BC

U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ERS
ITY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
S ITY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
S ITY
LIB
RA
RY
 th i ie
n Si aa

RY
„ANDRONIC BADENSCEI

RA
LIB
DESPRE

E IERIA sai ZAV ERA

TY
SI
Extrase dintr'un Manuscript ER al său autograf.
IV
DE
UN

> AR Q .,
Goustenlu Gebiedun
A,îs PV! 49 - A 7b
» 7 A
”
AL

n i
TR

, di

sp
n
Ati
“fu | „LU NT
EN

zii ” Bcu lasi

/C

BUCUREȘTI
SI

DIPOGRAFIA CĂRTILOR BISERICEŞI i 3

IA

1893.
CU
CU
IA
SI
/C
EN

uz
TR
AL
UN

pi ED, 1910

3041
IV
ER
S ITY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
SI
UN MANUSCRIPT ROMĂNESC
ER
Istoriile Bisericești și politicești din anit de la
Christos 1701 pănă în dilele nostre, de mine mult
pecătosul Andronic. In sfânta Monastire a Nimţului,
IV
anul 18956
UN

Acest manuseript'autograf a fost dăruit'Seminarului de

Huși de cătră Arhiereul Narcis, fost Botoşănânu, şi cu-
"prinde. 200 foi,.în folio, seris cu buchi şi imitată litera
AL

tiparului. Este forte lisibil, complect, având numai titulile

în roșu, Yar tot textul cu negiu. Cuprinde istoria Bisericilor
Ortodoxe cum și cea politică, în special istoria Imperiului
TR

Rusesc de la 1701 pănă la 1826. Pe icr.colea vorbeşte |

și despre ţările n6stre, dar care istorisiri sînt luate după
istoricii Ruși şi numai cele relative la Monastirile n6stre
EN

sînt din izvâre românești,

Manuseriptul însă are importanță pentru noi Românii,
/C

„fiind-că cuprinde 'un Memorii amănunţit şi asupra eveni-

mentelor Eteriel între anii 1821—1822. In special, ceea
SI

ce noi nu prea cunoșteam precis, Andronic ne-a conservat -

în acest Memorii, luptele Grecilor Eterişti la Târgul Neam-
IA

țului, la Secu-şi în alte locuri, din partea de sus a Mol-

dover. Aceste povestiri fiind valorâse, ca unele ce sînt
„descrise de un martor contemporan evenimentelor acestora,
CU

de un scriitor care le-a audit acele lupte de la cel ce le-ai

vădut, et am crequt că facun servicii publicând acest Me-
 RY
4 UN MANUSCRIPT ROMÂNESC

RA
moriti în tâtă cuprinderea lu. Prin acest pro memoriaa luj
Andronic se întiegeşte o parte puţin cunoscută din multele

LIB
urgil ce în deosebite locuri ale 'Jărel a săvîrzit acea neno-
rocită Eterie în Patria n6stră !). Mai înainte de expunerea

') Andronic s'a născut la 4 Iulie 1820 în judeţul Vaslui! (Moldova), fii

ITY
do rizeş, ca laio să numea Andrei, purta familia Badenschi. Primele
noţiuni culturale le-a primit în casa părintească. La 1831, în etate
de 11 ani, rămânând orfan a intrat ca frate în Monastirea Neam:
țulul din Moldova, lar la 11 Mart 1839, sa tuns monah de Arhi-
mandritul şi superiorul M-rel neonil, numindu-se Andronic. La 1540

S
s'a numit paraclisiarh la Monastirea Secul, apol la 5 Aprilie 1842 a
Episcop Melstiu al Sta:
fost hirotonit lerodiacon
nastirea Neaţului, unde a studiat sub conducerea
ER
de Preasfinţitul
vropolului, intrând tot-odată ca elev în ge6la Seminariulul din No-
Protosinghelului
elenă. La 1847,
Neofit Scriban, mal ales Dreptul Canonic gi limba
IV
a fost numit protopsalt în acea Honastire, şi la 4 Iulie 1850 a
fost hirotonit în lsromonah ds Preasfinţitul Mardarie, locotenent de :
Mitropolit. La 15 Mal 1853, a fost mumit confesor al Monastirei
UN

Neamţului de Preasânţitul Episcop Nectarie Sotiriopoleos. La 3 Ia-

nuarie 1855 a fost confirmat mare ecclesiarh al Monastirei N6m-
ţulai. La 8 Iulie 1856, prin actul (5420945) cu No, 1058 al Hitropo:
litului Moldove! şi Sucevei Sofronie Miclescu, pe temelul puntului
al nouslea din așezământul Prea fericitului întru amintire Stareţ
AL

Paisie Velioicovschi (mort la 15 Noemvrie 1794), a fost întărit

ajutor de superior al Monastirel Neamţului. La 25 Aprilie 1860 a
fost tuns în marea schimă de leroschimonahul Ioasaf. La 1 Oc-
TR

tomvrie 1861, a sosit în Basarabia, unde în acelaș an a fost în:

sărcinat cu afacerile Monastirilor Neamţului și Seoul (adică a acelor
11 moşii cari se află în Basarabia), larla 1864, când s'a cortirmat
înfiinţarea Monastirei Noului Neamţ, a fost numit primul locote-
EN

nent de superior, ca superior fiind părintele Teofan Uristea, născut

în Botoşani, elev şi acesta al Părintelui Neofet Soriban, în şcâla
de Neamţ, şi decedat la 21 Octomvrie 1883, La anul 1665, e fost
„ recompensat cu Nabederniţa de Prea S. Antonie şocotov, arhiepiscop
/C

Chişinăului şi Hotinului. La 7 Iunie 1$75, prin decisia No. 68 a

Episcopalul Chişinăului gi Hotinnlui Paul Lebedevv, a fost însăr-
cinat cu administrația provisorie la Monastirea Noul Necmţ, diu
SI

causa bâlel Egumenului 'Fheofan Cristea. La 21 Decemvrie ISS],

a fost confirmat cămăraş (casier) al Mânăstirei. La 15 bai 1685,
a fost înaintat la treptă de egumen prin decretul Situlul Sinod
IA

permanent al Sântel Biseric! Ortodoxeautocsfale a tuturor Rusielor,

prin decretui No, 13,155. Lu 24 Iulie 1886, prin decisiunea Îarăşi
a Sf. Sinod a fost îndrituit a purta cruce de aur la piept, lar la
CU

15 Martie 1590, a fost înaintat la trepta de Arhimandrit de Prea-

Sinţitul Arcadie Filonov, Episcop Achermanului, vicar al Eparhiel
Episcopiei Chişinăului şi Iotinulul. Părintele Andronic a murit la
 RY
UN MANUSCRIPT ROMANESC 5

în întregul sei a acelui Memorii, dai publicitățer și câ-

RA
te-va însemnări de ale autorului asupra câtor-va fapte pri-

LIB
192 August 1893 şi s'a înmormântat la 15 August în Mănăstirea
Noul Neamţ. După sine a lăsat 40 volume f6rte mari în folio (ma:
nuscripte) în care tratăză pe larg despre Monastirile Neamţul, Secul,
Schiturile Pocrov, Sihăstria; - Monastirile Risca, Slatina; Bistriţa,
Horaiţa, ambele Agapii, Varaticul, Metropolia de Iaşi, Episcopiile

TY
de Roman, Huşi şi Rădăuţi, Arhiepiscopia Chisinăulu! şi Hotinnluf,
Episcopia Benderului şi Achermanului. Viaţa Stareţului Paisie (trei
volume), viaţa Staretului Vasile de la Poiana Mărului (Râmnicul:
Sărat), Eparhia Buzeului; despre St. Nicodim Sânţitul şi Monastirea

SI
Tismana, unde se afia reliquiele lui; despre Patriarhul ecumenic Ni-
fon, în urmă Mitropolital Ungro-Vlahiei; despre St. Grigorie De-
capolitul, al cărul cinstit cap se afiă în Monastirea Bistriţa. A mal
ER
scris despre: doi eretici Moldoveni, furătorial Monastirel Neamţului:
Sotronie Vârnav, otrăvit de o -jidancă la un otel din Bârlad, şi
Naum Romano, care în urmă avu un sfârgittragic. Apol despre se-
culalisarea “Monastirei Neamţului 6 volume fârte mari, ediția atrefa,
IV
ediţia a II-a, 4 volune.A maisoris: Scurtă istorie a lerarhiel Mol-
dovel (1861). Călătoria la Muntele Sinal şi în Egipt. Călătoria, în
UN

Palestina şi Sinai. Călătoria la Constantinopol, Muntele Atos și The. :

salonic. Călătoria la Odesa şi Chiev. Apoi despre Petru Movilă, Pa-
homie Episcopul Romanului. care a adus degetul cel mare almânei
drepte din Schitul Pocrov (lângă Neamţ) la Lavra Pecerschi lângă
Chiev. Despre Schitul Golososv, unde se află Patronul. Sf. Ioan de
AL

la Sucsva şi o părticică din reliquiele lui.

Despre Stareţi! Monastire! Neamţulul Timoteiii (de la Orhe!u)
Gherasim (rus). Natanail, Neonil (rus). Domstian, Ilarie şi Dositei
TR

Metropolitul Moldove! (mort la 1707 în Moscva ca Metropolit al

Azovului). Istoria politicâscă a Moldovei de a Iuga Voevod pănă
la Căimacămia lut Todiriţă Balş (tratată dupi o mulțime de acteşi
documente autentice din Monastirea Neamţului, din care unele pe
EN

pergament). Istoria, Nouel Monastiri Neamţul din Basarabia de la

1861—1893. Istoria leonet făcătâre de minuul din Monastirea N6m-
ţulul, dirniti de I6n Paleologul Ja 1401 lui Iosaf Metropolitul Mol:
dovef. Catagrafia averilor Monastirei Neamţului forte pe larg. Vie-
/C

țele Sânţilor din România. Felurite încercări poatice, polemice şi

canonice (contra jurnalelor: „Bondarul“ gi contra, „Stelei Dunărel“,
. Inscripţiele de la Aerul dăruit de Impărătesa Elisabeta a Rusiet
SI

(1141—1761) Bisericei Sf. Gheorghe de la Neamţ. Amintiri despre

— Yerarhil Români, Melotie Bardujanul, Iustin Edesis şi Veniamin Cos-,
tace, la înmormântarea căruia a servit şi Părintele Andronic (1846)
IA

Acestea sînt în scurt scrierile Arhimandritulul şi Egumenufui nouei

Monastiri a Neamţului în Basarabia Andronic, după informările ce
mi s'a dat de Dl. Gh. Samureanu, care-l cunoştea de aprâpe. Din
CU

unul din aceste manuscripte a Istoriilor Bisericeşti şi politiceşti am

extras şi istorisirea Eteriei,
 RY
gi "UN MANUSCRIPT ROMĂNESC

vitâre la Istoria Bisericească a Românilor, şi pe care le

RA
extrag tot din acest manuscript, spre cunoştinţa istoricilor
noştri. Istozisirile de felul acesta sînt următârele:

LIB
„In ţara Moldovei în câtă vreme ati ședut Șvedul în
părțile 'Turcie), să făcea mari prădăciuni de cătră Leşi și
de cătră Lepeanii caril era din partea lui rânduiţi să se

ITY
hrănâscă prin Moldova, în ţinutul Romanului, a Nemţului
pi a Sucevei. Insă nu putea să-i înpace bieţii Gmeni cu
nimic, și umbla ei ca nişte tâlhari prădănd şi )jăfuind no-
rodul, și pustiind bisericile şi monastirile, și -9bind mul-

S
ţime de norod, când s'ati dus din ţară. Deci Nicolae Vodă,
ER
după fermanul ce-l scosese de la Impărăţie, at orânduit
6meni, și l-ati trimis cu fermanul prin Buglag, pe la Chilia,
pe la Smil și pe la Brăila, și unde găsea, Moldoveni ro-
IV
biţi, bărbaţi şi femei, îl lua şi îl trimitea în ţară. Și ati
găsit multe sute de bărbați şi femel, și fete şi copil mici.
UN

Și îl aducea înaintea lu! Nicolae Vodă de îl vedea pe toți.

Și SI era a privi și a vedea mare jale de cătră toţi, că
pre toţi câţi îi aducea îl vedea! cu peile gdle, 6men! de totă
AL

vârsta, cărora Nicolae Vodă poruncea și le făcea îmbrăcă

minte şi le da gi bani de cheltutală. Iar celor căsttoriți
le făcea cărți de scutâlă, ca să nu albă nici o supărare,
TR

și aşa îl trimitea pe la casele lor.

In anul acesta, înştiințându-se Impăratul turcesc de vi-
EN

cleşugul ce Vaii făcut Constantin Brâncovenul asupra Împă-

ratului Petru al Rusie), ai trimis în diita de Jola Mare în 8$p-
timâna Patimilor Domnului nostru lisus Christos; şi lu-
/C

ându-l din scaunul Domnie lati adus în "Țarigrad, împre-

ună cu Dâmna şi cu 4 filarsăi, gi 4 gineri, şi l-ai pus
la închisâre, țiindu-i aşa pănă la 15 ale lunel lut August.
SI

Iar atuncea făcând judecată, a poruncit Împăratul do ai

tălat ma! întă! capetile acelor patru fil a! lui, și apor a lui
IA

Constantin Vodă. Iar avuţia lui tâtă o ai luat Împărăţia,

precum este obicelul 'Turcilor. Și ai pus Domn "Țări! Mun-
CU

teneşti pe Spatariul Ștefan, fiul lul Constantin Cantacuzino“.

(Ala 58 şi 59).
 RY
UN MANUSCRIPT ROMÂNEEC 1

Tar la fila 95 cetim următârele asupra stăre! Clerului

RA
din Moldova:

„Constantin Mavrocordat Domnul Moldaviei, ai poruneit

de ati adus cărți pe înțăles după limba Moldovenâscă din

LIB
țara Românâscă, căci în Moldavia nu să afla Evanghelii,
Apostole şi Liturghii, şi pentru aceea să făcea t6tă slujba,
prin biserici sârbeşte, care nimenea nu o înțălegea. Şi

TY
după aceea ati poruncit Mitropolitul, că pe acele cărţi Mol-
doveneşti să se săvărşască'slujba prin bisericr. Incă ati po-
runcit Domnul Metropolitului și Episcopilor să facă tipo-

SI
grafie în "Țară, ca să se tipărescă cărți pe înţăles. Apoi
ati dat poruncă prin tâte ţinuturile ca, să cerceteze isprav-
ER
nicii ținuturilor, pe preoții şi pe diaconii cari! vor fi fără
de biserică, şi încă nu vor şti nic) carte, nici orânduiala
IV
bisericei, şi să-l pue în bir cu ţăranii, rânduind spre acesta
şi preoți învățați ca să umble prin tâte ţinutuiile și prin
UN

tte satele, ca să vadă ce fel de cetiri să fac pe a biserici.

Şi așa nu putem da înscris ce fel de frică trăgea bieţii
preoţi, că să apuca la bătrâneţe să înveţe carte. Sînt şi
altele” multe lucruri bune ale lui Constantin Mavrocordat,
AL

cu care ati înfrumusețat țara Moldaviei, pe carele la 1743

Pai mazilit 'Purciy, şi a pus Domn Moldaviei pe fratele săii
TR

Joan Mavrocordat. Iar pe Constantin laii dus la Parigrad

cu mare cinste, unde ne şedend încă un an Laii pus iarăși
Domn 'Ț&rii Munteneşti“,
EN

Apo! la fila 96 găsim Yarăși:

„Constantin Mavrocordat Domnul Moldaviei, cum ati in-
/C

trat în scaun îndată sati apucat Yarăşi de evlavia sa cea

veche, că punea preoţii de intra la, Biserica Curţii la, trei
SI

ciasuri din n6pte şi eşia la gapte ciasuri din di. Și încă

„ strângea şi pe toți preoţii şi diaconii oraşului la Biserica
IA

Curţei şi după ce îl băga dimincţa în biserică punea clu-

hodari la uşe şi nu-i lăsa nic! pe unul să Iasă afară, pu-
CU

indu-le un preot pe care îl avea, Măria Sa fârte învățat

 RY
8 UN MANUSCEIPT ROMÂNESC
———

la cartea Grecâscă şi Românâscă, de să sula în amvon şi

RA
le citea învățături, cum să cade a fi de învățat fiește-care
preot, și cum să ştie orândulala bisericei, a botezului gi
a ispovedaniei, de care lucru fârte să speriease preoţii şi

LIB
carii nu prea ştia carte, să apuca de învăţa. Osebit că
poruntisă Mitropolitului şi Episcopilor cu mare hotărâre,
ca fârte să-I cerceteze pe cel ce îi hirotonesc, să fie învă-

ITY
țați şi să ştie bine orânduiala slujbei lor. În vremea aces-
tul Domn, viind mulţime de lăcuste în Moldavia, ati mâncat
t6tă iarba şi pâinea ce ni găsit, întru: cât rămăsese numal

S
pămentul. Şi Gmenil neav6nd ce mânca, usca coji de co-
pac! şi le pisa făcându le fiină şi amestecându-se cu altă
ER
puţină făină le făcea mălai, şi de acela mânca. Încă şi cu
ghindă fâcea asemenea. Iar 6menil carii mânca aşa, să a-
vorbi, carii
IV
răta la faţă pare că era fierți și mal nu putea
în primăvară mai toți at murit, ma! ales în ținutul Boto-
UN

sanilor. “Tot în anul acesta s'ati întunecat s6rele şi a ţinut

așa întunerec vre-o două ciasuri. Apoi la mazilit Turci!
pe Constantin Mavrocordat şi în locul lu! ai pus Domn
Moldavie! pe Constantin fiul lui Mihai Racoviţă, care di”
AL

mintța mânca afion, și la vreme de chindii bea pelin cu

ulciorul, şi să alla t6tă diiia vesel pi făcea tâte treburile
cu bună râduală. Iar în țara Muntentacă după mârtea lui
TR

Grigorie Ghica s'a pus fiul stă Mateiii Ghica Domn.“

Dintre învăţaţi! seculului trecut citează şi câţr-va carii
EN

ati fost profesori în Academiile din Iași şi Bucureşti. Aşa

la fila 117 dice: „Marcu Cipriu, dascal şesler din Bucu-
reşti, Sevastos Trapezunteanu, dascal al şcâlei din Bucureşti“
/C

(Ala 157) ete. ete.

din Monustirea Neamţului,
SI

Iată și şedla de traducttori

compusă din călugări, carii ar fi adus maro serviciu lite-
raturei Române, dacă scriptele lor nu sar fi mistuit prin
IA

focul de la 1856, când a ars Biblioteca Monastirei: 1) Do-

roteiti Ieromonah, ce a fost: Arhimandrit și Stareţ mal pe
CU

urmă acestor Monastiry, care a tălmăcit pe cartea Sfân-

 RY
UN MANUSCRIPT ROMĂNESC $

tului Varunfie din limba elinească în cea slavinească etc.

RA
2) Macarie, cuviosul Arhimandrit care a tălmăcit cartea
Sf. Macarie din elineşte pe limba Moldovenească, şi cartea
Sf. Ioan Scarariul şi altele. 3) Ilarion cuviosul Ieromonah,

LIB
care a tălmăcit cărţile Sf. Calist, Exaimerul Sf. Vasilie şi
altele. 4) Gherontie cuviosul părinte, care a tălmăcit Pra-
viliâra cea mică și Chiriacodromul eu cuvinte la Evan-

TY
ghelin de peste tâte Duminicile anului, care saii tipărit în
Bucureşti, şi tălcuirea la Evanghelii a Sf. 'Teofilact, îm-
preună şi Teologicon al Sf. Ioan Damaschin, care s'a ti-

SI
părit în lași şi Checragarion al Sf. Augustin, care sa
tipărit aicea în urmă în Monastirea Neamţului şi altele“.
ER
In anul 1813, fila 182 spune: „In anul acesta sa stărnit
ciumă frte mare, de care numa! în țara Românească aii
murit peste șapte-deci de mit de men“.
IV
Tată acum şi Memoriul seit asupra Etsriel : fila 186—199).
UN

Deci fiind-că Grecii de multă vreme aii fost talnic sfă-

tuiți, ca să se scâle fără de veste asupra 'Lureilor să-și
Ya Împărăţia înapol ; şi pentru acâstă pricină multă avere
își strânsese. Acum aii socotit, că scoposul lor să-l încâpă
AL

întru acest chip: adecă, după ca să vor găti bine, apoi să

dea foc 'Țarigradului. Și când va veni Sultanul la stinge-
TR

era focului, atuncea ei să-l ucidă, şi să încâpă război cu

"Pureii cumplit, fără de veste. Și aşa după ce vor lua 'Ța-
rigradul, apol îndată să se scâle cu toţii cu ork-ce chip
EN

vor putea, întru tâtă stăpânirea Turciei, şi să ucigă pe

“Purei. Pentru că îşi avea el însemnată fieşte-care dia şi
vremea, când era să so înceapă acesta. Deci fiind-că "Țara
/C

Moldaviei şi cu “Țara Românâscă își avea Domni greci,

pentru acee» şi ol era sfătuiți, ca în taină si“strângă bani
SI

şi oaste, să fie spre ajutor.în vremea aceea. Apol în anul

1819 sati început întru acest chip: Câ aflându-se Domn
IA

în ţara Moldaviei Scărlat Alexandru Calimah, Sati făcut

mare turburare în Iaşi în dilele Domniei lui, peatru acestă
CU

pricină, adecă: căci, fiind că să audia cum că în Turcia

 RY
10 UN MANUSCRIPT ROMÂNESC

„este ciumă, şi să stărnise încă și în: Galaţi. Pentru aceea

RA
Vodă pusese carantine în tâte părţile, și ma! ales în Iași.
Iar boeril carii erai. preste carantiruri rânduiți, făcea tâte
jafurile. Și neguţitorii de multe or! aii dat jalobă la Divan

LIB
pentru acâsta, dar nu le sati ţinut în stmă. Dec în Iaşi
era mulţi neguţitori de.tot feliul de sudiți, cărora viin-
du-le marfă, s'aii început sfezi în carantine şi în Iaşi, Apol

ITY
după sfezi, şi bătăi şi după acestea şi ucideri gat în-
tâmplat. Apoi în urmă sati pornit mulțime de crainici
și striga pe ulițe: ca să sară norodul, că pier. Deci
adunându-se mulțime de norod, alerga la: pârta Dom-

S
nească. Dar arnăuții vâzind norodul turburați, ati închis
ER
porţile. Și Vodă însuşi a eşit pănă la pârtă, ca să astâm-
pere strigările norodului. Dar putin ati rămas de nu lait
ucis. Apo! arnăuții vădând acest lucru, ai început a în-
IV
puşca în norod. Dar și norodul ati sărit fieşte care cu ce
putea apuca în mâini. Și așa sati ucis mulțime, şi din no-
UN

rod şi din arnăuți, pentru că ati ţinut acesta vre-o câte-va

dile. Apoi unia dintr'înşii s'ati dus şi ati luat pe Mitropo-
litul pe sus, ca să astâmpere turburarea norodului, însă în
AL

zedar, că de abea ai scăpat şi Mitropolitul ne vătămat.

Apoi după aceea sati mal astâmpărat norodul. Insă aut tri-
mis jalobă la Sultanul de turburarea acesta. Iar el at ma-
TR

zilit pe Scarlat Calimah, şi în locul lut ai pus Domn ţărei

Moldaviei pe Mihail Suţul. Insă acesta când s'a pornit de
EN

la "Țarigrad, ai făcut sfat cu Grecil, că de acum să se în-

ceapă scoposul care îl avea de de-mult asupra turcilor
gătit. Și viind la scaun, sau unit cu Domnul cel de la
/C

Bucureşti şi cu 'Țarigradenii, şinti înștiințat pe Îpsilant,

carele slujea Moscalului în oaste. lar Alexandru Ipsilant
SI

primind înştiințarea, ai cerut voe de la Moscalul ca să

mergă să-și sc6tă țara de sub jugul Turcilor, şi așa i pait
IA

dat ostavcă (1820 și 1$21).

Deci viind Alexandru Ipsilant la Iaşi, au început a'șI
faco oaste de căzaci, fiind ajutorit de:Domni şi boeri. Iar
CU

Mitropolitu t-ait cotit rugăciune asupra sabie! şi Vaii şi încins

 RY
UN MANUSCRIPT ROMĂNESC di

cu ea, dicându-i: „Că.:să-l învrednicească Dumnedeii să

RA
fie Impărat Grecilor“. Şi avea Ipsilant pre steag închipuită
o pasere ce să numește finix, dicând: că precum paserea
aceea, aşa va învia împărăția Grecilor. „Căci paserea

LIB
finix, după cum povestesc istoricil.izea trăeşte cinci sute
de ant. Iar când se apropie înplinirea acelor ani, atunci
ea strânge .nişte crenguţe tot din lemne mirositâre, şi le:

TY
pune pe vârful vre-unui munte, unde va, fi arșiță mare, far
ea să bagă sub acele crenguţe. Apoi din arşița S6relui a-
prindându-se acele crenguţe arde și ea. După aceea, cădând

SI
rouă pe cenuşa aceea, să zemislește un vierme din rouă,
gi. crescând acel vierme să face larăşi paserea Finixul“.
ER
Deci, după cum mal sus am dis, în chipul acelei paseri
să as6mănă Grecil. Și Ipsilant când ai venit în Iași, sai
sfătuit cu Vodă ca să ucidă pe toți turcil din ţară. Și așa
IV
în Vinerea săptămânei întăi a postului. mare, în n6ptea
UN

dilei aceia, de odată peste tot locul ai năvălit arnăuţii a-

supra Turcilor şi fârte mulţi ati ucis. Insă unii după cum
ait putut ati scăpat. Apoi Ipsilant, după ce gatit adunat
oaste, şi at prădat împreună cu 6menii săi pe unil din boeri
AL

şi neguţetori, s'aii trasspre Bucureşti. Pentru că şi din par-

tea Bucureştilor s'aii găsit unul cu numele Teodor bogat
sârb ?), care şi el ati strâns vre-o cinci-spre-dece mir de oş-
TR

teni, S'aii mal aflat şi unul Iordache, şi ait strâns şi acesta

o sumă de oaste. Mai era şi unul Bimbașa Sava, care fusese
EN

la Calimah ma! mare arnăuţilor, și aă strâns gi el oaste pe

cât aii putut. Insă ne trecând multă vreme, s'aii descoperit
tatna, Grecilor în "Țarigrad întru acest chip:
/C

Fiind că tâte isealiturile şi averea și altele ale tainei a-

ceştela era încredințate la Metropolitul Efesului, pentru
SI

aceea ştia şi arhidiaconul lui, care îl era şi gramatic, tâtă

taina acesta. Însi, acel arhidiacon era tare răzvârtit, şi de
IA

multe or! îl ocăra Metropolitul pentru berbănţiile lui, dar

CU

1) Acâsta nu-l exact, Tudor Vladimiresoa era din Gorj şi Român

peauş din generație în generaţie, |
 RY
12 UN MANUSCRIPT ROMÂNESC

el nu să punea la cale. Și așa odată s'a prins de turci la

RA
o' cadănă şi luii aruncat în temniţă. Iar Metropolitul n'ati
voit să-l scâtă degrabă, ca d6ră, își va veni în cunoștință,
Dar el în temniţă supărându-se din desnădăjduire, ai chie-

LIB
mat pe temnicerul şi I-ai dis, ca să cheme pe cel mal mare
peste temniţă,că are să-l spue o taină f6rte mare. Deci
după ce aii venit acela; eli-aii is ca să | ducă la Împăratul,
că are să-i descopere o taină fârte mare, care va folosi pe

ITY
tâtă Împărăţia Otomanilor. Deci acela ducându-se, ati spus
Vizirului, far Vizirul au spus Împăratului. Și chemat fiind
arhidiaconul, aii spus Sultanului tâtă taina Creștinilor. Și

S
val! sai și turcit. Iar Imptratul ati trimis, şi fără de veste

ER
încungiurând pe Metropolitul Efesului, au aflat aşa precum
ati spus acel ticălos arhidiacon. Și după ce ati vădut Sultanul
că sînt iscăliți acolo, puţin de nu toţi cel ma! mari ai Gre-
IV
cilor, dintru tâtă Impărăţia lui, și partea politicescă şi
duhovnicâscă. Atuncea îndată ati poruncit turcilor, că ori
UN

pe care din creştini îl vor întălni, saii îl vor găsi or! şi

unde să-i tae. ar pre unii l-ai pus la închis6re şi în
scurt să die: Rar care aii putut în vremea aceea a scăpa
de morte. Pentru că nu aă cruțat nici pe Arhierel, nici pe
AL

însuși Patriarhul, căci în qiia de Sfintele Paşti, cum ati eşit

de lu sfânta liturghie, Vaii spânzurat. Fiind-că 'Purcir tă.
TR

cuse acest fel de sfat, că pe creştinii cari vor fi proistoşt,

pe toți să-I ucidă întru acest chip, adecă, ca să Ja sema
în ndptea Sfintelor Paşti când vor merge la Biserică, și
EN

pe toți câți vor fi cu meșşti, cu papuci, să-t ucidă. Dar Dra-

gomanul grec care era în curtea Sultanului, aflând sfatul
lor, ati făcut ştiut creştinilor taina aclata, și ati scăpat creş-
/C

tinir de primejdie. Apo! “Turcii nedomerindu-se de unde

ai aflat creştinii, mal pe urmă at înțeles că de la Dra-
SI

gomanul, și aşa at început a-l căuta. Dar el aflând au fugit

numay în antereti. Insă auqind că în tâte părţile ati pornit
IA

cal de olac dupădân ul şi nu este chip dea scăpa, sait

aruncat într'un puț ce era în drum, Iar apa în puţul acela
era mal sus de brâu, şi ati şegut în puțul acela vre-o dece
CU
 RY
un MANUSCRIPT ROMÂNESG 13

dile întru cât înţepenise acolo. Iar după aceea din întâm-

RA
plure trecând. niște neguţitori pe calea aceea, ai poposit
lângă puț. Și mergând să scâtă apă aii vădut că este om.
acolo, și scoțându-l afară Vaii cunoscut că este Dragomanul

LIB
de pe hainile cu care era îmbrăcat, şi după poruncile cari
era slobozite pentru dânsul. Și cunoseându-l că nu este
mort, Pati legat ca pe un teanc pe cal, numai capul lăsân-

TY
du-i afară ca să nu să înăduşască, şi l'a dus la, casele lor,
căutându-l cu tot feliul de doctorii pănă ce şaii venit în
fire. Apoi deacolo s'aii dus Dragomanul la Muntele Sina-

SI
Yului și sait făcut călugăr, nevoindu-se fârte bine. După a-
ceea, s'ati fâcut nebun pentru Christos. Și ducându-se în țara
ER
Muntenească, acolo șa săvârșit şi viaţa.
Dee! Sultanul după ce aii spânzurat pe Patriarhul precum
g'aii dis, şi ati ucis pe'cei-l-alţi arhierel ati trimis în tote păr-
IV
ţile ca să facă la Grecii cel ma! însemnați asemenea după
cum ai făcut el și ţarigradenilor. Şi cine pâte povesti câte
UN

vaete şi ţipete era atunci întru tâtă stăpânirea Otomanilor »

căci "Turci! acum numai alegea pe vinovat saii pe nevi-:
novat, ci numai dacă ar fi audit că care-va are avere,
AL

apoi îndată îl ucidea. Iar în Amorrela înştiinţindu-se Grecii

de întâmplarea acesta, adecă: cum că li s'aii descoperit
“sfatul, s'aii sculat cu mic cu mare şi s'ati bătut șapte ani
TR

cu Turcii pănă ce șait căpătat nume de Crăie şi ati rămas

neatârnați de st&pânirea tureulu!, Iar turcii, după ce ati
EN

ţinut pe Patriarhul în qitia de Paști spânzurat (alţii die că

tre! dile) pe urmă Yati dat jidovilor după cererea lor, că
aşa mort trupul să îl batjocorescă. Și ei după ce Vaii luat,
/C

Vaii tărât pe tâte uliţile şi i-au făcut tot feliul de batjocuri

cât le-ai plăcut pănă co sai săturat. Apoi legându-l o
SI

piatră de grumazi, Vaii aruncat în Boaz. Dar Dumnedei

care nu lasă pe plăcuţii săi până în sfârşit, ati iconomisit
IA

pentru Patriarhul întru acest chip: Că un gree fiind cu

o corabie mare în Boaz, îi s'aii descoperit ui n6ptea în
vedenie pentru Patriarhul. Şi după acea descoperire mer-
CU

gEnd, ati vădut pe Patriarhul înotând pe dâsupra apei cu

piatra legată de grumazi lângă corabia lui. Deci luându-l
 RY
14 "UN MANUSCRIPT ROMÂNESC .

de acolo cu mare bucurie l'aii dus la Odesa. Și înștiinţin-

RA
du-se Împăratul Rusiei, lati primitcu mare bucurie în țara
sa, şi l-ati făcut îngropare împărătească cu mare țeremonie,
Iar în vremea îngropărei luy ai poruncit la toţi jidovil ca să

LIB
nu deschiză dughenile. Și pe caril nu ati ascultat I-ai omo-
rât. pentru batjocora ce o făcuse Patriarhului în Țarigrad. .
Și aşa lati îngropat în Biserica Grecilor ca pe un sfânt, şi .

ITY
ati poruncit ca să ardă multecandele la mormântul luj,
vădând că atâta vreme trecuse de când Vaii spânzurat pe
Patriarhul şi nici ua miros râii nu s'a atins de mâştele lui.

S
Deci Ipsilant ajungând în ţara Muntenească, s'aii înşti-
ințat ce li sati întâmplat Grecilor în "Țarigrad; căci acum
ER
Tureil din tâte părţile curgea ca lăcustele. Și din "Țarigrad,
“şi de la Rumele, şi de lu cetăţile cele de pe marginea,
Dunărel, precum de la Vidin, de la Giurgiii, de la Ruș-
IV
ciuc, de la Silistra, de la Brăila şi de pe alurea. Și încă
nelovindu-se cu Turcii Ipsilant, sai învrăjbit cu "Teodor și
UN

cu toți câţi avea oaste. Iar Bimbaşa Sava în ciuda aceea,

'vaui dus şi s'aii închinat Turcilor cu t6tă oastea sa şi le-ati
descoperit lor pentru tâte. Iar “Turcii mar pe urmă spre
AL

semn de mulţemire pentru că le-aii spus, Pa omorât. Apoi.

Ipsilant chiemând pe 'Leodor la bal, Vati omorât !). După a-
ceea, lordachie vâdând că este primejdie, ati fugit prin munţi
TR

cu vre-o cinci sute de volintiri. Iar Ipsilant după ce sati

lovit, cu 'Lurcil și au vădut că îl biruese, ati luat vre-o câţi-va
EN

cu gineși și tâtă averea co o strănsese, şi au fugit în țara

Nemţească, și acolo mal pe urmă otrăvindu-se, ati perit po-
menirea lul cu sunet.
/C

Deci după ce ait intrat Turcil în. ţara Moldaviei, Mihail

Suţul Domnul ţărei, ai fugit din Iași peste Prut, şi după
SI

densul conțul, după conțul Metropolitul. Iar norodul vă:

QEnd că fug cel ma! mari ati început a fugi și el cu toții.
IA

Și era o turburare nepovestită. Insă mare este mila lut

CU

') Adevărul este că a fost trădat de gofil sil în cap cu Mace:

donschi gi executat la Târgovişte, după co a fost judecat de un
tribunal marţial compus numa! din Grecl,
 RY
UN MANUSCRIPT ROMĂNESC „15

Dumnedeii, căci sati milostivit Rusia asupra norodului creş-

RA
tinesc şi i-ati primit pe toţi cu dragoste, şi încă le-aii orân-
duit şi ]6fă pănă ce sati mai alinat ţara. Incă mai adăo-
gise Dumnedeii şi acesta, adică: ca să fie tâmna lungă şi

LIB
căldur6să, căci pănă la Naşterea Domnului n'aii nins, și cel
“săraci, mat mulți la câmp aii ernat de cât în case, că casele
în Cernăuţi și Chişintii să da boerilor cu chirie mal mult

TY
de cât dece galbeni pe lună. Iar după ce aii fugit Suţul
Domnul ţărei, îndată a venit în Iaşi un sfetnit de a lul
Ipsilant cu cinel-deci de volintiri, și îşi pusese numele

SI
Pendedeca, care cum aii venit s'aii așezat în curţile Domnești
şi pati pus litlu de Domn, făcând tâte chipurile prin ga-
zete, şi sfătuind
ER
ţara ca să nu să tâmă, Dar când ati auqit
că Ipsilant este biruit, şi ati fugit, atunci aii fugit şi el iarăși
peste Prut: Iar volintirii lui, cu câţi mur 'putuse uni cu
IV
dânşii, dupăce ati vădut că sosesc Turcii în Iași, ai fugit
şi ei la malul Prutului. Dar Turcir sai luai după dânşii
UN

şi Sati bătut într'o di fârte cumplit, lar cam îndescră, cu-

noscând volintirii că nu vor putea să stea înprotiva mul- .
ţimei turcilor, căci venise şi cu tunuri, ait apucat cu fuga,
AL

şi unil ati dat înot, Iar alţii sati apucat de otgon, ca să

scape peste Prut. Dar puţini aii scăpat, pentru că ai a-
lergat Turcii şi at tătat otgonul, şi mulți volintirI s'ati înecat
TR

în Prut;iar 'Lurcil s'aii întors cu biruinţă în lași. Insă

Iașul era mai de tot pustii, pentru că puţini creştini carii
EN

mai rămâsese şi acela forte răi aii pătimit; căci pe câte

fete şi băeţi, şi mueri tinere aii găsit, rar cari aă scăpat de
spurcăckune. Și bisericile aii prădat, și pe 6meni îl muncia
/C

ca să spue averile cele îngropate. Şi mulțime ds norod sta

pe uliţe tăiaţi. Pentru că jidovil oră şi pe cine avea ciudă,
SI

îndată îl pîra la "urci cum că este volintir, sati grec, sait

s6rb, Şi însfărşit răi pătimea toți în tâte părțile.
IA

Deci atunci, mulţime de norod neștiind ce vor mai face,

ai fugit la Monastirea Secului. Căcr mal înainte de a veni
Turciîn Iaşi, mulţime de boeri şi neguţitori cărasă averea .
CU

lor la Monastirea Secului, întru cât să umpluse Monastirea

 RY
10 UN MANUSCRIPT ROMÂNESG

de tot feliul de calabalicuir. Și Episcopul Romanului încă

RA
venise cu tâtă averea Episcopiel, şi o ascunsese în tainile
Monastirei. Incă şi de la Monastirea Neamţului ati cărat
„tâte odârele, hrisâvele şi argintăriile Monastirei şi le-au as:

LIB
cuns într'o taină a pirgului. Și Episcopul Romanului au
zăbovit în Monastirea Secului pănă cânda intrat 'Fureil
în Iași, şi atunci îndată a trecut peste graniță în Suceva.
Iar Iordache de care am dis mai sus că fugise cu cînej

ITY
sute de volintiri din țara Muntenâscă, viind prin munţi
aii ajuns pănă în muntele Grenţieşul aprâpe de Ciahlăii,
de care audind 'Lurcii cari) era zeloage la Monastirea Se-

S
cului (fiind-că tte mănăstirile cele de prin munţi avea
ER
zăloage de ia Paşa din lași rânduiţi, ca să nu se facă vre
un ret 'Lureilor caril umbla tâlhăreşte şi prădă) sati temut.
lar ]gumenul Monastirel Secului înbrăcându-i în hame
IV
călugărești, 1 ati dus pănă aprâpe de Iaşi, şi aşa L-ati scă-
pat. Apoi într'o di, numar Iată că ati venit vre-o şapte-deci
UN

de volintiri la Secul, Jar călugării le-ai închis pârta Mo.

nastirel (că acum pârta o căptuşise cu fier Igumenul), și
el cumplit măniindu-se ati început vre-o câți-va a să sui
AL

pe zid ca să intre. Dar părinţi! vădend că nu este chip do

a nu-l lăsa înlăuntru, le-ati dat drumul ?a vre-o câți-va din
cel mal mari. Deci intrând ej, îndată au întrebat pe Igume-
TR

nul: sint zâlbgeîn Mănăstire sa nu ? lar Igumenul r-ati spus

că nu sînt. Însă el nu aii credut, şi ati mers de l-ati căutat
peste tot locul. Apor ne găsindu-i, ati cerut de mâncat şi
EN

de btut, şi după aceea pănă în sâră sati dus în târgul

Neamţului. lar acolo era vre-o două deci de 'Purei păzitori,
/C

gi îşi făcuse pe prund metereze de bârne. Deci volintiril

peste n6pte ati dat foc târgului. Iar 'Lurci fugind, sau în-
chis în metereze şi de acolo saii bătut tâtă n6ptea, Deci
SI

volintirii prădând pe jidovi, pe unit I-ai tăat, tar pe alții

IA

Y-ait ars. Dar pe căprarul nemţesc care ţinea cu 'Turcil Vai

legat. Și despre diuă ai venit Iarăşi la Monastirea Secu-
lui cu cai! încăreaţi de calabalăcuri jidoveti, aducând
CU

cu denșil şi pe căprariul. Şi aşa mal pe urmă sau dus la

 RY
UN MANUSCRIPT ROMÂNESC 17

ccea-l-alți volintiri, şi să încurea tot prin munți fiind că

|

RA
cel mai mare al lor era bolnav.
Iar după arderea târgului, Turcii fugind diminâța, ai
dat de ştire la Iaşi. Şi de acolo sati orânduit vre-o șase

LIB
mii do 'Purci ca să vie prin munți, să se întâlnească cu
volintirii şi să so bată. Deci mergând Turcii pănă aprâpe
de Monastirea Slatina, lată că din întâmplare era pe acolo
şi vre-o șapte deci de volintiri, carii umbla căutând mân-

TY
care și prăda, caril audind că sint 'Lureil pe aprâpe, s'aii
tras spre Monastire. Dar şi Lureil audind pentru volintiri, *
sai pornit cu grâbire spre Monastire. Și volintirii vădând

SI
că vin 'Fureil asupra lor, s'aii închis înlăuntrul Monastirei.

ER
Apoi sosind 'Purcii aii încunjurat Monastirea, voind să între
înlăuntru, şi găsind zidul mat slab la un colț de pirg, au
spart cu cazmalile. Și intrând pe acolo au năvălit la portă,
IV
și s'au batut cu streaja volintirilor, unde mulți 'Lurci ai
perit; lar volintirii numal vre o câţi-va carii păzia porta.
UN

Și așa cel-l-alți volintiri închiq6ndu-se în Biserică, ati în-

ceput a să bate cu “Turcii pe ferestre. Iar Turcii vădând că
nu-I pot scâte din Biserică, aii dat foc Monastirei, şi ati
ars în două ciasuri tâtă Monastirea, far ei să bătea cu vo-
AL

lintirit cumplit. Apoi venind cel mai mare al lor, ai în-

ceput a-i sudui şi a-l ocără,. dicându-le: că pentru ce nu
TR

intră în Biserică. Și aşa slobozindu-se el singur spre ușa

Disericei, un volintir incărcând pușca cu două glonţuri,
„tocmai în piept Pau izbit. Și vedând 'Pureil că au perit cel
EN

mal mare al lor, şi din ci mulțime, sati tras înapol cu

multă pagubă. Apoi peste ndpte ai fugit şi volintiriă din
Biserică şi sai dus la al sti; lar Tureil sati înprăştiat prin
/C

târguri. Şi după aceea sati mal bătut volintirii cu Turcir

de vre-o câte-va ori în Fălticeni. Dar pe jidovi-ori unde
SI

îi prindea îi desbrăca, și îl omora. Încă la Herţa tăind

mulţime, ati umplut două care mari şi I-ai trimis la alte
IA

târguri spre batjocoră, fiind-că ştia volintirii, că mult sânge

creştinese s'a vărsat de'Durci prin părăturile lor:
CU

lar în Episcopia Romanului sai întâmplat un lucru ca

. : Ă 9
-
 RY
i

18 UN MANUSCRIPY ROMÂNESC

acesta: că mergând 'Lurcil acolo, și aflând că Episcopul

RA
este fugit (după cum am arătat mai sus) ati trimis prin
poruncu lor, pe Meletie care era ecelisiarh mare şi purtă-
tor de grijă al Episcopiei, la o cetate Ternov, şi ati făcut

LIB
Arhiereii. Deci viind el la scaun îndată ai trimis ca să fa
od6rele Episcopie! din Monastirea Secului. Iar Episcopul
Romanului care era fugit în Socâva, prindend do vestea

ITY
rugat pe volintiri ca să mrgă la Secul, Și plecându-se er,
le-ati dat pe un călugăr anume Metodie Svetagoreţ, ca să-i
aducă pănă la Monastirea Secului. -Și aii dat Episcopul
din partea sa şi scrisori volintirilor cătră Igumenul, pot-

S
tindu-l ca să-l primescă spre a păzi Monastirea și odârele,
ER
pănă ce vor intra Moscalil în ţară, sati Nemţii (după cum
să purta vorba). Și aşa numal lată că odată pe la trei cla-
sur din n6pte, s'aă trezit Monastirea cu volintirii la pârtă.
IV
Şi viind, ai dat scrisorile Igumenului. Iar el ce era să
facă ? ati doară putea să nui primescă? Insă ai dis cătră
UN

cel mal mare al volintirilor: Eu cunosc, că cu acesta vâ-

râți Monastirea în primejdie. Dar el ai respuns dicând:
Nici de cum să nu vă temeți, că după locul ce îl văd eii,
AL

nici un picior de ture nu va rămânea, pentru că am 6meni

voinici, şi încii are să vie cât de curând Mosealul in ţară,
pi să fercscă Dumnedeii, că de să va întâmpla să păti-
TR

mâscă Monastirea vre-o stricăciune, el îndoit mal bună o

va face, că are cu co. Şi cu acest fel de vorbe lăudându-se
Igumenulul s'aii aşezat înăuntrul Monastire! Secului, şi era
EN

la număr vre-o cinci sute. lar părinţi! Soborului cra ma!

mulți de o sută. Așişderea mal era ţi alți mireni vre-o
/C

sută, cărora mulțime de mâncare le trebuea şi pentru dânșii

şi pentru cal. Deci pe unii din volintiri f-au orânduit ca
să mtrga să capeto mâncare, de unde vor putea găsi; Iar
SI

pe alții X-a trimis ca să fie spre paza carclor Monastirei,

IA

carii să dusese să încarce de pa În moşii orl-ce vor găsi

de ale mâucărel.
Iar părintele Ilarie, Starețul Monastire! Nemţului, audind
CU

că s'a aşezat volintiril in Secul, forte cumplit saă suptrat,

 RY
ROMĂNESC 19
UN MANUSCRIPT

i ca
și ati trimis din partea sa, vre-o câți-va părinți cinstiț

RA
tiril ;
să-l ică lui lordachie să Xasă din Monastire cu volin
răspuns,
că piare Monastirea. Dar el I-ai dat acest fel de
dicând: că să nu să temă stareţul, ci încă să 1fie bucurie

LIB
e ce
că at venit el acolo, pentru că vor păzi tâte odârel
t chip ca să
sînt în Secul. Atunci Starețul, vădând că ni
pentru
scâtă pe volintiră de acolo, ati înștiințat pe Paşa
tirei
dânşii gi ati cerut o sumă de Turci spre paza Monas

TY
Starețul
Neamţului. Iar Pașa primind înştiințarea de la
adunat
pentru volintiri cum că sînt în Secul, îndată ai

SI
tirea
pe toți Turcii de prin țară, şi Y-aă trimis la Monas
spre
Secului ca să bată pe volintiri. Și ati orânduit gi
ER
paza Monastirei Nemţului o sumă de Turci. lar
pănăla venirea 'Purcilor umbla prădând ce putea găsi.
volint iri
Și
a
de să întâlnea cu vre-o sumă de Turci, să bătea, şi aduce
IV
câte 4, 5 capete turceşti, și le punea în pari spre batjo-
mân”
coră. Şi din tâte părțile căra cele trebuinoi6se pentru
UN

numai
care, şi grăunţe și fân pentru cal. Apoi într'o di
de
fată că ati venit un volintir în puterea calului dând
după ce
gtire la Secul, cum că vin o sumă de 'Purci, Căci
lui,
„ai apropiat greimea turcilor apr6pe de Târgul Nemţu
AL

având
sati ales dintre dânşii vre-o gapte-deci voinici, și
venea în
povaţă pe un ture care fusese zeloagă în Secul,
TR

u că vo-
puterea cailor la Monastire. Dar Sati înșelat, pentr
lor, şi
lintirir după ce sati înştiințat de grabnica venirea
îndată ai
încă vădându-i că sint aprâpe de Monastire,
EN

t, slo-
alergat pe jos întru întâmpinarea lor, şi t-au înfrân
de odată
bozind ca plola, glonţurile asupra lor. Tar Turci!
alţi! pe
luând sparmă aii început a fugi înapoi, uni! călare
/C

ati perit
jos, carii cum putea să scape. Dar mulți Turei
sănătos,
atunci, încă aă prins volintirii şi doi vii, unul
SI

început
Yar altul tătat la grumazi ca de trei degete, gi ati
a tunuri.
IA

a'4 cerceta ce putere ati, și câtă sumă este, gi de

n'a,
Iar ei f-ati amăpit, spuind că sunt puțini şi tunuri
Şi dita era Mercuri când sai întâmplat acâsta. Deci adoiia
CU
 La

RY
20 UN MANUSCRIPT RUMĂNEBS?

joi pe la un cias din di, sati audit dout împuşeături, și

RA
îndată au venit în fuga calului de la strajă un căpitan
Gheorghie Hoţul, (că acesta așa să numea fiind-că fusese
hoţ prin munţii Muntenești şi să întovărăşise cu volintirii

LIB
de le era povaţă prin cărările munţilor), care mergând la
Aga Iordachie, I-ai spus: că acolo unde păzia straja, ati
năvălit Turcii şi sati bătut două clasuri cu dânşii, şi nu

ITY
Y-ati putut înfrânge că era mulți, ba încă le-ai luat şi
cail la unii, şi carit cum ati putut ati scăpat, şi ati venit
să-l apue. Atunci Aga au poruncit ca să cuprindă volin-
tirii tote cărările munţilor, și la fieşte care cărare să fie

S
câte dou&-deci. Iar în Mănăstire oprind o sumă, pe cel-
ER
l-alţi Y-aă trimis pe drumul cel mare ca să cuprindă tâte
palancele ce era făcute de cu vreme. Și poraindu-se vo-
lintirii s'aă pus pe lângă palance, Yar unil ati mers îna-
IV
intea 'Lurcilor. Căci 'Pureil să împărţise în tre! părți: cel
mai mulţi să ținea de drumul cel mare, având vre:o câ-
UN

te-va sacheluşe cu dânşii. lar cel-l-alţi ati cuprins margi-

nile pădurilor pe jos, pe de oparte şi pe alta, având po-
vățaitori plăreşi, carii ştia bine drumurile și cărările. Deci
AL

când ati ajuns fruntea 'Lureilor pe unde era voliulirii,

saii bătut cumplit, și mulți 'Purci ati perit. Insă volintirii
veqend că Tureil sunt mulți, și îi dovedesc de vor mal
TR

sta, aii fugit printre 'Lurcr în pădure cu săbiile g6le și au

„scăpat. Apol 'Lureil mat mergând ma! înainte, aă găsit
“altă palancă cu volintiri pădind, şi sati bătut și acolo
EN

grâznie! Și ati tugit şi acela, că nu ma! putea să ateu în

protiva mulţimel 'Purcilor. Și aşa 'Purcir cel de pre drum
/C

mergea încet, jar cel-l-alţi ii încunpiura pe volintiri. Dar

la tâte palaneile s'a bătut cumplit. Insă la Palanca cca
SI

mal de pe urmă care era aprâpe de Monastire, ai ajuns

şi 'Lureil caril erai pe jos, şi sati înpreunat cu cel caril
IA

mergea pe drum, și ai început a încunjura pe volintiri.

lar ei vădând că nu-i scăpare alt fel, fără numar cu băr-
băţia, ati năvălit asupra 'Lureilor cu săbiile g6le, și făcând
CU

loc aii fugit în pădure; Iar alțit sati tras lângă Monastire
 RY
UN MANUSCEIPT ROMÂNESC 21

aprâpe, unde era un zeplaz al Bisericei Naşterea Sfântului

RA
Ioan Botezătorul lângă zidul Monastirey. Și așezându-și
pușcele printre zeplaz, da în 'Lurci și le făcea mare pie-
decă, în cât nu putea er a să apropia de Monastire. A-

LIB
tunci 'Lurcii cei de pe jos ati Îuat coasta dealului care
este din dosul Bisericei Sfântului Ierarh Nicolae, şi ati
încunjurat pe volintiri de la spate. Iar ei vădend că nu

TY
pot să stea în potrivă s'aii tras în Monastire şi ati vărât
şi vre-o trei sute de cai, fân şi altele, şi s'ati închis înlă-
untru. Dar Turcii de pe delul ce este în dosul Sfântuluy

SI
Nicolae, ai aprins Biserica Sfântului Nicolae. lar de la
Biserică s'au aprins t6tă Monastirea, și în două ciasuri

ER
tâtă ati ars, Dar cei ma! mulţi din volintiri în vremea focului
sati băgat prin beciună, Yar alţii şedea la bortele zidului
unde nu era chilii şi înpuşea în Turci. Şi Agaoa luând
IV
cu sine vre-o câți-va volintiri, s'au suit în pirgul cel de
lângă arhondaric, ne luând sma, că tocmai sus în pirg
UN

nu era bolta de cărămidă, ci de lemn, şi când aii ajuns

focul acolo saii aprins, iar el atunci ati fugit mal jos unde
era boltă, dar nimic nu sati folosit, că prin ferestre de
AL

năprasnă luând foc prăfâria sati aprins, și ai ars cu toții

CÂț erati acolo
Tar volintiri! tare mult s'aii supărat, vădând că aii murit
TR

povăţuitoriul lor, şi tâtă nădejdea de biruință le-ati perit.

Insă după lordachie aii r&mas altul care să numea Far-
mache, ci nu putea ocărmui ca acela. Dar lucrul de jale
EN

ce să afla atunci în Monastire, cine îl pâte povesti? pentru

ci, în vremea focului, acel carii rămăsese în Monastire
/C

(find-că Igumenul cu câţi ai putut, au eşșit mal înainte

de a veni 'Lurcii şi au fugit fără știrea volintirilor) călu-
SI

gări, frați, călugărițe şi mireni cu soțiile lor, toţi în tâte

părțilo ca cei turbați alerga şi să grămădea uniri peste
IA

alții ca să nu să ardă, și numar prin beciuri scăpa. Aşij-

derea şi cai! alerga prin Monastire în tâte părţile nechedând
şi căutând loc unde să scape de foc, căci cădea tăciunii
CU

peste dânşii şi îl ardea. Şi altă nădejde lu cer închiși nu

 RY
ț

29 UN MANUSCRIPT YOMĂNESC

le mai rămăsese, de cât acâata: ca să se bată cu Turci!

RA
prin bortele zidului pănă când se va ajunge praful şi glon-
țurile. Iar pentru mâncare, mai avea încă nişte brânză
prin beciuri şi vin, far apă forte puţină, căci arsese roata,

LIB
de În fântănă, Yar lanţul căduse înlăuntru în apă, și aşa
cu mare greii putea să șc6ţă puţină apă pentru dânşii şi
pentru cal. Dar cait carii mai r&măsese, vodea, lemnele pe
unde găsia, şi șalele şi codile unul altuia, că trer-spre-qece

ITY
dile ai petrecut ne măncând nimic, fiind-că fânul le-ai
ars. Şi aşa ati petrecut volintirii acolo acele 13 dile, nu-
mai cu vin și cu brânză. Și era pe acea vreme şi niște

S
ploi cumplite, pentru care, dacă ar fi fost ei uniţi cu toţii,
ER
ar fi putut să scape. Insă era înpărechiaţi, că dacă dicea
Sîrbii să deschiză porţile şi să fugă n6ptea prin plâie şi
prin intunerecul ce era, în cât nu se vedea nici degetul,
IV
Grecii dicea: că să mal aștepte pănă mâne. Și căra de
cu stră vin cu cluberile şi înbătându se, larăși dicea că
UN

pănă mâine. Apoi unil cunoscând, că cu beţia nu pot scăpa

cu viaţă de acolo, ati făcut o bortă în vivliotică pe sub
Biserica, Sfântului Nicolae şi at fugit în două rânduri câte
AL

vre-o 15, şi 20. Iar "Lureit bătea neîncetat cu sacaluşele

în zid, însă pare-că înpuşea cu mazere în zid. Apol v&-
Qând că nu pot sparge cu acele sacaluşe zidul, ait adus
TR

un tun mare, ci şi cu acela nu ati putut face nimic, Și în

vremea cât ati stătut urdia înprejurul Monastirei, să lua
câte 10, 15 Ture şi mergea prin pădure căutând beje-
EN

nau. Si pe câți r-ati găsit le-ai luat tot, şi pe unii f-ati

tălat, Yar pe alți I-ai înpuşeat. Și cu călugări, cu mireni
au perit atunci vre-o patru-qeer. Apor vădend 'Dureil, că
/C

volintirii nu mal isprăvese Iarba cea de înpuşeat, şi rabdi

acâtă de acolo.
SI

fâme, nu să dumeria co să faci ca săl

Insă ani aflat acest chip: că era cu Turcii un ispravnie
din târgul Pietrei, anume Enacache Milu, do loc din ho-
IA

man. Dec pe acela chicmându-l Pașa, tati dis: că or cu

ce chip va şti, să tucă ca să plece pe voliutiri să se în-
CU

chine. Iar e] s'aă fagăduit. Şi îndată aa chieinat Isprav-

 RY
UN MANUSCRIPT ROMĂNEEC 23

nicul pe unul -cu porecla (sati numele) Volh, care fusese

RA
conţ în Piatra, şi s'au sfătuit amândoi în ce chip să amă-
giască pe volintiri. Deci ca nişte “lepădaţi de Dumnedeii,
au facut acest fel de vicleșug, că ai mers Ispravniculși

LIB
cu acel conţ înbrăcați în forme apr6ps de zidul Monas.
tirei, având şi vre-o câţi-va husari lângă sineşi, Și chie-
mând pe mai mari! volintirilor pre zid, ati început a le spune
conţul, cum că este trimis din partea Impărtnlui Nem-

TY
țese, ca să le spue: să-şi dea armele la 'Turai, și apoi
însuşi el (adecă conțul) îi va trece graniţa. Iar spre în-

SI
credinţare aii adus Evanghelia și Crucea, şi sait jurat pe
dânsele şi pe tâte tainele credinței creştineşti, împreună
ER
cu Ispravnicul. Deci unil din volintiri credea, far alţii să
îndoia; dar vEqind că să jură pe tâte tainele credinţei,
ai credut cu toții. Insă an (is cei ma! mari ca să vie şi.
IV
Paşa să vorbească şi cu dinsul. Și Paşa sati jurat pe
Alcoran şi pe tâtă legea turcâscă, dicând: că nui trebue
UN

nimie de la dânşii, fără numai armele să-și dea. Și vor

merge în pace preste graniţe, împreună cu Conţul după cum
pofteşte Impăratul Nemţesc. Și necunoseând volintiril vi-
AL

cleșugul lor, ah deschis" orţile şi at început ași da ar-

mele la Turci. lar uni! dintre dânşii carii aveati două
rânduri de arme, ai ascuns un rând de întâmplare. Deci,
TR

luându-le 'Tureil armele, ati poruncit Paşa ca să scrie pe

fieşto-care de ce neam este, și din ce loc şi cu ce meşte-
sug? Apol după ce I-aii scris po toţi, ai poruncit ca să
EN

intre cu toţii în ograda Monastirei. Iar volintirii îndată

Vai priceput că sînt înşelați, şi ati început a plânge,-vă-
/C

end că sint duşi ca nişte ol spre junghiare. Dar cei ce

își ascunsese din arme, le-ati prins forte bine; căci ne-
trecând mult, ati intrat Turcii cu toții înlăuntru întrar-
SI

mați, şi cu mâinile suflecate, gata spre a tăia 6menii fără

IA

de arme. Şi ca, nişte lupi at năvălit asupra volintirilor

și ai început a-1 hăcui. ar cel caril își ascunsese armele
ai trecut prin mijlocul lor, tăindu-i ca nişte curechi, şi:
CU

din vre-o două-(eci de acei cu arme numai doi aii perit.

 RY
DA UN MANUSCRIPT ROMANESC

Iar cei fâră de arme toţi intru aceeaşi di, îrapreună cu

RA
câți călugări şi fraţi, gi miren! cu femeile lor mai era,
tără numai Stareța din Monastirea Văratecul, cu vre-o
'câte-va călugăriţe aii scăpat, fiind-că mai înainte cu vre-o

LIB
câte-va dile, aii fost fâcut o serizorică cătră ispravnicul i
o ai aruncat peste zid. Iar "Turcii găsindu-o o aii dat Is:
pravnicului de o aii cetit. Şi să ruga ea întru acea hârtie

ITY
ca să le scape din mâna 1 urcilor. când vor intra ei în
Monastire. Și sau făgăduit Paşa că le va scăpa. Deci. a-
tunel când să tăla volintirii, ai orânduit Paşa vre-o doud-
eci de turci voinici, şi intrând acela în Monastire, le-ati

S
luat prin mijlocul lor, și de abea le-ati scăpat. Și numa!
ER
atâţea ati scăpat, Iar cer-l-alți nici unul din câţi era în
Monastire. Apoi după tălarea volintirilor, ai căutat Purcir
averea ce era ascunsă în Monastire, dar nimic nu ait găsit,
IV
pentru că o parte ati ars de foc, când ardea Monastirea;
Jar alta ce aii rămas :sub locurile care avea bolte, le-ai
UN

“ars volintirii. Și argintăriile unde le-ai ascuns volintirii,

nu să pot găsi ptină asti-di. Insă mare norocire ai fost
de ai scupat odoarele Monastirel Neaţuluişi a Secului.
AL

Ca a Secului era ascunse în Biserici intru a doua tainii,

și în taina cea dintă! at fost găsit 'Purcir odoarăle Epis-
copie! Romanului. lar a doiia talnă era tot tot în păretele
TR

acela, şi numa) cât o l&spede le despărţia. Insă lor nu

le-aii venit în minte să caute. Dar mai bine este a dice;
EN

"Ca Dumredea le:aă luat mintea. lar odoarele Monastirei

Neaţului era ascunse întru o taină a pirgului. Și după cum
săpasă 'Durcil pe acolo, numar o platră să fi ma! .râdicat
/C

le găsia. Dar Dumnedei și aicea, după cum să vede le-ati

luat mintea. Apo! 'Purcir, după ce ati tălat pe volintiri,
SI

"Sati dus uni! la Monastirea Neamţului; Iar alţii cu Paşa la

laşi, ducând cu denşii şi vre-o 20 de volintiri aleşi. Pen-
IA

tru că, când îl seria anti ales pe acel 20 şi l-ai luat. Dar
ce ai pătimit acela nu să ntie, făra numar vre-o tru au
scăpat, Iar cel l-alţi să vede că nu ai putut scăpa.
CU

Apol părintele Ilarie, Starețul Monastirei Neamţului,

 RY
UN MANUSCRIPT ROMÂNESC | 25

după vre-o câte-va dile, ati trimis întro 'seră pe părintele.

RA
Neonil, ucenicul săi (care mai pe urmă ait fost și stareţ
acestor două monastiri 13 ani, în trei rânduri), împreună
şi cu alți părinţi voinici, și aii scos t6te odoarele Monasti-

LIB
rel de unde era ascunse în Secul. Insă cu mare frică ai
umblat ei, una despre Turci, iar alta de grozăvia a atâtor
trupuri mârte de 6meni şi de cul. Și încă fiind-că era tare
întunerec întru acea n6pte. Și așa ati scăpat odoarele a

TY
amândurora Monastirilor, pentru care fârte mult aii mul-
țemit lui Dumnedeii Starețul Ilarie. Apoi după vre-o câte-

SI
va, dile ai trimis la Iaşi scrisâre la Paşa poftindu-l, ca să
dea voe ispravnicilor să curățe Monastirea Secului de tru-

ER
purile cele mârte gi de hoiturile cailor. Și dâad voe, ati
venit ispravnicii cu satele şi ati curăţit Monastirea, şi fă-
când nişte şanţuri aprope de Monastire, ait aruncat acolo
IV
tâte trupurile, între cari numai de turci eraii vre-o şase
mil afară de a volintirilor şi de a altora.
UN

Iar de la Monastirea Nemţului, ai fost fugit călugării

incă pe când venea 'Turcil asupra volintirilor, şi să dusese
peste Prut la moşiile Monastirei, pentru care era târte su-
părat Starețul, căci rămâsese cu puţini părinţi şi nu avea
AL

cu cine întimpina greutăţile Monastirei. Iar mai ales, că

nu putea sătura inima cea nesăţi6să a 'Tureilor cu bani, şi
TR

încă mai era după cum am dis și în monastire mulțime de

zel6ge, cărora pe tâtă diita le plătea Monastirea mulţime
de bani. Insă cu tâte acestea, prin ajutorul Maicei Dom-
EN

nului, ati suferit t6tă greutatea, și cu bărbăţie ati întâmpi-

nat tâte întâmplările, întru cât şi Turcii sai mirat de
bărbăţia lui. Pentru că din ţară fugise toți, și boerii şi
/C

Mitropolitul, şi arhimandriţi! toţi, fără numa! Meletie (care

în urmă ati fost şi Mitropolit) Episcopul Hușului rămâ-
SI

sese, şi ţinea locul scaunului în Mitropolie. Deci după ce

sau făcut pace în ţară, audind părinţi! ce era fugiţi peste
IA

Prut de acâsta, aii venit cu toţii Iarăşi la Monastire. Și

după acâsta, aii trimis Starețul să aducă pe Sfânta Iesnă
CU

cea tăcătâre de minuni a Maicei Domnului din pădure

 RY
26 UN MANUSCRIPT ROMÂNESC

„de unde era ascunsă (măcar că, când o ascundea însăși

RA
Prea-curata s'a arătat în vedenie unul cuvios părinte și
Y-aui dis: Vor mă ascundeți, dar ei tot nu vă voii părăsi),
pe care, când o aducea o aii întâmpinat Starețul cu tot

LIB
Soborul. Și însuşi Starețul acolo unde o aii întâmpinat,
a cotit Acatistul de mulțămită cu lacrimi. Apoi, pintre alte
zidiri ce le săvirşia la Monastirea Nâmţului (precum să
scrie în Istoria Monastirilor) s'aii apucat și de Monastirea

ITY
Secului spre a o înoi. Pe care o ati săvîrșit Diadohul stii,
părintele Starețul Dometian.
Deci după ce sait alinat de săvirşit pricina acâsta cu

S
volintirii, îndată prin mila lui Dumnedeii, șa luat creştinii

ER
Yarăși slobozenia cea dintăi, şi ș'ai pus Patriarh după orân-
duiala creştindscă în Farigrad pe Evghenie, care nu mult
fiind îndată şi sati pus în locul lui Anthim al II-le. Și în
IV
Moldova, după ce aii trecut Iarna, s'aii dus Turcii întru ale
sale. Și aut pun Sultanul Domn 'Țărel pe loan Sandu Sturza.
UN
AL
TR

, ia i
II 2034 EV, 27Dra
EN

MIP. dle A 9
/C
SI
IA
CU
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
S ITY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
S ITY
LIB
RA
RY