Cercetasii

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
8ZV-H
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
Y
AR
IBR
YL
SIT
Proprietatea Bibliotecii
ER
Universității Iași
NIV
LU
RA
NT
. 4
CE
I/
AS
UI
BC
BADEN-P0 WEL
ERCETASI
RY
9
RA
LIB
UN PROGRAM DE EDUCAȚIE
CU 165 FIGURI IN TEXT
ITY
TRADUCERE LIDERĂ
RS
FĂCUTĂ CU ÎNVOIREA AUTORULUI
IVE
DE
ION T. ONU
UN
DIPLOMAT AL ȘCOALEI DE ȘTIINȚELE EDUCAȚIUN1I

«INSTITUTUL JEAN JACQUES ROUSSEAU» DIN GENEVA.
REVĂZUTĂ ȘI PUSĂ In concordanță

L
RA
CU REGULAMENTUL ASOCIAȚIEI
CERCETAȘILOR ROMÂNIEI
NT
DE
LT-COLONEL ULISSE SÎMBOTEANU

CE
DIRECTORUL CERCETĂȘIEI
I/
AS
UI
BC
EDITURA LIBRĂRIEI
SOCEC & Co., S. A.
BUCUREȘTI
RY
28 JUN. 1933
BiHlîotm HaîTersItjțll la;i
RA
LIB
Lucrarea de față, e tradusă în românește după textul
francez al D-lui Pierre Bovet, Profesor universitar și Direc
ITY
torul Institutului Universitar „Jean Jacques Rousseau" din
Geneva, căruia îi aduc cele mai vii mulțumiri. Asemenea aduc
RS
călduroase mulțumiri, din parte-mi cât, și din partea tuturor
acelora care se vor folosi de această lucrare la noi, atât
IVE
Autorului. Sir Baden-Powell, cât și D-lui Artur Pearson,

editor în Londra, cari au avut bunăvoința, de a-mi permite
UN
această traducere.
Traducătorul.
L
RA
Pentru România traducerea lucrării de față îmi este

NT
exclusiv rezervată, de către autor.

CE
I/
AS
UI
BC
RY
RA
LIB
ITY
CAPITOLUL I
RS
ARTA CERCETAȘULUI
IVE
Pentru instructori
UN
f
Instrucția cercelușilor se va face, pe cât cu putință,
prin exerciții, jocuri și întreceri (concursuri).
L
Jocurile, mai ales, trebuesc organizate pe echipe, care

RA
să caute să se întreacă una pe alta, fiecare dintre patrule

formând o echipă, și fiecare cercetaș luând parte activă la joc.
NT
Se va stărui asupra observării întocmai a regulelor jo

cului ca un exercițiu de disciplină. Regalele stabilite în
CE
cartea aceasta pot firește să fie modificate de către instruc

tori, după cum împrejurările locale ar cere.
îndrumările ce se dau n’au alt țel decât pe acela de
I/
a ajuta pe instructori să găsească la rându-le și alte jocuri,

AS
întreceri și petreceri folositoare și educative.

Iată ce s’ar putea face în întâia săptămână. (Nu tre-
UI
bue să se vadă în cele ce urmează decât niște îndrumări,

un model dat, fără caracter obligatoriu).
BC
Tinerimea, care aleargă să se înscrie în mișcarea a-

ceasta, arde de dorința de a practica cât mai curând înde
letnicirea de cercetaș; să vă păziți deci de a le potoli avân
tul, dorința aceasta, ținându-i cu prea multe tălmăciri și
răstălmăciri pregătitoare. Lăsați-i să se joace și să facă
exercițiile după cari jinduesc; amănuntele vor urma încetul
cu încetul, pe măsura înaintării (Rândurile acestea, din ne
4 I. ARTA CERCETAȘULUI
fericire, au rămas literă moartă pentru mulți dintre ins

tructori; dacă le-ar fi dat însă toată atențiunea cuvenită, ar
fi înlăturat multe neajunsuri, multe neizbânzi).
Seara întâia. La sediu
Y
Vorbiți tinerilor despre arta Cercetașului, dându-le,
AR
după cum se vede în capitolul acesta, o privire generală, dacă
se poate, însoțită de proecțiuni, asupra a tot ce au de făcut.
IBR
Alcătuiți patrulele și numiți șefii de patrule.
A doua zi
YL
Serviciu activ, afară la câmp, dacă se poate. (El va
SIT
diferi, firește, după cum vă veți găsi în oraș, la țară, într’o
sală ori afară la câmp). ER
Dimineața
NIV
Adunarea, revista, scoaterea și salutul drapelului.

Joc. Spre pildă: ,,Cercetaș contra cercetaș“. (Vezi al
TV-lea bivuac, Exerciții în tabără). Diferite saluturi, semne
LU
de recunoaștere, strigăte (semne de înțelegere) ale patrulelor,

coruri de cercetași, etc.
Exerciții de a face pe pământ cu vârful bastonului,
RA
ori de a se desemna pe ziduri cu creta, semnele cereetașilor.

Semnele acestea se șterg apoi.
NT
Facerea deosebitelor noduri.

Deprinderea de a-și înjgheba și a-și face singuri sacii
CE
pentiu merinde, nasturi din lașii de curea și altele.

Dacă e duminecă ori sărbătoare, adunarea unității și
mergerea cu toții ]a biserică.
I/
Educație fizică. (Vezi al XVII-lea bivuac).

AS
Exerciții. (A] XIX-lea bivuac).

Puneți să se măsoare lungimea palmei, lungimea cotului,
UI
(dela cot până la vârful degetului mijlociu), lungimea dege

tului, a pasului, etc. ale fiecărui cercetaș. (Vezi al VlII.lea
BC
bivuac).
Trimiteți cercetașii, unul câte unul, ori doi câte doi,
,.să îndeplinească câte o însărcinare oarecare" și apoi să vie
să raporteze. (Vezi al XX-lea bivuac).
Plecarea întregei patrule pentru a cerceta și cunQaște
împrejurimile, a-și însemna direcțiunea, ajutându-se cu bu
sola, după vânt, după soare. (Vezi al VHI-lea bivuac).
LUCRĂRILE CERCETAȘILOR 5
Luarea de însemnări (luarea de note, cum se mai zice)

asupra amănuntelor văzute, a punctelor de „reper“ (punc
telor după care cineva se poate ușor orienta sau îndrepta)
din acea localitate; iscodirea și aflarea dela oamenii din par
tea locului a tuturor amănuntelor cu privire la acestea. (Vezi
Y
al V-lea bivuac).
AR
Exercitați „pasul Cercetașului. Vezi bivuacul al
XIX-lea).
IBR
Exercitați pe cercetași în a aprecia, evalua, distanțele
(Vezi al VllI-lea bivuac).
YL
După amiază
SIT
Un joc mai lung pentru cercetași (al IV-lea bivuac),
ori în sală, „Jiu-Jitsu“, jocuri războinice, box, coruri și stri
ER
găte (semnale) de adunare.
NIV
Seara
Povestiri ca în tabără, luate din această carte sau din
LU
altă parte. La alegere: Pregătirea unei reprezentații între

-cercetași sau discuțiuni, jocul lui Kim, etc.
RA
Patrulele exercitează toată săptămâna singure sau cu

instructorul, jocuri împreună, pentru sâmbăta următoare.
NT
Dacă dispuneți de mai multe seri pe săptămână puteți

relua mai amănunțit unul din aceste subiecte.
CE
I-iul BIVUAC
I/
AS
Lucrările cercelușilor
Cercetașii in timp de pace

UI
Nu-i niciun băiat, îmi închipui cel puțin, care să nu

BC
dorească să fie folositor țării sale, într’un chip ori într’altul.

Un chip ușor este acela, de a se face cercetaș.
Cum știți, cercetaș (iscoadă, cum îl numeau Cronicarii) se
numește în armată un soldat, ales pentru inteligența și cu
rajul său și care în timp de război merge înaintea trupei
ca să descopere pe dușman și să raporteze șefului său tot
ceea ce a văzut.
In afara însă de cercetașii de război, mai sunt cercetașii

din timp de pace, oamenii, cari fac lucruri ce cer aceeași iscu
sință: Vânătorii cu lațul și cursa din America de Nord, vâ
nătorii din Africa centrală, pionierii, exploratorii, misionarii
în Asia și din toate părțile lumii, oamenii pădurilor din
RY
Australia și alții: sunt toți cercetași pașnici, oameni, cuno
scând arta cercetașului, în toată puterea cuvântului, știind să
RA
trăiască în junglă, destoinici să-și găsească întotdeauna
drumul și dând atențiunea cuvenită celor mai mici urme.
LIB
Ei știu să-și vadă de sănătate, fără doctor, sunt puternici și
îndrăzneți, gata să înfrunte orice primejdie și să se ajute în
orice chip unul pe altul. Ei sunt obișnuiți să-și riște vieața
ITY
]a nevoie, fără să stea la cumpănă, pentru țara lor.
Renunță la toate plăcerile pentru a-și împlini datoriile.
Și aceasta nu o fac numai ca să se joace, ci pentrucă-și dau
RS
seama că aceasta este datoria lor către patrie, către compa-
trioți, către cei mai mari decât dânșii. 0 astfel de vieața,
IVE
plină de toată măreția, de sigur, n’o poate întreprinde oricine

ci trebue să fie anume pregătit.
UN
Cei cari reușesc (să ducă un astfel de trai) sunt acei cari
au învățat încă de copii arta cercelușilor.
A fi cercetaș înseamnă a fi folositor în toate ramurile
L
vieții. în afaceri chiar. Un mare fizician, Crookes, spune că

RA
îndeletnicirea aceasta are o mare importanță pentru omul care

se ocupă de științe; ea poate să ducă la descoperiri noui în
NT
ceea ce privește aerul, lumina, etc.

Să vă spun dar, cum puteți învăța arta aceasta și cum
CE
o puteți practica, fără a ieși din cuprinsul țării. Odată în

cepută, ea este foarte ușoară de deprins și plină de farmec.
Mijlocul cel mai simplu este de a face parte dintr’o cohortă
I/
de „cercetași11.
AS
Kim
UI
Ceea ce poate să facă un cercetaș, se poate vedea minu

nat dintr’o povestire de Kipling, intitulată Kim. Kim sau
BC
mai bine Kimball O’Hara era fiul unui Irlandez, sergent în-
tr’un regiment din India. Rămas orfan, când era încă copil,
Kim trăia, în India la o mătușă a sa, femeie săracă.
Prietenii lui de joc erau toți indieni; el știa limba țării
mai bine decât orice alt european. Un preot bătrân ținea
foarte mult la dânsul. Cu acest preot Kim vizită parte din
nordul Indiei. Intr’una din zile, el întâlni regimentul din
LUCRĂRILE OERCETAȘILOR
care făcuse parte tatăl său și cum, înduioșat, se tot învârtea

prin tabără, fu bănuit că ar umbla să puie mâna pe ceva și
fu arestat. El însă din norocire avea la dânsul actul său
de naștere, așa că șefii regimentului, aflând cine este, îl
adoptară și prinseră a se ocupa de educațiunea lui. Dar, cum
RY
căpăta câte un concediu, câte o permisie, Kim se îmbrăca
ca Hindus și-și petrecea timpul liber printre indigeni.
RA
Mai târziu, el întâlni întâmplător pe un oarecare domn
Lurgan, neguțător de scule vechi și de antichități care, pen-
LIB
trucă cunoștea bine oamenii și tara, făcea parte din Ser
viciul de informațiuni (serviciul de siguranță).
Acesta, văzând că Kim este în curent cu toate lucru
ITY
rile și obiceiurile Hindușilor, se gândi că ar putea face din
el un bun agent, un soi de detectiv printre indigeni. Insă,
RS
înainte de a-1 angaja în serviciul acesta, Lurgan îl supuse la
câteva încercări, ca să se încredințeze dacă are destul curaj
și hotărîre.
IVE
Ca să-i vadă, puterea voinței, el cercă să-l hipnotizeze,

adică să-i subjuge și conducă gândurile după voia lui. Oa
UN
menii cu tărie de voință sunt în stare să facă minunea a-

ceasta față cu cei slabi de fire.
Pentru aceea, aruncă de pământ o oală, care firește
L
se sparse, însă Lurgan, punând o mână pe ceafa băiatului,

RA
încercă să-i sugereze ideia, că oala e tot întreagă. Dar încercă

zadarnic să introducă gândul acesta, în creierul lui
NT
Kim. Băiatul, care văzuse oala spartă, nu voia să mai creadă

că este întreagă, cu toate că o clipă, îi apăru în minte, fără
CE
vrere, imaginea oalei întregi, dar arătarea aceasta. . . pieri.

Multi, în locul lui. ar fi lăsat ca gândurile și căutătura
să le rătăcească în neștire, n’ar fi putut să le fixeze asupra
I/
unui singur lucru și un om ca Lurgan i-ar fi hipnotizat

AS
ușor.
Lurgan, găsindu-1 hotărît și deștept, îl deprinse să ob
UI
serve cele mai mici amănunte și să le ție minte. (Un punct

foarte important în educația unui cercetaș). El trebuia să se
BC
exerciteze la aceasta fără preget, ori unde s’ar fi aflat.

Lurgan arătă mai întâi lui Kim o tavă cu scule prețioase
de diferite forme și colori, i-o lasă dinaintea ochilor timp
de o minată; apoi o acoperi cu o batistă și îl întrebă câte
pietre erau și de ce, fel. La început, Kim nu putu să-și aducă
aminte decât de câteva și descrierea lor nu fu faimoasă,
însă, după câteva încercări, ajunse să și le amintească foarte
bine pe toate. Același lucru îl făcu el apoi cu tot ce vedea.
8 I. ARTA CERCETAȘULUL
Odată, Kim călătorea cu un bătrân Afgan, negustor de

cai, care îl iubea mult și care de asemenea făcea parte din
Serviciul de Informațiuni. Intr’o zi, Kim îl îndatora pe a-
cesta, ducându-i o depeșă secretă; altădată îi scăpă vieața,
surprizând convorbirea unor indigeni, ce voiau să-1 atragă
RY
în cursă și să-l omoare. Kim, care se prefăcuse că doarme,
sări, spunând că un vis rău l-a deșteptat și părăsind pe cons
RA
piratori, reuși să previe pe prietenul său la vreme.
In cele din urmă el fu primit ca membru al Serviciului
LIB
de Informații secrete. I se dete un semn pentru a putea fi
recunoscut, un cordon, pe care trebuia să-l poarte la gât și
o frază, care, spusă într’un mod oarecare, vădea că face
ITY
parte din Serviciul de Informații.
Cercetașii de asemeni au de obiceiu semne secrete, prin
care comunică între dânșii.
RS
Membrii Serviciului de Informafii sunt foarte numeroși
în India, ei nu se cunosc din vedere, de aceea au nevoie de
IVE
un semn după care să se cunoască printre alți oameni, cari

ar putea să le fie dușmani.
UN
Intr’o zi, în tren, Kim întâlni un tovarăș necunoscut.

Era un indigen, care urcându-se în vagon, părea foarte spe
riat; el era rănit pe fată și la mâini. Străinul' acesta
L
explică tovarășilor săi de drum rănile, spunând că a fost

RA
răsturnat de căruță, venind spre gară. Kim însă, ca cercetaș,

observă că rănile nu erau zgârieturi ori lovituri, ci tăieturi,
NT
pe cari nu le-ar fi putut avea, dacă ar fi fost numai răstur

nat de căruță. Pe când străinul își pansa rănile, Kim zări
CE
la dânsul un semn la fel cu al său. El făcu așa încât străi

nul putu să vază la rându-i semnul ce-1 avea și el.
Numai decât celălalt strecură în convorbire câteva vorbe
I/
secrete și Kim îi răspunse la fel. Străinul trase atunci

AS
pe Kim de o parte și-i lămuri că era purtătorul unei depeșe

secrete a guvernului, că fusese descoperit de dușmani și că
UI
aceștia încercaseră să-1 omoare. El îi mai comunică că duș

manii știau că el s’a urcat în tren și că desigur vor tele
BC
grafia la alții, dealungul liniei de drum de fier. El trebuia

totuși să deie depeșa unui ofițer de poliție și să nu fie prins.
Atunci Kim propuse să-1 deghizeze. In India sunt mul
țime de cerșetori, ce trec de sfinți și cari cutreeră țara. Ei
umblă aproape goi, plini de cenușe și cu anume deosebite
semne pe obraz. Poporul, care venerează sfințenia lor, îi mi-
luește cu bani și de ale mâncării. Kim amestecă niște făină
și cenușă, luată din pipa unui indigen, desb pe curier

(singur. într’un compartiment aparte) și îl n âpji peste tot
corpul. Cu ajutorul unei cutii de colori, pe < i o avea cu
RY
el, îi făcu pe obraz semnele ce trebuia. Ii as< inse rănile cu
cenușe și cu făină, ca să le vindece și ma “ties să i le
RA
facă mai puțin vizibile. Ii sburli părul, ca ră ciufulit
și neîngrijit ca un cerșetor și îl acoperi cu p . Nici chiar
LIB
mama lui nu l-ar fi recunoscut pe indigenul nostru. Puțin
după aceea, ei ajunseră la o gară principală și pe peron vă
zură ofițerul de poliție căruia trebuia să-i dea telegrama. Fal
ITY
șul cerșetor, se făcu că se împiedecă de dânsul. Acesta îl apos
trofă în englezește; cerșetorul răspunde printr’o ploaie de
înjurături în limba sa și amestecă printre ele și vorbele se
RS
crete. Ofițerul, cu toate că pretindea că nu știe limba hin-
dustană, îl înțelegea însă foarte bine și după vorbele secrete
IVE
pricepu cu cine avea de-a-face, îl arestă și îl conduse la co

misariatul gărei, unde putu să vorbească în toată bunăvoia
cu el. Astfel, nimeni nu bănui că ofițerul îl cunoștea, ori că
UN
cerșetorul arestat, era agentul căruia i se pierduse urma.

Altădată, Kim făcu cunoștință cu un alt membru al
L
serviciului, un indigen cult, un Babu, cum i se zice în India,

RA
și îi fu foarte folositor, ajutându-1 să prindă pe doi ofițeri

ruși, cari spionau frontiera Indiei din spre Nord-Est.
NT
Babuul făcu pe Buși să creadă că el este omul de afa

ceri al unui prinț indigen, dușman al Englezilor și merse
CE
o bucată de drum împreună cu dânșii, ca reprezentant al

prințului. El putu descoperi astfel unde își țineau ei hârtiile
secrete. Atunci, făcu să se iste o ceartă între ofițeri și
I/
un preot; acesta, fiind lovit de Ruși, indigenii, furioși, îi pă

AS
răsiră pe Ruși și fugiră cu bagajele. Kim, care era printre

purtători, deschise lăzile, luă hârtiile și le duse la cartierul
general englez.
UI
Aceste întâmplări ale lui Kim, merită să fie citite; ele

BC
arată ce servicii poate să aducă țării sale un tânăr, când este

bine pregătit și deștept.
Micii cercetași din Mafeking

Re ce mare folos sunt tinerii cercetași, am putut să-mi
dau seama în timpul apărării Mafekingului în 1899 și 1900.
Mafeking este un orășel ca oricare altul, în întinsele
șesuri ale Africei de Sud.
Nimeni nu s’a gândit vreodată că are să fie asediat

de dușmani, după cum voi nu vă gândiți că puteți fi atacați
în orașul sau satul vostru.
RY
Aceasta arată însă, că trebuie să fim gata oricând
pentru tot ceea ce este posibil nu numai probabil. Nn este
RA
probabil că veți fi atacați, însă este tot așa de posibil ca
și la Mafeking și toți băieții noștri trebue să fie gata, ca și
cei din Mafeking, să ia parte la apărare.
LIB
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
Deci, când ne văzurăm atacați în Mafeking, am împăr

țit garnizoana între punctele ce trebuia să apărăm: erau în
UI
totul 700 de oameni, voluntari și agenți de poliție. După

aceea am înarmat pe cetățeni: vreo 300. Câțiva erau vechi
BC
pionieri și știau ce să facă, însă cei mai mulți, funcționari,

vânzători și alții cari nu avuseseră niciodată o pușcă și habar
n’aveau despre tir și exerciții militare.
Aceștia erau foarte zăpăciți la început. Nu-i de glumă
să ataci un dușman, care vrea să te omoare, când tu n’ai în
vățat niciodată să tragi un foc.
Un tânăr dar. trebue să învețe să tragă și să asculte co
menzile, căci altfel nu e mai de folos ca o babă; va fi îm-
t»ii c-nr*+- no nn otiiitp fora Qn CP P.TlPrp
In total aveam 1000 de oameni, cu cari să apărăm un

loc de 8 km. în circumferință, adăpostind 600 de copii și
femei albe și 7000 de indigeni. Fiecare om prețuia dar mult
Y
și când numărul nostru scăzu din cauza morților și răniților,
AR
sarcina celor ce mai păzeau și luptau, se mări. Atunci Lor
dul Cecil, ofițerul de stat-major, strânse pe tinerii ce mai
IBR
rămăsese și pe băieții din orășel și îi organiză militărește,
dându-le o uniformă și exercitându-i. Formau o ceată veselă
și folositoare. Până atunci întrebuințasem mulți oameni ca
YL
să ducă ordinele, ca sentinele și ca plantoane; toți aceștia
fură înlocuiți cu această ceată de cercetași și avurăm astfel
oameni ca să întărim linia focului.
SIT
Cercetașii, sub conducerea unui sergent major, un tânăr
voluntar, făcură lucruri uimitoare și meritară
ER
decorațiile ce li s’au împărțit la sfârșitul răz
boiului. Mulți aveau biciclete și puturăm stabili
NIV
astfel o poștă, prin care locuitorii puteau să

trimeată scrisori rudelor din forturi, fără să se
expună ei însuși gloanțelor. Această poștă avea
LU
mărcile ei, reprezentând un cercetaș pe bici

cletă.
RA
Tntr’o zi, zisei unuia dintre aceștia, care trecuse prin-

tr’o ploaie de gloanțe: „Ai să fii lovit dintr’un ceas în-
tr’altul, dacă treci așa printre obuze“. „Mă duc așa de re
NT
pede”, îmi răspunse, „încât nu pot să mă ajungă!”. Acești

ștrengari n’aveau frică de gloanțe; și erau totdeauna gata să
CE
ducă ordinele, cu toate că își primejduiau vieața la fiecare pas.

Ați face și voi tot așa? Dacă dușmanul ar trage dintr’un
I/
■capăt în altul al străzei și dacă ași da unuia dintre voi un

ordin să-l ducă în casa de vis-a-vis, v’ați duce? Sunt sigur
AS
■că da. Nici nu v’ar păsa.

Trebue să vă pregătiți însă dinainte. Tocmai ca și la
UI
aruncarea într’o apă rece: dacă vă scăldați în ea în toate

zilele, o faceți fără să mai stați pe gânduri, sunteți obișnuiți.
BC
Dar, dacă îndemnați la aceasta pe unul care n’a făcut-o

niciodată, se va codi. — Tot așa, un voinic, care e obișnuit
să asculte fără șovăire, când îi cereți să facă ceva în cam
panie. va face-o oricât de mare ar fi pericolul. Un altul care
n’a învățat să asculte, va tremura, și se va lăsa să fie tratat
de laș, chiar de prietenii săi. Nu-i nevoie să fim în război,
pentru ca un cercetaș să fie folositor. Sunt o mulțime de
lucruri de făcut, în timp de pace, peste tot, oriunde vă
veți duce.
AL II-LEA BIVUAC
Rezumat al Regulamentului
RY
Cercetașii se grupează astfel:
Trei cercetași formează o echipă. Cel mai destoinic din
RA
tre ei, e șeful echipei.
Două echipe formează o patrulă. Șeful primei echipe
e și șeful patrulei.
LIB
Cinci patrule formează o grupă. Șeful ei e comandant,
adult. In lipsa comandantului de grupă, un cercetaș având
rang de șef de patrulă poate ține loc de comandant de grupă
ITY
și e numit cercetaș de frunte.
Trei grupe formează o centurie.
RS
Centuriile dintr’o localitate formează o cohortă.
Pentru a deveni cercetaș, faceți o cerere comandantului
IVE
cohortei, Scrisă de mâna voastră și pe care părintele să adauge

că e cu consimțimântul său și aduceți-o la sediu.
Pe cât se poate, cercetașii unei patrule trebue să aibă
UN
aceeași vârstă. Unul din ei este numit „șeful patrulei"; el își

alege un „ajutor"; mai multe patrule formează o grupă con
dusă de un comandant de grupă. După o lună de pregătire,
L
RA
ca începător, depuneți „legământul cercetașului" adică fă

găduit! pe onoarea voastră (pe cinstea voastră), trei lucruri:
Eu cercetașul .......... făgăduesc:
NT
1. Să-mi slujesc cu dragoste Patria și Regele.

2. Să ajut pe aproapele meu.
CE
3. Să mă supun legii cercetașului. Așa să-mi ajute

Dumnezeu.
I/
Invățați seninul de recunoaștere al cercetașului și sem

nalele patrulei voastre.
AS
Fiecare patrulă poartă numele unui animal și toți cer

cetașii, cari fac parte dintr’însa, cunosc strigătul acelui ani
UI
mal, spre a se putea, vesti între dânșii, mai ales noaptea.—

Așa că puteți fi Lupi, Vulturi, Cocoși, etc., dar nu formați
BC
niciodată o patrulă de Maimuțe, o patrulă care nu știe decât

să petreacă, care n’are nicio disciplină și care nu știe să-și
câștige gradele.
Un cercetaș nu întrebuințează niciodată strigătul unei
alte patrule- Legea cercetașului îl obligă să fie cinstit, înda
toritor, ascultător și vesel. Munca voastră va fi mai mult
jocuri și exerciții, ce vă vor da antrenarea necesară.—Când veți
ști atât cât se cere pentru a trece examenele, veți câștiga
REZUMAT AL REGULAMENTULUI 13
gradul de cercetaș de clasa Il-a ori a I. Deviza Cercetașului

este: „gata oricândAceasta însemnează că un cercetaș tre
bue să fie pregătit dinainte așa, ca să nu poată fi surprins
de niciun accident sau întâmplare; el s’a gândit la toate,
RY
s’a pregătit. Știe deci ce anume trebue să facă, dacă intervine
ceva neprevăzut.
RA
Iată ce trebue să știți, ca să treceți examenul de cercetaș:
a) Să aveți un stagiu de cel puțin o lună dela înscriere;
LIB
b) Să cunoașteți organizarea Marei Legiuni;
c) Să cunoașteți, să explicați și să trăiți legea;
d) Să treceți anumite probe hotărîte, de Comandamen
ITY
tul Marei Legiuni;
e) Să depuneți legământul după stagiu.
RS
A cunoaște despre animale tot ce se poate ști, urmărin-
du-le și târându-vă până la ele, fără a fi văzuți, așa, încât
să le puteți cunoaște felul lor de trai. Nu le veți ucide de
IVE
cât atunci când vă vor lipsi merindele. Un cercetaș nu ucide

niciodată numai pentru plăcerea de a ucide, afară de cazul
UN
când e vorba de fiarele stricătoare.

Dacă observăm necontenit animalele în libertate, ajun
gem să le iubim prea mult, ca să le mai omorîm.
L
Toată plăcerea vânătoarei stă în a le lua urma și a

RA
le descoperi, iar nu în faptul de a le ucide.

Nu-i destul să vedeți o urmă, trebuie să știți să o
NT
și citiți: cum mergea animalul? Ura liniștit ori speriat? și

altele. Vânătorul știe să-și găsească drumul în junglă sau
CE
în stepe; cunoaște fructele și rădăcinile ce se pot mânca, ori

pe cari le caută animalele și cari slujesc să le atragă.
Tot așa, în țările civilizate, veți ști să citiți urmele dru
I/
meților,'cailor, bicicletelor etc., și să descoperiți după ele ceea

AS
ce s’a petrecut. Oarecari indicii, o pasăre, luându-și de odată,

fără motiv, sborul, de ex. vă va indica că cineva se apropie,
UI
cu toate că nu-1 vedeți.

Uitându-vă cu băgare de seamă pe drum, veți găsi adesea
BC
lucruri pierdute, pe cari să le puteți apoi restitui proprietarilor.

Observând amănuntele unui ham, veți putea înlătura
cine știe ce durere, ce suferință a unui biet cal.
Observând ținuta și îmbrăcămintea oamenilor, și jude
când asupra celor observate, poate veți putea vedea că aceștia
nu se gândesc la bine, și veți putea împiedica o crimă; veți
vedea poate că sunt în strâmtorare și veți putea să-i ajutați
sau să-i încurajați, vă veți achita astfel de una din cele mai
principale datorii ale cercetașului, a ajuta pe cei în nevoie.
Amintiți-vă că este o rușine pentru un cercetaș să fie

cu cineva, care să observe un lucru, mare ori mic, aproape
ori departe, pe pământ ori în aer, pe care să nu-1 fi văzut el
mai întâi.
Y
Cercetașii treime să știe să trăiască în plin aer, la câmp,
AR
să construiască colibe, să întindă corturi, să facă un foc, să-și
fiarbă mâncarea, să taie lemne pentru poduri și plute, să-și
IBR
găsească drumul ziua ori noaptea, în țară străină etc.
Sunt pufini oameni, cari învață toate acestea>și se exer
cit ează în plină civilizație: ei au case confortabile, paturi
YL
pentru dormit, li se gătește mâncarea și ca să-și găsească
drumul, întreabă pe un sergent de oraș.
SIT
Când acești oameni se găsesc la tară și încearcă a fi cer
cetași. sunt nenorociți.
Luați chiar un luptător de circ și duceți-] în sudul
ER
Africei în veldt și spuneți-i să se descurce singur.
Toată arta și tricoul lui cel alb nu-i vor servi la ni
NIV
mic. El nu va fi decât un „recrut“ de care își va bate

joc oricine, până nu va învăța ceva din știința și meseria
LU
cercetașului.
.Și știința aceasta, trebue să știți, că este folositoare în
orice carieră.
RA
Puneți pe fiecare din cercetașii voștri să facă focul.

NT
După ce au încercat poate fără să ajungă la un rezultat,

arătați-le cum trebue să-l facă, (câteva surcele uscate și
CE
buturugi în piramidă) și puneți-i să-l refacă. Arătați-le să

facă noduri (cap. III).
Despre cavalerism. Cavalerii erau cercetașii timpurilor
I/
trecute; și câteva din regulele lor sunt ca ale noastre de

AS
azi, ca și ale nobililor japonezi. Noi suntem strănepoții

lor, trebue să păstrăm faima lor și să mergem pe urmele lor.
UI
Cinstea era pentru dânșii lucrul'cel mai sfânt. Ei nu

consimțeau să facă ceva ce nu era cinstit, să fure ori să
mintă, preferau să moară. Erau totdeauna gata să se lupte,
BC
ca să-și apere regele, religia sau cinstea. Ei s’au dus cu iniile în

Palestina ca să apere religia creștină contra Turcilor maho
medani.
Un cavaler avea todeauna un scutier și câțiva oameni
de escortă, tocmai ca șefii noștri de patrulă.
Escorta cavalerului îi era credincioasă până la moarte.
Toți aveau același gând ca și căpetenia lor.
Cinstea le era sfântă.
Erau credincioși lui Dumnezeu, Regelui și Țării lor.

Erau cuviincioși și polificoși mai cu seamă cu femeile,
cu copiii și cu neputincioșii.
Ajutau pe toată lumea.
Y
Dădeau banii și pâinea lor celor ce aveau nevoie și
AR
economiseau pentru a putea face binele.
învățau mânuirea armelor, ca să apere religia și țara
IBR
lor în contra dușmanului.
Căutau să fie totdeauna sănătoși, tari și sprinteni, ca
YL
să poată face toate cele spuse.
Cercetași, voi nu puteți să faceți mai bine decât* să
SIT
urmați pilda strămoșilor voștri cavaleri.
Un punct important din programul lor era că în fie
care zi ei trebuiau să îndatoreze pe
ER
cineva, adică să facă o faptă bună și
aceasta este un punct principal din
NIV
legea noastră.
Când vă sculați, gândiți-vă că
trebue să faceți un serviciu cuiva în
LU
timpul zilei; faceți un nod la cra

vată sau la batistă ca să vă amintiți,
RA
iar seara când vă culcați, gândiți-vă

cui ați fost de folos.
NT
Dacă se întâmplă să uitați, fa

ceți 2 noduri a doua zi.
CE
Amintiți-vă că angajamentul
vostru de cercetaș vă obligă pe
onoare să faceți în fiecare zi acest Nodul de cravată.
I/
lucru.
AS
A îndatora pe cineva, a face un serviciu, poate să fie

un lucru neînsemnat, ca: a pune 1 leu într’o pușculiță pen
UI
tru săraci, a ajuta pe o bătrână să treacă strada, a ceda

locul în tren ori în tramvai, cuiva, a da în lături de pe
BC
trotuar o coajă de portocală, ce poate să facă pe cineva să

alunece, etc. Insă trebue să faceți un serviciu în fiecare zi,
și pentru el să nu primiți vreo răsplată în bani, — altfel
un astfel de serviciu nu se ține în seamă.
Spuneți cercetașilor voștri să-și facă un nod la cravată,
ca să-și amintească să facă o faptă bună.
Despre ajutorul în nenorocire. In cele mai multe țări
sunt decorații pentru soldații cari sau distins în luptă.
16 I. ARTA CEROETAȘULUI
Mai sunt și altele pentru cei cari au scăpat vieața oame

nilor într’o mare nenorocire: loc, explozie de mine, etc., sau
vieața de toate zilele. Eu socotesc și pe aceștia ca niște eroi,
întocmai ca și pe soldatii, cari în învălmășagul luptei, se
RY
aruncă între dușmani, ca să scape un camarad.
In cei dintâi trei ani de existență a cercetașilor în An
RA
glia. 200 dintre dânșii au meritat decorația de salvare și nu
mărul lor a crescut cu mult de atunci.
Este sigur că mulți dintre voi vor avea ocazia să scape
LIB
pe cineva dela moarte; căutați să nu pierdeți această ocazie,
pregătiți-vă, învățați ce trebue să faceți când se întâmplă
ITY
un accident, fiți gata să faceți ce trebue și faceți.
Nu-i destul să citiți într’o carte aceste lucruri și să cre
deți că le și știți, trebue să vă exercitați și să vă exercitați
RS
de multe ori ca să faceți ceea ce este de trebuință. Trebue
să știți să vă acoperiți nasul și gura cu o batistă udă, înainte
IVE
de a intra într’o cameră plină1 de fum ori de gaz, să sfâșiați
un cearșaf, ca să faceți o frânghie cu care să puteți fugi în
caz de incendiu; cum să ridicați și să scoateți o persoană a-
UN
mețită sau leșinată, cum să apucați, să scăpați și să readu

ceți la vieață pe un înnecat, ele.
L
Când veți ști toate acestea, veți avea încredere în voi

RA
și dacă se întâmplă vreo nenorocire, în care toată lumea își

pierde capul, voi veți ști să înaintați cu curaj și veți face ce
este de făcut.
NT
Acum doi sau trei ani. în Anglia, o femee s’a înnecat

într’o apă puțin adâncă, dinaintea unei mulțimi de oameni,
CE
cari nu făceau altceva decât să țipe. Tată o frumoasă ocazie

pentru un cercetaș; fricoșii aceia stăteau și strigau de pe mal,
I/
în loc să sară în apă. să o scoată.

învățați pe cercetașii voștri să ridice și să transporte pe
AS
cineva, care și-a pierdut cunoștința, să-l scoată dintr’o ca

meră plină de fum, etc. Invățați-i să-și acopere nasul și gura
UI
cu o batistă.
Să se exercite.ze doi câte doi, reprezentând când umil
BC
când altul persoana leșinată, c° trebue scăpată.

Trebue să fim robuști. Pentru ca să-și îndeplinească
toate datoriile de cercetaș, un tânăr trebue să fie robust,
vioi și sănătos. Aceasta nu este cu neputință, dacă îți dai pu
țină osteneală. Insă aceasta cere să faci multe exerciții, să iei
parte la jocuri, să alergi, să faci marșuri, curse cu bicicleta, etc.
Un cercetaș trebue să doarmă de multe ori noaptea afară;
acei ee dorm cu fereastra. închisă vor răci sau vor avea
reumatism, când vor dormi pentru întâia oară afară. Trebue

să dormim întotdeauna cu fereastra deschisă. Eu nu pot să
dorm deloc cu fereastra închisă sau cu perdelele lăsate,
iar când sunt la țară, dorm afară. Un pat moale sau prea
RY
.multe plapome, sunt vătămătoare pentru un tânăr.
Puțină gimnastică suedeză ori jiu-jitsu dimineața și
RA
seara, sunt excelente, pentrucă vă ține robuști; nu atât ca
să faceți mușchi, ci ca să vă pună sângele în mișcare (ex
plicați).
LIB
Foarte important este pentru sănătate de a se freca cor
pul în fiecare zi cu un șervet ud, în lipsă de bae. Cercetașii
respiră pe nas și nu pe gură.
ITY
De aceea, ei nu însetează repede, nu înnădușă când a-
leargă, și nu înghit toți microbii și germenii boalelor, cari
RS
sunt în aer. Ei nu sforăe noaptea, ca să scoale pe vecini.
Exercițiile de gimnastică respiratoare au o mare va
IVE
loare pentru desvoltarea plămânilor și pentru a da sângelui

oxigenul de care are nevoie. Trebuesc făcute în plin aer și
cu măsură, ca să nu strice inimii. Aspirați încet și adânc pe
UN
nas. nu pe gură, până ce plămânii sunt plini, după aceea

expirați încet, fără sforțare. Cel mai bun exercițiu pentru
respirație este acel pe care îl facem în mod natural, după ce
L
RA
am alergat.
S’a recunoscut acuma, că alcoolul este cu totul netrebu-
incios sănătății și că dacă întrebuințăm mult, este o ade
NT
vărată otravă. Un om, care obișnuește să bea în fiecare zi

mari cantități de vin, bere sau țuică, nu-i bun de nimic
CE
nici ca cercetaș și nici pentru vreo altă meserie.

Tot așa un om care 'fumează mult. Cei mai buni cercetași
I/
militari nu fumează, pentrucă aceasta le strică vederea.

Tutunul te face de multe ori nervos și agitat, strică mi
AS
rosul, ceea ce este de mare importanță pentru marșurile de

noapte, iar lumina țigării sau chiar mirosul ce-1 duc cu ei,
UI
poate să indice locul unde suntem. Niciun tânăr n’a început să

fumeze, pentru că aceasta îi plăcea, ci ca să-și dea aerul unui
BC
om mare. In realitate, are mai totdeauna aerul unui prost-

Ară tați mișcări fie gimnastică suedeză și jiu-jitsu, ma
sau două numai, pentru început. Tot așa pentru gimnastica
respiratoare.
Patriotismul. Sunt oameni cari zic, că nu mai există pa
triotism în zilele noastre și că cele mai mari împărății de as
tăzi vor pieri ca împărăția romană, ai cărei cetățeni egoiști și
leneși nu se mai gândeau la altceva, decât să petreacă în
18 1. ARTA CERCETAȘULUI
circuri. Eu cred că dacă voi, tinerii, vreți să puneți binele țării

mai presus de toate, aceasta nu se va întâmpla pentru țara
voastră.
De aceea, în tot ce faceți, amintiți-vă că trebue să vă
Y
gândiți mai întâi la patrie. Nu vă cheltuiți banii ori vre
AR
mea în zadar, ca să petreceți, ci întrebați-vă cum puteți să
fiți folositori țării. Poate nu pricepeți cum un tânăr poate să
fie folositor întregei țări? Devenind cercetaș și observând le
IBR
gea cercetașului, fiecare poate fi folositor; „Mai întâi pen
tru patrie și apoi pentru mine“ aceasta trebue să vă fie de
YL
viza. — Dacă vă întrebați conștiința (în mod sincer) veți ve
dea că până acum a fost contrariul.
Dacă este astfel, sper că de aci înainte veți căuta să
SIT
fiți mai întâi patrioți și să faceți și voi ceva, ca steagul țării
să fâlfâie cât mai sus.
ER
A intra într’o Cohortă cu această idee, înseamnă că faceți
ceva în sensul celor spuse. Voi intrați în cercetășie nu ca
NIV
să vă jucați ori pentru ca aceasta să vă facă plăcere, ci pen-

trucă puteți s’aduceți astfel, un serviciu patriei voastre.
LU
Omorul din Elsdon
Povestirea ce urmează, adevărată în părțile principale

RA
este un exemplu de povestirile ce ar putea să spună Instruc

torul. pentru ca să facă să se înțeleagă mai bine datoriile cer
NT
cetașului.
O crimă sălbatică s’a întâmplat acum vreo câțiva ani în
CE
nordul Angliei; omorîtorul fu prins și spânzurat, mulțumită

spiritului de observație al unui ciobănaș.
Cunoașterea naturii: Acest băiat, Robert Hindmarsh era
I/
la câmp cu oile sale, într’un mărăciniș. Căutând să se în

AS
toarcă mai în grabă acasă, dete printr’un loc singuratic, și

trecu pe dinaintea unui vagabond, care mânca, stând pe pă
UI
mânt cu picioarele întinse.

Observație. Ciobănașul, în treaere, observă înfățișarea
BC
lui și mai ales niște cuie curioase la cisme. El nu se opri

ci îl privi numai cu coada ochiului făcându-și observațiile
din mers. fără, ca vagabondul să bage de seamă, ori să dea
vreo însemnătate băiatului.
Deducere. întors acasă, la vreo opt, zece, kilometri de
acolo, ciobănașul găsi o grămadă de oameni dinaintea casei
unei bătrâne din vejeini; aceasta fusese omorîtă. Se făceau
tot felul de presupuneri asupra omorîtorului, însă cei mai
mulți acuzau pe niște țigani, cari trecuseră nu de mult cu

șatra pe acolo.
Băiatul auzi toate acestea, când iată că observă în gră
dinița casei niște urine de cisme ale căror cuie se asemănau
Y
cu cele ale vagabondului, și deduse în mod natural, că a-
AR
cesta poate să fi luat parte la omor.
Spirit cavaleresc. Faptul că victima era o biată bătrână,
IBR
întărâtă spiritul său cavaleresc împotriva omorîtorului, ori
cine ar fi fost el.
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
îndrăzneală și sânge rece. De aceea, cu toate că știa că

UI
tovarășii omorîtorului puteau să-l omoare, dacă ar fi spus

ceva, el se duse la comisar, îi vorbi de urmele din grădiniță
BC
și îi spuse unde se găsea omul, care le lăsase — cu condiția

ca să meargă numaidecât.
Sănătate și forță. — Omul din mărăciniș ajunsese până
acolo fără să fi fost văzut de altcineva decât de băiat, așa
că se credea în siguranță.
El nu-și închipui că acesta va putea să se ducă până în
sat și să se întoarcă cu poliția. Nu luă. deci nicio precau-
țiune.
Micul ciobănaș însă era tare și sănătos, el mergea re

pede și bine; omul fu găsit și arestat: numele lui era Willie
Winter.
El fu judecat, găsit vinovat și spânzurat la Newcastle.
Y
Corpul lui fu adus în sat și atârnat de o spânzurătoare care
AR
există și astăzi. Doi țigani, care îl ajutaseră și care ascun-
seseră lucrurile furate, fură spânzurați cu el.
IBR
■ Inimă bună. — Când ciobănașul văzu corpul omorîto-
rului atârnat de spânzurătoare se întrista, căci se gândea că
YL
a pricinuit moartea unuia din semenii săi.
Ajutor în nenorocire. — Cu toate acestea, judecătorul
îl chemă și îl felicită pentru serviced adus concetățenilor săi,
SIT
scăpând probabil câteva vieți și curățind lumea de un astfel
de tâlhar.
ER
Datorie. — El îi zise: ,,Ți-ai făcut datoria, cu toate că
aceasta te punea în primejdie și neliniște. Datoria ta către
NIV
țară era să ajuți poliția ca să găsescă pe vinovat. Trebue

să ne facem întotdeauna datoria, oricât ne-ar costa, chiar
dacă ar trebui să ne dăm viața"!
LU
Exemplu. — Astfel, acest ciobănaș, a îndeplinit toate

datoriile unui cercetaș, cu toate că nu le-a învățat; la el
RA
se vede: cunoștință de locuri, observație, deducere, spirit ca

valeresc, sentimentul datoriei și inimă bună.
NT
El nu-și închipuia că această faptă firească a lui, va

servi, după multi ani, drept exemplu altor tineri ca dânsul.
Amintiți-vă dar că faptele voastre pot fi observate de alții
CE
și pot servi de exemplu. De aceea faceți-vă datoria în orice

ocazie. '
I/
AS
AL III-LEA BIVUAC
UI
Organizarea cercetașilor
BC
La început nu se credea că cerceiașii vor forma un

corp aparte, ci că ținerii făcând parte din orice organizație,
ca: școale, societăți de gimnastică etc. vor practica și exer
cițiile cercetășești odată cu exercițiile lor obișnuite.
Momentele libere de duminică sunt nsă mai interesante,
mai instructive, când le întrebuințăm ca să studiem plantele
și animalele, adică creaturile lui Dumnezeu, și să practicăm
bunătatea, făcând servicii.
ORGANIZAREA CERCETĂRILOR 21
Legământul cercetașului
înainte de a fi primit printre cercetași, un băiat trebue

să-și ia obligațiile următoare:
Y
Eu cercetașul •................... făgăduesc:
AR
1. Să-mi slujesc cu dragoste Patria și Regele.
3. Să mă supun legii cercetașului.
IBR
Așa să-mi ajute Dumnezeu.
YL
Examenele de cercetași
Pentru a deveni cercetaș, înainte de a depune legământul
SIT
tânărul trebue să aibă stagiul de o lună și să treacă următoa
rele probe:
ER
1. Să se prezinte corect.
2. Să cunoască cele patru saluturi: a) salutul șefilor, la
pălărie; b) salutul de recunoaștere între cercetași (la umăr);
NIV
c) marele salut fără baston; d) marele salut cu baston.

3.. Să cunoască semnificarea salutului cercetășesc.
LU
4. Să reciteze pe de rost Legea și Legământul și să știe

să le explice înțelesul.
5. îndatoririle față de șeful de patrulă.
RA
6. Să cunoască: a) organizarea și ierarhia Cercetașilor

României; b) insignele gradelor și unităților; c) istoricul cer-
NT
cetășiei; d) principalele G semne ale urmei.

7- Să explice drapelul țării și Însemnele cercetășești.
CE
8. Să facă și să știe să utilizeze 6 noduri.,

9. Să execute un mic lucru manual și folositor.
10. Să execute un marș de 10 km. în 2 ore și 10 minute.
I/
11. Să cunoască Marșul Cercetașului.

AS
12. Să aibă depuși la Casa de Economie cel puțin 50 lei.

Pentru a deveni cercetaș de clasa II
UI
a) Un stagiu de cel puțin 3 luni dela data când a reu

șit la examenul de începător.
BC
b) Să fie recomandat și propus pentru examen, de co

mandantul de centurie.
1. Cunoștințe generale asupra cercetășiei, la noi și în
străinătate.
2. Aptitudini fizice. Executarea anumitor exerciții fizice
după programul dat de O. N. E. F. Rostul lor fiziologic.
3. Să cunoască mijloacele prin care va putea păstra și
îngriji sănătatea.
4. Să parcurgă pe jos, în costumul de cercetaș cu echi

pament și bastonul, 2 km. în 15 minute în pas de cercetaș,
adică alterând pasul cu alergatul (50 pași alergând, 50 pași
în mers normal).
Y
5. Spirit de observație (jocul lui Kim). După ce a
AR
privit pe o masă 24 obiecte timp de un minut, să scrie în
cinci minute din memorie cel puțin 16 obiecte.
IBR
6. Spirit de orientare: a) cu busola, ceas, soare, lună,
stele, după biserici, morminte, mușchii copacilor, etc. b) după
YL
semnele urmelor din care să cunoască cel puțin 10. c) să știe
să facă toate semnele urmelor cu mijloacele naturale la înde
mână (erburi, pietre, crăci).
SIT
7. Semnalizare, alfabetul Morse. Semnalizarea Lt.-Colo-
nel Panaitescu, cu brațele și fanioanele.
ER
8. Cunoștințe asupra naturei: a) Să cunoască 10 arbori
după coroană, frunză sau trunchiu. b) 10 plante medicinale,
NIV
flora și fauna localității, c) Animale și insecte folositoare și

vătămătoare, d) Urmele animalelor, oamenilor, vehiculelor.
9. Aprecieri: de distanțe, lungimi, înălțimi, greutăți,
LU
iuțelile cursurilor de râuri, etc.

10. Să citească un plan, o hartă topografică, să întoc
RA
mească o schiță, să cunoască adresele importante ale oficiilor

și instituțiilor din localitate.
NT
11. Să aprindă cu 2 chibrituri un foc în câmp. Să facă o

mămăligă, o ciorbă, o mâncare, o friptură, ceai, cafea, ouă
CE
fierte, rațiile de alimente. Păstrarea alimentelor.

12. Să facă și să cunoască utilizarea a 9 noduri.
13. Prim ajutor. Să cunoască îngrijirile de dat în următoa
I/
rele cazuri: Tăieturi, arsuri ușoare, curgerea de sânge din

AS
nas, gunoi în ochi, degerături, otrăviri, mijloace de desinfec-

tare. Să știe să transporte un rănit, să spele și să panseze o rană
UI
superficială. Mijloace de apărare împotriva gazelor.

14. Să fi câștigat cel puțin 20 lei, printr’un lucru perso
BC
nal. Să aibă 100 lei la casa de economie.

15. Să cunoască diferitele întrebuințări ale bastonului.
16. Să cunoască cel puțin 3 cântece cercetășești și 3
dansuri.
* Condițiunile pentru a deveni cercetaș clasa II și clasa I sunt cele

ce se cer azi cercetasilor noștri.
ORGANIZAREA CERCETA ȘILOR 23
Primirea și învestirea cercetărilor

Cum se admite uu începător printre cercetași.
Cohorta este orânduită în formă de potcoavă cu coman
Y
dantul și ajutorul său în mijloc.
AR
Candidatul, cu șeful său de patrulă, e în fata instructo
rului. Ajutorul are pălăria și bastonul candidatului.
După un ordin dat de instructor, șeful de patrulă duce
IBR
pe candidat în mijlocul cercului. Instructorul îl întreabă: „Știi
ce este onoarea pentru d-ta?“. Candidatul răspunde „Da.
YL
Aceasta înseamnă că cineva poate să se încreadă în dreptatea
și cinstea mea“, ori altă explicație în acest fel.
Instructorul: Pot să mă încred în cinstea d-tale, și
anume:
SIT
1. Vei îndeplini datoriile către Dumnezeu, Patrie și
ER
Rege?
2. Vei ajuta pe aproapele d-tale?
NIV
3. Te vei supune legii cercetașului?

Candidatul cu mâna ridicată până la umăr — zice:
Făgăduesc pe cinstea mea să fac tot ce este cu putință
LU
spre:
1. A-mi îndeplini datoriile către Dumnezeu, Țară și
Rege.
RA

3. Să mă supun legii cercetașului.
NT
Instructorul: „Mă încred în cinstea D-tale pentru în

deplinirea acestei făgăduinți. De aci înainte ești pregătit a
CE
face parie din rândurile cohortei noastre și a depune legă

mântul".
Comandantul îi dă bastonul și pălăria și îi pune fularul
I/
la gât, strângându-i mâna.

AS
Legământul
UI
Cercetașii după cp au fost învestiți, depun în ziua fixată

legământul.
BC
Ei ies în fața frontului și cu mâna dreaptă în sus ros

tesc tare, pe de rost, formula legământului.
După ce au zis: Așa să-mi ajute Dumnezeu, primitorul
legământului le strânge mâna, iar preotul îi binecuvântează.
După legământ, cercetașul e înscris în matricola cohor
tei, apoi i se dă pajura cu legitimația ei. ,
) La noi centuriile se așează in careu (art. 35 Regulament).
In timpul legământului, cercetașul ține mâna dreaptă la

înălțimea umărului, palma înainte, degetul cel mare pe un
ghia degetului mic. celelalte trei degete ridicate.
RY
Acesta e felul de a saluta al cercetașilor și semnul lor
secret.
Când mâna este la înălțimea umărului, este „jumătate
RA
de salut“.
Când este la înălțimea frunții, este „salutul complect1'.
LIB
Semnul și salutul secret al cercetașului
ITY
Cele trei degete ridicate îi amintesc cele trei articole ale
legământului.
Când un cercetaș întâlnește pe cineva, prieten ori străin,
RS
pentru întâia dată T'n acea zi, îl salută cu
„jumătate salut".
IVE
Salută cu un salut complect: un șef de
patrulă, un comandant, un instructor, un efi- •
țer din armata Țării.
UN
Tot așa salută steagul și când se cântă im

nul național.
L
Aceste saluturi nu se fac decât când cer

RA
cetașul n’are bastonul său (vezi al XIV-lea bi

vuac).
Odată cineva îmi spunea că este englez și
NT
că e tot atât de capabil ca oricare altul și

că ar voi mai bine să fie spânzurat decât să
CE
fie văzut vreodată că ridică mâna ca să salute pe așa zișii

„superiori".
I/
Că nu este robul lor, ca să se arunce la picioarele lor și

alte multe de acest fel. Aceasta arată un spirit strâmt și nu
AS
e rar nrintre cei ce n’au educația cercetașilor.

N’am discutat, dar aș fi putut să-i spun că-și face o idee
UI
greșită despre salut.

Salutul nu este altceva decât un semn între oamenii de
BC
seamă. Este o cinste de a putea saluta pe cineva. In vremea

veche, oamenii liberi purtau arme; iar când se întâlneau, ri
dicau mâna dreaptă fără arme în sus, ca să arate că se în
tâlnesc ca prieteni. Tot așa când un om înarmat întâlnea o
femeie, ori o persoană fără apărare.
Robii și slugile n’aveau dreptul de a purta arme, ei tre
ceau pe dinaintea oamenilor liberi fără ca să facă vreun
semn.
ORGANIZAREA CERCETAȘILOR 25
Astăzi nu mai suntem armați, însă cei ce aveau altă

data dreptul de a fi, tofi cei ce trăesc din munca ori avutul
lor, salută tot ca atunci, ducând mâna la pălărie, ori ridi
când-o.
Leneșii n’au dreptul să salute; ei trebue să-și continue
RY
drumul, cum și fac, fără să se ocupe de oamenii liberi și
muncitori.
RA
A saluta, înseamnă că suntem un om cumsecade și că nu
vrem rău altuia Nu-i nimic înjositor.
LIB
Dacă un străin salută ca cercetașii, răspundeți-i numai
decât tot așa și întindeți mâna stângă. Dacă vă arată gradul
său ori altă probă că este cercetaș, tratați-1 ca un frate și
ITY
ajutați-1 cum puteți.
RS
Cântece războinice
IVE
1. Cor de cercetași
UN
Se cântă în marș ori ca aplauze în exerciții, adunări,

Trebue să se cânte bine, în măsură:
L
Șeful: In gonyâma-gonyâma.
RA
Corul: Invubu.
Yah B6! Yah Bo!
NT
Invubu!
Iată ce înseamnă:
CE
Șeful: Este un leu.

Corul: Da, și mui mult, un hipopotam.
I/
Solo (șeful). Corul.

AS
UI
BC
In-gon-yâm a Gon-yâm-a; In-vu-bu!
Yah-Bo! Yali-Bo! In - vu - bu....

2. Strigăt de adunare
Servește de salut în jocuri uri și când.

Șeful: Gata oricând.
Corul: Ziiig-a-Zing.
Bom! Bom!
Y
(Bate din picior ori sună ceva cântând: „Bom! Bom!“).
AR
Solo (șef) Cor
IBR
YL
Gat’- ori - când. Zing-a-zing! Bom! Bom!
SIT
3. Apelul cercetărilor
ER
NIV
Un comandant se servește de trompetă pentru a aduna

cohorta. Un cercetaș fluieră pentru a chema pe un altul.
LU
Pentru instructori
Cu toate că pentru dânsul, jocurile și cântecele războinice,
RA
apar la prima vedere ca copilărești, mai ales pentru cei ce

nu sunt in contact cu tinerii, ele au o oarecare valoare edu
NT
cativă.
Cerând tinerilor voștri să fie disciplinați, împiedecați o
CE
energie, ce trebue lăsată din când în când liberă.

Ne trebue o supapă de siguranță. Un joc războinic o în-
locueșțe fără să strice disciplinei. Este, în același timp, o atrac
I/
ție pentru spiritele neastâmpărate, cari altfel n’ar intra in

AS
tr’o trupă de băieți prea cuminți.

UI
Semnele sau totemul patrulelor

BC
Fiecare cohortă poartă un nume cunoscut din istorie, din

literatură sau geografie. Fiecare din patrulele acestei cohorte
ia numele unui animal.
Astfel cohorta a 33 din Londra are cinci patrule: Lupii,
Corbii. Șerpii. Bivolii, Bufnițile.
Fiecare din cercetașii patrulei are numărul său. Șeful
are No. 1, subșeful No. 2.
ORGANIZAREA CERCETĂRILOR 27
Cercetașii lucrează fie obiceiu 2 câte 2.

Un cercetaș trebue să știe să imite strigătul animalului
al cărui nume îl poartă patrula sa: un corb trebue să știe să
imite strigătul corbului.
Astfel cercetașii se cheamă între dânșii noaptea, ori
Y
când se ascund. Un cercetaș n’are voie să întrebuințeze stri
AR
gătul unei alte patrule. Pentru a aduna oamenii săi, șeful
patrulei n’are decât să fluere și să imite strigătul patrulei.
IBR
Când un cercetaș face pe pământ, ori în altă’ parte, semne
ce alții trebue să le citească, el desemnează capul animalului
YL
patrulei. Astfel dg,că vrea să înștiințeze că un drum
nu ^r6^ue luat, face semnul „Drum oprit11, adaugă
A marca patrulei și la stânga numărul său, el înștiințează
SIT
prin aceasta că a dat de un drum ce nu poate fi fo
losit la nimic.
ER
Șeful patrulei are la bastonul său un steguleț de culoarea
fularului ori cravatei patrulei, purtând pe amândouă părțile
NIV
capul animalului emblemă sau totem, tăiat în postav roșu.

LU
RA
Astfel
NT
Lupii din
Londra
CE
vor avea
stegulețul
următor:
I/
AS
UI
Stegulețul șefului patrulei Lupilor din I Cohortă, Londra.

BC
Cercetașii trebue să cunoască și să fie destoinici să de

semneze semnele următoare, după patrula din care fac parte.
Să se exerciteze să le desemneze cu creta pe ziduri. sau
cu un baston pe nisip ori noroi:
RY
RA
MANGUSTA ȘOIM LUP PUPĂZĂ
LIB
Șuer: „Ciip“ Strigăt: ca al Urlet: Șuer:
Cafeni u vulturului „Hau-u“ „Țiuit"
și portocaliu cenușiu și negru galben și negru verde și alb
ITY
RS
IVE
UN
CÂINE PISICA ȘACAL

Lătrat: „Bau-Uau“ Miorlăit: „Miau" Râset: „Ua, Ua, Ua“
Portocaliu Cenușiu și cafeniu Cenușiu și negru
L
RA
NT
CE
COBB BIVOL PĂUN

I/
Croncănit: Muget ca al taurului: Strigăt: „Bi-oic“

„Carcau" „Em-mau“ Verde și alb
AS
Negru Roș și alb

UI
BC
TAUR FOCA BUFNIȚĂ

Muget: „Em-mau“ Chemare: „Harc“ lluhuit: „U-hu-hu-hu*
Roș Roș și negru sau cut-cut-cu-veau
Albastru
ORGANIZAREA CERCETAȘILOR 29
RY
TIGRU LEU KANGUR CALUL
Mârâit: „Grrao“ Răget: „Eu-euh* Chemare: „Cu-i“ Nechezare: „Hi-i-i “
RA
Violet Galben și roș Roș și cenușiu Negru și alb
LIB
ITY
RS
VULPE URS CERB BARZA
IVE
Lătrat: Mormăit: Sbierăt: Strigăf:
„Ha, ha“ „Morr“ ,Ba-au“ „Corr“
Galben și verde Cafeniu și negru Violet și negru Albastru și alb
L UN
RA
PANTERA ȘNEPUL (BECAȚIA) HIENA

NT
Limba pe o latură Fluer: Râset: „Ua-ua, ua-ua,

a gurei: „Gui-uk“ „Curli“ ua*
Galben Verde Galben și alb
CE
I/
AS
BERBEC TURTUREA VULTUR

Behăit: „Be-e“ Gungurit: „Buc-liu-ru“ Strig, pătrunzător: „Cri“
UI
Cafeniu Albastru și cenușiu Verde și negru

BC
HIPOPOTAN ȘARPE CU CLOPOȚEI MISTREȚ

Șuerat :„Bre-ciei“ A scutura o piatră Grohăit: „Bruf-bruf*
Ros si negru într’o cutiuță de tinichea: Cenușiu și trandafiriu
Ros si alb
RY
COBRA CUC VIDRA CASTOR
Șuerat: Chemare: Strigăt: A bate din palme
„Pst“ „Cu-cu“ „Hoî-oî-oîe' Albastru și galben
RA
Portocaliu și negru Cenușiu Cafeniu și alb
LIB
CROCODIL LILIAC RÂNDUNICA
ITY
Boncăluit aspru: Șuerat foarte, ascuțit: Fluorat:
„ Hu-a-er“ „Piț-Piț' Albastru „Cuii“
Verde și cachi deschis și negruRS Albastru închis
IVE
UN
RINOCER ELEFANT ANTILOPA

L
Grohăit: „uar-uar“ Muget cu trompeta: Muget:

RA
Portocaliu și albastru „Trer-aunp-aunp-er“ „Miau-oc“

închis Roș purpur și alb Albastru închis și alb
NT
CE
I/
CrHIONOAEA (ciocănitoarea)
Râset: „Irflă-arflă-irflă“
AS
Verde și violet
Semnele cercetașilor pe pământ sau pe zid, în dreapta

UI
drumului.
drum de urmat,
BC
scrisoare ascunsă la trei pași în direcția săgeții,

drum interzis, de neurmat,
© m’am întors,
(Iscălitură) Șeful patrulei corbilor cohorta a 15
din Londra.
LEGEA CERCETAȘULUI 31
Noaptea se întrebuințează, aceleași semne, însă făcute cu

lemne sau pietre aranjate așa fel, încât să poată fi recuno
scute prin pipăit.
RY
AL IV-LEA BIVUAC
RA
Legea cercetașului
Cercetașii, dela un capăt al lumei la celălalt, au legi, cari
LIB
n’au fost niciodată scrise, dar pe cari le țin, tot așa de mult
ca și când ar fi fost tipărite negru pe alb.
Ele ne vin din timpurile cele mai vechi.
ITY
Japonezii au pe Buchido al lor, legile vechilor războinici
Samurai, după cum noi avem cavalerismul, cu legile bravi
RS
lor din evul mediu. Pieile roșii din America. Zulușii, Hindușii
toți au vechi pravile ale cinstei.
IVE
Iată aceste legi, cari se aplică tinerilor cercetași și pe
cari, când intră cineva într’o cohortă de cercetași, făgăduiesc
în chip solemn să le respecte.
UN
Trebue să le cunoașteți bine pe dinafară și să le înțe

legeți.
Deviza cercetașului este:
L
RA
Gaia oricând
NT
Ceea ce înseamnă că trebue să aveți spiritul și corpul ast

fel format încât să vă puteți face datoria oricând.
CE
Gata, întru ce privește spiritul: pentrucă sunteți disci

plinați, gata să ascultați orice ordin și pentrucă v’ați gândit
dinante la toate accidentele și situațiile în cari ați putea să
I/
vă găsiți; așa că veți ști la un moment dat ce ar fi de făcut și

AS
veți fi dispus și să faceți ce trebue.

Gata, cu corpul, pentrucă v’ați făcut tari, vioi, îndrăz
UI
neți, capabili să faceți la vreme potrivită, ceea ce trebue și

veți avea tăria de a face.
BC
Legea cercelușului
Când un cercetaș zice: „Lucrul acesta e .așa, vă dau cu
vântul meu de cercetaș “ ori „pe cinstea mea“, aceasta în
seamnă că lueru-i așa; ca și când ar fi jurat cu cel mai sfânt
jurământ.
32 1. ARTA CERCETAȘULUI
Dacă un șef-cercetaș zice unuia din cercetașii săi: „Am

încredere în cinstea ta“, cercetașul trebue să execute cât se
poate mai bine Fără a fi oprit de ceva.
Dacă un cercetaș și-a călcat cuvântul, spunând o min
ciună, ori n’a executat un ordin dat, încredințându-se pe
RY
cinstea lui, i se poate cere ca să' înapoeze pajura și carnetul
și i se poate interzice ca să o mai poarte din nou, i se ridică
dreptul de a mai fi cercetaș.
RA
In cercetaș este credincios
LIB
Un cercetaș este credincios părinților, țârei sale și celor
ce o reprezintă. El ține la ei și-i apără contra tuturor celor
ITY
ce-i atacă prin vorbe ori fapte.
Un cercetaș caută să fie folositor și să facă în flecare zi
RS
o faptă bună oricât de neînsemnată
El își face datoria, înainte de orice chiar dacă ar

IVE
trebui să sacrifice pentru aceasta plăcerile și siguranța lui.

Când din două lucruri nu știe pe care să-1 facă, mai întâi
UN
se întreabă: „Care este datoria mea?11 adică: „Care este mai

folositor aproapelui meu?11 Și pe acela îl face. El trebue să
fie totdeauna gata să scape vieața altuia, să ajute pe răniți.
L
Trebue să caute să îndatoreze în fiecare zi pe cineva.

RA
Cercetașui nu face deosebire de credință, clasă socială

NT
și de avere
Când un cercetaș întâlnește pe altul, chiar dacă nu-1

CE
cunoaște, trebue să i se facă cunoscut și să-1 ajute să-și în

deplinească sarcina, ori dându-i de mâncare ori înlesnindu-i
I/
pe cât se poate, lucrurile de care are nevoie. Un cercetaș nu-i

niciodată snob. Un snob, este unul care privește pe alții de
AS
sus, pentrucă sunt mai săraci decât el, ori urăște pe alții
pentrucă sunt mai bogați. Un cercetaș. privește pe oameni
UI
cum sunt și trăiește în pace cu toți.

Hindușii numeau pe Kim „micul prieten al tuturor11:
BC
fiecare cercetaș ar trebui să merite acest nume.

Un cercetaș este cuviincios cu toată lumea
Este politicos cu toți, — dar mai ales cu femeile și copiii,

cu bătrânii, infirmii, etc. Nu primește nicio răsplată pentru
că a fost politicos ori pentrucă a dat un ajutor cuiva.
Un cercetaș e bun cu animalele, îi plac florile și

cercetează natura
El le cruță pe cât se poate; nu omoară fără rost, niciun

animal, — căci este o creatură a lui Dumnezeu. Ii este per
RY
mis să omoare uu animal pentru a se hrăni.
RA
Un cercetaș știe s’asculte
LIB
Părinților săi, șefului său de patrulă, instructorului său
el nu răspunde: „de ce?“ ori „pentru ce?“. Chiar dacă pri
mește un ordin, care uu-i convine, face ca soldatul ori ca
ITY
marinarul: îl execută pentrucă este datoria sa. După ce l-a
executat, poate să-1 discute, însă mai înainte trebue ca ordi
nul să fie executat. Aceasta-i disciplina.
RS
Un cercetaș este totdeauna voios și plin de însuflețire
IVE
în orice clipă a vieții
Când i se dă ceva de făcut, el se supune cu drag și

UN
vioi, repede, fără să șovăiască.

Un cercetaș nu mormăie, când ceva i se pare greu; nu
cârtește și nu-și insultă camarazii când a fost învins de
L
RA
dânșii. Flueră și zâmbește.

Când scăpați un tren — ori când vă calcă pe bătătură ■—-
aceasta nu înseamnă că un cercetaș trebue să aibă bătături —■
NT
ori în alte împrejurări supărătoare, sforțați-vă să surâdeți

numaidecât, ori fluerați o arie și lucrul va trece.
CE
Cercetașii pedepsesc pe aceia dintre dânșii, cari înjură

ori vorbesc de rău, vărsând u-le o oală de apă rece pe mâ
necă, această pedeapsă a fost inventată de căpitanul John
I/
Smith, un vechiu cercetaș, acum 300 de ani1).

AS
Un cercetaș este econom și muncitor

UI
El pune de o parte toți banii ce poate și îi depune la

BC
Casa de Economie, spre a avea cu ce trăi, dacă i-ar lipsi

lucrul, așa ca să n’ajungă în sarcina altora.
Ori pentru a avea de unde să dea celor ce sunt în nevoi.
') Intre acest articol și următoarele, „Legea" cercetașilor elvețieni
are următoarele: IX-Un cercetaș este curajos. X. Un cercetaș este muncitor.
38233. - 3
Un cercetaș este curat în vorbele, gândurile,

corpul și faptele sale
El n’are nicio considerație pentru proștii cari spun mur

dării, și nu se lasă târît să facă, să zică, ori să gândească
ceva murdar.
RY
Un cercetaș are sufletul curat și o inimă bărbătească.
RA
Jocurile cercetașilor
întâlnirea (In oraș ori la țară)
LIB
Cercetașii singuri, doi câte doi, ori în patrule, pleacă
ITY
din două puncte depărtate ca vreo trei kilometri și merg unii
spre alții. Ei pot să ție un drum anumit ori să caute să a-
juugă la vreun copac înalt, ori colină în spatele taberei duș
RS
mane, astfel încât să fie siguri că1 cele două partide au să
se ciocnească. Cea dintâi patrulă care vede pe dușman, a
IVE
câștigat. Pentru aceasta șeful patrulei ridică fanionul său, ca

arbitrul să poată să-l vadă și să fluere.
UN
Patrulele nu sunt obligate să rămâe în masă, ci pot să-și

împartă cercetașii, însă aceștia trebue să rămâe în vederea
șefului, căci cel ce ridică fanionul mai întâi acela a câștigat.
L
Este îngăduit să se alerge la șiretlicuri, să se urce în

RA
copaci, să se ascundă în căruțe, însă nu este permis să se

deghizeze, fără de o mai înainte înțelegere.
NT
Acest joc poate avea loc și noaptea.

CE
Purtătorii de telegrame
I/
Un cercetaș primește ordinul să cerceteze un loc bine

AS
cunoscut, poșta unui sat sau a unui cartier vecin, spre exem
plu. El trebue să ceară să i se pue ștampila poștei pe un
UI
bilet și să se întoarcă. Ceilalți cercetași sunt înșirați astfel

încât să-l împiedece să ajungă până la poștă; ei trebue să
BC
supravegheze toate drumurile posibile, fără să se apropie mai

mult de 200 de metri de poștă.
Purtătorul poate să întrebuințeze toate deghizările și
toate mijloacele de călătorie ce-i vor trece prin cap.
La câmp, se poate înlocui oficiul poștal printr’o casă
sau un loc anumit, fără a schimba nimic din joc.
Jocul lui Kim
Puneți pe o tavă, pe masă sau pe pământ, douăzeci,

treizeci de lucruri: două trei feluri de nasturi, un creion,
un dop, o cârpă, o nucă, o piatră, un cuțit, o sfoară, o foto
grafie, ori ce puteți găsi și acoperiți totul cu o batistă ori
RY
un șervet.
Faceți lista lucrurilor și lăsați o coloană pentru răspun-
RA
LIB
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
Lăsați descoperite aceste lucruri timp de o minută, cu cea

sul în mână sau până numărați 60, apoi acoperiți-le. Fa
I/
ceți aceasta pentru fiecare și întrebați-1 ce își amintește și

însemnați pe listă.
AS
Cel ce ține minte cele mai multe lucruri, a câștigat

UI
BC
Jocul lui Morgan

■■ ’ i •«>. ii > T ’ ■
Cercetașii primesc ordinul să alerge până într’un colț
al străzii, unde se- găsește de mai înainte un arbitru. Acesta
îi lasă să privească un minut, după care se întorc în fugă1
la instructor și fac o descriere a afișelor pe cari le-au văzut
la colțul străzii.
Exerciții de Judecată, discuții, etc.

Un bun exercițiu pentru o seară de iarnă este a organiza
o discuție asupra unui subiect de interes general. Instruc
torul prezidează. El veghiază ca să fie un vorbitor pregătit
dinainte asupra unui subiect, care să sprijine un punct de
RY
vedere și un altul pentru punctul contrariu. După ce au vor
bit, cere avizul fiecăruia și pentru a termina pune la vot
RA
părerile.
Cei mai tineri sunt mai întâi foarte sfioși, afară de
LIB
cazul când subiectul îi pasionează.
După două, ori trei discuții însă, vor avea mai multă
încredere în ei însuși și vor putea exprima mai corect ideile.
ITY
Putem înlocui discuțiile printr’un simulacru de judecată.
Spre exemplu, cmorîrea povestită mai sus, va servi ca temă
pentru un proces.
RS
Acuzatul: Wiliam Winter.
Martorii: Robert ciobănașul.
IVE
Jandarmul.
Un țăran.
UN
O bătrână, prietenă a victimei.

Ministerul public.
Avocatul acuzatului.
L
Jurați, primul-jurat.
RA
Urmați pe cât se poate procedura curții cu jurați. Fie

care va compune mărturia, discursul, și interogatorul după
NT
ideile sau imaginația sa, urmând istorisirea și inventând

amănuntele. Nu căutați să găsiți pe acuzat vinovat, dacă
CE
procurorul general n’a convins pe jurați. Ca rezumat, amin

tiți faptul, că micul cioban a îndeplinit toate datoriile unui
I/
cercetaș, astfel încât tinerii noștri să înțeleagă lecția.

AS
Scene improvizate
UI
Dați subiectul unei scene scurte și simple și împărțiți

rolurile, indicând fiecăruia ce trebue să facă și să spue.
BC
Lăsați-i să se joace și să găsească vorbele ce trebuesc.

Aceasta desvoltă imaginația și ușurința de a se exprima asu
pra unui subiect dat; mijloc de educație foarte prețios.
Va fi bine ca la început să nu se ceară prea mult dela
actori, ci să fie lăsați să ducă la o încheiere cu rost conver
sația.
LEGEA cercetașului 37
Dans războinic
Cercetașii se pun în rând, șeful dinaintea frontului, fie

care eu bastonul în mâna dreaptă și cu mâna stângă pe umă
rul vecinului său.
Șeful începe să cânte Ingonyama; oamenii repetă refre
RY
nul, înaintând câțiva pași bătând din picior în tactul notelor
prelungite. Ea a doua, dau înapoi.
RA
A treia oară fac un sfert de întoarcere la stânga, fiecare
rezemându-se de vecinul său, repetând refrenul și mișcân-
LIB
du-se în cerc până când formează o horă. Atunci dau înapoi,
lărgind cercul. Unul dintre ei înaintează și începe să exe
cute un dans războinic, care imitează modul cum a luat urma
ITY
unui dușman și cum s’a luptat cu el. El reprezintă, prin
gesturi (în pantomină)’ lupta până în momentul când omoară
dușmanul. In timpul acesta cercetașii cântă Ingonyama și
RS
joacă pe loc. Când lupta s’a terminat, șeful intonează „gata ori-
eând“, care se repetă de trei ori în cinstea celui care a jucat.
IVE
Apoi se reîncepe Ingonyama, un al doilea cercetaș în-

locuește pe cel dintâi, ca să reprezinte o vânătoare de bivoli.
Pe când el imită modul în care a găsit animalul și
UN
l-a urmărit, cercetașii fac ca și când s’ar târî, cântând re

frenul încet; dar când urmărirea a ajuns afară din stufări
L
șuri. ei se. ridică dintr’o săritură, jucând și cântând cu zgo

RA
mot. Animalul, omorît, șeful intonează din nou „gata ori-

<jând“ care se cântă iar de trei ori, bastoanele și călcâiele lo
vind pământul în strigătele de bun! buu! se repetă la sfârșit
NT
„buu! buu!“.
Hora se strânge, se face din nou un sfert de întoarcere
CE
la stânga și se pun în mișcare, cântând refrenul sau se

rup rândurile după ultimul „buu! buu!“.
I/
Ingonyama trebue să fie cântată cu vioiciune nu tără

gănat ea un bocet.
AS
UI
Pentru iarnă, Ia fără

Expediție polară
BC
Fiecare patrulă prepară o săniuță, cu mâncare și cele

necesare pentru bucătărie. Doi băieți (sau câini, dacă s’a reușit
a-i dresa la aceasta), le trag. Alți doi merg la un kilometru
înainte. Restul urmează conducându-se după urmele și semnele
lăsate.
Ei examinează și-și înseamnă, căutând să deslege, orice

urme întâlnesc pe zăpadă.
Se fac și colibe de zăpadă, nu prea mari, așa ca bas
tonul înfipt în mijloc să le poată susține acoperișul, care se
poate face din crengi de brad, acoperite cu zăpadă.
Y
Cetate de zăpadă
AR
O cetate poate fi construită de o patrulă după părerile
IBR
sale, cu metereze și cu adăposturi pentru oameni, etc. Când e
gata, o altă patrulă o atacă, bulgării de zăpadă servind drept
muniții. Orice cercetaș atins este mort. Cei cari atacă trebufe
YL
să fie de două ori mai numeroși decât ceilalți.
SIT
Vânătoare de om în Siberia
Un cercetaș, scăpat dintr’un convoi de prizonieri, o ia
ER
Ia fugă prin zăpadă în ce direcție vrea, până găsește o ascun
zătoare. Douăzeci de minute după aceea, ceilalți încep să-1
NIV
cautș, ținând urma. Când ei s’apropie, cel fugit aruncă cu

bulgări de zăpadă, cari omoară pe cei atinși. El însuși trebue
să. fie lovit de trei ori înainte de a fi socotit mort.
LU
In oraș
RA
Cercetașii pot fi foarte folositori când e zăpadă. Ei pot

șă lucreze pe patrule, la curățirea trotuarelor, etc. Aceasta o
NT
pot face pentru a aduce un serviciu public, ori pentru a pro

cura un sprijin bănesc fondului certașilor.
CE
•y - ', f I'f I I I
f »I • ’ ' • ” r. ‘ ’ I
I/
AS
UI
BC
Y
AR
CAPITOLUL II
IBR
LA ȚARĂ
YL
AL V-LEA BIVUAC
Vieafa în plin aer

SIT
ER
In sudul Africei, la Zuluși și la Suazi, băieții devin cer
cetași cu mult înainte de a fi majori. Iată cum se întâmplă
aceasta: când un băiat are 15 sau 16 ani, oamenii din sat
NIV
îl iau, îl vopsesc în alb din cap până’n picioare; îi dau o

pavăză și o sagaie (suliță scurtă), după aceea îl gonesc din
LU
sat spunându-i că va fi omorît, dacă va fi descoperit atâta

timp cât este vopsit în alb. Ștrengarul nostru n’are altceva
de făcut decât să se ascundă în munți ori în păduri, ferin-
RA
du-se de ai săi, până când văpseaua se șterge, adică aproape

peste o lună. In tot timpul acesta trebue să se descurce sin
NT
gur. Să omoare vânatul cu sulița, să-1 taie în bucăți, să a-

prindă focul cu lemnișoare frecate unul de altul, ca să-și
CE
frigă carnea, să jupoaie și să prepare pieile pentru îmbrăcă

minte, să învețe a cunoaște fructele și rădăcinile sălbatice
cu care să se hrănească. Dacă nu poate să facă toate acestea,
I/
va muri de foame, ori va cădea pradă fiarelor sălbatice.

AS
Dacă însă izbutește să-și întreție vieața și să găsească dru

mul satului său, când vopseaua s’a șters, va fi primit cu
UI
bucurie de toate rudele și prietenii săi, și de aci înainte el este

cetățean, căci a arătat că poate să trăiască fără sprijinul
BC
altora.
In America de Sud, la Yaghani (în regiunile ploioase
și reci ale Patagoniei) băieții nu poartă veșminte și înainte
de a fi considerați ca oameni, trebue să îndure încercarea cu
rajului; adică să-și înfigă adânc în coapsă o lance și aceasta
cu zâmbetul pe buze
40 II. LA ȚARĂ
Este o încercare crudă; dar ea arată că acești sălbatici

au înțeles cât este de necesar ca băieții să învețe să fie băr
bați, să nu rămâe niște trândavi, buni numai să privească
pe alții cum muncesc.
E păcat că băieții noștri nu pot să fie puși la astfel de
încercări, înainte de a avea dreptul să se considere oa
RY
meni. — Tocmai pentru a împlini această lipsă, vă învățăm
să deveniți cercetași.
RA
Dacă fiecare din băieții noștri muncește din greu și dacă
învață într’adevăr tot ceea ce i se spune și arată, când își
LIB
va sfârși ucenicia, va avea dreptul să se numească cercetaș,
iar când mai târziu, își va face serviciul militar, va vedea
că-i va fi ușor să iasă din încurcătură și va fi într’adevăr fo
ITY
lositor țării sale.
Cunosc un bătrân canadian, cercetaș și vânător (trapeur),
RS
în vârstă de peste 80 de ani; el trăiește încă și își exercită
meseria de vânător. Numele lui este Bill Hamilton. Tntr’o
carte intitulată ,,60 de ani petrecuți pe Bărăganuri11, el descrie
IVE
pericolele acestei vieți de aventuri.

Primejdia cea mare era de a cădea în mâinile Pieilor
UN
Roșii. „A fi făcut prizonier, însemna a muri de o moarte

foarte puțin de invidiat. A fi ars pe cărbuni este un act de
milă, în comparație cu cruzimile Indienilor. Am fost de
L
multe ori întrebat de ce înfruntam astfel de primejdii.

RA
Răspunsul meu este că vieața cercetașului sub cerul liber

are un farmec de care nu te mai poți scăpa, odată ce te-a
NT
prins. Vorbiți-mi de omul crescut în mijlocul mărețelor lu

cruri ale naturii. El învațăi acolo adevărul, libertatea, spiri
CE
tul de inițiativă, este credincios prietenilor săi și credincios

„steagului țării sale“.
Eu aprob din toate puterile mele cele spuse de acest
I/
vechi cercetaș și vă fac atenți asupra faptului că oamenii,

AS
cari vin în țări pe cari le numim aspre și sălbatice, sunt

printre cei mai generoși, și cei mai cavaleri. Contactul cu
UI
natura face dintrânșii „gentilomi“.

Roosevelt, fostul președinte al Statelor Unite, credea și
BC
el în vieața în aer liber și își acorda acest lux de câte ori îi

permitea afacerile sale. — Iată ce scrie: Eu am încredere în
vieața. în aer liber; n’are nicio importanță faptul că aceste
exerciții sunt de multe ori violente și cei cari se dedau se
aleg cu câteva cucuie pe ici pe colo. Eu n’am nicio simpatie
pentru sentimentalitatea, care constă în a crește pe băieți în
VIEAȚA ÎN PLIN AER 41
vată. Omul crescut în plin aer va fi totdeauna învingător în

lupta* pentru vieața. Când munciți, munciți din greu și când
vă jucați, jucați-vă tot așa. Insă jocurile și sporturile să nu
împiedece munca.
RY
Am cunoscut un bătrân Bur, care îmi spunea, după răz
boiri, că el nu va putea trăi cu englezii pentrucă, spunea el,
RA
când au venit în fără s’au arătat așa de stupizi și incapabili
de a se descurca în câmpiile noastre, a se așeza confortabil
sub cort, a vânași pentrucă se rătăceau veșnic în ierburile
LIB
bărăganurilor (brousse)'; în general, dacă mai. scăpau cu
zile — soldații englezi învățau să se descurce, însă multi au
ITY
murit ori au fost prinși și aceasta din cauza lipsei de expe
riență și greșelelor făcute.
Adevărul este că cetățenii țărilor civilizate n’au fost
RS
pregătiți în niciun chip ca. să: înfrunte vieața pe bărăgan
sau în păduri, de aceea, când se duc în colonii, sau numai la
IVE
țară, se găsesc desarmați cu totul și suferă de lipsuri și de

necazuri pe cari nu le-ar fi avut, dacă ar fi fost obișnuiți de
UN
mici să iasă din încurcătură, ori prin traiul în cort, ori

prin patrulări. — Ei nu sunt huni de nimic.
Ei n’au aprins niciodată focul ori gătit de ale mâncării,
L
toate acestea au fost gătite de alții pentru ei. Acasă, când

RA
aveau nevoie de apă, n’aveau decât să răsucească un robinet,

deci n’au nicio idee de ce trebue să facă, ca să găsească
NT
apă într’un câmp pustiu, observând iarba și mărăcinii, ori

sgâriind nisipul până dau de umezeală. Când își pierdeau
CE
drumul sau voiau să știe cât e ceasul, întrebau pe un sergent

de oraș. Ei au avut întotdeauna o casă, ca să-i adăpo
stească și un pat ca să se culce. Ei n’au avut nevoie să și
I/
Ie fabrice loate acestea singuri ori să-și facă încălțăminte

AS
ori veșminte. Iată de ce un recrut vorbește de vieața „aspră“

•din taberi, însă pentru un cercetaș, care își cunoaște meseria,
UI
vieața în tabără nu este aspră El cunoaște nenumărate chi

puri de a avea totul la îndemână oriunde, iar când se în
BC
toarce la vieața civilizată, o apreciează cu atât mai mult

prin contrast. De altfel și aici superioritatea lui asupra
acelora, cari n’au învățat niciodată să iasă singuri din ne
voie, se vădește la fiece pas.
Omul care s’a obișnuit să: pue mâna la orice, ca cerce-
tașul în tabără, e în stare să găsească mai ușor de lucru, re
venind în o țară civilizată, căci poate să se apuce de orice
42 II. LA ȚARĂ
Explorări
Un exercițiu ușor de făcut în țara noastră, este de a
trimiie cercetași în patrule să cerceteze sau să străbată, doi
câte doi, ca și cavalerii de altădată, o regiune și să ofere
RY
serviciile celor ce au nevoie. Aceasta se poate face și cu bi
ci clei a.
RA
Pe cât se poate, cercetașii vor trebui să caute să nu
doarmă în casă în tot timpul excurșiunii, adică, dacă timpul
LIB
e frumos, să doarmă afara; iar în caz de ploaie, vor cere voie
să doarmă sub un șopron ori clae de paie, întotdeauna luați
o hartă cu voi și căutați să vă găsiți drumul fără a întreba
ITY
pe trecători. Nu uitați că trebue să îndepliniți o faptă bună
ori de câte ori se prezintă ocazia, și nu uitați să îndatorați pe
cei ce v’au dat voie să dormiți în fânul lor.
RS
In general, fiecare excursiune trebue să aibă un scop;
spre exemplu, dacă patrula este compusă din orășeni, se vor
IVE
duce la țară, la munte, ori să viziteze un câmp de luptă,

ruine, mănăstiri, etc.
Ori vor vizita o tabără de cercetași dintr’un oraș vecin.
UN
Dacă patrula este compusă din băieți dela țară, ea se

va duce la oraș să viziteze bunăoară monumentele, parcurile,
L
muzeele, etc.
RA
Nu uitați să observați și să vă însemnați drumul, așa

fel, încât să puteți să deslușiți pe oricine ar vrea să-1 urmeze
NT
după voi. Faceți-vă o hartă.

Se înțelege că exploratorii trebue să aibă un jurnal, în
care să însemneze pe scurt întrebuințarea fiecărei zile cu
CE
desenuri și fotografii, reprezentând lucrurile interesante în

tâlnite în drum.
I/
Excursiuni eu barca
AS
Pe lângă marșuri și curse cu bicicleta, excursiunile cu

UI
barca sunt foarte recomandate, însă niciun cercetaș nu trebue

să fie admis într’o barcă, dacă nu știe să înnoate, pentrucă
BC
accidentele sunt dese. Dacă toți știu să înnoate, accidentul

nu strică, ci este o bună experiență.
Am făcut odată cu doi din frații mei o asemenea ex
cursiune. Aveam o barcă cu pânze. Am urmat cursul Tami-
sei, până când a devenit așa de strâmt, încât eram siliți să
ne dăm jos la fiecare moment și să târâm barca peste trun
chiuri și copaci și prin locurile unde apa lipsea.
De acolo am trecut pe A.von, ale cărui izvoare sunt

aproape de cele ale Tamisei; dar care curge în direcțiunea
apusului. începurăm deci să navigam acolo unde râul era un
laic pârâiaș și coborîrăm până ce deveni o apă mare, și tot
așa mai departe prin Bath și Bristol până în tara Galilor.
RY
Aveam cu noi, cortul nostru, proviziuni și ceea ce ne trebuia
pentru bucătărie. E cu neputință să-mi închipui o expediție
RA
mai plăcută. Cu toate acestea nu ne-a costat scump.
LIB
La munte
Excursiunile la munte sunt un sport minunat căci pun
în lucrare toate însușirile cercetașului. El trebue să-și
ITY
găsească drumul și să se îngrijească de un confort oarecare.
Suntem repede desorientați, căci urcând ori coborînd un
RS
munte, pierdem din vedere punctele de îndrumare obișnuite.
Trebue să ne îndreptăm după soare ori cu busola. Un alt
pericol este ceața, de multe ori ea înșeală pe oamenii cei mai
IVE
cunoscători ai locului. Aceasta ni s’a întâmplat odată în Sco

ția. Eram cu un muntean în care aveam toată încrederea;
UN
dar. după un timp oarecare, băgai de seamă că vântul își

schimbase direcția; până atunci bătuse din stânga, acum însă
bătea din dreapta. Ii spusei aceasta, însă el nu ținu nicio
L
socoteală și își continuă drumul. Puțin după aceea, vântul

RA
sufla din spate; ori vântul, ori muntele, ori noi ne învârteam.
Intr’adevăr, un ceas după aceea, văzurăm că nici vântul, nici
NT
muntele nu se învârtise, ci noi înșine, cari ajunserăm în lo

cul de unde plecasem.
CE
Cercetașii, la munte, se vor învăța să se lege, cum fac

călăuzele când străbat un ghețar. Intre doi oameni e nevoie de
vreo cinci metri de frânghie. Frânghia se leagă împrejurul
I/
mijlocului printr’un nod ce trebue să știe să-l facă orice cer

AS
cetaș, (No. 5 v. desenul, al VITI-lea bivuac). Acest nod trebue

să fie la stânga. Fiecare trebue să meargă la o așa distanță,
UI
încât frânghia să fie hine întinsă. Atunci, dacă cineva alunecă,

ceilalți întind de frânghie cât pot până ce se ridică. Trebue
BC
un metru și jumătate de frânghie pentru a face un nod. La

capetele frânghiei se face nodul No. 5, în mijloc nodul No.
8 (bivuacul VIII).
Patrule
Cercetașii merg de obiceiu 2 câte 2, câteodată singuri.
Când merg mai mulți. atunci formează o patrulă. Foarte rar
44 II. LA ȚARĂ
cercetașii unei patrule merg unii lângă alții: ei se risipesc

în așa fel. încât să poată supraveghea o întindere cât mai
mare de pământ; afară de aceasta, dacă dușmanul îi sur
prinde, nu vor fi prinși toți, o parte din ei vor putea da
alarma. O patrulă de 6 cercetași în exerciții, va merge astfel:
RY
®-
RA
LIB
S>
Patrulă în exerciții
ITY
Ei se vor așeza în forma unei cruci cu șeful în mijloc.
Pe stradă ori pe drum vor merge tot așa. Cercetașii lăturași
RS
se vor ține pe lângă case și garduri. Cercetașul No. 2 înainte»
3 și 4 la dreapta și la stânga, 5 în urmă 6 cu șeful (No. 1)
în mijloc.
IVE
UN
__ _ €>___________________ 6>-_______________________
Patrulă pe drum sau pe stradă.

L
Când o patrulă străbate un loc deschis, unde poate fi

RA
zărită de adversari sau de animale, trebue să caute să se

ascundă cât mai repede, luând marșul cercetașului, adică
mergând și aleigând alternativ dela un adăpost la altul.
NT
îndată ce este la adăpost se oprește și privește împrejur

înainte de a-și continua drumul. Dacă se întâmplă să vă pier
CE
deți din vedere patrula, când sunteți în cap rupeți din dis
tanță în distanță ramuri, ierburi etc., și îndreptați-le înainte
I/
spre a indica drumul luat. In acest chip puteți să vă întoarceți

orișicând înapoi, iar dacă patrula ori altcineva a trecut pe a-
AS
colo, vă va găsi urma și după veștejirea ierburilor vor ghici

timpul când ați trecut., Asemenea este folositor de a însemna
UI
copacii într’o. pădure, adică să se facă o crestătură în coajă cu

un briceag sau cu o secure, de a face semne cu creta, a de
BC
sena pe nisip sau pe pământ sau a face o săgeată indicatoare

din pietre ori lemne. In scurt, de a lăsa urme de trecerea
voastră.
Când o cohortă merge pe drum, ce] mai bun lucru este de
a „împărți drumul*'. Cercetașii vor merge în coloană, unul
după altul, pe laturile drumului, șefii pe mijloc Astfel nu
vor fi supărați de praf, nici nu vor împiedeca circulația.
Marșuri de noapte
Un cercetaș trebue să fie destoinic să-și găsească drumul

ziua ori noaptea.
Cercetașii militari merg maj ales noaptea, așa fel încât
RY
să nu fie văzuți; ei dorm ziua. Dacă însă nu sunt exercitați, ei
riscă să se rătăcească. Distantele par mai mari noaptea și nu
RA
vedem punctele de îndrumare obișnuite. Mai mult, noaptea
putem să facem mai mult sgomot decât ziua, călcând fără să
băgăm de seamă pe crengi uscate lovind vreo piatră, etc.
LIB
Dacă pândifi un dușman noaptea, trebue să vă încre
dințați mai mult urechilor și nasului, decât ochilor, căci un
cercetaș care s’a exercitat și miroasă și nu și-a stricat mirosul
ITY
prin fumat, poate să simtă pe dușman de departe.
Eu însumi am făcut-o de multe ori. Cercetașii în patrulă
RS
merg noaptea mai apropiați decât ziua, iar în locurile foarte
întunecoase, în pădure, etc., fiecare trebue să țină capătul bă
IVE
țului vecinului său.

Când cercetașnl este singur, bastonul îi este folositor
ca să recunoască drumul în întunerec, să dea la o parte
UN
ramurile uscate, etc.

Cercetașii, cari lucrează noaptea singuri, rămân în le
gătură unii cu alții, che.mându-se din timp în timp prin stri
L
RA
gătul animalului patrulei lor. Ei nu riscă astfel să deștepte

bănuelile dușmanului.
Toți cercetașii trebue să știe să se conducă noaptea după
NT
stele.
CE
Cum se găsește drumul
Cercetașii, dintre Pieile-Roșii, numesc pe omul care știe

I/
să se conducă într’un ținut necunoscut, un „aflător de cale“.

AS
Aceasta este, o denumire de mare cinste, căci cel ce nu știe

să-și găsească drumul, nu poate fi de vreun folos.
UI
Mulți recruți s’au pierdut în pustiurile Africei și n’au mai

fost .găsiți, numai pentrucă n’au fost exercitați niciodată și
BC
n’au fost învățați „să deschidă bine ochii“! Am cunoscut

mulți dintre aceștia.
Tn țara Matabelilor, un om se coborî într’o zi din dili
gentă. ca să se miște câteva minute, până ce se schimbau
caii. El făcu câțiva pași în tufăriș și când diligența fu gata
de plecare îl chemară, îl cântară în toate părțile dar degeaba;
în cele din urmă, cum nu mai putea aștepta, diligența își
46 II. LA TARÂ
urmă drumul, însă' fură date ordine la stație, ca să-l caute.

Se organiză o adevărată bătaie, se luară urmele acestui om
pe cât se putea, și numai după vreo câteva săptămâni ca
davrul lui fu găsit la vreo 25 km., de acolo, lângă un drum.
De multe ori, când mergeți singuri prin desișuri ori
RY
chiar printr’un oraș, nu vă însemnați direcția urmată; ca să
treceți de o stâncă ori de un copac, ori de un alt obstacol,
RA
schimbați direcția și după ce ați trecut n’o luați exact în
aceeași direcție (în general o luați ceva mai la dreapta) ast
LIB
fel că, crezând că mergeți drept înaintea voastră, după un
timp oarecare, dacă nu observați soarele ori alt punct de
orientare, vă veți încredința că ați făcut un mare ocol.
ITY
Intr’o asemenea întâmplare, un recrut, care se găsește
deodată departe de camarazii săi, rătăcit, singur în pădure spre
ex. își pierde capul. își face spaimă degeaba, începe să a-
RS
lerge, în loc să-și păstreze sângele rece, să se întoarcă îna
poi, sau dacă nu-i este posibil să caute lemne și să facă un
IVE
foc ca să indice drumul celor ce-1 caută.

Cel mai bun lucru este însă să nu te rătăcești. Un ve
UN
chi cercetaș, cum iese dimineața caută să știe din ce parte

bate vântul. Când plecați în marș, singur ori cu patrula,
căutați să știți din ce parte suflă vântul și direcția pe care o
L
luați. Aceasta vă va ajuta mult ca să țineți drumul, mai

RA
ales dacă n’aveți busolă ori dacă nu lucește soarele.

După aceea, trebue să vă însemnați câteva puncte de
NT
orientare, să observați un deal, o clopotniță, un copac deo

sebit, stânci, movile, poduri, etc., scurt, orice poate să vă
CE
arate drumul la întoarcere, ori să dea indicațiuni celor ce

vor voi să vină după voi.
Dacă vă însemnați cu băgare de seamă aceste puncte
I/
de îndreptare, veți găsi drumul cu ușurință la întoarcere,

AS
însă nu uitați să vă întoarceți și să le priviți după ce a-ți

trecut de dânsele, ca să le recunoașteți mai ușor la întoar
UI
cere, când le veți vedea dimpotrivă. Acest sfat e bun de

urmat și dacă sunteți într’un oraș necunoscut, ori dacă a-
BC
jungeți cu trenul.
îndată ce ieșiți din gară, dați-vă seama din ce parte
bate vântul, după fumul caselor și față de poziția soarelui.
Luați-vă puncte de îndrumare, cari pot fi monumente, biserici,
poduri, coșuri de fabrici, numele stradelor, priavălii, etc.,
astfel încât după ce ați vizitat orașul, să puteți să vă întoar
ceți la gară. Este foarte ușor, când suntem obișnuiți, însă
mulți oameni se pierd într’un oraș străin, după ce au trecut

de coltul unei străzi.
Pentru a vă da seama de direcția vântului, când nu
suflă decât foarte încet, este destul să aruncați în aer câ
RY
teva fire de iarbă uscată, o mână de nisip fin, ori să muiați
degetul în gură și să lăsați să-l sufle vântul; partea de
RA
getului pe care simțiți rece vă indică de unde bate vântul.
Dacă sunteți însărcinați să conduceți într’un oraș străin o
trupă, trebue să mergeți înainte și să deschideți ochii asupra
LIB
celor ce vedeți, pentrucă n’aveți decât niște indicii slabe,
după cari să vă conduceți și dacă vorbiți sau vă ocupați
ITY
de altceva, puteți să le scăpați din vedere. Vechii cercetași
sunt în general oameni tăcuți, pentrucă au obiceiul să-și
concentreze atenția asupra celor ce fac.
RS
De multe ori un recrut, când iese pentru întâia oară
la câmp, găsind că cercetașul șef este lăsat singur, s’apropie
IVE
de el, merge alături și începe o convorbire, până când șeful

îi arată într’un chip sau altul că nu vrea să-l aibă atunci
lângă dânsul. Ați observat pe vapoare placarda „Interzis de
UN
a vorbi cu pilotul14, același lucru se aplică și cercetașului,

care conduce o trupă. Când jucați rolul de cercetaș, concen-
L
trați-vă toate gândurile asupra unui unic subiect, cum a

RA
făcut Kim, când Lurgan a vrut să-l hipnotizeze.

Vremea
NT
Un cercetaș trebue să cunoască semnele vremii, mai ales

CE
când pleacă în ex curși un e pe apă ori la munte. El trebue

să știe să citească un barometru.
Sunt unele reguli cari sunt bune de reamintit:
I/
Cer trandafiriu la apusul soarelui: vreme bună.

AS
Roșu dimineața: vreme rea.

Galben deschis la apusul soarelui: vânt.
Galben șters: ploaie.
UI
Ceață dis de dimineață: vreme bună.

Vedere limpede hăt departe: ploaie trecută ori care vine.
BC
Nori ușori cu forme, nedeslușite; timp frumos; noiți

deși cu forme hotărîte; vânt, etc.
Orientare ,
Toți micii marinari cunosc pe dinafară punctele busolei.
Cercetașii trebue să știe și ei atâta. Am vorbit mult despre
Nord (Miazănoapte) și înțelegeți că pentru un cercetaș, care
48 II. LA ȚARĂ
își caută drumul, nimic nu este mai important decât să știe

unde este nordul.
Dacă n’aveți busolă, soarele vă spune în timpul zilei
unde este Nordul; iar luna și stelele în timpul nopții.
Y
La 6 de dimineață, soarele este la Răsărit (Est) la 9 ore
AR
la Sud-Est, la prânz la Sud. (Miazăzi)’, 3 ore, la Sud-Vest,
la 6 la Apus (Vest). Iarna el apune cu mult înainte de 6 cea
IBR
suri: dar n’atinge apusul când dispare.
Fenicienii, cari au făcut în vechime înconjurul Africei,
observară că la plecare, soarele răsărea la stânga lor; deci
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
mergeau către Sud. Ei povestesc că au ajuns după aceea

UI
într’o țară curioasă, unde soarele răsărea, la dreapta. Ade

vărul este că ei trecuseră de capul Bunei-Speranțe și se urcau
BC
către Nord dealungiil coastei orientale a Africei.

Spre a găsi Miazăzi, într’un moment oarecare al zilei,
cu ajutorul soarelui, țineți ceasul în mână, cu fața în sus,
astfel ca acul cel mic (al orelor) să fie îndreptat către
soare. Apoi fără a mișca ceasul puneți un creion sau un be
țișor pe cadran așa în cât să împartă în 2 părți egale un
ghiul cuprins între acul cel mic și NIT, cifra ceasului. A-
ceastă linie mediană merge dela Nord la Sud.
Instructorul va observa ca fiecare din cercetași să știe să

găsească Sudul în acest mod.
Stelele. Stelele par că se învârtesc deasupra noastră în
timpul nopții; In realitate pământul se învârtește împrejurul
Y
lui. Sunt diferite grupe de stele, cărora li s’au dat nume de
AR
animale ori lucruri, pentrucă amintesc forma acestor lucruri
ori animale.
IBR
Carul mare este ușor de găsit. Este singurul, după
cât știm, care are un proțap atât de mare. Este grupa cea
mai folositoare de cunoscut, căci cele două roți de dinapoi
YL
*
SIT
ER
*
NIV
*
LU
RA
NT
*
CE
I/
AS
te ajută să găsești nordul exact. Prelungind cu privirea linia

formată de ele, se găsește o stea foarte lucitoare. Este Steaua
Polară, cea din urmă, proțapul Carul mic.
UI
Toate stelele și constelațiile se mișcă, după cum am spus,

BC
în cerc, în timpul nopții. Numai Steaua Polară rămâne fixă

la Nord. Dacă comparați cerul cu o umbrelă deschisă dea
supra capului, Steaua Polară ar fi locul unde bățul străbate
pânza.
Se fabrică anumite umbrele, pe care se înseamnă locul
|Kact al stelelor. Când le deschidem și le învârtim încet, ve
dem bine cum toate Stelele se mișcă, deasupra capului, nu-
oiai Steaua polară rămâne pe loc, în mijloc.
50 II. LA ȚARĂ
Mai este un grup de stele, o constelație, după cum se

zice, ce reprezintă un om cu sabia și cingătoarea: este Orion.
Se găsesc repede cele trei stele aliniate, care formează cingă
toarea și celelalte trei care formează sabia. Mai jos sunt alte
Y
două, picioarele, iar mai sus două, umerii; iar ceva mai sus
AR
un grup de trei stele mici, capul.
IBR
Orion vă arată în ce parte este nordul, Steaua Polară
și de ce parte este Sudul. După Orion veți ști aceasta întot
deauna, în orice emisferă vă veți afla. Carul mare nu se
YL
găsește decât în emisferul boreal și Crucea Sudului numai în
emisferul Austral.
SIT
Dacă, ținând bastonul în sus spre cer, vă închipuiți o
linie, care trece prin steaua din
ER
mijlocul cingătoarei prin cap și prin
.alte două stele lucitoare, până la o
NIV
a treia, aceasta este Steaua Polară.

Ori, plecând dela steaua din mojloc a
cingătoarei), și prin cea din mijlo
LU
cul săbiei, ajungeți la un grup de

stele în formă de L și mai prelun
RA
gind atâta, dați de Polul Sud, care

însă din nenorocire nu este însem
nat prin nicio stea.
NT
Tn general, sabia lui Orion

CE
(cele trei stele mici) este îndrep

tată dela Nord la Sud.
I/
Cercetașii Zuluși numesc cin

AS
gătoarea și spada lui Orion „Ingo-

lubu“: (trei porci urmăriți de trei
UI
câini). Masaii, din Africa orientală,

zic că stelele cingătoarei sunt trei
BC
fete tinere urmărite de trei fete bă

trâne. După cum vedeți, toți cerce
tașii cunosc pe Orion sub nume
diferite.
In emisferul Austral, în sudul
Africei, în America de Sud, în Australia, Steaua Polară și
Carul mare nu se pot vedea.
Crucea de Sud este acolo o călăuză prețioasă, care înlo-

cuește Carul mare, care ne arată Nordul.
ft
Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
Pentru instructori
NIV
Exerciții de cercetare (recunoaștere)

Invățați pe cercetași să găsească Carul mare, Steaua polară
și pe Orion; să spue ora după soare și să găsească Sudul cu un
LU
ceasornic. Exercitați-i să citească harta, să-și găsească drumul

după ea și să-l însemne prin ramuri frânte ori semne pe pământ.
RA
Pentru a afla lărgimea unui râu, alegeți un obiect X

pe malul opus: un pietroiu ori un
NT
copac.
Plecați din A în unghiu drept
și măsurată mergând 90 m. spre
CE
exemplu. După 60 metri înfigeti un

baston. Ajuns în C, 30 m. mai de
I/
parte, întoarceti-vă în unghiu drept

și numărați pașii până ce basto
AS
nul și obiectul de pe malul celă

lalt sunt pe aceeași linie: distanta CD este jumătate dis-
UI
tanței AX. Pentru a

găsi înălțimea unui
BC
copac ori unei clă

diri, măsurați 9 m. dela
rădăcina acestuia, înfigeți
acolo în B, un baston de
2 metri înălțime. După
aceea depărtati-vă până
veți vedea pe o aceeași
linie capătul bastonului
52 II. LA ȚARĂ
și vârful copacului. Atunci distanța totală AC este către înălțimea

căutată AX ca distanța BC către înălțimea bastonului. Astfel
dacă AC măsura 9 m., și BC 3 (bastonul fiind de 2 m., co
pacul are 8 m.).
RY
Jocuri
RA
Cu harta
LIB
Instructorul conduce unitatea în formație strânsă în
tr’un oraș străin ori într’o parte a locului necunoscut de cer
cetașii săi.
ITY
El are cu dânsul o hartă. După ce le-a explicat unde
trebue să meargă, însărcinează pe fiecare din cercetași să
conducă patrula la rândul său, timp de 7 minute, dacă sunt
RS
pe bicicletă, ori un sfert de ceas, dacă sunt pe jos. Fiecare
trebue să citească pe hartă drumul ce trebue urmat; se va
IVE
aprecia prin note îndemânarea.

(
UN
La munte
Trei iepuri pleacă în zorii zilei, să se ascundă în munte.
După prânz o haită de câini le ia urma. Ei trebue să-i gă
L
RA
sească înainte de un anume ceas: patru ore după prânz, spre

exemplu. Dacă sunt văzuți, chiar cu ocheanele, aceasta se
ține în seamă, dacă se poate spune exact cine a fost desco
NT
perit. Se hotărăște un ocol, ce nu poate fi depășit fără a fi

descalificat.
CE
Găsiți nordul
I/
Cercetașii sunt înșirați la 20 de metri unul de altul.

AS
Fiecare înfige bastonul său în direcția în care crede că este

Nordul, aceasta fără să se servească de vreun instrument.
UI
Arbitrul compară bastonul cu busola. Cel ce a ghicit mai

bine a câștigat- Acest exercițiu poate fi făcut noaptea ori
BC
ziua, când cerul este înnorat.
Pentru instructori
Exercitați cercetășii să se lege ca pentru munte. Dacă
dispuneți de bărci, exercitați-i să iasă la mal, să tragă la
lopeți, să facă noduri, tot ce cere navigația. Obișnuiții să ci
tească barometrul.
PE APĂ 53
Patrulele în timpul nopții

Obișnuiți pe cercetași să privească și să asculte noaptea;
puneți santinele înarmate cu puști cu cartușe oarbe ori cu
RY
fluer. Ele stau nemișcate ori se plimbă. Alți cercetași, duș
manii, trebue să le pândească și să le ucidă. Când o santi
RA
nelă aude sgomot, trage, chiamă, ori face sgomot. Cercetașii
atunci se opresc. Arbitrul întreabă pe santinelă din ce parte
LIB
venea sgomotul; dacă răspunsul este just, a câștigat- Dacă
dușmanul ajunge, târîndu-se sau altfel, până la 10 m., de
santinelă, fără să fie văzut, el lasă pe pământ o batistă sau
ITY
altceva, se retrage și face sgomot, așa fel încât santinela să
cheme; când arbitrul vine, îi explică ceea ce s’a întâmplat. Se
RS
poate exercita acest joc și legându-se ochii santinelelor.
IVE
AL VI-LEA BIVUAC
UN
Pe apă
Un cercetaș trebue să știe să înnoate. Nimeni nu poate
L
să știe dacă n’are să aibă nevoie vreodată de a trece un râu

RA
înnot, ca să-și scape vieața sau să se arunce în apă, ca să

împiedece pe cineva să se înnece. Deci cei ce nu știu să în
NT
noate, să caute să învețe cât mai repede. Nu-i greu.

Un cercetaș trebue să știe să conducă o barcă, s’o tragă
CE
la țărm și s’o lege. Trebue să știe să

tragă la lopeți în măsură, cu o echipă
I/
întreagă, să cârmuiască singur, cu o

pereche de lopeți sau chiar cu una sin
AS
gură, mânuită dinapoia bărcii. Când

lopătați, întoarceți lopata când o scoa
UI
teți din apă, ca să nu oprească mersul

bărcii prin opunerea curentului. Tre
BC
bue să știți să. aruncați o frânghie,

ea să se agațe de o altă barcă sau stâlp
de debarcader și să prindeți o frânghie
ce vi se aruncă.
Trebue să știți să faceți o plută cu ce aveți la în
demână, scânduri, grinzi, butoaie, saci de paie etc., căci de
multe ori se întâmplă ca să trebuiască să se treacă un râu
54 II. LA ȚARĂ
cu arme și bagaje sau să vă aflați într’un naufragiu, cu oa

meni ce nu știu ce să facă.
Invățafi să aruncați un colac de scăpare unui om ce se
înneacă. Toate acestea nu se învață decât prin exerciții.
RY
Un cercetaș trebue să știe să pescuiască, căci altfel poate
să moară de foame pe malul unui râu plin de pește, care
RA
l-ar hrăni cu îndestulare, dacă ar ști ce să facă.
Exerciții. Lopătați singuri sau cu o echipă, cârmuiți,
LIB
conduceti-vă cu pânza, înnotați.
Innodați și împletiți frânghii-
Consiruiți, reparați, gudronați și vopsiți o barcă.
ITY
Principiile unei mașini cu aburi, macarale hidraulice
ori cu vapori. RS
Tăiâți și coaseți pânze și haine.
IVE
Jocuri
UN
O vânătoare de balene
Balena este o grindă lată cu un cap și cu o coadă înfă

L
țișată în chip grosolan. Două bărci, având fiecare o patrulă,

RA
iau parte la vânătoare.

NT
CE
I/
AS
UI
BC
Șeful reprezintă pe căpitan, subșeful aruncă harponul,

ceilalți lopătează.
Cele 2 bărci au câte un port la un km. unul de altul.
Arbitrul aruncă balena în apă la o distanță egală de cele
2 porturi și dă semnalul, bărcile pleacă atunci și fiecare
caută să ajungă întâiu asupra balenei. Subșeful, ajuns mai
SEMNALE ȘI COMENZI 55
întâi aruncă harponul și barca se întoarce târînd balena

după ea- Barca de a doua, îi urmărește, caută să arunce har
ponul ei, și caută să conducă animalul în portul ei.
In cele din urmă, cei mai tari conduc balena și uneori
RY
chiar barca inamică, în portul lor.
Se va vedea că disciplina, o tăcere absolută, o mare bă
gare de seamă la ordinele căpitanului, sunt elementele suc
RA
cesului. Acest joc arată mai presus de orice, valoarea dis
ciplinei.
LIB
Alte jocuri navale. Explorări, Naufragii, Pirați. Contra
bandiști, etc.
ITY
AL VII-LEA BIVUAC
Semnale și comenziRS
Cercetașii sunt foarte destoinici ca să ducă în secret in
IVE
formații dintr’un loc într’altul, și să facă semnale. Dacă

dușmanii ar năvăli vreodată în țara noastră, tinerii exersați
în această artă, ar fi de cel mai mare folos.
UN
înainte de asediul Mafekingului am primit din Tran

svaal dela un prieten necunoscut, un răvaș secret, prin care
L
mă înștiința de planurile Burilor în contra acestui oraș și de

RA
numărul de oameni, cai și tunuri, ce se adunau.

Acest răvaș era cuprins într’o scrisoare foarte mică,
NT
strânsă ghem, pusă într’o gaură făcută întrun baston ordinar

și fixată cu ceară. Bastonul a fost dat unui negru, fără să i
CE
se spue altceva decât că trebuia să se ducă la Mafeking și

să mi-1 dee în dar. Fără îndoială că mi l-a dat, zicând că
e un dar din partea unui om alb, eu mi-am închipuit că se
I/
ascunde ceva în el și așa am găsit această înștiințare așa de

AS
prețioasă.
Altădată am primit o scrisoare dela un prieten, scrisă
în hindustană, dar cu litere de ale noastre, astfel că cel ce
UI
ar fi încercat să o cetească ar fi fost foarte încurcat, însă

pentru mine fu limpede ca lumina zilei.
BC
Când trimeteam scrisori din Mafeking, noi le dam ne

grilor, cari reușeau să se strecoare printre Buri; odată ce
treceau linia santinelelor, Burii credeau că sunt de ai lor
nu se mai ocupau de dânșii. Iată cum duceau aceste scrisori:
Ele erau toate scrise pe hârtie subțire și puse în plicuri
mici; vreo jumătate duzină din aceste scrisori erau puse
una în alta și apoi strânse ghem.
56 II. LA ȚARĂ
Acest ghem era învăluit într’o hârtie de plumb, ca

aceea în care se împachetează ceaiul.
Cercetașul negru avea câteva din aceste ghemuri în
Y
mână și altele atârnate de o sfoară la gât. Dacă se vedea î.i
AR
pericol de a fi prins de vreun Boier (Bur), el dedea drumul
ghemulețelor pe pământ, unde ele se confundau cu pietrele.
Privind în jurul lui el își însemna două trei puncte după
IBR
care să se poată îndruma, spre a găsi exact locul unde scriso
rile sale căzuseră; după aceea, î.și continua drumul până când
YL
Burul îl oprea, fiind sigur că dacă acesta l-ar fi'cercetat, n’ar
fi găsit nimic bănuitor asupra lui. După două, trei zile, când
orice primejdie era înlăturată, el se întorcea să-și caute scri
SIT
sorile, pe care le găsea ușor, mulțumită punctelor de îndru
mare.
ER
Nu uitați, că aceste puncte de îndrumare sunt: copaci,
movile, pietroaie ori stânci, etc., aceste lucruri neschimbă
NIV
toare vor servi de reazem cercetașului care le-ar fi observat și

însemnat în minte.
LU
Semnale
Acum 300 de ani, căpitanul John Smith, s’a servit pen
RA
tru întâia oară de semnale, ca să transmită, scrisori. El lupta

atunci cu Austriacii împotriva Turcilor. El considera ca o
faptă rea din partea creștinilor să se bată cu creștinii; dar
NT
în contra păgânilor, el ar fi ajutat pe orice creștin, chiar

străini, de aceea a luptat cu Austriacii împotriva Turcilor.
CE
Smith a inventat un sistem de torțe, care așezate într’un

chip anume, reprezentau anumite vorbe. Mulți ofițeri din
I/
armata austriacă s’au servit de aceste semnale și au învățat

să le cunoască. Unul din acești ofițeri fu încunjurat într’o
AS
zi de Turci. Tohn Smith, venind în ajutorul lui, cu o trupă,

ajunsese noaptea pe o colină din apropierea orașului. De a-
UI
.colo el dete mai multe semnale cu torțele sale. Ofițerul ase

diat le înțelese și știu ce trebuia, să. facă ca Smith să poată
BC
ataca dușmanul pe la spate. Mulțumită acestei manevre, duș

manul fu silit să se retragă.
Focuri
Cercetașii tuturor țărilor se servesc de focuri ca semnale.
Ei le fac să fumege ziua și să ardă cu flăcări noaptea.
Semnalele făcute cu fum: Trei nori mari de fum succe-
dându-se încet însemnează: „Urmați11. O coloană de fum ne
întreruptă, însemnează: „Opriți11. Nori mici, alterând cu mari,

înseamnă „Pericol11.
Pentru ca focul să fumege, aprindeți-1 ca de obiceiu, și
de îndată ce s’a aprins bine, puneți deasupra frunze verzi,
iarbă ori fân umed.
Y
Acoperiți focul cu o pătură udă, ridicați-o, ca să se ri
AR
dice un nor de fum, după aceea acoperiți-1 din nou. Norul
de fum va fi mai mic ori mai mare, după cum veți lăsa fo
IBR
cul mai mult ori mai puțin descoperit. Pentru un nor mic,
ridicați pătura numărând: un, doi; acoperiți focul numărând
YL
până la opt, apoi ridicați numărând: un, doi, și așa mai de
parte, Pentru un nor mare descoperiți focul timp de șase se
cunde.
SIT
Semnale luminoase: Sbucniri de flăcări lungi ori scurte,
au aceeași semnificație ca și norii de fum, despre care am
ER
vorbit.
Doi cercetași țin o pătură dinaintea focului, adică între
foc și cei cu cari vrem să. comunicăm, astfel ca aceștia să nu
NIV
poată vedea flăcările decât în momentul voit. Lăsați să cadă

pătura, numărând două, pentru sbucnirile scurte, șase pentru
LU
sbucnirile lungi și numărând patru între sbucniri. In Ame

rica, în timpul războiului civil, căpitanul Clowry, un ofițer
cercetaș, voi să înștiințeze un detașament, că. dușmanul are
RA
să-1 atace în timpul nopții, însă nu putea, să ajungă până

la ai lui, din cauza unui râu revărsat, ce nu putea să-1 treacă.
NT
Ploua cu găleata.
Ce-ați fi făcut în locul lui?
CE
El avu o iilee bună. Găsind o locomotivă veche, aprinse

focul, formă vapori și puse în mișcare fluierul mașinei: Prin
șuerături, când repezi când prelungite, întocmai alfabetul
I/
Morse. îndată- amicii sail îl auziră, îl înțeleseră și răspunseră

AS
cu o trompetă.
Literă cu literă, el le transmise o înștiințare, după care
UI
îndreptându-se, 2000 de 'oameni scăpară de a fi luați prizo

nieri prin surprindere.
BC
In cartea sa Dela Niger la Nil, locotenentul Boyd-Alexan

der povestește cum un trib de negri din Africa centrală co
municau unii cu alții prin bătăi de tobe. Și eu am cunoscut
multe popoare de pe coasta apuseană a Africei, care făceau
tot așa.
Toți cercetașii trebue să învețe alfabetul Morse (citește
mors). El este.foarte folositor de câte ori vrem să trimitem o
depeșă pe uscat sau pe apă cu ajutorul stegulețelor speciale
58 II. LA ȚARĂ
sau a două fularuri (cravate de cercetaș). — Nu-i greu de

învățat, dacă ai bunăvoință. L-am găsit foarte prețios în răz
boiul cu Burii. Coloana mea încerca să forțeze o trecătoare în
munți, ocupată de o trupă inamică. Cum ei erau prea tari pen
tru noi, am încetat atacul seara și lăsând multe focuri aprinse
Y
pentru ca să creadă că suntem mereu în fața lor, printr’un
AR
IBR
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
marș de noapte am făcut o manevră învăluitoare, astfel că

UI
în zorii zilei eram la spatele lor, fără ca ei să fi prins de

veste. Aci găsirăm o sârmă de telegraf care punea pe Buri
în legătură cu cartierul lor general, la vreo 80 km. de acolo.
BC
Legând sârmă aceasta cu aparatul nostru, am cetit toate de

peșele lor și am căpătat astfel informații foarte importante.
Dar, n’am profitat de descoperirea noastră, dacă câțiva
din cercetașii noștri n’ar fi cunoscut alfabetul Morse1).
1) Pentru cercetașii noștrii recomandăm semnalizarea L.-Colonel Pa-
naitescu, care e cea mai practică din câte se cunosc.
Semnalele semaforului, care se fac prin schimbarea po

ziției brațelor, sunt foarte folositoare și ușor de învățat. Toți
soldații și toți marinarii Englezi le cunosc. Priviți literele și
poziția brațelor, lucrul pare complicat, însă în practică este
foarte simplu. Pentru literele dela A la G ne servim numai de
Y
braț descriind o optime de cerc pentru fiecare literă. Dela
AR
H—N (afară de J) brațul drept păstrează poziția lui A și
brațul stâng se mișcă ca mai înainte. Dela 0 la S', brațul
drept ia poziția lui B și brațul stâng descrie din nou o optime
IBR
de cerc pentru fiecare literă. Pentru T, U, Y și pentu sem
nul „Anulați1 brațul drept ia poziția C și brațul stâng pa
YL
tru poziții diferite. Literele dela A la 7 indică și cifrele dela
1—9 (k=0) dacă, înștiințăm prin semnul: < că avem să
tiansmitem cifre și terminăm prin semnul lui J. Pentru con
SIT
trol, stațiunea primitoare repetă numerele. Dacă stația primi
toare se înșală, stațiunea expeditoare face semnul „anulați" și
ER
după ce ceilalți au repetat acest semn, transmitem din nou.
Expeditorul trebue să fie întotdeauna în fața stațiunei
NIV
primitoare. Dacă bagă de seamă că un cuvânt n’are înțeles,

secretarul, care ia notă de semnale, zice: „Nu" și cel care ci
tește, oprește transmiterea, ridicând amândouă brațele orizon
LU
tal ca pentru II. Expeditorii vor arăta că țin seama de cere

rea de a repeta semnalul făcând semnul J. Cititorul, care pri
RA
mește telegrama va repeta ultimul cuvânt, dacă l-a înțeles și

expeditorul continuă dela acel cuvânt.
NT
Pentru transmiterile secrete se mai poate servi de limba

esperanto, care e foarte ușor de învățat. Ne putem folosi de
limba esperanto în toate țările.
CE
Comenzi
I/
Toți șefii de patrulă au un fluier atârnat de un șnur ori

AS
de o sfoară. Ei trebue să știe pe dinafară comenzile urmă

toare:
UI
„Adunarea"!.
„Drepți!".
BC
j,Pe loc... „Repaus!11.

„Rupeți rândurile.... „Marș!11,
„La Dreapta!11. (Stânga), (fiecare cercetaș face un sfert
de cerc la dreapta (stânga).
„Stânga împrejur!".
„înainte... Marș!" (toți pornesc cu piciorul stâng).
60 II. LA ȚARĂ
„Pas alergător... Marș!**.

„Pas de cercetaș... Marș!**, (merge și aleargă câte 20
pași alternativ).
RY
Semnale
Când un Instructor vrea să-și adune trupa, pune pe
RA
trompet să sune adunarea.
Șefii de patrulă comandă: „adunarea“, ori sună din fluier
LIB
și apoi scot strigătul de războiu al patrulei, (cel al ani
malului de pe steagul patrulei). După aceea, în pas alergător,
conduc patrula adunată la Instructor, (la noi se adună fără a
ITY
mai striga).
1. Un fluierat prelungit: „Atențiune**, „Tăcere1-,
„Drepți*1. . u
RS
2. O serie de fluierături prelungite: „înainte.-. Marș!',
„Continuați11, „Imprăștiați-vă“.
IVE
3. O serie de fluierături scurte și repezi: „Adunarea*1.

4. O serie de fluierături alternativ repezi și prelungite:
„Alarmă**, „Băgați de seamă**.
UN
5. Trei fluierături repezi, urmate de una lungă, este

semnalul Instructorului pentru a aduna șefii de patrulă.
L
Toate ordinele date prin fluier trebuesc executate numai

RA
decât, în pas alergător, fără să ție seama de ceea ce făcea

până atunci.
NT
Semne cu mâna. Șefii de patrulă pot să le facă și cu fa

nionul în caz de nevoie.
Semnele mai des întrebuințate sunt1):
CE
Ascultați sau Drepți: ridicarea sau ținerea brațului (fa

nionului) vertical.
I/
înainte: ridicarea brațului (fanionului) vertical și în

tinderea lui în direcția de mișcare către obiectiv.
AS
Stai: ridicarea brațului (fanionului) vertical și lăsarea

lui cu iuțeală în jos.
UI
Pas alergător: semnul pentru „stai** repetat de mai

multe ori.
BC
Descoperirea inamicului: se flutură bereta, pălăria, ba

tista sau fularul deasupra capului.
Răspândiți-vă: se întind amândouă brațele în lături, re
petând la nevoie această mișcare.
In genunchi sau culcat: comandantul face semn cu mâna
și ia însuși poziția indicată.
1) Semnele sunt cele indicate de comandamentul Marei legiuni.
Adunarea: se ridică brațul vertical, făcându-se câteva

cercuri deasupra capului.
La dreapta (stânga): se ridică brațul deasupra capului
și se apleacă la dreapța (stânga).
RY
Retrageți-vă: brațul ținut în jos, se mișcă dela dreapta
spre stânga și invers.
RA
Exerciții pentru cei ce dau semnale
LIB
Exercitați-vă a așeza și aprinde locuri și a da semnale
prin fum și flăcări- Exercitați semnalele cu fluierul, cu mâna,
etc.
ITY
Invățați alfabetul Morse, al semaforului și pe cât se
poate esperanto. RS
Organizați concursuri pentru a face pe cercetași dibaci
în a ascunde rapoarte la dânșii.
IVE
Pentru instructori
UN
Pe cât se poate, să faceți astfel încât toți cercetașii să ia

parte la jocuri și concursuri. Nu trebue să se formeze doi ori
trei virtuoși, ci trebue toți să ajungă să fie folositori și în
L
demânatici în orice ocazie.

RA
Toți trebue să fie exercitați ca să ajungă la rezultate sa

tisfăcătoare. La concursuri, dacă numărul e mare, împărțiți-l
NT
în grupe și puneți la întrecere pe cei ce pierd, nu pe cei cd

câștigă, cum se face de obiceiu. Cercetați pe cei slabi nu pe
CE
cei tari. Cei buni vor face aceeași sforțare și așa și astfel
cei slabi și neexercitați vor avea maximul de exercițiu.
I/
Raiduri (Scurte călătorii)

AS
Eaceți un raid prin Africa centrală, fiecare cercetaș a-

UI
vând hainele și hrana pe cap într’un pachet. Mergeți unul câte

unul, cu o iscoadă în frunte, la 200 de metri înainte, și des-
BC
chideți-vă un drum. Șeful îl va indica prin semne de cercetaș.

Faceți un pod peste un pârîu, o plută pe un lac, eleșteu, etc.,
drum de fascine prin locurile mlăștinoase, lăsați urme sau
lndicațiuni scrise pentru cei ce vă urmăresc, ziua ori noaptea.
Pentru a învăța pe cercetaș să aprecieze timpul, distanța,

frimiteți-i pe fiecare într’o direcție diferită, cu acest ordin:
62 II. LA ȚARĂ
„Mergeți trei kilometri în spre Nord-Est. Faceți un raport

exact de locul unde ați fost și pe cât posibil cu un desen
topografic.
Intoarceți-vă cât se poate de repede.
Y
După aceea cu o hartă ori altceva, determinați locul unde
AR
ați fost și distanța.
Trimiteți cercetașii, doi câte doi, ori împărțiți altfel, însă
totdeauna în așa chip, ca o subdiviziune să fie în concurență
IBR
cu alta. Cercetașii pleacă pe două drumuri deosebite, ca să
sosească în același loc, conducându-se după hartă și să ajungă
YL
fără a fi văzuți de concurenți.
Acest exercițiu desvoltă exactitatea și agilitatea ochiu
lui, ne învață a citi o hartă, a ne ascunde și a fi gata la
orice surprindere. SIT
Pentru a deprinde pe cercetași să aprecieze timpul, îi
ER
vom trimite în diferite direcțiuni, dând fiecăruia un ordin
scris, care îi va indica după cât timp trebue să se întoarcă:
șapte minute, zece minute, etc. Vom însemna însă exact mo
NIV
mentul plecării și al întoarcerii lor.

Cercetașii se vor angaja pe onoare de a nu consulta nici-
LU
un fel de ceasornic, etc. (Multe din aceste jocuri și exerciții

se pot face tot atât de bine în oraș ca și la țară).
Curse de Cercetași. Instructorul așează la distanțe de
RA
300—1200 metri trei cercetași ori trei grupe, deosebindu-se

pe cât e cu putință unul de altul prin costumul lor și ținând
NT
în mână un obiect diferit un baston, un sac, un jurnal. Dacă

sunt și alți oameni pe acolo, vom face ca cercetașii să ia o
CE
pozițiune caracteristică, prin care să se poată deosebi de ei

de exemplu așezându-i cu un genunchiu pe pământ. Instruc
torul însemnează apoi un parcurs circular, care să treacă prin
I/
trei puncte determinate, cerând, dacă, e cu putință, ca cercetașii

AS
să facă în timpul acestui parcurs, sărituri în lărgime. Concu-

renții pleacă alergând către No. 1,
UI
Acolo un arbitru le indică încotro trebue să se îndrepte

pentru a găsi grupul de cercetași asupra căruia își vor face
BC
raportul.
Vor trebui să arate:
1. Câți cercetași sunt în fiecare grupă.
2. Cum sunt îmbrăcați ori după ce se pot recunoaște.
3. Unde se află cercetași în raport cu unul din punctele
de orientare.
4. Dela ce distanță au fost văzuți.
Cercetașul aleargă după aceea spre punctul următor și

repetă același exercițiu pentru grupa a doua, apoi pentru
a treia.
Și la urmă aleargă cu raportul la instructor.
Se socotesc cinci puncte pentru fiecare descriere corectă
Y
și complectă, maximul este deci de 15. Se scade câte un punct
AR
la fiecare zece secunde de întârziere pentru întâiul raport
adus la stâlpul de sosire. Se mai scad puncte ori jumătăți de
IBR
puncte pentru greșeli ori omisiuni.
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
RY
RA
LIB
ITY
CAP. III
IN TABĂRĂ RS
AL VUI-LEA BIVUAC
IVE
Pionierii
UN
Pionerii sunt oamenii, care deschid drumul în junglă *),

ori aiurea, pentru cei cari vin după dânșii.
L
Când eram soldat pe coasta occidentală a Africei, tre

RA
buia să comand o trupă numeroasă de cercetași negri și ca

orice cercetaș, căutam prin toate mijloacele să fim folositori
NT
grosului armatei ve venea în urma noastră.

Astfel, nu ne mulțumeam numai să pândim inamicul și
să-i supraveghem mișcările ci făceam tot ce era cu putință,
CE
pentru a îmbunătăți drumul ce trebuia să servească armatei

noastre și care nu era decât o cărare îngustă printre mărăcini
I/
și desișuri.
AS
Făceam astfel, în același timp, serviciu de pionieri și de

cercetași. In timpul marșului nostru, noi am construit aproape
200 de poduri cu trunchiuri de copaci.
UI
Dar când începui cu cercetașii mei această lucrare în

semnată, băgai de seamă că din o mie de oameni, un mare
BC
număr nu știau să se servească de topor pentru a tăia un co

pac: afară de un pluton de vreo 60 oameni, niciunul nu știa
să facă noduri cum trebue .. Ei erau deci incapabili să con
struiască un pod, deoarece trebuiau să lege stâlpii și prăjinile.
') In India, loc vast acoperit, cu arbori și cu ierburi mari.

PIONIERI 65
Orice cercetaș trebue să știe să facă noduri.

A face un nod, pare un lucru ușor, însă sunt noduri bune
și rele; un cercetaș trebue să cunoască pe cele bune. Se poate
întâmpla ca vieața unui om să atârne de un nod bine sau
rău făcut.
RY
Un nod bine făcut e acela ce va rezista cu siguranță la
orice sforțare și pe care îl poți desface ușor dacă vrei. Un
RA
nod rău făcut e acela care se desface la cea dintâi smucitură
sau care se încurcă astfel încât nu poți să-l mai desfaci-
LIB
Veți găsi aci modele de noduri ce trebue să cunoască
orice .cercetaș.
ITY
Noduri
RS
Noi n’aveam cu noi frânghii în Africa, și trebuia să în
trebuințăm liane și alte plante agățătoare, ori nuelușe de ră-
IVE
L UN
RA
1. Pentru legarea împreună a 2. Pentru legarea împreună a două

două frânghii. Fiind nod turtit, capete de frânghie. Faceți mai întâi
servește mult la ambulanțe. E cel ochiul AB eu o frânghie, treceți apoi
NT
mai bun și cel mai simplu, căci e capătul frânghiei C deacurmezișul și

tare și se desface lesne. în jurul întregului ochi, apoi tre
ceți-1 pe sub partea sa fixă.
CE
I/
AS
UI
BC
3. Jumătate de nod obținut tre- 4. Servește la scurtarea unei

cându-se un capăt de frânghie în jurul frânghii. Indoiți-o atât cât aveți
părții fixe și îndărătul ei însăși. Dacă nevoie de a o scurta, ca în mo
s’a adus capătul liber ca să formeze delul acesta. Apoi cu cele două părți
u’i ochi, nodul se desface lesne. Tre- A și B, faceți o jumătate de nod
tuesc două de acestea jumătăți de în jurul fiecărei extremități.
noduri pentru a face un nod puternic.
38233 - 5
66 i HI. ÎN TABĂRĂ
chită, pe care le făceam mai mlădioase ținând un capăt cu

piciorul și răsucind celălalt capăt cu mâna. Ceea ce înlocuește
RY
RA
LIB
ITY
5. Un ochi, care nu se va 6. Pentru a lega o
desface niciodată, pentru a lega funie la un par. Cele două
pe cineva când voim să-1 seoborîm capete vor putea fi în
dintr’o casă cu etaje, etc. Faceți
un ochiu, pe urmă, în partea fixată
RS tinse cât de mult, fără
a aluneca sau a-și da dru
a frânghiei, un al doilea mai mic. mul, nici în sus, nici
IVE
Prin acesta din urmă, petreceți în lături.

capătul dela cel mare, așa fel ca
să treacă de asemeni pe după
UN
partea fixată.
L
RA
7. Nodul pescarului. 8. Făcut în același chip

NT
Pentru a înnădi, a lega două ca șt nodul pescarului. 0-

sfori de grosimi deosebite. Un chiul acesta nu mai alunecă,
nod ușor de făcut șt ușor de odată nodurile strânse. Se
CE
desfăcut: N’aveți decât să tra poate folosi fără teamă ca

geți de cele două capete, mâner, ori pentru țtârnat
depărtându-le. orice.
I/
mai bine răchita, este salcia și alunul. Ne servim ca să le

AS
găm sarcinile de lemne.

Nu puteți să faceți cu acestea toate fe
UI
lurile de noduri, cum e cu o sfoară; dar

puteți să vă serviți ca să legați grinzi,
BC
pari și altele, făcând gânjuri, ca cel din

dreapta.
Construirea colibelor
Pentru a avea un bivuac de tihnă, un cercetaș trebue
să știe să construiască un adăpost pentru noapte, sau
PIONIERI 67
o colibă, dacă bivuacul durează mai multe zile. 0 astfel de

construcție variază după împrejurări, climă și anotimp. Dacă
faceți acoperișul clin ramuri de brad, iarbă ori trestie, etc.,
începeți prin partea cea mai de jos și puneți-le ca și cum
ați face cu șindrila ori cu olanele, așa fel ca cele de sus să
RY
tieacă peste cele de mai jos, împiedecând ploaia să pătrundă
înăuntru. Observați direcția obișnuită a vântului și construi ți
RA
adăpostul astfel încât să fie îndreptat cu fața în direcția
opusă vântului, iar focul să fie în fața colibei.
LIB
Mijlocul cel mai simplu pentru a construi un adăpost
este de-a înfige două prăjnii cu furcă în pământ și a pune pe
ITY
RS
IVE
L UN
RA
Așezarea lemnăriei pentru facerea unui adăpost.

Se acopere cu frunze ori cu iarbă. Dacă se complectează cu un acoperiș
identic și de cealaltă parte și mai ales dacă se și înfundă, avem o colibă.
NT
capătul lor o alta pentru a forma coama acoperișului. Pe.

CE
aceasta se sprijină prăjini sau ramuri și se acoperă cu iarbă,

paie, etc., ce aveți la îndemână. Un alt mijloc de a construi
mai repede este de a lua o prăjină, de a o rezima ori lega
I/
de un copac și apoi a face un acoperiș de crengi de brad sau

AS
de alte ramuri cu frunze.

In ținuturi, ca Africa de Sud, unde nu sunt prăjini la
UI
dispoziție, șe poate face ca un zid de fân, iarbă sau mărăcini

în semicerc, pentru a se adăposti de vânt și a se aprinde focul
BC
dinaintea deschizăturii. Dacă soarele face coliba ori cortul

prea călduros, puneți o pătură ori mai mult fâu pe culme.
Cu cât acoperișul e mai gros, cu atâta cortul este mai
răcoros în timpul verii.
Dacă e prea rece, îngroșați partea de jos a pereților, ori
construiți un zid de vreo 50 cm., cu brazde de pământ împre
jurul colibei.
68 111. ÎN T4BÂRĂ
Xu uitați niciodată de a săpa un șanț pentru scurgerea

apelor împrejurul adăpostului, pentru ca pământul să nu fie
inundat în caz de ploaie repede.
Zulușii își construesc colibele împlântând în cerc în pă
mânt o serie de nuiele lungi, îndoindu-le după aceea vârfurile
RY
către mijloc și legându-le împreună.
RA
LIB
ITY
RS
IVE
UN
Apoi împletesc alte nuiele orizontal cu cele dintâi, până

când fac un fel de cușcă rotundă pe care o acoperă cu o ro
L
gojină ori cu paie. Câte odată lasă în mijloc, sus, o deschi

RA
zătură rotundă pentru fum.

Pieile Roșii leagă mai multe prăjini împreună în formă
NT
de piramidă și Ic acoperă cu o pânză de cânepă.

CE
Arta tăietorului de lemne
Un cercetaș trebue să știe să se servească de o secure ca

I/
să taie un copăcel, ori o ramură.

AS
Pentru a tăia un copac, facem

mai întâi o tăietură în trunchiul
UI
copacului de partea în care voim

să cază, după aceea trecem de
partea cealaltă și tăiem ceva mai
BC
sus de prima tăietură până când

copacul cade. Prin 'exercițiu a-
jungi repede a fi un bun tăietor,
dar trebue să bagi de seamă să
nu-ți tai piciorul, vrând să tai1 co
pacul.
PIONIERI 69
Arta podarului (pontonierului)
După cum am mai spus, cercetașii mei pionieri, au trebuit

să construiască aproape două sute de poduri în tara Achanti-
lor, și au trebuit să se servească pentru aceasta de materialul
RY
pe care îl aveau la îndemână.
Sunt diferite chipuri de a construi un pod. In campanie
RA
se întrebuințează în deobște prăjinile. In India, în Himalaia,
indigenii fac poduri din trei frânghii întinse peste pârâu și
LIB
reunite din distantă,în distantă prin bete în formă de V. Una
din frânghii servește de drum și celelalte două drept balu
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
stradă pe stânga și pe dreapta. Nu-i vorbă, te legeni puțin, dar

treci. Mijlocul cel mai simplu de-a construi un pod peste un
CE
torent repede și adânc, este de a abate unul sau doi copaci, de

pe mal. încât să cadă peste pârâu. Curafiti ramurile de dea
supra, punefi o balustradă și vefi avea un pod excelent.
I/
Ne mai putem servi și de plute. Construifi pluta de-a-

AS
lungul pârâului în apă dacă nu este adâncă, pe mal în cazul

contrariu. Când uți isprăvit-o, fineti capătul dela vale și îm
UI
pingeți pe celălalt în apă. Lăsafi ca curentul să o împingă

deacurmezișul și să transforme pluta în pod.
BC
Construct! uni
Cum se face un cort. Din pânză groasă și cu bastoanele

Cercetașilor. (Vezi fig. p. 70).
Cum se face o scară dintr’o prăjină. Legați bine niște
70 III. ÎN TABĂRĂ
bețe, ori șumuiaguri de paie ori de mărăcini de-a-curmezișul

prăjinei. Ia distanțe egale în chip de trepte. Prăjina se poate
Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
Șase foi de pânză impermeabilă, eu găuri și cu câte o tivitură

în câte o parte, lăsând Ioc pentru băgat o frânghie ori o prăjină. Fiecare
cercetaș poartă o foaie de cort, putându-se sluji de ea ea pânză de îm
NT
pachetat, ori făcând o glugă în caz de ploaie.

CE
I/
AS
UI
BC
Cort pentru o patrulă. Patru pânze formează cortul, iar două

se aștern pe pământ.
asemenea face din mai multe bastoane de cercetaș, legate îm

preună.
NB. înainte de a face un cort, o barcă, ori altceva, este
totdeauna mai bine să încercăm în mic.
PIONIERI • 71
Proviziuni. Numiți cel puțin douăsprezece feluri de ali

mente pc care le-ați putea găsi, presupunând că n’aveți la
dispoziție nici măcelărie, nici brutărie, nici băcănie.
Y
AR
NB. O știueă și un biban nu fac două soiuri de alimente,
pentru acest joc. '
IBR
Adunați tot ce trebue pentru foc și dați fiecăruia zTL
câte un buștean pe care să-l spintece, să-l așeze și /7 V\
să-l aprindă. Arbitrul înseamnă momentul când lem- If \\
YL
nele încep să arză cu flacără. JI
Concurs de focuri. Adunați tot ce trebue pentru jZ^'y
SIT
foc, așezați-1, aprindeți-1, până când bușteanul dat
fiecăruia, de către arbitru arde cu flacără. \\
ER
Cum se face o frânghie.- Fiecare cercetaș în-
noadă solid cele două capete ale batistei. După aceea
înlănțuie ochiurile formate, unele de altele. Aceasta f/\\
NIV
va servi de frânghie ori de scară. II y\

Cum se construește o barcă. Luați două scânduri VțJl
LU
.4, B de 3,60 m. lung, 55 cm. de late, 2 cm., grosime.

Tăiați-le cum arată (fig. I, pag. 72).
RA
Băieți între ele o scândură C pentru a le ține apropiate

și alte asemenea dedesubt.
NT
Tăiați o bucată de lemn tare D care va forma partea

ascuțită de dinainte și o scândură aproape de 60 cm., lungă și
CE
25 cm. lată, care va forma partea de dinapoi. Apropiați cape

tele scândurilor A. B și le prindeți cu șuruburi în bucata de
lemn I). Apropiați celelalte două capete prinzându-le în cele
I/
două margini ale scândurii de dinapoi și pentru a înțepeni

AS
totul bine, mai înșurubați banca E tot de scândura dinapoi.

Întoarceți barca și înșurubați scândurile F. F, care vor forma
UI
fundul. Astupați crăpăturile cu câlți, servindu-vă de un foar

fece fără vârf și dacă e nevoie, ungeți-o cu smoală, ca barca
BC
să nu ia apă.
Hotărîți locul băncilor G. G. Pentru așezarea băncilor,
bateți pe lațurile bărcii, capete de scândură cam pe la 15—20
cm. de fund, acestea vor fi suporturile. înșurubați băncile
I de suporturi și de laturile bărcii. Bateți de o parte și de alta a
bărcii cate două bețe rotunde, în care se vor lega lopețile.
Scoateți scândura C și barca e gata.
Măsuri
Fiecare cercetaș să-și cunoască exact măsura sa. Dăm

aci măsurile pentru un adult de talie mijlocie.
Lărgimea degetului mare: 2% cm.
RY
Palma 20% cm.
Dela încheietura mânii la cot: 28 cm.
RA
(Aceasta e și măsura lungimii piciorului).
Dela genunchiu la pământ: 50 cm.
LIB
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
Brațele întinse: dela vârful degetelor mâinii drepte până

la vârful degetelor mâinii stângi, dă aproape înălțimea.
Pulsul bate aproape de 75 ori pe minut, fiecare pulsație
ținând mai puțin de o secundă.
PIONIERI 73
Un pas este de aproape 80 cm-, 125 pași fac 100 m.

Un pas în mers grăbit e mai scurt decât acel ce-J facem
■ când mergem încet.
Mergând bine, facem un kilometru în zece minute; a-
RY
proape șase kilometri pe oră.
RA
Un cercetaș este întotdeauna îndemânatic
LIB
Pionierii știu totdeauna mai multe meșteșuguri. In ar
mată, în timp de războiu, pionierii sunt însărcinați cu facerea
drumurilor și cu construirea podurilor, pe care vor trece tru
ITY
pele, și cu distrugerea podurilor inamicului, pentru a-i tăia
retragerea. RS
Tot ei fac să sară fortificațiile pentru ca restul armatei
să poată pătrundă în ele.
IVE
In timp de pace, ei fac în cazarmă diferite lucrări folo

sitoare: sunt dulgheri, tinichigii ori zugravi, execută lucrări
de zidărie, de fierărie, fac scaune, mese, dulapuri, etc.
UN
Asemenea și cercetașii, dacă vor să devie buni pionieri,

trebue să învețe aceste meșteșuguri. Ei le vor putea folosi
L
mai târziu.
RA
Mai trebue să știe să-și cârpească ba chiar să știe să-și

facă haine și încălțăminte.
NT
Așa, eu mi-am făcut cisme și ghete din tot felul de ma

terial, dar de multe ori am regretat că n’am învățat dela un
CE
cismar cât de puțin din arta cismăriei.

I/
Aprecierea înălțimilor și a distanțelor

AS
Orice cercetaș trebue să fie în stare să aprecieze o dis

UI
tantă, începând dela 10 cm., până la 1 km., și mai mult.

Dacă fiecare își cunoaște bine propriile sale măsuri, va putea
lesne măsura orice obiect. Asemenea este folositor a face cres
BC
tături (însemnări) pe baston: de 10 cm., 50 cm., 1 metru.

Pentru a fi exacte, vă puteti servi de un metru gradat,
căci aceste însemnări vă vor fi de mare folos. Aprecilati exact
la ce distantă se găsește un obiect fată de voi și exercitati-vă
cât mai des la aceasta. Distanta parcursă, o apreciem în ge
nere după timpul întrebuințat pentru a o parcurge; și după
cum am mers, mai încet ori mai repede. Dacă faceți 6 km.,
pe oră și dacă mergeți de o oră și %, fără. îndoială ați stră

bătut 9 kilometri.
Sunetul, asemenea, poate servi pentru măsurarea distan
Y
telor. Dacă se trage cu tunul înaintea noastră, numărăm câte
AR
secunde au trecut de când am văzut focul, până auzim sgo-
inotul, și aceasta ne va înlesni să cunoaștem distanța unde
este tunul: căci sunetul parcurge 330 m., pe secundă.
IBR
Un cercetaș trebue asemenea să poată aprecia înălțimile
începând dela câțiva decimetri până la 1000 de metri și mai
YL
mult. Să-și poată da seama de adâncimea unui .șanț, de înăl
țimea unui gard, a unei case, a unui copac, a unui turn, a
unei coline, a unui munte. Este ușor, dacă suntem deprinși,
SIT
dar e greu de învățat din carte.
Să știm să apreciem greutăți, dela o scrisoare de 20 gr.,
ER
.500 gr. de pește ori de cartofi, până la un sac de tărîțe și
un vagon de cărbuni. Să putem aprecia greutatea unui om
NIV
după aparența sa. Eără îndoială, toate acestea, nu se învață

decât prin practică, dar pentru a deveni un bun cercetaș,
trebue să căutați să vă deprindeți cu aceste exerciții. Mai
LU
trebue să fim în stare, ca dintr’o singură aruncătură de ochi

să spunem aproximativ, câți oameni sunt într’o anumită
RA
grupă, într’un tramvai, într’o mulțime; câte oi sunt într’o

turmă; câte bile pe o tavă.
NT
La aceasta ne putem exercita oricând și oriunde, atât

pe stradă cât și la câmp.
CE
In armată se dau următoarele reguli pentru a aprecia

distanțele:
La 50 de metri se vede deslușit (distinge) gura și ochii
I/
unui om. La 100 metri ochii par ca niște puncte. La 200

AS
metri se văd nasturii și amănuntele îmbrăcămintei. La

300 de metri se distinge figura. La 400 metri se vede
UI
mișcarea picioarelor. La 500 metri se poate recunoaște bine

culoarea uniformei.
BC
Pentru distanțele superioare, observați punctul care ar

fi la jumătatea drumului între voi și obiectul fixat, apreciați
această distanță și dublați-o.
Sau căutați distanța maximă și minimă, la care ar putea
fi obiectul și luați mijlocia.
Obiectele par mai apropiate decât sunt: când sunt lumi
nate tare, când ne desparte de ele o apă sau un câmp cu ză
PIONIERI 75
padă și când sunt deasupra sau dedesubtul nostru. Obiectele

par mai depărtate decât sunt: când sunt în umbră, ori peste
o vale, când fondul este de aceeași culoare, când observatorul
stă în genunchi sau culcat; când aerul deasupra solului este
Y
foarte cald.
AR
Evaluarea distantelor. — Așezați cercetașii unei patrule
în așa fel ca ei să apară pe fonduri diferite, după culoarea
IBR
veșmintelor. Apoi o a doua patrulă va aprecia distanțele.
YL
Pentru instructori
Organizați un curs de tâmplărie, de electricitate ori de
SIT
mecanică elementară pentru a învăța pq tinerii cercetași
meșteșuguri folositoare, cari le vor fi de mare folos în
ER
vieață. Dacă voi înși-vă nu cunoașteți îndeajuns aceste me
serii, adresați-vă unui prieten, care să vie seara câteva ore
pentru a da cercetașilor explicațiunile necesare. Căutați de
NIV
obțineți pentru cercetașii voștri permisiunea de a vizita o fa

brică și a studia mașinile.
LU
Invățați pe oamenii voștri să pregătească lemne pentru

foc.
RA
Făcând din lăzi vechi lemne pentru foc, pe care le vor

lega împreună în roate, își vor putea face astfel un mic fond
pentru casa comună.
NT
Invățați-i a face mici jucării mecanice din lemn.

CE
Cumpărați pentru aceasta modele ieftine. Ei vor învăța

astfel elementele mecanicei .și vor deveni mai abili în mânu
irea uneltelor.
I/
AS
Exerciții
Cercetașii trebue să se exerciteze să facă noduri, organi

UI
zând concursuri de iuțeală. Cei ce pierd, vor rețncepe între

ei până când vom găsi pe cel mai puțin îndemânatic. Aceste
BC
concursuri de iuțeală se pot face și la întunerec: Instructorul

stinge lumina, indicând nodul ce trebue făcut, ori leagă ochii
eoncurenților.
Faceți lese: înfigeți în pământ o serie de pari (ca la
gard) împletiți nuiele dela unul, la altul.
Faceți modele de poduri din bastoane de cercetași, din
frânghii și din scânduri luate dela lăzi vechi de împachetat.
AL IX-LEA BIVUAC
Tabăra, confortul unei tabere

Sunt oameni cari se plâng de traiul aspru din tabără.
Y
In genere, recruții sunt acei cari se plâng, un veteran
AR
știe ce să facă și găsește mii de mijloace pentru a-și îndulci
traiul.
IBR
De exemplu: dacă n’are cort, nu va dormi sub cerul li
ber, ci îndată își va face un adăpost, o colibă. Pentru aceasta
YL
își va alege un loc, care să fie ferit de a fi inundat în timp
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
de ploaie; apoi va aprinde un foc și-și va pregăti un culcuș

„confortabil“ cu paie, crengi, frunze. Un vechiu cercetaș cu
UI
noaște multe taine, el știe să iasă din orice încurcătură. Ui-

tati-vă numai cum băiatul din figura de mai sus a ajuns să
BC
sune un clopoțel, pe care nu-1 putea ajunge cu mâna.
Alegerea locului
Intrebați-vă de mai înainte unde voiți să așezați tabăra

și ce fel de tabără voiți să faceți. Cu cât tabăra va fi mai
aproape de orașul de unde plecați, cu atât drumul va costa
TABĂRA, CONFORTUL UNEI TABERE 77
mai puțin. După mine, cel mai bun loc pentru campament
' este o pădure, ori margine de pădure, din care să aveți permi
siunea să tăiați lemne pentru foc și să puteți construi colibe.
Așa, dacă cunoașteți pe proprietarul unei păduri, din
Y
apropiere, dispus să vă acorde această permisiune, lucrul este
AR
gata. Câteodată însă luați seama, pădurile sunt umede.
Dacă construiți colibe bune, în care să nu pătrundă
IBR
ploaia, n’aveți nevoie de cort. Țărmul unui lac este asemenea
frumos pentru o tabără, dacă este loc de scăldat și de legat
YL
bărcile. Poate veți găsi o barcă mare în care să vă fie îngă
duit să locuiți. Nu uitați însă, că aveți nevoie de apă bună
de băut și de lemne pentru foc. La munte puteți așeza cor
SIT
turile pe locurile de pășune ori pe țărmul unui râu. Dar ale
gând regiunea, așezați tabăra (campamentul) în locul cel
ER
mai uscat posibil, având apă potabilă în apropiere.
NIV
Campament mobil
Mulți cercetași preferă campamentul mobil, campamen

LU
tului stabil. Bine înțeles, este mult mai plăcut să vezi mereu
ceva nou, dar pentru un campament mobil timpul trebue să
RA
fie bun. I
Pentru aceasta, vă hotărîți întâi ce colț de țară vreți săi
NT
vizitați și vă însemnați pe hartă regiunile unde veți petrece

nopțile. Veți avea grijă de a nu face mai mult de 7 kilometri
CE
pe zi. Construiți-vă. un car mic, în care să transportați cor

turile, păturile și pânze impermeabile pentru acoperit.
I/
Dacă sosiți pe seară și nu aveți timpul necesar pentru

așezatul taberei, când vremea este umedă și vă găsiți în a-
AS
propierea vreunei ferme, este bine să cereți învoirea fermie

rului să vă găzduiască, să vă așezați corturile pe proprietatea
UI
lui, sau să dormiți în vreo șură.

BC
Excursluni pe apă
Un alt mod fermecător de a campa consistă în a explora

cu o barcă un râu sau țărmurile unui lac, petrecând nopțile
cum am spus mai sus. In acest caz însă, cercetașii trebue să
știe toți să înnoate. Este mai comod să așezăm cortul pentru
noapte, chiar în barcă.
Corturile
Pentru toate felurile de campament, alegerea corturilor

este de mare importanță.
Y
Pentru un campament fix, corturile circulare sunt mai
AR
comode, putem însă construi și colibe. Corturile se pot
închiria ori cumpăra de ocazie. Puteți să le închiriați altor
IBR
patrule, mai scăzând astfel din cheltueli.
Corturile cercetașilor (vezi pag. 69), sunt de asemenea
YL
foarte practice, ar trebui însă să aveți multe bastoane sau
prăjini, dacă voiți să faceți și serviciul de cercetaș. fără să
SIT
vă demontați corturile.
In timpul iernii, vă puteți fabrica singuri corturile, a-
cesta fiind modul cel mai practic și economic de a le avea.
ER
Și dacă puteți face unul sau două, mai mult, puteți să le
vindeți. realizând și un beneficiu.
NIV
Ce vă trebue pentru tabără

LU
După ce v’ați hotărît ce fel de tabără vreți să faceți și

RA
unde, ocupați-vă de echipamentul vostru: gândiți-vă ce are

să vă trebuiască ca: găleți, mături, unelte, etc... Iată în rezu
NT
mat ceea ce este necesar pentru o tabără fixă, însă toate a-

cestea nu sunt necesare pentru o tabără mobilă:
CE
Pentru cort. — Căldare, felinar, lumânări, chibrituri,

secure, lopată, târnăcop, fringhie steag și cu ce să-l înălțați.
I/
Pentru bucătărie. — Cazan pentru fiert, grătar, chibri

turi, tigae, cuțit de bucătărie, lingură mare de scos, cârpe de
AS
șters, sticle goale pentru lapte, sac pentru cartofi, etc.

UI
Pentru fiecare cercetaș. — Pelerină de cauciuc, două

pături, frânghie sau curele pentru ca să le strângi, dos de sal
BC
tea pentru paie (se va face în tabără, căutând sfoară și paie).

Săculețe pentru ceai, zahăr, sare și piper, făină, etc.
îmbrăcăminte. — Fiecare cercetaș, pe lângă ceea ce are
pe el, ar face bine să ia și cele ce urmează: (dacă este în
voiaj, se poate mulțumi cu ceea ce e însemnat cu *)
Cămașă de flanelă*).
Cămașă de schimb.
Două perechi de ciorapi *).

O vestă.
Flanelă pentru noapte.
] O pereche de bocanci sau pantofi pentru marș.
Y
| Pantofi de pânză.
AR
I Pantaloni de baie.
Pieptene.
IBR
■ Săpun și ștergar *).
Perie de dinți *).
Două batiste.
YL
Echipament personal. — Raniță, gamelă, baston, cuțit,
lingură și furculiță, chibrituri, fluier, parte din cort.
SIT
De ale mâncării. — Această chestiune prezintă uneori
greutăți. Cercetașii știu bine, ceea ce pare recruților ciudat,
ER
că pâinea și carnea nu sunt cu totul necesare pentru a-i țin»
robuști. Cât despre mine, rar mănânc dintr’una sau dintr’alta.
NIV
Pesmeții sunt o bună hrană pentru campament; îi putem

pune în buzunare sau în saci. Cu pâinea nu putem să facem
același lucru. Cea mai bună pâine pentru un campament este
LU
aceea de care se folosesc Burii și vânătorii Sud-Americani.

E ușor de făcut: se taie pâine rece în felii mai groase,
RA
sau în bucăți pătrate și se usucă într’un cuptor ori se prăjesc

pe foc, până ce sunt așa de tari ca pesmeții. Pe urmă le pu
nem în saci. Acești pesmeți înlocuesc pâinea, căci pâinea
NT
proaspătă mucegăește ușor în campament.

CE
Carnea conservată în cutii, se păstrează, se fierbe mai

ușor ca cea proaspătă și e tot atât de bună. Fructele se fierb
ușor și sunt bune de mâncat. Ciocolata este foarte bună în
I/
campament și în timpul marșului.

AS
In cantitate, iată care ar fi rația zilnică, suficientă, pen

tru un om. Pentru mai mulți, înmulțiți numerele următoare
UI
cu numărul oamenilor și veți ști cât vă trebue zilnic. Alimen

tele esențiale sunt însemnate cu *).
BC
Orez *), macaroane, 80 gr., ori cartofi 500 gr., ori ceapă
50 gr-, Pesmeți *), pâine 500 gr., Ciocolată *) zahăr, 60 gr.,
Fructe 125 gr., ori mai bine dulceață, sirop 50 gr., Cacao
15 gr., carne 500 gr., ori pește 200 gr., ori brânză 50 gr.,
lapte ț/2 litru. Unt 30 gr. Mai trebue sare, piper, stafide,
făină, grăsime etc. Ceaiul nu prețuește nimica pentru tineri
Și este scump. Sunt de recomandat supele „Maggi“ 10 ct.
Pentru 2 farfurii.
Instalarea unei tabere
Odată locul ales, așezați corturile astfel ca să aveți vân

tul în spate. Săpați de jur-împrejur un șănțuleț de aroape 10
RY
cm., de adânc, pentru ca în caz de ploaie să nu intre apa îa
cort. Acest șănțuleț trebue să servească pentru scurgerea a-
RA
pelor.
Săpați o gropiță, cam cât o ceașcă de mare, lângă fiecare
LIB
țăruș, așa fel ca să-i putem transporta în caz de ploaie. A-
ceasta va permite de a destinde toate frânghiile; și chiar o-
dată udate, ele se vor putea strânge fără pericol.
ITY
In campament (taberele cercetașilor), corturile nu sunt
aliniate ca în taberele militare, ele sunt la o depărtare de
50—100 le metri, într’un mare cerc în jurul aceluia al co
RS
mandantului. Astfel patrula își păstrează unitatea.
Apa. — Dacă în apropiere este vreun pârâu sau izvor,
IVE
partea cea mai bună rezervați-o ca apă potabilă. Iar dela

vale, destinați un loc pentru spălat, baie etc. Apa de băut
UN
trebue să fie foarte curată, altfel se poate isca vreo epidemie.

In orice apă sunt mulțime de miei animale, foarte mici,
cari nu se pot vedea altfel decât cu microscopul. Din aceste
L
animale unele sunt vătămătoare, altele nu; nu putem însă

RA
ști cari sunt vătămătoare, mai sigur este însă a le omorî

pe toate înainte de a o bea.
NT
Pentru a le distruge, fierbem apa și o lăsăm să se ră

cească înainte de a o folosi. Apa trebue să clocotească un
CE
sfert de oră, căci microbii mor anevoie.

Bucătăriile — Faceți focul, astfel ca fumul și scânteile
I/
să nu fie duse de vânt către corturi (a se vedea mai departe

pentru focurile de bucătărie).
AS
Vechii cercetași țin în deosebi la curățenia bucătăriei lor.

Gunoaiele, resturile, atrag muștele, produc mirosuri urîte,
UI
care alterează alimentele și pot cauza boale.

Țineți dar totdeauna bucătăriile foarte curate, asemenea
BC
și solul în corturi. Săpați în apropiere un șanț adânc de

câteva palme în care se vor arunca gunoaiele ce nu se pot
arde; șanțul se va acoperi în fiecare seară cu o pătură sub
țire de pământ.
Latrine. — O altă precauțiune foarte importantă pentru
sănătatea cercetașilor, este de a săpa un șanț pentru latrină.
Șanțul trebue să fie adânc de 60 cm., până la 1 m., însă
îngust de 30 cm. Asvârliți un strat bun de pământ după

fiecare trebuință și astupați bine șanțul după câteva zile.
Chiar pentru o singură noapte trebue săpat un șanț.
Chiar cercei a,șui silit de împrejurări să rămâie în urma co-
Y
iloanei în marș, va trebui să sape o groapă de câțiva cm., și
AR
\s’o astupe după trebuință. Neținând seamă de acestea, nu
IBR
YL
Șanț pentru latrină.
SIT
numai că veți infecta locul, ci veți cauza neplăceri proprie
tarilor și fermierilor, cari nu vor mai permite cercetașilor de
ER
a mai așeza tabăra pe proprietățile lor.
Prieteni, băgați deci bine de seamă la acest lucru.
NIV
Ordinea în tabără
De multe ori am fost întrebat în ce chip e bine a orândui

LU
o zi în tabără; n’aș putea răspunde mai bine decât reprodu

când aci un program,
RA
7— Deșteptarea.
7— 8. — Spălarea, curățirea și aerisirea corturilor,
NT
mici exerciții de înviorare.

8— 8,15. — Ridicarea drapelului, rugăciunea.
CE
8,15—9. — Ceaiul — repaus.

9— 11,30. ■— Program de activitate cercetășească.
11,50—13. — Diferite comunicări—masa.
I/
13—15. Repaus.
AS
15—18,30. — Aranjarea corturilor, jocuri—pregătire pen

tru concursuri, șezătoare, diferite lucrări, baie.
UI
18.30— 19. — Repaus, pregătire pentru masă.

19—20.30. — Scoborîrea drapelului, masă, repaus, di
BC
ferite comunicări.
20.30— 22. — Șezătoare, la foc.
22—22,30. — Rugăciunea, culcarea.
Curățirea taberei
Nu uitați niciodată că locul ce a servit de tabără ne in
formează exact despre ținuta patrulei sau a unități care l-a
■ ocupat. Cercetașii, cari lasă locul murdar, nu sunt demni de
acest nume. Ei trebue să măture, să îngroape ori să ardă

orice rămășițe.
In armată, se fac toate acestea și pentru ca inamicul să
nu ia oarecari informațiuni din cele rămase pe teren. Așa,,
RY
de exemplu, să presupunem că ați lăsat resturi de vreun pan
sament. nasturi de tunică sau resturi de mâncare, inamicul
RA
va ști ce regiment a trecut pe acolo, că sunt răniți și la ce
hrană erau reduși.
LIB
In timp de pace este tot așa de important să vă obiș-
nuiți să curățați locul. înainte de a părăsi tabăra.
Dacă proprietarul locului unde a fost tabăra nu e nevoit
ITY
să-1 curețe însuși, bucuros îl va pune la dispoziția voastră și
altădată.
Plata RS
IVE
Nu uitați că dacă vă folosiți de un teren, trebue să-l
plătiți proprietarului. Daca plata nu o faceți în bani, puteți
s’o faceți și altfel. Puteți, ba chiar trebue să-i faceți oarecari
UN
servicii.
Puteți să-i reparați, dacă are nevoie, gardurile ori poarta,
L
ori să pliviți, etc. Să fiți mereu îndatoritori și către proprietar

RA
și către oamenii din vecinătate, ca toți să fie bucuroși de tre

cerea voastră.
NT
Interziceri
CE
Trebue să aveți totdeauna autorizația proprietarilor de

a trece pe locurile lor. N'aveți niciun drept a străbate ogoa
I/
rele, câmpurile, fără permisiune. Cele de mai multe ori vi

s’ar acorda această permisiune, dacă spuneți cine sunteți și
AS
ce voiți să faceți. La țară aveți în vedere următoarele lucruri:

1. închideți toate barierele în urma voastră.
UI
2. Nu speiiați vitele ori vânatul.

3. Nu cauzați pagube îngrădirilor, plantațiunilor și ar
BC
borilor.
Cereți totdeauna permisiune, înainte de a aduna lemne
pentru foc.
Răii cercetași în tabără
Intr’o tabără este destul loc, dar cel ce nu vrea să ia
parte la micile lucrări ce sunt de făcut, nu are loc.
TABĂRA. CONFORTUL UNEI TABERE 83
N’au loc aceia cari se codesc, nici cei ce bombănesc. Lo

cul lor nu este printre cercetași, mai ales într’o tabără.
Fiecare trebue să ajute la ceva și cu dragă inimă, făcând
tostfel plăcută viața în comun. Astfel fac bunii camarazi. Așa,
RY
bând unul dintre voi se întoarce din serviciul de noapte poate
inuiat până la oase, cât de bine îi prinde, găsind la întoarcere
RA
d ceașcă de cacao caldă, pregătită de cei rămași în Cort, iată
una dintre îndatoririle ce un cercetaș poate face altuia, când
LIB
are bunăvoință.
Pentru părinți
ITY
Unul dini re exercițiile cercetașilor, ce atrage mai mult
pe tineri, este tabăra. Este ocaziunea de a-i învăța să capete
RS
încredere, în sine, de a ieși din încurcătură singuri, aceasta îi
desvoltă fizicește, întărindu-Ie sănătatea.
IVE
M.ulți părinți, cari n’au făcut niciodată așa ceva, privesc

șederea în tabără cu oarecare îngrijorare, ei se iem să nu fie
prea riguroasă și primejdioasă pentru copiii lor. Când îi văd
UN
E'-însă revenind robuști, într’adevăr voioși și plini de sănătate

| și că au progresat în bărbăție și camaraderie, mai pregătiți
L
I pentru viața zilnică, nu pot să nu aprecieze binefacerile ace-

RA
I stei șederi în aer liber (afară la câmp).

Și sper din toată inima, că tinerii nu vor întâmpina
NT
piedici pentru petrecerea vacanțelor în chipul arătat mai sus.

Patul în tabără
Î
CE
Sunt mijloace diferite de a face în cort un pat conforta

bil; toate sunt bune numai să avem grijă de a așterne ceva
I/
pe pământ, mai cu seamă când pământul e umed.

AS
Fânul, paiele sau un strat gros de frunze alcătuesc un

pat admirabil. Când nu aveți la îndemână nimic din toate
UI
I acestea și sunteți nevoiți a dormi pe pământul gol, nu uitați

de a săpa în pământ o gaură, cam cât un pumn, în care să
BC
(intre șoldul când dormim pe o coastă. E de neprețuit aceasta

j pentru o bună odihnă. In Canada se face un pat excelent
I care echivalează aproape cu o somieră, din vârfuri de ramuri
- de brad înfipte în pământ unele lângă altele, tocmai ca perii
unei perii — așa de dese însă, în cât să formeze un strat
elastic la culcare. Țineți minte însă, că pentru ca să ne fie
cald, trebue să punem tot atâtea cuverturi dedesubtul nostru,
• cât deasupra. Dacă patrula voastră trebue să petreacă noaptea
84 III. ÎN TABARĂ
împrejurul unui foc vă veți culca toți cu picioarele înspre

foc, ca spițele unei roate. Când cuverturile nu sunt destul de
călduroase, puneți paie ori frunze, ba chiar și jurnale dacă
aveți. Iarna puteți pune un jurnal sub haină, ori sub vestă
RY
în spate și în jurul corpului, dacă nu vă simțiți destul de
călduros îmbrăcat.
RA
Acesta ține tot așa de cald ca și un palton.
Ca să faceți un pat, tăiați patru prăjini: două de câte 1
metru și două de câte 2 metri, puneți-le pe pământ pentru
LIB
cadru.
ITY
Pat.
RS
IVE
Tăiați patru țăruși de 4 cm., ascuțiți-i, înfigeți-i în pă

mânt, în cele, patru colțuri ale cadrului, ca să susție prăjinile
cadrului. Tăiați un brad, tăiați ramurile, puneți-le ca olanele
UN
de pe acoperiș, până veți avea un strat gros, cele din margine

să fie sub prăjini. Deasupra întindeți o pătură. In loc de saltea
L
țeseți din paie ori din iarbă, o leasă lungă de 1,80 metri și
RA
largă de 90 cm., după cum se arată la sfârșitul acestui bivuac.

Tot în acest mod puteți țese rogojini de paie ori de
iarbă, de pus pe jos ori pentru corturi, etc. Faceți sfeșnice
NT
pentru tabără îndoind o sârmă în spirală ori înfigând în

peretele cortului, colibei, un băț crăpat. Mai puteți înfige
CE
lumânarea într’un boț de pământ ori într’un cartof mare.

I/
AS
UI
BC
Puteți face un felinar dintr’o sticlă spartă în fund, în

gâtul căreia ați vârît lumânarea. Pentru a o fixa, înfigeți-o
în pământ. Ca să scoateți ușor și bine fundul unei sticle, tur
nați puțină apă și puneți-o în cenușă fierbinte; încăzindu-se
ci apă la nivelul apei.
Ori trageți o sfoară în jurul sticlei. Aceasta încălzin-

du-se se sparge foarte bine, dacă o loviți ori o vârîți în apă
| Vece. Din sârmă răsucită și ascuțită la capete faceți furcu
liță. Mare lucru e să știi să șezi jos când pământul e umed.
RY
In acest caz, stați pe vine. Indienii stau pe vine rezemân-
du-se pe călcâie, aceasta este obositor dacă nu sunteți de
prinși de mici. O piatră ori o bucată de lemn pusă sub căl
RA
câie ușurează acest mod de a se așeza.
Burii șed sprijiniți numai pe un călcâi.
LIB
I Cam obositor pentru început! Cum na
sturii se pierd ușor, îi putem înlocui dacă știm să-i facem
din sfoară sau din șiret de ghete. Cercetașii trebue să știe
ITY
să-și taie bufoni (pentru guler) din lemn ori din os.. Puteți
face o pernă de căpătâi dintr’un sac de pânză lung de vreo
RS
60 cm., larg de 30 cm. Seara umpleți sacul cu iarbă, ori cu
t rufe, haine, etc.
IVE
Focul în tabără
înainte de a aprinde focul, nu uitați să faceți cum fac

UN
totdeauna tăietorii de lemne din pădure; ei taie spinii, mără-

cinișul, iarba uscată dinprejur, care ar putea da foc la toată
L
■ pădurea ori câmpia. Păduri întregi au fost distruse de in-

RA
B cendii cauzate de copii, cari se jucau, făcând foc în pădure.

Când dați foc ierbei uscate, nu
NT
aprindeți decât câte puțină deo

dată și să aveți totdeauna la în
demână crengi ori saci vechi
CE
pentru a înăbuși focul când ar

lua proporții prea mari. Cer-
I/
| cetașii trebue să știe totdeauna să stingă o pădure incendiată

accidental. Astfel puteți aduce un mare serviciu propietaru-
AS
lui ale cărui vite și culturi ar fi în pericol. Nu se poate în

văța a aprinde un foc din auzite, ci luând seamă la instruc
UI
țiunile ce vi se vor da și exercitându.vă a-1 așeza și a-1 a-

prinde voi înși-vă. începătorii să facă mai întâi focul cu lem-
BC
nișoare ori surcele bine uscate, sub care au pus puține paie
sau hârtie. Deasupra vor pune în formă de piramidă lemne
subțiri, apoi lemne mai groase. Când focul e bine aprins, pu
neți bușteni. Pentru gătit bucatele, trebue să avem mult jar.
Dacă aveți trei bușteni groși, așezați-i în formă de stea ca
spițele unei roți. Un foc făcut astfel ține la nesfârșit; pe
măsură ce buștenii se consumă, îi împingeți către mijloc, în
foc, așa ca să fie mereu jăratec, cărbuni aprinși. Acesta este

un bun foc pentru bucătărie, un foc care are avantajul de a
nu trăda prezența voastră inamicului căci nu face nici multă
flacără, nici fum. Ca să întrețineți focul în timpul nopții,
acoperiți-1 cu cenușă; mocnind peste noapte, dimineața îl a-
RY
prindem ușor, suflând puțin. Dacă însă voim ca pește noapte
să arză cu flacără, pentru a vă lumina și a vă încălzi, așe
RA
zați bușteni groși în formă de stea; iar unul să fie destul de
lung încât să-1 puteți împinge în foc fără a vă scula. Dacă
LIB
se întâmplă să nu aveți lemne ori cărbuni acasă, nu uitați
că încălțămintea veche este un bun conbustibil. Puteți face
un mare serviciu unei sărmane văduve în timp de iarnă, dă-
ITY
ruindu-i încălțămintea veche cu care să-și întreție focul. Tn
America e un alt mijloc bun de a instala o bucătărie în plin
aer. Infigeți în pământ 2 țăruși tari la distanță de 1,20 m.
RS
cam înclinați înapoi. Abateți un copac înalt cam de 5 metri.
Tăiați-1 în bucăți de 1.50 m., puneți 3 din acestea unele dea-
IVE
supra altora, sprijinite de cei doi

fii—________________ țăruși, în așa chip, focul va fi
UN
, susținut de dinapoi. Doi bușteni

Y’/ nia* scurV vor f°rma laturile și
-■> un treilea Pus între acești doi
L
va mărgini focul în față. In inte

RA
riorul acestui „grătar", aprindeți

focul așezat în formă de piramidă. Focul dispus astfel dă multă
NT
căldură, el va fi așezat asupra vântului. Cleștele este la în

demâna noastră și putem să-1 facem dintr’o nuia de fag sau
CE
din alt lemn flexibil, lungă de 1,20 nr. cam de 2-—3 cm., de
groasă. Crestați nuiaua pe la mijloc până aproape de jumă
tate — în grosime —, țineți partea aceasta câteva clipe în
I/
jar, apoi îndoiți nuiaua așa fel ca cele două capete să se

AS
apropie. Lățiți vârfurile în partea interioară, și cleștele este

gata. Din nuelușe de mesteacăn legate în jurul unui băț se
UI
poate face o mătură cu care să întreținem tabăra curată.

BC
Cum ne putem usca hainele
De multe ori se întâmplă ca în timpul serviciului să vă

udați .hainele. Și veți avea ocazia să vedeți recruți, cari stau
cu hainele ude pe ei până ce se usucă. Un cercetaș experimen
tat nu face niciodată aceasta: căci lesne vă puteți îmbolnăvi
de friguri. Dacă se întâmplă să vă. udați hainele, la prima
ocazie trebue să vi le scoateți și să vi le uscați, chiar când

n’aveți altele, ceea ce mi s’a întâmplat adesea. Am stat gol
sub un vagon până mi s’au uscat hainele. Pentru a vă usca
veșmintele, așezați deasupra cenușei fierbinți nuele în formă
de cușcă, puneți hainele împrejurul acestei cuști și ele se vor
RY
usca repede. Este de asemenea periculos să păstrăm pe noi
hainele ude de nădușeală. Tn Africa Occidentală purtam tot
RA
deauna pe spate o cămașă de schimb cu mânecile înodate îm
prejurul gâtului. La fiecare haltă schimbam cămașa udată
LIB
ce aveam pe mine cu cea din spate, uscată de soare. Mulțu
mită acestui mijloc, rar am zăcut de friguri.
ITY
Orânduiala
p. ' Am vorbit despre importanța curățeniei în tabără. Peste
RS
tot ordinea trebue să devie un obicei. Dacă nu aveți ordine
IVE
L UN
RA
NT
CE
Pantof leyat ca la cercetași

I/
Se face un nod la unul din capetele șnurului, nod care, la

AS
petrecere, rămâne deasupra uneia din găurile de jos. Partea

punctată înfățișează șnurul de pe dinăuntru, care nu se vede.
UI
acasă, nu veți avea nici în tabără, și dacă nu aveți în ta

bără, nu veți fi decât un „răcan" veșnic, iar nu un cercetaș.
BC
Un cercetaș trebue să fie ordonat atât în cort cât și în

camera sa.
El poate fi chemat în grabă și dacă nu știe unde-i sunt
lucrurile, va pierde mult timp până să se îmbrace, mai ales
noaptea. De aceea, trebue să vă faceți obicei, ca în fiecare
seară să vă împăturați hainele, să le puneți la locul lor, ca
sa le puteți găsi repede pe întuneric. Cercetașul trebue să
aibă rânduială până și. în felul cum își leagă șnurul dela pan
tofi. El înșiră șnururile de sus în jos. In acest chip nu e silit
să-și mai înnoade șireturile.
Y
AR
Pentru instructori
E bine ca în tabără să stabilim dela început câteva re
IBR
guli cunoscute de toți, pe cari apoi să le complectăm la
ocazie. Trebue să le explicăm cu grijă șefilor de patrulă fă
YL
când pe aceștia responsabili de chipul cum cercetașii lor le
observă.
Așa, de exemplu, se va hotărî ca fiecare patrulă să-și
SIT
facă tabăra, deosebit, că se vor compara între ele sub rapor
tul curățeniei și al bunei rândueli al corturilor și terenului
ER
alăturat.
Eiecare patrulă trebue să-și aibă cortul ei, dar nu prea
NIV
departe de acel al comandantului.

Șeful de patrulă poate să-și facă o colibă ori alt adăpost
în afară de cortul cercetașilor săi, dar foarte aproape.
LU
Șefii de patrulă fac un raport asupra lucrărilor cerceta

șilor lor și comandantul ia notă de acei ce se disting.
RA
Repaus de 1% oră la mijlocul zilei. Băile vor fi strict

supraveghiate, pentru ca cei cari nu știu să înnoate să nu-și
expue vieața.
NT
Doi buni înnotători vor supraveghia fiecare bae, gata să

vie în ajutorul celora ce ar fi în pericol.
CE
Ei vor sta în barcă gata, desbrăcați, numai cu o haină

pe umeri.
I/
Ei nu se vor putea scălda decât după baia generală, când

cel din urmă dintre cei ce se scaldă va fi ieșit din apă.
AS
Acest regulament observat cu strictețe a scăpat vieața

UI
la mulți cercetași.
Instrucțiuni de ceea ce trebue să facem în caz de incen
diu.
BC
Instrucțiuni în ceea ce privește limitele taberei, pagu

bele aduse îngrăditurilor, apa potabilă.
Exerciții
Cum putem face un război de țesut.
Infigeți în linie 5 țăruși de 75 cm., în fața acestora, la
BUCĂTĂRIA IN TABĂRĂ 89
0 distanfă de 2 m., înfigeti alți 2 țăruși, deasupra cărora pu

neți o traversă, sau puteti pune tot 5,
Legați de fiecare țăruș din primul rând o frânghie ori o
sfoară groasă și întindeți-o până la fiecare țăruș opus. Fixa-
ti-o în acest capăt, după aceea întoarceți-vă cu sfoara ce ră
Y
mâne către țărușii din întâiul rând și trecând mai departe,
AR
până la 1,50 m., legați-o de o traversă mobilă, păstrând pe
această traversă, între sfori, aceeași distanță ca între țăruși.
IBR
Un cercetaș apucă' traversa și o lasă de sus în jos, pe când
ceilalți pun alternativ deasupra și dedesubtul sforilor fixe,
mănunchiuri mici de paie, buruieni, etc. Prin mișcare, ele se fi
YL
xează între sfori formând ca o saltea.
SIT
ER
NIV
LU
RA
Război de țesut rogojini și saltele.

NT
In tabără exercitați-vă să faceți diferite feluri de paturi.

CE
Acasă, deprindeți-vă să faceți sfeșnice, furculițe, clește, nas

turi, mături. Afară la câmp, sau în tabără, învățați-vă să
așezați și să aprindeți focul.
I/
Legați-vă șireturile la pantofi după chipul arătat.

AS
UI
AL X-LEA BIVUAC
BC
Bucătăria în tabără
Bine înțeles, un cercetaș trebue să știe să-și fiarbă sin
gur carnea și legumele, să-și facă pâine, fără să aibă uneltele
trebuincioase. Pentru fiert apa, cercetașul are o gamelă, ea
poate servi și pentru legume și pentru supă. De multe ori însă
are nevoie de gamelă pentru apă; în acest caz; trebue să-și
90 III. ÎN TABĂRĂ.
pregătească carnea în alt mod.’ El va frigeo la foc în frigare

(pe bețe).
Capacul unei cutii de conserve poate servi drept tigae.
Puneți puțină grăsime ori apă, ferind carnea să nu se arză,
înainte de a se frige.
RY
Mai putem înveli carnea în câteva foi de hârtie umedă,
ori într’un înveliș de argilă, și punând-o astfel pe cărbuni, se
RA
coace singură. Păsările și peștele se frig tot astfel. Dacă ne
servim de argilă, nu mai e nevoie de curățat pasărea de pene,
LIB
penele vor rămâne lipite de argilă, când aceasta se va întări
prin căldură. Spărgând învelișul de pământ, găsiți pasărea
friptă fără pene, întocmai ca miezul în nucă.
ITY
Un alt mijloc: Scoateți măruntaiele din pasăre, încălziți
până se înroșește o piatră de mărimea interiorului păsării,
RS
vârîți-o înăuntru și puneți pasărea pe un grătar ori într’o
frigare la foc.
IVE
Penele se smulg ușor îndată după ce am ucis pasările,

când sunt încă calde.
Nu faceți, cum am făcut eu, când eram recrut. Eram
UN
de rând la bucătărie, și voiam să variez lista de bucate, pre

parând o supă. A-
veam făină de ma
L
zăre, am pus-o în
RA
apă, am fiert-o, și
această zeamă am
NT
servit-o drept supă.

Nu pusesem în-,
CE
trânsa nici extract

de carne, nici gră
sime, nu știam că e
I/
nevoie de toate a
AS
cestea; și credeam că n’are să se bage de seamă. Nu fu

astfel, cei chemați s’o mănânce, au numit-o făină muiată,
UI
și ara fost silit s’o mănânc singur. — N’am mai făcut nicio
dată această greșeală.
BC
Pentru a fierbe ceva, punem gamela pe lemne (cele de

mai multe ori se varsă'dacă nu luăm seama); este mai bine
s’o punem pe pământ în jăratec; — sau și mai bine, faceți
deasupra focului o piramidă din trei nuele verzi, de care
agățați gamela cu un lanț ori o sârmă.
Tată o bucătărie de campanie, care întrece pe toate ce
lelalte: două rânduri de cărămizi, pietre, brazde, ori buturugi
BUCĂTĂRIA ÎN TABĂRĂ 9i
de aceeași înălțime. Aceste zidulețe au 1,75 nr, lung, și sunt

puțin depărtate unul de altul. Deschizătura este în direcția
vântului. Când sunt mai multe gamele, puneți-le pe două
rânduri, dinspre vânt. Faceți un foc de surcele între cele două
ziduri și puneți un al treilea rând de gamele deasupra celor
RY
dintâiu încât să formeze ca un tunel. Aprindeți focul dinspre
vânt. curentul de aer duce căldura dealungul tunelului și
RA
toate gamelele fierb. întrețineți focul cu surcele- Când fier-
beți apă, nu puneți niciodată capacul în cât să acopere tot.
LIB
Trebue ca vaporii să iasă, altfel plesnesc gamelele.
Ca să știți dacă fierbe apa, nu e nevoie să ridicați ca
pacul și să priviți; apropiați vârful cuțitului sau al bastonu
ITY
lui de gamelă și-l veți simți mișcându-se.
Mâncări. Kabobs. — Tăiați carnea în felii IV2—2 cm.,
RS
în grosime și apoi în fășii de 3—4 cm. lungime. Atârnați-le
de o nuiea ori de un baston, înfigeți-o dinaintea focului, ori
agățați-o deasupra jăratecului câteva minute până să frige
IVE
carnea.
Tocană vânătorească. — Tăiați carnea în bucăți pătrate
UN
de 3—4 cm. Curățiți tot felul de legume, cartofi, fasole, mor

covi, ceapă, etc., tăiați-le și puneți-le în gamelă adăugați
zeamă de carne, ori apă până la jumătate. Amestecați făină,
L
sare și piper, tăvăliți carnea în acest amestec și puneți-o în

RA
gamelă. Apa trebue să treacă peste carne și legume. Puneți

gamela pe cărbuni și lăsați-o să fiarbă încet timp de 1)4 oră.
NT
Dintre legume, cartofii fierb mai anevoie. Când sunt

atât de moi încât furculița intră ușor fără să-i sfărâmăm,
CE
mâncarea este gata,

Brutăria
I/
AS
Ca să facă pâine ori azimă, cercetașul își scoate haina, o

întinde pe jos, cu căptușala în sus (ca petele ce se pot face
să nu se vază mai târziu pe față). După aceea se spală bine
UI
pe mâini, face o grămăjoară de făină, în mijlocul hainei,

făcând o gaură în mijloc pentru apă; pune un vârf de cuțit
BC
de sare, drojdie, după aceea o amestecă și o frământă până

se face o, cocă bine frământată. Așează coca, făcând o singură
pâine mare, ori mai multe mici. O pune pe un grătar dea
supra jăratecului, ori dând în lături o parte din foc, pune
coca pe pământul fierbinte și grămădește cenușa caldă îm
prejur, lăsând-o până se coace. Nu se face în acest chip decât
azimă.
Ca să faci pâine, trebue să construești un fel de cuptor.

Se ia de ex., o oală de pământ ori o cutie de tinichea, se pune
în mijlocul focului, grămădim jăratec împrejur. Ori con
struim un cuptor de lut, aprindem un foc înăuntru și când
va fi bine înfierbântat, scoatem focul, punem coca și astu
RY
păm bine, lăsând-o până se coace.
Se mai poate tăia și încălzi un par gros, ascuțit în partea
RA
cea mai subțire. Se face o fâșie lungă de cocă, largă de vreo
7 cm., care se înfășoară împrejurul parului în spirală. In-
LIB
figeți după aceea parul aproape de foc și lăsați coca să se
prăjească, întorcând parul din timp în timp.
Sacii pentru rații. — Adesea, în campanie, în locul pâinii
ITY
sau pesmeților vi se dă 2 pumni de făină, o bucată de carne,
o lingură de sare, una de piper, una de zahăr, puțină droj
RS
die și un pumn de cafea sau ceai.
Descurcați-vă! E curios de văzut pe nouii veniți când pri
mesc aceste rații și pleacă cu ele.
IVE
Cum veți face?

Desigur că puteți să puneți sarea într’un buzunar, oipe-
UN
rul într’altul, zahărul într’un al treilea, făina în pălărie, pe

care veți ține-o într’o mână, veți lua carnea cu cealaltă și
cafeaua... într’a treia mână!!!
L
Insă dacă sunteți în cămașă ca de obiceiu, naveți o duzină

RA
de buzunare și numai 2 mâni ca toți oamenii, lucrul este

greu.
NT
De aceea un vechiu cercetaș are totdeauna cu el săcu

lețele sale de rații, pe care le poate face el însuși din bu
CE
căți de pânză, batiste vechi sau alte petece de prisos.

De multe ori se întâmplă ca îndată după ce primeam
rațiile să fim siliți să plecăm. Cum credeți că făceam să trans
I/
formăm făina într’un minut în pâine?

AS
O amestecam numai cu apă într’o oală și o beam. La

urma urmei ajungeam tot acolo.
UI
Măcelăria
BC
înainte de a fierbe un iepure, trebue să-1 ai. Tot așa și

cu oaia sau boul, trebue să-1 duceți unde aveți nevoie de el.
după aceea să-1 tăieți și să-1 curățați înainte de a-1 fierbe și
mânca.
Cercetașii trebue să știe să conducă turmele de oi, vitele
și caii. Nouii veniți, în general, uită să trimeată pe cineva
în fruntea turmei ca să o călăuzească.
bucătăria în tabără 93
Oile caută mereu să se grămădească una într’alta, așa

fel, încât cele din mijloc sunt aproape înăbușite de praf și
căldură și cad. De aceea e bine a merge în mijlocul turmei
pentru a face să circule aerul din timp în timp; astfel toată
turma merge mai bine.
RY
Dacă ajungeți cu oile dinaintea unui obstacol, un zid, o
barieră, treceți unul sau două dintre animale dincolo, pe
RA
deasupra și celelalte le vor urma. Nu trebue însă să fie prea
multă grabă.
LIB
Cercetașii trebue să știe să taie și să împartă animalele
de măcelărie. Pentru boi sau vaci, se înfige cu ciocanul un
vârf ascuțit în frunte, se trage un foc de pușcă în acelaș loc
ITY
ori se înfige cuțitul bine ascuțit în șira spinării, drept între
coarne, după ce s’a legat capul animalului de roata unui va
gon sau de o barieră.
RS
Oile se taie ori culcându-le pe spate cu capul spre noi,
IVE
și tăindu-le gâtul cu un cuțit mare bine ascuțit ori împușcân-

du-le cu un foc de revolver ori de carabină în cap.
Dacă nu sunteți încă deprinși să mânuiți cuțitul de mă
UN
celărie, vă este de folos să începeți prin a ameți animalul,

dându-i o puternică lovitură în cap cu un ciocan ori cu se
curea voastră.
L
RA
Odată animalul ucis, trebue să-1 spintecați și să-i scoa

teți măruntaiele, punând de o parte ficatul și rinichii.
NT
Pentru a jupui un animal, culcați-1 pe spate, tăiați pie

lea de-a lungul burții, cu un cuțit bine ascuțit, tăiați-o în
jurul picioarelor și jupuiți-o cu ajutorul cuțitului acolo
CE
unde ține încă de corp, întâi un picior, după acea altul, până
la șira spinării.
I/
Oile se atârnă de picioarele de dinapoi, se taie pielea

AS
împrejurul capului și a picioarelor, și de-a lungul, și se trage

blana întocmai ca un pardesiu. Animalele mari se spintecă în
UI
două, de-a-lungul. Oile se taie în două bucăți și după aceea

fiecare în parte.
BC
Un cercetaș trebue să știe să mulgă o vacă ori o capră

etc., fără de aceasta poate să rabde de sete și foame când
ar avea cu ce să și-o astâmpere. Nu-i tocmai ușor ca să mulgi
o capră, trebue să o ții de cap cu o mână, cu alta de piciorul
3e dinapoi și să mulgi... cu o a treia mână.
Indigenii țin piciorul de dinapoi cu picioarele lor și au
astfel o mână liberă cu care să mulgă.
Curățenie
Un lucru trebue să țineți minte; dacă ești bolnav, în
tabără nu mai ești bun de nimic ca cercetaș, nu ești decât o
sarcină pentru ceilalți. -— Când ne înbolnăvim, mai totdea
Y
una vina este a noastră: ori nu ne-am schimbat veșmintele
AR
udate, ori am mâncat alimente stricate, ori n’am băut apă
proaspătă și curată. Pentru aceasta, când gătiți, veți avea
IBR
grijă, ca vasele să fie bine spălate; asemenea și tacâmurile, cu
țitele, furculițele, lingurile. Muștele sunt foarte periculoase,
ele aduc pe picioarele lor germenii boalelor, așa că de se
YL
vor așeza pe alimente, vor lăsa pe ele otravă. Veți înghiți-o,
și vă veți întreba cum v’ați putut înbolnăvi. — Muștele tră
SIT
iesc mai cu seamă acolo unde este murdărie, unde este gunoiu.
dar am mai vorbit într’un alt loc despre curățenia taberei.
Pentru același motiv, e periculos sâ bem apă când ne este
ER
sete, dintr’un râu ori dintr’un lac. Dacă aveți un lac la dispo
ziție, săpați un puț, cam la 3 metri, de țărm, în chipul acesta,
NIV
apa vine filtrată, și va fi bună de băut.

Așa am făcut la Mafeking, după ce Burii r>e-au tăiat
LU
conductele de apă, — și n’am fost bolnavi. — In America

de Sud se purifică apă din lac cu sulfat de cupru: o milio
nime pentru o partede apă.
RA
Pentru instructori
NT
Exercitați cercetașii să pregătească aluatul și să-l coacă:

CE
le va fi de folos.'Dacă este cu putință, chemați un brutar să

le arate de câteva ori. — Lăsați însă pe fiecare să pună în
făină cantitatea de apă ce va crede; să facă greșeli, nu-i ni
I/
mic, se vor instrui prin propria lor experiență. Este de ase

AS
menea bine ca tinerii să viziteze un abator, acolo vor vedea,

cum se taie (în bucăți) animalele.
UI
Cercetașii să-și facă, ei înșiși, sacii pentru rații. Impăr-

țiți-le rațiile nepregătite (alimente crude), ca să și le pregă
tească fiecare pe focul său.
BC
Jocul iu tabără
Hockey-ul, foot-balul, precum și basket-ballul, care este
același joc, jucat însă cu mâinile, ținta fiind un coș așezat
la înălțime de 2,20 m., dela pământ. Pentru acesta, e nevoie
de puțin loc; o curte, ori o sală e deajuns.
BUCĂTĂRIA ÎN TABĂRĂ 95
Vânătoarea de urs. Un băiat mai mare face pe ursul; —

are trei locuri unde se poate ascunde, fără să fie atacat.
Poartă pe spate un balon cu aer. Ceilalți băieți armați eu
niște bătătoare, făcute din paie împletite, caută să-i spargă
balonul, când ursul este afară din bârlogurile sale. Ursul
Y
are și el o bătătoare și caută să dea jos pălăriile celor ce-1
AR
atacă. Pălăria reprezintă, în acest caz, vieața vânătorului.
Acest joc este excelent pentru băieții sfioși.
IBR
In jurul focului se pot organiza mici jocuri, recitări,
dialoguri. Fiecare cercetaș trebue să-și execute partea sa din
YL
program, având ori nu talent de artist.
Se poate însărcina, pe rând, fiecare patrulă să facă chel-
tuelile, pregătirile și onorurile unei asemenea petreceri; a-
SIT
■ ceasta le dă prilejul ca să se deprindă.
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
RY
RA
LIB
ITY
RS
IVE
CAP. IV
ARTA DE A SE ȚINE DUPĂ O URMĂ

UN
Pentru instructori
L
RA
Principiile artei de a observa și de a deduce, sunt grele

de expus prin scris. Ele se învață prin practică. Trebue să ne
NT
mărginim la câteva exemple, la câteva indicații, restul de

pinde de facultățile noastre de imaginație și de împrejurări.
CE
Importanța observației și a deducerii este considerabilă. Copiii

observă foarte repede, însă această putere diminuează pe mă
sură ce cresc. Primele experiențe rețin atenția, ceea ce nu se
I/
întâmplă mai târziu. A observa este o facultate a copilului

AS
ce trebue desvoltată. Grija de a ținea o urmă vă conduce în

mod natural. Deducerea este arta de a afla ceeace ea poate
să însemne.
UI
S’a făcut un mare pas în desvoltarea caracterului unui

tânăr, când el s’a obișnuit să observe și să judece.
BC
AL XI-LEA BfVUAC
Observarea „semnelor"
Cercetașii înțeleg prin ..semne11 toate amănuntele ce Dot
să-i ajute să obție informațiile căutate: urme de pași, tufe,
OBSERVAREA SEMNELOR 97
mărăcini ori ramuri rupte, iarbă călcată, picături de sânge,

resturi de mâncare, peri, etc.
M-me Smithson, călătorind prin Cașmir anul trecut, ti
nea cu câțiva vânători hinduși urma unei pantere care omo-
rîse și răpise un cerb.
RY
Animalul străbătuse o parte din drum printre stânci și
labele sale nu lăsase nicio urmă. Unul din vânători muiă
RA
degetul și-l trase un moment pe muchea unei stânci de lângă
cărare. Câțiva peri se lipiră pe deget. Erau perii cerbului pe
LIB
care pantera îl târîse pe acolo. Acești câțiva peri formară
ceea ce cercetașii numesc un „semn".
Dând atenție acestor mici semne, același vânător desco
ITY
peri un urs: el băgă de seamă că coaja unui copac era sgâ-
riată de puțină vreme și de partea cealaltă găsi câțiva peri
după care deduse că un urs se frecase de copac. E necesar ca
RS
un cercetaș să învețe să nu scape nimic din vedere, căci a-
eeasta este foarte important' pentru el, atât în timp de pace
IVE
cât și în timp de război; trebue să vadă cele mai mici lu

cruri și feă le înțeleagă, însă trebue mult exercițiu până
UN
când un începător ajunge să vadă tot. să nu lase nimic neob

servat.
Aceasta se poate face tot așa de bine la oraș ca și la
L
țară. In acelaș timp trebue să observăm orice sgomot neobiș

RA
nuit, mirosurile și să vă gândiți ce însemnează. Dacă nu vă

învățați să observați cele mai mici ,,semne“, veți avea foarte
NT
puține cunoștințe pentru a rezolva problemele ce v’ați pus și

nu veți fi de niciun folos ca cercetaș. Nu-i decât o chestie de
CE
exercițiu.
Amintiți-vă de aceasta: un cercetaș privește ca o neno
rocire faptul că un străin descoperă ceva, de departe sau la
I/
picioarele sale, ce nu a observat mai înainte el însuși.

AS
Dacă vă plimbați cu un adevărat cercetaș, veți remarca

ca ochii săi merg dela un lucru la altul fără încetare, obser
vând tot ce se întâmplă.
UI
El nu o face ca să arate ceea ce a învățat, ci din obiș

BC
nuință.
Eram mai deunăzi la Hyde Park, la Londra, cu unul
din cercetași. El îmi zise ,,Calul acesta schioapătă“. Nu era
niciun cal lângă noi, dar băgai de seamă că el observase
nnul, departe, pe malul celălalt al râului. In momentul urmă
tor, se plecă și ridică un nasture de formă deosebită. Ochii săi,
după cum vedeți, priveau departe și aproape în același timp.
38233 — 7
98 IV. ARTA DE A SE ȚINE DUPĂ O URMĂ
într’un oraș străin un cercetaș își va găsi drumul, în.

semnându-și clădirile publice și încrucișările străzilor, el va
observa întotdeauna firmele prăvăliilor, vehiculele ce trec.
Va vedea dacă caii sunt bine înhămați și potcoviți. După
aceea, oamenii pe cari îi întâlnește: fața, costumul, încălță
Y
mintea, mersul, astfel încât dacă un sergent de stradă l-ar
AR
întreba de ex: „N’ați văzut un om cu haine albastre scoborînd
sțrada?“ să poată răspunde cam așa: „Da, el șchiopăta puțin
IBR
de piciorul drept, purta ghete de fabrică străină și avea un
pachet în mână- A luat-o pe strada X, a doua la stânga,
acum vreo trei minute“.
YL
Informații de acest fel au fost foarte folositoare pentru
a urmări pe un criminal, însă sunt atâția oameni cari merg
cu ochii închiși fără să vadă ceva!
SIT
In Italia era o societate secretă Camorra, care exersa pe
tinerii membri să aibă o bună vedere. In timpul unei plim
ER
bări, camoristul se oprea deodată și întreba pe recrut: „Cum
era îmbrăcată femeia, ce era dinaintea casei a patra pe
NIV
dreapta străzei ce am lăsat-o“ sau despre ce vorbiau cei doi

oameni pe cari i-ain întâlnit la colțul stradei? Ce adresă a
dat domnul birjarului și ce număr avea trăsura? Care e înăl
LU
țimea acestei case și care e lărgimea ferestrelor dela etajul

al doilea.
RA
Astfel de educație a primit în copilărie marele explora

tor, căpitanul Cook, și tot astfel prestidigitatorul Robert
NT
Houdin.
In oraș, cercetașul trebue să știe, care este farmacia cea
CE
mai apropiată, comisariatul, spitalul, telefonul public, ambu

lanța salvării, etc.
Un cercetaș, trebue să privească și de-a-lungul caselor
I/
și în șanțul stradelor; de multe ori am găsit bijuterii pre

AS
țioase pierdute, peste cari au trecut și răstrecut zeci de oa

meni.
UI
Caracteristici
BC
Când călătoriți cu trenul ori cu tramvaiul, notați tot ce-

p'rivește pe tovarășii voștri de drum: figura, îmbrăcămintea,
modul de a vorbi, astfel încât să puteți să le descrieți.
încercați să vă dați seama dacă sunt bogați sau săraci
(ghetele vă spun în general), care le este meseria, dacă sunt
sănătoși și fericiți, dacă au nevoie de un ajutor, etc.
f-
Băgați de seamă, să nu vadă că îi observa i; ăci atunci
se vor păzi. Amintiți-vă de ciobănașul, care a |
pile vagabondului, fără să-i dea de bănuit.
A ști să observi oamenii și să Ie descoperi gândul, are o
foarte mare importanță pentru negustori, mal a es pentru
Y
vânzători când vreau să convingă pe clienți să, cumpere, ori
AR
să descopere pe pungași.
IBR
YL
SIT
ER
Se zice că poți să descoperi caracterul omului după cum
poartă pălăria., Dacă aceasta este puțin înclinată, aveți de
NIV
a face cu un băiat bun. O pălărie pusă pe o ureche arată un

moftangiu, dată pe spate un rău platnic, dreaptă pe cap un
LU
om probabil cinstit dar puțin inteligent.

Mersul unui bărbat ori al miei femei este o indicație.
Uitați-vă la oamenii de afaceri cari merg grăbit cu pași mici
RA
dând din mâini, la pașii mari și repezi ai oamenilor nervoși,

NT
CE
I/
AS
UI
la mersul tărăgănat al leneșilor, la pașii ușori, vioi și fără

sgomot al cercetașilor, etc.
BC
S’a pretins să ne ferim de oameni cu mustăți linse. Ei,

da, este adevărat într’o oarecare măsură. Ele sunt un semn
de prostie (fatuitate) și indicația unei înclinări la băutură.
„Moțurile*1 ce le poartă unii tineri pe frunte sunt în
tr’adevăr un semn de prostie.
Forma figurii dă o indicație prețioasă asupra caracte
rului unui om.
Puteți să-mi spuneți ceva despre acești domni?
Exercitați* vă. a observa

Ghetele, sunt semnul cel mai caracteristic din îmbrăcă
mintea cuiva.
Eram într’o zi la țară cu o Doamnă. O domnișoară mer
gea înaintea noastră: „Cine să fie această tânără" zise to
RY
varășa mea. Aș zice mai bine, la cine servește, răspunsei.
Tânăra era bine îmbrăcată dar, după încălțăminte dedusei
RA
că hainele fuseseră purtate, că și le ajustase, cât pentru ghete
preferase să nu schimbe nimic. Ea intră pe poarta de serviciu
LIB
în casa unde ne duceam, și aflarăm că era fată în casă acolo.
Acum câteva zile vorbeam cu un detectiv despre un om,
cu care vorbisem și unul și altul și căutam să aflăm cine
ITY
este: ,.ln orice caz, zisei, pescuiește cu undița" celălalt nn
înțelese de ce spuneam aceasta, pentru că el însuși nu era.
RS
pescar. Eu însă observasem că stofa dela mâneca stângă a hai
nei sale era în mai multe locuri scărmănată.
IVE
Mulți pescari, când scot muștele artificiale din undiță

le pun să se usuce într’o cutie. Alții le agață de mânecă.
Când s’au uscat, le scot și smulg astfel și câteva fire din
UN
stofă.
Când vă aflați într’un vagon, căutați, mai întâi să nu
observați decât ghetele tovarășilor și să ghiciți după încălță
L
RA
minte, dacă posesorii acestor ghete sunt tineri ori bătrâni,

bogați ori săraci.
Priviți-i apoi în față și vedeți întrucât v’ați înșelat.
NT
Intr’o zi, am putut ajuta pe o Doamnă care, am ghicit-o

că avea nevoie de ajutor, căci mergând în urmă, observai
CE
că tălpile ghetelor acestei Doamne, de altfel bine îmbrăcată,

erau într’o stare deplorabilă.
I/
Nu cred că a știut vreodată cum am descoperit că era

în lipsă.
AS
Dacă este uimitor de câte putem vedea după tălpile ce

lor ce merg înaintea noastră, nu mai puțin uimitor este fap
UI
tul cât putem afla caracterul lor după această talpă.

Când talpa unei ghete este tot atât de uzată ca și tocul,
BC
se zice că aceasta dovedește onestitate și capacitate în afaceri.

Tocul uzat în afară arată om cu multă imaginație, căruia îi
plac aventurile; tocul uzat înnăuntru arată slăbiciune și ne-
hotărîre, acest semn este mai hotărîtor pentru bărbați decât
pentru femei.
Beamintiți-vă de Sherlock Holmes.
întâlnind un străin, și observând că are aerul de om

mulțumit, că poartă o haină nouă cu semnul doliului, că ți
nuta îi este demnă, că merge ca un marinar, și că ține în
mâinile sale tatuate niște jucării de copil, ce-ați deduce din
toate acestea?
RY
Scherlock Holmes a ghicit exact că acest om se retrăsese
din marina de războiu, cu gradul de sergent, că nu de mult
RA
îi murise soția și că avea acasă: copii mici.
LIB
In fața unui cadavru
Se poate întâmpla, ca unul ori altul dintre voi să fie cel
ITY
dintâiu a descoperi un cadavru.
Țineți minte, că datoria noastră este de a examina și
a nota cele mai mici indicii, înainte ca corpul să fie mișcat
RS
din loc, ori locul dimprejur cercetat. Afară de poziția corpu
lui. care trebue fotografiat, dacă e cu putință, se va căuta cu
IVE
deamăiluntul pământul din jurul lui, nu însă mai mult decât

e nevoie, ca astfel să nu înlăturăm ori să stricăm urmele exi
UN
stente.
Puteți să faceți și o schija repede de poziția corpului
și indiciilor încunjurătoare. Acestea ar putea fi de folos.
L
De curând, și în două rânduri au fost descoperite niște

RA
cadavre, cari la început păreau a fi a unor uciși prin stran

gulare. Dar prin examinarea amănunțită a pământului —
NT
unele tufe rupte, iarbă călcată, într’unul din aceste cazuri,

un covor mototolit în celălalt, dovediră că a avut loc o crimă
CE
și că corpurile au fost spânzurate după moarte pentru a si

mula o sinucidere. Se vor căuta cu grijă urmele degetelor pe o-
biecte; dacă nu sunt acelea ale victimei, vor fi acele ale omo-
I/
rîtorului și astfel prin ele s’ar descoperi ucigașul. Un aseme

AS
nea caz a fost în India: — se găsi un om asasinat ale cărui

haine purtau urme de degete, cari descoperiră pe culpabil.
UI
Dr. Gross povestește despre un savant, care a fost găsit

mort în camera sa de culcare, având două răni, una la frunte
BC
și alta la tâmpla stângă. Adesea asasinii după făptuirea

crimei, pun mâna pe clanța ușii ori pe o cană cu apă să-și
spele mâinile roșite de sânge. In cazul de mai sus( jurnalul
rămas pe masă purta trei urme de sânge de pe degete. Fiul
victimei fu bănuit, și fu arestat. Examinând însă cu băgare
de seamă camera și urmele lăsate de degete, se dovedi că:
bătrânul simțindu-se rău în timpul nopții, s’a sculat pentru
a lua un medicament, dar că, ajungând lângă masă, a fost a-

pucat de un nou spasm și căzu lovindu-se rău de colțul mesei:
aceasta îi pricinui rana din tâmpla stângă căci colțul mesei
corespundea exact cu rana. Apoi, căutând să se ridice el se ți
nuse de masă și atinsese jurnalul de pe ea. Așa se explică ur
RY
mele degetelor. Căzând iarăși, se lovise de astă dată de pi
ciorul patului. Comparând urmele degetelor de pe jurnal eu
RA
acele ale mortului, s’a dovedit că erau identice. Căci nu se
găsesc două persoane între 64.000.000.000.000 cari să aibă
LIB
același desemn pe vârful degetelor. Fără îndoială n’a fost
omor; fiul mortului era inocent.
La Petrograd, lângă cadavrul unui bancher asasinat fu
ITY
găsită o țigaretă de chihlimbar.
Țigareta avea o formă particulară, și nu putea fi ținută
RS
în gură decât într’un anume mod, pe ea se vedeau urmele a doi
dinți de o mărime inegală. Dinții mortului fiind cu totul
IVE
regulați, țigareta nu putea să fie a lui — un nepot al ban

cherului însă avea dinții întocmai ca urmele de pe țigaretă și
fu arestat. In sfârșit și alte fapte contribuiră să dovedească
UN
că într’adevăr el era omorîtorul.

Citiți în Memoriile lui Sherlock Holmes, povestirea des
pre un om spânzurat, despre care se credea că s’a sinucis,
L
până când intervine Sherlock Holmes și arată prin diferite

RA
indicii: o țigară mușcată de dinți diferiți și urme de pași, că

au fost trei oameni în cameră cu mortul, puțin înainte de o-
NT
mor, cari l-au spânzurat.

CE
La (ară
Când sunteți la țară, notați-vă câteva puncte de îndru
I/
mare, lucruri, care să vă ajute să regăsiți drumul: coline în

AS
depărtate, ori mai în apropiere, clopotnițe, construcțiuni ca

racteristice, arbori, porți, stânci, etc.
UI
Tnsemnându-vă aceste puncte, nu uitați că poate veți

face vreodată uz de ele pentru a-i indica drumul cuiva;
BC
trebue să le observați bine, ca să le puteți descrie în ordine

și fără eroare. Tnsemnați-vă toate răspântiile, toate cărările
și țineți-le minte.
Trebue să luați seama și la lucruri de mai puțină însem
nătate; pasări cari se ridică și sboară repede; aceasta arată că
acolo e un om ori un animal; praful ridicat, indică asemenea
prezența animalelor, a oamenilor, a vehiculelor în mișcare.
Se înțelege că la țară, ea și la oraș, trebue să observați

cu luare aminte pe toți cei cari îi întâlniți: cum sunt îmbră-
cați, ce mină au, mersul lor, ce urmă lasă. Faceți un crochiu
repede în carnetul vostru, așa că găsind undeva aceeași urmă,
s’o recunoașteți (cum a făcut ciobănașul din povestirea dela în
RY
ceput). Tnsemnați-vă orice urmă, de oameni, de animale, chiar
de păsări, urme lăsate de roate, etc. Veți avea în aceste urme
RA
informații prețioase. Ca și d’Artagnan în duelul secret.
Arta de a cunoaște urmele este așa de însemnată, încât
LIB
i-am consacrat convorbirile unui bivuac.
Deschideți ochii
ITY
Nu lăsați să vă scape'nimic; un nasture, un chibrit, scru
mul dela o țigară, o pană de pasăre ori o frunză pot avea
RS
o mare importanță.
Un cercetaș nu privește numai înaintea lui, ci și la
IVE
dreapta, la stânga, înapoia lui. Are ochi la spate, cum se

zice.
Adesea, întorcându-va brusc, veți putea zări un cercetaș
UN
inamic, ori un hoț, descoperindu-se așa, cum nu s’ar fi des

coperit, dacă ar fi știut că aveți să vă uitați în urmă. Există
o istorisire frumoasă de Fenimore Copper, care zugrăvește
L
RA
bine pe un cercetaș indian. El avea ochi la spate: după ce

trecu de un tufiș, zări frunze uscate printre cele verzi, și
presupuse că puteau fi puse acolo înadins pentru a disimula
NT
mai bine o ascunzătoare; și astfel găsi pe cei ce-i urmărea.

CE
Serviciul de noapte
Un cercetaș trebue să știe să observe mici amănunte, tot
I/
așa de bine noaptea cât și ziua; ascultând uneori, pipăind și

AS
mirosind.
In liniștea nopții sunetele se aud de mai departe. Dacă
puneți urechea la pământ ori la un stâlp, auziți răsunând
UI
Potcoava unui cal ori pasul omului dela o mare distanță.

Un alt mijloc e următorul: deschideți două limbi opuse dela
BC
un briceag, înfigeți una în pământ și țineți-o pe cealaltă în

tre dinți, veți auzi și mai bine.
Vocea omenească, chiar când vorbim încet, se aude foarte
departe și nu se poate confunda cu niciun alt sunet.
Mi s’a întâmplat adesea să trec printre avant-posturi
pentrucă descoperisem locul celor de gardă, auzindu-i stând
de vorbă încet, ori sforăind în somn.
104 IV. ARTA DE A SE ȚINE DOPA O URMĂ
Pentru instructori
Cum să învățăm pe cineva să observe
Exerciții
RY
In orașe: Cercetașii voștri să treacă mai întâi pe o stradă
RA
să-i exercitați să observe diferitele prăvălii și în urmă să și
le reamintească în ordine. Apoi să-și reamintească numele
LIB
prăvăliilor. Să observe ce se află într’o vitrină, după ce au
privit-o două minute. Mai apoi mai multe succesiv, acordând
pentru fiecare vitrină V?. minut.
ITY
Cercetașii trebue să observe și edificiile, care pot servi
de puncte de îndrumare (orientare) numărul cotiturilor, din
tr’un parcurs dat, amănunte în ce privește caii, vehiculele,
RS
și mai cu seamă amănuntele costumului, figurii, mersului
oamenilor, numărul automobilelor, al agenților de poliție.
IVE
Luați-i cu voi odată, și arătați-le cum se procedează, tn-

meteți-i apoi singuri și în urmă chestionați-i.
UN
Spuneți-le să noteze pentru ei înșiși și ca să-și poată

aduce aminte la trebuință, tot ce se referă la farmacii, pos
turile de pompieri, precum, și ambulanța de salvare.
L
La țară. Faceți o plimbare cu patrula și învățați cer

RA
cetașii voștri cum să aleagă anume amănunte ale locurilor

(peisagelor) ca puncte de îndrumare; să bage de seamă dru
NT
murile dosite, felul îngrăditurilor, al plantațiunilor; diferite

feluri de arbori, de păsări, de vite, urmele lor, etc., oameni,
CE
vehicule. Asemenea și mirosul particular al plantelor, al ani

malelor, al îngrășămintelor. Apoi vor face o anumită plim
bare; la reîntoarcere întrebați pe fiecare pe rând, și cereți-le
I/
să răspundă oral sau înscris la șase întrebări despre lucrurile

AS
ce au avut de observat. Exercițiul va fi de și mai mare preț,

dacă veți fi făcut mai dinainte oarecari semne, ori ați lăsat
UI
să. cadă pe pământ vreun nasture, bețe de chibrituri etc. A-

ceste obiecte vor trebui aduse la întoarcere, silind astfel cer
BC
cetașii să observe nu numai obiectele îndepărtate, ci de a exa

mina de aproape și terenul.
Pentru a cunoaște caracterul. Trimeteți pe cercetașii
voștri să facă o plimbare scurtă de V2 oră, să găsească un
om brutal, ori un caz de sărăcie demnă de remarcat.
Va trebui ca la reîntoarcere să poată face o descriere
amănunțită despre aceștia, și să spună motivele pentru cari
I le-a dat aceste caractere. Vor mai descrie alte tipuri ce au

văzut: de proști, de băieți de treabă, de șarlatani, de flecari,
de fanfaroni, etc., — judecându-i după figură, după mers,
după. încălțăminte, după pălăriile și ținuta lor.
RY
RA
Jocuri de observație
LIB
Căutați un degetar. (De jucat în casă). Trimiteți patrula
afară din cameră. Luati un degetar, un inel, o monetă, o
bucată de hârtie, sau orice alt obiect mic și puneți-1 într’un
ITY
loc, bine în vază, dar care atrage puțin atențiunea.
Rechemați patrula și spuneți-i să caute. Cel ce a văzut
obiectul trebue să se așeze liniștit la locul său, fără a-1 sem
RS
nala celorlalți.
M După câtva limp îl veți pune să-l arate și celor ce nu
IVE
l-au văzut.
(Aceasta pentru a vă asigura, că într’adevăr l-a
UN
K. văzut).
■ v m • • • a
Un alt joc în casă. Trimiteți pe rând pe toți cercetașii în

tr’o cameră unde vor sta o jumătate de minută; la reîntoar-
L
' cere spuneți-le să enumere obiectele ce au văzut și însemna-

RA
i ți-le pe o listă. Acel ce-a observat mai multe, a câștigat.

Mijlocul cel mai simplu de-ă însemna rezultatul este de-a
NT
E face mai dinainte o listă de toate obiectele din cameră; fă-

I când și atâtea coloane câți cercetași sunt; veți pune un mic
CE
I semn în dreptul obiectului semnalat, și totalul va fi ușor de

■ făcut.
I/
■?, De regăsit locurile. Joc de interior, în oraș ori la țară).

Arătați o serie de fotografii ori de desene de obiecte, luate
AS
din vecinătate, și cari au trebuit să fie observate de cercetași,

bine înțeles dacă știu să, observe, de exemplu un drum mai
UI
dosit, o fereastră ciudată, un uluc (burlan de scurs apă de

ploaie) un arbore și tot astfel, doi cercetași pot foarte bine,
BC
dacă voiesc, să organizeze în modul acesta un concurs între ei,

ea exercițiu.
Doi șefi de patrulă pot alege fiecare, doi din cercetașii
lor, punându-i să alerge împreună, aceasta va fi o foarte
bună antrenare; și când vor ajunge destul de destonici, vor
Putea să se ia la întrecere cu alte patrule.
Cum să urmărim
Trimiteți un iepure", pe jos, ori cu bicicleta, având un
buzunar plin cu boabe de grâu, coji de nucă, confeti *), ori
RY
nasturi, și spuneți-i să lase să cadă din când în când câte
una, formând o urmă, pentru patrulă, ori luați cu voi o bu
cată de cretă și desemnați semnul patrulei pe ziduri, pe
RA
stâlpi, pe felinare, pe arbori, etc. din distanță în distanță,
iar patrula să vă găsească urma după aceste semne. Cercetașii
LIB
să șteargă bine toate aceste însemnări pentru ordine și ca
să nu fie induși în eroare, când vor mai face altădată aceste
exerciții.
ITY
Mirosul cercetașului
RS
Pregătiți un număr oarecare de săculețe de hârtie, pu
nând în fiecare o substanță diferită de ex. într’unul ceapă
IVE
rasă, în altul frunze de trandafir, piele, praf de micșunele,

anason, coji de portocale, etc. Puneți aceste săculețe în rând,
UN
la distanță de șase-zeci centimetri; concurenții mergând pe

lângă săculețe să miroase cinei secunde, fiecare săculeț. La
urmă, i se va da o minută să scrie ori să enumere, din minte,
L
și ’n ordine, înaintea arbitrului, toate substanțele mirositoare.

RA
De departe și de aproape. — In oraș și Ia (ară

NT
Un arbitru, cu o patrulă, orânduiți cum am spus mai

CE
sus, urmează un drum ori o direcțiune determinată trecând

peste un câmp.
El are cu dânsul o listă de întreceri cu numele tuturor
I/
cercetașilor. Aceștia au misiunea de a nota un număr oarecare

AS
de amănunte determinate mai dinainte. Ori de câte ori un

cercetaș descopere unul, trebue să alerge la arbitru semna-
UI
lându-1, ori dându-il, dacă este un obiect găsit. Arbitrul va

face un semn în dreptul numelui său. Acela, care va fi notat
BC
de mai multe ori. va fi câștigătorul.

Iată ce fel de obiecte trebuesc alese pentru a desvolta
spiritul de observațiune al cercetașului, pentru a-1 deprinde
să vază aproape, departe, în sus și în jos.
Detaliile trebuesc variate la fiecare plimbare, alegând
vreo 8—10 de fiecare dată.
') Bucățele de hârtie colorată Nota trad.
URME 107
Pentrufiecare chibrit găsit .... 1 punct

,, „ nasture.............................1 „
„ urme de ghiare de pasăre . . 2 puncte
„ o stropitură pe hainele ori
RY
ghetele unui trecător 2 „
un cal sur ........................ 2 „
RA
Un porumbel care sboară . . . 2 „
O vrabie pe casă, ori într’un copac 1 punct
Un ulm....................................... 2 puncte
LIB
Un coș dărâmat........................ 2 „
Un geam spart............................. 1 punct
ITY
AL XII-LEA BIVUAC
RS
Urme (de pași)
IVE
Un general american, Dodge, povestește cum a urmărit

odată o ceată de Piei Roșii cari făcuseră mai multe omoruri.
UN
Indienii plecaseră călare, aproape cu o săptămână îna

inte. dar generalul Dodge își asigurase concursul unui cer
cetaș neîntrecut în arta de a urmări; Espinosa. Toți caii
L
Pieilor Roșii, afară de unul, erau nepotcoviți. După ce mer-

RA
seră mai mulți kilometri pe urmă potcoavelor acestuia, Espi

nosa sări de pe cal și scoase dintr’o crăpătură de stâncă patru
NT
potcoave: fără îndoială că Indienii le scoseseră, ca să nu mai

poată fi urmăriți.
CE
Timp de șase zile el continuă să-i urmărească; cele de

mai multe ori fără să aibă de călăuză vreun semn vizibil
pentru un profan; după vreo două sute de kilometri, ei de
I/
feră peste Indieni și-i făcură prizonieri. Cinstea acestei cap

AS
turări se cuvenea de drept numai artei lui Espinosa.

Altădată, trupe americane urmăreau niște Piei Roșii,
UI
cari omorîseră mai mulți albi. Americanii aveau cu dânșii

câțiva cercetași indieni, care să-i ajute să descopere urma
BC
asasinilor. Ca să izbutească mai bine atacul, ei mergeau noap

tea și Indienii găseau drumul în întuneric pipăind cu mâi
nile urmele inamicului. Merseră astfel foarte repede mai
mulți. kilometri, neavând alt indiciu decât pipăind.
Deodată ei se opriră și anunțară că au dat de o urmă
Proaspătă.
Când ofițerul se apropie, îi găsi încă cu mâna pe urme,
Pentru a nu le confunda. Făcură lumină și văzură că urma
108 IV. ARTA DE A SE ȚINE O URMĂ
descoperită era de urs! Continuară deci mersul și în zori de

ziuă, inamicul fu descoperit.
Burnham, un cercetaș din Africa de Sud, care a fost
masacrat cu detașamentul lui Wilson pe țărmurile râului
RY
Sanghan, fusese trimes cu o știre, puțin înainte de momen
tul în care Englezii au fost înconjurați. El călătorea noaptea,
ca să nu fie descoperit, și-și căuta drumul pipăind urmele lă
RA
sate în noroiu de coloanele care trecuseră pe acolo dimineața.
Eu însumi am condus în timpul nopții un detașament,
LIB
într’o parte foarte accidentată din munții Matopo, în Rho
desia, pentru a ataca o poziție a inamicului, ce o recuno
scusem în ajun. Găsii drumul simțind propria-mi urmă, uneori
ITY
cu mâinile, alteori prin talpa pantofilor mei, care ajunsese
foarte subțire. Și nici un minut nu mi-a fost greu să găsesc
direcția. RS
Urmele găsite dau cercetașului cele mai bune informa-
IVE
țiuni, și vânătorului cea mai mare parte din vânatul său.

Pentru a deveni destoinic în arta de a urmări, trebue să
începi de tânăr și să te exercitezi continuu în oraș ca și la țară.
UN
Gândindu-vă mereu să o faceți, veți vedea că aceasta de

vine obicei. Și e obicei foarte bun, căci drumul cel mai mo
noton devine interesant.
L
Când vânătorii umblă după vânat, prima lor grije este

RA
de a căuta să vază dacă sunt urme vechi ori proaspete, pen

tru a se asigura că este vânat în acea regiune. Apoi stu
NT
diază, semnele cele mai de curând ca să descopere unde se

ascunde vânatul; și când au găsit o urmă proaspătă o ur
CE
mează până dau de animal și-l omoară; adesea ei își urmăresc

propria lor urmă, ca să-și
găsească locul popasului. Și
I/
cercetașii militari fac a

AS
proape același lucru pentru

a descoperi pe inamic.
UI
Cercetașul trebue să se
. i • j , .
Desenul unei urme de bocanci. obișnuiască
.. ’. „ maiț ,întâi să
BC
distingă o urma de gheata

de alta, ținând seama de dimensiuni, formă, cuie, etc. Același
lucru pentru urme de cai, ori alte animale.
După urAia lăsată de un om, adică după dimensiunea pi
ciorului său, și după lărgimea pasului, puteți deduce oare
cum talia sa.
Pentru a studia o urmă, alegeți una bine marcată, mă-
surați cu luare aminte lungimea totală, lungimea tocului,
URME 1UV
lărgimea maximă, lărgimea părții care unește talpa cu tocul,

în fine lărgimea tocului, notați numărul rândurilor de cuie,
numărul cuielor dintr’un rând, potcoava (fierul) dela vârf
și dela toc cu cuiele lor, ce formă au căpățânele cuielor etc.
Y
Cel mai bun lucru este să faceți un crochiu al urmei,
AR
însemnând locul cuielor ce lipsesc.
Măsurați, cu băgare de șeamă și lărgimea pasului, soco
tind dela vârful unui picior până la tocul celuilalt.
IBR
Pentru instructori
YL
Puneți pe f iecare cercetaș să-și scoată o gheată și spuneți-i
să facă o schiță, însemnând toate amănuntele.
SIT
Ori mai bine încă, afară la câmp, dați cercetașilor voștri
o schiță și puneți-i să caute o urmă de gheată (chiar a lui la
nevoie), după care va complecta schița.
ER
El va nota și lărgimea pasului și unghiul ce fiecare picior
formează cu o linie paralelă cu marginea drumului.
NIV
într’o zi fu găsit într’un râu un om înnecat; se crezu că

a fost victima unui accident și că rănile ce le avea la cap
LU
proveneau dela pietrele de pe mal. Insă unuia îi dete în gând

să-i scoață o gheată, apoi examinând cu atențiune țărmul,
găsi urma ghetei, o urmări până la un loc, acolo se vedea
RA
bine că a fost o luptă; pământul era călcat,, tufele rupte până

în marginea apei. Descoperi și urmele pașilor altor doi
NT
oameni.
Deși aceștia n’au fost găsiți niciodată, s’a văzut totuși
CE
că era vorba de o crimă, ceeace nu s’a presupus la început.

Un cercetaș trebue să se deprindă să cunoască dintr’o
singură aruncătură de ochi repeziciunea cu care mergea acela
I/
ale cărui urme Ie are înainte.

AS
Mergând, noi punem toată laba piciorului pe pământ,

de obicei între un picior și celălalt sunt 75 cm. Când fugim,
UI
apăsăm mai tare cu vârful piciorului și asvârlim astfel în

Urmă puțin praf, iar pasul este mult mai mare. Uneori unii
BC
merg deandoasele, ca să inducă în eroare pe cei ce ar voi să-i

urmărească; dar un bun cercetaș va băga de seamă îndată
această stratagemă, căci în acest caz pasul este mai scurt,
Partea dinainte a piciorului este întoarsă înăuntru și tocul
lasă urme mai adânci.
Animalele, când fug, apasă mai tare vârful piciorului în
Pământ și praful e asvârlit în urmă, și fac pasul mai mare
decât când mer<r.
110 IV. ARTA DE A SE ȚINE O URMĂ
Puteți cunoaște asemenea și mersul unui cal, cercetând

numai urmele. Când calul merge la pas, lasă două perechi
de urme: urma potcoavei piciorului stâng de dinapoi, este
puțin mai înainte de aceea a piciorului stâng dinainte și
RY
80 cm.
30 30 30 30
RA
Pas.
LIB
1 m. 30
3>OJ
3>OJv
Trap.
ITY
□ o 3 O^ O 3 03
<---------- 2m. 20----------->
RS
Galop mic.
IVE
D.A. 2 m. DD. 1 m. 20 G.A.. 2 m. 30 G.D. 1 m. 50 D.A
o? o> os
UN
Galop.
30 3 O 0O 33
L
RA
03 03 03 03 33
Calul acesta șchiopătează. De care picior?

Urmele lungi sunt ale picioarelor de dindărăt.
NT
tot așa potcoava dreaptă dinainte puțin mai în urmă decât

CE
potcoava dreaptă dinapoi. Când merge în trap, urmele sunt

I/
AS
UI
BC
Doua păsări au mers pe pământ. Una dintre ele trăește pe pământ, cealaltă
pe copaci. Care este urma fiecăreia?
tot astfel, dar pașii mai mari. In genere, copitele de dinapoi

sunt mai lungi și mai înguste decât cele de dinainte.
Cercetașii indigeni (negri), pretind că urmele pașilor
arată nu numai sexul, ci și etatea și caracterul drumețului-
URME Ill
Ei zic că oamenii, cari merg cu vârful piciorului în

afară, sunt în genere oameni mincinoși.
Tâlharii de altădată și hoții de cai din zilele noastre
fac ca dânșii, adică dau caii înapoi, ca cei cari îi urmăresc
RY
să le piardă urma, însă un cunoscător nu se va înșela.
RA
LIB
- ------ ' '
Direcțiunea unei biciclete este indicată de asemeni prin
ITY
urmele ocolite ce lasă ori de câte ori biciclistul nu era sigur pe
unde s’apuce, ori la vreo cotitură. Aceea, dintre cele două
extremități care e mai îngustă, arată direcțiunea.
RS
Studiați asemenea și urmele roților ca să puteți distinge
roțile unui tun, de roțile unei căruțe, ale unei trăsuri, bici
IVE
cletă, automobil și direcția în care se duceau.

Este important să cunoașteți și vechimea urmelor,
UN
însă trebue multă experiență pentru aceasta, fiindcă totul

L
RA
u)[p o; yp
NT
CE
I/
Piatra înfiptă îna

AS
inte în pământ, Scoborîș ușor,

acum stârnită, Săltatul trasu-
UI
aruncată de roată. rjî a făcut nu

maidecât sa
crape cauciu
BC
cul.
Urme de biciclete (1 și 2) și de automobil (3).
atârnă de natura solului și de cum a fost timpul. Ținând

o urmă pe pământuri diferite, într’o zi uscată și cu vânt,
veți vedea că pe un pământ uscat și nisipos, ea pare numai-
I decât foarte veche.
Pământul umed, care a putut fi adus la suprafață, se
112 IV. arta de a se ține o urmâ
usucă foarte repede și ia coloarea prafului, conturul neted al

urinelor devine sgronțuros din cauza vântului, care ridică
praful în care au fost făcute. într’un pământ umed din-
potrivă, urma pare mult mai proaspătă decât este, soarele
Y
n’o usucă decât în parte, iar vântul n’a putut să șteargă, să
AR
facă să dispară conturul. Astfel într’un pământ argilos, ori
la umbră, acolo unde soarele nu poate pătrunde, o urmă pe
IBR
care ați fi crezut-o veche, de douăzeci și patru de ore, vă va
părea proaspătă de tot.
Fără îndoială, de multe ori vom găsi cheia enigmei, în
YL
picăturile de ploaie ce ar fi căzut pe urmă, de când a fost
făcută (cu condițiune numai să știți când a plouat), în pra
ful ori grăuntele adus de vânt (dacă ați observat când a
SIT
început să bată vântul), în urmele noui, încrucișate cu cele
vechi, ori încă, acolo unde iarba a fost călcată, după gradul
ER
de uscăciune al ierbei.
Când urmăriți un cal, cunoașteți timpul ce s’a scurs de
NIV
când a trecut, după starea băligarului, ținând totdeauna sea

ma de influența soarelui, a ploii, a păsărilor, etc.
Mai trebue să învățați a ține o urmă, lăsată în toate fe
LU
lurile de teren. La aceasta vă puteți exercita toată vieața;

veți avea totdeauna ceva nou de învățat și veți progresa con
RA
tinuu.
Cenușa unui foc este foarte instructivă: căutați să vedeți
NT
dacă este caldă ori rece, adunați resturile, pentru a ști ce s’a
mâncat, dacă cei ce au făcut foc erau bogați ori săraci.
Nu observați numai semnele făcute de cercetașii voștri,
CE
ci și cele făcute de alții.

Cercetașii străini au semnele lor. Vagabonzii pe ale lor:
I/
ele se văd desemnate pe ziduri, pe bariere, în apropierea ca

selor unde au cerșit, făcute ca să înștiințeze pe confrații lor:
AS
Foarte rău. Veți fl dați

Nu tocmai buni.
UI
pe mâna poliției.
Au trecut deja prea
mulți cerșetori. Oameni răi.
BC
In Sudan și în Egipt se găsesc admirabili cititori (cu

noscători) de urme. Am văzut pe unul din aceștia la lucru.
Un colonel din cavaleria egipteană fusese victima unui
furt; s’a chemat un cititor de aceștia din tribul Jaalinilor.
El descoperi numaidecât urmele hoțului și le urmări
până departe în deșert, până la locul unde fuseseră ascunse
URME 113
obiectele furate; de-acolo se vedeau urme către cazarmă. Tot

regimentul a trebuit să defileze, dar cu picioarele goale, ca
cetitorul să poată studia urmele; „hoțul nu este printre acești
oameni11; răspune el, dar, în aceeași clipă, servitorul colonelului
Y
(un indigen) sosi aducând o ștafetă (o veste). Jaalinul care
AR
era încă acolo, zise ofițerului: „Iată omul, care a ascuns lu
crurile furate-1. Prins, servitorul mărturisi furtul; el crezuse
că tocmai el avea să fie cel mai puțin bănuit.
IBR
I). Deakin, fost prim ministru în Australia, mi-a poves
tit, că a călătorit odată cu niște indigeni, cari pentru întâia
YL
oară călătoreau pe mare. Când vasul părăsi țărmul, el văzu
pe acești oameni aplecându-se cu capul peste bord, spre par
tea dinainte a vaporului, observând cu atențiune apa.înaintea
SIT
vasului. Ei erau așa de captivați, încât nu răspunseră numai
decât, când fură întrebați: ce observau. In sfârșit, unul dintre
ER
ei zise: „Nu putem pricepe cum își găsește vaporul drumul
peste apă, nu vedem ce urmă ține; ochii noștri sunt destul
NIV
de pătrunzători pe pământ, și adesea ni se întâmplă să con

ducem albi pe o urmă ce ei zic că n’o văd, dar care pentru
noi este vizibilă. De sigur, și aci marinarii văd urma înaintea
LU
lor. căci altfel n’ar ști încotro să îndrepteze vasul, cu toate

astea noi, care vedem atât de bine pe pământ, nu vedem nicio
RA
urmă de drum în apă“.

Un cercetaș desăvârșit, când a descoperit urma proaspătă
a unui om ori a unui animal, de obicei nu-1 va urmări pas
NT
cu pas, căci animalul încolțit se întoarce adesea să vadă dacă

este urmărit.
CE
Vânătorul înaintează în semicerc și dacă dă de urmă în

locul unde se aștepta săi fie, el mai face, mergând înainte, un
I/
al doilea semicerc, până nu mai găsește nimic, atunci știe

că a trecut de vânatul său, și caută să-1 ocolească până-1 gă
AS
sește, luând seama să nu treacă asupra vântului, la o distanță

la care animalul ar putea să-1 simtă.
UI
Sfaturi
BC
Niște cunoscători de urme din Scinde, urmăriră o cămilă

furată dela Karachi la Sehouan pe o distanță de două sute
de kilometri, prin nisip și pe stâncă goală. Hoții, ca să scape
de urmărire, trecuseră cu animalul de mai multe ori încoace
și încolo printr’o stradă umblată, spre a li se pierde urma, ur
măritorii însă prevăzură șiretenia, înconjurară orașul și des
coperiră de cealaltă parte urmele cămilei și o găsiră.
114 IV. arta de a se ține după o urmă
In locurile unde este greu de ținut urma, pe un teren

tare, ori pe iarbă, însemnați-vă ultimii pași vizibili, după,
aceia uitați-vă în aceiași direcțiune la o oarecare distanță
de voi 15—25 metri, de ex. pe o eâmpie, în genere veți vedea
RY
iarba călcată ori smulsă, și pe pământ tare, pietre mișcate
din loc ori sgâriat — semne mici, dar cari văzute în aceeași
RA
linie alcătuesc o urmă, ce n’ați fi găsit-o, fără a face așa.
Mi s’a întâmplat să găsesc urma unei biciclete, pe o
stradă^ asfaltată, deși părea că nu lăsase niciun indiciu, pri
LIB
vind însă în depărtare, spre răsărit, înaintea mea, drumul
ce-1 urmase era perfect vizibil, pe rouă de nevăzut ce acoperea
ITY
strada. Dacă aș fi căutat urma, uitândti-mă în jos la picioa
rele mele, n’aș fi văzut nimic.
Este important de a ne așeza împotriva luminii, când
RS
căutăm din vedere o urmă anevoioasă, cele mai mici ridică
tori de teren aruncă atunci umbră.
IVE
Dacă sunteți aproape să pierdeți urma, iată cum trebue

să faceți ca s’o regăsiți.
Lăsați batista, bastonul, ori' altceva, lângă cele din urmă
UN
urme văzute, apoi descrieți un cerc mare cu rază de 30—50

și chiar 100 metri în jurul acestui punct, alegând un sol mai
L
favorabil, un teren moale, pentru a găsi continuarea urmei.

RA
Dacă sunteți cu patrula, e mai avantajos să stea pe loc și

numai unul ori doi cercetași să continue urmărirea. Căutând
NT
toți, s’ar șterge urma căutată, amestecându-se cu propriile lor

urme — prea mulți bucătari strică sosul.
CE
Folosiți-vă și de bunul vostru simț, întrebându-vă,

în ce direcțiune i-ar fi venit mai bine vrăjmașului să apuce
și mergeți într’acolo. Mi-amintesc de o vânătoare de mistreți,
I/
care adeverește acest precept. Fiara trecuse printr’o câmpie

AS
mlăștinoasă unde se putea urmări ușor, după aceea însă apu

case peste un teren stâncos, pe care nu se mai văzu în curând
urmă, de trecere. S’a urmat procedeul arătat mai sus. In jurul
UI
ultimei urme, un vânător descrie un cerc mare, examinând

cu atențiune solul. Nimic. Apoi, așezându-se în locul mistre
BC
țului, aruncă o privire peste tot ținutul și își zice: „încotro

aș fi apucat"? La o distanță oarecare înaintea lui, ținând
seama de urmă, era un gard-viu de cactuși spinoși, în acest
gard se vedeau două treceri. Vânătorul se duse să observe
pe una, socotind că animalul ar fi putut trece pe acolo. Te
renul era și aci tare, și nu se vedea nicio urmă, dar pe o
frunză de cactus chiar dela trecere găsi un strop de noroi.
URME 115
Era indicația căutată: cum prin pre,jur pământul era uscat,

noroiul fusese adus de fiară. Numai ajutat de acest semn, vâ
nătorul putu să caute mai departe în direcțiunea adevărată
și din fir în ac, găsi urma pe un sol mai priincios și putu
RY
urmări mistrețul până în culcuș.
In Sudan, am văzut un indigen luându.se după urme
RA
invizibile pentru un profan. Cât timp urmele fură distincte,
el își potrivea exact pasul după urme, lovind pământul cu
bățul său, pentru a-și regula mersul. Când urmele dispăreau,
LIB
solul fiind tare, ori nisipos mobil, el continua să meargă cu
același pas lovind pământul cu bastonul, unde trebuia să fie
ITY
urma. Din distanță în distanță găsea câte o ușoară apăsare,
ori un alt semn, ce-i arăta că acolo călcase un picior, și astfel
știa că ține tot urma cea adevărată.RS
Pentru un necunoscător, toate picioarele goale se asea
mănă; pentru ei e lucru foarte greu
IVE
să distingă urmele. Iată cum face

poliția din India; aceasta ar putea &
fi de folos vreodată cercetașilor, în V\
UN
I Egipt, în Sudul Africei, ori în ța- j ) k /

rile unde umblă mulți desculți. Mă- / / / /
I surând urma piciorului individului II 5 j
L
RA
L ce căutați, duceți o linie dela extre- \

I mitatea degetului celui mare până Linia degetelor.
|ț la cel mie și însemnați în carnetul
NT
î vostru poziția celorlalte degete în raport cu această linie.

| Apoi când veți găsi urme faceți același lucru, până veți da
CE
peste aceea ce căutați.

Toți oamenii se deosebesc prin direcțiunea degetelor
I/
dela picioare.
încercați acest mijloc cu cercetașii din patrula voastră,
AS
fiecare punând piciorul gol în nisip, veți vedea ce deosebire

este între urme, dacă ținem socoteală de linia degetelor.
UI
BC
Pentru instructori
Exerciții pentru cunoașterea urmelor

T. Instructorul să pregătească o bucată de teren bine
bătut (10 până la 15 metri pe laturi) jumătate să fie udat, ca
după ploaie, cealaltă uscată. Fiecare cercetaș să traverseze
terenul mai întâi la pas. apoi fugind și cu bicicleta.
116 IV. arta de a se ține după o urmă
Va putea astfel să-i facă să vază deosebirea dintre urme,

așa fel ca cercetașii să știe să distingă apoi la prima arun
cătură de ochi, urmele unui om care fuge de ale aceluia ce
merge.
Y
Dacă e cu putință, repetați a doua zi acest exercițiu,
AR
comparând urmele cele proaspete cu cele vechi; exercitați
astfel pe cercetași, să le cunoască după vechime.
IBR
Faceți să se încrucișeze mai multe urme: un biciclist,
cu un pieton, și puneți-i să spuie ce fel de urme sunt. Trimi
teți pe unul din cercetași care și-a pus pe talpa dela ghete un
YL
„fer de traqueur", să meargă o distanță oarecare. Patrula să-l
urmărească însemnând urmele diferiților oameni ori animale,
SIT
cari au trecut după el și au șters întrucâtva urma lui.
„Fer de traqueur", este o potcoavă cu colți, care
se prinde la ghete ca patinele, și ghetele lasă niște urme ca
ER
racteristice. Puteți foarte bine să-l înlocuiți cu câteva cuie
bătute în talpă ori în toc. ori la capătul cel gros al bastonului,
NIV
așa fel ca să lase o urmă lesne de recunoscut.

LU
Exer<*i|ii ți jocuri
Așezați cercetașii așa fel ca fiecare să poată studia tăl

RA
pile celorlalți.,
Dați-le pentru aceasta trei minute.
NT
Mai târziu spuneți unui cercetaș să părăsească patrula

fără să fie văzut și să lase urme într’un loc oarecare. Toți
CE
vor examina urma, spunând cine a trecut pe acolo.
Desene de urme
I/
AS
Puneți patrula voastră pe o urmă oarecare. Dați un pre

miu aceluia care va face cel mai bun desen de urme. Se
va permite cereetașilor să urmărească urma până unde pasul
UI
s’a imprimat distinct.

BC
Cine a fost acesta?
Cereți unui străin să facă urme fără ca să-1 vază cerce

tașii. Puneți-i să le studieze apoi, astfel ca să le poată cu
noaște bine. După aceea rugați pe străin ca împreună cu alți
opt ori zece inși, să treacă pe dinaintea patrulei, lăsând fiecare
urme pe pământ.
urme 117
■ Cercetașii spun pe rând la urecliia arbitrului, care dintre

străini—aceștia sunt desemnați printr’un număr de ordine—-
a lăsat cele dintâi urme. Acela care a răspuns bine, a câștigat;
dacă vor fi doi, câștigător va fi acela care din memorie, va
Y
face cel mai exact desen.
AR
Contrabandiștii
IBR
Frontiera este înfățișată printr’o linie de aproape 400 m.
lungime: un drum, o șosea, ori chiar o dâră de nisip pe care
YL
se cunosc ușor urmele.
O patrulă supraveghează frontiera. Santinele sunt puse
SIT
din distanță în distanță, iar în interior se află o gardă, a-
. proape la jumătate drum între „frontieră" și „oraș11, înfățișat
printr’un arbore, un edificiu, o casă, un steag, etc. cam la
ER
800 de m. de hotar. O patrulă inamică, contrabandiștii, se
adună la 800 m. dincolo de frontieră,
NIV
B Ei trec hotarul ori în grup, ori câte unul, cum le vine

mai bine, îndreptându-se către oraș, mergând la pas, fugând,
ori în pas de cercetaș. Printre dânșii numai unul are lucruri
LU
de contrabandă. E] are pe talpa ghetelor: „fer de traqueur";

['sentinelele fac cei 100 de pași, ei n’au drept să alerge înainte
RA
de a'se fi dat alarma, spionând urmele contrabandiștilor. De

îndată ce unul distinge semnul căutat, dă semnalul de a-
NT
, larmă și se precipită pe urma găsită. Garda vine în ajutor și

| caută cu toții să pună mâna pe contrabandist înainte ca a-
■ cesta să intre în oraș. Dacă: ajunge fără să fie prins, a câ-
CE
f.știgat el.
liS'
I/
Hofii!
AS
Dimineața se leagă o cârpă roșie în tabără ori în lo

calul patrulei. Arbitrul se apropie de fiecare cercetaș, pe
UI
când aceștia se joacă, ori lucrează ceva și îi spune la ureche:

I „E un hoț în tabără11, unuia însă îi mai adaugă: ,,tu ești
BC
t hoțul. In pădure!11 (în port) ori într’un alt loc bine cunoscut,
R situat cam la un kilometru de locul unde se găsesc. Băiatul
înțelege că, în cele trei ore care urmează, trebue să fure cârpa
f ?i să se ducă în locul arătat.
Nimeni altul nu știe cine este hoțul, nici unde trebue
» să; se ducă, nici momentul când se va comite furtișagul. In-
I dată ce vreunul observă că lipsește petecul, dă alarma: fiecare
» ÎȘi lasă ocupația, și pleacă cu toții în căutarea hoțului. Cer-
118 IV. ARTA DE A SE ȚINE DUPĂ O URMA
cetașul, care pune mâna pe cârpă sau chiar numai pe 0

bucată', a câștigat; dacă nimeni nu izbutește, a câștigat ho
țul. Acesta însă trebue să aibă basmaua (cârpa) la gât, nu
trebue s’o țină ascunsă.
RY
RA
AL XIIl-LEA BIVUAC
Citirea „semnelor^ sau deducerea lor
LIB
Dacă un cercetaș a învățat să observe „semnele”, îi mai
rămâne să știe cum să le combine așa fel, ca să aibă un sens.
ITY
Aceasta este ceea ce numim „deducere”. Iată un exemplu,
care arată cum ajunge tânărul cercetaș. care s’a exercitat, să
citească semnele ce întâlnește. RS
Un soldat din cavalerie se rătăcise și unii dintre cama
razi îl căutau în toată țara. Ei întâlniră un tânăr indigen,
IVE
și-l întrebară, dacă a văzut pe omul lor. Cel întrebat răs

punse: „E un soldat înalt, călare pe un cal murg care șchio
UN
păta puțin”?. Dar unde l-ai văzut?. „Nu l-am văzut,

dar știu pe unde a trecut”. Tânărul fu arestat îndată, cre-
zându-se că soldatul a fost asasinat, ori că l-au făcut să
L
dispară într’un chip oarecare, și că indigenul auzise vorbin-

RA
du-se despre el. Indigenul arăta însă că a văzut numai

urmele acestui om, și că ar puea să le ajute să-1 găsească.
NT
El îi conduse într’un loc unde urmele arătau că omul s’a

oprit. Calul se frecase de un copac și lăsase pe coajă câțiva
CE
peri, cari arătau culoarea; urma pasului dovedea că șchiopăta,

adică un picior nu se adâncise tot așa de mult în pământ, și
nu făcea pasul atât de mare ca celelalte; că era soldat din
I/
cavalerie, dovedea urmele cismelor lui militărești. In fine, în

AS
trebară pe tânăr: „Cum ai știut că soldatul era înalt”. El

arătă că soldatul rupsese o ramură dintr’un copac, care nu pu
UI
tea ii ajunsă de un om de statură mijlocie.

Deducerea este asemănătoare cu citirea.
BC
Cine n’a învățat niciodată să citească și vă vede aple-

cându-vă pe o carte, vă întreabă „cum înțelegi”: îi arătați că
micile semne de pe pagină sunt litere, că aceste litere gru
pate formează cuvinte, Cuvintele fraze, iar frazele ne dau
inîormații.
Tot asemenea cercetașul vede semne mici și urme, com
bină și îndată găsește un înțeles nepriceput pentru cel ce n’a
fost instruit. Exercițiul îl face destoinic, să vadă înțelesul
CITIREA „SEMNELOR' SAU DEDUCEREA LOR 119
la prima aruncătură de ochi, cum faceți când citiți, fără să

mai pierdeți timpul să silabisiți fiecare cuvânt literă cu li
tera.
In 1 impui războiului Matabelilor, mi s’a întâmplat să
RY
fiu într’o zi eu un indigen în apropiere de Munții Matapo
pe o câmpie acoperită cu iarbă. Eram detașați ca cercetași.
RA
Deodată trecurăm peste o urmă proaspătă: ierburile verzi
și umede încă, erau plecate în direcția mersului. Ținând a-
LIB
ceastă urmă câtva timp, ajunserăm într’un loc nisipos unde
văzurăm urme de femei (picioare mici cu contur drept, pași
mici) și de băiețași, (picioare mici, contur scobit, pas mai
ITY
larg) cari nu fugeau, ci mergeau în direcțiunea colinelor si
tuate cam la șapte kilometri de acolo, unde ne dam cu soco
RS
teala să se fi retras inamicul. Apoi văzurăm, ca la zece metri
de urme, o frunză de copac. Nu erau copaci decât la vreo
câțiva kilometri de acolo; dar știam că copaci cu astfel de
IVE
frunze creșteau într’un sat departe vreo douăzeci de kilo

metri în direcțiunea de unde veneau pașii. Era deci probabil
UN
că femeile au' venit din acel sat și că ele aduseseră această

frunză, mergând spre coline. Ridicând frunza, simțirăm că
era umedă și că mirosea a bere indigenă. Pașii mărunți ai
L
. femeilor ne arătau că ele duceau greutăți. Ghicirăm deci că

RA
■femeile purtau pe cap după obiceiul locului oale cu bere in-

■digenă, acoperite cu frunze de copac. Una din aceste frunze
NT
■ căzuse; dar noi o găsisem la zece metri de urmă, ceea ce

r dovedea că vântul sufla în acel moment. Pe la șapte seara
CE
aerul era liniștit, pe la cinci ceasuri însă, bătuse vântul.

Din toate aceste mici semne, noi deduserăm că o ceată de
I/
r femei și de copii plecase dintr’un sat situat la o depărtare

I de douăzeci de kilometri, că dusese noaptea ber« inamicului
AS
ascuns pe coline și că ele trebuise să ajungă pe ia șase cea

suri. Probabil oamenii s’au pus la băut imediat (berea
UI
amețește după-câteva ore). Ducâudu-ne numaidecât, puteam

avea dar norocul să-i găsim amețiți, nepregătiți; era prin ur
BC
mare o bună ocazie să le inspectăm pozițiile.

Ținurăm deci urma femeilor, găsirăm pe inamic, făcu-
I l'ăm recunoașterile și ne întorserăm fără dificultate cu in
formațiile dorite. Toate acestea, mulțumită unei singure
I frunze.
Vedeți dar ce mare importanță are observarea amănun-
| tel or.
Exemple de deducere
Iată câteva cazuri de crime descoperite mulțumită unor

mici indicii.
RY
Pe locul' unde s’a săvârșit un omor, s’a găsit vestonul
(vesta cu mâneci) a unui om, după care însă nu se putea des
coperi posesorul. Vestonul fu pus într’un sac și scuturat cu
RA
putere. Praful depus pe fundul sacului fu luat și examinat
la lupă, și dovedi că era din făină de ferăstrău foarte fină.
LIB
Proprietarul vestonului putea deci să fie: un dulgher, un
tăietor cu ferăstrăul, ori un tâmplar. Examinat cu o lupă
mai puternică, s’a putut distinge printre firele de praf bu.
ITY
cățele mici de clei și de cocă de lipit.
Cum nici dulgherii, nici tăietorii de lemne nu folosesc
RS
coca ori cleiul, cel căutat trebuia să fie un tâmplar.
Praful din buzunarele hainelor ori dintre plăselele unui
IVE
briceag, cercetat cu băgare de seamă, ne poate da adesea

multe informațiuni de folos.
Se zice că doctorul Bell din Edimburg, ar fi dat întâia
UN
oară lui Conan Boyle ideea lui Sherlock Holmes.

Pe când era la spital la un curs, i se aduse un bolnav,
L
care intră șchiopățând. Doctorul zărindu-1 întrebă pe unul

RA
dintre studenți: „Ce are acest om11?. „Nu știu domnule, nu

l-am întrebat încă“, răspunse studentul. „Puteai să știi și
NT
fără să-l întrebi11, zise doctorul, „are ceva la genunchiul

drept, fiindcă șchioapătă de acel picior; vezi cât e de ars
CE
pantalonul la genunchi, s’a fript. Azi e luni dimineața; ieri

a fost vreme bună însă Sâmbătă a plouat. Pantalonii acestui
om sunt plini de noroi. Desigur, a căzut Sâmbătă seara în
I/
noroi*1.
AS
Apoi adresându-se bolnavului zise: „Sâmbătă seara ai

luat plata, ai băut și căutând să-ți usuci hainele acasă, la
UI
foc. te-ai ars la genunchi. Așa este?11 — „Da domnule11, răs

punse omul. •
BC
Am citit odată într’un ziar despre un judecător, caro

căuta, să observe diferite mici „indicii11 și să-și explice restul
lor.
Judeca un proces despre o datorie de bani. Acuzatul se
apără, zicând, că n’are de lucru și nici nu poate găsi vreo
ocupație. Judecătorul însă îi zise: „Ce faci cu creionul acela
dela ureche'1?. Prins, omul fu silit să mărturisească, că ajuta
pe femeia sa, într’un comerț.
CITIREA „SEMNELOR11 SAU DEDUCEREA LOR 121
Se află că negoțul ce-1 făcea femeia, mergea foarte bine,

deci el nu avea niciun motiv să nu-și plătească datoria.
' Dr. Reiss, care predă la Universitatea din Lausanne po
liția științifică, povestește chipul cum poliția adună indiciile,
Se comisese un furt. Se vedeau urme de pași prin grădină,
RY
Urmele îndreptate spre casă erau mai puțin adâncite, decât
cele care reveneau și pașii erau mai rari. Poliția deduse
RA
din aceasta, că hoțul a plecat ducând o sarcină grea la ple
care și aceasta îl silise să facă pașii deși și să apese picioa
LIB
rele pe pământ.
Povestiri adevărate
ITY
Căpitanul Stigand istorisește mai multe povestiri fru
RS
moase. într’o zi pe când umbla în jurul taberei sale, observă
urmele proaspete ale unui cal, ce mersese la pas.
■ Cum cunoștea caii săi, că merg totdeauna în trap, ur
IVE
mele nu puteau fi decât ale unui călăreț străin.

Un cercetaș străin venise deci în timpul nopții și inspec-
UN
i tase în liniște tabăra.

Odată, sosind într’un sat din Africa centrală, din care
- toți locuitorii fugiseră, credea că nu va putea ști cărui trib
L
aparțineau. Găsi însă într’o colibă o labă de crocodil, și cum

RA
numai cei din tribul Awisa mănâncă carnea acestui animal,

știu că se află printre indigenii acelui Trib.
NT
0 cămilă încărcată trecea la mai bine de cinci sute de

I metri. „Acel om este un sclav“ zise un indigen.
CE
K, — „Cum poți afirma aceasta la o așa distanță'*?.

— „Fiindcă mișcă piciorul**.
I/
Un adevărat arab călărește ținând pulpa alăturată de

flancul animalului.
AS
Generalul Joubert, care comanda forțele Burilor în 1900,

. mi-a spus câțiva ani după aceasta, că în timpul răz-
UI
■ boiului precedent, soția sa descoperise cea dintâi, eă trupele

■ engleze ocupau creasta muntelui Majuba. Burii aveau în
BC
I timpul acela tabăra la poalele muntelui și puneau de obicei

sentinele pe vârf. Fiindcă socoteau, că vor pleca a doua zi
foarte de dimineață, în ziua aceea n’au trimis pe munte garda
obișnuită.
Pe când își făceau pregătirile de plecare, d-na Joubert,
care fără îndoială avea ochi de cercetaș, privind în sus zise:
„Uita.ți-vă, este un englez pe vârful lui Majuba**. Burii îi
răspunseră: „Nu, trebue să fie oamenii noștri, cari tot s’au

suit11.
Dar d-na Joubert nu se lăsă convinsă: „Priviți-1 cum
umblă, nu este un Bur, ci un Englez11. Era așa, avea dreptate.
RY
Un detașament de englezi ocupase vârful muntelui în
timpul nopții, dar din cauza prostiei acelui om, care se preum-
blase așa fel încât să se profileze pe orizont, ei fură desco
RA
peri ti.
Burii, nu numai că nu fură surprinși, ci suiră muntele
LIB
agățându-se dealungul stâncilor, surprinseră pe englezi și îi
respinseră cu mari pierderi.
Un ofițer, pierzându-și prin deșert binoclul, în timpul
ITY
unor manevre din jurul Cairului, trimise niște indigeni să-1
caute. RS
Ei cerură să vadă copitele calului. Calul fu adus, și după
ce-și notară formele și și-le întipăriră bine în minte, plecară.
IVE
Pe câmpul de manevră, printre sutele de urme de potcoave

lăsate de caii de cavalerie, ei găsiră repede pe acelea ale calu
lui ofițerului, le urmăriră pretutindeni așa de bine, încât
UN
găsiră binoclul, care alunecase din toc.

Printre acești cititori de urme, egiptenii sunt mai cu
L
seamă îndemânatici ca să descopere urmele cămilelor. Pen

RA
tru un profan toate picioarele cămilelor sunt asemenea, dar

pentru un ochi exercitat, fiecare urmă are înfățișarea sa.
și acești oameni și le reamintesc, cum ne aducem și noi aminte
NT
figurile ce am întâlnit.
Anul trecut se furase o cămilă în împrejurimile Cairu
CE
lui. Fu chemat cititorul de urme, și i se arată urma, pasului.

El se luă după această urmă până într’o stradă, unde era
I/
cu totul acoperită eu alte urme. Dar într’o bună zi, un an

după aceea, el văzu deodată niște urme proaspete, printre
AS
care recunoscu pe aceea a cămilei, ce o căutase în zadar.

Urma cămilei era alături de aceea a unei alte cămile. Omul
UI
nostru știa că aceasta, aparținea unui hoț de cămile, bine

cunoscut. îndată fără să mai piardă vremea, ținându-se după
BC
urmă prin oraș, luă un om dela poliție și se duse deadreptul

în grajdul hoțului, unde găsi animalul furat.
Gauchos acești cow-boys (văcari) din America de sud
sunt niște cercetași renumiți. Cu toate că pășunile sunt acum
mai toate îngrădite, cum odinioară trebuiau să urmărească pe
distanțe de mai mulți kilometri urmele vitelor pierdute ori
furate, ei au dobândit astfel o mare îndemânare la aceasta.
citirea „semnelor" sau deducerea lor 123
Se spune că un om de aceștia, trimis să caute un cal

fnrati s’a întors fără rezultat; zece luni mai târziu însă el
recunoscu, într’o altă parte a tării, urmele acestui cal. In tot
timpul acesta, imaginea i-a rămas în minte.
El îl urmări, îl găsi, și îl duse stăpânului său.
RY
Pentru instructori
RA
Cum să învățăm pe cercetași arta deducțiunii
LIB
Citiți cu voce tare o povestire, in care sunt multe amă
nunte observate, din care apoi se pot face deduceri: de ex.
ITY
memoriile sau aventurile lui Sherlock Holmes. După aceea
întrebați cercetașii voștri dacă sunt amănunte, cari le-au su
gerat ipoteze, pentru a ne convinge dacă cu adevărat au în
RS
țeles metoda.
Țineți o urmă oarecare și deduceți semnificarea.
IVE
Exemple
UN
0 simplă deducere, numai după semnele observate de

mine în timpul unei plimbări de dimineață într’o trecă
L
toare din munții Cașmir:

RA
■ Semne observate: un trunchi de arbore, înalt de un

metru, aproape de potecă. Lângă trunchi, o piatră de mă
rimea unei nuci de Cocos, de care se mai fineau încă bucă
NT
țile uscate de coji de castane. Câteva coji de castane și pe

trunchi. Pe potecă puțin mai departe ca la 30 metri spre
CE
sud de trunchi, bucăți de coajă dela patru castane. Aproape

de tot, în marginea drumului, o stâncă mare înclinată. Sin
I/
gurul castan ce se putea vedea era 150 metri spre nord de

trunchi. Lângă trunchi, un bulgăr de noroi uscat, pe care se
AS
Aedea urma unui pantof.

Ce-ați fi făcut cu aceste semne?
UI
Iată, care fu concluziunea mea.

Două zile mai înainte trecuse pe acolo un om mergând
BC
spre sud. El făcea o călătorie lungă și purta în spate o sar

cină grea. Se odihnise aproape de stâncă și mâncase castane.
|A.eum iată și deducerile mele.
Acel om purta o sarcină, pentrucă cel încărcat nu
Șade jos să se odinească, ci preferă să rezime sarcina de o
stâncă înclinată, plecându-se pe spate.
Cum femeile nu poartă greutăți în această țară, era deci
bărbat. El spărsese mai întâi pe trunchiu cu piatra casta

nele ce le culesese din arborele dela 150 metri spre nord. Așa
dar se îndrepta spre sud.
Și făcea o călătorie lungă, fiindcă purta pantofi, în loc
RY
să fie desculț, cum ar fi fost dacă ar fi mers după treburi
pe aproape.
RA
Cu trei zile mai înainte plouase. Bulgărele de noroi se
formase, când pământul era încă umed, de atunci însă nu mai
plouase și se uscase. Și cojile de castane erau tot uscate și
LIB
dovedeau că omul nu trecuse de curând.
Nu este nicio întâmplare importantă legată de toate
ITY
acestea, numai un exemplu de exercițiile ce pot face cercetașii
în fiecare zi.
RS
Jocuri și concursuri pentru arta deducerii
IVE
Cereți unor persoane necunoscute de cercetașii voștri să

binevoiască a trece pe lângă dânșii, intr’o stradă, ori pe un
drum.
UN
Spuneți cercetașilor să-i observe bine; [apoi după un

moment, cereți să facă o descriere complectă despre fiecare
trecător: aparența, trăsăturile distinctive, ce profesiune cred
L
RA
că au.
Ori lăsați pe fiecare cercetaș să vorbească două minute
cu unul din amici voștri, ca să descopere dela el tot ce va
NT
putea prin întrebări și observându-1.

Faceți intr’o cameră, ori pe un teren.-mai multe „semne"
CE
urme. etc.
Citiți cu voce tare descrierea, crimei până la un moment
I/
dat, și atunci cereți fiecărui cercetaș ori fiecărei patrule să

cerceteze locul un timp determinat și să vă spună aparte con
AS
efuziunile, la care au ajuns.

Se va începe prin schițele cele mai simple, cele mai ele
UI
mentare, complicându-le gradat.

Așa. câteva urme de pași, câteva bețe de chibrituri arse
BC
la rădăcina unui copac arătă că un om și-a aprins anevoie

luleaua, etc.
Ca model de povestire mai complectă, luați un mister
ca acelea din Memoriile lui Sherlock Holmes. Așezați o odaie
aceea unde s’a găsit bolnavul spânzurat, pe covor urme d
ghete pline de noroi, mucuri de țigări cari au fost ținute i‘>i
gură, ori tăiate la gura sobei, scrum de țigară, șuruburi și șif'
CITIREA „SEMNELOR" SAU DEDUCEREA LOR 125
rubelnițe. Puneți pe podele o fășie de hârtie, ori batiste, pe

care vor călca concurența ca să nu șteargă urmele făcute mai
înainte. Să intre deosebit fiecare cercetaș ori fiecare patrulă.
fdându-le trei minute pentru cercetare.
RY
Apoi vor ieși și vă vor comunica concluziunea lor, oral ori
in scris, o jumătate de oră mai târziu.
însărcinați o patrulă să alcătuiască o urmă în felul celor
RA
deslușite de d’Artagnan.
Ceilalți vor face pe detectivii, căutând să pătrundă mi
LIB
sterul cu ajutorul urmelor și altor semne.
Găsiți pe asasin. Asasinul fuge după ce și-a omorî! vic-
I tima: ține în mână pumnalul de pe care picură sânge. Un mi
ITY
nut mai târziu ceilalți se iau pe urma lui (călăuzindu-se de
picăturile de sânge (boabe de porumb ori de mazăre) căzute
mai la fiecare pas. RS
Complicele său (arbitrul) i-a spus mai dinainte unde
IVE
I poate să se refugieze. Dacă el izbutește să ajungă cu opt mi-

I nute înaintea celorlalți fără să fie atins, a câștigat. Dacă ni-
4 meni nu întâlnește complicele, n’a câștigat niciunul.
UN
Reprezentații
L
■Toate povestirile lui Sherlock Holmes se pot reprezenta

RA
f pe scenă.
■
NT
CE
I/
AS
UI
BC
Y
AR
IBR
YL
SIT
CAPITOLUL V
ER
CUNOAȘTEREA ANIMALELOR ȘI A NATURII

NIV
AL XIV-LEA BIVUAC
LU
A vedea fără a fi văzut

RA
Cum să predăm științele naturale

NT
Dacă sunteți în oraș. duceți-vă cu cercetașii voștri la gră

dina Zoologică ori la muzeul de științe naturale, arătați-le
CE
câteva animale asupra cărora veți ține o lecție pregătită mai

dinainte.
Șease animale sunt de ajuns pentru o jumătate de zi.
I/
Dacă sunteți la țară, cereți unui proprietar ori unui căru

AS
țaș să vă permită să arătați cercetașilor voștri cum se înhamă

un cal, cum îl hrănește, cum. îl adapă și cum îl potcovește.
UI
Cum. se oprește un cal scăpat din grajd. Cum se mulge o vacă.

Studiați năravul animalelor, obiceiurile pasărilor, peș
BC
tilor, șoarecilor, etc.

Duceți cercetașii într’o menagerie, explicați-le tot ce-ar
putea vedea.
Cum să ne ascundem
Nu de mult la niște manevre, două patrule inamice îna

intau, căutându-se, până când spațiul dintre ele fu un loc
A VEDEA FĂRĂ A FI VĂZUT 127
deschis, care se părea imposibil de trecut de un cercetaș, Iară

să fie văzut. Totuși uu șanț mic, adânc cam de GU centimetri
și cu tufe pe margini, era într’o parte a câmpiei, începând
din locul unde era ascunsă una din patrule. Aceasta zări doi
Y
viței care veneau din partea opusă a câmpiei. Ei o străbătură
și ajunseră la capătul șanțului. Acolo se opriră și începură
AR
să pască fiecare de partea lui. Un cercetaș îndrăzni atunci să
se târască în șanț până la marginea de lângă viței, nădăj
IBR
duind să găsească cel puțin vreun mijloc de a observa mai
bine de acolo poziția vră jmașului.
YL
Nu ajunse însă nici până la jumătatea șanțului, când
auzi o detunătură; un cercetaș dușman era deja acolo.
Când sosi arbitrul ca să se informeze de chipul cum a-
SIT
junsese fără să fie văzut, inamicul povesti că, desperat că
nu putea trece câmpia, pusese mâna pe cei doi viței ce erau
ER
în tufele unde se ținea ascunsă patrula sa; și că, ascunzân-
du-se între ei, îi sili să înainteze, tot trăgându-i de coadă,
până la capătul șanțului.
NIV
Acolo le dăduse drumul, iar el se lăsase să lunece pe

pământ fără să fie văzut.
LU
i Arfa de a rămânea nevăzut

RA
Dacă voiți să observați un animal în libertate, trebue

NT
să știți cum să vă târîți până la el, fără să vă vază și fără

să vă simță.
CE
Vânătorul se ascunde cât se poate de bine, tot asemenea

și cercetașul militar, care este de gardă sau observă inamicul.
Agentul de poliție nu prinde hoții îmbrăcat în uniformă,
I/
'stând să-i aștepte; el se îmbracă ca oricare, și adesea se o-

AS
prește înaintea vitrinelor, să vadă în oglindă ce se petrece

’ la spatele lui, fără să bănuim.
Un culpabil, care se simte supraveghiat, se păzește; un
UI
inocent, când se vede spionat, este surprins într’un mod ne

plăcut. Astfel, când observați pe cineva, nu vă așezați dina
BC
intea lui. ci dintr’o aruncătură două de ochi, însemnați-vă a-

mănuntele ce vă interesează și dacă voiți să știți ceva mai
I mult, mergeți în urma lui. Tot atât putem afla despre cineva,
| observându-1 din spate, ca și din față, dacă nu chiar mai
mult. Numai dacă a învățat el însuși arta cercetașului, și se
[ întoarce deseori, s’ar putea feri, altfel nu bănuește că este
g observat.
12K V. CUNOAȘTEREA ANIMALELOR Șl A NATURII
Cercetașii militari și vânătorii, cari voiesc să vadă fără

a fi văzuți, iau întodeauna două precauțiuni.
întâi, au grija ca fondul de arbori, ori de edificii îna
intea căruia se află, să aibă aceeași coloare cu hainele lor.
Apoi, când inamicul ori vânatul privește de partea lor,
Y
stau tot timpul absolut nemișcați.
AR
Astfel, chiar în loc deschis, cercetașul poate să rămâie
de multe ori nevăzut.
IBR
Țineți seama de culoarea veșmintelor când alegeți fon
dul: dacă purta ți un costum galben, nu stați în fața unui zid
alb, ori a unui copac cu frunze de culoare închisă, ei căutați
YL
ca fondul dinapoia voastră să fie iarbă uscată, nisip ori
stânci și nu mișcați. In chipul acesta, chiar la o mică di
SIT
stanță cu greu veți fi observat de inamic. Când aveți o haină
închisă stați într’un desiș ori în umbra copacilor, a stâncilor,
aveți însă grija ca și terenul din spate să fie închis; dacă solul
ER
ar fi deschis, dincolo de copacii sub care v’ați adăpostit, vă
veți vedea limpede în zare ca niște siluete.
NIV
Când alegeți o colină ea loc de observare, luați bine sea

ma să nu vă aratați deasupra liniei orizontului. Este o gre
LU
șeală ce o fac de obicei recruții.

Eoarte instructiv este de văzut cum știe un Zulus să se
folosească de o movilă ori alte ridicături de pământ, ca să
RA
spioneze pe inamic. El se târăște prin iarbă pe pântece ori

în patru labe; ajuns în vârf, ridică capul încetișor până ce
NT
zărește pe dușman. Dacă inamicul este acolo, îl va observa

bine de tot; dacă bănuește că cineva privește în direcția lui,
CE
stă mult timp cu capul în perfectă nemișcare, ca să fie luat

drept o buturugă, o piatră ori altceva. Dacă nu este surprins,
lasă capul ușor și se târăște înapoi fără zgomot. O mișcare
I/
repede la orizont, poate atrage atențiunea chiar de departe.

AS
Noaptea să stați în șanțuri ori în locuri joase așa fel,

ca să fiți în umbră. Astfel puteți vedea inamicul care se
UI
apropie, desenându-se pe cer mai sus ca voi, ca o umbră. Tu-

pilându-mă noaptea jos de tot în umbra unui tufiș și stând
BC
nemișcat, am lăsat pe un cercetaș inamic să se apropie până

la un metru de mine; în minutul când se întorcea, mă ridi
cai deodată și-l strânsei în brațe. Dacă voiți să înaintat’
fără a fi văzuți, cu deosebire noaptea, nu uitați că trebue să
mergeți fără sgomot. Pasul obișnuit al omului se aude de
departe, dar un cercetaș ori un vânător înaintează totdeauna
punând ușor talpa, iar nu călcâiul pe pământ.
A VEDEA FĂRĂ A FI VĂZUT 129
Obișnuiți-vă să mergeți ușor întotdeauna, noaptea ca și

ziua, în casă ca și afară, așa ca chipul acesta de mers să vă
devină obișnuit.
Veți vedea că obișnuindu-vă să mergeți ușor, veți duce
Y
mai mult Ia drum și nu vă veți obosi așa repede, ca atunci
AR
când căleați greoi, ca cea mai mare parte a oamenilor.
Mai reamintiți-vă, că pentru a surprinde un animal în
libertate, ori un cercetaș exercitat, trebue să stați dinspre
IBR
vânt față de el, chiar când vântul adie ușor.
pr Așa dar înainte de-a porni, observați bine direcția vân
YL
tului și mergeți totdeauna în contra lui.
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
Pieile-Roșii, când plecau în recunoașteri, legau o pi'eld

CE
de lup pe umeri, mergeau în patru labe și imitând strigătul

lupului, se țineau noaptea împrejurul taberelor.
I/
In Australia indigenii surprind Emul, o pasăre mare

cam ca struțul, acoperindu-se cu o piele de cm și mergând cu
AS
corpul plecat, țin o mână ridicată în sus, ca să înfățișeze gâ

tul și capul pasării.
UI
Cercetașii din America de Sud, când ridică capul dea

supra unei tufe ori într’un loc unde se tem să nu se profileze
BC
pe cer. pun pe' cap o căciulă făcută din piele de lup, cu Urechi,
că să fie luați drept animale, când ar fi văzuți.
Și la noi, cercetașii, când stau ascunși în iarbă, leagă cu
° sfoară în jurul capului fire de iarbă, unele în jos altele în
sus, acoperindu-le fața. In acest fel e greu să-i vezi.
(1 ' Din dosul unui bolovan, nu trebue să privești pe dea
supra, ci dintr’o parte.
28233 — 9
130 V. CUNOAȘTEREA ANIMALELOR ȘI A NATURII
Cum să predăm această artă

Dovediți folosul de-a potrivi fondul cu culoarea veșmin
telor, dând ordin unuia dintre cercetași să se așeze la 500
metri dinaitea a mai multor fonduri diferite, până va ni
RY
meri unul, care se potrivește bine cu hainele sale. Ceilalți
vor observa ce anevoie îl disting, când a găsit un al doilea
RA
plan favorabil. De exemplu un cercetaș în cenușiu este perfect
vizibil când stă lângă o tufă închisă, și e miai puțin văzut
LIB
lângă o stâncă ori o casă cenușie; altul in negru se distinge
foarte bine intr’o câmpie verde, dar mult mai puțin intr’o
poartă deschisă pe un fond negru.
ITY
.JocuriRS
Goană după cercetaș
IVE
Se dă timp unui cercetaș să se ascundă; ceilalți îl caută;

a câștigat dacă într’un timp dat, nu este găsit, ori dacă poate
să se întoarcă la loc fără a fi oprit.
UN
Curse de schimbați
(Poșta)
L
RA
Două patrule se iau la întrecere, care va duce mai repede

o veste la un punct îndepărtat, prin schimbași (cu bicicleta
NT
ori pe jos). Patrula primește ordin să trimeată pe rând trei

răvașe ori trei obiecte (de exemplu ramuri de o plantă oare
CE
care) dela o distantă de trei kilometri, ori mai mult.

La ducere, șeful patrulei așează oamenii săi la intervale
potrivite, cu misiunea să ducă fiecare răvașul până la popasul
I/
următor și apoi să se întoarcă. Dacă la fiecare popas sunt

AS
doi cercetași, răvașele pot circula în amândouă direcțiunile.

UI
To(i nevăzufi
Instructorul reprezintă vânatul, el nu se ascunde, dar
BC
schimbă dacă vrea din când în când locul. Cercetașii pleacă

ță-1 găsească, căutând fiecare în felul său, să ajungă până
la dânsul fără să fie văzut.
De cum instructorul zărește vreunul, îi face semne să
se ridice, cel văzut e scos din joc; după câtva timp instructo
rul dă un semnal, fiecare se ridică pe loc și cel care se gă
sește mai aproape, a câștigat.
A VEDEA FĂRĂ A Fl VĂZUT 131
Prin acest joc cercetașii se deprind să meargă încet,

iară sgomot. Se poate juca și ziua, arbitrul are ochii legați.
Se va alege de preferință un loc acoperit cu frunze uscate, ori
cu pietriș. Cercetașul pleacă cam dela o sută de metri de ina
micul său, care nu vede; el trebue să străbată această dis
RY
tanță foarte repede, de exemplu într’un minut și jumătate și
să atingă pe ce-1 legat la ochi, fără ca acesta să-l fi auzit
RA
venind.
A cerceta și a face raportul
LIB
Arbitrul stă în câmp deschis și trimite pe cercetași doi
B câte doi, ori chiar și câte unul, la distanțe de 700—800 me-
ITY
I tri: La un semnal dat toți se ascund și se târăsc înaintând
spre el și spionându-i fiecare gest. La un nou semn, ei se ri-
RS
I dică și vin să-și facă raportul oral ori în scris, de tot ce au
văzut.
In timpul jocului arbitrul se uită în toate părțile și ori
IVE
de câte ori un cercetaș se lasă văzut, îi scade două puncte.

I In același timp arbitrul face și diferite mișcări: stă jos, in
UN
i' genuchiază, își ia binoclul ori batista, își scoate pălăria, se

t plimbă, ca oamenii săi să aibă ce raporta. Se socotesc trei
■ puncte de fiecare mișcare bine observată. Arbitrul pregătește
L
dinainte o listă eu numele cercetașilor și cu un număr de co-

RA
|, Ioane potrivit cu al mișcărilor, plus o coloană pentru a nota

E punctele scăzute la cei ce vor fi văzuți.
NT
Păianjenul și musca
CE
Se alege drept pânza păianjenului, un cartier în oraș, ori

un teren oarecare la țară.
I/
Marginile sunt determinate și se hotărăște ora la care

AS
încetează jocul.
O patrulă ori o jumătate de patrulă reprezintă păianje
UI
nul, și pleacă să-și caute o ascunzătoare.

Jumătatea cealaltă a patrulei, musca, pleacă un sfert
BC
de ceas mai târziu în căutarea păianjenului. Ea se poate îm

prăștia după voie, dar trebue să facă cunoscut șefului tot
ce-a descoperit.
Un arbitru însoțește pe fiecare din cele două grupe;
dacă în timpul fixat musca n’a găsit păianjenul, a câștigat el.
Păianjenii însemnează numele tuturor muștelor (cercetași) ce
au zărit; tot asemenea și muștele notează păianjenii văzuți
132 V. cunoașterea animalelor și a naturii
și locul ascunzătorii lor. Cele două patrule trebue să aibă

un senin diferit ori să fie îmbrăcați într’alt fel (de exemplu
o grupă cu mânecile sumese, iori purtând bande albe la
braț).
Y
Aruncatul lăncii
AR
Ținta: un sac subțirel umplut cu paie, un carton, ori
IBR
o canava întinsă pe o ramă.
Lăncile (sagaie) sunt niște nuiele mai grele și la un ca
păt ascuțite, ori prevăzute eu un fier de săgeată.
YL
Jocul de-a fanioanele
SIT
Două ori mai multe patrule de fiecare parte. Părțile for
mează o gardă mare. Aceasta păzește trei fanioane (noaptea
ER
trei lanterne la 60 centimetri dela pământ) și stau la o de
părtare de 2(1(1 metri (noaptea 100 metri) de fanioane.
NIV
Gărzile se ascund fie pe grupe de câte doi oameni, fie

câte unul, ca să descopere poziția inamicului. Când l-au des
coperit caută, să se târască fără să fie văzuți, să răpească
LU
fanioanele, ducându-le în tabăra lor.

Un singur cercetaș nu poate lua mai mult de un fanion.
RA
Dăm aci poziția unei patrule, ca gardă mare.

NT
Cercetași doi câte doi.

CE
t
I/
Șeful de patrulă.
AS
P P P
Fanioanele.
UI
îndată ce un cercetaș se apropie ca la 50 metri de uu

BC
inamic mai puternic decât el, de cum l-a zărit dușmanul,

este scos din joc.
Dacă poate să se târască mai departe, atât mai bine
pentru dânsul. Cercetașii puși în sentinelă nu pot schimba
locul, dar sunt socotiți: unul, drept doi. Pot trimite știri
răslețe la posturi, ori șefului.
Trebue un arbitru la fiecare sentinelă și la fiecare pa-
ANIMALELE 133
trtilă de cercetași. Operațiunile încetează la o oră fixă și se

reunesc toți pentru raport.
Punctele se atribuesc cum urinează:
Pentru un fanion luat, cinci puncte.
Y
Pentru un raport ori o schiță de poziția sentinelelor vrăș
AR
mașe, 1 până la 5 puncte.
Pentru un raport asupra mișcărilor cercetașilor inamici,
2 puncte.
IBR
Partida care a obținut mai multe puncte a câștigat.
YL
AL XV-LEA BIVUAC
SIT
Animalele
In toate țările din lume, cercetașii se. servesc de strigăte
ER
<de animale sălbatice, ca să comunice între ei, mai cu seamă
noaptea ori într’un desiș, ori când e ceață, etc. Este aseme-
NIV
jnea foarte folositor a ști să imitați aceste strigăte, dacă voiți

să ștudiați năravurile (obiceiurile) animalelor. începeți în-
LU
;tâi prin a chema puii, ori să imitați câinii în limbajul lor,

și vpți vedea că;veți ajunge foarte repede a reproduce lătratul
ce arată o iritare, ori jale.
RA
Bufnițele, turturelele, sunt

lușor de imitat.
NT
Am văzut în India u-
țjiele triburi cari mănâncă
CE
l'carne de șacal.
Ori, șacalul este unul
dintre cele mai fricoase a-
I/
I nimale, se prinde foarte a-

AS
fnevoie în capcană, dar a-

țcești oameni învață să-i
UI
cheme, cum spusei mai sus.

Mai mulți inși cu câinii lor
se ascund în ierburi, ori în
BC
Indian ademenind șacalii.

tufele din marginea unei
Câmpii. In mijlocul acestui loc, unul din sălbatici imită
strigătul șacalilor, când se chiamă. El strigă din ce în ce mâi
i hire, ca și cum s’ar aduna din ce în ce mai mulți, apoi începe
; să latre, ș’in urmă mârîe, urlă, parcă s’ar mușca fiarele
între ele. In același timp el mișcă încoace și’n colo un ma-
‘nunchiu de frunze uscate, căutând prin aceasta să imite
134 V. CUNOAȘTEREA ANIMALELOR Șl A NATURII
mișcarea animalelor, cari se tăvălesc prin iarbă, ori în tufiș.

La urmă se trântește în țărână și ridică atâta praf până nu
se mai vede. Lătratul atrage un șacal din junglă, ce se și
aruncă în încăierare să-și ia partea. Dar când dă de om,
Y
fuge repede înapoi și câinii lăsați slobozi îl prind și-l omoară
AR
pe loc.
Intr’o carte frumoasă d-1 W. Long povestește cum a iz
butit să atragă un Elan. Elanii sunt o specie de cerbi foarte
IBR
mari cu un bot urît bombat. Ei trăesc în pădurile din Ame
rica de Nord și cu greu îi poate cineva apropia. Când sunt
YL
iritați devin destul de periculoși. D. Long pescuia odată în-
tr’o barcă, când auzi un elan sbierând în pădure. Fără să
stea mult pe gânduri, coborî, tăia o bucată de scoarță de
SIT
mesteacăn și o făcu sul ca strigătul să i se audă și mai de
parte.
ER
Apoi începu să imite strigătul ce auzise. Efectul fu
uimitor, bătrânul elan alergă ca o furtună și se repezi chiar
NIV
în apă după dânsul; a trebuit să vâslească cu putere ca să

scape.
O izbândă a cercetașului este vânătoarea de animale
LU
mari: elefanți, lei. rinoceri, mistreți, cerbi, etc. Trebue să fii

însă admirabil exercitat, ca să reușești. Ea este foarte ațâță
toare și foarte periculoasă, aci ai ocazia să aplici tot ce spu
RA
sei despre arta observării, de-a căuta o urmă și de-a sta

ascuns. Pe lângă acestea mai trebue să cunoști foarte bine
NT
animalele și obiceiurile lor.

Am zis că vânătoarea și urmărirea vânatului mare, sunt
CE
o izbândă pentru cercetași.

N’am zis însă: uciderea, căci studiând animalele, ajungi
I/
să le iubești tot mai mult și veți vedea repede, că nu-i o plă

cere când ucizi numai pentru plăcerea de a ucide.
AS
Cu cât le veți vedea mai des, cu atât mai mult veți ad
mira în ele, opera lui Dumnezeu.
UI
Plăcerea vânătoarei stă în vieața aventuroasă a junglei,

în riscul de a fi însuși gonit de animal, în interesul ce-1 deș
BC
teaptă căutarea urmei, în a te apropia de el fără să te vadă-

a-1 spiona la venire cât și la ducere, a te instrui din chiar
obiceiurile lui. In plăcerea de a vâna, faptul uciderii vâna
tului nu înseamnă mare lucru.
Ar trebui ca niciun cercetaș să nu omoare vreodată
un animal, dacă n’o face cu un scop bun, și în acest caz să-l
ucidă repede, ca animalul să sufere cât se poate de puțin.
ANIMALELE 135
Astăzi, mulți vânători de animale mari preferă să scoată

0 fotografie, decât să tragă un foc de pușcă. Rezultatul este
tot atât de interesant. Numai când voi, ori indigenii ce vă
însoțesc, sunteți amenințați să muriți de foame, în cazul a-
Y
cesta, fără îndoială, vânatul trebue ucis.
AR
In timpul din urmă, fratele meu făcea în Africa orien
tală o vânătoare de acest fel. Intr’o zi când izbutise să se
târască până aproape de un elefant, și să așeze aparatul, când
IBR
era cu capul sub pânza neagră și prepara placa fotografică,
auzi pe servitorul indigen strigând: „Băgați de seamă dom-
YL
nule“, și o luă la fugă. Avu numai atât timp să apese buto
nul aparatului și să fugă și el. Elefantul se repezi la aparat,
se opri, pare că cunoscu că nu-i decât un aparat, se liniști și
se înapoia în desișuri.
SIT
Mistrețul este fără îndoială animalul cel mai îndrăzneț;
ER
el este adevăratul „rege al junglei'1 și ceilalți o știu bine.
Stând noaptea în apropierea unui lac din junglă, veți vedea
NIV
că toate animalele, cari vin să se adape, coboară furișându-se

și uitându-se sperioase în toate părțile, căutând parcă să
vază dacă nu-i undeva dușmanul.
LU
t _ Numai mistrețul vine coborînd a lene, și legănând în

I,.dreapta și stânga capul său mare, înarmat cu colți lucitori.
RA
Nu se teme de nimeni și toți au frică de el, tigrul chiar, dacă

! bea din același lac. mârâie și dispare repede.
NT
S’a întâmplat adesea să petrec nopțile senine observând

în junglă animalele sălbatice și mai cu seamă mistreții; a-
( ceasta observare este tot atât de atrăgătoare ca și vânătoarea.
CE
Prinsesem și oprisem pentru mine un mistreț și o panteră

tânără, amândouă erau lighioane foarte interesante, care mă
I/
distrau.
AS
Mistrețul trăia într’o grădină, dar nu izbutisem să-1 do

mesticesc de tot, de și îl aveam de mic. Când îl chemam,
UI
I venea a lene, niciodată înșă n’ar fi venit la un străin, la in

digeni se repezea și căuta să-i atace cu micii lui colți.
El se exercita la atac, învârtindu-se repede în jurul unui
BC
(trunchi de copac; alerga câte cinci minute descriind fi

guri în formă de opt; și apoi se asvârlea pe pământ gâfâind.
Și pantera era un animal plăcut, foarte iubitor de jo
curi, ea se ținea după mine, dar cu străinii nu era blândă.
Asupra animalelor putem învăța, multe lucruri, și ajun
gem să le înțelegem bine, luându-le întâi ca tovarăși, iar
mai târziu a le observa în stare sălbatică.
înainte de a studia vânatul mare din junglă, fiecare tre

bue să studieze animalele domestice și cele sălbatice dela
noi.
Ar fi bine ca fiecare cercetaș să tie un animal: un po-
ney, un câine, pasări ori iepuri de casă, etc.
Y
Toți cercetașii tineri trebue să cunoască tot. ce se referă
AR
la animalele domestice.
Ar trebui să știți să îngrijiți, să hrăniți, să adăpați un
IBR
cal, să-1 înhămați, să-1 deshămați ca să-1 duceți în grajd, să.
știți când schioapătă și nu trebue pus la ham.
YL
Și când veți înhăma un cal, cred că veți dovedi că cu
noașteți mai bine animalul, decât majoritatea vizitiilor.
SIT
ER
NIV
LU
RA
Un adevărat chin.
NT
Acum câtva timp se repetau următoarele cuvinte, rostite

CE
de principele de ■Galles: ,,când voiu fi rege, voiu face trei

legi:
I/
1. Nu este permis să se taie coada cățeilor, aceasta îi face

să sufere prea mult. ■
AS
2. Nu trebue să fie păcate în țară.

3. Sa.nu se servească: nimeni de trânzele, pentrucă. ele
UI
fac mult rău calului.

Trânzelele sunt niște curele mici la hamurile calului
BC
puse ea să-1 silească să ție capul ridicat.

In genere se fac atât de scurte, încât, calul să sufere când
ar voi să-și plece capul, dacă sunt mai lungi, ele nu mai ser
vesc săd ție capul ridicat și nu mai au nicio. întrebuințare-
Birjarii sunt cei mai buni vizitii, cu toate acestea, ei nu
întrebuințează trânzâlele, iar caii lor sunt mai ușor de condus
decât cei dela trăsurile particulare.
ANIMALELE 137
Câteodată aceste strune se pun și la caii cari trag că

ruțe grele și dacă sunt scurte, e un adevărat chin.
Când calul trebue să facă, o sforțare, e nevoit să se plece
înainte, lăsând capul în jos.
Y
Dar franzelele îl trag de colțurile gurii și-l silesc să țină
AR
capul tot în sus.
b; Nu de mult văzui un om conducând o căruță (cu două
IBR
roate) încărcată, cu calul înhămat în acest mod.
Era mult noroi și animalul încerca în zadar să se miște.
Omul îl lovea, crezând că nu se opintește destul. In urmă,
YL
sărmanul animal, suferind și îngrozit se ridică în două pi
cioare, căruțașul însă îl bă tea acum, pentru încăpățânare.
SIT
Ași fi vrut să. lovesc pe acest om, mă apropiai însă. de.el
și-i spusei că pot face să pornească calul. Vizitiul surâse
batjcoritor, văzându-mă că desfac struna.
ER
Puteam să mai aduc un cal zise el. îndată ce animalul
simți capul liber și când pocni din biciu dinapoia lui, se
NIV
\ opinti cu putere, plecă capul pe jug și sprijinindu-se în pă-

"mânt cu copitele dinapoi, izbuti să urnească căruța înainte
LU
cu câțiva centimetri, apoi încă puțin și peste câteva secunde

■scoase roatele din făgașul drumului, pe pământ neted.
Puteți înlesni un cal, care merge greu pe un drum alu-
RA
*’ neeos, asvârlind pe jos o mână de nisip ori cenușă.

Printre animalele domestice', cari trebuesc îngrijite, să
NT
| nu uităm câinele. Un câine bun, este cel mai bun tovarăș

■ pentru un cercetaș, și nu se poate considera cineva cercetaș
CE
■desăvârșit, până când n’a dresat de mic, un câine, așa fel încât
să facă diferite mici servicii.
Pentru aceasta trebue multă răbdare și multă blândețe,
I/
I și să fii în stare să simți, cum simte câinele.

AS
Câinele este animalul cel mai apropiat omului, și deci

Icel mai bun tovarăș al său.
UI
El este întotdeauna, gata să ne servească, să se joace,

e neobosit, credincios și-și iubește stăpânul.
BC
Bine înțeles, cercetașii, cari trăiesc la țară, au mai multe

jOcaziuni decât cei dela oraș, să studieze animalele. Dar chiar
într’un oraș mare, mulțumită grădinilor zoologice, muzeelor
'de științe naturale, ori vizitând halele de pește, pe cei ce
Prind păsări, putem învăța multe.
U Mai puteți așeza înaintea ferestrelor o mică cutie (ori
I nltceva) cu de mâncare: grăunțe, firimituri, pentru păsărele-
RDticându-ne la țară, cu trenul, cu bicicleta, ori chiar pe joșj
138 V, CUNOAȘTEREA ANIMALELOR ȘI A NATURII
putem învăța să cunoaștem obiceiurile păsărilor, peștilor, di

feritelor animale, ca șoarecii de apă ș. a., observând urmele
lor pe pământ, aflând diferitele nume ce li se dă, cum sunt
cuiburile, ouăle lor, etc. Dacă aveți norocul să posedați un
Y
aparat fotografic, cel mai bun lucru ce puteți face, este să fo-
AR
tografiați animalele vii în diferite poziții.
Acestea prețuesc de zece ori mai mult decât colecțiunile
IBR
de timbre, ori de autografe, ce le poate face orice imbecil
stând la el acasă, și plictisind oamenii, cerându-le.
Voi căuta să descriu animalele, cari se găsesc la noi în
YL
țară.
Toți cercetașii ar trebui să studieze obiceiurile unora
SIT
dintre animalele însemnate mai jos:
ER
NIV
LU
Școala puilor de leu.

RA
Cerbi, Viezuri, Lutra (vidra), Iepuri, Vulpi, Căprioare,

Iepuri de casă, Șobolani, Lilieci, Șoareci, Nevăstuică, Ariei.
NT
Cârtiță, Dilior, Veveriță, Samuri, Șoarecii de câmp.

Orice animal este interesant de studiat. Chiar neînsem
CE
natul arici merită oarecare atențiune. Ascultați mai bine

descrierea unei lupte între un arici și o viperă — după d-1
Millais: „Fiecare a auzit spunându-se că ariciul este vrășma
I/
șul de moarte al reptilelor și cu deosebire al viperelor, dar

AS
puțini știu poate cum face el, ca să răpue acest periculos

dușman.
UI
Pădurarul meu, făcând vara asta inspecția obișnuită!

printr’o pădure plină de vipere, văzu una mare de tot, care
BC
dormea la soare.
Se ducea s’o omoare, când iată că zărește un arici, îna
intând cu băgare de seamă pe mușchi, și căutând să se a-
propie încetișor de reptilă.
Și în curând fu martorul unei scene ciudate. Când ari'
ciul fu aproape de tot de prada sa, o apucă cu dinții de
coadă și repede ca fulgerul se strânse ghem. Vipera deștep'
tată de durere se întoarse cu repeziciune și-l mușcă grozav-
ANIMALELE 139
Ariciul, nu se mișcă. Vipera zăpăcită, se întinde, șueră și se

svârcole.ște grozav. Cinci minute mai târziu, plină de sânge,
«u gura rănită de țepii adversarului său, ea zăcea istovită pe
pământ.
Y
încă câteva sforțări, apoi o agonie convulsivă și muri.
AR
Când ariciul se convinse că era moartă, îi dete drumul
și se desfăcu liniștit. Se pregătea tocmai să-și înceapă prân
IBR
zul, să mănânce reptila, când văzu pe păzitor, care se apro
piase în timpul luptei; se strânse din nou ghem; și stete
YL
astfel până ce-1 simți plecat“.
Suntem dispuși a crede că toate animalele se conduc în
toate ale lor după un instinct, adică după idei înnăscute.
SIT
Ne închipuim de exemplu, că lutrele cele mici înnoată
fără îndoială, de cum sunt în apă, iar căprioara fuge la a-
ER
piopierea omului dintr’o frică înnăscută.
In cartea sa, Școala pădurilor, d-1 Lang arată că cea
NIV
mai mare parte dintre animale, datoresc îndemânarea lor în

bună parte mamei, care le învață când sunt mici. El a văzut
o vidră, purtând doi pui pe spinare; după ce a înnotat câtva
LU
timp, se cufundă deodată, lăsându-i să iasă singuri din în-

ffcurcătură. Dar ea reapăru lângă ei și-i ajută să iasă la țărm.
RA
Astfel ea îi învăța treptat să înnoate.

In Africa Orientală văzui într’o zi o leoaică stând cu
NT
j cinci puișori la rând. Ei mă priveau cum vin și părea că

mama îi învăța ce trebue să facă la apropierea omului.
CE
Le spunea poate așa ceva: „Ei bine, micuților, întâi

uitați-vă bine toți, să știți cum este un om alb.
După aceea, pe rând, unul după altul, sculați-vă și luați-o
I/
la fugă, dând din coadă.

AS
îndată ce veți fi ascunși de iarba înaltă, tupilați-vă și

târîți-vă, căutând ca. vântul să vie dinspre el. Urmăriți-1,
UI
stând totdeauna de partea lui, așa fel ca să-l puteți simți,

dar el să nu vă dibuească1-. „Observați1*, scrie d-1 Lang, „un
BC
cuib de Corbi. Veți vedea pe mamă stând aproape de cuib

Și întinzând aripele deasupra puilor. In curând puișorii se
vor ridica și ei și-și vor întinde aripele imitând-o. E întâia
lecție.
A doua zi veți vedea-o poate ridicându-se în ghiare și
apoi căutând să se menție în aer, bătând din aripi. Puii fac
Și ei ca dânsa, și în curând vor simți că aripele lor au destulă
f Putere să-i susție. Mai târziu veți vedea într’o zi, pe amân
doi părinții trecând încoace și încolo din cracă în cracă,

ajutându-șe cu aripele la sărituri mai mari.
Puii se încearcă și ei, și iată-i că au învățat șă sboare,
fără să-și dea seama".
RY
Păsări
RA
Oamenii, cari studiază păsările se numesc ornitologi.
Mark Twain, un American, căruia îl place gluma, dar care
LIB
are inimă huilă, zice: „Sunt tipuri, cari scriu cărți despre
păsări, și le iubesc atât, încât rabdă de foame și oboseală
să descopere o nouă specie de păsări... și s’o omoare.
ITY
Ei se numesc: ornitologi.
Ași fi. putut să deviu și eu unul, fiindcă mi-au plăcut
RS
totdeauna pasările și toate dobitoacele. începusem chiar să
fac ceea ce trebue, ca. sa deviu ornitol.og. Văzui într’un
copac înalt o pasăre, stând pe o cracă uscată, cânta, cu ciocul
IVE
deschis, cu capul dat pe spate; — și fără să stau mult să mă

gândesc, am tras; cântecul fu întrerupt deodată, și pasărea
UN
căzu de pe cracă ca o cârpă, alergai o ridicai de jos, era

moartă; corpul său era încă cald în mâna mea, capul îi alu
neca într’o parte și în alta, ceafa era sfărâmată, o pieliță
L
albă se întindea pe ochii ei, și o picătură de sânge picura

RA
dintr’o parte a capului, altceva n’am mai văzut printre la

crimi.
NT
Nu mi s’a mai întâmplat de atunci să ucid vreun ani

mal. care nu-mi făcuse nimic și nu mi se va mai întâmpla"
CE
Unui bun cercetaș îi place să urmărească pasările și să

afle ce fac. El descopere astfel unde și cum își fac cuiburile.
Nu caută însă să profite de aceasta, ca să strice cuiburile,
I/
cum fac alți băieți, îi place să vadă cum din ouă ies puișori
AS
și cum îi învăță părinții să sboare. Cu timpul ajunge să cu

noască. după strigăt și după sbor, diferitele specii de păsări,
UI
cunoaște care stau la. noi în țară tot anul, precum și pe cele
călătoare; știe cu ce se hrănește fiecare,, timpul când năpâr
BC
lesc, ce formă au cuiburile, unde își fac cuiburile, forma și

culoaj-ea ouălor.
In Europa temperată sunt peste două sute de specii de
păsări.
Iată, câteva din cele mai comune, pe cari trebuie să h’
cunoască Un cercetaș când le vede și când le aude:
Fazan, Becață, ■ Sturz, Lăstun, Potârniche, Rață salba
tidă, Sfârc. Ciocănitoare, Cuc. Bot-gros, Codobăture, Cucuvea-
ANIMALELE 141
Ciocârlie, Bufniță, Rădunică, Pițigoi, Șoim, Sitar, Cioară,

Cinteză, Erate, Corb, Graur, Stă nouță, Cocoș de munte, Peș-
I caruș, Mierlă, Fluerar, Fundac.
i, ■ Putem studia științele naturale într’un mod folositor,
RY
ținând câteva pasări ori observându-le prin vecinătatea noas
tră, dar mai eu seamă hrănindu-le în timpul iernii.
RA
Este, de exemplu, foarte interesant să ascultăm cânte-,
Rcele lor; unele cântă în timpul, împerecherii, altele, ca co
LIB
coșul, cântă sau strigă pentru ca să se provoace la bătaie.
I E caraghios să vezi sforțările ce face pescărușul bărbat,
■ cercând să cânte, ca să placă femeiușcei. Un corb bătrân nu
ITY
, are mai puțin haz. Este de asemenea, curios să vezi cum sunt
puii când ies din ouă; unii sunt goi, fără pene, cu ochii in
i' chiși și cu ciocul deschis. Alții, sunt acoperiți cu un pufușor
RS
și sunt plini de vieață.
Micile lișițe înnoată de cum ies din ouă. Puii de găină,
IVE
aleargă și prind muște câteva minute după ce au ieșit din ou.

, Puișorii de vrabie, dimpotrivă, sunt multe zile hrăniți și în-
UN
I grijiți de părinții lor.

. Sunt multe pasări, cari vin la. noi, din India, din Africa;
numai în unele anotimpuri ale anului, primăvara în Aprilie:
L
rândunelele, privighetoarea, cucul, lăstunul, prepelița, etc.

RA
Multe specii de păsări din țara noastră sunt aproape să

Lse1 stingă, din cauza numărului mare de dihori, care le dis-
NT
| trug cuiburile.
Căutarea cuiburilor se aseamănă mult cu vânătoarea:
CE
plecăm ca un vânător spre locurile unde ar putea să-și facă

| cuibul pasărea urmărită; și supraveghindu-i sborul, unde sd
I/
, duce și de unde vine, vom descoperi însfârșit cuibul. Nu tre

bue însă să-l distrugeți nici să luați toate ouăle. Dacă într’a
AS
devăr faceți o colecție, luați de acest fel unul, e de ajuns și

lăsa ți pe celelalte. Și mai cu seamă să nu mișcați cuibul, din
UI
loc, căci atunci părinții îl părăsesc și așa se vor pierde atâtea

ouă, din care ar fi ieșit mulțime de pasări frumoase.
BC
Mai bine să fotogra fiâți, ori să schițați pasărea în cuib,

pe ouă, și să faceți colecțiuni de desene cu diferite feluri
de cuiburi. Se zice că la Aberdeen în Scoția, sunt foarte
multe ciocârlii și iată de unde vine aceasta.
Acum câțiva ani, pe la sfârșitul lui Martie, fu un viscol
' grozav și căzu multă zăpadă în munți. Ghiața și zăpada aco
perea peste tot pământul așa că. bietele pasări fură gonite
mai jos, către mare. Câmpurile lângă țărm erau pline. Mulți
oameni începură să le prinză cu clei, cu plasa, eu lațuri.

Multe fură puse în colivii și trimise la Londra și în alte
orașe.
Un domn întâlni un om, care vindea o cușcă mare plină.
Y
Erau grozav de înghesuite și băteau din aripi de spaimă,
AR
văzându-se închise astfel, se împingeau unele în altele, într’un
dor nebun de libertate. Văzându-le așa, i se făcu milă de ele.
IBR
cumpără cușca cu totul și le duse într’o magazie unde era des
tul loc, mâncare și apă dea.juns. După aceea se oferi să cum
YL
pere pe prețul pieței, toate ciocârliile, cari erau prinse spre
vânzare. I se aduseră mai mult de o mie; el le dete drumul
într’o cameră mare; aci erau relativ libere și nici mâncarea
SIT
nu le lipsea.
Se zice că dimineața, sgomotul cântecelor lor era asur
ER
zitor și că mulțime de păsări se adunau pe casă ca să le auză.
In sfârșit sosiră zilele frumoase, soarele se arătă din nou,
câmpiile înverziră și milostivul om. care adăpostise păsările,
NIV
deschise fereslrele încăperii: păsările își luară sborul, și ci

ripind se înălțară în aerul cald, și de acolo se răspândiră prin
LU
câmpii și prin păduri. Acolo își făcură cuiburile, își clociră

ouăle, și astfel astăzi, în împrejurimile Aberdeenului cântă
pretutindeni, ciocârlia.
RA
Fiindcă nu știu științele naturale, mulți pădurari nu

deosebesc șoimul de vindereu și îl ucid fără deosebire, zicând
NT
că distruge vânatul. Șoimul cu adevărat mănâncă vânatul

mic, dar nu vindereul, care se hrănește mai mult cu șoareci.
CE
Aceste pasări se cunosc după sbor, ele se țin mult timp în aer
cu aripile întinse, căutând eu ochii lor pătrunzători, să vadă
șoarecii asupra cărora se reped.
I/
Șoimul sboară deasupra stâncilor, a gardurilor vii, spe

AS
rând astfel să răpească prada prin surprindere. Eretele este

un șoim mic, îndrăsneț, care își ajunge prada mulțumită sbo-
UI
rului său foarte repede.

BC
Reptile și pești
Reptilele și batracienele cele mai comune dela noi sunt:
Șarpele, vipera, broasca, broasca râioasă, șopârla.
Dintre pești trebue să cunoaștem: Păstrăvul. Mreana.
Linul, Știuca, Somnul, Bibanul, (CostrășuD, Crapul etc. fără
a mai vorbi de peștii de mare.
Toți cercetașii trebue să știe să pescuiască ca să fie în
stare să se hrănească.
ANIMALELE 143
Un recrut, care ar muri de foame pe țărmul unui râu

plin cu pește, n’ar fi de lăudat, cu toate acestea s’ar putea
întâmpla vreunuia, care n’a pescuit niciodată.
Pescuitul, mai cu seamă cu musca, pune la încercare multe
Y
din calitățile cercetașului. Ca să reușești trebue să cunoști o
AR
imulțime de lucruri despre obiceiurile peștilor: apele unde
se țin de obicei, pe ce timp se hrănesc, ora mâncării, felul
IBR
hranei, la ce distanță văd, etc.
Dacă nu cunoașteți toate acestea, vi se va întâmpla să
pescuiți zile întregi, fără să prindeți ceva.
YL
Peștele are în genere coturile lui preferate, unde se as
cunde; odată descoperite, vă puteți duce într’ascuns, să-i ob
servați toate mișcările.
SIT
Trebue să mai știți să înnodați ața undiței de coardă
și aceasta nu-i ușor pentru tinerii ale căror mâini sunt pu
ER
țin îndemânatice. Și apoi trebue să aibi o răbdare fără mar
gini. undița poate să se agațe de o tufă, de ierburi, ori chiar
NIV
de haina voastră — în sfârșit de orice lucru poate să se

înnoade. De prisos să vă necăjiți.
In cazul acesta aveți două lucruri de făcut: să zâmbiți
LU
și să' vă apucați liniștit să o descurcați. Veți avea și o mul

țime de neplăceri; veți scăpa peștele prins pentrucă s’a
RA
rupt sfoara, ori din altă pricină. Nu trebue să uitați însă

că aceasta se întâmplă la toți începătorii.
Și învingerea acestor mici greutăți face pescuitul atât
NT
de plăcut.
Când ați prins un pește, faceți ca mine, nu-1 opriți decât
CE
dacă aveți nevoie pentru hrană, ori pentru colecția voastră;

dați dramul celorlalți îndată ce i-ați scos. Rana făcută de
I/
undiță în gura lor se vindecă repede și odată în apă, ei în-

noată iarăși cu vioiciune.
AS
Când pescuiți cu musca, fără s’o lăsați în apă, adică. țȚ

nând-o la suprafață, pândiți peștele întocmai cum ați face cu
UI
un alt vânat: păstrăvii an vederea bună și sunt foai-te fri

coși.
BC
Se mai poate prinde peștele și cu plasa; ori, cum fac

adesea cercetașii, cu furculița, adică cu ajutorul unei lănci
cu trei dinți oțeliți (ostiea).
Am pescuit adesea astfel, dar trebue să fii bine exercitat
ca să izbutești.
Un cercetaș trebue să se intereseze de toate speciile de
animale, dar mai cu deosebire de cele ce ar putea șă-i servească
ca hrană.
144 V. CUNOAȘTEREA ANIMALELOR Șt A NATURII
Reptilele nu-ți fac poftă, cu toate astea când ai gustat

odată picioare, pulpe de broască, bine preparate, mai ceri.
Și cred că friptura de șarpe, bunăoară, ca și țiparul
fript, nu ar fi de disprețuit.
Am mâncat odată dintr’o șopârlă mare, iguana. Ca să
RY
încapă în oală, a trebuit să i se taie capul și coada.
Revenind la șerpi, din fericire la noi nu sunt mulți ve
RA
ninoși, n’avem decât vipera, care este veninoasă. Aceasta are
altfel de pete decât ceilalți șerpi.
LIB
Are pe cap o pată ca un vârf de săgeată; cu un V ne
gru și un zig-zag închis, de-alungul spinării și de obicei
este de o culoare brună,
ITY
Un cercetaș trebue să cunoască șerpii, asta se înțelege,
fiindcă mai în toate țările săl
RS
batice sunt mulțime de șerpi
___ _ ȘÎ mulți sunt periculoși. Ei au
mâțul obicei de a se vârî în
IVE
cort, sub cearceafuri ori în

X? ghete. In tabără, veți cunoaște
UN
numaidecât pe un deprins cu
șerpii, după, chipul cum se bagă
seara în pat; iar dimineața după aceea, că își scutură cu
L
luare aminte încălțămintea înainte de a se încălța.

RA
Mi se întâmplă uneori s’o fac aceasta acasă, în camera

mea, așa m’am deprins de mult.
NT
De obicei șerpilor nu le place să se târască peste ceva

aspru; așa fiind, în India se face în jurul locuinței un fel
CE
de potecă din pietre ascuțite, pentru a împiedeca pe șerpi

să intre în casă din grădină. La. câmp, vânătorii pun pe pă
mânt în jurul păturii o frânghie de păr de cal. Tot pe frân
I/
ghie înfig spini, care înțeapă pântecele șarpelui, așa că nu

AS
poate să o treacă.
Când eram în școală, prindeam șerpii cu ajutorul unui
UI
băț despicat puțin la un capăt.

îndată ce zăream un șarpe, îl urmăream, și ținându-1 Cu
BC
bastonul meu în formă de furcă, îl legam de un alt băț cu

fășii rupte din batiste vechi, ca să-l duc spre vânzare ama
torilor de animale vii. In genere însă, șerpii nu sunt lighi
oane de ținut în casă; sunt mulți cari se tem de ei, ai casei
ori servitorii.
Șerpii veninoși păstrează veninuj întrun soi de sac
mic înăuntrul gurii. Ei au doi dinți, doi colți ascuțiți, care
ANIMALELE 145
se {in cu un fel de balama. Acești colți stau plecați pe gingie,

până când animalul se mânie și vrea să omoare, atunci dinții
se ridică, șarpele întinde capul înainte, și-i înfige în carnea
dușmanului. In acest moment veninul închis în săculeț, în
glandă, cum se zice, trece în înțepăturile făcute de colți în
RY
piele. Otrava pătrunde în vinele omului mușcat și sângele o
răspândește în câteva secunde în tot corpul, dacă nu se iau
RA
măsuri să se oprească numaidecât, sugând rana, ori legând
vinele foarte strâns. Veninul ce s’ar putea înghiți, nu este
LIB
periculos.
ITY
Insecte
Insectele sunt foarte interesante de colecționat, de ob

RS
servat și de fotografiat. Este de mare importanță pentru un
cercetaș, care pescuește, ca și pentru cel ce studiază reptilele,
IVE
i să1 cunoască câte ceva despre insecte, hrana lor preferată la

anume ore din zi, și în diferitele epoci ale anului.
UN
Iată insectele obișnuite, despre care trebue să se intere-

I feeze un cercetaș: Fluturi de zi și de noapte, Cărăbuși, Fnr-
P nici. Licuricii, Albine, Țânțari. Lăcuste. Păianjeni, Purecii de
L
RA
frunze, Viespi.
Numai despre albine și s’au scris cărți întregi; este mi-
NT
L nunat instinctul de care dau dovadă, construind fagurii lor,

I și regăsindu-și drumul la distanțe de mai mulți kilometri
CE
S'până la 9 kil.), când se duc după flori, să le ia sucul, pe

are-1 transformă în miere. Instinctul acesta este o adevărată
ainune.
I/
11, • Ele alcătuesc o societate cu adevărat model: respectă

AS
f pe regină și omoară pe trântori.

Sunt și insecte comestibile (care șe mănâncă).
UI
Furnicile se pot întrebuința în loc de sare.

In India și în Africa de Sud se mănâncă lăcustele cele
BC
I mari.
I Eram prea bucuroși la Mafeking, când venea un stol,
I două.
Când se așezeau pe pământ, doboram cu saci goi pe
I acelea ce căutau să sboare. Le uscam la soare și le pisam îna
inte de a le mânca.
38233 — 10
146 V. CUNOAȘTEREA AM1MA1.EIXIR Șl A NATURII
Pentru instructori
Exerciții
Cereți dela cercetașii voștri să găsească ei singuri și
RY
apoi să vă dea înscris răspunsul la chestiuni ca acestea:
La țară: Cum își face iepurele culcușul? Când mai mulți
RA
iepuri aleargă speriați, fuge fiecare numai fiindcă a văzut
pe ceilalți fugind, ori se uită împrejur, și vede primejdia ce
i-ar amenința?
LIB
Ciocănitoarea găurește coaja copacului ca să apuce insec
tele cari se găsesc pe trunchi, ori le scoate prin găurile
din coajă, sau cum face?
ITY
Un păstrăv speriat de trecătorii de pe mal, va innota
în sensul curentului ori în contra lui? Se duce fără să se mai
RS
întoarcă, ori revine la locul lui? Cât timp întârzie? etc.
In oraș: întrebați pe cercetașii voștri, să vă spună, dacă
IVE
au văzut, străbătând străzile, cai cari șchiopătau ori roși de

ham. ori cu gura rănită de strună.
O patrulă să construiască un stup, două, de albine, pu
UN
nând pentru aceasta o regină, cu roi și recoltând mierea pen

tru vânzare. Cercetașii pot pune lațuri, curse (capcane) nu
însă într’un loc oprit, să prinză pasări ori mamifere, care se
L
mănâncă.
RA
Vânarea leului
NT
Un cercetaș face pe leul. Ele are: potcoave cu colți

la picioare, buzunarele pline cu boabe de mazăre și șase
CE
mingi de tennis. I se dă o jumătate de oră înainte. Apoi pa

trula îl caută (vânează) ținând urma, și fiecare cercetaș
aruncă cu mingea în el dacă-1 descopere.
I/
Leul poate să se ascundă, ori să se târască ori să fugă,

AS
cum îi vine mai bine, însă unde pământul este tare, să lase
să cadă boabe, care să însemneze urma.
UI
Bacă vânătorii nu-1 ajung, partida va reîncepe.

In momentul când se apropie de ascunzătoarea lui. leul îi
BC
lovește cu mingile sale; un vânător odată lovit, înainte de a

putea trage (asvârli mingea) cade mort. Când leul este lo
vit de vreun glonte (minge), va fi numai rănit; trebue lo
vit de trei ori, ca să fie omorît. Fiecare minge nu poate fJ
aruncată mai mult decât odată. Ele nu se pot aduna pentru
a servi din nou în aceeași partidă. La urmă, fiecare cercetaș,
își adună mingile. Iarna, pe zăpadă, acest joc se joacă fără
de potcoave și cu cocoloși de zăpadă în loc de mingi de tenis
PLANTE 147
AL XV1-LEA BIVUAC
Plante
Arborii
RY
Cu toate că copacii nu sunt animale, totuși sunt ceva,
RA
ce cercetașii trebue să cunoască.
Adeseori un cercetaș este nevoit să descrie peisajul ce
LIB
l-a văzut.
ITY
RS
IVE
L UN
RA
Nu este destui să spue că locul era „foarte păduros*', ci

trebue să spue din ce fel de copaci era pădurea.
NT
Așa de exemplu, dacă era o pădure de brazi ori de rnelezi.

CE
I/
AS
UI
BC
Ulm. Platan.
t s’ar putea folosi această informație, ducându-ne să luăm

I grinzi pentru un pod. când ne-ar trebui.
148 V. CUNOAȘTEREA ANIMALELOR Șl A NATURII
Dacă ar fi palmieri, ne-am putea duce să luăm nuci de

cocos (ori curmale dacă sunt curmali) și vin din palmier, ca,
băutură. Sălciile, arată că este vreo apă prin apropiere. ()
pădure de brazi ori de arbori de gumă, ne-ar da lemne pentru
Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
foc. Așa dar, un cercetaș trebue să caute să cunoască numele

NIV
și înfățișarea arborilor din tara sa.

El își va procura frunze din fiecare fel și le va compara
LU
cu acele ale arborilor ce a văzut. Va trebui să învețe să re

cunoască forma în genere, și înfățișarea fiecărei specii de
RA
NT
CE
I/
AS
arbori, ca să-i poată distinge și la distantă, iarna, ca și

UI
vara.
Un cercetaș trebue să cunoască următorii arbori comuni
BC
la noi:
Stejar, plop, salcie, fag, ulm, pin, platan, mesteacăn, ce
dru, sycomor, teiu, castan, brad, melez, castan de India, nuc.
Plante
Cu deosebire trebue să cunoașteți speciile de plante,
care vă pot folosi ca hrană.
PLANTE 149
Să presupunem că v’ați pierdut în junglă Iară nimic de

mâncare, cum se întâmplă aceasta adeseori.
Dacă nu cunoașteți plantele, veți muri de sigur de foame,
numai dacă nu veți muri mai înainte de otravă, neștiind care
rădăcini și care fructe sunt bune de mâncat și care sunt peri
Y
culoase.
AR
Sunt multe boabe (fructe) mici, rădăcini, coji, frunze,
care se mănâncă, (comestibile).
IBR
Asemenea multe specii de semințe, de grăunțe, ierburi ș.
a. In Scoția și în Irlanda se consumă multe alge, se mai mă
nâncă și un fel de mușchi.
YL
Pentru instructori
Exerciții
SIT
Teșiți cu cercetașii la câmp, ori în altă parte, și pu
ER
neți-i să culeagă diferite frunze, fructe, flori, de diferiți ar
bori și arbuști. Să observe aspectul arborilor vara ca și iarna.
NIV
Colecționați frunze de diferiți arbori. Cercetașii să le

deseneze, și să scrie dedesubt numele speciei. La țară să le
arătați diferitele grade de desvoltare ale fiecărei culturi, ce
LU
are să fie în fiecare ogor.

îndemnați pe cercetași în parte și pe patrule, să-și aibă
RA
fiecare grădina sa, să cultive legume și flori și să le vândă

pentru a-și procura banii necesari echipamentului. Arătați-le
NT
toate speciile de vegetale sălbatice și comestibile.

Jocuri
CE
In căutarea de plante
I/
Trimiteți cercetașii voștri pe jos ori cu bicicleta în di

recțiunea ce ar voi, ca să-și procure o parte dintr’o anume
AS
plantă; un fir de grâu, o ramură de stejar, de brad, o bucată

de coaje de castan, o răsură, ceva la care ar contribui cuno
UI
ștințelor lor despre plante și memoria pentru locurile, unde

le-au văzut. Vor căuta să se ducă și să se întoarcă repede.
BC
Reprezentație
Hoțul de diamante
(Pantomimă în plin aer)
Un grup de căutători de diamante face o expedițiune

în Africa de Sud și găsește un diamant minunat; sunt în
drum să se întoarcă în țările civilizate. Dar caii le-au pierit

și merg pe jos ducând cu ei pături, de ale mâncării și vase
de bucătărie. In timpul arșiței, poposesc și-și urmează dru
mul noaptea, întind corturile, aprind focul, fac mâncare, țes
RY
saltelele și cântă cântece patriotice, jucând cărți. Scot diaman
tul din cutia de sardele, unde fusese ascuns, îl privesc și-l
admiră. Apoi îl închid iarăși cu multă băgare de seamă. Cutia
RA
o lasă afară să fie mai ușor de păzit; un om este pus de san
tinelă, să o păzească. Ceilalți, după ce au mâncat, se culcă
LIB
să doarmă. Când toți s’au liniștit, santinela, obosită de stat
în picioare, se/ așează jos și în curând ațipește.
In timpul acesta apare hoțul de diamante, el încearcă
ITY
să se furișeze în tabără, târîndu-se și spionând santinela.
Când omul se trezește uneori, hoțul se culcă pe pântece și ră
RS
mâne nemișcat. In sfârșit santinela se întinde și adoarme. încet,
încet, hoțul se apropie pe brânci, dă la o parte pușca ori re
volverul santinelei, apoi, repede, se furișează până la cutie,
IVE
o ia, și se întoarce, tot târîndu-se încet, fără să fie băgat de

seamă; își schimbă direcția, merge pe spate, și-și șterge ur
UN
mele pe măsură ce înaintează, ca să înșele pe cei ce l-ar ur

mări.
Șeful se deșteaptă, cască și se uită în toate părțile, în
L
grozit că nu vede santinela mcăeri.

RA
Se scoală și se repede la santinela adormită întrebând-o

unde este diamantul. Acesta se deșteaptă zăpăcit, ceilalți
NT
se adună furioși, întrebă și amenință pe tovarăș.

In sfârșit, unul din ei zărește urma hoțului, ici colo
CE
câte o urmă, ceilalți se iau după el și-1 ajută să o reconsti-

tuiască: unul găsind un indiciu, părăsesc astfel scena.
Gata să-i urmeze, șeful se oprește, făcându-le semn șă meargă
I/
înainte, el se întoarce la santinelă, care rămăsese încremenită

AS
pe loc.
El îi întinde un revolver, și-1 face să înțeleagă că după
ce și-a ruinat prietenii prin neglijența sa, nu-i mai rămâne
UI
decât să se omoare. Apoi se depărtează și se pregătește să

urmeze pe ceilalți. Se aude un strigăt în depărtare, tocmai
BC
în minutul când santinela vinovată își pune revolverul în

tâmplă. Șeful îl oprește și ascultă împreună ce se petrece.
Restul trupei se întoarce aducând pe hoț și diamantul.
Se așează toți în semicerc, șeful în mijloc pe o ladă ori pe
un dâmb de pământ, diamantul e pus în față. Hoțul, cu
mâinile legate, este judecat și condamnat să fie împușcat. El
face câțiva pași mai încolo și stă jos cu spatele spre ceilalți,
gândindu-se la vieața lui din treicut.
PLANTE 151
După aceea se judecă santinela, și, ca să-și răsplătească

neglijența, este condamnat să împuște pe hoț.
Se scoală toți, se sapă un șanț și când au isprăvit, ri
dică pe hoț, căruia i se leagă ochii. Santinela ia revolverul
și-1 împușcă. Ceilalți aduc o pătură, pun cadavrul și-1 duc
RY
până în șanț trecând prin fața publicului, așa ca toți să
vadă când coboară corpul în mormânt. Se scoate pătura, se
RA
I' astupă groapa și se netezește pământul. Toți strâng mâna
j santinelei, arătându-i prin aceasta că l-au iertat.
LIB
In urmă își fac bagajele și-și continuă drumul, cu dia
mantul.
Se poate spânzura hoțul de un arbore, lăsându-1 acolo.
ITY
La rădăcina copacului, care va servi de spânzurătoare,
| săpați de mai înainte un șanț. Acoperiți-1 bine cu iarbă,
| ori cu altceva și ascundeți întrânsul un manechin. Acesta
RS
!să semene cât se poate de bine cu cercetașul, care reprezintă
I pe cel ce trebue spânzurat. Când prizonierul va fi dus la
IVE
supliciu va fi culcat aproape de tot de copac pentru a fi

legat; și ceilalți ocupați să-l lege și să-i treacă peste gât nodul
UN
E fatal, îl vor înlocui, fără îndoială, cu manechinul, iar cer-

■ cetașul va aluneca în groapă, rămânând ascuns acolo.
NTJ. — Cât pentru mormânt iată cum se va pregăti: se
L
| face mai dinainte o groapă nu departe de marginea „scenei“.

RA
I Se sapă și un tunel pe unde „cadavrul" poate să se târască

| din mormânt și să iasă afară. Acoperiți șanțul cu scânduri
NT
i ori cu fascine, puneți deasupra pământ și iarbă, așa ca pu-

| blicul să nu observe nimic. Tot astfel se face și mormântul,
I dar mai strâmt și umplut cu brazde de pământ. Groparii,
CE
i dau la o parte pământul de deasupra, apoi ascunși de mulțimea

I care se grămădește în jurul lor, ridică scândurile vârându-le
I/
f sub brazde. îndată ce corpul a fost coborît în groapă, omul

; trece prin tunel și dispare.
AS
Groparii asvârlă puțin pământ, apoi se suie deasupra

| să-l netezească și așează brazdele ca să le dea forma unui mor-
UI
’ mânt adevărat.
Trebuesc pregătite și repetate toate acestea mai dinainte,
BC
! iar dacă piesa este bine jucată și mai ales dacă este acompa-
[ niată de o muzică potrivită, ea e de mare efect.
Când reprezentația are loc în plin aer, s’ar putea strânge
I ceva bani dela mulțimea adunată.
RY
RA
LIB
ITY
CAP. VI
RS
VREDNICIA CERCETAȘULUI
IVE
Cum să devenim puternici

UN
Pentru instructori
L
Un mijloc de a ajuta o mare operă națională

RA
Constatările ce se fac în jurul nostru despre degenerarea

rasei, trebue să fie pentru noi un avertisment, mai înainte
NT
de a fi prea târziu.
Una din cauzele căderii imperiului roman a fost că sol-
CE
dații nu mai aveau forța, fizică a strămoșilor. Se poate zice

același lucru pentru cea măi mare parte din națiunile mo
derne. In Anglia, pentru a fi soldat în 1845, trebuia să ai o
I/
talie de 5 picioare. 6 degete (1,68) în 1895 s’au scăzut aceste

AS
exigențe cu 4 degete (11 cm.) în 1900 44% dintre recruți cân

tăreau mai puțin de 50 kgr. In 1901, 76% erau în același caz.
UI
Iu timpul războiului Sud-African, 3000 de oameni au

fost repatriati din cauza relei dentițiuni.
BC
In Londra, în urma unei anchete făcută printre copiii

de școală, din 700 de copii, numai 20 aveau dinții buni, 323
aveau mai mult de 5 dinți stricați. Numărul copiilor a căror
dentițiune este rău stricată, este de 4% la vârsta de 7 ani și
de 75% la 13 și 14 ani.
Din 1521 examinați, 29% aveau vegetațiuni adenoide
în fundul gurii. 10% a.u trebuit să fie operați pentru aceasta.
Din 1000 de băieți de 13 ani. aparținând familiilor bogate ori
OUM SA DEVENIM PUTERNICI 153
bine situate și cercetați de Dr. Dukes, 526 aveau genunchii

ieșiți in afară 455 aveau șira spinării deviată, 329 picioare
strâmbe, 126 un torace de pui, toate diformățiuni ce pot fi
înlăturate. La aceștia dinții erau bine îngrijiți. Cazurile de
surzenie, din cauza vegetațiunilor adenoide și miopie, erau
RY
asemenea, dese: 10% dintre elevii de școală au vederea defec
tuoasă, și 5% defecte de auz.
RA
La Glasgow, s’a constatai că talia și greutatea copiilor,
de școală erau sub normală, și că aceste cifre variau aproape
LIB
exact în proporție cu numărul camerelor ocupate de familie,
adică cu aerul ce-l aveau la dispoziție.
Aceste Constatări și multe altele, arată că ignoranța pă
ITY
rinților și chiar a copiilor, face să degenereze noua generație,
când s’ar putea preveni această degenerescentă.
Sunt și multe suferințe, cauzale de onanism, de maladiile
RS
sifilitice, și din cauza alcoolismului.
înmulțirea excesivă a populațiunii mizerabile, este da
IVE
torită în parte și lipsei de stăpânire de sine din partea băr

baților și a femeilor.
UN
Educațiunea cercetașului ar fi nedesăvârșită, dacă nu

ue-am forța să. înlăturăm aceste rele.
Trebue să dăm tinerilor, câteva noțiuni de higienă per
L
sonală. Oamenii cu autoritate afirmă că majoritatea pierderilor,

RA
cauzate Englezilor de boale în timpul războiului Sud-African

ar fi putut fi înlăturate, dacă ofițerii și. soldații ar fi avut
NT
oarecari cunoștințe cum să-și îngrijească sănătatea.

Este aproape sigur în timp de pace că: boalele privează
CE
de lucru pe mulți oameni, cari ar fi putut înlătura această ne

norocire, dacă ar fi luat oarecari precauțiuni.
Anglia pierde pe fiecare an, din cauza boalelor, 20 de
I/
milioane de săptămâni de lucru, și din cauza morților prea

timpurii 60.000 de lucrători.
AS
Abstinenții au în mijlociu 6,4 săptămâni de maladie. Pen

tru cei neabstinenți media este de 10,9 săptămâni.
UI
Cea mai. mare parte din formele de degenerescență fizică,

putând fi deci înlăturate, instructorii găsesc într’aceasta un
BC
câmp de lucru de o importanță națională.

Indrăsnesc să sper că ei vor da o atențiune deosebită
îndrumărilor, cari formează subiectul a trei convorbiri din
bivuacurile următoare.
Să facem ca. tinerii să simtă că sunt personal răspunză
tori de forțele, lor. de sănătatea lor și de condițiunile de
higienă, în care trăiesc. . i
154 VI. VREDNICIA CERCETAȘULUI
AL XVU-LEA BIVUAC
Cum să ajungem puternici

Trăinicia cercetașului
RY
într’un spital din India zăcea bolnav un cercetaș. El
RA
avea grozava boală, numită holeră.
Doctorul spusese inl'iermierului indigen, că singurul mij
LIB
loc ce l-ar scăpa, ar fi să-i încălzească bine picioarele, și să-1
fricționeze continuu, pentru a-i întreține circulația sângelui.
Dar nu apucă să se îndepărteze bine doctorul, că Infirmierul
ITY
încetă să-1 fricționeze și începu să fumeze liniștit. Sărmanul
bolnav deși nu era în stare să vorbească, pricepu ce se pe
trece.
RS
El se înfuria atât de rău de purtarea negrului, încât
hotărî să se vindece, fie și numai ca să-i dea o lecție. Și
IVE
hotărîrea lui, îl ajută să se "vindece.

Iată una din devizele cercetașului: Nu ziceți niciodată:
„Sunt mort" înainte de a fi murit. Dacă cercetașul o pune
UN
în practică, poate scăpa de multe nevoi, care i-ar sta împotrivă.

Pentru aceasta trebue un amestec de îndrăzneală, de răb
dare, de putere, ceea ce noi numim trăinicie. Selous, un mare
L
vânător și cercetaș Sud-African, a dat un frumos exemplu

RA
de trăinicie în timpul unei expedițiuni de vânătoare, în țările

Barotsilor, la nordul Zambezului. In mijlocul nopții, un trib
NT
inamic înarmat cu puști, năvăli în tabără. Mica sa trupă de

indigeni se împrăștie repede în întuneric și se ascunse în
CE
iarba cea înaltă.

însuși Selous, apucând o pușcă și câteva cartușe, scăpă
bun teafăr, la larg. Văzând că vrăjmașul a luat tabăra în
I/
stăpânire și că nu-i rămâne decât câteva ore de întuneric ca

AS
să scape, plecă spre Sud, călăuzindu-se după stele. Furișân-

du-se, el trecu prin fața unui avant-post inamic și-i auzi
UI
convorbirea. Trecu înnot un râu și în curând fu la o mare

depărtare. Nu avea pe dânsul decât cămașa, ismenele și ghe
BC
tele. Câteva zile și câteva nopți încă se îndreptă tot spre

Sud, trebuind de multe ori să se ascundă de negrii, cari îi
erau dușmani.
Ca să se hrănească, a ucis antilope. Dar într’o noapte,
într’un sat ce și-l credea prieten, i se fură pușca și trebui
să fugă din nou, fără nicio armă de apărare și nici cu ce
să-și mai procure hrana. Nu era însă omul să se lase bătut,
cât timp mai avea o rază de speranță și plecă înainte. In
CUM SÂ AJUNGEM PUTERNICI 155
sfârșit, regăsi câțiva din oamenii săi, scăpați ca și dânsul,

și mai mergând câtva, izbutiră să ajungă bine sănătoși într’o
țară amică.
Dar până acolo n’a fost de glumă!
Trei săptămâni trecuse dela atac, și în timpul acesta,
RY
Selous a fost singur, urmărit, flămând, tremurând de frig
noaptea și înăbușindu-se de căldură ziua,
RA
Numai un cercetaș de o extremă trăinicie a fost în stare
să petreacă toate acestea, și Selous este uu om care din ti
LIB
nerețea sa a fost obișnuit să se fortifice prin exerciții.
Nici nu bea, nici nu fumează. Și îndrăsneala nu l-a
părăsit niciodată.
ITY
Aceasta dovedește că, dacă voiți să ieșiți din asemenea
aventuri, când veți ajunge oameni, trebue să vă exercitați
de mici să fiți puternici, activi și sănătoși.
RS
Exercițiile și scopul lor
IVE
Se comit multe prostii în domeniul exercițiilor fizice.

Sunt atâția cari par a crede că singurul scop al acestora este
UN
de a face mușchi enormi: Dar pentru a deveni puternic, pen

tru a dobândi sănătate, trebue să începem prin partea internă
a organismului: sângele să circule regulat, inima să funcțio
L
neze bine, iată secretul sănătății și ceea ce vă vor aduce

RA
exercițiile.
Iată cum:
NT
a) Împuterniciți inima, ca să distribue bine sângele în

toate părțile corpului, ca el să facă oase, carne și mușchi.
CE
Exerciții: Corp la corp, lupta cu pumnii, pag. 163.

b) întăriți plămânii, ca să dea sângelui aer proaspăt.
Exerciții: Respirația adâncă, pag. 176.
I/
c) Asigurați transpirația pielei, pentru a curăți sângele.

Exerciții: Băi ori fricțiuni zilnice cu un șervet umed.
AS
d) Căutați să vă lucreze stomacul, pentru a hrăni sângele.

Exerciții: „Conul“, mlădierile corpului, răsuciri, p. 167
UI
și 168.
e) Căutați să lucreze intestinele, pentru a elimina din
BC
corp resturile de hrană și necurățeniile.

Exerciții: Mișcările corpului, masagiul abdomenului, beți
multă apă bună, ieșire afară zilnic și regulat.
f) Faceți să lucreze mușchii din toate părțile corpului,
ca sângele să ajungă în toate părțile și să ne mărim forța.
Exerciții: Curse, preumblarea și oarecari exerciții spe
ciale ale mușchilor, ca boxul (164), etc.
J 5(5 VI. VREDNICIA CERCETAȘULUI
Secretul unei bune sănătăți constă în a avea un sânge

curat, care circulă bine. II veți avea, dacă faceți aceste exer
ciții în toate zilele. Un oarecare a zis: Dacă faceți în fiecare
zi exerciții fizice, nu veți fi niciodată bolnavi, și dacă beți
în fiecare seară o ceașcă de apă caldă, nu, veți muri niciodată.
RY
Ceea ce treime sângelui este o hrană bună și simplă,
mult exercițiu, mult aer curat, un corp curat pe afară ca și
RA
înăuntru, repaos pentru spirit și pentru corp, la intervale
potrivite.
LIB
Japonezii sunt puternici și sănătoși și au dovedit-o
în războiul eu Rușii.
Puțini au fost bolnavi și rănile se vindecau în genere
ITY
.repede, pentrucă aveau pielea curată și sângele în bună stare.
Ei sunt cele mai bune exemple de imitat: foarte curați, ei
se îmbăiază de două și trei ori pe zi.
RS
Hrana lor este foarte simplă: orez și mai cu seamă
fructe, nu însă în cantitate mare. Ei beau apă multă, dar
IVE
nu beau lichioruri. Fac mult exercițiu. Au caracter bun și

ilu se supără lesne. Stau mult în aer liber ziua ca și noaptea,
multă apă bună, ieșire afară zilnic și regulată.
UN
Sportul lor obișnuit este jiu-,jitsu; mai mult un joc, dar le

place atât de mult acest joc, încât îl continuă, și după ce
au isprăvit cursurile.
L
RA
Jiu-jitsul, care se practică în genere în aer libe^,. exer-

citează mușchii și corpul într’un chip natural. Nu este nevoie
de aparate și mușchii odată formați în acest fel, nu mai dis
NT
par, chiar când încetați exercițiul, cum se întâmplă în caziil cu

gimnastica obișnuită.
CE
Amiralul Kamimura recomandă cu insistență oamenilor

tineri și băieților să practice jiu-jistuk căci nu numai că în
tărește corpul, dar face și spiritul vioi.
I/
AS
Nasul
UI
Un cercetaș trebue să știe să respire bine, ea să poată

descoperi noaptea pe inamic. Dacă respiră totdeauna pe nas
BC
și nu pe gură, aceasta îi va fi de mare ajutor. Mai sunt

și alte rațiuni mult mai puternice de a nu respira pe gură.
Acum 50 ani Catlin, un american, publică o carte in
titulată: Gura închisă și vieața asigurată; el arăta că Pieile-
Roșii, practicau această metodă de mult timp, și-o impuneau
copiilor, într’atâta. că le legau fălcile noaptea, pentru a-i
sili să respire pe nas.
CUM SĂ AJUNGEM PUTERNICI 157
Respirarea pe nas împiedecă germenii boalelor să pă

trundă prin gât în stomac, precum și formarea vegetațiunilor
adenoide, care pot împiedeca respirația și produc surzenia,
pentru un cercetaș, este în deosebi folositor să respire pe nas.
Ținând gura închisă, în timpul unui lucru greu, în
RY
lăturăm setea, iar noaptea, dacă vă obișnuiți să țineți gura în
chisă, nu veți sforăi. A sforăi este periculos când dormi în
țară dușmană.
RA
Prin urmare exercitați-vă să închideți gura și să res
pirați pe nas.
LIB
K; Urechile
ITY
B Un cercetaș trebue să aibă auzul bun. Urechile sunt foarte
delicate și dacă nu le, îngrijim, căpătăm boale, cari aduc sur
zenia, ce nu se mai poate vindeca. RS
In genere, nu se dă destulă atențiune urechilor, se cu
răță cu colțurile batistelor, cu ace de cap, (spelci) ori se
IVE
astupă eu vată. Toate acestea suni, periculoase pentru un

organ așa de delicat ca urechia, căci timpanul este o pieliță
UN
foarte subțire care se poate răni foarte ușor. La mulți copii

li s’a găurit timpanul, fiindcă li s’a fluierat prea tare în
rechi.
L
RA
Ochii
Fără îndoială, cercetașul trebue să aibă vederea foarte

NT
bună. Trebue să distingă orice foarte repede și de departe.

lObișnuiți-vă. ochii să distingă, la distanțe mari căci îi veți în
CE
tări. Când sunteți tineri, cruțați-i, altfel vor fi slabi mai

țârziu. Pe cât e cu putință nu citiți la lumina artificială și
să. nu aveți lumina în față, ziua când lucrați, căci această
I/
obosește ochii.
AS
Când băieții se măresc, fac mai totdeauna greșeala să-și

strice ochii.
UI
Ei nu știu seama, dar de multe ori durerile de cap pro

vin din oboseala ochilor.
BC
Dacă un băiat încrețește sprincenele când privește, este

Jsemn că ochii lui sunt obosiți.
Un cercetaș trebue să distingă culoarea obiectelor, ce
pede.
Sunt mulți tineri cari nu văd culorile. Aceasta este o
I Piare nenorocire: căci sunt lipsiți de unele plăceri și neapți
I. Pentru anume meserii.
Așa de exemplu, un mecanic dela căile ferate, ori un

marinar, n’ar fi bun de nimic, dacă n’ar ști să distingă roșul
de verde.
Adeseori acest rău se poate remedia. Dacă observați, că
nu distingeți bine culorile, procurați-vă, — este ușor, —
o colecție de bucățele mici de lână ori de hârtie din cât mai
RY
multe culori.
Alegeți pe aceea ce credeți că este roșie, ori galbenă,
RA
albastră și întrebați pe cineva să vă spună, dacă aveți drep
tate.
LIB
Faceți aceasta de mai multe ori; fiecare dată, veți cons
tata un progres, până când nu veți mai avea dificultate
să distingeți exact culorile. Și mai de folos este să vă exer
ITY
citați astfel seara, cu sticlele colorate dela farmacii, ori cu
semnalele colorate de pe calea ferată, etc.
RS
Dinții
IVE
In timpul războiului anglo-bur, un om tânăr fu adus

unui ofițer dela recrutare cerându-i să-1 angajeze.
Era bine făcut, ‘dar dinții lui erau așa de stricați, încât
UN
i se spusese că nu poate fi luat.

Și găsind aceasta prea exagerat el zise: ,,Dar bine, dom
nule, după ce am ucis inamicul nu ni se cere doară să-1 și
L
RA
mâncăm.
Un cercetaș, care are dantura în stare rea, nu-i prea
bun cercetaș; nu poate să se hrănească cu pesmeți și cu carne
NT
tare: acest regim cere dinți buni. Ca să avem dinții buni,

trebue să-i îngrijim în tinerețe: adică să-i ținem totdeauna
CE
perfect curați. Trebue spălați cel puțin de două ori pe zi,

dimineața la sculare și seara înainte de culcare, pe dinafară
I/
și pe dinăuntru, cu peria și cu pastă. Dacă vă este cu putință,

clătiți-vă gura cu apă, după fiecare mâncare, dar mai'ales
AS
după fructe și după mâncări acre.

-«----------------------------------------------- O cm. ---------------------------------------------
UI
BC
Perie pentru dinți, la nevoie.
In junglă, unde cercetașii nu pot găsi totdeauna perii

de dinți, le înlocuesc cu rămurele uscate ale căror fibre le
desfac la un capăt, ca o periuță,
In vestul Americei se zice despre cow-boy, (văcari)

ga sunt oameni aspri, sălbatici, în realitate ei sunt cercetașii
cei mai pașnici. Ei duc o vieață obositoare, îndeplinind de
parte *de| orașe și' de civilizate, acolo unde nu văd pe ni
meni, o muncă grea și plină de pericol. Au însă un ce co
RY
mun cu lumea civilizată: își spală dinții cu peria, dimineața
și seara în toate zilele.
RA
Sunt mulți ani de atunci, călătoream prin Natal, în cău
tarea unui adăpost peutru noapte. Ajunsei la o colibă pe
lângă care nu se vedea nimeni, dar care fără îndoială era
LIB
locuită de un alb. Uitându-mă în jurul colibei, observai că,
cu toate că mobila era extrem de sărăcăcioasă, mai multe
ITY
perii de dinți erau puse pe ceea ce servea de spălător; din
Aceasta dedusei că proprietarul trebue să fie un om cumse
cade și mă așezai să-1 aștept până va veni.
RS
Intorcându-se avui, prilejul a mă convinge, că nu m’am
înșelat.
IVE
Unghiile
UN
Soldații. și alți oameni, sufăr uneori din cauză că unghia

dela degetul cel mare dela picior crescând, intră pe de lături
în carne. Aceasta se întâmplă uneori, fiindcă unghia a cres
L
cut prea mare și încălțămintea apăsând, o îndoește către de

RA
get. Așa fiind, cercetașii trbue să-și taie unghiile dela picioare
în fiecare săptămână, ori la fiecare 10 zile, să le taie drept
NT
la vârf, nu rotunde și cu foarfece bine ascuțite.

Trebue să-și taie și unghiile dela mâini mai în fiecare
CE
{ săptămână, dar mai cu seamă să nu și le roază.

I/
Pentru instructori
AS
Exerciții pentru desvoltarea forței

UI
Măsurarea corpului
BC
Este de mare importanță să învățăm pe tinerii cetățeni

I să-și ia răspunderea desvoltării și a sănătății lor.
Exercițiile fizice sunt foarte bune pentru disciplină, ele
I însă nu fac pe tineri să-i simță răspunderea ce o au.
Este mai bine să spunem fiecăruia, care ar trebui să-i
fie înălțimea, greutatea, care lărgimea pieptului, talia, mă-
I sura brațelor, a picioarelor, la vârsta lui. El se va măsura
1(50 VI. VREDNICIA cercetașului
>■«' va constata cât îi lipsește pentru a fi normal. Și în acest

caz putem să-i arătăm ce exerciții are să facă singuri ca să se
desvolte în diferite direcțiuni.
MSsurându-se regulat, la fiecare trei luni de ex. 'rezul
tatele îmbucurătoare îl vor încuraja.
RY
Puneți-i să facă din bețe, perii de dinți, pentru tabără.
RA
Jocuri pentru desvoltarea forjei
Boxul, lupta corp la corp, vâslitul, salturile, sunt toate
LIB
ajutoare prețioase pentru sănătate.
Corp la corp. — Doi jucători sunt față în față, la o dis
ITY
tanță de aproape un metru, eu brațele întinse la dreapta și
la stânga, cu degetele alăturate, puțin curbate. Ei se pleacă
unul către altul, până se ating eu pieptul și se împing piept
RS
în piept, pentru a vedea care va fi împins până în peretele
camerei, ori până la o linie trasă mai dinainte, pe jos. La în
IVE
ceput este deajuns o luptă scurtă, pentru a le înteți bătăile

inimii, dar încet, încet, inima se fortifică și atunci pot ține
lupta mai mult.
UN
Lupta cu pumnii. — Stați în picioare, amândouă bra-

țele înainte la înălțimea taliei, pumnii unul pe altul, astfel
L
ea o mână să fie sus, cealaltă joș, pumnii strânși. împingeți

RA
cu mâna de jos în sus și cu cea de sus în jos.

Apăsați cât puteți de tare cu amândouă mâinile și nu
mai după ce ați putut rezista bine, lăsați ca mâna de dedesubt
NT
să împingă pe cealaltă până la înălțimea frunței, apoi pe cea

de deasupra să împingă în jos pe cea dintâi, care rezistă,
CE
mereu.
Dacă vă dați toată osteneala, nimic nu contribue mai
I/
mult ca aceste două exerciții, simple și ușoare în aparență,

să vă desvolte mușchii și mai ales mușchii inimii. Nu trebui'
AS
prelungit prea mult acest exercițiu, ci să-] facem de mai

multe ori pe zi un minut, două.
UI
Se mai poate practica lupta cu pumnii și în doi. Jucă

torii stau față în față, fiecare întinde brațul său în direcțiu
BC
nea celuilalt, așa că. amândoi pumnii să se atingă și căutând

să împingă fiecare pe adversar.
Exerciții cu bastoane. întovărășite de muzică:
Bastonul în aer. — Apucați bastonul aproape de capăt
cu. mâna, dreaptă, și țineți-1 drept. Asvârliți-1 în aer, întâi
nu prea sus, și prindeți-] de vârf, cu mâna stângă, în mo
mentul când cade. Asvârliți-1 cu mâna stângă și prindeți-!
CUM SĂ AJUNGEM PUTERNICI 161
cu mâna dreaptă, și tot astfel mereu, până ați izbutit să-l

asvârliți de o sută de ori fără să atingă pământul.
„Cine mă iubește face ca mine". — Când sunt băieți
mulți, aceasta dă loc la o defilare ușor de executat. Din
timp în timp, pas mărunt, ori salturi, cu acompaniament de
RY
muzică. Se poate face și seara, fiecare băiat purtând o lan
ternă venețiană în vârful bastonului. într’o cameră, bine în
RA
țeles că se stinge orice altă lumină.
Uneori se prelungește prea mult acest exercițiu, obosin-
LIB
du-se astfel și publicul și executanții.
Un mijloc ușor să devenim puternici
ITY
Sunteți puțin desvoltat și slab, puteți ajunge puternic
și sănătos, dacă vă dați osteneala să faceți în fiecare zi câ
RS
teva exerciții corporale. Zece minute sunt deajuns și pentru
a le executa n’aveți nevoie nici de greutăți (bastoanele de fier
IVE
unite între ele) de bară, paralele, de niciun fel de aparat. E

mai bine să fiți ușor îmbrăcați în plin aer, sau aproape de
o fereastră deschisă. Veți mări eficacitatea acestor exerciții,
UN
dacă vă gândiți la scopul fiecărei mișcări când le executați

și dacă luați bine seama să aspirați aerul pe nas și să-l ex
pirați pe gură, cu deosebire când sunteți într’o cameră rău
L
aerisită: acește camere sunt cu adevărat otrăvite. Multe per

RA
soane palide și cu înfățișare bolnăvicioasă au devenit astfel,

numai fiindcă au locuit în camere ale căror ferestre se des-
NT
chideu rar, ori al căror aer era viciat (stricat) de diferite

gaze, vătămătoare.
CE
Deschideți ferestrele în fiecare zi ca să iasă aerul cel

sticat afară.
Tată câteva exerciții folositoare:
I/
1. Pentru cap și pentru gât.

AS
2. Pentru piept.
3. Pentru stomac.
UI
4. Pentru corp.
5. Pentru partea inferioară a corpului.
BC
6. Pentru picioare, glesne și vârfurile picioarelor.

Picioarele se fortifică când facem exerciții desculți.
1. Capul. — Fricționați-vă bine capul, figura și gâtul
de mai multe ori cu palma și cu degetele dela amândouă mâi
nile. Fricționați mușchii gâtului cu degetul cel mare.
Japonezii făcând acest exercițiu, ajung să-și întărească
așa de bine mușchii gâtului, că nu se mai tem să fie luați
38233 — 11
de gât, care este, se știe, o parte delicată și simțitoare. Pe-

riați-vă părul, curățați-vă dinții, spălați-vă gura și nasul,
beți un pahar de apă rece și faceți apoi exercițiile următoare:
Toate aceste mișcări trebuesc făcute cât se poate de
încet.
Y
2. Pentru partea superioară a corpului. — Plecând dela
AR
poziția de drepți plecați-vă înainte, brațele întinse către pă
mânt, mâinile alăturate eu dosul palmei, în fața genunchilor.
IBR
Expirați. (Fig. 1).
Ridicați treptat mâinele deasupra capului, lăsându-vă
pe spate din ce în ce mai mult, aspirând cu putere pe nas.
YL
Mulțumim. .
SIT
ER
NIV
LU
RA
Fig. 1. Fig. 2.
Cum trebuie. Cum nu trebuie.
NT
ca aerul lui Dumnezeu să intre în plămâni și’n sângele

CE
vostru.
Coborîți progresiv brațele către coaste și în timp ce ex
I/
pirați pe gură pronunțați cuvântul: „Mulțumim" (lui Dum

nezeu). (Fig. 2). In sfârșit, plecați-vă iar înainte, mai expi
AS
rând puținul aer ce vă rămâne și numărând la fiecare dată,

numărul mișcărilor ce ați făcut.
UI
Repetați acest exercițiu de douăsprezece ori. Executându-1,

reamintiți-vă că scopul său este de a desvolta umerii, piep
BC
tul și aparatul respirator.

3. Pentru stomac. — Stați drept, întindeți brațele și
mâinile înainte, apoi întoarceți încetișor bustul la dreapta
fără a mișca picioarele și faceți ca brațele să se miște cât de
mult la spate, lăsându-le la înălțimea umerilor.
După o pauză, răsuciți-vă ușor la stânga cât mai mult
posibil. Reîncepeți de douăsprezece ori. (Fig. 3).
CUM SĂ ajungem puternici 163
Aceste exerciții au de scop de a pune în mișcare orga

nele interne, ca ficatul și intestinele, înlesnindu-le funcțiu
nile. In același timp împuternicesc mușchii exteriori din ju
rul coastelor și stomacului.
Făcând acest exercițiu, respirația trebue regulată cu în
Y
grijire. Respirați pe nas (nu pe gură) în momentul când
AR
vă răsuciți la dreapta; expirați pe gură, în momentul când
vă întoarceți la stânga, înnumărând tare, sau considerând
IBR
acest exercițiu ca făcând parte din rugăciunea de dimineață
ziceți cu voce tare: „Bine cuvintează pe tatăl meu“; pe Ion...,
spunând pe rând numele tuturor membrilor din familia voa
YL
stră, și al prietenilor voștri.
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
După ce ați executat astfel mișcarea de șease ori, schim

bați respirația, aspirați când vă întoarceți la stânga și expi
CE
rați la dreapta.
4. Pentru bust (trunchiu) și pentru spate. — Exercițiul
„Conului**.
I/
începeți dela poziția: „drepți1* și ridicați amândouă

AS
mâinile cât mai sus deasupra capului, cu degetele încleștate;

lăsați-vă pe spate, apoi coborîți brațele încet, făcându-le să
UI
descrie un con, mâinile să facă un cerc mare deasupra și în

jurul corpului, bustul executând o mișcare de rotație, ple-
BC
cându-se întâi de o parte, apoi înainte, apoi de cealaltă

parte și în sfârșit înapoi; acest exercițiu este destinat să
pună în mișcare mușchii mijlocului și ai stomacului și ar
trebui repetat, să zicem, de șase ori pentru fiecare parte.
Căutați să observați ce se petrece înapoia voastră, când
faceți aceste mișcări.
NOTĂ. Săgeata -----> indică momentul când trebuie să as
pirăm; semnul o----- > momentul când să expirăm.
164 VI. vrednicia cercetașului
Iată ce semnificare ar trebui să dați acestui exercițiu

executându-1. Când împreunați mâinile, gândiți-vă că sun
teți legați sufletește cu amicii voștri, adică cu ceilalți cer
cetași din jurul vostru, dela dreapta, dela stânga, din față,
Y
din spate, din toate părțile sunteți uniți cu prieteni.
AR
Iubirea și amiciția sunt daruri dela Dumnezeu; astfel
când vă îndreptați sus, priviți către cer și aspirați duhul
bunei voințe, care vine de sus, ca apoi să-l împrăștiați asu
IBR
pra camarazilor din jurul vostru.
5. Pentru partea inferioară a corpului și cea posterioară
YL
a picioarelor. — Acest exercițiu, ca toate celelalte, este în
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
același timp și un exercițiu pentru respirație, tinzând să

desvolte inima, plămânii, să împuternicească și să curățe
I/
sângele. Stați în picioare și' întindeți-vă cât de mult în sus,

AS
aplecați-vă apoi înainte, apoi pe spate, până ce vârful dege

telor ating călcâile, fără îndoiți genunchii. Țineți picioa
UI
rele puțin îndepărtate și ținând mâinile la ceafă uitați-vă în

sus, lăsându-vă cât mai muit pe spate. (Fig. 1). Dacă voiți
BC
să faceți rugăciunea în timp ce vă exercitați, cum am arătat

mai sus, când priviți cerul, puteți zice, adresându-vă lui
Dumnezeu: „Sunt cu tot cugetul către tine“, și inhalați aerul
bunului Dumnezeu (pe nas, nu pe gură). După aceasta ridicați
mâinile în aer sus de tot (Fig. 2), expirați numărând în
gând; apoi plecați-vă și înainte și pe spate, cu genunchii în
tinși, până ajungeți cu degetul vârful picioarelor. (Fig. 3).
In urmă ținând brațele și genunchii țepeni, ridicați-vă trep
tat corpul, până veți ajunge iarăși în poziția întâia și repetați

®cest exercițiu de douăsprezece ori.
Sunt mulți cari găsesc că este foarte greu să atingă vâr
ful picioarelor, dar trebue să stăruiască, mulțumindu-se în
Y
tâi să ajungă până la tibia (fluierul piciorului) și în câteva
AR
adie vor izbuti să atingă vârful. Eu ating vârful picioarelor
cu pumnii strânși, ceea ce este mai greu decât cu vârful de
getelor; prin această mișcare mușchii posteriori ai piciorului
IBR
se întind deajuns. încercați!
In desenul din fig. 3----- > arată aspirarea prin nas;
YL
o------ >• expirarea prin gură.
6. Pentru picioare și laba piciorului. — Stați drepți, cu
picioarele goale, puneți mâinele pe șolduri și ridicați-vă în
SIT
vârful picioarelor, apoi depărtați genunchii în afară și în-
doiți-i încetișor, până vă lăsați pe vine, ținând tot timpul
ER
călcâiele ridicate dela pământ.
După aceea ridicați-vă binișor, reveniți în poziția in
NIV
tâia, pe vârful picioarelor.

Eaceți aceasta de douăsprezece ori.
In momentul când ridicați corpul, respirația se face ins-
LU
pirând aerul pe nas, și expirându-1 pe gură,

numărând când vă plecați. Greutatea corpului
RA
trebue să stea tot timpul pe vârful picioarelor,

iar genunchii întorși în afară, ca să păstrați
NT
mai bine echilibrul.

Făcând acest exercițiu, amintiți-vă că este
destinat să vă întărească coapsele, pulpele și
CE
tendoanele (extremitățile mușchilor) picioare

lor, să exercite stomacul; făcându-1 în timpul
I/
zilei, în orele libere, va fi cu atât mai folo-

AS
Puteți lega de acest exercițiu ideea că: trebue să fiți

stăpâni pe voi înșivă (cum arată mâinile fixate pe șolduri)
UI
când vă ridicați și vă așezați alternativ, ori de câte ori sun

teți în picioare ori jos, la lucru ori la odihnă; și să vă siliți
BC
a face toate acestea cât se poate de bine.

Aceste mișcări nu sunt făcute numai să treacă vremea,
ci ele au de scop să vă ajute creșterea, devenind și puternici
în același timp.
Eugen Sandow, marele atlet, s’a ocupat de recruții a
căror talie era mai mică decât cea cerută pentru , a face parte
din armata teritorială; în câteva săptămâni izbuti prin aceste
exerciții să le mărească talia cu doi-patru centimetri și cu

șase-opt centimetri lărgimea pieptului.
Sandow el însuși, ca copil era slab și mic pentru vârsta
lui și mimai mulțumită exercițiilor bine folosite, a ajuns să-și
desvolte mușchii, articulațiunile, să-și întărească sănătatea,
RY
să fie așa cum îl vedeți în portrete.
Așa dar, acest rezultat este la îndemână oricui.
RA
AL XVIII-LEA BIVUAC
LIB
Deprinderile cari aduc sănătate
ITY
Marii cercetași din timp de pace, cari au făcut în ți
nuturi sălbatice expedițiuni de vânătoare ori explorări, au
reușit numai pentrucă au știut să se caute, neputând evita boa-
RS
lele, rănile, accidentele mai ales că în pustii nu se găsea nici
doctor nici farmacii.
IVE
Un cercetaș, care nu se pricepe în arta medicală, nu-i bun

de nimic, mai bine să stea acasă Deprindeți-vă să fiți întot
UN
deauna sănătoși. Aceasta vă pune în stare să arătați și altora

cum se pot feri de boale și veți aduce astfel multe servicii
bune.
L
David Levingstone, acest mare misionar, cercetaș în timp

RA
de pace, s’a făcut iubit de indigeni prin îndemânarea sa, ea

medic.
NT
Fiti cura (i
CE
In războiul sud-african, rănile și boalele au pricinuit

englezilor pierderi enorme de oameni.
I/
Japonezii în timpul războiului lor, n’au pierdut decât un

mic număr din ai lor din cauza boalelor și relativ puțini, din
AS
cauza răniților.
De unde vine această deosebire? Oamenii noștri erau
UI
puțin mai dificili decât japonezii pentru apa de băut și n’a

veau corpul și hainele curate, apă găsindu-se anevoie. Japonezii
BC
însă erau foarte curați: ei se îmbăiau în fiecare zi.

Dacă mâna vă este murdară și v’ați tăiat, se poate în
tâmpla ca rana să se învenineze, să devie gravă. Dar când
mâna este perfect curată, fiind de curând spălată, nu veți
suferi nimic din toate acestea; tăietura se vindecă repede.
Același lucru șe întâmplă cu rănile primite în timpul
războiului: ele se infectează, când oamenii nu sunt curați.
DEPRINDERILE CARI ADUC SĂNĂTATE 167
Spălând pielea, ajutăm curățirea sângelui. Japonezii zic

că se pierd jumătate din foloasele exercițiilor, dacă nu facem
baie numaidecât.
Când nu vă puteți îmbăia în fiecare zi, frecați-vă cel
RY
puțin corpul cu un șervet umed, ori numai cu o cârpă uscată.
Făcând astfel, veți fi întotdeauna vioiu și bine dispus.
RA
1 Trebue să aveți grijă și de curățenia veșmintelor: atât
de cele de dedesubt cât și de acelea care se văd.
Scuturați-le cu un băț în fiecare zi, înainte de a le îm
LIB
brăca.
Și ca să fiți puternici și sănătoși, trebue ca sângele să vă
ITY
fie curat.
Veți obține acest rezultat respirând în abundență aer cu
rat și proaspăt, prin aspirațiuni adânci și curațindu-vă apa
RS
ratul digestiv de toate necurățeniile ce ar conține; pentru
.țaceasta trebue să aveți ieșire afară regulată, odată în fiecare
IVE
zi; sunt oameni pentru cari două scaune pe zi nu sunt prea

multe. Dacă vreodată simțiți oarecare greutate, beți multă
apă bună, mai cu seamă înainte și numaidecât după dejun
UN
, (de dimineață) și faceți exerciții de mlădiere; acestea vor re-

gula toate.
L
Nu începeți dimineața lucrul, înainte de a fi luat ceva,

RA
■cel puțin un pahar de apă caldă.

Nu este necesar să luați toate medicamentele, toate pi
NT
lulele, pentru cari se fac reclame ispititoare. Nu vă scăldați

niciodată în ape adânci îndată după masă. Veți avea fără
CE
Îndoială crampe, cari vă vor sili să vă sgârciți și vă veți înneca.
Tutunul
I/
AS
Cercetașul nu fumează. Orice haimana poate să fumeze.

Asta nu este o minune. Dar cercetașul trebue să se abție; el
au este atât de prost. El știe, că dacă un băiat tânăr începe
UI
Să fumeze înainte de a fi pe deplin desvoltat, aceasta îi va

Slăbi desigur inima și inima este organul cel mai însemnat
BC
Pentru un adolescent. Ea împinge sângele în tot organismul,

Ița șă se formeze carne, oase și mușchi.
KDacă inima nu-si îndeplinește funcțiunea, este cu nepu
tință ca corpul să fie puternic.
Toți cercetașii știu că fumul strică vederea, vatămă mi-,
Bpsul, simțuri cari au pentru dânșii mare preț, dacă vor să-și
{îndeplinească bine îndatoririle.
Mulți oameni de sport, foarte cunoscuți și un mare nu-

măr clin toate profesiunile s’au lăsat de fumat, când au bă.
gat de seamă că se simt mai bine, da,că nu f umează.
In America, administrația căilor ferate și a poștei nu
primește în slujbă tineri cari obișnuesc tutunul. Cunosc un
RY
mare patron, care nu numai că nu este fumător, dar nici
nu primește ucenici cari fumează. Se mai pot cita încă mulțj
RA
de aceștia în Marea-Britanie. In Japonia este interzis fumatul
tinerilor mai mici de douăzeci de ani; dacă fumează, sunt
LIB
amendați părinții.
Profesorul Osler zicea, că ar fi un mare bine dacă s’ar
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
Băiatul care fumează, maimu Un băiat voinic și plin

țărind. pe omul mare, nu va de sănătate aruncă
CE
ajunge niciodată om de ispravă. mingea unde vrea.
putea asvârli într’o mare, toată berea și tot alcoolul din An
I/
glia, și că, făcând a doua zi același lucru cu tutunul, ar fi

AS
excelent pentru toată lumea.

Niciun băiat n’a început să fumeze, de plăcere; de cele
UI
mai multe ori a fost silit la aceasta de teamă să nu fie luat

în râs de camarazii săi, zicându-i-se că-i este frică de fu
BC
mat, — ori fiindcă și-a închipuit că fumând își va da aere de

om mare, pe când în realitate nu este decât un netot.
Așa dar luați față de voi înși-vă hotărîrea să nu fumați
înainte de a fi adulți, și țineți-o. Făcând așa, dovediți m»1
bine că sunteți un om, decât dacă v’ați fuduli cu țigara în
gură.
Camarazii vă vor stima mai mult și mulți vor căuta să
vă urmeze exemplul, fără să vă spună.
DEPRINDERILE CARI ĂDUC SĂNĂTATE 169
Astfel, veți îndeplini o faptă bună în lumea aceasta, deși

nu sunteți decât băieți tineri. Plecând dela acest punct neîn
semnat, este mai mult decât probabil că vă veți ridica încă și
mai sus și că veți face lucruri mari, când veți ajunge oameni.
RY
Băuturi
RA
Un preot, locuind într’unul din cartierele sărace ale Lon
LIB
drei, a declarat nu de mult că din o mie de cazuri de mizerie
ce cunoaște, numai două, trei nu sunt datorite alcoolului.
Intr’o seară veni să mă caute un om. El avea o ținută
ITY
de militar, și-mi arătă niște certificate doveditoare, că a
servit odată cu mine în Africa de sud. îmi spuse că nu poate
RS
găsi de lucru și că moare de foame. Toată lumea îi era îm
potrivă, fără îndoială, fiindcă era un vechiu militar,
Dar ochii și nasul lui îmi arătaseră deja adevărata
IVE
pricină a mizeriei sale. Hainele lui răspândeau un miros ne

suferit de fum și de bere; vârful degetelor erau îngălbenite
UN
’de tutun și avusese grija să sugă o pastilă oarecare, care să

■ascunză duhoarea de băutură ce-i ieșea din gură. Deci, nu
era lucru de mirare dacă nimeni nu-i da de lucru, ori bani
L
de băut, căci se vedea bine că nu făcea altceva, când îi avea.

RA
Lipsa și mizeria dela noi sunt datorite în mare parte

numai răului obiceiu deprins de oameni, ca să-și risipească
NT
■banii și timpul la cârciumă.

Asemenea multe crime și boale și chiar unele cazuri
CE
ide nebunie n’au altă origină. Spirtoasele, — adică berea și

{rachiurile — nu sunt deloc necesare pentru sănătate. Ci dim-
I/
I potrivă.
AS
Vechea zicătoare e adevărată: „Băuturile tari fac pe

Fum slab“.
UI
Este cu neputință pentru omul care bea, să ajungă cer-

tcertaș. înlăturați băutura dela început și hotărîți-vă să nu
BC
beți nimic niciodată. Apa, cafeaua, ceaiul sunt deajuns ca

să vă potolească setea, ori pentru a vă stimula vreodată dacă
i veți avea nevoie; când este prea cald, limonadă ori puțină
zeamă de lămâie, sunt băuturi destul de răcoritoare.
Un cercetaș bun poate foarte bine să ajungă să nu bea
f deloa Este numai o deprindere. Dacă țineți buzele bine
• strânse când mergeți, ori când fugiți, ori dacă țineți în gură
r o pietricică purtând-o cu limba ca și cum ați mesteca (pentru
170 vi. vrednicia cercetașului
a ține gura închisă) veți fi mai puțin însetați ca atunci când

țineți gura deschisă înghițind aer și praf.
Trebue însă ca și corpul să vă fie în bune condițiuni
fizice. Dacă v’ați îngrășat prea mult, din lipsă de mișcare,
RY
veți avea mereu sete, și după fiecare kilometru veți simți ne
voia de a bea.
RA
Sforțându-vă să nu beți, peste puțin timp setea trece
dela sine. Bând apă deseori, în cursul unui marș, ori în tim
LIB
pul jocului, vă osteniți mai ușor și vă împiedecă răsuflarea.
Este greu să evităm spirtoasele când ne întâlnim cu prie.
teni, care țin să ne ofere ceva. De cele mai multe ori veți
ITY
scăpa răspunzând că nu luați nimic și astfel nu vor fi siliți
să cheltuească; dacă insistă, puteți lua un pahar de bere fără
alcool ori altă băutură inofensivă. Dar este un obiceiu Stupid
RS
să bei împreună ca să dovedești că ești prieten. Din fericire
el dispare și oamenii prudenți se abțin, fiindcă știu că bău
IVE
tura nu le va face niciun bine.

Oamenilor de nimic le place să stăa să trăncănească cu
paharul în mână, lângă tejghea.
UN
Dar aceștia nu sunt decât niște pierde-vară. cari beau

pe socoteala altora și faceți bine să-i ocoliți, dacă vreți să vă
L
întrebuințați timpul cu folos și să ajungeți ceva.

RA
Continența (abținerea)
NT
Tutunul și băutura pot tenta pe unii, nu însă pe toți,

dar este o altă plăcere care vă va tenta aproape sigur și
CE
despre care voiesc .să vă avertizez prin câteva vorbe.

Ați fi poate surprinși, dacă v’ași spune câți băieți mi-au
mulțumit pentru cele ce-am scris relativ la acest subiect în
I/
primele ediții ale acestei cărți, și în altele și cred, că mai

AS
sunt 'încă, cari vor fi mulțumiți de a-i preveni în contra vi

ciului secret, care face atâtea victime. In școalele engleze,
UI
băieții numesc acest viciu „animalitate**, și este aproape cel

mai potrivit nume ce i se poate da.
BC
Tutunul, băutura, jocul, sunt vicii de oameni formați, și

pentru aceea atrage pe unii băieți: dar viciul de care vor
besc nu este un viciu omenesc; oamenii demni de acest nume,
n’au decât dispreț pentru, acei ce i se dedau. Sunt băieți-
ca acei cari fumează, cari își închipuieșc că este frumos ș1
bărbătesc lucru să povestească, ori să asculte poveștindu-le
întâmplări scandaloase* pe când în realitate ei nu dovedesc
prin aceasta, decât că sunt niște mici imbecili.
DEPRINDERILE CARI ADUC SĂNĂTATE 171
Prin astfel de convorbiri, prin citirea cărților obscene,

ori prin contemplarea ilustrațiilor excitante, un băiat neș
tiutor, poate să devie stricat.
Nimic nu este mai periculos pentru dânsul, căci dacă
RY
acestea devin obiceiu, în curând își va nimici și corpul și
mintea; sănătatea sa se va ruina, creerul va slăbi și va sfârși
RA
poate într’o casă de nebuni.
Dar dacă aveți în voi oarecare energie bărbătească, res
LIB
pingeți numaidecât orice ispitiri de acest fel, încetați să ce
tiți astfel de cărți, și să ascultați asemenea povestiri, îndrep-
f tându-vă mintea în altă direcțiune.
ITY
Uneori, această plăcere este provocată de o indigestie,
( de o hrană prea rafinată, ori din cauza constipației. In acest
'caz, cel mai bun remediu, este să înlăturăm aceste lucruri, fă
RS
când o baie rece, dând oarecari exerciții părții superioare a cor
pului, executând mișcări gimnastice, cu brațele, box, etc. In
IVE
i’ tăia oară are să vă fie poate grefu să rezistați plăcerilor ce vă

I.tentează, dar odată învinse, va fi mai ușor.
UN
Când însă ispita continuă să vă incomodeze, nu vă ascun-

■ deți. ci duceți-vă la comandantul vostru, spuneți-i ce vă ne
liniștește și el va ști să îndrepteze lucrurile.
L
Visurile urîte, sunt o incontinență sub o altă formă, ele

RA
î,sunt datorite adesea unui așternut prea călduros, ori faptului

[■că dormi pe spate; lucruri ce se pot evita,
NT
Sculați-vă de dimineață
CE
Dimineața este timpul cel mai priincinos pentru activi-

rtatea unui cercetaș, fiindcă atunci animalele sălbatice umblă
I/
după hrană, pândind ici, colo.

Și la războiu. ceasurile priincioase pentru atac sunt cele
AS
înainte de revărsatul zorilor; când cei ce atacă pot trece încă

neobservați în întuneric, dar se zărește destul pentru a ataca
UI
o tabără adormită. Cercetașul trebue dar, să-și facă obiceitu

Isă se scoale foarte de dimineață și odată deprins, nu i se
BC
[mai pare lucru greu. Pe când un băiat leneș, deprins să

['stea în pat până târziu, după răsăritul soarelui, ar găsi
obiceiul prea aspru.
Carol cel Mare, acest mare cercetaș din timpurile vechi,
avea obiceiu să se scoale la miezul nopții. Ducele deWelling-
! ton, care ca și Napoleon, prefera să doarmă pe un pat de
(■Campanie, avea obiceiu să zică: „Când vine momentul să ne
întoarcem în pat. e timp să ne sculăm".
Mulți din cei ce izbutesc să doboare mai multe treburi

într’o zi decât alții, datoresc aceasta faptului că se scoală cu
o oră, două, mai înainte decât ei. Sculându-văi de timpuriu,,
aveți mai mult timp de joc. Dacă vă sculați cu o oră mai de
Y
vreme decât ceilalți oameni, veți avea 30 de ore pe lună mai
AR
mult de trăit decât dânșii; pe când ei au 12 luni de train
pe an, voi aveți 365 de ore în plus, adică 30 zile; ca rezultat:
IBR
țreisprezece luni în loc de douăsprezece.
Surâsul
YL
Râs puțin, sănătate puțină. Râdeți cât puteți, aceasta
SIT
face bine. Ori de câte ori puteți râde cu haz, râdeți. Faceți
și pe alții să râdă, le veți face bine.
Dacă sunteți necăjiți, ori dacă aveți vreo încurcătură, sili-
ER
ți-vă să râdeți.
Amintindu-vă de acest sfat și unnându-1, veți vedea deo
NIV
sebirea.
Citind vieața marilor cercetași, veți vedea că mai toți
au fost tipuri vesele.
LU
Unii băieți încruntă ușor din sprâncene când au un lucru

greu de făcut, dar cercetașii au consemnul să surâză întot
RA
deauna.
Ei se abat dela legea lor. ori de câte ori încruntă sprân
NT
cenele.
Cum să ne menținem sănătoși
CE
Exerciții
I/
Respirația adâncă. — Ea este de cea mai mare impor

AS
tanță, pentru a aduce în plămâni aerul proaspăt ce trebue

să treacă în sânge și pentru a desvolta pieptul; trebue făcută
UI
însă cu atențiune, după reguli și fără exces, ca să nu obo

sească inima. Japonezii fac în fiecare zi când se scoală, câ
BC
teva minute gimnastică respiratoare în plin aer. Aspirăm

aer prin nas. până ne umpleam îndestul cavitatea toracică;
pieptul, apoi după o pauză îl expirăm încetișor și treptat pe
gură până nu mai rămâne deloc, după o nouă pauză reîn
cepem, aspirând iarăși pe nas ca întâi. Sunt și metode de
cânt, care desvoltă respirația normală, în același timp cu di
feritele organe ale corpului: inima, plămânul, pieptul ș1
gâtul, făcând totdeodată și educația sentimentului dramatic-
PENTRU A PREVENI BOALELE 173
Așa de exemplu d-1 Tomlin, are un procedeu pentru a îm

blânzi pe apași. Reunește un mare număr de tineri, de acești
sabatici, și-i pune să cânte un cor cunoscut, acompaniat de
t pian. Cântând, le sugerează o povestire: sunt în marș pentru
Y
atacarea unui fort, pe care îl vor lua cu asalt după toate re
gulile, spre gloria lor și a țării lor; dar pentrucă bagă de
AR
seamă că inamicul nu știe nimic de apropierea lor, trebue
să se târască încet, să se furișeze ,,cu vocea jos“, apropiin-
IBR
du-se cu hotărîre de fort.
înaintează tot mai mult și melodia se ridică. Acum șar
YL
jează și ridică cuțitul printre mitralii și gloanțe; un suiș, o
: fugă, o luptă: și fortul este al lor. Dar sunt răniți de ridicai;
• cu o mână delicată, și morți de îngropat cu cinste, cân-
SIT
| tând liniștit, în cadență, solemn și duios. Apoi își reiau ar
mele și conducând prizonierii și trofeele lor, se duc trium-
ER
K fători și cântă din toate puterile.
NIV
AL XIX-LEA BIVUAC
LU
Pentru a preveni boalele
Medicina în tabără
RA
Acum câțiva ani, pe când eram în Cașmir, la nordul In-

NT
I diei, câțiva indigeni mi-aduseră pe o targa un tânăr: îmi

spuseră că a căzut de pe înălțimea unei stânci, că și-a rupt
CE
șira spinărei și că e pe moarte. Observai numaidecât că-și

, scrintise numai umărul și se lovise în mai multe părți. Sco-
I sei pantoful, m'așezai lângă el. îi pusei călcâiul subțioară,
I/
apoi îl apucai de braț și trăsei din toate puterile până când

AS
osul veni la loc. De durere leșină și prietenii crezură că l-am

omorît. Dar, după câteva minute, el deschise ochii1 și văzu că
brațul îi era vindecat. Atunci își închipuiră că știința mea
UI
medicală n’are margini; căutară în toată țara bolnavi de vin

decat și timp de două zile avusei foarte mult de lucru. Mi-a
BC
duseră de tot felul și mai nu mai aveam medicamente, dar

făcui cum putui mai bine și chiar cred că mulți din acești săr
mani oameni s’au simțit mai bine, munai din faptul că cre
deau. că le fac bine.
Mulți erau bolnavi, fiindcă murdăria de pe dânșii le în
venina rănile, alții sufereau de constipație, ori că băuseră
apă care nu era bună de băut, etc. Explicai aceasta șefului
acelui sat și nădă.jduesc că am putut fi folositor sănătății lor

în viitor. In tot cazul mi-au fost recunoscători și m’au ajutat
mult să găsesc urme de urs și să-mi procur hrana.
Dacă n’aș fi avut oarecare cunoștințe de medicină, n’aș
Y
fi putut veni în ajutorul acestor sărmani.
AR
IBR
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
Umărul scrintit.
NT
Microbii $i cum să-i combatem

CE
Boalele se răspândesc în aer și în apă, prin niște mici

animale invizibile, numite germeni sau microbi. Noi putem
să-i respirăm prin gură, ori să-i înghițim cu mâncarea ori cu
I/
băutura, și atunci ne vor cauza boale interne. Dacă însă sân

AS
gele nostru circulă regulat, aceasta are puțină importanță,

și de obiceiu n’are urmări rele. Dar dacă sângele este viciat,
UI
printr’o slăbiciune generală, ori din cauza constipației, scau

nelor neregulate, microbii ne pot îmbolnăvi foarte răni. Tre
BC
buesc dar distruși cât mai mult. Ei trăiesc în locurile umede,

întunecoase și murdare și se nasc în praf, în cărnurile pu
trede și’n locurile mlăștinoase, în sfârșit acolo unde sunt
mirosuri urîte.
Țineți dar camera, tabăra și hainele voastre curate și
uscate.
Aerisiți bine vesmintele și expuneți-le cât mai des cu
putință la soare. Nu vă duceți în locurile unde miroase rău.
PENTRU A PREVENI BOALBLE 175
înainte de mâncare, spălați-vă totdeauna pe mâini și cură-

țați-vă unghiile, ca să înlăturați microbii ce i-ați fi putut
lua după diferitele lucruri cu care ați umblat.
Se văd adesea prin tramvaie și prin localurile publice,
Y
avizuri cu recomandația, de a nu scuipa.
AR
Aceasta, fiindcă mulți oameni cu plămânii bolnavi
scuipă pe jos microbii, cari1 când s’au uscat, se ridică cu pra
IBR
ful în aer, și cei sănătoși îi înghit și pot lua astfel boala.
Se poate ca cineva să aibă o boală contagioasă, de mulți ani,
fără să știe și scuipatul poate s’o comunice oamenilor sănă
YL
toși.
Pentru a-i feri de contagiune nu trebue dar să scuipăm
SIT
pe jos. Dacă însă respirați pe nas. și dacă aveți sângele cu
rat. nu trebue să vă temeți de boale.
Ieșind dela teatru, dela biserică, ori dintr’o sală unde
ER
a fost multă lume, este bine să scuipăm și să ne suflăm na
sul pentru a ne debarasa de microbii ce i-arn fi putut respira.
NIV
Din trei sute de persoane întâlnite, una este atinsă de

tuberculosa, o boală foarte contagioasă. De multe ori aceasta
provine din faptul, că unii oameni locuesc în case ale căror
LU
ferestre sunt totdeauna închise. Cel mai bun mijloc de a vă

vindeca dacă, sunteți atinși de această boală, este să dormiți
RA
în plin aer.
Cercetașul este silit să petreacă adesea noaptea afară
NT
și acasă doarme cu ferestrele deschise, altfel îi este capul

greu. Dacă se obișnuește șă se culce într’o cameră încălzită,
va răci în cort și nimic nu este mai ridicol decât un cercetaș
CE
cu guturai. Când te deprinzi să dormi cu ferestrele deschise,

nu răcești niciodată.
I/
AS
Hrană
Multe boale provin, ori că mâncăm prea mult, ori că

UI
nu ne hrănim cum trebue. Un cercetaș trebue să știe să se în

grijească, altfel nu este bun de nimic. Cercetașul trebue să
BC
fie sprinten și activ. Odată ce și-a desvoltat mușchii cât

trebue, poate să. și-i menție, fără să-i mai exerciteze în deosebi,
dacă se hrănește convenabil.
In timpul asediului dela Mafeking, când alimentele în
cepură să lipsească, oamenii din garnizoană cari mâncaseră1
totdeauna pul in. n’au sufeit ca, cei care în timp de pace erau
obișnuiți să se hrănească bine; aceștia ajunseră slabi și su-
părăcioși. Către sfârșit, hrana noastră era redusă la o pâi-
nișoară de crupe de ovăz, mare cam cât un covrig de 5 pa

rale, atâta era toată pâinea pentru o zi, cam 500 gr. carne
și un litru de „sowens“: ceva așa cam ca coca de scrobeală.
acrită.
Y
De obiceiu mâncăm mai multă carne decât este necesar;
AR
ne-am putea lipsi chiar cu totul de ea, și nu ne-ar fi mai
rău. Este un lux, care costă scump. Japonezii sunt tot atâî
IBR
de voinici ca și noi și ei nu mănâncă, carne deloc și foarte
puțin din alte bucate.
YL
Cele mai bune alimente și cele mai puțin costisitoare
sunt: mazărea uscată, făina, crupe de ovăz (oatmeal), car
tofi, brânză. Fructele, legumele, peștele, ouăle, nucile, orezul
SIT
și laptele sunt alimente excelente și putem trăi foarte bine,
numai cu acestea. Nu e nevoie numaidecât de carne. In lo
ER
calitățile unde nu sunt prea scumpe, bananele constituesc o
hrană cu deosebire bună. Ele nu conțin semințe ori sâmburi ca
să irite intestinele și miezul lor este foarte sănătos, iar coaja
NIV
împiedecă să ne transmită germenii vătămători. Indigenii din

Africa occidentală se hrănesc toată vieața numai cu banane
LU
și sunt mari și grași.

Nu este nevoie de multă hrană dacă aveți aer curat, căci
mâncând vă îngrășați prea tare și deveniți greoi, mai ales
RA
dacă1 stați toată ziua și nu faceți mișcare.

In toate privințele este mai bine să vă mulțumiți cu pu
NT
țină mâncare. Bine înțeles, că băieții când cresc nu trebue

să rabde de foame, dar nici să facă ca copilul, care întrebat
CE
într’o zi de sărbătoare la masă: „Nu poți să mai mănânci

nimic?11 a răspuns ..aș putea să mai mănânc, dar nu mai am
loc".
I/
Multe boale din zilele noastre sunt datorite mulțimei de

AS
medicamente luate fără socoteală, de unii oameni.

Cele mai bune medicamente sunt aerul curat, exercițiul,
UI
un pahar de apă dimineața, dacă sunteți constipat și o jumă

tate de litru de apă caldă seara. înainte de culcare.
BC
Veșminte
Veșmintele cercetașului ar trebui să fie pe cât se poate
numai de flanelă sau de lână, pentru a se putea usca repede.
Bumbacul nu este bun de purtat pe piele: numai dacă se
schimbă îndată ce s’a udat, căci puteți să răciți și un cer
cetaș bolnav, nu plătește nitaaic.
Lucrul de căpetenie, peutru ca cercetașul să ducă mult

timp la drum, este încălțămintea.
Cercetașul, pe care-1 supără încălțămintea în timpul mar
șului, nu mai poate face niciun serviciu.
Y
Trebue dar să băgați bine de seamă să aveți ghete bune,
AR
potrivite pe picior, dar destul de largi și solide, să aibă cât
mai mult forma piciorului vostru gol, marginea dinăuntru
IBR
mult mai dreaptă decât au obiceiu s’o facă cismarii pentru
încălțămintea elegantă. Cercetașii n’au ce face cu ghetele de
I bal.
YL
Picioarele trebue să fie uscate. Dacă sunt umede, pielea se
I moaie, crapă lesne și se rănește ușor, unde apasă încălțămin-
SIT
S tea. Fără îndoială și sudoarea udă picioarele ca și apa din
J afară. Ca sudoarea să se absoarbă lesne, trebue să purtați
ER
I ciorapi de lână.
Când vedeți că un om poartă ciorapi de bumbac ori de
i mătase, puteți ști mai dinainte că nu este bun pentru mers.
NIV
Este bine să ungeți cu săpun ori cu grăsime picioarele

g și ciorapii pe dinăuntru, înainte de a-i îmbrăca.
LU
Dacă transpirați mult la picioare, puteți întrebuința cu

■ folos prafuri făcute din: acid boric, amidon și oxid de zinc
în părți egale. Puneți între degete, ca să împiedecați forma-
RA
I rea bătăturilor.
Mai puteți face picioarele mai puțin sensibile muindu-le
NT
din timp în timp în apă sărată sau apă în care ați topit pia
tră acră. Păstrați-vă încălțămintea moale, ungând-o bine cu
CE
seu de oaie, ori cu uleiu de castor, mai ales când a fost
! udată de ploaie.
Spălați-vă în fiecare zi pe picioare.
I/
Exercițiu
AS
Țin să vă spun, că dând aci o metodă simplă de exercițiu
( I pentru cercetași, este numai pentru a arăta instructorilor c

I să învețe unitățile și patrulele să meargă în ordine la defi
UI
I și nu pentru a-i supune la aceasta prea adeseori, când ar pu

fi ocupați în altfel.
BC
Ori de câte ori văd unități care face exerciții în massă

l într’un mod strălucit, dar care nu știu să țină o urmă ori să-și
Igătească mâncarea, trag concluzia că instructorul nu este așa
|cum ar trebui. Vina e a comandantului, care nu pune interes
! pentru ■ ocupațiunea sa, care n’are imaginație, care nu face
'decât exerciții, ne mai) știind altceva.

Cercetașii trebue să facă exercițiu pentru a învăța cum

să se ducă repede și în bună ordine dintr’un loc în altui.
Exercițiul le dă o ținută bună și îi face mlădioși și iuți.
Fortifică mușchii, cari susțin corpul; când ne ținem
RY
drepți, dăm plămânilor și inimii tot locul, de care au ne
voie ea să funcționeze bine, celelalte organe interne se men.
RA
țin fiecare la locul lor, așa că digestiunea, etc., se îndepli
nește normal.
LIB
Ținuta neglijentă, dimpotrivă, strivește toate organele
și le împiedică să lucreze cum trebue, așa că omul, care se
ține rău, este de obiceiu slab și adesea bolnav.
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
Băieții când cresc înclină la aceasta, trebue dar să facă

AS
toate sforțările ca să scape de acest obiceiu, făcând multă

gimnastică și exercițiu.
UI
Când sunteți în picioare, stați drepți și dacă stați pe

scaun, așezați-vă drept, cu spatele bine rezemat pe spătarul
BC
scaunului. Dacă sunteți sprinteni în mișcările și în ținuta

voastră, când stați în picioare ori pe scaun, aceasta dovedește
că aveți spiritul vioiu și aceasta nu-i lucru de disprețuit:
mulți patroni vor alege un băieat sprinten, lăsând de o parte
un băiețandru cu ținuta rea. Dacă sunteți siliți să vă plecați,
când stați la scris, și chiar când vă legați șiretele dela
ghete, nu vă cocoșați, mai bine îndoiți-vă de șale, aceasta
ajută să întărească corpul.
La comanda: „Drepți!". Cercetașul se ține drept, picioa

rele, alăturate, brațele atârnă în chip firesc dealungul cor
pului, degetele întinse, privirea îndreptată drept înainte.
La vorbele: „Repaus11, el depărtează piciorul drept cu
RY
cinsprezece centimetri la dreapta, împreună mâinile la
spate și poate privi la dreapta ori la stânga.
RA
La comanda: „Pe loc repaus“, el se așează jos în poziția
care îi place. Dacă pământul este uscat, se va comanda: „pe
LIB
loc repaus11, ori de câte ori nu ținem cercetașii să stea în po
ziția „drepți".
La comanda: „Pas de călătorie", cercetașul pornește cu
ITY
piciorul stâng, cu un pas ușor, legănându-și brațele nesilit:
RS
IVE
L UN
RA
NT
1. 2. 3.
Marșul higienic.
1. Chipul cel bun. 2. Chipul obișnuit de a merge. 3. Un chip
CE
K' ■
obicinuit, dar rău chip de a merge.
(aceasta dă corpului, mușchilor și organelor interne un exer

I/
cițiu prețios.
AS
La comanda: „Pas alergător", băieții încep să alerge cu

[pas mărunt, săltat, legănând .mâinile în voie, nu lipite de
UI
[Corp.
La comanda. „Pas de cercetaș", ei fac zece pași, pas de
BC
călătorie, apoi douăzeci, pas alergător și tot astfel, mergând

și alergând alternativ, până la comanda: „Pas de călătorie",
ori: „pe loc opriți".
„La dreapta", fiecare face un sfert de întoarcere la
dreapta.
După mine marș, cercetașul care merge în capul rândului
Se întoarce la dreapta lui, ceilalți înaintează până în punctul
unde a făcut un sfert de întoarcere și merg după comandant.
80 VI. vrednicia cercetașului
„In linie11, când cercetașii în șir urinează pe șef, cei din

urmă aleargă și se așează în linie la stânga celui dintâiu.
Exerciții de adunare
Y
Cercetașii nu fac parada ca soldații, ei stau ascunși până
AR
ce șeful are nevoie de dânșii. Atunci ei se adună din toate
părfile; fiecare patrulă urmându-și șeful în strigătul patrulei,
IBR
formează în jurul instructorului un cerc cu raza cam de două
zeci de metri și cântă: „Gata oricând11, apoi se odihnesc în
liniște, stând jos, ascultând ceea ce au de făcut. Dacă instruc
YL
torul comandă un opt, un cerc, ori o spirală, șeful patrulei
însărcinat cu comanda, dă ordinul: „Drepți! După mine marș1'
SIT
El se depărtează de cerc, patrula sa îl urmează, unul după
al tu], apoi patrula vecină, și tot așa până se înșiră toți unii
după alții, cu pas mărunt.
ER
'Șeful, fără să se grăbească, descrie pe teren un opt, un
cerc, ori o spirală, care se înfășoară progresiv în jurul șefului
NIV
și se desfășoară în sens invers. Instructorul comandă: „Lua-

ți-vă locurile11 și cercul întâiu se formează din nou; apoi:
LU
„Așezați-vă jos. Repaus11. Dacă nu le-a făcut semn să se

împrăștie, aceasta este momentul nimerit să spună câteva,
vorbe cercetașilor. In caz contrar, fiecare patrulă se duce
RA
unde vrea. Cercetașii, grupați în jurul șefului, părăsind locul,

se pitesc iarăși, fiecare în ascunzătoarea sa:
NT
Parada focurilor
CE
Subșeful fiecărei patrule aduce o gamelă, hârtie, o

cutie cu chibrituri, un ochiu de sfoară și un cârlig. Ochiul
I/
de sfoară servește să unească trei bastoane, pentru a forma

un tripied, iar frânghia, prevăzută cu un cârlig de sârmă,
AS
pentru a agăța gamela deasupra focului.

Doi cercetași au adus hârtie cafenie.
UI
La comanda: „Aprinde focul; pas alergător11, două pa

trule alergând fac douăzeci de pași înainte (numărând fie
BC
care) și se opresc în rând.

La șueratul fluierului, ori la sunetul trompetei, sub
șeful fiecărei patrule lasă bastonul și scoate ochiul de sfoară
din sac.
Cercetașii 3 și 4 pun bastoanele lor lângă al subșefului,
așa fel ca capetele celor două bastoane să întreacă pe cel
dintâiu.
Subșeful face să alunece ochiul peste cele trei capete și

cu ajutorul celorlalți răsucește bastonul său de două-trei ori
ca să, strângă ochiul, apoi ridică bastoanele formând tripiedul.
Toate tripiedele trebue să fie la rând.
Y
AR
IBR
YL
îndată ce s’a : aliniat tripiedul, patrula ia poziția
SIT
„drepți11, așezându-se în cerc cu spatele întors spre tripied.
Două șuerături și toți se întorc către tripied.
Subșeful scoate din gamelă hârtie și chibrituri. Agață
ER
gamela de cârlig. Numărul 3 și 4 grămădesc hârtia, care-
reprezintă focul (dacă vor să facă foc adevărat, așează lem
NIV
nele aduse de fiecare cercetaș.

Apoi se așează toți în cerc, iau poziția drepți, sub
șeful stă cu chibriturile gata. Trei șuerături; la a treia sub
LU
șeful aprinde chibritul și hârtia ia foc; fiecare se așează

repede jos.
RA
Șeful patrulei priveghiază, ca totul să se facă repede

și bine și fără zgomot.
NT
La comanda: „Stingeți focurile11 urmată de un șuerat

toți se scoală. Subșeful ia gamela. Numărul 3 și 4 iau tri
CE
piedul și-l desfac, subșeful pune ochiul de sfoară în sac.

Ceilalți sting focul și adună hârtia împrăștiată.
„Drepți11: Toți în cerc cu fața întoarsă spre centru.
I/
Două sunete de trompetă, fiecare patrulă reia rândul său în

AS
poziția drepți, gata de plecare.

Parada și focurile trebuesc exercitate în vederea inspec
ției. Defilarea nu este decât o imitare a paradei militare.
UI
BC
Am suprimat o jumătate de pagină relativ la formațiunile cohor

telor. Autorul însuși dă puțină importanță acestor indicațiuni. „Aceste
formațiuni figurează aci, zice el, numai în vederea unei parade excep
ționale: gardă de onoare, inspecții, etc.; ele nu fac parte din exercițiile
de toate zilele. Noi voim să înlăturăm exercițiile militare din educația
cercetărilor. Ei sunt copii cari fac mișcări în aer liber, și nu soldați
pentru a distra". N. Tr. francez.
RY
RA
LIB
ITY
RS
IVE
CAPITOLUL VII
UN
SPIRITUL CAVALERESC
L
RA
Pentru instructori
NT
Una din ambițiile noastre de a face să reînvie printre

CE
noi, unele din regulile de care ascultau cavalerii de odi

nioară, și cari au avut o influență atât de mare asupra mora
lului rasei. Din nenorocire, la noi s’au lăsat să dispară în
I/
mare parte sentimentele cavalerești, în Japonia dimpotrivă,

AS
se caută a le insufla copiilor în așa fel, că aceștia sfârșesc

prin a și le însuși în chip" firesc.
UI
Scopul nostru nu este atât să disciplinăm pe tineri, ci

a-i învăța cum să se disciplineze ei însăși.
BC
Aci noi nu putem decât să atingem în treacăt subiectele

indicate.
Ti rămâne instructorului să le desvolte și să le scoată
în vază, în convorbirile particulare. Diferitele calități, cerute
de codul cavalerilor, se pot grupa sub trei titluri.
1. Datorii către aproape.
2. Disciplina de sine însuși.
3. Perfecțiunea propriului său caracter.
DATORII CĂTRE APROAPE 183
AL XX-LEA BIVUAC
Datorii către aproape
Y
In timpurile cele vechi, când cavalerii erau curagioși,
AR
trebue sâ fi fost un frumos spectacol să vezi unul din acești
cavaleri îmbrăcat în oțel, ieșind din pădurea întunecată, cu
IBR
armura strălucitoare, cu pavăza și lancea sa, cu penele în
vânt, armăsarul spumegând și plin de foc, gata de luptă.
Alăturea călărea scutierul, un om tânăr care-1 avea și care
YL
trebuia să devie într’o zi cavaler, la rândul său. In urma lui
călăreau soldații luptători sdraveni și îndrăzneți, gata la ne
SIT
voie să-și apere până la moarte, stăpânul.
Erau vasalii încercați ai timpurilor trecute, cari au câș
tigat atâtea lupte strălucite prin vitejii și minunatul lor de
ER
votament către cavaleri.
In timp de pace, cavalerul pleca în fiecare zi, ajuta pe
NIV
toți acei ce aveau nevoie de ajutor, în deosebi pe femeile și

_pe copii, cari puteau fi în mare pericpl.
LU
Acesta se numea cavaler rătăcitor. Bineînțeles că și oa

menii de arme făceau tot astfel și dreapta lor puternică era
gata totdeauna să ajute pe cei apăsați. Cavalerii de odini
RA
oară erau șefii unei națiuni, oamenii lor de arme îi erau

cercetașii.
NT
Șefi de patrulă, și voi tineri cercetași, sunteți dar ase

menea cavalerilor și însoțitorilor lor: nu trebue însă să pier
CE
deți niciodată din vedere onoarea, căreia trebue să-i dați pri
mul loc și să faceți tot ce vă stă în putință, pentru a ajuta
ne cei ce sunt în pericol și au nevoie de ajutor.
I/
AS
Codul cavalerilor
UI
Iată legile după care se conduceau cavalerii:

Fii totdeauna gata, îmbrăcat cu armura, afară de noap
BC
tea. când te odihnești.

Susține pe săraci și protejează pe cei ce nu se pot apăra
singuri.
Nu face nimic ce ar putea înjosi și supăra pe cineva
Fii gata să lupți pentru libertatea țării tale.
Ori ce-ai face, silește-te să dobândești reputația de om
cinstit.
Nu călea niciodată făgăduiala dată.
184 VII. SPIRITUL CAVALERESC
Păstrează neatinsă cinstea țării tale, chiar cu prețul

vieții.
Mai bine moartea și onoarea, decât vieața cu rușine.
Tinerii trebue să știe să îndeplinească lucrurile bele
RY
mai grele și cele mai umile, cu voie bună și bunăvoință, și
să facă bine altuia.
RA
Acestea sunt întâile legi observate de cavaleri; legile
cercetașilor de azi se deduc din acestea.
LIB
Desinteresare
ITY
Căpitanul John Smith, un aventurier englez, care a trăit
acum trei sute de ani, era un om ciudat. El a luptat în toate
RS
părțile lumii și a fost rănit de mai multe ori. Cu toate a-
cestea era generos. A fost un adevărat tip de cercetaș.
Una din expresiunile sale favorite era următoarea: „Nu
IVE
ne naștem pentru noi, ci pentru a face bine altora1'. Nu s’a

mărginit numai să repete această frază, dar a pus-o continuu
UN
în practică în vieața sa, fiind omul cel mai desinteresat din

câți s’au putut găsi.
L
Sacrificiul de sine. Abnegația

RA
Regele Richard Inimă de Leu, părăsi ca și alți regi cu-

NT
ragioși regatul său, familia sa, tot ce-i aparținea, pentru a

se duce să lupte cu vrăjmașii religiunii creștine.
CE
Când se întorcea din Palestina, în țara sa, fu prins

de ducele de Austria și pus în închisoare, unde stătu două
I/
sprezece luni. Acolo fu descoperit de menestrelul său (poet-

cântăreț la curte), Blondei. Acesta, aflând că regele său a fost
AS
făcut prizonier undeva, vine în Europa și cântă sub fere

strele închisorilor, cântecele favorite ale lui Richard, până auzi
UI
un răspuns venind din interiorul unui turn. Astfel descoperi

el pe regele său și izbuti să-l libereze din închisoare. (Citiți:
BC
Talismanul, de Walter Scott). Și’n zilele noastre se mai gă

sesc oameni, cari știu să se sacrifice pentru alții.
Acum câțiva ani, un tânăr de optsprezece ani. numit
Currie, văzu o fetiță mică, care se juca pe șinele dela calea
ferată, la Clydebank, în momentul când se apropia trenul.
EI încercă s’o scape. Dar fiindcă șchiopăta, din cauza unei
răni ce căpătase la jocul de football, nu ajunse la timp: tre
nul îi atinse pe amândoi, omorîndu-i pe loc. Nobila încercare
a lui Currie este o pildă demnă de imitat de toți cercetașii.

Sunt deja numeroase actele de curaj, săvârșite de cercetași.
Nu de mult, un îndrăzneț cercetaș, Donald Smith, se băgă
într’un canal să scape pe un băiat care căzuse în apă, fără
să se gândească la pericolul ce-1 amenința. El se înnecă, dar
RY
prin actul său eroic, dete camarazilor săi exemplu de curaj
și de sacrificiu de sine.
RA
Complezența (îndatorarea)
LIB
„Complezența și bunăvoința sunt mari virtuți1', zice un
vechiu proverb spaniol.
ITY
„îndatorează pe cineva, fără a căuta să știi cum ai fost
folositor", zice un altul, ceea ce însemnează: fii bun pentru
oricare, fie că te găsești în fața unui om mare, ori a unui
RS
copil, înaintea unui bogat ori a unui sărac.
Marele merit al cavalerului era, să aducă întotdeauna
IVE
servicii celor din jurul lor. Id.eia lui era ca: tot omul tre
buind să moară, fiecare este dator să îndeplinească oarecari
UN
fapte bune înainte de a suna ceasul să părăsească lumea.

Să căutăm să folosim ocaziunile: nu se știe cine trăiește,
nici cine moare.
L
Același lucru este și pentru cercetași. Un articol din legea

RA
noastră ne impune să facem în fiecare zi un serviciu aproa

pelui. Nu trebue numai decât ca acest serviciu să fie mare,
NT
puteți ajuta bunăoară unei persoane în vârstă să ducă o greu

tate; sau dând o mână de ajutor unui lucrător, care trage a-
CE
nevoie un căruț încărcat, ori puneți o piesă de zece bani în

cutia milelor. In fiecare zi din vieață trebue să îndeplinești
o faptă bună și de azi înainte, veți căuta să observați această
I/
regulă, ferm hotărîți să n’o neglijați niciodată.

AS
Priviți nodul ce-1 faceți la cravată, el vă reamintește

că aveți de îndeplinit o faptă bună. Și nu trebue să ajutați
UI
numai pe amicii voștri, ci și pe străini, și chiar pe inamici.

Când Rușii au fost asediați de către Japonezi, la Port-
BC
Artur, în 1905, micii Niponi s’au apropiat de forturile vrăș

mașe săpând șanțuri lungi și adânci în cari nu puteau trage
Rușii. Odată au fost așa de aproape, în cât un soldat rus
putu asvârli o scrisoare într’o tranșee a Japonezilor. Prin
această scrisoare el explică, că ar voi să trimeată o veste ma
mei sale în Rusia, căci ea trebue să fie foarte îngrijată pen
tru dânsul, dar cum comunicațiile cu Port-Artur erau tăiate,
rugă pe Japonezi să trimeată scrisoarea, adăugând și o piesă.
de aur pentru cheltueli. Soldatul japonez, care găsi scrisoarea,

în loc s’o rupă și să păstreze banii pentru dânsul, făcu ceea
ce ar fi făcut orice cercetaș: el duse scrisoarea ofițerului
său, care telegrafie în Kusia mamei soldatului. După aceea
Y
asvârli un bilet în fortul inamic, in care-i spunea că și-a în
deplinit însărcinarea.
AR
Generozitate
IBR
Sunt mulți oameni cărora le place să-și puie mai bine
banii deoparte, decât să-i cheltuiască.
YL
E bine să fim economi, dar este bine și să știi să-ți dai
banii când trebue. Este chiar unul din motivele pentru care
SIT
trebuesc făcute economiile.
Nu trebue să fii numaidecât bogat, ca să fii caritabil.
ER
Un mare număr din curagioșii cavaleri de odinioară erau
oameni săraci, ceeace nu-i împiedeca să fie oameni extra
ordinar de folositori. Erau unii pe al căror blazon se vedea
NIV
ca emblemă doi cavaleri pe același cal: fiind prea săraci

pentru a avea fiecare pe al său.
LU
Bacșișurile
RA
Iată un lucru foarte rău. Ori unde v’ați duce găsiți oa
meni cari cer bacșișuri pentru cel mai mic serviciu ce l-ar
NT
fi putut face în chip firesc.

Un cercetaș nu primește niciodată bacșișul ce i sar da,
CE
numai când face un lucru care ;cu adevărat trebue plătit.'

Ce rușine de exemplu, să iei plată pentru că ai arătat o., stradă
unui străin, ori pentrucă ai dat oarecari explicațiuni asupra
I/
modului cum funcționează o mașină! Uneori este greu să nu

AS
primești; dar pentru un cercetaș e ușor. N’are decât să zică:

,,Vă mulțumesc, sunt cercetaș și legea noastră nu ne permite
UI
să primim bani pentru un serviciu făcut“.

Nu puteți fi în termeni buni cu un om. dacă trebue să
BC
te întrebi mereu: „Ce bacșiș să-i cer oare?“. Pe când ceea

ce face un cercetaș pentru altul, trebue totdeauna făcut din-
tr’un sentiment de amiciție.
Posed multe scrisori în care se arată admirația pentru
cercetași, fiindcă aduc servicii și refuză să fie plătiți.- Sunt
fericit că se petrec lucrurile astfel.
Se înțelege însă că puteți primi bani, când i-ați câștigat
cu adevărat, prin muncă;
Politeța (Buna creștere)
Cavalerilor de odinioară le plăcea să povestească urmă

toarea întâmplare, ca un exemplu de politeță:
luliu Cesar fu invitat odată să cineze la un țăran sărac.
Y
Acesta crezu că mâncarea de castraveciori (murați în oțet)
AR
ar fi bucatele cele mai potrivite pentru un militar așa distins,
și-i oferi o farfurie mare plină. Cesar, din politeță, mânca
IBR
toată mâncarea, zicând că i-a plăcut foarte mult, deși buca
tele îi arsese gura.
Dacă întrebi în Spania pe cineva să-ți arate drumul, el
YL
nu se mulțumește să ți-1 indice numai de departe, ci își ri
dică pălăria înclinându-se, și-ți spune că simte plăcere să te
SIT
; conducă chiar. Și te însoțește până ai găsit calea. Niciodată
n’ar primi bacșiș pentru aceasta.
Pescarii olandezi, oameni sdraveni și puternici, au o-
ER
bicei când se plimbă braț la braț, să ocupe toată strada.
Dar dacă văd trecând un străin, se dau în lături, lângă zid,
NIV
își scot bonetul surâzând, în vreme ce străinul își continuă

drumul.
0 doamnă îmi spunea că într’un oraș îndepărtat din
LU
Canada. întâlni într’o zi un grup de cowboys (văcari) cari

I păreau foarte sălbateci.
RA
Ea fu oarecum îngrijată. Dar când se apropiară, ei se

dădură într’o parte din drum, își scoaseră pălăriile cu cel
NT
mai mare respect, făcându-i loc să treacă.

CE
Curtenie (Prevenirea)
I/
Cavalerii din vechime, aveau o deosebită grijă să fie

politicoși și plini de prevenire către doamne.
AS
Regele Artur, care a întocmit regulile cavalerismului,

era el însuși cavaler cu femeile oricărei clase sociale ar fi
UI
aparținut ele.
Intr’una din zile o fată tânără pătrunse în palatul său
BC
[cerând ajutor. Ea era cu părul despletit și plină toată de

noroi, brațele îi erau sgâriate de spini, iar hainele sfâșiate
în bucăți. O bandă de tâlhari, care jefuiau țara, întâlnind-o,
o chinuiseră. Ascultând această povestire, regele Artur sări
pe cal, dintr’o fugă fu la peștera tâlharilor și cu prețul vieții
sale înfruntă lupta și-i bătu în așa fel, că nu mai făcură nici-
un rău poporului său.
Când un cercetaș se plimbă cu o femeie ori cu un copil,

ar trebui să stea întotdeauna de partea dreaptă, ca să-i poată
apăra la nevoie cu dreapta sa.
Această regulă se schimbă când suntem pe stradă: în
acest caz, un bărbat merge pe marginea trotuarului despre
RY
șosea, pentru a putea apăra persoana ce însoțește, de accidente,
stropituri, etc.
RA
întâlnind o femeie ori un copil, un bărbat trebue fără în
doială să facă loc, chiar dacă ar fi silit să se scoboare de pe
LIB
trotuar și să calce în noroi. Asemenea în tren, într’un vagon
de tramvai, nici un bărbat demn de acest nume, nu va lăsa o
femeie ori un copil să stea în picioare, dacă el are un loc.
ITY
Numaidecât trebue să-1 cedeze și să stea în picioare. Ca cer
cetași, să dați exemplu fiind cei dintâi a oferi locurile
RS
voastre, femeilor. Făcând aceasta, fiți cu surâsul pe buze,
ca să se vază că îndepliniți acest mic serviciu cu toată bu
năvoința.
IVE
Când vă plimbați, fiți gata întotdeauna de a aduce un

mic serviciu femeilor și copiilor. Nu stați niciodată la îndo
UN
ială ca să îndatorați pe cineva, nu țineți seama de trecători,

nici de „ce are să zică“, și nu primiți bacșiș.
Zilele trecute văzui un băiat tânăr ajutând unei doamne
L
să se scoboare din trăsură. După ce închise ușa trăsurii în

RA
urma călătoarei, aceasta voi să-i mulțumească, dându-i o mo

neda: „Nu, vâ mulțumesc doamnă, e de datoria mea“ și se
NT
depărtă. Simții o mare simpatie pentru dânsul, căci deși nu

mi-a spus-o nimeni, trebue să fi fost fără îndoială cercetaș.
CE
Iată politeța ce trebue să cunoască toți copii noștri. In-

tr’una din zile la Londra, o fată tânără observă că i s’au
furat banii. Imediat alergă după hoț și-1 urmări până ce intră
I/
într’o alee îngustă, unde nu-1 putea zări. Acolo, ea îl aștepta

AS
însă, împreună cu mulțimea ce se adunase. Când pungașul

ieși din înfundătură, îi sări de gât apucându-1 de guler, spre
UI
a-1 împiedeca să fugă; dar nimeni din cei ce priveau nu-i

veni în ajutor, deși erau destui bărbați și tineri. Ce lași!
BC
Bineînțeles că în caz de accidente, oamenii trebue să

caute să scape femeile și copiii, înainte de a se gândi la si
guranța lor. Știți desigur, cu câtă grijă se procedează într’un
naufragiu, la scăparea femeilor, bătrânilor și a copiilor. Nu
mai la urmă vine rândul bărbaților.
Trebue să fiți politicoși ori și când cu femeile; dacă
stați jos, când intră o doamnă în cameră, sculați-vă numai
-decât și căutați să vedeți dacă nu-i puteți fi de vreun folos.
blu vorbiți niciodată de dragoste unei fete, afară de ca

zul când voiți s’o luați în căsătorie.
Nu vă căsătoriți decât atunci, când veți fi în stare să
I susțineți și să protejați o femeie și pe copii.
RY
Indicațiuni practice
RA
Iată încă câteva moduri cum puteți face oarecari în
datoriri: împrăștia ți nisip pe stradă, în locurile unde pămân
LIB
tul fiind înghețat, ar putea aluneca caii, ridicați după tro-
, tuar cojile de portocale, ori de banane, împiedecând astfel pe
cineva să cază; la țară, nu lăsați barierele deschise, nu stri
ITY
cați îngrăditurile, nu căleați semănăturile, ajutați persoanele
în vârstă să-și scoată apă, ori să-și aducă lemnele; contribuiți
RS
la întreținerea curățeniei pe stradă, înlăturând hârtiile, ori
alte lucruri ce ar da o înfățișare de neorânduială; gândiți-vă
IVE
Hum ați putea procura hrana copiilor săraci; în excursiuni,

îngropați în câmp, ori dați la o parte cutiile de conserve de
L'care v’ați servit, și nu spargeți niciodată sticle acolo unde
UN
cioburile ar putea face răni grave vitelor.

L
Pentru instructori
RA
Spuneți cercetașilor voștri să-și facă în fiecare dimineață

NT
un nod la cravată, pentru a-și aduce aminte, că au zilnic de

| îndeplinit o îndatorire, până ce aceasta ajunge un obicei pen.
CE
l'tru dânșii.
Duceți cercetașii la un muzeu și arătați-le armura unui
țcavaler, explicându-le întrebuințarea fiecărei părți.
I/
Spuneți fiecărui cercetaș să invite pe un băiat necu

AS
noscut și să-l trateze ca oaspetele lui deosebit, luând parte în

\localul cercetașilor la jocuri și ascultând convorbirile lor de
UI
bivuac, etc.
Jocuri
BC
Cavalerii rătăcitori
Cercetașii să se ducă singuri, ori doi câte doi, ori cu

patrula, în oraș, să găsească femeile ori copiii cari ar avea
nevoie de vreun ajutor și apoi, la reîntoarcere, să spună pe
onoarea lor, ceea ce au făcut; la țară pentru a da o mână de
ajutor în ferme, ori vreunui țăran, lucrând pe nimic.
Se pot face și excursiuni în felul acestui joc: Excursiu-

nea ..îndatoririlor aduse“.
Reprezentațiuni
RY
Regele Artur și Cavalerii „Mesei Rotunde11, ori alte po
RA
vestiri despre Cavalerism.
De cetit: Itanhoe de Walter Scott, etc.
LIB
AL XXI-lea BIVUAC
ITY
Disciplina sufletească
RS
Pentru instructori
Licurg zicea că bogăția unei națiuni nu constă în banii

IVE
săi, în oamenii pe cari îi are: aceștia trebue să fie sănătoși

la corp și minte; corpul în stare să îndure toate lipsurile,
UN
spiritul bine disciplinat, și deprins să deosebească adevărata

prpporțiune a lucrurilor.
L
RA
Onoarea (cinstea)
NT
Pentru un adevărat cavaler, onoarea era mai presus de

toate: îi era sfântă. Un om de onoare merită să fie întot
CE
deauna crezut; e.l nu va comite niciodată fapte necinstite ca:

să spue minciuni, ori să înșele pe superiorii sau pe patronii
săi. Un astfel de om este întotdeauna respectat de concetățenii
I/
săi. El se conduce neîncetat după onoare, orice i.s’ar întâmpla.

AS
Așa, un căpitan rămâne cel din urmă pe vasul său, cum

v’ați putut convinge din nenumăratele naufragii ce ați cetit,
sau ați auzit vorbindu-se. Pentru ce? Vasul nu este decât o
UI
grămadă de fier și de lemn și vieața căpitanului are tot atâta

valoare ca și aceea a femeilor ori a copiilor de pe bord. Și
BC
cu toate astea, căpitanul lucrează pentru scăparea altora, îna

inte de a se gândi la propria sa vieață. Pentru ce? Pentrucă
vasul este al lui, pentrucă i s’a spus că este dator să rămână
la locul său; socotește că ar fi lucru necinstit să se poarte
altfel și pune onoarea înaintea propriei sale siguranțe.
Așa dar, un cercetaș trebue să prețuiască onoarea ca.
cel mai prețios bun al său.
DISCIPLINA SUFLETEASCĂ 191
Joc cinstit
Dacă din întâmplare vedeți că un cogeamite băiat se

repede la un copil, îl veți opri numaidecât, fiindcă aceasta
nu este un joc drept. Când un om, care se bate cu altul,
RY
^reușește să-l pue la pământ, nu trebue să-l lovească, atâta
• timp cât cel.învins este trântit jos: dacă ar face-o, fiecare
RA
l-ar privi ca pe o brută. Și cu toate astea, nicio lege din
lume nu impune o asemenea conduită deși făcând altfel, nu
LIB
Ițeți risca închisoarea! Drept vorbind, jocul cinstit (franc),
Ceste o idee veche, din timpul cavalerismului. El ne vine dela
vechii viteji și trebue să-l păstrăm cu sfințenie.
ITY
Onestitatea RS
Onestitatea este una din formele onoarei. Unui om cin-
IVE
ț stit, poți să-i încredințezi orice sumă de bani, orice comoară,

..fiind încredințat că are să le păzească bine.
înșelătoria la jbcuri, a fost în toate timpurile un lucru
UN
Rușinos.
Dacă sunteți ispitiți să înșelați pentru a câștiga la jo-
L
■curi, ori dacă vă pare rău că pierdeți, ziceți-vă astfel: „La

RA
ferma urmei, nu-i decât un joc, și dacă; pierd n’am să mor.

Nu poți câștiga totdeauna. Voi continua să mai joc, poate că
norocul se va întoarce în favoarea mea“. Și stăruind într’a-
NT
Iceasta, veți vedea că adesea ajungeți să mai câștigați. Curajul

Idă putere. Și nu uitați următoarele: ori de câte ori pierdeți,
CE
(faceți, ca un adevărat cercetaș; aplaudați pe învingător,

■strângeți mâna camaradului care va bătut, felicitați-1. A.-
I/
■ceasta este o regulă ce trebue observată în toate jocurile și

concursurile la care iau parte cercetașii.
AS
Credință (Fidelitatea)
UI
Una din virtuțile cavalerilor era și credința (fidelitatea).

BC
Ei au fost totdeauna credincioși Regelui și Patriei lor și

veșnic gata a-i servi. Tot astfel și cel ce imită pe cava
leri, trebue să fie credincios superiorilor, fie ofițeri ori pa
troni. Nimic să nu-i despartă de dânșii, niciodată să nu fie
contra lor; este una din datoriile sale și cel ce crede că n o
poate îndeplini, să-și părăsească locul cât timp îi mai rămâne,
bn rest de onoare.
Cercetașul trebue să fie credincios și prietenilor săi, să

ia parte cu dânșii și la necaz ca și la bucurie. Un frumos
exemplu de credință ni-1 dă soldatul roman de odinioară, care
a rămas la locul său, când orașul Pompei fu acoperit de lava
Vezuviului. Se mai pot vedea încă rămășițele sale: cu mâna
RY
își acopere gura și nasul, căutând să împiedece sufocarea ce
începea să-1 doboare.
RA
Pilda lui a fost urmată nu de mult de către un voluntar
din colegiul Bei gate.
LIB
Fusese pus de sentinelă în timpul unor manevre și uitat
la postul său până către seară.
Noaptea veni și deși era foarte frig, — era în Noem-
ITY
brie, — tânârul rămase neclintit a postul său, până fu des
coperit pe la miezul nopții, aproape înghețat de frig, dar
RS
treaz și la datorie.
IVE
Supunere ți disciplină
Disciplina și supunerea sunt tot așa de însemnate pentru

UN
cercetași și pentru soldați, ca și curajul.

Birkenhead, era un vas, care făcea transporturi, și avea
L
pe bord 630 de soldată cu familiile lor și 130 de marinari

RA
Intr’o noapte, aproape de capul Bunei-Sperante, vasul se izbi

de un recif și începu să se scufunde. Numaidecât soldații
fură la posturile lor, în linie, pe punte. Unii primiră ordinul
NT
să pregătească bărcile de salvare și să scoboare femeile și

copiii. Alții trebuiră să deslege caii și să-i asvârle peste bord
CE
dându-le putința să scape, înnotând până la țărm. Acestea fă

cute, văzându-se că bărcile rămase nu erau încăpătoare pen
I/
tru toți, li! se dete ordin ca fiecare să rămâie la locul său

Deodată însă vaporul se rupse în două și căpitanul strigă oa
AS
menilor săi să sară peste bord să-și scape vieata; dar colonelul
Seaton le interzise să se miște din loc. El văzuse într’adevăr
UI
că dacă soldații ar fi înnotat către bărci și ar fi căutat să

intre în ele, le-ar fi răsturnat. De aceea oamenii rămaseră la
BC
locurile lor. Când vasul se întoarse și se scufundă, un puter

nic strigăt de groază se auzi și se pierdu cu vaporul în mare
Din 760 de pasageri, numai 192 au scăpat, și desigur că și
aceștia ar fi pierit fără disciplina și sacrificiul celorlalți.
De curând un vapor-școală, englez, plin de tineret, fu
tăiat în două de un alt vapor. Dar și aci ca și pe Birkenhead
nu fu nicio panică: tinerii elevi se așezară repede în rânduri,
K------- *-------------------------------------- -----------------------------
puseră centurile de scăpare și priviră pericolul în față cu li-
I niște. Toți au scăpat.
Oamenii puși sub ordinele generalului Elliot, la Gibral-
I tar, îl ascultau fără șovăire.
RY
Intr’o zi însă un soldat nu se supuse ordinelor sale. El
fu chemat înaintea generalului, care îl făcu să înțeleagă că
; a trebuit să fie nebun, să nu asculte în împrejurări așa de
RA
1 grele.
Și-l trată ca pe un adevărat nebun: puse să i se rază ca
LIB
pul și să-i aplice ventuze; după aceea îi luă sânge și-l puse
în cămașă de forță. In urmă îl închise în celulă, dându-i nu-
Kțnai pâine și apă ca unui nebun.
ITY
Umilința
RS
Cavalerii căutau să fie și umili. Adică ei nu se lăudau
IVE
r că sunt superiorii altora deși în realitate erau. De aceea

nu fiți niciodată fanfaroni.
Nu vă închipuiți că aveți alte drepturi în lume decât
UN
acelea, ce cu adevărat le-ați câștigat. Aveți dreptul să pre-

I tindeți să fiți crezuți, dacă spuneți întotdeauna adevărul, iar
că închisoarea vă așteaptă, dacă furați. Sunt însă oameni,
L
RA
cari se laudă prea mult cu drepturile lor, deși n’au făcut

niciodată nimic să le câștige.
Faceți-vă datoria și vi se vor recunoaște drepturile.
NT
Curajul
CE
Puțini oameni se nasc curajoși, dar oricine poate deveni

curajos, dacă vrea și mai ales dacă se deprinde de mic.
I/
Un om îndrăzneț se asvârle în pericol fără ezitare; pe

AS
când cel mai puțin curajos o ia la fugă'.

Când vedeți pericolul, nu vă opriți să-1 cercetați, — cu
UI
cât stați să judecați, cu atât veți avea mai puțin curaj. îna
intați cu îndrăzneală și odată ce ați izbutit, veți vedea că nu
BC
era așa de grozav cum vă închipuiați.

In timpul ultimului războiu ruso-japonez, câțiva soldați
din geniu primiră ordinul să facă să sară în aer poarta unui
fort rusesc, ca Japonezii să poată pătrunde înăuntru. Mai toți
soldații fură uciși, unii însă izbutiră să ajungă cu cartușele
până aproape de fort. Ele trebueau bine apăsate de poartă
și apoi aprinse. Timpul trecea, Ce era de făcut? Soldații ja
ponezi, fără să ție seamă de dânșii, lipiră cartușele de poartă
și împingându-le cu piepturile lor, aprinseră chibritul, și dă

dură foc cartușelor; poarta sări în aer. Cu ea pieriră și sol-
dații, însă devotamentul lor permise camarazilor să intre în
fort și să-l ia, pentru împărat.
Y
Tenacitate (Stăruința)
AR
Cavalerii nu știau ce este descurajarea; niciodată nu
s’ar fi predat, ci întotdeauna erau gata să lupte până la
IBR
ultima suflare. Sunt mulți oameni, cari își fac gânduri și
li-e teamă înainte de a avea de ce. Adeseori încetează să mai
YL
lucreze, dacă n’au izbutit numaidecât și e cu putință să fi
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
reușit dacă ar fi avut mai multă perseverență. Omul trebue

CE
să prevadă, că în orice întreprindere, începutul este greu și

că succesul nu vine decât mai târziu.
Cel ce n’are curaj să ia în piept greutățile și necazurile,
I/
nu e om.
AS
Cunoașteți povestea celor două broaște? lat-o: Intr’o zi,

două broaște plimbându-se, ajunseră lângă o strachină cu
UI
smântână. Vrând să se uite înăuntru, căzură amândouă în

vas. Una dintrânsele strigă: „Iacă o apă ce n’o cunosc! Cum
BC
aș putea înnota într’un astfel de lichid? Nici nu face să-ți

mai dai osteneala să încerci!". Și astfel lipsindu-i curajul și
energia, se lasă în fundul strachinei și se înnecă.
Cealaltă, dimpotrivă, se sbătu în smântână. înnotă din
toate puterile și ori de câte ori simțea că se afundă, lupta cu
mai mult curaj, ca să se menție la suprafață. Către sfârșit,
tocmai când puterile o părăseau și era gata să se înnece, un
I--------------------------------------------------------
lucru ciudat s’a întâmplat, mulțumită muncii fără preget a
[stăruitorului animal, smântână se prefăcu în unt, așa că
[broasca se văzu în siguranță, pe bucata de unt.
Luați pildă dela broasca stăruitoare. Când vă găsiți în-
Y
tr’o situație grea, siliți-vă să surâdeți, cântați, și veți izbuti
AR
să învingeți împrejurările potrivnice.
IBR
Buna dispoziție
Cavalerii puneau mare preț pe voioșie și socoteau mânia
ca un efect periculos. Căpitanul lohn Smith, despre care am
YL
mai vorbit, era plin de haz. Către sfârșitul vieții, aventurile
sale au fost scrise de doi tineri. Ei mărturisiră, că adesea
SIT
le era greu să înțeleagă ce spunea căpitanul, fiindcă râdea
cu hohot, când istorisea primejdiile prin care trecuse. Și este
sigur că, dacă n’ar fi fost întotdeauna bine dispus, n’ar fi
ER
putut învinge nenumăratele pericole prin care a trecut în
vieața sa, atât de agitată.
NIV
De mai multe ori a fost făcut prizonier de către inamicii

săi sălbatici, — dar el a știut întotdeauna să-i captiveze prin
LU
purtarea sa plăcută, și șă devie prietenul lor, așa că adeseori îi

dădeau libertatea, ori nu-1 mai urmăreau, când reușea să
scape.
RA
Când munciți cu voie bună, munca este o plăcere; tot

asemenea fiind veșnic bine dispus, mulțumiți pe cei din ju
NT
rul vostru și aceasta este una din datoriile voastre de cercetaș.

Obișnuiți-vă să priviți lucrurile cu voie bună și rareori
CE
vă veți găsi în încurcătură. Să știți că e foarte greu la început,

dar în clipa când veți râde, piedica pare că se micșorează deo
dată și-o puteți înlătura foarte ușor.
I/
Un tânăr, care are dorință să fie mereu bine dispus, poate

AS
reuși; aceasta îi va fi de cel mai mare folos, mai cu seamă

când ar avea greutăți și ar fi în pericol.
UI
El va putea reuși acolo unde alții din lipsă de perseve-

' rență desigur că n’ar fi izbutit.
BC
Vorbele proaste și înjurăturile sunt întrebuințate de

băieții cari voiesc să facă pe oamenii; pe când în realitate
ei seamănă unor nătărăi. Mai totdeauna cel ce înjură își pierde
capul într’o situație grea, prin urmare nu te poți sprijini pe
el. Când treceți prin momente grele, este cu deosebire folositor
să fiți calmi, de aceea, în astfel de împrejurări nu înjiurați
ci căutați să surâdeți și numaidecât vă veți găsi în apele
j voastre.
Căpitanul John Smith nici nu fuma, nici nu înjura. E]

avea chipul lui deosebit de a trata pe cei ce înjură și care a
fost adoptat și de cercetași.
El scrie în jurnalul său, că atunci când oamenii săi
abăteau copacii, nefiind deprinși să mânuiască securile, aveau
Y
degetele strivite, așa că fiecare lovitură de secure era întovă
AR
rășită de o înjurătură. Ca să-i desvețe de acest rău, născoci
un plan ingenios; fură însemnate înjurăturile spuse de fie
IBR
care om și seara, pentru fiecare înjurătură se vărsa o cană
cu apă rece în mâneca culpabilului! Pedeapsa fu așa de eficace,
că din ziua aceea, abia dacă se mai auzea o înjurătură pe săp
YL
tămână.
De cetit: Vaillance (Vitejie), de Carol Wagner.
Exerciții SIT
ER
Deprindeți cercetașii să se gândească și la alții, organi
zând șezători la care să contribuiască fiecare după puterile
NIV
sale. Nu va fi permis să se vorbească despre munca ori lucru

rile ce fiecare a adus.
LU
Jocuri
RA
Toate jocurile cu reguli bine fixate: ca foot-ball, basket

ball, etc., sunt folositoare pentru a ne deprinde să ascultăm,
NT
fără șovăire.
Relativ la aceasta găsim elemente prețioase în jiu-jitsu
CE
AL XXII-lea BIVUAC
I/
Cum să ne perfecționăm
AS
Pentru instructori
UI
Atingem aici o chestiune foarte importantă din progra

BC
mul cercetărilor și ocazia de a face o lucrare poate într’adevăr

folositoare țării.
Numai printr’o religie mai mult activă și practică decât
spirituală, se poate îndrepta răul lipsei de religiozitate obser
vat peste tot.
Dumineca: In țările creștine, cercetașii nu trebue să
lipsească dela biserică Dumineca. După prânz pot fi ocu-
CUM SĂ NE PERFECȚIONĂM 197
'.păți cu jocuri liniștite, observarea insectelor, animalelor,

păsărilor, studiul plantelor, pietrelor. In orașe se pot vizita
muzeele, parcurile de animale; jucați-vă cu ei de-a cavalerii
rătăcitori, făcând servicii, îndatorând pe oameni; culegeți
flori de pe câmp pentru bolnavi, duceți-vă prin spitale și
Y
' citiți celor ce sunt siliți să șează în pat. Dumineca este o
AR
zi de odihnă; însă nu înseamnă că te odihnești, dacă te plimbi
•cu ceasurile pe străzi. A schimba o ocupație și a ieși afară
IBR
la câmp, iată adevărata odihnă. Din nenorocire, Dumineca este
.cele de mai multe ori o zi de trândăvie. Comparați cu ceea ce
ați auzit în biserică despre cunoașterea lui Dumnezeu prin
YL
[ creaturile sale și ajutorarea aproapelui.
Perfecțiunea sufletească. Dacă un mare număr de oa
SIT
meni se găsesc în sărăcie ori iară o ocupație bănoasă, cauza
(■este faptul că au fost lăsați de mici să hoinărească pe străzi
(pentru ca să câștige câțiva gologani, au fost lăsați să devie
ER
Icomisonari, etc. Odată ce au devenit oameni, se găsesc fără
nicio meserie care să le permită să-și câștige vieața și inca
NIV
pabili să puie mâna, la o muncă grea. Ei sunt fără niciun

î mijloc de trai și nu putem să le dăm nicio ocupație. Aci pu
LU
teți să faceți un mare serviciu băieților noștri, vorbind cu

fiecare în parte de viitorul său, propunându-le o purtare înțe
leaptă și încurajându-i ca să se pregătească în mod serios.
RA
; Invățați-i să aibă încredere în ei și să cunoască câteva ocu-

I pății folositoare. ,
NT
Lipsa de loc ne împiedecă de a vă da oarecari indicații,

: însă propria voastră experiență ori imaginație, vă va procura
CE
! ceeace vă lipsește.
Datoriile către Dumnezeu
I/
Acum 1300 de ani, regele Edwin a introdus religia cre

AS
ștină printre șefii clanurilor din nordul Angliei. Iată cum

■ vorbi unul din șefi cu această ocazie: „Vieața noastră îmi
UI
pare asemenea sborului unei vrăbii printr’o sală de ospăț,

unde buștenii ard în sobă, pe când afară vântul urlă. Păsărică
BC
intră, nimenea nu știe de unde vine; ea sboară câteva mo

mente în căldura dulce din năuntru, apoi iese și dispare în
noaptea de afară. Tot așa și vieața omului. El vine, nimeni nu
știe de unde, trece un timp oarecare pe pământ și își ia sbo-
rul ca să se ducă, nimeni nu știe unde. Acuma însă am în
vățat, că dacă ne facem datoria în timpul vieții, nu vom că
dea în întuneric la ziua morții. Christos ne-a deschis poarta
unui palat mult mai strălucitor, în care putem intra și locui

în pace pentru totdeauna".
Șefii clanurilor primiră religia creștină pentrucă ea le
păru preferabilă celei păgâne.
RY
Religia nu este un lucru complicat, ea ne cere:
1. A avea încredere în Dumnezeu.
2. A face bine altora.
RA
Vechii cavaleri, cari erau cercetașii acelor timpuri, erau
foarte religioși. Ei se duceau regulat la biserică, mai ales
LIB
înainte de a pleca'la luptă, ori înainte de a începe o lucrare de
seamă. Ei gândeau că trebue să fie gata de moarte orișicând.
In marea biserică din Malta, se poate vedea, unde cavalerii
ITY
aveau obiceiul să se roage, în timpul citirii Crezului; ei stă
teau în picioare, cu spada afară din teacă ca să arate că erau
RS
gata toți să moară, pentru Evanghelie.
Cavalerii nu se mulțumeau să adore pe Dumnezeu în bi
IVE
serică, ci căutau să recunoască lucrarea sa în natură, în

plante, animale, vederi, etc. Cercetașii — în timp de pace —
de astăzi, fac același lucru, peste tot unde se duc, îngrijesc
UN
florile și animalele, iubesc pădurile, munții, câmpiile. Un

om fără religie, care n’ascultă de Dumnezeu și de legile sale
L
nu-i bun la nimic. De aceea fiecare cercetaș, trebue să aibă

RA
religia sa.
Sunt multe religii: ortodoxă, catolică, protestantă, mu
NT
sulmană, etc. Principalul este că toți se închină unui Dumne

zeu, cu toate că o fac în chipuri diferite. Ei sunt întocmai ca
CE
soldații unei armate, care apără aceeași țară cu toate că sunt

din arme diferite: dorobanți, călărași, tunari și au uniforme
diferite. De aceea, când întâlniți un băiat care n’are aceeași
I/
religie ca voi, nu trebue să aveți sentimente rele contra lui.

AS
Trebue să recunoașteți că aparține aceleași armate, cu toate

că uniforma este diferită.
UI
Indeplinindu-vă datoriile către Dumnezeu, fiți întot

deauna recunoscători; când aveți o plăcere, o lucrare reușită,
BC
etc., mulțumiți-i chiar numai printr’o vorbă, două, cum fac

bătrânii înainte de a se pune la masă. Un lucru bun este de
a vrea binele tuturor. Astfel, când vedeți un tren care pleacă,
spuneți o vorbă de rugăciune pentru ca Dumnezeu să binecu
vânteze pe toți cei ce călătoresc.
Indeplinindu-vă datoriile către oameni, fiți folositori și
generoși. Fiți recunoscători pentru serviciile ce vi se aduc și
nu uitați să vă arătați mulțumirea.
CUM SĂ NE PERFECȚIONĂM L j 199
Amintiți-vă, că un dar primit nu vă aparține, atâta timp

cât n’ați mulțumit persoanei ce vi l-a făcut. Alfcta | timp cât
I sunteți vrabia ce sboară prin sală, adică atâta timp cât sun-
I teți pe pământ, siliți-vă să: faceți ceva de bine, cari să rămâie
[după voi.
RY
Un autor a făcut comparația următoare:
„Adesea când soarele apune, îmi închipui,"eă* pământul
RA
| este separat de lumina cerului printr’un văl mare și că stelele
[ sunt tot atâtea găuri în acest văl, făcute de cei ce au
LIB
[ făcut lucruri bune pe pământ. Stelele nu sunt toate de
[ •aceiași mărime; unele sunt mai mici, altele mai mari așa și
I oamenii, unii au făcut fapte mari, alții mici, însă toți au iz-
ITY
? butit să facă o deschizătură în pânză, făcând ceva de bine
I înainte de a se urca în cer“.
RS
Căutați și voi să adăugați o stea pe cer, conducându-vă
ca adevărați cavaleri pe pământ.
IVE
Datoria înainte de toate

UN
Ați auzit vorbindu-se de legea lui Lynch după care un

răufăcător este spânzurat după o scurtă judecată.
Numele acesta vine din Galway în Irlanda, unde în 1493
L
un judecător al orașului, Lynch, a condamnat la moarte pe

RA
propriul său fiu, pentrucă omorîse pe un tânăr spaniol. 0-

morîtorul fusese judecat și condamnat la moarte.
NT
Mama lui rugă pe cetățeni să-1 scape, când îl vor duce

la spânzurătoare.
CE
Insă tatăl, prevăzând aceasta, porunci să-1 spânzure în

închisoare și tânărul Lynch fu spânzurat de fereastra celulei
sale.
I/
Puteți să vă închipuiți ce adânc sentiment al datoriei

AS
avea Lynch, pentru a înnăbuși iubirea lui de tată, înaintea

ordinelor conștiinței lui.
UI
Cumpătarea
BC
Amintiți-vă că băutura n’a vindecat niciodată vreo boală,

ci din contra. Câteva ceasuri ea face pe om să uite grijile sale-,
dar ea face să uite tot. Dacă are nevastă- și copii, el uită că
datoria sa este să muncească și să-i întreție și să-i scoată din
greutăți.
Un bețiv este în general, un laș. Unii oameni beau pen
trucă le place să se simtă pe jumătate stupizi! Bieți nebuni,
în care niciun stăpân nu va avea încredere. In curând nu vor

mai avea de lucru, vor cădea bolnavi și vor avea un sfârșit
trist. Nu-i decât un leac pentru această teribilă boală, acela
de a căuta să nu bei niciodată.
RY
Economie
RA
V’ați gândit vreodată la acest lucru ciudat: dintre voi,
tinerii, care citiți această carte, unii vor devenii bogați, iar
LIB
alții vor muri în sărăcie și mizerie? Cu toate acestea, aceasta
atârnă de voi însăși.
ITY
Puteți să cunoașteți numaidecât care va fi viitorul vo
stru. Tânărul care a început să câștige din vreme, va putea
câștiga și mai târziu. Poate este greu la început; dar aceasta
RS
devine din ce în ce mai ușor. Dar dacă începeți și stăruiți,
puteți fi siguri că veți reuși, mai ales dacă câștigați în urma
IVE
unei munci grele.

Dacă încercați să câștigați prea ușor, fără să munciți,
cumpărând bilete de loterie, pariind, sau la jocul de căișori,
UN
puteți fi siguri că vă veți rupe gâtul în cele din urmă.

Nimeni nu câștigă la joc, îndelung, cu toate acestea, sunt
L
mii de proști cari continuă să-și risce banii, pentrucă li s’a

RA
întâmplat odată să câștige ceva, ori pentrucă speră că vor

câștiga.
NT
Un mare număr de copii săraci, au ajuns oameni bogați,

și cele de mai multe ori pentrucă au vrut dela început să
CE
ajungă. Astfel fiecare dintre voi poate să reușească, dacă știe

să se folosească de împrejurări.
J. Astor, marele milionar, 'a început prin a fi un negusto-
I/
raș cu șapte flauturi nemțești drept marfă. El le vându mai

AS
scump decât îl costaseră și își mări afacerile încetul cu în

cetul.
Cavalerii de altădată erau economi după cum le porun
UI
ceau legile lor. Adică economiseau banii lor pe cât se putea,

nu-i cheltuiau în plăceri, ca să nu fie o sarcină pentru alții
BC
și ca să poată să ajute pe cei nevoiași. Dacă n’aveau bani, le

era oprit de a cere de pomană, și trebuiau să muncească Ș1
să-i câștige într’un chip oarecare.
Amintiți—vă că dobândirea bogățiilor merge mână în
mână cu energia, munca și cumpătarea.
Tinerii cercetași sunt destul de mari, ca să poată câștiga
ceva bani.
Cum să câștigați bani
Un cercetaș ori o patrulă au nenumărate mijloace de a

câștiga bani.
RY
Pot să facă scaune sculptate artistic, să îmbrace mobile
■vechi și alte lucruri de felul acesta. Pot să taie lemnul, să-l
RA
sculpteze, să facă rame de tablouri, colivii pentru păsări, etc.
Cereți voie să tăiați crengi din gardurile vii ori din pă-
LIB
j dure și faceți bastoane,, după ce le-ați îndoit mai întâi la
un capăt, cu ajutorul unor greutăți și le-ați uscat.
Se pot apoi crește canari, pui, epuri ori câini de rasă.
ITY
Un stup cu albine poate aduce mult, dacă timpul este fa-
1 vorabil.
RS
Cum se face un nasture dintr’un firet de ghete
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
Urmați până a-ți îndoit ori

întreit nodul.
Puteți fabrica nasturi de un model deosebit cu șireturi

de ghete.
RY
RA
LIB
6
ITY
Capătul ieșind din mijlocul Strângeți bine, tăiați ca
nodului. pătul care atârnă și... gata.
RS
Un cercetaș a câștigat o sumă frumușică în câteva zile
în chipul acesta. Strângeți cutii și lăzi de împachetat și fa
IVE
ceți lemne pentru foc. Faceți plăși pentru prins pește. Pră
siți capre și vindeți laptele; acest mijloc este excelent într’un
UN
sat, unde cercetașii pot ține în staulul părinților lor, cu rândul

animalul, care aparține patrulei. Faceți coșuri, oale, le
gați cărți (dar nu le stricați!). O patrulă a cărei cercetași
L
lucrează împreună, pot să formeze un corp de mesageri, să

RA
cultive o grădină și să vândă legume și flori. Pot să formeze

o orchestră ori să dea reprezentații, ca cele indicate în această'
NT
carte.
Iată câteva idei. Gândindu-vă la aceasta, veți găsi multe
CE
mijloace de a câștiga, după regiunea unde locuiți.

Dar, dacă voiți să câștigați, trebue să munciți. „Nu știu
I/
ce am“, zice un personagiu de comedie: „mănânc bine, beau

AS
bine, dorm bine; dar de câte ori cineva spune cuvântul „mun
cește", simt ca un fior prin tot corpul11. Lucrul acesta se
întâmplă la mulți. La noi sunt multe curci plouate de ace
UI
stea, care, când dau de muncă, vorba celuia: „simt un fior

prin tot corpul11.
BC
Faceți-vă câte o pușculiță, puneți întrânsa toți banii pe

cari îi aveți disponibili: iar când suma economisită e înde
stulătoare, duceți-vă la casa de depuneri ori la o bancă și ce
reți să vă deschidă un cont .... deși, gândesc că sunt
deja toți înscriși în registrele vreunei case de economie. A-
tunci curaj și lucrați cu hotărîre. „Păstrați bine paralele, căci
leii se păstrează singuri!11.
CUM SĂ NE perfecționăm 203
Cum se izbutește?
Acum câțiva ani, Statele-Unite erau în războiu cu Spania

pentru insula Cuba (Arătați insula Cuba pe hartă). Prezi
dentul Statelor-Unite de atunci, Mac Kinley, voia să trimeată
RY
o scrisoare lui Garcia, șeful răsculaților cubani, însă nu știa
cum să facă; spaniolii erau numeroși și îndrăzneți, iar țara
RA
E sălbatică și greu de străbătut.
El vorbi consilierilor săi. Unul din ei îi spuse: „Cunosc
LIB
pe un tânăr anume Rowan, care îmi pare a fi un voinic ca-
I pabil de orice. De ce nu v’ați adresa lui?“.
Trimiseră să caute pe Rowan și președintele îi explică
ITY
de ce l-a chemat, apoi dându-i scrisoarea îi zise: „Acum tot
ce cer este ca scrisoarea aceasta să ajungă la Garcia“.
RS
Tânărul surâse și răspunse atât: „Am înțeles! și ieși
din sală fără altă vorbă.
Câteva săptămâni trecură, și într’o bunăzi Rowan rea
IVE
păru în casa președintelui. „Am dat scrisoarea Domniei Voa

stre lui Garcia, Domnule! zise el și plecă, Mac Kinley însă
UN
1 îl chemă din nou și îi ceru lămuriri.

El povesti, că își procurase o luntre cu care navigase
; câteva zile: acostase în insula Cuba. într’un loc nepăzit, și
L
' apoi intră în stufărișurile de pe mal (junglă). După trei

RA
' săptămâni ajunse în partea opusă a insulei; străbătu liniile

dușmane, găsi pe Garcia și îi dete scrisoarea.
NT
Acel tânăr era un adevărat cercetaș. Astfel își îndepli

nește un cercetaș ordinul primit. Oricât de greu ar fi, îl pri
CE
mește cu surâsul pe buze. Cu cât porunca este mai greu de

îndeplinit cu atât executarea ei este mai interesantă.
Cei mai mulți ar fi făcut o mulțime de întrebări: Cum
I/
să plece, cum să ajungă la locul indicat, cum să-și procure

AS
hrana și altele de felul acesta. Rowan nu făcu așa, el știa

ceeace se aștepta dela dânsul și făcu totul fără nicio între
UI
bare de prisos. Orice tânăr, care lucrează așa. este sigur de

! reușită.
BC
Iată cum trebue să înfruntăm greutățile vieții. Dacă a-

veți o lucrare ori o muncă grea de făcut, nu-i întoarceți spa
tele, surâdeți, gândiți-vă cum să ieșiți din încurcătură și fa-
i ceți-o.
Amintiți-vă că o greutate, nu este o greutate, dacă reu-
■ siți a o privi cu dragă inimă. N’aveți frică că vă veți înșela.
Napoleon a zis: „Cine nu s’a înșelat niciodată, n’a făcut ni-
: ciodată nimic“.
204 VII, SPIRITUL CAVALERESC
Memoria. Exercitați-vă să vă amintiți tot ceea ce vedeți.

Un tânăr, care are o bună memorie, va reuși orice în vieața
lui. Cei mai mulți oameni, au o memorie foarte slabă, pen
trucă n’au exercitat-o.
Y
într’un Teatru din Liverpool, din cauza uituciei spectato
AR
rilor, directorul a trebuit să instaleze o odaie specială și să
tie un mare registru pentru lucrurile uitate după fiecare re
prezentație. Intr’o bună zi însă îi veni fericita idee de a pro-
IBR
ecta pe cortină, înainte de sfârșitul spectacolului: „Bine
voiți, vă rog, a privi pe sub scaune înainte de a pleca“.
YL
Aceasta fu deajuns pentru ca să se reducă foarte mult
numărul lucrurilor uitate. înainte mulți uitau fel de fel de
lucruri pe unde stătuseră. Odată chiar un ceh fu uitat așa.
SIT
Insule mari de mărgean sunt formate de către niște
animale foarte mici, care se cimentează unele lângă altele.
ER
Tot așa și cu știința unui om. ea se compune dintr’o mulțime
de amănunte, pe cari aducându-și-le aminte cineva, formează
NIV
din ele un tot.

Norocul. Dacă voiți să luați tramvaiul în altă parte de
LU
cât la o stație, nu vă pironiți la un loc, văicărindu vă: „Ce

nenoroc am!“. Dimpotrivă, alergați după dânsul și săriți în
vagon. Tot așa și cu ceeace unii oameni numesc „noroc“. Ei
RA
se plâng că n’au avut niciodată noroc. In realitate norocul

este ocazia de a face ceva de bine, ori măreț. Insă trebue
NT
să fim gata și să prindem orice ocazie. Când ni se înfățișează,

să alergăm după dânsa și să n’o lăsăm. Nu să stăm și să
CE
așteptăm să treacă ocazia. Prilejul, este ca și un tramvai

cu puține locuri disponibile.
I/
Alege(i-vă o carieră. „Gata oricând11; gândiți-vă la vi

AS
itorul vostru. Dacă aveți o ocupațiune oarecare, care vă pro

cură ceva bani, acum cât sunteți copii, ce vă veți face însă
UI
când veți fi om în toată firea, ori când veți isprăvi lucrul?

Trebue să vă preocupați a învăța o altă meserie, încât să
BC
nu fiți surprinși, când sc va cere dela voi o muncă mai seri

oasă și deci și mai bine plătită Până, atunci economisiți așa
în cât, să puteți face față nevoilor până să găsiți un alt loc.
încercați să învățați și o altă meserie, pentru cazul când
cea dintâi nu vă va mai conveni, ori nu veți găsi de lucru
cu dânsa, cum se întâmplă de multe ori.
Un patron mi-a spus într’o zi, că el nu lua în servi
ciul său niciun tânăr ale cărui degete îngălbenite arătau că
fumează. Un om care are ceva economii la casa de economie,

care e cumpătat și care are un caracter bun, este sigur că va
găsi toteauna de lucru.
Exerciții
Y
AR
Cultura legumelor. Procurați-vă un loc, dacă este nelu
crat, puneți-1 în stare de lucru și cultivați pe dânsul legume
IBR
ori flori.
Pentru una sau mai multe cohorte. Oferiți un premiu
frumos pentru cel mai bun lucru făcut de un cercetaș, cu
YL
un material care să nu coste mai mult de 20 lei. Dreptul de
înscriere pentru a lua parte: 2 lei.
SIT
Faceți o expoziție a obiectelor astfel adunate și com
binați-o cu o mică serată recreativă, pentru care vindeți bilete.
La sfârșitul serbărei vindeți prin licitație obiectele expuse.
ER
Obiectele cari s’au vândut mai scump, iau premiul.
Fiecare cercetaș trebue să aibă o pușculiță, ori un carnet
NIV
al Casei de depuneri, pentru economiile sale.

Intăriți-vă memoria. Citiți câte ceva, un rând ori două
LU
deodată, ca să vedeți care dintre ascultători le vor repeta

mai bine. Trebue să-i învățați să-și concentreze atențiunea și
să-și desvolte memoria. Vizitați o fabrică luând note și schițe;
RA
faceți un raport pe scurt la adunarea următoare.

Curs de esperanto, de contabilitate, de mecanică, de
NT
electricitate și mai ales de stenografie.'

Organizați, de îndată ce va fi cu putință, un birou de
CE
plasare.
I/
AS
UI
BC
RY
RA
LIB
ITY
RS
CAPITOLUL Vin
IVE
SALVAREA
L UN
AL XXlII-lea BIVUAC
RA
Gata oricând
NT
Pentru instructori
Subiectele tratate în acest capitol nu vor fi expuse teo-
CE
reticește, ci se va arăta în mod practic, dând fiecărui cerceta#

ocazia de a se exercita în ceea ce trebue de făcut.
I/
Instrucția teoretică, fără practică, nu are nicio valoare

AS
în toate aceste îndeletniciri.

Cavalerii Sfântului Ioan
UI
Unii cavaleri, din timpurile trecute, purtau numele de

BC
„Cavalerii ospitalieri1' pentrucă aveau spitale unde îngrijeau

pe oamenii săraci, ori pe răniții din războiu, ori din accidente.
Ei strângeau bani, ca să întreție aceste spitale, și cu toate că
erau soldați, îngrijeau ei însăși pe bolnavi, ca infirmieri ori
ca medici.
Cavalerii sfântului Ioan din Ierusalim se distinseră mai
ales în aceasta, acum vreo 800 de ani.
GATA ORICÂND 207
Exploratorii, vânătorii și ceilalți cercetași din părțile cele

mai îndepărtate ale lumii, trebuesc să știe ce să facă, atât
pentru ei, cât și pentru tovarășii lor în cazuri de accidente
ori de boale; ei se găsesc adesea la sute de kilometri de orice
RY
doctor.
Pentru aceleași cuvinte, tinerii cercetași trebue, firește,
RA
să învețe pe cât e cu putință a îngriji bolnavii și a da ajutoa
rele necesare în caz de accidente.
Fratele meu se afla odată cu un prieten în plină pustie
LIB
australiană. Prietenul său vrând să destupe o sticlă, și ca să
poată trage mai bine, o ținea între genunchi. Deodată ea se
ITY
sparse în bucăți și ascuțișul unei spărturi, îi intră adânc în
coapsă tăind o arteră. Fără întârziere, fratele meu luă o pia
tră, o înveli într’o batistă în așa fel. încât să formeze un tam
RS
pon jși legă batista împrejurul piciorului ceva mai sus de
rană, astfel că piatra să apese pe arteră.
IVE
Luă după aceea un baston, îl trecu prin nodul batistei

și-1 învârti până când batista fiind destul de strânsă opri
curgerea sângelui.
UN
Dacă fratele meu n’ar fi știut ce era de făcut, prietenul

său ar fi murit în câteva minute, în urma curgerii sângelui.
L
El fu scăpat prin faptul că fratele meu știa ce să facă și

RA
făcu numaidecât ceea ce știa.

Arătați-le dar cum se leagă o arteră, precum și drumul
NT
lor în corp, dealungul cusăturii dinăuntru a mânecii și a

pantalonului.
Accidentele sunt numeroase și cercetașii vor avea de
CE
multe ori ocazia să fie folositori în așteptarea doctorului.

Noi toți avem o mare admirație pentru omul care își
I/
riscă vieața ca să scape pe aceea a aproapelui său.

AS
Este un erou.
Tinerii mai ales îi numesc astfel, pentrucă le apare ca o
ființă deosebită de ei însăși. Dar nu-i tocmai așa. Nu-i niciuu
UI
tânăr care să nu aibă ocazia de a fi un salvator și un erou,

dacă vrea să se pregătească pentru aceasta.
BC
Fiecare dintre voi, cercetași, poate să fie aproape sigur

că va fi într’o zi sau alta martorul unui accident, când, dacă
știe ce să facă și va face în grabă ce știe, va avea mulțumi
rea de a scăpa, ori ajuta, să se salveze o vieața omenească.
Amintiți-vă deviza voastră: ..Gata oricând11.
Totdeauna gata în caz de accidente, pentrucă ați învățat
de mai înainte ce să faceți în orice împrejurări. Fiți gata a
face într’o clipă, ceea ce va trebui.
208 VIII. SALVAREA
Vă voi explica ce trebue să faceți în deosebitele feluri

de accidente: va trebui însă să vă exercitați pe cât vă va fi
cu putință. Insă lucrul cel mai de seamă și pe care nu trebue
să-l pierdeți din vedere, este că, oriunde vă veți afla și orice
RY
veți face, să vă întrebați întotdeauna: „Oare s’ar putea pro
duce aici vreun accident? Și ce anume? Și care ar fi datoria
RA
mea, ce-ar trebui să fac, dacă s’ar întâmpla așa ceva?“.
Și așa veți fi gata a interveni. Apoi când se întâmplă
un accident, amintește-ți că în calitatea ta de cercetaș trebue
LIB
să fii cel dintâi, care să dai o mână de ajutor. Nu lăsați pe
un străin să vă ia înainte.
ITY
Când se produce o panică, cea dintâi pornire a noastră
este de a face ca și ceilalți? adică de a o lua la fugă, ori
de a sta nemișcați și a striga valeu! Ei bine! dacă simțiți por
RS
nirea aceasta, învingeți-o, nu vă lăsați cuprinși de panică ca
și ceilalți. Nu vă pierdeți capul; gândiți-vă la ceea ce ar fi
IVE
de făcut și faceți numaidecât.

V’am vorbit deja despre scena vrednică de plâns din
Hampstead: o femeie înnecându-se sub ochii unei mulțimi de
UN
oameni și într’o apă puțin adâncă, după o jumătate de ceas

de sbatere, fără ca nimeni să aibă curajul de a se arunca în
L
apă și de a o scoate. A fost un caz de panică. Cel dintâi

RA
care ajunse pe malul apei, în loc să intre în apă, chemă pe

un altul. Cei ce urmară, văzând pe cei dintâi pe mal, fără
NT
să facă nimic, le fu frică și nu încercară să facă ceva, ce

nu știau cum de altfel; rămaseră pironiți locului și lăsară pe
biată femeie să se înnece sub ochii lor.
CE
Dacă ar fi fost un cercetaș pe acolo, sper că întâmplarea

s’ar fi sfârșit altfel.
I/
Pentru un tânăr era o frumoasă ocazie de a se distinge:

AS
el .și-ar fi amintit ceea ce a învățat.

Faceți-vă datoria.
UI
Ajutați pe aproapele vostru, mai ales pe femei.

Căutați să nu vă lăsați stingheriți de zăpăceala altora.
BC
Fiți îndrăzneți: priviți bine ceea ce vreți să. faceți și rfi

vă îngrijiți de cele ce se pot întâmpla.
Băieții au câteodată ideea că sunt prea mici pentru a
face altceva decât a ajuta de departe la o salvare.
Este o greșeală. De doi ani de când am scris această
carte, de patru ori s’a întâmplat ca cercetașii să sară în apă
și să scoată oameni, care se înnecau dinaintea unei mul
țimi înspăimântate, iar în’alte cazuri, cercetașii au ajutat pe
GATA ORICÂND 209
jandarmi la arestări, grele, ori au oprit cai speriați, atunci

când oamenii mari steteau pe gânduri. In doi ani tinerii noștri
au câștigat 4 medalii de bronz, 53 de argint și 54 de decorații
pentrucă au scăpat vieți de oameni.
RY
Patru băieți se scăldau; unul din ei lunecă și fu prins
de curentul apei. Un cercetaș Smith se desbrăcă pe mal. Fără
RA
să-i pese de pericol, el sări în apă, ca să-i vie în ajutor. Nu
era un bun înnotător! dar aceasta nu La împiedecat ca să
LIB
facă o încercare; aruncându-se în apă, el zise: „vreau să în
cerc “, și el căuta în adevăr să scape pe cel ce se înneca; dar
în zadar, după ce luptă bărbătește cu valurile, fu târît și el
ITY
de curent și dispăru la fund, pentru totdeauna.
El muri de o moarte glorioasă, făcându-și datoria, dând
de rușine pe bărbați, mai puțin curagioși decât dânsul și
RS
arătând tuturor cercetașilor, și altora, ce înseamnă a fi gata
oricând și a face ceea ce trebue, oricât ne-ar costa.
IVE
Trei băieți treceau peste niște stânci pe malul mării,

când unul dintre ei căzu și se răni foarte rău. Unul dintre
UN
cei rămași își continuă urcarea și se duse acasă fără să

spue nimic, de frică să nu fie amestecat în această întâmplare.
Celălalt numit Albert Abraham, se coborî în ajutorul răni
L
tului. El îl găsi între două stânci, cu pielea capului jupuită

RA
și cu un picior rupt. Abraham îl transportă la adăpost de

valuri, căci acolo unde era, risca să fie înnecat. Ii puse pielea
NT
craniului la loc, îl legă, și îi aranjă piciorul cum putu mai

bine, cum învățase, urmând un curs al Crucei-Roșii. Se urcă
CE
după aceea pe stânci, strânse iarbă și fugere (plante) și îi

făcu un pat rănitului.
El rămase cu dânsul toată ziua și toată noaptea și nu-1
I/
părăsi nici când o focă mare, nu tocmai plăcută la vedere,

AS
se cațără pe stâncile din apropiere. El o goni cu pietre. Se

organiză o expedițe care scoase pe cei doi copii; rănitul
UI
muri puțin după aceea, cu toate sforțările tovarășului său,

ca să-l scape. Acesta primi cea mai mare decorație, care se
BC
dă în Anglia acelor ce scapă vieața altora.

Fiecare cercetaș trebue să se exerciteze dinainte și dacă
se întâmplă un accident, fiind și el de față, va căpăta ceva
mai scump decât orice medalie: satisfacția de a fi ajutat pe
aproapele său, cu pericolul vieții sale.
33233 — i +
210 VIII. SALVAREA
Exerciții de salvare
Aruncarea harponului
Y
Harponul este o bucată de trestie de mare lungă de vreo
AR
50 cm., îngreuiată la un capăt cu 700 gr., de plumb și la.
celălalt având legată o frânghie tare de cânepă.
IBR
Ținta este o cruce de lemn, terminată printr’un cap de
om în mărime naturală și reprezentând partea de sus a cor
pului unui om, care se înneacă. Ea se înfige în pământ, la
YL
douăzeci de metri de o linie dată. Fiecare dintre concurent!
aruncă harponul, dela linie. El poate să-1 arunce cu, sau fără
SIT
să-și facă vânt. Cel ce aruncă mai departe acela câștigă, cu
condițiunea ca harponul să cadă pe o parte oarecare a mane
chinului, așa încât să fi putut fi apucat de un om, care s’ar
ER
înneca.
Se pot grupa concurenții doi câte doi, spre a se deda și
NIV
acei ce aruncă mai rău.

Faceți același exercițiu cu un colac de scăpare.
Exercitați-vă să faceți două cete una .pentru gălețile pli
LU
ne, alta pentru cele goale. Cele două cete își schimbă des rolul
spre a se odihni.
RA
Exercitați-vă a strânge și a desface tuburile pompelor; a

înșuruba mai multe împreună, a le fixa la pompe, a
NT
da. drumul apei și a o îndrepta unde e nevoe.

Exercitați-vă la. mânuitul scărilor, prăjinelor, frânghiilor,
a scoborî oameni pe ferestre cu ajutorul frânghiilor, pături
CE
lor ori cearceafurilor.

Intindeți și țineți, pentru cei ce sar. covoare, țoluri ori
I/
pături dublate liiu însă cearceafuri ori pături rupte).

AS
AL XXIV-lea BIVUAC
UI
Accidentele
BC
Panica
In fiecare an un mare număr de vieți se pierd din cauza

panicilor, datorite uneori lucrurilor de foarte mică însemnă
tate și care ar fi fost înlăturate dacă una, ori două persoane
nu și-ar fi pierdut capul. Acum câtva timp, pe unul din la
curile din New-York. un om care pescuise câțiva crabi, crezu
că va. face o glumă bună, dacă va lăsa vreo doi s’alerge pe
ACCIDENTELE 211
vapor. Unul din crabi (raci mari) apucă coada unei pisici,
care începu să miorlăe și nebună de durere sări în mijlocul
unei cete de școlărițe. Acestea se împrăștiară în toate părțile
țipând. Astfel luă naștere o panică, care cuprinse pe cele câ
teva sute de pasageri de pe vapor. Ei se repeziră în toate
Y
părțile; din cauza înghesuelii, parapetul se rupse: opt per
AR
soane căzură în apă, fură luate de mare și înnecate înainte
de a le putea veni cineva în ajutor.
IBR
In Germania, o fată care se scălda, chemă în ajutor, ca
și cum s’ar fi înnecat, numai așa de glumă. Trei oameni să
YL
riră în apă; dar unul se afundă și pieri în același timp cu
un al doilea ce vroia să-1 ajute.
In Rusia, un negustor, deschizând prăvălia dimineață,
SIT
găsi o bombă pe teșghea, El o luă la fugă pe stradă ca să
scape. Un sergent de oraș, crezând că-i un hoț, fugi după
ER
el și cum fugarul nu se mai oprea, trase asupra lui. Glonțul
nu-1 nimeri, ci lovi pe un trecător, un evreu.
NIV
Evreii, văzând aceasta, se strânseră și o răscoală avu loc,

în care mai mulți inși pieriră. In vremea aceasta, negustorul
se întoarse acasă și văzu bomba tot acolo. Luându-și inima
LU
în dinți, se apropie. Nu era o bombă, ci un pepene verde.

Anul trecut o panică se întâmplă în Anglia, într’un tea
RA
tru, în timpul unei reprezentații pentru copii. Ea nu avu altă

cauză decât îngrămădirea privitorilor. Opt copilași fură stri
viți, și ar fi fost mai multe victime, dacă nu s’ar fi găsit doi
NT
oameni cari să facă ceea ce era de făcut. Unul din ei strigă

pe un ton vesel, voios, la o parte din copii și le arătă un
CE
alt drum. Celălalt, care ținea lanterna de proiecțiuni, puse

o vedere care atrase atenția restului, și-i împiedeca să fi cu
I/
prinși și ei de panică.
Aceasta este lucrul principal. Doi oameni, cari nu-și
AS
pierd capul, pot să liniștească câteva sute și să scape astfel

multe vieți.
UI
Sunt ocazii frumoase nentru un cercetaș. Sforțați-vă să

fiți liniștiți și să nu vă pierdeți capul. Gândiți-vă la ceeace
BC
este de făcut și faceți totul și numaidecât.
In caz de foc
Exemple de salvări extraordinare în caz de foc nu sunt

rare. Putem vedea în fiecare zi în jurnale. Cercetașii trebuesc
să le studieze pe fiecare și să-și reprezinte ce putea să facă,
212 VIII, SALVAREA
dacă ar fi fost de față. Astfel se învață ce este de făcut în

diferitele feluri de accidente.
Acum de curând, un tânăr marinar, trecând pe stradă,
văzu o casă în flăcări și o femeie ce striga dela etajul al doi
lea, că erau acolo mai mulți copii, cari nu puteau fugi. Ma
RY
rinarul își părăsi prietenii și se urcă cum putu dealungul zi
dului până la etajul întâi. Acolo, sparse o fereastră, ca să
RA
se poată sprijini. Femeia îi dete atunci de sus copiii, unul
după altul și el îi coborî jos. Șase copii și două femei fură
LIB
scăpați astfel, până în momentul când marinarul însuși înă
bușit de fum, căzu leșinat; dar cei din stradă îl apucară îna
inte de a cădea pe pământ.
ITY
Iată ce înseamnă a-și face datoria numaidecât, fără să
te gândești la pericole și dificultăți.
Nu de mult o cohortă de cercetași, condusă de instruc
RS
torul său, a lucrat astfel. înlocuind pe pompieri, încât au
scăpat două femei și un copil din flăcări, le-au dat primele
IVE
ajutoare, și le-au pansat rănile.

Printre cercetași, sunt acum multe echipe bune de pom
UN
pieri.
Ordine
L
RA
Iată câteva din ordinele lor în caz de incendiu:

Dacă vedeți că o casă arde, trebue:
NT
1. Să dați de știre celor ce locuesc acolo;

2. Să înștiințați pe agentul poliției ori postul de pom
pieri cel mai apropiat;
CE
3. Să faceți pe vecini s’aducă scări, saltele, covoare, spre

a primi pe cei ce sar pe ferestre. După sosirea pompelor, ti
I/
nerii trebuesc s’ajute poliția să dea lumea la o parte, spre

a nu împiedeca manevrarea pompelor și tuburilor. In unele
AS
cohorte se face un exercițiu special pentru a da lumea înapoi.

Băieții se așează pe un rând ori pe două, fiecare trecând
UI
brațul după mijlocul vecinului său și se reped astfel înlăn-

țuiți. cu capul plecat în mulțime, spre a o sili să se tragă
BC
înapoi.
Dacă e nevoie să se intre într’o casă spre a căuta pe cei
ce sunt prea slabi și nu pot ieși însuși, ori oameni deja asfi-
xiați, trebue să puneți o batistă muiată pe nas și pe gură și
să mergeți plecați, târîndu-vă în patru labe, pe dușumea,
acolo fumul și gazele sunt mult mai rare. Dacă trebue să
treceți prin foc ori prin scântei, eăutați să vă înfășurați în-
ACCIDENTELE 213
tr o pătură ori într’un cearceaf muiat. Făcând o gaură în mij

loc pentru cap, veți avea astfel un soiu de pelerină nearză
toare (incombustibilă).
încercați
RY
Când un incendiu isbucnește în împrejurimi, patrulele de
RA
cercetași trebue să se reunească cât se poate mai repede și
să se îndrepte în pasul cercetașului, către foc. Ajunși acolo,
LIB
șeful lor se prezintă pompierilor și oferă serviciile oamenilor
săi, pentru a respinge mulțimea, pentru a face ordine, pentru
a păzi lucrurile salvate, pentru tot ce poate fi necesar.
ITY
Dacă vedeți pe cineva a cărui haine ard, culcați-1 pe
jos (flăcările se ridică în sus) și înveliți-1 într’o pătură,
RS
covor ori haine, luând seama ca hainele voastre să nu ia foc.
Aceasta, pentrucă focul nu poate continua când e lipsit de
aer.
IVE
Dacă găsiți pe cineva leșinat — adesea ascuns de frică

pe sub paturi ori pe sub mese — luați-1 pe umeri ori mai
UN
bine — dacă fumul și gazele sunt dese — legați-1 ctt o

frânghie ori cearșafuri și înhămați-vă la dânsul, trăgându-1
pe dușumeaua camerei și mergând voi înșiși, în patru labe.
L
Exercitati-vă la aceasta, făcând trei ochiuri: unul în jurul

RA
mijlocului, altul în jurul glesnelor persoanei, al treilea îm

prejurul gâtului vostru. Intoarceți-vă cu spatele și mergeți în
NT
patru labe, frânghia trecând pe sub voi.

Exercitați-vă a ridica pe umeri un om leșinat (vedeți
CE
pag. 234).
I/
AS
UI
Cum se scoate afară un om leșinat. Capul să fie cât mai jos la amândoi
BC
In caz de înnec
Lista cercetașilor cari au făcut acte de salvare arată cât

este de mare proporția accidentelor cauzate de neștința de
a înnota a oamenilor. Este foarte important a învăța să înnoți
ca să scapi oamenii cari se înneacă.
214 VIII. SALVAREA
Holbein, marele înnotător al mării Mânecii, a remarcat,

că un tânăr care învață să înnoate, trebue să se exerseze mai
întâi să se urce într’o barcă pe la vârf și apoi să sară în apă;
după aceea să se susțină pe apă cu ajutorul unei lopeți ori
unei scânduri încălecând pe ea, ori ținând-o de un capăt să o
Y
împingă înaintea lui, înnotând cu picioarele; după aceea să
AR
intre într’un colac de scăpare, cufundând în apă partea cea
mai apropiată și dându-1 peste cap astfel încât să se găsească
IBR
în mijlocul lui. In sfârșit, trebue să învețe să scape pe un
om ce se înneacă.
Exercitați-vă la toate acestea când vă scăldați, ori la alte
YL
ocazii speciale.
Un înnotător de forță mijlocie poate să scape pe un om
SIT
ce se înneacă, dacă știe ce să facă și dacă s’a exercitat de câ
teva ori cu prietenii săi.
ER
Ideea populară că un înnecat revine de trei ori la supra
față înainte de a dispare, nu se sprijină pe nimic. Adesea dă
de-a-dreptul la fund pentru totdeauna, dacă nu se găsește ci
NIV
neva destul de ușor spre a-1 scăpa. Principalul este de a nu

lăsa pe cel ce se înneacă să se agațe de voi, căci riscați să
LU
vă înnecați cu el. Țineți-vă mereu în spatele lui.

Dacă vă apucă de mână, întoarceți-vă mâna, către degetul
mare al manei care vă ține și degajați-vă. Mijlocul cel mai
RA
bun de a ajuta pe un om care se înneacă, este de a-1 apuca

pe la spate de păr ori de ceafă; mai puteți să-i luați de sub
NT
țiori, spunându-i să șeadă liniștit și să nu se sbată. Dacă

vă ascultă, nu vă este greu să-l mențineți la suprafață, nu
CE
mai luați seama ca în spaima sa, să nu se întoarcă și să nu se

agațe de voi. Dacă vă apucă de beregata-, degajați-vă cu
orice preț, cum spune Holbein, de care am pomenit deja. A-
I/
pucați-1 cu o mână de mijloc și puneți-i cealaltă mână des

AS
chisă sub barbă până la vârful nasului. Trageți și împingeți

din toate puterile și va trebui să vă dea drumul în cele din
UI
urmă“.
Dar niciodată nu vă veți gândi la toate acqstea în acel
BC
moment, dacă nu vă exersați adesea cu alți camarazi, închi

puind pe rând, fiecare, pe salvator și pe înnecat.
Exercitați-vă
Un cercetaș nu poate fi cu adevărat folositor, dacă nu

știe să înnoate. Nu este mai greu să înveți să înnoți, decât a
învăța să mergi pe bicicletă.
accidentele 215
La început, încercați să înnotați cum fac câinii; adică

ca și când v’ați târî încet în apă. Nu căutați să înnotați dela
început cum vedeți pe înnotători La fiecare lovitură de brațe
veți avea gura plină de apă. Pe când vă bălăciți ca un câine,
cereți unui prieten să vă susție cu o prăjină ori cu mâna pe
Y
sub pântece.
AR
Un cercetaș de 15 ani Reginald Cox a câștigat o me
dalie de salvare în împrejurările următoare:
IBR
Un om, care după cum se știu mai târziu, avusese o criză
de nebunie, se aruncă în apă cu intenția de a se înneca.
YL
Cox sări în apă după el, însă nebunul se întoarse în
contra lui. Ținându-se la spatele lui, cercetașul îl apucă de
cap, astfel încât să-l poată cufunda de câte ori va încerca
SIT
să se întoarcă în contra lui. Această luptă dură vreo zece
minute, până când nebunul după atâtea scufundări își pierdu
ER
simțurile. Cox îl scoase atunci pe mal și îl readuse la vieața
prin respirație artificială.
NIV
Din o sută șapte medalii câștigate de cercetași, cincizeci

și șapte au fost date, pentru salvarea dela înnec.
Dacă se întâmplă ca unul din voi, care nu știe să înnoate,
LU
să cadă într’o apă adâncă, amintiți-vă că nu veți da la fund,

dacă faceți următoarele: dați capul bine pe spate spre a avea
RA
gura în sus; țineți-vă plămânii plini, aspirând mult și re

spirând câte puțin; în sfârșit, țineți-vă brațele în apă. Pen
NT
tru aceasta nu strigați, ceea ce v’ar face să vă goliți plămânii

și nu dați din mâini, ceea ce vă scufundă. Dacă vedeți că
CE
cineva cade în apă și nu știți să înnotați, aruncați o frânghie,

o lopată, o scândură, ori un colac de salvare peste dânsul, ca
să-l poată apuca revenind la suprafață...
I/
Dacă cineva cade ,în apă prin ruperea 'gheței și nu

AS
poate să iasă, pentrucă ghiața se rupe în jurul său, aruncați

o frânghie și spuneți-i să nu se sbată. El va prinde curaj și
UI
va aștepta, până ce vă veți duce să căutați o scară ori o scân

dură ce veți pune peste gaură și îl veți ajuta să iasă, ori
BC
va ieși singur.
Cai speriafi
Multe accidente sunt pricinuite de caii cari se sperie și

o iau la fugă. E bine ca fiecare să știe să oprească un cal
speriat și să poată astfel înlătura multe nenorociri.
216 VIII. SALVAREA
In optsprezece cazuri, cercetașii au fost răsplătiți pen

trucă au oprit cai speriați. Un cercetaș de cincisprezece ani, Al
bert Stevenson, mergea pe stradă, când auzi strigându-se la
oameni ca să se ferească, căci doi cai scoborau strada în
fugă cu o căruță goală. Sări în lături tocmai în momentul
Y
când caii veniau asupra lui și scăpă de a fi strivit El își
AR
zise: „Dacă eu, un cercetaș, gata oricând, eram cât pe aci să
fiu călcat de cai, ce se poate întâmpla cu un altul
IBR
începu deci să alerge cât putu după căruță, se agăță de
ea și sări înnăuntru. Ajuns la locul căruțașului, văzu că
YL
hățurile lunecaseră pe gâtul cailor și nu puteau fi apucate.
Atunci lunecă pe osie până la capătul ei, între cei 2 cai ce
galopau. Acolo se așeză cu picioarele pe hamuri, apucând că-
SIT
pestrele cu amândouă mâinele și trăgând cu putere începu să
le ciocnească capetele unul de altul, până când caii se o-
ER
priră, împiedecându-i astfel de a face vreun rău.
Iată o lecție pentru toți: a' fi gata oricând, a sări în
ajutorul aproapelui în momentele cele mai ordinare, când
NIV
ne plimbăm, spre ex. vorbind cu un prieten.

Odată am întâlnit eu însumi un cal scăpat pe podul
LU
dela Westminster, însă nu mi-a fost greu ca să-1 opresc. Ca

să opriți un cal, nu trebue să alergați înaintea lui dând din
mâini, cum fac mulți oameni, ci încercați să alergați alăturea
RA
cu dânsul, apucați hamul ori hulubele, ca să nu cădeți: cu o

mână luați hățurile, cu cealaltă trageți capul calului spre
NT
voi, îndreptați-1 astfel spre un zid ori o casă și opriți-1. Insă

de sigur pentru un băiat care nu cântărește mult, aceasta
CE
este foarte greu. Rolul său într’un astfel de accident este

mai mult să se1 ocupe de acei pe cari i-au rănit caii.
Nu este cu putință a se înșira toate accidentele. Prin
I/
cipalul este ca cercetașul să nu-și piardă capul, ci să se

AS
gândească la ceea ce este de făcut .și să facă numaidecât în

împrejurările cele mai neașteptate.
UI
Câine turbat
BC
Un câine turbat mușcă pe oricine întâlnește. Un cercetaș

trebue să știe ce să facă.
Spre a împiedeca un câine să vă muște, țineți cu amân
două mâinele un baston ori o batistă la înălțimea frunții-
Câinele, în general, încearcă să o apuce înainte de a vă mușca
și vă dă ocazia de a-1 trânti la pământ eu o lovitură de pi
cior sub fălci.
AJUTĂ PE APROAPELE TĂU 217
Exerciții de salvare
Exercitați-vă de a vă rândui spre a da mulțimea la o

parte (pag. 219) și de a face bariere cu bastoanele.
Exercitați-vă să apucați oameni ce se înneacă și a vă
Y
lupta cu ei.
AR
Cum împiedecați un om să omoare pe un altul cu un
foc de revolver?
Faceți scări cu scânduri, sfoară și bețe puse în curmeziș.
IBR
Arătați cercetașilor unde sunt gurile de apă, fântânile
pompele, de incendiu, etc. cele mai apropiate, posturile de
YL
pompieri, comisariatul ori jandarmeria, ambulanțele, spita
lele, etc.
SIT
AL XXV-lea BIVUAC
ER
Ajuta pe aproapele tău
NIV
Primele ajutoare
LU
Pentru instructori
Nu este cu putință ca în cuprinsul de care dispunem să
RA
dăm asupra primelor ajutoare toate indicațiile ce ar trebui să

dăm. Le veți găsi complecte în publicațiile Crucii-Roșii, So
NT
cietății de Salvare, etc.

Bacă vă găsiți singur cu victima unui accident, culcați-o
CE
pe spate, dacă este fără cunoștință, ridicați-i capul puțin,

dându-1 într’o parte, astfel încât să înlăturați orice posibilitate
de înăbușire și să lăsați să se scurgă apa, saliva ori sângele
I/
din gură, ce ar putea să-1 supere. Desfaceți-i hainele îm

AS
prejurul gâtului și pieptului. Vedeți dacă este rănită, unde,,

și faceți ceea ce ați învățat la cursurile Crucii-Roșii.
UI
Dacă găsiți un om în nesimțire, examinați cu băgare de

seamă pământul împrejur, căutând „semnele11 posibile.
BC
însemnați poziția corpului, pentru cazul când se va

găsi, mai târziu, că a fost atacat de un altul.
Exercitați-vă asupra celor spuse: un băiat va face pe
rănitul, ceilalți îl vor descoperi. Lăsați „semne" împrejurul
rănitului.
Dacă sunteți cu patrula voastră și dacă se întâmplă un
accident, ori dacă găsiți un rănit, șeful patrulei va trimite
218 VIII. SALVAREA
pe unul din cercetași să caute un doctor, el însuși cu alții

se va ocupa de rănit, „ajutorul" său va căuta, cu cei ce ră
mân, apă, pături, tot ce este necesar spre a face o targă, ori
pentru a da la o parte pe curioși, făcând o barieră.
In general este mai bine să lăsați pe rănit liniștit. Afară
Y
de. cazul când este absolută nevoie, nu încercați să-l transpor
AR
tați și nu-1 amețiți cu întrebările, înainte de a-și veni bine
în fire.
IBR
EXERCIȚII
YL
Cum să aduceți la vieațu un innecat
SIT
Spre a aduce la vieață pe cineva ce pare înnecat, tre
bue să-i dați numaidecât apa din plămâni afară. Pentru a-
ceasta culcați-1 pe pântece cu capul în jos, astfel ca apa să
ER
curgă pe gură; țineți-i gura deschisă și trageți-i limba. După
ce apa s’a scurs, culcați înnecatul pe o coastă, corpul puțin
NIV
ridicat și țineți-i limba afară. Dacă respiră, lăsați-1 în pace.

Dacă nu, căutați să-i faceți respirație artificială.
LU
Respirația artificială
RA
Sunt mai multe metode diferite. Cea mai simplă, după

mine, este cea numită după inventator, sistemul Schăfer. Ea
NT
consistă în a culca bolnavul pe pântece și a-i da aerul afară

din plămâni, pentru a-1 lăsa să reintre apoi.
CE
1. îndată ce apa s’a scurs, fără să pierdeți vremea des-

făcându-i veștmintele, culcați omul vostru pe pântece, cu bra
țele întinse și fața într’o parte. Așezați-vă apoi cu fața spre
I/
capul lui.
AS
2. Puneți (mâinile pe șalele înnecatului, în partea de

jos, astfel ca degetele să n’atingă decât coastele din urmă,
UI
degetele mari ale mâinii paralele și aproape atingându-se.

3. Plecați-vă cu brațele întinse, încât greutatea corpului
BC
să cadă pe mâini și exercitați pe rinichii înecatului o presiune

verticală, puternică și continuă numărând: unu, doi, trei; așa
încât să-i apăsați pântecele de pământ și să-i goniți aerul
afară din plămâni.
4. Dați corpul înapoi, ca să faceți să înceteze presiunea,
fără să ridicați mâinile, numărând: unu, doi.
Continuați această mișcare înainte și înapoi, când apă
sând pântecele înnecatului pe pământ, când lăsându-1 liber,
pentru a da aerul afară din plămâni și a-1 lăsa să intre în

urmă, până când, încetul cu încetul, înnecatul o face dela
sine. Ritmul trebuitor este de 12 presiuni pe minută.
îndată ce înnecatul respiră, puteți întrerupe presiunile,
msă supraveghiați-1 și «dacă se oprește, reîncepeți până
Y
când poate respira singur.
AR
Lăsați-1 atunci culcat în poziția naturală și căutați să-l
încălziți, punându-i flanele și sticle cu apă caldă între pi
IBR
cioare, sub brațe, la tălpile picioarelor.
Scoateți-i hainele muiate și înveliți-1 în pături calde.
Lăsați-1 pe cât cu putință liniștit, căutați s’adoarmă, supra-
YL
veghindu-1 de aproape cel puțin o oră.
Exercitați toate acestea cu unul din amicii voștri din
SIT
când în când, ca să puteți să ajutați pe cel ce va avea nevoie
vreodată de voi.
ER
Această metodă a lui Schăfer servește și pentru asfixiați
prin gaz ori fum.
Arătați aceasta cercetașilor voștri, și faceți exerciții cu
NIV
ei de respirație artificială.
LU
Fumul ți gazul
Gazsil de luminat, din canal, fumul, produce adesea
RA
accidente.
Căutând să scăpați pe cineva de înăbușire, acoperiți-vă
NT
bine gura și nasul cu o batistă muiată, țineți capul cât se

poate de aproape de dușumea și trageți persoana leșinată
CE
după cum v’am învățat, când am vorbit de foc. Scoateți o-

mul cât se poate de repede la aer. (Zic cât se poate de repede,
căci puteți să fiți înăbușiți voi înși-vă de gazele vătămă
I/
toare). Desfaceți-i hainele împrejurul gâtului și pieptului,

AS
aruncați-i apă rece pe față și gâdilați-i nasul cu o pană.

Dacă vedeți că nu mai respiră, faceți-i respirația artificială
UI
ca la un înnecat.
Arsuri
BC
Dacă îngrijiți pe cineva care s’a ars, scoateți-i hainele,

dar nu cum luați coaja de pe portocale, ci tăindu-le cu o pe
reche de foarfeci, ori cu un cuțit bine ascuțit.
Dacă o parte de haină ține de piele pentrucă aceasta a
ars, n’o smulgeți, ci tăiați stofa împrejur și acoperiți cât se
poate de repede partea arsă, căci aerul produce o durere foarte
220 VIII. SALVAREA
mare. Cel mai bun mijloc este de a presăra praf de talc' ori
făină, de a pune peste rană fășii muiate în ulei de in ori unt
delemn, de a acoperi totul au vată și de a vărsa deasupra ulei.
Țineți bolnavul la căldură și dați-i băuturi calde, ceai, lapte,
etc.
Y
AR
Fracturi
Cum știm că un picior ori o mână sunt rupte?
IBR
Cele de mai multe ori după o umflătură dureroasă la lo
cul unde osul este rupt și câteodată după aceea că brațul ori
YL
piciorul sunt îndoite într’un mod nenatural, așa că rănitul
nu le poate mișca. Nu trebue să mișcăm
un membru rupt; trebue întins și legat
SIT
de ceva țeapăn și drept, până vom duce
pe rănit la spital, ori acasă la el.
ER
Ațele. — Se numesc ațele obiec
tele solide de care se leagă un
NIV
membru rupt. Pot fi bucăți de lemn,

bastoane de cercetaș, ori hârtie de jurnal
înfășurată strâns.
LU
Atelele trebue să fie destul de

lungi, pentru a trece de articulații, în
susul și în josul fracturii. Pe cât se poate
RA
se pun 2 ațele: una de fiecare parte.

Legați-le strâns dela un capăt la altul, cu batiste ori
NT
cu fășii de pânză ori postav, dar nu strângeți așa încât să

împiedecați circulația sângelui, ori să striviți umflătura.
CE
Exerciții
I/
Bandaje. — Pentru a lega o fractură, trebue un bun ban

AS
daj triunghiular, fiecare latură având aproape un metru.

Pentru a face o eșarfă în caz de fractură a brațului ori umă
UI
rului, legați un bandaj de gâtul rănitului, cu vârful spre

brațul bolnav, puneți brațul în această eșarfă, dați vârful
BC
bandajului după braț, încât să cuprindă și cotul și prindeți-1

cu un ac.
Pierderi de sânge
Când unui om îi curge sânge în mare cantitate dintr o

rană, apăsați cu degetul cel mare rana, ori pielea, ceva mai
jos — adică între rană și inimă — astfel încât să opriți
sângele în arteră. După aceea faceți un tampon cu un obiect

în forma unei pietricele rotunjite, legați-o deasupra ranei.
Dacă curgerea de sânge este violentă înnodați o batistă
în jurul brațului ori piciorului și strângeți răsucind-o cu
un băț. (Arătat/i cum se face). Dacă se poate, ridicați par
Y
tea rănită în sus. Puneți apă rece și ghiață, ori cârpe ude.
AR
Când unui om îi curge sânge din urechi, după o cădere
și leșină, avem o fractură a craniului. Trebue, dacă e posibil,
IBR
să nu mișcăm pe rănit, să-1 lăsăm chiar culcat pe loc, și să-i
răcorim capul cu ghiață și apă rece, până la sosirea unui doc
tor.
YL
Scuipăturile și vărsăturile de sânge arată o rănire in
ternă, ruptura micilor artere din corpul bolnavului. Aceasta
SIT
este de multe ori mai puțin grav decât se crede. Dacă sângele
roșu este amestecat cu spumă, este ceva la plămâni. In
orice caz, țineți bolnavul liniștit și dați-i să sugă ghiață ori
ER
să soarbă apă rece.
Nu vă speriați de cantitatea de sânge pierdută, un băr
NIV
bier lua în timpurile vechi de obiceiu 5 ori 6 cești de sânge

bolnavilor.
LU
Undiță înfiptă în piele
într’o zi mi-am înfipt o undiță în deget. Am luat cu

RA
țitul și am tăiat tot ce mai rămăsese din muscă pe undiță,

după aceea am împins înainte până când vârful cuțitului
NT
a spart pielea de partea cealaltă. Apoi am făcut o tăietură

prin care vârful putu să treacă ușor. II apucai și trăsei
CE
după dânsul toată undița. Este imposibil de a trage undița

înapoi, vârful fiind întors, el ține bine îh carne, ori ce ați face.
I/
Urechi degerate
AS
In țările artice ori pe frig mare, urechile, nasul, dege

tele, pot degera și pieri. Nu simțiți nimic; partea degerată
UI
amorțește, devine albă ori galbenă și după aceea violetă.

îndată ce băgăm de seamă, trebue frecată partea dege
BC
rată cu zăpadă, până ce sângele revine. Sub niciun motiv

nu trebue încălzită, băgând persoana la căldură, ori apro
piind-o de foc.
Crize de nervi
Persoanele nervoase, mai ales femeile, au crize de nervi

când se supără; încep să țipe, să plângă ori să râdă. Remediul
222 VIII. SALVAREA
cel mai bun este de a le lăsa singure, până când se îndreaptă.

Nu încercați să le liniștiți: aceasta face mai mult rău decât
bine.
Descărcări electrice
Y
De multe ori se întâmplă ca oamenii să fie electrocutați
AR
pentrucă s’au atins de un cablu ori de o șină' electrică, rămâ
nând leșinați. Căutați mai întâi sticle ori lemn uscat pentru
IBR
a vi le pune sub picioare ori dacă n’aveți lemne uscate puneți
niște galoși (de cauciuc), pentru a putea scoate pe cel atins
fără să fiți voi înși-vă loviți.
YL
Dacă n’aveți nimic la îndemână, înveliți-vă brațul cu
mai multe cârpe, haine, etc., apoi dați corpul la o parte cu
tin baston.
SIT
Un mic colecționar de fluturi căzu zilele trecute la Saint-
Ouen pe șinele unui tramway electric și lovitura îl omorî
ER
numaidecât. Un trecător încercând să-1 ridice căzu mort ală
turi.Un lucrător le veni în ajutor; dar fu omorît în același
NIV
chip.
Doi salvatori pieriră, pentrucă nu știau ce să facă.
LU
Leșinuri
RA
Dacă cineva leșină lângă voi și este palid, leșinul său

este cauzat de lipsă de sânge la cap; culcați-1 dealungul pe
pământ. Dacă figura este roșie și umflată, din contra are prea
NT
mult sânge la cap, ca în insolații ori apoplexii.

CE
Atacuri de epilepsie
Un om dă un țipăt și cade, dă din mâini și din picioare,

I/
face spume la gură: este un atac de epilepsie. Nu-i nimic de

AS
făcut. Puneți-i o bucată de lemn ori un dop de plută între

dinți ca să nu-și muște limba. După atac lăsați-1 să doarmă.
UI
Otrăviri
BC
Dacă cineva cade deodată bolnav1 după masă, ori se știe

că a înghițit o otravă, cel dintâi lucru este să-i dați lapte ori
ouă nefierte. Aceste alimente vor aduna otrava din stomac,
care fără ele s’ar răspândi în tot corpul. După aceea, dacă
gura n’a fost rănită (carne vie) prin arsura otrăvii, încercați
să produceți vărsături, dându-i sare caldă ori gâdilând fundul
gurii cu o pană. După aceea dați-i din nou ouă, lapte și ceai
slab. Dacă otrava este un acid corosiv, nu faceți să verse, ci
dați-i lapte ori untdelemn, țineți pe bolnav deștept, dacă-i
este capul greu.
Otrăvirea sângelui.
Y
AR
S’au lăsat necurățenii să intre într’o rană. Umflătură, du
rere, vine roșii vizibile.
IBR
Compresi de apă caldă aduc o ușurare.
InnecuI
YL
Desfaceți gulerul hainei omului care s’a înnecat. Ți-
SIT
neți-i nasul cu o mână, iar cu degetul mijlociu ori cu coada
unei linguri încercați să scoateți ceea ce astupă gâtul. Apă
sând la rădăcina limbii, se poate produce o vărsătură care
ER
dă afară corpul străin. Dacă accidentul nu este important,

dați-i capul pe spate și spuneți-i să înghiță cocoloși de pâine,
NIV
ori puțină apă. Câteodată câteva lovituri date cu pumnul în

spate pot face bine.
LU
Se întâmplă ca înnecul să fie provenit de o umflătură

subită a gâtlejului. Puneți atunci în jurul gâtului flanele
fierbinți, faceți pe bolnav să sugă ghiață și să soarbă apă
RA
rece.
NT
Amlgdall t a
CE
Când eram în Auzii Americei de Sud, am auzit vor-

bindu-se de 2 Englezii morți înnăbușiți de amigdalită, nu
mai pentrucă nu se găsea nimeni să știe ce să facă. Oricine
I/
trebue să fie gala să trateze amigdalita fără doctor.

AS
Aproape la toți se întâmplă să sufere, măcar odată, de

umflarea amigdalelor, aceste glande roșii ce avem în fundul
gurii la stânga și la dreapta. Uneori, destul, de rar, umflă
UI
tura este așa de mare, încât bolnavul nu mai poate respira,

gâtlejul este astupat.
BC
Când nu putem avea un doctor și dacă este o afacere de

vieață și moarte, trei lucruri sunt posibile:
1. Dacă compresele calde nu fac niciun bine, luați un
tub oarecare, pompă de bicicletă port creion, cu capetele
deschise, etc., și împingeți-1 în gâtlej astfel în cât să lase un
loc pentru trecerea aerului la plămâni. Serviți-vă de coada
224 VIII. SALVAREA
unei linguri spre a ține limba la locul ei când introduceți tu

bul.
2. Dacă amigdalele sunt deja prea strânse pentru a putea
împinge ceva între ele, faceți în fiecare o tăietură care va lăsa
să se scurgă materia ce pricinuește umflătura. Luați o lanțetă
Y
ori un briceag ascuțit, înveliți-1 cu pânză, astfel ca să se
AR
vadă numai vârful. Țineți limba cu lingura și faceți 2—3
împunsături (tăieturi) în fiecare amigdală. Aceasta va aduce
IBR
în cele de mai multe ori o ușurare.
3. Dacă nu, atunci trebue să faceți o deschizătură în
trachea-arteră de desubtul gâtlejului. Preparați briceagul ca
YL
mai sus, vârful ieșind de 18 mm. Infigeți-1 în gât în locul
scobit deasupra osului pieptului (sternului).
SIT
Puteți .să (simțiți cu mâna trachea-arteră care e tare.
Introduceți în deschizătură un tub, bolnavul va respira pe
ER
acolo. Aceste metode nu se întrebuințează, decât când n’a-
vem niciun mijloc de a găsi un doctor.
NIV
In orice caz, țineți gura omului deschisă prin o bucată

de cauciuc ori plută. Puneți pe cineva să ție o oglindă ca să
lumineze fundul gurii, spre a vedea ceea ce faceți.
LU
Mușcături de șarpe
RA
Șerpii veninoși sunt din fericire rari la noi, dacă însă

NT
vă duceți în țările calde, veți întâlni destui; trebue să știți

ce-i de făcut. Aceleași sfaturi pentru săgețile otrăvite, muș
CE
cături de câini turbați, etc.

Țineți minte că otrava se duce din rană în tot corpul și
aceasta în câteva secunde. De aceea, orice faceți, faceți repede.
I/
Principalul este de a împiedeca otrava să se răspândească în

AS
tot corpul prin vine. Pentru aceasta legați o sfoară ori o ba
tistă în jurul membrului rănit, numaidecât deasupra rănii
UI
și strângeți spre a împiedeca sângele de a se duce mai departe

în corp ori la inimă, ducând veninul. După aceea încercați
BC
ca sângele venind în cantitate mare să aducă și veninul. Veni

nul supt; nu vă face noi un rău, dacă n’aveți vreo rană în gură-
Trebue să dați în același (timp stimulente: cafea, lichio
ruri, etc., în mare cantitate; nu lăsați pe bolnav să amor
țească, ci făceți-1 să se plimbe, ciupiți-1, loviți-1 spre a-1 ține
deștept
Arsuri prin acide
Intr’o zi, o femeie a aruncat cu vitriol în capul unui

om. Acesta este un acid teribil, care arde și roade carnea
unde ajunge. Din fericire, un agent care știa ce să facă
Y
se afla în apropiere. El spălă rana numaidecât cu apă caldă
AR
cu sodă, după aceea acoperi rănile cu faină ca pentru o arsură.
IBR
Praf de cărbune în ochi
Nu lăsați pe rănit să-și frece ochiul; aceasta îl supără și
YL
face scoaterea cărbunelui mult mai grea.
Dacă praful de cărbune este pe pleoapa inferioară, ple
SIT
cați-o cât puteți și ștergeți-o cu colțul unei batiste muiate,
cu o pensulă ori cu o pană.
ER
Dacă praful este pe pleoapa superioară, trageți-o înainte
și împingeți pe cea inferioară ■— genele ei vor eurăți-o.
Un alt chip este ca omul să șează jos. Stând în picioare
NIV
lângă el, având capul său pe piept, țineți cu o mână o bucată

de carton, un chibrit, ori ceva lat, pe partea de sus a pleoapei
LU
superioare. întoarceți pleoapa peste chibrit, ori carton, luați

încetișor praful de cărbune cu colțul ud al unei batiste ori cu
o pană; dați drumul pleoapei.
RA
Dacă ochiul este umflat, spălați-1 cu ceai slab și căldișor.

Dacă cărbunele este prea mult intrat
NT
în ochi, lăsați să cadă pe pleoapa inferi-

oară o picătură de untdelemn; închideți [/
CE
ochiul, legați-1 cu un tampon și chemați

doctorul.
I/
Iată cum se face cleștișoare pentru a scoate un cărbune

AS
din ochiu:
îndoiți în două o bucată de hârtie. Cu un cuțit tăiați-o în
UI
unghiii. de 30°. Muiați puțin acest vârf. După aceea puneți-1

drept pe ochi, încât să poată apuca corpul străin ce-1 va
BC
ridica dela prima încercare.
Sinucideri
Călătoream odată în Algeria. In vagon eram numai eu

și un fermier francez, cu care începui să vorbesc. El deveni
repede comunicativ și îmi zise, că dacă nu m’ași fi urcat în
38233 — 15
226 VIII. SALVAREA
vagonul său, u’ar mai fi fost viu: luase trenul cu hotărîrea

de a se omorî. II întrebai despre necazurile lui, și pe măsură
ce-mi povestea, putui să-i dau câteva sfaturi pentru viitor;
ceea ce îl desperase era mai mult nereușita muncii sale agri
cole.
Y
După câteva momente, își veni cu totul în fire și îmi
AR
spuse că se va coborî la cea dintâi gară și se va întoarce
acasă.
IBR
Puteți avea astfel ocazia de a scăpa pe oamenii cari se
gândesc să-și ia vieața.
YL
Jurnalele povestesc sinucideri aproape în fiecare zi și
dau amănunte pentrucă știu gustul stupid al unor oameni
de a ceti asemenea orori.
SIT
Tdeea de a se sinucide vine într’o zi sau alta la mulți
oameni. In general, aceasta trece și găsim că uneori cauza
ER
acestor idei era o indigestie, o criză de ficat, etc.
Insă unele spirite mai slabe, cari citesc asemenea lucruri
NIV
în jurnale, ajung ca să nu se mai gândească la altceva. Ei

sunt cuprinși de groasă. Se gândesc prea mult la nevoile lor,
nu se întreabă cum fac ceilalți oameni.
LU
Ajunge ca cei ce se gândesc la sinucidere să întâlnească

un prieten, care să le arate afecțiune ori simpatie și să dea
RA
altă ocupație gândurilor lor.

Puteți să le spuneți că o sinucidere nu face niciun bine
NT
la nimeni; că în starea disperatului este ceva bolnav; aceasta

slăbește nervii, n’are decât să se stăpânească, să-și vie în
CE
fire și criza va trece. După aceea, dacă se poate spuneți unui

ofițer din Armata Mântuirii. (Armee du salut) să-l caute,
să-i susțină moralul. Probabil că-1 va îndrepta.
I/
Acesta este încă un mod de a scăpa vieața cuiva.

AS
Armata Mântuirii are o secțiune unde se dau sfaturi oa

UI
menilor dispuși să se omoare. Anul trecut 1125 oameni și 90

femei s'au adresat biuroului din Londra!
BC
Trei sferturi dintrânșii și-ar fi luat vieața fără simpa

tiile și sfaturile ofițerilor, cari puseră un sfârșit neliniștilor
lor. Cifrele statisticii oficiale arată pentru anul trecut o mare
descreștere a sinuciderilor.
Când un om a încercat să se sinucidă, un cercetaș trebue
să știe ce să facă. Dacă și-a tăiat gâtul, principalul este să
opriți sângele arterei.
Artera merge dela încheerea osului pieptului (sternum),

cu clavicula până la încheerea fălcii. Spre a opri sângele,
apăsați pe arteră cu degetul cel mare de partea ranei cea mai
apropiată de inimă; apăsați într’însa cât se poate de tare
până la venirea ajutorului medical.
Y
Arătați aceasta.
AR
Dacă desperatul s’a otrăvit, dați-i lapte și faceți-1 sa
IBR
verse, gâdilându-i fundul gâtlejului cu degetul ori cu o pană,
ori dându-i să bea un pahar de apă, în care s’a pus o lingură
de sare ori de muștar.
YL
In caz de spânzurare, tăiați frânghia numaidecât, sus-
ținându-1; desfaceți-i hainele la gât și piept. Dați-i cât mai
SIT
mult aer, aruncați-i apă rece pe piept și pe,față, ori alternativ
apă rece și caldă. Faceți-i respirația artificială ca pentru un
înnecat.
ER
Un recrut este de multe ori sfios, când trebue s’atingă
pe o persoană fără cunoștință, ori pe un mort.
NIV
Vederea sângelui îi face rău. Dariei nu va fi folositor cât

timp va avea această frică proastă; nenorociții nu pot șă-i
LU
facă rău, trebue deci să-și învingă desgustul. îndată ce-i va

atinge, toată spaima trece. O vizită la abator îl va obișnui
cu vederea sângelui.
RA
Zilele trecute, în Anglia, doi oameni fură rău certați

de judecătorul de instrucție pentrucă le-a fost frică să taie
NT
frânghia unui spânzurat, — ei o luară la fugă ca să caute pe

cineva și în vremea aceasta nenorocitul muri. Ce ați fi făcut
CE
în locul lor?
I/
Cum să duceți un bolnav

AS
Pentru a purta cu o singură mână o persoană leșinată.

UI
Așezați omul leșinat cu fața spre pământ, ridicați-1 ca și

când ar fi îngenunchiat. Stați înși-vă în genunchi și treceți
sub el astfel încât pântecele lui să vie peste umărul vostru
BC
drept. Treceți mâna printre picioare peste coapsa lui dreaptă.

Cu mâna stângă apucați mâna lui dreaptă și trageți-o în jos,
ținând-o spre cot. Cu mâna dreaptă țineți-1 de pumnul mâ-
nei și ridicați-vă.
Exercitați cercetașii voștri doi câte doi la aceasta.
Se pot face tărgi astfel:
228 VIII. SALVAREA
1. O barieră, o ușă. bine acoperită cu paie, haine ori saci.

2. O pătură, un cearceaf, o pânză de sac ori de cort în
tinsă si două prăjini înfășu
rate și legate ne margini.
Puneți haine în loc de pernă.
RY
3. Două haine, mâne
cile răsfrânte înăuntru. Bă
gați două prăjini ori bas
RA
toane prin mâneci; încheiată
hainele pe deasupra.
LIB
4. 2 prăjini trecut^
prin doi saci ale căror col
turi au fost găurite.
ITY
Ducând un rănit pe tar
ga, aveți grijă să-1 așezați
RS
bine înainte de a pleca. Pur
tătorii trebue să se ridice în
Cum se ridică de jos un om leșinat. același timp, să facă pași
IVE
mici și să nu plece cu ace

lași picior. Purtătorul de dinapoi, trebue să supravegheze pe
UN
bolnav.
Daca bastoanele sunt scurte trebue patru purtători, unul
la fiecare colt- Practicați aceste exerciții.
L
RA
Cum să vă exercitați
NT
Când se exercitează primele îngrijiri de dat răniților, cău

tați să stropiți cu sânge și cu noroi pe presupușii bolnavi, ca
CE
să obișnuiți cu această vedere, pe sanitari. Altfel se vor tur

bura în caz de accident. Se poate avea sânge de animale de
pe la măcelării.
I/
Feceți un foc cu mult fum într’o sală, ori într’o clădire

AS
vecină (la întâiul etaj dacă se poate) în vreme ce aveți o con

ferință în localul vostru cu cercetașii. Vorbiți cu doi, trei
UI
băieți ca la strigătul de „foc!'1 să se arate speriați și să încerce

să provoace o panică.
BC
Dați alarma ori prin cineva care va intra repede în sală

și anunță focul, ori prin explozia câtorva petarde.
Trimiteți una sau două patrule cu însărcinarea de a
ataca focul, conduși de șefii lor. Ei vor închide ușile și
ferestrele.
Trimiteți cercetași prin diferite părți ale. clădirii spre
a vedea dacă se găsesc oameni cari au nevoie de ajutor, ori

dacă focul se întinde. Acești cercetași vor avea batiste muiate
la nas și gură.
Persoane „fără cunoștință" ori saci manechine vor fi pe
sub mese, paturi, etc.
Cercetașii le vor scăpa, târindu-le și coborîndu-le în par
RY
tea de jos, purtându-le pe umeri, etc. Întrebuințați frânghii și
pături spre a sări. etc.
RA
Alții vor aduce și reuni tuburile pompelor, vor face lanț
pentru a aduce apă.
LIB
Alții vor aduce la vieață oamenii leșinați, vor păzi lucru
rile scoase și vor ajuta poliția și pompierii, dând lumea la
o parte.
ITY
JocRS
întreceri între sanitari. O patrulă este culcată pe pă
mânt la vreo 50 de metri de punctul de plecare. O altă patrulă,
fiecare cercetaș având o frânghie, pleacă la un semn dat,
IVE
leagă pe bolnavi și îi aduce trăgându-i. Se socotește timpul

până când cel din urmă s’a întors.
UN
Patrulele schimbă rolul. Patrula care a lucrat mai bine,

a câștigat.
Nodurile trebuesc bine făcute și hainele bolnavilor puse
L
sub cap. drept pernă.

RA
Reprezentații
NT
Noi împrumutăm programului societății de salvare din

Londra (Boy’s Life Brigades) ideea câtorva reprezentații de
CE
salvare, care au totdeauna un mare succes pe lângă actori și

pe lângă spectatori.
Accident de bicicletă: Tineri se întorc în tabără. Un bi
I/
ciclist distrat. Accident. Primele ajutoare. Transportul răni

AS
tului la spital pe targă.

Explozie de gaz. Doamna Miton și familia sa se plimbă.
UI
Asistă la o catastrofă de drum de fier. Intorcându-se, Doam

na Miton întâlnește o prietenă. Trimite pe fiica sa Maria
BC
să prepare ceaiul pe soba de gaz. Tatăl revenind dela lucru

găsește casa plină de gaz. O cohortă vine în ajutor (vezi
cum se duce un bolnav, după cum se arată mai sus). Scăparea,
respirația artificială.
Comisarul Hoho sosește. Cum nu trebue cercetată spăr
tura pe unde iese gazul. Sfârșitul unui agent cu bune intenții,
dar zăpăcit.
230 VIII. SALVAREA
Incendiu. Serată la vila Faubourg. Foc! Locuitorii alar

mați. Bariera pentru a împiedeca lumea să se apropie. Sosi
rea unei cohorte cu material. Scăparea ultimilor locuitori.
Tablouri generale. Lucrătorii sunt ocupați cu munca lor
obișnuită în fabrică, șantier, etc. Explozie producând loc și
RY
căderea unui; zid care rănește pe un trecător. Lucrătorii
teferi se ocupă de camarazii lor, alții caută ajutor și revin
RA
cu o ambulanță și cu o pompă de foc. Câțiva oameni scapă,
sărind de pe acoperișul în flăcări pe pături întinse de cei de
LIB
jos.
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
RY
RA
LIB
ITY
RS
IVE
CAPITOLUL IX
PATRIOTISMUL
L UN
AL XXVII-lea BIVUAC ')

RA
Cetățenia
NT
Datoriile unui cetățean cercetaș

CE
Sunt două chipuri pentru un patriot să facă ca steagul

tării sale să fâlfâe cât mai sus. Mai întâi, în timp de pace,
să fie un cetățean care merită acest nume.
I/
Dacă fiecare din cetățenii țării noastre ar fi un om în

AS
tr’adevăr bun și folositor, Statul nostru ar fi o binefacere

pentru toată lumea civilizată, nimeni n’ar voi să-l vadă îm
UI
părțit între alte state. Nimeni n’ar încerca s’o facă. Insă
pentru a ajunge acolo, trebue să fim buni cetățeni și să
BC
purtăm între noi, în țara noastră, o prietenie reciprocă.

O casă în care este neunire nu poate să existe.
Trebue să începeți de mici a nu privi ca dușmani pe
tinerii din alte clase sociale. Amintiți-vă că bogați ori săraci,
*) Am sărit al 26-lea bivuac intitulat „Imperiul nostru“ în întregime

căci nu interesează pe un alt cetitor decât cel englez. (N\ T.).
232 IX. PATRIOTISMUL
locuind în palate ori bordeie, sunteți toți fiii aceleiași țări și

că trebue să apărați țara de dușmani. Pentru aceasta uniți-vă.
Dacă sunteți divizați între voi, faceți rău țării. Trebue
să uitați certurile voastre.
Dacă disprețuiți pe alți băieți pentrucă sunt mai săraci
Y
decât voi, sunteți niște snobi, dacă urîți pe alți băieți pen
AR
trucă soarta i-a făcut să se nască bogați, sunteți niște proști.
Noi trebue să ne luăm în lume locul datorit, să-l folo
IBR
sim cum se poate mai bine, să ne înhămăm la aceeași frân
ghie. Suntem ca și cărămizile unui zid. Fiecare are un loc.
Cu toate că aceasta pare mică înt’o mare clădire, dacă o că
YL
rămidă se sparge ori lunecă, greutatea pentru celelalte e
prea mare, zidul se crapă și toată, clădirea se clatină, tre
SIT
mură. Nu vă ocupați să aveți totdeauna locuri bune, căci
veți avea prea multe nemulțumiri.
Lucrați pentru binele statului, .ori casei care vă între
ER
buințează și veți vedea că lucrând astfel, veți obține orice
înaintare și orice reușită veți dori.
NIV
Căutați să vă preparați pentru aceasta, luând în serios

cele ce vi se spun în școală, nu pentrucă le găsiți amuzante,
LU
ci pentrucă este o datorie pentru țară ca să vă perfecționați

voi înșivă.
învățați aritmetica, istoria, limbile străine, orice și cu
RA
această idee totul va merge bine.

Nu vă gândiți numai la voi înșivă, ci gândiți-vă și la
NT
țară și la cei ce vă întrebuințează. Renunțarea de sine este

o bună socoteală.
CE
Datoriile unui cetățean soldat

I/
Orice om care are o inimă în piept va fi totdeauna gata

AS
să-și apere țara.

Când Mafeking fu atacat de Buri, tinerii băieți din oraș
UI
formară un corp de voluntari și folosiră mult apărării. Se

poate ca și țara noastră să fie atacată ca Mafeking, de un
BC
mare număr de dușmani.

Dacă aceasta se va întâmpla, tinerii noștri trebue să fie
gata să ia loc printre apărătorii țării, ca la Mafeking.
Nu dăm mare importanță unui tip care nu știe să joace
football, n’are nici vigoare, nici mușchi, ci rătăcește pe
străzi — arzând țigarete ieftine — ca să-și dea aerul unui
bărbat. Și nu trebue să dăm mai multă importanță unni flă
DATORIILE UNUI CETĂȚEAN CERCETAȘ 233
cău voinic care nu știe să tragă la țintă, să facă exerciții,

ori să îndeplinească rolul de cercetaș.
Aceștia nu ne vor folosi la nimic în caz de atac nea
șteptat.
Y
Roosevelt, fostul președinte al Statelor Unite scrie: „Ca
AR
litățile unui bun cercetaș sunt în mare parte calitățile unui
bun vânător. Cea mai importantă este cea de a ieși din în
curcătură singur: amestecul de îndrăzneală și de deșteptăciune
IBR
care permite unui om să meargă toată ziua în direcția cea
bună, iar seara cu ceeace găsește, să se încălzească și adăpo
YL
stească. îndemânarea de a se servi de pușca sa, este altă cali
tate: nu mai vorbim de iuțeala vederii dintr’o aruncătură de
ochi și de arta de a vedea fără a fi văzut; răbdare, trăinicie,
SIT
spirit de observație, deeiziune, sânge-rece, repezeală, toate
acestea sunt necesare vânătorului.
ER
Roosevelt nu este, ca unii oameni, din cunoștințele mele,
cari zic și nu fac. Când Statele-Unite se bateau cu Spania
NIV
pentru Cuba, el se duse în foc ca simplu soldat și serviciile

sale fură apreciate, pentrucă de mic făcuse meseria unui cer
cetaș
LU
Căutați să deveniți buni cercetași și buni trăgători, pen

tru a apăra țara, dacă va fi nevoie.
RA
Tragerea
NT
Lord Roberts, care a văzut mai multe războaie decât

CE
oricare alt contemporan și știe ce lucru teribil este un răz

boi în țara sa, îndeamnă pe toți compatrioții să facă tot ce este
cu putință ca să-l înlăture, devenind buni trăgători.
I/
Când tragem, vedem că tutunul nu servește la nimic. Și

AS
eu fumam ca tânăr, dar exercitându-mă la tras, băgai de

seamă că vederea mea era mai bună când nu fumam; m’am
lipsit atunci cu totul de tutun și sunt foarte mulțumit de
UI
aceasta.
Burii sunt toți buni trăgători, tot așa și elvețienii. Și
BC
unii și alții încep să se exerciteze de mici, mai întâi cu arba

letele. Acestea sunt într’adevăr comparabile cu pușca, căci se
reazemă pe umăr și se apasă pe un trăgaci, când s’a ochit bine.
Tinerii exercitați cu arbaleta, trag foarte bine îndată ce au
o pușcă.
Spre a trage bine, principalul este de a ține bine arma.
Dacă ea se apleacă puțin la stânga ori la dreapta, glonțul
se va depărta. Țineți brațul stâng sub pușcă, spre a o susține

și a o apăsa pe umăr. Mâna dreaptă trebue ținută pe lemnul
puștii pe deasupra, degetul din mijloc pe trăgaciu.
Dând foc, nu smuciți trăgaciul, căci schimbați direcția
RY
țevii, ci strângeți trăgaciul cu degetul mijlociu spre lemn; în
acest chip țeava nu este mișcată.
RA
Apoi, când ați tras, nu ridicați repede arma, faceți ca
vechii cercetași, care privesc înălțătorul după foc, spre a vedea
LIB
cât a deviat și a îndrepta focul la al doilea cartuș.
A trage la țintă fixă nu este decât o pregătire spre a
trage asupra unei ținte mișcătoare. Tragerea asupra unei
ITY
ținte mișcătoare este mult mai grea, dar mai aproape de ade
văr, căci nu veți găsi vânat ori dușmani așa de binevoitori,
încât să stea pe loc, când ochiți. Ei aleargă și se ascund, tre
RS
bue să ochești repede și sa tragi numaidecât.
Cel mai bun mijloc este de a lua la ochi lucrurile cu un
IVE
baston, cum ați face cu o pușcă. Urinați mișcarea țintei, apoi

mișcând țeava mai repede, trageți când vedeți pe țel punctul,
UN
pe care ținta îl va atinge numai pește una ori două secunde;

glonțul va ajunge acolo în același timp și va lovi.
Cercetașii pot să-și fabrice singuri arbalete și să învețe
L
apoi să tragă.
RA
NT
Ajutați politia
In orașe cercetașii pot fi folositori, dând o mână de aju

CE
tor poliției. Mai întâi fiecare cercetaș trebue să știe unde sunt
posturile de jandarmi, comisariatele, locurile unde suntem
I/
siguri că găsim un sergent, afară de cei ce fac rondul.

Dacă sunteți de față la un accident și nu puteți să fa
AS
ceți nimic, alergați să înștiințați pe sergentul cel mai apropiat

și întrebați ce serviciu puteți să faceți; a chema un doctor,
UI
a căuta o trăsură, etc. Dacă auziți flueratul de alarmă al unui

sergent, alergați și oferiți-i serviciile voastre; este datoria
BC
voastră; el servește țara. Dacă vedeți uneori noaptea o ușă

ori o fereastră deschisă, puteți informa sergentul cartie
rului. Insă sub niciun motiv să nu faceți pe detectivul, su
praveghind pe oameni ori jucându-vă de-a spionul.
Dacă întâlniți un câine fără stăpân, un copil rătăcit, ori
găsiți un obiect pierdut, duceți-vă numaidecât la postul de
poliție. j
DATORIILE UNUI CETĂȚEAN CERCETAȘ 235
Jocuri
Doborîți tot
Două patrule ia întrecere. Țintă: sticle ori cărămizi în
RY
picioare, reprezentând patrula dușmană. Cele două patrule
sunt pe o linie, la 20—25 m. de ținte.
RA
La comanda „foc“, ele încep să arunce pietre. îndată;
ce o țintă este atinsă, arbitrul face să stea jos cercetașul re
LIB
prezentat de ea; el e omorît. Dacă pietrele nu lipsesc, se con
tinuă până când nu mai rămâne nici un om într’o patrulă;
ori se dă o cantitate hotărîtă de pietre; ori un timp hotărît.
ITY
La atac
RS
O patrulă se urcă pe o masă de bucătărie ori. pe o bancă
solidă pe care o apără contra oricui ar vrea să ia loc pe ea. O
IVE
alta atacă și caută să ia fortul dând jos pe apărători. Apără

torii pot avea pe pământ „în dosul unui parapet" un ajutor
egal cu jumătatea numărului lor. Dacă apărătorii trag pe un
UN
năvălitor peste parapet, el este mort.

Loviturile cu pumnii ori cu picioarele sunt oprite.
L
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
AL XXVIlI-Iea BIVUAC
Unul pentru toți, toți pentru unul')
Amintiți-vă de acesta! Va l‘i sarcina voastră, a fiecăruia
RY
dintre voi, să faceți așa încât vechiul nostru steag să fâlfâe
fără întrerupere. Chiar când va trebui să vă dați sângele ca
RA
strămoșii voștri!
Noi toți trebue să murim într’o zi. Câțiva ani de vieață
LIB
mai mulți ori mai puțini, nu însemnează mare lucru în istoria
lumii; dacă însă, împiedecați drapelul nostru să cadă, murind
mai înainte, decât dacă ați fi fost doborît de boli, aceasta da,
ITY
înseamnă mult.
De aceea gândiți-vă și fiți gala oricând să muriți pen
RS
tru țara voastră Așa încât dacă dușmanul va veni, să vă
aruncați asupra lui cu încredere fără să vă gândiți o clipă
IVE
că veți fi omorît ori nu.
Dacă protivnicii vă văd deciși ori a-i omorî ori a fi dmo-
rîți, fiți siguri că nu vă vor face plăcerea de a vă aștepta.
UN
Guvernul nostru
L
In curând veți fi alegători și veți lua parte la conducerea

RA
intereselor țării.
Mulți dintre voi vor fi ispitiți să se înscrie în partidul
NT
conservator, liberal, socialist, democrat ori altul din care face

parte tatăl și prietenii voștri.
CE
In locul vostru n’ași face așa. Voi asculta ceeace fiecare

partid are de spus. Dacă n’ascultați decât zisele unuia, veți
fi convins că este singurul bun și că ceilalți greșesc.
I/
Dacă ascultați un altul, veți găsi poate că este pe calea

AS
bună și că cel dintâi greșea.

Ceeace trebue, este să le ascultați pe toate, și să nu te
UI
lași târît de unul. Fiți oameni! Gândiți-vă, decideți voi înșivă

care vă pare mai bun din punctul de vedere al țării și al viito
BC
rului său, nu din punctul de vedere al intereselor locale și

votați pentru acela, atâta timp cât va merge drept; vreau să
zic cât va lucra pentru binele țării.
Mulți oameni se lasă conduși de un politician care iese cu
o idee nouă și extraordinară. Nu acordați încredere unei idei,
]) United we stand, divided we fall.

UNUL PENTKU TOȚI, TOȚI PENTRU UNUL 237
oricare ar fi ea înainte de a o examina din toate punctele de

vedere.
Ideile extraordinare au rareori o mare valoare. Dacă stu-
diați istoria veți găsi undeva o încercare.
RY
Nu de o schimbare de guvern, ci dela o înaintare a econo
miei publice se poate aștepta o înflorire pentru toți. Un
RA
stat tare și unit, unde toți se ajută într’un spirit patriotic, ne
va da forța, pacea și prosperitatea cari nu pot fi procurate
de ideile unui politician vizionar.
LIB
Invățați pe cercetaș cântecele naționale principale.
Invățați-i să recunoască tiradele si semnele armatei.
Obișnuiți-i să salute steagul și să se scoale in picioare
ITY
când se cântă Imnul Regal.
Vorbiți-le de istoria locală pe locurile însăși unde s’au
RS
petrecut scenele, dacă se poate, povestind părțile dramatice.
Concluceți-i să vadă arme și colecțiuni istorice.
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
RY
RA
LIB
ITY
RS
IVE
UN
CAPITOLUL X
PENTRU INSTRUCTORI
L
RA
Sumarul
NT
Cum comandanții pot lucra pentru țară.

CE
Lipsa civismului este un rău de care începem să suferim.

Viitorul patriei depinde mai ales de caracterul genera
țiilor ce se ridică. In școli se lucrează prea puțin pentru des-
I/
voltarea caracterului.
AS
Noi propunem Cercetășia ca un mijloc atrăgător de a

forma caractere într’o școală de civism.
UI
Acest program poate fi realizat de tineri fără cheltuială,

fiecare însărcinăndu-se cu câțiva băieți.
BC
Experiența a reușit peste tot.

Sfaturi celor ce vreau să devie Instructori: cum să facă
și cum să explice altora ce au de făcut.
Prosperitatea unei țări nu depinde numai de forța ei mi
litară, ci mai mult de considerația ce i se dă în afaceri.
Atât timp cât poate fi indispensabilă altor țări și poate să se
îndestuleze ea însăși, este mare și bogată.
SUMARUL 239
Aceasta însă depinde de caracterul și de valoarea profe

sională a fiecărui cetățean. De aici dorința noastră ca oamenii
generației viitoare să fie oameni energici și de caracter.
In același timp o țară trebue să fie așa de tare, încât
să se apere cu armele în mână, dacă este nevoie de așa ceva.
RY
Istoria ne arată., ca o regulă fără excepție, că o țară care
a.junge cu greu la maximul prosperității, istovită de această
RA
sforțare, cade după o perioadă de liniște într’o stare de lene
vie și de indiferență. Nu vede că alte țări înaintează ca să o
nimicească cu armele ori prin altă metodă mai pașnică, dar
LIB
tot atât de fatală, cea a concurenței comerciale.
Totdeauna, lipsa unui patriotism energic căruia țara îi
datora existența, a pricinuit ruina ei. In fiecare caz istoria
ITY
ne spune judecata sa: .,Moartă prin lipsă de civism11.
Semnele, cari indică că cetățenii noștri nu sunt ceeace
RS
trebue, nu lipsesc în ultimul timp. înștiințări serioase venind
din toate părțile, și asupra tuturor activităților sociale, ne-au
IVE
fost date de voci autorizate.

Cei fără lucru
UN
Civilizația noastră și fiecare din clasele societății noa

stre suferă de numărul mereu crescând al ,.trântorilor11, oa
L
meni cari dau la o parte datoriile și răspunderile lor către Stat

RA
și către aproape, oameni cari înlătură munca sub orice formă.

Unul din semnele răului de care suferă civilizația noa
NT
stră (și care fu unul din semnele căderii Romei), este horda
celor fără lucru, cari în toate orașele duc o vieață mizera
CE
bilă și nefolositoare, marea armată de trântori în stupul nostru.

Ea nu mai poate fi privită ca un accident trecător, căci
este o cangrenă care amenință vieața națiunilor.
I/
Cu toate acestea, este de lucru și bogăție pentru toți.

AS
In,Anglia d-1 Burns a insistat asupra acestui fapt. Dacă

s’ar ști economisi, dacă s’ar lipsi de tutun și de alcool, care la
UI
urma urmei nu sunt decât articole de lux și o simplă obișnu

ință, s’ar dispune în Anglia de peste 4 miliarde pentru a îmbu
BC
nătăți starea familiilor.

Acest rân este omorîtor?
In ochii multora aceste semne și altele par că arată că am

ajuns la un punct, unde nu ne mai rămâne altceva de făcut
decât sa ne încrucișăm brațele și să așteptăm moartea. Nu
240 X. PENTRU INSTRUCTORI
sunt de această părere. Vieața popoarelor nu se aseamănă oare

cu a oamenilor?
Câți oameni bolnavi, disperând de a se mai însănătoșa,
mor cu zile, în vreme ce alții, credincioși devizei noastre de
cercetași: „De a nu zice niciodată: Sunt mort, atât timp cât
RY
suntem în viață“ și-au regăsit sănătatea și puterea.
Dacă însă facem o sforțare energică, dacă recunoaștem la
RA
timp greșelile și le îndreptăm, ne este cu putință și nouă ca
națiune, nu numai de a scăpa de acest rău, dar a progresa mai
LIB
departe și de a arăta lumii o putere pentru binele omenirii,
cum istoria n’a cunoscut niciodată.
Și dacă acest progres s’ar face printr’o sforțare generală,
ITY
fără să fie impus țării prin voința a doi, trei legislatori, va
fi un indiciu cu mult mai însemnat al vitalităței noastre.
RS
Unde și cum să aplicăm leacul ■
IVE
Răul este găsit: Cu toate acstea îmi pare că nu se face

altceva, decât se pansează (se leagă) rana cu bilete de banca.
UN
Nu se face nimic pentru a-1 împiedeca de a se întinde în toată

vieața noastră națională.
L
Leacul, oricare ar fi, trebue aplicat generației care se

RA
ridică: aceasta trebue educată.

Teodor Roosevelt avea dreptate să spună: „Dacă vreți
NT
ceva trainic pentru cea mai mare parte a oamenilor, trebue

să începeți când nu sunt încă oameni. Sorții voștri de succes
sunt în copii, nu în oameni".
CE
Iar John Wanamaker scrie: „A scăpa- un om este a scăpa

un individ, a scăpa un copil este a câștiga o întreagă tablă
I/
a înmulțirii".
AS
Tinerii noștri sunt plini de avânt și de entuziasm; ei nu

cer decât să fie bine conduși spre a deveni cetățeni buni și
folositori. Tot acest material admirabil este lăsat pierzării, ori
UI
acești tineri sunt lăsați ca să ajungă un pericol public, din

lipsă de educație, din lipsă de conducător în vieața, tocmai
BC
când se găsesc la răspântia, spre bine ori spre rău, a vieții lor.
Apoi la rândul lor ajung părinții altor tineri, ei sunt che
mați să facă din aceștia buni cetățeni, crescuți în bune prin
cipii; pe când în realitate ei n’au nici cea mai mică idee de ce
vrea să zică acest cuvânt.
Actuala programă din școlile noastre cuprinde un mare
număr de lucrări absolut numai de școală și nimic din ceea
SUMARUL 241
ce ar putea desvolta caracterul, care bine înțeles trebue să

ocupe primul loc.
Nu cu miile, ci cu sutele de mii, tinerii se lasă la noi, în
orașele mari, să alunece în rândul „apașilor11 fără a-i împie
deca dela acest rău; băieți, pe cari i-am învățat destul ca să
RY
citească romane de aventuri să numere banii câștigați la
jocurile de noroc.
RA
Bune maniere, economie, cavalerism, civism, patriotism,
nimic din toate acestea.
LIB
a) Unde trebue aplicat remediul pentru a vindeca acest
rău?
b) Sub ce formă să se dea acest remediu?
ITY
c) Ce ajutor poate da un simplu particular?
Este inutil să încerci să faci mare lucru din vagabonzii
RS
adulți de azi.
a) Remediul trebue aplicat generațiunii viitoare.
b) Trebue să consiste în a forma caracterul oamenilor de
IVE
mâine. Prin „caracter11 înțelegem o bărbăție care să-1 facă stă

pân pe sine însuși, și să se gândească și la altul: ceva din creș
UN
tinismul practic care distinge pe Birmani (budiștii în teorie)

în vieața de toate zilele.
c) Ce rol poate juca inițiativa privată în această mare
L
mișcare, ni-1 arată rezultatele obținute de către Uniunea cre

RA
ștină a tinerilor, Brigadele de tineri și alte multe asemenea

societăți.
NT
Dar cu toate sforțările lor, n’au putut cultiva decât o

mică parte din câmpul de cultivat.
CE
Dacă influența lor nu atinge masele, cauza este: neînțe

legerea și neconlucrarea diferitelor societăți, — greutatea de-a
găsi un număr suficient de tineri, dispuși să se ocupe de ase
I/
menea copii — greutatea de a trage pe băieții tineri și a le

AS
deștepta interesul.
UI
Un leac și cum să te servești de ei

Aceste dificultăți nu mi s’au părut cu neputință de în
BC
vins și am căutat să propun programa acestei cărți ca un

început al acestei soluțiuni. Fiecare din societățile numite
mai sus ar putea adopta acest plan, care în acest caz ar forma
o legătură între ele. Tendințele practice, însemnătatea ce se
dă sportului, lipsa oricărei birocrații în acest program, toate
acestea vor îndemna poate un mai mare număr de oameni, ca
pabili să îndeplinească funcțiunea de instructori.
3H233 — 1fi
Mai cu seamă, prin varietatea sa, programa aceasta, va

atrage însăși tinerimea — până la cei mai rai, chiar și pe
„apași".
Calitățile cercetașului sunt acelea ale colonistului: Abi
litate în întreprinderi, rezistență, îndrăzneală, cinste, pe 'ângă
RY
cari se mai adaugă înfățișarea cavalerească a vechilor bravi.
Acestea sunt virtuțile, fizice și morale, ce propunem tinerilor
RA
spre imitare, și sub o formă accesibilă pentru vieața de toate
zilele.
LIB
Ținem seamă de nevoile tinerimii, de educațiunea ce ar
trebui să primească, adoptând forma necesară. In ceea ce pri
vește orgnizarea, am făcut astfel, că se ține seama de dorin
ITY
țele instructorilor, descentra'izând-o cât mai mult. Instructo
rul va găsi ajutoare în jurul lui în comitetele locale,
fără să cunoască inspecțiunile supărătoare, lucrările de
RS
administrație, precum și cheltuelile ce acestea aduc. Secretul
pentru a reuși în educație nu stă atât în a învăța, ci în a
IVE
pune pe elev în stare să învețe prin el însuși. Pentru ca cu

noștințele să fie pătrunse de spiritul copilului, trebue ca să-1
intereseze.
UN
Să prinzi peștele cu ceea ce-i place, nu cu ceea ce-ți

place ție.
L
Sistemul nostru de instrucțiune consistă în a pune pe ti

RA
neri la diferite încercări, care să dovedească cunoștințe prac

tice și profesionale, folositoare pentru viitoarele lor cariere.
NT
Avem specialitățile de electricieni, de vizitiu, de grădi

nar, fermier, muzicant, lemnar1), fără a mai vorbi de specia
CE
litățile propriu zise ale cercetașilor de clasa întâia și a doua,

cari dovedesc că tinerii noștri știu înnota, găti, știu să conducă
o barcă, să-și găsească drumul în pădure, etc., dând și probe
I/
de bărbăție și de îndemânare.
AS
Noi încurajăm pe tânărul nostru să se simță personal

responsabil de desvoltarea lui fizică și de sănătatea sa; avem
UI
încredere în cinstea lui și așteptăm dela el ca să aducă în

fiecare zi un serviciu cuiva. Educațiunea noastră nu este mi
BC
litară. Exercițiul, adoptat de atâtea societăți de tineri, se re

duce la noi la cea mai simplă expresiune; — prin a face exer
cițiu tindem să distrugem Individualitatea, pe când unul din
scopurile noastre principale este de a des voi ta personalitatea.
’) Manualul englez consacra zece pagini pentru a enumăra condițiu-

nile ce trebuesc. de îndeplinit pentru a câștiga vreo patruzeci din aceste
specialități deosebite. Ca și în textul francez, s’au omis aceste detalii.
SUMARUL 243
Noi nu ne ocupăm de religiunea fiecăruia, nu ne atri

buim dreptul părinților și al eclesiasticilor, făcând tinerilor
instrucțiunea religioasă, noi stăruim numai ca tânărul să ob
serve și să practice religia ce profesează, oricare ar fi, dar
datoria ce-i impunem înainte de toate este să se arate cavaler,
RY
și să ajute pe alții. Bisericile libere și societățile de prieteni
(quakers) au recunoscut că cercetașii noștri n’au un scop mi
RA
litar; este pentru noi o mare încurajare.
Noi nu avem nicio culoare politică. Programa noastră
LIB
se adresează tuturor tinerilor de toate confesiunile și de toate
credințele.
Pentru a câștiga simpatiile tuturor, trebue ca asociațiu-
ITY
nea noastră să reprezinte toate culorile politice și toate opi-
niunile religioase. Aceasta nu împedecă ca unele „cohorte11 să
RS
nu poată fi organizate și conduse de oarecari asociațiuni exis
tente, care ar impune acestor cercetași ca condițiune de ad
mitere în asociația lor aceleași condițiuni ca pentru membrii
IVE
lor. Aceste unități trebue să fie în relațiuni cu secțiunea lo

cală, .ele se vor conforma principiilor generale stabilite în acest
UN
volum și regulamentului Asociației.

Finanțele. Spiritul întreprinderii noastre cere ca tinerii
să câștige banii de cari au nevoie, nu să-i ceară. Nu se va
L
cere secțiunii locale să verse ceva la casa centrală, ci casele

RA
.se vor susține ele singure, găsind prin ele însăși resursele ne
cesare pentru clieltuelile curente și pentru echipament.
NT
Pentru a deveni Instructor, trebue să ai:

a) O cunoștință generală despre această carte și în spe
CE
cial despre „legea cercetașilor11;

b) O deplină înțelegere a scopului religios și moral, ce-1
I/
inspiră instrucțiunile de ordin practic, dela un capăt la altul

AS
al programei noastre.
' c) O situație personală și un caracter care garantează in
UI
fluența morală exercitată asupra tinerilor; destulă stăruință

pentru ca lucrul să se facă cu energie și perseverență.
BC
d) Vârsta de cel puțin douăzeci de ani.

e) Mijlocul de a obține un local oarecare pentru adu
nările cercetașilor.
Pentru a asigura continuitatea în lucrări, fiecare instruc
tor trebue să aibă cel puțin un ajutor. Acesta trebue să în
deplinească aceleași condițiuni ca și șeful său, trebue însă
să aibă optsprezece ani.
Rezultate
Mișcarea cercetășească, ieșită din programa propusă în a-

ceastă. carte, s’a întins în toate Insulele Britanice, precum
și în centrele mari ale posesiunilor engleze, în celelalte conti
RY
nente și în principalele state ale Europei și ale Americei.
Principiile sale se adresează tinerilor din toate clasele sociale
RA
și din toate țările; faptele au dovedit aceasta.
Cercetașii au dat dovadă în multe ocaziuni că lucrează
LIB
în mod desinteresat: în doi ani și jumătate, o sută douăzeci
dintre ei au fost recompensați pentrucă au scăpat vieți ome
nești.
ITY
Un director de poliție scrie că cercetașii din orașul său
prețuesc cât douăzeci de agenți ■ suplimentari; mai primim
mulțumiri și din partea unei bătrâne, căreia acești tineri îi
RS
aduc combustibilul. Scrisori încurajatoare ne vin din partea
părinților, a institutorilor și a comitetelor școlare.
IVE
Aceste rezultate sunt datorite în 'imare parte devota

mentului comandanților dar și simpatiei ce au găsit în toate
UN
părțile țării.
Datoriile unui comandant
L
RA
Se cere un an de încercare unui comandant ca să-și pri

mească brevetul. Trebue ca el să aibă timpul necesar pentru
a se convinge dacă programa cercefașilor este ceea ce se aștepta
NT
să fie.
Căci s’au văzut uneori în organizațiuni de acest fel oa
CE
meni, cari au venit la început cu speranțe mari și plini de

idealuri frumoase și apoi nu se puteau înțelege cu directorii,
I/
ori n’aveau talentul cerut pentru a se ocupa de tinerime

etc., etc...
AS
Atitudinea comandantului are o mare importanță, deoa

rece după caracterul său, își vor modela în mare parte tinerii
UI
pe al lor. Trebue dar, ca el, să-și considere rolul său dintr’un

punct de vedere mai înalt decât al conveniențelor sale per
BC
sonale, iar în vederea binelui general, să lase sentimentele

sale pe al doilea plan.
Adevărata disciplină nu constă în altceva^ și în aceasta
stă adevărata greutate.
In epoca noastră marea primejdie pentru poporul no
stru este că, nu îndestul de disciplinați, noi punem interesele
noastre personale mai presus de binele Statului. E un rău
SUMARUL 245
. într aceasta, și noi dorim să-I îndreptăm, căutând să educăm

generația de mâine. Dar orice educație se face în mare parte
prin exemplu.
Comandantul, care se vede incapabil să se înțeleagă cu
cercetașii săi, ori să lucreze în armonie cu secțiunea locală,
RY
face bine să-și dea dimisia înainte ca atitudinea sa, să strice
tinerimii.
RA
Cum să atragem tineretul nostru
LIB
N’am intențiuiiea, cum zice proverbul englez, să învăț
pe bunica cum se mănâncă un ou.
Am scris cele ce urmează numai pentru acei cari n’au
ITY
nicio experiență de felul cum trebue să vorbească tinerimii,
sau pentru acei care ar fi bucuroși să găsească oarecari expli-
catiuni ca răspuns criticii ce se aduce programei noastre, pre
RS
cum și întrebărilor ce ni se pun. Nu sunt decât câteva însem
nări scoase din putina mea practică, căutând să facă înțelese
IVE
oarecari detalii de dispozițiuni recomandate de această carte.

Când cercați să atrageți tinerimea într’o sferă bună de
UN
influență, vă găsiți asemenea, unui pescar, care ar voi să

prinză pește.
Dacă puneți în undită hrana care vă place vouă, este
L
probabil că nu veți face mare lucru — în tot cazul nu veți

RA
prinde pești din cei timizi și fricoși.

De aceea, alegeți ca nadă hrana după gustul peștelui.
NT
Același lucru pentru tineri. Dacă încercați să judecați cu

ei subiectele ce le considerați înalte, nu-i veți atrage. Tot ce e
CE
savant, pune pe fugă pe cei mai desghețați dintre ei, și toc

mai pe aceștia trebue să-i păstrați.
Singurul mijloc este să le spuneți lucruri ce-i atrag și ce-i
I/
interesează.
AS
Cred că programa noastră pentru cercetași, după cum veți

vedea, este astfel alcătuită.
Ca să aveți influența asupra tinerilor voștri, trebue să
UI
fiți un prieten pentru ei.

Nu vă grăbiți însă prea mult a vă pune pe același picior
BC
cu. dânșii, ci lăsați-i, ca ei înșiși, pe nesimțite, să-și părăsească

sfiala.
D. How în cartea sa: Cartea copilului, rezumă prin ur
mătoarea istorisire felul cum trebue să te porți în asemenea ca
zuri.
,.Trecând printr’o stradă întunecoasă, un om vedea în
fiecare zi un băiețel slab, palid, cu membrele diformate, ju-
cându-se pe marginea trotuarului cu o coaje de banană. Omul

îi făcu semn să se apropie, dar copilul fugi speriat. A doua
zi, străinul făcu același lucru, și copilul văzând că n’a avut
de ce se teme, scuipă de astădată după trecător. In ziua ur
mătoare, copilașul nu făcu altceva decât să se uite lung. A
RY
patra zi, când omul trecu iarăși, îi strigă: „Hi“. Nu trecu
mult și micuțul ajunse să răspunză cu un surâs la desmier-
RA
darea ce acum o aștepta. In sfârșit triumful fu deplin: băie
țelul cel pipernicit așteptă de astădată, la colțul stradei pe
străin și apucă cu mânuța sa murdară degetele prietenului
LIB
său. Strada era întunecoasă, dar acesta a fost cel mai luminos
punct din vieața acelui om“.
ITY
Gata oricând
RS
Când începeți o astfel de educație, condițiunea esențială
este să știți să luați locul tânărului și să priviți lucrurile din
IVE
punctul lui de vedere: prezentându-i subiectul sub un aspect

ce i-ar face plăcere; și căutând să ajungeți acolo, ca tânărul
UN
să se instruiască singur, nu să-i băgați în cap cu tot dinadin

sul ceea ce ați voi să știe.
Reamintiți-vă apoi, că propriul vostru caracter nu va în
L
târzia să se oglindească în acel al cercetașilor voștri. Dacă

RA
sunteți nerăbdător, vor fi și ei asemenea, și toate vor merge

pe dos.
NT
Dar căutând să le însușiți aceste virtuți, veți observa că

le dobândiți voi înșivă (afară numai dacă nu sunteți un
CE
adevărat înger).
Fiți pregătiți pentru neajunsurile ce le-ați putea avea la
început; nu veți întârzia să le vedeți compensându-se, și de
I/
multe ori chiar dându-vă succese neașteptate.

AS
Mai dinainte fiți pregătiți pentru lipsa de concentrare a.

spiritului de care tinerii voștri vor da probe. Organizând în
UI
vățământul vostru astfel, cred că nu . veți avea decât foarte

puține neplăceri, Nu vă așteptați ca oamenii voștri să aibă
BC
multă atențiune pentru un subiect oricare ar fi el, ■—- până îl

va ști. Să căutăm să le ieșim. în cale, fără a-i lăsa să facă
lungi popasuri. O bună dar scurtă înghițitură, din ceva plă
cut, apoi din altceva și tot așa până vor ști să bea dintr’odată.
O conferință în regulă asupra unui subiect a cărui țintă
ați voi să fie exercițiul, îi plictisește numaidecât; spiritul lor
începe să rătăcească și se îndestulează repede, pentrucă. n’au
SUMARUL 247
învățat încă arta de-a și concentra puterea voinții, care este

unul din punctele însemnate ale educațiunii interioare.
E bine să vă gândiți dinainte în fiecare zi asupra ce
aveți de spus relativ la subiectul vostru, apoi înfiltrați-1 puțin
câte puțin, când ocaziunea se va prezenta, la bivuac ori
RY
între jocuri, oricând n’au nimic de făcut, nu printr’un lung
discurs pregătit.
RA
Pentru acest scop s’a împărțit aci fiecare convorbire în
paragrafe.
LIB
Intercalați adesea între diferitele părți ale convorbirilor
demonstrațiuni practice și exerciții, așa fel ca să puteți susține
atențiunea cercetașilor, făcându-i să pătrunză bine teoriile
ITY
voastre.
Fiecare comandant are deplină libertate.să-și instruiască
cercetașii după metoda sa. RS
Diversele specializări permit instructorului să varieze în
chip folositor și aproape la infinit această educațiune. Unii
IVE
instructori nu se vor crede capabili să predea un învățământ

așa de deosebit, ar putea însă cere, în genere, unui prieten,
UN
să-l îndatoreze din când în când.

Mulți instructori pot specializa cohortele ori patrulele
lor; unul va avea echipe de pompieri, ori un echipaj de ma
L
rinari; patrulele pot fi compuse din telegrafiști ori din sa

RA
nitari, etc.
NT
Importanța unui sediu

Jumătate din lucru este câștigat, când s’a putut obține o
CE
cameră pentru cercetași, pentru o anumită' seară pe săptămână,

oricând s’a putut închiria una, care să le servească drept
sediu. Aceasta este de folos chiar pentru un sat, care n’are
I/
decât o patrulă.
AS
Camera trebue să fie luminoasă, bine aerisită, și să fie

veselă, să nu te plictisești într’însa. Să aibă pe pereți diferite
UI
imagini, tablouri intuitive (nu portrete vechi ori peisaje)

astfel ea va fi mai atrăgătoare.
BC
Iarna, să fie bine încălzită.

Cărți și reviste ilustrate folositoare.
Toate acestea se pot obține fără multă greutate. Prietenii
ne pot furnisa pentru un început mobilele necesare, jocurile,
etc., cercetașii, ei înșiși, pot întreține curățenia, pot decora sala
și completa mobilierul. Se va observa disciplina și ordinea
în local; se va insista asupra curățeniei, făcând responsabili
pe șefii de patrulă, și se va însărcina fiecare patrulă să țină

cu rândul câte o săptămână, ordinea și curățenia.
Cu atât mai bine dacă se poate dispune de o bucată de
teren, o curte, un maidan, etc.
- Trebue ca cercetașii să aibă un loc unde să poată cons
Y
trui colibe, face foc, juca mingea, studia urme, și să cultive
AR
grădinile, etc.
Pe cât e cu putință, cercetașii să conducă singuri gospo
IBR
dăria. Stați de o parte, și lăsați-i să facă la început chiar gre
șeli, ca să se învețe să fie responsabili. In Statele-Unite, mi
cile cluburi de tineri, care se administrează singure, au de
YL
venit obișnuite în orașe și în sate. Comitetele școlare le ajută,
acordându-le să se folosească de clase în localurile de școală
SIT
N’ar fi greu de obținut aceasta și la noi. Dar dacă puteți avea
localul vostru propriu, oricât de mic, este mai bine; aceasta
dă cercetașilor un sentiment de proprietate și responsabilitate,
ER
mai ales dacă au contribuit și la facerea mobilierului.
Un local al cercetașilor nu poate fi frumos ca un buduoar
NIV
de femeie; trebue să fie spațios, să aibă un mobilier simplu așa

de exemplu scaune cari se strâng, mese mici să se poată îngră
mădi într’un colț, și un dulap, unde se vor păstra cărțile, când
LU
cercetașii s’ar juca de-a mingea sau de-a vânătoarea de urși, etc.
Un sediu ideal este compus din două camere: una pentru
RA
jocurile liniștite, pentru convorbiri, citire, și cealaltă pentru

exercițiile sgomotoase, pentru gimnastică, etc.
NT
Tinerii vor plăti, fără îndoială, o mică cotizație pentru

chirie, luminat, mobilier.
CE
Cheltuelile mai mari se vor acoperi din produsul unei

munci comune: grădinărie, fabricarea, de jucării, reprezentații,
bazar, etc.
I/
Zece lei pe lună, plătiți înainte, este o cotizație suficientă.

AS
Se va organiza o casă de economie, ca să încurajăm cer

cetașii să pună de o parte pentru' exc.ursiuni. și să-i deprindem
UI
să economisească.
Uniforma — are mai mult de cât rațiunea de a fi — dă
putința tinerilor să găsească de lucru și să câștige banii ne
BC
cesari pentru a o plăti; dacăvoiți să-i deprindeți cum să-și câ

știge vieața mai târziu; acesta e un pas important.
R’e prezentării
Băieții au multă imaginație, le plac ficțiunile mai mult

decât ar voi să mărturisească.
SUMARUL 249
N’aveți de cât să fiți la înălțime, să vă lăsați liberă ima

ginația, pentru a o satisface pe a lor.
Trebue însă să tratați cât se poate mai serios micile in
cidente ce s’ar ivi; dacă ați râde, băieții ar vedea că nu este
decât o farsă, și încrederea îi va părăsi pentru a nu mai
Y
reveni.
AR
Așa de exemplu, când învățați patrula să imite strigă
tul animalului patrulei, situațiunea pare ridicolă, dar dacă
IBR
instructorul este cât se poate de grav, băieții vor lua lucrul
în serios, zicând că „așa trebue să fie“ — și odată ajunși aci,
strigătul devine un simbol al ..spiritului de corp“ pentru mem
YL
brii patrulei.
Pentru ea băieții să facă tot ce voiți, trebue să vedeți lu
SIT
crurile cu ochii lor: așa livada devine codru cu bandiți ascunși
în desiș; balta unde pescuiți va fi coasta- Africei cu pirați . . .
până și vatra satului poate ajunge o câmpie întinsă plină de
ER
bivoli și de Piei Roșii; iar ulicioara îngustă e transformată
de imaginația voastră într’o strâmtoare din munți, unde se
NIV
adăpostesc tâlharii și urșii.

Odată porniți pe acest drum, veți vedea cât este de omo-
LU
rîtor exercițiul rutinar, cel impune cercetașilor săi, instruc

torul lipsit de imaginație, și câte lucruri din care s’ar putea
trage foloase se neglijează astfel.
RA
Judecați asupra celor ce voiți să predați copiilor, apoi

imaginați jocuri, din cari vor putea învăța ceea ce v’ați propus.
NT
Bacon zice că reprezentațiile dramatice sunt urni din

cele mai bune mijloace pentru a educa pe copii; și'este permis
CE
a crede că nu era greșit.

Ele desvolfă nu numai facultatea de a imita ce o posedă
I/
în chip natural copiii, ci și spiritul și fantezia lor, și toate

astea contribuesc la desvoltarea caracterului.
AS
In același timp, unele lecții de istorie și de morală, li

se întipăresc astfel mai bine, chiar mult mai bine decât din
UI
explicațiile profesorului.
Cortegiile istorice, așa des în uz azi, au izvorît dintr’o
BC
idee educativă excelentă. Din ele învață tinerii și bătrânii,

pentru restul vieții, ceva din istoria strămoșilor și a orașului
lor; îi învață să uite deosebirile de clase și să facă ceva pen
tru public, fără să aștepte să fie plătiți.
Când reprezentațiile se execută cu o oarecare abilitate,
se pot întrebuința ca un mijloc pentru a aduna fonduri.
251) X. PENTRU INSTRUCTORI
Responsabilitatea celor mai mari

Un lucru important în programul nostru, este și responsa
bilitatea dată șefilor de patrulă.
Aveți pe cât se poate un bun „aj|ptor“ spre a vă asigura
urmarea instrucției, dacă uneori veți fi împiedecați a o face
RY
și pentru a vă ușura în micile necazuri administrative.
Arătați șefilor de patrulă toată încrederea voastră și fa-
RA
ceți-i responsabili de cercetașii lor. Arătați că așteptați mult
dela dânșii și veți avea mult. Aceasta este cbeia succesului
LIB
în educația cercetașilor. Desvoltați spiritul de corp și o riva
litate pritenească între patrule și veți avea numai decât bune
rezultate. Nu încercați să faceți tot prin voi înși-vă, cercetașii
ITY
voștri vor fi atunci numai spectatori, lucru ce nu trebue să se
întâmple.
Disciplina RS
Insistați asupra disciplinei, asupra ascultării imediate
IVE
și executării până în cele mai miei amănunte. Nu lăsați pe

copii să facă sgomot fără voia voastră și nu uitați de a le
da această permisiune din timp în timp.
UN
Pentru a fi puternic și înfloritor, un popor trebue să fie

bine disciplinat și veți ajunge la disciplina masselor numai
L
disciplinând individul.
RA
înțeleg prin disciplină, supunerea cu răbdare față de au

torități și față de toți reprezentanții lor.
NT
Nu se ajunge la aceasta prin măsuri represive, ci numai

prin încurajări, învățând pe copii să fie stăpâni pe ei înșiși,
sacrificându-se pe ei și plăcerile lor egoiste, pentru binele
CE
altora. Această educație se face mai mult prin exemplu, ară-

tându-se tinerilor ce se așteaptă dela ei. Iată opera noastră.
I/
Nu se obține disciplina, pedepsind pe copil pentru un

AS
rău obiceiu, ci punând în locul lui un altul, care va absorbi pe

cel vechi și-l va face să-l uite, să-l dea uitării.
UI
Continenfa
BC
Am atins în această carte multe chestiuni de o capitală

importanță în educația unui tânăr, însă niciunul nu-i mai
important ca cel al continenței.
Educația tânărului ar fi incompletă dacă n’ar cuprinde o-
explicație clară și o instrucție sinceră în această materie.
Misterul prud, în care am ajuns să învăluim această che
stiune, când este vorba de tinerii de ambele sexe, face un rău
SUMARUL 251
de nemăsurat. Grija, ce ne-o dăm pentru a le ascunde tot, îi

împinge să facă și ei cercetări în ascuns, adică să sufere.
N’am întâlnit niciun tânăr, căruia să-i fi făcut cineva
rău, expunându-i acest subiect în mod clar și complet.
Un instructor, care printr’o pruderie sentimentală, ar
RY
lăsa pe băieți să meargă pe un strat de ghiață așa de subțire,
fără să-i înștiințeze de pericol, ar comite o crimă.
RA
Economie
LIB
Mizeria la noi e datorită în mare parte faptului că oa
menii n’au obiceiul de a economisi. înainte de a căuta leacuri
noui, reformatorii noștri sociali ar face mai bine să puie acea
ITY
stă problemă în primul rând al preocupărilor lor; dacă s’ar
economisi, ar rămâne puțin de făcut.
RS
Dacă generația viitoare ar învăța să economisească, a-
ceasta ar aduce repede o mare deosebire în caracterul și pros
IVE
peritatea poporului nostru. Pentru aceasta am introdus în

lege desvoltarea spiritului de economie.
UN
Obiecțiuni
Dacă încercați să răspândiți programul nostru, veți în
L
tâlni obiecțiuni ca acestea: militărie, lipsă de educație religi

RA
oasă, prea puține exerciții, prostii ca reprezentațții și dansuri

războinice.
NT
Am răspuns deja la cele mai multe din aceste obiecțiuni.

Cu toate acestea vreau să mai spun două vorbe.
CE
Militărie
I/
Numele.de „cercetași11 n’are niciun înțeles militar. A ști

AS
să ieși din încurcătură și a nu conta decât pe puterile tale,

sunt calitățile multor cercetași din timp de pace, la granițele
UI
civilizației noastre. Sunt calități excelente, care formează pe

oameni. Noi nu vrem să facem din copiii noștri soldați, nici
BC
șă-i însetăm de sânge. Fără îndoială, vorbindu-le de patrio

tism îi învățăm că „un cetățean trebue să fie gata să facă
tot ce-i stă prin putință pentru a-și apăra țara de dușmani.
Este o datorie impusă de siguranța și libertățile de care se
bucură. Cel ce se dă în lături și lasă altora grija apărării pa
triei, joacă un rol ce n’are nimic nobil’ curajos și înălțător
în el“.
N’am întâlnit niciun om care să fi văzut războiul într’o

țară civilizată și care să fi fost ceea ce se numește un antimi-
litarist. Cel ce a văzut războiul știe prea bine oribilele și cru-
delele sale urmări; atâta timp cât națiunile nu se vor pune de
acord, spre a dezarma, el se va păzi de a atrage dușmanul în
RY
țara sa, lăsând-o la voia celui dintâi venit și neglijând s’o
apere. Tocmai ca și când ați suprima poliția, înainte de a în
RA
văța pe oameni să nu fure, pentru a suprima omorurile.
Exercițiile militare
LIB
Unii comandanți — nu cercetași — îmi cer să dau o mai
mare importanță exercițiilor în formarea cercetașilor; dar după
ITY
treizeci și patru ani de experiență, cu toate că recunosc va
loarea lor pentru disciplină, văd și pericolele. lată-le:
1. Exercițiile militare permit unui rău comandant, fără
RS
imaginație, să-și ocupe cercetașii. El nu se va întreba dacă
Je plac ori dacă le servesc la ceva. Pentnt el, acestea îl scu
IVE
tesc de altă osteneală.

2. Exercițiile militare caută să distrugă personalitatea;
UN
din contră noi dorim să desvoltăm caracterul fiecăruia; iar

când exercițiile sunt prea cunoscute ele plictisesc pe tinerii
cari doresc să se arunce într’o activitate nouă. Noi vrem
L
să facem pe tinerii noștri oameni liberi, nu soldați de paradă.

RA
Religia
NT
O organizație ca a noastră, nu și-ar ajunge ținta, dacă

n’ar da membrilor săi o cunoștință religioasă; în general însă,
CE
se greșește modul de. a se executa! Dacă s’ar trata religia ca

ceva din vieața de toate zilele, ea n’ar pierde nimic din dem
nitatea sa, ci ar câștiga prin o mai mare stăpânire asupra oa
I/
menilor. Dinadins n’am vorbit de observarea regulilor biseri

AS
cești decât în termeni generali; noi ținem să lăsăm mână li

beră organizațiilor și indivizilor ce vor să întrebuințeze această
UI
carte; ei vor putea să dea înșiși instrucțiile în această pri

vință.
BC
In asociația noastră, care cuprinde tineri de toate reli

giile, n’am fi putut da reguli determinate, chiar dacă am fi
voit.
Se poate și trebue să învățăm religia pe copii. însă nu
îndulcind-o. ori într’un mod misterios și sinistru.
Copilul este foarte dispus să o primească, dacă îi este
arătată din punctul de vedere eroic, ori ca ceva aparținând
SUMARUL 253
unui om vrednic de acest nume, ori ca o urmare a studiului

na turei.
Creaturile lui Dumnezeu sunt un subiect excelent pentru
o convorbire de duminecă; este o contra-otravă puternică pen
tru acele plimbări de trândăvie, dumineca, care fac atâta rău
RY
tinerilor băieți și fete. Multe școale de duminecă, care în
acest mod au introdus programul cercetașului, au ajuns la
bune rezultate.
RA
Un învățământ religios nu trebue să fie numaidecât mo-
horît. Arthur Benson zice că sunt patru virtuți creștine:
LIB
credința, speranța, bunătatea și veselia. De asemeni în rugă
ciunea de dimineață a lui Stevenson se citește: „Ziua revine
și aduce cu dânsa sarcina noastră de griji și de datorii supă
ITY
rătoare. Ajută-ne să împlinim rolul nostru de oameni, să
ne facem datoriile zâmbind. Fă ca plăcerea să facă ușor învă
RS
țământul nostru. Fă ca să ne ocupăm bucuroși de afacerile
noastre până în seară. Fă, ca diseară să ne culcăm obosiți și
IVE
mulțumiți, fără să fi pierdut ceva din cinstea noastră, și ne

dăruește un somn liniștit. Amin“.
UN
Resumat
întregul nostru plan are drept scop să se ocupe de carac
terul tânărului, atunci când el este plin de entusiasm și de
L
avânt și să-i dea o formă potrivită, încurajând desvoltarea in

RA
dividualității. Astfel tânărul va ajunge un om de bine, un cetă

țean prețios țării sale, mâine. Nu va mai fi un material pierdut.
NT
Civilizația noastră dă senine de boală. Se poate diagno

stica „lipsă de civism". Și leacul este: a educa caracterul oa
CE
menilor de mâine.
Programul nostru este un leac de acest fel. Se poate
întrebuința în orice caz pentru „primele momente în aștep
I/
tarea unuia mai bun. Dar toate clipele sunt prețioase.

AS
Remediul trebue să fie aplicat din belșug. Acesta se

va dobândi dacă se va cere ca fiecare cercetaș să aducă un
UI
recrut înainte de a avea drept la gradul său și mai ales dacă

fiecare instructor, fiecare bărbat, fiecare femeie, care citește
BC
acestea, va vrea să facă o sforțare serioasă pentru a convinge

pe cineva să se ocupe de cercetași și să obție și sprijinul
altora.
Printr’„un cocoloș de zăpadă" de felul acesta noi sperăm
că. vom putea Jua.,.parte în mod folositor la majea operă ce ni
se impune —B da și morale.
I UNIVERSITĂȚII I
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
RY
RA
TABLA DE MATERII
LIB
Pag.
ITY
Capitolul I: Arta cercetașului................................................. 5
I-ul Bivuac: Lucrările cercetașilor..................................... 5
Al Il-lea „ Rezumat al regulamentului...........................
RS 12
„ III-lea „ Organizarea cercetașilor................................... 20
„ IV-lea „ Legea cercetașului............................................... 31
IVE
Capitolul II: La țară...................................................................... 39

Al V-lea Bivuac: Vieafa în plin aer..................................... 59
UN
„ Vl-lea „ Pe apă....................................... 53
■ „ V 11-lea „ Semnale și comenzi................................... 55
L
Capitolul III: In tabără.................................................................. 64

RA
Al Vlll-lea Bivuac: Pionierii..................................................... 64

„ IX-lea „ Tabăra. Confortul unei tabere .... 76
NT
„ X-lea ., Bucătăria în tabără.................................. 89

CE
Capitolul IV: Arta de a se ține după o urmă.................... 96

Al Xl-lea Bivuac: Observarea semuelor.................................. 96
„ Xll-lea „ Urme (de pași) ......................................... 107
I/
,, XlII-lea „ Citirea „semnelor" saudeducerea lor . 118

AS
Capitolul V: Cunoașterea animalelor și a naturii .... 126

UI
Al XIV-lea Bivuac: A vedea fără a fi văzut ..................... 126

„ XV-lea „ Animalele.................................................. 153
BC
„ Vl-lea „ Plante.......................................................... 147
Capitolul VI: Vrednicia cercetașului................................. 152

Al XVII lea Bivuac: Cum să ajungem puternici................. 154
„ XVIII-lea „ Deprinderile cari aduc sănătate . . 166
„ XIX-lea „ Pentru a preveni boalele...................... 173
256 TABLA DE MATERII
Pag.
Capitolul VII: Spiritul cavaleresc............................................. 182
Al XX-lea Bivuac: Datorii către aproape................. v . 185
„ XXI-lea „ Disciplina sufletească.............................. 190
„ XXII-lea „ Cum să ne perfecționăm...................... 196
RY
Capitolul VIII: Salvarea.................................................................. 206
AI XXIII-lea Bivuac: Gata oricând . ............................. 206
RA
„ XXIV-lea „ Accidentele............................................ 210
„ XXV-lea „ Ajută pe aproapele tău..................... 217
LIB
Capitolul IX: Patriotism.................................................................. 251
Al XXVIl-lea Bivuac: Datoriile unui cetățeancercetaș . . 251
ITY
,, XXVIlI-lea „ Unul pentru toți, toți pentru unu] . 256
Capitolul X: Pentru RS
instructori................................................. 258
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y

Cercetasii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cercetasii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BC

DIPLOMAT AL ȘCOALEI DE ȘTIINȚELE EDUCAȚIUN1I

REVĂZUTĂ ȘI PUSĂ In concordanță

LT-COLONEL ULISSE SÎMBOTEANU

Autorului. Sir Baden-Powell, cât și D-lui Artur Pearson,

Pentru România traducerea lucrării de față îmi este

exclusiv rezervată, de către autor.

Jocurile, mai ales, trebuesc organizate pe echipe, care

să caute să se întreacă una pe alta, fiecare dintre patrule

Se va stărui asupra observării întocmai a regulelor jo­

cartea aceasta pot firește să fie modificate de către instruc­

a ajuta pe instructori să găsească la rându-le și alte jocuri,

întreceri și petreceri folositoare și educative.

bue să se vadă în cele ce urmează decât niște îndrumări,

Tinerimea, care aleargă să se înscrie în mișcarea a-

fericire, au rămas literă moartă pentru mulți dintre ins­

Adunarea, revista, scoaterea și salutul drapelului.

de recunoaștere, strigăte (semne de înțelegere) ale patrulelor,

ori de a se desemna pe ziduri cu creta, semnele cereetașilor.

Facerea deosebitelor noduri.

pentiu merinde, nasturi din lașii de curea și altele.

Educație fizică. (Vezi al XVII-lea bivuac).

Exerciții. (A] XIX-lea bivuac).

(dela cot până la vârful degetului mijlociu), lungimea dege­

Luarea de însemnări (luarea de note, cum se mai zice)

altă parte. La alegere: Pregătirea unei reprezentații între

Patrulele exercitează toată săptămâna singure sau cu

Dacă dispuneți de mai multe seri pe săptămână puteți

Cercetașii in timp de pace

Nu-i niciun băiat, îmi închipui cel puțin, care să nu

dorească să fie folositor țării sale, într’un chip ori într’altul.

In afara însă de cercetașii de război, mai sunt cercetașii

plină de toată măreția, de sigur, n’o poate întreprinde oricine

vieții. în afaceri chiar. Un mare fizician, Crookes, spune că

îndeletnicirea aceasta are o mare importanță pentru omul care

ceea ce privește aerul, lumina, etc.

o puteți practica, fără a ieși din cuprinsul țării. Odată în­

Ceea ce poate să facă un cercetaș, se poate vedea minu­

care făcuse parte tatăl său și cum, înduioșat, se tot învârtea

Ca să-i vadă, puterea voinței, el cercă să-l hipnotizeze,

menii cu tărie de voință sunt în stare să facă minunea a-

se sparse, însă Lurgan, punând o mână pe ceafa băiatului,

încercă să-i sugereze ideia, că oala e tot întreagă. Dar încercă

Kim. Băiatul, care văzuse oala spartă, nu voia să mai creadă

vrere, imaginea oalei întregi, dar arătarea aceasta. . . pieri.

unui singur lucru și un om ca Lurgan i-ar fi hipnotizat

serve cele mai mici amănunte și să le ție minte. (Un punct

exerciteze la aceasta fără preget, ori unde s’ar fi aflat.

Odată, Kim călătorea cu un bătrân Afgan, negustor de

un semn după care să se cunoască printre alți oameni, cari

Intr’o zi, în tren, Kim întâlni un tovarăș necunoscut.

explică tovarășilor săi de drum rănile, spunând că a fost

răsturnat de căruță, venind spre gară. Kim însă, ca cercetaș,

pe cari nu le-ar fi putut avea, dacă ar fi fost numai răstur­

la dânsul un semn la fel cu al său. El făcu așa încât străi­

secrete și Kim îi răspunse la fel. Străinul trase atunci

pe Kim de o parte și-i lămuri că era purtătorul unei depeșe

aceștia încercaseră să-1 omoare. El îi mai comunică că duș­

grafia la alții, dealungul liniei de drum de fier. El trebuia

și cenușă, luată din pipa unui indigen, desb pe curier

pricepu cu cine avea de-a-face, îl arestă și îl conduse la co­

cerșetorul arestat, era agentul căruia i se pierduse urma.

serviciului, un indigen cult, un Babu, cum i se zice în India,

și îi fu foarte folositor, ajutându-1 să prindă pe doi ofițeri

Se va stărui asupra observării întocmai a regulelor jo

cartea aceasta pot firește să fie modificate de către instruc

fericire, au rămas literă moartă pentru mulți dintre ins

(dela cot până la vârful degetului mijlociu), lungimea dege

o puteți practica, fără a ieși din cuprinsul țării. Odată în

Ceea ce poate să facă un cercetaș, se poate vedea minu

pe cari nu le-ar fi putut avea, dacă ar fi fost numai răstur

la dânsul un semn la fel cu al său. El făcu așa încât străi

aceștia încercaseră să-1 omoare. El îi mai comunică că duș

pricepu cu cine avea de-a-face, îl arestă și îl conduse la co

Babuul făcu pe Buși să creadă că el este omul de afa

un preot; acesta, fiind lovit de Ruși, indigenii, furioși, îi pă

Deci, când ne văzurăm atacați în Mafeking, am împăr

mărcile ei, reprezentând un cercetaș pe bici

ca începător, depuneți „legământul cercetașului" adică fă

Invățați seninul de recunoaștere al cercetașului și sem

Fiecare patrulă poartă numele unui animal și toți cer

timpul zilei; faceți un nod la cra

Dacă se întâmplă să uitați, fa

Mai sunt și altele pentru cei cari au scăpat vieața oame

mețită sau leșinată, cum să apucați, să scăpați și să readu

cineva, care și-a pierdut cunoștința, să-l scoată dintr’o ca