Cazul Dacia Partea a V-a

Se pune ntrebarea cum au reusit acesti vlahi, care nu constituiau o majoritate n acea regiune, sa repurteze asemenea succese? Raspunsul consta n faptul ca VLAHII ERAU ELITA CONDUCATOARE PESTE MOZAICUL DE NEAMURI DIN REGIUNE (s.n.). n plus, ei aveau deja o traditie n opozitia fata de autoritatile bizantine. De exemplu, n jurul anului 1000, ei sprijinisera activ rezistenta mpotriva mparatului Vasile al II-lea Macedoneanul. De asemenea, ei fusesera principalii animatori ai unei rascoale cu caracter etnic si social din zona specific romneasca, Larissa (Thesalia) n preajma anului 1066.() Spre dezamagirea Papei, mparatia Asanestilor nu devine un pilon al Romei n sud-estul Europei si nici nu se apropie de Imperiul Latin de Rasarit (s.n.), fondat de Balduin de Flandra, care cucerise Bizantul n cea de-a patra Cruciada (1204) proclamndu-se Imparat al Imperiului Latin de Rasarit. Ionita, dorind sa stabileasca legaturi cu noii stapni ai Bizantului, trimite o delegatie, cernd sa fie recunoscut si de acestia. Latinii fac nsa o greseala fatala, cerndu-i regelui sa nu li se mai adreseze ca unor egali, ci ca un vasal stapnilor sai. Lui Ionita, ofensat, care porneste razboi (s.n.), i se alatura o serie de nobili greci, fosti ofiteri n armata lui Alexios III, izgoniti de latini. Ionita preia conducerea noii aliante, iar latinii ajung repede sa nteleaga ce greseala au facut. Vrnd sa nabuse revolta lui Ionita, ei se decid sa loveasca punctul principal si asediaza Adrianopolele. Batalia care are loc n ziua de 5 aprilie 1205 se ncheie nsa cu un dezastru pentru latini, iar Balduin este prins si dus la Trnovo, unde moare n chinuri grozave, dupa cum povesteste cronicarul Nicetas cf. Bogdan Mateciuc, Imperiul Romno-Bulgar al Asanestilor - Scurta istorie a imperiului cladit de trei frati vlahi (aromni) la sud de Dunare. Acum, sa ne ntoarcem, dimpreuna cu Adrian Bucurescu, n vremurile si mai vechi, la asa-zisa ocupatie romana, si sa vedem cam ct i-a costat pe urmasii lui Traian-Tracul o operatiune alchimica (a acestuia din urma), facuta cu cele mai bune gnduri, dar camn forta (precum interventiile politiei moderne, la mineriade): Toti mparatii de dupa Traianus au fost nevoiti sa regrete invazia asupra tarii de la Nord de Danubius. Imediat dupa moartea lui Traianus, dacii liberi, mpreuna cu iazigii metanasti si cu roxolanii, au atacat provincia romana. Hadrianus, succesorul lui Traianus, i-a nvins pe iazigi, printr-un general de-al lui, si i-a mpacat pe roxolani cu bani. Eutropius scrie ca Hadrianus a vrut sa paraseasca Dacia, dar a fost oprit de prietenii lui cu argumentul ca, astfel, ar cadea multi cetateni romani n minile barbarilor. In timpul urmasului lui Hadrianus, Antoninus Pius, generalii romani i-au respins pe dacii liberi de doua ori; n anii 143 si 156-157. Pe vremea mparatului Marcus Aurelius romanii au fost nevoiti sa se lupte cu costobocii (dacii din Bucovina), care au atacat Dobrogea, ajungnd pna n orasul grecesc Elateea, unde au fost nvinsi. Aliatii costobocilor au fost marcomanii, de la care razboiul s-a numit marcomanic. Luptele s-au ncheiat abia pe vremea lui Commodus, urmasul lui Marcus Aurelius. n timpul domniei acestuia, s-au rasculat dacii din teritoriul cucerit, dar si ei au fost nvinsi. Pe vremea Iui Caracalla, a avut loc prima navala a gotilor n Dacia Romana, aliati cu dacii liberi din Miazanoapte. mparatul a venit n tinuturile noastre si a reusit sa nvinga. n timpul mparatului Macrinus (217-218), scrie Cassius Dio, dacii pustiau o parte a Daciei si amenintau sa se lupte mai departe, dupa ce-si luasera ndarat ostatecii pe care-i primise Caracalla sub cuvnt de alianta. De pe la anul 230 ncoace, atacurile nu au mai ncetat. La leatul 235, romanii i-au nvins pe dacii care atacasera mpreuna cu sarmatii. Peste doi ani, carpii (dacii din Moldova), laolalta cu gotii, au pradat n Dobrogea. Cu mare greutate, romanii i-au nvins. n anul 245, carpii au atacat din nou si au fost nvinsi iarasi. n acelasi an, gotii si dacii liberi au patruns nca o data n imperiu. Atacurile s-au tinut lant pna la asa-zisa retragere aureliana. Aceasta a nsemnat independenta Daciei, ncununarea razboaielor nentrerupte pe care dacii liberi, aliati cu alti barbari le-au purta mpotriva rmlenilor cf. Adrian Bucurescu, Dacia secreta, Arhetip, Buc., 1997, pp. 230-231. Parca nici nu exista vreun ragaz, ntre luptele cele crncene, iscate ntr-una! si duse pentru Sfnta LibertateAsa ca, mult mai corect ar fi sa analizam cauzele INVOLUTIEI (prin ani si veacuri) a spiritului

nostru att de razboinic, ca nici macar militari profesionisti, precum erau romanii, nu mai faceau fata Nu avem nscrisa, n ADN-ul nostru, N NICIUN CAZ, Lasitatea!!! Poate ca suntem manipulati (la fel ca toate popoarele Terrei!), sa devenim niste castrati, si din punct de vedere al actiunii/re-actiunii, si din punct de vedere al moraleispiritualitatiiPentru ca, se stie de mult: un neam care scade/sovaie moral-spiritual, se nemerniceste, apoi se nimicniceste, din toate punctele de vedere. Si, atunci, ia sa ne mai privim, o data, pe fata Pamntului, dusmanii de moarte ai spiritualitatii crestine (de 2.000 de ani ncoace, dar, mai cu seama, n ultima mie de ani, de pe la 1054din secolul al XV-lea, al aparitiei aberatiilor protestante ct despre cele actuale/contemporane, ale neo-protestantismului, ne este si sila sa mai vorbim!) - SI, ATUNCI, VOM PRICEPE TOTUL!!! *** VII- EMINESCU, NICOLAE DENSUSIANU - MEMENTO MORI ; INITIEREA NTRU TRACISM SI MISIUNE SPIRITUALA DE NEAM!!! Ni se ascunde, cu obstinatie, adevarul faptic precum ca Eminescu a fost foarte bun prieten si a fost initiat ntru TRACISM de NICOLAE DENSUSIANU, cel despre care masonii si Oculta ar vrea sa credem ca a fost un exaltat, un nebun (exact aceleasi vorbe sunt vehiculate, si azi, legate de eminentul gazetar politic MIHAI EMINESCU!) autorul cartii, supranumita si Biblia Romnilor: DACIA PREISTORICA. Dupa initierea ntru TRACISM, Eminescu si schimba opiniile despre sfintenia Blajului, cu 180 de grade - la fel si despre asa-zisa noastra origine latina si scrie Memento mori, n care are viziunea PARADISULUI DACIEI! Iata versurile-imprecatii, prin care este condamnata lipsa de spiritualitate superioara a Romei celei trufase condamnarea eminesciana, prin glasul lui Decebal, se traduce, n vers, n avertismentul-prorocire a disparitiei Romei din Planul Divin/MORTII DUHULUI - iar pacatele lacomiei si luciferismului latinilor se sugereaza ca-i vor apasa si pe asa-zisii urmasi ntru latinitate: Vai voua, romani puternici!/Umbra, pulbere si spuza/Din marirea-va s-alege! Limba va muri pe buza,/Vremi veni-vor cnd nepotii n-or pricepe pe parinti /Ct de nalta vi-i marirea tot asa de-adnc- caderea./Pic cu pic secnd paharul cu a degradarei fiere,/mbatase-vor nebunii despera-vor cei cuminti.//Pe-a istoriei mari pnze, umbre-a sclavelor popoare/Prizarite, tremurnde trec o lunga acuzare /Trnd sufletul lor vested pe-al coruptiei noroi./Voi nu i-ati lasat n voia sortii lor. Cu putrezirea/Sufletului vostru propriu ati mplut juna lor fire,/Soarta lor va e pe suflet ce-ati facut cu ele? Voi!//Nu vedeti ca n furtune va blastama oceane?/Prin a craterelor gure razbunare strig vulcane,/Lava de evi gramadita o reped adnc n cer,/Prin a evului nori negri de jeratic crunta ruga/Catre zei ca neamul vostru cel cazut, ei sa-l distruga /Moartea voastra: firea-ntreaga si popoarele o cer. Nimeni n-a sesizat, nsa, pna azi, ca Nero, cel ce cnta din frunte (adica, din locul rezervat Pontifului/Conducatorului Suprem Spiritual!) cntul de moarte al Romei, dezvolta, de fapt, prin Cntec/Orfism, un ritual de REGENERARE/NVIERE, pe care-l va mplini TRaian-TRacul: VINDECAREA/MNTUIREA PRIN NTOARCEREA LA ORIGINEA SACRA/MITICA, SPRIRITUALONTOLOGICA! Pentru ca Troia, despre care Nero cnta cntul funerar (de fapt, DESCNTECUL MNTUITOR!), este, n realitate, SPATIUL SACRU/ORIGINAR/MITIC AL ROMANILOR, spre care trebuie sa regreseze, ntru Mntuire/nviere ntru Duh - deci, ntru MPLINIREA MISIUNII LOR SPIRITUALE: Si din frunte-i cnta Neron... cntul Troiei funerar. Nu este vorba de razbunare a crimei vechi a aheilor, ci de REMEMORARE/RE-CREARE SACRAL-MITICA!!! De acolo, din TRoia TRacica[1], a pornit ntemeietorul Romanilor, stramosul fiilor Lupului/Lupoaicei Tracice ENEAS!!! *** VIII ROMNIA VATRA VECHE A EUROPEISI NU NUMAI!!! ntrebarea pe care ne-o punem astazi este: ce limba vorbeau geto- dacii (pelasgii = tracii)? Iar raspunsurile nu pot fi dect doua, dintre care avem de ales unul: vorbeau o limba diferita de cea a cuceritorilor si, n consecinta, au fost nevoiti sa-si nsuseasca latina dupa ocuparea a 14% din teritoriul Daciei de catre legiunile mparatului Traian, n 106 d.H., ori limba populatiei autohtone a Daciei era asemanatoare cu latina, astfel

nct nu a fost necesara nvatarea altei limbi. () Cercetatoarea americana Marija Gimbutas, profesoara la Universitatea din Los Angeles, California, spune: Romnia este vatra a ceea ce am numit <<vechea Europa>>, o entitate culturala cuprinsa ntre 65003500 .d.H., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile Indo-Europenizate patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului (cf. Napoleon Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei!, Editura Intact, Bucuresti/Romnia, 2002, p. 9) Iar antropologul american Carleton Coon i considera pe caucazienii sositi n urma cu 5.000 de ani, ca avnd aceeasi origine cu cei ce au ocupat insulele Kurile si Aleutine (devenind, nici mai mult, nici mai putin dect primii descoperitori ai Americii!!!), bazinul fluviului Amur si Manciuria. Altii i considera pe acesti AINU (carpato-dunareni, cum le spun eu - o populatie alba, cu oameni barbosi si blonzi, urmasii carpatodunarenilor) ca fiind cei care au migrat peste toata Asia, caucazienii care au sosit n Mongolia de azi si, trecnd peste strmtoarea Behring, se raspndesc pe teritoriul celor doua Americi, teorie sustinuta de descoperirea, n 1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase asemanatoare cu cele AINU cf. Napoleon Savescu, op. cit. dar si Cucerirea Americii de carpato-dunareni, pe www.dacia.org. *** IX - A NU VEDEA PADUREA DIN CAUZA COPACILORSAU: TRACIA NU ESTE A TRACILOR?! Din pacate, n lupta spirituala de recuperare a Adevarului Unic (care ne este ascuns cu perseverenta si diabolica premeditare!), unii razboinici nu vad padurea din cauzacopacilor! Excelentul carturar si nfocat patriot CONSTANTIN OLARIU ARIMIN (si-a luat psudonimul de Arimin de la numele Imperiului Get/Arimin!), n lucrarea sa Imperiul get (preluat de pe www.ariminia.ro: O informatie indirecta a puterii getilor din acea vreme este propunerea de casatorie a fiicei mparatului Octavianus Augustus cu fiul acestui conducator al getilor si care avea ca scop politic sa controleze un adversar puternic ce facea Romei ngrijorari serioase. Suetoniu spune ca trgul mariajului l viza chiar pe Cotiso. Dar acest imperiu arimin format din geti si traci a fost cioprtit metodic de catre romani timp de peste 100 de ani.), desi greseste spunnd ca romanii au cucerit o treime din Dacia (de fapt, au avut sub control doar 14%!!! din teritoriul Daciei!!!) stie, nsa, perfect: 1-ca Traco-Getii conduceau Regatul Amalilor, n estul Carpatilor n al treilea popas la Marea Pontica devenind mai umani si mai ntelepti, cum am spus mai sus, si popoarele fiindu-le mpartite pe familii, vizigotii erau supusi baltilor, iar ostrogotii, de asemenea, erau n serviciul stralucitilor amali" (s.n.) - astfel, confirmnd alegatia lui Adrian Bucurescu, din pacate ramasa doar ntr-o pagina din ziarul Strict secret, al anilor 19911993, precum ca ducii daci erau recunoscuti drept slaviti conducatori, de catre goti/dacii de Nord! 2-si stie la fel de bine despre identitatea nu doar etnonimica, ci si de actiune, dintre geti si goti, stie despre mparatiii DACI ai Romei, DE DUPA ASA-ZISA CUCERIRE TRAIANA A DACIEI (ca si Napoleon Savescu, n celebra sa lucrare Noi nu suntem urmasii Romei! , Editura Intact, Bucuresti/Romnia, 2002 domnia sa i restrnge la vreo 7-8 Regalian, Maximius Daia/Daza, Aureolus, Galeriu, Daia, Licinius, Constantin Chlorus, tataltracului CONSTANTIN CEL MARE!!! - cnd, numarndu-i n cartea lui Ammianus Marcellinus, Res Gestae, ei se ridica la 32, si daca nu-l uitam pe Tracul TRAIAN, se factaman 33!!! numarul de ani NECESARI ai ntruparii dumnezeiesc-hristice, pentru savrsirea/mplinirea Misiunii Golgotice!), 3-ba chiar ajunge la apoteoza ideatica, identificnd getii, tracii si ilirii cu NEAMUL /Imperiul ARIMIN si 4-fiind n consens cu un foarte acribios si harnic istoric italian, care-i identifica pe Eroii Geti, cu ASENII, din epopeile sanscrite (Getii care s-au distins n aceasta lupta au fost numiti AUSENI sau ASENI EROI pe

care Zamolxe i iubeste cel mai mult si autorul lor nvatat crede ca "au plecat cu Odin n Scandinavia" cf. istoricul italian Carlo Troya, Fasti Getici o Gotici, appendice al Storia dItalia del Medio Evo, n cinci volume n anii 1839-1841, o parte din acest text fiind preluat si completat de catre J. F. Neigebaur, care a publicat la Breslau, n anul 1859, o carte despre descrierea Moldovei si a Valahiei), ei bine, jubileaza absurd la navalele getilor/gotilor n Tracia! -de parca Tracia nu era TOT si MEREU Patria lor!!!: n anul 249, Ostrogotha, fiul lui Isarca, navaleste n Tracia unde face mare prapad sau: n anul 258 getii si gotii navalesc n Tracia si Grecia pe care le devasteaza fara crutare, apoi trec n Asia Mica, ierneaza acolo dupa care se ntorc n anul urmator plini ochi de prada. La acea data provincia Dacia nu mai este controlata de romani, fostul imperiu get de pe timpul lui boero Bisto fiind refacut partial dar cu o componenta etnica si mai ales militara de neam germanic venita din Scandia care se adauga la cea getica. Ce importanta are ca, temporar, romanii erau stapni ai teritoriilor trace?! Aceasta nu nstraina, spiritual, un Pamnt Sacru de Cei Sacri/Sfinti!!! Tracii tot traci ramneau, fie ca se numeau geti sau daci sau gotiiar Patria lor nu putea sa fie invadata, ciELIBERATA!!! Pentru ca, altfel, patim ceea ce se temea carturarul CRISTEA SANDU TIMOC: bulgarii si-o vor lua n cap, capturnd, n mod nemernic, numele de trac - pentruEI! Or, stim cu totii ct de traci vor fi fiind salbaticii bulgari (cam la fel de civilizati precum nobilul neam al lui Attila!) cu care fratii romni din dinastia Asanestilor au facut alinanta ofensiva/militara de nevoie, iar nu de prea mare drag!!! Si zau ca ne ajung obrazniciile criminale maghiaro-secuiesti si ucrainiene, ca sa mai alimentam si aroganta unui neam (foarte intens supravegheat de SUA si UE), despre a carui inteligenta Eminescu zicea ca stan ceafa: () bulgaroi cu ceafa groasa () (cf. Mihai Eminescu, Scrisoarea III). *** X FALSIFICAREA ISTORIEIN OGLINZI a-CONSTANTIN SI ELENA. ENIGMA DACILOR DE PE ARCUL LUI CONSTANTIN Cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus ( Nis), in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune Dacus. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta profanare a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra

a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin. b- FALSIFICAREA ISTORIEI ()Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a demonta originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din Historia Augusta, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului intunecat, pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii romni, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, nu trebuiau sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta cf. Adrian Bucurescu, Dacia secreta, Arhetip, Buc., 1997. *** XI DISPARITII MISTERIOASE SI EXTREM DEDISCIPLINATE!!! Se stie, azi, ca mai toate documentele fundamentale ale acelei vremi, care marcheaza confruntarea, aparent doar militara, n realitate, O LUCRARE ALCHIMICA! au fost distruse cu ncrncenare sau au disparut misteriossi extrem de suspect (prin generalizarea fenomenului de aneantizare a dovezilor despre sfintenia dacilor/tracilor si despre esenta lucrarii alchimice traianice) ceea ce-l conduce pe cunoscutul tracolog Adrian Bucurescu la concluzia ca, de fapt, Originea si Misiunea Neamului Nostru de LAHI/ (V)LAHI=NEGRI-MISTICI este Taina Suprema a Existentei si Evolutiei Spirituale a Terrei: Dion din Prusa a scris o carte intitulata Getica ori Istoria getilor, astazi pierduta. Din aceasta opera s-a inspirat enciclopedistul Casiodor (490-575), de la curtea regelui Teodoric, din Italia, care a scris o mare istorie a gotilor, pierduta si ea, iar mai trziu Iordanes. Nepotul lui Dion Chrysostomos, Dio Cassius Coceianus, nascut la Niceea, n Bithynia, pe la anul 155, a scris si el o Getica, azi de asemenea pierduta. Despre daci a scris si mparatul Traianus o importanta lucrare ce se va fi numit Dacica sau probabil De bello dacico. Din aceasta opera s-au pastrat doar cinci cuvinte ntr-un manual de gramatica ntocmit n secolul al Vl-lea de Priscianus. La razboaiele purtate de Traianus n Dacia a participat direct si medicul mparatului, T. Statilius Crito, grec din Heracleea Cariei. El a scris o carte cu titlul Getica, din care s-au pastrat doar cteva fragmente, ntr-un lexicon ntocmit n a doua jumatate a secolului al X-Iea, cunoscut sub numele de Suidas ori Suda.

Razboaiele ntre daci si romani au mai fost amplu prezentate de catre Appianus (cea 100-170), grec din Alexandria, unul dintre cei mai importanti istorici din secolul II, care a scris Istoria Romei, n 24 de carti, elaborata, probabil, n a doua jumatate a vietii lui, nainte de anul 165. El nfatiseaza cucerirea diferitelor popoare de catre romani. Cartea a XIII-a, pierduta n ntregime, se referea la luptele cu dacii . Din Istoria lui Ammianus Marcelinus s-a pierdut numai partea referitoare la Traianus. Multe alte fragmente din lucrarile istoricilor antici, privitoare exclusiv la geto-daci, s-au pierdut definitiv. Este limpede ca n operele disparute se ascundea Taina Tainelor (). Constienti ei nsisi de intentiile de a li se distruge secretele spiritualitatii, geto-dacii le-au ascuns n inscriptii ce par latinesti sau grecesti. Astfel, acestea s-au si conservat pna astazi, continund sa fie crezute netracice. Cum se poate ca un text sa fie nteles n doua limbi deodata?, exclama cu indignare unii insi cu pretentii stiintifice si culturale. Ei, uite ca se poate! Un exemplu, dezbatut si astazi de lingvisti si istorici, este celebrul strigat TORNA, TORNA, FRATRE! In anul 587 avarii navalisera n Peninsula Balcanica si ajunsesera n Tracia; n vreme ce o parte a armatei bizantine se raspndise n jur pentru jafuri, conducatorul ramasese cu o mica trupa; generalul Comentiolus, care comanda armata mparateasca, s-a decis sa dea atacul si, dupa lasarea serii, a naintat. Cronicarul bizantin Theophylactos Simokattes (urmat apoi de de Theophanes) spune ca, n timp ce oastea nainta, un incident banal a semanat panica n rndul ostasilor mparatesti, care au nceput sa fuga n dezordine. Caznd ncarcatura de pe un catr, fara ca soldatul care avea grija de animal sa-si dea seama, caci se afla ceva mai n fata, un alt soldat ce se afla mai aproape, 1-a strigat sa se ntoarca spre a-si ridica bagajul: RETORNA (sau, dupa Theophanes, TORNA, TORNA) FRATRE, si aceasta n limba locala (traca!). Aceste cuvinte au fost interpretate ca un ordin de retragere de catre ostenii latinofoni, care erau n primele rnduri; toti au nceput sa strige ct puteau de tare (RE)TORNA, astfel nct, n scurta vreme, s-a dezlantuit o fuga generala. De fapt, soldatul nu facuse dect sa-i atraga atentia compatriotului caruia i cazuse bagajul si i strigase n graiul matern: TORN-AF, TORN-AF RA TE!, adica Ti-a cazut, ti-a cazut! (literal: A cazut, a cazut la tine!) (cf. Adrian Bucurescu, Dacia secreta, Editura Arhetip R.S., Bucuresti, 1997, cap. I, Taina Tainelor, pp. 12-13). Evident, sublinierile din textul de mai sus ne apartin. *** XII-TOTUSI, DESPRE ALCHIMIA TRAIANICA!!! Chiar daca s-a pierdut scrisul, a ramas DuhulSi Vasile Lovinescu, n lucrarea sa O icoana crestina pe Columna Traiana (glose asupra melancoliei), Gnosis, Cartea Romneasca, Buc., 1996, pp. 119-121 asta face: re-face (prin melancolice meditatii si revelatii, dar si prin vraja etimologiilor si a tainelor ascunse n lume si-n oameni!) gndul si spiritual vaticinar si de alchimist ale lui Traian! Si ajunge la concluzia (care la noi a fost doar un gnd trecator, o ipoteza fara demonstratie!) ca razboiul daco-roman (dincolo de zanganitul armelor si de victimele fizice!) a fost OPERATIUNE ALCHIMICA, de recuperare spirituala ASCENSIONALA a romanilor, prin celebrul si paradoxalul ritual regressus ad uterum regresia ritualico-mitica spre/n Paradisul de unde au plecat, alungati de pacatul lor de necredintaDACIA! Si, n definitiv, daca ne gndim la rezistenta Imperiului Roman de Rasarit (1453), dar, mai ales, la rezistenta prin vremi a ideii de romanitate si de apropierea ei, acum, prin cercetari tot mai extinse, a Paradisului Dacic, de unde au pornit si sore care voia sa-i ntoarca acest Rex et Pontifex se pare ca Traian Tracul n-a muncit degeaba! Unul dintre simbolurile cele mai obisnuite ale vicisitudinilor Devenirii, ale alternantei VIETII si a MORTII, ale lui Solve si Coagula, este razboiul cu concomitenta lui de Victorie si nfrngere; chiar si razboiul profan are existential si necesar, acest sens. () Razboiul dacic e razboiul ntregului cosmos, al desfasurarii spirale a devenirii, n jurul Axului imuabil al lumii. () Razboiul dacic se desfasoara de-a lungul starilor indefinite ale Firii, ncolacindu-se ascendant n jurul axului lor comun, ca sarpele n jurul Arborelui din Paradisul Terestru (). Toate ciclurile de existenta sub atractia imuabila a Cerului au o miscare ascensionala n jurul Axei Lumii, printr-o impulsie helicoidala, cu pas infinitesimal, formnd, astfel, un cilindru. Spiralele razboaielor dacice indica pasul elicei. Pe vrful Coloanei avem pe Wang, Imperatorul, intermediary ntre cer si pamnt,

administrnd schimburile dintre ele, Traian, Sen Jen, Imperator Mundi. n acest sens, Columna lui Traian este o reprezentare, o exteriorizare n Roma, a lui Geticus Polus; pentru aceasta a fost necesara anexarea Daciei la Imperiu, facnd posibila acea minune istorica, secolul Antoninilor (n.n.: toti, de origine traca!). () Avnd n vedere si descendenta romanilor din troieni (n.n.: traci), e posibil ca Ripheus Troianus sa fi f ............................................

TOTUSI, DESPRE ALCHIMIA TRAIANICA!!!

Chiar daca s-a pierdut scrisul, a ramas DuhulSi Vasile Lovinescu, n lucrarea sa O icoana crestina pe Columna Traiana (glose asupra melancoliei), Gnosis, Cartea Romneasca, Buc., 1996, pp. 119-121 asta face: re-face (prin melancolice meditatii si revelatii, dar si prin vraja etimologiilor si a tainelor ascunse n lume si-n oameni!) gndul si spiritual vaticinar si de alchimist ale lui Traian! Si ajunge la concluzia (care la noi a fost doar un gnd trecator, o ipoteza fara demonstratie!) ca razboiul daco-roman (dincolo de zanganitul armelor si de victimele fizice!) a fost OPERATIUNE ALCHIMICA, de recuperare spirituala ASCENSIONALA a romanilor, prin celebrul si paradoxalul ritual regressus ad uterum regresia ritualico-mitica spre/n Paradisul de unde au plecat, alungati de pacatul lor de necredintaDACIA! Si, n definitiv, daca ne gndim la rezistenta Imperiului Roman de Rasarit (1453), dar, mai ales, la rezistenta prin vremi a ideii de romanitate si de apropierea ei, acum, prin cercetari tot mai extinse, a Paradisului Dacic, de unde au pornit si sore care voia sa-i ntoarca acest Rex et Pontifex se pare ca Traian Tracul n-a muncit degeaba! Unul dintre simbolurile cele mai obisnuite ale vicisitudinilor Devenirii, ale alternantei VIETII si a MORTII, ale lui Solve si Coagula, este razboiul cu concomitenta lui de Victorie si nfrngere; chiar si razboiul profan are existential si necesar, acest sens. () Razboiul dacic e razboiul ntregului cosmos, al desfasurarii spirale a devenirii, n jurul Axului imuabil al lumii. () Razboiul dacic se desfasoara de-a lungul starilor indefinite ale Firii, ncolacindu-se ascendant n jurul axului lor comun, ca sarpele n jurul Arborelui din Paradisul Terestru (). Toate ciclurile de existenta sub atractia imuabila a Cerului au o miscare ascensionala n jurul Axei Lumii, printr-o impulsie helicoidala, cu pas infinitesimal, formnd, astfel, un cilindru. Spiralele razboaielor dacice indica pasul elicei. Pe vrful Coloanei avem pe Wang, Imperatorul, intermediary ntre cer si pamnt, administrnd schimburile dintre ele, Traian, Sen Jen, Imperator Mundi. n acest sens, Columna lui Traian este o reprezentare, o exteriorizare n Roma, a lui Geticus Polus; pentru aceasta a fost necesara anexarea Daciei la Imperiu, facnd posibila acea minune istorica, secolul Antoninilor (n.n.: toti, de origine traca!). () Avnd n vedere si descendenta romanilor din troieni (n.n.: traci), e posibil ca Ripheus Troianus sa fi fost denumirea Sefului Suprem al ierarhiei initiatice romane care, ntr-un moment de gratie, sub Traian, a coincis cu Seful Vizibil al Imperiului, chiar ca nume (n.n.: sa nu uitam ca falusul Creator de la Roma comunica, precum un releu, cu acela ridicat/erect, la modul magico-alchimic, la Adamclisi!). () Acela care a cules n potir sngele Domnului si a dus Graalul n Apus a fost Iosif din Arimathea, al carui nume reaminteste pe ARIMII HYPERBOREENI (n.n.: alt nume al Imperiului Tracilor/Dacilor). Alt nume al Arimatheiei era Rama; intentia de altoire pe Traditia Primordiala prin al saselea si al saptelea avatara, Parasu Rama si Rama Ciandra, devine convingatoare; devine evident rolul noii religii (n.n.: cea a Lui Hristos nviatul!) de a se raspndi n lumea ariana. () (n.n.: n continuare, V.L. vorbeste despre Collegia Fabrorum, societati secrete care trebuiau sa mpace pagnismul cu crestinismul, ntru Centrul intersectat cu Polul Getic). () Razboiul troian a distrus ceea ce recuperase expeditia Argonautilor un HAGEALK LA OBRSII! (s.n.) () Italia, asezata excentric, nu a fost atinsa de aceasta catastrofa spirituala. De aceea, Enea, cu penatii Troiei, a putut sa se refugieze acolo, ca sa ntemeieze un nou Ilion. Troia a trebuit sa moara, pentru ca Troia sa stapneasca lumea. Parabola bobului de gru. (). Ripheus e Distribuitorul si Stapnul superlative si prin excelenta al Justitiei, Regele ei, Melchisedech, ar spune evreii; acest justissimus nu se poate afla dect n locul justissimus al acestei lumi, n punctual central, unde toate antonimiile si complementaritatile se resorb n Unitate (n.n.: ct de exact a intuit Eminescu, Muntele din Centrul Paradisului Dacic!), principiul lor comun, unde verticala

polara intersecteaza planul nostrum de existenta; un reprezentant, o specificare a lui, se putea afla n limba balantei (n.n.: Thule a Hiperboreei Dacice!) geografice pe care o reprezenta Troia n mileniul al II-lea d. H. () Justitia lui Traian capata un sens messianic, justitia celei de-a saptea zile. () Caderea Troiei este asezata n anul 1184 .H.; daca adaugam 1296 ani, adica a zecea parte din Anul Mare (Manvantara), gasim anul 112 d. H., adica apogeul domniei lui Traian. () Disparut n ruina Troiei n 1184, Troianus Ripheus a reaparut 1296 ani mai trziu, ca Traianus Ripheus, cu o alternanta de doliu si glorie, cum spune Apostolul Pavel de cei doi Adami. () Dar n aceasta operatie trebuiau angajate si centrele hyperboreene ale Daciei! Trebuia o endosmoza ntre Dacia si Imperiu si acesta a putut fi rostul occult al anexarii. () Fondul ideii mesianice se compune dintr-un dublu element, amintirea unei mari ruini si speranta unei mari reparatii. () Omogenitatea organica a lui Traian cu Ripheo Troiano i fac solidari n aceasta misiune mesianica, mai ales ca Ripheus nsuma n el Muntii Riphei, Muntii Daciei (s.n.). () Ochiul Sferic al Acvilei de pe Columna l contine pe Diametrul-Traian. () La cele doua capete ale diametrului sunt Traian si Ripheo Troiano. Primul este istoric, al doilea e Monarhul Perpetuu. (). O operatiune alchimica se mediteaza/reveleaza, nu se comenteaza *** XIII TRACO-DACII SFINTITI/ALESI NTRU A FI PRIMUL POPOR ORTODOX DE PE TERRA!!! Revenim la cestiuneapadurii nevazute, din pricini decopaci! adica la necesitatea unei viziuni de perspectiva si, oarecum, obiectivate, a problemei/cazului Daciei. De observat ca Adrian Bucurescu nu se mpiedica, n textul sau, de denominativele neamului nostru de origine. Si asta, pentru ca Adrian Bucurescu cunoaste, chiar miraculous de bine, etimologiile cuvintelor. Iata cum traduce el cuvntul fundamental (cel putin, n viziunea nostra): TRAC. Numele etnic de Trax, Threkes (lat. Thrax, Thraeci, Thraces, Tracia etc.) pomenit nca de Homer si mentinut si mai trziu de autorii antici, sa pastrat n etnonimul dac Dragae atragatori; placuti; iubiti; frumosi; buni; puri (cf. rom. drag, a drege si v. slav dragu). Tracii purtau si nume ca Aulu-tracus Prea Placutul, iar armele gladiatorilor din acest neam se numeau Thraeci-dica Bine-cuvntate (cf. rom. Dragaica) - cf. idem, p. 9. Deci, etnonimul TRAC nseamna, n limbajul nostru de azi: SFINTII/SFINTITII. Si, atunci, se explica extrem de clar de ce Adrian Bucurescu nu se fereste sa asimileze cuvntului-etnonim TRAC si pe cel de DAC, dar si pe cel de GET/GOT (vom vedea mai jos documente ale urmasilor gotilor, germanicii scandinavi, care l confirma, ntrutotul, pe tracul nostru, Adrian Bucurescu!): pentru ca 1-DAC vine de la DAOI=POPORUL CAII DREPTE (a se vedea cum asiaticii buddhisti au mostenit aceasta semnificatie, cu tot cu denumirea: DAO - utiliznd-o mai ales n confucianism!), dar si POPORUL LUPULUI FENRIR! De tinut seama nu doar ca urmasii lui Eneas Troianul Romulus si Remus sunt fiii Lupoaicei, ci, concomitant, ca steagul-YANTRA al dacilor era Lupul cu Pntece de Dragon! Prin Gura Lupului este nghitita lumea desacralizata/pngarita/epuizata ontologico-spiritual, iar n pntecul de balaur se produce metanoia, purificarea prin foc de athanor, a lumii! Deci, DAC devine sinonim cu Sfnt, dar si cuNVIAT!!!; 2-problema lui GET / GOT se rezolva mult mai repede: cele doua cuvinte sunt, de fapt, cele doua variante de pronuntie ale aceluiasi etnonim (pronuntie din SUD, respectiv, pronuntie din NORD, n Eurasia!) si, ambele, sunt utilizate si ntelese si azi: n germana, GOT, n engleza, GOD, nseamna Dumnezeu. Care va sa zica: Poporul Lui Dumnezeu! Deci, tot: SFINTII/ALESII CERULUI/BUNII/PURII/BINECUVNTATII!!! Tracii!!! Iata de ce misiunea crestinatoare a Sfntului Andrei, n Dobrogea traco-scitica a fost cea mai usoara dintre

toate: Tracii nu numai ca erau credinciosi-spiritualizati, DAR STIAU (PRIN CULTUL PREGATITOR AL LUI ZALMOXIS SI ORFEU) TOTUL DESPRE NVIERE/MNTUIRE! Doar Zalmoxis se rastignise pe Stejar, apoi se ngropasesi, n fine, NVIASE!!! Si, totul, ntregul cult zalmoxian, ntrega viata comunitara a traco-dacilor (care duceau, ca si tracii-esenieni de la Marea Moarta, o viata de o puritate si de un echilibru spiritual exemplare!), desfasurndu-se ntr-o perfecta armonie interioara si armonie cu cosmosul-Creatie! - ntru cea mai curata si luminoasa deschidere catre DIVINITATE SI CALEA EI DREAPTA! De aceea, dupa opinia nostra, traco-dacii trebuie considerati nu doar primul popor crestin de pe Terra, dar si poporul ORTODOXIEI, al Caii Celei Drepte/Luminoase si Unice, catre Mntuire!!! *** XIV GOTII DESPRE GETIADICA, DESPRE EI NSISI!!! Iata dovada, adusa de carturari straini, care, potrivit unor teorii moderne, ar trebui sa ne fie rivali (celti / celtism cotra traci/tracism!), ca GOTII recunosc identitatea lor cu GETII: GETII SAU GOTII DIN SCANDINAVIA Paul Siding isi incepe a sa Istorie a Scandinaviei spunand: "Actualii locuitori ai Danemarcei, Norvegiei si Suediei, sunt urmasii enormului trib gotic care isi are originile in jurul Marii Negre" (pagina 19, Rasele Scandinave). Luati aminte ca atat Svearii, cat si Gotii au venit din zona Marii Negre. La gurile Dunarii, pe tarmul vestic este zona Getilor si Dacia in timpurile Romanilor. Dupa Procopius, care si-a scris istoriile in secolul al cincilea, Romanii "spun ca Gotii sunt parte a rasei Getice" (Cartea V. XXIV, 30). Getii sunt mentionati in opera lui Herodot (secolul cinci, i.e.n.). In traducerea lui George Rawlinson, fratele sau Sir Henry scrie aceasta nota de subsol: "Faptul ca Getii sunt identici cu Gotii de mai tarziu este mai mult decat o conjuctura plauzibila. Poate fi privit ca o certitudine istorica" (Vol. III, pagina 84, editia din 1862). Jordanes, cel mai cunoscut istoric al Gotilor, vorbeste intotdeuna de Geti si Goti ca de un popor. El ii mai numeste si "Sciti". Mai gasim dovezi si in alte relatari istorice. De exemplu, "Cronica Picta declara ca Scitii si Gotii au o origine comuna" (pagina 216, Rasele Irlandei si Scotiei de W.C. Mackenzie). Dovezile mai indica si faptul ca Getii erau acelasi popor cu Dacii. Ei vorbeau aceeasi limba, spune Strabon (7.3.13). Plinius spune ca Getii erau numiti Daci de Romani (cartea IV, xxi, 80). Duchesne, care a cules cronicile normande in secolul al XVII-lea, nu are niciun dubiu ca Normanzii erau Dacii, asadar ii numeste astfel in prefata sa. Dudo, care a scris cea mai veche istorie a Normanzilor in secolul X, considera ca ei veneau din Scitia de peste Dunare. El mai spune ca ei erau Daci - de Robert C. Boraker. (Acest articol a fost publicat in The Plain Truth, editie norvegiana, iulie/august 1984, p. 10). Se spune ca, ntr-o noapte, trecnd printr-o padure de lnga Marea Baltica, doua triburi, unul zis get (sau, cum s-ar zice azi: germanic/gotic) si unul zis got, s-au ntlnit n bezna sierau gata sa se ncaiere, daca n-ar fi brazdat Dumnezeu cerul cu un fulger cumplit, dar atotluminator. La lumina aceasta cereasca, cei zisi goti au strigat, ntr-un glas: Germanos! (adica: frati buni, sau chiar: frati gemeni!) si, pe data, cele doua triburi s-au mbratisat, cu mare si adevarata bucurie a regasirii Ion Antonescu n-a facut o alianta contra firii, atunci cnd a mers, n al doilea rpzboi mondial, lnga germani/germanos/gemenii frati. Dimpotriva! Abia n primul razboi mondial, Masoneria, prin Bratieni, dar, mai ales, prin familia regala a Romniei, au produs alianta contra firii, cu Franta Galilor si cu perfidul

Albion Nu putem avea niciun cuvnt asemanator cu cele de pioasa lauda adusa martirului Ion Antonescu, atunci cnd vorbim despre nemtii regali alesi de Loja Marelui Orient de la Paris, pentru a conduce Romnia (de fapt, a o jefui si a o da spre jaf alogenilor, de care face vorbire Eminescu, cu atta mnie si obida: Din Boian la Vatra Dornii /Au umplut omida cornii /Si strainul te tot paste, /De nu te mai poti cunoaste), cei din familia Hohenzolern-Siegmaringen - pentru ca nu putem uita rndurile scrisorii evreului din Israel, Cezar Lazarovici , catre ideologul Legiunii, Faust Bradescu: Noi (n.n.: evreii si masonii) v-am adus n tara un mare rege, dintr-o venerabila familie de evrei (n.n.: domnitorul Carol, devenit, apoi, regele Carol I), dar voi nu ati meritat aceasta cinste. Porcilor! *** XV-LIMBA DANUBIANA, SCRISUL DACIC SITEXTELE VEDICE. SUNTEM NAINTE DE TURNUL BABEL, NTRU LIMBAJUL NGERILOR!!! E cazul, deci, sa nu-l mai suspicionam atta pe tracologul Napoleon Savescu, cta vreme exista dovezi straine, ABSOLUT INDEPENDENTE DE AFIRMATIILE DOMNULUI SAVESCU!!! Chiar n Romnia, Paul Lazar-Tonciulescu aduce argumente despre RA-MANIA= PATRIA LUI RAMA precum ca asa-zisul Zeu Indian al Soarelui-RAMA dar si trimitere la numele lui Ammon-R, zeul egiptean al Soarelui!!! - s-ar fi nascut n HAR-DEAL-ul Romniei: cf. Paul Lazar Tonciulescu - De la ?ara Luanei la Ieud, De la Tartaria la Tara Luanei, Ramania Paradisul pierdut (aparute n 1998, 1996 si 1997, prima la editura Miracol-Bucuresti respectiv, celelalte doua, la Editura Obiectiv-Craiova). Carti scrise cu totul n paralel, folosind metode stiintifice diferite de cele ale muncii, din strainatate/SUA, a dlui Napoleon Savescu! Dar concluziile coincid si nu neaparat, cum pretinde dl editor de la Obiectiv-Craiova, dl Eugen Delcea, pentru ca dl Napoleon Savescu s-ar fi folosit, din plin, de citate culese din lucrarile domnilor Paul Lazar Tonciulescu si Adrian Bucurescu siera mai eficienta conspectarea Editurii noastre (n.n.: Editura Obiectiv), ci pentru caDuhul Sfnt al Adevarului sufla pe unde vrea El! Iata, mai nti (sa dam cezarului ce este al cezarului, si istoricului/SENIORULUI - curajos si acribios, chiar pedant, n aparenta! - ceea ce merita, pentru jertfirea a 40 din anii vietii sale, pentru Ideea Tracica!), Concluziile cartii de capati a dlui Paul Lazar Tonciulescu, Ramania Paradisul regasit: Consideram ca, n cele expuse anterior, s-a desprins o realitate de necontestat: vechimea neamului romnesc de pe teritoriul numit azi Romnia ca si de pe tinuturile nvecinate, rupte din fosta Dacie (numele anterior al Romniei de azi), vechimea nentrerupta a civilizatiei noastre pe parcursul ultimilor 2.000.000 de ani, ca si vechimea si raspndirea, pe plan European, a limbii romne, ca si a dialectelor vorbite de romnii din afara granitelor Romniei de azi. Toate cele prezentate se bazeaza pe documente de necontestat, ca si pe unele inedited, necunoscute, pna n present, de istoriografia actuala. Consideram ca este cazul ca cele expuse n prezenta lucrare sa fie cunoscute de toti cetatenii acestei tari, pentru ca numai astfel vom putea afla adevarul cu privire la neamul romnesc sau mai bine zis dacoromnesc, adevar care a fost deformat cu buna stiinta de diferitii straini infiltrati n istoriografia nostra. n felul acesta, vom avea o cu totul alta viziune din partea popoarelor europene, marea lor majoritate fiind descendente din stravechiul neam al dacilor, fapt care astazi nu le mai este cunoscut. Da, azi se face TOTUL, pentru UITAREA ISTORIEI-ADEVARULUI, pentru mancurtizarea popoarelorneamuri! ADICA, PENTRU CA, UITNDU-NE IDENTITATEA, SA UITAM CE DREPTURI AVEM, N LUMEA ASTA, SI CE MISIUNE, FIECE NEAM DUMNEZEIESC N PARTE! SI, PRIN MANCURTIZARE, SA PUTEM FI UMILITI SI MANIPULATI, N BUNA LOR VOIE, DE TOTI DEMONII STRECURATI N ACEASTA LUME CAZUTA N BEZNA ADUSA DE STADIUL (ANTI) SPIRITUAL - KALI YUGA!!!

Iar acum, sa dam cuvntul ucenicului/JUNIORULUI, dl Napoleon Savescu (cam naravas si controversat, ca istoricspun unii - cam nerabdator cu concluziile, cam nengrijit cu sursele, spun altii banuindu-l de apartenenta la Masonerie - dar uitnd ca Masoneria nu ncurajeaza amintirea istorica autentica, ci mancurtizarea neamurilor, traitoare n greu-ncercatele veacuri XX-XXI: daca e sa-i facem dreptate, dincolo de lucrurile/lucrarile sale de sinteza - apoi, sa nu uitam, tocmai noi, ca domnia sa are si initiative absolut admirabile, cu real, ba chiar imens si nesperat folos, pentru Neamul Romnesc!), cuvnt dintr-un interviu oferit, de domnia sa, revistei Noi, nu!: ()3. Ce este limba romna si n ce masura pastreaza conotatii dacice n vocabular? Din nou, ntrebarea dvs. aduce involuntar ecoul erorilor traditionale: limba noastra nu "pastreaza conotatii dacice", ea este (precum noi suntem urmasii n linie dreapta, prin veriga vlaha, ai stramosilor geto-daci!) stranepoata vechii limbi, limba gentilica de pe cursul mediu si inferior al Dunarii, vorbita ntre Carpati, Balcani, Dinarici si Alpi. Se ajunge treptat la concluzia ca era o limba comuna a acestei arii, n neolitic, denumita n vremurile moderne ba "ariana", ba "indo-germanica", ori mai recent : "indo-europeana", pe care mai corect ar trebui s-o numim "DANUBIAN ( asa cum propune profesorul Timotei Ursu, consilierul stiintific al societatii "Dacia Revival", al carui punct de vedere l pretuiesc si l mpartasesc). Este limba pe care astazi lingvistii unanim pe plan international o considera idiomul ancestral al "vetrei indoeuropene". Dupa numeroase studii comparative a devenit tot mai evident ca aceste asa numite (impropriu!) limbi indoeuropene nu au o origine asiatica sau nord-pontica, ci sunt derivate centrifugal dintr-o "zona centrala" situata chiar n mijlocul Europei: o zona de nfloritoare dezvoltare autohtona a agriculturii si cresterii vitelor, un centru de difuzie cu o mare densitate de locuire, care se dovedeste arheologic a fi cel al cursului mediu si inferior al Vaii Dunarii. Pe parcursul a trei-patru milenii, odata cu roirea periodica a excesului de populatie n toate directiile cardinale, s-au "desprins" n etaje diferite de timp! - familii ligvistice. Acestea s-au dezvoltat apoi, prin slabirea contactului cu vatra, prin autoproces al evolutiei lingvistice dar si asimilnd elemente lexicale ale populatiilor peste care s-au asezat, devenind n timp cunoscutele grupe ale limbilor "indoeuropene": indo-iranice (n Est), greco-anatolice (n Sud), romanice (n Sud-Vest), celtice ( n Vest), aglogermanice (n Nord-Vest), balto-slave (n Nord-Est). Nu trebuie sa ne mire ca un idiom fundamental, situat n centrul danubian al acestui evantai lingvistic, cum este limba romna, (si ea: urmasa a Danubienei initiale!) detine mai toate cuvintele lexicului de baza, ba si structuri gramaticale, cu corespondente n absolut toate grupele amintite mai sus! Situatia era att de frapanta nct n perioada tineretii lingvisticii, cnd domina ideia unei limbi "indo-europene" importata din Asia, lingvistii romni au cedat cosmopolit sugestiei lingvistilor straini (care, de fapt, nu cunosteau limba romana!) ncetatenindu-se ideea profund eronata ca romna este formata dintr-un amalgam de "mprumurturi" din latina, din limbile slave din Sud, din cele slave de Est, ba si din germana, maghiara, turca si greaca moderna. Lipsa de informatie, ca si "modelul" acceptarii mecanice a descendentei actualilor romni din legiunile romane, a facut sa se ignore sistematic probabilitatea pastrarii comune, din Limba Danubiana Centrala, a unui impresionant volum de cuvinte si structuri lingvistice, att n limbile astazi nvecinate noua ct si n actuala limba romna! Evident, ne referim la limbile din familia indo-europeana. n structura acestora, de la caz la caz, apar si "conotatii" ale unor idiomuri si mai stravechi, ale unor triburi autohtone, pre-neolitice, anterioare dezvoltarii explozive a limbii Danubiene. Probabil ca aceasta este explicatia existentei n romna si albaneza (ca si n idiomul danubian geto-dac!) a circa doua sute de cuvinte "ilire", care nu se regasesc n celalte limbi "indo-europene". n cazul vorbitorilor unei alte grupe de limba, cum sunt maghiarii ori turcii, precum si bulgarii originari (din familia limbilor fino-ugro-turcice), dincolo de cteva mprumuturi reciproce, firesti unei "convietuiri", este o chestiune de logica elementara ca, la imigrarea dovedita a acelor stramosi ai lor - fie n Pannonia, fie n profund tracica Anatolie - au preluat nu numai pasuni, ogoare, paduri, sate, orase si supusi, ci si cuvinte gasite acolo, n special cele cu caracter "tehnic" denumind realitati care nu le apartineau. Este de pilda ridicol sa derivam romnescul "oras" din maghiarul "varos" ( cititi: waros), de vreme ce vorbitorii de maghiara veche, proveniti din zona stepelor nomadismului, nu aveau acolo orase; dar aveau, pasami-te cuvntul care sa le denumeasca ?! Spre deosebire de vlahi, care aveau orase dar, nu-i asa, asteptau alogenii ca sa-i nvete cum sa le spuna acelor "ngramadiri de case"?! Ei, acest exemplu e doar o

picatura din marea de probleme care si reclama reexaminarea si recalificarea temeinica. 4.Care a fost influenta dacilor n Roma si imperiul roman, pe ce durata s-a extins aceasta, cum s-a manifestat acest lucru n arta romana si unde se mai pot vedea opere din acea epoca? N-ar trebui sa spuneti "influenta", ci prezenta geto-dacilor la Roma. Istoricii italieni sunt, n cvasi-totalitatea lor, de acord ca latinii vechi au fost un trib, se pare bine narmat militar dar si cu traditii agricole certe, care a cobort din zona Dunarii, mai exact din sudul Pannoniei, parcurgnd cursul Dravei si Savei si "navalind" peste o lume etrusca, etruscii fiind autohtoni - sau, oricum, anteriori - n manoasa vale a rului Po. Emigrarea a avut loc prin zona actualului oras Trieste. Nici macar n-au avut de parcurs un drum prea lung: priviti harta si veti vedea ca, de pe cursurile celor doua ruri amintite pna n zona Trieste-Goritia, au avut de mers mai putin dect le-a trebuit ostenilor lui Dragos Voda pentru a "descaleca" pe apa Moldovei!.. Mai lung - de cteva secole! - a fost drumul Dorienilor, pe Morava si Vardar (din actualul Banat pna n Macedonia si Tessalia), ca sa nu mai vorbim de exodul, mult mai vechi, al Indo-Iranicilor sau cel al Cimerienilor si Hittitilor; ba chiar extensia spre Nord-Vest, mai recenta (catre sfrsitul neoliticului) a proto-celtilor, peste izvoarele Dunarii. Prin urmare, stramosii latinilor si ai geto-dacilor s-au aflat initial n aceeasi vatra Danubiana (amintiti-va si simbolul "natal" al Romei, celebra Lupoaica Capitolina, totem danubian bine cunoscut!). Asa se si explica acuzata apropiere (si nu "derivare!) a lexicului si structurii gramaticale ntre latina si romna sau ntre romna si celelalte limbi romanice, ba chiar cele "celtice", "anglo-germanice" si "balto-slave". n timp, (si anume atunci cnd latinii Romei au nceput sa devina o forta invadatoare si dincolo de pensinsula italica, cu vadite tendinte imperiale), geto-dacii au intrat ntr-un conflict devenit treptat cvasi-permanent cu "pericolul roman". Dar cei doi verisori, neamuri mai apropiate decat s-ar crede, nu s-au ignorat: au existat o serie de contacte atestate ca atare. Statuile (pe care le-am socotit, din inertie, ale unor "sclavi geti", n fapt: ale unor luptatori sau sacerdoti danubieni) sunt marturii ale acestui contact social, la Roma si n alte colturi ale Peninsulei; si nau aparut acolo numai dupa conflictul lui Decebal cu Traian! Acest conflict a devenit acut mai ales dupa ocuparea Greciei, a Macedoniei si a "geticelor" Moesii de la sudul Dunarii. Dar contactul cultural si economic, dincolo de conflictele uzuale n antichitate, a fost o certitudine, pe care o dovedeste inclusiv bogatul inventar monetar roman gasit n Dacia, ca si contrafacerea monetelor romane pe plan local! Probabil ca multi vor trebui sa mediteze serios la imaginea - insuflata lor artificial - a "primitivei Dacii", daca le vom reaminti ca cel mai puternic mparat roman, Augustus a fost la un pas de a se ncuscri cu regele dac Cotiso! Trebuie foarte serios examinata ipoteza ca asa-numita "Sarmisegetusa Romana" a fost adevarata capitala a geto-dacilor iar constructiile "romane" de acolo au fost ridicate - inclusiv cu mesteri romani si dupa planuri "mediteraniene", cum sugereaza Dio Cassius! - mult anterior aparitiei legiunilor lui Traian in Tara Hategului (probabil ca numai ntr-o astfel de capitala urbana si confortabila se pregatea mparatul Augustus sa-si dea de sotie fiica, regetului dac!). Trebuie apoi temeinic examinata ipoteza - bazata pe referintele lui Iordanes, Isidor din Sevilla si ale unui impresionant numar de nvatati medievali - aceea ca "gotzii"erau, de fapt, de neam getic; ea ar putea sa ne conduca la constatarea ca dacii, ncrengatura a aceluiasi neam get, situata cel mai aproape de Imperiul Roman, au avut un important cuvnt de spus nu numai prin implicarea militara a lui Burebista n conflictul politic intern al imperiului, sub Caesar, apoi n formarea unor "cohorte" n armata romana, n furnizarea de mparati si generali romani de origine danubiana ntre secolele II- V, dar pna si n prabusirea Romei, datorata gotilor! Subiectul nsa e prea vast ca sa-l putem comprima ntr-un astfel de raspuns rezumativ. 5) A existat un scris 'dacic' ? Se poate nca vedea acesta n ziua de azi? 6) Exista vreo continuitate ntre tablitele de la Tartaria (7,000-7,500 I.C.) si scrisul dacic pre-romanic? 7) Sunt placutele 'dabogete' contrafacute sau autentice? De ce? "Scrisul dacic" este unul din aspectele cele mai sensibile ale cercetarii contemporane. Pe de o parte detinem dovada "Tablitelor de la Tartaria", care s-au dovedit anterioare cu doua milenii aparitiei scrisului n Summer; pe de alta parte au iesit la iveala, recent, - gratie harniciei "neprofesionistului"dar ndragostitului de istorie inginer Dan Romalo - uimitoarele copii (n plumb) ale "tablitelor de la Sinaia". Acestea au fost nu numai

tainuite, dar si jecmanite barbar vreme de un secol, n beciurile institutului bucurestean de arheologie (!). Sa nu uitam inscriptia de trei cuvinte de pe colanul de aur de la Pietroasa - interpretata eronat drept gotica, sau acea asa zis illirica din Necropoli di Komani": ANA OHOHICER, interpretata n mod comic drept un rebus de limba greaca ( vezi Dacii vorbesc- Iordache Moldoveanu p. 15) Sa mai amintim inscriptia pelasga, de 14 propozitii de la Camina din Lemnos, care asteapta n Muzeul din Atena, de multi ani de zile sa fie interpretata corect; literele ei nu pot fi grecesti, fiindca neamul ce va ramne cu acest nume, grex, gregis nici nu aparuse nca n Europa, cnd a fost scrisa aceasta inscriptie n alfabetul geto-pelasgo-trac. Ce putem spune despre inscriptia geto-daca de la Kiolmen, gasita pe o piatra n anul 1965 si care sta pripasita la Preslav, din cauza citirii ei eronate de catre bulgarii Besevlev si Georgiev! Inelul de la Ezer, de pe valea Hebruliu, avnd trei propozitii deosebit de interesante n continut, scrise n limba daco-geta, nu ntelege de ce filologii romni nu l iau n consideratie. Pe cnd pe inelul de aur de la Celei , Sucidava- Oltenia se scriau rugaciuni n proto-latina prisca( latina arhaica) - Populi romani" practica o agricultura rudimentala n Latium. Toate cele mentionate mai sus, sunt gata sa spuna foarte multe despre limba pelago-geto-Daca, limba careia i se refuza dreptul de a fi avut un alfabet, desi primele alfabete au fost create si promovate de catre pelasgogeto-daci (vezi Iordache Moldovan). Oare chiar trebuie sa-l astepam pe italianul Marco Merlini sa ne spuna ca scrisul a aparut prima oara n lume la noi ? mi amintesc cnd am prezentat la al 39-lea Congres International de la Kalamazoo, Western Michigan University, SUA, 6-9 mai 2004: "When no one read, who started to write" lume n sala a aplaudat. Cnd nsa le-am vorbit la romni, la Bucuresti, despre acelas subiect :"Cnd nimeni n lume nu citea la Tartaria se scria", stiintificii de acolo s-au grabit sa ma taxeze drept protoconist! Sa asezam ntre aceste extreme traditia documentara a existentei unui celebru Kogaion hiperboreic (care s-a dovedit astazi a fi marele centru al sanctuarelor de la Gradistea, din Muntii Orastiei, un veritabil unicat mondial recunoscut ca atare de UNESCO!) si apelarea expresa, de catre Iordanes, a existentei unor misterioase "nscrisuri de legi ale Getilor" intitulate Legile Belagine[1]. Chiar daca traditia culturala a Europei antice centrale si de Nord, "transmontana" (spre deosebire de traditia Peri-mediteraneeana!), cultiva "secretul comunicarii sacerdotale" si metodele de nvatare memotehnica prin memorizarea unor imnuri ca n practica culturala druidica - tot mai multe dovezi se acumuleaza astazi pentru identificarea unor forme de scris stravechi, paralele sau anterioare celor traditional recunoscute: etrusc, sumero-accadian, egiptean, fenician, linear A si B, etc... Forme de scris similare, ca metode de comunicare sau "nregistrare", au aparut spontan si relativ concomitent, or sunt ntr-o relatie care asteapta nca sa fie relevata. Asa de pilda exista o vizibila asemanare ntre "alfabetul Ogham" din Irlanda secolelor VI-VII e.n., "inciziile pe btele ciobanesti" n Carpati, o parte a semnelor de pe tablitele de la Tartaria si extrem de interesantul - si putin studiatul! alfabet clasificat astazi drept al "runelor maghiare", n fapt transilvan, utilizat pna trziu n Evul Mediu n tinuturile secuiesti, zona care a fost n antichitate vatra agatarsilor! ntrebarea dvs. asupra "placutelor daco-gete" si gaseste un prim raspuns chiar pe situl www.dacia.org , articole/Rom : Se fura ca n codru la Institutul de Arheologie ?". Va pot spune ca n anul 1875 cu ocazia construirii castelului Peles din Poina Vacaria, Sinaia, s-a descoperit un tezaur de aur compus din mai multe tablete de aur scrise n relief si alte obiecte de aur. Din ignoranta sau din.... tezaurul a fost cedat de guvernul procarlist Lascar Catargiu, lui Carol I. Acesta, n mare taina , decide sa le topeasca si cu banii obtinuti pe aur sa-si continuie ridicarea castelului. S-au efectuat nsa niste copii n plumbla ofabrica de cuie din Sinaia. Am nteles ca unele copii au ajuns la prof. Niculescu-Plopsor. n 1978 a fort trimis la Muzeul Mnastirii din Sinaia cercetatorul stiintific M.Dogaru de la Institutul de Studii istorice si Politice care se pare ca a luat de acolo doua tablite continnd aceasta scriere dacica. Ce a facut el cu ele nu am aflat. n salutara lucrare a lui Dan Romalo, "Cronica apocrifa pe placi de plumb", premiata de Societatea "Dacia

Reviva" - vedem fotografiate, si publicate, mpreuna cu o ncercare de descifrare aceste uimitoare "placute de plumb", tainuite att de suspect n beciurile Institutului de Arheologie din Bucuresti si taxate (de incapacitatea sau de frustrarea unor cercetatori care si vad amenintate mai vechile lor teorii!) drept falsuri. Cele 79 de extraordinare "falsuri" sunt, n realitate copiile n plumb, foarte ngrijit realizate, dupa niste originale care ne asigura inginerul Romalo nu puteau fi dect din aur, cu o tehnologie pe ct de originala, pe att de dificila, reclamnd un nalt nivel de pricepere mestesugareasca. (Am reprodus fotografiile acestora, cu aco