „Hpx[n]oRCKki rfTAUiiS" (Brănovskii Hatman), a cărui les­
pede e pusă de soția sa Salomiia J), și comentariile d-lui Iorga 12), cari fac
SI

în parte inutile concluziunile noastre cu privire la identificarea lui. Reve­

nim cu această ocaziune și asnpra părerii, exprimată în nota 8 dela aceiași
pagină, că titlul „Hatman pe vremea aceia e un anacronism", îndreptând-o
IA

în sensul, că titlul oficial de Hatman e un anacronism înaintea lui Andrei

Hatman, căci de altfel sunt și alte mărturii inoficiale mai mult sau mai
U

1) Kozak, Die Inschriften aus der Bukoviua, I, p. 206.

2) Stud. și Doc. VI, p. 648.
 R
RA
‘216 —

puțin contimporane, nu numai mormântul lui Barnovski, în cari se Între­

buințează acest termen pentru Portarul de Suceava1), niciodată însă în­

LIB
trebuințat (înaintea lui Andrei) în documente oficiale. Aceleași considera-
țiuni și pentru nota 3 dela p. 266. La p. 258: A. Buhuș se afla în 7171/
1663, Mai, 18, în Iași, iscălind ca martur un zapis de vânzare: „Alexandru
Buhuș Rohmistru iscal" 2). Identitatea lui cu cel pomenit de Niesiecki de­
vine deci indiscutabilă și nu mai credem că se va mai fi despărțit de Da-

TY
bija, mort în 12 Sept. 1665, deoarece avea prilej chiar în Iulie 1663 și în
anul următor să satisfacă pasiunea sa militară în expedițiile din Ungaria,
iar în 1666 e Pârcălab. La p. 263 : Dămian Vornicul despre Doamnă ni e
confirmat în 7175/1467 Mai 26, Iunie 14 (împreună cu un Rusanovski) și în

SI
August 20, ca martur la un schimb al Doamnei Dafina Dabija: „Alexa
Arapul și Dămiian Vornicii din casău 3).

ER
— „Arhiva Genealogică" ’și-a împlinit al doilea, însă și ultimul an
IV
al existenței. Asupra cauzelor hotărârii noastre nu voim să insistăm. Credem
a fi corespuns îndatoririlor noastre cu multă râvnă, ba chiar prea multă, în­
trucât întârzierile (dealtfel fără importanță) în apariția unor numere se dato-
UN

resc exclusiv aprofundării chestiunilor genealogice, pentru a căror lămurire am

fost uneori chiar nevoiți să întreprindem călătorii la București, Lemberg,
Chișinău și Cernăuți. Ce privește însă apariția, atât de întârziată, a ultimului
număr, pe lângă cauzele menționate, mărturisim, că nici nu ne-am prea gră­
bit, văzând indiferența majorității abonaților noștri ce privește obligațiunile
L

lor materiale. Minoritatea abonaților, cărei îi mulțămim pentru simpatizarea

RA

revistei, a fost compensată pentru răbdarea ei prin ultimul număr, care cu­
prinde un suplement de 57< coaie de tipar, sau 84 de pagini, publicânduse
cu totul 276 în loc de 192 de pagini, cât eram obligați să dăm pe an. Abo-
nații, cari au plătit abonamentul, vor mai primi un indice alfabetic al nu­
NT

melor patronimice, cuprinse în amândouă volume ale revistei, împreună cu

rectificarea erorilor principale. Mulțămind onoraților noștri colaboratori
pentru încurajarea întreprinderii noastre și onoratei prese române pentru a-
tențiunea, totdeauna spontanee, zicem tuturor rămas bun și poate la reve­
CE

dere, de ni va da Dumnezeu zile să vedem toate straturile societății româ-

din toate țările locuite de Români, pătrunse de aceiași iubire față de
neamului nostru, care ne stăpânește și ne va călăuzi, în măsura tim-
onibil, spre continuarea activității noastre pe alte căi publicistice.
/

i, Vechile Cronice Moldovenești, p. 177: „hetmana Szandrego ;

SI

prAMHA (Arbore); p. 168: „GTOț'pseio i’ITAUHOA\k“ ;

urii anterioare chiar anului 1553 (Cron. Eftimie). Cu alât mai
o întârzierea atât de mare în declararea acestui titlu ca titlu
IA

cial.
2) Ghibănescu, Isp. și Zap. III, I, p. 230. Rohmistru=rotmistrz=Rit-
tmeister=căpitan de cavalerie.
3) Ibid. II, pp. 43, 44, 48 și 52.
U

Iași,—Tipografia „DACIA" P. & D. Iliescu,—Str. Cuza-Vodă No. 52

U
IA
SI
/C
EN
TRA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
U
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R