BCUIASI - PER - X-324 - 1934 - 1936, An.10-12 PAG 108-111

CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
U
Periodice
NI
3001879
VE
RS
IT
Y
LIB
RA
R
U
IA
SI/
CE
NTR
A LU
NI
VE
RS
ITY
LIB
RA
R
U
IA
SI
/ CE
NT
RAL
UNI
VE
R SI
T Y
LIB
RA
R
R AR
LIB
EEUEMII1IO1IEE
TY
SI
REVISTĂ DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ
R
DIRECTOR: •
VEI. M1NEA
NI
A LU
ANUL X — XII (1934—1936) nr. 1

TR
EN
■
/C
SI
IA
IAȘI / Institutul grafic „Presa Bună", Str. Ștefan cel Mare 56 / 1936
U
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R
U
IA
SI
/ CE
N TR
ALU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
R
R
RA
LIB
TY
SI
ER
Fiecare autor răspunde singur pentru ceeace scrie în această
revistă. IV
Manuscrisele pentru această revistă, cărțile de recensat,
periodicele se vor trimite pe adresa : 1. MINEA, profesor universi
UN
tar, lași.
Pentru tot ceeace privește administrația revistei a se adresa:
Vasile Lungu, profesor, lași, str. N. Gane 28.
Revista va apărea de acum înainte de 4 ori pe an și anume :
AL
15 Martie, 15 Mai, 1 Oct. și 15 Dec.

Abonamentul este 460 lei anual.
Prețul unui număr este de 100 Iei.
TR
EN
/C
SI
IA
U
R
RA
LIB
Y
IT
Cuprinsul
Pagina
RS
l. Minea, Din istoria unui cnezat ardelean . . 3—61
T. Holban, Cneazul . . . . . 62—79
Tr. Bratu, Momente solemne în viața Universității
din lași .
VE . . .
j Gh. Duzincheuici, Chestiuni din vremea lui Cuza-
Vodă
. 80—89
90—104
NI
Paul Mihailovici, Documente moldovenești găsite la
Constantinopol (urmare și sfârșit) 105 -127
G. Popa-Lisseanu, Românii în poezia medievală . 128—155
LU
Valerian Popovici, Mihai Vodă Viteazul și Turcii

în anii 1600—1601 . . . 156—176
/. Minea, Despre Ardealul lui Mihai Vodă Viteazul 177—195
ț Mihai Galan, Ocupația rusească în Moldova din
A
anii 1828—1834 . . . 196-221

TR
X Virgil Pântea, Documente moldovenești din vremea

lui Ștefan cel Mare . . . 222—224
j N. Coriuan, La politica orientale di Napoleone 111°
EN
e l’unione dei principati romeni . 225—256

ț, Alex. Băleanu, Documente' ■ și regește moldovenești 257—302
/. Minea și L. T. Boga, Cum se moșteniau moșiile
în Țara-Românească până la sfârși
/C
tul secolului al XVI-lea ? (urmare) 303—336

k. l. Minea, Note și interpretări . . . . 337—356
Recensii ....... 357 și urm.
SI
Erată și adaose.
IA
U
U
IA
SI
/ CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RA
R
R
RA
LIB
Din istoria unui cnezat ardelean.
Y
In colecțiunea contelui Iosif Kemeny, aflătoare în
IT
biblioteca universității din Cluj, am găsit documentul
de mai jos. Textul acestuia conține date interesante
de istorie românească ardeleană; de aceea îl dăm în
RS
întregime.
Nos Wladislaus dei gracia rex Hungarie et Bohemie
etc. damus pro memoria, quod cum in causa inter nobiles Ni-
VE
colaum Kende et Ladislaum de Lwpssa, ut actores ab una ac
circumspectos iudicem et iuratos ceterosque cives et inhabi-
tatores oppidi noștri Offombanya, veluti in causam attractos,
NI
partibus ab a[ltera], presentibus octavis festi beati Michaelis
archangeli proxime preferiți coram nostra personali presen-
cia vertenti et habita, quedam litere serenissi[mi principjis
U
condam domini Mathie regis per modum libelli in pargameno

privilegialiter confecte per Oeorgium Zabo, civem dicti oppidi
Offombanya coram dicta nostra personali presencia in iudicio
AL
fuissent exhibite, mox Martinus de DaroZ pro prelibatis

Nicolao Kende et Ladislao Lwpssa actoribus cum pro[curatoriis]
literis nostris in eandem nostram personalem exurgens pre-
TR
senciam et paria prescriptarum literarum dicti condam domini

Mathie regis privilegiaflium in'| eandem nostram personalem
presenciam in transumpto literarum nostrarum dări suppli-
cavit, iuris eorumdem actorum ad cautellam. Quarum tenor talis
EN
est: Nos Mathias, dei gracia Hungarie, Bohemie etc. rex,

duxque Austriae. memorie commendamus tenore presencium
significantes quibus expedit universis, quod nobis in octavis
festi beati Michaelis archangeli ') una cum prelatis et baronibus
/C
ac magistris prothonotariis ceterisque sedis nostre iudiciarie

assessoribus pro faciendo moderativo iudicio causantibus tribunal
iudiciale sedentibus Stephanus Ledeczy de Buda in personis
circumspectorum iudicis et iuratorum civium ceterorumque in-
colarum et laboratorum civitatis nostre Oframbanya cum procu-
SI
ratoriis literis eorumdem nostram personalem veniens in pre

senciam, quasdam duas literas, unam nostram adiudicatoriam
IA
clause in pargameno et aliam conventus monastherii beate

Mărie virginis de Kolosmonostra super execucione dictarum li-
U
R
4
RA
terarum nostrarum adiudicatoriarum similiter in pargameno pri-
vilegialiter emanatas, nobis present[avit], subinserens, quod
prefati iudex et iurati cives • ceterique incole et laboratores
LIB
antedicte civitatis nostre Offombanya, aliis ipșorum arduis pre-
pfediti] negociis easdem literas tempore debito apportare et in
forma privilegi redigi et confici facere nequivissent. Supplicans
his dictis [querelanter?] ut prefatas literas ratas et gratas haben-
tes, mediantibus aliis literis nostris privilegialibus dictis iudici et
TY
iuratis civibus ac • • ceteris incolis et iaboratoribus prenotate ci
vitatis nostre, praesentibus et futuris, iuris i'psorum ad cautellam
roborare dignaremur. Quarum unius videlicet diete nostre ad-
iudicatorie litere series verbalis sequitur et est talis. Mathias, dei
SI
gracia rex Hungarie, Bohemie etc. fidelibus nostris, conventui
ecclesie de Colosmonostra salutem et graciam. Noveritis, quod
cum in conventione generali dominorum prelatorum, baronum
R
et pofeiorum?] dicti regni noștri Hungarie electorum nobilium
singulorum comitatuum ex speciali nostro regio edicto in civi-
VE
tate nostra Budensi superioribus diebus pro electione palatini
facta multiplices ac diverse querele pulmonum regnicolarum
nostrorum per nonnullos diversimodo oppressorum nostras au-
NI
res regias propulsassent nostraque celsitudine aliis pluribus-
que dicti regni huius negociis occupata revisionem discussio-
nemque et finalem conclusionem querelarum certis dominis pre-
U
latis et baronibus nostris per nos ad id deputatis specialiter

commisissemus. Tandem ut ex eorumdem dominorum prela
torum et baronum pro discussione et deliberatione causarum queru-
AL
lancium deputatorum [....] relatione nostre maiestati superinde

facta didiceramus; circumspectus Thomas Althemberger, magister
civium civitatis nostre Cibiniensis ac comes camere aurifodinarum
de Offon Banya pro incolis et iaboratoribus de eadem Offon Banya
TR
cum procuratoriis literis eiusdem civitatis nostre Offom Banya

nomine procuratorio iuxta continenciam literarum nostrarum
preceptoriarum pro parte ipsorum civium de Offon Banya,
EN
nobilibus de Lwppsa parcium Transsilvanarum transmissarum et

directarum ac per testimohium verum eisdem exhibitaruni ac ve-
strarum superinde nostre celsitudini relatoriarum rescriptarum,
in festa beati Martini episcopi et confessoris 2) in anno domini
/C
mHlesimo quadringentesimo octuagesimo quinto preterito, ad quem

scilicet dierri ipsis nobilibus de Lwppsa, sed et iam fatis tacolis
et iaborataribus montanarum de dicta Offon Banya in facto qua-
rundam silvarum . pretextu scilicet quarum inter eos certe dif-
ferencie et discensiones exorte fuissent cum omnibus eorum iuribus
SI
comparere literatorie mandaveramus, primo in noștri presencia,

demumque ex nostre sublimitatis mandato coram predictis do
IA
minis _ prelatis et baronibus, iudicibus scilicet deputatis com-

parendo easdem literas ambas, scilicet nostras preceptorias et
vestras rescripcionales pro parte iam fatorum incolarum et labo-
CU
R
5
RA
boratorum diete civitatis nostre Offon Banya emanatas, coram
ipsis. dominis prelatis et baronibus produxerat. Quarum prima
videlicet nostra literalia[?] preceptoria Wyenne die dominico
LIB
proximo post festum beati Stephani Regis 3) in anno prefato
transactum ad propriam commissionem nostre maiestatis e[ma-
na]ta et edita secretoque sigillo nostro ab intra, in inferiori mar
gine consignata, predictis nobilibus de Lwppsa loquens et
directa, inter cetera declarasset, quod nos accepta querela dic-
Y
torum incolarum et laboratorum de dicta Offon Banya nostre
sepius porrecta maiestati, qualiter iidem nobiles de Lwppsa in
IT
quibusdam silvis, in quibus iidem pro cultura fodinarum carbo-
nes et alia necessaria disponere et ordinare deberent, multipli-
citer eos turbarent, per que non solum ipsi, verum eciam nos
RS
in nostris redditibus non mediocriter dampnificaremur. Et quia
ipse (!) incole et laboratores efficacia iura superinde se ha-
bere dixerant, nolentes nos diucius eos per ipsos nobiles
de Lwpsa sic impediri eisdem nobilibus de Lwpsa pre-
VE
dictarum literarum nostrarum seriebus strictissimis dedisse-
[mus] in mandatis aliud habere nullo modo volentes, quatenus
ad pretactum festum beati Martini episcopi et confessoris tune
NI
proxime affuturum 4) simul cum omnibus eorum iuribus, si que
super prescriptis silvis haberent, coram nobis comparere de
berent, ubi eciam pars adversa comparere teneretur et utrius
LU
que partis iura revideri et examinări faciemus, differenciam hui-

usmodi bono modo complanantes. Altera vero earumdem, videlicet
vestra litera, clause confecta, hune tenorem habuisset. Serenissi-
mo principi domino Mathie, dei gracia Hungarie, Bohemie etc.
regi, domino ipsorum naturali graciosissimo, conventus mo
A
nastherii beate Mărie virginis de Colosmonostra oracionum suf-

TR
fragia devotarum. Vestra noverit serenitas nos literas vestras

preceptorias ' nobis directas sumpma cum obediencia recepisse
in hec verba. Mathias dei gracia rex Hungarie, Bohemie etc.
fidelibus nostris conventui ecclesie de Colosmonostra salutem
EN
et graciam. Committimus fidelități vestre et serie presencium

strictissime mandamus, quatenus alias literas nostras cum pre-
sentibus vobis exhibentibus fidelibus nostris, Nicolao et Stephano,
ceterisque nobilibus [de L]wpsa, pro parte circumspectorum in
/C
colarum et laboratorum fodinarum de Offon Banya loquentes

et directas, eisdem exhiberi et presentari facere [et] quidquid
iidem ad contenta earumdem fecerint vel responderint, nobis suo
modo fideliter rescribere debeatis et teneamini. Datum Wynne[!]
SI
in festo beati regis Stephani5) anno domini millesimo quadrin-

gentesimo' octuagesimo quinto. Unde nos mandatis eiusdem
vestre sereni[tatis in omnibujs obedire cupientes, ut tenemur, re-
IA
ligiosum virum fratrem Ladislaum sacerdotem, socium nostrum

conventualem, unum ex nobis ad premissa peragenda duxissemus
destinandum. Qui tandem exinde ad nos reversus, nobis retullit(l)
U
R
6
RA
isto modo, quod ipse Sabbato proximo ante festum beati Ma-
thei apostoli et ewangeliste 6) ad prefatos Nicolaum et Stephanum,
LIB
ceterosque nobiles de Lwpsa accesișset(!] dixissetque et
mis[isset verbjo vestro regio, ut ipsi silvas, in quibus,scilicet
prefati circumspecti incole et laboratores fodinarum . carbones et
alia necessaria [disjponere et ordinare debuissent, eisdem expo-
nentibus relinquere et remittere deberent et tenerentur, qui id
Y
facere recusassent. Ob hoc ipse eosdem Nicolaum et Stephanum
ceterosque nobiles de Lwpsa, contra annotatos circumspectos
IT
incolasque et laboraftores fodinjarum dc Offom Banya ad festum
sancti Martini episcopi proxime afuturum p vestram evocasset in
presenciam racionem premisso[rum retddituros. Datum [decimo]
RS
quinto die diei ammonicionis et evocacionis prenotatarum, anno
domini supradicto. Qui quidem Nicolaus et Stephanus in eorum
[ac ceterorum] nobilium de eadem Lwpsa personis quamvis
iuxta prescriptum nostrum literatorium mandatum eis modo pre-
E
misso superinde in [...] ad [civitatem] nostram Budensem
venientes in predicta convencione generali una cum aliis regni-
IV
colis constituti fuerint, tamen ipso die festi beati Mat[hei] apo
stoli 8) termino scilicet personis predictis per nos prefixo et
UN
aliis diebus subsequentibus usque finem diete convencionis
generalis per iam fatum Thomam magistrum civium in persona
diete civitatis nostre Offon Banya legittime exspectati sepiusque
nostre maiestatis nomine et verbo amoniti [dictorum] dominorum
prelatorum et baronum, iudicum deputatorum in presenciam, ut
AL
eis per nostram maiestatem commissum fuerat et mandatum,

iura ipsorum, literas scilicet et literalia instrumenta producturi
causaque in premissa, racione prescripte silve moța, discussio-
TR
nem et deliberacionem recepturi non venissent, neque misissent,

sed se a facie iuris et iustitie penitus absentassent. Dehinc vo-
lens prelibatus Thomas, magister civium [diete] civitatis Cibi-
niensis, pretactas silvas, racione quarum presens causa inter
EN
ipsos cives et incolas diete civitatis Offon Banya ab una ac

inter prenominatos nobiles de Lwpsa verti dinoscebatur, iuri
eiusdem civitatis Offon Banya pertinendum fore declarare, que-
dam duo privilegia, unum scilicet excelsi principis olim domini
/C
Lodovici regis et aliud condam domini Sigismundi imperatoris

et regis demonstrasset. Quarum primum videlicet ipsius olim
domini Lodovici regis duobus sigillis eiusdem maioribus et
dupplicibus, priori scilicet dudum interea Wzwre causaliter de-
perdito, communitum postremoque tune novo in solidum ro-
SI
boratum, in anno domini millesimo, tricentesimo quinquagesimo

nono duodecimo Kl. mensis lanuari (!) 9) regni autem sui anno
IA
decimo . octavo editum et tandem cum certa clausula ■ ab intra in

inferiorj margine a parte sinistra eiusdem quarto decimo Kl
lanuarii °) anno vero gracie millesimo trecentesimo sexagesimo
U
R
7
RA
quarto, regni autem sui anno vigesimo tercio roboratum, ha-
bens in se series cuiusdam privilegii honorabilis capituli ecclesie
Transsilvane in festo beati regis Stephani ") in anno domini mil-
LIB
lesimo trecentesimo tricesimo septimo editi, habens et conti-
nens in se verbaliter transsumptive series et continencias privi
legii incliti principis, olim domini Karoli regis, anno Verbi In
carnați millesimo tricentesimo vigesimo quinto, decimo octavo
Kl. mensis lulii *2) regni autem sui anno similiter vigesimo quinto
Y
confecti, exprimens inter cetera, quod Gothfredus et Hermanus,
filii Forttypp, item Iohannes, filius eiusdem Hermani de civitate
IT
Omumberg sew Aranyas Banya nominata, iuxta fluvium Aranyas
vocatum existenti magistri scilicet urburarii aurifodine iuxta
RS
dictum fluvium Aranyas habite suis ac universorum hospitum
civitatis regalis Omumberg nominibus et vice ad presenciam
dicti condam domini Karoli regis accedens ab eodem domino
Karolo rege postulasset, ut eis et eorum successoribus [ex] ha-
VE
bundantia regie pietatis eandem libertatem ac regiam graciam
qua magistri sew operării ceterarum aurifodinarum suarum re-
galium persolvuntur concedere dignaretur. Ipse itaque dominus
Karolus rex ad petitionem dictorum urburariorum sew magi-
NI
strorum diete aurifodine eisdem hospitibus diete civitatis et ip-
sorum successoribus et consilio prelatorum et baronum regni
sui concesisset, ut perpetlio eisdem libertatibus, quibus ali[arum]
LU
aurifodinarum suarum magistri sew opperarii utuntur, ipsi et eo

rum posteri perfruerentur, similiter censum scilicet octavam par-
tem questus diete aurifqdine regietatis persolvere tenerentur,
prout magistri et operării aliarum aurifodinarum suarum dant et
A
persolunt (!) specialiter autem . . . dicti magistri sew urburarii

diete aurifodine sue et universi incole diete civitatis sue Onum-
TR
bergh, sew Aranyas Banya nominate ac perpetua gauderent li

bertate, ut eius (?) vel aliquem ex ipsis quilibet iudicum regni
scilicet palatinus, wayvoda Transsilvanus, comes parochialis et
alii quivis iudices regni huius nune et pro tempore constituti,
EN
eorumque vicesgerentes, in quibuslibet causis contra quospiam

nullo unquam tempore possint iudicare, sed solum in presencia
regietatis vel iudicis curie regie astare tenerentur, terram qui-
dem ad quantitatem unius et dimidie raste undique in circuitu
/C
ad dictam aurifodinam suam de terra ad suam regiam

collacionem pertinentem cum omnibus iuribus civitatibus (i?)
et pertinentiis suis universis, consuetudine ceterarum auri
fodinarum suarum requirente, commisisset pertinere. Aliud
SI
vero dictorum privilegiorum videlicet predicti condam do

mini Sigismundi imperatoris et regis in anno gracie millesimo
quadringentesimo tricesimo' septimo, octavo Kl. mensis Aprilis 1S)
IA
regnorum autem suorum anno Hungarie etc. quinquagesimo

primo, Romanorum vigesimo septimo, Bohemie decimo septimo,
imperii vero quarto editum, novo eiusdem sigillo dupplici, quo
U
R
8
RA
ut rex Hungarie utebatur, impendenti communitum, sua serie
declarasset. Quod idem dominus imperator et . rex pretactas li
LIB
teras sew privilegium predicti condam domini . Lodovici regis
tenores literarum prelibati capituli ecclesie Transsilvaniensis tran-
scribencium et transsumpencium, in se similiter serieș et. conti-
nencias prescriptarum literarum sew privilegii annotati olim do
mini Karoli regis simul cum pretactis donacionibus, . terre unius
Y
et dimidie raste undique in circuitu ad dictam aurifodinam de
terra regali ad suam regalem collacionem pertinentis, cum om-
IT
nibus suis iuribus, aliisque libertatibus literis in eișdem specifi-
catis per ipsum dominum Karolum regem prenominate civitați
Offon Banya civibusque ac incolis et inhabitoribus eiusdem ci
RS
vitatis generose donatis et collatis modo et ordine literis in eis
dem declaratis ad peticionem honorabilis Venceslai plebani [et]
Jacobi Fleyser, civis diete civitatis Offom Banya, alias Aranyas
VE
Banya vocate, prout in tenoribus prescriptarum literarum ipsius
domini Karoli regis contineretur, per omnia generose confir-
masset. Quarum quidem literarum sew privilegiorum exhibicio-
nibus factis eorumque continenciis per omnia perlectis et sane
NI
intellectis prelibatoque Thoma Althemberger, procuratore sepe
fatorum incolarum, laboratorumque et civium diete civitatis no
stre Offom Banya eisdem ex parte memoratorum nobilium de
LU
L.wpsa causa eorum in premissa iuris re[visionem] finalemque

deliberacionem per nostram maiestatem preberi suplicante, quia
idem Thomas Althemberger, procurator dictorum incolarum, la
boratorum et civium eiusdem civitatis nostre Offon Banya in
RA
persona eorumdem cum omnibus iuribus literisqe et literalibus

instrumentis ipsius civitatis iuxta prescripta nostra mandata causa
in premissa finalem deliberacionem recepturus coram nostra
maiestate, sed et predictis dominis prelatis et baronibus, iudici-
NT
bus deputatis, modo superius narrato comparens aures nostras

regias pro dando eis in premissis iudicio congruenti propul-
sabat, ipsi vero Stephanus et Nicolaus aliique nobiles de Lwpsa
cum eorum iuribus et literalibus documentis, prout eis literatorie
CE
commissum extiterat et mandatum, nostram ac ipsorum domi-

norum prelatorum et baronum nostrorum iudicum scilicet elec-
torum et deputatorum in presenciam [non] venisse, nec misisse,
sed se a facie iuris et iusticie penitus occultasse et absentasse
ex premissis aperiebatur manifeste, propter quod pretacte silve
I/
intra terminos prescripte terre ad quantitatem unius et dimidie

raste, undique . in circuitu diete civitatis nostre ' Offon Banya ad
S
dictam aurifodinam pertinentis iuxta donacionem et collacionem

prelibati olim domini Karoli regis sepe nominatis civibus, incolis
IA
et laboratoribuș ipsius civitatis nostre Offon Banya modo et

ordine in superioribus denotatis generose factam, cum omnibus
suis iuribus eisdem iure ex premissis incumbenti statui relinqui
U
AR
9
R
et comitti debere, nobis dictisque dominis prelatis et baronibus
agnosceb[atur] manifeste. Pro eo nos una cum dictis dominis
LIB
prelatis et baronibus predicfas silvas intra terminos prescripte
terre ad quantitatem unius et dimidie raste prenotatis incolis et
laboratoribus diete civitatis nostre Offon Banya tenendas et pos-
sidendas, relinquendas et statui debere decernentes et committen-
tes fidelități vestre firmiter precipientes mandaramus, quatenus
TY
vestrum mittatis hominem pro ' . testimonio fide dignum, quo [pre-
sente] homo noster infra declarandus de curia nostra regia per
nos ad id specialiter . transmissus ad facies prescripte civitatis
Offon Banya consequenterque terre ad quantitatem unius et di
SI
midie raste, undique in circuitu diete civitatis nostre Offon
Banya ad dictam aurifodinam pertinentis, vicinorum et comme-
taneorum convocacionibus . factis accedens, eandem terram in
ER
circuitu ipsius civitatis ad quantitatem unius et dimidie raste
simul cum omnibus silvis et iuribus in superficie huiusmodi
terre existentibus, contradiccione ipsorum nobilium de Lwpsa
in hac parte obviare non valențe, statueret et committeret sepe
IV
nominatis civibus incolis et laboratoribus eiusdem civitatis iure
ipsis [ex premissis] incumbenti possidendam, tenendam, pariter
UN
et habendam committens insuper ibidem eisdem nobilibus de
Lwpsa, ut si quid accionis iuris vel proprietatis in facto huius
modi silvarum, sic ut pretactum est prescripte civitati nostre
Offon Banya statuere cornmissarum pro eorum parte habere
sperarent vel possent, id amplius in futuris octavis quam pri-
AL
mum tune celebrandis in curia . nostra refgia] coram nostra per

sonali presencia prosequerentur. Quibus iuxta eorum iura et li-
teralia instrumenta iudicium et iusticia administraretur effective.
Et post hec huiusmfodi] statucionis seriem, ut fuerit expediens,
TR
ad prescriptas futuras octavas, ut premititur(l) tune primitus ce-

lebrandas eidem nostre personali presencie fideliter rescribatis.
Tandem octavis festi beati Michaelis archangeli proxime prefe
EN
riți *♦) post premissam statucionem [ . . ] celebratis [ . . . ] no-

bisque una cum nonnullis prelatis, baronibus ac magistris pro-
thonotariis ceterisque sedis nostre iudiciarie assessoribus pro
tribunali sedentibus Stephanus [Ledeczy] de Buda pro prefatis
/C
civibus, incolis et laboratoribus sepe fate civitatis nostre Offon

Banya cum literis procuratoriis eorumdem [................................ ]
diete nostre personalis presencie comparendo literas vestras su
per premissa statucione rescripcionales clause [in] papiro [con-
fectas] eidem nostre personali presencie presenfare curavit hune
SI
tenorem continentes. Serenissimo principi domino Mathie, dei

gracia [Hungarie], Bohemie etc. regi, domino ipsorum graciosis-
IA
simo conventus monastherii beate Mărie virginis de Colosmo-

nostra oracionum suffragia devotarum. Noveritis quod cum nos
sumpma cum obediencia, qua decuit, receptis literis vestris adiu-
U
R
10 —
RA
dicatoriis pariter et [reambulatoriis] restatutoriisque et evocatoriis
modum et formam vestre iudiciarie deliberacionis in se expri-
LIB
mentibus pro parte circumspectorum civium inc[olarum] et la-
boratorum civitatis Offom Banya contra nobiles Nicolaum et
Stephanum et Mathiam de Lwpsa emanatis nobisque loquentibus,
iuxta earumdem continencias mandatis eiusdem vestre serenitatis
in omnibus fideliter obedire cupientes, ut tenefmur, una cuml
TY
magistro Stephano de Hassag, iudice curie vestre serenitatis
prothonotario, de sede vestra iudiciaria per vestram serenitatem
ad id specialiter [transmissol nostrum hominem videlicet reli-
giosum virum fratrem Ladislaum sacerdotem, socium nostrum
SI
conventualem, unum ex nobis ad infrascripta [peragenda] no-
stro pro testimonio fide dignum duximus destinandum. Qui _ tan
R
dem exinde ad nos reversi nobis uniformfiter] retullerunt [istjo
modo, quod ipsi in festo beatorum Philipi et Jacobi Apostolo-
VE
rum proxime preterito ’5) ad facies pretacte civitatis Offon Banya
consequenterque [terre] ad quantitatem unius et dimidie raste,
undique in circuitu diete civitatis Offon Banya ad aurifodinam
pertinentis vicino[rum]que et commetaneorum convocacionibus
NI
factis eandem terram in circuitu civitatis ad quantitatem unius
et dimidie raste excedentes o.................... 1 ist oraambulassent,
quod primo iecspisaent prope villam Muska capituli eccleaie
LU
Albensis Traeaailvăne ex opposito eibsdem [.............................. ]

Muska[pjathaka quasi inter orientem et meridiem in quodam
monticulo, ubi quandam metam antiquam rspsrissset [............. ]
renovassent et iuxta eandem unam aliam metam novam ere-
RA
xissset, ab hinc dssceedeedo in dicto rivulo M[usk]apathaka

et eundo semper in eodem ri(v)ulo inter montes versus fluvium
Aranyas ad partem acquilonarem [............. ] ri(v)ulus cădit in
prefatum fluvium Aranyas. Ibique prope eundem fluvium ex u-
NT
traque parte ipsius ri(v)uli duas metas [ ] lapidi-

buș magnis erexissent. Quarum una m[ . . . . ] a parte orientali
civitatis Offon Banya, alia vero parte [................ ] prefate pos-
asssioei Mwska separarent. De hinc in ipso fluvio Aranyas as-
CE
ceedsndo versus plagam septentrionalem [.................... J boumn

spacium, ut pută usque ad pedem montis Dobra Hege vo-
cati et ibi de [ . . ......................................... J ,dic t i mmU s Dbbra
Hsgye propfe rijpam prefati fluvii Aranyas habitam, ubi penes
eundem fontem unam metam de terra et lapidibus erexissent
/
I. . . ] et meta predictis asceedeedo ad predictum montem Dobra

SI
Hegye et in cacumine eiusdem montiss........... ] plaga [.............. . .

per Beercz veniendo pervenissent ad alium montem
șșbs s saxosm O■hooeayoz[[r Oaawra o apel^^m, obi J .;...■]
IA
ipsius montis duas metas lapideas terris permixtas et circum-

tussas psees sese de novo erexi[ssent ..... De hinc per eu-
dem montem non longe traessundo pervenissent ad quandam
U
AR
— 11
R
magnam silvam pinossam (!) [................... ] metam parvam mo-
dernam transeundo pervenissent ad quemdam fontem Th[o]pay-
LIB
naza Kwtha nuncupatum quem pro meta deputassent et assi-
gnassent, adhuc in eadem silva ulterius per eandem semitam pro-
cedendo semper ad partem acqulionarem [....] silva perve
nissent ad quemdam campum in eodemque progrediendo in fine
eiusdem reperissent quemdam altum fontem [........................... ] <
Y
pro meta elegissent et commisissent. Tandem ipsum fontem pro-
siliendo et directe in quoddam (!) alio parvo c[am]po saxosso (!)
IT
Geos mezeye nuncupato per modicum spacium descendendo in
fine cuiusdam silve pinosse (!) in declinitate ipsius ta [ .... ]
quodam magno lapide metam ad modum cruciș excisam et exe-
RS
catam consignassent, ab indeque parvum ti[.................... ] atti-
gissent ad quemdam montem Les Hegye, alias Les Hawasa vo-
catum, in quo quedam magna silva pinosa haberetur, per ip-
samque silvam semper ad dictam plagam acquilonarem per
VE
Beercz directe peragendo per (!) transitaque ipsa silva in fine
eiusdem in quadam magna et alta [............. ] in vertice eiusdem
metam similiter ad modum cruciș excisam et exculptham (!) as-
NI
signassent et deinde reflectendo ad pagam orientalem descen-
dissent ad unum Beercz et per eundem Beercz eandem plagam
servantes per longum spacium pervenissent ad unum montem
LU
valde saxosum Eleskew vocatum et quemdam lapidem satis ma-

gnum in vertice ipsius montis existentem pro meta deputassent
[et] ad dictam plagam orientalem in longitudine Eleskewbeercze
nuncupato ascendissent ad montem Pochaga Hagoya appellatum
et in cacumine eiusdem montis per longitudinem procedendo
A
versus eandem plagam descendissent ad fluvium Aranyas. Ab hinc

autem reflectendo versus meridiem per transeundoque eundem
TR
fluvium Aranyas venissent ad quemdam rivulum Fekethopathak

dictum in cuius [..............] enno o descendissen t ad montem
idiomate wolahyko Monchel vocatum, in cuius casumine per
EN
bonum spacium adhuc versus meridiem euntes deslioassent ver-

sus occidentem per longum wercz silvosum in magno spacio
eundo aessenaissent in rivulum Ha[y]wspathak appellatum, de
quo asscnaentes similiter ad occidentem, directe euntes inter
/C
montes et silvas pervcoisscot ad quodaam fossatum mei arok

nuosupatum, de quo modo simili asccnacnao ad quemdam
montem quem in wolahicali Thyzel, in hungaricali vero Thyza-
hegh nuncuparent et in declinitate sew latere eieedcm montis
eeoter pervenissent ad quemaam parvum gurgitem, sive rivu-
SI
lum. in lingwa... walareh, autem hungaricali Pokolpathak appella

tum ipsumque rivulum pertraesceeao et asccndcedo per modicum
IA
spacium vcnisseot ad qu[emdam] campum, ubi quaodam anti-

quam metam reperissent penes quam aliam a plaga orientali de
lapidû-s et lignis terris permixtam et circumfossam de novo
U
R
— 12
RA
erexissent et elevassent. Ab indeque directe ad plagam men’dio-
nalem terdendo et per ipsum montem in densis silvis per mag
LIB
nam distanciam procedendo pervenissent ad quemdam i alium
montem magnum, wolahice Dalwl Zwlycze, hung[aricej vero
Zwlcza Hegye inter [agos eiusdem montis ex opposito cuius-
dam alterius montis alcioris Dalwlchorre alias Waryw Hegye
vocati, ubi similiter metam terris et lapidibus circumvalatam (!)
Y
erexissent et aggregassent de ipsaque silva exeundo et in pla-
nyzye sew superficie eiusdem montis Waryw Mezyw vocati
IT
procedendo incidissent in quamdam parvam viam sew semitam
Parrafynczolwy vocatam per quam semper [adj eandem .plagam
RS
meridionalem in competenti spacio procedendo, que via in quan-
dam aliam silvam Magwra vocatam induceret, penes quam cer-
tas congeries lapidum altitudinis unius domus reperientes in
quorum vertice duas cruces exseccassent (!) et exculpsissent,
VE
adhuc in eadem parva. semita peragendo attigissent quamdam
magnam et antiquam viam, per quam progrediendo in magna
silva Play vocata per [....] spacium penes eandem magnam
viam consimiliter metam de terra et lapidibus aggregatam ele-
NI
vassent et accumulassent. Ab indeque ad plagam occidentalem
tendentes et semper in eadem plaga in dicta semita diucius per
longum spacium currendo pervenissent ad quemdam alium mon
LU
tem Nyrazwl vocatum, in cuius declinitate sew văile quidam

rivulus Magos dictus effluerit, quem pro meta assignassent et
deputassent. De hinc in ingenti et magno spacio de ipsa văile
Magos ascendendo et per Beercz • lacius transeuntes sub quibus-
RA
dam lapidibus genuimbus et in unum combinatis reperissent

quemdam rivulum Mlachpothaka dictum, quem similiter pro meta
usuali elegissent. Ab hinc ad eandem plagam occidentalem per-
gendo per Beercz devenissent ad quemdam montem Dalwlbrazda
NT
vocatum [etj in cacumine eiusdem metam similiter de terris et

lapidibus erexissent et elevassent de ipsoque monte descenden-
do et tendentes dictam plagam occidentalem non longe proce-
dendo ad priores duas metas prope villam Mwska de novo erec-
CE
tas et consignatas pervenissent. Sicque cursus metarum diete

civitatis Offon Banya, alio nomine Aranyas Banya, ordine quo
supra terminassent et deffinissent [................ ] eisdemque metis
et terminis terram ad quantitatem unius et dimidie raste, un-
di'que in circuitu diete civitatis Offon Banya [spectanjtem om-
I/
nibus silvis et iuribus in superficie huiusmodi terre existentibus,

contradiccione ipsorum nobilium de Lwpsa in hac parte obviare
S
non valențe, statuissent et commisissent sepe nominatis civibus,

incolis et laboratoribus eiusdem civitatis, iure eis ex premissis
IA
inejumbentij possidendam. tenendam, pariter et habendam. Et

quia huiusmodi reambulacioni et statucioni Ladislaus Kende
officialis dominorum de capitulo ecclesie Albensis Transsilvane
U
R
— 13 —
RA
in persona eiusdem capituli ex parte pos(s)essionum utriusque
Lwpșa et Muszka et Byzre, item Nicolaus, Stephanus et Mathias
de dicta Lwpsa, modo simili ex parte earumdem pos(s)essio-
LIB
num utraque Lwpsa, necnon Ladislaus de Thorozko sua ac
Stephani filii sui personis directe medietatis totalium pos(s)essio-
num utraque Zolchwa ac similiter tercie partis alterius medieta
tis earumdem pos(s)essionum ac Anthonius Komolay in Castro
Zenth Gyergh residens in persona Mathie, filii condam lohannis
Y
Pangraczii ' wayvode ex parte porcionum pos(s)essionariarum
eiusdem Mathie in dictis pos(s)essionibus utraque Zochwa (!)
IT
habitarum, [contradiccionis] velamine obviassent. Ideo commi-
sissent eisdem, ut ipsi si quid accionis iuris vel proprietatis in
S
eisdem terris, silvis , et pos(s)essionibus habere sperarent vel per-
tenderent, id in futuris octavis quam primum celebrandis in cu
ER
ria vestra regia coram vestra personali presencia prosequantur.
Quarum series ad prescriptas futuras octavas quam primum
celebrandas simul cum prescriptis literis vestris adiudicatoriis
capit [ ] consignatis eidem vestre personali presen-
IV
cie in specie remissis. Datum sedecimo die diei execucionis
prenotate, anno domini millesimo quadringentesimo octuage-
simo sexto. Quibus presentatis Ladislaus de Solmos pro Nico-
UN
lao, Stephano et Mathia de prefața Lwpsa, cum procuratoriis

literis magnifici comitis de Bathor iudicis curie nostre, dicto
autem capitulo non mittente in eandem nostram presenciam,
exurgens volensque predictas silvas litigiosas simul cum pre-
AL
scripta pos(s)essione Lwpsa iure ipsorum Nicolai, Stephani et

Mathie pertinere debere declarare quasdam octo literas, unam
condam domini Lodovici regis donacionalem, secundam simi
liter eiusdem condam domini Lodovici regis, ut dicebatur, con-
TR
firmacionalem, terciam capituli ecclesie Transsilvane patenter in

pargameno super quodam compromisso factam, q[uartam] do
mini Sigismundi Romanorum imperatoris et Hungarie, Bohemie,
Dalmacie, Croacie etc. regis donacionalem, quintam nostram
EN
[precjeptoriam, sextam lohannis Erdely de Kerelow comitis ac

lohannis Magni de Thorthan et Gregorii Chegedii de Zenth
Gyergh iudicum nobilium comitatus Thordensis inquisitoriam,
septimam et octam (!) prefati comitis Stephani de Bathor, nostro
/C
iudiciario examini curaverat exhibere. Quarum prima videlicet

dicti condam domini Lodovici regis donacionalis in Alba Gywle
in festo sancti Georgii martyris ,6) anno domini millesimo trecen-
tesimo sexagesimo sexto ad relacionem comitis Stephani Bwbek
SI
sepe d [.................................. ] prepositi Transsilvanie patenter in

pargameno sub eiusdem condam domini Lodovici regis secreto
sigillo edita declarabat, quod quia fidelis eiusdem condam do
IA
mini Lodovici [regis] Nicolaus filius Kendeth viile sue Lwpsa

vocate prope montanam suam Onemperg vocatam in certa sua
U
R
— 14 —
RA
Transsilvanensi adiacentis keneziatus tenens . parte sui honorem
sibi et sacre sue- corone famu[latus| exhibuisseț multiplices et
LIB
fideles se et fratres suos, pro honore suo regio diversis for
tune cassibus(î) et periculis opponendo, quos quottidie pro-
cus (?) actibus continu[are]t in quibus _ eciam perseve
rare crederetur constancius tune in futurum. Igjtur idem con
dam dominus Lodovicus rex, qui cunctorum sibi fideliter famulan-
Y
cium et fidelitates et servicia debita pensacione considerare solebat,
cons[ ] pensatis ipsius Nicolai fratrumque suorum servitiis et
IT
meritis, cupiens proinde sibi occurere (!) Branio (?) regie retribu-
cionis, ut ceteri eo exemplati ad fidelitatem devocius excitarentur,
RS
in recompensacionem premissorum fidelium famulatuum et servici-
orum eidem Nicolao et per eum Iohanni [................ ] ac Nicolao,
filio, Roman patrueli, fratribus suis ipsorumque filiis et heredibus
universis memoratam villam suam Lwp [sa cum] omnibus ad
VE
ipsam pertinentibus utilitatibus quomodocumque vocitabantur,
exceptis dumtaxat juribus alienis, titulo sue nove [donacionis]
dedisset, donasset et contullisset iure hereditario perpetuo et
irrevocabiliter possidendam, tenendam et habendam. Immo ipsam
NI
villam Lwpsa cum [suis qjuibuslibet utilitatibus et pertinenciis
prout sua extitisset, eisdem Nicolao et fratribus suis eorumque
filiis, _ hefredibus et] successoribus legittimis in perpetuam ascrip-
LU
sisset hereditatem aggregando ipsos cum eadem. per ipsum

eis data possessione in v[eterum] et antiquorum regni sui
nobilium cetum et catervam, ipsi eum (?) Nicolaus et fratres sui
ac eo[rum] heredes universi [.......................................... ] sccre
RA
regni sui corone predicte semper famulare tenerentur [ . . . . .

...................... ] rervicia. constând a fa [ . . . ] Sccuna a vero s i-
militer eicsdem condam domini Lcdcvici regis ccnfirmacionslis
octavo Kl. Mărcii17) aano domini millesimo trenentrsimo sexage-
NT
simo septimo, regni autem sui vigesimo sexto, uti in eisdem

narabatur (!), su[b pr]ndeati sigillo suo no [.................] et
[.............. ] cuât a sanitn o amen a aa^ o iso a [sigjill a pro .
. . . . ctus [ [. .. ...................................... [ ascdûuri CL.linra nlle-
CE
gabat habsano in se confirmative solum modo tenorem preoar-

rataaum literarum doaacionalium ipsius domini Lodovici regis
inter a ceRera manjdabat, quod ipse condam dominus Lcdoviccs
rex iustis et legittimis scpplicacioaiaus prefati Nicolai filii Ken-
deth i[n sui et pre]dictcrum Iohaaais et Nicolai fratrum suorum
/
!•••♦................................. a fiSetitatiUn a îuddmai ISIicotai eer

SI
eundem locis et tsmpcriaus opportuais, si quid agebatur [ . . . ]

‘ 1 ’ux^ sue possiailitstis exigenâm maiestati sue
exhibitis et impensis. Io memoriam sue [cejlsitcdinin red [ ...
IA
•• •••••...| lanas a et omni suspicios vicio [..'.... . ’ . 1

done dietea ponnrsnicais Lwpsa in tenoribus eisdem expressa
l • • • • 1 1 •••>•>•• ] asset [.............. a a aprobasêa^
U
R
— 15 —
RA
pro eisdem et eorum heredibus et potesteritatibus (!) de pleni
tudine] aucto[ritatis [.■............. Jgy suu pro [ ... . lite]ra unec
LIB
tenorem habebat. Nos capitulum ecclesie Transsilvane significan-
tes tenore [presencium ad omnium scienciam volumus perveniri,
quod nos iuxta] continencias literarum magnifici viri domini
Wladislai wayvode treess[iivaaeseis...................... ] magistrum
Nicolaum [............................. Nicolaum] [ilium Kendeth de Lwpsa
Y
emanatarum parte ex altera super [acto eiusdem possessionis
U^Wr^ss..................... ] in octavis [esti beati Georgii martyris ,e)
IT
sine crastinacione diei hic Albe co[.......... '. . . [ a pro
[..................... [ SeliSprpten tewu prbîtrasentu u. Ho .fatum aibbe
paites acceptare et acceptum sub obligaminibus in eisd[em . . .
RS
................... [ cctaviu UrUtmmddi prbîrriumou ocrvvum dimiu ep-
rumdem oc^pâmi........................................... [ dita^m extitiseet
et [ . . . . ] parcium prsd[ictprPm.................................................. ]
dictam potssstionem Lwpsa ipse partes tenuerint et obtinuerint
VE
omni occasione post posita eodem die ipsorum [..... [ de-
buissent. Tamen ipso termino adveniente eodem magistro Ni-
colao [ilio Stsphani cum fratribus suis [........................... [ eente.
NI
Idem magi^r Nicolaus [ilius Stsphaei et [ratres [.................. .
. . . . ] Ladislai de Zarkad, Stsphanum [ilium Martini de Thotha
ac alterum Stsphanum [ilium Luce M[ . . . ] [ilium Mathie, no-
LU
biles de Gyog ac Steplianum germanum Balad de Kend Hyda,

Dionisium [ilium [ . . ] Nicolaus [ilius Kendeth pro parte sua ex
[........... ] . . Ladislai, Stephanum [ilium Iohaneis et Stsphanum
[ilium Luce, Micheelsm [ilium Ladislai predictos, neenon alio[s .
........... j Ladislaum prepositum ecclstis no^re predicte, custodem,
RA
Ladislaum de Ozd [ . . . Jos pro suis arbitratoribus elegerint in

quo (................... ]. Idem [....] cum prseotalit [ratribus suis
proposuit eo modo, quod ipse Nicolaus [ilius Kendeth una cum
T
lratribus [........................... . Lwpay ooaaium intru metam e [ eer-

mmos popsestionis eorum Lwpesth Banya nuncupate (...........
EN
. . . Jste et ibidem ad introduccionem asercionem [ . . . ] eehi-

buerint duo paria literarum [ . . . unam scilicet co[mprojmissum
principis domini Karoli condam regis Hungarie pie recordaoionip
sub anno domini millesimo trecentesimo [........................ 1 suo
/C
psedenti conPigeatrm, in qua inter cetera continebatur, quod pre-

nomieatus dominus Karolus rex ipsodum............. ] vice way-
vode Traessilvani pro suis [idelibus [....] cum omnibus suis
pertinenciis et per ipsum Stephano et [....] ac aliis [iliis suis
SI
et ipsorum heredibus hersdumqus suorum succsssoribup dedis-

set, doeastet et oontulllrtspt......................... ] possidendas, tenen-
das et habeedas, aliam vero sxcelleetiPPime principis domine
IA
Mărie illuPtpis regină.................. ] con[ectam in cuius serie inter

cetera rspsriebatur[quod prejdicta domina Maria, regina Hungarie,
me[moratam] poPPesPioesm kwpsp Banya nuncupatam supradic-
tis magistris Nicolao et Ladislao, filirp Stephani et per ipsos
U
R
— 16 —
RA
Andre[e...................... 0 îp^sc^rmn patruelibus i^nniliter pro meri-
toriis uueviciiu ipsorum uignpntuc pbtum peo mortu Aluxii _ f[ .. . . .
. . . ] incliti principis domini Lodovici bonu memoriu similitue
LIB
Cegis Hrngpriu contra Layk wpyvodpm Trafnsalpinum virilitue di-
micans inturumptus uxtitissut, novu donacionis titulo cum _ suis
btilitatibrs ut utilitatum qbprrmlibut intugeritatibus ut] purtinun-
ciis univursis ’ qbibbscbnqbu vocituntur nominibrs sub _ suis pri-
munis mutis ut antiqbis dudissut, dofoassut ut contullissut pur-
TY
putro possidundam, tunundam ut habundam, salvis iuribus aliu-
nis. Exhibuurunt uciam alias duas lituras, unam vidulicut magnifici
viri Emurici condam Wayvodu Transilvani sub anno domini mil-
I
lusimo trucuntusimo suptuagusimo ut aliam magnifici viri domim
RS
Ladislai Wayvodu transilvani sub anno domini millusimo tri-
cuntusimo suptuagusimo suptimo confuctas in congrugacfionu . _ .
................ Tdas^sisd\^nu o epprimentes, uud 0 mpradicto os^ssi o
Kwpus Banya pcuaictocum nobilium du Thorozko sumpur ut ab
VE
antiquo ^[i^su^ ut ad ipsos purtinuissut, quintam vuro jnqiiisi-
cionalum ruligiosi convuntus buatu Mariu virginis du Klusmonos-
tra sub anno domini millusimo trucuntusimo suptuagusimo uma-
uatam, auclacantum ueprusuu, quod uadum possussio Kwpus Ba-
NI
nya ad uouaum nobilus du Thorozko sumpur ut [ab patiqbo pur-
tiauissut], itum suxtam lituram prudictu dominu Mariu ruginu
supur statucionu prulibatu pssuusuisais Kwpusth Banya pppullata(l)
LU
in anno domini millusimo tcucuatussimo octbaguuims quarto,

nucnon suptimam hsnsrabilis capituli ucclusiu Budunsis prohibi-
cionalum sub anns domini millusimo trucuatusims suptuagusimo
csn[uctau, in cuius tunoru uepcimubatuc, quod diucrutuu vir An-
RA
dcuas cantor ucclusiu prudictu, sua nucasn [....] Nicolai La-

dislpi filiorum Stuphani du Thsrszks in pu^nis condam suru-
nissimum principum dominum Lodovicum rugum a collacisau,
dsaacisnu cuiusdam psssussisnis ipsorum Lwpsa vocatu in co-
T
mitatu Thordui ueistuntis ut omnus alios ^^vis status hominus,

signatur vuro Nicolaum, filium Kend[uth] a postiilacionu, occupa-
EN
cionu, dutuncionu ut purturbrcioau d^dum psusuusisnis Lwpsa ut

suarum utilitatum purcupcionu prshibbiusut publice ut manif^stu.
Omnijbus sic pucactiu idum Nicolaus, filius Kenduth, ruspsadut ad
/C
peumiusa, qusd _ supu dicta pssuuusis Lwpsa titulo novu dsnacisaiu

uiusdum domini Lodovici rugis Hungariu ad ipsum ut Iohaaaum
btucinbm ac Nicolaum, filium Roman, fratrus suos patruiullusO) ut ip-
usrum filios ut hurudus purtinurunt ut uandum licitu ut iustu tunurunt
ut . PSuȘiauruat ut sic in instanti duo paria liturarum suruniuuimi
SI
p.rincipis uiuuaum domini Lodovici rugis, unam sucruto sigillo

uibsdum consignatam sub ^no domini milesimo tcucuntusimo
IA
suxagusimo suxto, aliam vuro csa[icmacionalum umsdum puaduati

sigillo ipsius domini Lodovici csasigaatam sub anas domini
miilkuims trucuntuuims 'suxaguuims suptimo confuctas, in qbaeum
CU
R
— 17 —
RA
tenoribus continebatur, quod predictus dominus Lodovicus rex
prenotato Nicolao Kendeth et per ipsum Iohanni uterino ac Ni
colao filio Roman patrueli fratribus suis et ipsorum heredibus
LIB
universis quamdam suam possessionem Lwpsa nuncupatam
prope montanam suam Onnemperg vocatam habitam, cuius ke-
neziatus honorem idem Nicolaus prius a memorato Lodovico
rege tenuisset pro suis multiplicis et fidelibus ser[viciis] nove
donacionis titulo dedisset, donasset et contulisset possidendam,
Y
tenendam et habendam, salvis iuribus • alienis. Quarum quidem
literarum exhib[icioni]bus factis et perlectis continenciisque ea
IT
rumdem plenius consideratis [et} diligenter auditis allegacionibus
parcium predictarum, necnon visis et exeminatis (!) literis ac in-
strumentis per ultramque (!) partem productis deliberacione pre-
RS
habita diligenti ipsi arbitratores sepe dictos nobiles de Thorozko
obligaminibus premissis habuerunt requisitos, si ipsi aliquas lite
ras vel instrumenta quibus mediantibus eadem villa Lwpsa in
VE
tra metas et terminos ipsius possessionis eorum Kwpesth Banya
include[retur] et adiaceret aut per quas lucide appararet, ut ean
dem suo iuri possent aplicări, ipsi nobiles de Thorozko ad pre-
sens huiusmodi literas metales exhibere non posse afirmarunt. •
NI
Prenotati itaque arbitratores proț.......... ] et decreverunt, quod
per collacionem eiusdem domini Lodovici regis quitquid de terris
intra veras metas et antiquas sepe diete possessionis Kwpesth
LU
Banya vocate ipsi Nicolao, vel alteri donasset, dedisset et contul-

lisset, cum regales donaciones sine preiudicio iuris aliorum fieri
intelligantur, [ . . ] eciam in suis donacionibus ex prenotatis
ipsis nobilibus de Thorozko preiudicium non [........................ ]
A
per dict [ . . . ]ve[..................... . metarum constare po[...........

.................................................................................... ’ . . . onncci o
TR
regalis pro ipso Nicolao, filio Kendeth et suis fratribus supra-

dictis salva remaneret et sic premissi arbitratores ipsorum prop-
ter ambiguitatem et dubietatem huiusmodi certum arbitrium et
diffinicionis seêndam inter partes predictas pro[................] ne-
EN
quiverunt. Io quorum omnium testimonium pro utraque. parte li

teras nostras presentes concessimus, salvo tamen iure ecclesie
nostre [............. J pe e omnieii^mnaeemte. Datore octvoe cei e oc-
tavarum festi beati Oecrgii 19) martiris predictarum, anno domini
/C
miNesimo trrcpntesimc octuagmimo quinto. Quarta siquidem vi

delicet dicti condam domini Sigismundi imperatoris donacionales
Znoyme parcium Morav[ . . isecundo . die festi beate Katherme
virginis et martiris *°), anno domini millesimo quadringentpsimo tre-
SI
cenimo septimo, regnorum suorum anno Hungarie etc. quinqua-

gesimo primo, Romanorum vigesimo octavo, Bohemie . etc. de-
cimo octavo, imperii vero quinto, sub imperiali eius sigillo pa-
IA
tenter in pargameno suborta exprimebat1 quod ipse dominus • Si-

gismundus imperator attmtis et consideratis] fidelitatibus et fi-
2—1
U
R
— 18 —
RA
delium serviciorum meritis fidelis sui Ladislai, . filii Iohannis de
Lwpsa, per ipsum in nonnullis suis et regni sui expedicionibus,
prosperis pariter et adversis sub locorum et temporum varietate
LIB
iuxta sue possibilitatis exigenciam locis debitis et temporibus
opportunis laudabiliter exhibitis et impensis, quasdam possessio-
nes Lwpsa vocatas ex utraque parte fluvii Lwpsapathaka . appel-
lati adiacentes, in comitatu de Thorda existentes et habitaș, in
quarum pacifico dominio idem Ladislaus suos ac predicii Io-
TY
hannis patris, necnon Nicolai, Clementis, Georgii et . Iohannis
fratrum carnalium suorum progenitores perstitisse, se ipsumque
ac eosdem patrem et fratres suos persistere aseruisset, eciam
tune, item totum et omne ius suum regium, si quod possessio-
SI
nibus [in] eisdem habuisset et suam quibuscumque causis, mo-
dis et racionibus concernebat maiestatem, simul cum cunctis ip-
R
sarum utilitatibus et pertinenciis quibuslibet, in eisdem literis
suis donacionalibus expressatis, ad easdem possessiones et ius
VE
suum regium rite spectantibus et pertinere debentibus, memo-
rato Ladislao et per eum Iohanni patri ac Nicolao, Clementi,
Georgio et Iohanni fratribus carnalibus eiusdem Ladisflai] ip-
sorumque heredibus et posteritatibus universis, premissis sic ut
NI
superius sue exposita fuissent maiestati stantibus et se haben-
tibus, nove sue donacionis titulo dedisset, donasset et contulisset,
iure perpetuo et irrevocabiliter tenendas, possidendas, pariter et
LU
habendas, salvo iure alieno. Quinta videlicet nostra preceptoria

hune tenorem continebat: Mathias, dei gracia rex Hungarie, Bo-
hemie etc. fideli nostro magnifico comitti (!) Stephano de Bathor,
iudici curie nostre ac wayvode parcium regni noștri Transsilva-
narum, salutem et graciam. Conqueruntur fideles noștri nobiles,
RA
Nicolaus, Stephanus et Mathias de Lwpsa adversus circumspec-

tum Thomam Althemberger, magistrum civium civitatis nostre,
Chibiniensis (sic) racione occupacionis duarum possessionum ipso
rum utrarumque videlicet Lwpsa hiis superioribus diebus per
T
ipsum magistrum civium absque legittima causa et racione ac

EN
contra iura ipsorum facte supplicaruntque sibi per nos circa id

opportune subvenire. Nos vero nolentes ipsos Nicolaum, Ste-
phanum et Mathiam absque meliori rationum suarum cognicione
iuribus suis tam simpliciter privări, causam predictam duarum
/C
possessionum inter prefatos exponentes ac ' dictum magistrum

civium de novo et debito modo revidendam, examinandam et
sentencialiter coh]........... ]ddam vbbi s duximu s vammtttaddar^
et committimus per presentes mandantes fidelități vestre firmi-
ter, ut acceptis presentibus, postquam ad illas partes Transsil-
SI
lvanns................... . . . . ]mus ad unum certum terminum et lo-

cum prefatum magistrum civium vestri in presenciam convocatis,
IA
ubi et quo eciam prefati exponentes cum eorum iuribus et do-

cumentis comparere tenebuntur atque auditis ipsorum novis pro-
U
R
19 —
RA
posicionibus, allegacionibus et responsis, visis eciam ipsorum
[............. ■ inter aaseem in facto dictarum Uuauum o°seessio-
num ac eciam aliarum rerum, si que proposite fuerint, ■ iuSicium
LIB
et iusticiam [.............................. ] Secreveritis debite execucioni
SemanSari faciatis, nostra presentibus vobis in hac parte attri-
buta ac vestra . . iuSiciaria auctoritate meSiante, aliuS nullo ■ moSo
facturi, presentibus perlectis exhibentibus restitutis. Datum BuSe
feria sexta proxima post octavas festi Sacratissimi [Corporis]
Y
Somini 2I), anno eiusSem millesimo quaSringentesimo oc-
IT
tuagesimo sexto. Sexta ut pută prefati comitis Stephani Se Ba-
thor iuSicis curie nostreetc. in [oppiSo nostrlo Keres Ba[nya,]
Sabbato proximo post festum beati Mathei apostoli ”), anno So-
RS
mini millesimo quaSringentesimo octuagesimo ■ sexto patenter [in
papilro emanatasOac circumspectis iuSici iuratisque civibus pre
tate civitatis nostre Offon Banya ■ ■ sonantes enoSabat, quoS ex-
positum fuisset [........... ] omni] ■ Stephas r n n peasnni r nobi-
VE
lium ■ Nicolai, Stephani et Mathie Se Lwpsa, ■ quoS ipsi iuSex et
cives superioribus scilicet Siebus [possesainnles ipsorum expo-
nencium utramque Lwpsa vocatas occupassent occupatâsque aS
NI
Sictum oppiSum anectentes tenerent, super qua quiS[em occu-
pacione] iiSem nobiles maiestati nostre conquesti fuissent, no-
stra autem maiestas literis suis meSiantibus eiSem comiți Ste-
LU
phano commisisset [ . . . ] ut statim, postqufm ipse comes Ste-

phanus partes illas Transsilvanas ingreSeretur, ■ eisSem iuSici et
civibus suis in presenciam aSvocatia [auSitisque prefatorum] et
Sictorum nobilium propnsicionibrs et ■allegacionibua in facto
Sictarum pnasdssinnum, iuSicium et iusticiam facere Seberet.
RA
Quaprop[ter iSem ■ c]om[ea] Stephfnrs ■ requisivisset ■ ipsos iu-

Sicem ac cives et nichilominus nostra in persona ■mfnSfasdt,
eisSem, ■quatenus acceptis eisSem literis SuoSecimo Sie a Sata
ipsarum literarum computanSo ubicunque aS tune iSem comes
T
Stephanus constitutus fieret, cum nrrmibua iuribus literisque et li-

EN
teralibus [ ■. . . ] instrumentis coram ipso ■ comparere vellent et

Seberent. Septima nempe scilicet Sictorum lohannis ErSely co-
mitis et iuSicum nobilium [....] tăiem servabat continenciam.
Nos Iohannes■ ErSely Se Kerelew, item ôhannea Magnus Se
/C
Thorthan et Gregorius ChegeSy Se Zenthgjerg, iuSices nobil^m

combatus ThorSensis, memorie ' commenSamus, quoS cum nos
una cum nobilibus ■ nostris comprovincialibua Sicti comitatus fe-
ria secunSa proxima ante festum beati Michaelia■ archangeli 23)
SI
ThorSe, in seSe nostra iuSiaiaria pro tribunali annseSissemus, no-

OIIIs Iohannes Se Lwpsa e meSio aliorum nobilium in ■ nostram
et eorumSem nobilium comprovincialium exurgens presenciam
IA
presentavit nobis unam literam magnifici Somini comitis Ste

phani Se Bathor, mSici-s curie regie etc., wayvoSe Transsilvanen-
sisn Somini noștri [................... ■ omes oStephaua ■ d ■ Ba-
U
R
— 20 —
RA
thor iudex curie eeg[ie] wayvodaque Transsilvanus et Siculorurj
comes nobilibus viris co[mitibu]s .vel vicecomitibus et iud-
LIB
cibus nobilium comitatus Thordensis salutem et favorem. Ex-
ponitur nobis in personis nobilium Nicolai, Stephani et Mathie
de Lwpsa, quod circa festum beati Bartholomei apostoli 2<) cu-
iusiam septima instaret revolucio annualis, circumspecti Nicolaus
Heder, iudex Cristofforus, Stephanus Eekel, Petrus Zabo, Matheus.
TY
Stephanus et Iohannes Fabry, cives et incole oppidi Offon Ba
nya, una cum pluribus complicibus ipsorum, armatis et poten-
ciariis manibus ad domum et curiam prefatorum exponencium
in eadem Lwpsa in dicto comitatu Thordensi habitas irruisseni
SI
ibique disertatis hostiis domorum, ipsorum exponencium des-
tructis scriinis et iadulis eorumdem domo in eadem repertis,
quam plura argenteria et quod deterius est, universas literas et
R
literalia instrumenta factum dictarum duarum possessionum ip
sorum exponencium utraque Lwpsa vocatarum tangentes et con-
VE
cernencia scriniis et ladulis in eisdem repertis excipientes et auf-
ferentes prefatumque Nicolaum captivantes et captum tamdiu te-
nuissent et diversis tormentis ac cruciatibus eum ad palam tra-
NI
here volentes [........... Jissen t , oonc c et resida a iuaa a c liteaas
et literalia iestrdmeeta super facto dictarum poeesseioeum ema-
natas, quas de dictis sceieiis et Iadulis excipeee non potuis-
U
eent, de manibus eiuedem Nicolai sxcepisesnt et eum eas ex-

teahere coegissent. Tandem veeo, cum ipsos exponentes sic iuei-
bus et litnrie eorum privatos fore intellexissent, adinveetis qui-
AL
bdedam litnrie regietatis naedem poseeeeioese, simul cum omm’-

bus peetieenciis narumdsm a manibus nordmdem exponencium
per regium et conventus naclnsin de Kolosmonstra hominee sibi
ipsis occupare feciesset oacdpatasque tsneeent eciam de peeseeti
TR
in preiudicium eorumdem exponencium et dampnum valde mag-

num. Super quo aommittimus vobis prssentibds fiemitee, qua-
tenus ueiversis vicirn's et commetaneis dictarum poessssioeum
uteardmque Lwpsa cetsrisqun nobilibus comprovincialibus dicti
EN
comitatus Thordensis, quibus decet et con[...................... ] ad

unum certum et brevem terminum sedis vestre iudiciarie per
voș ipsis partibus prsfigeedo per modum ■ aommunis ioqdi-
eiaionie in eandem sedem v[estram iddiaia]eiam vestri in pre-
/C
eenci’am insimul convocatis ab eisdem ad fidem eorum deo

debitam, fidelitatem que sacro regio diademati observandam
facto dominê cruciș signo per vos coram vobis et ceteris no
bilibus di’cti - comitatus Thordensie prestaetlbds super his omni-
SI
bus premissis mcuam, plenam et omnimodam iequiratis et ex-

periamiei certitudim"s veritatem et Iosupsu ■ cui parcium diete pos-
sssaloese et iura attiesre peehibeantdr et quo iure ipsos ac
IA
prsdeaessoree eorum, super qdibdsqde metis eas poseidsrlet et

andem super - huiuemodi attestatione, ■ -dictorum nobilium pee-
fatis exponentiîs liteeas necessarias dare velins, secus non fac-
U
R
— 21 —
RA
turi, presentibus perlectis exhibentibus restitutis. Datum in op-
pido nostro Keress Banya, Sabbato proximo post festum beati
Mathei apostoli îr>), anno domini millesimo quadringentesimo oc-
LIB
tuagesimo sexto. Nos igitur mandatis ipsius prefati magnifici
domini wayvode obedire volentes, ut tenemur, omnes ipsos vi-
cinos et commetaneos dictarum possessionum utraque Lwpsa,
videlicet Ladislao (!) de Thorozko et castellanos castri Zentlr
gergh, Paulum et Blasium de Zara, Matheum de Zarkad, Va-
TY
lentinum et Gregorium de Hozywazo, lacobum de Warfalwa,
Laurencium Chany de Boldacz et Ladislaum de Petherd, item u-
niversos nobiles comprovinciales dicti comitatus Thordensis vi-
gore prefatarum literarum ipsius domini wayvode ad feriam se
SI
cundam proximam post festum sancti Francisci confessoris ae),
diem videllicet sedis nostre iudiciarie, ad oppidum Thorda, lo
ER
cuiri videlicet sedis nostre, per modum communis inquisicionis
convocări fecimus - ipsosque tacto dominice cruciș signo ad fi-
dem ipsorum deo debitam fidelitatemque sacro regio diademati
observandam super premissis interogavimus (!) et requisimus. Ex
IV
quorum fassionibus et attestacionibus de premissis tăiem expe-
rimus (!) certitudinis veritatem, ut hec omnia premissa et quevis
premissorum singula ipsi prefati iudex et cives ac incole oppidi
UN
Offon Banya cum aliis pluribus complicibus ipsorum super ip
sos prefatos Nicolaum, Mathiam et Stephanum, nobiles de Lwpsa,
fecissent et patrassent. Item eciam, quod ipse possessiones u-
traque Lwpsa predicte cum omnibus pertinenciis ipsos Nico
laum, - Mathiam et Stephanum de Lwpsa et suos predecessores
AL
iure attinerent et quod predecessores ipsorum exponencium, - sed

et ipsi ipsas possessionnes - predictas utraque Lwpsa cum veris
metis ipsorum (!), videlicet a parte meridionali Kalagyer Hege, a
TR
parte vero septemtrionalem (!) Fodorkw vocatis, tenuissent et ser-

vassent et usi fuissent et - in dominio ipsarum possessionum cum
omnibus - utilitatibus et pertinenciis fuissent . et permansissent, ad
quorum attestaciones et fassiones secundum mandatum ipsius
EN
magnifici domini wayvode prediciti dedimus literas nostras sub

sigillis nostris sedis iudiciarie emanatas. Datum die et loco- pre-
notatis, anno supradicto. Octava autem et ultima similiter dicti
comitis Stephani de Bathor, in Koloswar, feria quinta proxima
/C
post festum beati Francisci confessoris 27), in dicto anno domini

millessimo quadringentesimo octuagesimo sexto, similiter in pa-
piro patenter [confec]ta prefatisque indici et iuratis ceterisque
civibus - oppidi Offon Banya predicti loquens manifestabat, quod
SI
licet ipse comes Stephanus superioribus tune diebus iuxta man

datum nostre maiestatis sibi in literis nostris preceptoriis pro
parte prefatorum nobilium Nicolai, Stephani et Mathie de Lwpsa
IA
in facto occupacionis prescriptarum duarum possessionum eo-

rumdem nobilium utrarumque Lwpsa per- eosdem cives, ut dic-
tum fuisset [.................. Jtarum sib i superind e lqquentibu e în-
U
R
22 —
RA
iuctum (?) - - ipsos cives mediantibus - aliis literis suis ad certum
terminum in eisdem specificatum sui in presenciam, -ubi termino,
in eodem deo duce extitisset constitutus, cum ommbus - - iuribus,
LIB
literisque et literalibus eorum instrumentis, - si quas et que _in
facto dictarum duarum- possesionum utrarumque Lwpsa. habuis-
sent - confectas et emanata, comparere pecieriț et nichilom’nus
nostra regia in persona eisdem firmiter dederit in mandatis, ut
eisdem visis - iudicium et iusticiam secundum conținencias litera-
ITY
rum nostre maiestatis prescriptarum facere potuisșet inter eos.-
dem nobiles de Lwpsa, ab una - - ac ipsos iudicem, mratos et , ci
ves, partibus ab alia, tamen iidem iudex, iurati eț cives partici-
pes(?) et pro nichilo curatis huiusmodi mandatis suis termi
num et locum ad prefixos, in quibus prefati nobiles de Lwpsa
RS
coram ipso simul cum universis iuribus literisque et literalibus
instrumentis factum dictarum duarum possesionum Lwpsa tan-
gentibus- et concernentibus comparuissent sui in presenciam iu
dicium et iusticiam superinde recepturi, venire vel aliquem ipso-
E
rum legittimum procuratorem mittere curassent, sed ipsosmet a
facie iuris et iusticie assentassent. Idem vero comes Stepha-
IV
nus nolens - ipsos nobiles propter eorumdem iudicis, iura-
torum et civium contumaciam et absenciam [in] suis iustis iu
UN
ribus destitui et privări, ob hoc eosdem nobiles in pacifico do-
minio prefatarum duarum possesionum Lwpsa, non obstante
qualibet contradiccione eorumdem civium superinde fienda, lo-
care et statuere decrevisset et commisisset, pro eo eosdem iu
dicem, iuratos et ceteros cives requisivisset et [.....] regia
L
nostra in persona firmiter commisisset eisdem et - mandasset, qua-

tenus receptis eisdem literis ipsius comitis Stephani dictas pos-
RA
sessiones iam fatorum nobilium Lwpsa nuncupatas eisdem pa

cifice et quiete remiftere et resignare manusque suas de eisdem
penitus , et per omnia excipere deberent et tenerentur, si - quod
autem ius circa possessiones ipsas habere sperarent, - id re-
NT
quirerent ordine iuris. Quibus exhibitis antelatus procurator pre-

fatorum civium, incolarum et laboratorum diete civitatis nostre
Offon Banya in contrarium premissorum ultra preexhebitas (1)
in personis eorumdem civium, incolarum et laboratorum literas
CE
q.uasdam, duas literas, unam scilicet vestram, die dominico pro

ximo post festum Exaltacionis sancte cruciș 28), anno domini
millesimo - quadringentesimo primo privilegialiter editam, tenorem
litere- dicti condam domini Sigismundi regis in preexhibito pri-
I/
vilegio eiusdem, ut predictum est, in - predicto anno domini mil-

lesimo quad^rgertesimo tricesimo septimo, octavo Kl. mensis
Aprins,29) regnorum autem suorum, anno Hungarie etc. quinqua-
S
gesimo primo, _ Romanorum vigesimo septimo, Bohemie decimo

septimo, imperii vero quarto edito, novo eiusdem sigillo dup
IA
- r^x Hunsarie utebatur, impendenti communito con-

mabve insertum, transsumptive m se habentem, secundam simi-
U
R
— 23
RA
liter vestram reambulatoriam tenorem literarum dicti condam do
mini Sigismundi regis in oppido suo Monyaros vocato parcium
Transsilvanarum, die dominico proximo post festum Ascensionis
LIB
domini Sj), anno eiusdem millesimo quadringentesimo vigesimo
septimo, regnorum suorum anno Hungarie etc. quadragesimo
primo, Romanorum decimo septimo et Bohemie septimo datis
verbaliter in se habentem diete nostre personalis presencie iu-
diciarium produxerat ad examen. Quarum prima videlicet prefati
TY
condam domini Sigismundi ' regis, anno domini millesimo trecen-
tesimo nonagesimo primo, decimo Kl. mensis Mărcii 31), regni
autem sui anno quinto edita, ut premittitur, antedictis literis
vestris transsumptive inserta inter cetera denotabat, quod ipso
SI
condam domino Sigismundo rege una cum prelatis et baronibus
suis feria quinta proxima ante dominicani Ramispalmarum 82) Ci-
bini pro tribunali considentibus cunctisque querulantibus iusti-
ER
ciam instatura equitatis indilatam ac iudicium uti regiminis inter-
fuisset officio condigno faciendo de medio ceterorum predicto-
rum discretus vir Iohannes presbiter, plebanus ecclesie beate
IV
Mărie virginis de Wmberg, sew de Aranyas Banya iuxta fluvium
Aranyas appellatum situata ac Michael, filius Hermani, civis de
eadem, suis et universorum urburariorum ac hospitum ibidem
UN
sedencium in personis eiusdem condam . domini Sigismundi re
gis in presenciam venientes contra Michaelem et Petrum, filios
Nicolai, filii Stephani de Thorozko personaliter adherendo pro-
posuissent eo modo, ut annotati Michael et Petrus ac Akws, fi
lius Andree, filii condam Akws ac heredes et nati filii eiusdem.
AL
condam Akws, nobiles de dicta Thorozko, a nonnullis tempo-

ribus retrolapsis inhouando non modicam partem urburarum
dicti condam domini Sigismundi regis de dicta Ara[nya]s Banya
TR
operarios et singulos homines in cultura aurifodine eiusdem

[ ...... ] iugiter (?) insudantes ac laborantes ad servueia [!ț
et dacia inconsueta per eosdem dictis nobilibus impendendo, uti
astringendo pro se ipsis potencialiter occupassent libertatibus
EN
ipsorum civium antiquis privilegiatis a regio culmine regibus

scilicet predecessoribus eiusdem condam domini Sigismundi re
gis ipsis pro. tempore concessis [ . .. Jmo'ruptis spretis et pror-
sus postargatis in hac parte. Quo percepto memorați Michael
/C
et Petrus consurgentes suis et dictorum ceterorum nobilium de

Thorozko in personis respondissent ex adverso, ut dicta posses-
sio Aranyas [Banya] cum omnibus suis utilitatibus et pertinen-
ciis sub eius antiquis metis dudum per reginalem maiestatem
SI
antefatis eorum progenitoribus videlicet [.............. ] Nicolao et

Ladislao, filiis Stephani ac Michaeli et Nicolao, filiis Akws de
dicta Thorozko, pro ipsorum fidelibus serviciis et [ . . . . Jorum
IA
heredibus per hempmtum (?) collata extitisset et pretextu huius

terciam partem dictarum urburarum iidem nobiles de Tharazka
U
R
— 24 —
RA
reciperent et exigi facerent, asserentes se ipsos habere literas ip
sius reginalis maiestatis exinde confectas efficaces - l ...... •
LIB
. . ] literis [....]' ipsis literis [condam domini] serenis
imi Sigismundi regis plenarie sufficienter declaratis per eosdem
[Michaelem et Petrum] in ipsorum et ceterorum nobilium pre-
dictorum personis ac ex adverso per prefatos Iohannem pleba-
num et Michaelem civem de Aranyas [Banya in suis] et cete
rorum incolarum ac urburariorum de eadem Aranyas Banya no-
ITY
minibus prenotato piivilegio dicti condam domini [Sigismundi
regjis, ut premittitur, in personis dictorum civium [et] lab[orato-
ratorum predictje Aranyas Banya preexhabito et in superioribus
sensualiter denotato Co[......................... ] Sigismundo rege ex-
RS
hibitis et productis ac jeisdem clare expositis - et in conspectu
suo eisdem partibus presentibus [.................... ] perlectis. Cum
idem condam - dominus Sigismundus rex omnem premissorum
|.............. ] iusticiam b b mihormn prelatorum et barouum suo-
VE
rum pres[caiptorsmque no]bilium in Christo patrum dumioorsm
[......................................... ]sib Quinqeecclusionsis , tobonni t ar
hiepiscopi Strigoniensis, aule sue et ip[uiuu aeg]aliu maiestatis
cancellarii ac Ich^ms Waradiensis et Petri Kuo Tabossilvanensis
NI
ecclesiarum episcoporum ac virorum aobgoificorsm [...], re-
gni sui palatini, Ladislai wbyvude Transsilvani, Detrici Bwbek
toltijus regooasm Sclavonie, Dalmacie et Croacie [.............. ]sius
LU
filii Konye bani, comitis [.............................. ] ianitorum ac Georgii

de Chwthnok dapiferorum suorum, Ladislai [............. ], Stephaniz
Bwbek, regalium thaveroicorsm magistrorum, Stephani, filii Fyl-
pes de Korog pridem [bani], Ladislai filii Petri de S[ . . . . ]
A
comitis Themesiensis ceterurumque militum et paoceaum, regni

sui tune secum existencium mature deliberacionis iudicio dis-
TR
cuusiuoefm .... ie] cooscieociose consumpmacionem ipso con-

dam domino Sigismundo rege interim tune awlsoGOet absente
commisiuset effective. Tandem memorați prelati barones, milites
et] pruceres ad serenitatis sue venientes presenciam antefatis u-
EN
trisque partibus presentibus et audirotibuu unanimiter et unifor-

miter sue detexissent et retullissent maiestati, quod ipsi utra-
rumque parcium prescriptarum proposicionibru et obieccionibus
auditis et perceptis liteaallbusque mstrumentis [ . . ' . Jlatisf . . .
/C
• ■ • • ] perlectis et cuotinencias eoaumdem sane examinatis, ag-

nițis et intellectis memoratos ' Michaelem et Petrum ac Akws,
filium Andree et heredes Nicolai, -- filii dicti condam Akws. tan-
quam iura regalia sub taciturnitatis sência nequiter et clam de-
SI
tmentes reos et prorsus culpabiles fore reperisseot. Ideo ex una-

mmj maturo consilio de[ .... ]ssent et - cwam eodem dommo
b1giumundu rege palam commisisueot memoratos Michaelem et
IA
] Akws, mu™ A°dree et fthos Niculai, filii dicti condam

Akws, tanquam iuris regalis celatores in - s^tencia capitali ac
U
R
— 25
RA
demiss.ione omnium possessionum ac rerum mobilium et in[mo-
bilium] eorumdem ubique habitarum et existencium convictos esse
lege regni noștri s[v. . . . ] approbata requirente, possessionem
LIB
Kwp[esth]Banya vocatam, cum omnibus suis [utilitatibus] et per-
tinenciis tune erga manus ipsorum nobilium de Thorozko ex
reginali collacione, uti fuisset antedictum, habitam ab eisdem
previa racione rite et in evum alienantes et suis regiis manibus
reaplicantes et pleno iure reanectentes perpetuum silencium ip
TY
sis nobilibus et eorum heredibus de iuribus regalibus antefatis
effective impofsuissent]. Premissus ipse itaque condam dominus
Sigismundus rex pretaxatam sentenciam per ipsos prelatos ba-
rones, milites et nobiles ex iudicio superius expiicato adversus
SI
dictos nobiles de Torozko recte latam, ratam, gratam et accep
tam habens pro memoratis ur[burariis] et civibus suis ac cunctis
ER
incolis et culturibus(î) moncium de dicta Aranyas Banya et eo
rum successoribus [....] ipsius specie concernebat ex vigore
privilegii regalis [........... ] eorum epplicanti s nntefa t i qu o ad
omnes sufas coatiaencias puncta], articulos [et] clausulcs confir-
IV
masset. Secunda vero videlicet simiiiter vestra âmbulatoria sexto
die ferie quarte videlicet festi beati Barnabe apostoli tune pro
xime preferiți 33), in predicto anno domini ] millesimo quaaringen-
UN
tesimo vigesimo septimo in papiro clause emanata explicaba[t .
] dic ] i onndam omniin i Sigiumnad i ceisio ] . t .
................... •............. s..................................... t s t s ] homine suo
[................ ]ad.. id specialiter deputate et transmisso vestrum ho-
minem videlicet virum religiosum fratrem Petrum sacerdotem
AL
custodem monastherii cntedicti vestro ■ pro testimonio transmi-

sissetis fide dignum. Quod scilicet testimoeiuq[........................
................ Jdicti condam domini Sigismundi regis in presenciam
TR
vestrcm non venien[ . . . ] exinde ad vos reversu[ . . ] consti-

eaciose retullisent isto modo, quod ipsi predicta feric quarta
videlicet in dicto festo beati Barnabe apostoli **) ad facies civita-
tum Aranyas Banya [........... ] a o Ceeb o Bnyao e t Mddwo Ba-
EN
nyc vocatcrum ■ vicinis et cometaneis earumdem universis inibi

legittime convoca^s et presentibus ccceaentbs primo prefațam ci-
vitatem Aranycs BanyB sive On[em]Banya secrnarm demonstiai-i
cionem iudicis et civium de eadem modo et ordine in eisdem
/C
literis denotatis recmbrlassbnt. Tune Iohcm'ies de prefața Lwpsa

personaliter adhbrbnao in sua ac Ladislai, filii Stephani et Kende
frctrum suorum personis, b rivulu Mwskapathaka usque ad iocum
jara Hawassa ubique contraaieissbt, obquam cuntraaiccionem
SI
ipsius ibidem et eodem die e^dem luhannbm, Ladislcum et

Kende de prefața Lwpsa inter ceteros cuatrcaicturbs cum uni-
versis eorum literalibus instrumentis, si quas srpbriaab hcbuis-
IA
sent, sew hcbere sperassent contra mbmuratos iudicem, ci-

ves et hospites de Aranyas Bcnya ad vigesirnum quintum diem
U
RY
— 26
RA
reambulacionum ■ premissarum tune venturum in prefati condam
domini Sigismundi regis personalem, ubi........... 0 deo dcee
intra ■ ambitum dicti regni sui Hungarie ■ fuisset constitutus, evo-
cassent presenciam, racionem premisse contradiccionis eorum^
LIB
reddituros. Quarum quidem literarum exhibitionibus per procu-
ratores parcium antedictos modo premisso factis annotatus.
procurator prefatorum Nicolai, Stephani et Mathie de prefața
Lwpsa volens eosdem in premissis, prescripcione eciam longi
temporis tueri ■ et defendere ibidem allegarat in hune modum,
TY
quod progenitores corum Nicolai, Stephani et Mathie con-
sequenterque ipsi Nicolaus, ■ Stephanus et Mathias vigore pre-
scriptarum literarum donacionalium memorați condam domini
Lodovici regis a tanto tempore prescriptas silvas litigiosas una
SI
cum prenotatis utrisque possessionibus Lwpsa possedissent
et in pacifico dominio earumdem perstitissent, quod annos-
ER
prescripcionis [eeijam regalis dudum transcendissent. Sicque ee-
dem possessiones, utraque Lwpsa ac silve predicte ex legittima-
que prescripcione in [possessijonem Nicolai, Stephani et Mathie-
pertineret (!). Quibus sic habitis, cum iidem procuratores parcium
IV
predictarum eisdem in premissis per prefațam nostram persona
lem presenciam discussionem et finalem deliberacionem suppli-
cassent elargiri, causa parcium prescripta de dictis [ocjtavis ad
UN
examen et finalem deliberacionem proprie persone nostre ma-

iestatis per dictam nostram personalem presenciam fuerat pro
rogata. Nos [vero] nolentes partes predictas propter dilacionem
cause huiusmodi laboribus ■ et expensis ulterius gravari eandem
causam in persona maiestatis ■ nostre examini et finali delibera-
AL
cioni fidelium nostrorum reverendi domini Urbani, electi ecclesie

Agriensis et thezaurarii noștri ac egregii Thome de Dragh diete
personalis presencie nostre locumtenentis ac magistrorum protho-
TR
îiotariorum ceterorumque iuris p[eri]torum adtunc Bude exis-

tencium per nostras infrascripti tenoris literas duxeramus com-
mittendam. Quarum quidem literarum nostrarum tenor is est.
Mathias, dei gracia rex Hungarie, Bohemie etc. fidelibus nostris,
EN
reverendo domino Vrbano, electo ecclesie Agriensis et thezaura-

rio nostro etc. ac egregio Thome dc Dr[agh perjsonalis presen
cie nostre locumtenenti, salutem et graciam. Exponitur maiestati
nostre pro parte fidelium nostrorum circumspectorum iudicis,
/C
iuratorum ceterorumque civium et monthanistarum oppidi noștri

Offon Banya parcium Transsilvanarum, quod licet quedam causa
ipsorum, quam iidem contra et adversus Nicolaum, Mathiam et
Stephanum de Lwpsa racione metarum sew teritoriorum eius
SI
dem oppidi noștri Offon Banya in [congregacione] generali pre-

latorum, baronum ac electorum nobilium regni noștri Hungarie pro
eleccione palatini celebrata inhouaverant, sed prohabente clariori
IA
deliberacione ad octavas festi beati Michaelis proxime preferiți 35)

CU
RY
— 27
RA
fuerat ■ prorogata ■ ibique pluries levata et diligenter examinata di-
scussaque fuerit; tamen propter exhibicionem quarumdam literarum
donacionalium condam Lodovici regis causa ipsorum fuerit ad
examen et finalem deliberacionem nostram prorogata. Nos vero
LIB
nolentes partes ipsas propter dilacionem cause ipsius laboribus
et expensis ulterius gravari et fatigari eandem in persona maie-
statis nostre examini et definali deliberacioni vestre ac magis-
trorum prothonotariorum ceterorumque iuris peritorum et in
presenti Bude existencium duximus committendam et commit-
Y
timus per presentes. Requirimus itaque fidelitatem vestram [ . . .
. . . Jnichilominus committentes, quatenus acceptis presentibus,
IT
vocatis coram vobis partibus ad unum certum et brevem termi-
num causam ipsam absque ulteriori dilacione examinări et fi-
finaliter deffiniri ■ sentencialiterque ■ concludere debeatis, facientes
RS
id, quod iustum decreveritis, execucioni demandare nostre maie-
statis in persona et auctoritate presentibus vobis in hac parte
plenarie attributa et iusticia mediante, secus non facturi. Datum
sub annulari secreto sigillo nostro in oppido Australi Ebenfwrth ■
VE
die dominico proximo postfestum beati Mathie apostoli, 30) anno
domini millesimo quadringentesimo octuagesimo septimo. De-
mumque iidem dominus Vrbanus electus et Thornas [de] Drag
NI
una cum egregiis magistris Ladislao de Doroghaza ac Iohanne
deThwroz predicte nostre personalis presencie, necnon Iohanne
de Korothna palatinali et Stephano de Sassag (!) iudice curie
LU
nostre, prothonotario, ■ nostram venientes in presenciam ante-

fato procuratori pre[................ ] civium et laboratorum pre
dicte civitatis nostre Offon Banya, nec non prelibato Nicolao
de Lwpsa pro se personaliter et pro prefatis Stephano et
RA
Mathia fratribus suis cum procuratoriis literis prefati comitis

Stephani de Bathor presentibus et audientibus concorditer et u-
niformiter nobis re[tullissent] hoc modo, quod cum ipsi prefatis
literis nostris honore et reverencia quibus decuisset receptis
NT
Bude feria secunda proxima post [Domini]cam Letare nune pre-

teritum (!) ’7), una cum nonnullis aliis iuris peritis pro discussione
et deliberacione prenotate cause pro tribunali sedissent, preno-
minatus procurator antefatorum civium et laborancium antedicte
CE
civitatis nostre Offon Banya ab una ac prelibatus Nicolaus de

Lwpsa pro se similiter personaliter et pro antefatis Stephano et
Mathia fratribus suis cum predictis procuratoriis literis iudicis
curie nostre partibus ex altera, in ipsorum venientes presenciam
idem procurator prefatorum civium et laboratorum in personis
/
eorumdem in maiorem et pleniorem documentum et defenssio-

SI
nem (!) iurium ipsorum et precipue ad ostendendam et decla-

randam interrupeionem [................ ] rescripcionis quasdam vi-
ginti novem literas, unam vestram prohibitoriam, secundam dicti
IA
condam Sigismundi regis prorogatoriam, terciam similiter eius-

CU
R
28
RA
dem condam domini Sigismundi regis, quandam ipsius iudicia-
riain comissionem exprimentem, quartam simiiiter vestram șu-
perinde inscripcionalem, quintam părem litere statutorie et cita-
torie, modo simili vestre sextam, septimam, octava[mj, nonam,
LIB
[decimam], undecimam, duodocimam, tredecimam, quartam de
cimam, quintam decimam, sedecimam Pangraczii de Dengeleg
et Nicolai de Wyzakna, decimam septimam, decimam oc-
tavam, decimam nonam, vigesimam, vigesimam primam, vige-
simam secundam, vigesimam terciani Gregorii Bodo de Gywrgii
Y
et prefati Nicolai de Wyzakna, vigesimam quartam eiusdem Ni
colai de Wyzakfna et Mărci de Herepe], vigesimam quintam eius
T
dem Mărci de Herepe et Stephani de Ianossy, vigesimam sex
SI
tam prefatoruni Nicolai de Wyzakna et Mărci de Herepe, vige
simam septimam Georgii de Bala et prefatorum Mărci de Herepe
et Stephani de Ianossy, vigesimam octavam et vigesimam no
ER
nam prefatorum Georgii de Bala et Mărci de Herepe et Nicolai
de Somkerek, vicewayvodarum Transsilvanensium [ . . . ] con-
fectas eorum iudiciarie examinacioni exhibuisset. Quarum
prima, videlicet vestra prohibitoria, feria tercia proxima post
IV
[festum] beati Gregorii pape, 3s) anno domini millesimo qua-
dringentesimo vigesimo septimo patenter in papiro emanata eno-
UN
dasset, quod lofhannes] alias civis de Magyarbaroth, tune vero
hospes de Offon Banya, sua ac universorum civium hospitum
sew incolarum [de] eadem Offon Banya personis in vestram
veniens presenciam memoratum condam dominum Sigismundum
regem a donacione et collacione ac Iwanka filium Danielis ab
AL
impetracione, occupacione, detencioneque, utensione, fruicione

prescriptarum posessionum Felsew Lwpsa- et Also Lwpsa et
M[w]ska, usuum fructuum et quarumlibet utilitatum earumdem
percepcione sew percipifaccione aut se quovis quesito colore in
TR
dominium earumdem intromissione, easdemque sibi ipsis statui

vel perpetuifaccione quoquo modo libet factis vel fiendis pro-
hibuisset, publice et manifeste lege regni requirente coram vo
EN
bis. Secunda scilicet dicti condam Sigismundi regis Brassovie

tercio die vigesimi quinti diei dicti festi beati B[arnabe] apos
toli, sy) in predicto anno domini millesimo quadringentesimo
vigesimo septimo, simiiiter in papiro patenter edita expresisset,
/C
quod ipse causam illam quq inter iudicem ac universos cives

et hospites diete civitatis sue Aranyas Banya actores ab una ac
inter honorabile capitulum ecclesie Albensis Transsilvane, item
lohannem, Ladislaum et Kende de Lwpsa, necnon alios in ea
dem litera nominatos veluti in causam attractos, parte ex altera,
SI
iuxta continencias literarum vestrarum evocatoriarum super facto

contradiccionis, reambulacionis et metarum consignacionis et e-
IA
reccionis prefate sue civitatis Aranyas Banya prefato vigesimo

quinto die festi beati Barnabe apostoli 4U) vertebatur sue maies-
CU
R
— 29 —
RA
tatis personali in presencia propter motum sui exercitus tune ad
partes Transalpinas contra Turcas auspice deo infl [ . . . ] ad
octavum diem festi beati [ . . . ] Michaelis archangeli tune ven-
LIB
turî 4') in eandem suam personalem presenciam, ubi tune intra
ambitum regni sui Hungarie duce domino constitueretur, duxisset
prorogandum, eo modo, ut tune eedem partes universa eorum
literalia instrumenta, tam metalia, quam alia quelibet facta ipsius
civitatis et dictarum posessionum tangencia coram eadem sua
TY
personali presencia tenerentur exhibere. Tercia annotatii condam
domini Sigismundi regis Bude quinquagesimo sexto die octava-
rum festi beati Georgii martiris, “) in anno domini millesimo
quadringentesimo tricesimo septimo, regnorum suorum anno Hun
SI
garie quinquagesimo primo, Romanorum vigesimo septimo, im
perii vero quinto ex deliberacione prelatorum etbaronumac ma-
R
gistrorum in iudicio facta, modo simili in papiro patenter suborta
declarasset, quod Georgius literatus deZerdahel pro iudice et iu-
VE
ratis civibus ac universis hospitibus et montanistis de prefața Offon
Banya cum procuratoriis literis prefati capituli ecclesie Albensis
Transsilvane iuxta continenciam literarum eiusdem condam do
mini Sigismundi regis preceptoriarum pariter et evocatoriarum
NI
vestrarumque exinde relatoriarum in predictis octavis festi beati
Georgii martyris, in figura iudicii sue maiestatis personalis
presencie consequenterque magnifici Ștefani de Bathor, iudicis
LU
curie sue ac venerabilis Mathie propositi ecclesie Quinqueeccle-

siensis, aule sue regni sui Hungarie summi cancellarii guber-
natorisque episcopatus Waciensis comparens contra lohannem
de Lwpsa ac Ladislaum, Nicolaum, Iohannem et Kende, filios
RA
eiusdem, easdem literas ipsius condam domini Sigismundi regis

etc. preceptorias et evocatorias vestrasque exinde relatorias sibi
presentasset exprimentes quod in sue maiestatis venientes pre
senciam, discretus Wenceslaus plebanus et Iacobus Fleysser,
NT
civis prefate civitatis sue Offon Banya, in eorum ac dictorum

iudicis et iuratorum ceterorumque civium et monthanistarum no-
minibus et in personis sibi exposuisset gravi cum querela, quo-
mod© nonnulli forent nobiles prefatarum parcium suarum Transsil-
CE
vanarum et presertim dicti Iohannes de Lwpsa ac Ladislaus,

Nicolaus, Iohannes et Kende, filii sui, qui magnam quantitatem
terrarum et possessionum memoratorum querulancium intra ve-
ras metas et cursus metales diete civitatis sue adiacencium ad
ipsam civitatem suam vigore literarum et literalium instrumen-
I/
torum per dominos reges Hungarie, suos scilicet predecessores

et per suam maiestatem eis datarum et concessarum pertinen-
S
cium et spectare debencium, pro se minus iuste et indebite ac

potencialiter occupassent et occupatas conservarent in ipsorum
IA
preiudicium et dampnum, immo pocius sue maiestatis displicen-

ciam manifestam, supplicantes ■ suo culmini, ut ipsis super pre-
U
R
30 —
RA
missis, ne sic ex inproviso predicte possessiones et terre a pre
fața civitate sua alienarentur, de remedio opportuno dignaretur
generosius providere. Et quia predicti ■ exponentes ex causis in
eisdem literis expressis certa(!) longarum litium anfractus absque
LIB
notabili dampno dictarum montanarum attendere non potuissent,
ideo ne in pretactis montanis sue Maiestatis dampnum eveniret
prefatis comiți Stephano de Bathoret Mathie cancellario median-
tibus aliis literis suis exinde confectls, precipiendo mandasset
seriose, ut ipsi partes inter predictas super premissis in . dictis
Y
octavis festi beati Georgii martyris indilate iudicium et finalem
IT
decisionem prenarratorum nobilium absencia non obstante, abs
que omni ulteriori prorogacione in persona et auctoritate, ■ sue
maiestatis in predictis aliis literis suis ipsis attributa ■ et iusticia
S
mediante facere et administrare deberent omnibus modis. Idcirco
fidelități vestre firmissime precipiens mandasset, quatenus ves-
ER
trum mitteretis hominem pro testimonio fide dignum quo pre-
sente homo ■ suus infradeclarandus ad prefatos nobiles et preser-
tim Iohannem de Lwpsa ac Ladislaum, Nicolaum, Iohannem et
Kende, filios suos predictos, eorum literas et literalia instru
IV
menta exhibituros ■ ac in facto premisso finale iudicium re-
cepturos, contra antefatos querulantes modo simili eorum lite
UN
ras et literalia instrumenta producere debentes, ad prelibatos
octavas festi beati Georgii ■ martyris prefatorum comitis ■ Ste
phani de dBathor et Mathie cancellarii personalem presenciam
sue maiestatis in hac parte representancium evocaret in presen
ciam, insinuando ibidem eisdem, quod si venirent et predictas
AL
eorum literas et literalia instrumenta exhiberent ac finale iudi

cium causa in preallegata reciperent, ■ bene quidem, alioquin ipso
rum absencia et non veniencia non obstante, iidem ■ comes Ste-
phanus et Mathias cancellarius absque omni ulteriori proroga
TR
cione finale iudicium et indilatam conclusionem et discussionem

facerent et ministrarent causa ■ in premissa, prout iuri videretur
expedire. Et post hec huiusmodi evocacionis seriem cum nomi-
EN
nibus evocatorum ac termino asignato dictis iudici curie et can

cellario rescriberetis. Vos itaque mandatis eiusdem condaj do
mini Sigismundi regis obedientes, ut tenebamini, una cum Iacobo
de Enyed, alias de Zenth Jânos Hegye, homine ipsius condam
/C
domini Sigismundi regis, hominem vestrum videlicet religiosum

fratrem Cristoforum, unum ex vobis, ad premissam execucionem
faciendam vestro pro testimonio transmisissetis fide dignum.
Qui tandem exinde ad vos reversi retullissent, quod ipsi feria
secunda proxima post festum beatorum Thiburci et Valeriani
SI
martyrum proxime tune pret<Îîtlûm 4S) memoratos Iohannem de

Lwpsa ac Ladislaum, Nicolaum, Iohannem et Kende, filios
IA
ipsius, in possessione ipsorum Lwpsa predicta eorum lite

ras et literalia instrumenta exhibituros finaleque iudicium re-
U
R
— 31 —
RA
cepturos contra pretitulatos iudicem, iuratos cives et uni-
versos hospites ac montanistas modo simili eorum literas
et literalia instrumenta producere debentes, ad dictas octa-
LIB
vas festi beati Georgii martyris eorumdem comitis Stephani
et Mathie cancelarii evocassent in presenciam, insinuassentque
eisdem, ut si venirent ac predictas eorum literas [et] literalia
instrumenta exhiberent finaleque iudicium et conclusionem
causa ' in premissa reciperent, bene quidem, alioquin eorum
TY
absencia et non veniencia non obstante, discussionem face-
rent et ministrarent causa in 'eadem, prout iuri videretur ex-
pedire, prorogacione absque omni. Ad quas octavas prefati Io-
hannes de Lwpsa ac Ladislaus, Nicolaus, Iohannes et Kende,
SI
filii ipsius, per annotatum procuratorem dictorum iudicis • ac civium
et montanistarum congruis diebus ipsarum octavarum coram
eodem condam domino Sigismundo rege et consequenter ipsis
ER
iudice curie et cancellario sue maiestati(l) expectati, suam eo-
rumdemque • presenciam contumacia perassumpta non venissent
neque misissent, se mediantibus aliis suis et eorumdem iudicis
curie et cancellarii suorum iudicialibus literis • exinde confectis
IV
in iudiciis convinci permittentes, • postulans • idem procurator ipso-
rum actorum eisdem ex parte memoratorum in causam attrac-
UN
torum per eundem dominum Sigismundum regem consequenter-
que ipsos iudicem curie et cancellarium suos • iuris equitatem
impertiri in • premissis. Verum licet uti eedem litere exprimebant
huiusmodi ipsorum in causam attractorum contumacia et re-
belione exigente premissa causa per dictos iudicem ac cives et
AL
montanistas adversus eosdem in causam attractos modo primo

moța, iuxta prescriptum ipsius condam domini Sigismundi regis
mandatum et dictarum literarum suarum continencias • absque
ulterioris litis processu terminări debere sibi •ac prelatis et ba-
TR
ronibus suis secum • in sede sua iudiciaria considentibus visum

fuerit, tamen ipse condam dominus Sigismundus rex eorumdem
prelatorum et baronum suorum assumpto consilio, ne in profe-
EN
renda sentencia festinus fore visus fuisset, • ad huc ex super ha-

bundancia predictam civitatem suam et terras, quas idem iudex
et cives ac montaniste a se per prefatos in causam attractos
aliosque eorum • commetaneos et vicinos occuptas(l) esse asse-
/C
ruissent, de novo reambulare et sic • inter partes iudicium minis-

trare volens, fidelități vestre firmiter precipiendo mandasset,
quatenus vestrum mitteretis hominem pro testimonio fide dig-
num, quo presente homines sui infra declarandi ad facies pre-
fate civitatis sue Offon Banya et per consequens prescriptarum
SI
terrarum, quas ipse iudex, cives • et montaniste a se vel ab ipsa

civitate tam per prenotatos in causam attractos, quam alios quos-
cumque vicinos et commetaneos • eiusdem civitatis occupatas fore
IA
[dejmonstrassent, eisdem vicinis et commetaneis universis inibi

U
R
— 32 —
RA
legittime convocatis et presentibus accedentes, ipsam et easdem
per ea[rum vera]s metas et antiquas secundum assercionem
predictorum iudices(!) et civium reambularet et signis metali.bus
circumquaque (?) consignaret reambulatasque et ab aliorum
LIB
iuribus possessionariis seperatas(î), distinctas, huiusmodique sig
nis metalibus [................ i metis erccti s reliquueren t eisdem
iudici, civibus ac montanistis peipetuo possiSdedas, si per pre-
fatus in causam attractos vel [alios] quospiam non fuisset con-
tradictum. Contradictores vero, si qui apparuissdet, eosdem cum
Y
omnibus eorum literis et literalibus instrumentis factum huius-
modi cause tangentibus contra annotatos iudicem ac cives et
T
montanistas ad octavas [................................................................. ]
SI
evocarent in presenciam, racionem coetraSiccieeis eorum reddi-
turos finaleque iudicium et delibe[racionem] absque cuiusvis ul-
terioris ph-orogaRionis confidencia recepturos, commitendo, ut si
R
venirent et dictas eorum [literas et literalia instrumenta] exhibe-
rent huiusmodique finale iudicium et discussionem in premisis
VE
reciperent, bene qfuidem, alioquin non veniencia ac absencia eo-
rum non obstante, sine omni ulterioris terminoC) et litigionari
processus] habservacione] et contumacionefinem faceret causa in
premissa, prout dictaret ordo iuris. Et post hec huiusmodi re-
NI
ambulacionis seriem cum cursibus [..............................................
..............t veminiqusqd e centrsdicterem e t evoct^tc^rmm , s t qui
fuisent, terminum ad predictum, fideliter rescriberetis. Quarta
LU
vestra ad [imm]ediatd prescriptas literas dicti condam domini Si-

gismundi regis rescripcionalis quinto die festi undecim mi-
lium [virginum] 4‘) clause in p[apir]o confecta tenorem dceum-
dem literarum dicti condam domini Sigismundi regis veebclitee
A
in se coeti[edes expressisset, quod vos literas] ipsius condam

domini Sigismundi regis vobis teaesmisscs sumpmo cum ho-
TR
nore recepissetis, manSatisque sue sublimitatis in omnibus o-

bedire cupientes, ut tenebamini, una cum Ladislao, filio Thorda
de Chan in Th<^ {êi....................................................................
Ajlbensi comitatuum nobilibus, hominibus sue ma'estatis, reli-
EN
giosum fratrem Blasium peesbyterqm, unum ex vobis, ad premissa

pdrcgdedc vestro pro testimonio transmissetis fide dignum.
lidem exinde ad vos reversi concordêr retulissent. quod ipsi
/C
feria secunda proxima videlicet in prefato festo Undecim milium

virginum 46) tune proxime preterito ad facies prelibate civitatis Of-
fon Banya et per coesdqudes prescriptarum, quas ip[si] iudex,
cives et moethaeiste a se et ab ipsa civitate tam per prenotatos
in causam atractos, quam alios qqosoueque vicinos et comme-
SI
taneos eiqsSem civitatis occupatas fore Semoestrassdet, eisdem

vicinis et commdtandis universis inibi legittime convocatis et
IA
presentibus accesissent, [et i]psam et easdem per earum veras

metas et antiquas seoqnSqm ostensionem predictorum iudicis,
CU
R
33
RA
civiurn et montanistarum ordine in eadem litera [vestrja rescrip-
cionali declarato reambulassent et circumquaque signis metalibus
consignașsent. Ubi a prima meta quam incepissent a plaga o
LIB
rientali circa unum rivulum Mwska dictum penes quandam viam
que tenderet versus Abrwd Banya usque ad monticulum, ubi
penes quandam semitam signum metale fecissent, prelibatus lo-
hanes de Lwpsa in sua ac Ladislai, Nicolai, lohannis et Kende,
filiorum suorum personis deindeque ulteriori reambulacioni et
TY
metarum ereccioni lohannes Kenezius de Byzere in persona dicti
capituli ecclesie Albensis Transsilvane contradiccionis velamine
obviassent, ob quam contradiccionem ipsi ibidem et eodem die
prefatos lohannem de Lwpsa ac Ladislaum, Nicolaum, lohannem
SI
et Kende, filios eiusdem, necnon prefatum capitulum ecclesie
Albensis contra memoratos iudicem, cives et montanistas cum
omnibus eorum literis et literalibus instrumentis factum huius
ER
modi cause tangentibus ad prefatas octavas festi Epiphaniarum
domini tune . venturas‘c) in sue maiestatis personalem evocassent
presenciam, racionem contradiccionis eorum reddituros finaleque
iudicium et deliberacionem absque cuiusvis ulterioris proroga-
IV
cionis confidencia recepturos, committendo eisdem,ut si venirent
et dictas eorum literas et literalia instrumenta exhiberent, huiusmo-
UN
dique finale iudicium et discussionem, in premissis reciperent,
bene quidem, alioquin non venientia ac absentia eorum non ob
stante sine omni ulterioris termini et litigionari processus ob-
servacione et contumacione finem faceret causa in premissa,
prout dictaret ordo iuris. Quinta videlicet par statutuorie et evo-
AL
catorie vestre quarto die ferie quarte proxime post festum be
ati Leonardi abbatis, 47), anno domini millesimo quadringente
simo quadragesimo primo emanata demonstrasset, quod vos re-
ceptis literis egregii Pangraczii de Dengeleg vicewayvode Trans-
TR
silvanensis introductoriis pariter et statutoriis amicabilibus suis

peticionibus annuentes, una cum Iohanne de Jara, homine ipsius
vicewayvode vestrum hominem videlicet religiosum fratrem Pe-
EN
trum, socium vestrum conventualem ad ea, que in eisdem lite

ris dicti vicewayvode continebantur, peragenda vestro pro tes-
timonio transmisissetis fide dignum. Qui demum exinde ad vos
reversi uniformiter retullissent, quod dum ipsi prescripta feria
/C
quarta proxima post dictum festum beati Leonardi abbatis, tune

preferită ad facies pretactarum possesionum Nagh Lwpsa et
Kys Lwpsa, vicinis et commetaneis earumdem universis inibi le-
gittime convocatis et presentibus accedentes prefatos lohannem
de Lwpsa ac lohannem, Nicolaum et Clementcm, filios suos, in
SI
dominium earumdem introducere easque eisdem vigore dona-

cionis regie maiestatis titulo perpetuo possidendas statuere . vo-
luissent, tune honorabilis Antonius Zekel decanus et canonicus
IA
diete ecclesie Albensis Transsilvane, in sua et eiusdem capituli,

3-1
U
R
— 34 —
RA
item circumspecti Stephanus losa et Iohannes Krych dicti in op-
pido Aranyos Banya predicto commorantes similiter in ipsorum ac
iudicis et iuratorum tociusque communitatis eiusdem oppidi per-
sonis ipsis contradiccionem velamine obviassent. Ob quam contra-
LIB
diccionem ipsi ibidem et eodem die eosdem Anthonium Zekel,
decanum et totum capitulum diete ecclesie Albensis Transsil-
vane, item Stephanum losa ac Iohannem Krych, iudicem iuratos-
que cives et totam communitatem predicti oppidi Aranya[s]Banya
contra memoratos Iohannem de Lwpsa, necnon Iohannem, Nico-
Y
laum et Clementem, filios eiusdem, ad octavas festi Epiphania-
rum domini 48) tune venturas in eiusdem vicewaivode citassent
IT
presenciam. Sexta decimo octavarum festi Epihaniarum domini4<J),
septima nono octavarum festi beati Georgii maorii50) oc
RS
tava nono diebus octavarum festi nativitatis beati lohannis Bap
tiste5'), nona in octavis festi beati Michaelis archangeli 52) in
anno domini millesimo quadringentesimo quadragesimo se
cundo, decima nono octavarum festi Epiphaniarum dominî68) un-
E
decima tredecimo octavarum festi beati Georgii martyris 5‘,)
duodecima nono octavarum festi . beati lohannis Baptiste 55), tre-
IV
decima duodecimo diebus octavarum festi beati Michaelis ar
changeli 66), anno domini millesimo quadringentesimo quadra
gesimo tercio, quarta decima duodecimo die octavarum festi Epi-
UN
phaniarum domini 57), quinta decima duodecimo octavarum festi

beati Georgii martyris 58), sexta decima antefatorum Pangraczii de
Dengeleg et Nicolai de Wyzakna nono octavarum festi nativi
tatis beati lohannis Baptiste59), decima septima ptenotatotum
AL
Gregorii Bodo et Nicolai de Wyzakna duodecimo diebus octa

varum festi beati Michaelis archangeli, 6°), in anno domini mille
simo quadringentesimo quadragesimo quarto, decima octava de
cimo octavarum festi Epiphaniarum domini °'), decima nona duo
TR
decimo octavarum festi beati Georgii martiris 6Î), vigesima duo

decimo octavarum festi nativitatis beati ■ lohannis Baptiste68), vi
gesima prima eorumdem Gregorii Bodo et Nicolai de Wyzakna
decimo diebus octavarum festi beati Michaelis archangeli 64), in
EN
anno domini millesimo quadnngentesimo quadragesimo quinto,

vicesima secunda quarto decimo octavarum festi Epiphaniarum
domini °5), vigesima tercia prefatorum Gregorii Bodo et Nicolai
de Wyzakna duodecimo octavarum festi beatiGeorgii maorii 66),
/C
vigesima quarta - prefatorum . Nicolai de Wyzakna et 'Mărci de

Herepe duodecimo octavarum festi nativitatis beati lohannis Bap
tiste e7), vigesima . quinta eiusdem Mărci de Herepe, Stephani de
lanossy . duodecimo diebus octavarum festi beati Michaelis ar
SI
changeli 08), ' in anno domini millesimo quadringentesimo qua

dragesimo -sexto, vigesima sexta . . ■ prefatorum Nicolai de
IA
Wyzakna et Mărci de Herepe, duodecimo octavarum . festi beati

Georgii, martyris 89), vigesima septima prefatorum . , Georgii de
Bala, Stephani de Ianosy et Mărci de Herepe ■ duodecimo diebus
U
R
— 35
RA
octavarum . festi nativitatis beati lohannis Baptiste 7°), in anno
domini millesimo quadringentesimo quadragesimo septimo, vi-
gesimaoctava duodecimo octavarum festi Epiphaniarum domiin 71),
LIB
vigesima nona et ultima eorumdem Georgii de Bala, Nico
lai de Somkerek et Mărci de Herepe vicewayvodarum, omnes
prorogatorie, duodecimo diebus octavarum festi beati Michaelis
archangelli 72), in anno domini millesimo quadringentesimo qua
dragesimo octavo semper Thorde date enodassent, quod primum
TY
prefati Pangracius de Dengelegh et Nicolaus de Wyzakna, vice-
wayvode, causam quam prefati Iohannes de Lwpsa ac Nicolaus,
Iohannes et Thomas filii eiusdem contra dictum capitulum ec-
clesiae -Albensis Transsilvane ac prefatos Stephanum Iosa, Iohan-
SI
nem Kacz, iudicem iuratosque cives et totam communitatem
dicti oppidi Aranyas Banya iuxta continencias prescriptarum li
ER
terarum vestrarum statutoriarum pariter et citatoriarum super
facto premisse contradiccionis, statucionis antedictarum posse-
ssionum Nagh Lwpsa etKvs Lwpsa in comitatu Thordensi exis-
tencium in prefato anno domini millesimo quadringentesimo qua
IV
dragesimo secundo in prescriptis octavis festi Epiphaniarum do
mini 7i) movere habuisset, coram.ipsis ad octavas festi beati Georgii
martyris ab eisdem octavis festi beati Georgii martyris ad octa
UN
vas festi nativitatis beati lohannis Baptiste 7<) ab eisdemque oc

tavis festi beati lohannis Baptiste ad octavas festi Michaelis ar
changeli 75) et ab eisdem. ad octavas festi Epiphaniarum domini
tune post sese proxime affuturas 76), ipsis -itaque octavis festi
Ephipaniarum domini 77) in dicto anno domini millesimo qua
AL
dringentesimo quadragesimo tercio instantibus iidem Pangracius

de - Dengeleg et Nicolaus de Wyzakna ab ipsis octavis festi E-
piphaniarum domini ad octavas festi beati Georgii martyris ab
TR
eisdemque octavis festi beati Georgii martyris ad octavas festi

nativitatis beati lohannis Baptiste 78), ab eisdem autem octavis
festi beati lohannis Baptiste ad octavas festi beati Michaelis ar
changeli 79) et ab eisdem octavis festi beati Michaelis archangeli
EN
ad octavas festi Epiphaniarum domini tune similiter post sese

proxime affuturas 8U), ipsis denique octavis festi Epiphaniarum do
mini in prefato anno domini millesimo quadringentesimo qua
dragesimo quarto occurentibus, ad eisdem ad octavas festi beati
/C
(Geor^gîi] martyris et ab illis ad octavas festi nativitatis beati

lohannis Biț^tistte 8») ab eisdemque ad octavas festi beati Mi
chaelis archangeli82), ab ipsis seque[ntibu]s octavis festi beati Mi
chaelis 83) prefati Gregorius Bodo et Nicolaus de Wyzakna ad
SI
octavas festi Epiphaniarum domini tune consimiliter post se[se]

proxițme afffuturas], ipsis autem octavis festi Epiphaniarum 8») in
antedicto anno domini millesimo quadringentesimo quadrage
IA
simo quinto advenientibus iidem Gregorius ' Bo[do et Nic]olaus

de Wyzakna ab eisdem ad octavas festi beati Georgii marryris85),
U
R
— 36
RA
et ab illis ad nativitatis beati Iohannis Baptiste86) ab eisdemque ad
festi beati Michaelis archangeh87) ac ab illis ad festi Epiphaniarum
domini octavas 88) tune similiter post șese proxime venturas, ipsis
LIB
postmodum [octavis] festi Epiphaniarum domini in . predicto,
anno eiusdem millesimo quadringentesimo quadragesimo sexto
advenientibus, iidem Gregorius Bodo et Nicolaus [de Wyzakna]
ab ipsis octavis ad festi beati Georgii martyris 89) ab illisque ad
festi . nativitatîs90) beati Iohannis Baptiste ab eisdemque iidem Ni
Y
colaus de Wizakna et prefatus Marcus de Herepe ad festi beati
Michaelis archangeh 9l) et ab illis ipse Marcus de Herepe et Ste-
IT
phanus de Ianossy ad festi Epiphaniarum domini octavas 9î) tune
modo simili post sese proxime affuturas consequenterque in
RS
prefato anno domini millesimo quadringentesimo quadragesimo
septimo octavis festi beati Georgii martyris 91) instantibus, ab eis
dem annotati Nicolaus de Wyzakna et Marcus de Herepe ad
festi beati Iohannis Baptiste 94) demumque ab eisdem prefati
VE
Georgius de Bala et Stephanus de lanossy ad festi beati Mi
chaelis archangeli octavas [tune] post sese similiter affuturas 95),
postmodum autem in antedicto anno domini millesimo quadrin
gentesimo quadragesimo octavo, octavis festi Epiphaniarum do
NI
mini96) instantibus prenotati Georgius de Bala, Nicolaus de Som-
kerek et Marcus de Herepe vicewayvode ad octavas festi beati
Georgii martyris97), tandemque eodem anno octavis festi beati Mi
LU
chaelis archangeh'") occurentibus ab eisdem ad octavas festi Epi

phaniarum domini ") tune post se similiter proxime affuturas ex
causis et racionibus in dictis literis prorogatoriis expressis pro-
rogassent. Quibus exhibitis tam antelatus procurator prefatorum
A
civium et laboratorum diete civitatis nostre Offon Banya, quam

eciam pretactus Nicolaus de Lwpsa suo et dictorum Stephani
TR
et Mathie fratrum suorum nominibus [................ ] n n pre

missis per eosdem dominum Urbanum thezaurarium nostrum,
neenon Thomam de Drag diete personalis presencie nostre
locumtenentis et magistros prothonotarios finem, decisium fi-
EN
nalemque deliberacionem preberi postulassent. Ipsi itaque the-

zaurarius noster et Thomas de Drag ac magistri prothonotarii
visis et diligenter inspectis parcium predictarum literis preexhi-
bitis ac allegacionibus utrinque factis ad plenum auditis et in-
/C
tellectis, habitoque super eisdem una cum dictis eorum assesso-

ribus diligenti tractu et matura deliberacione, licet uti ex prefatis
literis . in personis dictorum Nicolai, Stephani et Mathie de Lwpsa
exhibitis apparuisset, prefatus condam dominus Lodovicus rex
SI
in prefato anno domini millesimo trecentesimo sexagesimo sexto

memoratam villam Lwpsa cum omnibus ad ipsam pertinentibus
utilitatibus prenotato Nicolao, filio Kendeth et per eum antefatis
IA
Iohanni uterino et Nicolao, filio Roman patrueli fratribus suis

ipsorumque heredibus universis exceptis dumtaxat iuribus alie-
CU
R
37 —
RA
nis titulo șue nove donacionis mediantibus predictis suis literis
donacionaHbus dederit, donaverit et contullerit demumque in
anno domini . millesimo trecentesimo sexagesimo septimo iidem(!)
LIB
condam dominus Lodovicus rex quemadmodum predicte litere
confirmacionales sub nomine eiusdem emanate et ut predictum
est, sigillo penitus carențe et destituto declarassent pro eisdem
Nicolao, filio Kende ac lohanni et Nicolao fratribus suis edrum-
que heredibus confirmaverit, postea autem in prenotato anno do
ITY
mini millesimo trecentesimo octuagesimo quinto, prout preinserte
litere annotati capituli ecclesie Transsilvanenis expresissent (!)
iuxta continencias literarum dicti condam Ladislai wayvode Trans-
silvaniensis et comitis de Zonuk obligatoriarum inter annotatos
magistrum Nicolaum et Ladislaum, filium Stephani, Andream et
RS
Nicolaum, filios Akws, nobiles de Thorozko ab una ac prefatum
Nicolaum filium Kendeth de Lwpsa emanatarum parte ex altera
super facto eiusdem possessionis Lwpsa modo et ordine in e-
isdem literis dicti capituli declaratis, arbitrium fieri debuerit et
VE
consequenter memoratus eciam condam dominus Sigismundus
imperator et rex Hungarie, in prescripto anno domini millesimo
quadringentesimo tricesimo septimo predictas possesiones Lwpsa
NI
ac totum et omne ius suum regium, si quod in eisdem habuisset,
vigore prefatarum literarum suarum donacionalium superius sen-
sualiter insertarum simul cum cunctis ipsarum utilitatibus et per-
LU
tinenciis prenotatis Ladislao, filio lohannis de eadem Lwpsa ac

per eum eidem lohanni patri, necnon Nicolao, Clementi, Georgio
et lohanni fratribus carnalibus eiusdem Ladislai, nove sue do
nacionis titulo dederit, donaverit et ■ contullerit, ' dehincque nos in
prefato anno domini millesimo quadringentesimo octuagesimo
RA
sexto proxime preterito, dictis Nicolao, Stephano et Mathie de

Lwpsa, nobis adversus antelatum Thomam Althemberger, ma
gistrum civium civitatis nostre cibiniensis, racione occupacionis
predictarum utrarumque possessionum Lwpsa, ut dixissent, per
T
ipsum magistrum civium absque legittima causa et racione ac

EN
contra iura ipsorum facte conquerentibus, nos prefato comiți

Stephano de Bathor, iudici curie nostre et wayvode nostro Trans-
silvano id quod scilicet ipse iuxta continencias prefatarum lite
rarum nostrarum preceptoriarum superinde sibi directarum in
/C
facto dictarum duarum possessionum inter easdem partes

iudicium et iusticiam facere deberet, per easdem literas nostras
preceptorias mandaverimus, ipse eciam comes Stephanus pres-
criptam commetaneam inquisicionem pro parte eorumdem
Nicolai, Stephani et Mathie per prescriptos comitem et iudi
SI
cem nobilium dicti comitatus Thcrdensis modo prenarato (!)

celebrări et exequi fecerit literasque suas prefatis iudici iura-
IA
tisque [diete] civitatis nostre Offon Banya sonantes dederit re-

quirendo eosdem, quatenus acceptis ipsis literis duodecimo die
U
R
— 38
RA
a data earum computando - coram ipso cum omnibus iuribus ip
sorum comparere deberent postremoque idem comes Stephanus
per alias literas suas supradictas prefatis - iudici et iuratis cete-
LIB
risque civibus diete . civitatis nostre Offon Banya commiserit, ut
ipsi dictas utrasque pos[s]essiones Lwpsa annotatis Nicolao,
Stephano et Mathie de Lwpsa pacifice et quiete remittere et re
signare - manusque ipsorum - de eisdem penitus et per omnia ex-
cipere deberent et tenerentur. Tamen quia per eosdem dominum
Y
Urbanum thezaurarium nostrum ac Thomam de Drag magistros-
que prothonotarios ex premissis compertum, quod prius vide
IT
licet in prefato anno Verbi incarnați millesimo tricentesimo vige
simo quinto prefatus ' condam dominus Karoflus r]ex terram ad
predictam quantitatem unius et dimidie raste undique in circuitu
RS
ad dictam aurifodinam suam de terra ad suam regiam collacio
nem pertinenti cum omnibus iuribus, - civitatibus et pertinenciis
suis universis vigore predicti sui privilegii commisisset huiusmo-
dique privilegium ipsius domini Karoli regis dictus condam do
E
minus Lodovicus rex per suum privilegium antedictum in pre
IV
fato anno domini millesimo trecentesimo quinquagesimo nono
editum prefatisque duobus sigillis dupplicibus priori, ut predic-
tum est, in terre Wzwre deperdito et postea novo cum addicione
UN
predicte clausule roboratum, consequenter autem idem privile
gium dicti condam ' domini Lodovici regis simul cum premissa
donacione prefate terre ad predictam quantitatem unius et dimidie
raste ac omnibus aliis et singulis libertatibus prefatorum civium
et laboratorum in eodem contentis antelatus condam dominus Si-
AL
gismundus rex modo simili per prenominatum privilegium suum

in prefato anno domini millesimo quadringentesimo - tricesimo
septimo confectum pro prefatis civibus et inhabitatoribus diete
TR
civitatis nostre Offon Banya confirmass[et.] Ob hoc ipsi domi

nus Urbanus thezaurarius noster ac Thomas de Drag et magistri
prothonotarii eundem condam dominum Lodovicum regem pre
fato Nicolao filio- Kendeth et per eum fratribus suis antedictis
EN
demumque prefatum condam dominum Sigismundum regem pre

fatis -Ladislao de Lwpsa, neenon Iohanni patri ac Nicolao, Cle
menti, Georgio et Iohanni fratribus eiusdem Ladislai prescriptas
posseșs.iones utrasque Lwpsa in superficie diete terre consisten-
/C
tes minime donare valuisse prescriptasque literas eorumdem con-

dam dominorum Lodovici et Sigismundi regum donacionales su-
perinde - emanatas ac superius sensualiter declaratas, turn ex eo,
turn quia ipsius condam domini Lodovici ' regis - sub secreto et
SI
revocațo, prefati vero condam domini Sigismundi imperatoris et

regîs - litere donacionales, huiusmodi- sub imperiali ipsorum si
gillis emanatas fore nullamque penitus ' - statutionem exinde iuxta
IA
regni noștri antiquam et approbatam consuetudinem in predictis

possessionibus utraque Lwpsa subsecuta fuisse invenissent, in-
U
R
— 39 —
RA
vigorosas et nullius firmitatis esse, sed et antefatas literas con-
firmacionales sub nomine dicti condam domini Lodovici regis
LIB
emanatas et, ut prefertur, sigillo carentes et destitutas ac in per
sona eorumdem Nicolai, Stephani et Mathie exhi[bitas], turn prop
ter carenciam ipsius sigilii, tum quia nec commissio neque re-
lacio in eisdem apposita fuisse nec aliquod aliud vestigium cre
dibile apparuisset, suspectas fore et nullam fidem facere, prein-
sertas eciam literas dicti capituli ecclesie Transsilvane prefatum
ITY
compromissum narantes (sic) eisdem Nicolao, Stephano et Mathie
in premissis nullo suffragio nulloque adiumento esse et quia pres-
cripta terra ad dictam quantitatem unius et dimidie raste undique
in circuitu diete civitatis nostre cum omnibus iuribus in super-
RS
ficie eiusdem terre existentibus iuxta prefațam nostram iudicia-
riam deliberacionem et commissionem prenotatis civibus, incolis
et iaboratoribus predicte civitatis nostre per nostrum et vestrum
homines supranominatos modo et ordine in prefatis literis ves-
VE
tris rescripcionalibus in superioribus verbaliter insertis et decla-
ratis stătută extitisset sicque prefati cives, incole et inhabitatores
predictas utrasque possessiones Lwpsa ab eisdem Nicolao, Ste
phano et Mathia non eo modo quemadmodum ipsi nobis con[-
NI
questi] fuissent occupassent. ldeo ' antedictas literas nostras pre-
ceptorias ad [prejfatum comitem Stephanum de Bathor per eos
dem Nicolaum, Stephanum et Mathiam tenta veritate et expressa
LU
falsitate impetrasse et obtinuisse prefațam eciam commetaneam

inquisicionem per dictos vicecomitem et ' iudicem nobilium dicti
comitatus [Thojrdensis . nonf ] ti s prefatis civi
bus, incolis et inhabitutoribuss as s r formam ge-
A
neralis novi decreti factam et ex[ec]utam extitisse predictasque

literas ^quisitorias dicti comitis . Stephani dictis civibus et
TR
Iaboratoribus sonantes eisdem minime [................. ] u^see

proptereaque ipsum comitem Stephanum dictis iudici, iuratis et
ceteris ■ civibus gius[dem civitatis nostre, quatenus utrasjque pos-
sessiones Lwpsa prenotatis Ni[cola]o, Stephano et Mathie re
EN
mitere deberent et tenerentur, de iure minime committere va-

luisse et nec debuisse preallegatam autem prescripcionem pre
missis literis prohibitoriis ac litium mocionibus et processiblus]
modo' supra narrato pluries interruptam fuisse agnovissent. Prop
/C
ter quod racionibus [ .. ............................................................... literle

donacionales dictorum condam dominorum Lodovici et Sigis
mundi regum in personis dictorum Nicolai, Stephani et Mathie
producte neenon confirmacionales sub nomine eiusdem condam
SI
domini Lodovici regis, ut premissum est, emanate et sigillo ca-

rentes ac dicti capituli ecclesie Transsilvane dictum compromisum
narantes (sic), sed et nostre preceptorie prefato comiți ■ Stephano
IA
sonantes prefatorumqug comitis [et iu]dicis nobilium annotati

comitatus Thordensis inquisitorie et eiusdem comitis Stephani
de Bathor prefatis iudici, iuratis et ceteris civibus sepe diete ci-
U
R
— 40
RA
vitatis nostre super remissionem prefatarum utrarumque posses-
sinum Lwpsa sonantes invalidări, cassari et viribus destitui
prescriptaque terra ' a parte prefatarum utrarumque possesionum
LIB
Lwpsa ad dictam quantitatem unius et dimidie raste s[ub] in-
clusionibus prescriptarum metarum per dictos nostrum et . ves-
irum homines erectarum consequenterque prescripte possesiones
Nagh Lwpsa et Kys Lwpsa, in facie eiusdem terre existentes
prefatis civibus, incolis et inhabitoribus iure ipsis ex premissis
TY
incumbenti ad [ . . . . ] relinqui et in perpetuum restatui debere
eisdem domino Urbano thezaurario nostro ac Thome de Drag
et magistris prothonotariis ipsorum[que] assesoribus visum fuis-
set, pro eo ipsi de eorumdem assesorum consilio prematuro
SI
easdem literas invalidandas et cassandas, [pre]dictam terram ad
predictam quantitatem unius et dimidie raste a parte prefatarum
R
utrarumque possessionum Lwpsa sub dictis metis, consequen
terque easdem utrasque possessiones Lwpsa in superficie eius
VE
dem terre habitas predictis civibus incolis et inhabitatoribus ad-
iudicassent, relinquissent (!) et in perpetuum restatui debere com-
misissent. Quia autem progenitores antefatorum Nicolai, Ste
phani et Mathie de [Lwpsa] in eadem possessione Lwpsa Ke-
NI
neziatus honorem habuisse et tenere ex premissis comperis-
sent, ideo ipsos Nicolaum, Stephanum et Mathiam in eodem ho-
nore Keneziatus, eo iure quo ad ipsos et dictos eorum proge
U
nitores, ab antiquo pertinuisset permanere, debere decrevissent

et commisissent. Nos itaque premissam adiudicacionem eorumdem
dominorum Urbani thezaurarii noștri ac Thome de Drag et ma-
AL
gistrorum prothonotariorum tanquam rite et legittime factam ac-

ceptandam et approbandam prescriptamque terram ad predictam
quantitatem unius et dimidie raste a parte prefatarum utrarum
TR
que possessionum Lwpsa sub prenaratis metis, ut premissum est,

per nostrum et vestrum homines supradictos erectis et consig-
natis consequenterque easdem utrasque possessiones Lwpsa in
facie diete terre habitas cum cunctis earum utilitatibus et perti-
N
nenciis prefato honore Keneziatus dumtaxat dictis Nicolao, Ste

phano et Mathie modo prenarato relicto et dimisso prenotatis
CE
civibus, incolis et inhabitatoribus prefate civitatis nostre Offon

Banya restatuere decernentes et committentes fidelități vestre fir
miter precipiendo mandamus, quatenus vestrum mittatis homi-
nem pro testimonio fide dignum, quo presente Nicolaus Sykesd
de Therem, vel Valentinus de Ozywwazo, aut Gregorius de ea
/
dem, sive Nicolaus de Gerend, sew Ambrosius de Zylwas, neve

SI
Petrus de Sylye, sive Matheus de Zarkad, cew Blasius de ■ Ky-

wend, . nempe Petrus de Kwppan, neve Thomas de Gald, aliis
absentibus homo noster de curia nostra per nos ad id specia-
IA
liter transmissus, ad facies prefate civitatis nostre Offon Banya

consequenterque prescripte terre ad quantitatem unius et dimidie
raste a parte prefatarum utrarumque possesionum Lwpsa, neenon
U
R
— 41
RA
earumdem utrarumque possessionum Lwpsa vicinis et comme-
taneis earumdem universis inibi legittime convocatis et presen-
tibus accedens eandem terram ad dictam quantitatem unius et
LIB
dimidie raste sub inclusionibus prescriptarum metarum, ut pre-
missum est, per nostrum et vestrum homines prenotatos consig-
natarum et erectarum consequenterque easdem utrasque posses-
siones Lwpsa in facie eiusdem terre habitas cum cunctis ea
rumdem utilitatibus et pertinenciis solum modo annotato Kene-
ITY
ziatus honore prefatis Nicolao, Stephano et Mathie eo iure quo
ad ipsos pertinere dinoscitur relicto et dimisso restatuat et corn-
mittat prelibatis civibus incolis et laboratoribus sepe fate civitatis
nostre Offon Banya iure ipsis ex premisis incumbenti perpetuo
RS
possidendas, contradiccione prefatorum Nicolai. Stephani et Ma
thie in causam atractorum et aliorum quorumlibet previa racione
non obstante. Et post hec huiusmodi restatucionis seriem, ut
fuerit expediens, ad octavas festi beati Michaelis archangeli
VE
nune venturas ,0°), legittime perdurante eidem nostre personali
presencie fideliter rescribatis. Datum Bude sexto decimo die pre-
sripte ferie secunde proxime post dicam (!) dominicam Letare *o»)
anno domini millesimo quadringentesimo octuagesimo septimo.
NI
Altera vero pută prefati conventus - monasterii beate Mărie vir-
ginis de Colosmonostra hanc servabat continencam. Conventus
monasterii beate Mărie virginis de Colosmonostra omnibus
LU
Christi fidelibus tam presentibus quam futuris presencium noti-

ciam habituris salutem in salutis largitore. Ad universorum no-
ticiam harum serie volumus pervenire. quod cum nos sumpma
cum obediencia receptis literis serenisssimi principis domini Ma
RA
thie dei gracia Hungarie, Bohemie, Dalmacie, Croacie regis, do

mini noștri naturalissimi, adiudicatoriis, pariter et sentencionalibus
modum et formam eiusdem iudiciarie deliberacionis in se ex-
primentibus pro parte circumspectorum civium, incolarum et la
NT
boratorum civitatis Offon Banya contra Nicolaum, Stephanum et

Mathiam de Lwpsa emanatis nobisque loquentibus, iuxta ea
rumdem continenciam mandatis dicti domini noștri regis in om
nibus fideliter obedire cupientes, uti tenemur, una cum nobili
CE
Ambrosio de Zylwas, homine prefati domini noștri regis de

curia sua regia per ipsum ad id specialiter transmisso, nostrum
hominem videlicet religiosum virum fratrem Benedictum sacer-
dotem, socium nostrum conventualem, unum ex nobis ad in-
frascripta exequenda nostro pro testimonio fide dignum duxi-
/
mus destinandum. Qui tandem exinde ad nos reversi nobis uni-

SI
formiter retullerent isto modo, quod ipsi feria quarta proxima

ante festum beati Urbani pape proxime preterito - (!)I02) ad facies
prefate civitatis Offon Banya, consequenterque terre ad quanti
IA
tatem unius et dimidie raste a parte prefatarum utrarumque pos

sessionum Lwpsa, necnon earumdem utrarumque possessionum
Lwpsa vicinis et commetaneis earumdem universis inibi legittime
U
R
— 42 —
RA
convocatis et presentibus accessissent, eandem terram ad dictam
quantitatem unius et dimidie raste sub inclusionibus prescripta-
rum metarum, ut premissum est, per nostrum et dictos regios ho-
mines prenotatos consignatarum et erectarum consequenterque
LIB
easdem utrasque possessiones Lwpsa in facie eiusdem terre ha-
bitas cum cunctis earumdem utilitatibus et pertinenciis solum- •
modo annotato Keneziatus honore prefatis Nicolao, Stephano et
Mathie, eo iure quo ad ipsos pertinere dinoscitur, relicto et di-
misso restatuissent et commisissent prelibatis civibus, incolis et
TY
laboratoribus ■ sepe fate civitatis Offon Banya iure ipsis ex pre
missis incumbenti perpetuo possidendas contradiccione prefato-
rum Nicolai, Stephani et Mathie de Lwpsa et aliorum quorum-
SI
libet previa racione non obstante. Cuius series ad octavas festi
beati Michaelis archangeli nune venturas 103), legittime perdu-
rante simul cum prescriptis literis dicti domini noștri regis adiu-
R
dicatoriis căpițe sigilii noștri consignatas in specie remissis per
sonali presencie regietatis . duximus rescribendas. In cuius rei
VE
memoriam firmitatemque perpetuam presentes literas nostras pri-
vilegiales pendentis et autentici sigilii noștri munimine roboratas
duximus concedendas. Datum quarto die diei execucionis pre-
notate, anno domini millesimo quadringentesimo octuagesimo
NI
septimo. Unde nos premissa supplicacione prefati Stephani
Ledeczy procuratoris nostre per eum nominibus et in personis
U
quorum șupra modo premisso porrecta maiestati exaudita etcle-

menter admissa prescriptas binas literas non . abrasas, non can-
cellatas nec in aliqua sui parte viciatas, immo mere et sincere
AL
veritatis integritate prepolentes riteque et legittime emanatas, quo

ad omnes earumdem continencias, clausulas et articulos ratas,
gratas et acceptas habentes pro prefatis iudice et iuratis civibus
ceterisque universis incolis et laboratoribus • antedicte civitatis
TR
nostre Offon Banya presentibus et futuris auctoritate nostra iu-

diciaria et iusticia mediante perpetue valituras, ratificandas et
approbandas ac in formam presentis privilegii noștri redigi fa-
N
cientes eisdem duximus concedendas, salvo iure alieno. Datum

Bude quinguagesimo die octavarum festi beati Michaelis archan
CE
geli predictarum m), anno domini millesimo quadringentesimo oc

tuagesimo septimo. Unde nos tenores preinsertarum literarum
dicti condam domini Mathie regis privilegialium de verbo ad
verbum sine diminucione et augmento aliquali presentibus literis
nostris patentibus transcribi et . transsumpmi facientes eisdem
/
Nicolao Kende et Ladislao de Lwpsa actoribus duximus conce

dendas communi iusticia observata. Datum Btide quadragesimo
SI
sexto .die . octavarum festi beati Michaelis predictarum lu5), anno

domini millesimo quingentesimo quinto-
IA
Lecta cum tenore per magistrum Franciscum de Moroch (?)

[L. S.]
U
R
43 —
RA
1) 3 Octomvre 15) 1 Mai
2) .11 Noemvre 13) 24 Aprilie
3) 21 August 17) 22 Februarie
LIB
4) 11 Noemvre 18) 1 Mai
5) 20 August 19) 8 Mai
3) 17 Septemvre 20) 23 Noemvre
7) 11 Noemvre 21) 9 Iunie
8) 21 Septemvra 22) 23 Septemvre
TY
9) 21 Decemvre 23) 25 Septemvre
10) 19 Decemvre 24) 24 August
11) 20 August 25) 23 Septemvre
12) 14 Iunie 23) 9 Oct.
SI
13) 25 Martie 27) 12 Oct.
14) 6 Octomvre
28) 18 Sept, [probabil copistul a cetit greșit data de an pentru acest
R
document al regelui Mateiaș. Noi am socotit totuși data copiei].
29) 25 Martie 33) 16 Iunie
30) 1 Iunie
31) 20 Februarie
32) 16 Martie
VE
34 ) 1) Iunie
35) 6 Oct.
36) 23 Sept.
NI
37) 23 Martie [termenul de proces . arată că și această dată a fost
cetită greșit de copist]. ....
38) 18 Martie 43) 15 Aprilie
LU
39) 7 Iulie 44) 25 Oct.

40) 5 Iulie 45) 21 Oct.
41) 3 Oct, 43) 13 lan.
42) 25 Iunie
47) „quarto die ferie quarte proxime post festum beati Leonardi ab-
RA
i“, datare neobicinuită, or poate greșit cetită, căci transformând-o literal

11 Noemvre, când era sf. Martin
48) 13 Ianuarie 34) 15 Oct.
49) 22 Ianuarie 35) 23 Ian.
NT
50) 9 Mai 33) 12 Mai

51) 9 Iulie 37) 12 Iulie
52) 3 Oct. 38) 17 Oct.
53) 21 Ian. 39) 12 Mai
CE
54) 13 Mai 70) 12 Iulie

55) 9 Iulie 71) 24 Ian.
53) 17 Oct. 72) 17 Oct.
57) 24 Ian. 73) 13 Ian.
/
58) 12 Mai 74) 1 Iulie

59) 9 Iulie 75) 3 Oct.
SI
30) 17 Oct. 73) 13 lan.

31) 22 Ian. 77) 13 Ian.
32) 12 Mai 78) 1 Iulie
IA
33) 12 Iulie 79) 3 Oct.

U
R
44 —
RA
80) 13 Ian. 91) 6 Oct.
81) 1 Iulie 92) 13 Ian.
82) 6 Oct. 93) 1 Mai
83) 6 Oct. 94) 1 Iulie
LIB
84) 13 Ian. 95) 6 Oct.
85) 1 Mai 96) 13 Ian.
86) 1 Iulie 97) 1 Mai
87) 6 Oct. 98) 6 Oct.
88) 13 Ian. 99) 13 Ian.
Y
89) 1 Mai 100) 6 Oct.
90) 1 Iulie
IT
101) 10 Aprilie (și aici data de zi pare citită greșit de vechiul copist).
102) 23 Mai 104) 24 Noemvre
RS
103) 6 Oct. 105) 20 Noemvre
A se ceti la
,E RAT Ă
VE
NI
pag., 3 r. 19 Ladislao [de] pentru Ladislao
55 „ „ 26 Austrie, 55 Austriae.
55 4 r. 6 r nequivissent, 5' nequivissent
LU
supplicans Supplicans
5 r. 33 nostris, nostris
w 6 r. 10 de 9» dc
15 r. 31 fratribus lratribus
16 r. 17 inquisi — jnquisi —
RA
5» 55
55 „ „ 32 Thordensi 55 Thordesi
V 25 „ 40 rivulo 55 rivulu
30 r. 6 ideo 55 deo
NT
55 „ „8 confectis w confectis
55 „ „ 34 assignato 55 asignato
55 32 r. 13 contradiccionis 55 contradiccinnis
„ „ 37 retulissent, 55 retulissent
CE
*
* *
Conținutul Documentul publicat mai sus are

documentului date importante cari privesc istoria
/
ardelenească.
SI
Dăm aici în rezumat conținutul lui, discutându-1.

Sub regele Vladislav (II) se reîncepe procesul dintre
IA
nobilii de Lupșa și locuitorii orașului Ofenbaia. Pro

cesul, precum vom vedea, era vechiu. Acum<la6 Oct.
U
R
— 45 -
RA
a fost primul termen sub Vladislav II, în 1505. Re
prezentanții cetățenilor din Ofenbaia au adus la a
ceastă ședință un document dat în aceeaș chestie de
LIB
regele Mateiaș Corvin la 24 Noemvre 1487. Procura
torul care reprezenta pe nobilii Nicolae Cândea și La-
diștau de Lupșa, a cerut copie de pe acest document
privilegia! acordat ca confirmare a unei sentințe jude
TY
cătorești cetățenilor din Ofenbaia. Copia dată și lega
lizată sub regele Vladislav II are data de 20 Noem
vre 1505.
SI
Documentul din 24 Noemvre 1487 a fost dat ce
tățenilor din Ofenbaia ca rezultat al unei lungi serii
ER
de procese, la capătul cărora câștigau orășenii din
Ofenbaia. Prin procuratorul lor, Ștefan Ledeczy, a
ceștia au cerut la 6 Oct. 1487 regelui Mateiaș să dea
IV
în formă privilegială cele două documente cari ter
minau procesul lor până la acea dată. Regele în do
cumentul său din 24 Noemvre 1487 le împlinește a- >
UN
ceastă cerere, executându-se în forma privilegială a u

nuia și aceluiaș document cele două documente date:
cel dat de rege la 10 Apr. 1487, prin care acesta con
firma sentința dată în proces de judecătorii delegați
AL
anume și cel redactat de conventul mănăstirii din Cluj-

Manăștur, prin care acest convent comunica regelui că
la 23 Mai al aceluiaș an locuitorii din Ofenbaia au fost
TR
așezați, introduși în drepturile lor de proprietate.

In cursul acestui proces s’au prezentat mai multe
documente vechi, ca titluri de proprietate.
EN
Cetățenii din Ofenbaia prin procuratorul lor au

prezentat în 1485 într’o copie din 20 Aug. 1337 privile
giul acordat lor de regele Carol Robert la 14 lan. 1325. ’)
/C
această dată la cererea urburarilor sau magistrilor mi-

1) Acest document s'a publicat după transsumptul din diploma dată
de voevodul ardelean Petru în 1505 ap. Zimmermann-Werner, Urkunden-
SI
buch zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen I Sibiiu 1892, pag.

395. Aici cetim Ovounberg, pe când în copia dată de noi e Omumberg
(pag. 7). Onumberg (ibid), Onemperg (pag. 13), Onnemperg (pag. 17), Um-
IA
berg (pag. 23), In colecția amintită la pag. 487 se publică și o amintire

documentară despre copia legalizată în 20 Aug. 1337 de capitlul din Alba-
lulia a documentului din 1325. In copia noastră eForttypp pentru Forchlypp
U
al colecției amintite.
R
— 45
RA
nei de aur de acolo se acorda oaspeților (deci locui
tori veniți mai târzju acolo) din Omumberg aceleași
privilegii cari le aveau operării sau magistri altor mine
LIB
regale de aur, anume să plătiâscă ca dare regelui l/$ din
câștigul lor, apoi toți ' aceștia, ca și ceilalți locuitori din
acel oraș regal, să fie judecați numai de curtea regală
și de judecătorul acesteia și li se dă împrejurul ora
Y
șului teritoriu de l% milă. Aceste . privilegii au fost
IT
confirmate apoi la 1359 Dec. 21 de Ludovic I și la 19
Dec. 1364 de acelaș.
S
Documentul publicat de noi dă conținutul docu
mentului din 14 Iunie 1325 după documentul regelui
ER
Ludovic I din 19 Dec. 1364. In toate aceste documente
orașul regal e numit când Omumberg, când Onum-
bergh și se ■ explică identitatea cu Aranyosbanya, a
IV
dică Baia de Arieș, dacă ne gândim că cea dela Criș
s’a zis Baia de Criș.
UN
Privilegiile acordate de regele Carol I, confirmate
de Ludovic I locuitorilor dela mina regală de Arieș
au fost apoi reconfirmate de regele Sigismund ■ la 25
Martie 1437. In acest document se numește localita
AL
tea pentru prima oară Offombanya, adică Ofenbaia,

precizându-se că e aceeaș localitate cu Aranyosbanya,
adică baia de lângă Arieș.
TR
Și nobilii de Lupșa au arătat în cursul procesului

până la 1487, anul sentinței date în favoarea cetățenilor .
din Ofenbaia, mai multe documente, Primul document
EN
' este din 1366 Aprilie 24 dela regele Ludovic I, care

u pentru serviciile făcute recompensează pe Nicolae, fiul
lui Cândea (Kendeth). Acesta avusese drepturi de . cneaz
/C
înainte de această dată asupra moșiei și satului Lupșa

lângă mina ■ regală zisă Onemperg. i) Pentru ■ serviciile
făcute regelui Nicolae, și frații săi sunt ridicați între no
bilii regatului, ca și urmașii lor, iar moșia Lupșa dim
SI
preună cu satul le este dăruită ca moșie vecinică, no

bilitară „cu titlul de nouă danie" . (titulo sue nove dona-
IA
cionis). Al doilea document arătat de cătră aceiași no

1) întrebuințăm în legătură cu fiecare document forma de nume dată
U
acolo. . . . ..■ . ,
R
— 47 —
RA
bili de Lupșa este un document de întărire dela acelaș
rege Ludovic I, datat 22 Februarie 1367 prin care
LIB
confirmă lui Nicolae, fiul Iui Căndea și fraților săi Ion '),
și Nicolae etc. moșia Lupșa. Acest document s’a păs
trat în copie noastră mai deteriorat decât primul, mai
puțin deteriorat însă decât unul următor care poves
tește altă parte din istoria moșiei Lupșa. Dar putem
ITY
scoate din resturile transmise prin copia defectă că este
vorba despre Nicolae, fiul Iui Gândea, 2) dimpreună cu
frații săi, despre moșia - Lupșa, despre nobilii de Trăs-
RS
cău și despre mina Lupești (Lwpesth banya 3).
Intre contrazicătorii hotarelor de moșii cerute de
„oaspeții* din Ofenbaia a fost și familia nobililor de
Trăscău. Fragmentele transsumpturilor păstrate în co
VE
pia noastră din cele mai vechi documente de proprie
tate ale nobililor din Trăscău sunt interesante, și fiin-
că conțin o dată de istorie politică. Nu s’a putut des
NI
cifra în copia alterată conținutul documentului dat a
cestor proprietari din Trăscău de regele Carol Ro-
LU
bert. Putem însă -scoate din aceea ce s’a putut ceti

ca fragment al documentului dat de regina Maria că ma
gistri Nicolae și Ladislau, fiii lui Ștefan și prin ei An
drei etc. au primit moșia, mina Lupești pentru servicii
A
făcute regalității, mai ales pentru moartea lui Alexe

TR
de Trăscău în expediția - regelui Ludovic I în contra

domnului muntean Vladislav I, când Alexe a luptat
234)
vitejește. Moșia le-a fost dăruită cu titlul de nouă danie.1
EN
1) Ion era frate vitreg (Csânki DezsO, Magyarorszâg tOrtenelmi fold-

rajza a Hunyadiak Korâban V, pag. 722 și urm.)
2) In cursul copiei se găsește de mai multe ori Kendeth, aproape
/C
tot de atâtea ori Kende, cum a trebuit să fie în original.

3) Aici avem această formă a numirii, dar în câteva locuri (pag. 15,
46) avem Kwpes banya, iar în alte locuri mai multe pag. 16, 25) s'a cetit
Kwpesth banya. Este evident vorba de mina Lupești care — ar rezulta de
aici — e cea mai veche numire a localității Ofenbaia.
SI
4) Documentul acesta păstrat defect în copia de aici a fost piesă de

proces cu nobilii de Trăscău. < Rezultă din document că și nobilii de Trăscău
IA
fuseseră cneji români. De ce ar „ fi fost altfel nevoie de danie nouă? Cele mai
mai vechi documente ale lor s'au ‘ pierdut în cursul răscoalei țărănești din
1437-9 (Csânki, op, cit., pag. 679).
U
R
48
RA
Aceiași nobili de Trăscău au mai arătat la proces
două documente, unul delaEmeric1) fost voevod tran
silvan „sub anul . . . 1370“, altul dela voevoduj tran
LIB
silvan Ladislau în care se spunea că moșia, mina Lu
pești, de mult a fost a nobililor de Trăscău, cum do-
vedia și un document dat de conventul din Cluj-Mănă-
ștur din anul 1370, apoi alt document despre așezarea a
Y
cestor nobili în amintita moșie și alt document în care
se spunea • că atunci, la introducerea în moșie, când s’a
IT
făcut pentru nobilii de Lupșa, un procurator în 1370 a
protestat în contra introducerii familiei de Lupșa în
RS
moșie, în numele nobililor de Trăscău. Atunci însă li
s’au cerut alte documente cu cari să dovediască că
satul Lupșa este între semnele și hotarele moșiei mi
VE
nei Lupești. Dar nobilii de Trăscău au declarat că
nu pot să aducă scrisori de hotărnicire. Nobilii de Lupșa
au adus la proces și un document dat de Sigismund
NI
în 1437, în Znaim prin care pentru servicii făcute re
gatului se întăriau iui Ladislau, fiul lui Ion de Lupșa,
moșiile zisi Lupșa pe ambele părți ale văii Lupșa în
U
comitatul Turda, în a căror stăpânire, zicea Ladislau,

ai săi, tatăl său Ion și frații săi Nicolae, Clement,
AL
□eorge și Ion au fost în continuu și deci regele Si

gismund le recunoaște trecerea asupra lor a tuturor
drepturilor regale cu toate foloasele.
TR
Un document din 1486 Iunie 9 [data de lună și

zi poate nu e bine citită] arată că cele două moșii
Lupșa și după procesul cu nobilii de Trăscău au .ră
EN
mas proprietăți ale nobililor de Lupșa. Documentul a

cesta este dela regele Mateiaș care la data amintită
ordona judelui curiei regale, lui Ștefan de Bathor să cer
/C
ceteze plângerea nobililor de Lupșa, anume Nicolae,

Ștefan și Matei. Acești nobili se plânseseră regelui că
„în zilele trecute* Thomas Althemberger, magister
civium din Sibiiu, ca comite al minelor regale de aur, a
SI
1) Acest Emeric a murit în amintita expediție mnnteană a regelui

IA
Ludovic I. Vezi 1. Minea, Relațiile politice dintre Țara Românească și Un

garia pe timpul lui Ludovic 1 în Convorbiri literare XLIV. 1910 pag. 1131
și urm.
CU
R
— 49 —
RA
ocupat cele două moșii Lupșa. Mai detaliat cetim despre
această chestie în referatul acestui jude de curie dat în Baia
de Criș, la 12 Sept. 1486. Ștefan judele citează părțile:
LIB
nobilii de Lupșa și de altă parte reprezentanții orașu
lui Ofenbaia aveau să vie cu documentele lor.
Alt document important e al tribunalului de nobili
din comitatul Turda, unde s’au prezentat cu citația a
ITY
mintitului jude nobilii de Lupșa. Aceștia au arătat je-
luindu-se înaintea - tribunalului de nobili că pela 24
August niște cetățeni din Ofenbaia — li se dă numele
— cu oameni înarmați au venit la conacul familiei, le-au
RS
spart dulapurile, lăzile, au luat argintăriile și toate do
cumentele privitoare la cele două moșii Lupșa, au prins
și torturat pe Nicolae. de Lupșa, până ce a predat toate
VE
documentele. Apoi având niște scrisori regale, au ocu
pat prin omul regal și oamenii conventului de Cluj-
Mănăștur cele două moșii. Invitați de judele curial,
NI
nobilii din comitatul Turda, constituiți în tribunal, au
făcut cercetare cu vecinii și megiașii — pe cari do
cumentul îi numește — și au aflat că moșiile după
LU
dreptate aparțin familiei de Lupșa, cu hotarele lor, la

sud muntele Călugărul, iar la nord Piatra lui Fodor. Ce
tim apoi ' documentul lui Ștefan de Bathor, dat în Cluj la
RA
5 Oct. 1486, trimis cetățenilor din O'enbaia, arătându-le

că fiind citați nu s’au prezentat la judecată, deaceea
a judecat că nobilii de Lupșa au dreptate și îi soma
să remită deci acestora proprietățile, iar de se consi
NT
deră nedreptăți, să ia calea legii.

Procuratorul Ofenbaei față de acestea de mai sus
la proces a arătat într’un transsumpt documentul re
CE
gelui Sigismund din 1437, apoi ordinul de hotărnicire

dat de acelaș rege în Măerrș1) în 1427 Iunie 1. S’a
mai prezentat documentul din 139! Februarie 20, prin
care ținând judecată în Sibiiu, regele Sigismund arată
/
că reprezentanți ai orașului Umberg (sew de Aranyas

SI
banya) s’au plâns că Mihail și Petru, fiii lui Nicolae, fiul

IA
1) Monyaros al copiei noastre trebue să fie cetire greșită pentru

Mogyoros.
4-1
U
R
— 50 —
RA
lui Ștefan de Trăscău, apoi Acațiu, fiul lui Andrei, fiul ră
posatului Acațiu, de o vreme supun pe mineri la servicii
și dări neobicinuite. Nobilii aceștia au ripostat atunci
LIB
că posesiunea aceastaedin vechime ,a lor dată de rege;
de aceea ei au cerut 1/A din lucru.') Nobilii pierd procesul.
Li se ia și moșia Mina Lupești. In baza acestei sentințe
în acelaș an s’a făcut și hotărnicirea moșiei minerilor.
TY
In hotarnica din 1427 e vorba de Ofenbaia, de mina
Țebea, de mina Ursu etc. Ofenbaia e zisă Onembanya
sau Aranyosbanya. La hotărnicire a protestat Ion de
SI
Lupșa pentru sine și’n numele lui Ladislau, fiul lui
Ștefan și Cândea, fraților săi, pe ' hotarul dela valea
ER
Musca până la locul muntelui Iară. Au fost îndrumați
să vină cu documentele lor de proprietate la ziua a
25-a după hotărnicire, care a fost 11 Iunie 1427.
IV
In cursul procesului nobilii de Lupșa au încercat să
opună părții adverse și faptul că chestia procesului este
UN
prescrisă în favoarea lor. Părinții lui Nicolae, Ștefan și
Matia avuseseră în stăpânire pădurile discutate dimpre
ună cu cele două moșii Lupșa, Atunci însă procesul s’a
amânat dându-se în deosebită cercetare lui Urban, vis-
AL
ternicul regal, Toma de Drag, apoi notarilor și juriștilor

atunci prezenți în Buda prin documentul regal' din 1487
Sept. 23, Amânarea s’a făcut în baza unui document a
TR
rătat atunci, document dela regele Ludovic I. Procesul

s’a judecat în fața comisiunei numite de rege, a procu
ratorului orașului Ofenbaia și a lui Nicolae de Lupșa
EN
care reprezenta revendicările sale și ale . familiei. Pro

curatorul orașului a arătat 25 documente. Primul era
din 1427 Martie 18 și era vorba de moșia Lupșa de
/C
sus, Lupșa de jos și Musca, altul din 7 Iulie al aceluiaș an,

altul din 1437 în care era vorba despre Ion de Lupșa și
fiii lui, Ladislau, Nicolae, Ion și Cândea în contra cărora
cetățenii s’au plâns că le-au ocupat pământuri date de
SI
regii anteriori etc. S’a hotărît deci ca nobilii de Lupșa

să-și arate documentele la proces, iar de nu vin, să li
IA
se pue în vedere că vor pierde procesul. ' Dar atunci

nobilii nu s’au prezentat, au pierdut procesul. Regele Si-
gismund deci a ordonat o nouă hotărnicire a- teritoriilor
CU
1) Zimmermann etc., op. cit., III, pag. 12-13.

R
— 51
RA
discutate în prezența vecinilor și megiașilor și să se
predea orășenilor însemnându-se contrazicătorii cari a
LIB
poi să fie invitați a se prezenta la tribunalul regal cu
documentele lor de proprietate. Alt document arătat în
instanță a . dovedit că ■ s’a executat ordinul regelui. In
cursul acestei hotărniciri Ion de Lupșa în numele său și
ITY
al fiilor săi Ladislau, Nicolae, Ion, și Gândea a făcut
opoziție pe hotarul începând dela semnul de hotar dela
răsărit de lângă valea Musca de-alungul unui drum ce
duce spre Abrud până la muncelul, unde s’a făcut
RS
semn de hotar lângă o ■ potecă, iar pentru restul ho
tarului a făcut opoziție Ion, cneaz de Bizere, în numele
capitlului din Alba Iulia. De aceea au fost chemați să
a Bobotezii viitoare. VE
vie cu documentele . lor înaintea regelui în ziua a opta
Procesul s’a mai judecat în anii ■ 1441, când cele
NI
două moșii ■ sunt zise Lupșa mare și Lupșa mică, 1442,
1443, 1444, 1445, 1446, 1447, 1448, când e vorba de
Ion de Lupșa . și fiii săi, Nicolae, Ion, Toma, pe când
LU
în 1441 era vorba de Ion și fiii săi Ion, Nicolae și Cle

ment. Mai târziu e vorba de frații Nicolae, Ștefan și
Matia de Lupșa cari cer judecătorilor regali delegați,
A
Urban visternicul și Toma de Drag etc. să dea sen

tință. In documentul acestei faze a procesului se amin
TR
tesc iarăși: donația regelui Ludovic cătră familia de

Lupșa în '1366, ca nouă donație, apoi confirmarea a-
celuiaș rege din 1367, apoi procesul dintre familia de
EN
Lupșa și nobili de Trăscău din 1385. In baza tuturor

acestor documente regale Sigismund în 1437 ■ confirmă
familiei de Lupșa, adică lui Ion de Lupșa, și fiilor săi
Ladislau, Nicolae, ' Clement, George și Ion moșiile ca
/C
nouă donațiune.
Procesul s’a reluat în 1486, când Nicolae, Ștefan
și Matia de Lupșa se găsiau față’n față cu Toma
SI
Althemberger, primarul Sibiiului ■ etc., reprezentant al

orașului Ofenbaia, care ■ ocupase cu forța întinderea
IA
de ll/2 milă. Regele Mateiaș a ordonat cercetarea și

reluarea procesului. Acum se adjudecă orașului Ofen
baia teritoriul de l^ milă în jurul orașului, deci și Lupșa
U
R
52
RA
mare și Lupșa mică. Judecătorii delegați de rege ști
ind din documente că înaintașii lui Nicolae, Ștefan și
Matia de Lupșa au avut drepturi de cneji = cnezat a
LIB
supra acestor moșii, hotărăsc că amintiții • rămăn în
această demnitate de cnezat „cu acel drept, cu care
le-a aparținut • lor și strămoșilor lor„.
Regele întărește această adjudecare făcută de Ur
Y
ban visternicul regal, Toma de Drag și protonotarii
T
delegați să hotărască și ordonă introducerea în moșie
S’a făcut introducerea, nobilii de Lupșa au protestat
SI
și deci au fost invitați la tribunalul regal pentru 6 Oct.
Regele Mateiaș a aprobat hotărîrea de mai sus în 10
R
Apr. 1487. .
După acest document care expune istoria fostului
VE
cnezat de Lupșa cetim documentul conventului mă
năstirii din Cluj-Mănăștur datat 26 Mai 1487 prin care
arată că s’a făcut la 23 Mai anterior predarea moșiei
NI
de litigiu orașului care a câștigat procesul.
Aceste două documente regele Matia le cuprinde
LU
în documentul privilegiat datat 24 Noemvre 1487, cerut

de orășenii din Ofenbaia prin procuratorul lor Ștefan
Ledeczy. Tot în acest document privilegial se cuprinde
și observația că cele două documente a căror formă de
RA
publicitate privilegială se cerea, conțin adevărul, nu-s

alterate, că s’au dat conform legii.
In 1505, la 20 Noemvre, regele Vladislav II dă o
NT
copie legalizată, cerută de Nicolae Cândea și Ladislău

de Lupșa cari reîncep procesul • în contra cetățenilor
din Ofenbaia.
CE
Această copie din 20 Noemvre 1505 am dat-o

mai sus în lectura veche a lui Francisc de Moroch
care iscălește la sfârșitul ei.
/
însemnătatea documentu- Seria de documente

lui din 24 Noemvre 1487. mai vechi cuprinse în
SI
documentul din 1487, sentința dată în acest an într’

un proces care începuse în jumătatea a doua a seco
IA
lului al XlV-lea, prezintă fapte importante. Teritoriul

care se discuta era o parte a acelui teritoriu, unde
mai de vreme intraseră Ungurii în Ardeal, făcea parte
U
R
— 53 —
RA
din domeniul luat de ei în stăpânire în sec, XI. Turda
se amintește pentru întâia oară documentar într’o di
LIB
plomă din 1075 • păstrată însă numai în transsumpturi
ulterioare, cel mai vechiu • fiind din 1124 ').
Documentul mai are și alte • aspecte cari interesează.
Numiri topice In cursul luptei pentru moșiile Lupșa,
ITY
vechi. pentru mina Lupești etc. s’au făcut
mai multe hotărniciri. Cu acest prilej s’au însemnat
nume de localități, de văi, munți, necesare pentru ară
tarea semnelor de hotar. Cea mai importantă hotar-
RS
nică este cea cuprinsă în documentul din 14b6 (pag.
9—13). Hotărnicirea a fost făcută de Ștefan de Has-
sag, judele delegat al curții regale, dimpreună cu preo
VE
tul Ladislau al conventului mănăstirii din Cluj-Mănă-
ștur în 1 Mai pentru teritoriul de P/2 milă în jurul O-
fenbaei, căreia actul de hotărnicire îi zice Offonbanya.
NI
Dăm aici întreg acest hotar, trecând sub tăcerea
impusă, părțile alterate din document.
S’a început hotărnicirea dela satul Musca (Muska12),
LU
proprietate a capitlului bisericii catolice din Alba lulia,

Valea Musca de lângă satul Musca înainte a fost o
o parte din hotar, până la confluența cu • râul Arieș
RA
(„fluvium Aranyas"). De aici hotarul stabilit mergea pe

Arieș în sus până la poalele muntelui Dobra,—acolo
undeva era un isvor, — apoi trecând de muntele Dobra
s’a ajuns • la muntele „destul de stâncos", zis Giupă-
NT
neasa (Thopaynoza hawasa). Hotarul înainta apoi

străbătând acest munte, la o pădure de brad, trecea
pela fântâna Giupâneasa (Thopaynoza kwtha), apoi
CE
prin pădure pe o potecă mergând ajungea într’un șes,

apoi înainta pe șes până la un puț, dincolo de care
coborând pe un loc șes pietros, zis Jos (Geos), mai
departe apoi se atingea muntele Leș, în care era o
/
mare pădure de brad. Pe acelaș hotar se amintește

SI
mai departe muntele foarte stâncos Piatra ascuțită

IA
1) Szentpetery Imre, A? Arpâdhăzi Kirălyok okleveleinek kritikai jegy-

zeke 1 Budapesta 1923, pag. 8. Cf. și N. Drăganu, Românii în veacurile
IX—XIV pe baza toponomiei și a onomasticei, București 1933, pag. 291 și urm,
2) Dăm în paranteză totdeauna forma numelui din document.
U
— 54 —
R
RA
(Eleskew), apoi colina Piatra ascuțită (Eleskewbeercze).
Trecând pe acest drum de înaintare, pe Arieș, s’a a
juns la Valea neagră (Fekethopathak), s’a coborît la
muntele zis românește Muncel (ad montem idiomate
LIB
wolahyko Monchel vocatum), s’a • înaintat pe vârful a
cestuia coborînd pe o colină păduroasă și s’a coborît
la Valea Hăiuș (Haywspatak), apoi s’a urcat pe a
ceastă vale spre apus, s’a mers prin munte și păduri
Y
și au ajuns la o râpă, zisă Râpa adâncă (mei arok),
IT
de unde s’a urcat la muntele zis românește • Thyzel, iar
ungurește Thyzahegh, apoi s’a ajuns la o . mică . vâl-
RS
toare sau vale, zisă românește Valea rea (walareh),
iar ungurește Pokolpathak, dincolo de care trecând și
urcând câtva timp s’a dat de o câmpie. De aici îna
intând spre sud, prin munte și păduri dese după mare
E
distanță s’a ajuns la alt munte mare, zis românește
IV
Dealul Suliței (Dalwl Zwlycze), iar ungurește Zwlcza
hegye și înaintând prin făgetul acestui munte în fața
UN
altui munte mai înalt, zis Dealul ciorii (Dalwlchorre
alias Waryw hegye). Când s’a eșit din această pă
dure, s’a dat . de loc șes. zis • Câmpul ciorii (Waryw .
mezyw), s’a dat de . un drumeac sau potecă, zisă po
AL
teca Parafinciolui („semitam Parrafynczolwy voca-

tam“). Poteca aceasta ducea în o pădure, zisă Mă
gura (Magwra). Aceeaș ducea mai departe într’un drum
TR
mare și vechiu, pe care înaintând s’a ajuns la o pă

dure mare, zisă Plaiu (Piay). De aici hotarul mergea
spre vest și pe aceeaș potecă s’a ajuns la muntele
EN
Nirazul (Nyrazwl), pe al cărui coborîș sau vale curge

valea Mogoș (Magos). Urcând apoi pe această vale,
mergând pe coastă s 'a dat de Valea malacii (Mlach-
pothaka), apoi tot pe costișe înaintând s’a ajuns la mun
/C
tele zis Dealul brazda (Dalwl brazda), al cărui vârf

l-a urcat comisiunea hotarnică; apoi de aici s’a co
borît spre apus și s’a ajuns la semnele de hotar de
SI
lângă satul Musca.

Acesta era hotarul teritoriului de ll/2 milă, care
IA
a fost însemnat în favorul orășenilor din Ofenbaia în

anul 1486 și prin care s’a adus — se zicea — prejudiciu
capitlului bisericii din Alba Iuliă, nobililor de Lupșa,
U
R
— 55 —
RA
nobililor de Trăscău, cum pretindeau și aceștia.
Amintim aici și ceeace iarăși se citește în docu
mentul publicat de noi că cele două moșii Lupșa a
LIB
veau ca hotar sudic muntele Călugărul (Kalagyer
hege), iar la nord Piatra lui Fodor (Fodorkw).
Vechi numiri to- Constatăm că până'n 1487 oficia-
pice românești. *litatea ungurească întrebuința pentru
ITY
regiunea Arieșuluiîîn traducere ungurească numiri to
pice ■ vechi românești, precum Pokolpatak pentru Valea
rea, mei arok (asta e forma în document) pentru Râpa
RS
adâncă, Varju hegye șî Varju mezo pentru Dealul ciorii
și Câmpul ciorii, Zulcsa hegye pentru Dealul suliței,
Thyzaheg pentru Thyzel.
Traducerea numirilor nu e generală, de unde re
VE
zultă că covârșitoarea majoritate a populațiunii era
românească. Numai massa compactă a românimii de
aici explică, cum și cătră sfârșitul secolului al XV-lea
NI
pentru majoritatea numirilor topice oficialltatea ungu
rească nu găsia • la populațiunea de aici echivalente,
LU
traduceri ungurești. De aceea în vremea regelui Ma-

teiaș nu erau numiri ungurești pentru Moncel, Musca,
Mogoș, Nirazul, poteca Parafinciolui, Plai, Dealul brazda,
muntele Călugărul, Măgura, valea Lupșa, localitățile
A
Lupșa mare și Lupșa mică, sau • Lupșa de sus și Lupșa

TR
de jos etc.
Unele numiri au forme maghiarizate. ' Dalul zullie l)
pentru Dealul suliței, Dalul ciore pentru Dealul ciorii,
Mlachpothaka pentru Valea mălacii etc. Cine ar bănui
EN
însă d. e. că Zulcza hegye e Dealul suliței, . dacă nu ar

' ajuta însuși documentul, când ne spune că românește
se zice Dalul Zulițe 12) sau că Thopaynoza e Giopâneasa,
/C
ce socotim că a fost românește sau că ' Geos ■ e Jos!

Haywspatak ar putea fi • și . Hâuș, considerând că ay
ar reprezenta ă-ul românesc?
Constatăm apoi că era o mină Lupești între po
SI
sesiunile nobililor din Trăscău. Cea mai veche numire

a Ofenbaei a fost Omumberg . sau Onumbergh, O-
IA
1) Dăm numirile în pronunțare românească.

2) Să se observe forma „dalul“ din document.
U
R
— 56 —
RA
nemperg, Onnemperg, Wmberg. Ne întrebăm, dacă nu
este cazul să admitem că cea mai veche numire a fost
numirea românească Onu, la care s’a adaus apei berg
LIB
de Germanii mineri aduși aici și constatați din vre
mea regelui Carol Robert ca „oaspeți", • hospites, , deci
coloniști privilegiați. On, adică Onu se găsește și’n alte
numiri compuse de localități, ca la Ontelek '*) sau mai
expresiv în Ontelke (=moșia lui On). Din Onuberg s’a
Y
, ajuns la Onumberg, de aci la Onemperg, ca și la • O-
IT
mumberg și din Onberg la Umberg, cum i se zice odată.
Prin urmare atât Ungurii . stabiliți în această re
RS
giune, cât și „oaspeții" aduși de regii ungurești au
tradus sau transformat numiri topice . românești ale po-
pulațiunii românești în covârșitoarea majoritate și la
E
sfârșitul secolului al XV-lea. Să se observe puținăta
tea numirilor slave sau slavo-române cum este d. e. mun
IV
tele Dobra. Numele minei Lupești, posesiune a nobililor
de Trăscău, arată una din cele mai vechi numiri to
UN
pice ardelene în — ești și dovedește • că în vremuri
mult mai vechi a fost acolo ca proprietar, un Lupu.
Lupșa, numele celor două sate, poate fi în legătură
cu valea zisă Lupșa.
AL
Vechimea Românilor Constatările de mai sus sunt

din această regiune, foarte importante, când voim să
TR
reconstituim harta etnică istorică a acestei regiuni.

Am spus că Turda e cea dintâi localitate ardeleană
amintită documentar între documentele regilor unguri
EN
referitoare la Ardeal. Nu ne interesează aici numirea

Turda. Ca nume propriu se întâlnește Turda la înce
putul secolului al XllI-lea. Turda ca nume de persoană
/C
se amintește și’n cronica lui Anonymus 1 2). Amintim

aici un fapt nesemnalat până acum. Un document din
20 Aprilie 1576 dela Petru Vodă Șchiopul spune că
satul Uzuneștii de pe Miietin s’a zis mai înainte Turda 3).
SI
1) N. Drăganu, op. cit., pag. 324.

IA
2) N. Drăganu ,op, cit., pag. 293, 300, 426, 479.

3) Creșterea colecțiunilor Academiei Române pe Ianuarie—Martie
1908, pag. 57.
U
R
— 57 - —
RA
Este adevărat că documeutul din 1075, în - care se
amintește , „castram... Turda“ s’a păstrat în documente
mai târzii, dovedite ca falșe - ’)• Chiar Aranas dat ca loc
LIB
în această diplomă e suspect, când știm că - numirea
cea mai veche întâlnită oficial a fost Onumberg pen
tru Ofenbaia, cum s’a zis mai târziu.
Dar alte informații arată că regiunea Arieșului a
ITY
fost una din cele dintâi pe care le-au ocupat - Ungurii
în Ardeal Numirile topice în covârșitoare - număr ro
mânești, numirile maghiare și germane cari se dove
desc traduceri- a unor numiri vechi românești arată
S
că în acele prime vremuri de stăpânire ungurească
ER
populațiunea era românească. Intre această populațiune
românească a adus stăpânirea ungurească pe Ungurii
cari erau mult mai puțini, decât Românii și cătră sfâr
șitul secolului al XV-lea, și pe Germani, de bună
IV
seamă Sași, cari se constata în - Ofenbaia în cursul
procesului pentru cele două Lupșe începând din vre
UN
mea regelui Carol Robert, ca mineri.

însăși numirea de Turda este cea mai veche
formă, ca nume al localității, din care nume a derivat
forma ungurească Torda, ceeace pe lângă alte expli
AL
cări o impune fărâ replică numele satului moldove

nesc Turda.
TR
Vechi cnezate Ungurii au găsit în regiunea Arie-

românești. șului - cnezate românești. Un astfel de
cnezat era cel de Lupșa, cuprinzând două moșii :
EN
Lupșa de sus și Lupșa de jos, zise uneori Lupșa

mare și Lupșa mică. înainte de 24 Aprilie 1366 cele
două Lupșe constituiseră un cnezat al familiei zisă de
/C
Lupșa. Cel mai bătrân membru amintit documentar al

acestei familii de proprietari români era Ion care avea
mai mulți copii și alte rude. La data de mai sus, 24
SI
3) Pauler Gyula, A magyar nemzet tOrtenete az Ârpădhăzi Kirălyok

■latt I, Budapesta 1899 - I ed. 2, pag. 373 n. 10. Pentru literatura chestiunei
vezi și Szentpetery Imre, Az Ârpăd-hâzi Kirâlyok okleveleinek kritikai jegy-
IA
zeke I, Budapesta 1923, psg. 8. Cf. și Zimmermann-Werner, op. cit.,

1, pag. X.
U
R
— 58 —
RA
Aprilie 1366, regele Ludovic I dă ca moșie nobilitară
lui Nicolae, fiul lui Cândea și fraților lui ~ pentru ser
vicii făcute regelui moșia Lupșa, unde până atunci tatăl
LIB
lor și ei avuseseră cnezat, ridicându-i în acelaș timp
la rang de nobili ai regatului. I)e aceea dania se zice:
danie nouă (nova donatio). Se arată în document că
moșia aceasta se află în apropierea minei regale O-
nemberg, zisă mai târziu Offenbanya, românește Ofen
TY
baia. In documentul din 1325 se arată ' că numirea
ungurească a localității era Aranyosbanya și se con
SI
stată mai întăi în anul 1325, dar ca adaos explicativ la
mai vechiul Umberg.
Dupăce se făcuse această danie, au protestat no
ER
bilii de Trăscău opunând faptul că moșia Lupșa ar fi
între hotarele moșiei lor, zisă mina Lupești. Dar nepu
tând aduce documente pentru acest hotar, au pierdut
IV
procesul și regele Ludovic în 1367 Februarie 22 a
confirmat familiei de Lupșa dania făcută.
UN
Altă familie ridicată la rang nobilitar din situația
de cneji a fost a nobililor de Trăscău. Documentele
de moșii ale acestora s’au prăpădit cele mai multe în
vremea răscoalei țăranilor din anii 1437-1439. Nu a
AL
vem documentul care să ne arate că acești nobili de

rivau dintr’o familie de cnezi. Știm că aveau moșia
din vremea regelui Carol Robert. Dar un document
TR
dela regina Maria din anul 1384 arată că aveau mo

șia ca danie nouă (nove donacionis titulo). De ce era
nevoe de donație nouă, explicată prin serviciile făcute
EN
regelui Ludovic I, în deosebi prin moartea lui Alexe de

Trăscău în expedițiunea regelui din 1368 încontra dom
nului Țării-Românești, Vladislav I, dacă nu e vorba de
/C
moșie-cnezat ridicată la situația de moșie nobilitară ?

Deosebirea între moșia cnezală și cea nobilitară în
secolii XIV-XV • era că moșia „ cnezală trebuia recon
firmată de rege, când descendenții unor foști proprie
SI
tari cneji preluau stăpânirea moșiei, pe când moșia

nobilitară trecea fără nici o intervenție a regalității la
IA
moștenitori. Așa se explică, de ce regele Carol Robert

a putut dărui în 1325 locuitorilor din Onemberg teri
toriul din jurul orașului ' pe o întindere de 11 milă.
U
R
— 59 —
RA
De altfel, când s'a revizuit procesul dintre Lupșești și
locuitorii din Onemberg, la începutul secolului al XVl-lea,
sub . regele Vladislav II, s’a constatat că vorba rașca12)
LIB
sau .rasta este cuvânt barbar, nu i se știa înțelesul și
moșia Lupșa cu cele două sate a fost adjudecată no
bililor de Lupșa.
Zăbavnicul proces arăta, cum s’au știrbit, împre
ITY
surat cnezatele • românești în sec. XIII-XV.
Spre dispariția mo- • Regalitatea ungurească ajunsă
șiilor cnezale. rând pe rând stăpână peste • Ar
RS
deal începând dela sfârșitul • secolului al XI-Iea înainte,
a început cutropirea moșiilor cnezale românești.
Am văzut, cum din satul Onu s’a ajuns la orașul
regal Onemberg, zis apoi Offenbânya și Aranyosbanya.
VE
Regalitatea a avut interes să • cutropiască localitățile
miniere. Orașul Onemberg apare detașat din moșia
cnezală Lupșa. Trebuiau să-și câștige merite, pentruca
NI
moșia cnezală să fie salvată pentru • familia foștilor
cneji cari și-o mențineau pentru timpurile cari au ur
LU
mat, când erau ridicați la rang de nobili. Dela un mo

ment dat ridicarea cnejilor între nobili însemna și pier
derea pentru Români a foștilor cneji cari trebu
iau să treacă la catolicism, religia oficială a statu
RA
lui unguresc. Din anii 1366, 1428 s’au păstrat ordine

regale, că numai catolicii pot fi proprietari de pământ,
că nobilii n’au • drept să ție pe moșiile lor preoți or-
NT
todoxi r). • Din acea vreme lupta pentru lege și pentru

neam era una și aceeaș. Este adevărat că interesele
aceleiași regalități ungurești au impus că aceste mă
CE
suri nu s’au putut executa pretutindenea. Știm despre

nobilii Cândea din țara • Hațegului că au ridicat o bi
serică ortodoxă în satul lor de pe Strei . 3) Că măsurile
regalității ungurești au provocat mari nemulțumiri prin
/
aceste convertiri silnice la catolicism, rezultă din fap

tul că în jumătatea a doua a secolului al XVI-lea pe
SI
lj Csânki Dezsd, op. cit., pag. 724.

IA
2) I. Minea, Principatele române și politica orientală a împăratului Si-

gismund de Luxemburg, București 191, pag. 29.
3) N. Iorga, Cea mai veche ctitorie de nemeși români în Ardeal (An.
U
Acad. Rom., seria III, tom VI).

R
— 60 —
RA
lângă nobili români • catolici cari au rămas •la actul
de conversiune al strămoșilor lor, ca Ioșica, cancelarul
principelui Sigismund Bâthori, familia lui Nicolae Olah,
LIB
ajuns arhiepiscop de Strigoniu, deci șeful bisericii re
gatului unguresc, Mailat etc., foarte mulți nobili ro
mâni au trecut la noua religie oficială a principatului
ardelenesc, la calvinism, ca marii proprietari Ken
TY
de etc.
Alții au rămas cneji, Cum era acel cneaz Ion de
Byzre sau Byzere, poate românește Băzărea, din aceeaș
SI
regiune turdană și •cneazul din Muncel amintit • și’n
1494 l).
Am văzut că’n 1487 Ii s’au refuzat la judecată
ER
nobililor de Lupșa drepturile de proprietate asupra
celor două Lupșe, documentele le-au fost declarate
suspecte, fără valoarea legală, recunoscându-li-se însă
IV
calitatea de cnezat, avută de înaintașii lor 12).
Comisiunea judecătorească din 1487 da dreptate
UN
locuitorilor din Onemberg argumentând între altele, și
fiindcă după donație n’a urmat introducerea legală în
moșie. Dar la toate ridicările moșiilor cnezale între
moșiile nobilitare a lipsit totdeauna așa ceva, consi-
AL
derându-se faptul nou juridic, nova donatio ca o • ur

mare a daniei mai vechi care fusese recunoașterea a
tribuției, calității de cneaz, lntr’adevăr epoca lui Iancu
TR
Inidoara a fost ultima etapă de acest fel a proprietății

românești din Ardeal. Cneazul dela sfârșitul secolului
al XV-lea însemna faza de decădere a cnezatului:
EN
cneazul era un funcționar regal sau particular Cneazul

Ion din Bizere amintit mai înainte era în serviciul e
piscopiei catolice din Alba Iulia.
/C
Alte rășluiri ale pro- In cursul vremurilor, când

prietăților românești, continua ca rutină în parte ve
chea organizație românească de stat, fără să i se ho-
SI
1) Csânki, op. cit, pag, 722. ,

2) Despre cnezi români din Maramureș, (Jgocea. Bereg vezi Lehoczky
IA
Tivadar, Adalekok a Kenezek intezmenyehez în Tortenelmi târ pe 1890,

pag, 155 și urm., 474 și urm. Cf. și Ștefan Meteș, Contribuții nouă privitoare
la voievozii români din Ardeal etc. Cluj 1922. .
U
R
— 61 —
RA
târască o formă de statornicire de cătră nouii ocu-
panți, regii unguri au dăruit din fostele ' proprietăți ro
mânești întinderi mai mari sau mai mici episcopatelor,
LIB
mănăstirilor catolice etc. Astfel vecină cu moșia cne
jilor de Lupșa . . era moșia și satul Musca al capitlulu-
lui bisericii catolice din Alba Iulia, Bizere. Nu avem
azi destulă informație ca să știm, dacă cneazul și Ro
ITY
mânii lui din Muncel, despre cari am amintit, continuau
un cnezat vechiu fără adaosele politice ale nouilor
vremuri din sec. XV sau erau înglobați în vre-o mo
șie de nobil, or moșie de mână moartă.
RS
Alie dote de îs- Scoatem aici aparte faptul po-
torie politcă. vestit de documentul reginei Maria
VE
din anul 1384 că Alexe de Trăscău a luat parte și a
murit în expediția regelui Ludovic I care a fost în
frânt în 1368 de Vladislav I, domnul Țăr i-Românești.
Pe de alta parte documentele amintite aici, date
NI
în anul 1427 de regele Sigismund, amănunțesc drumul
expediției regale făcute pentru reașezarea în domnie
U
a lui Dan (II) Vodă. Aflăm că regele la 1 Iunie 1427

era în Mâeruș. Mai aflăm că în acest an regele amână
AL
procesul dela 5 Iunie la 6 Oct. „propter motum sui

exercitus tune ad partes Transalpinas contra Turcas...“
Observațiuni. Am dat textul, așa cum s'a transmis prin copia află
TR
toare în colecțiunea contelui Kemeny. Fiind o copie, am socotit că nu sun

tem obligați a ținea seamă de convențiunea admisă pentru editarea texte
lor latine originale.
Documentele sunt cuprinse, cele mai multe, numai ca conținut, nu
EN
și ca text în diploma regelui Mateiaș.

Am fi procedat altfel, dacă am fi transcris documentele originale.
Am dat documentul găsit de noi, în lectura d-lor Anton Valentini
și Ludovic Keiemen, - funcționari la biblioteca universității Daciei Superioare,
/C
revizuită de noi în parte, cât am putut sta în Cluj.

Documentul publicat aici a fost utilizat de Csânki, op. cit., pag 681
și urm., dar dintr'altă copie. Astfel l-a cunoscut, după cât a găsit în Csânki, și
utilizat d-1 N. Drăganu. op. cit., pag. 484. și urm. și 484 n. 2.
SI
I. Minea
Altă erată.
IA
A de cett:
Pag. 3 - r. 33 Offombanya pentru Offambanya •
„ 23 r. 45 pro habente „ prohabente
U
R
RA
LIB
Y
IT
Cneazul
RS
— Contribuție la ius Valachicum din Polonia —
E
IV
Satele cu drept valah aveau în frunte câte un cneaz; cele cu
drept rusesc aveau un vataman sau tivun (rare-ori deseatnicul);
UN
cele cu drept . polon aveau un vuit (wojt) sau vlodar (wlodarz), iar
cele cu drept nemțesc aveau șoltuz. Odată cu a doua jumătate
a sec. al XV-lea — în unele cazuri chiar din prima jumătate a a
cestui veac, — aceste numiri au început să se amestece. In sec.
AL
al XV-lea numirea de cneaz se amestecă numai cu ' vatamanul, tivu-

nul sau vuitul, nici odată însă . cu șoltuzul; în . schimb în sec. -
al XVI-lea găsim dese ori în satele cu drept valah numirea de șol
TR
tuz în ' locul cneazului. Nu • aflăm însă nici odată în locul tivu-
nului, vatamanului sau șoltuzului numirea de cneaz, ceea ce în
seamnă, că dreptul valah mai puțin a influențat drepturile cele
EN
lalte. Dar vom vedea, că în alte domenii și dreptul valah și-a

avut partea sa de influențe asupra drepturilor cu care a venit în
atingere. Trebue subliniat, că dacă găsim în locul numirii cnea
zului pe cel al șoltuzului, vatamanului său vuitului, ori tivanului,
/C
nu înseamnă, că în acel sat , dispăruse dreptul valah. In astfel

de sate dreptul valah exista, însă numirile de mai sus perduseră
oarecum, în mintea pisarului sătesc, însemnătatea ' primordială
SI
a acestor cuvinte.
Făcând o recapitulare a documentelor ce posedăm cu pri
IA
vire la cneaz, găsim situația dată în tabloul din pag. 64.

, Pe de altă parte numirea de cneaz se amestecă și cu nu
mirile latine. Astfel avem :
U
R
— 63 —
RA
Cneaz sau aduocatus (satele: Berehy, Krzeczkowa Wold,
Hrebienne, Hubice, etc.),') cneaz sau scultetus (satele: Bielcza-
LIB
rowa, Boberka, Krosnie, . DoIZyca, Derewno, etc.), ori toate aceste
numiri la un loc: sculteciam, KniaZtwo alias advocatiam • (sat. Na-
nowo). Și aceasta o . găsim atât _ în sec. XV, cât și în • al XVI-lea.
judecând după tabela de mai sus deducem că dreptul valah
ITY
începând cu sec. XV fu supus • treptat unei influențe mai slabe
rusești și poloneze, iar odată cu sec. XVI suferi o puternică in
fluență germană. Influența rusească a atins în sec. XV ținuturile
Lwow, Sanok și Halicz, iar în- sec. XVI în ținutul Przemysl ;
RS
iar influența polonă în sec. XV a atins ținutul Przemysl, în sec.
XVI ținutul Belz și Sanok. Pe de altă parte valul de influențe
germane s’a oprit mai ales în ținuturile Sambor și Sanok, mai
puțin însă în ținuturile Przemysl și Lwow.
VE
Cneazul era judecătorul suprem într’un sat cu drept valah.
Situația lui socială în unele privinți se apropia de cea a șoltu-
NI
zului, iar în altele de cea a vatamanului sau tivunuiui1 23*). Cnea
zul ca și șoltuzul căpăta cnejia fie prin cumpărare, fie prin dă
ruire. In primul caz orice persoană liberă putea să ajungă cneaz;
U
în al doilea caz însă, cnejii puteau s’ajungă numai acele • per

soane, cari au săvârșit în război vre-o mare bărbăție, sau aduceau
AL
alt serviciu insemnat — și putea să dăruiască regele sau prințul.

Cnejiile întemeiate pe moșiile regelui sau ale prințului ’ erau re
gale, iar cele de pe moșiile nobililor—cnejii particulare. La în
TR
ceput cnejiile au trebuit să fie numai regale — vitejii ajungeau

cneji din mila regelui; dar foarte de vreme s’au , înființat și cnezii
pe pământurile particularilor. Cnejiile de obicei erau ereditare,
EN
începând însă cu sec. XVI atât cele regale, cât și cele particu
lare se dădeau sub trei feliur : a) ereditar, b) până la o anumită
generație sau c) numai pe viață 8). Cnejiile cu drept de moște
/C
nire de regulă se dăruiau, iar celelalte, ori se cumpărau, ori se
1) In privința satelor pe cari le cităm în lucrarea de față vom pu

blica un studiu amănunțit.
SI
2) Sz. Rundstein, Ludnosd wiesniacza • ziemi halickiej w w. XV,

Lemberg 1903, pag. 39.
3) St. Sochaniewicz, Wojtowstwp i soitystwo, Varșovia 1916, p. 34;
IA
Francisc Persowski, Osady na prawie ruskiem, polskiem, niemieckiem i

woloskiem w ziemi Lwowskiej, Lemberg 1927, pag. 89; K. Kadlefi, Va-
laăi a Valaske pravo, Praga 1916, pag. 335,
U
AR
— 64 —
dăruiau ; dar mai multe se întâlnesc cumpărate. Totdeauna însă
R
cnejiile se moșteniau în linie bărbătească.
Este de mare însemnătate, de subliniat faptul, că o condi-
LIB
țiune esențială pentru formarea unui sat cu drept valah era în
Numărul
TY
Cneaz sau — Localitățile
S. XV S. XVI
SI
15 în jud. Sambor
3 » » Lwow
Cneaz sau soltus — 37
ER
15 » » Sanok
4 » » Przemysl
IV
Cneaz sau vataman J— ' 1 1 în jud. Sambor
UN
1 în jud. Lwow
AL
2 » » Sanok
Cneaz sau tivun 5 2
1 » » Halicz
3 în jud.Przemysl (S. XV)
TR
1 în jud.Przemysl (S. XV)

EN
Cneaz său vuit 1 5 2 » » Belz

3 » » Sanok
/C
Cneaz sau vlodar — 1 Belz

SI
primul rând înființarea cnejiei și numirea cneazului — ca ceva

specific dreptului românesc.
IA
Instituția cnezatului a jucat mare rol . în viața dreptului ro

mânesc din Polonia; de aceea vom analiza-o mai de-aproăpe.
CU
R
— 65
RA
Dacă cuvântul cneaz și cnezat este străin, instituția legată, de
el este românească’). ' Așezământul acesta îl întâlnim pretutindeni,
pe unde au trăit Românii. Cea mai veche amintire o avem înainte
LIB
de anul 1235 2). In cronica notarului anonim al regelui ungur
Bella se amintește de cnezate românești 3) prin părțile arde
lene. . Mai târziu aceste mențiuni se înmulțesc. In general vor
bind, prin părțile românești (Ardealul și Țara-Românească) cnea
ITY
zul era un fel de primar al satului ales de populație, iar mai
târziu întărit de stăpânul locului. ■ Cnezatul de cele mai multe
ori era dat cu drept de moștenire, dar se dădea și pe viață sau
RS
până la o anumită generație.
Cnejii din satele regale se împărțiau în două păi^tî: întăriți
și neîntăriți de rege. Cei din urmă nu se deosebiau de cnejii
din satele private. Cei dintâi însă aveau cnezatul cu drept de
E
moștenire și-l puteau împărți între copii. In Moldova avem mai
IV
puține ' mențiuni despre cneji. In aceste părți funcția de cneaz,
de cele mai multe ori, o îndeplinia judexul sau, mai târziu, ' va-
tamanul *).
UN
La Românii din Polonia instituția cnezatului s’a păstrat mai

mult timp în forma veche românească. ■ Aici trebuie să deose
bim bine cnezatul ca instituție publică și cnezatul ca avere par
ticulară.
AL
Cneazul, odată cu documentul de fondarea cnejiei căpăta

anumite privilegii ' și datorii. Mai întăi se specifica în document
numărul de lanuri de pământ ce aparținea cnejiei, adică cnea
TR
zului. De obiceiu întinderea de pământ destinată ■ 'cneazului era

mai mare decât a unui simplu ' colonist, pe câtă vreme un vataman,
după dreptul rusesc, dese-ori căpăta tot atâta 'pământ cât și un
EN
cmiet (cf. satul Brilince). Numărul de lanuri ce căpăta un cneaz

varia între ’/8 și 4. 5. In satul Czerniawa, cneazul avea ’/2 lan,
satul Belczarowa avea un lan, 'în Boberka—2 lanuri, în Dotzyce—3,
/C
în Ustrzyki—4 ' lanuri, ' în Potawy—5. Numărul ' lanurilor depin

dea și de mărimea satului. In unele documente se 'arată, 'că pe
1) Proî. dr. A. Petrov, Drevn&jsja gramoty po istorji Karpato-ruskoj,

SI
cerkvi, Praga, 1930, pag. 44.

2) R. Rosetti, Pământul, sătenii și ■ stăpânii din Moldova, Buc. 1906,
IA
pag. 24.
3) A. Petrov, . op. c., pag. 22 ; R. Rosetti, op. cit., pag. 24.
4) R. Rosetti, op. c., pag. 36.
5-1
U
R
66 —
RA
lanurile cneazului cmiecii nu puteau fi . colonizați, de ex. în sa
tul Boberka; în altele, dimpotrivă se arăta, că pot locui, de ex.
în satul DotZyce. Aceste lanuri cneazul putea să le folosiască,
LIB
tot după cum era arătat . în uricul de fondare. Putea să constru
iască moară, râșniță, să aibă grădini, pescării, toloacă, livezi, stu-
pării, cârșmă, dreptul de vânat în pădurile regale, etc. Dar. și în
această privință erau anumite prevederi, in . unele sate se dădea
TY
voe de • moară, însă nu se permitea să . ție râșniță, sau se spe
cificau numărul de grădini, de mori, de crâșme, etc. De ex. în
satul Boberka cneazul putea să construiască moară, însă «ex-
I
cepto folusz»; în Krosnie cneazul . căpăta 2 lanuri «sine pratis»;
RS
în satul Berchy se • specifică, că cneazul poate să aibă numai o
singură moară, 2 sau 3 «artificiis, 2 sau 3 grădini». Dar dacă cnea
zul • vroia să mai înființeze vr’un acaret, despre care în docu
VE
mentul de fondare nu se specifica, atunci îi trebuia o specială
invoire din partea regelui ori a stăpânului locului. In satul No-
wosielce cneazul avea, după privilegiu, • moară, .crâșmă și pescă
I
rie, dar în anul 1509 voind să-și mai facă un râmnic a trebuit
UN
să capete învoire dela rege. , , , .
In afară de lanuri, cari de obicei erau trase după «mensu-
ras walachicas» (cf. satul Ustrzyki), cneazului .i. se mai cuveniau
întinderile de pământ, ce rămâneau în capetele ogoarelor sau a
AL
jirebiilor și cari se numiau .«obszary» . — prisoase —, care în iz

voarele latinești poartă diferite numiri: excrescentiae, residuitates,
extremitates, superstitiae, superfluitațes agrorum, portiones par-
TR
tiales, mericae, iar uneori se numiau in limba polonă: przymiarki,

koszary sau • tazy. In cele mai multe . cazuri se adaugă prin do
cumente, că pe aceste «obszary... kmetones non possunt locari».
EN
Cuvântul «obszaz» este luat • din germanul «iberschar», ceea ce

însamnă, că și în • această parte dreptul . .valah a fost Influențat de
cel german. Din documentele avute la dispoziție reiese, că cea
/C
mai veche amintire despre înlocuirea cuvintelor latine sau polo

neze prin cuvântul german obszaz este din anul 1469'), când
aflăm: excrescenciis alias obszary. De aici putem stabili timpul
de pătrundere a unui alt val de . influență germană în drep
SI
tul valah.
In afară de «obszary» mai avea și siliște, care în polonește
IA
1) Akta grodskie i ziemskie, XVII, 120. (Mai departe vom însemna

această colecție de documente prin: A. G. Z,).
CU
R
— 67 —
RA
se numia: «nawsie», iar în • izvoarele latinești, villagium, exi-
tum commune, excitorium, planities. In coloniile cu drept ger
man șoltuzul totdeauna avea siliște, iar în cele cu drept româ
LIB
nesc cneazul avea numai atunci, când se specifica în docu
mente A). In general cnejii aveau foarte multe izvoare de venituri.
Atunci însă când . cneazul putea să-și întindă gospodăria,
mai mult decât îi permitea privilegiul, lua pământ în arendă,
ITY
pqntru care plătia . aceleași dări ca un simplu colonist. Se în
tâmpla însă uneori ca . cneazul în mod abuziv să ia pământ de la
coloniști și . să-l anexeze 'lanurilor sale. De ex. în satul Surowica
cneazul «a luat câteva bucăți de pământ12din ogoarele de lucru
RS
ale cmecilor, de le-a însușit lanurilor sale și pentru care nimica
nu plătește
.
* Această observație o face ' pisarul regal, care din
timp în timp venia prin sate și făcea inventarierea averilor. ’
VE
Mai târziu găsim și cneji fără de privilegiu.
După cum am văzut mai sus, începând cu a doua jumătate
a veacului al XV-lea, dreptul valah fu supus treptat influențe
lor străine. Aceste înfluențări au adus după sine decăderea
NI
cnezatului.
Fiindcă instituția cnezatului era un mijloc foarte ușor de
LU
îmbogățit, . nobili de vreme au căutat să le strângă pe toate în

mânile lor. Prin sec. XVI s’a • început o adevărată goană după
cumpărarea cnezatelor și . a șoltuziilor *). întâlnim dese cazuri,
când însuși regele retrăgea cnejia dăruită pentru a o vinde sau
RA
da altuia. In anul • 1532 regele retrage cnezia din satul Ustrzyki

fiilor cneazului anterior pentru a o da altuia. Se întâlnesc . de a
semeni cazuri, când cnejilor li se retrăgea privilegiile pentru cne-
NT
jie, pentru ca după multe stăruinți să le capete din nou. In uri-

cul satului Strzelbicze cetim: «cnejii de asemeni, după retrage
rea privilegiilor, plătiau censul anual 6 zloți • și 12 gr., dar acuma
CE
din nou au căpătat privilegii pentru șoltuzie, așa încât nimica

nu plătesc». Prin urmare vedem, că • soarta cnejiei, atunci când
influențele străine colorau tot mai mult dreptul românesc, depin
dea în primul rând de voința stăpânului. In acea vreme de de
/
cădere a cnejiei, cnejii puteau fi înșiși proprietari nobili, cari

SI
aveau cu totul alte obligații față de • rege ; dar aceasta însemna

că dreptul românesc era modificat. :
IA
1) K. Kadlec, op. c., ' p. 340.

2) Ant. Prochaska, Akta grodzkie i ziemskie, XVII, pag. XXI.
U
— 68 —
R
RA
In afară de averea imobilă cneazul mai avea și alte veni
turi. In general vorbind cnejii luau din ori-ce dări ale coloniști
lor a '/8 sau a șasea parte. In ce privește aceste venituri variau
LIB
după bogăția coloniei și după felul de dări ale cmecilor. De o
bicei din suma generală a contribuțiilor sătești se scădea mai
irttăi o parte, care purta diferite numiri, pentru calul. de război,
pentru bucătărie, pentru poștă, pentru primirea funcționarilor
regali sau pentru alte trebuințe și de abia din rest cneazul lua
TY
a treia sau a șasea parte. Obiceiul de a se lua a treia sau a
șasea parte, este vechiu în satele cu drept valah și depindea de
regiuni la început, iar mai pe urmă depindea de voința proprie
SI
tarului. Totuși trebue adăugat, că la început cnejii luau nu
mai a treia parte. De ex. în regiunea Przemysl toți cnejii luau
ER
a treia parte din dări, fiindcă «acesta e un obiceiu • al satelor lo
cuite după dreptul valah». In alte regiuni, • de • ex. în Sanok, în u
nele sate (Komancza) cnejii luau a șasea parte, iar • în altele a
IV
treia parte. ib • • * / jc r
Vom vedea în altă parte, că dările coloniștilor după drep
UN
tul valah se făceau numai în natură, atunci însă când acest
drept începu să fie străbătut ’ de influențe str^siinc;, o parte din a
ceste dări fură transformate în bani, • iar o altă parte se plătia
însă în natură. Față de aceste schimbări și cnejii • aveau însem
AL
nate în • privilegii, cât li se cuvenia din bani și cât din dările în

natură. Observăm că în foarte multe cazuri cneazului i se cu
venia parte numai din bani, însă din porci, oi, etc., foarte rar își
TR
trăgea partea sa. • Erau sate (de ex. Bronnica), unde • toate dările
cmecilor erau • socotite în bani, iar cneazul în loc să primiască
a treia parte după obicei, i s’a stabilit o pensie stabilă anuală,
EN
întocmai ca unui funcționar. In alte sate se specifică, că «cnea

zul ca întemeietor, va lua din cens al șaselea groș, din porci • și
oi a treia parte, iar din alte lucruri nu va avea nimic» (sat. Lo-
/C
dyna). In satul Komancza • cneazul lua din cens și din desetina

de oi și porci a șasea parte, iar din alte dări în natură nu ia
nimica. • De ‘ obiceiu în anii de libertate ale cmecilor cnejii nu luau
nimica, totuși se întâlnesc și cazuri separate: acestea sunt ele
SI
mente streine. Din alte dări, ca de ex. pedepse diferite, cneazu

lui de fapt i se cuvenia a treia parte. Din fumărit, darea pe li
IA
bertate și altele cneazului nu i se • cuvinea nimica (sat. Moszc-

zanice).
U
R
— 69 —
RA
Fiecare colonist era dator să dea cneazului câteva zile de
lucru pe an, cari la început erau considerate drept un fel de
clacă obligatorie, după cum era obiceiul și prin satele din Mol
LIB
dova fată de preoți. Conform obiceiului dreptului valah, co
loniștii erau obligați să dea cneazului 2 sau 3 zile de lucru
pe an. In unele documente se specifica chiar, ce fel de lu
cru anume avea de îndeplinit. Mai târziu însă, când dreptul
ITY
valah începuse, sub influența altor drepturi, să fie modificat, nu
mărul zilelor de lucru s’a înmulțit. Dar aceasta depindea de
voința proprietarului, căci se făceau în folosul său. De ex. 4n
RS
satul Brilince coloniștii erau obligați să dea cneazului 10 zile de
lucru pe an, însă pentru aceasta cneazul plătia proprietarului 24
zloți pe an. Dar, după cum vom vedea în altă parte, aceasta de
pindea și de felul social al coloniștilor. Totuși și unii și alții,
VE
mai târziu, au putut să cumpere acest boeresc și în loc de zile
de lucru dădeau bani.
Cneazul mai primia dela coloniști de două ori pe an așa
NI
numita «colenda». Această colendă se aseamănă foarte mult cu
cea dată de țăranii moldoveni popilor. întocmai ca și la noi
LU
colenda se dădea odată la Crăciun și altă dată la Paști. Diferența

era, că pe câtă vreme popa vine singur pe la casele oamenilor,
de strânge ouă, colaci și cânepă, în dreptul românesc din Polo
nia se prevedea, că oamenii erau datori să se ducă la cneaz acasă
RA
cu anumite daruri, cari erau tot subt formă de ouă, colaci, găini
sau cașuri. De exemplu în satul Zwiniacz cneazul primia co
lenda «pro festa Nativitatis Domini cum gallis et tortis, secundo
NT
pro festo Paschae cum ovis ct tortis». Dar despre aceasta tra
tăm în altă parte mai pe larg.
CE
Cneazul pe lângă multe venituri avea și datorii. Datoria lui

ca și a șoltuzului din satele cu drept german, era în primul
/
rând de a îndeplini întreaga jurisdicție, atât cea penală, ca și cea

privată asupra colonistului cu drept valah ’)• Erau locțiitorii stă
SI
pânului sau ai autorităților în sate, iar în cazuri de apel al cme-

cilor la instanțele judecătorești mai înalte luau parte la judecată
IA
1) St. Sochaniewicz. op. cit., pag. 198; K. Kadlec, op. c., 337.
U
AR
— 70 —
alături de staroste'). Felul cum indepliniau această sarcină, vom
R
vedea în altă parte.
O obligație din cele mai importante a cneazului era servi
LIB
ciul militar. La început, pe când dreptul ' românesc încă nu era
încă deformat de influențe streine, cneazul era obligat, ca în caz
de răsboi să se prezinte la locul indicat înarmat cu arc și să
geți și călare, uneori întovărășit de 2 sau 3 arcași din satul său.
TY
De ex. cneazul din satul Hodle, una din cele mai vechi colo
nii românești, era obligat să vie în caz de război dimpreună cu
«trei arcași», iar în Ternowa cu 2 arcași. In ' satul Wierzchracha-
SI
nie se spune, că Românii «la războiu de asemeni erau obligați să
se ducă alături de staroste și anume cneazul în persoană în
tovărășia unui om». Armamentul și calul trebuiau să fie în cea
R
mai bună stare și cneazul în persoană era obligat să ia parte la
VE
războiu, iar numai în caz de boală putea să-l înlocuiască legiti
mul său succesor. Aceste obligațiuni de regulă erau specificate
în documentele de fondare. In documentul satului Korosno ce
NI
tim, că cneazul era obligat «in propria persona, quodlicet belli-
cum servitium, alias eorum cum suis legitimis successoribus,
tune cum omnes terrigenae nostrae Premislienses ad arma prae-
LU
stare et tolerare». In unele sate (Derewno) era obligat să se

prezinte cu doui cai, .cu arc și cu steag. Obligațiunea de a se
prezenta la război era mărginită de anumite condițiuni. In satele
A
cari se fondau pe locuri pustii, locuitorii căpătau un număr a

numit de ani de libertate de la dări; tot ’ așa și cneazul în tim
TR
pul anilor de libertate era scutit de serviciul militar, adică era

obligat să se prezinte «post expirationem libertatis more aliarum
scultetorum». . ' .• •
EN
Serviciul militar era o obligație, dar și o binefacere pentru

cneji, fiindcă acesta era un drum foarte sigur de înaintare la
gradul de nobil. Mulți indivizi obscuri dintr'o treaptă socială
/C
joasă, în foarte scurt timp, prin hazardul lor în războaie, pu

teau să ajungă în rândul nobililor. De aceea nobilimea polonă
a stăruit, ca să mai scurteze acest favor. Foarte de vreme în
tâlnim documente, unde se înseamnă, că cneazul «ab expeditione
SI
vero bellico erit omnino liber et absolutus». ' Dar această eliberare
de la serviciul militar , era considerată drept un privilegiu care
IA
1) Ant. Prochaska, Akta grodzkie i ziemskie, XVII, p. XX,

CU
R
— 71
RA
trebuia cumpărat de cneaz. In satul Rowieri na Okoliszczach cnea
zul «et eius posteros ab expeditione bellica liberum emisimus,
ratione cuius emissionis nobis omnes ■ tertias 'partes de dacia
LIB
quacumque emisit, quolibet in anno nobis et nostris successo-
ribus solvet kuchennego unum hungaricalem aureum... Ipse e-
tiam scultetus et sui successores omnem obedientiam nobis et
nostris successoribus, quidque ei per nos aut officiales nos-
tros mandatum fuerit, exaequi et facere tenebitur et praecipue
TY
silvas, ne destruantur ubique ■ et rubeta circa fluvium ■ StrawiqZek
ex utraque parte, unde ■ hoc ipsum fluvium umbraculam habeat,
custodire debebit et erit ■ adstrictus graniciesque ne a vicinis
SI
impetantur diligenter ■ cavere et defendere tenebitur et alia omnia
facere, quaecumque fidum et bonum subditum decent. Qui e-
ER
tiam ' praefatus scultetus suique successores restaurare quolibet
anno omnes zaraby ■ et pasiekas 'ac custodire tenebuntur». ■ Prin
urmare ' vedem, câte servicii ■ trebuia să ■ îndeplinească cneazul în
IV
locul eliberării de la serviciul militar. In general cnejii, cari erau
scutiți de serviciul militar, îndepliniau diferite alte "obligațiuni,
UN
conform învoelilor și necesităților proprietarului, în afară de a
ceea, că el perdea dreptul la orice venit din partea coloniștilor,
precum și mai plătia anual un florin de aur unguresc pentru
«bucătărie», (vezi ■ și satul Zwirniacz). In unele sate, cum era de
AL
ex. în Bielczarowa, pentru scutirea ■ de război cneazul era obli

gat să vie totdeauna, de câte ori va fi chemat la plasă în Gry-
bou, ■ «sed nequiquam ratione prouentus seu prestationis annuae
TR
dare erit obligatus suique posteri erunt obligați regiae majestati

seu tenutario, ■ qui uhum lesnik ■ tertio anno longitudinis unius
viri cum medio iustae proceritatis».
EN
Prin ' cuvintele «proventus seu prestationis» se înțeleg toate

obligațiunile ' cneazului, atât cele cuvenite după obiceiul româ
nesc, cât și cele mai ' târziu adaose. Intre altele era un «obiceiu
în toate satele locuite cu ■ drept valah», că cneazul era obligat
/C
să dea anual 12 oi vii proprietarului, dar mai târziu s'a conve

nit ca în loc de oi ■ vii să plătiască -de fiecare câte 7 groși. Din
această cauză și cneazul era obligat să plătiască anual posta și
stația, fiindcă aceste dări erau strâns legate de orice impozit.
SI
Am ■ văzut, că cneazul putea să ție pământ ■ în arendă în a

fară de cantitatea de lanuri arătată ■ în document; în asemenea
IA
cazuri «plătia dări ca ori ■ și care alt ■ - cmet» (sat. Makowa). Dar
U
— 72
R
RA
erau cazuri, când, cneazul . cu toate că ținea pământ în arendă, • nu
plătia nici o dare (vezi satul Surowica); asemenea pământ însă
era al coloniștilor, pc care ei îl plătiau; iar cneazul îl ținea în
mod abuziv. .• ; ni tadil-oi
LIB
* . ■ . . . . <• ■ ■ •' ■■ ■ - •<
Din punct de vedere social cneazul era ca un fel de inter

mediar între coloniștii săi și sferele de sus ; el era strâns legat
Y
de satul . său ; fără dânsul legătura dintre colonie și stăpân • era
IT
cu neputință. Din această pricină proprietarul nu vroia și nici
nu putea să-l schimbe. Cneazul trebuia •să fie ales cel puțin ' pe
RS
viață, — așa găsim scris în documentele câte le • posedăm. In ge
neral activitatea sa se mărginea la ceea ce era scris în docu
ment; totuși și în afara literii documentului avea anumite drep
turi, pe care le îndeplinia prin înțelegere cu coloniștii săi. De
VE
ex. nici într’un document nu se spune cine era inginerul, care
împărția pământul destinat pentru colonie oamenilor. Cneazul
primia un anumit număr de lanuri de pământ, • pe cari în unire
NI
cu coloniștii împărția jirebiile • de mărimea arătată în uric, el a
legea locul • de moară, de grădină, de crâșmă, de toloacă^ 'de bi
LU
serică etc.
Cneazul căpăta cnejia cu dreptul de • a o vinde, de • a o
da ca amanet, de a o • schimba, dărui, etc., cu un cuvânt căpăta
drepturi absolute asupra ei. In documente se specifică, că cnea
RA
zul (tenebit, habebit, utifruetur, reget, gubernabit et pacifice pos-

sidebit temporibus perpetuis et aevum, nec non commutabit, ' a-
lienabit, obligab ’ t, vendet et in usus ipsius beneplacitos ipse et
NT
sui successores legitimi convertet». Se putea, prin urmare, • folosi

de ea după bunul său plac. • Cnezia care era dată numai pe viață,
dela sine se înțelege, nu putea fi vândută, ' întru • 'cât după
CE
moartea cneazului respectiv totul trebuia ‘să fie restituit (vezi

spre ex. satul Koroscienska Wola); dar în alte privinți se putea
folosi de cnejie după bunul plac.
Satul și cnejia nu e • tot una, după cum nu e tot una
I/
proprietarul cu cneazul. Nu fiecare cneaz era și proprietarul sa

tului. In asemenea cazuri el putea să dispuie de cnejie nu însă
S
și de sat. Cneazul putea să capete sau să cumpere numai cne

IA
zia, ori o moșie întreagă, unde coloniza sat. Cneazul putea să

aibă una sau mai multe cnezii, dimpreună cu satele lor sau fără.
CU
R
— 73 —
RA
Un cneaz proprietar al unui sat cu drept valah putea să ție în
arendă, sau să cumpere de veci sate ori localități după alte
drepturi *).
LIB
La vânzarea unei cnezii sau a unui sat erau anumite for
malități de îndeplinit.. Dreptul românesc din Polonia, ca și cel
din Ardeal, prevedea că cineva nu putea să vândă o bucată de .
pământ fără consultarea și învoirea familiei sau a rudelor apro
ITY
piate. Această prevedere purta numele de «ius propinquitatis
* .
[vezi satul Bylicz). In baza acestui drept la vânzarea unui . sat
sau a unei cnejii, actul de vânzare trebuia să fie semnat de toți
succesorii, atât direcți, cât și indirecți. Pentru copiii minori de
RS
punea jurământ și se obliga, că vor păstra hotărîrea luată, tatăl .
și feciorii mai mari sau eventual unchiul (vezi satul Buniowice).
Dacă era sat regal, vânzarea se făcea • în fața comisarilor re
VE
gali (satul Berehy) și se pregătia un alt document pe numele
noului proprietar. Acest nou document trebuia să poarte ace
leași întărituri ca cel de mai înainte, adică de rege; de aceea
vânzarea unei proprietăți regale trebuia să capete aprobarea re
NI
gelui . și se făcea «coram officio . et actis». La vânzarea satului •
Rudniki se scrie, că «literas vero perpetuales, videlicet privile-
LU
gium et literas regales ad Rudniki pertinentes iam omnino • in

Halicz».
Se putea vinde o parte numai sau întreaga cnezie, . • o parte
sau întregul sat. Exemple de acest gen avem foarte multe. Nu
A
mai în satul Makowa găsim de câte-va ori, că se .vinde, când

TR
«kniaztwo in Makova», când «advocacie in villa Makowa», sau

«locum certum, quem emerat pro molendino construendo in Ma
kowa», ori «medietate curie et molendini et taberne». Actele
EN
de vânzare totdeauna erau întărite de mai mulți martori (Ma

kowa). In această privință documentele dese-ori ne pot induce
în eroare. Nu totdeauna un cneaz își vindea întreaga sa cnejie,
deși în act se scrie «vendidit suam kniaztwo». De ex. în anul
/C
1468 cneazul din Radoszyce «vendidit suam kniaztwo», însă în

anul 1476, găsim că vinde «suam totam scultetiam in villa Ra-.
doszyce»; de abia acum vedem, că și-a vândut întreaga cnejie.
SI
Cneazul vânzându-și cnejia putea să rămâie în satul, unde • a

fost cneaz, însă «nullam utilitatem de villa recipere...». De fapt
el . pierzându-și cnejia devenia simplu colonist.
IA
1) Akta grodzkie i ziemskie, XVI. 2775.

U
74 —
R
RA
Cneazul putea să arendeze cnezia sau s’o puie ama
net pentru o sumă oarecare. ' Cazuri de arendare a cnejiei a
vem foarte multe, ca și cele de amanetare.' • • In documentele lati
LIB
nești darea în arendă se însamnă prin cuvântul «obligavit», • iar
amanetul prin «intromissia». • Putea să se dea o parte sau în
treaga cnejie, un lan numai sau mai multe dimpreună cu colo
niști cn toți. întocmai ca la vânzare, • intromisia sau obligația
trebuia să îndepliniască anumite formalități. • • La darea în arendă
TY
pe un anumit număr de ani, era necesar, ca și azi, întocmirea
unui act corespunzător (satul Woîoszow), despre care în docu
mente rare-ori se pomenește. Intromissia • însă cerea anumite în
SI
tăriri oficiale. In satele regale era ministerialul, • care mijlocia a
ceste transacții, iar în satele particulare—stăpânuk Se întocmia
R
un contract special, care trebuia semnat de ambele părți. Cneazul
VE
care amaneta cnejia trebuia să iă angajament, că în caz de neîna-
poiere a banilor împrumutați, nimeni din moștenitorii săi nu va
pune în discuție stăpânirea cnejiei (satul Buniowice). Pentru co
NI
piii minori garanta tatăl și frații mai mari, iar dacă se întâmpla
ca tatăl să moară înainte de ajungerea ' copiilor lui la majorat,
atunci ei cu ajutorul epitropilor (neamurilor mai apropiate) pu
U
teau întoarce cnejia sau satul pierdut prin amanetare, ori vân
dut (satele Szczawne și Radoszyce). Aproape totdeauna se pre
AL
vedea, că dacă banii împrumutați nu vor fi înapoiați în «cras-

tina die», cnejia, ori satul, amanetul va fi pierdut — va rămâne
proprietatea celui cu banii împrumutați. In satul Sroki avem un
TR
caz interesant relativ la modul, cum un cneaz putea să ajungă și

proprietarul satului. ' Cneazul împrumutase bani proprietarului,
cu condiția, că dacă nu-i va înapoia în ziua hotărîtă, va pierde
N
satul. Cneazul putea să amaneteze sau să arendeze o cnejie nu

mai cu veniturile, ori și cu datoriile. De obiceiu această deose
CE
bire se însemna prin documente. ' In satul Tlustobaby (an. 1458)

cnejia a fost amanetată dimpreună cu datoriile ei, adică servi
ciul militar și altele, iar' în satul Jodlowce (1445) s’a amanetat
«excepto servicio sculteti». Cneazul putea să amaneteze sau să
/
arendeze și pe cmeci în parte, unul sau mai mulți (sat. Wolosz,

SI
Makowa etc.).
Cnejia sau satul, adică averea imobilă a cuiva era consi
IA
derată drept un fel de bancă, ăl cărei ' capital putea fi întrebuin

țat totdeauna după plac. Cneazul însurându-se garanta averea so-
CU
AR
— 75
ției sale prin ■ averea imobilă, ce o poseda, dar totdeauna trebuia
R
să aibă cel puțin de două ori mai mult decât ea. Averea ce o
lua după ■ soție era considerată în bani, fiindcă femeea n’avea
LIB
dreptul să posede pământ și acești bani cneazul prin acte spe
ciale îi înscria în averea sa imobilă, socotind ■ ■ totdeauna suma
îndoită (satele Leszno, Tlustobaby etc). Banii astfel ■ garantați
femeea, în caz de moarte a bărbatului, putea să ■ stăpâniască
ITY
pământul înscris în documentul de zestre, până ce se ridica ci
neva din rude și-i înapoia banii.
Cneazul putea să schimbe cnejia cu un sat sau altă cne
jie (satul Huhercze—anul 1491).
RS
Acela care ținea o cnejie sau un sat în arendă, ori ama
net, în izvoarele latine se numește: tenutarlus— se pare însă, că
nu și acei cari aveau numai veniturile ■ și nu și datoriile unui
cneaz (satul Sroki—an. 1499). VE
După moartea unui cneaz, cnejia dimpreună cu averea lui era
împărțită între moștenitori. Feciorul cel mai mare sau fratele lua
NI
locul cneazului dintr’un sat, el îndeplinia toate datoriile și se bu
cura de drepturile de cneaz (satele Wataskie, Tlustobaby — an.
LU
1458). In caz ■ de lipsă de moștenitori direcți locul, dimpreună cu

averile îl lua ruda cea mai apropiată, pe baza «iure propinqui-
t’atis post hominem sterilem» (sat. Bylicz—an. 1475). Dar cnea
zul putea să împartă cnejia la feciori încă din timpul vieții și
A
atunci se încheia act special, semnat de ■ crainicul respectiv și

TR
câți-va cneji ’)•
■ *
EN
Din punct de vedere juridic cneazul din satete regale pen

tru chestiuni penale răspundea în fața regelui sau a împuterni-
/C
ciților săi, iar ce] din satele particulare mai întăi răspundea în
fața stăpânului și . , apoi trecea, de era nevoie, la alte instanțe. In
general pentru locuitorii cu drept valah existau trei instanțe ju
decătorești : a) pentru chestiuni mici se făcea judecata pe loc, în
SI
sate; pe locuitori îi judeca cneazul, pe ■ cneaz stăpânul sau re

prezentantul regelui —era un fel de judecătorie de pace; b) pen
IA
ii Akta grodskie i ziemskie, XI, 1541.

U
R
— 76
RA
tru chestiuni mai importante se țineau judecăți românești în o
rașele județene — un fel de tribunal; c) iar pentru apel era re
gele sau trimișii săi speciali. Despre aceste instanțe vom - vorbi
LIB
în altă parte mai pe larg. Dar acuma ca . să înțelegem mai bine
jurisdicția cneazului, - trebuie să insistăm puțin asupra- situației
sociale a cneazului.
Cneazul putea - fi numai cneaz sau - și stăpân al satului; - el
Y
purea fi nobil, ori simplu cmet. Din acest punct de vedere va -
trebui să privim viața lui juridică. Cneazul ca persoană. - oficială -
IT
era judecat de stăpân, ca unul ce răspundea de faptele- lui, iar
ca persoană privată era supus acelorași modalități - de judecată -
RS
ca și un simplu colonist. Cnejii români erau foarte întreprinzători
și harnici, din care cauză degrabă ajungeau la bogății mari (cum -
erau cei din Makowa, Odrzechowa, Olszanica și alții), iar de aici -
E
nu le era greu să ajungă la gradul de nobili și stăpâni ai mul
tor sate. - Drumul spre demnitatea de nobil le era mult ușurat
IV
de serviciul militar, unde ei ca oameni plini de îndrăzneală să-
vârșiau adesea mari bârbății, la cari alții nu erau în stare să se
UN
avânte. De aceea de vreme nobilimea - polonă a căutat să puie

piedică acestei nâvale - a Românilor în rândurile lor. Se iscau - a-
des.ea procese, fără nici-un motiv, între stăpânii satelor și cnejii -
români '). Diferende dintre stăpâni și cneji se găsesc foarte multe
L
și la cari aproape totdeauna obștia ținea cu cneazul lor. Dar- e

RA
adevărat, că și cnejii nu se bucurau totdeauna de o reputație e

tică prea frumoasă. Multe sunt cazurile, când cnejii ucideau, -fu
rau sau ardeau. In 15041 2) cneazul și crâșmarul din Siedliska sunt
NT
acuzați, că au ucis pe un «ministerial» — reprezentantul autori

tății regale în satele cu drept valah. In 14983) cneazul Clim din
Mokroczyn a furat niște cai, iar în 1447 45) cneazul Balcu din
Olszanica, un om foarte bogat și influent, însă nu era nobil, a
CE
fost prins și ținut în fiare sub acuzarea, că el a vrut să ardă și-

să prade castrul Sanok. Și multe alte cazuri de acest gest se
pot găsi6). In asemenea cazuri de grave acuzări penale pentru
I/
1) A. G. Z., XV, 3053.

S
2) A. G. Z„ XVII.
3) Ibidem, XV, 2614, 2628 și 2647.
IA
4) Ibidem, XI, 2498.

5) Ibidem, XVI, 846; ibidem, XIX, 2528; XVII, 1652.
U
R
77 —
RA
cneazul nenobil totdeauna răspundea stăpânul, după cum el ră
spundea față de stăpân pentru încălcările coloniștilor săi. Dar prin
documente cnejii nobili, adică și stăpâni de sate, nu totdeauna
LIB
poartă acest_ titlu și de aceea e ușor să ne înșelăm. De ex. în
anul 1495') Artim și Zain cneji din Starzawa, sunt numiți nodz-
Ze/iar acelaș Artim în 1501 a) este numit simplu cneaz. Deose
birea este foarte ușor de făcut, - dacă observăm că cneazul nobil
ITY
singur își apără procesul, singur - răspunde în fața justiției față
de învinuirile -aduse. Așa apare cneazul Vlasin din Makowa în
mai multe documente *).
Cneazul nenobil dat în judecată și - neprezentându-se ră
S
spundea stăpânul și - «tota communitas» *), iar în satele regale nu
ER
mai obștia 5), luându-și adesea asupra ei pedepse mari — de cele
mai multe ori 100 grivieni. La asemenea pedepse satul cu drept
românesc dese-ori - risca pentru apărarea cneazului său.
IV
Diferendele dintre cneaz și coloniști le judeca stăpânul în
satele particulare, iar în cele regale - ministerialul — reprezentantul
regelui6). Tot așa se judeca și neînțelegerile dintre doui cneji 'din di
UN
ferite sate. Procesele mai mari se judecau la o a doua instanță.

La judecata din primă instanță uneori - era prezent și un crainic,
a cărui datorie de altfel era de a vizita din timp în timp satele
românești pentru a aplana diferite neînțelegeri locale, fie ale
AL
cnejilor sau ale - coloniștilor 7).

Cneazul nenobil în afară - de - colonia sa, din punct de ve
TR
dere juridic, era - considerat ca - și un simplu colonist. - Dacă era

prins asupra faptului, putea fi arestatat și reținut, până ce stăpâ
nul său intervenia să-l scoată 8). De altfel acest procedeu era
împotriva prevederilor dreptului românesc; - fiindcă acest - drept nu
EN
permitea ca cneazul sau coloniștii să fie judecați - de alții în a-

/C
1) A. G. Z., XVII, 2748.

2) Ibidem, XVII, 3318.
3) Ibidem, XIII, 846, 2848.
5) Ibidem, XVII, 909; XI, 1172.
SI
6) A. G. Z., . XV, 2562. Despre aceasta vom vorbi 'în alt loc mai
pe larg.
7) A. Stadnicki, O wriach tak zwaninych woloskich, 1848. . pag. 59.
IA
8) A. G. Z„ XVII, 2928-
U
78
R
RA
fără de judecătorii instanțelor românești, — chiar dacă erau acu
zați de cea mai mare crimă. Cnejii își cunoșteau foarte bine drep
tul lor și atunci, când erau atacați,, se apărau cu el. In 1447
cneazul Balcu din Olszanica a fost pârît c'a vrut • să prade și
LIB
să ardă castrul din Sanok și fără veste fu arestat ; . dus în fața
autorităților n’a vrut . . să răspundă la întrebările puse, ' spunând
că . «detis michi ad dominum meum, quia ego in isto iure •).
TY
Pentru capul unui cneaz ucis se plătia o despăgubire de
10 mărci 1. Erau însă cazuri, .când se plătia și 30 mărci pentru
un cneaz ucis 3).
SI
Locuitorii cu dreptul valah dimpreună cu • .cnejii, dat fiind
firea lor agresivă, . dar mai ales având în vedere că dreptul acesta
ER
nu permitea, ca sentințile să .fie executate fără consultarea • stăpâ
nilor, se puneau mari .pedepse pentru abaterile cele mai mici, pen
tru ca în felul acesta să-i înspăimânte. Era un fel de pedeapsă
în mărime de 30 mărci specific românească și care chiar purta
IV
numele de . «walaszina» *)• • In cele mai multe cazuri • această . a
mendă sg,. plătia cu ocazia neprezentării în fața judecății • la che
UN
marea autorităților. După . alte drepturi toți plătiau 3 mărci. • Sunt
cazuri însă, când și cnejii plătiau tot 3 mărci, în loc de 30 5).
Foarte importantă și periculoasă era obligația cneazului ca
martor. De ex. în anul 1433 6) cnejii Balcu din Szczawne și Balcu
AL
din Plone «exfideiusserunt coniuncta mânu Fied •de turri • et ' vin-
culis statuere ipsum . coram domino . Capitaneo... Et si ipsum non
statuerent, tune prefati fideiussores domino Capitaneo luent in
TR
viginti marcis, pro quibus ipsos poterit in pignora captivare' et

in bonis ipsorum quibuscunque• eandem summam pecuniarum
investigare et ad ea voluntarie sunt obligați». Prin urmare ve-
EN
vem, câtă răspundere luau asupra lor acești cneji. In acelaș timp
observăm solidaritatea dintre ei. Unii pe alții se sprijiniau și se
apărau cu pericolul vieții. Alteori se specifica numai, că vor a-
/C
1) A. G. Z., XI, 2498.

2) Vezi satul Bokola.
SI
3) A. G. Z., XVII, 1652.

4) A. G. Z„ XI, 2887 și 2864. Vezi și satul Brilihce.
5) A . G. Z., XIV, 111, 116 și 117.
IA
■ 6) Ibidem, XI, 562.

CU
R
— 79 —
RA
chita ei amenzile puse pe vinovați, dacă nu se vor prezenta ' la
judecată în ziua hotărîtă1).
In afară de martori, cnejii dese-ori jucau rolul de mediatori
LIB
sau advocați cari prin document se numesc: nuncii. Mențiuni
despre aceasta găsim foarte des prin documente 2). Nunciul era
ca un fel de împuternicit din partea pâirtîûtn s), pentru amâna
rea procesului.
TY
Soția cneazului purta numele de cnează ‘), însă întocmai
ca și celelalte femei nu aveau nici un drept politic.
Th. Holban
SI
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
4) A. • G. Z„ XIV, 111, 116 și 117.

5) Ibidem, XII, 3860; XVII, ■600,; XIV, 3637; XII, 4267 ; XVII, 1209, 915.
IA

7) Ibidem, XVIII, 2067-
U
R
RA
LIB
Y
IT
Momente solemne în viața
S
Universității din Iași*’
ER
Sire,
IV
Universitatea din Iași, profesori și studenți, cu nemărginit
devotament mulțumește Majestății Voastre pentru înalta favoare
UN
ce ați binevoit a i-o acorda, venind să prezidați această solemni

tate a deschiderii cursurilor, profund respectuoși Vă primim cu
strămoșescul «Bine ați venit!».
Vedem în această vizită Augustă nu numai o nouă mani
AL
festare a bine cunoscutei dragoste ce purtați științei și culturii

românești și o probă nouă a stăruitorului interes ce totdeauna
TR
ați arătat tuturor năzuințelor desfășurate în serviciul lor, ci în

drăznim a vedea în aceasta și un semn de deosebită atențiune
acordată Universității din Iași. Și faptul acesta ne mărește și mai
N
mult bucuria de a Vă vedea în această Aulă, sporește recunoș

tința și devotamentul nostru.
CE
Sire,
După cum fiecare colț al țării își are rostul și specificul
său, care întocmai nu se repetă nicăeri, după cum diferitele
rosturi specifice ale părților se combină și integrează în totalul
I/
unitar și bine definit al țării, care de asemenea nu se poate găsi

în acelaș fel nicăeri, tot astfel fiecare din universitățile noastre
S
*) Darea de seamă asupra anului școlar 1932—33, făcută la 1 Noem-

IA
vrie 1933 în aula Universității la deschiderea solemnă a cursurilor în pre

zența Maiestății Sale Regelui Carol al Il-lea.
U
R
— 81
RA
își are și rostui și menirea ei specială și acestea, luate împreună,
dau nota caracteristică a Universității românești, care se deose
bește în anumite puncte de universitățile altor țări.
LIB
lată anume, cum a fost privit rostul și rolul universității
noastre.
La 1860, în anul întemeierii ei ca Universitate de către
vrednicul de pomenire Domn Alexandru Ion Cuza după sfatul
TY
și stăruința luj Mihail Kogălniceanu, la alegerea primului rector,
profesorul Călinescu, pentru a hotărî pe marele Român și în
vățat Simion Bârnutiu să primească rectoratul, îi spunea că
SI
«Transilvania e tot țară românească și că ar trebui să considere
pe Români în limitele lor naturale, iar nu în acele de stat». Deci
ER
unirea era înfăptuită la 1860 în ale spiritului și universitatea
noastră considerată încă de atunci ca un așezământ cultural al
neamului întreg! IV
' La 1863 Titu Maiorescu ca rector vede rostul acestei uni
versități în faptul că este «nn element de regenerare română,
Universitatea din lași cu independența ei științifică... singurul
UN
și cel mai înalt așezământ ce mai rămase ca un adevărat scut

de naționalitate in acest oraș atât de apropiat confiniilor Ro
mâniei».
In 1883 genialul istoric, A. D. Xenopol, fiind rector, argu
AL
menta că «această Universitate era necesară mai ales în Mol

dova, unde elementul național era mai amenințat decât aiurea,
și care era în apropierea regiunilor românești rupte din trupul
TR
ei prin siluirile politicei de despoiere».

La 21 Oct. 1897, la inaugurarea acestui palat al universității
noastre, primul rege al României, întemeietorul dinastiei și crea
EN
torul regatului independent, înțeleptul Carol I, a cărui figură se

desemnează din ce în ce mai mare pe orizontul istoriei, în dis
cursul său a rostit:
/C
«Nu numai cu numărul soldaților și cu desvoltarea vieții

economice se măsoară azi puterea statelor. Un factor de căpe
tenie, poate cel mai însemnat, este gradul de cultură. O dire
cțiune sănătoasă și națională a înaltelor studii ce se urmăresc
SI
în universitate, este dar condițiunea neapărată a adevăratei pro

pășiri».
IA
Unirea înfăptuită sub conducerea gloriosului și neuitatului

Vostru Părinte cu contribuția de toți slăvită a Augustei Voastre
6-1
U
R
— 82 —
RA
Mame, a M. S. Reginei Maria, a putut schimba condițiunile • de
desfășurare a muncii, dar a lăsat neschimbate rostul, rolul și
menirea preconizate dela început pentru această Universitate.
LIB
De aceea la 1922 se puteau spune aici «Dacă
până la 1916 lașii erau la 18 km. de o granițăartificială și sil
nică, dar aproapehermetic închisă a țării, de la 1918 geografi-
cește și sufletește orașul acesta a • • devenit iarăși, ceea ce fusese
TY
mai • înainte: inima Moldovei, inima și creerul României de la
răsărit de Carpați. In asemenea împrejurări rostul și menirea' Uni
versității ■ din. Iași, pe lângă acela de focar de cultură și de la
SI
borator al științii, trebue ' să fie și răspândirea culturii naționale
și contribuția la realizarea unității. sufletești sub steagul cul
ER
turii naționale. Deci... Universitatea din Iași are . și o menire spe
cială • culturală-națională... Căci în nici o parte a teritoriului na
țional sufletul • românesc și conștiința națională nu au fost atât
de aproape de adormire, ca în ținuturile supuse acum de curând
IV
sferei de radiere de lumină • • a acestei Universități».
Lucrul • îl dovedesc și studenții înscriși:
UN
In 1910 printre 351 ' studenți înscriși nu se găsesc ’ studenți

din Bucovina și din Basarabia. In 1914 din 335 ' studenți înscriși 8,
deci 2.5 °/o$ sunt din aceste ținuturi, în 1918 cam 18 ®/o, în 1919
cam 35 1 °/o, din 1921 cam 50 °/o din studenți sunt din provinciile
AL
ce ne-au ' revenit prin unire.

Iar desfășurarea ulterioară a evenimentelor • confirmă aceasta
TR
și din altă parte. Nistrul ’ și o linie •'dreaptă spre Nord • a ajuns

să fie hotarul de răsărit al civilizației vesteuropene. Altă civi
lizație, bazată pe alta concepție și • izvorîtă dintr'un caracter etnic
EN
deosebit, începe Ia Est de linia care unește Nistrul cu gra

nița răsăriteană a 'Finlandei. Nu • • contestăm și ' nu discutăm a
ceastă • cultură^ de dincolo care își poate avea îndreptățirea
ei acolo, fiind condiționată de • alt caractef al popoarelor și
/C
de altă evoluție istorică. Noi însă după origine și ' caracter

suntem și voim ■ a rămânea în legătură sufletească cu lumea
Europei' din Apus de țara noastră. Noi știm că știința și
SI
arta,■ florile civilizațiunii, nu sunt legate de o rassă, de un po

por, de. granițe geografice ■ sau etnice sau religioase, dar mai
IA
știm că ele pot. fi și trebue să fie cultivate ' de fiecare popor'

potrivit cu caracterul lui, cu originea lui, cu tradiția și istoria,
CU
AR
— 83 —
cu înrudirile sufletești ale lui, iar la noi toate acestea ne în
R
dreaptă privirile spre Apus.
In felul acesta Universitatea din Iași cu cele două facul
LIB
tăți ce are la Chișinău este în acest colț sud-estic al Europei
bastionul, focarul cel mai înaintat spre răsărit al culturii con
cepute în sens vest-european.
Rezultă deci obligațiunea să stăruim a fi o instituție științifică
ITY
și culturală cu un caracter în cel mai nobil înțeles al cuvântului
național, cu rădăcini cât mai adânci, atât în solul patriei
noastre, cât și în trecutul ei, cu o concepție istorico-genetică,
evoluționistă.
RS
Sire,
In îndeplinirea menirei sale Universitatea din Iași a avut, ca
slujitori, învățați iluștri și mari Români ca Simion Barnutiu, Pa-
E
piu llarian, August Treboniu Laurian, Vasile Conta, Cobâlcescu,
IV
Xenopol, P. Poni, D. Alexandrescu, Matei Cantacuzino, Al. Phi-
lippide și mulți alții. Și rog pe Maiestatea Voastră să-mi permită
a le aduce și azi tuturor acestor cinstitori ai catedrelor, ai
UN
științei românești, un cuvânt cald de recunoștință. Fie-mi îngă

duit șă exprim în special o vorbă de pioasă și admiratoare a
mintire aceluia, a cărui pierdere ne-a cauzat rana cea mai recentă,
lui Alex. Philippide, decedat în vara acestui an, mare savant, titan
AL
al muncii dedicate trecutului și limbii neamului nostru, profesor

de o credință rară și de un devotament nemărginit față de a
ceastă Universitate, Ieșanul care a avut și onoarea de a fi di
TR
stins de Maiestatea Voastră cu premiul național al Fundațiunii ce

poartă numele nemuritorului Vostru Părinte.
Pe alți ■ profesori mari Universitatea noastră a trebuit să-i
EN
cedeze surorii sale din București, ■ printre ei pe Titu Maiorescu,

Toma Stelian (citez numai pe cei mari și decedați, dar dintre
profesorii în viață ai ■ Universității din București cam 20 și-au în
/C
ceput activitatea ca profesori ai facultăților noastre). Deasemenea

am contribuit cu profesori la întemeierea Universității din Cluj.
Și în tot timpul facultățile noastre au produs licențiați și doc
tori, dintre cari ■ mulți împodobesc locuri din cele mai înalte în
SI
ierarchia de slujitori ai țării și din cele mai văzute ân profesiu

nile libere.
IA
Sire, •
Ca recunoaștere a rolului însemnat ce-i revine și a activi-
U
R
84 —
RA
tatii spornice desfășurate, țara a înzestrat Universitatea noastră
cu acest frumos palat inaugurat în 1897. In acel moment pala
tul era «larg, bogat și luminos», cum a zis ministrul Haret în
LIB
cuvântarea sa, doar Universitatea nu avea decât 51 profesori și
402 studenți, dintre cari 14 profesori cu 112 studenți ai Facultății
de Medicină rămâneau în palatul vechiu, încât tot corpul dida
ctic de 37 profesori și întreaga studențime a Fa<î^H^;^țîlor de Drept,
Y
Litere și Științe, în număr de 290, nici nu puteau umplea a
ceastă Aulă.
IT
Iată însă evoluarea Universitățu:
1860: 16 profesori, 94 studențU 1 profesor la 6 studenți; buget
RS
400.000 lei aur, peste 4000 lei aur pentru un student.
1897: 51 profesori, 402 studen^ * : 1 profesor pentru 8 student;
buget 592.000 lei aur, aproape 1500 lei aur pentru un student.
VE
1921/22 (universitatea are tot 4 facultăți, dar la Științe este și
secția nouă de Științe aplicatee: 83 profesori și 25 confe
rențiari, 1800 studenți, deci cam un profesor pentru 18 stu-
NI
den^'; buget 12.5 mii. lei hârtie, deci aproape 7000 lei hâr
tie = 1000 lei aur pentru un student.
LU
1932/33 (universitatea are 5 facultăți cu . cea de Teologie din

Chișinău. In decursul acestui an s’a înființat prin lege
facultatea a 6-a, cea de Agronomie cu sediul la Chișinău):
A
102 profesori și 55 conferențiari, 208 șefi de lucrări, asis

tenți, preparatori, în sumă rotundă 6000 de studenți (nomi
TR
nal 6288 student: 4103 student; 2185 studente, dar mulți

înscriși la 2 facultăți); 1 profesor la 38 studenți; buget to
tal (cu căminuri cu tot) circa 60 mii. lei hârtie, deci cam
EN
10.000 lei hârtie = 320 lei aur pentru un student.

1933/34: 102 profesori și 51 conferențiari, 26 șefi de lucrări, 94
asistenți, 48 preparatori, înscrișj până acum circa 5000 stu
/C
denți.
In rezuim:
1860: 1 profesor la 6 studenți, 4000 lei aur pentru 1 student.
1897: 1 profesor la 8 studenți, 1500 lei aur pentru 1 student.
SI
1921/22: 1 profesor la 18 studenți, 1000 lei aur pentru 1 student

1932/33: 1 profesor la 38 studenți, 320 lei aur pentru 1 student.
IA
(In numărul corpului didactic nu e cuprins aici cel ajutător: șefi

de lucrări, asistenți și preparatori, dar în cifrele bugetului e cu-
CU
R
— 85 —
RA
prinsă și suma cheltuită cu acest personal ajutător șl cheltuelile
de material).
Acesta este aspectul adevărat al așa numitei «inflații uni
LIB
versitare», aceasta este așa numita «risipă crescândă», pe care
țara a făcut-o și o face pentru universități.
Fapt este că în decursul anului școlar trecut :
Facultatea de Drept număra de 20 de ori ațâți studenți în
ITY
scriși, câți avusese în 1897, de 12 ori ațâți studenți, câți avuse
în 1900 și chiar în 1910 și că pentru peste 2000 de studenți și
400 de studente, ea dispunea de aceleași trei săli de cursuri ca
și în 1897, fără săli de seminarii și de examene și cu biblio
RS
teca ei îngrămădită într’o singură cameră; a eliberat în acest
an 285 diplome de licență, aproape de trei ori, cât numărul
total al studenților ei acum 36 de ani;
E
Facultatea de Litere pentru 650 studenți și studente, 20
profesori și 7 conferențiari nu avea decât trei săli mici de
IV
cursuri, iar bibliotecile seminariilor îngrămădite în așa fel, încât
numai cu greu puteau fi utilizate. In acest an a produs 108 li-
UN
cențiați și 1 doctor, față de un total de 162 studenți înscriși

în 1897;
Facultatea de Științe în loc de 13 profesori și 2 conferen
țiari din 1897 este scindată în Facultatea de Științe, în care este
AL
și o secție de științe aplicate: Electrotehnică și Chimie indu

strială, și o Facultate de Agronomie, amândouă cu un total de
24 profesori și' 33 conferențiari, dar toate laboratoarele lor sunt
TR
îngrămădite tot în localurile existente din 1897, deși în locul

celor 76 de studenți de atunci a avut în anul trecut 1150 și a
eliberat 143 diplome, deci de 2 ori cât numărul total al studen
EN
ților în 1897.
Facultatea de Medicină în locul celor 14 profesori cu 3 a
sistenți și 112 studenți de acum 36 de ani, are 25 profesori,
10 conferențiari, 15 șefi de lucrări. 91 asistenți și preparatori
/C
pentru 1267 studenți (742 studenți mediciniști și 535 studenți

în farmacie) și s'au eliberat 93 diplome de doctorat și 48 di
plome de licențiat în ' farmacie, deci mult peste numărul total
SI
de studenți înscriși in 1897.

Facultatea de Teologie: 16 profesori, 2 conferențiari, 472
studenți, 50 titrați.
IA
Trebue încă adăogat pe lângă aceasta faptul că activitatea făcui-

U
— 86
R
tăților nu s’a mărginit numai la munca pur didactică, ci s’a lucrat in
RA
tens în domeniul științei. Au apărut opere, printre cari unele mari,
fundamentale scrise de profesori ai acestei Universități. Cu toată
lipsa de sprijin material s’au tipărit buletine și anuare ale semi-
LIB
nariilor, s’au publicat studii în reviste de specialitate din țară și
din străinătate, profesorii Facultății de Științe cu multe jertfe
au făcut să continue apariția revistelor: «Annales scientifiques de
l’Universite de Jassy» și «Revista Adamache»..
TY
Firește guvernele țării au fost sesizate de noua situație a
raportului dintre local și numărul de studenți și. s’au căutat mij
loace pentru a pune Universitatea în stare de a-și îndeplini da
SI
toria și menirea. Astfel s’a ridicat aripa nouă a acestui palat, ast
fel s’au ridicat clinicele noui ale Facultății de Medicină. Din toată
ER
inima exprimăm recunoștința acestei Universități guvernelor dela
1927 și până astăzi, cari au făcut posibilul și imposibilul, ca să
găsiască mijloacele necesare pentru pornirea și continuarea lu
IV
crărilor la aripa nouă. S’au dat peste 61 milioane lei pentru clă
dire și anul acesta 5 milioane pentru un început de amenajări.
UN
Și s’a putut amenaja mai bine de jumătate din ceeace re
vine Facultății de Drept care s’a și instalat cu totul acolo, dar
din cele destinate Facultății de Litere nu s’a putut amenaja de
cât o mică parte, încât această facultate încă nu are destule săli
AL
de cursuri, iar seminariile ei au trebuit să rămâie îngrămădite în

fostele ' săli de cursuri.
insă în aripa nouă nu s’a putut face și termina nimic pen
TR
tru Facultatea de Științe, ale cărei laboratoare au rămas supraîn

cărcate și îngrămădite, în imposibilitate de a da producția
cerută. Mai sunt nevoi la Facultatea de Medicină, a ră
EN
mas necesitatea de a întemeia o bibliotecă bună la Facultatea

de Teologie din Chișinău, a rămas în mare suferință Biblioteca
Centrală.
Astfel nevoiți rămânem a apela și de acum înainte la spri
/C
jinul țării. Și cea mai elocventă ilustrare a nouilor nevoi urgente,

a apelului nostru de azi, este aspectul aripii noi, care strigă ajutor,
ca să nu se piardă cele 66 milioane lei investite acolo, ci să se
SI
poată valorifica și să poată produce.

Știm că finanțele țării trec printr’o criză grozavă, îngriji
IA
toare și cu toții o simțim aceasta. In loc de 6.5 milioane lei, chel-

tueli materiale din anii anteriori, Universitatea noastră are pre-
CU
R
87
RA
văzuți în . bugetul în curs aproape 2.5 milioane din cari 35 %■
sunt blocate de Ministerul ■ Finanțelor din cauza situației grele a
încasărilor. Față de această situație profesorii acestei Universi
LIB
tăți au consimțit să dea pentru acoperirea numai ■ a cheltuelilor
de material ale Universității, fără acele ale laboratoarelor și semi-
nariilor, o cotă de 50 . % din taxele ce se percep pentru orișice
fel de examene, iar din o sporire cu 200 de lei a taxei de în
scriere sperăm să obținem restul până la împlinirea nevoilor ine
ITY
vitabile ale Universității. Iară din venitul realizat prin încassarea
unei cote de 50 de lei dela fiecare student nădăjduim să putem
da o organizare mai bună asistenții sanitare a studențimii noastre.
RS
In felul acesta Universitatea noastră ■ înțelege să scutiască
țara de orișice cheltuială, care-i ■ poate fi cruțată. Profesorii au
consimțit la jertfe ■ și studenții, cari sunt cei mai săraci din toată
țara, plătesc taxe, deși aici taxele sunt ■ cele mai mici.
VE
Dator însă sunt să spun: fără ■ taxe plătite ■ de studenți, în
actuala situație a finanțelor țării, Universitatea nu poate trăi și pro
duce. Dar cheltuelile ■ necesare pentru terminarea clădirei noui și pen
NI
tru înzestrarea laboratoarelor n'oui nu pot și nu trebue să fie su
portate de studențime, care și-acum plătește o taxă de construcție
LU
de 500 lei, însă gajată pentru împrumuturile contractate pentru

clădirea aripii noui.
S/re,
Se mai reliefează în discuții necontenite numărul prea mare
RA
de studenți, numărul prea mare de titrați și creșterea numărului

șomeurilor intelectuali.
Constatăm și noi că selecționarea prin bacalaureat, tar
NT
divă, căci ar . trebui să se producă încă din cursul inferior al

liceului, ■ trimite încă mulți, prea mulți studenți la universități.
Dar noi credem, că și în Universitate este cu putință și
CE
trebue să se facă selecționarea cea mai sigură : aci trebue să in

tervină rolul mare al seminariilor, laboratoarelor și clinicilor, în
care se vede ■ cine-i apt, cine prezintă garanții că se va putea im
pune și va putea răzbi în viață, și se pot lua măsuri în conse
I/
cință, încât numărul de titrați trimiși în viață să nu fie prea mare,

iar cei lăsați in lupta de concurență liberă pentru existență să
S
merite încrederea că se vor putea menține.

De aceea cuvântul repetat de noi necontenit este: în vre
IA
murile grele de astăzi numai cel bine, cel foarte bine pregătit poate
U
— 88
R
fi sigur că va reuși în viață, că va fi singur stăpân pe- destfraid
RA
său. Deci fiecare student să-și formeze rădăcini puternice ale e
xistenței sale într’o cultură profesională solidă și temeinică, prim
muncă- cinstită, ordonată și continuă. Căci lupta pentru existență
LIB
e nemiloasă, copăceii slabi din pădure pier. Și această luptă pen
tru existență e lege neînfrântă naturii, iar selecțiumea ultimă,, pe-
care o face ea în viață este rece și nepărtinitoare,, aspră și ne
îndurată. Este fapt văzut de toată lumea că în natură cel tare- și
TY
bine înzestrat, că în viață, meritul, oricâte piedici ii s’ar pune- în
cale, în cele din urmă tot se impune și învinge.
In aceeaș direcție aplicăm din ce în ce mai riguros și- a-lltă
SI
idee: au trecut vremile, când țara n’avea titrați destui pentru
trebuințele ei de funcționari, când deci țara putea încuraja șii a
ER
juta pe toți cei ce băteau la porțile școlilor secundare și supe
rioare. Astăzi țara în acest fel de învățământ nu poate face jertfe,
decât pentru cei foarte buni.
V
Deci condițiunea dintâi ' pentru orice fel de ajutor, burse,
etc. trebue -să fie meritul, munca însoțitoare a aptitudinilor și a-
NI
bea în al doilea loc poate fi considerată lipsa de mijloace mate
riale. Mai ales prin părțile de aici ale țării cei lipsiți de mij
LU
loace sunt atât de numeroși, încât numai aceia dintre ei, cari
prin înzestrare și muncă dovedesc că merită ajutorul, vor putea
fi ajutați.
In felul acesta, tot printr’un fel de înlesnire a - -seltwțiunii
RA
naturale, înțelegem să stăvilim și inflația de titrați încurajând

numai meritul și munca.
Sire,
T
Cu acest trecut și cu această tradiție, cu aceste aspirațiuni

EN
concepții și griji pentru viitor, Universitatea din Iași, văzând pe

Maiestatea Voastră asistând la această solemnitate, se simte în
tărită în credința și hotărîrea ei de a persevera în tot ce crede
/C
bun și mântuitor pentru viitorul țării. Având înaintea sa simbo

lul respectat și iubit al țării în persoana Suveranului ei, care
este tot odată cel mai înalt protector și sprijinitor al științei și
artei, al cultuiii naționale, Universitatea din Iași roagă respec
SI
tuos pe Maiestatea Voastră să binevoiască a-i acorda și în viitor

grațioasa Sa bunăvoință și urează Maiestății Voastre dtemffe
IA
U
AR
— 89
lungă și glorioasă ca a lui Ștefan cel Mare și a lui Carol I cel
înțelept, Vă urează o domnie, din care să treceți la nemurire ca
R
și August, domn al păcii, păstrător și consolidator al patrimoniu
LIB
lui național, totodată însă ca regele culturii noastre naționale.
Să trăiți, Sire, fericit în țară fericită!
Să trăiască Alteța Sa Regală, Principele Nicolae
Să trăiască, cât va trăi România, și dinastia ei!
TY
Traian Bratu,
Rectorul Universității din iași
I
RS
VE
NI
A LU
TR
EN
/C
SI
IA
U
R
RA
LIB
Y
Chestiuni din vremea lui Cuza^Vodă
T
SI
i.
ER
România și Polonia Printre • multele documente păstrate în
în 1862. arhiva principilor Czartoryski din Cracovia,
am găsit un memoriu în limba franceză asupra principatelor
IV
române. E anonim, are data de Noemvre 1862. E adresat lui
Drouyn de Lhuys. Prin acest document avem o lumină nouă
UN
asupra politicii interne din vremea lui Cuza-Vodă. Acesta este sin
gurul document cunoscut până astăzi, care arată influența eveni
mentelor premergătoare revoluției polone asupra politicii princi
pelui Czartoryski față de Români.
AL
Aceste evenimente destul de îndepărtate de țara noastră și

cu totul străine de noi, au atras atențiunea principelui Czarto
ryski asupra Românilor, îndemnându-1 să ia apărarea lui Cuza și
TR
în general a unirii față de acei cari voiau s’o distrugă, prin în
lăturarea principelui domnitor.
Autorul memoriului, un Polon, după cum rezultă din cu
EN
prinsul documentului, probabil cineva din anturajul principelui

Wladislaw Czartoryski, dacă nu chiar el singur, explică pe scurt
succesul alegerii lui Cuza, apoi trece la analizarea vieții poli
tice interne din principate. Se arată greutățile pe care le avea de
/C
învins tânăra guvernare între liberalii cari-1 împingeau pe Cuza

la acțiune și reacționarii cari făceau tot posibilul pentru a stân
jeni nu numai orice activitate a guvernului, dar chiar pentru a-și
SI
atinge scopurile lor, . — înlăturarea lui Cuza, — voiau să distrugă

unirea. Se arată activitatea partidului reacționar în luptă cu gu
IA
vernele lui Cuza. Nemulțumiți numai cu aceasta, reacționarii a

tacă direct persoana principelui domnitor, prin alegerea ca depu-
CU
R
RA
tat a lui Bibescu. Dându-și seamă că nu mai era vorba de opo
ziție parlamentară, ■ ci de însăși siguranța tronului, Cuza începe
să reacționeze: refuză să sancționeze legea relativă la țărani pre
LIB
zentată de adunare și a trecut fundația Brâncoveanu sub su
pravegherea ' statului.
Prin această ultimă măsură, se loviă mult în activitatea
reacționarilor: se lua din mâna acestora fondurile pe cari Bibescu,
în calitate de conducător al fundației, le întrebuința în scopurile
ITY
partidului. Autorul memoriului, se pronunță împotriva amestecu
lui diplomației străine în această chestiune de administrațiune
internă, ba mai mult decât atâta, în mod subtil, arată necesita
RS
tea, ca Cuza să fie sprijinit de Franța.
Arătând pe scurt punctele mai principale ale memo
riului, se pune întrebarea: cari motive au determinat scrie
rea lui ? . Sfârșitul acestui document ne dă posibilitatea să
VE
răspundem la întrebarea de mai sus. «La position geogra-
phique des Principautes Moldo-Valaques sur Ies confins de la
Galicie autrichienne et des provinces polonaises sous la domi-
NI
nation de la Russie dorment ă ce pays urte grande importance
uis-ă-uis de nos interets (sic), surtout ă ■ cause de l’etat actuel
U
de la Pologne»
In adevăr evenimentele din Varșovia din anii 1861 —1862
AL
sunt cauza scrierii acestui memoriu. In acești ani «partidul ro

șilor» (stronnictwo czerwonych) care tindea la reînvierea Poloniei
prin revoluție, contând mult și pe ajutorul Europei apusene, spre
TR
a pregăti spiritele pentru viitoarele evenimente, organiză proce

siuni patriotice în Varșovia, dar cu caracter religios spre a im
pune și mai mult poporului care era foarte pios. .
Lipsa de tact a autorităților rusești a dus la ciocniri între
EN
armată si manifestanții neînarmați. Aceste grave întâmplări îm

preună cu altele, prevesiiau revoluția care se apropia cu pași
repezi.
/C
Evenimentele de mai sus cari au pus problema organizării

viitoarei lupte cu Rusia au hotărît scrierea și prezentarea ace
stui memoriu lui Drouyn de Lhuys. Dacă Polonii apără pe Cuza
și se pronunță împotriva desființării unirii principatelor, o fac si
SI
liți de evenimentele din Polonia rusească și în vederea alcătui-

IA
1) Vezi anexa I.
U
92 —
R
rii unei baze de operațiuni în țara noastră. Ei își dădeau bine
RA
seama că înlăturarea lui Cuza și desființarea unirii ar fi provo
cat turburări cari ar fi împiedecat orice activitate a lor în prin
cipatele române.
LIB
II.
Cuza- Voclă și biserica Tot în aceeaș arhivă am găsit câteva

roruano-catolică. documente cari ne arată că din inițiativa
Y
Hotelului Lambert s’a încercat la începutul anului 1864 unirea
IT
bisericii românești cu cea catolică.
Generalul Zamoyski care făcea parte din grupul politic al
lui Czartoryski, a discutat în Februarie 1864 cu agentul lui Cuza
RS
la Paris, Alecsandri, chestiunea unirii. Agentul român răspunzând
propunerilor lui Zamoyski i-a spus că această chestiune nu pre
zintă pentru Cuza, care e ateu, nici o dificultate și că Roma ar face
VE
• bine să trimită în principate un agent, care, sub motivul că vrea
să viziteze așezămintele catolice, să înceapă tratativele. Cuza, a
mai spus Alecsandri, dorește să se despartă de patriarhatul din
NI
Constantinopol ')•
In ședința comitetului Hotelului Lambert din 11 Februarie
LU
1864, unirea aceasta și adoptarea calendarului gregorian de că

tre Români, au format subiectul de discuție al celor prezenți.
Adunarea a propus ca membrul Kaiinka, prin intermediul lui
Czartoryski, să intre în strânse legături cu Alecsandri și să pre-
RA
gătiască pentru Cuza un memoriu relativ la unire12).

Tot ca o urmare a acestei discuții, Hotelul Lambert adresa
la 18 Februarie agentului polon din București, doctorului Gliick,
T
o scrisoare, în care, pe lângă alte chestiuni, i se punea în ve

dere, ce anume să discute cu Cuza în vederea unirii. Gliick
EN
trebuia să explice principelui român că principatele nu vor fi

lipsite de pericolul rusesc atâta timp, cât vor depinde de patri
arhatul din Constantinopol. Separațiunea de acesta, deoarece for
/C
marea unei biserici românești independente e imposibilă, ar avea

ca urmare unirea cu Roma. De fapt, totul nu s’ar reduce decât
la recunoașterea supremației papei. De aici ar rezulta avantagii
SI
pentru principate, căci Roma ar regenera biserica românească

1) Biblioteca Czartoryski, Cracovia, mss. 5712, pag. 56—57 (Doc. din
IA
3 Febr 1864),
2) Bibi. Czart. russ. 5706, f. 120 v.
U
R
— 93 —
RA
respectându-i însă ritul oriental și neatingându-se de aceea ce e
scump poporului. Agentul polon trebuia să mai adauge că în
chestiunea unirii, Cuza poate conta pe sprijinul Franței, pe bună
LIB
voința Austriei și chiar a Angliei, care s’ar bucura de separarea
principatelor de Rusia. Principele român, — continuă instrucția
către Gliick, — să nu se grăbiască. Să studieze situațiunea bise
ricilor din România și să-și aleagă câțiva tineri catolici pe cari
TY
să-i trimită să studieze jritul greco-catolic la colegiul Propagan
dei din Roma. Hotelul Lambert cerea lui Gliick și ajutorului a-
cestuia, Gradowicz, detalii asupra bisericii și clerului românesc ')
SI
și îi punea în vedere agentului polon să ție momentan chestiu
nea în secret *)•
ER
Strâns unită cu unirea era chestiunea adoptării calendarului
gregorian, care, după cum spunea Alecsandri generalului Za-
moyski, e socotită de Cuza ca necesară, fiind totodată și primul
pas pentru ruperea legăturilor cu biserice răsăriteană ”)•
IV
Cu toate că Cuza și guvernul român doriau introducerea
acestui calendar și cu toate stăruințele depuse de consulul fran
UN
cez Tillos pe lângă principele domnitor și de Gradowicz, pe lângă

ministrul de culte, chestiunea a întâmpinat mari dificultăți și a
trebuit în cele din urmă să fie amânată. Cauza acestei amânări
o explică doctorul Gliik prin lipsa de curaj a celor doui mitropo-
AL
liți*), Gradowicz prin intrigile consului rusesc și influența e-

xercitată de acesta și de partizanii lui, asupra unei părți din cler
în frunte cu mitropolitul din Bucureștis).
TR
III.
EN
Cuza Vodă și transportul Cercetările intreprinse în cursul

de arme pentru Serbia din anului 1933-4 în arhiva principilor
anul 1862. Czartoryski din Cracovia, ne-au pus
în posesiunea unui bogat material relativ la Cuza-Vodă.
/C
1) Vezi anexa III.

2) Bibi. Czart mss. 5744. (Scrisoarea către Gltick din 18 Febr. 1864).
Și Wladyslaw Czartoryski a discutat cu Alecsandri chestiunea unirii cu
SI
Roma (ibid.),
3) Ibidem mss. 5706, ff 120 v. „...krok do zerwania ze schizma“.
Interesant e că Polonii și în această chestiune au fost amestecați.
IA
4) Vezi anexa IV.

5) Vezi anexa II și III.
U
R
— 94 —
RA
Grație amabilității d-lui general Dr. M. Kukiel, f directorul a
cestei însemnate instituțiuni, mi-au fost puse la dispoziție ma
nuscrise și din arhiva particulară a principilor Czartoryski care
LIB
încă nu e accesibilă cercetătorilor. Documentele pe care le fo
losim mai jos sunt tocmai din această arhivă. Ele aduc detalii
necunoscute până azi relativ la transportul de arme pentru Ser
bia din 1862 și sunt . cu atât mai însemnate, cu cât emană dela
ITY
un martor ocular al acestor evenimente. Autorul documentelor e
polonul Gradowicz, funcționar la consulatul francez din Bucu
rești și am putea spune, agent neoficial al lui Czartoryski ■ în Mun
tenia pentru chestiunile pur politice. Primul document este un
S
raport al lui Gradowicz scris în București la sfârșitul lunei No
emvre 1862, deci chiar în timpul în care se efectua transportul.
ER
Cinci sute care cu arme dela Tuia — spune oocumentul — au
fost transportate clandestin dela Bolgrad la Nămoloasa pe Șiret.
Aici aștepta un ofițer sârb care ■ trebuia să conducă transportul
IV
prin Muntenia până la frontiera Serbiei. La Nămoloasa, agenții
consulatului austriac au constatat numărul și marca lăzilor. Rătă
UN
cind drumul, 40 căruțe ajunse la Tecuci, au fost oprite de prefect,

dar liberate în urma ordinului ministrului de interne, N. Cre-
țulescu. Consulii Angliei și Austriei au cerut principelui Cuza
relații asupra transportului, dar acesta a spus că nu știe nimic
AL
și a trimis aghiotanți ca sa facă cercetări; aceștia însă, n’au con-

constatat nimic. Intre timp, începând ploile, drumurile au deve
nit impracticabile, îngreuind transportul. Opt căruțe conduse de
TR
un Transilvănean care avea un proces la București, s’au oprit la

Colentina. înștiințați consulii Angliei și Austriei s’au dus acolo
spre a constata singuri temeinicia informațiunii.
EN
Deoarece conducătorul căruțelor era Transilvănean, con

sulul austriac a încheiat proces verbal asupra celor consta
tate. Presat de consuli, Cuza a susținut că nu știe ■ nici prove
niența, nici destinația transportului, dar deoarece ei spun că ar
/C
mele sunt destinate Serbiei, va intra în relații cu. principele Mi-

hail. Poarta a cerut sechestrarea armelor, dar Cuza a refuzat, ști
ind că Turcii conform tratatului dela Paris, nu ■ pot lua nici o
SI
măsură contra Iui. In timp ce o parte din arme treceau spre

Serbia, a fost semnalat un alt transport intrat prin nordul Mol
dovei aproape de Sculeni. Totalul armelor ■ destinate Serbiei ar fi
IA
de 50,000. Rușii au încercat ■ să transporte armele acestea încă

U
R
— 95 —
RA
mai înainte. In acest scop consulul rus dela Iași, Popov, a pri
mit ordin să-l . sondeze pe Cuza, dar acesta a refuzat. Intervenția
lui Popov la - principele român ar fi avut loc prin luna Martie
LIB
sau Aprilie 1860.
Gradowicz crede că înțelegerea dintre Cuza și Ruși asu
pra transportului de arme s’a făcut în 1861, când generalul Flo-
rescu, ministru de război, a fost să-l felicite pe țarul Rusiei, A
TY
lexandru, la Nicolaev, unde a primit și cordonul Sf. Stanislau.
«Aujourd’hui — scrie Gradovicz — le p-ce Kuza est dans Ies
eaux de la Russie, mais au fond il est content que la divulga-
SI
tion du . transport des armes a compromis la Russie. Si des ob-
servations energiques ne seront pas faites au p-ce Kuza par la
ER
France et l’Angleterre, bientot il aura ici un ministere purement
russe; le p-ce Moruzi et Ieporano entreront au ministere pour
renforcer le p-ce Cantacuzene et G-al Floresko».
Din ordinul lui Cuza au fost sechestrate numai 79 căruțe
IV
cu arme, - căci celelalte n’au mai fost găsite ’).
In numele principelui Mihail, armele au fost reclamate de
UN
un negustor sârb. Agentul sârb din București a confirmat recla-

mația și armele au - fost eliberate. Gradowicz sporește raportul,
spunând că totul n’a fost decât un expedient găsit ad hoc1234).
In al doilea . document care . e de pe . . la sfârșitul lunei De-
L
cemvre 1862 8), Gradowicz spune că în toată chestiunea Cuza

RA
vrea să câștige timp, pentruca Dunărea să înghețe și astfel să

poată trece armele în Serbia. In timpul, când scria scrisoarea,
armele se aflau între Craiova și Gruia. Cuza temându-se ca
NT
Turcii să nu profite de. faptul că Dunărea e înghețată și să .pue

mâna pe arme spre a le distruge, a dat ordin, ca un batalion de
infanterie și ' două escadroane de cavalerie ' de la Craiova să
CE
plece la Calafat spre a proteja trecerea armelor. Cu aceeaș di

recție .și în acelaș scop a fost trimisă din București o baterie
de '8 tunuri și - un batalion de infanterie. Deși Tillos se unise
protestului tuturor consulilor contra transportului 2 fiind în a
/
sentimentul ministerului de. externe francez, în curând însă

SI
1) Probabil că fuseseră trecute în . Serbia. .

2) . Bibljoteka Czartoryski, mss. 1863. L. C. Correspondance G a L.
IA
3) Ibidem, . ... :
4) A. D. Xenopol, Domn'a , lui Cuza-Vodă . I, Iași 1903, - pag. 247.
U
— 96 —
R
RA
Drouyn de Lhuys a telegrafiat principelui Mihal că consimte la
introducerea armelor. Telegrama aceasta a fost cetită în adunarea
deputaților de generalul Florescu. Prin mijlocirea consulului
Giers, Gorciacof a comunicat lui Cuza precum și consulilor, că
LIB
Serbia are voe să cumpere arme. In principate se caută ațâțarea
spiritelor împotriva Turciei.
Din conținutul documentelor de mai sus tragem urmă
toarele concluziuni:
ITY
1) Toată atitudinea lui Cuza față de transportul armelor
este o dovadă puternică de existența tratatului sârbo-român în
cheiat în jumătatea anului 1862, după cum am mai afirmat ').
RS
Numai admițând existența acestui tratat ne explicăm, de ce
Cuza era dispus să apere cu armele trecerea transportului ' în
Serbia. Că acest fapt nu e o invenție a lui Gradowicz, ne-o do
vedește și scrisoarea ambasadorului englez din Constantinopol
VE
care la 21 Ianuarie 1863 întreba într’o scrisoare pe Cuza, dacă
în adevăr trupele cari însoțiau transportul de arme aveau ordin
să tragă în Turci în cazul, când aceștia s’ar fi opus12)3.
NI
2) Contrar părerii noastre mai vechi, documentele dovedesc
existența unei înțelegeri cu Rusia în privința transportului. Să fi
U
avut loc această înțelegere în anul 1861, cum spune Gradowicz?

Numai arhivele rusești ne-ar putea da răspunsul definitiv la a
AL
ceastă întrebare.
Menționăm cu această ocazie că în arhiva lui Cuza dela
Acad. Română n’am găsit nici un document în această chestiune
TR
și că Gradowicz e singurul care afirmă existența unei înțelegeri

ruso-române încheiate în această epocă și a alteia încheiate în
vara anului 1862 3).
EN
3) De înțelegerea sârbo-română însă în privința transpor

tului de arme a avut cunoștință numai Cuza și guvernul, iar au
toritățile românești nu. Dovada afirmațiunei noastre, o face ati
/C
tudinea prefectului de Tecuci.
1) Gh. Duzinchevici, Din vremea lui Cuza-Vodă (Extras din „Cer

cetări istorice" V111-1X», lași 1-933. Pentru acest tratat vezi nota noastră
SI
„Nouă contribuție la istoria relațiunilor sârbo-române în timpul lui Cuza-

Vodă" în „Cercetări istorice*" V111-1X.; pag. 198.
2) A. D. Xenopol, ibid., pag. 248.
IA
3) Amănunte noi dă în lucrarea specială pe care o pregătesc.

U
R
— 97
RA
’ ANEXE
I.
LIB
Memoire sur Ies Principautes-unies presente â Mr. Drouin
de Lhuys, Novembre 1862.
Le projet de l’union des principautes Moldo-Valaques fut

accepte avec faveur par lagrande majorite des habitants des deux
ITY
provinces. Sur la masse de la nation, l’union signifiait la deli-
vrance d’une longue servitude, pour Ies hommes ăclaires elle
signifiait de plus la regeneration morale et politique de la Moldo-
Valachie et l’avenement d’un gouvernement approprie aux besoins
du pays.
RS
Mais, si d’un cote, l’election par acclamation du prince
Couza faisait du nouveau hospodar comme l’expression vivante
des instincts populaires, de l’autre, elle lui preparait des diffi-
cultes que l’ivresse du premier moment ne laissait peut-etre pas
VE
prevoir. Ainsi on se croyait en droit d’exiger des prodiges d’ac-
tivite d’un gouvernement improvise, ou s’attendait â des resul-
tats immediats lâ, oii tout etait ă ameliorer, si non ă creer et on
NI
oubliait volontiers que l’unanimite des votes — protestation e-
loquente coutre Ies malheurs du passe — ne suffisait pas pour
commencer et achever â la fois, l’oeuvre d’ont Ies materiaux e-
LU
taient encore â trouver. Le desappointement fut aussi prompt

que Ies illusions avaient ete grandes.
Le programme du nouveau. gouvernement etait facile â
tracer, mais difficile â executer — il s’agissait d’elever une gene-
ration nouvelle, de refaire en entier l’education de tout un peuple,
A
de reorganiser Ies Services, de faire sortir de l’anarchie un ordre

de choses regulier, de lutter contre des entraînements genereux,
TR
mais imprudents, de resister aux pretentions exagerees d’hom-

mes qui avaient prepare et dirige l’agitation electorale et en
meme temps de calmer Ies ressentiments et Ies mefiances de
certains cabinets, de dejouer enfin et de combattre Ies intrigues
EN
et Ies conspirations du parti reactionnaire.

Les elements dont ce parti se compose aujourd’hui exis-
taient deja â l’epoque, oii a eu lieu l’election du prince Couza.
/C
C’etaient, en premier lieu, les anciens hospodars, les membres

de leurs familles, ensuite leurs proteges et leurs clients. Hommes
habiles, rompus aux affaires, disposant de fortunes immenses et
par consequent de grands moyens d’action, sous maint rapport,
ils etaient de beaucoup superieurs â leurs adversaires liberaux
SI
et capables de se mesurer avec eux. Heureusement pour ces

derniers, lorsque la Moldavie et la Valachie furent appelees â
IA
7-1
U
— 98
R
RA
proceder aux elections de nouveaux princes, chacun des preten-
dants habituels agissait pour son propre compte et cherchait â
traverser Ies projets de ses competiteurs. En Valachie. le prince
Stirbey combattait la candidature du prince Bibesco, son frere,
LIB
en Moldavie, le jeune Stourdza celle du vieux prince Stourdza,
son pere — la lutte de ces rivalites ajouta encore aux chances
du candidat des unitaires et lorsque le moment solennel fut
arrive, les vieux boyards divises en coteries se sont trouves in-
capables de resistance serieuse vis-â-vis de l’elan passionne
TY
du pays.
La communaute de vues et d’action commenqa pour Ies
membresdu parti reactionnaire des le lendemain de l’instalation du
prince Couza. II s’agissait d’abattre l’elu de la nation et pour y
SI
arriver plus facilement, rendre impossible l’union dont le nouveau
souverain devenait le representant et l’embleme. Les chefs du
R
parti reactionnaire avaient appris par l’experience des derniers
evenements que chacun d’eux, influent, il est vrai, dans sa prin-
cipaute respective, reussirait difficiiement â rallier autour de son
VE
nom les souffrages des habitants de la principaute voisin. Ils
allaient eviter cet incouvenient en restaurant l’ancienne division
et doublaient par lâ, en meme temps, le nombre des places dont
NI
tils pourraien disposer.
Ainsi du jour meme de son arrive au pouvoir, le prince
Alecsandre Jean se trouva place entre les liberaux qui preten-
LU
daient le faire marcher trop vite et les vieux boyards qui ne

voulaient pas le voir marcher du tout. ll faut avouer que le
systeme des premieres annees de son regne, ressemblait fort â
la pratique ordinaire du systeme parlementaire. Quatorze mini-
A
steres furent renverses successivement par la majorite de l’as-

semblee representative et le prince subissait ces arrets, meme
TR
s’ils etaient contraires â ses sympathies et â ses interets.

Si faible que puisse paraître auyourd’hui cette politique, elle
etait cependant imposee au prince par ses instincts de liberal,
par sa position d’homme nouveau et par le temperament du
N
pays avide des privileges recemment acquis et qu’it s’etait ha-

bitue â regarder comme le remede infaillible contre les maux
CE
dont il avait souffert.

Inutile d’ajouter, qu’occupee â guerro.ver coutre les minis-
teres, l’assemblee n’avait que fort peu de loisir pour s’occuper
d’affaires. Les interets commerQaient â en souffrir, le desappoin-
tement et le malaise public allaient en augmentant, le prestige
/
du pouvoir s’affaiblissait — la confiance exageree dans l’avenir

SI
faisait peu â peu place â un abattement excessif. Les hommes

liberaux s’usaient dans le combat contre une negation systema-
tipue. En attendant le parti des boyards, organise et discipline,
IA
croissait en nombre et en force, ralliait les mecontents, poursui-

U
R
— 99 —
RA
vait avec tenacite son plan de compagne contre le prince, pro-
fitait des fautes des liberaux, de l’inaction du prince et deve-
nait maître absolu de la majorite dans l’assemblee.
LIB
Les ministeres peu surs j au lendemain, recrutes forcement
parmi des mediocrites, pour prouvoir prolonger l’existence pre-
caire ne s’avișaient meme plus d’executer les lois votees ante-
rieurement. Ainsi le nom de Roumanie, dispărut peu ă peu des
actes publics ; malgre la proclamation officielle de l’Union, l’armee
TY
porta encore des drapeaux et des signes differents, la ligne de
frontieres entre les deux principautes ne fut pas abolie? Enfin
les deux ministeres, fusionnes officiellement, en realite fonc-
tionnent â part et il y a peu de temps encore, la Moldavie se
SI
trouvait administree par une direction de nom — ministere de
fait. Grâce aux efforts et â la tactique du parti reactionnaire, aux
yeux de la nation, l’Union apparaissait comme une mesure peu
ER
serieuse et sur laquelle il etait possible de revenir.
Longtemps les chefs de ce parti se sont appliques â miner
sourdement le gouvernement du prince â l’interieur et â le de-
crier au dehors; ă armer contre lui les interets locaux et les
IV
rancunes personnelles; â rendre l’etat actuel intolerable et toute
reforme par les voies constitutionnelles impossible. Recemment
UN
encore, pour perdre le gouvernement dans l’exprit des paysans,

ils out fait voter une loi qui aurait lese leurs interets. Puis, a-
pres avoir epuise tout ce que l'opposition parlementaire offrait
de ressources â leur hostilite, ils ont resolu d’attaquer directe-
ment le prince lui-meme et le premier acte de cette nouvelle
AL
phase dc la lutte a ete de porter â l’assemblee leur drapeau, si

nou leur chef, le prince Bibesco, ancien hospodar de Valachie et
pretendant avoue â la couronne des Principautes unies.
En presence de cette declaration de guerre, le prince Couza
TR
est enfin sorti de son inaction prolongee. 11 a compris qu’il ne

s’agissait plus d’opposition parlementaire, mais d’attaques dircctes
contre son pouvoir et que le trone meme etait mis en perii.
EN
Convaincu qu’il n’y avait plus rien â gagner en temporisant, il a

accepte le defi et il y a repondu, en refusant de sanctionner la
loi presentee par l’assemblee, loi faite au prejudice des popu-
lations de campagne — puis en faisant rentrer sans la sur-
/C
veillance de l’administration la gestion des revenus de la fon-

dation Brankovano.
L’administration de ces immenses revenus—environ un
million de francs — que le vieux prince Brankovano a affectes
par son testament ă des fondations d’ecoles et autres oeuvres
SI
de bienfaisance avait ete laissee jusqu’ici au fils du prince Bi

besco dont la mere etait fille adoptive du dernier Brankovano.
IA
Le prince Bibesco a ete appele ă rendre compte de sa ge-

U
AR
— 100
stion et â produire les titres en vertu desquels il l’a exercee

jusqu’ici. Ses droits n’ayant pas păru suffisamment etablis, un
R
acte du guvernement remit par interim au ministre du tresor
l’administration de cette importante fondation et la surveillance
LIB
des revenus qui en font pârtie.
L’administration de ces biens considerables devenait entre
Ies mains des Bibesco une arme puissante et mettait sous leur
dependance des milliers de familles; aussi la mesure prise par
le gouvernement a-t-elle emu fortement le parti reactionaire—
ITY
d’un cote il travaille â gagner â sa cause les agents diploma-
tiques accredites dans le pays, de l’autre il annonce l’intention
de porter l’affaire devant ies Chambres, se croyant sur d’obtenir
un vote favorable, grâce aux voix dont il dispose.
RS
De son cote, le prince est resolu â ne pas flechir et si la
Chambre attaque les ministres, invoquant alors Partide 14 de la
constitution qui dit que: «l’hospodar gouverne avec le concours
des ministres» il acceptera la responsabilite de toutes les me-
VE
sures relatives â la fondation Brankovano et â la loi sur Ies
paysans qu’il a refuse de sanctionner. Si la Chambre persiste,
ie prince est decide â la dissoudre et â agir de meme envers
toutes celles qui lui succederaient, si elles etaient composees des
NI
memes elements et allaient suivre la meme ligne de conduite.
Le prince ne doute guere que l’opinion du pays ne soit
avec lui; et il est couvaincu que la nation, supportant avec
LU
impatience la situation qui lui est faite, attend du gouvernement,

l’initiative des mesures qui 'peuvent y mettre un terme. L’armee
est devouee au prince. Quant aux mecontents du parti reaction-
naire, malgre le parti pris de provoquer des deaordres, ils se
A
borneront â declamer dans Ies salons et dans Ies Chambres;

mais avant tout ils chercheront ă mettre dans leurs interets Ies
TR
inffluences etrangeres; c’est le ' seul appui serieux sur lequel il

leur est permis de compter.
Sans examiner ici de quel cote se trouvent, dans l’affaire
Brankovano, le droit et la stricte legalite: il importe toutefois de
EN
faire remarquer que, sans decider lui — meme șur le fond de la

question, le gouvernement s’etait borne â la deferer aux autori-
tes competentes et regulieres du pays.
Cette affaire, â Iaquelle on a donne Ies proportions d’une
/C
question diplomatique, est avant tout une affaire d’administra-

tion inteneure et l’intervention des agents etrangers semble aussi
contraire au droit qu’â la politique des puissances qui out des
titres anciens â la reconnaissance des principautes et du prince
SI
lui-meme.
D’ailleurs Ies agents diplomatiques accredites dans Ies Prin-
cipautes, sont loin de tenir tous la meme conduite et ceux qui,
IA
U
R
— 101 —
RA
en d’autres temps, gouvernaient ces provinces ă cote des ho-
podars, mettent depuis la guerre d’Orient, un soin particulier, â
s’abstenir de toute intervention directe dans Ies affaires in-
terieures du pays. Ils se recueillent — suivant une expression
LIB
celebre.
Le consul general d’Autriche, par une attitude habilement
calculee et une conduite pleine d’egards pour Ies susceptibilites
nationales a su calmer Ies inimities que Ies populations des
ITY
Principautes. nourrissaient contre le cabinet • de Vienne. Aujourd’hui
il laisse meme â entendre que le prince pourrait compter sur
son appui moral, s’il consentait â changer la direction de la
voie ferree, dont la concession a deja ete donnee au prince
Brankovano, et la conduire droit sur Hermannstadt, capitale dela
RS
Transylvanie, au lieu de la faire aboutir â Hatseg sur Ja frontiere
de cette province, cette modification de trace etant d’une grande
importance pour l’Autriche.
L’agent anglais quelles que soient ses sympathies se tient
VE
sur la reserve et s’abstient de toute attaque contre le gouver-
nement du prince Couza—tandis que l’attitude du representant
de la puissance qui a le plus fait pour l’Union peut creer des
NI
difficultes serieuses au gouvernement actuel des Principautes.
II est permis de supposer que si le prince ne se depart
pas de l’energie dont il a recemment donne des preuves, c’est
LU
ă lui que la victoire • restera et il serait d’autant plus politique

de l’appuyer qu'il est peut-etre difficile de trouver sur une autre
voie le moyen de sauver et de maintenir l’Union.
La situation difficile faite au gouvernement du prince
A
Couza menace l’ordre des choses et le systeme que la France

a eu tant de peine â fonder et peut amener une collision
TR
violente.
D’un autre cote, si le resultat de la lutte actuelle amenait
la chute du prince Couza, la Valachie retomberait dans l’ancienne
EN
anarchie et deviendrait le champ de bataille sou Ies puissances

limitrophes chercheraient â faire triompher leurs influences.
La position geographique des Principautes Moldo-Valaques
sur Ies confins de la Galicie autrichienne et des provinces po-
/C
lonaises sous la • domination de la Russie donnent â ce pays une

grande importance vis-â-vis de nos interets, surtout â cause de
I’etat actuel de la Pologne.
SI
Bibi. Czart. mss. 5693 (Agence d'Orîent. Documents et correspon-

dances I-er Novembre 1862 — 1-er Juillet 1863), fol. 144J-151.
IA
U
102-
R
RA
II.
Fragment dintr’o scrisoare a Iui Gradowicz

Bukarest 9 Stycznnia 1764.
LIB
«...Jest inna Becz Ktora sie przyt. j. Bad Wo-
loski chce zaprowadzic «par ordonance» kalendarz europejski;
temu sprzciwia sie konsul ruski (sic) przez swoj wplyw na Me-
tropolitș, uwazajac to joko attak na religijș ortodoxu (sic), ale
ITY
wielu archimandrytow sa za przyjeciem kaîendarza nowego......
Bibi. Cxart. mss. 5744.
S
TRADUCEREA:
București 9 lanuar 1864.
ER
Un alt lucru se pregătește și anume guvernul român voește
să introducă «par ordonance» calendarul european; acestui fapt
IV
se opune consulul rusesc prin influența sa asupra mitropolitului,
socotindu-1 ca un atac asupra religiei ortodoxe, dar mulți arhi
mandriți sunt pentru adoptarea noului calendar.
UN
III.
AL
Bucharest, le 9 Marș 1864.

Mr. Gradowicz au prince Czartoryski â Paris
TR
Altesse,
Je n’ai trouve pour l’appui de la question des couvents
dedies que la brochure publiee l’annee passee par le ministere
EN
des cultes, que j’envoie aujourd’hui sous bande â votre adresse.

II y a bien d’autres documents plus importants, mais ils sout
tous en langue roumaine et non traduits. Je ne sais pas, si Mr.
Gliick a eu des pourparlers avec le prince Couza, relativement
/C
aux fonds qu’on devait envoyer ă Mr. Alexandri, car depuis une
semaine je n’ai pas vu Mr. Gliick.
L’affaire du calendrier gregorien est en suspens. Ainsi que
je l’ai predit â Mr. Cogolnitchano et au ministre des Cultes,
SI
toute l’affaire a echoue pour le moment. Dans ce pays une pa-

reille mesure doit etre prise administrativement, ainsi que le
prince Jean Ghika Ia fait il y a trois ans en remplagant l’alpha-
IA
bet cyrilien par l’alphabet latin c. ă. d. par ordre ministeriel.

U
R
— 103 —
RA
Aujourd’hui le gouvernement a convoque les eveques et Ies ar-
chimandrites â une espece de concile et leur a soumis la que
stion de savoir, «si le calendrier gregorien introduit n’atteindrait
en rien la religion orthodoxe».Bien que Ies eveques aient d’abord
LIB
promis de se declarer pour l’adoption du calendrier gregorien,
on a laisse trop de temps aux intrigues du consul de Russie
et de ses partisants et le metropolitain, comme les eveques
declarerent «qu’ils etaient incompetents en cette matiere et que
le gouvernement devait s’adresser au patriarche de Constanti-
TY
nople». Un des archimandrites, le deservant de la chapelle
roumaine â Leipzig, pour avoir chaudement plaide en faveur
du calendrier gregorien, fut insulte par la population dans
Ies rues.
SI
Le haut clerge en general, y compris le metropolitain, est
ignorant, - sans la moindre instruction; deux ou trois exceptions
R
ont acquis quelques connaissances par eux —memes; la faculte
de theologie n’existe ă Jassy que depuius quelques annees;
VE
elle n’est d’ailleurs frequentee que par des gens sachant â peine
lire et ecrire ; Ies jeunes ayant etudie dans Ies gymnases (lycees)
ne se vouent guere ă la carriere sacerdotale. Le clerge des cam-
pagnes est abruti, ivrogne, sait â peine lire et ecrire. On ne le
NI
distinque du paysan que le dimanche, par ses vetements sa-
cerdotaux. Toute la devotion religieuse du peuple roumain ne
consiste qu’en une stricte observation du careme, ă se priver
U
pendant sa duree de poisson, d’oeufs et de lait. Si quelqu’un

en mangeait, il se croirait papiste.
Je ne laisse pas en repos le ministre au sujet du calen
AL
drier gregorien et Mr. Tilloz revient â la charge aupres du

prince Couza. Le ministre des cultes m’a declare que des a pre-
sent il fait signer secretement une petition par Ies pretres des
TR
villes - demandant l’adoption du calendrier gregorien et des que

l’assemblee sera close (dans deux mois) il prendra cette mesure
administrativement....
EN
Bibljoteca Czartoryski, Cracovia mss. 5744.
IV.
/C
Doctorul Gliick către principele Czartoryski

Bukarest d. 14 Marca 1864.
SI
«...Projekt kalendarza rozbil si? z powodu, ze - metropolici

IA
Woloszezyzny i Moldawji a szczegolniej ten ostatni — nie mieii

U
— 104 —
R
RA
dosc odwagi projektu tego przeprowadzic; chwilowo zatem
rzecz ta odlozona zostala...».
ibid.
TRADUCEREA:
LIB
București, ziua 14 Martie 1864.
Proectul calendarului a căzut (rozbil si§ — s’a sfărmat) din
cauză că mitropoliții Munteniei și Moldovei dar mai ales acesta
TY
din urmă, n’au avut destul curaj să aducă acest proect; momen
tan deci, chestiunea aceasta a fost amânată.
SI
Gh. Duzinehevici
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
R
RA
LIB
ITY
Documente . moldovenești găsite
RS
la Constantinopol <1462=1755)
VE
(Urmare și sfârșit)
NI
38.
LU
1680 (1188) August 24. lași. Ecaterina, doamna lui Eustra-

iie Dabija uoeuod, dăruește mănăstirei Bărnoua satele: Ustia
și Zalucenii din ținutul Orheiului, Buhai, Popenii, Sărbii și si
liștea Vitolți, 10 pogoane de oii la Nicorești, 10 sălașe de ți
RA
gani și locuiri de dughene la lași.
Gospoja Ecaterina a răposatului domn noi Evstratie Dabija

v[oejvod, scriem și facem știrê cu această adivarată și de mare
NT
credință scrisoare a noastră tuturor cui să cade a ști, pentru

sf[âjnta mănăstire, pentru Bărnoua ce iaste în codrii lașilor, care
fiind din temelie începută și nu deplin zidită de răposatul Mi
CE
> o-/ Barnoschie Vodă și stănd așe neistovită, s’au tras vreme,
de au rămas și până la vreme domniei Măriei sale răpo
satului mieu domnu, ce scrie mai sus, lui Evstratie Da
bija vodă, carile dinpreună și cu noi, dintru bună dumnezeiască
îndemnare apucându-ne am zidit biserica până în desăvârșitul, iar
/
cu alte, câte să cade sf[ijntei mănăstiri podoabe și așezături fiind

de Iau apucare moarte, n’au apucat să o înpodobască și să o
SI
temeează, ce noi în vieața noastră, cănd am avut vreme, am ne

voit și am înpodobit și o am întemieat după putință cu de
toate, căte trebuescu unii sf[i]ntei mănăstiri pănă întru desăvâr
IA
șit, precum să arată dintru toate lucrurile ei ce se văd de față.

U
— 106 —
R
RA
Dupre carile aceste toate o am și înzestrat ca pre o maică
sufletiască dintru ale noastre toate, căte am avut, cu bucate, cu sate,
cu vecini și cu mori, cu vii, și cu sălașuri de țigani, după cum a
rată mai gios. Datam sf[i]ntei mănăstiri ce scrie mai sus, Bărnovii,
LIB
întru danie neschimbată și neclătită în veci, satul Ustiea, sat
întreg și cu vecini și satul Zalucenii ce săntu amăndoaî la ținut
Orheiului și satul Buhai la ținutul Dorohoiului și satul Popenii
și Sârbii, sate intregi și cu vecini ce săntu la ținutul Putnii, cu
patru roate de moară și cu 10 pogoane de vii ce săntu la sat
TY
la Sârbi și o siliște, anume Vitolți, cd iaste la ținutul Fălciu-
lui și 10 pogoane de vii ce săntu la sat, la Nicoreșt[i]
la ținutul Tecucului și 10 sălașuri de țigani și un loc de
dughene aice în tărgu, în Iași, ce iaste în târgul de gios
SI
diasupra răpii cu pivniță de piatră, carele loc acesta l-am cum
părat noi dela Vasilie spătariul, fecorul lui Ureche pentru
o mie de lei bătuți și l-am dat la sfânta mănăstire în locul sa
ER
tului Pătrâșcanilor ce săntu la ținutul Tutovii, pentru căc fiind
acel satu Pătrășcanii dat danie de noi la sf(â)nta mănăstire și
apoi văzând că dela satu nu este nici un venit și n’are nici un
folos sfțâjnta mănăstire dela dânsul, am cumpărat sf[i]ntei mă
IV
năstiri pentru mai bun venit și folos locul ce scriem mai sus.
lar satul Pătrășcanii l-am dat danie nepoatei mele de frate, Se
UN
ninei, fetii lui Gavriil Jora sulgeriul, ca să fie danie neclătită

în veci.
Așijdere am mai dat sffijntei mănăstiri și alte dugheni aice
întârgu, în Iași, ce săntu în dosul chirvăsăriei, vămii cei domnești,
cu tot locul lor și o pivniță cu dugheni și cu case dinnapoi pe
AL
loc lângă aceleași dugheni ce scriu mai sus, care pivniță acasta
cu dugheni și cu casă sau răscumpărat dela Paiadi făclierul cu
760 lei, din care bani 460 lei am dat noi, iar 300 lei sau
TR
dat banii satului Râdăeștilor ce iaste pe Bogdana, lâ ținutul

Tutovii, care sat nefiind nici de o treabă sf[i]ntei mănăstiri
cu blagoslovenie și voea fericitului patriearhu dela Ierusalim,
sau vândut dumisale, lui Vaslle Gheuca, visternicul cel mare
EN
și cu aceli 300 lei ce sau luatu, sau agiutorit, de sau răscumpă

rat locul ce scrisăm mai sus pentru mai mult folos și dobândă
sf[i]ntei mănăstiri, de care moșii aceste toate, căte am scris mai
sus, având zapis și izvoade, urice și întărituri, carile arată pe
/C
largu ființa fiiștecărie moșii, toate din preună cu daniea leam

dat la sf[â]nta mănăstire.
Pentru aceea ca să fie dela noi sf[i]ntei mănăstiri, căte scriu
mai sus, dreaptă ocină și moșie și danie neschimbată în veci
SI
și de pre acestu zapis al nostru săș facă și întărituri domnești.

Și nime dintru fecorii miei, sau dintru frați, sau dintru nepoți,
sau dintr’altă sămințiea a me, să naibă treabă a să amestica întru
IA
să strice daniea me ce scrie mai sus. lar cine sar ispiti a strica,
CU
R
— 107 —
RA
acela să fie proclet . și. treclet, blăstămat de Domnul Dumnezeu
și de 318 . sfinfi părinți dau fost la Nicheea și parte lui să fie
cu Iuda și cu Ariea și pentru mai mare credință pusumeaș și
pecete, ca să să știe.
LIB
U. las v leto 7188 Avgust 24
NOTĂ: Hârtie groasă. Redacția română pe o pagină. Scriere îngri
jită. Urme de pecetea Doamnei. Pe verso cApispcj tfgta xac țJaXST^âvr/4. Are
TY
o copie, întărită de departamentul pricinilor streine din 1818 Mai 3. E în
bună stare. _
SI
39.
1692 (7200) August 29. Iași. Constantin Cantemir, domnul
ER
Moldovei, întărește mănăstirei Galata un loc de moară lângă
iazul domnesc, o bucată de loc din șesul Iașilor și o bucată
de loc din locul Gălătenilor, dania înaintașilor domni. Dea-
semenea oprește facerea unei roți de moară de către mă
IV
năstirea Balica.
UN
Io Costandin voevod, cu mila lui Dumnezău, domnul țărei

Moldovei ') Adecă domniea mea am dat șam întărit rugătorilor
noștri, egumenului și a tot săborul dela sv(ă)nta măn(ă)stire ce
se chiamă Galata din deal, din ispisoc de danie și de miluire,
ce ne-au arătat dela alți domni de mai nainte de noi, de un loc
AL
de moară dela capul iazului cestui domnescu din gios în gârla ce

vine despre Balica și cu o bucată de loc din șes din hotarul
târgului lașilor, și cu o bucată de loc din locul Gălăteanilor, so
cotind ca să le fie de treaba iazului morilor. Pentraceea și dom
TR
niea mea dacam văzut aceale adevărat zapis de danie, crezutuleam

și domniea mea încă am dat șam întărit sv(i)ntii măn(ă)stiri ce
scrie mai sus Galata, din deal ca să le fie și dela domniea mea
EN
dreaptă ocină și moșie și întăritură în veaci. Așijdere amu, în zi

lele domnii meale, au venit deau făcut jalobă înaintea domnii
meale, egumenul și tot soborul dela sv(ă)nta măn(ă)stire Galata
pre călugării dela măn[ă[stirea Balicăi, întracesta chip zicăndu,
/C
cum au avut Balica doaă roate de moară în gărla ce merge a

supra iazului cestui domnescu, făcute mai de mult dela alți
domni, iar amu călugării dela Balica sau sculat în tăriea lor fără
șt[i]rea călugărilor de Galata să mai facă și al treilea roată. De
care lucru domnia mea înpreună cu tot sfatul nostru, am soco
SI
tit și am giudecat pre dreptate după obiceaiul ț(ă)rei, de vreame

ce pără amu au fbstu numai tot aceale două roate șam datu
IA
1) In slavonește.
U
108
R
rămaș pre .călugării dela Balica, ca să nu mai hie ei volnici a
RA
mai facerea al treilea roată fără aceale 2 roate ce săntu făcute.
Iar după a noastră vieața și domnie, cine Dumnfejzeu va alege
a fi domnu întră noastră ț(a)ră a Moldovei, . din ficiorii noștri
sau dintr(a)ltă săminție, pre cine Dumn(e)zeu va aleage, tot ca să
LIB
aibă a da și a întări această adev(ă)rată danie și pără, iar cine să
va ispiti a strica aceastea adev(ă)rate întărituri, acela să hie
neertat de Dumn(e)zeu și de prea cinstita sfinții sale și afurisit
de 318 oteți') și să hie lăcașul lui cu Iuda și cu trecleatul Arie
în veci, amin.
ITY
La Iași la anul 7200 (1692) Avg. 29.
Io Costantin Voevod.
RS
NOTA: Redacția moldovenească în 21 rânduri. Pecetea mică roșie.
Hârtie groasă și mare. Pe verso „7200 avg. 29, Hrisovul domnului Cos-
trintin vod. prin care întărește m. Galata toate hrisoavele ci le are pe
un loc de moară dela capul iazului .domnescu din gios de gârlă ce vine
despre Balica**. Păstrat bine. VE
40.
NI
1693 (7201) Ianuarie 24. Iași. Constantin Cantemir, domnul

LU
Moldovei, dăruește cu poslușnici, vecini și scutește de dări mănăs

tirile : Galata, Barnovschi, Bârnova, Sf Sava, Cetățuia, Hlincea,
Dealul Mare, .Dumbrăvița, Bistrița., Tazlăul și Cașinul, închinate
la Sf. Mormânt din Ierusalim.
RA
Io Constantin voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnul țârei

Moldovei 1 2). lată domniea me bine am vrut și cu a noastră bună
vrere din curata și luminata inimă, din mila lui Dumnezeu ce
T
neau deschis ușa milei sv(i)nției sale, de am agiunsu cărmuitor

aceștii ț(a)ră și pământului acestuea Moldovei. Adusau m(i)l(o)sti-
EN
vul Dumnăzău pre sv(i)nțiea sa prea osv(i)nțitul părinteli nostru

chir Dosotei patriearhul sv(â)ntului Ierusalim și a Siriea, Araviea,
Nobonopol, Iordan, Cana Galeleia și Sion, muntele s(fin)tei Pa-
lestini și altor părți a eparhiei sv(i)ntei cetăți a Ierusalimului,
/C
viind s(vin)țiea sa întraceste vremi cumplite și la pustietate a

cestui pământ cărmuind sv(i)ntele beseareci și creștinii luminăn-
dui, cu a svinției sale ■ luminate . și dumnezăești învățături întru
toate și tuturor deavaloma. Având svinția sa și aicea svinte
SI
m(ă)n(ă)stiri închinate de răpăosații domni la Sv(î)ntul Mormânt
1) Părinț'. .
IA
2) In slavonește.
CU
R
— 109 —
RA
a Domnului . nostru I(su)s H(risto)s și cetăței Ierusalimului, scau
nului svinției sale, aflânduși ocinile sale cu vecini și poslușnici
ce au fostu agiutorii râpăosații domni ctitoriilor toate pustii, cum
LIB
și ț(a)ra și m(ă)n(ă)stirile foarte slabe, căt nici eale nu să pot
ținea pre . sine așea căzute în slăbiciune.
Deci domniea mea înpreună cu tot svatul domniei mele, cu
aleșii noștri părinți, Sava arhiepiscop și mitropolit Suceavschi și
Misail episcopul de Roman și Lavrentie episcopul de Rădăuți și
ITY
Varlam episcopul de Huși și toți boearii svatului nostru cei mari
și cei mici, macar cum săntem din slăbiciune, am făcut dela noi
ca'să împaace 29 de vecini a svintei m(ă)n(ă)stiri Gălâții ce-i
făcută de răposatul Pătru v(oe)vod, fiul Mihnei Vodă, unde easte
hramul Înălțarea Domnului nostru lui I(su)s H(risto)s care vecini
RS
săntu din Plopi și din Belcești satele m(ă)n(ă)stirei, ce iau strănsu
și iau așăzat la sat la Mănjăști, la ținutul Cărligături, iarăși pre
ocina sv(i)ntei m(ă)n(ă)stiri, numai să dea ei întru an de om căte
trei ughi și acei bani săi dea pre rănd, un ughi pol să dea la
VE
s(vea)ti Ghiorghie și un ughi pol să dea la s(vea(ti Dimitri și
opt poslușnici să hie pregiur m(ă)n(ăjstirii de poslușanie și a
ceia să dea de om căte doi ughi întru an, un ughi să dea la
NI
s(vea)ti Ghiorghie și un ughi la s(ve)ti Dimitri și să hie acești
oameni toți în păci de alte dări de toate, numai vor da acei 29
oameni, vecinii de om căte o chilă de pâine, cănd săvorda <^hiili
LU
la camenit și cănd să vor da cai la împărăție, vor da cu toții un

cal înpărătescu și prețul calului va fi (loc gol).
Și iarăși am dat suintei. m(ă)n(ă)stiri a răpăosatului Bar-
nooschit Vodă de aicea de tărgu de Iași, unde iaste hramul Ador
mirea sv(i)ntei și prea curatei Maicei Domnului nostru I(su)s
RA
H(rîi^to));: 28 de oameni vecini, ceau fost din sateli m(ă)n(ă)stirei

din Toporăuți și din Șipote și din Munteni, cari iau strănsu și
iau așăzat la ținutul Vasluiului, la sat, la Dobărclni pre ocina
m(ă)n(ă)stirei și aceștiea să aibă a da întru an de om căte 3
NT
ughi și banii săi dea iară pre rând: un ughi pol la s(ve)ti Ghior
ghie, un ughi pol la s(ve)ti Dimitri și când vor eși chili de ca
menit, vor da de om căte o chil(ă) de pâine și cănd sor da cai
la împărăție, vor da cu toții un cal înpărătescu.
CE
Făcutam domniea mea și svintei m(ă)n(ă)stlri Bărnouti ce

iaste zidită de răpăosații domni: Barnovschie Vodă și Dabija
Vodă, unde iaste hramul svintului și marelui m(u)cenic și purtă
tor de biruință a lui H(risto)s voinice Ghiorghie opt poslușnici
/
cu un morar, să aibă a da întru an de om căte . doi ughi, un

ughi la s(ve)ti Ghiorghie, un ughi la s(ve)ti Dimitrie.
SI
Făcutam și svintei m(ă)n(ă)stiri suttii Sava de ■ tărgu de

Iași de trei oameni și un morar ce și vor afla . să aibă a da și
aceia întru an de om 2 ughi, un ughi la s(ve)ti Ghiorghie, un
IA
ughi la s(ve)ti Dimitrie.

U
110 —
AR
Făcutam și svintei m(ă)n(ă)stiri Cetățuei cei zidită de ră-
păosatul Duca Vodă unde iaste hramul Svinților apostoli verhov-
R
nici Petăr și Pavel opt poslușnici să dea ei iarăși de om căte
doi ughi întru an, un ughi la s(ve)ti Ghiorghie, un ughi la
LIB
s(ve)ti Dimitrî.
Făcutam domniea mea și svintei m(ă)n(ă)stlri Hlincet de
opt poslușnici să aibă a da iarăși întru an de om căte doi ughi,
un ughi la s(ve)ti Ghiorghie, un ughi la s(ve)ti Dimitrie.
Mai făcutam domniea mea și svintei m(ă)n(ă)stiri ce să
ITY
chiamă Dealul Mare cei făcută de Iane Hadămbul ceau fostu
postelnic: trei argați și un morar, oameni streini, să dea întru an
de om câte doi ughi, un ughi să dea la s(ve)ti Ghiorghie. un
ughi la s(ve)ti Dimitrie.
RS
Și iarăși am mai făcut domniea mea și svintei m(ă)n(ă}stiri
Dumbrăvița, ce iaste la ținutul Tecuciului de trei argați și un
morar, oameni streini, să dea ei întru an de om căte doi ughi,
un ughi la sv(e)ti Ghiorghie, un ughi la sv(e)ti Dimitrie.
E
Mai făcutam domnia mea și svintei m(â)n(ă)stiri Bistrița,
opt oameni cari săntu la sat la Lăicani la ținutul Neamțului, să
IV
aibă ei a da întru an de om căte trei ughi, un ughi pol la sv(e)ti
Ghiorghie, un ughi pol la • sv(e(ti Dimitrie.
Și iarăși a mai făcut domniea mea svintei m(ă)n(ă)știri
UN
Tăzlăul, de opt oameni, să aibă a da întru an de om căte trei

ughi, un ughi pol la sv(e)ti Ghiorghie, un ughi pol la sv(e)ti
Dimitrie.
Și svintei m(ă)n(â)stiri Cașinul, opt oameni să aibă a da
AL
întru an de om căte trei ughi, un ughi pol la sv(e)ti Ghiorghie,

un ughi pol la sv(e)ti Dimitrie. Și acești oameni acestor trei
svinte m(ă)n(ă)stiri: Bistrița, Tazlăul, Cașinul vor da de om câte
o chil(ă) de păine, cănd să vor da chile de oameni și când se
TR
vor da cai împărătești, vor da și ei agiutor, precum se va so

coti de aicea și banii acestor oameni ce vor da ei pre an, e
gumenii depre la sv(i)ntele m(ă)n(ă)stiri ai strânge și să-i aducă
la visteriea domniei mele. Iară alt nimeni pre dânșii să nu-i
EN
umble, nici să naibă treabă, cănd și ei ar giudeca sau ar globi

fără numai, când sar găsi nescai furtușaguri sau morți de om ade
vărate de dânșii făcute, atuncea să aibă treabă giudețul cu dânșii
ai giudeca și ai globi. Așijderea mam m(i)l(o)stivit domniea mea
/C
și iam ertat pre toți, pre acești oameni acestor svinte m(ă)n(ă)stiri
ce scriu mai sus, ca să fie în pace de gorștina de oi și de
mascuri și de deseatina de stupi, ori câte bucate ar avea direpte
ale lor ot stupi, mascuri nimeni să naibă a le lua gorștina sau
SI
deseatînă; ci să aibă treabă egumenii de pe la svintili m(ă)n(ă)s-

tiri a le lua gorștină și deseatină să hie de agiutorul svintelor
m(ă)n(ă)stiri.
IA
Mai milostivitumam domnia mea pre toate aceste svinte

CU
R
—111 —
RA
m(ă)n(ă)stiri, cate de un preot ce iaste de cântat sv(â)nta letur-
ghie pre la m(ă)n(ă)stiri ca să aibă acei preuti a scuti pre an
căte cinzăci de stupi din stupii ce le dau egumenii, să le hie
LIB
pentru. înbrăcăminte și bocănci. Deci și noi, precum scriem mai
sus, fiind în lipsă și în stricăciune această săracă de țară după
putința noastră am făcut această așezare, acestor svinte m(ă)n(ă)s-
tiri, cu îndemnarea svinției sale preosvințitului părintelui nostru
chir Dosotei, patriarhul sv(â)ntului Ierusalim. Iară dacă va fi voea
m(i)l(o)stivului Dumnezău săs facă pace și așăzare ț(ă)rei și pe-
ITY
mentenilor acestora, iarăși să hie pre legăturile și așăzările ră-
păosaților domni bătrâni ctitorilor. Căci legăturile ctitorilor aces
tor svinte m(ă)n(ă)stiri cuprind mai multă milă dată în toată, -iar
noi după vremi, cum neam aflat, am întărit măcar dei și mai
RS
puțin. Rugăm m(i)l(o)stivul Dumnezău să ne erte, căci după pri
lej nii și mila. Iară după a noastră vieață și domnie pre cine
Dumnezău va aleage din fii noștri sau dintru a noastră sâmen-
ție sau dintru alte sămenții, a fi domnu aceștii ț(a)ră Moldovei
VE
și cărmuitor pământului acestuia, poftim să naibă a strica a
noastră m(i)lă și așezare, ceam făcut noi după putința noastră
acestor svinte m(ă)n(ă)stiri ce scriu mai sus, ce Dumnezău
m(i)l(o)stivul să-l învățe mai vârtos să aibă a întări *și a milui.
NI
Iar rugătorii ce or hi pre la aceste svinti m(ă)n(â)stiri să aibă a
ruga pe m(i)l(o)stivul Dumnăzău pentru domniea mea și pentru
iubiții fii domniei mele Și întralt chip să nu fie.
LU
La lași la anul 7201 (1603) Ohen(arie) 24.

Noi Costantin voevod.
Pecetea roșie aplicată.
RA
Gligorie Tomulescul.
NOTA : Redacția moldovenească cu 67 rânduri. Rândul dela început
NT
și iscălitura domnului sunt cu litere aurite. Hârtie plină cu două foi. Pe

verso: „Nr. A- t t 7201, arco yp 1693.
CE
41.
1722 (7230) Mai 28. Iași. Mihai Racouiță, domnul Moldovei,

întărește Ștefanei Bahrinesăi a cincea parte din satul lugani, în
urma pârei cu fecorii Lupului căpitan.
/
Io Mihai Racoviță voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnul

SI
fărei Moldovei '). Facem știre p(r)ecum sau părât de faț(a) îna
inte domniei mele și a tot sfatul nostru, Ștefana Bahrineasă, fata
IA
1) In slavonește.
U
— 112 —
R
RA
lui Bejan, nepoata Atiniei, sor(a) lui Gligori Tulbure, cu Ursache
și Gavril și Miron, fiCorii Lupului căpit(an), nepoți de fată lui Ne-
chifor Cercel Tulbure, pentru niște părți de ocină din Iugani de
lângă Tabără și din Măciucășeni și din giumătate de săliște din
LIB
Durnești, care aceste săliști sau făcut tot un hotar și sau în-
părțit pre cinci părți, pe cum sau aflat scris la dieata lui Nichi-
for Cercel, moșul lui Ursache căpitanul și dintraceli cinci părți
sau numit că easte o parte a Măricăi, sora Tulbureștilor, care au
căzut la robie; decând prada cea mare la Vas(i)lie Vod(ă), pre
ITY
cum scrie la diresul Tulbureștilor și cine sar afla pe urmă să
ias din robiea, din Mărica, aceia să aibă a ținea parte(a) Măricăi. ■
Iar Ștefana Bahrineasă așa au dat samă înainte domniei mele :
p(r)e cum acea Mărica nau fostu sor(ă) Tulbureștilor, ci au fost
nepoată, vară primare tatăne său, lui Bejan și Bejan-au fost fi
RS
cior Antiniei, a moașă sa și ea au fostu soră cu Tulbureștii, și
din Mărica easte Zahariea și Malahie și părțili lor au eșit în
vânzare de ficiori lor din parte Albei, care au dat și zapisul la
măna lui Ursache căpit(anul), precum nici Ursache căpitanul nau
VE
putut tăgădui, numai au pus pricină, precum Atiniea, moașă Ște
fanei, nu s află pusă la dieata lui Nechifor Cercel, să-i fi fost
sor(ă) și p(r)ecum ea nu easte din Tulburești. Deci zicând el
așea, iară Ștefana, neau arătat un zapis din vălet 7163, pe o mo
NI
șie din Giulești, în care zapis easte cumpărător Gligorii Tulbure
și cu nepoții săi Bejan, tatăl Ștefanii și cu Zahariea și acolo
U
sau adeverit, cum Bejan au fost nepot de sor(ă) lui Gligorie Tul
bure și neau mai arătat Ștefana și alte mărturii încredințate și
dela megieși și răzăși de a Tulbureștilor, p(r)ecum Ștefana le
AL
easte rudă și să nu fie lepădată din moșie.

Deci dovedindus întracesta chip, am socotit că easte Ște
fana mai aproape rudă Tulbureștilor de pe moaș sa Aftiniea,
decăt Mărica și am giudecat, ca să ție ea ace parte ce sau nu
TR
mit pe Mărica, căci parte Măricăi sau aflat, că au fost în bă

trânul Albei și au eșit în vânzare, cum s’au zis mai sus. Drept
acea Ștefana sau îndreptat, ca să aibă ea a moșteni ace a cincea
EN
parte cu tot venitul, iar Ursache căp(i)tanul cu frații săi au ră

mas din toată lege a țărei și de această pără să nus mai pă-
rască în veaci, înaintea acestei cărți a domniei mele ').
La Iași la let 7230 (1722) Mai 28.
/C
Acsinte uricar.
NOTĂ : Redacție moldovenească cu cu 29 rânduri. Pecetea mare,
..roșie. . .Hârtie plină. . Scris . îngrijit. . Pe verso. . <No. 3. 7230 | 1722 Mai 28. Car
SI
tea domnului Mihai Racoviță prin care întărește Ștefanei Băhrincesăi a cin
cea parte din Iugani*.
IA
1) nptA cum ah(c)tom r(c)n^RdMH.

CU
R
— 113 —
RA
42.
. 172 (7232) August 13. Mihai Racoviță, domnul Moldovei,
LIB
confirmă mănăstirii Galata stăpânire asupra satului Șivița, în
urma judecății cu călugării dela Sfânta Vineri.
. Io Mihai Racoviță Vvd. cu mila lui Dumnezeu, domnul

țârei Moldovei ’). Datam carte domnii meii rugătorului nostru
ITY
Paisii egumenul și cu tot săborul dela sfânta mănăstiri Galata.,
și pi cini vor trimiti să fie volnici cu cart(ea) domnii mele a
propri și stăpâni satul Ș(i)vița cei pe Prut în ținutul Cohurluiu-
lui, pentru care au avut pără de faț(ă) la divan cu călugării din
sfănt(a) Vineri 2), și au rămas călugării de sfânta Vineri că nau
S
avut nici o treabă și sau ales dela divan că acest sat Ș(i)vița
easte a măn(ă)stirii Gălăți. Deci omul călugărilor de sfânta Vi
ER
neri să lipsească de acolo, iară rugătorii noștri călugări de Ga
lata săș ea di toate în moșie, din păni, din fănaț, din prisăci cu
stupi și din bălți cu pești și din tot locul cu tot vinitul și ni-
m(eni) să nu s(ă) înpotriva(scă) cărții g(o)s(po)d.
IV
let 7232 (1724) Av(gust) 13.
UN
NOTĂ : Redacția moldovenească în 16 rânduri. Hârtie simplă. Pece

tea mare, aplicată. Pe verso „No. 6. 7232 avg(ust) 13. Carte domn(ea)scă
Mihai Racoviță vvd. prin cari să arată că după judecata ci au avut mă
năstirea Galata cu Sf. Vineri au dat rămasă și măn. Galata să stăpâ
nească satul Șăvița“.
AL
43.
TR
1728 (7237) Octonwre 8. Iași. Grigore Ghica, domnul

Moldovei, întărește mănăstirei Cetățuia podul de pe moșia Ta
EN
băra, cu dreptul de a lua venitul.
Io Grigorie. Ghica voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnul

țârei Moldovei 2). Datam și am întărit domniea me sfintei mă
/C
năstiri Cetățuei pe un pod ce ieste făcut pe dubasă în apa Pru

tului, la moșiea sfintei mănăstiri, unde șăd călărașii la Tabără,
cari pod făcăndul călărașii la acea moșie în domniea lui Mihai
Vodă ca să le fie de trecere la trebile lor, sau îndreptat a trece
și cărăvani(le) pe acolo și deschizând drum Iau ținut călărașii un
SI
1) In slavonește.
IA
2) In slavonește.
8-1
U
— 114
R
an, de au luat ei tot venitul. Iar apoi au socotit domniea . șa
RA
Mihai Vodă și au dat vinitu acelui pod să fie a m(ă)n(ă)stirii,
fiind moșiea mănăstirii, precum arată cartea domniei sale.
Pentru aceea dară și domniea me am întărit cu această
LIB
carte a domniei mele svinte mănăstiri, ca să aibă egumenul a
vinde venitul podului căpitanilor de Tabără, precum sor putea
tocmi pre an și căpitanii să poarte grijă și pentru vama g(o)s-
p(o)d, cănd ar vini cărăvani sau alți negustori să nui lasă să
treacă nevămuiți. Iar călărașii treabă cu podul să nu aibă, fără căt
ITY
cănd vor ave ' a trece pentru trebile menzilului. sau la fiește .ce
treabă a lor, nici o brudină să nu dea, dela dânșii bani să nu ea
pentru trecerea lor, iar dela alți neguțitori sau cine ar fi dela toți
să ea brudină căpit(a)nii, tocmindusă cu egumenul pentru veni
tul podului. Căci acel venit sau dat să . fie a sv(i)ntei mănăstire,
RS
precum și pănă acum și nime altul să nus . amestece peste a
ceastă carte a domniei mele.
La Iași, la anul 7237 (1728) Octom. 8.
Io Grigorie Ghica voevod.

VE
NI
NOTA : Redacția moldovenească în 20 rânduri. Pecete roșie, mică.
Hârtia subțire și mică. Pe verso „7237 1 1728 Oct. 8. No. 3. Cartea domnu
lui Gr. Ghica voevod ca să stăpânească moșia Tabăra un pod pe Prut".
LU
• 44.
RA
1735 (7243) Martie 18. lași. Constantin. Nicolae, domnii

Moldovei, poruncește boerului Găurii Costache, ca să aleagă
hotarul moșiei Șiuița, proprietatea mănăstirei Galata, despre
NT
megieși.
Io Costandin Nicolai vvod, cu mila lui Dumnezeu, domnul

CE
țărei Moldovei ’). Scriem domniea me la credincios boeariul. nos

tru dumnalui Găurii Costachi biv vel pah(arnic), îți facem știre,
viinduț carte domnii mele să te scoli ' să mergi la sat, la Șiuițe
ce iaste la ținutul Covurluiului, care moșiea este. a sfintei mă
năstiri Gălății, dată de ctitoriul m(ă)n(ă)stirei, de Pătru Vodă și
/
să stringi oameni buni și bătrâni, din sus și din gios și răzăși

di pin pregiur și pe suret ce va trimite egumenul scos di pe
SI
ispisocul lui Mihai vodă, care au întărit m(ă)n(ă)stirei pe ispi

IA
ti In slavonește.
CU
R
— 115 —
RA
socul lui Pătru Vodă, să alegeți ■ și să hotărăști moșiea m(ă)n(ă)s-
tirei de către toate hotarăle și să pui și pietre ■ și precum vei a
lege și i hotără, să faci și mărturie în semne, ca să i se facă și
întărituri dela domniea me, aceasta scriem.
LIB
La Iași la let 7243 (1735) Mart. 18.
NOTA. Hârtie simplă cu 15 rânduri. Pecete mare, roșie, aplicată. Pe
verso „No. 7. 7243 — 1735, Mart 18. Carte dom. : Costandin Neculai vvod.
TY
cătră pah(a)rnic Gavril Costachi, ■ ca să ■ meargă și să aleagă ■ hotarul moșie
Șivița a mănăstirii Galata, despre megieși pun(ăn)d și hotară“.
SI
45.
ER
1741 (7249) Martie 5 (fără loc). Grigore Ghica, domnul
Moldovei, confirmă schitului Drâgușan din ținutul Bacăului,
dreptul de a-și stăpâni moșiile sale, luând și zeciuială.
IV
Noi Grigorie Ghica v(oe)vod, cu mila lui Dumnezeu, dom
nul țărei Moldovei. Datam carte domnii mele, rugătorilor noștri
UN
călugări, dela schit ce sau numit mai înainte a lui Drăgușan,

care au fost [zidit] de ■ Mi'ron logo(făt) și pustiindu-să de iznoavă
Iau făcut dumn(ea)ei visterniceasa lui Ilie vist(iernic) care este la
ținutul ■ Bacăului, să fie volnici a cerca a lor drepte moșii ce să
AL
zice că au avut schit(ul): a patra parte din sat de Dăngani și

părțile din Părjocani și părțile din Josăni, care sănt la țăn(utul)
................. ș i alte moi i i ee sor ma i afla, toate s ă I e pn^res^s^că și
să io de o zăce din pâne, d in f ăcafă și ăin erăsăsi cu r tuui și
TR
din tot locul, cu tot venit(ul), dd pe p;^T^ț;^^lt ior ce sor alege pe

surSssri ce vor fi având și pe mărturii o oameni bătrâni, pentru
cari sor fi prăpădit scrioitrtli^| iaa aaăădu eineev ș răspundei să
aibă o merge la unbo(îî‘ucevv fi in p^ft^ i ocului și acel boeriu
EN
să io sama cu dreptate și cum s'o cSUe cu dreptate să judece

și să îndrepteze moșiile schitului, pe scrisori și pe mărturii o
oamenilor bă^îm, cine cum o ști să mărturisească, iar pentru
cori nu va pute așeza acolo, să le de soroc să vie lo divan cu
/C
mărturie, să avem știre.

Let 7249 (1741) Mart 5.
procit ol i 2 logofăt)
SI
L. P. vel log(ofăt)
IA
Hârtie, copie neîntârită din 1789 Oct. 8.

U
— 116 —
R
46.
RA
1752 (7260) Mai 31. Constantin Cehan Racouiță, domnul
Moldovei, întărește dreptul mănăstirii Galata, de a se folosi cu
LIB
apa Nicniinei, ce se încearcă a opri egumenul mănăstirei Balica.
Noi Costandin Mihail Cehan Racovița vvoda, cu mila lui

Dumnezeu domnul pământului Moldovei '). De vreme ce domnii
mele neau dat jalobă rugătoriul nostru Paisii arhimandritul și
TY
igumenul de Galata, zicând cum că igumenul de Balica 1 sar fi
ispitind a popri apa ce să numește Niculina, ca să nu meargă
la morile m(ă)n(ă)stirii Gălății, de care lucru înștiințândune dom
SI
niea mea, cum că și mai înainte vreme au avut mori mănăstire
Galata intraceastă apă Niculina și au umblat morile cu pace și
neoprite și mai ales dovedit lucru fiind că igumenul di Balica
ER
ar fi avănd treabă numai cu apa ce să numește a Nebunii, iar
nu și cu a Niculinii, dăm domniea mea volnicie mai sus numi
tului igumenului de Galata, ca de și va opri apa Niculinii igu
menul de Balica, ca să nu margă la morile m(a)n(ă)stirii, să aibă
IV
a o slobozi după dreptate ce să cade, iar igumenul de Balica
de va avea a răspunde, să vie la divan. Intralt chip să nu fie.
UN
Mai 31. 7260 (1752).
NOTĂ. Hârtie subțire. Redacția cu 20 rânduiri. Pe verso «XI 1752.

Carte dom(nea)scă Costandin Cihan Racoviță vvod prin care poruncește
egumenului mănăstirei Balica, a lăsa slobodă apa iazului ci are mănăsti
AL
rea Galata».
47.
TR
1754 (7263) Septemvre 1. Iași. Petra stolniceasa cu nepoții

săi face danie cătră mănăstirea Sf. Șaua din lași, a jumătății
N
din moșia Frăsulenl, ținutul Iași, pentru pomenire.

CE
Petra stolniceasa, giupăneasa răpăosatului Lupului Anastasă,

cea fost stol(nic) mare, din preună cu nepoțăi mei, ai răposatului
soțului meu, anume Vasăle și Gheorghie post(elnic) și Ștefan,
ficiorii lui Costandin Năstasă, al doilea vist(iernic) și Năstasă
/
Cazimir, facem știre cu această încredințată scrisoare a noastră

pentru o moșie anume Frăsuleni, ce este în ținutul Eșului, pi
SI
1) In slavonește.
IA
2) Mănăstirea Balica.
U
AR
— 117 —
apa Prutului și di (a)ceasta parte de Prut și cu vad de pod,
R
pentru că la vlet 7217 Mart 14, tămplăndus de au venit aice la
Moldova Sfințăe sa fericitul răpăosat Hrisanftu patriarhul, pentru
LIB
cercetare svintelor mănăstiri carile sănt supt ascultare Svăntului
Mormânt și avănd socoteală fericitul patriarh cu răpăosatul so
țul meu și cu fratile dumisale Costandin Năstasă și rămăind să
le dea cătăva somă. de bani, nu leau dat bani și leau dat această
moșie, anume Frășulenii, care moșie mai denainte au fost a mă
năstirii Hlincii, dupe cum mai pre largul arată în carte svințăi
TY
sale patriearhului. Deci după datorie creștinească tămplăndusă
săvârșire soțului meu Lupului stol(nic) și nerămăindune cuconi,
am stătut și neam socotit depreună cu mai sus numițăi nepoți,
SI
ai răposatului soțului meu și de a noastră bună voe am dat și
am închinat giumătate de sat de Frăsuleni parte din sus, svinti
mănăstiri din tărgu din Eș Svetii Sauii, unde este și răpăosa
R
tul soțul meu astrucat pentru pomenire sufletului dumisale și
ca să aibă al scrie și la pomelnicul svintii mănăstiri. Iar cealaltă
VE
giumătate de sat de Frăsuleni parte din gios, ceau fost a lui
Costandin Năstasă vist(ernic), fratele soțului meu, nam dato, ce
au rămas în stăpânire copiilor dumisale, pentru chivernisa lor și
de acum înainte să aibă a stăpâni sfânta mănăstire sveti Sava,
NI
acea giumătate de sat de Frăsuleni parte din sus, din cămpu cu
fănață și din țarină și cu parte din pod ce înblă în apa Prutului
și din tot locul, cu tot venitul ce să va face pe acea giumătate
LU
de sat. Și cine din egumeni sar tâmpla a fi la această svăntă

mănăstire, să aibu voe ca săm țăe puțintele vite pe această parte
de moșie ce sau dat svintei mănăstiri și săm făcu și puțintel
făn de treaba acestor vite și stupi ce aș ave pe acea parte di
A
moșie, să nu fiu supărată în vieața me, căt aș trăi și de pe

carte noastră, să aibă aș face egumenul de svetii Sava și ispi-
TR
soc domnescu de întăritură și noi încă pentru mai adevărată

credința am iscălit puindu și pecete.
N
La Iași vlet 7263 (1754) Săpt. 1.

CE
Petra stolniceasa.
Urmează iscăliturile.
I/
NOTA : Hârtie subțire și deteriorată. Pe verso „No. 6. Danie Petrii

stolnicesii pentru pol sat Frăsuleni dela țănut Eșii pe Prut, parte din
S
sus ce dăruești mănăstirii Sf. Sava închinată Sf. Mormânt, 7263 | 1754“.
Redacția cu 31 rânduri.
IA
U
— 118
R
48.
RA
1755 (7263) Februarie 20. Matei Ghica, domnul Moldovei, în
tărește hotărîrea veliților boeri, ca jumătatea din satul Frăsuleni,
LIB
tinutul lașilor, ce era făcut danie de către stolniceasa Petra și
nepoții Lupului stolnic către mănăstirea Sf. Sava din lași, să
fie dată mănăstirei Hlincea închinată la Ierusalim.
ITY
Io Matei Ghica voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnul
tării Moldovei'). Facem știre cu acestu hrisov al domniei mele,
pentru satul Frăsuleanii, ce este di iasta parte de Prut și cu
vad vechiu de pod piste apa Prutului la ținutul lașilor, care sat
au fostu mai denainte a mănăstirii Hlincii. Dar la anii 7237,
RS
viind la Moldova sfințiea sa patriearhul Hrisanft și avănd Co
standin Năstase vis(tiernic) și cu frate seu Lupul biv vel stolnic,
a lua optu sute de lei dela numitul Hrisanft patriarh, care bani
iau cheltuit ei, cu casele patrierșești ce sint în s(ve)tii Sava, neam
VE
încredințat domnie mea, dentru cârti sfinții sale patriearhului
Hrisanft din anii 7237, scriind că fiind sfințea sa datoriu sădea
optu sute de lei lui Costandin Năstase vis(tiernic) și Lupului
stol(nic) și ne avănd întracea vreme bani gata să plătească, de
NI
vreme ce sfântul mormântu era la multă datorie, sau învoit
Costandin vis(tiernic) și Lupul stol(nic) cu sfințiea sa pri
U
mind să le dea moșiea pentru banii cărei au • a lua. . Deci

sfințiea sa numitul patriearhu, au poroncit egumenilor ce
era pe atunce la mănăstirile ce sănt aice, închinate la Ierusa
AL
lim, ca să caute vre o moșie, să să dea acestor boeari, pentru

banii ce au cheltuit, cu făcutul casălor patrierșăști. Și egumenii
făcând cercetare au găsit acest sat Frăsulenii al mănăstirii Hlincii,
și spuindui numitului patriearh, sfințea sa Iau dat cu carte sfinții
TR
sale în stăpânirea lui Costantin Năstase vis(tiernic) și a Lupului

stol(nic) și după carte sfinții sale au întărit și fericitul întru po
menire răpoasatul părintele domnii meale, măriea sa Grigorie
vodă, cu ispisoc stăpânire numiților boeari și de atunce și pănă
EN
acum, tot de Costantin și de Lupul stol(nic) sau stăpânit satul

acesta cu pace. Iar mai în urmă, după ce sau săvârșit Costantin
Năstase și Lupul stol(nic), făcănduse împărțarea din poronca domnii
mele, între dumneaei Petra, stolniceasa Lupului și între ficiorii lui
/C
Costantin Năstase stol(nic), nepoții Lupului, pentru celi ceau rămas

după moarte Lupului, nelăsănd copii, sau învoit stolniceasa Petra și
cu nepoții Lupului stol(nic) și au dat danie giumătate dintracest
sat Frăsulenii, parte de sus, mănăstirii Sfetii Savei, unde sănt
SI
îngropate oasele lui Costantin și a Lupului. De care danie în-

IA
1) In slavonește.
U
AR
119 —
țălegând și egumenul de Hlince, anume Gavriil, au născut gâl

ceava între mănăstire și între nepoții Lupului stol(nic) trăgând
R
egumenul de Hlince, ca să vie acest sat iarăși, de unde au ieșit.
Pentru care dăndune jalobă și cerșind judecată, domniea mea am
LIB
rânduit, de sau căutat pricina lor, de dumnealor cinstiți și cre
dincioși boeârii domnii mele cei mare cărei socotind, cum este
mai cu dreptul, cine din două mănăstiri să cade să țiea această
giumătate de sat ce sau dat de danie, au găsit dumnealor veliții
boeari, că mai cu cale este să stăpânească Hlince această giu
TY
mătate de sat, decăt sfeti Sava, fiindcă și mai denainte iarăși a
Hlincii au fost satul acesta și Sfântului Mormânt nici o scădere
sau lipse nu se pricinueaște, pentru că sau închinat jumătate a
SI
ceastă de sat la sf(e)tăi Sava și o stăpânește Hlince, că și Hlince
și s(fe)tăi Sava, amăndoaî mănăstirile ale Ierusalimului metohu
sănt. Și la venitul ce va eași dipre această moșie giumătate de
R
sat de Frăsuleni, , parte de sus, la Ierusalim merge.
Care hotărâre a velițiior boeri nici domniea mea nam stră
VE
mutate la divanul ceau avut Gavriil, egumenul de Hlince și cu
Vasilie și Ștefan, nepoții Lupului stol(nic), înainte domnii mele, cănd
sau pârât pentru satul Frăsuleanii. Și încă am și întărit și cu hri
sovul domnii mele, ceam dat la mâna nepoților Lupului stol(nic),
NI
să să păzească nestrămutat. Și rămăind mănăstire Hlince adevă
rată stăpână, pre giumătate de sat de Frăsuleni, parte din sus și
cu giumătate de vad de pod piste apa Prutului. Iată dară că iam
LU
întărit stăpânire Hlincii cu hrisovul domnii mele acesta, ca să

fie dreaptă danie și ocină și moșie stătătoare cu tot vinitu) în
vecu. Și sau luat dela s(fe)tăi Sava și zapisul cel de danie al
stolnicesăi Petra și a nepoților Lupului stol(nic) și sau dat în
RA
măna lui Gavrîil, egumenul de Hlince. Și spre aceasta este cre

dința domnii mele de mai sus scris to Matei Ghica vvod și
credința a prea iubiți fii domnii mele Grigori voevod și Gheorghie
voevod și Neculai voevod și credința tuturor boearilor celor mari
T
ai divanului domniei mele. Scrisusau de Tanasie logofăt.

EN
7263 (1755) Fev^ruarie) 20 zile.
Io Matei Ghica voevod.

/C
Sau trecut la condică.

NOTA; Redacția moldovenească în 33 rânduri. Pecete roșie,aplicată.
Primul rând și multe cuvinte din text sunt în roșu. Hârtie mare și plină.
Pe verso „No. 7 1755 dela Hris(tos) 7263 Feb. 20. Ispisocul domnului Ma
SI
tei Ghica voevod prin care întărește danie Petra stolnicesăi pentru giumă
tate din sat de Frăsuleni pe Prut în ținut Eșii ce era . dăruit . Sf. Sava și
acest domnii o dărue dela Sf. Sava și o dă mă(năsti)rei Hlincei a căreia au
fost din veci și proprietate a tot numitului sat Frăsuleni și care mănăstire
IA
Hlince este închinată Sf. ' Mormânt". Păstrat bine.

U
— 120 —
R
49.
RA
1446 (6954) Februarie 22. Ștefan Voeuod, domnul Moldo
vei, dăruește mănăstirii Probata din Poiană, satul Răpcenei cu
LIB
toate cuturile, unde au șezut David uătămanul și Bălan, apoi
Radovți, Rusuneată și Dobrocin și două mori pe Telița și pri-
saca din sus, cu arătarea hotarului.
ITY
Suret dela Ștefan voeuod lfe]t Fev. 22,
f Facem înștiințarea cu această carte a noastră, precum

bini am voit de a noastră bună voia ș(i) cu inimă curată, de
RS
am dat mănăstirii noastri Probata din Poiană, unde iaste hramul
sfeti Necolai, pe satul, anumi Răpcenei cu toate cutuiile, unde au
șezut David vătămanul ș(i) Bălan ș(i) Radovți ș(i) Rusuneată ș(i)
VE
Dobrocin ș(i) doao mori pe Tilița ș(i) prisacă din sus, prea acea
toată de mai sus scris, să fie mănăstirii uric cu tot venitul ne-
rușuit, nic odănăoară în veaci. Iar hotarul satului acelui ș(i) cu cu-
NI
turili lui să fie din drumul cel mari ce vini dela Cotovța, drept unde
iaste un buor întrun copa£, iar de acolo la dialul cel înalt din gos
de părău la un stălp ș(i) la un stejar cu boor ș(i) de acolo în gos
LU
dialul, iar dela • capul dialului drept piste părău la dial la o moviliță
mică, ded la un stălp și de acolo la 5 movili la un stălp și de
acolo drept la o movilă mică din gos de stălp ș(i) de acolo
RA
drept la o movilă mari la cămp, la stălp . și dela movilă în sus

dialul la doao movili, una mai mică lângă un stălp ș(i) de acolo
drept piste cămp, dec peste o valea mari, ded la movila ca mari
la un stălp, de£ din sus de marginea hotarului și de acolo să
T
înto(a)r£e drept peste valea supt o moviliți drept la un teiu,

EN
gumătate numai de o verstă lăngă un stălp, de acolo la doi plopi

cu boor și la iunghiu, unde iasea drumul morii din păduri și
de acolo Telița în gos pănă la gura Molatețului ș(i) întrănsul
/C
doao mori, dec din vârful Teliții ș(i) dela un stălp ș(i) dela un
ștejar drept piste păduri la drum, de£ drumul ș(i) dialul în gos
pănă la un copac însămnat lângă drumul del marți] ce iasță] din
Cotovța. Atăta iasti tot hotarul acelui di mai sus scris sat ș(i) a
SI
morilor. Iar hotarnic au fost dum. Petrișor ș(i) Micotic ș(i) Urii și
Vascu ș(i) . Șendrea și Iarcea ș(i) megiiaș(i) din prin preagur, iar
IA
megeiașii din prin preagur Boboteștii • ș(i) Vasil vătăman și Ivașcu

U
R
— 121 —
RA
gudea ș(i) Mihail Scumpul ș(i) fratisău Patul. Pentru aceia cre
dința Domnii meale și a boiarilor noștri dum. Cozma vel vorfnic]
ș(i) dum. Dieni(s) vel spatar ș(i) dum. Coste vel vistiernic] ș(i)
LIB
dum. Cornu vel pahfarnic] ș(i) credința tuturor boiarilor noștiî
mari ș(i) mic(i). Iar printru mai marți] credința ș(i) întăritura am
poroncit cinstitului ș(i) credinciosului boiarilui nostru, dum. Mi
hail logof(ăt) să scrii ș(i) a noastră pecetea cătră acastă ade
ITY
vărată carte să o lege.
Scris autograf al lui Evloghie: Sau tălmădit de Evloghie dascal

[et] 1767 Mai 20.
RS
NOTA: Hârtie subțire în două foi. Pe verso „No. B“. Despre acest
document, ca și despre celelalte vezi observațiile d-lui Minea.
50.
VE
NI
1458 (6966) Octomvre 10. Piatra lui Crăciun (— Piatra
Neamț). Ștefan, domnul Moldovii, întărește mănăstirii Bistrița,
LU
o braniște arătând hotarele.
j- AlA^mi'io Kkiho Mhi cm^H) r>«ko(aa), r(c)nQv) srwAf

mo(a)aa(k)ckoh chx -
A
ro(T)A‘HA îohrîXaa) cmAparH 3haamhiiiiii)>

hkhh(m) hc cn(m) !î8cmro(M) hawh(m) îxrfeGH) Kino ha h((.u)
TR
83pn(T), hah ‘irnoHÎH . iro ycAHuiH(T) cd(>k) npi'HA<((iii) 1 np-k(A)

hamH h np-fc(A) chaah haujaah ad(a)aa(k)ckhhh EOA’kpH aaa; hribi,
haulih Kir(p) ((p)MO(A(X’) 6(î)cinamî( î(r8AA(H) li a(p)Kî/’ha(h)apm(t)
EN
!u(cnipkiH«cKaro A/iOHHcmHp'k- nAf(Hî) *

(ct) xpa(m) o^cHiHir np(c(mt>n
KAA(A’f) 1 (HHț( HAJL( Rlț( H np((;HHAKM HlApÎH. H CkBbAA EpAinÎHAî
ia(ac) cb ((i np’kEÎBârai|jn(M) kk 1 cihH( ((|kThi(((a) !| HcnpHcn(A)
/C
<o(m) ha(c) cest noniKpxîKAiHii cx 8pn(K) ha h(x) cniapoe îp<HiH|i«

y(ma(p) cmw nomiHkmîH | /HOHacmnpk 8 nk(rzpaH o>(t) a8ka
w i(cm) ha (î(a«)- Kpk(c)rnk npocmo A(p(ck n°A'k ha wUtf a in(A’k
mhtîA» npocTî ha p8nm8p8, a ®(ni) p8nm8p8 no (oKppjAi'» 8
SI
Ap8ro( p8nni8p8, a a>(m) inHA'k npo(c) 1 mH’i ((p((c) n(A'k ha

b£aTh(kh) nxA8(t(A) ha 8cmT( nom°KA ta* iiAAA«(ni) 8 sîcmpH(iț).
IA
a o(m) niHA'k maKOKA * ®(m) np°mn(î) ciahGh) a8kk no

U
122 —
R
(oik'kxîio 8 atc8 Hd keaikoe• ©(d)Xs, a ©(m) moa'k md(O>KA)E
RA
no ©(p-k/K'iw | Hd Scmi'E nonjona . 3W80/UH Einx>(dp8(A), r^f
iidAdf(rn) 8 pku'k (HHUJpHiu) ii mdiooîAH ©(m) cmauna wa n&mk
Ao(a)H’k Hd kee\h(X’) monoan u 8 (p8^8 . (w(c)mpkîHH md(o(x(Af
LIB
cHHC»K(nii'n(X) wo ck noiîna | «(in) ©(m) 8cmiE cbpamd Hfpf(c)
(îcmpî'mn Hd AOdM^Hd h d° dn( r((p)Hîia d° a)O(PUJîf . Hd ©b?
cmppo(Hi) ©ki8(d) no ©BOio crnpOHki A° cfcpkrniu d ©(m) nioa-k
Hd K03113 KX BEdlKOO r©p8 Hd IlOd'kHÎHțH ©(in) XniTIÎ | (dUHU Hd
TY
iiEHmtH8(d) u ck dk(8iia*kEmcA Ck ma3Ak8(K<no MOHU^m^-ip KpdHii|iA
A© pkKiniHUik h 8 IIHCK81 KaaHiH((l) d°a'k av>KA8 iiiap(z8 ii (HCimpuiț.
a ©(m) moa'k Ha plarll wa(H)n8a8n no w | boio cmppoHH ao &(pk-
SI
mif maKOHKA* npocmn Htpf(c) Kicmpind hu rpoyoniHm n (uhhSa ca
Abu iioA'kmiH iio(a) saX*A0i'k a ©(n> moa'k A° ' B'kdd(ir) nornoia
ER
a ©(m) Kkaa(r) nomoia Hepf(c) Gicmpmțd Hd | u8p( [loc rupt]
mit Hd 8cmiE u8p;<oi'a «aha noa’kHd d ©(m) moa'k Hd Bfp)f8 rop8
'lOidHSdk ii cm [loc rupt]&i& d° ©(pûiE ii KoraîKA8A A° wnfpk-
inî]E marSpa d° ©oûiie] [loc rupt]K\A$tân | n ca [loc rupt]
IV
8na’kdinc.A cx X'onid(p) po(uj)idHiH a° tonpîmAHH...] kumoe au-
tfmoA/Zoc rupt] cmoppoHii a° [©o^mie a ©t toa!; na
UN
ipkX'k [loc ruptJcAwvk ii . | mar [loc rupt] iiiakoxa*

ha 8cmiE iikHkr'xpKH(9|^:8ak d° ©[(’pk]wiE ii A-fecmo 3d [loc
rupt] 8 irAHr^xpaii^k hu «d,*a cxpulnk a ©(t) moa'k Hd mdfp)-
iMpaHl; l) a° WipxmiE | mmhk [loc ruptjAtm iiiaaao wbui naci’mH.
AL
nai pTu8 roHHinn nai' p8iaiim8 a'kc8 AP’^Bk nai lik8lnÊ HaHjf
auidk cxKipdOMH haî 8p-kYHH nai k8a ipo k«3hX bhahYe. a a(q]) |
c«ro ©mi 3HAiiA8iiik inaauo ©(m) moe np’k(d) pehehoe wfccmo. a
TR
6)Hii au Haudiomk muk Bda-kimi cie mno B8a8m nai a lipi cei'k.
ii ho /aii ca huuiH/Hh Boo’kpH HCKdXoa h ©ip'kmoXo/u ii hihI-
yoak X'omapk ii KkdHî||]E cnrkii Kki^mp’BiciKCH MOHdcmnkio.

EN
KdKO l(cill) BpailHEECCOH ©Bl'llld. HinOpSli^lBd HlKOAHKE HA 8’EcKÎ

K'k(H)Hiia a Hd mo «'cm) K'kpa r(cA)'ABd | mii Io ©miE4>a(H) boekoaa
ii B'kpa lOA^pn H[a)ujn(X) (kpd na(H) -atfaui (pasm!;, K'kpa ham aa-
/C
hoiiaa B’kpa nan aahhSaa B'kpd na(n) (aamiSa) i’kpd mam rod dK<P-
Hiia K'kpa iia(h) 1|eEe->8 | aa • Klkp) mu(h) d8Kd dkB8kE 1^11^)^ • c8-
H)BCKK)r) stpa nd(n) kxahk8 • uikmdpk K’kpd ma(h) hcuku - (icm'kp-
hYka B'kpa ma(h) diurnii nocmE^H'iKa ('kp) na(n) nempiia (OmYca.
SI
1) • Primul p este adăogat mai târziu și ș abreviat cu altă cerneală,

IA
U
R
— 123 —
RA
u Kdkpa Kxc’ii(X’) KOA’fcțp) j Mo(a)adBCKii(X') KpdiKii(X') ii
maah(X) • a n( Hmuu(A^x) HîKom’k. Kmo H3iîfp(in) kk KkiiiiH
r(c)n(A)pk ®(m] A’kmM H4ijuh(.Y) w(a)î ®(in) Hum^(i’) poâ nai na(i)
LIB
kSaS uoro kk H3KEpe((m) . r(c)n(,Ai)pkM. kihiî na | meu 3euae a\o(a)-
admimkH mo(in) kh h(ai( nenopSiinia Hdina soipo sanie 11
nomKpkiKSEHîe. mtax' [ loc șters ■ ] n 8Kp’knn(a). 3a neîke
6(cm) npdBoe KpannL|ie ciu’fcn MOHdcmH(p) 8 Kicmpu(n)' a na
ITY
Koama Kp’knocmk 11 nom Bpi>K (s)fnîe reaTan ncain naiue\uS K-kp-
n8a\8 h n03kmeH0((M) Boa-kpjinS na(n) sôpiâ) a>r^c^4ê(m) nî-
catun n naiua ne'id(m) npÎK-scmmn | kx ceaa# itciiiiiH((m) awcmS
Haiue(a\)8. r(a)iiio -s-SiSS’
RS
nncd(d) inoata 8 KOpo'ieHo(() kame(H).
a\(c)iv G)(k)’ ( sH(.
VE
NOTA: Pergament subțire și înegrit. Mărimea 55 cm. in lat și 28 cm.
înălțime. Laturile goale în partea stângă 4 cm., în cea dreaptă 1 cm., în cea
deasupra 2.5 cm. Distanța între rânduri 5 mm. Scriere mare, dreaptă și cu
cerneală neagră. Pecetea de ceară, cu șnur roșu de mătase, cu legenda:
NI
-ț- neHdTk i® cTe^dHk noeccosa [rGOcnosap 3ea\]an MoasaicckOH.
„velet 6966
Pe verso : u .a • fi'S ~ 1458 ^ct’ Ispisocu domnului Ștefan vvod. prin cari
LU
întărește mn. Băstrița moșie branăște înpregiurul mn. arătând Și sămnăle

hotară". Pe altă lăture ; . „No. A- Ștefan vvod................................. din let
S-SuSS Octv. 1: pe braniștea mănăstirei Bistriței" „De braniște". Urme
de scriere greacă ștearsă. Stricat la mijloc și la mărginile îndoiturii de jos.
A
Aici jos are două găuri, iar la mijloc ' pe aceeaș linie de îndoitură are 5
găuri cari par a fi făcute cu foarfece. La mijloc mai sunt alte două, cari
TR
par de altă origine.
TRADUCERE
EN
Cu mila lui Dumnezeu noi Ștefan voevod, domn țării

Moldovii, fiul lui Bogdan bătrânului, facem știut cu această carte
/C
a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau citindu-să o vor auzi,

iată au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor - noștri
moldovenești rugătorii noștri chir ieromonah Eustatie egumen
și arhimandrit al - mănăstirii . Bistrița, unde este hramul Adormirii
SI
preasfintei . stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu fecioarei

Maria și toți frații cari întru - Hristos locuesc . la sfăntu locaș și
au cerut dela noi pentru ei întărire cu uric pe a lor bătrână
IA
braniște, hotarul sfintei mănăstiri Păngărați începând - dela steja-

U
R
RA
rul pe care este cruce drept peste șes la movilă, iar dela mo
vilă drept la ruptură, iar dela ruptură prin obrejie la altă ruptură,
iar de acolo drept peste câmp la Păducelul mare la gura pă-
răului, unde se varsă în Bistrița, iar de acolo asemenea din fața
LIB
celor șapte ștejari peste obrejie în pădure la Olhu mare, iar de
acolo asemenea peste obrejie la gurapărăului numit, unde se varsă
în râul Bistrița și asemenea dela stâlp la drumul de jos la plopii
mari și la vadul Bistriții, asemenea pășunea ce se începe dela
gura Săratei peste Bistrița la Doamna și până la apa Gărciia
ITY
până la obârșie pe ambele părți, Săcul pe ambele părți până la
obârșie, iar de acolo pe Cozia spre muntele mare pe poenița dela
Hitioana la Pentenul și se unește cu mănăstirea Taslâu braniștea
până la Răchitiș și la piscul Baliții jos între Tarcău și Bistrița,
iar de acolo pe răul Oanțului pe ambele părți până la obârșie,
RS
asemenea drept peste Bistrița pe Grohotiș și Baicul cu două
poenițe sub Ceahlău, iar de acolo pănă la Părăul Alb, iar dela
Părăul Alb peste Bistrița la Giurc (loc rupt) la gura Giurcoaia
o poiană, iar de acolo pe vârful muntelui Ciocanul și (loc rupt)
VE
pănă la obârșie și Coiajdul până la obârșia Măgura până la o
bârșie (loc rupt) jdelului și cu (locrupt) se unește cu hotarul Roș-
canii până la Oprișani (loc rupt) zis Meftod (loc rupt) părțile pănă
la obârșie, iar de acolo pe vârf (loc ' rupt) asemenea la gura
NI
Păngărăciorul pănă la obârșie și loc de (loc rupt) la Păngărați
pe o gărniță, iar de acolo pe Tartracea pănă la obârșie (loc rupt),
LU
acolo oile să pască sau pești să prindă sau să taie lemne în

pădure... în copaci sau nuele, sau miere (?Jsă adune, sau nuci
sau orice fără știrea lor, iar dacă vor găsi acolo din locul acela
sus zis, iar ei să aibă a le lua ce vor avea asupra lor, căci noi
cu boerii noștri am căutat și am aflat și am făcut hotar și bra
A
niște sfintei mănăstiri Bistriții, precum este obiceiul braniștei,

nestricat niciodată în vecii vecilor. Iar la aceasta este credința
TR
domniei mele Io Ștefan Voevod și credința boerilor noștri, cre

dința p. Duma Bravici, cr. p. Manoil, cr. p. Danciul, cr. p.
Vlaicul, cr. p. Goia vornicul, cr. . p. Șteful, cr. p. Luca Arbure
portarul Sucevei, cr. p. Călnău spat., cr. p. Isac vistiernicul, cr.
EN
p. Dumșa post., cr. p. Petrica comis și credința tuturor boerilor

noștri moldovenești mari și mici. Iar după moartea noastră pe
cine-1 va alege Dumnezeu a fi domn din copiii noștri sau din
/C
seminția noastră, sau fie pe cine Dumnezeu va alege a fi domn

tării noastre Moldovei, acela să nu le strice a noastră bună danie
și întăritură (loc rupt) și să întăriască, căci este dreaptă braniște
a sfintei mănăstirii Bistriții, iar pentru mai mare tărie și întă
ritură am poruncit credinciosului și cinstitului nostru boer pan
SI
Dobrul logofăt a scrie și a noastră pecete • să (atârne) lege la

această adevărată • carte a noastră. Scris-a Toma la Peatra lui Cră
ciun în anul 6966 luna Oct. -0 • zile. .
IA
U
R
— 125 —
RA
51.
1467 (6975) Februarie 3. Suceava. Ștefan, domnul Mol
LIB
dova, scutește satele mănăstirii Bistrița: Zvijinți, Cogolești,
Brașeuți, Vascouți, Scheia, Mărăței, Dărmănești, Opreașini, Ră-
dăiceștl, Tortorești, Căucelești, Mândrești și Fauri de poduoado,
de gloabe, judecata . 7 ' pârcălabilor dela Neamț, eic. miluind ca
TY
mănăstirea să ia gloabe și călugării să facă judecata.
t MA(c)mîtt GJK1H MAÎ ROAG^d r(c)n(A)pk 3f/WAM AL°(d)-
SI
AAKKOH, 3Hd<U«HHm0 3HHn(m) iiC C’k(/Vl) HAUJH(ai) AlICmO^ KXCA(A1(
Kmo HdHk SBpHmh (awgo Mnn>pn Aro 8c<ikiiLijii(niC | gdjka GAT o
ER
HpOHBKOAH r(cA)R0aui HAlHiÂl) G/\rkl(Al) np0IA3R0AHHÎ’A(AiC Li 311-
li CKtmAlk(M) CP(a)U£MK H a(A((U) li AdAii (a(cAH CA,c(
HA(hj) AHCmK HdLUAAAOlf MOHACiliH | pi( M(lii) GHCmpHipii HAaAHKA

IV
e(cm( VpdAih oycnfMîE cK'knrkii gh,h iiaahka 6(cm) AroyAAHk
kh(p) nonoy îiiAuWP^V dpXiHAAHApM(mC ha inc agii oycn h(X’)

UN
aio^h Huaah w(m) ha(c) caogosiw w(m) cycn(X’C «(y) caaaXz

(o(m( HAMAlțKOH KOAOCiHH, AgH HAROAIUAH L1O(a)kOA°V A LnAAOMA
HA Ui LL ilApKAAAGH <o(d1) H't(Al | IțA KO1\"(a) KTTI0 Kî^-AdHk O^(ni) Hd(c).
«Y wkaAna napKAAAGX. a hh coif(A(UH <o(m) hamaukoh KOaocmH â

AL
HH H(y) rAOGHHHH A HH Ll(X') CAAO'rkl h(h)h LLLLKmo | AA HAC-
AL'knnx mki(X’) /AOHac^lwpcKHÎ|Y) awah w(m) 3kh(kh)hi4h h w(hl)

TR
KOroAAtpii h c>(ni) GpauiAOYLXH h (o(m) GacKoSipu h ©(m) GA&rapA
h a>(en) a\xpxn,A)i ii w(m) | ApxavAAA'ipH ii w(m) ©np'kiiHHH h w(m)

ÂaiîAEqin h w(m) m((pCrnopAi|jn 11 <j(m( kxSâhiw h a)(rn(
EN
UKHApHpH H w(m) <>AypH COâHLIITH d HH L'AOK<° | HC HH^) GpdLTLH
HH 3( Amfr'Jij'KCIilKO hh 3A CAî(a). HH 3( p03GOH HH 3( liMIHCM,

HH 34 AlSKOY K0A03AH0H, HH KpXRAKkiH pdHLL d HH 3( CHHkiH | pdHH
/C
d HH 3A HH0A (d) HH 3A K0m«p JA AHA0 HH3d KAAHKOA AHAO d HH 3d

AX(AOA AA HA CAiiii(m( nikL(X’) MOHdCmHpCKH^ AWOAII C0yAHmH
A HH GAHniO | KAIIIIi d HH PAOGOY HC HH(X) GpAimH HH qHHOif 3d

SI
r,pc^((u) âAA Ad c«vAA(m( haiuh KdaSrApii w(m( RwunpHipH cAAH ckoh

Ai°AH h raoGcy AACA(mCiîH ArSMA(HC h cx kaavi’apa co(mi( ck<°h(X)
ah a(
IA
ak( d HHor© ccyCAAu,^ ha( cogok» aa ha HAuK(m( 3A hoyka

U
126 —
R
«cmh A(ah oy p«(c) npn£O(A)■ ijio 8 naAenik, 8 mki(X) moha [
RA
cmnpcpn(X) ceaa(X) ,\a e(cm) Hmo(3,)K(zPHo Haineui' Aiwnacninpio
w(m) Bn(c)rnp(Li,H HiiKCawKe wa K'IiKii a maKo(p) iipnna(c) ipo 8 na-
* ii(X) cfaa(x') | mrțac) Aa f(cm) HariMdif MOHacnirpie
Aiinx oi
LIB
(»(m) KHiinîiiuu a kiho iii nopvcn(m) iiopvuirmH ci« Haine âHie u
3diinco8 ijio Kki'iiii nniiif(Ai) ino(m) KO/a«(m) no(a) naunii KfaHKOH
Ka3Hii â (dmo e(cm) K'kpa r(aAPROa\ki BHUienHCdHHro a\ki Gmi-
TY
<J>aHa KOfiu\\kî i'i plbpa Kxcas(X’) sorap Haiun(X) ajo(a)AdkcKH(X)
KcaHKki(X) h Mdan(x’) a ra Ko\-(a)njf£ ppinio(crn) moMir eyce'm'
KkiiDHiHcaHHO/Mvi Rfa'kan e(c)aur Hauiemi' R'fcpmoAcy K^<^'fcppHnc^’
SI
nani' AOKppair acpi’ocOfmoi* | nncamu ii neHd(m) Ha(ui) npii-
KlcHiriH punoi* Hauieaaii an(cPmcY nn(c) mk8m8(a) r crms'b.
ER
ii a-k(m). -i-snor a^ccind’ 4iXK)' •” I
NOTA: Pergament subțire șl puțin îngălbenii. Mărimea 305 cm. în

lățime și 22 cm. înălțimea. Laturile goale av câte 3—3® cm. Distanța între
IV
rânduri 5 mm. Scriere mijlocie, cv cerneală deschisă. Rvpt numai la o în-
(oitvră. Pecetea atârnată lipsește. Urme (e ■ șnur roz (e mătase. Se strânge
)
3“ „SUțOf 4>Xb 1 AeU-
UN
în tre1 părți apo1 m (ouă. pe verso „6975

~ ■6975
KAHHH ijie<J,AH ROr\* “- ln latura interioară verso „No. B. 1457 Februar 3.
Ispisoc lui Ștefan v[oe]v[o(] pe mai multe sate a mănăstirii Bistrița, (i
milă șe scuteli' „11“ Urme șterse (e scriere greacă.
AL
TRADUCERE
TR
Cu mila lui Dumnezeu noi Ștefan Voevo(, (omn țării Mol-

(ovei. Facem cunoscut cu această a noastră carte tuturor celor
ce se vor uita la (ânsa sau o vor auzi citin(u-se, că am ■ binevoit
EN
(omnia mea cu a noastră bună voire și curată și luminată inimă

și (ăm și am (at această a noastră carte mănăstirii noastre (ela
BistriJa un(e este hramul A(ormirii sfintei Născătoare (e Dum
nezeu, un(e este egumen chir popa Teo(or arhiman(rit, pen-
/C
truca toți oamenii lor ■ să aibă (ela noi slobozie (in toate ale
lor sate (in ținutul Neamțului, ca să nu (ucă (iacă) po(-
voa(e, asemenea și pârcălabii noștri (ela Neamț, oricine va fi
(ela noi la Neamț pârcălab, nici |u(ecătorii (in ținutul Neamțu
SI
lui, nici globnlcil lor, nici slugile lor, nici ■ altul nimeni să nu
cuteze pe acei ■ mănăstirești oameni (ela Zvljlnțl ' și ■ (in Cogo-
lești șl (in Brașeuți șl (in Vascouți șl (in Schela șl (in Mă-
IA
rățel șl (in Dărmănești șl (in Opreașini șl (in Ră(ăicești șl

U
R
— 127
RA
din Tortorești și din Căucelești, și din Mândrești și din Fauri, a
judeca și nici gloabă dela ei a lua nici pentru deșugubină, nici
pentru urmă, nici pentru tâlhărie, nici pentru furtișag, nici de
răpire de fată, nici sângeroase răni (!), nici vinete (?) ' răni si nici
LIB
pentru altceva va fi, nici pentru lucrul mare, nici pentru mic, să
nu cuteze pe acei mănăstirești oameni a-i judeca și nici a-i bân
tui și nici gloabă dela ei să ia, nici preț de un groș, ci să ju
dece călugării noștri dela Bistrița singuri oamenii lor și gloaba să o
ia egumenul și - cu călugării dela oamenii lor, iar alt judecător să
ITY
nu aibă peste ei, 'căci am dat tot venitul ce cade la acele sate
mănăstirești să fie nestrămutat mănăstirii noastre dela Bistrița
nici odată în veac și asemenea pripasul ce cade la aceste mă
năstirești sate să fie asemenea mănăstirii noastre dela Bistrița ;
RS
iar cine se va încerca a strica această a noastră danie și zapis
ce mai sus' scriem, acela să fie sub a noastră mare pedeapsă.
Iar la aceasta este credința domniei mele sus scrise, noi Ștefan
Voevod și credința tuturor boerilor - noștri moldovenești mari și
VE
mici. Iar pentru mai mare tărie a tot sus scris, am poruncit
credinciosului nostru boer pan Dobrul logofătul a scrie și pe
cetea noastră să - o atârne la această a noastră carte.
Scris-a Tăutul la Suceava anul 6975 luna Fevruarie 3. ')
NI
Paul Mihailovici
LU
T RA
EN
/C
SI
1) Literele textului - slav ' aruncate de-asupra rândului au fost redate

în (. - . - - - iar ' completările editorului în '[ . ' , . - - Felul ' de transcrierea tex
IA
telor române e al editorului. N. R.

U
R
RA
LIB
IT Y
Românii în poezia medievală
RS
VE
Partea cea mai puțin cunoscută din istoria Românilor este
desigur cea din evul mediu, când, de altfel, s’a plămădit, precum
se știe, neamul nostru. Născut din contopirea a două elemente,
NI
a elementului roman, adus ex toto orbe Romano, cu elementul
dac, puțin romanizat la început, Românii, în epoca lor de for
LU
mațiune, au trebuit să ducă, după retragerea legiunilor și a fun

cționarilor imperiali, o viață plină de tot felul de strâmtorări, fiind
siliți să se adapteze, de voie de nevoe, împrejurărilor celor noui,
în cari aveau să trăiască.
RA
Obligați să se supună poruncilor proaspeților stăpânitori ai

tării, ei au fost aduși sub dominațiunea, rând pe rând, a Goților,
a Hunilor, a Gepizilor, a Slavilor, a Bulgarilor, a Avarilor, a Pe
NT
cenegilor, a Cumanilor și, în sfârșit, a Ungurilor, ca să nu mai

vorbim de Tătari și Turci și de alte popoare, care au stat mai
puțină vreme în țara noastră.
In tot acest timp, Românii nu par ■ a fi avut o organizație
CE
de stat, iar primitiva lor organizație judecătorească și adminis

trativă, a fost adoptată de popoarele conlocuitoare cari însă le-au
impus numiri noui pentru dregătoriile lor existente. Astfel iudi-
cia și ducatus, rudimente de instituțiuni, fără de cari cea mai
/
simplă societate de oameni nu poate să viețuiască, s’au prefăcut,

SI
cu timpul, în cnezate și voevodate, numiri slave, adoptate mai

târziu și de Unguri, numirile vechi romane dispărând cu totul,
IA
ca numiri de instituțiuni. S’au păstrat numai scaunele de jude

U
R
— 129 —
RA
cata, primite de Sași și de Maghiari și pe cari nu le întâlnim
nici la Germani, nici în Ungaria de dincolo de Tisa ’).
Românii, neavând nici un rol politic și de conducere,—ori
LIB
cât de necesari vor fi fost ei, pentru procurarea de hrană bar
barilor năvălitori, — n’au însemnat nimic în viața statelor ce vre
melnic se înfiripau.. De aceea, s’a și putut susținea că, bunăoară,
țara Bârsei ■ ■ sau țara Făgărașului, a fost o terra deșerta, fiindcă
ITY
o stăpânire de stat propriu zisă, n’a putut să existe aici, ci nu
mai muncitori de pământ sau păstori de vite, a căror existență,
de altfel, nici nu se mai discută.
In timpul migrațiunii popoarelor — și într’o mică mă
RS
sură vor fi fost poate și ei migratori — Românii erau, fără în
doială, singurul element statornic, căci popoarele dominante se
găsiau în necontenite lupte, fie de pradă, fie de acaparare de
noui teritoiii.
VE
Dar, dacă Muntenia și Moldova puteau să fie ■ minunate
porți, prin cari popoarele dela. răsărit și miază-noapte puteau să
tindă spre inima imperiului roman, din Roma sau din Byzanț,
NI
teritoriul de dincolo de Carpați nu prezenta aceleași avantagii.
Ardealul n’a fost prea accesibil barbarilor, din pricina lanțului de
LU
munți înalți și păduroși și de aceea el a fost mai mult sau mai

puțin ocolit de popoarele de stepă cari veniau totdeauna călări
pe caii lor cei iuți și cari au preferat câmpiile întinse ale Tisei și
șesul Dunării, unor regiuni muntoase sau păduroase.
RA
In afară de numirea generală de Romani, sub care numire

vor fi fost cunoscuți Românii până în secolul al X-lea, — și a
ceastă numire se constată neîndoielnic pentru elementele romane
NT
împinse spre , Pannonia—sau de Daci ori Missii, aceștia din urmă

după numirea de Mesia, din sudul, dar și din nordul Dunării,—
Românii sunt amintiți, mai ales, subt denumirea de Vlachi-Va-
CE
lachl sau Blaci, adică Olaci — popoarele turanice neputând pro

nunța consonanta u la începutul cuvintelor 2), — sau subt denu
mirea de Cumani sau de Valui ori Falones^, și chiar de Bul-
1) N. lorga, Istoria Românilor din Ardeal, I, p. 40; Onciul, .Bul. de
/
la sect. hist. IX, p. 14.

2) Rubruq, ltinerarium în Recueil de voyuge, p. 275 : Et iuxta Pis-
SI
catir sunt Illac, quod idem est quod Blac, sed B nesci,unt Tartari sonare.
Vezi și II. Gherghel, Conv. Lit. 1920, p. 335, Câteva contribuțiuni la cu
prinsul noțiunii Vlach. Cf. și G.I. Brătianu, Lak etc. în Cercetări istoricei,
IA
pag. 369—376.
3) N. Iorga, Bul. de la sect. hist. III, p. 174.
9-1
U
— 130 —
R
gări, când aceștia au format, împreună cu Vlachii. imperiul a-
RA
sanesc. •
Față de tendința, din ce în ce mai pronunțată astăzi, a unor
învățați străini de a căuta noui argumente împotriva stăruinței
LIB
Românilor în Dacia, am ■ crezut necesar să încerc să arăt, ba-
zându-mă deocamdată numai pe cântecele medievale, existența
Românilor în regiunea norddunăreană, într’o epocă în care, după
un învățat ungur, nici n’ar putea să fie vorba de Români,
ITY
cari după el, ■ ar fi trecut în Ardeal mult mai târziu și adică numai
în epoca Fanarioților ’).
RS
' ■ I.
Cea dintâi amintire despre Români, în poezia medievală, o

VE
întâlnim la clericul Godefridus sau Gotifredus din Viterbium,
născut pe la anul 1120. Bucurându-se de o reputațiune deose
bită, acest scriitor, cunoscut ca «magistru», «capelan al curții
NI
imperiale» și «notar» al împăraților Conrad III, Frideric I și
Henrich VI, a scris în versuri latine, pe lângă lucrările sale Spe
U
culum regum, Pantheon și Gesta Friderici, și un poem în 192

versuri — 48 strofe — rimate și întitulat Gesta Heinrici
*).
Descriind războaiele de atunci și, mai ales, furia cu care
AL
ele se purtau, Gotifredus Viterbiensis ne arată țările bântuite de

zeițățile Marș și Bellona. Toată romanitatea—și sub romanitate
se înțelegea pe acea vreme, în deosebi, țările supuse Byzanțu-
TR
lui — a fost prinsă în focul războiului și între aceste țări el e-

numeră și Blachina, din apropierea Constantinopolului. Blachina’
sau Blacherna pare a fi fost o colonie românească, adusă aci din
N
țara Scythilor de la nord, înainte de mijlocul veacului al V-lea 3)

CE
1) Iancso Benedek, L’Europa Orientale IX, — 7: Alcune osserva-

zioni critiche sulta storia antica del popolo romeno, p. 257: „L’imi-
grazione della popolazione contadinesca romena in Ungheria raggiunse il
suo grado massimo nel secolo XVIH",
/
2) Mon. Germ. hist. script. XXII, p. 334, ed. Waitz.

SI
3) 11. Gherghel, op. cit. ne vorbește și de biserica zidită de împără

teasa Pulcheria (450—457), reconstruită în 1069 și, dupăce a fost arsă, zi
dită din nou în 1282—1328.
IA
U
R
— 131 —
RA
Iată versurile ce ne interesează:
Marș, Bellona Tusciam turbat, Lombardiam,
LIB
Apulos et Siculos, Solontinam1234)
Ungaros et Bulgaros, Ysdros et Blachinam
)
*
Grecos, Sardos, Siros et totam Romaniam.
Velud leo fremmit potens magis Roma
ITY
Iuba sursum erigit, est sublimis coma;
Et superbos concutit, velud nothus poma,
O regina omnium, Patarenos *) doma.
RS
In acest pasagiu al lui Gotifredus din Viterbo este vorba
despre Blachii din Peninsula Balcanică, veniți însă de la nord,
din țara Scythilor 5).
VE
II.
NI
Cea mai de seamă și, în același timp, de istoricii noștri

LU
cea mai cunoscută poemă medievală este, fără îndoială, cântecul

Nibelungilor. Scrisă în dublul vers german, întrebuințat de cân
tăreții de pe acele vremuri, poema Nibelungilor, al cărui original
s’a pierdut și al cărei autor a rămas încă necunoscut, ne repre
RA
zintă migrațiunea popoarelor. Cântecul acesta,* compus între anii

1140 — 1160 și care se bazează pe o lucrare mai veche din se
colul al X-lea, formează apogeul poemelor rimate din veacul al
NT
XHI-lea, de când ni s’a păstrat cântecul în forma lui actuală 6).
1) Iadera, Zara, după Waitz.

CE
2) Solontinam, probabil Salone, după același Waitz.

3) Blachinam „Fortasse terra Wlachorum, vel idem quod Blacherna-
palatium Constantinopolitanum“, nota lui Waitz.
4) Patarenii erau în jumătatea a doua a secolului al Xl-lea adversarii
bisericii din Milan, biserică aproape independentă de cea din Roma și care
I/
admitea căsătoria preoților.

5) Despre ducele scyth Vlachernos, (din Vlach și ernos, vlastar, sau
S
puiu de Vlach), omorât în localitatea Blacherne, vezi 11. Gherghel, l. c.

pag. 337.
IA
6) Homari Bălint Geschichtliches im Nibelungenlied în Ungarische

Jahrbucher, III, p. 206.
U
AR
împrejurarea ca în poem se găsește amintit episcopul Pili-
grin, care a trăit pe la 971—991, a făcut pe unii critici săcrează
R
că prima redactare a poemului ar fi din acea epocă. Sigur însă
este faptul că Gesta Ungaro rum, compusă în timpul regelui La
LIB
dislau cel Sfânt (1091—1092), a servit de bază pentru o ulteri
oară desvoltare a cântecului Nibelungilor.
Poema cuprinde două păi^'î: „
1. Dragostea Kriemhildei, sora regelui din Burgundia pen
TY
tru Siegfrid din Worms și, după o văduvie de 13 ani, iubirea ei,
ca mireasă, pentru Etzel (Attila), regele Hunilor.
2. Răzbunarea Kriemhildei și catastrofa Nibelungilor.
SI
In aventura XXII din Dragostea Kriemhildei — poema este
compusă în 38 capitole, numite aventuri — întâlnim pasagiul pri
R
vitor la Valachi și la ducele lor, herțogul Ramunc.
VE
Kriemhilda, însoțită de falnice cete de Burgunzi, pleacă spre
Dunăre și la Tuln, în drumul spre Viena, unde avea să se facă
nunta, este așteptată de regele Etzel cu un mare alâiu. Ambele
convoiuri sunt descrise de poet cu multe amănunte.
NI
Suita lui Etzel este formată din 24 regi și principi vasali,
între cari era și Dietrich din Berna, regele Ostrogoților.
U
Erau popoare alese și neamuri mari, vorbind tot felul de

limbi, von vil meneger Sprache. Intre acestea, în primul rând, se
AL
vede herțogul Ramunc, însoțit de 700 de voinici, cari, cași pă

sările, își goneau caii.
TR
Vers. 1340. Von Riuzen und von Kriechen reit dâ manie man.
den Poelânen und den Vlâchen sach man swinde gân
ir pfert und ros diu gnoten dâ si mit Kreften riten.
EN
Swar si - site habeten der wart vil wenec

iht vermiten
/C
Vers. 1341. Von dem lande ze Kiewen reit ouch dâ mânec man
und die wilden Pescenaere
SI
Vers. 1344. Der herzoge Ramunc uzer Vlachen lanț

mit siben hundert mannen kom er fur si gerant:
IA
U
R
— 133 —
X .
RA
sam vliegende vogele so sah man si varn.
do kom der fiirste Gibeche mit vilherlichen scharn1)
LIB
Nunta ținu șaptesprezece zile, după cari se îmbarcară cu
toții și, pe Dunăre, pleacă spre Etzelburg, cetatea lui Attila din
Pannonia.
înainte • de Vlachi sunt amintiți în cântec Rușii, Grecii și
ITY
Polonii. Rușii precum se știe, erau locuitorii Haliciului, iar Polo
nii, locuitorii câmpiilor. Și unii și alții sunt vecini cu Românii și
înșirarea acestor popoare ar lăsa să se întrevază oarecare co
respondență a noțiunilor de geografie 23).
RS
Faptul că întâlnim în acest poem pe Hermanrich, pe Attila
și pe Theodorich, cari au trăit în epoce deosebite, ne îndreptă-
ește să credem că acest Ramunc, în care recunoaștem pentru
E
întăiași dată pe un Român ’)—pronunțat potrivit fonetismului ger
man, cu un c sau g final,—a trăit, nu în timpul lui Attila, ci mai
IV
de grabă în veacul al XI-lea sau al XH-lea.
De altfel, precum au observat-o și criticii unguri, există o
UN
identitate desăvârșită între Attila și Ștefan cel Sfânt al Ungariei,

pe de o parte, și între Kriemhilda și Gizela de Bavaria, soția
primului rege creștin al Ungurilor, pe de altă parte.
Poetul, care va fi avut, de sigur, înaintea sa Gesta Ungă-
AL
rorum, n’a ținut seamă de cronologie și a fixat în secolul al

V-lea evenimente petrecute cu câteva veacuri mai târziu.
Se înțelege dela sine că argumentul pe care îl scoteau din
TR
acest pasagiu al cântecului Nibelungilor, istoricii noștri din se

colul trecut, în favoarea persistenții elementului roman în timpul
lui Attila, ' nu mai poate rezista criticei. Pasagiul poate să ser
EN
vească cel mult ca o dovadă că, prin veacul ' al Xl — Xll, popo
1) lată traducerea acestui pasagiu: Dela Ruși și dela Greci venia
călare câte un lainic erou. împreună cu Polonii și cu Valachii înainta pe
/C
câmpie ceata cailor de rasă, călărită de voinici. Fiecare, fără teamă, își a
răta obiceiurile din patria sa. Și dela Kiew, țară îndepărtată veneau unii
oameni și Pecenegi sălbatici.—Aici era ducele Ramunc, din țara Valachi-
lor; cu șapte sute de oameni venise el în grabă. Ca și păsările sburătoare
se vedeau ei sosind; și principele Gibeche veni cu mândrele sale cete
SI
de călăreți.
2) Em. Grigorovitză, Românii în monumentele literare germane me
dievale, p. 122.
IA
3) D-l lorga crede, în Rev. ist., XlX din 1933, că este vorba de re
gele Roman din Galiția, din sec. al Xlll-lea.
CU
R
rul român se constituise ca organizațiune teritorială de sine stă
RA
tătoare, cu o conducere românească, și cu legături, poate și de
rudenie, cu vecinii lor, Poloni, Ruși și Greci.
LIB
III.
Dacă Vlachii, amintiți de două ori în cântecul Nibelungi

lor, ar putea să fie identificați, după cum o fac unii, cu Vlachii
ITY
de peste Dunăre, constatați aci de atâtea alte isvoare istorice,
Vlachii, amintiți în Weltchronik a lui Rudolf din Ems, nu pot fi
decât Românii de la Nordul Dunării și din Ardeal.
Cronica aceasta, pe cât știm, n’a fost utilizată de nici unul
S
dintre istoricii noștri. Până astăzi, n’a amintit-o nimenea în stu
ER
diile sale și o semnalăm aici pentru prima oară.
Autorul, în compunerea cronicii sale, scrisă în versul me
dieval obicinuit, întrebuințat și de Ottocar din Stiria, pornește
dela concepțiunea clericală a statului lui Dumnezeu, preconizat
IV
de Sf. Augustin. Căci, sunt anume două state, unul al lui Dum
nezeu ciuitas Dei sau ciuitas coelestis și altul al oamenilor, ciuitas
UN
saecull sau civitas terrena.

Sfântul Augustin, după care s’a luat în urmă și Isidorus
și mulți alții, între cari și Rudolf von Ems, stabilește faptele
pornind dela vechiul testament și intemeindu-se pe acesta. Ade
AL
văratul stat este statul lui Dumnezeu. Faptele laicilor n’au o prea
mare importanță și ele trebuesc tratate mai mult incidental.
Rudolf von Ems, care scrie pe la anul 1250, ne expune în
TR
36338 versuri germane, scurte, de 6—7 silabe, istoria omenirii

întregi, din cele cinci epoci sau lumi, cum le numește el — și de
aci probabil și numirea de Weltchronik, — începând cu cre-
EN
ațiunea ’). .
In lumea a IH-a în care întâlnim pasagiul important pentru
istoria noastră națională, Rudolf von Ems ne dă o descriere ge
/C
nerală a universului — imago mundi — Asia, Africa și Europa,

cu amănunte asupra oamenilor, animalelor și localităților. In a
ceastă epocă sau lume, sunt • înșirate personagiile biblice, înce
pând cu Abraham și terminând cu losif în Egipt; ni se dau, în
SI
1) Ultimile trei mii de versuri se datoresc unui autor necunoscut,

IA
Rudolî von Ems murind înainte de a-și îi isprăvit opera.

U
R
— 135 —
RA
acelaș timp, informațiuni asupra zeilor păgâni, asupra regilor și
popoarelor din antichitate.
Enumerând țările așezate la Dunăre, von der grozin Tii-
LIB
nowe, autorul ne vorbește mai întăi de Messia, apoi Pannonia
Inferioară, care se întinde până la Pulgarie und das lanț ze
Rumenie, adecă Bulgaria și țara Rumenia, adecă Rumelia, numită
astfel, mai târziu, de Turci, sau țara Romeilor, iar nu România,
ITY
Rumănien, cum crede editorul și comentatorul lui Rudolf
von Ems ').
Urmează apoi o țară, numită Tracia, care se întinde până
la Tyras, Cetatea Albă de astăzi. Dincolo se găsește fluviul
RS
Neppir, der durh Ruzin gat. Marginile țării ce descrie sunt Cons-
tantinopolul, unde locuesc Grecii, Chriechin. După ce descrie cu
deamănuntul Grecia, ajunge la Ungaria.
VE
Iată pasagiul, în întregime, referitor la această țară:
Vers. 2553. Dien Ungirn sint gesezzin

NI
inwendig ir Kiuse tor
und ir lantmarchin davor
windeschir lande vii:
LU
inrehalp ir Kiuse zii

Kotziler und Koltzil sint
und manege unkristenlichu Kint
RA
in vromdin sundir sprachin

Valwen und wilde Vlachin
jensit des sneberges hant
sint lanț du si begant.
NT
inwendig Ungern sint du lanț

gelegin du hie sint genant,
inrehalp ir chluse tor.
CE
westirhalbin lit da vor

Știre und Ostirriche
stozend geleginliche
an Ungern: mit den beidin
/
marckin ist gescheidin

SI
tutschu lanț von windeschin landin.

IA
1) Gustav Ehrismann, Rudolf von Ems, p. 538.

U
R
Din aceste versuri ale lui Rudolf de Ems scoatem urmă
RA
toarele prețioase informațiuni:
1. Că Ungurii trăiau atunci — el scrie pe la anul 1250 —
într’un teritoriu închis • care pare că se întindea peste Carpați
LIB
până la Dunăre și la Marea Neagră.
2. Că în acest teritoriu al lor închis, ir Kluse tor, locueau
diferite popoare cari vorbeau feliurite limbi. Aceste popoare erau
Kotzili (Koltzilii), Valwii și Vlachii.
ITY
3. Că unele din popoarele țării nu erau creștine și
4. Că Valwii și Vlachii locuiau dincolo de munții de ză
padă, jensit des sneberges hant.
S
Cine sunt popoarele amintite de poetul Rudolf von Ems,
ca locuind în Ungaria ?
ER
In această cercetare a noastră, nu trebuie să pierdem din
vedere faptul că autorul tratează evenimentele istorice din punct
de vedere cronologic; el expune lucrurile petrecute în timp, iar
IV
nu pe cele din zilele vieții sale. Sunt popoare dintre cari unele
nici nu mai existau, în vremea când el își compune poema. El
UN
povestește despre situațiunea Ungariei din momentul venirii

Maghiarilor. .
înainte de cucerirea Ungariei, — 'istoricii unguri nu vorbesc
nici odată de o cucerire, ci numai despre o ocupare a țării, a
AL
honfoglalăs, die Aufnahme des Landes, ca și cum țara ar fi fost

nelocuită, — înainte adecă de anul 896, când au pus piciorul
pentru întâiași dată în Pannonia, Ungurii trebuind să plece din
TR
patria lor primitivă, de lângă munții Urali, s’au așezat în Atelkuz

(Atei, apă și kdzdtt, între) în Moldova de astăzi, de unde faceau
incursiuni de pradă. In ' Ungaria de nord și de apus, în afară de
EN
păstorii romani, locuiau Slavii și anume Moravii conduși mai

înainte de șeful lor Priwina. In nordul Ungariei acesta stăpânea
întreaga regiune de la Neutra.
La anul 830 Priwina este alungat de Moimir care unise
/C
subt conducerea sa pe toți Moravii și este silit să treacă Dună

rea și să se ducă la cornițele mărcii de aci, la Ratbod. In același
timp, la dorința împăratului german, primește creștinismul. In
SI
urma unei certe cu Ratbod, Priwina trece în regiunea bulgă

rească, iniit in regionem Vulgariam cum suis et Chotzil, filius
IA
U
R
— 137 —
RA
eius, cum. illo, după cum ne spune un document medieval ’). Nu
mult după aceea se întoarce de la Bulgari și Ratbod, trebuind
să părăsească țara, Priwina primește, după 840, din partea îm
LIB
păratului Ludovic, '. o parte din Pannonia Inferioară, ca feud, unde
mai târziu el, și . fiul său Kotzil, întemeiază un principat inde
pendent care a ajuns la oarecare importanță 123). Capitala noului
principat pare a fi fost Mosapurc (Moosburg, ung. Szalavârr ’).
Pe când, dincolo de Dunăre, se întemeia principatul morav
TY
al lui Priwina, în Moravia se crea un mare regat al lui Moimir
și al urmașilor săi Ratislav și Suatopluc, independent de regele
german din apus. Independenței politice i-a urmat îndată inde
SI
pendența bisericească, căci pe la anul 863 vine, atât în Moravia,
cât și în principatul lui Kotzil, propoveduitorii Metodiu și Chirii
R
cari întemeiază, în contra dorinței regilor romani din apus, bi
serica slavă.
VE
Dar, Suatopluc nu se mulțumește numai în întinsul său
regat, ci cu furie de lup, cum se exprimă documentele, trece, la
anul 883 — 884, Dunărea cu o armată puternică și devastează
NI
întreaga țară. ■ Iar în expediția de ' cucerire ce face rqai târziu,
la anul 892, iau parte și Ungurii cari acum se apropiau de vii
LU
toarea lor patrie.

In timpul acesta, moare ■ Kotzil și Pannonia ajunge din nou
în mâna Francilor cari însă ■ nu o pot menținea față de Suatopluc
investit cu o parte a ■ țării de însuși împăratul Carol cel Gros.
RA
După moartea lui Suatopluc, la anul 894, regele Arnulf dete

Pannonia, cu cetatea de lângă Sala sau Szala, ducelui Brezlav
un vasal al împăratului franco-german, la venirea Ungurilor.
NT
La anul 895, Ungurii pustiesc Moravia și Pannonia. Pustii

rile acestea mai dăinuesc câtăva vreme, chiar și după cucerirea
tării, ■ și dacă Ungurii n’ar fi ■ fost înfrânți la Augsburg și nu s’ar
CE
fi hotărât să se ■ așeze deabinelea în Pannonia și de a se astâm

păra, de sigur ar fi avut aceeași soarte pe care au avut-o, mai
1) Mon. Germ. ■ hist. XI, p. 11.

/
2) Ibidem, p. 12 cAliquam inferioris Parinoniae in beneficium partem

circa fluvium qui dicitur Sala, qui lacui Blatensi miscetur. Blatum — lutum,
SI
de unde în pronunțarea ungurească Balaton.

3) Aici a fundat o biserică pe care a târnosit-o, la anul 850, arhie
IA
piscopul Liuprand din Salzburg și care a fost.închinată Sfintei Marii.

U
R
înainte, și Avarii, și înaintea asestora și celelalte popoare barbare
RA
ca Hunii, Gepizii etc.
Pare astăzi stabilit că regatul întemeiat de Priwina n’ar fi
fost cucerit de Unguri de la Moravi, ci că, după moartea lui
LIB
Chezil, sau Kotzil ar fi fost înglobat în imperiul Austrofrancilor,
dela cari apoi a ajuns în mâna Unguriior.
Despre supușii lui Kotzil vorbește Rudolf von Ems, ca fiind
înlăuntrul regatului ungar:
ITY
Inrehalp ir Kiuse zii
Kotziler und Koltzil sint.
RS
Dar versurile lui Rudolf ne vorbesc și • de Valwi și de
Vlachi.
Nu insistăm asupra numirii de Valwi. Din documentele
VE
timpului nu mai încape nici o îndoială că ei sunt Cumani, iar
Vlachii sunt Românii evului mediu.
Relevăm însă aici un fapt care nu ni se pare fără impor
NI
tanță, mai ales când ținem seama că Rudolf von Ems tratează
evenimentele din punct de vedere cronologic.
LU
Pe când Cumanii locuiau, după cum se constată din iz

voarele istorice, mai mult în regiunile de câmp ale Moldovei și
Munteniei, Vlachii, despre care se susține de scriitorii unguri și
nemți că, la venirea Maghiarilor, ar fi fost așezați numai la sudul
A
Dunării, nu mai încape nici o îndoială că trăiau, după cum se

TR
vede din versurile lui Rudolf von Ems, împreună cu Cumanii

nu peste Dunăre, ci peste munții de zăpadă, ultra Alpes rivium.
Greutatea acestui argument pentru dovedirea stăruinței e
EN
lementului roman în Dacia nu trebuie pierdută din vedere, cu

atât mai vârtos cu cât același pasagiu al poetului Rudolf ne
vorbește despre popoare pe cari le-au găsit Ungurii la venirea
lor în patria cea nouă.
/C
Iar dacă, din cântecul Nibelungilor, nu rezultă că Vlachii

ar fi fost numai de cât dela nordul Dunării, ci ar fi putut fi
Vlachii de peste Dunăre, din cântecul lui Rudolf von Ems se
SI
constată neîndoios că Vlachii se găseau la nordul Dunării.

Caracteristic este însă epitetul ce li se dă Vlachilor, wilde
Vlachlr, sălbăticii Vlachi.
IA
U
R
— 139 —
RA
Noțiunile își schimbă adeseori sfera și conținutul. Și de
câteori avem de a face, mai ales cu un cuvânt nou format, tre
buie să . ținem seama _ de etimonul său. Cuvântul sălbatic, care
LIB
pare a fi astăzi identic cu cuvântul fioros, avea cândva altă în
semnare și anume însemnarea cuprinsă în cuvântul silva, pă
dure, din care s’a derivat. Ferus și fera, de unde avem cuvintele
românești fioros și fiară, au fost înlocuite cu vorbele silvaticus,
care nu însemnează ferus, ci pădureț, de pădure.
ITY
Tot astfel nemțescul wild, a cărui etimologie este de ase
menea Wald, silva, nu însemnează ferus, feroce, ci de pădure.
Wilde Wlachen însemnează prin urmare — cel puțin pentru tim
RS
purile de formațiune ale acestor cuvinte—locuitorii pădurilor, a-
dica locuitorii regiunilor păduroase cari se găsesc, mai ales, în
depresiunile râurilor din Carpați. Față de Cumani cari erau lo
cuitori de stepă și cari trăiau mai cu deosebire la câmp, Românii
VE
nu puteau fi decât locuitorii pădurilor.
NI
IV.
LU
Mențiune despre Români se face apoi în marea operă a

vienezului Iansen Enikel Weltchronik, scrisă în 28958 versuri
scurte, de câte 6—7 silabe și în ritmul obicinuit pe vremea când
ea a fost compusă.
A
De origine slav, născut probabil în Boemia, Johannes, pres

TR
curtat Jansen, a trăit și și-a scris opera la Viena, în jumătatea a

doua a secolului al XIII-lea, concepând-o, ca și Rudolf von Ems,
ca o lucrare profano-religioasă. Pornind dela ideea statului divin
al lui Dumnezeu, autorul intercalează evenimentele laice în lăun-
EN
trul evenimentelor biblice, servindu-le oarecum pe acestea.

Dela versul 25537 înainte, Jansen Enikel cântă evenimen
tele întâmplate subt Cărol cel Mare, reprezentantul puterii franco-
/C
germane. Și, după ce tratează războaiele purtate împotriva Saxo

nilor, ne vorbește despre luptele în contra Avarilor, din Ungaria
de mai târziu.
Poetul, printr’un anacronism, admis în poezie, identifică pe
SI
Avari cari stăpâneau în secolul al IX-lea peste popoarele din Un

garia cu Maghiarii cari, de fapt, au cucerit Pannonia numai pe
IA
la sfârșitul acestui veac. De asemenea, scopul de căpetenie al

U
— 140
R
RA
lui Carol cel Mare, după concepția de pe atunci, nu putea fi al
tul de cât încreștinarea popoarelor ce avea să • cucerească.
Faptele se petreceau pe la anul 800 după Christos: Daz
geschach nâch Gotes geburt aht hundert jar.
LIB
Intre popoarele cucerite de Carol cel Mare erau, în primul
rând, Ungurii, adică Avarii. Viteazul rege, wigant Kiinig, pleacă
în Ungaria și începe să încreștineze pe Unguri, până la Valachi
unz in Walachen, și-și așează acolo armatele sale. Și ' de sigur
ITY
ar fi săvârșit mari isprăvi, dacă ar fi rămas mai multă vreme
în Ungaria.
lată pasagiul ce ne interesează:
RS
Vers. 25673. Dâ mit fuor der wîgant
hin ze Ungern in daz lanț
VE
und begund si Kristen machen.
die Ungern unz in Walachen
dâ leit er sich mit sînen her.
ez was nâhen bi dem mer.
NI
er het gelobt der frouwen sîn
wenn er waer zehen jâr von ir schîn,
LU
daz er lenger waere,

daz si dann west diu maere
daz er waer mit grozen not
swar uf dem weg tot ')•
A
TR
Poetul, precum am spus, , descrie evenimentele petrecute

pe la anul 800, deși el • își . scrie opera pe la 1277. La acea dată,
după izvoarele ce Jansen . Enikel avea la îndemână, • existența
EN
Românilor, ca națiune constituită, nu mai. putea fi pusă la

îndoială.
Dar, chiar dacă am admite ipoteza ca Jansen Enikel fixează,
/C
în vremuri trecute, evenimente despre • a căror existență aflase

numai în timpul său, totuși se pare că pe atunci era credința
că în vremea cuceririlor lui Carol cel Mare, Valachii ocupau par
tea de • răsărit a Ungariei, • ale . cărei limite orientale, evident, nu
SI
se pot stabili, Carpații nefiind în acele timpuri o frontieră

de țară. , . • ■ ■ ■ ■
IA
1) Mon. Germ, hist., Deutsche Chroniken IU, p. 501 v. 25673.

U
R
— 141 —
RA
Totodată, din pasagiul . citat mai sus, pare că- rezultă, în
mod indirect, că Valachii . erau .. creștini și că se . făceau acum
sforțări ca . să . fie . aduși . la creștinism și Avarii.
LIB
' V.
Murind ' 'în anul 1301, fără urmași, Andrei al IlI-lea, ultimul
rege din familia arpadiană, se ivesc trei pretendenți la tronul
TY
Ungariei: Carol Robert, din Neapole, din dinastia de Anjou,
Venceslav din Boemia ' și Otto din Bavaria, toți trei înrudiți cu
regii maghiari.
SI
In anarchia de atunci, tronul a fost ocupat de Venceslav
care însă desgustat, îl ' părăsește curând, retrăgându-se în țara
R
sa. In locul său vine' Otto care ' se și încoronează.
Acesta, spre a se face popular și spre a-și câștiga simpatia
VE
Ungurilor, a fost îndemnat să ia în căsătorie pe frumoasa fiică
a Secuiului, Ladislau Apor, voevodul Ardealului, voevod puternic
și aproape independent de regalitatea ungară.
NI
A fost însă numai o cursă, căci Otto încăpând în mâna lui
Ladislau, acesta îl bagă în închisoare, așteptând momentul să se
LU
suie pe tronul Ungariei, devenit acum liber, Carol Robert, pre

tendentul susținut de papa.
La intervențiuni mari din afară, Otto care eraînchis la Deva
capitala Ardealului pe acea vreme, ar fi fost predat, la anul 1308,
RA
voivodului român'), care pe atunci și-ar fi avut reședință

la Hațeg.
Domnul român era în legături de prietenie cu Ladislau
NT
Apor și primind pe Otto l-a băgat la închisoare și era cât aci

să-l omoare. Și nu i-a dat drumul decât după repetate stăruinți
ale femeilor de la curte și mai ales ale soției sale, domnița. Căci,
voevodului român, — uneori îi se spune rege — greu bolnav, îi
CE
s’a arătat prin fel de fel de mijloace băbești, că pricina înbolnă-

virii este tocmai închiderea nevinovatului prinț.
In cele din urmă i s’a dat drumul. Otto este condus până
/
1) Voivodul român era poate, Tihomir. După Hașdeu, Negru-Vodă,

SI
p. CLXXV, ar fi* vorba de Mircea I, fratele lui Dan, care ar fi început să

domnească dela anul 1298 până la 1309; după d. Iorga, voevodul român este
cel dela Argeș. Vezi Bul. de la Sect. hist, X, p 4. După d-1 I. Minea (In
IA
formațiile românești ale cronicii lui Ion Dtugosz. Iași 1926, pag. 12) este
vorba de un voevod român a cărui stăpânire se învecina cu Galitia.
U
R
RA
la frontierele țării, de unde pleacă în Rusia, la Halici, ' la ' regele
George. De aici ajunge apoi la Glogau, unde se căsătorește cu
fiica ducelui de acolo și în sfârșit, sosește acasă în Bavaria.
Robia lui Otto, precum și peripețiile vieții sale, sunt des
LIB
crise amănunțit în frumoasa poemă a lui Ottocar din Stiria, scrisă
între anii 1285—1309 și întitulată Oesterreichische Relmchronik.
Scrisă în 98595 versuri germane scurte, cronica versificată
a lui Ottocar tratează evenimentele petrecute în Austria și Ger
TY
mania, pe o durată de timp de aproximativ șase zeci de ani, în
cepând cu domnia Iui Conrad, 1253.
Trimitem pe cititorul român, doritor de a cunoaște această
SI
frumoasă legendă, la originalul publicat de Seemuller12) și la tra
ducerea nu prea fluentă, a profesorului Em. Grigoroviiză2).
ER
Mult mai importantă decât această legendă versificată, pri
vind pe regele Otto în robia domnului român, este mențiunea
ce se face în cronică despre Români, ca unii cari constituesc o
IV
unitate etnică aparte și sunt amintiți alături de alte popoare și
mai ales de Secui, cu cari trăiau împreună în acele vremuri.
UN
Vers. 6819. Die Valben listiclich

vor in alles fluhen hin
unz si si brâhten zin
L
di dâ in der huote lâgen.

widerwerfens si do phlâgen
RA
ir wart mere unde mer

do die uz der huote her
mit geschreie brâchen
NT
Zokel und Walachen

verfluocht mitsamt den Valben sîn.
CE
Vers. 7391. In sînen dienst er dar brâht

liut von manigen sprâchen
Zokel und Walachen
die komen allenthalben
/
gesamnet mit den Valben

SI
1) Mon. Germ. hist. Deutsche Chroniken V, v . 1, 2.

2) Em. Grigorovitză, op. cit. Numele de Valach este amintit de 15
IA
ori în cele 161 versuri, în care este scrisă legenda privitoare la Români.
Cf. și D. Onciul, Originile principatelor române.
U
R
- 143
RA
Sirven ' unde Niugaere
Turken unde Tâtraere
Râzen, Pozzen und • Krawâten
LIB
ir herschaft die herren hâten
z Ungern von dem Kunic rich
darumb si muosten dienslich
Kunic Welân ') wesen undertân.
ITY
Vers. 10963. Nu kom ouch an der vart
Walachen, Unger, Zokel, Valben
die gebunden allenthalben
RS
die Tiutschen umbegeben
unz daz si sâhen streben.
VE
Vers. 41349. Darzuo swar allenthalben
Zokel unde ■ Valben
Kunige sint bezalt
NI
der hât er aller gewalt2).
U
Vers. 43642. Got geb daz uns wol gelinge

an der widervart, maniger sprach,
daz dhein Zokel oder Walach
AL
den fride an uns brechen

und sînen Schaden rechen
den er hie genomen hât.
TR
Vers: 45149. Ich wil gedagen einem phaffen

EN
unde hiet ez geschaffen

ein Kolz (Choloss) und ein Walach
daz unbild, dâ geschach...
/C
Vers. 80385. Swaz der Unger ist wonhaft

gegen der Tîzach und niderhalben
bî den wonent die Valben
Sirven, Zokel und Walach12
SI
1) Kunic Welân este regele Bela.

IA
2) In aceste versuri se vorbește numai despre Secui si Cumani (Zo-

kel unde Valben),
U
144 —
R
der wonung und gemach
RA
stozt an die taeterischen marc
von den sint si so stare.
LIB
Vers. 83995. Mit zwein tUsenden daz her;
do fuorte grâve Lazamer
wol vier tUsend, die mai) sach
Unger, Zogel und Walach...
ITY
Din aceste pasagii, reproduse din cronica rimată a lui
Ottocar, se vede lămurit că, la sfârșitul secolului al XlII-lea și
S
începutul celui al XlV-lea Românii erau constituiți ca o națiune,
separată de Unguri, având armata lor proprie, cu care mergeau
ER
în războiu ; că Românii cari erau, fără îndoială, feudalii regilor
unguri sunt amintiți mai ales, alături de Secui, Zokel, cu cari
trăiau, dacă nu împreună, cum suntem înclinați să credem, cel
IV
puțin în legături de vecinătate; că pe lângă Unguri, cari locuiau
mai spre Tisa, se amintesc încă, în această epocă târzie, Kolții,
UN
adică Slavii moravi din Pannonia, că poporul Cumanilor își păs

tra încă individualitatea sa și nu se contopiseră _ cu națiunea
maghiară și că, în sfârșit, Românii trăind în răsărit, în apropierea
Tătarilor războinici, au câștigat, din contactul cu aceștia pu
teri de luptă.
AL
VI.
TR
Fără să fie anume amintiți Românii, îi întâlnim totuși, subt

aspectul lor de schismatici, sau pseudo-creștini — căci astfel erau
EN
ei considerați de catolicii bisericii din apus, — într’un cântec de

consolare, adresat Ungurilor de un autor necunoscut, în urma
invaziunei celei mari a Tătarilor. Cântecul poartă titlul de Car-
/C
mina de regno Un.gari.ae destructo per Tartaros, și se păstrează

între manuscrisele provenite de la arhiepiscopia din Salzburgi).
Românii, a căror țară a fost cotropită de Tătari, au luat
parte alături de aceștia, împreună cu celelalte popoare ortodoxe,
SI
la devastările făcute în Ungaria la anul 1241.

IA
1) Mon. Germ, hist., ScriptoresXXVX p. 600, ediția Holder-Egger.

U
R
— 145 —
RA
Iată versurile cari ne interesează:
LIB
Dum celum tonat, fulgurat, mittit contra celum
sagittas, pelli murmurat fulgur propter telum
celum celi domino, ei') terra cedit
in sue sortis termino, gens misei la credit.
TY
Quam plurimi continuis congressibus se cedunt
incendiis et spoliis ad invicem se ledunt
SI
Heretici apercius securius incedunt
Scismatici, apostate iudicium non credunt1
2).
VIL
ER
IV
Amintim, mai mult în treacăt, că țara noastră și locuitorii
țării noastre sunt pomeniți, fără să se vorbiască anume despre
UN
Români, într’o scrisoare în versuri a călugărului Ermericus din

Elwange, German de origine—Ermericus Alamannus natu, Elwan-
gensis mortachus — de pe când se găsia în mănăstirea dela
Fulda. Scrisoarea lui Ermericus, fost predicator la Bulgari, este
AL
adresată abatelui Grimaldus din St. Gali și a fost scrisă pe la

anul 860.
Vorbind despre Istru care își varsă apele în Marea Neagră
TR
și la nordul căruia se află o țară barbară — barbara tellus — și

nenumărate popoare — gentes innumeras — Ermericus ne spune
în versuri hexametre:
EN
Sunt hic Germanique truces et Sarmata bellax

Atque Gete nec non Basterne semina gentis
Dacorumque manus et Martia pectora Alani3).
/C
In secolul al IX-lea, înainte deci de venirea Ungurilor, sub
1) ei, adică neamului tătăresc.

SI
2) lată notele lui Holder și Egger: quibus adinixti sunt falși christiani
et multitudo hereticorum, sau hiis adiuncti erant heretici et falși christiani,
IA
sau subdunt sibi confederantes videlicet de paganis, hereticis et pseudo-

christianis
3) Mon. Germ, hist., script., epist.V, p. 576.
10 — 1
U
— 146 —
R
RA
denumirea de cetele de Daci — manus Dacorum — alături de
Geți, Germani și Bastarni, credem că nu putea fi vorba de altci
neva decât de Români, plămădiți din populațiunile daco-romane.
LIB
VIII.
Nu arare ori, întâlnim amintită țara noastră, sau locuitorii

țării noastre în poemele populare italiene din evul mediu. Nu
TY
mirea țării și a poporului nostru ne apare însă aci mai adeseori
sub forma de Dacia și Daci, fie că numele era o reminiscență
a studiilor clasice, fie eă aceste cuvinte erau bine cunoscute pe
SI
atunci și erau, deci, mai mult sau mai puțin curente în gura căr
turarilor din acele vremuri. Numirea de Valachia și cea de Va-
R
lachi o întâlnim mai rar.
Un poet contimporan cu Dante, franciscanul Iacopone din
VE
Todi, de pe la mijlocul veacului al XIII, ne vorbește despre
sfuggita la Dacia ’).
Făcând elogiul sărăciei, în poema sa Le Laude, după ce
NI
enumeră, în glumă, toate bogățiile pe care el le are, spre a a
junge să arate, apoi, că el este cel mai sărac om din lume, poe
LU
tul, spunându-ne că al său e cerul și luna și stelele, că ale sale

sunt toate țările de pe pământ, ne vorbește și despre țara
Dacilor 12).
RA
1) Al. Marcu, Riflessi di storia rumena in opere italiane dei se-

coli, XlV-e XV-e, în Ephetneris Dacoromâna, 1, p. 347.
2) Uneori nu știm, dacă sub numele de Dacia avem să înțelegem
Danemarca sau țara noastră. Astfel. în cântecul, citat în Mon. Germ. hist.
NT
Vil p. 547, este sigur că în următoarele versuri este vorba despre Dane
marca :
Huc ades, Caliope vires mihi suggere !
CE
Carmen finge lugubre nobili de principe

Quem produxit Dacia saturn stirpe regia,
iar în pasagiul ce urmează și în care ni se amintește despre Rhodope (Bal

cani), despre geticul Ismar din Thracia, despre Bosfor și despre Grecia, după
/
toate probabilitățile, sub numirea de Dacia avem să înțelegem țara noastră

SI
Doletque cum Dacia Thule remotissima

Glacialis Rhodope stupet tanto scelere
IA
Geticusque Ismarus et exclusa Bosphorus

Nec laetetur Graecia lacrimante Flandria.
CU
AR
147 —
Mia e la terra de Sassogna,
R
mia e la terra de Guascogna,
mia e la terra de Borgogna,
LIB
con tutta la Normandîa.
Mio e il renno Theotonicoro

Mio e il renno Boemioro,
TY
Ybernia et Dacioro,
Scoția et Fresonîa.
SI
Mia e la terra de Toscana
mia e la vale Spoletana
mia e la marca Anconetana
R
con tutta la Schiavonîa.
IX.
VE
NI
Pe la mijlocul secolului al XIV, Fazio degli Uberti, in po
ema sa didactică II Dittamondo — dicta mundi — o călătorie ima
LU
ginară, făcută împreună cu eremitul Paulo, astronomul Ptolomeu

și geograful Solino, după ce vizitează tot globul pământesc, a
junge și la Dunăre, pe care o descrie cu amănunte, împreună
cu popoarele ce locuiau pe malurile ei.
RA
... Dall’altra parte, che borea l’affligge

Par l’Oceano co’gioghi rifei,
T
Dietro del qual mal fa chi vi s’affigge.

EN
Alanîa, Gozîa, Dazîa, Iperborei,

Neuri, Geloni ed Agatirsi abbranca
Calibi e Daci, che son crudi e rei...
In Tracia son molti et diverși popoli;
/C
Questa con Istro ad Aquilon confina,

E da levante con Constantinopoli.
Cumani trovo sulla gran marina
Ove’l Danubio, ovvero Istro, par ch’entre
SI
Per via deșerta, lunga e pere^îîn^^. ')

IA
1) A. Marcu, op. cit. p. 350.

U
R
148 —
RA
Cine vor fi fost acești Calibi e Daci, pe cari poetul îi ca
racterizează de cruzi și rai ?
Pe malurile Dunării, poetul întâlnește pe Cumani, cari stă-
LIB
pâniau, precum știm, Țara-Românească și Moldova, înainte de
organizarea statelor române.
Roma, personificată într'o femee, pe care o întâlnesc că
lătorii, plânge, iar bunul Traian vede pe văduva care deaseme-
ITY
nea plânge; apoi, ajungând la Aurelian, amintește din nou de
Dacia.
RS
Costui in arme fu franco ed accorto
Se dico il ver, color di Dacia il sanno
E i Goli e i Franchi, a cui il fatto e scorto.
Iar mai departe

VE
Poi cercando Baviera ed Osterlicchi
NI
Trova il fratello di gran signoria
E l’un in corpo all’altro par si ficchi,
LU
Indi per Buda cerca l’Ungheria

E Bulgaria, e Pannonia e Mesia e Dazia
E tre isole forma nella via.
A
Descriind apoi pe Neurii sălbatici și pe Gelonii antropo

TR
fagi, ajunge în urmă la Calibi și la Daci, despre cari spune :
Le prime genți che qui seppi sciolgere

Calibi e Dachi fur, che senza regola
EN
Vivon crudeli, ne mai ' gli puoi rivolgere...
X.
/C
In acelaș secol, ceva însă mai târziu, găsim amintită țara

noastră în poema geografică La sfera a lui Stagio Dati și a lui
SI
Tolosani. Compusă de călugărul dominican Leonardo Dati, la

sfârșitul veacului al XlV-a, a fost tipărită, în urmă, de un alt do
IA
minican Fra Tolosani da Colle, pe la anul 1514. Poema cuprinde

pasagii referitoare la țara și locuitorii țării noastre.
U
— 149 —
R
RA
Passomi di leggier dalia Dalmazia
Ove Ragugia par che sita sia :
E similmente passo ancor di Dazia
E Gozia, quale alcun dicon Rossia
LIB
Che sparger sangue uman non fu mai sazia...
Terra fredda di Dacia ed infeconda
Al Pontico ed Illirico confina:
Abitazion ne lieta ne gioconda
ITY
Infrigidata per l'acqua marina
Gente produce inculta e tutta immonda
Ed ha di pochi fiumi acqua vicina ')
RS
Aprecierile făcute la adresa populațiunii din Dacia nu sunt
măgulitoare. Ele se referă, fără îndoială, la Românii schismatici pe
cari scriitorii catolici din apus n’aveau nici un interes să-i
VE
prezinte altfel de cât ca un neam de oameni inculți și murdari.
XL
NI
In secolul al XV-a întâlnim citat numele Daciei și al Va
lahilor în geografia scrisă în versuri a lui Francesco Berlin-
LU
ghieri (1440-1501). Urmărind de aproape geografia lui Ptolomeu-

autorul ne dă o mulțime de informațiuni asupra cetăților și re
giunilor din Dacia. Intre altele ne spune:
A
Entrati in Dacia nuovamente siano

TR
qual cholle due Sarmatie decta fora

Scythia et anchora il paese germano
Dacii fur dicti Davi et non si ignora...
EN
Iar, din Moesia Inferioară de peste Dunăre, enumără între

altele:
/C
Callate o Calliacta seque ellito

dopo di Dyonisio o vuoi di Baccho
la cicta decta chol circuito.
SI
1) Al. Marcu, op. cit., p. 356 și Claudiu Isopescu, Notizie intorno

ai Romeni nella litteratura geografica italiana del cinquecento, în Bul.
IA
de Ia sect. hist. de l’Acad. Rom. 1929.

CU
— 150 —
R
RA
Questo paese ha molte volte straccho
l’assalto di Turchia allo Istro intorno
dove habitato e dai popol Valaccho.
Ma Geti in prima el paese habitorno
LIB
dallato boreal dell’Istro fiume
et dalia parte anchor di mezo giorno ’)
XII.
ITY
Cu prilejul cruciatelor, relațiunile dintre popoarele din ră
săritul Europei și cele din apus devin din ce în ce mai frec
vente. In special, după ocuparea Constantinopolului de trupele
creștine din Occident, și după întemeierea imperiului latin de
RS
răsărit, aceste relațiuni își găsesc un puternic ecou în diferitele
documente ale vremii și astfel avem ocazia să constatăm existența
Românilor în cântecele medievale ale poeților de pe atunci
VE
In întâia jumătate a veacului al XIII, poetul francez, Philippe
Musket, scrie, în 31274 versuri rimate, un poem asupra regilor
franci, Historia regum Francorum, în care tratează istoria ace
NI
stora de la răpirea legendarei Elena — după poet, Francii își
trăgeau originea lor de la Troieni — și ajunge cu narațiunea sa
până în timpurile în cari trăiește. Exuberanta imaginație poetică
LU
îl face pe autor să spună multe lucruri alături de realitate, sau,

după cum se exprimă editorii operii sale, Holder și Egger, să
ne istorisească plura fabulosa quam htstorica. Ceeace însă este
A
sigur e faptul că pentru epoca de după veacul al IX și până

la anul 1243, tratarea evenimentelor o face, după cum autorul
TR
însuși o spune, după izvoarele istorice consemnate în cărțile ce

le are înainte.
Câteva pasagii din poema lui Musket ne interesează și pe
EN
noi, în deaproape. Astfel este, în special, pasagiul în care ni se

vorbește despre căsătoria celor trei fiice ale lui Henric de Ango
măritate, cea mai în vârstă, lolantha, după regele Andrei al Un
/C
gariei, a doua după Ioniță, regele Românilor (=des Blas) și al

Cumanilor ș! a treia, Maria, după Lascaris, prințul Niceei 12):
Vers. 23004 Li buens rois de Hungrîe, Andrius,
Ot l’ainsnee, que moult ama,
SI
Que Henris d’Ango li douna;

IA
1) Al. Marcu, op. cit. p. 355.

2) Mon. Germ, hist, script. XXVI, p. 718.
CU
R
— 151 —
RA
Et la seconde ot Iehanins
Sires des Blas et des Comins,
La tierce fu sagans et aspre;
LIB
Cele si fu donnee a Lasere,
Un haut prince de la Turkîe
Qui grant tiere on en sa baillîe.
Amintirea despre Români se mai face și în versurile ur
TY
mătoare, din cari se vede lupta ce o purtau Latinii ' cu Românii
(=les Blas) peninsulei balcanice:
SI
Vers. 29950 L’enfes a pris son aparel
Droit a l’aoust trest cele part'
ER
Quar moult li est quisant et tart
Que contre Ies Blas soit en gierre,
Et k’il rait sa fame et sa ■ tiere
IV
Et s’il en avoit le pooir
Asses li est tart del movoir.
UN
De asemenea, se mai vorbește, sub anul 1242 despre Tă

tarii bătuți cu mari pierderi de regii din țara Românilor și de du
cele de Bavaria:
AL
Vers. 30959 Des Tartares revint noviele,

Ki par tot le monde fu biele,
TR
Que li rois de la tiere as Blas

Les ot descomfis a un pas ;
D'autre part li dus de Baiwiere,
EN
II et sa route et sa baniere,
Les ot desconfis ausement.
/C
Exactitatea faptelor, cel puțin în ce privește victoria duce

lui de Bavaria, este pusă la îndoială de istorici.
Noi însă reținem faptul că Românii, atât cei de la sudul
Dunării, cât și cei de la nordul acestui fluviu, după cum rezultă
SI
din ultimul nostru citat, sunt amintiți ca popoare de sine stătă

toare, la începutul veacului al XIII, înainte deci de organizarea
IA
istorică a primelor state românești.

U
R
XIII.
RA
Spre sfârșitul evului mediu, câțiva ani numai înainte de că
derea Constantinopolului, întâlnim pe Români amintiți în poemul
diaconului Ioan, din Adrianopol.
LIB
La îndemnul episcopului său Polycarp, al cărui nume însă
nu-1 găsim trecut în lista episcopilor de Adrianopol, diaconul
Ioan a scris, pe la anul 1439, în 422 versuri, un poem de laudă
în cinstea împăratului Ioan Paleologul care precum se ' știe, a
ITY
luat parte, la stăruințele papei Eugeniu al IV-lea, la conciliul din
Florența, spre a aplana neînțelegerile dintre biserica de răsărit
și între cea de apus.
In versul al 414-lea al poemului său, diaconul Ioan vorbește
RS
și despre «puternicul neam al Vlahilor». Suntem, la anul 1439,
când scrie el, abia câteva decenii după epoca de strălucire răz
boinică a lui Mircea cel Bătrân din Muntenia și a lui Alexandru
cel Bun din Moldova. VE
Iată versurile ce ne interesează în special :
Ou Sxufliq ydp, ouSc Mucog, ou TotâXdc;, ou Ilaieov

NI
’EZrpEipavto roug SvaosPeI?, ou8e Aaxivwv cjXqvog,
Ou8e ye TtctĂiv xpaxaiov aTAo xwv BXaycav yEvog,
U
’AĂ.Ăd SaxpucDv xpowoi, xai rwv suywv ro TĂflog ').
Adică, nu Scitul, nu Misul, nu Tribalul, nu Pannonianul 2),

AL
nici roiul de Latini și nici puternicul neam al Vlahilor au res

pins pe necredincioșii (Turci), ci izvoarele de lacrimi și mulți
TR
mea rugăciunilor.
XIV.
EN
Nu putem trece cu vederea, cu acest prilej, și un alt poem,

deși el a fost scris la sfârșitul evului mediu, deci după epoca
pe care o îmbrățișează cercetarea de față. In poem, Românii
/C
sunt pomeniți numai incidental, cu toate că în războiul care face
1) Migne, Patrol. graec. CLVIII, p. 961. Cf. N. Iorga, Rea. ist. XIX,
1933, care a atras, pentru întâia oară, atenția asupra acestor versuri.
SI
2) D-l Iorga. ibidem, tălmăcește: adecă Tătarul, Bulgarul, Sârbul,

Ungurul.
IA
U
— 153 —
AR
• obiectul acestui cântec, ■ ei sunt un element principal, dacă nu
cel mai principal.
R
In anul 1514, deci numai câțiva ani înainte de catastrofa de
la Mohaci, s’au ivit în Ungaria grave neînțelegeri, pe de o parte
LIB
între nobili, conducători ai destinelor țării și, pe de altă parte,
între poporul de jos asuprit. Neînțelegerile au culminat în revo-
luțiunea secuiului Gheorghe Doja.
Thoma Băkoczy, arhiepiscop de Strigoniu, în loc să se întoarcă
ITY
de la Roma cu o coroană regală, a adus doar învoirea papei
Leon al X-a de a face o cruciată împotriva Turcilor cari ame
nințau din ce în ce mai mult creștinătatea.
Au fost 'înarmați țăranii. Aceștia însă nu pornesc în contra
RS
Turcilor, ci își întorc armele împotriva asupritorilor lor. Și s’a
iscat un războiu mare și greu între țărani și nobilii țării.
In cele din urmă Ioan Zapolya, conducătorul nobilimii, după
VE
multe înfrângeri, isbutește, în cele din urmă, să înăbușe în sânge
revoluțiunea. Și pedeapsa ce a urmat a fost mai mult decât e
xemplară. Doja, fript de viu a fost dat tovarășilor săi, infome-
NI
tați până la moarte, ca să-1 mănânce.
Urmează după acesta legiuirile sălbatice ale lui Werbdczy
cari despoiară țărănimea de ori ce drept, reducând-o la situați-
LU
unea cunoscută syb ' denumirea de misera plebs contribuens, gle-

bae adstricta.
Cu această împrejurare, micile voevodate românești au fost
RA
desființate prin legile aduse de dietele din acest an, căci, din
cauza numărului celui mare de Români cari participaseră Ia a
ceastă revoluțiune, cruciata catolică primise mai mult un caracter
românesc. întregul Maramureș luase parte la mișcare împotriva
NT
nobilimii.
Războiul acesta al cruciferilor sclavi, bellum servile, a fost
cântat într’o poemă în versuri, de un oarecare Stephanus Tau-
CE
rinus din Olmutz, sub titlul de Stavromachia, adecă lupta cru-

ciaților.
Poema este scrisă ' în versuri latine, căci, pe acea vreme,
limba maghiară era limba minorității ; limba oficială și a
/
oamenilor învățați era limba latină12). Poemul este închinat lui G.

SI
1) Bakocz fusese fiul unui . iobag al familiei Dragfi.

2) Ch. Kadlec, Les Magyares et la Republique TcMco-Slovaque, p. 8.
IA
U
R
— 154 -
RA
Marchion din Brandenburg și cuprinde cinci cărți, fiecare carte
fiind formată din mai multe sute de hexametri dactilici.
Românii poartă numele de Daci sau Vlacci. Eroul principal
LIB
al poporului, Gheorghe Doja, se. numește Georgius Zeclius '),
adecă Gheorghe Secuiul și este comparat cu Catilina al lui Sallustius.
Iată câteva pasagii din această . poemă:
Vers. IV, 86. Sed quid ego vobis exempla extranea narro?
TY
Num quartum Belam trux Tartarus Ungario ab orbe
Eiecit, pepulit Dacos e sedibus altis,
Quas secat auriflius Marisus foecundus harenis...
SI
i
Și mai departe: .
R
VE
Vers. V, 275. En Leonardus adest, vice Regulus, inclyta gentis
Gloria Barlabassiacae, Siculosque rapaces
Attrahit in bellum, nec inexpectatus in armis
Saxo venit, sua per tentoria castra tuentur.
NI
Ruricolae, atque omnes uno ore arma arma tonabant
Iam pugnae sua signa canunt, pugnatur utrimque
LU
Fortiter et primae robusti Saxones alae

Permixti Vlaccis fato cessere cruento.
Lupta s’a dat la Colosba, Cluj, pe Someș.

RA
Căutând să imite pe Vergilius, Taurinus ne descrie în ver

suri avântate regiunile din Dacia, pe unde a bântuit războiul.
NT
Qua creber obscuros commixta grandine nimbos

Auster agit, surgunt iuga Dacica, acumine celso
Fundentes vitreum Chrysam 2), qui văile reducta
CE
Effluit, et laeto Varadinum 8) dividit alveo.
1) Engel, Monamenta Ungrica, p. 470: 'Zeclius ab ungaro sermone

/
derivatum et a nobis mollitum agnomen. Nam illi Zeckell eos omnes ag-
minant, qui ex Siculia oriundi sunt. Georg ergo Zeclius non ignobili Sicu-
SI
lorum genere natus, magna vi et animi et corporis... zice Stiph. Taurinus

Omolucensis,
IA
2) Chrysam, Crișul.
3) Varadinum, Oradea.
U
R
— 155 —
RA
XV.
LIB
Mărginind cercetarea noastră, deocamdată, numai la poezia
medievală, suntem siliți să constatăm că nu numai nu ne lipsesc
date despre existența norddunăreană a Românilor, în evul mediu,
cum susțin istoricii unguri, în special, dar că aceste date sunt
destul de numeroase și de așa natură că din ele se desprinde
ITY
ideea că Românii au avut în secol. XI-XIII o viață etnică, sepa
rată de celelalte ' popoare și că amintirea acestei vieți își găsește
reflexul său bogat în poezia medievală.
RS
Vor mai fi existând, de sigur, și alte cântece din aceeaș
epocă, necunoscute de noi cari cântece nădăjduim că vor com
pleta într’o zi seria datelor’ ce am enumerat aci și vor contribui
astfel la luminarea chestiunilor obscure și nesigure din istoria
noastră medievală. VE
G. Popa-Lisseanu
NI
LU
RA
NT
/ CE
SI
IA
U
R
RA
LIB
Mihai Vodă Viteazul și Turcii în
ITY
anii 1600—1601
RS
— Contribuție la istoria lui Mihai Viteazul*) —
In ajunul cuceririi
Ardealului.
VE
Victoria dela Șelimbăr crea o nouă hartă
politică în lumea Europei centrale și sud-
estice. Biruința lui Mihai Viteazul cu consecințele sale, însemna
NI
crearea unei lumi noui politice în contra lumii turcești și în
contra teritoriului de influență politică turcească care fusese
principatul ardelenesc, căci este adevărat, că în anul 1599, sub
LU
principele Andrei Bâthory, Ardealul reîncepea situația politică

pe care o întrerupsese ridicarea lui Sigismund Bâthory și o așe
zase Mihai Vodă prin victoriile sale. Tratativele dintre cardinalul
RA
ajuns principe și dintre Turci duseseră la începutul toamnei a

nului 1599, la reînoirea vechii situațiide alăturare politică la Poarta
Otomană.
Tratativele aceluiaș principe cu curtea dela Praga, nu erau
NT
terminate, când s’a produs năvălirea lui Mihai Vodă. Deaceea —

repetăm — lumea turcească șl lumea polonă, pe această vreme
prelungire aproape a acelorași năzuințe politice, au considerat a
CE
ceastă situație nouă ca o lovitură reușită în contra lor.

Deaceea înainte de a cerceta situația lui Mihai Vodă față de
Sublima Poartă după cucerirea Ardealului, este necesar să arun
căm o privire asupra raporturilor în cari se găsia marele domn
/
cu Turcii în anul 1599, înainte de lupta dela Șelimbăr pentru a

SI
*) Lucrare făcută în Seminarul de Istoria Românilor al Universității

din Iași.
IA
U
R
— 157 —
RA
se putea da seamă de atitudinea turcească care însoția pe domn,
când trecea Carpații transilvani și pentru a lămuri multe din e
LIB
venimentele cari vor urma.
Intr’adevăr, înainte încă de alegerea ca principe ardelean a
cardinalului Andrei Bâthory (sfârșitul lui Aprilie 1599), Mihai
Viteazul a avut lupte serioase cu Turcii. Însuși marele general
Mahmud fusese învins atunci, când pornise spre Țara-Româ-
ITY
nească în expediție de pedeapsă (sfârșitul lui Aprilie 1599).
Aceste victorii cari măriau șansa speranțelor creștine, dădeau în
acelaș timp serios de gândit Turcilor '). Deaceea la Constanti-
S
nopol se plănuia o mare expediție în contra domnului muntean
sub conducerea marelui vizir Ibrahim (Mai 1599) care avea să fie
ER
însoțit și de niște pretendenți munteni la tronul lui Mihai Vi
teazul 12). Intre timp în 26 Iunie la Târgoviște, se redactau 2 di
plome prin care domnul Țării-Românești și boerii își manife
IV
stau omagiul față de noul principe transilvan. Mihai Vodă depu
nea jurământul de credință în fața lui Ravazdi și a lui Nicolae
Vitez 3)4. Cardinalul ajuns principe ceruse restabilirea situației
UN
încetate în toamna anului 1595.

Dar la 10 Iulie ambasadorul venețian dela Praga afla prin
solul trimis de Mihai Vodă la împărat pentru ajutoare, că dom
nul Țării-Românești, primise în luna Mai o scrisoare dela ma
AL
rele vizir. In aceasta Ibrahim pașa îl ruga să se închine sultanu

lui, jurând pe Mahomet că-i vor fi ertate toate greșelile,
* adău
gând că el dimpreună cu defterdarul și oștile ar întenționa ' să
TR
se întoarcă acasă *). Dar ținând seamă de marile pregătiri ostă

șești ce se făceau la Constantinopol, apoi de știrile rele ce ve-
niau dela Buda și din alte părți ale Ungariei, mai plauzibil este
EN
că marele vizir din ordinul sultanului ar fi căutat să menâjeze

pe Mihai Vodă, pentru a _ putea dispune de toate forțele în răz
boiul din Ungaria 5)-
/C
La Praga și la Viena ajungeau în Iulie știrile despre o în

țelegere a lui Andrei Bâthory cu Turcii dela cari ar fi primit și
steag. Acest lucru îl va fi comunicat și noul sol al domnului
muntean la Habsburgi, Stoica vistierul, care ar fi putut ști dela
SI
1) I. Sîrbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, II, București 1908, p. 175.
2) Ibidem, p. 178-9.
IA
3) Ibidem, p. 188-9.
4) Ibidem, p. 197.
5) Ibidem, p. 198.
U
— 158 —
R
Mihai Vodă și condițiile înțelegerii, în care era cuprinsă și Țara-
RA
Românească cu domnul ei '). Totuși la 9 August se știa precis
că Andrei Bâthory nu ajunsese încă la o înțelegere definitivă cu
Turcii. Se pare că la această dată Mihai Vodă nu stătea tocmai rău cu
LIB
aceștia. Această atitudine favorabilă a Turcilor era determinată și
de bănuelile ce le treziau Polonii la Constantinopol, adică ten
dința unei eventuale aduceri în atârnare de ei și a Țării-Româ-
nești, după cum făcuseră cu Moldova. Totuși ca o măsură de
TY
precauție, Turcii supraveghiau pe Mihai Vodă prin Mahmud pașa
dela Dunăre 1 2345). Domnul român începu însă tratativele de pace la
cari era invitat acum de Mahmud. Dar primind mijlocitori de pace
SI
dela Ibrahim, domnul român preferă să continue cu acesta trata
tivele, neglijând pe Mahmud 8). Acest lucru va atrage supărarea
R
pașei dela Dunăre în contra lui Mihai Vodă și în contra mare
lui vizir, — supărare care va cauza mult rău și provoca anumite
VE
evenimente. Ibrahim pașa ajungând la Belgrad pe la începutul lui
August, discuta și propunerile de supunere ale lui Andrei Bâthory
în cari era prevăzut și domnul• muntean ca supus al principelui ■).
I
Dar în chestia situației lui Mihai Vodă, cum scria bailul venețian
UN
la 4 Septemvre, marele vizir îi spusese să nu se amestece,

«nici într’un chip învoiala [turcească] cu Mihai, ci să-și vadă nu
mai de treaba sa»6). Principele ardelean imputa lui Ibrahim la
această dată că i-ar fi trimis lui Mihai Vodă steag, cucă și toiag
AL
și-l făcea atent să nu caute să depărteze Țara-Românească de

Transilvania”). Din toate acestea se poate vedea că Mihai Vi
teazul ajunsese la oarecari înțelegeri cu Ibrahim pașa, lucru care
TR
măria supărarea lui Mahmud. In urma acestor înțelegerii, e firesc,

ca marele vizir să fi pornit mai departe spre Ungaria, din care drum
înainte de a ajunge la Belgrad, ar fi trimis domnului muntean
EN
insigniile de întărire în domnie, cari i-au sosit probabil prin a

doua jumătate a lunii August sau chiar mai târziu. Pentru con
firmarea acestor afirmații, servește și raportul lui Mahmud pașa
/C
din Vidin, cu data de 25 August, înaintat la Constantinopol:
1) I. Sîrbu, o. c., p. 202-3.

2) Ibidem, p. 229-30.
SI
3) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 234-5; vezi I. Sîrbu, o. c., p. 230.

4) J. Sîrbu, o. c., p. 232.
5) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 237; vezi I. Sîrbu, o. c., p, 232-3.
IA
6) Cf. I. Sîrbu, o. c., p. 233

CU
R
— 159 —
RA
Românul ( = Mihai Vodă) i-a scris că după ce acum s’a întors sub
ascultarea sultanului, să porunciască soldaților săi să nu facă su
părare negustorilor români ce vor merge în Turcia pentru a târ
LIB
gui, ca să-și poată strânge tributul, pentru a și-l trimite la Poartă» ’).
In continuare Mahmud înnegria pe Mihai Viteazul, semănând
din belșug la Constantinopol, sămânța neîncrederii asupra sin
cerității marelui domn. Dar cu toate acestea iirSigniile întăririi
ITY
în domnie trimise de marele vizir, au ajuns la ‘-Mihai Vodă prin
primele zile ale lui Septemvre sau cel mulț ^pe la jumătatea
lunii acesteia 12).
Totuși bailul venețian semnala la 2 Octomvre34 ), că Ibra-
RS
him pașa ar fi căutat să răpună în ultimul timp viața domnului
român. In această tentativă era amestecat și omul de încredere
al lui Mihai Vodă, aga Leca *).
VE
Nu se poate preciza, cât adevăr cuprindeau aceste știri.
Domnul român a știut de ele, dar n’a luat o atitudine, ci a
crezut că e bine să le treacă neobservate.
NI
Până la această dată Andrei Bâthory nu încheiase înțelege
rea cu Turcii. La 6 Octomvre era sosită la Constantinopol o
solie ardeleană însoțită de Caraiman aga. Tratativele durară mult
LU
timp și principele ardelean n’a putut obține până la urmă să câștige

clauza mult dorită referitoare la Țara-Românească, din cauză că
Turcii îl suspectau, credeau că la spatele acestei insistențe, se
RA
întrezăria voința polonă56.) La 7 Noemvre solii veniau la sultan

pentru a-și lua rămas bun, iar a doua zi încărcați cu daruri de
preț pentru ei și pentru cardinalul-principe, se pregătiau să meargă
acasă. Dar n’apucară să părăsiască Constantinopolul, când, veni
NT
știrea că Mihai Vodă a sdrobit și distrus pe Andrei Bâlh^r^r/0)-

Din această expunere sumară a unor evenimente cari ne inte
resează aici doar subsidiar se poate observa că domnul român
CE
1) Cf. 1. Sîrbu, o. c., p. 233.

2) Ibidem, p. 235.
3) Ibidem, p. 236 și urm.; N. Buta, 1 paesi Romeni in una serie di
/
<Avvisi* della fine del cinquecento în Diplomatarium Italicum 11, Roma

1930, p. 121.
SI
4) Vezi pentru aceasta V. Motogna, Aga Leca în Revista istorică XX,

1934, p. 126 și urm.
5) Hurmuzaki, Documente, IVt, p. 24(3; 1. Sîrbu, o. c., p. 241.
IA
6) 1. Sîrbu, p. 241-2.
U
R
— 160
RA
în ajunul ofensivei sale ardelene era în bune raporturi cu Turcii.
El a lăsat pentru păstrarea unei bune înțelegeri, fără curs, știrile
LIB
cari semnalau plănuirea unui atentat pus la cale de cătră Ibrahim
în contra sa. A ales încă și momentul potrivit executării acțiunii
sale, adică tocmai în timpul, când la Poartă se trata înțelegerea
cu solia ardeleană. Mihai Vodă mai câștigase o situație de neu
tralitate din partea Turcilor și prin ținuta sa demnă care o avu
ITY
sese față de ei '). Totuși, putem crede, pentru consolidarea în
țelegerii încheiate, domnul muntean a trimis după primirea in-
signiilor de întărire în domnie 15 mii galbeni lui Ibrahim și 12
S
mii sultanei-mame pentru a netezi asperitățile din calea noului
său drum ').
ER
Interesează legăturile Iui Mihai Vodă cu Turcii, fiindcă a
cesta după ocuparea Ardealului a avut să descurce și intrigile
dela curtea habsburgică și rezervele papalității cu tendințele ei
IV
îmbrăcate în exclusivism . confesionalist. Terenul de bănueli și
presupuneri peste tot era foarte prielnic.
UN
Nu întotdeauna putea să fie bine informată curtea dela Pra

ga, cartierul general al arhiducelui Mathia, Vaticanul etc. Și era
de așteptat că de pretutindeni se vor ridica întrebrărî: »Ce are
să facă Mihai Vodă cu Ardealul ?« Deși se cunoaștea și fă
AL
cuse mai mult decât cuvenita probă despre sentimentele sale

creștine, despre hotărîrea lui de totdeauna, de a ■ lupta în contra
Turcilor, bănueli puteau să fie aruncate în opinia publică, o
TR
trava neîncrederii turnată în . sufletele fără de avântul pasiunii,

cum erau pe această vreme conducătorii intereselor hasbsbur-
gice. Orice acțiune a lui Mihai Viteazul putea fi răstălmăcită.
EN
Intr’adevăr știri din Ungaria ajunse la Roma înainte de 1 Ia

nuarie 1600, arătau puțina încredere în »Românul« de rit grec,
pe car^cî-1 socotiau mai mult apropiat de păgâni 8).
Aceeaș lipsă de încredere este întâlnită și în alte docu
/C
mente, dar se mai adăoga rezerva că Mihai Vodă nu putea

fi socotit omul Turcilor, până ce nu va da o probă evidentă, a
dică până ce formal nu se va alia cu păgânii, dat fiind, că tot
SI
deauna a fost inimicul cel mai temut al lor. La Pilsen . se

IA
1) I. Sîrbu, p. 243.
2) Ibidem, p. 245.
3) N. Buta, o. c., p. 120; Hurmuzakî-Iorga, Documente, XII, p. 651.
U
R
RA
— 161 -
știa la 17 Ianuarie că Ibrahim pașa strangulase pe hanul tătă-

răsc care avusese o înțelegere cu Mihai Vodă dela care primise
LIB
și 10,000 ducați pentru a nu face pagubă Țării-Românești și im
periului habsburgic ’). Această informație păstrată numai prin do
cumentul amintit, chiar dacă este adevărată, nu presupune nici
o abatere a domnului român dela calea sa creștină de până a
ITY
cum. E drept că depărtarea de curtea împărătească, fapt care
întârzia venirea imedială a desvinovățirii, contribuia, ca intrigile
să reflecteze acolo mai multă vreme o lumină falșă asupra fap
telor marelui domn. Nu s’a putut dovedi însă că Mihai Viteazul
RS
nu păstra în politica sa vechiul drum. O mărturisește aceasta și
Mihai Szekely la 10 Ianuarie 1600 ’). O știre din Alba-lulia dela
26 Ianuarie, vestește voința acestuia de a trece în primăvară
VE
Dunărea, sperând — zice documentul — să dea iarbă cailor la
Adrianopol, ba să ajungă chiar până la zidurile Constantinopolului,
pentru care lucru trebue să facă pregătiri*8). Pentru succesul acestei
NI
acțiuni și pentru a interveni la împăratul Rudolf II, ca să obțină
banii necesari, «sufletul tuturor lucrurilor», scrie Mihai Vodă că
pitanului Nicolae Pălffi4), papei Clement VIII la 2 Feblîû^^îre5)
LU
și staturilor și ordinelor Boemiei, tot la 2 Februarie 6)- Ultimile

în ședința dela 8 Martie 1600, glorifică activitatea creștină a lui
Mihai Viteazul și promit ajutoare pentru continuarea e : acelaș
RA
lucru îl fac și staturile sileziene la 20 Aprilie 7).

Intr’adevăr în aceste state se născuse un viu interes asu
pra problemei turco-munteano-ardelene, care se vedea rezolvată nu
T
mai de Mihai Vodă. Un semn despre interesul ce se acorda lui

Mihai Viteazul, este mulțimea de tipărituri cari comentau în ter
EN
meni extaziați victoriile marelui domn 8). De fapt, aceste staturi
1) A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și

/C
Țării-Românești, IV, p. 11—12.

2) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 604.
8) A. Veress, o. c, p. 16.
4) Ibidem, p. 22—24.
5) Ibidem, p, 26—27.
SI
6) Ibidem, p. ,28—2.9.
7) Macurek, Michal, der Tapfere, und die bohmisch-schlesischen
IA
Stănde am Ende des 16 Jh. în Revista istorică română 1988, voi, II, fasc. IV,
p. 848-9 ; Hurmuzaki, Documente, IV\, p. 28.
8) Macârek, o. c.. p. 848.
11 - 1
U
R
— . 162
RA
au trimis ajutoare domnului român ’). Mihai Vodă a scris și am
basadorului spaniol la Praga în 3 Februarie, rugându-1 să in-
tervie pe - lângă Filip II, să-l ajute cu bani în întreprinderea sa 1.
LIB
Era necesar să ducă însă și o politică care să adoarmă bănuelile
turcești cari puteau să-l incomodeze uneori, mai ales acum, când
Mihai Vodă avea sub stăpânirea sa - și o țară, în privința soartei
căreia nu era înțeles cu aliații și protectorii săi. Știm că Mihai
TY
n’a putut rezolvi niciodată chestia Ardealului cu Habsburgii, iar
în Ardeal Bathoreștii aveau partizani cari sabotau noua stare
de lucruri.
SI
Ce impresie a făcut asupra Ocuparea Ardealului a fost pentru
Turcilor ocuparea Ardealu lumea turcească o surpriză. Ibra-
ER
lui ? Ce atitudine au luai ? him pașa a primit - această știre la
Erlau, în drum spre Belgrad. La Constantinopol sosiau în ace-
laș timp scrisorile lui Mahmud, la 12 Noemvre 1599 și raportau
V
intrarea lui Mihai Vodă în Ardeal, biruința avută de acesta asu
pra cardinalului. Ca o urmare a acestor știri solul muntean și
NI
suita lui au fost imediat arestați ’). Mihai Viteazul bine informat
și-a dat seamă de situația dificilă în care se găsia față de Turci
LU
cari ajutați de nehotărîrea imperialilor puteau să-l încurce, ata

când Muntenia. Deaceea el se grăbi să aducă la cunoștința Por
ții, lucrurile întâmplate, menționând în acelaș timp dorința lui de
a păstra pacea la Dunăre, unde cârmuia fiul Nicolae Vodă în
A
absența tatălui, sfătuit de vornicul Dimitrie șj Andronic4* ).

TR
Un raport al bailului venețian dela 24 Ianuarie 1600, sem

nalează sosirea la sultan a unui sol al lui Mihai Vodă trimis de
Ibrahim cu scrisori, prin cari se cerea pacea 5). In acelaș timp solii
marelui domn tratau și cu Ibrahim pentru acordarea învestiturii
EN
lui Mihai Viteazul peste Transilvania, în felul cum era promisă

cardinalului, iar pentru fiul său confirmarea în tronul Țării-Ro-
mânești. La 13 Ianuarie6) sosise la Constantinopol un curier al
/C
1) Ibidem, p. 349.
2) A. Veress, o. c., p. 30—31.
3) Hurmuzaki, Documente, III,, p. 531-3; IV2, p. 241; XII, p. 497
SI
N. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, Gotha, III, p. 331.

4) N. Iorga, o. c., p. 331,
IA
5) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 242.

CU
R
— 163 —
RA
lui Ibrahim care aducea sultanului și mamei'acestuia scrisori în cari
se arăta că . noul principe transilvan, i-a comunicat că vrea să
LIB
facă pace cu sultanul, fiind hotărît să trimită tributul obișnuit,
precum . și daruri.
Cerea însă confirmarea și două steaguri: unul pentru Mihai
și celălalt pentru fiul acestuia. Marele vizir își manifesta totodată
în aceste scrisori speranța în încheerea păcii dintre Mihai Viteazul
ITY
și ■ Poarta Otomană; deci el o doria. In calea acestei păci dorite
mult de Turci se punea însă Mahmud pașa care sfătuia neîntre
rupt ■ pe sultan să nu dea crezare ofertelor domnului român, ■ căci
RS
ar ■ fi oferte pline de înșelăciune, de curse, amenințând ■ în caz
contrar cu retragerea sa din comandamentul ce-1 avea. Pașa de
Vidin justifică această atitudine prin faptul că nu vrea să aibă
nici o vină în . desfășurarea și aranjarea evenimentelor pe cari le
E
' prevedea rele pentru Turci. Dar motivul adevărat al acestei ■ ati
IV
tudini, pornia dela fapte ceva mai depărtate în trecut. Anume,
Mahmud s’a simțit jignit în Iulie 1599 —după cum am mai a
UN
mintit — când marele ■ vizir Ibrahim trecând peste ,tratativele de

pace ce le ducea pașa dela Dunăre, cu domnul muntean, a tri
mis soli la acesta, ca să încheie înțelegere. Generalul care atunci
a trebuit să asculte de superiorul său, a păstrat ură neîmpăcată
lui Ibrahim pașa și lui Mihai Vodă, iar acum găsia momentul
AL
favorabil s’o transforme în ■ răzbunare. Intr’adevăr la Constanti-

nopol opinia publică se interesa mult de evenimentele din nor
dul Dunării. O parte din lumea turcească împărtășia punctul de
TR
vedere al lui Mahmud, multă lume susținea însă și propunerea

de pace a lui Ibrahim în care se cuprindea și ■ împăcarea cu
Habsburgii. ■ Dar tratativele pentru pacea care era de mult dorită,
EN
raportează acelaș bail venețian la 7 Martiei), mergeau greu

și din cauza agenților lui Ieremia Movilă cari făceau totul pen
tru ■ a ■ micșora încrederea Turcilor în propunerile ■ făcute și anga
/C
jamentele luate de Mihai Viteazul. Solii moldoveni cereau chiar

ajutoare de luptă în contra lui Mihai. Nu se poate deci scrie că
Mihai Vodă, cel puțin până la această vreme, ar fi încheiat vre-o
înțelegere cu Turcii. Felicitările adresate de Ibrahim pașa și Giu-
SI
selgi Mahmud pașa pentru victoria obținută de domnul român,

IA
1) Hurmuzaki, Documente, 1V2, p.247 și p. 20; N. Buta, o, c„ p. 124,

p. 124-5.
U
R
— 164 —
RA
de bună seamă aveau lipsuri de sinceritate. Iar Ion de Marini
Poli, când a raportat despre ele la 3 Ianuarie din Alba-Iulia îm
LIB
păratului, pare că avea dreptate în afirmațiunea că Turcii aproape
se tem de voevod, după atitudinea care o iau '). Trebue de a
dăugat, . că Turcii făceau acest lucru și din alte motive în cari
intrau calcule politice anume. Turcii erau alături de învingător,
cât timp 'acesta izbutea să se menție și până se limpezia ori
ITY
zontul politic. Este un model din politica de acomodare care
era la modă în acele timpuri. Deci să nu ne surprindă faptul,
când și marele domn al unei mici țări o va practica. Așa la 3
RS
Ianuarie Mihai ruga pe împărat să libereze pe Aii pașa deținut la
Hust încă de pe timpul expediției lui Sinan pașa și care era acum
cerut de hanul tătărăsc
VE
Ca un rezultat al intrigei polone și a uneltirilor lui Ieremia
Movilă la Constantinopol, trebue primită știrea vieneză din 26
Februarie 3), care ne relatează sosirea unui ceauș turc la Mihai
Vodă cu porunca de a părăsi Ardealul. Turcul a amenințat cu
I
UN
războiu, dar domnul român nu i-a dat importanță. Există totuși

o scrisoare a lui Mihai Vodă adresată lui Hassan beg de Tighina *).
In această scrisoare domnul face o adevărată apologie a devota
mentului său față de Sublima Poartă, manifestându-și gândul de a
AL
ajunge stăpân cu ajutorul Turcilor peste Polonia, pentru care lucru a

vea și ' promisiunea lui Ibrahim pașa și ajutorul marelui han. Tran
silvania ar fi urmat să se dea fiului său, iar Țara-Românească și Mol
TR
dova să fie guvernate de câte un beglerberg. Această scrisoare

căreia îi lipsește data de lună și de zi, după conținut se poate
vedea că-i falșă. Niciodată Mihai Vodă n’ar fi putut admite insta
EN
larea beglerbegilor în Țara-Românească și Moldova. Este o plăs

muire cu scopul de a discredita pe domnul român. Această
scrisoare nu poate fi decât opera lui Zamoyski sau Sigismund
Bâthory. Primul a folosit-o mai târziu pentru a putea determina mai
/C
repede pe suveranul său — vizat direct în scrisoare — pentru o

SI
2) Ibidem, XII, p. 577.

3) N. Buta, o. c., 137.
4) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 663. Scrisoarea-i din 1600, e
IA
trecută ca fiind după Ianuarie sau înaintea lui Martie (?). Desigur că avân-
du-se documentul în original sau un facsimil s’ar putea descoperi falșul
și după criteriul grafic.
CU
R
— 165 —
RA
acțiune decisivă in contra lui Mihai Vodă. Căci într’adevăr peri
colul mai mare pentru Mihai era în dușmănia Poloniei și în
special planul politic al lui Zamoyski care a zădărnicit refacerea
LIB
lui Mihai în toamna anului 1600.
La Constantinopol însă se doria pacea. Sultanul nu era
temperament prea războinic. înconjurat de curtea favoriților săi
dubioși, găsia și căuta satisfacții șl bucurii mai mult în viața din
ITY
serai, decât în gloria care trebuia căutată în lagărul de războiu')
Războiul turcesc din Asia necesita iarăși mulți bani12). Chiar ie
nicerii nu se mai arătau pătrunși de spiritul războinic de altă dată.
Mulți dintre ei deveniseră oameni bogați și odată cu câști
RS
garea unei situații bune materiale, perduseră mult din virtuțile
cari odinioară îi făceau așa de temuți. Un raport din Constanti
nopol dela 4 Februarie 1600 34), ni-a păstrat știrea despre hotărî-
VE
rea acestui corp de elită al armatei turcești, de a nu mai merge
la război în Ungaria, nici chiar cu sultanul. Așa de mare era do
rința de pace a lumii turcești și atât de mult o pătrunsese frica
NI
de marele domn, încât Turcii făceau rugăciuni prin geamii pentru
pacea cu Mihai Viteazul. Deaceea după mărturia aceluiaș docu
ment, la 29 Ianuarie, când trei soli ai noului principe transilvan
LU
aduceau voința de pace a stăpânului lor și a împăratului habs-

burgic, sultanul i-a dăruit cu multe cadouri.
Această solie s’a prezentat plină de demnitate și a fost pri
RA
mită cu aceleași onoruri, ca soliile celor mai mari țări. Principalul

membru al soliei era Anghelachi *) de neam grec, din Pera.
Din ordinul sultanului solia a primit totul ce necesita pen
tru hrana ei și a servitorilor, așa cum în trecut se obișnuia să
NT
se dea ambasadorilor rezidenți la Poartă ai Habsburgilor, Polo
1) N. Buta, o. c., p, 144—7. Raportând părerile lui Zamoyski despre

CE
sulta-n, reprezentantul/papal din Polonia, scrie „egli e grasso, et libidinoso

et non inclinato alia guerra, ma alle cose di serraglio et non si fida d’al-
cuno et meno d’huomini di valore et soldați grandi, ne del Tartaro, ne
del Cigala, ne d’altri de servitio, ' ma suoi favoriti sono uno che era bar-
biere, et altre persone basse di serraglio... etc.“.
/
2) A. Mesrobeanu. o. c., p. 773.

SI
3) Hurmuzaki-lorga, Documente, XII, p. 676.

4) Anghelachi trebue să fie acel care cu nume italienizat își zicea
Angello căruia îi scrie Mihail Vodă la 20 Septemvre 1600 (Hurmuzaki, Do
IA
cumente, 1Vs, p. 23).

U
— 166 —
R
RA
nilor și ai foștilor principi transilvani. La 2 Februarie pleca din
Constantinopol spre Transilvania al doilea membru din solie,
Androfachi, însoțit de trei capigii turci pentru a aduce un sol
mai mare cu daruri și tribut, spre a trata pacea și capitulațiile
LIB
cu sultanul. Lui Androfachi i s’a dat un termen de 40 zile pen
tru dus și întors. Insigniile de investire în domnia Transilvaniei
pentru Mihai Vodă și în a Țării-Românești pentru fiul său Nico
lae Vodă, urmau să fie trimise de Ibrahim dela Belgrad, după ce
ITY
le va fi primit dela Sublima Poartă, dimpreună cu capitulațiile.
Se poate vedea din acestea dorința de pace de care erau
animați și Turcii și creștinii, până la un moment oportună pen
RS
tru fiecare din părți'). Că Mihai Viteazul ar fi căutat să nu aibă
dușmani pe Turci, faptul e firesc în acest timp, când plănuia cu
cerirea Moldovei. Era o strategemă care îi asigura spatele dinspre
sud în viitoarea acțiune.
VE
Poate în acest sens putem interpreta buna primire făcută
solii turcești în Brașov la 9 Martie 160012). Ambasada era com
pusă din 100 de persoane în frunte cu Hurami aga, lângă care
NI
se aflau 5 fruntași turci. Mihai Vodă le-a eșit înainte la o jumă
tate de milă cu călărimea sa, cam la 4000 de oameni. Solul a
LU
călărit în stânga ' domnului. Aproape de oraș s’a făcut o paradă

frumoasă. Când s’au dat jos de pe cai, solul și Mihai Vodă
și-au făcut reverențe ceremonioase. Ambasadorul turc a predat
imediat sabia sa voevodului și i-a încins o altă sabie bătută în
RA
aur și în pietre scumpe, foarte prețioasă, trimisă din partea sul

tanului. Deasemenea domnul a primit un surguciu frumos făcut
din 100 de pene negre de bâtlan printre cari erau și frumoase
NT
pene albe de cocor. Dar ceeace-i mai important, este faptul că

Hurami aga 3) i-a adus și 2 steaguri frumoase, roșii : unul dom
nului și celalalt pentru fiul său, Nicolae Pătrașcu.
CE
1) Avizul vienez din Dobrițin dela 7 Martie, care vorbește de soldați

ai lui Mihai cari au prădat până sub zidurile Timișoarei (A. Veress, o, c.,p.
51), nu se poate referi desigur, decât la niște cete dej haiduci aventurate
fără știrea domnului român.
I/
2) A, Veress, o. c., p. 54—6. Despre un sol turc cu numele de Hus-

seim în această vreme la Mihai Vodă relatează: Hurmuzaki-lorga, Docu
S
mente XII, p. 768, 770; N, Iorga, Gesch. des. osm. Reiches III, p, 331.
3) D-l Iorga îl numește pe acesta, Huraia aga. (Ist. armatei româ
IA
nești voi. II ed. 2, p, 26; cf. Idem, în Revista istorică XIX 1933, p. 346.
U
AR
— 167 —
Mai primia Mihai pe lângă acestea alte multe daruri: 2
R
cai frumoși, un mânz roib ca de 2 ani fără șea, acoperit cu da
masc roșu, apoi un foarte frumos șoim etc. Mihai la rândul său
LIB
a îmbrăcat cu haine scumpe solia. Documentul ne-a păstrat ști
rea că marele domn a răspuns secretarului său Ion Darahi, că-i
indiferent, ce vor crede domnii comisari despre frumoasa primire
făcută soliei turcești. A adăugat doar, că aceasta-i după vechiul
ITY
obiceiu și că știe bine, ce trebue să facă și ce nu. Totuși și co
misarul Ungnad cunoscut cu solul turc încă dela Poartă, a pri
mit cadou o prea frumoasă iapă bălană. Dintr’o scrisoare a lui
Ieremia Vodă Movilă scrisă la 29 Martie 1600 lui Zamoyski aflăm
RS
că marea solie turcă trecuse pela marele vizir. Domnul moldo
vean știa aceasta dela ceaușul Giafer care însoțise pe amintitul
aga la Brașov. Ceaușul de aici a plecat în _ Polonia, trecând pe
la Iremia Vodă. VE
Dar cu toată marea solie — ceeace presupune deosebita
importanță ce i se acorda • domnului român — precum și fastu
oasa primire ce • i s’a făcut, se pare că Mihai Viteazul n’a prea
NI
fost mulțumit de rezultatul convorbirii cu numitul agă. Darahi
remarcă tristețea domnului după primirea și discuția • avută cu
U
solul turc, întrebându-se, ce poate însemna acest lucru. Evident

că ambasada turcă a dat mult de gândit comisarilor imperiali și
AL
cercurilor conducătoare dela Praga și dela Viena'). Avizele —a

ceastă presă a timpului — conțin știrile cele mai fanteziste asu
pra scopului soliei. Mihai Szekely încă dela 7 Martie, când era
TR
numai așteptată solia turcească, comunica lui Carlo Magno gri

jile ce • aceasta le inspiră comisarilor *). Deasemenea înainte de
sosirea ambasadei, la 10 Martie din Bratislava (=^^îê^s^s^t^rlig^), un
EN
imperial își arăta neîncrederea în Mihai Viteazul, fiindcă tratează în

ascuns și cu Turcii și cu Polonii 2. Și altul știa la 12 Martie
că Mihai Vodă primise prin solul Husseim beg un steag pentru
el în Ardeal și altul pentru fiul său în Moldova, cu condiția ca
/C
marele domn să păstreze aceste două țări sultanului ‘). Cât • de
1) Hurmuzaki-BogdaioDociimeetelsupl. il, p. 539 ; Hurmuzaki-Iorga,

Documente XII, p. 768, 776.
SI
2) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII. p. 762.

3) Ibidem, p. 767.
IA
4) Ibidem, p. 770.
U
R
deosebit se discuta solia turcă venită la Mihai, arată acel aviz
RA
din Veneția dela 17 Martie care a păstrat știrea că un ambasador
turc ajuns la granița Țării-Românești ar fi trimis un om de al
său la Mihai Vodă, pentru a-i cere restituirea Transilvaniei ocu
LIB
pate »prin trădare ,
** tot odată aducea însă marelui voevod, în nu
mele sultanului, un cal de preț și o sabie ’). Din Alba Iulia dela
29 Martie venise arhiducelui Mathia, o scrisoare în care se afirma
că acest informator văzuse scrisori de ale lui Basta, Ungnad și
Paolo Giorgio cari menționau că domnul român negocia cu Turcii
TY
și că ar vrea să ia Ungaria de sus cu ajutorul acestora și al Polo
nilor 2). La 29 Martie Ieremia Movilă comunica— am văzut—lui
Zamoyski sosirea la el a unui ceauș, numit Giafer, care însoțise pe
SI
agă în Transilvania la Mihai Vodă, căruia i-au adus din partea
vizirului un steag pentru domnia Transilvaniei și un altul pentru
R
fiul său pentru domnia în Țara-Românească*). Se scrisese și la
Veneția, înainte de 15 Aprilie, că Mihai Viteazul ar fi jurat pace
VE
definitivă Sublimei Porți, primind steagul și încingându-și sabia
— zice avizul— pe care Turcii o dau tributarilor lor. Mai adăoga
informația venețiană că domnul român e gata să cedeze Tran
NI
silvania lui Sigismund care înțeles cu Turcii ar fi intrat deja în
provincie *). Și ducele de Parma a fost informat în acest sens
LU
Dar față de aceste versiuni, avem mărturia contimporană a lui

Mihai Szekely . — care desigur știa despre multe din ele —, adică
scrisoarea acestuia din 10 Aprilie dela Alba Iulia adresată
lui Rudolf II, în care sfătuia pe împărat să acorde încredere
RA
lui Mihai Vodă cu toate știrile ' alarmante puse în circulație

în contra lui, fiindcă acestea nu sunt, decât stratageme ale
domnului român r>). Cu toată această informație mult colorată în
NT
jurul tratativelor lui Mihai Vodă cu Turcii, nu se poate afirma

azi, până la ce • punct a ajuns Mihai în tratativele sale.
N’a transpirat nimic din ceeace s’a stabilit sau ce s’a discu
CE
tat anume la 9 Martie 1600 în Brașov. Ecourile lăsate de această solie

în . avizele și rapoartele contimporane, nu pot duce la formularea
1) Ibidem, p. 790.
I/
2) Ibidem, p. 815.
3) Hurmuzaki-Bogdan, Documente I, sup- II, p. 589.
4) A. Mesrobeanu, o. c., p. 172.
S
5) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 832. In acest sens și avizul

din Veneția dela 22 Apriiie 1600 (A. Mesrobeanu, o. c., p, 172—3).
IA
U
R
— 169 —
RA
unei concluzii care în chip necontestat ar concorda cu adevărul.
Se poate face doar afirmație că rezultatul soliei n’a dus la sta
tornicirea păcii. Primirea steagurilor a putut fi considerată ca an
gajament, deci faptul a fost suspectat de mulți, formând obiectul
LIB
multor versiuni, diferite doar după interesele altele și altele ale cer
curilor cari le transmiteau. Nici un act necontestat - nu probează
evidența unui acord care ar fi stabilit anumite obligațiuni.
Prin primirea steagurilor Mihai își servia interese noui, este
ITY
sigur. Mihai doria să aibă neutralitatea Turcilor pentru planurile
sale dintr’un viitor apropiat, pentru cucerirea ' Moldovei. Poarta
nutria gândul pe de altă parte să-l depărteze de împărat, pentru
a scăpa de un dușman atât de redutabil pe frontul din Unj^j^îîii').
RS
Până la năvălirea lui Mihai Vodă în Moldova, mai vin solii,
ceauși turci, dar nici unul nu mai are importanța și nu se mai
bucură de o primire așa de solemnă. Toți aceștia erau informa
VE
tori sau veniau chiar pentru a spiona mișcările domnului român.
Mărturiile vremii amintesc dc un ceauș turc care .trebuia să în-
tâlniască la Brașov pe lângă Mihai Viteazul și pe trimișii Polo
NI
niei și ai Moldovei 12). De acolo domnul ar fi plecat la Alba lu-
lia împreună cu solia turcă, pe când cea polonă a luat drumul
LU
spre casă. In acest timp și imperialii tratau pacea cu Turcii.

Arhiducele Mathia la 25 Martie3), scria împăratului ca să se
facă cunoscut lui Mihai Viteazul, . că în tratativele de pace dintre
Habsburgi și Turci va fi cuprins și domnul român în condițiile
RA
păcii ce eventual s’ar încheia, că Mihai și toți ai lui vor fi asi

gurați față de Turci. Dar de unde putea ști domnul român, cât
de sinceră era politica habsburgică? Ce garanție îi putea da
această politică atât de zăbavnică, oxcilând, când pentru pace,
NT
când pentru continuarea războiului cu Turcii ? In asemenea cir

cumstanțe, dacă Mihai Vodă practica o politică care astăzi am
numi-o de acomodare, să nu se uite că în acele vremuri era fo
CE
losită de țări mult mai puternice. Unii dintre contimporani — Mi

hai Szekely — după cum am văzut, au înțeles-o și n’au con
damnat-o.
/
1) N. Buta, o, c., p. 144—7.

2) A. Veress, o. c. p. 77. Știrea e dela Roma din 8 Aprilie. Deci
SI
ceaușul nu venise mplt timp după sosirea marei solii. Vezi și N. Buta. o.
c., p. 143.
IA
3) A. Veress, o. c., p. 78.

U
R
— 170 —
RA
Mihai Vodă și Turcii in a- Lupta în contra Turcilor, este
junul ocupării Moldovii. știut, a fost în istoria generală
de multe ori și un cadran ad-hoc pentru alte rivalități politice.
LIB
Cadrele cadranului n’au rămas totdeauna aceleași. In acest sens
trebuesc apreciate legăturile politicei externe polone cu Mihai
Vodă și cu Turcii. Atitudinea diplomatică a Poloniei față de
domnul român se datora mai multor cauze. Era o politică în care
ITY
își dau întâlnire reflexe de nuanțe diferite, lntr’adevăr, rivalitatea
polono-habsburgica, precum și ambiția Poloniei de a-și lărgi zona
de influență, la reușita cărui lucru era ajutată de prietenia Turci
lor, contribuia ca statul dela nord să ia atitudine decisivă față
RS
de acela care putea fi o piedică serioasă în calea realizării pla
nului politic polon. Trebue adăugat la toate acestea și imboldul
de fiecare zi, ce-1 dădeau Movileștii în acest sens politicii polone,
VE
ceeace întreținea în mod permanent atenția cercurilor conducă
toare față de acțiunile lui Mihai Vodă. Toate aceste considerații .
își găsesc confirmarea în mărturiile păstrate din acele timpuri.
NI
Astfel știri din lumea polonă, chiar când pornesc dela re
prezentanții papei colorează întunecat figura domnului român,
preamărind însă pe Bathorești și Movilești. Nunții papali s’au
U
lăsat Influențați de cercurile conducătoare din Polonia, în spe

cial de cancelarul Zamoyski care personifica prietenia alături de.
AL
Turci și ura mare în contra imperiului habsburgic.

Deaceea nu putem considera ca literă a adevărului cele
scrise de nunțiul papal din Polonia la Roma, când anunță ') o
TR
eventuală ligă anti-turcă în care Polonia să aibă, bineînțeles, pri

mul rol. Dar Zamoyski era-și ruda Bathoreștilor.
Acest fapt nu poate fi crezut, fiindcă sunt suficiente știri
EN
cari impun o concluzie tocmai opusă. Ceauși turci, după unele

mărturii din Varșovia, îndemnau regatul polon să atace pe Mihai
/C
1) N. Buta, o, c., p. 144 și p. 144—7. In scrisoare este arătat că An

drei Bâthory nu s’a gândit la o înțelegere cu sultanul, ci erau pertractări cu
scopul de a câștiga timp până la înțelegerea cu imperialii. Se adăoga că
Polonia nici odată nu s’a gândit să facă neplăceri lui Mihai Vodă. Apoi
SI
credulul nunțiu plin de bucurie comunica la Roma gândul lui Zamoyski de

a lupta în contra Turcilor!.. Papa a sprijjinit pe cardinalul ajuns principe
IA
ardelean, socotind că-1 poate împăca și acomoda cu Habsburgii.

CU
R
— 171 —
RA
Vodă încă din Februarie 1600 '). In acest sens ne dă știri și ra
portul nunțiului papal polon din 4 Martie 12). Aici sunt arătate insis
tențele Turcilor pe lângă Poloni, pentru a-i hotărî la o acțiune care
LIB
să ducă la cucerirea Transilvaniei. Poarta argumenta pentru a-i con
vinge, că aceasta este și în interesul Polonilor, fiindcă cardina
lul — este vorba de Andrei Bâthory — era senator polon și cu
aprobarea lor a luat domnia Transilvaniei. Un raport al aceluiaș
TY
reprezentant papal 34 ), semnalează sosirea unui al doilea ceauș,
care exprima dorința sultanului, ca regele Poloniei să pedep-
siască pe Mihai Vodă și să pună un palatin mai bun, răzbu-
SI
nându-și și moartea senatorului. Tot la Roma ajungea înainte de
25 Martie 4) o știre din Transilvania care comunica că se ajun
R
sese la stabilirea unui acord între cancelarul polon și Turci, prin
care să se repună în stăpânirea Ardealului Sigismund Bâthory,
VE
iar după moartea acestuia să se investiască cu titlul de principe,
unul din fiii cancelarului.
Această situație politică era cunoscută și lui Mihai Vodă în
NI
mare parte, înainte de a trece Carpații moldoveni, de care trebuia
deci să țină seamă. Intr’adevăr domnul viteaz — după cum mențio
LU
nează și unele mărturii ale străinilor contimporani — avea fin

simț diplomatic. Deasemeni avea buni informatori la Constanti
nopol, cum era și acel Angelo 5), căruia îi comunica la 20 Aprilie
gândul de a-1 scoate pe Irimia Vodă din domnia Moldovei; adă-
RA
oga că pentru aceasta are și aprobarea lui Ibrahim pașa, vroia

să pună pe Bogdan, fiul lui Iancul Sasul, domn în Moldova.
Voevodul menționa în acelaș timp și dușmănia ce i-o poartă
T
Mahmud atât lui, cât și marelui vizir, punându-se în calea păcii

și dovadă era faptul că îi omorîse niște soli trimiși ' în acest
EN
scop la Poartă. încheia, ' poruncind agentului său, să salute pe

Mustafa ceauș, »om de bine, supus stăpânului său și serdarului«.
Este sigur că în politica de apropiere față de Turci, un rol im
/C
portant a jucat și Andronic Cantacuzino. El a fost întotdeauna

pentru o politică alături de Turci și boerii munteni crescuți în
1) Hurmuzaki — lorga, Documente XII, p. 733.

SI
2) N. Buta, o. c., p, 136.

3) lbidem, p. 138.
IA
4) lbidem, p. 144.
5) Hurmuzaki, Documente IV2, p. 23,
U
— 172
R
RA
această tradiție, oricât de impunătoare era personalitatea lui
Mihai Viteazul, desigur, au avut momente de îndoială și atunci
se alăturau marelui boier și rudă domnească. Paolo Giorgio Ra-
gusanul în această formă comunica împăratului Rudolf II la
LIB
sfârșitul lui Aprilie 1600 '), deși știrile date de cel din urmă
nu totdeauna merită toată crezarea.
Interesele poate i-ar fi dictat să fie mai concesiv față de
Turci, căci anturajul său imediat aproba o eventuală politică a
ITY
domnului în acest sens, totuși tratativele lui Mihai Vodă cu Turcii
apar numai ca o acțiune diplomatică de preparare a expediției pen
tru cucerirea Moldovei și a definitivării situației sale în Ardeal, în
RS
care chestie curtea dela Praga a zăbovit anume, ca să dea răspun
sul răspicat. Cu toată tergiversarea imperialilor și nemulțumirea
care i-o provoca Basta, Mihai Vodă păstra încă, la sfârșitul pri
măverii anului 1600, speranța în succesul creștinătății ■). Chiar
VE
solia voevodului român la Constantinopol 3), trimisă pentru a
justifica ocuparea Transilvaniei și care a fost foarte bine primită
în cercurile oficiale turcești, este arătată în unele rapoarte con
NI
timporane ca având doar scopul să înșele pe Turci, conside-
rându-se un simplu Joc, pentru a câștiga timp.
LU
E drept că nu există dovezi sigure că marele domn ar

fi luptat în acest timp pe frontul din Ungaria în contra Turcilor,
cum încearcă să arate unele documente. Mișcările de trupe, sem
nalate în câteva avize4), înspre Agria, Ghiula și Solnoc nu găsesc
A
confirmarea vre-unei lupte. Dar nu-i mai puțin adevărat că Turcii

prin intrigile lui Zamoyski și Ieremia Vodă, perduseră încrederea
TR
în Mihai Vodă și se gândiau acum să intre în Țara-Românească,

însărcinând cu aceasta pe Daud pașa și îndemnând totodată pe
Moldoveni și Poloni la o atare acțiune. In acest scop au fost
EN
concentrați și Giafer fost pașă de Cipru și Memi Corso, pașă

de Tripoll6)-
Acelaș raport a mai păstrat știrea că încercările lui Ibrahim
/C
pașa, de a convinge Poarta otomană despre sinceritatea lui Mihai
1) A. Veress, o. c., p. 93. Cf. pentru toate acestea, mai ales pentru
Andronic. N. Iorga. Despre Cantacuzini, București 1902, p, XL și urm.
SI
2) M. Buta, o. c., p. 155—6.

3) A. Veress, o. c., p. 124. N. Buta, o. c.. p. 157.
4) N, Buta, o. c., p. 143.
IA
5) Hurmuzaki, Documente, 1V2, p. 23.

U
R
RA
— 173 —
Vodă, contribuiseră la diminuarea reputației marelui vizir, iar

Mahmud pașa prin opoziția ce o făcea tratativelor dintre Mihai
LIB
și Turci, a câștigat în considerație înaintea lumii turcești.
La începutul anului 1600 cererile de ajutoare în bani și
trupe ale lui Ieremia Vodă la Poartă în contra lui Mihai . Vodă,
erau de multe ori sau refuzate, sau numai în parte admise ’). Este
ITY
timpul, când Turcii îndemnau pe Poloni, — deșteptându-le sus
ceptibilitatea — la lupta pentru restabilirea statului quo ante, ei
la rândul lor arătându-se însă puțin convinși pentru o acțiune
imediată. De aceste împrejurări a profitat Mihai Vodă — omul
RS
întreprinderii energice și fără șovăială — în acțiunea sa fulgeră
toare din Mai 1600. Dar domnul cu politica iui proprie, prin
ocuparea Moldovei 1 2) va fi prins mai mult în lanțul urii polone.
VE
Cele 3 țări sub o singură conducere ar fi format un bloc pu
ternic și se puteau prevedea schimbări importante la Dunărea
de jos. Acest fapt care însemna pentru statele vecine ruperea
NI
vechiului echilibru de forțe și diminuarea sau chiar perderea to- /
tală a unor zone de influență, era de așteptat că va duce la des-
lănțuirea furtunii asupra capului celui ce a realizat-o. Unei Polon*
U
stăpânite de politica turco-fronă a lui Zamoyski, îngenunchiate

aproape Porții, nu-i convenia să-i fie știrbită umbra de prestigiu
AL
ce-i mai rămânea : vasalitatea Moldovei.

Apoi știrile puse în circulație — desigur de Zamoyski —
cari atribuiau lui Mihai Viteazul gândul de a ajunge rege al Po
TR
loniei sub suzeranitatea sultanului, fiul său principe al Ardealu

lui, iar Moldova și Țara-Românească, pașalâcuri, dacă se poate
admite o asemenea concepție, pregătiau justificarea față de opi
EN
nia publică polonă și grăbiau hotărîrea regelu" pentru o acțiune

în contra lui Mihai Vodă34).
Pe de altă parte Habsburgii cu toată dușmănia cele-o purta
cancelarul polon, n’au agreat nici odată, ca Polonia să fie pro
/C
vocată, nici chiar iritată. Iar acum, când soli turci veniseră la Alba
lulia pentru a cere să li se predea Lipova, Inău și Caransebeș «),
fapt ce ar fi permanentizat pericolul turcesc, făcea ca împăratul
SI
1) A. Veress, o. c., p. 92; Hurmuzaki, Documente IV2, p. 20, 247.

2) N. Iorga, Polonais et Roumains, București 1923, p, 61-62.
IA
3) lbidem, p. 61. N. Buta, o. c. p. 160,

4) A, Veress, o. c., p. 120, N. Buta, o. c., p. 160.
U
AR
— 174 —
să fie încă mai puțin bucuros de ocuparea Moldovei de către

Mihai Vodă, care uzase în această acțiune trupe ce-ar fi putut
R
găsi întrebuințare pe front în contra Turcilor *). Deaceea la Praga
LIB
se căuta tot mai mult pacea cu Turcii și aceasta nu putea fi,
decât favorabilă lui Mihai Viteazul, dat fiind situația în care acesta
segăsia. Domnul român de altfel a căutat să se pună și singur la
adăpostul unei invazii care l-ar fi lovit din spate, atunci când
trecea Carpații în Moldova. Așa se explică solia trimisă de el la
ITY
Constantinopol, de care am mai amintit și care coincide în timp cu
ocuparea Moldovei1 2). Simultaneitatea actelor arată că Mihai își pre
para și diplomaticește planurile militare. Datorită prevederii lui
RS
Mihai Vodă și poate faptului că . Poarta ezita până la limpezirea
situației să ia o atitudine hotărîtă, ■ vestea cuceririi Moldovei
ajunsă la Constantinopol n’a stăruit imediat proteste. O scrisoare
VE
constantinopolitană din 26 Iunie arată însă că sultanul se te
mea mult de planurile și acțiunea domnului român și aștepta o
solie dela acesta, față de care ' se arăta foarte prietenos, oprind
să i se facă pagube34). Acelaș aviz scria că trupe asiatice se în
NI
dreptau spre Belgrad întărind armata lui Ibrahim pașa ; totuși
se mai nutriau speranțe într’o împăcare turco-habsburgică. Un
LU
aviz venețian din 22 Iulie *) a păstrat aceeaș știre despre teama

provocată »grandissimo timore ■ del Micheli« la Constantinopol
prin ocuparea Moldovei de către domnul român. Turcilor le era
frică, că Mihai o 'să ajungă și la Constantinopol. ' Circula știrea că
A
marele domn ar fi avut înțelegere cu Cazacii cari în părțile Mării

TR
Negre împiedicau cu bărcile lor înarmate transporturile pentru

aprovizionarea marelui oraș. Mai este arătat că acești ostași ai
prăzilor puneau stăpânire pe piețele de desfacere, de unde luau
EN
toate mărfurile. Și aici se scrie despre forțe ■ turcești cari se în

dreptau spre Ungaria pentru a asedia Strigoniul, că însuși sul
tanul ar intenționa să vină pe frontul acestui războiu. Avem știri
însă că după ce s’a confirmat vestea ocupării Moldovei, Turcii
/C
s’au gândit să opună rezistență definitivării nouii situații. Avizul

venețian din 5 August spune că sultanul a trimis ordin lui Ibra-
SI
1) N. Buta. oc., p. 161.

2) A. Veress, o. c., p, 124; N. Buta, o. c„ p. 157
3) A. Veress/ o. c., p. 153.
IA
4) A. Mesrobeanu, 1. c. p. 176—7.
U
R
— 175 —
RA
him, ca în cazul că voevodul român nu se va supune, dând și
tributul cuvenit, să-l atace, trimițând în contra lui și pe Tătarix).
Vești sigure relatau despre un mare număr de oști turcești
LIB
și tătărești, 50 mii de oameni, cari aveau să asedieze Varadinul
și Strigoniul, se scria chiar de - 100 mii soldați. Pentru a cunoaște
din această vreme opinia publică turcească despre Mihai Vodă,
mult folositoare sunt rapoartele bailului din Stambul. La 15
ITY
Iulie s) sublinia dogelui său grija ce-o aveau Turcii față de situ
ația triumfătoare a marelui căpitan Mihai și luau măsuri pentru
distrugerea lui. Mahmud pașa primia ordinul să-l atace ;
să-l atace erau îndemnați Polonii și Tătarii. Ultimilor li se tri
RS
misese ordin și bani pentru a năvăli cu amândouă neamurile,
însă era credința că aceștia nu vor executa ordinul, fiindu-le
câștigată neutralitatea de către Mihai Vodă prin daruri. La lere-
VE
mia Movilă fusese expediat Caraiman aga cu 40 mii țechini pentru
a recruta Cazaci. Tot acum au fost porniți Giafer pașa și Memi
pașa amintiți, cu 10 galere pe Marea Neagră. Raportul din 29
NI
Iulle3) al aceluiaș - bail amintia de o eventuală împăcare între
Mihai Vodă și Zamoyski, lucru arătat că ar aduce mult
rău Turcilor, fiindcă ei vedeau căderea domnului român
LU
tocmai cu ajutorul polon. Se mai anunța că agentul lui Mihai

Vodă din Constantinopol a fost arestat și închis le Șapte tur
nuri, dimpreună cu un ceauș amic de al său. Poate este acel
RA
Mustafa ceauș despre care marele domn vorbia așa de bine

agentului său în primăvara anului 1600. La 30 August se vorbia
în Constantinopol că Ibrahim pașa va ataca pe Mihai în Ardeal,
iar în Moldova Zamoyski, Ieremia Movilă șl Tătarii. Se adăoga
NT
că Ibrahim ar fi chinuit pe un sol al lui Mihai Vodă care se afla

în acest timp la el, tratând pacea. Nu mult după aceea, un sol
muntean *), venit dela Tătari la Constantinopol, însoțit de un om
CE
al hanului, fusese închis și numai după mare stăruință și rugă

minte depusă de Tătar fu liberat. Și de data aceasta nu se con
firmă că Mahmud și cu hanul tătărăsc vor trece în Țara-Româ-
nească.
I/
1) N. Buta, o. c., p. 164.

S
2) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 25 ; N. Buta. o. c - , p. 168 9.

3) Hurmuzaki, Documente IV2, p. 26.
IA
4) Ibidem,
U
R
176 —
RA
Poate acum a trecut Dunărea în Țara-Românească și cele câ
teva cete răzlețe din oastea pașei de Vidin cari au jefuit o parte
din țară. Numai sub forma unor cete de pradă și nu ca un atac
LIB
cu oaste regulată, putem primi relația care ne-o dă documentul
dat în Târgoviște la 17 Iunie 1600 de către Nicolae Vodă, fiul
lui Mihai Viteazul, în care document se spune că a fost scris, «...
în urma jefuirii blestemaților de Agareni, când au jefuit și robit
ITY
Țara Românească« *).
Scrisori constantinopolitane din 12 Iulie ni-au păstrat știrea
că Turcii intenționau să ocupe și Moldova2), svonjput^lic care nu
se poate atribui Turcilor ca intenție. A fost însă un început de
S
înțelegere sau poate chiar învoială între Turci și Zamoyski la
această dată. Circula la Constantinopol și știrea că s’a produs o
ER
înțelegere între Mihai și Poloni 3). Cu toate aceste știri și multe
altele cari circulau în lumea constantinopolitană, zădărnicind în
crederea Turcilor în domnul român, Ibrahim încă îl susținea, ară
IV
tând că a primit dela el o sumă mare de bani, ca tribut.
Marele vizir se plângea sultanului de puțina încredere ce i
UN
se acordă. Deaceea pentru a confirma spusele sale, el arăta că

va trimite solul lui Mihai Vodă însoțit de un om al său, bairac-
tarul, astfel ca Poarta să aibă toată certitudinea. Bailul mai știa
la 12 Sept., când scria acestea, că purtarea Tătarilor este ■ dubi
AL
oasă, că aceștia amânau plecarea la război și trimiteau la Cons

tantinopol doar cereri de bani. Din Caffa sosise știrea că Tătarii
nici nu se gândesc să porniască în acest an de acasă. Mahmud
TR
însuși se găsia la Dunăre în mare strâmtorare. N’avea destui

soldați, nici bani și cerea vecinie la Poartă să i se trimită aju
toare. Milițiile turcești, refuzau să se adune, invocând mizeria și
EN
desnădejdea cauzată de lungimea războiului.
Valerian ■ Popovici
/C
Iași 16 Aug. 1934. (va urma),

SI
1) Revista pentru istorie, archeologic și filologie, an. II, p. 209 și urm.

IA
2) A. Veress. o. c., p. 163.

3) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 27.
U
R
RA
Despre Ardealul lui Mihai Vodă Viteazul
Câteva documente date pentru moșii ardelenești —
LIB
După lupta dela Șelimbăr Mihai a trebuit să
organizeze noua stare politică din Ardeal. Pe acest
ITY
drum nou de activitate a întâmpinat greutăți, multe
decurgând din zăbava imperialilor de a lua o hotărîre
definitivă, în ceeace privește noua stare a Ardealului.
Neînțelegerea curții habsburgice pentru necesitatea u
S
nei noui situații politice, care ar fi garantat rezultatele
războiului terminat victorios de Mihai, răutatea sfetni
ER
cilor imperiali cari au căutat să aranjeze rezultatul lup
tei dela Șelimbăr ca realizarea reunirii Ardealului cu
Ungaria habsburgică, plan urmărit de Habsburgi din
IV
vremea păcii dela Oradea, invidia generalului ' imperial
George Basta care își considera ca datorie să ia în
UN
primire doar Ardealul cucerit de Mihai ]) căruia să nu

i se acorde nici nu rol în noul Ardeal, atitudinea de
dușmănie a nobilimii ungurești din Ardeal care a con
siderat în cea mai mare parte a sa domnia ardeleană a lui
AL
Mihai ca provizorie etc., toate acestea au ridicat con

tinue - obstacole năzuințelor lui Mihai Vodă de a orga
niza Ardealul. Dela ziua victoriei românești de lângă
TR
Sibiu pănă la lupta dela Mirăslău a fost așa de scurt

timp pentru a completa în toate sensurile voite de Mihai
noua organizare a Ardealului, încât azi avem, putem spu
EN
ne numai schița generală de program a planului general

conceput de Mihai. Habsburgii continuau să trăiască în
lumea vechilor pretenții afișate de Țara-Ungurească și
combătute de domnii munteni, deși împrejurările în anii
/C
1599—1600 erau altele. Este foarte interesantă în a

ceastă privință atitudinea pe care aceștia o au față de
situațiunea de drept internațional a Țării-Românești
și ’n 1600. Ni s’a păstrai punctul - de vedere al împă-
SI
1) Odată Basta a fost de părere, ca imperialii să admită în Ardeal ca

IA
guvernator pe Mihai Vodă (Hurmuzaki, Documente’ III, pag. 366-7 Cf. și N.

lorga, Istoria lui Mihai Viieazul II, București 1935, pag. 30).
U
— 178 —
R
râtului Rudolf II în această privință. Avem din 11 Fe
RA
bruarie 1600 un document dat de împărat la Pilsen.
Aflăm din acest document că împăratul ia sub ocro
tirea sa pe Mihai, pe copii acestuia, Țara-Românească,
LIB
făgăduind ajutor la orice caz de nevoie. împăratul re
cunoaște dreptul de moștenire al familiei lui Mihai la
tronul Țării-Românești în linie masculină, respectân-
du-se primogenitura. Se prevedea însă condiție ca la o
TY
nouă succesiune urmașul în scaun să facă jurământ de
credință regilor Ungariei, ca și Mihai1). Cum concepea
Mihai statul întemeiat de el cuprinzând Ardealul, Mol
SI
dova și Țara-Românească, rezultă din însemnarea au
tografă a marelui domn păstrată printr’un document:
ER
„și hotaru Ardealului, pohta ce-am pohtit . Moldova,
Țara-Românească, Io Mihail Voevod“ 2). Reiese clar
adică din toate actele lui Mihai că a înțeles să alcă
tuiască o singură stăpânire din cele trei țări românești
V
care politicește să lupte alături de Habsburgi în con
NI
tra Turcilor 3).
Mihai Viteazul n’a avut răgazul necesar să unifice
LU
complect cele trei țări, nici împrejurări favorabile.

Titlul lui Mihai Viteazul In documentele sale, după
după lupta dela Șelimbăr. ziua luptei dela Șelimbăr, Mi
hai Viteazul are alt titlu de
A
cât cel cunoscut din documente muntenești anterioare.

TR
Dacă s’ar fi afișat prea mult ca stăpân al Ardealului

fără nici o legătură cu Habsburgii, ar fi periclitat temei-
nicirea nouei situații politice. Marele domn a trebuit să
EN
facă oarecari concesii unor împrejurări ale vremii cari

îi puteau ' servi să rezolve chestiunile timpului de tran
ziție. Așa se explică titlul pe care-1 găsim în primele
documente date de Mih.ai ca stăpân al Ardealului. Și
/C
când a fost vorba să se alcătuiască formula de jură

mânt piin care lumea ardelenească recunoștea noua
SI
1) Szădeczky Lajos, Erdeiy es Mihâly vajda tortenete, Timișoara 1893,

pag, 330-1,
2) N. Iorga, Studii și documente IV, pag. 4.
IA
3) V. Popovici, Mihai Vodă Viteazul și Turci în anii 1600—1601 în

Cercetări istorice X-X1I 1936. pag. 156 și urm.
CU
R
— 179 —
RA
stăpânire, . a trebuit Mihai să ție seamă de pretențiile
Habsburgilor și de dușmănia Turcilor care-1 însoția ca
o umbră personală. Așa se explică titlul din toamna
LIB
anului 1599 și iarna anului 1600 care este următorul
într’un document din 3 Noembrie, 1599, dat în Alba-
Iulia: „Nos Michael Valachiae Transalpinae Vaivoda
sacratissimae caesareae regieaque maiestatis consilia-
ITY
rius per Transilvaniam locumtenens et eiusdem ma
iestatis exercitus cis Transsilvaniam et eius ditionum
partiumque fines generalis capitaneus etc.“ *).
In documentul din 20 Dec. 1599—scrisoare tri
RS
misă de Mihai luileremia Vodă Movilă—noul stăpân al
Ardealului se intitula însă: „Ioan Mihail Voevodcu mila
lui D-zeu stăpânilor al Țării Ardealului și al Țării-Ro-
E
mânești“ 2), ceeace exprima ideile politice ale lui Mihai.
Când și ' Moldova făcea parte din stăpânirea lui
IV
Mihai se adaogă la titlul de mai sus că domnul este
și stăpânitor al Moidovei3). Găsim acest titlu și’n do
UN
cumentul din 19 Iulie 1600, prin care se confirmă drep

turile de proprietate ale lui Ștefan Ceachi4).
Știm că Turcii și Polonii au însoțit cu dușmănie și
bănueli drumurile politice ale lui Mihai Viteazul. Din Ar
AL
deal înainte de 1 Decemvre 1599 Mihai a ' trebuit să tri

mită în Țara-Românească pe fiul său cu armată. Se
aflase că fiul lui Mihnea Turcitul intrase în țară cu
TR
Turcii și că Zamoyski se pregătește din Moodova să

porniască < cu armată mare în contra Ardealului 5). I
s’au dat 6000 de soldați comandați de Pancrațiu Sen-
nyei și Gașpar Sibrik 6). A conceput Mihai ca ceva aparte,
EN
sau ca un întreg Țara-Tomânească înglobată în noua

1) Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldo
/C
vei și Țării-Românești V București 1932, pag. 269. Pentru acest titlu ve£i
și doc. din 27 Martie și 17 Aprile 1600 în Revista Arhivelor I, pag. 267-8.
2) Scrisoarea este redactată polonește și domnul își zice hospodarz
(P. P. Panaitescu, Documente privitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Bu
curești 1936, pag. 93, 96. — Pentru cadrul și seria evenimentelor vezi N.
Iorga, Istoria Iui Mihai Viteazul II, București 1935, pag. 1 și urm.
SI
3) Andrei Veress, Documente etc. VI, pag. 85, (document din 18

Aprilie 1600, dat în Alba-Iulia).
4) Anexa 7.
IA
5) Andr. Veress, op. cit., V. pag. 299.

6) Ibidem, pag. 341-2.
U
R
stăpânire, o parte integrantă condusă însă și adminis-
RA
tratată deosebit de către fiu! său ? Administrând Țara-
Românească sub oblăduirea tatălui său, fiul, Nicolae
Vodă își zicea la 13 Ianuarie 1600 ; „Domn a toată
LIB
țara Ungro-Vlahiei, fiul marelui și prea bunului Io Mi-
hail voevod domn al țării Ardealului etc.,“ 1 ) ca și la
15 Mai următor,23 ) ca și la 16 Mai 3). După ce Mihai
și-a aranjat și stăpânirea asupra Moldovei, titlul lui
Nicolae Vodă a fost următorul: .Nicula voevod,
TY
domn a toată Țara-Românească, feciorul marelui și
preabunului Io Mihail Voevod, craiu a toată țara Ar
dealului și domn a toată țara Moldovei și stăpânind
SI
și Țara-Românească...“ 4) Deci după lupta dela Șe
limbăr, după trimiterea lui Nicolae Vodă în Țara-Ro
ER
mânească, acesta conducea țara sub înalta oblăduire
a tatălui său.
Ne interesează aici, cum considera Mihai, fami
IV
lia acestuia, sfetnicii lui și colaboratorii situația după
lupta dela Șelimbâr. „Crai al întregului Ardeal“ este
UN
expresia concepției românești, cum zice și un docu

ment din 26 Ian. 16005).
Nicolae Vodă a avut sfetnicii săi cari erau: Du
mitru mare vornic, Miroslav mare logofăt, Andronic
AL
visternic, Stroe stolnic, Șerban paharnic, Radul vel-

postelnic, Negre spătarul (iar după cucerirea Moldo
vei pe Balea spătarul), Mandea comis. Unii dintre a
TR
ceștia au ajutat în acelaș timp și pe Mihai în condu

cerea Ardealului, precum pe de altă parte însoțitori
ai lui Mihai în Ardeal au condus și treburile, grijile
lui Nicolae Vodă. Așa a fost Teodosie logofătul pe
N
care un document dat la 15 Mai 1600 de Nicolae

CE
Vodă îl arată logofăt mare al fiului domnesc. Cunoaș

tem apoi și pe sfetnicii cu cari Mihai a condus Ar
dealul. La 25 Martie 1500 un document arată ca mari
dregători ardeleni ai lui Mihai pe următorii: Dumitru
/
Napraghi mare cancelar, Teodosie mare logofăt, Moise

Săcuiul (=Sechil), „mare ghinărareș“, Mihalcea banul,
SI
1) Acad. Rom., 89 | XL., orig. slav.

IA
2> Acad. Rom., 2 | R. B., orig. slav.

3) Arh. Staa, București, secț. ist., orig. slav.
4) St. Nicolaescu, Documente dela Mihai Vodă Viteazul ca domn
al Țării-Românești, al Ardealului și al Moldovei, București 1916, pag. 16
U
5) Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav,

R
— 181 —
RA
Calotă banul, Preda postelnicul, Bărcan marele vi
stiernic, Leca mare comis, Stoica mare postelnic ').
Intr’un document din 6 Iulie următor lipsește Napraghi,
LIB
apoi Calotă banul, se adaogă Corniș Gașpar, iar la Mi-
halcea se arată că e mare ban 12). Documentul dat la
Gura Teleajenului, în 26 Sept. 1600 nu are mărturii
boerești, decât a lui Drăghici logofătul care l-a scris 3).
ITY
Un document dela acelaș domn păstrat numai în tra
ducere și având data de 15 Iulie 1600 are ca martori
numai pe Teodosie mare log., Stoica mare post., Băr
can ■ mare vistier, Leca mare comis 4)56, ca și altul din
RS
8 August următor 5). Documentul din 20 Aprilie 1600
are ca martori pe Corniș Gașpar, Moise Săcuiul, Ceachi,
Bărcan vistier, Stoica mare postelnic. Documentul este
scris de Oancea logofătul 6). VE
Interesant este faptul că’n documentele date în
Iași Mihai Viteazul are întru câtva alte mărturii boe
rești : la 1 Iunie 1600 pe Teodosie vellog., Radu clu
NI
cerul, Mihalcea banul, Bărcan velvister, Leca velco-
mis și Stoica velpostelnic 7)8. La 5 Iunie următor lângă
LU
domn este în Iași Andronache velvistier, la 7 Iulie

Constantin spătarul 8), iar la 23 Iunie Ștefan vellogofăt910
).
Cum considera Mihai statul românesc căruia i s’a
adaos și Moldova, către sfârșitul primăverii anului 1600,
A
rezultă din faptul că Ion Capturi, pârcălabul Sucevei,

TR
jură credință „domnului meu, stăpânitorului și dom

nul Ardealului, Țării-Românești și Moldovei, Măriei
Sale lui Mihai Vodă și fiului Măriei Sale... 1°). Textul
EN
1) I. Bogdan, Patru documente de la Mihai Viteazui etc., în Prinos

Iui D. A. Sturdza. București 1903, pag. 160 și 161.
2) Ibidem, pag. 164 și 166.
/C
3) Ibidem, pag. 168 și 170.

4) St. Nicolaescu, op. cit., pag, 24 și N. Iorga, Studii și doc. IV, pag. 8-9,
5) Ibidem, pag. 27.
6) Anexa 5.
7) St. Nicolaescu, lucr. cit., pag. 11.
SI
8) Ibidem, pag. 15 și 17, 18 și 19.

9) Ibidem, pag. 20.
10) Hurmuzaki-Iorga, Documente XII, pag. 951 n. 1 și Szădeczkv, op.
IA
cit., pag. 341, Cf. N. Iorga, Studii și documente IV, pag. 5.

U
R
acestui jurământ este foarte prețios, fiindcă ne arată
RA
alături de documente domnești păstrate până azi, titlul
domnesc agreat de Mihai, titlu care impune adevă
rata părere despre ideile politice realizate și pe cari
LIB
marele domn căuta să le desăvârșiască.
Ideile politice ale lui Mihai se exteriorizează și'n
pecetea lui. Reproducem aici legenda peceții lui Mi
hai Vodă dela documentul acordat m-rii Bistrița la 27
TY
Iulie 1600 Ț: „Io Mihail voevod, cu mila lui D-zeu
domnitor al Țării Ugrovlahiei și voevod al Ardealu
lui și domn al țării Moldovei" 2). Este interesant de
SI
știut că și după lupta de la Mirăslău Mihai și-a men
ținut acelaș program politic. In documentul dat la 26
R
Sept. 1601 La Gura Teleajenului domnul neresemnat
își zice „voevod și domn a toată Țara-Românească și
Ardealului și al Țării Moldovei3). VE
Despre administrația Ar- După intrarea în Alba Iulia,
NI
dealului în vremea lui Mi- Mihai Vodă a căutat să dea
hai Viteazul. provizoriu, până va ajunge la
Danii ardelenești ale lui deplină înțelegere cu împăra
U
Mihai Vodă.
tul, o nouă viață internă Ar
dealului. Sunt foarte importante în această privință ho-
AL
tărîrile dietei din Alba Iulia ținute în zilele de 20-28

Noemvre Ț. Intre aceste hotărîri foarte importantă a
fost decizia că se anulează toate daniile făcute de
TR
principele Sigismund Bâthory. Apoi Mihai a căutat să '

răsplătiască pe devotațiinouei stări de lucruri. Dar după
asasinarea lui Mihai foarte multe din documentele
EN
domnești privitoare la daniile lui Mihai, la schimbă

rile făcute, au fost distruse. Așa se explică, de ce a
/C
1) Documentul este reeditat ap. St. Nicolaescu, op. cit., pag. 24-25.
2) Pentru pecetea lui Mihai vezi Gr. G Tocilescu, O nouă pecete a
lui Mihai Vodă Viteazul în Buletinul societății numismatice române Iltrim.
1 1905 București, pag. 10-13. Cf. ibidem III, pag. 137-140, XV 1920, pag.
1-20. Cf. și A. Resch, Siebenburgische Miinzen und Medaillen, pag. 49 și
SI
St. Nicolaescu, op. cit., pag. 38.

3) I. Bogdan. Patru documente etc. 1. c., pag. 167.
IA
4) Monumenta comitialia Transilvaniae IV, pag. 429-437.

U
R
— 183 —
RA
vem azi așa de puține și deci aceste puține nu pot
da toată fizionomia noului Ardeal.
. .Știm că domnul la 3 Noemvre 1599 a restituit
LIB
privilegiile Săcuilor din scaunul Chezdi. Cei din scau
nul Odorhei au primit document asemănător la 28 i
Noemvre următor1)2. 3La 10 Ian. 1609 confirmă drep
turi ale orașului Brașov 2). La 7 Martie următor re-
înoește privilegiile avute de scaunele săcuești, Ciuc,
TY
Gurghiu și Cason 3). Știm că Săcuii au sprijinit înce
putul domniei ardelenești a lui Mihai.
Acelaș a întărit în 1600 Sașilor din Seleuș, Prod
SI
și Hoghilag privilegiul avut de a folosi ocna din O-
dorhei4)5. La 22 Noemvre 1599, hotărît a ierta pe cei
R
greșiți, Mihai confirmă toate privilegiile orașului Cluj 5).
La 4 Noemvre 1599 Mihai ordonă să fie intro
VE
dus Petru Damocaș în moșiile sale din satele Tuja, Pa-
gocea și Dâmbul 678). La 18 Noemvre următor după
intervenția unor sfetnici și considerând meritul lui Ni
NI
colae Segniey de Lăpu care luase parte și la lupta de
la Giurgiu (1595) îi confirmă castelul Chiroch dimpre
U
ună cu moșiile aparținătoare : Brad, Aciova, Poiana,

Lazuri, Peștera, Sânjude din comitatul Zarand. In a
ceastă diplomă de danie, ca și într’altele domnul
AL
spune că a ocupat cu armele Ardealului și deci îi re

vine întreg ius reguim1). La 22 Noemvre următor dă
act de ocrotire pentru averea văduvei lui Ion Ge-
TR
reb din Ciuc, Odorhei și Cluj 8), La 25 Noemvre ur

mător confirmă proprietăți lui Ion Boer din Turda, în
tre altele și o moară în satul Vărgăuța din a'propie-
EN
1) Andr. Veress, Documente etc. V. pag. 169-70 și Szâdeczky, op.

cit., pag. 313-5.
/C
2) Szădecky, op. cit., pag. 326-7.

3) Andr, Veress, Documente etc. VI, pag. 46-48.
4) I G. Bulat, încă un act de la Mihai Viteazul în Revista istorică
XII, pag. 204-5.
SI
5) Andr. Veress. Documente etc. V. pag. 286-8.

6) Andr. Veress, Documente etc. V, pag. 272.
7) Ibidem, pag 283-4.
IA
8) Ibidem, pag, 288-9.

U
R
rea Turzii ’■). La 28 Noemvre următor confirmă co
RA
piilor lui Ion Gyulay posesiunea Lupșa, părți de mo
șie din Iara de sus și de jos etc, iar la 29 lui Ștefan
Bodoni îi restitue proprietățile acordându-i drept de
LIB
moștenire și pentru descendența femenină 2). La 1 De-
cemvre următor îi întărește lui Petru Huzar de Bren-
hida moșia Apalina cu casa și curtea nobiliară, apoi
părți de moșie în Filpișul mare și viile din podgoria
TY
orașului Reghin, toate în comitatul Turda, apoi Crai-
falău și partea de moșie din Milășel cu casa și curtea
nobiliară, apoi porțiunea predială din Nima, toate a
SI
cestea în comitatul Cluj, apoi moșia Suciul de jos din
comitatul Solnocul interior3). Interesantă, fiindcă se
dă cu drept de moștenire pentru ambele sexe, e da
ER
nia confirmativă făcută la 1 Dec 1599 lui Gașpar Bor-
nemisza pentru părți de moșie din Budalea cu casa
nobiliară din Cluj, apoi Filpișul mare din comitatul
IV
Turda 4). Tot cu drept de moștenire pentru fii și fete,
confirmă la aceeaș dată proprietăți lui Moise Zekely
UN
(= Szekely) căruia îi zice sfetnic și general al arma

tei dorm^n^j^ți5). Lui Ion Horvath și soției acestuia,
Anei, le confirmă cu drept de moștenire pentru am
bele sexe casa nobiliară, apoi „moștenirea Foîtești-
AL
lor“, moșie de moștenire a Anei, în moșia Lăpușnic

în comitatul Inidoara6). La 8 Dec. următor confirmă
și acordă proprietăți lui Ștefan Ciachi, unele foste ale
TR
lui Cristofor Keresztury, altele ale lui Volfgang Banffy

de Lossoncz, altele ale lui Francisc Vas7). La 11 Dec.
următor confirmă Elenei Korosi moșiile Olpret și Nireșul
EN
șăsesc, precum și fiicei acesteia și urmașilor lor de

ambe se^(j8). La 12 Dec. următor ordonă ca Gavriil
Haller, fiul lui Petru Haller, să fie introdus în moșia
/C
1) Ibidem, pag. 289-290.

2) Ibidem, pag. 291-2 și anexa noastră 1.
SI
5) Ibidem, pag. 297-8. Cf. și Hurmuzaki-Iorga, Documente XII, p. 527.

6) Andr. Veress, Documente etc, V, pag. 321.
7) Ibidem, pag. 319-20.
IA
8) Ibidem, pag. 323-4. 324-5. ■

U
R
185 —
RA
sa Idiciu din comitatul Târnava 1). Pentru supușii săi
ardeleni Mihai era „dominus noster clementissimus“,
cum i se zice ~ și ’n documentul din 3 Ian. 1600, prin
LIB
care știm că dăruise 17 moșii lui Fabio Genga,
bărbatul acelei Velica care fusese soția lui Aron Vodă 2).
Moșiile erau : Hățăgel cu casă și curte nobiliară, Ră-
chișoara, Poeni (azi Poiana), Lunca Cernei de jos,
Gî^rîi^c^c^rci 3). Meria, Eblid (?), Seceta, Prihodiște,
ITY
Paucinești, Totești, Demsuș, Petrosul (azi Pietroasa),
Criva (azi Crivadia) Lacuri (azi lipsă), Grădiște și
Șchei cu baia de fier de acolo, toate în comitatul
Inidoara.
RS
La 14 Martie 1600 dă ordin pentru introducerea
în niște moșii a lui Mihai Imeci4). La 16 Martie 1300
Ion Boer a fost introdus ca proprietar al curții nobi
VE
liare și al moșiei sale din Turda 5) La 18 Apr. 1600
întărește lui Ștefan de Kozolia proprietăți în Cozolia,
unde în vecinătate era Gherman Pop.
NI
S’a zis că Mihai și-a pus în fruntea administrației
devotați. Știm că din Ion Keserii a făcut arendașul
LU
dijmelor ardelene. Acesta era fiul Zamfirei care era

fiica lui Moise Vodă67). De deosebită favoare s’a bu
curat pitarul George Borțun • de Caransebeș. Era ,,pro-
visor“ domnesc în comitatul Alba și la 1 Ian. 1600
RA
îi confirmă proprietățile: Sărăzani din dependențele o

rașului Bujor din comitatul Timiș'). La 10 lan. urmă
tor confirma schimbul, de pe urma căruia lui Borțun
îi revenia o casă în cetatea Alba Iulia, lângă casa lui
NT
Gașpar Sibrik. Știm că la această dată în suburbia

(măieria) orașului locuia Șerb Alciu și Oprea Mesaroș 8)
George Pitarul e arătat și ca jude de curte în Alba Iu-
CE

2) Ibidem, VI, pag. 3-4.
3) Probabil lectura Chiernicova e eroare pentru Chiernichora (ibid).
/

SI
6) Ibidem, pag. 150. Mihai Vodă a arătat deosebit interes Românilor

din Ardeal, Timișana etc.
IA
8) Ibidem, pag. 6-7, 19.

U
— 186
R
lia1). Casa lui George pitarul în Caransebeș se înve
RA
cina cu Mihai Giurma și cu strada Pieței2)
Știm că ’n cetatea Făgăraș la 10 Februarie 1600
era provizor Badea stolnic care conducea districtul cu
LIB
12 boeri jurați3), când se confirma boerului Bârsan
casa din Luța. La Cluj a fost în vremea lui Mihai ca
„jude regesc“, deci primar, Andrei Stâncel4).
Documentele publicate aici mai jos ne dau știri
ITY
despre alte danii. Unele au mai fost publicate, dar nu
în întregime, ori cu greșeli sau din alte copii.
1.
RS
Alba Iulla, 1599 Noemvre 29. Mihai iartă pe Ștefan Bodoni,
îi restitue proprietățile acordăndu-i drept de moștenire și pentru
descendența femenină și ordonă introducerea în moșii, fără cetatea
Gherla și dependențele ei. VE
1599. Albae Iuliae 29 Novembris. Michaelis »Valachiae Transal-
pinae vayvodae,s(acrae) c(aesareae) r(egiae)que maiestatis consiliarii,
NI
per Transilvaniam locumtenentis eiusdemque cis Transilvaniam par-
tiumque ei subiectarum fines exercitus generalis capitanei« man-
LU
datum ad requisitores conventus de K. (olos) Monostra, ut mag-

nificus Stephanus Bodoni de Vayda Szentivân, consiliarius,
auratae militiae eques et comes comitatus Kolos statuatur
in dominium universorum bonorum suorum (excepta tamen
A
arce Szamosujvâr et eius pertinentiis), quae idem vayvoda

TR
eidem »Stephano Bodoni parcendo, vel accedente etiam noneul-

lorum consiliariorum singulari intercessione« dicto Stephano Bo
doni ad utrumque sexum restituit. Homines regii ad hanc resti-
tutionem designantur: Gabriel Cserenyi de Balâsfalva, Nicolaus
EN
Erdeli de Somkerek, vel Ambrosius Fejervâri de Simontelke, aut

Mihael Serlingi de Serling, neve Franciscus et Georgius Aknai
de Szentivân, vel Martinus Buzai de Boka, aut foannes Siklodi
/C
de Poka, ne Wolfgangus Gyerofi de Wâsârkel, vel Michael Gye-

rofi de Sztâna.
SI

4) Șt. Meteș, Domni și boeri din țările române în orașul Cluj etc.,
IA
Cluj 1935, pag. IX și N. Iorga, op. cit. II, pag. 15.

U
R
— 187 —
RA
Exstat în archîvo K. Monostoriensi XIV, 65.
din. los. Ketneny: Appendix diplomat arii Trans-

sylvanici. 1591-1604. D\14, foaea 242.
LIB
. Sa publicat cu omisiuni ap. Andrei Veress, Documente privitoare la
istoria Ardealului, Moldovei și Țării-Românești V. București 1932, pag. 292,
2.
TY
Alba Iulia 1599 Decernare 20. Mihai confirmă lui Mihai
Dobai dreptul de proprietate asupra moșiei Tihău din comitatul
Dobăca (azi Sălaj).
SI
Nos Michael VaJachie Transalpinae vayvoda, sacratissimae
c(aesareae) r(egiae)que maiestatis consiliarius, per Transilvaniam
ER
locumtenens eiusdemque cis Transilvaniam et partium ei subiecta-
rum fines exercitus generalis capitaneus etc. memoriae com-
mendamus tenore praesentium significantes quibus expedit univer-
IV
sis, quod etsi in proximis dominorum regnicolarum generalibus co-
mitiis hoc anno praesenti ad 20 diem Novembris ex edicto nostro
UN
hic, Albae Iuliae, celebratis, universae et quaelibet donationes sere-

nissimi Sigismundi Bâihori etc. alias principis Transilvaniae etc.
reiectae, annihilatae viribusque cassae et ineficaces redditae et
pronunciatae fuissent et alioquin etiam ius belii in universis bo-
AL
nis et iuribus possessionariis haberemus. Nos tamen cum ad

nonnulorum dominorum consiliariorum nostrorum singularem
intercessionem nobis propterea factam, turn vero attentis et con-
TR
sideratis fidelitate et fidelibus servitiis egregii Ioannis Dobai de

eadem, quae ipse principibus Transilvaniae, praedecessoribus
nostris et huic regno pro locorum et temporum diversitate fi-
deliter exhibuit et impendit ac in futurum quoque nobis ex-
N
hibiturus et impensurus est, totalem et integram portionem pos-

CE
sessionariam in possessione Toho ') vocata in comitatu Dobo-

censi existentem habitam et hactenus ex collatione dicti Sigis
mundi principis per eundem iusto et legitimo titulo tentam at-
que possessam, totum item et omne ius regium, si quod in ea
I/
dem portione possessiouaria etiam aliter qualitercunque existeret

et haberetur, aut eadem et idem nostram ex quibuscunque cau-
S
sis, viis, modis et rationibus concernerent, collationem simul-

IA
1) Azi Tihău. In original a fost probabil Tiho.

U
R
cum cunctis suis utilitatibus et pertinentiis quibuslibet, terris
RA
scilicet arabilibus etc. (: iuxta stilum solitum :) memorato loanni
Dobai ipsiusque haeredibus et posteritatibus utriusque sexus
universis, novae nostrae donationis titulo clementer dedimus,
LIB
donavimus et contulimus, imo damus, donamus et con-
ferimus iure perpetuo et irrevocabiliter possidendam, pariter et
habendam salvo iure alieno, harum nostrarum vigore et testi-
monio literarum mediante, quae tune in formam privilegii redi-
ITY
gentur, cum in specie fuerint reportatae. Datum Albae luliae, die
20 mensis Decembris, anno Domini 1599.
(:Subscriptio Michaelis Vayvodae):
S
ER
loannes Iacobinus secretarius m. p.
Authographum exstat in archivo K. Monostoriensi XI. 387.
IV
Copiat din: /os. Kemeny : Appendix diplomatarii Trans-
sylvanici. 1591'1604, D\14, foaea 245.
UN
Documentul s’a publicat ap. Szădecky Lajos, Erdely es Mihaly vajda

etc. Timișoara 1893, pag. 321.
3.
AL
Alba-lulia 1599. Dec. 28. Mihai dă document protecțional

pentru văduva Elena Korosi, pentru averea și proprietățile ei.
TR
1599. Albae luliae 28 Dec. Michaelis »Vaiachiae Transalpinae

vaivodae, s(acrae) c(aesareae) r(egiae)que maiestatis consiliarii per
Transilvaniam locumtenentis eiusdemque cis Transilvaniam, par-
EN
tiumque ei subiectarum fines exercitus generalis capitanei« protec-

tionales pro Helena Keoreosy, vidua Cristophori Kereszturi (de
Szent Benedek:) eiusque bonis universis.
/C
Exstant originaliter in archivo comitum Kornis.

Documentul a fost publicat în întregime ap. Andrei Veress, op. cit.,
pag. 351-2.
SI
Copiat din : Ios, Kemeny : Appendix diplomatarii Transyl-

IA
vanici 1591-1604. D\14, foaea 243.

U
R
189 —
RA
4.
Alba Iulia 1(^00Ianuarie 5. Mihai dă lui Nicolae Marczali, ne
pot de soră al episcopului catolic Naprâgyi, proprietățile: Mănăștu-
LIB
rul'unguresc, Mănășturul românesc, Ardeova, Dretea, Bicalul, Bede-
ciu, Panic și Berindea din comitatul Cluj, apoi curia nobiliară
din Siluaș, apoi Mlcuș, Sălicea și Racoș din comitatul Turda.
TY
Michael Valachiae Transalpinae wayvoda, s(acrae) c(aesareae)
r(egiae) que maiestatis consiliarius per Transylvaniam locumtenens
eiusdemque cis Transylvaniam partiumque eidem subiectarum
SI
fines exercitus generalis capitaneus etc. nobilibus requisitori-
bus literarum et literalium instrumentorum in sacristia, sive con-
servatorio conventus Beatae Mariae Virginis de Colos Monostra
R
repositorum et locatorum et quarumlibet iudiciariarum delibe-
VE
rationum legitimorumque mandatorum nostrorum executoribus,
salutem et favorem. Quum nos tum ad singularem intercessio-
nem illustris ac reverendissimi domini Demetrii Napragi electi
episcopi Transilvaniensis, cancellarii summi per Transylvaniam,
NI
et consiliarii sacrae caesareae regiaeque maiestatis pro parte e-
gregii Nicolai Marczali, ex sorore nepotis sui nobis factam, tum
LU
vero rationem habentes praeclarae fidei et insignium virtutum

eiusdem Nicolai Marczali, quae ipse tum alias semper, tum vero
potissimum his mutationum temporibus, quibus hoc regnum
Transylvaniae a fide et fidelitate sacrae caesareae maiestatis, do
A
mini noștri clementissimi, desciverat, memor fidei et dexteritatis

TR
suae, in tam vario et mutabili inconstantique rerum Transylva-

nicarum stătu, fidem suae maiestati caesareae debitam, una cum
praefato domino episcopo, cuius lateri continuo adhaesit, inte-
gerrime et summa cum constantia conservanda luculenter et a
EN
bunde declaravit ac in futurum etiam eandem fidem cum am-

pliori virtutum suarum laude declaraturum confidimus, totales et
integras portiones possessionarias in possessionibus Gyerd Mo-
/C
nostor, Olâh Monostor, Erdofalva, Derethe, Oiah Bikali,

Bedoth, Panik et Berend in Colosiensi, item curiam nobilita
rem in possessione Zilvas portionesques . possessionarias
Mikes et Zeleste nuncupatas nec non totalem . et integram pos-
SI
sessionem Râkos vocatam in Thordensi comitatibus existentes,

habitas, quae antea quidem egregiorum quondam Stephani et
IA
Christophori Kabos de dicta Gyerd Monostor praefuissent, sed

U
190 —
R
RA
ex eo, quod, “ postquam superioribus mensibus hoc regnum
Transylvaniae Dei beneficio armis in nostram potestatem rede-
gissemus, iure belii atque etiam per mortem et defectum semi-
nis eorundem Stephani et Christophori Kabos iuxta veterem et
LIB
approbatam regni huius legem et consuetudinem ad nos con-
sequenterque collationem nostram rite et legitime devolutae esse
perhibentur et redactae, totum praeterea et omne ius regium, si
quod in praemissis portionibus possessionariis domoque ac curia
ITY
nobilitari etiam aliter qualitercumque existeret et haberetur, aut
eaedem et idem nostram ex quibuscunque causis, viis, modis et
rationibus concernerent collationem, simul cum cunctis suis uti-
litatibus et pertinentiis quibuslibet etc. (:reliqua iuxta stilum so-
RS
litum mandati statutorii:) Datum Albae Iuliae 5-a die Ianuarii,
a. D. 1600.
Exstant in archivo K. Monostoriensi. Copia in A. 9. tom. VII, pag. 96.
VE
Copiat din: Ios. Kemeng: Appendix diplomatarii Trans-
sylvanici. 1591-1604. D\14. foaia 247.
S’a publicat și ap. Szădeczky Lajos. op. cit., pag. 325 (din aceeaș copie)
NI
5.
LU
1600 Făgăraș, Aprilie 20. Mihai dă hotărîre în cearta

pentru hotare dintre Sărata și Scoreiu. Sătenii din Scoreiu pierd
procesul ’).
A
Iuon Michaj Vojvod ku mila luj Dumnezeu Domn a toate

Czara Ardjaluluj, Fetșor mareluj și prjabunului reposzatuluj Pe-
TR
traszk Vajvod din Czara Rumenjaszke. Datam Domnija me at-

saszte porunke a Domnij mele Sztâvi si lui Kezan si lui Brates
si ku fecsorilor si ku totz fratzilor kitz va fi Boeri in Szarata
N
in Szât kasze fie alor tot Szâtul szaratu si ku Obadfi si ku

CE
1) Timotei Cipariu în Archivu pentru filologia și istoria (nr. 1 din 1

Ian. 1867, pag. 20-21) a publicat traducerea din slavonește a acestui do
cument, traducere făcută la 3 Iunie v. 1727 de protopop Samuil de Bistra,
protopop Ftoma dela Cluj și Popa Ion dela Bae de Abrud din Roșia.După-
cum se vede, ortografia traducerii, ce o dăm aici, este ungurească, deci
/
poate reprezenta o altă traducere sau poate o prezentare cu ortografie

SI
ungurească a aceleeaș traduceri, ceeace însă este mai puțin probabil. Fă-
cându-se comparație între cele două traduceri cari au păstrat documentul
acesta al lui Mihai Vodă Viteazul, se va vedea, că publicarea de față nu
IA
e inutilă.
CU
R
— 191 —
RA
toate Mosjia din Kimp si din Ape si din pedure si din Munte
si tot hatârul peszte totte, pentru kejeszte alor drjapte si betrine
Moșie din Sztremos. Iare dupe astsesztja szau foszt entemplat,
LIB
szatului szeretzenilor tse szkie mâi szusz de au perdut kerczile
lor tse au avut pe Moșie. Dupe atseja Szâtul Szkoreul invreme
tse au ablitsit, ke au perdut Szeretzeni kartja lor de pe Moșie,
jâre Szâtul Szkuorejul jei au intseput a tretse peszte hatârul
TY
Szeretzenilor, de au luat multe Moșii dela Szeretzeni si au zisz
szeteni din Szkorej, kumke jaszte alor drjapte moșie, pe unde
trekusze jei peszte hotâr, jâre Szeretseni nu au niște o trjabe
SI
cu atse Moșie și au avut szâtul Szkorejul si kârte, kâsze szieasa
kum au szkrisz in kartja lor; Iâre Szâtul szerata, jei forte szau
ER
plinsz pentru direptate si pentru kelkare hatârului si kartja nu
ave kes perdusze kartja. Pentru atsaja Domnia me am szokotit,
si am keotat ku totz Szfetnitsi Domnii mele si nuam krezut
atsa karte kare o au avut szâtul Szkorejul, csi am dat 12 Boeri
IV
intre amendoao szatele, kasze umble si sze întrebe oameni be-
tretriny si sze koate si sze adeverecze, pe unde szint hotarele
UN
csele betrine ? Decsi szâtul Szeretzenilor, jei au adunat 17 oa-

meny buny si betriny din prezsurul locului kari au știut ho
tarele tsele betrine de Moșie si au venit înainte atselor 12
Boeri si au zsurât, ke atszeszte szint hotarele csele be
L
trine de moșie, szemnele anume: Din Apa Oltuluj din

vadullat pene in Zepodia szjake si din Zepodia szjake, pene
RA
in Frâszen si din Fraszen pene indrumul czeri la pereul Feti si

pene in czermurile Apej Szkorejuluj si pene in Kale poeni si
din Kalja pojeni pene in Kale muntelui si din Kalja muntelui
NT
pene in prihodiste pene in apa tunsuluj și pene in verful mun

telui. Si asa accumblat si au mersz atja 12 Boeri si au înnoit
atsele hotare toate impreune ku Boerinul Domnii mele Supan
CE
Farkas Căpitanul din csetate Fogarasuluj si ku atsey 17 Boerij

betriny si oameny buny, kum de akum innainte atseszte sze fie
hotârele, kum ljâu intokmit atsesty oameny, mai szusz zis ku
szufletelelor si au zsurât, kum atseszte szint hotârele tsele be
I/
trine, jare szâtul Szkorejul jei au remâsz mintsinosy, pentru atsa-

szta au dat Domnia me szatuluj szeratej kâsze aibe jei toate
S
moșia, moșie sztatornike insze pre atsele szemne tse szkriu mâi
szusz, cum au așezat atsei 17 Oameny betriny si atsej 12 Boery,
IA
asa am dat si Domnia me szatuluj szeratej, kasze aibe jei Moșia

U
192 —
R
RA
Sztatornike si fetserilor si nepoczi si sztrenepoczi lor si de
nime miskate dupe zisza domnii mele, pentru atsaszta si
merturii am pusz Domnia me pe Supân Kornis Gaspar si Supân
Szekely Mojses Generales si Supân Csâki si Supân Berkan visz-
LIB
tejerul si Supân Stojka Marele posztelnik si inszumi Domnia
me am zisz szâu szkrisz Oantsa Logofetul in csetate deSzkaon.
Fogaras 20 Aprilie. Annul Domnuluj 1600 dela Z. I. 7108.
Copia în arhivo guberniali sub No. 721. 807.
TY
Copiat din los. Kememj: Appendix diplomatarii Trans-
sylvanici, 1591-1604. D\14, foaea249.
SI
S’a publicat după copia Kemeny cu ortografie românizată și la Szâ-
deczky, op. cit., pag. 335-6.
R
6.
Codlea 1600 Mai 1. Mihai dăruește lui Matei Perușici mo
VE
șiile Chiraieș și Chintelnic din comitatul Dobâca dimpreună cu
conacul și curtea nobiliară de acolo. Se enumeră luptele în cari
a luptat vitejește donatarul, făcând parte din oastea lui Mihai
NI
Vodă Viteazul.
Michael Valachiae Transalpinae et Moldaviae Vayvoda, s (a-
LU
crae) c(aesareae) r(egiae)que maiestatis consiliarius, per Transilva

niam locumtenens etc. nobilibus requisitoribus literarum et lite-
ralium intrumentorum conventus Beatae Virginis de Co
RA
losmonostra, salutem et favorem. Cum noscumad nonnullorum

dominorum consiliariorum nostrorum singularem intercessionem
nobis propterea factam, turn vero dignam habentes rationem
virtutis et excelentis fortitudinis militaris egregii Matthaei Peru-
NT
ssith, aulae nostrae familiaris, quae ipse nobis et reipublicae

Christianae in multis expeditionibus bellicis contra Turcam sus-
ceptis fideliter et cum summa nominis sui laude declaravit, si-
CE
quidern superioribus annis, postquam reiecta barbarorum societate,

arma contra eos pro Christianorum salute movissemus et ad
expugnandum castellum Orozchyhiense Turcicae ditionis, in finibus
Bulgariae, Danubium traiecissemus exustoque funditus cum
I/
oppido castello, cum bassae numeroso exercitu, postea apud

oppidum Dresztor, bego cum exercitu fuso fugatoque, iterum
S
expugnata Brailla, ' cum nostris copiis, tandem vero in memorabili

IA
illa ad angustias Kalugerana, in regno nostro Transalpinensi,

U
R
— 193 —
RA
cum copiis Zinan bassae pugna feliei semper rerum eventu, ita
fidem constantiamque ac insignem militaris fortitudinis virtutem
testatam fecit, ut maximam nomini suo laudem apud omnes
LIB
concitaverit. Horum et futurorum quoque servitiorum eius intu
ita totales et integras possessiones Kerles et Kentelke, simul
cum domo et curia nobilitari ibidem, in comitatu Dobocensi
existentes, per nos Nicolao Bornemisza Hungariensi (sic !) spe
ITY
futurorum servitiorum donatas et collatas, sed ex eo, quod idem
Nicolaus Bornemisza immemor promissionis suae ad servitia no
stra ex regno Hungariaehuc in Transilvaniam transire noluisset
ob idque... iterum ad fiscum consequenterque collationem no
RS
stram devolutas et redactas. Totum item et omne ius regium,
si quod etc. simul cum cunctis suis utilitatibus et pertinentiis
quibuslibet etc. memorato Matthaeo Perussith ipsiusque haere-
VE
dibus et posteritatibus universis, illis vero deficientibus, vel
forte non existentibus, nobili dominae Sophiae Torny, consorți
suae eiusdemque haeredibus et posteritatibus universis, vigore
aliarum literarum nostrarum donationalium... inperpetuum, salvo
NI
jure alieno, clementer dederimus etc. (reliqua iuxta stilum mandati
statutorii). Datum in oppido nostro Feketehalom, die l-a measis
LU
Maii A. D. 1600.
Originale exstat in arhivo K. Monostoriensi. V. 58.
Copiat din: Ios. Kemeny: Appendix diplomatarii Trans
RA
ilvaniei. 1591-1604. D\14. foaia 248.

S’a publicat și ap. Szădeczky, op. cit., pag. 338 din aceeaș copie,
7.
NT
Alba lulia. 1600 Iulie 19. Mihai confirmă drepturile de

proprietate ale lui Ștefan Ciachi. Este vorba în document și de
cetatea Gilău care dimpreună cu satele ei era proprietate a lui
CE
Mihai Vodă. (Documentul e păstrat fragmentar în copia, ce o

dăm aici).
1600. Albae Iuliae 19 Iulii. Michaelis »Valachiae, Transal-

/
pinae et Moldaviae Vaivodae, s. s. c. rque maiestatis consiliarii,

et per Transilvaniam locumtenentis^ mandatum ad requisitores
SI
conventus, de Kolosmonostra, ut Stephanus Csâki de Keresztszeg,

consiliarius, ob merita, »quae ipse antea praedecessoribus no
IA
stris Transylvaniae principibus, demum nobis quoque et regimini

13-1
U
RY
— 194 —
nostro, summa cum animi sui promptitudine et dexteritate, fide
RA
et constantia ac eximia cum nominis sui laude, insignis cuius-
dam et excellentis virtutis suae signa praebendo, cum in aliis
occasionibus, turn vero potissimum in proxima expeditione no
LIB
stra Moldaviensi contra Iermiam (sicl)Mogila vayvodam fideliter
suscepta ita declaravit testataque reddidit, ut magnam de se in om-
nium animis integerrimae constantiae et singularis bellicae forti-
tudinis laudem gloriamque concitavit«, — ad sexum virilem, eo
TY
autem deficiente etiam ad sexum faemineum, — eo autem etiam
deficiente consors eius Anna Veselenyi eiusque posteri utrius-
que sexus statuantur, titulo donationis et iuris regii in domi-
I
nium totalis castelli Egres, nec non oppidi Egres ac portionum
RS
in Tottelek, Vâsârtelek, Ujfalu, Valko, Iakotelke, Berche, Felsd et
Also Rajtocz, Moldovafalva, Argeș in comitatu Kolos, »ac Gorbo,
Chernek, partim in Dobocensi, partim in Szolnok interiori
,
* item
VE
in Banika, Balashâza, Kettosmezo, Galgo, Toso'), Paptelke, Kalo-
cza in comitatu Doboka, praeterea in Tothszâllâs, Nagy Lozna,
Harasztos, Buzamezo, Zal'ha, Bezdek, Salamon, Nagy et Kis
I
Kriztolcz, Munchel, Kis Zalonna, Lunkafalva, Also, Felso Cso-
UN
bânka, Klicz, Kis Lozna, Loznakd, Kddmenes, Rohna, Konkolyfalva,

et • Zakatura in comitatu Szolnok interiori habitarum hactenusque
ad dictum castellum Egeres tentarum, »quae alias Stephani Bocs‘
kai de Kis Maria, ex collatione Sigismundi Bâthori de Somlyo-
AL
alias principis Transylvaniae praefuissent, verum ex eo, quod

cum superioribus mensibus Dei beneficio atque felicibus... s. c.
rque maiestatis hoc regno Transylvaniae per nos occupato, in
TR
generalibus dominorum regnicolarum Transylvaniensium comitiis

ad 20 diem mensis Novembris A. D. 1599 proxime praeterito
hic Albae Iuliae ex edicto nostro celebratis, publico suffragio,
EN
universae et quaelibet donationes eiusdem Sigismundi principis

annihilatae, abrogatae et reiectae fuissent, ad nos consequen
terque collationem nostram rite et legitime devoluta esse perhi-
/C
bentur«. — Homines regii ad hanc statutionem designantur :

Petrus vel Michael Bânfi de Zentelke, loannes Gyerofi de Kis
Kapus, Franciscus Nagy, aut Nicolaus Thepessizz, vel Stephanus
Ebeni de Gyerd Monostor, Nicolaus Thamâsfalvi de Tamâs-
SI
falva, Michael Gyerofi de Sztâna.

IA
1) Tolo seu Tiho

CU
RY
— 195 —
RA
. Exstant in arhivo K. Monostoriensi una cum relatoriis
anni 1600 perhibentibus, quod statutio haec peracta fuerit per
di.ctos Nicolaum Thamâsfalvi et Stephanum Ebeni, homines re-
LIB
gios . ac Georgium Szentivânyi requisitorem conventualem prae-
sentibus vicinis iobbagionibus Michaelis et Ioannis Gyerofi ex
possessione Inaketke, collegii Iesuitarum Claudiopolitani ex
possessione Bogârtelke et legenye, dicti Michaelis’ vayvodae
principis ex posessione Darocz ad arcem eiusdem Gyalu spec-
ITY
tante, — Stephani Bodoni ex possessione Nagv Petri, Forgacskut
ac Dank,—Ioanois Gverofi de Kis Kapus et orphanorum Pauli
Mikola ex possessione Gyero Monostor, —Gabrielis Perneszi
ex pnssessinpe Damos, — Inappis, Ladislai et Nicolai Bânfi ex
pnssessinpe Kalota, — Casparis Mahuly et Mathiae Karandi ex
RS
possessione Nagv Merendgyo, — Gabrielis Sombori et Valentini
Thdki ex possessione Keleczel, — Ioanpis Vajda et Gabrielis
Pândi ex possessione Varcza, — Petri, Georgii et Dionisii Bând
ex possessione Nvârszo, — Stephani Sukosd et Thomae Valkai
VE
ex possessione Iakotelke, — Gabrielis BănE et Martini Literati
de Zilah ex possessione Bugya Buna, — Nicolai Kântor ex pos-
sessione Fel Egregv, — Stephani Chijejthv ex possessione Szent
Maria, — Wolfgangi Sombori et Stephani Kemenv ex possessione
NI
Nvercze, — Blasii Piskolthi 'et Ioannis Peterdi ex possessi■npe
Hidalmas, — Fabii Genga ex pnssessinpe Szentpeter, — Fran-
LU
cisci Gvulai et Casparis Veselenvi ex possessione Kalocza, —

Stephani Petki ex possessinoe Nagv Kristolcz, — Annae Borne-
misza Raphaelis Ziczi consortis ex pnssessinpe Gorbo, — Georgii
Beleu ex possessione Zurdok, — Wolfgangi Sombori et Iudithae
Sombori, uxoris Ioanpis Literati Knlnsvâri de Thorda ex posses-
RA
sione Ujfalu, — Gabrielis et Sigismundi Sombori, ex possessinpe

Galponva, — Thomae Pokol ex possessione Koz Lozna,—Ste
phani Petki ex possessione Chernek, — civitatis Kolosvâr, et
Balthasaris Horvâ^ ex possessinoe Veczke, — civitatis Knlosvâr
NT
ex pnssessinoe Hagvmăs et Gvorkepataka, — Stephani Râcz ex

pnssesșione Tâlasfalva, — Bartholomaei Moldovai et Georgii
Thorma ex possessione Ozvav, — Stephani Chvejthi ex posses
sione Vâsărtelek,—Nicnlai Thamâsfalvi ex possessione Argves,—
CE
Stephani Bodoni ex possessione Nagv Petri — ac Michaelis

vaYvodae principis ex possessione Solvomtelke ad arcem Gvalu
pertinente, — contradicentibus tamen Iesuitis Claudiopolitanis
ratione certarum terrarum ad Bogârtelke pertinentium. XVIII. 145
/
Copiat din: los. Kerneny: Appendix diplomatarii Trans-

SI
sylvanici. 1591-1604. D 14, foaia 250.

Documentul • s’a publicat fără lista persoanelor cari au luat parte la
introducerea în drepturile de proprietate, ap. Andr. Veress, op. cit.. VI,
IA
pag. 145-6.
I. Minea
CU
RY
RA
LIB
ITY
Ocupația rusească în Moldova din anii
1828=1834
RS
Introducere.
VE
Nici odată nu s’a discutat între cabinetele mariior puteri
europene atâta soartea principatelor române, ca începând din a
nul 1821. Sistemul politic statornicit prin lucrările congresului
NI
dela Viena a cedat foarte greu tendințelor de înnoire multe, câte apă
reau la orizontul politic. Metternich a făcut tot ce a putut ca să
LU
mențină în întreaga Europă forma veche în viața de stat. Câtă-

va vreme a avut concursul Angliei lui Castlereagh și Rusiei ța
rului Alexandru I. După căderea premierului englez, după moar
tea țarului Alexandru I, era evident pentru orișicine că formele
RA
vechi nu se mai puteau păstra. Tocmai în această vreme s’a discu

tat mult și s’a ajuns cu greu, ca Turcii să evacueze parțial prin
cipatele române. Când în chestia grecească nu s’a putut ajunge
NT
Ia nici o lămurire, noul premier englez Canning, noul țar Nico

lae I, au rupt cu sistemul politic al lui Metternich. S’a desființat
Sfânta Alianță și pentarhia marilor puteri, a început războiul ruso-
CE
turc, după ce se dovedise că convenția dela Cetatea Albă n’a

putut fi nici chiar un armistițiu mai durabil. ’)
De aceea, acest război ruso-turc are o deosebită importanță,
căci a adus cea mai îndelungată și cea mai însemnată dintre o
/
cupațiile rusești la noi.

Nu s’a scris istoria detailată a acestor ocupații.12) In cele de
SI
1) H. von Srbik. Metternich, der Staatsmann und der Mensch, I

IA
Miinchen, 1925. -
2) Lucrarea aceasta în forma, în care se publică, a fost înaintată și
CU
R
— 197 —
RA
mai jos vom trata ocupația rusească din Moldova în anii 1828-1834.
* * *
Până Ia începutul secolului XIX, ocupațiile rusești au ținut
atâta timp, cât războiul. Generalii comandanți ai armatelor ru
LIB
sești nu se gândiau decât la utilități strategice, bază de apro
vizionare ; uneori a apărut și tendința de a transforma ocupa
ția în anexare. Ocupațiile acestea au o importanță mult mai re
dusă, decât aceea a ocupației din 1828-1834.
TY
Față de planurile politice rusești anterioare, din 1821 înainte
a intervenit o schimbare. Rusia, ajunsă până la Prut, s’a convins că nu
poate duce cucerirea mai departe, fiindcă întâlnește împotriva sa o
SI
poziția generală europeană. Nici nu mai era vremea de anexări
în felul acelora cari se făcuseră în secolul XVIII și ca a căror
ER
continuare se poate considera anexarea Moldovei dintre Prut și
Nistru. Spre vest de Prut era o conștiință politică, care acum se opu
nea și găsia, cu cât timpul înainta, tot mai mult sprijin î« opo
IV
ziția politică europeană, care se făcea Rusiei. De aceea, Rușii,
schimbând mijloacele, dar nu scopul fifial, s’au străduit să facă
din țările române un domeniu de influență rusească neconte
UN
stată. Opera aceasta a căutat s’o realizeze ocupația din 1828-1834.

Ave n astăzi multe dosare ale acestei ocupații. Insă impor
tanța acestei vremi de ocupație nu constă numai în posibilitățile
bogate de a fi studiată. Ea atrage interesul nostru mai ales prin
AL
opera constructivă înfăptuită în acest timp. Rezultatul acestei o

pere constructive este regulamentul organic și fizionomia domnii
lor regulamentare.
TR
Regulamentul organic a fost și hulit și lăudat ; a fost pri

mit de unii contimporani cu însuflețire, de alții cu răceală. Nu
toată lumea, care a trăit sub regimul lui până la data convenției
EN
din Paris, ca și mai înainte, până la data convenției dela Balta-

Liman, a avut aceleași păreri. Chiar părerile aceloraș persoane
s’au schimbat în cursul vremii.
/C
Distanța ideilor politice dela 1830-1831 la ideile politice din

1848 și 1858 este foarte mare. Cei ce l-au desaprobat până a-
primită ca teză de doctorat la sfârșitul anului școlar 1932-1933. In 1934 d-1
Joan C. Filitti a publicai lucrarea: «Principatele române de la 1828 la 1834.
SI
Ocupația rusească și regulamentul organic». Eu studiasem informațiile din

Arhiva de la Iași. Socot prin urmare că lucrarea mea este fofositoare și
IA
nouă și după ce s’a publicat lucrarea d-lui Filitti.

CU
RY
— 198
cum, n’au acordat prea multă importanță, nu își scoseseră a
RA
ceastă părere din studiul amănunțit al vremurilor, când s’a al
cătuit. Adevărul adevărat nu se poate stabili nici considerând
numai mărturiile străinilor cari ne-au cunoscut atunci, nici nu
LIB
mai părerile generației din 1848 care l-a ars, ci numai în baza
materialului arhivalic, în cea mai mare parte nepublicat, ceea ce
facem noi în această lucrare.
Arhivele Statului din Iași păstrează multă bogăție de infor
ITY
mație, referitoare la anii 1828-1834. Rămân totuși probleme de
rezolvit: dela cine a pornit ideea Regulamentului, care era pun
ctul de vedere moldovenesc, care era cel rusesc, • rolul deosebit
al Iui Kisseleff, etc. Toate acestea au nevoe încă și de altă in
RS
formație decât aceea pe care am avut-o și deci uneori conclu
ziile lucrării vor avea forma de ipoteză.
Pentru a înțelege Regulamentul organic și vremea lui, e
VE
necesar să reamintim câte ceva din atitudinea imperiului rusesc
față de principatele române.
Ne aducem aminte că în cursul războiului terminat cu pa
NI
cea dela Kuciuc-Kainargi, Rusia se gândea la anexarea princi
patelor române, cari prin unii reprezentanți de seamă, se ofereau
singure ; așa se explică faptul că Ecaterina Il-a a publicat în româ
LU
nește— în traducerea lui Toma Carra — cartea sa de legi pe care

a vrut s’o introducă • în principate.
Din partea Românilor se observă încă în această epocă
RA
dorința de a se elibera de sub stăpânirea otomană, fie printr’o

protecție oficial recunoscută a Rusiei, fie chiar printr’o anexare.
La congresul dela Focșani, pentru a se apăra de represalii din
partea Turcilor, boerii munteni, în memoriul prezentat principe
NT
lui Orloff la 6 August 1772, cer un principe român și protecți-

unea oficială a Rusiei, Austriei și Prusiei. Moldovenii doresc a-
celaș lucru, dar cererile acestea nu sunt satisfăcute. Mai târziu,
CE
la 15 Ianuarie 1773, boerii români cer Rușilor sprijin în contra

Turcilor și chiar anexarea principatelor la Polonia.
Nu ne va mira deci, că în timpul războiului terminat cu
pacea dela Iași, Moldovenii voesc crearea unei republici aristo
/
cratice autonome sub protecția Rusiei, iar Muntenii o simplă a

SI
nexiune la imperiul nordic. Dar toate acestea rămân sub formă

de idei. Ocupația din 1789-1792 a fost de scurtă durată și n’a
IA
lăsat urme, n’a adus lucruri noui în administrația țărilor româ

CU
R
RA
nești. Inovațiuni a întrodus ocupația rusească din războiul ter
minat în 1774. J)
Lunga ocupație din 1806-1812 a adus pierderea Moldovei
LIB
dintre Prut și Nistru. Este ultima cucerire teritorială a Rusiei la
Dunăre. Pacea din 10 Mai 1812 a devenit răscruce în istoria
politicei orientale rusești. Astfel a fost considerată mai târziu a
ceastă politică de unii reprezentanți însemnați ai sferelor condu
TY
cătoare rusești. Iată ce spune generalul rus P. A. Kuropatkin :
«evenimentele cari au urmat, au dovedit că Basarabia, ca unitate
geografică, n’a justificat șl na realizat speranțele unora, că ea
ar putea servi Rușilor ca bază de plecare pentru cuceriri în
SI
peninsula Balcanică, sau ca o etapă în drumul Rușilor spre Bi
zanț și Strâmtori, Iar menținerea acestei provincii în mânile
R
Rusiei, i-a costat atâtea campanii sângeroase și atâtea sacri
VE
ficii grele, încât un scriitor militar rus, făcând bilanțul răz-
boaelor ruso-turcești, ajunge la concluzia că Rusia atinsese gra
nițele sale naturale încă după pacea dela Iași din anul 1792,
când i s’a dat malul stâng al Nistrului 1 deci toate sacrificiile
NI
ulterioare au fost inutile.
* *
U
Trebue să ne întrebăm însă, dacă aceeaș era părerea con

ducătorilor ruși din 1812.
AL
Atitudinea Rusiei în cursul luptelor pentru independența

Grecilor este alta: la Petersburg se naște în mod firesc ideea de
a ajuta popoarele creștine supuse Otomanilor, să li se capete o
TR
autonomie sau o independență, care le-ar face cliente ale Rusiei,

fie din recunoștință, fie din necesitate politică.
In astfel de împrejurări a început războiul ruso-turc din
EN
1828-1829.
Anexiunea nu mai avea sens. Deasemenea principatele ro
mânești nu mai interesau direct Rusia. Intervenția acesteia la noi
/C
va fi doară în legătură cu lupta Grecilor pentru independența

politică.
Vom căuta să privim mai deaproape aspectele diplomatice
SI
1) L. T. Boga, A doua ocupație rusească a Țărilor Române etc., Chi

șinău 1930.
2) A. L. Casso. Rusia la Dunăre și formarea oblastiei Basarabiei
IA
(în rusește) Moscova, 1913, pag. 228-229.

CU
RY
200 —
RA
ale acestei lupte și vom constata, cum decurge din ele în mod
natural ruptura din anul 1828.
Masacrele turcești din Grecia au stârnit protestele întregii
lumi civilizate și astfel opinia publică din toate țările a fost câști
LIB
gată pentru cauza descendenților vechilor Helleni.
Țarul Alexandru I era prea nehotărît și în acelaș timp prea
legat de principiile Sfintei Alianțe pentru a putea ajuta pe față
pe răsculații greci. Astfel se explică vorbele transmise lui Ale
TY
xandru Ipsilante, în momentul intrării acestuia în Moldova : «ar
fi nedemn de împărat să sape temeliile imperiului turcesc prin
acțiunea rușinoasă și culpabilă a unei societăți secrete».
SI
Dar opinia publică rusă sprijinită de diplomații Capo d’Is-
tria, Pozzo di Borgo, Strogonoff, etc., cerea insistent țarului să
R
se ridice pentru apărarea ortodoxiei umilite și pentru mântuirea
pământurilor creștine de barbaria musulmană. Pentru a calma
VE
această opinie publică și pentru a-și păstra prestigiul de pro
tector al creștinilor din imperiul otoman, și numai pentru asta,
Alexandru trimite nota diplomatică din 28 Iunie 1821, justifi-
NI
cându-și în acelaș timp atitudinea sa în nota trimisă la 4 Iulie
membrilor . Sfintei Alianțe, ca provocată de necesitatea restabili-
LU
rei ordinei și analoagă intervenției franceze în Spania și inter

venției austriace în Italia.
Această justificare este dovadă că Rusia își dă seama de
imposibilitatea unei acțiuni ' independente față de Turcia și de
RA
necesitatea unei colaborări cu celelalte mari puteri europene in

teresate în chestia orientală. De aceea Alexandru I tratează la
un moment dat cu Franța, iar Nicolae I tratează cu Anglia.
NT
La moartea lui Alexandru I, atitudinea puterilor europene

era încă nehotărîtă. Franța se desinteresează de chestiunea Gre
ciei față de care Prusia și Austria se arată cu totul ostile, doar
CE
Anglia, care în 1821 și 1822 adoptase părerile lui Metternich,

sub noua orientare politică a lui Canning, este dispusă la o în
țelegere cu Rusia. Wellington, noul ambasador englez la Peters-
burg, își dă seama că dacă nu va aranja afacerile balcanice de
/
acord cu Rusia, aceasta le va rezolva singură și semnează la

Petersburg protocolul din 4 Aprilie 1826 prin care cele două pu
SI
teri se angajează să ofere beligeranților mediațiunea lor și să

fixeze frontierele viitorului stat grec. Prusia și Franța aderă la
IA
acest protocol. Opoziția Austriei aduce însă refuzul Turciei, care

CU
R
— 201 —
RA
speră că Mehemed Aii va înăbuși răscoala greacă. Totuși pro
tocolul dela Petersburg are un efect: la 7 Octomvre 1826 Ru
sia și Turcia închee convenția dela Cetatea Albă prin care se
LIB
tranșează o serie de chestiuni în legătură cu principatele ro
mâne și Serbia. Despre Greci nu se pomenește nimic.
Intre timp puterile europene continuă a se ocupa de ches
tiunea orientală. Frica de a vedea pe Franța jucând rolul de pro
ITY
tectoare a Greciei, decide pe Canning să închee tratatul de la
Londra (6 Iulie 1827). Franța, Rusia și Anglia oferiau mediația
lor între Greci și Turci pe aceleași baze ca și protocolul dela
Petersburg : Grecia va forma un stat tributar Turciei. Cele trei
RS
puteri se angajau să nu caute nici un avantaj personal în a
ceastă afacere. Dacă Turcia ar refuza mediația, ele vor căuta să
împiedice lupta între cei doi beligeranți prin orice mijloace. Ast
VE
fel tratatul dela Londra prevedea pentru ' prima dată întrebuin
țarea forței, căci pentru a opri lupta dintre Turci și Greci, era
necesară trimiterea unei flote aliate.
Conținutul tratatului a fost comunicat Porții printr’o notă
NI
colectivă, acordându-se un termen Jde o lună pentru răspuns ;
însă aceasta n’a admis nici o concesiune și, în consecință, pute
LU
rile semnatare ale tratatului au dat ordin șefilor celor trei es
cadre, cari se aflau de câtva timp în arhipelag, să împiedice
transportul trupelor egiptene și operațiunile lor pe litoral. Ibra
him pașa, unind flota egipteană cu cea turcească în rada Nava-
RA
rinului, a consimțit la un armisițiu de 20 zile, dar din cauza

unor mișcări ale Grecilor în golful Corintului, a reluat ofensiva.
Amiralul Codrington, șeful escadrei engleze, l-a silit să se reîn
T
toarcă și cele trei escadre aliate s’au prezentat în fața radei,

EN
unde peste două zile, la 20 Octomvre 1827, s’a produs o în-

căerare violentă de câteva ceasuri, în urma căreia puterea na
vală a Turciei a fost distrusă aproape în întregime. l)
Totuși această luptă n’a putut să determine pe sultan să
/C
primiască condițiunile puse de către ambasadorii puterilor aliate

și aceștia, la 8 Decemvre, au părăsit capitala Turciei. Această
ruptură va aduce mai târziu salvarea Greciei.
SI
îndată după aceasta, sultanul a început să ațâțe fanatismul

1) N. Iorga. Istoria statelor balcanice în epoca modernă, Vălenii de
IA
Munte, 1913, pag. 212.

CU
RY
— 202 —
supușilor săi împotriva Rușilor, cari, mai ales, au fost supuși
RA
unor aspre persecuțiuni, corăbiile lor au fost arse sau prădate,
iar șahul Persiei a fost stârnit să reînceapă războiul, nu de
mult încetat, cu Rusia. Firmanul din 20 Decemvre 1827,
LIB
prin care se proclamă războiul sfânt, arată că «Rusia
e ațâțată de o deșănțată ură împotriva împărăției otomane și
n’a părăsit nici un prilej pentru a-i vesti războiul pentru cea
mai mică pricină. N’a rămas nici o viclenie, nici o meșteșugire,
TY
pe care ea n’a întrebuințat-o pentru a aduce în răzvrătire proviin-
ciile împărăției noastre». ') In fața acestei acțiuni, țarul, învingător
al Perșilor, se pregătește de război. Prin pacea cu Persia, el
SI
putea acum să se arunce cu toate forțele disponibile asupra
Turciei slăbite prin desființarea ienicerilor. Manifestul din 26
R
Aprilie 1828 vestește că «Rusia se vede nevoită, ca prin puterea
armelor să-și asigure dreptățile și foloasele sale de la Răsărit
tocmelile».1 2)
VE
și să silească Poarta Otomană spre a-și păzi după cuviință
Astfel, războiul fu proclamat, de data aceasta cu consim

NI
țământul țărilor apusene, ceea ce constituia un succes deosebit
al diplomației rusești, care a putut cointeresa la acțiunea sa
Franța și Anglia, pentru ca apoi singură să-și realizeze sco
U
purile urmărite față de dușmanul secular.34)

* * * A
AL
Războiul începu pe două fronturi: la Dunăre și în Trans-

caucazia. Armata destinată să opereze la Dunăre fu pusă sub
TR
comanda mareșalului P. C. Wittgenstein, care în frunte a peste

100.000 de oameni, ♦) trece la 25 Aprilie/7 Mai 1828 Prutu»
ocupă în aceeaș zi capitala Moldovei, iar peste câteva zile (30
Aprilie/12 Mai) și pe acea a Munteniei. Pe la 15 Mai fu ase
EN
diată Brăila, care cade în mâna Rușilor după o lună de asediu

La trecerea Dunării, Turcia, lipsită de armată și de flotă, nu o-'
/C
1) Uricar, XIX, pag. 174.

2) Ibidem, pag. 180.
3) A. D. Xenopol. Războaele dintre Ruși și Turci și înrâurirea lor
asupra țărilor române, lași, 1880, voi, Il, pag. 23.
4) In afară de aceste efective, Wittgenstein mai dispunea de un
SI
efectiv de 40.000 de oameni, destinat pentru ocupația principatelor. Al.

Papadopol-Calimah, Studiul asupra lucrării lui Zablotzkii Desiatovskii despre
IA
Kisseleff, în An. Ac. Rom., seria 2, secția ist., voi. IX, pag. 71.
CU
R
— 203 —
RA
pune nici o rezistență și astfel Rușii pot nestânjeniți să înceapă
asediul cetăților Șumla, Varna și Silistra ; aici însă ei au dat de o re
zistență atât de îndârjită, încât Nicolae I, care venise la Varna ')
LIB
a dispus să fie sporite efectivele armatei de operațiuni până la
numărul de 160.000 oameni. La acest număr se mai adăugau și
numeroasele detașamente de voluntari recrutați atât în princi
pate, cât și în Bulgaria. Astfel, colonelul Liprandi formează un
detașament din Moldoveni și Arnăuți, din cari 89 de oameni
ITY
după terminarea războiului, au cerut scutirea de dări, fiind dintre
acei, cari au «luptat pentru credința creștină» ; printre ei găsim
pe un Gheorghe Constantin, Dumitru Arsene, Anastase Florea,
RS
Ioniță Palade, Ion Munteanu, Lupu Paforniță, A. Sărăceanu, că
pitan C. Aldescu, C. Lăudatu, etc. 1234*) iar colonelul Gladkii este
autorizat să formeze un detașament dintre foștii Cazaci zaporo-
jeni, «dintre cari mulți se află în Principate». 8)
VE
Asalturile energice ale Rușilor asupra cetăților asediate
sunt respinse cu succes de către armatele turcești; numai Varna
a putut fi cuprinsă de Ruși mulțumită trădării comandantului cetății.
NI
Iarna grea și timpurie - a pus capăt operațiunilor din sudul
Dunării. Mult mai norocoasă a fost campania din Asia, condusă
LU
de generalul Paskievici, având rolul de a răzleți forțele turcești.

Acest general a putut cuprinde cetățile Kars, Baiazid, Ardahan,
Poți și altele ; totuși succesele' acestea nu au putut determina
soartea războiului în niște regiuni sărace și nepopulate. Izbânda
RA
trebuia să vie numai în urma operațiunilor de pe frontul din

Europa, unde calea spre capitala Turciei era mult mai scurtă și
mai ușoară *)
NT
Pentru iarna anului 1828/1829, trupele rusești încetând ope

rațiunile, au fost în mare -parte retrase în principate și așezate
CE
1) Trecând prin Brăila, țarul a primit acolo adresa boerilor din Mun
tenia, cari exprimau protectorului asigurări de „eternelle fidelit£.“ Ibid.,
pag. 72.
2) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar 230. Ordinele generalului
Mircovici către Sfatul administrativ din 30 Octomvre și 31 Decemvre 1832
/
și 3 August 1833.
3) Ibid. Ordintil baronului Teii, șeful cartierului general către Pre
SI
ședintele plenipotențiar al divanurilor din principate.

4) A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, ed. 111, Buc.
IA
1930, voi. XI, pag. 76.

CU
RY
— 204 —
astfel: diviziile de infanterie a 17-a la Craiova, a 4-a la Obileștii
RA
Noui, a 5-a la Rușii de Vede, a 8-a la Buzău, a 9-a la Adjmi;
diviziile de cavalerie I-a de dragoni la Râmnic pe Olt, a 2-a de
husari la Pitești, a 3-a de husari la Roman, I-a de vânători că
LIB
lări la Ploești, a 4-a de ulani la Târgoviște, divizia ulanilor dela
Bug—la B:o:co^<an’; parcurile de artilerie — la Iași, Tecuci, Nico-
rești, Brăila, Călărași, Craiova. La acestea se mai adaogă o serie
întreagă de detașamente auxiliare. O parte din forțe (6 divizii
de infanterie și unități auxiliare) au fost cantonate în sudul Du
TY
nării : Bazargic, Varna, Cavarna, etc. ’).
In mijlocul lui Aprilie 1829 armatele rusești reorganizate și
SI
complectate, puse sub comanda supremă a generarului Diebici
în locul mareșalului Wittgenstein, care a fost rechemat, vor relua
luptele cu mai mult succes. Trecând Dunărea, Rușii asediază Si-
ER
listra, iar cu grosul forțelor atacă la Kulevcea (lângă Șumla) ar
mata lui Reșid pașa, sfărmând-o cu desăvârșire. Nu peste mult
cade și Silistra cu o garnizoană de peste 10.000 de soldați, 2
IV
pași cu 3 tuiuri, 250 tunuri, peste 100 steaguri, etc. *) In urma
acestui succes Diebici dispune mai de toate trupele sale. Prin
UN
tr’o manevră destinată, in aparență, să atace Șumla, îl forțează

pe Reșid pașa să-și concentreze aici toate efectivele sale. Prin
altă manevră ascunsă, în fruntea unei armate de vreo 20.000 de
oameni, generalisimul rus trece într’un singur marș, la 21 Iulie,
AL
Balcanii cu un curaj surprinzător, iar a doua zi coboară în văile

Rumeliei, cuprinzând orașele și cetățile Mesembria, Aidos, Anhia-
los și Burgas cu garnizoanele lor 8). La 2 August este ocupat
TR
orașul Iamboli de către generalul Șeremeteff în urma unei lupte

cu Halii pașa; Ia 12 August cade Slivno. Armatele rusești, pri
mite pretutindeni cu entusiasm de populația bulgară,4) ajung în
EN
câteva zile în fața porților Adrianopolului, iar elementele avan-

gardei rusești sunt împinse până aproape de Constantinopol.
Aceste succese erau însă expuse unui mare pericol : pașa de
/C
1) Ordinul secret de încuartiruire a armatelor, a fost dat la Iași în

ziua de 10 Noemvre 1828 și se află, sub forma de broșură tipărită, la Arh.
St. Iași, tr. 1757, op. 2005, dosar 167.
2) Arh. St. Iași, dosar litera B N 50. Comunicatele cartierului ge
SI
neral al armatelor de operațiuni.

3) Ibid., comunicatul din 25 Iulie 1829.
4) Ibid., f. 9 și 10.
IA
CU
R
— 205 —
RA
Scodra, însoțit de efective suficiente, se apropia în marșuri for
țate de armatele rusești; încă câteva zile de rezistență liniștită
din partea Turcilor ar fi adus poate complectul dezastru al armatelor
LIB
lui Diebici. Nicolae I cunoștea situația în care se afla generalul
său și de aceea recurge la mediația Prusiei pentru a începe tra
tativele păcii, care se va încheia la 2/14 Septemvre 1829 în
orașul, unde se opriseră pajurile rusești.
ITY
Prin tratatul dela Adrianopol, Rusia renunță aproape la
toate cuceririle făcute în timpul acestui războiu in Turcia euro
peană, păstrând doar delta Dunării până la brațul Sf. Gheor
ghe; în Asia căpătă tot litoralul estic al Mării Negre dela gurile
RS
Cubanului până la portul Sf. Nicolae și orașul Akhalțik cu re
giunea ce ținea de el. ’) In ceeace privește principatele române,
pe baza capitulațiilor, tratatelor sau hatișerifelor anterioare, li se
VE
garantează libertatea cultului, ocârmuirea națională și autonomă
și libertatea nelimitată a comerțului. Serbia se va bucura de toate
libertățile și privilegiile stipulate în convenția dela Cetatea Albă.
Corăbiile Rusiei și ale celorlalte națiuni amice cu Poarta, vor
NI
putea face comerț în Marea Neagră, având trecerea liberă prin
Bosfor și Dardanele. Turcia va plăti ca despăgubiri de război
LU
statului rus și negustorilor dăunați suma de 11500000 ducați,

iar până la achitarea acestei contribuții Rusia va deține, ca ga
ranție, pricipatele române. In acelaș timp Turcia aderă la proto
colul încheiat la Londra între cele trei puteri la 22 Martie 1829,
RA
prin care se regulează chestiunea greacă, dându-se noului stat

ca frontieră nordica o linie pornind dela golful Arta până la
golful Volo. Pe baza acestei aderări, conferința dela Londra va
NT
acorda independența Greciei (Februarie 1830).

Convenția separată privitoare la Moldova și Muntenia con
ține următoarele clauze : Poarta cedează toate posesiunile ei de
CE
pe malul stâng al Dunării; principatele vor avea voe de a sta

bili pe granițe cordoane și carantine, în care scop își vor alcă
tui un număr necesar de păzitori înarmați; nu se vor mai furniza
Turciei cereale, vite, etc., ci se va plăti numai tributul anual.
/
Domnii vor fi aleși pe viață, pentru a asigura astfel mai multă

statornicie în administrația țărilor. Poarta se obligă să confirme
SI
1) S. Platonov. Histoire de la Russie des origines â 1918. Paris, 1929,

IA
pag. 896-897.
CU
R
206 —
RA
toate regulamentele administrative, cari se vor introduce în prin
cipate în timpul ocupației rusești, întru cât «zisele reglemente
nu ar atinge întru nimic drepturile de suveranitate ale înaltei
Porți» ').
LIB
Această pace a fost cel mai strălucit triumf, pe care l-ar fi
putut obține Rusia în acel timp în Orient. Pierzând Moldova,
Muntenia, Serbia și Grecia, al căror nou regim constituia o cale
spre independență, Turcia rămâne umilită și cu totul su
TY
pusă influenței rusești. Acest succes al Rusiei este confirmat
într'o depeșă a cancelarului Nesselrode din Petersburg, către
marele duce Constantin: «Faptul că Turcia este mărginită a exista
SI
numai cât sub protecția Rusiei, a pleca urechea sa numai la
cererile Rusiei, este după părerea împăratului, mai potrivit pentru
ER
interesele noastre politice și comerciale, decât orice altă combi
nație, care ne-ar fi silit sau a întinde stăpânirea noastră prin
cuceriri, sau a pune în locul împărăției otomane niște state
IV
noui, cari în curând ar fi rivalizat cu noi în putere, cultură
activitate și bogăție... Moldova și Valahia sunt înapoiate; cuce
UN
rirea lor ne-ar fi fost cu atât mai puțin de folos, că noi acuma,
fără a întreținea trupe acolo, putem dispune de acele provincii,
după placul nostru, în timp de pace, ca și de războiu» 12).
Influența Rusiei și preponderența ei în afacerile imperiului
AL
otoman ajung la culme atunci când Turcia, grav amenințată de

mișcarea lui Mehemet Aii, apelează la ajutorul Rusiei, care îi
este acordat și în schimbul căruia sultanul consimte la încheie
TR
rea tratatului dela Unkiar-Iskelessi (26 Iunie 1833), Turcia obli-

gându-se prin acest tratat de a închide strâmtorile pentru vasele
de războiu străine; poziția Rusiei în marea Neagră devenia
inatacabilă. Era încă o victorie a diplomației ruse.
EN
f ♦ **
Armatele de ocupație, în număr de aproape 40.000 de oa
/C
1) A. D. Xenopol, op. cit:., pag. 80.

2) Ibid., pag. 81, iar A.Cahuhet în „La question d'Orient dans l'his-
toire contemporaine", pag 59, vorbind despre tratatul dela Adrianopol zice ;
SI
„Ce qu'il faut retenir de ces dispositions, c'est que, si la Russie ne rece-
voit pas un accroissement appreciable de territoire, elle assurait une ex-
tension considerable ă son influence politique et comerciale. C’etait pour
IA
la politique du Tzar un eclatant succes".

CU
R
— 207 —
RA
meni pentru amândouă principatele, au fost primite de popor
cu mare entusiasm. In genere, aceste ocupații, deși de lungă
durată, «mai ușor le-au suportat toate clasele societăței. întâi
LIB
pentru că erau de normă și al doilea pentru uniformitatea religiei
și asemănarea poporului rus cu al nostru în moravuri, simplici
tate și aplecări, deopotrivă ignorant și optimist» ’).
Cât a durat războiul, armatele de ocupație, ca și cele de
TY
operațiuni, erau sub șefia unui singur comandant militar, dar
separate de conducerea administrativă civilă a teritoriilor ocupate.
Kisseleff își dete seama, în timpul activității sale, de unele in
SI
conveniente ale acestei divizări a conducerii. De aceea, fiind con
știent, că toată răspunderea administrației și a organizării prin
cipatelor cade exclusiv asupra sa, pentru a fi absolut indepen
R
dent în acțiunile sale, Kisseleff a cerut să i se dea și comanda
. * * *
VE
oștirilor din principate, ceeace i s’a acordat1
2).
In cele ce urmează, vom căuta să redăm, în forma cât se

NI
poate de complectă, viața publică a Moldovei în toate manifestă
rile ei din vremea ocupației. Materialul informativii avem din docu
U
mentele timpului, aflate în Arhivele Statului din Iași. Câte odată

informația nu este suficientă din cauza că unele documente lipsesc.
Tocmai la sfârșitul anului 1831 Kisseleff da ordin generalului baron
AL
Lewenstern, șeful biroului de lichidare a administrației rusești, de

a proceda la înființarea și organizarea «arhivei pentru păstrarea
dosarelor administrației provizorii rusești în principatele Moldo
TR
vei și a Valahiei pentru anii 1828-1832».

In această arhivă au fost depozitate dosarele următoarelor
instituțiuni:
N
a) cancelaria civilă a președintelui plenipotențiar.

b) cancelaria vice-președinților din principate.
CE
c) comisiunile de aprovizionare a armatelor.

d) secțiunile de control (dosare și conturi).
e) comisiunile de lichidare.
f) diferite comisiuni pentru cercetarea reclamațiunilor pri
I/
vitoare la autorități militare.

S
1) N. Iorga. Un cugetător politic moldovean Ștefan Scarlat Dăscălescu

pag. 9 și 15.
IA
2) Din însemnările lui Th. I. Mircovici, pag. 409.

CU
Y
208 -
R
RA
După încetarea ocupației rusești această arhivă a trecut
sub administrația consulatului general al Rusiei din București ').
In împrejurările de până astăzi, cercetarea arhivelor acelui
consulat fiind imposibiiă, a trebuit să renunțăm la elucidarea
LIB
complectă a unor chestiuni.
ITY
începutul ocupației și aprovizionarea armatelor rusești.
Așezarea principatelor române în drumul politic al Rușilor

spre Balcani, a făcut inevitabilă trecerea armatelor ruse prin ele
RS
spre a lua contact cu armatele dușmane. Această cale era urmată
de Ruși fiind mai apropiată și mai ușoară de străbătut decât cum
ar fi aceea prin Caucaz ; afară de aceasta, intrarea Rușilor în
VE
peninsula Balcanică era întotdeauna însoțită de entuziasmul po
pulațiilor creștine din acea peninsulă, iar operațiunile militare e
fectuate în mijlocul unor populațiuni amice, se bucurau de foarte
NI
multe avantaje. O simplă traversare a țărilor române putea a
duce în urmă surprize neplăcute armatelor ruse, căci Turcii ori
când ar fi putut intra în principate prin partea de sud-vest și
LU
de acolo să cadă în spatele Rușilor. Încă o cauză importantă

a mai fost și faima de care se bucurau ele în privința bogă
țiilor în cereale, lemn de construcție, vite, lucruri necesare apro
RA
vizionării armatelor și transporturilor, toate acestea găsindu-se

în apropierea imediată a armatelor de operațiuni. ,
Armatele ruse trec în 1828 Prutul prin patru puncte, fiind aștep
tate dincoace de către boerii moldoveni cari le vor călăuzi în trece
NT
rea lor prin țară ; boerii fuseseră aleși de către Divanul țării.
Ei erau nu numai călăuzitori, ci și intermediari între comandanții
unităților și reprezentanții autorităților locale. Toate autoritățile
CE
primesc ordin să execute orișice cerere de aprovizionare ce ar

veni din partea acestor boeri în timpul traversării diferitelor ți
nuturi. Detașamentele cari vor trece Prutul pe la Sculeni, vor fi
conduse de către hatmanul Teodor Balș, cele cari vor trece prin
I/
Leova—de aga Manolache Bogdan, cele cari vor trece prin Va
dul lui Isac—de spătarul Vasile Beldiman, iar cele cari vor trece
S
IA
1) Arh, St. Iași, dosar litera O Nr. 137, ordinul din 4 Decemvre 1831.
CU
RY
— 209 —
RA
prin Fălciu de spătarul Gheorghe Cuza1). Aga Alecu Balș este
confirmat ca deputat din partea Moldovei pe lângă cartierul
general al armatei; cererile acestuia pentru aprovizionare vor fi
LIB
executate imediat.2) Armata a doua de operațiuni de sub con
ducerea generalului feldmareșal conte Wittgenstein se ridica la
numărul de aproape 105000 oameni,3) afară de trupele de re
zervă, venite ulterior.4)
TY
Pe lângă aceste armate, au mai intrat și unitățile, a căror
menire a fost ocupația Principatelor; unitățile acestea s’au așezat
în toate târgurile și satele mai mari ale Moldovei, dar mai ales în a-
SI
propierea și pe marginea marilor drumuri ce legau diferitele locali
tăți mai importante. Aceste drumuri sau «fracturi» erau urmă
toarele :
ER
1) drumul mare al poștei: Zagarancea — Iași — dealul Borde
— Scânteia — Unțești—Vaslui — Babarei —Docoleni — Strâmbă
tura — Bârlad — Paraschiva — Berheciu — Tecuci — Furceni —
IV
Focșani; lungimea — 215 km. Acest drum constituia principala
arteră de comunicație a Moldovei; pe aici treceau toate trupele
UN
ce se îndreptau spre Muntenia.

2) Tecuci — Geru — Pechea — Cișmele—Galați; 90 km.
3) Fălciu — Crețeni — Oancea — Foltești — Șivița — Galați;
97 km.
AL
4) Fălciu — Ciocănești — Bârlad ; 40 km.

5) Fălciu — Crețeni—Oancea—Foltești—Șivița—Cișmele—
Maximeni (apoi spre Slobozia); 60 km.
TR
6) Vaslui — Cordeni — Huși; 35 km.

7) Podul Leloaei — Tg. Frumos — Scheia — Roman — Lunca
Mare — Adjud — Puțul lui Haret — Focșani; 186 km.
EN
8) Ghermănești — Iurcani — Fălticeni; 60 km.

9) Roman — Hârtop — Piatra.
10) Bacău — Ocna; 35 km.
/C
11) Tractul Botoșanilor: Potânjeni (Larga) — Șipote — Stro-
1) . Arh. St. Iași, dosar litera P. Nr. 37, fila 5. Adresa contelui Pahlen
către visteria Moldovei, Nr. 140 din 27 Aprilie 1828.
SI
2) . Arh. St. Iași, dosar litera B Nr. 29, fila 1; ordinul Visteriei către
dregătorii ținutali din 23 Mai 1828
3) . I. Golovine. La Russie sous Nicolas I, Paris, 1845, pag. 37.
IA
4) . Arh. St. Iași, dosar lit. P. Nr, 37, fila 60.

14-1
CU
Y
AR
ești—Botoșani — Dorohoi — Herța ' — Mamornița; 150 km.1)
Divanul primește ordinul lui Pahlen ca toate podurile și
iezăturile de pe drumurile Principatului să fie în bună stare,
pentru ca trecerea armatelor să se facă «fără cea mai mică în-
R
pedecare sau vătămare» 23 ). Nu era un lucru ușor, căci în unele
LIB
ținuturi, cu rețeaua hidrografică mai desvoltată, podurile erau nu
meroase și întreținerea lor reclama sume importante; astfel, ți
nutul Sucevei avea 322 poduri, al Vasluiului — 290, al Doroho-
iului — 156, — al Fălciului — 142, al Tecuciului — 125, etc. 3)
Y
Pentru a se asigura o ordine desăvârșită, precum și o uni
tate de conducere în ceea ce privește măsurile de luat în vede
IT
rea aprovizionării armatelor, la 25 Aprilie 1828 (chiar a treia zi
după trecerea Prutului de către Ruși), se înființează o comisi-
RS
une, numită „Comisiunea pentru aprovizionarea oștirilor", com
pusă dintr’un președinte și 4 membri, din care doi aleși de Di
van și doi numiți de ocârmuirea rusească.4) In funcțiunea de
VE
președinte este numit Consilierul de Stat P. Pisani, înlocuit la
4 Iunie 1828 prin colonelul Th. Mircovici,5) iar ca membri aleși
de divan sunt confirmați vistiernicii Gheorghe Catargiu și Alecu
NI
Sturdza. Hatmanul Anastasie Bașotă și vornicul Nicolae Dimachi
sunt numiți în comisiunea de încuartiruire.6)
Comisiunea de aprovizionare are ordin de a găsi urgent
LU
posibilitățile de îndestulare a armatelor, așa după cum va cere

Administratorul șef al Serviciului de aprovizionare a armatei a
2-a, senatorul Abacumoff. Ordinul mai arată ca proviziunile se
RA
vor lua din locurile și dela persoanele unde se vor găsi; în

schimbul lor se vor elibera chitanțe, care vor fi primite de că
tre Visterie în contul dărilor; comisiunea va mai avea grijă de
de a înființa în punctele mai importante ale țării magazii cu
NT
proviziuni de rezervă. Aceste magazii sau depozite vor fi ame

najate pentru adăpostirea și subsistența detașamentelor de marș
pe timpul opririlor de odihnă; Moldova a fost acoperită cu o
CE
1) . Arh. St. Iașii dosar 1 lS P No . î. 14 ș 1 urm . ș 1 45 și urm.

2) . Arh. SS Iașîi dosaa 1 lt P Nr. 26, fila 1. Ordinul din 26 Mai 1828.
3) . Arh.SS 13^, Iosar 1 1S I Nr. 29. Rapoartele și tablourile întocmite
/
de către ispravnicii ținuturilor.

4) . Arh. St. 13^, 1 r. 1 166, io-2211, Igobș 21, iils 2.
SI
5) . Arh. SS 2 3^ Igobș . iS P Nr. 37. fila 73.

. 6). Arh. St. Iași. tr, 1 1668 ip.2211, Iosar H» 1Ha 2.
IA
CU
— 211
R
rețea destul de deasă de asemenea depozite numite «etapuri*
(etape) — după cum se vede din tabloul alăturat:
RA
Ținutul lașului — Sculeni, Iași, Bordea, Ulmi, Tabăra, Ștefănești.
« Vasluiului — Vaslui, Podul de Piatră, Ocești, Vulturești,
Scânteia, Corcodel.
LIB
« Fălciului — Docolina, Fălciu, Epureni, Cârja.
* Tutovei — Chițcani, Bârlad, Priponești.
« Dorohoiului — Mileanca, Rădăuți, Mitoc, Dorohoi.
« Tecuciului — Tecuci, Furcani.
« Putnei — Focșani, Puțul lui Haret, Adjud.
TY
« Covurluiului—Rogojeni, Chirileșt,, Oance, Stoicani, Tulu-
cești, Șerbești, Puțichioaia, Pechea.
« Cârligâturii — Podul Leloaiei.
« Hârlăului — Belcești, Hârlău.
SI
« Romanului — Roman, Mircești.
« Bacăului — Valea seacă, Valea rea, Bacău.
« Neamțului — Gălbineî.
R
« Sucevi i — Pașcan, , loMești.
« ‘ Botoșanilor — Botoșani.
« Herței — Herța. ’)
Spre aceste etape se vor îndrepta bogățiile țării, transpor
VE
tate fiind de către țărani. Grâul și secara sunt prefăcute întăi în
NI
făină în cele 1735 mori ale Principatului, indicate în tabloul ur
mător : *)
LU
umblă ne
umblă ne
Morile ce
Morile ce
Morile ce
umblă cu
umblă cu
Morile ce
contenit
P ietre contenit
zăpor
zăpor
Ținuturi Ținuturi
RA
'
i
Pietrej
Pietre
*s-f
Pietre
Mori
Mori
O
s s
T
Suceava 24 48 21 50 Vaslui 21 31 74 76
Neamț 146 210 156 189 Fălciu 1 1 - 85 85
EN
Roman 19 31 69 89 Herța 1 2 39 41
Bacău — — 213 247 Dorohoi 47 52 64 99
Putna 107 219 110 110 Botoșani 6 29 73 108
Tecuci 8 9 119 187 Hârlău — — 79 134
/C
Covurlui 20 20 30 30 Cârligătura — — 28 50
Tutova — — 94 105 Iași 25 35 56 73
324 — 812 — 101 498 —
SI
1) . Arh, St. Iași, dosar litera H, Nr. 18, f. 15—16.

2) . Arh. St. lași, dosar litera M Nr. 29. Tablourile întocmite de dătre
IA
Visterie.
CU
RY
— 212 —
Dar Comisiunea de aprovizionare n’a corespuns probabil
RA
scopului pentru care a fost înființată.
La 1 Ianuarie 1829 se produce o reformă a Divanului țării
prin înființarea unei secții noui, numită Diuanul împlinitor (exe
LIB
cutiv), compus din 6 membri aleși dintre boeri și confirmați de
ocârmuirea rusă și un membru delegat al autorităților militare
de ocupație, care va lua parte la ședințe cu vot hotărîtor în
toate chestiunile referitoare la aprovizionarea armatei și execu
TY
tarea tuturor cerințelor militare, chestiuni de preocupare funda
mentală a Divanului împlinitor.
In afară de acei membri, mai este numit pe lângă Divan
SI
și un funcționar rus cu titlul de procuror, care trebue să vegheze
ca lucrările Divanului să fie executate cu promptitudine.
ER
Divanul împlinitor este pus sub conducerea și ascultarea
directă a Președintelui plenipotențiar și a vice-președintelui. Ca
delegat din partea armatei a fost numit colonelul Macarov, con-
IV
firmându-i-se această delegație de către comandantul armatelor
de operațiuni 1 ) . Comisiunea de aprovizionare este desființată și
toate dosarele predate Divanului împlinitor, asupra căruia au
UN
trecut și toate atribuțiunile acelei Comisiuni.

Se mai adaugă acestui Divan și o sarcină nouă, aceea de
a răscumpăra chitanțele eliberate locuitorilor de către comandanții
diferitelor unități militare, pentru produsele luate sau serviciile
AL
prestate 2).
Banii necesari răscumpărării chitanțelor se vor elibera de
TR
către Serviciul de intendență al armatei, în cazul când Vistieria

n’ar dispune de fonduri suficiente 3).
Dar sarcinile grele puse asupra Divanului, starea deplo
rabilă a țării, responsabilitatea pusă asupra membrilor Divanului
EN
pentru activitatea ispravnicilor de ținuturi, întâietatea care se dă

vel vistiernicului — membru de drept al Divanului — față de
/C
1) Arh. St. Iași, dosar litera S Nr. 122, fila 41. Ordinul contelui Pah-
len din 11 Ianuarie 1829.
2) Instrucțiunile pentru înființarea și organizarea Divanului împlinitor
sunt date în anexă. La ședințele Divanului, consacrate chestiunii „răscum
SI
părării chitanțelor, va participa și episcopul Varlaam, care „ca un cunos

cător al limbii ruse, poate contribui la descoperirea abuzurilor ce s’au să
vârșit în legătură cu aprovizionarea". Dosar lit. S Nr. 122, fila 120.
IA
3) Ibidem, lila 21.

CU
R
— 213 —
RA
ceilalți membri, numirea unui delegat din partea autorităților
militare, care va avea un rol preponderent în pricinile referitoare
la aprovizionarea armatelor, numirea unui funcționar rus cu
LIB
titlul de procuror, toate acestea au silit pe membrii numiți, să
înainteze ocârmuirii un memoriu ’), cerând aprobarea întrodu-
cerii unor modificări, ca: abuzurile sau neglijențele manifestate
din partea ispravnicilor ținutali, să nu atragă după sine respon
TY
sabilitatea membrilor Divanului; aceștia să nu fie făcuți respon
sabili pentru neefectuarea cererilor de aprovizionare, dacă acele
cereri ar întrece posibilitățile oferite de țară; orice act al Divanului
SI
să fie semnat de către toți membrii, etc.
ER
1) Acest memoriu, aflat la Arh. St. Iași, dosar literar S Nr. 122, f.
9-15, purtând data de 3 Ianuarie 1829, arată, între altele că:
„Le pays, objet de ces dispositions se trouve maintenant reduit â
un etat deplorable. Ses souffrances d’une origine anterieure et son dâlabre-
IV
ment bien loin de diminuer ne paraissent que faire de jour en jour des
progres effrayans et entraîneront la parte d’un peuple entier que la Divine
Providence a place sous l’egide protectrice du puissant et magnanime
UN
Monarque. -
Les differentes charges qui pesent sur ce peuple sont encore deve-
nues plus onereuses par la disette en pârtie des cerâales et par celle du
manque general de foin. Votre Excellence n’ignore pas que les labours
d'automne essentiellement necessaires n'ont pas ete faits, et que les habi-
AL
tans desesperent meme pour ceux du printems dont la succes depend

uniquement de la force que les bestiaux peuvent acquerir pendant l’hiver
—ce qui ne saurait avoir lieutant â cause du manque du foin qu’ă cause
de l’epizootie qui menace en ces momens d’en extirper la race. Et que
TR
pourrait-on esperer mâme de ces labours, lorsque des nuees de sauterelles

ayant depose sur la plus grande pârtie de cette Province, leurs germes,
vont renaître au printems. Pour comble de misere nous redoutons la peste,
EN
le plus terrible fl6au qui menace de se propager en Moldavie*.

Față de această situație, precum și față de alte cerinți ale instrucți
unilor întocmite, boerii, numiți membri ai Divanului împlinitor, „qui est
charge non seulement de pourvoir aux besoins de l’armee, mais de s’ap-
pliquer aussi autant que possible â l’amelioration du sort de ce Pays“, cer
/C
următoareee:
1. „Que la conduite des Ispravniks n’entraînera la responsabilitedes
membres du Divan mais que les contrevenants en cas de malversations
soient declins de leur droit comme nobles et tenus de repondre de leur bien.
SI
2. Que le Divan ne soit responsable que de l’exăcution de ce qui

sera possible dans l'etat delabre du pays, ,
3. Que la chancellerie dependante jusqu’ici de la Vistiarie soit sou-
IA
mise au Divan executif, le quel serait exclusivement autorise â faire le

CU
RY
— 214
RA
In caz de neaprobare a modificărilor propuse, membrii
Divanului declară că sunt puși în penibila necesitate de a £ere
LIB
contelui Pahlen «de vouloir bien Ies dispenser d’une tâche qu’ils
ne sauraient remplir consciensement d’une autre maniere».
Drept răspuns la acest memoriu, Pahlen invită pe membrii
Divanului de a intra imediat în exercițiul funcțiunilor, anunțân-
ITY
du-i în acelaș timp, că nici o modificare a instrucțiunilor nu>mai
poate fi admisă ').
Insă după o experiență de câteva luni, administrația rusă
își dă seama că nici Divanul în actuala lui organizare, nu co
RS
respunde scopului și mai ales nu poate fi destul de expeditiv
în lucrările sale pentru aprovizionarea armatelor. Faptul că ori
șice măsură trebuia discutată și aprobată de toți membrii Di
VE
vanului, producea întârzieri vătămătoare ocârmuirii. In consecință,
pentru înlăturarea acestui neajuns, s’a întocmit un regulament * 12),
care reorganizează acest Divan, împărțindu-1 în trei secții, pusă
NI
fiecare sub conducerea unui drejî^ttî
*; toate chestiunile militare
sunt repartizate secției a 3-a, al cărei director este numit în
persoana vistiernicului Constantin Cantacuzino.
LU
Ședințele Divanului se vor ține zilnic la orele 9 a. m. și 6

p. m. și vor fi prezidate personal de către Mircovici. Dacă în
vreo ședință s’ar produce divergențe de păreri într’o chestie mi
A
litară urgentă, atunci opiniunea vice-președintelui (col. Mircovici)

sau a delegatului militar, se va pune imediat în executare, fără
TR
să se mai aștepte confirmarea din partea Președintelui plenipo

tențiar.
Delegatul autorităților militare este insărcinat cu suprave
EN
nomminations necessaires du personel des employes en commencant depuis

le directeur de la chancellerie jusq'â son dernier ecrivain, et que tous les
ordres du ressort de ce Divan qui doivent âtre adresses dans le pays n'e-
/C
maneraient que sous Ies signatures des membres constituans de ce Divan,

toute correspondance particuliere de la part de la Vistiarie etant dorena-
vant superflue.
4. Que le journal ne soit fait que par rapport aux affaires du ser
SI
vice militaire, quant â celles de l’administration du Pays l’usage observe

lui serviră de regie".
1) Răspunsul acesta se află reprodus în I. C. Filitti, Principatele ro
IA
mâne de la 1828 la 1834, Buc. 1934, pag. 28-29.

2) Confirmat de contele Diebici la 17 Mai 1829. Regulamentul acesta
se află reprodus în Analele parlamentare 1,8, pag. 224 și urm.
CU
R
RA
— 215 —
gherea și îndemnarea executării reale și fidele din partea isprav

nicilor și a altor dregători în subordine, a tuturor dispozițiuni-
LIB
lor Divanului, referitoare la îndestularea oștilor. El va raporta
vice-președintelui despre orișice abuzuri, reavoință constatată
sau încetineală a lucrărilor.
Se mai înființează pe lăngă Divan și o secție interimară
ITY
(vremelnicească odilenie), pusă sub conducerea hatmanului Alecu
Balș; această secție va avea de scop clasificarea, verificarea și
achitarea chitanțelor eliberate de autoritățile militare?)
Analizând atribuțiunile secției a 3-a a Divanului împlinitor,
RS
vedem că ele au fost următoarele:
1. încuartiruirea oștirilor ce trec prin principat;
2. aducerea la îndeplinire a tuturor cererilor Comisiunii
proviantului de pe lângă armata a 2-a; VE
3. umplerea etapelor și depozitelor de rezervă cu cereale,
care la nevoe vor fi prefăcute în făină;
NI
4. formarea rezervelor de fân și pae necesare întrețineiii
animalelor de tracțiune și cavalerie;
5. procurarea și punerea la dispoziție a mijloacelor pentru
LU
transporturile militare: supraveghetori, cărăuși, care, cai, boi,

harnașamente, etc.
6. angajarea meșterilor și lucrătorilor pentru reparație și
A
construcție de poduri, drumuri, spitale, magazii, căzărmi, bărăci,

grajduri, etc.
TR
7. procurarea, tăerea și transportul lemnelor pentru foc și

construcție;
8. amenajarea și înzestrarea spitalelor militare din prin
N
cipat ;
9. în general, toate furniturile și transporturile ce ar privi
CE
îndestularea oștilor.
Bineînțeles, cea mai mare cantitate de proviziuni si mate
riale a fost furnizată de către proprietari, cari aveau rezerve su
ficiente. Țăranii, cari erau lipsiți de cereale, nu erau supuși re-
/
chizițiilor. Vedem totuși, că unii ispravnici au încercat să impue

SI
țăranilor să cumpere și ei anumite cantități de cereale din altă

parte și să le dea apoi pentru armată; de aici a rezultat o serie
IA
de plângeri, a căror consecință va fi un ordin al lui Pahlen, în
1). Arh. St. Iași, dosar litera S Nr. 122, f. 124-125.

CU
RY
— 216 —
care califică aceste fapte ale ispravnicilor ca abuzive, și reco
RA
mandă vel-visternicului Alecu Sturdza, ca în timp liber să plece
/ prin ținuturi, să lămurească pe locuitori asupra obligațiilor ce le
au a suporta, să controleze personal activitatea ispravnicilor și
LIB
a altor dregători și dacă va constata că ei întrebuințează în rău
autoritatea cu care sunt învestiți și comit nedreptăți, să destitue
imediat pe un asemenea slujbaș. Iar mitropolitul Veniamin este
rugat de către Comisiunea de aprovizionare să contribue, cu
ajutorul clerului dela sate, la lămurirea țăranilor asupra datori
ITY
ilor ce le au de îndeplinit, pentru a preveni abuzurile și pentru
a înlătura nemulțumirile săt'enillî". ')
Dealtfel, faptul că populația dela sate nici nu prea avea
RS
rezerve de pâine, se explică prin aceea că în anul 1827 — anul
anterior ocupației rusești — recolta a fost destul de slabă, după
cum se constată din diferitele rapoarte ale Comisiunii de apro
vizionare, iar. în ținutul Covurluiului populația «a ajuns la com
VE
plecta epuizare, hrănindu-se numai cu rădăciin>» 12)
* * *
I
Incuartiruirea. Atât armatele cari numai treceau prin Mol
UN
dova, cât și acele de ocupație — risipite prin toate satele și târ

gurile țării—/îngreuiază mult ' viața locuitorilor. Căzărmi nu e
xistau și de aceea numai locuitorii puteau oferi adăposturi con
venabile. Acest sistem de încuartiruire constituia o povară grea,
L
mai ales pentru satele unde nu existau depozite de proviziuni,

RA
deoarece locuitorii erau obligați ca pe lângă adăpostire să mai

dea soldaților și hrana zilnică. După tariful publicat34), aceasta
consta în 3 funturi de pâine, (1 funt = ca 400 grame), '/* funt
NT
crupe, j funt carne și ’/« pahar de rachiu pentru fiecare soldat,

in schimbul acestui nutriment locuitorii primeau chitanțe, calcu-
!ându-se câte 12 parale pe zi pentru hrana unui soldat 4) Chi
CE
tanțele se achitau apoi în numerar, sau erau primite la Visterie

1) Arh. Stat. Iași, tr. 1768, op. 2017, dosar 21, 1. 38—40.
2) Arh. Stat, lași, dosar litera P Nr. 37, fila 35. In acelaș ordin con
tele Pahlen exprimă recunoștința față de spătarul Vasile Alexandri pentru
/
■ă a împrumutat sătenilor o mare cantitate de porumb.

3) . Arh. St. Iași, dosar litera F Nr. 35, f. 27—28. Tarif pentru îndes
SI
tularea cu zahereli și furaj a oștilor rosienești piste hotar la a. 1828.

4) Arh. St. lași, dosar litera E Nr. 60, f, 1 și urm. Instrucțiunile date
IA
comisiunilor de anchetă.
CU
RY
217 —
RA
în contul dărilor; aceasta în privința locuitorilor birnici, căci
proprietarilor și mănăstirilor plata li se făcea prin mijlocirea or
ganelor Departamentului de ')
LIB
Pentru țărani, încuartiruirea și întreținerea soldaților era cu
atât mai grea, cu cât în anii 1827 și 1828 recolta porumbului a
fost așa de proastă, încât contele Pahlen dă, în Octomvre 1828,
un ordin, prin care interzice cu desăvârșire întrebuințarea porum
bului pentru hrana porcilor, pentru a preveni astfel foametea. A
ITY
cest ordin a fost publicat în întreg principatul, iar ca pedeapsă
pentru contravenienți s’a hotărît confiscarea porcilor. 2)
In orașe, serviciul încuartiruirii cădea în atribuția ispravnici
RS
lor, iar în Iași funcționa o comisiune speciaiă pe lângă Agie.
Satele au îndurat greutățile încuartiruirii oștilor mai ales în anii
1828 și 1829, cât au durat operațiunile militare, pe când orașele
au fost nevoite să suporte această povară tot timpul cât a du
VE
rat ocupațiunea rusească, căci în orașe întotdeauna au fost ma
sate trupe mai multe, precum și diferite servicii speciale și co
mandamente.
NI
De obligația încuartiruirii au fost scutite locuințele ocupate
de către următoarele categorii de locuitori: consulii, agenții con
sulari și funcționarii consulatelor, prăvăliile «și toate binalele
LU
care plătesc banii de scutire și în sfârșit casele preoților și ce

lor cu totul săraci», precum și ale văduvelor. Deci, toate clasele
de locuitori — inclusiv boerii — au fost obligate să dea o parte
RA
din casele lor pentru armată. Cu această ocazie unii funcționari

au săvârșit și multe abuzuri, luând mită dela proprietarii de imo
bile în schimbul scutirii de rechizite.3)
Când diferitele servicii ale armatei aveau nevoie de case
NT
întregi, cu toate atenansele, atunci acele case se închiriau prin

contracte; dacă însă nu se putea ajunge la învoială, atunci se
recurgea la rechiziții. Regula încuartiruirii și a rechiziționării lo
CE
cuințelor, precum și a despăgubirilor pentru casele ocupate, a

fost următoarea: dacă un proprietar avea două imobile și unul
din ele a fost ocupat pentru spital sau alt serviciu, atunci pro
prietarul nu primea nici o plată, atâta timp cât a doua clădire
/
îi era lăsată la dispoziție; dacă însă proprietarul avea o singură

SI
1) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 15 și Nr. 2565, fila 53.
2) Arh. St. Iași, dosar litera P Nr. 37, fila 242.
IA
3) Arh. St . Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 15 și 2565, fila 53.
CU
RY
— 218 —
RA
casă, care totuși a fost rechiziționată în întregime, i se plătea
numai suma egală cu jumătatea prețului de închiriere a casei
întregi, deoarece fiecare proprietar a fost obligat a da pentru în-
LIB
cuartiruire o jumătate din încăperile ce le avea. ') Rechiziționarea
locuințelor a produs nenumărate proteste, certuri și rezistențe
din partea proprietarilor și mâi ales a Consulatelor străine, a
tunci când proprietarii erau supuși străini. 2) Aceștia neavând
ITY
dreptul de a avea proprietăți în țară, erau scutiți def obligația
încuartiruirii, dacă ei locuiau în case închiriate ; dacă însă vreun
supus străin avea casă proprie, atunci dânsul era supus la ob
RS
ligația generală. 4)
Evreii din Iași au cerut ca repartiția obligației de încuarti-
ruire în casele evreești, să se facă chiar de către comunitatea
lor, ceea ce li s’a aprobat.*)
VE
Pentru ca populația să fie ferită de asupriri din partea mi
litarilor încuartiruiți în țară, mareșalul Wittgenstein dă la 28 Oc
tomvre 1828 un ordin de zi către întreaga armată, anunțând că
NI
oricare militar, de orișice grad, s’ar preta la violențe și asupriri
față de populația pașnică, sau averea ei? va fi tradus în fața jus
LU
tiției militare și pedepsit cu toată asprimea.5)

* * *
Transporturile. Problema transporturilor militare a consti

RA
tuit cea mai grea sarcină pentru poporul moldovenesc, căci a

mobilizat nu numai numeroasele brațe de muncă, ci și vitele ță
ranului — singurul ajutor ce-l avea în greutățile traiului
NT
de toate zilele. Trebuiau transportate proviziunile, materialele,

trupele, bagajele, etc. și ce era mai dureros, toată greutatea aces
tei sarcini cădea exclusiv pe spatele claselor de jos.
CE
Pentru transporturile cari trebuiau să asigure o circulație

regulată și permanentă între magaziile de rezervă de pe lângă
etape și între diferitele localități din țară care furnizau cantitățile
necesare de proviziuni sau materiale, s’a alcătuit o «roată» (com
I/
panie) de «magazie mișcătoare» formată din 1035 boi și 243 că-

S
1) Ibidem, dosar No. 192, fila 469.

2) Arh. St. lași, tr. 1764, op. 2013, dosar 91, fila 192.
IA
3) Ibidem, fila 147.

5) Arh. St. Iași, dosar litera H, No. 18, fila 3.
CU
R
RA
— 219 —
răușî, furnizați de toate ținuturile, proporțional cu numărul ’ lo
cuitorilor. 9
LIB
Obligația de a livra acest număr de mijloace de transport
nu se extinde asupra slugilor moșiilor și ai boerilor, a birnicilor
de prin târguri cari sunt lipsiți de boi și a breslelor slujitorilor
de pe la dregătorii, iar mazilii și ruptașii nu se cuprind nici ei
TY
în această rânduială, pentru că aceste trepte vor da zapcii (su
praveghetori) la transporturi.
Compania de «magazie mișcătoare» era un mijloc perma
SI
nent de transport și, în definitiv, nu era așa de împovărător, de
oarece era livrat prin contribuția egală a tuturor stărilor dajnice.
R
In schimb, au fost ucigătoare transporturile ocazionale, cari ce
reau sacrificii enorme, mai ales dela satele așezate în preajma
căilor principale de comunicație.
VE
Către sfârșitul lui Septemvre 1828, după capitularea Varnei,
ostilitățile au fost suspendate din cauza iernii timpurii și o mare
NI
parte a oștilor a fost retrasă în principate spre adăpostire pe
timpul iernii, iar transporturile militare au devenit și ele mai pu
țin intense, Această situație a adus o oarecare ușurare țării. In
U
Octomvre al aceluiaș an, în urma propunerii contelui Pahlem

cartierul general al armatei ordonă, pentru ușurarea locuitorilor
AL
principatelor de «podvodărit», următoarele măslin:

1) la fiecare roată (companie) și escadron să se dea câte
două perechi de boi, interzicându-se de a mai rechiziționa peste
TR
acest număr;
2) fiecare pereche de boi va fi plătită cu câte 25 ruble de
argint, iar căruțele cu juguri cu câte 7 ruble de argint ;
EN
3) pentru podvozile (carele) ce se vor lua în drumurile

oștenești, se va plăti pentru fiecare ceas sau 5 verste, de fiecare
bou, câte 10 parale;
/C
4) în tabere mari, pentru căratul produselor, a bolnavilor,

a munițiilor, etc., afară de plata arătată, se va mai elibera și câte
15 funturi (ca 6 kgr.) de fân pentru fiecare bou . pe o zi și o
noapte. *)
SI
Greutățile devin însă și mai mari odată ■ cu sosirea primă

verii, când operațiunile militare sunt reluate și înaintarea vije-
IA
1) Arh. ' St. Iași, dosar litera H, No. 36, î. 58 și urm.

2) Uricarul, X, pag. 90—91.
CU
RY
— 220 —
lioasă a armatelor rusești peste Balcani, cerea eforturi noui din
RA
partea acelora cari conduceau operațiunile de aprovizionare.
Pregătirea acestei campanii a început în luna Februarie
1829, când la granița țării au început să sosească mari cantități
LIB
de proviziuni aduse din Rusia pentru a fi transportate la depo
zitele din apropierea armatelor de operațiuni. Astfel, prin Scu-
leni și Lipcani, au fost aduse diferite cereale din Rusia, în can
titate de 33154 saci, cari apoi dela granița Moldovei au fost
TY
tranportate cu mijloacele țării până Ia Focșani, încărcându-se -
câte 4 saci de fiecare pereche de boi, cu plata de 20 parale
pe ceas.')
SI
La 3 Februarie 1829, Divanul împlinitor deliberează asupra
ordinului de a transporta dela Fălciu și Sculeni până la Focșani
ER
42000 vedre de spirt; având în vedere, că acest transport a
fost imposibil de efectuat din cauza lipsei de vase potrivite,
precum și din cauza împrejurărilor grele prin cari trece țara, Di
vanul cere a se aduce această situație la cunoștința ocârmuirii.1 23)
IV
Dar, peste câteva zile această chestiune a fost reluată prin
oferta Evreilor din țară de a transporta ei acel spirt, cerând în
UN
schimb să fie scutiți de a mai transporta și 15056 cetferte de

cereale, repartizate asupra tagmei evreești. Cererea Evreilor a
fost aprobată s).
AL
1) Arh. St. Iași, dosar litera E Nr. 60. fila 97.

2) Arh. St. Iași, dosar litera J Nr. 6. fila 15: „...nu iaste închipuire a să
ridica și această povară cătră celelante întru care să află îndeletnicită,
TR
adăogîndusă că în altă vreme, întru care tara au fost întru a sa întregime

și cu neasămănare cu cea de astăzi stare, ci mult mai bună, nu iaste pildă
că ar fi fost înpovorată cu acest feliu de cereri, ci acestea pururea prin
podriaturi sau adus în săvârșire, și să facă rugăminte D. Vițe Prezident
EN
ca raportul acesta să supue și vederii Dom. Mareșal."

3) Arh. St. Iași, dosar litera J No. 6, fila 21 : „pentru că nu să gă-
săsc cu lesnire pe la lăcuitori care atât de mari încât să rîdice vase câte
de 200 de vedre, și pentru că cât sar putea găsî, să află prin sate cu de
/C
părtare și pân la aflarea și adunarea lor, urma neapărat a să face întârzi

ere, iar în sfârșit prevăzând Divanul și întâmplările de răspundere ce pu
tea căde asupra lăcuitorilor sau prin primejdie de spargere și vărsare a
vreunora din vasă, sau cu scădere din suma șpirtului, iar pe de altă parte
SI
arătândusă și breasla jidovească din țară cu rugăminte ca să să ridice din

însărcinarea lor cărătura a 15056 cetferte proviant și furaj în grăunțe, șiîn-
datorindusă în locul acelora a lua asupra lor cărătura sumei pomenitelor
IA
vedre de șpirt, și această prefacere socotinduo Divanul de însămnătoriu fo-

CU
RY
221 —
RA
La 31 Mai 1829 Divanul deliberează asupra cererii urgente
de a livra 1200 care de câte doi boi și la fiecare sută de care
LIB
câte 15 de rezervă, adică în total 1380 care cu 2760 boi. Diva
nul hotărăște următoarea repartiție: mitropolia, episcopiile, mă
năstirile, clerul catolic și întregul cler ortodox (preoții, diaconii
și dascălii) vor livra 200 care «în doi boi» ; boerii—în raport
cu situația moșiei fiecăruia — 250 care, iar locuitorii birnici de
ITY
toate treptele—750 de care ; la numărul de care impus fiecării
stări, se mai adaogă și numărul respectiv de rezervă, adică 15
care în plus de fiecare sută. Asupra locuitorilor birnici reparti-
RS
ția-se face în modul următor: în ținuturile de sus fiecare grup
de 120 de locuitori va livra un car cu doi boi, pe când în ți
nuturile Fălciu, Tecuci și Covurlui aceiași obligație va fi înde
plinită de fiecare grup de 240 de b^cîutoiî').
VE
Acest aranjament, mai favorabil pentru ținuturile de jos, are
următoarea explicație: a) aceste .ținuturi fiind mai apropiate de
Dunăre, au suportat cu mai multă greutate toate nenorocirile
NI
războiului, de oarece mai ales prin aceste regiuni se scurgeau
armatele și toate serviciile auxiliare și b) lipsa de pâine era mult
LU
mai pronunțată în ținuturile de jos, încât locuitorii de aici tre

buiau menajați.
Cu ocazia rechiziției de mai sus, este de remarcat faptul
că n’au fost scutite de ea nici ' clasele privilegiate—boerii și cle
A
rul—, Divanul impunând această sarcină tuturor locuitorilor din

principat, afară de orășeni (aceștia n’aveau boi) și de mazilii
TR
cari dădeau numărul necesar de supraveghetori la transporturi.

Dacă aceste rechiziții au îngreuiat mult mai ales starea ță
ranului, natura a fost și mai vitregă cu el : groaznica epizootie
N
ivită în iarna anului 1828—1829, a pus vârf suferințelor popo

rului.
CE
Mm. Galan (va urma)

I/
los pentru lăcuitori au și luat Divanul în scris îndatorire dela breasla jido
vească ca pîn la sfârșitul lui Mart să facă fără zminteală teslimarisirea șpir-
tului la Focșani cu plata progonului hotărât câte 20 parale de bou pe un
S
ceas după marșrutul așăzat și pe socoteală de 40 vedre pe . părechea de

boi. Cari bani a progonului sau hotărît a să și da acum înainte în mâna
IA
lor, atârnînd întru a lor răspundere tot ceia ce să atinge și de bunătate și

de cătățimea sumii
*.
1) Arh. St. Iași, dosar litera J No. 8, f. 35-36.
CU
RY
I
RA
LIB
Documente moldovenești din vremea lui
ITY
Ștefan cel Mare.
RS
Documentul datat 6 Iunie 1469 a fost cunoscut lui I. Bod-
dan (Documentele lui Ștefan cel Mare I București 1913, pag.
137) care dă însă numai un rezumat după o traducere din 1804.
VE
Traducerea era în posesiunea lui P. P. Carp.
D-l N. Iorga în Studii si documente VI, pag. 73 a dat mai
întăi o regestă a acestui document după traducerea din 1804.
NI
In această regestă se dă ca o parte a proprietăților fraților Chișcă
«Negoeștii ori Nepoteștii». I. Bogdan a adoptat lec^tiûâ: Nego-
teștii. In suretul dat de noi e: Nepotești.
LU
întreg documentul se publică acum, în această revistă, pen

tru prima oară.
Este interesantă știrea despre robirea Stanei. Poate Stana
A
a fost robită în cursul invaziei povestite de cronica lui Dlugosz ')

între evenimentele anului 1469. Invazia tătară oprită de Ștefan
TR
Vodă prin biruința dela Lipinți (20 Aug. 1470) a fost altă invazie.
Incursiunea prădalnică a Tătarilor din 1469 a fost o diversiune
a unor hoarde tătărești din corpul expediționar care se întorcea
EN
dela o pradă în Polonia 2)

Lipovățul de pe Bârlad este satul cunoscut și lumii polone
de pe urma expediției în contra lui Bogdan (11) Vodă.
/C
* * *
Al doilea document este interesant, fiindcă arată că dela
3 Ian. 1479 până la 1480 se plătia dobândă 5 galbeni, iar în
SI
1) I. Minea, Informațiile românești ale cronicii lui lan Dlugosz, Iași 1925.
2) E părerea d-lui prof. I. Minea (Curs Universitar).
IA
CU
RY
— 223 —
caz de neplată Ia primul termin se asigurau creditorului drepturi
RA
de propietate asupra unei grădini mari care la 3 lan. 1479 era
proprietatea debitorului. La facerea actului de împrumut au fost
față 4 martori și debitorul și-a întărit obligațiunea în fața mar
LIB
torilor prin jurământ și înaintea preotului Pavel Sbera din satul
Tansa.
N-avem nici un mijloc de a controla, întru cât originalul
actului este sau nu autentic.
Virgil Pântea
TY
6977 (1469) Iunie 6. Ștefan cel Mare întărește lui Oana
Pișcă și fratelui acestuia, lui luașcu Pișcă satul Lipovăț pe
SI
Bârlad, o moară pe Bârlad, apoi Suhuleții, o prisacă aproape
de Veja, vad de moară în Sacovăț și Nepoteștii din ținutul
ER
Sucevii.
Facem știre cu . această carte a noastră tuturor cui să cade

a ști pentru adevarate slugile noastre panului Oana Pișcă și
IV
fratelui său luașcu Pișcă '), care slujind noao cu dreptate și
cu credință pentru acie noi văzînd a lor dreaptă și credincioasă
UN
slujbă cătră noi iam miluit pre dânșii osăbit de a noastră milă
și am dat și am întărit întru al nostru pământ a Moldavăi pre
a lor drepte oceni satul anumi Lipovățul pe Bârlad pe din gios
de Vasluiu și moară pe Bârlad și Suhuleții desupra Hulubițăi și
AL
Suhuleții pe Grăbăuț și prisacă • aproape de Veja și vad de moară

în Sacovăț din gios de gura Vejiei și Nepoteștii la ținut Sucevăi.
Insă parte Stanăi sora lui Ivașcu Chișcă din toate satele
TR
de mai sus numite să o stăpânească Ivașcu de vreme ce Ivașcu

au răscumpărat pe sorusa Stana dela Tătări, iar Oana au șăzut
și au lăsat pe fratele său Ivașcu de vreme ce el feciori nau avut.
EN
Din toate aceste de mai sus scrisă să fie slugilor noastre

panului Oana Chișcă și fratelui său Ivașcu Chișcă dela noi uric
și cu tot venitul lor și fiilor lor, nepoților, strănepoților și stră
nepoților lor și la tot neamul lor ce să va alegi mai de aproape
/C
nerușluiți nici odinioară în veci, iară hotarul acestor sate să fie

după hotarăle vechi de către toate părțile, pe unde au umblat
din vac, iară hotarul acei prisăci să fie de cătră toate părțile după
SI
obiceiul prisăcilor. Și spre aceasta este credința domniei noastre

1) Cuvintele subliniate sunt scrise cu altă cerneală.
IA
CU
RY
— 224 —
RA
de mai sus scrisă noi, Ștefan Voevod și credința a tuturor boe
rilor noștri a mari și mici, iar după a noastră viață și domnie,
cine va fi domn țărăi Moldavăi din fiei și neamul nostru sau pe
LIB
cine Dumnezău va alegi a fi domn să nu străce a noastră danie
și întăritură, di vreme ce noi am dat și am întărit lor pentru
a lor dreaptă și credincioasă slujbă. Și pentru mai mare credința
și întăritură a celor de mai sus scrisă am porăncit credinciosu
TY
lui boeriului nostru panului Tăutul logofăt să scrie și a noastră
pecete către această a noastră carte să o legi.
Suret de pe un ispisoc vechi dela Ștefan Voevod din let
SI
6977 Iunie 6 ’)
6978 (1479) Ianuarie 3. Scrisoare de împrumut a lui Gli-
R
gore Lazăr din satul Tansa, țin. Vaslui, pentru 15 galbeni.
VE
Suret de pre o carte veche den vremea lui Ștefan Voevod
den let 6987 Ghenar 3.
Adecă eu gios iscălit Gligori Lazăr ot sat Tansa, ținut
NI
Vasluiului adiviresc prin această carte a me ce dau la măna
dumnealui Toadir Calestru ot sat Săvulești ținut Vasluiului pre
U
cum ca să știe că aflăndumă eu în mare lipsă am împrumutat

dela dumnealui Toadir Calestru ot sat Săvuleț ținut Vasluiului 15
galbini buni legăndumă ca săi dau înapoi pănă la 15 Dechenvri
AL
let 6988 și săi mai dau încă și alți 5 galbini dumnealui, iară
dacă noi pute săi dau înapoi până la ace vreme dumnealui
Toadir Calestru să aibă putere a lua de la mine o grădină mare
TR
a me ce eu am dela răposata fimee me Ileana ce au fost fata lui

Gavril Popa ot Săvuleț, lăngă dumnealui Costachi Maftei, în sat
Săvuleț ca săi fie dumnealui Toadir Calistru plată pentru galbi-
EN
nii ce miau împrumutat mie. Când am luat galbinii și am făcut

această carte a noastră fostau față dumnealui Gavril Loghin și
dumnealui Ion Lupu ot sat Săvuleț și dumnealui Ion Vatră și
/C
dumnealui Nică Cotan ot sat Tansa ținut Vasluiului.

Făcutam noi această carte a noastră cu giurământ în fața
Sfinției Sale preotului Pavel Sbera ot sat Tansa, acmu 3 Ghenar
let 6987 în dzîlili măritului Ștefan Voevod.
SI
IA
1) Aceste cuvinte sunt scrise la începutul traducerii.

CU
Y
R AR
LIB
ITY
La politica orientale di Napoleone III0
e funione dei principati ro^^ni0
RS
INTRODUZIONE
VE
Le conseguenze della guerra di Crimeci e la questione o
rientale. — La politica orientale di Napoleone III. — La ques
NI
tione dei principati e la questione orientale. — Lurto deqli in-
teressi delle qrandi potenze in Oriente. — La situazione della
Porta di fronte alle complicazioni orientali.
LU
I risultati della guerra di Crimea produssero un nuovo o-

A
rientamento, Ie cui ripercussioni si fecero sentire nello spirifo delle

disposizioni del trattato di Parigi. Per la prima volta la Turchia
TR
entrava nel concerto europeo. All’impero ottomano veniva ga-

rantite l’integritâ a cid diventerâ per l’Inghilterra un principio
politico, intorno al quale gravitera tutta la sua politica orientale.
EN
La Francia, alleandosi con l’Inghilterra, condusse una guerra

contro una politica di tradizione, che minacciava la sua influ-
enza în Oriente. II risultato fu l’allontanament o dell’influenza
russa e la legalizzazione del principio politico della integritâ
/C
territoriale. Per mezzo di questa formula, cosi preziosa inventata

dall’Inghilterra per evitare la sua successione potesse apparte-
nere a nessun’altra potenza "), si allontanava per il momento l’in-
SI
1) Această lucrare a fost admisă de Facultatea de Litere și Filosofie

din Iași, ca teză de doctorat.
IA
2) P. de la Gorce, Histoire du second empire, Paris 1895-1905. voi.

I! pag. 393.
15-1
CU
R Y
— 226 —
RA
fluenza russa în Oriente, che era cosi fortementa esercitate col
suo protettorato sopra i populi cri;î^t’<^rî. ') In quanto alia
sorte di quest’ultima il punto di vista dell’Inghilterra era deter-
LIB
minato a non toglier nulla alia sua politica per l’integritâ del
l’impero ottomano.1 2) A questo scopo la sua linea di condotta
era «de restituer le sultan dans son droit l’obligeant â donner
des reformes nouvelles dans leur execution autant que possi-
bile».345) Nonostante l’interesse che la Francia aveva di veder con
ITY
solidați i principati per creare un ostacolo all’espansione russa/)
la loro sorte per quel che riguardava i loro rapporti e la loro
situazione con la Francia era da essa vista sotto lo stesso as-
RS
petto della sorte degli altri paesi cristiani. I principi della poli
tica orientale non erano perd gli stessi per tutti gli stati. Na-
poleone, protettore del principio politico delle nazionalitâ, si
mostrava piu favorevolmente disposto a sostenere questo prin
VE
cipio applicandolo ai Romeni, i quali godevano cosi del piu largo
aiuto dell l’Imperatore, sopratutto conveniențe alie circostanze
politiche del momento.
NI
In realtâ la questione d’Oriente non era soltanto l’allonta-
namento dell’influenza russa da Costantinopoll6) e la Iimitazione
U
delle sue tendenze politiche; essa era l’urto continuo tra la po-
litfca della Porta di porre sotto la sua dipendenza diretta le
provincie estranee, che erano state sotto la sua protezione, e le
AL
tendenze di emancipazione delle popolazioni cristiane.6) Mentre

1) N. Iorga, Histoire des relations russo — roumaines, Iassi. 1917
TR
p. 322, idem, Istoria poporului românesc, voi. V, partea I pag. 119; D. de

Bonckaao; La Russie et la Turquie depuis le commencement de leurs
relations Paris 1887 p. 139 e 246. I. A. R. Marriott, The eastern question,
Oxford 1918 p. 279.
EN
2) N. Iorga Histoire des etats Balkaniques Paris 1925 pag. 339; idem,
Histoire des relations anglo-roumaines Jassi 1917; ArgylJ,The eastern ques
tion. London 1879. voi, I p. 154; ' O. I. Morley, The life of Gladstone,
London 1903 voi. 1 pag. 43; A. W. Ward and G. P, Gooch, The Cambridge
/C
history of british foreign policy, London 1890 voi. II p. 389, p. 389,

3) N. Iorga, Essai de synthese historique, Paris 1928 voi. IV, p. 269
4) N. Iorga, Histoire des relations russo-roumaines, p. 322; Walpole
Spencer, The history of teventy five years. London and New-Jork 1908
SI
voi. I, pag. 279.

5) I. A. R. Marriott, op. cit,, p. 296.
6) Fr. Ch. Roux Alexandre 11, Gortchakoff et Napoleon III Paris
IA
1913 pag. 115;Rothan, Souvenirs diplomatiques, Revue des Deux Mondes

1 Janvier 1889; Walpole Spencer, op. cit., 254.
CU
RY
— 227 —
RA
Ia politica coloniale delle Indie determinava l’Inghilterra a soste-
nere la formula politica per la integritâ dell l’impero ottomano
e in conseguenza 1’allontanamento di ogni azione e di ogni con-
LIB
dotta che avrebbe potuto condurre ad una deroga di questo
principio. La politica delle nazionalitâ incoraggiava questa ten-
denza di emancipare e di costituire in stati indipendenti delle
popolazioni cristiane dell l’impero ottomano.') L’Imperatore sos-
ITY
teneva questa politica e faceva di tutto per farla trionfare allora
quando le circostanze del momento non lo costringevano ad ab-
bandonarla per qualche tempo. In questo tentativo egli ebbe il
concorso non disinteressato della Rû^sîii.2) Costei vedeva la
RS
sua influenza in Oriente ostacolata dai trattato di Parigi per
quello che riguardava la sua politica nei Balcani, dove incorag
giava la formazione di piccoli stati indipendenti che affrettassero
VE
il dissolversi del l’impero ottomano.3*; La simpatia di cui la Rus-
sia godeva di fronte alle popolazioni dei Balcani alle ■ quali la
legavano affinită di religione, di razza e di usi, contribuiva a far
NI
si che esse vi esercitasse un’influenza preponderante. “) Ma nei
principati la Russia non godeva delle stesse simpatie. Se pure
si trovava una semplice ■ corrente russofila, il partito nazionalista
LU
che godeva del favore dell’opinione publlica era completamente

avverso ai Russi. A questi ultimi poi non sorrideva il formarsi
di uno stato alle bocche del Danubio. 5) La Russia che favoriva
RA
il costituirsi di deboli stati nei Balcani, non aveva pero le stesse
1) A Oțetea. Contribution ă la question d’Orient Buc., 1930 pag. 155 ■

I. Ancei, Manuel de la question d’Orient Paris I927.Interessante e anche il
NT
lavoro del prof. Fr. Cognasso. La questione d’Oriente Torino 1934.

2) J. Dontenville, La politique exterieure de Napoleone III, Revuedes
Etudes Napoleonienues 1923 ; N. Corivan, Din activitatea emigranților ro
mâni în Apus Buc. 1931 pag. 61.
CE
3) W. Miller, The ottoman empire 1801 — 1913 Cambridge 1913, p. 245.

4) A. Oțetea, op. cit., pag.. 155.
5) „Du reste ces Principautes unies, cette Roumanie avaient ete
crees comme un châtiment de la Russie, comme un instrument contre
ses ambitions en Orient, comme un empechement â ses interets sur le
/
Danube inferieur dans la Mer Noire et vers Ies detroits des eaux libres du
SI
Sud. On s’n rendait compte â Bucarest comme Petersbourg* dice N. Iorga,

Histoire des relations russo roumaines p.322 I. A. Marriott parlando del l'inte-
resse della Russia alle bocche del .Danubio dice: Dhat interest was not et-
IA
hnographical but partly geographical, and partly ecclesiastical, op. cit, pag.
289. — I. Klaczko, Deux chanceliers, Paris 1877 p. 113.
CU
R
— 228
RA
intenzioni nei riguardi dei principati. Gli avvenimenti della vi-
gilia dell’anno 1859 la determinarono a prendere un atteggia-
mento di circostanza. ') Lo svolgersi degli avvenimenti e le sue
LIB
flutuazioni politiche spiegheranno i suoi veri sentimenti nei ri
guardi delle questioni orientali. Restava che si chiarisse il suo
atteggiamento nella guerra franco-austriaca tanto piu, quanto piu
le complicazioni d’Oriente rendevano complessa la questione.
ITY
Gli interessi di tutte le potenze complicavano le questioni e da-
vano alia Porta la possibilitâ di condurre la sua politica interna
in modo conforme alle sue intenzioni riformiste, disprezzando
tutti i consigli dati dagli ambasciatori delii grandi potenze.
S
Nelle clausole del trattato si era assegnata una grande parte
ai principati che erano legați alia questione orientale. -) Contro
ER
l’offensiva russa si prevedeva la neutralitâ del Mar Nero; per
arrestare alia terra ferma questa oifensiva si voleva creare uno
stato forte alle foci del Danubio, il quale formasse una barri-
IV
era alia politica di rivincinta. A questo scopo 'la conferenza di
Parigi impose che si restituisse il sud della Bessarabia allaMol-
UN
davia. Le clausole imposte alia Russia come quelle relative ai

principati e quelle riguardanti la neutralitâ del Mar Nero, costi-
tuivano delle condizioni troppo gravi ed intolerabili, perche la
Russia, costretta ad accettarle per un momento, non cercasse di
AL
liberarsi di esse. 3) <

Sistemata la questione delle frontiere, aveva previsto nella
TR
1) Un concludente giudizio di N. Iorga in Hîstoire des relationss ruso-

roumaines- pag. 321. «La diplomație russe n’avait qu’une voie â suivre : con-
trecarrer Ies projets de l’Autriche, se venger de l’agression manquee de
1854, empecher des futures immixtions surle Danube. Si cela signifiait sou-
EN
tenir l’Union. favoriser l’accomplissemnet des voeux les plus chaleureux des
Roumains, d’autant mieux, aurait on pu dire, C’aurait ete, en eîfet, continuer
cette belle politique du XVIII siecle, qui commen?ait par etudier, avec
sympathie l’etat des esprits de la nation pour se gagner de sympathies en
/C
employant la puissance russe ă la realisation de ce programme. Malheu-

rcusement on avait depasse ce point de vue pour faire par la diplomație,
la politique de cette seule diplomație, renforcee dans Ies interest et les
prejuges de sa caste,... or ce qui est accompli seulement sur l’impul-
SI
sion d’un sentiment negatif contre un tiers ne cree pas precisement pour
celui qui en est oblige quand meme, une dette de reconnaissance“.
2) F. Ch. Roux, op. cit., p. 235.
IA
3) S. Goriainov, Le Bosphore et Ies Dardanelles Paris 1910, p. 143,

CU
— 229 —
R
RA
questione delle sorte dei Principati le garanzie collettive delle
potenze contrattanti, allontanando cosi il protettorato russo. Per
quello che riguarda Ia questione della unione l’idea di Napole-
one fu scartata, rimanendo deciso che la futura organizzazione
LIB
dei principati, fosse elaborata dalie grandi potenze, secondo i
desideri del popolo romeno. ') A questo scopo la Porta doveva
convocare in ambedue i principati i divani chemați âd-hoc i quaii
avrebbero dovuto essere formați în modo da rappresentare gli
TY
interessi di tutte le classi ed in modo chei desideri espressi fos-
sero la fedele interpretazione dei desideri del popolo. Nello stesso
tempo una commissione europea insieme con un commissario
SI
della Porta doveva proporre una costituzione conforme ai desi
deri espressi dai divani, sulla quale avrebbe potuto decidere
R
la conferenza convocata a Parigi 1.
II primo desiderio che dovava essere espresso dai divani
VE
era quello dell’unione desiderata da tutti i Romeni. Ma questo
modo di risolvere la questione dei principati non piaceva
a tutti i governi. L’Austria e la Turchia, le piu decise
NI
avversarie dell’idea dell’unione, cui si erano opposte anche
nella conferenza, impiegavano tutti i loro sforzi per non giungere
a questo risultato. L’lnghilterra giâ tanto preocupata per . ia sua
U
politica orientale, era giâ stata guadagnata dall’Austria nella con-

ferenze, il che impedî il compimento dell’unione. Ma dopo tutti
AL
gli ostacoli avanzati da queste due potenze si giunse alia con-

vocazione dei divani. In Moldavia le elezioni furono condotte in
modo, grazie allo «caimacam» Vogoride ed ai suggerimenti della
TR
Porta, che si giunse con la falsificazione dei voti, ad un risul

tato contrario all’unione.3) La temeritâ con la quale la elezioni
erano state condotte non trovava altro equivalente che quello
N
dell’illegalitâ. Cio provoco l’intervento del Thouvenel,ambasciatore

francese a Constantinopoli, il quale, appoggiato dagli ambascia-
CE
tori russo, prussiano e sardo, protesto contro le elezioni con-
1) N. Iorga, Unirea Principatelor. Văleni 1909 p. 81.

2) W. G. East. The union of Moldavia and Wallacchia, Cambrige
/
1929 p. 482 ; vedi anche l’opera piena di interesse e di grande valore di

T. W. Riker The making of Roumania Oxford 1931 pag, 108.
SI
3) Ibidem p. 11. W. G. East, op. cit. pag. 99; M. Emmerit, Victo

Place et la politique francțaise en Roumanie â l’epoque de l’union, Buca-
rest 1931, p, 454.
IA
CU
R
230 —
RA
dotte in modo cosi arbitrario. ') II risultato di tutte queste com-
plicazioni fu la rottura delle relazioni tra la Porta ed il governo
francese. La Russia sosteneva cortesemente la politica della
LIB
Francia in Oriente, benche alquanto contro voglia sperando in un
futuro interesse con quella potenza. 2)
L’alleanza franco-inglese costituiva per lo zar Alessandro
una preoccupazione continua ed egli era deciso a romperla. Soste
ITY
nendo la causa dei principati, che entrava nelle vedute politiche
di Napoleone, ma non in quelle del governo Inglese, la Russia
sperava di entrare nelle grazie della Francia e di spezzare quell
intesa. Gortchakoff dissimulava bene il suo desiderio di turbare
RS
l’accordo franco-inglese relativo ai principati. mentre il governo
inglese cercava di giungere ad un avvicinamento con quello
franceze. Napoleone a sua voltă rifiuto di staccarsi dall’alleanza
inglese. Le ripercussioni del colloquio di Osborne si risentirono
IVE
anche in Oriente e condussero a delle modificazioni dell’edificio
politico orientale della Francia 3). II colloquio fece l’impressione
di un ■ riannodarsi dei rapporti di alleanza tra la Francia e l’In-
UN
ghilterra, rapporti indeboliti dopo la guerra di Crimea sopratutto

in occasione della questione dei principati. Per giungere ad un
risultato soddisfacente si dovettero far concessioni da una parte
e dall’altra. L’imperatore ottenne dai governo Inglese che questi
si associasse alia protesta dei quattro governi, per reclamare l’an-
L
nullamento delle elezioni di Moldavia, mentre il governo fran

RA
cese si impegnava a non insistere oltre sull’unione immediata

dei principati. L’intesa ebbe luogo a danno dei principati, che
dovettero soffrire le stipulazioni delle convenzioni del 19 Agosto
NT
1858.
La prospettiva di una nuova intesa franco-inglese sorprese
quindi spiacevolmenta la Russia. La questione dei principati fu
CE
di nuovo l’espediente col quale si sperava di attrarre la politica

francese verso un’alleanza. Per la politica russa la questione
dell’unione non era che un modo con cui sperava di giungere
ad un’intesa con la Francia. Poiche l’unico scopo che essa per-
I/
seguiva era l’accordo con la Francia, la Russia si preoccupo

1) Per quest’epoca e interessante il lavoro di L. Touvenel, Trois
IAS
annees de la question d’Orient, Paris 1897.

2) Fr. Ch. Roux, op. cit. pag. 230.
3) T. W. Riker, op. cit. p. 130 e seg.; G. East, op. cit., pag. 132.
CU
R
— 231
RA
assai che essa potesse . sacrificare quest’unione ad un’in-
tesa con 1 ’ Inghilterra. Quanto alia politica di quest’ultima
era sintetizzata della formula dell’integritâ dell’impero ottomano.
LIB
Nell unione essa vedeva un colpo dato a questo principio che
doveva condurre con se un indebolimento dell’impero ottomano ')
e una rivincita della Russia în Oriente. Era l’unico profitto che
l’Inghilterra aveva ottenuto dalia guerra di Crimea ed al quale
essa teneva assai, facendone un dogma politico 8) Cosi alia con-
ITY
ferenza di Parigi del 1856 essa si lascio pacificamente conquis-
tare dall’Austria, la piu irriducibile avversaria deli’unione. Quanto
a Napoleone, la sua politica orientale si fondava sul principio
S
delle nazionalită, principio di tutto contrario alia politica dell’
Austria. L’antagonismo fra i principi delle que potenze si era
ER
giă manifestato fin dai trattato di Parigi, quando l’Austria si
era mostrata avversa a tutte le proposte della Francia3) Ma la
diversită dei loro principi si renderâ manifesta quando essi di-
IV
venteranno un potente pericolo *).
UN
1) Fyîîe, A history oî modern Europe, London 1889 voi. III pag. 235.
2) Argyle, op. cit. pag. 12 ; Marriott, op. cit. pag, 283 e 298.
3) I. Dontenville, 1. c.; Rothan, 1. c.
4) La determinazione della politica estera di Napoleone III e stata
variamente giudicata. Riporteranno alcuni di guesti giudizi. Secondo
AL
N. Ioirga; „Vi era in Napoleone III anche una parte di sognatore che si
incontra spesso in uomini, che d’altra parte, hanno presa coscienza di
vita ed hanno usato ed abusato di essa '; egli ebbe forse il suo piano, ma
appoggiando le nazionalită, l'Imperatore dei Francesi arrecava una dimi-
TR
nuzione ai due naturali nemici delle tradizioni napoleoniche. Ailontanare

i Russi delDanubio, fermare gli austriaci ai Carpazi, era un geneiale deși'
derio dell’Europa industriale che voleva assicurarsi il corso d’acqua del
Danubio ; „L’unione dei Principati" (iu rumeno) pag. 52, — I. Dontenville
EN
parlando della politica orientale di Napoleone 111 dice : „Jusque lă plus

discrete, la politique des nationalites chere â Napoleon 111, s'alfiima net-
temet aprea la guerre de Crimee. Toutes Ies puissances au trăite de
Paris 1856, garantirent Ies privileges de la Moldavie, de la Valachie et de
/C
la Serbie" (La politique exterieure de Napoleon 111 in Revue des etudes

Napoleoniennes 1923 ; «Dans l’historie diplomatique du second empire
tout est plein de heurts et de contrastes. Tout est soumis ă la volonte du
seul homma, mais d’un homme aux volontes successives et contraires, qui
SI
veut, ne veut plus, veut de nouveau et ne s’engage d6cidement dans la fausse

route qu’apres avoir vingt fois cotoye Ia vraie, P. de la Gorce op. cit. p
421. Rothan vede la politica estera di Napoleone basata sulla, cam-
IA
pagna contro l’Austria „il croyait consolider sa prepondcrence en l’af-

CU
R
— 232 —
RA
Napoleone • III opponeva il principio delle nazionalitâ al
principio legittimistico monarhico, che stava alia base del trat-
tato del 1815 effettuato sulle rovine del primo impero. L’Austria
LIB
era quella che rappresentava questo spirito di tradizione legitti-
mista e che si opponeva allo spirito della nuova monarchia im-
faiblissant (Austria). L'entrevue de Stuttgart in Revue des Deux Mondes 1
Janvier 1889. — Walpole Spencer dice ; „The C. G. character of ;he third
ITY
Napoleon his greatness and his weakness, were exemplified in bis ita
lian policy. He displayed throughout, that combination of resolution and
irresolution wich ultimately brought him to revin reveur et conspirateur,
he conspired to carry out of dream“. op. cit. pag. 302 —. W. G. East de-
finisce la politica di Napoleone in rapporto alle politicile orientale „In sup-
RS
porting the Union of the Principaiities, Napoleon was not in the least
deterred by the opposition of Austria whom he detested, or by that of
Turkei whom he despised. He was incited tho this cause by his often
expressed interest in the doctrine of nationality „a theme so consonant to
VE
ihe Emperor’s ears“. In despite ot the reactionary principles of the congress
of Vienna, Napoleon wished to appeal to the wishes of subiect, not of ru-
lers" op. c. p, 65. A sua volta Al. Pingaud dice : Elle (i negozianti ave-
NI
vano come scopo la conclusione di un’alleanza franco-russa) montre enfin
Napoleon JII toujours obsede dans sa politique exterieure par la poursuite
d’un ideal lontain superieur â son objectif prochain.....
LU
D’un repprochement avec la Russie fondee sur une communaute

passagere, d'interet, il a reve de tirer une alliance • permanente, assez du-
rable pour servir de base â son systeme de politique etrangere. C’est
encorepar ce cote psychologique, par ces manifestations de politique ou la
megalomanie se mele au sens pratique, que cet episode du developpe-
RA
ment des rclations franco-russes merite de prendre sa place dans l’histoire

generale du second empire“ A. Pingaud, Un projet d’alliance franco-russe
en 1898. M. Emmerit dice : si la France souhaite la constitution de la
Roumanie en une nation libre et forte, c’etait pour ecarter la Russie du
NT
Danube et des Balkans. Par l’union dela Moldovie et dela Walachie elle
esperait de constituer un etat tampon que les Russes ne pourraient traver-
ser sans se heurter â toute l’Europe. A ces raisons d’ordre pratique, Na
poleon III enjoignait d'autres plus humanitaires. Partisan de remanier
CE
l'Europe en vertu du „principe des nationalites et de l’union des peuples

de mame race", il souhaitait de voir triompher ces principes en Orient»
puisque Ies circonstances s'y pretaient. Aussibien ne pouvait oublier que
Ies Roumains sont un peuple latin, et l’empeur revait deja d’une entraide
I/
des nations latines“ M. Emmerit. op. cit. p. 13. — „Historically, Napoleon

III was a higer type of internaționalist, than either Metternich or Alexan-
der I. The concert of Europe was worth saving, worth utilizing, but it
IAS
should enlarge its vision and accept the sacrifices that realism must so-
metimes make to idealism. Yet Napoleon was not simply a visionarj
Though only through a cluster of memories and a platform of abstrac-
CU
R
233 —
RA
periale di Napoleone di recente formata '). L’indebolimento
dell’Austria significava l’indebolimento di una mentalitâ il cui
spirito di tradizione e di lejgittimitâ incomodava il regime impe
riale e contemporaneamente l’indebolimento delle rezistenze di
LIB
fronte ai piani politici di Napoleone. Per l’Austria, la politica dei
principi delle nazionalitâ formavano il pericolo maggiore; sos-
tenere questa politica voleva dire incoraggiare il processo di dis-
gregazione dell’mpero austriaco * 12) Tanto in Occidente, quanto in
TY
Oriente questa politica spiaceva al gabinetto di Vienna. In-
fatti in Occidente essa culminava nella politica italiana che
mirava a scacciare l’Austria delle penisola; in Oriente appli-
SI
cata al formarsi ed all’emanciparsi delle nazionalitâ, toglieva
all’Austria la speranza di poter fare annessioni e di esercitare
ER
influenze preponderanti sulle piccole nazionalitâ vicine all’impero.
11 realizzarsi dell’unione della Moldavia e della Valachia significava
il consolidarsi di un popole e la fine dell’influenza dell’Austria
IV
sui principati, la quale si vedeva cosi costretta di rinunziare
all’idea di fare di lassi e di Bucarest, due succursali di Vienna 3;.
Come prova cbe l’Austria comprese le feliei conseguenze che
UN
sarebbero derivate per i principati e la forza che essi avrebbero

rappresentato, sta il suo atteggiamento cosi accanito contro
l’unione. II grande numero dei Romeni appartenenti all’impero e
prossimi ai nuovi confini faceva piu terribile ancora per l’Aus-
AL
tria il principio della nazionalitâ. In questa situazione si trovava

pure il governo ottomano ed insieme con l’Austria essa formava
l’opposizione piu acerba alia politica di Napoleone in generale
TR
ed alia questione dell’unione in particolare.

II coiloquio di Stuttgart condusse ad una chiarificazione
dell’atteggiamento della Francia. Se questo rappresentava una
EN
tappa dell’alleanza franco-russa, rappresentava anche un successo

della diplomazia russa. La futura politica francese doveva basarsi su
tions could he have hoped to bacome emperor of the French ; he had
/C
owed much of his progres to an adroit opportunism. Now that he was

enthroned, he must respond th the național wiil“ T.W. Riker, op. cit., pag.
23. In fine Gh- Bratianu da questo giudizio della politica di Napoleone 11;“
En somnie, ce qu’on lui reproche le plus c'est d’avoir fait passer la civili-
SI
sation, avant Ja France.“ Napoleon III et Ies nationalites p. 16.

1) Fyffe op. cit. p. 235 ; Dontenville, 1. c.
2) Fyffe op. cit. p. 2315; Marriott op. cit p. 288.
IA
3) N. lorga, op. cit. pag. 42.

CU
AR
234 —
quest'intesa ’). Per il momento il nuovo orizzonte politico di Napole
IBR
one era in Occldente. Una intesa degli interessi e delle antipatie po-
litiche avvicinava i due governi. Per Napoleone era la politica i
taliana coi colpi diretti contro l’Austria, quanto alia Russia un’a-
nimosită recente contro questa l’avvicinava alia Francia. 2) Le
YL
basi dell’intesa erano un accordo preliminare che doveva decidere
sulle questioni d’Oriente. Mentre per Napoleone il centro di gra
vita della sua politica era l’Occidente, per la Russia era rimasto
l’Oriente. Se il potere di due imperatori del secondo Napoleone
IT
e di Alessandro III fosse stato uguale a quello degli altri due,
nel 1806 probabilmente avrebbe avuto luogo un secondo Tilsit.
RS
Ma, ne i tempi ne le circostanze non erano le stesse.
La base d’intesa doveva essere l’assistenza reciproca confor-
memente agii interessi di ognuno di essi.3)
VE
L’accordo sară perfetto circa la questione del Montenegro.
Riguardo alle questioni ■ dei principati, la Russia per mantenere
l’accordo nelle sue linee generali, doveva cedere anche in questa
questione benche contro il suo interesse. La speranza di una
NI
nuova rivincita in Oriente basata sulla politica della Francia la

determinava ad alcune concessioni.
LU
La politica di emancipazione delle nazionatită, applicata

all’Orieute, conveniva alia politica russa indirettamente servendo
alia soluzione della questione d’Oriente secondo il suo punto
di vista. D’altra parte, la . comunanza di religione, di abitudini e
RA
di sangue coi popoli dei Balcani facevano si che la Russia go-

desse di una grande influenza tra di loro. II crearsi di piccoli
stati affrettava il disgregarsi dell impero ottomano e tutta la po
NT
litica russa protettiva dei cristiani aiutava questo dissolvimcnto.

II risultato del colloquio di Stuttgart fu che in tutte le qu
estioni di interesse europeei due imperatori dovessero prendere
CE
ad aceordi preliminări.
1° Lo zar riconobbe che situazione in Italia era contraria
anche ai trattati del 1815 e che non poteva piu prolungarsi e
promise il suo aiuto anche per la questione dei principati. 4)
I/
1) S. Qoriainov, op. cit. Al. Pingaud, op. cit., p. 2.

2) Fr. Ch. Roux, op. cit 237.
IAS
3) P. Mater, Cavour et l’unite italienne Paris 1925 voi I, pag. 475.

4) Em. Ollivier, L’empire liberal Paris 1915 tom. V p. 422, Rothan
„L’entrevue de Stuttgart**, 1. c.
U
R
— 235 —
RA
2 ' ) La Francia e la Russia avrebbero dovuto andar d’ac-
cordo în Oriente ed intendersi nel caso che la Turchia giun-
gesse al dissolvimento.
LIB
3°) I miniștri ed i consoli delle due potenze dovevano es-
sere instruiti di andare d’accordo în Oriente.
Con questo risultato l’indipendenza della politica francese
rimaneva vincolata dovendo tener conto del consenso della Russia.
Per tutto il tempo in cui il governo francese non avrâ bi-
TY
sogno di sollecitare in misura maggiore l’assistenza del governo
russo, ' l’accordo nelle questioni orientali sară stabilito con la
subordinazione della politica russa a quella francese e questa a-
SI
vantaggio dei principati. Restava a vedere, se la situazione sa-
rebbe rimasta la slessa, quando le complicazioni occidentali a-
R
vessero chiesto il concorso del governo russo.
Ma per Napoleone l’intesa non ofriva ' garanzie sufficienti
VE
per i suoi progetti di politica occidentale, il che spiega la mis-
sione del principe Napoleone a Varsavia. ’) Sembra che l’emis-
sario imperiale avrebbe condotto la sua missione oltrepassan-
NI
done anche i limiti, lasciando intravedere ai Russi la possibilitâ
della revisione di alcune parti del trattato di Parigi in cambio
LU
del concorso di una neutralitâ sfavorevole per l’Austria in caso

di guerra.
Malgrado tutta l’antipatia della Russia per l’Austria e tutto
il suo desiderio di fondare la politica estera su un’intesa con
A
la Francia, a Pietroburgo si vedeva bene che da una guerra

TR
franco-austriâca non si poteva avere una revisione del trattato

di Parigi. Anzi il successo della Francia avrebbe significato il
successo delle nazionalită antro certi limiti che non sarebbero
stati certo convenuti alia Russia. Per quel che riguarda le revi-
EN
sioni delle clausole relative al Mar Nero, non si poteva far nulla
a causa dell’Inghilterra, che la Francia trattava con riguardo per
ottenere la neutralitâ. L’Austria con la sua politica, facendosi
/C
custode del trattato del 1815, era divenuta avversaria non solo
della politica della Francia, ma anche della politica personale di
Napoleone.1 2)
La questione dei principati occupava un posto notevole
SI
1) Al. Pingaud, op. cit. pag. 4-5.

IA
2) Dontenville, 1, c.; N. Corivan, op. c. p. 8 e. 71.

CU
R
— 236 —
RA
nella politica dela nazionalitâ, sostenuta del’imperatore dei Fran-
cesi. L’opposizione dell’Austria all’unione dei principati non faceva
che aumentare l’animositâ di Napoleone e dargli un motivo di
LIB
piu di malcontento di fronte alia politica dela gabinetto di
Viena.’) I tentativi di realizzare questo sistema politico prezenta-
vano lo stesso pericolo per l’impero ottomano come per l’im
pero austriaco, e cioe al pericolo di dissolvimento di essi per
ITY
mezzo dtll’emancipazione e del constituirsi in stati dei popoli
che erauo sotto la loro sovranitâ, occasione della quale Napole
one intendeva approfittare nella guerra contro l’Austria. Questa
politica applicata cosi in Oriente come in Occidente non entrava
RS
nei piani dell’Inghilterra. Prima di tuto perche conduceva ad un
indebolimento della situazione favorevole che essa voleva man-
tenere e poi perche conduceva all’indebolimento de l’Austria e
VE
forse anche alia rottura dell’equilibrio politico dell’Europa cen
trale. L’Inghilterra si opporrâ sempre alle aspirazioni orientali della
Russia. I suoi timori su quest’ultima giunsero fino a farle sos-
pettare dei buoni rapporti franco-rusi. Questa lotta delle grandi
NI
potenze per Hegemonia in Oriente sară a profitto delle nazio

nalitâ dei Balcani. Le nuove circostanze occidentali, la condizione
LU
deil’impero ottomano e le contese fra gli stati rivali accelererâ

l’emancipazione di queste nazioni. La Russia approfitterâ di ogni
occasione per indebolire l’impero ottomano, basandosi anche su
una forte propaganda religiosa, per staccare dalia Turchia i popoli
RA
posti sotto la sovranitâ di essa ed attrarli nella sfera della sua

influenza politica12),
NT
CE
I/
IAS
1) P. Mater op. ci. voi. I p. 475.

2) A. Oțetea, op. cit. p. 155.
CU
R
— 237 —
RA
La doppia elezione di Cuza e le grandi potenze
La doppia elezione dei principati — La situazione difficile
LIB
del principe Cuza —Jmpressione prodotta a Costantinopoli e
attegiamento delle grandi potenze — Le divergenze dei punți di
uista — Modo di vedere la doppia elezione a Cosiantinopoli —
Le soluzioni del Durando —11 passo della Francia e le preocu-
pazioni dell'Inghilterra — Lintransigenza dei Turchi — L’azione
ITY
del Bulwer e la conferenza dei tre del 15 febbraio.
RS
II secondo giofno dopo il 6 febbraio 1859 tutti i gabi-
netti europei conobbero il risultato dell’elezioni della Valacchia,
con Ia quale l’adunanza generale aveva elletto principe Allessan-
dro Giovanni Cuza, principe giâ eletto della Moldavia. Era un
VE
fatto che doveva preoccupare di nuovo l’atttenzione dei gabi-
netti europei ed un successo degli sforzi dei Romeni, che non
avevano volutq rinunciare alia realizzazione dei loro scopi nazio-
NI
nali, proprio nel momento in cui gli interessi della politica
europea cercavane di impedire questa realizzazione. II «fatto com-
LU
piuto» doveva provocare una serie di scambi diplomatici, che si

mostravano suscettibili delle piu contradittorie interpretazioni a
secondo delle vedute e degli interessi politici delle potenze.
Per la convenzione del 19 agosto 1858 elaborata dai ra-
RA
presentanti delle grandi potenze riunite a Parigi, era stata con

servata la separazione dei principati e si era stabilito che ognu-
no di essi ' avesse le stesse leggi e lo stesso esercito, ma che
NT
nelle questioni di interesse comune dovessero ricorrere alia de-

liberazione di una commissione centrale. La convenzione aveva
previsto delle amministrazioni distinte, con due forme di governo
e due camere, le quali dovevano elleggere due principi ').
CE
Ma, non specificandosi, se la stessa persona poteva essere

eletta in ambedue i principati, ne discendosi d’altra parte con
precisione che un Moldavo non poteva essere eietto in Valacchia
o viceversa, i Romeni credettero di essere in perfetta legalitâ e
I/
di non essersi allontanati dalia . letterra della convenzione con la

doppia elezione. In cambio la convenzione prevedeva per la per
S
IA
ii D. A. Sturza, Acte și doc. voi. VII no. 2069 p. 308.

CU
— 238 —
AR
sona seviadi condizioni che dovevanoessere soddisfatte, perche po-
tesseessere eletto1). Fino alia data dell’ezione si era provveduto con-
R
formemente al Regolamento Or ganico, in ambedue i principati
ad una luogotenenza di tre membri, il presidente del divano, il
LIB
ministro degli interni e il ministro della Giustizia. In Moldavia,
dei trei membri due erano partigiani dell’unione dei principati,
Basilio Sturza e Anastasio Panu, mentre il vecchio Stefano Ca-
targi, partigiano di M. Sturza, faceva loro una continua opposi-
Y
zione. 2).
L’elezioni dettero una maggioranza relativa al partito nazi-
SIT
onale dell’unione, ma mentre gli altri due partiti sostenevano
sollo delle persone, uno di essi infatti appoggiava l’exprincipe
Michele Sturza e l’altro Gregorio Sturza, partito nazionalista in-
R
vece sosteneva il principio dell’unione. Esso non aveva una de
terminata persona da sostenere ma chiunque di essi fosse stato
VE
proposto, avrebbe dovuto effettuare la realizzazione di questo
principio. Tra i pretendenti figuravano M. Cogalniceanu, C. Negri,
Mavrogheni, . V. Alexandri, etc. finche la scelta cadde su Ale-
NI
ssandro Giovanni Cuza, noto per la sua rettitudine ed il suo
patriottismo, del quale aveva dato prova in diverse occasioni 3).
La sera del giorno 3 gennaio, nella sala detta «Elefante» ajassi,
LU
il colonnello Cuza veniva eletto candidato del partito nazionale.45 )

La candidatura di Cuza del 5 gennaio 1859 guadagnd tutti
i suffragi dei nazionalisti ed egli fu dichiarato eletto all’unani-
A
mitâ grazie alia adesione dei partigiani di Michele e Gregorio

Sturza, i quali, avendo visto lo scacco del successo del loro
TR
candidato aggiunsero i loro voti a quelli dei nazionallsti. 5)

In Valacchia la lotta per le elezioni del nuovo principe
era altrettanto accanita. Le divisioni dell’adunanza, nonostante
N
il notevole numero dei nazionalisti, facevano tuttavia pre

vedere la riuscita dell’exprincipe Giorgio Bibescu che si
CE
trovava allora appunto in viaggio verso il paese per prendere il
1) . Art. 13 della convenzione del 19 agosto, 1. C. p. 309,

2) . A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, voi. I parte 2 pag.
I/
377; M. Emmerit, op. c. pag. 69.

3) N. Corivan, Din corespondenta lui Vaillant, in Revista istorica
1931. lanuar-Mart.
IAS
4) A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza—Vodă, voi. I pag. 32.

5) Ibidem, pag. 38.
U
— 239 —
R
governo. Un altro partito forte, madi minor successo, che si oppo
RA
neva al partito nazionalista, era quello di Barbu Știrbei, fratello
di Bibescu, mentre il partito radicale non aveva ancora scelto
il sua capdidato. Sembra che la candidatura che aveva maggiori
LIB
possibilitâ di riuscita, grazie anche al fatto che egli era I’unico
grande boiaro del partito nazionalista, fosse quella di Nicolo
Golescu. Il Beclard racconta che secondo alcuni la candidatura
di costui non fu mai presa sul serio, mentre altri sostengonoa
che il Golescu, accorgendosi din non riuscire si sarebbe deciso
ITY
per Cuza. La questione dell’unione, secondo il Beclard, non era un
avvenimento realizzabile. 11 partito conservatore, sostenitore degli
exprincipi del trono di Valacchia, e lo stesso Bibescu, la con-
RS
sideravana realizzabile soltanto sotto un principe straniero, il
che d’altra parte era imposibile in quelle circostanze. ’)
La costituzione dell’adunanza e l’elezione del principe ebbero
luogo in tre giorni 2). La divergenze dei păreri fecero si che l’e-
VE
lezlone si prolungasse per parecchi giorni.
Nella seduta del 24 gennaio Basilio Boereseu, uno dei
membri piu importanți del nazionalismo, in un discorso pieno
NI
di entusiasmo patriottico, conquisto tutti i voti dell’adunanza
per la proposta della canditatura di Alessandro Cuza 3).
LU
Sembra che D. Ghica fosse pronto a prendere le redini

del potere ma, quando vide che la sua candidatura . non sarebbe
stata appoggiata e che Golescu e Bratianu si mostravano troppo
radicali, propose Alessandro Giovani Cuza nella notte del 23
RA
gennaio, come mezzo di realizzare l’unione 9.

I boiari antiunionisti sorpresi e spinti dalie pressioni es-
terne, votarono anch’essi per Cuza, cosicche questa elezione fu
fatta all’unanimită. Giovanni Bratianu propose che I’Adunanza
NT
rendesse immediatamente nota per telegrafo l’elezione al Prin

cipe della Moldavia. ’)
CE
1) Rapporto di Bibescu a Walewski il 29 gennaio 1859 Turcia, Buca-

rest, 19 febbraio, min. des aff. etr, France.
2) A, Xenopol 1. c. p. 42; Istoria partidelor. Voi- I p. 2 pag. 360.
3) Idem, Domnia lui Cuza Vodă voi. pag, 50.
4) T. W. Riker, op. cit., pag. 203.
5) Sturza, Acte și documente VIII n° 2498 pag. 592 — T. W. Riker
/
sostiene che D. Ghica fu quello che propose la seduta secreta (op. cit. pag.
204) mentre in realtafu Basilio Boereseu (vedi processo verbale n° III all’Adu-
SI
nanza elettiva di Valacchia 23 gennaio — 4 • febbraio) 1859 Bucarest —

Sturza, ibidem n° 2498 pag. 587 — D. Ghica colui che. • termiuata la seduta,
aannunzio che Alessandro Giovanni Cuza era stato eletto principe della Va-
IA
lcchia, Sturza, ibidem n° 2503, pag. 608.

CU
R
— 240 —
RA
II telegramma fu mandate dai metropolita Nifon di Valacchia
in nome dell’Adunanza. ') La notte del 5 febbraio Cuza domando
per telegrafo a Nifon, che aveva in quel momento le redini del
LIB
potere 2) ed il giorno 6 febbraio mando un telegramma di rin-
graziamento col quale dichiard che accettava le elezioni.123) Al
primo telegramma di Cuza il metropolita della Valacchia rispose
il 6 febbraio che le redini del governo si trovavano nelle mani
ITY
dei membri della luogotenenza.45 ) Cuza fece allora un atto di
press di possesso nominando un ministero di Bucarest. 0
Nello stesso giorno nel quale aveva avuto luogo l’elezione
di Cuza, nella capitale della Valacchia, l’Adunanza ellettiva mando
RS
un «arzmahzar» alia Porta col quale si comunicava la nuova w
elezione.6) II secondo giorno si mando anche la nota ufficiale
al nuovo principe.7) Cuza, dopo che ebbe resa la sua nuova
elezione 8) all’adunanza moldava, fece atto di presa di potsetso
IVE
nominando I. Filipescu presidente del consiglio dei miniștri e
ministro di giustizia e N. Golescu ministro degli interni. 9)
Contemparaneamente, per assicurarsi all’estero un appogio,
UN
mando una nota ufficiale a tutte le potenze con la quale ren-

deva nota la sua elezione presentandola quale desiderio unanime
dei Romeni.
Nello stesso tempo egli dette prova di un ammirabile pa-
L
triottismo dicendo che, se le circostanze avrebbero permesso

RA
1) Ibidem no. 2499 pag. 604.

2) Ibidem no. 2507 Anexa B. p, 630.
3) Ibidem no. 2506 Anexa C, pag. 630; ibidem IX no. 2702 p. 277.
NT
4) Ibidem IX no. 2702 pag. 277; ibidem VIII no. 2511 pag. 643.
5) Ibidem IX no. 2702 pag. 277 ; ibidem VIII no • 2511 p. 643.
6) Ibidem VIII no. 2507 Anexa E p. 631.
7) Ibidem no. 2505 Anexa F, pag 632.
CE
8) Ibidem no. 2510 pag. 642. *

9) Ibidem No. 254 pag. 643 a Anexa A. ibidem IX No. 2702 pag. 278;
— II messaggero del principe all’Adunanza moldava fu fatto il giorno 6
febbraio e non, il 7 febbraio comedice il Pace nel suo rapporto al Beclard
I/
del 9 febbraio 1859 — ibidem IX no 2702 pag. 277. Con unsecondo dispac-
cio pure del 6 febbraio il principe completo il governo con S. C. Cantacu-
zino ministro dell'istruzione publica, D. Bratianu ministro degli issteri. B.
IAS
Catargiu ministro delle finanze e Gr. Filipescu ministro del controllo —

ibidem VIII — no 2511 anexa A. p. 643.
CU
RY
— 241 —
RA
l’unione sotto un principe straniero, egli era pronto a rientrare
nella vita privata ').
Questo produsse una buona impressione nel parlamento
LIB
che indirizzo un voto di ringraziamento al principe12). In ris-
posta al messagio M. Kogalniceanu chiese la convocazione di
ambedue le adunanze a Focșani per effettuare l’unione defini
tiva; il che fu chiesto anche da Gr. Sturza e fu sostenuto con
ITY
tutta la volubilitâ oratoria alquanto romantica di An, Panu. Sol-
tanto L. Catargi dimostro che questo punto avrebbe oltrepassato
il campo della discussione dell’Adunanza e che avrebbe presen-
tato delle difficoltâ politiche. Ma di fronte alia replica di Kogalni
RS
ceanu ed all’atmosfera entusiasta dell’Adunanza, si voto all’unanimi-
tă la convocazione delle assemblee a Focșani. Infatti l’intenzione
dell’adunanza era quella di organizzare l’unione mediante la fu-
VE
sione immediata dei due principati. Allo stesso scopo, essa aveva
progettato : 1°) che l’assemblea moldava concentrasse ambedue
le adunanze a Focșani sotto il pretesto di rendere piu facile il
loro lavoro, in realtâ per offrire loro l’occasione di fondersi, di
NI
non essere piu che una sola. II0) che la deputazione Valacca
fosse ricevuta nell’adunanza moldava. — IIP) che il principe
U
partisse il 18 febbraio p’er Bucarest per farsi conoscere. IVo)

che il principe tornasse a Focșani per trovarsi il 27 dello stesso
AL
mese con le due adunaza. V’) che dopo la loro riunione, le

due assamblee chiedessero • immediatamente Ia nomina di un
unico ministero per ambedue i paesi, con sede a Focșani ed i
TR
direttori provvisoriamente • residenti a Iassi ed a Bucarest. VI°)

che in seguito alle dimissioni ed alle elezioni annullate ; si sfor-
zassero di fare eleggere canditati i Valacchi in Moldavia e i
Moldavi în Valacchia VIT) di far nominare un comandante di
EN
piazza a Jassi ed a Bucarest durante le riunione del potere su-

premo a Focșani. VIIT) di contrarre per quanto fosse possibile,
un prestito in Franca3).
/C
Ma nel mondo consolare di Bucarest il passo di Cuza che

senza aspettare la conferma della Porta e delle grandi potenze
aveva preso le redini del governo era considerato contrario all’-
art. 44 del Regolamento Organico.
SI
1) Ibidem VIII nu 2509 pag. 639 A. D. Xenopol op. cit. pag. 61 vedi
anche T. W, Riker op. cit. pag. 210.
IA
2) Sturza, Ibidem VItI no 2527 pag 694, Ibidem IX 2702 pag. 278
3) Ibidem IX. n" 2702 pag, 277.
, 16-1
CU
R
— 242 —
RA
Quest’atteggiamento d’idipendenza trova la sua spiega-
zione anche nell’incoraggiamento che Napoleone aveve lasciato
transparire dai suo discorso pronunciato 1’8 febbraio all’apertura
LIB
del Consiglio legislativo1) Durante i primi due o tre giornidopo
la doppia elezione, non si sapeva ancora quale atteggiamento
avrebbe assunto l’imperatore.
Solo quando si conobbe per telegrafo il discorso di Napo
ITY
leone nel quale egli constatava che l’organizzazione dei princi
pati non soddisfaceva le aspirazioni dei Romeni e che la Francia
era disposta ad aiutarli, allora decisero di prendere un tale atte
ggiamento. Secondo il Place questo passo del discorso avrebbe
RS
deciso le misure di indipendenza2), che mostravano le tendenze
di autodirettiva di un popolo, preludio di ■ un atteggiamento che
mirava all’indipendenza. 11 paragrafo del discorso dell’imperatore
VE
riprodotto e copiato in centinaia di esemplari fu spedito in tutti
i distretti 3).
Cuza volle assicurarsi un appoggio esterno. Percid, oltre
alia nota mandata a tutte le potenze egli incarico di una missione
NI
speciale V. Alecsandri, che doveva partire per Parigi per guadagnare

definitivamente Napoleone 111 alia causa romena e per sapere con-
LU
temporaneamente fin dove essa poteva contare sul sou aiuto.

11 ministro degli esteri di Moldavia era fornito di tre leftere,
due per Walewski ed una per Napoleone. Due lettere sono da
tate dai 5 febbraio. 1n una il principe dei due paesi romeni pre-
RA
sentava a Walewski la stessa nota che aveva inviato a tutte le

potenze e che mandava alia Francia per mezzo di un inviato
speciale, il ministro degli esteri 4).
NT
1) tn quest’occasione Napoleone pronuncio le parole : „Le cabinet

de Vienne et le mien au contraire, je le dis avec regret, se sont trouves
souvent en dissidence sur 1es questions principales, et il a fallu un grandes-
CE
prit de conciliation pour parvenir â 1es resodre. Si, par exemple: la recou-
stitution des Principantes dannubiennes n'a pu se terminer qu’apres denom-
breuses difficultes quiont nui â la pleine satisfaction de leurs desirs 1es plus
legitlmes; et si l’on me demandait quel interet Ja France avait dans ces
I/
contrees lointaines qu’arrose le Danube, je repondrais que l’interât de ■ la

France est partout, ou il y a une cause juste et civilisatrice â îaire preva-
loir. Ibidem V111 no. 2523, p. 687.
IAS
2) Ibidem 1X. n° 2702, pag. 282.

3) Ibidem.
4) Ibidem no. 2696 pag. 260.
CU
R
— 243 —
RA
Nella seconda leftera al Walewski gli comunicava che aveva
inviato V. Alecsandri con una leftera speciale per l’imperatore,
nella quale sollecitava la sua protezione in favore dei Romeni,
LIB
e nello stesso tempo raccomandava il ministro romeno alle be-
nevolenze del ministro degli esteri francese. Nella leftera all’im-
peratore ’) si chiedeva l’alta protezione imperiale per l’unione
completa 2) Tutte queste lettere furono inviate per mezzo di V.
TY
Alecsandri 1234), cosi come risulta tanto dai contenuto delle lettere
al Walewski *) quanto dalia lettera del Place a quest’ultimo 5).
In questo tempo nei principati si facevano i preparativi per
SI
effettuare l’unione completa. II 10 febbraio arrivd la delegazione
valacca a Iassi per presentare l’atto della sua elezione 6) nella
quale occasione ebbe luogo una solenne seduta. Al presidente
R
della delegazione, C. A. Rossetfi, rispose il principe. A. Panu
VE
indirizză in nome dellâ adunanza un discorso di felicitazione 7).
A quesfa solennitâ fu invitato anche il corpo consolare, ma non
intervennero che i consoli francese, russo, prussiano e greco.
Ma anche costoro, essendo . privi ■ di istruzioni, assistettero nas-
NI
costi nella moltitudine come sempllci spettatori8). Nello stesso
tempo si stabili che una deputazione moldava partisse per rin-
LU
graziare l’adunanza valacca9). Ma Cuza comincio ad esitare.

L’esecuzione del piano cosî come l’adunanza valacca l’aveva
concepita, lo spaventava ora un po. Le unove istruztoni da Parigi
al Place consigliavano moderazione e prudenza. Ma la presa di
A
possesso del governo di Valacchia da parte di Cuza senza aspet-

TR
tare l’investitura della Porta, e soprattutto il convocamento di

ambedue le adunanze a Focșani erano un atteggiamento di sfida.
1) In Sturza IX no. 2707 pag. 287 nota 3 si fa un richiamo sbagliato
EN
al voi. IX no. 2689 pag. 250 ad un’altra lettera di Cuza a Napoleone da
tata del 26 gennaio e che fu spedita dopo l’elezione della Moldavia. A
questa lettera Walewski rispose in nome di Napoleone per mezzo del Place
il 10 febbraio; ibidem no. 2703 a 2704 pag. 283. Questa seconda lettera a
/C
Napoleone del 5 febbraio fu mandata per mezzo di V. Alecsandri.

2) Ibidem VIII no. 3500 pag. 604.
3) 11 Riker crede che soltanto la lettera personale all’imperatore fu
înviata con corriere speciale, op. cit. 206.
4) Sturza. Acte și Doc. IX. no. 2696 p. 260; ibidem no. 2697 p. 261.
SI
5) Ibidem IX no. 2701; ibidem IX no. 2707 p.287.

6) Ibidem IX no. 2705 p. 284.
7) Xenopol, ibidem p. 57 ; Sturza, Acte și Doc. VIII no. 2532 p. 720.
IA
8) Ibidem IX. no. 2705 p. 284.

9) Ibidem VIII. no. 2527 p. 698.
CU
R
— 244 —
RA
Mentre le questioni venivano cosi dibattute in Occidente,
Cuza era tormentato dall’idea di poter ottenere l’investimento e
l’appoggio delle grandi potenze nella conferenza. A questo
LIB
scopo egli mando V. Alecsandri in Occidente per ottenere l’ap-
poggio delle grandi potenze tanto piu che i membri delle adu
nanze la spingevano ad effettuare definitvamenle l’unione ed a
prendere misure in conseguenza a cid, cioe l’unificazione dei
ITY
ministeri nell’intero apparato amministrativo civile e militare e
sopratutto la unione di ambedue le adunanze a Focșanii') Questo
significava perd una violazione fragrante della convenzione, il
che fece si che Cuza cominciasse ad esitare. In conseguenza
RS
egli chiese il părere del Place, sopratutto perche non conosceva
i limiti dell’aiuto che Napoleone avrebbe dato agii interessi dei
principati. Da parte di Napoleone non era giunta nessuna lef
VE
tera di aprovazione o piuttosto giunse a Cuza una lettera, 2) ma
era la risposta a quella da lui mandata dopo la sua elezione in
Moldavla.3)
Egli chiedeva al console francese di Iassi di mostragli al-
NI
meno due righe scritte dai suo ministro che gli dessero la spe-
ranza di avere l’appoggio della Francia. Questa assicurazione
U
gli era necessaria per sapere se, appena arrivato a Bucarest, po-
tesse proclamare l’unione.4)
II Place perd non poteva, mostrargli nulla in quel momento
AL
perche non aveva ancora ricevuto neanche lui istruzioni precise.

II principe aveva fatto di lui il consigliere intimo dei suoi pen-
sieri. Percio, di fronte alia impulsivită dei membri delle adunanze
TR
Cuza propose al Place che, se si fossero riunite le camere a

Focșani, C.osa che a quel tempo pareva possibile, egli avrebbe
dovuto accompagnare. Percio il Place chiese al Walew-
EN
ski se poteva 5) La risposta non tardo ad arrivare e

1) Ibidem IX no 2706 p. 286,
2) lbidem IX no 2704 pag, 283—In questa lettera a Cuza Walewski
/C
dice: L’empereur avait espere pour la nation roumaine des institutions plus
conformes ă ses voeux. Mais bien qu’imparfaites celles qu-elle a reûes
constituent un progres reel et vous pouvez beaucoup pour Ies destinees
de votre pays en mettant tous vos soins ă Ies appliquer de maniere â
SI
montrer au monde, par l’usage que vous saurez en faire, que Ies Moldo-
Valaques etaient dignes d’obtenii d’avantage.
3) Ibidem IX no 2689 pag. 250.
IA
4) Ibidem no 2708 p. 287.

5) Ibidem no, 2706 p. 285.
CU
R
— 245' —
RA
fu quanto mai categorica. II 19 febbraio il Walewski telegrafd im-
mediatamente al Place che sarebbe stato bene che Cuza proce-
desse con moderazione e non si lasciasse andare a manifesta-
LIB
zioni rischiose, poiche la conferenza si sarebbe riunita al prin
cipio di marzo, e vi era bisogno della maggiore calma possibile.
Quanto all’invito fatto da Cuza al Place di accompagnarlo a
Focșani, il ministro degli esteri francese gli diceva che giâ trop-
po la Francia era accusata di immischiarsi nelle questioni in
TY
terne dei principati. ') Era un’allusione all’atteggiamento troppo
manifesto del Place nelle relazioni col principe che poteva com-
promettere l’atteggiamento ufficiale dela Francia. Ricevendo il
SI
telegramma il Place cerco immediatamente giustificarsi dicendo
che egli aveva cercato di assicurare tutta la libertâ possibile al
ER
governo francese. Tuttavia egli cerco di dimostrare che l’ele
zione di Cuza, nella mente dei patriotti non era che un mezzo
meno violento per giungere alia realizzazione dell’unione. 2) II
IV
principe, di fronte al consiglio di moderazione dato dai Walew
ski capi che sarebbe stato prematuro, in quel momento in cui
UN
egli doveva dar prova di saldezza e di serietâ politica, proce-

dere alia realizzazione dell’unione. Percio egli annuncio al Bec
lard che per il momento aveva rinunziato alia fusione delle due
adunanze e che aveva deciso di resistere agii estremisti 3). Wa
lewski a sua volta continuo a mandare istruzioni al Place per
AL
che consigliasse Cuza ad agire con moderazione ed a non farle

allontanare da lassi lo stesso Place. 4)
Tra i consoli, il barone Eder, rappresentante dell’Ăustria,
TR
mostrava la piu grande animosită rifiutandosi di avere qualsiasi

relazione col nuovo governo e a dare il visto ai passaporti. L’av-
versione lo spingeva fino a rifiutare l’apertura della corrispon-
EN
denza inviata dai governo moldo-valacco a causa del titolo che

egli non voleva rlconoscere.5) II Gie'rs, assumendosi la parte di
consigliere del nuovo principe, ottenne da lui la promessa che
/C
le due adunanze sarebbero state mantenute separate. Egli si di-
1) lbidem tel. 19 febbraio no 2709 pag. 285.

2) Ibidem 20 febbraio no 2710 p. 289.
SI
3) lbidem 26 febbraio no 2711 p. 292; ibidem nr. 713 p* 301.

4) Ibidem.
5) Bucarest a Parigi 16 febbraio 1859 no 159 pag 39 af, etr. Turquie
IA
Bucarest 19.
CU
R
— 246 —
RA
chiarava perd soddisfatto, se Cuza si sarebbe accontentato del
fatto compiuto. ’) Secondo il Place la Russia non era estranea
ad alcuni gesti di Cuza; d’altra parte quello era il solo governo
LIB
al quale Cuza facesse note le sue intenzioni. 2)
11 principe lascid comprendere al Beclard che il desiderio
espresso dall’assemblea moldova circa la convocazione delle due
camere a Focșani, non sarebbe stato decisivo ma soltanto even
TY
tuale e che non avrebbe implicato che la fuzione di questi due corpi
in uno solo. Egli dichiard inoltre che lo stesso sarebbe avve-
nuto anche nel caso in cui l’adunanza valacca esprimesse un
simile desiderio 3)*. II* Beclard mostra la doppia elezione come
SI
un’opera spontanea nella quale la delegazione moldava non av
rebbe avuto nessuna parte. II principe si mostro piu moderato
ER
in Valacchia di fronte al console francese; d’altra parte erano
giunte nel frattempo anche le istruzioni di Walewski del 19 feb-
braio che consigliavano molta prudenza. *) 11 Beclard informd il
IV
suo governo, che Cuza era . deciso a resistere ai consigli degli
estremisti e che non avrebbe acconsentito alia riunione delle due
UN
adunanze a Focșani tranne che nel casso che questa dimostra-

zione gli fosse sembrata del tutto necessaria.;’)
In quel tempo il principe Cuza era atteso con molta im-
pazienza a Bucarest. Ma il nuovo eletto, sia per lasciare che la
AL
passione dell’entusiasmo si calmasse, entusiasmo che in occasi-

one della sua venuta l’avrebbe spinto ad atti che avrebbero cos-
tituito flagranti violazioni della convenzione, sia per altre ragi-
TR
oni, ritardo il suo arrivo di 12 giorni.6) Ma questo sorprese i

1) T. W. Riker, op. cit. p. 213 (Bucarest a Parigi 13 febbraio—telegr.
Ibidem) Colquhoun-presenta Cuza come prudente e disposto a sottomettersi
EN
alle decisioni della conferenza ma pronto, se i Turchi tenteranno di vio

lare i suoi confini. a porsi alia testa di 12000 uomini.
2) A. D. Sturza, Acte și Doc. IX. no 2708 pag. 287.
3) Bucarest a Parigi 25 febbraio 1859 pag. 61 confid., af . etr. Turqui
/C
Bucarest. 19.
4) Sturza Acte și Doc. cap. IX, Af. Etr. Bucarest Turquie no 2709
pag. 289; ibidem nr. 2711 p. 292.
5) Bucarest a Parigi 25 febbraio, confid.
SI
6) Bucarest a Parigi 1 marzo 1859 no 160 pag, 72 af. etr., Turquie

Bucarest, 19. Sembra che tra questi diverși motivi fosse anche il fatto che
IA
Gortcharcoff l’aveva consigliato di aspettare il părere delle potenze, il che

lo fece ritardare fino al 16 febbraio. Egli aspettb ancora un giomo, secondo
CU
R
— 247 —
RA
Valacchi, gli agenti consolări stranieri credevano che egli as-
pettasse prima l’investitura di Constantinopoli per la Moldavia,
volendo presentarsi in Walacchia con un titolo giâ confermato
LIB
dai sultano. Giers per mezzo di Popoff cerco di mostrare quali
sarebbero state le conseguenze troppo affrettate. ') II ministero
si comportava con molta calma o prudenza ad eccezione d’un
piccolo incidente di Nicolo Golescu sulla questione della no-
mina di Giovanni Bratianu come direttore del dipartimento degli
ITY
Interni. 2)
Intanto l’adunanza di Bucarest dava esempio di prudenza
rispondendo con molta riserva all’invito della' adunanza molda
RS
va, che si era pronunziata favorevole all’unione delle due ca
mere a Focșani.3)
❖ * *
La notizia della doppia elezione aveva suscitato una tem
VE
pesta di indignazione a Constantinopoli in seno al governo
turco. Ma se questa notizia sorprese o suscito tante proteste
della Porta, tuttavia la doppia elezione non era imprevista nei
NI
circoli diplomatici ; si credeva soltanto che l’avvenimento av
rebbe avuto luogo a lassi.4)
U
Al. Lallemand, incaricato di affari francese, di fronte agii

avvenimenti dei principati, non parve opportuno di far leggere
il telegramma del Walewski spedito prima dello svolgersi di
AL
essi col quale raccomandava che, qualunque fossero stati i de ■

sideri comuni dei Romeni, egli doveva tener conto dell’esecuzi-
one pura o semplice della convenzione del 19 agosto. Questo
TR
avrebbe prodotto l’effetto di essere favorevole agii interessi dei

Turchi ed avrebbe impegnato il governo francese con questo
atteggiamento anteriore agii avvenimenti svoltisi.
EN
Da parte sua il governo ottomano si affretto a chiedere

subito la convocazione della ’ conferenza di Parigi, sulla quale
il suggerimento di Giovanni Bratianu, per entrare nella capitale di Domenica.
/C
quando tutte le bandiere dei consolați erano issate. T, W. Riker, op. cit,,
pag. 211.
1) Bucarest a Parigi 1 marzo 1859 no 160 vedi anche Riker, ibidem
pag. 215.
SI
2) Bucarest a Parigi 1 marzo 1859 no 160.

3) Bucarest a Parigi 9 marzo 1859 no 169 pag. 96, af. etr. Turquie,
Bucarest 19.
IA
4) Pera a Parigi 8febbraiono 12 p. 125 voi. 339, ibidem, Turquie 339.

CU
— 248 —
R
sperava di poter fare molto fondamento.') La Porta, protestando,
RA
chiedeva la convocazione della conferenza in nome della con-
venzione e del trattato di Parigi del 30 marzo 1856. 2) per ap-
plicare I'articolo 27 di esso 3) e l'art. 8 della convenzione. *)
LIB
Cosi la Porta sperava di ottenere, con l'unanime decisione delle
potenze, l'annullamento dell'elezioni di Bucarest e il rltorno della
situazione normale stabilita dalie clausole della convenzione del
19 agosto 1858; tuttavia essa si mostrava disposta, invocando
ITY
l'art, 27, a chiedere l'applicazione delle norme della convenzione,
il che significava che, se i Romeni avessero persistito nella rea
lizzazione dei lorodesideri,
* si sarebbe decisa l'occupazione dei
principati dopo un'intesa preliminare fra le grandi potenze. Per
RS
la Turchia si presentava ora la questione se questa occupazione
avrebbe potuto essere turca o mista.f) II punto di vista turco
trovava l'approvazione nell'atteggiamento dell'Inghilterra. Per il
VE
Malmesbury la doppia elezione costituiva un'eventualitâ che non
poteva essere prevista dalia convenzione del 19 agosto. 6) Cosi
benche il caso non fosse esplicitamente previsto, il Governo
NI
inglese non poteva ammettere che questo fatto politico, che a-
veva avuto come risultato la nomina di un unico principe, non
fosse in opposizione con la clausola ricordata. La solia conces-
U
sione che il Malmesbury era disposto ad ammettere era che la

AL
1) lbidem.
2) Pera a Parigi 7 febbr. teleg. p, 122 ibidem; Pera a Parigi 11
febbraio no 13 p. 147, ibidem.
TR
3) Pera a Torino teleg. 7 febbr, Annesso.

4) L'articolo 27 del trattato di Parigi dice: Si le repos interieur des
principautes se trouvait menace ou compromis, la Sublime Porte s'enten-
drait avec Ies autres puissances contractantes, sur Ies mesures â prendre
EN
pour retablir l'ordre legal. Une intervention ne pourra avoir lieu sans un
accord pr£alable entre ces puissances. Sturza Acte și Doc. II nr. 491 p. 1082,
L'artic. 8 della convenzione dice: La Conr suzeraine combinera
avec Ies Principautbs Ies mesures de defense de leur teritoire, en cas
/C
d'agression extbrieure; et il iui appartiendra de proquer, par une ententeavec

les cours garantes. Ies mesures pour le râtablissement de l'ordre, s'ilvenait
â etre compromis. Comme par le passe, Ies traites internationaux qui se-
ronț conclus par la cour suzeraine avec Ies puissances etrangeres seront
applicables aux ’Principautes dans tout ce qui ne portera pas atteinte ă
SI
leurs immunites!“ Sturza, Acte și Doc. VII Nr. 2069 p. 308.

5) Pera a Parigi 11 febbr. no 13.
IA
6) Londra a Parigi 8 febbr. no 16 p. 123, ibid. Angleterre, voi. 712.

CU
249 —
R
complicazione avvenuta avesse come risultato soltanto il rico-
RA
noscimento dell’elezione di Cuza in Moldavia, o di lasciargli la
possibilitâ di una scelta tra i due principati.') I dignitari inglesi
erano del părere che non fosse conforme ai termini della con-
LIB
venzio.ne il fatto che la stessa persona fosse eletta in ambedue
le provincie e che Cuza accettando il principato di Moldavia,
doveva rinunziare a quello di Valacchia.1 2)
Questa soluzione, mediante l’annullamento dell’elezione di
Valacchia fu accettata dalia Turchia e pare che essa avesse ori
ITY
gine dai Bulwer. A Constantinopoli non tutti avevano fiducia
negii argomenti della Porta. Di fronte alia sua intenzione di in-
tervenire immediatamente, si emise il părere che si sarebbe po-
S
tuto sospendere l’accordo dell’investitura, finche si fosse chiarito
se le contestazioni della Porta fossero giuste, o no.
ER
11 Durando andava oltre dicendo : «11 resterait toujours â
examiner, si dans l’interet de la Turquie elle-meme, la raison legale
ne devrait ceder devant la raison politique et morale». 34)Questo
IV
sară anche il tema d’argomentazione della teși francese.
In realtă nei circoli diplomatici di Costantinopoli si par-
UN
lava assai di questa soluzione raggiunta mediante l’anullamento

dell’elezione di Valacchia *) e în special modo il Bulwer, la sos-
teneva con molto ardore. II 10 febbraio egli scriveva a Londra,
che la Porta avrebbe accettato questa soluzione.56 ) A Constanti
nopoli si discuteva perd anche l’anullamento dell’elezione di
AL
Moldavia; che sarebbe stata suscettibile ai difetto di forma. Cosi,

conformemente ail’art. 13 della convenzione del 19 agostop), si
contestava a Cuza la qualitâ di aver potuto figurare fra i can
TR
didați, mancandogli una rendita di miile ducati necessari per

completare la somma di tremila ducati di rendito fondiario, cosi
EN
1) Londra a Parigi 7 febbr. no 15 p. 121,ibidem; Londra a Parigi 8

febbr. no 16.
2) W. G. East, op. cit. p, 165; T. W. Riker, op. cit p. 218.
31 Pera a Torino 9 febbr. no. 96, Archivio dello Stato Torino-Italia.
/C
4) Ibidem.
5) T. W. Riker, op. cit. p. 216-17.
6) Sera eligible ă l’Hospodarat. quiconque, age de trente cinq ans et
fils d’un pere ne Moldave ou Valacque, peut justifier d’un revenu foncier
SI
de trois miile ducats. pourvu qu'il ait rempli des fonctions publiques pen
dant dix aus, ou fait pârtie des assemblees1* Art. 13 della convenzione del
19 agosto 1858. D. A. Sturza, Acte și documente VII no. 2069 p. 309.
IA
CU
RY
— 250
RA
come era prescritto. Inoltre un altro difetto era costituito dai
fatto di non' aver compiuto i dieci anni di servizio pubblico
presso la stato. ’) .
LIB
La soluzione mediante l’annullamento dell’elezione di Va-
lacchia e il riconoscimento soltanto dell’elezione di Moldavia,
che era cosi discussa a Pera, fu approvata anchedal Malmesbury
e comunicata a Parigi. 2) L’Austria a sua volta si dichiard la piu
contraria all’unione. Essa sperava che la Porta avrebbe chiesto
TY
la convocazione di una conferenza e in questo caso ne avrebbe
presa l’iniziativa. II 7 febbraio il Buol consiglid alia Porta di
protestare contro le illegalitâ. 3)
I
RS
II Bulwer si uni il 10 febbraio col Prokesch per dare avviso
alia Porta di chiedere la convocazione della conferenza. 4) Questa
da parte sua, sapendo che avrebbe trovato appoggio a Vienna,
appena ebbe udito dell’elezione di Valachia chiese consiglio all’
VE
Austria. II părere del Buol fu di protestare il piu energica-
mente possibile contro le ilegalifă.6) Questo incoraggio la Porta
che denunzio l’elezione e chiese che fosse convocata una con
NI
ferenza. 6)
Ma il disaccordo tra la Francia e l’Inghilterra circa la qu
LU
estione dell’Unione esisteva fin da principio. Quest’ultima rima-

neva consequente alia sua politica orientale. Nell’atteggiamento
favorevole della Francia di fronte ai principati, essa non vedeva
che una concessione fatta alia Russia, con riguardo alia stabi
RA
lita dei principi e delle clausole del trattato di Parigi e l’offesa

recata al principio dell’integritâ dell’impero ottomano. In parti-
colare I’emancipazione definitiva dei principati, che avrebbe con-
NT
dotto all’indebolimento dell’impero turco e che si sarebbe rea-

lizzata col compimento dell’unione, trovava nel governo britan-
nico il maggiore avvcîr^âr’io 7) Esso inoltre non poteva dissimu-
CE
lare il suo malcontento e si mostrava preoccupato per il conflitto

1) Pera a Torino 9 febbraio no. 96.
2) Londra a Parigi 7 febbraio no. 15 ; Londra a Parigi 8 febrraio no. 16.
3) T. W. Kiker op. cit. pag. 215.
I/
4) Ibidem pag. 216.

5) Ibidem pag. 215.
S
6) Pera a Parigi 7 febbraio teleg. Af. Etr. Turquie voi. 339; T. W.

Riker, 1. c.
IA
7) Londra a Parigi 11 febbraio no. 20 pag. 138 Af. Etr. Angleterre

voi. 712.
CU
R
— 251 —
RA
che stava per scoppiare. La prospettiva di una guerra franco-au-
striaca e l’alleanza franco-russa formavano due questioni politi-
che tra le quali il governo inglese vedeva una esplicita correla-
LIB
zîone. L’Inghiltera malgrado tutii i rapporti di alleanza col go
verno fraucese, vedeva i sintomi di una politica che aveva
come scopo la formazione di un nuovo equilibrio politico ori
entale prendendo l’occasione della questione dei Principati. Di
piu, essa sapeva che qualsiasi cambiamento prodotto in Oriente
ITY
interessava direttamente la Russia, il cui isolamento era stato o
pera della stessa Inghilterra, che si era anche fatto un dogma
politico del principio dell’integritâ dell’impero ottomano. Ma il
RS
fatto che la Francia sosteneva una polilica destinata a condurre
alia rottura dello statu-quo, come pure la strombettata prepara-
zione della guerra con l’Austria, fornivano le maggiori preoccu-
pazioni riguardo all’intensa franco-russa, che avrebbe provocato
la rottura dell’equilibrio europeo. VE
Quanto al caso speciale della dopia elezione l’Inghilterra
vedeva in essa un colpo dato allo statu-quo stabilito dai con-
NI
gresso di Parigi, il quale creava un procedimento destinato a
condurre all’indebolimento dell’autoritâ turca. A questo si aggiun-
U
geva inoltre il fatto che il Malmesbury non voleva che si ab-

batesse l’edificio di Europa cosi stabilito. Egli era perd scon-
tento che Aali non avesse chiesto- la convocazione della confe
AL
renza per comporre la controversia elettorale del novembre pas-

sato e desiderava ora aspettare l’iniziativa della Porta ’). In questo
TR
senso egli telegrafd fin dai 6 febbraio al Cowley per far noto
al Walewski l’opinione del governo inglese, che era quella di
aspettare le iniziative della Porta dichiarandosi contraria all’uni- _
one. Egli espose il caso ai legislatori della corona i quale af-
EN
fermarono che la doppia elezione era uno strappo alia Conven

zione 2). Impressionato dai raporto di Churchill, il quale si era
mostrato piacevolmente colpito dalia persona di Cuza, Malmes
/C
bury telegrafd al Bulwer che Cuza era malgrado tutto il migli-

ore dei candidați e che era meglio che fosse lui principe piut-
tosto che il governo cadesse nelle mani di un altro. La teși
della Francia era che i voti identivi ed unanimi delle adunanze
SI
1) Londra a Parigi 8 febbr. 1859 no. 16.

IA
2) T. W. Riker, op. cit. pag. 215.

CU
R
— 252 —
RA
costituivano una seria manifestazione della quale si doveva te-
ner conto e che dava un’autoritâ speciale ai desideri espressi').
Nel dispaccio del 9 febbraio 1859 il Walewski comunicava
LIB
a Londra: «Dans cet etat de choses je me demande, si la date
recente de la convention du 19 Aout serait une consideration
suffisante pour nous detourner de la pensee de tenir compte
des circostances presentes». A Parigi si riconosceva che non
ITY
esisteva una incompatibilitâ tra la doppia elezione del principe
Cuza e la disposizione della convenzione del 19 agosto, poiche
era previsto che un Moldavo potessc essere eletto anche in Va
lacchia 2). Ma a Londra il Malmesbury non vedeva in cio un
RS
motivo sufficiente per la realizzazione dell’unione; egli rico
nosceva che una tale clausola non era prevista, ma vedeva in
cio una spiacevole lacuna la quale non doveva tuttavia alterare
VE
il senso della convenzione e che come conseguenza avrebbe
portato ad eludere la convenzione di Parigi nelle sue essenzi-
ali disposizioni. II ministro degli esteri inglese proponeva come
NI
ultima soluzione di aspettare il memorandum annunziato dalia
Porta 123*). Ma mentre a Londra si sosteneva che la convenzione
LU
doveva essere mantenuta, a Constantinopoli il Bulwer si mo-

strava disposto ad ammettere che essa potesse essere modifi-
catz in senso restrittivo e secondo le vedute del gabinetto
inglese.
RA
Quanto alia Porta essa riponeva molta speranza nell’aper-

tura della conferenza per annullare l’elezione di Valacchia *).
Dall’altra parte il Walewski dichiard al Cowley che egli consi-
derava l’unione come un fatto compiuto 5). II Malmesbury era
NT
covinto che tutte le potenze dovevano essere d’accordo che con

la doppia elezione si fosse violato lo spirito e la lettera della
convenzione, il che rendeva necessaria la convocazione della
CE
conferenza °). Soltanto che questa politica delle Potenze circa

1) Parigi a Londra 9 febbr. no. 25 p. 129, af. 6tr. Angeterre voi. 7112
Parigi a Londra 14 febbr. no. 27 p. 142 ibidem ; Parigi a Pera 11 febbr.
/
no. 13 ; Parigi a Pera 18 febbr. af. etr. Turquie.

2) Parigi a Pera 11 febbr. no. 13.
SI
1) Londra a Parigi 11 febbr. no. 20; T. W. Riker, op. c. p. 216.

2) Pera a Parigi 8 febbr. no. 12.
1) W. G. East, op. c. p. 165 (Cowley a Malmesbury feb. ll(59con-
IA
fid. F. O. 195,615).
2) Dispaccio cifrato di E. D’Azeglio a Cavour 14 febbraio; „Lord
Malmescury m’a dit que les Grandes Puissances semblent etre d’acord sur
CU
R
RA
l’integritâ dell’impero ottemano si basava sull’intesa franco-in
glese, garanzia sicura di questo principio, la quale giâ aveva
salvato la Turchia nella guerra di Crimea.
LIB
❖ * *
In questo tempo i rapporti fra la Francia , ed il gabinetto
di Vienna divenivano sempre piu teși '). La questione del rico-
TY
noscimento dell’unione dei principati formava un motivo di piu
per aumentare Tanimosită di Napoleone.
11 Malmesbury non ammetteva che il riconoscimento della
SI
elezione dela Moldavia o di lasciare a Cuza il permesso della
scelta tra i due principati1. I dignitari inglesi erano d’aviso che
R
questa elezione non era d’accordo con la convenzione. Nella
«conferenza dei tre» del 15 febbraio convocata dai Bulwer, Fuad
VE
emise il părere che si nominase un «caimacam» nell’altra provin
cia fino alia soluzione della crisi 8). 11 governo inglese aveva
perb un atteggiamento di sospetto di fronte a quest’idea 4*).
NI
Di fronte perb all’atteggiamento del governo francese che
trovava nei voti dei Romeni l’espressione sincera delle loro as-
pirazioni 5) e di fronte alia sua interpretazione che non vi fosse
LU
incompatibilită tra la doppia elezione di Cuza e la convenzione

del 19 agosto6), il governo inglese si mostro disposto ad una
transazione.
A
Tuttavia questa incompatibilită esisteva tra la doppia elezi

one e l’articolo 3 della conversione che diceva : «Les pouvoirs
TR
publics seront confies, dans chaque Principaute, â un Hospodar

et ă une Assemblee elective agissant, dans les cas prevus par
la presente Convention, avec le concours d’une Commission
EN
centrale commune aux deux Princîpautes.7)

la violation de l’esprit et de la lettre de la Convention et sur la conve-
nance de reunir les conferences a Constantinople. Ii n'a pas entendu par-
/C
ler d’une demande d’intervention (Cavour e l’lnghilterra t. 1, voi. II pag.

253 no. 885 Bologna 1933).
1) Bucarest a Parigi 12 aprile p. 159 af. etr Turquie Bucarest voi. 19.
2) Londra a Parigi 7 febbraio no. 151 ; Londra a Parigi 8 feb. no. 16.
SI
3) T. W. Riker, op. c. p. 217-218.

4) Ibidem p. 218.
5) Parigi a Londra 9 febhraio no. 25; Parigi a Pera 11 febbraio n.o
IA
13 ; Parigi a Londra 14 febbraio ; no. 27; Parigi a Pera 18 febbraio no. 14.
6) Parigi a Pera 11 febbraio no. 13 : East op cit. 1. c.
7) Sturza. Acte și Doc. VII no. 2096 pag. 308.
CU
R
— 254 —
RA
A Costantinopoli si capiva bene che, anche se la Porta
avesse rifiutato l’investitura e si fossero fatte le nuove elezioni,
Cuza sarebbe stato rieletto, cio non avrebbe impedito all’Austria
LIB
ed alia Turchia che ad ogni prezzo desideravano d’intervenire,
di mandare nei principati gli eserciti di occupazione ’). Ma questo
intervento era limitato dall’articolo 27 del trattato di Parigi 2).
Infatti si imponevano due serie di soluzioni; Ie cosidette solu-
ITY
zioni radicali o eroiche e le soluzioni palliative. Nella prima
serie vi era che la Porta intervenisse e nominasse due principi
attenendosi strettamente alia convenzione, oppure che si ritor-
nasse al vecchio punto di partenza del trattato di Parigi, cioe
RS
la realizzazione effettiva e definitiva dell’unione. La prima solu-
zione era la teși abbracciata fin dai principio dall’Austria edalla
Turchia, le quali, in seguito all’atteggiamento della Russia, della
VE
Francia e della Sardegna, e poî anche dell’Inghilterra, furono
costrette ad offrire concessioni123).
Questa soluzione dava origine ad una forte resistenza da
parte dei Romeni. La seconda era troppo azzardata e temeraria
NI
per essere ' sostenuta con tutto l’ardore, soprattutto ora che
nere nubi apparivano sull’orizzonte politico. Rimanevano quindi
LU
quelle palliative. La prima era che la Porta rifiutasse l’investitura

finche i principati non avessero fatto un’elezione conforme alle
condizioni fissate della convenzione. Questo avrebbe condotto
ad im intervento armato e percid tale soluzione non sarebbe
RA
stata diversa da quelle offerte dall’Austria e dalia Turchia. Nella

prima soluzione queste due potenze chiedevano un intervento
immedîato mentre, per mezzo di questa soluzione palliativa, si
NT
dava ai Romeni la possibitâ di fare una nuova elezione, che

avrebbe ricondotto all’elezione di Cuza ed avrebbe allora impli-
cato di nuovo l’intervento armato. Questa presentava perd il
CE
vantaggio di essere piu conforme alia legalită; rM siccome il

risultato sarebbe stato sfavorevole ai Turchi e non in confor-
mitâ con la convenzione, il cui articolo 13 prevedeva due Prin
cipi, questi sarebbero intervenuti durante l’elezione per impedire
/
un risultato favorevole alle aspirazioni nazionali. E in un caso

SI

2) Sturza. Acte și Doc. voi. II no. 491 p. 1082.
IA
3) Pera a Torino 16 febbraio no. 97 Ar. della stato.

CU
R
— 255 —
RA
e nell’altro l’intervento armato avrebbe avuto luogo. La Porta,
che aveva rinunziato alia sua prima soluzione di fronte
all’atteggiamento come comune di tutti i governi stranierri, era
LIB
disposta ad adottare quest’ultima, che, in modo mascherato per
vie indirette l’avrebbe condotta allo stesso risultato. E probabile
che il Gabinetto di Vienna non fosse estraneo a questa solu
zione. Questa prevedeva in modo chiaro l’elezione di due principi.
Un’altra soluzione era che si dichiarasse nulla la doppia
TY
elezione e che si ritornasse allo «stătu quo» di prima, dopo di
che si convocassero le adunanze e si rinnovassero le elezioni.
Questa soluzione assomigliera a quella precedente anche se non
SI
risultava coniorme alia convenzione, cioe che vi fossero due
principi. Essa perd presentava il pericolo che l’autorizzazione
ER
delle nuove elezioni fosse accompagnata da un intervento armato
per impedire un’elezione simile alia precedente. La Porta acco-
glieva con benevolenza anche questa soluzione.
IV
La terza soluzione era che la Porta nominasse due «caima
cami», i quali sarebbero stati docili strumenti dei Turchi. Ma
UN
questa presentava difficoltâ anche maggiorî: in primo luogo,

sarebbe stato dificile trovare uomini tali che accettassero una
simile carica e inoltre, anche ' se si fossero • trovati. cio avrebce
dato origine a disordini che avrebbero provocato un șicuro
AL
intervento ’).
Queste tre soluzioni che conducevano tutte all’intervento,
erano gradite alia Porta. E probabile che queste siano state
TR
elaborate nella prima settimana dopo la doppia elezione, quando

il nervosismo diplomatico era piu acuto. Giâ, nella «conferenza
dei tre» del 15 febbraio di Constantinopoli 2) discutendosi la
EN
questione della doppia elezione, queste tre soluzioni non furono

discusse nella loro forma originaria. 11 Fuad, a sua volta, chiese
che fosse nominato un «caimacam» in Valacchia, il che signifi-
cava che per il momento rinunziava all’annullamento immediato
/C
dell’elezione della Moldavia. Alia fine si stabili l’accordo circa

la necessită dell’ntervento armato e si decise che un esercito
turco si tenesse pronto per l’occupazione. Contemporaneamente
SI
1) Ibidem.
2) T. W. Riker, op. c. p. 217.
IA
CU
RY
— 256
RA
di decise che un piano di intervento collettivo fosse referito
all’Inghilterra ed all’Austria. Cosi si era rinunziato ad un inter
vento turco e l’accordo fra i tre miniștri aveva come base di
LIB
azione il rispetto alia lettera del trattato e della convenzione
di Parigi.
La quarta soluzione era che la Porta rifiutasse di pren-
dersi questa responsabilitâ e che le sette potenze procedessero
ITY
alle nuove elezioni.
Finalmente la quinta, preconizzata dai Durando, era quella
che fosse riconosciuta la legalitâ dell’elezione di Moldavia e
che si annullasse quella di Valacchia.') Sembra che questa so
RS
luzione fosse messa molto in circolazione e fosse riguardata
come Tunica possiblle. II Durando se ne rivendica la paternitâ,
e il Bulwer la adotta nella conferenza del 15 febbraio, ponen-
VE
dole perd una serie di limitazioni. s)
Perd, quanto piu : passava il tempo tanto piu la questione
del riconoscimento della doppia elezione provava un’atteggia-
NI
mento favorevole da parte della diplomazia europea. Napoleone
all’apertura del corpo legislativo, aveva mostrato che nel suo
programma di politica orientale, entrava anche l’appoggio alia
LU
doppia elezione. 11 ministro sardo a Costanticopoli, per forzare

la mano ai Turchi, consigliava che si proponesse ad essi la so
luzione mediante un principe straniero, perche, spaventati 'da
RA
questa prospettiva, ammettessero la doppia elezione,1234) a condi-

zione perd che la conferenza riconoscesse la sovranitâ della
Porta. Per giungere a cio, lo stesso Durando era del părere che
un’atteggiamento di moderazione nei Principati fosse necessario
T
per tutta la durata di queste deliberazioni. In questo senso egli

EN
parlo col Negri e col Catargh *)

(va urma) . N. Corivan
/C
SI

2) T. W. Riker, op, c. p. 217.
IA
3) Pera a Torino 23 febbraio no. 98 Arch, del. Stato.

4) Ibidem.
CU
R
RA
LIB
ITY
Documente și regește moldovenești
S
— urmare —
ER
55
1438 (6946), Iulie 6. Vaslui. Ilie și Ștefan, domnii Moldo

IV
vei, miluesc pe paharnicul Mihail Oțel, pisariul lor, cu sate pe
Berheci și la Prut. Se amintește Stan judele.
UN
Suret de pe un urle vechiu sârbescu de la liiiâ V[oe]uod

și Ștefan Vfooejuod din let 6946 Iuii 6.
AL
Cu mila lui Dumnezău Noi Iliia Vfoejvod și Ștefan V[oe]'-

vod, domnii țării Moldavii facem știre prin adastă carte noastră
tuturor cui vor căuta spre dănsa sau o vor auzi citindu-să, pre
TR
cum această adivărată sluga noastră pahfarnicul] Mihail Oțăl,

pisariul nostru, ne-au slujit noâ cu driaptă și ' cu credință slujbă.
Drept aceia văzând noi a lui cătră noi ce cu dreptate și cu cre
EN
dință slujbă, l-am miluit pre el cu osăbită a noastră milă și i-am

dat lui în pământul nostru sate pe Berheci, unde este Loluș și
mai din gios, undi ești Stan giudile pe de amândouă părțăle și
/C
la gura Dunavățului și Dobrana, undi ești Zlătariul și mai din

sus, undi este Coste călugărul, asămine și la Prut, mai din gios
de gura Oancii, undi ești Stanislav... și săliște ce veche Stonești
la Corod, undi au fost Drăgoșă (lipsă că nu să cunoaști) și la
SI
movila Corodului, săliște Sârbilor și de la movila ce mare până

la gura Corozălului de pe amândouă părțăle, în cât ar pute
IA
să-ș[i] așeză sate cu cotunurile lor și să aibă și fănață; pe aceste

toate să-i fii de la noi uric cu tot venitul lui și fiilor lui, frață-
174
CU
R Y
— 258- —
RA
lor lui, nepoțălor, strănepoțălor, prestrănepoțălor și la tot niamul
lui nestrămutat nic[i] odinioară în vec[i]; iar hotarul acestor sate
cu toate hotarăle sale, pe unde . s’au hrănit din vac, cum și hota
LIB
rul pustietățălor acelora să fiia, în cât să vor pute hrăni din
distul. Și spre aciasta este credința a însuș domnii noastre de
mai sus scrisă Iliia Vțoqjvod și Ștefan V[oe]vod și credința a
tuturor boerilor noștri a Moldovii a mari și mici; iar după viiața
TY
noastră, cine va fi domnu pământului nostru acestuia a Moldavii
din fii noștri, sau • din frațăi noștri sau cineva din niamul nostru
sau precine și-ar alegi Dumnezău a fi domnu pământului ace
SI
stuia, acela să nu aibă a străca aciastă daniia noastră, ci mai vâr
tos să-i întăriască, pentru că noi i-am dat pentru a lui driaptă
R
și cu credință slujbă. Și spre mai mare întărire acestor de mai
sus scrisă, am poroncit credincioasăi slugii noastre pan Săma
VE
log[o]f[ă]t ca să lege pecete la aciastă carte noastră. A scris
Donciu în Vasluiu.
Depe sârbii pe limba moldoviniască, s’au tălmăcit la 1795 Mart 9,
NI
de polcovnicu Gavriil Dobriți ot mitropolii.
Arh. Stat. Iași, doc. necatalogate.
U
56
AL
1510 (7018), Sept. 21. Bogdan, domnul Moldovii, întărește

vânzarea făcută de Luca Ilieșescul, fiul lui Ilieș paharnicul, și de
TR
neamurile lui, a satului Bălănești la laura, cătră Dragoș vornicul.

Se amintește judele Bălan (regestă veche).
Perllipsis de pe scrisorile măn[â]stirii Răcliitoasii di pi
EN
moșiia Bălăneștii.
Ispisoc de la Bogdan V[oe]vod din velet 7018, Săptfemvrie]
21, întru care scrie că înnainte Mării Săli au mersu Luca Ilie-
/C
șăscul, ficorul lui Ilieș păhțarnicul], cu alte nemuri a lui și de a

lor bună voia au vândut a lor drept ocină din uricul moșului
lor Ilieș păhfarnicul] ce au avut de la strămoșul Mării Sal[e]
Alexandru V[oe]vod un sat la laura, anume Bălăneștii, undfe] au
SI
fost jude Bălan, credin?os boerului Măriii Sale lui Dragoș vor-
[nic] drept 60 zloți tătărăști.
IA
Urmează alte regește din veacul XVII.

Arh. Stat., documente necatalogate.
CU
R
— 259 —
RA
57
1531 (7039) Martie 18. Petru Rareș, domnul Moldovii, în
LIB
tărește lui Baciu și nepoților de frate ai lui Giurgea Bolea, Du
mitru, Petrea și surorile lor Parasca etc., ficiori ai lui Dan Bo
lea, fost pârcălab de Hotin și nepoți lui Ivan Crămeate și Hean-
țe, mai multe sate etc. Se amintesc documente de danie dela
ITY
Ștefan cel Mare și Bogdan cel Orb. Se pomenește cneazul Târ
ziu. Suretul făcut de Axintie Uricariul nu dă întreg documentul
(fragment de document).
S
Uricul de la Pătru Vod[ă] din văliat 7039 Mari 18, cum
scrie.
ER
Adecă aciale adevărate slugili noastrea Baciu ș[i] nepoți de
frate a lui Giurga Bolea și Dumitru și Petrea și surorili lor
IV
Parasca ș[i] Srăbca ș[i] Mărina, fidori lui Dan Bolea cau fost
pârcălab de Hotin, nepoții lui Ivan Crămeate ș[i] a lui Heanțe,
UN
miluit-am pre dânșii cu osăbitâ a noastră mțijlă și am dat ș[i]

li-am întărit lor pre a lor direpte ocine din direasăli a părintelui
domniei miali lui Ștefan Vodfă] și iarășfi] din diresăli din în-
tăriturâ cau avut ei dela frateli domniei miali Bogdan Vod[ă] șfi]
AL
de la străunchii noștri lliias și Ștefan Voevozii — satul Trăzii,

unde . au fost cneazul Târziul și satul Bălăneștii, undea au fost
Bălan și cuturili, anumfe] satul Dăncenii, unde fântâna lui Lepiiu
TR
și satul Lăzoreaștii și gum[ă]tate de sat de Hânțăști și gumfă]-

tate de sat de Jurjești, aciaste de mai sus scrisă ca să fie slu
gilor noastrea lui Baciu și nepoților lui Giurgii Bolii și lui Dumi
EN
tru și Petrii și surorilor lor Părascăi și Srăbcăi și Mărenii, ficori

lui Dan Bolea cau fost pârcălab la Hotin, nepoții lui Ivan Cră-
matia și Heanțea, dela noi uric cu tot venitul lor și fecorilor lor
/C
și nepoților lor și strănepoților lor și împrăștiiaților lor și a tot

norodului lor, cine li s’ari alegea lor mai de aproapi neclătit nice
odănăorfă] în viaci. Iar hotarul acelor sate ce s’au zis mai sus,
anumțe] satul Trăzii, unde au fost cneazul Trăziul și satul Bă
SI
lăneștii, unde au fost Bălan și cutuiili anumfe] satul Dăncanii,

unde-i fântâna lui Lepiiu și satul Lăzoreaștii și gumfăjtate de sat de
IA
Giurgești și gumfăjtate de sat de Hănțeaști, ca să fie cu toate ale

sale hotară bătrâne, pe unde de vac s’au odovăit.
CU
RY
— 260 —
RA
Am tălmăcit eu Axintie Uricariul de pe srăbiia rumănește
să s[ă] știe.
U las l[e]t 7229 Mart 2
LIB
Arh. Stat. Iași, documente necatalogate.
58
ITY
1546 (7054) Aprilie 12, Huși. Petru Rareș, domnul Moldo-
vii, întărește vânzarea a ’/2 sat Ilieșești, zisă Căutășeni etc. cătră
Toader Băloș pisar domnesc, făcută de Alivăn Manciul etc. Se
S
amintesc ispisocul dat de Alexandru cel Bun lui Moica vornicul,
ispisocul de întăritură al lui Ștefan cel Mare și ispisoace dela
ER
Iliaș și Ștefan voevozi.
Tălmăcire de pe ispisocul vechiu sârbesc dela domnul Petru

V
V[oe]o[o]d întăritoriu pe tot sat din lliești sau Căuteșeni din
leat 7054, iar de la Hristos 1546, April în 12 zile.
NI
Cu mila lui D[u]mnezeu noi Petru V[oe]vod, domn țării

U
Moldaviei, facem știre prin acest hrisov al nostru tuturor carii ,

pre dânsul vor căută sau cetindu-se vor auzi, precum viind înna-
intea noastră și înnaintea boerilor noștri a Moldaviei sluga
AL
noastră Alivan Manciul și soră-sa Mușa, fii a lui Pătru Manciul

și nepotul lor Zahariia, fidorul Mușei, toți nepoți a Manciului
R
Moicăi, de buna voia lor, de nimea siliți, nici asupriți șau vân
dut driaptă ocina lor și moșiia din ispisoacele moșului lor a
NT
Moicăi vornicului ce li-au avut de la strămoșul nostru, de la

Alexandru V[oe]vod, cum și din ispisoacele ce li-au avut tatăl
lor Pătru Manciul dela părintele domniei meale, de la Ștefan
CE
V[oe]vod de întăritură; aseminea și dint’alte ispisoace dela stră-

unchii noștri Iliaș și Ștefan Voevozi, giumătatea de sat din Ilie
șești pe Cobâle, care acum să număsc Căuteșenii și giumătatea
din poiana lui Cauteș și cu moara în poiana lui Cauteș, a-
/
casta o au vândut credincoasei slugei noastre lui Toader Băloș,

pisariul (scriitoriul) nostru, drept «cinci sute și opt zeci zloți
SI
tătărăști». Și sculându-se credincoasă sluga noastră Toader Ba-

loș, pisariul nostru, au plătit toți deplin acei de mai sus arătați
IA
bani «580» zloți tătărăști în mâinile slugei noastre, lui Alivan

Manciul și surorei sale Mușei și nepotului lor Zahariei, ficorului
CU
R
— 261 —
RA
Mușei, toți nepoți a Manciului Moicăi, denaintea noastră și de-
naintea boeriior noștri a Moldaviei. Deci văzând noi adastă de
bună voia tocmală și și plata deplin, noi încă așijderea și dela noi
LIB
am dat și am întărit credincoasei slugei noastre lui Toader Bă-
loș pisariul nostru acea de mai sus numită giumătatea de sat
din Ilieșești pe Cobălele care acum să număsc Căuteșănii și cu
giumătatea din poiana a lui Cauteș și cu moara într’aceiaș po
ITY
iană, pentru ca să-i fie lui dela noi uric cu tot venitul și fiilor
lui, nepoților, strănepoților, preastrănepoților și la tot niamul
Iui, cine i să va alege mai de aproape nestrămutat nici odine-
oară în veci. Iar hotarul acei giumătăți de sat din Ilieșești, care
RS
acum să număsc Căuteșenii și cu giumătatea din poiana a lui
Cauteș din tot hotarul să fie giumătate. Iar despre toate alte
părți să fie după vechiul hotar, până unde s’au apucat din vea-
VE
chiu ; și iarăș dacă mai la urmă să vor găsi nescaiva ispisoace
dela acel Ștefan Vțoejvod ce să zice Lăcustă, unele ca acele
ispisoace [ sau priveleghii | să nu să ție nici într’o samă înnain-
NI
tea privelegiilor | sau ispisoacelor noastre). Precum spre adasta
este credința a mai sus numitei domniei noastre Petru V[oe]-
vod și a prea iubiților fii a domniei meale Iliiaș și Ștefan și
LU
Costantin și credința boeriior noștri, credința dum[is[ale] Huru

vor[ni]c, credința dum[i]s(ale) Petrei Crica, credința dum|i]s(ale)
Burcăi și a dum[i]s(ale) Sturzei pârcălabii de Hotin, credința dum[i]-
A
s(ale) Danciului Huru și a dum[is]ale] Miron, pârcălabii de Neam-

țu, credința dum[i]s(ale) Șendrei și a dum[ijsfale] Tâmpea, pârcăla
TR
bii Novogorodului, credința dum[i]s[ale] Petrea Varticovici por-

tariu de Sucava, credința dum[i]s[ale] spătarului Jorea, credința
du m [i]s [ale] vi st [iejrniculu i] Moghila, credința dum[i]s[ale] postelni
EN
cului] Hrabur, credința dum[i]s[ale] Hamzăi, credința dum[i]s[ale]

pah[a]r[n]icului Pătrășcan, credința dum[i]s[ale] Niagului stol[ni]c,
credința dum[i]s[ale] comis^m..................... și credința tuturor
/C
boeriior noștri ai Moldaviei celor mari și mici. Iar după viiața

noastră, cine va fi domn pământului nostru din copiii noștri, sau
din niamul nostru, sau iarăși, ori pe cine D[u]mnezeu va alege a
fi domn pământului nostru Moldovei, acela să nu strice a noas
SI
tră danie și întăritură, ci mai vârtos să-i dee lui și să-i întă-
riască, pentru că i-am dat lui și i-am întărit pentru a sa driaptă
IA
și credincoasă slujbă și pentru că au cumpărat pe ai săi drepți

bani. Iar spre mai mare tărie și întăritură tuturor celor de mai
CU
Y
AR
— 262 —
sus scrise, am poroncit credinciosului nostru boeriu dumnea
R
lui] Mătăiaș log[o]f[ă]t[u]lui de a scrie și pecetea noastră să o
leage cătră acest hrisov al nostru. S’au scris de Luca Popovici
LIB
în Huși, la anul 7054 în luna lui April în 12 zile.
S’au tălmăcit depe orighinalul sârbesc în limba moldove-
niască din cuvânt în cuvânt întocma de mine gos iscălitul la
anul 1852 Dechemvțrie] în 7, în Eși.
TY
Hrisant erom[ona]h.
Arhiv. Stat. Iași, Tr. 1764, op. 2013, dos. 4343 f. 47.
SI
59
R
1546 (7054) Aprilie 20. Petru Rareș, domnul Moldovii, întă
VE
rește vânzarea părții a treia din Fărcușești, făcută de Danciul,
Stanciul etc., nepoții lui Dragoș Zamă, lui Tăbuci și soției ace
stuia, Varvara (regestă). Se amintește documentul lui Petru (II)
NI
Vodă pentru Dragoș Zamă.
LU
Sureatul dela Petru Vodă pi a trie parte de sat de Far-

coșeaști, u/ăjlet 7054 m[e]s[e]ța Ap[ril] 20.
Adică viniră înnainte noastră și înnainte alor nostrfi] boiari

RA
moldovenești slugile noastrea Danciul și frații lor Stanciul și

Gavril și Dragodă și surorile lor Niaga și Anna, nepoții lui Dragoș
Zamă, di nimi silițți], nici asuprițți] și au vândut a sa driaptă
ocină și moșiia din al său dript uric și drisă dau avut moșul
NT
lor Dragoș Zamă de la străunchiul domnii sale Petru V[oe]-

vod a trie parte de sat din Fărcușeaști, parte de cătră apus,
ac<i>ia au vândut slugii <noast7> ')rea lui Tăbuci și femeii săli
CE
Varvara drept 300 zloț[i] tăt|<]rrlști și s’au sculat sluga noastră

Tăbud și femeia lui Varvara, de au plătit deplin acei mai sus
scrișli] bani 300 zloțli] tătărăști în mânule Dancilui și fratfejlui
lui Stanciul și Gavriil și Dragotă și surorilor lui Niaga i Anna,
I/
înnainte noastră și înnainte alor noștri boiari.

Și văzând noi de bună voia a lor tocmală și plată deplină,
S
iar noi ași]dere și de la noi am dat și am întărit slugii noastre,

IA
1) Paranteza aceasta închide părți de cuvinte sau cuvinte adaose de

noi în locuri, unde documentul e rupt.
CU
R
— 263 —
RA
lui Tăbuc și femeii sale Varvarii aca mai înainte a trie parte de
sat din Fărcușeaști, parte de cătră apus, cum ca să le fie lor de
la noi uric cu tot venitul, copiilor lor și strănepoților lor și a
LIB
tot niamul lor cine să va alegi lor mai de aproape, neastrămutat
nic[i] odănăoară în vec.
Iară hotarul acei mai sus zăsă a trie parte de sat de Făr-
Coșești, parte de cătră apus — ca să le fiia din tot hotarul a
ITY
trie parte; iară de cătră alte părți după hotarul cel vechiu, pre
unde din veci au lăcuit.
Arh. Stat., Iași, documente necatalogate.
RS
60
VE
1546 . (7054) Mai 29, Huși. Petru Rareș, domnul Moldovii,
întărește Neacșei și Dobrei, fiicele lui Andrei Dolha, etc. satele
Torceștii, Oșmeleștii la Șiret și Martineștii pe Trotuș. Andrei
NI
Dolha, frate-său Micle și sora lor Mărușca, stăpâniseră aceste
sate în baza unui document dat de Ștefan cel Mare.
LU
Cu mila lui Dzeu noi Petru Voevod, domn pământului

Moldaviei facem știre prin aceasta carte a noastră tuturor care
pe dânsa se vor uita sau cetindu-se o vor auzi că drept aceea
RA
Neacșa și Dobra, fiicele lui Andreiu Dolha și iarăși nepota lor

Măria și soră-să Dragole, fiicile Midii și iarăși nepotul său Sava
și soră-sa Fedca, feciorii Marușcăi, s’au jăluit ca să le fii lor a
NT
noastră osebită milă, am dat și am întărit, ca să le fie lor dreaptă

de acum și dreasele [de] întăritura ce-au avut părintele lor An
dreiu Dolha și fratele său Micle și sora lor Marușca dela părin
tele domniei Mele Ștefan Voevod: dau sate la Săret anume
CE
Torceștii și Oșmeleștii, care acum se numeaște Micleștii ce este

mai de sus de Șișcani și Martinești pe pârâul Totrușului, care
să le fie lor dela noi uric cu tot venitul lor și feciorilor lor, asă-
minea și nepoților lor și strănepoților lor și împrăștiaților și la
/
tot neamul lor, care li să vor alege mai de aproape nerășluit nici
SI
odinioară în veac, iar hotarul acelor mai sus prescrise sate, a

nume Torceștii și Oșmeleștii să le fie din toate părțile după
IA
vechiul hotar, pe unde din vecu au stăpânit pentru care la aceasta

este credința domniei noastre mai sus scrisul noi Petru Voevod
CU
RY
— 264 —
RA
și credința prea iubiților fii ai d-niei noastre Iliaș și Ștefan și
Costandin și credința boeriior noștri, credința d-lui Efrem Hu
ru, credința d-lui vornicului Borcea, credința d-lui Petru Crâcu,
LIB
credința d-lui Sturzii și a d-lui Mohiia pârcălabi de Hotin, cre
dința d-lui Huru și a d-lui Miron, pârcălabi de Neamțu, cre
dința d-lui Tâmpea, pârcălabului Târgului-Nou, credința d-lui
spatar Gheorghe, credința d-lui vistiernic Danu, credința d-lui
TY
postelnic Hrabura, credința d-lui Hamzii, credința d-lui paharnic
Pătrașcu, credința d-lui stolnic Neagul, credința d-lui comis
Plaxii și credința tuturor boerilor noștri moldovenești a mari
SI
și a mici, iar după a noastră viață cine va • fi domn pă
mântului nostru, ficiorii noștri ori din neamul nostru, sau iarăși
R
a fi pre care D-zeu îl va alege să fie domn pământului nostru
al Moldovei, acela lor să nu li rășluiască a noastră danie și în
VE
tăritură, ce mai ales să li-o întărească și să li-o împuternicească,
precum le este lor dreaptă ocină, iar spre mai mare țări și în
tărire a celor prin aceasta mai sus scrisă, am poruncit al nos-
NI
trului credincios boer d-lui Mateiaș logofăt să scrie și a noastră
pecete să o lege la această carte a noastră. Am scris Vasâlie
Buzdugan la Huși. la leat 7054 luna Maiu 17.
LU
S’au tălmăcit de către mine

Neculliu............. 1840 Maiu 29.
Divanul
RA
Copie aceasta după încredințarea luată dela tălmăcitorul ei

că este întocmai tălmăcită după original, se adeverește și de că
tre divan cu iscăliturile No. 31109 a. 1840 Maiu 30.
NT
Arhiv. Stat., lași, Tr. 1765, dos. 49 î. 237.

CE
61
1546 (7054) Mai 21, Huși. Petru Rareș, domnul Moldovii,

întărește vânzarea făcută de Isai Mihail etc. a unor sâte. Se po
/
menește document dela Ștefan Vodă.

SI
De pre uricu sârbesc

IA
Cu mila lui Dumnezău Petre Vodă în pământul Moldovei,

prin numiele iui facim foae adasta sau scrisoare a nostră în
CU
R
— 265 —
RA
vreme Inălțămie Sale, precum de la el am auzit și au stat înna-
inte nostră și înnainte tuturor a noștrie moldoveni boeri sluga
noastră Isai Mihail și Ion Mărie cu a lui bună voi pentru a lui
LIB
nevoi ce au avut sau i s’au întâmplat lui și au vândut a lui
'.) și-au încrediițat............................................ 2) Mărie pentru că
știm că din vrednicie părintelui ei sau au câștigat dela domnul
Ștefan Vodă și al triele parte din sat Helegiu din tot hotarul și amu
TY
vândut cu tocmala nostră și a fimei , lui au dat cu optuzăci gal-
bini tătărăști toță au pusu sluga noastră Toma și fimee lui aceste
au plătit totu cie mai sus scrisu acestu număru de 80 galbini
SI
tătărăști înnainte nostră și Ion Mariia au priemit înnainte noastră
și a nostrie moldovenschi boeri au văziu...................') și diplin
au plătit, diprecum au fostu să dei el, au dat 80 galbini tătărăști
ER
înnainte nostră și înnainte fimei lui și au dat Tomii susu zisa
al triele acastâ din satul Helegiu din tot hotarul, cum i s’au dat
lor................................. ’) s ă stăăănesăă ș i copi e lo r ș i eepoță
IV
și strănepoțăi lor și tot nemu lor și cât să nemurescu cu dănșie
de aproape și sinurul dicP) vechiu din hotarul acela a triele parte
UN
din sat Helegiu și este tot hotarul întâiul hotaru, Ioan Codozve
') și la adasta este credința dumănzănssă din a
Inălțimie Sale................... 2), credința pre iubitului fiiu al nostru
Stefanu, Costandin și credința dumănzăescă a boeriului nostru
AL
Efrim Horn.................. credința boeriului dvornica, credința bo-

eriului nostru Petruvici, credința boeriului Sturza și boeriul MO-
ghila părcalapu hotinsku și credința boeriului Dărtcila Horui și
TR
boeriul Mirona părcălabu dela Nemțu și credința boeriului Șazra

și boeriului pă^ăllau................ ă Domuui ș i □umezău e i oo-
eriul Petrovici, portarul sucnvsshin și credința boeriului Ilie spă
EN
tar, credința boeriului Dan veste^cul, credința boeriului Hra-

bori postelnicu, credința boeriului trie Hamza, credința boeriului
Petrușca paharnicu, credința bceriilut............. 12 i oontă]nicu,
credința bc<^tîi^het................ și credința din toță boerie nostre
/C
moldovesc^ mari și mici, iar după veța nostră cari ari să fie
stăpânitor la pământul al nostru din fidori a noștrie sau din
nemul nostru sau cari le va da Dumnezău a alegi la pământul
al nostru mcldcvsshi, el nu va strica a noastră încredințare și
SI
vrednicie, iar mai vărtosu să sprijăni și să întări pentru întăm-

IA
1) Loc nescris în traducere. 2) Cuvânt indiscifrabil. 3) Probabil „din“.

2) Loc nescris în traducere.
CU
RY
266
RA
plari, i s’au dat acastă întărit pentru cine tot au cumpărat pentru
făcim................ ’) și mai mare întărire și vrednicie tăcere lui
Toma tot mai sus ci e scrisu mari lui este la a nostru credin-
LIB
cosul stăpănitor și Mateiul logofătul au scrisu și cu a noastră
pecete am acațat pe acastă foae a nostru. Au scrisu Dumitru
Bocsai u Husăh, letu 7054, adică 7054, Maiu 21 zile.
Arhiv. Stat. Iași, Tr, 1764, op. 2013 dos. 2363, f. 710.
TY
62
SI
1560 (7068) Aprilie 8. Alexandru Lăpușneanu, domnul Mol
R
dovii, întărește împărțeala făcută între Ifrim etc. asupra satelor
Porceștii, Bricii și Hociungii din ținutul Neamțului. Se amintește
VE
documentul lui Ștefan Vodă (regestă din 26 Aug. 1747).
Suretv dl pi un uricu dila Alexandru Voevod din let 7068

NI
April 8.
LU
Adică au vinit înainte Domniei săli și înainte tuturor mol

doveneștilor boierilor domniei sale sluga domniei sale Ifrim și
soră sa Anușca, ficiorii lui................... sulgeru ș i c u nepotu-
său Onii și sora lui Naște, ficiorii Sascăi, di a lor bună voie de
RA
nime siliți, nici asupriți și șau împărțit în de sîne a le sale

drepte moșii din dresă di întărituri ci au avut ei di la moșii
domniei sale Ștefan VêMojd, satul Porceștii și Bricii și Ho-
NT
ciungii în ținut Neamțului și s’au venit în parte Onii și surorii

lui Naște și lui Valeș și Cozmei și Irinii, frați lui Ivanco, sat
Bricii și Hociungii, deci noi văzându a lor di buna voie tocmală
în desâne și noi așișderi di la noi am dat și am întărit slugii
CE
noastri Oanii și surorii lui Naște și lui Valeș, ficiorii Sascăi, și

Cozmii și Irinii aceli mai sus scrisă sate Bricii și Hociungii, cum
ca să le fie și di la noi uricu cu tot venitu lor, lor și copiilor
lor nepoți și strănepoților și a tot neamul lor, cine să va alegi
/
mai di aproapi riistrămutat nici odinioară în veci, iară hotarul

SI
acelor sate Bricii și Hociungii, ca să fie de unde au pus petrele

lor................... d iu fââtân u Zmăuiu i ș i p eundu I u a u pu s lor
IA
1) Loc nescris în traducere.

CU
R
— 267 —
RA
stâlpi și cu amândouă {armurii heleșteului de sus și despre alti
părți după hotarăle cele vechi, pre unde din vechi au umblat.
Și spre această credință iaste însuși domniia ■ sa mai sus
LIB
scrisul Alexandru Voivod și a prea Iubiților fii a domniei sale,
Ionașcu și Bogdan și Petru și a tuturor boerilor domniei sale,
iproci tălmăcitu. Sau scris în zâle blagocistevului domn Gri-
gori Ghica Voevod let 7255 Avgust 26 în a treie domnie a
ITY
Măriei Sale la Moldova.
Erei Ion Ciocan preut. Erei monah loan
Di la vornicia di aprozi
RS
Această copii fiind întocmai di pi altă copii iscălită de
preutu loan Ciocan s’au adiverit. 1824 Ghenar 19.
ss) Gheorghe Sturza vel vornic
Arhiv. Stat. Iași. Tr. 1349 dos. 596 î. 208.
VE
63
NI
1563 (7071) Mai 9, Huși. Ion Vodă Armeanul întărește vân
U
zarea unei a treia părți din satul Sărăcinești de Stanca cătră pre
otul Sava etc. Stanca avea moșia în baza unui document de îm
părțeală făcută în vremea lui Ștefăniță Vodă Rareș (traducere din
AL
12 Iulie 1772).
Suret di pi un ispisoc sârbesc dela loan Voevod din let

TR
7071 Maiu 9.
Facim știri cu această cârti a noastră, precum au venit îna

EN
inte noastră și înainte tuturor boerilor noștri Stanca de a ei

bună voe de nimi sălită nici asuprită și au vândut a sa driaptă
ocină și moșăe din deres de împărțală ci au avut di la Ștefan
/C
Voevod ficioru lui Petre Voevod a trie parti din hotaru satului
Sărăcineștilor cătră răsărit, însă numai din cămp la gura părăului
țarinii acea au vândut-o popii Savii și Niagului și lui Gavril
Faur și Alexei și Țirului și Trifan și lui Ignat și lui Trif drept
SI
300 zloți tătărești și s’au sculat popa Sava și Neagu și Gavril

și Alexa și Jirul și Trifan și Ignat și Trif, de au plătit toți acei
IA
bani de mai sus scriși trii sute zloți tătărești în mănule Stancăi
cei de mai sus zăsă înainte noastră și înainte boerilor noștri.
CU
R
— 268 —
RA
Deci văzând noi a lor bună învoială și tocmală și plată deplin
așăjdere și di la noi am dat și am întărit, pre ace a trie parti
de mai sus zisă din hotaru satului Sărăcineștii cătră Răsărit însă
LIB
numai din cămp la gura părăului țarinii popii Savii și Neagu și
lui Gavril și Alexei și Țirului și lui Trifan și lui Ignat și Trif, ca
să le fie lor di la noi uric cu tot vinitu lor și copiilor lor, ne
poților și strănepoților și a tot neamu lor ci să va alegi mai
aproapi nerușuit nici odinioară în veci. Insă să le •' fii lor în trii
TY
părți, o parti popii Savii și Neagului și altă parti lui Gavril Faur
și Alexăi și Țirului, iar a trie parti să fii a lui Ignat și a lui
Trifan și Trif. Iar hotaru acii de mai sus zisă a trie parti din
SI
hotaru satului Sărăcineștii cătră răsărit însă numai din cămp la
gura părăului țarinii să fie din tot hotarul a trie parti, iar dispre
ER
alti părți după hotarul cel vechiu, pi undi au umblat din vac.
Pentru aceea credința domnii mele Ion Voevod și credința boe
rilor noștri d. Drăghici Spancioc vel vornic și d. Avram
IV
și Stărce pârcălabii de Hotin și d. Ion Dancu și Sechiul pârcă
labii de Neamț și d. Andrica • și Nicoară pârcălabii di Cetate Noă
și d. Bernovschi portar de Suceavă și d. Bole vel post, și d.
UN
Gavril vel spatar și d. loan vel vist(ernic) și d. Malaiu vel pa

harnic și d. Ivăniți vel stolnic și d. PaȘcu vel comis și credința
tuturor boerilor noștri mari și mici. Iar după a noastră vieață
cine va fi domn țării aceștie să nu strice a noastră danie și în
AL
tăritură, ci mai vârtos să-i de și să-i întărească di vremi că li

este lor cumpărătură pre a lor drepți bani. Iar pentru mai mare
credință și întăritură am poruncit dumisali cinstitului și credin
TR
ciosului boerului nostru dumisale Movila vel logofăt și scrii și

a noastră peceti cătră această adevărată cârti a noastră să o legi,
Sau scris di Ion Bogzovici în Huși. Sau tălmăcit di Evloghii
EN
dascalu. 1772 Iulie 12.

Postelnicul loan Jora
Aciastă copii scoțându-să di pi un suret scos dipi cel a
/C
devărat ispisoc tălmăcit fiind de Ghiorghi Evloghi Dascalu ca-

rili fiind întocma cu acel suret s’au încredințat și de cătră mini.
1830 Noemvrie 25.
loan Jora postelnic
SI
Pe verso
IA
Suretu ispisocului domnului loan Vodă pe o a trie parti

CU
R
— 269 —
RA
din moșiea Sărăcineștii de la cămp di la gura părăului văii țari
nii cari acum să chiamă Sărățănii ci ești din let 7071 Maiu 9.
LIB
64
1565 (7073) Mai 19, București. Petru Vodă cel Tânăr , întă
TY
rește vânzări și înfrățiri în Stoenești ttc. între Vlaicul și Pârvul
vatav.
SI
Tălmăcire di pi ispisocul sârbesc a dom[nu]lui Ungro-Vla-
hiei Petru V[oe]vod întăritoriu pentru Stoenești și altele, din let
R
7013, Mai în 19 zile. .
VE
Cu mila lui D[u]mnezeu Io Petru V[oe]vod domn a tot
pământului Ungrovlahiei, fiiu al marelui și prea bunului Mircea
V[oe]vod, dat-am domniia mea acastă poroncă a domniei meale
I
lui Vlaicu și fiilor săi câț[i] D[u]mnezeu îi va dărui, ca să-i fie
UN
lui ocină în Stoenești, partea sa, din apă și din pădure și din
toatôri câtă să va alege, pentrucă îi i'aste toi veclie ș driaptâ
ocină și moșie. Iar după a£asta au venit singur Vlaicul înaintea
domniei meale și au dat și au înfrățit pe sluga noastră, Pârvul
AL
marele vatav asupra partea să de ocină și la așezarea caselor

în sat și Ia un vad de moară și la o pădure ce să chiamă Ia-
lovniță și la o livadă ce să chiamă la Câmpușor și la un pă
TR
mânt supt mal și s’au înfrățit de a sa bună voe ca să-ș[i] fie

fraț[i] nedespărțiți în veci, și domniei meale au dat un cal. Iar
după acasta sluga noastră Pârvul vătav au cumpărat opt vecini
N
cu ale lor delnițe iarăș[i] dela Vlaicul din Stoenești, drept opt
mii de aspre (bani)') gata ; și încă au mai cumpărat sluga dom
CE
niei meale, mai sus numitul Pârvul vatav patru pământuri în

Stoenești de arat iarăș[i] dela Vlaicul drept șapte sute aspre gata
și s’au înfrățit și au vândut Vlaicul de a sa bună voe și cu ști
rea tuturor megieșilor de prin pregur. Drept aceaia am dat și
I/
domnia mea- slugei domniei mele lui Pârvul vatavul, ca să-i

fie lui aceste de mai sus zise ocine de baștină, lui și fiilor, ne
S
poților și strănepoților, nestrămutat, după hotărârea domniei

IA
1) Parantezele ( ) sunt ale tălmăcitorului.

U
R
270
RA
meale. Și pe acești marturi îi sămnam domnia mea : pe jupân
Nedelco marele vor[ni]c și pe jupânul Ivan marele log[o]f[ă]t și
pe Stan Debel (Grosul) ■ spăt[a]r și pe lanul visternic și pe Bră-
LIB
can comisul și Panul sulg[e]r și pe Manea pah[a]r[nic] și pe
jupânul Ghinhman marele postelnic și pe Ivan marele logofăt.
Și eu Negoia din Negomirești am scris în minunatul oraș Bu
cureștilor. In luna lui Mai în 19, iar dela Adam până în curgă-
ITY
toriul an 7073.
Io Petru Vțoejvod cu mila lui D[u]mnezeu domn Ungro-
Vlahiei.
(L. p. gospod)
RS
Arh. Stat. Iași, dosar Nr. 566, Tr. 1349, î. 927. Trib. Iași, S. II.
VE65
1568 August 23. Alexandru Vodă cel Mic întărește proprie

NI
tăți cumpărate de Pârvul mare vatav în urma unui proces avut
de acesta cu Turcea din Bogătești.
LU
Tălmăcire di pi ispisocul sârbesc a domnului Ungro Vla-

hiei Alexandru V[oe]u[o]d, întăritorul pentru Stoenești și altele,
din let 7076 Au[gus]t în 23 zile.
A
Cu mila lui D[u|mnezeu, Io Alexandru V[oe]v[o]d, domn

TR
a tot pământului Ungrovlahiei, fiiul al marelui și bunului Mircea

Vțoejvod și nepot lui Mihnea V[oe]vod dat-am domnia mea a-
castă poroncă a domniei meale lui Vlaicul cu fii săi, câți Dum
EN
nezeu îi va dărui, ca să-i fie ocină în Stoenești, partea sa toată,

din apă și din pădure și din câmpu și din toate, ori câtă să va
alege, pentru că-i iaste lui veche și dreaptă ocină. Apoi au fost
/C
venit Vlaicul înaintea lui Petru V[oe]v[o]d și au dat și au pus

și au înfrățit pe Pârvul, marele vatav, la partea sa de ocină, și
la așezarea caselor în sat și la un ■ vad de moară și la o pădure
ce să chiamă Ialomniță și la o livadă ce să numește Câmpușor
SI
și la un pământ supt mal, și înfrățindu-se dintru a sa bună voe,

așijderea s’au înfrățit și înaintea domniei meale și înaintea tutu
IA
ror megieșilor ca nește frați nedespărțiți în veci. Și au dat lui

Petru V[oe]v[o]d un cal. Iar după aceia sluga domniei mele Pâr-
CU
R
— 271 —
RA
vul vatavul au cumpărat zece vecini : anume Stroișan și Izbrâ£a
și Cotora și Șărban și Dobre și Gonțea și Radul și Hințea și
Semăn și Pârlog cu ale lor delnite din Stoenești, drept 10 mii
LIB
aspre (tachir)1) gata dela Vlaicul; și încă au mai cumpărat Pârvul
vatavul patru pământuri în Stoenești de arat iarăș dela Vlaicul,
drept șapte sute de aspre gata. Și după acasta, Pârvul iarăș au
cumpărat un loc ce să chiamă Pajiște dela Vlaicul în Stoenești,
ITY
drept una sută aspre. Iar după aceia Pârvul au avut pără înna-
intea domniei meale cu Turca din Bogătești, și așa au pârât
Turca pe Pârvul înnaintea domniei mele ca să-i ee dintr’acești
zece vecini trei, pentrucă pâria cum că - lui i-ar fi dat pre acei
RS
Vlaicul, lui de zestre. Dar întru acasta Vlaicul și Pârvul au stat
de față înaintea noastră cu Turcea și așa s’au dat rămas Turcea
din pravila înaintea domniei meale ca un minconos, căci sunt
VE
cumpărați de Pârvul dela Vlaicul - toți, cu prețul de mai sus zis.
Drept aceia am dat domnia mea lui Pârvul ca să-i fie lui
ocină și baștină, lui și fiilor lui și nepoților și strănepoților lui
NI
și de niminea neclintită după porunca domniei meale. Și iată pre
acești marturi îi însămnăm domnia mea: pe jupânul Dragomir
LU
marele vornic și . pe jupânul Radu, marele logofăt și pe Stan

spat[a]r și pe Vlad comisul și Maid vist[ie]r[nic] și Ivașcul stol-
[ni]c și Gonțea pah[a]r[nic] și pe jupân Stoichița postelnicul și
pe Dragomir vel vor[ni]c.
RA
Am scris eu Banachi, Avfgusjt în 23 zile, la anul 7076.

Io Alexandru Vfoejvod, Domn Țării Ungrovlahiet.
(L. p.)
NT
S’au tălmăcit di pe orighinalul sârbesc din cuvâțit în cu

vânt întocmai de mine gios iscălitul la 837 Martție] 30. Iscălit:
Hrisant, v[echil] mănțăstiiii] Golii.
CE
Arh, Stat. Iași, dosar Nr. 566, Tr. 1349, f. 929. Trib. Iași, S. II.
/
66
SI
1569 (7077) Mai 27, Iași. Bogdan Vodă Lăpușneanu întă-

IA
1) Parantezele ( ) sunt ale tălmăcitorului.

U
RY
— 272 —
RA
rește vânzarea a unei jumătăți din Hăsnășeni făcută de Anghe-
lina, fata lui Tuduri, strănepoata lui Hrim Hasnaș cătră Trifan.
LIB
S u r e t
Noi Bogdan Voevod, cu mila lui Dumnezeu domnu pă

mântului Moldovei, adecă au venit înainte noastră și înainte bo-
TY
erilor noștri Anghelina, fata lui Tudori, strănepoata lui Hrim
Hasnaș, din bună voia ei, de nime sălita, nici asuprită și au
vândut a iai dreaptă moșie ce au avut de la moșii săi, cu hri
SI
soave și întărituri, care moșie au avut-o moșul iai Hrim Hasnaș
dela părintele Domniei Noastre Alexandru Voevod întărită cu
priveleghii, adecă gumătate dintr’a cincea parte și a treia parte,
ER
din gumătate de sat Hăsnășăni și cu o curte într’acel sat; acele
le-au vândut slugii noastre lui Trifan, drept cinzăci zloți tătă
răști ș’au rămas de au plătit sluga noastră Trifan acei de mai
IV
sus arătați bani, 50 zloți tătărăști, înainte noastră și înainte bo-
erllor noștii, deplin. Deci și noi văzând cea de bună voe a lor
UN
tocmală și plată deplin și dela noi am dat și am întărit și dela

noi de mai sus numitului slugii noastre Trifan, ca să-i fie acea
cumpărătură dreaptă ocină și moșie cu tot venitul iai și nimene
să nu stea împotrivă aceștii domnești a noastre cărți.
AL
(L. P.)
S’au scris în Iaș[i] la let 7077,
TR
Maiu, 27.
Ștefan log[o]f[ă]t
De pi cel sărbăscu pe lămba moldovinasca s’au tălmăcit la
EN
an 1792 Octțomvrie] 19 de cap[i]t[an] Gavril Cosovcu în Iași.

Arhivele Statului Iași, documente necatalogate.
/C
67
SI
1575 (7083) Mai 17, Iași. Petru Vodă Șchiopul întărește

vânzarea făcută de nepoții și strănepoții lui Stan Posadnic a unei
IA
jumătăți din satul Lăleștii de pe Jijia etc. cătră vtori logofăt Toma
Berheci etc.
CU
R
— 213 —
RA
Tălmăcire ’) di pe uric vechili strbăsc dela domnul Petru
V[oe]u[o]d din let 7083, Mai 17, scris în Iaș[i] de Dumitru
Gănscouic pisar.
LIB
Petru V[oe]v[o]d cu mila lui D[u]mnezău, domn Țării Mol
davii, iată au venit . înainte noastră și înnainte boerilor noștri lo-
nașco și frații săi Toader și Zaharie și Sava și surorile lor So-
TY
fiica și Drăghina și Solomie și Dumitra și Anghelina, copii Iurșii,
nepoți de fii a lui Filip și rudeniile lor Eremie și soru-sa Odo-
chie, copii lui Andronic și iarășfi] rudeniile lor Cozma și frații
SI
săi Ion și Lucoc și Simion și surorile lor Mărica (lipsă) și Ana
și Antimie și Anghelina, copii lui Necoară și iarășfi] rudenie lor
R
Marica, fiica Anghelinii, toți nepoții și strănepoții a lui Stan Po-
sadnic. de a lor bună voe, de nimine nevoiți, nici siliți și au
VE
vândut a lor driaptă ocină și moșie și dresuri de danie, ce au
avut strămoșul lor dum[nealu]i Posadnic de la Ilie V[oe]v[o]d din
gumătate de sat Lăleștii pe Jijie, care acum să număsc Posad
NI
nicii, doâ părți, părțile din mijloc și cu loc de moară în Jijie, pe
aceleș li-au vândut credincosului boeriului nostru dum[i]s[ale]
LU
Tomii Berhec vt[ori] pisar (log[o]f[ă]t) drept 900 zloți tătărăști;

și sculându-se credinciosul nostru Toma Berhed vtfori] logfo]-
f[ă]t au plătit toți deplin pe acei de mai sus scrișfi] bani, 900
zloți, în mâinile tuturor celor de mai sus numiți înainte noastră
A
și înainte boerilor noștri. Insă Irimie și soru-sa Odochie (lipsă)

TR
și Andrușco care sănt și mai sus aice scriși au vândut toată

partea tatălui lor, a lui Andrușco și a fraților lor, a Focșii (lipsă)
și a surorilor lor, a Măriuții, le-au dat lor părțile sale di printr’alte
moșii pentru părțile sale din Lălești care aice (lipsă) acum să
N
număsc Posadnicii și credincosului nostru vtfori] log[o]f[ă]t Toma

CE
BerheC (lipsă) pentru ocina din gumătate de sat din Lălești di pe

Jijie, care să numești acum Posadnicii parte din mijloc (lipsă gu
mătate de rând); pe aceeș au dat-o rudenii sale Anghelinii cu
tot venitul, fiindcă ei (lipsă gumătate de rând) pe părău Setna
/
și cu loc de moară în Setna și n’au pus (lipsă gumătate de

rând) acele deresuri. DeC noi văzind a lor de bună voe tocmală
SI
și învoială între dânșii, așijdire și plată deplin, noi asămine și

dela noi am dat și am întărit Anghelinii gupănesii Tomii BerheC
IA
1) Tălmăcirea s’a făcut în lași la 22 Iulie 1806.

18-1
CU
RY
— 274 —
RA
vtfori] log[o]f[ă]t pe ace de mai sus numită din gumătate de
sat din Lălești pe Jijie, care acum să număsc Posadnicii, doâ
părți, părțile din mijloc și cu loc de ' moară în Jijie, ca să-i fie ei
LIB
și dela noi, cu tot venitul ; și iarășfi] am dat și am întărit tot
Anghelenii, gupănesii lui Toma Berhec vtfori] log[o]f[ă]t și su
rorii sale Solomii și fraților lor, lui Simeon și lui Toader, copii
lui Ionașco păhărnicelu, nepoți și strănepoți de fii a lui Coste
ITY
Posadnic și a lui Stan Posadnic dintrace de mai sus scrisă
driasă, a lor driaptă ocină și moșie gumătate de sat din Șăndrești
care acum să numește Posadnicii, gumătate pe din sus din Le-
RS
Iești. Drept aceia să le fie lor și de la noi cu tot venitul și al
tul să nu să amestice înainte aceștii cărți a noastre. Domnul au zis.
(Locul peceafții]
A
VE Golie, vel logfojf[ă]t au învățat
și au iscălit
NI
68
LU
1576 (7084), Aprilie 17 Iași. La sfârșitul procesului străne

poților lui Oancea Averescu, domnul aprobă învoiala de împăr
țire a moșiilor, la care s’a ajuns.
RA
Copii di pi or[i]ghinalul vechi sărbefsjc dela Petru Voivod

din let 7084, Apr[il] 17.
NT
Precum au vinit înnainte domnii săli și înainte tuturor bo

erilor Moldovii a mari și a mici slugile domnii săli Hilis și fra-
CE
tili său Onul, fiorul Lucăi și Mistre și frații lui, Lazul, Ignat și
Toader, fidori Mărinii, cum și Vasăli și fratili său Ioan și sora
lor Sofronie, ficorii Tomii și Iftimi și Cristina, fetili a Gutii
cum și Dochie și Cristi, sora ei Urăta, fetili Marini, nepoatili lui
/
Ivașcu Cârlig, ficorul Marușcăi și niamureli lor, nepoții Petrii și

strănepoții] lui Toader tij fidorul Marușcăi și iarăș[i] neamurili
SI
lor, Ioan și frații lui, Condre și Ignat și surorili lor Niacșa,

Stanca, Armanca ... și Lica și Solomie, fii Negrii, cum și Toadir și
IA
frații lui, Cozma și Ciochină, fii Mușii și Ioan și Sora lui Rusca,
fii lui Necoară și uiamurili lor Sămion, nepoțfi] Fetcăi, surorii
CU
R
— 275 —
RA
lui Toader Ivașcu Cârlig, toț[i] strănepoți Marușcăi și iarășfi]
niamurili lor Vasăli și fratili său Ionașcu, ficorul lui Vasilaș și
Ioan și fratili său Gliga și Brăilă și surorili lor Magdalina și
LIB
Nastasăe și Mărina și Anghilina, fii Cozmii, cum și Ioan săn
Vascu și Coste și frații lui Gavril și Cozma și Ioachim și su
rorili lor, Grăpina și Mărie, fii Arinii, nepoțifi] lui Toader și nia-
murile lor Ignat și fratili său Dumitru, fii Paraschivii și
ITY
Chirilă săn Toader, cum și Andrei și sora lui Paraschiva, fii
Giurgii și Sava visternicelul Și sora lui Ana, fii lui Vasăli și
mătușa lor Măriea și frate a ei Fărtat, fii Petrii, nepoți] altui
Petri și nepoata lor Elisafta, fata lui Ion Săban, nepoată lui Toa
RS
der Săban, toț[i] strănepoții] Oancii Averescului și s’au gudecat
pentru ocinili și moșiili sale, anumi pentru satul Onicenii di pi
Bărlăzăl și Giurgenii din sus de Bărlăzăl și Avereștii din Cobăli,
E
zicând întru acestaș chip, precum au fost unul dintri dânșii a-
numi Mihul Averescul diiac șau făcut vicleșug niamuril[o]r săli
IV
și uricul cel vechi ci l-au avut strămoșul lor Oance Averescul
di danii din bătrănu Ștefan V[oe]vod pi aceli sati l-au stricat
UN
sau ci l-au făcut șau făcut alt uric vechiu, scoțind afară dintrăn-
sul o părechi di niamuri ; apoi niamurili acele, după ci au înță-
les di acel vicleșug, ci l-au făcut acel niam și i-au dat afară din
moșii, s’au sculat și i-au tras la gudecată pi niamul lor, pi Sava
AL
visternicelul d[i]nainte lui Ioan V[oe]vod, arătând că după moarte

acelui niam a l[o]r a Mihului Averescu, uricili au rămas la a lui
mănă, cum și acel uric vechi de danii ci l-au avut strămoșul lor
TR
Oance Averescu de la bătrânu Ștefan V[oe]vod înpreună, iar

Ioan V[oe]vod strămtorându-1, ca să scoată uricili, el au tăgăduit
uricul cel vechiu, ci au scos trei urici supt o peceti și unul
EN
fără peceti, care cetindu-s[ă], s’au găsăt toati vicleni. Deci Ioan
Vfoe]vod, dacă au văzut că sănt vicleni, i li-au luat din mână
visternicelului și au cerut să scoată uricul cel vechiu spre în
dreptare sa. Dar apoi întâmplăndu-să, di-au perit Ioan V(oe]vod
/C
di Tătără, au perit și uricili aceli din vist[e]r[ie] ; apoi asămine

și înnainti au tras la gudecată pi Sava visternicelul pentru acel
uric vechi di la bătrânul Ștefan V[oe]vod, iar el iarăș au tăgăduit
SI
și înnainte domnii săli și necrezindu-i îndreptărili l-au pedepsăt

și au fost închis în tevniți, apoi zicând el că nu știi de dânsul
IA
și că piire uricului acelue ești di la Mihul Averescul, diiacu

din vreme aceia, când au făcut și vicleșugul. Apoi după
CU
RY
— 276 —
RA
aceasta s’au învoit di a sa bună voi, și iarăși au băgat
pi aceli niamuri în moșii. Inpreună cu dânșii, precum au
fost și mai înainti din vechiu și toți au mărturisât din nainte
domnii săli și dinnainte a tot sfatul, precum că acel vicleșug
LIB
au fost a niamului lor a Micului Averescu diiac. Deci domnie
sa și cu boerii domnii săli cercetând au aflat după pravilă, pre
cum cu adivărat a tuturor acestor sănt drepți moșiili aceste,
fără că numai că li s’au făcut vicleșug di acel Mihul Averescu
ITY
diiac și li-au dat și li-au întărit cu aceasta vestită carte a domnii
sale, ca să li fii și lor și di la domnie-sa tuturor ocină și moșii,
precum li-au fost și mai înainti cu tot venitul. După aceasta
sculându-să toți di mai sus numiți nepoți a Marușcăi și a lui
RS
Toader Săban, ci sânt fii Oancii Averescului și s’an învoit întri
săni însuș di a sa bună voe și s’au împărțit aici înainte domnii-
săli aceli sati și dinaintea a boerilor tuturor celor mari și a mici
VE
și s’au vinit în partea nepoților Marușcăi satul Onicenii di pi
Bârlăzăl, însă să să dei în trii . părți, însă partea ce din sus dintr’acel
sat să fii tuturor di mai sus numiți nepoți lui Ivașcu Cârlig,
NI
ficiorul Marușcăi, parte ce din mijloc din acelaș sat să fii nepoți
lor Petrii, strănepoților a lui Toader tij ficiorul Marușcăi, iar
LU
parte ce din gios dintr’acelaș sat să fii tuturor nepoților, fiind

feti tija Marușcăi. Iar nepoților a lui Toader s’au venit în parte
lor o a trie parte din Averești, din Cobâlia și o a trie parte
din Giurgenii de sus din Bărlăzăl, asămine și nepoților Petrii
RA
s’au vinit în parte lor o a trie parte din Averești și o a trie

parte din Giurgeni. Deci văzând și domnie sa ace di bună voi
a lor tocmală și învoială și împărțală, ci de bună voi și au făcut
T
întri sâni și șau împărțit înainte domnii săli și dinainte boeri

lor Moldavii a mari și a mici. Pentru aceia și domnie-sa așijdire
EN
și domnie sa au dat și au întărit tuturor acestor di mai sus

arătați strănepoți Averescului Oancei, ca să li fii lor și di la do
mnie-sa uric cu tot venitul lor, fiilor, nepoților, strănepoților lor,
/C
prestrănepoților și la tot neamul lor, • ci li să va alegi di mai

aproapi nistrămutat nici odinioară în veci. Iar hotarul acelor trii
sati anumi Oniceni di pi Bârlăzel și Giurgenii din sus di Bâr-
lăzel și sat Avereștii din Cobâlia să fii dar din toati părțili
SI
după vechile hotară, pi undi s’au stăpânit din vechi. Și spre a-

ciasta ești credința a însuș domnii săli di mai sus arătat loan
IA
Petru Vțoejvod și credința boerilor domnii săli a Moldavii a

CU
R
277 —
RA
mari și a mici. Și spre mai mari tărie și întăritură acestor de
mai sus scrisă, au poruncit cinstit și credincios boerului domnii
săli Golie vel logofăt să scrii și să lege și pecete la această
LIB
adivărată cârti a domnii săli.
Iscălit............................ Scris în Eși. Comisie. întocmai di
pi cel adivărat. Is[câlit] Vasile Popovici paharnic. Dimitrii Flore
căminar. Di pi sârbii pe limba moldovinească s’au tălmăcit la
ITY
anul 1797. Judecătoria] tin[utului] Romanului. Copie aciasta
după poslăduire ci i s’au făcut, fiind întocmai cu original, să
încredintază de giud[ecăt^c^[i]i'e^. No. 1843. Iunie.
Arh. Stat. Iași, doc. necatatagate.
RS
69
VE
1581 (7089), Mai 2. București. Mihnea (II) Vodă întărește
lui Vlaicul mai multe cumpărături. E vorba și de înfrățire și de
NI
zălog.
Tălmăcire clipe ispisocul sârbesc a domnului Ungro-Vla-

LU
hiei Mihnea V[oe]ood, îniăritoriu pentru Stoeneștii și altele, din

let 7089, Mai în 2 zile.
Cu mila lui Dfujmnezeu Io Mihnea V[oe]v[o]d, domn a tot

A
pământul Ungro-Vlahiei, fiul al marelui și prea bunului Alecsan-

TR
dru V[oe]v[o]d, dat-am domniia mea acastă poroncă a domniei

meale lui Vlaicul și cu fii săi, câțli] D[u]mnezău îi va dărui, ca
să-i fie lui ocină în Stoenești partea lui toată : din apă, din pă
EN
durea și din câmpu și din toate, oricâtă să va alege, pentru că-i

este lui veche și driaptă ocină și moșie. Dar apoi au fost venit
Vlaicul înaintea lui Petru Vțoelvod și au dat și au pus și au
înfrățit pe Pârvul vel vatav la a sa parte de ocină și la așazarea
/C
caselor din sat și la un vad de moară și la o pădure ce se chia-

mă lalomniță și la o livadă ce să chiamă câmpușor și la un pă
mânt supt mal, și înfrățindu-se de a sa bună voe, așijderea s’au
SI
înfrățit și înnaintea părintelui domniei mele Alexandr<CuZ> V[oe]-

vod și înaintea domniei meale și înaintea tuturor miegieșilor, ca
să fie frațfi] nedespărțiți în veci și au dat un cal lui Pett<Cuî>
IA
V[oe]vod și după aceia sluga domniei meale Pârvul vatavul au

CU
RY
— 278 —
RA
cumpărat zece vecini, anume, Stroișan și Izbrăâ și Cotora și Șăr-
ban și Dobrea și Gonțea și Hințea și Semăn și Pârlog cu del-
nițile lor din Stoenești, drept zece mii aspre (bani) gata dela
LIB
Vlaicul; si încă au mai cumpărat Pârvul vatavul patru pământuri
în Stoenești pentru arat, iarășfi] dela Vlaicul drept 700 aspre gata
și după aceia Pârvul iarăș[i] au cumpărat un loc ce să numește
Pajiște dela Vlaicul în Stoenești, drept 100 aspre. Iar după aceia
TY
Pârvul au avut pâră înnaintea părintelui domniei meale Alexan
dru V[oe]vod cu Turcea din Bogătești și așa îl pârea Turcea pe
Pârvul înnaintea părintelui domniei meale Alecsandru V[oe]vod
SI
ca să-j ei dintr’acei zece vecini trei, pentru că păria, cum că i-ar
fi dat Vlaico pre aceia lui de zestre ; și la acasta Vlaicul și Pâr
R
vul au stat de față înaintea părintelui domniei meale Alexandru
V[oe]v[o]d cu Turcea; și așă s’au dat rămas Turcea din pravila
VE
înnaintea părintelui domniei meale ca un minônos, că sânt cum
părații] de Pârvul dela Vlaicul, toț[i] pe prețul de mai sus zis.
Iar după aceia iarăș au cumpărat Pârvul un vecin cu delnița,
NI
drept o mie aspre gata și poiana Șerbii drept 780 aspre gata și
trei pământuri dela mal, drept 900 aspre, și livadă supt mal,drept
885 aspre, și un pământ a lui Manea drept 400 aspre și iarăș
U
un pământ dela Coast—') Văcalov, drept 550 aspre și case cu

așăzare, drept una mie și o aspră, și o pădure anume Govae
AL
cu curătură, drept 300 aspre, și un loc de casă al Pilovului,

drept 100 aspre, și un pământ dela Cărpătorie, drept 200 aspre,
și un-vad de moară, d-au fost a Vlaicului, drept 300 aspre, și
TR
iaraș o pădure dela Ialovniță, Lignița lui Stroilă, drept 300 as
pre. Aceste ocini de mai sus zise, ele au fost puse de demult
puse zălog; iar când s’au dat, atuneea Pârvul, li-au cumpărat pe
EN
aceste de mai sus zise ocini dela Micul, fiul Vlaicului, cu mai
sus arătatul preț și [i-au vândut Micul de a sa bună voe și cu
șttrr................ 2) dinaintea domniei meale. Și încă au mai ră
/C
mas Vlaicul datoriu lui Pârvul cu 2807 aspre gata. Drept aceia
am dat și domnia mea lui Pârvul ca să-i fie lui aceste de mai sus
zise ocini de baștină, lui și fiilor lui și nepoților ș[i] strănepoți
lor și de niminea nestrămutate, după hotărârea domniei meale.
SI
Și iată și marturi punem domnia mea pe jupânul Mitrea, marele

vorfnijc și pe jupânul Ivan, marele log[o]f[ăt] și Dumitru, ma
IA
1) Loc rupt. 2) Loc nescris în acte.

CU
R
— 279 —
RA
rele spat[a]r și pe Costantin vel vist[iernic] și pe Lazar marele
comis și pe Harvat marele stolnic și pe Gonțea vel pitar și pe
Danciul vel post, și pe ispravnicul Mitro vor[ni]c. Și am scris eu
LIB
Vâlcul mali diiac în catedralnăi oraș Bucureștilor, luna Mai în 2
zile, dela Adam pănă acum al curgătorului an 7089.
Io Mihnea v[oe]v[o]d domn țării Ungro-Vlahiei.
S’au tălmăcit de pe orighinalul
TY
sârbesc din cuvânt în cuvânt întocma
de mine, gios iscălitul.
iscălit : Hrisant vechil ot sv. monfastire]
SI
Golii. Eși.
R
70
VE
1583, Febr. 29 (f. 1.). Petru Vodă Șchiopul întărește moșii
cumpărate pe Bârlad și Boziana în satul Jigăliaru.
NI
Suret di pe ispisocu sărbăscă dela Petru voeuod din ulet
7091 Fev[ruarie] 29.
LU
Petăr voevod cu mila lui Dumnăzău, domnul țărăi Moldo

vă’. Am dat și am întărit acestora și ficorilor lor a șese parte de
sat din Jigălianfi], parte Măriei și cu loc de moară în părăul Bâr
RA
ladului și parte ei ce să va alegi în părăul Boziana ce șau cum

părat dela Gliga, ficorul Mărienii și dela fratele ei Maxin și dela
Anna drept 110 galbeni tătărăști, ca să fie ei șl fidorilor ei ne
NT
clătit și altul casă nu s[ă] mai amistice nici odat[ă] în veci peste
acastă carte a noastră. •
Miron Gafenco am scris di
CE
pe ispisocul cel vechi sărbăscă

v[ă] let 7249 Ghențarie] 25
/
71
SI
1584 (7092) Mai 30. Petru Vodă Șchiopul întărește moșia

IA
Crăeștii lui Luca, cumpărată dela Gliga.

U
R
— 280 —
RA
Suret dela Petră voeuod, anul 7092, Mai 30.
5 SuV
Facim știre cu adastă carte a noastră, precum au venit îna
intea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri mari și mici slu
LIB
ga noastră Gliga, fecorul Natasăei, nepot lui Mărușcin, de a lui
bună voe de nime silit nici asuprit, au vândut a sa moșie din
dresfă] de întăritură ce au avut moașa lui Marușca dela bătrânul
Petră vfoelvod din gum[ă]tate de sat din Drăgușeni din gos de
ITY
Poeni pe Bărlăzel ce să chiamă acum Crăeștii a patra parte, par
tea de gos de cătră răsărit, aceaia au vândut-o slugii noastre Lu-
căi, drept trei sute zloți tătărăști și au plătit sluga noastră Luca
acei bani deplin ce scrie mai sus în mănile Gligăi, ficorul Na-
RS
tascăi, nepot lui Mărușcin înaintea noastră și înaintea boerilor
noștrj. Deci și noi văzind a lor bună învoială și plată deplin și
dela noi am dat și am întărit slugăi noastre Lucăi pe cea mai
VE
de sus zioă din gum[ă]tat[e] de sat de Drăgușeni din gos de
Poeni Bărlăzel ce se chiamă acum Crăeștii a patra parte, partea
din gos de cătră răsărit, ca să-i fie lui și dela noi ocină și uric
NI
cu tot venitul lui, și copiilor lui, nepoților și stră<nepo>-ților și a
tot niamul lui ce să va mai aleage mai de aproape, nerușuit nici odă-
LU
năoarăîn veaci. Iară hotarul acei gumatate de sat din Drăgușeni din
gos de Poeni pe Bărlăzel ce să chiamă acum Crăeștii ca să fie
a patra parte. Iar despre alte părți după hotarul cel veachiu, pe
unde au umblat din veachi. Pentru aceia credința domniei
RA
meale și a prea iubit fiul domniei meale Vlad vțoejvod și cre

dința boerilor noștri dum[nealui] Vartic vel vornic de țara de
gos și dumfnealui] Ieremia vel vornic de țara de sus și
NT
dumțnealui] lurașcu pârcălabul de Hotin și dumțnealui] Budum,

pârcălabul de Niamț, dumțnealui] Petre, pârcălab de Roman și
dumțnealui] Bălica, portar de Suceavța] și dumfnealui] Brut pos-
tfelnic] . . . ') și dumțnealui] Spân vel comis și credința tutu
CE
ror boerilor mari și mici.

Deci după a noastră viață, cine va fi domnă țării aceștiia,
să nu strice a noastră danie, ci mai vârtos să dea și să întă-
riască, de vreamfe] că-i iaste lui cumpărătură pre ai lui drepți
I/
bani. Și pentru mai marfe] credință și întăriri am poroncit du-

m[i]sale cinstitului și credincosului boeriului nostru Stroiciu vel
S
IA
1) Loc nescris în act.

CU
R
— 281 —
RA
lo[go]f[ăt] să scrie și a noastră peceate pre aCastă carte să o
leage.
S’au tălmă<citZ> de Evloghie dascal l[ea]t 7264 ...')•
LIB
72
TY
1588 (7096) Iulie 18. Petru Vodă Șchiopul întărește învo
iala făcută între m-rea Bistrița, Ciolpan ispravnic de Bacău, Pen-
teleiu mare vatav al Neamțului și sătenii din Giuțcani pentru
SI
hotare.
Suret dela Petru Vod[ă], din uelet 7096, Iul[le] 18.
R
Precum au venit înaint[e] noastră și înaintfe] tuturor boe-
VE
rilor noștri a Moldovi acelor mari și a mici rugătorii noștri dela
mănăstire Bistriță cu cartțe] dela sluga domnii mele Bașotă,
ce-au fost pivniceriu și așe au mărturisit cu sufletul său, cum
NI
au hotărât și cum s’au tocmit rugătorii noștri, ce s’au scris mai
sus, călugării dela mănăstiri Bistriți și cy sluga noastră Ciolpan
LU
ispravnec de Bacău și cu Penteleiu mare vatav al N[i]amțului și

cu toți sătenii din Giuțcani pentru orecari hotară ce este între
dânșâi de pricină, iar sluga noastră Bașotță] le-au hotărât și
e-[au] tocmit pe dânșii și le-[a]u pus lor stâlpi de cătră Băde-
RA
știi lui Ciolpan ș[i] de cătră Giuțcani, începăndu-să hotarul din

Bistriții pe malul Bistriții pintre hotarul Lățcanilor și a Bude-
știlor și de acolo drept pe hotarul cel vechțiu] păn[ă] în fântâna
NT
ce sacă și de acolo până în margine dumbrăvii într’un stejaru

ce est[e] buoră făcut, și de acolo pin dumbravță] pe vârvul dia-
lului, din sus dil[a] curătura lui Avram pintre hotarul Lețcani-
Ior ș’a Budeștilor păn[ă] la dialul Lățcanilor ș[i] părăul în sus
CE
pănă la moara Mogăi, și deacolo pe drumuțl] moarii spre răsă

rit pe vărvul dia[lu]lui, la gura drumului și acolo au pus stălpu
și de acolo pin dumbravță], prin mijloc dumbrăvii la marginea
drumului, und[e] am pus stălpă și întru’n ștejaru und[e] am făcut
/
buorul și de acolo la cele trii movile și de acolo păn[ă] în

SI
fântâna Davidoai iațrjăș am făcut buoară într’un fagă și de a-

IA
1) Loc rupt în act.

U
R
282
RA
colo în părăul petros. Acesta e§te tot hotarul și noi văzind măr
turie și tocmela lui Bașotfă] ce-au fost pivnicer ș’altor megi'eșți]
din prin pregur ș[i] noi așijdere ș[i] dela noi le-[a]m dat ș[i]
LIB
le-[a]m întărit acele hotară ce s’au zis mai sus, ca să li fie loră
ocină și cu tot venit și alți să nu s[e] amestece pistțe] carte
noastră.
Dosar No. 3986, f. 219, Tr. 1764, Opis 2013).
TY
73
SI
7096 (zapis). Nicoară, soltuzul de Bae cu martori dă zapis
ER
că m-rea Râșca a cumpărat ’/2 moșie din Poeni a feciorului lui
Ion Martin și dela sora lui Ștefan din alte jumătăți jumătate
de loc.
IV
Suret scos rumănește de pe o mărturie al lui Nicoară din
vleat 7096.
UN
Adecă eu Nicoară șoltuzul cu doisprăzece părgari dela

Baae cătră acasta dăm știre cu acestu zapis al nostru, că iată au
venit înainte noastră fedorul lui Ion Martin și au văndutu a sa
AL
dreaptă moșie, jumătati de loc de Poeni ce săntu între movile

și între Sireatiul cel vechiu și între Sireatiul cel nou, dreptu
noao zăci zloți, ca să-i fie acel loc de moară și cu loc de pod,
TR
așijderea și sora lui Ștefan ce-i zicu fratele, au vândut dintr’alte

jumătăți jumătate de loc dreptu patruzeci de zloți sfinții mănăs
tiri de la Râșca lui Isaac egumenului și tuturor părinților călu
EN
gări de nimine siliți, nici asupriți, ci de a lor bună voe. Pentru

aceia și noi acești de mai sus scrișți] șoltuzi, precum am văzut
acastă tocmeală între dânșii și plată deplin, noazeci de zloți și
iarăș[i] patruzeci de zloți și noi încă am făcut acestu zapis la
/C
măna lor și am pus și peceatea orașului pre acestu zapis ca să

săsăcrează. Pentru aceaia dăm în știre din preună cu toți mărturii
ce sănt oameni anume Cărstiian din Boțăști și Simeon din Roș-
SI
cani și Drăgoil din Brălești și Vascan din Hărmănești și popa

ottam și Toader din Pășcani și Andreica de acolo și Ionașco
tij de acolo și Lazor de acolo.
IA
S’au tălmăcit de pe sărbie rumăneaște zapisul acesta de

CU
R
— 283 —
RA
Procopie, dascălul ot mitropolie în cursul anilor l[eat] 7273
Mart 20.
LIB
74
ITY
1594 (7103) Sept. 4, Bălotești (zapis). Ileana comisoaia etc.
vinde '/a sat Todirești lui Dabija fost pârcălab.
Adecfă] eu Ileana comisoia mătușfa] lui Toderașcu pitar și
RS
cu fratel[e] meu Vas[i]lie Boboc și nepoții lor cu Anghelina și
eu Lola și cu Măriia, fata Iul Obreajță] Țigan și Condrea, ne
potul lui Țigan, de nim[e] nevoiți, nici siliți, ce de a noastră
VE
bun[ă] voe am văndutu gum[ă]tate de sat din Todirești, partea
din gos ce iaste pre apa Șiretului în ținutul Agudului și am
văndutu Dabijei ce au fost pârcălab, derepțt] 70 ugh[i], ban[i]
gata, ca s[ă] hie lui direptă ocință] și moșie, din cămpu și din
NI
pădure și dintr'apță] și din sileaștea satului și din tot venitul,
cât i să va aleagi lui și ficorilor lui ce va avea. Și într'acestă
LU
tocmalță] au fost Vas[i]lie Crucean de Ionășești și Haret de Că-

limănești, Dumitrașcu tam, Simon de Dăn[ă]ești și Iosip tam și
popa Dumitru ot Ruginești i popa M[i[hai ot Păunești și David
dela Boul și Pealeș de Turburțea] și Necula de Ionășești și a[lți]
A
oameni buni din pregur megiia. Deci dea<Ccă>> am văzut și noi

TR
făcăndu acestă tocmal[ă] și dereaptă plată, noi încă am făcut

acestu scrisore a noastră și am și iscălitu și ne-am pus și pe-
cețile, ca s[ă] hie de credințe, ca sță] știe.
EN
Pis u Bălotești, v[ă]l[ea]t 7103, Sep[tc^m\îieț 4.

Peceți inelare
pop[a] Mihai
popa Dumitru
/C
Az Necula iscal
Arh. Stat, Iași, documente necatalogate.
SI
75
IA
1598 (7106) lan. 5 (zapis). Arsenie din Albești etc. vând

partea lor de moșie din Stănigești lui Gavril ot Rus.
CU
R
— 284 —
RA
Adecă eu Arsăniia din Albești și cu vărul mieu, cu Pricopi,
nepoțț.i] lui Stănici și cu Tudora Istrătoai și cu fetili Tudorii,
cu Zanhira și Mariia, strănepoatili lui Stănici, scriim și mărturi-
LIB
săm noi în cest zapis al nostru, cum noi, de bună voia noastră,
de nimi sălițfi], nici nevoițfi, am vândut a noastră diriaptă ocină
și moșie din sat din Stănigești, pi apa Ezărului, a triia parti de
sat, ci ești cu partia lui Vas<Că^>li Vasluianului, ci este un bă
TY
trân, ci să cheamă Ciuhul. Adastă parte de ocină o am vândut
noi lui Gavril sân Grîgoraș ot Rus cu tot vinitul, cu vatra sa
tului și cu pământuri în țarină și cu................. di fân și cu vad
SI
di moară și din păduri cu săpături și cu loc . de prisacă și cu
tot vinitul, ci să va vini, o am vândut lui Gavril și femei lui
Gavril, Todosăii, dirept cinzăci di lei bătuțți], ca să fii lor diriaptă
ER
ocină și moșii și cuconil[o]r și nepoțil[o]r și strănepoțăl[o]r, în
veci, nerăscumpărată. Și i-am făcut și zapis dinaintia a oamini
buni pănă 'și va faci și dires domnesc. Și aciastă tocmală și
IV
cumpărătură s’au făcut dinnaintia preotul[u]i Pavăl ot Cocuba și
a lui Neculai Croitoriu și a lui Iosăp ot Onești ș[i] a lui Ioan
UN
săn Mechere ot Cărstești și Ursul Călugărul ot Gălțăști și Co-

standin săn Simion ot Dragomirești și Isac săn Andrei ot Gher-
ghești și Bălan oftam și Petria ottam și Ioan săn Căzacul ot
Ghercești (?) Deci noi acești oamini buni ci mai sus scriim, văzând
AL
de bună voi tocmcmală și diplin plată, ni-am pus și pecețăli ca

să fii de credință. Veliat 7106 (1598).
Misiț[a] Ghen[a]r 5 dne.
TR
1598 Ghenar 5
Popa Pavăl -p Neculai -p Iosăp -p Ioan -p Costandin

EN
+ Ursul -p Isac -p Bălan -p Ioan -p Petre.

(L. p.)
/C
S’au poslăduit
Costandin Leondari sulger Iordachi Canta
log[o]f[ă]t
SI
Poslăduit. Pocoiul dela velet așa să află și în condică.

IA
CU
R
— 285 —
RA
76
7094 (1585). Dec. 1 Iași. Petru Vodă Șchiopul dăruește
LIB
m-rii Galata o prisacă la Bohotin.
Tălmăcire de pe uric vechiu sărbăsc dela Petru V[oe]vod

din leat 7094, Dech[em]u[rie] 1. Scrisă în Eși de Băiseanul.
ITY
Petru V[oe]vod, cu mila lui Dfujmnezeu, domnu țărăi Mol-
dovii. Iată domnia noastră am dat și am miluit pe sfânta rugă-
toarea noastră ce să numești mănăstirea Galata, undi ești hra
RS
mul Innalțârii a D[o]mnului D[u]mnezeului și Măntuitoriului no
stru Iisfus] Hr[i]s[tos] cu un loc de prisacă la Bohotin ; iar ho
tarul mai sus arătatului loc de prisacă să-i fie, pe unde au ho
tărât sluga noastră, credinCosul Gavrilaș biv pârcălab, începând
VE
dela gura Trestienii, drept la mijlocul poenii pără, undi ești • o
piiatră, și de acolo drept prin mijlocul poenii în sus pănă în
fund și de acolo prin pădure pănă în valea Trestienii, și de a
NI
colo Trestiana în gos până în gura Trestienii. Atâta ești tot ho
tarul acel prisăci, de undi s’au început dintăiu, ca să-i fie sfinții
LU
mănăstiri cu tot venit nestrămutat nic odinioară în vecii vecilor.

Iar cine să va ispiti a rumpi și a strica daniia și miluirea noa
stră, acela să fie proclet și treclet de D[o]mnul D[u]mnezeu, cel
d-au făcut ceriul și pământul și de Prea curata Maica Sa și de
A
toți sfinții care din veci au plăcut lui Dfujmnezeu și să aibă îm
TR
părtășire cu Iuda și cu trecletul Ariia și cu alți necredinôși ji

dovi <-au strigat asupra lui Hrfistos]. Singile lui asupra lor și a
supra copiilor lor cari ești și va fi. însuși D[o]mnul au zis.
EN
(L. p. gfoslpod)
Sau tălmăcit de biv vel pit[ar] în Iași,
la 1808, lunii 26.
/C
Suretul acesta, cercetându-se de mime și posledindu-se din

cuvânt în cuvânt cu ispisocul cel vechiu și aflându-1 întocma,
l-am adeverit, la anul 1808 Oct[om]v[rie] 7.
SI
P[a]v[e]l Debrfici] cluc[e]r

Dosar No. 4062, f. 46, Transport 1769, Opis. 2013.
IA
CU
Y
AR
— 286 —
77
R
1587 Ian. 17. Petru Vodă Șchiopul întărește vânzarea unei
LIB
pătrimi din satul Lălești, numit Posadnicii, făcută de Mărica, so
ția lui Dragsin pârcălab, cătră nepoata sa Anghelina, soția pos
telnicului Oprea.
TY
Tălmăcire di pe ispisoc vechili sărbăsc de la Domnul Pe
tru V[oe]v[o]d din velet 7095 Ghenfarie] 17. Scris de Dumitru.
Noi Petru V[oe]v[o I d cu mila lui Dumnezău, domn țării
SI
Moldovii. Adică au venit înnainte noastră și înnainte a tutu
ror ai noștri moldovenești boeri a mari și a mici Mărica,
ER
gupăniasa lui Dragsin pârcălabul, fiica dum[i]s[ale] Hrănii vor-
[ni]c, nepoată de fii Anghelinii strănepoată Costii Posadnic, pre-
strănepoată lui Fedor și a lui Stan Posadnicul, de a ei bună
IV
voe de nime nevoită, nic silită ș'au vândut a ei dreaptă moșie
din dresă vechi de danie și de întăritură, ce au avut moșul ei
UN
dela bătrânul Alexandru și ' dela Ilieș și Ștefan V[oe]v[o]d a

patra parte din sat din Lălești, ci să chiamă acum Posadnicii,
parte din mijloc, ce pe din gos, ce iaste pe Jijie și cu loc de
moară, care ace parte de moșie i-au fost schimbătură mamii ei,
giupănesii Hrănii și nepoatii ei, Tudosii, iar nepoată de fiiu
AL
Costii Posadnicu, strănepoata lui Fedor și lui Stan Posadnic,

pentru parte ei dela Zorilă; acsta au vândut-o nepoatii sale An
TR
ghelinii, giupănesii dum[i]s[aloj Opîii postfelnic] drept 500 zloți

tătărăști și i-au plătit deplin denainte noastră, și noi dacă am
văzut a lor de bună voe tocmală și deplin plată, așijdere și dela
noi am dat și am întărit Anghelinii, gupănesii dum[i]s[ale] Opri
N
postțelnic] pe ace mai sus numită parte de ocnă, ca să-i fie și

CE
dela noi uric și moșie cu tot venitul. Drept aceia altul să nu să

amestice înnainte aceștii cărți a noastre.
Locul peceți
Stroiă vel log[o]f[a]t.
/
Arhivele Statului Iași, documente necatalogate.

SI
78
IA
1587 (7095), Martie 13. Petru Vodă Șchiopul întărește lui

CU
R
— 287 —
RA
Gavrilaș pisar stăpânirea asupra satului Băndești și două coturi,
zise Tulburești, moșii cumpărate dela Pătrașcan etc.
LIB
Saret dela Petra V[oeju[o]d l\ea\t 7095, Mart. 13.
Facim înștiințare, precum au vinit înnaintea noastră și în

nainte tuturor boeril[o]r noștri sluga noastră Pătrășcan și frațăi
TY
lui Grigorii și Romașcu și surorile lor, Ilinca, Varvara și Tecla,
ficorii lui Albotă, nepoț[i] Drăgălinii, strănepoții] Băndii spatfar],
di nimini sălițfi] și-au vândut a lor dreaptă ocină și moșii, un
SI
sat piști Prut, anumi Băndești și dou coturi din sus di Băn
dești cari acum să număsc Tulburești din diresfă] de întăritură,
ci au avut moșul lor Băndia spat[a]r dila bătrânnl Ștefan V[oe]-
ER
v[o]d și diresță] de întăritură ci au avut moașa l[o]r Drăgălina
ot Alicsandru V[oe]v[o]d, acelea au vândut credincioasăi slugii
noastre lui Gavrilaș pisar, drept nou șuti zloțl.i] tătărești, cari
IV
bani acei di mai sus scrișfi] 900 zloțiți] i-au dat Gavrilaș toții]
diplin în mânule cel[o]r di mai sus scrișfi] și înaintea noastră
UN
si înainte a tot sfatul nostru și iarăși... vinit înnainte noastră și

înnainte boeril[o]r noastre sluga noastră Grozav Zubco vatav și
Irimia Zubco diiac și fratili lor Drufina și surorile lor Nasta-
săia si Marica, ficori lui Grozav, strănipoț[i] Băndii spat[a]r, di
AL
nimine săli][i], nici asuprițfi] ș’au vândut a lor dreptă ocină din
diresfă] de întăritură ci-au ' avut strămoșul lor Băridia spat[a]r di
la bătrânul Ștefan V[oe]v[od, din dres[e] tij de întăritură £-au a
TR
vut maica l[o]r Grozava di la Alixandru V[oe]v[o]d, o săliști a-

numi (pereia cari acum să număsc Bereștiilși un cu merei
și pomăt piști Prut, aceia au vândut slugii noastre lui Gavrilaș
pisar, drept trii șuti zloț[i] tătărești, cari bani toții] diplin i-au
EN
dat Gavrilaș în mânule cel[o]r di mai sus scrișfi]. Deci și noi

văzând a lor bună învoială și tocmală și plată diplin, așijdiria
și dila noi i-am dat și i-am întărit slugii noastre lui Gavrilaș pi
/C
sarul pre aceli di mai sus zăsă ocini, ca să-i fii lui ocină și cum
părătură cu tot vinitul și altul .ca să nu să amestici piști cartia
noastră gospod velei.
SI
Dosar. No. 70, Transport 1765, Opis. 2914. f. 733,

IA
CU
R
— 288
RA
79
1587 (7095) Iulie 25. Țuțora. Petru Vodă Șchiopul întărește
LIB
lui Toader diacul stăpânire asupra părții de moșie din satul Po
sadnicii, cumpărată dela frate-său Onciul, fiul Iui Veveriță.
Tălmăcire di pe liric vechiu sirbăsc de la domnul Petru

V[oe]u[o]d din uelet 7095 Iuli 25 scris în Țuțora de Roșea.
TY
Noi Petru V[oe]v[old cu mila lui Dumnezău domn țării
Moldovvii. Iată au venit înnainte noastră și înnainte tuturor bo
SI
erilor noștri Oncul, fiiul lui Veveriță, de a lui bună voe, de
nimine nevoit, nic[i] silit și au vândut a sa driaptă parte de mo
ER
șie, toată parte sa ce să va alegi din sat din Posadnicfi] ce iaste
pe Jijie, pe aceeș au văndut-o fratelui său, lui Toader diiacu,
drept 95 zloți tătărești; și sculându-să sluga noastră Toader di-
IV
iacul, au plătit deplin toți acei bani de mai sus scriș[il. 95 zloți
în mâinile fratelui său lui Onciul denainte noastră și denainte
boerilor noștri. De£ noi văzind între dânșii a lor de bună voe
UN
tocmală și plată deplini, noi așijdere și de la noi am dat și am

întărit slugii noastre lui Toader diiacul pe ace de mai sus nu
mită parte de moșie din sat din Posadnicfi] ce să va alegi, par
te fratelui său Ondului, ca să-i fie lui și de la noi ocină și cum
AL
părătură cu tot venitul și altul să nu să amestice înnainte a-

ceștii cărți a noastre.
Domnul au poruncit.
TR
Locul peceții
Stroicți vel log[o f]ă]t au învățat și au scris
Arhivele Statului Iași, documente necatalogaet.
EN
80
/C
Fără dată și loc. Scrisoare a lui Toma vatavul și oameni

bătrâni cătră Stroici vellogofăt în care arată că urmând cărții
gospod adusă de Borălian diac au hotărnicit satul Briceni din
SI
țin. Hotin.
IA
Tălmăcire di pi mărturie hotarnică vechi sărbască, cari

undi iaste scrisă sau de cine și din ci veleat, nu să arată.
CU
R
. — 289 —
RA
Părintilui nostru celui bun și după Dfujmnezău cu multă
nădejdi, dumi[ta] Stroici vel log(o]f[ă]t să primești plecată în
chinăciuni de la cei mai de pi urmă făi') ai d[umital]e, dela
LIB
Toma vatavul și de la toț[i] oamenii bătrâni, dela Iurșa și Ma-
cotic și Irimie și Alexa și Onetii și Obrejăi și dela alță oameni
buni, cu acasta dăm de știre dumiftale] ca unui părinți a nostru,
pentru că au venit la noi Petreman Borălian diiac cu o carte
ITY
luminată gfosjpod, ca să mergim să lepădăm niști stâlpi, ci-au
fost pușfi] în satul Brltcanăi
)
* ) și să
di Nicoară biv.............. 3*
rădicăm stălpăi, păn undi au fost hotarul în zilili celi vechi, pi
undi au hotărât Tăutul biv vel log[o]făt. După aceia noi ni-am
RS
dus și am pus stăipi tot pin sămnili acele, precum am văzut cu
sufletili noastri din zilili vechi și, începăndu-să hotarul acelui sat
pi din gos di heleșteu vechi, pi cari l’au fost făcut Savva în
VE
zilili lui Arburi, undi să numești Vadul di piiatră, pe din gos di
satul Britcenii, undi iaste acum în hotarul adnei cărțălor
)
* și di
acolo la o movilă mari anume............. 5) liu , tind e iaste stălp
pus de Tăutul și de acolo piști vârful văii Soloniț, în drum,
NI
într’un stălp de piiatră, și de acolo drumul pân la movila ce
mari, în dumbravă, ce să numești Războina, apoi drumul Văs-
U
căuțilfor] în sus până la o vale și părău în sus în margine dum

brăvii de cătră hotaru[l] Hrimancăuțil[o]r, în vârful dealului Vilăi,
AL
într’un stălp de piiatră și di acolo drept piști Vilie, într’alt stâlp,

lângă prisaca lui Ivașc din Hrimăncăuți, din dumbravă, din ca
pătul țarinil[o]r pi lăngă dumbravă în sus, pi amăndoă părțile
TR
' podețului și păn în capătul unui heleșteu, ci iasti pi podeț și

di acolo podișul în sus păn la un pod ce-au fost, și di acolo
drumul cel vechi, și di acolo păn la însuș un bour, ci iaste pus
EN
într’un stejar și di acolo prin vârful văii Cerliniei drumul Rosa-

șanilfojr la vali, păn în margine dumbrăvii în gos, undi să des-
părțăsc drumurile și mergi unul cătră Mihalcăuț[i] și altul la
vadul de piiatră în Vilie și apoi printri drumuri drept până în
/C
vârful delului Vilăi în stâlpul cel de piiatră ce iaste pus de Tău

tul de cătră hotarul Mihalcăuțil[o]r și de acolo drept în vale,
într’un stâlp de piiatră iarăș pi din gos de heleșteu cel vechi,
SI
de undi să începi hotarul. Așa dăm de știre dumiftale]. Dum-

IA
1) De sigur «fii». 2) Exact: «Britcenii» , 3) In traducere este scris

«lipsă». 4) Desigur «Adâncăuților». 5) Loc rupt.
19-1
CU
RY
— 290 — .
RA
[neatja vei face cum te a învăța D[u]mnezău și Dțujmnezău mi
lostivul să-ț[i] de smerenii și sănătati și zili buni întru Hrțistos],
amin.
LIB
L. P. L. P.
Din limba sârbească s’au tălmăcit în Iaș[i] la 1806, Iuli 31.
di Ioan stol[ni]c, biv vel pah[a]r[nic].
Dosar No. 4, f. 196, Tr. 1765, opis 2104.
ITY
81
RS
Fără dată și loc. Constantin Movilă, domnul Moldovii, res-
titue lui Toader sulgerul satul Măcicăuți.
VE
Suret dela Costandin Movilă Voevod.
Precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boe-
rilor noștri a Moldovii. Credincioasă sluga noastră Toader sul
NI
gerul și ni s’au jeluit cu mare jalobă, zicând că mai înainte vre

me i-au luat între sfinți răposatui (odihnitul) părintele domniei
LU
mele Ieremia Voevod un sat ce se numește Măcicăuți, ce-i este

lui driaptă ocină și moșie și l-au dat supt ascultarea Movilăului
și drept acest sat i va da aiurea alt sat și apoi nu i-au dat nici un
sat drept acel sat a lui. Drept aceea domnia mea și cu tot sfa
RA
tul nostru văzând jaloba lui atâta de mare și știind că este driap
tă ocină a lui, ni-am milostivit și iam dat acel sat iarăși înna-
poi, pentru ca să-i fie lui și dela noi cu tot venitul, precum i-au
NT
fost și din veac ocină și moșie și nime nici odinioară în veci

să nu aibă a-1 învălui pentru moșie lui împotriva cărții noastre
aceștia. „
CE
însuși domnul au poruncit.

In ispisocul cel adivarat este iscălit însuși domnul iscălit
cu mâna sa.
Costandin Movila Voevod
/
Ureche vel vornic

SI
De pe sârbbie pe limba moldovenească a tălmăcit la anul

1805, Octomvrie 13.
IA

CU
AR
— 291 —
82
R
1606 (7114), Ianuarie 20. Teodosie Barbovschi, mitropolitul
LIB
Moldovei, cu întreg soborul episcopilor moldoveni aprobă ca
Ana, soția răposatului boer Ioan Golia, dimpreună cu fiul ei mai
mare, Mihail, să închine m-rii Vatoped, m-rea ridicată și înzes
trată de răposatul ei soț în Iași.
ITY
Cu mila lui D-zeu Teodosii Barbovschi, Mitropolitul Sucevei,
și Agaton, Episcopulu Romanului, și Ion, Episcopul Rădăuțului, și
Filotei, Episcopul Hușului, scriem și facem știut prin acest act sub
S
scris de noi, că mai înainte de această vreme, au venit înaintea noas
tră Kneaghina Ana, soția răposatului boeri Ioan Golii ce-au fost
ER
logofăt mare, cu fiul ei Mihail, și de a lor bună voe, de nime
siliți, au dat și au închinat a lor sfântă biserică ce este de dân
șii zidită în orașul Eșii, și care să cinstește cu hramul Innălțării
IV
Domnului Dumnezeului și Măntuitoriului nostru Isus Hristos, cu
argintării, cu veșminte și cu toate cărțile bisericești și cu toate
casăle, satile și viile ei, așa feliu au închinat-o înpărăteștii sfinte
UN
monastiri numită Vatopedu de la sf. Munte Atonulu și la totu

soborul petrecători acolo pentru sufletul sus zisului boeri răpo
satului ei soți și pentru sufletulu ei și a fiiloru ei și spre odihna
tuturor creștinilor mergători la sfântul Kinoviu precum în însuși
L
hrisovul de rânduire ei se arată, ca să le fie lor această sfântă

RA
biserică cu tot venitul ei nerășluită nici odinioară în veci; dar

și Sf.-Lor asăminea să să îngrijască pentru sufletile lor făcăn-
du-le căte o pomenite mare din an în an după așăzământul bi-
NT
săricesc și scriindu-i în sfântul pomelnic acel mare, să să po

menească de o potrivă împreună cu ceilanți sfinți ctitori cât va
fi sfânta biserică; și câtă vreme va fi ea în vieață și fiul ei, nime,
nime din nepoți sau din rudile ei, nici din clerici, nici din boeri
CE
să n’aibă a să amesteca la această sfântă biserică și nici vreo

supărare să le facă, iar după petrecirea sa și s’ar mântui din a
ceasta de aice, unde D-zeu ar vroi, cine s’ar cerca a strica dania
si miluirea ei care este închinată sus zisei sfinte lavre, unul ca
I/
acela să fie Anatema și neiertat de Domnul Dumnezeu făcăto-

riul Ceriului și al pământului și de cei 12 întăi Apostoli și de
S
IA
1) La începutul documentului, la stânga e într'un patrat scris: «Pe

cetea Sfântului Gheorghii Teodosii mitropolitul».
CU
R
— 292
RA
cei 318 sfinți părinți din Nichea și de toți sfinții ce au bine
plăcută lui D-zeu din vecu și de noi neiertat și sub blăstămu
să fie și să aibă neadormit protivnic pe maica lui Emanuil. Deci
LIB
pentru mai buna lor întărire am lipit și pecețile noastre pe a
cest act al nostru.
S’au scris în anul 7114, Ghenar 20 zile.
d
Ioan f al Moldovei v v
TY
Pecetea Arepiscopului Romanului.
Pecetea sf. Nicolai, Episcopii Rădăuțului.
SI
Pecetea Sf-lor Apostftoli] . Petru și Pavel,
Episcopii de Huși
Ana
R
Dosar No. 49, Tr. 1764, Opis. 2013, f. 76.
VE
NI
83
1631 (7139), Iulie 25. Agiud (orig. rom.) Stan voiut cu 12

LU
pârgari și megieși dau zapis, că Vasile Boboc din • satul Dom

nești și-a vândut lui Dabija staroste moșia sa dtn acest sat.
RA
Se ubo mi Stan voiut i 12 prăgari ot tră[g] Ajudscomu i

inih mnoghi slughi g[os]p[u]d[a]răschiih ocrfăjstă megiia(ș)[i]i-
mea Arvat biv armaș i Gligorie Susanul i Iurașco diiac i Vas[i]-
lie Băgea diiac i Ploscuțan diiac, adecă au venit naintia noastră
NT
Vas[i]lie Boboc, fecorul lui Țigan din sat din Domnești, de nime
nevoit, nice asuprit, ce de bună voia lui și au vândut a saa di-
reaptă ocină și moșie din sat din Domnești, din partea de gos,
CE
din frunte doao pământuri și din tot locul, căt să va aleage par
tea lui, din cămpu, din pădure, din pomeate, dintr’apă și din va-
traa satului, aceaia au vândut priatinului nostru Dabijei Staros-
tiea derept trei boi buni și doo vaci și treizâci de galbeni, bani
/
buni, deci noi văzindu de bună voia' lor tocmală și deplin[ă] pla
SI
tă, făcut-am priiatinului nostru Dabijei starostei a[c]est zapis pre

acea parte de ocin[ă] din sat din Domnești ce sint pre Sireat în
IA
ținutul Agudiului, ca să-i fie de credință și de mărturie și pre

CU
R
293 —
RA
mai mar[e] întăritură pus-am pecetea orașului și ale noastre pe-
ceți și iscălituri. Că semu istinomu listu znatis.
LIB
Pis u Ajud v[ă]l[ea]t 7139 Iuli 25
Urmează Iscălituri (Locul pecetii târgului
Trei peceți inelare Ajud, care ef. ștearsă).
Az Lucod uricar pisah
TY
Iscăliți: Iurasco iscal., Ploscuțan, V[a]silie...
SI
84
ER
1661 (7169) Iulie 1 Iași. (Original în românește). Ștefăniță
Vodă Lupu întărește Căzacului Cizmariu ocina de dania ■ făcută
acestuia de Costanda în Vărzărești.
IV
Noi Ștefan Vasilie Voevod Bojiiu mi[lo]stiiu g[os]p[o]dară
UN
zemli Moldavscoiu dat-am cartea domniei meale Căzacului Ciz-

mariului, ca să fie taari și putiarnic cu cartea domniei meale a
ținea și a opri a lui driaptă ocină și danie ce are dela Co
standa, toată partea Costandii din saatu d<in> <VVă>rzărești
AL
din vinitul ce va hi; iar de va avea • cineva nescai drease . . . .

aicea la domnia mea să le aducfă] și să stea de fațfă].
Saam g[os]p[ojd[i]nă velial.
TR
U las V[ă]l[ea]t 7169 Iul [ie] 1

(L. p. domnești)
Vel log[o]f[ă]t uc[il]
EN
Arh. Stat, lași, documente necatalogate. *

/C
85
1671 (7179), Ian. 24. Mărturia boerilor (ale căror nume nu

le dă documentul), că Doamna Catrina, soția răposatului Dabija
SI
Voevod, le-a arătat zapisul prin care a cumpărat dela Nastasia

Bârladenița, dela popa Dumitrașco Caber etc., nepoți și străne
IA
poți lui Iurașco Marițanul log. ocina moștenită dela acesta din
satul Viltolți, în ținutul Chigheciului.
U
AR
294 —
Copie întocmai scoasă di pe zapisvl ce este trecut în condică,
IBR
din anul 7179, G'ienari în 24.
Se ubo mi (numili boerilor) scrim și mărturisim cu acestal

nostru adevărat zapis, cum au arătat înnainte noastră Mărie Sa
YL
Doamna Catrina răposatului Dabija V[oe]v[o]d, un zapis de cum
părătură dela mâna Nastasiei Bărlădenița și dela măna popii lui
Dumitrașco Caber, nepoții lui Iurașco Mărițanul logofăt și dela
alți frați ai lor și veri care sănt nepoți și strănepoți lui Iurașco
SIT
logofăt, făcut denainte a mulți boeri și oameni buni, așa scriind
și mărturisind într’acel zapis, cum Nastasie Bărlădenița și cu popa
Dumitrașco Caber și cu alți frați și veri ai lor, cu toții care sănt
R
nepoți și strănepoți lui Iurașco Mărițanul, au vândut a lor dria-
ptă ocină și moșie ce au avut dela unchiul lor și moșul lor Iu
VE
rașco logofăt din uric de cumpărătură ce au avut dela Eremie
Moghila Voevod- din sat din Viltolți ce sânt pe Prut în ținutul.
Chigheciului și dintr’un loc de pustie ce este între gura Sacii și
NI
între săliște lui Mihai într’acel ținut din sat din Viltolți și între
Coșiești, care sănt la ținutul Fălciiului.
LU
86
RA
Opis din 18 Dec. 1841 de documentele moșiei Bricenii din

țin. Hotinului.
NT
Opis de documenturile moșiți] Bricenii dela țănut Ho

tinului oblastul Beserabii pe cari moșiți] ești târg și mahala
și s’au dat zăstre duruți]sțale] Roxandra Saburou născută Roz-
nouano.
CE
Eșii, 18 Dechemvțrie] 1841
Uric dela Petru V[oe]v[o]d din let 7085, Noemvțrie] 14,

scris sârbești pentru satul Adnecâuții de pe Vilie dela țănut Ho
I/
tinului ce l-au vândut log[ojf[ă]t[ului Gavriil lui Manoil Pilipovschi.

— Asămine uric sârbesc dela Petru V[oe]v[o]d din let 7084
IAS
Avg[u]st 7 pentru satul Adnecâuții de pe Vilie dela țănut Hoti

nului, ce l-au vândut Ana a lui Toad[e]r Bucoțca cu niamurile ei
lui Gavriil tretii log[o]f[ă]t.
U
AR
— 295 —
— Asămine uric sârbescu din let 7097, Apr. 31, pentru 400
R
zloți ce au întors diacul Pilipovschi lui Borălianul Diacul pen
tru cumpărătura satului Bricenii.
LIB
— Asămine uric sărbescu din let 7097 Maiu 1 pentru o
săliște di Căuții ci să numești Bricenii dela țăn[u]t Hotinului pe
Vilie, ce acel domn au miluit pe Petriman diiacul pentru șasă
cai ce i-au dat.
ITY
— Asămine uric sârbescu din let 7097 Maiu 2, pentru o
bucată de pământ, numit vadul de Piatră, în sus pe Vilie ci l-au
luat dela Simion Pilipovschii și l-au dat diacului Petriman.
— Mărturie sărbască a lui Stroic vel log[o]f[ă]t, Ieremiavel
RS
Vor[ni]c și Gavrilaș log[o]f[ă]t din let 7097, Iunie 28 pentru în
voiala săvârșită între Petriman Diacul și Pilipovschi pentru un
vecin și o casă din Briceni.
VE
— Uric • sărbescu dela Aron V[oe]v[o]da din let 7100,
Fev[ruarie], 3, pentru satul Adnecăuții, ce să numește Bricenii
de la țăn[u]t Hotinului pe care l-au luat dela Petriman Borălia
NI
nul și l-au dat Giupânesei lui Pilipovschi și tuturor fiil[o]r ei
pentru că Petriman la vade n’au întors banii hotărâți după giu-
decată.
LU
— Uric sărbescu dela Gaspar V[oe]v[o]d din let 7128, luli

21 prin care întărești lui Simion Pilipovschi stăpânire satului
Adnecăuțăi numită Bricenii.
— Uric moldovinesc dela Vasile V[oe]v[o]d din let 7150,
RA
Mart 15 prin care întărești stăpânire lui Costandin Stârce pâr

călab, pe moșie Bricenii.
— Ispisoc sărbescu dela Vasile V[oe]v[o]d din let 7154, luni
NT
28, prin care întărești lui Cost[andin] Stărce Pârcălabul de Ho-

tin, stăpânire pe o a patra parte din moșie Bricenii c’au cumpă
rat-o dela Dumitru Barbovschi.
CE
— Zapisul lui Dumitru Barbovschi și a giupânesei lui din

let 7155, Mart 12 prin care vinde o a patra parte din satul Bri
cenii pe apa Vilii lui Constandin Stârce, pârcălabul de Hotin.
— Suret, sârbesc dela Vasile Vodă din let 7156 prin care
I/
întărești stăpânire lui Costandin Slârce pe o a patra parte din

satul Bricenii ce au cumpărat-o dela Neculai Selitrariul și pe o
S
altă a patra parte din Briceni cumpărată dela Dumitrașcu Bar

bovschi. „
IA
— Zapisul lui Neculai Selitrariul din let _ 7156, Iuli 6, prin

U
R
— 296 —
RA
care vinde lui Cost[andin] Stărce o a patra parte din satul Bri-
cenii.
— învoiala loanii Comâla din let 7163, Oc[tom]v[rie] 10,
LIB
săvârșită cu Miron Stârce pentru apa dela moară.
— Zapisul lui Miron Stârce din let 7183, Maiu 1, prin
care vinde lui Prodan Drăgășăseul sat întreg Bricenii dela țănut
Hotinului drept una mii lei.
— Zapisul stol[ni]c[ului] Toad[e]r sin Nacul și a solii lui
ITY
din let 7201, Septfemvrie] 4, prin care vinde marelui Vistiernic]
lordache Ros[ă]t sat întreg Bricenii dela țănut Hotinului, drept
350 lei.
RS
Carte Divanului din let 7201, Sept[em]v[rie] 8, întăritor a-
ceștii vânzări.
— Mărturie dela vornicii de Poartă din let — luli[e] 15,
pentru întoarcirea banil[o]r de cătră Stârce lui Barbovschi.
VE
Carte Divanului Cnejiței] Mold[a]v[iei] din let 1809 Au-
g(u]st 7, pentru moșiile din țănut. Hotinului, date familii Rosătești.
— Impărțala din let 1813, Septțemvrie] 22, săvârșită între
NI
d[u]mn[ea]l[o]r vistiernic] lordachi Rosțăjt, Zoița Balș, Costfan-

din] Ros[ă]t spatfajr și Matei Crupenschi pentru moșiile din
LU
țănut Hotinului, cuvenite familii Rosătești iscălită și de Andrei

Pavli, epitropul lui Beizade loan Mavrocordat și a domnițăi
Ralu Moruz și întărită de catră comitet.
Dosar. No . 55, Transport. 1765, Opis. 2014, f 812.
RA
87
NT
1840, Oct. Izvod documentelor prezentate de Smaranda Bel-

diman prin vehilul ei, comisiei «hotărâturilor a ținutului Hotin».
CE
Izvod de documenturile ci au înfățoșat la comisăa holă-

răturil[o]r a ținutul[u]i Hotinu vechilul vor[ni]c[e]s]ii Smaranda
Beldiman dumfneajlui gaberschii secretari Vasălie Beidiman
pe moșia Nelipăuții, atingătoare și de moșia Lucăcenii. Anul
I/
1740, Luna Oc.

IAS
1. — 7093 Febr. 16, Zapis vechiu pe sârbii cu tălmăcirea lu1

în dialectul moldovinesc pe a patra parte din Neli-
U
R
— 297 —
RA
păuji ci au dat-o Dumțijtru Movilă maicii sale Nas-
tasăei.
2. — 7095 Febr. 19 Ispisoc vechiu pe sârbii cu tălmăcirea lui
LIB
dela D. Petre V[oe]v[o]d, întăritori acelui zapis.
3. — '7107 Mai 15, scrisoare dila Gheorghi Pârcălabul de Hotin
cu tălmăcire, arătând cum , au răscumpărat Pătrașcu
vor[ni]c de Botoșani giumătate de sat de Njlipăuți dila
ITY
Toader Urmezău i dila fratile său Isac.
4. — 7134 Ghen[a]r 4, lspisoc vechiu pe sârbii cu tălmăcire
lui dila D. Radul V[oe]v[o]d, întărind lui Avraam Di-
iacul pe a patra parte din giumătate de sat de Neli-
RS
pănț[i] parte ce din mijloc, ci au cumpărat-o cu 001
taleri dela Mărica, soțăia lui Tiron din Lăhăceni.
5. — 7134 Avg[us]t 1, Zapisul lui Toader sin Avram Diiacul
VE
pentrn a patra parte din moșăia Lucăcenii, ci au ză-
logit-o la Toader Jora Sulgeriul.
6. — 7150 Dechemvrie] 2, lspisoc vechiu pe sârbii cu tălmă
NI
cirea lui dila Domnul Vasălie vfoejvjojd întăritori lui
Avraam Diiacul pe giumătate de sat Nelipăuțăi în
ținutul Hotinului.
LU
7. — 7160 Mart. 11 Zapis dela Toader sin Avraam adiverind

că au primit partaș[i] la satul Lucăcenii i săliștea Ne
lipăuțăi și pe fratile său Crâstea. •
RA
8. — 7160 Apr. 20 Mărturiia lui Ifrim Hăjdău precum au îm

părțit satul Lucăcenii pe patru ficiori a lui Avram
Diiacul.
9. — 7161 lspisoc vechiu pe sârbie cu tălmăcirea lui dila D.
NT
Vasălie, v[oe]v[o]d întăritori ficorilor lui Avraam ' Di-

iacu pe satul Lucăcenii i siliștea Nelipăuți după îm-
părțala urmată între dânșăi.
CE
10. —7161 Săp[tem]vr[ie] 4. Scrisoare dela Neniul Vor[ni]c de

Poartă cum au împărțit satul Lucăcenii i săliștea Ne
lipăuți pe patru fidori a lui Avram Diiacul.
11. —7161 Săpțtem]vr[ie] 5. Zapis dila Irina i Zosca fetile lui A-
/
vraam, tot asupra arătati împărțăli cu frațăi lor Crăs-

SI
tea și Toader.
12. —7176 Săpțtem]v[rie] 6. Copie de pe zapisul lui Crăstea A-
IA
vraam cu care vinde a patra parte din satul Nelipăuțăi,

U
AR
— 298 —
partea Ciogolii lui Miron Cluc[e]r, adeverită numai de
IBR
med [el ni]c[e]r[u] I Vasăli Racliș.
13. —7184 Mai 9. Zapisul lui Vasale i Toader, fidorii lui Dumi-
traș Morco[v] pe a ' patra parte din satul Lucăcenii pe
Viliia ci au vândut-o Joroaei.
YL
14. —7185 luni 15. Zapisul lui Crăsti săn Avram cu cari vinde
a patra parte din satul Lucăcenii pe apa Vil iei lui Pro-
dan Drăgușăscu Med[elni]c[e]r.
15. —7186 Noemvrfie] 7. Zapisul Vasălcăi, fata lui Vartic cu care
SIT
vinde lui Pradan Drăgușăscu trii părț[i] din satul
Lucăcenii i parte sa din Nelipăuț[iJ.
16. —7299 Av[gus]t 28. Copie dipe mărturtia sulg[e]r[ului] Costan
din Leondari, arătătoare că după cercetare ce au făcut
R
au dovidit moșăia Cosăuțăi alăture cu moșăia Varti-
VE
căuțăi.
17. —7209 Iulie 11, Copie adiverită de cătră divan depe înpărțala
hatmanului Lupul Bogdan, prin care arată că înparte
NI
fiiului său Ioan i fiicii sale Mariia, între altile le-au
dat și satile întregi Lucăcenii i Nelipăuțăi.
18. —1809 Noemv[rie] 6. Copie adiverită de Aghențăia Austrii-
U
cească de pe adiverința comitetului pentru scrisorile

ci au înfățoșat boerii Neculcești pe moșăia Nelipăuțăi.
AL
19. —1810 Apr. 27. Copie adiverită de ocrujnoiul sud a Chiși-

năului și a Orheiului supt No, 219 de pe carte Diva
nului Moldavi’ei, prin care s’au întărit în stăpânirea
TR
boerilor Neculcești între alte moșăi dela țin[u]t. Hoti

nului și pe satul Nelipăuțăi pe Vilia în acestașți]
ținuft].
N
Dosar N. 55, Transport, 1765, Opis. 2014, f. 161.

CE
CÂTEVA NOTE
I/
Nr. 2. Originalul slavonesc e publicat ap. Mihai Costă-

chescu, Documente moldovenești dela Ștefan cel Mare, Iași
IAS
1933, pag. 21 și urm.

Nr. 3. A fost republicat ibidem, pag. 112—3 cu note.
Nr. 4. Documentul este important, fiindcă arată transformări
CU
R
— 299 . —
RA
în boerimea moldovenescă. Descendenții lui Nan clucer porni
seră pe panta decăderii economice. Vezi despre aceasta M. Cos-
tăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare,
LIB
Iași, 1931, II, pag. 166 etc.. Pentru prima oară în acest document
întâlnim pe Grozav vornicul a cărui carieră începuse ascendența.
Nr. • 5. Despre Nicoară Grozav, pârcălab de Cetate Nouă
dă știri acest document. Traducerea veche publicată de noi are
TY
și lecturi greșite, ca Labi pentru Talabă, Umsii pentru Dumșii,
Feli pentru Felea, Ion pentru Iona, lipsește Barbovschi portarul de
Suceava. Este însă interesant că găsim pisar pe cunoscutul Ion
SI
care-și dă porecla cu rotacism : Marjire. Mai aflăm că ieromona
hul care în prima jumătate a secolului XIX traduce documente
ER
din slavonește spune că este dela Sf. Sava.
Nr. 6. Documentul este important, fiindcă arată la 22 Mar
tie 1535 pe Tomșa, pârcălab de Ciobârciu și dă știri despre
IV
Chișinău, necunoscute. Noul gradschil e Cetatea nouă. Dintre
boerii martori lipsește Draxin comis. Curunul e lectură greșită
pentru Colun care era stolnic. Logofăt era Toader. Pisarul era
UN
Dumitru Popovici și traducătorul i-a zis Dumitrie vellogofăt.

Vezi traducerea aceluiaș document, făcută de Hasdeu după ori
ginal în Archiva istorică h, pag. 83. Aici e însă Toma, nu Tomșa
pârcălabul de Ciobârciu,
AL
Nr. 7. Pe lângă alte documente și acesta arată că Erimia,

cunoscutul vistiernic al lui Ștefănițâ Vodă s'a călugărit luând
numele de Evloghie. Mai aflăm că Crasneș, boerul complotist
TR
în contra lui Petru Vodă Rareș era proprietar Hereștilor din

țin. Sucevii. Documentul spune, ce e adevărat că Crașneș «întru
vicleșug... au... perit».
EN
Nr. 8. Lecturi greșite: corect Huru, nu Hura; corect Iurie,

nu Curi; corect Neagul, nu Negură. Velcomisul e Plaxa.
Nr. 0. Lectură greșită: Plasca pentru corect Plaxa.
/C
Nr. 10. E necunoscut azi documentul prin care Varvara

stăpânise din satul Orășa. Cu data de 25 Noemvre 1547 d.
M. Costăchescu a publicat documentul z?n Ion Neculce, fasc. 7
SI
(1928), pag. 209.

Nr. 11. Originalul documentului s'a publicat ap. Gh. Ghi-
bănescu, Surete etc. XIX, pag. 211—2. Traducerea veche, ce o
IA
dăm aici are greșeli de lectură: Șăndrescul pentru corect: Șen-

U
R
300 —
RA
drescul, Plascu pentru cored: Plaxa. Hasan dela d-1 Ghibănescu,
pag. 214 este greșală.
Nr. 12. Documentul este interesant, când arată că Anton a
LIB
dat lui Nădăbaicu velvornic 100 galbeni să-l facă vameș.
Nr. 15. O copie a traducerii din 1806 s’a publicat ap. Gh.
Ghibănescu, Surete etc. XXIV, pag. 186. Se va vedea că publi
carea copiei cetite de noi nu este făr’ de folos.
ITY
Nr. 18. O regestă a acestui document s’a publicat în Creș
terea colecțiunilor Academiei Române pe Oct.-Dec. 1910 pag.
277, dar aici se pomenește numai satul Hrăneștii. In alte docu
RS
mente din 1598 e Gligorie stolnic, nu Gregorce ca în textul dat
de noi.
Nr. 25. Originalul a fost publicat ap. L. T. Boga, Docu
mente basarabene m. Chișinău 1929, pag. 27—28. Satul e Coli-
VE
șăuți. Rășcertă e Rășcinți.
Nr. 50. Aici se amintesc următoarele documente vechi: 1)
doc: dela Ilie și Ștefan voevozi din 6 Iul. 1437 pentru Mihai
NI
Oțăl, 2) document dela Petru Vodă Șchiopul din 25 Iunie 1584 etc.
Nr. 52. Interesant pentru istoria târgului Scheia.
LU
Nr. 55 Ap. Mihai Costăchescu, Documentele moldovenești

înainte de Ștefan cel Mare, Iași 1932, II, pag. 21 ; s’a publicat depe
acest document o regestă, cu data greșită de 6 Iunie 1438. Do
cumentul este important și prin faptul că a păstrat numele a
RA
unor vechi judecii moldovenești. Săma suretului e Sima.

Nr. 56. In formă de regestă făcută după condica m-rii Ră-
chitoasa s’a publicat documentul și ap. Iulian Marinescu, Bogdan
NT
III cel orb, București 1910, pag. 111. Regestă veche publicată de
noi are lucruri cari acolo lipsesc.
Nr. 57. Cu data de 18 Mai 1531 s’a publicat o traducere
CE
a acestui document, făcută de N. Beldiceanu în Uricarul XIV,

pag. 81—83. Originalul slavon se află la Alex. Cantacuzino Paș-
canu.
Nr. 58. Ap. Gh. Ghibănescu, Surete etc. XVIII, pag. 188 s’a
I/
publicat mențiunea unei copii a acestui document. Dar data e

greșită: 3 Martie 1535. Vechiul traducător a tradus greșit unele
IAS
nume ale boerilor martori: Petre Crăcovici e în alte documente

sau Crăcu, nici odată Crica. Trebuia Borcea, nu Burcăi, apoi
Iurii, nu Jorea.
CU
R
— 301 —
RA
Nr. 59. Nu s’a publicat până azi documentul dela Petru (II)
Vodă, de care pomenește documentul.
Nr. 60. Cu data greșită 14 Mai 1546 s’a publicat o regestă
LIB
a acestui document, ap. Ghibănescu, Surete XVIII, pag. 223.
Târgul nou este cunoscuta Cetatea Nouă, unde alte documente
din 1546 arată doui părcalabi. Numele documentar obicinuit al
spătarului din acest an e Iurii, nu Gheorghe.
ITY
Nr. 61. Cei mai mulți boeri sunt citiți greșit, ca Petruvici
în loc de Petru Crăcovici, Dăncila Horni în loc de Danciul
Huru etc.
Nr. 62. Din fragmentul de document publicat de pe un
RS
suret ap. Ghibănescu, Ispisoace etc. I, pag, 111—2 aflăm că
sulgerul se numia Petriman, ca boer hotarnic a fost Săchel me-
delnicer, dar suretul dat de noi reprezintă o traducere superioară
VE
și mai corectă. D-l Ghibănescu nu spune, de unde a luat docu
mentul, nici cine l-a tradus.
Nr. 63. Sechiul în alte documente e Seachil. Documentul
e foarte important prin numele marilor boeri cari sunt martori.
NI
Nr. 64. Am dat între documentele moldovenești și cele trei
documente muntenești cari încep cu acesta. Să se știe că lanul
LU
e lane, Brăcan e Bărcan, Panul e Pană, Ghiuhman e Ghiorma,

iar Negoia e Neagoe. Vechiul traducător a cetit greșit.
Nr. 65. Traducătorul vechiu a cetit greșit Stan pentru Stan-
ciu, Maid pentru Badea și Banachi pentru Ianachi.
A
Nr. 66. Observăm aici că la un document din 15 Mai 1569

(Ghibănescu, Surete etc., pag. 34—36) și la altul din 20 Mai
TR
următor {idem, Ispisoace etc. Ib pag. 122—5) întâlnim pe Gavril

logofăt.
Nr. 67. _ Documentul este important și prin datele despre
EN
familia Posadnic și Berheci. Originalul s’a publicat ap. Ghibă

nescu, Surete etc. XXI, pag. 105—6. Traducerea veche publicată
de noi o credem totuși folositoare.
/C
Nr. 69. Traducătorul a greșit citind numele boerilor mar

tori. Din documente apropiate de ziua acestui document știm
că mare comis era Radu, că Gonțea era velpaharnic, că vornicul
era Mitrea. Vâlcul mali diac este o știre interesantă.
SI
Nr. 71. O scurtă regestă a documentului în Creșt. col. Acad.

Rom. pe Aprilie—Sept. 1910, pag. 108. Intre boerii martori par
IA
a fi lipsuri la pârcălabi. Spân e Stan.

U
R
— 302 —
RA
Nr. 72. Oare Ciolpan, ispravnic de Bacău, va fi fost și’n
original ?
Nr. 73. Originalul slavon s’a publicat ap. Ghibănescu, Su-
LIB
rete etc. XXI, pag. 119—20. Se va vedea, că traducerea veche
nu este inutilă.
Nr. 75. Data zapisului este de discutat.
Nr. 76. Document important pentru data zidirii m-rii Galata.
Nr. 77. Documentul are date importante despre Posadnici.
ITY
Nr. 80. Raport de hotărnicire în formă de scrisoare, formă
rară.
Nr. 82. Documentul a fost menționat ap. Melhisedec, Chro-
RS
nica Romanului, București 1874, pag. 237 și ap. S. Zotta, Mă
năstirea Golia (Buletinul corn. mon. ist. an. XVII 1924, pag. 108).
In acest studiu d-1 Zotta socoate că pecetea dela sfârșitul docu
mentului, așezată la miloc și de-asupra peceților episcopale de
VE
Roman și Rădăuți, este a voevodului Ieremia ' Movilă.
Nr. 83. Mențiunea voiutului e foarte interesantă, mai ales
că în acelaș, în mod deosebit, ' este vorba și de un staroste.
NI
Nr. 85. Mențiunea satului Vilolți în Chigheciu este im
portantă.
LU
Nr. 86, nr. 87. Publicăm aceste liste de documente, fiindcă

unele din acestea până azi sunt necunoscute.
Alex. Băleanu
Iași 19 Sept. 1935.
RA
NT
CE
I/
IAS
U
R
RA
LIB
TY
Cum se moșteniau moșiile în Țara=Româ=
nească până la sfârșitul sec. al XVWea ?
SI
ER
Contribuțiuni la istoria vechiului drept
din Țara-Românească ')•IV
(Urmare)
XII
UN
Prerogativele dom Cu cât mergem mai înapoi în istoria

nești în materie de Țării-Românești, cu atât puterea domnu
succesiune. lui este mai mare în orice ramură a vieții
AL
de stat. Nu se poate afirma însă că puterea celor mai vechi domni

munteni, când independența politica aureola, prestigiul domniei
era despotică. Țara își avea legile sale,după cari se cârmuia.
TR
Domnul era chemat să garanteze observarea legii. Dela el care

reprezenta țara emana orice drept și iarăși numai el putea ad
mite vre-o abatere. Situațiunea aceasta deriva din împrejurarea
N
că dinastia Basarabilor a creat noua formă a țării, formă întâl

nită documentar dela începutul secolului al XlV-lea. Primul or
CE
ganizator al Țării-Românești care din prima jumătate a sec. XIV

își face loc atât de însemnat în cealaltă lume europeană, a mo
ștenit o situație de drept din stătulețele sudcarpatice pe cari le
întrunia sub o singură domnie.
/
Din cea mai veche viață munteană de drept se vede că

Basarabii au respectat formele vechi de viață juridică, Statul lor
SI
nu are formele unui organism politic nou născut, ci reprezintă

IA
1) Vezi Cercetări istortce an. VIII-IX (1932-1933) nr. 2 și 3.

U
R
— 304 —
RA
adaptarea unor vechi forme de stat la nevoile noi dela începu
tul secolului al XlV-lea. In general se poate spune că situațiile de
drept nu se pot transforma fără risc dela o zi la alta, căci ele
LIB
reprezintă pe lângă forme politice anumite, și speciale împre
jurări economice și sociale cari corespund unei . anumite men
talități. Grija primilor Basarabi a trebuit să fie să asigure vii
torul statului care, creație a lor fiind, nu putea fi văzută decât
ITY
în legătură cu continuitatea dinastiei. Ordinea veche găsită și
moștenită a fost remaniată în acest nou senz care în parte era
continuarea vechii ființi politice care se contopia într’alt întreg.
Trebue să ținem seamă aici de faptul că viața românească sud-
RS
carpatică avea aproape în totalitatea sa aceleași forme și’n 1247,
cu excepția unor părți răsăritene cari la începutul secolului al
XlV-lea mai erau sub Tătarî. Știm că Tătarii au fost alungați
VE
dintr’aceste părți tocmai sub Nicolae Alexandru Vodă ’).
Deci la începuturile sale statul Țării-Românești are forma
unui stat de cucerire, sau mai bine zis de creațiune a dinastiei
NI
Basarabilor. De aceea domnul s’a zis mare voevod, fiindcă la în
ceput și câtăva vreme după aceea au mai fost și alți voevozi
în țară. închegarea într’un singur stat ale formațiilor politice ro
LU
mânești sudcarpatice s’a realizat mai ales prin meritul dinastiei

Basarabilor care a trebuit să-și aibă devotații săi și pe alții cari
au aplaudat pe acela care a putut să. ajungă voevod a toată Ța-
ra-Românească. Domnul a trebuit deci să țină seamă, de a
RA
ceastă formă de cucerire, de acest caracter feudal cu care înce

pea țara sa. Așa se explică, dece domnul a promovat, nu nu
mai a menținut coloarea feudală a organizațiilor de stat pe
NT
cari le-a unit. Cu marii feudali ai țării ajunși mari dregători

domnești va conduce deci el țara. Din cele mai vechi vremuri
documentare lângă domn era un sfat de fruntași, mari dregători
CE
sau boeri, de avizul căruia domnul trebuia să țină seamă

chiar și’n orientarea politicii externe, precum avem știri din
1) Documentul din 28 Iunie 1358 (Hurmuzaki — Iorga, Documente

I/
XV1 etc., pag. 1 și Hurmuzaki — Denșusianu, Documente etc. I2. pag. 58)
arată că drumul de comerț dintre Buzău și Prahova pâcă la locul, unde
Ialomița se varsă în Dunăre, era drum nou. Nu mult înainte de această
IAS
dată fusese încorporată această regiune muntenească la țara Basarabilor.

Tot atunci s’a întins stăpânirea basarabească în sudul regiunei dintre Prut
și Nistru, dela care stăpânire munteană a rămas numirea Basarabie.
U
R
— 305 —
RA
vremea lui Mircea cel Bătrân. Cu acest sfat hotărăște domnul și
toate chestiile de proprietate. Cartea domnească de judecată
are ca martori pe membrii acestui sfat căruia în terminologia
LIB
noastră istorică, i s’a zis divan domnesc. Acest sfat reprezintă
tradiția țării, în orice ramură de activitate și’n afară de inițiativa
domnească aceiași membri ai sfatului domnesc puteau pregăti
pe domn pentru anumite înoiri. Este adevărat că domnul își a
legea pe sfetnicii săi, deci în persoana lui vedea toată lumea iz
ITY
vorul vieții de drept, deși el judeca, aproba sau refuza, împre
ună cu «credincioșii săi boeri», cel mai înalt for de drept care
însă, după cum am văzut până acum, respecta norme anumite
S
în activitatea sa.
Cu dreptate s’a spus că și’n Țara-Românească a fost do-
ER
mlnlum emlnens al domnului ’). hi baza acestuia orice mutațiune
de proprietate se făcea după legea păzită de domn. Prin boeri
delegați domnul putea să-și ia informații, să strângă mărturisiri,
IV
să hotărască în anumite cazuri. Așa a început organizația jude
cătorească. Judecătorii erau delegați ai puterii domnești. Excep
țiile trebuiau să aibă aprobarea domnului, pentruca să aibă forță
UN
legală. Toate excepțiile în legătură cu devoluțiunea titlurilor de

proprietate porniau dela principiul că orice proprietate pornește
dela aprobarea domnească care era limitată prin legi vechi, așezate
pentru a apăra proprietatea familiară și dreptul Românilor asu
AL
pra proprietății. Este interesant d. e. principiul că «păgâni», Turci,

nu pot avea proprietate în țară. Orice titlu de proprietate imo
biliară reprezenta și obligații față de domn și țară. De aceea nu
TR
era indiferent, dacă moștenia descendența masculină sau descen

dența femenină, precum și din punct de vedere fiscal interesa,
EN
1) Această constatare a scris-o mai întăi. Ion Nădejde, Din Istoria

dreptului roman, București 11899, pag. 29. A fost repetată apoi ap A. V.
Gîdei, Conți ibuțiuni pentru istoria socială a țărănimii noastre, etc. Bucu
rești 1994, pag. 94, apoi ap. Dinu C. Arion, încercare asupra dominiului
/C
eminens din Principatele Munteniei și Moldovei în secolele XIV și XV în

Inphinare lui Nicolae Iorga, Cluj 1931, pag 18 și ap. I. C. Filitti, „Preadalica
să nu fie" în Revista istorică Română II fasc. 4 1932, pag. 345. D-l Filitti,
nu aminteșe că înainte de d-l Arion chestiunea au mai pus-o și alții, fiindcă d-l
SI
Arion nu înșiră, cum afirmă d-l Filitti, toate părerile „istoricilor noștri", —
Nu se poate admite părerea d-lui Arion care conchide că din dominium
emlnens al domnului a rezultat „necesitatea reînoirii lor (=adită a hrisoave-
IA
ior și uricilor) la fiecare urcare pe tron de noul stăpân al țării".

20-1 .
U
AR
— 306 —
ca mutațiile de proprietari să urmeze cursul vechiului obicei:

așa se explică, de ce în primele documente muntenești, întâlnim
R
mai ales proprietăți indivize, proprietăți de colectivitate familiară.
LIB
In legătură cu toate acestea era o mentalitate generală care
corespundea nevoilor domnului, trebuințelor țării și situației ge
nerale economice. De aceea constatăm multă vreme așa de puține
inovațiuni în dreptul vechiu muntean. Abia după mijlocul seco
lului al XVl-lea constatăm o altă mentalitate în strânsă legătură
ITY
și cu o situație economică schimbată. De aceea abaterile dela
legea comună a succesiunilor erau bine cunoscute întregii lumi
muntenești, ajunseră părți integrante ale legii ')
Am prezentat în capitolele trecute seria acestor abateri, dând
RS
cât mai multă informație, pentru ca chestiunea să fie cât mai
lămurită. .
Moșii prădalice și ne-

VE
Am avut deosebită grije să arătăm că
prădalice. în unele cărți domnești stabilindu-se tit
lurile de proprietate, se întâlnește o for
mulă care însemna o derogare, o abatere dela dreptul comun,
NI
Am întâlnit această formulă în cazuri de înfrățiri, de înfieri etc.

Prin această formulă moșiile sunt clasificate în două categorii:
LU
în moșii prădalice și moșii neprădalice. Preliminăm de acum că

moșii prădalice erau acelea, la devoluțiunea cărora se urma legea
comună a succesiunilor, iar neprădalice acelea, pentru devolu
țiunea cărora domnul aproba vre-una dintre abaterile arătate de
RA
noi mai sus, ca drepturi anumite de moștenire. Prin aceste abateri

domnul abzicea de prerogativele sale, în sensul cărora orice moșie
NT
1) De aceea nu se poate primi părerea că „domnii se considerau având

proprietatea supremă asupra întregei țări" (Arion, lucr. cit., pag. 18) De
oarece am văzut și până acum și vom constata și mai departe că hotărîrile
domnești erau limitate prin vechea lege a țării, că oricâte abateri ar re
CE
prezenta vre-o hotărîre domnească, niciodată domnul nu decidea, decât

în sensul abaterilor aprobate de lege și obiceiu, sau cum am mai spus în text,
abaterile făceau parte integrantă din lege. Unele fuseseră moștenite de Ba-
sarabi. — Este de asemenea o eroare a considera că „principatele românești
s’au fundat sub influența acestei concepții a regimului donațial..." (Arion
I/
ibidem, pag. 17), adică a regimului donațial din Țara-Ungurească. Țara

primilor Basarabi a moștenit regimul si concepția de drept în materie de
IAS
succesiune din formațiunile politice întrunite într’un întreg. Despre aceasta

vom scrie mai mult în capitolul despre influențele streine în vechiul drept
muntenesc.
U
R
— 307 —
RA
fără moștenitori masculini după dreptul comun revenia domniei. Gă
sim ecoul acestui foarte vechiu drept muntean și într’un document
din 13 Ianuarie 1707 în care este vorba despre moștenirea lui
LIB
Tanasie Sărăcinescul. La data de mai sus Constantin Vodă Brân-
coveanu serie în cartea sa domnească: «deci murind și acea
fată și nerămănând dintr’însa coconi mici și nimeni alt din Tănasie
Sărăcinescul, ca să stăpâniască ale lui, alesu-i-am ce au fost ale
ITY
lui Tănasie Sărăcinescul după obiceiul țării și a pravilei i legei,
precum s’au rânduit dinceput pentru cei ce nu vor rămâne ui
mim dintr’înșii moștenitori, acelora multe, puține să le ia domnia
să le stăpânească». Pentru a arăta chestiunea cât mai lămurit,
RS
pentru ca afirmațiunile noastre să poată fi perfect controlate, dăm
și aici mai întâiu materialul documentar comentându-1, și apoi
vom încerca să formulăm teoria. Procedăm așa, fiindcă avem la
dispoziție . mult mai mult material, de cum a avut toți istoricii
E
cari au tratat această problemă ’) și ne deosebim de explicările
IV
pe care ei le-au dat.
Primul caz, când se întâlnește documentar formula amintită,
UN
deci când este vorba de o moșie prădalică, este din 20 Septem

vre 1459 2) La această dată Vlad Vodă Țepeș dă. moșia Ponor,
moșie de cumpărătură (la cumpărare s’a dat domnului un cal).
Documentul e mult deteriorat. Dăm în traducere formula care
AL
ne interesează: «și care din ei va muri, iar moșia să fie celor

rămași..... prădalică să nu fie.... cu copii ei peste a patra parte din
Ponor.... să le fie de moșie și de ohavă.... lor, copiilor lor, nepo
TR
ților și strănepoților lor, odihnind de vama,... de vama porcilor,

de vama albinelor, de vama morilor, de vama oilor, de dijmă
din sat... posadă, de podvoade și... slujbele cele mari... nici jude
cător, nici globnici... nici nimeni...» 3)
EN
Judecând, după formulele sale, documentul, constatăm că se

deosebește de celalalte, mai ales prin formula care dă moșiei
caracterul neprădalic.
/C
1) Anume cu explicarea formulei amintite s’au ocupat: I. ' Nădejde

în Pandectele române V (1926 pag, 199 și urm.,) și 1. C. Filitti, „Preadalica
să nu fie“ . în Revista istorică română II. fasc. 4 1932 pag. 337—345.
SI
2) Academia Română, ms. 5286, pag. 160.

3) D-l Damian P. Bogdan în Revista istorică română 1933 voi. HI,
fasc. II-III, pag. 269 necunoscând documentul citat de noi, socoate că for
IA
mula cu predalica începe cu documentul din 3 Iunie 1478.

U
308 —
R
Noutatea juridică a hotărîrii domnești cuprinse în docu
RA
mentul din 20 Sept. 1459 este că în sensul acesteia drept de
moștenire asupra proprietății confirmate de domn au toți copiii,
adică în mod egal descendența masculină și feim^îninî.') Domnul
LIB
a primit — spune documentul — calul.
Caz de unire și în- Moșii neprădalice sunt arătate în do-

ciare. cumentul din 12 Noemvre 1463, când
ITY
suntem în prezența unui caz de unire de
moșii și de înfiere a fetelor proprietarului. La data de mai sus
Radu cel Frumos întărește «slugilor» sale, lui Radoslav și Stan
RS
dul, apoi Marinei și Staei, fiicelor lui Radoslav, drepturi de
stăpânire asupra ocinei lui Radoslav de sub coastă și asupra
ocinei lui Stanciu dela Dedilești. In document se spune că dom
nul a aprobat, ca ocina lui Radoslav și ocina lui Stanciu «să fie
VE
(amestecate) una» și ca și Maria și Staia «să-i fie în loc de fii
și peste ocină și peste toată averea». Cetim în document formula:
kom8 ct om hhX npiiabwn cmxpm, 4, a «cm ocmwuiiM, a npxâ-
NI
auKa mexS numii ,,\a irkcui. Pentru aprobarea dată domnul a
primit calul12).
LU
Prin documentul din 12 Noemvre 1463 domnul aproba

două derogări de la dreptul comun. Ambele aceste derogări,
fiecare și aparte, aprobate de domn, făceau moșie neprădalică din
moșia a cărei soarte juridică se discuta. Când domnul aproba
RA
unire de moșii între proprietari sau înfieri, abzicea de preroga

tiva sa, în sensul căreia orice moșie rămasă fără moștenitori le
gitimi revenia domniei, adică era prâdalică.
NT
Am văzut că nu s’au păstrat documentar multe cazuri de
1) . Documentul are rupturi și deteriorări de vreme. Intre boerii mar

CE
tori se pot disttnge: jup. Vo'(co) [apare și ’n doc. din- 15 Martie 1458, Arh.
Stat . Buc., m-rea Tismana, pachet IX. nr. 91, or'g. slav, hârtie și ’n doc. din
16 Ap. 1457 ibid., m-rea Cozia, or'g. perg slav., m-rea Cozia cu Voico Do-
briță), jup. Stan vornic (Stan Negrea vornic e și ’n doc. din 15 Martie
I/
1458), jup. Oprea (Oprea log. e și ’n doc. din 16 Apr. 1457), Brațul ot
Milcov, Moldovan spătar (e și ’n doc. din 1457), Iova vistier (e ’n ambele
doc cit.) Tocsaba stolnic, Stoica oah (e și ’n doc. cit. din 1458), Gherghina
IAS
comis (e și ’n doc. cit. din 1458).

2) Acad. Rom . , 20/CVIII, or'g. slav.
CU
AR
— 3o9 —
unire de moșii '). Alt caz avem păstrat și acesta combinat cu o
R
așezare, echivalentă cu înfiere, în documentul din 15 Sept. 149412).
Documentul este o carte de judecată scoasă prin proces,
LIB
la care au figurat 12 boeri. Radul stolnic a dovedit înaintea lui
Radu cel Mare, că tatăl lui Radul stolnic «s’a unit (c» caiihiia)
(urmează loc deteriorat) să fie împreună peste ocine la Fințești
și Mircești». Probabil e vorba de unire de moșii între doui frați
TY
și anume tatăl fraților Radul stolnic și Badea, și Radoslav, des
pre care documentul păstrat spune că era unchiu lui Radul stol
nic și Badea, fiii lui Radul. Adăogăm aici că Radul și Badea
SI
puteau fi și nepoți de soră lui Radoslav, soră care a putut fi
soția tatălui celor doui frați.
ER
Ce drepturi confirmă domnul prin documentul său din 13
Sept. 1494? Se confirmă mai întăi lui Radul stolnic și fratelui
său Badea cu fiii lor stăpânirea asupra ’/2 din Fintești și din
cealaltă jumătate două părți, scoase prin procesul, în cursul că
IV
ruia 12 boeri au mărturisit că tatăl fraților Radul stolnic și Ba
dea s’au unit «peste... ocine» dela Fintești și Mircești.
UN
Domnul le mai confirmă stăpânire peste 2 părți din ’/3

Mircești și la Petrești jumătate din partea «unchiului lor», Ra-
doslav.
Toată această situație juridică rezultase din actul unirii
AL
dintre Radul, tatăl celor doui frați, și Radoslav. Acesta din urmă
trăia la data cărții domnești din 15 Sept. 1494, din care mai a
flăm că după procesul terminat care poate a fost numai o pro
TR
cedură de judecată, în baza căreia descendența moștenitoare a

fost pusă în drepturile de proprietate ale răposatului lor tată —
documentul spune numai că cele 2 părți din Fintești «le-a scos
EN
Radul stolnic înaintea domniei mele cu 12 boeri cari au mărtu

risit că s’au unit tatăl lui Radul... «(Este posibil — documentul
este deteriorat — că nu Radoslav a fost proprietarul cu care se
/C
unise peste cele două părți din Fintești.) Rezultă deci că Ra
dul stolnic și frate-său Badea stăpâniau ’/2 Fintești, apoi 2 părți
din cealaltă jumătate în urma unui act de unire a moșiilor, act
făcut de tatăl lor cu fostul proprietar, cari două părți le-au scos
SI
cei doui frați prin procedura că 12 boeri au mărturisit despre

IA
1) Vezi voi. 1 pag. 56.

2) Acad. Rom., 8/XCV, orig. slav.
U
AR
— 310 —
actul unirii. Actul unirii de moșie era o derogare dela dreptul
IBR
comun. Am văzut altă dată că atare act de unire se făcea în fața
domnului. Am mai scris că primul caz cu unire de moșii se
întâlnește documentar în vremea lui Mircea cel Bătrân ’). In do
cumentul acestui domn se arată că din actul unirii rezulta că
YL
copii lui Stan vor fi cu acelaș drept de moștenire, ca și când ar
fi fiii boerului Vâlcul, cu care Stan și-a unit ocinile. In 1573 doui
frați proerietari «s’au unit și s’au înfrățit amândoi peste a lor
ocine»...12) Deci în acest an unire și înfrățire era unul și acelaș
IT
procedeu juridic care aranja anumit drept de moștenire, abatere dela
dreptul comun, care prevedea prerogativele domnului. Prin actul
RS
de unire amintit în documentul din 15 Sept. 1494 cele două
părți din '/2 Fintești deveniau neprădalice. Aici actul unirii este
dovedit prin mărturisirea a 12 boeri. A trebuit să fie însă și un
VE
document domnesc anumit pentru acest act, care s’a putut pierde,
dar care a trebuit să aibă formula, prin care domnul abzicea de
prerogativa sa.
NI
înfiere Prin documentul din 15 Sept. 1494 se

mai întărește acelorași stăpânire peste
LU
2 părți din 1 | 3 moșiei Mircești, apoi peste 1 | 2 Petrești, partea

unchiului lor Radoslav. Documentul spune apoi că Radoslav a
venit înaintea domnului și «a așezat pe nepoții săi Radul și Badea
peste partea sa dela Petrești să-i fie în loc de fii». Urmează apoi
RA
confirmarea domnească pentru stăpânirea mai multor cumpărături,

moșii ale celor doui frați.
Și mai departe documentul citat conține excepții dela drep
NT
tul comun de moștenire. Radul a mers înaintea domnului și «a

dat» partea sa din Mircești și partea fratelui său Badea fiicei sale
Marina, ca să-i fie ocină și ohabă. Se pune întrebarea : a avut
CE
Radul pentru aceasta împuternicirea fratelui său? Că a avut, re

zultă din expunerea de mai departe a documentului. Cetim adică
în continuarea documentului că Radul stolnic și fratele său
Badea au mers înaintea domnului, «au așezat» pe Marina, fiica
I/
lui Radu, peste toate moșiile amintite mai sus, «însă, până vor fi
ei vii și fiii lui, ei singuri să-și stăpâniască ocinile și bucatele,
IAS
iar după moartea lor, dacă nu vor rămânea din ei fii, nici o
1) . Vezi voi. I, pag. 34, 43, 56.
2) . Ibidem, pag. 34.
U
R
— 311
RA
seminție, atunci să stăpâniască fiica Radului, Marina, toate oci
nile și bucatele npkAâamca Aa ntcrn (= prădalică să nu fie) și
iar dacă nu se va găsi nici din fata Radului, Marina, nici o se
LIB
minție copil (hh «AHa ce.wfHd A6™), iar ocinile și bucatele să fie
toate surorii Radului și a lui Badea»—Stana și fiilor ei. Domnul
aprobând aceste dispoziții de moștenire, le-a ertat calul.
Rezultă de aici că așezarea Marinei ca moștenitoare uni
TY
versală a tatălui ei și a unchiului de pe tată constituia o abatere
dela dreptul comun Mai constatăm năzuința de a se lăsa fiilor
moștenirea moșiilor, apoi că în lipsa acestora moșiile ajungeau pră-
SI
dalice, că așezarea Marinei ca moștenitoare era înlăturarea cazu
lui, ca moșiile să ajungă prădalice, că actul juridic avea în ve
ER
dere, ca moșiile să rămână în familia celor doui proprietari, nă
zuință exprimată prin prevederea că alături de descendența
masculină a Marinei se dă drept de moștenire și descendenței
femenine, iar ca drept ultim mijloc de a se păstra moșiile în fami
IV
lie se prevedea, că, dacă Marina n’are descendenți, «nici o se
minție copil», ocinile și bucatele . revin Stanei și fiilor ei. Stana
UN
era sora lui Radul și Badea. Unirea de moșii, dania, înfierea,

așezarea unei fiice ca moștenitoare, înlăturau deci dela o moșie
eventualități legale de prădalică.
AL
înfiere și unire întâlnim cazuri și’n documentul din 11 Ianua

rie 1500. Cârstian a mers înaintea domnului
și a așezat pe fiicele sale, Mica și Stana peste partea sa de moșie, «ca
TR
să-i fie în loc de fii». Cristian avea un frate, numit Cârstea. Acesta
avea fii pe Stănilă, Vlaicul, Stoian, Stan, Stoica și Cârstian. Cei doui
frați Cristian și Cârstea au mers la domn și înaintea lui «s’au unit,
ca să fie fiii lui Cârstea cu fiicele lui Cârstian, ce sunt mai sus
EN
scrise, frați nedespărțiți în veac peste toate ocinile, ce sunt mai

sus scrise». Radu cel Mare la data de mai sus întărește «slugilor»
sale, jupânului Cârstea cu fiii Stănilă, Vlaicul, Stoian, Stan, Stoica
/C
și Cârstian și câți D-zeu îi • va mai da, și fratelui lui Cârstea, lui

Cârstian, cu fiicele sale Mica și Stana și cu fii lor dela Cheae
mai multe părți de moșie. E vorba între acestea și de partea
fostă a lui Stan Nebuneîco,12) din Bunești, de partea lui Bucur tot
SI
1) Academia Româna, 8 | XCV, orig • slav.

IA
2) Arh. Stat., București, secț. ist., episc. Râmnic, pachet XIV nr. 1,
perg. sl., pecete aplicată căzută.
U
R
312 —
RA
de acolo, de partea din Cacova a Cârstii, de ' partea lui Nan, de
plaiul Govora din partea lui Cârstea, de muntele Căprăreți din
partea lui Cristian, de muntele Piatra (Kamen în document) din
LIB
partea lui Cârstea. Toate acestea erau moșii rămase dela părinții lor.
Năzuința părților a fost deci de a reface colectivitatea de pro
prietatea părintească. Documentul are formula cu prădalica, care
în traducere românească este: «iar cui dintre ei i se va întâmpla
Y
întăi moarte, prădalica să nu fie, ci să fie celor rămași lor».
Domnul la aprobarea dreptului de succesiune în proprietate, a
SIT
primit un cal bun.
Aspectul deosebit al documentului discutat imediat este
că doui frați proprietari își unesc moșiile și înfrățesc pe copii
R
lor, deoparte numai baeți, de altă parte numai fete, pentruca
dreptul de moștenire să fie egal pentru acești descendenței. Pro
VE
cedura primă a fost înfierea fetelor. Cu situația nouă a moșiei
sale și-a unit-o Cârstian cu proprietatea fratelui său care avea
numai băeți.
NI
Caz de înfiere conține și documentul din 10 Sept. 1493
dela Vlad Vodă Călugărul. La această dată domnul întărește
«preacinstitului boer care-i din casa domniei mele, jupânului
LU
Neagu gramaticul» și fiicelor lui, Stanei cu feciorii ei și

Măriei cu feciorii ei, să ' stăpâniască Brăzeștii toți, cumpărați de
jupân Staico logofătul dela Stoica Corman și dela Stoica, fiul
RA
lui Buzea. Apoi Neagu a făcut schimb cu Staico log. Neagu a

dat acestuia moșia sa bătrână de moștenire, ’/2 din Suharna, iar
Staico a dat lui Neagu și fiicelor lui Brăzeștii toți. Le mai întă
rește domnul trei părți din Mostiște, iarăși moșie bătrână de
NT
moștenire a lui Neagu, apoi un loc, tot de moștenire, din Târgo-

viște, alt loc tot acolo cumpărat de Neagu dela Ștefan cu 6 fio
rini ungurești, două pogoane de vie în Târgoviște cumpărată
CE
dela fiicele popii Vâlcul cu 8 florini ungurești în hotarul Călu-

gărenilor. Jupân Neagoe s'a dus apoi la domn și înaintea ace
stuia «a făcut pe fiicele sale Stana și Maria, ca să-i fie lui în loc
de fii». Avem și formula, că «oricui i se va întâmpla mai înainte
I/
moarte, prădalica la ei să nu fie», și dreptul de moștenire îl au

toți copii, adică atât descendența masculină, cât ■ și cea femenină.')
IAS
1) Arh. Stat., București, secț. ist:, episcopia Argeș, pachet XIX nr. 1
perg, orig, slav, pecete atârnată lipsă.
U
R
— 313 —
RA
Domnul a primit la aprobare un cal bun.
înfiere și arătare că moșia pentru cazul prevăzut în document
nu este prădalică, conține și documentul din 15 Iunie 1499. Chicoș,
LIB
proprietar în Fântâneale, Vernești, Plășcoi, Crețești, Cornu,Cerih(?)
și Milești înaintea domnului a așezat pe fiicele sale Stanca, Vișa
și Rada peste satele și țiganii săi, «ca să-i fie în loc de fii».
Dacă jupân Chicoș va avea și fii, «ei să-i fie cu fiicele lui îm
TY
prejur peste sate și țigani». Cât va fi însă el viu, el va stăpâni
toate. Se prevede că la aceste moșii nu va fi prădalica. La data
de mai sus domnul, care le-a ertat calul, întărește stăpânire peste
SI
proprietăți și țigani lui Chicoș cu fiii lui și cu fiicele lui Stanca,
Vișa, Rada și cu fiii lor.')
ER
Se întâmpla că cineva avea pe lângă un fiu și o fată, pe care
n’ar fi vrut s’o vadă fără aceleași drepturi de moștenire, ca și fiul.
Așezarea fiicei ca moștenitoare «la rând», adică cu aceleași drep
turi, ca și fiul se putea ajunge numai prin bunăvoința domnului.
IV
Un atare caz povestește documentul din 15 Iunie 1504. Ion, pro
prietar în Petrești, înaintea domnului, a așezat pe fiica sa Stana
UN
„la rând cu fiu-său Ivan pe a sa parte de moșie din Petrești».

Domnul aprobând această dorință a lui Ion, confirmă drept de
stăpânire asupra moșiei lui Ion, copiilor acestuia, lui Ivan și
Stanei cu fii lor. Urmează formula: h trape ko.uS ce ©ni hiiX pu-
AL
agwim cxMpMTi, a CMiina r\a «an ociruxKiiiHû. a kx iiiiX npx/aaHHKa

23*). Domnul le-a ertat calul.
â H‘f;crn 1
Și’n documentul din 1519 dela Basarab Vodă Neagoe o
TR
fată moștenește, fiindcă fusese așezată «în loc de fiu».8)

Cunoaștem numai parțial documentul din 1509 dela Mih-
nea Vodă cel Rău, prin care confirmă lui Radul și fiu-său, Tatul,
N
stăpânire peste o moșie ce le revenise prin moștenire. E în a

cest document un pasagiu referitor la dreptul de moștenire al
CE
fetelor și anume: «însă fiicele Radului până va fi Radul și

fiul său, Tatul, vii, ele amestec la bucate să nu aibă; iar de se va
’ntâmpla moarte Radului și fiului său Tatul și nu se va afla ni-
minea dintr’înșii, nici fiice, nici fii, atunci să aibă amestec fiicele
/
1) Venelin, VJaho-bolg. etc. gramatî, pag. 133

SI
2) Ibidem, m-rea Tismana, pachet XLVII perg., orig. slav., pecete

aplicată căzută.
IA
3) Gr. G. Tocilescu Despre legatu în dreptulu romanu și dreptulu

românu, Bucuresci 1874, pag. XXXV și Columna lui Traian an. V nr. 6.
U
R
314 —
RA
Radului, Vișa, Baba și Comana și cu fiii lor, iar altul niminea
să nu se amestece»').
In ambele cazuri a trebuit să fie formula cu prădalica.
LIB
Așezarea unei fiice cu drept de moștenire asupra unei mo
șii conține pe lângă alte informații importante pentru chestia ce
o discutăm acum, și documentul din 7020 al lui Basarab Vodă
Neagoe.12) Prin acest document domnul întăria «cinstitului dre
ITY
gător iar din casa domniei mele» jupân Dragomir velsluger și cu
fiii, câți D-zeu îi va da, și cu fiica sa Neacșa și cu fiii ei stăpâ
nire asupra moșiei dela Șuiei, partea jupânului Dragomir și cu via
dela Pădeni, ocina la Pleșești, Voicești, Măldărești și la Găojani și la
RS
Șuica, partea jup. Dragomir și toți munții satelor, apoi zestrea
luată de jup. Dragomir, adică satul Ceparii cu toate siliștile, cu
Neagra și Siliștea mare și cu munții Olanul, Pietriceaua etc., apoi
IVE
în orașul Râmnic casele... și țiganii de zestre. Documentul arată,
cum a ajuns Neacșa și fiii ei la drept de moștenire. Se arată
adică anume că Dragomir a mers la domn și înaintea acestuia
a așezat pe fiica sa Neacșa peste toate satele, țiganii și bucatele
UN
lui. De nu i se va naște lui Dragomir fiu, Neacșa «să-i fie în loc de

fiu, pentru bucatele lui prădalica să nu fie (npxAadiiKd a a Htcni)».
De i se va naște fiu, Neacșa nu va avea nici un amestec la
moștenire, ci va avea zestrea ce îi vor da. Cât trăește Drago
L
mir, el singur își stăpânește bucatele. Cu aprobarea acestei or

dini de moștenire domnul a primit dela Dragomir un cal alb.
RA
Urmează tormula cu prădalica: kx hh.V np%,A«AUiKd a a n+.cm kx

r 'kKii, a h8 cSin ocmaBiunM iiX. Formula era necesară, fiindcă
domnul admisese dreptul de moștenire al fiicei Neacșa.
NT
Documentele discutate până aci au păstrat știri despre mo

șii neprădalice, arătate ca atare printr’o formulă anume. Docu
mentul ce-1 discutăm imediat amintește de un proprietar a cărui
CE
moșie era prădalică. La 5 Noemvre 1465 Radu cel Frumos dă

«slugilor» sale Vrabeț și fraților acestuia, lui Dragomir, lui Ne
cula și lui Gheorghe cu fiii lor «a treia parte a lui Ștârbeț din
I/
1) . Gr. G. Tocilescu, op. cit., pag XXXV. Vezi și D. Mototolescu, Pri

vilegiul masculinității etc. București, 1915 pag. 77.
2) . ’ Arh. Stat, București, mitrop. pachet 157, doc. 9. Vezi și D. Mo
IAS
totolescu. op. cîi, pag. 74. Fișa făcută de gen . P. V. Năsturel după o tra
ducere veche, arată data 10 lan. 1512 ap. 1. C. Filliti, «Preadalica să nu fie»
în Revista istorică română 1932 voi. II, fasc. IV, pag. 341 n. 3.
U
R
— 315 —
RA
Piscupe, oricâtă este prădalică» (= yi^psôsa rnpmni am om
IIncKSne sape Koahko nxpr\<\AiiKf cân»),1) apoi */ 2 Bujorești și Be-
rivoești și din — 2) și Slavitești. Drept de moștenire au toți co
LIB
pii 3) adică fii și fiice.
Ce înseamnă «oricâtă este prădalică», vom vedea mai jos.
Caz de unire de moșii, prin ceeace se constituia pe de oparte
un bloc economic, pe de altă parte membri aceleeaș familii re-
TY
luau o formă mai veche a proprietății familiare cu mai multe
șanse pentru a asigura moșiile pentru familie, se găsește și’n
documențul din 8 Mai 1514 dela Basarab Vodă Neagoe. ‘)
SI
Așezare de fiice ca moștenitoare se întâlnește și’n docu
mentul din 27 Februarie 1516. La această dată Basarab Vodă
Neagoe întărește lui HaîvâL logofătul și cu fiii lui și cu fiicele
ER
sale și încă și celor câți D-zeu îi va da, dreptul de stăpânire
asupra unor părți din moșia Studina. Stanimir din Studina pier
duse opt cai ai logofătului și l-a despăgubit de bună voe cu
IV
partea sa de moșie din Studina, pentru care a mai primit și
1200 aspri. In Studina cumpărase logofătul jumătate din partea
UN
lui Guga cu 600 aspri. Logofătul cumpărase în Crușov partea

Iui Drăgulici cu braniștea pentru 150 aspri și în Rândurești
partea lui Pazarlie cu 150 aspri și niște - țigani dela Dumitru din
Bănești cu 3600 aspri. Făcuse aceste cumpărături, când logofătul
AL
s’a dus la domn și înaintea lui ,«a făcut așezare fiilor și fiicelor
lui», ca după moartea lui toți copiii să-i moșteniască averea, dar
fetele să nu aibă amestec, până trăesc feciori de ai lui. Dacă
TR
însă vor muri și nu va rămânea din ei nici un copil, atunci să

stăpâniască moștenind averea fetele lui Harvat log. Domnul a
aprobat ordinea de moștenire dorită de Harvat logofătul și i-a
iertat calul, f) Admițând domnul drept de moștenire și pentru fiice,
N
CE
1) Ibidem, orig. slav, 22/CXXXIV. Să se observe că - aici e nzp-

A,Aaiike, 2) Loc rupt. 3) In document se zice «m'kMll ixX* il bh8-
umow h np •kBHS'iefiiO/u.
4) Venelin, op. cit., pag. 137. D-l I. C. Filitti în «Preadalica» etc., 1.
c., pag. 342 întrebuințează «raducerea ce s’a păstrat (St. D. _ Grecianu, Și
/
rul voevozilor cu divane, 40)». Că d-l Filitti n’a avut o noțiune lămurită
asupra prădalicei, rezultă din ce scrie și aici: «Traducerea lui preadalica,
SI
făcută aci (= adică la doc. din 1514) prin «împărțeală», poate avea un în
țeles. N’ar avea însă nici unui, dacă s’ar traduce prin vânzare. Cu tradu
cerea lui Nădejde, hrisovul însemnează că Domnul - consimte ca înfrățiții
IA
să se moștenească reciproc, dacă n’au urmași direcți».

5) Arh. Stat., București, cond. nr. 88, f. 108.
U
AR
— 316 —
atât la Harvat logofătul, cât și la fiii lui Harvat logofătul, aproba
R
o abatere care înlătura pentru o serie de cazuri, ca averea lui
Harvat log. să revină domniei, deci documentul are formula, că
LIB
la moșiile lui Harvat logofătul în cazurile cerute de acesta, nu in
tervine prădalica.
De acest document legăm documentul din 28 Ian. 1519
dela acelaș domn, tot pentru Harvat logofătul.') La data de mai
ITY
sus domnul era în Pitești și confirma lui Harvat log. o parte
de moșie din Studina, cumpărată de logofăt dela Dragoslav.
Domnul iartă calul. Găsim aici și formula cu prădalica, în tradu
cere veche, cum este păstrat documenta: «și oricăruia dintr’înșii
RS
li se va întâmpla moarte mai înainte, între dânșii vânzare —
așa s’a tradus în vechime, mai ales, prădalica — să- nu fie, ci
să fie celor ce va rămânea dintr’înșii». întărirea domnească se
VE
■ace lui Harvat log. și cu fiii lui. Deci nu este în document nici
o indicație, de ce a trebuit domnul să arate că moșia aceasta
nu e prădalică, întrucât privește pe logofăt și fiii lui. S’ar putea
NI
admite că sub «fii» am putea înțelege și fetele cărora prin do
cumentul discutat mai sus li se acordase drept de moștenire
asupra moșiilor lui Harvat log. Dar am văzut într’alte cazuri că
LU
din punct de vedere al dreptului de moștenire fetele sunt con

siderate «în loc de fii», când nu se așeza nici o rezervă la a
cest drept al lor, cum este cazul cu rezerva documentului din
RA
27 Februarie 1516. De aceea confirmarea și aprobarea domnească

din acest document se face lui Harvat log. șz cu fiii lui si cu
fiicele sale. Dacă fiicele ar fi avut drepturi egale cu fiii prevă
zute în aprobarea domnească, confirmarea s’ar fi făcut lui Harvat
NT
log. și copiilor lui (AelD'w). La drept egal pentru fete și băeți

s’a gândit Harvat log., când a cerut domnului confirmarea cum
părăturii cu drepturi de proprietate pentru sine și copiii lui.
CE
Vechiul traducător a trecut peste această subtilitate juridică a

documentului și a tradus cu fii, în loc de copii.
S’ar mai putea face încă o presupunere. Dragoslav n’avea
moștenitori, când și-a vândut averea. Deci moșia ajungea pră
I/
dalică, adică revenia domniei. Răscumpărarea acestui fapt ar fi

calul care ar fi trebuit să-l dea cumpărătorul, alăturată favoarei
IAS
domnești care admitea aceasta mutație de drepturi. Pentru ca

1) Arh. Stat-, București, secț. ist., trad. veche.
U
R
317 —
RA
să se poată face cumpărarea, domnul trebuia să admită, ca la
această moșie să nu fie prădalica, pentru cazul care se producea.
Cazuri de înfrățire Formula prin care domnul declara și
LIB
arăta că o moșie nu este prădalică, o
cetim consecuenf, ori de câte ori în sec. XV și într’o parte din
sec. XVI înfrățiri obțin aprobarea domnească. Un caz a păstrat
documentul din 7 Ian. 1469. Radu cel Frumos arată la această
ITY
dată că Oprișa înaintea domniei a așezat pe vărul său Stanciul
și pe Dușman și pe Badea peste 1 . 2 moșia sa din Vărtopi «să
fie frați nedespărțiți». Deci domnul întărește lui Oprișa cu fiii
săi și cu vărul său Stanciul și Dușman și Badea dreptul de
S
stăpânire asupra moșiei amintite'). Documentul are formula care
ER
în traducere românească este: «oricăruia s’ar întâmpla mai întăi
moarte, să nu fie prădalica la ei, ci să fie celor rămași».
Nepoți de soră înfierea veche a fost extinsă și la
IV
înfiați. rude. Dovadă este documentul din 16
Martie 1520 dela Basarab Vodă Neagoe.2)
Maria, jupănița lui Laudă s’a dus la domn și înaintea acestuia
UN
«a așezat», ca nepoții ei dc soră, Cazan și Sahat «să-i fie ei în

loc de fii peste toate averile, sate, țigani, averi mișcătoare și
nemișcătoare, după moartea ei». Moșiile erau vechi moșii de
moștenire, din vremea lui Mircea Vodă, Vlad Vodă cel Bun34)
AL
și Vladislav Vodă.4) Este interesantă specificarea documentului,

că «alți nepoți de soră amestec să nu aibă». Na intercalat a
ceastă specificare indicându-se prin aceasta că in vremea• lui
TR
Neagoe Vodă Basarab nepoții de soră moșteniau în virtutea

dreptului comun? Socotim că specificarea avea alt sens. Cazan
și Sahat au putut avea și al.ți frați, asupra cărora jupănița Maria
EN
a refuz.at să întindă dreptul de moștenire. Reiese din document

că jupănița Maria n’avea nepoți dela altă soră, decât mama lui
Cazan și Sahat, căci altfel documentul ar fi arătat anume, cum
/C
se numia mama lui Cazan și Sahat, ceeace nu este în document.
1) Acad. Rom , hârtiile I. Bogdan, orig . slav. Am discutat documen

tul și ’n volumul 1, pag. 40 (trimitem totdeauna astfel la paginile extrasului).
SI
Documentul are părți deteriorate.

2) Romanismulu I, pag. 88-9. Trad. veche
3) Este Vl.d Dracul.
IA
4) Este Vladislav ii.

U
AR
— 318
In urma dorinței jupăniții Maria domnul întărește boerilor
R
jupân Cazan paharnicul și Sahat și fiilor câți vor avea, drept
de stăpânire asupra satelor Grecii, Săhătenii, Pătărăii toți, Bon-
LIB
teștii toți etc. Prin aceasta hotărîrea domnească consfinția o a
batere obicinuită dela dreptul comun. Deaceea documentul are
formula cu prădalica.
Dacă și documentul lui Basarab Vodă Neagoe din 11 A-
ITY
prile 1521, prin care întărește lui Harvat vellogofăt dreptul de
stăpânire asupra părții de moșie ce a cumpărat în Studina dela
Vlad și frații acestuia, Bădica și Cârstian, are formula cu pră
dalica, fără o mențiune specială că fetele au drept de moștenire,
RS
făcând legătură cu documentele discutate până aci, referitoare
la proprietățile lui Harvat vellogofătul, nu putem da altă expli
cație prezenței formulei ’ cu prădalica în documentul din 11 Apr.
VE
1521, decât că arăta aceeaș situație juridică, anume că fetele lui
Harvat aveau drept de moștenire asupra moșiilor părintești, a
batere dela dreptul comun, dovedită prin prezența formulei cu
prădallca.')
NI
Am arătat că tradiția veche juridică

Danie. apăsa și asupra regimului donațional.
LU
Prin danie se înlătura norma veche de

drept că orice moșie rămasă fără moștenitori de sex masculin
revine domniei, la ceeace se adăoga și faptul că prin danii se
putea schimba dreptul de devoluțiune prescris de normele dreptu
RA
lui comun. De aceea orice danie, orice dare a unei moșii a avut
în vremurile vechi nevoe de aprobarea domnească a cărei do
vadă o făcea în documente de proprietate formula cu prădalica,
NT
adică declararea domnului că moșia nu este prădalică, nici prin

intervenția noului caz.
In privința aceasta este prețios docu-
Și zestre. mentul din 18 Martie 1533 dela Vlad Vo
CE
dă Vintilă. Documentul este interesant

și prin formularul său, ca document de danie. Domnul constată
că obiectul de danie este în proprietatea donatorului, confirmân-
du-i aici lui Chirtop portar ■ stăpânire asupra '/z Runcu de peste
I/
Cit, care-i era bătrână și dreaptă moșie. Documentul expune

apoi dania. Chirtop s’a dus la domn și înaintea acestuia «a dat»
IAS
1) Arh. Stat., București, condica m-rii Bistrița nr. 8<S, f. 1C9, trad.
veche.
CU
AR
— 319 —
surorii sale, jupăniței Voica, zestre acea ’/2 dela Runcu. Domnul
R
confirmă deci proprietatea aceasta soțului, jupânului Lăudat vel-
clucer și soției sale, jupăniței Voica. Cu această ocazie Lăudat
LIB
mare clucer și Voica au dat domnului un cal turcesc inșeuat,
cu frâu., o haină de mătase și o linguriță de argint, . preț 200
arpri. Domnul confirmă jupânulyi Lăudat '/2 din Runcu cu mori,
vii, cu tot hotarul, cât a ținut Chirtop portar.') Formula cu pră-
ITY
dalica se explică și prin faptul că Voica devine proprietară alături
de bărbatu-său. De ce nu se vorbește numai de ea în formula
de confirmare a proprietății și se ' confirmă soțului ei, lui Lăudat?
Pentru regimul de danie și zestre oferă
RS
Iarăși danie și zestre, informații interesante documentul din 24
Iulie 1525.12) Formularul este acelaș, ca
la documentul precedent. La data de mai sus Radu dela Afu
VE
mați întărește jupăniței Maria, jupănița lui Baldovin pârcălabul,
și fiului ei Ivașco și cu fii, câți îi va da D-zeu, drept de stăpâ
nire asupra sateloo: Goleștii toți, Mărăcinenii cu morile, Vierășul
NI
tot, Băltenii, din Dobroești partea lui Stan și din Prodilești, din
Slănic și din Topliceni etc. Toate aceste bucate și țigani erau
ale Măriei și fiului ei Ivașco de moștenire (A'IiAHiie). Jupănița
LU
Maria s’a dus la domn și și-a făcut eșire din indiviziune, cum
era cu fiul ei, Ivașco, «și-a luat partea ei din bucate, însă din
țigani două sălașe, anume —, ca să-i fie Măriei și ea singură
să facă cu ei, cum îi va fi voia... să-i lase la mănăstire, sau la
RA
bătrânețe și la slăbiciune să-i vânză, sau oricui va vrea să-i dea,

ori fiului său, sau fetelor sau nepoatei sale, sau oricui va vrea
din rudele ei, iar altul nimeni amestec să nu aibă». Maria a dat
NT
fiicei sale, Calei, Băltenii toți și țiganii, anume, — apoi o vie

în partea Goleștiloi, unde mai sunt și alte vii, în partea de sus.
Maria a dat altei fiice, care se numia Voica, zestre din Dobroești,
CE
partea lui Stan toată, și sălașele de țigani, anume. — Dela fiu-său

Stan avea Maria o nepoată, cu numele Maria. Acestei nepoate
îi da să-i fie de zestre din Slănic partea lui Lalu și a lui Dră-
ghici toată și sălașe de țigani. Când această Mărie se va căsă
/
tori, prevedea actul de diviziune, cum am putea să mai zicem

SI
documentului din 24 Iulie . 1525 —, Ivașcu, unchiul ei, îi va
1) Academia Rom .. 38 | LXX, orig. slav.

IA
2) Acad. Rom , 332 | XXIX, orig. slav.

U
R
- 320
RA
cumpăra din averea lui o vie în hotarul Goleștilor, care să-i fie
tot de zestre. Toată cealaltă avere a jupăniței Măriei și a soțu
lui ei Baldovin, «alte bucate», sate și țigani revine — fiului
LIB
Ivașco și fiilor lui. — Pentru problema, ce discutăm, dociû^mîni.ur
este deosebit de interesant, când spune: «numai când nu vor
rămânea din Ivașco nici fii, nici fiice, nici nepoți,» atunci bu
catele lor, oricâte se vor alege, (np -kAdAHKf) prădalice să nu fie *,
ci sa fie aie surorilor lui, anume Calea și Velica și nepoatei sale-
ITY
Maria și fiilor ei. Insă până se vor afla din Ivașco ori fii, ori
fiice, singuri să-și stăpâniască bucatele, iar după moartea lor
(iiP%A<aahke) prădalice să nu fie, ci să fie surorilor lui și nepoatei
RS
sale Maria. Tot asemenea, dacă nu se va alege din surorile sale
și nepoata sa nici fii, nici fiice, iarăși prădalice să nu fie, ci să
fie ale lui Ivașco și fiilor lui și fetelor lui în veci. Așa s’au
unit și s’au tocmit (ca eauuuwe 11 8m kkmiiwe) înaintea dom
VE
niei» — spune domnul în documentul său.
Domnul adaogă și formula specială pentru moșii nepră-
dalii^ce: «de aceea și domnia mea le-am dat, ca să le - fie ocine
NI
și ohabe lor și fiilor lor, nepoților și strănepoților și oricui din

ei i se va întâmpla moarte, iar la ei prădalice să nu fie (x * hhX"
LU
iiPxAM'hke V n ’kcm, A" ocmAKiuii.u), ci să fie celor rămași...»»

Rezultă din acest document mai multe concluzii pentru
situația juridică a moșiilor prădalice și neprâdalice.
In afară de prevederile dreptului comun Maria, soția lui
RA
Baldovin pârcălabul, constitue dotă fiicelor sale, Calea și Voica

sau Velica, moșii — de aceea trebuia să declare domnul nepră-
dalice acele moșii. Când se separă din moștenirea paternă părțile
NT
pentru fiul Ivașcu, se arată că moșiile acestuia le pot moșteni

și fiii și fiicele — de aceea domnul a trebuit să le declare ne-
prădalice. Discutându-se moștenirea ce ar lasa-o Ivașco, se arată
CE
ca moștenitori posibili fiii, fiicele și nepoții, ceeace însemna că toc

mai la fiicele lui Ivașcu s’ar fi revenit la dreptul comun, ca numai
fiii să moșteniască moșiile. Nu se prevede adică posibilitatea
ca și nepoatele de fiice ale lui Ivașco, să poată moșteni. Deci în
I/
caz de desherență, cu moartea nepoților d'A fiice ale lui Ivașco,

moșiile ar deveni prădalice. Domnul acordă și aici favorul, că
IAS
moșiile nu devin nici într’acel caz prădalice, ci revin celor două

surori ale lui " Ivașco și nepoatei de soră a acesum.
*
Constatăm la dispozițiile juridice cuprinse în acest docu
CU
AR
— 321 —
ment un sistem cât mai desăvârșit pentru a păstra averile pentru
R
descendenta lui Baldovin pârcălabul. Considerând toate prevederile
luate, averea aceasta revenia domniei, devenia prădalică, numai
LIB
dacă fiii și fiicele lui Ivașco n’ar avea fii, iar cele două surori
Calea și Veiica sau Voica n’ar avea nici fii, nici fiice, sau când
aceștia din urmă n’ar avea fii.
Prin toate acestea, informațiile acestui document pentru
ITY
caracterul juridic prădalic sau neprădalic al unei moșii, sunt de
osebit de prețioase.
Formula cu prădalica se găsește și’n documentul din 19 Mai
1526 dela Radu Vodă dela Afumați, fiindcă se aprobă moșteni
RS
rea și a fiilor și a fetelor lui Alexandru, fiul lui Harvat logofătul.
La această dată domnul dă o carte de judecată în procesul avut
de Alexandru cu Bancea pentru partea de moșie a lui Stanimir
VE
dela Studina. Bancea «rămâne de lege». Domnul întărește stă
pânirea asupra acelei ocine jupânului Alexandru și copiilor ') lui,
câți D-zeu îi va da, sau fii sau fiice.
NI
Copii moștenitori. Formula cu prădalica este și’n docu-
Danie, miluire. mentul din 1 Iulie 1526 dat de Radu
LU
Vodă lui Oprea Drăghicescul cu cei doui

fii ai lui 12) și cu fiicele și încă cu câți copii îi va da D-zeu
cărora le întărește stăpânire asupra unor țigani. Țiganii fuseseră
A
ai jupâniței Manda care murise fără a lăsa fii. De aceea în viață

fiind a dat acești țigani avuți prin moștenire, fiicei sale Manda.
TR
Manda cu toți fiii a mers înaintea domnului și a miluit cu acei

țigani pe vărul său primar, Oprea Drăghicescul.
Pentruca Oprea Drăghicescul și copiii săi să poată stăpâni
EN
acești țigani, a fost nevoe, ca domnul să aprobe, ca țiganii să

nu fie prădalici. Formula este: h sz wnX npz/t^^dÂiî^H M Hkcm,
h8 «cm sz ocniBLUiHM. Altfel fiicele lui Oprea nu puteau avea
/C
drept de moștenire asupra lor. Tot neprădalici au trebuit să fie

declarați de domn acei țigani, când s’a făcut dania mamei.
Că moșiile prădalice reveniau domnului, se spune clar în
SI
1) Arh. Stat. București, secț. ist, trad. veche. Traducătorul a scris

„feciori" pentru «copii», ceeace este o eroare, cum arată specificarea ce
urmează, că este vorba de fii și de fiice, In origina] a trebuit să fie
IA
2) Se poate ceti numele fiului Negoiță. Numele celui de al doilea

este șters. Vezi Acad. Rom., 38 | CVIII, orig. slav.
21-1
CU
R
— 322 —
RA
documentul din 2 Sept. 1528.') Acest document este o carte de
judecată, dată de Radu dela Afumați. In ea se povestește o
parte din istoria proprietăților Iui Ivașco paharnicul, fiul lui Bal-
LIB
dovin pârcălabul, despre care am dat mai sus relații și dintr’alte
documente și’n legătură cu cari am văzut că domnul anunțase
că nu-s prădalice, adică le pot moșteni și fiii și fiicele lui Ivașco
paharnicul.
ITY
Prin documentul din 2 Sept. 1528 domnul declară nepră-
dalice moșiile lui Ivașco paharnicul, pentruca să le poată moșteni
și fiicele marelui boer. Ca moșii neprădalice confirmă Radu dela
Afumați la data de mai sus boerului Ivașco pah. cu fiii și fiicele,
RS
câți îi va da D-zeu, trei părți din Golești, trei părți din Mărăci-
neni, trei părți din țiganii vechi de moștenire, apoi Vierășul tot cu
tot hotarul, Dușeștii toți cu tot hotarul, aceste din urmă cumpărate
IVE
de Baldovin pârcălabul, tatăl lui Ivașco, dela Vlaicul și Semen,
fii Bănciulesii, cu 3700 aspri și 4 cai buni. Peste ’/4 din Golești
și Mărăcineni și ’. din țiganii vechi rămâne stăpân Cânde cu
fiii lui. Cânde era unchiul lui Ivașco. Cânde fusese stăpân peste
UN
jumătate din zisele proprietăți. Dar Cânde înaintea domnului

Radu cel Mare înfrățise pe Baldovin pârcălabul, tatăl lui Ivașco,
«și i-a dat V2 din toate bucatele lui, căci au fost pierdute de
Cânde, de au rămas prădalice și domnești". Apoi .Baldovin
L
pârcălabul le-a obținut «cu dreaptă și credincioasă slujbă» dela

RA
Radu cel Mare.

Nu cunoaștem azi vina, prin care Cânde și-a pierdut moșiile,
de au ajuns prădalice și domnești. Urmările vinei au apăsătoare
și titlurile de proprietate ce au decurs din înfrățire? Expunerea
NT
documentului este vagă. Dar așa rezultă din informația dată de

document, că Baldovin a primit ’/2 din Golești și Mărăcineni și
țigani «cu dreaptă și credincioasă slujbă» dela Radul cel Mare.
CE
Documentul din 2 Sept. 1528 povestește toate acestea, fiindcă

Cânde și mănăstirea lui Manea Perșanul atacase prin proces
drepturile de proprietate ale lui Ivașco. Documentul amintit care
este o carte de judecată, spune: «păra Cânde și călugării, ca să
I/
ia din acele bucate jumătate», «sate și țigani». Domnul a dat

lui Ivașco 48 boeri pe cari i-a adus, «de au căutat și mărturisit
IAS
1) Acad. Rom., 97 | LXXVIII, orig. slav, și Arh. Stat., București,

condica m-rii Vierăș, f. 32.
U
R
— 323 —
RA
înaintea domniei mele, că-i sunt bătrâne și drepte moșii și
dreaptă și adevărată dobândire părintelui lui», adică lui Baldovin
pârcălabul. Cânde și călugării au rămas de lege. Domnul con
LIB
firmă deci titlurile de proprietate lui Ivașco cu fiii și fiicele, adăo-
gând și «la ei prădalica să nu fie în veci».
Rezultă din acest document două cazuri, în cari moșiile
deveniau «prădalice și domnești» : 1) prin vina proprietarului față
ITY
de legile țării cari îi confiscau moșiile, cum a fost cazul lui
Cânde (noueK cSni khah H3rSKf<iu om mepe c8m npxAa *
AUKe h TocnoAcKf ochaiah) și 2) dacă fetele lui Ivașcu n’ar fi a
vut drept de moștenire, în lipsa descendenții masculine moșiile
RS
ajungeau «prădalice și domnești».
Iarăși fiice moștenitoare Și documentul din 22 Mai 1530

de moșii VE
dela Moise Vodă ’) arată că domnul
trebuia să declare neprădalice moșiile
părintești, pentru ca să le poată moșteni și fiicele. La 22 Mai
NI
1530 Moise Vodă confirma «slugii domnești, jupânului Deatco
din Drăgoești și cu fiii, câți D-zeu îi va da, ’/8 moșia Topeștii
dela Tismana. Moșia aceasta îi era cumpărătură din vremea lui
LU
Vlad Vodă Călugărul *). Călugării dela Tismana au împresurat

moșia în vremea lui Neagoe Basarab. Deatco a mers la domn
cu pără. Moise Vodă judecând «după drept și legea veche» (no
A
npAKA> h no cmapin sakoh) a restituit lui Deatco moșia. Formula

cu prădalica e următoare: a komS om hhX k« ce npiiASHum nprattA *
TR
cxuwpnik, a sz hhX npzAdAUKa Aâ H’kcm, n8 A‘' ecm ocmTanuniM

hm, aau KzrAd ne ke ce ndinn cnnn om cerne h<h, npzAdAHka aa
n ’kcm, uz Aa ecm ,\zL^.iepaiU cu *or om nero ce poAna (=iar cui dintre
EN
ei i se va întâmpla înainte moarte, iar la ei prădalica să nu fie, ci să

1) Arh. Stat., București, secț, ist., orig, slav. Documentul a fost co
mentat și de d-1 Filitti în «Preadalica...» etc. 1. c., pag. 341, după traducerea
/C
lui Q. Pessiacov ap. Alex. Stefulescu, Documente slavo-ronâne, Târgu-Jiului

1908, pag. 95—96. Traducerea veche a încurcat pe d-1 Filitti să conchidă
că în lipsa descendenții masculine a lui Deatco, domnul «nu reia moșia,
chiar dacă din neam n'ar rămâne, decât fată«, înțelegând prin aceasta că și
SI
nepoatele fiilor lui Deatco au drept de moștenire, caz care nu-1 prevede
originalul slavon, unde este vorba că fetele lui Deatco și descendența lor
masculină întră în drepturi de moștenire, când după Deatco n'ar rămânea
IA
fii, sau aceștia n’ar avea descendență masculină.

2) Așa e în document.
U
AR
324 —
fie rămașilor lor, însă când nu se vor găsi fii din seminția lor,
IBR
prădalica să nu fie, ci să fie fetelor lui, ce se vor naște din el).
Vom întâlni mai departe cazuri, când prezența formulei cu
prădalica nu-și găsește explicare imediată în lămuririle documen
tului care o cuprinde. Atari cazuri de proprietate pot deriva din
YL
dispozițiuni legale, cum sunt cele din documentul cu data de
22 Mai 1530. Dacă citești începutul documentului, unde se
confer și întăresc drepturile de proprietate, constatăm întrebuin
țată formula obicinuită în toate cazurile dreptului comun.
IT
Moise Vodă întărește jupânului Deatco din Drăgoești și
cu fiii, câți va avea, stăpânire asupra ’/2 Topești dela Tismana.
RS
Documentul are formularul unei cărți de judecată. Abia în for
mula cu prădalica se arată că fiicele lui Deatco obțin drept de
moștenire asupra moșiei, când s’ar produce desherența mascu
VE
lină a părintelui lor.
De altfel în istoria moșiei Topeștii dela Tismana cazul re-
zolvit de domnul din 22 Mai 1530 nu era primul, când este
NI
scoasă dintre moșiile prădalice. Știm că la 5 Iunie 1483 ') To
peștii erau în proprietatea lui Mihail cu fiii și nepotului lui... cu fiii.
La această dată Vlad Vodă Călugărul confirma lui Mihail cu fiii
LU
și nepotului acestuia cu fiii stăpânire peste Topeștii de lângă

Tismana, moșie cumpărată dela Manea bivstolnic, fiul lui Barbul,
cu 1300 aspri. La actul de confirmare domnul a primit calul.
Documentul acesta în formula des discutată are forma : t'Lm h
RA
* U,d.U HM H KH^HCTOM HM li np'kKHSlf TOM H Kdpf KOM# Cf

A 1|ICȚ
©T HH)f CbMpfTK npHASHHT, d lipxAddHK/k K& HllX' Ad HECCT, d H8 M A
fCT OCTdKUJHM.
NT
Ce înseamnă, că la început se întărește moșia lui Mihail cu

fiii 'și nepotului său cu fiii și apoi se prevede dreptul de mo
ștenire al copiilor, adică al descendenții lor masculine și femenine,
CE
ceeace atrăgea formula cu prădalica !)£? Considerând toate docu

mentele de acest fel din acest timp, ne-am putea opri la con
cluzia că moșia era cu drept de moștenire pentru descendența
masculină a ambilor coproprietari, că însă în cazul lipsei descen
I/
denței masculine a vre-unuia dintre ei sau a ambilor, fiicele mo-

IAS
1) Arh. Stat,, București, m-rea Tismana, pachet II, doc. 2 și Alex.

Stefulescu, I. c.
2) Archiva istorică It, pag. 37 = Alex. Ștefulescu, op. cit, pag. 23—4.
U
— 325
R
RA
șteniau drepturile de proprietate ale părinților lor asupra moșiei
Topești. Dar explicarea mai firească e alta.
Cum s’a înfăptuit, prin ce procedură, colectivitatea de pro
prietate a lui Mihail și a nepotului său, n’avem nici o informație.
LIB
Știm că procedura putea să fie de mai multe feluri. Cea mai
simplă formă era cumpărarea în comun. La facerea acesteia s’a
putut prevedea însă, că în lipsă de fii, fiicele coproprietarilor aveau
drept de moștenire, pentru legalizarea cărui fapt trebuia câștigată,
ITY
aprobarea domnului care să facă moșia pentru atare caz neprădalică,
Dar în atari cazuri, când e vorba anume și de descendența femenină
avem în documente copii, în loc de fii, sau alteori, fiicele anume de
semnate cu drept de moștenire. De aceea în cazul nostru inter
RS
pretarea poate fi și alta: cumpărarea în comun era principial o unire
de moșii, pentru care caz trebuia luată aprobarea domnului care
să declare moșia neprădalică, în caz că unul din coproprietari
VE
se stinge fără moștenitorii admiși de lege și prevăzuți în actul
de intrare în posesiune. Documentul are deci 2 cazuri de prădalică.
Numele nepotului nu s’a putut ceti în documentul din 5 Iunie
NI
1483. Un document dela acelaș domn Vlad Vodă Căliûîî-td ')
din 26 Iulie 1490 ne îndreptățește sa afirmăm că nepotul se
numia Lațco. Acesta la 26 Iulie 1490 era dregător de curte al
LU
domnului care-i confirmă proprietățile. La data de mai sus (26

Iulie 1490) Vlad Vodă Călugărul confirma lui Lațco cu fiii, precum
și nepoților lui de frate, anume Andrian și Lupul cu fiii lor satele:
RA
’/2 Ohaba lângă Tismana și ’/2 Pietreni, «pentrucă le sunt bătrâne

și drepte moșii de moștenire». Le mai confirmă Topeștii toți.
Aici acest document din 26 Iulie 1490 dă o parte din istoria
moșiei Topești, când spune că Stanislav clucerul a dat lui Stan
NT
stolnicul Mihăileștii în locul Topeștilor, în vremea lui Radu

Voevod care nu poate fi altul, decât Radu cel Frumos — zicem
noi. Deci Stan stolnicul a fost cel mai vechiu proprietar cu
CE
noscut în Topești cari în vremea lui Radu cel Frumos prin schimb
de moșii au ajuns ai lui Stanislav clucerul. Cum au ajuns dela
acesta în mânile lui Manea al lui Barbul ? Documentul din 5
Iunie 1483 spune că Manea, fiul lui Barbul a fost stolnic, ceea-
/
ce nu e în documentul din 26 Iulie 1490. Acelaș document spune

SI
1) Archiva istorică I,, pag. 5-7. Hasdeu traduce cu nepoți de frate,

Alex. Stefulescu. op. cit., pag. 30 și urm., cu veri. Vezi ibidem, pag. 32
n. 2. Ap. 1. C. Filitti, lucr. cit... pag. 339 se adoptă traducerea dela Stefulescu.
IA
U
R
— 326 — ■
RA
că Mihail și nepotu-său (al cărui nume nu-1 dă, dar care — re
zultă din documente — a fost . desigur Lațco) au cumpărat
Topeștii dela Manea cu 1300 lei și domnului au dat cal. Do
LIB
cumentul din 26 Iulie 1490 afirma că Lațco a cumpărat satul dela
Manea cu 1300 aspri. In acest document interesa pe domn,
cine este stăpân legal în Topești în 1490 și probabil Mihail nu
mai trăia la această dată, adică fostul cocumpărător.
ITY
. , Aceasta era situația juridică a moșiilor
lui Lațco, când s’a dus la domn și a așezat
pe Andrian și Lupul, nepoții săi de frate, peste */ 2 Ohaba de
lângă Tismana, peste '|, Pietreni, peste toți Topeștii, «ca să fie
RS
frați nedespărțiți». Urmează și formula cu prădalica, ca dovadă,
că domnul a admis, a aprobat • înfrățirea, în baza căreia după
formulele documentului rămân lui Lațco moștenitori fiii alături de
VE
nepoții de frate amintiți. Domnul la confirmarea așezării ca frați
a nepoților, a primit un cal bun.
Formula cu prădalica se referă aici la așezarea ca frați a
NI
nepoților, prevăzându-se că moșia nu devine prădalică, adică
domnească, dacă se stinge linia masculină a lui Lațco, ci mo
LU
șiile trec la cei doui nepoți de frate și apoi la fiii acestora.

Nu în ambele familii a fost belșug de copiii- înainte de 26
Martie 1505 singur Lațco — acesta era nepotul din documentul
anului 1483 — rămăsese stăpân în Topești. înainte de data ară
RA
tată, 26 Martie 1505, Lațco dăruise m-rii Tismana ’|8 din To
pești. Radu cel Mare dă un document, în care se amin
tește aceasta și se confirmă lui Radu, fiul lui Lațco, cealaltă '|2
din Topești ’). Probabil în baza actului de danie al lui Lațco,
NT
m-rea Tismana a împresurat și cealaltă jumătate în vremea lui

Basarab Neagoe Vodă. Radu, fiul lui Lațco, nu mai trăia la 28
Noemvre 1511. Cu această dată avem un document foarte im
CE
portant pentru istoria moșiilor prădalice și rieprădalice. La 28

Noemvre 1511 Vlăduță Vodă1 2) confirmă «slugii domniei mele»
Deatco cu fiii stăpânire asupra jumătății moșiei Topești «din
partea unchiului său Lațco», fiindcă-i este «moșie bătrână și
I/
dreaptă de moștenire», (ci’apa 11 npaKa o nuna Când

IAS
1) Arh. Stat., București, m-rea Tismana, hârtie, orig. slav., pecete

aplicată.
2) Alex. Stefulescu, op. cit., pag. 79—81.
U
R
— 327 —
RA
face această confirmare, domnul se referă la documentul din
26 Iulie 1490 dela Vlad Vodă Călugărul, document, care l-am
discutat. Radu, fiul lui Lațco, a murit fără fii și Deatco
LIB
la 28 Noemvre 1511 era singurul bărbat din familia celor doui
coproprietari din vremea lui Vlad Vodă Călugărul. La documen
tul, prin care se confirma lui Radul, fiul lui Lațco, stăpânirea,
asupra ‘|2 din Topești, nu este formula cu prădalica. Lațco și
Radu au reprezentat continuarea descendenței masculine a pro
ITY
prietarilor din vremea lui Vlad Călugărul. Dar în documentul
din 28 Noemvre 1511 prin care se confirmă lui Deatco dreptul
de proprietate, cetim și formula cu prădalica, fiindcă el era de
RS
scendent în linie colaterală. Dacă n’am ști antecedentele titlului de
proprietate al moșiei Topești, n’am înțelege prezența formulei cu
prădalica în documentul din 28 Noemvre 1511, unde nu este nici
un element juridic pentru aceasta. O astfel de carte domnească de
VE
împroprietărire a putut fi deci atacată de m-rea Tismana înaintea
domnului și mănăstirea, după moartea lui Radu, a crezut că poate
împresura moșia, cum a și făcut-o, în vremea lui Basarab Vodă
NI
Neagoe. Dar Moise Vodă la 22 Mai 1530 în fața documentului
dela " Vlad Vodă Călugărul a dat dreptate lui Deatco care avea
LU
drept să moșteniască. Formula cu prădalica din documentul cu

data de 26 Iulie ' 1490 a fost recunoscută ca valabilă la 22 Mai
1530. Este interesant de notat că din 5 Iunie 1483 până’n 22
Mai 1530 moșia Topești a stat sub acelaș regim de drept.
A
Lipsește însă formula cu prădalica din cartea de judecată

dată la 7 Mai 1548 de Mircea Vodă Ciobanul. Se recunoaște lui
TR
Deatco din Drăgoești cu fiii , prin această carte de judecată,

dreptul de stăpânire asupra ‘|2 Topeștii dela Tismana. Cartea de
judecată s’a dat la sfârșitul unui nou proces cu călugării dela
EN
Tismana. Aceștia în pâra lor la domn au declarat că unchiul lui

Deatco a dat la moartea lui moșia m-rii Tismana. Domnul cu
dregătorii lui a «aflat» (de bună seamă din documentele prezen
/C
tate) că unchiul amintit și-a dat partea sa, «iar cu partea lui
Deatco din Topești n’a avut nici un amestec cu ea». Totuși
domnul a dat 12 boeri să jure și au jurat că unchiul amintit
și-a dat numai partea sa. • De aceea domnul confirmă lui Deatco
SI
și fiilor săi dreptul de stăpânire. Rezultă de aici că Deatco re

prezenta drepturile nepoților de frate, amintiți în documentul
IA
din 1490.
U
R
328 —
RA
Documentul n’are nici un element juridic, care să justifice
prezența formulei cu prădalica. De aceea nici nu este *). Rămâ
neau însă prin acest proces pentru viitoare procese posibilități
LIB
de discuții. Documentul din 22 Mai 1530 prevedea și dreptul de
moștenire al fetelor în lipsa descendenții masculine. Documentul
din 7 Mai 1548 tace în această privință.
Că titluri de proprietate de moșii puteau să aibă femeile
fiicele numai cu aprobarea domnului care declara moșia respe
ITY
ctivă neprădalică, arată și documentul din 18 Apr. 1535, prin
care Vlad Vodă întărește «slugii domniei mele» Dan spătarul
cu fiii și fiica Stanca și câți îi va mai da D-zeu și cu fiii fratelui
RS
său Bogdan, cu Bucșa și Vâlsan și cu fiii lor și cu verii primari,
Stoica și Stan cu fiii și cu frații, Radul etc., stăpânire asupra satu
lui CiUrilești. Se prevede că moșia nu e prădalică, că vor mo
șteni și fetele.12)
IVE
Copil. Fete moșteni- Este formula cu prădalica, arătând că
toare. moștenirea moșiilor de cătră fete continua
să fie o excepție, și’n documentul din
UN
23 Februarie 1545 dela Radu Vodă.3) La această dată Radu Vodă

confirma, în forma unei cărți de judecată, drepturile de proprie
tate ale fetelor lui Dumitru asupra ocinei părintești dela Prislop și
dela Pereni. Fetele lui Dumitru se numiau Anca, Voica, Neaga,
L
Sora și Maria. Am spus că documentul este, carte de judecată.

Oprea, Roman și Șerb, unchii fetelor, au început procesul. Aceștia au
RA
făcut proces afirmând că fetele amintite n’au drept de proprietate,

fiindcă tatăl lor, văr primar al pârîtoiilor^, nu a fost făcut de tatăl lui,
de Voicu, ci a fost «copil». Deci la proces a fost vorba de o proprie
NT
tate colectivă, pentru care rămăseseră proprietari verii primari. Unul
1) Ibid., pag. 120—122.

CE
2) Arh. Stat., București, documente legalizate, nr. 2541, orig. slav.

3) Ibidem, nr. 3430, orig. slav. — Cu data de 28 Febr. 1545 a
publicat acest document și a dat traducerea lui, d-1 Gh. Ghibănescu în T.
Codrescu IV nr. 6 1935, pag. 82-3. Editând și traducând documentul, d-1
Ghibănescu care altă dată, înaintea apariției lucrării noastre, traducea partea
I/
din formula cu prădalica: „între ei vânzare să nu fie“,'traduce acum:

„dintre ei prădalnic să nu fie-, ceeace este, precum vom vedea, tot o e
IAS
roare. Dăm un singur exemplu. Traducând un document din 27 Maî (510

(T. Codrescu II. pag. 163) dă următorul text: „dintre ei vânzător să nu
fie, ci să fie statornic...."
U
R
— 329 —
RA
din aceștia, Dumitru, murise și drepturile lui de proprietate lere-
prezentau fiicele amintite ale lui. Dacă unchii fetelor ar fi putut
dovedi că tatăl fetelor nu a fost fiu legal al tatălui său, al lui Voicu,
LIB
fetele ar fi pierdut moștenirea. Prin urmare s’a discutat situația
juridică a unei - proprietăți colective cu drepturi de moștenire și
pentru fete, când n’ar fi descendență masculină. In actul de
constituire al unei atari proprietăți colective, aprobat de domn,
a trebuit să fie pentru aceasta și formula cu prădalica. Neavând
ITY
azi la dispoziție actul de constituire al proprietății colective —
că e vorba de proprietate colectivă, o arată faptul, că verii pri
mari ai lui Voicu cer moștenirea acestuia — putem admite și
RS
cazul că singur Voicu a obținut dela domn aprobarea, ca partea
sa de moșie să nu ajungă prădalică, dacă i se întrerupe descen
dența masculină, sau lipsește atare descendență.
La proces s’a judecat, numai dacă Dumitru a fost fiu legal,
VE
sau - «copil». Domnul a judecat «după dreptate și după lege»
cu dregătorii săi și a aflat că Dumitru a fost «drept fiu lui Voicu»,
deci întărește drepturile de proprietate ale fiicelor lui Dumitru.
NI
In cartea de judecată avem formula cu prădalica, în traducere
românească în următorul fel : «și oricui din ei se va întâmpla
LU
mai înainte moarte, la ei prădalica să nu fie, ci să fie urmașilor

lor». Rămâne întrebarea: formula cu prădalica se punea în cartea
de judecată ca dovadă că fiicele lui Dumitru au drept de moște
nire, sau se referă la drepturile descendenței acestor fete? Vom
RA
da răspunsul mai departe.

Documentul ') din 8 Dec. 1547 oferă
Danie. material pentru aceasta. Documentul are
NT
formula: kr hh\" ripxâaurca ,A,a Hlicm,

,a,a «cm ocTdKiiiHAx hm. (= la ei prădalica să nu fie, ci să fie
urmașilor lor). La data de mai sus Mircea Vodă Ciobanul întă
CE
rește lui Stanciul cu fiii stăpânire asupra ocinei dela Fărcășești,

«părțile Stanei toate..., căci - i le-a dat Stana, când era pe moarte,
ca să fie vărului ei Stanciu și cu frații lui dela Telești». Formula
cu prădalica nu putea fi altceva prin prezența ei în actul domnesc
/
de confirmare, decât că domnul a aprobat dania, adică a renunțat,

ca părțile de moșie ale Stanei să ajungă, - după moartea acesteia
SI
prădalice, adică să revină domniei.

IA
1) Acad. Rom., 282 | XJX, orig. slav.

U
— 330
AR
Și acest document este o carte de judecată, deci arată,
cum trebuește considerată prezența formulei cu prădalica în a-
R
tari documente domnești. Cartea de judecată s’a dat ca urmare
a procesului intentat de loan dela Ciocade pentru acele părți de
LIB
moșie. Ioan a luat 12 boeri «să jure că i-a fost dată lui» moșia.
Dar «a rămas de lege», adică a pierdut procesul.
In t eresanta este și cartea de judecată
d a ta l a 6 1 u li e 1555 de Patrașcu cel B un ’ ).
Y
Prin cartea aceasta de judecată Pătrașcu Vodă întăria ju- •
SIT
pâniței Maria, jupâniței Caplea și Epracsia și cu fiii lor, câți
le va da D-zeu, • stăpânire ■ peste părțile lor din Golești, din
Mărăcineni și din Vierăș, «bătrâne și drepte moșii și de mo
ștenire». Confirmarea acestor drepturi de proprietate se făcea la
R
sfârșitul procesului acestor proprietare cu Mihnea, pârcălabul din
Piscani. Acesta a pârît pe aceste proprietare că jupănița Maria
VE
«i-a dat și l-a așezat.... să-i fie viile ce sunt la Golești fără vi-
năriciu și să-i fie 2 vecini la Golești». Epracsia era probabil
stareța m-rii Mușătești. De aceea a fost acționată și ea, căci a-
NI
celaș Mihnea pâra că a schimbat cu m-rea din Mușătești niște

sate. M-rea i-a dat moșie, zicea el, la Golești, Mărăcineni și Vierăș.
LU
Mihnea făcuse—spune documentul din 6 Iulie 1555 —cărți minci

noase dela Mircea Vodă, care e Mircea Vodă Ciobanul, cărți
mincinoase pentru bucatele jupăniței Maria și jup. Caplea. Domnul
a judecat cu boerii și s’a adeverit că Mihnea n’avea nici o treabă
RA
cu moșiile acelea. Jupănița Maria a declarat că are toate satele dela

mama sa și . cărțile lui Mihnea au fost făcute fără știrea Măriei.
De aceea Mihnea a pierdut procesul, domnul a «rupt cărțile
NT
mincinoase». Cartea de judecată dată de Mircea Vodă Ciobanul

are și formula cu prădalica, prin ceeace se declară de cătră domn
valabile drepturile de proprietate ale Măriei, Caplei etc.
CE
Soțul în proces . de reven Prezența form ulei cu prădalica

dicare al soției. întrl carte de t u decata arata deci tit
lurile de proprietate ale celor ce au câ
știgat procesul, trimițându-se la principiul legal. în ' baza căruia se
I/
constatau drepturile de proprietate. Așa arată și documentul din 20

Noem. 1557 12). La această dată Patrașcu cel Bun confirmă lui Radu
IAS
1) Acad. Rom., 99 | XL., orig, slav.; trad. la 135 | XIX.

2) Arh, Stat., București, condica m-rii • Vierăș, f. 33—4.
U
R
— 331 —
RA
velclucer, jupăniței lui Caplea și cu fiii, câți vor avea, stăpânire
peste satele Mărăcinenii toți și Vierășul tot cu tot hotarul,
«bătrână și dreaptă moșie și de moștenire». Confirmarea se face
LIB
la sfârșitul unui proces, ale cărui faze de pretenții și constatări
le descrie cartea de judecată. In zilele lui Vintilă Vodă — așa
scrie documentul — Șerban vornicul cu ceata lui, câtă ține Iz-
voranii, au hotărît moșia Izvorani de cătră Mărăcineni și de cătră
Vierăș cu 12 boeri, fără știrea proprietăreselor de atunci, de
ITY
acolo. Au hotărît, pe unde au știut ei. Caplea clucereasa era
atunci fată tânără. De aceea Radul clucerul și jupănița lui, Caplea,
au avut pâră înaintea lui Pătrașcu Vodă cu Șerban vornicul și cu ru
RS
denia lui, cu Barbul din Borăști și fiii lui, cu Crăciun dela Bră-
sești și fiii lui și alții, câți țin Izvoranii. înaintea domnului și
dregătorilor domnești s’au jeluit Radu clucer și jupănița lui, Caplea,
că Șerban vornicul și ceilalți le-au împresurat moșiile. Domnul cu
VE
toți dregătorii săi a judecat «după dreptate și după lege». S’au
dat lui Radu clucer și Caplei 24 boeri și ca hotarnic pe Ion
clucer dela Stolnici și au stabilit hotarul, pe unde era în vechime,
NI
pe Valea mare și adică dela gura Văii mari în sus, tot pe apa Văii,
era hotarul dinspre Izvorani. Cartea de judecată are și formula
U
obicinuită cu prădalica.
Moșiile erau ale Caplei de moștenire. De ce se confirmau
și soțului acesteia, lui Radu velclucer ? Răspunsul este în legătură
AL
cu capacitatea juridică a soției, despre ceeace vom trata mai

departe. Formula cu prădalica arată originea juridică a drepturilor
de proprietate ale Caplei, despre a căror acordare am scris mai
TR
sus, când a fost vorba despre proprietățile Măriei, care a fost

soția lui Baldovin pârcălabul.
EN
, Foarte frecvente au fost procesele, la

larași femei, propr^- valabilitatea stăpânirii de
tare de moșii. mOșjj de către femei. Un caz a păstrat
/C
și documentul din 12 Sept. 1523 dela Vladislav (III) Vodă« Al-

dea și Tatul din Prăscov au pârît înaintea domnului pe jupănița
Neacșa și pe sora acesteia, pe jupănița Neaga. La proces s’au pre
zentat : Oprea vornicul, soțul jupăniței Neaga, apoi Vintilă și
SI
Șerban stolnicii. Documentul nu spune, ce drepturi reprezentau

IA
1) St. Nicolaescu, Doc. slavo-române etc. București 1905, pag. 251-4.

U
AR
332 —
în proces cei doui din urmă, dar considerând că au fost alătu

rea de Oprea vornicul și în contra 'pârîtorilor Aldea și Tatul, a
R
vem dreptul să admitem că reprezentau pe mama lor, pe jupă
nița Neacșa.
LIB
La proces Aldea cu ceata lui pentru a dovedi nelegalitatea
stăpânirii de moșii a celor două surori, au arătat o carte dom
nească dela Vlad Vodă cel Bătrân ’), «care a fost înaintea moșu
lui domniei mele Vladislav Voevod», zice documentul discutat a
Y
ici, al lui Vladislav (III) Vodă, iar Oprea vornicul și cei doui stol
SIT
nici au arătat carte domnească dela Vladislav Vodă, «moșul dom
niei mele», cum zicea Vladislav (III) Vodă lui Vladislav (II) Vodă.
Este foarte interesantă probațiunea cerută la proces. Dom
nul a judecat cu dregătorii săi «după lege și dreptate», a dat lui
R
Aldea și Tatul cu ceata lor «lege 12 boeri, ca să jure, cum au ți
nut Cislăul din zilele moșului domniei mele Vladislav Voevod
VE
până acum». Cu toții au mărturisit, că n’au ținut, «așa au rămas
din lege». Domnul confirmă deci celor două surori cu fiii lor
stăpânirea asupra Cislăului. Documentul are formula cu prăda
NI
lica, în baza căreia stăpâniau moșii cele două surori.

Se poate pune întrebarea: s’a judecat oare valabilitatea căr
LU
ții domnești a lui Vladislav II Vodă sau distanța vremii de pe

la ca. 1449-1456 până la 1523 care a înlăturat reclamațiunea?
S’a judecat perimarea acesteia ?
Documentul mai este interesant că ar dovedi că formula cu
RA
prădalica a trebuit să fie și’n documentele dela Vladislav (II) Vodă.

După documentele păstrate și cunoscute nouă azi, primul caz
cu piăclalica—am văzut—este din vremea lui Vlad Vodă Țepeș.
NT
Foarte interesant pentru lămurirea prădalicei este documen

tul 1 din 28 Aprilie 1528. Documentul este carte de judecată,
prin care Radu Vodă dela Afumați întărește Bucuresii și cu fe
CE
tele ei, anume Stanca, Dragolea, Oprișa, Sora și cu fiii lor, toată
partea de moșie a lui Bucur în Șasa, «pentrucă le este bătrână
și dreaptă moșie de moștenire», apoi *[4 din partea lui Bunilă
care au cumpărat-o cu 47 aspri, apoi partea lui Stănilă și a lui
I/
1) Este evident vorba despre Vlad Vodă Dracul.

IAS
2) Documentul era publicat (Alex. Stefulescu, op. cit., pag. 90-1) și-l
putea întrebuința și d-1 Filitti în „Preadalica..." etc. 1. c., mai ales că docu
mentul are lămuriri hotărîtoare pentru a ști, ce însemna prădalica.
U
R
— 333 —
RA
Dragomir, fiindcă au cumpărat-o dela fiii lui Stănilă și ai lui
Dragomir cu 1200 aspri.
Din forma de confirmare a titlului de proprietate rezultă că
LIB
proprietăreasă era Bucureasa, și fetele ei cu fiii lor sunt arătate
cu drept de moștenire asupra averii Bucuresii, mamei lor. Atât
pentruca Bucureasa să poată stăpâni amintitele părți de moșie,
cât și pentruca fetele Bucuresii să poată avea drept de moște
TY
nire asupra moșiilor mamei lor, a trebuit să se fi obținut apro
barea domnului, care să înlăture eventualitatea prădalicei, atât în-
tr’o parte, cât și ’ntr’alta. Au trebuit să fie acte că, înlăturându-se
SI
prădalica, Bucureasa rămâne moștenitoare peste partea lui Bu
cur în Șasa, specificându-se că și fiicele ei au drept de moște
ER
nire, specificare făcută și’n documentele de cumpărare a părții
lui Bunilă etc. Documentul nu este destul de vorbăreț, nu amin
tește de proba cu documente, nu amintește de nici o probă, ci
comunică doar hotărîrea domnului și a «cinstiților» boeri ai dom
IV
niei în favoarea Bucuresii și a fetelor ei.
Dumitru, fiul lui Vâlsan, pârîse pe Bucureasa (documentul
UN
spune «fără fetele ei», fiindcă proprietară era Bucureasa, iar fe
tele moștenitoare ale mamei lor, Bucureasa) la domn „kuko tern
KMâa npz^r\AAHKd mau gohhS ehlu p«huo“ (că a fost prădalica ... a
cea moșie mai sus zisă) și a scos cărți mincinoase. Judecând cu
AL
boerii săi s’a aflat „kako ue ecm KUdd np&AMHKd, u 8 tem khm
AxqjfpeM ESyptc" (că nu a fost prădalica, ci a fost a fetelor Bu
curesii) și deci le-o confirmă. Cartea de judecată are formula cu
TR
prădalica, tocmai ca să arate drepturile de moștenire ale fetelor

Bucuresii, cari drepturi n’ar fi putut fi, dacă moșia ar fi fost
prădalică.
EN
Așezări. Așezare „în loc Formula cu prădalica se întâlnește

de fii
.
* Așezare „în loc și într’alte cazuri, abateri dela drep-
d.e frate
.
* tul comun de moștenire. O abatere
/C
foarte răspândită a fost în sec. XV—XVI așezarea. A așeza în

semna a lăsa cu aprobarea domnului pe cineva ca moștenitor
al moșiei sau moșiilor, în afară de prevederile dreptului comun
SI
de moștenire. A așeza însemna — știm din unele documente —

a face așezământ, pentru ceeace azi am zice testament. Cartea
domnească care conținea așezământul se zicea carte de așezare.
IA
Un document din 13 Decemvre 1525 scrie despre «cartea de

U
AR
— 334 —
așezare a lui Basarab Vodă». ') Am scris și mai înainte despre
R
așezare «în loc de fii». Mai prezentăm aici caz.ul din documen
tul dat de Radu Vodă Paisie la 17 Aprilie 1540 *), document in
LIB
teresant din mai multe puncte de vedere. Prin acest document
Radu Vodă Paisie care a avut multe diferende cu boerii domniei
sale, întărește lui Radul, precum și fraților acestuia, lui Bojin cu
fiii și lui Ivan cu fiii, anume Pârvul și cu fiii lor, «însă sunt
Y
fiice, anume Dobra, Milița, Chera și Cătălină», stăpânire peste
ocina la Sălcuța de jos pănă la gura Vlădășelului și de sus până
SIT
la siliștea seacă, moșie a lor bătrână și de . moștenire. S’a făcut
confirmarea stăpânirii peste ocină și fetelor lui Pârvul, fiindcă
— spune documentul — Pârvul a mers la domn și înaintea a
cestuia «și-a așezat fiicele înaintea domniei mele, ca să-i fie în
R
loc de fii». VE
Moșia avea și altă poveste. Bojin și Ivan au luat parte la
complotul urzit de Șerban banul încontra domnului și prin aceasta
au pierdut partea lor de moșie. Cu aceste părți de ocină domnul a
NI
dăruit după confiscare pe Bolea Moldoveanul. Dar apoi Bojin și
Ivan au obținut iertarea domnului și au fost buni bucuroși că
domnul le-a dat voe să-și răscumpere moșiile dela Bolea cu
LU
4000 aspri, un cal în preț de 500 aspri și un număr de vaci.

Documentul are formula cu prădalica, 1) pentrucă este vor
ba de o proprietate colectivă, în care frații se moștenesc unii
pe alții, 2) pentrucă peste o parte din ea, peste partea lui Ivan,
RA
sunt așezate cu drept de moștenire și fetele lui Pârvul și 3) pen

trucă domnul admite vinderea unei moșii donative care în lipsă
de moștenitori legitimi masculini ar fi revenit domniei, ar fi a
NT
juns prădalică. Formula cu prădalica are o formă neuzitată:

h om 3) hhy npxAddHKd Ad nfcm, hS aa ecm ocmdKiiiHM.
Femeile proprietare așează «In loc de frate». ln această
CE
privință informația documentului4) din 6 Oct.,1499 este pre

țioasă și va ' fi discutată până târziu de tot și’n vremea lui Matei
Vodă Basarab.
)) Acad. Rom., 14 | R. B., orig. slav. St. D. Grecianu, Genealogii etc.
I/
II, pag. 173 are 17 Dec. 1525.

2) lbidem,46 | XCV, orig. slav, și Arh. Stat. Buc., cond. nr 90, f. 6,
IAS
trad. veche.
3) Acest cuvânt e neobișnuit în această formulă.
4) In traducere veche s’a publicat documentul în Buletinul comisiei
istorice a României X, pag. 95—7, unde lipsește data de an. D-l l. C. Filitti
U
R
— 335 —
RA
Ce spune documentul? Jupănița Stana a mers la domn și
înaintea acestuia a așezat pe soru-sa Maria cu fiii și fiicele ei
«ca să-i fie în ioc de frate» peste satele: Tătarii toți, peste ocina
LIB
cumpărată de ea dela Stan și dela Ivancea în Răzvad, peste via
din Târgoviște, peste două sălașe de țigani. Dar numai după
moartea Stanei, va stăpâni Maria această avere. Murind și Maria,
«bucatele» și țiganii să fie feciorului jupâniței Stanei, lui Deatco,
ITY
fiul lui Deatco stolnic și cu fiii lui. Când s’a^ întâmpa moarte
întâi lui Deatco și fiilor lui și nu se află semniție din aceștia,
bucatele să nu fie prădalice (npxAAAune), ci bucatele și țiganii să
fie jupănițelor Neacșii și Voichii și fiilor și fiicelor lor. Neacșa
RS
și Voica erau surori ale jupăniței Stana.
Ginere, soacră și fiica a Pentru a cunoaște abaterile dela
cesteia, copropietari. Zălog. dreptul comun, abateri aprobate din
Înfrățire. Vânzare deghiza
VE
timp în timp de domn, foarte in
tă. Miluire. Danie particu structiv este documentul din 15 Iu
lară. Danie domnească. Fii nie 1543 dela Radu Vodă Paisie.
NI
și fiice moștenitoare. Cum Acesta întărește la această dată
s’a format marea pro drepturile de proprietate ale lui Deat
LU
prietate ? co velarmaș, ale soacrei acestuia,

ale Neacșei și ale soției acestuia,
ale Calei. Proprietatea aceasta mare . deriva dela Neacșa și dela
Deatco. Neacșa era coborîtoare din Harvat logofăt. Domnul în
RA
tărește la data de mai sus lui Deatco velarmaș, soacrei acestuia

Neacșei și soției aceluiaș Calei cu fiii, câți D-zeu le va da, sa-
in Revista istorică română voi. II fasc. IV, pag. 340 și nota 3 pornind dela
NT
lucrarea d-lui G. D. Florescu, Divane domnești etc. II, pag. 21 a stabilit

data de 6 Oct. 1499. Am adoptat această datare în voi. I, pag. 35 și n. 4,
fiindcă data o da și fișa, ce o avem noi. N’aveam la dispoziție atunci nu
mărul amintit din Buletinul etc. citat. Comparând lista boerilor martori ai
CE
documentului discutat, constatăm acum că se potrivește cu lista boerilor

din documentul din 19 Iunie 1498 (Arh. Stat., București, M-rea Răncăcio-
vul, pachet IV nr. 1, perg., orig. slav; d-1 Florescu, lucr. cit., pag. 372-3 a
publicat știri din acest document pe care-1 datează greșit 19 Iulie 1498. Și
/
divanul documentului e dat aici cu .lipsuri și greșeli) și cu a documentului

din 1499 Ian. 25 (ibidem, m-rea Govora, perg, orig. slav). S’a păstrat și un
SI
document din 25 Sept. 1498 (ibidem, m-rea Brâncoveni, pachet V nr. 3,

perg. orig. slav.), în care dintre boerii martori ai documentului discutat lip
sește singur Badea. D-lui Filitti i-a scăpat că și Nădejde in Pandectele
IA
rom. V 1926, pag. 200 a dat data exactă.

U
R
— 336 -
RA
tele : Deveselul tot cu tot hotarul, Tânpenii toți, Brâncovenii
toți, din Epotești ’/2 de pretutindenea, Brăneștii toți, din Vlădeni
'I2 de pretutindenea și din Bălașul ’|2, Racovița toată, Harvateștii
LIB
toți, din Spinișori loneștii toți, din Brăsești '/6, din Izvorani
’/6, Gogoșii toți, Temna toată, Ruptura toată, Aninii toți, Corlă-
țelul tot, din Răgheavița 75, Boiceștii toți, Dranovul tot, Băleștii
toți, toată Nedeia mare și Nedeia mică toată, «bătrâne și drepte
ITY
moșii și de moștenire jupânului Deatco armaș și soacrei sale
Neacșei și jupaniței lui Calei».
Peste moșiile amintite erau coproprietari deci Deatco, Neac-
șa și Calea '). Neacșa era atunci văduva lui Peia portarul.
RS
Documentul este interesant mai departe, când arată pro
prietățile numai ale lui Deatco armaș. De aceea aici specifică do
cumentul, că domnul mai întărește lui Deatco armaș și fiilor lui
VE
mai multe moșii. Este vorba de satul Odobeștii cu tot hotarul
și se adaogă ca «le este bătrână moșie, însă a fost pusă zălog,
de a luat Peia portarul dela Staico vornicul și Badea Izvoranul
postelnicul 25000 aspri, iar boerul domniei mele Deatco armaș
NI
tl a plătit acei aspri». Putem preciza, ce anume rudenie a fost

între Peia și Deatco, pentru ca acesta din urmă plătind zălogul
LU
să poată rămâne proprietar. Deatco a fost ginere lui Peia. Cei

doui boeri împrumutători se găsesc în vremea lui Vlad Vodă
Călugărul și Radu Vodă cel Mare 2).
Domnul mai întărește lui Deatco armaș și fiilor lui dreptul
RA
de proprietate asupra întregului sat Recica Dobului. La această,

proprietate ajunsese Deatco armaș printr'o vânzare deghizată, a
fost înfrățit, înainte de a cumpăra. Documentul spune că Rado-
NT
mir de bună voe singur a venit înaintea domnului, «de a în

frățit și a dat jupânului Deatco armaș din moșia lui ce a avut
la Recica, peste jumătate», cealaltă jumătate a vândut-o lui Deatco
CE
cu 1000 aspri și un cal murg (kcm MSprS) și pentru o deșugu-

bină. Ajuns astfel proprietar acolo, a mai putut Deatco cumpăra.
A cumpărat dela Dahna partea de moșie a acestuia cu 17
boi, 30 oi și 300 aspri și partea Standului cu 1000 aspri și
I/
partea lui Stanco.

(Va urma) I. Minea și L. T. Boga
IAS
1) Acad. Rom. 135 | C, orig. slav.

2) G. D. Florescu, Divane domnești etc. în Revista Arhivelor, an.
1928-29, No. 5, pag. 372 și urm. Pentru Peia, care trăia la 10 Ian. 1529,
vezi cond. mitr., f. 170.
U
R
RA
LIB
ITY
Note' și interpretări
RS
Un peciu.— Sunt puține .peciuri ■ cunoscute. Dăm aici unul
dăruit nouă de d-I Virgil Pântea, student. II dăm ?n forma, cum
este tipărit:
VE
La letu 1799: Mâi:
Dinu rufetulu vătâvului de visterie.
Numărulu ( ) numele Timofte') porecla Mihăilă omu
NI
părulu capului mustețele ochii dinu
satu, Soholețul ținut Vasluiului.
LU
Carele123) fiindu copilă dinu casa visteriei, isau datu pedu

pe față ca să fie cunoscutii de altă țară . și nesupăratu.
L. S.
Acasta după cercetarea ce isau făcută, sau aflatu copilu
A
dinu casa visteriei și pentru aceiâ sau așezată și la condica

TR
visteriei.
ueluistier
Velvistierul nu e arătat ca nume.
Pecetea nu e cea ovală, cunoscută ca sigiliu domnesc al
EN
lui Costantin Alexandru Ipsilante Voevod (un exemplar al ace

steia s’a publicat ap. N. A. Bogdan, Orașul Iași 1913, pag. 121).
Are înlăuntru, așezate lateral sus inițialele Io Csd.
/C
iar sub ele Al Ips, toate acestea

de-asupra stemei, iar de desuptcâte un V de o parte și alta, înca
drând între ele cifrele. anului 1799.
SI
1) Tot ce e subliniat e scris cu mâna, restul e tipărit. Locurile goale

arătate sunt lăsate goale în peciu.
2) Literile mari sunt ale originalului.
IA
3) Toate silabele accentuate din cuvintele acestui peciu sunt arătate

anume printr’un accent ascuțit, cum zicem azi.
22-1
CU
R
— 338 —
RA
Când apare mai întâi marele vornic al țării de jos ?— In-
tr’o scrisoare a regelui Ferdinand I deHabsburg din 27 Sept. 1551
este vorba de o scrisoare trimisă «ad ... supremum inferiorum Mol-
LIB
daviae partium provisorem», deci marele vornic al țării de jos.
(Andr. Veress, Documente etc. I, pag. 60). Marele vornic al țării
de jos mai e amintit la revenirea în scaun a lui Petru Rareș, pe
care acela l-a ajutat (ibidem, pag. 23). De mult s’a publicat și o
ITY
scrisoarea scrisă slavonește a lui Huru care-și zice «mare vornic
al țării de ios (St. Nicolaescu, Documente sl. rom. etc., pag. 180).
RS
Când începe anul dela 1 Sept. în Moldova după cronica
lui Ureche?—Povestind isprăvile lui Ivan Potcoavă, zis Crețul,
cronica lui Ureche arată că intrarea în Iași a lui Potcoavă s’a
VE
făcut la 23 Noemvre, iar la începutul capitolului pentru toate
aceste evenimente dă 7085, ceeace C. Giurescu corect transformă
în 1577. Este vorba de Noemvre al aceluiaș an (Cronica lui
Ureche, ed. C. Giurescu, pag. 236 și 241). Este adevărat că data
NI
corectă de zi este 29 Noemvre, fiindcă Bielski după isvorul său

arată că intrarea în Iași s’a făcut în ajunul sf. Andrei din 1577,
LU
ceeace dă 29 Noemvre. (Vezi și I. Minea, Din istoria culturii

românești, Iași 1935, pag. 116). Confundarea cifrei 3 și 9 în cifre
buchi este foarte posibilă, când textul este puțin corupt sau șters.
Cronica lui Ureche (ed. cit., pag. 244) spune că după lupta
RA
dela Docolina s’a așezat «al doilea rând... la scaun» Petru Vodă,
în 1 Ian. 1578.
Dar în cronica lui Ureche cetim că pribegirea lui lancul
NT
Vodă a început în 7091 (ed. cit., pag. 250). Exact este 1 Sept.
1582, nu 1583, cum a transformat C. Giurescu. Mai cetim că
Petru Vodă a ajuns la Iași cu domnia a treia (cronica lui Ureche
CE
are și aici domnia a doua, dupăce însă scrisese că la 1 Ian.

1578 s’a așezat Petru Vodă a doua oară în domnie la Iași) (ed.
cit., pag. 244 și 251) la 17 Oct. 7092, dată pe care C. Giurescu
o transformă în 1583, ceeace nu corespunde celeilalte informa-
I/
țiuni păstrate. Deci în prima domnie a lui Petru Șchiopul era

de 1 Ianuar e în cronica lui Ureche.
IAS
Când s’a mutat reședința domnească dela Târgoviște la

București ?—Un document din 20 Aprilie 1642 dat în Târgoviște
CU
R
— 339 —
RA
de Matei Vodă Basaiab (T. Codrescu I, 1916, pag. 148) amintește
că «...sau mutat domniia... de aici din Târgoviște în zilele lui
Alexandru Vodă, feciorul răposatului Radului Vodă, scaunu la
în București...» Știm că și înainte de data aceasta de multă vreme
LIB
domni au stat mult în București.
Ceva despre volt.-— Intr’un document muntean din 14 Dec.
TY
1591 se întâlnește numele Stan Voiutul, proprietar în Preajba
(T. Codrescu I, pag. 192—93). Nu putem stabili, dacă această
poreclă are ceoa comun cu aceea ce se zicea în Moldova woit.
SI
In catastihul moșiilor lui Dumitrașco Ștefan log. din 20 Aprilie
1627 (T. Codrescu I, pag. 69) cetim: «Să se știe, cum am cum
părat o oie dela lacob biv voiut și dela feciorii lui din Bacău
ER
ce iaste acea vie cu crame în dealul Bouț^luî...». In acelaș do
cument mai departe (ibidem, pag. 70) cetim de «via lui lacob
ce au fost șoltuz». Mai cetim că plata acestei vii și a alteia,
IV
când s’au vândut, s’a făcut «denaintea șoltuzului cu 12 părgari
de trăg de Bacău.» (ibidem). D-l Băleanu a publicat în acest
UN
număr de revistă (pag. 292—3) un document dat de Stan voiutul

din Agiud, la 25 Iulie 1631. Despre voitul armean din Suceava
vezi Mihai Costăchescu, Documente moldovenești etc. II, pag.
386, 388, 583, 584. Vom reveni asupra voiutului.
AL
Un document inedit despre domnia iui Mihai Vodă Vi

teazul.—Cetim într’un document dela Radu Vodă Mihnea din 11
TR
Dec. 1614 (Acad. Rom., 8/R B orig. slav), relații interesante despre
domnia lui Mihai Vodă. Este vorba de satul Zăvoiu ai cărui
megiași «s’au închinat și s’au vândut răposatului Mihail Voevod,
EN
să-i fie domniei lui rumâni.» Aceasta a fost înainte de lupta

dela Șelimbăr. Documentul adică povestește imediat: «Iar apoi
după puțină vreme răposatul Mihail Voevod s’a sculat cu oa
/C
stea sa asupra Ungurilor și i-a biruit și a câștigat toată țara

Ardealului și a stat domnia lui craiu în scaunul Beligrad și a
toată țara Ardealului». Documentul este interesant și când dă
știri despre relațiile lui Mihai Vodă cu Turcii după lupta dela..
SI
Șelimbăr. Cetim în : «Iar apoi domnia lui a trimis pe

prea iubitul și prea... fiul domniei lui, Nicolae voevod, să fie domn
IA
Țării-Românești și cinstitul împărat încă i-a trimis schiptru dela

U
— 340 —
R
cinstita Poartă...» Pentru relațiile lui Mihai Vodă cu Turcii în
RA
1600—1601 vezi articolul lui Aurelian Popovici în această re
vistă.
LIB
Probe vechi de judecată. — Intr’o carte domnească dela
Constantin Vodă Mavrocordat (Arhivele Statului, București, con
dica mănăstirii Vierăș, ex. I, pag. 559—560) găsim următorul
pasagiu, important pentru procedura în procese de hotărniciri
ITY
și revendicări de moșii : «S’au fost împresurat moșia de către
niște oameni din Berivoești, zicând că ar fi avut și ei delnițe
și locuri de cumpărătoare în Năpârteani .... De vreme ce
RS
după hrisovul măriii sale Costandin Vodă și după cartea domniei
meale din domnia dinții nu sânt odihniți, ci tot zic că au și ei
parte de moșie în moșia Năpărteanilor, să jure din ei 40 de
oameni în bisearică, cum că au și ei moșie în Năpârteani, în
VE
moșia mănăstirii și să ia și traiste de pământ în spinare să le
ducă, pă unde vor ști că le iaste moșie și pe câte moșii, vor
pute jura că au, pe atâta să le aleagă și boiari hotărnici, iar
NI
într’alt chip și cu alt mijloc hrisovul lui Costandin Vodă și
cartea domniei meale nu să va putea strica. Și făcându-se și
LU
cartea sfinții sale părintelui mitropolitul chir Ștefan de blestem

asupra boiarilor hotărnici, ca să nu facă nescai meșteșuguri și
voi vegheate și să păgubească mănăstirea de moșie. După ce au
fost mers acolo la moșie, să o hotărască, nici acei 40 de oa
RA
meni au vrut să jure, nici treisti cu pământ n’au vrut sa ia, nici
boiarii hotărnici cartea de blestem n’au fost primit, ci prin mij
locirea acelor boiari hotărnici stând asupra egumenului Atanasie,
NT
ca să nu-i pue să jure, au fost cerșut să facă pace cu egumenul

și prin mijlocul acei păciuiri care din nesocoteala și din nehăr-
nicia acelui egumen, primind a face pace și hotărând moșia, au
păgubit sfânta mănăstire de dreapta sa ocină, luând acei oameni
CE
ce scriu mai sus cătăva moșie din moșia mănăstirii. Pentru care
pricină acum venind chir Mihail, egumenul mănăstirii Vierășul,
și dând jalbă la domnie, că făr de cale și făr de dreptate s’a
lipsit mănăstirea de câtăva moșie și știind domnia mea și pricina,
I/
mai denainte din cealaltă domnie ... am dat cartea aceasta a

domnii meale... ca să ție și să stăpânească moșia Năpărteanii
IAS
deplin, precum sau stăpânit mai nainte, pre semnele și hrisoavele

CU
R
— 341 —
RA
ce coprind în hrisovul domnii lui Costandin Vodă (= Brâncove-
neanu), iar megiașii din Berivoești, mai multă treabă să nu aibă»....
LIB
Documentul acesta este din 1737 (7245) Ianuarie 20. Sunt
interesante probele cerute în acest proces de revendicare. Aflăm
din document că procesul s’a judecat de trei ori. Mai aflăm din do
cument că trebuiau împiedecați boerii hotărnici «să nu facă nescai
ITY
meșteșuguri și voi veghiate», ca să hotărască părtinitor. Pentru
aceasta s’a dat cartea de blestem a mitropolitului Ștefan (1732—
+ 23 Sept. 1738, după N. Iorga, Istoria bisericii românești etc.
voi. II). Dar la procesul redeschis în a doua domnie munteană
RS
a lui Constantin Vodă Mavrocordat, (procesul se judecase în
vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu, în prima domnie mun
teană a lui Constantin Vodă Mavrocordat și’n a doua domnie a
VE
acestuia) boerii hotărnici au refuzat să ia cartea de blestem, adică
față de evidența dreptății m-rii Vierăș au refuzat să hotărniciască
în favoarea Năpărtenilor, dupăce din aceștia nu s’au găsit 40 să
jure în biserică că revendicarea lor este dreaptă, nici au luat
NI
traiste de pământ în spinare să le ducă, pe unde știau ei că au
moșie. Reliefăm în special aceste două probe din urmă, adăogând
LU
astfel materialul ce s’a scris la noi ■ despre jurământul cu brazda’n

cap.
D-l M. Popescu mi-a semnalat acest document.
A
TR
Știri dintr’o carte . rară care ne interesează. — In 1600 a a

părut dedicată papei Clement VIII : Ottomanus Lazari So-
ranzi, patricii Veneti, sive de rebus Turcicis, liber unus in tres
partes divisus. Cartea are date importante, mai ales pentru vre
EN
mea lui Mihai Vodă Viteazul.

Aflăm de aici că favorita sultanului Mohamed 111 se numia
Electra și era din Cipru, că Turcii n’aveau comandanți buni de
/C
armate (pag. 15, 16).

Este știut că’n vremea aceasta mulți Unguri se turciseră, că
mulți ceauși trimiși la curtea din Alba Iulia erau Unguri turciți,
SI
că unul dintre acești Unguri turciți fusese profesor în Aiud. Din

cartea iui Soranzo aflăm că Giafer pașa, Halib pașa erau Unguri
(pag. 25, 32). Din aceeaș carte știm că Haidar se numia pașa
IA
trimis în 1592 să scoată din Moldova pe Petru Cazacul căruia

cartea patricianului venețian îi zice «Streni Petro» (pag. 30-31).
U
R
342 —
RA
Găsim tot aici știri despre banii turcești cu valoarea lor internațională,
lucru care ne interesează (vezi I. Sârbu Istoria lui Mihai Vodă
Viteazul, București 1904, pag. 33, n. 4) foarte mult. Aflăm că
LIB
45-6 aspri făceau 24 manguri. Mangurul era de cupru. 5 aspri
erau o drahmă, iar 12 drahme un taler. l’/.> taleri era egal cu un
țechin venețian care era egal cu sultaninul de aur turc și făcea
16 paulini romani. Soranzo citise că mai nainte aspru era 8 man-
guri, drama era 4 aspri, 9 aspri erau un taler, iar un țechin sau
ITY
sultanin 54 aspri. Soranzo spune cu acum (=în vremea lui) va
loarea s’a schimbat. Un taler era 70 sau 80 aspri, iar țechinul
110, 120 sau 125 aspri.
RS
Tot din cartea lui Soranzo aflăm că oastea lui Sinan pașa,
cu care acesta a luptat în 1593-4 era prost îmbrăcată, nu era
echipată de iarnă, că ostașii muriau de frig și foame (pag. 65).
Legând această știre de una de mai înainte, putem înțelege, de
VE
ce Mihai Viteazul cunoscând bine pe Turci a crezut, a știut că
aceștia pot fi învinși și deci ridicarea lui în contra Turcilor a
lui Mihai nu poate fi comparată cu ridicarea lui Ion Vodă Ar
NI
meanul care, asista la începutul decăderii turcești.

Este interesantă cartea lui Soranzo, și când ne spune că
LU
Severinul vine dela numele împăratului Severus, că Românii zic

Cittat Alba orașului căruia Ungurii îi zic Nester Alba, iar Polonii
Bialogrod (pag. 76), ca și atunci, când discută că Turcii zic Mol
dovei Bogdania sau Karabogdan, fiindcă țara abundă în frumen-
RA
tum. zis Turcicum ori Saracenum, sau pentrucă s’a numit Bog
dan Negru un domn care a purtat răsboi cu Turcii (pag. 274).
Soranzo arată că Cetatea Albă este sangiacat turcesc la Dunăre,
NT
nu departe de sangiacatul Bender, zis de Moldoveni și Poloni

«Tegina urbs, quam Aron, eius regionis princeps, Turcis conces-
sit, quo se a rebellionis crimine, quod contra Turcas in bello
CE
admiserat, quod etiammunc viget, purgaret» (pag. 77).

Cartea dă știri despre Tătarii din Dobrucia (dăm numele
din carte) ziși gibeli, adică loricati, după zalele ce purtau și cari
locuiau dela Silistra la Constantia (așa e în carte, pag. 79). So
I/
ranzo știe că și’n sudul Moldovei, între Nistru și Dunăre, locuiau

Tătari.
IAS
Aflăm că Rudolf II plătia Turcilor anual 45000 taleri, iar

Moldova 31 sume de aspri. O sumă era 100.000 aspri și era e
gală cu 2000 coronati, cât fusese la început tributul. Atunci însă
U
— 343 —
R
RA
un coronat făcea 50 aspri, acum, în vremea lui Soranzo peste o sută.
Țara-Românească plătea 50 sume de aspri. Este foarte interesant
Soranzo, când afirmă că datele referitoare la tributul țărilor române
le-a scos ex ipsis Moldaoiae et Walachiae qommeritarlis excerpsi,
LIB
quae diversa esse ab aliorum qui ea de re scripserunt opinionibus
scio» (pag. 118-9). Deci Soranzo a cunoscut o cronică munteană. și
una moldoveană,■ în care se scria despre tributul dela sfârșitul
sec. XVI, cronici cari azi lipsesc. Că a cunoscut într’adevăr cronici
ITY
române, coroborează și faptul că dă exact dajdia plătită la început
de Moldoveni Turcilor.
Este interesantă cartea lui Soranzo, când ne spune că sfa
tul care dimpreună cu sultanul conduce destinele Turciei se nu
RS
mește divan sau poartă (pag. 119). Scrie despre sangiacatul de
Vozia (pag. 169) și arată că Moldovenii zic Ociacovului Basova
(pag. 271). Autorul știe că Moldovenii sunt adevărați Davi și
VE
Geți, «foarte isteți și bănuitori» (pag. 270). Știe că Mihai Vodă
a omorît pe Turcii pe cari Assan pașa îi trimisese în Țara-Ro-
mâuească pentru a trata pacea (pag. 160).
NI
Cetim în aceeaș carte că Ferhat pașa a fost omorît de Mo-
hamed III, acuzat că a vrut să împace pe Mihai cu . principele
LU
Ardealului (pag. 156) și că sultanul Murad III a murit la 11 Ian.

1595 (pag. 189). '
Nu știe autorul, discutat aici de noi, adevărul despre ori
ginea Morlahilor. Sunt însă interesante părerile lui și de aceea
A
le reproducem :
TR
«De Murlachis sic statuendum, eo nomine omnes christia-

nos intelligi, qui montes incolunt. In primis vero qui in monte
Lica prope Novigrad et Seniam . habitant. Vox ea Marolachia
tune primum. innotescere coepit, ubi in Italiam barbari irruperunt.
EN
Nam cum ex Valachia ad mare Adriaticum pervenissent, eo no

mine omnes maris accolas adpellarunt et sub voce Valachi vel
Vuloschi Italos omnes intellexerunt, non aliter Turcae qui Fran-
/C
corum nomine omnes Italos appellitabant».

Cartea lui Soranzo mai are știri foarte prețioase despre or
ganizația statului turcesc, despre clasele sociale etc. și deci pen
SI
tru aceste antichități turce, cum am zice, precede și stă alături,

în mare preț, . lângă istoria turcească a lui Dimitrie Cantemir.
IA
U
R
Cronici vechi muntene și moldovene.—Știm că Raguzanul
RA
Luccari a cunoscut o cronică a domniei lui Ștefan cel Bătrân (=
cel Mare), (vezi I. Minea, Letopisețele moldovenești etc.) Atragem
aici în special și anume atenția asupra afirmației lui Soranzo,
LIB
care la sfârșitul secolului al XVI-lea a cunoscut o cronică mun
teană și una moldoveană, ambele cunoscute unei lumi din Con
stantinopol, opere necunoscute azi, căci Soranzo reproduce din
ele știri cari lipsesc cronicelor noastre cunoscute azi.
ITY
Importanța juridică a peceților domnești.—La 4 Ianuarie
1394, când Mihai Vodă Viteazul întărește prin hrisov toate pro
RS
prietățile m-rii Tismana (orig. slav., Arh. Stat. București, ' secț.
ist.), egumen era acel Serghie, din care primul domn al tuturor
Românilor a făcut mai târziu, știm, episcop de Muncaci. Acest
VE
Serghie în vremea «lui Alexandru voevod, fiul lui Bogdan», a
dică a lui Alexandru Vodă cel Rău, trimisese la București un
călugăr cu hrisoavele. In drum călugărul a fost prins «și i-au
NI
luat pecețile de pe hrisoave». Serghie s’a adresat apoi lui Mihai
Vodă să întăriască prin hrisov m-rii Tismana toate proprietățile,
întrucât fără peceți documentele de proprietate ale mănăstirii erau
LU
mutilate. Mihai Vodă a dat deci hrisovul din 4 Ian. 1594. Hri
sovul apare ca o sentință a domnului. Mihai Vodă ' spune în
în hrisovul său de întărîir?: «am judecat... după legea lui D-zeu»,
A
a văzut lipsa peceților, dar a văzut că hrisoavele erau vechi și

deci le-a înnoit. Documentul acesta de înnoire are și iscălitura
TR
lui Mihai Vodă.

N
Ceva despre Alexandru Vodă cel Rău.— In Cercetări isto

CE
rice VIII—IX (1932—3) nr. 1, pag. 162 am scris că la 31 Mai

1592 se știa în Constantinopol că Alexandru, fiul lui Ion Vodă
Armeanul, va fi numit domn în Țara-Românească. Pentruca afir
mația noastră să nu fie răstălmăcită, dăm aici partea corespun
/
zătoare din raportul rezidentului imperial Kreckwitz care-l pre

zintă pe Alexandru Vodă ca atare: «ist ain Sohn des Giovan
SI
Vaywoda, so ungefehr vor 20 Jahren, bei Sulthan Selym secundi

Zeitten, sich den hiesigen armata mann widersetzet, volgendts
IA
CU
R
— 345 —
RA
von den Seinigen verlassen und entlich mit zwaien Camelen zu
Stucken gerissen worden».
Am dat deci la locul citat din lucrarea: Aron Vodă și vre
LIB
mea sa părerea lui Kreckvitz care arată că nici în Constanti
nopol nu știa toată lumea, cine e într’adevăr Alexandru, preten
dentul la domnia munteană (Vezi Hurmuzaki-Iorga, Documente
etc. XI, pag. 757).
Este știut că acest Alexandru Vodă în documentele sale a
ITY
afirmat totdeauna că e fiu al lui Bogdan Vodă. Așa își zice în
documentele din 1 Dec. 1592 (Arh. Stat., București, secț. ist.
orig. slav.), 4 Febr. 1593 (Acad. Rom., 213 I XXXIII, orig. slav),
RS
18 Mai 1593 (Arhivele Olteniei XIV 1935, pag. 110 —111 în re
gestă în Revista Arhivelor [Aricescu] pag. 112). Așa îl arată și
un document dela Mihai Vodă din 4 lan. 1594 (Arh. Stat., Bu
curești, secț. ist., orig. slav). Așa I-a prezentat Bălcescu și I.
VE
Sîrbu (I. Sîrbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul I București 1904,
pag. 41 și n. 2), precum și d-1 N. Iorga în studiile sale, mai
recent în Istoria lui Mihai Viteazul I București 1935, pag. 82 ș. a.
U NI
Despre Petru Vodă Cercel.—Este știut că Petru Vodă Cer

cel își zicea fiu al lui Pătrașcu Vodă cel Bun. Aducem aici din
multele iui documente cu această afirmațiune ca mărturie docu
AL
mentul din 30 Noemvre 1583 (N. Iorga, Moșneni de pe Văr-

bilău etc., pag. 2—4). S’a scris de atâtea ori că Petru Cercel a
fost după tată frate cu Mihai Vodă Viteazul. Prin această notă
TR
nu spunem deci ceva nou în această privință. Nota se referă la

declarațiile lui Mihai Vodă pentru aceasta. Asemenea declarații
nu-s prea multe și de aceea atragem anume atenția asupra do
N
cumentului din 3 Apr. 1594, publicat de dl. Gh. Ghibănescu.

CE
(T. Codrescu, III pag. 113—118), în care document Mihai Vodă

Viteazul amintește: «cartea fratelui domniei mele Petru Voevod».
Indicție greșită? — In Revista istorică română III fasc.

/
11-111 1933, pag. 271 d-1 Damian Bogdan citează documentul lui
SI
Vlad Dracul din 1439 Aug. 2 indicț. 3, fără a spune, dacă in-
dicția acestui document este bună sau nu. Este adevărat că nu
IA
această discuție preocupa pe d-1 B. în articolul în care pome-

U
— 346 —
AR
nește documentul. Dar indicția acestui document comportă di
scuție. Indicția documentului, dacă este 3, este calculată greșit.
IBR
Calculată ■ corect este 2. Deci pot fi două cazuri: 1) sau indicția
este calculată greșit, sau 2) lectura indicției este greșită.
YL
Abonați ieșeni la o carte a lui Damaschin Bojânca. —
Viitorul jurisconsult al Moldovei și profesor la Academia Mihăi-
leană, era «advocat» în Pesta, când și-a publicat cartea, la sfâr
șitul căreia dă lista «prenumeranților». Această listă este foarte
IT
instructivă reprezentând un capitol de istorie culturală românească.
Dăm aici pe prenumeranții din Iași, cu ortografia lui Bojânca:
RS
«Presfințitul și Prestrălucitul D. .Veniamin Mitropolitul Moldovei
25 Ex. — Presfințitul D. Filaret de Beldiman Episcop 3. —
Sfinția sua Gherasim Michlescu Archimandrita 2. — Marele Lo-.
VE
gofăt D. Constantinu de Conache 5. — D. Constantinu Coțichi
— D. Constantinu Veisa — Prestrălucitul D. Demetrie de Stursa
2 — D. Dinu Negruț — Domnialui Demetrie Petru Brasovenu
NI
Negoțitoriu 25. — Strălucitul Comes D. Georgie de Asachi Redac
torul Albinei și Ciceronul Linbei romanesci — Marele Spatar
D. Iordache de Bals 2. — D. lonache Dan — D. Ioan Papson
LU
Starost împerătescu 10 — Preinvețatul D. Iancu Nicolau —

Domnialui Ivaniițe Lascar — Prestrălucitul D. Michalache de
Stursa Zelosul Litterator romanescu 5. — D. Michalache Veisa—
RA
D. Raducanu Botezatu — D. Sandu Cațichi — D. Tanasiu Go-

san. — Intre prenumeranții din Pesta găsim și pe Eutemiu
Murgu, student la drept în al treilea an.
NT
Despre cel mai vechiu nume al orașului Roman.—Intr’o re

vistă din Belgrad d-i Mihai Lascaris, profesor universitar la Sa
CE
lonic, a scris articolul: Smederevo în Moldova? (vezi P. P. Pa-

naitescu în Revista istorică XIV 1928, pag. 398). D-i Lascaris gă
sește că Smedorova, cum se mai ■ zice în cronica lui Ureche,
ceeace se zice altfel tot acolo «cetatea de la târgul Romanului»
I/
(cronica lui Ureche, ed. C. Giurescu, pag. 66) este tot una ca
nume cu Smederevo, oraș sârbesc, căruia noi i-am zis totdeauna
IAS
Semendria. P. Skok, cunoscutul slavist, a scris că Smederevo s’a

alcătuit din românescul Sîmedru — Sf. Dumitru. Cităm mai de
U
R
— 347 —
RA
parte din recensia d-lui Panaitescu: «O emigrație sârbească în
Moldova nu se poate dovedi prin nimic ; deci e probabil că în
popor era cunoscută cetatea Romanului supt numele de Simedru,
LIB
iar un cronicar erudit l-a transformat în corespunzătorul sârbesc
pe care-1 găsise în analele sârbești sau chiar în cronici bizantine,
care-1 menționează de asemenea» (-. c.).
Socotim că discuția asupra acestui nume trebuește reluată.
Cronica lui Ureche zice că «cetatea de la târgul Romanului» se
TY
chiamă Smedorova. Intr’o copie a cronicii este Smeredova (ed.
cit., pag. 66, text și aparat). Știm că la , baza expunerii lui U
reche a fost un letopiseț moldovenesc. In versiunea cea mai
SI
complectă păstrată (-. Bogdan, Cronice inedite etc., pag. 58) nu
cetim altceva, decât: «In anul 699- (— -483) începură să zidia-
ER
scă o cetate de peatră la târgul Romanului». Pârcălabii acestei
cetăți s’au zis, când pârcălabi de Cetatea nouă, când pârcălabi
de Roman, (vezi C. Andreescu, Cetatea nouă în vremea lui Ște
V
fan cel Mare în Cercetări istorice -, pag. -58 și urm.)
Intr’o versiune a cronicii vechi moldovenești a trebuit să fie
NI
și adaosul la știrea cronicărească de mai sus, adaos care se gă
sește în textul de azi al cronicii lui Ureche, ajuns aici probabil
U
din izvodul lui Simion Dascălul (Vezi mai nou I. Minea, Din
trecutul culturii românești I, Iași -935).
Smedorova a fost explicată ca Sâmedru mai întăi la noi de
AL
regretatul V. Bogrea în Anuarul institutului de istorie națională

III Cluj -926, pag. 5--—2.
Socotim că Bogrea are dreptate. Cea mai veche numire a
TR
Romanului a fost Sâmedru, adică Sf. Dumitru. Numele de Roman

i l-a dat Roman (I) Vodă. Cea dintâi pomenire a numelui Roman
pentru acest oraș este din vremea acestui domn. La 30 Martie
EN
-392 da , document «în orașul nostru al lui Roman voevod». (M.

Costăchescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare
I Iași -93t, pag. 8, 9). In acest oraș a ridicat Roman Vodă bi
/C
serica sf. Vineri, în care apoi a fost înmormântată soția sa, Ana
stasia (Costăchescu, op. cit., pag. 60—6-).
S’a numit deci Sămedru localitatea înainte de Roman Vodă
care va fi ridicat locul acesta la rang de târg.
SI
Poate nu e o întâmplare că Romanul e pe drumul, pe care

mai departe spre Ardeal e Agiudul. Numele acestui târg derivă
IA
de bună seamă din Egidiu, nume de sfânt. Acest drum e dru

U
R
— 348 —
RA
mul propagandei catolice care pornia din Ardeal și a avut ca
centru pentru sec. XIV m-rea franciscană din Șumuleul Ciucului.
Este știut că propaganda catolică . în aceste regiuni până la Șiret
LIB
pornise în sec. XIII. Din aceste vremuri bătrâne trebue să fie și
vechimea Sânmedrului, ca și a Agiudului. Ambele au putut fi
centre de propagandă catolică, ca și Șiretul, constatat ca atare
înainte de venirea Tătarilor. Nu se găsesc adică în cea mai veche
Y
Moldovă alte localități cu nume de sfinți, pe Când întreg estul
SIT
Ardealului a fost cu numele satelor sale dela o vreme un calen
dar de numiri de sfinți catolici. Pentru o mare vechime a numirii
Sânmedru ar milita și faptul că în acest nume avem sân din
sanctus, ca și sân din Sănpetru Țării Bârsii. Mai târziu s’a zis
R
sfânt, ca la Sf. Gheorghe, pe când în nordul Ardealului avem
Sângiorz pentru Sf. Gheorghe, ca nume de localitate.
VE
Că Medru era nume obicinuit, rezultă din faptul că s’a
păstrat și ca nume de familie, d. e. Medrea. Mai târziu s’a zis
Mitru, ca și Mitrea.
NI
Când Roman (I) Vodă a acordat privilegii târgului, când de
pe urma faptului că localitatea era popas negustoresc important,
LU
s’a ridicat la deosebită importanță, s’a zis Roman, ceeace mai

înainte se zicea Sânmedru. In vremea lui Ștefan cel Mare mai
circula și numirea veche. De aceea cetatea refăcută de el pe lângă
numele de Cetatea nouă s’a zis și Smedorova.
RA
Despre Dumitru banul, fiul lui Stan banul.—Un document

NT
dela Alexandru Vodă cel Mic din 25 Aug. 1568 a păstrat amin
tirea lui Dumitru banul, fiul lui Stan banul. Acest Dumitru în-
temeiase satul Urîții ale cărui hotare erau în parte în balta Bis-
trețul. Radu Vodă Călugărul — spune documentul din 25 Aug.
CE
1568 (Arh. Stat., București, condica m-rii Vierăș, f. 103 v.)—, a

dică Radu Vodă Paisie miluise cu acest sat pe Radul clucerul,
tatăl lui Ivașcu velstolnic și Albul clucerul din 25 Aug. 1568.
In lucrarea începuturile marei bănii de Craiova (Arhivele
I/
Olteniei XIII 1934, pag. 10) am pomenit peStanciu banul, isprav

nic al unei hotărîri domnești din 17 Aprilie 1540 (Acad. Rom.,
IAS
46 | XCV, orig. slav). Este acesta identic cu Stan banul amintit

în documentul de mai sus ? Nu mergem mai departe pe dru
mul ipotezei.
U
— 349 —
R
RA
Un document din 17 Noerrivrie 1538 dela Radu Vodă Pai
sie d-1 I. C. Filitti discută data acestui document în Arhivele
Olteniei XI | 1932, pag. 324—arată că acest domn a dăruit lui
Radu vistierul siliștea ■ Bistrețu, poiana Urîți, proprietăți cumpă
LIB
rate dela Marga din Caracal (Ilie Nicolescu în Literatură și artă
română VII 1903, pag. 660 nr. 1). Am văzut că documentul no
stru îi zice clucer lui Radu, că e vorba de satul Urîți. Conside-
tând că documentul publicat cu data de 17 Noemvre 1538 este
ITY
dat după o copie veche, că și’n documentul din 25 Aug. 1568
satul Urîții e arătat cu hotare în balta Bistrețu, socotim că este
vorba de aceeaș localitate în ambele documente. Deci Stan ba
nul și Dumitru banul sunt personagii mai bătrâne, decât dom
RS
nia lui Radu Vodă Paisie. Nu urmărim aici, prin cine avusese
Marga din Caracal satul Urîții. Nu omitem a face aici însă o i
poteză, pentru a identifica pe banii Stan și Dumitru.
VE
Ca ordine în timp a fost un ban Stan înainte de a se fi
deslipit Făgărașul dela Țara-Românească. Apoi în vremea lui Vlad
Călugărul avem un ban Dumitru Ghizdavăț (Pentru banul Stan
NI
vezi Silviu Dragomir, Documente nouă etc. in Anuarul institu
tului de istorie națională IV București 1929, pag. 63; pentru Du
U
mitru Ghizdăvăț ban amintit mai întâi ca ban în 23 April 1486

(I. Minea, art. cit. în Arh. Olteniei XIII 1934, pag. 3). Dumitru
Ghizdăvăț a putut fi fiul lui Stan banul și întemeietorul satului
AL
Urîții.
*
Când a început domnia întâia a lui Mihnea (II) Vodă ?
TR
In cronica lui Ureche (ed. C. Giurescu, pag. 236) se spune că

Alexandru Vodă, «domnul muntenesc» a murit la 15 Aprilie 1577
(7085) și că în acelaș timp s’a arătat pe cer «stea cu coadă, ce-i
EN
zic unii cometa».

Data de zi pe care cronica lui Ureche, a luat- o poate,
din continuarea cronicii lui Azarie, pentru ziua morții lui Alexan
/C
dru cel Mic nu este contrazisă prin alte informațiuni. Știm că

la 1 Mai 1577 Mihnea (11) Vodă era instalat domn (Hurmuzaki-
Iorga, Documente X1V1, pag. 51-2). Nu mai dăm alte date do
cumentare. Amintim aici însă că cronica logofătului cantacuzi-
SI
nesc spune că acest Alexandru Vodă a murit la 25 Iulie 1577

(ed. din Magazin istoricu IV, pag. 275). Această dată de zi este
IA
greșită.
CU
AR
— 350
Scriem această notă de precizare ca să înlăturăm reproșul
R
ce s’ar putea face, că în lucrarea făcută cu d-1 L. T. Boga: Cum
se moșteniau moșiile etc. I, am dat unele documente dela
LIB
acest domn cu date cari trec dincolo de 15 Aprilie 1577. Am
I . .
dat documenteleadică în lectura unor vechi traducători sau copiști,
lectură care nici un editor, nici un cercetător n’are voe să o
schimbe, ci pur și simplu să însemneze că data documentului
ITY
este cetită greșit.
In legătură cu omorîrea lut Ștefan Vodă Lăcustă. — Cro
RS
nica lui Ureche (ed. C. Giurescu, pag. 151-2) spune că «boeri
din curtea lui, anume Găneștii și Arbureștii», dintre cari amin
tește pe Mihul hatmanul și Trotușan log., au omorît pe Ștefan
VE
Lăcustă. Știm că Alexandru Cornea ridicat la domnie de com
plotiști, nu s’a putut menține față de Petru Vodă Rareș și că com
plotiștii greșiți față de Ștefan Vodă Lăcustă au fost și dușmanii
lui Petru Vodă Rareș care i-a pedepsit (vezi I. Minea, Despre
NI
Alexandru Cornea, pretendentul la tronul Moldevei în Cercetări

istorice VIU-IX nr 2, pag. 200. și urm., apoi idem, Din istoria
LU
culturii românești I, Iași 1935, pag. 151 și urm.) Ce s’a făcut

cu moșiile acestora? Discutăm aici numai un document în le
gătură cu aceasta (Am scris altă dată despre soartea moșiilor
unora din complotiștii din 1523. Pentru întregiri vezi Mihai Costă
RA
chescu, Documente moldovenești dela Ștefan cel Mare, pag. 29 n. 1)

Este vorba de documentul al cărui original s’a publicat
ap. Teodor Bălan, Documente bucovinene I Cernăuți 1933, pag.
NT
158 și urm. (Documentul întreg era cunoscut în traducere ger

mană, dată de Wickenhauser într’o regestă veche publicată în
Archiva românească ed. II Iașii 1860, pag. 269. Aici documentul
CE
dat în regestă are data de 31 Iulie 1615 și e aceeaș cu cea din

catastihul m-rii Solea ap. Sim. FI. Marian, Condica m-rii Solea,
Suceava 1902, pag. 33). Documentul original are data de 1 Aug.1615
(Bălan, op. cit., pag. 160). Este vorba în acest document că satul
I/
Solea «s’a pierdut în viclenie de Arbure care l-a ucis pe domnul său»-
In vremea lui Ieremia Movilă mitropolitul George Movilă a făcut
IAS
schimb «cu neamurile lui Arbure, au dat Arburenilor satul Stă-

nileștii în ținutul Hotinului, iar Arburenii au dat numitului mitro
polit satul Solea»; satul a fost apoi dăruit de Movilești m-rii
U
R
351 —
RA
Sucevița (document regestat, din 26 Martie 1598, ap. Marian, op. cit.,
pag. 22 23). Documentul din 1 Aug. 1615 spune că satul pierdut în
viclenie «a umblat din mână în mână», până ce mitropolitul
LIB
George «au lepădat» 300 ughi și o cupă de argint lui Udrea
cel Orb și i-a dat și satul Stănileștii din ținutul Hotin.
Documentul din 1 Aug. 1615 mai spune și alte date inte
resante. Ștefan Vodă Tomșa, ctitorul m-rii Solea, a ținut sfat cu
ITY
toți arhiereii, egumenii dela câteva m-ri, împreună cu întreg sfa
tul domnesc, cu boerii mari și mici și s’a hotărît că «acele sate
cari au fost pierdute în viclenie nu se cade să fie puse în vân
zare sau la cumpărare». Prin acest document domnul dăruia m-rii
RS
Solea și satul Stănilești, fost al lui Toader Murguleț, ginerele lui
Udrea cel Orb, sat pierdut în viclenie, fiindcă Murguleț luptase
în contra lui Ștefan Vodă la apa Jijiei.
VE
Pe noi ne interesează, când a pierdut Arbure satul Solea.
Fiindcă este vorba de un Arbure care «a ucis pe domnul său»,
nu poate fi vorba, decât de unul din Arbureștii cari au răpus
NI
viața lui Ștefan Vodă Lăcustă.
LU
Despre fii lui Dan (II) Vodă. — Pe Danciul și pe Basarab

fiii lui Dan (II) Vodă îi amintește documentul părintesc din 10
RA
Sept. 1428 (Arh. Stat., București, m-rea Tismana, pachet 1 nr. 3,

perg., orig. slav) și cel din 7 Oct. următor (I. Minea, Vlad Dra
cul și vremea sa in Cercetări istorice IV,, pag. 97 n. 2). Soartea
lui Dan, fiul lui Dan (II) Vodă, nu o lămurește neîndoios infor
NT
mația cunoscută până azi. Se poate afirma că a domnit, că el a

fost Dan (III) Vodă din 30 Ian. 1431. In 1435, după moartea lui
Alexandru Vodă Aldea, a fost ales domn și a domnit foarte pu
CE
țin timp, combătut poate de toată constelația politică externă,

Basarab, al doilea fiu al lui Dan (II) Vodă. Ca domn statornic,
s’a putut așeza Vlad Dracul și’n 1439 Basarab (II) Vodă era
pribeag, comanda trupe în oastea regelui Albrecht, primul Habs-
/
burg ajuns rege al Ungariei. Mai târziu în 1442 Basarab va fi

SI
instalat ca domn de Iancu de Inidoara (Despre toate acestea

vezi lucrarea mea citată mai sus). Am discutat altădată, dacă se
poate afirma că Basarab amintit în 1439 poate fi, sau nu Ba
IA
sarab Laiotă. Am discutat într’altă lucrare și soartea lui Dan pre

U
R
— 352
RA
tendentul, dupăce fusese discutată mai înainte amplu de d-1 Icrga
(vezi I. Minea, Din trecutul stăpânirii românești asupra Ardealului).
Știm că mai târziu ceva a domnit Basarab Laiotă care-și
LIB
zicea fiu al lui Dan Voevod (Arh. Stat., București, m-rea Glava-
cioc, pachet XVI nr. 1, perg., orig. slav din 1 Iunie 1475;ibidem,
m-rea Cozia, pachet—nr. 6, perg., orig. slav din 15 Iulie 1475).
Acestui Basarab îi zicea cel Tânăr cronologia tabelară (N. Iorga,
Operele lui Const. Canfacuzino stolnicul, pag. 26 nr. 34), ceeace
ITY
este eroare, dupăcum iarăși greșește autorul cronologiei tabelare,
când îl facie: «sin Dan voevod care au fost fecior Mircii Vodă»
(ibidem). Acelaș autor precizează adică mai departe că pe acest
RS
Basarab «îl numește leatopisețul Leaotă». Afirmația aseasta din
urmă, ca și alt adaos din cronologia tabelară se găsește în cro
nica logofătului cantacuzinesc care nu arată însă pe tatăl lui La
iotă și-i zice cel Bătrân; deci izvorul cronologiei n’a putut fi a
VE
ceastă cronică, ci alt letopiseț.
Știm că domnia lui Basarab Laiotă a fost întreruptă de
domnia lui Basarab Țepeluș. Acesta își zicea în documente Ba
NI
sarab cel Tânăr, ful lui Basarab Voevod (Al. Ștefulescu, Docu
mente slavo-române etc., pag. 20—2). Știm și pe o soră a lui:
U
se numia Anca, iar bărbatul ei, Stanciul (Arh. Stat., Buc., m-rea
Tismana, perg. orig. slav din 17 Noemvr. 1479: s’a publicat în
Sbornik etc. IX din Sofia, pag. 337 cu data greșită 1480).
AL
Se pune întrebarea: cine era Dan, tatăl lui Basarab Laiotă

și cine Basarab, tatăl lui Basarab cel Tânăr, zis și Țepeluș.
Dacă ar fi nepoții lui Dan (II) Vodă, adică unul fiu al lui
TR
Dan (111) Vodă, altul al lui Basarab (11) Vodă, înverșunarea, cu

care s’au combătut, este un indice pe lângă altele a acelei lumi
învrăjbite până dincolo de orice morală.
N
Poate s’ar putea vorbi în aceste condiții și despre un caz

de incest (I. Bogdan, Documente privitoare la relațiile Țării-
CE
Românești etc. I București 1905, pag. 274—5.

I/
IAS
U
R
— 353 —
RA
Trupe murtene in Moldova pentru Ion Vodă Armeanul în
anul 1572. Cronica lui Azarie lămurește așa de puțin luptele
date în Moldova în anul 1572 pentru Ion Vodă Armeanul. Cro
LIB
nica lui Ureche are pentru acestea mai mult material luat din
cronica lui Bielski. Se știe apoi că Alexandru Vodă cel Mic,
domnul Țării-Românești, a luptat în contra lui Ion Vodă Ar
meanul, când acesta a fost mazilit de Turci. Dar nu se știa că
ITY
domnul muntean a luat parte cu trupe la așezarea pe tron a
lui Ion Vodă Armeanul, ceeace spune documentul din 23 Martie
1572.
Dăm documentul de maj jos care ne ajută a da precizări
RS
asupra începutului domniei lui Ion Vodă Armeanul.
Din acesta reiese că înainte de 23 Martie 1572 domnul
muntean «din ’ porunca puternicului împărat» (—sultanul) a fost
cu trupe în Moldova. VE
Scrisoarea e datată 23 Martie 1572, din București și trimisă
principelui ardelean Ștefan Băthori. «In zilele trecute» principele
NI
ardelean trimisese pe o slugă a sa, pe Petru Răcz (ciț. Raț) cu
o scrisoare la Alexandru Vodă. Prin aceasta principele protesta
LU
în contra faptului că oamenii lui Alexandru Vodă, «vameșii», au

prins pe un om al principelui, om care venia cu scrisoare dela
Poartă și i-au luat scrisoarea. Alexandru Vodă comunica lui
Ștefan Băthori că ce s’a făcut, nu s’a făcut cu știrea sa, deoarece
RA
el atunci a fost cu oști în Moldova. Oamenii domnești n’au

știut că acela este omul principelui, fiindcă nu a arătat scrisoare,
ci a zis că e comerciant și a plătit vama cu mătase «și așa a
lăsat scrisoarea Măriei Tale». Domnul aflând a trimis, armașii
NT
după dregătorii cari opriseră și luaseră scrisoarea, i-a pedepsit

pe aceștia cari la data scrisorii domnești erau în .închisoare.
Alexandru Vodă încheie declarând principelui că el continuă a
CE
păstra buna vecinătate cu Ardealul și i-a trimis scrisoarea. Dom

nul i-a trimis și ce se luase omului princiar ca vamă. — Scri
soarea este interesantă și o dăm aici în întregime.
/
Spectabili et magnifico domino Stephano Bâthory de Som-

lyo, Dei gratia wayvodae Transilvaniensi et Siculorum comiți,
SI
domino et vicino nobis observandissimo.

Alexander, Dei gratia ' vaivoda, dominus et verus haeres
IA
perpetuus Terrae Transalpinensis. Spectabilis ac magnifice do-

23-1.
U
AR
— 354
mine et vicine nobis observandissime, salutem bonae vicinitatis

nostrae commendamus. Kuidotte Te Ngod mi hozzânk ez elmult
IBR
napokban Râcz Petert, az Ngod szolgâjât, az Ngod levelevel ky-
ben Ngod minekiink jelente, hogy jott volt Ngk egy embere
az portârol levellel kit az mi vâmosink megfogtak volna es az
levelet toile elvettek volna, ki minekiink igen neheznek tetszett,
YL
miert hogy mi hirunkkel nem volt, mert mi az Ngod embereit
tisztesseggel fogadjuk es tartjuk mindenkor. De tudja Ngod,
hogy mi az idoben az hatalmas Csâszâr parancsolatja szerent
SIT
Moldova fele voltunk hadba, azert az mi tisztartoink es tisztek
is nem tudtâk, hogy Ngod embere, sem az levelet nem mutatta,
hanem ârus embernek mondotta magât es meg a vămot is se-
lemmel fizette meg, ugy ment el es az Ngod levelet ugy hagy-
R
ta ott, uzutân talâltuk meg, de mi mindazâltal armassainkat
kiildottuk es fogva ide hozattuk es megbiintettiik es mostan is
VE
tomlbczben vannak, ezutân is biintetik meg, hogy pelda legyen
egyebeknek is, hogy az mi kdzdttiink valo jo szomszedsâg meg
tartassek, mivel miik azon igyekeziink hogy mi kdztiink es or-
NI
szâgunk kdzdtt jo kerestyen atyafisăg tartassek. Im az levelet is

Ngnak meg kiildottuk. Az Ur Isten Te Ngat meg tartsa sok esz-
LU
tendeig. Datum in oppido nostro Bukurest, 23 Marții A. D. 1572.

Az solutiot is, kit a vâmban fizetett, Ngdnak kiildottuk.
După copia lui Iosiî Benko.
RA
Copiat din los. Kemeny, Apparatus epistolaris, suppl. tom.

I, nr. 90, arhiva muzeului ardelean, la biblioteca universității
din Cluj.
NT
Despre Radu Vodă llie și Castaldo. Știm că in arhivele

vieneze este mult material nepublicat relativ la legăturile gene
CE
ralului habsburgic Castaldo cu țările române. Aceste legături

sunt foarte interesante pentru cunoașterea vieții românești de
atunci. De aceea publicăm aici scrisoarea trimisă de Castaldo
din Dej, 1553 Febr. 28. Castaldo scrie vistiernicului ardelean
I/
Petru Haller despre trupele de ajutor de trimis domnului mun

tean, ca să se apere în contra Turcilor.
IAS
Egregie domine, amice charissime!

Cum wayda Transalpinensis diligenter nos rogasset, ut fa-
U
R
— 355 —
RA
cultatem conducendorum militum ei in hoc regno concederemus,
quo citius aliquo-se praesidio iile contra fraudem Thurcarum
munire posset, Mykolam cum societate tercentorum (sic) haydo-
LIB
num Coronam versus ire iussimus, ut si literis wayvodae se-
eurus erit, Thurcis hune cum societate sua tradere noile, misso
ei stipendio, ingrediatur ad wayvodâm, si vero casu non ingre-
deretur, cum et alioquin pedites ad rationem regis sui condu-
ITY
cendi, dominatio vestra ad rationem miile peditum istos condu
cere potest, dum millenarius iile numerus completus erit, asse-
curet igitur dominatio vestra eos, ut si • in Transalpinam in-
gressi non fuerint, accipiant stipendium ad rationem regis. Cre
RS
do tamen istos minori stipendio rețineri posse, de qua re domi
natio vestra cum Nicolao Cherepowith agere potest. Ex Dees
28 die Februarii, anno Domini 1553.
Uti frater VE
loannes Baptista Castaldus
Intitulatio exterior: Egregio domino Petro Haller, thesaurario regni
Transsilvaniae, amico charissimo. Originalul era la Emeric lancso.
NI
Copiat din : los. Kemeny, Apparatus epistolaris. Tom.
I, pag. 469, arhiva muzeului ardelean, dela biblioteca univer
LU
sitară din Cluj.

Scrisoarea aceasta are date importante pentru domnia scurtă
a lui Radu Vodă îlie. Știm că Mykola a ajuns cu trupe în Ța-
ra-Românească (Andr. Veress, Documente etc. I, pag. 129. Aici
RA
d-1 Veress identifică greșit pe acest domn cu Radu Paisie).

NT
Despre principatele române și Ardeal în 1553. Habsburgii au

făcut toate sforțările să păstreze Ardealul obținut prin învoiala
dela Sebeșul săsesc (19 Iulie 1551). Pentru aceasta au avut ne-
CE
voe de concursul celor doui domni români. Atitudinea acestora

a fost hotărîtoare pentru noua situație din Ardeal. Scrisoarea de
mai jos arată măsurile luate de oficialitatea ferdinandistă • a Ardea
lului pentru a câștiga colaborarea sau cel puțin bunăvoința ce
I/
lor doui domni.

Turda 1553 Iulie 25. Voevozii Ardealului, Francisc Kendi
S
și Ștefan Dobo scriu vistiernicului ardelean Petru Haller pen

tru niște sume de bani. E vorba și de cheltueli făcute cu solii
IA
în Moldova și Țara-Românească.
U
R
— 356
RA
Egregie domine, amice honorandissime, salutem et officio-
rum commendationem. Cum oratoribus in Moldaviam et Tran-
salpinam ex decreto dominorum regnicolarum profecturis expen-
LIB
sae necessariae sint, dominationem vestram hortamur, ut Martino
Chorong et Ladislao Kemen oratoribus ad Moldavum delegatis
quadraginta florenos, Melchiori Nagh et ' Francisco Myko ad
Myrche wayvodam Transalpinensem euntibus triginta duos flo
ITY
renos, quotuor (sic !) vero Siculis, Nicolao Kornis, Martino An-
drassy, Michaeli Sandor et Francisco Kaczay centum florenos.
Cum autem maiestas regia spectabili et magnifico domino An-
dreae de Bathor mandaverit, ut aliquot ingenia Cibinio ad Wy-
RS
waar deferri faceret, his, qui ingenia illa deducunt, ducentum
florenos, Petro Literato de lllye ad peragrandas explorationes
decern florenos. Stephano autem Gherendi pro cuppa per do-
minos regnicolas magnifico domino Ioanni Balassa donata, ex
VE
illorum deliberatione contentum reddere velit, super quibus om
nibus praesentes literas nostras pro sua expeditione reservet.
Thordae 25 tulii, anno Domini 1553.
NI
Franciscus Kendi de Zent Iwan, et

Stephanus Dobo de Ruszka wayvodae
LU
Transsilvani et Siculorum comites etc.

Institulatio exterior: Egregio domino Petro Haller de Hallerstayn,
thesaurario regni Transilvaniae, amico honorandlssimo.
RA
Copia aceasta este făcută după originalul cu pecetele inelare ale vo-
evozilor pe care-1 avea Emeric Iancso.
Copiat din : los. kemeny, Apparatus epistolarii, tom. I.
pag. 493, arhiva muzeului ardelean, dela Universitatea din Cluj.
NT
Partea documentului referitoare la solii trimiși în Moldova

și Muntenia s’a publicat ap. Andr. Veress, Documente etc. I,
CE
pag. 136. Dăm aici întreg documentul, pentrucă arată preparati

vele cari se făceau în Ardeal pentru a zădărnici reinstalarea lui
Ion Sigismund ca principe al Ardealului. La această reinstalare
au avut rol important, hotărîtor trupele muntene și moldove
I/
nești. Se poate afirma adică faptul important că constituirea ca

principat, ca stat deosebit a Ardealului, s’a făcut cu concursul
IAS
Țării-Românești și Moldovei.
I. Minea
U
R
RA
LIB
TY
R E CE N S I I
SI
G. I. Brătianu. — Napoleon III et les nationalites, Paris 1934.
ER
— După studiul _ lui P. de la Gorce, d-1 Brătianu reia mai amplu di
scuția asupra politicei externe a lui Napoleon III și ne oferă lucra
rea d-sale asupra lui Napoleon: Napoleon III et Ies nationalites.
IV
Pe când interesantul studiu al lui de la Gorce cuprinde o sinteză
a ideilor și părerilor sale asupra politicei lui Napoleon din opera
sa, Historire du second empire, și cari erau deci cunoscute, d-1
UN
Brătianu ne oferă în studiul d-sale o notă nouă, originală asupra

politicei împăratului francez. D-sa analizând politica lui Napoleon
în legătură cu principiul naționalităților, arată că acesta era prin
cipiul călăuzitor în politica externă. . Mai departe ne înfățișează ■
AL
părerile istoricilor, cari au aprobat conduita acestei politici și pe a

ceia, în cea mai mare parte, cari au condamnat această politică ca
contrarie intereselor Franței. Cu această ocazie D-sa amintește tema
TR
discuției între Thiers și Ollivier, unul susținând într’o formă intere

sul Franței, iar celalalt căutând să identifice drepturile și gloria Fran
ței cu drepturile și gloria intereselor umane (p. 109). Deci pentru
EN
unii interesul Franței era una și principiul naționalităților altceva,

în timp ce pentru ' ceilalți cauza Franței trebuia să fie pretutin
deni, unde era o cauză a naționalităților. Mulți condamnau acea
/C
stă politică ca neconformă intereselor Franței. Dar oare această

politică a naționalităților n’a fost susținută atunci, când serviau
interesele Franței? Chestia naționalităților a existat în tot tim
pul imperiului al doilea, după cum a existat și înainte de Impe
SI
riu și a continuat să existe și după dispariția lui. Dar provo

carea chestiei naționalităților coincide aproape întodeauna cu
IA
anumite momente politice din Franța, în preajma unor evenimente

sau a precizării de atitudine. Chestia ungurească apare în epoca
U
R
358 —
RA
războiului din Italia susținută de Napoleon, chestia românească,
sincer îmbrățișată de împărat în 1856, apare în 1859 ea o diver
siune în contra Austriei, chestia poloneză apare în momente de în
LIB
cordare cu guvernul rus. D-l Brătianu ajunge însă la următoarea
concluzie. D-sa foarte subtil pune chestia însă, plecând dela
discuția, dacă aplicarea principiului naționalităților a fost sau nu
în Interesul Franței, că acest interes a suferit, fiindcă principiul
ITY
naționalităților a fost aplicat parțial. Succesul politicei franceze ar
fi fost, nu dacă s’ar fi abondonat principiul naționalităților, ci
dacăs’arfi aplicat integral (p. 111). Astfel dacă Franța în 1863 ar
fi întreprins un atac prin Baltica, iar o altă armată ar fi apărut
RS
în Polonia, care ar fi avut și ajutorul Românilor, dacă Napoleon
ar fi căutat să reînvie Polonia, dacă ar fi ajutat independența
Ungariei, dacă ar fi accelerat discompunerea imperiului habsbur-
IVE
gic, poate că harta Europei ar fi fost alta încă de atunci.
D-l Brătianu analizează cele două momente de criză în care
aplicația principiului naționalităților a jucat mare rol, aceea din
1859 și 1863. D-sa observă foarte just că nu trebue de exagerat
UN
importanța acestei diversiuni orientale, deși ea formează o bază

solidă din planul strategic al împăratului (p. 34). In ce privește
personajul politic român, atât de înverșunat contra acordului
româno-ungar, care a întreprins o călătorie în Italia, ca să expue
AL
punctul său de vedere lui Cavour și împăratuluijîn speranța de a

anula convențiile încheiate de Klapka, suntem de părere că nu
este vorba de loan Brătianu (p. 43), ci de fratele său Dimitrie.
TR
Memoriile lui Kossuth nu menționează decât numele de familie

indicat prin inițialele Br.... no (Vezi Kossuth, Souvenirs et
ecrits de mon exil, Paris, 1880 și p. 248 și 251). In scrisorile lui
N
Teleki, Bălăceanu, Czetz, așa cum sunt redate de Kossuth) Bră

tianu este indicat în aceeaș formă, (ibidem, p. 248, 249). Intr’o
CE
scrisoare a prințului Napoleon din 23 Iunie adresată lui Cavour

se spune că Brătianu a venit la Bercetto, fără să indice și numele
de botez. In niciuna din aceste mărturii nu ne este indicat pro
numele, pentru a ști, de este vorba deloan, sau Dimitrie Brătianu.
I/
In Monitorul Oficial al Țării Românești, se indică însă că

în perioada dela 26 Maiu-4 Iulie 1859, loan Brătianu a fost con
IAS
tinuu prezent, luând cuvântul la fiecare din ședințele Adunărei

deputaților din acest timp (Vezi N. Corivan, Walewski, Napo
leon al III și Al. loan Cuza și La politica orientale di Napole-
U
R
359 —
RA
one III e 1 Unione dei Principati romeni). Cât despre fratele său,
Dimitrie, îl vedem tot timpul dat absent în tot acest interval
(vezi’ Monitorul Oficial al Țării Maiii-SejptemWe 1859).
LIB
De altfel o scrisoare ' de-a lui Steriadi din 19 | 31 Maiu 1859 către
Walewski recomandă acestuia pe D. Brătianu, care este trimis, ca
să obție un împrumut în Franța. (Af. Str. Turquie, Bukarest, voi.
20, p. 200). Această misiune a lui D. Brătianu — se confirmă
ITY
prin scrisoarea acestuia către Walewski din 18 Iulie 1859 (vezi
N. Crețianu. Din arhiva lui D. Brătianu, voi. 2, p. 243, București,
1934). Deci acel Brătianu despre care vorbesc memoriile lui Kos-
suth ca personajul periculos înțelegerii româno-ungare nu poate
RS
fi decât Dimitrie Brătianu, pe care-1 vedem că la 31 Maiu este
însărcinat cu o misiune în Franța, cu care ocazie a venit și în
Italia. Nu poate fi vorba de loan, deoarece în tot acest timp
el n’a părăsit Bucureștii. VE
De altfel Bălăceanu în scrisoarea către Strzelecky spune că
acest Brătianu vrea să vie iarăși la putere și pentru aceasta vrea
să se serviască de prințul Napoleon și de Cavour, așa cum a
NI
mai făcut-o și altă dată (Kossuth, ibidem, p. 249). Ori acel Bră
tianu, care a mai fost odată la putere este Dimitrie Brătianu,
LU
care a fost ministru de externe sub primul guvern muntean, și

care cu câteva săptămâni înainte de unire fusese în audiență la
Cavour și la Napoleon.
încă o remarcă este aceea relativă la convențiile încheiate cu
RA
Klapka. D-l Brătianu spune că după ce întâia convenție a fost

încheiată la 29 Martie, din cauza neînțelegerilor ivite între Ro
mâni și Unguri pe chestia Transilvaniei, Place oferi mediația sa
NT
pentru a se încheia o nouă convenție, care avu loc la 20 Maiu

1859 (p. 41). Durando contimporan și inițiator al acestor lucruri,
vorbește despre ambele convenții ca fiind încheiate în acelaș
CE
timp, în Martie (vezi S. Durando, Episodi diplomatici, p. 87-88).

E adevărat că’n ultimul timp s’a afirmat că convențiile au fost
încheiate la 20 ori 22 Maiu de către Klapka și V. Alecsandri în
Italia (vezi A. Marcu, Conspiratori și conspirații, București 1930,
/
p. 208 și R. V. Bossy, Agenția diplomatică a României în Paris,

București, 1931 p. 46). Kossuth, care este izvorul principal dela
SI
care știm despre existența ambelor convenții (o copie a primei

convenții este redată și de D-l Emmerit în Victor Place) spune doar
IA
atât: Le general Klapka, dans une lettre datee du 22 Mai, me corn-

U
AR
— 360 —
muniqua la convention suivante, qu’il avait conclue lors de son

voyage en Orient avec Alexandre Couza, prince elu de Moldo-Vala-
R
chie» (Kossuth, ibidem, p. 236). Așadar data de 22 Maiu înseamnă
LIB
data scrisoarei prin care se comunica lui Kossuth de către Klapka
încheerea convenției, nu înseamnă însă că trebue să fie și data
convenției. O întrevedere între Klapka și V. Alecsandri s’ar fi pu
tut întâmpla să aibă loc, așa cum crede d-1 Marcu în lucr. cit,
în nici un caz însă la această dată, deoarece la 20 Maiu
Y
acești doui oameni politici se găsiau în localități îndepărtate una
SIT
de alta. Cel dintâiu se găsea la Genova, de unde adresa o pro
clamație către soldații unguri (V. E. Kastner, II contributo un-
gherese nella guerra del 1859, 1934 Firenze, p. 149), în timp ce
cel de-ai doilea era pe câmpul de bătae dela Magenta (din în-
R
însemnările voiajului lui V. Alecsandri în Italia publicate de în
suși d-1 Marcu în V. Alexandri în Italia, p. 110). Ori cum, lupta
VE
dela Magenta a avut loc tocmai în ziua de 20 Maiu, e ușor de
explicat că V. Alecsandri nu se putea găsi în acelaș loc cu
Kiapka, care la această dată era la Genova.
NI
Ca ultimă remarcă, Dimitrie Brătianu, când fu primit în

audiență de Napoleon, nu era încă ministrul de externe al lui
LU
Cuza (p. 36).

Dl. Brătianu își termină frumoasa lucrare cu cuvintele generoa
se ale lui Napoleon prin care explică acțiunea lui în favoarea uni-
rei: «Si l’on me demandait, quel interet la France avait dans ces
RA
contrees lointaines qu’arrose le Danube, je repondrais que l’in-

teret de la France est partout, ou ii y a une cause juste et ci-
vilisatrice ă faire prevaloir» p. 138.
NT
D-1 Brătianu dă o caracterizare principială vagă, când lasă

ca aceste cuvinte să rămână drept caracterizare a întregei poli
tici a lui Napoleon al 111-lea. împăratul francez nu era lipsit în-
CE
todeauna cu desăvârșire de simț pratic, atunci când urmăria

realizarea celei mai idealiste politici.
Lucrarea d-lui Brătianu cuprinde ■ pe lângă o largă orien
tare a tuturor publicațiilor recente asupra acestei epoci și o
I/
notă bine distinctă a tot ce s’a scris până acum, aducând o

contribuție nouă istoriog^ra^fiei contimporane.
IAS
U
R
— 361 —
RA
Pierre de la Gorce. Napoleon III et sa politique, Paris,
Pion, 1933. Epoca Iui Napoleon al III-lea se bucură de-o mare
atenție din partea istoriografiei contemporane. Este un omagiu
LIB
adus de posteritate marelui împărat, a cărui concepție politică
atât de discutată, a împărțit pe istorici în două tabere. Pierre de
la Gorce, care, prin Histoire du second empire, a dat cea mai
însemnată contribuție pentru această epocă, ne dă o caracteri
TY
zare a personalității Iui Napoleon în «Napoleon III et sa poli
tique». Istoricul francez - caută să esplice concepția politică na
poleoniană în cadrul politicei europene. S’au încercat a se da
multe caracterizări acestei politici, totuși una dintre -cele mai
SI
frumoase, deși nu poate cea mai completă, este a istoricului
francez, când spune că Napoleon al III avea «la conviction pro-
ER
fonde que la toute-puissance n’etait en ses mains qu’instrument
pour corriger Ies erreurs des traites et redresser les iniquites
du monde entier» (p. 37). Persoana împăratului ne este prezen
IV
tată plină de contraste, pradă nehotărîrii, înzestrată însă cu un
profund sentiment de umanitate. El este prezentat mai mult ca
UN
o victimă a lui Cavour și a lui Bismarck, cu consecințe nefaste

pentru Franța. Din lucrarea lui de - la Gorce se vede că toată
politica lui externă era un lanț de probleme politice naționale
ca chestiunea italiană, chestiunea română, chestiunea Siriei, che
stiunea poloneză, chestiunea daneză. Pentru realizarea acestor
AL
planuri conform concepției sale, care era condusă de principiul -

naționalităților, atât de contrarie tradițiilor politice, era nevoit să
TR
conducă o politică proprie, secretă atât față de celelalte guverne,

cât și față de proprii săi miniștri. Totuși nu pare întotdeauna
Napoleon lipsit de simțul practic în conducerea acestei politici.
E de remarcat finețea cu care este prezentat Emile Ollivier, ce-
EN
lalt istoric al imperiului al doilea (p. 156). Pierre de la Gorce

termină atât de frumos- interesantul său studiu asupra lui Napo
leon spunând despre dânsul : «Quand on songe ă son intense
/C
deșir du bien, on est tente de le ranger, en depit de ses fautes,

parmi Ies hommes de bonne vplonte a qui Ies saint livres ont
promis la paix en ce monde et en l autre la recompense». Nu
se pot primi însă toate caracterizările lui de la Gorce.
SI
R. V. Bossy. — Agenția diplomatică a României in Belgrad

IA
și legăturile politice româno-serbe sub Cuza-Vodă, - București, 1934.

U
R
— 362 —
RA
Dl. R. V. Bossy ne dă de data aceasta relații asupra legă
turilor politice între Serbia și România. Lucrarea de proporții
mai modeste, decât celelalte ale d-lui Bossy, se referă mai mult
LIB
la epocadin 1863—1865, când relațiile româno-sârbe au fost mult
strânse. Se reliefează afinitatea politică din această epocă, dato
rită identității de interese și politica lui Garașanin. Atitudinea
față de Poartă acceleră strângerea acestor relații. Datorită acestor
ITY
bune raporturi, guvernul sârb putu să-și transporte prin' Româ
nia armele. ‘
D-l Bossy dând un cadru larg titlului 'lucrării trebuia să
insiste și asupra legăturilor din 1859, când o identitate de interese,
RS
creiase o situație politică comună.
N. Corîvan
VE
P. P. P a n a i t e s c u, Contribuții la istoria lui Ștefan cel
Mare. (An. Acad. Rom. S. III. I. V. Mem. 2) București 1934. 8°
20 pg. Comunicarea d-lui P. prezintă 3 documente comentate
NI
și aduce prețioase complectări la istoria diplomatică a anilor 1457

1504. Evident, dintre documentele găsite de autor în biblioteca
LU
națională din Varșovia, cel mai important este scrisoarea trimisă

de Ștefan cel Mare din Suceava la 1 Ianuarie 1468 regelui polon,
prin care-i făcea cunoscută victoria dela Baia, unde avem amplă
descriere a acestei lupte și un mic catehism de politică externă
RA
a domnului moldovean. Documentul pe lângă că aduce con

firmarea multor știri cunoscute, semnalează și multe lucruri până
acum ignorate.
NT
Mult prețioasă este știrea despre raporturile iui Ștefan

cel Mare cu Turcii. Asupra acestui pasagiu al scrisorii marelui
domn era necesar să se facă mai multă discuție, dat fiind
CE
importanța acestei probleme. Noi putem face afirmația cetindu-1 pe

acesta, fără să riscăm prea mult, că marele domn a încetat de a
mai da peșcheș Turcilor chiar înaintea luptei dela Baia. Credem
că numai sub formă de peșcheș s’ar putea interpreta partea do
I/
cumentului care vorbește de tributul plătit Turcilor. E greu de

admis concluziiile răposatului istoric Ursu întemeiate pe cronica
IAS
polonă a lui Dlugosz. (V. pentru aceasta și I. Minea, Informațiile

românești ale cronicii lui Dlugosz. Iași 1926, pag. 46 și urm).
Dela această dată domnul se arată îngrijorat de pericolul
U
R
— 363
RA
turcesc, căutând să-și facă aliat pe regele dela nord, iar din
1469 va porni pe față ' lupta în contra Turcilor.
Se știa până acum că domnul Moldovei nu s’a prea ame
LIB
stecat în diferendul dintre Polonia și Ungaria pe chestia succe
siunii la tronul Boemiei care în 1471 va fi deschisă prin moar
tea regelui Gheorghe Podiebrad. De data aceasta, scrisoarea a
mintită, ne informează că marele domn, a avut relații prietenești
ITY
cu regele .Gheorghe la cari vin soli moldoveni. Cu această oca
zie domnul se plânge de purtarea căpitanilor de Striy și Came-
nița cari i-au . închis solii, comparând aceasta cu necazurile cari
i le-au pricinuit altă dată nobilii din familia Odrowonz. Din această
RS
scrisoare în care se cere și ajutor contra Turcilor, se observă
lipsa de încredere ce-o avea domnul în nobilii poloni. Dar ceeace
este mai important în acest document, remarcă și d-1 P., este to
VE
nul de demnitate cu care se adresează Ștefan cel Mare regelui
Poloniei, «...dacă este voia măriei tale să ne ajute, și dacă nu-i
este voia, măria' ta este liberă», (pag. 7).
NI
Poate ar fi fost la locul său să se sublinieze că această scrisoare
spulberă complect relațiile tendențioase din Chronicon Dubnicense.
(Vezi I. Lupaș, Chronicon Dubnicense despre Ștefan cel Mare.
LU
A. A. R. București 1929). D-1 P. în comentariul ce-1 face acestui

act, dă ca sigur că scrisoarea domnului moldovean a fost cu
noscută de cronicarul polon Dtugosz și că a fost urmată nu
A
numai ca fond, ci chiar și în formă, atunci când cronicarul polon

descrie lupta dela Baia. Nu trebue să se uite însă faptul că de
TR
scrierea acestei lupte de către învățatul episcop polon, conține și

știri cari lipsesc în scrisoarea marelui domn moldovean. Evident
că Dlugosz care trăia în anturajul curții din Cracovia putea să
EN
dea peste scrisoarea păstrată în arhiva regală. Dar nu-i mai puțin
adevărat că istoricul polon în prezentarea luptei dela Baia dove
dește că cunoaște relațiile date de cronicarii unguri cari căutau să
ascundă insucesul regelui Mateiaș.
/C
Salvconductul dat de regele Cazimir domniței Olena, fiica

lui Ștefan cel Mare, pentru a trece prin Polonia la Moscova, unde
s’a căsătorit cu Ion, fiul cneazului Ivan III la 6 Ianuarie 1483, este
SI
dat în urma cererii lui Ștefan cel Mare dela 28 Martie 1482. Au
torul comunicării prefațează documentul cu date noi, cari ne fac
cunoscut până la amănunt, împrejurările în cari s’a făcut această
IA
căsătorie, precum și semnificația ei politică.

CU
R
— 364
RA
Scrisoarea regelui polon, Alexandru, către episcopul Luca
de Varmia din 15 Iulie 1504, amintește de oarecari nemulțumiri
din rândurile unor boeri în contra succesiunii la tron a lui Bog
LIB
dan cel Orb. Actul regal pe lângă că vorbește de pretendentul
la domnia Moldovii susținut de Poartă, mai prezintă și o știre cu
totul nouă, anume despre un al treilea candidat la tron, Herbo-
rusz, pe care d-1 P. îl indentifică cu portarul Sucevii, Luca Arbore.
Totuși autorul se îndoește de vinovăția lui Luca Arbore care se
ITY
găsește în divanul lui Bogdan cel Orb, însă nu se poate opri
fără să facă o apropiere intre aceste bănueli și decapitarea ace
luia care nu știm anume, ce legături a avut cu complotul boeresc
RS
din 1523 în contra lui Ștefăniță Vodă. Ca cronologie știm că ia
20 Martie 1523 a pribegit în Polonia Șarpe post., iar în Aprilie
următor a fost tăiat Arbuie etc. Această știre a scrisorii din 1504
merită mai multă atenție, fiindcă poate elucida multe nedumeriri
IVE
din revolta boerilor, în contra nepotului lui Ștefan cel Mare.
In comunicare se mai amintește și de alți 2 pretendent:
«fiul lui Alexandru și fiul lui Ilie» cari amenințau liniștea dom
niei lui Bogdan cel Orb. Pentru permanetizarea nesiguranței
UN
acestei domnii, mulți boeri moldoveni refugiați erau bine veniți

în Polonia din acele timpuri. Cel mai important dintre acești re
fugiați era Mihul logofătul, despre care dă date necunoscute
până acum.
AL
Este prezentată și o însemnare a acestui boer, din 25 Iulie

1477, (unde sunt amintiți și frații Duma și Sica) pe un evan
gheliar care se păstrează în biblioteca casei naționale rutene
R
din Lwow.
NT
Cât de mult i-ar fi folosit d-lui C. V. Dimitriu pentru mo

nografia d-sale, despre logofătul Mihul, dacă ar fi cunoscut ope-
rile lui A. Prochaska, Papee, Svencițkji din cari d. P. dă intere
sante știri.
CE
Știam până acum că Radul cel Mare în dușmănia sa cu

Bogdan cel Orb, se sprijinia pe ajutorul turcesc și cunoșteam
foarte puțin din relațiile domnului muntean cu regatul polon.
Scrisorile din colecția actelor regelui Alexandru, desvăluie legă
I/
turi strânse între Radul cel Mare și Polonia. Statul dela nord
alimenta din belșug dușmănia domnului muntean în contra lui
IAS
Bogdan Ill-lea, îndemnându-1 chiar să ocupe Moldova (solia po

lonă din 28 Oct. 1504). Dl. P. numește aceasta: «un proect polon
CU
R
— 365 —
%
RA
pentru unirea principatelor la moartea lui Ștefan cel Mare». Dar,
de fapt, Polonii nu urmăriau ■ această unire, ci înlăturarea sau
intimidarea lui Bogdan Vodă. Știm doar că Radu Vodă a oploșit
LIB
și luptat pentru pretendentul Roman. La aceasta noi adăugăm că
expediția moldovenească oprită prin pacea dela Movila Căiatei
din 1507 a pus capăt manevrelor diplomatice polone.
Multă lumină proectează această comunicare și asupra trata
tivelor de ■ căsătorie a lui Bogdan cel Orb cu Elisabeta, sora
TY
regelui polon, tratative cari au avut însemnate repercusiuni a
supra Moldovei acelor vremi. Folositor ar fi fost, dacă autorul
familariazat atât de bine cu istoriografia polonă, ne-ar fi arătat,
SI
cum prezintă aceasta cedarea Pocuției, regatului dela nord de
către Bogdan cel Orb.
ER
Valerian Popovici
IV
Studii italiene, «Roma» N. S. (director Alexandru Marca)
I, 1934 București.
UN
Pentru ceeace a fost preocupare științifică în programul

«Romei» și pentru ceeace este deferență față de străduințele-
înaintașilor în bunele gânduri ale celui care ia astăzi inițiativa
publicării acestor «Studii», ele vor purta sub-titlul de «Roma»,
noua serie — scrie ca program al revistei d-1 Alex. Marcu, pro
AL
fesor de literatura italiană la universitatea din București. Revista

va considera specificul culturii italiene, valorile acesteia și va
coordona aceste «preocupări cu influența culturii italiene asupra
TR
culturii românești». Urmașul ■ lui Ramiro Ortiz la catedră este de

mult cunoscut prin studii importante și de o vioae originalitate,-
așa că avem chezășie singură pentru viitorul revistei.
EN
Numărul 1 are articole interesante. D-i P. P. Panaitescu

scrie despre «Doi călători italieni necunoscuți în țările noastre».-
Primul e Giovanni Battista de Burgo, un Englez italienizat prin
/C
îndelungata ședere la Roma, ajuns apoi vicar apostolic în Irlanda.

In voi. III din al său Viaggio etc. (tipărit în 1689), acesta are știri
despre țările române. D-l P. le discută și arată că reprezintă amin
tiri «confuze și inexacte», adaose sau suplinite cu informații din
SI
alți autori înțeleși «pe dos», «straniu amalgam de note, fără mei o-
legătură între ele» și prezintă unele din ele. Din ce autori a luat, nu
IA
arată dl P. Din știrile semnalate de d-1 P. rezultă că De Burgo^

U
R
366
RA
a fost numai în unele locuri pe la noi. Interesantă e știrea despre
tributul moldovenesc: 600 pungi de câte 600 scuzi, 500 cai, 300
șoimi, 5000 bucăți de ceară, 10.000 cântare de miere, ca și știrile
LIB
despre Radu Mihai Vodă care fusese spion turc în principate
și Ungaria. Se arată că în Moldova se așteaptă ajutorul țarului
a cărui sosire ar ridica pe Moldoveni în contra Turcilor. Sunt știri
despre cele două Chilii, despre pașapoartele turce, despre An-
ITY
selmo «cel sfânt» din Galați și ciuma din 1681, despre biserica
din Galați și mai multe, mai prețioase cele despre legăturile re
gelui Sobieski cu Moldova. Pentru campania din 1686 sunt știri
importante ca cea despre legăturile «marelui cancelar» moldovean
RS
care a trimis un om la rege, când acesta ajunsese la Ștefănești.
Dacă ar fi fost vorba de Miron Costin, n’ar spune-o, n’ar ști-o Di
mitrie Cantemir ? D-l P. scrie că ar fi putut fi Miron Costin.
IVE
Mai interesante sunt știrile semnalate de d-l P. din cartea
lui Pizzagalli, Viaggio etc. (tipărită în 1791). Sunt știri despre Cer
năuți după Mai 1789, o descriere entuziastă a Moldovei, știri despre
Iașii cu case de lemn, afară de palatul domnesc. Călătorul a
UN
trecut și’n Ardeal, unde a cunoscut pe Români, foarte numeroși

și agricultori, le descrie portul, obiceiurile la nuntă. D-l P. arată
că Pizzagalli a cunoscut pe Raicevici și cartea acestuia despre
țările române.
AL
Prețioasă e lucrarea d-lui Al. Busuioceanu despre «Acuare

lele lui Preziosi, pictor italian, «oaspete în România în vremea
primilor ani de domnie ai lui Vodă Carol I». Avem aici amă
TR
nunte despre lucrările executate de Preziosi la noi și 16 clișee

din lucrările acestuia: documente culturale de mare importanță.
Dș. A. Belciugățianu discuuă: E’ il Leopardi petrarchista ?
N
Dș. Mariana Rarincescu are constatări binevenite despre Duiliu

CE
Zamfirescu și Italia.
D-l D. Găzdaru dă câteva rezultate ale cercetărilor sale în
arhivele italiene, contribuții de seamă la istoria scrisului românesc,
activității literare a misionarilor catolici la noi în sec. XVII—XIX.
I/
Aflăm despre un catehism românesc din 1644, traducere a operii

lui Bellarmin, aflăm că în colegiul S. Antonio din Roma se făceau
IAS
cursuri de limbă română pentru misionari, că în biblioteca co

legiului se aflau cărți scrise în moldoveneste: evangheliar, cate-
U
R
— 367 —
RA
hism, dicționar etc., aflăm de intenția unui misionar martor al
eteriei, de a scrie o gramatică și un dicționar românesc. Con
statările d-lui Găzdaru sunt date cu o bogată, complectă biblio
LIB
grafie. .
Însemnări ieșene an I nr. 1 (1 Ian. 1936). Sub îngrijirea
ITY
d-lor M. Sadoveanu, G. Topîrceanu și Gr. T. Popa a apărut pri
mul număr din revista care pornește la drum sub auspiciile a
sociației «Prietenii Universității» din Iași. In fruntea primului nu
măr avem programul revistei. Conform acestuia noua revistă ie-
RS
șană «nu poate avea, în ceeace privește chestiile literare, o altă
conduită decât aceea pe care au urmat-o marele publicații apă
rute până acum în acest centru cultural. Specificul național și
limba populară trebue să-și urmeze valorificarea în arta scrisă...
VE
O critică onestă, care să determine și în mișcarea actuală lite
rară o scară a valorilor, este deasemeni necesară. Polemicele și
discuțiile, care au alunecat în ultimul deceniu către exprimare
NI
și atitudine neciuilizată, ar fi de dorit să-și reia decența și
prestigiul intelectual». Interesează acelaș program, când spune
LU
mai departe: «In ceeace privește problemele sociale și politice,

atitudinea noastră cred că ne este dictată imperios de funcțiunea
pe care breasla noastră o îndeplinește și a îndeplinit-o în toate
timpurile și oriunde. Oamenii care s’au dedicat cărții în general
RA
au fost exponenții ideilor generoase». Spicuim mai departe:

«Suntem deci pentru legi liber acceptate, pentru ordine și lega
litate, toleranță politică și religioasă, păstrarea instituțiilor actuale,
NT
pe care ar urma să le servească o generație de mîne mai bună,

mai onestă și mai conștientă decât cea de azi. Nu suferim din
pricina instituțiilor nepotrivite cu firea poporului nostru ; ci din
CE
pricina deficitului de caractere și valori morale».

Poate să spună cineva cunoscând acest program că noua
revistă nu reprezintă adevăratul spirit ieșan, așa cum s’a ma
nifestat el totdeauna ? Ceice-1 cunosc nu pot decât felicita pe
/
colaboratorii nonei reviste chemate să arate lumii, să impue lu

mii românești adevăratul spirit dela Iași, în contra căruia au pă
SI
cătuit grav unele periodice ieșene postbelice.

Numărul întăi al revistei are material interesant. Cât de
IA
frumos explică d-1 Sadoveanu rostul Iașiior! (pg. 3-4). Mitropoli

U
R
— 368 —
RA
tul Nicodim scrie despre «Puterea educativă a Bibliei». «Oiță
bârsană» de d-l G. Topîrceanu are ceva din mireasma spiritului
lui Russo. Cu vervă simpatică apără bunul simț al limbii româ
LIB
nești.—D-l C. Meissner scrie despre Comemorarea Societății
«Junimea». Dș. Lucia Mantu colaborează intitulându-le lașul cu
o serie de fresce literare. D-l C. Popovici scrie despre dilatația
uni/ersului. Se citește cu plăcere discuția d-lui N. I. Popa despre
Spirit critic, gust, rezistențe. In nota revistei este d-l Dan Bă-
ITY
dăreu, scriind despre Sentimente dispărute. D-l Gr. T. Popa dis
cută în Civilizație și cultură (contradicțiile lumei actuale) o an
tinomie care s’a întâlnit de multe ori în istoria omenirii, dar mai
RS
caracteristic se vădește în zilele noastre.
Revista are apoi Note, unde cetim știri, notațiuni și discuții
despre cărți noui.
Urăm nouei reviste ca să reușiască a impune în cât mai
VE
depărtate cercuri românești adevăratul spirit ieșan.
NI
Istros se numește «revista română de arheologie și istorie

veche» de sub conducerea d-lui profesor universitar bucureștean
LU
8. Lambrino. In 1934 a apărut prima fascicolă scrisă în limba

franceză. Fasc.icola aceasta este închinată memoriei lui Vasile
Pârvan al cărui elev fruntaș a fost directorul nouei reviste. Re
ținem din programul revistei, că va cuprinde studii, va discuta
RA
eercetări de arheologie și istorie veche referitoare la Dunărea de

jos, vechiul Istros. Buletinul informativ al revistei se va ocupa
de descoperirile și publicațiile recente referitoare la toată valea
NT
Dunării, la centrul Europei.

Fascicola I cuprinde articole scrise de savanți francezi și
de învățați români. D-l Carcopino deschide revista cu un studiu
CE
relativ la Lusius Quietus, comandantul roman cunoscut nouă

atât de bine din luptele daco-romane. Sub titlul Histoire et phi-
lologie dd Marouzeau discută chestiuni în legătură cu Cicero,
cu Caesar, etc. D-l Wuilleumiers scrie despre De ajouer de Ta-
I/
rente. D-l Vladimir Dumitrescu are interesante Notes sur Cucu-

teni în legătură cu cunoscuta carte a lui Hubert Schmidt. D-I
IAS
Radu Vulpe scrie păreri, interpretări despre Les haches de bronze

de type albano-dalmate et le regne de Cadmos chez les Enche-
leens. Articolul d-lui Gr. Florescu este: Le câmp romain de Ar-
U
R
— 369 —
RA
cidava (Vărădia). Fouilles de 1932. D-l Vasile Cristescu scrie
despre Le tresor de monnaies de Săpata-de jos et la date du
limes romain de la Valachie. D-l Emil Coliu tratează Un sarco-
LIB
phage ă symboles ă Tomis. D-l S. Lambrino scrie despre Les
tribus ioniennes d’Histria.
Fascicola aceasta a revistei are interesante dări de seamă,
bogat buletin bibliografic, note etc.
TY
Fiind scrisă în limba franceză revista va comunica străină
tății starea înfloritoare a studiilor, cercetărilor de arheologie și
istorie antică dela noi.
SI
I. Minea
ER
Damian P. Bogdan, Despre cancelaria slavă a uoeuodului
muntean Mircea cel Bătrân (extras din Tinerimea română nr. 7
și 8 din 1934), București 1934. Lucrarea (8V4 pag.) nu corespun
IV
de titlului. De fapt în aceasta avem note despre documentele pă
strate dela Mircea cel Bătrân scrise în slavonește și despre câteva
UN
în traduceri. Nu știm, dece d-l Bogdan scrie documente Slave, între

buințând S mare. De altfel acelaș scrie Hajdeu la cărți, unde
autorul iscălia Hasdeu. D-l B. scrie uneori Hajdeu (pag. 4), alte
ori Hăjdău (pag. 10).
AL
Ar fi fost bine să să controleze indicțiile. D. e. indicția

documentului din 6897 Iun. 27 este greșită.
Anul documentelor cu dată reconstruită de cercetători trebuia
TR
dat cu semnul întrebării, fiindcă poate nu toată lumea admite

data, ' la care s’a ajuns prin concluzie. Mă gândesc în primul rând
la documentul dat cu data 1392, indicția 15.
EN
D-l B. adoptă fără rezerve datarea lui Ohienco pentru docu

mentul din 1403, despre care scrie greșit c’a fost dat în Duminica
Sf. Matei. In document cetim că s’a scris «în Duminica după Sf.
/C
Matei sau conform calendarului rusesc în Duminica după înălța

rea Sf. Cruci». D-l Minea l-a datat 13 Mai 1403 și poate are
dreptate (I. Minea, Principatele române etc., București 1919,
pag. 93 n. 1). D-l B. trebuia să amintiască aceasta.
SI
Lanr. 5 (pag. 5) scrie despre un document din 1407. Docu

mentul este din 1406. Pe d-l B. l-a încurcat indicția. Este adevă
IA
rat că anului 1407 îi corespunde indicția 15. D-l B. în socoteala

sa n’a ținut seamă că în Muntenia a fost eră bizantină-și că după
24 - I
U
R
— 370 -
RA
această eră dela 1 Sept. încoace era alt an, că deci pentru a afla
adevărata indicție pentru date exprimate în ani dela facerea lumii
la documentele muntene, trebue adaos 1 la indicția anului core
LIB
spunzător dela Christos, între 1 Sept.—31 Dec. Așa am învățat
noi în seminarul d-lui Minea și așa este corect. Deci au greșit
și d-1 B. și Miletici, când au atribuit documentului anul 1407. Și
aici, ca și la alte documente d-1 B. nu arată toate locurile, unde
ITY
a fost editat. Documentul acesta se găsește și anume cu data
corectă la Stefulescu, Doc. slav, române etc. pag. 11 — 12 ete.
D-1 B. trebuia să arate că indicția anului 1409 pentru Mai
11 este 2, nu 3.
RS
De ce nu amintește d-1 B. că și Ion Bogdan a publicat
documentul din 1413 Aug. 6, ediție necesar să fie cunoscută și
pentru notele ei? D-1 B. trebuia să amintiască încercările de
VE
datare pentru doc. de sub nr. 10 (pag. 7), trebuia să arate că doc.
de sub nr. 11 (pag. 8) a fost publicat și înainte de colecția Arion,
trebuia să scrie că cel dintâi d-1 Mineaîn «Din trecutul stăpânirii
NI
rom», etc., a dovedit că doc. de sub nr. 12 (pag. 8) a circulat în
lucrările istoricilor cu dată greșită și că data 6895 este scrisă
marginal, cu altă cerneală.
LU
La documentul de sub nr. 13 . (pag. 8) socotim că «trăsu

rile mănăstirești» e o eroare de traducerea d-lui B. pentru «carele
mănăstirești». D-1 B. trebuia să menționeze încercările făcute de da
RA
tare ale documentului de sub nr. 18 (pag. 9), trebuia să aratecă in
dicția 13 pentru anul 6998 Sept. 4 este greșită.
D-1 B. amintește și documentele dela Mircea Vodă păstrate
în traduceri românești. Socotim că seria documentelor dela Mir
NT
cea Vodă, serie dată de d-1 B., ar fi trebuit completată și cu seria

traducerilor vechi publicate, ca să putem avea un registru complect
al acestor documente în toate formele, în cari au circulat în litera
CE
tura noastră istorică. Ar fi fost necesar aceasta și pentru faptul

că unele documente au fost editate până acum numai în tradu
ceri vechi.
Fiind funcționar la Academie, d-1 B. a putut arăta și câteva
I/
documente rămase neîntrebuințate până azi, ca d. e. doc. de sub

nr. 21 (pag 10) etc. .
IAS
Ar fi făcut bine d-1 B., dacă amintia acele documente din

jumătatea s doua a sec. XVI, în cari se poate ceti Mircea cel
Bătrân, nu să facă o simplă afirmație.
CU
R
— 371 —
RA
(ntrunloc (pag. 9) amintind scutirile pomenite într’un docu
ment, d-1 B. amintește în continuare : «căraturi, transporturi», fără
să arate, ce deosebire era între ele. — D-1 B. are câteva constatări
LIB
proprii, prețioase paleografice.
Un răspuns necesar. ’) Am cetit odată într’o revistă ro
ITY
mânească săptămânală : «Spiritul critic e ceva foarte
frumos, cu condiția să nu fie ceva foarte injust, adică să nu se
exercite numai pe laturea destructivă». Adevărul exprimat în a
ceste cuvinte mi-a revenit în minte, oridecâte ori m’am oprit la
RS
afirmațiunile injuste, la vădita tendință de defăimare dusă până
la invenție de greșeli, din recensia pe care d-1 C. A. Stoide a
publicat-o în Revista critică a d-lui Giorge Pascu (an. 9 nr. 1,
VE
1935, pg. 59-64) despre lucrarea mea: Mihăilaș Vodă Movilă și
Moldova in anul 1607 (Cercetări istorice, an. VI1I-IX, pg. 89-103
și extras). D-1 S. a contat pe faptul că cetitorii foarte rar își iau
NI
timp să controleze recensiile cu documentele la cari acestea se
referă și a socotit deci că atmosfera ce o crează prin recensia sa,
n’ar putea fi înlăturată. D-1 S. mai știa că nu toți aceia cari au cetit
U
recensia, vor ceti și eventualul răspuns ce i se va da, uitând

însă că cei ce umblă să cunoască adevărul istoric, vor căuta și
AL
răspunsul. Pentru . a restabili adevărul și pentru cei ce îl caută,

scriu deci acest răspuns.
Cetind recensia d-lui S. constați imediat că recensentul
TR
este în nota revistei d-lui Pascu.

Dl. Stoide este antilorgalist, cum ar zice d-l Pascu. D-1 S.
a mai publicat în revista d-lui Pascu și o mică lucrare, care nu
EN
e altceva, decât semnalări de greșeli ale d-lui Iorga. Vom arăta

altă dată că dl. Stoide scrie în acea lucrare despre greșeli închi
puite de el. In recensia pe care o discutăm, că să facă plăcere
/C
d-lui Pascu, oridecâte ori are ocazie, scrie despre greșe

lile și scăpările d-lui Iorga și o face totdeauna într’o formă,
ca și cum, cine știe ce erori sau scăpări ar fi în lucrările d-lui
Iorga. D-1 S. scrie că «N. Iorga... lasă să-i scape *) foarte puțin
SI
din materialul publicat», dar intenționat nu specifică aici anume,

D Am redactat răspunsul acesta în Iulie 1935 și l-am dat pentru revista
IA
Cercetări istorice care însă și-a întârziat până acum apariția.

2) Ce expresie literară !
U
R
— 372 —
RA
ce informație n’a considerat d-l Iorga în Doamna lut Ieremia.
Vodă și’n prefața dela Studii și Documente IV, pentru ca lumea
să creadă că, cine știe ce lipsuri importante sunt în aceste . lu
LIB
crări ale d-Iui Iorga, pe când oricine citește aceste lucrări
află că d-l Iorga a întrebuințat și a dat și multă informa
ție inedită. După’ ce d-l S. face în prima pagină, afirmația de mai
sus despre rezultatele din lucrările d-lui Iorga deci la în
ITY
ceputul recensiei, tocmai în pagina a treia a recensiei arată că
d-l Iorga n’a utilizat raportul din Hurmuzaki, Documente, I supl.
I, pg. 129-130. Dar d-l Iorga în Studii și Doc. IV., pg. LXVII, a
scris că Marghita doamna cu fiu-său s’a refugiat «la Turcii
RS
din vre-o cetate mărginașă sau mai curând la Tătarii din
Bugeac», ceeace e tot una cu ce spune acel raport: «vers quel-
que gouverneurau pays du Grand Seigneur et ayant environs
VE
de Tartarie». Pentru durata primei domnii a lui Constantin Vodă
Movilă raportul menționat n’are nici o importanță, precum vom
vedea mai departe și de aceea d-l Iorga a avut dreptate să nu-l
considere, precum am avut și eu.
NI
Acelaș recensent scrie (pg. 59): «V. Lungu... repetă erorile

acestuia (= Iorga).
LU
Căutând ziua cu lumânarea greșeli d-lui Iorga, îi atribue

că a scris că Vasile Dinga a fost pitar și corectează în pisar.
De fapt, la d-l Iorga (Doamna lui Ieremia etc., pag. 53) este pzar,
de bună seamă eroare de tipar pentru pisar.
RA
La fel este cu eroarea ce i-o atribue d-lui Iorga și apoi

mie, în legătură cu cisnegirul turc (pag. 59). Interesa în chestie
faptul că informația raportului din 15 Febr. 1608 s’a dat din an
NT
turajul cisnegirului turc. Probabil că cisnegirul pusese pe unii

din anturaj să vorbiască, că să justifice atitudinea avută în
cursul luptei dela Ștefănești. Când este vorba de a cunoaște
CE
lupta dela Ștefănești, interesează, dela cine avem informația,,

dela martori ai evenimentelor, sau dela persoane depărtate ca
timp și loc de evenimente. Adevărul istoric pentru lupta dela
Ștefănești nu suferă, ori dacă spunem că Turcul albanez din suita
I/
cisnegirului a dat informația, ori cisnegirul. Sunt părți în pove

stirea Turcului albanez, cari derivau de la cisnegirul trimis (se
IAS
știa de trimiterea lui, la Pera în 4 Noemvre 1607) cu insignii

domnești pentru Mihăilaș Vodă Movilă.
D-l S. traduce greșit din franțuzește. Există în raportul
U
R
— 373 —
RA
francez din 20 Noem. 1607 (Hurmuzaki, Documente, I, supl.
L Pgf- 129-130) pasagiu!: «s’estant retire versqulque gouverneur
au pays du Grand Seigneur et ayant environs de Tartarie, est
LIB
retourne au dit pays d’ou ii a chasse son cousin et tue
force Pollonois et ne 1 ’ont laisse que neuf jours jouissant de
cestuy contentement». D-l S. traduce (pag. 61): Mihăilaș s’a
refugiat „la oarecare guvernator din țările Marelui Senior" (d-1
ITY
S. nu știe că românește nu s’a întrebuințat nici odată la noi o
astfel de numire pentru sultan), în imediata apropiere a Tăta
rilor. Domnul alungat s’a întors în zisa țară, de unde a gonit pe
vărul său, a ucis mulți Poloni și nu l-a lăsat decât nouă zile să
RS
se bucure de această mulțămire». ln raport este vorba de un
guvernator turc care avea sub stăpânirea sa regiunile turcești
învecinate cu Tataria. Contentement e aici satisfacție, nu mulță
mire. (Tot ce e subliniat de noi în traducerea d-lui S. e tra
VE
ducere greșită.
D-l S. încurcă izvoarele și nu știe deajuns nemțește. D-l S.
scrie în legătură cu sfârșitul primei domnii a lui Mihăilaș Vodă
NI
(pg. 60.): «Izvorul din care își luase (—Lungu) informația spu
nea că atunci când Nicolae Danilovicz se întorsese cu tratatul
LU
de pace dela Poartă, Doamna Marghita era fugară împreună cu

fiul ei la Turcii din vre-o cetate mărginașă sau la Tătarii din
Bugeac, de unde cerea ajutor dela Poartă. De altă parte făcea,
prin emisarii ei, oferte avantajoase de angajare «quartanilor» po
RA
loni». D-l. S. se ■ gândește la expunerea d-lui lorga din Studii și

Doc. IV, pg. LXVll. Oricine citește textul d-lui lorga, poate să
vadă că n’a scris că Marghita doamna a cerut ajutoare dela
T
Poartă. Poarta era departe. D-l S. nu știe, ce înseamnă vorba

Poartă. Doamna fugară și fiul ei, au cerut ajutor de la coman
EN
dantul turc de margine. Dl. lorga a scris atât de corect : «de

aici strângea păgâni».
D-l S. nu înțelege textul german al scrisorii din 9 Oct.
/C
1607. Nu se spune acolo (Studii și Doc. lV, pg. LXVll n. 1)

că scrisoarea a plecat la 9 Oct., cum scrie d-l S. Nu se spune
că la 5 Oct. «se văzuse în Poloniea emisari ai Marghitei și ai
fiului ei» etc., cum scrie d-l S. (pg. 60), ci că la 5 Oct. sosise
SI
în Cracovia căpitanul de Camenița care a spus că Marghita tri

mesese bani pentru a se angaja cvartani poloni etc.
IA
D-l S. traduce greșit din latinește. ln Studii și Documente

U
374 —
R
RA
I-II, pg. 34 este dat din registrele de socoteli ale orașului Bistrița
cheltueli făcute: «17 Novembris... Boeroni principis moldaviensis»
D-l S. în legătură cu această informație scrie că «trecerea solilor
moldoveni prin Bistrița are loc la 17 Noemvre st. n.» (pg. 62), deci
LIB
dintr'un boer face soli. In legătură cu aceasta d-l S. amintește
de o scrisoare trimisă din Iași de Mihăilaș Vodă lui Petky. D-I
S. trimite pentru această știre Ia Revista istorică XIII, dar nu dă
pagina. I-o ofer eu : este pagina 160, unde continuă darea
ITY
de seamă a d-lui N. Iorga despre cartea : Războaiele lui Radu
Șerban de V. Motogna. D-l S. care în formă de reproș la adresa
mea a sciîs»: «era dator să cerceteze direct toate izvoarele re
feritoare la personajul și epoca studiată», nu o face nici el în
RS
suși, lucrând după dări de seamă, pe cari apoi le interpre
tează cu idei preconcepute. D-l S. stabilește legături cari n’au
fost, când leagă informația din scrisoarea domnească trimisă
VE
lui Ion Petky și știrea din registrele Bistriței. Ori această le
gătură care o face d-l S. nu este exactă. D-l S. a scris (pg. 62):
«La 16 Noemvre st. n. Mihăilaș scria din Iași lui Petki J) ce
NI
rând ajutoare ardelene și asigurându-l că a primit întărirea dela
Turci. (N. Iorga, Revista istorică XIII). Trecerea solilor moldo
veni prin Bistrița are loc la 17 st. n. (N. Iorga, Socotelile Bis
LU
triței în St. și Doc. I-II, pg. 34)».

D. S. atribue isvoarelor sale ceeace acestea nu spun. In
Revista istorică XIII, pg. 160 d-l Iorga a scris: «Mihăilaș Mo
RA
vilă scrie din Iași, la 6 Novembre, lui Petky ca să fie ajutat, cum
vrea și sultanul», deci nu ceeace îi atribue d-l S. Acesta ar fi
trebuit să citiască scrisoarea însăși și poate atunci n’ar fi făcut
NT
legătură amintită. Prin această scrisoare Mihăilaș Vodă comunica

lui Petky, că Radu Vodă Șerban îl avizase că un ceauș ajuns
la el i-a comunicat că sultanul a lăsat Iui Mihăilaș domnia Mol
dovei, că ceaușul merge în Ardeal la principe cu ordinul sulta
CE
nului. ca principele ardelean să trimeată lui Mihăilaș trupe înde

stulătoare.
Petky mai este avizat că diacul domnesc Petru a fost tri
I/
mis de domn la principile numit pentru ajutoare. Petky era ru

gat să intervină și el la principe. In aceeaș scrisoare se mai co
IAS
munica lui Petky : «neprietenii noștri s’au întărit foarte mult și’n
1) Corect, este Petky.

U
i
R
— 375 —
RA
fiecare zi li se adună puteri». Am reprodus aceste părți din scri
soarea domnească (ap. V. Motogna, Războaele lui Radu-Serban,
București . 1926, pg. 119-121), ca să se vadă, că d-1 S. datează
LIB
greșit scrisoarea și de la această datare greșită, ajunge la legă
tura ce o face între informația acestei scrisori și însemnarea a
mintită din registrele de cheltueli ale orașului Bistrița. D-1 S. a
cetit în darea de seamă a d-lui Iorga că data scrisorii este 6
Noemvre. Recensentul d-lui Pascu a crezut că datarea scrisorii
ITY
este după stilul vechiu și deci a mai adaos 10, construind data
de 16 Noemvre st. n. Se opune unei așa datări: I) faptul că scri
soarea este destinată pentru un Ungur din Ardeal, unde se în
RS
trebuința în acea vreme stilul nou, 2) faptul că scrisoarea era
redactată ungurește, deci de pisarul unguresc al domnului, probabil
de secretarul domnesc pentru ungurește, Petru diacul, 3) faptul
că la data scrisorii cisnegirul turc trimis cu insigniile domniei nu
VE
ajunsese în Moldova. La 6 Noemve st. n. Mihăilaș Vodă știa de
la Radu Vodă, căruia îi comunicase ceaușul turc trimis în Ar
deal la principe, că Turcii l-au întărit în domnia Moldovei. Noi
NI
știm că la 4 Noemvre st. n. se știa la Pera că sultanul a trimis lui
Mihăilaș insigniile domniei (Hurmuzaki, Documente IV2, pg. 291).
LU
La 6 Noemvre st. n. nu sosiseră în Moldova insigniile domniei

pentru Mihăilaș. Știm că acesta a cerut Turcilor confirmarea după
lupa dela Mălăești și la 11 Noemvre nu se știa în Cracovia că au
sosit insigniile domniei (Virginia Vasiliu in Diplomatarium Itali-
A
cum II, pg. 29).

Eu în lucrarea mea am arătat că Mihăilaș a avut în lupta
TR
dela Ștefănești și ajutoare ardelene (1. c., pg. 99 etc.) Scrisoarea

domnească către Petky, datată greșit de d-1 S., n’are deci impor
tanța pe care i-o dă recensentul.
EN
Dl. S. caută să inventeze greșeli în lucrarea mea. Felul de

a recensa al d-lui S. devine și mai reprobabil, când constați că
inventează greșeli cari nu sunt în lucrarea mea. îmi face repro
/C
șul că am utilizat documentul domnesc din 9 Noemvre st. n.

1607 dela Mihăilaș Movilă după o comunicare scrisă a d-lui M.
Costăchescu și-mi impută, de ce n’am întrebuințat regesta dată
de d-1 Iorga (recensia cit., pg. 61). O face aceasta, pentruca să
SI
dovedească concluzia anunțată la începutul recensiei (pg. 59) că

«Lungu nu utilizează în totul... informație nouă, iar pe cea veche
IA
o utilizează numai după trimiterile din Iorga pe care nu-1 citește

U
— 376
R
RA
cu atenție». In altă parte a recensiei acelaș scrie (pg. 60 n. 1) că
nu cunosc documentele publicate de d-1 Iorga în Doamna lui
leremia Vodă.
Pentru ceeace privește reproșul, de ce am întrebuințat do
LIB
cumentul din 9 Noemvre st. n. 1607 dela Mihăilaș Vodă după
comunicarea scrisă a d-lui Costăchescu, cetitorul onest va con
stata că regesta dată mie de d-1 Costăchescu este mai amplă,
mai conformă conținutului documentului, decât aceea care a a
ITY
vut-o d-1 Iorga. In Doamna lui leremia, pg. 52 cetim: «Iași 30
Octomvrie 7116 (1607). Mihail Moghilă pentru Pătrașco Stolni-
celu ș. a. — Fără iscălitură domnească. — Stroici Logofăt. — Scrie
Drăgan Tăutul». Din comunicarea d-lui Costăchescu am putut
RS
scrie (lucr. mea, pg. 96: «..., lupta de la Mălăești.... . a fost îna
inte de 9 Noemvre 1607, căci în această zi Mihăilaș Movilă în
tărește lui Eremia Băisanul uricar, stăpânire peste satul Stoinești,
VE
cumpărat dela Pătrașco stolnicelul și Ion, feciorii Varvarei, nepo
ții lui Lazăr Cercel». Nu este evident pentru orișicine, care vrea
să judece în mod obiectiv, că a trebuit să prefer regesta mai
NI
amplă, care dă mai multe știri despre lumea moldovenească din
vremea lui Mihăilaș Movilă ?
D-l S. inventează lipsuri ale lucrării mele. Dl. S. merge,
LU
până a face afirmațiuni neadevărate, scriind că lipsesc din lucra

rea mea informații, pe când de fapt oricine le poate ceti în lucrarea
mea. Astfel d-1 S. scrie (pg. 62) «... V. Lungu... nu cunoaște nici
RA
donațiea pe care o face din Hotin la 27 Noemvre 1607 (7116) st.

v. Constantin Movilă rudei și desigur sprijinitorului său cel mai
credincios Isac Balica vistearnic cu un sat anume Iubăneștii pe
apa Iubăneasa» etc. și trimite la Ghibănescu, Surete XXI, pg.
NT
168—9. (să se observe că d-1 S. greșește, când dă conținutul do

cumentului, fiindcă documentul îl arată pe Isac Balica velvistier-
ric, nu vistiernic). Eu am scris în lucrarea mea, pg. 96 --97: «La
CE
7 Dec. st. n. 1607 Constantin Vodă Movilă era... la Hotin... și

făcea danie credinciosului său boer Isac Balica velvistiernic satul
Iubăneștii pe apa Iubăneasa ascultător de ocolul târgului Doro-
hoi...». Este evident deci că d-1 S. inventează greșeli ale lucrăiii
I/
mele, dovedind prin aceasta că prin recensia sa caută să inducă

lumea în eroare, asupra valorii lucrării mele. Este acesta un pro
IAS
cedeu onest ? Ce încredere mai poate avea cineva în recensiile

d-lui S. ?
U
R
— 377 —
RA
.Mi s ar putea reproșa de unul care nu știe, cum se scrie
istorie, de ce n am amintit la documentul din 9 Noemvre 1607
că o regestă a documentului se găsește dată și de d-l Iorga. Dar
LIB
eu n’am făcut în lucrarea mea publicație de documente, când în-
tr’adevăr editorul este obligat a arăta toate locurile, unde s’au
publicat documentele, editate în orice formă. Fiindcă d-l S. are
pretenția față de alții ca într’o lucrare de sinteză să se amintiască
toate edițiile documentelor, de ce nu amintește d-sa că într’o tra
ITY
ducere veche s’a publicat ap. Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade
XXVI, pg. 197 documentul din 27 Noemvre 1607 st. v. Noi știm,
de ce. D-l S. n’a cunoscut acest fapt.
S
Prin astfel de afirmații intenționat eronate d-l S. caută să-și
dovediască teza cu care a pornit la scrierea recenziei, că eu nu
ER
cunosc documentele date ca regește de d-l lorga în Doamna lui
leramia Vodă. Dl. S. scrie cu atâta satisfacție, gândindu-se la
cetitorii cari nu-1 controlează: «V. Lungu nu cunoaște aceste do
IV
cumente, deși citează cartea aceasta mereu». Eu repet: n’am fă
cut colecție de documente ; de aceea am amintit numai documentele
cari mi-au servit pentru stabilirea de fapte ale domniei lui Mihăi
UN
laș. Am amintit documentul din 23 Sept. st. v. 1607 dela Mihăi

laș Vodă (lucr. mea, pg. 93); pentru documentul din 28 Sept, st,
v. am trimis (ibid., pg. 94 n. 5, la Studii și Doc. IV, pg. LXVII
și Doamna lui Ieremia, pg. 16 (D-l S., nu socot, că poate afirma
AL
că d-l Iorga nu l-a cunoscut). Am utilizat documentul din 30

Oct. st. v. 1607 (lucr. mea, pg. 95). N’am utilizat documentul
din 16 Noem. 1607, fiindcă nu a interesat discuția care am fă
TR
cut-o. D-l S. atribue în mod greșit acestui document foarte multă im
portanță și afirmă că «eratotuș necesar pentru stabilirea datei până
la care Mihăilaș Vodă și-a crezut domnia în deplină siguranță».
N
E curioasă această părere. Cum ? Domnii dădeau docu

mente, numai când ■ își considerau domnia în deplină siguranță ?
CE
Să creadă d-l S. teoria asta ! Noi aducem aici concluzia

ce o impune documentul lui Constantin Movilă din 27 Noem.
st. v. 1607. Constantin Vodă dă document, când nici nu se ve
deau șansele sigure pentru o a doua domnie. De aceea deci do
/
cumentul din 16 Noemvre st. v. 1607 dela Mihăilaș Movilă n’are

SI
importanța pe care i-o atribue dl. S.

Acelaș face o eroare, când afirmă că documentul acesta
IA
«se referă la prima domnie a lui Constantin Movilă», (pg. 62).

U
R
— 378 —
RA
Ar rezulta de aici că după d-1 S. domnia lui Constantin Vodă
continua la 27 Noemvre st. v. 1607, ceeace nu corespunde
adevărului.
LIB
Din aceleași motive n’am amintit nici documentul publicat
cu data de 4 Noem. 1607 st. v., dat de Constantin Movilă la
Iași, fiindcă și când am scris lucrarea și actim îl consider greșit
datat (Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade XVI, pg. 17). D-l S. nu
cunoaște acest document. N’am crezut că trebue să dau, deși
ITY
poate ar fi fost mai la loc, decât documentele, despre cari d-l
S. socotește că trebuesc amintite, pomenirea făcută într’un do
cument din 1 Iunie 1671, despre o danie a doamnei Marghita,
RS
lui Pană, paharnicul de Covurlui (Gh. Ghibănescu, Surete și iz
voade, IV, pg. 211-12).
In lucrarea mea eu am amintit altă danie a doamnei Mar
ghita (lucr. cîi., pg. 93)., D-l S. nu cunoaște documentul din 1
IVE
Iunie 1671.
D-l S. nu spune că regesta documentului din Noemvre st.
v. 1607 are la Orășanu data de zi : 17, (N. lorga, Studi de Doc.
UN
IV, pg. LXVII n. 2), iar la d-l lorga: 16 (Doamna lui Ieremia
Vodă, pg. 53). Dl S. a scris că n’am utilizat aceste documente
(Revista critică, 1. c. pg. 60 n. 1 și pg. 61). Și d-lui dă într’o
regestă cartea gospod (de ce scrie gospod cu G mare?) din 16
Noemvre 1607 st. v., dată pentru satul Malurile, după un dosar
AL
al Arhivelor stat, din lași. De fapt în două din aceste cazuri e vorba
de acelaș document dat m-rii Galata de Mihăilaș Movilă. D-l S.
face dtntr'un document două documente. Tot d-l S. scrie că e
TR
hrisov cartea gospod amintită. Hrisov ? In timpul lui Mihăilaș

Movilă în Moldova ?
Altă greșală a d-lui S. Scriind despre documentul lui Mi
N
hăilaș Movilă din 3 Oct. st. n. 1607 (pg. 60) d-l S. scrie: «...la
CE
3 Octomvre Mihăilaș ca domn în scaun ținea divan». După d-l

S. domnul ținea divan ori de câte ori confirma cumpărături. E o
teorie nouă, dar greșită pentru vremea lui Mihăilaș Movilă.
Amintind documentul din 3 Oct. st. n. 1607, d-l S. arată
I/
că acest document s’a publicat cu dată greșită de 1609 în Re

vista istorică. X, pg. 117. D-l S. scrie fără nici un motiv Zalo-
IAS
ceanii (pg. 60) pentru Zalacianii din Doamna lui Ieremia Vodă,
pg. 52). In regesta din Revista istorică e Zaiceni.
N’am amintit toate acestea, fiindcă eu n’am făcut publicație
U
R
— 379 —
RA
de documente, dar dl. Stoide, când amintește toate acestea și
fiindcă le amintește, ar fi trebuit să stabiliască forma corectă a
numelui satului. Acelaș scrie că regesta din Revista istorică 1. c.
LIB
este «după o carte de judecată», dar nu spune, de ce a ajuns la
această constatare. In Revistă istorică nu e nici o arătare în a
cest sens. D-l Iorga scrie că sunt documente «resumate» (ibidem
pag. 121). Deci d-l S. atribue unei știri ce aceasta nare.
ITY
Erudiție falșă. Un recensent onest arată, ori de câte ori
împrumută idei din lucrarea pe care o recensează și trimite la
paginile lucrării. D-l S. procedează altfel: ia afirmațiuni din lu
crarea mea și le prezintă ca ale sale, ca și când eu nu le-aș fi scris.
RS
Dăm aici cazul următor: D-l S. crede, sau lasă să se creadă că
spune ceva nou, nespus de mine, când scrie (pg. 62): «putem
crede că și Nestor Ureche, socrul lui Isac Balica, era între a
E
ceștia», adică între sprijinitorii lui Constantin Vodă Movilă. Eu
am scris (1. c., pg. 97): «aderenții lui Constantin erau în pri
IV
mul rând rudele lui, ca Isac Balica, Nestor Ureche, socrul lui
Isac Balica, Dumitrache Chiriță Paliologu....» și am enumerat și
UN
pe alții.
D-l S. interpretează greșit documentele. O interpretare
greșită. Comentând un raport italian din Pera, d-l S. a scris că
insigniile domnești pentru Mihăilaș Vodă «erau trimise înainte
AL
de 4 Noemvre» (pg. 62). Raportul scris Ia 4 Noemvre, nu ex

pediat, cum scrie d-l S., nu spune aceasta, ci avizează că s’au
trimis. Bon, bailul venețian, putea să afle chiar în ziua, când
TR
s’au trimis și chiar atunci și-a putut scrie raportul. Repetăm :

în raport nu se precizează, când s’au trimis. N’avem dreptul
deci să spunem altceva, decât . că erau trimise, când își scrie
Bon raportul. D-l S. nu înțelege textul italian al raportului, când
EN
acesta spune mai departe:«anziche essendo questi due agenti di Bog-

dania venuti fra ' di loro ni disparere volendo uno favorire et tenir
alia parti del figliuolo di Hieremia accusato al Bassa dai I’altro
/C
fu incarcerato, perd si stavâ a vedere la riuscita che ne sequiră

se bene.»
Altă interpretare greșită, fiindcă d-l S. nu știe bine italienește.
D-l S. neînțelegând textul italian al raportului din 4 Noemvre 1607
SI
a scris că odată cu trimiterea ■ insigniilor domnești pentru Mi

hăilaș Vodă, s’a trimis și «recomandația către Constantin Movilă
IA
să nu mai miște». Raportul are pasagiul: «comandamento al fi-

CU
R
— 380 —
RA
glluolo che fu di Hieremia di non dover moversi», ceeace e
altceva, nu ce a scris d-1 S. S’a trimis ordin lui Constantin Vodă
să nu se mai miște în contra hotărîrii sultanului. Acesta e sen-
zul vorbelor raportului. Raportul n’are nici o indicație, • cu care să
LIB
stabilim lupta dela Mălăești, arată doar că Turcii își urmau po
litica adoptată imediat după moartea lui Simion Vodă, ceeace
am scris eu (pg. 100).
Deși sunt puține documentele referitoare la evenimentele
ITY
moldovenești ale anului 1607, d-1 S. n’a știut să-și păstreze o
rientarea. D-lui caută o dată, înainte de care s‘au trimis insigniile.
I-o ofer eu și ă sa maniere, aș putea scrie: dl. S. nu cunoaște
cărțile cari le citează. La 4 Noemvre 1607 se știe la Ostrog
RS
prin Cracovia că sultanul a confirmat pe Mihăilaș Vodă și i-a
trimis steagul, iar ca garnizoană: Turci, Tătari, Moldoveni și Un
guri (N. Iorga, Studii și Doc. IV, pag. LXVII n. 4) Dar, am vă
IVE
zut că la 6 Noemvre la Iași se știa dela Radu Vodă Șerban că
sultanul a confirmat pe Mihăilaș și nu-i sosiseră acestuia aju
toarele ardelene.
Contrazicerea d-lui S. Acesta scrie că Mihăilaș își consi
UN
dera până la 26 Noemvre st. n. domnia «în deplină siguranță»

(pg. 61), iar mai înainte (pg. 60) scrisese că la 16 Noemvre st.
n. cerea ajutoare ardelene.
Altă contrazicere a d-lui S. D-1 S. scrie că la 5 Oct. st. n. e
AL
«data • post quem tânărul fiu al lui Simion Vodă era domn pri
beag» (pg. 60), apoi pe aceeaș pagină scrie că «în sara de 3 spre
4 (=Oct.) o lovitură de mână dibace adusese pe Constantin
TR
Movilă pe tron». Cum mai rămâne cu terminus post quem de 5

Oct.? [să se observe acordul greșit: «dată post quem», expre
sia «în sara de 3 spre 4» (o sară foarte lungă!) și «lovitură de
N
mână dibace»].
Altă interpretare falșă a d-lui S. D-1 S. inventează alt loc
CE
de adăpost al lui Mihăilaș și doamnei Marghita înainte de lupta

dela Mălăești, în legătură cu raportul francez din 20 Noemvre
1607 (Hurmuzaki, Documente supl. I, voi. I, pg. 129—130). Am
văzut că în acest raport se spune că Mihăilaș s’a refugiat la un
I/
guvernator turc dela marginea Tatariei. D-1 S. rezolvă stante pede,

unde s’a refugiat Mihăilaș, afirmând că acel guvernator turc a
IAS
fost pașa de Silistra (pg. 61) Și să vedeți, ce urmează în rațio

namentul buclucaș al d-lui S. ! Acesta consideră literă de evan
CU
R
— 381 —
RA
ghelie afirmațiunile raportului care spune că domnia primă a lui
Constantin Vodă a ținut 9 zile. D-l S. vede pe Mihăilaș ajun
gând la Silistra și venind înapoi în 9 zile, ca să ajungă la Iași
LIB
și tot în cursul acestor 9 zile s’a dat și lupta dela Mălăești. D-l
S. a scris ritos : «Mihăilaș era alungat din scaun la 3 spre 4
Octomvre și reinstalarea lui se făcea nouă zile mai târziu, adică
pe la 13 Octomvre». (pg. 61). Se poate oare o mai eftină origi
TY
nalitate, decât aceasta care interpretează un singur document și
disconsideră pe toate celelalte! Aducem aici numai două docu
mente a căror informație face din originalul autor un cercetă
SI
tor total insuficient orientat. Să-i reproșăm și noi că nu citește
cărțile pe care le citează, cum mi-a reproșat d-lui mie, așezân-
du-se numai in perspectiva unui document? Eu îi spun că inter
ER
pretează falș documentele. Noi avem două date precise : 1) la 8
Oct. Constantin Vodă Movilă da document ca domn în Iași (in
stalarea lui se făcuse înainte de această dată), 2) la 9 Noemvre
IV
următor da document ca domn la Iași Mihăilaș Movilă, 3) la 11
Noemvre să știa în Polonia că lupta dela Mălăești a fost în «zilele
UN
trecute». Oare dela 8 Oct. până la ca. 5 —10 Noemvre sunt nu
mai 9 zile? . Toată combinația d-lui S. cade. Documentul, la care
se referă d-sa n’are importanță. De aceea d-l Iorga s’a putut di
spensa de informația lui și la fel am făcut 'și eu. Este mult mai
AL
firesc să presupunem că Mihăilaș cu ai săi s’a refugiat la pașa

dela marginea dinspre Tătari, care a putut fi pașa de Tighina, de
cât să admiți că’n 9 zile Mihăilaș a ajuns la Silistra, pașa i-a
TR
preparat armată și această armată a ajuns la Iași și a dat lupta

dela Mălăești. Dar d-l S. vrea să fie original și greșește.
D-l S. nu-șl dă seamă de importanța relativă a izvoarelor.
EN
D-l S. imi reproșează că n’am utilizat «informațiile noi» cari se

găsesc în opera lui Guagnin (pg. 62) Trebue să repet și aici că
d-l S. cu o simplicitate temerară privește și reconstruește eveni
mentele pornind dela un singur document. Dacă dificultăți de
/C
limbă i-au interzis a urmări documentele în totalitatea lor. putea

ceti cel puțin lucrarea mea în întregime, unde găsia materialul
necesar. Il vedem, este adevărat, că se plânge că «stilul încăr
SI
cat ]) și plin de repețiri... împiedică pe cetitor să urmăriască e

venimentele». Se vede că și d-l S. a fost împiedecat să citiască
IA
1) In ce stilistică a cetit d-l S. acest calificativ

U
R
382 —
RA
întreaga mea lucrare. Altfel nu-mi închipui, cum de a preferat
data de 21 Dec., ca dată a luptei dela Ștefănești, așa cum se gă
sește în cartea lui Guagnin, față de 16 Dec. al unui martor ocu
LIB
lar. Cartea lui Guagnin are și altă greșală ; așează lupta dela Ște
fănești în anul 1608. Are deci drept d-1 S. să-mi reproșeze că n'am
petat greșelile lui Guagnin ? Las pe cetitor să judece. O lucrare
istorică se face numai cu informații veridice și amintește infor
mația izvoarelor cari se contrazic numai, când n'ai nici o certi
ITY
tudine documentară.
D-1 S. care despre chestia ce o discut în aceste rânduri, n'a
cetit mai mult decât traducerea din Guagnin, cât a dat d-1 Panai-
RS
tescu în «Influența polonă în opera și personalitatea cronicari
lor Grigore Ureche și Miron Costin», nu știe că această parte
din Guagnin-Paszkowski este luată din Otwinowski. Acelaș nu
E
știe că d-1 Minea a atras atenția cel dintâi asupra știrilor din
Otwinowski, păstrat in Guagnin-Paszkowski (I. Minea, O cro
IV
nică leșească a Moldovei în Ion Neculce, fasc. 3, 1923, pg. 188
192). Din toată povestea lui Otwinowski interesează, întru cât este
UN
adevărată știrea că Stroici a fost hatmanul oștirii lui Mihăilaș Movilă

în lupta dela Ștefănești. Așa cum este dată știrea in Guagnin-Pasz
kowski, ar rezulta că și tătărimea era sub ordinele lui Stroici. Ne în
doim a crede. Mai interesează care dintre Stroicești a fost acest hat
AL
man? D-1 S. se gândește și admite pe Lupul Stroici (pg. 63). Docu

mentele publicate ca regește, cel din 23 Sept. st. v. și cel din
30 Oct. st. v. 1607 dela Mihăilaș Movilă arată ca logofăt al dom
TR
niei pe Stroici, dar nu spune, care. Regesta documentului cu data

de 28 Sept. st. v. 1607 dela Constantin Movilă nu indică pe vel
logofătul domniei. (D-1 S. scrie greșit (pg. 63): «documentul e
EN
fără logofăt»). S-ar putea ca vellogofătul lui Mihăilaș Movilă să

fi fost Vasile Stroici, acela care și’n 1612 a avut o atitudine în-
doelnică față de Constantin Vodă Movilă, ceeace nu i-a salvat
însă viața după lupta dela Cornul lui Sas. Toate aceste împreju
/C
rări mă fac să am îndoeli și față de afirmația amintită a pove

stirii lui Otwinowski. De aceea am dat în lucrarea mea numai
informația izvoarelor cu știri a căror autenticitate nu este indo-
SI
elnică.
Altă interpretare greșită a d-lui S. Am văzut că d-1 S. gre
șește, ori de câte ori încearcă să se deosebiască de felul, cum
IA
am prezentat eu în lucrarea mea, evenimentele moldovenești din

CU
R
— 383 —
RA
• 1607. D-l S. continuă a greși și când încearcă să Introducă ex
plicări noi în reconstruirea luptei dela Ștefănești. D-l S. n’are ni
mic de reproșat în contra datei de 21 Dec., pe ■ care povestirea
LIB
lui Guagnin (recte Otwinowski) o dă ca zi a luptei dela Ște
fănești, când putea să vadă că autorul polonez nu-și aduce a
minte precis nici de an, căci așează lupta în anul 1608. Pentru
toată lumea, d-l lorga și alții era firesc ca mai mare preț să aibă
ITY
martorii oculari. Ni s’a păstrat povestirea unui martor ocular în
raportul italian din 15 Februarie 1608, despre care pomenește
și d-l S. (pg. 59). In acest raport se spune că lupta a început în
ziua de 16 Dec. In zilele următoare a fost curățirea țării de duș
RS
mani, ■ cum citim în raportul lui Potocki. Oamenii din suita' cis-
negirului turc amintit, știau, că cinci zile au fugitTatarii.
D-l S. ajunge la o serie de concluzii greșite, pornind dela
E
informația păstrată în amintita povestire polonă. Aici a citit că
trupele cari susțineau pe Mihăilaș la început au luptat destul de
IV
bine, apoi «toți s’au risipit, atât Moldovenii, cât și Tătarii» (Pa-
naitescu, op. cit,, pg. 219), că «Turcii câteva sute stăteau de o
UN
parte privind, care va fi sfârșitul luptei» (ibidem, pg. 218—19).

De aici d-l S. deduce că în luptă a fost ■ o trădare a boerilor lui
Mihăilaș în favoarea lui Constantin, că acești boeri ar fi fost în
țeleși cu soldații turci cari apoi la Constantinopol au putut da
AL
explicații că țara îl voia pe Constantin (pg. 63).

Se poate o mai simplistă interpretare? Soldații turci i-au
fost dați lui Mihăilaș, ca să lupte pentru domnul pe care-1 admi
TR
tea sultanul, nu pentru domnul, pe care îl voia țara. însuși izvo

rul citat de d-l S. spune că■ Moldovenii și Tătarii la început au
luptat «destul de bine» și s’au risipit după loviturile date de lup
EN
tătorii lui Constantin Movilă. Și raportul italian din 15 Febr. 1608

spune că oastea care aducea pe Constantin Movilă a atacat așa
■de vijelios, încât «li Tartari voltarono faccia con qualque sos-
-petto d’infedeltă et dietro tutti si diediefo alia fuga...», că au fugit
/C
.cinci zile și cinci nopți, vecinie crezându-se cu dușmanii după

«ei, dar oastea învingătoare s’a mulțumit să tae infanteria și ceva
■călărime care n’a putut fugi. Nu era firesc deci, ca Turcii să atribue
SI
■ dezastrul faptului că Tătarii cuprinși de panică după atacul im

petuos al Polonilor au luat-o la fugă ? Toate acestea nu le con
sideră d-l S. care crede pe autorul polon că la luptă au fost nu
IA
mai 200 Turci.

U
R
— 384 —
RA
Să vedem ce spun izvoarele ? Un raport (Studii și Doc. IV, ,
pg. LXIX) spune că au perit în luptă 4000 Moldoveni, ceeace
exclude părerea d-lui S. că boerii moldoveni au trădat pe Mi
LIB
hăilaș.
Nici în alte privinți n’are d-l S. dreptate. D-sa crede că
soldații turci sau comandanții acestora trimiși la luptă, au avut drep
tul să judece situația și să nu lupte, fiindcă pe Constantin Movilă
TY
îl voia țara. In felul acesta se poate explica orice șl d-l S. poate
să-și justifice orice greșală. D-l S. trebuia să știe însă că justificarea
unei păreri o dau numai documentele, informația în totalitatea
SI
sa, din care se elimină, ce nu corespunde adevărului.
In luptă n’au fost numai câteva sute de Turci, cum a scris
Otwinowski și a admis d-1 S. Raportul din 15 Febr. 1608 spune
ER
că au fost 2000 Tătari, restul Turci, Munteni și Moldoveni, vre-o
20.000 călăreți și 10.000 infanteriști (I. c., pg. 292). Un raport
(Studii și Doc. IV pg. LXIX) spune că au pierit 4000 Moldo
IV
veni din 12.000 câți erau. Din alte părți știm că au fost și 4000
Munteni (ibidem). Au fost și trupe ardelene (ibidem). Un raport
UN
scris la Cracovia în 11 Febr. 1608 știe că a fost «un numero

grande di Turchi» (Dipl. it. II, pg. 33.) Deci n’au fost numai
câteva sute de Turci și deaceea povestirea lui Otwinowski n’are
marea, exclusiva importanță documentară, pe care i-o dă d-1 S.,
AL
dar pe care eu nu i-am acordat-o, întocmai după cum nu ne pu

tem referi la cronica lui Miron Costin, ca document de primă
valoare pentru lupta dela Ștefănești.
TR
Altă greșală a d-lui S. fiindcă n’a cetit cu atenție lucrarea

mea. Dacă d-1 S. ar fi cetit în întregime lucrarea mea, ar fi aflat
că Mihăilaș Vodă a avut în lupta dela Ștefănești și ajutoare mun-
EN
tene și ardelene. Fac această afirmațiune, fiindcă constat că

scrie: «armatele turco-tătaro-moldovene ale lui Mihăilaș erau su
perioare ca număr oștilor polone ale lui Constantin» (p. 63).
D-l S. prezintă greșit sfârșitul primei domnii a lui Mi
/C
hăilaș Vodă. Alergând după originalitate, d-1 S., după obiceiu-i

arătat de mine, pornește dela un document sau cel mult două
și trage concluzii desconsiderând toate celelalte documente și
SI
citind în documente ce nu spun acestea. Așa procedează cu

scrisoarea din Cracovia din 9 Oct. 1607, publicată de d-1 Iorga (Stu
dii și Doc. IV, pg. LXVII n. 1). D-1 S. din data scrisorii, con
IA
chide că a plecat la data, când a fost scrisă (pag. 60), deși nu se-
CU
R
385 —
RA
spune aceasta în scrisoare. Precis este că s’a scris la 9 Oct. st. n.
și de altfel nu interesa, când a plecat. In scrisoare cetim că, mai
înainte cu 4 zile sosise la • Cracovia căpitanul de Camenița tri
LIB
mis de cvartani la rege, cari fuseseră ispitiți cu sume de bani
din partea doamnei Marghita. D-l S. a scris pornind dela această
informație : «...la 5 Octomvre se văzuse în Poloniea emisari ai
Marghitei și ai fiului ei, care căutau să angajeze mercenari pen
TY
tru reașezarea lui Mihăilaș pe tron, fixând astfel data post quem
tânărul fiu al lui Simion Vodă era domn pribeag». D-l S. soco
tește deci că 5 Oct. e ■ data, după care Mihăilaș Vodă nu mai
I
era domn : deci, după d-l S., Mihăilaș nu mai era domn după 5
RS
Oct., dar înainte de 5 Oct. era. D-sa nu are în vedere fapte
simple: 1) că a trebuit să treacă cel puțin o zi, pentruca emi
sarii Mărghitei să ajungă în tabăra cvartanilor, 2) că starostele
VE
de Camenița n’a trebuit să plece la drum, imediat ce a auzit de
ofertele Marghitei, că Marghita a putut să trimită oferte de an
gajare cvartanilor, când simția venind primejdia și că nu reese din
NI
scrisoare în chip imperativ că la 5 Oct. st. n. Marghita era fugară
cu fiul său.
Există în scrisoarea din Qracovia un pasagiu care ar putea
LU
impune concluzia că Marghita cu fiul său era fugară la 5 Oct.

și anume când se vorbește de scopul angajării cvartanilor: «die
Provinz ihrem Sohn zu Gutt einzunehmen». Cum să se înțeleagă:
A
că Marghita cu # fiul ei avea să cuprindă, să ocupe țara ? Dacă

admitem această interpretare, atunci trebue să admitem cel pu
TR
țin o zi, pentru ca Marghita să ajungă în locul de refugiu și d-l

S. afirmă că Marghita cu fiu-său s’a refugiat «probabil la pașa
de Silistra», deci în Silistra, pentru care drum trebuește mai mult,
EN
decât o zi. Acolo a trebuit să se consulte cu pașa și de aici să

trimită emisari la cvartanii poloni, cărora trebuia spus, unde
să vie. Deci au fost necesare alte zile pentru drumul dela Si
/C
listra în Polonia al emisarilor. După sosirea acestora în Polonia,

după tratativele începute de aceștia cu cvartanii poloni a plecat
la Cracovia starostele de Camenița. Nu se poate admite că Mar
ghita a trimis emisari dela începutul drumului de refugiu, fiindcă
SI
în astfel de caz cvartanii nu știau încotro să porniască.

Am scris și eu despre documentul dat in lași de Mihăilaș
IA
la 3 Oct. st. n. De aceea și d-l S. a trebuit să se opriască la

data acestui document și a dat deci concluzia stranie că «în
25— I
U
R
— 386 —
RA
sara de 3 spre 4 o lovitură de mână dibace adusese pe Con
stantin Movilă pe tron», (pg. 60). Chiar dacă ar fi fost atunci
autocamioane, telegrafie fără fir etc., nu s’ar fi putut aranja acest
LIB
scenariu bizar. Aici ajunge d-1 S., fiindcă nu ia în considerație
toată informația pe care am dat-o în lucrarea mea, ori ca să în
trebuințez limbajul d-lui S., fiindcă nu a cetit lucrarea în în
tregime și a considerat numai părți din ea.
Ceea ce știm precis este că la 3 Oct. st. n. era domn Mihăilaș
TY
la Iași și la 8 Oct. st. n. era Constantin. De aceea am scris eu
că «înlocuirea lui Mihăilaș trebue să fi fost făcută către sfârșitul
lunii Septemvre sau începutul lunii Octomvre» (pag. 95). Am
SI
înțeles stilul vechiu, fiindcă ori de câte ori a fost vorba de stilul
nou, în general am spus-o. înstăpânirea lui Constantin asupra
ER
țării s’a putut face într’un curs de zile, nu prin lovitură neaștep
tată, căci nu erau autocamioane, ca fără de veste să apară în Iași
Constantin.
IV
In ziua de 8 Oct. st. n. Constantin pusese mâna pe Iași.
De când ? Precis știm doar că după 3 Oct. st. n. Datele din
UN
scrisorile polone și constantinopolitane, trebuesc considerate

după distanța, dela care se scriau, de Iași. Știm că la 7 Oct. st.
n. nu se știa în Cracovia că Mihăilaș a fost alungat din domnie
(Virginia Vasiliu, 1. c.. pg. 27). Nu se știa în unele cercuri nici
la 14 Oct. st. n. (ibid., pg. 28), deși pe Constantin îl găsim la
AL
8 Oct. st. n. ca domn la Iași.

Dl. S. stabilește greșit șl sfârșitul primei domnii a lui
TR
Constantin. Vodă. Dl. S. consideră unilateral, numai documentul

din 20 Noemvre st. n. 1607, când încearcă să stabiliască sfâr
șitul primei domnii a lui Constantin Movilă. In acest raport stă
EN
scris că domnia lui Constantin a ținut 9 zile.

Pentru a stabili sfârșitul primei domnii a lui Constantin
sunt hotărîtoare două documente cari le-am amintit (pg. 95-96):
scrisoarea din Cracovia din 11 Noem. 1607 , st. n. și data docu
/C
mentului dat de Constântin Vodă la 9 Noem. st. n. 1607 în Iași

ca domn. Scrisoarea cracoviană amintită spune că lupta, care,
știm din Miron Costin, a fost lupta dela Mălăești, s’a dat
SI
«giorni passati». Data de zi a scrisorii era o Duminecă.

Amintim aceasta, fiindcă în scrisoare se spune că în săptămâna
trecută (5-10 Noemvre) sosiseră la Cracovia boeri trimiși de Mi
IA
hăilaș Vodă ajuns domn, ca să obție aprobarea regelui pentru

CU
R
— 387 —
RA
această domnie. Deci prima domnie a lui Constantin a ținut
(dăm aici datele precise cari Ie știm) cel puțin dela 8 Oct. st. n.,
când Constantin Vodă da document ca domn în Iași, până la
LIB
ca. 9 Noem. st. n. următor, . când Mihăilaș dădea document ca
domn în Iași. D-l S. nu va putea nega că această durată e mult
mai mult decât 9 zile. Rezultă deci că informația raportului
francez din 20 Noem. st. n. 1607 este greșită. D-l S. n’a știut a
ITY
ceasta și a scris că domnia primă a lui Constantin Vodă s’a
terminat «pe la 13 Octomvre» (pg. 61), lăsându-se indus în e
roare de raportul amintit și disconsiderând cealaltă informație,
deși în parte o și citează, ca lucrările ddui Iorga. Dar d-l S. se
RS
căznește să dovediască greșelile d-lui Iorga, greșelile mele si
de fapt greșește grav d-sa. Eu nu presupun numai neștiință și
nepricepere la autorii pe cari îi citesc, cum face d-l S. Nu-mi
VE
închipui — vreu . să spun — că d-I S. nu știe că nimeni nu e
obligat a aminti și discuta decât informația cu știri adevărate.
Știri greșite se discută numai, când acestea exprimă numai o a
NI
nume tendință față de un fapt. Nu este acesta cazul cu rapor
tul din 20 Noem. 1607. Autorul lui era greșit informat. De a
ceea d-l Iorga n’a trebuit să se refere la el și nici eu.
LU
Ii semnalez eu d-lui S. o greșală care am făcut-o și pe care

d-l S. n’a putut s’o înțeleagă că e greșală. Eu am scris : «In Cra
covia se știa la 4 Noem. st. n. rezultatul luptei dela Mălăești»
RA
Aceasta e o eroare a mea.

D-l S. nn știe, ce material de informație trebue utilizat și ce
nu. Învinuiri nedrepte. D-l S. a scris (pg. 64): «A scăpat d-lui
Lungu și menționarea epigramei scrise la moartea nefericitului
NT
Mihăilaș de un necunoscut» etc. Nu este aceasta o învinuire

gratuită, când eu citez lucrarea d-lui I. Moga (la pg. 88-99) care
citează la pg. 393 și n. 1 epigrama amintită? Epigrama nu dă
CE
nici o caracterizare a domniei lui Mihăilaș, nu explică întru

nimic mai mult împrejurările moldovene din anul 1607 și deci
n’a fost necesar s’o amintesc. Repet - : d-l S. nu știe, ce material
trebue folosit și ce nu.
I/
D-l I. . Moga citează corect ediția epigramei: Studi Bizan

tini Napoli 1924, p. 143 sequ. D-l S. Pubblicazioni dell
S
Istituto per l’Europa Orientale 1924, III și darea de seamă din.

Revue hist. a d-lui Iorga, I, 1924 pg. 419-424.
IA
Dacă ar fi citat corect d-l S., ar fi trebuit să scrie pg. 421

U
R
— 388 —
RA
și trebuia să amintiască faptul că d-l Iorga a atribuit epigrama
lui Matei al Mirelor. D-l lorga citează corect: «L’Europa orientale
IV nos 6-7 (juin-juillet 1924. Studi bizantini Naples 1924»). D-J
LIB
S. nu știe că despre această publicație a scris d-l lorga și’n Re
vista istorică X, 1924, pg. 312.
D-l S. scrie, ca și când n’a cunoscut epigrama prin semn
alarea d-lui lorga. El ia informația din Byzantion, dar fără să spue
ITY
și o ia greșit. D-J S. nu spune nici că epigrama a fost cunoscută
d-lui Moga și că eu citez lucrarea acestuia. D-l S. n’a cunoscut
lucrarea d-lui Moga, fiindcă altfel n’ar fi scăpat ocazia să-mi repro
șeze că n’am citit în întregime această lucrare. Cu acelaș drept
RS
cetind eu în recenzia d-lui S : «se văzuse în Poloniea emisari ai
Marghitei și ai fiului ei» (pag. 60), apoi: «s’a trimis fiului lui
Simion insignele domniei...» (pag. 61), pot conchide că d-l S. de
VE
mult n’a deschis o gramatică românească, sau dacă a deschis,
n’a cetit-o complect.
Se impune a înșira aici constatările făcute și anume: 1) d-l
NI
S. n’a citit cu atenție lucrarea mea, 2) îmi atribue lipsuri, pecari
le inventează, 3) atribuie d-lui lorga greșeli pe cari nu le-a făcut
4) face dintr’un document două documente, 5) nu știe ce informație
LU
trebue utilizată și care nu, 6) nu cunoaște toată informația refe

ritoare la chestiile cari le discută, 7) dă ca constatări proprii afir
mațiile scrise de mine în lucrarea mea, 8) încurcă evenimentele
A
și greșește, ori de câte ori încearcă, o interpetare proprie, 9) caută

greșeli ziua cu lumânarea și nu înțelege, dece am întrebuințat un
TR
document într’o formă cunoscută mai bună și mai amplă, 10) gre
șește, când întrebuințează texte germane, italiene și franceze, 11)
atribue informației întrebuințate știri pe cari aceasta nu le conține,
EN
12) se contrazice în concluziile la cari ajunge, 13) scrie soli, când

într’o informație se citește «boeroni».
Am insistat atât de mult la toate acestea, pentruca să fie
/C
evident pentru ori cine că d-l S. caută prin recensiile sale să

inducă în eroare pe cetitori, adoptând procedee reprobabile.
Iași Iulie 1935 Vasile Lungu
SI
IA
U
R
— 389 —
RA
I. Mi nea. Din istoria culturii românești I, lași, 1935. Sunt
puține la noi studiile de istorie culturală • și mai puține sunt
studiile de acest fel cari arată 'importanța culturii pentru for
LIB
mele politice și sociale dela noi. In această privință cartea d-lui
Minea reprezintă un drum nou de cercetare, drum foarte ane
voios, fiindcă nu totdeauna avem știrile necesare despre rolul
manifestărilor culturale asupra societății. Așa ne explicăm faptul
că cercetările de acest fel sunt presărate din când în când cu
ITY
ipoteze. Când nu știm, care era programul Academiei dela Iași
a lui Vasile Vodă Lupu, când nu ni s-a păstrat nimic tipărit și
nu știm ce examene s-au dat, nu putem admite — ca să exem
plificăm cele afirmate mai sus — decât că Pociațki, fostul rector
RS
al Academiei dela Chiev a încercat să facă la Iași ceeace făcuse
la Chiev. N-avem programe de examene, nu știm în întregime
alcătuirea corpului profesoral, în schimb știm ce a urmat în
VE
cultura moldovenească după activitatea Academiei de la Iași și
a urmat ceva ce n-a existat în prima jumătate a secolului XVII.
Studiind în felul acesta cultura moldovenească și o mani
NI
festare a ei care a fost cronica lui Ureche, d-1 Minea, în cartea
sa «Din istoria culturii românești» dă contribuții noui și inte
resante, pe cari ținem să le relevăm în rândurile ce urmează.
LU
Autorul cercetează și stabilește care a fost cultura nouă

moldovenească față de acea cultură moldovenească care s-a
desvoltat sub influența slavo-bizantină. Aici are ocaziunea să
RA
repete cercetări publicate de d-sa mai înainte precizând vechiul

regim cultural și • noua viață culturală a Moldovei. Insistă mai
mult, când descrie această nouă viață culturală la Introducerea
în Moldova a curentului polon. Este explicabil acest fapt, când
T
ne gândim că scopul acestei lucrări a fost să stabiliască împre

EN
jurările culturale în cari s-a alcătuit cronica lui Ureche, împre

jurări în strânsă legătură cu influența polonă și cu Academia
lui Vasile Vodă Lupu. D-1 Minea încearcă o nouă metodă de
investigație, atunci când dă influența pe care această Academie
/C
a avut-o asupra societății moldovenești și sunt interesante con

cluziile d-sale pentru a se cunoaște jumătatea a II-a a secolului
XVII moldovenesc.
SI
Răspântia culturală a celor două lumi cari se succed în

Moldova în acest secol este sugestiv redată. Rolul social al
curentului de cultură polon n-a fost studiat până la această
IA
U
— 390 —
R
RA
carte, cu amploarea cerută. In cartea d-lui Minea se poate vedea
noua influență pe care a avut-o în lumea moldovenească Aca
demia dela Iași a lui Vasile Vodă. Intre spiritul acestei Academii
și cronica lui Ureche se constată apropieri surprinzătoare. Pănă
LIB
la acest studiu nu s-a scos în evidență importanța deosebită a
Academiei dela Iași, importanță politică, culturală și socială. In
tr-o vreme, când cultura grecească își continua începuturile sale
în lumea moldovenească, este interesant de știut, ceeace cons
ITY
tată autorul că sub influența școlii dela Iași s-a ajuns la o na
ționalizare a literaturii și culturii, la crearea unui spirit critic, la
acel fenomen interesant scos mai întâi în evidență de d-1 Minea,
că sub influența acestei școli, scriitorii moldoveni au recurs la
RS
modele literare oferite de literatură populară: figuri poetice, cu
vinte ale literaturei populare își fac intrarea în literatura cultă.
Prin aceasta se creează o solidaritate între cei de sus și cei de
VE
jos, lumea cultă nefiind despărțită printr-un abis de lumea sate
lor în cari cazaniile lui Varlaam și psaltirea lui Dosoftei erau
cărți ascultate și cetite cu plăcere. Tot d-1 Minea arată cel din
NI
tâi că Dimitrie Cantemir s-a inspirat din literatura populară.
La cei cari ar citi supcîTicial Introducerea lucrării, s-ar pu
LU
tea ivi reproșul că d-1 Minea nu insistă suficient asupra curen

tului cultural grecesc care în acelaș timp a acționat asupra
culturii moldoyanești. Reproșul acesta nu este justificat, fiindcă
d-1 Minea insistă . numai la acele influențe și forme culturale cari
A
sunt în legătură cu mediul în care s-a produs cronica lui Ureche.

Despre curentul cultural grecesc din timpul lui Radu Vodă Mihnea,
TR
va scrie probabil în legătură cu Eustratie logofătul pe care-l

anunță.
După ce dă excursul cultural de care am vorbit, cartea
N
d-lui Minea tratează locul cronicei lui Ureche în istoria culturii

românești. A scrie azi despre cronica lui Ureche, de cele mai
CE
multe ori înseamnă să repeți părerile cercetătorilor celor mulți

cari au studiat această cronică. Intr-adevăr nu există cronică
mai studiată la noi ca acea a lui Ureche. Totuși d-1 Minea a
I/
putut prezenta multe constatări noui. După ce a trecut sumar

asupra datelor biografice despre Grigore Ureche, asupra lui Si-
S
mion • Dascălul și Misail Călugărul d-sa insistă în mod deosebit

asupra izvoarelor cronicei. Izvorul principal a fost cronica lui
IA
loachim Bielski. Studiind legăturile cronicei lui Ureche cu aceea

CU
R
— 391 —
RA
a lui Bielski, se arată procedeul de lucru al cronicarului moldo
vean, se reliefează, ce înțelegea Simion Dascălul prin cronica lui
Bielski, cum a prelucrat Simion Dascălul cartea lui Paszkowski.
LIB
Interesante sunt constatările făcute în legătură cu izvodul lui
Simion Dascălul și cu continuarea cronicei lui Azarie, continu
are care, cum spune d-[ Minea, face din cronica lui Ureche, pe
lângă altele, un deosebit "izvor pentru jumătatea a 11-^-a a secolului
ITY
al XVI. Cel dintâi dl. Minea constată că în textul de azi ai cro
nicii lui Ureche se găsesc știrile unui hronograf și iarăși, ada-
osele «prin poveste» în cartea d-lui Minea sunt studiate mai pe
larg, am putea zice complect. Nu sunt lipsite de interes consta
RS
tările în legătură cu letopisețul latinesc ' și letopisețul leșesc în
tâlnite ca izvoare în textul de azi al cronicii. D-l Minea are
deasemenea o nouă ipoteză pentru letopisețul unguresc. Intere
E
sante sunt și capitolele, unde d-sa studiază știrile de istorie
generală din cronica lui Ureche cu care ocaziune arată că nu
IV
întotdeauna putem azi stabili precis originea acestora. Foarte inte
resant este capitolul despre ideologia politică a lui Ureche, ati
UN
tudinile cronicarului față de diferitele domnii moldovenești și

epitetele domnilor din cronică.
Cartea d-lui Minea este un curs ținut pe lângă interpretă
rile din Seminar sau, cum ar zice un Neamț «nach Manuskript
gedruckt.» O astfel de lucrare n-ar avea nevoe de note. Dl. Iorga
AL
își publică cursurile fără note. Dl. Minea a ținut totuși să dea
și note. In unele din acestea, găsim discuții interesante, cum este
de exemplu discuția asupra vremii, când s-a scris cronica lui
TR
Ureche și a morții autorului, complectând astfel în mod fericit

ansamblul lucrării.
Cercetătorii competenți nu vor putea decât să aprecieze
EN
munca autorului care a făcut un deosebit serviciu istoriografiei

noastre prin publicarea acestui studiu. Și nu ne îndoim că spe
cialiștii în materie — foarte puțini la număr — se vor pronunța
/C
elogios asupra acestei valoroase lucrări.

N. C. Bejenariu
SI
IA
U
R
loan C. Filitti. Principatele române de la 1828 la 1834.
RA
Ocupația rusească și Regulamentul organic. București, f. a.
Prin această lucrare d. I. C. Filitti încheie, după cum spune în
prefață, ciclul cercetărilor, începute acum 30 de ani, având ca scop
LIB
studiul Principatelor române în vremea Regulamentului organic
și pornite cu lucrarea «Les principautes roumaines sous l’occu-
pation russe, 1828-1834», drept teză de ^doctorat, prezentată la
Paris în 1904.
ITY
Forma nouă a lucrării d-lui Filitti este, față de aceea veche,
o serie de adaose din literatura istorică și completările prin cercetări
făcute la Academia Română și la Arhivele Statului din București.
Insă d. F. n’a considerat întreg materialul care este la Academie,
RS
precum n’a trecut nici prin tot materialul, care este la Arhivele
Statului din București.
O mare lacună a lucrării d-lui F. rezultă din împrejurarea că n’a
VE
studiat de loc documentele din Arhivele Statului din Iași. Ori,
este axiomă azi: când cineva studiază istoria sec. XIX-XX, că
fără cercetări arhivalice, făcute în țară ccl puțin, baza lucrării este
NI
incomplectă și prezintă doar fragmente din vremurile pe cari
le descrie. Așa e lucrarea d-lui Filitti.
Cu privire la plan constatăm : autorul împarte lucrarea în 2 cărți,
LU
în cea dintâi tratând despre vremea până la întocmirea Regula

mentului organic inclusiv, iar în cea de a doua despre aplicarea
acestei legiuiri, cât a mai ținut ocupațiunea rusească. In cartea I
RA
autorul descrie separat președințiile succesive, așa cum au urmat

în ordine cronologică, a contelui Pahlen, a generalului Jeltuhin
și în sfârșit a generalului Kisseleff. Acest fel de tratare este
puțin acceptabil, deoarece unele chestiuni a fost nevoe să fie
NT
discutate de mai multe ori, fiind astfel fărâmițate și lipsindu-le

continuitatea. Dăm un exemplu : despre activitatea școalelor din
perioada ocupației se vorbește în capitolul privitor Ia președenția
CE
lui Jeltuhin (pag. 35-36), în capitolul «Primele măsuri adminis

trative ale lui Kisseleff» (pag. 59-60), în capitolul «Adunarea
extraordinară de revizie a Țării-Românești» (pag. 93), cu toate
că în cap. XII din cartea II, capitolul referitor la organizarea
/
învățământului, chestiunea este reluată, dar nu dela aplicarea Re

SI
gulamentului organic, ci chiar dela începutul ocupației : repetiție

inutilă, deoarece d. F. nu aduce nici material nou, nici nu dă
IA
explicații deosebite.
CU
R
— 393 —
RA
Faptul că materialul aflat la Arhivele Statului din lași a fost
cu desăvârșire ignorat, face ca adeseori să lipsiască din unele
capitole informația principală privitoare la Moldova, sau în altele
concluziile să fie greșite.
LIB
Trecem la fondul lucrării.
Cu privire la fânul necesar armatelor rusești, e adevărat,
că s’a cerut Moldovei pentru perioada 1828-1829 cantitatea de
88 milioane kg. de fân. Această cerere însă nu întrecea posibi
ITY
litățile de furnizare, cum lasă d. F. să se înțeleagă (pag. 22),
deoarece «fânul oștinesc» făcut în această perioadă întrece can
titatea de 123 milioane de kg., după cum rezultă din corespondența
dintre contele Pahlen și Divanul împlinitor (dosarele P 37 și
RS
E 23 din Arhivele Statului din lași). Că furnizarea acestei can
tități nu reprezenta un efort prea mare pentru țară, se constată
din însuși oferta benevolă a boerimii și clerului — ofertă fă
VE
cută prin intermediul Divanului — de a îndeplini această cerință
prin donația suprafețelor de fânețe suficiente pentru a produce
cantitatea necesară de fân.
NI
Studiind aceeaș perioadă, dar limitându-mă numai la Mol
dova, n’am găsit nicăiri ceva din care ar rezulta că Rușii «re
chiziționau locuitorii cu miile, pentru a-i trimite să are câmpiile
LU
Bulgariei» (pag. 23). E drept, în primăvara anului 1829 se cer

Moldovei 3-4000 de oameni, dar nu pentru arat, ci pentru co
situl fânului în sudul Dunării ; dealtfel, acestor oameni, pe lângă
A
transportul și întreținerea gratuită, li s’a plătit câte 60 parale pe

zi, iar locuitorii ținuturilor Covurlui, Putna și Tecuci, de unde
TR
au fost rechiziționați cosașii, «vor fi de istov apărați de cosirea

fânului în țară și de cărătura lui pe la zapasuri sau stanții»
(jurnalul Divanului împlinitor în 15 Martie 1829 și jurnalul Ob
EN
șteștii Adunării din 16 Aprilie 1829; dosarele F 7 și J 8 din

Arh. St. lași).
Contribuția cerută țărilor române era explicabilă: ele făceau
/C
parte din angrenajul politicei orientale rusești, care urmăria nu

numai slăbirea imperiului otoman, dar și eliberarea creștinilor de
sub jugul acelui imperiu. Astfel, și țările române au avut de a
trage foloase de pe urma politicei rusești. Dacă Rușii n’au
SI
tcerut Românilor în 1829 să contribue la mărirea sau comple-

area efectivelor rusești, erau îndreptățiți, cel puțin, să ceară
principatelor contribuția la care au fost supuse.
IA
U
— 394
R
Administrația contelui Pavel D. Kisseleff, blândă și înțe
RA
leaptă, bogată în realizări practice și bine intenționate, este pre
zentată cu foarte multe amănunte și aprecieri, dar și aici expu
nerea se rezumă în cea mai mare parte numai la Muntenia; rar,
LIB
accidental se amintește câte ceva despre Moldova (pag. 55, 56,
57, 58, 59, etc). Ar fi trebuit ca d-l F. să arate, cum au privit
contimporanii această ocupație, cum urmașii acelora.
Capitolele IV, V și VI din cartea I sunt consacrate unei
ITY
largi discuții în chestiunea elaborării Regulamentului organic:
opiniunile membrilor Comitetului de opt (cunoscute în parte
din Analele parlamentare), revizuirea dela Petersburg a proecte-
lor întocmite și modificările aduse cu prilejul acestei revizuiri,
RS
mai ales proectului muntenesc (acel moldovenesc fiind pierdutt;
desigur, modificările acestea s’au resfrânt aproape în acelaș grad
și peste proectul regulamentului Moldovei.
VE
Compoziția și lucrările Adunărilor extraordinare de revizie,
atitudinea boerimii față de unele chestiuni de interes general,
precum și lupta acerbă pe care o desfășoară Kisseleff împo
NI
triva boerimii conservatoare și reacționare — sunt prezentate nî
amănunțimea lor și, recapitulate din partea autorului, ne dau o
oglindă fidelă a evenimentelor petrecute, evenimente de altfel
LU
importante, căci marcau o nouă eră de desvoltare a țărilor ro

mânești. I-a rămas necunoscută autorului lucrarea mea din Cer
cetări istorice, VIII—IX1, p. 15—29.
RA
D-l F. n’are toată informația necesară. Răscoalele cari au

avut loc în unele ținuturi ale, Moldovei în anul 1831, nu tre
buiesc puse în legătură cu rezolvirea chestiunii agrare, cum o
face d. Filitti, ci, după cum se constată din anchetele făcute de
NT
boeri însărcinați anume, răzvrătirea în mod neîndoios, era făcută

numai împotriva legii de recrutare, după cum, dealtfel, au decla
rat și înșiși fruntașii mișcării.
CE
Faptul, că în ediția din 1837 a Regulamentului organic, ti

părit în tipografia «Albinei», lipsesc capitolele I și VII, adică
capitolele privitoare la alegere domnului și la organizarea miliției
(pag. 99), s’ar explica, poate, prin împrejurarea că conținutul acelor
/
capitole se adresa la prea puțini interesați, pe când celelalte

SI
capitole interesau în mod viu aproape toate categoriile locuitorilor

Moldovei. Pentru această chestie d-l F. ar fi putut găsi discuție
IA
nouă ap. G. Bogdan-Duică, Ist. lit. rom. mod.

CU
R
— 395 —
RA
Urmează apoi tratarea pe larg a conținutului Regulamentului
organic. Aici se strecoară și unele inexactită^: la pap. 146 spune:
«Capitația, uniformă, ]de 30 lei...»; ori, acest bir era adunat prin
LIB
cisluire, după cum ceruse și Costache Conachi în comitetul de
opt; adică, art. 79 al. A din Regulamentul organic al Moldovei
prevede că «înpărțirea banilor birului sus pomenit o vor face
lăcuitorii între dinșii, după cea din vechi obicinuința lor.» Și știm
Y
că conform vechiului obiceiu, unitatea impozabilă nu era individul,
ci ■ satul, iar locuitorii satului se «cisluiau», adică fiecare locuitor
IT
dajnic ■ se impunea la o sumă proporțională cu averea ,sa (Q. Zâne,
Visteria Moldovei în timpul lui loan Sandu Sturza, în «Cercetări
RS
istorice», a. IV, Nr. 2, Iași 1929, pag. 6).
La pag. 190 autorul afirmă, că din cutia satului au a se
plăti pârcălabii sau vorniceii și judecătorii sătești; însă art. 107,
VE
al. B din Reg. organic al Moldovei hotărăște categoric că: «Banii
aceștii case vor fi pentru a să acoperi cheltuelile ordinare și
extraordinare al Obștiei aciea, precum : simbria vornicelului câte
NI
un leu de casă, și lipsa birului cifertului pricinuită din moartea
vre unui sătean, asămine tot din această Casă va da Obștiea
satului cheltuelile triimișilor care ar merge la scaunile isprăvni-
U
cești sau la Capitalie pentru pricinile satului». La fel prevede și

Regulamentul organic al Munteniei. ■ Mai mull: Logofeția cea Mare
AL
a Moldovei în publicația pe care o face la 31 Decemvrie 1831

(anexată la ■ Albina romînească Nr. 6 din 21 Ianuarie 1832) despre
înființarea judecătoriilor sătești, ' spune categoric la 14: «Pentru
TR
toate cercetările și înscrisurile nici o para nu are a se da, nici

înplineală, nici cheltuială, nici gloabă, decît numai hârtie pentru
facerea înscrisului».
EN
In cartea II, autorul explică cauzele prelungirii ocupației

rusești, dar nu aduce nimic nou, deoarece în paginile 223-237
ale volumului nu face decât reproduce aproape cuvânt cu cu
/C
vânt, tot ce a scris într’o lucrare mai veche : «Corespondența

consulilor englezi din Principate» (extras din An. Ac. R., s. II,
t. XXXVIII, mem. s. ist.), pag. 42-56.
Cunoscând activitatea ocrotitoare față de țărani în Rusia,
SI
unde Kisseleff este principalul luptător în chestiunea desrobirii

țăranilor, cred că autorul n’ar avea motive să se îndoiască de
IA
sinceritatea cu care luptă Kisseleff și Ia noi în contra privile-

giaților reacționari și să zică «Nu știu dacă atitudinea lui Kisse-
CU
R
leff față de pretențiile boerești va fi fost motivată... de dorința
RA
de a-și face popularitatea» (pag. 230). De ce ar fi avut nevoe
Kisseleff de popularitate?
Agitându-se de mai multă vreme chestiunea reducerii nu
LIB
mărului ținuturilor din Moldova, adică a «rotunjirii» lor, cu e-
êctuarea unei hărți în acest scop este însărcinat nu Gh. Asachi,
cum zice autorul în pag. 250, ci căminarul Petrache Asachi, pre
ședintele tribunalului ținutal din Botoșani (v. An. pari., IV, 2,
452).
ITY
Doctorul M. Zotta a fost numit ca protomedic nu în 1832
(pag. 284), ci în Septemvrie 1831, adică atunci, când după po
tolirea epidemiei de holeră, începe acțiunea pentru organizarea
RS
serviciului sanitar și a carantinelor.
Vorbind despre starea economică a Moldovei, și în legă
tură cu aceasta, despie înrăutățirea vieții țăranului, nu se scoate
în evidență cauza acestei decăderi, care trebue căutată exclusiv
VE
în condițiunile de viață economică, care se desvoltă în Prin
cipate după tratatul dela Adrianopol, când acordându-ni-se li
bertatea navigației și a comerțului, iar prețurile cerealelor ridi-
NI
cându-se fulgerător, proprietarii încep a cultiva suprafețe tot mai
întinse și astfel îl pun pe țăran în situația de a se plânge —
LU
ceea ce nu s’a întâmplat niciodată până atunci — de lipsa pă

mântului necesar pentru hrană.
Chestiunea străinilor în Principate, influența lor covârși
toare și acțiunea de atragere la supușenie străină a elementului
RA
băștinaș, vexațiunile la cari se dedau consulii și agenții străini

împreună cu supușii lor, precum și demnitatea și eleganța în
expunere și formă cu care slaba Postelnicie a Moldovei apăra
NT
autonomia veșnic primejduită, sunt prezentate documentat și

în justă apreciere.
Cifrele privitoare la comerțul extern al Moldovei nu sunt
CE
exacte: după d-1 Filitti ar urma că balanța comerțului extern în

anii 1832 și 1833 ar fi fost activă ; ori, din datele aflate în do
sarele Arhivelor Statului din Iași se constată că în anul 1832
comerțul extern se încheie cu un pasiv de 1.750.516 lei 34 pa
/
rale și în anul următor cu un pasiv de 5.843.780 lei 33 parale.

SI
Lucrarea se încheie cu capitolul privitor la organizarea în

vățământului și, în general, la cultura publică. Aici d-l I. Filitti
IA
iarăși ne prezintă mult, însă necomplect material informativ, din

CU
R
— 397 —
RA
care reesă avântul cultural al Românilor din prima jumătate a
colului expirat ; nu este uitată nici presa, și rolul ei cultural,
LIB
nici teatru. Cartea lui Bogdan — Duică putea da contribuții în plus.
Se strecoară și unele cuvinte necorecte: «gorștină» în loc
de goștină (pag. 139), «isprăvnicat» în loc de isprăvnicie (pag.
145), «majoritate» în loc de majorat (pag. 214), «breslă» în loc
TY
de breaslă. Cartea lui Kuch a fost discutată la noi.
încheind aceste rânduri, aș mai adăoga următoarele: d-11.
Filitti nu utilizează numeroasele lucrări și monografii apărute în
SI
ultimii ani atât în București, cât și în lași cari conțin multă
informație și explicări asupra atâtor părți încă nelămurite din
R
perioada studiată, iar defectul mai important al lucrării este,
cum am mai spus, acela că, deși se studiază amândouă prin
VE
cipatele, totuși materialul referitor la Moldova este cât se poate
de redus. Ar fi fost absolut necesar ca autorul să fi cercetat și
bogatul material aflat la Arhivele Statului din Iași.
NI
Rezultă deci în urma celor expuse de noi, că tabloul a
devărat al ocupației rusești din 1828-1834 nu se găsește pe
LU
de-a’ntregul în cartea d-lui I. Filitti și că trebuesc întreprinse

cercetări noui în arhivele din țară, pentru ca, într’o lucrare nouă,
să avem întreg adevărul istoric.
Mihail Galan
A
TR
Ion Breazu, Michelet și Românii, Cluj 1935. Michelet de

mult merita o așa frumoasă carte. D-1 Breazu trebue felicitat că
a tratat cu atâta inițiere subiectul ales. Ideile lui Michelet au in
fluențat covârșitor mentalitatea patrioților munteni în activitatea
EN
lor din 1848 și anii următori. Cetim mai întâi în această carte
despre ideologia politică, despre activitatea științifică a lui Mi
chelet, apoi ne sunt prezentate relațiile acestuia cu Dumitru Bră
/C
tianu, cu C. A. Rosetti, cu I. C. Brătianu, cu Bălcescu etc. Sunt

de deosebit interes și anexele date.
Adăogăm aici că.n vremea lui Ghica Vodă s’a făcut în Mol
dova colectă pentru a se publica operile lui Quinet, că banii
SI
adunați au și fost expediați pentru acest scop.

D-1 Breazu a început de mult studiul asupra operii lui Mi
IA
chelet și anume, când a studiat pe Edgar Quinet (Melanges de

l’ecole roumaine en France 1927, pag. 213 și urm.)
CU
R
— 398 —
RA
Paul Mihatlovici. Documente moldovenești găsite la Con
stantinopol (1462-1755), în Cercetări istorice VIII-IX3, pag. 3-63
și X-XIII3 p. 105-127. De fapt cel mai vechiu document publicat
LIB
aici (traducere veche a lui Evloghie dascălul din 20 Mai 1767) este
din 22 Februarie 1446 dela Ștefan (II) Vodă. Traducerea lui Ev
loghie are lecturi greșite. Vel lângă boerii acestei vremi e neo
bicinuit. Ciornu e de bună seamă Crâstea Negrul cunoscut din
alte documente. Cine este Cozma velvornic ? Din 1446 cunoaș
TY
tem numai pe vornicul : Duma Braevici (25 Ian., 26 Ian, 5 Martie,
6 Iunie, 20 Iulie 1446).
SI
Cozma velvornic poate e lectură greșită pentru Cozma Șan-
drovici. Mărturiile boerești ale acestui document nu sunt toate
cele cunoscute din acest an. (vezi colecția M. Costăchescu). Prin
ER
cuprinsul său documentul este foarte important. Importanți sunt
hotărnicii, apoi îmboorarea stejarilor ca hotare etc. Facsimilul
suretului s'a dat în Album etc. de P. Mihailovici (lași 1934).
IV
Documentul din 10 Oct. 1458 este suspect. Facsimilul s’a
publicat în Albumul citat. Scrisul nu este al documentelor din
UN
această vreme ; boerii sunt din ani mai târzii. Documentul dis
cutat are pecete atârnată a căreia factură samănă cu a celorlalte
documente din vremea lui Ștefan cel M,are. Suntem oare în fața
unui document refăcut mai târziu de pe unul vechiu șters, la
AL
care s’a dat și pecetea documentului înlocuit prin această pre

facere și atunci i s’a cetit greșit data ? Se pare că acesta este
cazul, adăogând că boerii s’au luat dintr’un document de mai
TR
târziu. Eustatie, egumenul amintit aici, e cunoscut în vremea

lui Ștefan cel Mare din anii 1458-1460 (I. Minea țîn Cerc. ist.
VIII-IX 1 pag. 83). Este interesant că’n document se amintește
EN
m-rea Păngărați.
Documentul original din 1467 Febr. 3 este important pentru
scutiri, pentru pârcălabul dela Neamț, pentru judecătorii din țin.
/C
Neamț etc.
Interesant este rotacismul Căpățiroasa din doc. cu data de
16 Mai 1546. Numele boerilor martori sunt citite greșit. Trebue
corectat Borcea pentru Barei, Sturza pentru Stavii, Neagu!
SI
pentru Gula, Placsa pentru Placsi, Buzdugan pentru Buzduc. La

documentul din 23 Mai 1546 trebue cetit Șandru Șandrea și Tămpa
IA
pentru Tâmpea. In documentul din 28 Apr. 1551 Ștefăniță Vodă

CU
R
— 399 -
RA
Jsl
Rareș își amintește de fiu-său Petru. ■. Trebue cetit Danciul pentru
Donciul, Boldur Hărovici pentru Guzuc.
LIB
Documentul din 7 Martie 1572^ eăte primul document cu
noscut dela Ion Vodă Armeanul. ■ Documentul din 25 Febr. 1577
este interesant, fiindcă este dat pentru m-rea Galata din vale,
«de iznoavă făcută». Se cunoaște știinscripția clopotului dăruit de
Petru Vodă Șchiopul aceleeaș mM la 25 Martie 1579 (N. Iorga,
Y
Inscripții etc., fasc. I, pag. 16). Pentru cunoașterea descendenților
T
lui Tăutul log. și Toader log. important este doc. din 5 Aug.
1586. Documentul din 7095 pomenește jaful turcesc și tătăresc
SI
din vremea lui Ion Vodă. In afară de Miron, Luca, Andrei, Stan,
Ciolpan ceilalți boeri sunt cetiți greșit sau dați greșit ca slujbe,
ER
Important e și documentul dat m-rii Galata la 3 Aprile 1588.
Știrea despre Ștefan căminar, despre răscumpărarea satului Dră-
gănești de pe Cahul cu date geografice speciale merită aten
IV
țiune. De ce nu amintește documentul și pe fiul domnesc Vlad,
pomenit la 20 Aug. 1588 (Ghibănescu, Surete IX 46—50)? Do
UN
cumentul din 6 Mai 1598 e important, fiindcă enumeră toate po
sesiunile m-rii Galata, ne prezintă toată familia lui Ieremia Vodă.
Editorul a omis să specifice circumscripțiile celor doui vornici.
Oare al doilea pârcălab de Cetatea nouă n’a fost Ciolpan, cum
AL
arată alte documente? ■ Spătarul domniei era Bosioc, nu Bosiu.

Documentul din 24 Febr. 1617 amintește intrarea leșilor în Mol
dova în vremea lui Ștefan Tomșa (II) Vodă. Vellogofătul domniei
TR
era însă Ghianghia, nu Gheorghe. De deosebit preț e doc. din

26 Martie 1618 pentru închinarea m-rii Galata cu voia Măriei,
fiicei lui Petru Vodă Șchiopul. La mărturiile boerești e a se ceti
Nicula pentru Nicul. Documentul scris românește din 7127 are
N
iscălitura doamnei Maria, fiicei lui Petru Vodă Șchiopul. Vezi și

CE
Hurmuzaki-Iorga, Documente etc., XI, pag. LXX n. 2, Uricarul V,

pag. 215-8 și Melchisedec, Notițe etc., pag. 277-82, unde e o
traducere cu greșeli din grecește. ' Documentul din 10 Iunie 1623
amintește lupta dela Jijia. A se ceti Dracea peetru Dragea,
/
Meftodie pentru Moftodie. Documentul din 12 Noemvre 1628 e

SI
însemnat pentru știrile despre m-rea Bârnova, dar și pen

tru acel Gheorghe Costin vel-sulger necunoscut până acum.
Pentru moșiile m-rii Galata. pentru dările mănăstirești sunt
IA
importante documentele din 5 Martie 1635 și 30 August 1649.

pentru istorie puțin cunoscută a m-rii Sf. Sava documentul din
CU
R
— 400 -
RA
27 Martie 1635. Date de istorie politică conține documentul din
14 Apr. 1652. Interesat e și documentul din 7 Febr. 1659 în legă
tură cu frumoasa mănăstire din Dealul mare a lui Iane Hadâmbul.
LIB
Pentru istoria puțin cunoscută a m-rii Hlincea prețios e documentul
din 23 Martie 1659 și pentru istoria ținutului Iași, la fel doc. din
11 Mai 1660 care specifică scutiri. In acest document se amintește
prima oară Dosoftei, ca episcop de Roman. La mărturiile boerești
TY
trebuie cetit Băcioc în loc de Baco. Pentru istoria m-rii Hlincea
important e și doc. din 20 Noem. 1662- Se amintește aici și sta
rostele negustorilor din Iași, Gheorghe Dimu. Pentru herăe sem
nalăm doc. din 15 Ian. 1666. Drepturi de venituri ale m-rii Galata
SI
amintește documentul din 21 Sept. 1666.
Din istoria m-rii Bârnova a conservat date documentul dat
ER
de Ecaterina, doamna lui Eustratie Dabija și conține date de istorie
a civilizației moldovenești. Pentru istoria m-rii Galata și m-rii
Balica este important documentul din 29 Aug. 1692. Despre re
IV
gimul de propietate al m-rilor Galata, Barnoschi etc. dă știri doc.
din 24 Ian. 1693, despre bis. Sf. Vineri doc. din 13 Aug. 1724.
UN
Nu se știa până acum că Miron Costin a clădit schitul Drăgușan

din ținutul Bacăului, ceeace ne spune documentul din 5 Martie
1741 care arată și veniturile schitului reclădit de soția visternicului
Ilie Cantacuzino. . .
AL
Noi am dat documentele în textul cu care ni le-a dat d-1 Paul

Mihailoviei. Am fi preferat să avem textul slavon al documentelor
scrise în această limbă. Și prin publicarea traducerilor însă d-1
TR
Mihailovici a adus real serviciul istoriogiafiei române.

EN
Aurellan Sacerdoțeanu, Marea invazie tătară și sud-estul

european, București 1933. Lucrarea d-lui Sacerdoțeanu este una
din cele mai bune lucrări cari s'au scris in ultimul timp la noi
/C
în legătură cu istoria veche românească. Cu o bogată orientare

bibliografică autorul arată fazele măririi statului mongol până la
invazia din anul 1241. Pentru preotul Ion trebuia amintit și Al-
bericus Irumfontium, și lucrarea d-Iui Duzinchevici publicată în
SI
Cercetări istorice. împărtășim și noi alăturea 'de alții rezervele

d-lui S. pentru ducele Olaha. N-avem însă nici o dovadă că de
IA
Comania ținea «probabili... și Dobrogea».(p. 17), cum scrie d-1 S. Auto

rul dă o povestire foarte amplă a invaziei tătărești din 1241, căreia i se
CU
R
— 401 —
RA
reconstruesc toate drumurile cu o bogăție impunătoare de in
formație. D-l S. merge — mi se pare — prea departe, când încearcă
LIB
să dea stații ale invaziei tătărești, stații cari nu-s în izvoarele cu
povestire vagă, generală și puține • amănunte de locuri. Astfel
scrie: «Grupul de sub comanda lui Buri, după bănueala mea,
cred că trebue să fi venit pe șleahul Cameniței și al Hotinului,
Y
va fi trecut Nistrul Ia Hotin, va fi străbătut apoi Basarabia pe
Răut, Bâc, Cogălnic și Ialpuh spre a trece Prutul — e de admis
IT
la cunoscutul Vad al lui Isac — în teritoriul Galaților și Brăilei,
pentru a pune stăpânire pe câmpia română» (p. 33). N’avem
RS
atâtea date documentare, ca să putem preciza amănuntele a
cestui drum ; de aceea și autorul a adaos : «după bănu
iala mea». E bine însă că autorul arată anume • datele iz
VE
voarelor istorice și însuși arată, unde începe ipoteza în recon
strucțiile sale. Vechimea episcopatului coman • este anterioară a
nului 1232, la care se oprește autorul. Nu se poate admite că e
NI
piscopatul a avut armată • în 1241. Ținutul Neamțului nu a fost
«creație politică deosebită, probabil germană». Nu putem azi
defini mai de aproape teritoriul de jurisdicție al episcopatului
LU
coman. Fortăreața de deasupra Sânzienilor s’a făcut probabil

după distrugerea tării Brodnicilor. Este întrebare, dacă Kiimel-
burch este Rupea, și nu mai curând Kiikelburg într’o formă alterată.
A
Mai curând din țara Bârsii s’a putut trece spre Cârța. Nu se
poate scrie despre «Transilvania cea plină de cetăți» în 1241.
TR
D-l S. în • baza documentelor regale ungurești, notița de

la Epternach și alte izvoare urmărește distrugerile făcute de Tă
tari în Ardeal. Acelaș discută cu deosebită competență părerile
EN
istoriografiei românești anterioare apariției cărții sale. Intere

santă este discuția d-lui S. despre Basarabi și cu dreptate
respinge concluziile repetate mai recent de Gherghel, ca și di
/C
scuția pasagiului cunoscut din Rasid-ad-Din. Karaulaghi sunt

Români, în concluziile d-lui S. Sassanii izvorului oriental nu pot
fi însă «coloniști sași din lunca Șiretului», cum odată ar fi dispus
să admită d-l S.
SI
Despre retragerea Tătarilor, d-l S. a scris : «E de bănuit

că retragerea lui (a lui Bătu) împreună cu Siibotai s’a făcut
IA
prin Transilvania și Moldova, plecând din fața Vienei necucerite»

(p. 63). D-l S. admite că «Dobrogea rămâne sub directa lor (a Tă
tarilor) stăpânire și prin colonizare» după Brunn (p. 65 și n. 19)
CU
26- I
— 402 —
R
RA
și trimite la data că «în 1262 se și stabilesc turcomani în Do
brogean Turcomani în Dobrogea au fost de mai demult: Pe
cenegi și Comani. O parte din Comani s’a refugiat ta sud de
Dunăre în 1241. Sunt interesante părerile autorului despre le
LIB
găturile făcute între Europa și Asia prin Mongoli, (p. 27-69). Pen
tru libertatea cultului în țările tătărești e a se gândi însă și la
martiriul Sf. Ion cel Nou.
D-l S. a scris : «Probabil că profitând de rivalitatea dintre
ITY
acești doi stăpâni — Tătari și Unguri — Românii să fi căutat
a se organiza, chiar dacă dinastia va fi fost silită să împrumute
un nume oriental» (p. 72). Nu se poate primi această părere a
d-lui S. Tătarii au rămas stăpâni peste o parte a pământului ro
RS
mânesc suddunărean, dar mai târziu au ajuns Brodnicii tributari.
Cea mai vestică graniță a influenții tătărești spre vest a fost
după 1241 linia văii Prahovei. Seneslau avea alte legături cu
VE
Țara ung., decât Litovoi, Ion și Vâlcu. Nu se poate scrie că Se
neslau a avut stăpâni pe Unguri. Nu cunoaștem mai de aproape
legăturile lui Litovoi etc., dar din ce a urmat, rezultă că au fost
NI
altele, nu cele pretinse de rege în 1247. De aceea Ioaniții nu se
vor putea menține. Iarăși nu e prin nimic dovedit precis că nu
LU
mele dinastiei Țării Românești este oriental.

Am făcut aceste câteva observațiuni lucrării bune și inte
resante a d-lui Sacerdoțeanu care a scris despre vremuri, lămu
rite prin prea puțină informație, a căror reconstruire de multe
RA
ori în mod imperios mână spre domeniul ipotezelor. Suntem

datori adică să repetăm că lucrarea d-lui Sacerdoțeanu este cea
mai bună, cea mai de seamă din câte s’au scris în general în
NT
legătură cu marea invazie tătară și urmările ei.

CE
N. lorga, Byzance apres Byzance,, București 1935. Această

lucrare este o continuare și o întregire a monumentalului op
«Histoire de la vie byzantine»x In mai multe conferințe și co
municări d-l N. Iorga discutase supravețuirea civilizației bizantine.
/
In noua lucrare ni oferă o sinteză cu atât mai folositoare, cu

cât d-l Iorga dă și supraviețuirea civilizației bizantine la noi,
SI
parte a chestiunii generale, unde d-l Iorga cel dintâi este acasă
și o știe cel mai bine.
IA
In prefață își arată coordonatele studiului declarând: «Bi

CU
R
— 403
RA
zanțul cu tot ce reprezenta nu ca stăpânire a unei dinastii, sau
preeminență a unei clase conducătoare, cari puteau dispare
LIB
printr o catastrofă, fără ca organismul bizantin, format încet în
curs de secole, să se fi resimțit în chip esențial, ci ca complex
de instituții, ca sistem politic, ca formație religioasă, ca tip de
civilizație cuprinzând moștenirea intelectuală, dreptul roman, re
ligia ortodoxă și tot ce a provocat și întreținut în materie de
TY
artă, n’a dispărut, nu putea dispare prin căderea succesivă a
celor trei capitale ale sale în sec. XV : Constantinopolul, Mystra
și Trebizonda». In sec. XIX a murit Bizanțul — afirmă cu drep
SI
tate în această prefață d-1 Iorga. In primul capitol tratează des
pre exilații fugiți de vremurile rele din Bizanț, în capitolul al
ER
doilea despre Constantinopolul sub Turci și permanența forme
lor bizantine, în • capitolul al 3-lea' despre autonomiile locale, în
capitolul al patrulea despre patriarhat și cler, în capitolul al
IV
cincilea despre arhonți, Cantacuzinii și alții, în capitolul al șase
lea despre imperialismul bizantin prin d-nii români, în capitolul
UN
al șaptelea despre domnii români, ca patroni ai bisericii și civili
zației bizantine, în capitolul al optulea despre școlile grecești și
renașterea prin școli, în capitolul al noulea despre Fanar și
personalitățile lui, în capitolul al zecelea despre sfârșitul Bi
AL
zanțului.
Legăturile strânse ale civilizației românești cu civilizația
bizantină în expunerea detaliată și atât de bogat orientată a
TR
d-lui Iorga impun cartea și oricui vrea să cunoască civilizația

românească pănă la începutul sec. XIX.
EN
N. iorga, istoria lui Mihai Viteazul voi. I. II. București

1935 De mult se așteaptă această frumoasă carte a d-lui Iorga,
care, cum spune cu dreptate, «pentru multă lume poate fi un
/C
îndemn, . pentru atâțea și ’ o învățătură». De atâtea ori tratase mai

înainte d. Iorga epoca sau numai chestiuni referitoare la epoca
lui Mihai Viteazul. In 1902 a început insă în Convorbiri literare
SI
monografia definitivă. Ceeace s’a început în Convorbiri literare

și s’a lăsat neterminat, se dă revăzut în cele două volume cu conti
IA
nuarea până la sfârșitul măreței carieri a marelui domn. Se în

tâmplase că toți cari începuseră să scrie cartea vieții lui Mihai
Vodă, să se opriască înainte de a o termina. Așa a fost Băl-
CU
— 404
R
cescu, pentru a cărui carte a dat frumoasa continuare d-1 Alex.
RA
Lăpedatu. Și pana lui Ion Sîrbu s’a oprit, înainte de a ajunge-
cu povestirea la capăt. Am avut o bucurie deosebită, când am
putut ceti și al doilea volum în care d. Iorga termină de po
LIB
vestit cariera lui Mihai. Darul de a sintetiza se unește fericit în
cele două volume cu considerarea celor mai mici amănunte cu
noscute.
Ce frumoase sunt capitolele: Defensiva din 1596 I 7, pla
ITY
nul bizantin, apoi problema Ardealului, apoi cucerirea Ardealu
lui! Sunt în aceste două volume atâtea pagini de antologie!
Din multele părți noui ale lucrării d-lui Iorga relevăm că pen
tru întâia oară se arată cu detaliile necesare rolul urît
S
jucat de Malaspina. In multe note ale lucrării găsim discuții in
ER
teresante, E foarte bine că s’au dat în anexe : Politica lui Mihai
Viteazul, Comemorarea lui Mihai Viteazul la Academia Română
și Soarta faimei lui Mihai Viteazul, .conferințe al căror test se
găsia așa de rar in ultimul timp.
IV
UN
Vasile L Lungu, Les grandes puissances et les principautes-

roumaines de 1821 ă 1826. Ca extras din ultimul volum din
Meianges de l’ecole roumaine en , France am cetit această lu
crare interesantă a d-lui V. Lungu care tratează atitudinea ma
AL
rilor puteri față de principatele române, în epoca arătată. In ex

punerea sa d-1 L. utilizează inedite găsite la Paris, precum și cele
mai noui cărți de istorie generală referitoare la această epocă, re
TR
ușind să dea o lucrare documentată.

N
Aurel H. Golimas, Lupta decisivă dela Tătăreni și capitu

larea darabanilor deasupra Tăuteștilor (22 Noembrie 1615),,
CE
lași 1935. Se discută aici evenimentele moldovenești ale anului

1615 și antecedentele lor. Nu odată d-I Golimas știe să fie nou.
Se localizează Tătărenii.
I/
Gh. Ungureanu, învățământul juridic în „Academia Mi-

S
.hăileană Iași 1935 (Extras din volumul jubilar al Liceului Na

*
țional din Iași). Lucrarea este interesantă și conține multe lu
IA
cruri noui. împrejurarea că nu-s informațiuni, că n’a fost o aca-

CU
R
— 405 —
RA
demie de legi și teologie în vremea lui Alexandru cel Bun nu
permite însă presupunerea că a putut fi. Autorul adică cercetează
studiul dreptului în Moldova și înainte de Academia Mihăileană.
LIB
Acelaș atrage atenția asupra anaforalei mitropolitului lacob, unde se
spune că în școală e trebuință și de dascal de pravile. Eo exage
rare însă a scrie că în m-rile noastre «erau foarte răspândite ma-
crisele manualului de drept a lui Manuil Malaxos». Școala dela
ITY
Trei-Ierarhi s’a deschis înainte de 1644. Autorul dă informații
noui despre Flechtenmacher și despre alți jurisconsulți. Cu date
multe noui se arată învățământul juridic din gimnaziul Vasilian.
Partea cea mai însemnată a lucrării este discutarea învățămân
RS
tului dreptului în Academia Mihăileană. Pe rând se arată acti
vitatea profesorilor de drept de la Academie până la trecerea la
universitatea întemeiată în 1860, Cercetări laborioase arhivalice
VE
făcute de d-1 Ungureanu au scos Ia iveală multe fapte im
portante.
NI
G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei Românilor. Sub acest

titlu d-1 Popa Lisseanu a început a da textul cel mai bun și
U
traducerea în românește a unor izvoare relative la istoria ro

mânească. Până acum au apărut : ■ 1) Anonymus Bele regis no-
AL
taris, Gesta Hungarorum, 2) Anonymus geographus, Descriptio

Europae Orientalis, 3) Daco Romani în carminibus medii aevi,
4) Simon de Keza, Chronicon Hungaricum, 5) Rogerius, Mi-
TR
serabile carmen, 6) Ricardus, De inventa Ungaria magna, 7) Nes-

tor, Chronica și 8) Priscus, Ambasadele. D-l Popa-Lisseanu
dă totdeauna și câte un studiu bine informat despre autorul iz
EN
vorului și note la text. Este mare, de deosebit preț serviciul adus

istoriografiei române prin aceste publicații.
Anuarul centenarului școalei normale de învățătoare „Mihail
Sturza" Iași (1834-1934), Iași 1935. Acest anuar cuprinde istoricul
/C
școalei pe o sută de ani, indice alfabetic al întregului personal

didactic și administrativ dele 1834 până azi, cu fotografiile unora
din profesoare și profesori, amintiri scrise de foste eleve ale
SI
școalei, tabloul elevelor în anii 1835-1935 și părțile obișnuite

tuturor anuarelor. D-1 Gh. Ghibănescu a alcătuit istoricul școlii
care a început în 1834 ca școală profesională de fete, cum am
IA
zice azi. Era prima școală de fete deschisă de statul moldovean.

U
AR
Mai târziu s’a desfăcut din ea școala normală de fete. De fapt
toate școalele secundare și profesionale de fete din Moldova își
au începutul în școala dela Iași din 1834. Studiul d-lui Ghibă
R
nescu este foarte prețios. D-sa știe multe informații de seamă.
LIB
A fost bine că s’a dat - portretul lui Mihai Sturza, ca și
al mitropolitului Veniamin. Trebuia dat și portretul doamnei
Sturza care a fost prima patroană a școlii. •
Deosebit de prețioase sunt amintirile scrise de fostele eleve
ale școlii. Sinceritatea unor afirmații impresionează. Am fi dorit
TY
și câteva reproșuri. Zilele cu reproșuri din viața școJară interesează
cel puțin tot atât, cât zilele cu bucurii.
SI
P. P. Panaitescu, Documente privitoare la istoria lui Mi
ER
hai Viteazul, București 1936. In acest volum d-1 Panaitescu dă
o ediție conștiincioasă și după toate regulile cele mai noui de-
publicare a unor documente referitoare la vremea și cariera lui
IV
Mihai . Vodă Viteazul. Cele mai multe sunt din depozite polone,,
scrise polonește. D-1 Panaitescu dă și traducerea bună a docu
UN
mentelor noastre vechi. Informațiile cuprinse în aceste documente-

sunt de deosebit preț.
Mare merit și-a câștigat d-1 Panaitescu publicând această
colecție de documente. Oare Cocimari nu este Crăcimari și
AL
Calasura marele vistiernic nu este cunoscutul Caloghera ? (pag.

11). Legături ale lui Ion Potocki cu Mihai Viteazul povestește
scrisoarea lui Mihai din 15 Iulie 1595 din București, povestește
TR
isprăvi războinice până la data scrisorii. Interesant e pasagiu!:

».... eu n’am avut dela Turci nici o greutate sau vreo nedreptate,.
dar ceeace am făcut, toate le-am făcut pentru credința crești
EN
nească
*. Se adaogă că Mihai a făcut din țara lui »un scut al întregii
*.
lumi creștine Dintre scrisorile scrise polonește, mai amintim scri
soarea lui Mihai către Ieremia Vodă din 20 Dec. 1599. Interesant este
așezământul lui Mihai Viteazul pentru m-ri (pag. 22-24). Fusese cu
/C
noscut d-lui lorga, când a scris Istoria bisericii etc. Copia veche
reprodusă aici are omisuni la boerii martori. Intr’un doc. din 14
Apr. 1596 Calotă este bivvelban, nu »mare ban *, cum e aici. In
SI
original a trebuit să fie Radu mare comis, nu clucer. Unde era

»podul Deli Zyorgia« ? (pag. 28). Beczkerek (pag. 66) e Beci-
IA
cherecul de azi. E fapt nou prădarea Obluciței de către oamenii

CU
R
- 407 —
RA
lui Mihai Vodă înainte de 23 Apr. 1599. Este interesant de știut,
cât adevăr e’n scrisoarea lui Ieremia Vodă din 27 Aug. 1599
pag. 86 și urm.). Altă scrisoare arată, cari nobili ardeleni au fost
LIB
omorîți de Săcui deodată cu principele Andrei Bâthory (pag.
91-2). Avem știri despre expediția moldovenească a lui Mihai .
Vodă în mai multe documente (pag. 105 și urm.) și despre Mol
dova acestuia, ca și despre legături între nobilimea ardeleană
ITY
răsculată în contra lui Mihai și între Moldova și Polonia (pag.
130 și urm.). Pentru evenimentele din toamna anului 1600 știri
noui dă scrisoarea lui Ahmed pașa. Porunca lui Mihai Viteazul
pentru Mihail din Târgșor e binevenită dată în original. Fusese
RS
semnalată și de Grecianu. Pentru a cunoaște opinia publică po
loneză față de Mihai Viteazul, dă lămuriri predica iezuitului Skarga,
asupra evenimentelor muntenești ale anului 1601 aruncă lumini
VE
noui scrisoarea lui Simion Vodă dată din Agiud la 5 Iulie 1601
(pag. 158). Simion Vodă fusese alungat din țară înainte de lupta dela
Gorăslău. In nota noastră dela pag. 439 (acest număr al revistei)
NI
am amintit și noi documentul din 11 Dec. 1614 și e bine că
d-1 Panaitescu dă originalul și traducerea. Cu acest document
se termină prețiosul volum, care poate servi ca îndreptar pentru
LU
toți editorii de documente.

A
Ștefan Gr. Berechet, Istoria vechiului drept românesc, Iași

1933. In acest volum d-1 Berechet publică din cursul său partea
TR
referitoare la izvoarele vechiului drept românesc, scriind o carte

de sinteză alcătuită cu hărnicie și deplină orientare. Nu odată
profesorul ieșan își arată propriile concluzii, la care a ajuns. Dela
EN
pag. 405-563 se dau ca anexe pagini din literatura juridică veche,

pagini foarte prețioase nu numai pentru studenți, dar și pentru
orice cetitor cu interes față de creațiunile și adoptările românești
/C
juridice.
N. Cartojan, Poema cretană Erotocrit în literatura româ

SI
nească și izvorul ei necunoscut. An. Acad. Rom., seria III, tom

VII, mem. 4, București 1935. De multă vreme cercetătorii au căutat
izvorul Erotocritului lui Cornaro. In studiul său d-1 Cartojan trece
IA
în revistă rezultatele cercetătorilor anteriori, relatează răspândirea

U
R
Erotocritului și prelucrărilor lui în literatura românească și se
RA
oprește la ’ concluzia bine documentată că izvorul principal al
Erotocritului a fost romanul francez cavaleresc : Paris et Vienne.
Acest roman s’a tipărit mai întăi în 1478. Paris et Vienne a intrat
în Erotocrit prin un intermediu italian, dovedește d-1 Cartojan.
LIB
Un mare învățat în Byzantion X 1935 fasc. 1 p. 392 califică
senzațională descoperirea d-- lui Cartojan și are dreptate, ceeace
dovedesc și alte recensii ca’n Messager d’Athenes din 14 Iul.
1935, Les Balkans voi. VII 1935, Nea Hestia, Vasile Grecu în
TY
Codrul Cosminului IX 1935, pag. 296-7. Sobrietatea științifică a
expunerii, bogăția argumentării și cunoașterea deplină a literaturii
chestiunii tratate adaugă în mod deosebit valoarea concluziilor
SI
nouei lucrări a d-lui Cartojan.
R
N. C. Bejenaru, Politica externă a lui Alexandru Lăpușneanu
VE
Iași 1935. Despre această lucrare va face în numărul viitor d-1
Vas. Lungii o amănunțită dare de seamă.
NI
I. Lupaș, Răscoala țăranilor din Transilvania la anul 1784, .
LU
Cluj 1934. In această carte d-1 Lupaș a dat cea mai bună mono
grafie a răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan. Marele eveniment
al istoriei române din Ardeal este prezentat aici în cadrul eve
nimentelor generale din împărăția habsburgică. D-1 Lupaș și’n
A
această privință și apoi, când povestește rolul lui Horia, Cloșca

și Crișan dă expunere nouă, mai complectă și mai înțelegătoare,
TR
decât lucrările anterioare. Cartea are și ilustrațiuni prețioase. A

fost un mare bine că atunci, când s’a comemorat în România
mare răscoala românească din 1784, pietatea urmașilor a fost
N
îndrumată de frumoasa lucrare a d-lui Lupaș. Cartea s’a bucurat

CE
de favorul deci că într’un timp a fost cea mai căutată și cea mai
cetită carte de istorie românească.
• I. Minea
/
Ion Conea, Țara Loviștei, (studiu de geografie istorică, B.

SI
S. R. R. de geografie anul LIII- 1934 Buc. 13 planșe, 9 hărți)

Autorul studiază amănunțit pe baza documentelor istorice, a hăr
ților topografice, a studiilor de specialitate și a cercetărilor la
IA
CU
R
— 409 —
RA
fa[a locului a ținutului cunoscut sub numele de »țara Loviștei«,
legându-și cercetările făcute de B. P. Hasdeu, D. Onciul, Aug.
Bunea și alții apoi, cari bazați pe documentul din 1233 emis
LIB
de cancelaria regală ungurească, au localizat acest ținut în partea
dreaptă a Oltului, în nordul Lotrului, între acesta și hotarul ve
chiu (p. 8) Mai întâi remarcăm, că și d-lui Gonea îi scapă din
vedere ca și inaintașilor că asest document s’a dovedit ca falș
TY
și prin urmare orice concluzii sunt de prisos, derivându-ie dela
acesta. Renunțând, deci, la orice interpretare a documentului
citat, găsim juste dovezile aduse de autor ca: argumentul geo
SI
grafic, analogia cu diferitele ținuturi, ex. Țara Făgărașului, Ț. Ha
țegului, Ț. Bârsei etc., toate așezate la poalele munților, studiile
ER
geografului ' francez Em. de Martonne, a topografului austriac Fr.
Schwanz, precum și semnificația cuvântului »Loviștea«, care după
Miklosich înseamnă »loc cu mult vânat și mai ales cu mult
pește
,
* bogăția peștelui dovedită și prin scrierea italianului Dome-
IV
nico Sestini. La toate acestea se mai adaogă și mărturiile lo
calnicilor — »La noi nu e Loviște, Loviștea e dincolo de Olt
UN
la Titești, Bumbuești, Boișoara în toate satele din partea aia, dar

Ia noi nu e», i s’a spus d-lui Conea de localnici.
Toate aceste argumente duc la concluzia firească că Lo
viștea trebue loaalizată în bazinul ■ Brezoiu-Titești și abia maț
AL
târziu va cuprinde partea de apus a Oltului, valea Lotrului. Se

dau apoi interesante lămuriri asupra întinderii hotarelor acestui
ținut, cari în decursul veacurilor au suferit modificări din cauza
TR
infiltrației elementului săsesc spre regiunea sudică a Sibiului’

Că Loviștea a existat ca țară nu poate fi dovedit, întru
cât documentul invocat s’a dovedit falș. Că Loviștea n’a existat
EN
ca județ, a dovedit-o însuși ’ autorul.

Rămâne Loviștea ca plaiu în județul Argeș până la 1908,
când dispare ca numire oficială, menținându-se ca numire popu
/C
lară a regiunii citate. In capitolele cari urmează: drumurile Lo-

viștei, toponimia Loviștei, populația Loviștei și funcțiunea istorică
a Loviștei, d-1 Conea aduce contribuții importante la cunoștința
celei mai vechi forme de viața românească păstrată până azi în
SI
această parte.
Alex. Ciuicu
IA
U
410 —
R
C. Balmuș, Tratatul despre sublim, 1935 (f. 1.). Eruditul
RA
Conferențiar al universității din Iași dă sub acest titlu : Tratatul
despre sublim al unui autor grec necunoscut. Acest tratat este
«cea mai frumoasă carte de critică literară rămasă dela cei vechi».
Ca introducere d-1 Balmuș dă cu o bogăție impunătoare de in
LIB
formație discuția ce s’a făcut până acum asupra acestei opere,
discută opera și pe autorul ei, luând atitudini proprii. Când dă
traducerea, învinge greutăți mari și dă note interesante.
TY
Preot Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi cre
știne voi. I, Iași 1934, voi II Iași 1935. In aceste două volume
SI
profesorul dela facultatea teologică din Chișinău dă • un rezumat
al cursurilor sale, rezumat cuprins în două volume, primul de
ER
216, iar al doilea de 298 pagini, prezentând literatura veche cre
ștină până la anul 461. Ambele • volume cuprind o sinteză vioiu
expusă a chestiunilor tratate, folosind rezultatele cele mai noui
IV
a cari s’a ajuns.
UN
Preot Cicerone Iordăchescu și Theofll Simenschy, Din ve

chea literatură creștină, Iași 1936. Sub acest titlu cetim tradu
cerea din grecește a două opere a lui Dionisie Pseudo-Areopa-
gitul și adică Despre numele divine și Teologia mistică. Un sa
AL
vant studiu introductiv (de 53 pagini) al pr. Cic. Iordăchescu ne

dă informații despre autorul celor două opere și despre valoarea
TR
acestora.
Diac. P. Mihailovici, Profesorul prot. Dr. T. Titov (extras

din revista «Misionarul» nr. 1-2, 1936). D-1 Mihailovici a cuno
N
scut pe acest savant rus care a murit la Belgrad, în 20 Dec. 1935,

CE
unde era profesor la facultatea de teologie. Mai înainte fusese

profesor la Academia din Chiev și revoluția rusă l-a împins pe
drumul pribegiei. Bogata lui activitate științifică ne interesează,
fiindcă a scris despre Petru Movilă și tipografia Lavrei Pecersca
I/
studii importante cari ne priresc prin legăturile academiei chie-

vene cu noi. Profesorul Titov a stat în legături cu cercurile bi
S
sericești basarabene și a publicat în «Misionarul».

IA
CU
AR
— 411 —
Mihai Costăchescu, Arderea târgului Floci și a Ialomiței
R
în 1470, Iași 1935 D-l C. publică un document slavon din bo
gata arhivă dela Solești. Documentul spre sfârșit e mult dete-
LIB
rioriat. Deteriorarea începe în partea cu mărturii boerești, dintre
cari se pot ceti numai unele, deci lipsește și partea cu data. D-l
C. îl socotește din 1473 și adică între sfârșitul lui Iunie și îna
inte de 13 Sept. După ce dă documentul și traducerea cu note,
ITY
cetim mai multe capitole foarte bogate în informație ca: l)des-
prin târgul Floci și Ialomița, 2) când a ars Ștefan Vodă Flocii și
Ialomița, 3) boerii din divanul lui Ștefan Vodă din 1470, 4) în
tâmplările din 1471, 5) boerii din divanul lui Ștefan Vodă, din
RS
1471, 6) întâmplări din 1472, 7) boerii din divanul lui Ștefan
Vodă, din 1472, 8) întâmplări din 1473, 9) boerii din divanul
lui Ștefan Vodă, din 1473, 10) întâmplări din 1474, 11) boerii
E
din divanul lui Ștefan cel Mare, din 1474, 12) concluziune, 13)
alte știri cuprinse în uricul lui Ștefan cel Mare. Indice bine fă
IV
cut încheie lucrarea, din care învățăm multe lucruri noui.
UN
Despre ultimele numere ale revistelor noastre de istorie. Revista

noastră n'a mai apărut de mult. De aceea nu putem face dare de seamă
detaliată despre literatura istorică română apărută în periodice. Asupra unor
articole din reviste vom reveni în formă de recensii în numerile viitoare
AL
(In acest an scoatem patru numere cari toate sunt sub tipar*). Ne mărginim
aici a semnala articole din ultimele numere ale revistelor noastre.
Cronica numismatică și arheologică (^d‘ir?c^ttor: C. Moisil),
TR
București an XI 1935 nr. 103-4. D-l I. Andrieșescu scrie despre

Kurt Redling și activitatea lui. Marele numismat a murit la 10
Aug. 1935. D-l C. Moisil scrie despre colecția medalistică Șt. Capșa.
EN
Cetim apoi o descriere amănunțită a congresului național de

numismatică și arheologie ținut în toamna, anului 19351a Cernăuți.
Codrul Cosminului (dir. I. Nistor), IX 1935. Numărul acesta
/C
conține următoarele lucrări: Ilie Corfus, Corespondență inedită

asupra relațiunilor între Mihai Viteazul și Polonia ; Ion I. Nistor,
Die Polenlegion im Krimkriege; Vasile Grecu, O ediție critică a
cărții de pictură bisericească bizantină; Nicolai Grămadă, Cancelaria
SI
domnească în Moldova până la domnia lui Constantin Mavrocordat;

Vasile Grecu, Influențe sârbești în iconografia bisericească a Mol
IA
dovei; Eugen I. Păunei, Stampele bucovinene din cartea contelui

U
412 —
R
Fedor Karaczay (1817); Victor Morariu, «Horia» etc.; Teodor Bălan,
RA
Hotarul dela Ceremuș. Mai cetim în acelaș număr articole mărunte,
dări de seamă, informațiuni etc.
Revista istorică (dir. N. Iorga), an XXI nr. 10-12, Bucureșt
*
LIB
conține: N. Iorga, Intre Bizantini și Unguri; idem, Nou despre
Despot (interesantă știrea despre biblioteca lui Lăpușneanu, în
care erau rarități bibliofile. De mult căutam eu această știre, a cărei
fișe mi se perduse); A. Sacerdoțeanu, Au fost aleși cei d’intăiu
ITY
Domni ai Moldovei ?; N. Iorga, Iosif II în Ardeal; A. Sacerdoțeanu,
Un cuvânt latin, «cergă» ; N. Iorga, Cizmari romîni în tovărășia să
sească din Ardea; C. Gollner, Două rapoarte ale ambasadorului
austriac din Moscova (1722); A. Bitay, Un «Tatăl Nostru» românesc
RS
într’o carte suedeză din 1671 ; N. V. Gheorghiu, Sibiiul într’o
melodramă franceză, la 1805; Alexandru Elian, Conspiratori greci
în Principate și un favorit mavroghenesc: Turnavitu; Ion Baltariu
VE
Tablele cerate și aurul din Ardeal. Urmează dări de seamă, cronică
și notițe.
Revue historique da sud-est-europeen (dir. N. Iorga), an XII
NI
nr. 10-12 1935, București conține: N. Iorga, Les dernieres lettres
de la reine Elisabeth de Roumanie; G. Cantacuzene, Timbres
LU
amphoriques trouves ă Calatis; Const. I Karadja, Sur les biblio-

theques du Sud-Est Europeen ; N. Iorga, France de Constantinople
et de Moree etc.; Valerien Nuțu, Hermione Asachi et Edgar Quinet.
Urmează dări de seamă, cronică si notițe.
RA
Arhivele Basarabiei, an VII nr. 3-4. 1035 (directori : T. G.

Bulat și C. N. Tomescu) Chișinău, conțin : T. G. Bulat, Știri secrete
moldovenești privitoare la conflictul european din 1811-1812;
NT
Dr. Nic. Moroșan, O fibulă particulară germanică din epoca impe-

rialo-romană găsită în Basarabia ; Paul Mihailovici, Documente
din, Basarabia ; I. Lepși,- Lacul Sașie ; Aurel Sava, Din istoria pro
CE
blemei agrare în Basarabia ; T. G. Bulat, Din documentele m-rii

Văratec.
Analele Dobrogei, an XVI 1935 (dir. C. Brătescu). Cer
năuți 1935. Revista conține următoarele articole de istorie Ar
I/
bore Al. P., Sicia transdunăreană după Th. Condratovici; Măr-

culescu O. Descoperiri arheologice dobrogene; Micu Ion, Note
S
asupra stelei funerare cu inscripție greacă etc.; Păunei V.. Calea

IA
dunăreană și dobrogeană a lui Grillparzer în anul 1843; Roman

CU
R
— 413 —
RA
A., Iredenta bulgară în Dobrogea; Sauciuc-Săveanu Th., Un mo
nument de • măsură etc., Epigrama sepulcrală din Muzeul din
LIB
Constanța etc.; Tudor D., Antichități din Scythia minor etc. Sunt
recensate în acest număr mai multe cărți de istorie.
Revista istorică română voi. IV București 1934 conține
următoarele articole : Demostene Russo, Mitrofan Grigorâs, Cro
ITY
nica Țării-Românești (1714’1716) ; P. P. Panaitescu, Hrisovul lui
Alexandru cel Bun pentru Episcopia armeană din Suceava (30
Iulie 1401) ; Al. Rosetti, Pe marginea «Notelor» d-lui Sextil Pu-
șcariu ; Ioan C. Filitti, Cine erau frații cărturari Radu și Șerban
RS
Greceanu; Ioan D. Ștefănescu, Etudes d’iconographie et d’his-
toire etc. ; Vladimir Dumitrescu, Une tombe de l’epoque des
migrations etc. ; Nic. Bejenaru, Alte plagiate ale d-lui Bîr^c^liet:
VE
Damian P. Bogdan, Contribuțiuni Ia studiul diplomaticei vechi
moldovenești; Iulian Ștefănescu, Epopeea lui Mihai Viteazul în
lumea greco-rusească în sec. . 17 și 18; Victor Papacostea, Vie
NI
țile Sultanilor etc.; Olg. Gorka, Cronica epocei lui Ștefan cel
Mare, trad. de Biedrzycki. Dintre miscellanea relevăm Despre
Vrancea, Vechimea satelor Star-Chiojd etc. și întâlnirea lui Guil-
LU
lebert de Lannoy etc. ale d-lui Const. C. Giurescu.

Cetim mai departe notițe bibliografice, cronică și recensii.
Ne oprim aici la două recensii semnate de d-l Damian P. Gog-
A
dan. 1) D-1 Bogdan vrea să aibă cu orice preț dreptate. Nu va

putea convinge pe nimeni însă de faptul că părerea unui autor
TR
nu trebue luată din cea mai nouă ediție a publicației în care a

dat-o, chiar dacă este identic aceeaș. In acest din urmă caz se
citează ambele cărți. Cât privește discuția asupra literei; -h, avem
EN
de remarcat, ce spunem imediat. Dacă este adevărat că foițele

de evanghelie ale lui Undolsky sunt din sec. XII-XIII, cum a
cetit d-1 Bărbulescu la Sreznowsky (llie Bărbulescu, Fonetica etc.,
/C
pag. 241 etc.) atunci litera apare . mai întâi aici în forma ce o
are și în documentul moldovenesc din 1442. Celelalte cazuri ci
tate de d-1 Bărbulescu după Karadzid, Polivka etc. sunt într’a-
devăr forme ale cunoscutului ius paleoslavon. Documentul din
SI
1442 este interesant că are între literile sale pentru prima oară
litera -|\. Este documentul autentic ? Am înaintea mea originalul
IA
pe pergament. . Se văd șnururile de la pecetea care pare a fi fost

tăiată. De fapt e Mihail de la Hotin, nu Manoil, cum am presu
U
— 414 —
R
RA
pus, când n’aveam originalul înainte. (Cercetări istorice VIII-IX
nr. 1, pg. 276) D-l Bogdan a comparat scrisul documentului
din 1442 (în fotografie) cu al documentului din 30 Mai
1443 (tot fotografie). Ambele sunt scrise de Hristofor. D-l
LIB
Bogdan a constatat că scrisul doc. din 30 Mai 1443 a
cărui autenticitate n’o trage la îndoială, nu este acelaș cu
scrisul doc. din 1442 Dec. 16 și deci îl scoate pe acest din
urmă neautentic și adaogă că documentul din urmă ar fi «co
ITY
pie» — probabil după un original pierdut — scrisă în sec. XVI-
XVII. Dacă așa ar fi fost cazul, de unde are doc. pecetea? 2)
Scriind despre lucrarea mea publicată în Arhivele Olteniei XIII
RS
(1934) pag. 1-17 d-l Bogdan găsește că ar fi trebuit să dau
totdeauna edițiile documentelor muntenești. N-am. făcut-o, fiindcă
nu odată documentul în forma publicată nu-ți dă tot ce vrei să știi.
Unele documente sunt publicate în traduceri vechi, defectuoase.
VE
De aceea am preferat a da informațiile din documentele originale,
Pentru ceeace privește lLicir^r^tîi: Cam se moșteniau moșiile etc,
am anunțat că vom da la sfârșitul lucrării lista documentelor
NI
publicate în orice formă. Dar d-l Bogdan știe că e mare
favor, nu multora îngăduit, a lucra după originale și ne mirăm
LU
deci, de ce nu a relevat acest favor al lucrăr'ii.

Când am spus că d-l Arion a dat «ultima ediție a docu
mentelor lui Mircea cel Bătrân», am avut dreptate. Nu era acolo
locul să discut felul, cum s’a făcut editarea, căci eu am între
A
buințat fișa mea. D-l Bogdan știe că într’altă parte am discutat

TR
felul, cum a editat adică d-l Arion un document dela Mircea

cel Bătrân, fiindcă interesa anume chestiunea ce o discutam.
N-am greșit luându-mă după ediția Arion, fiindcă am avut fișa
EN
mea și n’am greșit nici altă dată față de alte ediții ale docu
mentelor, tocmai fiindcă am avut'fișele mele și ale d-lui Boga. D-l
Bogdan nu vrea să recunoască însă favorul de a întrebuința documen
tele în originalele lor. Relativ la doc. din 21 Ian. 1500 și’n fișa mea
/C
am notat că se vede bine numai 7008, restul din dată putân-

du-se puțin distinge. Eu am dat doc. cu data de catalog a Arh.
Stat, din București. Doc. date de d-l Bogdan despre banii Preda
SI
și Pârvul nu infirmă concluziile articolului meu, ci-s întregiri do

cumentare binevenite. D-l Boga menține și acum traducerea ce a
făcut-o pentru documentul dat lui Hamza, mare ban de Jiu. D-l
IA
Boga care a văzut originalul și a dat traducerea își menține și părerea

CU
R
— 415 —
RA
că în document este ispravnic. Am omis a da în lucrare, de
unde știu cartea lui Teodosie mare ban de Craiova. D-l Bog
LIB
dan dorește să știe, ca și probabil alți cetitori, de unde o am.
De aceea arăt aici că am cartea lui Teodosie mare ban de
Craiova, dată în Craiova la 25 Ianuarie 1546, din condica m-rii .
Bistrița, f. 300, Arh. Stat. București, [fișe Boga]
ITY
Arhivele Olteniei, nr. 79-82, an XIV 1935, cuprinde: 1. C.,
Filitti, Despre doi candidați Ia domnie din prima jumătate a sec.
XVII-lea : Mihai cămărașul și Negru Vodă. Autorul prezintă ipote
RS
zele că Mihai Cămărașul ar putea fi fiul lui Gheorghe Cămărașu,
și al Măriei sau Alexandrei, iar Neagu ar fi un fiu natural al lui
Radu Vodă Șerban. Nici una din aceste ipoteze nu poate fi primită
nefiind nici cea mai vagă indicație în acest sens. Liber annalinm
E
etc. a lui Weiss trebuia azi citat în ediția mai bună din Quellen.
IV
La Mihai Cămărașul trebuia citată și lucrarea d-lui Motogna: Răz
boaiele lui Radu Șerban. — Alte articole din revistă sunt: I Minea
Câteva date despre B. P. Hasdeu ca profesor la Iași și ceva despre
UN
T. Maiorescu ; V. Mihordea, Contribuție la istoria păcii dela

; N. A. Gheorgiu, Din corespondența episcopului Filaret
al Râmnicului ; Emil Vîrtosu, Autobiografia lui C. D. Aricescu ;
C. N. Mateescu, Din alcătuirile politice ale lui Popa Gheorghe
L
ot Văleni; Tudor Bălășel, Un manuscris din 1794 al lui Dionisie

RA
Eclesiarhul; I. Ionașcu, Istoricul m-rii Horez-Vâlcea; Ion Donat,

Despre schitul Zdralea sau Roaba-Dolj. Urmează alte informații,
discuții, note, comunicări și recensii interesante.
NT
Buletinul institutului de filologie romînă „Alexandru Philip-

pideu I Iași 1934 și II Iași 1935. In scurtul răstimp, de cănd d-l
I. Iordan este directorul institutului de filologie română dela uni
CE
versitatea din Iași, a putut scoate aceste două numere de buletin,

impunătoare nu numai ca număr de pagini ceeace arată intensa
și rodnica activitate a d-lui Iordan, ci și prin lucrările bune, ce
conțin. In numărul prim avem după Programul nostru expus de
/
d-l Iordan, lucrările : H. Mihăescu, Il De Podragra di Rufo d’Efeso .

D. Găzdaru, Numele etnice ale Istoromânilor ; P. Caraman, Consi
SI
derații critice asupra genezei și răspândirii baladei Meșterului

Manole în Balcani, toate lucrări cu multe fapte și intrepretări noui;
IA
Cetim apoi note lingvistice de Gr. Scorpan, Iorgu Iordan, G.

Ivănescu și I. Morărescu. Urmează recensii, cronică etc.
U
— 416 -
R
Volumul II cuprinde un studiu al Iui Al. Philippide : Știri
RA
despre limba romînească pînă în sec. XIV (cu note de D. Gazdaru);
H. Mihăescu, Latino congetturale, latino volgare ; Gr. Scorpan, O
problemă de fonetică veche romînească. Diftongul ea urmat de
LIB
e în textele sec. XVI; Iorgu Iordan, Forme de conjugare mixtă
în limba romînă; G. Ivănescu, Din fonetica evolutivă a
limbii române (cu câteva discuții de fonetică generală) I. Soarta
diftongului latinesc au II. Schimbările grupurilor br, bl și mn
ITY
intervocalice în ur, ul și un. Cetim apoi note lingvistice de Leo
Spitzer, Iorgu Iordan, P. Ciureanu, Gr. Scorpan. Urmează recensii etc.
Buletinul comisiei istorice a României, voi. XIV București
1935 conține: Gh. Duzinchevici, Documente din arhivele polone
RS
relative la istoria Românilor (sec. XVI—XIX); Al. Ciorănescu,
Domnia lui Mihnea III (Mihail Radu) 1658-1659.
Moldova Nouă (dir. N. P. Smochină), organul asociației
VE
culturale a Transnistrienilor an. I. Nr. 2-3, Iași 1935 cuprinde :
N. P. Smochină, Republica moldovenească a sovietelor (urmare
din numărul precedentt; T. Vlădică, Aspectul național în econo
NI
mia Moldovei sovietice II ; Alex. N. Smochină, Influența și pro
feția lui Dostoievski asupra revoluției ruse ; cronica, Moldavica ș. a.
LU
Revue de Transylvanie (dir. S. Dragomir) tom. II nr. 2, Cluj,

1935 conține: N. Bănescu, Les memoires de S. M. la Reine Mărie
de Roumanie ; G. Sofronie, Considerations sur le caractere in
ternațional du probleme des Habsbourg; N. Corivan, Cavour et
RA
la Transylvanie â l’epoque de la guerre de 1859 ; L. Someșan,

La Transylvanie dans l’oeuvre geographique de Georges Vâlsan ;
AI. Olteanu, ’Le mouvement politique hongrois en Roumanie;
NT
I. Chinezu, Une litterature de haines. Urmează note și dări

de seamă.
Din trecutul nostru (dir. Gh. G. Bezveconnai) an III nr
CE
17—20. 1935, Chișinău, cuprinde lucrări ale d-lui Bezveconnai

și adică: Contribuții la istoria boerimii basarabene, precum
Costache Tufescu și opera lui, Boierii Kazimir, Boerii Kalmuțchi
Natalia Keșco, regina Serbiei, Ralli-Arbure, Familia Coroi, Frații
/
Stroescu, Pribegi în țara răpită, cronică.

SI
Teodor Codrescu (dir. Gh. Ghibănescu) VI nr. 1 1936 Iași

cuprinde : documente, inscripții, mărturii hotarnice, manuscripte,
IA
file de pomelnic, notițe de pe cărți, spițe de neam, recensii, toate

scrise de directorul revistei.
CU
R
417 —
RA
Cera^M
* '^/rare (dir. N. Cartojan) I 1934 București 1934,
conțin : N. Cartojan, Precuvântare ; Emil Turdeanu, Varlaam și
LIB
Ioasaf etc; Al. Ciorănescu, întrebări și răspunsuri etc.; Marg.
Mociorniță, Traduceri românești din Fisiolog etc.; Cosco Olga
Primele cărți franceze traduse în românește etc., apoi miscellanea
bibliografie etc.
ITY
Arta și arheologia (dir. O. Tafrali), fasc. 9-10, Iași 1935 cu
prinde: Stoica Nicolaescu, Un acoperemânt de porfiirăși de aur
dăruit m-rii Rila din Bulgaria de Bogdan voevod, domnul Țării —
RS
Moldovei — 10 Martie 1511 ; O. Tafrali, Notes sur la Scythie
Mineur (D-l prof. Nicorescu ne-a trimis, când încheiam revista,
un mic studiu despre săpăturile făcute la Dolojman, ca răspuns
Ia afirmațiile d-lui Tafrali. In numărul viitor vom publica acest
VE
studiu, în care se discută cu deosebită bogăție de informație și
tehnica săpăturilor arheologice. N. R.); Const. D. Vasiliu, Un
mormânt scitic la Huși; Minodora Ignat, Influențe orientale
NI
în arhitectura moldovenească ; Emil Condurachi, Le Mitato-
rion etc.; O. Tafrali, Există la biserica m-rii Hlincea portre
U
tele lui Petru Șchiopul și ale familiei sale?; Virginia Codreanu

Troițele etc.; O. Tafrali, Mormintele voievodului Gh. Duca dela
m-rea Cetătuia; idem, Sculptorul C-tin Fărâmă; idem, Istoricul
AL
înființării muzeului de antichități din Iași ; idem, O nouă statue

în fața Universității. Urmează bibliografie, informațiuni arheologice
TR
și știri.
Siebenburgische Vierteljahrschrift, an. 58, 1935 nr. 3 (dir. Karl
Kurt Klein) conține: Harald Krasser, Die deutsche Kunst in
EN
Si^lbînbliirrê^n ; Viktor Roth, Die Klausenburger Biidhauer Martin

und Georg; Erhard Antoni, Deutsche Bauernkunst in Giirteln ;
Emil Sigerus, Beitrăge zur siebenb. Trachtenkunde; Richard Weiss-
Kircher, Geldfund in Hamlesch ; Gustav Gundisch, Kleine Urkun-
/C
denstudien, apoi note mărunte, dări de seamă etc.
Kioartalnik historyczny, rocznik XL1X, zeszyt 1-2 (dir. Teo-

fil Emil Modelski), Lwow 1935 conține: Stan. Zakrzewski, f
SI
Mareșal Iosif Piisudski; Lad. Semkowicz, Studiu despre originea

documentelor poloneze ; Cazimir Hartleb, Un Polonez Ciriac, din
IA
Acona, călător necunoscut în Malta, Spania și Portugalia ; Fr.

Smolka, In legătură cu scrisoarea împăratului Claudiu ; Iosif Umin-
26—1
U
— 418 —
R
ski, Pretinsul Filip, episcop de Poznah exista în 1211?; Rafail
RA
Taubenschlag, Clausa, «voința liberă și nesilită», în documentele
juridice ale Poloniei medievale, apoi miscellanea, dări de seamă etc.
(Am dat titlurile în românește).
LIB
Viadomoscl historyczno-dydatyczne, rocznik III, zeszyt 1 | 2,
Lwow 1935 (redactor: Caz. Tyszkowski) conține : Ion Dabrowski
Studiile istorice și calificația instiiîû^<^rîl<î'; Hanna Pohoska, Rolul
istoriei educatiunei în prepararea institutorilor ; Zofja Krzemicka,
ITY
Refacerea istoriografiei celui de al treilea Reich; Caz. Piwarski,
Literatura istorică didactică (poloneză) dela 1933—1934 ; învă
țământul istoriei artei în școala secundară. Urmează materiale,
RS
dări de seamă, notițe bibliografice, cronică. (Am dat titlurile în
românește).
Arhiva (dir. Ilie Bărbulescu), an XLII nr. 3-4, 1935 Iași, con
VE
ține : Gh. Duzinchevici, Jean Baptiste Linchou; C. A. Stoide,
Contribuții la istoricul mănăstirii Bisericani; Gh. Holban, Răs
pândirea coloniilor românești în Polonia; D. Ciurea, O scrisoare
NI
a lui Gavril Vodă Moviiă; P. Caraman, Folclor românesc în en
glezește ; A. Scriban, Dicționarul limbii românești de I. Candrea ;
U
llie Bărbulescu, Despre formele : demon, diâvol, pogan, proclet

și treclet din limba română ; idem, Catolicismul și începutul li
teraturii în 1. română ; idem, Mănăstirea Lepavina din pământul
AL
Vretania în țara Croația ; I. Morărescu, Amnar (etiims^lc^fîii; N.

A. Bogdan, Satire politice de acum jumătate de veac; A. Scri
ban, Ceva despre etimologiiie: pălărie și izmă. Urmează recensii,
TR
cronică și bibliografie. Intre recensii se găsește și o recensie, ce o

semnează d-1 C. A. Stoide, despre cartea mea: Din istoria cul
turii românești I. Recensia este plină de afirmații tendențioase
EN
cari o apropie de pamflet. Nu odată îmi impută păreri cari nu

le-am scris. Recensentul d-lui Bărbulescu afirmă, d. e. că aș fi scris
că școala dela Iași, a trecut prin două mentalități, una a vremii
/C
lui Vasile Lupu, alta a domniei lui Gheorghe Ștefan, ceeace nu

este în lucrarea mea. Odată fără să consulte erata cărții mele
afirmă că am scris despre Ievlevici că a fost profesor la Za-
mosc. Dacă oricine consultă erata, poate ^constata că d-1 St. in
SI
duce în eroare pe cetitori. Vrând să apere pe Grecii dela curtea

lui Vasile V. Lupu, face heimatlosi, (d-1 St. nu știe că se scrie
IA
heimatlos, nu heimat-los), pe dascălii chieveni. Este știut însăși

CU
RY
— 419 —
RA
'de sine înțeles pentru un spirit neprevenit că aceștia din urmă
aduceau la Iași ceva din spiritul lui Pătrașcu Movilă. Nu este
LIB
evident că dascălii greci erau mai heimatlosi, decât călugării
chieveni ? D-l St. deformează expunerea mea și atrage atenția a
supra unor interpretări cari lipsesc din lucrarea mea. Pentru ro
dul lui Simion Dascălul, d-1 St. aranjează, bunăoară, un pasagiu
Y
din'cartea mea, trunchiându-1. Eu am afirmat că școala dela Iași a
promovat în publicul moldovenesc interesul pentru literatura i
IT
storică, că în vremea, când acționa acest curent, a sosit la lași
Simion Dascălul, care deci aici a învățat să iubiască literatura
RS
istorică, că Simion însă ' n’a avut simț critic, ceeace rezultă din
lipsa de critică cu care a tratat izvoarele întrebuințate — fapt care
îl știu toți studenții dela lecțiile mele de seminar și ceeace
VE
este arătat precis și’n cartea mea (pag. 53, 132 etc.) Altă dată
d-1 St. se oprește la un pasagiu al cărții, nu citește nota core
spunzătoare, nu citește nici materialul la care trimit în notă și se
NI
erijează apoi în criticul unei afirmații care nu-i în cartea mea.
Astfel (Arhiva -. c. f. pag. 231) afirmă că eu am atribuit Antemiei
Ureche un sentiment de autoprețuire. Dacă citia nota 72 (pag.
LU
162) din cartea mea, d-1 St. ar fi văzut că a luat atitudine gre
șită. Dar n’a cetit nici nota, nici în întregime documentul la care
am trimis și pe care totuși d-1 St. ostentativ îl citează (pag.
RA
231 n. 1), dar îl citează greșit, căci nu este la pag 380-2, cum
scrie d-1 St., care putea afla că zapisul a fost făcut și subscris
de Antemia, nu numai scris. Poate cunoaște cineva felul de a
NT
lucra al d-lui St. când citește ceeace acesta a scris 1. c., pag.
223 n. 2 că d-1 Pascu «a spulberat.... numai din câteva trăsături
de condei «indicațiile date de mine că cronica lui Ureche a putut
fi scrisă latinește. D-1 St. se prosternează înaintea afirmațiilor
CE
d-lui Pascu și aplaudă furtunos, când i se pare că d-1 Pascu

«a spulberat...», deși în realitate d-1 Pascu n’a putut clătina nici
una din indicațiile ce le-am dat. Unde a arătat d-1 Pascu, de ce
s’a pierdut textul scris de Ureche în mare parte, fiindcă azi
/
n’avem, decât prelucrarea lui Simion Dascălul etc ?

SI
Poate apoi urmări cineva argumentele d-lui Pascu cari nu-s

argumente convingătoare. Dar îi convine d-lui St. să scrie, așa cum
IA
a scris. Căci este evident pentru oricine, în afară'de d-nii Pascu și

Stoide, că Ureche a prelucrat expunerea lui Bielski în sens moldo
venesc, că cronica lui Ureche n’are pagini speciale scrise pentru Mol
CU
— 420 —
R
RA
doveni, cum scrie d-l Pascu (G. Pascu, Cronicarii Moldoveni (si* <^. !)
Gligorie Ureache și Miron Costin, Iași 1936, pag. 29) etc. D-l St.,
pentru a ajunge la concluziile sale, uneori mutilează textul lucrării
mele și schimbă citatele întrebuințate de mine, numai ca d-lui să
LIB
aibă dreptate. D. e. am citat (pag. 133) părerile d-lui Iorga despre
Simion Dascălul. D-l Iorga a scris că Simion era «om învățat
pentru vremea lui, cu știință de carte polonă, dacă nu și lati
nească». D-l St. repetă citatul, însă îl schimbă la sfârșit în «dar
ITY
nu și latinească» (Arhiva, 1. c., pag. 227), pentrucă așa conve-
nia părerilor sale preconcepute. Dar ceeace-i convine d-lui St., nu
convine adevărului,... fiindcă-1 înlătură și de oarece d-l St. caută
numai ce-i convine și prezintă, orice cum îi convine d-lui, nu mai
RS
continuăm discuția, căci este de prisos.
Revue historique du sud-est europeen (dir. N. Iorga), an

VE
XIII n. 1-3 -936 București, conține :N. Iorga, Unenouvelle histoire
de la Hongrie; Leon Lubienski, Un episode des rapports polono-
roumains d’autrefois; N. Iorga, Une histoire magyare de la
NI
Transylvanie; idem, La France dans le sud-est de l’Europe etc.;
Marya Kasterska, Les tresors des Movilă en Pologne ; N. Iorga,
U
Lorrains frangais en Roumanie; idem, Sur les emigres râkoczyens

en Moldavie. Urmează : dări de seamă, cronică, notițe.
AL
Din trecutul nostru, an IV no. 28-30. Ian.-Martie 1936 (dir.

G. Bezveconnâi,)Chișinău, cuprinde: Masonii în Basarabia, Pavel
Gore (origina), Românii și Rușii etc. ’)
TR
Buletinul comisiunii monumentelor istorice, an XXVIII, fasc.

83, Ian.-Martie 1935 București, conține: Emil Vîrtosu, Odoare
N
românești la Stambul; arh. Paul Smarandescu, Biserica Floreasca

din București; D. Berciu, Săpături și cercetări arheologice în
CE
ultimii trei ani (1933-1935); D. Tudor, Monumente inedite din

Romula.
Filologia I nr. 1 Aprilie 1936, Ploești, conține fragmente din
/
gramatica și vocabularul spaniol etc.

SI
1) Am primit ultimele numere ale celor patru reviste din urmă tocmai
la încheierea numărului acestuia al revistei noastre. Ne-am crezut obligați
IA
a le semnala aici.
CU
— 421 —
R
RA
Pagini basarabene (dir. L. T. Boga), Chișinău, an I nr. 3
Martie 1936.
Conținutul acestui număr, ca și al celor precedente, este
bogat și variat. Poezia, Madrigal banal, este dată cu scrisul au
LIB
torului, Ion Minulescu.
D. Constantinescu, Cehoslovacia, Iași 1935. Sub acest titlu
autorul dă folositoare informații despre istoria, viața socială, po
litică și economică a Cehoslovaciei.
Y
N. Șerban — N. Djionat, Grammaire franșaise, Iași (f. a),
In lucrarea cu acest titlu profesorul de limba și literatura fran
IT
ceză dela universitatea din Iași, în colaborare cu asistenta sa, a
dat cea mai bună gramatică franceză, oferită ca auxiliar prețios
RS
nu numai elevilor, studenților, ci și tuturor celor ce sunt geloși
de corectitudinea francezii, ce-o vorbesc. Volumul care ne stă
înainte, face parte din mia a zecea a cărții.
VE
N. Șerban, Un frere de Pierre Loti (Gustave Viaud), Paris
(f. a.) In această carte d-1 Șerban povestește viața lui Gustave
Viaud, fratele mai mare cu 14 ani al lui Julien Viaud, cunoscut
NI
sub celebrul nume de Pierre Loti. In opera lui Loti sunt multe a
luzii autobiografice. Studiind viața lui Gustave Viaud, dă profesorul
U
ieșan multe detalii despre aptitudinile, gusturile părinților lui Loti,

urmărește acea ereditate paternă, din care s’a desvoltat persona
litatea marelui scriitor francez, așa că centrul noului studiu al
AL
d-lui Șerban este tot Pierre Loti, căci Gustave a exercitat mare
influență asupra fratelui său, Julien.
TR
/ Șiadbei, Din estetica limbii romine. Proporția fonemelor,

Iași 1934 (extras din Anuarul liceului național 1932-1933). Limba
— spune autorul — dovedește nu numai preocuparea, ca oamenii
să se înțeleagă între ei, ci și preocupări de natură estetică, că în
EN
limbagiu sunt elemente cari produc simpatie sau antipatie. Dintre

factorii cari contribue la aceasta, d-1 S. atrage atenția asupra pro
porției dintre vocale și consoane. După ce dă câteva date statistice
/C
asupra altor limbi, autorul studiază proporția aceasta din limba

română populară, din limba română veche și din limba literară
de azi și conchide la sfârșitul interesantelor observații și constatări
SI
ce face, că în dialectul daco-român este 42.7 % element vocalic,

că în această privință limba română ocupă un «rang puțin inferior
limbii franceze și cu mult superior celei germane» (p. 9).
IA
1. Șiadbei, Problemele vocabularului romin comun, Iași 1934.

CU
— 422 —
R
In această lucrare autorul dă noui discuții și concluzii relativ la
RA
româna comună, despre care a mai publicat lucrări. Autorul admite
două epoci în desvoltarea latinei în orient: una, când exista uni
tatea imperiului și deci limba latină din Romania orientală lua
LIB
parte la inovațiile linquistice din celelalte provincii și epoca în
cepătoare cu despărțirea celor două imperii, când incep inovațiile
specifice ale latinei orientale, în care cade limba preromână care
«face trecerea dela latina populară la româna comună». D-l S. e
TY
de părere că «epoca preromână era încheiată atunci când Slavii
s’au așezat definitiv în ținuturile dunărene (sec. VI-VII)». Româna
comună e limba română anterioară despărțirii limbii românești în
SI
grupuri dialectale. Autorul discută părți din vocabularul latinei
orientale prin care se deosebia aparte, discută cuvinte preromâne
R
și atinge legăturile româno-albaneze; discută elementul slav în
legătură cu româna comună, discută cuvinte iranice din limba
VE
română. Interesantă și’n multe părți nouă este discuția despre
cuvintele vechi germane. D-l S. conchide că împrumuturile lexicale
slave nu cunosc transformările specifice românești, cari sunt în
NI
deplinite în epoca preromânei. Acelaș adaogă : «elementele apar
ținând epocei pre-române, se arată evident de altă origină decât
LU
slavă, germană ori albaneză» și le numește anteromane. Acelaș

subliniază că vocabularul român comun e unitar, ceeace este în
concordanță cu unitatea sistemului fonetic și morfologic al limbii
române, ceeace corespunde și unei civilizații unitare. Constatările
RA
filologice ale d-lui Șiadbei sunt binevenite și cercetătorilor de istorie

veche românească.
Tralan Bratu, Die deutschen Volksbucher bei den Rumănen,
NT
lena și Lipsea 1936. In colecțiunea Vom Leben und Wirken

der Romanen a apărut conferința interesantă ce a ținut-o la uni
versitatea din Berlin, d-l Traian Bratu, profesor la universi
CE
tatea din Iași. Conferința d-lui Bratu este un bine infor

mat studiu de literatură comparată și adică în legătură cu căr
țile poporale românești. D-l Bratu schițează întâi influențele stre
ine exercitate asupra culturii românești, influențe apusene și orien
/
tale, încrucișarea orientului și occidentului la noi în viața poli

tică și culturală, trece în revistă vechile cărți poporale românești,
SI
literatura apocaliptică etc., Alexandria, Varlaam și Ioasaf, Arghir

și Elena etc. Și despre Halimâ, despre Nastratin Hogea dă d-l
IA
Bratu știri interesante, pentruca prin toate acestea să se poată

înțelege, de ce au avut la noi bună primire și multă răspândire
CU
AR
— 423 —
și cărțile poporale germane. Legăturile strânse româno-săsești au
R
promovat răspândirea cărților poporale germane la noi. D-l Bratu
studiază în această privință literatura calendaristică, Ahasverus,
LIB
povestea lui Piticot, Genovena, Fortunatus, Tilu Buhoglindă (despre
acesta d-l Bratu dă în miniatură un întreg studiu cu concluzii
proprii), Cornicea sateror, apoi literatura provocată de aceste
cărți poporale etc. Explicarea zămislirii și răspândirii acestor cărți
Y
poporale etc. ca faze ale evoluției generale a culturii românești, este
T
făcută în lucrarea d-lui Bratu, ținându-se seamă de tot ce se știa
la noi, la ceeace autorul adaogă bogatele sale cunoștințe de ger
SI
manistică. D-l Bratu dă și literatura chestiunilor tratate. Con
statăm însă că a fost superfluu să citeze și Istoria lit. rom. de
R
G. Pascu, fiindcă controlată anume și de noi pentru chestia ce
o tratează d-l Bratu, n’are nimic propriu, ci totul e luat
dintr’alte cărți.
VE I. Minea
NI
C. Daicoviciu, Observații cu privire la noua etimologie a
Sarmizegetuzei, extras din „Anuarul Institutului de Studii Cla
LU
sice' al Universității Cluj, Voi. II., (1933—1935), Cluj 1936, pp.

176—180. Autorul face o critică încercării d-lui I. I. Rusu de a
da etimologia numelui Sarmizegetuza. Pentru prima parte d. Rusu
propune toponimicul trac germo «cald», după analogia lui ger-
RA
mizera-Zermizerga. D. D. observă cu dreptate că în inscripțiile

din Dacia și Illyricum se observă în mod constant forma Sarm-
cu S inițial, iar forma cu Z inițial, evident coruptă (poate din cauza
NT
vre-unei particularități de pronunție a lui S) numai în provincii

depărtate și că este metodic greșit a lua ca punct de plecare
asemenea forme corupte. Poate mai degrabă partea întâia
CE
ar fi de pus în legătură cu serm- «curs de apă», știind că ce

tățile dace de care este vorba sunt dealungul unui părău, numit
azi «Apa orașului» și că în apropierea imediată nu se găsește
nici un izvor thermal.
/
A doua parte a numelui zege-sege, d. Rusu o scoate din

indo-eur. *dheigh-, care în mod normal dă în tracă- dizos, -diza.
SI
D. D. contestă cu drept cuvânt argumentarea d-lui R. că in 1.

geto-dacă ar fi o excepție. Partea a treia din nume e conside
IA
rată de d. R. ca două sufixe : -tu și -sa. Ar fi însă greu de admis

ca amândouă să • apară într’un cuvânt. D. D. crede că tu ar fi
CU
Y
— 424 —
R
mai de grabă un element component la numele zeget (u). D. D.
RA
are dreptate, când arată că forma Sarmategt. din Tab. Peut. este
evident coruptă și că nu poate fi opusă formei din inscripții.
Este bine să reținem ceea ce spune d. D., care de mai mulți ani
face săpături pe ruinele Sarmizegetuzei romane: «cât privește
LIB
localizarea Sarmizegetuzei dacice, ea nu pare să fi fost' pe locul,
unde, după sfârșitul războaielor cu Dacii, s’a întemeiat Colonia
Ulpia Traiana Dacica, numită ceva mai târziu, poate numai din
timpul lui Hadrian (Mommsen) și Sarmizegetuza
.
* Chestiunea
ITY
etimologiei numelui rămâne încă deschisă.
C. Daicouiciu, Există monumente creștine în Dacia Traiană
din sec. ll-lll? Extras din „Anuarul Institutului de Studii clasice
*,
RS
Cluj II (1933-35) Cluj 1936, pp. 192-209. Autorul examinează toate
obiectele și monumentele socotite de unii autori ca fiind creștine
din primele secole d. Chr. și ajunge în mod convingător la con
VE
cluzia, că toate acestea au fost rău interpretate, ele neavând ni
mic comun cu creștinismul (printre acestea și cunoscuta inscripție
dela Napoca din C. I. L. III, 866).
Până azi nu avem urme creștine în Dacia înainte de anul
NI
270. De abia în sec. IV, dela Constantin înainte, apar primele
monumente creștine. Ast-fel, acum căți-va ani autorul a publicat un
LU
monument găsit la Cluj, pe care ulterior în sec. IV, dându-i-se

o altă întrebuințare, a fost săpată monograma lui Christ.
Cercetarea, foarte utilă, confirmă spusele regretatului V. Pâr-
van (Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco- roman,
A
Buc. 1911 p. 197) că nu se poate vorbi de o generalizare a

TR
creștinismului în Dacia Traiană, înainte de secolul IV-lea. Chiar

dacă s’ar găsi cumva obiecte creștine izolate (până acum nu s’au
găsit), aceasta nu ne-ar îndreptăți să admitem o răspândire a
EN
creștinismului printre locuitorii Daciei, în sec. III. Monumentele

creștine încep să apară numeroase de abia din sec. IV, dela
Constantin înainte, in Dacia (câte-va până acum), în Oltenia și
mai ales în Dobrogea.
/C
P. Nicorescu
SI
IA
CU
R
RA
LIB
Y
Notițe polemice
IT
Prin ceeace scrie în Arhiva an 41, pag. 190-1 însuși d-1
RS
C. A. Stoide confirmă afirmația noastră făcută de mult (Cercetări
istorice • VIII-IX nr. 2, pag. 216 etc.) că în tot cea scris mai îna
inte nu s’a depărtat de părerea d-lui Coriolan care cel dintâi a eluci
VE
dat istoria lui Gonțea vornicul. In zadar deci protestează d-1 St. în
contra evidenții pe care o subliniază chiar D-sa în Arhiva 1. • c.,
unde pentru prima oară încearcă o ipoteză proprie pentru a si
NI
tua în timp viclenia lui Gonțea vornicul, când afirmă «există...
urme despre o schimbare în divan care ar putea fi pusă în le
gătură cu viclenia». D-sa adaogă că vornicul Hran este întâl
LU
nit pentru ultima oară în 1528, că’n 1529 «este înlocuit «cu
Grozav și că aceasta «ar fi un indiciu al fricțiunilor din a do
ua jumătate a anului 1528». D-1 St. admite că Gonțea a fost
RA
subordonat lui Hran. Acestea sunt, într’adevăr, precizări cari

pentru întâiaj[oară despart pe d-1 St. de concluziile impuse
prin studiile d-lui Coriolan. Dar se pot avea toate rezervele
T
față de punctul de vedere propriu al d-lui St. D-sa nu stu

diază soartea moșilor lui Hran vornicul, nici a acestuia (cunosc
EN
document cai'C-1 amintește ca vornic în funcție și după 4 Aprilie

1528, la care se opresc cunoștiințele d-lui St. Documentul este
publicat într’o colecție de mult cunoscută). Trebuia studiată pu
/C
țin istoria lui Hran, ca să se vadă, întrucât a avut legături cu

viclenia lui Gonțea. Din tot materialul documentar cunoscut însă nu,
rezultă că plecarea lui Hran din vornicie a avut legături cu vre-o
viclenie. Moșiile lui n’au fost confiscate, rude ale lui au conti
SI
nuat să ocupe slujbe importante. Ofer eu aici câteva date despre

Hran. Un doc. din 25 Martie 1546 spunea că Anghelina, soția lui
IA
Hran bivvornic, fiica Maruscinei, nepoata lui Jurjă Pântece a vân

dut '/2 sat Stoișești etc. (Iacob Antonovici, Doc. bârl., IV, pag.
CU
RY
— 426 —
23-5). Cunoaștem pe Mărica, fiica lui Hrană vornic. Marica e zisă ■
RA
în doc. din 17 Ian. 1587 soție a lui Dracsin pârcălabul. Docu
mentul acesta dă și alte știri despre neamul lui Hrană vornic.
(Gh. Ghibănescu, Surete etc. XXI, pag. 113-115 și M. Costăchescu
LIB
Documente etc. II, pag. 234). Hran, fost vornic, trăia la 14 A- ■
prilie 1546. Documentul cu această dată spune că-l chema Ștefan
Hrană. Tatăl său și el stăpâniseră pe Bârlad moșia Coroteni. Doc. .
de mai sus e act de vânzare pentru această moșie. (Gh. Ghibă
TY
nescu, op. cit., pag. 206-8.) Pe tata vornicului îl chema Toma.
Am prezentat aceste documente, pentruca să se vază că
părerea d-lui St. nu poate fi admisă în legătură cu vremea vi
SI
cleniei lui Gonțea vornicul. Le-am mai dat și am insistat asupra-
lui Hran, pentruca ceeace scriem, să fie și ceva pozitiv, nu nu
ER
mai negațiune a serisului altuia. Așa am procedat de altfel și
cu materialul discuțiilor anterioare. Urmând acest procedeu am -
discutat odată despre mama lui Toader Movilă, despre neamul
Scripcă, precum am discutat altă dată altele, iar acum pe neamul
IV
lui Hran vornic. Dacă d-1 St. știa sau făcuse presupunerea că
Ion Movilă a avut satul Cobălia mai întăi ca dotă, de ce nu a scri
UN
s-o, când a discutat mai întâi documentul din 1546? Dacă ar fi

fost convins de dreptatea unei așa presupuneri, ar fi scris-o. Este
adevărat că am discutat odată cu d-lui despre înrudirea Grecei, ■
soției lui Ion Movilă, cu Scripcă Brănișteru. Dar nu d-lui mi-a
AL
atras atenția nici asupra înrudirii, nici asupra documentului ce o

pomenește. Repet: de ce nu a dat D-sa înaintea mea faptul înrudirii
care explică, de ce ținea atât de mult Ion Movilă să fie stă
TR
pân în Cobăle și de ce mai târziu găsim în aceeaș calitate pe ■

Toader Moviiă? Adevăr este : n’a dat, fiindcă poate n’a cunoscut
toată încrângătura - de rudenie, cum am dat-o eu.
EN
Rămâne adevărat, ce am scris că numai în 25 Mart 1529 se

amintește Pavel Scripcă în legătură cu satul Cobălia, căci pe
mine chestia asta m’a interesat. Neamul lui Scripcă nu s’a ridi
/C
cat mai sus, decât situația din 1529. Așa trebue înțeles ce am
scris în Cerc. Ist. V11I-IV nr. 2. pag. 218. Trimiterile cari le dă
d-1 St. în plus (pag. 192) n’au nici o Importanță pentru chesti
unea ce am discutat eu.
SI
Nu se poate primi nici părerea d-lui St. că doc. din 1554

citat de d-1 Gh. Ghibănescu [(Divanurile domnești în sec. XVI-a
IA
pag. 21) este un falșiflcat. Documentul este original slavon, au

CU
R
427 —
RA
tentic, se află la Academia Română, înregistrat: Pec. 100, cum-
îl dă și d-1 Ghibănescu. La Academia Rom. doc. e arătat ca din
prima domnie a lui Alexandru Vodă Lăpușneanu, fără precizare
LIB
de' an. Există tot acolo însemnarea lui 1. Tanoviceanu : «între
anii 1553 și 1558, probabil 1554 sau 1553, când erau acești bo
eri». In partea cu mărturiile boerești se poate ceti bine : Ion Nă-
dâbaico vornic, Petre Crăcovici, Ion Hărovici și Neagoe părc.
Y
de Hotin... Veaverița pârcălabi de Cetatea Nouă, Dan portar
Sucevii, Șendrescul spătar Ion Petricina etc. Este ruptă o parte
IT
a documentului, unde-s mărturii boerești și data. D-l Stoide nu
mește documentul acesta apocrif! (Arhiva an 41. pag. 193, iar
RS
în nota 1 dela aceeaș pag. îi zice falsificat).
Tot văzând documentul dela Academia Română, Pec. 175
din 21 Martie 1551 am constatat că’ntr’adevăr în acest document
VE
este Moghila log. De ce scria d-1 St. că înainte de Martie 1551
lon Movilă «este probabil făcut mare logofăt». De ce probabil ?
D1 St încearcă să 'reconstruiască rolul Movileștilor din anii
NI
1551 —1554, fără însă să năzuiască a da tabloul complect și fără să
discute, citeze rezultatele din cartea nouă a d-lui Bejenaru cari
LU
trebuiau considerate. Rezultatele discuției ce face, de cele mai

multe ori, nu pot fi primite. D-1 St. nu dovedește că cei doi
boeri pomeniți de Eftimie, Gavril mare vornic și Sturza hatma
nul, nu-s aceiași boeri cu cei amintiți deOrzechowski ca Sturza mag-
RA
nus procurator și Mogila magister equitum. Știm că pe Sturza îl

chema lon și de aceea Gavriil nu poate fi decât din - familia Mo
vilă, cum am conchis eu. Am scris că Ion Movilă a fost la
NT
Bakuta, nu Gavriil, cum îmi impută d-1 St. (Arhiva an 41, pag. 195). -
D-1 St. ar fi trebuit să urmăriască cariera boerilor martori la
Bakuta și în vremea lui Lăpușneanu, ca să-i poată identifica.
CE
De ce ar fi documentul din 1546 regestă, cum - stărue să-1

socoată d-1 St. fără nici un drept? D-1 St. e de părere «că ne-
aflăm în fața unei transmisiuni în regestă pe baza căreia s’a
brodat în sec. XVIII probabil textul editat în voi. IX al Suretelor».
/
Adică d-1 St., după observația mea, s’a convins că e o greșală a

numi regestă documentul din 1546 și deci acum îl propune al
SI
cătuit în baza unei regește. Document slavon alcătuit în baza

unei regește? Fără să ai nici o indicație, se poate afirma că
IA
operația aceasta s’a făcut în sec. XVIII ? D-1 St. are prea multă .
fantezie, când încearcă să scrie istorie.
CU
RY
— 428 —
In Arhivele Olteniei an XIII nr. 71-73, Ian-Iunie 1934, pag.
RA
1-12 am publicat o mică lucrare: începuturile marei bănii de Cra
iova. Despre banii de Craiova, despre Craiovești, despre lumea
olteană din sec. XVI d-1 Filitti a publicat mai multe studii de amănun
te. De aceea cu bucurie am constatat că și d-l Filitti făcând câteva
LIB
observații la lucrarea mea (Arh. Olteniei XIII, Iul. Dec. 1934 nr.
74-76 pag. 485-487) găsește în ea întregiri. Sunt însă între obser
vațiile făcute de d-l Filitti unele cari impun să scriem despre ele.
Am admis data de 1407 pentru documentul cu Stănilă banul,
ITY
fiindcă la 1392 nu se organizase ca slujbă în forma ei de mai
târziu bănia. Și’n 1395 domnul își zicea ban de Severin. — Mențin
părerea că Lucaci trebue șters din seria banilor munteni din
RS
aceleași considerații, pentru cari am afirmat aceasta în lucrarea mea
de colaborare cu d-1 Boga. — In legătură cu documentul din 31
Ian. 1496 am subliniat că e primul document dat în Craiova. —
Portretul mural al lui Basarab Vodă se află la ctitoria Craioveștilor-
VE
— D-l Boga își menține și acum traducerea ce a dat documentu
lui din 23 Apr. 1532, din care rezultă înrudirea lui Hamza cu Cra-
iovestii, deci nu e confuză.
NI
Când citezi o care, când citezi o lucrare și o faci chiar de
mai multe ori, este nevoe să o citezi și pentru fapte recunoscute
LU
de toată lumea ca valabile ? Județul Jaleș e cunoscut de mult,

de când s’au publicat de mult documentele cari îl amintesc, deci
nu era un bun special al lucrării lui Ștefulescu, citată de d-l Fi
litti. Pentru informația documentară se citează ediția, unde se afla
A
mai bine dată și se citează prelucrări ale informației, numai când

TR
aduc ceva nou. Am citat deci pe d-l Dragomir pentru Stan și

Crăciun, bani de Tismana. Eu cel dintâi am presupus că Ghiz-
davăț era ban de Jiu. D-l Filitti are dreptate, în ce privește pe
N
Toma banul. In fișele mele găsesc pe Toma banul în divan la

23 Noemvrie 1535 (Acad. Rom., trad. 15 | 124). Un document
CE
din 7 Aug. 1536 amintește pe jupăneasa lui Toma banul, pe Maria,

fiica lui Harvat log., și pe fiul ei, pe Stanciul (Acad. Rom., 27 | ,
LIX, orig. slav). Toma ban e ca ban în divanul în care la 30 Mai
1533 era Hamza, mare ban de Jiu. (Arh.'.Stat., cond. m-rii Vierăș,
/
f. 32-3). In doc. din 1533 Oct. 13 în divanul, în fruntea căruia

SI
era acelaș Hamza, găsim mai întâi pe Vladul ban, apoi pe Toma
ban (Acad. Rom., noi Peceți, orig. slav.). Numai pe Toma ban,
după banul Craiovei, îl găsim în doc. din 19 Ian. 1535 (Arh Stat.
IA
Buc., cond. nr. 102 f. 422).

CU
R
— 429 —
RA
Cu mult înainte de d-1 Filitti a scris d-1 Iorga (An. Acad.
Rom. XVIII pag. 2 nr. 3 și Hurmuzaki — Iorga, Documente XI,
LIB
pag. 861 și n. 1) despre Stan banul după izvoare ardelenești.
Copiii morți, îngropați la m-rea Cbșuna, au fost — menținem
părerea — copii ai lui Mihai, viitorul domn. Daniile acestuia, danii
importante către m-re nu se explică altfel. Piatra funerară a fost
TY
pusă mai târziu, altfel nu i s’ar zice Turcul Iui Mihnea Vodă în
inscripția funerară.
De fapt eu am urmărit în lucrarea mea, când începe marea
SI
bănie și de unde pornește. D-1 Filitti o începe cu Barbu (I) Cra-
iovescu. Noi am mai arătat că și’n vremea acestuia continua bă
R
nia de Jiu. Și’n alte interpretări ne deosebim de d-1 Filitti, căci
eu am dat și fapte cunoscute numai din fișele mele, și interpretări și
VE
am citat tot, ce s’a scris; deci nu mi se poate face nici un reproș,
când am dat și fapte și interpretări noui.
I. Minea
NI
In Arhivele Olteniei an XIII Iul. Dec. 1934 (nr. 74-76) d-1
1. C. Filitti semnalează lucrarea noastră despre banul Iane etc.
LU
Rectificăm aici câteva din afirmațiile d-lui Filitti. N’am scris în

pagina întâia a lucrării noastre că Iane era Epirot, cum afirma
d-1 Filitti (rev. cit., pag. 495). D-1 Filitti n’aduce dovezi că Iane
RA
post, din vremea lui Pătrașcu cel Bun nu poate fi identificat cu

Iane, banul de mai târziu. Iane a putut ținea în căsătorie o soră
a lui Andronic și deci înrudirea lui Mihai cu Cantacuzino poate
avea această explicare. Menținem părerea că Andronic a fost
T
ban. Mihai velstolnicul din 1585 și 1588 era viitorul Mihai Vi
EN
teazul. Am omis a da, când am scris lucrarea, detaliile necesare

din documentul lui Radu Vodă Mihnea din 20 Mai 1612 (Acad.
Rom., 55 XCV orig. slav.), în care Radu Vodă spune că Mihai
/C
a cumpărat satul Pleșovul de sus și de jos «în zilele părintelui

domniei mele Mihnea Voevod, când era velstolnic... apoi l-a dat
zestre fiicei sale Florica».
*
SI
Intr’o broșură specială vom răspunde la observațiile pe

care d-1 I. C. Filitti le face sub titlul : Din vechiul drept româ
IA
nesc, la lucrarea noastră : Cum se moșteniau moșiile în Țara-Ro-

mânească etc. voi. l-II.
I. Minea și L. T. Boga
CU
RY
RA
LIB
ITY
Cronică
/ G. Ibrăileanu. La București, în sanatoriul Diaconeselor,
RS
a murit în ziua de 10 Martie a. c., la orele 7 jum. seara, marele
critic și istoric literar, care a fost G. Ibrăileanu. Universitatea
din Iași, literatura românească, cultura românească are azi o po
VE
doabă mai puțin. Spiritul său, opera sa va conduce însă și mai
departe spiritualitatea românească, în care s’a integrat organic
ca o manifestare specifică superioară a românimii dela est de
NI
.Milcov.
Născut în anul 1871 în ziua de 23 Mai în Târgu-Frumos
U
din județul Iași, ca fiu al lui Teodor Ibrăileanu și al Măriei

Ibrăileanu (născută Marcovici). Mama lui a murit la anul 1876,
iar tatăl lui la anul 1887. De mic copil a trăit la Roman, unde a
AL
urmat școala primară și primele patru clase secundare, la gimna

ziul din această localitate. Cursul superior de liceu I-a urmat la
liceul «Codreanu» din Bârlad între anii 1887-1890, iar bacalau
TR
reatul l-a trecut la Universitatea din Iași în anul 1890. S’a în
scris la Facultatea de Litere din Iași, având ca specialități prin
cipale ■ «Româna» și «Filozofia». A trecut licența în Litere și Fi
EN
lozofie în 1896. Câtva timp a fost profesor suplinitor la Bacău

împreună cu profesorul D. D. . Patrașcanu. Examenul de capa
citate îl trece la 1899. Funcționează ca profesor secundar de
/C
«limba română» la liceul internat «C. Negruzzi» din Iași dela 1

Septemvre 1900 până la 1 Decemvre 1908, când este chemat să
supliniască catedra de «Istoria literaturii române moderne» la
Facultatea de Litere și Filozofie din Iași. Iși ia doctoratul în li
SI
tere la Iași în anul 1912, când este numit profesor titular la

catedra pe care o suplinise (cu mici intermitențe până acum). Intre
IA
anii 1900-1908 a fost și profesor de «limba română» la liceul

CU
R
- 431 —
RA
militar din lași. Din 1912 până la 10 Martie, 1936, când a murit,
a fost titularul catedrei de «Istoria literaturii române moderne»
dela Facultatea de Litere și Filozofie ' a Universității Mihăilene
LIB
din Iași. G. Ibrăileanu a fost mare profesor și mare, fecund
scriitor. A publicat : 1. Guy de Maupassant, Bel-Ami, roman,
traducere de C. Vraja (= G. Ibrăileanu). Biblioteca romanelor
celebre. Colecția Samitca. Craiova. . Editura Ralian și Ignat Sa-
Y
mitca, 1896, I-VIII f 372 pagini, 8°. 2. Spiritul critic în cultura
românească, lași, «Viața Romînească», 1909, 267 pag. 8°. Ediția
IT
I-a: 1909; ediția II-a: 1922. 3. Scriitori și curente. . Iași, Viața Ro
manească». 1909,-318 pag. 8°. 4. Opera literară a lui A. Vlăhuță,
RS
Partea I-a Teză de doctorat în litere. Iași, Tipografia «Dacia».
1912, 209 pagini, 8°. 5. Note și Impresii, lași «Viața romînească»
1920. 255 pagini 8°. 6. După război. Iași. «Viața românească».
E
Colecția «Foi volante». 1921,83 pag. 8°. 7. Scriitori români și
străini. lași. «V. rom.» 313 pagini, 8°. anul 1926. 8. Privind viața.
IV
București. Editura «Cultura națională» 1930. 91 pag. 8°. 9. Stu
dii literare, București. Cartea românească. 1930. 218 pag. 8°. E
UN
diția I-a: 1930. Ediția a 11-a: București. «Cartea Românească.

1931, 231 pag. 8”. 10. M. Eminescu : Poezii. Ediția îngrijită de
G. Ibrăileanu. București. «Editura Națională». S. Ciornei. 1932.
Introducere pag. I-XXf 300 pag. 8°. Ediția I-a: 1932; ediția II-a
AL
1936. 11. Adela. (Fragment din Jurnalul lui Emil Codrescu). Bu
curești. Editura «Adevărul» anul 1933, 215 pagini, 8°. Ediția I-a :
1933; ediția II-a : 1934.
TR
Din 1906, când s’a înființat revista «Viața romînească» pâ

nă când s’a mutat la București această revistă, fiind unul din
principalii colaboratori ai acestei reviste, a publicat în fiecare
EN
număr numeroase studii, polemici, note literare, etc. și sub pse

udonimul «Nicanor et Comp».» redacta lunar rubrica numită «Mis-
cellanea». A mai colaborat la revistele : Evenimentul literar, Cultura
/C
română (revista d-lui Rădulescu-Motru), însemnări literare, Ade

vărul literar și artistic, etc., unele studii și cercetări semnându-le
cu pseudonimul Cezar Vraja.
t Stanislau Zakrzewski. Un anunț . funebru ne comunică
SI
moartea lui Stan. Zakrzewski, profesor reputat al universității din

Lwdw, unul din cei mai mari istorici poloni.
IA
CU
BC
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
RY
R
RA
LIB
Y
Erată și adaose ’)
IT
RS
Abreviațiuni : p. = pagină; r. == rând ; ad. -- de adaos •
om. = de omis.
A se o^lî:
P. 45 r. 31-32 La această
» 61 > 12
63 >> 20
Alte
cneji
VE pentru această
» Alie
cnejii
»
NI
» 70 » 27 aliorum aliarum
75 » 26 satele » satete
94 * 14 documentul oocumentul
LU
2> 99 » 28 non » nou

» 102 » 3 Rrzecz Becz
» » » przygotownje » przygolownje
A
» » » Rzad Bad
» » » 5 spozeciwia spzciwia
TR
» » 6 jako » joko 2)
128 » 12 tării » tării
» 137 n. 3 r. 2 Liutprand » Liuprand
EN
139 r. 19 vremea, » vremea

» 156 r. 14 situații de situații de
167 r. 15 Ieremia » Iremia
/C
» 169 r. 28 oscilând oxcilând

» 175 » 27 » Și
T> 176 » 22 acestea, » acestea.
178 > 26 ne, ne
SI
213 n. 1 r. 1 litera literar

IA
1) Vezi și erata dela pag. 44 și pag. 61

2) Tipografia noastră n’are litere specifice polone.
CU
RY
434 —
RA
p. 213 n. 1 r. 6 perte » parte
> 213 n. 1 r. 32 Ies » le
LIB
p. 214 r. 4 conscieusement » consciensement
» 217 » 12 specială » speciaiă
» 222 » 3 Bog »- Bod
» 223 » 10 Negoteștii » Negoeștii
TY
» 224 » 12 6987 > 6978
> 259 » 21 unde-i » unde
» 301 » 18 după martori ad. : Data documentului a
SI
fost cetită greșit de vechiul traducător.
Noi am fost însă obligați să dăm data
cetită de acesta.
R
» 302 » 13 Mănăstirea pentru Mănăstirea
»
»
302 » 19 Vitolți
303 n. 1 istorice
VE x>
Vilolți
istortce
» 304 r. 1 noui 5> noi
NI
» 304 n. 1 r. 2 Densusianu Denșusianu
> 304 W 1 » 7 Basarabia » Basarabie
» 306 » 1 « 2 de De
LU
» 307 r. 15 au a
» 307 » i9 neprăd alică » prădalică
» 307 n. 3 ir. 3 prădalica predalica
A
» 308 r. 17 c/wspm » cmxpm

» 308 > 18 irkcm » H'kcin
TR
» 309 » 13 15 13
» 313 » 22 ram G0m
» 313 » 22 lipH pw
EN
» 312 » 23 llpZ^dÂHKA ilpx|^<bviKa

» 315 » 4 , adică adică
> 316 » 37 această > aceasta
/C
» 317 » 19 de dc
» 319 » 6 aspri arpri
» 319 » 10 și soțului soțului
> 320 » 8 ale aie
SI
> 320 > 15 CR £(AIIHI1lll£ H Silii^K^^\ H iiiiE pentru cx E^HHIItUC

8m xktiiiue
IA
320 » 30 posibilitatea, pentru posibilitatea

321 » 17 domnești,» » domnești,
CU
AR
— 435
p. 340 r. 3 după vistă ad.: Documentul acesta a fost

publicat în întregime cu traducere româ
R
nească ap. P. P. Panaitescu, Documente pri
LIB
vitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Bucu
rești 1936, pag. 161 și urm. Nota noastră
era de mult culeasă, când a apărut volu
mul acesta.
Y
> 347 » 35 Sănmedru pentru Sămedru
» 349 » 8 rând tând
T
» 353 >> 11 mai mai
Historire
SI
» 357 » 8 Histoire
» 361 > 15 et ă » et
» 362 » 12 politică politică
R
< » 365 » 17 „Pentru Pentru
>
» 370 » 38 a
» 392 » 18 cel
» 397 » 2 secolului
VE >
s
ccl
colului
XIII3
NI
» 398 » 3 Xlh
» 399 » 3 este eate
* 399 » 23 Leșilor leșilor
LU
» 400 » 17 Barnovschi > Barnoschi

, » » » 26 serviciu » serviciul
» » » 33 Triumfontium Irumfontium
> 413 > 22 Bog > Gog
RA
» 415 > 9 Neagu Negru

NT
'01 » 18 documentul este dela Despot Vodă,

aia la pag. 434 de omis.
CE
SI/
IA
U
j
CU
IA
SI
/ CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
R AR
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
R AR
R Y
RA
LIB
Y
IT
Fiecare autor răspunde singur pentru ceeace scrie în această
RS
revistă.
Manuscrisele pentru această revistă, cărți de recensat, peri
odice se vor trimite pe adresa : I. MINEA, profesor universitar, Iași.
VE
Pentru tot ceeace privește administrația revistei a se adresa :
Vasile Lungu, profesor secundar, Iași, str. Armeană No. 6.
Revista va apărea de acum înainte de 4 ori pe • an și anume
NI
15 Martie, 15 Mai, 1 Oct. și 15 Dec.
Abonamentul este 460 iei anual.
LU
Prețul unui număr este, de 100 iei.

A
N TR
CE
/
SI
IA
CU
R
RA
LIB
Cuprinsul:
TY
Pagina
%. Valerlan Popovici, Mihai Vodă Viteazul și Turcii în
SI
anii 1600 — 1601 (urmare șl sfârșit) 3—25
Gh. Duzincheuici, Contribuții la istoria relațiunilor
ER
polono-române în timpul lui
Grigore Ghica 1776—1777 . . 26—32
/. Minea și L. T. Boga, Despre lane, mare ban de
Craiova ..... 33—64
IV
Dimitrie Ciurea, Documente moldovenești . . 65—88
7. Minea, Un popas al regelui Mateiaș în Moldova . 89—94
UN
I. Minea, Știri noui despre cnezatul ardelean și

• . cincizecime ..... 95—97
Mih. Galan, Ocupația rusească în Moldova din anii
1828—1834 (urmare) . . . 98—144
AL
. Minea și L. T. Boga, Cum se moșteniau moșiile în

Țara-Românească până la sfârșitul sec.
al XVI-lea? (urmare) . . . 145—192
TR
r 7. Minea, Despre sfârșitul lui Ștefăniță Vodă Rareș și

ceva despre Alexandru Lăpușneanu . 193—205
I. Minea Despre ferîia din așezământul lui Miron
EN
Vodă Barnovschi .... 206—207

I. Minea și L. T. Boga, Despre cel mai vechiu do
cument în legătură cu «școala dela
/C
Trei-Ierarhi ..... 208—216

> Virgil Pântea, Impozite, taxe și amenzi moldovenești
până la 1504 .... 216—224
Recensii de Alex. Ciulcu, V. Lungu, P. Nicorescu și /. Minea.
SI
Erată și adaose.
IA
CU
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UNI
VE
RS
IT
Y
LIB
RA
RY
R
RA
LIB
Mihai Vodă Viteazul și Turcii în
ITY
anii 1600—1601
RS
— Contribuție la istoria lui Mihai Viteazul 1) —
(Urmare și sfârșit)
VE
Această disperare turcească dela Dunăre, făcea ca atenția
lui Mihai Vodă să se poată îndrepta acum acolo, unde peri
NI
colul se arăta mai pronunțat. Mărturiile documentare ne relatează
că domnul român se gândia să cuceriască în această vreme
cetățile de margine din Transilvania. Se gândia să ia inițiativa
LU
atacului și să recuceriască Timișoara și Oradea Mare 12). In ve

derea acestei acțiuni căuta în luna August 1600, ajutorul no
bililor unguri 3), cari, bine înțeles, nu i-1 vor acorda niciodată, ci
RA
dimpotrivă se vor răscula în contra domnului care pentru atâta

lume care judeca obiectiv readusese aurora revanșei creștine și
încrederea în succesul acesteia.
NT
O solie a lui Mihai Vodă Față de puțina siguranță ce i-o

Viteazul la Turci în toamna oferiau Habsburgii, față de planurile
anului 1600, văzută în lu acestora pentru «noul» Ardeal, față
CE
mina celorlalte evenimente. de zăbava habsburgică de a clarifica

situația de drept a Ardealului și ■ a recunoaște adevăratele
merite ale lui Mihai, față de pericolul tot mai accentuat ce-1
reprezenta dubla înțelegere turco-polonă, la care se mai adăoga
/
SI
1) Prima parte a lucrării e în numărul precedent al revistei.

2) N. Buta, o. c. p. 16-4; Hurmuzaki, Documente lVn p. 72—3. Cf.
și V. Motogna, o. c„ p. 133. — N. Iorga, Istoria armatei românești, voi. II,
IA
ed. 2, p. 133.
3) V. Motogna, o. c., p, 133.
U
R
4
RA
în contra domnului român ura nobililor unguri pregătiți totdea
una de revoltă, acesta a primit tratativele propuse de Turci prin
intermediul lui Ibrahim. Putem să stabilim trei faze în aceste
LIB
tratative, prima cuprinzând tratativele anterioare ocupării Moldovei
de Mihai, a doua referindu-se la tratativele de după ocuparea
Moldovei și tratativele de după lupta dela Mirăslău și a treia re
prezentând tratative cari i-au fost atribuite lui Mihai Vodă.
ITY
Am văzut că marele vizir comunicase la Constantinopol,
că a primit printr’o solie și tribut dela Mihai. Intr’adevăr, rapor
tul ') scris după 31 Iulie 1600, a păstrat știrea că Mihai Vodă
trimisese într’o solie la Ibrahim, pe Dimo Celebi și pe nobilul
RS
transilvan Bernadffi. Solia aducea marelui vizir scrisori, 5 șoimi,
doui câni saxoni, 4 piei de zibelină și un ceas și adăogacă "dom
nul va plăti tributul, imediat ce va fi strâns. Agentul imperial
VE
care a scris raportul comunică însă că domnul român i-a zis lui că
face acest lucru pentru a înșela pe vizir, până la primirea ajutoa
relor dela împărat, cu cari ajutoare va triumfa asupra Turcilor. Mihai
ceruse bani dela Habsburgi pentru a putea cumpăra neutralitatea Tă
NI
tarilor. Dar Polonii intervin tot mai mult. înainte de 30 Septemvre

sosise un sol polonez la Constantinopol, să afle, cari ar fi in
LU
tențiile Turcilor, când vor fi luate de Poloni, Transilvania, Țara-

Românească și Moldova din mânile lui Mihai Viteazul. Repre
zentantul dogelui afla că Polonia voia să fie complect stăpână
în aceste țări și că refuzase ofertele făcute de domnul român.
RA
Mai circula știrea că Polonii s’ar mulțumi să plătiască tribut sul

tanului pentru provinciile amintite, dar alegerea principilor să fie
prerogativa lor. Ambasadorul polon care avea să se prezinte și să
NT
sărute mâna sultanului la 1 Oct., este arătat ca fiind în prejudiciul

lui Mihai Vodă în contra căruia și atunci erau porniți Turcii, refu
zând a da crezare lui Ibrahim pașa. Ajutorul Polonilor era mult
CE
mai prețuit la Turci pentru distrugerea domnului, căruia i se zice

«valoroso capitano». Bailul punea în curent pe dogele său și
despre solul lui Mihai Vodă care adusese 20 mii taleri. Deși însă
atât solul — acum știm că-1 chema Dimo 3), — cât și omul ma
I/
/) Hurmuzaki-Iorga, Documente XII, p. 982—4.

2) Hurmuzaki, Documente, 1V2, P- 27—8, — Hammer, Geschichte des
IAS
osmanischen Reiches, Pesta, 1834. voi. II, p. 644 și urm

3) Raportul > bailului nu conține numele soluiui, dar, incontestabil, e
vorba de Dimo Celebi.
CU
R
□
RA
relui vizir care-1 însoția, au căutat să convingă pe Turci de sin
ceritatea lui Mihai Vodă. Totuși la data de mai sus trimisul ma
relui domn era pus în lanțuri. Sultanul refuzase să-l primiască.
LIB
Acest aspru tratament se datora și faptului că Dimo fusese în
armata lui Mihai Viteazul, când acesta distrusese oastea lui Hafiz
*).
Ahmed (1598 Turcul găsia acum prilej de răzbunare.
In acest timp nobilimea ardeleană era în plină ferbere, aju
ITY
tată de Basta, comisarii imperiali și Polonii. Frontul turcesc din
Ungaria se întăria mereu cu trupe proaspete turcești cari aveau
ca obiectiv atacul Varadinului. Din cauza acestor preparative Mihai
Viteazul înștiința pe Basta 2) și-i cerea ajutoare. O parte din o-
RS
știle lui Mihai lua în acest timp calea Moldovei, unde Polonii
încercaseră să intre cu Sigismund Bâthory. La 4 Septemvre se a
fla la Praga un curier al lui Mihai Vodă care ruga curtea im
VE
perială să-1 ajute, pentru a putea opri pe Turci dela asediul Va
radinului ’) Oștile lui Mihai înfrânseseră o avantgardă a lui Ibra-
him pașa, luându-i mare cantitate de muniții și alimente 4). Intre
timp o armată turcească ocupase cetatea Babocea și un număr
NI
de 50 mii soldați turci se îndreptau să asedieze cetatea Canișa.

Oastea lui Mihai Vodă a învins și pe Turcii cari se adunaseră la Ti
LU
mișoara. Erau speranțe că marele domn va face și mai mht 5).

Concomitent cu aceste atacuri turcești, Sigismund Bâthory era o
prit să treacă Nistrul de contigentul de oaste trimis. Alte trei în
cercări de invazie polone au fost respinse de soldații lui Mihai
RA
Vodă. Intr’aceea isbucnise0) răscoala nobililor unguri în contra lui

Mihai. S'a ajuns la o uniune a acestora cu Basta și la 4 Septem
vre nobilii răsculați depuneau jurământ de credință împăratului.
NT
Aceasta era situația lui Mihai la începutul toamnei anului 1600:

Turcii în drum spre Țara-Românească, sub Zamoyski Polonii și
Moldovenii așteptând dintr’un moment într’altul să invadeze
Moldova, Ardealul și Țara-Românească. In tabăra dușmanilor
CE
erau: Ieremia Vodă care trebuia restabilit în Moldova, Simion
1) Vezi Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 417, 431—2, 497—9.

I/
2) N. Buta, o. c„ p. 169.
3) lbidem, p. 170.
4) lbidem, p. 170 și 171.
IAS
5) lbidem, 170 și 172. — A Mesrobeanu, o. c., p. 178. <

6) lbidem, p. 173.
U
R
6
RA
Movilă căruia i se desemnase domnia Țării-Românești și Sigis-
mtind Care doria să fie restabilit în Ardeal.
Știa Mihai Vodă precis toate acestea, când insista prin so
LIB
lul său trimis la Constantinopol pentru împăcarea cu Turcii?
Mihai oferia tribut pentru a le câștiga neutralitatea care trebuia
să fie favorabilă menținerii unei opere atât de îndrăznețe, cum
o înfăptuise.
ITY
Un aviz venețian din 14 Octomvre 1600'), care de ase
menea a păstrat știrea despre solul domnului român aflat la
Poartă în această vreme, scrie că domnul român a oferit tribut
sultanului, apoi contingente armate și provizii pentru armata tur
RS
cească. Drept garanție a acestei atitudini, Mihai Vodă se angaja
să dea ca ostatec pe fiul său. Dar propunerile acestei solii
n’au fost luate în seamă și fiindcă nu peste multă vreme a ajuns
VE
la Constantinopol știrea despre înfrângerea dela Mirăslău. Mihai
Vodă care trata pacea cu Turcii prin intermediul marelui vizir,
nu omisese nimic, pentru ca propunerile să-i fie acceptate. Pentru
NI
pacea cu Mihai era și sultana valide convinsă poate prin daruri
primite, sau alte motive. Dar . de data aceasta, după cum spune
alt aviz constantinopolitan din 14 Octomvre 1 2), nici marii protec
LU
tori, nici cadourile, nici • promisiunile, n’au mai avut rezultatul de

altă dată. In opinia publică turcească reapare integral puternicul
curent de dușmănie în contra domnului român. Numele lui care
trezia amintirea atâtor victime turcești căzute pe câmpiile Țării-
RA
Românești, Bulgariei, Ardealului, era odios întregului popor,

»...essendo sopra modo odioso a tutto il populo il nome del
Michele et ogn’uno aspira alia sua destrutione et morte...«— era
NT
convingerea lumii care observa evenimentele constantinopolitane.

Se pomenește că și Evreii din Constantinopol duceau o propa
gandă neîntreruptă în contra lui Mihai Vodă, atât în public,
CE
cât și în anturajul marelui vizir, ca în nici un caz să nu se ajungă

la încheierea unei păci, spunându-se că aceasta ar fi numai un
pretext pentru a înșela pe Turci. Companiile financiare cari be
I/
1) A. Veress. o. c., p. 232-3. = N. Buta, o. c., p. 17(5-7. Documentul

dat de d-1 Buta are data greșită (== 14 Septemvre), avizul fiind din 14
Octomvre, deci după înfrângerea lui Mihai Vodă la Mirăslău de care po
IAS
menește.
2) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 1064, 1280. — Hurmuzaki,
Documente, IVt, p. 165-6. — A. Mesrobeanu, o. c., p. 180.
CU
AR
7
neficiau de căderea politică a . Țării-Românești se vedeau primej
R
duite în existența lor, dacă opera politică a lui Mihai rămânea
durabilă.
LIB
Pentru toate acestea mai cumpăniau în defavoarea lui Mihai
Vodă, propunerile polone de a distruge pe domnul român, pro
mițând tribut pentru țările stăpânite de el. Polonii cereau Turci
lor să mențină pe Sigismund Bâthoryîn Ardeal, pe Ieremia Vodă
ITY
în Moldova, iar în Țara-Românească pe cineva devotat sultanului
— probabil, Simeon Movilă. Sultanul însuși scria în luna Oc
tomvre ..1600 regelui Poloniei '), că . a ordonat lui Mahmud pașa
din Vidin și lui Gâzi. Ghirai, hanul Crimeii, să meargă în contra
RS
lui Mihai îndemnând și pe Poloni să atace. Pretențiile Polonilor
nu conveniau muftiului care argumenta că Polonii, acum puter
nici, vor deveni .și mai . tari, fapt care ar putea în viitor aduce
VE
mult rău imperiului turcesc. El propunea ca Ibrahim să . trateze
mai departe cu Mihai Vodă, iar în acelaș timp marele vizir să
aibă forțele gata de luptă. Marele vizir răspunsese că deocam
dată nu se poate face nimic în contra domnului român. Dar în
NI
măsura în care înfrângerea suferită de Mihai Vodă înveselia pe

Turci, aceștia regretau că autorul fusese Basta, generalul impe
LU
rialilor, vechii lor dușmani.

Basta însuși trebui să suporte consecințele lipsei lui Mihai
de pe frontul creștin. Turcii au ocupat în această vreme neîm
piedecați Canișa12). Aceeaș scrisoare a mai păstrat și știrea că
RA
dela Constantinopol porniseră 2 beglerbegi cu armată: unul

pentru Țara-Românească, iar celalalt pentru Moldova. Turcii tri
miseseră și ordin pentru recunoașterea lui Sigismund Bâthory.
NT
Planul politic turcesc nu era deslușit, consta din măsuri provi

zorii, toate până acum hotărît dușmane lui Mihai Vodă.
Dintr’o scrisoare dela sfârșitul lunei Septemvre 3) a lui
CE
Sapan pașa de Cipru, care se găsia la Dunăre sub comanda lui

Mahmud, aflăm că acesta ajunsese la Rusciuc la 29 Septemvre,
iar a doua zi a trecut în Țara-Românească. Sub supravegherea
I/
1) Hurmuzaki—Iorga, Documente, XII, p. 1054.

2) A. Mesrobeanu, 1. c., p. 181.
IAS
3) Hurmuzaki, Documente, 1V2, p. 29—30. N. Iorga, Despre Cantacu-

cuzini, p. XLIII; cf. Banul Mihai Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor,
ed, N. Iorga, București 1902, p. 35—6.
U
R
8
RA
personală a acestui Mahmud începu reconstruirea cetății Giurgiu.
Aflând despre aceasta Mihai Vodă și fiul său cu multă supunere
și umilințe, ar fi cerut ajutor dela Mahmud în contra imperialilor. Pașa
LIB
dela Dunăre, subordonatul lui Mahmud, avea informații întârziate,
când trimitea scrisoarea aceasta, la data căreia de mult se rup-
seseră relațiile dintre Basta și Mihai. Basta a căutat ■— știm —
să-și justifice noua sa atitudine. Svonuri au circulat multe. Poate
ITY
o formă a celor din Ardeal într’o transformare turcească repre
zintă știrea că Mihai Vodă a căutat să înlesniască Turcilor ocu
parea Lipovei și Inăului și că emisarii domnești trimiși la Turci au
fost prinșijde imperialii cari din această cauză se pregătiau să-I atace.
RS
Basta își putea justifica astfel eșecurile militare începute imediat
după separarea de Mihai Vodă. Pașa Sapan putea prezenta acestea
la rândul său ca merite pe cari și le atribuia Mihai față de Turci
când le propunea pacea. Se mai poate admite că Ibrahim a pre-’
IVE
zentat la Constantinopol faptele în acest fel, pentruca să se rea
lizeze planul său politic, din care făcea parte și pacea cu Mihai
Vodă. Ar fi mai ușor de găsit adevărul, dacă am avea scrisorile
trimise de Mihai, iar nu știri despre acestea, colorate mai mult
UN
sau mai puțin după persoanele și locul, de unde pornesc.

Sapan pașa nu credea în ofertele din scrisorile domnului
român adăugând că acesta făcea declarațiile de alăturare la Turci,
pentru a eși din greul impas în care se găsia. Spre a sonda sin
AL
ceritatea lui Mihai Vodă, Mahmud i-a scris foarte abil, cerându-i
să-și trimită pe fiu său la Giurgiu și apoi obținându-se învoirea
sultanului, i se vor trimite ajutoare. Pentru a trata cu Mahmud
TR
trimisese Mihai Vodă pe Andronic vistierul, despre care scrisoa

rea lui Sapan pașa spune că era guvernatorul fiului domnesc.
Boerul muntean s’a oprit în drumul său undeva, departe de ta
N
băra lui Mahmud căruia pentru a merge la întrevedere i-a cerut

garanții cari să-i chezășuiâscă siguranța persoanei sale. A scris să i
CE
se trimită Denuis subași, neîndrăsnind altfel să vină la convorbire.

Mahmud n’a trimis pe subași. Andronic Cantacuzino — se pare —
a mers în tabăra turcească. De aici a fost trimis la Constantinopol,
unde,fiindcă a refuzat să se facă turc, a fost omorît. Așa spune
I/
o știre mai târzie ').

IAS
1) Vezi nota precedentă. A fost omorît Andronic de Mahmud pașa

la Giurg.u ? Așa cetim și ap, I. C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Canta
cuzino, București 1919, p, XXV.
CU
9
R
Este interesantă și părerea ' cercurilor turcești, părere cuprin
RA
să în scrisoarea discutată, că după căderea lui Mihai refacerea
politică a Turcilor la Dunărea de jos era prezentată ca fapt al unui
viitor foarte apropiat. Tot de aici aflăm că Mahmud a trecut Dunărea
LIB
și a cucerit Țara-Românească, înainte de a sosi oastea lui Zamo
yski. In partea aceasta din urmă1 scrisoarea
$4 1 nu corespunde între-
gului adevăr.
Știm și dintr'alte infoi^î^mîți|giâiarmata turcă a apărut la Du
ITY
năre și a trecut fluviul ceva înainte"rle lupta dela Teleajen.mai știm
căZamoyski a dat ordin să se retragă trupele turcești cari pustiau
în sudul țării. Știm că Nicolae Vodă cu oștirea principală mun-
teană trecuse în Ardeal, ca să facă joncțiune cu tată-său, pentru
RS
a opri înaintarea lui Basta *).
Era deci la această dată perfectă înțelegere politică și cola
borare militară turco-polonă în chestiunea lui Mihai Vodă.
E
De tratativele lui Mihai Vodă cu Mahmud se știa și la
Constantinopol. Bailul văzuse înainte de 1 Noemvre2) la solii
IV
lui Mihai arestați în Stambul o scrisoare adresată de acesta am
basadorului Franței la Constantinopol, care era rugat să intervie,
UN
ca sfetnicii sultanului să primiască propunerile lui Ibrahim și o

fertele de tribut ale solilor: 80 mii taleri pentru Transilvania și
Țara-Românească, iar 16 mii țechini, daruri cari fuseseră aduse
odată cu venirea soliei. Ambasadorul Franței pentru a nu deveni
AL
suspect — zice raportul din 1 Noemvre 1600 — numai și prin

faptul că a primit scrisori dela prizonieri, n'a intervenit pentru
acceptarea propunerilor, iar solii au continuat să rămână închiși.
TR
Cei 16 mii țechini cari, după sfatul muftiului, n'au fost primiți,
ca fiind dela un rebel, au fost depuși la un bancher public, dela
care se crede însă că vor fi ridicați sub vre-un pretext oarecare,
EN
bineînțeles, fără învoirea muftiului. In timpul, când Dimo și cu

însoțitorii lui suferiau regimul aspru al închisorîi turcești, se pre
cipitau la intervale mici, importante evenimente cari au hotărît
/C
soartea lui Mihai Viteazul.

După o quasi-împăcare cu Basta, a eșit Mihai din Ar
deal, crezând că poate opri invazia polonă.
SI
1) I. Minea, Românii din Brașov și Mîiaai Viteazul în Cercetări isto

rice VIII-IX nr. 1, p. 232 și urm.
2) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 28—29. — N. Buta, o. c., p. 181
IA
A. Veress, o. c., p. 277.

U
R
— 10
RA
La 12 Octomvre Mihai știa de sosirea Turcilor la Bucu
rești ')• Bande turcești cutreerau țara, unele ajungând până la
LIB
Gherghița 2), înainte de sosirea Polonilor. Contactul dintr * armata
lui Mihai și cea polonă începu, când cea din urmă ajungea în
regiunea Buzăului. Prin înfrângerea suferită de marele domn la
Teleajen (20—21 Octomvre 1600), Țara-Românească era des
ITY
chisă Polonilor. Pe noi ne interesează aici că’n acelaș timp trupe
turcești cutreerau părți din țară s).
Turcii lui Mahmud au rămas în țară până la căderea ză
pezii, când au trecut înapoi Dunăre *).
RS
înainte de lupta dela Argeș, mai bine zis, înainte de lupta dela
Teleajen Turcii ajunseseră până la Târgoviște. Aici pentru a apăra
țara în contra Turcilor lăsase Nicolae . Vodă la plecare în Ardeal
pe banul Craiovei. O știre . constantinopolitană din 13 Noemvre
IVE
1600 spune că un ienicera tăiat capul acestui ban în Târgoviște.
Suntem îndreptățiți să admitem că a fost o luptă . pentru .apăra
rea Târgoviștei între oastea _ banului și oștirea turcească invada
UN
toare. Banul a căzut în luptă. Capul lui la 13 Noemvre amintit

sosise la Constantinopol trimis de Mahmud. Era capul lui Ca
lotă banul5). .
A urmat lupta pierdută de Udrea banul la Argeș (25 ( Noemvre
1600). După aceasta acum nenorocosul domn . _ prin pasul Vulca
AL
nului, lua drumul Vienei. Dar înainte de a porni pe acest drum,

care putea fi și îndoelnic în rezultate, viteazului . domn i s’a re
zervat o mică bucurie. Cete turcești ale ■ pașilor de Vidin și Nico-
TR
pol, trecând Dunărea voiră să-l arunce înapoi în mijlocul Polonilor.

Dar Turcii fură înfrânți de banul CraioveiG), trimis de domn în
N
1) Hurmuzaki, Documente, IVP p. 161—2. — N. Iorga. Ist. arm. rom.

h, p. 54—5 — A. Veress, o. c., p. 277—8.
CE
2) Al, P. Ilarianu, Tesauru de monumente istorice, III, p. 267—8.

3) A. Lăpedatu/ Din zilele de cădere ale lui Mihai Vodă Viteazul, Bu
curești, 1908, p. 13 și urm. Cî. și I. Minea, Despre lupta dela Teleajen în
Cercetări istorice IV2, p. 150 și urm.
4) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 35—6. •
I/
5) La 26 Ian, 1600 Nicolae Vodă întăria acestui ban niște moșii (Arh
Stat., București, secț. ist., după fișa Boga); cf. și I. C. Filitti, Banatul Ol
IAS
teniei și Craioveștii, p. 102.

6) Al. P, Ilarian, Tesauru de monumente istorice, I, p. 268 — A. La-
pedatu, o. c., p. 20—1. — N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul scrisă de el
însuși, București (An. acad. rom. s. III), p. 9—10.
CU
R
11
RA
contra lor și lăsară pe câmpul de luptă, multe steaguri cari vor
însoți cu amintirea lor frumoasă pe domnul plecat în drumul
nouilor speranțe. ' Lupta aceasta, de care vorbește Mihai în me
LIB
moriul său către împărat a fost, de bună seamă, înainte de
lupta dela Argeș și a fost condusă de acelaș Udrea banul. Ca
lotă banul amintit fusese subaltern al acestuia și locțiitor, căci
Udrea din primăvara anului făcuse parte din regenții lăsați de
ITY
Mihai în Moldova.
Relativ la locul de refugiu al marelui domn, bailul vene-
țian știa din cele raportate de Mahmud pașa că Mihai Vodă
trecuse în țările împăratului, dar că. . totuși s’ar preda în
RS
mânile lui Ibrahim, pe care anume a mers să-l găsiască. Bai-
luî credea că Mahmud scria astfel la Constantinopol, pentru
a releva anume că domnul a fost apărat . întotdeauna de marele
VE
vizir. Acelaș. adaogă informația primită din alte cercuri că Mihai
prefera să meargă la primul sau inamic care singur îl poate
scăpa prin trecerea mare de care se bucură la sultan. . I se
NI
atribue lui Mihai declarația că imperialii, Polonii, Transilvanii,
Muntenii și Moldovenii de atâtea ori l-au înșelat până . acum,
declarație ce ar fi făcut-o înaintea trupelor sale, când se des-
LU
părția de ele, pentru a merge la împărat. Se poate admite

atare atitudine? O judecată, superficială chiar, asupra evenimen
telor se opune afirmațiilor cuprinse în raportul bailului. Ce spe
A
ranță putea pune Mihai, după lupta dela Argeș, în sultan și’n
Turci și deci și’n mediațiunea și bunăvoința lui Ibrahim ? Evi
TR
dent, nici una. Dar Mahmud — reiese din știrile păstrate — că
uta pe orice cale și cu orice mijloace să înnegriască pe Ibrahim
la Constantinopol, în cercurile turcești, total satisfăcute prin no-
EN
uile evenimente dela Dunăre și Carpați. Mahmud voia să pro

ducă și căderea lui Ibrahim și să se prezinte pe sine ca salvator
al lumii turcești. N-a scris acelaș că el și nu cancelarul polon a
/C
recucerit Țara-Românească?
Evenimentele dela Dunăre erau principalul subiect al di
scuțiilor constantinopolitane : așa se explică știrile contradictorii
despre drumurile lui Mihai după lupta dela Teleajen ’).
SI
Toate aceste păreri deosebite arată îngrijorarea cu care îi

IA
1) Pentru toate acestea, vezi: Hurmuzaki, Documente, 1V2, p. 31—32,

33—34.
U
R
— 12 —
RA
urmăria acela care fusese domnul tuturor Românilor. Dar ade
vărul este că domnul care prin propriile lui puteri reușise să
reînvie pentru un scurt timp vechea hartă a Daciei, mergea acum
LIB
pe drumul din care spera să-i vie mântuirea. Tot timpul fusese
credincios împăratului și dacă într’o vreme începuse tratative de
pace cu Turcii, explicația o avem în politica de ezitare practi
cată de Habsburgi și răceala acestora la un moment dat față de
ITY
domn. A căutat relațiile cu Turcii, pentru a câștiga timp și a
face față unor împrejurări anume. Nici un document nu pro
bează până la certitudine gândul lui Mihai de a părăsi cauza
creștină. Pe de altă parte ne aducem aminte că atunci, când trata
RS
pacea cu Turcii, se gândia să fie cuprinși în ea și imperialii.
Iar dacă avem drept să aranjăm oarecare calcule politice în le
gătură cu ceeace nu s’a făcut, putem afirma adevărul că la înce
VE
putul anului 1600, o pace turco-habsburgică, alături de pacea
turco-română, ar fi adus mai mari avantagii creștinătății, decât
pacea care s’a încheiat la Gura Jitvei.
NI
Epilogul înfrângerii lui Mihai cătră sfârșitul anului 1600 îl

reprezintă soartea ce a avut-o solia domnească surprinsă de eve
nimente la Constantinopol.
LU
Solul lui Mihai Viteazul care stătuse închis încă dela înce
putul toamnei, când se aranjase conspirația polono-turcă în con
tra lui Mihai, după înfrângerea dela Teleajen, la intervenția lui
Hafiz, vechiul dușman al acestui Dimo, a fost condamnat la moarte
RA
și executat în chinuri groaznice. Altă informație prezintă omorî-

rea lui Dimo ca o răzbunare a lui Hafiz în contra lui Assan
Gemis, subalternul marelui vizir Ibrahim, din al cărui lagăr por
NT
nise solia.
Condamnarea este arătată în rapoarte contimporane ca pe
deapsă și răzbunare că Dimo înșelase pe Hafiz. Un cronicar turc
CE
arată că acest Dimo trecuse peste Dunăre în Balcani muniții pen-

fru oastea lui Mihai ce veni apoi și le prezentase lui Hafiz, atunci la
Nicopol, ca saci cu tribut dedus Porții. Din 13, 18 și 26 Noemvre
1600,avem rapoarte despre sfârșitul groaznica) solului Dimo.Turdi
I/
au căutat să-și scuze crima afirmând că Dimo era un falș am

basador și deci nu se putea bucura de privilegiile dreptului gin
IAS
ților cari revin solilor. Ei ziceau că Dimo e Grec din Pera, deci
la acea dată supus otoman răsculat în contra sultanului.
Rapoartele bailului venețian descriu în amănunte torturile
CU
R
13
RA
cărora a fost supus nenorocitul Dimo, Cetim :»....a fost jertfit acel
biet Dimo, ambasadorul lui Mihai, care e creștin și de națiune
perotă, pe care l-am văzut într’un spectacol îngrozitor, pe când
LIB
eram atent să observ pe sultan. Trecând pe dinaintea lui îl du
ceau pe un cal, legat între niște lemne cari alcătuiau o targă
(cadrega) pentru a-1 susține. Și i-au înfipt în fiecare braț un cuțit,
avea urechile tăiate, i-au făcut câteva tăeturi în piept și în spate,
TY
i-au tăiat carnea făcând-o în niște fășii cari atârnau din răni
(piaghe) și i-au legat dinainte două torțe de vânt, care înclinân-
du-se înainte și dinapoi, pe măsură ce se consumau, picurau cu
SI
foc în acele răni aproape frigându-le, pentru a-I duce apoi la spân
zurătoare ’). Sultanul care nu iubia viața lăgărului de război, privia
ER
cu plăcere atari spectacole. Și-a oprit calul la vederea acestei schin
giuiri și a aprobat-o«.
Dar, cum era și firesc, multă lume a dezaprobat această
monstruozitate, chiar din Turci, mulți au condamnat-o. Ibrahim
IV
s’a supărat și s’a plâns sultanului, în urma cărui fapt Hafiz Ah-
med a fost îndepărtat din slujba de caimacam și închis. Tova
UN
rășii de închisoare ai lui Dimo s’au bucurat de o soarte mai

bună. Ei au fost liberați și dăruiți la plecarea acasă cu haine
scumpe. Bailul venețian are informația că această purtare a Tur
cilor se datorește faptului că solul transilvan — e vorba de acel
AL
Bernadffi—era rudă cu un personagiu important din Transilvania.

Sfârșit silnic a avut și căpitanul lui 'Mihai Viteazul, Deli
Marcu. Viteazul ostaș rănit la picior, căzut prizonier, a fost trimis
TR
la Constantinopol de Mahmud, dimpreună cu alți 5 prizonieri,

steaguri etc. La interogator, în prezența sultanului, a răspuns cu
multă îndrăsneală. Deli Marcu a arătat că Mihai Vodă se gân
EN
dește să vină cu armele la Constantinopol și că de toate ispră

vile marelui domn sultanul e vinovat, fiindcă a dat Tara-Româ-
nească unui așa »villano furioso«. Adăoga că Mihai Vodă n’a
/C
trimis după pace la Ibrahim, fiindcă preferă înțelegerea cu Hab-
1) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 31—32, 32, 33—34, 251—52. — N.

Bălcescu, Românii sub Mihai Vodă Viteazul, ed. Al. Lapedatu, București.
SI
1908. p. 322—23. Bălcescu a pus moartea solului înainte de înfrângerea

lui Mihai, când încă Polonii nici nu intraseră în țară. Hammer, o. c., p. 644
IA
și urm.
U
AR
sburgii. Deli Marcu a refuzat să-și scape viața turcindu-se și a
R
fost decapitat ')•
Intre ' jertfele date dușmanilor la sfârșitul anului 1600 a fost
LIB
și Calotă, banul de Craiova, despre care amintește și scrisoarea
bailului venețian din 13 Noemvre 1600, unde citim că banul a fost
omorît în Târgoviște de un ienicer, iar-Mahmud i-a ‘ trimis capul
la Constantinopol 2), precum am mai scris.
ITY
r, „ . .... Mahmud prin toate acestea căuta să
Urmări politice. , . _ . ,. . w
arate la Constantinopol ca rezerva sa
față de tratativele cu Mihai a fost întemeiată și că el este auto
RS
rul prăbușirii politice și războinice a domnului român. Era în
toate acestea și ambiția lui Mahmud de a interioriza pe Ibrahim
pașa, marele vizir, poate chiar de a-1 distruge. Dar cercurile ofi
ciale turcești au trebuit să facă repede cunoștință cu acea reali
VE
tate a faptelor care îngrijora pe muftiu, precum am văzut. Noua
situație poiitică la Dunărea de jos era creată de Poloni, de Za-
moyski ale cărui aranjamente făcute au trebuit să fie primite la
NI
Constantinopol.
Reîncepea suzeranitatea polonă asupra Țării-Românești, Mol
LU
dovei și acum se întindea și ' asupra Ardealului, unde Turcii au

trebuit să admită pe un fost răsvrătit în contra lor.s).
Nouii domni trebuiau să primiască dela Constantinopol in-
signiile domniei, fără darurile bogate, date când le aduceau ei în
RA
persoană.
Lui Mahmud nu-i convenia situația lăsată de biruința lui
Zamoyski, fiindcă în anturajul său se afla fiul lui Mihnea Tur
NT
citul, un copil de 16 ani, din care voia să facă domn în Țara-

Românească. Turcii ar fi dorit să se restabiliască situația anteri
oară toamnei anului 1594, când foloasele împărăției erau mari.
De aceea se discuta la Constantinopol că în așa formă pacea
CE
turco-polonă, nu poate fi trainică, că Poarta nu putea tolera să

fie lipsită de foloasele ce le avea din țările românești.
I/
1) Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 34—35, 252—3. N. Iorga, Despre

Cantacuzini, 1. c.
2) Hurmuzaki, Documente, IV.2, p. 31—32.
IAS
3) N. Iorga, Geschichte des rumănischen Volkes II, p. 31—3 — A.

Otețea, Știri italiene privitoare la țările românești (1592—1608) în Cercetări
istorice, anul IV, nr. 1, p. 52.
CU
R
— 15 —
RA
Din acelaș motiv generalul dela Dunăre primia ordin să în-
tăriască cetatea Giurgiu. Numărul soldaților din garnizoană fu mă
rit pânăla 10 mii, iar pentru plata și întreținerea lor a fost afec
LIB
tat tributul pe acel an al Țării-Românești.
Din ' cercurile lui Mahmud trebue să fie și știrea care arată
că Polonilor le-a fost ușor să pună în domnie pe Simion Movilă,
după ce Mahmud a distrus cele 2 cetăți, București și Târgoviște.
ITY
Dar Turcii, de o cam dată, nu puteau face altfel și au trimis lui Si
mion Vodă Movilă prin Caraiman aga cuca și steagul ’). Prin aceasta
și alte îngenunchiărî ale Turcilor în ’prima lună a anului 1601,
se înlătura, pentru un timp, antagonismul din calea armoniei
RS
turco-polone 2), cari deși latent, continua să existe. N-a isbucnit mai
de vreme, fiindcă n’a dat răgaz situația de pe frontul luptei cu
Habsburgii și ' Mihai. Turcii au aprobat faptul că Sigismund Bâ
VE
thory, a fost proclamat principe în dieta dela Cluj din ' 24 Ianuarie
1601. Un raport din 18 Decemvre 1600 al baiiuluis), deci ' depe
timpul când nobilimea ungurească era împărțită în două tabere,
una pentru imperiali desemnând ca guvernator pe arhiducele
NI
Maximilian, iar alta favorabilă lui Sigismund Bâthory — dă ca
sigură știrea că Ibrahim pașa ar fi trimis o scrisoare nobililor,
LU
prin care le cerea alegerea lui Sigîsmund. Pentru a-i hotărî mai
repede marele vizir le ' promitea iertarea tributului pe 5 ani, apoi
scăderea tributului la 10.000, amenințând că altfel va preface
totul în ruine.
RA
Și nunțiul papal din Polonia știa că proclamarea ca prin

cipe a lui Sigismund Bâthory s’a făcut prin intervenția Turcilor
cari i-au iertat pentru 3 ani tribiûiû 4). Reprezentantul papal arăta
T
la 22 Aprilie 1601, că Sigismund Bâthory la primirea domniei s’a

EN
obligat să accepte steag dela Turci, să nu se poată căsători fără

consimțământul lor, iar ultima obligație luată de principe era cu
cerirea cetăților de margine ale Transilvaniei, ajunse sub Habs-
burgi5).
/C
1) Hurmuzaki, Documente, 1V2, p. 33—34.

2) A. Mesrobeanu, Documente din Arhiva Vaticanului referitoare la
Mihai Viteazul, în Cercetări istorice V-V1I, p,27. — Hurmuzaki-lorga, Do
SI
cumente, X11, p. 1186.

3) A, Veress, o. c., p. 282.
4) N. Buta, o. c., 193.
IA
5) lbidem, p. 208-9. Pentru capitulațiile încheiate între sultanul Mo-

hamed 111 și Sigismund Bâthory, vezi Hurmuzaki, Documente IV2, p.
253—6,
U
R
RA
— 16 —
Au fost decapitați la Cluj nobilii cari ținuseră cu imperialii,

apoi noul principe a plecat la Alba-Iulia, unde îl aștepta pașa
LIB
de Timișoara, înaintea căruia trebuia să depună jurământul de
fidelitate '). Ca urmare a acestui jurământ trebue privită amba
sada principelui , ardelean la Constantinopol *) înainte de 20 Mai
1601, pentru a prezenta sultanului omagiu. Totodată solii tran
ITY
silvani cereau ajutoare pentru securitatea statului și garanta
rea noui situații, periclitate de armatele lui Mihai Vodă și Basta
cari făceau joncțiune în nordul principatului.
Pentru a ajuta mai bine pe Sigismund Bâthory, Turcii s’au
RS
gândit să facă pod peste Dunăre3*). Ieremia și Simion Movilă
primiseră ordin să dea ajutor principelui ardelean. Ibrahim pașa
îi trimisese într’un ajutor 20.000 soldați. Și Mohamed pașa, trimi-
IVE
’ sese un ajutor de oaste tătărască lui Sigismund Bâthory în con
tra lui Mihai Vodă *).
Atitudinea Turcilor față de Odată cu sosirea lui Mi
Mihai Vodă ViteazAil în a hai Vodă la Cașovia, în
UN
nul 1601. Scrisorile apocrife. drumul revanșe, presa

timpului, care în ultima vreme păstrase numai ecouri vagi, reîn
cepe acum să dea bogate relatări asupra nouilor evenimente în
cari domnul român va juca un rol așa de însemnat. Și pentru
AL
Turci reapariția lui Mihai, la orizontul de luptă, însemna noui, mari

primejdii.
Din Belgrad Mehemet aga la 19 Mai 1601 scria căpitanu
TR
lui Nâdasdy ca să opriască oștiie lui Mihai Vodă cari amenin

țau Ardealul. Turcul adăoga că voia menținerea păcii, dar ată-
cându-se Ardealulcare s’a repus sub suzeranitatea turcească, răz
N
boiul devine iminenn5).

La aceasta Nâdasdy răspundea în 19 Iunie lui Mehemet
CE
și lui Murad pașa de Buda că Ardealul a fost și trebue să ră

mână al imperrallior e).
1) Ibidem, p. 192.
2) A. Mesrobeanu, o. c., p. 30.
I/
3) N. Buta, o. c,, p. 218. — A. Mesrobeanu, o. c., p. 31 ; A. Veress ■

o. c., p. 371—2 ;
IAS
4) A. Veress, o. c„ p. 373-4, 386; N. Buta, o. c., p, 224; Hurmuzaki,

Documente, IVtt p. 264.
5) A. Veress, o. c., p. 367-8.
6) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 1196, 1197; Hurmuzaki, Do
cumente, IIj, p. 256»7.
CU
17 —
R
RA
După Mirăslău avem numai acte de dușmănie ale lui Ibra
him pașa față de Mihai. Acesta la 19 Februarie12) scria ducelui
de Mercoer, că domnul român, după cum a înșelat pe Turci,
tot așa va înșela și pe Habsburgi. Ibrahim deci în acest timp
LIB
era dușman hotărît al lui Mihai, de care toată lumea turcească
se temea. Habsburgii aveau absolută nevoie de prezența dom
nului român pe frontul din Ardeal. Numai el putea readuce vre
mea dinainte de 18 Sept. 1600.
ITY
Turcii o știau și de aceea au urmărit cu mare îngrijorare ac
tele lui Mihai. Un agent imperial comunica arhiducelui Mathia
la 9 Iunie 1601 din Vesprim despre frica ce o au Turcii de un
RS
eventual atac pe la spate al lui Mihai Vodă, în timpul când oa
stea turcească se afla prin părțile Granuluia). Din Belgrad dela
15 Iulie ibrahim pașa scria lui Sigismund Bâthory 3), să omoare
pe nobilii cari se alăturaseră lui Mihai Vodă în timpul scurtei
VE
stăpâniri asupra Ardealului și să prindă pe fiul lui Mihai Vodă
și să-l ascundă.
înainte de lupta dela Guruslău, statul major turcesc vedea
NI
în Mihai Vodă pe cel mai redutabil dușman, iar după luptă, lui îi
va atribui înfrângerea lui Sigismund. Și totuși pe acest drum
LU
al . ultimei victorii, dar și al tragicului sfârșit se pune în seama

lui Mihai Vodă cea mai sfruntată infamie: scrisori de trădare
ale cauzei creștine.
S'a insinuat că aceste scrisori au fost găsite la un sol al
RA
Iui Mihai Vodă, lângă frontiera dinspre Polonia și erau adresate,

una marelui vizir Ibrahim pașa 4), iscălită de Mihai Vodă și a
a doua scrisă în latinește de banul Mihalcea, având și iscălitura
NT
domnească, era trimisă boerilor munteni Udrea, Negrea cluce

rul și Stoichiță, purtând data de 1 Mai 1600 din Cașovia
(K^îsii^t?)5). Amândouă scrisorile conțin injurii la adresa imperia
CE
lilor și comunică hotărîrea lui Mihai Vodă de a se alătura

Turcilor.
Mărturiile vremii relatează cu bogate amănunte și comen
/
1) Hurmuzaki -Iorga, Documente, XII, p. 1151.

2) Ibidem, p. 1191 — 1193; A. Veress, o. c„ p. 375.
SI
3) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 1204,

4) Hurmuzaki, Documente, IVu p 278-9. Aici e traducerea latină a
originalului slavon care-1 vom discuta mai jos,
IA
5) Ibidem, p, 249-50.
2 - II
U
18
R
RA
tează variat aceste scrisori. Astfel aflăm că lui Basta i s’a trimis
de către Sigismund Bâthory copia unei scrisori pe care Mihai
Vodă ar fi scris-o lui Ibrahim pașa oferind supunere sultanului.
Aceste avize păstrează și știrea că domnul român chemat de
LIB
Basta pentru a se justifica, a declarat cu jurăminte solemne că
nu-i vinovat, scrisorile fiind plăsmuiri ale Ardelenilor cari vor
să se răzbune în contra lui. Mai adăoga marele domn că în cu
rând se va descoperi nevinovăția sa ’).
ITY
Autenticitatea acestor scrisori a fost prima dată pusă în
discuție în istoriografia română de d-1 lorga în »Basta și Mihai
Viteazul«, lucrare apărută în 1895. Redactarea celor două scri
sori este prezentată »ca o legătură să se vadă între ele«,
RS
scrisoarea adresată boerilor trebuia să confirme autenticitatea ce
lei adresate lui Ibrahim1 23). Descoperirea falșului a pornit dela
scrisoarea adresată boerilor și scrisă latinește de banul Mihalcea.
VE
Apoi datarea din Cașovia la 1 Mai, când Mihai Vodă nici nu a
junsese acolo, a fost încă un argument pentru surprinderea fal
șului s). Felul, cum e iscălit domnul în această ultimă scrisoare,
NI
»Ego Michael Voevoda«, a fost un indiciu că e un falș. Nu așa
era iscălit Mihai în corespondența sa latină456). Falșul s’a descope
rit complect, când a găsit și publicat originalul scrisorii slavone
LU
profesorul Iviid 5). Profesorul Ivic n’a putut însă da concluziile

adevărate istorice în legătură cu scrisoarea aceasta.
D-1 Iorga a reluat discuția acestei scrisori în baza unei fo
A
tografii a originalului descoperii e) și a reușit să evidențieze falșul.

Analizând cuprinsul scrisorii, constată d-I lorga »că nu este ni
TR
mic care să se potrivească nici cu împrejurările nici cu firea lui

Mihai« 7). Scrisoarea nu putea avea nici obiect, fiindcă în momen
EN
1) Buta, o. c., p. 231-2; A. Mesrobeanu, o. c., p. 33; A. Veress, o. c.,

P, 384-5.
2) S. Dragomir, încă ceva despre scrisoarea apocrifă a lui Mihai Vi
teazul în închinare lui N. lorga, p. 143.
/C
3) N. lorga, Basta și Mihai Viteazul, București, 1895, p. 54 și urm,

4) Andrei Veress, Despre semnătura latinească a lui Mihai Viteazul
în Revista arhivelor I, p. 409-11.
5) Prilozi za Knizevnost jezik, istoriju i folklor, VI, 1925, p. 134 și
SI
urm.; vezi Revue historique du Sud-Est europeen, 1927, p. 7—9.

6) N. lorga, Există o scrisoare de trădare a lui Mihai Viteazul ? (An.
Acad. Rom. s. III).
IA
7) Ibidem, p. 10.
CU
R
— 19 —
RA
tul, când ajungea în mâna generalului Gonzaga, Mihai Vodă era
în bună înțelegere cu Habsburgii dela cari primise ajutoare pen
tru a-și putea întocmi armata. Scrisoarea slavonă atribuită lui Mihai
LIB
Vodă este apoi lipsită de acea familiaritate cu care obișnuiau să
scrie domnii români marelui viziT'), n’are data de lună, an, nici
pecete, lipsuri cari nu pot fi puse în sarcina grabei cu care a
fost alcătuită, după cum afirmă d-1 Ivii:12).
TY
După facsimil caligrafia destul de îngrijită, presupune ră
gaz în alcătuirea ei. S’a mai dovedit că în scrisoare nu avem cu
noscuta iscălitură a lui Mihai, ci un falș 3). Apoi d-1 Dragomir a
arătat că scrisoarea este plină de greșeli de limbă și ortografie.
SI
D-1 Dragomir înclină însă în a crede că autorul nu poate
fi, decât un Român ardelean, care știa slavonește și anume vre-un
ER
meșter caligraf care copia manuscrise bisericești în această
vreme. Aceasta afirmațiune ar fi atestată și de termenul generic
Sași pentru Nemți, întrebuințat de Românii ardeleni etc.
IV
Acelaș susține că textul slav nu poate fi atribuit unui Mol
dovean și pentru motivul că nu conține nici unul din rusismele
UN
inerente unui text slav de origine moldovenească, etc.

•Dacă am putea da crezare deplină cronicarului contimpo
ran, Ștefan Szamoskozi, ar trebui să ne oprim la amănuntul ce
ni-1 relatează, că adică tâlcuirea scrisorilor, s’a făcut înaintea lui
AL
Sigismund de către un tânăr făgărășan, Ștefan Boeriu. Nu-i ex

clus, ca interpretul acesta să fi redactat el însuși scrisoarea slavă
pentru a servi lui Sigismund Băthory» 45), scrie d-1 Dragomir.
TR
Szamoskozi care știa de scrisoarea atribuită lui Mihai Vodă

al cărei conținut îl și dă în opera sa, ne face cunoscut precis locul,
unde au fost prinși curierii,—Caransebeș—față de lipsa de pre
cizie a documentelor cari arată că au fost prinși aproape de granița
EN
lonă. Tot dela acest contimporan aflăm că diacul Sovenyfalvi

trimis de Sigismund a dus generalului Gonzaga scrisoarea B).
Scopul scrisorii era să-l compromită pe Mihai în fața im
/C
1) Ibidem.
2) Ibidem p. 12; S. Dragomir, 1. c., p. 144.
3) N. Iorga, o. c„ p. 21—22.
SI
4) S. Dragomir, o. c„ p. 149-50.
5) I. Crăciun, Cronicarul Szamoskozi și însemnările lui privitoare la
Români (1566—1608) Cluj, p. 149-50.
IA
U
— 20 —
R
perialilor. Chestiunea a discutat-o și d-1 Veress, care cu probe
RA
puternice subliniază falșul ').
Acelaș scoate în evidență că data uneia din cele 2 scrisori
primite de Gonzaga în traducere italiană nu corespunde cu rea
LIB
*.
litatea fapteloi Ea poartă data din Cașovia 1 Mai 1601, când
Mihai Vodă nici nu ajunsese acolo. Mihai a sosit în Cașovia
abia la 11 Mai. Acest lucru a fost observat și de Gonzaga, ceeace
îl făcea să semnaleze împăratului neîncrederea în copia scrisorilor
TY
și a rugat pe Bâthory să-i trimită originalele 2).
D-I Veress citește Mai ultimul cuvânt al scrisorii, cuvânt care
pentru alți . cercetători și la orice observator al facsimilului e vorba
slavonă pentru lună. D-1 Veress adaogă că a văzut vorba Mdia
SI
în original, când l-a cercetat în 1896 și că data de 1 Mai 1601
e însemnată de o mână contimporană pe dosul traducerii lati-
ER
tinești a originalului slavon. Acelaș are dreptate, când scrie că
data originalului a putut fi numai după stilul vechiu, deci după
stilul nou e 11 Mai 1601.
IV
De scrisoarea falșă a aflat domnul și imediat i-a scris lui
Gonzaga, rugându-1 tot deodată, că la eventualele tratative de pace
UN
între imperiali și Ibrahim să ia și dânsul parte 8).

Totuși Mihai continuă să fie bănuit și supraveghiat. La a
ceasta sfătuia pe Gonzaga arhiducele Mathia din Viena la 6 Iulie.
Acelaș confirmând primirea scrisorii falșe adăoga: »In ceeace
AL
privește scrisoarea voevodului, ne aducem aminte că el, voevo-

dul,. s'a rugat ca, dacă vor veni în viitor scrisori pentru dimi
nuarea lui și pentru a provoca bănuială sau neîncredere la Ma
TR
iestatea Sa împăratul, să nu li se dea crezare. Dacă aceste scri

sori sunt plăsmuite de Ardeleni și sunt imputări falșe, vor do
vedi originalele pe cari vă veți grăbi să le aveți în mână și vre-
mea...« *). La 4 August Mihai Vodă ruga pe împărat să nu dea
N
crezare răuvoitorilor lui cari îi doresc peirea 5).

CE
1) A. Veress, Scrisorile apocrife ale lui Mihai Vodă Viteazul în Re

vista istorică română, 1932, voi. II, îasc. IV. p. 382.
2) Hurmuzaki, Documente, IVi, p. 255; A. Veress, o. c., p. 382-3.
3) A. Veress, Documente, p. 384-5; Idem, Scrisorile apocrife, etc.
/
1. c., p. 384.
SI
4) A. Veress, Documente, p. 390; N. Iorga, O culegere de acte de

spre Mihai Viteazul în Ardeal în Revista istorică anul XIX, 1933, p. 356.
5) S. Dragomir, o. c., p. 152.
IA
CU
R
21
RA
Dar ceeace oficialitatea întârzia să recunoască, presa tim
pului prin avizele sale pornite din diferite centre seziza adevă
LIB
rul alături de declarația și faptele lui Mihai.
Aducem aci câteva. Relația vieneză din 7 Iulie 1601 califica
scrisorile de-adreptul falșe, făcute de Sigismund cu scopul de a
intriga, fără însă să-i fi reușit planul *). Categoric este și un ra
ITY
port din 16 Iulie trimis dogelui, unde arată plăsmuirea lui Si
gismund ; se scrie »aveva fatta una lettera fin ta come scritto dai
Valacco al Turco con diverși tratamenti e mandatala al signor
Basta come interceta per metter il Valacco in mala fede di lui,
RS
che pur troppo l’ho, maiestata e scoperto la invenzione, ne ha-
veva Tintenta che si pensavo 123).
Mihai Vodă fusese și mai înainte combătut prin scrisori
VE
falșe. Am scris relativ la acea scrisoare a lui Mihai Vodă către
pașa de Tighina despre care Zamoyski îi comunica hatmanului
Lituaniei ').
Interesantă de știut este convorbirea ce-o avea la Belgrad
NI
solul unei căpetenii imperiale cu Ibrahim pașa, în timpul când
Mihai Vodă era suspectat pentru scrisorile amintite.
U
Marele vizir care l-a primit foarte bine, i-a comunicat acestuia
că Mihai Vodă ar trebui pedepsit de împărat, căci altfel »toate lu
AL
crurile importante începute, nu vor ajunge la nici un sfâii'șit

* și e
vorba de sigur de pacea care nu se putea încheia din cauza lui
Mihai Vodă. Că Turcii erau bucuroși să-și petreacă' timpul cu tra
TR
tative de pace, fiindcă se . temeau mult de domnul român, ne a

rată știrea aceasta, o informație din această vreme 4).
Moartea vizirului Ibrahim, întâmplată înainte de 22 Iulie
— poate la 10 Iulie, — a pricinuit de sigur multă încurcătură
EN
Turcilor. Știm că Ibrahim a ajutat cu trupe pe Sigismund pe

care-1 aștepta înfrângerea dela Guruslău. Marele vizir a scris și
lui Ieremia Vodă să ajute dimpreună cu frate-său, Simion Vodă,
/C
pe Sigismund în contra lui . Mihai5).
1) A, Veress, o. c., p. 390; N, Iorga, 1, c., p. 357.

SI
2) Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 220 ; M. Laskaris, 1. c., p. 206 și

urm.; A. Veress, Scrisorile apocrife, etc., 1. c., p. 384.
IA
3) Vezi Cercetări istorice pe 1934, No. 1, p. 164.

4) Hurmuzaki, Documente, IV,, p. 256.
5) A. Veress, o. c., p. 373,
CU
RY
— 22
RA
După moartea lui Ibrahim a fost mare vizir provizoriu Mu-
rad pașa, până la numirea definitivă a lui Hassan pașa, fiul be-
glerbegului de Babilonia, Mehemet pașa.
LIB
La Belgrad se adunau acum oști pentru a ataca Granul ’).
Dar înfrângerea lui Sigismund la Guruslău a stricat toate planu
rile turcești.
Murad pașa și Mohamed pașa de Buda pe la 10 August 1601,
TY
reproșau comisarilor imperiali că au trimis pe Mihai Vodă cu oaste
în contra lui Sigismund Bâthory investit de sultan. După 3 August
din Solnoc ceaușul Risvan comunica pașei de Erlau victoria aceluia
SI
căruia i se zicea »il malvagio et scomonicato Michal Vaivoda«. Cea
ușul știa că Sigismund își reface oștile, pentru care scop a primit
ajutoare dela Becteș pașa. Turcul își manifesta speranța că va veni
R
răzbunarea în contra lui Mihai Vodă cu oștile cari se strângeau
VE
și cu cele cari vor fi aduse de Hassan pașa ajuns la Bel
grad 1234). Intr’adevăr noul serdar trimisese nu după mult timp din
Belgrad pașălelor din Timișoara și Erlau, 4 sau 5 begi ca ajutor
în contra lui Mihai Vodă. Peste aceștia comanda Ibrahim beg3).
NI
Victoria lui Mihai Vodă a cauzat între Turcii din raiaua turcească
mult sânge rău și îngrijorare. Pretutindenea lumea turcească vor
LU
bia numai de Mihai, fapt care impune concluzia că marelui domn

i se datorește în cea mai mare măsură înfrângerea lui Sigis
mund *). Deci după 24 Ianuarie 1601, situația politică și militară a
Turcilor exclude tratative ale lui Mihai cu aceștia, ceeace este do
RA
vadă peremptorie că scrisorile despre cari am spus că i s’au a

tribuit lui Mihai, n’au putut porni dela acesta. Puțină vreme după
reîntoarcerea lui Mihai în locurile, unde nu-1 doriau Turcii, a
T
urmat prăbușirea acelui sistem politic care începuse după căde

EN
rea lui Mihai. Deaceea nu mică a fost bucuria în lumea tur

cească, când s’a primit vestea despre sfârșitul tragic al domnului
român 5). Turcii se temeau numai că știrea e falșă. Bailul la 23
/C
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente, - XII, p, 1208-10; Hammer, o. c,

p. 644 și urm.
SI
3) Ibidem, p. 1227.
4) Ibidem, p, 1214; N, Iorga, Istoria armatei românești, ed. II, voi. II,
pag. 68.
IA

CU
R
— 23
RA
Septemvre 1601 semnala marea grijă ce o au Turcii pentru ve
nirea confirmării morții lui Mihai Vodă, fiind pentru ei o bună
știre ’). Reprezentantul dogelui ne-a păstrat știrea că vestea
LIB
morții marelui domn a liniștit cercurile constantinopolitane, cari
trăiseră cu frica că Mihai Vodă ar fi putut revolta într’o zi toată
Grecia. Intr’adevăr Grecii, ca și alți creștini din Balcani, din
Ucraina etc., au văzut întotdeauna în marele domn, pe omul care
ITY
i-ar fi putut scăpa de jugul turcesc 1 234). Iată de ce asasinul lui
Mihai, Basta, a trebuit iarăși și iarăși să-și justifice fapta în care
lumea creștină avea drept să vază o mare crimă în contra cre
știnătății, ceeace de fapt a fost.
RS
E vremea, când se discută scrisorile apocrife din nou și
se inventează alte acuze, despre alte relații ale lui Mihai cu pașa
Sinan de Timișoara și cu cel de Agria (Erlau), relații ce n’au
VE
putut fi, considerând tocmai declarațiile acestor pașăle, pro
fund ostile lui Mihai 3). ' Aceste justificări însă n’au fost cre
zute. Nu le credea nici Tokoli care raporta la 6 Ianuarie 1602
NI
arhiducelui Maximilian despre lipsa de vinovăție a lui Mihai
Vodă 4). Nici fratele împăratului nu se arăta convins de vinovă
ția lui Mihai Vodă la 9 Februarie 1602. »Pentru omorul lui Mi
LU
hai, a cărui cauză adevărată, afară de unele bănueli grave de am

biție și înșelăciune, ne este încă necunoscută, nu suntem supărați
peGheorghe Basta«5), scria acesta. Și Istvânfi confirmă nevinovăția
RA
domnului român. Numai dușmanii lui Mihai Vodă, între ei și cro

nicarul Szamoskozi, . susțin și admit punctul de vedere al lui Basta.
Habsburgii se vor supăra nu peste multă vreme însă foarte rău,
NT
când evenimentele de pe frontul turcesc le vor fi neplăcute și nu

vor mai avea, de unde să trimită pe un Mihai Vodă în contra lor.
CE
1) Hurmuzaki, Documente IV2, p. 42,

2) N. Buta, o. c., p. 38; Vezi N. Iorga, Dezvoltarea politicei externe
a poporului românesc, p. 17—18.
3) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p. 1229, 12^^^3; N. Buta. o. c.,
/
p. 240, 241, 246; A- Veress, o. c., p. 438, 449-50, 454 ; A. Mesrobeanu, o, c.,
SI
p. 36; Hurmuzaki, Documente, IV2, p. 40-1.

4) Hurmuzaki-Iorga, Documente, XII, p, 1242.
5) Ibidem, p. 1243-4; S. Dragomir, o. c. p. 152.
IA
CU
— 24
R
RA
Habsburgii însă, știm, au avut noroc mai mult, decât meritul
lor. Spiritul războinic lăsat moștenire de Mihai i-a protejat încă.
Ne gândim la rolul lui Radu Vodă Șerban.
LIB
* * *
Relajiile lui Mihai Vodă Viteazul cu Turcii în anii 1600-1
TY
sunt un aspect secundar al activității marelui domn. Axa prin
cipală a conduitei sale a fost statornicirea unui nou statut poli
tic în regiunea carpato-dunăreană, cu ajutorul creștinilor și a
SI
lături de aceștia. Repetăm, ce am mai spus: lumina ar fi și mai
complectă asupra aspectului amintit, dacă cele mai multe părți
ER
ale acestuia le-am cunoaște din însăși corespondența domnului
român. Cea mai mare parte a acestei corespondențe însă este până
azi necunoscută, așa că amănuntele acestor relații politice le cu
noaștem numai din scrisori străine, multe din ele ale unor Turci
IV
dușmani, altele în formă de știri dela aceștia din urmă ajunse în
alte corespondențe străine. Punctul central al aspectului amintit
UN
îl reprezintă convorbirea și discuția dela Brașov cu solia tur

cească . care aducea insignii de domnie. Evenimentul a fost a
tât de important, încât a fost introdus în cronici brașovene cari
povestesc despre discuțiile româno-turce dela Brașov. Din aceste
L
cronici aflăm că Mihai Vodă a eșit înaintea soliei turcești la

Ghimbav, că șeful soliei turcești era pașa de Timișoara, că la
RA
discuții au participat din partea imperialilor comisarul imperial

Ungnad și căpitanul de Satu-Mare ’). Prin urmare tratativele din
primăvara anului 1600—cum am mai spus — s’au dus cu știrea
T
imperialilor. Deaceea suntem îndreptățiți să admitem că și trata

EN
tivele cari s’au dus după ocuparea Moldovei, au fost tot cu ști
rea imperialilor. Mihai Vodă informat despre blocul polono-turc
în curs de formațiune a căutat prin aceste tratative să-l zădăr-
niciască. Am văzut în legătură cu întâlnirea dela Brașov, în ce
/C
formă Turcii admiteau realizarea politică a lui Mihai Viteazul, așa
1) Ex Martini Banfi Calendario în Quellen zur Geschichte der Stadt

SI
Kronstadt V, p. 265. Aici se dă 8 Martie, ca zi a întâlnirii deia Brașov. In

cronica lui Simon Massa (ibidem, p. 286) și în cronica lui Simon Czack
IA
(ibidem, p, 377) se dă 9 Martie, ca în raportul discutat de noi mai sus.

U
R
— 25 —
RA
cum era în primăvara anului 1600. Nu avem știri precise, în
ce formă se admiteau de aceiași, încorporarea Moldovei la în
făptuirea politică a lui Mihai Vodă, căci solia ajunsă la Con
LIB
stantinopol a găsit uși deschise nu pentru tratative de pace, ci
pentru a fi băgată la închisoare. Am văzut, cum evenimentele
carpatice din toamna anului 1600 au dus la aceasta.
După toamna anului 1600 n’a mai fost loc pentru trata
ITY
tive între Mihai Viteazul și Turci.
Valerian Popovîci
RS
lași 23 Aug. 1934.
VE
NI
LU
RA
NT
/ CE
SI
IA
CU
R
RA
LIB
TY
Contribuțîuni la istoria relațiunilor polono*
I
RS
române în timpul lui Gfigore Ghica
1776 - 1777
VE
In anul 1776 secretarul regelui Poloniei Sigismund, Ever-
NI
hardt, era trimis la Constantinopol ca să obțină dela Poartă pri
mirea unui ministru polon cu caracterul de internunțiu. In me
moriul, datat 2 August 1776, adresat Porții, Everhardt cerea ca
LU
aceasta să trimită cât mai curând firmanul necesar în scopul de

mai sus și un reprezentant al guvernului turcesc (meimandar) la
frontiera dela Hotin spre a primi pe ministrul polon împreună
cu suita lui').
A
Poarta a amânat răspunsul pe mai târziu, până după în

TR
toarcerea agentului ei Abdul Kherim din Rusia, unde fusese tri

mis în misiune.
Pentru a sili pe Turci să dea mai repede răspuns și mai
EN
ales independent de raportul lui Abdul Kkerim asupra Poloniei,

raport care putea fi defavorabil și pentru a desminți svonurile
repetate de dragomanatul Porții lui Everhardt, că în Polonia au
loc turburări și că s’a alcătuit o nouă confederație, Boscamp
/C
Lasopolski propune să se recurgă la intermediul pașei din Ho-

tin și a principelui Grigore Ghica.
In scrisoarea sa din 24 August 1776, Boscamp detaliază
SI
marelui secretar al Coroanei, Ogrodzki, planul lui: generalul din
1) Biblioteca principilor Czartoryski, Cracovia, mss. 631, fii. 207.

IA
U
R
— 27 —
RA
Kamieniec, de Witte, ca și cum ar fi primit ordine din Varșovia,
trebuia să se adreseze principelui Moldovei și pașei din Hotin,
rugându-i ca să informeze Poarta asupra adevăratei situații din
LIB
Polonia și tot odată să susție cererea polonă. Aceștia doi fiind
vecini ai Poloniei, putând totdeauna fi bine informați asupra e
venimentelor din această țară, erau cei mai indicați, ca să des-
mintă veștile asupra turburărilor din statul vecin.
ITY
Boscamp era sigur că rugămintea lui Witte va fi favorabil
satisfăcută, nu numai pentru că principele Moldovei și pașa Ho-
tinului s’ar fi simțit obligați prin politeța și încrederea arătată
lor, dar mai ales, în ceeace privește pe principele Ghica, pen-
RS
trucă avea trecere la Constantinopol. In privința aceasta Bos
camp era bine informat, căci scria lui Ogrodzki: »l’agent du
p-ce de Moldavie le G-l Jacovaki, son beau pere, a dit expresse-
VE
ment ă Stachiew '): que si cette affaire eut ete proposee et ne-
gociee par son p-ce et gendre la chose auroit ete infailliblement
agree par la Porte« “).
La 27 August, Boscamp trimetea lui Ogrodzki proectul de
NI
scrisoare pentru Ghica, în latinește, urmând ca secretarul co
roanei să facă modificările pe care le va crede de cuviință. Tot
LU
în această scrisoare Boscamp spunea că Witte să-l roage pe

pașa Hotinului care-i este prieten, să ■ trimită memoriul pe care-1
va scrie"' asupra Poloniei, direct cumnatului său în serai. In felul
acesta intervenția principelui Moldovei va găsi deja terenul pre
A
parat în serai, de către pașă

TR
Planul acesta al lui Boscamp, desigur a fost aprobat de

rege, căci la 3 Septemvre se detalia lui Everhardt că: »C’est
sur le propos tenu par Jakowaki au Ministre de Russie, que si
notre affaire eut ete proposee et negociee par son Prince elle
EN
auroit reussi â la Porte, que nous avons pris le parti de le con- .

venir lă dessus par le commandant de nos frontieres, aussi
/C
-) Ministru plenipotențiar al Rusiei la Constantinopol.

2) mss. 63-, îil. 209—2-5.
3) ibid., îil. 221. »Que Mr. de Witte, ami *iqu
l est du pacha le prie
par Czerkies que son memoir ou rapport ce que lui commendant lui aurat
SI
ecrit aille tout droit au serail entre Ies mains de son beau fr£re, le gr. Sei-
gneur, s'il se peut. De cette îațon la ,Porte agissente j'espere, par l'im-
pulsion du p-ce hospodar trouveroit le serail deja prepare et dispose en
IA
notre îaveur par le pacha«.

CU
R
28 —
RA
bien que le Pacha de Chocim, dont les reponses, ou l’une des
deux qui sera plus favorable, vous sera communiquee par le
general de Witte, quand il trouvera une occasion sure, toujours
LIB
sous le couvert et â l’adresse de Mr. de Stachiew
*. Se cerea lui
Everhardt să cerceteze în mod discret, dacă Boscamp va fi . ad
mis ca ministru și să comunice la Varșovia rezultatul.
Cu aceeaș dată secretarul Coroanei scrie generalului Witte,
ITY
explicându-i necesitatea intervențiunei principelui Moldovei și a
pașei Hotinului. La această scrisoare erau anexate proectele de
scrisori către cei doi. Generalul era rugat să pue în vedere
interpretului Nicolae Czerkies care avea să ducă scrisoarea pa
RS
șei, ca în cazul când ar fi cercetat asupra persoanei viitorului
ministru polon la Constantinopol, să nu dea nici o relație, ca și
cum n’ar ști nimic. Trimisul Konstanty care avea să înmâneze
principelui Ghica scrisoarea lui Witte, nici nu trebuia să știe, în
VE
ce scop e trimis la lași *).
Generalul Witte conformându-se instrucțiunilor primite din
Varșovia, scria la 7 Septemvre lui Grigore Ghicii1 2).
NI
Principele Moldovei a dat curs favorabil rugăminților gene

ralului din Kamieniec și la câteva zile după primirea scrisorii de
LU
mai sus, la 5 Septemvre st. v., îi răspundea că a adresat deja

la Constantinopol raportul cerut și că, îndată ce va primi răs
puns, îi va comunica 34).
In cursul lunei Septemvre Poarta a admis primirea minis
RA
trului polon, fixându-i-se drumul prin Iași și Galați. Propunerea

lui Everhard, ca internunțiul să treacă și prin București, n’a fost
admisă *).
NT
Din cauza lipsei de documente nu știm, întru cât interven
1) mss. 631, iii. 245.

CE
2) Ibid., fii. 237-239.

3) Ibid., fii-247. Vezi și răspunsul pașei Hotinului Melek Mehniet că
tre Witte din 18 Sept. 1776 (ibid., fii. 273) și scrisoarea lui Witte către
Ogrodzki din 23 Septemvre, în care se dă pe scurt cuprinsul raportului
/
pașei trimis la Constantinopol (ibid., fii. 287—289).

SI
4) Raport al lui Everhardt . din Constantinopol, 14 Septemvre 1776

(ibid. fii. 253—271). Vezi și scrisoarea marelui Derviș Mehemed pașa din
anul 1189 (Sept. 1776), către marele cancelar al coroanei Andrei Mlodzie-
IA
iowski, episcop de Poznan, (ibid., fii. 291—293).

CU
— 29 —
R
ția principelui Ghîca a contribuit la primirea ministrului polon
RA
de către Poartă. Cu toate cercetările, n’am găsit nici un docu
ment care să ne lămuriască acest fapt. In scrisoarea sa dela 14
Octomvre st. v. Grigore Ghica îi comunica generalului Witte
LIB
că Poarta a luat toate dispozițiunile pentru primirea ministrului
polon, prezenta felicitările sale, exprimându-și totodată bucuria
că internunțiul în drum spre postul său, va trece prin Moldova ').
La 8 Octomvre trimisul turc care avea să primiască pe
ITY
ministrul polon la frontieră, sosise la Hotin, însoțit de interpre
tul Pangali2).
In prima jumătate a lunei Decemvre 1776 Boscamp a tre
cut spre Constantinopols). La Iași a înmânat principelui o scri
RS
soare dela regele Prusiei și dela primul ministru al aceleași țări *).
In biblioteca Czartoryski se păstrează fotografia unui de
sen azi pierdut și care făcea parte din mss. 631, reprezentând
VE
intrarea lui Boscamp în Iași. Dacă desenul nu prezintă prea
multă însemnătate, autorul lui dând importanță alaiului ministrului
polon și nici de cum orașului, în schimb notița care-1 însoțește
NI
are o oarecare valoare. Ea ne detaliază alaiul cu care s’a făcut
intrarea lui Boscamp în capitala Moldovei. In frunte mergea in
fanteria moldovenească, apoi cavaleria și imediat după aceasta
LU
trimisul turc; urma apoi trăsura lui Boscamp, trăsura secretaru

lui regelui cu interpretul, mai mulți cai de schimb și în sfârșit,
mai multe trăsuri care închideau convoiul. Autorul desenului,
în explicațiunile cari îi însoțesc opera, indică între acei cari
RA
priviau intrarea alaiului în Iași și pe principele Moldovei, care

ar fi asistat călare, incognito.
NT
❖ * *
Pentru cunoașterea exactă a relațiunilor româno-polone în

CE
timpul lui Grigore Ghica, instrucțiunile pe cari Boscamp le-a

primit dela curtea sa în ajunul plecării spre Constantinopol, ne
1) mss. 631, fii. 309,

/
2) lbid. Scrisoarea lui Nicolae Czerkies către Ogrodzki din 8 Oct.

SI
(fii. 301—303 și scrisoarea gen. Witte către acelaș din 9 Oct., fii. 297—299.
3) lbid., fii. 347. Scrisoarea lui Witte către Ogrodzki din 7 Dec. 1776.
4) lbid., fii. 353.
IA
CU
— 30
R
dau detalii foarte interesante. Instrucțiunile au fost în număr
RA
de două, ambele datate 7 Noemvre 1776. Una din acestea, înti
tulată »instruction particuliere«, punea în vedere ministrului po
lon, ca în discuțiunea pe care o va avea cu principele Moldo
LIB
vei, să aducă vorba, fără a da de bănuit că are dispozițiuni în
acest sens, și despre importarea sării moldovenești în provin
ciile polone limitrofe, primind propunerile lui Ghica. Aceeaș
instrucțiune însă avea și o parte care cu toate că privia Moldova,
TY
trebuia ținută în cel mai strict secret, căci era îndreptată împo
triva intereselor acestei provincii. Anume se punea în vedere lui
Boscamp, ca după ce va câștiga încrederea guvernului turcesc,
SI
să-i propue un nou aranjament poștal cu Polonia în baza proec-
tului din 1764. In scopul de mai sus, continua instrucțiunea, era
bine, dacă se câștiga sprijinul curților din Petersburg și Berlin.
R
Ghica nu trebuia să ia cunoștință de aceste tratative, decât după
VE
ce ar fi primit ordinele necesare dela Constantinopol și cari i-ar
fi adus la cunoștință noul aranjament. Altfel, dacă ar fi cunos
cut planul polon, principele Moldovei ale cărui interese erau le
gate, ar fi putut stărui la Constantinopol și împiedica reușita1).
NI
A doua instrucțiune punea în vedere ministrului polon, ca

în trecerea prin Iași, să amintiască principelui Moldovei că re
LU
gele Poloniei, în baza tratatelor și mai ales în baza tratatului din

Carloviț, are dreptul de protecțiune asupra misionarilor catolici
și în general asupra tuturor catolicilor din acea provincie. Bos
camp trebuia să-l roage pe Ghica să le fie acestora respectate
RA
drepturile pe care le au de mult, în ceeace privește cultul, iar

episcopul catolic dela Bacău să-și poată exercita, fără piedici,
funcțiunea sa. De asemenea, ministrul polon trebuia să ceară
NT
satisfacție pentru nedreptățile făcute catolicilor. Dacă în această

chestiune i se vor face dificultăți, Boscamp avea să-i dea a în
țelege principelui că este ordin, ca Poarta să fie pusă în cunoș
CE
tință cu situațiunea lucrurilor 2).

De sigur că existau motive de plângere pentru atitudinea
guvernului Moldovei față de catolici. Numai admițând aceasta
ne explicăm sensul instrucțiunei date lui Boscamp. Asupra situa-
/
țiunei catolicilor din Moldova, curtea polonă era bine informată.

SI
1) mss. 631, fii. 329.

2) Ibid., fii. 331.
IA
CU
R
— 31 —
RA
Cu câteva luni înainte de trecerea ministrului polon spre Cons
tantinopol, probabil prin luna Septemvre 1776, episcopul Kar-
wosiecki era în Moldova ca trimis oficial din partea Poloniei,
LIB
spre a vizita unele localități, unde locuesc catolici '). Nu cunoa
ștem raportul acestui episcop asupra misiunei sale, dar de sigur
că nu a fost favorabil guvernului moldovenesc £ăci altfel n’ar
fi avut nici un rost instrucțiunile date lui Boscamp.
Nu ni s’a păstrat nici un document, care să cuprindă rezul
TY
tatul discuțiunilor diplomatului polon cu Ghica. Din documen
tele de mai târziu însă deducem că principele Moldovei a fă
găduit tot sprijinul său catolicilor. Dar chestiunea aceasta n’a
SI
fost tranșată așa curând și ea, de sigur, a cauzat o întinsă co
respondență între Ghica și Boscamp. Din toate aceste scrisori
R
ni s’au păstrat numai două. La 19 Iunie 1777 internun-
țiul polon scria principelui, reamintindu-i făgăduelile făcute și
VE
rugându-1 în termeni destul de politic.oși, dar hotărîți, să ia mă
suri împotriva atitudinei pe care o au Românii la Iași față de
catolici, căci în caz contrar se va adresa Poliții123). Nu știm, întru
NI
cât plângerea lui Boscamp era îndreptățită, căci din scrisoarea
lui Ghica din 21 Iunie (st. v. ?) 1777, rezultă că acesta și-a ținut
LU
făgăduelile: le-a dat voe să reclădiască din piatră o biserică și

cu toată opoziția burgheziei, le-a permis să tragă clopotele ca
și la bisericele ortodoxe. In neînțelegerea survenită între catolici
și un oarecare Lokman pentru o proprietate, Ghica făgăduește
RA
sprijinul său în măsura, în care dreptatea nu va fi violată. Prin

cipele îl asigura pe Boscamp că justiția va face dreptate conform
legilor țărm8)
T
1) Ibid., fii. 283. Asupra lui Karwosiecki găsim următoarele detalii în

EN
^Rodzina herbarz szlachty polskîej« VI, Varșovia 1909, pag. 240. Ignacy
Karwosieck» prowincyal zakonu sw. Franciszka Serafickiego 1760 r. biskup
biblijski i koadjutor biskupstwa Woloskiego 1773 r., ostatnio biskup ba-
konski v. Woloski 1782 r., proboszcz w Mostach, w wojew. belzkiem....»
/C
A murit la Sniatyn în anul 1789. In ceeace privește chestiunea catolicilor

Boscamp a folosit pe lângă talentul său diplomatic și mijloace de altă na
tură. Astfel, după cum singur notează, ministrul polon a dăruit la curtea
principelui Moldovei, nune spune cui. »pour l’affaire de nos catholiques» un
SI
lanț de aur pentru ceas în valoare de 7 ducați. Vezi mss. 631, fii. 583.
2) mss. 631, fii. 453.
3) mss. 631, fii. 481-483.
IA
CU
32 —
R
' Cercetând lista actelor pe cari le lua Boscamp cu el la
RA
Constantinopol, găsim și unele cari ne interesează pe noi. Trei
documente priviau diferendul polono-român asupra Nistrului
care data mai de mult și un document asupra misionarilor ca
LIB
tolici din Moldova ').
Gh. Duzinchevici
Cracovia, Martie 1934.
S ITY
ER
IV
UN
AL
TR
EN
/C
SI
1) Ibid., fii. 311-313.

IA
U
R
RA
LIB
Despre Iane, mare ban de Craiova
TY
— și ceva despre Mihai Viteazul —
SI
Patru Țarigrădeni au jucat rol important în treburile dom
niilor muntenești din jumătatea a doua a secolului XVI. In serie
R
cronologică acești Greci au fost: Mihail Cantacuzino Șaitanoglu
VE
Iane banul, apoi un giuvaergiu din Galata și ■ Andronic Cantacu
zino. Iane a avut influență mai mare, decât toți. Nu cunoaștem
decât un singur amănunt din detaliile relațiunilor acestuia din urmă
cu Brut postelnicul, Epirotul ajuns boer moldovean, mentor a două
NI
domnii moldovenești și personagiu influent în legăturile de po

litică externă ale imperiului otoman, relațiuni cari, vom vedea, in_
U
teresează.
Către sfârșitul secolului al XVI-lea domniile române aveau
AL
la Constantinopol grupuri de iinê^r^c^s^^^ți: erau familiile grecești

cari, cum au spus-o, unele din ele mâncau sau mâncaseră pâne
dela diferiți domni, erau apoi companiile financiare cu ai căror bani
TR
obțineau pretendenți mai mult, ori mai puțin nerăbdători domnia

și și-o mențineau putând să satisfacă capriciile lăcomiei, câte aveau
oamenii sultanului sau acesta singur; erau pe lângă aceștia bancherii
cari pentru a avea dobânzi uzurare întrețineau personagii influente
N
la regimul turc, pentruca banii plasați la pretendenți să poată reveni,

CE
ceeace uneori era posibil numai îndelungându-se o domnie sau

alta, când o astfel de domnie putea avea durata unui guvern de
azi; erau Levantini îmbogățiți din Galata cari își măritau fetele
după pretendenți cu șanse la unul din cele două tronuri române.
/
Un început de domnie, ca și o mazilire apărea mai totdeauna pe

atunci ca o lovitură de bursă. Și patriarhia constantinopolitană
SI
ținea ochii deschiși, când se discuta vre-o schimbare de regim în

IA
3-11
CU
— 34
R
cele nouă țări românești: ajutoare multe veniau de acolo și mai
RA
știm că nu toți domnii au avut aceeaș liberalitafe față de patriarhul
care-și zicea ecumenic. Patriarhi și-au căsătorit rude cu odrasle
ale domnilor români, ceeace însemna căsătorii în lumea mare și
LIB
afară de aceasta • și căsătorii fructuoase ’).
Se mai adaogă la toate acestea faptul că aprovizionarea
marelui oraș dela Bosfor se făcea mai ales din principatele ro
mâne. Cum nu vor umbla să susțină pe unii domni, gelepi con-
TY
stantinopolitani bogați cari avansaseră sume mari pentru oi dela
Soroca, sau dintr’altă parte ? Cum nu vor fi neliniștite de orice
rumoare care clătina o domnie, societăți financiare cari arenda
SI
seră vămi românești ? E cunoscut cazul lui Aron Vodă care din
necesități financiare ale unor interesați constantinopolitani, trebuia
să-și continue domnia încontra altui grup de interesați cari între-
ER
zăriau ospățuri copioase și profit bun de pe urma șanselor altui
pretendent al lor a).
Nu e de mirare deci că din când în când apăreau perso
IV
nagii levantine cari conduceau anumite grupuri din acești inte
resați. Așa a fost Brut postelnicul3). înainte de aceasta a fost
UN
Mohamed Socoli, ruda turcită a Elenei Rareș și’n acelaș timp

Mihai Șaitanoglu. Mai târziu va fi Andronic Cantacuzino, dar mai
ales acela, care își zicea banul Iane.
Banul Iane a fost supraveghiător al intereselor domniilor
AL
române la Constantinopol, a fost deci dregător al acestora.
Dregătoria munteană a fost bănia, marea bănie de Cra-

TR
a lui Iane iova. Amintindu-) ca dregător

domnesc îi zic documente, când Iane, când Ianache. Se găsește
în această dregătorie începând din domnia a doua a lui Mihnea
(II) Vodă. Știm că el l-a ajutat să recapete domnia. O știm
N
aceasta dintr’o scrisoare contimporană. II constatăm adică pe

CE
)) Pentru evenimente din vremea lui Petru cel Tânăr, vezi Stoica
Nicolaescu, Petru Vodă cel Tânăr și Petru Vodă Șchiopul, București -9)5,
pag. 7 și urm; N. Bănescu, Un podme grec vulgaire relatif ă Pierre le
Boiteux de Valachie, București -9)2. Cf. și I. C. Filitti, Arhiva Gheorghe
/
Grigore Cantacuzino, București )9)9, pag. XX și urm,

SI
2) I. Minea, Aron Vodă și vremea sa în Cercetări istorice VI1I—IX

nr. ) pag. t72 și urm.
3) Ibidem, pag. )59 și urm,
IA
U
R
— 35
RA
Iane în 1589 ca mare dușman al lui Petru Vodă Cercel care în-
trerupsese domnia lui Mihnea (II) Vodă. înainte de 12 Dec.
1589 Iane spunea unui agent german din Constantinopol că
LIB
n’ar fi nici un păcat, dacă Petru Vodă Cercel care atunci era
deținut în Cele Șapte Turnuri, ar fi omorît cu cea mai rușinoasă
moarte ’). Știm că nu a trecut prea multă vreme și atât de occi
dentalul Petru Vodă care impresionase mult sferele conducătoare
TY
ale lumii turcești a fost înlăturat în noaptea de 28 Aprilie 1590
prin moarte silnică din drumul de griji al lui Mihnea Vodă, pe
care îl susținea și la această dată Iane banul 1 234).
SI
înainte de a găsi în documentele interne pe banul Iane,
întâlnim pe Iane velpostelnic, d. e. la 17 Iulie 15818). La 9 Sep
R
temvre 1582 întâlnim pe Ianache comis*), iar la 16 Aprilie 1585,
pe Ianachi vistier 6). La 17 Ian. 1586 găsim pe Iane velpaharnic5)-
VE
De un Iane postelnic ot Bolească pomenește documentul din 28
Ian. 1586 care are însă în fruntea divanului pe Ianache velban
de Craiova 7). Probabil tot Iane sau Ianache e numele banului
NI
care era în locul rupt al documentului din 27 Februarie 1586 8).
Deci Iane paharnicul al documentului din 11 Februarie 1586,
unde nu se întâlnește prezența numelui marelui ban Iane, nu
U
poate fi aceeaș persoană cu acesta 9)10 . Această

11 identificare o ex
clude vădit documentul din 11 Aprilie 1586, unde după Iane, ma
AL
rele ban Craiova, la locul său, găsim pe paharnicul Iane ,0). Că

nici velpostelnicul Iane nu e aceeaș persoană cu banul Iane, o
arată documentul din 13 Iulie 1587 care amintește pe velpostel
TR
nic într’o vreme, când Iane era mare ban de Craiova ”). II mai
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag, 733-4.

EN
2) Cf. N. Iorga, Contribuțiuni la istoria Munteniei în a doua jumătate a

secolului XVl-lea, An. Acad. Rom., seria II, tom. XVIII, pag. 89. Cf. și
Hortensia Schachmann, Petru Vodă Cercel în Convorbiri literare, an.
3) Acad. Rom,, trad. veche.
/C
4) Arh. Stat., București, secția ist., orig. slav.

5) Ibidem, orig. slav.
6) Ibidem. orig. slav.
7) Ibidem, orig. slav,
SI

9) Ibidem, orig. slav. .
10) Arh. Stat,, condica nr. 76, f, 28, trad. veche.
IA
11) Acad- Rom., 184 ) LXXIV, orig. slav.

CU
— 36
R
găsim pe Iane mare ban de Craiova în documentul din 23 Mai
RA
1586 *), într’unul din 12 Ian. 1587 2), într’unul din 6 Martie, apoi
într’altul din 16 Mai 1587-3). Că Iane sau Ioan velpostelnic, cum
îi zice documentul din 18 Iul. 1587 nu e aceeaș persoană cu marele
LIB
ban, ne arată și acest document care în fruntea divanului dom
nesc are pe Iane velban de Craiova 4). In locul șters al docu
mentului din 16 Februarie 1588 a trebuit să fie tot Iane, marele
ban de Craiova c). In anul 1588 mai întâlnim pe marele ban de
ITY
Craiova Iane la 6 Martie6), la 22 Mai 7), la 9 Iunie 8), la 13 Iu
nie9), la 14 Iunie’0), la 17 Iunie”). Că marele ban Iane nu tre
bue confundat cu Ianachi vistierul, ne arată și documentul din 18
Sept. 1588 care pomenește pe vistier într’o vreme, când toată
RS
lumea știa că la Craiova mare ban este Iane ’2), căci la 29 No
emvre ”) următor și 12 Decemvre al aceluiaș an 1588 u) docu
mente domnești arată pe Iane ca mare ban de Craiova. Este ade
VE
vărat că nu cunoaștem nici un document în care, Ia aceeaș dată
să fie și Iane mare ban de Craiova și Ianachi vistier. Trebue să
spunem însă că velvistier în acest an e arătat Miroslav, ca d. e. în
NI
documentul din 25 Noemvre 1588, unde găsim și pe Iane vel
postelnic, dar nu e marele ban Iane ’5). înainte și după 25 No
emvre la date apropiate am găsit însă amintit documentar pe
LU
marele ban Iane. Rolul constantinopolitan al acestuia îi impunea

dese și lungi absențe din țară. Așa se explică, de ce nu-I găsim
1) Ibidem, 80 | LXXX, orig. slav.

A
2) Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav.

3) Arh. Stat., București, secț.ist., orig. slav și Acad. Rom., 184 [ LXXIV,
TR
orig. slav. In documentul din 6 Martie 1587, copia ce o avem noi are
Ivașcu velban al Craiovei. Probabil e o lectură greșită a noastră. Noi re- .
levăm aici acest fapt.
EN
4) Arh. Stat., București, secț. ist., orig, slav.

5) Acad, Rom., 68 | XL, orig, slav.
7) Acad, Rom., 228 1 XCV1, orig, slav.
/C

9) Acad. Rom,, 67 | XL, orig. slav.
10) lbidem, 58 | CVIII, orig. slav.
11) Arh. Stat., București, secț. ist,, orig. slav.
12) Arh. Stat., București, secț. ist., trad, veche.
SI

14) Acad. Rom,, 49 | XCV, orig. slav.
15) Ibidem, 100 | XL, orig. slav.
IA
U
R
— 37 —
RA
amintit în toate documentele anilor, când în multe este amintit
ca titular al marei bănii de Craiova. Că în aceeaș vreme el era
și consilier, cum am zice azi, al visteriei muntene, în numele cre
LIB
ditorilor constantinopolitani ai domniei muntene, este ceva ce se
poate admite.
Iane a fost mare ban de Craiova în tot cursul anului 1589.
Ni-1 arată ca atare documente: din 21 Ma-tic
* ), 20 Aprilie 2), 4
111
ITY
Mai 3) și admitem că a fost în tot cursul anului, fiindcă îl gă
sim tot mare ban de Craiova și’n 1590. In acest an îl găsim ca
mare ban de Craiova numai la datele: 22 Ianuarie4) și 14
IuHe6)- Document din 19 Iulie 1590 dela acelaș Mihnea (II)
RS
Vodă n’are pe marele ban între dregătorii martori ai hotărîrii
domnești6), dar la 20 Iulie 1590 document cu această dată a
rată că se făcuse schimbare în marea bănie: mare ban este a
VE
rătat Dumitru 7). Dar documente dela acelaș domn, din 1 Dec.
1590 8), din 30 Dec. următor 9), din 1 Februarie 1591 ’°), din 22
Mai al aceluiaș an n) nu au pe marele ban de Craiova între dre
gătorii martori ai hotărîrilor domnești. Era acest Dumitru vel-
NI
ban de Craiova la 20 Iulie 1590, acelaș cu cunoscutul mare ban
Dumitru din vremea lui Petru Vodă Cercel (îl găsim pe Dumitru,
LU
mare ban de Craiova, în documente din 2 Iulie 1584’2), la 16

Iulie următor J3) ? înainte de prima dată și după această ultimă
dată găsim pe Mihalcea ca mare ban de Craiova în vremea dom
niei lui Petru Vodă Cercel u). II mai găsim la 13 Septemvre
RA
1) Acad. Rom., 69 | XL, orig. slav.

2) Ibidem, 101 | XCIV, orig. slav.
3) Arh. Stat,, București, secț. ist., orig. slav.
NT

5) Acad. Rom., 85 | LXXV, orig. slav,
6) Ibidem, 24 | CVII1, orig. slav.
CE
7) Acad. Rom., 68 | XCV/ orig. slav.

8) 1. C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, pag. 203.
9) Ibidem, pag. 203-4. *
10) Acad. Rom., 18 | XCV, orig. slav.
11) Ibidem, 19 | L, orig. slav.
/
12) Arh. Stat., București, secț. ist., orig, slav,

SI
14) CI. după datele ce le avea, lista foarte utilă a d-lui I. C. Filitti, Bana
tul Olteniei și Craioveștii, pag. 101. Din vremea domniei a doua a lui Mihnea
Vodă rămâne de discutat documentul din 6 Iulie 1588 dela Mihnea (II)
IA
Vodă, publicat în Teodor Codrescu, III, 1934 nr. 4, pag. 49—50. In fruntea
CU
R
15851), deci la începutul domniei a doua a lui Mihnea (II)
RA
Vodă.
De ce schimbase Mihnea Vodă pe marele ban de Craiova
după 14 Iulie și înainte de 20 Iulie 1590?
LIB
Despre rolul politic al lui Știm de rolul foarte important ce^
Iane la Constantinopol. l-a avut »banul«, cum i se zicea lui
Iane, la Constantinopol, în tratativele de pace polono-turce din
ITY
1590—1591. Pe acest drum au mers tot atunci sforțările lui Bar-
ton, agent englez la Poartă, și de aceea putem afirma că lane era
în relații intime cu acesta și prin acesta sau alături de acesta a a
vut relații intime, strânse cu Bathoreștii. Sosirea lui lane în Ardeal
RS
era anunțată mult mai înainte ca a unui personagiu important și
deci a fost înregistrată știrea la 5 Februarie 1588 în socotelile
castelanilor din Bran 2).
VE
Banul lane făcea parte din acea lume constantinopolitană,
care avea interes, ca țările române să se păstreze și să se
apere cel puțin în situația de autonomie, în care se găsiau,
să nu fie prefăcute în beglerbegate, ceeace ar fi curmat
NI
importanța ei politică și favorurile materiale, ce-i reveniau din

acestea, să se evite cu orice preț un războiu polono-turc
LU
în 1590—1591, în cursul căruia sau la sfârșitul căruia se pu

tea crea țărilor române o soarte mult mai rea3). Reflexul a-
acestor temeri și străduințe, care era domnul moldovean Petru
Vodă Șchiopul, a apelat la concursul banului pe care I-a avut
A
întreg și neadormit. Considerând legăturile mai depărtate ale

TR
politicii din Stambul, banul lane era alături de Barton, deci ală
turi de protestanții cari supraveghiau la această dată prin alianțe
divanului acestui document este Pârvul, mare ban de Craiova. De buna
EN
seamă d-1 Ghibănescu dă o lectură greșită. Deocamdată aducem ca do

vadă divanul unui document din 14 Iunie 1588 (Acad. Rom , 58 | CVIII,
orig. slav.) care este: lane mare ban de Craiova, Chisar velvornic, Du
mitru vellog. și ispravnic, Miroslav velvistier, Petru velspătar, Vin.ilă vi
/C
stier, Radul velcomis, Vladul velpaharnic, lane velpostelnic, pe când docu

mentul din 5 Iulie 1588, așa cum l-a publicat d-1 Ghibănescu are : Pârvul,
mare ban de Craiova, Dumitru mare vornic, Chesar mare log., Miroslav
mare spătar, Radul mare comis, lane mare postelnic și e scris de Nea
SI
goe log.
1) Acad. Rom., 17 | CL1X, orig. slav.
2) Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 835.
IA
3) lbidem, pag. 742-3 și nota 1.

U
R
— 39 —
RA
și îndemnuri integritatea imperiului otoman, dușmani ai Habsbur-
gilor în Europa de sud și est. Știm despre o solie polonă la Con
stantinopol că înainte de 22 Iunie 1590, pentru restabilirea bu
LIB
nelor raporturi polono-turce, lucra prin agentul englez Barton
și prin Brut postelnicul, Epirotul ajuns conducătorul diplomatic
al lui Iancu Vodă Sasul, apoi al lui Petru Vodă Șchiopul ').
Banul Iane era prin urmare văzut rău de rezidentul impe
ITY
rial habsburgic la Constantinopol și de confidenții acestuia.
Intr’o scrisoare din 14 Ianuarie 1590 Pezzen care reprezenta la
Constantinopol interesele habsburgice spunea că »Banul Iane«
»este cel mai mare trădător care a fost vre-odată pe lurne«, că a
RS
atras și înșelat mulți pretendenți pe care i-a prăpădit, că din ordinul
sultanului este ban mare în Țara-Românească și vistier mare în
Moldova 2). Am văzut părerile lui Iane despre Petru Cercel, dar
VE
nu el fusese acela care l-a ispitit spre tronul Țării-Românești,
nici nu știm să-l fi ajutat, când l-a ocupat. Nu putem preciza
azi cu materialul puținelor documente interne ce avem, dacă Ia
NI
nachi velvistier, prezent în divanurile lui Petru Vodă Cercel la
5 Sept. 1582 (?), la 6 Sept. 1583, la 29 Oct. următor, la 3 Iunie
1584, la 8 Iunie 1584, la 2 Iulie 1584, la 10 Iulie următor, la 29
LU
Aug. următor, în 7091 (document fără lună și zi) și la 25 Fe

bruar 1582, unde i se zice Iane, pe ' când în celelalte docu
mente este Ianachi, trebue considerat acelaș personagiu cu
RA
cel ce a fost banul Iane'). Putem admite însă că acest Ia

nachi este acel mare vistier, pe care-1 întâlnim de câteva ori
ca șef al visteriei lui Mihnea (II) Vodă. Intre altele atitudinea
deschisă a lui Iane față de Mâhnești și pentru aceștia exclude o
NT
atare identificare.

CE
2) Hurmuzaki, Documente IIIi, pag. 131-2.

3) Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav.; Acad. Rom., 17 | XCV,
orig. slav.; Arhivele Statului, București, secț. ist., orig. slav . ; Acad. Rom.,
138 | XLV, orig. slav.; ibidem, 67 | XCV, orig. slav.; Arh. Stat., București,
/
secț. ist., orig. slav.; ibidem, orig. slav..; Arh. Stat., București, condica
m-rii Vierăș, î. 43 v.; ibidem. secț. ist., orig. slav.; ibidem, condica mitr.
SI
no. 1, f. 128. La acelaș domn găsim în unele documente pe Tudorachi

velvistier (Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav., precis la 8 lan, 1584
(ibid., orig. slav.) Cf. și Gh, Ghibănescu, Divanurile domnești din Moldova
IA
și Muntenia în sec. XVl-a în Ioan Neculce, fasc. 7, 1928, lași 1929, pag. 31.
CU
R
— 40
RA
Apogeul activității banului Iane în domeniul politicei inter
naționale, a fost în anii 1589—1591, când din tensiunea politică
polono-turcă produsă prin atacurile căzăcești în contra imperiu
LIB
lui otoman se putea ajunge la un războiu. Habsburgilor le-ar fi
convenit să aibă pe Poloni ca colaboratori la războiul lor a că
rui perspectivă era evidentă. De aceea rezidentul imperial hab-
sburgic va supraveghia de aproape activitatea de împăciuire a ba
nului Iane. După sfatul acestuia din urmă Polonii au trimis la Con
TY
stantinopol să trateze pe solul Uchanski. Banul Iane, »banul din
Moldova«, cum îi zice greșit un raport al lui Pezzen din 10 Fe
bruarie 1590'), a lucrat și a făcut tot posibilul să nu se ajungă
SI
la războiu. Prin ban somase sultanul pe sol să primiască fără
zăbavă cererile turcești. Turcii cereau Polonilor tribut. In numele
ER
celor două țări, pe cari le reprezenta, banul propusese solului să
admită tribut, obligându-se el, banul, că țările române vor suporta o
parte. Se adaogă în acelaș raport ca explicație, că țările române ar
IV
pierde mai mult într'un viitor războiu. La această dată Uchanski
murise și nu se știa sigur, dacă tratativele turco-polone vor conti
nua 1234). Un raport al aceluiaș din 23 Martie 1590 spune că »banul,
UN
procuratorul domnilor din Moldova și Țara-Românească« stărue pe

lângă marele vizir să se facă pace 8). Banul pusese și doui Evrei
influenți să lucreze în interesul păcii. In Mai 1590 acesta petre
cea toate serile la Sinan pașa, ca să-i domoliască cerbicia1). Cei
AL
doui Evrei ai marelui vizir erau: Alberomontes și David Passi5),

cari lucrau în favorul soliei polone. Pezzen scria la 24 Mai 1590
că »banul din Țara-Românească« poate mult la marele vizir 6).
TR
Acelaș știa la 13 Aprilie al aceluiaș an că »banul din Moldova

și Țara-Românească«, care are mare influență la marele vizir și-a
luat asupră-și sarcina să aducă altă solie polonă cu propuneri
EN
mai favorabile 7). ■

Liniștea celor două domnii române cerea să se facă pacea turco-
polonă, și pentruca mezatul pentru tronul celor două țări început
/C
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 735 și n.2, Cf. și pag. LXX.

2) ibidem.
SI
4) Ibidem, pag. LXXVII.

6) Ibidem.
IA
7) lbidem, pag. 740.

CU
R
41
RA
la Constantinopol din 1589 să nu decurgă cu prea multă vio
lență și cu surprize nedorite de Mihnea Vodă și unchiul dom
nesc al acestuia din Moldova, acel Petru Șchiopul care supra-
LIB
veghia într’o diarhie de compromis domnia fiului său Ștefan,
împăcarea Mihneștilor cu doamna Chiajna în 1587 '), împăcare
realizată tot prin marele ban Iane, nu a putut înlătura mezatul.
Faza finală a acestuia, după ani de griji și speranțe, se va des
ITY
fășura fatal tocmai în 1591. In toată această vreme »banul« a
fost până cătră sfârșit de folos Mihneștilor. Ca o consolare ce
împrăștia grijile, se scria din București la 31 August 1587 rude
lor iubitoare ale celui ce pentru a doua oară ajunsese domn :
RS
»...acuma la Țarigrad stă pentru domn marele ban, om cuminte
și prieten al domnului, care în timpul maziliei l-a ajutat mult să
se întoarcă în domnie și cu înțelepciunea sa și cu banii săi, căci
e foarte bogat» 123).
E
Mari primejdii apărură la orizontul domniei lui Mihnea (II)
IV
Vodă în 1590. Unele le-a înlăturat marele ban. In Aprilie 1590
în drum spre Rhodos a fost înnecat Petru Cercel 3). Tot banul
UN
lane a făcut, ca Radu, fiul lui Mircea Vodă Ciobanul, venit la Con
stantinopol și sprijinit de mama sa să ia o domnie română, să
fie trimis în Barbaria, adică, de sigur la Tripoli, în Africa, îna
inte de 6 Iunie 1590, ■ când raportează din Constantinopol acest
AL
fapt Pezzen 4). Era poate ultimul serviciu făcut lui Mihnea Vodă
de marele său ban.
Am văzut că ultimele documente cari arată pe Iane ca mare
TR
ban al domniei lui Mihnea sunt din 22 Iunie și 14 Iulie 1590 56).
Repetăm: la 20 Iulie 1590 mare ban al domniei lui Mihnea (II)
Vodă era Dumitru 6).
EN
1) Mai nou vezi I. Minea, Aron Vodă și vremea sa în Cercetări is

torice VIIl-IXi, pag. 136.
2) N. Iorga, Contributiuni la istoria Munteniei în a doua jumătate a
secolului XVI-lea, An. Acad. Rom., seria II, tom. XVIII, pag. 81.
/C
3) Ibidem, pag. 89.

4) Hurmuzaki-Iorga, Documente, pag. LXXI1I—LXX1V și 441, Despre
Radu, fiul lui Mircea Vodă Ciobanul, vezi St, Nicolaescu, Petru Vodă cel
Tânăr etc., pag. 12 și idem, Documente slavo-române etc., București 1905,
SI
pag. 244.
5) Arh. Stat. București, secț. ist., orig. slav,; Acad. Rom., 85 | CXXV,
orig, slav.
IA

CU
— 42 —
R
A plecat marele ban Iane de bună voe din slujba sa ? In
RA
orice caz absența lui din această slujbă a lipsit pe Mihnea de
marele său sprijinitor. Lipsa aceasta, apoi ura Chiajnei vor grăbi
sfârșitul domniei fiului lui Alexandru Vodă cel Mic.
LIB
Mai târziu, vom găsi pe Mihnea (II) Vodă făcut turc cu
numele Mehemed și ajuns beg al sangiacatului de Nicopol că
face plângere în contra lui lane, căruia la 9 Aprilie 1591 i se
zicea în Constantinopol tot ban, »agente di tutti i principi di
TY
Valachia, con l’opera del quale egli stesso e stato et rimesso
l’altra volta et dismesso hora«, imputându-i că nu a dat patriar
hului de Constantinopol mila acordată anual în domnia sa, ci
SI
și-a însușit-o. Suma era de 7000 țechini. Sultanul în urma aces
tei plângeri a dat ordin să se ia banii din averea banului, pen
R
tru ca patriarhul să fie scos din nevoia, în care se afla !).
In familia lui Mihnea (II) Vodă a rămas apoi ca tradiție că
VE
banul lane a provocat căderea aceluia căruia Radu Vodă Mihnea
îi zicea tată. Nu ne surprinde deci, dacă Matei al Mirelor, sfet
nic al domniei celui din urmă, a însemnat aceasta în cronica sa,
NI
nu ne poate mira nici forma acestei expuneri. Mitropolitul Ma
tei, ajuns stareț al m-rii Dealul, a scrii: »...Un ban cu numele
Giani, om prost, necioplit, crud, răzbunător și plin de răutate,
U
ajunse prin intrigile sale la Poartă să-l scoată din domnie; ba

încă îl amenință și cu moarte: se făcu deci musulman, ca să-și
AL
poată asigura viața« 12) (e vorba de Mihnea Vodă care, știm, s’a
turcit). Este curios, cum cucernicul călugăr se revoltă în contra
banului Iane și nu găsește nici o dojană pentru acela care s’a
TR
făcut turc, ca că-și mântue o viață de bătrânețe.

La 16 Februarie 1591 st. n. se știa la Constantinopol că
Mihnea a fost mazilit 34 ). Crezuse acesta că se poate dispensa
EN
de serviciile banului, dupăce se ajunsese la un acord de pace

prin Brut și prin Barton între Poloni și Turci, curn spune un
raport constantinopolitan 4) din 6 Iunie st. n. 1590? Dacă așa
/C
1) Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldo

vei și Țării-Românești Iii București 1931, pag. 241.
2) A. Papiu Ilarianu, Tesauru de monumente istorice I, pag. 336.
SI
3) Hurmuzaki, Documente IV2, pag. 154.

IA
CU
R
— 43 —
RA
a socotit Mihnea, s’a înșelat, fiindcă pacea s’a semnat mult mai
târziu și era vorba de a se aduce o nouă solie polonă, de astă
dată solemnă, la Poartă.
LIB
O știre constantinopolitană din 1590, confirmă, ce am mai
arătat, că Sinan pașa trata cu Zamoysky prin Brut, »ruda sa« ’).
Și »banul« a rămas între mijlocitorii principali și recurgea Ia
orice mijloc, ca să se facă pacea. In cursul acestor tratative s’a
produs un diferend grav între Brut și banul Iane, cum arată un
ITY
raport constantinopolitan din 8 Dec. 1590 ■). Beglerbegul Gre
ciei trimisese în Polonia pe un om al »banului« (servus bani),
ca să cerceteze situația din Polonia. Reîntors acesta a înmânat
RS
berglerbegului o scrisoare în care se arătau bunele dispoziții
ale Polonilor pentru pace. S’a aflat însă apoi că scrisoarea fu
sese ticluită la Constantinopol de Iane. Beglerbegul se căi, că a
trimis pe acel om în Polonia și a declarat că mai bine îl spân
VE
zura. Omul a fost pus în lanțuri. Brut a dat la iveală manopera.
Se svonise la Constantinopol că vor fi pedepsiți, Iane și o
mul lui:
NI
Putem trage de aici concluzia că Brut își aroga rolul prin
cipal în tratativele turco-polone și căuta să scape de banul Iane
LU
care îi făcea umbră, fiindcă prin el se făcuse până atunci tot ce

s’a făcut ? Brut era omul lui Petru Vodă Șchiopul. Faptul a pu
tut mări prăpastia între banul Iane și Mihnești. Poate mazilirea
lui Mihnea Vodă era în legătură și cu acest fapt.
RA
Iane, mare vistier In cadrul acelorași evenimente a decurs

al Moldovei. dregătoria moldovenească a banului Iane.
NT
Rezultă din informațiile cari s’au păstrat că Petru Vodă Șchio

pul a descoperit ajutorul ce-1 poate avea dela Iane sau poate
Iane a făcut din Petru Vodă un protejat al său descurcându-i
CE
contabilitatea obligațiilor de bani ale acestui din urmă față de

lumea din Constantinopol. Din 14 Sept. 7091 (primul document
cunoscut nouă din domnia ultimă a lui Petru Șchiopul) până la
2 Martie 1590 găsim pe Iane (se scria în documente mai ales
/
SI
1) Hurmuzaki-'orga, Documente XI, pag. 744-6 n. 2.

2) Ibidem.
IA
CU
44 —
R
RA
Iane) ca mare vistier al Moldovei După acest 2 Martie nu
mai găsim pe Iane în divanul documentelor domnești, dar nici
alt vistier mare. In 1588 agenți moldoveni la Poartă erau Ioan
banul, adică banul Iane și Nicolae siolnicul.
LIB
Ca vistier al Moldovei împrumută în Constantinopol pen
tru Petru Vodă, pentru Ștefan Vodă în timpul diarhiei, sau în-
cassează bani pentru oi acontate de gelepi etc. Totdeauna iscălește
Ioan banul, iar pe pecete este tot grecește, cum era textul chi
ITY
tanțelor, Ion vistierul Moldovlahiei 2). Ultima chitanță este din
30 Martie 1590, deci când de fapt Iane era mare ban muntean 3).
A fost atras și domnul Moldovei în supărarea dintre Mihnea
și Iane? Știm că evenimentele muntenești din Februarie 1591 au
RS
provocat hotărîri grave lui Petru Vodă. Greutățile domniei moldo
venești erau mari dela începutul anului. Petru Vodă își aștepta de a
tunci sfârșitul domniei. Bine informat delaConstantinopol, prevedea
E
că sfârșitul acesteia este apropiat. N'avem nici o știre anume des
IV
pre rolul avut de Iane în criza grăbită. Pentru intimii domnului mol
dovean nu mai era secret la 17 Ian. st. v., că Petru Vodă curând va
părăsi domnia 4). N-avem nici o dovadă însă că Iane ar fi înglobat
UN
în răzbunarea sa în contra lui Mihnea și pe unchiul domnesc

al acestuia. Manifestări publice ale lui Iane în 1593 dovedesc
AL
1) D. Dan, M-rea Sucevița, București 1923, pag. 123 și Gh. Ghibă

nescu, Ispisoace etc. I„ pag. 190-3. In prima domnie vistiernic a fost Stroici.
Vezi însă N. Iorga, Despre Cantacuzini, București 1902, pag. XXXIX. Avem
dreptul să susținem că în documentul din 7095 dela Petru V. Șchiopul, do
TR
cument publicat în traducere în Cercetări istorice VIII—IX, nr. 3, pag. 15.

Bunea vistiernicul, este eroare pentru iane vistiernicul. Vezi I. Minea, Ob
servații la «Documente moldovenești găsite la Constantinopol (1462-1755)»
In Cercetări istorice X, 1934. Cf. și Hurmuzaki-Iorga, Documente XI,
EN
pag. 232.
2) S'au păstrat chitanțe din 20 Noemvre 1589, 1 Dec. următor, 22
Noemvre 1589 (în text eroare de tipar 1590), 10 Decemvre următor, 15
Decemvre următor. (Dăm toate aceste date după stilul vechiu, cum sunt
/C
chitanțele datate ap. Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 207, 208, 209 ;
idem, XIVn pag. 86, 87-8, 89. D-l N. Iorga a descris și pecetea lui de pe
aceste sinete : , pecete rotundă, cu două cercuri, cel din mijloc având slove
turcești; cel de afară are în grecește: Ion vistier al Moldovlahiei". (Hur
SI
muzaki-Iorga, Documente XI, pag. 207 și 713 n. 1).

3) Hurmuzaki-Iorga, Documente XIVn pag. 89.
IA
4) I. Minea, Aron Vodă și vremea sa, 1. c., pag. 138.

U
R
— 45
RA
contrariul. Dar Petru Vodă avea drept să se teamă: în Ianuarie
el era cu bagajele gata de plecare spre țările habsburgice. A ce
dat insistențelor depuse de boerii săi și n’a plecat imediat, după
LIB
cununia cu roaba Irina, mama lui Ștefan Vodă. Nu peste multă
vreme fapt hotărîtor pentru plecare a fost scoaterea lui Sinan
pașa, ocrotitorul, din marele vizirat, la 1 August 1591. Am vă
zut că și Iane era omul de casă al lui Sinan pașa. Poate asigu
rări trimise de Iane l-au determinat pe Petru Vodă să mai ră-
ITY
mâe, cât a mai fost domn moldovean. Se vede că după 1 Aug.
1591 Iane nu mai putea reînoi asigurările. Adevăr este pe de altă
parte că documentele lui Petru Vodă dovedesc că domnul mol
RS
dovean nici după 30 Martie 1590 amintit n’a numit alt vistier.
Avem documente cu mărturii boerești, dar numele vistierului în
acest timp totdeauna lipsește, până în ziua plecării lui Petru Vodă
din Iași. VE
Iane și domniile muntene Și alte evenimente ale anului
până la Mihai Viteazul. 1591 le reconstruim din fragmente
NI
păstrate, deci despre Iane nu știm nimic mai mult, nu putem
face decât presupunerea că și el trebui să se acomodeze noului
U
mare vizir, Ferhad pașa. Altfel nu s’ar putea explica, cum și-a
menținut influența mare, ce o avea , și mai înainte, la Poartă.
Putem afirma că Iane a ușurat ambițiile domnești ale lui Aron
AL
Vodă. N-avem nici un document care să dovediască contrariul.

Dar graba cu care pretendentul și domnul a făcut datorii l-a
putut speria pe acela care atâta vreme controlase și suprave-
TR
ghiase visteriile celor două țări. Știm că Iane în 1593 era duș
man lui Aron Vodă, că nu-1 mai susținea. Căci de bună seamă
el era banul în jurul căruia se strângeau Grecii de casa lui Petru
EN
Vodă Șchiopul, clienți ajunși fără slujbe la Țarigrad și cari dim

preună cu banul Iane doriau, hotărau și lucrau pentru reîntoar
cerea lui Petru Vodă Șchiopul în Moldova ’).
/C
Este curios faptul că abia în documente ale lui Aron Vodă,

din 1594 înainte, găsim între boerii martori și pe vistierul țării
care era tot un Iani, dar Calughera ca nume de famiiie1 2). Avem
SI
1) Hurmuzaki-lorga, Documente XI, pag, LXXX, n. 3, 331-2.

2) Gh. Ghibănescu, Divanurile domnești din Moldova și Muntenia în
seci. XVI-a (extras), pag. 34, Iane nu se găsește nici odată ca vistier al Iui
IA
Aron Vodă.
CU
-—46 —
R
RA
două știri și despre vistierul primei domnii a lui Aron: 1. îl
găsim în documentul din 28 Februarie 1592 !) și 2. știm că a
poi a fost arestat dimpreună cu Brut 1 234).
Conducătorii lumii grecești din Constantinopol, între cari
LIB
în 1591-3 apare și Andronic Cantacuzino, au sprijinit prima
domnie a lui Aron Vodă. Nu cunoaștem legăturile acestora cu
acea asociație ienicerească de credit care a impus cercurilor
turcești din Constantinopol să lase pe Aron în domnie, să se
TY
anuleze actul de mazilire din primăvara anului 1592. Mai târ
ziu găsim la curtea lui Aron pe Nichifor dascălul, un exponent
al patriarhiei și cercurilor grecești conducătoare din Tarigrad.
SI
Este adevărat, cum vom vedea, că’n toamna anului 1593 aceleași
erau indispuși față de Aron Vodă.
R
Iane, din nou mare Mai mare rol a avut Iane în treburile
VE
ban de Crâiova. muntenești și după mazilirea lui Mihnea
(II) Vodă. Sub Ștefan Vodă Surdul găsim • pe Iane din nou mare
ban de Craiova, de unde putem deduce că și Iane a fost
NI
între aceia cari au promovat năzuințele fiului lui Ion Vodă “)
de a ajunge domn. In documente domnești din 1 Iunie,
LU
1 Septemvre 1591 *) n’avem mare ban în divanul documen

telor cunoscute nouă. Având data de 20 Noemvre 1591 s’a
publicat o carte de judecată a lui »Giurgi velban Craiovei«. Cu
dreptate s’a pus întrebarea, dacă această carte este auten
A
tică56). Dar găsim pe Iane, mare ban de Craiova, în fruntea

boerilor martori ai documentului din 4 Februarie 1592°), apoi
TR
1) Nu 1590. Vezi N. Iorga, Studii și documente XXIII, pag. 416. Do-

EN
mentul poate fi numai din 1592, fiindcă între alți boeri martori găsim pe
Bârlădeanu și Bucium.
2) I. Minea, op. cit., pag. 160-1.
3) Așa își zice în primul document păstrat dela el, datat 1 Iunie 1591
/C
(Acad. Rom., 73 | XL, orig. slav.) Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum,

pag. 87, spune greșit că a început să domniască la 23 Iulie st. n.
4) Vezi nota precedentă și Acad. Rom., 75 l XL, orig. slav.
5) I. C. Filitti, Notițe în Arhivele Olteniei XII 1 1933, Nr. 69-70,
SI
pag, 441.
IA
U
RY
— 47
RA
la 6 Februarie următor '), la 18 Februarie următor 1 și ia 28 Mar
tie 1592 3*).
Știm că domnia fiului lui Ion Vodă a fost efemeră. La
LIB
schimbare a participat și Iane. Fiul lui Bogdan Vodă, acel Ale
xandru cel Rău care a luat domnia munteană în Iunie 1592 a
avut ca mare ban de Craiova pe Iane, dar, vom vedea, nu tot
timpul. Un document al acestuia din 1 Decembre 1592 îl a
rată pe Iane ca mare ban de Craiova *).
ITY
Este adevărat că documentele dela acelaș domn din 9 Ian.
1593, 4 Febr. următor, 20 Aprilie următor, 25 Aprilie următor,
5 Iunie următor, 6 - Iunie următor și 18 August următor n’au în
RS
divan pe Iane, nici alt mare ban de Craiova 5).
Explicația o dăm imediat.
Iane banul și Aproape în tot timpul, cât Iani a fost dre-

VE
Mihai Viteazul. gător muntean, găsim în funcție și pe Mihai,
fiul Tudorei și al lui Pătrașcu cel Bun. A sprijinit Iane și îna
inte de domnie pe Mihai?
NI
De aceea încercăm aici o istorie a dregătoriilor boerești a
vute de acela care va fi primul domn al tuturor Românilor.
LU
Intr’un document din 6 Sept. 1598 Mihai Vodă arată că a

cumpărat niște sate cari i-au fost vândute »în zilele lui Mihnea
Voevod și în zilele lui Ștefan Voevod, când am fost domnia
mea velstolnic și velpostelnic și velagă și velban de Craiova
* *).
A
TR

3) Arh. Stat., București, condica m-rii Vierăș, î. 82.
4) Arh. Stat,, București, secț. ist., orig. slav.
EN
5) Arhiv. Stat., București, secț. ist., orig. slav; Acad.Rom., 213 | XXXIBi
orig. slav.; Arh. Stat., Bi^cûrești, condica mitr., f. 454 v.; Arh Stat., Bucu
rești, secț. ist., orig. slav, ; ibidem, orig. slav.; Acad. Rom., 229 | XCVI,
orig. slav.; Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav, și ibidem, orig. slav.
/C
—Documentul care de asemenea nu are mare ban în divan, publicat ap.

Alex. Șteîulescu, Documente slavo-române, relative la Gorj, Târgu-Jiului
1908, pag. 290—291, nu poate fi din 2 Februarie 1592, ci din 2 Febr. 1593.
Mare stolnic era în acest an Stan la 9 Ianuarie, dar în documentele urmă
SI
toare găsim pe Hadărbal. La 6 lan. găsim iarăși pe Stan.

6) St, Nicolaescu , Hiisovu I hi i Miha i Vodă Vitaazu- pentru proprie
tățile sale din județul Romanați etc, în Arhivele Olteniei X, nr. 54-55, 1931^
IA
pag. 126 și urm.

CU
48 —
R
Fiindcă nu se amintesc aici alte slujbe, avem drept să susținem
RA
că Mihai comis ') din documentul mihnesc datat 17 Aug. 1585
nu e viitorul domn ?
Alai găsim pe Mihai stolnic în documente mihnești2) din:
LIB
21 Aug., 22 Aug., 6 Sept., 30 Sept. 1585. La 11 Febr. acest Mi-
halachi e velstoOnfc/), apoi la 11 ■ Apriife*). Urmează toată vre
mea fără să fie velstolnic, slujbă în care-i reîntâlnim la 16 Febr.
1588 6) și după lungă absență iarăși la 12 Dec. 1588 6), la 21
TY
Martie 1589 7), la 14 Mai 1589 «), la 18 Ian. 1590 9), la 22 Ian.
următor^), la 18 Aprilie următor ”), la 14 Iulie următor'2), la 19
Iulie urmă^ u), la 30 Dec. următo^111 ), la 1 Febr. 1591 15) etc.
SI
In 1588, când nu era stolnic, avea bănia județului Mehedinți. In
documentul său din 12 August 1596 domnul amintește vremea
»când am fost ban în județul Mehedinți încă în zilele Mihnii
ER
Vodă« ,®). In această calitate era, când documentul lui Mihnea.
Vodă din 29 Noemvre 1588 confirma drepturi de proprietate
lui Mihai banul și jupăniții lui, Stanca ' 7 ). Din această vreme avem
IV
UN
1) Acad. Rom., 9 | LXXVI, trad. veche. De Mihai veistoinic sub Mih

nea (II) Vodă pomenește și documentul din 20 Mai 1612 (Acad. Rom.,
55 | XCV, orig. slav.).
2) Acad. Rom., 17 | R. B., orig. slav, și 155 | R. B, trad. veche (Mi-
halache); Arh. Stat., cond- mitr, 1 f, 128 v. (MihalacliO; Arh. Stat., Bucu
AL
rești, secț. ist., orig. slav. (Mihalachee; Arh. Stat., condica episc. Buzău
nr. 102, f. 339 (Mihalachi),
3) Arh. Stat, București, secț. ist,, orig. slav.
TR
4) Arh. Stat., București, condica nr. 76, fii. 28, trad. veche.
6) Ibidem, 49 | XCV, orig slav.
N

9) Acad., Rom., 2 | L. orig. slav.
CE

12) Ibidem, 85 | LXXV, orig. slav.
13) Ibidem, 24 | CVIII, orig. slav.
14) I. C. Filitti, Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino, pag. 203-4.
/

16) Acad. Rom,, 14 | CL1X, orig. slav.
SI
17) St. Nicolaescu, Documente slavo-române, pag. 301 și Em, E. Kre-

tzulescu, Doamna Stanca-Kretzulescu-Basarab, București 1924, pag. 3.
IA
CU
— 49
R
RA
scrisoarea cunoscută al lui Mihnea Vodă cătră Mihai banul1).
Despre acelaș timp pomenește și documentul din 2 Mai 1613
dela Radu V. Mihnea, în care document este vorba de un sat
vândut »răp. Mihail Voevod, încă când a fost Mihail Voevod bă-
LIB
nișor în județul Mehedinți» 23456).
Mihai In vremea lui Ștefan Vodă îl găsim cavelpos-
velpostelnic. telnic 3), la 1 Iunie 1591 și la 1 Sept, următor 4).
După această dată a ajuns sub acelaș domn velagă. Știm că la
TY
4 Februarie 1592 un Iane era velpostelnic, nu Iane cel discutat
de noi, căci la aceeaș dată acesta este ban de Craiova 5).
Când a fost Mihai mare ban de Craiova?
SI
Documentul din 6 Sept. 1598 arată că Mihai a fost mare
ban de Craiova în vremea lui Ștefan Vodă Surdul. Am văzut că
R
la 4 Febr., 6 Febr. și 18 Febr. 1592 documentele lui Ștefan Vodă
Surdul arată ca mare ban de Craiova pe Iane. Documente date
VE
anterior și posterior acestora n’au în divan mare ban. Mai știm
că în vremea aceluiaș Ștefan Vodă i s’a zis lui Iane fost mare
ban. Un document al lui Mihai Vodă Viteazul din 10 Iunie
NI
1594 a păstrat acest amănunt 6). Documentul acesta povestește
două fapte cari ne interesează.
LU
Mihail uelaga. Pârvul vellog. miluise m-rea Coșuna cu sa

tele Perișorul, Seaca, Cârna, Balta și părți din
Ciutura. Apoi vellogofătul a plecat pe drumul de pribegie cu
A
Mihnea Vodă, ceeace fu în 1591. Pârvul a murit la Țarigrad, pro

TR

2) Al. Ștefulescu, Documente slavo-române etc.. pag. 333. Nu poate
fi bine cetită inscripția m-rii Tutana care arată acolo ca ispravnic pe Mihai
EN
banul dela 9 Iulie la 10 Sept. (Gr. Tocilescu, Raporturi etc. An. Acad. Rom.,
seria II, tom. VIII, pag. 229) 1582.
3) Acad. Rom., 73 1 XL, orig. slav.
/C
5) Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav. însemnăm aici că do
cumentele interne îi zic banului Iane, mai rar lanachi (la 26 Ian. 1587).
De două ori, la 23 Mai 1586, 9 Iunie 1538, (documente originale) îi zic Ianiu.
Sineturile • amintite îi zic loan.
SI
6) I. C. Filitti, Notițe în Arhivele Olteniei XII, 1933, nr. 69—70,

pag. 444-5.
IA
4 - II
CU
50 —
R
babil fără să se fi făcut în scris actul de danie pentru satele amintite.
RA
De aceea călugării s’au dus la Țarigrad, unde mulții boeri aflațiîn
Constantinopol la moartea fostului mare logofăt, înaintea lui Iane
bivvelban, au mărturisit că într’adevăr s’a făcut dania, au făcut
LIB
carte și au trimis-o lui Ștefan Vodă, ca să se facă hrisov
domnesc.
Se pune întrebarea: este corect făcută regesta, prin care
azi știm aceste fapte, căci ar rezulta că evenimentul a fost la
TY
începutul domniei lui Ștefan Vodă Surdul, când boerii plecați cu
Mihnea Vodă cel mazilit se mai aflau la Constantinopol ? Dacă
regesta este corectă, înseamnă că la începutul domniei lui Ștefan
SI
Vodă, Iane nu era mare ban. într’adevăr documente de la acesta
din 1 Iunie 1591, la 1 Sept, următor’) n’au între boerii martori
R
pe marele ban de Craiova, ceeace de altfel n’ar fi o dovadă in
discutabilă, fiindcă am văzut că marele ban Iane de atâtea ori
VE
ipsește din documente, căci el locuia mai ales la Constantino
pol, în care vreme a trebuit să aibă la Craiova un locțiitor, pe
banul local, funcționar subaltern al marei bănii.
NI
Dacă primim ca autentică cartea de judecată (20 Noemvre
1591) care i-a păstrat pomenirea, la începutul domniei lui Ște
LU
fan Vodă, mare ban de Craiova a fost Giiî^rî 2). In această vreme
Mihai viitorul domn a fost velagă, cum ne spune documentul
din 10 Iunie 1594’). Cetim aici că venind Ștefan Vodă în domnie,
s’au cercetat «catastișele lui Mihnea Voevod» și s’a aflat că Pârvul
A
vellogofăt amintit rămăsese dator 40.000 aspri, »birul lui în

țară«. Ștefan Voevod și Scurtul aga l-au apucat pe Mihai, »a-
TR
tunci când am fost velagă la Ștefan Vodă, să plătesc acești bani

și să țin satele și țiganii
*. Călugării au întors banii lui Mihai
Vodă și domnul le-a lăsat satele.
EN
Marea bănie a Deci marea bănie a lui Mihai a început după

lui Mihai 18 Februarie 1592, dată ultimă, la care am găsit
/C
pe Iane ca mare ban de Craiova. Nu s’a publicat până azi nici un do
cument, în care să-l găsim ca mare ban între boerii adeveritori ai unei
SI
1) Acad, Rom., 73 | XL, orig. slav; ibidem, 75 | XL, orig. slav.

2) I. C. Filitti, Notițe în Arhivele Olteniei XII, 1933, nr. 69-70 p. 445.
IA

U
AR
— 51 —
R
hotărîri domnești. Dacă admitem autenticitatea cărții de judecată din
20Noemvre 1591, putem admite că la începutul domniei lui Ștefan
LIB
Vodă Surdul mare ban a fost tot Iane, că Mihai i-a ținut locul
că apoi Mihai a fost numit velagă, iar la marea bănie a fost
numit Giurgiu: aceasta ar fi vremea, când s’a putut scrie despre
Iane bivvelban, precum am văzut. Este o ipoteză posibilă și a
ITY
ceastă presupunere, impusă mai ales de faptul că o scrisoare
patriarhală din Oct. 1591 vorbește de Mihai banul '). Că Iane
era foarte influent la Ștefan, știm și din informația unui docu
ment din 24 Mai 1603. Aici cetim că Danciul din Brâncoveni a
S
dat lui Iane banul Craiovii satul Băileștii din Dolj, așteptând,
că Iane prin marea sa influență îi va obține »milă, cinste și cău
ER
tare și să-i scoată lui dregătorie dela Ștefan Vodă
* 2).
Am văzut apoi că sub Alexandru Vodă cel Rău găsim do
cumentar pe Iane, mare ban de Craiova, lai Dec. 1592, după care
IV
dată lipsește marele ban dintre mărturiile boerești ale documentelor
acestui domn 3). Dacă Mihai ar fi fost titularul marei bănii, ar tre
UN
bui să fie între boerii martori ai documentelor după 1 Dec. 1592.

Ce putem admite și aici, este că a ținut locul lui Iane care su-
praveghia interesele constantinopolitane ale domniei muntene la
fața locului. Mihai conducea marea bănie în primăvara anului
AL
1593, înainte de a-1 ajunge năpastă. Când în toamna următoare

a fost făcut domn, lumea constantinopolitană știa că Mihai a
fost ban de Craiova și s’a scris că a ajuns domn Mihai
TR
banul *).
Că Mihai a fost ban al Craiovei, o spune și’n documentul
său din 27 Sept. 1597 5). >Când am fost ban al Craiovei
*, spune
EN
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente XlVn pag. 90 urm.

2) N. Iorga, Studii și documente V, pag. 292. Cf. și Arhivele Olte
niei XIII, 1934, nr. 71-73, pag. 53.
/C
3) Cf. și I. C. Filitti, Mihai Viteazul, mare ban de Craiova în Arhi

vele Olteniei X, 1931, nr. 56-58, pag. 303-4. Nu se poate admite un Miirea
mare ban în 1593. La 25 Aprilie 1593 Mitrea era vornic (Revista arhivelor
României I, pag. 73), iar la 5 Iunie 1593 (Acad. Rom, 229 | XCV1. orig, slav.),
SI
la 5 Iunie următor (Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav), la 18 Aug.
1593 Ibidem, orig. slav.), era velogofăt.
4) Hurmuzaki-Iorga. Documente XI, pag. 374,
IA
5) Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav, un fragment din acest
document ap. St. Nicolaescu, Documente slavo-române etc., pag. 296-7.
CU
R
documentul, Mihai cumpărase satele Studina Mesteacăi, Studina
Barbului, Crușovul, Frăsinetul, Studenta lui Hămeiu și la data
RA
de mai sus le confirma ca proprietăți ale mamei sale Teodora,
iar după moartea acesteia să rămână fiicei sale domnești, Marula.
Că Mihai a îndeplinit slujba -de mare ban al Craiovei, o
LIB
spune și cronicarul ardelean contimporan Ștefan Szamoskozy
care a scris că Mihai a fost făcut mare ban la începutul dom
niei lui Alexandru cel Rău, prin mijlocirea rudeniei sale, Iane ').
Negăsindu-se în documente, trebue — repetăm, — să ad
TY
mitem că el - a ținut locul unchiului său, că a fost mare ban de
legat. Poate de aceea un cronicar de mai târziu ne-a lăsat infor
mația că Mihai a fost »făcut ispravnic în locul banului dela Cra
SI
iova, nefiind ban, că nu vrea să pue domnii bani, pentrucă de
multe ori se scorneau gâlcevuri asupra domniei de acolo« 1
R
Această explicare improprie însă e a cronicarului care trăind mai
târziu nu cunoștea bine împrejurările marei bănii a lui Mihai.
VE
Relațiile dintre Iane și Alexandru Vodă, erau stricate la
începutul verii anului 1593. Un document din 6 Iunie 1593 dela
acest domn amintește judecata făcută de Coce ban din Craiova
NI
în procesul pentru proprietate dintre satul Brezovenii și Ion și
Stoica proprietari la Craiovița în Halânga. Documentul nu spune
LU
că acest Coce era mare ban 3), nici n’are la locul său pe marele
ban al vremii între mărturiile boerești ale hotărîrii domnești.
Oricum s’ar interpreta documentul acesta, el arată în chip
necontestat că la 6 Iunie 1593 Mihai nu mai era mare ban de
A
Craiova, fiindcă nu-1 știm plecat din țară, pentru ca banul local,
un locțiitor, să ție judecățile.
TR
In această vreme Mihai banul, așa-i zicea acum lumea, con-

EN
1) Monumenta Hung. hîst., scriptores, XXX, pag. 92-3.

2) Istoriile domnilor Țării Rumănești în Magazinu istoriku pentru Da
cia I, București 1845, pag. 225. Cf. și I. C. Filitti, Mihai Viteazul, mare ban
de Craiova, 1. c., pag. 304.
/C
3) Arh. Stat., București, secț. ist., orig. slav.; cf. și I. C, Filitti în Ar
hivele Olteniei XII, 1933, nr. *7690, pag. 445. D-l Filitti a fost indus în e
roare de regesta, ce o avea, deoarece în document se spune numai „ban
de Craiova" și deci a putut îi vorba de un subaltern al marelui ban, sau
de un subaltern locțiitor. Se pune adică întrebarea, dacă în această vreme
SI
oficial putem considera ca titular al marii bănii de Craiova pe cineva ară

tat documentar numai ca „ban de Craiova" ?
IA
CU
R
— 53
RA
centrase asupra sa atenția ' opiniei publice muntene. Din gură’n
gură se purta vorba că e om vrednic șî-1 așteaptă tronul țării.
LIB
Lumea munteană își aducea aminte că e fiu de domn și știa că
are legături înalte la Constantinopol. Din marea de nemulțumiri
a acelei vremi, speranțe mai mult, ori mai puțin respicate ale
celor mulți • se îndreptau spre acela care făcuse din marea sa
ITY
bănie un teritoriu, unde erau mai puține nedreptăți. Prin atitu
dinea sa bună, alta decât a celorlalți dregători domnești, Mihai,
marele ban, și-a creat și dușmani cari au avut grije să arate
domnului ca o primejdie situațiunea lui Mihai. De bună seamă
RS
din tradiția orală, câtă se mai păstra spre sfârșitul secolului al
XVII-lea sau la începutul secolului următor, cronica amintită a
păstrat fragmente, când scrie: »Deci fiind el la Craiova (în ce
chip nu se știe), i s’au scornit nume, cum că este fecior de
E
domn. Dentru acea vreame, au trimis cu urgie și l’au adus la
IV
București și trecând pe lângă Biserica Albă, pe vremea liturghiei
și lăsându-1, au intrat în biserică și rugându-se, s’au făgăduit lui
UN
Sfeti Nicolae fiind hramul, că de-1 va mântui, să-i facă mănă

stire în numele lui, precum au și făcut. Că ducându-1 la domn
și făgăduind de năpaste, au jurat cu -2 boiari că nu este fecior
de domn și au scăpat. Dentru care nevoe scăpând și speriin-
du-se, au fugit la Poartă și găsind pe tată-său acolo, fiind om
AL
mare al Porții, i-au scos domniea în țară, sau, cum zic alții: că
fiind capichehaea un lane care i-au fost ruda lui, avănd voe de
la Poartă, i-au scos domniea. Ci ori în ce chip au fost, el dom
TR
niea o au luat« ’).

»Năpasta« lui Mihai, plecarea iui din bănie a trebuit să fie
înainte de 6 Iunie 1593, când găsim documentar pe Coce, ban
EN
de Craiova. De altfel tradiția luată în cronică mult mai târziu,

conține și tiu neadevăr, pe care îl putem surprinde. Documen
tul patriarhal din Oct. 1591 12) de care am vorbit într’altă legă
/C
tură de evenimente, arată că m-rea sf. Nicolae, zisă mai târziu m-rea
Mihai Vodă, era gata când se scria documentul acesta. De aici
rezultă că în 1593, când »năpasta« amenință viața lui Mihai, nu
putea acesta face făgăduința că va ridica mănăstirea, căci aceasta
SI
1) Istoriile domnilor Țării- Rumănești, 1. c., pag. 225-6. Regretăm că

IA
pu avem la dispoziție ediția mai bună dată de d-1 N. Iorga,

2) Hurmuzaki-Iorga, Documente XlVt, pag. 90-93.
CU
R
era gata. Ridicarea lui Mihai a fost ca apariția unui soare aș
RA
teptat, dar fără termen, cum este totdeauna vagă speranța masse-
lor populare. O domnie ca a lui pentru urmași nu putea avea
decât începuturi învăluite în legendă. După multe domnii rele
LIB
Mihai a putut readuce în conștiința munteană de atunci încre
derea în zori ale unui viitor mai bun. Numirea lui Mihai banul
ca domn a produs mulțumire în țară. Iată ce scria la 14 Noemvre
st. v. 1593 Andronic Cantacuzino lui Petru Șchîopul care se afla
ITY
în surghiunul său voit din Apus: >...văzând cerințele timpului...
și faima rea și ticăloasă a lui Alexandru Voevod și intriga lui
pe care nu puteam s-o trec cu vederea, m'am ispitit și am făcut
pe banul Mihai domn al Țării-Românești... Insă prin banul Mi
RS
hai s’a mulțumit nenorocita țară și au mulțumit lui Dumnezeu,
care i-a învrednicit și li-a dat un astfel de păstor bun și creștin
și iubitor de săraci și cu frică de D-zeu.... L-am făcut domn....
VE
țara îmi mulțumește mult pentru dânsul. E vrednic să păsto-
riască un popor; mai bine el, decât alții ').
Walther care a vizitat pe Mihai Viteazul și»i-a scris biogra
NI
fia, însemnând fapte până’n 1597, spune că Alexandru Vodă au
zind de bunul și marele nume al lui Mihai banul, s’a gândit
să-l prindă și să-l aducă înaintea sa. Dar Mihai a aflat, a fugit
LU
în Țara Ungurească, de unde a plecat la Constantinopol. Aici

cu ajutorul fostului ban al Craiovei, care-i era unchiu, »adică
*
fratele mamii lui, Grec de origine a ajuns domn. Despre Iane
RA
(biograful nu-i dă numele) spune că «pentru pungile sale cele

groase, se bucura la Poartă de multă favoare
*, deci a stat în-
tr’ajutor lui Mihai ca să poată da plocoanele necesare pentru a
lua domnia *).
T
N. Bălcescu știa mai mult și ceva altfel, a scris că vistierul Ion,

EN
capichihae a țării, a chemat la Constantinopol pe Mihai care îi era

ginere, că Alexandru Vodă într’o zi a scos pe Mihai din închi
soare să-l piardă. O mare mulțime de popor se adunase jalnică
/C
și tristă la locul de execuție. Dar gâdele speriat de căutătura

sălbatică și îngrozitoare a lui Mihai, fu apucat de groaznic tre
mur, aruncă la pământ satîrul și fugi îngrozit prin mulțime. Po
SI
li Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 373-4.

2) Walther, Brevis et vera descriptio rerum ab... Ion Michaele....
gestarum, ap. Al. Papiu Ilarianu, Tesauru de monumente istorice I, pag. 9.
IA
CU
R
55 —
RA
porul văzu în acest fapt un semn ceresc și cu glas puternic
ceru, boeri și popor, iertare dela domn. Bălcescu adaogă că dom
nul astfel fu constrâns să-i dăruiască viața, iar după aceasta vi
LIB
stierul a împăcat pe domn cu Mihai. Bănuiala domnească însă con
tinua, deci Mihai a fugit la curtea principelui ardelean, Sigismund
Bâthory. Vărul princiar, Balthazar, i-a dat o scrisoare de reco
mandare cătră Sinan pașa, marele vizir. Sigismund Bâthory s’a
dat scrisoare de recomandație cătră Barton, agentul englez din
ITY
Constantinopol. Cu această scrisoare a început apoi succesul
lui Mihai la Constantinopol ’).
Relativ la pribegirea lui Mihai în Adeal, ni s’a păstrat știre
RS
despre o intervenție a lui Alexandru Vodă cel Rău la Poartă.
Acesta s’a plâns la Constanttnopol că Mihai banul de Craiova
a fugit în Ardeal cu câteva poveri de bani. Ahmed aga deci a
scris lui Balthazar Bâthory ss^-^1 caute, să-1 prindă, să-i ia averea
VE
și nu cumva să-1 adăpostiască *).
Așa dară înainte de a ajunge domn, lui Mihai îi zicea lu
mea banul. In aceeaș vreme la Constantinopol continua influența
NI
cunoscutului ban care nu putea fi altul, decât lane știut de mult
cu acest nume de dregătorie munteană8).
LU
lane în 1593 Am văzut că și cronicarul contimporan Sza-

și încă ceva. moskozy știe că Mihai banul a luat domnia
Țării-Românești cu ajutorul »rudei« lane. Continua deci în
A
1593 vaza politică a lui lane la Constantinopol, asistat de cea

TR
laltă lume grecească care în Noemvre era mulțumită de schim

barea de domnie din Țara-Românească, se mândria cu regimul
bun introdus de Mihai Vodă. Nu mai convenia însă la acea dată a-
EN
1) N. Bălcescu, Românii sub Mihai Vodă Viteazul, ed. Alex. Lăpe-

datu, București, 1908, pag. 21—23. Episodul cu călăul e luat din Szamos-
kOzy care adaogă că era beat călăul. Vezi Ioachim Crăciun, Cronicarul
/C
Szamoskozy etc, Cluj 1928, pag. 98 și urm. Despre învrăjbirea dintre A

lexandru cel Rău și boeri, vezi și Monumenta comitialia Transylvaniae III,
pag. 298-9 ( = Andrei Veress, Documente etc. IV, pag. 31-2, Cf. și pag. 32)
și TOrttănelmi târ pe 1879, pag. 26-7.
SI
2) TOrok-magyarkori emlGkek. Okmânytăr III, pag. 24-5.

3) Vezi și I. Sîrbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul I, București 19Q4,
pag. 49 și urm., dar mai ales N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul în Con
IA
vorbiri literare XXXVI, 1902, pag. 233 și urm.

CU
RY
56
RA
cestor Țarigrădeni domnia lui Aron Vodă. Andrei hatman, Nicolae
stolnicul, Policrat Camerinos, foști slujbași ai domniei lui Petru
Vodă Șchiopul, se gândiau să-I readucă pe acesta domn în Moldova,
LIB
înainte de 7 Mai st. v. scrisese Petru din depărtatul său adă
post politic că ar dori una din domniile române și adică lui
«Cantaeuzino banul
* Acesta s’a sfătuit cu cei de mai sus și
la data arătată, prin Policrat Camerinos i-au scris să vină. »Banul«
este amintit ca principalul mijlocitor care a lucrat pentru fostul
Y
Petru Vodă la Sinan pașa revenit mare vizir la 29 Ian. 1593 1234),
IT
într’o scrisoare nedatată din acest an. Cantaeuzino banul căruia
îi scrisese Petru V. Șchiopul înainte de 7 Mai st. v. poate fi a-
RS
ceeaș persoană cu banul din scrisoarea nedatată.
Avem însă o scrisoare a lui Andronic Cantaeuzino ’) din
14 Noemvre st. v. 1593 prin care comunică lui Petru Șchiopul
VE
că a făcut pe banul Mihai domn al Țării-Românești, că lui Petru
îi rezervă domnia Moldovei, că a obținut aceasta dela sultan;
deci să plece, pentrucă domnia Moldovei îi este sigură. Acelaș
NI
adăoga : »Cu adevăr, nu zăbovi, ci cată și hotărăște-te, în cea
sul, când vei primi scrisoarea mea, căci știi că nu pot s’o • țin
multă vreme, de vrăjmași și când ne-o oferă, fă, ce trebue
* 2.
LU
Dar Andronic Cantaeuzino nu-și zice ban în această scri

soare. Nu-i zice ban nici patriarhul Ieremia II, când scria lui Pe
tru Șchiopul în Noemvre 1593, îndemnându-1 să plece spre Con
RA
stantinopol, unde Cantaeuzino și ceilalți prieteni îi vor obține,

ce dorește. Scrisoarea patriarhală arată precis că e vorba de An
dronic Cantaeuzino, dar ori de câte ori îl amintește, nici odată
NT
nu-i zice »ban« (putvo;). Această scrisoare 5) e importantă și

prin faptul că arată că Andronic Cantaeuzino e acel Cantacu-
zino despre care și scrisoarea lui Policrat Camerinos din 7 Mai
CE
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag, 331-2.

2) Ibidem, pag. 309-10, 309 n. 5 și 6. Sinan fusese scos din marele
vizirat la 2 August 1591.
/

SI
4) La sfârșit îi zice fiului lui Petru Șchiopul, lui Ștefan »prea slăvi-
tul meu fiu și domn, domnul Ștefan Voevod*. Aceasta, socetim, e o indi
cație, cum trebue înțeles pasagiul aceleeaș scrisori, unde e vorba că An
IA
dronic spune: »am făcut domni pe copiii copiilor mei*.

5) Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 370-1.
CU
R
— 57 —
RA
st. v. 1593 spune că-i scrisese Petru Șchiopul. Dar scrisoarea
lui Camerinos arată că Petru Șchiopul a scris lui Cantacuzino
LIB
banul, deci la acea dată Andronic Cantacuzino era mare ban
muntean. Și atunci e posibilă următoarea reconstrucție a eveni
mentelor muntene din primăvara anului 1593. După plecarea
silnică a lui Mihai din marea bănie, unde reprezenta de fapt
pe Iane care locuia statornic la Constantinopol, Alexandru cel
Y
Rău, s’a gândit și a oferit marea bănie lui Andronic Cantacuzino,
SIT
cu ajutorul căruia spera să aibă sprijinul ce^-^1 pierduse prin su
părarea banului lane pentru maltratarea, de care avusese parte
Mihai. Dacă se poate admite această reconstruire — într’adevăr
nici o informație nu o contestă, — atunci Coce banul de Cra
R
iova reprezenta pe Andronic Cantacuzino, mare ban, care locuia
însă la Țarigrad. Dar nici lane nu s’a desinteresat de treburile
IVE
muntenești. Toată informația românească inclusiv tradiția, apoi
Walther și cronicarul Szamoskdzy spun că lane, »unchiul« sau
»ruda«, cum îi zice cel din urmă, a făcut pe Mihai domn. lane
a fost deci alăturea de Andronic Cantacuzino. Andronic era mare
UN
ban, ceeace nu . va mai fi în Noemvre 1593. Așa reiese din scrisori

constantinopolitane. In scrisoarea anonimă din 1593 se afirmă
că »banul« și prietenii lui Petru Șchiopul lucrau pentru rehabiîi-
tarea acestuia, la marele vizir Sinan pașa. In scrisoarea sa din
L
14 Noemvre st. v. 1593. Andronic Cantacuzino scria lui Petru

RA
Șchiopul: »am făcut pe banul Mihai domn al Țării-Românești ’)•

Dar și Andronic Cantacuzino era rudă cu Mihai. »Parente del
voievoda
* îi zice un document din anul 1600 a). De unde știa
Paolo Giorgi Raguzanul care scria aceasta, nu putem preciza, ci
NT
1) Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 374. S’a scris: «Epitetul

ds ban este o înțelegere greșită a lui notvog grecesc, pan, jupân« (I. C.
CE
Filitti, Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino, pag. XXIII). Noi nu admitem această
interpretare. Cele două scrisori au prcavog, nu rcâwoț și știm că Grecii redau
pe b român prin pr.. In toamna anului 1593, când Andronic nu mai era ban,
i se zice avtentes sau arhon (Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 370-1), dar
la 7 Mai 1593 se specifica «arhon Cantacuzino banul* (ibidem, pag. 331), iar
I/
foștii boeri moldoveni Andrei hatmanul și Nicolae stolnicul sunt numiți

x.uptoS (ibidem). Scrisoarea anonimă scrie numai despre intervenția ce a
IAS
făcut-o <5 p-âvo; Apoi, dacă ar fi simplu epitet, de ce se pune la urmă,

zicându-se, «arhon Cantacuzino banul» ?
2) Andrei Veress, Documente etc. IV, pag. 95,
CU
RY
58 —
putem răspunde întrebând : oare rudenia lui Mihai cu Andro
RA
nic Cantacuzino nu o explică faptul că Iane era unchiu lui
Mihai?
LIB
Rudenia lui Iane cu încercând să stabiliască genealogia lui
Mihai Viteazul. Mihai Vodă, cronica Bălenilor nu-și poate
lua materialul, decât din tradiție, când scrie, ce dăm aici în în
tregime. Cronicarul știa din documente că Mihai s’a dat în do
Y
cumente pe sine ca fiu al lui Pătrașcu cel Bun. Scriind istoriile
domnilor Țării-Românești, cronicarul adaogă imediat: >cu ade
IT
vărat nu se știe, că nici un istoric de ai noștri (sau streini) nu
adeverează, cine este și cum au luat domnia *. «Den auz
RS
unul dela altul, așa dovedim: că mumă-sa au fost de la oraș,
dela Floci care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep,
om mare și bogat, den Poarta împărătească și în casa ei zăbo-
VE
vindu-se cătăva vreme, zic că au umblat cu acea femeie și o au
îngrecat și vrând să se ducă gelepul, i-a dat un inel și 100 de
galbeni de aur și au zis femeii, de va face fecior, viind la vârstă
NI
să se ducă la dânsul, unde-1 va găsi și după inel îl va cunoaște
că-i este fecior. Și născând făt, trecând vreame multă și făcân-
LU
du-se om de vârstă și de treabă, lipindu-se pre lângă boiari și

pre lângă domni, au ajuns păn la acea boerie, de l-au făcut is
pravnic în locul banului dela Craiova, nefiind ban, că nu
vrea să pue domnii ban, pentrucă de multe ori se scornea găl-
A
cevuri asupra domniei de acolo

*. Dupăce se povestește »nă-
*
pasta lui Mihai din vremea lui Alexandru Vodă cel Rău, ceeace
TR
am reprodus mai sus, cronica continuă: »Dentru care nevoe

scăpând și speriindu-se, au fugit la Poartă și găsind pre tată-
său acolo, fiind om mare al Porții, i-au scos domniea în țară,
EN
sau cum zic alții: că fiind capichehaea un Iane care i-au fost
rudă lui, având voe de la Poartă, i-au scos domnia» ’). Primul
editor al acestei cronici socotia că povestea cu frumoasa din o
/C
rașul dunărean a fost o invenție a celor 12 boeri cari cu jură

mântul lor au scăpat pe Mihai de năpaste').
SI
1) Magazinu istoriku I, pag. 224-6.

2) Ibidem, pag. 225, nota. Notăm aici că povestea cu inel se întâl
IA
nește și’n tradiția care făcea din Iancu de Inidoara fiu al lui Sigismund de
Luxemburg.
CU
AR
— 59 —
In afată de această informație nu avem decât afirmațiunea
R
lui Walther că lane era unchiu după mamă lui Mihai Vodă,
apoi mărturia lui SzamoskOzy că îi era rudă și faptul ce
LIB
rezultă din informații constantinopolitane că Iane a ajutat pe
Mihai să ajungă domn, ceeace concordă cu ce a scris amintitul
cronicar ardelean că Mihai a fost făcut domn prin concursul dat
de lane, ruda lui. Cronicarul ardelean a înregistrat, ceeace se știa
ITY
la curtea principilor Bathorești. Restul povestirii Iui Szamoskozy
despre originea lui Mihai readuce aminte tradiția păstrată în cro
nica Bălenilor al cărei prim editor o arată ca o ticluire genealo
gică, pentru a se scăpa Mihai de năpasta ce-1 amenința sub
RS
Alexandru Vodă cel Rău. • O versiune contimporană a acesteia,
cum a a circulat prin Ardeal, reprezintă informația corespon
dentă din cronica lui Szamoskozy despre care nu trebue
uitat nici odată că are sentimente de dușmănie față de Mihai
VE
și reprezintă știri cari circulau în Ardeal în cercurile Batho-
reștilor și cele apropiate de aceștia cari aveau tot interesul
să scoboare prestigiul marelui luptător. In sensul acestei
NI
versiuni, Mihai a ajuns domn prin lane care îi era rudă, fără să
precizeze, ce rudă anume. Recunoaște că Mihai își trăgea origi
LU
nea din neamul lui Pătrașcu Vodă. Arată că Mihai în tinerețe

a trăit sărac, că a făcut comerț dincolo de Dunăre, în Moldova
și Țara Românească, că mamă-sa era vânzătoare de rachiu. Altă
dată afirmă că tatăl lui Mihai a fost Grec, dar mama româncă,
A
că s’a născut în orașul Floci, unde »mamă-sa fierbea rachiu» ’).

Nu e apropiere între acestea și povestea cu gelepul bogat etc»
TR
care va fi scăpat pe Mihai din năpastă. Avem însă despre înru

direa lui Mihai cu lane o știre mai precisă, într’un document
din 24 Mai 1603 dela Radu Vodă Șerban *), care spune că »Mihai
N
Voevod în domnia sa s’au făcut neam jupânului lane banul, cât

a stătut domn Țării-Românești
.
*
CE
Documentul din 24 Mai 1603 ’) a păstrat cea mai impor-
1) Ioachim Crăciun, op. cit., pag. 98 și urm., 129, Aici apropierea de

tradiția păstrată prin cronica Bălenilor este mai mare.
I/
2) Șt. Nicolaescu, Documente slavo-române etc., pag, 297 după N.

Iorga, Studii și documente V, pag. 292.
IAS
3) N. Iorga, Studii și documente V, pag. 292 și 294. Vezi și I. C-

Filitti, Mama și soția lui Mihai Viteazul în Convorbiri literare LIII. 1921»
pag, 617.
CU
AR
60 —
IBR
tantă dovadă despre rudenia lui Mihai cu Iane. Mihai Vodă »fă.
cându-se neam jupânului Iane banul« în cursul domniei sale, a
luat satul Băilești pentru sine și l-a închinat episcopiei de Râm
nic. ■ Iane banul adică a murit în cursul domniei lui Mihai. Acesta
YL
a prezentat pretenții de moștenire, a luat pentru sine deci satul
Băilești, sat ce-1 avusese Iane făcut dar de Danciul din Brâncoveni.
Iane, am văzut, primise acest sat cadou, ca să-i obțină lui Dan
ciul dela Ștefan Vodă Surdul o dregătorie. Dar Iane n’a obținut
SIT
nimic pentru Danciul. De aceea urmașii acestuia reclamă satul.
Documentul din 24 Mai 1603 e o carte de judecată, dată în
cursul procesului.
R
Nu avem documentul prin care Mihai Vodă a dăruit epi
scopiei râmnicene satul Băilești. De aceea azi nu putem afirma
VE
mai precis data morții lui Iane, decât că a murit în vremea dom
niei lui Mihai.
Iane, de bună seamă, a avut de suferit de pe urma ri
NI
dicării lui Mihai Vodă în contra Turcilor. Știm că unicul său fiu,
Apostol s’a turcit. Iane chezășuise domnia lui Mihai. Ceilalți
sprijinitori ai începuturilor domniei lui Mihai plecaseră din Con
LU
stantinopol. Andronic Cantacuzino era în Muntenia, iar Nichifor

Dascălul în Moldova, la curtea lui Aron Vodă.
Avem o știre și despre fiul lui Iane. Ca creștin îl chemase
RA
Apostol, apoi s’a turcit cu numele Curt Salam ceauș și își zi
cea ^feciorul lui Ianiu ') banul cel bătrân«. Iane, de când era
mare ban în vremea lui Mihnea Vodă, spune documentul, avea o
țigănie. Curt Salam venind în țară în vremea lui Leon Vodă a
NT
reclamat țigănia tatălui său. Țiganii erau risipiți prin țigăniile a

diferiți ■ boeri. Dar divanul domnesc a judecat că fiul turcit al lui
Iane n’are drept a stăpâni și n’are drept să țină moșii în țară,
CE
fiindcă a »eșit de’n leage afară«. Atunci Curt Salam dăruește ți
gănia, jumătate m-rii Sf. Troiță din București, iar cealaltă jumă
tate m-rii Sf. Gheorghe tot de acolo. Acelaș document spune că
Iane n’a avut alți feciori. Și prin aceasta se dovedește fără te-
I/
meiu afirmațiunea tradiției amintite care prezintă pe Mihai ca

fiul unui gelep care a fost apoi identificat de unii scriitori cu
IAS
Iane, precum nici ceea ce spune un raport constantinopolitan din
1) Așa i se zice în document. Vezi St. Nicolaescu, Documente slavo-

române etc., pag. 297-8.
CU
61
R
6 Sept. st. n. 1593 în care se afirmă că a fost numit domn în
RA
Țara-Românească un fiu al fostului ban al lui Alexandru Vodă
cel Rău ’).
Mihai și-a zis în documente fiu al lui Pătrașcu cei Bun și
LIB
al Tudorei căreia la 27 Sept. ■ 1597 îi întăria drepturi de proprie
tatea peste mai multe sate, ca Frăsinetul, Studina Barbului, Cru-
șov și Studenița lui Hămeiu "). Nu știm nimic de alte proprietăți
ale Tudorei, căreia, am văzut multă lume contimporană i-a zis soră
a banului Iane care într’adevăr în tot timpul s’a interesat de Mihai.
ITY
Amintitul cronicar ardelean are față de alte izvoare știri noui des
pre aceasta, știri, cari au circulat deci prin Ardeal. După propu
nerea lui lane a făcut Alexandru cel Rău mare ban de Craiova
RS
pe Mihai, a scris acesta. Când Iane a auzit că Alexandru Vodă e
supărat pe Mihai, Iane l-a chemat pe acesta din urmă la Poartă,
ca să-i obțină domnia. Tot lane l-a împăcat apoi pe Mihai cu
domnul. Greșește însă Szamoskozy, când scrie că lane a fost
VE
paharnicul lui Ștefan Vodă Surdul. Acelaș povestește o ceartă
dintre Ștefan Vodă și banul Iane la m-rea Colentina, unde dom
nul eșise cu 200 drabanți. Se adaogă că banul Iane și Mihai
NI
așa au speriat pe Ștefan Vodă, că acesta n’a îndrăznit să mai
facă nimic 3).
U
Era foarte firesc să fie multă discuție la contimporani, în

legătură cu Mihai Viteazul care arăta lumii energii nebănuite
AL
ale neamului românesc. E iarăși firesc ca să se laude Canta-

cuzinii că Mihai Vodă le e neam, ceeace ca îndepărtat ecou se
întâlnește și’n cronica lui Daponte 4).
TR
N’avem nici un motiv să tragem la îndoială afirmația lui

Walther, un contimporan care a vorbit cu boerii lui Mihai, cu
domnul însuși, că Tudora era soră a lui Iane. Aici începe însă
N
seria atâtor presupuneri.

S’a discutat, dacă Iane era un Cantacuzino și adică frate cu
CE
1) Hurmuzaki, Documente IUi. pag. 457.

2) St. Nicolaescu, Documente slavo-române etc., pag, 296-7 și A.
Papiu Ilarianu, Tesauru etc. I, pag. 388-9. Cf. și I. Lupaș, Tudora, mama
/
lui Mihai Viteazul în Revista istorică VII 1921, pag. 135-39.

SI
3) Ioachim Crăciun, op. cit., pag. 99 și urm.

4) Cf. și I, Tanoviceanu, începutul Cantacuzineștilor în țările române
etc. în Arhiva din Iași III, 1892, pag. 14 și urm.
IA
CU
AR
— 62
R
Andronic '), precum și înrudirea Cantacuzinilor cu Mihai Vi
LIB
).
teazul 3*
Nu este indiferent nici anul, în care s’a născut Mihai. No
tița de pe portretul făcut de Sadeler arată că Mihai în 1601 a
vea 43 ani, deci s’a născut în 1557 sau 1558. După cronica
cantacuzinească Petrașcu cel bun a murit la 24 Sept. 1557.
ITY
Cronica lui Ostermayer vorbește de moartea acestui domn mun
tean la începutul anului 1558. Ultimul document intern, pe ca
re-1 cunoaștem dela acest domn este din 20 Noemvre 1557 *).
De aceea trebue să primim ca zi a mortii lui Petrașcu cel Bun
RS
24 Dec. 1557 5), dată dintr’o știre care adaogă că era bănuiala
că a fost otrăvit. Poate Mihai a fost fiu postum.
Mihai Viteazul zice mamei sale »doamna Teodora6). Când
VE
era călugărița Teofana la m-rea Cozia, ea singură își zicea
la 8 Noemvre 1602 »muma răposatului Mihai Voevoda<7). Inscrip
ția de pe inelul ei are în slavonește titlu de »doamnă« și insignii
NI
luate din herbul țăir'i 8). Acelaș titlu e și’n inscripția care a păs-
U
1) Arhiva din Iași III, pag. 29; N. Iorga, Contribuțiuni etc. 1. c., pag.
83 și n. 1; idem, Documente relative Ia Petru Șchiopul, An. Acad. Rom.,
seria II, tom XX, pag. 2-5; Hurmuzaki-Iorga, Documente XI, pag. 207, n. 2,
AL
LXXXI n. 3 ; N. Iorga, Despre Cantacuzini, București 1902, pag. XXXIX ;

idem, Istoria lui Mihai Viteazul în Convorbiri literare, XXXVI 1902, pag,
233 și urm.; idem în Nâog ,EXXii}»opv{|Aa)v XI 1914, pag. 417—422; Hurmu
R
zaki-Iorga, Documente XIV,, pag. 87 etc.; loachim Crăciun, Cronicarul Szar

moskOzy etc., pag, 72, n. 1; N. Iorga în Revista istorică XVII, 1931, pag.
NT
143-7-; I. C. Filltti, Rectificări în Arhivele Olteniei X 1931, pag. 456; I. C. Fi

litti. Arhiva etc., pag. XXII și urm., mai ales însă în Convorbiri literare LIII,
1921, pag. 609 și urm.; idem în Revista arhivelor _ nr. 4, 1027, pag. 2512;
I. Lupaș, lucr, cit.; St. Nicolaescu, Documente slavo-române etc., pag. 296
CE
și urm.
2) Arhiva din Iași III, 1. c. și N. Iorga, Contribuțiuni etc., 1. c,
3) Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt IV, pag. 520.
4) Arh. Stat., condica m-rii Vierăș, f. 33-4.
5) Chronologiae rerum Hungaricarum, cartea II, cap. I, ap. Mathias
I/
B61, Adparatus ad historiam Hungariae, Pressburg, 1735, pag. 80, ap. I.

Lupaș, 1. c., pag. 135. Cf. și I. Sîrbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul I,
IAS
București 1904, pag. 23, n. 3.

6) Șt. Nicolaescu, Documente etc., pag. 297.
7) Tesauru etc. I, pag. 389. Cf. și N. Iorga, Roumains et Grecs,
Buc., 1921.
8) N. Iorga în Convorbiri literare XXXVI, 1902, pag. 150.
CU
— 63 —
R
RA
trat știrea despre moartea ei '). Ne interesează adică faptul că
Tudora nu-și zice nici odată soție a lui Petrașcu cel Bun.
Documente ne-au păstrat numele doamnei Voica, soție a,
lui Petrașcu cel Bun, care a supraviețuit soțului său. De aceea
LIB
s’a zis că doamna Tudora n’a fost soție legitimă*).
Ca fată tânără și frumoasă — am văzut, cum toate izvoarele
sunt de acord că mama lui Mihai era foarte frumoasă — a putut
ajunge la curtea lui Petrașcu cel Bun dimpreună cu frate-său
ITY
lane, care a fost velpostelnic al acestei domnii. Numai trei do
cumente amintesc alt velpostelnic al acestei domnii. Un docu
ment din 4 Aprilie 1555 arată pe Dumitru velpostelnic ’), iar docu
mente din 24 Oct. 1556 și 9 Noemvre următor arată pe Cernica
S
postelnic *). Documente din 1554, apoi din 6 Iulie 1555 înce
ER
pând până la data documentului cu Cernica velpostelnic și după
9 Noemvre 1556 până la sfârșitul domniei lui Petrașcu cel Bun
îl arată velpostelnic fără întrerupere pe lane velpostelnic5). Mai
IV
departe, până ce găsim pe lane ca mare ban, e greu să preci
zăm dregătoriile muntene ale lui Iane, dacă le-a avut.
Romanul de dragoste al lui Petrașcu cel Bun a fost în
UN
vremea, când lane era velpostelnic și poate nerăgazul impus de

o moarte neașteptată la 24 Dec. 1557 a lipsit pe Petrașcu, tatăl,
de a-și legitima fiul.
Dintre fiii lui Petrașcu a afișat pretenția la tron și a avut
AL
o domnie de câteva zile acel Vintilă Vodă, întovărășit pe drumul

său de glorie efemeră de Dumbravă, ajuns și mare vornic al
Moldovei. Unde a trăit Vintilă Vodă până la anul 1573, ' când îl
TR
constatăm eșind din anonimat, nu știm. Ceilalți fii _ domnești au

ajuns pribegi prin țări streine 7).
Ca să nu-1 pândiască bănuiala diferiților domni, Mihai a
EN
trebuit să-și păstreze anonimatul, mama lui a trebuit să inven-
1) Tesauru etc. I, pag, 396.

/C
2) Discuția cea mai nouă ap, 1. C. Filitti zn Convorbiri literare LIII,

1921, pag. 609 și urm.
3) Acad. Rom., 12 | CXXVI, trad, veche.
4) I. C. Filitti, Arhiva etc., pag. 184; Arh. Stat., București, condica
SI
episc. Buzău, nr. 103, f. 183 și Acad. Rom., 78 l CXXIV, orig. slav.
5) Vezi și Gh. Ghibănescu, Divanurile domnești etc., pag. 21 și urm.
6) Gh. Ghibănescu, op, cit., pag. 23 și urm.
IA
7) N. Iorga, Pretendenți.
CU
R
64 —
RA
teze situații cari n’au putut fi. De aceea evenimentele de atunci
în legătură cu Tudora și Mihai sunt învăluite cu un gros strat
de legendă.
LIB
Iane a ajutat pe Mihnea (II) Vodă în vremea mazilirii a
cestuia, l-a ajutat să reajungă domn, a patronat multă vreme
domnia acestuia. De aceea nu apare nefiresc că acum începe
rolul lui Mihai în viața publică a țării, rol care a atins culmi
ITY
neîntrezărite de contimporani.
Altceua despre neamul Alături de misterul care ascunde

banului Iane. părți din viața lui Mihai Viteazul, a
RS
vem lipsa de informații precise asupra neamului și ascensiunii
banului Iane. Rolul lui a fost mai mare, decât al tuturor Țarigră-
denilor cari și-au legat activitatea de istoria țărilor române înju
mătățea a doua a secolului al XVI-lea. Iane a determinat atitu
VE
dini ale imperiului otoman, a răsturnat și a făcut domni în ță
rile române.
A fost Iane un seif made man, a fost un om nou care ri-
NI
dicându-se de-asupra a stăpânit câtăva vreme valurile vieții pu

blice constantinopolitane ?
U
Un poem grec din sec. XVII dă un amănunt din viața lui

Iane, amănunt care evidențiază marea importanță ce o avea în
Constantinopol. Poemul povestește, cum a scăpat Iane pe Petru
AL
Șchiopul de un Nicolae pretendent care dela Rhodos uneltia în

contra domniei moldovenești și’n acest cadru arată influența
mare a lui Iane în lumea turcească a vremii sale. Că faima Iui
R
Iane era departe răspândită, dovedește faptul că acest poem s’a

NT
scris la Sf. Munte ').

Era atât de cunoscută importanța lui Iane că originea lui a
fost discutată în tradiții locale cari știau și de legăturile lui cn
Mihai Viieazul ”). O tradiție îl arată din districtul Zngori din
CE
Epir și-l face tată a lui Mihai. Trebue să amintim aici, faptul că
regiunea arătată era locuită în acea de Aromâni.
I/
IAS
1) Nâos 'EĂĂ7]vo|r7/|X0)v XI, 1914, pag. 417-22. Sunt 62 versuri închi

nate lui Petru Șchiopul. S'au găsit la sfârșitul unui codice athonit dela
m-rea Ivir.
2) L. Lampridi, Epirotica Vl.^pag. 26, ap. I. C. Filitti, lucr. cit., pag.614.
CU
R
RA
LIB
TY
Documente moldovenești.
Documentele ce public mai jos au importanță deosebită
SI
pentru moșia Negrilești, pentru moșia Costești, pentru moșia
Blănești și pentru istoria moșiilor închinate din Moldova. Primul
ER
document e din anul 7171 (1663) Mai 20, iar cea mai recentă
dată o are dosarul referitor la veniturile mănsătirilor moldove
nești închinate, a cărui dată e ulterioară anului 1822 imprimat ca
IV
filigram pe hârtia lui.
Pentru istoria moșiei Negrilești avem următoarele date:
UN
Antonie Vodă Ruset, domnul Moldovei (Sept. 1675—Noemvre .

1678) la 4 Aprilie 7184 (1676) întărește lui Alexandru Ramandi
vel postelnic dania făcută acestuia de către Ghinea biv medel-
nicer și soția sa Grozava prin zapisul iscălit de: Enache cluce
rul, Ionașco Brăncău pitar, Zaharia cămărașul, Gavril Bucium
AL
clucer, Cărăiman comisul și Tăbărțea cămărașul, care danie con

sta în moșia Negrilești din ținutul Tutovei cumpărată de Ghinea
«dela Ghețău feciorul lui Gligori Pepelea din Cărlomănești și
TR
dela unchiu său Pricopie.» ,

Constantin Vodă Duca, domn al Moldovei pentru prima
oară între 24 Iunie 1693—8, 18 Decemvre 1695, la 22 Aprilie
EN
7200 (1692), trimite o carte domnească boeriior: Ilie biv vel

clucer, Pavăl sulger și lui Vasile Hușanul, prin care le cere să
meargă în satul Negrilești din ținutul Tutovei și să aleagă păr
/C
țile de moșie ce le avea acolo mama sa, doamna Anastasia de

la soțul său răposat, Gheorghe Duca Voevod.
Mihai Vodă Racoviță, domn al Moldovei pentru prima oară
între 4 Octomvre 1703—13 Februarie 1705, la 13 Martie 7212
SI
(1704) dă lui Gheorghe Apostol biv vel visternic, carte de stă

pânire în Negrilești pe Bârlad, din ținutul Tutovei, atâta cât are
IA
după direse de urice.

5—1
CU
AR
— 66 —
Acelaș domn, la aceiași dată prin carte domnească însăr
R
cinează pe Lupul Bogdan vel vornic să aleagă și să despartă
bine hotarul proprietății lui Gheorghiță Apostol biv vel visternic
LIB
de locul dela sud al lui Catargiul comisul.
La 9 August 7230 (1722) Mihai Vodă Racoviță poruncește
prin carte domnească, lui Miron copil de casă să înapoeze lui
Bejan Borșu căpitanul, boul «de ciboti» ce a luat acestuia când
ITY
a fost trimis cu cartea aceluiaș domn pentru niște «mălai» ce ar
fi luat Bejan din Negrilești.
Pentru istoria moșiei Costești avem următoarele date:
RS
In acelaș document, din 4 Aprilie 7184 (1676) Antonie Vodă
Ruset întărește aceluiaș Alexandru Ramandi vel postelnic dania
făcută de Necula Grecul ginerele lui Părvul din Cărlomănești și
VE
de soția sa Alexandra prin zapisul iscălit de aceiași boieri ca în
zapisul pentru Negrilești, având în plus pe Ghinea medelnicer și
Bogdan comisul. Această danie consta în unul din cei trei bă
trâni ce-i avea Necula Grecul în Costești pe Bârlad, partea cum
NI
părată de acesta dela Irina Ciubăroae și frații ei. Ii fac această
danie pentru că «și postelnicul multu bine le au făcut».
LU
Prin zapisul de vânzare din 8 Iunie 7184 (1676), Stratul și

Ionașco fiii Nistorei, mătușa lor Anghelița, nepotul ei Ciogole,
strănepoții lui Băloș, din satul Huruești (ținutul Putnei) au vân
dut a treia parte dintr’un bătrân din moșia Costești, ce se află
A
la confluența Berheciului cu Bârladul, la locul- numit Coliir, lui

TR
Alexandru Ramandi «marile postelnic» pe preț de lei treizeci. La

vânzare au fost martori: Dumitrașco «marile păharnic», Contăș
«marile stolnic», Velișco vel comis (desigur Costin), Apostol
N
aga, Ghinea medelnicer, Ghiorghiță Manuli vornic, Dodan vornic,

Necula de Cărlomănești fost pârcălab, Vasile Crudul și Tăbărțe
CE
fost cămăraș.
Prin zapisul de vânzare din 10 Iunie 7185 (1677), Tămă-
șoae vinde bătrânul stăpânit de ea în Costești pentru lei doi
sprezece, postelnicului Ramandi.Martor a fost căpitanul loniță și alții.
/
Gheorghe Duca Voevod, în a treia și ultima domnie mol

SI
dovenească (6 Decemvre 1678—Ianuarie 1685), la 24 Martie 7188

(1680) dă carte de stăpânire lui Ciochină căpitanul pentru «par
IA
tea lui de moșie și o roată de moară» la Costești în ținutul

Tutovei, pe apa Bârladului.
CU
R
— 67 —
RA
Pentru istoria moșiei Blănești avem următoarele date:
La 20 Mai 7171 (1663) Poiană uricar scrie actul în care
arată cum a stabilit hotarul moșiei Blănești împreună cu Grozav
LIB
diregătorul, din porunca lui Evstratie Vodă Dabija domnul Mol
dovei (Septemvre 1661 — 12 Septemvre 1665). La fixarea hotare
lor moșiei Blănești depe Bârlad, din ținutul Tecuciului, au asistat
următorii boeri: Ionașco Leahul biv pitar, Dumitrașco Corban
ITY
biv pârcălab, popa Costantin ot Ocheșești «și alți mulți oameni
buni».
Dumitrașco Vodă Cantacuzino, domnul Moldovei (în prima
domnie, Octomvre 1673—Septemvre 1675), la 19 Februarie 7183
RS
(1675) întărește lui Ghinea fost visternic satul Blănești depe
Bârlad, din ținutul Tecuciului, cumpărat dela nepoții Vitolteștilor,
pe care i l-a luat Istratie Vodă Dabija promițându-i că i-1 va
VE
plăti. Domnul i-1 înapoiază acum pentrucă a aflat că răposatul
Dabija Vodă <nu iau întorsu nici un banu».
Domnii nu pomenesc sfetnici domnești ca martori.
NI
Documentul lui Antonie Vodă Ruset, din 4 Aprilie 1676 e
iscălit de Miron Costin ca vel logofăt. El e scris de Strătulat
LU
uricar. In documentul din 24 Mart 1680 semnează «Miron vej

log.» acelaș Miron Costin.
Textul documentelor e românesc cu formulele scrise sla-

RA
vonește, cari s’au perpetuat după introducerea limbii române în

cancelaria • domnească.
T
Deosebită discuție impune documentul dela Constantin

Vodă Duca. El are data de 7200 dela facerea lumii, care trans
EN
formată în anii dela Hristos, corespunde anului 1692 când se

afla ca domn al Moldoviei Constantin Vodă Cantemir, care își
termină domnia la 17/27 Martie 1693. Apoi urmează fiul acestuia,
/C
Dimitrie Cantemir, până la 8/18 Aprilie 1693 și abia la 24 Iunie

următor începe domnia de doi ani și ceva, până la 8 | 18 De
cemvrie 1695, a lui Constantin Vodă Duca.
Numai documentul din 19 Februarie 7183 (1675) e iscălit
SI
de Dumitrașcu Cantacuzino Voevod și cel din 5 Februarie 1781 e

iscălit de C. D. Muruz Voevod, care miluește pe Ianache vel
IA
stolnic cu un țigan gospod.

CU
R
RA
Oare celelalte documente domnești, nu sunt copii ieșite
din cancelaria domnească ?
Toate documentele provin din arhiva domnului Petre Jur-
LIB
gea-Negrilești, proprietar din comuna Gioseni, județul Bacău, ai
cărui înaintași au stăpânit cele 3 moșii și altele.
Dimitrie I. Ciurea
ITY
7171 (1663) Mai 20. Poiană uricar împreună cu Grozav
diregătorul, din porunca lui Eustratie Dabija Vodă, stabilesc
hotarele Blăneștilor pe Bârlad.
S
ER
Adecă eu Poiană uricar scriem și dăm știre cum n'ku tri
mis măriia sa domnu nostru I<~> Evstratie Dabijă Voevoda cu
sluga măriei sale cu Grozav diregătoriul, ca să socotim și să
IV
hotărâm locul căt ține satul Blăneștii ce iaste pre Bârlad în ți
nutul Tecudului deci noi am strănsu oameni buni de pren pre-
gur megiiași anume Ionașco Leahul biv pitar și Dumitrașco
UN
Corban biv pârcălab și Buzdugan Chihaea și Vasile Huiduman

fecorul lui losip și popa Costantin de Ocheșești și Apostolac și
Tănasache de acolo și Oanca de Țigănești și Văsiian Herbul de
acolo și Nechita și Totolici și Necula de acolo și Toader Pitic
AL
de Borosești și Simion Călin de acolo și Nițul de Negrilești și

Sanson și Nuzul și Apostol și Donea de "Negrilești și Stoian și
Negrul de Blănești și Necoar(ă) de acolea și alți mulți oameni
TR
buni așea am socotit și sau pus hotară întăiu să înc'kpe hotarul

de cătră Borosești den apa Bârladului unde au fost morile ceale
bătrâne întrun vad Blăneștii cu Boroseștii dela un stălpu de
EN
piatră lângă un păr cu buear de acolea dereptu spre răsărit la

un stălpu de piatră den sus de Bes'hrecă ddhci la d'kl la un
stălpu de piatră în buza unui piscu desupra. De acolea tot spre
/C
răsărit pren dumbravă la un stălpu de lângă nești perișori cu

ulmi lăngă drumul ce m-krge de pre Blăn-ksa la sat la Movil(ă).
D'kcii peste drum tot spre răsărit și peste dumbrav(ă) în dreptu
la moviliță țarinei în marginea dumbrăvei despre răsărit iaste
SI
stălpu de piatră întraba movil(ă) dfcii tot spre răsărit la un

stălpu de piatră în grindu unde m'hrge drumșor pren mijlocul
IA
țarinei de curmeziș. D'kcii tot spre răsărit pre la o tufă de me-

rișori. D'kcii la un stălpu de piatră inpotriva lacului den sus. De
U
R
— 69 —
RA
acolea tot spre răsărit până în matca Corozelului la un stălpu
de piatră. Dfccii matca pre valea Corozelului în gos pănă la un
stălpu de piatră. De acolea să întoarce spri apus alătur'fc cu ho
tarul Țigăneștilor la un stălpu de piatră lângă drumul ce vine de
LIB
pre BlănTsca și m'krge la sat la Movil(ă) și la Galați. D'kcii
pești acel drum și ea un drum mic spre apus care drum m'krge
alăturea cu hotarul Țigăneștilor. D'kcii tot acel drum pănă la un
stălpu de piatră. De acolea lasă drumul și ea în sus pren obra-
ITY
țăle pământurilor pănă la un stălpu Pe piatră. D’kcii dereptu
spre apus peste țarină și peste cămpu cu tufe pănă la un stălpu
de piatră lângă un perișor în grindul moviliței unde să ch'kmă
la ogoară d'kcii la un stălpu de piatră în mijlocul săpăturei lui
RS
Jii^'hbie den sus de Brănicioara Țigăneștilor. D’kôlea la vale la
un stălpu de piatră suptu deal lăngă drumul cel mari ce m'krge
la Tecuci. D'kcii derept peste șes la un stălpu de piatră lăngă
E
țărmurile Bârladului, de acolea țărmurile Bârladului în sus pănă
în capul luncei. D'kcii trkci peste Bârlad pre la G'kmene la un
IV
stejar cu buear. Dracii în sus pren mijlocul luncei pre la nești
copaci cu bueari pănă la un stălpu de piatră în mijlocul luncei
UN
la răspântiile drumurilor unde să lovăscu hotarăle satelor Neco-

reștii cu Boroeștii și cu Ciuceștii și cu Blăneștii, de acolea să
întoarce dereptu spre răsărit pren luncă pre la nești copaci cu-
bueari mHkrge pănă în țermurile Bârladului la o salce cu buear
AL
înpotriva vadului celui bătrân unde au fost țiindu mori la un

loc Blăneștii cu Boroseștii de unde sau început hotarul întăiu.
Atâta iaste tot hotarul Blăneștilor. Așea am socotit și am ales
TR
cu megiași oa ;. eni buni mai pre mari credința am ' iscălit și am

pus pecețile câți scrii mai sus să știe.
lt ^'3poa Mai k
EN
Ionașco Leahul biv pitar

Simion păhărnicel. Nițul.
pecete pecete pecete
Dumitrașco Corban biv pârcălab
/C
pecete pecete
Acta Petre Jurgea Negrilești, Gioseni (Bacău).
SI
Original, hârtie filigran: un corn de vânătoare.

IA
CU
R
— 70 —
RA
7183 (1675) Febr. 19. Dumitrașco Vodă Cantacuzino întă
rește lui Ghinea biv visternic, satul Blăneștii pe Bârlad ce i-au
fost luat de Dabija Vodă.
LIB
1(0 KdTdKOBHHe KîtîIlO M ACT IO rn^dpx
3IMAH MOA^dBCKOII.
(I(o Dumitrașcu Ca(n)tacozino Voevoda bjiio mlstiio gpdarx
ITY
zemli Moldavscoi). Adecă domniea mea mam milostivitu și am
datu ș(i) am întăritu boiarinului nostru Ghinie dau fostu visti-
earnic cu satul Blănești ce săntu pre apa Bârladului în ținutul
Tecuciului, ce acela satu iaste lui cumpărătură dela nepoții Vi-
RS
tolteștilor. precum niau arătatu și cărți dela răposații domni dau
fostu mai în(ain)te de noi: și zapisă dela boiarii cei mari, apoi
acela satu Iau fostu luatu. Dabij'h Vodă — ca să il plătiască —
VE
să i întoarcă cau fostu datu el pre dănsu. Dice am socotitu cu
totu sfatul nostru și sau aflatu cum nu iau întorsu Dabija Vodă
nici un banu pentru acel satu, precum au mărturisitu înaintea
NI
domnii meali toț(i) boiarii — întracesta chip — dice am socotitu
domniia mea de vreame ce sau aflatu așea și domniia mea mam
LU
milostivitu și am datu—erăș să și ție el carele mai sus scriem—

satul Blăneștii — cu mori și cu totu vinitul și poenile Sasului
ce săntu în lunca Sireatului. pre zapisă și direasă ce are dela
vânzătorii lui. Pentru aceea ca să-i fie și di la domniia mea di-
A
reaptăodnă—și cumpărătură—boiarinului nostru ce mai sus scriem

Ghinii vistiarnicul și întăritură neclătită în vead.
TR
U las vito *+3pnr Febr. A».

GdAM rn^HHK KEA/AA.
EN
1(0 Dumitrașco Voevoda.

Pecete mică octogonală aplicată în tuș roșu:
/C
I~> D(u)mitrașco Ka(n)tac. V. V. f

Stema țării: cap de zimbru
Original, hârtie filigrane: un vas cu flori pe două ramuri

SI
așezate cruciș și linii verticale.

IA
CU
R
— 71 —
RA
7184 (1676) April 4. Antonie Vodă Rusăt întărește vel
postelnicului Alexandru Ramandi, dania făcută de Ghinea biv
medelniciar și soția sa Grozava în Negrilești din ținutul Tuto
LIB
vei și dania făcută de Necula Grecul din Cărlomănești și soția
sa Alexandra în Costeștii din ținutul Tutovei, pentru că «multa
bine leau făcut».
Hw Antone ptckt Noeno^d kîkiio axictiw i'iiApx 3£aaah moa-
ITY
AdKCKON.
*Bjiio
Iw Antonie Rusăt voevoda mlstiio Gspdarx zemli Mol-
davscoi.
S
Adecă au vinit înaintea noastră și înaintea a lor noștri mol
dovenești boeari a mari și a mici al noștru Cnstit și credinCos
ER
boearin Alixandru Ramandi postelnicul cel mare și ne-au arătat
nește zapisă dela măna boearinului nostru Ghinei Cau fost me-
delniCar și dela gupăneasa lui Grozava făcut denaintea a mulți
IV
boeari de curte, anume Enachi cludariul și Ionașco Brăncău pi-
tariul și Zaharia cămărașul și Gavril Budum cludarul și Cără-
iman comisul și Tăbărțea cămărașul: și cu iscăliturile tuturor
UN
scriind și mărturisind Ghinea medelnicariul și gupăneasa lui

lui Grozava întracel zapis cum de bună voea lor de nime nevo-
iți nici asupriți au dat și au dăruit a lor direaptă oCnă și moșie
din sat din Negrilești la ținutul Tutovei, toată partea carea au
L
cumpărat ei dela Ghețău fedorul lui Gligore Pepelea din Cărlo

RA
mănești și dela unchiu său Pricopie de acolo aCasta o au dat

danie boeariului nostru Cnstit și credindos Alicsandru Ramandi
postelnicul cel mare, din vatra satului și din țarină și din fănaț
T
și din tot locul cu tot viniiul: și scrie cu mare afurisănie că

nime din sămințiile lor macar rudă căt de aproape daniea lor să
EN
străce. așijderea neau mai arătat și altu zapis dela măna Neculei
Grecul ginerele Părvului din Cărlomănești și de la făm'kea lui
Alicsandra. iarăși făcut denaintea a mulți boeari de curte anume
/C
Enachi cludariul și Ghinea medelnicariul. și Zaharia cămărașul și

Gavril Budum clucariul. și Bogdan comisul și Tăbărță cămărașul
și Cărăiman comisul și mulți feCiori de boeari și iscălit de toți.
scriind Necula Grecul și făm'kea lui Alicsandra și mărturisind
SI
întracel zapis de bună voea lor de nime nevoiți nici asupriți. au

dat danie și au dăruit a lor direaptă oCnă și moșie din sat din
IA
Costeșii pre Bârlad care săliște înblă în trei bătrâni. și dintr

CU
72 —
R
RA
acești trei bătrâni au dat danie un bătrân, care face din tot sa
tul a treea parte, adasta o au dat danie boeariului nostru £ns-
tit și credindos Alicsandru Ramandi. postelnicul cel mare, unde
să chiamă la Călici cu vad de moară și cu moară gata într apă
LIB
Bârladului, și cu pământuri în țarină și cu fănaț și din vatra
satului, și din tot tot locul cu tot vinitul. care parte de ocnă
easte lor cumpărătură dela Irina Ciubăroae și dela frații ei Cos
tantin și Toader și Naița și Rocsanda și Mihalcea toți fedorii
TY
lui Colici, și cu mare blăstăm scrie cum nime să nu strice da-
niea lor căci și postelnicul multu bine leau făcut. Deci și dom-
niia m'k văzând acalea zapise încredințat cu atățea boeari măr
SI
turii crezutam și dela domniia m'k încă dăm și întărim boea
riului nostru credindos și cnstit Ramandi postelnicul cel mare
R
și gupănesei lui pre aCaste danii ce scriem mai sus ca să le hie
uric în veac. VE
U las It *+sp(iA Msțaa Ap. A dni
Pecetea mare în ceară roșie aplicată
pe petec de hârtie, lipsă.
NI
Miron Costăn vel log. iscal.
. -b Strătulat uricar
LU
Original, hârtie, filigrame: trei semilune și linii verticale.
Pe verso: Tij dela Hrisoverghii arată zăcăndu că nu i nice

RA
de o triabă că nice moșu său nice tatăl său nau stăpănitu.

T
7184 (1676) Iunie 8. Stratul și lonașco vând lui Alexandru

Ramandi mare postelnic, părțile lor dela Costești pe Bârlad,
EN
drept 30 lei
Adecă eu Stratul și eu lonașco. fidorii Nistorii. și cu mă

/C
tușa noastră cu Anghelița. și cu nepotul ei Ciogole. strenepoții

lui Bâloș, ce sintem din sat din Huruești de țănutul Putnii.
scriem și mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru de nim'k
nevoiți nice asupriți ce de a noastră bună voe. am vândut a
SI
noastră deriaptă ocnă și moșie ce avem la sat la Costești. ce

să chiamă la Colici unde easte pe apa Bârladului întracela loc
IA
ci să împreună Bearheciul cu Bârladul care ești de ținutul Tu-

U
—- 73
R
tovei care sat să împărți în cinci bătrâni, deci noi am vândut
RA
o parti a noastră dintru un bătrân a treea parti din bătrânul lui
Băloș. cari niau fost noâ driaptă moșie di cătră moșul nostru
Băloș cari mai sus scriem ce o am vândut dumisali lui Alic-
LIB
sandru Ramandi marile postelnic dreptu trei zăci lei bătuți, cu
vad de moară și cu țarină și cu aoașe de fănu și cu loc din
vatra satului și cu bălți de pește și cu tot vinitul ci să vă alege,
parte acelui moș al nostru ce mai sus scriem care o am vândut
ca să i fie dumisali Alicsandru Ramandi marile postelnic dreaptă
ITY
o^nă și moșie și gupănesii dumisale și cuconilor Dumilor săli și
nepoților și strănepoților Dumilor săli și a tot rodul cine să va
alege mai aproapi dintru săminție Dumilor săli și după adstu
RS
zapis al nostru ca s(ă) aibă a și faci D(om)nia lui și ispisoc
domnesc și acastă tocmală a noastră sau făcut dinainte Dumi
lor săli Dumitrașco marile păharnic și a dumisali Contăș marile
stolnic și a dumisali Velișco vel comis și a dumisali Apostol
VE
aga. și d(u)mnealui Ghine medelniârul și d(u)mnealui Ghiorghiță
Manuli vornicul și Dodan vornicul și Necula de Cărlomănești
£au fost pârcălab și Vasilie Crudul și Tăbărțe cau fostu cămă-
NI
raș și alți mulți boeari și oameni buni sau tămplat la acastă
tocmală a noastră și pintru credință ni-am pus pecețili și toți
LU
câți mai sus sîntu scriș(i) am iscălit și eu Varlam sn» Pavăl

am scris zapisul să s știe.
U las vito *+3pnA luni 11.
X Anghelița
A
pecete în tuș negru

X Ciogole X Stratul
TR
pecete în tuș negru pecete în tuș negru

X Ionașco snv. Nistorei
(aceiași pecete ca la Stratul)
EN
Contăș vel stolnic

Alexandru Ramandi post. Velișco vel comis
X Apostol aga
/C
pecete în tuș negru

Dodan vornic Gnin iJmedeini<rar
X Ghiorghiță Manuli vornic Vasile Crudul
pecete în tuș negru Tăbărțe biv cămăraș
SI
Original, hârtie, fillgrane: coroană cu cruce, linii verticale.

IA
CU
RY
— 74 —
7185 (1677) Iunie 10. Tămășoie vinde un bătrân din Cos-
RA
tești pe Bârlad lui Alexandru Ramandi vel post, pentru lei 12.
Adecă eu Tămășoie scriu și mărturisăscu cu acestu ade

vărat zapis al meu precum am vândut partea mea din sat din
LIB
Costești partea mea un bătrân Dumisale postelnicului Ramandi
dreptu doisprizăci lei câmpul cu vad de moar(ă) ci (e)ste în
Bârlad și aestu vad di moar(ă) i lam dat adămantă danii ca să
i fie dela noi dreaptă ocnă și moșie Dumisali postelnicului Ra
TY
mandi și acestu zapis al nostru am făcut dires nesilit văzând
și căpitanul Ioniță și Toader Rotariul și Mihail Epure dela Mo
vilă) și Ion din Dâdești și Nechifor din Lătrișăni și pentru mai
SI
mari credința niam pus și degitili ca s să știe.
U Eși let H.3pne luni i
R
X Ioniță X Toader X Mihăil X Epure
X Necula X Necula X Ion X Nechifor
VE
7188 (1680) Mart 24. Cartea lui Gheorghe Duca Voevod
NI
pentru partea de moșie a lui Ciochină căpitanul, din satul Cos-
tești (Tutova).
LU
Hw KOfKOAd KJKIK» MACTIO rn^dp» 3£/UA£ /UOaâRCKOH.
Iw Duca Voevoda mlstio Bjiio Gpdarx zemle Moldavscoi.

Datam cartea domniei meale slugii noastre lui Ciochină Căpitanul
ca să fie tare și putearnic cu cartea domniei meale a opri și a
RA
ținea partea lui de moșie și o roată de moară din sat din Cos-
tești ce sint în ținutul Tutovei pe apa Bârladului, despre toți
răzeașii lui. Iar cui va părea vro strănbătate. să vie de față să și
NT
întreabe înaintea domniei meale și să și aducă și dreasăle ce

vor fi avăndu. și nime să nu cutează a ținea sau a opri peste
cartea domniei meale în veaci.
CE
cddM rn^nx KJdfA

U las 1. -+3pnH Mart «A
Pecete mare în tuș roșu:
Iw: Duca Voevoda Bojeio mlstio Gpdars zemle Moldav-
/
skoi. Stema țării. *+3pn

SI
Miron vel log.

Hârtie, original, filigrame, linii verticale.
IA
CU
75 —
R
RA
7200 (1692) April 22. Const. Duca Voevod. dă către Ilie
biv clucer Pavăl sulgerul și .Vasăli Hușanul să aleagă părțile
maicii sale doamnei Anastasia, din Negrilești țin. Tutova.
LIB
Hc5 KoHCTdHAHH ,\b'Kâ K°eK<O\A BOJK MHACȚ. rn^px 3fAMH
MOAAABCKOH.
IW Costandin Duca Voevoda Boj milst. Gpdarx zemli
Moldavscoi. Scriem domniea mea la boearenul nostru dumnk-
ITY
lui Hie dau fostu clucer mari și la dumklui Pavăl sulgerul: și la
d-lui Vâsli Hușanul: facim știre dumilor voastre dacă veți vedea
cartea domnii m'hle. Iar dumnăvoastră să vă sculați și s(ă) mer
geți la sat la Negrilești. ci i la ținutul Tutovii și s(ă) străngeț(i)
RS
oamini buni răzăș(i) din sus și din gos și cu toții dinpreun(ă).
să căutaț(i) și s(ă) alegeți toate părțili de odnă. câte or hi în-
tracistu satu carili sintu a dnstitii maicii noastre, doamnii Anas-
VE
tasiii de ocni și de cumpărături și de danii pre dres și zapis ci
va arăta carili sintu de la cnstitu răpousatu părintili nostru Duca
Vodă, să li alegiți și s(ă) hotărăți den tot locul și vinitul despri
NI
alți răzăș(i) despre toți și precum viți alege șii hotără să li pu
neți și pietri ca să s(ă) știe ales despri toț(i) răzășii și să faciț(i)
și mărturie. încredințată cu iscăliturili dumilor voastri și cu pe-
LU
cețili. a megeași șa răzăși ca de pri mărturie dumilor voastre, să

(să) facă și dres domnescu.
U las lt *+3c Ap. kk
Pecete circulară mare în tuș roșu:
A
«lob Costandin Duca Voevoda Bjiio mlstio Gpdarx zemli

TR
Moldavscoi.» Cap de zimbru.

(Vel logof. . ud.)
B£A d©r Sh.
EN
Original. hârtie.
7212 (1704) Martie 13 Mihai Racoviță Voeuod întărește

stăpânirea biu vel vist. Ghiorghi Apostol în Negrilești, pe
/C
Bârlad.
Hon MhKah ParoKHH boroâ kojk mact. rnâpa 3£maw

SI
MOAÂBCKOH.
Noi Mihai Racoviț Voevoda boj mlst. Gpdarx zemli Mol
davscoi datam cartea domniii meii. a credincos boeariul nostru
IA
CU
RY
— 76 —
dunialui Ghiorghi Ap(o)stol biv vel vistearnic — să hie tari și
RA
putearnic — cu cartea domniei meii a ș(i) ținea și a opri dria(p)tă
odnă și moșie un sat anume Negrileștii ci săntu în ținutul Tu-
tovii pi apa Bârladului — căt ar hi hotarul dumisali pi sămne ci
LIB
vor hi spun(â)ndu dreasăli și uricili iar de a avea cineva a răs
punde ceva să vie să stea di fată cu du(m)nialui — înaintea
domniei meii și nimi să nu stea înprătiva cărții domnii meali
adasta scriem.
U las lt *h-3ckî Mart rî
TY
Pecete mare circulară în tuș roșu.
SI
(Vel logof. ud.)
KfA AOrOij»
ER
Original hârtie, fillgram: C.
IV
7212 (1704) Martie 13. Mihaiu Racoviță Voevod, dă carte
vel vornicului Lupul Bogdan, să aleagă părțile biv vist. Ghior
UN
ghiță Apostol de ale lui Catargiu comisul, din Negrilești pe

Bârlad,
Hon AUlXdHg PdKORHH K/K. AUCT. m^dpX 3£MAH MOA-
AL
AAECKOH.
Noi Mihaiu Racoviță Voevoda bj. mlst. Gpdar

* zemli Mol-
davscoi.
TR
Scriem domniea mea la dnstit și credindos du(m)nialui

Lupul Bogdan vel vornic — facim știre dumitali — că aici la
EN
domniea mea jelui credindos boeariul nostru Du(m)nialui Ghior

ghiță Apostul dau fostu vistearnic mari zicăndu înaintea domnii
meali că ari un sat anum(e) Negrileștii ci easti în ținutul Tuto-
/C
vii pi apa Bârladului ales și hotărătu cu sămni precum ii spun

uricili și drdhsăli — și avăndu și du(m)nialui Catargiul comisul
o parti de loc din gos de hotarul dumisali îi înniacă cătva loc
din hotarul dumisali — deci văsăndu cartea domnii meali iar
SI
dumniata să mergi la sat la Negrilești și să cauți uricili și dr'fc-

săli ci a hi avăndu du(m)nialui Ghiorghiț(ă) vistearnicul Ghior
IA
ghiță) precum sor spuni drkasăli în seamne să socotești du(m)-

CU
R
77 —
RA
niata să aligi și să pui sămni să s(ă) știi și precum vii alisge
du(m)niata să faci și o mărturie dela măna dumitali. Adaata fa-
cim știri dumitali.
LIB
U laș lt *+ scKî Mart rî
Pecete mare circulară în ceară roșie.

Kta aeri^. Sâ.
ITY
Vel logf. ucl.
Original, hârtie fillgî^r^n: litera C.
RS
7230 (1722) August 9. Mihai Racoviță Voeuod dă carte
lui Miron copil de casă să înapoeze boul luat «de ciboti» dela
Bejan Borș căpitanul,. VE
Hoh ALuXaua PaKOBiiuțx) KCtKOâ b>k . wacTHo rcnâpa 3emah
NI
Noi Mihai Racoviț(ă) Voevoda bj. mlstiio Gpdar * zemli
Moldavscoi.
Scriem domniia mea la Miron copiluli din cas(ă), îți fac
LU
știre pentru un bou ci aț(i) luatu de ciboti dela Bejan Borșu

căpitanul mergându tu co cârti a domnii meali. pentru niști
mălai dau fostu luatu Bejan de aicea dela Negrilești — dănd
saamă Niculaii ficorul lui Ghiorghiță Apostoli dau fost păharnic
RA
mari pe cum nari Bejan Borșu moșii acolo la Negrilești dau

luatu rău de aicea și cu Bejan viind înnaintea divanului dom
niei meali dtde saamă că moșul lor tatăl tătănisău Arion Borșu
T
au fost frați cu Păntilei Borșu cu careli au datu moșie la Nigri-

EN
lești răpoasatului Ducăi Vod. și au avut moșii ca și Păntilie

Borșu și partea moșu său nu saflă dat(ă) deci să cauți boul cei
luatu a lui Bejan să il daț înnapoi lui Bejan să nu hie întraltu
chip, iar cbotili tali să li eai dela cini tiau trimis și întraltu chip
/C
să nu hie adasta scriem.

k • U las lt *+-3C a Avg. A
Pecete mare circulară în tuș roșu.
SI
Velei Borea vor. divan

w
Original hârtie, fiiigram: linii verticale.
IA
CU
— 78 —
R
RA
1781 Febr. 5. Const. Muruz Voeuod miluește pe lanache
vel stolnic cu un țigan.
Hon Koctahahh ^HMiiTpHf A18p83 BOfKOAd k/kiw mhact.
LIB
rn^dp 3. /UOd^dBCKOH.
Noi Costandin Dimitrie Muruz Voevoda Bojiio milst Gp-

dar z. Moldavscoi: facem știre cu acastă carte că iată domniia
TY
m 'k binevoind cu a noastră milostivire luat am aminte și pentru
credindos boiariul nostru dumn'klui lanache vel stolnic carile
slujind domnii mele și țărăi cu credință și cu dreptate. Pentru
SI
aceea osebit de alte ale noastre domnești mile, mai miluitulam
pe dumnklui și dintru ai noștri drepți domnești țigani streini.
ER
Datuiam danie pe: Ion muntianul țiganu. ce ține pe o Marina
țigancă a lui Iacobache Păun biv cămăraș zaconx. Cari țigan cu
parte lui de copii să fie dela domniiam'k danie și miluire celui
IV
de mai sus numit boiariu. Dumnilui lanache- vel stolnic, afară
de parte c'l; omeniască și săi stăpăniască ca pe al său drept
rob cu parte lui din copii în bună pace în veci. Și cu - carte
UN
acasta al domnii mele să i fie danie și miluire statornică neclin

tit și ne rușiit nici odănăoară. Intru care carte am pus și a noastră
domniască iscălitură și pecete.
-md4'iiA Fev. f
AL
c. D. Muruz V. V.
Pecete circulară
TR
Ica Stema țării K

AM Zimbru KB
EN
1777
Prodt vel clu£.
/C
Pe verso: Sau trecut la condica divanului de Andrei biv

izbași ot divan.
Original. hârtie, filliî'r^rm : leu cu coroană și linii verticale.

SI
IA
CU
R
79 -
RA
• Fără dată. Moșăile greco-monastirești.
Moșăile mănăstiriiBurduJanii ce este închinată la suănt: Agoră
LIB
Lei
12.000 Burdujanii i Andă... țin. Sucevvii.
Moșăile mănăstirii Probota ce este închinată
la Suănt: Mormânt
TY
4.200 Manolești
5.600 Dolheștii
10.000 Heciul cu schitu... și parte din Bădiliță.
SI
4.150 Hărtoapile.
7.550 Tătărușii.
R
31.500
Moșăile mn. Suănt. Șaua ci este închinată
VE
la suănt: Mormânt
100 Săveștii ot Niamț fiind cu embatic.
1.005 Verpoli ot Sudavva.
NI
1.000 Ciotureștii ot Roman.
2.000 Mărășănii ot Vasluiu.
U
1.200 Vetrișoara ot Fălciu.

20.000 Stroeștii ot Hărlău.
25.305
AL
Moșăile Mănăstirii Bistrița închinată la Suănt Mormânt

' Bistrița
TR
Sarata
3.000 Păngărădorul
Potocii
EN
Lei tot moșăile Mănăstirii

3.000 suma din urmă
Cujedu.
i
/C
7.500 Gărcina.
4.500 Tătărușii.
Varte din Moreni ot țănut Niamțului.
350 Vadurile.
SI
6.000 Pavie ediii .

(Calu
5.000
IA
( Iapa
CU
R
80 —
RA
Lei
4.800 Lețcanii
900 Buneșii
3
LIB
Izvoarele
2.500 Măgla ( , D
500 Osoiu (ot Roman
Lupăceștii
4.000
ITY
Sârbii < țănut Bacăului
Parte din Călugăra
5.000 Măcsăneștii țănut Covărluiului
44.050
RS
Moșăile Mănăstirii Tăzlăulul ce este închinată
la Svănt: Mormânt.
6.000 Zăneștii ( , XT.
400 Răgoazăte (°* Niamțu
VE
Mănăstire Tazlăului
Borleștii
I
NI
13.000
LU
19.400 Bălcanii cu schitu Frumoasa ot țănut. Bacăului

Câmpenii
Lei PlopulTot Mănăstire Tăzlăului
19.400 suma urmii
RA
Titeștii
100 Drăgoteștii ot Putna
170 Bultenii ot Tutova
19.670
NT
Moșăile Mănăstirii Proorocului Ilie închinată la

Svănt Agură
CE
Ghindăoanii
13.000 < Cracău Negru < ot țănut Niam ui
Crcăoanul
1.500 Curicheștii
I/
5.000 . Buhalnița
1.500 Chisirigul
IAS
5.000 Băncenii ot țănut Romanului

26.000
CU
AR
81 —
Moșăile Mn. Aron Vodă închinată la Mănăstire Halchie
Lei . •
R
6.500 Jărobui i Rozobul i Rozăștiul ot țănut Niamțului
LIB
8.000 Aronianu ot țănut Eșii
14.500
Moșăile Mn. Cetâțuei■ ce este închinată la Suănt Mormânt
târca
Belceștii ot țănut Niamțului
ITY
2.50°, ( Ța *t™ ( ot țănut Covuriuiutoi
3.000 Rusănii
3.000 Merenii
RS
2.000 Tabara
6.000 Andrieșănii ot țănut Eșii
4.500 Cetățue i Zan ....
400 Gura Cozmoaei
VE
250 Frăsăneștii
21.650
NI
Moșăile Mănăstirei | . . . . (Necorești ?) închinată la
suănt Mormânt
Lei
LU
1'50 Părți din Sohodor ot țănut Niamțuiui

2.500 Barce
1.000 Diochenii ot țănut Tecuciului
A
600 Buda-Șărbăneștii
4.750
TR
Moșăile Mn. Precista ot Ocna închinată

la suănt Agură
Lei
EN
1.300 Punceștii
1.800 Pribalu ot țănut. Tecuciului
/C
2.000 Lespizăle
14.000 Prăjăștii ot țănt. Romanului
4.000 Gura Văii cu vinitile ot Ocnă ot țănt. Bacăului '
1.000 ( QșmeHle' ( ot tănt Covurluiului
SI
300 Parte din Moșăea Ocniana ot țănt. Putnii

IA
24.400
6 — II
CU
— 82 —
R
RA
Moșăile Mn. Galata închinată la Suănt. Mormânt
Lei ,
2.500 Tămășănii( t tat R l i
2.000
LIB
1.000 Șavița ( ,T . C Ji
300 Stoicami ( ot <TnI' Covurlui
600 Țăpenii
240 O hliză depe Crasna ( . .w . r-.., . . .
2.600 Răzăștii ■( ot tanut Faldului
ITY
6.000 Gorbăneștii ot tănt. Botoșanii
10.000 Belceștii
20.000 Arama
RS
ot tănt. Hărlăului
5.900 Parte din Ulmi
1.500 Part e^din Cumșdăarești
51.740 suma din urmă VE
3.500 Hadărbu u ( , _ .. w. t ..
2.000 Mănzăștii i Budeștii ( °1 ân*
2.000 Miroslava Gălătii ( . . w . c ..
NI
500 Voroveștii ( ot W. Eșn
59.740
Moșăile Mn. Trei(s)fetitele închinată la Suănt Agură
LU
1.000 Fărcășănii (
5.000 Agiudenii i Răchitenii și Iuganii ( ot țant. Rornanu 1 U1
12.000 Trușăștii cu parti din Tocrujani ot tănt. Botoșani
RA
1.000 Chicira ot Cdaligdtură

250 Cărnicenii i Raiul ( l ... . _ ••
6.000 Copou ( ot Eșu
250 Tinuleștii ot tănt. Tutovii
NT
25.500
Moșăile Mn. Bărboiu închinată la Mn. Vatopes
3.000 Rădiu sau Hărnicenii ot tănt. Romanului
CE
Moșăile Mm. Cașănul închinată la Suănt Mormânt

Mănăstire Cașănul [
Cașănul
16.000 ■ Filipeștii j ot tănt. Bacăului
I/
Heltiu .
Mihneștii |
IAS
1.000 Cărbuneștii ot tănt. Putnii

650 Dincenii ot tăn. Tecuciului
17.650
CU
R
— 83
RA
Moșăile Mn. Berzunțu închinătă la Mn. Lavra cea mari
ci i la Suănt Agură
Lei
' Mănăstire Bezunțului (
LIB
t Be^rr^ștîi (
13.000 < Mândrul J ot țănt. Baimluî
1 Paarî Cin Str1^0€^îtc (
’ Raacitîșu (
TY
Moșăile Mn. Precistii ot Bacău' închiriată la Lavra ce Mare
ci i la Suănt Agură
Lei
SI
5.000 Lete cu cotunurile ot țănt. Bacăului
Moșăile Mn. Bărnovii închinată la Suănt Mormânt
R
3.000 Bălca (. + ..
200 O moară cu 11 pământuri ( ot țant. 1 utnn
VE
500 Puntișănii ot țănt. Tutovii
2.000 Căpo.teștii
1.200 Coropcenii
NI
( ot țănt. Vasluiului
1.500 Vale Satului
(
2.000 Scânteia (
U
2.600 Sasova
500 Muntenii de gos (
ă V l l
tot ot t nt as uiu ui
AL
300 Parte din Bărzăștii (

4.000
7.600 pu(hur'enii (ot tănt' Dorohoiului
Bărnova ot țănt. Eșii.
TR
8.500
33.900
Moșăile Mn. Soueja ce ești închinată la Suănt Mormânt
N
4.000 Soveja ot țănt. Putnii

CE
500
300 V^^leRă Călimâneștii tănt- Tecuc^m
(
130 Grecenii alte hotară (
300_ Mătărăștîî ( ot țănt. Tutovii
5.130
I/
Moșăile Mn. Vizantie închinată la Suănt Mormânt

Lei
S
Vizantie
IA
5.000 Omoară cu [.wmmkin

CU
— 84 -
R
Moșăile Mn. Răchitoasăi închinată la Mn. Vatopes
RA
la Svănt Agură
_Lei_
360 Părțăle din Grigoreștii Feținceștii și Ințeștii (
LIB
(ot țănt. Putna.
3.500 Ciușle
100 Gălțăștii (
( ot Tuto va
500 Lieștii (
200 Dragțănii
ITY
(
3.000 Tarnița
(Plăcințănii
700
(Bălcanii
RS
6.000 Răchitoasa cu parti din Cărna
550 Băneștii ot țănt. Tecuciului
4.800 Glăvăneștii
5.000 Odae VE
5.500 Furcenii
300 Gerul
30.510
NI
Moșăile Mn. Miera închinată la Svănt Agură

LU
Cinci pământuri ot Pădureni

Agiudul vechiu
Comisăștii
A
Părlăneștii
TR
Părțile din Bălotești

Ghergeștii, Sârbii
10.160 < Șăndularii de sus ot țănt. Putnii
Șăndularii de gos
EN
Părțăle din vatra Odobeștii

Părțile din Stăe ....
Petreștii
Măndreștii
/C
. Miera
Moșăile Mn. Precista închinată la Mn. Miera

SI
Lei
1.100 Slobozăea Precistii ot țănt. Putnii.
IA
CU
R
— 85 —
RA
Moșăile Mn. Floreștii închinată la Mn. Vatopes
la Svetagură
Lei
LIB
6.000 Laza cu toate cotunurile
( Hălăreștii Bălățăștii
4.000 ( Floreștii cu Dragănii și parti din Buda
( Miceștii (
ct t . n t . Tutovii
750 Strămătura
TY
6.000 Bursucanii
100 Parti din Berești ot țănt. Covurluiului
SI
16.850
Moșăile Mn. Lipovăț închinată Mn. Dobrovăț
R
tot la Svetagură
200 Toporăștii și Ivăneștii ( VE
„AA (Cursăștii ( ot țănt . Tutovvii
700 (Bulbucenii (
900
NI
Moșăile Mn. Golăei închinată la Mn. Vatopes
tot la Svetagură
LU
Lei
( Grajdenii ( ,x . _ . ..
1.000 ( Fâtâdunu ( tan ă Tutovn
700 o parti din Dăneștii ( , w , • . •
1.500 o hhză la Vate sataM ( ° ă tar^t-'Vasluiului
RA
2.500 Covasna ’
16.000 Osoiu, Tomeștii și Comarna
1.500 Prosălnicii
T
ot |ănt. Eșil
5.000 Schinenii
EN
2.000 Șorogarii
800 Oprișănii
31.000
/C
Moșăile Mn. Dancului închinată la Svetagură

Lei
100 Făntănelile, Urlații și Cojăni ot țănt. Tutovii.
SI
5.000 Buciumii . ..
4-000 Moara DancuM ( ot tant‘
IA
9.100
CU
86 —
R
Moșăile Mn. Dobrouăț închinată la Suetagură
RA
150 Mălăeștii ot țănt. Tutovii
2.000 Lipovățul —Vasluiului
1.100 Tălhăreștii—Fălciului
LIB
3.250 Căndeștii — Dorohoiului
4,000 Dobrovățul —Vasluiului •
10.500
Moșăile Mn. Frumoasa închinată la Mn. Sănai
ITY
Lei
1.100 Olăneștii (
1.500 Munteneștii (
6.000 Băltenii < ot tănt. Vasluiul
RS
1.000 Fâstâcii (
1.500 Mogoșăștii ot țănt. Cărligăturii
7.000 Ciornohalu ot țănt. Eșii
VE
18.100
Moșăile Mn. Suăntul Necolai ot Botoșani închinată
la Suănt mormânt unde plătesc embatic
NI
Lei 1200 lei pe anu

( Bozoae ( . .w , ...
2.000 ( Bălosăști ( ot tant Vas!u,ul
LU
21.000 Popăuții ot țănt. Botoșanii

23.000
Moșăile Mn. Suăntului Ioan închinată la Suetagură
RA
Lei
x/ 800 Pol sat din Albești ot țănt. Vasluiului
500 Mitocul ot țănt. Cărligăturii
1.300
NT
Moșăile Mn. Fâstâcii închinată la Mn. Sănai

Lei
(
CE
Ghermăneștii (
Podolenii (
18.500 Novacii ( ot țănt. Fălciului
Moșna
(
I/
Cozmeștii
(
Moșăile schitului Bursucii închinat la Mn. Golie
S
300 Parte din Băleștii (

300 Parte di gos din Raiu ( ot țănt. Fălciului
IA
600
CU
R
87
RA
Moșăile Mănăstirii Bărnouschii închinată
Lei la svănt Mormânt
” 2.800 ' Ivăncăuțăi ot țănt. Dorohoiului
LIB
10.000 Săpotile ot țănt. Eșii.
12.800
Moșăile Mn. Teodorenii închinată la Svetagură
8.200 Suharăul ot țănt. Dorohoiului aCastă mănăstire au fost
la un loc cu mănăstire Burdujănii.
ITY
ADUNARE
243.620 Mănăstirile de aice închinate la Svetagora........... • însă
RS
12.000 Burdujănii
26.000 Proorocul Hie
24.000 Precsta ot Ocnă
25.500 Triisvetile VE
13.000 Berzunțu
5.000 Predsta ot Bacău
NI
30.510 Răchitoasa
1.100 Precsta ot Focșani
3.000 Bărboiul
LU
16.850 Floreștii
900 Lipovățu
31.000 Golăe
9.100 Dancu.
RA
10.500 Dobrovăț
1.300 Svănt Ioan
600 Schitul Bursucii
T
8.200 Teodorenii
EN
14.500 Aron Vodă

243.620
304.145 Mănăstirile închinate la svănt Mormânt însă
31.500 Probota
/C
25.305 Svăntu Savva

44.050 Bistrița
19.670 Tazlău
SI
21.650 Cetățue
4.750 (șters) Necorești ?
146.925
IA
547.765
CU
RY
— 88 —
Tot adunare
RA
Lei
547.765 Suma din urmă
Lei
LIB
146.925 a doile sumă
59.740 Galata
17.650 Cașănul
33.900 Bărnova
TY
5.130 Soveja
5.000 Vizantie
23.000 Svănt Neculai ot Botoșani
SI
12.800 Bărnovschie
304.145
ER
36.600 Mănăstirile închinate la svăntul munte Sănai... însă
18.100 Frumoasa
18.500 Fâstâcii
IV
“36.600
584.365
UN
Dosar cusut cu sfoară. Numirile înlocuite cu puncte sunt

șterse din cauza alterării materialului pe care s’a scris.
Original, hârtie, fih'iî^r^rme: 1822, Cronstadt.
Acta Petre Jurgea Negrilești, Gioseni-Bacău.
AL
Dimitrie I. Ciurea
TR
EN
/C
SI
IA
CU
R
RA
LIB
ITY
Un popas al regelui Mateiaș în Moldova.
RS
Cunoaștem amănunte importante despre expediția
craiului Mateiaș în contra Moldovei. înfrângerea sufe
rită de regele Ungarei la Baia în anul 1467 se poate așeza
ca importanță alături de înfrângerea Polonilor în co
VE
drul Cosminului (1497) Așa a judecat-o și lumea con
timporană acestor evenimente. Moldovenii au avut
drept să jubileze pentru sdrobirea oștenilor craiului
NI
Mateiaș „Nu s’a întâmplat, cum credeau aceia, ci s’a
întâmplat, cum a fost voia lui D-zeu“, a scris croni
LU
carul cel mai vechiu al Moldovei12 ). De aceea acelaș

crnnicar moldovean a însemnat și principalele zile ale
expediței arătând că regele era cu armata sa în ziua
de 19 Noemvre la Trotuș, Ia 29 următor în Roman
RA
și că'n 7 Dec. a ars târguP). Știm că lupta hotărîtoare

s’a terminat la Baia în zorii zilei de 15 Dec. Lupta
a început în seara de Luni, 14 Dec. și a ținut până’n
NT
1) Versiunea dela Bistrița a vechii cronici moldovenești, apud I. Bog

dan, Cronice inedite atingătoare de Istoria Roniînilor, București 1895, pag.
52. Exact aceeaș frază se găsește în versiunea din letopisețul lui Azarie
CE
(I. Bogdan, Letopisețul lui Azarie, An. Acad. Rom., seria II, tom XXXI Bu
curești 1909, pag. 127.
2) Versiunile citate ale cronicii vechi moldovenești 1. c. Versiunea
din izvodul lui Isaia din Slatina și versiunea din Domnii țării Moldovei și
viața lor, operă atribuită lui Nicolae Brzeski dau numai data de 19 Noem
/
vre, când craiul a ajuns la Trotuș (I. Bogdan, Vechile cronice moldove
SI
nești pana la Ureche, Bucuresci 1891, pag. 195, 225. Toate datele de zi
ale versiunii bistrițene se găsesc și’n cronica lui Ureche, așa cum ne-a
transmis-o adaosă Simion Dascălul și alții (vezi ed. C. Giurescu, București
IA
1916, pag, 47).

CU
— 90 —
R
zori — așa scria domnul moldovean la 1 Ian. 1468
RA
către regele polon1).
Cronica veche moldovenească nu dă data de zi,
când regele cu oastea sa a ajuns la Bacău, pe unde
LIB
a trecut spre Roman, unde a sosit la 29 Noemvre,
apoi arată că regele a ars târgul Roman la 7 Dec.
următor2)
înainte de a cunoaște relația din 1 Ian. 1468 a
ITY
domnului moldovean învingător știam din cronica lui
Dlugosz că dela Roman regele a luat-o spre Neamț3)4
care a fost ars, apoi spre Baia. Scrisoarea trimisă de
Ștefan cel Mare regelui polon coroborează știrile mai
RS
multe pe cari cronica lui Dlugosz le dă pentru răz
boiul din 1467. Dlugosz a putut cunoaște scrisoarea
lui Ștefan, dar din povestirea lui reiese că a avut in
VE
formații mai multe, unele mai ample și’ntr’altă formă,
decât știrile din scrisoarea amintită. Lumea poloneză
avea deosebit interes să cunoască evenimentele din
NI
Moldova și trebuie să subliniem că Dlugosz a dat în
cronica sa cea mai complectă din știrile cari circulau
prin Polonia.
LU
Discuție deosebită impun evenimentele anteri

oare zilei de 14 Dec. 1467. De ce a întârziat Ștefan
să dea lovitura hotărîtoare? După relația lui Ștefan,
RA
de 40 zile era regele în Moldova la 14 Dec. Era a

ceasta o exagerare, cum s’a afirmat ? 4) Din scrisoa
rea domnească rezultă că la 4-5 Noemvre regele cu
oastea sa a intrat în Moldova. Scrisoarea domnească
NT
1) P. P. Panaitescu Contribuții la Istoria lui Ștefan cel Mare, An.

Acad. Rom., seria III, tom XV, mem. 2, 1934 București, pag. 3. Vezi și
CE
corecturile făcute de D-l N. Iorga la lectura textului scrisorii publicate în

Revista istorică. XX 1934. pag. 290. 1. Cf. idem în Revue historique etc.
XI 1934, pag. 249-253.
2) Vezi pentru drumul oștirii lui Mateiaș și I. Ursu, Ștefan cel Mare,
București 1925. pag. 49 și urm. Cf. și Hadtbrtenelmi Mozlemenyek XIII
I/
1912, pag. 20. In 2-3 Noemvre regele era în Sighișoara iar în 4 Noemvrie
la Saschiz.
IAS
3) I. Minea, Informațiile românești ale cronicii lui Ion Dlugosz, Iași

1926, pag. 47.
4) P. P. Panaitescu, lucr. cit., pag. 9.
CU
AR
91
și cronica lui Dlugosz afirmă precis că contingente
ale lui Ștefan au hărțuit în tot cursul acelor 40 zile
R
oastea, regală. Probabil într una din aceste ciocniri au
LIB
fost luate de armata regală acele steaguri moldove
nești cari au fost trimise și expuse ca trofeu în bise
rica Sf. Marii din Buda. Acele steaguri n’au avut prin
urmare semnificația ce le-a dat-o oficialitatea ungu
rească, semnificație subliniată și exagerată de o cro
ITY
nică ungurească contimporană,i) Din cauza acestor
hărțueli regele a înaintat cu multă prudență. Știm că
a stat în Roman de la 29 Noemvre până la 7 Dec.
RS
Bonfini pretinde că după ce regele a ocupat Roma
nul, Ștefan a început tratative de pace, adăogând ace
laș autor însă imediat că regele s’a convins că „nu
erau, decât vorbe goale“.2) Nici cronica lui Dlugosz,
VE
nici scrisoarea domnească nu confirmă această știre
care trebue deci considerată ca o parte a discuțiilor,
câte au fost în Ungaria în legătură cu expediția cra
NI
iului Mateiaș.
Dlugosz dă o parte a explicațiilor cari au circulat
LU
în Polonia, când scrie că Ștefan a tot amânat lupta

decisivă, fiindcă se temea de necredința a lor săi.3)
Se știe adică în Polonia că regele a venit cu Petru
Aron și s’a putut crede că ' devotații fostului domn
RA
vor promova acțiunea dușmanului invadator. Dlugosz

spune că regele rănit a putut fi salvat, scos din luptă
și dus pe targă de un Moldovean, că mai târziu Ște
T
fan cel Mare a prins și decapitat pe acel MoMovean.4)

In textul de azi al cronicii lui Ureche cetim altă
EN
explicare pentru zăbava de a lovi a lui Ștefan și dru

mul de obstacole al oștirii regale. Cronica lui Ureche
dă lămurirea simplistă că regele a socotit „ca să nu
/C
rămâie vre-un unghi nepipăit de dânsul", când po

2) P. Lupaș «Chronicon Dubniczense* despre Ștefan cel Mare, An.
Acad. Rom., seria III, tom X București 1929, pag. 2-3. Cf. și Gh. Brătianu
SI
în Lupta dela Baia în Revista istorică V 1919, pag. 216-224.

3) Bonfini ap. I. Ursu, op. cit. pag. 50 și 2.
4) I. Minea, op. cit., pag. 47.
IA
1) Ibidem, pag. 48.

CU
— 92 —
R
vestește, de ce pornind regele dela Roman spre Su
RA
ceava, a lăsat drumul Sucevii, „unde-1 aștepta Ștefan
Vodă și la Bae și-au întors calea.
* ) De fapt Ștefan
l2
prin biruința sa a silit pe rege să-și întoarcă calea,
LIB
care până aici nu fusese o plimbare.
Cronica veche moldovenească arată că regele la
19 Noemvre era în Trotuș. Documentul ce publicăm
mai jos spune că regele era și la 22 Noemvre în Tro
ITY
tuș. In Trotuș regele intrase după o luptă grea. Cro
nica scrisă nemțește a domniei lui Ștefan cel Mare po
vestind luptele din 1467 spune vorbind de prezența
regelui la Trotuș: „oasele Ungurilor încă astăzi acolo
RS
zac și vecinie vor zăcea
* 2).
Toate isvoarele cunoscute contrazic acea recon-
stracție a luptei dela Baia pe care a făcut-o Vilhelm
VE
Fraknoi3). Acest autor încurcă izvoarele, când a de
scris lupta. Propunerile de pace ale lui Ștefan ar fi a
juns pe rege în Baia. In cursul tratativelor domnul
NI
moldovean și-a concentrat armata în jurul Băii, fără
să fie observat. In noaptea de 15 Decemvre locuitorii
în mai multe puncte ale orașului și-au incendiat casele
LU
și ’n neorânduiala provocată de incendii au lovit oa

menii lui Ștefan armata regală care nici nu bănuia un
atac. S’a încins pe străzi la lumina flăcărilor o crân
RA
cenă luptă corp la corp. însuși regele a fost în mare

pericol, a fost rănit și a fost scăpat dus pe targă.
Și Dlugosz, un contimporan, și scrisoarea dom
nească amintită contrazic și nu admit o atare recon
NT
struire a începutului luptei

Dlugosz spune că oastea regală întărise Baia cu
șanțuri, parapete, rânduri de care, fiindcă se aștepta
CE
la atacul moldovenesc. Cronicarul spune că oastea lui

Ștefan era între râurile Moldova și Samuș 4), ceeace
cetim și’n scrisoarea lui Ștefam care încă arată că
I/
1) Ed. cit., pag. 47.

2) N. Iorga, Noua cronică germană a lui Ștefan cel Mare în Buleti
IAS
nul comisiei istorice a României IX, pag. 189.

3) Frakndi Vilmc^s, A Hunyadiak es aJagellbk Kora (col. Szilăgzi),
1896 Bpesta, pag. 222.
4) In lucrarea citată, pag. 48 am indentificat Samuș (scrisoare dom
nească are Sumaș) cu Suceava. Socotim că e mai curând vorba de Șomuz.
CU
R
— 93 —
RA
Ungurii începuseră să facă fortificații. Coloanele vo
lante moldovenești prin atacul lor de noapte au făcut
minuni de vitejie, când au sdrobit armata regelui
LIB
unguresc. învălmășeala armatei regale a fost complectă.
A lăsat în mânile învingătorilor toate bagajele, toate
tunurile etc. „...Nefiind tocmiți de război, nimica de
arme nu s’u apucat, ci de fugă; nici urma să ia, cari
scăpa, că fiind noapte, neștiind încătro vor face, în
ITY
toate părțile rătăcia, de i vâna țăranii în zăvoae prin
munți, unde vre-o 12000 periți s’au aflat" 1). Cronica
lui Dlugosz scrie de 10.000 Unguri periii 2), scrisoarea
RS
regală de peste 7000, iar cronica lui Bielski tot de
10’000 3). Deci în cronica lui Ureche știrea de mai sus
a putut ajunge din acel izvod, cu știrile câruia Simion
Dascălul a adaos expunerea vornicului cronicar.
VE
* .*. *
Documentul publicat de noi mai jos amintește și
NI
răscoala ardeleană care a făcut parte din răscoala

generală în contra regelui în anul 1467 4). A avut
LU
vre-un amestec Ștefan, avusese domnul moldovean

legături cu răsculații? In starea de azi a informației
nu putem răspunde la aceasta întrebare. Scrisoarea lui
Ștefan amintește de o solie moldoveană trimisă în
RA
toamnă la Henridyk sau Ierzyk și ar putea fi vorba

de Henrik Zăpolyai, unul din conducătorii răsculaților
din Zips, căci e mai exclus să poată fi George Pod-
NT
jebrad, regele național al Boemiior5) precum s’a afirmat.

1) Ed. cit., pag. 47-8.
2) I. Minea, op. cit., pag. 48.
CE
3) Cercetări istorice I, pag. 122.

4) Fraknoi, op. cit., pag. 220-1.
5> D-l Panaitescu în lucrarea citată, pag. 8 socoate că e vorba de
George Podjebrad și deci preferă lectura Ierzyk=George. Știm însă că co
roana cehă a fost oferită în vara- anului 1467 regelui polon Casimir. Ma
I/
teiaș n’avea dușmănie cu regele George în 1467. însuși d-l Panaitescu dă

știrea că la 9 Februarie 146& regele George felicită pe regele Mateiaș, că
S
s’a însănătoșat de rănile primite la Baia (pag. 8). Tocmai în adunarea lor
dela sfârșitul lui Decemvrie 1467 staturile catolice boeme hotărăsc să ceară
IA
protecția regelui Mateiaș (Fraknâi, op. cii, pag. 223).

CU
— 94 —
R
RA
Nos Mathias, dei gratia rex Hungariae, Dalmatiae, Croatiae
etc., memoriae etc. quod nos, cum ad nonnullorum fidelium nos-
trorum humillimae supplicationis instantiam nostrae propterea
porrectae maiestati, turn etiam ex benignitate nostra regia qua
LIB
delinquentibus veniam et lapsis sublevamen solemus impertiri
iurisque vigorem Ienitate misericordiae solemus temperare, nobili
Michaeli Apazi de Almakerek capiti quoque possessionibus por-
tionibusque et iuribus possessionariis nec non rebus et bonis
suis quibusvis certis sub conditionibus quae nobis in brevi
Y
adimplere promisit, super eo quod cum novissime nobiles et
incolae partium Transsylvanarum regni noștri difei1) (sic!) salutisque
SIT
ethonorum eorum obliti a fidelitate quam nobis et sacrae coronae
dicti regni noștri iureiurando promiserant, defecissent et contra
nos easdem partes ingressor 2) (sic!) exercitualiter insurrexissent,
ipse etiam Michael Apazi, posquam fidelitate qua nobis teneba-
tur, quantum in eo fuit, inter incolas praedictos se nobis emu-
R
lum praebuit et propterea notam perpetuae infidelitatis de iure
et consuetudine regni noștri manifeste incurrerit, gratiam et mi-
VE
sericordiam duximus faciendas speciales, imo facimus praeser-
tim per vigorem, ita tamen, quod deinceps nobis fidelitatem te-
nant et a........... )) et iobbagionibus nostris ac de ie^Lois et
NI
bonis earum et locis tributorum suorum nunquam aliquod tri-
butum exigat seque de caetero a simili infidelitatis nota immu-
nem studeat praeservare, alioquin praesens nostra gratia sibi
LU
minime videatur suffragari. Quacirca vobis fidelibus nostris mag-

nificis, palatino et iudici curiae nostrae wayvodisque vel vice-
wayvodis nostris Transsylvanis.......... ) i n iudicat u xîcegemn-
tibus . . . etiam aliis regni noștri iudicibus et iustitiariis ecclesi-
asticis videlicet et sceculcribus, nec non universis regnicolis
RA
nostris praesentibus et futuris praesentem notitiam habituris

harum serie firmiter mandamus, quatenus praefatum Michaelem
Apazy contra formam praemissae nostrae in persona, possessio
nibus portionibusque et iuribus possessionariis, nec in rebus et
NT
bonis suis quibuslibet intra vel estra iudicium impedire et dam-

nificare non prcesummctis, nec sitis ausi modo aliquali gratiae
nostrae suboptentae, praesentibus perlectis exhibenti restitutis.
Datum Moldaviae in oppido Tatros, die Dominico proximo post
CE
festum Beatae Eliscbcthce Virginis. A. D. 1467, regni noștri an-

tem 10, coronationis vero 4.
Dau acest document după copia din Diplomatarium Tran-
silvanicum, tom. UI pag. 297—8 al contelui losif Kemeny, află
I/
tor în biblioteca Universității din Cluj).

I. Mînea
I-iși 20 Ianuarie 1935.
IAS
1) pentru fidei.
2) pentru ineressotem.
3) cuvinte indescifrabile.
4) loc gol.
CU
R
RA
LIB
ITY
Știri noui despre cnezatul ardelean
si cincizecime
RS
Documentul din 13 Mai 1366 ce - l dăm mai jos
prezintă importanță 1) prin faptul că ne arată, unde
decăzuse cnezatul în regiunea Iclondei. Ladislau „Ke-
VE
nezyus“ era un cneaz de iobagi și poate Jula în nu
mele său de Voyda păstra arnintiria unei familii de
voevozi. Ambii sunt din Mohal, regiunea Turzii, o
regiune, unde — am arătat altădată —stăpânirea ungu
NI
rească pătrunsese mai de vreme, poate dela sfârșitul

secolului XL Este un fapt cunoscut anume că, cu cât
LU
într’o regiune ardeleană stăpânirea ungurească era mai

veche, cu atât se prezintă mai fără vechiul conținut
străvechile întocmiri socialo-politice românești. Știm
că în același veac al XlV-lea în Hațeg, în Banat, în
A
Maramureș vechile instituțiuni românești mai aveau

TR
mult din prestigiul de odinioară.

Documentul din 16 Aug. 1433 dă date despre
cincizecimea plătită de Românii de pe moșia Doroș-
man, pentru care responzabil înaintea fiscului era un
EN
cetățean din Vinț, probabil Vințul de sus.

Turda 13 Mai 1366. Ladislau din Iclonda s’a plâns in a
/C
dunarea ținută la Turda în 2 Mai 1366 că Ladislau cneazul și

Jula „voida", iobagi din Mohal ai lui Desideriu de Vaș, au in
trat în moșia Chiomhaza și le-a făcut pagube de 40 florini.
Dionise de Vaș a declarat la aceasta, că dacă s’au făcut pa
gube, a fost fără știrea lui. Congregațiunea prezidată de Dio-
SI
nisie uoeuodul Ardealului hotărăște, ca Dezideriu să jure dim

preună cu doi alți nobili în congregația viitoare din 8 Iulie la
IA
Sântimbru, că n’a știut.

CU
— 96
R
RA
Nos Dionisius, woyuodo Transsilvanus et comes de Zonuk
damus pro memoria quod in congregacione nostra generali uni
versis nobilibus et alterius cuiusuis status et • condicionis ho-
minibus partis Transilvanie feria secunda proxima post festum
LIB
beatorum Phlippi et Iacobi apostolorum ') Taorde celebrata La-
dislaus, filius Beke de Iklond, de medio aliorum exsurgendo
proposuit tali modo, quod Ladislaus Kenezyus cum filiis suis
de Mohal jobagiones Deseu dicti Wos, necnon Gyula woyda cum
fratribus et proximis suis de eadem Muhal ad possessionem
ITY
ipsius Ladislai, filii Beke, Kymhaza vocatam potencialiter veni-
endo in frugibus, silvis, pratis. seu fenetis quadraginta flore-
norum dampna [de scitu et mandato ipsius magistri Deseu]1 23
intulisset. Quo audito idem magister Deseu dictus Wos perso-
naliter exsurgendo respondit comodo, quod predicti Ladislaus
RS
Kenezyus et Gyula Woyda, dicitur, cum eisdem ad sepertinen-
tibus ad possessionem ipsius Ladislai filii Beke Kyomhaza vo
catam ex suo scitu potencialiter non accessissent nec predicta
dampna ad quadraginta florenos se extedencia fecissent et irra-
VE
gassent et ex eo in totali accione et acquisicione cuisdem La
dislai, filii Beke, innocens esset penitus et inmunis, verum quia
predictus Ladislaus filius Beke accionem suam premissam nullo
evidente documento comprobabat nec declarare assumpmebat,
NI
ideo commisimus iudicando, quod predictus magister Deseu

dictus Vos tercio se nobilibus in quindenis festi Nativitatis beati
LU
lohannis Baptiste8) nune venturi contra predictum Ladislaum,

filium Beke, super eo quod predicti Ladislaus Kenezyus et Gyu
la woyda ex suo scitu (et mandato)' predictum factum poten-
ciarium eidem non fecerint ac in totali accione et acquisicione
eiusdem innocens sit et existat in Sancto Emerico
RA
coram Petro vicevoyvoda nostro sacramentum prestare teneatur.

Datum duodecimo die congregacionis nostre predicte in loco
annotato. Anno Domini millesimo trecentesimo sexagesimo sexto.
NT
Pe verso:
Pro magistro Deseu dicto Wos contra Ladislaum filium
Beke de Iklond super juramento tercio se nobilibus in quinde-
CE
nis festi nativitatis beati lohannis Baptiste in Sancto Emerico

coram Petro viceuoyuoda nostro deponendo memoriale.
Insimulacio magistri Deseu de Vos.
(Originalul de hârtie, 10X23 în Arhiva muzeului ardelean
dela Biblioteca universitară din Cluj, arhiva conților Vas).
I/
. Paranteza închide cuvinte scrise deasupra rândurilor.

1)
IAS
1) . 2 Mai.
2) . Este scris deasupra, ce e în paranteză.
3) . 8 Iulie.
CU
R
— 97 —
RA
Orăștie. 1433 August 16. Cincizecimatorul regal șef, doui
cincizecimatori voeuodali și cincizecimatorul arhiepiscopului ca
tolic ardelean dau douadă că cetățeanul din Vinț care are moșia
Doroșman va plăti cincizeciniea Românilor.
LIB
Et ego Thomas Michaelis filii Lorandi notifico omnibus
tam nobilibus, quam ignobilibus, iudicibus ac aliis rectoribus (?)
civitatum ac villarum, quod de possessione Doroșman, propter
unum civem de Vintz, quem tangit pr(a)edicta possessio Doros-
ITY
man, anno quolibet incipiendo a quindecim annis, semper solvi,
census regales videlicet quinquagesimas ex parte Volahorum, ne
eadem possessio in manus domini regis occupetur et ocupent
(sic!) in novo (?) anno quolibet florenos novos XVII, oves vero (?)
RS
unas (?). Nos his perceptis et consideracionibus pr(a)edicti Tho-
m(a)e damus eidem quinquagesimatori regis, vayvod(a)e et ar-
chiepiscopi, cuius testimonium adveniendo suo tempore litera
pr(a)esens testificatur in persona nostra. Scripta in Zazvaras se
E
cundo die As(s)umpcionis Mari(a)e Virginis. Anno Domini mil-
lesimo quadringentesimo tricesimo tercio.
IV
Andreas de Pes[ ] supremus quinquagesimator do
mini regis, Nicolaus deThompa, Emericus de Haro domini vay-
vod(a)e, lacobus de Zala domini archiepiscopi.
UN
A. 1433. Litterae Thomae Michaelis filii Lorândi tenore qu-

arum idem notum reddit omnes Valachos possessionis Doros-
mâny excepto uno cive de Vintz, quem praefata possessio con-
cernit, anno quolibet incipiendo a . 15 annis quinquagesimas in
17 novis florenis solvi debere.
AL
(Originalul pe hârtie în Arhiva asilului de bătrâni Sfânta

Elisabeta din Cluj}.
TR
Iași 27 Ian. 1935. I. Mînea

EN
/C
SI
IA
7-II
CU
AR
IBR
YL
Ocupația rusească în Moldova din anii
SIT
1828=1834
R
(Urmare)
Vitele cădeau cu nemiluita și bietului țăran i se lua ultima

VE
posibilitate de a-și munci ogorul. Pentru a ne da seama de de
zastrul produs, dăm aci mai jos o statistică numerică pe ținuturi: ')
NI
Boii pieriți de
de boală și de
Boii pieriți de
de boală și de
Vitele pierite
Vitele pierite
cărătură
cărătură
LU
iarnă
iarnă
Ținuturile Total Ținuturile Total

A
Suceava 512 724 1236 Fălciu 11240 1151 12391

Neamț 921 596 1517 Herța — 183 183
TR
Roman 1661 443 2104 Dorohoi 1011 911 1922

Bacău 235 812 1047 Botoșani 1580 798 2378
Putna 5020 2012 7032 Hârlău 422 428 850
Tecuci 7246 1245 8491 Cârligătura 541 127 668
N
Covurlui 15525 2204 17729 Iași 848 299 1147

Tutova 4111 1284 5395 52049 13680 65729
CE
. Vaslui 1176 463 1639
Vedem deci că iarna aspră, cărăturile grele și depărtate,

dar mai ales boala au răpit, într’o singură iarnă, 65729 de vite;
numărul lor a fost însă mult mai mare, căci ispravnicii unor
I/
ținuturi raportează că moartea vitelor mai continuă. într’adevăr

în alt dosar găsim rapoartele ispravnicilor, din cari rezultă că
IAS
1) Arh. St. Iași, dosar litera B Nr. 123, fila 124.

CU
R
-99 -
RA
epizootia n’a încetat șt că între Ianuarie și Martie 1829 au mai
pierit: ’)
în ținutul Vaslui — 1859 vite Dorohoi — 2038
LIB
« « Fălciu — 8529 -- j Suceava — 1104
« « Iași — 8651 - --« Hârlău — 2783
« « Covudui — 2365 - ± Tecuci — 6639
« « Bacău — 2289 Lu Putna — 11554
ITY
Total . . . . 47802
Astfel numărul vitelor căzute se ridică la 113531 capete.
Cu ocazia cererilor categorice de proviziuni și mijloace de
RS
transport, s’au manifestat , oarecari nemulțumiri, mai ales în
anul 1829, când în fruntea țărilor române a fost rânduit gene
ralul Jeltuhin, care nu voia să știe nimic despre greutățile țărani
lor și devenise prea exigent. Vistiernicul -Iordache Roznovanu «în
VE
atitudinea căruia s’a observat că se opune ordinelor guvernului
provizoriu în privința cerințelor militare», a fost reclamat cartie
rului general, care a dispus, ca acest boer — membru al Diva
NI
nului — să părăsească imediat țara și să se retragă la Chișinău
sau la moșia ce o avea în Basarabia, punându-i-se totodată în
LU
vedere «că dacă își va continua acțiunea sa vătămătoare, va fi

dat în judecata organelor milit^tî^te».1
2)
Opoziția lui Roznovanu se manifestase cu ocazia cererii
din partea lui Jeltuhin a carelor și vitelor de tracțiune necesare
A
unui mare transport de proviziuni. Dar «și vacele locuitorilor

de s’ar fi - înjugat pe lângă boii ce avea, nu erau putincioși să
TR
o facă». Asupra acestei stări îi atrăsese atenția ocârmuitorului

boerul Roznovanu, spunându-i că «asemenea greutate nu poate
să o ridice țara nici în trei transporturi din pricina lipsei boilor
EN
și a carelor ce să împuținasă pe la locuitori». La acest răspuns

Jeltuhin, înfuriat, bătu cu pumnul în masă și pronunță cuvinte
jignitoare la adresa bătrânilor boeri, adunați la el. Aceste vorbe
/C
«ce nu li s’au fost adresat nici de un stăpânitoriu până la vrâsta

aceia, fiind cii mai bătrâni și mai însemnați în țară, au ieșit din
odaie fără a-i da vre-un răspuns» și au înaintat imediat demi-
SI
1) Arh. St, Iași, dosar litera B Nr. 211. Rapoartele ispravnicilor de

ținuturi.
2) Arh. St. Iași, dosar litera S 122, fila 71. Grdinul lui Jeltuhin din 2
IA
Mai 1829.
CU
— 100
R
RA
sia din slujbele ce le ocupau la Divanul împlinitor.') Această
atitudine solidară a contribuit la faptul ca Roznovanu să fie
considerat ca inițiatorul răzvrătirii boerilor stârniți de el, apli-
cându-i-se și măsurile arătate mai sus, cari au fost agravate
LIB
după ce s’a adus acest lucru la cunoștința țarului, «care a găsit
necesar — din cauza influenței vătămătoare a acestui boer asu
pra compatrioților săi — - să i se fixeze un domiciliu în afara
Basarabiei».12)
ITY
Totuși, în urma acestei atitudini, s’a produs un efect bine
făcător : Jeltuhin și-a dat seama că țara nu poate răspunde cereri
lor lui și a decis ca transporturile să fie efectuate în cea mai
RS
mare parte de carele «pohonțăști», aduse din Podolia, «rămâind
pre puțin numai a se duce de către locuitorii din Moldova».34)
Greutatea transporturilor aducea adeseori pe țărani la dis
perare. Maiorul Malievici, privighetorul transporturilor de fân,
VE
raportează că la trecătoarea Hârșovei dela Dunăre, unii dintre
cărăuși fug lăsându-și boii și carele. In consecință, se fac publi-
cațiuni în țară, prin cari se aduce la cunoștința generală, că
NI
boii astfel părăsiți vor fi întreținuți din fânul oștenesc și dacă
în timp de 10 zile nu se va prezenta stăpânul lor, atunci acei
LU
boi vor rămâne la magaziile mișcătoare. ‘)

Furnizarea de provizii și furaje. Pentru întreținerea arma
telor și animalelor se cereau cantități enorme de proviziuni, cari
RA
se achiziționau mai ales pe loc — în Moldova — și numai în

caz de insuficiență, se aduceau și din Rusia sau din alte părți.5)
1) M. Drăghici. Istoria Moldovei pe timp de 500 ani, Iași, 1857, voi.
NT
II, pag. 178.

2) Arh. St. Iași, dosar litera S 122, fila 86. Ordinul lui Mircovici din
24 Mai 1829.
3) M. Drăghici, op. cit., pag. 179.
CE
4) Arh. St. Iași, dosar litera C Nr. 128. Ordinul lui Mircovici din 2
Aprilie 1829.
5) Astfel, în luna Februarie 1829. se aduce pentru nevoile armatei
un transport de 33000 saci de cereale din Podolia, iar la 16 August 1829,
comisul lordache Drăghici închee cu serviciul de aprovizionare a oștilor,
/
un contract prin care se obligă să cumpere „din stăpânire Austriei" și să

SI
aducă până la granița Moldovei, 3000 cetîerte făină de secară și 250C0 cet-
ferte de orz și ovăs „însă numai din stăpânire Austriei, iar dreptate a
cumpără acest provieant din Moldova i să oprește." Arh. St. Iași, dosar
IA
litera E Nr. 60, f. 136 și urm.

CU
— 101 —
R
RA
Chiar dela intrarea Rușilor în Moldova, senatorul Abacu-
moff întocmește un tablou de cantitatea proviziilor cari vor
trebui achiziționate în țară și cari ar fi necesare armatelor pe
timp de 4 luni, după cum urmează. ’)
LIB
Localitățile, Cantitățile necesare /în Kg./
Rachiu
unde se vor de
pozita proviziile Făină Crupe Ovăs Carne (vedre)
TY
Iași 928.000 90.000 2.375.000 — —
Roman 232.000 22.000 1306.000 — —
Bacău 232.000 22.000 475.000 — —
I
RS
Bârlad 1160.000 112.000 2.978.750 — —
Fălciu 232.000 22.000 593.750 — —
— — — 672.000 21.000
Total 2.784.000
VE
268.000 7.718.500 672.000 21.000
In acelaș timp, banul Iorgu Stavru este delegat la Galați

NI
pentru a proceda la inventarierea cerealelor aflătoare în ham
barele și magaziile de acolo și aparținând atât negustorilor
LU
turci, cât și fostului domn Sturdza, care a adunat acele cereale

dela locuitori 2).
Cu cumpărarea cerealelor în Moldova au fost însărcinați
în calitate de comisionari baronul Sachelarie și vornicii Iordache
A
Drăghici și Costache Conachi. Aceștia adunau cerealele de pe

la locuitorii din Moldova prin mijlocirea întregului aparat admi
TR
nistrativ ce li era pus la dispoziție și le transportau la depozi

tele militare așezate în diferite puncte ale țării. Ei au furnizat
următoarele cantități de cereale, socotite în Kilograme ’). (Vezi
EN
tabloul din pag. 102).

Din acest tablou rezultă că, fie prin rechiziționare, fie prin
cumpărare, s’a furnizat armatelor rusești de către comisionari,
/C
cantitatea de 9.955.900 Kg. de cereale.

1) Arh. St. Iași, tr. 1768, op. 2017, dosar Nr. 21, fila 3.
2) Ibidem, f. 14 și urm. Raportul comisiunii de aprovizionare către
contele Pahlen. Nr. 1 din 30 Aprilie 1828.
SI
3) Cerealele erau socotite în măsuri rusești; pentru a ne da seama

mai ușor de cantitățile furnizate, le-am transformat în măsurile noastre de
IA
azi. Tabloul se află la dosarul Nr. 160, tr. 1764, op. 2013 din Arh. St. Iași.
CU
— 102
R
RA
Pentru depo Vornicul Baronul
zitele milita Costache Sachela- Vornicul Iordache Drăghici
re din ținu Conachi rie
turile.
Grâu Grâu Grâu Secară Făină Orz și Ovăs
LIB
Suceava 224437 170644 765581
Neamț — — 171950 — — 501837
Roman 134674 — 34556 — 47500 771994
Bacău — 13764 14725 — — 144281
ITY
Putna 670429 343212 — — — 295094
Tecuci 382165 325150 — — — —
Covurlui 625406 328735 — — — 137394
Tutova 237402 178952 — — — —
RS
Vaslui 206901 — 11044 — — —
Fălciu 422234 — — — — —
Herța — — — — — 336181
Dorohoi — — — 352806 — 847756
Botoșani
Hârlău
—
—
—
—
VE —
9619
—
—
—
—
793012
178125
Cârligătura — — — — — 2850
Iași — — — — — 275490
NI
Total 2679211 1189813 466331 352806 218144 5049595
LU
In luna Martie 1829 comandantul șef al armatei a 2-a or

donă, ca toată făina ce se afla în depozitele mititare din Moldova
să fie transformată în pesmeți. In urma acestui ordin, Divanul
RA
împlinitor încheie la 12 Martie un jurnal prin care numește ca

deputați pe spătarul Sandu Crupenschi la Bârlad, paharnicul
Costache Elefteriu la Tecuci, banul Dumitrache Vasiliu la Roman,
comisul Gheorghe Carp la Bacău și căminarul Gherasim Hâncu
NT
la Adjud, cu însărcinarea de a opri toate transporturile de făină,

de a repartiza făina aceasta pentru prefacere în pesmeți, în mod
egal între toți locuitorii fără nici o deosebire, cuprinzând și pe
CE
boeri, clerici, negustori, supuși străini, etc. Boerii deputați erau

răspunzători pentru toate neregulele ce s’ar putea întâmpla cu
această ocazie, precum și pentru neexecutarea ordinului ’).
Pentru aprovizionarea armatelor s’au mai furnizat în anul
I/
1828 și 1600 boi, din cari însă au ajuns la destinație numai 1518,
IAS
1) Arh, St. Iași, dosar litera J Nr. 7, f. 5—7.

CU
— 103
R
din următoarele ținuturi: Covurlui 197 boi, Putna 1179 și Tu-
RA
tova 142 ').
Fânul se furnizează mai ușor, deoarece imensele suprafețe
necultivate ale Moldovei, ofereau locuri minunate de pășune și
LIB
fânațe naturale. Divanul împlinitor, fiind înștiințat că armatele vor
avea nevoe, pentru întreținerea animalelor, de o cantitate de 88 mili
oane Kg. de fân, comunică contelui Pahlen la 1 Iunie, că boerii
și clerul Moldovei au hotărît să participe la îndeplinirea acestei
ITY
cerințe prin donația din moșiile lor, a suprafețelor de fânațe su
ficiente pentru a produce cantitatea necesara de fân 1 23). Oferta —
cu toate că comisiunea de aprovizionare era îngrijorată că nu
va fi în stare să facă față acestor nevoi 8) — a întrecut cu mult
RS
cererea, după cum se poate constata din tabloul ce urmează, în
care sunt arătate cantitățile de «fân oștinesc ce sau făcut în anii
1828 și 1829» :
VE
Ținuturi 1828 1829 Ținuturi 1828 1829
NI
Suceava 4.912 000 2.532.400 Vaslui 3 852.000 1988.000
Neamț 6.758.752 3.654.800 Fălciu 2.400.000 1.769.600
LU
Romqn 4.255.472 1.896.800 Herța 694.800 226.400

Bacău 3.965.152 2.962.800 Dorohoi 11.201.648 2.072.000
Putna 1.841.120 1.927.600 Botoșani 8.130.944 2.060.000
A
Tecuci 4.682.224 2.464.688 Hârlău 13.477.248 2.798.400

Covurlui 1040.560 459.200 Cârligătura 2.300.368 1,080.000
TR
Tutova 5.507. 072 2.732.000 Iași 13.290.448 3.831.200

Total 88.309.808 35.455.888
EN
Deci în anii 1828 și 1829 s’a pregătit pentru armate

123.765.696 Kg. de fân. Terminându-se războiul, o mare parte
/C
1) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 25, fila 1. Pentru acești
boi s’a achitat suma de 79810 iei, iar pentru 82 boi lipsă, Mircovici ordonă
Sfatului administrativ la 16 Mai 1832, 15 Iunie, 7 Iulie și 29 August să facă
cercetări pentru stabilirea vinovaților și pedepsirea lor. Sfatul însă n’a re
SI
ușit să facă lumină în această chestie.

2) Arh. St. Iași, dosar litera P. Nr. 37, fila 74.
3) Ibid., fila 64.
IA
CU
— 104 —
R
din armate a fost retrasă din principate, rămânând numai strictul
RA
necesar pentru menținerea ordinei și paza marelui drum militai*.
Astfel, pentru perioada dela 1 Mai 1830 până la 1 Mai 1831 se
socotește a fi necesar pentru armatele așezate în Moldova, can
LIB
titatea de 11.954.560 Kg. de fân1).
In toamna anului 1832 rezervele de fân au întrecut cu mult
cantitatea trebuincioasă oștilor; de aceea Mircovici — în urma
intervenției Sfatului administrativ — aprobă ca fânul ce priso
ITY
sește să fie vândut, iar banii realizați să fie întrebuințați la achi
tarea proprietarilor, a căror imobile au fost rechiziționate în timpul
războiului, pentru spitale și diferite servicii militare. Din vân
zarea acestui fân s’a realizat suma de 184.519 lei 2)3. *In toamna
RS
anului 1833 rezervele fânului întrec cantitatea de 16 milioane
Kg. și neputând fi transportate la locurile de destinație, se dă
ordin isprăvniciilor ținutale ca fânul să fie împrejmuit pe locurile,
VE
unde se află adunat, iar satele din vecinătatea acestor locuri au
fost făcute răspunzătoare în solidar pentru lipsurile ce s’ar con
stata; în acest scop satele au trebuit să dea garanții în scris,
NI
obligându-se a nu lăsa vitele să se atingă de fânul oștenesc 8).
In luna Martie 1829 se cer peste Dunăre 3-4000 cosași
pentru cosirea fânului necesar armatelor. Divanul hotărăște ca
LU
acest număr de cosași să fie recrutat printre locuitorii ținuturilor

Covurlui, Putna și Tecuci, fiind cele mai apropiate de Dunăre;
și fiindcă această sarcină se pune numai asupra celor trei ținu
RA
turi «toți locuitorii lor vor fi de istov apărați de cosirea fânului

în țară și de cărătura lui pe la zapasuri sau sfanții»; satele vor
da chezășie în scris pentru a preveni astfel fuga cosașilor; aceș
tia vor fi împărțiți în cete de câte 25 oameni sub conducerea
NT
zapciilor aleși de preferință dintre maziil; spătarul Costache

Diamandopol este numit deputat al Divanului, având a conduce
pe cosași în drumul lor spre Bulgaria. «Afară de pâine și carne
CE
ci să hotărăște că să vor da cosașilor dela intendanstfo, plata

pentru muncă pentru fieștecare zi, au chibzuit Divanul că săcu-
I/
1) Arh. St. Iași, dosar litera E Nr. 23, f. 15 și urm,

2) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 192, f. 444 și 533.
IAS
3) Arh. St. lași, tr. 1764, op. 2013. dos. 79, fila 81. Ordinul Carti
erului general al armatei din 17 August 1833.
CU
R
105 —
RA
vine a li să da de fieștecare om câte șasăzăci parale in bani și
osăbit câte 25 dramuri de rachiu»').
Spitalele militare au fost așezate în casele ce se rechizi
LIB
ționau în diferite orașe. La Iași «la anul '828 monastirea Socola
dîndusă de spital pentru împărăteștile oștiri, după trecirea de
doi ani, sau supus arderii focului, casele împreună și biserica» 12345).
Dela 1 Mai '828 s’au mai instalat spitale în casa arhimandritu
lui Sofronie Cetățuianul cu chirie anuală de 3000 lei, în casa
ITY
postelnicului Alecu Mavrocordat și în casa proprietarului basa
rabean Leondari.
La Focșani, etapa militară rechiziționează pentru spitale
RS
următoarele case: hanul fraților Pompic pentru 200 paturi (fixa
rea chiriei la 7000 lei pe an s’a făcut de o delegație a cetățenilor
fruntași), casa boerului Niculescu pentru 68 paturi, mănăstirea
sf. Ioan pentru 40 paturi și casele lui Cerchez.
VE
La Bârlad spitalele militare au fost instalate în casele lui
aga Petrache Negri și a postelnicesei Anastasia Statache, iar la
Galați o construcție, aparținând vornicului Costache Cdnachi, este
NI
rechiziționată pentru depozit militar s).
• Materiale. Rechiziționarea materialelor se face pentru dife
LU
rite construcții militare și mai ales pentru poduri. In anul

1829 se construește un pod peste ' Șiret, nu departe de Lespezi
și altul la Hârșova *). Comandantul armatelor mai ordonă con
strucția a două poduri peste Dunăre la Galați, care trebue să
A
fie gata la 1 Aprilie 1829. In acest scop, Divanul dă delegație

TR
vornicilor Dimitrie Beldiman și Gheorghe Sturdza să plece în

ținuturile Suceava, Neamț, Roman, Bacău și Putna pentru pre
gătirea și transportarea materialelor necesare, iar hatmanul Teo
EN
dor Balș este trimis la Galați ca delegat al Divanului pe lângă

generalul Rupert, însărcinat cu construirea podurilor 5).
Multe materiale de construcție au fost găsite de Ruși la
Galați, pregătite fiind pentru export și aparținând negustorilor turci.
/C
1) Arh. St. lași, dosar litera F Nr. 7 și dosar literar J Nr. 8, fila 19-20.
Jurnalul Obșteștii Adunări din 16 Aprilie 1829.
2) Arh, St lași, tr 1764. op. 2013, dosar 192, fila 336. Raportul Epi-
tropiei -învățăturilor publice din 9 August 1833.
SI
3) Ibidem, fiiele 33, 109, 174, 196, 205, 327.

4) Arh. St, lași, tr. 1764, op. 2013, dosar 131, filele 97 și 116.
5) Arh. St. Iași, dosar literar J Nr. 6, filele 7 și 9. Jurnalele Divanului
IA
împlinitor din 24 și 25 Ianuarie 1829-

CU
106 —
R
Aceste materiale au fost confiscate «in baza dreptului de războiu»
RA
și întrebuințate pentru diferite nevoi militare; la intervențiile ul
terioare și numeroase ale Turcilor pentru achitarea tuturor lu
crurilor confiscate, ocârmuirea rusească a răspuns că acele lucruri
LIB
fiind la declararea războiului proprietatea unor supuși inamici,
nu urmează a fi nici restituite, nici plătite ').
In luna August 1828, visteria este anunțată de către Min-
ciaky, că în Moldova vor sosi funcționari ruși însărcinați cu
TY
cumpărarea materialelor și angajarea meșterilor necesari — cu
preturi de bună înțelegere — pentru construcția și reparația spi
talelor din Bulgaria12)3. Se mai fac publicații în tară pentru darea
SI
în antrepriză a întreținerii spitalelor militare din Bulgaria și
anume: la Isaccea (150 paturi), la Babadag (500 paturi), la Kius-
tengi (300 paturi), la Cavarna (600 paturi) și la Bazargic (600
ER
paturi 3).
* * *
IV
Acestea au fost obligațiile și greutățile, la care a fost supus
poporul moldovenesc, mai ales în timpul războiului. Dealtfel, se
UN
luaseră toate măsurile ca toate moșiile aflătoare în Moldova . să

ia parte în mod egal și fără nici o deosebire la contribuțiile ce
se cereau țării45 ), iar la 14Sepiemvre 1828 guvernatorul Galiției,
prințul Lobcovici, comunică contelui Pahlen că este just ca și
AL
toate moșiile ce aparțin supușilor austriaci și sunt situate în

Moldova pe lângă granița Bucovinei, să suporte toate obligațiile
impuse de starea de războiu și să îndeplinească toate cererile
TR
guvernului Moldovei referitoare la aprovizionarea armatelor ruse6/

Comisia de aprovizionare, prevăzând greutățile pe cari vor
trebui să le suporte Moldovenii din cauza rechizițiilor și hava-
EN
lelelor, intervine la 14 Mai 1828 pe lângă Pahlen cerându-i —

dată fiind situația deplorabilă a țării din cauza unei conduceri
vitrege din ultimul timp, precum și a recoltei proaste din anul
/C
1) Arh. St. Iași, tr. 1764. op. 2013. dosar 8, fila 120.
2) Arh. St. Iași, dosar litera P, Nr. 37, f. 180-181.
3) Ibidem, filele 179-181.
SI
4) Arh. St. Iași, dosar litera P Nr. 37. fila 34. Ordinul contelui Pah
len din 17 Mai 1828 către visterie.
IA
CU
— 107
R
RA
1827 —cât mai multă indulgență în ceeace privește îndeplinirea
cererilor de aprovizionare').
La această intervenție contele Pahlen răspunde că dânsul
cunoaște perfect starea nenorocită a țării, că în ordinele sale
LIB
totdeauna a căutat să nu ceară mai mult decât poate oferi țara
și că, în sfârșit, pentru a diminua răspunderea Comisiunii pentru
încetineala sau imposibilitatea unor livrări, a intervenit pe lângă
mareșalul Wittgenstein, cerându-i să ia în considerație expozeul
ITY
comisiunii de aprovizionare ‘).
In anul următor, Divanul împlinitor face o intervenție simi
lară, la care noul președinte plenipotențiar, generalul Jeltuhin,
răspunde că oricari ar fi greutățile țării, aprovizionarea armatelor
RS
trebuie să fie asigurată 8).
Totuși, după cum se constată din corespondența urmată
în această chestiune, ocârmuirea rusă își dedea seamă de greu
VE
tățile mari . prin care trecea mai ales țăranul și de aceea ea nu
întârzie să caute posibilitățile de a alina suferințele celor de jos.
Printre aceste ușurări a fost realizată și aceea a mutării birului
NI
în ruzumaturi, după cum se va trata mai pe larg în capitolul
privitor la finanțe, iar începând cu 1 Ianuarie 1832 rechizițiile și
havalele încetează cu desăvârșire în urma convenției ce s’a în
LU
cheiat între Moldova și guvernul rusesc *).

Prin această convenție, principatul Moldovei se obligă a
furniza armatelor rusești, aflătoare în Moldova și cetatea Silistra.
toate previziunile necesare : cereale, furaj, vite, etc., care vor fi
RA
procurate prin comerț. Plata se va face de către statul rusesc

după prețul și cursul stabilit și numai în moneda care se pri
mește la vistierie, adică în galbeni și sfanțigheri.
T
Proectul convenției, prezentat guvernului din Petersburg,

EN
prevedea ca lemnele de foc și întreținerea spitalelor să cadă în

sarcina Moldovei, ceea ce n’a fost aprobat, 5) urmând ca totul
1) Anexa III.
/C
2) Arh. St. Iași. tr. 1768, op, 2017. dosar 21, fila 36.
3) Anexa XXVII.
4) Arh. St. Iași, dosar litera A Nr. 70, fila 5. Ordinul generalului
Jeltuhin din 11 Aprilie 1829.
SI
5) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar 80, fila 31; ordinul lui Kis
seleff către sfatul administrativ: „...Innălțimea Sa voește că așa precum și
pentru celelalte producte, să se plătească de cătră stăpânirea rusească
IA
CU
108 —
AR
să fie plătit, afară doar de locurile de pășune, care urmează a
fi date «di la prințipat făr di plată, în socoteala pământurilor,
IBR
cari după tractatul di la Andrianopole sau alăturat cătră dânsul.»
Tot în sarcina Moldovei va cădea și procurarea încăperilor ne
cesare pentru încuartiruirea ofițerilor și a soldaților, pentru spi
tale, etape, diferite servicii, etc.
YL
Incheerea convenției a grăbit lichidarea tuturor socotelilor
pentru proviziunile și materialele rechiziționate sau cumpărate
pentru aprovizionarea oștirilor. Lichidarea definitivă a fost în
cheiată abea la 30 Aprilie 1833, când Sfatul administrativ eli
IT
berează guvernului rusesc o chitanță prin care certifică achitarea
sumei de 1.626.656 lei 33 bani datorată diferitelor instituții și
RS
persoane particulare pentru productele și materialele rechizițio
nate și pentru transporturile și alte servicii efectuate în vederea
îndestulării armatelor. Plata a fost verificată de către comisiuni
VE
speciale, stabilindu-se că «nici o pretenție asupra vremelniceștii
cârmuiri rosienești nu mai rămâne». Guvernul Moldovei cu a
ceastă ocazie exprimă recunoștința sa către «preputernicul avgu-
NI
stul monarh a toată Roșia și protectorul aceștii țări» pentru că
a dispus ca toți locuitorii Moldovei să fie despăgubiți «de toate
acele ce ei au dat oștirilor spre îndestulare»*
LU
Lichidarea conturilor a fost publicată — conform ordinului

lui Kisseleff*12) — în ziar și prin afișare, în toate comunele din
țară, urmând ca de acum înainte orice pretențiune din partea
RA
oricui ar fi, să fie adresată autorităților locale, care vor despă

gubi pe reclamanți în contul acelor persoane sau instituțiuni,
cari au fost însărcinate cu efectuarea plăților pentru toate fur
NT
niturile și prestațiile oștenești și din neglijența cărora ar mai fi

rămas cineva neachitat.
Dealtfel, departamentul de interne aduce la cunoștința Sfatului
administrativ, că după ce s’au efectuat publicațiunile în țară, au
CE
sosit la acel departament rapoartele ispravnicilor din toate ți

nuturile, semnate și de către reprezentații locuitorilor, adeverind
I/
pentru lemnile de foc și ținerea trebuințelor spitalicești și spre a scăpa de

săvârșit de înpiedecări la îndestularea cetății și spre a lipsi orice nedume
rire între stăpânirea ostășască și stăpânirea politicească a locului."
IAS
1) Anexa XLV.
2) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 160, fila 166,
CU
R
— 109 —
RA
că nimenea nu mai are nici o pretențiune fată de autoritățile mi
litare rusești Q.
LIB
Abuzuri. Aducerea la îndeplinire a diferitelor rereri militare
a constituit totdeauna cea mai mare sursă de abuzuri. Sub pre
textul nevoilor militare, funcționarii locali cereau și luau ce li
era necesar pentru satisfacerea scopurilor lor de îmbogățire.
«Au fost sate, cari mituind pe dregători, erau scutite de
ITY
toate havalelile.» Așa glăsuesc instrucțiunile date de ocârmuirea
rusească acelor comisiuni, cari au făcut ancheta generală în țară,
provocată de numeroase plângeri și reclamatiuni.12)
RS
Intr’adevăr așa a fost. Dările de seamă ale diferitelor co
misiuni de anchetă, lichidarea conturilor de aprovizionare, dife
rite reclamațiuni au scos la iveală cea mai groaznică hrăpăreală
a funcționarilor din administrația locală.
VE
La 19 Martie 1829 Divanul împlinitor primește ordinul lui
Mircovici de a aresta și a aduce sub escortă la lași pe inten
dentul depozitului de îân din Focșani, căminarul Chiriță Cos-
NI
tescu, pentru falș și abuz în chestia fânului oștenesc.3) Acest
funcționar incorect a recunoscut la cercetare, că a făcut un cân
LU
tar falș și la fiecare 160 kg. de fân eliberat, cântarul indica cu

60 kg. mai mult.
Comisiunile de anchetă au descoperit că diferiți dregători
locali au adunat prin fraudă pentru scutirile de contribuții oș-
RA
tenești colosala sumă de 297.576 lei. Divanul a fost obligat să a

dune acești bani dela funcționarii respectivi și să-i întrebuințeze,
o parte pentru achitarea cheltuelilor făcute cu ocazia efectuării
NT
anchetelor, iar restul să fie vărsat la fondurile speciale ' de aju

torare a săteniicîr4)
Comisarii însărcinați cu aprovizionarea spitalelor din Mol
dova, fiind obligați a restitui suma de 60880 lei cheltuiți ilegal,
CE
1) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 99. Ordinul Iui Mirco
vici către Sfatul administrativ din 20 Decemvre 1832.
2) Arh. St. Iași, dosar litera E Nr. 60, fila 1 și urm.
/
3) Arh. St. Iași, dosar litera C Nr. 185. Ordinul lui Mircovici către
SI
Divanul împlinitor din 19 Martie 1829.

4) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr 320, f. 11—12 și dosarul
litera B Nr. 208; ordinul Divanului împlinitor către Divanul judecătoresc,
IA
din 28 August 1831.

CU
110
R
RA
Sfatul administrativ a intervenit pe lângă Kisseleff de a-i absolvi
de această restituire, deoarece unii dintre acei comisari au în
cetat din viață, iar alții erau foarte săraci; Kisseleff a aprobat
intervenția Sfatului. *)
LIB
Funcționarii necinstiți au săvârșit abuzuri și cu ocazia achi-
tărei cerealelor rechiziționate sau cumpărate. Un exemplu ne dă
cererea locuitorilor satelor Șerbești și Chirafte din ținutul Co-
vurluiului, adresată lui Mircovici, prin care ei arată că «la veni
TY
rea biruitoarelor oști înpărătești în țară, dăm noi zaherea pentru
îndestularea oștilor, fieștecare gospodari după putința sa» și
când a început achitarea chitanțelor eliberate, urmând ca plățile
SI
să se facă după cursul oficial al banilor, «dumnealui samiș din
Galați, nu numai că nu ne-a făcut cunoscut acea poroncă cu ce
R
curs avem a priimi plata pe zahereaua ce am dat, ce mai vârtos,
neau plătit cu sporitul curs ce umblă banii la Galați.12)
VE
Totuși, cele mâi multe abuzuri, au fost descoperite prin
cercetările efectuate de comisiunile de anchetă, precum și prin
activitatea comisiunii speciale de lichidare a plăților, care prin
NI
funcționarii săi a căutat să verifice întrebuințarea fondurilor des
tinate achitării chitanțelor.
U
*
* *
Din cele expuse rezultă, că deși Moldova a fost forțată să
AL
facă sacrificii foarte mari în legătură cu războiul și ocupația,

totuși autoritățile rusești au luat măsuri întinse spre a feri po
pulația de foamete și de abuzuri și, mai ales, au achitat toate
R
furniturile și toate serviciile prestate în folosul armatelor, apli

când astfel țării noastre un tratament cât se poate de amical.
NT
' II
Instituțiile moldovenești înainte de aplicarea Regulamentului
CE
organic.
Conducerea centrală. Prin rescriptul imperial din 10 Fe-
bruare 1828, contele Pahlen din serviciul diplomatic al mini
I/
1) Arh. St. Iași, tr. 1764, op . 2013, dosar No. 301, fila 73 și urm. și
fila 144.
S
2) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar Nr. 17, fila 4. Abuzurile nu
meroase ale dregătorilor sunt descrise în diferite rapoarte aflate la dosarul
IA
litera C Nr. 7, filele 21-23, 51—52, 55, 96.

CU
AR
111 —
sterului de externe, a fost rânduit președinte plenipotențiar al
R
Divanurilor Moldovei și Valahiei, având a conduce amândouă
principatele în locul domnilor, considerați destituiți pe data in
LIB
trării armatelor rusești, dar . având permisiunea «să locuiască
unde vor voi.» ')
Permisiunea aceasta însă a fost iluzorie, după cum se
poate deduce dintr’o corespondență în chestiunea revizuirii ac
TY
telor sechestrate dela fostul domn la intrarea Rușilor în țară,
și anume: o lădiță, conținând diferite acte, a fost sechestrată de
Ruși si depusă «supt patru peceți» la consulatul rusesc din
SI
Iași. Revizuirea acestor hârtii era necesară din cauza numeroase
lor procese de bani intentate de diferiți creditori fostului domn,
procese cari din cauza lipsei de acte nu puteau fi soluționate.
R
Desfacerea lăzii a întârziat din cauza lipsei unui vechil din
VE
partea lui Ioan Sandu Sturdza, aflat în Basarabia.
Necunoscând vre-un vechil, Sfatul administrativ se adre
sează fiului fostului domn, beizadea lorgu Sturdza, care locuia
la moșia sa Păstrăveni din ținutul Neamțului, «să să înfățoșeze la
NI
palatul ocârmuitor spre despecetluire hârtiilor^.» Neprimind nici

un răspuns, postelnicia repetă ordinul către lorgu Sturdza, dar
LU
acesta «după ce Iau cetit, nau vrut să iscălească în raznosnai

(condica de expediție) de primiirea lui și dând lipcanul afară, au
întins și adresul înnapoi». Abea în urma ordinului agiei, punân-
du-i-se în vedere, ca «până în 24 ceasuri să răspunză de este ve
RA
chil a părintelui său», beizadea Sturdza comunică că dânsul nici

nu este vechil și nici nu cunoaște pe altcineva în această calitate?)
Totuși, pentru a putea proceda la «despecetluirea hârtii
NT
lor», marea postelnicie, prin consulatul rusesc, cere lui loan

Sturdza să-și rânduiască un vechil care să asiste la desfacerea
și clasificarea actelor sechestrate. La 11 August 1832, fostul
CE
domn aduce la cunoștința guvernatorului Basarabiei, că el fiind

prizonier, îi este greu de a-și găsi vechil, până când «înnaltul
monarh» nu-i va da voe a se întoarce în patrie. 3)
De aici reese că fostul domn era ținut în Basarabia ca
prizonier, neavând voe a se întoarce în țară, al cărei stăpânitor
/
SI
1) Hurmuzaki, Documente, supl. I, 4, pag. 326.

2) Corespondența aflată în dosarul 222, tr. 1764, op. 2013, filele 10,
13, 14, 36, 43, 46, 48, 59, 60 și 63 și dosarul litera P Nr. 37, fila 145.
IA
3) Anexa XXXVIII.
CU
— 112
R
RA
se considera, semnând chiar în adresa sa către guvernatorul
Basarabiei; «Ion Sturdza, voevod.»
Administrația contelui Pahlen, «o fire delicată și blândă»,
cu toate că a coincis cu marile lupte cari s'au dat cu Turcii și
LIB
cu trecerea numeroaselor armate cari trebuiau aprovizionate, a
fost plină de grija de a menaja țările ce i s'au încredințat, cău
tând să nu «silească norodul». Era un om cult și cinstit, dar îi
lipseau calități de administrator, calități atât de necesare într’o
ITY
țară, «unde nu exista nici un fel de ordine, ci numai abuzuri și
intrigi, unde trebuia nu numai să conduci, ci să organizezi, să
creezi o administrație. El nu putea concepe corupția moravuri
lor Orientului : aici era nevoe de un om cu voința de fier...»
RS
Dânsul și-a dat seama de această lipsă și a cerut demisia ').
Ordinul imperial din 21 Ianuarie 1829, rânduește în locul
lui Pahlen, pe guvernatorul militar al Chievului, generalul Petre
VE
Th. Jeltuhin £), care atribuind rezultatele nesatisfăcătoare ale cam
paniei din 1828 exclusiv administrației prea blânde din princi
pate, a avut în vedere un singur scop : asigurarea aprovizionă
NI
rii armatelor. Pentru realizarea acestui gând, s’a lăsat târît ade
sea de firea sa mânioasă și supărăcioasă, căreia umanismul și
toleranța îi erau străine. Această administrație vitregă, precum și
LU
purtarea sa arogantă față de boeri, au produs nemulțumire ge

nerală. Dealtfel, fiind bolnăvicios, în mijlocul anului 1829 își îna-
intă demisia din acest post. Aprobarea demisiei și noua numire
RA
fură primite la București la 11 Octomvre 1829, zi în care Jel

tuhin decedase după o boală grea 8).
In locul său fu numit șeful marelui stat major al armatei a
2-a de operațiuni, generalul-adjutant cavaler Pavel D. Kisseleff.
NT
Născut în 1788 la Moscova, acesta intră în 1805 în garda im

perială, apoi ia parte la marile lupte dela Austerlitz și Borodino,
la împresurarea și luarea Parisului, iar în 1815 îl însoțește pe
CE
Alexandru I la congresul din Viena, având gradul de colonel.

1) Din însemnările lui Th. 1, Mircovici, , în «Russkii Arhiv», Moscova,
1890, pag. 408. V. și M. Drăghici, Istoria Moldovei, II, p. 176; Hurm. Do
cumente, XVII, p. 239 și urm.; Al. Papadopol-Calimah, Generalul Pavel Kis-
I/
seleîf, p. 75 și urm. Toate izvoarele acestea conțin aprecieri asupra celor

trei președinți plenipotențiari, cari s’au succedat în administrația țărilor
române.
IAS
2) Arh. St. Iași, dosar litera N nr. 72, fila 2.

3) Arh. St. Iași, dosar litera J. nr. 6; ordinul lui Mircovici către di-
vna, 23 Octomvre 1829.
CU
R
— 113 —
RA
După 1819, fiind numit șef de stat major, lucrează din răsputeri
— împreună cu generalul Foerster—- la. planul unei campanii în
contra Turciei. Războiul izbucnind în anul 1828, Kisseleff ia
LIB
parte și se distinge prin vitejia sa în luptele dela Șumla. La 7
Noemvre 1829, la Zimnicea, îl ajunge ordinul de numire ca pre
ședinte plenipotențiar al principatelor, în care funcție se va men
ține până la retragerea armatelor rusești.
ITY
In 1835 va fi numit membru al consiliului de stat, reluând
lupta pentru emanciparea țăranilor, în care se manifestă încă din
1816, printr’un memoriu adresat lui Alexandru I. De acum abea
această chestiune va preocupa serios mințile multor bărbați de
S
stat ai Rusiei. Kisseleff a avut și sprijinul țarului Nicolae I, care îi
zicea: «noi amândoi avem aceleași idei și nutrim aceleași sen
ER
timente în această chestiune importantă». Un câmp mai larg de
activitate i se deschide lui Kisseleff după anul 1837, când s’a
înființat ministerul de domenii și el a fost numit titular al de
IV
partamentului. In 18 ani de ministeriat, Kisseleff aduse servicii
imense cauzei pentru care lupta, pregătind astfel spiritele din
UN
Rusia pentru emanciparea țăranilor. In 1855 fu numit ambasador

la Paris, având greaua sarcină de a lichida insuccesele dela Se-
vastopol. In 1862, având sănătatea sdruncinată, a demisionat, ră
mânând însă tot la Paris, unde a trăit până la moartea sa, în
anul 1872.
AL
•
In principate, activitatea lui Kisseleff a fost de o rodnicie și
activitate neobișnuită. Minte clară și sănătoasă, luminată prin o
TR
vastă cultură, suflet drept și bun, o putere de muncă fără seamăn

— toate calitățile acestea au fost puse în slujba binelui general
din provinciile a căror conducător l-au făcut împrejurările. Toți,
EN
dar absolut toți istoricii, diplomații, oamenii de stat, scriitorii —

români, ruși sau alți străini—din cari cea mai mare parte în cali
tate de martori oculari — nu găsesc decât cuvinte de laudă
pentru acest genial bărbat de stat, care a putut în mai puțin de
/C
5 ani, să reorganizeze radical viața publică din țările române.

«Nici odată în cursul îndelungatei mele vieți — zice în însem
nările sale Ștefan Dăscălescu — n’am văzut țara mea mai mul
SI
țumită, măcar de starea sa materială, ca supt administrația acestui

om eminent, chiar prin aplicația discutatului Regulament Or-
IA
8-II
CU
— 114 -
R
ganic, atât de decriat și ars de străbălați fără să pună alt în loc
RA
decât utopii» *).
Puternica sa inteligență, tactul și experiența au făcut ca
niciodată Kisseleff să nu se mulțumească numai cu rapoartele
LIB
subalternilor săi. El era dornic să vadă cu ochii lui tot ce se
petrece, să constate la fața locului, să cerceteze și să-și formeze
convingeri clare asupra diferitelor chestiuni 1234). Astfel, în 1833,
Sfatul administrativ intervine la Kisseleff, ca acei săteni, cari ar
ITY
adresa petiții direct Președintelui, ocolind ordinea ierarhică, să
fie pedepsiți. La această intervenție Kisseleff răspunde că pri
mind personal diferite reclamațiuni în decurs de patru ani, s’a
convins, că țăranul, în simplicitatea sa, găsește multă consolare
RS
în dreptul de a adresa plângeri direct forurilor superioare și
deci nu trebuesc împiedicați dela aceasta s). Iar de câte ori ve
nea la Iași, Kisseleff dispunea să fie înștiințată populația că pri
VE
mirea cererilor se va face zilnic între orele 8—2.
Kisseleff și-a pus tot sufletul în dorința de a face bine
țărilor noastre, desinteresându-se complect de persoana lui. La
NI
29 Iunie 1833, ziua sa onomastică, el făcea inspecții în țară, so
sind la «un ceas din noapte Ja Ibrăila», unde pârcălabul Gala
LU
ților, postelnicul Ioan Cuza, i-a prezentat felicitările din partea

Moldovei *). Iar atunci când Muntenia s’a întrecut în a-i arăta sem
nele recunoștinței sale, oferindu-i cetățenia și vroind a-i ridica
un monument, dușmanii lui Kisseleff din Rusia — și erau mulți,
A
mai ales printre marii proprietari — s’au dedat la intrigi și insi

nuări, căutând a convinge cercurile conducătoare ruse, că Kisse
TR
leff nu s’ar fi consacrat acestei activități rodnice în principate,

decât urmărind scopuri personale pentru viitor. Aceste intrigi
ajungând la cunoștința lui Kisseleff, el și-a prezentant imediat
N
demisia (27 Iulie 1833), care i-a fost primită la 21 Noemvre,

urmând însă a gira afacerile preșidenției până la încetarea ocu
CE
1) N. Iorga. Un cugetător politic moldovean, dela jumătatea sec.

XIX Ștefan Scarlat Dăscălescu, Buc. 1932, pag. 15.
2) S. A. Kneazcov, Contele P. D. Kisseleff și reforma țăranilor co
I/
roanei, Moscova 1911, pag. 218.

3) Arh. St. Iași, tr. 1764, op. 2013, dosar 486, fila 15.
IAS
4) Arh. St. Iași, Marea postelnicie, tr. 748, op. 840, dosar 103, fila 21:
raportul ispravnicului către Sfatul administrativ.
U
R
— 115
RA
pației. La 8 Ianuarie 1834 Kisseleff părăsește Bucureștii, iar la
11 Aprilie — Iașii, fiind însoțit de regrete unanime1)-
* * *
LIB
Reședința permanentă a președintelui plenipotențiar fiind
la București, Moldova era condusă de un reprezentant al său,
numit «vice-președinte al divanului Moldovei», în care funcție
a fost rânduit în mod provizoriu consulul general al Rusiei în
ITY
principate, consilierul activ de stat Minciaky.234). Acesta a intrat
în funcție la 8 Iulie 1828 exercitând-o până la 9 Martie 1829,
când este însărcinat cu conducerea lucrărilor de întocmire a Re
gulamentului organic, fiind înlocuit cu generalul Theodor I. Mir-
RS
covicc’, 3) care s’a distins printr’o zeloasă colaborare și exactă
îndeplinire a ordinelor ilustrului său șef — Kisseleff 4).
Mircovici a luat parte la luptele din 1812, 1813 și 1814 și
VE
s’a distins, mai ales, în luptele dela Borodino și la luarea Pari
sului. La isbucnirea războiului ruso-turc din 1828-1829 — având
gradul de colonel — a fost numit membru și, dela 4 Iunie 1828,
NI
președinte al comisiei de aprovizionare, apoi procuror al Diva
nului împlinitor, când a fost înaintat la gradul de general. In
activitatea lui s’a manifestat ca un adevărat militar : foarte aspru
LU
față de subalterni, punctual, expeditiv în lucrări și mai ales foarte

pretențios în ceea ce privește îndatoririle funcționarilor pentru
serviciul ce li s’a încredințat. Cu toată asprimea și cu tot pe
dantismul său, a fost menținut în postul de vice-președinte până
A
la sfârșitul ocupației, deoarece activitatea lui de cunoscător în

TR
toate ramurile administrației, a contribuit mult la organizarea,

îndrumarea și consolidarea serviciilor publice ale Moldovei. In
chestiunile importante însă, nu putea dispune nimic fără apro
EN
barea Președintelui plenipotențiar.

* * *
/C
1) Al. Papadopol-Calimah, op. cit., pag. 102 și urm și M. Drăghici,

op. cit., pag. 190—191.
2) Arh. St. Iași, dosar litera P. Nr. 37, fila 144.
3) Arh. St. Iași, dosar litera M Nr. 31, fila 2.
4) După încetarea ocupației rusești, Mircovici, sosind la Petersburg,
SI
Nicolae 1 i-a adresat următoarele cuvinte: „Iți mulțumesc călduros pentru

serviciile tale ; în toate privințele tu ai realizat cu exactitate intențiunile
IA
mele. Eu sunt foarte, foarte satisfăcut". Din însemnările lui T. I. Mircovici.

CU
— 116 —
R
Până la ocupație, conducerea țării o avea domnul, ajutat
RA
de divan; sarcina cea mai importanta o avea însă vel vistiernicul,
în mânile căruia era concentrată toată autoritatea financiară șt
administrativă. După suspendarea Domnului, Rușii au continuat
LIB
acelaș sistem de conducere, mai ales că primul Președinte ple
nipotențiar, contele Pahlen, avea ordinul de a păstra toate insti-
tuțiunile locale m^^tafinss').C^c^nstcatnHk-se însă din experiență,
că sistemul de administrație în ființă este prea greoiu și că lu
ITY
crările se execută cu mare întârziere, s’a hotărît a se aduce unele
modificări în această privință, și anume: s’a creat o secție a Di
vanului, numită «Divanul împlinitor» compus din șase boeri de
clasa I-a, numiți fiind în această demnitate : logofătul Grigorie
S
Strirdza,12) vistiernicul Iordache Roset Roznovanu, 3) vornicul'
ER
Grigorie Ghica, hatmanul Alexandru Ghica, hatmanul Constantin
Balș și vel vistiernicul Alexandru Sturdza; la acești membri se
adaugă un delegat din partea militară, care va lua parte la dis
cuțiile privitoare la aprovizionarea armatelor și un funcționar rus
IV
cu titlul de procuror, având misiunea să observe ca toate lu
crările Divanului să fie executate fără întârziere. Acest Divan
UN
fiind o instituție executivă, nici o hotărîre și nici o măsură a sa

nu era definitivă fără confirmarea — dela caz la caz — din partea
Președintelui plenipotențiar.
Fiecare membru al Divanului urma să se ocupe de o anu
AL
mită ramură de administrație: statistică, anchetă, finanțe, etc.,

încât ispravnicii, sameșii și în general toți funcționarii statului
cădeau acum sub jurisdicția acestui Divan împlinitor, care putea
R
să-i revoce în caz de incorectitudine sau neglijență și chiar să-t

defere justiției, însăși Divanul fiind responsabil de activitatea
NT
funcționarilor pe cari îi numea.

Chiar vel vistiernicul, care până acum depindea numai de
Domn, își pierdea independența, fiind supus și el autorității di
CE
vanului împlinitor.
Divanul se va îngriji să aibă la dispoziție date absolut e
I/
1) Uric. IX, pag. 385.

2) Și-a dat demisia și Ia 18 Martie 1829 a fost numit în locul său
vistiernicul Constantin Cantaeuzino (dosarul litera S Nr. 122, fila 146).
S
3) Demis din cauza opoziței pe care o făcea în chestiunile referitoare

IA
la aprovizionarea armatelor.
CU
R
— 117 —
RA
xacte asupra tuturor bogățiilor țării în ceea ce privește agricul
tura, industria și comerțul.
Discuțiunile asupra _ tuturor treburilor de ordin executiv,
LIB
stabilirea modalității de a realiza hotărîrile luate și în general
toate punerile la cale, se vor face numai în prezența tuturor
membrilor Divanului, încheindu-se câte un jurnal asupra discu-
țiunilor urmate.
ITY
Numirea tuturor funcționarilor se va face de către Divan,
afară de numirea ispravnicilor, cari vor trebui să fie confirmați
de către Președintele plenipotențiar.
Toate casele obștești și administratorii lor vor depinde de
RS
Divan, căruia îi vor face dări de seamă și dela care vor primi
și toate intrucțiunile necesare în ceea ce privește conducerea.
Divanul va avea grijă să fixeze prețurile tuturor produselor
VE
și obiectelor de prima necesitate atât în Iași, cât și în celelalte
târguri; va căuta ca acele prețuri să fie convenabile pentru locui
tori și se va îngriji ca rezerva de alimente să fie totdeauna în
NI
cantitate suficientă.
Hătmănia sau poliția principală a țării și Agia — poliția
din capitală — vor fi sub dependința imediată a Divanului,
LU
după instrucțiunile căruia se vor conduce.

Divanul va înființa și va păstra registre speciale pentru în
registrarea tuturor celor morți, nou născuți și căsătoriți din ora
șul Iași. In acest scop se creează o secțiune specială. Această
RA
dispozițiune se va îndeplini și de către ispravnicii ■ tuturor ținu

turilor, cari vor trimite lunar tablouri ■ de mișcare a populației. S’a
făcut și intervenție către Mitropolie pentru a da concursul ne
NT
cesar în vederea întocmirii acestor tablouri.

Toate fondurile bănești, constituind veniturile țării, se vor
administra de către Divan ; păstrarea banilor se lasă, ca și îna
CE
inte, în grija Visteriei; plățile însă nu se vor putea face decât

după aprobarea Președintelui.
Membrii Divanului împlinitor vor ține ședințe zilnic în lo
calul Visteriei și își vor îndeplini toate obligațiunile cu asidui
/
tate și conștiință.
Divanul nu se va amesteca în ■ treburile judecătorești cari
SI
își vor urma cursul și se vor hotărî în modul obișnuit până

acum, dar nici divanul judecătoresc nu va putea interveni în
IA
tot ce se referă la puterea executivă.

CU
R
118
RA
Chestiunile importante ale țării, ca repartiția birurilor și a
havalelelor, precum și cazurile extraordinare se vor discuta ca și
înainte de către Adunarea obștească a Divanului, urmând însă
LIB
ca această discuție să se limiteze numai la îndeplinirea exactă a
voinței ocârmuirii. ')
Adunarea divanurilor se împarte în două secțiuni: adu
narea ordinară sau obișnuită, compusă din Mitropolit, membrii
ITY
Divanului judecătoresc, președintele Departamentului pricinelor
străine și membrii divanului împlinitor și adunarea generală
sau obștească la care participă, în afară de membrii de mai sus,
membrii Divanului domnesc și membrii numiți. Adunarea va fi
RS
convocată de Președintele plenipotențiar sau de vice președinte,
care o va și prezida, iar în lipsa lor va îndeplini această funcțiune
mitropolitul țării. Adunările nu se vor ocupa decât cu chestiunile
privitoare la administrația țării.’)
VE
Din instrucțiunile de mai sus nu s’a realizat aproape nimic:
diferitele ramuri ale administrației nu s’au împărțit între mem
brii Divanului; chestiunile de orice natură, chiar cele mai neîn
NI
semnate, continuau să fie discutate în prezența tuturor membri

lor ; lucrările se executau cu mare încetineală. Din aceste motive
LU
ocârmuirea rusă se vede nevoită să dea Divanului împlinitor o

altă organizare. La 17 Mai 1829 generalul Diebici confirmă un
nou regulament de funcționare a divanului împlinitor și anume :3)
Cancelaria divanului se împarte în trei secții și registratura.
RA
Secția I va cuprinde toate serviciile visteriei :

a) activitatea sameșului sau a trezorierului statului;
b) activitatea sameșului de răsuri, care face plata lefurilor
NT
funciîi^r^^^riic^r ;
c) administrația breslașilor ;
d) ținerea registrului mazilo-ruptașilor și a ruptelor Vii^lî^î^îiî;
CE
e) administrarea ocnelor de sare și a tuturor impozitelor

vamale;
f) ținerea registrului birnicilor și păstrarea actelor cari a
parțin diferitelor case obștești;
I/
g) încasarea diferitelor impozite și contribuțiuni și întoc

IAS
1) Instrucțiunile sunt date în anexa VIL

2) An. pariam. 1, 2, pag. 240 și urm.
3> An. pari., I, 2, pag. 224 și urm.
CU
R
— 119 —
RA
mirea situațiilor asupra încasărilor statului și a rămășițelor de
încasat;
h) numirea și destituirea funcționarilor.
LIB
Secțiunea a H-a se va ocupa cu chestiunile referitoare la
economia rurală și buna stare a Principaaului:
a) chestiunea sămîn^ti^riic^r;
b) proteguirea țiganilor contra opresiunilor;
ITY
c) stațiunile de poștă;
d) înființarea, organizarea și întreținerea spitalelor;
e) păstrarea curățeniei în sate și orașe;
f) lupta contra epidemiilor și contra lăcustelor;
RS
g) diferite întâmplări extra<^lîîi^^Î^€^;
h) adunarea datelor statistice.
Secțiunea a Ill-a va administra afacerile referitoare la înde
VE
plinirea tuturor cerințelor miiltla■i^.')
Plenul Divanului se va compune din vice președintele di
vanului, trei membri în calitatea lor de șefi ai secțiilor și un
NI
membru delegat din partea armatei.
Șeful registraturei va fi un funcționar rus, delegat în cali
tate de procuror dânsul va fi responsabil dacă o hârtie intrată
LU
nu . va fi soluționată chiar în ziua primirei ei.

Vicepreședintele divanului va fi responsabil pentru mersul
general al treburilor și în consecință, dânsul va supraveghea cu
RA
severitate ca totul să se îndeplinească în cea mai mare ordine.

Atribuțiunile membrilor divanului sunt repartizate de către
Mircovici în modul următor■: la secția I este numit ca șef visti
NT
ernicul Alecu Sti^n^rdi^^^1 la secția II vornicul Grigore Ghica

și la secția III vistiernicul Constantin Cantacuzino, iar hat
manul Teodor Balș este numit supleant în locul acelora dintre
CE
ei, cari s'ar îmbolnăvi sau ar lipsi din Iași în interesele servi
ciului. Ședințele se vor ținea zilnic la orele 9 dimineața sub pre-
șidenția lui Mircovici. ')
Această organizare a Divanului s'a păstrat până la 1 Ianu-
/
1) Atribuțiunile acestei secțiuni sunt expuse pe larg în capitolul:

SI
„Aprovizionarea armatelor".
2) Demisionat în Februarie 1831 și înlocuit prin vornicul Mihalache
IA
Sturdza. An. pari. I 2, pag. 246.

3) Arh. St. lași, dosar litera S Nr. 122, f. 106, 120 și 121.
CU
R
120 —
RA
arie 1832, când prin introducerea Regulamentului organic, toate
instituțiile țării au fost complect reorganizate.
❖ * *
LIB
Rușii preluând ocârmuirea țării, s’a dispus ca toată cores
pondența să se facă pe foi de hârtie îndoită în două ; pe o
jumătate se scria textul rus, francez sau român, iar cealaltă
jumătate era rezervată pentru traducere ; în legătură cu aceasta,
ITY
pe lângă toate instituțiile mai importante s’au înființat posturi
de translatoi"i.
In corespondență se păstra cu toată severitatea ordinea
RS
ierarhică (numai în cazuri excepționale s’a permis să se cores
pundă direct cu Mircovici); această măsură a fost bună, deoa
rece a putut deprinde pe funcționarii noștri cu ordine în lucrări.
O măsură mai importantă a fost aceea care a orânduit ca de
VE
pe orice adresă plecată din instituție, să se facă o copie pentru
a se păstra la dosar; numai acestei dispozițiuni îi datorăm posi
bilitatea cercetărilor în arhivele noastre, cari — începând cu a
NI
nul 1828 — au dosare cuprinzând corespondența complectă a

supra diferitelor chestiuni.
LU
Foarte dăunătoare și supărătoare era încetineala cu care se

executau diferitele ' ordine. Indolența mai ales a boerilor funcțio
nari, îl forțează pe Mircovici ca el însuși să fixeze orele de lu
cru la fiecare instituție introducând și condici de prezență, în
RA
care trebuiau să semneze toți funcționarii, chiar și acei superiori.

Indolența boerilor e explicabilă. Ei nu erau obișnuiți cu o muncă
ordonată de birou; obiceiurile de viață orientală cu lenea și ne
NT
păsarea specifice .ei, au pătruns adânc în viața boerilor moldo

veni; de asemenea și imposibilitatea de a mai conduce în mod
abuziv, de a se îmbogăți repede pe socoteala celor mici și slabi,
CE
îi face pe boeri să fie mai puțin activi. însuși Vistieria raportează

contelui Pahlen, că cei mai mulți dregători lasă mult de dorit
în ceea ce privește activitatea și corectitudinea lor !). Cei 32
1) „Visteria se simte obligată a arăta, că observând activitatea funcțio
I/
narilor, ea, nu fără regrete, s'a convins din experiență, că din cei 32 isprav
nici câți se află în slujba Moldovei, prea puțini sunt dintre acei pe cinstea
IAS
cărora ocârmuirea s'ar putea baza. Mulți dintre ei își permit felurite abu
zuri; le fac însă cu atâta șiretenie, încât la cercetare, foarte rar e posibilă
descoperirea adevărului". Raportul din 18 Iunie 1828, dosar litera Ce, f.
13-14. .
U
R
— 121 —
RA
ispravnici (câte doi de fiecare ținut), împreună cu ajutoarele lor:
ocolașii, zapciii, slujbașii, etc., constituiau în cele mai multe cazuri
LIB
o adevărată nenorocire pentru săteni prin abuzurile ce Ie săvâr-
șiau. «Natura—'zice consulul francez Lagan — a fost prodigioasă
cu acest principat, dar administrația l-a păgubit» ')•
Boerii numiți în diferite funcții convingându-se, după câteva
luni, de greutatea unei munci ordonate și serioase și fiind res-
ITY
posabili de activitatea lor, se desgustă de această situațiune și
sub diferite pretexte caută să demisioneze și să se retragă Ia
țară. Astfel a fost cazul când hatmanii Alecu Chica și Costache
RS
Balș, membri ai Divanului împlinitor, după patru luni de func
ționare, și-au dat demisia sub pretext de boală; la cererile acestea
generalul jeltuhin răspunde că din atitudinea boerilor nu vede
decât intenția de a se sustrage slujbei și nevoința de a colabora
VE
cu guvernul rus, care nu urmărește decât binele general, iar boala
lor trebue considerată ca un simplu pretext spre a scăpa de
greutățile serviciului, și pentru a înlătura aceste cazuri în viitor,
NI
se stabilește ca regulă generală, ca membrii Divanului să fie
obligați de a servi în această funcție nu mai puțin de un an.
LU
Boerilor cari șj-au dat demisia li s'a ordonat imediata prezentare

la serviciu1 2). Un alt caz:postelnicul loan Costache, fiind numit
membru al Divanului domnesc, după ce a luat parte la trei șe
dințe, a plecat la țară, cu toate că Mircovici interzisese în mod
RA
categoric tuturor funcționarilor de a părăsi reședința unde își

aveau funcția. Pentru această abatere postelnicul Costache» ca
unul care a arătat negligență în îndeplinirea obligațiilor publice»
T
a fost demis din funcție și îndepărtat din Iași, fixându-i-se domi

ciliu forțat la Huși 34).
EN
Spătarul Vasile Coroi, membru al Adunării obștești, a fost

pedepsit cu exil în Basarabia, pentru că și-a permis să întrebuin
țeze în timpul ședinței unele expresii necuviincioaae; în urmă
/C
a fost ertat, dar fără drept de a mai lua parte la ședințe *).
1) M. Holbau. Un raport francez despre Moldova (1828) al consulu

lui Lagan în Bul. Com. Ist. a Rom., voi IX, pag. 183.
SI
2) Arh. St. lași, dosar litera S. Nr. 122, fila 56.

3) Anexa XIV. A fost ertat și pus în libertate cu ocazia zilei ono
mastice a țarului, la 6 Decemvre 1830, permițându-i-se să-și reia domiciliul
IA
obișnuit (dosar litera D Nr. 4, fila 142).

4) Arh. St. lași, dosar S. Nr. 211, fila 6.
CU
R
122 —
RA
La 6 Ianuarie 1829, generalul Jeltuhin ordonă lui Mircovici
să demită din demnitatea de membru al Divanului pe hatmanul
Alecu Ghica pentru atitudinea sa reprobabilă și să-i declare că
LIB
ocârmuirea va avea totdeauna la dispoziție mijloacele necesare
pentru a aduce la ascultare pe funcționarii recalcitranți. El mai
adaugă, că nesupunerea manifestată de Ghica nu cadrează nici
cu rangul și nici cu vrâsta sa și că ocârmuirea nu numai că
ITY
n’are nevoe de un asemenea element, ci chiar îl consideră abso
lut inutii').
Rușii au găsit aci un sistem de administrație pe cât de
complicat pe atât de curios. Toate funcțiile erau deținute exclusiv
RS
de tagma boerească, care nu urmărea decât îmbogățirea rapidă,
călcând în picioare drepturile claselor inferioare, desconsiderând
vechile așezământuri și luptând din- răsputeri nu numai pentru
VE
menținerea privilegiilor sale, ci chiar pentru lărgirea lor. întreaga
conducere a țării încăpuse pe mâna câtorva boeri, cari reprezentau
aristocrația — foarte ignorantă dealtfel — a țării ’)-
Cele mai multe funcțiuni ale statului se cumpărau dela
NI
Domn cu sume mari de bani pe timp de un an; acest sistem

aducea neajunsuri atât prin nestabilitatea funcționarilor și deci
LU
prin imposibilitatea de a fi specializați în diferitele ramuri de

administrație publică, cât și prin faptul că dădea loc la abuzuri
strigătoare la cer, deoarece în timp de un an boerul dregător
trebuia să-și asigure atât suma plătită pentru funcția sa cât și
RA
un câștig cât se poate de însemnat.

Abuzurile porneau câteodată chiar dela persoana Domni
torului: la 3 Mai 1829, Visteria raportează contelui Pahlen, că
NT
din ordinul Domnului Ioan Sturdza s’a dispus ca ispravnicii

ținuturilor să adune pentru preschimbare dela diferite clase pri
vilegiate de : postelnicei, polcovnicei, căpitani, porucici,
CE
etc. documentele ce le aveau asupra privilegiilor lor. Aceste do

cumente urmau să fie apoi revândute posesorilor lor cu prețuri
1) Arh. St. Iași, dosar litera S Nr. 122, f. 120-121. Căutând a mă lă
/
muri în ce anume a constat acțiunea lui Ghica, n’am putut afla nimic în
această privință; totuși, faptul că la 3 Octomvrie 1832 (dosarul postelniciei
SI
Nr. 15) Kisseleff îl numește în funcția de logofăt al pricinelor din lăuntru,

ne dă destulă certitudine să credem că acest boer s’a reabilitat.
2) M. Kogălniceanu, Opere, pag. 95, ed. comentată de N. Cartojan,
IA
Craiova, f. a.
U
R
— 123
RA
cari variau după starea materială a fiecăruia’). Pahlen a ordonat
încetarea acestei ilegalități și restituirea actelor persoanelor
respective123).
LIB
Totuși, se poate constata în rândurile boerimii moldovene
și o oarecare tendință spre liberalism. Dar acest liberalism se
manifesta într’un cadru absolut îngust de castă și se manifesta
numai într’atât, cât să nu fie atinse întru nimic drepturile și
ITY
privilegiile clasei conducătoare. In privința, acestor drepturi clasa
boerească era de un conservatorism feroce.
Mulți, foarte mulți boeri au secondat activitatea lui Kisse
S
leff în modul cel mai demn, au arătat o minunată înțelegere a
situației, au lucrat • în mod sincer pentru introducerea marelor
ER
reforme, adeseori s’au manifestat ca inițiatori de măsuri utile,
toate acestea însă numai până la un pui^<^t; ei au oferit colabo
rarea atâta timp cât drepturile clasei boerești au fost neatinse
IV
prin noile reforme. Toți însă au rezistat cu o îndârjire fanatică
la încercările lui Kisseleff de a rezolvi într’un mod mai echitabil
chestiunea țărănească.
UN
Dintr’acești boeri era sortit lui Kisseleff să-și aleagă cola

boratori, cari să contribue cu munca și priceperea personală la
modernizarea instituțiilor vechi ale Moldovei, precum si la or
ganizarea altor noui, așa după cum erau prevăzute în Regula
AL
mentul organic.
Printre principalii colaboratori ai ocârmuirii rusești, vom
TR
socoti pe următorii:
Vornicul Mlhalache Sturdza, născut în 1795, fiul marelui
logofăt Grigore Sturdza, a ocupat funcțiuni înalte sub domnia
EN
lui Calimachi și Mihail Suțu.s) Acest boer înzestrat cu calități

și cunoștințe generale și speciale «care îl deosebesc de ceilalți
compatrioți ai săi», arată la începutul ocupației oarecare împo
trivire, mai ales atunci când se țineau ședințele Comisiei de a
/C
provizionare a armatelor ; această împotrivire îl face pe contele

Pahlen să recomande acelei Comisiuni să nu-i ceară lui Sturdza
nici un fel de sfaturi sau relații și «astfel a nimici în D-sa chiar
SI
1) Arh. St. Iași, dosar litera P Nr. 37, fila 21.

2) Ibid., fila 22.
IA
3) D. R. Rosetti. Dicționarul contemporanilor în România. 1800—1896'

Buc. 1898, pag., 179,
CU
— 124
AR
însuși gândul că de cunoștințele sale ar fi nevoe» '). Acest tra
tament a determinat probabil pe Mihalache Sturdza să-și schimbe
IBR
atitudinea. In Iunie 1829 vedem că Minciaky, președintele Comi
tetului din București pentru redactarea Regulamentului organic,
îl numește pe Sturdza din oficiu în calitatea de membru al ace
lui Comitet din partea Moldovei, iar în adunarea generală extra
YL
ordinară din 1831 pentru revizuirea Regulamentului, el a fost
raportorul capitolelor UI, V și VII ale noului așezământ, capitole
referitoare la organizarea financiară a țării, la comerțul și orga
IT
nizarea judecătorească. A mai făcut parte și din comisiunea în
sărcinată a prezenta țarului Nicolae I Regulamentul revizuit de
Adunarea țării. In Decemvrie 1830 i s’a conferit titlul de cavaler
RS
al ordinului sf. Vladimir în gradul 3 pentru serviciile depuse
în folosul patriei.23) Dela 18 Noemvrie 1831 a fost confirmat în
funcția de vel vistiernic, unde s’a distins ca un foarte bun ad
VE
ministrator al banului public: în acest post a funcționat până
la numirea sa ca domn.
Mitropolitul Veniamin Costache — pe lângă conducerea
NI
cu cea mai mare înțelepciune, răbdare și stăruință a turmei
sale spirituale — ia o parte foarte activă în această epocă de
LU
fierbere și regenerare a țării. Fie ca președinte al Adunării obș

tești când a condus desbaterile în modul cel mai eficace, fie ca
președinte al Eforiei școalelor publice, unde pune atât de mult
suflet pentru desvoltarea învățământului național, înaltul prelat
RA
a știut ca pe lângă recunoștința țării, să atragă asupra persoanei

sale și respectul ocârmuirii rusești. In cazurile grave, ca epide
miile din 1829 și 1831, precum și în marea criză din anul 1831,
NT
când se produc mari răscoale în unele ținuturi ale țării, Kisse-

leff se adresează mitropolitului Veniamin, cerându-i sfatul și
concursul, căci cuvântul său era cu sfințenie ascultat pe toată
întinderea Moldovei, el fiind în acest timp centrul și sufletul
CE
patrioțiior. •)
Vornicul Costache Conachi a desfășurat o activitate foarte
rodnică la departamentul justiției, revenindu-i greaua sarcină de
I/
2) Anexa IV.
IAS
3) Albina rom. din 25 Decemvre 1830.

1) C. Erbiceanu, Istoria mitropoliei Moldovei, pag. LXX1V.
U
R
— 125 —
RA
a organiza pe baze cu totul noui instituțiile ce vor împărți drep
tatea, începând cu anul 1832.
Aga Gheorghe Asachi, bărbat întreprinzător în toate do
LIB
meniile și unul dintre primii învățați ai țării, adăpat la izvorul
culturii apusene, a avut o activitate neobosită, străduindu-se a
răspândi printre conaționalii săi, cuvântul științei, scriind, tradu
când, editând «Albina romînească», punând astfel bazele ziaris
ticei moldovenești și, într’un cuvânt, a contribuit din toate pute
TY
rile sale la luminarea poporului, bineînțeles atât cât se putea
face în acele vremuri.
Vornicul Lupa Balș a fost un colaborator foarte activ al
SI
ocârmuirii rusești. A fost întrebuințat în numeroase anchete cari
se făceau în diferite ocazii prin Moldova; dările sale de seamă
R
se remarcă printr’o bogată experiență administrativă, o vastă
putere de judecată și justă apreciere, o cunoaștere profundă și
VE
amănunțită a situației generale din timpul său și o perfectă lo
gică. In luna Martie 1831, Lupu Balș fiind nevoit a părăsi țara
din cauză intereselor familiare, adresează în acest sens o cerere
NI
Obșteștii Adunări, care în raportul său către Kisseleff zice;
«O asemenea împărtășire au pătruns de mâhniciune inimile noa
LU
stre pentru perderea ce face pământul de un așa vrednic de

toată lauda bărbat».') Kisseleff și Mircovici au apreciat foarte
mult activitatea acestui boer, care a însemnat pentru ocârmuirea
rusească un ajutor efectiv în toate împrejurările.
RA
NT
CE
SI/
IA
1) An. pari., III, 2, pag. 439.

CU
— 126 —
AR
Activitatea departamentelor
IBR
a. Internele
Moldova în 1828 era împărțită în 16 ținuturi cu un total
de 76 ocoale după cum urmează:')
YL
i
Ținuturile și
Ținuturile și
No. de case
No de case
Capitalele
Capitalele
Ocoalele Ocoalele
IT
i _____
|
RS
Berhometile 924 Răcăciunii 1303
capitala Fălticeni
Șiretul de sus 2026 Lunca 1170

Suceava
Șiretul de jos 1560 c Zăbrăuțul 1186

Moldova 2005
VE 03
c/>
o Susița 810
Somuzul 1468 03 O
E Gârlile 1000
Muntele 1008 Vrancea 1983
NI
8991 ’q . Milcovul de Sus 1247

03
O « « Jos 604
LU
Muntele 1014
Bilieștii 1400
Ocolul de Sus 1071
capitala Piatra
10703
Piatra 1974
Neamț
Bistrița 1693 1091

RA
ȚT
Șiretul
Ocolul de Mijloc 1751 Mijlocul 2313
-g o
Șiretul 1235 Horincea 1834
o 03
NT
8738 Ui Prutul 2275

Bistrița de Jos 2839 O 7513
« « Sus 781
capitala Bacău
Crasna 1845
CE
Tazlăul Sărat 1423 *775 Mijlocul 1938

Bacău
C5
« de Sus 998 3 > Fundul de Jos 1442
« « Jos 1492 03 J2 « « Sus 995
> «
I/
Trotușul 1846 ’q. Stemnicul 1073

03
U
9379 7293
IAS
1) Arh. St. Iași, dosar lit. T. Nr. 2 ; numărul de case din fiecare
ocol se află în tablourile din dosarul litera C Nr. 21.
U
R
127 —
CDco
RA
cn
oca o ca
O
<u •£ « O
Ocoalele •o x-a Ocoalele "O
6 s ca o
Z .EO Z
LIB
H»
05
Ocolul de Sus 1861 Herța 1608
c tr =cs
03
ca « Mijloc 1866 •
1608
E ra
o « Jos 1451
ct
ITY
o Ocolul Târgului 1393
5178 x
o Prutul 1465
Bârlad o iO—
1116 X
O Q Bașăul 1417
o Ocolul Târgului 398 u-
S
3 O Coșula 1489
o
o <D Nicoreștii 879 Q ca Berhometile 803
H
ER
3 'S.
<D ca Berheciu 779 C3
cu 3S CJ 6567
H 32 Polocinul 757
'£ c
ca Zeletinul 753 E c5 Ocolul Târgului 1580
CD <J'r
IV
c3 O
<Z> Câmpului 1558
4682 O £
£ Șiretului 1311
1083 m d
UN
Ocolul Târgului
T5 O 4449
ca Corodul 1225
i—
<ca â Bahlui 1098
ca Tutova 1067 )2
> CQ u-
o <2 Meletin 835
3 — Racova 813 5 r
AL
H ca —i- Jijia 1032

’d Simila 1147 <£ 32
ca r ca Coșula 434
CD Pereschivul 1260 'd
05
O 3399
TR
6595
Ocolul de Sus 1107
Podolenii 2897
Crasna 2236 « « Jos 1111
EN
□ 2218
.3 Mijlocul 1897
"Jj
xa Roșienii 1966 Prutul 1339
iu 2
o Prutul 1322 Turia 1968
/C
2 — Copou 2182
O 10318 2 d Braniștea 1893
03 Codru 996
CJ
8378
SI
1) Cât a durat războiul, capitala era așezată la Fălciu, localitate con

siderată ca punct important pentru trecerea oștilor și a proviziunilor. In
Iunie 1831, în urma intervenției Divanului, capitala se stabilește iar la Huși.
IA
Arh. St. lași, dosar litera H. Nr. 28. Ordinul lui Mircovici către Divanul
împlinitor din 12 Iunie 1831.
CU
— 128 —
R
RA
Privind diferența între cel mai mare ținut — Putna cu 9
ocoale și 10703 case și cel mai mic — Herța cu un singur ocol
și 1708 case — vedem că acestei împărțiri administrative îi
lipsește proporționalitatea.
LIB
In fruntea fiecărui ținut stau doi ispravnici, cari mai poartă
și denumirea de pârcălabi în ținutul Covurluiului, staroști în a
cel al Putnei și vornici în ținutul Botoșanilor, însă au aceleași
atribuțiuni ca și ispravnicii, iar administrația rusă îi numește pe
Y
toți în deobște ispravnici.
SIT
Atribuțiunile ispravnicilor sunt foarte numeroase: ei împart
dreptatea — deci au atribuțiuni de ordin judecătoresc; percep
dările, '■ fiind ajutați în aceasta de sameși; aduc la îndeplinire
hotărîrile Divanului; păstrează liniștea și siguranța locuitorilor
R
și în general conduc întreaga administrație a ținutului. In acti
vitatea lor ei sunt ajutați de sameși, căpitani de mazili, ocolași,
VE
zapcii, vornici ai satelor, etc.
Dregătoria isprăvniciei era anuală și cumpărată adeseori cu
sume foarte mari de bani, pe când leafa era relativ mică (în
NI
medie 320 iei pe lună), deaceea abuzurile acestor dregători erau
grozave ; ei storceau poporul prin toate mijloacele ce li stăteau
LU
la îndemână, comiteau nedreptăți strigătoare la cer și astfel reu

șeau să realizeze câștiguri mari peste cheltuelile făcute. ’)
Abuzurile ispravnicilor și iresponsabilitatea lor se constată
la fiecare pas; ei vindeau funcțiunile în subordine celor cari
RA
plăteau mai muU; aducerea la îndeplinire a ordinelor ocârmuirii

o lăsau în sarcina inferiorilor; cu ' ocazia rechizițiilor militare se
îmbogățeau enorm, iar cu ocazia adunării impozitelor comiteau
NT
abuzuri numeroase.
Kisseleff aflase despre aceste ilegalități mai ales prin nume
roasele cereri și reclamațiuni ce i se adresau. Pentru a desco
peri abuzurile și pentru a trage la răspundere pe dregătorii ne-
CE
corecți, el ordonă să se alcătuiască comisiuni de revizie cari

vor cerceta în toate privințele activitatea funcționarilor de prin
ținuturi. S'au format trei comisiuni compuse din câte trei boeri
fiecare, atașându-se fiecărei comisiuni și câte un funcționar su
I/
perior rus în calitate de procuror. Lucrările comisiunilor au în-

IAS
1) A. Xenopol. Istoria Românilor, XI, pag. 91. — V. Nicolau. Priviri

asupra vechei organizări administrative a Moldovei, pag. 179. — M. Hol-
ban, op. cit., pag, 163.
U
R
129
RA
ceput la 16 Aprilie și au durat până la 16 Iulie 1830. ') Și în-
tr’adevăr, printre alte nereguli, s’a constatat și aceea că atât
boerii proprietari, cât și dregătorii, nu arătau nici odată numărul
LIB
exact al locuitorilor și astfel își însușiau banii birului împlinit
dela locuitorii nedeclarați, producând marY - pagube visteriei.2)
Liniștea și siguranța internă erau inexistente. Și cu drept
cuvânt, ce siguranță puteau avea locuitorii, dacă însuși hatma
TY
nul principatului, vistiernicul Iordache Catargiu, care era obligat
a avea un anumit număr de căpitani în serviciu, angaja mai
puțini, însușindu-și astfel fondurile alocate pentru salariile căpi
SI
tanilor? Afară de aceasta, funcțiile de căpitani le vindea cu pre
țuri atât de exagerate, încât acei cari obțineau aceste slujbe își
R
permiteau cele mai mari abuzuri, iar numărul 'răufăcătorilor, în
loc să scadă, creștea mereu și hoțiile se țineau lanț,3) căci
VE
slujbașii inferiori (căpitanii, polcovniceii, etc.) intrau adeseori în
legătură cu hoții cu cari împărțeau prada.
Bandele de vagabonzi răufăcători cutreerau țara și numărul
NI
lor se înmulțea și prin faptul că granițele fiind aproape deschise,
țiganii izgoniți din Austria, au început să invadeze Moldova.4)
LU
Plăeșii întrebuințați pentru paza granițelor nu puteau face

mare ispravă, de oarece li era interzis de către ocârmuirea ru
sească de a trage focuri de armă asupra celor cari treceau în
mod fraudulos granița.5)
A
Pentru a opri invazia elementelor nedorite în țară s’au luat

TR
măsuri atât de către ocârmuirea rusească, cât și de către divan. In

luna Ianuarie 1830, Kisseleff dispune ca pe granița dinspre Austria
să fie așezate două escadroane de Cazaci dela Don, care vor înde
EN
plini acolo slujba polițienească: vor împiedica contrabanda, vor

ajuta pe funcționarii vamali și vor aresta pe toți vagabonzii pe
care îi vor prinde trecând granița fără acte legale și-i vor înainta
/C
1) Arh. St. Iași, dosar litera C nr. 110, f. 1 și urm.

2) Ibid., fila 313. Rezultatul integral al anchetei nu l-am putut afla,
deoarece lucrările comisiunilor au fost înaintate direct lui Mircovici.
SI
3) Arh. St. Iași, dosar litera N nr. 72, fila 12; ordinul generalului
Mircovici către noul hatman al Moklovei, Constantin Palade, din 31 Au
gust 1829
IA
4) Arh. St. Iași, dosar litera U nr. 16.

5) Ibidem,
9-11
CU
— 130
R
RA
isprăvniciei celei mai apropiate ’). Pichetele s’au instalat de către
colonelul Hesse în punctele mai importante de pe graniță din
ținuturile Putna, Bacău, Neamț, Suceava, Dorohoi și Herța.
Totuși, numeroasele rapoarte ale ispravnicilor arată că hoții
LIB
se înmulțesc, deoarece poterașii nu au voe de a aduce răufăcă
torilor «lovituri de moarte». Ca o măsură radicală, hătmănia
cere permisiunea ocârmuirii în acest sens, adăogând că pentru
a facilita lupta contră hoților, ar trebui aplicată neapărat dispo-
TY
zițiunea luată de domnul Moruzi, adică să se dea aceluia care
va prinde pe un hoț, o treime din banii sau lucrurile furate ce
s’ar găsi asupra acelui prins *).
SI
Pentru a stârpi acele bande, cari făceau ravagii mai ales
vara, când câmpiile și pădurile le ofereau un adăpost sigur, di
ER
vanul împlinitor angajează 60 de poterași, care sunt puși sub
conducerea a patru căpitani și așezați în diferite puncte ale ță
rii, fiecare căpitan cu 15 poterași având un sector cu patru ți
IV
nuturi. Li s’a fixat și leafă: poterașilor câte 15 lei și căpitanilor
câte 100 lei pe lună8).
In afară de măsurile acestea, s’au mai orânduit în fiecare
UN
ținut detașamente militare comandate de ofițeri ruși, iar condu

cerea acțiunii de stârpire a bandelor a fost încredințată princi
pelui Dimitrie Moruzi.4) Dar și în această acțiune s’au întâlnit
AL
1) Arh. St. Iași, dosar litera H nr. . 104. fila 2. Ordinul lui Mircovici
către hatmanul C. Palade din 13 Ianuarie 1830. La acest ordin sunt ane
xate și instrucțiunile ce s'au dat detașamentului de pază a graniței.
TR
2) Arh. St. Iași, dosar litera T, nr. 64 și dosar litera B nr. 217, fila
22, raportul divanului împlinitor către Mircovici din 5 Noemvre 1830. In
acest raport, între altele se spune: .Divanul ... au găsit hotărîre făcută
prin obștească anaforâ din an 1815 Ghenar, întărită de D. Calimah . ca dela
EN
tâlharii ce să vor prinde să se despăgubească pe păgubași ’ și apoi înpli-

neala să să ia de la păgubași din banii sau lucrurile ce să va în plini din
zăci lei unul, după care sau și păzit urmare ... iar în condica pravilelor
criminalicești, ce se află în creminal, alcătuită și tipărită la anul 1825 Avgust
/C
3 și publicarisită, la § 251 hotărăște ca „lucrurile ce să găsesc la tâlhari să

să cerceteze a cui sânt și să să dei stăpânului lor“ și pentru cei ce sau
sârguit ai prinde, să se urmeze după § 83, carele cuprinde în sine urmă
toarea hotărîre „toți acei ce să vor sâli și vor da agiutor spre prindere
SI
tâlharilor, vor lua a treia parte din ceea ce să va afla asupra lor...“
3) Arh. St. lași, dosar litera T nr. 64, fila 19. Jurnalul divanului îm
plinitor din 23 Iunie 1830.
IA
4) Arh . St. Iași, dosar litera P nr. 235, fila 17.

CU
131
R
RA
destule piedici din cauza lipsei de concurs din partea unor is
pravnici, cum a fost cazul în ținutul Vasluiului, unde ispravni
cul aga Gh. Racoviță a paralizat acțiunea detașamentelor, silind
LIB
pe Mircovici să ceară Obșteștii Adunări darea numitului isprav
nic în judecată. La această cerere Adunarea îi răspunde că darea
în judecată nu poate avea loc, deoarece «în asămine întâmplări
de greșală a dregătoriului, obiceiul aice au urmat a să scoate
din slujbă, socotindusă destulă înfrânare scoaterea din slujbă
ITY
pentru fieștecare evghenis»; totuși, «pentru delicateța ce are
astăz slujba mai cu osăbire și care cere și mai mare îngrijire și
luare aminte la datoriile slujbei», Adunarea ar fi dispusă să-i
RS
aplice ispravnicului vinovat și «o aspră dojană».')
Pentru a preveni dezordinele provocate adeseori, mai ales
la lași, de către arnăuții cari umblau înarmați, Kisseleff ordonă
ca în afară de acei întrebuințați de hătmănie și agie, toți cei
VE
lalți arnăuți să fie dezarmați și în decurs de trei luni să-și aleagă
fiecare câte o breaslă în care să se înscrie sau în caz contrar
să părăsească țara.1 2)3 4
Se iau măsuri riguroase și împotriva femeilor de moravuri
NI
ușoare a căror număr a devenit foarte mare; s’a hotărît ca acele
străine să fie surghiunite peste hotar, iar celelalte să fie date în
chezășia rudelor, cari se vor obliga de a le opri a mai urma în
LU
«răutățile» lor. 3)
Se iau măsuri și pentru supravegherea străinilor, cari tre
când pe la Constantinopole, în loc de a se întoarce prin Zem-
lin, preferau să treacă prin Moldova. Acest lucru a fost comu
A
nicat președintelui plenipotențiar de către ministrul Rusiei la

TR
Constantinopole Ribeaupierre și «precum iaste de crezut, aice în

Moldavia, vin mulți străini necunoscuți și cu răle urmări, a că
rora răutăți iaste neapărat de trebuință a să întîmpina», s’a or
donat ispravnicilor ținuturilor de a avea cea mai atentă supra
EN
veghere asupra acelor străini, iar în lași această sarcină a fost

pusă asupra unor funcționari speciali.
*)
/C
1) Arh. St. Iașiidosar litera R nr. 94, filele 2, 11 și 19.

2) Arh. St, Iașhdosar litera A nr. 61, fila 2.
3) Arh. St. Iași, dosar litera M nr.140, Iiia 4. Rezoluția divauului pe
ordinul lui Minciaky din 6 August 1828: „să să facă cunoscut cătrăEee-
leațiv sa în cuprindere că prin poronca cătră poliție, să să surgunească
SI
peste hotar toate femeile străine acele cu viață ră, iar pentru cele de loc
să se dea în chezășia rudelor lor spre v le lua în privigherea lor de a nu
mai urma în răutățile deasămine, iar când și după aceasta să vor oblici în
IA
asămine urmări, să să pedepsască și acele ' pentru binele obștesc . “

4) Anexa XV.
CU
132 —
R
b. Finanțele
RA
O serie întreagă de măsuri luate de contele Pahlen au avut
ca scop punerea în ordine a finanțelor complect dezorganizate.
LIB
In primul rând, se desființează toate funcțiile dela Curtea dom
nească și funcționarii sunt puși în disponibilitate, urmând să li
se achite salariile până la data de 25 Aprilie 1828 ').
Salariile se plăteau de către casa răsurilor care se alimenta
din veniturile indicate în tabloul alăturat : 2)
ITY
Arătarea condeilor de iraturi din care se alcă- Iratul casei
RS
tuește venitul aceștii case. pe un an
Răsurile pe birul țării, precum s’au scos să se ea

VE
în acest ■ an (1827-28), bez răsurile hrisovoliților
ce sînt o a treia parte irat a vistiernicului și 2/3
a lefii diecilor de viiterie................................. 415375 06
NI
Din birul țării ce să dau din visterie .... 25000 —
Din vamă la 10. unul după suma vânzării . . . 22000 —
De la vitele de negoț câte un leu a râsiîîlor . . 14404 —
LU
Din vădrărit........................................................ 63333 —

Din gogită....................... ................................ 27950
Din ocnă la 10 unul socotindu-să slujba drept
10000 — •
A
100000 leî.............................................................
Din desătină după vânzarea anului trecut, luată
TR
de epitropia de atunnea..................................... 48607 —

Venit al casei răsurilor dela ținut Botoșanii, care
în vremea domniilor au mers pururea între
EN
iraturile doamnii, adică :

răsurile pe bir, bez iarăș ale hrisovoliților 24573.63
din goștină ..................................... 2100.—
din desătină ..................................... 2690.90 29364 33
/C
656033 39
1
SI
1) Arh. St. Iași, dosar litera L nr. 14, fila 5.

IA
2) Ibid., fila 10. ♦

CU
R
— 133 —
Din aceste venituri casa răsurilor plătea următoarele salarii') :
RA
Salar Salar
FUNCȚIUNILE anual FUNCȚIUNILE
anual
LIB
Vel logofăt 5400 vataful divanului 600
al doilea „ 1200 postelnicii 1200
al treilea „ 1200 secretarul postelniciei 480
vornicul de poartă 720 tartarii de C-pole 960
TY
scriitorii divanului 16800 vătaful de călugărași
scriitorii logofeției 1080 și odobașii lipcanilor 96
uzbașa și fustașii di- vornicul de aprozi 1200
vanului 264 ceaușul „ „ 1200
SI
2 vornici ai Moldovei vătaful de aprozi 1200
de jos 14400 „ „ „ al doilea 180
2 vornici ai Moldovei aga cu suita sa 5880
ER
de sus 14400 spătar 4200
vornicul de obștie 3600 ban 3000
vornicul de poliție 4800 comis cu suita 12468
hatmanul cu suita sa 9372 capuchihaia la C-pole 120000
IV
vistierul . 6000 personalul cămării
al doilea vistier 2400 domnești 111012
al treilea vistier 1200 divan-effendi
UN
27000
logofătul visteriei 2400 departamentul afaceri-
casierul „ 2400 lor străine 19800
îscriitorii visteriei 42960 departatentul crimina-
vataful vistieriei 960 licesc 11640
vel postelnic 12000 ispravnicii, afară de
AL
gramatic 6000 acel de Botoșani 116616

al doilea postelnic 1440 baș-beșleagă cu beșliii
al doilea gramatic 1440 săi 40800
TR
spătarul 600 chiatipul de Galați 600

maestrul de ceremonii casa doctorilor 10200
dela hătmănie 180 Mănăstirea Neamțului 1200
maestrul dela agie 360 administratorul casei
EN
vel armașul și suita sa 8016 răsurilor 12000

muzica 3816 casierul 3660
chirc-serdar al curții logofătul țării de sus 7200
cu suita sa. 6000 adaosul la salariile
/C
ispravnicul curții cu funcționarilor departa-

suita sa. 7104 mentului afacerilor
portar bașa cu suita sa 3540 străine 1440
al treilea postelnic 960 Biserica domnească 2640
mururdarțgarda scării) 600
SI
divictar 600 Total 702684

IA
1) lbidem fila 9 și 11.

CU
134 —
R
Comparând însă aceste tablouri, vedem că în mod normal
RA
chiar, dacă am admite că sus pomenita Casă a răsurilor ar încasa
toate veniturile prevăzute în bugetul ei, ar fi fost încă un deficit
anual de aproape 150.000 lei.
LIB
Astfel se explică faptul că funcționarii sunt plătiți neregulat:
președintele departamentului afacerilor străine, vornicul Ioan Ne-
culce, înaintează contelui Pahlen cererea funcționarilor săi, cari
arată că • au de încasat restanță de salarii încă din anul 1824 ')
ITY
iar visteria întocmește două tablouri din cari se constată că până
la data de 25 Aprilie 1828 — când Rușii au preluat ocârmuirea
— funcționarii ei sunt în restanță cu 85.519 lei 25 bani, iar acei
60 de funcționari, puși în disponibilitate ca fiind întrebuințați în
RS
serviciile domnului, au de încasat 99.331 lei 53 bani12345). Funcți
onarii se sbat astfel în cea mai mare mi^^t^rîiî: salarii extraordi
nar de mici și acelea plătite neregulat. Pentru a înlătura răul iz-
VE
vorît din această situație, Pahlen institue o comisie compusă din
P. Pisani, consulul Lelli și vel vistiernicul Sturdza, care să stu
dieze posibilitățile îmbunătățirii stării funcționarilor s). Această
NI
comisiune a procedat la reducerea funcționarilor publici, fiind
concediați vreo 120 de inși și a opinat pentru majorarea sala
riilor celor rămași în funcție; Pahlen a aprobat aceste măsuri
LU
și a dispus urcarea salariilor funcționarilor visteriei pe data de

1 Octomvre 1828, iar a ispravnicilor pe data de 1 Ianuarie 1829.
Se mai iau măsuri în privința veniturilor principatului. Nu
RA
meroase venituri nu ' intrau în visteria statului, ci erau conside

rate ca ale domnului. Pahlen dispune ca toate veniturile, de orice
natură ar fi ele, să fie vărsate visteriei și să fie considerate ca
venituri de ale statului *). La fel s’a procedat și cu birul din ți
NT
nutul Botoșanilor care mergea în folosul doamnei; «găsesc —

zice Pahlen — că Introducerea acestui impozit este foarte bla
mabilă pentru domnia lui Sturdza și apăsătoare pentru locuitorii
CE
supuși unei stoarceri ilegale, — deaceea îl desființez» 6).

Venitul principal al țării îl constitue birul, care în bazahri-
soavelor din 1804 și 1814, întărite cu hatișeriful Poartei, era
I/
1) Arh. St. Iași, dosar litera L nr. 14, fila 2.

2) Ibidem, fila 31.
IAS
3) Ibidem, fila 51 ; ordinul din 18 Iulie 1828.

4) Arh. St. Iași, dosar litera P. nr. 37, fila 54.
5) Arh. St. Iași, dosar litera V nr. 31 și dosar litera S nr. 56.
CU
— 135 —
R
fixat la suma anuală de 1.260.000 lei '). In această sumă se cu
RA
prinde și haraciul către Poartă, plata căruia fusese suspendată
pe timp de doi ani, conform prevederilor convențiunii dela Ce
tatea Albă. Termenul acesta însă a fost prelungit pe tot timpul
LIB
ocupației rusești, iar la încetarea acesteia, urma ca țara să fie
scutită de plata haraciului încă pe un termen de doi ani, așa
cum s’a stabilit prin tratatul dela Adrianopol1 2).
Deci din suma birului — 1.260.000 lei a urmat scăderea
ITY
sumelor cari se trimiteau — în baza capitulațiilor — la Poarta
otomană și anume : 47.769 lei haraciul, 60.948 lei bairam peș
cheșul și 25.000 lei rachibieaua, în total 133.717 lei. Scăzându-se
această sumă, urma deci ca birul să se ridice la suma de
RS
1.126.285 lei.
Comparând suma anuală a birului din timpul ocupației ru
sești, până la introducerea Regulamentului organic, cu aceea din
anii anteriori acestei ocupații, vedem că s’a adus o ușurare destul
VE
de însemnată locuitorilor, reducându-se în total suma birului cu
214.400 lei 35 bani: 133.717 lei dare către Poartă și 80.763 lei
35 bani, birul ținutului Botoșani constituind un venit destinat
NI
doamnei și care se aduna peste suma de 1.260.000 lei, fixată
prin hrisoave 345).
LU
Birul țării era repartizat,— după cum se constată din ală

turatul «extract precum s’au alcătuit tablile pentru strângerea
birului»—astfel 4) (Vezi tabloul prim din pag. 136).
Iar numărul familiilor din treptele plătitoare de bir a fost
A
următorul 5) (Vezi tabloul ultim din pag. 136).

TR
Deci un număr total de 103,239 persoane, care plătesc a

nual un bir de 1.047.093 lei 50 bani, iar pentru complectarea
1) Arh. St. Iași, dosar litera S. nr. 123, fila 51.
EN
2) Anexa XXIII.
3) Arh. St. Iași, dosar litera B nr. 175, fila 9. Tabloul de suma birului
întocmit de visterie. Cf. dosar litera V 31, filele 182 și 183.
4) Arh. St. lași, dosar litera B no. 175, fila 10. CI. și dosarul litera S
/C
nr. 123, fila 45.

5) Ibidem. In dosarul visteriei no. 560. tr. 644, op. 708, fila 1 și 2,
se află un „Extract de tot numărul lăcuitorilor din cnejia Moldaviei** întoc
mit la 15 Iulie 1829; în acest tablou numărul contribuabiiilor — totalizat —
SI
dă cifra de 106.915, deci cu o diferență față de acel dat aci în text și în
tocmit in 1831, de 3757 contribuabili. Această scădere a numărului lor a
fost desigur provocată de epidemiile cari au bântuit țara în timpul ocupației.
IA
CU
136
R
de prin sate
Neguțătorii
ruptașii, și
RA hrisovoliți
hrisovoliți
lirisovoliți
Locuitorii
Bejenarii
vistieriei
orândari
Mazilii,
ruptele
Jidovii
Jidovii
birnici
Ținuturile
LIB
Suceava 82857 16 3840 6112 600 513 __
Neamț 72197 16 840 — 4408 — 424 — 6349 60 —
Roman 41765 104 1508 — 2120 — 1084 — 4855 — 1560
Bacău 94898 4 760 — 1200 — 1584 — 6207 — —
Putna 119291 84 520 — 220 — 1125 10 6287 — 1386
TY
Tecuci 53659 116 140 64 — — 2149 40 14038 90 1378
Covurlui 43693 32 — — — — 336 — 14690 — 576
Tutova 40985 108 1632 — — — 2992 — 19621 — 2400
Vaslui 30802 104 1096 — — — 528 — 9682 30 —
40240 — — — 760 600 — 14631 — 3712
SI
Fa Ic iu
Herța 14012 — 1288 — 6632 — 184 — 149 - —
Dorohoi 52411 80 3184 — 6012 — 4Q0 — 256 — —
Botoșani 47966 16 2640 - 11632 — 1808 — 2979 90 150
ER
Hârlău 34717 72 1098 - 2608 320 — 267 — —
Cârligătura 15173 84 280 — 1712 480 — 402 — —
Iași 39819 —i 1620 — 2184 — 560 — 2821 — —
Târgul Iași 7584 -1 — — 17592 — — — 174 — 1155
832075 116 20446 64 63156 15174 80 103923 70 12317
IV
•
1
1
UNde prin sate
Neguțătorii
hrisovoliți
hrisovoliți
hrisovoliți
și ruptele
birnici de
și târguri
prin sate
Bejenarii
Locuitori
orândari
visteriei
ruptașii
Jidoviii
Jidovii
Mazilii
Ținuturile
AL
Suceava 9575 162 527 75 _ 45

Neamț 7500 71 374 53 — 510
Roman 4331 38 157 135 94 397
TR
Bacău 7857 48 79 198 — 393

Putna 11512 45 14 141 48 308
Tecuci 5057 20 — 298 50 1024
EN
Covurlui 4462 — — 42 24 1017

Tutova 4213 102 — 474 109 1648
Vaslui 3788 107 ’•— 78 — 808
Falciu 4430 — 26 154 163 1112
/C
Herța 1914 80 397 23 — 12

Dorohoi 6193 210 475 50 — 21
Botoșani 4933 116 628 75 7 144
Hârlău 4440 69 97 40 — 22
Cârligătura 1730 21 74 60 — . 44
SI
Iași 5141 89 100 70 — 233

Târg-Iași 718 — 1050 — 60 10
IA
Total 87794 1178 3998 1966 555 7748

CU
— 137
R
RA
sumei de 1.126.283 lei. Diferența de 79.189 lei 70 bani o plăteau
dughenile și cârciumile de prin târguri.') Fără acestea din urmă,
rezultă că suma trimestrială, «sferturile», ce trebuia încasată dela
birnici, să fie de aproape 260000 lei. Și, din perceperea birului,
LIB
așa cum a urmat, vedem că încasarea acestui impozit se face
fără deficite: în primele două trimestre ale ocupației rusești (Mai—
Octomvre 1828) s’a perceput în contul birului suma de 479.271
lei 72 bani;123) în această sumă nu e cuprins birul încasat dela
ITY
mazili, ruptași și ruptele visteriei, iar adunând la suma de mai
sus și partea cuvenită dela aceste trepte dajnice, observăm că
se realizează chiar supraîncasări. Acelaș iucru se constată și în
anul următor, când în lunile Mai, Iunie și Iulie 1829, se înca
RS
sează— exceptându-se aceleași trepte — suma de 203.198 lei 35
bani.8) E drept, la evitarea deficitelor a contribuit și faptul că
ocârmuirea rusească a sporit mereu numărul contribuabililor prin
VE
lupta îndârjită contra abuzurilor și prin înlăturarea posibilităților
de a se sustrage plății impozitelor.4) In anul 1831 s’a încasat
de către visterie în contul birului suma de 1.131.558 lei 65 bani.5)
NI
In același an, în urma revizuirii generale a ținuturilor, făcute de
comisiuni speciale, s’a constatat că numărul locuitorilor plătitori
de bir este în realitate mult mai mare, decât acel indicat prin
LU
registrele visteriei, ceeace se explică prin următoarele împreju

rări: a) boerii ascundeau numărul adevărat de locuitori de pe
moșiile lor; b) locuitorii adeseori treceau de pe o moșie pe alta
A
și c) dregătorii, mai ales acei în legătură cu fiscul, nu decla

rau pe toți plătitorii de bir pentru a putea astfel să-și însușea
TR
scă sumele cuvenite de drept visteriei.6)*

Modul de impunere era următorul: visteria comunica is
pravnicilor și sameșilor ținutali suma birului pe care trebuia s’o
EN
1) Arh. St Iași, dosar litera S no. 123, fila 50.

2) Arh. St. Iași, Visteria.tr. 644, op. 708, dos. no. 560, fila 13: „ex
tract de banii birului pe 6 luni dela 1 Mai păr la sfârșitul lui Oct. 1828
/C
precum au urmat împlinire după tablile dregătorilor".

3) Ibidem, fila 13.
4) G. Zâne. Visteria Moldovei în timpul lui Ioan Sandu Sturza, în
„Cercetări istorice" a. IV, nr. 2, Iași 1929, p. 8.
5) Arh. St. Iași, Visteria, tr. 644, op. 708, dosar Nr. 564; tablouri lu
SI
nare de strângere a birului,

6) Arh. St. Iași, dosar litera C nr. 110, fila 313. Ordinul lui Mirco- ici
din 8 August 1831.
IA
CU
— 138 —
R
plătească fiecare ținut. Aceștia procedau apoi la repartiția birului
RA
pe sate, încât unitatea impozabilă nu era individul, ci satul, iar
locuitorii satului se «cisluiau», adică fiecare locuitor dajnic se
impunea la o sumă proporțională cu averea sa. Sistemul acesta
LIB
garanta pentru visterie împlinirea banilor, dar în schimb oferea
numeroase ocazii pentru abuzuri prin impuneri nedrepte.')
Categoriile și numărul celor scutiți de bir, sau al treptelor
nedajnice,— se poate vedea din tabloul ce urmează:
ITY
1
Privilegiați I
Tagma bisericească
Boerii 2)
Diaconi
fără bir
Dascăli
Slugile
Ținuturile
Preoți
Ciocli
RS l
Suceava 48 1260 10 346 103 203 10
Neamț 26 2460
VE 98 413 182 248 23
Roman 38 1288 54 79 11 172 25
Bacău 63 1214 42 200 15 365 26
Putna 41 1050 77 316 9 328 18
Tecuci 64 2893 296 201 7 460 11
Covurlui 29 623 189 214 8 365 22
NI
Tutova 82 2108 401 198 10 511 11
Vaslui 44 2328 240 197 14 225 11
Iași 49 1670 122 287 44 338 29
LU
Herța 13 264 21 71 13 65 5
Dorohoi 34 717 15 185 37 112 14
Botoșani 54 819 21 119 66 98 40
Hârlău 25 1047 23 76 15 48 14
Cârligătura 9 477 21 68 12 64 20
Iași — 1375 109 172 32 144 —
RA
Târg- Iași 373 119 — 213 85 437 120

Total . 992 21716 1739 3355 663 4183 399
NT
Mai erau scutiți și slujitorii posturilor repartizați astfel : ')•

CE
1) G. Zâne, op. cit., pag. 6.

2) Arh. St. Iași. Visteria, tr. 644, op. 708, dosar no. 560, fila 35, ta
bloul cu titlul .Moldavie l’an 1828“, coloana 27. Celelalte categorii de scu
tiți de bir sunt date după tabloul „Extract de tot numărul lăcuhorilor
din Cnejia Moldaviei*, întocmit la 15 Iulie 1829 și aflat la acelaș dosar
/
fila 34-35,
SI
3) Ibidem, fila 49: „extract de numărul tuturor breslilor ci să află cu

lăcuința prin țară și să apără di toate dările și havalelile pământești alcă
tuit de pi celi mai din urmă cercetări*.
IA
CU
139 —
R
RA
i
Panțârii Isprăv-
Breslile isprăv-
și casa apelor 5)
o ’n
Casa podurilor
niciei curții 2)
E a®
Casa menzi-
1)
o .a
posturi 7)
hătmăniei
Ținuturile
Slujitorii
Slujitorii
:5 S-S
agiei 3)
Diferite
lului 6)
niciilor
Total
~ O tîj
LIB
i
Suceava 180 55 __ __ __ __ 28 _ 263
Neamț 169 73 — — — — 28 — 270
Roman 102 •— 399 56 — — 21 — 578
Bacău 203 308 — — 28 569 1108
TY
— —
Putna 227 137 — — — — 17 — 381

Tecuci 152 — — — — — 59 — 211
Covurlui 120 161 — — — — 38 30 349
SI
Tutova 180 180 — — — — 45 — 405
Vaslui 150 359 345 104 308 94 72 299 1731
Fălciu 153 34 — — — 226 33 — 446
ER
Herța 76 15 — — — — 19 — 110
Dorohoi 151 46 — — — — 13 — 210
I Botoșani 138 — — — — 13 — 151
Hârlău 134 — — —• — 20 — 154
IV
Cârligătura 51 206 — — 25 35 96 413
Iași 156 85 254 101 88 175 35 36 930
Tg. Iași — 4C 34 57 29 59 95 314
UN
Total . 2342>1699>1032 318 421 524 563 1125 80241
Printre dările indirecte, numite ruzumaturi, figurează urmă

toarele :
L
Goștina — o plăteau proprietarii de oi, socotindu-se 10

RA
bani de fiecare oaie ; erau scutiți de această dare mitropolia,
1) 618 seimeni, 54 lefegii, 38 călărași ai lui vel căpitan, 35 călărași

ai porușnicului, 154 slujitori ai marginei Prutului, 447 plăeși, 313 slujitori ai
NT
căpităniilor, 8 sacagii, 17 tulumbagii și 15 culuccii și bulubași.

2) 213 seimeni, 501 lemnari, 218 cărbunari, 36 joldănari, 9 pietrari, 10
teslari, 30 toporași, 9 sacagii și 6 tulumbagii.
3) 166 seimeni, 53 baltagari, 25 darabani, 42 roși, 8 sacagii și 24
CE
tulumbagii.
4) 41 ai vorniciei obștei, 47 ai politiei și 308 aprozi, 12 fustași de vatră
și 13 fustași de divan—ai vorniciei de aprozi.
5) Casa poduriior: 362 podari și 58 călărași și casa apelor: 92 sala
hori și 12 surugii.
/
6) 511 surugii și 52 țimirași.

SI
7) 259 copii de casă ai visteriei, 70 călărași și 40 lipcani ai postelni

ciei, 17 chinargii ai vămii, 569 — breslele ocnei, 80 armași și 56 darabani
ai armășiei și 34 dărvari.
IA
CU
— 140
AR
episcopiile, boerii, funcționarii, unele mănăstiri cu mitoacele și
schiturile lor etc. Ca orișice impozit indirect, goștina se arenda
R
prin licitație. Astfel, în anul 1828, acest venit era arendat pentru
suma de 102.000 lei, suma pe care cumpărătorul era obligat să
LIB
o verse la visterie într’un număr stabilit de rate. . In 1829 acest
venit a fost arendat pentru suma de 80.150 lei de către vistier
nicul Iordache Catargiu, deci cu o scădere — față de anul pre
cedent — de 21850 lei. Scăderea venitului goștinei se explică
ITY
prin «peire ce au fost în oi în iarna aceasta din pricina lipsei
nutrețului» și din cauza iernii prea aspre «căci ieli (oile) de fire
gingașă, și obișnuința lăcuitorilor neurmând în acest pământ,
precum pe aiurea, a le ține prin grajdiuri, urmează de ■ apurure
RS
la așa fel de timpuri a peri». Această motivare a scăderii veni
tului goștinei pare președintelui plenipotențiar ca insuficientă și
de aceea el anulează licitația făcută și dispune să se facă alta.
VE
Ultima strigare din a doua licitație a avut loc la 4 Mai 1829,
când acelaș Catargiu oferă prețul cel mai mare — 91.900 lei,
rămânând deci el cumpărător al goștinei, luându-și obligațiunea
NI
de a achita în trei rate următoarele sume:')
LU
91.900 lei — banii visteriei

9.190 lei •— pentru Casa răsurilor (10%)
18.010 « — « « « câte 2 bani de leu
9.005 « — pentru Casa cișmelelor, câte 1 ban de leu
A
1.838 « — avaetul vel logofătului, câte 10 lei de pungă

910 « — avaetul Casei doctorilor, câte 5 lei de pungă
TR
16.600 « — celelalte avaeturi după contract

146.862 lei
N
Desetina era un impozit asupra porcilor și a stupilor, plă-

CE
tindu-se pentru fiecare—30 bani, iar mazilii plăteau numai 13 bani

de bucată «și afară de aceste bucăți, vor mai plăti la desătinari
încă câte 4 parale de cruce și 2 de țidulă, însă acești 6 parali, le
vor plăti acei ce vor ave pân la număr de zăci bucăți, iar acei
I/
ce vor ave de la 10 bucăți în sus ori câți mai mult, vor plăti
desătinarilor pentru cruce și țidulă câte 9 parale, adică patru
IAS
1) Arh. St. Iași, dosar litera G. nr. 29, filele 42, 49, 68, 84, și 113.
CU
R
141
RA
pentru cruce și cinci pentru țidulă».') In anul 1828 și acest ve
nit a fost luat în antrepriză de vistiernicul Iordache Catargiu
pentru suma de 80.300 leii123) oferită la ultima licitație din 12
LIB
Iulie 1828.
Vădrăritul — impozit asupra vinului — 10 bani de vadră:
9 bani pentru visterie și 1 ban pentru Casa răsurilor «și afară
de aceștie fieșticari ce va ave vinu, sau mult sau puțin, va mai
plăti încă 10 parale pentru răvaș de drum ce obicinuesc a da
ITY
vădrarii, precum și 3 parale de țidula ce să obicinuești a lipi la
fundul vasului».s) Venitul vădrăritului, prin licitația din 9 Septem
vre 1828, a fost vândut tot vistiernicului Catargiu cu suma
RS
de 231.400 lei, față de 300.000 lei din anul precedent. Minciaky
nu aprobă această licitație și fixează o supralicitație, când prețul
cel mai mare — 231.550 lei a fost oferit de acelaș cumpărător.4)
Cfitul vel/iifelor sau a căldărilor ce lucrează rachiu de
VE
pâine, era o taxă de 25 lei pe lună de căldare, socotindu-se 10
luni lucrătoare într’un an. In anul 1829 acest venit a fost aren
dat comerciantului Coifman pentru suma de 41.000 lei'.5) «Boerii
NI
ce vor ave velniță cu căldări pi moșiile lor de veci și vor lucra
dreaptă pâinea boierească, mitropolia, episcopiile, mănăstirile
LU
Neamțu, Săcu, Văratic și Agapie, ci vor ave câte o velniță pe

drepte moșiile lor, sânt slobodi cu totul de plata cfitului.»67 )
Dealtfel, aceste scutiri erau acordate la toate ruzumaturile.
Căldărăritul era un impozit asupra căldărilor sau a caza-
RA
nelor ce lucrau rachiu de poame și tescovină și se percepea în

folosul Cutiei milelor, conform așezământului dat prin hrisovul
lui Constantin Alexandru Ipsilante la 18 Iunie 1799, prin care
se stabileau următoarele taxe: «câte 3 lei di caldare mare sau
NT
cazanul ce va fi di la 6 vedri in sus, 4 lei di caldare de mijloc

ce va fi dila 6 vedri în jos pân la două și câte 1 leu di cal
dare mică ce va fi dila 2 vedri în jos». 7)
CE
Cotăritul și ocăritul erau taxe speciale plătite de către pro

prietarii prăvăliilor, împărțite în mai multe categorii, după felul
1) Arh. St. Iaai, dosaa litera T nr. 18, fila 26.
/
2) Arh. St. âî dosaa ldera V nr. 31, fila 75.

3) Arh. Stt I aak dosar lliera T nr. 18, fila 29.
SI
4) Arh, Stt Iașk dcoaa ldera V nr. 31, filele 111 — 1141.
5) Arh. St. Iași, dosar litera J nr 8, fila 29.
6) Arh. Stt lașk dosar Idera T ni". 18 fila 29.
IA
7) Arh. Stt Iași, dooar ldeea C nr. 96, fiia 3.

CU
142
R
RA
vânzării, iar taxa variind între 4 și 8 lei. ‘) Acest venit, până la
ocupație, constituia un venit destinat cămărașului domnesc și se
dădea în antrepiză persoanelor particulare. 2)
In anul 1828 venitul cotăritului și ocăritului a fost cumpă
LIB
rat de Garabet Grigorovici pentru suma de 16.500 lei, dar la li
citația din anul următor nu s’a oferit decât suma de 11.050 lei.
Față de această scădere, divanul a hotărît ca venitul acesta să
fie administrat chiar de stat prin sameșii ținuturilor și funcționarii
ITY
vamaHi’) această măsură n’a fost însă aprobată de către Jeltuhin
spre a nu aglomera pe funcționari cu lucrări prea multe.
Numărul prăvăliilor cari plăteau acest impozit a fost ur
mătorul :
RS
Dughenile te vând marfa tu toiul Dughenile te vând marfa cu oca
Ținuturi VE
Starea I. St. II. St. III. St. I. St. II. St. III.
Suceava 5 9 16 14 32 47
43 53
NI
Neamț 10 11 29 78
Roman 21 22 8 52 53 38
Bacău 16 11 8 70 68 47
LU
Putna 18 21 25 41 53 127
Tecuci 7 1 — 32 39 28
Covurlui 7 12 8 14 40 36
Tutova 25 7 3 24 22 24
Vaslui 4 2 3 ’ 14 18 17
RA
Fălciu 15 6 2 23 15 52
Herța 4 5 8 10 10 13
Dorohoi 8 4 1 27 53 26
Botoșani 23 9 10 73 80 48
NT
Hârlău 3 2 — 24 26 13
Cârligătura 3 4 6 16 22 23
lași 6 1 5 39 11 12
Tg. Iași 40 56 30 106 94 150
CE
Total . 215 183 162 657 679 754
O dare indirectă era și aceea cunoscută sub nume de bru-

/
dina, care se percepea la trecerea podurilor de peste râurile din

SI
1) Anexa VI.
2) Arh. St. Iași, dosar litera V nr. 31, fila 4.
IA
3) Arh. St. Iași, dosar litera C nr. 109, fila 7.

CU
— 143 —
AR
țară. «Ponturile» acestei dări au fost alcătuite «cu obștească so
cotință» la 30 Aprilie 1816, fixându-se următoarele taxe: pentru
R
trecerea apei Prutului sau a Jijiei, de un cal sau bou la trăsură,
LIB
car sau căruță încărcată — 6 bani ; de un cal sau bou la tră
sura «cu dișărt» — 3 bani; omul călare — 3 bani; orice fel de
vită — 3 bani; pentru turmele de oi se va plăti 1 ban de 5 oi,
iar pentru trecerea podurilor de peste apele Șiretului, Moldovei,
Bistriței și a Trotușului, toate taxele de mai sus se vor plăti
ITY
îndoit. ').
O dare Introdusă în mod abuziv a fost următoarea: în
Turcia dreptul de a prăji și a râșni cafeaua se vindea de către
cafegi-bașa ; acest obicei s’a întrodus și în Moldova. Atât la
S
Iași cât și în unele orașe ale țării, cafegi-bașa dela curtea dom
ER
nului, încasa anual 2000—3000 lei dela acei cari cumpărau dreptul
exclusiv de a prăji și râșni cafeaua. Visteria raportând acest
lucru contelui Pahlen și cerând dezlegare, președintele plenipo
IV
tențiar comunică că socotește înjositor chiar de a menține acest
venit printre veniturile statului și prin urmare îl desființează *).
O altă dare abuzivă a fost aceea numită cada: în vremuri
UN
mai vechi, rachiul și spirtul ce se aducea la Botoșani, era mă

surat cu măsurile vămii de către un funcționar al ei, fără să se
mai plătească vreo taxă specială. Ioniță Sturdza însă, a hotărît
ca pentru acest serviciu să se plătească o taxă specială, al cărei
AL
venit — destinat doamnei — era dat în antrepriză, vânzându-se

cu 3000—4000 lei anual. Acest impozit însă, fiind «contrar legi
lor și obiceiurilor țării și fiind o piedică pentru dezvoltarea co
TR
merțului țării», a fost desființat-1

La fel s’a procedat și cu darea numită telalic, prin care se
percepea câte un leu dela vânzător și unul dela cumpărător, pen
EN
tru fiecare cadă măsurată de rachiu. 4)

In luna Iunie 1829, pentru a ușura starea deplorabilă în
care ajunseseră țăranii havalegii, Adunarea obștească a Munteniei
a intervenit pe lângă ocârmuire ca să aprobe scutirea lor de
/C
bir, iar pentru ca visteria să nu rămână în deficit, întreaga sumă

a birului să fie trecută la ruzumaruri: dijmărit, tutunărit, vinărit și
1) Arh. St. Iași, dosar litera B nr. 89, fila 4,
SI
2) Arh. St. Iași dosar litera V nr. 31, filele 118 și 144.
3) Ibidem, filele 24 și 56.
IA
4) Ibidem, fila 25.

CU
— 144
R
oerit, adăogând ca ultimele două dări să le plătească și clasele
RA
privilegiate. Această măsură urma să fie introdusă numai pe un
an de zile.') Intervenția divanului Munteniei este aprobată de
către Comandantul armatelor și se propune chiar ca această
LIB
măsură să fie luată în discuție și de către Adunarea obștească
a Moldovei. Adunarea deliberând timp de două zile asupra ace
stei chestiuni — «mutarea birului în ruzumaturi» — respinge pro
punerea ocârmuirii, bazându-se pe următoarele motive:
ITY
a) urcarea ruzumaturilor în acest pământ este îngrădită cu
hrisovul din 20 Iunie 1815, legat cu blestemul soborului pămân
tesc la 30 Aprilie 1816 și hrisovul din 1 Noemvrie 1815 întăritor
al obșteștii anaforale din 20 Iunie 1815, legat cu «strașnice bles-
RS
temuri» a soborului pământesc la 30 Aprilie 1816. «Acestea toate
lucrate în urmarea patriarhicescului și sinodicescului blestem ,
din 1815 Iunie 15, slobozit pe temeiul vechiului obiceiu și legă
VE
turilor prin testament, spre a nu se adăogi darea ruzumaturilor
supt nici un feliu de chip și nici la o întâmplare» ;
b) birul fiind așezat asupra tuturor stărilor de locuitori bir-
nici, mai ușor ar urma împlinirea lui și acest fel de impunere
NI
și percepere «mai ferit iaste de catahrisis, făcândusă regulat pe

fieștecare trimenie și după cisluirile alcătuite de cătră însuși lă-
LU
cuitorii între dânșii» și

c) aruncându-se birul asupra ruzumaturilor și deci numai
asupra celora ce au oi, porci, stupi și vii, această categorie de
locuitori «viderat iaste că în grabă ar obosi și poate că pentru
RA
de a pute scăpa de o asămine povoară, vor disfaci averile»,

ceea ce ar putea aduce toată țara în starea de sărăcie. ’1
Pe baza acestor motive, boerii refuză să scadă birul țăra
NT
nilor și sâ-1 treacă la impozite indirecte. In realitate însă, nu

grija pentru veniturile visteriei, nici a blestemuflor cu care era
îngrădită urcarea ruzumaturilor și nici grija locuitorilor cari s’ar
desface de averile lor supuse impozitelor indirecte, au oprit pe
CE
boeri de a aduce la îndeplinire această măsură. Respingerea pro

punerii ocârmuirii se datorează faptului, că Rușii au avut în ve
dere ca, în mod excepțional, pentru timpul cât va dura războiul,
ruzumaturile să fie plătite și de către clasele privilegiate — bo
I/
erii și clerul.
(Va urma) = ..... Mîh. Galan
IAS
1) Arh. St. Iași, dosar litera B nr. 175, îila 16 și urm.

2) C. Erbiceanu. Istoria Mitropoliei Moldaviei, pag. 286—287.
CU
R
RA
LIB
Cum se moșteniau moșiile în Țara-Româ-
ITY
nească până la sfârșitul sec. al XVWea ?
RS
Contribuțiuni ') la istoria vechiului drept
din Țara Românească.
— urmare —
VE
Mai confirmă domnul aceluiaș Deatco armaș stăpânire
peste bălțile Crișteul și Balta calului (KAaniâ KaaSaSH). Acestea
NI
le cumpărase Harvat logofătul cu 900 aspri și a mai cumpărat
Deatco armaș multe ocine dela Recica al cărei hotar ajungea
până la Dunăre. Mai confirmă domnul aceluiaș Deatco armaș
LU
stăpânire cu fiii peste moșia la Piscul Voicului(?), moșie de

moștenire a lui Harvat logofătul; asupra acestui loc a căzut însă
o deșugubină și Harvat logofătul n’a putut-o plăti. Pârvul ban
a miluit atunci cu acea moșie pe Drăgan și Danciul. Jupân
RA
Deatco armaș a cumpărat moșia dela Drăgan și Danciul cu

5000 aspri, adică a răscumpărat-o.
Din punct de vedere juridic este interesant, cum a ajuns
NT
Deatco proprietar la Criva peste toată partea lui Drăghici. Acesta

din urmă era dator Grecului Dușa, surorii acestuia, Mușei și bărba
tului ei 7080 aspri.- Deatco a plătit această datorie. Dar numai
CE
prin aceasta, Deatco nu putea ajunge proprietar acolo. De aceea

a trebuit, ca Drăghici, proprietarul dator, să meargă înaintea
domnului și «i-a dat» moșia, adică a dăruit-o lui Deatco. Numai
după actul de danie a rămas Deatco proprietar și putut cumpăra.
I/
Domnul mai întărește lui Deatco armaș și fiilor lui ’fe din
partea lui Taeîncoș la Coteana, fiindcă — spune documentul —
S
1) Vezi numărul precedent al revistei.

IA
10-11
CU
146 —
R
«a venit singur Taeîncoș de a dat și a înfrățit înaintea domniei
RA
mele».
Intre moșiile lui Deatco era și o danie domnească. Prin
documentul amintit domnul întărește acestuia și fiilor lui ’/3 din
LIB
jumătate din balta Bistrețului, «căci a dobândit-o cu dreaptă, și
credincioasă slujbă dela domnia mea». Se întăresc apoi lui Deatco
și fiilor lui stăpânire peste mai multe sălașe de țigani. Docu
mentul este deteriorat în această parte. De aceea arătăm numai
ITY
ce se poate ceti: este vorba de trei sălașe de țigani cumpărați
de Danciul postelnicul dela Bădica comis, de un sălaș de țigani
cumpărați de Deatco dela jupănița Neaga, de un sălaș de țigani
cumpărați de Deatco dela jupănița Vilae. Domnul îi mai întărește
RS
lui Deatco armaș un sălaș de țigani : Nan cu copiii, «din țiganii
lui Șerban ban, căci l-am miluit domnia mea pentru dreaptă și
credincioasă slujbă, cu care mi-a servit domniei mele, iar Șerban
VE
banul cu rea viclenie a pierdut, căci s’a ridicat peste capul dom
niei mele».
Ne interesează în mod deosebit că după enumerarea originii
de drept a părților din averea lui Deatco, se spune în document
NI
că domnul întărește toată această avere lui Deatco armaș cu fiii.

Cu această ocazie domnul a aprobat și altă dispoziție a lui
LU
Deatco armaș, adică «tocmeală, până se vor afla fii, iar fiicele
să aibă zestre osebit, iar bucatele sus zise toate să le stăpâniască
fiii, iar dacă fii nu se vor găsi, aceasta să nu dea D-zeu, pră
dalice să nu fie, ci atunci [să fie]') fiicelor și de nimenea nestri
RA
cate după porunca domniei mele». Fiindcă prima serie de mo

ștenitori o reprezintă fiii și numai în absența unei descendenți
masculine, au drept fetele lui Deatco să moșteniască, confir
NT
marea dreptului de proprietate se face lui Deatco și fiilor lui.

Mai rămâne întrebarea: moșteniau acești fii, sau în lipsa
unei descendențe masculine fetele, și acele moșii pe cari domnul
CE
le confirma, precum am văzut lui Deatco armaș, soacrei Neacșa

și soției Calea cu fiii? Adaosul «cu fiii câți D-zeu le vor da»,
ne impune să răspundem afirmativ. Confirmarea specială făcută
în prima parte a documentului a fost necesară, pentruca să se
știe originea juridică a acelor proprietăți.
I/
Cum s’a ajuns la proprietatea colectivă a lui Deatco armaș,

a Neacșei și Calei ? A trebuit să fie un document domnesc
IAS
pentru aceasta, document, care noi nu-1 cunoaștem.

1) Loc rupt. întregirea e a noastră.
CU
R
— 147 —
RA
Pentru păstrarea mo Prin aprobările abaterilor dela dreptul
șiilor în familie. Un comun de moștenire, domnul promova
frate binevoitor față rămânerea moșiilor înaceeaș familie. Un
LIB
de surorile lui. caz a păstrat și documentul din 23 A
prilie 1500. Roman *), proprietar în Cor-
colați, s’a dus la domn și a așezat peste moșia sa din Corcolați,
care era moșie de moștenire familiară, cu drepturi de moștenire
pe surorile sale Maria și Marga. S’a prevăzut la această așezare
TY
că surorile vor începe să stăpâniască numai după moartea lui
Roman. De aceea confirmarea domnească are formula cu prăda
lica și se face lui Roman cu fiii lui, surorilor Maria și Marga cu
SI
fiii lor. Forța juridică a formulei începea, dacă după Roman nu
rămân fii, dacă fiii rămași se sting fără descendență masculină, și
R
înceta, dacă în al doilea caz, ca și ’ntr’al treilea Marga și Maria
rămân fără fii, sau aceștia fără descendență masculină.
VE
In baza acestui document fiii lui Roman rămân cu drept
de moștenire, reprezentând partea tatălui lor, alături de cele două
mătuși sau fiii acestora *).
NI
Alți mari proprietari dela Instructiv pentru cazuri de prăda-

sfărșitul sec. XV și înce- lică ’ este documentul din 9 Martie
U
putui sec. XVI. Proprieta- 1502 3). La această dată Radu Vodă
tea colectivă a doui frați, cel Mare întăria drepturile de pro
AL
prietate ale dregătorului domnesc

Radu și ale lui Petru, fratelui acestuia, cu fiii lor. Documentul
precizează deci situațiunea juridică a unei proprietăți colective a
TR
doui frați. Proprietatea consta din moșii părintești de moștenire

și moșii câștigate de cei doui frați. Moșiile de moștenire erau
satele Polovracii toți, Racovița toată cu munții Preslopul, Suharna
EN
și Neagovanul, Baia toată cu munții Micaia, Ivahna, Șoldu,4)

Piscu lui Stroe f’) și cu munții lor Coasta și Bora, Mogoșanii
toți și muntele Păraginosul, Ștefaneștii toți și Vălarii și muntele
Ștefanul, Curtea lui Vălcan și Budoii toți cu munții săi și '/3 din
/C
1) Alex. Stefulescu, op. cit., pag. 42 și urm.

2) Vezi însă I, C. Filitti, Iucr. cit., 1. c., pag. 340, ale cărui ipoteze
sunt escluse prin sensul documentului,
SI
3) Arh. Stat., București, schitul Polovraci, perg., orig. slav, cu pecete

atârnată. S’a publicat ap. Alex. Stefulescu, op. cit., pag. 46 și urm.
4) Scris pe loc ras.
IA
5) Așa sunt în document aceste trei cuvinte.

CU
148 —
R
Tereuje, Vlăsăneștii toți, Spinenii toți, Părăianii ') toți, Scurta toată,
RA
Căneștii toți, Brââștii toți, V3 din Draganul, Strămbatații toți,
Țiganii toți, Va Brumalinul 12), Cățeații toți, Câmpu lui Dinu.
Domnul le mai confirmă țigani de moștenire.
LIB
Mai întărește domnul moșii de cumpărătură: Civăneștii toți,
cumpărați de cei doui frați înaintea lui Vlad Vodă Călugărul, apoi
Roșia toată, cumpărată ’/« dela Vladul și Juga și Moga cu 230
oi, iar cealaltă jumătate dela Dragotă și Neagomir cu 1200 aspri,
ITY
apoi Rădoii toți, cumpărați dela Vladul și Mircea cu 70 oi, un
cal și doui boi, apoi în Novaci partea Sorei și ’/4 din Pobărăștii
și Ve din Turburea, părți de moșie vândute de Sora .înaintea lui
Vlad Vodă Călugărul, apoi vinăriciul domnesc dela satele lor,
RS
cumpărat dela Vlad Vodă Călugărul, cu trei cai buni.
Toate proprietățile amintite până aici au ajuns în stăpânirea
celor doui frați în baza regulelor dreptului comun de moștenire.
E
Intre proprietățile confirmate celor doui frați la 9 Martie
1502 sunt unele, a căror prezență în stăpânirea acelora reprezen
IV
tau abateri dela dreptul comun.
UN
Vlăsan și Martin înaintea domnului așe

Așezări.
zaseră pe cei doui frați peste moșiile lor
din Plușcoi. Neag Berindei îi așezase la fel peste moșia sa, 'li
Ungurel.
AL
Danie particulara. Tăbârta le-a dat înaintea lui Vlad Călu

gărul partea sa din Bălești.
_ . , . Vlad Vodă Călugărul le dăruise în Bă-
TR
Danie domnească. . L. . * iu
lești partea lui Ciochina pentru «slujbe
drepte».
, Nepoții lor, Danciul și Radul, îi• așe-
EN
v v zaseră peste moșiile lor, '/2 Brăsești și

'/2 Băbeani, dar, cât sunt în viață, cei doui nepoți stăpânesc mo
șiile acestea, dar când nu se va găsi descendență masculină a
/C
acestora, când nu va fi nimeni din fiii lui Danciul și Radul, oci

nile lor mai sus scrise să nu fie prădalice, ci să fie ale lui Ra
dul și Petru (a nii.Y ©hune qio cSm khlus nncaui! npKf\dAHKa 3,4
H-CI1I
SI
1) La Ștefulescu, op. cit., pag. 46 e Păpăianii.

IA
2) Ibidem, pag, 46—7 e Brumalunul.

CU
— 149
R
RA
Tot prin așezare rămâneau stăpâni peste ’/2 Brăsești și
Neagoești. Neagoe proprietarul acestora a mers la Radul cel Mare
și i-a așezat, dar cât timp va trăi Neagoe, el își va stăpâni mo
șiile. După moartea lui Neagoe «să nu fie prădalica», ci să ră-
LIB
mâe celor doui frați.
Ce observăm ? Așezarea relativă la Plușcoi era fapt termi
nat, ca și dania particulară și cea domnească. Cei doui frați au
trebuit să aibă cărți domnești pentru acelea. Cele două așezări
ITY
din urmă s’au produs însă imediat înaintea confirmării de moșii
din 9 Martie 1502. Rezultatele acestor două așezări se așteptau
în viitor. De aceea relativ la ele s’a intercalat anume în acest
document formula cu prădalica. N-avea, ce să caute această for
S
mulă în aceea parte a documentului, unde în general se confir
ER
mă toate drepturile de proprietate și unde am văzut-o prezentă
într’alte cazuri.
Rezultă de aici că prezența formulei documentare cu pră
dalica în formula generală de confirmare a unor proprietăți se
IV
referă la partea de confirmare din adresa documentului. Prin
documentul din 9 Martie 1502 se confirmă proprietăți celor doui
UN
frați Radul și Petru cu fiii lor, ceeace era caz de drept comun
de moștenire, deci formula cu prădalica nu era necesară în for
mula generală de confirmare.
Mai rezultă că proprietăți colective, moșteniri după dreptul
L
comun, nu erau neprădalice numai prin această calitate a lor, dacă

nu se prevedea vre-o abatere dela dreptul comun de moștenire,
RA
pentru devoluțiunea acestora.

Despre o așezare în vremea lui Basarab
Altă așezare.
Vodă scrie cartea domnească din 13 Dec.
T
1525, când Radu Vodă dela Afumați întărește lui jupân Fătul cu
EN
fiii săi, anume Gheorghe, Ianachi, Chiriacos și Neagoe și cu fiii,

câți D-zeu le va da, să stăpâniască la Cărcimari partea, fostă a
lui Radu Covlătiriu și cu via, ca și la Băbenii din Teleajen, fiind
că le-a cumpărat dela ' acesta cu 7500 aspru'), în vremea lui Ba
/C
sarab Vodă, iar la Albeștii dela Rătunda și la Negovani ’/2 din

partea lui Dan, fiul lui Mănea, fiindcă Dan în vremea lui Basarab
Vodă a așezat pe Fătul de bună voe peste a lui moșie. Domnul
SI
1) Acad. Rom., 14 |»R. B. In fișa noastră este 7500. dar ap. St. D.
Grecianu, Genealogii documentate etc., pag. 173, unde se dau părți din do
IA
cument, este 2600 aspri.

CU
R
spune că a văzut și «cartea de cumpărare» și «cartea de așe
RA
zare» date de Basarab Vodă, care nu putea fi altul, decât Basa
rab Neagoe. Documentul din 13 Dec. 1525 are la locul obici
nuit formula cu prădalica. Aceasta a trebuit să fie și’n cartea de
LIB
așezare amintită.
Reținem că cu o carte de așezare se ajungea stăpân peste
toată moșia, peste care cineva era așezat. Cel așezat intra în
posesiune după moartea celui ce așeza, în lipsa altei dispoziții.
ITY
Nu cunoaștem cartea de cumpărare și cartea de așezare,
ambele date de Basarab. Prezența formulei cu prădalica în do
cumentul lui Radu Vodă dela Afumați ne impune să admitem,
că și’n cartea de cumpărare au trebuit să fie prevederi sau ele
RS
mente cari se abăteau dela dreptul comun.
Înfrățiri Când cineva însă era așezat ca frate peste

o moșie, ajungea imediat proprietar peste
VE
’/2 din acea moșie, dacă nu se amintesc prevederi speciale. Așa
vom vedea în toate documentele, despre cari tratăm imediat. De
multe ori prin înfrățire s’au refăcut colectivități de proprietate
NI
ajunse în fărâme. Avem mai multe cazuri de înfrățiri reciproce

cari au servit acest fenomen economic.
LU
Astfel Neag — spune documentul din 10 Apr. 1488’) —

înaintea Iui Vlad Vodă Călugărul a așezat pe frate-său Vlad
peste ’|2 din Neagra, iar Vlad pe Neag peste ’|8 din Urlăndești,
«să fie frați nedespărțiți pe ocine și bucate». Este în cartea de
A
înfrățire și formula cu prădaUca: h .sape komS om hh\- ce caSwn

TR
fip'kîK/V cxrnpxm npKAaAHKâ sx hiiX” ,\a Hiciii, hS c8m O'iiine

n aoeiiiiiok koaaS qjem ocmamu om hiiX* (și oricui din ei se va
întâmpla înainte moarte, prădalica la ei să nu fie, ci să fie oci
nile și bucatele celui ce va rămâne din ei). Domnul întărește
N
proprietățile celor doui frați și fiilor lor.

CE
Formula cu prădalica este și’n cartea de înfrățire din 26

Iunie 1498.') Dintr’aceasta aflăm că Șerban -cu fiii lui a așezat și «a
înfrățit» înaintea domnului pe Neagoe Pilea peste ocina lui dela
Strehaeț. Documentul spune că Neagoe Pilea a fost înfrățit cu
I/
fiii lui Șerban «să fie... frați nedespărțiți unul ca și altul», ceeace
IAS
1) Arh. Stat., București, secț. ist., m-rea Glavacioc, pachet IV nr. 1,

perg., orig. slav.
2) Ibidem, mitr. București, pachet CXLIX nr. 3, perg., orig. slav.
CU
R
— 151 —
RA
înseamnă că acesta intră în drepturile de înfrățire după moartea
lui Șerban. De aceea Vlad Vodă Călugărul la data de mai sus
confirmă drepturile de proprietate lui Șerban cu fiii săi. Cu drep
LIB
turi de fiu în urma actului de înfrățire a ajuns prin cartea dom
nească și Neagoe Pilea. Așezarea ca «frate» a lui Pilea s’a făcut
peste o moșie de moștenire și peste o moșie de cumpărătură,
căci moșia lui Șerban la Strehaeț conținea și jumătate din ’/e
funia lui Balea, dela care o cumpărase. Domnul iartă calul obici
ITY
nuit a se da la facerea unui atare act.
TVanzare
,. ,
deghizata ?
Nu
_ cunoaștem,
, ce motive au îndemnat
pe Șerban sa infrațiasca pe Neagoe Pilea.
RS
înfrățirile uneori erau însă vânzări deghizate. Este explicația cea
mai comodă, ce o putem da actului de înfrățire, cuprins în do
cumentul din 21 Iunie 1505 ’). Mușat înaintea lui Radu cel Mare
a așezat pe jupân Radul comis și pe jupân Petru spătarul pe
VE
ocina sa din Corbi «ca să fie frați nedespărțiți». De aceea Radu
cel Mare la 21 Iunie 1505 întărește «dregătorului din casa dom
niei mele» care era Radul comis și fratelui acestuia, lui jupân
NI
Petru cu fiii lor și lui Mușat cu fiii . săi stăpânire peste 'I4 Corbi
și peste ’^ partea lui Balica. Radul și Petru au dat domnului un
LU
cal ban. Documentul are formula obicinuită cu prădalica.

Cazuri asemănătoare cu cel din documentul datat 26 Iunie
1498 conține documentul din 26 Iunie 15151. Și formularul e ace
laș. Mai întăi cetim că domnul întărește, ceeace însemna că recu
A
noaște drepturile de proprietate ale aceluia care înfrăția peste

moșia sa. Documentul din 26 Iunie 1498 spune mai întăi că
TR
confirmă lui Straoa și fiului lui, lui Stancea, drepturile de pro

prietate asupra ocinei lor dela Sturzești, ocină bătrână și de mo
ștenire. Apoi cetim că Straoa înaintea domnului «a așezat» pe
EN
jupân Oancea pitar peste ocina sa din Sturzești, ca Stancea, fiul

lui Straoa și fiul lui Oancea pitar, lusup, să fie «frați». Se arată
că Straoa a făcut această așezare, fiindcă Oancea pitar «l-a scos
/C
din bir».
Cetim în acelaș document apoi că domnul confirmă Do-
brei drepturile de proprietate asupra moșiei ce o avea aceasta
la Buciumeni și Trudești, moșie de moștenire. Mai cetim apoi
SI
1) Acad. Rem., 67 | CVIII. orig. slav.

2) Arh. Stat:, București, condica m-rii Vierâș, f. 113, copie slavonă.
IA
CU
— 152 —
R
RA
că Dobra înaintea domnului a așezat pe jupân Oancea pitar
peste acele moșii, ca Isup, fiul Oancei, și fiii Dobrei să fie
«frați». Documentul adaogă că «a așezat Dobra pe vărul ei Oan
cea pitar, căci a scos-o din bir». Urmează formula cu prădallcal).
LIB
Și ’n formularul unei cărți de așezare partea întâia cuprin
dea confirmarea de către domn a drepturilor de proprietate, pentru
cari se făcea așezarea. După aceasta se specifica originea ace
stora. Astfel găsim și’n documentul din 30 Iulie 1526 2), dat de
ITY
Radu dela Afumați. La această dată Radu dela Afumați confirmă
sau mai bine zis recunoaște drepturile de proprietate ale lui Nan
pitar și fiilor, câți îi va da D-zeu, asupra l/s din Berevoești dim
preună cu partea de siliște și partea din muntele Berivoescu,
RS
apoi ‘țs din Slănic, cât a ținut răposatul Harvat log. și partea lui
Berivoiu din Berevoești și Drăgănești. Acestea au fost bătrâne și
drepte averi ale lui Harvat log. și a înfrățit «pentru sufletul său»
VE
pe «sluga» lui, pe Nan pitar.
Putea un «înfrățit» face ce voia cu averea sa de înfrățire ?
Documentul nostru arată că nu, fiindcă ni se spune apoi că
NI
Barbu, fiul lui Harvat log., a miluit la moartea sa pe Nan pitar
cu J|3 partea din satele mai sus zise. Și fiica lui Harvat log. i-a
dat lui Nan pitar, ca moșiile «să-i fie neclintite». Știm că Neacșa
LU
era înfiată. Deci pentru orice dispoziție asupra unei averi de în
frățire era nevoe de asentimentul înfrățitorului sau urmașilor lui
legali în drepturile de moștenire.
RA
Nan pitar a cumpărat dela Neacșa o familie de țigani cu

1300 aspri.
Ca proprietar, acum fără restricții al acestei averi, Nan pitar a
mers la domn și a așezat că, deoarece n’are nici fii, nici fiice,
NT
dacă nu va avea nici în viitor, frații lui să-l moșteniască, i-a așe
zat asupra averii sale. Cartea aceasta de așezare din 30 Iulie
1526 are formula cu prădalica.
CE
înfrățire și danie Cât au servit înfrățirile la formarea marei

particulară. proprietăți, cât au înlesnit mutațiile titluri
lor de proprietate, se vede din faptele povestite în documentul
din 10 Mai 1534 dela Vlad Vodă Vintilă s). Cetim aici originea
I/
() Aici vechiul copist nu înțelegea rostul cuvântului prădalica, nici

IAS
nu-1 cunoștea. De aceea în copie avem ncoiAAAlIHHt pentru npx^dAHKd.

2) Gh. G. Maxim, Obiceiuri juridice ale poporului român, pag. 18—
19, trad. veche.
3) T. Codrescu, HI 1934 nr. 1, pag. 1—3, orig. slav.
CU
R
— 153 —
RA
constituirii proprietății colective a lui Oprea cu frații săi Micșan
și Ursul și fiii lor, cu verii lui primari, cu Manea, Ratea și cu fiii
acestora. ' Oprea și cu cei amintiți mai sus cumpăraseră '|2 ocină dela
LIB
Dragomir și dela frații acestuia, dela Ion și Stan și Giurgea cu
500 aspri. Din cealaltă jumătate nevândută Dragomir a dat par
tea sa lui Oprea etc., de bună voe, și’n numele fraților amin
tiți Ion, Stan și Giurgea. Aceștia din urmă înaintea domnului în
frățiseră pe Oprea etc. peste partea lor din Posmagu, de bună voe.
ITY
înfrățirea a trebuit să precedeze vânzarea. Observăm că cei
trei frați au putut înfrăți numai prin împrejurarea că și Drago
mir a făcut danie partea sa din Posmagu. De aceea prezentân-
RS
du-se la domn, Dragomir a făcut act juridic și în numele fra
ților săi.
Ajunși astfel proprietari în Posmagu, Oprea și ceilalți, au
VE
putut face cumpărături tot acolo: au cumpărat din partea Vla-
dului 4 părți cu 800 aspri, '|8 din partea lui Nanu și a lui Se
măn cu 300 aspri. Dintr’aceasta din urmă a dat lui Manea și
NI
lui Ratea cu fiii săi jumătate din partea cumpărată dela Semăn
cu 250 aspri și a dat domnului un cal. Vlad Vodă Vintilă la 10
Martie 1534 întărește toate aceste moșii lor și fiilor lor etc. și
LU
se prevede că nu va fi la ei prădalica.
Formula cu prădalica se putea referi la dania particulară
despre care scrie acest document, la înfrățirea amintită. Ne pu
A
nem întrebarea însă, nu se referă oare formula cu prădalica la

forma de confirmare a acestor moșii către proprietarii lor? Am
TR
văzut că confirmarea s’a făcut lui Oprea și cu frații săi etc. Din-
tr’alte documente cari au aceeaș formulă de confirmare rezultă că
ori de câte ori se face confirmarea către cineva și se adaogă
EN
apoi și alte persoane, însă introduse prin «cu...» înseamnă că aceia

cari urmau după deținătorul titlului de proprietate reprezentau
numai drepturi de moștenire, nu titluri de proprietate imediată.
/C
De aceea se poate interpreta prezența formulei cu prădalica ca în

documentul din 1534, Martie 10, anume ca o explicare a succesiunii
titlurilor de proprietate, succesiune deosebită de normele drep
tului comun.
SI
Formula cu prădalica o găsim și într’un document din

10 Iunie 1535 dela acelaș Vlad Vodă Vintilă prin care întărește
IA
CU
154 —
R
RA
lui Barbu și Aldea cu feciorii mai multe ocini de cumpărătură').
Pentru înfrățire și așezare se găsește formula cu prădalica
în documentul din 30 August 1535, când Radu Vodă Paisie în
tărește lui Vlad cu frații săi Neagoe și Comșa și fiii câți D-zeu
LIB
îi va da, ocină la Zorilești etc. Vlad cu frații săi amintiți a mers
la domn și înaintea acestuia a înfrățit și a așezat pe Drago-
mir peste a lui a patra parte de bună voe «ca să fie frați nede-
spărțiți în veci». înaintea aceluiaș domn a înfrățit și a așezat
ITY
Zorilă pe Dragomir peste un loc de casă a lui de bună voe.
De aceia în document urmează formula cu prădalica12). Tot pen
tru înfrățire se găsește formula cu prădalica și în documentul
din 10 Iulie 153634 ) prin care Radu Vodă Paisie întărește lui
RS
Buceag cu fiii săi moșie la Mirilești. Buceag avea pe Micul, frate
după mamă. Acesta era proprietar la Crăpoi. Ambele aceste mo
șii erau de moștenire. Micul s’a dus la domn și a dat și înfrățit
VE
pe Buceag peste moșia lui dela Crăpoi, peste toată și din ru
mâni și din câmp, etc., iar Buceag a dat și a înfrățit pe Micul
peste toată moșia sa dela Mirilești, cu rumâni, câmp și grădină
NI
«să fie doui frați nedespărțiți în veci». Buceag și Micul au cum
părat a treia parte din Mirilești dela fiica Iui Gane cu 1100 aspri
LU
și un cal. Domnul întărește toate aceste proprietăți adăogând

și formula cu prădalica necesară pentru înfrățire și cumpărare în
comun cu drepturi de moștenire, comune pentru ambii cum
părători,
RA
Tot pentru înfrățire se găsește formula cu prădalica în do

cumentul din 18 Iunie 1537 9 dela Radu Vodă Paisie. Stoica,
proprietar în Broșteniasca prin moștenire «din partea Fetii ’/«», a
NT
mers la domn și a așezat, ca fetele lui Stanca, Calea și Gaița «să

fie de-o frăție cu feciorii Stoicăi», iar dacă Stoica moare fără
feciori, fetele să moșteniască. Domnul le mai întărește și altă
CE
ocină de moștenire la Broșteniasca, aceasta însă cu drept de

moștenire nespecificat pentru fete. In acelaș document e vorba
de o înfrățire între frații Tatul, Nan și Dridih prin care se pre
vedea că, dacă nu rămân feciori la moartea lor, moșiile nu vor
I/
1) Arh. Stat, București, copii legalizate.

2) Al. Stefulescu, pag. 103 orig. slav.
IAS
3) Acad. Rom., 4 | LXXII.

4) Bul. corn. ist. V, pag. 179—180. Trad. veche.
CU
R
— 155 —
RA
deveni prădalice, ci le vor moșteni surorile celor trei frați, adică
Sora, Vișa și Dobra. La sfârșit avem formula generală de con
firmare cu prădalica.
Formula cu prădalica se găsește și în cartea de judecată
LIB
dată de Radu Vodă Paisie la 4 Mai 1542’). Ion și frații săi au
avut înaintea domnului proces cu Oprea Scurtul și frații lui.
Aceștia din urmă pârâu că moșia dela Clocotici stăpânită de Ion
și frații săi, Voicu și Oprea este a lor de moștenire. Domnul a
ITY
judecat cu dregătorii săi că Oprea Scurtul n’a avut zisa ocină
nici ca cumpărătură, nici ca moștenire, deci Oprea a rămas de
lege. Sentința dată a fost, că domnul a confirmat lui Ion cu
frații lui . '|a moșia dela Clocotici. Cartea de judecată mai arată
RS
că această proprietate ajunsese comună printr’un act de înfrățire.
Ion, înaintea Domnului a așezat și a înfrățit pe frații săi peste
moșia sa. In acest titlu de proprietate prin urmare se cuprindea
VE
o derogare dela dreptul comun, deci cartea de judecată are for
mula cu prădalica.
NI
Iarăși despre moșii Am văzut că și moșiile date zestre
de zestre trebuiau să aibă aprobarea domnului
pentru aceasta, întrucât cazul ieșia din
LU
prevederile dreptului comun de moștenire. Pentru a învedera

aceasta, dăm aici conținutul documentului din 18 Ian. 1480 dat
de Basarab Vodă cel Tânăr. In acest document este vorba de
proprietatea colectivă a fraților Ticuci, Bran, Radul și Petru. Pro
A
prietatea aceasta se compunea din moșii de moștenire, precum

TR
satele: Baia,\. Gilort, Polovraci, Spineni, Budoni, Părăiani, Scurta,

Strămbatați, Cănești și Curtea lui Vlăcan. Moșii de cumpărătură
erau Mogoșanii și Turița, cumpărate de Ticuci 1 4) cu frații săi
23
EN
dela Moga cu 70 de florini. Din schimb cu popa din^Sătcel aveau

^3 Ștefăneștii și ’k Valari, primite pentru Turița.
Apoi Toader din Ștefănești dăduse fraților amintiți înaintea
/C
1) Arh. Stat. București, copie legalizată.

2) Originalul are în partea dela început scris, de altă mână, posterior
și pe Ioc ras: Avram, dar la sfârșit confirmarea se face fraților Ticuci,
Bran, Petru și Radul. Vezi Arh. Stat., București, m-rea Polovraci, pach. VII,
SI
perg., orig. slav.

3) Și aici pe loc ras e scris Avram.
4) Al, Stefulescu, op. cit., pag. 40 și urm.
IA
CU
156 —
R
domnului partea sa din Ștefănești și 'l2 Valari. Cei trei frați cum
RA
păraseră dela Semeneasa și copiii ei Baronii cu 700 aspri. Ace
iași au cumpărat dela domn cu 80 florini partea lui Cojoc în
Cepturile și Goleștii toți cu țiganii. Frații mai stăpâniau în Brâ-
LIB
âști partea lui Manciul, apoi Băeștii și Turcineștii dela Ablanița,
toate aceste trei moșii date de domn zestre lui Ticuci și Dobrei.
Apoi Bisa și cu feciorii ei înaintea domnului «dăduseră» lui Ti
cuci și fraților lui ’k Strâmbatați, 'la Gănești și 1 1 Dinu. Dan și
ITY
Oprea înaintea domnului le-au dat Cățeții. Din Măilați ’|3 și
niște sălașe de țigani au cumpărat dela fiii lui Stroe cu 500
aspri. întărind celor trei frați, toate acestea, se pune și formula
cu prădalica. Formula aceasta nu se referă la înfrățirile și daniile
RS
particulare, prezența daniei domnești și zestrei, cuprinse în cartea
domnească de întărire, ci la totalul proprietăților celor 4 frați. Aceasta
înseamnă că la această proprietate colectivă frații se moșteniau
VE
unul pe altul în baza acestei cărți domnești. De aceea și con
firmarea se face tuturor în acelaș timp.
Din această mare proprietate s’a desfăcut, asa cum am
NI
văzut, proprietatea mare a doui dintre frați : Radu și Petru, ceea
ce arată documentul din 9 Martie 1502, discutat de noi mai sus.
Că moșia se putea da zestre numai cu aprobarea dom
LU
nului, că un document domnesc de confirmare pentru aceasta,

trebuia să aibă formula cu prădalica, rezultă și din documentul
dat la 10 Dec. 1505 de Radu cel Mare lui Badea dela Șuiei ca
A
titlu de proprietate pentru satul Șuica dela Neagra. Badea avu

sese în vremea lui Vlad Călugărul pâră cu Arca și Mihail, fiii
TR
lui Stanciu. Aceștia redeschid procesul în vremea lui Radu cel

Mare. Dar satele și țiganii pentru cari a fost procesul erau ale
jupânului Șuică, zestre dată de Drăghici vornicul fiicei sale Neacșa.
EN
De aceea documentul din 10 Dec. 1505 are formula cu prăda

lică, când domnul confirmă drepturile de proprietate lui Badea
dela Șuiei cu fiii săi : Dara spat., Dragomir și Cazan ’).
/C
Aceeaș constatare o impune documentul din 26 Noemvre

15202). La această dată Basarab Vodă.Neagoe confirmă lui Bal
dovin pârcălabul cu fiii, câți D-zeu îi va da, la Balta Neagră
partea lui Neagoe vornicul ot Slăvești, apoi zestrea dată de ju-
SI
1) Acad. Rom., 191 | XXXIII, orig. slav, și traducere veche.

IA
2) Arh. Stat., București, condica m-rii Vierăș, f. 60, copie slavonă.

CU
— 157 —
R
RA
pân Oancea pârcălabul fiicei sale, Stanei, dela Gura Adâncatei
și țiganii cumpărați de Stana cu banii de zestre. Considerațiile
de mai sus au impus ca și documentul acesta să aibă formula
cu prădalica.
LIB
Moșii dăruite mănăstirilor Când cineva făcea vre-o moșie
și prădalica. danie unei mănăstiri, trebuia să ia
încuviințarea domnului, pentruca dania să rămână vecinică. Așa
ITY
se explică, cum ațâți domni au înoit daniile vechi cari în cursul
vremurilor s'au adaos.
Dovadă pentru afirmațiunea de mai sus este documentul
din 29 Sept. 1512 dat de Basarab Vodă Neagoe '). Domnul prin
RS
acest document confirmă m-rii Sf. Adormiri dela Corbii de piatră,
întemeiate de călugărița Magdalena, fostă soție a lui Hamza,
satul Corbii de piatră, via din Golești și niște țigani, toate danii
VE
ale fundatoarei. Călugărița Magdalena a făcut această danie înaintea
domnului. Nu ni s’a păstrat acel act de danie. Ni s’a păstrat
numai documentul din 29 Sept. 1512 din care aflăm că Magda
NI
lena s’a dus iarăși la domn și i-a închinat m-rea. Domnul a
admis închinarea și în documentul său spune că «pentru aceea
după moartea călugăriții Magdalena, satele de mai sus să nu fie
LU
prădalice (cma... iipkcAdAHKA Aâ H'lkcm) și m-rea să fie domnească.

Dacă n’ar fi fost mănăstirea ' domnească, satele ar fi ajuns
prădalice?
A
Dacă domnul abzicea de prerogativele

Danii domnești.
TR
sale, dacă renunța la revenirea în seama

domniei a unor moșii prin intervenirea cazurilor prevăzute în
dreptul comun de moștenire, făcea aceasta la fel, când dăruia
cuiva o moșie ajunsă domnească sau fostă de mult domnească.
EN
Renunțarea domnului la o prerogativă a sa însemna favor pentru

devotații săi.
O deosebire mare desparte Țara-Românească în această
/C
privință de Moldova. Moldova a fost o țară întemeiată prin cu

cerire și adaosă în desăvârșirea hotarelor sale, tot prin cucerire.
Multă vreme a existat în Moldova un întins domeniu al dom
nului, din care dăruia devotaților, celor ce se distingeau în lupte.
SI
Până târziu de tot ține seria daniilor domnești, cari amintesc de

IA
1) Archiva istorică Ilt pag. 142, orig. slav cu traducere românească.

CU
158 —
R
«pustiu», nu în înțelsul de desertum, ci ca domeniu al domniei de
RA
cele mai multe ori și’n abia câteva cazuri de teritoriu nepopulat
care însă aparținea domniei.
Teritoriul de proprietate al domniei era în Țara-Românească
LIB
foarte restrâns și se adăoga prin moșiile rămase prădalice, ră
mase pustii. Vedem pe domni că uneori cumpără moșii, ca să
poată face danii mănăstirilor etc. Domnii munteni răsplătiau de
votamentul și vrednicia supușilor lor prin acordare de scutiri,
TY
caz care în Moldova va interveni mult mai târziu. Țara-Româ
nească a primilor Basarabi s’a format prin unirea unor organi-
zațiuni vechi de stat, în cari locurile fără stăpân erau foarte pu
SI
ține. Poate renunțarea domnului la favoruri acordate domniei
prin vechea lege de • moștenire a moșiilor din țară împlinea o lacună
ER
prilejită de împrejurările explicate mai sus.
Impune ' aceste constatări faptul că domnii, de cele mai
multe ori, când fac o danie domnească, arată în documentele de
danie, că este vorba de o baștină domnească, ori de o moșie
IV
cumpărată de domn, ori de o moșie de schimb, ori de o ocină
ajunsă domnească prin prădalică.
UN
De aceea daniile domnești cătră particulari au avut tot

deauna formula cu prădalică, cât timp a ținut nealterat regimul
vechiu al dreptului de proprietate, sau cât a ținut regimul cu
prădalica.
AL
Cel dintâi caz de danie domnească cu formula de prădalică

este în documentul din 3 Iunie 1478. Basarab cel Tânăr întă
rește lui Sole și fiului său Șerban moșie la Jugurul și Zavicleni
TR
’/2. Douisprezece boeri au găsit și au mărturisit înaintea dom

nului că este domnească (rocneacea) și domnul a vândut-o cu
un cal bun de 700 aspri. Urmează formula cu prădalica *).
EN
Alt caz este din 13 Iulie 1492 12). Juridicește conținutul a

cestui document seamănă cu conținutul documentului din 3
Iunie 1478, cu un adaos prețios pentru chestiunea, ce discutăm.
/C
Stoica vornicul a dobândit «cu slujbă» dela Basarab cel Tânăr

partea de moșie a lui Sin, Vânjea, Curcea și Vlaicul, la Micești.
La Basarab cel Tânăr veniseră 12 boeri «și au dat-o, precum
că este prădalică domnească» (ma to /a/omE KdKO ecm npa>AaAHKd
SI
rocriOAcKa). Domnul a dat acea ocină lui Stoica vornicul. Acesta

IA
1) Arh. Stat., București, copii legalizate, orig. slav.

2) Acad. Rom-, 7 | XL, orig. slav.
CU
R
RA
a dat-o Iui Roman și fraților Dan, Radul, Micul, Mușat și Stoica,
«căci i-au fost slugi». Aceștia au dat lui Vlad Vodă Călugărul
«doi cai, de o cumpărară».
Deci mărturisirea a 12 boeri era suficientă, ca să legitimeze
LIB
situația juridică din punct de vedere al prădalicei pentru o moșie.
Documentul ne arată că prădalică domnească era o moșie care
revenia domnului. Dania lui Stoica a fost recunoscută de Vlad
Vodă Călugărul, când donatarii au cumpărat sau mai bine zis
TY
au răscumpărat dela domn moșia cu doui cai. Numai după aceasta
a întărit donatarilor Vlad Vodă Călugărul dreptul de propietate
asupra moșiei.
SI
Mai rezultă din documentul de mai sus că fără voia dom
nului nu putea fi înstreinată o moșie donativă.
ER
O donație domnească comunică și documentul din 1 Aprilie
1492 '). La această dată Vlad Vodă Călugărul întărește fraților
Barbul banul, Pârvul vornicul și Danciul velvornicul cu fiii lor
să le fie Potelul tot cu gârlele și Cușmița cu tot hotarul și si
IV
liștile, «pentrucă le-a dobândit jupân Barbul banul și cu frații
săi prin bună, dreaptă și credincioasă slujbă dela domnia mea».
UN
Documentul de danie are formula obicinuită cu prădalică.

Danie domnească cuprinde și documentul din 23 Aprilie
1532, prin care Vlad Vodă înecatul dăruește lui Hamza, mare
ban de Jiu, Craiova toată cu tot hotarul, cu toate satele, siliștile,
AL
țiganii, morile, bălțile și viile, cât au ținut Barbul și Preda ban,

«căci a dobândit cu dreaptă și credincioasă slujbă și cu vărsare
de sânge ' (KpxisonpoAHîmig). Documentul are formula cu prădalica1 2).
TR
Dania domnească impunea această formulă. In documentul acesta

mai este și alt element juridic care impunea prădalica. Donația
s’a făcut lui Hamza «și cu fiicele oricâți D-zeu îi va da». Acor
N
dând domnul fiicelor lui Hamza drept de moștenire egal și a

lăturea de fiii acestuia, trebuia să fie în document formula cu
CE
prădalica. Fetele marelui ban Hamza, în baza documentului din

23 Aprilie 1532, moșteniau aceleași drepturi și’n acelaș timp,
ca și fiii.
Danie domnească avem și’ntr’un document datat 15 Martie,
/
al cărui an nu s’a putut ceti exact, dar lista boerilor seamănă

SI
1) Arh, Stat., București, m-rea Bistrița, XIV, orig. slav cu trad. veche.
2) Acad, Rom , 17 1 LXXXlV, orig. slav. In formula cu prădalica
IA
avem slavonește npx^dAWKR ceeace e formă rară, precum am văzut.

U
RY
— 160 —
aidoma cu a documentelor lui Radu Vodă Paisie din 1543 ’). La
RA
această dată Radul Vodă Paisie dă lui Drăghici spătar și Udriște
velvistier cu fiii, câți D-zeu le va da, '/2 moșia din Căpățineni,
ce este la Poenari și din rumâni asemenea, apoi '/8 din moșia
LIB
dela Hrastu și din rumânii de acolo, apoi '/< moșia din Craiova.
Documentul spune mai departe: «Căci aceste sus zise sate s’au
ales domnești, iar domnia mea am miluit pe sus zișii dregători
ai domniei mele, căci le-au ajuns (dobândit) cu dreaptă și cre
ITY
dincioasă slujbă dela domnia mea». Urmează formula cu prăda
lica, fiindcă o impunea miluirea, dania domnească.
Despre conferirea unei moșii domnești scrie și documentul
lui Radu Vodă Paisie din 5 Mai 1538 12)3. Domnul conferă lu
RS
Vlaicul vellogofăt și cu fiii, câți D-zeu îi va da, moșie la Deal,
care a ținut-o Staico log. «dela râul Telorman, anume dela Rătun-
dul, până la vad...« Moșia a fost a lui Staico log., a ajuns apoi
VE
domnească. In zilele lui Radu Vodă (nu se spune, care) a cerut-o
Giura log., ca fiind domnească. Radul Vodă a dat-o lui Giura
log. Domnul îi mai conferă satul Unghenii împreună cu Pleșcă-
NI
renii. Sătenii au jurat cu 12 boeri că nu este moșie domnească.
Dar sub Radu Vodă Paisie s’a aflat, că e domnească. Domnul
miluește și cu aceste sate pe vellogofătul său, care i-a dat «un
LU
bun cal românesc» (kohio b/miukh).

Este formula cu prădalica în documentul 3) din 2 Iulie 1548
dela Mircea Ciobanul, fiindcă între proprietățile lui Mihail gra
A
maticul și cu fiii săi, Giura, Preda, Pârvul și câți îi va mai da

D-zeu, este ocina dela Fataa, cumpărată dela Basarab Voevod.
TR
Această era moșie de moștenire. In acelaș document se confir

ma proprietarului de mai sus și ocina, câtă a fost a fiilor Do-
brinesii din Făgețel: Manea, Dragomir, Ticuci și Dobrin. Și
EN
aceasta ocină îi era lui Mihail de moștenire. Originea juridică a

acestor moșii din urmă a putut impune deasemenea formula cu
prădalica.
/C
1) Acad. Rom., 26 | XL, orig. slav. Boerii martori sunt: Staico vornic,
Coadă velvornic, Tatul vellogofăt, Dragomir spătar, Cracea paharnic, Albul
stolnic, Badea comis, Stanciul velpostelnic. Vezi pentru comparație Gh.
SI
Ghibănescu, Divanurile domnești din Moldova și Muntenia etc. în Ioan

Neculce, fasc. 7, 1928, pag. 17,
2) Arh. Stat., București, m<rea Valea, pachet XVII, doc, 1.
IA

CU
R
— 161
RA
Nu numai pentru formula cu prădalica, ci și pentru alte
informații istorice, ca contribuție la istoria boerilor din Mărgineni,
este important documentul dat la 27 Mai 1510 de Vlăduță Vodă1).
LIB
Formula cu prădalica este aici, fiindcă e vorba de moștenirea
fiicelor și nepoților, ceeace presupune procedură specială juridică.
Conținutul documentului are relații interesante. La data de mai
sus Vlăduță Vodă confirma «slugii domniei mele», Neagoe al lui
Drăghici (= Drăghiciov) cu fiii lui, oricâți îi va dărui D-zeu,
TY
ori fii, ori fiice și nepoților lui, adică fiilor lui Stoican, fiii numiți
Drăghici și Dragomir și surorii lor Stanca, apoi fiilor lui . Vintilă:
Drăghici, Radul, Lațcu și Vintilă și fiicelor jupânului Drăghici
SI
vornicul, anume Maria, Neacșa, Boba, Slavna și cu fiii și fiicele
lor, să le fie satul Mărginenii toți cu munții și siliștea din cămp
R
din Sărata, satul Stăneștii toți și cu munții lui din Floreaiu, sa
tul Filipeștii cu munții din Floreaiu și cu poiana lor de sub vie
VE
și cu partea de vie, satul Buneștii toți cu muntele lor dela
Floreaiu cu poiana sării și cu sarea dela Mislea, apoi 'A din
moșia Frănceștilor, căci au cumpărat-o dela Neag cu 200 aspri
NI
și tot la Frăncești partea lui Vlad, cumpărată dela Vlad cu 40
oi și 300 aspri și tot acolo partea Zorei, ocină cumpărată. Dom
U
nul le mai confirmă Breaza toată cu munții lor din Floreai și din
Negriș și muntele Comarnicul, cumpărat de jupân Drăghici.
Pentru j din Corneni s’a tocmit Drăghici ca Danciul dela Cor-
AL
neți, de Drăghici i-a dat la Blagodești partea lui Stroe și pe a lui

Lupșan, iar Danciul a dat lui Drăghici din Corneni și .satele
TR
Stoichița toată, Scrita și Găojanii toți.

Mai departe spune documentul că Drăghici cu 4 cai a
cumpărat dela Vlad Călugărul și trei părți de moșie, la Cretinești,
foste date zestre de Staico log. jupăniței Preia. Ne întrebăm :
EN
zestrea jupăniței amintite ajunsese prădalică domnească?

Drăghici cumpărase Bărsenii pe Cricov dela Cherana și
Ana, surorile lui Sines (chhkobh). Cherana a primit 1500 aspri,
/C
iar Anca 500 aspri și un caftan. Documentul mai arată țiganii ră
mași moștenire după Drăghici vornicul. Vlăduță Vodă la data
de mai sus întărește celor amintiți toate aceste proprietăți.
Fiii lui Vintilă se despărțiseră din proprietatea lăsată mo
SI
ștenire, ca proprietate colectivă.

IA
1) Ibid., 3 | XXXIX, orig. slav.

11-11
CU
— 162 —
R
RA
De aceea documentul prevede că își vor stăpâni satele
și tiganii, «cum au tocmit înainte și au împărțit». Intre dispo
zițiile aprobate de domn prin documentul ce-1 discutăm se a
mintesc altele aprobate de domn mai înainte, când fiii lui Vin
LIB
tilă au eșit din indiviziune. Și’n documentul eșirii din indiviziune
a trebuit să fie dispoziția următoare, cuprinsă și’n documentul
din 27 Mai 1510: «Și iar, dacă se va întâmpla moarte întăi fiilor
lui Vintilă și nu va rămâne nimeni din seminția lor, atunci toate
ITY
satele și țiganii să fie jupânului Neagoe și fiilor lui Stoican și
surorilor lor Maria, Neacșa, Boba și Slavna și fiilor lor, iar
la ei prădalica să nu fie în veci, până se va găsi seminție din
RS
ei», prin ceeace se arată năzuința, ca domeniile familiei lui Dră-
ghici vornicul să nu se înstreineze ').
a . ă. ' Pentru ca un creditor să poată ajunge
E
proprietar peste moșia zălogită la el, trebuia
IV
aprobarea domnească. Documentul din 3 Aprilie 1521 dela Ba
sarab Vodă Neagoe arată că Vlad zălogise înaintea domnului ’/2
UN
din viile sale din Bogdănești. La data de mai sus domnul în
tărește lui Tudor clucerul și fratelui său, Stanciul, aceste vii,
despre cari se spune că Vlad le-a zălogit înaintea domnului.
Documentul are formula cu prădalica. Aceasta nu se referă aici
AL
la actul de zălogire. ci la consecințele acestuia, că adică domnul

le întărește lui Tudor și Stanciul cari astfel câștigă o proprietate
cu drept reciproc de moștenire, ceeace era o abatere dela dreptul
TR
comun de moștenire?).
La ce se referă' formula cu prădalica

Iarăși danii între
EN
în documentele de mai jos ?

particulari.
La 18 Iunie 1510 Vlăduță Vodă3) în-
tărește «credincioasei slugi și boerului domniei mele jupân Stoica
pitar cu fiii săi, oricâți D-zeu îi va da», la Lungi partea de mo-
/C
1. Acest document corectează unele date genealogice din lucrarea

d-lui G. D. Florescu, Genealogia boerilor din Mărgineni etc. în Buletinul
comisiei istorice a României IX. Vom da corecturile în partea a treia a
SI
lucrării noastre. Vezi și voi. I, pag, 87 n. 2.

2) Arh. Stat., București, m-rea Bistrița, cond. nr. 86, f. 611.
IA
3) Acad. Rom., 1 | LVIII orig. slav, cu trad nouă. Pesiacov traduce

„neînapoiat vr’odinioară".
CU
R
163 —
RA
șie a lui Neagoe. Această ocină o moștenise femeia lui Neagoe
și fiica acestuia. Acestea sau dus și înaintea domnului «și-au dat
partea lor dela Lungi» de bună voe lui Stoica pitar. Apoi acesta
LIB
a și cumpărat dela aceeaș fiică, dela Drăgae, pentru 600 aspri.
Suntem deci în mod lămurit în fața unei vânzări deghizate. Stoica
n’a putut cumpăra decât prin danie, dar apoi a plătit fiicei care
era comoștenitoare alături de mama ei. Ca la orice danie formula
cu prădalica era necesară, pentruca actul de danie să fie valabil.
ITY
Din aceleași motive e formula cu prădalica în - documentul
din 18 Iunie 1517 dela Basarab Vodă Neagoe'). La această dată
domnul întărește «cinstitului dregător al domniei mele și întâiului
RS
sfetnic mai ales din casa domniei mele» lui Calotă mare vornic
și cu fiii, câți va avea, să-i fie în Lupșanul partea lui Moșu
toată. Moșu s’a dus la domn, «de și-a închinat partea sa toată,
iar el s’a lăsat să fie rumân de a sa bună voe ... de a dat-o ju-
VE
pănului Calotă vornic». Am văzut că închinarea era o danie
făcută de unul mai inferior unuia mai superior, ca poziție socială9-).
Interesant este și documentul din 9 Iunie 1556 dela Pă
NI
trașcu Vodă cel Bun3). Prin acesta domnul întărește popei
Hărsu 4) cu fii, câți va avea, trei țarini în câmp, cumpărate dela Stan
LU
din Mălăești, cu un cal prețuit 380 aspri, de cătră acest popa Hârsu
dela Milești. Mai cetim că Lațco și Toader au cumpărat '|2 din moșia
popei Dumitru din Milești și 'I3 din vie cu 900 aspri gata. Apoi Stan
a dat înaintea domnului "[3 din ocina sa din câmp și din pădure,
RA
«cât poate curăți Lațco». Se spune că dania s’a făcut de bună

voe. Lațco a cumpărat și dela Neagoe o țarină cu 50 aspri. Dom
nul spune în documentul său : «Drept aceea am dat și domnia
NT
mea oamenilor acestora... și oricui se va întâmpla din ei mai înainte

moarte, iar la ei prădalica să nu fie, ci să fie rămașilor lor». Probabil
cumpărăturile aceste în Milești au alcătuit o coproprietate, prin
CE
cumpărare împreună cu condiția, ca aceeaș situație să fie și la

urmașii lor.1234
1) C. Giurescu, Vechimea rumâniei în Țara-Românească etc., An.

I/
Acad. Rom., pag. 14 n. 2. O traducere a lui Pesiacov din 16 Sept, 1857

traduce cu „și între dânșii împărțanie să nu fie ...».
2) Vezi voi. I. pag. 84 șî urm.
S
3) Acad. Rom., 181 | LXX1V, orig. slav.

IA
4) Textul slavon scrie Hrăsu.

U
— 164 —
R
Alte proprietăți Este formula cu prădalica în documentul
RA
colective. din 5 Aprilie 1485, prin care Vlad Călugă
rul confirmă «slugilor domniei mele», lui
Danciul cu fiii și fratelui său Marcu cu fiii și lui Lațco cu fiii,
LIB
stăpânire asupra ocinei Iașii toți, cumpărătura dela Șușman din
Curte cu 35 florin ung. și un caftan de postav '). Prezența for
mulei cu prădalica arată că cei trei cocumpărători se vor moșteni
reciproc, dar numai în linie masculină, fiindcă documentul nu are
ITY
altă specificare.
Că moșia prădalică revenia domniei, că pentru a stăpâni o
atare moșie, se cerea sau ca domnul să renunțe și renunțarea
trebuia pusă în documentul cu titlul de proprietate, sau trebuia
RS
răscumpărată dela domn, arată informația, ce se găsește într'un
document din 30 Aprilie 1521 1 2)3. 4Se spune în acest document
că domnul întărește lui Stanciul să stăpâniască o livadă în Stă-
VE
nești, «pentrucă a schimbat-o cu Itovoe și Stanciul (urmează în
document loc stricat), Stanciul le-a dat pentru livadă, plaiu de
vie ; iar apoi a plătit-o Stanciul dela frații săi, dela Crăciun, Taba,
NI
Stan, . Bogdan și Voicu cu 125 aspri și să nu fie prădalica»»
«pentru a fi toți frații stăpâni pe acea livadă», observă greșit edi
torul documentului 3). Plaiul de vie fusese probabil moștenire în
LU
comun, cu drepturi de a se moșteni reciproc.
In acelaș sens pe lângă altele este inte

A
resant documentul din 26 Iulie 1526 *). La

această dată Radu Vodă dela Afumați întărește lui Vlaicul clucer
TR
și lui Mihnea cu frații lor și cu fiii, câți D-zeu le va da, moșia

lor din Stoenești, moșie de moștenire, cumpărată de «părinții» lor,
de Petru postelnicul, dela Orzea și dela frații acestuia cu 1100
EN
aspri și un cal bun. Acelorași le confirmă domnul să stăpâniască

la Berivoești a treia parte din tot hotarul... și din siliștea Copă-
ceanii și la Drăgănești, a treia parte din tot hotarul și pe Râul
/C
mare și pe Năvrat și pe Râușor... cumpărate de Petru postelni-
1) Alex. Ștefulescu, op. cit., pag . 26—7. Aici e napA,dAilKd pentru

SI
2) Ibidem, pag. 80—81. Aici e Vip'fc/IâAHKa.

3) Ibidem, pag. 81 n. 2.
IA
4) Acad, Rom., 10 | XCV, orig. slav.

CU
R
165 —
RA
cui dela Costescul cu 70 florini. După moartea lui Petru post.,
Vlaicul cu frații săi și cu mama lor au cumpărat-o iar dela Costescu
pentru o stofă de urșinic și un caftan de atlaz. Această recum-
LIB
părare era o răscumpărare față de pretenții ridicate probabil de
Costescul. Trebue să subliniem că la actul de răscumpărare ia
parte și mama. .
Documentul spune mai departe că la moartea sa Petru post,
ITY
a zălogit ocina dela Stoenești la Manea Vulpar pentru 1000 aspri,
iar Berivoeștii la Badea pârcălabul pentru 1500 aspri. Badea a
trecut zălogul asupra lui Mihnea din Berivoești. De pe urma
acestuia zălog «Vlaicul și fratele său» au avut până cu Manea
RS
Vulparul și cu Mihnea pentru moșiile Stoeneștii și Berivoeștii,
«ca să le plătiască bucatele lor ce a fost dator tatăl său Petru
post.». Domnul a admis răscumpărarea și confirmă lui Vlaicul,
VE
Mihnea și frații lor moșiile. Documentul are și formula cu pră
dalica.
Rezultă din acest document, că și «mama» avea drepturi
NI
de proprietate, că sunt două serii de frați, fii buni ai lui Petru
post, și fii vitregi. Actele de cumpărare anterioare ale lui Petru
LU
postelnicul au putut avea dispoziții speciale pentru devoluțiunea

moșiilor sale. Știm că fiii vitregi nu moșteniau, dar aici sunt așezați
ca coproprietari peste moșii de moștenire. Din faptul că mama
alăturea de Vlaicul și frații lui ia parte la act de răscumpărare,
A
ar rezulta că Mihnea și frații erau fiii drepți ai acesteia, deci fii

vitregi lui Petru postelnicul. N-avem alte documente pentru a ști
TR
adevărul adevărat. Presupunerile noastre explică însă prezența

formulei cu prădalica, căci prin actul său domnul a aprobat o
ordine de moștenire care conținea abateri dela dreptul comun.
EN
Despre un bancher din secolul al

Un bancher din secolul XV-lea amintește documentul din 19
al XV-lea. Răscumpăra
/C
Iunie 1502 dela Radu cel Mare'). Ban

re. Proprietate colectivă
a unor frați. cherul era Manea Vulparul, întâlnit și’n
alte documente.
Documentul din 19 Iunie 1502 spune că Manea Vulparul
SI
a întors în vremea lui Vlad Vodă Călugărul 1000 aspri pentru

moșia dela Stănești, cât a ținut Alăman. La data de mai sus,
IA
1) Arh. Stat., București, secț. ist., hârtie, orig. slav.

U
— 166
R
RA
această moșie se constată ca moșie de moștenire a lui Mogoș și
a lui Nanciul, fratelui acestuia, și cu fiii lor. La. data de mai sus,
Radul cel Mare o întărește ca proprietate celor doui frați cari
pentru aceasta dau domnului un cal, căci întărirea s’a făcut, adăo-
LIB
gându-se formula cu prădalica, ceeace însemna că cei doui frați
se moșteniau reciproc. .
Am văzut că din cumpărare în co-
Deuoluțiunea unei alta mun rezulta moșie stăpânită în devăL
TY
moșii în devălmășie. mășje. Despre feM, cum a fost moc
nită o atare moșie ne informează documentul din 25 Iulie 1543
SI
dela Radu Vodă Paisie'). Cu 1000 aspri cumpăraseră moșie în
Plăviceni Neaga a lui Udriște1 ), Neagomir și Luțcan. Docu
23
mentul nu spune, ce rude erau aceștia cu Neaga. Neaga — se
ER
spune în document—era «moașă» lui Vlaican cu frații lui, cu
Stanciu, Pițurcă și Dumitru. După moartea moașei lor Neaga,
aceștia din urmă au avut pâră ia domn cu feciorii lui Nea
IV
gomir și cu ai lui Luțcan. La • proces s’au arătat documente de
proprietate: cartea lui Vlad Vodă Călugărul, cartea lui Radu
UN
cel Mare, căruia Radu Vodă Paisie îi zice tată și cartea lui Vlad
Vodă cel înecat’). Putem presupune că în vremea lui Vlad Vlad
Vodă Călugărul au cumpărat moșia Neaga, Neagomir și Luțcan,
că în vremea lui Radu cel Mare a fost proces intentat de co-
AL
borîtorii din cei doui cocumpărători, că aceștia au redeschis pro

cesul în vremea lui Vlad Vodă cel înecat (1530—1532). In vre
mea lui Vlad Vodă cel înecat Vlaicul cu frații săi au jurat cu
TR
24 boeri că lor le-a revenit ca moștenire în Plăviceni moșie din

jumătatea lui Neagomir și a lui Luțcan. Vlad cel înecat în baza
cărților domnești arătate a dat sentință în favoarea lui Vlăican
EN
etc. care jurase cu 24 boeri. Radu Vodă Paisie în fața acestei si
tuații la data de mai sus a confirmat dreptul de moștenire al lui
Vlaican cu frații amintiți și fiii lor asupra moșiei la Plăviceni din
/C
jumătatea lui Neagomir și a lui Luțcan.

Trebue să presupunem că actul de cumpărare a conținut
și dispoziții de moștenire puse de Neaga în favoarea lui Vlaican
SI
1) G. Fotino, Câteva documente vechi inedite în Arhivele Olteniei

II, pag. 32 și urm., trad. veche de Dionisie Climent, dascăl slovenesc în 1818,
IA
2) Traducerea veche are greșit Udrițe.

3) Așa îi zice documentul.
CU
167 -
R
RA
cu frații lui, dispoziții referitoare și asupra părții lui Neagomir
și Luțcan. Domnul din 25 Iulie 1543 recunoștea prin sentința sa
derogarea dela dreptul comun de moștenire, că adică după moar
tea proprietăresei Neaga, Vlaicul cu frații au drept de moștenire.
LIB
Rezultă din aceeaș carte de judecată — dacă traducerea este
bine făcută—că Vlaican avea ca moștenitori pe frații săi și în a
doua generație deci, pe fiii acestora. De aceea cartea de judecată
are formula cu prădalica ’).
ITY
La 8 Mai 1514 Basarab Vodă Neagoe dă un documenn1
de proprietate pentru familia vornicului Șuiei. Documentul începe
cu sentința dată de domn în procesul cu Dragomir vistierul care
reclama ’/2 din moara dela Dedilev dela Claniște și '/a din gârla
RS
Craguev. Șuică a mărturisit și jurat cu 24 boeri, deci domnul a
întărit lui Șuică vornicui și fiilor lui, anume Stoîcan, Vlad și
Drăghici și câți va mai avea, ’/2 din moară amintită «și de va fi
VE
alt vad la acea apă și ocină», căci le este «bătrână și dreaptă
ocină și moșie».
Documentul povestește apoi un act de înfrățire cu clauzule
NI
speciale. Șuică vornicul și frații lui, anume Dara, Dragomir și
Cazan și cu vărul lor Dara înaintea domnului »s’au unit» peste
LU
satele lor. Șuică cu frații lui au așezat pe vărul lor Dara peste
satele Șuiei și Pleșești, iar vărul lor Dara a așezat pe Șuică și
pe frații acestuia cu fiii lor peste satele lui, peste Preajva toată,
peste toți Drăgănești de Vede și peste toate bucatele, câte are
RA
Dara, «să fie frați nedespărțiți». Cât timp însă trăesc Șuică și frații
și fiii lor, ei singuri își vor stăpâni averea. Deasemenea, numai
când nu se va găsi nimeni din Dara și fiii Iui, atunci vor stă
NT
pâni amintitele moșii și averi Șuică etc. De aceea documentul

are formula cu prădalică. In sensul aprobării domnești cu stin
gerea descendenții masculine a lui Șuică și a fraților iui, moșiile
lor nu devin prădalice domnești, nu trec în seama domniei, ci
CE
1) Dascălul slovenesc Dionisie Climent traducea în 1818 prădalica în

modul următor: «și între dânșii să nu fie vânzare sau despărțire fn veci,
ci să fie celor ce vor rămânea dintr’înșii».
/
2) Venelin, Vlaho-bolgarskiia iii dako-slaviianskia gramatî, S. Peters

burg 1840, pag, 137. După traducerea păstrată ap. St. D. Grecianu, Șirul
SI
voevozilor cu divane, 40, s’a comentat ap. I. C. Filitti, lucr. cit., pag. 342.
In această traducere era „nepot de frate“ Dara. Traducerea veche dela
IA
Grecianu are împărțeala pentru prădalica. Dl. Filitti a scris că această

traducere prin împărțeala „poate avea un înțeles". Nu vedem, care-
U
— 168
R
revin lui Dara și descendenții masculine a acestuia. Aceeaș or
RA
dine succesorală s’a aprobat pentru moșiile lui Dara în favorul
lui Șuiei etc.
LIB
Copii, adică fii și fete, Am văzut că fiicele n’aveau numai
cu egală vocațiune prin această calitate a lor vocațiune
succesorală. succesorală, că în baza dreptului co
mun de moștenire nu puteau moșteni moșii. Sunt unele docu
TY
mente, cari până la formula generală de confirmare, unde se gă
sește și prădalica, nu au nici un element juridic, care să îndrep-
tățiască formula cu aceasta. Aducem aici două cazuri, unul din
SI
16 Aug. 1481, altul din 30 Iunie 1486.
La 16 August 1481 Basarab cel Tânăr întărește lui Roman
cu fiii și frații săi Dan, Radul, Micul, Mușat și cu fiii lor moșia
ER
cumpărată dela Zamona în Ulitești cu aspri, un cal și doui boi,
apoi în Micești, partea lui Gane, cumpărată dela fiul lui Gane,
dela Banea, cu aspri, doui cai și 2 vaci. rin formula generală de
IV
confirmare se spune că confirmarea se face și «copiilor (a*H<" w)
lor, nepoților lor și strănepoților lor și la ei prădalica să nu fie,
UN
ci să fie celor rămași ca ocină» '). In mod obicinuit 2) în formula

amintită de coroborare este ciihobhm, nu Aâ/w, adică «fiilor», nu
«copiilor», în care ultim caz trebue să înțelegem fii și fiice.
Și’n documeniul din 30 Iunie 1486 este formula cu pră
AL
dalică, fiindcă moștenirea revenia și fetelor, în formula generală

de confirmare documentul având «copiilor». In aceste condițiuni
la data de mai sus 3) Vlad Vodă Călugărul confirmă lui Roman
TR
cu fiii lui, anume Dan, Deatco și Șerban și cu alții, pe cari-i va da

D-zeu, apoi lui Jitian cu frații lui, Petru, Vâlcul, Radul și cu fiii lui
și verilor lor, anume Albul, Crăciun și Stanciul și cu fiii lui, să le fie
EN
Româneștii toți pe Jiu și Balomireștii toți și Budenii toți și Izvorele *),

Crasna toată, Giosanii și în Jupănești, câtă e partea lui Nicula
Blidea și Albeani pe Gilortu toți, Priigorila, Răzleul r,)în întregime,
/C
«moșii de moștenire».
1) Documentul s’a editat de Miietici și Agura fn Sbornik etc. din

Sofia IX, pag, 340. Noi avem copia acestui document dela Acad. Rom., 6 | XL,
SI
orig, slav.
2) Vezi I. C. Filitti, lucr* cit., pag. 338.
3) Al. Ștefulescu, op. cit., pag. 27.
4) Așa e’n document.
IA
5) Așa e’n document.

CU
R
169 —
RA
Oare împrejurarea, că numai în formula generală de con
firmare se prevede și dreptul de moștenire al fetelor, implicat în •
cuvântul «copiilor», în loc de fiilor, ne dă oare drept să admitem că
LIB
ordinea de moștenire aprobată de domn prevedea, că fiii au prim
drept de moștenire și numai în lipsa acestora au drept de mo
ștenire fetele? Oare impune această concluzie împrejurarea, că a
tunci când fetele moștenesc în acelaș timp cu frații lor și cu drepturi
ITY
egale se amintește aceasta în formula de adresă a confirmării,
cum este cazul din documentul dat de Vlad Vodă Călugărul în
6995 (1487 s. 1488)'), când acest domn întărește «slugii domniei
mele, lui Stângaciu cu fiii lui și lui Stan Costișatul cu feciorii
RS
și cu frate-său Vlaicul, cu feciorii și fetele lor, casă lefieOg^ce-
tinul tot», «bătrână ocină de baștină dreaptă», iar ’/ de cumpă
rătură dela Baico din Bleajoi cu 1450 aspri, când au dat dom
VE
nului un cal? Se mai prevedea în document că Stângaciu cu fe
ciorii și fetele lui să fie stăpâni peste ’/, din Ogretin și se pre
vedea că «fetele să n’aibă nici o amestecătură, până vor fi vii feciorii
lui Stângaciu și feciorii feciorilor lor și de li se va întâmpla și
NI
moarte, ocina să nu fie prădalică (traducătorul a scris : «să nu
se vânză»), ci să fie a celor ce le vor rămânea în urmă». Se mai
LU
prevedea că Stan Costișatul cu feciorii lui și cu fetele lui și cu

frate-său Vlaicul să fie stăpân peste cealaltă jumătate din Ogre
tin etc.
Ceeace este în document prevăzut după adresa de confir
RA
mare, este o specificare în plus, care lipsește în alte documente,

în baza cărora fetele au vocațiune succesorală la rând cu fiii.
Dacă nu s’ar fi amintit în document anume că fetele vor
NT
moșteni numai în lipsa unei descendente masculine a tatălui lor,

în sensul formulelor întrebuințate în document, fetele ar fi avut
aceeaș vocațiune succesorală, ca și fiii, deci în acelaș timp și’n
CE
mod egal.
Formular deosebit are documentul din 27 Noemvre 14871 23).
In adresa de confirmare se spune că Vlad Vodă Călugărul în
tărește lui Ștefan cu fiii și lui Ion cu frate-său Neagul și cu fiii lor,
să le fie în Lealești ’/7, la fel din muntele Coarnele s), proprietăți
/
SI
1) Arh. Stat., București, copii legalizate, traci, veche din 1806 Iul. 7
de Chirița, dascălul slovenesc, ot m-rea Colții.
2) Alex. Ștefulescu, op. cit., pag. 28—29.
IA
3) In textul slav e KwpHfrtf.

U
— 170
R
cumpărate dela Precopie cu doui cai buni de 600 aspri. Se pre
RA
vedea apoi că Ștefan cu fiii va stăpâni o jumătate. Iar Ion cu
frate-său cealaltă jumătate. In formula generală de confirmare, în
formula de coroborație, se amintesc iarăși fiii și adaosul «la ei
LIB
prădalica să nu fie, până când se va găsi din ei până o fată».
Domnul a aprobat o ordine de moștenire, în sensul căreia mo
ștenirea revenia în primul rând descendenții masculine a proprie
tarilor, iar în lipsa acesteia, descendenții femenine. Documentul
TY
are formula cu prădalica, fiindcă se aproba și dreptul de moște
nire al descendenții femenine ’).
I
Proprietățile lui Staico Avem și alt caz. Se găsește
RS
logofătul. (copii) și’n adresa de confirmare a do
cumentului domnesc și se explică anume că sub A«na (copii)
se’nțeleg fiii și fiicele, ca moștenitori ai tatălui lor. Așa este în
E
documentul din 9 Octomvre 1492 dat de Vlad Vodă Călugăruls).
La această dată domnul confirmă drepturile de proprietate și
IV
dispozițiile de moștenire ale marelui său log. Staico. Se confirmă
lui Staico log. «întâiului sfetnic» cu copiii lui (a«*V um8), adică
UN
jupân Pârvul, jupân Jitiian și jupân Barbul și câți copii ((AfUa)

D-zeu îi va da «fie fii, fie fiice» (sape chokii uape A'W
*p'>) să le
fie Cornățelul tot și Descupereștii toți, cumpărați de Staico dela
jupănița lui Pârvul, dela Stanca și dela Cherața, Anca, Părvana,
AL
Fina, Tudora și Stanca, fetele lui Pârvul și dela ginerii lui Pârvul
și dela nepotul de frate a lui Pârvu, dela Stanciul Ceapă din
Grozăvești. Partea lui Părvul făcea '/3 din Cornățel și V3 din
TR
Descuperești. Staico a dat 2000 aspri și a dat lui Stanciul Ceapă

Rușii din Mostișete.
Altă ’/3 din cele două moșii a cumpărat-o Staico dela soa
EN
cra lui Udriște, dela Boba și dela jupănița lui Udriște, dela Ma
rina și dela Udriște ca 11 mii aspri. Altă '/ din cele două moșii,
adică partea lui Trămândan și a lui Cazan log. a cumpărat-o
/C
1) Și ap. D. Mototolescu, Privilegiul masculinității etc., pag. 95 și ap.

I. C. Filitti, lucr. cit., pag. 340 s’a adoptat traducerea necompiectă a lui
Stefulescu. Este greșită interpretarea d-lui Filitti care a scris: „Cu tradu
cerea lui Nădejde, hrisovul se lămurește : dacă din vreunul din părtași nu
SI
va rămânea decât fată, partea aceluia va fi luată de domnie". Adevărul

este că și fetele auveau drept de moștenire, dar în al doilea rând, adică
IA
în caz de desherență masculină.

2) Acad. Rom., peceți — 206, Vezi Sbornik etc. cit., pag. 344—5.
CU
R
— 171 —
RA
Staico log. dela fetele lui Trămândan dela Stana, jupănița lui
Mustea și dela Mustea și dela fiul lui, numit Deatco, apoi dela
Neacșa, jupănița lui Stoian și dela Stoian și dela fiii lui, dela
LIB
Dobre Runceanul și fiii lui, apoi dela Maria, jupănița lui Lăudat
și dela Lăudat cu 12000 aspri. Domnul mai confirmă lui Staico
și moștenitorilor lui, să le fie '/8 Crătunești pe Mostiște și din
ocină și din vecini și x/4 din Crătunești și din vecini. Staico a
ITY
mai cumpărat Bărzeștii lui Mircea Buze, dela Mircea, dela fratele
lui Mircea și dela Stoica, fiul lui Mircea, cu 24 fl. Domnul a
renunțat la cal.
Am dat toate acestea, ca să se vază, cum a ajuns Staico să
RS
fie mare proprietar. Și dispozițiile de moștenire dorite de Staico
și aprobate de domn interesează. Domnul prin documentul di
scutat aici de noi aprobă, ca toate aceste proprietăți să le poată
moșteni copiii lui Staico log., «iar altul nimeni cu ele (= satele
VE
și bucatele) să nu se amestece, până se va găsi un copil din
Staico log., fie fii, fie fiice». Dacă la moartea lui Staico log. nu
se găsește nici fiu, nici fiică a lui, «satele și bucatele toate
NI
prădalica să nu fie, ci să fie nepoatei sale, Stanca și fiilor ei și
cine se va găsi din neamul fiilor ei, fie fii, fie fiice».
LU
A fost nevoie deci de formula, ca nimeni să nu se ame

stece la moștenire, când ar trăi fii și fiice ale Iui Staico, fiindcă
se prevedea și o a doua serie de moștenitori.
In sensul acestui document fiii și fiicele lui Staico log. a-
RA
veau rezervate aceleași drepturi de moștenire la averea părintelui

lor. De aceea în adresa de confirmare, în document, se specifică
copiii, ca moștenitori. Și fetele acestor copii aveau drept de
NT
moștenire. Cazurile pentru aceasta sunt rare. De aceea se pre

vede în adresa de confirmare «fieebăeți, fie fiice». Pentru titlu
rile de moștenire arătate până la descendența copiilor lui Staico
CE
log. au trebuit să se fi făcut acte speciale domnești de așezare.

Căci dacă este în documentul din 9 Oct. 1492 formula cu pră
dalica. aceasta nu se referia la drepturile de moștenire ale copiilor
lui Staico log. și ale descendenții acestora, ci la drepturi de
/
moștenire care se conferă nepoatei Stanca. Se prevede — am vă

zut — ca moșiile lui Staico log. nu ajung prădalice, nu revin
SI
domniei, dacă se stinge neamul lui Staico log. în linie masculină

și femenina, ci trec în linie colaterală# la nepoată. Și în privința
IA
aceasta cazul documentului discutat e rar, căci prevede moște

CU
172 —
R
RA
nirea și ’n linie colaterală și pentru descendența masculină și
pentru descendența femenină.
Domnul a făcut toate concesiile întâiului său sfetnic, Staico
mare log., care s’a îngrijit, ca averea familiară să nu iasă din
LIB
familie. Ne gândim că Stanca, poate, a fost singura rudă cola
terală.
* v, « .. Am scris despre codevălmășii create
arași codevălmășii. prj-n pr0Cedeurile juridi’ce arătate, ca și'
despre codevălmășii prin cumpărare. Uneori documentele nu sunt
ITY
destul de explicite în privința originii lor, dar totdeauna, când
dreptul de moștenire asupra întregii codevălmășii, proprietăți
colective, se referă la toți copărtașii, fie ei cocumpărători, sau nu,
RS
documentul are formula cu prădalica. Așa e și ’n documentul
din 28 Iunie 1537 dela Radu Vodă Paisie’). Se spune mai în
tâi în document că domnul întărește lui Vuia gramatic cu fiii
VE
lui, câți D-zeu îi va da, moșie la Popești, două țarini și cu vad
de moară, ce este la hotarul dela Negoești, apoi la Crângul Minei
loc de vie, «cât va putea omul asvârli în patru părți cu praștia»,
toate acestea cumpărături ale lui Vuia gramatic dela Dragomir
NI
și dela Vintilă cu 300 aspri. La cumpărare a dat domnului calai.
In formula generala de coroborare sau confirmare a acestui
LU
document se spune, că domnul întărește aceste proprietăți lui

Vuia și fratelui său Luca cu fiii etc. lor și «prădaliche» să nu
fie. Este evident deci că Luca a fost cocumpărător și deci a
rămas copărtaș cu drept de moștenire asupra proprietăților. Dacă
RA
Vuia și descendența lui masculină s’ar fi stins, proprietățile ar

fi ajuns prădalice, adică domnești. Prin formula cu prădalica se
arată că proprietățile celor doui coproprietari revin domniei, nu
NT
mai dacă după moartea acestora se stinge descendența mascu

lină a ambilor.
Recunoașterea drep Am văzut într’altă pai^tt?2) că code-
CE
turilor de proprietate, vălmășiile au dat prilej la multe procese,

introducere în pro începând dela recunoașterea drepturilor
prietate. de proprietate de cătră domn, până la
eșirea din indiviziune, individual sau * în
/
grup, după cum fuseseră formele constituirii codevălmășiei. Un

caz de recunoaștere a drepturilor de proprietate și Introducere
SI
în acestea, conține cartea domnească din 15 Iulie 1494 9 La a-

IA
1) Acad. Rom, 214 | CI.VI, orig. slav.

2) Voi. I, pag. 98 și urm.
3) Acad. Rom. 34 | CVIII, orig. slav.
CU
— 173
R
RA
ceastă dată Vlad Vodă Călugărul confirma lui Radu cu nepoții
și fiii lor, lui Dragul cu nepoții lui și cu fiii lor și lui Roșea cu
nepoții lui etc. (WW cu nepoții) să le fie ocină Precena de sus, ’A
din a treia parte, «dreaptă și bătrână ocină de moștenire». Cârstian
LIB
vornicul mărturisise înaintea domnului că 12 boeri au mărturi-
risit înaintea lui că proprietarii de mai sus țin moșia dela stră
moșii lor.
Este clar că proprietatea aceasta deriva dintr’o codevălmășie
ITY
veche, în cadrul căreia nepoții aveau drept să moșteniască pe
cine? pe moșii lor sau pe unchii 1or? Documentul nu este ex
plicit. Nepoții au putut fi fiii unor fete așezate cu drept de moș
tenire, dar cari la 15 Iulie 1494, nu mai trăiau, sau a unor fii,
RS
cari nu mai trăiau. Ca situațiune juridică a proprietății, intere
sează faptul că e o codevălmășie cu drepturi comune de mo
ștenire pentru copărtași și descendența lor masculină; de aceea
VE
documentul are formula cu prădalica. Mai interesează aici faptul
că pentru a se recunoaște atari drepturi de proprietate se cerea,
ca 12 boeri să mărturisiască adevărul înaintea domnului, sau
NI
înaintea delegatului acestuia.
Un caz asemănător cuprinde cartea domnească din 7007
LU
(1498—1499)'). Radu cel Mare prin acest document confirmă lui

Vâlcul cu frații săi, anume Dodul, Lumo.t,, Ion și Dan cu fiii lor,
lui Stănilă cu frații săi, cu Stanciul, Radul și Stan și cu fiii lor,
lui Slav cu frații săi Stan, Petru, Dragomir și Stănilă... și cu fiii
A
lor, lui Mânea cu frate-său Stoian și cu fiii lor, să le fie toată

Trestioara din Brădet, «căci au jurat cu 12 boeri că' le este
TR
bătrână și dreaptă ocină». Le mai confirmă moșia de moștenire,

toată Gura Jilățului din Câmpul Turcilor. Documentul are și
precizări de felul, cum era împărțită proprietatea. Vâlcul cu fiii
EN
lui în Trestioara avea o parte, iar Dodul și Ion și Dan în Gura

Jilățului o parte. Slav cu frații săi avea în Trestioara o parte,
iar în Gura Jilățului 2 părți. Mănea cu frate-său Stoian avea în
/C
Trestioara o parte și o parte în gura Jilățului. Stănilă cu frații

săi avea în Trestioara o parte și 2 părți în gura Jilățului. Vâlcul
cu frații săi și cu fiii lor, Stănilă cu frații săi și fiii lor, Mănea
SI
1) Arh. Stat., București, m-rea Tismana, pachet XL nr. 1, perg., orig.

slav, pecete aplicată căzută.
IA
2) In document e Trestiora.
U
R
cu fiii lui mai au Peirarii toți etc., moșii de moștenire. Documen
RA
tul are formula cu prădalica').
Câteva cărți de jude Documentele domnești îmbrăcau une
cată, referitoare la ori insuficient în formulele lor stereotipe
LIB
moșii neprădalice. dispozițiile de moștenire ale proprietari
lor. De aceea în legătură cu abaterile
dela dreptul comun de moștenire au fost foarte multe procese.
Este interesant de reținut că au început să fie mai multe atari
TY
procese începând din vremea _ lui Vlad Țepeș înainte, când situ
ația politică a țării se înrăutățise mult, când veniturile domnești
dela comerț se micșoraseră foarte simțitor, când bani de țară nu
SI
mai erau, când banii streini cari circulau pela noi erau poate
mai rari, decât devizele în vremea noastră, când proprietatea de
R
pământ da aproape singurele venituri ale țării, când produsele
solului în parte treceau cu prețuri fixe, sub prețul zilei, la Con
VE
stantinopol. Ca un indice al penuriei bugetului putem considera
faptul, că domnul vinde o parte din veniturile sale. Mai multe
documente din jumătatea a doua a sec. XV amintesc că domnul
NI
a vândut proprietarilor vinăriciul domnesc.
Și mai rea în această privință a fost situația în sec. XVI,
LU
când, deci, sunt mai multe procese.

Discutăm aici câteva.
Când erau atacate prin proces proprietăți ținute în devăl
mășie cu drepturi reciproce de stăpânire între coproprietari, căr
RA
țile de judecată aveau formula cu prădalica, ceeace însemna că

regimul lor de moșii neprădalice dura la data cărții de judecată.
Așa e în cartea de judecată din 21 Aprilie 1478, dată de Ba
2). Domnul întărește lui Stanciu cu frații
sarab, fiul lui Basarab 1
NT
săi, Nan, Dan și Roman cu fiii lor moșie în Corcolați, ’/2 din
hotarul de sus și '/2 din hotarul de jos, «veche și dreaptă mo
șie de moștenire». Confirmarea s’a făcut la sfârșitul procesului
CE
avut de aceia cu Prodea, Stoica etc. S’au dat 12 boeri să jure.

Cei din urmă au perdut procesul.
1) Documentul are părți deteriorate și a fost citit cu deosebiri și edi
/
tat ap. Alex. Ștefulescu, op. cit., pag. 41—2 și Sbornik cit., pag. 348. Fișa
noastră este mai complectă, decât ambele ediții. Cu lipsuri a fost docu
SI
mentul reprodus și ap. Șt. Berechet, Particularitățile etc„ pag. 32—3.

2) Acad. Rom., 38 | XCVI, trad. veche. Formula cu prădalica este
tradusă aici: „și veri cui din ei se va întâmpla mai nainte moarte, să nu fie între
IA
dânșii vândută aceasta, ci să fie a celor rămași“.

CU
175
R
RA
Asemănătoare carte de judecată s’a dat la 15 Iunie 1504 de Ra
du cel Mare într’un proces care a durat mult timp'). Proprietarii
peste plaiul Vaideeiior,12)3 Dragotă
45 cu fiii, Barbul Trâmba cu fiii,
LIB
Manoil cu fiii, Roman cu fiii, Stan cu fiii, Barbul cu fiii, popa
Standul cu fiii, Vâlcul cu frații lui și fiii lor, Standul cu frații
lui și fiii lor, Mihnea cu frate-său Nanciul cu fiii lor au avut
pâră ca satele Măldăreștii și Cândonii. Au luat 50 boeri Vaideenii
și au jurat. Apoi au scos 50 boeri și li s’a dat hotarnic Radul
ITY
Brănescul și aceștia au stabilit hotarele .,dela cruciie*) Dragoslav,
dvoreațele *) toate și Frăsinetul 5) tot. Domnul întărește celoramintiți
drepturile de proprietate și fiindcă este proprietate colectivă cu
RS
drepturi de moștenire și pentru frați, documentul are și formula
cu prădallca.6)
Altă carte de judecată este din 2 Iulie 15057), prin care
Radu cel Mare întărește lui Arca cu fiii să le fie ocină Crivina
VE
Murgeștilor toată de sus dela Șerbești, fiindcă le este ocină bătrână
și dreaptă de moștenire. Arca în procesul cu Stoiasa din Copă-
ceni și feciorii ei a luat 12 boeri, de au jurat dreptatea lui.
NI
Drepturile de proprietate întărite de domn derivau, de bună
seamă, din vre-o așezare sau înfiere sau înfrățire etc.
LU
Interesantă pentru informații noui juridice este cartea de

judecată dată de Vlăduță Vodă la 7 Mai 1510.8) La această dată
1) Arh. Stat, București, m-rea Bistrița, perg. orig., slav., pecete apl,
RA
lipsă și trad. veche pe hârtie.

2) Așa sunt aceste două cuvinte în textul slav.
3) Așa e în textul slav,
4) Așa e în textul slav.
NT

6) Am spus că am văzut și o traducere veche ibidem. In formula
de coroborare aici sunt date hotarele așa : „prin Frăsinet și prin Zănoaga
și pre la Fântâna lui Roman și preste petrile roșii și preste Moghilă și
CE
preste Balotă și preste curmătura Funigelului și pân în păraele Dragosla-

velor". Traducerea mai spune că proprietatea a fost cumpărătură în vremea
lui Radu cel Mare. Documentul spune că la cumpărare s’au sculat cu pâră
satul M^llklrești, satul Bârzoteani și satul Cândoi, zicând că acei munți, a
dică plaiul Vaideeilor e al lor. Demnul le-a dat 24 boeri și a pus ispravnic
/
pe logofătul Brănescul și pe Stoicin al doilea portar, dar cele 3 sate au

SI
rămas de lege. Traducerea veche are data cetită greșit: 12 Iunie. Tradu
cerea aceasta este similară cu cea din condica nr. 86, f. 361, ibidem.
7) Al. Ștefulescu, op. cit., pag. 59 = Sbornik cit., pag. 213—4.
8) . T. Codrescu II, pag. 162—3. D-l Ghibăneșcu traducea atunci _ for
IA
mula ca prădalica: „și dintre ei vânzător să nu fie, ci să fie statornic...**.

CU
R
Vlăduțâ Vodă întăria «preacinstitului dregător al domniei mele,
RA
din casa și căminului domniei mele», Calotă bivvistier cu fiii,
să le fie Slăvenii toți și Stoeneștii toți, «vechi și drepte ocini». Calotă
a avut pâră cu Sin gramaticul și cu fiica lui Voicu al Tatului, cu
LIB
Anca. Cu dregătorii săi domnul a judecat «după drept și după
lege». Cartea domnească spune că aceste moșii «s’au căzut»
tatălui lui Calotă în zilele lui Basarab cel Bătrân, ’) apoi «din
zilele lui Țapaluș Voevod» 12345) și a lui Radu Vodă, căruia Vlăduță
TY
Vodă îi zice frate, adică a lui Radu cel Mare. Au fost alte pro
cese în vremea celor doui Basarab Vodă și a lui Radu cel Mare,
sau atunci s’au deslegat, ori s’au făcut acte domnești, în baza
I
cărora Vlăduță Vodă a respins acțiunea lui Sin gramatic etc ?
RS
Ajuns proprietar în baza unor abateri dela dreptul comun,
sau având moșiile la originea lor în familia lui Calotă atari abateri de
la dreptul comun de moștenire, cartea de judecată a lui Vlăduță
VE
Vodă, așa cum s’a dat, are formula cu prădalica.
Cartea de judecată din 28 Iulie 1510 s) dela acelaș domn
are formula cu prădalica, fiindcă la procesul intentat de Nanu
NI
pentru moșia Ț-erățelul *) s’a dovedit că Costea cu frate-său
Dragomir și cu fiii, Radul cu fiii și nepoții săi etc. cumpăraseră
moșia dela Radul comis și dela Neacșa, soacra acestuia, în vre
LU
mea lui Basarab Vodă cel Tânăr. Era vorba de o moșie cumpă
rată în comun, în al cărui act de cumpărare frații moșteniau pe
cumpărători alături de fiii acestora. Toate acestea au fost în ac
RA
tul de 'cumpărare, deci s’au aprobat abateri dela lege : de aceea

și’n actul de cumpărare, ca și’n cartea de judecată, ce o discutăm,
a trebuit să fie formula cu prădalica. Nan a rămas de lege.
Situație juridică asemănătoare a păstrat cartea de judecată
NT
din 10 Iunie 1525 dela Vladislav (III) Vodă 5). Domnul confirmă
lui Dragomir cu frații, lui Slavciul, lui Stanciul cu frații, lui Mâ
nuit cu frații și fiii lor Pestișanii de sus, plaiul Gemenele și
CE
gruiul Teșului, «bătrâne și drepte moșii și moșteniri». Aceștia a

vuseseră proces cu Vâlcul și ceata lui. Dragomir și ceilalți au
jurat cu 24 boeri și au mărturisit și 12 sate că moșia e moște-
/
1) Era Basarab Vodă Laiotă.

2) Era Basarab cel Tânăr.
SI
3) Alex. Stefulescu, . op. cit., pag, 68—9.

4) Așa e în textul slavon.
IA
5) Ibidem, pag. 84—5,

CU
R
177
RA
nirea lor. Vâlcul cu ceata lui rămâne de lege. Domnul mai con
firmă lui Standul via din Peatra lupului, cumpărată dela Manea
și Drăgoi cu 300 aspri și lui Dragomir via din plaiul Gurenilor,
LIB
cumpărată dela Lupul cu 300 aspri. Formula cu prădalica se re
feră ' și la faptul că era moșie colectivă cu drepturi de moștenire
și pentru frați, iar la cele două cumpărături iarăși, fiindcă frații
celor doui cumpărători aveau drept de moștenire asupra cum
părăturii fratelui lor.
TY
Formula cu prădalica e și’n c rtea de judecată din 19 lan.
1535, prin care întărește «slugilor domniei mele» Cană și Ga-
SI
ciul cu fiii lor să le fie moșie în Negoșina și în Criveala, iar
lui Vlad și soru-sii, Mușei, moșie în Cernătești. Mai cetim în docu
ment că Stoia și Nandrea au avut cu Cană pâră pentru Negoșina, în
ER
cursul căreia cei doui din urmă pierd procesul. Este clar, că cu
ocazia procesului s’au lămurit titlurile de drept ale celor două
proprietăți cari derivau dintr’o proprietate colectivă alcătuită cu
IV
prevederi cari erau abateri dela lege. Prin cartea de judecată a
lui Vlad Vodă (Vintilă) domnul constata eșirea din indivizie a
UN
două cete de moștenitori. De aceea e formula cu prădalica. Dom

nul le-a ertat calul ').
Tot despre o moșie cumpărată în comun scrie o carte de
judecată dela Vlad Vodă înecatul 1 și alta dela Radu Vodă Pa-
AL
isie3). Prin cartea de judecată dela Vlad Vodă înecatul se întărește

lui Drăgoi, Mihail și Petru moșia Ungurenii toți, «bătrână și
dreaptă moșie și de moștenire, încă cumpărată, în zilele lui Vlad
TR
Vodă care se numește Drăculea, dela Mahera», cumpărată de Stoica

și Petru «pentru (loc rupt) cupă de argint și pentru un brâu de
argint și pentru o coardă bătută și pentru un cal bun». Drăgoi,
EN
Mihai și Petru au avut pâră înaintea domnului care dă cartea

de judecată, cu m-rea Tismana. Drăgoi etc. a luat 12 boeri. Că
lugării «au rămas... de lege». Cartea de judecată are formula cu
/C
prădallca3).
1) . Arh. Stat., București, secț. ist., trad. veche.

2) Acad Rom., 23 ! XL, orig . slav. Fișa noastră are data 1 Iulie 1536,
SI
ceeace știm, e o eroare.

3) Ibidem, 22 | XL, orig. slav. Fișa noastră are data 7043 (ioc rupt),
20. Lipsește iuna.
IA
4) Ibidem. Intr’o traducere din 1730 Sept. 6 a acestui document

găsim Inducerea: «. . . să nu să vânză, ci să rămâne tot a lor».
12-11
CU
R
— 178 —
RA
Cartea de judecată a lui Radul Vodă Paisie ne dă informații ju
ridice mai multe. Radu Vodă Paisie întărește moșia Ungureni frați
lor Deatco, Drăgoi, Petru și Mihai cu fiii lor. Lui Vlad Vodă , în
LIB
v^^mea căruia s’a făcut cumpărătura moșiei, i se zice «bătrânul Vlad-
Vodă»,deci.așa, cum alte documente zic lui Vlad Dracul. Și acest
document e deteriorat. La prețui moșiei se poate ceti: 5 pahare de
argint, un brâu de argint, 1 {loc rupt) bătută cu argint și un cal."
Deatco ') și frații lui au înaintea lui Radu Vodă pâră cu călu
TY
gării - dela Tismana. Călugării «au vrut să o ia - și să împresoare»
moșia. Domnul cu dregătorii săi a găsit că e a lui Deatco și a
fraților lui. Și’n această carte de judecată este formula cu prăda
SI
lica. Aceasta în ambe cazuri se referă, de bună seamă, la felul,
cum moșia este stăpânită de frații coproprietari cari ' au deci
ER
drepturi reciproce - de moștenire, nu la felul, cum moșia a ajuns
în proprietatea lor. Dacă formula cu prădalica s’ar referi la actul
de - cumpărare din - vremea lui - Vlad Dracul, ar însemna că și’n
IV
acel act a fost formula cu prădalica - cu prevederea, ca stingân-
du-se neamul unuia din frați, ceilalți să-l moșteniască. Nu avem
UN
însă . nici-un document care din vremea lui Vlad Dracul să aibă
această formulă. Dacă însă sub Vlad Vod - Drăculea al docu
mentului putem înțelege - pe Vlad Vodă Țepeș, actul de cumpă
rare a putut avea formula cu prădalica.
AL
Situațiunea juridică a unei moșii, ca cea de mai sus, se găsește

mai bine circumscrisă în cartea de judecată din 17 Iunie - )1537 *.
La această dată Radu Vodă Paisie confirmă lui (loc alb) Banco
TR
și Hărsu (— Hrăs) și cu fiii, câți D-zeu îi va da, să le fie moșie

la Turburești - pe Cianău, partea Danciului - bătrânul toată, câtă
se va alege, „moșie bătrâna și dreaptă". Hărsu și (loc alb) Banco
EN
au avut pâră înaintea domnului cu Mătan și Coman cari afirmau

că au și ei moșie de - moștenire împreună cu (loc alb) Banco și
Hărsu. Pârîtorii au luat lege 12 boeri să jure. Dar „n’au putut
să aducă boeri înaintea domniei mele și - au rămas de kge“. Dom
/C
nul a hotărît- deci pentru Banco și Hărsu „să fie frați nede-
spărțiți peste această sus zisă moșie". După aceasta cartea de ju
decată în formula generală de întărire, în formula coroborativă
SI
are : „ și oricui i se va' întâmpla din ei mai înainte moarte, iar

IA
1) La Deatco se vede vel, probabil velarmaș.

2) Acad. Rom., 57 | LXXXIX, copie slavă. In orig. e Hrăs.
CU
R
179 —
RA
sus zisa moșie să nu fie prădalica, ci să fie rămașilor lor, cari au
rămas în urmă , ceeace -însemna că după ei, prima generație de
moștenitori va deține moșia ia fel și- adică mai departe în linie
LIB
coborîtoare masctîlină. Formula cu prădalica are aici la sfârșit un
adaos - neînsemnat ca element-juridic, dar neuzitat altfel: non
ocmam no mparS.
O moșie colectivă ia Pentru concluziile comentariilor noastre
TY
anul 1549. de- deosebit preț - este cartea de judecată
din 8 Mai 1549 dela Mircea Vodă - Cio-
banul In urma unui proces termin-at la această dată, - Mircea
SI
Vodă Ciobanul - întărește - lui Radul din Peșteana cu - frații și fiii
lui, lui Stoica cu frații și fiii lui, lui Dan cu frații și - fiii lor, lui
Dobre cu frații - și - fiii lor,- lui Mințică cu frații -și fiii lor, iui Dra
R
gul cu ' frații și fiii lor, lui Lupul cu frații și fiii lor, - să le fie
VE
moșie ‘ toată partea lor -din Bojorăști, „bătrână și dreaptă - moșie
și moștenire''. Documentul scrA mai departe despre - Radul și
ceata lui, înțelegând u-se prin aceasta coproprietarii.-Acelaș docu
NI
ment arată că Radul și ' ceata lui a avut pâră 'cu Stanciul și - cu
ceata acestuia, deci alți coproprietari. Stanciul și ceata lui au pcrît
la dormi, ca să deslipiască din moșia Bujo^riș^ti12), locui zis Mat
LU
ca Lupoaiei și să-l lipiască de moșia ’) Domnul cu

dregătorii -săi a judecat „după drept și după iege“ și a dat- lui
Stanciul etc. 12 boeri - să jure. Boerii au jurat și s’a desiipit acea
RA
parte de hotar. Radul și ceata lui au luat lege 24 boeri, „ca

să jure peste acei 12 boeri'1. Aceștia au jurat și partea de loc
s’a restituit. Radul cu ceata Iui cu un hotarnic a scos pe Stan
dul și ceata lui de pe acel loc și au - restabilit vechiul hotar.
NT
Cartea de judecată are formula cu - prădalica, obicinuită ia atari

codevălmășii. Cartea de judecată din 8 Mai 1549 este impor
tantă, fiindcă - arată și că coproprietarii devălmași erau solidari
CE
pentru totalitatea ^devălmășiei lor.

T „ . .. . - Am scris mai sus despre documentul
„ . r, din 3 Aprilie 1521. Am văzut ca la a-
Vr &fruct * Zll~ ceasta data Basarab Vodă Neagoe con
I/
' ’ firmă efectul unei zălogiri. Insistăm aici

asupra obiectului acestei zălogiri. Vlad a mers la domn, de a
S
1) A!. Stefulescu, op. cit. pag. 122—125.

IA

3) Asa e în textul slav.
CU
— 180 —
R
RA
zălogit «de a lui buna voe» 1 1 via sa dela Bogdănești. Nu se
arată terminul zălogului. Obiectul zălogit a intrat în posesiunea
creditorilor de odată cu actul zălogirii recunoscut de domn la 3
Aprilie 1521. Prin documentul acesta domnul confirmă celor
LIB
doui frați creditori, Tudor clucerul și Stanciul, «ca să le fie lor
în Bogdănești din partea Vladului din vie pe jumătate, cât se va
face dintr’acele vii, o vadră sau 2 vedre, iar ei să împarță pe
în două». Uzufructul obiectului zălogit trecea deci la creditori.
ITY
Confirmând acestea, documentul are formula cu prădalica: «să
le fie lor moșie ohabnică, lor și feciorilor lor, nepoților și stră
nepoților lor și despărțire (așa s’a tradus aici vorba prădalica)
între dânșii să nu fie în veci...» *)
RS
, . . .... Un document dela Vlad Vodă Călu-
garul2) arata forma unei codevălmașn.
VE
Domnul întărește lui Mihai spătar cu fiii săi și fratelui acestuia,
lui Ion cu fiii și verilor săi, lui Mihai cu fiii și lui Balea cu fiii, să
le fie 'A din Ruși, moșie cumpărată dela Maciu cu 3000 aspri.
Domnul le-a iertat calul. Documentul spune că altă a treia parte
NI
din Ruși Mihai a obținut-o «cu dreaptă slujbă» dela Vlad Vodă
Călugărul. Documentul are formula cu prădalica.
LU
La fel confirmă Vlad Vodă Vintilă prin documentul său

din 10 Iunie 1535 lui Brațul și Aldea mai multe cumpărături și
la fel avem aici formula cu prădalica34 5).
Mai trimitem la documentul din 19 Apr. 1503 (carte de
A
așezare) 4) și la documentul din 14 Mai 1506 (carte de așezare)5).

TR
Și pe vremuri nu toți s’nerii se mulțu-

Gmere infriițU.
miau că dota rămâne numai pe numele so-
ției. Pentruca socrul să aibă totuși oarecari garanții, înfrăția nu
EN
mai, pe ginere peste moșie. Despre un atare caz povestește car

tea domnească din 9 Iun. 1547 care spune că Badiul a așezat
1) Arh. Stat., București, secț. ist., trad. veche și condica nr. 86, f. 611.
/C
2) 1. C. Filiti, Arhiva Gheorghe Grigorîe Cantacuzino, București 1919

pag. 17-18. Aici s’a publicat fragmente din traducerea lui Pessiacov, din
1874. Formula cu prădalica este tradusă „Și veri cărui dintr’inșii se va
întâmpla mai nainte moarte, între dânșii împărțeală să nu fie, ci să fie
SI
Celorlalți ce vor rămânea...1* Traducerea n’are dată.

3) Arh. Stat., copie legalizată, orig. slav.
4) Voi. I, pag. 40.
IA
5) lbidem, pag. 69.

U
R
RA
pe fiică-sa, pe ginere-său Neagoe și ' pe Stoian asupra unei moșii,
ca să fie trei frați. Domnul a primit calul. Cartea domnească are
formula cu prădallcc ').
LIB
Libertatea testării. . Interesant este documentul dm 10 Mai
1555. D$m conținutul așa, cum îl avem
Ia dispoziție 2345): Jup. Mușa a lăsat la moartea sa toate moșiile
și țiganii, fiicei sala S Manca. Domnul a judecca su diregătorii săi
ITY
că părintele poate, cum va voi, să lase la moarte averile sale
oricărui om și căacel s m să le .ie» — I ntărind ultima voință
a Mușei, domnul prevede în cartea sa Sormula cu prădalica,
fără de care dispozițiile lăsate de Mușa nu s’ar fi putut executa
RS
— adaogăm noi.
Neiămariri Am văzut că documentele domnești nu
au totdeauna lămuriri exprese, de ce se în
chiar în această privință. VE

trebuințează în ele formula cu prădalica. Unele sunt prea mute
Dăm aici pe cele cunoscute nouă, ca având această factură.

1) La 21 Ian. 1500 s) Radu cel Mare întărește lui Stan cu
NI
fiii, câți îi va da D-zeu, să-i fie ocina cumpărată dela Neagomir din
sieama Minții în zilele lui . «Vlad Vodă zis Țepeș», «moșie dreaptă,
LU
bătrână de moștenire dela moși și strămoși» și aleasă. Are for

mula cu prădalica poate, fiindcă moșia reprezenta o eșire din
indiviziune în baza unui act cu abateri dela dreptul comun de
moștenire.
A
2) La ' 4 Iunie 1506 0 Radu cel Mare întărește lui Frâncul

TR
cu feciorii săi să-i fie ‘/a Bălești și munții numiți Zănoaga și Florile
Albe**) ‘/v, din partea lui Frăcea cu 680 aspri. Domnul a primit
un cal bun. Este formula cu prădalica. Poate că fosta moșie a
EN
lui Frăcea era danie domnească.

3) La 23 Dec. 1508 Mihnea Vodă cel Rău întărește lui
Neagu cu fiii săi moșia de moștenire din Ursați și mai multe
cumpărături. Este formula cu prădalica.6) De ce? Poate . este
/C
eșire din indiviziune.

1) Ion Nădejde, lucr. cit, pag. 200.
2/ lbidem. Conținutul documentului e dat așa de acest autor. In
SI
textul dat de Nădejde lipsește începutul citațiunii.

3) Arh. Stat, București, episc. Râmnic, pachet XIV, hârtie, orig. slav.
IA
4) lbidem, m-rea Horezu, pefg., orig. slav.

6) Alex. Stefulescu, op. cit., pag. 63. Aici este scris nKpAddHitd.
CU
R
— 182
RA
4) La 3 Noemvre 1509 Mihnea cel Rău !) întărește lui
Milea cu fiii, anume Zâmțea, Radul, Albul . și Petru cu fiii lor,
ca sa le fie Mirceștii toți, «moșie bătrână de moștenire». Se pre
LIB
vede' că sora iui Milea, anume Stanislava, nu va avea nici un
amestec cu. moșia, fiindcă ea și-a vândut lui Milea partea sa cu
4 florini.. Milea a avut proces pentru moșie cu Stoian ș.i Ion,
înaintea - lui Vlad Țepeș, documentul spune: «înaintea părintelui
domniei mele». Vlad Vodă a dat lui Milea și ' fiilor lui 12 boeri
ITY
megiași să jure și au jurat că moșia ' e â lui ' Milea. S’a redeschis
procesul sub Mihnea Vodă. Acesta dă sentința tot în favoarea- lui
Milea. Documentul are-formula cu prădalica, " fiindcă, dupăcum
RS
se vede, Stanislava, fusese așezată de tatăl său -peste o parte din
moșie, fusese - înfrățită poate. Deci drepturile de proprietate ale
lui Milea derivau dintr’un act care -conținea abateri dela dreptul
comun de proprietate. •
VE
5) La 19 Iulie 1517 Basarab VodăNeagoe’) întărește lui Draica
cu fiii, câți D-zeu îi va da, moșia de 5 funii din Groșani, cum
părată dela Groza și dela nepotu-său, Radul al Tomonei și dela
NI
Mareș, fratele lui Groza, cu 925 aspri. Domnul i-a iertat să dea
cal. Documentul are formula cu prădalica. Moșia fusese proprie
LU
tate colectivă. De ce e formula cu prădalica?

6) Aceeaș formulă o găsim în documentul din 4 Iulie 1521
deia acelaș domn3). La această dată domnul întăria lui Mircea
cu frații lui. Dan și Stan și Șerban . «și după dânșii fiilor lor»,
RA
sa le fie plaiul Florîle-Albe, apoi ’/2 din funia lui Nanciul și

Vâlcul, doui frați etc-, fiindcă Mircea cu frații lui au cumpărat-o
dela cei doui frați cu 1400 aspri. Domnul a primit la vânzare un cal.
T
Documentul nu spune, dacă plaiul era . moșie de moștenire. Știm

că plaiul Florile Albe era decretată în 4 Iunie 1506 proprietate
EN
nepradalică *). Mircea și cu ' frații săi au putut fi copiii lui Frân-
cu), căruia i se confirmase la 4 Iunie 1506 dreptul de proprie-
/C
1) Arh . Stat-, București, copii legalizate. Cf C. Giurescu, Despre

boieri, București 1920, pag. 55 n. 1. .
2) Alex. Stefulescu, op. cit., pag. 78—9. •
3) Ibidem, p ag. 82—83, trad. veche, copiată în 12 Aprilie 1762. For
SI
mula citată are aici următoarea traducere : «... și căruia dintr’inșii mai nainte
li să va întâmpla moarte, acelalalt să nu, aibă voe a vinde nimănui..»,
4) Document cu această dată, Ar h. Statului, București, m-rea Horezu,
IA
perg., orig. slav, pecete aplicată căzută.

U
R
tate asupra munților Zănoaga - și ’/2 Florile Albe. Este adevărat
RA
că în documentul din 4 iulie - 1521 este vorba - de întreg mun
tele Florile Albe, - ca proprietate - a lui Mircea și fraților lui. Dar
la 4 Iunie 1506 ‘/s Fiori - e Albe era moșie - neprădaiică, iar la 4
LIB
Iulie 1521 întreg muntele era decretat moșie neprădalică și lip
sește muntele Zănoaga dintre proprietățile iuî Mircea etc. Știind
toate acestea ne - gândim că - formula cu - - prădalica s’ar patea re
feri ia forma, în care s’a făcut transmisiunea . . - proprietății, deși
TY
în documentul nostru se poate referi și . la fâpiul că frații lui
Mircea aveau drept să-l moșteniască - pe acesta, ca și în pri
vința moșiei de cumpărătură, - ceeace era o derogare dela dreptul
SI
comun, deci era nevoe' de formula cu prădalica.
7) Are formula -. cu prădalica și documentul din 8 Iunie 1536,’)
R
când Radu Vodă Paisie întărește iui Săbiian cu fiii, să-i fie la
Mihăești ioc de casa- cu curte și grădini împrejur, căci Vcico,
VE
tatăl lui Săbiian, îi cumpărase dela Anca cu 300 asp - i gata. Ii
mai întărește moșie b Siliște din -moșia iui Dilcă și . a fraților
lui, 25 pași în lățime, cumpărată de Săbiian - cu 400 aspri, apoi
NI
moșie- la Bătești și Jugureani, moșie cumpărată dela Votca, fiica
lui Turcul Ar’oune cu 2000 aspri. Este evide nt că domnul avea
U
drepturi asupra- unor moșii ' - vândute, la cad renunța puin formula
cu prădalica.
8) 0 situație juridica asemănătoare avea proprietatea lui Stă-
AL
nil cu fiii săi Radu, . - Carstea, Stoica și fiii lor, cărora Radu Vodă
Paisie le confirma proprietate toată partea de moșie a lut Lazâr
la Steîî^ri^l.*) lui Bilțu. - Lazăr îi.vânduse această moșie cu 32 flo
23
TR
rini, «de a lui bunăvoe- și - cu știrea tuturor megiașilpr (MJi'niaaÔ/M)

și din sus și din jos». Documentul este din 29 Aug. 1544.
9) Are formula cu - prădalica - și documentul dela Mircea Vodă
EN
Ciobanul din- 12 iunie - 1543, când acest domn întărește lui

Stoica și cu fiul său Lupu și cu fiii lui ocina la Mileștii de sus,
cumpărată de - ambii dela Neguit cu 600 aspri. 3)
/C
Situatiunea de drept , a moșiei impunea de bună seamă

V Acad Rom - , - 9 j - C VJL orig. slav. Aici formula cu prădalica are
un adaos mi - - âh - ii la - atic doc - - ms ute : ». . . £ -' ”* naiai va’ăși)
SI
ocma - uium».
2) Așa - e în textul -slavon al documentului - -Alex - -Stcfutescc, op. cit.,
pag. - W8-109.
IA
3) Acad. Rom , 150 1 LXXIV, orig , sla - •.

CU
— 181
R
formula cu prădalica, pentruca să poată trece în stăpânirea ne
RA
contestată a noului proprietar al documentului din 12 Iunie
1548. De altfel ia această moșie era situație neprădalică și’n 9
Iunie 1556. ’)
LIB
Primul document și Pentru a cunoaște sensul vorbei pră-
ultimul document, daiica și importanța formulei care o cu
care are formula : prinde, arătăm aici că primul document
„Prădalica să nu fie.," muntean cu , discutata formulă este —
ITY
am văzut — din 20 Septemvre 1450.
Am mai văzut că și documente posterioare acestei date nu au
trimiteri mai vechi, decât domnia lui Vlad Vodă Țepeș. Ultimul
document cu formula citată este din 1557.
RS
-
*„Prădalica in j
docu- După‘ anul 1557 documentelef munte-
. mai...
mente ..
târzii. * de proprietate
nești ‘ , amintesc foarte rar
prădalica. Vom vedea că în toate aceste
VE
documente mai târzii formula cu prădalica, ca și amintirea unei
moșii prădalice sau neprădalice se referă la acte juridice săvâr
șite mult înainte de data acestor documente, în afară de două
NI
cazuri cunoscute nouă.
Dăm aici documentele cunoscute nouă referitoare la această
LU
problemă care ne interesează.

După o întrerupere de mulți ani, tocmai în 1571 Aprilie
10123) amintește prădalica documentul cu această dată dela Alexan
dru Vodă cel Mic. Alexandru Vodă prin acest document întăria
A
mitropoliei și mitropolitului ‘Eftimie, să-i fie satul Băneștii dela

Ruia, toți cu tot hotarul. Spune documentul că răposatul Basa-
TR
rab Voevod a cumpărat dela Ștefan pitar cu 20.000 aspri '/8 Bă
neștii dela Ruia. și a dat-o sfintei mitropolii. Cealaltă jumătate
de sat „a rămas prădalica de a fost domnească", Basarab Vodă
EN
a miluit și cu această jumătate sfânta mitropolie.

Aceeaș situație juridică a satului Băneștii dela Ruia se gă
sește și’n documentul din 7092 (1583—1584), dela Petru Vodă
/C
Cercel 3;. Și aici se povestește că '/a Bănești «a fost rămas p~ă-

dalica, de a fost domnească» (tipzâaiiKd mep« bum roaioACKd) In
documentul din urmă, se arată în plus că în zilele lui Radu Vodă,
SI
1) Vezi mai sus documentul.

2) Arh. Stat, București, sect. ist. orig. slav.
IA
3) Ibidem, orig. slav, fără luna și zi.

CU
— 185
R
RA
de bună seamă Radu Vodă Paisie, a mers Radul al Mandei la
domn și s’a tocmit cu vlădica ilarion, de-i dădu Radu al Mandei
sfintei mitropolii satul Vlăsăneștii toți, iar vlădica - liarion i-a dat
Băneștii toți. In zilele lui Alexandru Vodă, vlădica Efiimie a
LIB
făcut tocmeală cu jupan Cârstian, nepot a) Mândeștilor, de a luat
mitropolia înapoi satul Băneștii, iar satul Vlăsănești a ajuns în
mânile lui Cârstian postelnic. Mitropolia a mai dat lui Cârstian
7000 aspri gata și a scris în marele pomelnic 24 suflete. In zilele
ITY
lui Alexandru Vodă a avut Cârstian postelnicul pâră cu jupă
nița Stanca dela - Cornățeni și cu fiii ei și cu Drăghici postelnicul
cari afirmau că au cumpărat satul Băneștii toți dela Negri
RS
postelnicul, tatăl lui Cârstian - postelnicul, cu 18.000 aspri. Alexan
dru Vodă a adeverit că Stanca jurase cu 12 boeri că cumpă
rase satul. Cârstian postelnicul a luat 24 boeri și a jurat că
Vintilă vornicul a împresurat satul și i-a lepădat 7000 aspri «în
E
sila lui». Domnul și mitropolitul Eftimie au constatat că cartea
IV
de cumpărare a cumpărătorilor era rasă la 18.000 aspri. Cârstian
a câștigat procesul.
Alt document este documentul din 18 Decemvre 1574
UN
dela Alexandru Vodă cel Mic '). Prin acest document Alexandru Vo
dă cel Mic întărește lui Oprea ban dela Drăgășani și fiilor lui, câți
D-zeu îi va da, partea de moșie a - Cinciului la Momotești, oricâtă
se va alege, moșie cumpărată dela Cinciul cu 400 aspri gata. Se
AL
mai întăresc lui Oprea ban și alte cumpărături, ca partea de moșie

a lui Lepădat din Momotești, cu vie, «însă a 3 parte din moșia...»
TR
cumpărată cu 1300 aspri gata, apoi o țigancă cumpărată cu 350

aspri, alta cu 250 aspri, un țigan cu 800 aspri, un țigan cu țiganca
lui cu 12 florini de argint, 4 coți de șocărlat și 150 aspri
gata. Documentul are următorul pasaj important «...iar după
EN
moartea lui Oprea ban prădallc să nu fie, orice se va alege din

partea ini, ci ei să țină acea moșie sus scrisă». Din acest docu
ment ar rezufta că și’n vremea lui Alexandru Vodă cel Mic era
/C
principiu activ de drept determinarea unei moșii, când este ne-

prădalică și când este prădalică, sau cu alte cuvinte că îngrădirile
dreptului comun de moștenire nu fuseseră înlăturate, pentru ca
să nu mai fie nevoie de formula cu prădalica în orice formă.
SI
Se mai poate presupune și faptul că averea imobilă a lui Oprea

IA

CU
—186
R
ban făcuse parte dintr’o codevălmășie față de care documentu
RA
din 18 Decemvre 1574 o alege specificând-o. In ultimul caz
principiul de drept vechili rămăsese atașat moșiei.
Interesanta este reapariția vorbei prădalica în documentul
LIB
din 9 Iunie 1531 deia ' Mihnea Vodă Turcitul. La această dată
domnul confirma . lui Dumitru ban și Stănil postelnicul cu fiii,
câți va avea, satele Hlăpești, Salcea, Ciumești, ■ Bratoștița, Calo-
părul, ’ ■ '2 Fiiiiaș, ■ 7a Cernești, ■ Răcanii și ’/2 Iași, apoi câteva să
ITY
lașe de țigani, apoi o funie din Crăciun cumpărata deia Ivan cu
1000 aspri turcești, partea lui Frănghiș din Arși, cumpărată cu
5000 aspri, apoi două livezi în Popova, cumpărate deia Necula
cu 600 bani. Cei doui proprietari n’au avut alți frați, nici fii n’au
RS
avut. Aveau doui veri primari, pe Neagoe și Moisi. Deci, «au
căutat, ca după moartea lor să nu rămâe satele lor și țiganii lor
și bucatele ■ lor prădaliche (npxâauKd) și pustii, ci a lăsat verilor
VE
lor primari, lui Neagoe și Moise toate satele și țiganii, ca după
moartea lui să fie lui Neagoe și Moise și cu mare blestem a lă
sat înaintea domniei mele și ■ a tuturor cinstiților dregătorii ai
NI
domniei mele, ca - cine din neamul lor va strica pomana și ■ toc
meala lui, acei care va fi, iar el să fi anatema și blăstămat...» ')•
In acest document e primul ' caz cunoscut nouă că pe ■lângă
LU
prădalica se așează și vor ba pustiu.

Foarte interesant este documentul din 5 Mai 1584 deia
Mihnea Vodă Turcitul s). Prin acest document Mihnea Vodă
RA
Turcitul întărește Ini popa Ion ■ și călugărului Vasile să le fie

moșie în Ploștina D răgoeștiior, moșie cumpărată ■ de Ambii deia
Nan, deia ■ Stan, deia Portarial, deia ■ Negru, deia Ivăneasa și. deia
Sin, Stanciul și deia toate cetele lor. Aceștia de mai jos, de fel
NT
din Peștișanii de jos, cumpăraseră aceasta moșie d ■ ia fiii lui

Oprea, deia Lațc.u și ■ d ela Petru și dela ■ fiul lai A ■ca, deia Petru,
cu 2200 aspri gata. Popa Ion și călugărul Vasiiie au întors ace
CE
stora banii și au jurat înainte a buni megiași că vor face bise

rică. Cei doui cnmpărăto ■ i au mai cumpărat deia'îiii 'Mihălleasei,
deia Arca, deia Lazăr și Vâicul din Drăgoești, părțile tor toate
din ■ Ploștina cu 80 aspri gata, tot deia aceiași o moară cu livadă
I/
înaintea ei ■ cu 400 aspri gata. Au mai cumpărat deia Stanciul

S
1) T, Codrescu IU, pag, 36—39 ■ Traducerea de aici are greșeli.

IA
2) Ai. Stefulescu op. cit., pag. 240 și urm.

U
Y
187
AR
[fosta deiniță a lui Mihuța cu două ' sărăcuste, un cal bun roib
și pintenog de 500 aspri gata, socotindu-se' sărăcustele la 240
aspri. Au mai cumpărat dela Lațcu și Petru, ■ fiii lui Oprea din
BR
Drăgoești, partea lor dela livezile boerești .') cu 240 aspri. Au mai
cumpărat din partea lui Radu pentru o sărăcustă ' un loc de
aiîătură. ' . ,
LI
Documentul începe să fie important pentru ■ noi de acum
înainte, când spune că popa Ion a mers la domn, .«a dat și a
TY
așezat» pe nepoții săi, Preda, popa Stoica ■ și Manea peste partea
sa de moșie, cât a cumpărat în Pioștina Drăgoeștilor, «ca să fie 3
frațr .în veci nedespărtiți unul ' ca și altul». Se ■ prevede în docu
SI
ment că, dacă la moartea lui nu se va găsi nici un fiu din ne
poții popii Ion, moșia ' de mai sus să fie a . m-rii Intrarea în bi
ER
serică ' a prea sf. Născătoarei de D-zeu, «iar. prădalica să nu fie».
(nbpÛHKd Ad Hdkcm). •
Documentul acesta este foarte important, întrucât prăda
IV
lica este în legătură cu o înfrățire, dăcută■ înaintea lui Mihnea
Vodă Turcitul. Prădalic însemna și aici domnesc. Moșia popii
Ion nu revenia domnului după stingerea descendenții masculine
UN
a frățiilor de moșie, ci ■ mănăstirii amintite.
Se cunoștea deci la 5 Mai 1534 sensul cuvântului prăda
lica și se admitea de domn vechiul principiu, dar referitor la o
danie făcută cătră o mănăstire.
AL
Documentul din 14 Iunie 1588 este important, fiindcă con

ține dispoziții de moștenire luate în vremea lui Radu dela Afu-
TR
m^ții1 2) Documentul are și alte informații istorice importante.

In document este vorba de satul Cretinești. Documentul
arată că acest sat a fost de moștenire al lui Barbul banul și al
EN
Pârvului vornic. Basarab Vodă a cumpărat dela aceștia satul cu

20.000 aspri și satul a ajuns domnesc. Pârvul vornicul l-a do
bândit «cu dreaptă și credincioasă slujbă» dela Radu Vodă, fiul
/C
lui Radu Vodă, și i-a fost sat ohabă. Radul Vodă Viteazul așa
zice documentul lui Radu dela Afumați—a cumpărat dela Pârvul
satul cu 30.000 aspri și a miluit cu el pe frații săi, Măican spă
tar și Cârstian vistier. Acești boeri însă «au lăsat... oricui din ei i
SI
se va întâmpla mai înainte moarte, la ei prădalica să nu fie, ci

IA
1) Așa sunt în document aceste două voibe.

2) Acad. Rom., 58 | C VIII, orig. slav. Vezi 'St. Nicolaescu, Un prețios
act cu privire la Radu Vodci cei Viteaz în România nouă 1 (1907), pag. 392.
CU
R
RA
să fie celor rămași, sau fii, sau fiice». Frații lui Radu Vodă n’
avut moștenitori. Din tot neamul nu rămăsese, decât două fii
ale lui Radu Vodă, nepoate ale celor doui boeri. Aceștia la mo
tea lor au lăsat, ca aceste două nepoate să-i moșteniască. [
LIB
aceste două fete ale lui Radu Vodă a rămas numai Eli
jupânița lui Ivașcu vornicul. Conform dispozițiilor luate și ap;
bate de domn, ei i-a venit stăpânirea ■ peste Cretinești. Elina vin
satul m-rii Sf. Troiță cu 50 mii aspri, de bună voie «și s’a sc
ITY
în pomelnic», adaogă documentul.
Această parte din istoria satului Cretinești o regăsim
documentul din 10 Aprilie 1033 dela Matei Basarab ') dat tot pen
m-rea Sf. Treime din București. Documentul spune greșit
RS
Basarab Vodă Viteazul a cumpărat Cretineștii dela Pârvul v
nicul cu 30 mii aspri, deoarece documentul anterior ne arată
cumpărător ai lor pe Radu dela Afumați. Documentul din K
VE
spune corect apoi că Radu Vodă a miluit cu Cretineștii pe fr;
săi, Cârstea și Maican. Și documentul din 1633 repetă form
cu prădalica, cum am văzut-o în documentul din 1588, cu di
NI
sebirile cari rezultă din textul care-1 dăm imediat: «așa au lă
acești sus ziși boeri (Cârstea și Maican), oricărui din ei li se
LU
întâmpla întâiu moarte, iar acel sat să nu fie npaâAHUK (pi

dalnic), ci să fie celor rămași, sau fiii, ori fiice». Mai departe c
cumentul are știrile cunoscute ale documentului din -588.
Traducerea veche are vânzător pentru prădalnic. Noi șt
RA
că și cuvântul prădalnic întrebuințat aici nu corespundea ret

tății juridice. In vremea lui Matei Vodă Basarab nu s’a mai șt
sensul vorbei prădalica, ori dacă s’a știut importanța juridică
NT
formulei, s’a socotit că pradalic și prădalnic este unul și ace

lucru. Notăm cu această ocazie că la 1633 nu trecuseră 100 a
de când prădalica în Țara-Românească era foarte bine cunoscu
Pentru a întregi cunoștințele de până aici este interesa l
CE
și documentul din 10 Aug. 1582 1 2). Documentul este o carte de .

decata, prin care domnul întărește jupâniței Moina, soția Vlaicu
din Piscani, fiul lui Mihnea pârcălabul, să-i fie ocinele, viile, țiga ■
și toate părțile de moșie, câte le-a avut Vlaicul bivvellogof
/
unchiul bărbatului ei Vlaicul, precum și din partea lui Mihn

SI
1) Acad. Rom., 3 | CLVI. orig. slav, și trad. veche.

IA
2) Arh. Stat. Buc., secț. ist., orig. slav.

U
Y
— 189
AR
pârcălabul, tatăl bărbatului ei. Cartea de judecată ne povestește,
cum s’a ajuns la această moștenire, povestindu-ne istoria acestei
BR
nari proprietăți. Vlaicul logofătul bătrânul, deoarece nu i-a dat
D-zeu copii, nici fii, nici fiice, a luat pe nepotul său Vlaicul,
fiul lui Mihnea pârcălabul, și «l-a făcut fiu și i-a dat toate buca
LI
tele lui, ocine, sate și țigani....» Documentul spune: «a dat toate'
bucatele lui nepotului său Vlaicul, precum după moartea sa pră-
daliche să nu fie n hem), ci să fie ele nepotului
TY
său Vlaicul». Se prevedea pentru Vlaicul, fiul lui Mihnea pârcă
labul, numai obligațiunea să facă pomenire unchiului său, Vlaicul
logofătul. Cartea de judecată povestește apoi procesul avut de
SI
Vlaicul și frate-său Mihnea înaintea lui Alexandru Vodă.
Prin urmare documentul din 10 Aug. 1582 recapitulează
ER
situații de mult trecute, când povestește înfierea făcută de Vlaicul
hô^cîî^tul, cu care prilej domnul a admis, în sensul dispozițiilor
lui Vlaicul, ca moșiile la moartea acestuia să nu fie prădalice.
p , .
Cu72 sa tradus for-
,
.
_ ,
:
„ , IV
Am văzut că în vremea lui Matei
. . „
~ Vodă Basarab nu se mai știa forma a-
UN
devarata a voruei pradalica. Era firesc,
ca mai târziu să se știe și mai puțin și ca . diferiții traducători
vechi să redea românește greșit această formulă. Am dat câteva
trr^chîceri vechi și mai puține noui în notele de până acum. Tra
AL
ducerile vechi impun o sumară trecere în revistă a lor.

Cea mai frecventă traducere este: «între dânșii vânzare să nu
fie...» O găsim la doc. din 5 Iunie 1483, din 27 Febr. 1516, din 28
TR
lan. 1519, din 11 Apr. 1521, din 19 Mai 1526 etc. sau «...oricui din ei
se va întâmpla moarte, moșia să nu st vânza, ci să treacă la cei
ramași «(doc. din 5 Iunie 1483). Prin aceste traduceri s’a înțeles
EN
că formula cu pradalica arăta că moșia din chestie nu se poate

j vinde, ci rămâne celor supravețuitori, sau că copărtașii și des
cendența lor se moștenesc reciproc. Pradalica era tradusă deci
/C
prin vânzare. Intr’o traducere a sa a documentului din 26 Iulie

1490 Hasdeu explica formula, hu o da literal, când scria.- «ori
cui din ei se va prileji a muri mai înainte de ceilalți, să nu
se vinză partea lui, ci să treacă la cei remași...» Tot cu vânzare
SI
a tradus St. D. Grecianu. ')

IA
1) St. D. Grecianu, Genealogii documentate etc. I, pag. 173, Ne intere

sează, firește, cum s’au deosebit traducerile vechi în cursul timpului. De
1 câte ori traducerea specifica, noi am dat datele, la cari s’au făcut tradu
cerile.
CU
— 190 —
AR
Prădalica s’a mai tradus și prin «împărțeală», ca la doc.
din 30 Iulie 1526. etc. In traducerea veche • a documentului din
R
16 Martie • •1520, în cea a doc. din 3 Apr. 1521 etc. cetim: «...și
despărțire între • dânșii să nu fie...» Alții traduc cu «prigonire»;
LIB
«...și • oricăruia •dintr’înșii i • s’ar întâmpla mai înainte- moarte, pri
gonire să nu fie, - ci să • fie. celor -ce-au . rămas...»') «Intre dânșii
împărțanie să nu fie», traducea Pessiacov la 16 Sept. 1853.1 2) 3 4 5
Unii traducători au . subtilizat vorba prădaiica și au scris;
Y
«...și de li . se va întâmpla moarte. vre-unuia dintre dânșii, să
IT
n’aibă/ali nime treabă, nrrnai cine va fi rămas • din ei...»'3) Așa
cetim în traducerea - unui document din 16 Iunie. 1508 dela Mih-I
RS
nea cel Rău, • prin care - confirmă iui Oprea, Stămlă, Stoian, Nea-]
goe și feciorilor unchiului lor Manea, să le fie ocină 1 • 3 Blago-
deșii. Aceștia au -avut pâră înaintea acestui domn cu Stoica, fel
ciorul lui -Drăghiciu. Lui Manea ' i s’au dat 4 boeri să jure, aujli-l
VE
rat și a câștigat procesul. .- f) •
Ne dăm-- seama că trebue să dam și traducerile • mai noii,
NI
întrucât- -aceste, traduceri reprezintă și Interpretări. ,
In Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova f) Radu Rosetli
găsia bună traducerea prin vânzare a vorbei prădalica. Intri)
LU
atare interzicere de a vinde --satul, Rosetti vedea ultimele urme

ale inalienabilității cnezatelor.
Ion Peretz vedea în . prezența formulei cu prădalica «prrohi-
A
bițiunea formală făcută de • domnitor de a se vinde proprietatea».’!

D-l Gh. Ghibănescu, înainte de a se publica primul volum
TR
al lucrării noastre, traducea • prădalica cu «Vânzător»»?'') apoi tra

duce cu «prădalnic», ceeace este iarăși greșeai), apoi redăîn-
tr’altă traducere - cu prădalic, deși corect este prădalica. «Ne soit pas
EN
1) D. Mototolescu, Privilegiul masculinității etc., pag 118 n. 1.

/C
2) C. Giurescu, Legătura lui Mihai etc., pag. 14 n. 2.

3) St. D. Greceanu, op cit., pag. 19. cf. și G. D. Florescu în Buleii-
4) G. D. Florescu, Genealogia boierilor din M4rgineni în Bul. C. 1
IX, pag. 26.
SI
nul comisiei istorice a României IX, pag. 26.

5) Ed. București 1907, pag. 123-4.
6) Curs de istoria dreptului român II București 1928, pag. 115.
IA
7) T. Codrescu II, pag, 163.

8) T. Codrescu IV, n. 6; III, pag. 3.
CU
R
— 191
RA
vendue» este tradusă prădalica ap. N. Iorga, Anciens documents
de droit . roumain I
LIB
Nefiind - publicate prea multe documente muntene vechi,
ori chiar când le avem publicate, sunt resfirate în prea multe
publicații, • d-1 G, Fotino a scris1234): - - «am întâlnit această formulă
destul de rar». «Această formulă apare izolat -în- documente; . ea
ITY
e o variantă a formulei . tip», - a scris acelaș, care - - a calificat-o:
«...formule tout aussi rare que tnaladroiie». Tot atât de puțin ni
merește d1 Fotino adevărul, - când scite că formula a - -fost intro
dusă de caligrafi slavi cari - cunoșteau situația - femeii în - zadruga.
RS
D-1 D. .Mototolescu în Privilegiul masculinității^) admite tra
ducerea: «...să nu se vânză...» Ca să se vază, cum înțelege d-l
Mototolescu pradalica și ce traducere .- admite pentru acest cu
VE
vânt, . trimitem la consideâțîile, ce ie . dă în dealtfel importantul
studiu citat mai sus, .în legătură- . cu situația juridică povestită în
documentul din 15 Iunie 1543 *). Autorul scrie în legătură cu do-
cumental: «Tot din obiceiul pământului se - introdusese în forma
NI
rea comunităților prin cumpărare formula «de vânzare să nu le
fie, până se va găsi lavre-unul din ei fată.» Cu alte cuvinte,
LU
cât timp vor avea băieți, comunitatea indiviză să ție, chiar dacă
actualii copartași vor dispare; de îndată ce un copărtaș va
avea fată, care trebuia să iasă din codevălmășia formată, luân-
du-și partea ei, trebuia ca partea ei, să i-o dea în bani, fiindcă
A
hrisovul menționează despre vânzare» 5)-

TR
Anume n’am amintit- mai- înainte, că în puține cazuri avem

o traducere specială, cea mai aprpape -de adevăr din traducerile
vechi. Intr’o traducere veche a documentului din 10 Dec. 1505
EN
este dat «pradalica să nu-fie» prin «să nu lase pustie», adică

moșia.
Moșie prădalică dom- Am scris despre documentul din
/C
neascâ.' 13 Iulie 1482 dela Vlad Vodă Călu

gărul, în care se spune că Stoica vornicul a dobândit dela
1) Voi. I, București 1930, pag. 61. 91, 550.
2) Georges Fotino, Contribution ă l'etude des origines de l’ancien
SI
droit coutumier roumain, Paris 1925 pag. 255*

3) București 1915, pag. 30.
IA
4) Pag. 94-5. Autorul dă 1542 Iulie 13, ca dată a documentului și tri

mite la Sbornik cit., IX, pag. 357-8.
5) Op. cit., pag. 95, cî. și pag. 97 n. 1, cî. și pag. 111.
U
— 192 —
R
RA
Basarab cel Tânăr la Micești, partea lui Sin, Vânjea și Curcea.
Documentul spune apoi că 12 boeri au venit înaintea lui Vlad
Vodă Călugărul «și au dat-o, precum că este prădalica dom
neasca» (im io MW ouo tem rips^MiiKA rocno^crn^).. Vlad
LIB
Vodă Călugărul a dat-o lui Stoica vornicul.
Situațiunea a fost că moșia lui Sin, Vânjea . și Curcea a
junsese prădalică domnească. Basarab ce! Tânăr i-a dat-o lui
Stoica vornicul. Când acesta a vrut s’o dăruiască unor slugi, 12
TY
boeri au mărturisit că moșia e prădalică domnească, domnul o
confirmă lui Stoica, pentru ca acesta să o poată dărui. Dăruiții
I
au răscumpărat-o t—au cumpărat-o, spune documentul — dela
RS
domn cu 2 cat ')
Moșie pustie. Moșie Situația juridică asemănătoare a moșiei
domnească. Poiana o descrie documentul din 24 Aprilie
VE
1560.') In zilele lui Mircea Vodă Ciobanul o seamă de oameni
din Potel au mințit înaintea domnului că Poiana este «moșie
pustie« și au fost dat pentru acea moșie o șugubină. La fel «au
NI
viclenit» și înaintea lui Petru Vodă cel Tânăr care însă con
stată că moșia este a m-rii Bistrița.
U
(Va urma)
AL
I. Minea șî L. T. Boga
TR
EN
/C
SI
IA

2) Arh., Stat., București, condica m-rii Bistrița, f. 83 v., trad. veche.
CU
R
RA
LIB
TY
SI
1. Despre sfârșitul lui Ștefăniță Vodă Rareș
și ceva despre Alexandru Lăpușneanu
ER
IV
învrăjbirea societății Cei doui fii ai lui Petru Vodă Rareș,
moldovenești cari au domnit, au suportat cu tot greul a
cestora urmările evenimentelor interne moldovenești din anii 1538 și
UN
1541. înverșunarea, cu care boeri și lume din afară i-au combătut,

aduce aminte situații politice moldovenești de către mijlocul se
colului al XV-lea. învrăjbirea societății moldovenești s’a potolit
tocmai în vremea lui Petru Vodă Șchiopul, dupăce atâta lume
AL
boerească pierise de moarte violentă sau în țări streine. Este a

devărat că nu numai evenimentele moldovenești din anii 1538 și
1541 explică aceasta. Fără de convulsiunile politice din Ardeal,
TR
fără de dușmănia Foloniei în contra casei lui Petru Vodă Rareș,

fizionomia frământărilor politice interne moldovenești ar fi fost - alta.
EN
Eslre din haosul politic pro- După lupta de la Mohaci (1526)

dus prin dezastrul unguresc a rămas un vacuum politic. Zadar-
clela Mohaci nice au fost sforțările imediate făcute
/C
de Habsburgi pentru a - l înlătura. Mai

târziu și stăpânirea lor în Ardeal prin generalul Castaldo a fost
considerată de toată lumea ca un succes provizoriu care nu
putea împiedeca înjghebarea Ardealului ca stat aparte. După pu
SI
ține sforțări Turcii și-au putut instala pașalîcul de Buda (1541),

pentru mărirea sau menținerea căruia aceiași vor lupta până la
IA
1718. Important este faptul că nici Habsburgii, nici Turcii n’au

putut strânge la olaltă bucățile Ungariei medievale înmormântate
13 - II
U
AR
— 194 —
la Mohaci '). Dăinuirea vacuului politic a însemnat o serie de
*grîji mai împovărătoare, decât cele vechi ale țărilor române. Za-
R
hereă și contingente ostășești s’au cerut țărilor române pentru
LIB
expedițiile turcești cari au prelungit stăpânirea imediată turcească
pe drumuri spre nord de Belgrad. Habsburgii încep să se inte
reseze din nou de pretendenții la tronul țărilor române.
Astfel de pretendenți sunt întreținuți în țările habsburgice
ITY
și vor fi ajutați în planurile lor sau cel puțin mângăiați în spe
ranțele lor, ceeace înainte de 29 Aug. 1526 făcuseră Ungaria și
Polonia. Fosta Ungarie după lupta dela Mohaci a ajuns mai
întăi împărțită între Habsburgi și partidul național unguresc
RS
care-și avea candidatul său la regalitate, pe Ion Zâpolyai care
prin căsătoria sa cu Isabela, fiica regelui polon Sigismund cel
Bătrân, a desemnat o politică specială pentru regatul dela nordul
VE
Moldovei. Alături de Ferdinand, regele habsburgic de recuperare
a Ungariei, era imperiul german, alături de regele Ion erau Po
lonii cari însă se feriau să rupă politicește cu Habsburgii, apoi
NI
Turcii, dușmanii constanți ai Habsburgilor, acei Turci care pe
acea vreme ' erau însoțiți de bunele urări pentru izbândă ale Fran
cezilor. Așezați între creștini și Turci, domnii Moldovei au putut
LU
avea uneori politica lor specială de revendicări politice și ce nu

li se poate reproșa până la alcătuirea principatului ardelenesc
este faptul, că nu au fost activi, unii în chip mai îndrăsneț, ca Petru
RA
Vodă Rareș, alții mai împiedecați, ca fiii rareșești cari au domnit.

Haosul politic dela vest nu Ii-a putut conveni domnilor Mol
doveni din anii 1526-1555. N-au avut aceștia îndrăsneala lui Mihai
NT
Vodă Viteazul de a concepe planul de a stăpâni și nominal Ar

dealul, dar au fost momente, când numai’prin concursul lor s-a în
făptuit consolidat stăpânirea înArdeal.După moartea lui Ion Zâpolyai
CE
(22 Iulie 1540) care a stăpânit în fostele părți răsăritene ale de
cedatei Ungarii medievale, numai grație concursului dat de
Petru Vodă Rareș s’a putut menținea stăpânirea separatistă. In
mod firesc ne îndoim, dacă Turcii singuri ar fi putut apăra și
/
promova năzuințele politice separatiste din Ardeal.

SI
I. Mlnea, Istoria Românilor dela moartea lui Ștefan cel Mare etc.
IA
partea I caiet 1 Iași 1935, pag. 19 și urm.

U
Y
AR
— 195 —
Năzuințe politice sepa- Dela începutul haosului politic năzu-
BR
ratiste în Ardeal ințele separatiste ardelene sunt tot mai e
vidente. Din vremurile cele mai vechi ale
stăpânirii ungurești în Ardeal, a avut aceasta o fizionomie deose
LI
bită : a avut o conducere aparte, a avut legi speciale ale sale. Nu
este de mirare că marile răscoale în contra stăpânirii dela Buda
au pornit din Ardeal, s’au deslănțuit și desfășurat pe teritoriu
Y
ardelenesc sau pe prelungirea firească a acestuia dincolo de munții
IT
vestici ai Ardealului. Totul se explica prin faptul că stăpânirea
ungurească în Ardeal a trebuit să ție seamă de supravețuiri ale
S
statului sau statelor românești mai vechi. Aceste supravețuiri au
separat totdeauna Ardealul de Țara Ungurească și’n aceste supra
ER
vețuiri au trebuit să se integreze Săcuii, Ungurii si Sașii. Supra-
vețuirile acestea reprezentau specificul Ardealului. In acest sens
se poate vorbi # de un transilvanism și nu în chipul, cum s’a
făcut mai dăunăzi.
IV
Repetăm: declararea Ardealului ca principat independent a
UN
fost introdusă printr’o serie de dibuiri politice și, cum era fi
resc, în cursul acestor dibuiri rolul avut de domnii români a
fost considerabil. Trebue să subliniem aici faptul că acest rol a
fost totdeauna în sensul separatismului, a ființării aparte a sta
L
tului ardelean, fie că domnii români lucrau din proprie inițiativă,

A
fie ' că însoțiau drumurile politice ale expedițiilor turcești, sau e

rau în legătură cu anumite interese polone, fiindcă dela 1526
TR
înainte a durat multă vreme, până când s’a ajuns la crearea du
rabilă a principatului ardelenesc, independent de țara ungurească.
In Ardealul de către mijlocul secolului al XVI-lea și după
EN
aceea era altă mentalitate, decât în țara Ungurească. Lumea nouă

din Ardeal învăța și învățase în centrele culturale italiene, mai
ales Padova, pe când lumea rămasă în Ungaria habsburgică era
/C
tributară ca minte școlilor înalte germane. După moartea regelui

Ion a rămas călugărul George Utiesenovici sau Martinuzzi pur
tător al tendințelor de separatism în legătură cu lumea din afară.
Era ajutat de refugiați sârbi, de nobilimea calvină a Ardeiului, în
SI
parte de origine românească, ca puternica familie Chendi etc.

Nici o situație, nici un eveniment n’a putut opri năzuința Ardea
IA
lului de a se desface de Ungaria, tocmai fiindcă în totalitatea sa

Ardealul reprezenta un specific care nu era unguresc, el repre
zenta o- moștenire a fostei organizații de stat român, moștenire
CU
R
196
RA
care s’a păstrat, tocmai fiindcă reprezenta o creațiune proprie a
acestui pământ. Satul tip din Ardeal e satul românesc, casa tip e
casa de sat românească, iar târgurile sunt iarăși târguri de formă
LIB
românească legate de anumite zile de sărbători, adaptată apoi
nouilor împrejurări economice, cari se constată din sec. XIII îna
inte. Casa săsească, bunăoară, care are atâta asemănare cu casa
alsaciană, e de fapt străvechea casă din Ardeal care e una și
aceeaș, plimbându-te dela nord spre sud și dela est spre vest
TY
până aproape de Tisa. Folclorul românesc a colorat manifestă
rile sufletești ale popoarelor cari au venit după noi în Ardeal.
Iată de ce trebue să se sublinieze faptul că specificul Ardealului
SI
este românesc și acest specific românesc prezintă foarte multe
analogii cu aceea ce era dincoace de munți, păstrându-se evi
R
dent diferența dela așezările de munte la așezările de câmpie,
VE
când te cobori pe Bărăgan până la Dunăre sau înaintezi în câm
pia moldovenească până la Nistru. Numai acesta e transilvanis-
mul, ca aspect general.
NI
Tot ce este în afară de acest specific general românesc se
prezintă ca accidente aduse de vremuri, sau ca urme ale unei în
delungate administrațiuni uzurpătoare streine. Agregate acestea la
LU
străvechiul specific românesc al țării, formele noui și oamenii noui

intrați în Ardeal, au trebuit să se adapteze la formele de
viață din Ardeal descătușate de Ungaria medievală înmormântată
RA
la Mohaci, trebuia să se ajungă la formarea principatului deosebit

al Ardealului. Iarăși, fiindcă cele două țări române prezentau în
formele lor de viață, în general, acelaș reflex față de împreju
rări, era firesc, ca domnii români să lupte pentru consolidarea
NT
separării Ardealului de Ungaria, să scrie pagini de istorie cari să

poată fi considerate prefața vremii lui Mihai Viteazul și a timpu
lui nostru.
CE
Dacă ar fi fost Acest specific ardelenesc de origine româ-

un plebiscit.... nească cu toate adaosele aduse de vremuri
/
lămurește, de ce, dacă spre mijlocul veacului al

XVI-lea s’ar fi făcut un plebiscit, marea majoritate a locuitorilor
SI
din Ardeal ar fi fost pentru alcătuirea unui stat aparte. O mică

minoritate catolică a nobilimii, uneori Sașii s’au așezat de partea
IA
regelui catolic și german care era Ferdinand de Habsburg, deci

U
R
— 197 —
RA
nici aceștia nu erau în contra alcătuirii noului stat, fiindcă-i stăpâ-
nia vre-o nostalgie după Ungaria medievală prohodită în 1526.
De aceea nu s’a putut executa pacea dela Oradia (1538
LIB
Febr. 24), prin care se prevedea după moartea regelui Ioan Zâ
polyai refacerea Ungariei antemohaciene.
Criza separării Năzuințele politice separatiste din Ardeal au
TY
Ardealului trecut prin grea criză după moartea regelui Ion.
Culmea crizei a fost în anii 1549-1553. In Sept.
1549 se iscălește înțelegerea că Ardealul se reunește cu Ungaria
SI
regelui Ferdinand, der totuși sub formă deosebită că în Ardeal
rămâne guvernator Martinuzzi '). Dar Petrovici, unul din susținătorii
ER
de totdeauna ai separatismului ardelenesc strânse oaste înTimișana
și Sirmiu, porni cu ea în Ardeal, cuprinse Vințul de jos. Tot
pentru a zădărnici noua operă a lui Martinuzzi au intrat în Ar
IV
deal trupe ale lui Mircea Vodă Ciobanul și Iliaș Vodă Rareș-
Aceste evenimente au dus la înțelegerea dela Sebeșul săsesc
(19 Iulie 1551), când s’au stabilit modalilățile de predare ale Ardealu
UN
lui, lui Ferdinand de Habsburg 12). Multă lume putea să creadă că

de astă dată s’a sfârșit cu veleitățile de separare politică ale
Ardealului. Dar înțelegerea dela Sebeșul săsesc a fost numai o
oprire a procesului istoric care nu putea fi înlăturat, ceeace mai apoi
AL
s’a văzut. O armată puternică turcească sub conducerea lui Mohamed

Socoli, ruda Rareșeștilor, a pornit spre Ardeal, a făcut cuceriri, a răcit
TR
entuziasmul habsbur^gôfililor din Ardeal. Și trupe moldovenești au

intrat atunci în Ardeal sub comanda lui Ștefăniță Rareș. Martinuzzi a
avut atitudini dubioase, pentru a opri, ca armata turcească să de
vasteze Ardealul și a ajuns la discuții cu generalul imperial Castaldo.
EN
De aceea acesta prin asasini l-a răpus la 17 Dec. 1551 în castelul

dela Vințul de jos 3), unde în toamna anului 1595 Aron Vodă,
domnul moldovenesc ținut prizonier, își va termina otrăvit drumul
/C
ambițiilor sale.
Stăpânirea habsburgică în Ardeal va fi deținută până’n primă
vara anului 1553 de bătrânul general imperial. Bătrânul trecut de
SI
1) Lukinich Imre, Erdely teriileti vâltozăsai a torok hoditâs korăban

(Schimbările teritoriale ale Ardealului în epoca cuceririi turcești), Budapesta
IA
1918, pag. 56 și urm.

2) lbidem, pag. 59 și urm.
3) Lukinich, 1. c. Cf. și Kropf L., Castaldo Erdâlyben în Hadtorteneti
KGzlemânyek VIII, pag- 350 și urm. și IX, pag. 53 și urm.
U
R
— 198
RA
60 ani — era născut în 1488’)— nu va putea păstra Ardealul
pentru Habsburgi, deci nici să opriască procesul firesc al despăr
țirii Ardealului de Ungaria. Castaldo era gata să recurgă la orice
LIB
mijloace față de adversarii, ori colaboratori chiar numai, când îi
bănuia, întocmai ca mai târziu alt general habsburgic, Basta.
Am văzut că prin asasinat a reușit să scape de Martinuzzi. A
utilizat prilejul, când i s’a oferit, de a proceda la fel cu Ștefăniță
TY
Vodă Rareș 1234).
In legătură cu asasina- Sunt lămurite împrejurările, in cari
SI
rea lui Ștefăniță Vodă, boeri au omorît pe Ștefăniță Vodă Rareș s).
Al doilea fiu al lui Petru Vodă Rareș a căzut
jertfă grozavei uri care despărția pe domn de boerii săi. S’a în
R
cercat un complot și s’a ridicat un pretendent și’n contra lui
VE
Iliaș Vodă Rareș *). Un pretendent a venit și în contra începu
tului domniei lui Ștefăniță Vodă Rareș 5). Nu putem preciza, cine
a fost primul pretendent, acela care a turburat domnia lui Iliaș
NI
Vodă Rareș, dar fapt precis este că și unul și altul au avut, dacă
nu concursul, dar conivența unei lumi oficiale din Polonia, unde
erau mulți boeri refugiați, după cum arată alaiul boeresc cu care
LU
Petru stolnicul a intrat la începutul toamnei anului 1552 în

Moldova.
Iliaș Vodă Rareș a avut în contra sa și pe Habsburgi și
deci și pe Martinuzzi, guvernatorul Ardealului, după înțelegerea
A
TR
1) Ascanio Centorio degli Hortensii, Commentarii dela guerra di

Transilvania 1. Vinegia 1566, are știri importante pentru vremea lui Castaldo-
în Ardeal și pentru relațiile Țării-Românești și Moldovei cu Ardealul.
2) N. Iorga, Mărunțișuri istorice culese în Ungaria fextr. din „Lucea
EN
fărul") Budapesta 1904, pag. 15 și urm. ; Victor Motogna, Relațiunile dintre-

Moldova și Ardeal în veacul al XVl-lea, Dej. -1928, pag. 71 și urm.; N. C.
Bejenaru, Castaldo, Polonii și omorîrea lui Ștefăniță Rareș în Revista critică,
an 8 nr. 2-3, 1934, pag. 102 și urm.
/C
3) Cf. și Victor Motogna, Contribuții la relațiile dintre urmașii Iui

Petru Rareș și Ungaria în Revista istorică X 1924, pag. 8 și urm. Mai nou
vezi N. C. Bejenaru, Politica externă a lui Alexandru Lăpușneanu, Iași
1935, pag. 16 și urm.
SI
4) I. Minea, Un pretendent la tronul Moldovei, când Iliaș Vodă Rareș

își începea domnia în Cercetări istorice VIII-IX nr. 3, pag. 264-5.
IA
5) Idem, Ion Vodă Armeanul înainte de domnie în Cercetări isto

rice VIII-IX nr. 2 pag. 208 și urm.
U
R
199
RA
acestuia cu Habsburgii, dar numai pe front de defensivă. Știm
că episcopul de Vad a fost din partea lui Uiaș Vodă ca sol la
Martinuzzi, dar acesta l-a primit rău, înainte de 6 Sept. 1551 ’).
LIB
Cei mai mulți boeri, dușmani • Rareșeștilor, erau refugiați în
Polonia, de unde s’au pus la cale cele mai multe intrigi în con
tra lui Ștefăniță Vodă 12). Domnul o știa. Poate și de aceea a în
cercat să aibă prietenia politică, sau cel puțin neutralitatea Hab-
Y
sburgilor. Așa se explică rostul soliei ’ domnești la Martinuzzi, despre
IT
care am vorbii34). Știm că din 27 Sept. 1551 sunt scrisorile trimise
de regele Ferdinand I lui Ștefăniță Vodă și marelui vornic al
RS
țării de jos *). Ne întrebăm : oare era acelaș mare vornic 5), care
cu «ceilalți boeri» scriau la 19 Sept. 1552 lui Castaldo, • că Ște
făniță Vodă a fost omorît din cauza tirăniei și moravurilor lui
foarte rele ?.
VE
Habsburgii și pentru ei Castaldo promitea la 19 Sept. 1551
ajutor lui Ștefăniță Vodă 6). De fapt voiau să-l reție de a intra
ca dușman în Ardeal alături de Turcii cari voiau să alunge stă
NI
pânirea ferdinandistă din Ardeal 7). La 6 Ian. 1552 însuși secre
tarul domnului moldovean• era la Castaldo în Sighișoara cu a
LU
sigurări de credință și supunere politică față de regele habsbur-

gic. Alți Moldoveni spuneau însă imperialilor să nu se încreadă
în declarațiile trimise de domnul moldovean 8). Era grav pentru
Habsburgi, este un indice al vremii că în acelaș timp nobilimea
RA
ardeleană considera și aștepta pe domnii români ca aliați de

luptă în contra Habsburgilor și pentru menținerea Ardealului, ca
NT
1) Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Mol

dovei și Țării-Românești I București 1929, pag. 56-57 și nota 1.
2) Andr. Veress, op. cit., pag. 53 și urm., 55, 59 etc.
CE
3) Cf. ibidem, pag. 57 nr. 59 și 60.

4) Ibidem, pag. 60
5J Hurmuzaki, Documente 11, pag. 288. Cu data de 15 Sept. 1552
a fost publicată regesta acestui document, regestă dată în traducere româ
/
nească ap. Victor Motogna, Relațiunile dintre Moldova și Ardeal în veacul

al XVI-lea, pag. 160. Scrisoarea e datată în Bachlovia, adică Iași. Unii au
SI
identificat altă dată Bachlovia cu Hârlău.

6) Andr. Veress, op. cit., pag- 57-8.
IA
7) Pentru tratativele lui Șefăniță cu habsburgofilii din Ardeal, noui și

vechi, vezi Andr. Veress, op. cit., pag. 62-4.
8) Ibidem, pag. 66.
U
AR
— 200 —
stat aparte '). Inzadar deci dedea asigurări Habsburgilor un boer tri
mis anume de Ștefăniță Vodă la dieta regală care a . început la
R
Bratislava în ziua de 22 Februarie 1552 2). Ștefăniță Vodă nu
LIB
mai era crezut de Habsburgi, era considerat ca dușman puțin
comod, dupăce în vara aceluiaș an 1552 a trebuit să intre cu
oști în Ardeal. Oricât de binevoitor a fost ca invadator, era a
cum considerat pentru Habsburgi dușman fățiș care e bine să fie în
ITY
lăturat. Iată, de ce Castaldo va fi prieten și sfătuitor al boerilor moldo
veni pribegi și-i va sprijini în taină, ca să nu deștepte o nouă duș
mănie a domnului moldovean. După acea expediție și Ardealul
va fi țara, întocmai ca Polonia, de unde pot veni orișicând pri
RS
begi cu pretendenți sau planuri de distrugere pentru fiul lui
Petru Rareș. •
In felul acesta a avut Castaldo legătură cu asasinarea lui Ștefă
VE
niță Vodă Rareș. Avea dreptate Castaldo, când lai 1 Sept. 1552 scria
din Sebeșul săsesc regelui Ferdinand că lui Ștefan Vodă i-a venit
pedeapsa «dele slugile și soldații propri». Castaldo fusese infor
NI
mat că Ștefăniță Vodă prepara o nouă invazie în Ardeal, invazie
moldovenească care deocamdată nu se va mai face. Mai scria
Castaldo regalului său stăpân, că a fost silit să recurgă la acest
U
mijloc (ad artem), adică la asasinat, că Ștefăniță Vodă a fost asa

sinat în cortul său, tocmai în vremea, când avea să-i vie în ajutor
AL
nu o mică trupă de Tătari și Turci. Și câțiva Turci au fost omorîți

atunci, când domnul a fost asasinat 3). Că Ștefăniță Vodă a fost
omorît din îndemnul lui Castaldo și că atunci au fost măcelăriți
TR
și 300 Turci pe care îi avea ca gardă, o spune și o știre vieneză

din 28 Sept. 1552 *). In baza informațiilor primită regele Ferdinand
de Habsburg a rămas convins că tânărul domn moldovean a fost
EN
omorît prin aranjamente făcute de Castaldo și era de părere că,

dacă domnul muntean i se pare incomod, trebue distrus, accen
tuând că în interesul regatului său este sa aibă prietene ambele
/C
țări românești. La 22 Octomvre 1552 regele Ferdinand scria lui
1) Ibidein, pag. 68-9.

2) Pentru dietă Monum. comit. Hung. III, pag. 330, iar pentru solie
SI
Von Bucholtz, Geschichte der Regierung Ferdinand des Ersten VII, Viena
1836, pag. 298-299 și voi. cu documente Viena 1838, pag. 609-611 = Hur-
muzaki, Documente IIH pag. 289-290, 291-2.
IA
3) Andr. Veress, op. cit., pag. 102-103,

4) lbidem, pag. 105.
U
R
201
RA
Castaldo că, . de se poate comod, să se scape și de domnul
muntean care era Mircea Vodă Ciobanul, în acelaș fel, cum a
scăpat de Ștefăniță Vodă ').
LIB
Prin urmare Castaldo și-a făcut față de regalul său stăpân
un merit că a pus la cale și a reușit cu asasinarea lui Ștefăniță
Vodă Rareș. Dar noul domn era venit din pribegie polonă și
însuși Castaldo este obligat la 22 Oct. 1552 să recunoască
Y
într’o scrisoare trimisă regelui Ferdinand că noul domn moldo
IT
vean este «creatura regelui polon»12). Petru stolnicul a fost a
clamat ca Alexandru Vodă și susținut de mulții boeri pribegi
RS
din Polonia, unde nemulțumiții în contra domniilor moldove
nești se adunaseră începând din 1541, anul revenirii în domnie
a lui Petru Vodă Rareș. Boerii pribegi ajutați de boeri rămași în
țară au înlăturat pe Ștefăniță Vodăomorîndu-lîncortulsău delaȚuțora.
1 Sept. 1552 34 ). VE
Boerii au înlăturat deci pe Ștefăniță Vodă, . asasinându-1 la
Intru cât avea dreptate Castaldo, când afirma că a scăpat

NI
Ardealul de primejdia unei noui invaziuni a lui Ștefăniță Vodă,
punând la cale asasinarea acestuia ?
LU
Informația care a păstrat lămuriri despre rolul lui Castaldo,

în privința aceasta, derivă tot din anturajul bătrânului general
ferdinandist, guvernator al Ardealului la acea dată. O formă a
păstrat-o scrisoarea lui Castaldo trimisă din Sighișoara regelui
A
Ferdinand la 21 Oct. 1552 *).

TR
Ce se spune în această scrisoare ?

Castaldo era în Sighișoara, când a sosit acolo un boer
fruntaș moldovean, bărbat prezentabil, însoțit de 25 oameni că
EN
lări pe foarte frumoși cai turcești. Boerul a avut audiență noaptea

ia general, căruia i-a spus că Ștefăniță Vodă e tiran, dușman al
/C
1) Ibidem, i pag. 105-6, 107.

2) {Ibidem, pag. 106.
3) Data a păstrat-o inscripția de pe piatra funerară așezată deasupra
mormântului fratelui său de Ruxanda. soția lui Alexandru Lăpușneanu (Co
lumna lui Traian, noua serie, III 1882, pag. 111).
SI
4) Mai întăi s’a publicat și comentat ap. Von Bucholtz, op. cit., VII
pag. 298 și urm., apoi IX Urkundenband pag. 609-611. De aci a fost repro
IA
dusă în Hurmnzaki, Documente II i , pag, 291-2, unde la pag. 293-4 ce dă

și după exemplarul din arhiva ces. reg. din Viena. Mai întăi la noi a fost
utilizată de d-1 N. Iorga în Mărunțișuri istorice culese în Ungaria, pag. 15
și urm.
U
R
— 202 —
RA
creștinilor, mai rău decât Turcii. Boerul acesta a convenit cu
câțiva alți boeri să-l suprime prin omor și să aleagă domn pe
un pretendent, om de treabă, care «atunci» era în Polonia și
LIB
care totdeauna va fi ascultător și va sluji pe Habsburgi, pe când
Ștefăniță Vodă se pregătește să invadeze în Ardeal. Boerul cerea
pentru reușita planului său o scrisoare prin care Castaldo să a
țâțe în contra domnului din scaun pe boerii rămași în Moldova
ITY
și pe boerii pribegi în Polonia. Castaldo a dat scrisoarea. Boe
rul i-a mai cerut lui Castaldo, că de nu reușește complotul, să
fie primit cu leafă în serviciul împăratului cu două sute călăreți
sau poate mai mulți. Castaldo i-a promis aceasta în numele îm
RS
păratului și i-a dat și scrisoarea pentru aceasta. Abia a plecat de
acolo acest boer, și au sosit la Sighișoara doui soli a lui Ște
făniță Vodă: unul din aceștia fusese solul domnului la dieta din
E
Bratislava, iar celalalt era administratorul domeniilor ardelene ale
domnului moldovean. Acești doui soli au cerut lui Castaldo să
IV
prindă pe boerul de mai sus care — ziceau ei — e cel mai în
verșunat dușman al domnului moldovean. Castaldo spune că a
UN
întrebuințat față de soli apucăturile lui Ștefăniță Vodă față de

imperiali.
Castaldo a avizat pe acel boer să plece cât mai neîntârziat,
iar după ce a plecat, a dat solilor domnești amintiți scrisoare, ca
AL
boerul acela să fie prins, oriunde ar fi găsit și să-i fie adus. Mul
țumiți au plecat solii moldoveni. O lună după aceea au venit la
Castaldo doui pretendent: unul la tronul Țării-Românești —
TR
probabil Ilie Radu care va întrerupe domnia lui Mircea Vodă

Ciobanul — și altul, căruia îi dă numele, îl chema Alexandru.
Castaldo le-a dat ca ajutor leafă pentru 15 călăreți. Alexandru
EN
pretendentul a cerut lui Castaldo să-i dea o scrisoare către bo

erii moldoveni în favoarea sa, spunând că cu ajutorul acestei
scrisori sau va omorî pe Ștefăniță Vodă, sau îl va alunga. Cas
/C
taldo a dat scrisoarea și alături de el a semnat-o și Andrei Bâ

thory. Castaldo nu poate comunica anume, care din cele două
scrisori a ajuns la boerii moldoveni, știa însă că una a ajuns.
Comandantul șef al armatei moldovenești și vistiernicul au fost
SI
surprinși de un copil, de bună seamă copil domnesc de casă,

când citiau scrisoarea. Copilul a comunicat cazul domnului că
IA
boerii au cetit o scrisoare a generalului imperial din Ardeal.

Atunci acesta a chemat pe alți doui boeri de frunte și le-a co
U
R
203 —
RA
municat că le va da mâne, unuia șefia armatei, altuia visternicia,
lăsându-i să înțeleagă că va omorî pe cei doui boeri mari. Bo-
LIB
erii tineri cari aveau să fie chemați la așa mari onoruri au co
municat faptul celor doui boeri bănuiți. De aceea cei bănuiți au
hotărît să-și grăbiască planul și’n noaptea următoare au omorît
pe domn. Atunci mama domnului omorît a făcut să fie procla
Y
mat domn un altul, dar asasinii au trimis în grabă după A
lexandru «care... atunci avea alt nume» și cu ajutorul regelui polon,
IT
alungând pe celalalt, l-au făcut domn. Regele Poloniei întreținuse
pe acest pretendent până atunci și tot el a voit să-și zică Alec-
S
sandru, fiindcă așa se numia acela care e adevăratul moștenitor
al tronului. Regele polon a scris acestuia să nu se supere, fiindcă
ER
îi va da tot sprijinul în afară de domnie și toate favorurile.
La 1 Aprilie 1552 portar de Suceava era Ion Sturzevici '),
iar vistiernic Ion. Dintr’un document datat 28 Martie 1552 știm
IV
că acest Ion era Ion Danciul *). Erau aceștia cei doui boeri căzuți
în bănuială de necredință față de Ștefăniță Vodă, fiindcă au fost
UN
surprinși cetind scrisoarea s) lui Castaldo ?
Știm că Sturza, portarul de Suceava, pela 29 Sept. 1551
plecase în Polonia și s’a întors de ' acolo, după ce aranjase pa
cea dintre Moldova și Polonia, deci la acea dată ♦) lon Sturza
AL
era unul din devotații lui Ștefăniță Vodă. Din cronica lui Efti-
mie5)știm că după asasinarea lui Ștefăniță Vodă n’au vrut să ție
seamă «de făgăduelile și jurămintele, ce le întăriseră mai înainte
TR
prin scrisori și le trimiseră pribegilor» (e vorba de pribegii din

Polonia) Gavriil marele vornic și Sturza hatmanul cari au ridi
cat ca domn pe Joldea și dacă considerăm și afirmațiunile din
N
1) N. Iorga, Studii și documente VII, pag. 73-4.

CE
2) Acad. Rom., peceți 203, orig. slav.

3) Vezi și N. Iorga, Mărunțișuri etc., pag. 15 și urm. Cf. și Gh. Ghi-
bănescu, Divanurile domnești din Moldova și Muntenia în seci. XVI-a (ex-
ras din „Ion Neculce"), pag. 20.
/
4) La 11 Aprilie 1552 se știa aceasta la Sibiu, de cineva care fusese

în Suceava după reîntoarcerea portarului din Polonia {Andrei Veress, op.
SI
cit. pag, 78—79).

5) Cronica lui Eftimie ap. I. Bogdan, Vechile cronice moldovenești
IA
pana la Urechia, Bucuresci 1891, pag. 219. Cronica iui Orzechowski scrie
despre Mogila magister equitum, iar lui Sturza îi zice magnus procurator.
Numirea latină a marelui vornic era de regulă magnus provisor.
U
R
— 204
RA
scrisoarea lui Castaldo, trebue să admitem că erau înțeleși cu
Elena doamna, mama celui asasinat. Orzechowski, un scriitor
polon contimporan, a scris că după omorîrea lui Ștefăniță Vodă
LIB
Sturza magnus procurator și Mogila magister equitum au pornit
spre tabăra lui Sieniawski care însoțit de 300 călăreți moldoveni
pribegi comandați de Moțoc «cel mai viteaz dintre Moldoveni»
venia cu oști să instaleze pe noul Alexandru Vodă'). Dar cei
ITY
doui boeri și suita lor pe drum sunt opriți de Elena doamna
și înduplecați să susțină pe Joldea.
Știm că nici prin aceasta n’a putut fi oprită instalarea lui
RS
Lăpușneanu. Ce ne interesează este concluzia ce se impune, că
Ștefăniță Vodă avea în jurul său un sfat domnesc de devotați
și vom vedea că numai nechibzuința lui Ștefăniță Vodă a des-
E
lănțuit grăbind patimile cari au dus la sfârșitul tragic din 1 Sept.
1552. IV
Această concluzie o impune și povestirea ce o dă Centorio
despre aceste evenimente moldovenești și ardelenești123). Se po
UN
vestește aici acea mărturisire a boerului moldovean pribeag — nu

i se dă nici aici numele care nu este nici în scrisoarea lui Ca
staldo — că a fugit din Moldova, findcă altfel domnul l-ar fi o-
morît, deoarece el ținea cu pretendentul, adevărat moștenitor al
AL
tronului 3). Mai aflăm că boerul anunța pe Castaldo că Ștefăniță

Vodă nu și-a demobilizat armata și că are de gând să intre din
nou în Ardeal, când acesta va fi mai învăluit de război. Boerul a
TR
cerut lui ’ Castaldo să-l ajute a omorî pe Ștefăniță Vodă, dar drept
răsplată să-l ia în armată imperială ca căpitan peste 200 călăreți,
dacă-i succede faptul. Castaldo i-a promis și i-a oferit și 1000
EN
scuzi de aur. Boerul s’a întors în Moldova, de unde descoperit

de domn, a trebuit să fugă în Polonia. De aici a scris lui Castal-
/C
1) I. Minea, Începutul domniei lui Alexandru Lăpușneanu zn Cercetări

istorice I, pag, 107. Pentru atitudinea boerilor moldoveni față de eveni
mentele din Sept. 1552 vezi discuția amplă ap. N. C. Bejenaru, Politica
SI
externă a lui Alexandru Lăpușneanu, pag. 13 și urm.

2) Ascanio Centorio degli Hortensii, Commentarii della guerra di
Transilvania, Vinegia I 1566, pag. 215 și urm, Pasagiul respectiv este repro
IA
dus ap. V. Motogna, delațiunile etc., pag. 162-165, dar nu complect.

3) La Centorio se spune că boerul a venit cu 20 călăreți boeri.
U
R
205 —
RA
do propunându-i noui mijloace pentru a răpune pe domnul mol
dovean. Castaldo era rugat (să scrie la doui slujbași devotați ai
domnului moldovean, ca să execute ce au promis și-n caz de
LIB
succes le făgăduește, cât vor ei, orșice. In felul acesta cei doui
boeri vor deveni suspecți domnului și oricât sunt ei de nevinovați,
vor ajunge în mod imperios dușmanii domnului.
Scrisoarea cerută s’a trimis, a fost predată în prezența a
Y
mai mulți. Cei doui boeri au rămas mirați de cuprinsul scrisorii
IT
care conținea fapte și lucruri, despre cari ei nu știau nimic, nu
înțelegeau, ce sens poate avea scrisoarea. Țineau scrisoarea în
RS
mână, când le-a eșit înainte un tânăr, rudă cu domnul, de care
ei nu s’au ferit. Acesta a povestit domnului, care a chemat pe
boeri, cari au trebuit să arate scrisoarea. Domnul interpretă scri
soarea în sensul său, îi consideră pe boeri trădători publici, a
VE
poruncit să fie lipsiți imediat de posturile lor, luând hotărîrea
să le taie capul, să le extermineze familiile, să le confisce ave
rile. In acest timp sosește din Polonia boerul care fusese la
NI
Castaldo, constată că scrisoarea și-a avut efect, sfătui și puse
deci la cale omorîrea voevodului. Complotul a câștigat pe mulți
LU
și într’o zi, când domnul era în cortul său de tabără, așezat pe

pat, au intrat în cort și cu pumnalele l-au omorît. Au fost tăiați
și cei 2000 Turci și Tătari pe cari îi avea ca gardă, au omorît
pe mama, fiii și amicii domnului ’).
A
» Centorio a păstrat și un alt svon neverosimil, că adică Ște

TR
făniță Vodă se înțelesese cu Petrovici, Chendi și alte notabilități

din Ardeal, cari se conjuraseră să omoare pe Castaldo. Prin a
cest svon Castaldo își justifica lăudăroșia că prin el a fost ră
pus domnul moldovean. Din toate informațiile păstrate rezultă
N
că boerimea moldoveană a aranjat și executat sfârșitul roșu al

CE
domniei lui Ștefăniță. Clar rămâne și faptul că până’n ultimile

zile Rareșeștii și-au avut devotații lor. A fost nevoie de scrisoa
rea de intrigă a lui Castaldo, pentruca și din boerii devotați să
se adaoge rândurile boerilor nemulțumiți ).
/
5. Minea
SI
1) Despre sfârșitul doamnei Elena vezi I. Minea, Letopisețele mol

dovenești etc. în Cercetări istorice I pag. 334 etc. — Știm despre Petru, fiul
lui Ștefăniță Vodă, numai din documentele paterne.
IA
2) Pentru invaziile lui Ștefăniță Vodă în Ardeal vezi N. Iorga, Istoria

armatei I ed. 2, București 1S29 pag. 255 și urm.; V. Motogna, Relațiunile etc.,
pag. 60 și urm.; Alex. Lapedatu, Știri privitoare la istoria Țărilor Române
din Cronologia lui Siglerus în Anuarul institutului de istorie națională II,
U
pag, 3o5 și urm.

R
RA
LIB
TY
2. Despre ferîia din așezământul lui
Miron Vodă Barnovschi.
R SI
In așezământul lui Miron Vodă Barnovschi se prevedea
VE
că pârcălabii să n’aibă nici un amestec cu satele mănăstirii sf.
Paraschiva din Iași. Pârcălabii vor pedepsi numai hoțiile din a
ceste sate, iar pentru gloabe va judeca egumenul cu soborul
mănăstirii. Când însă cuiva nu-i va conveni sențința dată, va
NI
putea apela la judecata pârcălabului. Documentul spune: «să
meargă să-i sorociască, să-i giudece pârcălabii și să ia numai
LU
ferîea, ear gloaba să hie călugărească ')». In exemplarul cunoscut

ca dat m-rii Homor lipsește o atare menționare a ferîiet-).
Ce înseamnă aici ferîta ? Melchisedec3) a scris că conform
așezământului lui Barnovschi partea câștigătoare în proces plătia
A
ferîia, iar partea care perdea, plătia gloaba. Acelaș amintește că

TR
Alexandru Vodă Iliaș prin cartea sa de scuteală dată satelor e

piscopiei în 1621, lăsa episcopiei de Huși «gloabele și ferîile»
pentru judecățile dintre locuitorii satelor mănăstirești.
EN
Nu avem documentul citat de Melchisedec, dar putem da

părți;dintr’alt document care lămurește rostul fierîei în atari cazuri,
ca cele citate în așezământul lui Miron Vodă Barnovschi *) Do
cumentul publicat în timpul din urmă6) este din 7 Ian. 1608
/C
1) Arhiva istorică etc. I „ pag. 176.

2) Gh. Ghibănescu, Surete și zapise XV, pag. 66.
3) Cronica Hușilor etc. Bucuresci 1869, pag. 72
SI
4) Despre locul vremii acestui domn în istoria dreptului moldovenesc

vezi I. Minea, O inovație juridică a lui Miron Vodă Barnovschi, Iași 1932.
IA
5) Paul Mihailovici, Documente moldovenești în Cercetări istorice

X-XII nr. 3.
U
R
207 —
RA
dela Constantin Vodă Movilă. • Prin acesta domnul întărește
m-rii Pobrota '«gloabe și dușegubini cari făcu în toate satele mă
LIB
năstirii, ori în ce ținut va fi și în satul Drăgușănii și satul Dra-
cinții și giumătati di sat Costeștii în ținutul Cernăuții cu gloabe
și dușegubini ci făcu în toate satile mănăstirii, dar starostii
dintr’acel ținut și globnicii și deșegubinarii să aibă numai a
giudeca și a-și lua ferii. Dar dacă va fi vre-un om rău și ho-
Y
tărît morții sau de altă pedeapsă, boerii să facă după pravilă și
IT
și după treabă,, iar cari de acolo a vre să globască dela giu-
decată, acela să giudici și să ia ferii, precum scriem mai sus,
RS
iar altă nimică să nu ia din gloabe și din dușegubini, nici stă-
rostii, nici globnicii, nici dușegubinarii, ci să fie toate gloabele
și dușegubinile a mănăstirii șî să iai după dreptate...» Constantin
Vodă spune că întărește ce avusese mănăstirea dela domnii an
teriori.
VE
Rezultă de aici că dispozițiile pentru ferîie din așezămân
tul lui Miron Vodă sunt mai vechi, decât domnia lui.
NI
Dispozițiile documentului lui Constantin Vodă în sensul
lor sunt aceleași, ca'n așezământul citat și lămuresc că în atari
LU
cazuri ferîia era o taxă de proces, care revenia judecătorilor cari

dedeau sentința.
Aite aspecte ale ferîiei au fost de mult discutate *).
A
I. Minea
TR
EN
/C
SI
IA
1) Mai nou vezi V. Bogrea în Anuarul institutului de istorie națională

II, pag. 345 și urm.; III, pag. 520-1.
CU
R
RA
LIB
IT Y
Despre cel mai vechiu document în legătură
cu școala dela Trei-Ierarhi
RS
In dosarul nr. 236 tr. 1764 of. 2013 f. 28-29 al arhivelor
VE
Statului lași a găsit unul din noi mult căutatul text slavon al
documentului lui Gheorghe Ștefan t/odă, dat pentru școala dela
m-rea Trei-Erarhi. La 9 Mai 1840 epitropia învățăturilor publice
din Moldova trimitea cu adresă sfatului ocârmuitor două copii:
NI
1) întăritura lui Grigore Ghica Vodă pusă pe anaforâua mitro
politului Gavriil și a veliților boeri din 1765 de orânduirea școale-
U
lor și o copie a documentului dat de Gheorghe Vodă Ștefan

«scoasă din condica veche a docomentelor» din arhiva mitropoliei.
AL
Arhivistul statului care era atunci Gh. Asachi adevevește veraci

tatea copiei și iscălește confirmând și cu pecetea arhivelor urmă
toarele: «Acest suir?t') a domnului Gheorghi Ștefan Vvod
TR
din 7164 Apr. 2 scris în limba sărbiască, posleduindusă din cu

vânt în cuvânt sau găsăt întocmai cu actul trecut în condica ce
vechi a sfintei Mitropolii, spre care sau încredințat la 21 luni
EN
839 nr. 35». Urmează apoi confirmarea mitropolitului Veniamin

atestând că documentul este din condica veche dela Sf. Mi
2).
tropolie 1
Cine a cetit, cine a copiat, cine a tradus documentul, nu
/C
se spune. Știm că la 13 Aug. 1831 Hrisant eromonah dela m-rea

Sf. Sava traducea un document slav34). Acelaș traducea la 7 Dec.
1852 alt document slav*). Dar la 25 Noemvre 1830 traducea un
SI
1) Cuvântul suret e turcesc și înseamnă copie.

2) Dos. cit., f. 29
IA
3> Cercetări istorice VIII-IX nr. 2, pag. 86.

4) Ibidem, X-XII nr. 1, pag. 262
U
R
— 209 —
RA
document slav Gheorghe Evloghie dascălul ’)• La 30 Martie 1837
traducea Hrisant, vechil al m-rii Golia ’). Era acelaș cu Hrisant,
traducător la 13 Aug. 1831 ? Vom vedea că interesează, cine a
LIB
copiat documentul din condică și cine l-a tradus.
Cunoașterea textului slavon al documentului impune multe
întrebări. Dăm deci mai întăi documentul, apoi traducerea și di
scuția socotită necesară.
Y
IT
ahh | Apâ-A a(h) k.
RS
Hon LeopriE Ciii^h ko(aî)[ho] mh(a)[o](c^t)[Iic] rfojc-
H|o](,M)p'A 3fMAll MO(a)AAB[cKOH].

(x)(>K)[eJ r[ccJn[<ACT]K[ojA\n cxMATipeXo((M) h iioapokho iipo-
(s)[h]ihaKo(m) npiiKHAif ipiA rțocno^c t]kaA'\ii hpîhhecehie o(m) ka-
E
A8repn o(m) c[KfJmAA Ai[oJ(H)Acm[H]pA o(m) Hauiero niKp(r)[aJ
[laJcKaro, ha«(îk) e(cm) X'pa(m) IlIpm.X
*)
IV
C[s«i^îi)m[fp\u Eachaie Ef-
ahkih, rpiiropie KorocaOKA h Ioa(h) 3AAnio8cmAro cxiinopeHA o
UN
khihhiopo(ai) ckom(m) Eaciiae ko(h)koa[a] npf(;K)Af ha(c) eakuia[(|o] *
H HO IipOMIirHAHIO HpHKIIAIE pA38A\E\'0(AV) * KOAH li X'onrkHif KIHIf
HHcAHh(a\) r[0c]H[oJ(A)[A]p[«A\| KAKO KlIAELIIf BEAH.KO) OcKKr\kHiAA A^C-
KAAH Aok0H HA83EHH(X) KX 3E(aa)aH HÎUiU Kf(s) KOmOphlfX’J Khl-
AL
KO 3E(m)aH 3’kAO pAcAAiiAîHA ii IliEAAlHCII I liO K£3 IIOSMEHIE KHHr8.

H.Icî’o paAH khllie hhcahhii(al) KmiimopS cxAiomptujf k8iiiio cx cxkeii
3f(/u)aw(AA) h X'omeLpE GA[A]ro AKciOAumAHi'h cKinsopiimH 8 3Ea\ah c«(i)
TR
O(lH) A'bA^H CKOh(X') Hpll(3)KAA 3,ACKAAH AÔKpAl(X') II 3fA0 8HHIliX'

o(m) Kifsckif [iMfpcKrk c[sc]muA AA&p'k o(m) npEocK[[]ipmAro ii K[o]r8
H3KpAHArO O(m)l,A HaHIPa(u1)kA Alori((AA) ApXlfHU(c)KOIlA KlEBCKArO Aâ
EN
EKtÊIH KX HOSHEHIE II KX HpOcK[fJlilfHIl pf38<AA A'kmf[n] 3l(/U)AiH HA-

mfii. Fi kx moA ochiakha h(k) h iHpKi ceah, HAiavk PKKiimkHm ii
HIkavaiiehih H lorAHiH aa gk?\l(ih) kx oexaie ii Hiiqiio mn(X') aac-
kaah uațAțiro haShehh(X') ii o(m)cmAKii ii(X') mn(K) mpii claa 8 aaiipha
/C
o(m) KckKAro aâhie keahka ii aaaaa HpiiKA8HA’kL|in(X)c,f; sx 3i(m)aii

h[a]uih(m). moAWKO pa(3) ha po(x) h(a]pcka aaahie Aa E *A em AAeahah
h sf(3) moA euu(aO ociHAKii h(X) h^ra ha(cih) o(ih) ropqinn8 okho(aa)
SI
o(m) mi(X) ceaa(.X) h irkKA Ha(crn) o(m) ropqinn8 cK'kHA(M) mko;ke

HIAcAMOffix) HpHKHAÎE H10A\8. fl HOHIO(aa) HO AAAA0(AA) Rp'k’AUHH HH
IA
1) Ibidem, pag. 268

2) Ibidem, pag. 271, cf. și pag. 279
U
14—II
R
210 —
RA
no(d)3d Kz[d]rd HEOKp'kms ck o(m) mod ocmpomî’k eeieo
nomo(dt) akie [[(3)reHtHiE AdckdAH likiii o(m) A\[o]H[d](c)mnpd ii kx
Avkcmo n(X') hhh iipiiR'lAHH o(m) cmpdHo rpfHf(c)KiE. nioro
LIB
pd^H n MU CA RE(c) CXKEIHo[a\] H[d]lUH(/V) CSXMdmpEXoOu) KOAH EA
EKIAH inn(X) AdCKdAH KIEBCKH AOKpO HA83EHII npfKHK,^mE(/A)HU, 8
cB('k)moiuS d\[o]H[d](c)m[H]pS Eddro aracii aahcta no(d)3A ocmduiE
ea** orn (((X’)^ ‘ 3e(m)ah haujeh o(m) iioJMehk n(X). E( hhiie KdAwrepH
TY
rpfHf(c)KlE HW f^HHA 8m(hk om hh(X) 8 3((m)aH HAUJ([l(] H( hcko-
An(m). |(oro pd/yi rfocjnfoKAc^TjRțojAiH cAMdm^VoOvi) ns hhie
PÂfH H( mxKAdO OCK8,Vk'HI« h(X') BHAVkX(/U) II0A\HA0RdVo(AA) (((/V)
SI
cx milMII RAlUE* flHCdl^l-l(A\) mpiiXx CEAH ra KO^d Extern 8 AWpHO ii
o(m) r[o](c)n[o]Ajc]mKA e[a]uieito o(m) apo(e)hh(K) a<whie axece'ihh(X’)
ii o(iii) iiAi(m) ii o(m) c8(a)i,ik> mea* a\a(c)ao
R
ii o(rn) ii *
( m)
ii o(m) ko(c)k8. f( iihh(X) ke ah[khV] ') aaahie n[d]p(c)Kn(x) h
IIHH(X) lipHHHAOKAHIE
0HI! K8nH0 CX HHHAIKI.
3E(Aă)AH
O miiț^) VE
WO CE
Ad Exv KdAbrEpu o(m) cEs’kjmdd AAojHHdK^nmipE 3d

llpHKA8HA‘Enp(
/U[e]c[e]sHH(x) /UdAHEk]
Aa Aa,Tl
AdEHAH
npmiimdHiE n
H
NI
3A OAl'dHIE HE)OKOAEKH(a() HA R'kKH BA(3(HIH. f1 HA IHO E(cm) B’fcpA
HAuiEro r[o]cn[o](Ac)^)[^Kâ khuie i'iiicahoaah PeopriE CinE<f>dH bo^x h
KEpd BCkA EOAJ^j^m, IIAIIJI((X') I0HAIUK8 p8c8A REA AOr^., °mE(E>AH
LU
Ko8a rea kop[hh](k), Raciaie Va(im) ii Hdp(k) c8HAR(cKl)H, Knpnd(K)

Om8p3A ii |on xxexlije(c)k8 iixp(k) o(m) Xomn(H), KdHnidin
HXp(k) A« HrAMU8, POE )Xp(K) AE pOALH, |AHE niEnOTdAHH) REA
RA
no(cm), Ppiropu pScxm rm cndfm), Mcrx(d)AE rea ndXdp[H^((K),

GOAOMOH K4\pAXA’kH8 REA BHCIHI, GlHAAAdmi BEA Cmo(A)HIIK, AdpE
KxpXEXHI,8 BOAMIC8(d).
NT
Traducere
let 7164 Ap. 2.
Noi Gheorghe Ștefan Vodă, din mila lui D-zeu domn al

CE
țării Moldovei.
Iată domnia mea am cercetat și cu de-amăruntul am citit
/
1) In copie este keaeh.

SI
2) Paranteza ( ) închide părți de cuvânt aruncate deasupra rândului,

iar paranteza [ ] închide abreviațiuni sau lipsuri de pe urma unei lecturi
greșite a vechiului copist al condicei sau a copistului din 1839.
IA
*) In cuvintele notate cu * litera A reprezintă în copia slavă o li

teră foarte asemănătoare cu j
U
R
211 —
RA
documentul adus înaintea domniei mele de călugării dela sf. mă
năstire din târgul nostru Iași, unde este hramul celor trei sfinți,
LIB
Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslovul și Ioan Gură de aur, făcut
de ctitorul ei Vasile Voevod, fost înaintea noastră. Iar după cetirea
documentului am înțeles voința și dorința mai sus scrisului domn
carele văzând lipsa mare de dascăli bine învățați în țara noastră,
Y
fără de cari ar fi țara foarte neajutorată (slabă) și întunecată fără
învățătura cărții, drept aceea mai sus scrisul ctitor a cercetat îm
IT
preună cu sfatul țării și dorind a face bine spre pomenire în țară,
a așezat prin a sa chemare dascăli buni și foarte învățați dela Sf.
RS
Lavră Pecersca din Chiev, dela Prea Sfântul și de D-zeu alesul
părintele Pătrașcu Moghila, arhiepiscopul Chievului, ca să fie spre
învățătura și luminarea minții copiilor țării noastre. Iar pentru
VE
aceasta le-a lăsat lor și trei sate, anume Răchitenii și Tămășenii
și Iuganii, ca să fie pentru îndestularea și hrana acelor dascăli
buni învățători și a lăsat lor acele trei sate în pace de toate dările
NI
mari și mici ce se vor afla în țara noastră, numai odată pe an
să dea birul împărătesc și fără de aceea a lăsat lor o parte din
gorștina oilor din acele sate și o parte din gorștina porcilor,
LU
precum este scris în acel document. Iar apoi după puțin timp,
nici un folos bun nu s’a ales din acel așezământ, căci după aceea
dascălii aceia au fost izgoniți din mănăstire și în locul lor s’au a
A
dus din țara grecească. Drept aceasta și noi cu tot sfatul nostru am
cercetat, cât au fost acei dascăli din Chiev bine învățați, locuind
TR
la sfânta mănăstire, bun lucru și mult folos a rămas dela ei în

țara nostră din învățătura lor și fiindcă acum călugării greci nici
un folos de învățătură ca aceea țării noastre nu aduc, drept aceea
EN
domnia mea am cercetat pentru aceea și văzând netocmala și

lipsa lor, i-am miluit pe dânșii cu cele mai sus scrise trei sate,
ca să le fie în pace și dela domnia noastră de măruntele dări de
/C
peste lună și de iliș și de sulgiu și de miere și de unt și de

ceară. Iar alte mari dări împărătești și alte angarale ce se în
tâmplă în țară, să dea și ei împreună cu ceilalți. Iar cele de peste
lună mărunte dări să fie călugărilor dela sf. mănăstire pentru
SI
hrană și îmbrăcăminte nesmintit în veci de veci. Și spre aceasta

este credința domniei noastre mai sus scrise Gheorghe Ștefan Vodă
IA
și credința tuturor boerilor noștri • Ionașcu Rusul vel logf., Ștefan

Boul vel vorn., Vasilie hatm. și părc. de Suceava, Chiriac Sturza
și Ion Hăbășescu părc. de Hotin, Bantaș părc. de Neamțu, Goe
CU
— 212
R
RA
parc, de Roman, Hie Șeptelici vel post., Grigorie Rusăt vel spat.,
Mogălde vel paharnic, Solomon Bârlădeanu vel vist., Stamati vel
stolnic, Darie Cărăbățu comisul.
LIB
Copia acestui document este legalizată de Arhiva Statului
din Iași la 22 Iunie 1839 sub no. 15. Iscălește Gh. Asachi, ar
hivistul statului. Legalizând copia spune Asachi că acest suret e
întocmai cu actul trecut în «condica ce veche a Sfintei Mitropolii».
ITY
Sfatul ocârmuitor al tării a considerat copia ca având putere legală,
adică act autentic, pornind și dela comunicarea mitropolitului Ve-
niamin. Acest document a fost înaintat instanțelor de judecată,
când în anul 1839 epitropia învățăturilor publice a cerut să se
RS
execute hotărîrea obșteștii adunări din 1830 dată în favoarea
școalelor naționale pentru moșiile, cu cari Vasile Vodă Lupu în
zestrase școalele naționale. Dar divanul domnesc la 15 Iulie 1839
VE
«cu voturile judecătorilor desbinate» a lăsat hotărîrea din 1830
nedusă la îndeplinire *). Procesul a rămas deschis, sentința nu
s’a dat cu unanimitate; logofătul Const. Balș nu s’a unit cu
NI
ceilalți membri ai divanului și domnul n’a întărit hotârîrea'12) E-
pitropia învățăturilor publice a făcut apoi un memoriu către a
dunarea generală care prin anaforâ adresată domnului Mihai
LU
Sturza a stăruit să se înceapă revizia procesului. Drept aceea

într’un consiliu de stat extraordinar prezidat de domn și com
pus din ambele divanuri și din miniștri s’a hotărît în favoarea
A
școalelor, cărora li s’au restituit cele trei moșii, adică Tămășenii,

Răchitenii și luganii. La 30 Martie 1846 departamentul dreptății
TR
anunța departamentul din lăuntru că litigiul dintre epitropia în

vățăturilor publice și m-rea Trei-Ierarhi s’a hotărît «eri» (adică
29 Martie 3) de divan sub președenția domnului în sensul, ' ca e-
EN
pitropia să stăpâniască cele trei moșii și feredeul și deci aren

dașii moșiei, ca și chirigiul feredeului să răspundă câștiul sf.
Gheorghe viitor la epitropie ').
/C
1) Gh. Asachi, Ecsposiția stărei învățăturilor publice în Moldova

etc. lașii 1845, pag. 7.
2) Idem, Cvestia învățăturei publice în principatul Moldovei, lașii 1858,
SI
pag. 17. Aici se scrie că sentința s’a dat la 10 Iul. 1839.

3) Ibidem, pag. • 18 Asachi spune greșit că hotărîrea s’a dat la 27
IA
Martie 1846 și adaogă că procesul dura de 18 ani, deci din anul 1828.
1) Arh. Stat, lași, dos. nr. 8 494 tr. 1772, op. 20 20, f. 1.
U
R
— 213
RA
Am ' văzut că epitropia a înfățișat în instanță mai întăi co
pia slavonă a documentului în anul 1839.
LIB
In traducere românească s’a publicat mai întăi documentul
în broșura: Reclamația epitropiei școalelor de Gh. Asachi. De
aici a fost reprodus în Uricaru UI (Iași 1853), pag. 283-4. De
aici a fost reprodusă această traducere în Serbarea școlară dela
Y
Iași de A. D. Xenopol și C. Erbiceanu (Iași 1885, pag. 183-4’).
Cunoscut documentul numai în traducerea amintită, i s’a
IT
discutat autenticitatea.
RS
Este interesant că însuși Asachi îl prezintă într’un chip ce
comportă discuție. In Reclamația epitropiei școalelor da docu
mentul în traducere românească și spunea că fiind agent al lui
Ioniță Sandu Sturza la Viena, a descoperit hrisovul lui Gh.
VE
Ștefan Vodă într’o bibliotecă din Galiția. A. D. Xenopol adăoga că
acest hrisov a fost dus cu altele, când mitropolitul Dosoftei a
fugit din Moldova în Polonia. Gh. Asachi întors dela Viena în
NI
1827, a înaintat domnului un memoriu, prin care-i aduce la cu
noștință documentul descoperit în Galica4). Totuși nici anafo-
LU
raua din 1 Ian. 1828 4), nici hrisovul lui loan Sandu Sturza Voe-
vod din 28 Martie 1828 5) nu pomenesc de documentul lui
Gheorghe Ștefan Vodă.
Pentru prima oară a fost înaintat în instanță documentul,
A
în 1830, când în baza lui obșteasca adunare a hotărît că cele

TR
trei moșii de cari pomenește documentul, trebuesc restituite și

pentru întreținerea școlilor date de călugării greci dela Trei-Ierarhi ?
Călugării s’au opus, procesul a durat, precum am văzut și textul
EN
slav al documentului a fost prezentat în anul 1839 la proces și

adică prezentat ca copie din condica veche a mitropoliei. Nu mai
este acum deci vorba depre documentul găsit de Asachi în Galiția.
încă din Decemvrie 1838 epitropia școalelor printr’o anaforă a-
/C
1) Reproducerea de aici are greșeli.

2) Serbarea școlară de la lași, Iași 1885, pag. 119-20. Xenopol a scris
SI
greșit că Dosoîtei a fugit • în 1687.

IA
4) Ibidem, pag. 202-205.

5) Ibidem, pag, 206-208.
U
214
R
RA
mintia domnului că ar trebui cerute moșiile adjudecate casei
școaielor de obșteasca adunare din 14 Noemvre 1830 ').
Avea obșteasca adunare din 14 Noemvre 1830 textul slav
al documentului, când a adjudecat ? Nu știm.
LIB
Și cercetătorii de până acum au cunoscut numai traducerea
românească pusă în circulație de Asachi 2). Unii s’au îndoit de
autenticitatea documentului. D-l N. Iorga a scris că documentul
«a fost falșificat, de alminterea în scopul de a înzestra cele d’în-
TY
tâi școli românești din epoca de regenerare». D-l Iorga constată
că boerii dregători corespund, dar forma documentului e «ne
obișnuită». D-l Iorga continuă ; «Gheorghe Ștefan nu putea nu
SI
mi mănăstirea Brațca, de unde, și nu dela Pecersca, s’au adus
dascălii, astfel: «dela Kiev-Pecerschi a sfântei Lavre» nici nu
ER
putea zice «Pătrașco Moghiiă»; în sfârșit el n’ar fi cutezat a
lovi cu atâta asprime în călugării greci» 3).
D-l P. P. Panaitescu *) a scris că Asachi a întrodus în tex
IV
tul documentului «expresiuni injurioase la adresa Grecilor», că
«documentul nu pare a fi fals», dar acelaș nu aduce nici un ar
UN
gument nou în favoarea acestor păreri.
Cunoscând numai traducerea documentului discutat, și unul
din noi a considerat documentul autentic, negăsindu-se în textul
traducerii dovezi evidente că suntem în fața unui falișiiîiât5).
AL
Și textul slav al documentului ridică multe nedumeriri.
1) Arh. Stat., București, minist. cult, și instr. din Moldova, dos. nr.
TR
318 | 234, f. 23.

2) Vezi însă Const. I. Andreescu. Evoluția învățământului în Moldova
etc. Iași 1935, pag. 8-9 și 220. Eu am atras d-lui Andreescu atenția că co
EN
pia slavonă e necunoscută; dar copia din dos. nr, 236 nr. 1764 etc. Arh.
Stat. Iași, f. 28-29 nu e copia luată din Galiția, cum scrie d-l Andreescu
(pag. 220). Rândurile de legalizare ale Arhivei din Iași și ale sfatului ocârmu-
itor arată că copia e „scoasă" din condica veche a mitropoliei, nu numai
/C
„comformă", cum a scris d-l Andreescu (ibidem).

3) N. Iorga, Istoria bisericii românești etc.. I, ed- 2, Buc. 1929, pag.
308 și n. 4; cf. N. Iorga, Histoire de l’enseignement en pays roumains,
Buc. 1933, pag. 25: șiț aici consideră documentul ca un falșificat al lui Asachi.
SI
4) P. P. Panaitescu, L’influence de l’ouvre de Pierre Mogila etc.

Paris 1926, pag. 74 și n. 3.
5) I. Minea, Din istoria culturii românești I, Iași 1935, pag. 23 și 159.
IA
n, 46.
U
R
— 215
RA
«Vodă» din titlu e suspect, ca și partea care dă pe marii dregători
ai domniei. «Părc. de Neamțu», «de Roman», sunt părți suspecte,
românisme neobicinuite într’un text slav de document.
LIB
Textul slav are erori de limbă, dar multe sunt erori obiș
nuite la documentele din acea vreme. Dar unele arată lecturi
greșite. Nu avem azi condica veche a mitropoliei cu documente
copiate în text slavon. De bună seamă copia a fost greu de
Y
cetit și transcrietorul din 1839 a cetit greșit. Amintim aici nu
mai mxprciuro pentru rnxprd ackago, cum descifrăm noi.
IT
Documentul are și sărituri, explicabile prin omiterea unui
text ilizibil. După ce sunt lăudați călugării chieveni și blamată
RS
activitatea călugărilor greci aduși dascăli, nu se spune că Gh.
Ștefan a readus dăscăli chieveni, ci cetim că domnul întărește
fa'v^^rrû i. Cui ? Călugărilor greci pentru că n’au adus nici un
VE
folos? Este evidentă o lipsă în textul documentului.
Părerea noastră este: documentul din 2 Aprilie 1646 este
autentic, dar reprezintă o reproducere cu greșeli a unui text
NI
cu părți alterate și cari copistului din 1839 i-au fost uneori imposi
bile de descifrat și’n general grele de cetit.
LU
T RA
EN
/C
SI
IA
U
R
RA
LIB
ITY
Impozite, taxe și amenzi moldovenești
până Ia 1504
RS
Cunoaștem dările, taxele și amenzile moldovenești vechi din
VE
scutirile acordate de domni în decursul vremurilor'). Studiind do
cumentele acestea, reiese ca fapt precis constatarea că în cea mai ve
che Moldovă erau obligații fiscale generale, adică pentru toată lumea.
Vom vedea, din cele ce vom discuta, că până la 1504, cât studiem
NI
deocamdată, avem un singur caz, când domnul din 27 August
1449, acordă «boerului» loan Armenciocul, scutire pentru orice
LU
impozit trebuia să plătiască de pe urma casei sale din Suceava,

după cum îl scutește de orice vamă, pentru totdeauna 2). E de
deosebită importanță și constatarea ' pe care o impune studiul ve
chilor impozite, taxe și amenzi moldovenești, că adică până la 1504,
RA
cele mai multe se plătiau în bani. Avem bunăoară dovada pre

cisă că podvoada se plătia în bani, cu toate că aceeaș podvoadă
s'ar fi putut presta și în natură, cum de exemplu se făcea cu
NT
căratul vinului care revenia, domnului din podgôiîi. Podvoada era

însă o obligație generală, pentru întreaga țară, pe când căratul
vinului, a fost de bună seamă numai pentru locuitorii din pod
CE
gorii, sau din apropierea acestora. O altă constatare importantă

e că și proprietarii aveau dreptul să încaseze posada dela vadurile
1) Lucrare făcută în seminarul de Istoria al Univ. din Iași.

I/
2) Mihai Costăchescu, Documentele moldovenești înainte de Ștefan

cel Mare voi. II Iași 1933, pag. 394. Aici se traduce o regestă, dată în nemțește
S
de Wickenhauser. N’avem nici un motiv să nu primim părerea exprimată aici

că tarcan înseamnă aici scutit, adică boer scutit. E mult mai aproape de
IA
adevăr să admitem că în Wickenhauser, în mod greșit, s’a legat cuvântul

tarkan de numele boerului amintit.
U
R
217 —
RA
de pe moșiile lor. Vom vedea mai departe cazul boerului Oană
Pântece, căruia însă acest drept de posadă îi fusese acordat de
domn, din ceea ce rezultă că suntem în fața unui caz particular.
LIB
Împrejurarea că dările se plătiau în bani e de importanță,
fiindcă arată că în vremea celei mai mari bogății vechi moldove
nești, schimbul se făcea în bani și deci, gândindu-ne Ja vremurile
cari au urmat după Ștefan cel Mare, decăderea economică e în
Y
strânsă legătură cu încetarea monetăriei moldovenești.
IT
1) Desetina.
RS
Un loc însemnat între birurile moldovenești până la 1504,
îl ocupă desetina. In documente se întâlnește în mai multe
forme: desetina din albine, din vin, din porci, din varză și
din pește. -
VE
Cea dintâi amintită documentar e desetina din vin. In do
cumentul din 1 Septemvre 1429 '), Alexandru Vodă cel Bun în-
NI
tăria mănăstirii Neamțului câte 12 vase de vin din desetina Neamțu
lui 12)3. Un
4 document din 1 August 1444 b) amintește desetina în legă
LU
tură cu satul Balasinouți al mănăstirii de călugărițe dela Horodnic,

fără a se specifica însă, ce fel de desetină anume. Alături de de-
setină, în acest document sunt amintite toate celelalte dajdii. Intre
funcționarii cari strâng dările, nu se amintesc aici acei cari strân
A
geau desetina. Se mai amintește desetina din vin și în documentul

TR
din 25 August 1443 dela Ștefan Vodă "). Strângătorii de desetină

se zic aici desetnici, slavonește AfcfTHHUH. La 1 Septemvre 1429
desetina e înlegătură cu un ținut. Se zice desetina dela Neamț,
fiindcă desetina se strângea pe ținuturi. La 1443, desetina din vin
EN
se amintește în legătură cu o moșie mănăstirească. Prin documentul

din 5 Octomvre 14485) Petru II Voevod acorda mănăstirii din
Poiană, câte 6 vase de vin, „din desetina domnească dela
/C
1) Mihai Costachescu: Documentele moldovenești înainte de Ștefan

cel Mare voi. I, pag. 286-8.
2) Aceeaș danie e amintită și în documentul din 23 Dec. 1430 (M.
SI
Costăch. op. cit. I, pag. 307 și urm.); în primul document vas se zice KOHik»,
iar în al 11 KCTki.
IA
3) M. Costăchescu, op. cit., II Iași 1933, pag. 288.

4) Idem, op. cit., I pag. 185 și urm.
5) Idem, op. cit., II, pag. 365.
U
— 218
R
RA
Hârlău, sau dela Cotnari, sau iarăși din oricare altă parte".
Aceasta înseamnă ca, atunci când nu era vin la Hârlău, sau la
Cotnari, să se dea din altă parte. Ii mai dăruia toată ceara din
Târgu-Frumos. Și acum, ca și Ia 1429 desetina aceasta e tot o
LIB
danie și tot în legătură cu desetina ținuturilor. Aceste danii sunt
confirmate de Alexandrei Vodă prin documentul din 8 Aprilie
1449'). Aici nu se specifică, de unde e această desetina. Se
spune doar: „din desetina noastră". Un lucru important în acest
TY
document e următoarea clauză : „Pentru aceasta oricine va înre
gistra (khth) desetina din vin dela noi, prin țara noastră, acela
să dee mănăstirii noastre mai sus scrise, câte 7 vase de vin".
SI
Se poruncește, ca ureadnicii domnești să n’aibă voe a opri aceste
danii în astfel de cazuri. Ce rol aveau aceștia? Supravegheau
ER
ei strângerea desetinei, deci slujba desetnicilor ?
La 26 Ianuar 1453 -) Alexandrei Vodă întărește mănăstirii
Probota câte 6 vase de vin din desetina domnească dela Hârlău
IV
și toată ceara din Târgu-Frumos și din Cotnari.
Cine strângea ceara cuvenită domniei ? In Ianuarie, fără a se
UN
specifica ziua 3), Alexandrei Vodă dăruește mănăstirii Moldovița

câte 12 vase de vin pe an, din desetina domnească și desetina
din albine. E tot o danie și nu se referă, ca și în cazurile de
mai înainte la un anumit teritoriu din țară, deci e vorba în ge
AL
neral de desetină. Primul document, în care găsim .scutire de de-

setină din vin acordată oamenilor unui sat mănăstiresc e din 23 Fe
bruarie 1453*). In acest document prin care Alexandrei Vodă scutește
TR
de toate obligațiile fiscale ale vremii, o slobozie a mănăstirii Ețcani în

tre altele spune : „nici desetina din albine să nu dea, nici din vii"
Informația acestui document este interesantă. E, după cum am
EN
spus, primul caz de scutire de desetină din vii, acordată unei moșii
mănăstirești. Nu se amintesc aici între funcționarii executivi ai
domnului desetnicii. Oare trebue să-i înțelegem, când cetim că
/C
„nici vornicii din Suceava, nici oamenii lor", n’au dreptul să

opriască dania domnească.
Mai puțin lămurită e desetina din albine. Se întâlnește pentru
SI
1) Idem, op. cit. II pag. 377.

2) Ibidem, pag. 444
IA
3) Ibidem, pag, 453

U
R
219
RA
prima dată în documentul din 31 Iulie 1431 '), prin care Alexandru
cel Bun dăruia mănăstirii Bistrița, 2 prisăci : prisacadela Lăpușna
și alta la Itchil și le scutia, să nu dea desetină din albine. In ce
LIB
consta această desetină din albine, documentul nu precizează. La
10 Mai 1439 8) Ștefan II Voevod întăria mănăstirii din Poiana
(Probota) prisaca Visoca. Se adăogea că oamenii din satele mă
năstirii și din aceste prisăci să-și dee desetină la această mănăstire.
Y
Cum să o dee, nu se specifică. Din acest document aflăm, pentru
prima oară, că funcționarii domnești, cari strângeau desetină se
T
ziceau desetnici, slavonește
SI
Aceste două documente amintesc desetină din albine în le
gătură cu sate și moșii mănăstirești. Desetină din albine e, aci,
R
o numire generală, fără a se specifica, ce se lua, miere, ceară și
cum se lua. Documentul din 11 Martie 1446 3), prin care Ștefan
nește și desetină din albine și porci. VE

11 Vodă acorda scutiri unor sate ale mănăstirii Neamțului, pome
Ca și la documentele anterioare, nu se specifică, în ce constă

NI
această desetină din albine. E tot pentru o moșie mănăstirească,
acordată desetină din albine, în acest document, ca și în cele
LU
anterioare. Nici acum nu se amintesc desetnicii între funcționarii

domnești cari încasau dările. Poate se înțeleg prin formula : «Și
nici altul nimeni din dregătorii și pererubții noștri». O tradu
cere veche a unui document dat de un Ștefan Vodă, din seco
A
lul XV 4*) amintește desetină în felul următor: «din toți stupii

acestor prisăci să nu se ia desetină». La 5 Octomvre ■1448 *•)
TR
Petru II Vodă acorda mănăstirii din Poiană (Pobrota) «câte 6 vase

de vin din desetină domnească dela Hârlău sau dela Cotnari,
sau iarăși din ori care parte ar fi și toată ceara din Tărgul-
EN
Frumos». E pentru primă oară, când întâlnim în documente, ca

danii făcute mănăstirilor ceara dintr’un târg. Nu se specifică a
ici, cine o strângea.
/C
Aceste danii sunt confirmate de Alexandrei Vodă la 8 A

prilie 1449 6). Dar aci se specifică: „câte cârciumi se vor face în
1) Idem, op. cit. I, pag. 326

SI
2) Idem, op. cit, II, pag. 40

IA

U
R
— 220 —
RA
Tărgu-Frumos, să adune călugării dela Probota, ceara mă
năstirii noastre». Ureadnicii n’aveau voe să opriască aceste danii,
spune documentul.
LIB
Rezultă din acest document că darea de ceară o plătiau
și crășmarii. Nu se arată, cum se strângea, nici cine.
In documentul din 23 Februar 1453 ’) pe lângă scutirea de
toate obligațiile fiscale ale vremii pentru o slobozie a mănă
ITY
stirii Ețcani, se amintește pentru oamenii acestei slobozii ca :
«nici desetină din albine, și nici din vii să nu dea». Deci și
aici darea e amintită în legătură cu o moșie mănăstirească.
La 8 Iulie 1453 1 Alexandrei Vodă scutește pe oamenii din
RS
satul Balasinouți al mănăstirii de călugărițe dela Horodnic, între
altele și de desetina din albine. Nu se specifică nici aici, după cum
nici mai înainte, ce se înțelege prin această desetină din albine,
VE
miere, ceară, nici cum se plătia, nici cine o strângea. Ca și în
alte cazuri, și aici, desetină din albine e amintită tot în legătură
cu o moșie mănăstirească. Conform documentului din 1 Ianuarie
NI
1454 3) dela Alexandrei Vodă, prisaca din Cozia a mănăstirii Neam
țului e scutită de desetină. Nu se specifică, ce desetină. Se a
mintesc brănișterii în legătură cu prisăciie: „să nu aibă nici un
LU
amestec", Care era rolul lor ? Aici nu se amintesc desetnicii.

Brănișterii înlocuiau uneori pe desetnici? Fiind vorba de scuteli.
ale satelor mănăstirii Neamțului, documentul din 8 Decemvre
RA
1454 4) dela Petru Vodă Aron amintește desetină din albine și

porci. E tot atât de nehotărît arătată, ca și în alte documente.
Documentul din 6 Iunie 1455 5), unde e vorba de moșii și
prisăci ale mănăstirii Bistrița, amintește pe desetnici, cari n’au
NT
voe să ia desetină dela albinele mănăstirii. Care era rolul prisă-

carilor în administrarea prisăcilor, nu se specifică. Nu se specifică
nici aici, ce se lua după albine: miere, ceară. Petru Vodă Aron la
CE
20 Ianuarie 14566), scutește satele Pîrtești și Seliștea lui Dieniș, pe

lângă alte dări și de desetină. Nu se specifică, ce fel de desetină.
Tot așa, fără specificare, e amintită desetină din albine șl în do-
I/

2) Ibidem, pag. 491
S
3) Ibidem, pag. 501

4) Ibieem, pag. 517
IA
5) Ibidem, pag. 531

6) Ibidem, pag. 566
U
R
— 221 —
RA
cumentul din 1 Martie 1456 123), prin care Petru III Aron repetă
scutiri date iezerului Zagorna al mănăstirii Neamțului. Se spune
în document că desetina din albine o vor strânge dregătorii
LIB
mănăstirești. La 10 Aprilie 1458 -), Ștefan cel Mare confirmă
mănăstirii Bistrița moșii și le scutește, ca boerii sau desetnicii să
nu ia desetina din albine, nici berbința de mere. La 31 August
1458”) Ștefan confirma mănăstirii Moldovița și scutia satul Bor-
TY
hineștii, între altele și de desetina din albine și din porci.
La 13 Iulie 1463 4) Ștefan cel Mare confirmă scutiri pentru
Zagorna proprietate a mănăstirii Neamț. Desetina din prisăcile
SI
mănăstirii o strângeau călugării, nu dregătorii domnești. In acest
document se spune că desetnicii domnești n’au voe a lua de
ER
acolo desetină după albine, nici «jumătate de groș». Rezultă de
aici că desetina se plătia cu bani, sau „nici măcar o jumătate de
groș" se poate înțelege nici măcar în valoare de o jumătate de
V
groș? Prin documentul din 20 Mai 1459 5) Ștefan Vodă dispune ca
Ungurii din satul Lucăcești al mănăstirii Bistrița să plătiască
NI
mănăstirii desetina din albine.
Acestea sunt cazurile documentare până la 1504 în cari se
LU
amintește desetina din albine. Alături de desetină se amintesc ca

dare pietrele de ceară.
Despre darea de ceară am scris și înainte, în legătură cu
documentul din 1448 în care se spunea că „ceara din Târgu-
RA
Frumos s-o ia călugării". Și în 8 April 1449 am văzut că se spunea :

„câte cârciumi se vor face în Târgul Frumos, să adune călugării
dela Probota, ceara mănăstirii noastre". Dăm acum alte cazuri.
T
Documentul din 10 Ianuarie 1451 6), păstrat într’o regestă, spune

că mănăstirea Moldovița să nu dea pentru casele sale din Su
EN
ceava nici un fel de dare și nici ceară să nu dea. E primul caz

de dare de ceară, de care e scutită o mănăstire, nu pentru un
sat sau o moșie, ci pentru niște case în oraș. Nu se spune în
/C
acest document, nici cum se lua, nici cine ' strângea această ceară.

2) Ion Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare voi, I București
SI
1913, pag, 8
3) Ibidem, pag. 14.
IA
4) Ibidem, pag, 75.

5) Ibidem, pag, 29.
6) Mihai Costăchescu, op. cit., II, pag. 397.
U
R
— 222 —
RA
In documentul din 26 Ianuarie 1453 ') Alexandrei Vodă în
tărește mănăstirii Probota pe lângă 6 vase de vin din desetina
domnească dela Hârlău, și toată ceara din Târgu-Frumos și dela
LIB
Cotnari. In regesta documentului din 12 August 1457 12345) între
obligațiile cuvenite dealtfel ale mănăstirii Moldovița pentru ca
sele sale din Suceava, se amintește scutire de pietrele de ceară.
E primul caz, când întâlnim în documente amintite anume pietre
ITY
de ceară. Erau cârciumi în acele case?
La 8 Septemvre 1457 8), Ștefan cel Mare întăria mănăstirii
Bistrița privilegii date de Alexandru cel Bun. Intre aceste privi
legii sunt amintite și pietrele de ceară din târgul Bacău, pe cari
RS
să le plătiască mănăstirii „oricine, fie străin, fie pământean
.
*
La 3 Aprilie 1488 4) Ștefan Vodă întăria mănăstirii Putna toate
pietrele de ceară din târgul Șiret și 6 voștinari, tot din târgul
VE
Șiret. In acest document apar pentru prima oară voștinarii.
La 30 Septemvre 1503 5), Ștefan făcea mănăstirii Neamțului
mai multe danii, între cari și un mertic anual de 6 pietre de
NI
ceară „ce ni se cuvin din pietrele noastre dela Târgu-Neamț
.
*
Un fapt demn de reținut se impune a fi amintit. De câte
LU
ori se amintește în documente desetina din albine, nici odată nu

se amintesc și pietrele de ceară. Când e amintită desetina din
albine, se amintesc uneori (nu întotdeauna) și desetnicii, cari,
însă, nu se amintesc nici odată atunci, când sunt pomenite pie
A
trele de ceară. Rezultă deci, că aceste două dări, erau deosebite.

Nu știm, cine strângea în această vreme pietrele de ceară.
TR
Alături de desetina din albine sau din stupi, cum e în u

nele documente, găsim de câteva ori și berbința de miere. E a
mintită pentru prima dată în documentul din 10 Aprilie 1458 6)7,
EN
prin care Ștefan cel Mare întăria mănăstirii Bistrița mai multe danii
(moșii cunoscute și din alte documente) și le scutia, ca boerii
sau desetnicii să nu. ia desetina din albine, nici berbința din miere.
/C
Se mai amintește berbința din miere și în documentul din 9

Iulie 1466 7) prin care Ștefan Vodă întăria mănăstirii Probota
SI
2) I. Bogdan, op. cit.. I, pag. 3.

3) Ibidem, op. cit. I, pag. 3.
IA
5) Ibidem, II pag. 230-1.

6) Ibidem, I pag. 8.
U
R
223 —
RA
un mertic anual de 10 buți de vin și berbințele de miere ce se
vor aduna din desetina satelor mănăstirești.
LIB
După cele văzute, se pare că desetina din albine ar fi deo
sebită de berbințele de miere, căci se pomenesc amândouă în
acelaș document. In timp ce, când e vorba de desetina din albi
ne, se pomenesc desetnicii, în cele 2 documente în cari apar
TY
berbințele de miere, nu mai sunt amintiți. Nu știm deci, cine
strângea berbințele. Nici nu ni se dau informații documentare
suficiente despre această berbință. Sf
SI
In dicționarul Academiei e citată berbință cu 3 înțelesuri:
de vas (putinică, butoiaș, butelie), de dare a breslei ciubotarilor
ER
și de bostan de dat la porci. E derivată din ungurescul ber-
bence sau borbonce, sau din ucrainianul berbencja ') Noi mai
curând admitem ultimul caz. Vasile Bogrea se ia exact după dicțio
narul Academiei și o^socoate taxă a breslei ciubotarilor. Iată ce
IV
spune el: «(3erbiJiță, însemnând original un soi de butoiaș, iar se
cundar taxa percepută dela breasla ciubotarilor: «care meșter
UN
strein va vrea să se așeze aici în Iași ca breasla ciubotarilor,
să-și ia voia plătind breasla 5 lei,... iar acela va fi fecior de
meșter, să-și de berbință 2 lei și jumătate. (Uricarul XIV, 2 citat
în dicț. Acad.) 1234). Aceasta însă, nu se potrivește cu datele do
AL
cumentelor noastre. Primim mai degrabă înțelesul de butoiaș, de

putinică în care se strângea mferea, Ce capacitate avea, nu pu
tem preciza. Ioan Bogdan 8) dă cuvântului berbință tot înțelesul
TR
de vas și îi dă pluralul bărbunci, nu berbinți, ca în dicționarul

Academiei, derivând-o și el tot din ungurescul berbence.
Pe lângă desetina din vin și din albine mai întâlnim în
EN
documente și alte desetini. Așa e desetina din porci. Se întâlnește

totdeauna împreună cu desetina din albine. Pentru prima oară e
amintită în documentul din 11 Martie 1446 *) prin care Ștefanii
/C
Vodă scutia unele sate ale mănăstirii Neamțului, între altele de

desetina din albine și din porci. In documentul din 8 Iulie
SI
1) Dicționarul Academiei Române partea I-a, Buc 1906., pag.

2) Vasile Bogrea: „Despre ferîe“ în Anuarul Institutului de istorie
națională III Cluj 1926, pag. 521.
IA
3) I. Bogdan, op. cit II pag, 606.

4) N. Costăchescu, op. cit. II. 1. c.
CU
R
224 —
RA
1453') Alexandre) Vodă scutește pe oamenii satului Balasinouți
al mănăstirii de călugărițe dela Horodnic de desetina din albine.
Darea pe porci în acest document poartă numele de gorștină. E
LIB
primul caz, când întâlnim numirea de gorștină pentru darea pe
porci. Este tot în legătură cu o proprietate mănăstirească. In
documentele următoare nu mai întâlnim pentru darea pe porci
numirea de gorștină, ci tot aceea de desetină, ca și mai înaiute.
TY
La 12 Aprilie 1458 2) Ștefan cel Mare scutește satul Borhineștii
al mănăstirii Moldovița, de mai multe dări, între cari și desetina
din albine și din râmători. Aceste sunt cazurile, când până la 1504
SI
întâlnim desetina din porci. In toate cazurile ea se referă ca scutire,
numai la sate mănăstirești. Scutiri de desetina din porci acordate
satelor boerești nu întâlnim în documentele acestei vremi.
ER
In afară de desetina din vin, din albine și din porci, încă
mai întâlnim în documente și alte desetini. Așa în documentul
din 4 Aprilie 1488 8) Ștefan cel Mare ordona că Ungurii din
IV
satul Leucușanii, al mitropolii de Roman să dee desetina din
varză și „desetina din pește proaspăt ce se va vâna pe hotarul
UN
lor„ E singurul document în care întâlnim desetina din varză și

din pește proaspăt. Alte desetini, nu se mai întâlnesc în docu
mentele acestei vremi.
Concluzie: desetina, cum arată și numele care e de origine
AL
slavonă, înseamnă a zecea, adică dijmă. O strângeau desetnicii.

Până la 1504 s’au acordat scutiri numai satelor mănăstirești,
sau altor proprietăți mănăstirești. Desetina în acest caz o strân
TR
geau slujbașii mănăstirii. Pentru celelalte sate ,domnii își aveau

desetnicii lor cari strângeau desetina, sau dijma din albine (ceară
și miere, din porci, din vin, din varză, din pește). Desetina dom
N
nească se strângea pe ținuturi. Mențiune specială trebue acordată

desetinei din ceară care se strângea din târguri. Dela cine ?
CE
(Va urma)
Virgil Pântea
/
SI
1) Ibidem, J. c.
IA
2) ]. Bogdan, op. cit. 1, pag. 342.

3) I. Bogdan, op. cit. J, pag. 341.
U
AR
RECENSII
R
LIB
Ioan C. Filitti, Proprietatea solului în Principatele-Române
până la 1834. Fandațiunea „Regele Ferdinand F. Buc. 1935
p. 301 + XV. — Nu toți cercetătorii noștri cari s’au ocupat cu
studierea problemelor de istorie socială românească, au adus
Y
contribuții de generală valoare. Unii s’au interesat numai de anu
T
mite aspecte ale evoluțiunei noastre economice, în legătură cu e
voluția socială. Din această cauză era nevoe și de un studiu sin
SI
tetic care să reprezinte toată documentarea, toate interpretările
relative la istoria proprietății solului la noi.
ER
De aceea d-1 Filitti a publicat lucrarea ce o discutăm, ceea-
ce cetim și în prefață, că în această lucrare pentru prima oară
vom putea găsi un istoric complect al chestiei agrare la noi
IV
până la împroprietărirea dela 1864 și adaogă: «Cartea aceasta
este rodul unor cercetări pur științifice de aproape un sfert de
veac». Dar munca acestor 25 ani n’a fost tocmai rodnică, după
UN
cum spune însuși autorul. «Rezultatele la care am ajuns sunt cu

mici deosebiri aceleași ca ale iui Giurescu». Deci însuși d-l
Filitti recunoaște că contribuțiile noui ale lucrării sunt minime.
Introducerea lucrării cuprinde 63 pagini: a 5-a parte din
AL
cartea întreagă.
In această întroducei? se face istoricul proprietății la Daci,
TR
a colonatului în imperiul roman și’n evul mediu cu specială pri

vire asupra proprietății la vechii Slavi, Unguri, la statele unitare
slavo-sârbe, țările polone și Rusia. Pentru argumentarea faptului
ca la început proprietatea a fost colectivă, ni s$ citează existența
EN
ei la Hinduși, Celți, Albanezi, etc. Toată aceasta discuție este

inutilă și fără nici o legătură cu subiectul propus, n’are nici cel
puțin justificarea că dă interpretări noui.
/C
Despre introducerea proprietății individuale la Romani, ar

fi fost mai bine să se precizeze secolul și nu cele 12 legi, căci
iată cum se pronunța despre aceste legi profesorul Andre Pi-
ganioi în studiul său «La Conquete Romaine» p. 93. (Paris 1927),
SI
(Peuples et Civilisations, Histoire generale): «Ainsi Ies fragments

defigures du plus ancien code de Rome paraissent con server
IA
des textes d’epoques diverses, Ies uns tres primitifs et barbares

15-11
U
R
(tel celui qui concerne le talion), d’autres empruntes â Ia Grece
RA
et surtout de minutieses maximes de procedure».
Dacă în expunerea faptelor istorice se păstrează sistemul
cronologic, atunci ar trebui să înțelegem după d-1 Filitti că
LIB
succesiunea împăraților romani a fost astfel : Marcu Aureliu,
Comodiu (?) și un al IILlea împărat care nu se găsește în Is
toria Romanilor, ci numai în studiul d-lui Filitti, anume : Au
reliu (p. 8). La p. 31 fiind vorba de Slavi, d-1 Filitti scrie: «Erau
ITY
un popor căruia îi plăcea să se ocupe cu agricultura și relativ
mai blând, decât ceilalți barbari». D-1 Filitti a preferat aici pe
Schafarik cercetătorilor mai noui și mai bogați în informație.
Asupra caracterului slavilor cercetările lui Sobestiansky și
S
Liubomir Niederle au dus la concluzii general admise azi că
Slavii erau tot așa de sălbatici ca și ceilalți barbari nordici». De
ER
unde deci blândețea Slavilor ? Cartea lui Szekfii e carte de pro
pagandă, de popularizare, iar cartea lui Fessler e prea veche.
Nici pentru vechea proprietate ungară deci d-1 Filitti nu cunoaște
IV
cercetările mai noui.
La pag, 46 cetim : «bula de aur în sec. XIII» deși se putea pre
UN
ciza data (anul 1222) și modificările din 1231. Regele care a domnit
în Ungaria între anii 1094-1114 a fost Coloman și nu Caloman,
cum scrie d-1 Filitti. Citatele de mai sus s’ar putea înmulți
și arată că izvoarele de documentare ale d-lui Filitti și deci inter
AL
pretarea are multe lacune.

Opera propriu zisă care a cerut munca a 25 ani, cuprinde
2 părți, fiecare parte divizată în capitole. Partea I cuprinde vea
TR
curile XIV-XVH cu cap. I Proprietarii (p. 64-126), cap. II Culti

vatorii (p. 127-189), cap. III Satele domnești și concedarea drep
turilor regaliane (dece nu regaliene?) (p. 190-191), cap. IV Si
N
tuații excepționale (p. 200-210).

Partea II cuprinde : Cap. I Urbariile Fanarioților (p. 211-258),
CE
Cap. II Regimul Regulamentului organic (p. 229-258) și cap. III, după

tabla de materie, trecut al Il-lea în cuprinsul cărții—probabil gre
șală de tipar—cuprinde: Spre împroprietărirea țăranilor (p. 259-301).
In cap. I se cercetează pe baza izvoarelor și a studiilor
/
istorice diferitele numiri purtate de proprietari, numiri cari sunt

SI
exact aceleiași, ca cele stabilite de C. Giurescu și I. Bogdan,

atât pentru Țara-Românească, cât și și pentru Moldova. D-1 Filitti
IA
nu face decât să-și expună fișele scoase din diferitele colecții de

U
RY
227
RA
documente (p. 67-8). Și pentru a face și ceva critică ia în dis
cuție teoria lui Radu Rosetti asupra înțelesului jude-cneaz cu a-
LIB
tribuția de judecător și nu de jude vătăman, cum se dă în nota
38 p. 68. D-l Filitti respinge categoric argumentele lui Radu
Rosetti și admite în total concluziile lui C. Giurescu. Ce aduce
nou d-1 Filitti?
Y
Nu înțelegem, de ce d-1 Filitti e atât de aspru cu R. Rosetti.
IT
Nu-i admite cercetările făcute și totuși il citează, că să arate că
numai d-sa are dreptate. D-l Filitti citează necomplect lucrarea
lui Gh. Panu care nu este «Cercetări istorice asupra stării ță
RS
ranilor» I. î p. 185, ci «Cercetări asupra stărei țăranilor în vea
curile trecute. Buc. 1910 1 1 și nu p. 185, când e vorba de docuin.
din 1434, ci p. 24. D-l Filitti ține să aducă și noutăți, când (p. 71)
VE
scrie: «socotesc că atunci, când se menționează două judecii
trebue să fie vorba de sate mai mari, roite unul din altul și în
care se aflau doi dregători domnești». Pe ce se bazează, când
NI
face asemenea afirmații, rămâne o enigmă. Ca să treacă peste
anumite probleme, cari nu sunt pe deplin rezolvate, D-l Filitti,
LU
scrie la p. 72. «Este de admis că teritoriile, pustii sau populate,

cucerite de primii Basarabi de o parte, de Bogdan și de fiii lui
de altă parte, vor fi fost confiscate, în cea mai mare parte, în
folosul domniei, devenind pământuri sau sate domnești de care
RA
Domnii au putut dispune în urmă cu hotarele lor și cu locuitorii

de pe ele». Nu știu, întru cât s’ar verifica această teorie a cuceriri
lor și a confiscărilor primilor voevozi din trecutul nostru. De ce
NT
nu explică d-1 Filitti «pustiul din documentele moldovenești».?

Să admitem că sunt adevărate cele scrise de d-1 Filitti.
Marele proprietar era domnul, deci proprietatea era domnească
CE
asupra întregii țări și chiar asupra teritoriilor populate. Cum se

face oare că Ștefan cel Mare numai peste ca. 100 ani dela în
ființarea statului moldovenesc ca să înzestreze mănăstirea Putna
din 18 sate pe cari i le donează, 15 sate sunt cumpărate dela di
/
feriți boeri și numai 3 sate sunt personale. Avem deci motive

să credem că baza proprietății la noi a fost cea boerească, din
SI
care s’a format proprietatea domnească și mănăstirească.

Pentru dovedirea caracterului indiviz al proprietății în sec.
IA
XIV, XV și XVI se citează 7 documente dintre care 4 documente

date de diferiți domni din Țara-Românească și restul date de
domni din Moldova. La p. 78 se mai adaugă încă 6 documente.
CU
R
-228
RA
Interpetările acestor documente nu sunt ceva deosebit de rezulta
tele cercetărilor anterioare.
LIB
D-1 Filitti scrie că domnul își putea spori moșiile par
ticulare prin stăpânirea locurilor pustii în care intrau și hotarele
târgului, p. 81, prin confiscarea moșiilor boerilor presupuși vino-
vați de «viclenie» și prin moștenirea moșiilor, fără moștenitori
Nu amintește însă nimic și despre cazul, când celor ce nu puteau
ITY
plăti dările impuse, li se confiscă proprietățile în folosul domniei.
D-1 Filitti admite după Melchisedec că îri 1592 era episcopie la
Huși (p. 81) Interpetarea lui Melchisedec a fost combătută. D-1
RS
Filitti nu spune, de ce e alături de vechea părere. In explicarea
formulei... «pentru aceia am dat și Domnia-Mea să le fie ocină
și ohabă» (p. 97), pare a fi mai justă explicația data de alții că
la origine ohaba însemna moșie scutită de dări și slujbe către
VE
domnie și nu cum spune d-1 Filitti, moșie oprită (de a se relua).
In explicarea celor două formule «darea calului», și «preadalica
să nu fie», iarăși d-sa n’a izbutit să aducă, decât expunerea
NI
vechilor interprelări.
D-1 Filitti combate părerea că regim fendal a fost în tre
LU
cutul nostru (p. 109) și afirmă categoric: «Nici un proprietar

nu exercită nici o parte de suveranitate, care aparține intreagă
domnului statului unitar, care poate delega exercițiul temporar
al unora din drepturile sale regaliane». Se naște întrebarea: cari
A
anume drepturi, și apoi tocmai această delegație de drepturi con

TR
simțită de domn constitue o notă caracteristică a regimului feu

dal. Cum explică oare d-1 Filitti, conflictul continuu între par
tidele boerești susținătoare de pretendenți la tronul țării, dacă
EN
n’am admite caracterul feudal al acesior boeri, cari voiau să-și

exercite puterea sub toate formele de manifestare. D-1 Filitti se
contrazice, căci tot ce a afirmat la p. 109, nu mai recunoaște la
p. 199, când scrie: «Când Domnul renunța astfel în favoarea
/C
unui proprietar la drepturile sale regaliane, proprietarul devenia

stăpân absolut pe domeniut său. Față de oamenii de pe pămân
tul lui, nu mai era numai proprietar sau stăpân, ci și judecător
SI
și deținător al puterii publice». Care din aceste două păreri să

Ic credem ?. In ce privește existența regimului fendal în țările
românești se poate consulta cu folos lucrarea lui Ștefan Zeletin,
IA
Burghezia română, originea și rolul ei istoric Buc. 1925 (p.172).

In cel mai vechiu stat românesc a fost feudalitate, nu însă
U
RY
229
RA
în senzul celei franceze, sau franconice în general, ci în senzul
celei englezești și ungurești, unde lipsia scara de vasalitate și
LIB
orice feudal depindea de șeful suprem al țării. Aici d-1 Filitti ar
fi trebuit apoi să facă distincția între forma de acest fel a vieții
din Țara-Românească și cea din Moldova. Este o eroare care
s’a generalizat la noi, că se scrie despre Moldova și Țara-Ro-
Y
mânească, ca despre exact aceeaș formă de viață românească.
Și d-1 Filitti cade în această greșeală. Scrie d. e. la pag. 209 că
IT
Rucărul muntean «va fi fost la început sat domnesc sau razd-
șesc». După d-1 Filitti ar fi fost deci răzeși în Muntenia, în
RS
forma, cum sunt cunoscuți din istoria vieții moldovenești, ceeace
știm că nu corespunde adevărului.
In explicarea problemelor de politică financiară, credem că
VE
nu este de ajuns numai mărturia documentelor — cărora le acor
dăm importanța cuvenită, — ci trebuesc analizate și cauzele ex
terne generale din Europa, cari au avut o deosebită influență
NI
asupra țărilor românești. Prin cercetare comparativă, se putea
înțelege starea adevărată a proprietății românești din sec. XVI
și XVII. >
LU
D-1 Filitti nu studiază însă aceste influențe streine, ceeace

este o lacună importantă a lucrării sale.
In capitolul II : Cultivatorii, (p. 127-189) d-1 Filitti cu mici
RA
adăugiri si suprimări nu face altceva, decât să-și reediteze stu

diul mai vechiu «Oamenii dependenți și cultivatori liberi în Prin
cipatele Române în sec. XV-XVII ’).
In studiul din 1935 la p. 141 d-1 Filitti citează greșit do
T
cumentul din lucrarea lui Gh. Panu 1 2) unde nu e vorba de Teo-

EN
fana, ci de Tofana și nu e vorba de lonești, ci de Ionășeni.

Pentru dovedirea unor fapte cunoscute din trecutul nostru,
de ex. că «micii proprietari nevoiași nu-și vând numai moșia, dar
/C
se vând totodată pe sineși impreună cu moșia și devin astfel

rumâni pe chiar pământul pe care până atunci fuseseră pro-
pietari, cneji, judeci sau megiași» (p. 146) apoi, pentru vânzările
impuse cu sila, fie de domn, sau de marii dregători, se citează
SI
nu mai puțin decât 40 documente, cuprinzând pag. dela 147-152,

adevarate regește de documente, deși faptul era cunoscut.
IA
1) An. Ac. R. M. S. I. S, III tomul XIII meni. 18, an. 1933.

2) Cercetări asupra stărei țăranilor în veacurile trecute I, p. 183.
CU
R
— 230
RA
Pentru «rumâni proveniți din foștii proprietari cari odată
cu moșiile lor își vânduseră și libertatea» (p. 154), și pentru ru
LIB
mânii cari își răscuinpărau libertatea împreună cu delnița, deve
nind iarăși propietari (p. 156) se citează 34 documente cuprin
zând paginele dela 154-158. Când starea aceasta de lucruri este
dealtfel cunoscută, nu era nevoie să se citeze atâtea documente,
ITY
doar pentru a mări numărul de pagini din acest studiu, ci trebuia
trimis la lucrările lui Giurescu etc.
Contrar tezei susținute de1 C. Giurescu că până în sec. XVII
n’ar fi existat cultivatori liberi, d-1 Filiti a adus argumente con
RS
vingătoare în senzul că alături de cultivatori dependenți, au
existat și cultivatori liberi. In ce privește discuțiile referitoare la
«Legătura lui Mihai Viteazul» contribuția d-lui Filitti este minimă.
VE
Este suprinzător că într’un studiu de cercetare a problemelor
sociale nu găsim cel puțin o frază despre așezământul lui Miron
Barnovschi dat în Iași la 16 Ghenarie 1628, așezământ care a
NI
avut o doeosebită importanță în stabilirea raporturilor între vecini
și boeri, nu găsim nimic despre stările speciale din vremea lui
Matei Basarab, nu găsim nimic despre vremea lui Constantin
LU
Duca în Moldova etc. In cap. III «Satele domnești și concedarea

drepturilor regaliene» (p. 190-199) se fac înterpetări pe bază
de documente asupra drepturilor și obligațiilor ce decurgeau
A
pentru oamenii așezați, fie pe moșiile domnești, fie pe cele

boerești. D-1 Filitti nu arată, ce aduce nou. In cap. IV «Situații
TR
excepționale: Vrancea, Câmpulungul moldovenesc, Dragoslavele

și Rucărul», se discută originea și evoluția regimului special din
aceste regiuni, bucurându-se de privilegii domnești ca fiind la
EN
margine de țară, dar având mai târziu și neînțelegeri cu diferiți

proprietari, fie boeri, fie cu stareții mănăstirilor. Oare Chighe-
ciul nu merita nici o discuțiune în cartea d-lui Filitti ?
/C
Discutând urbariile Fanarioților (p. 211-228) după intro

ducere de o pagină și ceva se discută reforma lui Constantin
Mavrocordat atât în Muntenia, cât și’n Moldova. Nu se arată
împrejurările externe și interne cari au determinat această reformă,
SI
precum nici urmările cari au decurs din aplicarea ei. Și aici

omite d-1 F. a da întreaga literatură a chestiunii și de aceea și
IA
discuția de aici are lipsuri. Nu discută nici autenticitatea docu

mentelor referitoare la reformă. Iarăși nu înțelegem, de ce zice
urbarii reformelor din sec. XVIII, când la noi, în istorio^r^^fia
U
— 231 —
R
sec. XVIII acest termin nu s'a întrebuințat. Este știut că fiecare
RA
evoluție națională își are specificul său și în legătură cu aceasta
special vocabular de terminologie istorică.
Nu vom insista asupra diferitelor intervenții ale domniilor
LIB
din țările românești în stabilirea raporturilor între proprietari și
cultivatoi'i, ci numai vom atrage atenția că domnia lui Grigore
Ghica, 1822-28) p. 220 în Muntenia, precum și a lui loniță Vodă
Sturza (1822-1828) p. 228 din Moldova, nu face parte din e
TY
poca Fanarioților și deci nu trebuiau tratate la capitolul «Ur-
bariile Fanarioților».
In cap. II «Regimul Regulamentului organic» (pag. 229-258)
SI
se trece direct Ia analiza dispozițiilor cuprinse în regulamentul
organic asupra datoriilor țărănimii către proprietarii, atât în Țara-
R
Românească, cât și’n Moldova. De loc nu sunt studiate urmările
și aplicarea dispozițiilor regulamentare.
VE
Apoi d-1 Filitti care se ocupă de «istoricul complect al
chestiei agrare până la împroprietărirea dela 1864» trebuia să a
corde mai multă atenție hrisorului din 1805 și constituției din
NI
Moldova dela 1822 cu privire specială la art. 53.
D-I Filitti nu ia în considerație studiile predecesorilor săi.
Este adevărat că d-1 Filitti are mai multe studii asupra epocei regu
U
lamentului organic și ar fi putut de data aceasta să ne dee un

capitol bun și nu o simplă reeditare a desbaterilor din «Analele
AL
Parlamentare» cari deși constituesc izvorul de mâna întâi, totuși

sunt insuficiente pentru explicarea problemelor din această e
pocă. Trebuia scotocit prin arhive, ca să se arate luptele dintre
TR
marea proprietate, mica proprietate, răzeși, moșneni etc. Numai

astfel tabloul ar fi fost complect.
Greutățile noi ale clasei muncitoare legiferate în regula
N
mentul organic, credem că în parte își găsesc explicație în pă

trunderea capitalului anglo-francez în țările românești după tra
CE
tatul din Adrianopol din 1829, contribuind astfel la ruinarea vechiu

lui regim de producție.
Ultimul capitol, al III-lea și nu al II-lea, cum este indicat
la p. 259. se intitulează «Spre impropretărirea țăranilor».
/
Se discută aici starea de spirit încordată a celor două clase

SI
sociale, proprietari și țărani, precum și fazele principale care au

premers marei reforme sociale și economice înfăptuite de Cuza
IA
Vodă în anul 1864.

CU
R
Rolul domnitorului Cuza Vodă nu este aproape deloc e
RA
vidențiat, pentru triumful acestei reforme, ceeace arătase într’un
studiu d-1 Lapedatu.
D-l Filitti a lucrat grăbit. Semnalăm câteva amănunte pro
LIB
venite din graba lucrului: de ex. la p. 99, fiind vorba de «da
rea calului», d-l Filitti scrie... «Se întâlnește în legiunea țarului
sârb Dușan». Bănuim cuvântul legiuire. La p. 100, ce rost are
această enumerare pe care o face d-l Filitti: «Toată lumea, ve
TY
chii dăscăli, ca și istoricii noștri moderni». La p. 190 se între
buințează expresia «în schimb de serviciu militar» pentru cum
ar fi corect «în schimbul serviciului militar». Lucrarea d-lui Filitti
SI
are și alte greșeli de date cronologice sau de trimiteri eronate
la studiiile consultate.
R
...Totuși în lucrarea d-lui Filitti se găsește și material inte
resant și păreri cari nu pot fi trecute cu vederea, când cineva
VE
ar relua studiul proprietății funciare românești.
Alcx. Ciulcu
NI
Ion Moga, Problema țării Loutștet șt ducatul Amlașulut,
U
Cluj 1936 (vezi și An. Inst. de Istorie națională din Cluj voi. VI).
Discutând lucrarea d-lui I. Conea (Țara Loviștei, Buc. 1935) au
torul discută neautenticitatea documentului din 1233 în care se
AL
pomenește «terra Loysta». D-l Moga știe despre acest document

mai mult decât d-nii Șchiopul și Sacerdoțeanu, arătând că do
TR
cumentul a fost semnalat ia 1791, când se dă și data de lună

și a documentului din 1311. D-l M. caută să stabilească, când
s’a făcut falșificatul și conchide: între anii 1374-6 și 1387, când
familia conților de Talmaciu ridică pretenții de stăpânire asupra
EN
regiunii descrise în documentul falșificat și datat 1233.

D-l M. poate să aibă dreptate : nimic nu contrazice această
concluzie ingenioasă, dar documentele din 1233,1265, 1311 sunt
/C
considerate de mult ca falșificate. D-l M. trebuia să amintiască

în legătură cu lupta din 1330, că nu toată lumea îi zice lupta
dela Posada (vezi Cercetări istorice V-VII, pag. 342 și urm.). Basa
rab I nu s’a numit nici odată Basarab cel Bătrân, cum îi zice d-l
SI
Moga, epitetul acesta fiind al lui Basarab Laiotă. Despre năvălirea

în Tălmaciu a lui Vladislav I s’a dat și altă interpelare care tre
IA
buia cel puțin amintită (I. Minea, Din trecutul stăpânirii românești
U
R
— 233 —
RA
asupra Ardealului). Nu se poate afirma că în 1374-76 se clătina
stăpânirea lui Vlaicu Vodă (pag. 9). Ducatul Amlașului — scrie
LIB
d-1 Moga — a venit în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân în 1387.
De mult am scris eu o lucrare : Urmașii lui Vladislav I, în care
am arătat că porțiunea amlășană a tării Făgărașului a fost desli-
pită dela Țara- Românească la împăcarea lui Vladislav I cu regele
Y
Ludovic I, că apoi această porțiune a fost restituită lui Dan I și
deci Mircea cel Bătrân a moștenit-o dela fratele său, că regiunea
IT
Amlașului făcea parte intreagă din Țara Făgărașului, cum arată
actul de alianță a lui Mircea cu regele Sigismund din 1395. De
RS
aceea nu se poate vorbi de ducatul Amlașului, care n’a existat,
ci de ducatul Amlașului și Făgărașului. In lucrarea d-lui Moga,
se pot afla date și interpretări interesante în legătură cu descrie
VE
rea, localizarea și precizarea locurilor din Amlașul care a ținut
de Țara-Făgărașului.
NI
/oan Lupu, Vina și procesul ei la Români, Iași 1934. In
voluminoasa carte (456 pag.) autorul cunoscut prin interesante
LU
studii de sociologie cercetează atmosfera, mentalitatea care a pro

dus ceeace s’a considerat vină, act reprobabil la Români, stabi
lind vina colectivă și vma individuală. Autorul utilizează un intere
sant material istoric, pentru a-și construi concluziile. Felul de
A
cercetare este nou la noi.

TR
/. Crăciun, Originea lui Mihai Viteazul (extras din Anuarul

Institutului de istorie națională voi. VI), Cluj 1936. In legătură
EN
cu cartea : Mihai Viteazul de P. P. Panaitescu, Buc 1936.) d-l

Crăciun discută, cine au fost părinții lui Mihai Viteazul. D-1 Pana
itescu scriese că originea lui Mihai nu este domnească, că tatăl lui
/C
n’a fost Pătrașcu cel Bun. D-1 I. Crăciun mai tratase aceeaș
chestie în lucrarea: Cronicarul Szamoskozy și însemnările lui
privitoare la Români (Cluj 1928), pag. 52 și urm. Aici d-1 Crăciun
analizând știrile din Szamoskozy și originea lor, apoi celelalte
SI
versiuni despre originea lui Mihai Vodă se oprise la concluzia

că Mihai a fost fiu nelegitim al lui Patrașcu cel Bun și al Tu-
IA
dorei, sorei lui Iane banul. Și alții scriseră și au scris apoi aceeaș
părere. (Reproducând părerea d-lui Iorga îi atribuie d-1 Crăciun
că a scris că Tudora a fost «o femeie simplă dela țară», pe când
CU
R
234
RA
d-1 lorgaascris că Tudora a fost < «din vre-un neam ■ de boierinaș
sau . poate dintr’o seminție și mai umilă»).
LIB
D-l Crăciun are dreptate, când combate părerea d-lui Pa-
naitescu care a scris că' Mihai Viteazul n’a fost fiul lui Pătrașcu
Vodă. Nici raportul spaniol publicat de d-l Veress, nici autorul
jurnalului anonim al companiei polone diu . 1600, nici ' Heidenstein
TY
care reprezenta aceeaș lume ca cel de mai înainte, nu pot schimba
concluzii împuse de izvoarele discutate de cercetători anteriori,
Putem noi d. e. adopta părerea lui Heidenstein despre originea
SI
lui Aron Vodă ?
Eu am scris că Mihai Vodă a putut fi fiu postum al lui
ER
Pătrașcu Vodă, pornind dela vârsta ce se . dă lui Mihai pe portretul
făcut de Sadeler în 1601 (1. Minea și L. T. Boga, Despre lane etc.
Iași 1934, pag. ' 30). D-l Crăciun dovedește că după Pătrașcu a
putut rămânea un fiu postum (pag. 6). Adaug acum o nouă in
IV
formație care a scăpat și d-lui Panaitescu și d-lui Crăciun și
mie, când colaboram la lucrarea amintită, adică știrea unui . raport
UN
scris la Praga în 22 Ianuarie 1601, deci când Mihai Viteazul era

la Praga. 1n raport se spune că Mihai avea atunci 46 ani, deci
s’a născut la 1555.
In general se pune întrebarea: de ce am admite că dintre
AL
toți numai Mihai și anturajul său n’a fost de bună credință, când
a vorbit și scris despre aceasta ? Mihai a avut contimporani cari
l-au combătut cu vehei^mz^nțți: boerii fugiți în Moldova, apoi în
TR
Polonia, apoi Simion Vodă și frate-său leremia Vodă. etc. Aceștia

i-ar fi aruncat lui Mihai Vodă în față că uzurpă origine dom
nească?
EN
Știrile din Szamoskozy și cronica Bălenilor trebuiesc încă

discutate.
Știrea din Szamoskozy că mama lui Mihai a fost cârciumă-
/C
reasă (egettboros Kufârasszony) nu este dela Petru Armeanul,

cum reese, dacă se studiază mai cu atenție textul, ci reprezintă
un adaos luat, de unde ? din svonurile cari au circulat în Ar
dealul acelei vremi. Intr’altă parte din notițele lui Szamoskozy
SI
se ■ spune că tatăl lui Mihai a fost grec, iar mamă-sa româncă

din târgul Floci, unde fabrica rachiu, deci avea cazane pentru
IA
fierberea rachiului de prune, deci nu era ■ așa de săracă, cum i

s’a atribuit. . Amintim toate acestea, fiindcă trebue făcută legătura
între ce este în Szamoskozy și ce se se citește în Istoriile dom-
U
R
— 235 —
RA
nîlor Țării-Rumănești (ed. N. Iorga, pag. 82-83). Cronica Băleni-
lor are la domnia lui Mihai Viteazul o prefață curioasă care se
LIB
prezintă ca un adaos la știrile din cronica cantacuzinească. In
forma cunoscută nouă aceasta din urmă spune că Mihai era
■ fiul lui Patrașcu; este adevărat că o face în formă de aviz pen
tru un nou capitol. Lipsia acest aviz din versiunea care a avut-o
Y
cronicarul Bălenilor ?
Nu putem stabili, de unde ia acesta din urmă povestea
T
introductivă cu originea lui Mihai, despre care se spune că e
SI
fiul unei văduve frumoase din orașul Floci și a unui gelep bo
gat «den Poarta împărătească» care nimerise pe acolo. Tot aici
R
se povestește «năpasta» ce căzuse asupra lui Mihai, când • era
ispravnic de Craiova, când «i s’au scornit nume cum că iaste
VE
fecior de domn. Deci se știa și înainte de domnie că e fiu de
domn». Domnul de atunci l-a adus legat la București. Dus la
domn a tăgăduit Mihai, «au jurat cu 12 boieri că nu iaste fiu
NI
de domn și au scăpat». Atunci s’a inventat genealogia care ca
un ecou este în Szamoskdzy, ca alt ecou în cronica Bălenilor.
Adevărul este deci că această genealogie este cea inventată.
U
Față de ceeace susține și d-1 Crăciun, nu înțelegem, de

ce a scris : «Cu cât se discută mai mult problema originii lui
AL
Mihaiu, cu atât mi se pare că se încâlcește mai mult ’și firul

descendenței sale» (pag. 4).
D-1 I. Crăciun mai combate și părerea d-lui Panaitescu că
TR
Mihai a fost prizonierul boerilor săi și aduce argumente și fapte.

Amintim cu acest prilej că în vremea lui Matei Basarab în
Caracal se arăta o biserică clădită de Mihai Vodă.
N
I. Mnea.
CE
N. Iorga, Istoria Românilor, voi. I. partea I-a, București

1936, pp. 267 și 29 planșe. O istorie a Românilor de dimensiuni
mari și utilizând tot materialul nou, vast, publicat în ultimele trei
I/
decenii, se simțea din ce înce mai necesară. Cel mai indicat a

complecta această lacună era evident d-1 prof. N. Iorga, care cu
S
uimitoarea sa erudiție, experiență și putere de muncă este în

IA
stare să o facă mai bine decât oricare altul. D-sa a anunțat în

1935, că va îutreprinde o asemenea mare lucrare în zece volume
și în primăvara acestui an ne-a și prezentat prima parte din • voi. I.
U
R
- 236 —
RA
Cartea a fost primită cu un viu interes în toate cercurile"
istoiici, constituind un eveniment în domeniul istoriog^rôiiî^ci.
Felul de a se prezenta întinsul material și concentrarea lui
LIB
în sintese sugestive este cu totul nou, față de tot ce s'a scris
până acum în acest domeniu. După ce în introducere se definesc
noțiunile de bază, sens și hotar în viața popoarelor, în cartea I,
capitolul I (p. 172), se examinează rezultatele săpăturilor arheolo
ITY
gice din epoca paleolitică până în epoca protoistorică, trăgându-se
interesante conclusiuni asupra ansamblului vieței economice și
asupra comerțului din S. E. Europei.
In acest capitol se dau și 9 planșe cu diferite fragmente
RS
de ceramică, arme și monete mai caracteristice. Semnalăm o scă
pare din vedere a d-lui Milu Manolescu (care a avut grija aran
jamentului tehnic al volumului) la pag. 26, unde Ia pl. 2 se - spune
E
„arme neolitice" în loc de „fragmente ceramice", eroare evidentă.
In cap. II (p. 73-91) se examinează religia neamurilor geto-
IV
dace, cu observațiuni interesante asupra unelor obiceiuri moște
nite de poporul nostru.
UN
In cap. III (p. 92-96), se discută nomenclatura vech pă

strată până azi. iar în cap. IV (p. ' 97-111) resturile de limbă, cu
obiecțiunile temeinice, așa cum le poate face un istoric, conclu-
siunilor adesea unilaterale ale filologilor-.
AL
In cartea Il-a, cap. I și II (p. 115-151) ne sunt prezentate

foarte sugestiv neamurile vechi indigene: Thracii, Cimerienii,
Scyții, Sarmații. In cap. III (p. 152-179) este examinat rolul civili
TR
zator al coloniilor elenice din aceste părți.

Cartea 1II-a (p. 183-262) conține conclusiuni cu totul noi,
personale, asupra procesului de amalgamare și subordonare pe
EN
care d. Iorga îl numește cu un termen nou, foarte potrivit, de

„sintesă", a nemurilor mici sub altele mai mari sau mai puternice
cari le absorb. D-sa ne prezintă pe rând, cu o puternică viziune
/C
evocatoare, sintesa scythică, sintesa balcanică «thraco-macedoneană»

intermezzo-ul năvălirei Celților, încercarea de sintesă a Illyrilor,
sintesa greco-macedoneară, și în fine sintesa «pontică» încercată
de marele rege Mithradates VI Eupator.
SI
In partea Il-a a voi. I, care va apare în curând, va fi tratată

epoca romană, sau cum spune d. Iorga: „marea sintesă a Romei
IA
în Estul Europei".
Multe din conclusiunile d-lui Iorga sunt cu totul personale
U
RY
237
RA
și pot fi primite de unii istorici sau combătute de alții, oricum
însă ele rămân totdeauna foarte interesante. D-sa face un nepre
țuit serviciu istoriografiei, publicând această mare istorie a Ro
LIB
mânilor, cu o bogată informație și cu o largă sintesă. Oricine
în viitor va întreprinde să scrie o nouă istorie a Românilor, va
trebui să plece dela aceasta. D. Iorga a fost timp de patru decenii
și rămâne cât va trăi, un mare deschizător de drumuri pentru
Y
generațiile care-i urmează.
IT
P. Nicorescu
S
C. Andreescu, Domnița Cneajna, fiică a lui Alexandru
ER
Lăpușneanu. (Extras din Revista Critică, 1936) Iași 1936. In
patru pagini și ceva d-1 Andreescu adună într’un mănunchi in
teresant știrile referitoare la . Chiajna, fiica lui Alexandru Lăpuș
neanu. D-1 Nîcolaescu aratase publicând un document că dom
IV
nița Cheagna a avut ca soț pe Vasile Bălțatul. D-1 Andreescu
dă mai mult știri despre acest ginere lăpușnenesc și găsește
UN
și eo* tatăl acestuia. D-1 A. are dreptate, când consideră pe Mi-

hail ușorul (aceasta era numirea veche moldovenească, nu ușier)
ca tată al Iui Vasile Bălțatul. Dar dela documentul din 2 Dec.
1539 nu se poate deduce că scrisoarea celor cinci boeri mol
AL
doveni, scrisoarea publicată de Nicolaescu poate fi din 1539.

Nu este în documentul din 2 Dec. 1539 nici un sprijin pentru a
ceasta. Scrisoarea din 2 Dec. 1539 vorbește despre Bălțatul u-
TR
șarul care se întorcea pe la Bistrița din solia avută la regele

Ferdinand. Rezultă de aici că Bălțatul era un om învățat și de
aceea putem presupune că și fiul ‘ său Vasile era un om cu carte.
EN
Atragem aici atențiunea, că un document din 1 Ian. 1568 are ca

logof. mic pe Vasile Bălțatulovici (Gh. Ghibănescu, Surete etc.
XIX, pag. 69). Este adevărat că documentul acesta nu-i zice
/C
logof. mic, dar în locul la care iscălește, găsim altă dată pre
cizat pentru alții logof. mic. (Th. Balan, Documente etc. 1, pag.
97 și 99-100).
Deci la 31 Ian. 1569, când, cum arată d-I A. s'a cele
SI
brat căsătoria lui Vasile cu Cheajna, era logof. mic și deci și a

tunci când socră-sa și cumnatu-său i-au dat zestre oile amintite
IA
în documentul publicat de d-1 Nic., ceeace stabilește și d-1 A.

Oare de aceea îi zice logof. și documentul lui Petru vodă Șchio-
CU
R
— 238
RA
pul. D-l A. a scris «Vasile Bălțatul nu a ocupat ranguri înalte în
timpul domniei cumnatului său, poate fiind prea tânăr» (pag. 4).
Noi însă știm că lui Bogdan Lăpușneanu i s’a reproșat tocmai
LIB
că vrea să conducă țara cu boeri tineri. Amintim toate acestea,
fiindcă involuntar ni se impune întrebarea: oare Vasile portarul
de Suceava din vremea lui Bogdan Lăpușneanu, nu era Vasile
Bălțatu, fiindcă nici înainte de domnia acestui Bogdan vodă, nici
ITY
după aceea nu mai găsim un Vasile portar de Suceava.
D-l A. scrie apoi bine informat despre invaziile căzăcești și
rolul avut de Bălțatul în acestea, scrie despre căsătoria Cheajnei
RS
cu Apostolachi. Dar Pătrășcan era cămănar, nu cămăraș cum
scrie d-l A.
Autorul studiului ce-1 discutăm a omis să întrebuințeze
inscripții din bisericile României, fasc. I, unde la pag. 49 . putea
VE
citi că Apostolachi comis mare și doamna lui Cheajna au avut ■
un fiu pe care l-au înmormântat la mănăstirea Slatina. Piatra
mormântală pusă de jalnicii părinți spune în inscripția sa că fiul
NI
lui Dumitrașcu a murit la 26 Sept 1601. Rezultă de aici că
Cheajna trăia la această dată.
LU
C. /. Andreescu și C. A. Stoide, Documente și regestre, voi.

I, Iași 1934. Eoitorii acestor documente și regește (106 la număr)
RA
spun : «am eliminat din ediția noastră tot ce era publicat, sub
orice formă și conținând știri în plus sau numai egale celor date
de versiunile din posesia noastră». Totuși în colecția aceasta
T
sunt multe documente care într’o formă sau alta sau mai pu
EN
blicat. Regesta nr. 2 o avem mai complectă la Iulian Marinescu,

Bogdan III cel Orb, pag. 111, ca și în Creșt. col. Acad. Rom.
pe Ian. - Mart 1908, pag. 562. Ceeace avem ca regestă sub nr. 6
era ca document complect publicat de Șt. Berechet în Drum
/C
Drept I 1913 pag. 54-5, Nr. 11 s’a publicat ca . document com

plect ap. Gh. Ghibănescu, Surete etc. IX pag. 16-17. Pentru nr.
13 s’a publicat o regestă în Crest. etc. pe Ian. - Iun. 1913 pag.
SI
59. Nu mai continuăm seria.

Nu înțelegegem de ce editorii transcriu cu literă mare por
tar (pag. 15), când tot acolo postelnic e scris cu p mic, de • ce
IA
transcriu Moldovenești în loc de moldovenești. Se pare că n’au

o normă de transcriere.
U
R
239
RA
Editorii dau și note despre aceste documente. In aceste
note ar fi trebuit să se dea lectura corectă acolo, unde textul re-
LIB
gestei vechi are greșeli și nu să se întrebuințeze numai semnul de
întrebare, sau nici acesta. Așa d. ex. pentru Proilnici dela nr. 18
se putea ști că trebue dat Procelnicii. In aceeaș regestă, cetim
despre CondreBucioc velvornic. Nu găsim în notele date de
Y
editori, că de fapt este vorbă de Condrea Bucium. Se arată grc-
șala aceasta în note (p. 46) numai în legătură cu regesta nr. 83,
IT
unde iarăș găsim, de astădată fără semnul întrebării Proilnicii. Des
pre visternicul Damian puteau găsi știre și’n Veress, Documente
RS
etc. VI, pag. 274. Despre familia Albotă puteau să întrebuințeze
cu folos lucrarea d-lui Zotta. Editorii traduc prochctohii din
regesta nr. 27£cu,s/fdnt răposați, când e . cunoscut că vorba
VE
aceasta înseamnă înaintași. Despre Ion Vodă Armeanul și ati
tudinea lui față de averile mănăstirești a scris de mult d-l Minea
(Cercetări istorice VIII—IX nr. 1 pag. 128).
NI
Semnalăm că editorii socot că în cancelaria moldovenească,
a început să se întrebuințeze anul dela 1 Sept, din vremea . lui
Ion Vodă Armeanul.
U
V. Lungu.
AL
TR
EN
/C
SI
IA
CU
R
RA
LIB
Erată si adaose
î
ITY
Abreviațium: p. — pagină ; r — râmd ad. = de adaos;
om. ~~ de omis.
RS
A se ceti:
pag. 4 r. 13 adăoga că pentru adăogaca
» 4 n. 3 r. 1 solului » soluiui
E
» 14 r. 16 politică poiitică
»
» 15 r. 3 până la
IV pânăla
» 15 » 21 Sigismund » Sigismund
» 16 » 13 într’ într’un
UN
» 16 n. 6 r. 2 IV ; » II t
» 19 r. 30 polonă » lonă
» 62 n. 1 r. 7 Sza Szar
64 r. 30 Zagori » Zngori
AL
» 64 r. 32 acea vreme ■ vreme

» 65 r. 6 mănăstirilor » măn știrii or
» 65 » 30 și » de
TR
» 66 » 24 Colici » Coliir
» 73 » 24 8 » 11
81 » 2 om. i Rozobul
EN
» 89 r. 12 cronicar pentru crnnicar

» 90 n. 2 r. 2 Hadtortenelmi » Hadtortenelmi
Kozlemenyek » Mozlemenyek
/C
» 90 n. 2 r. 3 , iar » iar
91 r. 23 știa » știe
» 91 n. 2 r. 1 I. » P.
SI
92 r. 15 reconstrucție » reconstrucție
92 n. 3 r. 1 Szilagyi » Szilâgzi
■■ 93 r. 7 s’au » s’u
IA
93 r. 9 de-i » de i
U
R
RA
241
pag. 94 r. 7 Apafi IDentru A păzi
LIB
» » » » Aimakerek Aimakerek
» » » 12 et honorum » ethonorum
» » » 15 Apafi » Apazi
3> » » » postquam » posquam
TY
» » » 19-20 praesentium praesertim
» » » 21 teneant » tenant
» » » 25 Quocirca Quacirca
SI
» » 32 Apafi » Apazi
» » » 34 extra » estra
ER
» 95 » 7 amintirea » amintiria
» » » 25 le-au » le-a
» 96 » 1 woyvoda » woyuodo
» » » 3 cuiusvis » cuiusuis
IV
» » 5 Philippi » Phlippi
» » >14 eo modo » comodo
UN
5> » » 15 ,ut dicitur, » ,dicitur

» » ■» 18 extendencia » extedencia
y> » » » irro - » irra —
» » » 19 eiusdem cuisdem
AL
» » 27 4 » 1
» » » 35 iuramento » juramento
» » 37 vicevoyvoda » viceuoyuoda
TR
» » » 41 4 » 1
148 » 32-3 «ocinile » ocinile
» 151 n. 1 Rom. » Rem.
N
» 154 r. 4 fiii, fiii

» 158 » 1 înțelesul înțelsui
CE
» 158 n. 1 copii copii

160 r. 27 Aceasta Această
» 160 r. 30 această > aceasta
» 161 r. 23 cu , ca
/
» 162 r. 22 ,ci :•> .ci

SI
» 162 n. 3 r. 2 după Rom. ad. s. ist. XXXVIII

163 r. 20 fiii fii
IA
» 164 r. 6 florini » florin

» 165 » 11 pâră » până
166 » 20 după Vlad om. Vlad
CU
» 170 » 27 Mostiște » Mostișete

R
RA
— 242
LIB
pag. 170 n. r. 1 aveau pentru auveauj
» 174 r. 31 sfârșitul » stârșitul
» 175 » 7 cu » ca
» 179 » 33 Aprilie » Aprile
» 182 n. 1 r. r copii » copii
ITY
» 186 r. 1 documentul » documentu
» 194 » 29 făptuit, » făptuit
» 200 » 17 dela » dele
RS
» 202 » 13 ai a
» 203 » 25 ce » Ș’
» 204 » 23 gând » gând
» 208 » 12 adeverește » adevevește
» 221 » 25 Târgu-Frumos »
E Târgul Frumos
» 227 » 7 înainte
IV
» înaiute
UN
AL
TR
EN
/C
SI
IA
U
CU
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R
U
IA
SI
/C
EN
TR
AL
UN
IV
ER
SI
TY
LIB
RA
R
CU
IA
SI/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
IT
Y
LIB
RA
RY

BCUIASI - PER - X-324 - 1934 - 1936, An.10-12 PAG 108-111

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BCUIASI - PER - X-324 - 1934 - 1936, An.10-12 PAG 108-111

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CU

ANUL X — XII (1934—1936) nr. 1

15 Martie, 15 Mai, 1 Oct. și 15 Dec.

Valerian Popovici, Mihai Vodă Viteazul și Turcii

anii 1828—1834 . . . 196-221

X Virgil Pântea, Documente moldovenești din vremea

e l’unione dei principati romeni . 225—256

tul secolului al XVI-lea ? (urmare) 303—336

condam domini Mathie regis per modum libelli in pargameno

fuissent exhibite, mox Martinus de DaroZ pro prelibatis

senciam et paria prescriptarum literarum dicti condam domini

est: Nos Mathias, dei gracia Hungarie, Bohemie etc. rex,

ac magistris prothonotariis ceterisque sedis nostre iudiciarie

ratoriis literis eorumdem nostram personalem veniens in pre­

clause in pargameno et aliam conventus monastherii beate

latis et baronibus nostris per nos ad id deputatis specialiter

lancium deputatorum [....] relatione nostre maiestati superinde

cum procuratoriis literis eiusdem civitatis nostre Offom Banya

nobilibus de Lwppsa parcium Transsilvanarum transmissarum et

mHlesimo quadringentesimo octuagesimo quinto preterito, ad quem

comparere literatorie mandaveramus, primo in noștri presencia,

minis _ prelatis et baronibus, iudicibus scilicet deputatis com-

que partis iura revideri et examinări faciemus, differenciam hui-

nastherii beate Mărie virginis de Colosmonostra oracionum suf-

fragia devotarum. Vestra noverit serenitas nos literas vestras

et graciam. Committimus fidelități vestre et serie presencium

colarum et laboratorum fodinarum de Offon Banya loquentes

in festo beati regis Stephani5) anno domini millesimo quadrin-

ligiosum virum fratrem Ladislaum sacerdotem, socium nostrum

eis per nostram maiestatem commissum fuerat et mandatum,

nem et deliberacionem recepturi non venissent, neque misissent,

ipsos cives et incolas diete civitatis Offon Banya ab una ac

Lodovici regis et aliud condam domini Sigismundi imperatoris

boratum, in anno domini millesimo, tricentesimo quinquagesimo

decimo . octavo editum et tandem cum certa clausula ■ ab intra in

aurifodinarum suarum magistri sew opperarii utuntur, ipsi et eo­

persolunt (!) specialiter autem . . . dicti magistri sew urburarii

bergh, sew Aranyas Banya nominate ac perpetua gauderent li­

eorumque vicesgerentes, in quibuslibet causis contra quospiam

ad dictam aurifodinam suam de terra ad suam regiam

vero dictorum privilegiorum videlicet predicti condam do­

regnorum autem suorum anno Hungarie etc. quinquagesimo

L.wpsa causa eorum in premissa iuris re[visionem] finalemque

persona eorumdem cum omnibus iuribus literisqe et literalibus

bus deputatis, modo superius narrato comparens aures nostras

commissum extiterat et mandatum, nostram ac ipsorum domi-

intra terminos prescripte terre ad quantitatem unius et dimidie

dictam aurifodinam pertinentis iuxta donacionem et collacionem

et laboratoribuș ipsius civitatis nostre Offon Banya modo et

mum tune celebrandis in curia . nostra refgia] coram nostra per­

ad prescriptas futuras octavas, ut premititur(l) tune primitus ce-

riți *♦) post premissam statucionem [ . . ] celebratis [ . . . ] no-

civibus, incolis et laboratoribus sepe fate civitatis nostre Offon

tenorem continentes. Serenissimo principi domino Mathie, dei

simo conventus monastherii beate Mărie virginis de Colosmo-

Albensis Traeaailvăne ex opposito eibsdem [.............................. ]

xissset, ab hinc dssceedeedo in dicto rivulo M[usk]apathaka

traque parte ipsius ri(v)uli duas metas [ ] lapidi-

ceedsndo versus plagam septentrionalem [.................... J boumn

I. . . ] et meta predictis asceedeedo ad predictum montem Dobra

Hegye et in cacumine eiusdem montiss........... ] plaga [.............. . .

ipsius montis duas metas lapideas terris permixtas et circum-

valde saxosum Eleskew vocatum et quemdam lapidem satis ma-

ratoriis literis eorumdem nostram personalem veniens in pre

aurifodinarum suarum magistri sew opperarii utuntur, ipsi et eo

bergh, sew Aranyas Banya nominate ac perpetua gauderent li

vero dictorum privilegiorum videlicet predicti condam do

mum tune celebrandis in curia . nostra refgia] coram nostra per

lum. in lingwa... walareh, autem hungaricali Pokolpathak appella

quiverunt. Io quorum omnium testimonium pro utraque. parte li

miNesimo trrcpntesimc octuagmimo quinto. Quarta siquidem vi

presentavit nobis unam literam magnifici Somini comitis Ste