BC

UI
AS
I/
CE
NT

4067481
RA
LU

IIIMIIIIMIIIII
NIV

Periodice
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

Mio ft]
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 1. 13 Martie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SAPTAMINAL
ER
NIV

SUMARUL:
LU

FACL-A / N. D. Cocea: Jertfa Polemici: Să facă țăranii po­

celor doua-spre-zece mii; Dr. I. litică? — Atentatul lui Jelea.—
RA

Duscian: Bacșișul ca factor eco­ Procesul sindicaliștilor.—D. Pro­

nomic; Iosif Nădejde: Moravuri curor Drăghici.—D. A. C. Cuza.
polițienești; Const.Graur: Ches­ D. deputat lonescu-Quintus. —
NT

tia evreească ; C. Lugăreanui Țăranii despre justiție.—Ce s’au

Civilizație (versuri); Lux. r Ro­ făcut însurățeii ?—D. N. lorga.—
mânia și Bulgaria ; Fiica lui Fe­ Toți... democrat!.
CE

rrer ; I’. Crainic: Duelul. Recenzii, reviste, ziare.

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Tipografiei ziarului ,,Adeverul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
AR
Jertfa celor două-spre-zece mii

R
LIB
\,i 1 •.« ut trei ani dela răscoale și cum la noi lucrurile se pe­
tri. i ' i ••<!•• și '■ uita tot așa de repede, putem să judecăm eveni­
ment' 'lin primăvara anului 1907 și urmările dureroase ale re-
pri uimi ni imparțialitatea cu care se judecă evenimentele de-

ITY
purtate intrate aproape în domeniul istoriei.
povestea e scurtă și pe înțelesul tuturor.
In al palruzecilea an al domniei M. S. regelui Carol, cînd ___ nu

S
' 1 ii" a ultimele ecouri ale toasturilor oficiale, s’au răs-
, ■ rotii sălbătici, leneși și inculți, de pe întinsul nesfîr-

ER
,:t il |H' .mior boerești. Fără să fie nepoți de politician! și de mi­
ni. 0' "i mu. ar alegători cu trecere pe lîngă deputati, au îndrăz-
ii’1 1 ' "-1 p.i'iiinl, învoeli mai ușoare, dări mai puține și mai
NIV
umil i <lr. plate. Ordinea statului și dulcea tihnă boerească fiind
n ii''l fmi' iraie. glorioasa armată a majestăței sale a fost trimisă
■ i Imi.l'.i i -piritele. Mai multe sate au fost bombardate ca să
■ no i i .ir.pt pilda ra sculați lor și vreo zece-douăsprezece mii
LU

di"1" ‘ 1 impușcati, străpunși cu baioneta sau bătuți pînă ce

’ ' 1 lovituri! I n statistician bizar a făcut socoteala că da-
• ir fi mșirat cadavrele țărănești în lungul și în latul căei Vic-
’7'' Ii !"/ ' n dîmboviței și pînă dincolo de piața
RA

! ■ i.d.,, sa ar fi putut să meargă de la palat pînă în Dea-

“ V ’ <a a c,tcas®a mesagiul de deschidere al Cameri­
er. p i . >id P. un covor moale de carne țărănească.
NT

. ' .\ 1 "!1ul,l,ih,l,n'î«rei’resi.unea aceasta a fost o necesitate

, 1 . . ) " " ■ .1 il n.lirna* Patriotismului armatei am scă­
pat ac primejdia unei invazii străine
• 1u ni'i * r ' ■'" ?\a?ii car* nu sînt mulțumiți niciodată.
CE

X
«int 'țăranilor sauMordînd P ?? Pfl<1*
' dmdu-h-se „lotul acela um-
ucces. Nu ne vaT j>amenn n?ștri f!n,,1-au nd>‘
I/

p itm tr. , sorturi din cei asasin.T aminte ^ai ales că cel
re* ritacoalclor si dun? i-aUJost asasinal‘ mișelește, du-
AS

X \ indicațiile vătafilor boerești.

vom8nrk-î1UcirliKberal ca un act de
<1 : revolta dm sufleu JL fără să ne arătărn Prin nimic
UI

nrțt» »i «dfMndii ne lor C(.i„r ™or,1T1anul enorm de leșuri țără-

— L* ce-ați facut °r *n°rti îi vom întreba:
r«u 'Snud* fa 'oastră? Cui a folosit sîngele pe care
91 vom aștepta răspunsui
BC

9i KUvernul lilwral va tmk : ,

I r I. dl r in rj prin , ’111 Sa răspundă nu prin vorbe, nu
n*anVî?}‘1 r*gal 1 ani dc guvernare cari au urmat
,CM,
 • I* 1

Y
AR
Imediat «lupi rtncmfe • • atnlnl raneVnaM <U*n aU
t>lnMn*rv. >'»4>mln«nM 4* AlaMiaftH |> pa»<««NMMn aawdte* 4*»-
V* cw a •*» Mbuța In aintf*. start 4<*tl ntt ain«ua «tad.

R
«urn >4 (Adi tnwanar* In tutor orwa ««Uitata IrwlatwtttlanlA •< 4a

LIB
alavrtuaa • rl«M OMfteitana* <>pn«n a4mmMr«ik'« 0 btiltllH
• ulltmi la»» <a> 0- o rtftauin htw/aU n 0 M
4c rH pmV# nrfrrt/aruK* «m* 4» tn&n»H tndawt>UU tn tartan*
IlhafUlitor (Mat4«M C4 «Mtaruraul MH a*» |>n fa» •! txa<«4al»a 4a
o<»0»ua. a 00 flunl kfl 4nar<>n»ca ti a 00 tUauinlate *i

ITY
twanala. naaMMMr* nto Urtntmat tarta'«m klrtatnl 4a UaH «• 004
r»nU 4a 4twf40«0. tolr a V~*l»r4 iaftniU 4a 0*UmU tnoMHa 4a
•loM.Uti p^ahrik (>0 tg/i ttei la ailAit «0 |»f«k

S
l>a aMaaaaA rnataaaa tn an*t>4a a* *0 lM*ti>’*aaa 4a naanuilu0>>tila
t**n*wft4a 4« 4aan*4<>4tn « .«4» 0 UftAinaa* tn s*<na laailna a

ER
raw aninam 0 rrannrt Tm^lun Manti «nat huMa 4» rtacania
IftMV IwBtfiA tlAfV ifcdbMi 4ft4*
P*B0*M0ftt 0 era nd 001 ..nv naT |>4mM 4a 4«l
NIV
Mofuht an p*4*n0n In taani. a 4na*4 4aa an aovnaala 4m* inm* 0n
PAU/' 4a W»a Ujoaala. nmMnrUa tint <i«f»nViU <Ui 0r«nii
An <*wU 00 00 anni aitaaa r4m'n| (^nan ninaU fMiwtx-nao* 4a/
mnțiila CQmf4fN*a (KtRtf'!nan atn* p^UnM 4a ap4 tnlf'nA ofann
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
4

AR
Bacșișul ca factor economic

R
LIB
„Eu pretind, d-lor, că legea
• noastră, a Contenciosului adminis­
trativ a îndreptat toate relele, a îm­
piedicai toate, nedreptățile, <i earmat
toate ticăloșiile și a întronat in țara

ITY
aceasta orientală cu veacuri de ne­
dreptate, de ha'ir și de bacșiș, a
întronat deodată toată Dreptatea.
Din Discursul d-nului Take Ituseu la
întrunirea dela Eforie.

S
Dacă moartea regretatului Carol Lueger a îndurerat pe multi ro-

ER
mîni, ea a pricinuit altora un sentiment și mai puternic: 'uimirea- Inchi-
puiți-vă, primarul Vienei n’a lăsat moștenitorilor săi de cît o sută de mu
de coroane.
NIV
Să nu se mire omu !
Ani de a rîndul să fie cine-va primarul unui oraș de aproape 2 mi­
lioane de locuitori și să moară lăsînd o sută de mii de coroane. La noi
nici primarii Mizilului și ai Calafatului n’ar permite una ca asta și li
s’ar roși obrajii de rușine numai cînd s’ar gîndi că s’ar putea spune așa
LU

ceva după moartea lor.

Da, testamentul lui Lueger a dat de vorbă în toate cafenelele șl în
toate berăriile unde se face ,,nițică" politică.
—E imposibil, mon cher, nu se poate. A dat de sigur banii moștenito­
RA

rilor încă de pe viată ca să nu plătească taxele de moștenire.

ne cînd era în viață
— O fi fost cartofor, mai știi.
—■ Sau ’1 înșelau ajutorii, luau ei bacșișurile în locul lui.
— Te pomenești !
NT

Căci pentru toată lumea de la noi cuvîntul funcție se asociază ime­

diat ou cuvîntul bacșiș. Și cw CÎV ^.ct‘e inaVmult de moștenitV?
mai mare și deci cu atîta moștenitorii v oi ai ea .
pe urma marelui funcționar. . maTl Unii îi
CE

La noi, toți iau bacșiș, de la ușier și pînă 1 a cei mu man*

iau sub forma de cinci zeci de bani, argint sau gol >g . aducerea a-
cîte-va zeci de mii de lei cu ocazia iscălirei unui con . ' țp în ora.
pel potabile pentru urbea cutare, sail instalarea luminci tT rrn
I/

șul X, sau cu prilejul iscălitei noului împrumut necesar <

mentul țârei, sau crearea de școli rurale. .
Bacșișul e vechi, cuvîntul e străin, e drept, obiceiul e insă naț
AS

sau s’a naționalizat așa de bine în cît nu are nevoe de acte.

Bacșișul s’a introdus atît de adînc în organismul gospodăresc al
țârei in cît el e trecut la rubrica de venituri pentru unii și la rubrica de
cheltueli pentru alții: în cit fără să spunem vr’un paradox, putem vorbi
UI

de bacșiș ca de un factor economic al vieței romînești.

Bolul enorm pe care-1 joacă bacși -,ișul’ *în viața noastră economică a
întipărit un caracter special nu
budgetele funcționarilor, dar a întipărit chipului
numai cum se fixează la noi
BC

o fi
negei aceste masse care, direct întipărit o fizionomie specială pînă și în-
sau indirect,
iau sau dau bacșișuri. , vine în contact cu aceia cari
Bacșișul, ca factor economic,
strînsă cu dependența pe care s’a născut și s'a dezvoltat într'o legăturii
iui cel mai mare, și avînd o are comerțul de stat ; el fiind clientul
se prevăd expeitizele. anumite condițiuni pentru cumpărare, în care
garanțiile, licitațiile, ș. a. m. d.
 r»ci» 5

Comerțul nostru de la începutul lui a fost educat să vadă în stat și

in budget toată puterea și toată bogăția.

Y
Pe ci nd în apus, burghezia-comercială și-a făcut averea grație mun-

AR
eei sale, încredere! în Sine și în absoluta independență de amestecul sta­
tului ; la noi burghezia noastră s’a format prin concursul statului. Cine
a avut fericirea să fi fost furnizorul vre-unei Întreprinderi a statului,
sau vînzătorul statului în anumite vremuri, se poate lăuda astăzi că a lă­

R
sat copiilor săi mai mult de cît Lueger.
De aceea se și explică de ce burghezia liberală e cea mai bogată din

LIB
țară, pentru că partidul liberal a fost acel care a stat mai mult la gu­
vern, iar pe de altă parte foarte mulți conservatori, bogați prin moște­
nire sau nobili, nu se îndeletniceau cu comerțul pe care-1 priveau ca o
rușine
Cînd într'o zi se va scrie istoria felului cum s’a îmbogățit lumea în

ITY
Homînia, atunci și mai clar se va velea că bacșișul ca factor economic, a
crescut pe baza dependenței comerciului nostru de puterea și mila statului.
E așa de infiltrată convingerea că fără de bacșiș nu se poate face-
nimic în cît nu se începe o afacere, nu se propune o furnitură, nu se face

S
cea mai mică Întreprindere, fără ca bacșișul să nu fie pregătit dinainte-
Că el a folosit la îmbogățirea unora și deci a contribuit indirect la

ER
crearea unei clase sociale, nu e un rău atit de mare; dar cît rău face el
din alte puncte de vedere nimeni nu-și poate închipui.
Intîi de toate bacșișul e demoralizant.
Din zi în zi se răspîndește mai mult convingerea în tineret că nu
NIV
cinstea, caracterul, puterea de rezistență la tot felul le tentative sînt lu^
cruri demne, ci din potrivă e mai nobil să te pleci tuturor îndemnurilor,
să faci tot felul de concesiuni suspecte în onorabilitatea lor. Cine e mai
aplaudat, mai iubit, de cît omul asupra originei averei căruia e vecinie
LU

un semn de întrebare, și cine e mai sărbătorit și mai lăudat de cît func­

ționarul bănuit în corectitudinea lui.
— E deștept, știe să se învirtească. A făcut parale în cîți-va ani !
Bacșișul fiind un mijloc de a cîștiga bani fără multă trudă, crează
venituri cari se și perd tot așa de ușor. Luxul enorm care se face la noi,
RA

banii cari se aruncă pe fereastră pentru îleacuri, eleganța coconetului și

chicul bărbaților — se face în majoritate de femeile funcționarilor și de
funcționari, și n'are o altă origină de cît bacșișurile luate din dreapta șl
NT

stîngu.
Nu e țară în care viața să fie așa de scumpă. Aveți ocazie s'o consta­
tați : mergeți acum la mai toate casele cari au bilete de închiriat și în­
trebați de prețul chiriilor și de numele locatarul!». O casă obicinuită, cn
CE

4—5 odăi se închiriază cu 3000—4000 de lei anual. Locatarul ei e funcțio­

nar și are leafă integrală în suma chiriei casei.
De unde restul pentru trai 7
Nu e țară în care lefurile să fie mai mici și nu e țară în care să ve­
deți mai multă risipă, lux și ușurință.
I/

Dar nu e numai asta. Atît timp cît într'o țară bacșișul e în floare
și deci și viața e ușor de cîștigat, tentațiile sînt mai mari și zilnic vedeți
AS

delapidări, furturi, afaceri mzerabile, pe cari le fac acei funcționari Cari

lîtt se pot folosi și ei de bacșiș ca colegiii lor. Se sinucid casierii de bănci,
fură casa tot ei, căci ei n’au pentru ce lua bacșiș.
Pe de altă parte inițiativa pentru întreprinderi independente de
UI

stat scade. Toată preocuparea negustorilor este îndreptată spre acele afa­
ceri cari depind de stat, furnituri, închirieri, vînzări, din cari se poate
cîștiga enorm. Aceasta face, pe de altă parte, ca obună parte din capitalul
BC

unei țări să fie vîrît în tot felul de garanții, subsidii, concesii, cari ar
putea fi utilizate aiurea.
Bacșișul permite orice toate întreprinderile și afacerile se fac într'un
 6

mod necorect. Cîte spitale, cazărmi, școli au trebuit trei luni după pre­
care ”ă ne Părăsite sau să se refacă de alți antreprenori. pentru că pri­

Y
mul a pus cărămidă nearsă, lemn putred sau temeln nerezistente.

AR
Cum se vede bacșișul otrăvește toată organizarea economica a unei
țări Nu mai vorbim de înjosirea morală a aceluia care primește cit și a
aceluia care dă, dar bacșișul e una din cele mai neproducătoare din va­
lori, dacă luăm economia națională în întregul ei.

R
Acela care dă bacșiș nu numai că caută a și-l scoate înapoi și a-
cesta furnizînd statului lucru mai prost și deci făcînd pe stat să plătească

LIB
înzecit valoarea reală a lucrurilor, dar împinge pe funcționari să trateze le­
gile cu cea mai mare ușurință, ceea ce pentru stat nu poate fi de cit cel
mai mare rău, iar pentru locuitori o pacoste.
Bacșișul, la urma urinelor nu’l dă negustorul ci’l dă poporul întreg
căci pe spatele lui se fac toate acele îmbunătățiri propuse de politicianil

ITY
târgurilor sale. Bacșișul strică toată atmosfera socială a unei țări care
trăește într’o căutare continuă de protecție, de legături, de ajutoare, căci
știe că în aceste lucruri stă toată puterea de îmbogățire.
Multe nevoi ale țărei, atît de reale și atît de vizibile fie-căiuia, sînt

S
datorite acestei ,.nevinovate" obicinuinți de a da bacșiș.
Am spus că bacșișul e într’o strînsă legătură cu forma de guvernă­

ER
mânt politic a unei țări, de aceia și nimicirea lui nu se poate face de cit
cn o radicală preschimbare a acestei forme.
Cînd se va face aceasta ? Nu putem spune. Că e nevoe absolută să
se facă și asta pentru îmbunătățirea atâtor rele sociale de cari suferim,
NIV
nu încape vorba.
Și constatarea unui rău e un pas spre îndreptarea lui.
Fie-ne aceasta singura mîngăere.
Dr. !. Duscîan
LU

Moravuri polițienești
RA

Cu prilejul incidentului Popovici-Săulescu

NT

gloanțe n vînt și o călduroasă strîngere de mînă: onoarea a fost

rontiini a’ ve,m cuvîn^ sa ne bucurăm de acest sfîrșit creștinesc al unui
CE

conflict care putea să se sfârșească mult mai rău.

rătat mai TĂbiTsT61'-'11 cel,mare în aceasta îl are d. Popovici care s’a a-
altfel oricine P™nească_ mîna d-lui Săulescu de cît glonțul d-sale. De
de Ialomița este maTn^f m ?CeSt al doilea contact cu palma deputatului
mai ama Preferabil decît cel dintîiu.... Ori cum, bine c’a fost nu-
I/

atît prta’urmărilT'iui Tu nriT Sărindar e /oarte instructiv. E instructiv nu

AS

Al. Săulescu este un ’om dtr fer®?nalltatea eroilor între cari s’a produs. D.
viei e socotit cTunulZ ooSii a3in’ La rî“dul Său’ d’ Titu3 ^po-
avem. Cum se face deci că aces ai manierati mai moderni din cîți
bătăuși, au ajuns să Te dedeTu sîent TTTT’ n’aU -de loc rePutaUa de
UI

Explicația e foarte simplă DH^n^ ! . de Duminica trecută?

-' Săulescu și d .Titus Ponoviei '-dU^ Ua T-St un conflict personal între
uo ițist: a fost una. din izbucnirile ’cT c.on^ct între un cetățean și un
BC

etățem și agenții autorităței pomenești^ U’U1 permanent cari există între

ae dewalul de Uomlu s.a
 Facla 7

obligat să răspundă în mod așa de drastic nu e un act izolat; el reprezintă

o practică îndatinată și generalizată'și dă’Itt iveală- îns'uși fehibde a fi al poli­

Y
tiei noastre. • ’ ■ . >t •: .4
Polițistul romîn e strașnic, brutal: E ‘strașnic și brutal chiar și . atunci

AR
cînd în fond e un orii buri și delicăt. De* cum intră' în 'politie,-personalitatea
lui se alterează, sau dacă’nu se’ alterfează complect, prinde’;pe de; asupra o
pojghiță mai mult sau mai puțin groasă de strășnicie, care cel'mai adesea se

R
confundă cu brutalitatea. ' ■ ■ ' -T ,.i . 4
Nu căutăm cauzele acestui fenomen. Ne mulțumim -cu explicația cea

LIB
mai firească, anume că lungul contact al polițistului cu delicvenții de tot soiul
îi modifică felul de a fi și-l face brutal. Constatăm numai -că strășnicia îni po­
litie a devenit un sistem, o stare sufletească permanentă, un atribut profe­
sional.
Atît de mult preschimbă slujba polițienească pe polițist, în cît chiar și

ITY
atunci cînd acesta nu vrea să fie brutal, este totuși. La aceasta contribue foarte
mult limbagiul special sau mai bine zis profesional, adoptat de polițiști. In
privința asta e foarte caracteristic felul cum se oglindesc în mintea d-lui
Titus Popovici împrejurările cari au prilejit nenorocita întîlnire cu palmele

S
d-lui Săulescu.
— Văzînd că e aglomerație — spunea d. Popovici într’un interview —

ER
am rugat lumea să se dea mai înapoi, adresîndu-mă în acelaș timp unui ser­
gent spunîndu-i: Domnule sergent dă lumea înapoi, etc.
„Am rugat", „Domnule sergent"... Nu e rău de loc. Cetitorii însă zîmbesc.
Și n’au dreptate să zîmbească. De fapt, d. Popovici a rugat publicul să se
NIV
dea înapoi. Această rugăciune însă nu și-a roștit-o în limba romînească, ci
în limba polițienească, în care valoarea cuvintelor e cu totul alta. Știe doar
toată lumea cum „roagă" un polițist. Pe d. Săulescu, iarăși d. inspector l’a
„rugat" să nu mai înainteze. Și-a exprimat însă rugăciunea în limba poliție­
LU

nească în care echivalentul cuvîntului este o prea cunoscută vorbă tur­

cească. Și cum d. Săulescu nu cunoaște limbagiul polițienesc, conflictul s’a
produs. Cel mai uimit de cele, ce au urmat a rămas, de sigur, inspectorul de
poliție, care se va fi întrebat foarte nedumerit:
RA

— Adică de ce?
Ar îi o greșeală să credem că poliția e brutală numai la noi. In toate
țările se ridică plîngeri împotriva poliției care, pretutindeni dă dovadă de
mai multă strășnicie de cît ar trebui.
NT

Este totuși, o deosebire între cele ce se petrec la noi și cele ce se petrec

aiurea. Un polițist german sau francez este brutal pentru germani sau fran­
cezi. Cel mai mare act de brutalitate al. lui ar fi floare la ureche pentru poli­
țistul și chiar cetățeanul romîn. Ceea ce în Franța se ehiamă brutalitate, la
CE

noi se numește delicatețe. Și dacă un inspector polițienesc din Paris și-ar

permite o singură dată măcar ceea ce-și permite d. Cotruț de pildă, ar în­
funda imediat pușcăria sau ar fi pus în cămașa de forță.
Polițistul romîn înjură, brutalizează, bate, schingiuește, cu seninătatea
I/

de cuget a omului care-și face în chip onorabil datoria — și cu convingerea

că numai așa își poate face datoria.
AS

Ce ar fi de făcut pentru a-1 întoarce de’ Ia această convingere greșită și

pentru a-i mai îmblînzi moravurile?
Sistemul primenirei cadrelor polițienești prin oameni culți, s’a văzut
că n’a dat nic un rezultat. Cadrele vechi din poliție au devenit dascălii ca­
UI

drelor noui, cari bat astăzi mai abitir ca cele vechi. Brutalitatea este un pa­
trimoniu sacru care se transmite în poliție din generație. în generație. Ce e
dar de făcut?
BC

~ Chestiunea s’a pus în Belgia unde un distins literat și om politic a pro­

pus să se adopte față cu polițiștii sistemul adoptat de societatea pentru pro­
tecția animalelor, față de oameni cu înclinări brutale. Anume, să se placar-
 raci*
8

deze în localurile polițienești inscripții cu. îndemnuri la. blindețe și cuminți

Y
Sistemul ni se pare foarte bun, și-I propunem și la noi cu tot dina-
dinsul. Să se afișeze în toate circumscripțiile polițienești placarde cu inscripții

AR
de felul acesta: „Să nu înjuri11, „Să nu bați”, „Să nu fii brutal ., „Fiți buni
și îngăduitori cu arestatii”, etc., etc. De asemeni e’ar putea alcătui un Scurt
dicționar politisto-romîn, în care li s’ar putea da agentilor, sergentilor, co­
misarilor, și chiar inspectorilor de poliție traducerea romînească a celor mai

R
uzitate expresii polițienești.
Cu ajutorul acestui dicționar care l’ar putea învăța pe polițist că în loc

LIB
de: „marș afară!” se poate spune: „poftiți afară”, și mai ales mulțumită per
suasiunei prin placarde a la S. P, A., vom izbuti, poate, să ajungem a avea
o poliție cu moravuri mai puțin orientale.
Supun propunerea celor în drept.

ITY
IOSIF NĂDEJDE

S
Chestia evreească
ER
Se pare că e la ordinea zilei. Dacă ar fi să credem tot ce se
NIV
spune prin ziare, evreii au început să se agite. S’a vorbit de un
congres, se vorbește de un memoriu. Drept vorbind, nu prea înțe­
legem de ce toate astea. Sînt peste doisprezece ani de cînd n'am
mai avut de înregistrat vreo agitație evreească. In acest interval nu
LU

s’a produs nici un fapt nou care să Schimbe situația evreilor, în

bine sau în rău. Atunci, de ce n’ar sta oamenii, și de aci în colo,
tot atît de liniștiți ca pînă azi? Evreul-romîn e îndelung-răbdător,
cum pînă nu de mult a fost și țăranul romîn.
RA

O explicație s’a dat. Nu e tocmai suficientă, dar pînă vom a-

vea alta mai largă, trebue s’o acceptăm: agitația, din ce în ce mai
înverșunată, a d-lui N. lorga, în toată țara, dar mai cu seamă în
NT

fieful pe care d. Stere îl împarte bucuros cu d-sa, a scos din răb­

dări pînă și pe evrei. Dînșii au început deci să se agite. Acest în­
ceput de agitație, la rîndul lui, a scos din răbdări pe d. lorga. D .
lorga a dezvoltat o interpelare cu care a scos din răbdări parla­
CE

mentul. Parlamentul, prin d. Ionel Brătianu, a dat un răspuns cu

care iarăși a scos din răbdări pe evrei. Și așa mai departe. Ce va
mai fi vom anunța la timp.
Deocamdată însă, ne punem o întrebare: n’a venit vrețnea să
I/

se limpezească chestia evreilor? Ori, cel puțin, n’a venit vremea ca

af^sta chestie să fie cercetată serios pentru a se pregăti limpezî-
AS

Lde/imtiva? Este oare obligator ca în țara noastră toate ches­

tiile sa fie lasate in părăgenire pînă cînd e prea tîrziu?
t„. 111 mai 8rel1e a avut ~ și are — de rezolvit țara as-
UI

etf yie^sc.ă Ș1 chestia evreească. Cea dintîi mai grea, de

mă Si a doua’ mult mai &rea <*ccît întîia în for
ma:.yț fl?Pdcd amindoua chestiile sîntAXfcVtoîA
rTunsIa grele fiecare în felul ei
BC

vecinie și sa nu le rezolve nici odată.

Unde ne-a dus sistemul acesta, în ce privește prima chestiune,
 r.ci. 9

s’a văzut în 1907; unde ne va duce el, în ce privește a doua ches­

Y
tiune, se va vedea mai curînd sau mai târziu, dar se va vedea cu
siguranță. Căci noi nu sperăm într’o imediată rezolvire a ches­

AR
tiei evreești: pentru asta ne-ar trebui alfi politician!, altă opinie
publică și... alti evrei. Și unii și alții fiind de o potrivă de apatici
și — să spunem cuvîntul — de-opotrivă de tembeli, nimeni nu va

R
pune umărul pentru prompta lămurire a unui echivoc care durea­
ză de prea mult timp și care cu cît durează mai mult cu atîta ridi­

LIB
că mai multe și mai grele piedici în calea rezolvirei lui.
Și cu toate astea lucrurile nu pot rămînea pe vecie în starea
lor de azi. Ce este de făcut? Ne vom spune părerea. Vom studia
chestiunea în marginile îngăduite de această revistă; și, în aceleași

ITY
margini, vom lăsa și pe alții să-si spue cuvîntul. N’avem nici o i-
dee preconcepută. Nu credem în toate defectele pe cari antisemitii
le reproșează evreilor; nu credem nici în calitățile extraordinare
pe cari „poporul ales" și le atribue cu plăcere. Punctul nostru de

S
vedere este o inovație în tara asta, o inovație aproape senzațio­
nală: socotim că evreii sînt oameni. Vom cerceta deci situația a-

ER
eeștor oameni în țara noastră și atitudinea pe care tara trebue s’o
aibă fată de ei.
In cercetarea noastre vom avea prilejul să atingem părerile
NIV
multora din oamenii noștri politici. In deosebi vom examina teza,
d-lui C. Stere, unul din' cercetătorii cei mai serioși în această ches­
tiune, cu care, totuși, sîntem prea puțin de acord.
Const. Graur.
LU

CIVILIZAȚIE
RA

Și zi și noapte, munți de cărți Tîlharii toți s’aa stravestit

NT

Se tipăresc necontenit. In frac și pălărie.

Dintr’ale lamei patra părți Iar căpitanii na se-ațin —

Ca’n alte vremqri—la poteci,
CE

Și ’ntr’al mașinei gîîîit,

Ne vin merea învățători Ci pînă’n dinți armați ne vin
Ce îel să îaci, ce fel să dregi, De prin biblioteci.
Să știi să ’nșeli, să știi să furi Și’n loc de bite, mănuiesc
I/

Și joc să-ți bați de legi. Ca meșteșug cuvîntal —

Și fără milă pângăresc
AS

In alte vremi hălăduiau
Pe ’ntreg pămîntal codri mari
Și’n ei, pe-atanci, sălășlaiaa
UI
Și cerul și pămîntal.
Dar ori cît codrii-ar îi de mari
Și banda cît de mare,

Cei mai temuți tîlhari; S’or mai găsi destui stejari

Dar de cînd codrii s’aa rărit, — Pentru-o spînzurătoare.
De cînd avem și noi hîrtie — C. Lugăreanu.
BC
 F a cl a
10

Bulgaria și Rominia

Y
AR
O paralelă

R
■ Se cunosc întâmplările sîngeroase din Bulgaria. Fata unui ca-

LIB
diu turcesc fiind răpită, cu consimtimîntul ei, de un bulgar, fami­
lia fetei a încercat s’o readucă la căminul părintesc cu sprijinul
autorităților. Populația creștină respingînd amestecul ilegal al au­
torităților într’o afacere cu caracter strict familiar, sa făcut apel la
armată și comandanții oștirei, viteji ca totdeauna cînd sînt în fata

ITY
multimei dezarmate, au șarjat și au tras focuri de salve în femei
și în copii. Zeci de morti și de răniți au udat cu sîngele lor străzile
orașului. Armata a rămas stăpînă pe cîmpul luptei; populația s’a
împrăștiat îngrozită, ordinea a domnit la Rusciuc.

S
Pînă aci însă, cu tot numărul mare al mortilor, cu toată săl-

ER
bătăcia soldătimei, cu toată aberația comandanților de trupă, ni­
mic neobicinuit. Autoritățile bulgare au dovedit cel mult că sînt
tot așa de orientale și de asiatice ca și autoritățile de pe malul stâng
al Dunărei. Constatarea nu ne miră. Autoritățile sînt pretutindeni
NIV
aceleași.
Unde însă începe să se arate deosebirea între poporul bulgar
și poporul romîn, între practica libertăților din regatul vecin și
regimul nostru constitutional e momentul cînd opinia publică e-
LU

xasperată chiamă la răspundere pe cei vinovati de asasinat.

La noi, zece mii de oameni au fost uciși, fără dreptate și fără
lege, și opinia publică a rămas nepăsătoare. Partidul represiunei
conduce și astăzi tara, ca și cum pe cîmpurile răscoalei ar fi cu­
RA

cerit laurii unei victorii naționale.

In Bulgaria, pentru douăzeci de oameni uciși, se tin meetin-
guri de protestare în toate orașele, se cere pedepsirea autorități­
NT

lor vinovate, se va obține convocarea urgentă a camerilor și se va

întinde asupra întregului guvern răspunderea crimei săvîrșite.
La noi, după un scandal înscenat de politie, libertățile publice
sînt călcate în picioare, ziarele confiscate, localurile lor devastate,
CE

întrunirile oprite, regimul constitutional abrogat.

In Bulgaria libertăților cetățenești, în Bulgaria votului uni­
versal, a doua zi după asasinat, se formează în grabă comitete de
acțiune compuse din șefii tuturor partidelor, studențimea univer­
I/

sitara aleargă, cea dintâi în sprijinul actiunei populare, meetinguri

de zeci de mii de oameni străbat stradele orașelor golite de arma­
AS

ta și de polițiști.
. t ®u^a^a> jnortii unei împrejurări nenorocite sînt purtati
Ji triumf de locuitorii unui oraș întreg; în Romînia civilizată, ță­
UI

ranii asasinați erau îngropați la răspîntii sau aruncați în șanțurile

de pe marginea șoselelor. Lux
=------------------
BC
Facla 11

Fiica lui Ferrer

Y
AR
In urma asasinărei lui Ferrer, clericalii din Franța au lipit
pe zidurile orașelor afișe injurioase la adresa marei victime a preo­

R
ților spanioli. Fiica lui F'errer, i-a chemat în judecată. Tribunalul

LIB
i-a acordat 400 lei despăgubiri civile. Scrisoarea care urmează ne
arată cum știe fiica unui revoluționar să continue, op era tatălui ei:
Domnule Albert,
Aflu că d-ta împreună cu prietenii tatălui meu, veți reconstitui

ITY
Liga pentru educația rațională a copiilor, fondată de dînsul.
Pe de altă parte știti că tribunalul din Charleville a condam­
nat la 400 lei despăgubiri civile pe autorul afișelor injurioase pen­
tru memoria lui Francisco Ferrer.

S
Nevrînd să mă folosesc cu nimic din această sumă, cred că

ER
n’ași putea-o. utiliza mai bine decît punînd-o în serviciul onerei pe
care o continuați- Banii sînt la dispoziția d-tră.
Primiți, etc.
Trinidad Ferrer
NIV
...Cei cari au ucis pe Ferrer, n’au omorît libera-cugetare și
spiritul revoluționar.
LU
RA

Iar am avut de înregistrat cîteva dueluri. Seria a deschis-o-

d. N. Filipescu, care, după omorîrea lui Georges Em. Lalmvary,
NT

ar fi putut renunța pentru totdeauna la sportul acesta stupid și

barbar.
Să mai argumentăm în potriva duelului? E de prisos. Toate
CE

argumentele au devenit banale. Știu și copiii că duelul nu dove­

dește nimic; nimic decît puterea tradiției—acolo unde el este de
tradiție. La noi însă duelul n’are nici măcar șubreda scuză a obi­
ceiului învechit, căci e o importație absurdă, cea mai absurdă im-
portație. Și e ciudat că oamenii cari se plîng în potriva tuturor a-
I/

șezămintelor noastre moderne, ca unele ce ar fi fost importate, fă­

ră critică și discernămînt, din occidentul civilizat, — tocmai ăcei
AS

oameni se silesc să introducă la noi duelul, importat și el din a-

pus, însă din apusul medieval. Instituțiile noastre modeme răs­
pund unei necesități sociale; cărei necesități îi răspunde duelul?
UI

Mai ciudat e însă că d. lorga, naționalistul și clericalul apos­

tol dela Văleni, se crede dator să copleșească de elogii pe d. Fili­
pescu, „viteazul" cu un „ales simț de onoare" și un „desăvîrșit
BC

cavalerizm" — specia Făurei — pentru că ține să-și adăpostească

pornirile de zurbagiu sub aripa protectoare a unui cod, fie acela
 și codul duelului. Unde a găsit d. lorga duelul: în tradiția crești­

Y
nă? în cea națională?

AR
Se face însă un merit d-lui Filîpescu din faptul că în unele din
duelurile sale trage în vînt. O dovadă mai mult că duelul e absurd
și ridicol. Pe calea asta alții au mers mai departe. Chiar zilele as­
tea a fost un duel la Alger, între ziariștii Lecanaud și Mallebay.

R
Condițiile duelului au fost foarte aspre; atît de aspre în cît ambii

LIB
adversari trebuiau să rămîe pe teren; și — după un schimb de
șase gloanțe — au și rămas... vii și nevătămați, pentru că amîndoi
au tras în aer. Clement Vantel își exprimă bucuria că nu s’a îh-
tîmplat ca tocmai atunci să treacă un aviator deasupra beligeran-
ților. Are dreptate ziaristul francez, căci în cazul acela duelul de

ITY
la Alger ar fi semănat cu duelul lui Mark Twain în care dueliștii
rămîn neatinși, dar martorii sînt împușcati.
Ar trebui să înceteze această păpușărie, care în unele cazuri
devine tragică. Cel mai bun lucru ar fi să se suprime articolul din

S
codul penal care consideră duelul ca un delict. Duelul să fie soco­

ER
tit ca omucidere cu premeditare, dar cu toate astea, pentru a evita
"posibilitatea achitărei, să fie deferit tribunalelor ordinare.
P. Crainic
NIV

Polemici
LU

Să facă țăranii politică? așa se întreabă d. D. A. Teodoru, fost

RA

socialist și astăzi secretar general la ministerul instrucției publi­

ce, pe cinci pagini de proză incoloră, greoae, în stil didactic, din
didactica și incolora revistă a d-lui G. Diamandi. Și după ce d.
NT

Teodoru, în aforizme culese par’că dintr’un manual școlar, dove­

dește că țăranul treime să facă politică, închee triumfal: „Iată pen­
tru ce partidul national-liberal îndeamnă pe toti oamenii, pe toti
țăranii cinstiți să facă politică'*.
CE

Cum politică? Prin ce mijloace politică? fără drept de vot, fără

votul universal, să nu întrebați! D. Teodoru vă va răspunde cu
alte cincizeci de pagini de îndemnuri; dar se va feri ca de foc să
I/

pomenească măcar un singur cuvînt de singurul mijloc prin care

se poate face politică: dreptul de vot,.
AS

« Jelea, cînd părea pus la cale de „sindicaliștii-anar-

mști , tacea ocolul presei liberale. Toată „democrația romînă" fă-
UI

■i,f-ur&’ 5er^n<^ desființarea sindicatelor, zugrumarea li­

bertăților publice, devastarea Adevărului.
BC

d?ve<^ c~ atentatul lui Jelea a fost pus la cale în

im5i«Sri(>aSe ale si&urantei generale, ziarele liberale
au amutit. Nădejde nu se mai întreabă dacă social-democratii sînt a-
 Y
F *c 1 » 13

AR
narhiști, Procopiu nu mai scrie (?), iar neîntrecutul Georges Dia-
măndy s’a dat afund ca un simplu „rechin".

R
LIB
La procesul sindicaliștilor, de Vinerea trecută, d. procuror de
secție, Drăghici, după ce a ridicat în slăvi depunerile agenților se-
creți, ajungîhd la mărturia d-lui profesor universitar Ovid Densu-
$idnu a ridicat din umeri exclamînd: Un domn Ovid Densușianu...

ITY
etc., etc.
Un profesor universitar, „un domn"!...
Firește, în tara romînească, un procuror de curte e ținut să
cunoască pe agenții secreți ai d-lui Panaitescu dar nu pe cei cari

S
reprezintă cultura și știința.
*
ER
Tot d. procuror Drăghici părea strașnic de revoltat de faptul
NIV
că unul dintre inculpați, muncitorul D. Marinescu, și-a lăsat me­
seria și s’a apucat de gazetărie. Auziți d-tră, un muncitor ziarist
la „Rominia Muncitoare"!
A! dacă muncitorul D. Marinescu, în locul meseriei lui, ar fi
LU

îmbrățișat nobila carieră de spion polițienesc, d. procuror Dră­

ghici n’ar fi avut destule cuvinte de laudă pentru acest „reprezen­
tant al ordinei" și i-ar fi citit depunerea cu căldură, cu încredere,
cu entuziasm.
RA

...Și pentru că veni vorba de schimbarea meseriei, cinstea,

profesională ne obligă să declarăm că și d. Drăghici a încercat,
sau a fost silit, pe vremuri, să-și schimbe meseria de magistrat pe
NT

cea de advocat. Probabil însă că aceasta din urmă, avînd în vedere

excepționalul dar oratoric al d-lui Drăghici, n’a fost destul de ren­
tabilă. Om cuminte și străin ambițiilor deșarte, d. Drăghici, ca
toți advocații fără cauze, a ocupat din nou fotoliul public și un
CE

locușor în budgetul statului.

...Și pentru că d. Drăghici e omul săptămînei, să povestim și o
mică anecdotă autentică. Actualul stîlp al ordinei și vrăjmaș al
sindicaliștilor, e un constant abonat al ziarelor guvernamentale.
I/

Abonat la ziarele de la centru, era abonat firește și la foaia guver­

namentală din Galati. Administrația ziarului în chestiune scria
AS

săptămânal o bandă cu adresa: D-lui Drăghici, Loco.

Iată însă că într’o dimineață d. procuror Drăghici intră solemn
în localul redacției, cere să vorbească cu directorul și pe tonul cel
UI

mai serios din lume: se plînge că administrația e puțin reveren-

țioasă față de Domnia sa.
Directorul nu înțelege.
BC

Atunci d. Drăghici scoate o bandă de ziar din buzunar și

vorbește indignat:
■— Ce sînt eu d-le, să mi se trimeătă ziarul cu adresa: D-lui
Drăghici, Loco? Eu sînt procuror. Vă rog ca de aci înainte să se
scrie pe adresă: D-lui Drăghici, procuror, Loco...
 Y
Facla

AR
14

...Și din ziua aceea, factorul, servitorii, mahalaua, ău' știut

R
că d. Drăghici, e d. procuror Drăghici.

LIB
Domnul A. C. Guza, naivul și simpaticul antisemit ieșan, se
zbîrlește în paginile Neamului rominesc împotriva d-lui Panu și-a
acelora cari acuză pe naționaliști că n’au nici o soluție în chestia
evreiască. Cum, n’avem soluții, strigă indignat d. A. C. Cuza. Cura

ITY
programul nostru nu lămurește pe deplin „punctul de vedere na­
tionalist?'1 Dar cele „cinci teze fundamentale cari cuprind soluția
naționalistă a problemei jidovești1* ce sînt? Și după ce pe zece pa­
gini în șir d. A. C. Guza argumentează în jargonul obicinuit sti­

S
lului d-sale, ajungînd in sfîrșit la prima soluție, întreabă victo­
rios: Să ni se arate:
ER
1) Că e o altă soluție romînească a problemei jidovești de cit
^eliminarea jidanilor.
NIV
Iată soluția! Vă rog să nu zîmbiti. E tot ce poate fi mai limpe­
de. Rețineți soluția simpaticului antisemit ieșean, și cînd veți auzi
pe cineva plîngîndu-se că e bolnav, că e flămînd, că e sărac, da-
ți-i soluția naționalistă: eliminarea boalei, a foamei, a sărăciei.
LU

D. deputat lonescu-Quintus, publică un articol plin de curaj

împotriva guvernului și partidului liberal. Simpaticul deputat de
Prahova rătăcit cu voe sau fără voe în grindurile oligarhiei bră-
RA

tieniste își bate joc de argumentul invocat de primul-ministru

.pentru desființarea Contenciosului: cinstea politică. D. lonescu-
Quintus se întreabă cu drept cuvînt dacă e cinstit să desființezi o
NT

lege bună, pentru că așa ai făgăduit în opoziție, sau dacă n’ar fi

mai cinstit să realizezi ceea ce ai făgăduit tot în opoziție, cum e de
:pildă făgăduiala cu votul universal.
CE

O singură frază din articolul d-lui Quintus ne pune pe gîn-

duri. D-sa scrie: „Contenciosul a dat prilej să vorbească la mulți
cari ar fi trebuit să tacă și prilej să tacă la multi cari ar fi trebuit
să vorbească".
I/

D. lonescu-Quintus nu și-a pus întrebarea: Printre aceștia

„multi11 pentru ce a tăcut și d-sa?
AS

Țăranii despre justiție.—, Multe s’au scris pe tema asta. O vor-

UI

na a iUnu - ț*11'1111 din. Transilvania ne dă o interesantă trăsătură

psihologică. Omul ni se plîngea că fusese victima unei colosale
pungășii.
, ~ Bine, dar nu ti-ai dat seama că individul umblă să te
BC

înșele?
Cum să-mi dau seama, domnișorule, că mă zăpăcise de tot:
avea opt judecători într'insul!
. .. D^Că/r .numai «« judecător tot s’ar măi fi putut lup-
-WZ its 111 P°,^riva unui om care avea șiretlicul a opt judecă­
tori bietul taran n’a putut face nimic.
 Y
Facla 15

AR
Bine înțeles, țăranul ardelean viza justiția; maghiară, care e
șovinistă. Noroc că noi n’avem justiție șovinistă; avem justiție de

R
clasă — și asta e un mare avantagiu.

LIB
Ce s'au -făcut? — Cu ocazia căsătoriei prințului Ferdinand au
fost înzestrate și căsătorite 32 de tinere perechi țărănești, cîte una
de fiecare județ. Ar fi interesant de știut care a fost soarta modes­

ITY
telor familii întemeiate atunci, căci nu s’a mai auzit nimic despre
ele. O singură dată s’au manifestat... de sigur fără știrea lor: cu o-
cazia nașterei prințului Carol s’au primit și publicat telegrame de
felicitare din partea însurățeilor domnești, ca să le zicem așa. li­

S
nul din ei, — cel din Mehedinți dacă nu ne înșelăm — ura noului

ER
print, să aibe vitejia lui Hercule. Asta a făcut pe Toni Bacalbașa
să-i răspundă prin Adeverul:
„Va să zică telegrama asta e scrisă de Ghită Prună, nu de pre­
fect? Atunci stai să-i spun eu o vorbă: bine, mă, cum vorbești tu de
NIV
Hercule? Apoi știi tu ce-i aia? Dac’o fi o vorbă de rușine?"
Poate că intimidați de critica asta însurățeii n’au mai telegra­
fia! și la ivirea celorlalți printișori, n’am mai auzit de dînșii. Ar fi
interesant de știut ce s’au făcut ei și mai ales cîti dintre dînșii au
LU

fost împușcat! cu prilejul diferitelor răscoale.

Mielul blind. — D. lorga e un miel blînd, căci suge la două oi:

RA

și la cea liberală și la cea conservatoare. Blîndetea d-sale se re­

varsă mai cu seamă asupra bieților jandarmi și perceptori, cari,
din cînd în cînd ■— firea omenească e atît de slabă! — cad în ispită
NT

și fac cîte o mică nedreptate.

De pildă, iată o notită din Neamul romînesc:
„In comuna B., agentul de percepție G., umblă cu căruța cu
CE

„patru cai și încarcă tot ce găsește prin casele bieților țărani cari
„nu și-au plătit unele dări".
Foarte blajin, d. lorga! In loc să vorbească limpede și cu
nume, d-sa ne spune că în comuna B., agentul G., umblă cu că­
I/

ruța cu patru c. și jefuește pe bieții t-I Admitînd că autoritatea su­

perioară ar fi dispusă să ia vreo măsură, pas de-1 găsește pe agen­
AS

tul G. din comuna B.

In așa condiții de geaba ne-am mai adresa d-lui ministru G.
UI

Toți... democrați.— Hotărît, sîntem o tară fericită!

Toți oamenii politici sînt la noi democrați.
BC

D. Take lonescu este democrat de cînd a părăsit pe cantacu-

ziniști, d. Virgil Arion a devenit democrat de cînd l’a părăsit pe
d. Take lonescu: d. George Diamandy, nici vorbă că e democrat.
...Și d. Carp e democrat: a declarat-o de pe tribuna Camerei.
Hotărît. sîntem o tară fericită!

16
Recenzii, reviste, ziare
„Dreptate", e una din broșuri­
le- cede’ mal bine scrisa ta chestia
evreiască. Se cunoaște că autorii
sah autorul au studiat problema
-aceasta ta toate amănuntele el.
Părerile oamenilor noștri {politici
•din trecut, ca I. Brătiariui, M.
Kogăliiâ'cean.u, Boerescu, Costa-
Foru etc., reproduse în brioșuri,
păreri largi și talentate, contras­
tează puternic cu sectarismul ne­
îngăduitor și strimpt al politicâa-
ailor (de astăzi. E pe semne soar­
NIV
ta țăriel eștia nenorocite să mear­
gă ca racul, dela ideile cinstit li­
berale ale generației pașoptiste,
■ la reacționarismul crîncen al vre­
murilor noastre.
LU
Partea cea mal interesantă a
broșurii o formează enumărarea
legilor cari restaîng drepturile e-
vreilor. 16 legi sînt îndreptate nh-1*-
RA
rnal împotriva Iot, maj raritatea, de
la 1885—90 încoace.
■ Progresele democrației!
„1907", revista d-lui I. Gr.
NT
Păueescu, are în ultimul număr
două documente minwtniate. In
Pfrimul, după ce reproduce urmă­
torul pasagiu din cuvîntarea M.
CE
S.: „Sînt sigur că nu veți pierde
un moment din vedere trebuința
de a mențină budgetul statuatul
în principiile sănătoase după către
I/
a fost alcătuit de 9 ani și cărora
datorăm soliditatea stăreâ noas­
tre îinaffiGilare11, arată cum în
AS
,■*Ștatul romîn, cu finanțe
strălucite, cu excedente continue
face un împrumut de 128.000.000
UI
leVcu 86 cu.rs da emisiiuine.
rn al doilea .document, după ce
reproduce următorul pasagiu din
discursul președintelui republice!
BC
Brazilia: „Grija noastră trebue
ie..... scăpăm de sarcina
jh*ea a deficitelor cari ne apasă
de 11 ani neîntrerupți" ajrată că
Y
r -c i •
AR
R
LIB
tot în 1910 Brazilia face un îm-
prumtut de 100 milioane, pe cursul
de emisiune 89%.... adică în con­
ITY
diții neasemănat mai bune declt
țara noastră, mai puțin țara noa­
stră decît domeniul M. S. și al
politicianilor Săi.
S
„Revista democrației romine", ta
ultimul număr, nici un articol
ER
demn de relevat afară doar de
studiul asupra chestiei evreeșli
semnat D. Rotman (omul-roș)
pseudonim îndărătul căruia pro­
babil că se ascunde directorul re­
vistei, d. G. Diamandl.
„Neamul Romînesc" publică un
articol ditirambic al d-lui-N. I or­
ga pentru „Viteazul'' N. Filipes-
cu. Unul din colaboratorii noștri
e uimit de noile veleități de spa­
dasin ale d-lui lorga. De ce î Na­
tionalists din toate țările și toate
timpurile Uu sfîrșit cariera lor
politică în brațele reacționarilor.
Pentru ce numai și tocmai d.
targa ar face excepție la regula
generală 7
„Viafa socială", noua revistă care
apare s|rib ddlrecția d-lui N. D.
Cocea, conține un material social
si literar foarte bogat. Mărturi­
sim însă că toate preferințele
noastre sînt pentru „Fragmen­
tele" culese din operile d-lul V.
Gh. Morțun. Muncitorii ta special
să citească acest fragment ca să
se adape la izvoarele curate ale
celor mail pure principii de liber­
tate și demoaratizm.
„Evenimentul", foaia conseva-
■ toare de la Iași, ne atacă pe
necitite. Dușmăniile oa și afinită­
țile, se simt dela distanță. E ur­
sita conservatorilor să urască din
principiu tot ce e noii. Punem ră­
mășag că „Epoca" și „Conserva­
torul" vor ține hangul suratei
reacționare.
 Y
R AR
LIB
ITY
Facla
S
ER
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta
NIV
Redacția și Administrația :

București, Strada Sărindar No. 11

LU
RA

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ABONAMENTUL :
NT

în țară : Pe an....................................Lei 7.—

Pe șase luni................... „ 4.—
CE

în străinătate : Pe an................... Lei 9.—

Pe șase luni .'. „ 5.—
I/

Abonamentele se plătesc înainte.

AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Viața Socială
S
--------- REVISTĂ LUNARĂ ---------

Redacția și Administrația : ER
Director : IV. D. COCEA
Bulevardul Elisabeta, 27
NIV
BUCUREȘTI. — Telefon 29 15.

Numărul de 80 pagini s 50 BANI.

LU

ABONAMENTUL:

IN ȚARA : Pe an............................................ Lei 6.—

Pentru muncitorii organizați, învățători,
RA

studenți, elevi de liceu............................. LeL5,—

IN AUSTRO-UNGARIA: Pe an Coroane 6.—
IN STRĂINĂTATE: Pe an......................... Lei 8.—
NT

Abonamentele se plătesc înainte.

CE

Manuscrisele și scrisorile se vor adresa :

D-lui N. D. Cocea, Bd. Elisabeta, 27 — București.
I/
AS
UI

Abonamente combinate la ambele reviste

l/iața Socia/ă și Fada:
BC

IN ȚARĂ : Pe an.............................................Lei 11.—

IN AUSTRO-UNGARIA : Pe an. . Coroane 11 —
IN STRĂINĂTATE : Pe an......................... Lei 15.—
Anul I. No. 2. 20 Martie 1910,

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL :
LU

Dr. I. Duscian: Lipsă de ideal, Polemici: „Idealul". — Carp

lipsă de încredere; (In renegat: și Maiorescu. — Ce preferă d.
înșelarea muncitorilor; N.D.Co­ Nacu.—D. Al. Brătescu-Voinești.
RA

cea : Atitudinea democrației ro- Jean Jaures și V. Qh. Morțun.—

mâne după căderea liberalilor; Un deputat socialist în parla­
B. Brănișteanu: D. N. lorga și mentul actual.— Iubite Domnule
NT

antisemitismal; Anatole France: Ibrăileanu.—In țara tuturor ui­

Asupra artei; lear: Fe țărm tărilor.—In seara de 13 Martie.
(poesie); Lux: Cine batjocorește Chestia enreească.— Oratori de
CE

țara în străinătate; B. Nemțea- răspuns la mesagiu.—Un mons­

nu: Nepotul meu (poesie); Wania: tru social. — D. lorga socialist.
Cam «orbește d. A. C. Caza. Recenzii, reviste, ziare.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverut“
BC

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bank
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

MARȚI, 22 MARTIE, apare NO. 2 din revista

lunară VIAȚA SOCIALA, care pe lingă
LU

bucăți literare și stadii semnate de d-nii: Zamfir

Arbore, Toma Draga, Tador Arghezi, Oct. Mir-
beaa, V. Demetrias, O. Călin, etc., etc.
RA

Conține un istoric documentat asupra vechei miș­

cări socialiste și anume asupra motivelor ade­
vărate și necunoscute pînă acum, cari au
NT

îndemnat pe d-nii Tr. Gh. Alorțun, I. Nă­

dejde, Al. Radovici, D. Teodoru și alții, să
CE

părăsească partidul socialist și să se înscrie

în partidul liberal.
Numeroase ilustrații de C. Ressu.
EXEMPLARUL DE 80 PAGINI 50 BANI
I/

■Redacția : Bulevardul Elisabeta No. 27—București

AS
UI
BC
 Anul !. No. 2 20 Martie 1910

Y
R AR
LIB
ITY
Lipsă de ideal, Lipsă de încredere

S
ER
Sîmbătă 13 Martie, ia Craiova, un elev din clasa a Vil-a din liceu, Bucur
Cepleanu, s’a sinucis. Cauza? „Ii s’a urît cu viata".
NIV
Duminică 14 Martie, plutonierul Vișinevski, din Iași, de 24 de ani, s’a
sinucis trăgîndu-și un glonț de revolver. Cauza? S’a plictisit cu viata.
Luni 15 Martie, un tînăr funcționar de bancă, în vîrstă de 23 de ani,;
s’a sinucis la șosea. Cauza? Era dezgustat de viată.
Toți sinucigașii, oameni tineri, abia intrați în viată, găseau viata plic­
LU

tisitoare, dezgustătoare.
Și pe lîngă aceste cazuri, în aceleași zile, mai erau alte cîteva: un ne­
gustor din Roman, un student, un funcționar.
Toți îmbrăcau convingerea lor că viața e plictisitoare sub aceiași for­
RA

mulă și elevul din liceu și funcționarul de la bancă și ofițerul.

Tînărul Cepleanu avea o familie care-1 iubea, învăța bine și era la adă­
post de ori ce nevoi.
Funcționarul de la bancă era bine plătit, avea puțin de lucru, superio­
NT

rii săi îl respectau și-1 încurajau. Tînărul Vișinevski avea în fata lui toată
viața, cu succesele și bucuriile carierei militare.
De ce s’au sinucis oamenii aceștia? De ce viața li se părea tristă și
plictisitoare? Cine ne poate spune. Să te lupți cu convingerea că viața nu me­
CE

rită să fie trăită, cu deznădejdea și dezgustul de a trăi, e absurd, e o luptă

imposibilă.
Cît prețuește viața, nimeni nu poate demonstra 1
Dacă omul a pierdut gustul vieței, dacă s’a stins în el dorința însă
I/

și de a trăi, dacă s’a dus interesul pentru viață, la ce folos probele,- arătările,-
convingerile. Pofta de a trăi ca și dezgustul de viață nu se formează cu pre­
AS

legeri, totul depinde de dispoziția sufletească a fiecăruia. Dispoziția aceasta

sufletească trebue însă întreținută. Ea se întreține cu credința, cu orice cre­
dință în viitor, în viitorul neamului, în progresul omenirei, în sfințenia luptei
pentru o viață mai frumoasă, mai liberă, mai egală.
UI

Spre sinuciderea fără cauze puternice, spre sinuciderea fără vr’un motiv
serios: pierderea cinstei, sau pierderea aceea ce omul socotește a fi fericirea
lui, se îndreptează acele naturi neegale, acele naturi cari-și au pierdut dispo­
BC

ziția sufletească.
E cunoscută în mecanică poziția aceea, care se numește „echilibrul nes-
tabil" și în care cea mai mică mișcare internă sau externă face ca obiectul
să-și piardă echilibrul său. Așa și în munți, mii de kilograme de zăpadă se
pot nărui de odată, la cel mai mic zgomot, la cea mai mică mișcare.
 Facla
18

Y
AR
Printre noi se strecoară zilnic ființe de acestea nestabile, pe cari cea
mai mică adiere de vînt le poate nărui.
Pentru astfel de oameni, în cari dorința de a trăi abia licărește, pînă șl
o descriere a sinuciderei unui individ poate să fie cauza sinuciderei lor. Pen­

R
tru el sinuciderea pierde din caracterul ei fatal și îngrozitor, încetează de a fi
o catastrofă, pentru ei a muri e ceva obicinuit și foarte simplu.

LIB
Iată pentru ce în chestiunea îngrozitoare a vietei și a mortei cele mai
mici fleacuri pot avea o însemnătate.
Puteti vorbi cît voiti unui candidat la sinucidere că nu trebue să-și exe­
cute gîndul deznădăjduit, puteti chiar crede că l’ati convins și cu toate aceasta
o cauză de nimic, îl poate hotărî să se sinucidă.

ITY
Intr’un oraș, balustrada unui pod peste rîul care uda acel oraș, era prea
joasă și în fie care zi era cîte o sinucidere în apele rîuluî. Primăria a făcut ba­
lustrada mai înaltă și sinuciderile s’au rărit Cine știe, dacă direcția C. F. R.,
punînd doui gardieni la statia B. M., n’ar mai fi reușit a opri pe cîtiva din acei

S
cari au ales acel loc, celebru printr’o sinucidere senzațională, ca cimitirul pro­
priei lor vieți?

ER
Măsurile exterioare, — îndepărtarea ușurinței executărei planurilor
lor, — bine înțeles, pot retine de la sinucidere pe cîtiva din acei cari se îndoesc
între a fi și a nu fi și cari au clipe de slăbiciune în fata eternei enigme.
Dar mult mai mare influentă o are mediul social, părerile acestui me­
NIV
diu de sinucidere și de sinucis. In mediul celor credincioși, sinuciderea e un
stimul puternic, o reținere mai hotărîtoare.
In societatea, care trăește din interese mari, din lupte serioase, din
idealuri înalte, de asemeni sinuciderea e privită ca o crimă, ca o crimă anti­
LU

socială, ca un păcat anti-omenesc.

In epoca marilor curente naționale și sociale, ca și în epocile de revolu­
ție, sinuciderile sunt rare, sunt fenomene excepționale.
Chiar acolo, unde societatea e împărțită în grupe de luptători diferiți,-
sinuciderea e ceva rar.
RA

Sinuciderile se înmulțesc însă în epocile de decădere națională, în epo­

cile de dezamăgire, după înfrîngerile interne sau externe. In astfel de epoci
puternicii își adună forțele, își lecuesc rănile, cei slabi pierd terenul, se sinucid
NT

sau se pierd în disperări și tîngueli.

In vremurile de luptă, cînd toti se adună la un loc și cei slabi și cei obo-
' siti se otelesc alături de cei tari. Umăr lîngă umăr cu adevăratii luptători și ei
se simt tari, avînd reazem în toate laturile. Cînd o societate trăește în anumite
CE

dogme puternice, cînd are tradiții sănătoase, cînd o aceiași atmosferă învăluie
toată suflarea unei țări, atunci și cei slabi se simt senini și stăpîni pe ei.
Fiecare își are locul său în rîndurile armatei, fiecare își are datoriile .
sale, fiecare e înregimentat sub un drapel sub care poate sta.
Dar în epoca de deznădejde, în epoca de dezorientare, cînd cel slab nu
I/

s™te umărul vecinului său, cînd este nevoit și să cugete și să simtă el singur,
omul dezechilibrat e stăpînit de teama singurătătei și a groazei neantului
AS

■ s Dogmele distruse, Dumnezeii bătrîni năruiti, hramurile pustii, cercetarea

și cau area. unei, noi religii, probleme și procesiuni obositoare și chinuitoare...
ar oamenii lipsiți de yointă, micii oameni, se simt ca o turmă fără păstor.
UI

nnHni c.ațS j c!e a tră-i I,e propria lor seamă și socoteală, sunt așa de
din rni-Hocni™11^1* tu.rma e a?a de puternic, în cît rupti din sînul turmei,
din mijlocul mulțimei, pier, se omoară.
năna -Ot P°Jioa(3a criticizmului, literatura și-a pierdut cum-
BC

Toate siinT r c,eal.alta nu învata> nu îndrumează pe nimeni.

«o a • ? SVnt fa[ănlîtate, toate lucrurile sunt risipite si în haosul acesta
se pierd immele roabe ale micilor oameni, ale lașilor
ar, pentru a te sinucide e nevoie de bărbăție, viata e cel mai mare
 Facla 19

Y
• obstacol ce se pune în. fala aceluia care se hotărăște a se sinucide și nu un

AR
obstacol așa de ușor de înlăturat.
— Nu e oare destul de cunoscut cazul aceluia care de teama mortei s’a
sinucis? Nu e oare destul de bine cunoscut cazul soldatului care se sinucide
înainte de război? De ce, prin urmare, un om de teama viatei să nu-și dea

R
viața însăși. In faptul acesta nu e nimic nici maestos, nici bărbătesc!
Ne găsim și noi în această situație de deceptiuni, de neîncredere, de

LIB
anarchie morală. Tineretul n’are nici un reazăm, nici un ideal. Luptele cari se
•dau sunt idividuale, răzlețite, nu e un ce compact care să prindă în mrejele
lor și pe cei obosiți și pe cei neîncrezători.
Ne trebue o unire, ne trebue o armonie a tuturor elementelor disparate,
■o îngrădire a tuturor celor ce gîndesc mai liber pentru a ridica și pe cei trudiți,

ITY
a stimula și pe cei nehotărîți.
Ne lipsește un ideal comun, un teren pe care să se întîlnească aceleași
aspirații.
Iar în așteptarea acestei clipe cîte energii se risipesc, cîți din cei buni,

S
dar nehotărîți se duc fără să-și fi dat prinosul de muncă și de energie.

ER
NIV DR. I. DUSCIAN.

înșelarea muncitorilor cheferiști

LU

După ce li s'a răpit muncitorilor din întreprinderile statului drep­

tul de asociație, se știe că ministrul lucrărilor publice, ex-tovarășul V. Gh.
Morțun, dăduse sfoară în țară cu vestea bună că va urca salariile lucră­
RA

torilor cheferiști. Ziarele liberale au scris articole ditirambice, s’au luat

interviewuri, s’au tipărit tabele amănunțite cu indicația exactă a spo­
ririlor de salar.
Iată în sfrșit că după două luni de așteptare și făgădueli, se vo­
NT

tează legea miraculoasă. Și ce găsim într’însa? Mai întîi un spor de

două milioane pentru personalul căilor ferate. Foarte bine. Apoi că
aceste două milioane se împart astfel: un milion și cincizeci de mii
CE

pentru funcționari superiori, și nouă sute cincizeci de mii pentru lucră­

tori. Să ne mulțumim însă și cu atît. Dar mai găsim ceva, și anume:
milionul funcționarilor superiori se înscrie în budget de la 1 Aprilie
1910, adică se vor spori lefurile acestor funcționari chiar din anul
acesta, pe cînd cele nouă sute de mii ale lucrătorilor se’ vor înscrie în
I/

budget: 300.000 la 1 Aprilie 1911, 300.000 la 1 Aprilie 1912 și restul la 1

Aprilie 1913, ceea ce înseamnă că în anul acesta muncitorii nu vor în-
AS

-casa o para mai mult ca pînă acum, că abia la anul li se vor unge ochii
cu un spor ridicol și că în țara romînească dreptatea e egală pentru toți.
Toată comedia asta crudă și batjocoritoare a fost relevată în Senat
de bătrînul liberal d. N. Nlcorescu, pe cînd fostul socialist V. Gh. Mor­
UI

țun părea indignat că d. Nicorescu îi pune la îndoială sentimentele de­

mocratice.
Un reneg-at
BC
 Facla

Y
20

AR
Atitudinea democrației romîne
după căderea liberalilor

R
LIB
După trei sau patru ani de guvernare liberală, guvernare în­
chegată în sîngele represiune! și continuată gratie măsurelor ar­
bitrare și legilor de excepție votate inpotriva muncitorimei, clasa

ITY
producătoare și democrată din tară se va găsi în fata uneia din
cele mai importante și grele probleme politice ce i se poate pune.
Conservatorii-democrati sau conservatorii puri, veniti la cîrma

S
statului, nu vor putea să fie nici mai drepți, nici mai buni decît
liberalii. Concursul fățiș sau tacit pe care l’au dat actualului gu­
ER
vern de cîte ori a fost vorba să se restrîngă drepturile cetățenești,
ne-a arătat cu prisosință cît temei trebue să punem pe sentimen­
tele democratice ale conservatorilor. Astfel că din primele zile ale
NIV
guvernării lor, clasa muncitoare organizată se va izbi de voința u-
nui partid cel puțin tot atît de reacționar ca și partidul actual.
Pe de altă parte, liberalii căzuti de la guvern, nu vor putea să
găsească o platformă mai bună de opoziție de cît chestia reformei
electorale. Cu lipsa de scrupule caracteristică liberalilor ei vor a-
LU

gita din nou idealul votului universal, siguri că în' chipul acesta
își vor atrage simpatia și sprijinul maselor populare. Simptomele
aceste acțiuni viitoare au început să se arate. Proectul vag al unui
RA

partid țărănesc, apariția revistei d-lui Diamandi, Democrație ro-

mină, care vorbește în șoapte de lărgirea dreptului de vot, unele
manifestări, de-ocamdată învăluite de mister, ale tineretului libe-
ral, .sînt tot atîtea indicii că se pregătește de pe acum planul cam-
NT

paniei de opoziție.
Care va fi atitudinea democrației romîne între măsurile unui
guvern reacționar și agitațiile ipocrite ale opoziției liberale? Fata
CE

de guvernul viitor, firește, atitudinea e ușor de stabilit: opoziție

mai intrasijentă sau mai blîndă, după cum atitudinea guvernului
față de clasa muncitoare va fi mai dușmănoasă sau mai dreaptă.
Dar fată de liberali? Dar fată de partidul care a profitat de repre­
I/

siune fără să. dea tării compensația reformei electorale, care în trei
sau patru ani de guvernare a trecut prin camere, inpotriva opozi­
AS

ției, sute de legi, fără să se atingă măcar în treacăt de organiza­

ția monstruoasă a colegiilor cenzitare, care nu numai că n’a lărgit
constituția, dar a restrîns’o neîncetat prin legi de ură și de răzbu­
UI

pocf^4le P-?^-ea fie atitudinea democrației romîne fată de a-

& ,ran.n hberali, cavaleri ai liberalizmului cînd sînt în po-
BC

tere ’ Ș1 061 ™a inverșuna^ dușmani ai poporului cînd sînt la pu-

fnare u.șoara- Conducătorii democrației munci-
de ori nînh ”U1 c]11^zuiască bine și să se gîndească de-o sută
pma sa se decidă la o acțiune într’un fel sau altul. Ori cîte-
 Facla

Y
21

AR
avantagii ar prezintă pentru cîștigarea votului obștesc o conlucrare
cu partidul liberal, ori cit s’ar grăbi realizarea reformei electorale
printr’o propagandă comună, ar fi o crimă și o trădare, să se uite

R
opera sălbatecă și singeroasă a ultimei ocîrmuiri liberale și să i se
înlesnească în opoziție refacerea unei virginități democratice.

LIB
Partidul liberal va trebui să simtă în opoziție, mai ales în opozi­
ție, pedeapsa fără de legilor săvîrșite și-a sîngelui vărsat pe ne­
drept. Intre el și între poporul muncitor de Ia orașe și de la sate,
trebue să se sape o prăpastie. Ori ce reformă ar cere, ori ce reven­

ITY
dicare ar înscrie, ori ce ideal ar afișa, să i se smulgă masca și să
i se denunțe demagogia ipocrită. Ori unde partizanii lui vor în­
drăzni să ridice capul și să vorbească în public, să se găsească ma-
car un singur glas în sală care să le reamintească represiunea și

S
să le strige: asasini. Că exasperați de goana democrației muncitoa­

ER
re în potriva lor, vor renunța la lupta pentru votul universal, și vor
■contribui la votara legilor represive; că vor fi împinși pas cu pas
spre extrema dreaptă pînă ce nu se vor mai deosebi prin nimic
de conservatori, cu-atît mai bine! Vor fi atunci pe față, la lumina
NIV
zilei, nu ceea ce par, dar ceea sînt în adevăr: liberali cari si-au în­
sușit numai pentru ei libertatea să lovească în toate libertățile pu­
blice.
Democrația va fi pierdut o prietenie fățarnică, dar va fi cîștigat
LU

un dușman leal și hotărît.

N. D. Cocea
=®
RA

D. N. lorga șl antisemitismul
NT

D. N. lorga este un antisemit.

CE

Asupra acestui lucru nu încape îndoială, amici și adversari îl socot

<ca atare. La baza acțiune! d-sale politice stă lupta împotriva evreilor. In
judecata d-sale politică, evreii joacă un rol hotărîtor. Ori și ce problemă
socială economică și națională d-sa o discută și rezolvă, cu privire la e-
I/

fectul ce ar produce asupra evreilor. Pentru poporul romîn, pentru cură­

țenia de rasă a acestuia, pentru libertatea și independenta lui, d. lorga nu
vede de cit o primejdie,cea evreiască.
AS

O îi bun sail nu acest criteriu politic, o fi drept sau nedrept d. lorga

în modul acesta al d-sale de a fi,—-nu importă aci. Dar dacă cuvintele
mai au un senz, după toată activitatea d-sale politică și literară d. lorga
UI

■este un antisemit.
Și totuși d-sa contestă aceasta !
Cu ocazia procesului cîrciumarilor din Iași, d. lorga a declarat,
■sub prestare de jurămînt, că nu-i antisemit. Cu ocazia interpelare! d-sale
BC

„în chestia agitațiilor evreiești", d. lorga a declarat în Cameră textual:

„Eu n’am fost nici odată antisemit și de o mulțime de vreme umblu să
găsesc un singur antisemit... Dar vă spun că antisemit, cu toate căutările
mele îndelungate de om învinuit că aș fi așa ceva, n’am întîlnit pînă
-acum nici unul..."
 Y
AR
noastră politică cu moravuri noi de spionagiu, de piră, de dela­
țiuni, de înscenări de atentate, cine batjocurește tara în fata opiniei
publice europene, cei cari trăesc din delațiuni, din furturi și din

R
asasinate, ori cei cari divulgă peste graniță mizeria unui popor
nenorocit, și putrefacția morală a claselor conducătoare?

LIB
Lux

ITY
Cum vorbește d. Cuza

S
Un curs de economie politică

diferite. ER
Auditorul se compune din: 20 studenți, 30 elevi și 10 persoane

D. A. C. Cuza intră grav în clasă, își ocupă locul, face ca și cum și-ar
NIV
așeza cornul în frunte, se bate cu pumnul în piept de cîte-va ori, tu­
șește și începe:
Domnilor studenți,
LU

Studiul economiei politice este arid și interesant. Arid, pentru că

reclamă vaste cunoștințl din toate științele filosofice și exacte ; inte­
resant, pentru că disciplina noastră se ocupă de realitatea vie a feno­
menelor sociale de cea mai mare importanță pentru poporația umană,
înțelegeți bine deci, domnilor studenți, cîte și ce fel de cunoștințl trebue
RA

să îndeplinească acela care se aventurează în dedalul teoriilor eco­

nomice.
Dar studiul economiei politice nu este numai arid și interesant.
NT

El este mai ales important. Și importanta economiei politice nu constă

atît în valoarea intrinsecă a teoriilor acestei discipline, cît mai ales
în concluziunile practice ce ne procură teoria. Dacă am lua de-o pildă
statistica populației lașilor și am constata, că la mai multe epoci date
CE

numărul morților jidani este mai mare de cît acela al morțtlor creștini,
faptul acesta nu prezintă importată prin teoria ce am putea-o stabili
asupra mersului poporației lașilor, ci prin concluzia la care forțat
ajungem, că rasa jidovească este degenerată. (Aplauze).
Chestia jidovească, domnilor studenți, — fiind că veni vorba —
I/

mai trebue privită, sub raportul statisticei, și din alt punct de vedere.
Cercetînd statistica poporației lașilor la rubrica născuți, am putea
AS

lesne constata procentul mai mare, pe care-1 dă poporația jidovească

față de cea creștinească. Vom zice deci iarăși: importanța economiei
politice nu stă în teoriile ei, ci în învățămintele practice ce ni ocazio­
nează. Căci ce importanță ar avea faptul că se nasc mai mulți jidani,
UI

dacă nu am ajunge la concluzia că rasa jidovească este foarte proli­

fică. (Aplauze îndelungate).
De aceea domnilor studenți, disciplina economiei prezintă o im­
BC

portanța deosebită, tocmai prin concluziile de ordin practic ce dobîn-

_2m n™ai Prin studiul ei. Dar cînd e vorba de chestiunea jidovească
. priv. prizma științei economice, prin prizma care-ți poate da
rea\it^tei Si nu prin prizma intereselor de stat, cum fac poli-
i lann noștri de toate, nuanțele — apoi trebue să ne punem următoarea
 Facla
25

Y
AR
întrebare: este permis unui om de stat, unui conducător al destinelor
unui popor, să îacă abstracție de învățămintele atît de prețioase ale
științei noastre? Această întrebare, domnilor studenți, este de o gra­
vitate excepțională, pentru că dacă am urmări politica romînească de

R
cîte-va decenii încoace, am constata că ea s’a făcut și se face în dis­
prețul și cu înfrîngerea celor mai esențiale legi economice. (Aplauze

LIB
delirante). Ba au mers unii politician! — cum sînt d-nii Carp, Panu,
etc., — pînă acolo, în cît au susținut încetățenirea jidanilor. Dar aceasta
este absurd și periculos ! (Ropote puternice de aplauze, în timp ce
profesorul pîndește satisfăcut prin sticla ochelarilor ca să prindă

ITY
■efectul).
Este absurd, domnilor studenți, pentru că rasa jidovească este o
rasă degenerată, menită să dispară — după cum am văzut. Și a ni
apropia această rasă, ar însemna să condamnăm la peire poporul

S
romîn, care este tare, viguros, plin de viață, și în stare de a munci
și lupta pentru civilizație și progres. (Mnifestanții cari au ars „Ade­
vărul" în Piața Unirei, aprobă și aplaudă).
ER
Este pernicios, domnilor studenți, pentru că, această rasă avînd o
situație egală cu poporul romîn l-ar îneca, l-ar face să dispară în masa
•ei enormă; căci am văzut, că disciplina noastră ne arată cît de mare
NIV
este puterea ei prolifică. (Cîte-va strigăte: jos Carp, jos Panu...).
Iată cari sînt deci marile învățăminte practice ce dobîndim din
cunoașterea profundă a științei economice!
Dar să închidem paranteza și să luăm firul cugetărei noastre.
(Cîte-va desaprobări molcome).
LU

Dacă importanța disciplinei economice rezidă mai ales în învă­

țămintele de ordin practic ce ne dă pentru a ști cum să conducem viața
popoarelor, este evident, că noi nu trebue să ne mărginim la formule
abstracte, la teorii platonice, cari nu sînt de nici un folos; și deci, nu
RA

vom studia economia politică după concepția învechită a lui Adam

Smith ca fiind știința avuției, adică a producerii, a distribuției și a
consumației-avuției. Această concepție a școalei noi o repudiem, și vom
zice: avuția, dacă nu o raportăm la poporație, nu înseamnă nimic;
NT

numai întru cît este produsă, distribuită și consumată de poporație,

•ea își are importanța ei socială și economică. Și iată cum chestiunea
poporației este aceea care predomină și în care se sintetizează toată
CE

știința noastră
Să luăm de o pildă poporația — sau mai exact — poporațiile din
Romînia. In limitele permise de mijloacele de existență poporațiile din
România tind să sporească. Este evident însă, că mijloacele de existență
fiind limitate într’o epocă dată, una din poporalii se va dezvolta în
I/

dauna celeilalte; și cît una va spori, cealaltă se va împuțina. Este,

d-lor studenți, cazul poporației jidovești, care fiind mai prolifică de cît
AS

cea creștină, se dezvoltă în detrimentul acesteia. (Voci: rușine...).

Ei bine, d-lor, este de datoria conducătorilor acestei țări să nu
privească impasibili la pieirea poporației romînești și să intervină cu
măsuri eficace. Constatăm însă, că guvernanții noștri nici nu se gîndesc
UI

la așa ceva. Pentru dînșii este mai interesant ce are de gînd să zică
d. P. Carp asupra cutărei legi, sau cum s’a exprimat generalul Mânu
asupra situației politice. Intrigile de culise îl interesează mai mult pe
BC

d. Ionel Brătianu, pentru că prin asemenea intrigi se poate guverna;

iar d. Take lonescu își apleacă urechea la șoaptele Cahalului pentru a
afla mijlocul de a aduna averi colosale.
Ei bine, d-lor studenți, în această situație poporația jidovească
sporește, lărgindu-și tot mai mult mijloacele de existență; pe cînd po-
 Y
26

AR
nora«, creștină piere zi cu zi, oră cu oră. Iată cum disciplina economică,
scoasă'dSXașul clasic al științei avuției, cu noua îndrumare ce 1-0
dăm noi ca știință a dezvoltărei poporației umane în raport cu mijloa

R
cele ei de existență, ne luminează calea unei sănătoase politice interne
și externe. (Auditorul rămîne un moment extaziat, apoi izbucnește in

LIB
aplaUpțJf1essot^âtt®ecdetHumfal pragul clasei și părăsește localul univer-
sităței înconjurat de discipoli. Unul dintre devotați îl întreabă discre-
dacă la sosirea apropiată a d-lui lorga studenții să-l întîmpine cu mu­
zica. D. Cuza răspunde nervos: nu, nu... apoi îndulcindu-și glasul,

ITY
adresîndu-se cercului mut de admirație:
— Vedeți nu uitați... la întrunire... să mă aclamați pe nune
președinte.
p. conformitate

S
Wanla

Asupra artei*ER
(1)
NIV
de Anatole France
Cetățene, Cetățeni,
LU

Dacă iau cuvîntul e că să’l dau lui Jaurăs. Sînt tot atît de nerăbdă­
tor ca și voi să’l ascult. Dînsul ne va vorbi de menirea artei în mișca­
rea progresivă a democrației, un subiect care trebuia să atragă un spirit
ca al lui, vecinie preocupat de problema adevărului și frumosului. O le­
RA

gătură, adesea nevăzută, dar nici odată sfărîmată, subtilă și puternică,

unește ideia justiției cu ideia frumosului ; și precum seva care hrănește
trunchiul și ramurile copacilor dă răcoarea frunzișului și strălucirea flo­
rilor tot astfel alcătuirea intimă a unei societăți determină manifestările
NT

artei. Dar pînă ce vom auzi cuvîntul înălțător, expresiunea unei puterni­
ce gîndiri, care ne va dezvălui armoniile profunde cari se înlănțuesc de
la culmea pînă la rădăcina arborului social, aș vrea, dacă îmi îngăduiți,
să vă pregătesc în puține vorbe, ca să înțelegeți ideia artei în toată uni­
CE

tatea și în toată întregimea ei. Poate că nu e nefolositor, în adevăr, să

aruncăm o privire asupra artei întregi să împreunăm într’un singur mă-
nunchiu toate diferitele ei aspecte, aceasta mal ales după ce pînă acum
nu ni s’a dat de cît o icoană ciuntită a artei, după ce s’au făcut încer­
I/

cări nenumărate ca să o împartă în două trunchiuri cari nu pot trăi izo­

late; după ce ni s’a vorbit atîta vreme de arte superioare și de arte infe­
rioare, numindu-se unele frumoasele arte și celelalte artele industriale*
AS

submțelegîndu-șe de sigur că acestea din urmă, prea înămolite în materie,

nu se puteau ridica pînă la frumusețea pură; ca și cum frumosul n'ar
otnrD •raPorturi și n’ar scoate din materie unicul lui mijloc de
UI

Deosebire inspirată de o nenorocită metafizică de castă, ine-

inpcnii+s+—e na f°st nici mai dreaptă, nici mai fericită de cît atîtea alte
nieftiri T z 11,S® sistematic printre oameni, inegalități cari nu sînt
practică ‘ Această despărțire n’a fost mai puțin dăunătoare, în
BC

triale aVfosi S-US de CÎt CelOr lăsate jos- Căci dacă artele indus-
zut în canricinriip01*6 t1 1m?osite dacă.din eleganta augustă a artei au că’
gustului vulgar, și dacă un moment au pierdut chiar
(1) Cuvîntare ținută la teatrul Porte-Saint-Martin din Paris.
 Y
Facla 27

AR
gustul și sentimentul înfrumusețare! lucrurilor necesare vieței; frumoase­
le arte, în acelaș timp izolate și privilegiate, au fost expuse primejdiilor
izolărei și-au fost amenințate de soarta tuturor privilegiaților, aceea că

R
sînt silite să tîrască o existență inoportună și zadarnică. Și-am fost ame­
nințați de acești doui monștri : artistul care nu e un meșter, meșterul ca­

LIB
re nu e artist.
Să ștergem, Cetățeni, aceste deosebiri neinteligente, să răsturnăm a-
ceastă barieră fără rost, și să privim indivizibila unitate a artei în mani­
festările ei infinite. Nu ! Nu sînt două feluri de arte, cele industriale și-
cele frumoase ; nu există de cît o singură artă, care e în acelaș timp in­

ITY
dustrie și frumusețe, și care ne ajută să împodobim viața Înmulțind în
jurul nostru formele frumoase și exprimînd cugetările frumoase. Mește­
șugarul și artistul lucrează la aceiași operă minunată ; ei se întrec ca
să ne facă mai plăcută și mai scumpă locuința omenească, și ca să răs-

S
pîndească în preajma lor, în case, în grădini, în orașe, mal multă grație
și mai mult farmec.
ER
Căile vieței lor sînt paralele. Ei sînt colaboratorii aceleiași opere.
Opera argintarului, a olarului, a șmălțuitorului, a turnătorului, a sculp­
torului în abanos a grădinarului aparține frumoaselor arte, tot atît cît
și opera pictorului, a sculptorului, a arhitectului; afară numai dacă nu
NIV
credem că argintarul Benvenuto Cellini, că olarul Bernard Palissy,
șmălțuitorul Pericaud, turnătorul Briot, abanoslstul Boule, grădinarul
Le Nâtre, ca să nu vorbim de cît de cei vechi, că toți aceștia n’au desăvîr-
șit lucrările unei arte în deajuns de frumoase. Dar credința voastră.
LU

Cetățeni, e tocmai din potrivă ; voi știți că meșterul care a găsit curba
unui vas sau care a obținut transparența unui șmalț, e confratele artistu­
lui care a conceput liniile unei statui sau coloritul unui tablou.
Veniți dar, voi toți aceia care știți să dați lucrurilor celor mai o-
bicinuite un vestmînt de frumusețe, veniți în rînduri armonioase, veniți
RA

gravori și litografi, turnători de metal, de argil, de gipsuri, turnători

de caractere și tipogafi, desenatori pe pînză și pe hîrtie, zugravi de deco­
ruri, giuvaergii, argintari, olari, sticlari, lucrători de broderii, de covoa­
NT

re și de pielării, legători, meșteșugari, artiști, mîngîetori, veniți toți cer

cari ne dați bucuria formelor fericite și a culorilor încîntătoare, binefă­
cători ai oamenilor, veniți împreună cu sculptorii, cu pictorii și cu ar-
hitecții. Alături de ei, mînă în mînă, îndrumați-vă spre Cetatea viitoare.
CE

E cetatea care ne prevestește ceva mai multă dreptate și mulțumire.

Munciți în ea și pentru ea. Dintr’o societate mai dreaptă și mai fericită
de cît a noastră, va răsări poate o artă mai frumoasă și mai bună; în nu­
mele ei meșteri și artiști, uniți-vă, asociați-vă; studiați și meditați îm­
preună. Puneți de-avalma ideele și experiențele voastre. Fiți, cu toții,
I/

mii și mii de gînduri manuale, mii și mii de brațe gînditoare, și munciți

în pace și în armonie.
AS

Dau cuvîntul lui Jean Jaures. (trad, de Nicoajră al Lumeț) ■

UI

PE ȚĂRM
BC

Pe întinderea de apă Pescarul, o ’ngăimare

Ce oglindea neantul De vrere și neștire
Par’că trecea o grapă, Pe țărm fuma visare,
S’adune diamantul. Scuipa desamăgire.
Icar.
 Y
Faci
28

AR
Polemici

R
LIB
„Idealul". — E vorba de idealul liberalilor: Votul universal. Iată
în ce'mod se pregătește lumea pentru votul universal:
„Cum însă prea multi vorbeau și vrute și nevrute, cum era și
■firesc, după marea revoluție trebuia să vină-o reacțiune, să vină un

ITY
Auguste Compte care să restrîngă dreptul limbutiei și să zică că numai
•omului de știință, numai celui ce a studiat îi e dat să se rostească asu­
pra problemelor politico-sociale, ce agită o țară".
Asta ca premiză teoretică. Incheerea practică e aceasta:

S
„In haosul produs de răscoalele din 1907 multi au vorbit și vorbesc
încă la noi și bune și rele și permise și nepermise. E timpul însă să ne

ER
oprim"
Și știți cine face această propagandă pentru... votul universal ?
„Voința Națională" de la 9 Martie 1910 — și încă în primul articol!
„Idealul" liberalilor e. un „ideal pierdut în umbra unei lumi ce
NIV
nu mai este".

Carp și Maiorescu. — Fiind-că s’au împlinit trei ani de la groaznicul

LU

1907 — groaznic nu atît prin răscoala care a fost, cit prin represiunea
care i-a urmat — e bine, credem, să amintim o vorbă celebră, rostită
cu acel prilej. E vorba d-lui Carp:
— Mai întîi represiune și apoi vom aviza.
RA

Și fiindcă d. Carp a ținut să-și motiveze „propunerea", arătînd că

noi mai avem și alt-ceva de cît o țărănime răzvrătită și, anume, avem
civilizație — ci-vi-li-za-ți-e — care trebue salvată chiar cu riscul de a
prăpădi toată țărănimea, e bine, iarăși, să amintim și altă vorbă celebră,
NT

rostită cu mult înainte, nu de același Carp, dar de cineva care nu-i

este departe, — d. Maiorescu.
Iată ce zicea d. Maiorescu la 1868:
„Singura clasă reală la noi este țăranul romîn, și realitatea lui
CE

„este suferința sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare.

,Căci din sudoarea lui zilnică se scot mijloacele materiale pentru sus­
ținerea edificiului fictiv ce-1 numim cultură romînă, și cu obolul lui
„cel din urmă îl silim a ne plăti pictorii și muzicanți noștri, academicii
I/

„și atenianii din București, premiile literare și științifice de pretutinde-

„nea, și din recunoștință, cel puțin, nu-i producem nici o singură lu-
„crare, care să-i înalțe inima și să-l facă să uite pentru un moment mi-
AS

„zeria de toate zilele. Ca să mai trăim în modul acesta este cu neputință.

-„Plingerea poporului de jos și ridicolul plebei de sus au ajuns la culme".
Așa vorbi Maiorescu.
UI

Ce s’a schimbat de atunci pînă la 1907? Ce s’a schimbat de la 1907

■pmă azi?
BC

Ce plelera
tr-uv ue preferă d. Nacu? — Noi știam că preferă afaceri grase ă la
“• «acu?
“r’ P^tru care, sub ruginitul Sturdza, a trebuit să se retragă din
Penf.rP sub modernul Ionel Brătianu să fie readus cu lăutari.
arătJt ceȘelafe ăU Prile3ul discutiei Contenciosului, d. senator Nacu a
 Facla 29

Y
— Prefer ca miniștrii să facă nedreptăți, de cit să se anuleze un

AR
decret regal.
Merga și asta — într’o țară chioară ca a noastră.

R
D. Al. Brătescu-Voinești, cunoscutul nuvelist, lucrează după cit sîntem

LIB
informați, la o nouă nuvelă: „Mamelucul".

Jean James și V. G. Morțun. — Alegerea actualului ministru al lucră­

rilor publice — acum cîțiva ani — ca vice-președinte al Camerei a coincidat

ITY
cu alegerea cunoscutului leader al socialiștilor francezi — Jean J aurfes — ca
vice-președinte al Camerei franceze. Ziarele făceau atunci o paralelă între cei
doui leaderi, căci d. V. G. Morțun a fost multă vreme leaderul socialismu­
lui romîn.

S
Cine e mai de invidiat azi? D. Morțun care a ajuns ministru sau J aurfes
care n’a ocupat încă nici un fotoliu ministerial?
s* ER
Un deputat socialist în parlamentul actual. — Dacă s’ar fi găsit un de­
NIV
putat socialist în Cameră, ar fi putut pune următoarele concluzii, după dezvol­
tarea interpelării în afacerea Rătești:
„D. Fleva a dovedit că d. I. C. Brătianu e un hoț. I-a răspuns
d. Georgel Mîrzescu, .spunînd că d. Fleva a fost un hoț. D. Georgel Mîr-
zescu este un hoț. Ședința a fost prezidată de d. Ferechide, care.. . este
LU

un hoț, și a propus o moțiune d. Panu, care...“

Partidele istorice au avut însă, de mult, grija ca asemenea specimen de
deputat să nu se afle în parlamentul nostru.
RA

Iubite Domnule Ibrăileanu — Scrisoare deschisă —

In una din cele trei scrisori adresate iubitului domn Gherea, d-ta iu­
bite domnule Ibrăileanu, revendicai ca o mare reformă a partidului liberal
NT

reducerea serviciului militar la doui ani.

Ce spui acuma iubite domnule Ibrăileanu de reintroducerea serviciului
militar de trei ani de către acelaș guvern liberal?
CE

Intr’un P. S. la ultima scrisoare, iubite domnule Ibrăileanu, arătai ca­

lomnia lansată de „Adeverul“ că atentatul lui Jelea ar fi opera poliției de si­
guranță.
Ce ai de spus, iubite domnule Ibrăileanu, asupra dovezilor formulate de
acelaș ziar?
I/

încă un cuvînț, iubite domnule Ibrăileanu.

Nu crezi că guvernul pe care-1 aperi se poartă cam vitreg cu autorul
AS

legei care a redus serviciul militar?

Aștept răspunsul numai de Ia d-ta, iubite domnule Ibrăileanu și nu
voiu răspunde de cît d-tale.
UI

In țara tuturor uitărilor. — Viața noastră politică ar putea fi carac­

terizată și așa: eu uit, tu uiți, el uită. La noi pe toate „uitarea le în­
BC

chide în scrin, cu mîna ei cea rece“. S’au uitat și răscoalele, adică

ceea ce s’a știut din ele, căci un istoric complect nici nu s’a făcut. Se
vor face care vre-o dată? D. Brătianu a declarat solemn c’au fost îm-
pușcați numai 418 țărani — un mezelic! — iar d. G. Ibrăileanu se in-
 Y
dignează că se mai poate vorbi de altă cifră, după ce d. Ionel Brățianu

AR
a dat-o pe aceea. Pe semne că așa e dat de la Dumnezeu ca nici din
lucrurile cele mai tragice să nu lipsească comicul cel mai delicios. Nu
mai încape vorbă că dacă Pai întreba pe Zdrelea cîte crime a săvîrșit,
te-ar mai scoate și dator.

R
Deocamdată vom cita un exemplu de modul cum s’a alcătuit istoria
oficială: d. Radu Rosetti, în „De ce s’au răsculat țăranii", omite dintr’un

LIB
condei masacrul săvîrșit în strada Domnească din Galați, unde 30 de
țărani au fost împușcați, pentru că vroiau să prezinte o petiție prefec-
xuiui. Țăranii, venind de la periferie, trecuseră prin cartierul evreesc și
prin cel boeresc, fără să supere pe cineva; și cum n’aveau nici o armă
— nici măcar bastoane — era evident că nu prezintau nici o primejdie.

ITY
Și asta s’a întîmplat sub conservatori, cu o zi înainte de venirea
■liberalilor. Vă închipuiți cu cîtă ardoare s’au mușamalizat cele petrecute
prin văgăunele cele mai îndepărtate, sub liberali, dacă se ascunde și
ce-au făcut conservatorii și încă sub ochii a 60.000 de orășeni!

S
ER
In seara de 13 Martie, clubul tinerimei era luminat agiorno. Un brîu de
foc încingea somptuoasa clădire.
Doi cetățeni, văzînd ghirlănzile luminoase de gaz aerian, se opriseră în
■calea Victoriei, pe trotuarul de peste drum.
NIV
— Ce-o fi aici? întrebă cel dintîiu.
Și cel de-al doilea, gîndindu-se la aniversarea represiunei din 1907, răs­
punse cu convingere:
— Trebue să fie clubul agrar.
LU

... Autentică.

Chestia evreiască e tranșată, e rezolvată definitiv. Așa a hotărît zia­

rul guvernamental „Viitorul" într’un articol în care vrea să demonstreze
RA

că o „asemenea chestie" o fi existat poate odinioară, dar că astăzi, de

cînd avem „încetățenirea individuală" ea nu mai există, nu mai are
■nici un cuvînt să existe.
Curioasă mai e și chestia asta evreiască, își vor fi spus de sigur
NT

cititorii „Viitorului". Tocmai cînd nu există tocmai atunci se vorbește

■mai mult de dînsa. Și căzînd pe gînduri își vor fi amintit de o vagă
chestie agrară care nici ea nu exista înainte de 1907.
CE

Orat°n de răspuns la mesagiu. — Parlamentul nostru urmînd o altă clasi-

icație de cît aceea a d-lui lonescu-Quintus — numără cîțiva oratori de ta-
ent care se manifestă odată pe an: cu ocazia răspunsului la mesagiu.
I/

iscursul este preparat un an de zile și rostit apoi cu multă decla­

mație și cum nu e vorba de nici o răspundere, bine-facerile liberalismului, ale
AS

npmr°Mratiei înaintate sunt arătate cu atîta vervă în cî ar face gelos

nan eie^ai<s-n^lâcărat <lemocl'a\ occidental. In restul seziunei se votează legi
suini tegea '2ontra asociațiilor și legea pentru desființarea Contencio-
-tfibună 1 Ca nSa Sa Se ma* vac^a Picior de profesionist al democrației pe la
UI

că jAnă^rînnHris”0*3-’ SJa stabilit un n°u acord între partide. Se știe

BC

vot Acuma nent lnU»a md,sura iiegală ca militarii să n’aibă dreptul de

 Facla 31

Y
Ceea ce se face la noi cu ofițerii este pe cit de monstruos, pe atît și
de absurd. Pe de o parte ofițerii sînt stăpînii și tiranii societății: ei pot

AR
face „represiuni11 sîngeroase, pot tortura pe soldați, pot brutaliza pe toa­
tă lumea — chiar și pe reprezentanții autorităților; pe de altă parte sînt
puși în rînd cu servitorii, singura specie de cetățeni lipsiți de dreptul de
vot, Iată deci un monstru social: ofițerul tiran și rob în același timp. Nu

R
vom întreba ce-au meritat mai mult ofițerii noștri: excesul de onoare
sau excesul de înjosire ? — căci noi credem că nu merită nici una, nici

LIB
alta.
Dar ofițerii ce zic ?

ITY
D. lorga socialist. — D. N. lorga face declarație de dragoste muncitori­
mii noastre. D-sa afirmă că ține foarte mult la muncitori, dar nu ia parte
la mișcarea lor, pentru că aceasta este evreizată. Cînd va fi o mișcare
socialistă romînească, zice d. lorga, ea va ști la ce ușă să Vată.
lată-1 deci pe d. lorga socialist. Lucrul nu ne miră. Bebel a spus de

S
mult că antisemitismul e socialismul proștilor. Dar e nostimă pretenția
ER
d-lui lorga ca mișcarea muncitorilor să bată la ușa dumisale. Nu e de loc
grandoman d. lorga.
NIV
In numărul viitor vom începe a publica seria de articole a d-lui Const.
Graur,. în chestia evreiască.
LU

NEPOTUL MEU
RA

Cât de bătrân mă simt, iubită, Dar când mă strângi la piept, robită,

Pe lângă tine — când măsor Eu din bunic, cam mă socot,
Zâmbirea mea cea liniștită întineresc într’o clipită:
Cu hohotital tău sonor.
NT

Sunt parcă propriu-mi nepot.

Și te pricep de ce, sglobie,.
O urâstă de bunic m’apasă,
La sânu~ți cald mă strângi mereu,
CE

Hă cred ajuns l’al morței prag;

Și râd și plâng de bucurie,
Tu-mi pari o tânără crăiasă
De drag ce«ți e nepotul meu...
îndrăgostită de-un moșneag
B. Nemțeanu
I/
AS
UI
BC
 32
Recenzii, reviste, ziare
Moniste, lucrarea d-lui dr. N.
Leon, profesor la universitatea
din Iași, e o carte care ar trebui
să fie în toate mîinile. Nici oda­
tă poate ca astăzi, cînd se în­
cearcă formarea unui curent șo-
vinistși obscurantist, nu se simte
mai mult nevoia de opere de vul­
garizare științifică. împotriva
frazeologiei goale și sterpe a a-
țîțărilor patimelor populare nu
se va putea opune cu succes de
cit știința care luminează și care
deschide calea progresului. Lu­
ER
NIV
crarea d-lul dr. Leon e un bun
început în această direcție.
Viață Nouă, revista d-lui Densu-
șianu are o frumoasă cuvîntare
LU
a d-lul Caracostea, ținută cu pri­
lejul întemeerei societăței pentru
cultura artistică în școală. Sco­
RA
pul acestei societăți nu poate fi
în deajuns de lăudat. Operile de
artă, cît de modeste, răspîndite
NT
în școli, vor pregăti o generație
mai susceptibilă să admire fru­
mosul, de cît generația noastră
CE
obicinuită cu urîciunele artei, u-
rîciunele morale și urîciunele
vieței.
Cumpăna are ultimul număr ex­
I/
cepțional de bine scris. Fără să
lipsească vioiciunea stilului și
AS
ironiile, lipsesc unele exagerări
de limbagiu la adresa d-lui M.
Dragomirescu, și e un bine.
UI
Conflictul dintre știință și religie,
BC
Y
AR
R
formează subiectul unei broșuri
datorite d-lul dr. C. Thiron, pro­
LIB
fesor universitar. D. dr. Thiron
e dintre puținii cari în ara a-
ceasta a contrastelor, cum o nu­
mise d. lorga, a înțeles că între
ITY
știință și religie este nu numai o
prăpastie, dar o dușmănie necur­
mată. In loc să procedeze cum
S
procedează atîțea oameni de ști­
ință cari împacă adevărurile gă­
site în laboratorii, cu prejude­
cățile religioase, într’o irformă
sinteză ipocrită, d. dr. Thiron ră-
mîne și Pe tărîmul speculațiilor
metafizice tot omul de știință,
adversar neîmpăcat al învățătu-
rei și minciunei religioase. Bro­
șura e scrisă limpede și docu­
mentat.
Falanga, galbenă și anemică, așa
cum 'ați cunoscut’o de la primul
număr. Nici agilitățile hipopoda-
mice ale d-lul Dragomiirescu nu
reușesc să-i dea viață. Proză,
versuri, versuri, proză, opt pa­
gini pe cari le închizi întrebîn-
du-te: la ce-ar fi scriind oamenii
ăștia cînd nu au nimic de spus ?
Mișcarea, ziarul centrului electo­
ral 'al d-lul Georgel Mîrzescu
proorocește moartea revistei noa
stre., D. Mîrzescu încearcă să
sfeterisească „Facla" cum ar fa­
ce să dispară un simplu as de
treflă dintr’un pachet de cărț:
măsluite.
 Y
R AR
LIB
ITY
Facla
S
ER
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta
NIV

Redacția și Administrația :

București, Strada Sărindar No. 11

LU

N umărul de 16 pagini 15 bani.

RA

ABONAMENTUL :
NT

în țară: Pe an................................... Lei 7.—

Pe șase luni................... „ 4.—
CE

în străinătate : Pe an................... Lei 9.—

Pe șase luni . . „ 5.—
I/

Abonamentele se plătesc înainte.

AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
Viața Socială
S ITY
--------- REVISTA LUNARA ---------

ER
Director : N. D. COCEA
Redacția și Administrația : Bulevardul Elisabeta, 27
BUCUREȘTI. — Telefon 29 15.
NIV
Numărul de 80 pagini : 50 BANI.

Abonamentul -.
LU

IN ȚARA: Pe an............................................. Lei 6.—

Pentru muncitorii organizați, învățători,
RA

studenți, elevi de liceu.............................. Lei 5.—

IN AUSTRO-UNGARIA: Pe an . . Coroane 6.—
IN STRĂINĂTATE: Pe an.............................. Lei 8.—
NT

Abonamentele se plătesc înainte,

i
Manuscrisele și scrisorile se vor adresa :
CE

D-lui N. D. Cocea, Bd. Elisabeta, 27 — București.

I/
AS
UI

Abonamente combinate la ambele reviste

l/iața Socia/ă și Fada:
BC

IN ȚARĂ: Pe an............................................. Lei 11.—

IN AUSTRO-UNGARIA : Pe an. . Coroane 11.-
IN STRĂINĂTATE : Pe an......................... Lei 15.-
Anul I. No. 3 27 Martie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL ER
NIV
LU

SUMARUL :
N. D. Cocea: împăcarea con­ Polemici: „Viitorul".—Altă
servatorilor ; Dr. I. Duscian: frază anarhistă. — Finețea d-lui
RA

Glieb Ivanovici Uspenski; Const. lorga.—Mitropolitul ortodox-ca-

Graur: Chestia evreească; I. tolic!— Procurorul Ferichide.—
ftrmașu: Democrație de bon Anexele d-Iui Cuza.- Flagrant de­
NT

ton; Lux: Trăiască... republica lict.—Fischer sare masa.—Feli­

română!; Toma Dragu: Cum citări perfect justificate.—O scri­
combate în străinătate d. N. soare inedită a Carmen Sylvei.
CE

lorga; Jofta : Fartidele-univer- —Colaboratorii d-lui Diamandy.

sitatea-contenciosul; Luigi Lu- D. lorga plînge. — Dotația d-lui
zatti: Lazatti și Brătianu ; I. Ferichide. — Călugărul lorga.—
Sandu: Cântecul Fierului. Recenzii, reviste, ziare.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acjiuni „Adevărul'4

No. 11, Slrada Sărindar, No. 11

, Prețul 15 Bank
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV

MARȚI, 22 MARTIE, a apărut NO. 2 din revista

lunară VIAȚA SOCIALA, care pe lingă
LU

bucăți literare și studii semnate de d-nii: Zamîir

Arbore, Toma Dragu, Tudor Arghezi, Oct. Mir-
beau, V. Demetrius, O. Călin, etc., etc.
RA

Conține un istoric documentat asupra vechei miș­

cări socialiste și anume asupra motivelor ade­
NT

vărate și necunoscute pînă acum, cari au

îndemnat pe d-nii F. Gh. Slorțun, I. Nă­
dejde, Al. JRadoiici, D. Teodoru și alții, să
CE

părăsească partidul socialist și să se înscrie

în partidul liberal.
Numeroase ilustrații de C. Ressu.
I/

EXEMPLARUL DE 80 PAGINI 50 BANI

AS

Redacția : Bulevardul Elisabeta No. 27—București

UI
BC
 Anul I. No. 3 27 Martie 1S10

Y
AR
acla

R
LIB
S ITY
ER
împăcarea Conservatorilor
NIV

De câteva zile se vorbește cu insistentă în cercurile politice

de-o probabilă și apropiată împăcare a celor două fracțiuni con­
LU

servatoare. Firește, motivele împăcărei și greutățile ce se întâm­

pină încă pentru aplanarea neântelegerilor dintre fruntașii ambe­
lor partide, nu sânt câtuși de puțin de ordin principial. Nici des­
ființarea contenciosului, nici legile pentru ocrotirea muncei și re­
RA

zolvarea chestiei țărănești, nici necesitatea unei reforme electo­

rale, nu fac subiectul de discuție al tratativelor începute. Preocu­
pările partidelor de opoziție sânt mult mai serioase și mult mai
NT

importante pentru fericirea tarei aceștia. E vorba să se știe cine va

fi viitorul președinte de consiliu și ministru de interne, d. Take
lonescu, d. Carp sau d. Cantacuzino și cine mai ales va fi succeso­
CE

rul prezumtiv al șefiei, d. Filipescu, d. Marghiloman sau iarăși

d. Take lonescu. In jurul acestor vaste probleme gravitează toate
combinațiile, toate intrigile, toate demersurile șefilor, sub-șefilor
și oamenilor de încredere ai conservatorilor. Sforile vor fi trase
I/

cu îndemânare și cu nerăbdarea pe care o implică anii lungi și

grei de opoziție și într’o bună dimineață poporul Capitalei și na­
AS

țiunea Suverană vo,r afla, cu inima palpitând de fericire, că d-nii

Filipescu și Take lonescu s’au sărutat!
Ceremonia îmbrățișerei odată săvârșită, zilele guvernului li­
beral vor fi numărate. Un guvern conservator, conservator pur și
UI

simplu, fără codiță compromițătoare, va veni la cârma statului.

Comedia de altădată, trista comedie a celor două partide istorice
cari se succedează la putere cu fatalitatea epidemiilor, va începe.
BC

Democratizmul sforăitor, cu apelurile dezespsrate Ia națiune, va

fi uitat, cum se uită păcatele și slăbiciunile rușinoase ale adoles­
cenței.
 Facla
34

Y
Sărutul boerilor va tine de cald și de foame alegatorilor. ~
O. nu ne facem nici o iluzie, alegătorii vor înghiți și împăca­

AR
rea aceasta, fără să vadă comedia dureroasă care s’a jucat Ia spe­
tele lor. Toți cei cari și-au pus speranțele în realizarea unui partid
democratic, toți cei cari au crezut în menirea politică a d-lui Take

R
lonescu, își vor îneca amărăciunea în valurile budgetului. La ban­
chetul puterei, nimeni nu va îndrăzni să cârtească și să pară ne­

LIB
mulțumit.
Țara, tara alegătorilor, tara legală, va mistui în pace, în li­
niște și în fericire.
Numai colo- departe, în noroaiele eterne ale mahalalelor, în

ITY
zarea mohorâtă a satelor, mulțimile imense, compacte și con­
fuze, vor învăța poate ceva din aventura vremelnică a partidului
'democrat. Acolo se va înțelege însfârșit că poporul n’are nimic de
câștigat nici din certurile, nici din împăcările boerilor. Acolo se

S
va ști că nu există altă speranță pentru dezrobirea claselor mun­

ER
citoare, pentru curmarea exploatărei, pentru înlăturarea nedreptă­
ților, decît în întărirea singurului partid care mai are o menire
și-un ideal, partidul socialist. Acolo, împăcarea conservatorilor și
sărutul șefilor lui va arunca cu ultima sămânță de dezamăgire,
NIV
întâiul germen de încredere în forțele, numai în forțele popo­
rului.
N. D. Cocea
LU

B---

Glieb Ivan o viei Uspenski

RA

Literațn ruși cari au pătruns la noi sunt cei cari au fost tra­
NT

duși și popularizați în țările Occidentului. Introducerea lor în țara

noastra s a făcut prin traducerile din limbile franceză și germană
a operilor lor.
Bine înțeles că pentru publicul din Franța și Germania s’a
CE

lacut o selecție anumită din scriitorii ruși — căutîndu-se să se tra­

ducă numai acele opere cari puteau prin cuprinsul lor să intere­
seze pe cetitorii din aceste țări.
Romanele lui Tolstoi, Turgheniev, Dostoevski, au fost traduse
I/

Si au avut un mare răsunet.

inane U r^mas î?'sa foarte multi scriitori, și de o netăgăduită va-
AS

n au fosVraduși pentru că opera lor nu corespundea cu

obiceiurile popoarelor francez și german.
scriiform11fCaenlc+SCriitKri1etsi Glieb Ivanovici Uspenski. Opera
ses i dkei -? n ta e absolut necunoscută dincolo de frontariile ru-
UI

TurffhAnpJ r&a L -Se .bucura de aceiași stimă ca si un Tolstoi,

rația da a71 PfSr°eXs-AI *S1 ? socotit superior scriitorilor din gene­
rația de azi ca Gorki, Andreev. Potapenco si alții
el e scrhfnP4ntpa.larile occide?tale e neînțeles, pentru noi însă
BC

scrierii hd Lnf inJn-'1'? multe sanse să fie «tit. căcî

a că-”ui soartă p La nPira^e dlTl.via^a Poporului, a țăranului rus,
cărui soartă e așa de asemănătoare cu acea a țăranului romîn.
 Facla
35

Y
Glieb Ivanovici Uspenski s’a născut în guvernămîntul Tuia ia

AR
1843. Gimnaziul l’a făcut o parte în capitala guvernământului, res­
tul în gimnaziul din Cernigov unde tatăl său a fost permutat ca
funcționar. A urmat dreptul la Petersburg și Moscova, dar nu. și-a.

R
putut lua diploma. Din 1863 a început să scrie.
Geea ce izbește mai întîi de toate în scrierile lui Uspenski e

LIB
absoluta lipsă de descriere. Nu veți găsi în scrierile lui nimic des­
criptiv : nici un peisaj, nici descrierea frjnnusetei unei femei. As-
cetizmul acesta artistic nu reese din vre-o concepție tendenționistă
a artei, ci din propria natură a lui Uspenski. Nefăcînd parte din
numărul scriitorilor subiectivi, cari sunt pururi preocupați de pro­

ITY
pria lor personalitate. Uspenski nu face parte din numărul acelor
.scriitori flegmatico-obiectiviști. cari voesc să rămîe în afară de o-
pera lor. Uspenski suferea, se zbatea.pentru tot ce vedea petre-
cîndu-se în fata lui; el n’a făcut altceva de cît să însemneze cele

S
ce văzuse însoțite de reflexiile izvorîte din marea lui sensibilitate.
Activitatea lui literară se poate împărți în două perioade.
ER
Prima epocă durează zece ani, de la 1865 pînă la 1875. In a-
ceastă epocă nu se interesează încă de soarta țăranului.
TrăindLi-și copilăria și adolescenta în oraș el a scris în cei din­
ții ani de activitate literară, schite din viata orășenească în cari
NIV
-sunt descriși mici negustori de provincie, cu casele lor strîmbe,
cu inteligentele diferitelor grade de funcționari, în luptă cu viata
plictisitoare a societăților capitalelor de județ.
In a doua epocă a activității lui, Uspenski, după recomandați»
unui bogat moșier, a fost numit casierul unei bănci populare din-
LU

fr’un sat din guvernămîntul Samarei. Situația aceasta i s’a dat po­
sibilitatea să cunoască viata țăranului;
In prima jumătate a acestei epoci Uspenski a avut de a face cu
țăranul sub cea mai neplăcută formă.
RA

,,In timpul unui an și jumătate, scrie el însuși în autobiogra­

fia sa, eu n’am avut nici zi. nici noapte liniștită. Am fost învinuit
că nu iubesc poporul. L’am descris așa cum este — porc, pentru
că într’adevăr l’am văzut făcînd lucruri respingătoare.
NT

Dar Uspenski n’a putut să rămîie numai cu această impresie.

Părăsind Samara și locuind la tară în ținutul Novgorod el a înce­
put să caute a aprofunda viata țăranului, să priceapă tot fondul su­
CE

fletesc al săteanului.
,,Sub ochii mei locurile sălbatice au început să învieze, și a-
tunci pentru întâia oară în viată am văzut, o latură enormă, reală
în viata poporului rusesc și această latură era : puterea pămin-
I/

Sub titlul acesta Glieb Uspenski a scris o serie întreagă de în­

semnări.
AS

Din aceste însemnări reese gîndirea asta, că toate interesele ță­

ranului, și intelectuale, și morale, că toată viata lui se mărginește
la o singură trebuință dictată de pămînt, în legătură cu munca
și străduințele lui pentru acest pămînt.
UI

Nerăspunzînd de nimic, neinyentînd nimic, țăranul trăește

supus în fie ce minut, în fie ce clipă, poruncilor pămîntului, lu­
crează și creiază fără vr’un gând, fără dorința vreunui rezultat
BC

general, ci numai a rezultatului în sine. .Și nu numai țăranul și

propia mi familială se ăseamînă.^după părerea lui Uspenski
' cu viata vegetată a unei ptag'te. dar pînă și viața lor socială este
screată de puterea această a pămîntu'v.!, — comunitatea .lor însăși
 Facla
36

Y
are ceva din tipul zoologic, ceva din organizația unui stup de al­

AR
bine sau unui furnicar.
#•
Cetind aceste pagini din viata țăranului rus pricepi ceva din-

R
propria viată a țăranului nostru, pentru care de asemeni pămîntuk
e totul. Și el ca si mujicul rus e legat de acest pămînt minus, pe

LIB
care’] lucrează cu toată puterea lui, cu toată dragostea lui indîrjit&
chiar dacă pămîntul negru, ingrat, nu l’a resplătit nici odată și*
cine știe de’l va resplăti cînd-va.
Dr. i. Ouscian

ITY
Chestia evreească

S
-- Antisemitizmul român — ER
NIV
Cine studiază situația evreilor în tara noastră constată în*
primul loc că tara asta e cea mai antisemită din toată lumea. Su­
bliniez această afirmare ca să nu se creadă că e o scăpare de con—
deiu sau o expresie figurată. Fapt e că nicăieri antisemitizmul n’a—
re forma exagerată și absurdă pe care a luat-o la noi în ultimele-
LU

decenii. Nicăieri, adică nici în Rusia, — singura tară pe care o ci­

tează unii, socotind să se poată acoperi cu antisemitizmul mai as—
Vru de acolo.
In adevăr, în Rusia evreii se află sub un regim exceptional.
RA

•Cu alte cuvinte ei constitue o categorie de cetățeni. Zovită de anu­

mite stingheriri. Aceste stingheriri nu merg însă atît de departe
ca la noi, unde, de alt-fel, situația evreilor este din capul locului
inferioară, prin faptul că nici nu sînt socotiți ca cetățeni, ci alcă­
NT

tuiesc o categorie unică în toată lumea : oameni fără nici o protec­

ție, adică așa cum în lumea largă nu sînt nici vagabonzii cei man
calificați. In Rusia evreii n’au dreptul de reședință în anumite re­
giuni, înș§ îl au ye deplin în altele, fără a se excepta satele. In
CE

Rusia evreii au dreptul de-a îmbrățișa ori-ce profesie, pe aceea de-

advocat, ca și pe ori care alta In. Rusia evreii au dreptul de vot —
în măsura în care acest drept există — și și-au trimes și reprezen­
tant! în dumă.
I/

A, dar în Rusia se fac măceluri, faimoasele pogromuri. E.

adevărat. Dar ce rezultă de aici? Intr’o tară anarchică, exasperată,
AS

m care de-o sută de ani toate luptele politice se manifestează în

mod brutal, în care se masacrează funcționari — și, din cînd în
cmd. și cîte un tar -— ce mirare că une-ori setea de sînge își alege
ca victime și pe evrei? Acestea sînt accidente nenorocite cari arată--
UI

o anumită stare de lucruri, adînc regretabilă. însă care nu umileș­

te pe evrei în deosebi și ca atari. Dar dacă există și pături antise­
mite, există și pături civilizate, cari nu prive.sc pe evrei ca pe niște
BC

P<ria: Acolo artistul evreu, savantul evreu, scriitorul evreu sînt

îmbrățișați fără nici o rezervă de colegii lor creștini. Cînd am în­
trebat pe Korolenko despre un anumit scriitor rus dacă este evreu,
mi-a răspuns că-1 cunoaște foarte bine și îl apreciază, dar nu știe
 Facla.
37

Y
dacă este evreu, pentru că nu i-a dat în gînd să se intereseze de
asta.

AR
Se știe care e, din acest punct de vedere, situația la noi. La
noi, în afară de „antisemitii feroci11, cum îi numește d. Stere, și
cari sînt numeroși, există și antisemifii ceilalți, cari declară că nu’a

R
antisemifi și cari sînt și mai numeroși. Nu sînt antisemit, zice d.
Stere; nu sînt antisemit, zice d. Ibrăileanu; nu sînt antisemit, zice

LIB
ed. Diamandy. Nu sînt si nu sînt, este strigătul general. Dacă pînă
și d. lorga a declarat, sub prestare de jurămînt, că nu este antise­
mit, unde să mai cauți pe antisemit!?
Si mai greu poți găsi pe filosemiți. Pe aceștia trebue să-i fa­
brici de loutes -pieces. La un moment dat adversarii d-lui Panu îl

ITY
fabricaseră pe acesta ca- filosemit, cînd a scris Chestia evre.ească.
Tot d. Panu a scris însă și Campania contra țării. în care unii au
văzut o schimbare de atitudine. D. Panu arată acum că în am­
bele lucrări a fost același. E aproape adevărat. In prima lucrare

S
d. Panu a fost numai pe jumătate filosemit; în a doua, numai pe
jumătate antisemit. Nuanța e abia perceptibilă.
ER
In această atmosferă „neantisemită11 trăesd evreii în tara asta.
Ei nu sînt numai excluși de la toate drepturile politice și dintr’un
mare număr de ramuri de activitate; ei nu sînt numai excluși din
școli și astfel împedicati de a-și face cultura romînească, dar chiar
NIV
cînd reușesc să învingă toate greutățile și iau parte la cultura ro-
mînă, sînt zilnic suspectați, insultați, și, de îndată ce se poate,
înlăturați în mod .brutal.
Aceasta e starea de lucruri permanentă și ea amenință să se
LU

eternizeze. Nouile lovituri aduse evreilor, în special proectul d-lui

Orleanu, fac parte din sistemul obicinuit si normal. De aceea am
zis în articolul trecut că în anii din urmă nici un fapt nou n’a ve­
nit să schimbe situația evreilor în bine sau în rău. Si lucrul cel
mai extraordinar este că partidele noastre politice nici nu se gîn-
RA

desc că absurditatea asta trebue să înceteze, iar evreii stau și ei cu

brațele încrucișate.
Unde poate duce continuarea acestui sistem vom cerceta mai.
NT

dîrziu. De ocamdată să vedem pe ce se întemeiază el.

Const. Graur.
CE

Democrație de bon ton

I/

Un colaborator al „Faclei" spunea deunăzi că în tara romînească toff

AS

sgyoliticianii sînt democrați. Faptul este adevărat. De cît, democratismul acesta

are și el o gradație. Sînt unii mai mult, alții mai puțin democrați. A-i vîrt pe
toji într'o oală nu se poate, căci s’ar simți jigniți aceia în pieptul cărora arde
mai viu flacăra democratizmului. O restabilire a valorilor se impune deci.
UI

Iată ceea ce ne-am propus să facem. începutul, firește, se cade să-l

facem cu inimosul deputat de Prahova, d. lonescu-Quintus, cel ca.re își afirmă
.mai des, și mai tare democratismul. -
BC

D. lonescu Quintus este un democrat înaintat. Ca dovadă: e faptul

Însuși d-sa o spune. Acum, că ceea ce spune nu se potrivește cu ceea ce
 Facla
38
w

Y
face, asta e altă socoteală. Doar nu d. Quintus e acela care a spus, că adevărul

AR
In cugetare și adevărul în viață trebue să fie unul și acelaș.
Dar junele deputat de Prahova e un democrat prudent. Ca dovadă e
propaganda pe care a întreprins-o pentru votul universal, pe timpul vilegiaturei
trecute. Nepricepuții ar putea_spune că mai indicată ar fi fost o asemenea pro­

R
pagandă printre colegii de Cameră ai d-lui Quintus sau printre miniștri, mai
ales că între aceștia din urmă ar fi dat de unul care a mai auzit vorbindu-se

LIB
de așa ceva. Ba chiar, dacă ar fi fost elocvent, poate l'ar fi putut convinge, pe
acest ministru, că votul universal n’ar fi o reformă tocmai rea.
N’a făcut însă așa, căci d. Quintus nu voește să pună carul înaintea boi­
lor. D-sa s’a dus mai întîiu la țară ca să convingă pe țărani să nu refuze votul
universal atunci cînd li s’o da. Om prudent, d. Quintus a înțeles ce rușine ar

ITY
fi pentru democrații noștri înaintați, dacă țăranii, ignoranți cum sînt, s'ar îm­
potrivi la introducerea votului universal. A dat fuga deci prin sate, și numai
după ce a convins pe țărani că nu e bine să facă un asemenea act de lăse-de-
mocrație, i-a venit inima la loc. Opera pe care a săvîrșit-o a fost grea, firește*

S
dar cînd omul e democrat sincer și ține la o idee, nu se uită la greutăți.
Dar d. Quintus nu iubește numai pe țărani, ci și pe lucrătorii de la orașe.

ER
Și această iubire a dovedit-o nu numai cu vorba, ci și cu fapta. Așa de pildă*
i se va uita vre-odată deputatului de Prahova atitudinea frumoasă, demnă,
energică și hotărîtă pe care a avut-o în chestia legei care restrînge dreptul de
asociație și de grevă al muncitorilor? Pe cînd guvernul liberal aducea o ase­
NIV
menea lege anti-liberală, pe cînd gazetele o discutau, pe cînd la Cameră un re­
prezentant al reacțiunei se punea — nenorocitul I — în contrazicere cu sine
însuși și ținea discursuri cerînd îndulcirea unora din, dispozițiile prea drastice
ale proiectului, singur d. Quintus nu se contrazicea cu sine însuși : D-sa pro­
LU

testa, protesta energic prin... tăcerea d-sale. Da, a avut acest curaj, după cum
11 mărturisea singur, cu modestie, a doua zi: „Sînt împăcat în conștiința mea —
spunea neclintitul democrat într’un interview — că n’am fost la Cameră să
votez acest proiect". înțelege ori cine cît de superior e acest mod de protes­
RA

tare, modului de a protesta al vre-unui democrat nesincer, care ar fi fost în

stare să se ducă la Cameră, să vorbească și să voteze contra proiectului!
Aceeași atitudine frumoasă a avut-o d. Quintus și în chestia Contencio­
sului.Un democrat nesincer ar fi vorbit și ar fi scris contra proiectului înainte
NT

■de votarea lui; d. Quintus însă, ca un adevărat democrat, s’a mulțumit să pro­
testeze după votare. Protestarea sa a apărut în Nona Revistă Romînă și era
destul de violentă, căci acuza partidul liberal de necinste politică.
In urma acestora și mai ales în urma acestei din urmă constatări, con-
CE

cluzia^logică se impunea de la sine: Un democrat sincer ca d. Quintus nu mai

putea sta într’un partid politic ca cel liberal, care nu vrei să știe de votul uni­
versal deși îl are înscris în program, care răpește dreptul de asociație și de gre­
vă al lucrătorilor industriali, care desființează Contenciosul, acest organ de
I/

înfrînare a abuzului administrativ. Pentru a, fi consecvent cu sine însuși, ne­

clintitul democrat trebuia să se retragă din acest partid.
Ei bine, d. Quintus nu s’a dat înapoi din fața acestei consecvențe logice:
AS

In semn de energică protestare, d-sa s’a retras din clubul liberal ploeșteam
Dar...
- •. Dar s’a îns.cris a doua .zi în clubul liberal din București.
UI

Marele dramaturg englez Bernard Shaw înfățișează, în cunoscuta Ijifc

piesă „Meseria d-nei Warren", un tip foarte curios: O femee care practică cr
meserie nu tocmai onorabilă _și care întrebată de frica ei dacă nu se rușinează
de această meserie, răspunde: „Ba da, mă rușinez, dar numai atît cît e de
BC

Ion tcn“.
Și democrații înaintați din partidul liberal se rușinează de actele parii*
dului lor, dar numai atît cît e de bon ton.
I. ARMAȘU.
 Facla 39

Y
Trăiască... republica română!

R AR
Ziarele liberale, caii au tăcut pînă acum ca pămîntul în chestia a-
tentatului pus la cale de agenții d-lui Panaitescu împotriva primului mi­

LIB
nistru, crezînd că opinia publică a uitat pe cei cari au înarmat brațul lui
Jelea, îndrăznesc să ridice capul și să vorbească iarăși de sindicaliștii
„anarhiști".
Ca să se știe și să se lămurească odată cine s'a adăpat la izvoarele
anarhiste, muncitorii din mișcarea socialistă de astăzi, sau dascălii lor

ITY
de efi, reproducem următorul document:
D. Andrieux, prefectul poliției, către d. Kogîlniceanu, ministru plenipo­
tențiar al Romîniei la Paris.
Paris, 1 Aprilie 1881

S
PREFECTURA POLIȚIEI
Cabinet ER (
Domnule ministru,
NIV

Am onoarea să vă adresez, sub acest plic, copia raportului asu­

pra întrunire!, despre care doriți să cunoașteți amănunte.
Primiți, D-le ministru, etc.
LU

Prefect de poliție, Andrieux

Dare de seamă despre întrunirea românilor la cafeneaua
Procopie în Paris
RA

Întrunirea romînilor la cafeneaua Procopie, strada Vechei

Comedii, nu avea decît 25 asistenți.
Calligari, (18 str. de l’Albe de l’Epre), ia cuvîntul și citește o
NT

scrisoare a lui Emile Gautier, prin care acesta se scuza că nu poate

lua parte la întrunire: scrisoarea se isprăvea.astfel:
,,Beau pentru abolițiunea tuturor guvernămîntelor, oricari
CE

ar fi, oricare etichetă ar purta — fie chiar eticheta republicană.—

Beau pentru suprimarea și pedepsirea tuturor tiraniilor, fie tirania
economică sau politică! Beau pentru nimicirea acestui monstruos
sistem de parazitizm și opresiune, ale cărui două poluri necesara
I/

se numesc Statul și proprietatea! Beau pentru desființarea popoa­

relor; beau .pentru forța revoluționară, care singură va putea rea­
AS

liza speranțele sale și garanta în mod definitiv emanciparea so­

cială a dezmoșteniților!“
După cetirea acestei scrisori, Caligari pronunță o mică cu­
UI

vântare.
El sfîrși bând pentru Romînia republicană, socială și uni­
versală.
BC

Rc«?o«icf> Schuzynski și americanul Blassbile iau cuvintm și

dînșii. Apoi se adoptă următoarea declarație:
„Revoluționarii romîni din Paris, adnn^ți la nn „punch" fră­
țesc la 31 Martie, cu amicii lor francezi și americani, protestează
 Y
din toată puterea lor republicană în contra înălțărei Romîniei la

AR
rangul de regal. . . , , , . •
Ei cred că ar fi trebuit să rămie in starea de lucruri anteri­
oară și profitînd de marile .pilde ale popoarelor subjugate, să lu­
creze așteptînd ca împrejurările să permită Romînilor. fără a-și

R
compromite existenta națională, ca poporul romîn să se guverne­

LIB
ze prin e1 însuși.
Fiind convinși de asemenea că regalitatea și democrația sînt
două lucruri cari nu se pot împăca și că una trebue neapărat, și
fatal să înghită pe cealaltă, ei strigă într'un singur glas: „Lupta
în contra tiranilor, a regilor! Trăiască suveranitatea poporului !

ITY
Trăiască viitoarea republică romînă, democratică și socială!
(Semnați): Radovici, Caligari, etc.
Și acum cititorii să judece.

S
Cine s’a adăpat la școala anarchizmului î Organizațiile muncito­
rești cari își văd de nevoile și de luptele lor economice; sau unii din

ER
membrii actuali ai partidului liberal cari au trăit în intimitatea anar­
hiștilor și cari a doua zi după proclamarea regatului romîn, declarau
războiu tiranilor și regilor.
Să judece cititorii și să nu se mire dacă amintirile personale ale
NIV
d-lui Radovici îl îndeamnă să vază pretutindeni numai anarhizm și anar­
hiști. Laz
LU

Cum combate în
străinătate d. N. lorga
RA

Nemulțumit cu roadele ce culege în tară, d. lorga de la Văleni

s’a gîndit să-și treacă mărunțișurile și peste granița. O face, com-
NT

bătînd pe Unguri, tiranii seculari ai Romînilor de peste munți,

într’o broșură scrisă, vai, în franțuzește, cu titlul: ,,Les Hongrois
el la Nationalite Roumaine en 1909. Proces de presse et autres per­
secutions'' .
CE

Punem sub ochii cititorului următoarea frază din Intro­

ducere :
„Une lutte tenace, riche en incidents d'un tragique souvent ignoră ou
măconnu, se livre en Hongrie entre la nation dominante qui, par la revolution
de 1848 et [’opposition acharnăe des vaincus contre la centralisation autri-
I/

chienne, este parvenue a se donner un râgime politique d’autonomie, de pres-

qu’independance nationale, et les nationalites, qui onț combattu la revolution,
AS

preferam servir la cause de l’empereur, qui ont recueilli quelqucs avantages le

lendemain du triomphe de Franțois-Joseph remis sur son trone vacillant par Ies
Russes, et que leur souverain chaleurescment acclamă, duquel on attendait
UI

ensuite la delivrance naționale entiăre, a livră en 1867, en crăant le systăme

dualiste,— Allemands d’un cdtă de la Leitha, Hongrois de l’autre, seules indi-
vidualităs ethniques. revătues du caractăre politique, dans un chaos de nations_
aux instincts deșpptiques des nobles hongrois de leurs adeptes formes par l’„ă-
BC

ducation patnotique” et des Juifs et autres rănăgats, dont le zăle dănationaîi-

sateur ne connaît pas de bornes". (p. 4).
Et.... et que, et qui-qui, et duquel.... etc., etc.
in sfirșit fraza are 25 de rînduri și strălucește, cum bine se
vede. prin.... limpezimea ei.
 Faci»
41

Y
In broșură d. lorga protestează cu asprime în potriva Maghiari­

AR
lor asupritori, pe care îi numește „tirani lași" și îi denunță Euro­
pei ca pe niște „șarlatani cu pretenții de liberalism si civilizație''.
(p. 40).
Și nimeni altul nu era mai îndreptățit să dea o lecție de „libe­

R
ralism și civilizație" Maghiarilor cari persecută presa romînă de
peste munți, de cît ilustrul profesionist al democrației — naționa­

LIB
liste romîne, care cere, la Cameră, ca ziarele evreești din tară: „să
fie închise cu Poliția". (A se vedea interpelarea sa dela 11 Febru­
arie, 1910, în „Neamul Romînesc", No. 21, din 25 Februarie p.
334).
Nu știu dacă omul de la Văleni o fi izbutit să dea gata pe Ma­

ITY
ghiari cu broșura sa. O victimă a făcut în tot cazul: Pauvre clar16
francaise! Toma Draga
=■0=

S
Partideie-universitatea contenciosul
ER
Rostul... nechematilor
NIV

Conservatorii puri au găsit, în fine, o ideie (?) care îi poate apropia, de

LU

conservatorii impuri. Această ideie ar fi pericolul cu care proiectul d-lui Spira

Haret amenință universitatea, — scumpa alma mater a junimiștilor.
Se știe că prin acel proiect se introduc în sînul facultăților noastre c’tiva
î,nechemați"... liberali, în plus.
RA

Dar cazul e foarte interesant:

Cînd a fost vorba de desființarea Contenciosului administrativ, cînd a
fost să se răpească, întregului popor, garanția contra nelegiuirilor administra­
tive, — prilejul n’a fost găsit destul de serios pentru cele două suflete con­
NT

servatoare să bată în unison, să se apropie și să împiedice astfel votarea unei

legi atît de odioase.
Astăzi însă, cînd e vorba să fie plasate pe la facultăți cîteva persoane,
cîțiva nechemați... liberali — prilejul s’a găsit și conservatorii puri s’au ra­
CE

liat cu cei impuri.

Ce sînt pentru ei nevoile unui popor întreg, față cu faptul că s’ar ocupa
de către nechemații -altora, locurile hărăzite pentru nechemații lor !...
Și conservatorii impuri, — „democrații" adică — acei cari, potrivit aspi-
I/

rațiunilor neamului, înființaseră un partidnou, pe baze noui și cu idealuri

noui, — partidul viitorului, — s’au grăbit să răspundă că în vederea acestei
idei (?) „toate neînțelegerile — adică „faptele mici și trecătoare!" — „vor fi
AS

uitate"!...
Trăiască politica de idei!
*
UI

Avem și noi... nechemații noștri.

Acesta este strigătul, este programul, în virtutea căruia se creiază și 3e
răstoarnă guvernele.
BC

In 1907, cînd a încercat și d- Dissescu să... reformeze universitatea. con-<

■servatorii puri s’au asociat cu liberalii. împotriva nechematilor conservatorilor
 Y
impuri, — adică tocmai a acelora cu cari se unesc acum contra nechematilor

AR
liberali.
Dar conservatorii puri or fi avînd și ei nechematii lor. Ni se rezervă
deci, cui siguranfă, într’un viitor oare-care, plăcerea și a unei alianțe takisto-
liberale. Cu chipul acesta ciclul va fi complect și rotația va putea fi continuată

R
la infinit.
Tot mecanizmul politic se va învîrti mereu numai pentru și contra ne­

LIB
chematilor de diferitele culori politice.
*
Pentru un moment mecanismul pare a fi fost oprit în loc. Se caută o

ITY
soluție.
Cea mai bună n’ar putea fi de cît extinderea sistemului. De ce adică s’ar
imperechea, rînd pe rînd, cîte două partide, și nu s’ar asocia toate trei? In
cazul special lucrurile s’ar simplifica enorm. N’ar mai fi nevoe nici de con­

S
cursuri, și nici concurentii n’ar mai Ii siliți să prezinte lucrări. Ambele aceste
sisteme sînt doar de o potrivă combătute. Ar rămînea să se tragă la sorti candi­

ER
date. Sînt 21 de catedre de împărțit la. trei partide, — aceasta este problema.
21 împărțit la 3, face cîte 7 catedre de fiecare partid;
Și iată cum toată lumea ar fi mulțumită, tara ar fi scutită de zguduiri
și d. A. C. Cuza de momente de turburare sufletească.
NIV
*
Se prea poate însă că, deși foarte practică, soluția noastră să nu fie
admisă.
LU

Și atunci ce se va întîmpla?
în 1905, d. Bădărău creînd Contenciosul, a numit o serie de magistrati.
Furioși, liberalii, în 1910, neputînd suprima pe cei numiți, au găsit mij­
locul să înmulțească numărul magistralilor desfiintînd Contenciosul.
RA

Logic ar fi ca, venind conservatorii, să facă noui numiri, icînființînd

Contenciosul.
Acum liberalii creiază noui posturi la Universitate.
Logic ar fi, iar. ca venind conservatorii, și neputînd suprima posturile
NT

creiate, să găsească mijlocul de a înmulți și ei numărul catedrelor.,, zlcrflin-

tind Universitara !...
Regele va avea apoi grija să cheme la. guvern pe liberali, ca să desfiin­
țeze din rou Contenciosul și să reînființeze Universitatea; iar după ei, la rîn-
CE

dul Io1’, pe conservatori, ca să facă vice-versa....

Toate acestea însă cu condiția esențială de a se creia mereu alte adă-
T osturi pentru nechemat1! respectivi, mereu noui posturi, la ambele institu-
tiuni, și la înființare și la desființare.
I/

Yotta
AS

In numărul vviitor vom publica: Dintr’un centru cultural, de Rodion;

UI

D-nn N. Icrjra și A. C. Cuza, de S. Albia; Chestia industrială; Profesori și stu­

dent! („Ai noștri1' la examen). Cronica Artistico-literară; etc.
BC
Facla 43

Y
CÂNTECUL FIERULUI

AR
Ascuțit răsuna fierul încruntat, ciclopul arde

R
Ca o orgă sfărâmată In turbarea ce-1 robește
Și vuirea-i necurmată Și din ura-i făurește

LIB
(împle lumea, umple cerul. Ale răzbunărei coarde.

I
Scapără scântei trufașe In
Cccutremura-i trudă
cestește-a tao fanfară
Din frământu-i de balaur, Fier cuînsălbătecită,
Aspră, glas de foc și tunet?
Roți de flăcări ucigașe Ce c’o desnădejde
In haoticu-ți crudă
răsunet

ITY
Ca un brâu încing pe faur. Geme,
Viitorul’n se
nori de fum topită.
strecoară.
El înalță piedestalul
Cântă. Fierul vrea să cânte Vremilor, ce vor răsfrânge
Cu-a lui voce grea, sonoră, Revoluția cu valul

I S
Colorat de-o auroră De văpaie și de sânge.
De lungi fulgere ne’nfrânte.
Recoltată simfonie
S ■=
ER I Sandu.

Este cântecu-i de luptă,

NIV
Furtunoasa-i poezie
Strălucește ne’ntreruptă.
LU

Polemici
RA

Viitorul, ziarul generoșilor, tremură de indignare. In organul sindicale­

lor, a descoperit cîte-va fraze drastice la adresa d-lui Ionel Brătianu. După un
avertisment fin la adresa d-lui Panaitescu, în vederea vre-unuil nou atentat.
NT

Viitorul se întreabă dacă agitațiile „anarhiștilor" n’ar îndreptăți cele mai pa*
triotice măsuri inpotriva libertăței presei.
Printr’o curioasă și fatală coincidentă, în aceiași dimineață cu Viitorul
CE

a apărut revista Viața socială. In această revistă d. Const. Graur citează o su­
mă de discursuri și manifeste incendiare ale socialiștilor de-odinioară. Citiți
vă rog acest manifest lansat la Iași înpotriva d-lui N. Filipescu:
„Un ciocoiaș obraznic, crescut de femeile de uliță din Paris, femee de
uliță el însuși, unul din acei fameni despre cari poetul zice că e o rușine să
I/

le dăm numele de om; o secătură.... care merită să’l scuipi în obraz, pentru că
scuipatul tău nu va putea găsi loc mai potrivit".
AS

Și ceva mai Ia vale:

„In lupta uriașă ce-am început va trebui să nu băgăm în seamă țipetele
paserilor de noapte, răgetul măgarilor, și grohăitul porcilor, dar încă și mai
puțin lătratul unor căței de sez nehotărît".
UI

Și cine credeți că semnează amabilitățile astea? Anarhiștii dela Romi-

nia Muncitoare? Mojicii din sindicate? Ferească sfîntul!
Semnatarii manifestului sînt d-nii Ion Nădejde (deputat), D. A. Teodore
BC

(secrelar general la instrucție) Ioan Panaitescu (prefect de Putna).

*
Comentariile să le facă Viitorul.
 44

Y
Altă frază anarhistă, pe care o reproducem tot din Viata socială, e și

AR
aceasta:
O! sînt momente în cari înțeleg toată setea de răzbunare a marilor re­
voluționari francezi; și dacă prea crudă părea acum aproape o sută de ani
dorința strîngerei de gît a celui din urmă popă cu matele celui din. urmă rege,

R
_ azi nn e departe vremea cînd fatală are să fie stringerea de gît, cu mațele
pruncilor lor, și a popilor, și a regilor, și a burghezilor.

LIB
Semnalăm intențiile astea anarchist-canibalice agentilor polițienești din
redacția „Viitorului".
Cel care a făcut gestul acesta elegant de gîtuire a părinților cu mațele
copiilor lor, e d. Alexandru Radovici, deputat liberal de Prahova și vice-preșe-
dinte al Camerei actuale.

ITY
• *
Finețea d-lni lorga. — D. lorga denunță pe R. I., primar de C. și pro­
prietar în R. că a cumpărat moșia lui B., pe care o revinde foarte scump ță­

S
ranilor.
Ca să putem ști cine este acest R. I., d. lorga recurge la un truc fin de

ER
tot: ne spune că numele lui R. I. se termina altă dată în „pv". Adică de ce nu
ne spune numele actual, în întregime ?
Se vede că „elevii clasei a treia gimnazială" tin să dezlege șarade.
M*
NIV
Mitropolitul ortodox-catolicl — Un ziar de seară a publicat o scrisoare
a. părintelui Baud, confesorul regelui, prin, care se declară că mitropolitul pri­
mat al Romîniei Călinic Miclescu, șeful bisericei ortodoxe autocefale romîne,
s’ar fi convertit la catolicizm în ultimile momente ale vietei sale.
LU

N’avem ce zice; propaganda catolică, atît de negată la noi dar atît de ac­
tivă și atît de liberă, își face proseliți distinși. Ea nu se adresează umililor cre­
dincioși, oilor blînde din turma ortodoxă, dar convertește pe însăși păstorul
turmei. Și ne mirăm că bisericile ortodoxe sînt pustii, că credința strămoșească
RA

scade. Dar cum dracu — doamne iartă-ne! — mai poate fi credința strămoșeas­
că, atunci cînd însăși acela care tine toiagul păstoriei găsește că religia părin­
ților săi nu valorează pe acea a Papistașilor.
Culmea însă a zăpăcelei e că nepoții dinastiei noastre sunt obligați să
NT

părăsească credința catolică spre a îmbrățișa pe acea pe care mitropolitul ei

o leapădă...
Curiozități de acestea, numai țara noastră le poate vedea.
CE

*
Procurorul Ferechide, cunoscutul procuror Ferechide, a dat naștere u-
nui nou scandal într’un local cunoscut pentru moravurile șl femeile lui ușoare.
Cum d. procuror Ferechide a înjurat, nu în versuri, ci în proză comună,-
I/

d. ministru de justiție Stelian, care a interzis poetului Cincinat Pavelescu să-și

citească versurile în public, n’a avut motive să intervină.
AS

*
Anexele d-lni Cuza. — La Iași s’a înființat o croitorie cooperativă, „Re­
nașterea. . Pentru d. Cuza această cooperativă constitue o... anexă la jidanii
UI

în presă. De unde rezultă că pentru întregirea d-lui Cuza era mai bine dacă se
inînnța o dogărie cooperativă.
M»
BC

. ♦ Flagrant— D. lorga, denunță pe maiorul X, că a fost văzut la.

r-mîd-C Jldan- Protestăm cu indignare și cerem să se taie brațul maio-
tuturor’mai^m^’ 9tUn Care anume esle maiorul vinovat, să se taie brațele
 F a c 1 a 45

Y
Fischer saie masa — și Capră sare casa, ar ii să sune un proverb ro-

AR
mînesc.
„Adevărul" a vorbit despre d. Capră din Teleorman, un bărbat dintre
aceia pe cari țăranii Tau botezat „domnu Trust".
Despre d. Capră știm o anecdotă autentică: nu de mult d-sa s’a pre­

R
zint at la tribunalul din București ca să autentiiice un contract. Văztndu-1 îm­
brăcat țărănește — așa se poartă dumnealui: ce vreți? omul e... poporanist!—

LIB
magistratul l’a întrebat cam răstit:
— Ce ai pe-aici bre? Vinzi? Cumperi?
— Cumpăr.
— Ce?

ITY
— Un „petic" de pămînt.
— In ce valoare?
— Păi, de-o jumătate de milion.
— Cum „ați" zis?
— De-o jumătate de milion.

S
In adevăr, d. Capră cumpărase o moșie de la una din societățile noastre
de asigurare.
ER
Și ăsta e numai unul din „peticile" d-sale.

Felicitări perfect justificate. — D. Ionel Brătianu a felicitat telegrafic

NIV
pe d. Luzzati pentru că a ajuns prim-ministru al Italiei, iar d. Luzzati a
mulțumit telegrafic d-lui Ionel Brătianu pentru călduroasa-i felicitare.
Un asemenea schimb de politețuri tejegrafice a mai fost anul trecut între
d. Vintilă Brătianu. pe atunci primarul Capitalei noastre și d. Emil Natan,
primarul Romei.
LU

D-nii Vintilă și lenei n’au uitat de loc că d-nii Luzzati și Natan sînt
niște simpli jidani, dar felicitările astea reciproce sînt perfect justificate:
dacă d-nii Luzzati și Natan s’ar fi născut în tara noastră, ar fi ajuns cel
mult niște bieți gazetari expulzabili și d. Chendi i-ar fi somat să scrie în
RA

jargon; iar d-nii Ionel și Vintilă, dacă s’ar fi născut in Italia ar fi ajuns,
cel mult... Dumnezeu știe ce-ar fi putut ajunge și dînșii !
Aflăm însă că d. lorga nu vrea să ție seamă de asemenea conside­
rente și va propune ruperea ori căror relații cu „maica Roma cea bătrînă"
NT

care s’a dat pe mina jidanilor.

x”
O scrisoare inedită a Carmen Sylvei. — Ziarul parizian ,,Le Gaulols"
CE

publică o scrisoare inedită a reginei Elisabeta, adresată lui Camille

Doucet, secretarul perpetuu al academiei franceze. Regina îi trimisese
volumul ei Pensees d'une reine, pe care i-1 recomanda în termini! ur­
mători :
I/

„Domnule,
•E destul de îndrăzneț din parte-mi că vă rog să aruncați o pri­
AS

vire asupra volumului acestuia. Paginile astea n’au alt merit de cît
acela de a fi gîndite, simțite, scrise sub impresii reale, adesea dure­
roase, așa cum le aduce neapărat viața femeei și viața ei pe tron.
„Sînt de două ori fricoasă, nu pentru că mi-e teamă de o critică,
UI

ce niciodată nu va fi destul de severă, dar pentru că mă tem de curtenia

franțuzească pentru sexul meu. Vă rog să uitați persoana mea și să
priviți numai opera.
,,Vă mulțumesc, domnule, pentru osteneala ce vă dau".
BC

Elizabeta.
 Facla
46

Y
Modestia care, după cum am învățat încă din școală, șade atît de

AR
bine poieților, șade și mai bine reginelor. Este însă cu totul exclus că
Doucet ar fi putut să uite pe regină, spre a privi numai persoana —
care, de altfel, a iscălit Elizabeta și nu Carmen Sylva, cum s’ar fi po­
trivit mai bine; și, cu tot talentul necontestat al reginei, este iarăși, ex­

R
clus, că uitarea cerută ar fi fost în folosul ei. De altfel academia fran­
ceză i-a răsplătit talentul cu o coroană de lauri, pentru care poieta

LIB
— zice Le Gaulois — e profund recunoscătoare Franței. Și ori cît ar fi
meritat Carmen Sylva singură, acea coroană, e de crezut că și Eliza­
beta are partea ei în această ofrandă.

ITY
Colaboratorii d-lni Diamandy — Pe prima pagină a Revistei Demo­
crației romîne sînt așezați în rînduri solemne colaboratorii oficiali ai
d-lui Diamandy. Din numele nenumărate ale fruntașilor gîndirei și lite­
rature! cităm pe d-nii: Enășescu, Z. Filoti, I. Gheoghiu, A. Gheorghiu,

S
C. Gheorghiu, G. Mîrzescu, E. Moisescu, N. Răutu, R. Savinescu, T.
Trifonescu, N. Țnrcanovici, D. A. Teodora și distinsul om politic și om
de litere... d. I. Procopiu.
ER
Dar cum multiplele ocupații ale acestor domni nu le dau răgaz
să umple cu proza domniilor-lor multiplele pagini ale revistei, d Dia­
NIV
mandy a avut precauțiunea să înșire la coada revistei numele colabo­
ratorilor efectivi, și aceștia sînt d-nii: A. Lehrman, I. Grunberg, D.
Fraenkel, D. Segall, I. B. Brociner, Ad. Hefter, M. Horovitz, agent de afa­
ceri, I. Fraenkel, etc., etc.
Și astfel cu o singură măsură d. Diamandy dă două lovituri. Pe
LU

deoparte își asigură colaboratorii indispensabili, iar pe de alta își asi­

gură cititorii evrei.
Ah. unde sînt vremurile cînd în coloanele Viitorului se striga:
Jos machabcii! Necesitățile comerțului sînt inexorabile.
RA

D. lorga plinge, cu lacrimi duioase și sentimentale, constatînd lipsa,

discipolilor de-acum trei-patru ani de la ultima serbare naționalistă.
NT

I ru-aceleași lacrimi, d. lorga va plinge peste 3—4 ani, lipsa discipo­

lilor de astăzi.
Vezi că pînă atunci și studenții actuali ai apostolului naționalist, vor
fi trecut hopul examenelor.
CE

Dotația d-lui Fere chide, dotație care se ridică la frumușica sumă de

40.000 lei anual se va vota prin surprindere în ultima zi a seziunei parlamen­
I/

tare.
Deducem aceasta din informația pozitivă pe care o avem că d. Fere-
AS

chide și-a scontat de pe acum această dotație la o mare casă de bancă din Ca­
pitală.
*
UI

Călugărul lorga. — D. lorga s’a călugărit: într’un articol întitulat:

„t ontra pamfletelor ‘ d-sa cere să dispară din reviste „hîrîiala" și ;,mîrîiala“,
. . i-, v X^mv! rtomînesc“? •
BC

■9 s
 Facla 47

Y
AR
Luzatti și Brătianu

R
D. Ionel Brătianu și-a exprimat într’o telegramă adresată d-lui Lui­

LIB
gi Luzzati admirația sa pentru noul prim-ministru al Italiei.
Credem interesant a releva următoarele:
D. Luigi Luzatti, solicitat de către „Noua Revistă Romînă" (Seria I)
să-și dea părerea în chestiunea evreească din Romînia, a adresat acestei
reviste următoarea scrisoare, care a fost publicată în No. 22 din 1900:

ITY
Stimate domnule director,
Fie-care popor are evreii pe care-i merită, după cum are și guver­
nul pe care-l merită.

S
Evreii oglindesc în persecuțiile pe cari le suferă, în legile restricti­
ve care-i copleșesc, vițiile și defectele națiunilor printre, cari' trăesc.
ER
Ori unde au obținut egalitatea drepturilor civile și politice, consa­
crate prin obiceiuri sănătoase, s’au deprins să apere cu prețul sîngelui pa­
tria care i-a asimilat propriilor ei fii.
Cînd legile opresc evreilor orice formă cinstită de activitate intelectu­
NIV
ală și economică și nu pot fi nici cultivatori de pămînt, nici industriași,
nici medici, nici avocați, nici legislatori, sini constrînși a se deda micului
comerț care-i împinge la cămătărie.
Liberîndu-i de aceste lanțuri, se vor înbunătăți, căci nu există legi
LU

fatale de rasă, și națiune.

Partidul romîn care simte nevoia, de a ușura condițiile mizerabile
ale evreilor, de a reforma legile in favoarea lor, de a plăti această datorie
către civilizație, este adevăratul moștenitor al ideei romane.
RA

Emanciparea se poate face treptat, pentru a pregăti spiritele și a

învinge priritr’o meditată evoluție de măsuri bune, prejudițiile medie­
vale. *
De oarece aceleași lanțuri cari încătușează pe evreii din Romînia,
NT

încătușează și pe urmașii vechilor Daci, există o strînsă legătură în bine

și rău. între apăsați și apăsători.
Acela care scrie aceste cîteva rînduri cu sîngele inimei sale, e născut
evreii; prin studii însă, prin inclinațiune sufletească, e de mulți ani ieșit
CE

din religia mozaică.

Mă reîntorc însă ori de cîte ori mi se reproșează că sînt evreu, din
cauza disprețului pe care îl am pentru orice formă de persecuție, din cau­
za cultului nestrămutat ce am pentru, cugetarea liberă, din cauza, voluptă­
ții sacrificiului și a apărării apăsaților.
I/

Dacă ași trăi în Romînia aș redeveni evreu.

AS

Luigi Luzatti
g .85——
UI
BC
 48
Recenzii, reviste, ziare
Revista asociației generale a
învățătorilor din Rominia, în ul­
timul număr, reproduce fără co­
mentarii discursul d-lul Haret,
prin care se arată că statul, dacă
ar spori cu 30 de lei pe lună le­
furile învățătorilor, ar îngreuia
budgetul cu 3 milioane. Că învă-
tori cu cîte 4—5 copii prin școli,
cu nevoi intelectuale numeroase,
trăesc, sau mai bine zis, nu mor
de foame cu 90 lei pe lună (mai
puțin de cit aprozii de la minis­
tere), ce-i pasă statului! Budge­
tul înainte de toate. Budgetul din
care se plătesc nu 3 milioane, ci
zieci de milioane, funcționarilor
înalți, favoriților guvernelor, po­
liției d-lui Panaitescu, clientelei
politice și industriilor naționale
hrănite din birurile și mizeria
poporului,
„1007“ publică un articol fin,
LU
ironic și incisiv, intitulat: „Un
ministru nu minte*1. D. Haret
prins cu minciuni de d. profesor
Pangrati, în chestia grevei uni­
RA
versitare de acum trei ani, e
taxat de un ziar conservator ca
mincinos. Revista d-lui Păucescu
susține că se poate spune unui
NT
ministru că se înșală, că îl tră­
dează memoria, că nu e consec­
vent, că se contrazice, dar în nici
CE
un caz că minte.
Ce ar mai rămîne altfel din
autoritatea statului și cum s’ar
mai putea vorbi de patriotizmul
nostru cînd miniștrilor cari ,,se
I/
înșeală" li se va spune pe șleau,
fără înconjur, că mint?
AS
Revista idealistă, numărul pe
Ianuarie, apărut în Martie, pu­
tea să mai întîrzie cîteva luni
sau cîțiva ani, fără pagubă pen­
UI
tru nimeni. Directorul revistei, d.
Mihail G. Holban, publică un ar­
ticol scris în Septembrie 1903, a-
BC
supra Catolicismului în Romînia.
Celelalte articole în aceeași notă
de actualitate.
Viața socială, No. 2, în afară
de un bogat material literar și
rs ci h
Y
AR
social, publică un studiu intere­
sant asupra împrejurărilor în
R
cari s’a efectuat trecerea frunta­
șilor socialiști din vechea miș­
LIB
care, la liberali. Studiul docu­
mentat și de o logică strînsă, e
datorit d-lui Const. Graur. O su­
mă de fapte necunoscute, asupra
cărora cei interesați au păstrat
ITY
pînă acum o prudentă tăcere, sînt
scoase în relief și vor contribui
în sfîrșit să arunce oare-care lu­
mină asupra luptătorilor socia­
S
liști de acum 10—15 ani și rene-
gaților de astăzi. Nu ne putem
ER
împiedica să nu cităm între altele
motivele cari au fost invocate de
fruntașii vechei mișcări, Morțun,
NIV
' Nădejde, etc., ca să ceară izgoni-
* rea d-lui Miile din partidul so-
| cialist. Știți ce învinuire se adu­
cea d-lui Miile î Rămășag pe ce
vreți că nu ghiciți. D. Nădejde
Î acuza pe Miile că luînd direcția
Adeverului, a luat direcția unui
ziar antisemit! D. Nădejde afuri­
sind pe antisemiți!... Ironiile is­
toriei. — N.
Cumpăna conține un duios și
sentimental articol al d-lui Chendi.
Entuziasmat de luptele electorale ale
fraților romîni din Transilvania, d.
Chendi simte într’un colț ascuns al
sufletului d-sale veleități de om po­
litic. De ce n’ar face și scritorii noș­
tri politică, se întreabă foarte grav
d- Chendi. De ce d-le Chendi? Intîi
pentru că le lipsește idealul pe care’l
au scriitorii romîni din țara ungu­
rească. Pentru că în țara asta nu-șl
simt altă menire de cit să lupte cu
editorii cînd nu se mănîncă între
dînșii. Pentru că la tribuna parla­
mentară nu vor aduce de cît preocu­
pări mărunte, răutăți de politician!,
răzbunări meschine (vezi cazul
Porn).
Să calculeze d- Chendi ce-a per-
dut literatura romînească prin intra­
rea d-lui Brătescu-Voinești în par­
lament, și ce-a cîștigat politicianiz-
mul romîni
 Y
R AR
LIB
ITY
Facla
S
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta ER
NIV
Redacția și Administrația :

București, Strada Sărindar No. 11

LU

Numărul de 16 pagini 15 bnai.

RA

ABONAMENTUL: /
în țară: Pe an.................................. Lei 7.—
NT

Pe șase luni.................... „ 4.—

CE

în străinătate : Pe an................. Lei 9.—

Pe șase luni . . „ 5.—
Abonamentele se plătesc înainte.
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
Viața Socială

LIB
--------- REVISTA LUNARA ---------

ITY
Director : N. D. COCEA
Redacția și Administrația : Bulevardul Elisabeta, 27

S
BUCUREȘTI. — Telefon 29 15.

ER
Numărul de 80 pagini : 50 BANI.

ABONAMENTUL:
NIV
IN ȚARA : Pe an............................................. Lei 6.—
Pentru muncitorii organizați, învățători,
studenți, elevi de liceu..............................Lei 5.—
LU

IN AUSTRO-UNGARIA: Pe an . . Coroane 6.—

IN STRĂINĂTATE: Pe an.............................. Lei 8.—
Abonamentele se plătesc înainte.
RA

Manuscrisele și scrisorile se vor adresa :

D-lui N. D. Cocea, Bd. Elisabeta, 27— București.
NT
CE

Abonamente combinate la ambele reviste

Viața Socia/ă și Fada :
IN ȚARĂ: Pe an.............................................Lei 11.—
I/

IN AUSTRO-UNGARIA ; Pe an. . Coroane 11.—

AS

IN STRĂINĂTATE: Pe an......................... Lei 15.—

UI

„România Muncitoare1'
BC

Organul partidului social-democrat și al sindicatelor

unite. Apare de două ori pe săptămână.
Abonamentul 8 lei pe an = Numărul 10 bani
Anul I. No. 4. 3 Aprilie 1910.

Y
R AR
Facla
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL :
LU

„Facla“: O anchetă necesară; ton. — Avis important. — D-nul

S. Albin: D-nii N. lorga și A. C. lorga emigrant. — Religiozita­
Cuza; F. Crainic: Din rășinile tea generoșilor. — „Adevărații
politicei; Const. Graur: Chestia studențp. — Din analele bandi­
RA

corcească; *%-. Profesorii sta- tismului ziaristic. — Blasfem și

denți; N. D. Cocea: Pentru Ra- maledicțiune sau profanarea de
covski și în nnmele lui; E. F. la Câmpina.— O lacună regre­
NT

Chestiunea industrială; Rodion: tabilă. — Simțimântul cel vajnic

Două măsuri... severe. și zăgăzuirea imposibilă.—„Pro­
Pdlemici: Moftul lui Fleva testarea doamnelor române11.—
CE

și Moftul lui Diamandy. — Mare Parastas... contramandat.— Re-

bucurie I—lorga și Diamandy.— paosul Duminical.—D. Panu con­
Preciziunea d-lcii V. Gh. Mor­ damnat Ia moarte.
Recenzii, reviste, ziare.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul"

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
R AR
LIB
ITY
Facla
S
ER
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta
NIV
Redacția și Administrația :

București, Strada Sărindar No. 11

LU

Numărul de 16 pagini 15 bnai.

RA

ABONAMENTUL :
NT

în țară: Pe an.................................... Lei 7.—

Pe șase luni. ........ „ 4.—
CE

în străinătate : Pe an................... Lei 9.—

Pe șase luni . . „ 5.—
I/

Abonamentele se plătesc înainte.

AS
UI
BC
inul I.—No. 4 Facla 3 Aprilie

Y
AR
. . / -2 ■ i
/?
k- ft- ",~'S

R
O anchetă necesară'?}.

LIB
Ziarele liberale au pornit o campanie violentă in pcTfrikp-id'Acfk^
dr. Istrati, care la întrunirea de la Dacia a afirmat și d-sa ca~gu-

ITY
vernul a împușcat 11.000 de țărani. Cum? — întreabă presa d-lui
Panaitescu — ria declarat d. Brătianu c'ă împușcat numai 419 ță­
rani? Ba da, d. Brătianu a avut și curajul acesta. De cît, se para
că nu-i de ajuns. Cină un om de guvern ca d. Istrati, fost și viitor

S
ministru, pune la carantină declarația d-lui Brătianu și se raliază la
ER
părerea presei democratice, lucrul trebue să dea de gîndit.
D. Brătianu în loc să arunce o cifră în vînt, ar fi trebuit să ne
expue întreaga socoteală pe care a făcut'-o și prin care a putut a-
junge la cifra în chestiune', ar fi trebuit să ne dea numele celor 419
NIV

uciși și localitățile unde s'au săvîrșit uciderile. Atunci am fi avut

un punct de plecare pentru a controla afirmarea d-lui Brătianu.
Dar fiincă d-sa n'a făcut-o, iată ce propunem: să se pornească
o anchetă în toată regula, făcută de toți oamenii de bună voință,
LU

dar fără nici un amestec al autorităților. La acea anchetă să par?

ticipe toată presa și oricine va voi, în afară de funcționarii admi*
nistrativi ai guvernului. Bine înțeles că de la această datorie nu
RA

se va putea sustrage nici Viata romînească și în deosebi d. G. Ibră-

ileanu, care s'a grăbit să adopte, ca pe o dogmă sacrosanctă, cifra
d-lui Ionel Brătianu.
Cînd se va face ancheta se va putea stabili adevărata cifră a
NT

celor uciși. Tot prin acest mijloc se va rezolvi și altă chestiune^

care pînă acum a rămas în umbră-, citi țărani au fost torturați și
schilodiți, fără a fi uciși cu desăvîrșire. După socotelile noas­
CE

tre aceștia trec de o sută de mii. Ancheta va arăta dacă, și în ce

măsură, ne înșelăm.
Această anchetă e absolut necesară. In nici o țară din lume
n'ar fi posibil ca o asemenea chestiune să rămîe îngropată pe ve­
I/

cie. Să sperăm că nici la noi nu va fi posibil. La noi s'au făcut an­

chete cetățenești în cazuri mai puțin grave, citm a fost acela al
AS

crimelor din Dorohoîu, unde fuseseră împușcați cîțiva contraban­

diști. D. V. G. Morțun care a participat la ancheta de la Dorohoiu
ar putea foarte bine să participe și la ancheta noastră, măcar
UI

ca spectator.
Supunem deci propunerea noastră întregei prese, tuturor pu­
bliciștilor, tuturor senatorilor și deputaților, tuturor oamenilor de
BC

bine, fără nici o restricție, — și așteptăm să vedem cine se asocia­

ză la propunerea noastră. P . w
 IT a c l a
50

Y
D-nii N. lorga și A. C. Cuza

AR
D-nii N. lorga și A. C. Cuza sunt fără îndoială, la locul lor în capul gru-

R
pârei națicnalist-democrate. Ei nu s’au impus acolo, ci au fost impuși de miș­
care, ca unii ce întrupează în chipul cel mai desăvîrșit firea și aspirațiunile ei..

LIB
In general, se crede că naționalismul a fost creat de d-nii lorga și Cuza.,
Părerea este greșită. Naționalismul exista înaintea d-lor, și numai acei cari nu
fac un uz mai inteligent de darul vederei nu l’au văzut venind cu ani și ani
în urmă. El exista în stare latentă, așteptînd numai un prilej nimerit ca sa sa
manifesteze. Vreme de zecimi de ani a fost înăbușit de curente de idei gene­

ITY
roase; întîiu de ideile revoluționare de la 1848 și apoi de socialism.
Cînd aceste au căzut, învinse de realitatea lucrurilor din tara noastră,
'naționalismul le-a luat locul. A fost firesc să fie așa. Naționalismul a găsit
la noi un teren minunat. Populațiunea de la orașe, dintre care cea mai maro

S
parte mahala și restul pe sfert sau semi-intelectualizată, avea tocmai alcătui­
rea sufletească necesară pentru a deveni naționalistă. Orașele noastre nu sunt

ER
în fapt, afară de centre, de cit simple mahalale și, aceste din urmă, une ori,
prelungiri de ale satelor. învățătorii, la rîndul lor, în lipsa unei acțiuni culti*
rale democrate sau socialiste, s’au dus acolo unde au fost solicitați.
NIV
Naționalismul reprezintă o etapă fatală în evolutiunea țârei noastre.
El a trebuit neapărat să vie. Starea de inapoere intelectuală și de cultură su­
fletească înapoiată, unită cu cerințele unei vieți europene, a trebuit să ducă la
o mișcare ale cărei semne caracteristice sînt: lipsa de toleranță, ponosul îm­
pins pînă la ură, lupta de rasă, reacționarismul.
LU

D-nii lorga și Cuza sînt figurile reprezentative ale mișcăreî. Ei au ajuns

în fruntea ei, fiindcă ei cei dintîi i-au deslușit tendințele, i-au teoretizat aspira-
țiunile și i-au unit forțele într'o grupare deosebită. Ei și-au meritat locul. Și de
oarece naționalismul este astăzi o doctrină de stat, împărtășită mai mult sau
RA

mai puțin de aproape toți oamenii noștri politici, iar cei doi șefi ai lui sînt în
văzul mulțimei, se cuvine, credem, să ne ocupăm mai de aproape de ei.
Nu voiu face un portret, ci o simplă încercare de schiță. Mă socot în­
dreptățit la aceasta, fiindcă am citit aproape tot ce au scris. Am, în urma a-
NT

cestor lecturi, elementele unor aprecieri nepărtinitoare. Trebue să mai adaug

că mai am avantajul de a nu cunoaște personal pe cei doi șefi.
CE

Voiu începe bine înțeles cu d. lorga. Zic bine înțeles, fiindcă și opinia
publică a ratificat de mult întîetatea acestuia.
D. lorga, ca om public, a fost judecat pînă acum în multe și variii feluri.
Părerile asupra d-sale sînt foarte împărțite. Unii îi ridică imnuri de slavă și
■alții îl prăvălesc fără de nici o menajare jos cu totul. Ciudat e numai că im­
I/

nurile nu se aud de cît puțină vreme; de îndată ce d. lorga vine în atingere

cu acei cari îl laudă, acei care-1 laudă încetează să mai întrebuințeze adjecti­
AS

ve entuziaste la adresa d-sale și, după puțină vreme, încetează să mai vie. în
atingere cu d-sa. Ce înseamnă aceasta? Perde oare d. lorga prin contactul cu
persoanele? Nu știu, dar știu bine că d-sale nu-i pasă, fiindcă părerea bună
ce o are de sine îi servește ca un adăpost și față de intemperiile vieței și față
UI

de ingratitudinea prietenilor și față de criticele publicului.

D. lorga, de și tînăr, a variat mult în păreri, dar nu și-a schimbat pînă
acum părerea ce are de sine, și avem motiv să credem că n’o s’o facă nici în
BC

viitor. D. lorga se crede un talent. A spus-o de mai multe ori. îmi iau liberta­
tea să nu fiu de acord cu d-sa. E adevărat, d. lorga ard pagini de un pathos
mișcător, de o vervă ascuțită și de o formă aleasă, dar ele sînt puține, întristă­
tor de puține. Afară de aceste, tot bagajul d-sale de publicist — abstracție de
 Facla
51

Y
istorie unde nu mă pricep — nu face două parale. Mă întreb dacă va fi un
cîștig pentru literatura romînească ca vreun antologist răbdător să caute â-

AR
ceste pagini și să le păstreze. Mă întreb și nu știu ce să răspund.
D. lorga este omul cel mai inegal din cîți locuesc țara noastră; în ace­
iași timp cel mai zbuciumat. Nu l-am prins un singur minut senin. Se azvîrle
în toate direcțiunile, revine, sare din nou, vecinie grăbit și’ preocupat, ocupîn-

R
du-se de toate chestiunile cu o egală și superioară incompetință. Une-ori e spi­

LIB
ritual și alte ori de o lipsă de gust aproape ridicolă, tini m în zig-rag; nu are
niciodată liniștea și continuitatea metodică a unei linii drepte. Se crede un
lulger, dar nu are dintr’însul decît linia frîntă. Neapărat, nu-i tăgăduim scli­
pirile, dar între două trăsături luminoase este un deșert întins, une-ori un abis.
E prolix, scrie despre tot și despre toate cu același ton de papală infai­

ITY
libilitate și cu aceeași neclintită convingere că este ultimul cuvînt al înțelep­
ciune! omenești.
încredințat că este împodobit cu toate virtuțile, are nevinovata manie
de a. cere pentru sine de la lumea întreagă expresiunea celei mai distinse stime

S
și a nu o acorda nimănuia altul în schimb. înjură pe cine îi ese în cale — a
debutat cu filipice violente, — dar cînd îi se răspunde la fel, devine naiv, hol­
ER
bează ochii cu inocență și se întreabă mirat că de ce-i se face nedreptate. Une­
ori scrie articole ide educație publică și cere bună cuviință. Cuvintele de bu-
nă-cuviință și „cumințenie1' îi revin mereu sub condeiu, dar numai pentru a le
pretinde de la alții.
NIV
Naționalismul, ca orice naționalism vrednic de acest nume, este și
_ puțin clerical. D. lorga luptă pentru biserică și declară că e creștin. Fiind
creștin^ crede că e și bun. D. lorga om bun!... Pe semne că conștiința l’a tor­
turat, căci a simțit nevoia să ție o conferință în care să lămurească cum poa­
LU

te deveni cineva rău. Era în cauză. D. lorga are la activul lui fraze de cani­
bal. Orice ar zice, are ceva hottentot într’însul. Pentru dovedire a se citi „Nea-
-mul romînesc".
Scrie, firește cum e. Stilul d-sale este cu totul personal. Afară de foarte
rare dăți, fraza îi este încîlcită, obscură, încărcată, de nedezlegat. Tumultuos
RA

■ de felul său, vrea să spue mai mult de cît încape în mod onorabil între două
puncte și de aceea spune mai puțin sau spune că nu se poate înțelege. I). lorga
are o sintaxă a sa. E încredințat însă că scrie admirabil.
NT

In totul luat, un om care judecă prin senzibilitate. Un emotiv. 'Gîndire

puțină, idei noui sau originale aproape de loc. Nici o putere de sinteză. Nu e
în stare să vază lucrurile în mare. Ca un statistician care n’ar putea să tragă
.încheere din total, ci s'ar .acîța numai de cifre. Un' om de mărunțișuri. Citiți’i
CE

cărțile, voiagiile, articolele, interpelările, discursurile. Amănuntele, — cele mai

inutile și neînsemnate amănunte, — ocupă tot locul. Un adunător de docu-
: mente.
Istoria nu l’a învățat nimic. De-1 învăța, n’ar fi putut să fie naționa­
list. Ar fi lăsat gloria aceasta d-Iui A. C. Cuza, care concentrează într’o măsu­
I/

ră mai pronunțată ca d-sa cusururile ce decurg din lipsa de intelectualitate

superioară și de cultură a inimei și cari sînt necesare unui conducător na­
AS

ționalist.
*
D. Cuza este exact opusul d-luî lorga. Pe cît este acesta de aprins, de
UI

pornit și în continuu colcăit mintal și sufletesc, pe atîta de rece, unitar și logic

este d. Cuza. Mai ales logic. Inspăimîntător de logic. D. Cuza pleacă de la pre­
mise — de regulă falșe — și apoi deduce. Deduce fără de sfîrșit. E un om
ordonat. Scrie cu puncte: întîiu, al doilea, al treilea etc. Ideia asupra căreia
BC

stărue o pune cu litere deosebite'. E foarte aranjat.

S’a specializat într’o chestiune: cea evreiască. A pus o premisă: evreii
sînt excrescența iadului. Și, odată premisa aceasta pusă, deduce restul. E încă
’în deducțiune.
 52

Y
O fire dogmatică. Pe cît de divers și variat e d. lorga, pe atît dintr’o buca­

AR
tă e d. Cuza. Sub răceala lui se ascund însă uri tenace și patimi ce nu slăbesc..
Un fanatic ce — te pomenești 1 — crede în ce scrie. M’am întrebat une-ori,.
la citirea cite uneia din interminabilele d-sale anexe: nu cumva crede în ceea-
ce spune? Ar fi grozav! Nu știu cine a spus că, dacă ar avea putere, d. Cuza

R
ar umple strada Unirei din Iași cu spînzurători. Observațiunea ei adevărată..
Eu adaug: și cu auto-da-fe-uri. Fiindcă d. Cuza purcede în linie dreaptă din.

LIB
Torquemada. Pentru cine nu știe, dăm informația că Torquemadai a fost mare
inchizitor în vremea lui Ferdinand catolicul, rege al Spaniei. Torquemada are
o reputațiune bine stabilită. El era creștin și credea că servește religiunea lui-
Christos, dînd morței pe rug mii și mii de oameni. D. Cuza e creștin ■— se lau­
dă mereu cu aceasta —■ și crede că servește religiunei naționaliste, respîndind

ITY
ura de rasă cu o îndărîtnicie fără de păreche.
Dintre cei doi șefi ai naționalismului democrat romînesc, îl prefer pe d’.
lorga. D. lorga cel puțin nu este logic și rece; și la d-sa putem nutri cel puțin
speranța ca la vre-o nouă zvîcnire a senzibilităței sale să întoarcă spatele na­

S
ționalismului și, cu o înverșunare egală, să propage idei contrarii lui. Pe cînd
eu d. Cuza, lucrurile se schimbă. D. Cuza e și nițel1 sinistru;

ER
Naționalismul se reflectează în cei doi șefi ai sei. El este așa cum sînt
d-nii Cuza și lorga. Nițel sinistru și orb-doctrinar ca d. Cuza, și aprins, zvă-
pîiat și, într’o măsură oare-care, în neputință de a vedea realitatea lucrurilor—
ca d. lorga. Nu întîmplarea a făcut ca naționalismul romînesc să aibă doi șefi
NIV
cu firi așa de contradictorii, ci însăși natura lucrurilor. Naționalismul nostru,
e întreg avînd pe cei doi șefi la olaltă: pe cel lungueț și pe cel îndesat: fără,
de unul sau celalt ar fi înjumătățit.
S. Albin
LU
RA

Din rușinlle politicei

NT

Guvernul a suferit o înfrîngere : d. Haret și-a retras legea catedre­

lor, votată de Cameră. Nu este numai o înfrîngere a guvernului, este o
dată mai mult, demascarea întregului sistem politic romînesc.
Cazul d-lui Haret ne arată, în primul rînd, că tot constituționalis­
CE

mul și parlamentarizmul rornîn constitue o simplă ipocrizie. N’avem par­

lament, n’avem partide politice; avem numai o clasă stăpînitoare, una și
aceeași. Membrii acestei clase simulează lupte politice, de multe ori își
dau lovituri, dar știu totdeauna să se oprească la timp și să meargă mînă
I/

în mînă.
Nici un guvern — nici măcar unul tare ca al liberalilor — nu poate
AS

lua o singură măsură, dacă n’are aprobarea întregei clase stăpînitoare.

Și nici o opoziție—nici chiar opozițiile slabe ale tachiștilor și carpiștilor
nu e atît de slabă în cît să nu poată împiedeca legile și măsurile cari
C« I}V3n' E t*eKtui să se facă o întrunire la Dacia, pentru ca orice pro­
UI

iect să lie retras; e destul să se spargă o ceașcă de telegraf — vezi strada

nnei — pentru ca orice guvern să cadă.
„„„ atYnSi este Hresc ca și muncitorii, văzînd cît de simplă e lupta
. t’ eS a-.1.,'680 ca Si ®i să îmbrățișeze felul acesta de politică. Bine zi-
BC

t . tn 6 că Partidele politice sînt acele cari: împing pe munci-

*) Vezi Viofa Socială No. 2.

 Facla 53

Y
AR
Firește, noi nu îndemnăm pe muncitori să imite pilda partidelor
burgheze. Noi știrii câ ceea ce partidele își îngădue lor înse-le, nu vor în­
gădui nici odată masselor populare. Dar trebue să rupem vălul fățarnic
■cu care toate partidele își acoper treburile. Să se știe că'în realitate noi

R
n’avem guvern și opoziție, ci numai guvern. Să se știe că de faptele gu­
vernului este reponsabilă și opoziția, pentru că atunci cînd dînsa vrea,

LIB
poate să le împiedice.
P. Crainic

ITY
Chestia evreeaseă

S
— Numărul evreilor —
ER
NIV

Acuzațiile ce se aduc evreilor sînt numeroase. Principala acu­

zație este că sînt prea multi. Pe aceasta a adoptat-o și d. C. Stere.
D. Stere declară că d-sa nu face antisemitism. Dacă ar fi vorba
LU

nu de evrei, ci de anglo-saxoni, ba chiar de îngeri, atitudinea

d-sale ar fi .aceeași. In așa condiții, cred că nu sînt în afară de
chestie dacă mă întreb cîți evrei sînt în țară? — lucru pe care toți
cercetătorii de pînă acum, inclusiv d. Stere, l’au neglijat cu desă­
RA

vârșire.
După unii, evreii ar fi în număr de 400.000, după alții chiar
de 600.000. Statistica oficială din 1899, ultima care s’a făcut, arată
NT

266.652. *) d. Stere adoptă cifra rotundă de 265.000 și adaugă

următoarea notiță lămuritoare:
„Foarte mulți scriitori au susținut că acest număr pentru 1899
CE

„este inferior realității, dar — spre a nu fi bănuiți de vreo exage­

rare— ne ținem de cifrele oficiale".
Această notiță este extrem de elocventă. Cine se ține de cifra
oficială este silit să se scuze față de acei „foarte multi" cari, cu de
I/

la sine putere, ridică populația evreeaseă la 600.000 de suflete. Noi,

cu riscul de a fi bănuiți, declarăm că nu există alt criteriu de cît
AS

statistica oficială, pentru simplul cuvînt că alte statistici nu s’au

făcut. Menținem deci, fără a o rotunji măcar, cifra de mai sus.
Așadar, 266.652 de mozaici. Foarte bine, dar cîți din aceștia
UI

sînt fără protecție, adică romîni, și cîți supuși statelor străine? Des­
pre aceasta statistica nu ne spune nimic. In adevăr, la rubrica
„fără protecție" găsim 278.560. Dar fără protecție sînt mulți creș­
tini, cari și-au pierdut cetățenia străină, fără s’o fi cîștigat pe cea
BC

romînă. Cazuri numeroase cunoaștem cu toții din viața de toate zi­

lele, iar cîteva s’au dat pe față și cu prilejul recentelor expulzări
•} Anuarul statistic al Romîniei, publicat de ministerul industriei
și comerțului. Imprimeria statului. 1909.
 Facla
54

Y
AR
(frații Hoppe, frații Gebhart, etc.). Dacă am admite că numărul-
creștinilor fără protecție este numai de 11.908, adică diferența din­
tre cele două cifre de mai sus, ce se face cu mozaicii supuși

R
străini? Unde sînt ei? Ei intră, negreșit, în totalul mozaicilor, care
este de 266.652. Dar cîți sînt? Nici o statistică nu ne-o spune. Sigur

LIB
e însă că sînt multi.
Nu mai încape vorbă că lucrul e de-o importanță capitală.
Noi n’avem o chestie -a evreilor străini. Evreii străini intră în mod
firesc în categoria tuturor străinilor și ei n’au revendicări de făcut.

ITY
Chestia care ne interesează pe noi este a evreilor pămînteni, a e-
vreilor fără nici o protecție străină, cari constitue numai o parte
din totalul de mozaici. Cît de importantă e această delimitare se
poate vedea din simplul fapt că Fișereștii sînt supuși austriaci, că

S
o mare parte dintre evreii cari se bucură de avatagiile legei pen­
tru încurajarea industriei naționale;—și au tot sprijinul autorități­
ER
lor pentru a înăbuși grevele lucrătorilor romîni — sînt supuși
austriaci și... maghiari, că, în sfîrșit d. C. Stere a găsit cuvîntul
Fischerland spre a caracteriza chestiunea noastră agrară.
NIV
Amestecarea evreilor străini cu1 cei pămînteni ar fi o aberație
dacă n’ar fi un truc.
E deci nevoe urgentă să se lămurească chestiunea numărului.
Și aceasta numai statisticianul oficial o va putea face. Cînd o va
LU

face, se va vedea că evreii —■ evreii pămînteni, căci numai aceștia

interesează — sînt mult mai puțini de cît totalul de mozaici.
Dar pînă atunci e bine să relevăm altă ciudățenie: pe fiecare
an emigrează din țară peste 3000 de evrei și imigrează 30.000 de
RA

străini. Aceasta ne-o arată statisticile. Este evident că majoritatea

evreilor cari emigrează sînt pămînteni — căci aceștia stau mai
prost economicește și îndură și jugul asupririi politice ■— iar din­
NT

tre străinii cari emigrează, atrași de dezvoltarea industrială și co­

mercială, o parte sînt evrei, mai cu seamă austriaci și maghiari.
Incît, înțeleaptă politică a cîrmuitorilor noștri gonește pe evreii
CE

cari sînt de generații în țară, cari au învățat limba, au făcut aci

armata, etc. și atrage în schimb evrei proaspeți, cari vin aci cu
patriotismul lor nemțesc sau unguresc! Dacă o nouă statistică ar
dovedi astăzi un spor de mozaici, el s’ar datori imigrărilor, pen­
I/

tru că evreii aflători în țară nu s’au înmulțit: excedentul anual ai

nașterilor asupra marților e de 3000, număr egal cu al acelora cari
AS

emigrează pe fiecare an.

...Și așa se face că evreii sînt prea numeroși. Se> înțelege însă
că ei nu pot fi primejdioși numai pentru că sînt mulți. Trebue să
înțelegem deci că sînt mulți și răi. Și iată cum, în mod firesc și
UI

pe nesimțite trecem dela concepția antisemiților blajini la concep­

ția celor feroci, și iată de ce, și după acest articol, problema trebue
pusa din nou: ce învinuiri se aduc evreilor?
BC

Const. Graur
 F -a c ’I 55

Y
AR
Profesori și studenți

R
LIB
„Ai noștri“ la examen

ITY
<Chest»« amive.rnitară fiind la ordinea zilei, credem de actualitate a
relerua următorul pasagiu extras dintr’un volum care va apare în curînd:
.„La una din facultățile din Capitală, un profesor începuse exame­

S
nul, -.dar- neșansa candidaților a vrut ca acel examen să coincideze cu o
campanie pe care un răspîndit ziar din Capitală o ducea în contra acelui
ER
profesor*. Candidați! erau mîhniți, dar aveau la îndemînă leacul — căci
îl mai experimentaseră și altădată și cu succes. O întrunire a studenților
fu convocată în sala No. VI, în aceeași sală unde se aflau studenții în
momentul încăexărei dintre domnii lorga și Dragomirescu — alt exemplu
NIV
de ordine. Unul dintre semnatarii convocărei a propus soluția cunoscută:
manifestație contra acelui ziar, bătaie, arderea ziarului, etc., „căci de nu,
pe trîntește pe toți".
— „Bine, ripostă unul dn cei prezenți, manifestația o vom face di-
LU

seară, dar ce se fac acei cari vin astăzi la rînd ?“

— Cel mai bun lucru ar fi, propunea al treilea, să facem o manifes­
tație de simpatie aci în clasă, în momentul cînd va intra spre a începe
examinarea".
Propunerea fu acceptată cu entuziasm și la ora fixată vasta sală e-
RA

ra o mare de capete, căci cei inițiați cunosc aspectul culoarelor Universi­

tate! între orele 5 și 7, în timpul examenelor, și toți cei prezenți în culoare
trimiseră să vadă dacă „lovitura" va reuși.
NT

Profesorul apare, cu cuvenita întîrziere de mai bine de o oră. In

sală tăcere profundă. Cînd să deschidă catalogul, un student, îmbrăcat mi-
.litărește, pornește:
— „Domnule profesor, studenții universitari din Capitală, acei stu­
CE

denți pentru cari faptele d-voastră sînt o pilduire a vieței, cuvintele

:d-voastre cuvinte de evanghelie; acei studenți cari văd în d-voastră nu
numai pe profesorul demn, cuviincios, și conștient de înalta-i menire, ci
un conducător al sufletelor și cuceritor al inimelor lor; acei studenți mă
autoriză să vă exprim profunda indignare pe care' le-a provocat’o campa­
I/

nia nedemnă și calomnioasă dusă contra d-voastră de un ziar, străin de

noi, străin de aspirațiunile poporului nostru, etc., etc."
AS

Probabil că vă veți închipui că profesorul și-a adus aminte că ast­

fel de manifestații nu sînt potrivite cu locul și împrejurarea în care s’au
produs ? Aș ! El răspunde imediat:
UI

— „Sînt mișcat de manifestația d-voastră. Ori cît sînt cuirasat con­

tra campaniilor și insultelor, manifestația d-voastră este binevenită, căci
ea îmi dă curaj să continui pe calea care am apucat. Am credință că am
făcut ceva bun în această țară și cînd voiu fi în fața Domnului, îi voiu pu­
BC

tea spune: „Doamne, nu degeaba m’ai trimis pe pămînt, am făcut ceva în

lume". Repet: manifestația mi-a făcut mult bine și vă mulțumesc".
Și iarăși vă închipuiți poate că după acest schimb de tirade, profeso­
rul a spus studenților că nu mai este în dispoziția sufletească ca să exa­
mineze în mod obiectiv și că amină examenul pentru a doua zi ? Deloc.
Pupă ne ajto?zele au luat sfîrșit, a strigat o serie de candidați — cari au
 Facla
56

Y
AR
reușit toți, bine înțeles. Iar o studentă de lingă mine, atunci înscrisă, a
exclamat plină de uimire:
— „Doamne ! Așa se trec examenele la Universitate !“

R
*

LIB
Un alt caz este următorul, petrecut la un examen de drept civil.
Sînt la rînd doi candidați. Să-l numim pe unul Bercovici și pe celălalt
Vasilescu. Primul este examinat cu multă rigoare și dă dovadă că este
bine preparat.
— Mulțumesc, zice profesorul. Acum d-ta, d-le Vasilescu. Ce știi des­

ITY
pre privilegiul ovreiului 7
Candidatul nu răspunde.
— Bine Vasilescule, spune ceva. Nu vezi că țiu să-ți dau o bilă albă.
Candidatul continuă a tăcea.

S
Profesorul se adresează lui Bercovici, care răspunde foarte bine.
— De ce nu iștii privilegiul ovreiului 7 Vasilescule.

ER
Candidatul tace, dar studenții din bancă răspund:
— Pentru că-i antisemit.
— Ai auzit, Vasilescule 7
— Apoi asta-i adevărul. Nu pot să sufăr jidanii.
NIV
Băspunsul candidatului, care avea lingă el un coleg semit, provocă
o serie de glume și reflecții din partea profesorului, reflecții cari nu pri­
vesc însă felul jignitor cum Vasilescu a vorbit chiar despre colegul său,
nu privesc nici măcar faptul că principiul de drept are foarte puțin a fa­
LU

ce cu credințele filo sau antisemite.

— Bine, Vasilescule, ți-am dat albă. D-tale, d-le Bercovici, să-ți dau
roșie 7 Ori e prea puțin: haide, roșie-albă.
Astfel s’a terminat examenul, iar Vasilescu a căpătat convingerea
RA

odată mai mult că o profesie de credință antisemită poate să creeze un

folos fără muncă.
*
NT

Să mai pomenesc despre acel cunoscut profesor universitar ieșan,

care a transformat catedra într’o tribună politică, unde totul și toți sînt
criticați și invectivați cu insultele cele mai sîngeroase, unde Ferdinand
Lassale e numit Froim Lassale, Karl Marx Ițic și unde pînă și colegi ca
CE

d. B. M. Cantacuzino și Const. Stere sînt atacați 7

Să mai inzist că un profesor dela facultate de drept spune de pe
catedră și apoi scrie într’un ziar, că ovreiul inculpat nu trebue pedepsit
numai pentru fapta lui, ci pedeapsa trebue să fie agravată, pentru că lo-
I/

vind^ într’însul. să lovești rasa blestemată 7 Și această spusă are loc a-

tunci, cînd penaliștii trebue să învețe pe elevi că vendetta nu mai poate
AS

li admisă; că pedeapsa nu trebue să aibă caracterul punicităței, ci acel

al unei îndreptări; că coercițiunea trebue să fie un mijloc de însănătoși­
re moram și nici de cum al unei răzbunări; că aceste le spune profesorul
ieșan, cmd dreptul penal nu vede în inculpat și criminal decît foarte rar
UI

un '-movat și cele mai adeseaori un bolnav, sau, cel puțin o victimă a

condițiumlor de mediu.
Acesta-i tabloul fidel al stărei de lucruri din învățămîntul superior".
BC
 Facla 57

Y
AR
Pentru Raeovski și în numele Iul

R
Se împlinesc doi 'ani de cînd

LIB
guvernul liberal a izbutit să idea
expulzărei d-rului Racowski jus­
tificarea unei hotărîrl judecăto­
rești smulsă prin fraudă și prin

ITY
presiuni politice.
Nu vom face încă odată isto­
ricul acestei afaceri. Nu vom a-
minti marea cauză pentru care
a luptat și s’a jertfit Racowski.

S
Nu vom spune tot Ce știm, tot
ER
binele pe care-i credem de prie­
tenul și tovarășul muncit oi’imeî,
pentru că mal mult 'decît vorbele
noastre vorbesc faptele acestui
NIV
om care a îndrăznit să fie cinstit
într’o vreme cînd.' toți se vînd
partidelor politice, care a putut
să fie consecințe cu convingerile
lui într’o vreme cînd Morțunii, Nădejdii, Diamandyii își asigurau si­
LU

tuații materiale și politice cu prețul trădării și al renegatizmului, care

a știut să guste într’o vreme de egoizm și de lașitate generală mulțumi­
rile unui luptător și fericirea sacrificiului. Ori cît de nedrept și de du­
reros ar fi surghiunul lui, nu-1 vom plînge. Raeovski a fost răsplătit în­
RA

deajuns prin ura neîmpăcată a celor de sus și prin dragostea neprecu­

pețită, necalculată, a celor de jos. Nici odată Brătienii și sărmanii noștri
polișneli politici nu vor fi iubiți pentru dînșii, cum e iubit Raeovski.
In schimbul slujbelor și aurului împărțit, ei vor găsi spinări încovoiate,
NT

priviri supuse, platitudini de lachei lingușitori totdeauna, nemulțumiți

niciodată, dar nu vor găsi dragostea imensă, împinsă pînă la sacrificiu,
cu care zeci și zeci de mii de oameni înconjoară pe surghiunitul bră-
tienilor.
CE

Raeovski a avut partea cea mai frumoasă care îi e dată unui om

s’o aibă. Precum Anatole France a putut spune de Zola că a fost „un
moment al conștiinței universale", tot astfel se poate spune de Racov-
ski că e un moment al conștiinței de clasă al unui popor. El întrupează
I/

astăzi toată nedreptatea care apasă asupra mulțimelor împilate, toată

robia desnădăjduită a muncitorului, toate năzuințele obscure spre o
lume alcătuită mai drept și mai bine, toate speranțele democrației. In.
AS

jurul nedreptăței săvîrșite împotriva lui se vor strînge toți cei cari n'au
cunoscut în viață de cît nedreptatea. In jurul idealului de dezrobire al
socialistului Raeovski se vor strînge, ca în jurul unui steag, toți cei cari
UI

sînt chinuiți de nostalgia dreptăței, toți cei cari, în lumea asta de tra­
ficuri murdare și triste, simt nevoea unui ideal.
Reprezentant al aspirațiilor democratice, Raeovski nu mai e omul
pentru care se luptă, ci cauza pentru care se luptă. Cauza milioanelor
BC

de robi al pămîntului și ai uzinelor; cauza sutelor de mii de locuitori ai

TRomîniei, născuți pe pămîntul acestei țări, fără drepturi cetățenești, și
expulzabili mai ușor încă de cît Raeovski; cauza dreptăței ultragiate, a
fericire! nesocotite, a demnităței omenești călcate în picioare.
N. D. Cocea
 F a c 1 a

Y
58

AR
Chestiunea industrială

R
LIB
O revistă industrială discutînd mișcarea industriașilor din ultimele
zile spune că „este cea mai puternică agitație cu caracter economic care
a avut Toc în țara noastră".
De sigur că confratele nostru nu dă răscoalelor din 1907 un caracter
economic, ci unul politic și cu această rezervă subscriem la aprecierile

ITY
revistei în chestiune.
A doua zi după depunerea legei pentru încurajarea industriei na­
ționale de către d. Orleanu, pe biroul Senatului, industriașii din întrea­
ga țară au fost convocați telegrafic la o consfătuire.

S
Un congres a avut loc două zile în .urmă: toți industriașii din țară
au luat parte și industria mare a dovedit că știe să-și apere interesele.

ER
S’a preconizat o luptă aprigă împotriva noului proect al ministerului de
industrie și in extremis închiderea fabricelor și atelierelor pe un timp de­
terminat. Este dreptatea de partea industriașilor .și sînt motivele de agi­
NIV
tație suficiente 7
Nu vom face o examinare amănunțită a proectoiul ci ne vom mul­
țumi numai cu cîteva aprecieri.
De sigur că este ‘de dorit ca industria să înflorească în țară la noi:
forțele de producțiune vor fi astfel mărite și proletariatul industrial va
LU

crește făcînd cu ideile democrate să găsească un mai mare cîmp de acti­

vitate. Pentru dezvoltarea acestei industrii guvernul, pe deoparte prin ta­
riful vamal lovește produsele străine cu taxe mari la intrarea lor în
țară; iar pe de altă parte, prin legea pentru încurajarea industriei națio­
RA

nale acordă avantagii acelora cari învestesc capitaluri m industrie.

Dar tariful vamal în afară de încurajarea industriei naționale are
și un scop fiscal: statul încasează venituri enorme din taxele pe cari le
percepe la vămi. De aici o mare scumpire a traiului care are ca una din
NT

principale cauze faptul că sînt lovite de taxe vamale o sumedenie de lu­

cruri de prima necesitate cari nu sînt produse la noi.
In ce privește proectul d-lui Orleanu, care a stîrnit o agitație așa de
CE

de vie, ar trebui de făcut un studiu amănunțit dacă industria noastră este

atît de puternică în cît poate renunța Ia avantagiile legei azi în vigoare,
adică : scutirea de orice fel de impozite către stat, județ sau comună, scu­
tire de vamă pentru materiile prime sau semi-fabricatele întrebuințate în
industrie. Industriașii publică cifre și documente și arată că nu. Se pare
I/

chiar că dreptatea este de partea lor în ce privește al doilea punct: scutirea

de vamă a materiilor prime. In ce privește impositele, cum atelierul cel
AS

mai mic și meseriașul cel mai umil plătește impozite, este just ca și in­
dustria mare să ia parte la sarcinile statului.
S’a spus că proectul d-lui Orleanu are un caracter democrat prin
faptul că și industria mică se va bucura de avantagiile legei iar nu numai
UI

industria mare, cum prevede legea azi în vigoare, care cere un minimum
de capital și de lucrători.
?r’. ,cum Proectul nu acordă nici scutire de imposite, nici scutire
BC

la matern prime, de fapt atelierele mici și meseriașii nu vor avea nici un

fel de avantaj.
. /> Proectul acordă un teren de 10 h. acelor cari doresc să înființeze e
industrie. Dar care meseriaș are fondurile necesare pentru clădirea unui
imobil la înjghebarea afacerei sale 7
* P4°4exC4‘U1 n'.ai acordă reduceri la tariful căilor ferate, dar numai pen-
>ru cantități mai mari de 5000 kilograme; apoi usitarea gratuită a căderi-
 Facla 59

Y
AR
lor de apă, etc., toate avantagii de cari industria mică nu poate profita.
In ce privește articolul din proect care prevede că industriașii vor-
fi obligați a primi atițea ucenici cîți vor fi trimiși de ministerul de in­

R
dustrie, ne gîndim la răul tratament pe care-1 suportă ucenicii de cari pa­
tronii au nevoe și ne îngrozim la soarta acelora cari vor fi impuși de mi­

LIB
nister.
Și ca o dovadă mai palpabilă de democratizmul d-lui Orleanu avem
faptul că față de agitația industriașilor, ministerul de industrie a consim­
țit ca pe o perioadă oare-care de timp industria mare să fie scutită de oa-
re-cari impozite.

ITY
Un alt punct al proectului care a stîrnit o vie agitație este cel referi­
tor la personalul fabricilor : d. Orleanu cere ca 75 la sută din numărul
personalului de toate categoriile să fie romîni și aceeași proporție să fie-
păstrată și în ce privește salariile plătite.

S
Cum măsura aceasta lovea în interesele directorilor străini de fa­
brici, cari sînt plătiți cu zeci de mii de lei anual, „democratul" domn Or­
ER
leanu a cedat imediat, scoțînd cu totul pe directori din această prevedere-
și a lăsat ca articolul lege! să fie aplicat numai funcționarilor mici, fără
să se gîndească ce se vor face acei ziși „străini" cari, izgoniți dela atîtea
cariere, muncesc cu greu în atelierele și biurourile fabricilor.
NIV
Patronii au dovedit de astă dată în lupta întreprinsă o solidaritate-
de clasă care le face cinste și de la care lucrătorii au multe de învățat.
Patrioții romîni merg mînă în mînă cu toți străinii și vorbesc de în­
chiderea fabricelor, fără să se gîndească ce vor face lucrătorii romîni cari
vor rămîne muritori de foame.
LU

La congrese și în reviste, străinii patroni acuză pe d. Emil .Costi-

nescu, ministru de finanțe, că abuzează de situația sa spre a-și menaja
interesele industriale; iar d. Orleanu este tratat de ignorant.
Nici o măsură nu este luată de guvern și acești străini nu sînt tratați'
RA

de anarchiști.
De ar fi fost vorba de o mișcare a muncitorilor, atunci de sigur că
decretele de expulzare erau la ordinea zilei și oficioasele liberale n’ar fi-
încetat de a vorbi de „anarchiști".
NT

Indiferent de rezultatul agitației industriașilor, lucrătorii au multe-

de învățat dela această mișcare. E. P.
CE

Două măsuri... severe

I/

— Dintr’un centru cultural —

AS

In cancelaria institutului de învățămînt secundar, conferința profe­

sorilor, convocați de urgență, are loc într’o zi de lucru. Iau parte aproape,
UI

toți profesorii; aproape — căci mica minoritate, cunoscînd obiectul discu-

țiunii, au curagiul să se abțină, scuzîndu-și absența.
Din majoritatea celor prezenți iau parte și maiștrii de desemn, gim­
BC

nastică, muzică și exerciții militare.

La ordinea zilei — cazul grav al elevului Scheiner — de 15 ani.
și jumătate, primul la clasificație, în clasa VI.
Tonul discuțiunii îl dă profesorul Ulpius Traian, transilvănean, cu-
un accent pronunțat german. Se arată toată vremea nemulțumit de mo­
dul cum secretarul a redactat raportul și continuă a dicta noui conside­
rente, pentru a motiva convocarea conferinței și pedeapsa hotărîtă.
 Y
AR
„...Considerînd că, cu toate strădănuințele noastre de a da elevilor
o cultură eminaminte națională, înfiltrînd sentimente de credință și iu­
bire de neam, mencionatul elev, străin de tradițiile poporului nostru, s’a
pătruns mai mult de reaua creștere de acasă și de cele citite prin jurnale

R
antiromînești., '
„Considerînd că în lucrarea extemporală asupra epocei feodale în

LIB
Franța și-a permis a face reflecțiuni ofensătoare asupra regalității și bi-
sericei:
„Considerînd că scopul instrucțiunii.
La auzul acestui din urmă cuvînt, maistrul militar, care moțăia la
un capăt al mesei, are o tresărire de aprobare...

ITY
...Conferința aprobă raportul, modificat cu considerentele profesoru­
lui Ulpius Traian și decide expediarea. lui la minister, cu arătarea ,că
pentru grava abatere, elevul Sclieiner a fost exclus din școală pentru a-
nul curent.

S
..Radios, după terminarea conferinței, domnul Ulpius — totdeauna
scris cu s final — își freacă mîinile și „în particular" își urmează refle­

ER
xiile către alți doi profesori:
— „Vedeți, onorați colegi, asta numesc eu adevărat naționalism; nu
tirade, nu fraze demagogice. Fapte ! Cînd ai prins pe unul la strîmtoare,
sucește-i gîtul ca la un pui de năpîrcă. Premii ? Auzi !... Note mari ? Afa­
NIV
ră cu el ! S’a isprăvit..."
Și întorcîndu-se din nou spre biroul din fund:
— „D-le secretar, nu uita să trimiți raportul spre aprobare chiar
astăzi..."
LU

După trei zile, în cancelarie, profesorii sînt din nou convocați pentru
o comunicare urgentă, dela minister. Cînd s’a aflat că e vorba tot de „cazul
■grav", care de care să afle mai repede:
RA

— Ce a răspuns ?
— S’a aprobat ?
— L’a iertat poate ?
Nu e nici una, nici alta. Alarmați de nenumăratele considerente ale
NT

raportului, domnii dela minister „nu-și pot în deajuns exprima uimirea

pentru indulgența de neiertat în judecarea faptei". Se admonestează con­
ferința și se preschimbă pedeapsa în escluderea pentru totdeauna din
toate școlile din țară, inclusiv dela examenele particulare, pentru a se
CE

stîrpi „anarhia" în școli.

...In raportul trimis nu s’a pomenit nici de trecutul elevului, nici de
clașificația lui anterioară, nici de premiile obținute, nici de vîrsta lui,
mei de faptul că elevul n’a făcut decît un citat dintr’un autor străin, anti-
catolic.
I/

Singur domnul Ulpius Traian triumfă. Nu i-a spus el secretarului

ca raportul e din cale afară de... incomplet și blajin ?
AS

‘■’1 lată cum din pricina unui mizerabil anarhist, corpul școlar a su-
lent pedeapsa unei admonestări. Ce mizerie !...
mează 'timid ,scepticul Z"“’ nnul din curagioșii cari s’au abținut, îngăi-
UI

• bine alăturași la raport și rezultatul anchetei școlare dela

seintnarul Nifon din Bucu-reiști, în 1908, cu răspunsurile scrise ale semina­
riștilor despre societatea românească... *•
BC

. Observația a rămas neluată în seamă, ca orice glumă nepotrivită cu

■seriozitatea împrejurărilor.

Două luni înainte de cele petrecute mai sus In cancelaria unei ins-
•tituții publice similare.
 Facla 61

Y
Conferința e convocată de urgență într’o chestiune gravă. Elevul

AR
Sterpescu a lovit pe profesorul de romînă. E o recidivă: odată a repezit-
asupra lui o bucată de cretă; a doua oară a găsit un mijloc mai conton­
dent.
Clesa e demoralizată și o pedeapsă exemplară se impune. Ori ctîă

R
considerațiune personală ar avea cei mai mulți profesori pentru senatorul
Sterpescu, tatăl elevului, s’au unit cu părerea de mai sus și astfel elevul:

LIB
Georges Sterpescu, din clasa VI, de 16 ani, fu eliminat pînă la examen,
adică pe timp de șease luni de zile.
Raportul s’a trimis ministerului spre aprobare. El a sosit tocmai :
în momentul cînd senatorul se afla în biroul ministerial și după cîteva

ITY
zile direcțiunea fu înștiințată că „elevul Sterpescu a fost iertat de pedea>
sa rostită de conferința școlară". In același timp „direcțiunea va pune în
vedere d-lui profesor de limba romînă—confidențial — că „modul d-sale
de a se comporta în fața elevilor e de natură a vătăma disciplinei..."

S
Incidentul n’a avut, astfel, nici o urmare regretabilă și nu-i s’au dat,,
proporțiuni mai mari decît se cuvenia... Rodion.
ER
Polemici
NIV

Moftul lui Fleva și Moftul lui Diamandy. — Cu mult brio, d Georges;

LU

Diamandy amintește d-lui Eleva un păcat al tinerețelor: că s’a exprimat, .

la o întrunire, că votul universal e moft universal. Dovada e făcută deci, .
că d. Eleva e reacționar. Perfect. Dar d. Diamandy a uitat ceva: că d.
Fleva și-a rostit aforizmul într’o întrunire liberală, care Va aplaudat fre­
netic ; prin urmare d. Fleva exprima modul de a vedea al partidului libe­
RA

ral. De atunci d. Fleva și-a părăsit partidul, dar partidul nu și-a părăsit
modul de a vedea.
Concluzia s’o tragă d. Diamandy, dacă nu preferă s’o tragă cititorii.
NT

S?
Mare bucurie 1 — D. profesor A. D. Xenopol a vorbit la „Centrul stu­
dențesc Iași". Despre vorbirea d-lui Xenopol Neamul d-lui lorga zice:
„Ni pare bine că și d-sa s’a declarat contra profesorilor de laborator". în­
CE

țelegem de ce domnilor dela Neamul li pare bine: în laborator se cere

muncă și cine muncește nu poate să facă naflonalizm cuzist. Laboratorul,
d-lui Cuza este răspîntia; ca lucrări practice d-sa obicinuește: huiduirea
oamenilor politici, spargerea geamurilor jidovești și, din cînd în cînd,.
I/

maltratarea cîte unui sacagiu jidan.

*
AS

lorga și Diamandy. — Intre cei doui apostoli s’a iscat o dispută. Provo­
carea vine din partea apostolului Nicolae, care e de părere că pentru o țară.
mică cum e a nostră ajunge un singur apostol, adică numai d-sa. D. lorga
impută d-lui Diamandy că se slujește la revista sa de colaboratori jidani.
UI

Interesant e, că, în acelaș timp, „Lupta" de peste munți aduce aceiași

acuzare d-lui lorga, adică că și d-sa are colaboratori evrei. „Lupta", la rîn-
dul el, are însă și ea colaboratori jidani.
BC

Dar adică de ce nu i-o fi permițînd d. lorga concurentului său: să facă.

ceia ce se știe că face și d-sa? Nu cum-va d. lorga, după ce a monopolizat
antisemitismul, vrea să monopolizeze pentru d-sa și pe scriitorii evrei 1
Un lucru rămîne însă stabilit: ambii naționaliști pun în circulație mar- -
fă cușer peste care aplică eticheta antisemită....
 Facla
'62

Y
Preciziunea d-lui V. G. Moițnn. — Ministrul lucrărilor publice este, se
.știe, un foarte bun orator. Calitatea principală a discursurilor sale este preci-

AR
ziunea. In ședința de Mercuri a Camerei, d-sa a rostit iarăși una din acele fra­
ze lapidare, strălucitoare prin claritatea și preciziunea lor. Avînd să se ros­
tească asupra constatărei că serviciul maritim merge rău,, d-sa a spus. „E cu
putință, d-lor deputați, să mă gîndesc la chestiune și să mă întreb dacă n’ar

R
.fi bine, poate, să alcătuesc o comisiune care să vadă dacă n’ar fi bine să se
• admită, în principiu, oare cari schimbări în sistemul actual".

LIB
Mai precis nici că se poate.
X*
Avis important. — D. Ionel Brătianu a declarat că poate trăi și cu plum-
i'bul în sine.

ITY
Avis d-lui Panaitescu, să mai organizeze un atentat *).

D. lorga emigrant. — Ironiile soartei sînt adesea foarte crude. D. lorga

.aprigul patriot, este de mult ’timp în căutarea unei patrii adoptive, căci d-sale

S
nu-i plac oamenii și lucrurile din Romînia.
La început s’a gîndit la Basarabia. D-rul Cazacu (vezi „Curentul Nou"),

ER
11-a vindecat însă pentru tot-deauna de dragoste pentru basarabeni, și l-a făcut
.să se mute în Bucovina. Aici d. lorga a dat peste alt dr., d-rul Aurel Onciul,
țși a fost nevoit să emigreze din nou. S’a repezit în Transilvania. Transilvăne­
nii l-au repezit însă și ei, repede de tot, •— „cu capul de pereți", cum se ex­
NIV
primă „Lupta".
Și așa d. lorga tot nu și-a găsit încă patria mult căutată. Acum d-sa
■ visează la o escursie de explorare în Macedonia, ultimul său refugiu
Tocmai d-lui lorga i-a fost sorocită soarta „jidovului rătăcitor". Ce cru­
LU

dă ironie!
■>?
„Viitorul" într’un acces acut de delir religios, aruncă anatema asu­
pra sindicaliștilor care îndrăznesc să cheme la răspundere pe un preot
RA

din Tulcea învinuit că a violat o copilă ide 12 ani. Patronii „Viitorului"

să nu facă pe oile Domnului.
Sindicaliștii și socialiștii respectă credința creștină, num respectă
roate credințele. Ei nu confundă însă perceptele curate ale religiei cu slu­
NT

jitorii nedemni ai bisericei, cu preoții cămătari, pătimași și satiri, tot așa

cum nu confundă noțiunea înaltă a liberalizmului cu tiranii lacomi și
-cruzi cari ne guvernează în numele acestui liberalizm.
CE

„Adevărații studenți". — De o bucată de vreme încoace, de cîte ori

spiritele sînt agitate și poftele deslănțuite în jurul unei chestii oare-care,
• apar grupuri anumite de indivizi cari vorbesc în numele unei întregi
categorii sociale. Astfel numai în ultimile luni am avut pe „adevărații"
I/

medici romîni, pe „adevărații" patrioți romîni, și cum se și cuvenea, pe

„adevărații" studenți romîni.
AS

.... Ru®ia ÎȘi are de multă vreme bandele ei de ucigași adăpostiți sub
firma faimoasă a „adevăraților" ruși.

90 ?1v. 1Inaledlctniue sau profanarea dela Cîmpina —„Neamul" de

UI

cnltin-aia o- p,R?'llca darea de seamă a festivalului dat la Cimpina de liga

Uturală din Ploești. Sa cîntat Profetul de —sfinte Nicolae.... lorga !—
MeTye?eel-’ ”PeTclunatul Meyerbeer", cum i-ar zice d. Cuza.
BC

Unde sînt frumoasele zile din piața teatrului ?

Je®a',ura cu aceasta trebuie să relevăm că Reicbmann și-a și a-

munțat sosirea în țară. ¥ »
 Facla 63

Y
„Din analele banditismului ziaristic**, așa se intitulează un articol în
care d. lorga arată că Lupta din Budapesta își permite să cugete altfel

AR
de cît d-sa.
*
O lacună regretabilă— Falanga publică un articol despre poetul
francez Jean Moreas. „Grec de origină, Moreas rămîrfe, totuși, unul

R
dintre cei mai de seamă reprezentanți ai spiritului francez în poezia
nouă".

LIB
Falanga, scrisă de membrii societăței scriitorilor romîni, a uitat
să ne spue dacă scriitorii francezi l’au exclus pe kir Moreas, al cărui
act de naștere e eliberat de o primărie grecească.
Simțimîntul cel vajnic și zăgăzuirea imposibilă- — Junele student lo-

ITY
nescu-Amaradia își spune cuvîntul în chestia grevei studențești :
„Un vajnic simțimînt, respectul adevărului pe care dascălii Uni­
versității mi l’au împlîntat adînc în suflet și a cărui imbold nu pot
„acum să îl zăgăzuesc în mine, mă silește ca să aduc următoarea des­

S
tăinuire".
Destăinuirea nu prezintă nici un interes. Interesant e numai că d.
lonescu-Amaradia e student la litere. ER
„Protestarea doamnelor romîne**. — Doamnele romîne s’au prezintat
NIV
la domiciliul I. P. S. S. M. P. pentru a-i prezintă acestuia omagiile lor de
devotament. Cînd zicem „doamnele romîne", nu le înțelegem chiar pe
toate, ci numai pe cîteva din ele.
Era și momentul să se facă asemenea manifestații : tocmai I. P. S.
S. M. P. interzisese parastasul organizat pentru odihna sufletelor țăra­
LU

nilor uciși în răscoale. I. P. S. S. M. P. e de părere că țăranii uciși n’au

dreptul, nici acuma, la odihna vecinică.
Felicităm pe I. P. S. S. M. P. ca și pe „doamnele romîne"
RA

Parastas contramandat —E soarta tristă a celor mai înalte năzuinți

și celor mai profunde dureri ale acestui popor să fie batjocorite, pîngări-
te, terfelite, de îndată ce încap pe mîna studențimei „adevăratei" studen-
țimi romîne. Miile de țărani uciși și uitați de studenți în ziua de aniver­
NT

sare a represiune!, erau cît pe ce să facă obiectul unui parastas politic

organizat în ciuda guvernului, de greviștii universitari. Pentru un motiv
sau altul, d-nii studenți supărată pe d. Haret, voiau să-i facă pe piele, agi-
CE

tînd sperietoarea unui parastas cu tămbălău. Probabil că d. Haret a înțe­

les avertismentul.... parastasul a fost contramandat.

Repausul duminical s’a votat la Cameră. Legiuitorul și deputății au

uitat însă să prevadă că legea nu se va aplica sindicaliștilor și lucră­
I/

torilor străini. Cum adică să se bucure și sindicaliștii și străinii de

repaus ? De necrezut. Senatul va înlătura de sigur această flagrantă căl­
AS

care a programului liberal-național.

D. Pana condamnat la moarte, și încă la ce moarte — prin ștreang!

Intr’adevăr iată cum isprăvește d. A. C. Cuza un articol în care discută
UI

soluția d-lui Panu în chestia evreiască:

„Lăsăm pe ori-ce romîn să judece dacă propovăduitorul unei ase­
menea „soluții" nu e vrednic de ștreang".
BC

Apoi n’are dreptate colaboratorul nostru, d. Albin, cînd susține su­

perioritatea d-lui Cuza asupra d-lui lorga? D. Cuza e cel puțin consec­
vent cu sine însuși.

64
Recenzii, reviste, ziare
Raportul medical al d-lui dr.
Petre Gîdescu, cu o prefață de
dr. N. Luipu, e o oglindă vie și
dureroasă a mizeriei țărănești.
20 pagini pline de fapte și de
date, cari fac mal mult ide cit
strigătele zadarnice de revolta
sufletească. Din felul cum e alcă­
tuit raportul se vede că d. dr.
Gîdescu e un medic rural con­
știincios și cu tragere de inimă
pentru dutrerild țăranilor. Nu-i
prevestim un Viitor strălucit.
Proprietarii și politicianil n|ui pot
îngădui în această fericită țară
să se spună într’un raport oficial
NIV
că în comuna Hotare de pildă,
lista primăriei arată că sînt 2
pelagroșl, pe cîndi medicul gă­
sește 173. Sau să se scrie fraze
LU
de acestea: „Și ce este mai du­
reros este faptul că printre acești
pelagroșl se găsesc multi copii
dela 2 ani în sus. pe vor face și
ce vor deveni aceste tinere vlăs­
RA
tare otrăvite. încă din fașă?" Ce
vor face d-le Gîdescu? Vor munci
o viață întreagă și vor muri de
NT
foame ca și părinții lor, dacă nu
vor înebunii mai înainte și nu
vor muri de pelagră. Dar să na
vorbim p<rea tare. Ne pot auzi
CE
străinii. Și „Independența" va
striga cît ’o ține gura că ne ca-
lomniem țara. ' gliei, Iosif și Chendi, nu mal apa­
I/
Almanachul Industriei și comer­
țului, editat de> d. Zoltan Zoldy
n’ar trebui să lipsească din nici
AS
o bibliotecă. Industriașii și co-
mercianții vor găsi o sumă de
lămuriri necesare specialității
UI
Iot, iar cercetătorul vieții noas­
tre sociale și economice va găsi
BC
S' a c 1 a
Y
R AR
cifrele exacte ale dividendelor
fabuloase pe cari o> industrie de
LIB
jaf și de speculă le stoarce din
nevoile și mizeria poporului. Ci­
tiți bilanțnil fabricelor de zahăr
și vă veți convinge.
ITY
Noua revistă romînă, publică un
studiu limpede și incisiv asupra
d-lui Cuza, de d. profesor, uni­
versitar dr. I. Simionescu. In a-
S
fară de valoarea articolului ad­
ER
mirăm sinceritatea cu care în­
cepe în sfârșit să se ! demaște
trista și nefasta demagogie na­
ționalistă.
Falanga, ultimul număr, publi­
că următoarele versuri ale d-lui
I. Minulescu:
Pășește ’ncet să nu-mi deștepțl
: [bazarul
De lacrima ’ncrustate prin dan-
[tele
și nasturi deschiați de mîin'i re-
[bele...
Bazarul d-lui Minulescu ar pu­
tea foarte bine să stea cu nas­
turii închefați, cel puțin în fața
publicului dacă nu în fața d-lui
Mihalache Dragomirescu.
Cumpăna, revistă săptămînală,
scrisă de di-nil Sadoveanu, An­
re, cel puțin săptămînal. Dispa­
riția Cumpenei pune o tristă
problemă. Cum să mai aibă în­
credere cititorii și în special a-
bonații, în revistele noastre, cînd
însăși revistele patronate de scri­
itori cu credit pe piața literară,
nul respectează angajamentele bă­
nești luate față de abonați?
 Y
R AR
Viața Socială

LIB
-------- REVISTA LUNARA ---------

ITY
Director : N. □. COCEA
Redacția și Administrația : Bulevardul Elisabeta, 27
BUCUREȘTI. - Telefon 29 15.

S
Numărul de 80 pagini :

ABONAMENTUL:
ER 50 BANI.
NIV
IN ȚARA : Pe an.............................................. Lei 6.—
Pentru muncitorii organizați, învățători,
studenți, elevi de liceu.............................. Lei 5.—
LU

IN AUSTRO-UNGARIA: Pe an . . Coroane 6.—

IN STRĂINĂTATE : Pe an.............................. Lei 8.—
Abonamentele se plătesc înainte.
RA

Manuscrisele și scrisorile se vor adresa :

D-lui N. D. Cocea, Bd. Elisabeta, 27 — București.
NT
CE

Abonamente combinate la ambele reviste

l/iața Socia/ă și Fada:
IN ȚARĂ: Pe an.............................. Lei 11.—
I/

IN AUSTRO-UNGARIA : Pe an. . Coroane 11.—

IN STRĂINĂTATE : Pe an......................... Lei 15.-
AS
UI

Citițl
„ROMANIA MUNCITOARE"
BC

Organul partidului social-democrat și al sindicatelor

unite. Apare de două ori pe săptămână.
Abonamentul 8 lei pe an. — Numărul 10 bani.
 Y
Biblioteca „Lumen
t

AR
♦

R
Scopul acestei Biblioteci este de a populariza micile CAPO­

LIB
DOPERE ale celor mai renuiniți scriitori străini si români,
Intr’un format atrăgător sl tipărită cu îngrijire, Biblioteca I
„LUMEN- apare in He-
care săptămână și costă:
| inmiăl» 15
a ii lilllllrll ■
IJ.-WiYI
■> -S _■ •
---------------- Flecare număr conține o scriere complectă -----------------
Numere apărute ;

ITY
1. —Emile Zola Sângele ,
2. —Max Nordau Psichologia Zeflemelei
3. —Maxim Gorki Omul (poem filosofic)
4. —Cămile Flammarion Știința și cugetarea omenească
5. —ri. Tolstoi Viața, Amorul, Fericirea

S
6. —Franțois Coppee Copil de suflet
7. —Guy de Maupassant Un fiu criminal. — Protectorul
8. —D. Teleor
'ă.—Mark Twain
10. —C.Dobrogeanu-Gherea,
ER
Eminescu intim
Furtul elefantului alb
Taras Șevcenco
NIV
11. —Edgar Foe Cărăbușul de aur
12. —M G. Saphir Nuvelete umoristice
13. — F. M. Dostoievski Nunta, și alte nuvele
14 •JWascim Gorki Iubita
15. ■N. Vaschide Ce sunt visurile ?
LU

16. ■L. Andrelele Minciuna. — Câinele

17. Teleor 80 epigrame și 4 schițe umoristice
* 18. —H. Heine Germania
19. —Radu D. Rosetti Trei nuvele
20. —Max Nordau Psichologia dragostei
RA

21. —L. Tolstoi, Știința >și Religia

22. —I. Turgheniew Destul!
23. —Ernest Haeckel Originea omului
24. —Edgar Poe Moartea roșie, și alte nuvele
NT

25. —Voltaire Sufletul și alte schițe filosofice

26. —Ch. Darwin Lupta pentru existență
27. —C. Baudelaire Poeme îh prosă
CE

28. —La Rochefoucauld Filosofîa vieții (maxime)

29. —Cervantes Câinii din Valladolid
30. —E. Metchnikoff Câteva chestiuni științifice
31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!
32. —Buffon Omul și Natura
I/

33 — M. Gorki Revelionul
34-35.—C.Radulescu-Motru Naționalismul
AS

36. —C.Dobrogeanu Gherea Din trecutul depărtaț

37. —Dr. Berheim Hypnotismul
38. —A. Cehov Ursul
39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste
UI

41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?

42. —Const. Miile Rochia Catiței
43. —C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru
BC

ABONAMENTE :
12 numere (expediate franco) . . . Lei-150
25 numere „ „ ... Lei 3.—
Sumele se -vor trimite prin mandat postai ne adrese
editurei Lumen", Str. Mavrogheni, 20' - București.
 Y
Anu I. No. 5 10 Aprilie 1910.

R AR
LIB
S ITY
APÂRE SĂPTÂMÎNAL ER
NIV

SUMARUL :
LU

Const. Miile : C. A. Rosetti; Polemici: Pomana preșe­

F. C.: Cronica politică; B. Bră- dinților .-Reportagiu senzațional.
RA

nișteanu: Mișcarea cultarală so­

cialistă ; N. D. Cocea: Academia
de declamație s’a închis; Biuroul
de înregistrare nu mai funcțio­
NT
Ziua regelui.—Logică.—Haret-
Dissescu-Maiorescu. Idealul stu-
dențimei noastre. — Conflictul

nează; ***: Un document; A. L. Duca-Manliu.—„Creerul latin*.—

Legea repausului; Toma Draga: Justiția cazonă.=-Alt scandal mi­
D-l lorga informator al străină­
CE

litar.—Orbul romîn.— Apel că­

tății; E. F.: Industria „națională*
Lux: Discursul unui prim-mi- tre d. Șmelț.—Intre frați.—Ma­
nistru. nifestație la d. Nădejde.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
JOI 15 APRILIE apare

Y
VIAȚA SOCIALA No. 3

AR
de sub Direcția D-lui D. COCEA

R
Din bogatul sumar al acestui număr consacrat zilei de 1 Mai, cităm:

LIB
V. s. . . Sărbătoarea muncei.
G. Galacîion . De la noi la Cladova.
Tudor Arghezi Tu nu ești frumuseța.
V. Demetrius . Satan.

ITY
N. D. Cocea Visul lui Toană Ispas.
Dr. Ion Fulga . Spinozismul.
A. Barbu F. Lassale și D-na Racoviță.

S
Toma Dragu . Votul universal.

ER
N. Davidescu . Nedeslușire.
etc., etc.
Numeroase ilustrații în text de V. Vermont. €'. Ilessu, l)-na Ce­
NIV
cilia Cuțescu-Storck, Iser. etc. .
Prețul unui număr de 80 paginj 50 bani. — Abonamentul anual 6 lei
Redacția și Administrația : Bulev. Elisabeta No. 27, București.
LU

Către abonați,
RA

înștiințam pe abonațH noștri că d. Șoimescu este însăr­

cinat cu încasarea abonamentelor
NT

Un abonament ia „FfîCLfl" și „VlfiȚfî SOCIFLF)' costă

11 lei pe an și 6 lei pe șase luni.
Administrația.
CE

Colaboratorii noștri sunt rugați să ne trimeată articolele

I/

cei mai tîrziu pînă Miercuri seara, de oarece revista noastră

se tipărește Joi.
AS

Redacția.
UI

Din cauza abundenței de materii, Recenziile nu au loc în

numărul de față.
BC
 Facias

Y
Anul I.—No. 5

AR
— . - ---------------------------------- '.

R
LIB
C. A. ROSET^l - u y

ITY
După două-zeci și cinci de ani

Se împlinește un sfert de veac de cînd Capitala al căreia staroste de

S
negustori fusese și țara al căreia cetățean era au pierdut pentru totdea­
una pe C. A. Rosetti. ;
Mi-aduc 'aminte cit de impresionantă era această înmormîntare sim­ER
plă, acest cortegiu uriaș, care se desfășura pe stradele Bucureștilor, cu fe­
linarele cernite și pe cari poliția o făceați cetățenii însuși.
Se părea că țara purta în acea zi nu numai doliul pierdere! unui
NIV
om, ci doliul pierdere! unei idei, scoborîrei pentru totdeauna a unui
steag.
Și așa a fost. Cu moartea lui C. A. Rosetti partidul pentru care el
muncise și suferise, pentru care avusese ca parte sărăcia și surghiunul,
LU

partidul acesta încetează să mai fie și liberal și democratic.

După moartea lui C. A Rosetti, fostul lui tovarăș I. C. Brătianu, reu­
șește să facă un partid de guver-
nămînt—poate unicul partid pu­
RA

ternic, dar pentru aceasta el de­

vine reacționar și omul care a în­
ceput cariera sa politică la 1848,
o isprăvește Utît de trist în 1888.
NT

După moartea lui I. Brătianu,

partidul evoluiază din ce în ce
mai mult spre dreapta, așa că azi
nu a rămas din tot ce a fost de cît
CE

doar o firmă care azi nu mai

înșală pe nimeni.
învederat că liberalismul cla­
sic, așa cum îl înțelegeau oamenii
de la 1848, fatalmente, în fața pro­
I/

blemelor economice, trebuia să de­

vie ori un partid economicește
AS

vorbind, conservator’, reacționar

—cum a și devenit, alcătuind par­
tidul claselor stăpînito'are — ori
să-și schimbe intelectualitatea și
UI

să-și fi pus ca problemă ridicarea

și deșteptarea la viața politică a
poporului de la țară, bazîndu-se
BC

pe el și tinzînd a face din Româ­

nia o țară de săteni liberi și în
bună stare.
Partizanii lui C. A. Rosetti au preferat să urmeze pe I. C. Brătianu,
iar azi dela bătrînul fondator al Romînului, nu a rămas decît o scumpă
 Facla.
66

Y
§.mintire în sufletele celor obijduiți, și o modestă statue pe bulevard, în

AR
josul căruia triumfător și semeț se ridică monumentul lui I. C. Brătianu.
Totuși, numele bătrînului părinte al democrației romîne — nu va ră-
mîne uitat, și fără prăznuire. Poporul — veșnic recunoscător și neuită-
tor trebue să-și aducă aminte de aceia cari de demult l’au iubit și au cău­

R
tat — chiar fără de a reuși— să’l îndrumeze spre libertate și o mai bună
stare. E poate singura mîngîsre a multora cari și azi muncesc din greu,

LIB
cari nu speră să vază ziua cea de apoi cari își dau seama că nu sînt de
cit obscuri zidari ai temeliei marelui edificiu al viitorului, pe care cît vor
trăi el, nu’l vor vedea gata isprăvit.
Modeste buchete a cinci parale, duioase lăcrămioare și mai ales

ITY
voi flori roșii, scumpe inimei bătrînului democrat, împodobiți, odată pe
an, mormântul uitat dela Bellu, ori modesta statue a aceluia care a trăit șf
a murit iubind poporul și pe cei mici și umiliți.
CONST. MILLE

S
București, 7 Aprilie.

ER
a gg-------------
NIV

Cronica politică
LU

Cît p'aci să cadă guvernul. Emoția a fost generală. Dar guvernul n’a
căzut. Cu atît mai bine pentru el, cu atît mai rău pentru așteptătorii plini de
speranțe.
RA

Pentru ce era să cadă guvernul? Pentru că a nemulțumit toate clasele

sociale, a dezorganizat toate instituțiile, a lovit în biserică, etc. etc. ? Nu, nu sîn-
tem atît de naivi ca s'o credem. In țara noastră toate acestea nu sînt motive
de cădere. Guvernul era să cadă pentru că opoziția înclina să-1 răstoarne; și
NT

la noi ori ce opoziție poate ori cînd să răstoarne ori ce guvern.

Dar de ce nu l’a răsturnat? Nu l’a răsturnat, pentru că în ultimul mo­
ment s’a băgat de seamă că nu se aranjase chestia principală: cine vine în
CE

loc? Taehiștii n’au vrut să răstoarne pe liberali pentru ca în locul lor să vie
partidul d-lui Carp. Lucru firesc, pentru că pînă acum nici carpiștii n’au vrut
să se asocieze la opera de răsturnare, ca să nu vie cum-va partidul d-lui Take.
Așa stau lucrurile. Și din moment ce ele stau așa, întreaga chestiune
pierde ori ce importanță. Politica romînă reintră în banalitatea ei obicinuita
I/

și din care se credea că noul partid, al conservatorilor democrați, avea s’o scoa­
tă pentru tot-d’auna. Din moment ce partidul d-lui Take lonescu nu caută să
AS

se diferențieze de celelalte printr’un program larg și o acțiune franc-democrati­

că, din moment ce el vînează puterea în același fel în care o vînează toată lu­
mea la noi, din moment ce ei sînt gata ori cînd să se unească fie cu liberalii
pentru a ținea în frîu pe carpiști, fie cu caipiști pentru a ținea în frîu pe libe-
UI

Tal’’ acest moment nu mai putem spera să vedem în politica noastră

alt-ceva decît banalitatea banalităților.
....Bine înțeles, nu pentru vecie. Trebuie sfă vie alții, cari să justifice
BC

așteptările firești ale democrației.

P. C.
--- ®
 Facla 67

Y
AR
Mișcarea culturală socialistă

R
Cîteva grndur-i asupra vechei mișcări socialiste

LIB
Istoricul Romîniei moderne, dacă va voi să fie nepărtinitor, va tre­
bui să se ocupe în anii de la 1880 și pînă la 1900, cu multă amănun-
-țime și de vechea mișcare socialistă. Noi contemporanii, cari am trăit

ITY
; și parte am crescut în acea mișcare, cari am simțit puternica ei influență,
am văzut’o prosperînd și apoi degringolînd, am văzut pe dascălii noștri
cărora le înălțasem piedestaluri, părăsind învățăturile mari ce pro-
povăduiseră și isprăvind prin a deveni dușmanii noștri neîmpăcați, perse-

S
■ cutorii noștri ai celor cari tot mai credem în ceea ce ei ne-au învățat să
credem și în ce și ei au crezut de sigur altă dată,—noi contemporanii nu
ER
putem judeca mișcarea trecută în mod obiectiv, poate că ne lipsește și
perspectiva istorică, depărtarea aceia de timp care face ca amănuntele să
se piardă și să apară lămurite numai trăsăturile mari și frumoase ale
mișcărei.
NIV
Cu toate acestea nu odată m’am silit că fac abstracțiune de urîtele
impresiuni ale momentului, să uit sfîrșitul nespus de trist — și aiurea
mișcări generoase au eșuat, dar sfîrșitul lor a fost tragic și alături de
cei cari au părăsit-o, au fost eroi cari au știut cădea cu mîndrie—al ve­
chei mișcări socialiste și sâ-i fac dreptate, amintin/d oîte lucruri bune și
LU

frumoase a făcut, Ia cît avînt generos a dat pe vremuri naștere, cîte sa­
crificii s’au făcut pentru dînsa; amintind respectul ce impusese adversari­
lor, dragostea ce implantase și desvoltase în sufletele partizanilor, atîtea
victime ale ideilor sale (Raicu-Rion, Ficșinescu, Banghereanu și atîți ță­
RA

rani ale cărora nume nu se cunosc măcar), atîția adepți neclintiți în

ideile Iot pînă la moarte (pe mormîntul doctorului Stîncă stă scris după
cererea lui: „Trăiască social-democrațial")!
Și cînd mă gîndesc așa, îmi apare înaintea ochilor, timpul cel mai
NT

frumos al mișcărei: acel al acțiunei culturale! N’am luat parte la această

mișcare de cît folosmdu-mă de dînsa; ei îi datoresc cele mai frumoase
sentimente din sufletul meu; ei, setea nesfîrșită de lumină și știință; ei,
CE

dragostea de adevăr și dreptate ; ei, convingerea în progresul neclintit al

omenirei. Nu va putea istoricul Romîniei moderne să treacă peste această
mișcare, care în timpul ei a exercitat o influență decizivă, care a arun­
cat pentru întîiaș dată în țărîna opiniei publice românești, sămînța marilor
probleme științifice cari turbură pe gînditorii tuturor popoarelor.
I/

Intîele timpuri ale „Convorbirilor literare" au fost de mare însem­

nătate pentru literatura romînească. Vremea „Contemporanului" și a
AS

„Revistei sociale" a fost de aceeași însemnătate pentru știința romîneas­

că. Polemici vii asupra celor mai însemnate chestiuni științifice, în do­
meniul științelor naturale, al sociologiei, al filozofiei propriu zise s’au
încins.... Cu curajul ce-1 dă concepția marxistă nu numai a istoriei, dar a
UI

tuturor fenomenelor,— toate Gestiunile erau atacate, nu cu frivolitatea se-

micultului care pozează în ateist, ci cu convingerea adîncă a omului de
știință care nu poate împăca rezultatele cercetărilor sale cu prejudecățile
BC

’religioase, cu convingerea adîncă a socialistului care socoate prejudecă­

țile religioase ca cele mai-mari piedici pentru lămurirea și liberarea po­
poarelor.
In acest timp Gherea punea bazele criticei științifice la noi. In lupta
• contra detractorilor știiinței, augnoranței și a necinstei literare din care
 Faci
68

Y
„Contemporanul" își făcuse o specialitate, — „Contemporanul n a putut

AR
provoca opoziția „Convorbirilor literare"; în lupta lui Gherea pentru cri­
tica științifică, în cerința lui ca arta să se pue în serviciul cauzei adevă­
rului și a liberărei poporului,—el s’a izbit de opoziția „Convorbirilor". în­
suși d. Maiorescu a intrat în polemică. Cine citește azi aceste (polemici în­

R
tre profesorul universitar și restauratorul din Ploești, în cari acesta din
urmă cu o logică de fer și înarmat cu toată știința modernă, ese necontes­

LIB
tat biruitorul, fără ca prin aceasta biruitul să piardă din valoarea sa sau
să fie mai puțin interesant, poate cu greu să-și facă idee de pasiunea cu
care au fost urmărite ele pe vremuri. Țara întreagă era mai preocupată
de ele de cît de toate cancanurile politice și aceasta spune în de ajuns a-
supra efectului binefăcător al mișcărei culturale socialiste...

ITY
Dar era ceva mai mult.
Astăzi naționalismul e bazat exclusiv pe sentiment. Prejudecățile
cari împiedică libera gîndire sînt condiția sa de existență, ele sînt pentru
dînsul „tradiția" pe care o cultivă cu îngrijire. Știința nu-i poate conveni,

S
pentru că ea aduce lumină și răstoarnă tradiția. Obscurantismul și
clericalismul sînt cei mai naturali și puternici protectori ai săi,—de aceea

ER
îl vedem căutînd să creeze chiar în mod artificial, clericalismul la noi.
Printr’o fericită desvoltare istorică, romînul e, în materie religioasă, nu
indiferent cum se spune, dar în tot cazul cumpătat. Naționaliștii caută și
NIV
aci excesul. Ei ar vrea și în țara noastră un clericalism după modelul ca­
tolic. Clericalismul însă exclude preocuparea de știință,—de aceea îi au­
zim pe naționaliști predicted tineretului să meargă la biserică și să fa­
că naționalism, dar nu-i auzim nici odată spunînd că pentru a înțelege
rosturile națiune!, să cere să. te pui pe carte, să studiezi și iar să studiezi...
LU

Tocmai oroarea de munca din laboratorii și ironia cu care vorbesc de

studiul „găngăniilor" arată la dînșii un dispreț pentru știință, menit să
aibă cele mai dezastruoase consecințe asupra tineretului care-i urmează.
Cu totul altfel a fost mișcarea culturală socialistă. Pornind din spi­
RA

ritul lui Marx, avînd la temelia ei respectul de știință, căutînd să puia

peste tot rezultatele acesteia în locul prejudecăților inăscute, tradiționale,
arzînd cu critica, sa toate, neadmițînd nimic ce n’ar fi supus discuțiunei
științifice, supunînd acestei discuțiuni chiar pe Dumnezeu, mișcarea cul­
NT

turală socialistă punea o premiză: nu poți ajunge social-democrat, de cît

prin convingere științifică. îmi aduc aminte că rezultatul acestei premize
a fost că pe noi toți tinerii ne cuprinsese o adevărată furoare. Toți ce­
team... Toți ceteam cărți serioase: istorie, sociologie, filozofie, știință....
CE

Operile lui Darwin erau în mîna tuturor, Marx era savurat, polemica lui
Engels contra lui Eugen Duehring ne arunca prin toate domeniile cugetărei
omenești și ne arăta cum toate se supun acelei universale concepții dia­
lectice, al căreia găsitor era Marx. Atrași spre socialism prin generozita­
I/

tea sentimentelor, aveam să rămînem lipiți de dînsul prin disciplinarea....

minței, prin influența științei, prin convingerea că evoluția fatală a ome­
nire! duce neapaiat spre idealul pe care gîndirea vastă a oamenilor ge­
AS

neroși l’a zugrăvit într’atîtea rînduri.

De această mișcare culturală au profitat nu numai socialiștii, ci și
mulți nesocialiști. A profitat în primul rînd literatura romînă. D. Maio­
UI

rescu il recunoscuse pe Eminescu, Gherea l’a popularizat. Eminescu era

in mina tuturor, tot așa VJahuță. Senzul mal adînc UI comediilor lui Ca-
ragiale tot Gherea îl deslușise. Apoi mișcarea culturală socialistă a îm­
pins și pe mulți nesocialiști pe calea științei. Nu mai vorbim de d. A. C.
BC

Cuza, care a pornit direct dela socializm, dar mi se pare că chiar și d. Ni--
colae lorga, a suferit direct sau indirect influența acelei mișcări.
1 impui acesta, a fost timpul de glorie al mișcărei socialiste vechi
Atunci sau dezvoltat amicițiile cele mai curate, atunci au încolțn ideDe
generoase, atunci sau înălțat inimile. Reacțiunea a început cînd vechii m
 69

Y
AR
socialiști, înainte de vreme, înainte ca să fi existat elementele pentru o
mișcare politică, socialistă,'au pornit-o și pe aceasta. ..Evenimentul literar*’
și „Adevărul literar" au fost ultimele licăriri intelectuale și culturale ale
.mișcărei. A început apoi politica, făcută fără o numeroasă și deci puter­

R
nică clasă muncitoare, deci o politică întemeiată pe o ficțiune așa că
trebuia fatalmente să fie și ea fictivă. In plus, repede de tot ea a luat fața

LIB
pa care o are în genere politica la noi: au început mici intrigi și nemulțu­
miri, s’a creat o gazetă cotidiană care a înghițit fonduri imense și a e-
puizat toate forțele intelectuale ale partidului, fără a fi de vre-un folos
pentru că, în concurență cu presa existentă, și „Lumea Nouă" a ajuns re­

ITY
pede la cancanul politic și reportagiul senzațional. Și acum încă mai a-
păreau tipuri interesante, suflete generoase, gata de ori-ce sacrificii, dar
erau ultimele licăriri ale mișcărei culturale dispărute.
Se poate, ba e probabil că mișcarea politică era o necesitate, e pro­
babil chiar că ea a avut aceleași motive cari au determinat mai tîrziu

S
trecerea la partidul liberal,—dar fapt este că ea a necesitat dispariția miș-
• cărei culturale, ceia ce, după cum se vede astăzi a avut foarte grave ur­
ER
mări. Necontestat că în ce privește spiritul public, în ce privește lumina,
‘ne găsim astăzi mult mai prejos, nespus mai prejos de cit acum două-zeci
de ani. Că aceasta nu poate fi de cit trecător, o știm, dar aceasta nu ne
NIV
împiedecă de a regreta timpul acela de generos elan altruist, de înălțătoa­
re aviditate de știință, care va rămîne întotd'eauna ca o circumstanță ate­
nuantă pentru greșelilie ce au făcut mai tîrziu foștii șefi ai mișcărei so-
• cialiste.
B. Brănișteanu
LU
RA

Academia de declamație s’a închis;

Biuroul de înregistrare nu mai funcționează
NT
CE

Amatorii de dicțiune corectă, elegantă, strălucită; iubitorii de

■retorică; pasionatii de dueluri oratorice ; ferventii frazelor so­
nore, sînt inconsolabili. Ca și dînșii, puzderia de oameni cari tră­
iesc din votarea, prefacerea și negoțul legilor, sînt nemîngîiati.
Parlamentul s’a închis I Unde vom mai petrece de acum după-a-
I/

• mit zile lungi și plictisitoare de digestii ? Unde ne vom mai recreea

spiritul, motăind în cadența monotonă a perioadelor parlamentare?
AS

Circul s a închis; stagiunea teatrală a luat sfîrșit, ultimele loca­

luri de distracții. Camera și Senatul, ne vor lipsi și ele.
Vai, pentru ce e dat celor mai frumoase opere omenești să
UI

treacă atît de repede, mai ales cînd nimic nu prevestește și nu în­

dreptățește dispariția lor ! Lucrurile mergeau atît de bine ! In fie­
care zi aleșii natiunei urcau în muscal sau în automobile sforăi-
‘toare dealul Mitropoliei. Discutiunile și glumele, întrerupte un
BC

moment la Capșa, continuau în bufetul Camerei. In jurul oraco-

lilor parlamentari se grupau interesele depărtate, stăruințele inzis-
tente, nevinovatele intrigi locale. Se puneau repede la cale aface-1
nle mănoase și se rezolvau slujbele familiare.
Cînd tribunele publice începeau să se umple, onorabilul pre­
ședinte se așeză-solemn în fotoliul presidential, și cu mici, foarte
 Facla
70

Y
AR
mici variante, prezida repriza comediei din ajun. Un reprezentant,
al poporului suveran se urca la tribuna Camerei și vorbea curgă­
tor, frumos, cu imperceptibile greșeli de gramatică.
Anumite cuvinte, anumite fraze, veneau fără greș, cu un lău­

R
dabil sentiment al tradiției, în toate cuvîntările.
„Progresul" D-lor, . . .„Democrația" D-lor......... „Fericirea pa­

LIB
triei", . . . .„Demnitatea națională" D-lor deputati, . . .„mentalita­
tea", „gestul", sau cînd și cînd odiosul „spirit de anarchie" care»
etc., etc.
Aplauze furtunoase și îndelung repetate subliniau amenință­

ITY
rile la adresa opoziției și osanalele la adresa băncei ministeriale.
Miniștrii nici nu clipeau din ochi, atît era de pătrunsă atitudinea
lor hieratică de solemnitatea momentului. După ultimul ropot de
aplauze, cîteva mîini se întindeau entuziaste peste bănci și zgu­
duiau cu energie mîinile oratorului, pe cînd un alt reprezentant al

S
suveranitătei populare, de obicei un membru al opoziției, se ridica

ER
dindărătul unui pupitru ca tras de-o sfoară misterioasă.
Replica se dădea după toate regulile artei. Ici și colo cîte o
amenințare de formă, cîte o violentă foarte dulce, ca să se îndrep­
tățească protestările majoritătei și ca ziarele de partid să poată da
NIV
multimei de gură-cască impresia unor lupte dezesperate. încolo, a-
celeași cuvinte, aceleași fraze, aceiași retorică, aceleași greșeli de
gramatică. Repertoriul comediei parlamentare rămînea neschim­
bat. Legile veneau pe biurourile camerei, se discutau, se votau, cu
LU

iuțeala unei agilități de prestigitator.

Nimic nu întrerupea ritmul sonor al cuvîntărilor, nimic-
nu turbura respirația calmă a tenorilor politici. Sub cupola lumi­
noasă a Academiei de declamație din dealul Mitropoliei, nu răz­
RA

beau plîngerile multimei, desnădejdea satelor înfometate, strigă­

tele de groază și de durere ale celor etern nedreptățiți- Biuroul de
înregistrare consemna zilnic voința guvernului, exprimată în ar­
ticole nenumărate. Bilele albe se așezau în rînduri disciplinate,
NT

mîinele se ridicoau cu-o nobilă statornicie, un foșnet ușor se des­

prindea din șoaptele discuțiilor și glumelor reluate, cineva, la tri­
bună. continua o perorație savantă, pe cînd, dindărătul fotoliului
presidential, tronul regal al M. S. domina, pîndea, inspira jocul,
CE

nrezida voturile comediei politice, ca o neclintită și vigilentă cușcă

de suflor.
Vai. lucrurile mergeau atît de bine! Pentru ce oare vitregia
guvernanților să ne răpească și această ultimă distracție? Unde
I/

vom mai asculta de-acum tiradele patriotice, sonoritățile verbale-

cu-atît mai puțin obositoare cu cît erau mai goale, unde ne vom
AS

mai face digestia în cadența largă a perioadelor învățate pe-de-rost!

Parlamentul s’a închis!
Puneți doliul, voi toti cîti nu despretuiti zădărnicia formelor
deșerte, amatori de discursuri sterile, amanti ai verbozității care
UI

ascunde lipsa de gîndire, voi toti cari în vremea noastră de blazare

ati mai păstrat cultul groteștei comedii politice.
D. Brătianu și-a congediat trupa. Academia de declamație:
BC

s’a închis.
N. D. Cocea
 F a c 1 a» 71

Y
AR
Un document

R
Se apropie 1 Maiu. Cu acest prilej credem că va fi de actualitate docu­

LIB
mentul istoric pe care îl dăm mai jos în facsimile precum și în traducere. Cum
principalii semnatari sînt d-nii Ioan Nădejde și I. C. Atanasiu, credem că aceste
iscălituri ne dispensează de ori-ce comentarii.

ITY
PÂRT1DSL SQCIÂL-DEM0CR&T ĂL RWNCITGRILGR DIN ROMÂNIA

MANIFEST

S
ER
FRAȚI ȘI PRIETENI MUNCITORI EVREI DIN ROMÎNIA

După cum știți cu toții, clasa muncitoare din întreaga lume prăznuește
NIV
marea ei sărbătoare: Intîi Main.
In anul acesta — ca și în fiecare an — muncitorii de pretutindeni vor
prăznui singura lor sărbătoare: Iutii Main.
In celelalte state civilizate, muncitorii evrei au înțeles de mult ca și
cei creștini, adevărata însemnătate a slintei sărbători muncitorești: Iutii Main.
LU

Și de aceia prăznuesc împreună, muncitori evrei și creștini, fără deose­

bire de naționalitate și religiune, frumoasa sărbătoare muncitorească: Intîi Maiu.
Aci în Romînia, muncitorii conștienți, de toate națiunile, vor prăznui și
dînșii voioasa sărbătoare muncitorească: Intîi Main.
RA

Sîmbătă 19 Aprilie (l.Mai st. n.) la orele 8 seara în mari întruniri pu­
blice ținute în toate cluburile muncitorești din țară, oratorii vor explica ma­
rea însemnătate a lui: Intîi Main; iar Duminică 20 Aprilie (2 Maiu st. n.) la
orele 9 dimineața, toți muncitorii vor sărbătorii pe: Intîi Maiu prin manifes­
NT

tații grandioase, cu muzici, cor și drapele, parcurgînd străzile cele mai prin­
cipale ale orașului spre a merge în vreo grădină frumoasă unde vor petrece
toată ziua pînă tîrziu noapte.
Frați și prieteni muncitori evrei din Romînia: voi cari suferiți asuprirea
CE

de la clasa dominantă, mai mult ca frații voștri din toata lumea, prin aceea
că voi n’aveți nici un drept în țara în care v’ați născut, crescut și satisfăcut
toate îndatoririle, pentru voi e mai importantă de cît pentru toți sărbătoarea
internațională muncitorească: Intîi Maiu, căci ea vă dă speranța că nu mai
I/

e departe ziua cînd toate popoarele vă vor recunoaște și pe voi ca oameni,

ca irați egali cu dînșii și cu toții împreună vor înlătura toate durerile și neca­
AS

zurile cari fac astăzi amară viața muncitorului, și în locul acestora, să ră­
sară, o viață fericită pentru toți. Ei — toți muncitorii împreună — vor suprima
deosebirea, dușmănia și războaiele dintre toate națiunile și cu aceasta să ara­
te inutilitatea militarismului, și în locul acestora să întroneze drepturi cetățe­
UI

nești egale pentru toți. Și de aceia e de a voastră datorie, voi toți muncitori
evrei conștienți din Romînia, ca să participați la discuțiunile deschise, cum și
la manifestațiunile, cari vor avea loc în aceiași zi în toate orașele țărei. Prin
BC

aceasta veți arăta clasei stăpînitoafe fie celei evreești, fie celei creștinei că vă
deosebiți în totul de dînsa, că ați început să înțelegeți falșa însemnătate a
cuvintelor: „Toți fii lui Izrael sînt frați" și că aceasta nu e decît un mijloc de
adormire a poporului sărman, pentru ca să nu protesteze cînd e jefuit și asu­
prit de proprii săi frați...
 R
LIB
ITY
Partidul social-democrat al muncitorilor din

S
Dix i’i’a’isDD'M rtăd rto dAo nj; MANIFEST

ER
(x1 ■; W) ........................... '
.ww ww Wn
•bbyii *iyx3Xj ^yn jxs yaaxbp ^ya*B“ix rh b'-iy^s bjxpya *p'R jrb pnr i'R ay x'ti

NIV
■NO : ayn aia ar ‘W'B'-ir țyaa'nj asn
*iy,,î py^a bbRnya'R țxa “lya^a'iR rh pbyn — "irw ybSc R’ii — -w DWWn “pix 1

LU
*W "pIOEHj? : OJH 3TB DV țyWK
R'iw'riiR *W’b-ir p^TR Rn pix pw pytop tya '“iyn:yb ya-rrbp'X jtiîhîr ybbx pR
'«O ]V£E^"W :ayi aia ar w'anR pa^-i. r ayn jrb 'bia^iya yyaa^ r*i ya^Banp xn
“Wix yjnx- -lya^anx ya'SBD^p ijir yar-vx -lyaRim yppR r^î py^a *wixn i:ir
RA
NT
: ayT 31a ar “lya^anR aynyțp ayn jr'w ijir țx'rSyn "iyn ir®
i:xH axs pnR’W ybbx jxfi iyaMa-iR ybiybp'JB'iR y55x piR p^yn p'jyai-i pR ny\i
’’SO îPiO^nj) : ayi 2it2 av nya^a-ix pa^ny-ia ayn py"6
CE

b'aibp nya^a^K ybbR px iy::i5»XHya yaaxi: p“m aioyax nnix8 exa 1> ^ibx 19 n:® ax
ÎVÎO^IJ? :BxB xia^nya yiyaxn-iy x-n p"inybp*iy ppyn nynyn y-iywya x,n n:xS axb
I/

: ayn py’x •nya^anx yH5x pSyn (‘raa ay,,j ■’X» 2) 5'“iex 20 nmx 9 mă axajx: nrx
IAS

w
k fa |xi i:in enstzU’ lyn jko ivccsc ao^n x-n iys-x r>:r.xc "inx ir.xn ,p‘re u'fl li^x^xtseyB'ixe ywmexij -,m
««»»-«»• ---------------- ----------------- ------------ ------------- »— - •■—•».. ■ ............ --. ™- ■■.•-—
: 'Xa “lybttny :iyn □!» er lye^ant-t
 I jyjXO >37yil C’1’0’ W • ," 11 >AK n--1 -MtiB’'X -."X °';n W3
mxjls WW y'lbx-x"! l?=>T c>- •‘L-;, mix nx’tf ,ny"inytti'N oyi tyoxtfsw

LIB
ii-xd'5'd lyi'Sto'imix mn T« mmnxn mit< ^c'nsHfonyna w'no x îynmo5''x .or» knpjn
: imx ,-p'x ix= ^eexn oy rx mz'nxi mix-
■C xh x- tin x'-.i ,cynyn yz^ai^'J x’1 x"= 2 ' ,'w»viS-- dvi rx A>11 -W*™»
-.j’DCxbp m,’D"n nyi jyo-'S nr,'.< ayn o'»xi -v {-' v-‘ --rxt^-ypAte'np mn N'"D -’”t”Tît

ITY
;:iB”iy3 yc’bxcxn pit? tommrm'B nrrx în .toS-U-xn 1 ■»-*'> .>s « • bv3 '-' ;n t' ‘ ,..J' tk.» «T’xmy' '53 Wlb»“
ix Cxi pcybifiy-c cis ^yeam nx^m? p’X s'11 3^’>'- - PN C!<“ ix «nyny'n- IV-J-i l> > ^-wbvmxid tttf'5 -nî Di/
. ’ 3 ;xd op'iTiyai'x mit-j B3’iiy3 piini x"t |yn .lyn'tocytsxno >-
b’.d ytv'Tx xn-y5"-i y5ux piymxt ,iyiy'i2 pun i'"1'^ y55b« Bt?'i tx b"~aiyiyJ cyi 'pjyi-yr1-:^

S
ycyny^yx y-iy-t ț»li x'ii 'nx ntix ^TBx^copy !''y’
yy'tr:st^ yny"i jyjy: jyBDByp iy iyuBxnx b’Bnt >-cn,in3 nyc a x »-? ] ,j,i itx >ny u n-

ER
•omisșrwta- w ».
jy-y'T *n- ""x con mix --‘k is aim yppyn t-T'enND ytP’BxnpxBin-Sx'SKO x’t □ Țîw^^Vx'TtâOye’ixo

NIV
yrsr-x x'n rx s't .lyix'i^yn mix tyix'sxo păru* xn mfm'B yv^'ti'^ sVensc
K'i yn^yii tom ’jaw yt?n’b> ymcrmytosnyc mix ' ■> ’'-c- om myna-ja > •* .,_ „^5^^
lynB'isc y:nx ,rmyW toBceyp ^5yiT x'mnxB yart^xo yi’^'-x x-i t\< x't ,yB'.momp n _i u ■ n ej -
.C-IJ'O J-

LU
”-•» «x «-I
’XÎ2 îytOțJTiy nyi 31aar-iyB"3ix oyn lyorxiis nix to - B7*’’3 “z'f ^on Ex Tmx oyti'oy-i ffo

RA
lyocTyj’l ex x'ii 5xt ycox'-yp nys"3ix nyn Joity'Tiy if® ;nd mn a -|ix ls’j'ii -i,.'.< oxn ’!>; ' ‘ ,iy6Dt<P
m"3Boya-:yD mix .^’nTb i>4'tx iyonnybyi iyec'n: cyn i«= T^is oyn m is o'Tb B'nyo y^x wyt n,, x :x mix
J^X JNB ny-wb J^X ]XB W’ZHX :Dp^X» 5nxp .ymxn-NDyT5x'SND ybtcx'sxnytm'x nyn '^c
NT * '
m'x xn yzy^ ey ;-x— p>7DX3"-n x jy'nte'D’ix-’i'tyo P'x K'n-nm ppyn țytmxi is yV\x mix: •_ K nir,^-s y^^x'sxoiyj
yay^ cy : -xn ,to-yii ysox: nynixc K'mmxB ytymxnpxDyv^'SKD xn ysy'm cy : m.jytiy- mu - .x ym»o
'XO “lytoîny î-iyn 3io ar iyo"3-i^ yyKnxuxm mi
Consiliul general al Partidului Muncitorilor: Ioan Nădejde Al Ionesco, I. C. AUnasiu, I. T. Bangherean
CE

G. D. Pencioiu, G. N. Darie, Deodat A Țăranu, I. TabacovicI, V. 1 Speranță Bucure^ 3Z .War ,

I/
AS
 Facla
74

Y
Voi sin le ți deci convinși că nu toți evreii sînt frați, ci toți bogății, e-

AR
vrei și creștini — sînt frați pentru ca în comun să jupoaie pielea muncitoru­
lui și să-l exploateze. Și după cum dînșii sînt frați cînd e vorba de interesele
lor, tot astfel sînt și muncitorii frați. De aceia trebue luptat alături contra

R
^dușmanului comun care e bogatul înșelător și în loc să se strige „toți evreii
sînt frați" să se strige: „Toți muncitorii sînt frați".

LIB
Muncitori evrei din Romînia, partidul social-democrat care vă vorbeș­
te și vă chiamă prin acest manifest, e singurul partid politic care nu face deo­
sebire de naționalități și religiune.E singurul partid care numără printre mem­
brii cei mai cinstiți și inteligenți muncitori evrei și cu cari se mîndrește tot
astfel ca și cu cei creștini. E singurul partid politic care luptă în permanență,

ITY
fără încetare, fie prin întruniri publice, fie prin organul său zilnic „Lumea
nouă" centra a oricărui soi de prigoniri a muncitorilor evrei, tot astfel cum
face și în cazurile muncitorilor romîni. Social-democrația, e și singurul partid
politic care va duce la izbîndă finală muncitorii din întreaga lume, va supri­

S
ma orice fel de asupriri ce muncitorii îndură acum și îi va face pe toți cetă­
țeni liberi, egali și fericiți.\

ER
De aceia voi muncitori evrei din Romînia veniți de prăznuiți împreună cu
noi sărbătoarea muncitorească: Intîi Main.
Prin aceasta veți arăta că și voi doriți ca ziua mîntuirei clasei mun­
citoare să vină cît mai curând. Toți să aveți în vedere chemarea marelui filozof
NIV
evreu și iubitor de oameni, întemeetorul social-democrației internaționale,
Kaxl Marș: Muncitori din toate țările, de toate națiunile, uniți-vă și împreună
— ca un singur om — să strigăm de trei ori: Trăiască mișcarea muncitoreas­
că internațională, Trăiască partidul social-democrat universal, Trăiască mărea­
LU

ța sărbătoare muncitorească: Iutii Main.

Consiliul general al partidului muncitorilor:
Ioan Nădejde, Al. lonescu, I. C-. Atanasiu, I. T. Banghereanu, G. D. Pen-
cioiu, G. N. Darie, Deodat A. Țăranu, I. Tabacovicî, V. I. Speranță.
RA

București, 31 Martie 1897.

NT

Legea repausului
CE

In sfîrșit s’a votat și legea repauzului duminical complect..

Salutăm cu bucurie acest eveniment, deși sîntem siguri de pe a-
I/

cum că în mare parte și pentru multă vreme noua lege va rămî-

nea nerespectată, cum de altfel a rămas și legea veche.
AS

Aceia cari au mai multe șanse să se bucure de binefacerile

nouei legi sînt funcționarii comerciali. Ceilalți muncitori nu vor
putea spera să vadă pusă în practică această lege de cît după ce
UI

vor ști și vor putea s’o impue prin organizarea lor în sindicate.
Nici măcar în Franța legea repauzului n’a putufi fi aplicată
pe deplin pînă în ultimul an. cînd toate categoriile de muncitori,
și m special cei din hale, s’au organizat în sindicate puternice.
BC

A. L.

==—H . ■' ■
 F a c 1 a 75

Y
AR
D. lorga informator al străinătății
— •

R
„Marele luptător al neamului1', „omul genial", „apostolul" însărcinat cu

LIB
„o misiune națională și morală" în țara noastră, etc., etc., —- cîteva epitete
modeste (modestia nu e cea mai mare virtute a savantului lorga?), pe care
le spicuim, la întîmplare, din foaia naționalistă — nu e numai democratul ini­
mos, caracterul înalț, polemistul integru și fără pereche, nu e numai savantul
care a lepădat haina aspră a științei, înlocuind-o cu surtucul politicei de scan­

ITY
dal și reclamă, ci mai e și informatorul predestinat și cinstit al străinătăței.
Nici un eveniment însemnat romînesc nu scapă iscusitei ș întortochiatei
sale pene.
Am arătat de curînd cu cîtă îndîrjire ilustrul naționalist de la Văleni^

S
denunță Europei civilizate pe ungurii „barbari".
Iată azi, cum face cunoscut istoricul lorga, aceleași străinătăți civilizate:,
cauzele răscoalei țărănești din 1907. ER
Luăm scrisele sale din cunoscuta revistă franceză „?Le Courrier Eu-
ropeen".
NIV
Pe vremea oînd era păzit la poartă de jandarmul liberal, gata să-1 în-
hațe la cel mai mic gest al judelui instructor de tristă memorie Eftimie Anto­
nescu, cavalerul naționalizmului-antisemit romîn găsea că: „Tulburările agra­
re nu rezultă din nici-o propagandă, din nici-o provocare. Ele sini urmarea te­
ribilă, dar naturală, a celei mai îngrozitoare tiranii economice și politice ce
LU

ezistă în Europă". („Courrier Europeen", Aprilie, 1907, p. 213).

După doi ani, cînd eroul nostru nu mai avea jandarm la poartă, ba încă
ajunsese și deputat, în spinarea cui credeți că va pune răscoalele din 1907 ?
„Tupilarea ne mai pomenită a Fischerilor și a Jnsterilor, va scrie el, care
RA

nu poate ti asemănată de cît cu jupuirea Negrilor americani de către colonii

feroci, a provocat răscoala țărănească din 1907“. („Courrier Europâen", Iunie,
1909, p. 355).
Iar peste o lună, d. lorga, care se leapădă de antisemtîsm cum fuge dia­
NT

volul de tămîie, va fi și mai categoric: „Provocat-au arendașii evrei răscoalele

agrare din 1907? Fără îndoială. Jupuirile lor criminale sînt de notorietate pu­
blică: avem de a face cu niște exploatatori cari merg pînă Ia asasinarea servilor
CE

lor, incapabili de a se apăra". („Courrier Europâen", August, 1909, p. 461).

Că spusele d-lui lorga se bat ca>p în cap, nimeni nu se mai miră. Con­
trazicerea și insinuarea (1) sînt însăși baza, singura rațiune de a fi, a focului
bengal naționalist romîn.
I/

E ceva, însă, care trebue să întristeze pe ori ce om de cinste, iubitor de-

adevăr și însetat de ideal, la citirea scriselor de mai sus. E faptul că un ase­
menea debitant de neadevăruri, ia, în țară, poze de „erou al neamului" și, în
AS

această atitudine, se crede îndreptățit să ceară tinerimei romîne „să meargă cu

eroismul pînă ia jertfa carierii și a vieții". („Neamul Romînesc", 16 Martie
1910). Aceasta, firește, de dragul interminabilei și încîlcitei maculaturi a d-lui
UI

lorga!
Eroul de la Văleni —tipul curajului civic — care nu spune adevărul
de cît de frica jandarmului pus la ușe, chit s’o scalde cînd îi va veni bine, nu
BC

(1) In interpelarea antisemită de la 11 Februarie, deputatul-indepen-

dent lorga, insinuează că „se știe ce rol a jucat Racowski în răscoalele din.
1907". Se ferește, însă, să spună în ce a constat „acel rol", pentru că insi­
nuarea îi e de ajuns ca, să dovedească liberalilor că Si aprobă în nelegiuirile
lor față de Racowski.
 Facla
76

Y
AR
putea să nu se creadă trimes pe pămînt ca să dea „o noua îndrumare națională
și morală tinerimei romîne“, pe care o conjură să împingă lepădarea de sine și
„eroismuT'piînă la.. . a lua un abonament la „Neamul Romînesc"!
Hotărîre dintre cele mai „eroice“ — o vom recunoaște cu totii.

R
Dar pentru a îndemna pe alții........ chiar la un asemenea sacrificiu, se
cere să fii altceva de cît un vînturător de fraze umflate și de idei răsuflate.

LIB
Toma Dragu

ITY
Industria „națională"

S
Cartelul zahărului

ER
Se vorbește mereu zilele aceste de industria națională. Vom cita azi cî-
teva cifre cari să ne arate la ce exploatare se dedau aceia cari îngrădiți prin
NIV
convenții și legi sînt la adăpostul ori cărei concurente, fie ea străină sau na­
țională. Și să se noteze că este vorba de un aliment de prima necesitate.
Societatea generală a fabricelor de zahăr din Romînia a fost fondată
.la 18 Maiu 1899. Capitalul a fost fixat la 9 milioane lei divizat în 18.000
acțiuni.
LU

Societatea contractă un împrumut de 3.000.000 lei lin acelaș an prin e-

miterea a 6000 obligațiuni amortizabile în 27 ani cu începere de la 1 Martie
1905. Acest împrumut a fost cu totul amortisat, grafie marilor venituri ale so-
cietăței la 1 Martie 1908.
RA

In 1907, societatea a început și rambursarea capitalului acționarilor săi.

Au fost amortizate pînă azi 5200 acțiuni, așa, încît din cele 11800 acțiuni ale
scciefătei, mai sînt în circulație numai 6.600. Pînă (în anul 1913 întreg capi­
talul va fi înapoiat acționarilor cari vor fi posesorii întregei averi a societătei
NT

.în mod cu totul gratuit.

Bilanțul societăței pe exercițiul 1907—908 arată un beneficiu net de
3.451.000 lei la un capital de 9.000.000 lei (redus la 6.400.000 în urma a-
CE

Jmortisărilor).
Aceste beneficii au putut fi realizate cu toate că în străinătate prețul
zahărului a fost de multe ori în mare scădere, numai din cauza monopolu­
lui care a fost asigurat de statul romîn fabricelor noastre.
I/

In rezumat Societatea generală a fabricelor de zahăr din țară a îna­

poiat din capitalul său 2.600.000 lei acționarilor, a stins complect împrumutul
de 3 milioane lei pe care trebuia să-1 plătească în 27 de ani, și a realizat to-
AS

•tuși un beneficiu net de 3.451.200 lei în anul 907—908.

Totalul beneficiilor dela înființarea societătei pînă la ultimul bilanț
publicat (1908) se urcă la suma de 17.530.000 lei-
UI

Nu mai cităm fondul de rezervă legal al societății, fondul de reconsti­

tuire al capitalului, etc.
Comentariile sînt de prisos și sperăm că la 1914 data cînd expiră con­
vențiile uzi în vigoare între stat și fabricele existente,- o nouă înțelegere se va
BC

tace care va salvgarda tot așa de bine interesele 'noastre naționale,

 Facla
77

Y
AR
Discursul unui prim-ministru

R
Trăiască republica socială.

LIB
Trăiască M. S. Regele Carol..

In ajunul alegerilor generale din Franța, d. Aristide Briand, a ți­

nut un mare discurs politic, prin care a îndreptățit acțiunea trecută a

ITY
partidelor republicane și a indicat, în linii largi, punctele principale ale-
viitoarei legislaturi.
După ce a amintit opera de căpetenie a partidului radical, despăr­
țirea bisericei de stat, și opera lui socială, pensiile pentru muncitori;,

S
după ce a arătat că primul gînd al actualului guvern a fost dorința
unei întăriri, unei rodnice împăcări a partidelor înaintate, radical, ra­

ER
dical-socialist și socialist, înpotriva tendințelor primejdioase pentru li­
bertățile republicane ale partidelor reacționare, d. Briand a desfășurat
un vast program de reforme politice și sociale.
In primul rînd a afirmat că votul universal nu mai e îndestulă­
NIV
tor, nu mai garantează îndeajuns interesele tuturor categoriilor de ce­
tățeni. Actualul sistem de vot, ori cît de larg ar fi, trebue lărgit încă
și mai mult ca să înlesnească o reprezentare mai exactă a diverselor
interese și clase sociale.
In al doilea rînd problema funcționarilor statului se impune din
LU

ce în ce mai imperios atenției oamenilor de stat. Funcționarilor, privile-

giați întru cît au o situație materială sigură, nu li se pot răpi drep­
turile cetățenești, cum este dreptul de asociație, numai pentru cuvîntul
că au o situație privilegiată în stat. Statutul funcționarilor, care va ga­
RA

ranta drepturile slujbașilor față de autoritatea administrativă și de abu­

zurile politice, trebue votat.
In sfîrșit, viitorul parlament va avea să facă cele mai mari sfor­
țări pentru dezvoltarea și complectarea legislației muncitorești. Sindi­
NT

catele, abia tolerate în trecut, recunoscute și temute astăzi, trebuesa

transformate în puternice mijloace de producție și de progres, prin acor­
darea personalităței civile. Trebue să se dea sindicatelor putința să aibă
CE

proprietăți și în chipul acesta să capete sentimentul responsabilităței.

Trebue să li se înlesnească proprietatea colectivă și dreptul să contrac­
teze în chip colectiv. Mai mult de cît atît. Viitoarea legislațiune trebue
să consacre principiul parlicipărei muncitorilor la beneficii, participare
care, asigurînd clasei muncitoare o viață mai omenească, să sădească îir
I/

sufletul fiecărui cetățean francez, dragostea neînvinsă, pentru o patrie

care nu e vitregă cu fiii' ei. Și prim-ministrul Franței și-a sfîrșit dis
AS

cursul astfel: „Muncitorii au înțeles că au datorii cari îi apropie de­

cenalii cetățeni ai acestei țări. Ei sînt muncitori și francezi, so­
cialiști și republicani. Toate eforturile lor trebue să urmărească apă­
rarea și înfrumusețarea libertăței, a republice!, a acestei Franțe care răs-
UI

pîndește lumina ei asupra întregului pămînt. înălțarea Franței și a re­

publice!, este singurul nostru țel. Ca să-l atingem să strîngem rîndurile,
să ne unim cu toții, frățește, republicani și socialiști și să strigăm: Tră­
BC

iască Franța! Trăiască republica socială!“.

Astfel vorbește primul-ministru, întîiul cetățean al unui popor de-
oameni liberi, al unei țări care trăește sub regimul votului universal..
Comparați acest discurs în care se resfrîng preocupările și problemele?
 Facla
78

Y
AR
•economice, politice și sociale ale vremei noastre, cu frazeologia goală,
pompoasă și umflată a sfetnicului Măriei Sale Regelui Carol. Comparați,
dacă aveți curagiul, patriotizmul larg, întemeiat pe buna stare a milioa­
nelor de muncitori francezi, cu patriotizmul ingrat, fățarnic, al castelor

R
noastre oligarhice, întemeiat pe foamea, pe împilarea și pe mizeria mi­
lioanelor de muncitori romîni. Comparați, dacă vă spune inima, strigă­

LIB
tul superb de îndrăzneală și de încredere în viitor, al lui Briand : trăiască
republica socială! cu toasturile slugarnice, lingușitoare, cari la banche­
tele noastre politice încep și se sfîrșesc invariabil cu: Trăiască dinastia!
Trăiască Maestatea Sa Regele Carol !
Lux

ITY
....... s s

S
Polemici
ER
Pomana președinților. — Ahtiați de reforme pentru propășirea patriei
NIV
-și în deosebi a bietei țărănimi, parlamentarii noștri au găsit în fine soluția
cea mare: înzestrarea celor doi președinți ai corpurilor legiuitoare cu cîte
30.000 de lei anual. Motivarea e admirabilă: pentru prestigiul parlamentului
cei doi președinți trebuie să-1 poată reprezenta în mod demn; și demnitatea
LU

•® ceva care se prețăluiește în bani. D-nii Ferechide și Budișteanu au nevoie de

cîte o demnitate de 30.000 de lei putere.
Acuma știm, va să zică, de ce lucrurile au mers rău în țara asta și mai
ales de ce am avut răscoale: făuritorii Romîniei modeme se gîndiseră ei la
multe, dar la dotațiunea preșidențială nu. Sîntem deci de acord cu „inițiativa
RA

parlamentară": să se voteze dotația, bine înțeles și cu mica incompatibili­

tate pe care ea o atrage în mod firesc după sine, dar pe care -„inițiativa" iîn
chestie o uitase — uita-o-ar relele, s’o uite!
NT

Insă.... ca o chestie de obraz, ca să se vadă că e vorba numai de un

principiu și că titlul ce-am dat acestei notițe e foarte greșit, cerem ca d-nii
președinți actuali, cari prezidează votarea dotațiel, să se abțină de la încasa­
rea. ei. A răbdat ea, țara, jumătate secol, să mai rabde cîteva luni.
CE

In locul dictonului „după noi potopul!", aplicați-1 pe acesta:

— După noi, dotația.
*
Reportagin senzațional. — D. N. lorga vorbește
'

foarte pe scurt. In
I/

■Neamul Românesc d-sa publică următoarele :

„Grevă la Marsilia".
AS

Evident, cititorii sînt pe deplin lămuriți. Orice amănunte ar fi fost

de prisos. Din contra, credem chiar că d. lorga a spus prea mult. După
•sistemul inițialelor, inaugurat de d-Sa, ar fi‘ fost de ajuns atîta :
G. la M. y
UI

Ziua regelui. — Regele a înplinit 71 de ani. Entuziasmul presei e gene­

BC

ral. Mai ales presa de partid e archi-încîntată. Numai nu știm dacă și regele
o fi încîntat de toate aceste lingușiri. Adică nu-și amintește el toate atacurile
pe cari i le-au îndreptat rînd pe rînd toate gazetele de partid? Și nu prevede
•el, cu o exactitate aproape matematică, toate atacurile ce i se vor mai îndrepta?
Ori ziarele noastre cred că e momentul să abuzeze de vîrsta asta de
171 de ană?
 Facla 79

Y
AR
Logică. — Din faptul că socialiștii ar judeca pe Reichmann, „Voința
Națională" deduce că socialiștii sînt anarchiști. Căci, zice „Voința", cum s’ar
apuca socialiștii să judece pe unul care nu este de ai lor?
Logica „Voinței" este admirabilă. Dintr'însa deducem că magistrații

R
cari judecă pe pungași, sînt și ei pungași. Căci, am zice și noi, după „Voința",
cum s”ar apuca, magistrații să judece pe unul care nu este de ai lor ?

LIB
Haret-Dissescu-Maiorescu. — D. Dissescu a ocupat, timp de două zile,
tribuna Senatului și a dovedit „cu anexe" că d. Spiru Haret în opoziție a a-
gitat studențimea universitară în potriva proectului de lege al învățămîntului

ITY
superior întocmit de fostul ministru de instrucție.
D. Haret a răspuns că, dimpotrivă, d. Dissescu este acela care a agitat
acum pe studenți la Dacia în contra proectului întocmit de actualul minis­
tru de instrucție.

S
Și la aceste ședințe a azistat fostul profesor de logică, d. Titu Maio-
rescu, care a luptat și lîngă d. Haret și lîngă d. Dissescu, și care altădată
ER
aproba pe d. Haret așa cum a aprobat acum pe d. Dissescu. Logica nu vrea să
■aibă nimic comun cu mizeriile politice-
Cît despre biata studențime agitată.... s’o lăsăm să se desmeticească. De
NIV
atita agitație a ajuns pe mâinile parchetului.

Idealul stndențimei noastre. — Un deputat guvernamental spunea de­

unăzi în Cameră, cu prilejul unei interpelări a d-lui Nicolae Fleva, că studen­
LU

țimea romînă a luat parte vie la toate acțiunile mari ale neamului.
Grație cîtorva indiscrețiuni comise cu ocazia ultimelor polemici între
fostul și actualul ministru de instrucție publică, d-niî Dissescu și Haret, cu­
noaștem și noi care este idealul tinerimei noastre universitare.
RA

Timp de opt ani, fie sub preșidenția d-lui Georgescu-Bîrlad, fie sub aceea
a d-lui Badu Portocală, Uniunea generală a studenților avea ca unică preo­
cupare dacă chiria localului uniunei va fi sau nu plătită de minister.
Practic.... ideal!
NT

Conflictul Duca-Manliu— Intr’una din ședințele Camerei, în urma

unei întreruperi a d-lui Nestor Cincu, d. deputat I. G. Duca a apostrofat
pe neobositul întrerupător spunîndu-i:
CE

— D-le Cincu. ai pierdut o ocazie de a; tace.

Dacă ar mai trăi răposatul Manliu, ar putea spune tînărului depu­
tat de Huși, că și d-sa a pierdut o ocazie: ocazia de... a tăcea.
I/

„Creerul latin". — Vă rog să nu zâmbiți. E vorba de „creerul latin" al

distinsului nostru prieten, Georges Diamandy. In prefața dramei în patru acte:
AS

„Tot înainte", amicul nostru ne face următoarea delicioasă declarație: „Cree­

rul meu de latin înlătură" etc.
Ce înlătură, nu importă. Ceea ce reținem e numai faptul că cineva poate
UI

să aibă în acelaș timp și creer latin și nume cu y în coadă.

Latini originari din Bizanț, iată o nouă specie da patrioți romînî.
BC

Justiția cazonă. — Un soldat, învinuit că a furat un ciob de oglindă

— un ciob, nu o întreagă oglindă —• a fost condamnat la doi ani de închisoare.
Păgubașul este un domn ofițer, iar instanța care a dat această sentință
este consiliul de războiu.
Cind se va începe acțiunea necesară pentru suprimarea „justiției" ca­
zone? Această justiție constituie unul din cele mai absurde anahronizme.
 Facla
80

Y
Alt scandal militar. — Sau, mai bine zis, același scandal, căci e mereu

AR
același.. De astă dată războiul civilo-militar s’a petrecut la Bacău. Un grup de
ofițeri a maltratat pe avocații Roșu și Rey, pentru că soția d-lui Roșu a îndrăz­
nit să respingă galanteriile unuia dintre ofițeri.
Ce va urma de aici, știm de pe acum: nu va urma nimic. Spiritul de

R
castă și pornirile anarcho-tiranice ale ofiterimei nu întîmpină o rezistentă se­

LIB
rioasă — căci este evident acuma că nici cea dela Giurgiu n’a fost destul de
serioasă.
Se simte lipsa lui Toni Bacalbașa.

ITY
Orbul romîn. — In concordantă cu pornirea xenofobă generală, direc­
ția sanitară a dat ordin ca orbii streini să fie izgoniți de la „Vatra luminoa­
să". Această măsură s’a luat, de sigur, pentru protejarea orbului national, înă­
bușit de invazia orbilor streini. Sîntem pentru, foarte pentru.
De cît, „Vatra luminoasă" a fost înființată și cu bani streini, ba chiar

S
în cea mai mare parte cu bani streini. Și nu e vorba numai de streinii din tară,

ER
cari au contribuit, dar chiar și de cei de peste graniță, cari au răspuns apelului
Carmen Sylvei. Ce se va face în cazul unui protest eventual al contribuabili­
lor streini, cari ar putea zice că au fost trași pe sfoară și că sumele li s’au ex­
torcat ?
NIV
Apel către d-nii Șmelț. —In Cameră s’au produs două manifestări în
chestia petrolului: mai1 întîiu un discurs prin care se protestează că ameri­
canii au scăzut prețul petrolului, și apoi o interpelare în potriva cartelului pe­
LU

troliștilor cari au urcat prețul petrolului.

Discursul în chestie a fost rostit de simpaticul deputat de Botoșani, d.
Al. Șmeltz; iar interpelarea în chestie a fost anunțată de nu mai puțin sim­
paticul deputat de Botoșani, d. Al. Șmeltz.
RA

Rugăm pe d-nii Al. Șmeltz și Al. Șmeltz, să se carteleze, fix'md prețul

care le convine.
*
NT

Intre frați.—D. Al. Cahal Cuza polemizînd cu profesorul Simionescu,

se plînge că acesta anume îl laudă pe d. lorga, pentru ca astfel să-l coboare pe-
d. Cuza.
De sigur, e regretabil că d. Simionescu l’a lăudat pe d. lorga. Dar dacă'
CE

a lăuda pe unul din cei doui apostoli înseamnă, implicit, a-1 „coborî" pe ce­
lălalt, rugăm pe d. Simionescu să mai facă un sacrificiu: să-1 laude și pe d.
Al. Cahal Cuza.
*
I/

Manifestație la d. Nădejde. — Cu prilejul votărei legei repauzului du­

minical complect funcționarii comerciali au făcut manifestații de simpatie lo­
AS

cuințelor d-lor Ionel Brătianu și M G. Orleanu.

S’a nimerit însă că d-nii Brătianu și Orleanu dormeau, așa că manifes-
tanfii au plecat fără o vorbă de mulțumire din partea sărbătoriților.
UI

Aceasta ne amintește manifestația similară făcută tot de funcționarii

comerciali în 1897, cînd s’a. dat prima lege a repauzului.
Atunci manifestantii s’au dus la d-nii V. G. Morțun și Ioan Nădejde. D..
Morțun lipsea de acasă. D. Nădejde a apărut la fereastră și sub ploaia de o-
BC

vâtii a rostit următorul mișcător discurs:

— Cetaf.eni!! Vă rog să vă retrageți în liniște!!!
' Efectul a fost strălucit: ovațiile au încetat imediat.
 Y
ffl

AR
MM
w B ll

R
LIB
--------- - -------------------------------------------

ITY
Facla ER
S
Revistă săptămînală. Apare Sîmbăta
NIV

Redacția și Administrația :

București, Strada Sărindar No. 11

LU
RA

Numărul de 16 pagini 15 bnai.

ABONAMENTUL :
NT

în țară: Pe an........... ✓................... Lei 7.—

CE

Pe șase luni................... „ 4.—

în străinătate : Pe an................. Lei 9.—
Pe șase luni . . 5.—
I/

Abonamentele se plătesc înainte.

AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
\f iot o SooioJai

ITY
--------- REVISTA LUNARA ---------
Director : N. D. COCEA

S
Redacția și Administrația : Bulevardul Elisabeta, 27

Numărul de 80 pagini :
ER
BUCUREȘTI. - Telefon 29 15.

50 BANI.
NIV
ABONAMENTUL:
IN^ȚARA: Pe an............................................. Lei 6.—
Pentru muncitorii organizați, învățători,
LU

studenți, elevi de liceu............................. Lei 5.—

IN AUSTRO-UNGARIA: Pe an . . Coroane 6.—
IN STRĂINĂTATE: Pe an..............................Lei 8.—
RA

Abonamentele se plătesc înainte.

Manuscrisele și scrisorile se vor adresa :
NT

D-lui N. D. Cocea, Bd. Elisabeta, 27 — București.

CE

Abonamente combinate la ambele reviste

l/iața Socia/ă și Facla :
I/

IN ȚARĂ: Pe an.............................................Lei 11.—

AS

IN AUSTRO-UNGARIA : Pe an. . Coroane 11.—

IN STRĂINĂTATE : Pe an......................... Lei 15.—
UI
BC

Citiți
„ROMANIA MUNCITOARE"
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
unite. Apare de două ori pe săptămână.
Abonamentul 8 lei pe an. Numărul 10 bani.
Anul I. No. 6 17 Aprilie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL
LU

Facla: Cam a fost primită pro­ ței" Minimele comptabilităței_

punerea noastră; S. Albin : i Gustul lui Schwartz. — Jandar-
Maia în trecat; Spiru Haret: Un mologia romînă.—Pudicitate re­
RA

document istoric; 1. Armașu: gală.—Dela Panaitescu cetire.—

Traian Demetrescu; P. Crainic: Ioc dotație!—Acansarea'prințu-
NT

Eioreii împămînteniți; I. Păun: lui Moruzzi. — Prudența fiica

Anii camințesc; Fidellio : O in- tembelismului.—Reportagiu ex­
dastrie națională. celent. s—Inc’o slujbă.—O îndul­
CE

Polemici: Argațiile „Voin­ cire necesară.—Rea voință.

Recenzii, rePiste, ziare
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „AdeveruL

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
AR
A apărut:

R
VIAȚA SOCIALA No. 3

LIB
pe luna APRILIE, cu următorul bogat sumar:

V. S........................... Sărbătoarea muncei.

ITY
G. Galaction . . De la noi la Cladova.
Tudor Arghezi . . Tu nu ești frumuseța. Stihuri
Tatiana Grigorovici Femeile și 1 Maiu.

S
V. Demetrius . . . Satan.
Dr. Ion Fulga . . .
N. Davidescu . . .
ER
SpinozismuL
Prăbușire.
Toma Dragu . . . Votul universal^în Romînia.
NIV
Ch. Baudelaire . . înseninare.
N. D. Cocea . . . Visul lui Toană Ispas.
Concertul Castaldi; Expoziția tineriinei artistice; Imperfecțiile
LU

parlamentarismului; Socializmul municipal în Germania; Adevărata du­

rere; Sinuciderile în Rusia; etc.
Numeroase ilustrații în text de N. Vermont și I>-na Cecilia Cu-
RA

țescu-Storc/e.
Prețul unui număr de 80 pagini 50 bani.— Abonamentul anual 6 lei.
Redacția și Administrația: Bulev. Elisabeta No. 27, București.
NT
CE

Către abonați,
I/

înștiințăm pe abonațH noștri că d. Șoimescu este însăr­

AS

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament la „FfiCLfi" și „ VIFȚF SOCifiLfr costă
lî lei pe an și 6 lei pe șase luni.
UI

Administrația.
BC
 Facla

Y
Anul I*—Mo. 6 17 Aprilie 1910

AR
--------------------------------------------------------------------- ——---------- - ------

R
LIB
Cum a fost primită propunerea noastră

ITY
In primul rînd o declarație: nefiind oamenii cei mai _naivi
din tară, n’am putut nădăjdui, nici o singură clipă, că propunerea

S
noastră — anchetarea cetățenească a masacrelor din 1907 — vaX
ER
vea o îmbrățișare largă și efectivă, din partea acelora cari dau to­
nul în treburile publice. Pe soldatii cuminți ai bugetului de azi
sau ai celui de mîne, n’am contat. Pe presa de partid, ,,fată’n ca­
să" la cutare ori cutare important bărbătel politic, n’am contat. Pe
NIV
deputății și senatorii, trimiși ai comersantilor de voturi si ai ghion-
tilor sub-comisărești, n’am contat.
Am contat numai pe cugetul curat, cît este în tară. Ne-am
gîndit la acei oameni modești și obscuri, cari îsi tîrăsc de azi pe
LU

mîne un train răzleț și chinuit. In sufletele lor am vrut să aprin­

dem scînteia revoltei civice, în potriva celui mai sălbatic măcel și
a celei mai cinice mușamalizări. Și răspunsul pe care l’am vrut,
— îl avem.
RA

Ni s’a scris din toate părțile, cu aprobări entuziaste, cu a-

derări fără rezervă. Țara nu uită măcelul, tara nu iartă mușamaua.
Nu sînt politiciani mari sau mărunți, nu sînt oameni „așezați" și
NT

,,de ispravă" aceia cari s’au grăbit să se asocieze la propunerea

noastră; pe ei nu-i ispitește o escursiune atît de lugubră, ei n’au
de ce să dezgroape taina blestemată a lui 1907.
CE

Nu, răspunsurile ne-au venit de la oameni fără rost, de la

oameni fără avere și pentru cari nu există lege, ele ne-au venit, în
cea mai mare parte, dela muncitori. Aceștia vor ancheta răzbu­
nătoare; aceștia vor să se avînte prin locurile de groază, să scor­
I/

monească, din țarina frămîntată cu sînge, miile de cadavre și să

înalte; acuzator—și pentru ziua de azi și pentru cele de apoi —
AS

muntele de oseminte, mărturie mută și sinistră! a celei mai cum­

plite tragedii.
Ne pare bine că există un suflet cetățenesc. Dar, de-o-cam-
dată, ancheta nu se poate face. Nu se poate, pentru că aceia cari
UI

vor s’o facă sînt scoși din lege de regimul liberal, socotiți ca vaga­
bonzi și trimiși „la urma lor" de îndată ce trec de bariera reședin­
ței ce li se îngăduie. Și apoi, în felul acesta ancheta ar părea unila­
BC

terală, ar fi bănuită de sectarizm și parțialitate. Noi am cerut o

anchetă generală, la care să participe toată lumea, la care să fie re­
prezentate toate nuanțele politice, pentru ca astfel constatările ce
se vor face să nu poată fi tăgăduite de nimeni. Și afară de Adeve-
rul, care s’a asociat la propunerea noastră, — firește și în nume-
 Facla
82

Y
AR
le Dimineții — și de Romînia Muncitoare, altă adeziune din par­
tea presei n’a venit. Și n’a venit nici din parlament, nici din partea
atîtor cluburi și societăți, nici din partea ligii culturale, nici din
partea societății scriitorilor romîni, — de nicăieri. Ancheta nu e

R
nimerită deci, pentru moment.

LIB
E îmbucurător însă că în amorțeala generală, în care fie­
care își ronțăie cu mulțumire părticica din buget, își face loc, din
ce în ce mai mult, singura clasă care poartă în sine fermentul re­
voluționar al demnității cetățenești: e proletariatul.
Lui îi rămîne sarcina să dezlege chestiunea lui 1907. El trebuie

ITY
să agite mereu pentru anchetă. Cînd aceia cari o vor cere nu vor
mai fi cîte-va sute, ci zeci de mii, atunci ancheta se va face, ba o
va face și guvernul, sub controlul cetățenilor.

S
Facla
ER
NIV
1 MAIU IN TRECUT
De la vechea mișcare pentru cea nouă
LU

Ziua de 1 Maiu era, pentru mișcarea veche, un prilej de numărătoare

și desfășurare de forțe.
RA

Acei cari au făcut parte pe vremuri din partid mai păstrează încă ne-
ștearsă impresiunea puternică a strălucitelor manifestațiuni socialiste ce aveau
loc de 1 Maiu în București. Manifestațiunile de 1 Maiu erau nu motiv de mîn-
NT

drie pentru tovarăși, de îmbărbătare pentru conducători și de frică pentru guver­

ne. Socialiștii, cînd vedeau mulțimea enormă care nu iputea fi cuprinsă cu
ochii, o socoteau ca pe a lor și erau încredințați că dispun de o putere reală,
iar burghezia, cîjid contempla masele compacte cari manifestau în sunetul
CE

Marseillais-ei și sub fîlfîitul steagurilor roșii, era nu mai puțin încredințată

că socialiștii sînt o forță impunătoare.
Aparențele dădeau dreptate și unora și altora. Manifestațiunile de 1 Maiu
reușeau totdeauna admirabil. Mulțimea alerga să ia parte la ele. Nu era nici
I/

o primejdie. Dacă poliția nu interzicea procesiunea, partidul era sigur de o

afluență de 8—10.000 de oameni. Bucureștenii azistau atunci la un spectacol
care de-atunci nu le-a mai fost dat să vază. Cînd cei dintîiu manifestanți a-
AS

jungeau în calea Victoriei, coala mai era încă în grădina Cișmigiu. Lumea se
înghesuia să privească. De-alungul drumului de parcurs, trotuarele erau pline
de curioși cari citeau, comentînd, cunoscutele înscripțiuni de pe ■ placarde:
UI

„vrem opt ore de muncă", „votul universal", „nici pîine fără muncă, nici mun­
că fără pîine", etc.
Erau zilele mari ale socialismului romînesc, zilele de succes. Adversa­
rii, cari în gazete sau în parlament vorbeau de plantă exotică, își mărturiseau
BC

pe șoptite că nu e glumă și că socialismul trebue luat în serios. Toni Bacal-

bașa, izbit la un 1 Maiu de măreția priveliște! — văzuse demonstrațiunea din-
tr’un balcon ■— scrise a doua zi un reportaj liric. Era sigur că victoria e legată
de drapelul roșu.
Și touși, prin colțuri, cîțiva, mai pătrunztori, rămîneau reci. Zielele
cînd socialismul reușea să scoată mii de oameni pe stradă și cînd însufleți-
 Facla

Y
83

AR
rea era așa de mare în cît părea că mulțimea imensă este gata la ori ce ac­
țiune și la ori ce sacrificiu, nu li rătăceau mințile. Ei cunoșteau slăbiciunea
mișcărei. Ei știau că totul este numai paradă, că înăuntru este gol și că teme­

R
lia n’are nimic din tăria granitului.
Motivul sau motivele? Sînt multe, — și nu aci este locul de a le ex­

LIB
pune. Vom vorbi însă de unul mai de seamă. Partidul muncitorilor socialiști
nu avea muncitori socialiști. Nu că era lipsă de proletari (acei cari spun azi
că umblau atunci cu luminarea să caute prin țară lucrători și fabrici, nu spun
adevărul), dar era lipsă de ceea ce mișcarea de atunci n'a lucrat în de ajuns
ca să producă: membri conștienți. Cu atît proletariat manual cît exista pe

ITY
vremea ceea s’ar fi putut înjgheba o mișcare serioasă, dacă partidul dispunea
de cadre puternice, de lucrători propagandiști în număr îndestulător.
„Muncitorul conștient11 era un tip deosebit în. vechea mișcare. El știa
ceva din teoria valoarei, era internaționalist, avea convingerea că plus—valoa­

S
rea muncei intră în buzunarul patronului și poseda noțiuni destul de satisfă­
cătoare despre lupta de clase. Literatura socialistă, vr >ab< ș- •!,*<• ’ ’ ii
ER
forma judecata și clubul îi întreținea entuziasmul- Atît cît știa, muncitorul
conștient era o achizițiune prețioasă. Din nenorocire, muncitorul conștient era
foarte slab reprezentat în mișcare. Partidul, în loc să se pue cu totdinadinsul
NIV
să formeze cadrele mișcărei și să educe pe agenții recrutori, a căutat succesele
ușoare. El a crezut că, avînd la un moment dat gloata cu dînsul. este o putere
care poate sfida ori-ce. Realitatea însă s’a văzut curînd. Partidul socialist nu
avea rădăcini în mase. El nu avea pe cine să se bizue La cea dintîiu furtună,
a fost culcat la pămînt. Mulțimea, care la 1 Maid alerga sub steagurile sale,
LU

nu s’a mișcat ca să’l apere.

Aceasta trebue să fie o învățătură pentru viitor. Noua mișcare țrebue să
aibă deocamdată o singură preocupare: aceea a organizărei. Ea ar trebui să
jertfească orice nevoi de organizare și de legare a masselor muncitorești de
RA

partid. Pentru aceasta îi trebuesc cadre. Partidul socialist german, dacă a a-

juns und este, o datorează numai priceperel minunate în ale organizațiunei.
El are școli de propagandă și de oratorie, secretari plătiți, oameni cărora le
procură mijlocul de a trăi. din și pentru partid. Proporțional cu situațiunea
NT

din țara noastră, partidul socialist romînesc ar trebui să imite acest exemplu.
Pentru moment, ar putea să lase deoparte tot ce are aparență de paradă și
strălucire și să-și închine toate puterile numai organizărei. Căci numai a-
CE

tuncl va fi partidul sigur de ființa sa în viitor cînd sindicatele vor avea într’a-
devăr socialiști printr’însele și cînd cea mai mare parte dintre lucrători vor fi
de partea sa.
Pînă atunci — să lucreze! Să lucreze cu metoda și cu stăruință, de oa­
rece nu se știe ce-1 mai așteaptă. Mulți cred că, odată guvernul d-lui Brătia-
I/

nu căzut, persecuțiunile vor înceta. Nu sîntem de părerea aceasta. Persecuțiu-

nile vor continua sub toate guvernele, căci nu trebue să se uite că ceeace deo­
AS

sebește clasele noastre conducătoare de cele din alte țări, este arbitrarul. Ele
nu știu altceva. Cînd sînt jenate cît de puțin în exercițiul puterei, își bat joc
de legi și de tot: fac ce vor. Sîntem o țară unde singurul lucru constant este
arbitrariul.
UI

Pentru a deveni o țară legală, e nevoe de o forță socială care să si­

lească partidele să iasă din arbitrar. Pe aceasta o va da. socialismul — dacă
va deveni o forță.
BC

Vechea mișcare stătea în aer, fiindcă n’a lucrat așa cum ar fi putut
pentru a ținea strîns legat mulțimea de dînsa. Noua mișcare nu trebue să ui­
te învățămintele ce decurg din experiența făcut pînă azi. Căile cari duc la o
organizare puternică, sînt cunoscute. Ele sînt, ce e dreptul, foarte grele, dar
singurele cari pot pune partidul la adăpost de lovituri desființătoare.
S. Albin
 F a c 1 a
84

Y
AR
Studenți sau escroci?

R
LIB
1884-1910
UN DOCUMENT ISTORIC: Cuvintele d-lui Spiru Haret

ITY
Un tablou zguduitor al moravurilor noastre politice și uni­
versitare a fost zugrăvit într’una din ședințele trecute ale Senatu­
lui. D. Spiru Haret a descris activitatea studentiască de la 1884

S
pînă la 1910. Activitatea aceasta noi ne scutim, pentru moment, de
ER
a o califica, dar ne credem datori a o retine pentru posteritate,
în următorul document istoric, extras din cuvîntarea d-lui Spiru
Haret:
NIV
D. Spira Haret. — Pînă la 1884 nu se știa ce sînt turburările de-
studenft
La 1884, d-lor, s’a întîmplat la universitate un incident neînsemnat,
între studenții în medicină și d. dr. Rîmniceanu.
LU

Știți urmările cari au fost? Au fost că din acest incident au eșit turbu­
rările studenților, cari și-au luat imediat adevăratul lor caracter peste cîteva.
zile, cînd studenții au huiduit și au flueraț în piața teatrului pe Ioan* C.
Brătianu....
RA

Eu eram profesor la universitate atunci și știu foarte bine cum s’au

petrecut lucrurile.
Facultatea de medicină a fost închisă mai tîrziu, și închiderea facul-
NT

tăței a avut de efect că în două săptămîni s’au terminat turburările; însă tin
să amintesc că turburările au durat un an de zile, în care interval de timp
nu putea nici un ministru să iasă pe stradă fără să fie insultat...
Cînd au venit, însă, evenimentele de la 1888, președintele studenți­
CE

lor de atunci s’a arătat în balconul clubului din piața teatrului.

Merg mai departe d-lor.
*
Se eonstitue societatea numită Asociațiunea generală a studenților uni­
I/

versitari romîni.
Asociațiunea aceasta, în primele ei timpuri, constituia o societate des­
AS

tul de recomandabilă, și acei cari pe atunci se aflau în capul ministerului cul­

telor au căutat să o încurajeze.
îmi aduc aminte că în timpul congresului internațional de studenți, înfiin­
țat de Corda Fratres din Italia eram la minister, și am înlesnit și eu trimite­
UI

rea unei delegații la Turin.

Dar, în anul cînd a fost ca întrunirea acea internațională să se țină,
la Pesta, prin anul 1901 sau 1902, președintele de pe vremuri al asociației a
BC

venit din nou să-mi ceară ajutor, și atunci era vorba de uni ajutor mai se-
rios, pentru că voia să meargă un grup mai mare de studenți. Pentru con­
siderațiile pe cari orice om politic le va înțelege, îi răspund că nu-i pot da .
ajutorul. Știți bine care era starea spiritelor pe atunci, și aveam motive de a
mă teme că mergerea studenților romîni la,congres putea să dea loc la nea­
junsuri. Ca om, care aveam răspunderea situației, le-am zis; „Vă sfătuesc să
nu vă duceți". Și am inzistat mult pe lîngă comitetul asociației ca să renunțe-
 Facla
85

Y
AR
la voiajul acesta. N’am putut să-i conving. In cele din urmă, președintele vine
la mine și face ultima încercare. L’am refuzat din nou. Atunci el îmi răspun­
de: „D-le ministru, faci rău că lași din mînă o armă ca aceasta; dacă o lași
d-ta, are să o ia alții".

R
Erau sau nu transparente cuvintele acestea, vă întreb? Transparența
a rezultat și mai bine din aceea că, după ce l-am expediat pe acest negustor

LIB
de instrumente, peste două săptămîni asociația s’a coborît în stradă, și ani
de zile dearîndul a provocat turburări pe stradă, fiind eu ministru.
Acel domn care venea să-mi propue tîrgul, să-mi ceară parale ca să
nu las din mînă instrumentul ce-mi oferea, este acela care pe urmă a cău­
tat să organizeze congresul dela Ploești, pe care, deși îl oprisem mai dina­

ITY
inte, cu toate acestea au fost 47 de studenți cari s’au dus și l’au ținut, în cap
cu acest domn, care cu un an mai înainte venise la mine să-mi ofere de vîn-
zare Asociația.
Pe acest domn, împreună, cu alți făuritori de turburări, i-am eliminat

S
din universitate. Peste un an am eșit din guvern, și acest domn a fost trimis
în străinătate, nu se știe cu ce fonduri, căci el nu are nici o avere; iar după
ER
2 ani, cînd acel domn se întoarce din străinătate, d. Dissescu îi prevede prin
proectul său de lege o catedră; catedră pentru un candidat care posedă în a-
.celaș timp două titluri pe cari singur personagiul în chestie le poseda.
Vă las pe d-voastră să trageți concluzia.
NIV

*
Dar, vedeți că vorbesc de lucruri pe cari le știu, și aceste lucruri se în­
tind pe un period de 26 de an.
LU

Mai tîrziu această societate „Asociația", a ajuns sub președinția unui

alt domn, un student dela teologie, sub a cărui conducere nu era cu putin­
ță să treacă cineva pe podul Mogoșoa’ei, mai ales în zilele de Duminică, fără
ca să se întîlnească cu cetele de studenți, cari pentru o cauză sau alta mani­
RA

festau, dar totdeauna când guvernul liberal era la putere.

Pe acest domn am fost de asemenea silit, să-1 pedepsesc; dar după ce
am eșit eu din minister, el a fost numit funcționar, gros plătit în minister, iar
mai tîrziu i s’a dat o bursă la Berlin pe timp de patru ani, fără să fi trecut
NT

nici un concurs, și în contra recomandării facultăței respective.

Această societate avea resurse foarte restrînse. Nu știu cum se face că
la aceste societăți cotizațiile se plătesc foarte neregulat, și din această pricină
CE

nu-și pot acoperi cheltuelile și mai totdeauna recurg la ajutorul ministerului.

Dar în urma celor petrecute cu congresul de la Pesta, evident că am închis
robinetul; dar rezultatul a fost că, de unde „Asociația" ședea într’un fund,
de mahala, unde nu putea plăti chiria, de odată s’a instalat la Podul Mogoșoaei,
în piața teatrului, drept în fața clubului conservator, într’un apartament cu
I/

balcon, la primul etaj, unde se plătea cel puțin 3000 lei chirie pe an; iar pre­
ședintele și membrii comitetului purtau ca ace de cravată chipul conducători­
AS

lor oarecărui partid politic. (Ilaritate).

S’a mai întîmplat încă ceva, cînd cu congresul de la Ploești. Eu știam
de mai înainte ce se pregătea să se petreacă la congressul acela. Nici nu era
greu de știut, căci studenții nu se ascund să spună ce au de gînd să facă. De
UI

aceea, am dat ordine prin care interziceam ținerea congresului. Studenții ezi­
tau să se pună în conflict cu ministrul; dar atunci un om politic din Ploești,
foarte cunoscut — să nu mă întrebați să-i spun numele (ilaritate) — a venit
BC

la „Asociație", în casa Torok, și a ținut un discurs studenților îndemnîndu-i

ca să vie la congres, că cetățenii îi vor primi cu brațele deschise, și îi asigura
că pînă în trei zile Haret va eși din minister.
Și s’a ținut congresul și la gară nu le a eșit înainte studenților nici pro­
fesorii, nici școlarii, ci toată gruparea politică care îi chemase și care i-a pri-
cmit cu acele faimoase coroane de flori, despre cari s’a vorbit atunci. La con-
 Facla
86

Y
greș au luat parte 47 de studenți și cel puțin 47 de oameni politici din locali­
tate. A fost un congres mixt; prin urmare, ar fi fost drept ca acel congres să.

AR
nu conteze ca congres studențesc, ci ca congres politic, dar ținut cu studenții.
Ei bine, acum sper că s'a sfîrșit cu această „Asociație", căci a fost in­
terzisă și de Senatul universitar.

R
Aprobare nu a avut nici odată, dar în cele din urmă a fost interzis for­
mal studenților de a mai face parte dintr’însa. Cu toate acestea, erau încă cîțiva

LIB
studenți de anul al treizecilea cari au continuat a se intitula membri ai Aso­
ciației. (Ilaritate). Sper însă că zilele acestea se va termina cu ea așa cum a
meritat, înaintea parchetului, de oarece în cele din urmă societatea s'a redus
la un număr de escroci cari umblă din casă în casă să adune bani, tnșe-
lînd lumea. Zilele trecute au fost la Huși, și pînă set prindă de veste poli-

ITY
ița, ei fugiseră,- dar i-a prins tocmai la R.-Vîlcea. Acum putem să punem,
cruce acestor scandaluri. (Aplauze).
*

S
Trec acum la societatea „Uniunea".

ER
Despre aceasta am puține de spus, pentru că este mai nouă. Cînd s'a
înființat Uniunea, era tot cam prin anul cînd se țineau congresele societății
„Corda Fratres", și precum mai veniseră înainte la mine societăți să-mi ceară
sprijinul, a venit și aceasta, și l’am dat cu cea mai mare bucurie, pentru că
NIV
am văzut imediat calea pe care intrase Uniunea. Era o întrunire de studenți
așa cum o doream și o înțelegeam: studenți cari se întruneau ca să petrea­
că la un loc, să citească, să cînte, să danseze, așa cum se cuvine între tineri;,
și nu odată am avut bucuria să merg în mijlocul lor să petrec un ceas, două,
în chipul cel mai plăcut Au mers lucrurile destul de bine la început, pînă la
LU

o vreme cînd a venit și acolo să se bage coada politicei; și cel care a intro­
dus-o a fost tocmai persoana de care vorbeați d-voastră eri; pînă la dînsa
nu se pomenise politică în această societate. Acum, în timpii din urmă, s’a re­
petat aproape în mod identic scena de la 1902. „Uniunea" nu-și putut plăti
RA

chiria, a venit președintele ei să ceară ajutor. Nici eu nu stăm tocmai bine,

pentru că la sfîrșitul anului budgetar se găsesc cu greu bani; de aceea i-am
spus: „Bine, să caut să văd din ce fond s’a putea da 1—2000 lei".
Petiția a fost dată la 27 Februarie. De atunci nu era zică președintele U-
NT

niunei să nu vină Ia minister să cerceteze rezultatul cererii sale. In cele din

urmă s’a întîmplat incidentul pe care l’am povestit aici în Senat și pe care nu
cred necesar să-1 repet acum. Și după aceea, cînd a eșit dela mine cu ulti­
CE

mul rezultat că nu pot da bani pentru ca să înlesnesc mijloace turburătorilor,

se întîlnește cu un funcționar de la ministerul instrucțiunei — lucrul acesta
l-am aflat acum în urmă — și îi spune: „D. ministru nu ne dă nici o spe­
ranță ! atunci avem să căutăm și noi bani unde ne-om pricepe"!
Nu știu dacă au găsit banii ce le trebuia, dar curînd după aceasta a a-
I/

părut în aceiaș gazetă pe care nu vreau să o numesc, relația pe care o cu­

noașteți.
AS

Proba pentru societatea aceasta va fi ușor de făcut. Ea nu are cu

ce-și plăti chiria; dacă însă la Sfîntul Gheorghe își va plăti chiria, să se știe
că nu este cu banii mei; și atunci se va ști cu ai cui bani și-o vor plăti, iar
calea pe care are să o urmeze de acum Uniunea va fi cunoscută de mai?
UI

înainte.
(După „Monitorul Oficial11 din S Aprilie 1910).
BC
 Facla 87

Y
Traian Demetreseu

AR
Se împlinesc astăzi, 17 Aprilie, 14 ani dela stingerea din viață a talen­
tatului și nefericitului poet Traian Demetreseu.

R
Sărmanul Traian. Cită dreptate avea el, cînd vorbea cu atîta scepticism
de recunoștiința posterităței. „După ce ai murit, te uită mai întîiu ai tăi, pe

LIB
urmă femeile pe care le ai iubit, pe urmă prietenii, pe urmă toată lumea..."
Și l’au uitat pe rînd, și ai lui, și femeile pe cari le a cîntat atîta, și
prietenii, și toată lumea.
Adică nu toată lumea. Muncitorii nu l’au uitat. Muncitorii socialiști păs­
trează încă vie memoria iubitului tovarăș, răpjt de o soartă nemiloasă din

ITY
mijlocul luptelor lor pentru mai bine. Cu o dragoste plină de recunoștință și cu
o pietate aproape religioasă ei îi citesc i-i păstrează scrierile. Muncitorii so-
eialiști nu uită pe cei ce luptă pentru l și le susțin cauza.
Traian Demetreseu a fost socia­

S
list și și-a păstrat credințele socia­
liste pînă la sfîrșitul vieței. Ceea ce

ERTa împins în mișcarea socialistă n’a

. fost snobismul — foarte la modă
acum 20 de ani printre tinerii inte­
lectuali romîni — și nici convinge­
NIV
rea științifică întemeiată pe studiul
fenomenelor economice sociale. El a
aparținut socializmului prin inimă,-
prin inima lui largă și simțitoare
LU

la toate durerile omenirei- A trecut

de partea celor ce sufăr pentru că
și el a suferit și s’a chinuit mult.
încă de timpuriii, din vîrsta cea
mai fragedă, Traian Demetreseu a a-
RA

vut să îndure povara unei vieți ne­

căjite. La cincisprezece ani părinții
lui, oameni săraci din Craiova, l’au
NT

dat „la stăpîn". N’a stat însă mult

și a venit la București, unde s’a a-
pucat de literatură. De aci încolo, îl
găsim prin diferite redacții de ziare,
CE

muncind mult pentru- plată puțină,

vecinie nemulțumit, vecinie luptînd
cu nevoile. Scrierile sale, de o sen-
zibilitate bolnăvicioasă poartă toate
pecetia vieței sbuciumate pe care a
I/

dus-o.
Traian Demetreseu a suferit mult. Intrase în lupta vieței dezarmat
AS

și, tip de senzitiv cum era, a fost repede înfrînt. Cu un fond prim opti­
mist, cu o fire veselă și vioae, mediul social și împrejurările vitrege de
train II schimbă. Traian Demetreseu ajunge sceptic, blazat, pesimist.
Cum s’a făcut această tranformare? O spune el singur într’o pagină
UI

din Intim: „Și nu este oare marea cauză a nemulțumirii, a tristeței noas­
tre, tocmai acest dezacord între natura noastră prea fină, prea rafinată,
prea bună, și natura mediului, adesea ori grosolană, egoistă și reaî“.
BC

Perduse toate credințele, toate speranțele. Ii rămînea una singură;

credința în idealul socialist.
Și par’că fatalitata a voit ca înmormîntarea lui să se facă tocmai
în ziua cînd credința în acest ideal se afirmă mai tare peste tot pământul,
in ziua de 1 Maiu. I. ARMAȘU.
 S' a c 1 a
88

Y
AR
Evreii împămînteniți

R
In jurul împămîntenirii evreilor, așa cum se face, s’a creat o atmos­

LIB
feră plină de suspiciune. S’ar părea că aceste împămînteniri sînt un straș­
nic prilej de gheșeft și mulți oameni politici au fost acuzați că au tra­
ficat cu indigenatele, — cu cele evreești, ba și cu celelalte.
Nu tăgăduim că pot fi străini cari, în dorința de a se vedea cetățeni

ITY
romîni, să facă sacrificii destul de mari. Și nu mai încape vorbă că pot
fi iși parlamentari, chiar și dintre cei mai „patrioți“, — ba, mai cu seamă
dintre antreprenorii cei mai gălăgioși ai patriotismului — cari să nu dis­
prețuiască prilejul de a se înfrupta din fabricațiunea aceasta de romîni
ă la minut. Cercetînd însă tabloul evreilor împămînteniti, dela războiu pî-

S
nă în anul trecut, constatăm pe de o parte că gheșeftul cu indigenatele

ER
se exagerează, căci numărul împămînteniților e ridicol de mic, — ceea
ce n’ar fi cazul, dacă, și cei dispuși să cumpere și cei dispuși să vîndă
ar fi atît de numeroși cît îi pretind polemicile zilnice; pe de altă parte
constatăm că felul în care se fac îmrămîntenirile explică în deajuns at­
NIV
mosfera de suspiciune de care vorbeam mai sus.
Ca să ne explicăm, vom utiliza tabloul împămînteniților publicat
de Revista Israelite. Fresupunînd că tabloul acela este exact, avem urmă­
toarele categorii de evrei împămînteniți:
LU

Bancheri 23
Comercianți 28
Avocați 27
Medici 24
RA

Moșieri 6
Ingifieri 9
Industriași 3
Profesori 3
NT

Farmaciști 9
Rentieri 2
Dentiști 1
CE

Funcționari 10
Ziariști 5
Fără profesie 9
Total 159
I/

159 de inși în 30 de ani, nu constitue o cifră (1). Dar cea mai mare
parte dintre cei 159 sînt oameni bogațl și aceasta nu poate trece neobser­
AS

vat. Bancherii, comercianții, moșierii, industriașii, farmaciștii (de sigur

patroni-farmaciști), rentierii, funcționarii (cei mai mulți, funcționari de
bănci) și... cei fără -profesie, formează majoritatea ’evreilor împămînteniți,
adică 30 din 159. Restul îl formează — în sfîrșit î — intelectualii, dintre
UI

cari o mare parte, iarăși, sînt bogați. Și apoi observați numai acest deta­
liu caracteristic: avocații, cari prin însuși felul profesiei lor, sînt oameni
de afaceri, se ridică la 27, iar bieții profesori, expresia cea mai pură a
BC

intelectualismului, răspînditorii culturii romtne, sînt numai în număr

de trei.

1) Aci nu e vorba de evreii împămînteniți în bloc pentru participa­

rea lor la războiul din 77.
 Facla
89

Y
AR
Antisemitei noștri — și toți oamenii noștri politici sînt antisemite
ori îac pe antisemitei — au drept suprem argument că. evreii tind să Înă­
bușe economicește pe romîni; și pe temeiul acestui argument sînt atît de
zgîrciți în hărăzirea cetățeniei. Cum se face deci că puținele împămînte-

R
niri ce acordă favorizează in cea mai mare parte tocmai pe evreii cei bo-
gați, adică pe aceia cari, singurii, ar putea săvîrși acea operă de înăbușire

LIB
economică 7 ,
Va fi fiind, într’o măsură oare-care, corupția. Dar în primul loc este
manifestarea izbitoare a intereselor de clasă. Politicianii noștri cari fac
parte din clasa bogată, ori trăesc de pe urma ei, pot întrebuința, în bucătă­
ria lor politicianistă, toată demagogia antisemită; dar cînd e vorba la o

ITY
adică, se înțeleg foarte bine cu burghezia evreească, îi acordă toate con­
cesiile — bine remunerate, sub o formă sau alta — și nu-i refuză nici cetă­
țenia, cînd ea este cerută cu tot dinadinsul. Iar marea burghezie evreeas­
că, la rîndul ei, poate întrebuința — în senz invers — aceeași demagogie,

S
se poate plînge de persecuții și-și poate cînta solidaritatea cu bietul popor
evreu, adevăratul popor, cel care geme sub biciul mizeriei și al subcomisa­
ER
rului; dar cînd e vorba la o adică, ea știe că poate căpăta — și capătă
zilnic — toate concesiile de cari simte nevoie, iar cînd îi vine pofta de ce­
tățenie, o are și pe aceasta.
NIV
Iată lucruri cari trebue spuse, pentru a demasca și demagogia unora
și demagogia celorlalți.
P. Crainic
LU

ANII CUMINȚESC !!
RA

o
NT

De cîte ori, în copilărie, zice într’un loc Heine—nu părăseam școala

ca să gîndesc singur, pe cîmpiile verzi, cum s’ar putea face omenirea
fericită. Frumoasă poveste— și așa e. Cîți nu încep ca Heine tin ade­
văr; în copilărie multora le e drag să-și migălească mintea cu astfel
CE

de visuri. Ca băiat de școală, griji multe n’ai și viața se scurge mai

ușoară, iar mila pentru cei ce sufer, te atinge mai curînd! Te plimbi
un ceas două sub cerul albastru... și astfel pui omenirea la cale, visezi...
Mai ales că nu te costă nimic — totul se închee într’un pic de înduioșare
doar, o lacrimă în care tremură norocul și fericirea tuturor... Da, feri­
I/

cirea tuturor. Cînd ești copil, ai vrea să găsești un culcuș pentru toți,
în viața asta, atît de înăbușită și grea și atît de tristă— pe care abia o
AS

Întrezărești. Și în farmecul acestei duioase închipuiri, uiți de tine

—- lucru de altfel firesc — căci pînă una-alta îți poartă alții de grije.
Flacăra tinereței încălzește gîndul dorit și aștepți cu nerăbdare să
UI

sune, cît mai de grabă, ceasul luptei, ca să poți lua și tu parte, măcar
cît de cît să fii și tu de vre-tm folos. Și anii trec, se scurge vremea pic
cu pic, iar tu isprăvești școala, — te faci mare, ești om serios acum —
numai ceasul luptei întirzie să sune... Nu-i vorbă, acum nici tu nu te
BC

prea grăbești. Iar viața e tot așa de dureroasă pentru cei ce sufer. Și
acum, aceleași bordee pline de fum și umezeală se năruesc' la vînt,
aceleași bocete în satele îndepărtate. Pe acolo, și acum în nici un colț
nu licărește zîmbetul bucuriei. Aceeași sărăcie la țară, aceeași jale și
foame pretutindeni.
Tu însă par’că te-ai mai schimbat... Pare că n’a mai rămas nimic
 Facla
90

Y
din entuziasmul de odinioară. Te uită, mina muncitorului uscată și
neagră tremură și acum slăbită de osteneală, vezi, e aeeași privire stinsă

AR
și umilită în ochii lui și tu treci atît de liniștit și cuminte, atît de rece...
Pricep, sînt lucruri vechi toate acestea și te-ai deprins cu ele. Ba ți-a
silă chiar să cauți spre ei, Și ai dreptate. Sînt scîrboși oamenii ăștia
în zdrențe și murdari, cari adese-ori dorm în noroi. Dînșii îți turbură

R
seninătatea și îți strică pofta de mîncare. Așa-i. Cu toate acestea ești
un suflet generos. Ideile democratice îți surîd. Păcat numai că oare-cari

LIB
daraveri te încurcă — altfel a-i intra în luptă pe față și hotărît. Zăbavă
multă însă nu-i. De sigur, vrei să te însori întîi? Cum am ghicit! Da,
e foarte nimerit întîi să te însori. E urît să trăești singur, să n’ai aproape
de tine un suflet care să te înțeleagă. Și apoi, mîngîerea unei femei te
alină, ca o poveste din copilărie. Mai ales, cînd la fie-care pas întîlnești

ITY
atîtea mizerii cari ucid pe omul blajin, pe omul cu adevărat simțitor.
Pe lîngă acestea, însurătoarea mai are avantajul că te face și mai se­
rios, mai cumpătat în toate și asta face mult la om. Două calități in­
dispensabile. Pe urmă vin copii — alt bun și cîtă mulțumire, cît farmec

S
să auzi gungurind în jurul tău. Dar asta numai un tată o poate spune.
Și anii trec, iar vremea pe toate le poate schimba mereu. De tot
ER
ce a fost îți aduci tot mai anevoe aminte. Așa-i făcut omul, mereu tot
altele-i cîntă. Și de unde odinioară vedeai pînă departe, acum abia îți
zărești lungul nasului. Vezi că anii scurtează vederea.
NIV
Ti-ai pus în minte să lupți pentru un ideal. Foarte bine. Ce folos
însă că n’ai cu cine lucra... Nici un om sincer. Nici un om cu tragere
de inimă pentru tot ce-i bun. Toți deopotrivă de interesați. Toți urmă­
resc scopuri murdare. Nici unul cinstit. Asta negreșit desgustă. Mai bine
stai deoparte; privești la ei și rîzi.
LU

Sigur mai bine.

Ai fost bun și i-ai tolerat. Dar și toleranța are o margine. Nu zic,
sînt pentru democratizm dar nu așa cum îl înțeleg dînșii.
Pînă aci mă rog.
RA

Mai întîiu drept vorbind, n’avem proletariat. Da, prietene, n’avem

proletariat. Tocmai asta vorbeam și eri la Capșa. Și asta trebue sus­
ținut și în parlament. Cu asta le dai la cap.
Admirabil.
NT

Vorbesc dînșii de sărăcia la țară.

Mofturi !....
Prilej de vorbă. Țăranul nostru o duce încă destul de bine. Am
CE

putut constata asta cu prisosință,‘chiar săptămîna trecută, cu prilejul

unei răscoale. Sînt leneși și nu vor să muncească, asta-i buba.
Bețivi.
Foarte bețivi.
Buclucași.
I/

Foarte buclucași, sălbateci chiar. Pentru toată nimica te înjură șl

sar cu parul. Chiar mie mi s-a întîmplat, Și ar trebui luate măsuri
AS

energice.
Ar trebui să-i împuște.
Da, ar trebui înființată pedeapsa cu moarte.
Ca în Franța.
UI

Sigur, alfel nu-i chip de trai.

I. PĂUN
BC

25 Aprilie 75.99.
 Y
AR
O INDUSTRIE... NAȚIONALĂ

R
Mă primblam zilele trecute cu un inginer francez, venit să inspecteze o
îabrică ce instalase acum cîțiva ani la o margine a Capitalei.

LIB
— Ceia ce mă izbește de câte ori vin în Romînia, îmi zise dînsul, e lipsa
unei industrii cu caracter adevărat national. Nu vorbesc de naționalitatea fa­
bricanților; grija asta o aveți d-v. îndeajuns. Vorbesc de caracterul național
al produselor d-voastre industriale și de modul lor de fabricatiune. Or în această,
privință nu ne arătați nimic specific romînesc. Aveți, ce e dreptul, un început

ITY
serios de industrie. Dar în tot ce produceți și în modul în care produceți, lip­
sește acea notă națională care dă produselor celorlalte țări, caracterul lor de
origină. Vă mărginiți să fiți niște imitatori și, încă, iartă-mi cuvîntul, imita­
tori de calitate inferioară.

S
Nu știu cum, supărat de această constatare, am simțit ispita de a-mi răz»
buna patriotismul înjosit.
ER
Treceam tocmai pe Bulevardul Academiei- Atunci, oprind brusc pe fran­
țuz în dreptul Universităței, îi zisei pe un ton autoritar:
— Te înșeli, domnule. Vezi d-ta această clădire. Aici e instalată o uzină,
NIV
care are un caracter pronunțat romînesc.
— Bine, mă întrerupse franțuzul, dar mi s’a spus, că aici e Universitatea,
d-voastră.
— Așa e: dar sus, pe scara asta răspunsei eu, arătînd scara ce duce la
LU

Senat, urci la o fabrică unde se confecționează produse pur romînești și cari

sînt destinate numai locuitorilor Romîniei.
— Nu înțeleg! îmi zise franțuzul dînd din umeri-
— Lasă că te voia face să înțelegi, îl replicai urcîndu’l aproape
RA

cu sila într’o trăsură ce staționa lîngă noi.

— Birjar, la Cameră!
— încotro mergem? mă întrebă franțuzul.
— Lasă că-i vedea.
NT

Ajuns pe dealul Mitropoliei îi arătai palatul cel nou al Adunării Depu-

taților.
— Aici e o altă uzină, la fel cu cea de pe Bulevardul Academiei, dar e
mai bine instalată, prevăzută cu toate perfecționările technice moderne.
CE

— Asta e drept, seamănă a fabrică, îmi zise franțuzul după ce se uită

lung la clădire. Cam luxoasă, cum sînt toate la d-voastră. Dar se vede că n'a
început încă să funcționeze.
— Ba da!
I/

— Apoi n’aud nici un zgomot înăuntru și nu văd eșind vreun fum.

— Fumuri sînt destule înăuntru, dar n’au coș pe unde să iasă. Cît despre
AS

sgomot, n’ai ce te mira. Așa e felul uzinei aceștia—lucrează în cea mai mare
tăcere-
— Sînt din ce în ce mai nedumerit. Ai putea să’mi spui rostul fabricilor
de care îmi vorbești.
UI

— O să ți-1 spun!
Concediai birjarul și coborîi încet, cu franțuzul, aleia Mitropoliei.
— Mă rog, fabricile astea a le cui sînt? mă întrebă franțuzul nerăb­
BC

dător.
— Ale unui domn bătrîn, bogat și puternic, care trăește foarte retras.
— Și nu le exploatează singur?
— Nu! Le dă în arendă, de regulă pe cîte patru ani.
— Cui?
 Facla
92

Y
— Apoi amatori sînt multi, dar numai vreo cîtiva au mijloacele necesare

AR
să le exploateze. Și încă nici odată singuri, ci trebue să-și ia tovarăși.
— Și ce se fabrică acolo?
— E mai interesant să'ți spun întîi cine lucrează acolo- Vezi d-ta clădirea
asta de pe deal? Aici lucrează vre-o sută opt zeci de oameni. Dincolo pe Bule­

R
vardul Academiei lucrează numai vreo sută douăzeci.
— Ce meșteșug au ?

LIB
— Apoi n'au nici un meșteșug. Singura condițiune ce li se cere, cînd sînt
angajați, e să aibă cel puțin 2& de ani, cei cari lucrează pe Dealul Mitropoliei
și cel puțin 40 de ani cei de pe Bulevardul Academiei. Limită superioară de vîr-
stă nu e prevăzută: pot fi primiți, chiar ajunși la complecta sleire a forțelor fi­
zice și intelectuale.

ITY
— Ciudate fabrici! Și cum sînt recrutați oamenii?
— Iată cum- Cînd se întimplă să vie un antreprenor nou, cu contract în
regulă, el trimite vorbă la slujbașii săi: să’mi alegeți din toată tara 183 de lu­
crători pentru Dealul Mitropoliei și 120 pentru Bulevardul Academiei. Dar să

S
aveți in vedere să fie toți oameni ascultători.
Slujbașii foarte credincioși de felul lor caută pe oamenii cei mai smeriți

ER
și pe urmă cheamă obștea locuitorilor și le zic:
— Vedeți; Ooamenii ăștia trehue să plece la București pe socoteala
voastră.
Și locuitorii, și ei oameni pașnici, nu zic ba!
NIV
— Și odată ajunși la București ce fac cei aleși?
— Apoi sînt chemați întîiu și întîiu la o. sindrofie unde dau ochi cu stă-
pînul lor adevărat; pe urmă fac cunoștință cu antreprenorul care îi trimite cari
pe la locurile lor: o parte pe Dealul Mitropoliei și o altă parte pe Bulevardul
LU

Academiei-
— Și pe urmă?
— Pe urmă, nimic. Se întîmplă une ori că printre cei aleși să se fi stre­
curat și cltc unul gîlcevitor și nemulțumit, care numai ce începe să strige în
RA

gura mare că antreprenorul nu e om de treabă, că contractul lui nu-i în regulă,

că face furaturi la material ș. a. m- d. Dar atunci sar ceilalți și-i acoperă gla­
sul cu strigătele lor-
— Mă rog, tot nu mi-ai spus ce lucrează oamenii ăștia.
NT

— Apoi lucru mare n’au de făcut. Li se aduce o materie primă, adusă

■din străinătate, dar nu în stare brută, ci fabricată, și li se cere numai să-i
pună o etichetă națională.
CE

— Și e bună marfa?
— O fi bună acolo de unde e adusă; la noi n'are nici un Dumnezeu.
— Apoi atunci ce mi-ai lăudat cele două uzine cu produsele lor?
— Dragă domnule, nu ti-am lăudat calitatea, că n’aveam ce. Ți-am luat
numai modul de fabricatiune, care e especific romînesc, așa cum vrei d-ta să
I/

fie industria noastră națională

— Și care e acest mod?
AS

— Simplu de tot. Cînd vine antreprenorul sau vre-unul din tovarășii săi
și pune pe masă vre-una din aceste materii prime, importate, din străinătate,
el spune lucrătorilor:
— Oameni buni, am ales marfa asta pe care voiu s-o desfac în tară- După
UI

socoteala mea, e cea mai bună- Lipiți-i eticheta și ziceți Amin!

— Și dacă vre-unul nu zice?
— Hei! Va trebui atunci să zică aman-
BC

— Cum? N’au oamenii voie să cerceteze marfa?

— Ferit-a Dumnezeu. N’au voie să zică nimic. Trebuie să facă așa cum
li se poruncește.
— Și cum fac asta?
— Apoi nici aici n'au mare lucru. Sus pe un scaun șade un fel de sta-
 Facla
93

Y
AR
roste al tor—și el om al antreprenorului,—care la fie-oe dată întreabă: „Vreți
marfa? Cine o vrea, să ridice mîna“-
— Și ridică toți?
— Mai toti- De multe ori starostele întrebuințează și alt mijloc. Cheamă

R
pe oameni cu rîndul, le dă în mînă cîte două bile și îi îndeamnă să le vîre
în cîte o urnă, arătîndu-le cum și în care. Atunci totul se reduce numai la urca­

LIB
rea cetor cîtor-va scări cari duc pînă la staroste-
— Va să zică un fel de gimnastică a mîinilor și a picioarelor?
— Cam așa.
— Și tin mult aceste exerciții corporale?
Din toamnă pînă în piimă-vară-

ITY
— Cîte ore pe zi?
— Ah! în uzinele de cari îți vorbesc, e realizat idealul cel mai socialist-
Abia de se lucrează o oră două pe zi- Cei din dealul Mitropoliei au drep­
tul să stea cît vor la cantină, la taifas, iar cei de pe bulevardul Academiei au

S
voie să și tragă cîte un somn.
— Și nu-i deranjează studenții de alături?
— Nu, că nu vin la cursuri.
— Din delicateță pentru somnoroși?ER
— Nu, ci fiindcă sunt ocupați aiurea.
— Mă rog, dar nu mi-ai spus pînă acum cum se chiamă produsele uzine­
NIV
lor de cari îmi tot vorbești ?
— Legi, domnule, legi, mă miră că n’ai înțeles-
Franțuzul se opri și se uită la mine cu reproș.
LU

Ajunseserăm din nou pe bulevardul Academiei. Senatorii eșeau tocmai

de la o ședință, cărîndu-și povara gîndurilor, îngreuiate de somn.
— Par oameni de ispravă, îmi zise franțuzul. Dar, mă rog, o întrebare:
— Guvernul îi favorizează?
— Cum de nu!
RA

De altminteri noi avem o 1< gc care prevede încurajarea industriei națio­

nale-
Și fabricile de cari îți vorbesc merită pe deplin această încurajare, căci-
NT

personalul lor e pe trei sferturi romînesc.

Fidelio
=B H
CE

Polemici
I/

Arguțiile „Voinței”.—„Voința” s’a apucat să probeze „cu cifre” că în 1907’

■nu s’au împușcat 11.000 de țărani, de oarece 'au mai fost și alți ani cu
AS

mortalitate mare.
„Voința” e absurdă. Aceste deducții după tabelele mortalității ge­
nerale are dreptul să le facă un ziar opozant, nu unul guvernamental,
pentru: că ziarul opozant e redus la datele pe cari le poate avea, pe-
UI

cînct ziarul guvernamental are toate datele necesare și deci e în mă­

sură să vorbească exact și direct.
Noi am arătat „Voinței" calea de urmat: să publice numele celor-
omorîți, localitatea în care au fost omorîți și ziua cînid au fost omorîți.
BC

După această publicare ne obligăm noi să complectăm tabloul.

Sfidarea, pe care ne-o aruncă „Voința” că noi nu cunoaștem dosa­
rele represiune! și deci nu slntem în stare să vorbim de ea, această sfi­
dare e și ridicolă și cinică. Tocmai asta e chestia : că d. Brătianu: ține»
dosarele sub șapte peceți și înșeală lumea cu cifre inventate.
 Y
94 Faci

AR
Dar ă propos: „Voința" face progrese: d. Brătianu se lăuda c’a
ucis 419 țărani, iar „Voința” a sporit cifra Pa 450. E puțin, dar tot e

R
ceva. Vorba d-lul Nădejde : de la un datornic rău te mulțumești și cu un
săc de paie.
*

LIB
Minunile compbabilităței. — Iată o știința în plin progres. Recordul
progresului comptabilicesc l’a realizat fabrica „Romîno-Americană“ din Plo­
iești: în privata acelei fabrici e instalat un comptabil, care notează minutele
petrecute acolo de fiecare lucrător. De două ori pe lună se face socotala tim­

ITY
pului pierdut, care se scade din timpul lucrat. Pentru ușurința socotelilor s’au
tipărit și bonuri, cu intrare și eșire.
Iată ce poate rezulta dintr’o combinație romîno-americană! Căci dacă
ideea e foarte americană, punem rămășag că ea n’a putut fi realizată aiurea

S
de cît în Romînia.

ER
Gustul Iui Schwartz.— Un domn Schwartz a făcut cerere la ministerul
de justiție ca să-i îngăduie schimbarea numelui de Schwurtz în Por-
cescu.
NIV
Ce gust o mai fi și ăsta 1

Jandarm elogia romină. — Cine spunea că jandarmii noștri sînt niște

brute inculte, spaima țăranilor?
LU

Iată cursurile ce se predau la școala de jandarmi rurali: codul și pro­

cedura. penală, dreptul constituțional și administrativ, medicina legală, legile
și regulamentele militare, etc.
Evident, cu atîta cultură eminenții noștri jandarmi vor civiliza com­
RA

plect satele romînești.

Gînd se va introduce și studiul mai temeinic al alfabetului, școala de
jandarmi va putea deveni facultate și va elibera diploma de doctor în jan-
darmologie.
NT

*
Pudicilate regală. — M. S. Regele! e un bărbat foarte rușinos. In mesa-
CE

giul de închidere a Corpurilor legiuitoare M. S., înșiră toate binefacerile legis­

lative ale ultimei seziuni, dar nu pomenește nimic de legea contra sindica­
telor.
Sînt lucruri cari se fac dar nu se spun.
I/

De la Panaitescu citire. — Ziarul carpist „Evenimentul" isprăvește un

AS

articol cu următorul aviz:

„... Intr’o zi se va găsi unul care să-i dea o lecție bine meritată (d-lui
Brătianu), făcîndu-1 să iasă de la Cameră, cu urechile rupte... — ...Inc’odată,
d. Ionel Brătianu să-și păzească urechile".
UI

Acelaș ziar, într’un alt număr, vorbind de „băeții Brătianu", le spune

categoric, că dacă nu se vor astîmpăra
„...viața lor, familiile lor și tot ce le aparține, vor fi spulberate".
De sigur, d. Panaitescu mai prepară ceva. Faptul însă că „atentatorii"
BC

în solda d-sale pot găsi azil în redacțiile partidelor istorice e foarte caracteristic

Ioc dotație! —( Jalnicii Pherekyde și Budișteanu au durerea de a vă

anunța moartea prea iubitului lor proiect de lege.

*
Inmormîntarea a avut loc fără nici o pompă în cartoanele Senatului.
 Y
Facla 95

AR
Avansarea prințului Moruzzi. — Prințul D. Moruzzi, care nu de mult
era bețiv, secătură, pungaș, etc., a fost avansat de presa liberală la rangul de

R
cavaler, om de inimă, caracter integru, etc. Avansarea aceasta, d. Moruzzi și-a
cîștigat-o prin propriele sale merite, căci într’o anumită chestiune a fost de

LIB
acord cu liberalii. Titlurile de mai sus, infinit mai puțin simpatice d. Moruzzi
și le cîștigase prin propria sa greșeală: d-sa declarase că fiind prefect de poliție
a refuzat să expulzeze pe Racovsky, pentru că se convinsese că acesta e ce­
tățean romîn.
Se aduce deci la cunoștința tuturor amatorilor să imite pilda No. 2

ITY
a d-lui Moruzzii, dar să se ferească de pilda No. 1.
'■?
Prudența, fisa tembelizmului. — Cît p’aci să se ție la Bacău, o întru­
nire de protestare împotriva tiraniei cazone. Noroc că „grație prudenței pre­

S
fectului" — zic gazetele — cetățenii au renunțat. Să le fie de binel Prudența
asta face pozne strașnice. In multe chestii ar fi de protestat, dar în totdeauna
cazonă nici la Bacău, nu-și găsește Bacăul.ER
intervine Ea, faimoasa prudență. Și așa, toate rămân cum sînt, iar tirania
Se zicea într’o vreme că prudența e mama înțelepciunei. Moft! E fica
NIV
tembelizmului.
Pofiți. domnilor agresori! Faceți ca la d-voastră acasă!

Reportagiu excelent—Zilele trecute „Conservatorul" a publicat o știre

senzațională: sub actualul guvern muncitorii sînt znopiți și întemnițați.
LU

Nu sînt de cît trei ani de zile de cînd lucrurile astea se petrec — și

,,Conservatorul" le-a și aflat.
Ai dracului și reporterii ăștia, dom’le! Nimic nu le scapă!
RA

Intfo slujbă. — In ajunul închiderii parlamentului s’a mai creat o

slujbă: aceea de director al camerei deputaților. Ea va atrage după sine
și pe cea similară de director al senatului, iar amîndouă vor atrage pe
alte două de întâiul sub-director, după cari vor urma cele de al doilea sub­
NT

director.
Cu acest prilej credem a ști că guvernul va publica următorul co­
municat:
CE

„Se aduce la cunoștința tuturor orășenilor cari ar fi înclinați să

intre în comerț, industrie, etc., și în sfîrșit tuturor acelora cari sub o
formă sau alta ar vrea să înceapă a sta pe propriile lor picioare, că ori-ce
hotărâre de natura asta ar fi prematură: guvernul regal mai are de creat
tot felul de slujbe, din cele mai neașteptate, și le va crea mereu, cît timp
I/

va mai fi de stors un franc de la populația muncitoare".

AS

0 îndulcire necesară. — Se telegrafiază că eminentul oligarch ma­

ghiar, contele Apponyi, vorbind alegătorilor, a fost bombardat cu ouă
clocite, pe motivul că e adversarul votului universal.
înțelegem perfect indignarea cetățenilor. Dar și războaele trebue
UI

înblînzite. Propunem ca pe viitor să se întrebuințeze ouă proaspete, mai

ales că cele clocite se găsesc mai greu.
BC

Rea voință. — „Epoca" atrage „atenția celor în drept asupra fap­

tului că într’o cameră din fundul curții din strada Popa Tatu No. 2
locuesc două familii compuse din zece persoane".
Ne unim la protestul „Epocei" și sperăm că cei în drept vor pe­
depsi pe cele două familii pentru reaua voință pe care o arată higienei.
Căci este evident că altă explicație nu se poate găsi faptului că zece
persoane s’au îngrămădit într’o singură odae.

96
Recenzii, reviste, ziare
Ateul în fața morței, de dr. I. Dus-
cian, ar merita să fie răspîndităîn
zeci de mii de exemplare. D-rul
Duscian gîndește serios și în fiecare
rînd scris de d-sa respiră dragostea
profundă pentru cei umili și revol­
tați. Pasagiile pe cari le dă, în a-
ceastă lucrare, din viața revoluțio­
narilor ruși sînt nu numai intere­
sante, dar pline de un înalt învă-
țămînt moral.
Nu mă pot împiedica să nu citez
sfîrșitul și încheierea la care ajunge
NIV
d-ruil Duscian:
„Aveam un profesor în liceu care
ne spunea: citiți orice, numai citiți,
vă veți alege cel puțin cu faptul că
LU
veți ști să citiți ușor și- repede. Ași
putea, parafrazînd recomandația
profesorului meii să spun: aveți un
ideal, ori cît de nebun, de straniu,
RA
dar aveți unul căci el vă va da cel
puțin posibilitatea să muriți frumos,
fără teamă, cum mor toți aceia cari
au credința în cevai.
NT
Cfntări pentru inimă de Th. Cor­
nel, un volum de poeme în proză,
foarte, foarte interesant, D- Cornel
e un cercetător fin, rafinat, puțin
CE
cam manierat, dar cu gust- Pînă și
estetica volumului ne-o dovedește-
Gustul autorului și ilustrațiile d-nei
Cecilia Cuțescu-Starck, fac din acest
I/
volum una din cele mai frumoase
lucrări tipografice din cîte avem în
AS
țară.
Falanga, de sub direcția luminată
a d-lui M. Dragomirescu, publică
o extraordinară nuvelă, datorită cu­
UI
noscutului scriitor romîn, d. Ion
Dragoslav. Spicuim la întîmplare:
BC
5* a c 1 a
Y
AR
R
LIB
— „Poc! făcu Moraru băgînd un
deget în gură și făcînd să-I pocneas­
că obrazul'*.
ITY
Sau alta:
„Și ce vin bun mai avea Manole
Olangiu, par’că și acum îi simt gus­
tul și mă face să-mi sorb buzelel"
S
Și alta:
— „Tare mi-e sete, vorbi moș Ef-
ER
timie, scîrpinîndu-se pe gîtlej**.
Fără îndoială că cititorii își vor
„soarbe" buzele de plăcere citind
florile astea de stil, dacă nu cumva
le-o „pocni" obrazul de rușine.
Dar să lăsăm gluma la o parte.
In țara romînească d. Dragoslav
e wi de litere și e probabil membru
al societății scriitorilor romîni, pe
cînd un Gherea, un d- Toma, sail
atîția alții cari n’au certificat de
meșteri naționali și nu'și pot „scîr-
pina gîtlejul" ca d. Dragoslav, n’afi
de cît dreptul să fie înjurați de d.
Darie Chendi.
Adevărul publică un articol al
d-lor Toma Dragu și Barbu Eftimiu
care dovedește pe deplin că Reich-
mann a pus la cale atentatul împo­
triva d-lui Brătianu, în calitate de
agent polițienesc al d-lui Panaitescu.
Acum nu mai e vorba de bănueil și
prezumții; ci de dovezi întemeiate
pe acte și scrisori.
In fața acestor probe netăgăduite
a complicității polițienești, ce cre­
deți că fac Independența, Voința și
Viitorul, așa de limbute în săptămî-
na atentatului?
In cea mai dulce, perzisfență și
solemnă armonie, tac chitic-
 Y
RAR
LIB
S ITY
Facla ER
NIV
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta
Redacția și Administrația :
LU

București, Strada Sărindar No. 11

RA

Numărul de 16 pagini 15 bani.

NT

ABONAMENTUL :
CE

în țară: Pe an. ................................. Lei 7.—

Pe șase luni.................... „ 4.—
în străinătate : Pe an................... Lei 9.—
I/

Pe șase luni . . „ 5.—

AS

Abonamentele se plătesc înainte.

UI
BC
 Y
AR
Biblioteca „Lumen"

R
LIB
Scopul acestei Biblioteci este de a populariza micile CAPO­
DOPERE ale celor mai renumiți scriitori străini și români,
Intr’im format atrăgător și tipărită cu îngrijire, Biblioteca

ITY
Um număr 15 BANI.
----------------- Fiecare număr conține o scriere complectă -----------------
Numere apărute :
1. —Emile Zola Sângele

S
2. —Jfțțas Nordau Psichologia Zeflemelei
3. —Maxim Gorki Omul (poem filosofic)

ER
4. —Cămile Flammarion Știința și cugetarea omenească
5. —L. Tolstoi Viața, Amorul, Fericirea
6. —Francois Coppee Copil de suflet
7. —Guy de Maupassant Un fiu criminal. — Protectorul
NIV
8. —D. Teleor Eminescu intim
9 —Mark Twain Furtul elefantului alb
10. —C.Dobrogeanu-Gherea Taras Șevcenco
11. —Edgar Poe Cărăbușul de aur
12. —M G. Saphir Nuvelete umoristice
LU

13. —F. M. Dostoievski Nunta, și alte nuvele

14 —Maxim Gorki Iubita
15. —jV. Vaschtde Ce sunt visurile ?
16. —L. Andreiew Minciuna. — Câinele
RA

17. —Z>. Teleor 80 epigrame și 4 schițe umoristice

18. —JI. Heine Germania
19. —Radu D. Rosetti Trei nuvele
20. —Max Nordau Psichologia dragostei
NT

21. —L. Tolstoi Știința și Religia

22. —I. Turgheniew £>estul!
23 — Ernest Haeckel Originea omului
24. —Edgar Poe Moartea roșie, și alte nuvele
CE

25. —Voltaire Sufletul și alte schițe filosofice

26. —Ch. Garwin Lupta pentru existență
27. — C. Baudelaire Poeme în prosă
28. —La Rochefoucauld Filosofia vieții (maxime)
29. —Cervantes Câinii din- Valladolid
I/

30—E. Metchnikoff Câteva chestiuni științifice

31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!
AS

32. —Buffon Omul și Natura

33— M. Gorki Revelionul
34- 35.— C.Radulescu-MotruNaționalismul
36. —C.Dobrogeanu Gherea Din trecutul depărtaț
UI

37. —Dr. Berheim Hypnotismul

38. —A. Cehov Ursul
39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste
41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
BC

42. —Const. Miile Rochia Catiței

43. —C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru
ABONAMENTE :
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
Sumele se vor trimite prin mandat poștal pe adresa
editurei ,,Lumen**. Str. Mavro^heni, 20 - București.
Anul I. No. 7 24 Aprilie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SÂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL :
LU

„Facla": De ce stăruim?; Leon S.—Platitudine oficială.— Proce­

Șadbey: Socialismul și morala; sul lui Jelea.—Reclamele „Nea­
Lux: Bilanțul morților ; A. L.: mului”.—D. Diamandy și Maca-
RA

Bjornson ca democrat și socia­ beii.—Alianța cu Grecia.— „Cea

list ; P. Crainic: Amnistiarea dinții grijă a administratorului
dezertorilor; V. Demetrius: Ta­ de plasă”.—Rectificare.— Portul
NT

tălui sufletesc (versuri); ***: Bă- național. — Erezii constituțio­

trînul Montesquieu; Rodion: D. nale.—Mirare justificată.—Con­
Caza nu vrea singe. damnarea lui Fronescu.—De ce
CE

POLEMICI: D. I. Scurta și M. nu se retrag liberalii dela putere?

Recenzii, reviste, ziare

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societarei Anonime pe Acțiuni „Adeveriți'

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
R AR
LIB
A apărut:
VIAȚA SOCIALA No. 3

ITY
pe luna APRILIE, cu următorul bogat sumar:

V. S...........................Sărbătoarea muncei.

S
6. Galaclion . • . De la noi la Cladova.
Tudor Arghezi . . Tu nu ești frumuseța. Stihuri.
ER
Tatiana Grigorovici Femeile și 1 Maiu.
V. Demetrius . . . Satan.
NIV
Dr. Ion Fulga . . . Spinozismu.t
N. Davidescu . . Prăbușire.
Toma Dragu . . . Votul universal în Romînia.
LU

Ch. Baudelaire . înseninare. \

N. D. Cocea . . Visul lui Toană Ispas.
Concertul Castaldi; Expoziția tinerimei artistice; Imperfecțiile
RA

parlamentarismului; Socializmul municipal în Germania; Adevărata du­

rere; Sinuciderile în Rusia; etc.
Numeroase ilustrații în text de A’. Vermont și D-na Cecilia Cu-
NT

țescu-Siorck.
Pretai unui număr de 80 pagini 50 bani. — Abonamentul anaal 6 lei.
CE

Redacția si Administrația : Bulev. Elisabeta No. 27, București.

I/
AS

Către abonați,
înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este însăr­
UI

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat ta FACLA și VIAȚA SOCIALĂ ■
BC

costă 7 7 lei pe an și 6 lei pe șase tuni.

Administrația. 9
 Facla

Y
AR
24 Aprilie 1910

R
LIB
C'j

ITY
De ce stăruim? if?

S
ER
Am arătat că ancheta cetățenească, propusă de noi, pentru
stabilirea adevărului adevărat în chestia represiunii, nu se poate
face încă. Sîntem siguri că ea tot se va face și, de sigur, nu prea
tîrziu. Istoria își are drepturile ei, la cari nu renunță nici o dată.
NIV
E posibil insă ca unul sau mai multi cititori să se întrebe de
ce stăruim în această chestiune? Ținem noi să avem o armă mai
mult în potriva... guvernului? Declarăm categoric că nu. Mai întîi,
noi nu sîntem in potriva guvernului actual, ca atare. Nu nrevedem
LU

nici o bine-facere pentru tară din aceea că în locul d-lui Ionel Bră-
tiami va veni d. Carp sau d. Take lonescu, și cu atît mai nutin da­
că — cum e probabil — vor veni amîndoi. Atîta timp cît întregul
RA

mecanizm politic rămîne același, ne este indiferent cine mânuiește

mecanizmul și rămînem la maxima lui Mircea Rosetti că „cel mai
bun guvern e acela care poate mai puțin".
In ce privește cazul special al represiunii, noi nu facem
NT

greșala de-a o arunca excluziv în spinarea guvernului liberal. Noi

nu uităm că represiunea s’a făcut prin înțelegerea tus-trelelor par­
tide politice, pecetluită prin faimoasa pupătură istorică și repecet-
CE

luită prin întreaga lor atitudine ulterioară.

Așa fiind, scopul nostru, cînd agităm chestia represiunii —
și o vom agita mereu, pînă la triumful definitiv al adevărului —
scopul nostru nu este de natură politicianistă.
I/

Atunci, înc’o dată, ce urmărim? Urmărim nu numai drepta­

tea ideală, dar și un scop practic, bine determinat: vrem ca pe vii­
AS

tor asemenea crime colosale să nu se mai repete. Și singura pavăză

care ar fi cu putință în potriva lor, guvernul o face imnosibilă prin
acoperirea adevărului.
Ca să dovedim că nu sîntem nici politiciani de culise nici
UI

sectari fanatici, ci apărătorii conștienti ai unui înalt principiu de

morală socială, ținem să se știe că înțelegem și, in măsura cuvenită,
justificăm represiunea unei răscoale. Te-ai bizuit pe forța brutală,
BC

ai luat ciomagul și l’ai repezit asupra adversarului tău. — este fi­

resc ca și dînsul să-ti opuie arma. Și cu atît mai rău pentru tine,
dacă arma lui este mai eficace de cît a ta. Bine înțeles, nu admi­
tem abuzul: rătăcirea unuia n’o îndreptățește și pe a celuilalt. Re­
presiunea violentă este justificată numai în limita strict trebuin­
cioasă. In ziua de azi nici măcar în războiul dintre două state nu se
 Facla
98

Y
AR
mai admit ororile inutile. Arătati-mi pe generalul care să se laude
că a mai tras cu tunul acolo unde victoria putea veni și fără asta.
Dar mergem mai departe cu concesiile și cu indulgenta. Es­

R
te evident că chiar din punctul de vedere al partizanilor răzvrătirii,
răscoala din 1907 a fost absurdă. Poporul nostru n’are tradiție re­

LIB
voluționară, n’are școala, n’are rutina răscoalelor; și prin urmare,
făcînd o răscoală, era firesc s’o facă așa cum a făcut’o nebunește.
Ei bine, admitem că după cum poporul n’avea rutina răscoalei, nici
guvernul n’avea rutina represiunii, și deci era firesc ca și represi­

ITY
unea lui tot nebunească să fie. Negreșit, sînt rezerve de făcut, căci
sînt nuanțe de tinut în seamă: poporul era exasperat de-o jumătate
secol de împilare, pe cînd conducătorii erau senini, după o jumăta­
te secol de raiu pămîntesc; poporul era incult și prostit — căci așa

S
îl făcuseră stăpînitorii — pe cînd aceștia din urmă aveau la înde-
mînă toată lumina veacurilor și toată forja uriașă a statului orga­
nizat.
ER
Am zis însă că admitem și dreptul reprimatorilor de a-și
fi pierdut cumpătul. Ce rezultă de aci? Rezultă iertarea anticipată
NIV
a tuturor greșelilor, a tuturor exagerărilor făcute în timpul repre­
siunii. Cutare general ar fi putut izbîndi numai cu o salvă oarbă,
și el a tras în mulțime. E un prost militar, dar este scuzabil, pen­
tru că nu poți cere omului mai mult decît poate da. Cutare militar
LU

ar fi putut printr’un simplu truc de strategie să paralizeze acțiu­

nea răzvrătitilor, — și el a dat buzna asupra lor, măturîndu-i cu
ghiulele. E un prost strateg, dar nu e vina lui că-i nrost.
Acestea sînt excesele ce se pot ierta și trebuie iertate dar nu
RA

ele constituie represiunea. 'Nicăieri — sau aproape — faptele de

răscoală riau coin ridat cu prezența armatei. Pretutindeni repre­
siunea a fost onorifică: ea a reprimat ceea ce nu exista. Cazurile
NT

publicate sînt numeroase; cele nepublicate încă sînt și mai nume­

roase. D. Const. Miile adunase un dosar bogat de asemenea „re­
presiuni". I s’a dat cuvîntul de onoare al guvernului că vinovății
vor fi pedepsiți și d-sa a încetat publicarea. Ce s’a făcut pe urmă?
CE

Nimic. Aci e toată grozăvia. In loc să se urmărească toti acei crimi­

nali de drept comun, cari în puterea săbiei și epoleților s’au făcut
călîii satelor, afacerea s’a declarat închisă, iar ofițerilor li s’au a-
dus laude pentru „vitejia" cu care au ucis oameni dezarmați.
I/

Ei bine, aceasta nu se poate ierta. Asasinatul oficial si în ma­

să merită cel puțin tot atîta rigoare ca asasinatul individual și vul­
AS

gar, săvîrșit, la beție, de cipe știe ce pîrlit de țăran.

Și, încă o dată, nu ne conduce dorul dreptății ideale și nu
ne stăpînește, ca pe niște simpli arendași, setea răzbunării. Dacă
UI

guvernul ar fi făcut urmărirea judiciară, stabilind toate răspunde­

rile, pentru ca o lume întreagă să cunoască și să înfiereze pe cei
vinovați, ar fi putut, pe urmă, să-i și amnestieze, ca să-i scutească
BC

de pedeapsa materială. Așa se face în lumea civdizată. cînd fai­

moasa rațiune de stat — care, în realitate, este vecinie o rațiune
de clasă — impune o iertare generală. Dar să arunci mușamaua
asupra crimei cele mai groaznice din istoria tării, ca si cum ar fi
vorba de o simplă afacere Rătești, Răcăciuni, ori cum le mai zice
— aceasta nu se poate tolera.
 Y
Facla
99

AR
Căci ce rezultat poate să dea procedeul acesta? Pînă la 1907
întâmplarea făcuse ca numai guvernele conservatoare să practice

R
sportul represiunilor — cu o modestie pe care abia acum o putem
aprecia și pentru care aproape sîntem înclinați a le cînta osanale—

LIB
iar liberalii protestau cu o violentă, care potolea sufletele cele mai
răzvrătite. Acum s’a stabilit jurispr^dența că guvernele not omorî
în massă, iar opoziția poate să tacă; -Mîine, cînd vor mai fi răscoa­
le — și, de sigur, vor fi căci nu ,,rrreTooormele“ vor putea să le în­
lăture și nici jandarmii — mîine uciderea țăranilor va urma în

ITY
chip firesc, ca un răspuns la o salutare, și nu liberalii vor putea
să protesteze și nici slujbașii lor, — generoșii.
lată de ce agităm chestia și o vom agita mereu. Sîntem pu­

S
tini acuma, și sîntem neînsemnati. Dar din cîtă simțire și din cîtă
cugetare este în tara asta, vor trebui să se ivească luptătorii, pentru
ER
adevăr. Trebuie să se descopere tot adevărul, trebue să se știe cine
au fost ucișii și cine ucigașii. Pe aceștia din urmă guvernul nu-i
va pedepsi; pentru cei dintîi mitropolitul nu va îngădui parastase.
Astea le știm. Dar vinovății vor fi pedepsiți în deajuns prin demas­
NIV
carea lor, astfel că, pe viitor, se va ști că există sancțiuni și pentru
ucigașii oficiali; iar pentru cei uciși încă se va face ceva: se va veni
în ajutorul văduvelor și orfanilor, după cum se va veni si în ajuto­
rul miilor de schilodiți, acești veterani de specie nouă, produși în
LU

timp de.... pace.

Țara cere adevărul ■— și-l va avea. Mușamaua e bună pen­
tru gheșefturile mari și mici, dar nu poate acoperi multă vreme
un ocean de sînge: valurile lui furioase vor trebui s’o zvîrle în aier;
RA

iar de nu, vor fi destule cutite cari s’o spintice.

Facla
g jg
NT

-■77"'— ------------ :

Socialismul și morala
CE

Studiul filozofiei din toate timpurile și pînă astăzi ne-a arătat că

toate sistemele, toate soluțiunile date problemei morale a existentei noas­
tre individuale și sociale, nu-s de cit niște specnlatiuni dialectice, cari
I/

au avut ca singur scop, tendința de încătușare a activităței noastre într'un

cerc, așa zis moral, și ca singur rezultat: scepticizmul acelor ce au avut
AS

naivitatea de a se încrede în niște reguli de morală lipsite, cum nici nu

se putea altminteri, de caracterul ștințific al universalităței. Căci, cum e
posibil oare ca în baza unor principii cu desăvîrșite abstracte — „bun și
răU“ — a căror certitudine prin nimic n’o poți confirma, cum era po­
UI

sibil zic, să alcătuești reguli generale și pozitive pentru determinarea

activităței noastre reale.
Omenirea doară nu-i produsul ideei, cum se credea odată de me­
BC

tafiziciană idealiști, și nici nu-i o pastă pe care, prin dictoane morale,

s’o poți modela într’un fel sau altul; ea e produsul condițiilor materiale
ale vietei, în care sufletul și mintea noastră ia diferite aspecte, potri-
vte acestor conditiuni, și deci și ideile noastre de morală —se produc și
se desvolt în acest aluat de conditiuni materiale ale vieței. Toți moraliștii
moderni aproape, pun ca fundament psihologic al moralei: folosul, uita­
rea, obișnuința și eroarea". Intîi—spune Nietsche, vorbind de moraliștii
 Faci

Y
100

AR
moderni — am zis că-i bună, o faptă care ne-a folosit, mai tîrziu am uitat
origina laudei, apoi prin obișnuință am numit unele fapte bune întocmai
ca și cum ar fi avut in ele însă-și ceva bun, nedîndu-ne seamă de eroarea

R
prețuire! morale a faptelor1' (Fr. Nietsche: La G6n6alogie de la morale).
Ideea de morală însă creată pe folos, în primul rînd, nu poate fi alt­

LIB
ceva decît însăși expresiunea condițiilor vieței sociale; întru cît condițiile
vieței îți vor arăta că faptele îți pot fi de folos — acolo te vei îndrepta,
Un exemplu ne va lumina pe deplin. Era odată obiceiul ca învingătorii
să ucidă prizonierii războaelor. Căror cauze se datorește dispariția acestui
obiceiu? Răspunsul trebue să-l căutăm în istoria omenirei, și iată ce

ITY
găsim. Dispariția acestui obiceiu corespunde perfect cu data descope-
rirei metalelor și altor bogății naturale, cari cerînd noul forțe de muncă,
ele au fost găsite imediat în persoana prizonierilor, care de acum înainte,
în loc să fie uciși — au fost transformați în sclavi. Iată dar, ce clar

S
e adevărul că nu idealurile morale au determinat omenirea să-și mobi­
leze sufletul, declarînd că-i nedemn să ucizi niște oameni nevinovați,

ER
ci condițiile materiale de viață. Și avea mare dreptate Marx, cînd spunea
că morala intervine și condamnă aceea ce istoria a condamnat de mult.
Același lucru se petrece și azi cu socializmul, care s’ar putea sintetiza
perfect în formula: abolirea proprietăței individuale prin socializarea
NIV
ei. Intru cît poate fj vorba de morală în această doctrină ?
Spun hotărît de la început că doctrina socializmului nu se sprijină de
loc pe nici un principiu de etică. Socializmul nu exprimă de loc dorința ome-
nirei pentru o viață mai bună și mai dreaptă; omenirea, după această doctrină,
LU

cvoluiază și progresează nu potrivit ideilor și sentimentelor noastre — ci în

baza condițiilor ei materiale; socialismul nu-i sentimentalizm sau umanita-
rizm ci — în esența lui — e o doctrină pur economică. Astfel că, dacă so-
cializmul a ajuns la soluția: socializarea proprietăței individuale n'a făcut-o
RA

din vr-un sentiment de dreptate sau de morală pentru cei slabi și nevoiași, —
ci însă-și societatea actuală, prin organizația ei, ne îndreaptă într’acolo. Căci
„supraproducția mărfurilor și aceea a proletarilor fără lucru nu se pot împăca,
fiindcă forma capitalistă a producției nu îngădue puterilor producătoare de a
NT

lucra, productelor de a circula, afară numai dacă s’au schimbat mai întăru în
capital; lucru pe care toemai supraproducția mărfurilor îl împiedică.
Antagonizmul e împins pînă la absurditate. Chipul de producție se ri­
dică contra formei de schimb. Burghezia e dovedită nepricepută de a cînmii
CE

de aici înainte puterile producătoare sociale". (Fr. Engels: Religion, Philoso-

phie, Socialisms).
Așa dar, fatal cercurile societăței burgheze vor trebui într’o zi, mai apro­
piată sau mai depărtată, să pocnească și lumea să îmbrace haina socializării
I/

proprietăței — pe care, cum am văzut mai sus — burghezia, prin însăși .viața
ei, ne-o arată. <'
Dacă socializmul n'a scos nimic din principii de morală și de drept, și
AS

dacă pe tema socializmului se clădește o morală, oamenii cari o vor Împăr­

tăși nu vpr fi nici cei. mai buni și nici cei mai morali.
daci, de unde începe și unde se sfîrșește noțiunea ideei de morală, asta
UI

n’o cunoaștem. Și nici un filozof nu s’a găsit să ne-o spună. Tot progresul ta
această direcție s’a mărginit Ia realitatea noțiunei de morală în timp și spațiu,
potrivit condițiilor materiale în care trăim, dar ca să se precizeze într’un timp
și spațiu determinat de la ce punct începe și unde se sfîrșește asemenea no­
BC

țiune, asta nu s’a făcut încă.

S’a spus și se spune mereu că „bun“, în baza utilităței sociale, a fost
și va fi valoarea cu care să măsurăm, potrivit evoluțiunei omenirei, morali-
fatea noastră. Dar, cum zicea Nietsche: „Dacă în ceea ce numim noi ,,bun‘*
se ascunde un simptom al retrogadărei, un ce periculos, o rătăcire, un venim
ori un narcotic, prin care timpul de față a Înțeles să trăiască în paguba viito-
 101

Y
rulai? Cum vedeți, valoarea acestor valori însăși se pune la îndoială."

AR
(Fr. Nietsche: op. cit.).
Socializmul însă e o doctrină, cum am mai zis — eminamente econo­
mică — care, prin spiritul ei, nu se sprijină pe idei preconcepute de morală,-
ci pe technica economică a societăței burgheze. Și dacă totuși se vorbește me­

R
reu de morala socialistă să ne dăm seama că aceasta nu-i de cit o ideologie
a acestei doctrine, care s'a născut și trăiește independentă de ori ce idee de

LIB
morală. Marx și Engels n’au fost și nici nu s’au gîndit să fie moraliști.
Leon Șadbey
Bacău. Advocat

ITY
Bjornson ea democrat și socialist

S
In toată viața sa Bjornson a luat parte activă la evenimentele poli­
tice din patria sa și din străinătate. In totdeauna a înclinat spre partidele

ER
din stingă, dar nu s'a înregimentat în nici unul. Părerile lui în diferite
chestii politice și sociale izvorau mai mult dintr’o simțire aleasă de cit
dintr’o anumită doctrină.
însemnătatea politică a lui Bjornson stă în aceea că el, ca poiet, zia­
NIV
rist și orator popular, a luptat ne­
contenit pentru idealurile demo­
crației, pentru drepturile poporu­
lui, pentru libertate și dreptate,
LU

cu un patriotizm înflăcărat, în în­

țelesul cel mal înalt al cuvîntu-
lul,. căci dragostea lui de patrie
nu •escîude'a. ci implica, dreptu­
rile neștirbite ale tuturor popoa­
RA

relor.
Este firesc că un asemenea om
a fost foarte apropiat socializmu-
NT

lul și. mișcărel muncitoare. Acum

cîțlva ani a .scris secretarului par­
tidului socialist norvegian: sint
socialist.
CE

Prin, anii 80 cînd se pornise în

Norvegia acea campanie teribilă
de persecuții în potriva conducă­
torilor socialiști, Bjornson întră
în? luipită, în favoarea lor. In 88,
I/

cînd socialiștii aC. făcut o mani­

festație uriașă în contra legel e-
AS

lectoraie de atunci Bj ornson a

fost în fruntea manifestației ,,ca
O protestare în potriva minorițâ­
ței, care răpește drepturile majo- ,
UI

ritaței**. t Bjornson Bjcrnstjerne

In timpul afacere! Dreyfus, Bjornson s’a unit cu Zola, în potriva
Franței oficiale. In anii din urmă el a luptat pentru romînii de peste
BC

munți, în potriva oligarhiei maghiare.

Literații noștri ar putea să ia exemplu dela marele norvegian.
A. L.
 Facla
102

Y
AR
Amnistiarea dezertorilor

R
M. S. Regele a avut un nou acces de duioșie: ca părinte al armatei,

LIB
a amnestiat iarăși—pentru a treia sau a patra oară—pe cei mai mizerabili
dintre fiii săi, pe aceia cari în disprețul simțului patriotic și al simțului da­
toriei, și-au luat lumea în cap, fugind de sub drapel. Pentru o mentalitate
militărească nu există crimă mai grozavă de cît dezertarea. Codul militar
este fără milă pentru cei cari se fac vinovați de această crimă. In viața

ITY
mea de gazetar, am urmărit nenumărate cazuri de aspre condamnări. Un
soldat plecat în permisie și care a întârziat cîteva zile pentru că în inter­
valul acesta îi murise mama, deși s’a întors singur la cazarmă, a fost,
totuși, condamnat cu asprime. De altfel, avocatul său, d. Sănduleseu, ac­

S
tualul prefect al poliției din Iași, nici n’a îndrăznit să ceară achitarea, ci
s’a mulțumit să stăruie pentru circumstanțe atenuante — pe cari însă nu
le-a obținut.
ER
Și iată regele, mentalitate cazonă prin excelență, amnlstiază pe de­
zertori. Și o face o dată, de două ori, de trei ori... amnistia asta începe să
NIV
devie o instituție permanentă. La început s’au căutat ocazii solemne de
tot. Acum se face și rabat. Ultima amnistie are drept motiv împlinirea de
către M. S. Regele a 71 de ani. Atragem de pe acum atenția M. Sale asu­
pra faptului important că peste șase luni va avea 71 de ani și jumătate.
Nu mai încape vorbă, că, atunci ori nici o dată, o nouă amnistie se va
LU

impune.
Aud de aici obiecția unui cititor mirat:
— Cum 7 sînteți în contra unui asemenea act de clemență 7
Răspundem:
RA

— Da.
Sîntem în contra acestui soiu de filantropie. Dezertările au ajuns
numeroase, au ajuns o primejdie. Mii de flăcăi țărani fug peste granițe
pentru că nu mai pot suporta viața de cazarmă, așa cum e organizată.
NT

Vedem ce fac ofițerii în afară de cazarmă — cazul dela Giurgiu, cel de

la Galați, cel dela Bacău și... cele din toată țara; și știm în ce mod au fă­
cut represiunea. Cine nu înțelege ce trebue să sufere țăranii încazarmați,
și din partea acestor ofițeri și mai ales din partea gradelor inferioare 7
CE

Și față de răul acesta imens — încă un act în tragedia chestiei ță­

rănești — nu găsim alt leac de cît amnistiile
Regele Carol se scuză bucuros că dacă n’a făcut mai mult pentru
progresul Romîniei, este că l’au împiedicat partidele. Să-1 credem ! Dar in
I/

armată nu s’a împiedicat de partide, acolo el este șef suprem și acolo

ordinele nu se discută, ci se execută. De ce nu s’a schimbat aproape nimic
în viața militară 7
AS

Pentru că nu se poate. Nu se poate schimba nimic, atîta vreme cit

în organizația militară va dăinui spiritul de castă medieval și încă medie­
val-oriental. Astăzi se cere un spirit nou în armată. Oamenii, chiar și cei
UI

mai de jos, nu mai pct fi robi. Ei vor să fie oameni. Colonelul Ramollot
— un fel de Moș Teacă francez, dela care Anton Bacalboșa se va fi inspi­
rat, în parte, pentru a-1 reda pe cel național — colonelul Ramollot și-a ex­
primat dorința ca armata să nu se mai recruteze dintre civili. Și lumea a
BC

rîs, — dar de geaba a rîs. Adevărul e că pentru o armată moș-tecească,

așa cum o înțeleg guvernanții noștri, nu se mai pot găsi „amatori” prin­
tre civili, bine înțeles pentru rolul de soldat. Civilul modern rezistă cu în-
căpăținare unei asemenea „chemări”.
 Facla
103

Y
Evident se poate găsi destul material omenesc pentru funcțiunea de

AR
ofițer sau grad inferior, căci la urma urmei și omul cel mai de inimă
se poate preface în tiran; dar omul cel mai ticălos nu consimte ușor să
fie victima tiranului.
Inversînd vorba lui Ramollot noi vom zice că armata nu trebue să

R
se compue din militari. A trecut vremea cînd un Napoleon, ducînd oame­
nii din măcel în măcel, îi prefăcea în brute, cum ni le arată Georges d’Es-

LIB
parbes, care crede că ne va umplea de admirație pentru opera Lui. Azi
războaele sînt rare, viața s’a intelectualizat — repet: chiar la țară — și
școala soldatului nu mai constă în excesul de abrutizare ci în deștepta­
rea sentimentelor celor mai alese de patriotism și de jertfă.
Cînd se va ține seamă de toate astea nu va mai fi nevoie de clemența

ITY
regală.
P. Crainic

S
—-B g—

Bătrînul Montesquieu
ER
NIV

Cu ocazia discuțiunei legeî pentru desființarea contenciosului

administrativ, a fost evocată și umbra bătrînului Montesquieu.
LU

Dacă în cele ce urmează și cari sînt extrase tot din „Esprit des
Lois“ al acestuia, ai schimba unii termeni, ai constata fără difi­
cultate, că sînt de o palpitantă actualitate, și astăzi după aproape
trei sute de ani. Le supunem spre meditație,,acelora cari nu se pot
RA

scăpa de jugul obscurantismului modern care bîntue azi în tara

noastră.
NT

„Un evreu de 18 ani, ars la ultimul auto-da-fe din Lisabona, a prileguit

această mică lucrare și cred că e cea mai inutilă care s’a scris vreodată. Cînd
e vorba să dovedești lucruri lămurite, ipoți fi sigur că nu vei convinge.
„Autorul declară că cu toate că e evreu, respectă religia creștină și că
CE

o iubește îndeajuns pentru a ridica prinților cari nu .sînt, creștini un pretext

plauzibil pentru a o persecuta.
„Vă plîngeți, spune el inchizitorilor, că împăratul Japoniei arde pe
toți creștinii din statul său. Dâr ei vă va răspunde: „Noi vă tratăm
pe voi cari nu credeți ca și noi, cum tratați chiar voi pe aceia cari nu cred
I/

ca și voi. Nu vă puteți plânge decît de slăbiciunea voastră, care vă împiedică

să ne exterminați și care ne permite să vă exterminăm.
AS

„Dar trebue mărturisit că sîntețl mai cruzi de cît acest împărat. Voi ne
omorîți pe noi cari nu credem de cît ce credeți voi, pentru că nu credem tot
ce credeți voi. Noi urmăm o religie pe care chiar voi o știți că a fost altă dată
răsfățată de Dumnezeu: noi credem că Dumnezeu o iubește încă si voi cre­
UI

deți că n’o mai iubește, și pentru că judecați astfel voi treceți prin foc și sabie
pe aceia cari se găsesc în greșala pardonabilă de a crede că Dumnezeu iubește
încă, ceia ce a iubit.
BC

„Dacă sînteți cruzi față de noi, sînteți și mai cruzi față de copiii noștri,
de vreme ce-i ardeți pentru că urmează insipirațiunile ce le-au dat aceia pe cari
legea natura'ă și legile tuturor popoarelor îi învață să-i respecte ca pe
niște Zei.
 104 F n c 1 a

Y
„Vă lipsiți de avantagiul ce vi l’a dat asupra mahomedanilor modul

AR
cum s'a stabilit religia lor. Cînd ei se laudă cu numărul credincioșilor lor, le
spuneți că forța li l’a cucerit și că și-au întins religia prin fer: de ce atunci o
așezați pe a voastră prin foc? |
„Cînd vreți să ne atrageți spre voi, vă obiectăm o sursă din care vă

R
faceți o glorie de a descinde. Ne răspundeți dă religia voastră e nouă, dar di­
vină. Și puteți s’o faceți pentru că religia voastră a crescut prin persecuțiile

LIB
păgînilor și prin sîngele mucenicilor voștri; dar azi luați rolul Dioclețienilor și
ne faceți să-l luăm .pe al vostru.
„Vă conjurăm, nu în' numele Dumnezeului puternic pe care-1 servim și
noi și voi, ci în numele lui Crist despre care ne spuneți că a luat chip de om

ITY
pentru a vă da pilde pe carii să le puteți urma. Vă1 conjurăm să procedați cu
noi cum ar proceda el însuși, dacă ar fi încă pe pămînt. Vroiți ca noi să de­
venim creștini și voi nu vreți să fiți creștini.
„Dar dacă nu vroiți să fiți creștini, fiți barem oameni: tratați-ne cum
ați face dacă, neavînd de cît acele slabe licăriri de dreptate pe cari natura ni

S
le dă, n'ați avea o religiune. pentru a vă conduce și o revelațiune pentru a vă

ER
lumina.
„Dacă cerul v’a iubit dndeajuns pentru a vă face să vedeți adevărul, v'a
făcut un mare har: cuvine-se oare însă ca copiii! cari au moștenirea părinților
lor să-i urască pe aceștia cari n'au avut harul?
NIV
„Căci dacă aveți acest adevăr, nu ni-1 ascundeți prin chipul cum ni-1
arătați. Caracterul adevărului este biruința sa asupra inimilor și spiritelor și
nu acea neputință pe care o mărturisiți cînd vroiți să-1 faceți a fi primit
prin suplicii.
„Dacă judecați, nu trebue să ne ucideți pentru că nu vroim să vă
LU

înșelăm. Dacă Crist al vostru e fiul Domnului, sperăm că ne va răsplăti că

n’am vroit să profanăm misterele sale și credem că Dumnezeul pe care-1 ser­
vim noi și voi, nu ne va pedepsi că am suferit moartea pentru o religiune pe
care ne-a dat-o altă dată, pentru că mai credem că ne-a dat-o.
RA

„Trăiți într’un secol în care lumina naturală e mai vie decît a fost
vreodată, în care filozofia a luminat spiritele, în care morala Evangheliului
vostru a fost mai cunoscută, în care drepturile respective pe cari un om le are
asupra celuilalt, stăpînirea pe care o conștiință o are asupra altei conștiințe,
NT

sînt mai bine stabilite.. Dacă deci nu reveniți asupra vechilor voastre prejude­
căți, cari dacă nu băgați de seamă, sînt patimile voastre, trebue mărturisit
că sînteți incorigibili, incapabili de orice lumină și de orice învățătură și e
CE

tare nenorocită o națiune care dă autoritate unor oameni ca voi.

„Vreți să vă spunem fără înconjur gîndul nostru? Voi ne priviți mai
mult ca inamici ai voștri, decît ca inamici ai religiei voastre: căci dacă ați
iubi religia voastră, n’ați lăsa-o să fie coruptă de o ignoranță grosolană.
„Trebue să vtă prevenim de un lucru, anume că dacă în posteritate vre­
I/

unul ar îndrăzni vreodată să spue că în secolul în care trăim popoarele Euro­

pei au fost civilizate, veți fi citați pentru a se dovedi că au fost barbare și
AS

ideia ce se va avea de voi va fi de așa fel îneît ea va vesteji secolul vostru

și va arunca ura asupra tuturor contemporanilor voștri".
UI
BC

Tatălui sufletesc
Satan, deplin stăpînitor
Pe tot ce e imbold, știință;
Gînd limpede, înoitor;
Dispreț suprem de umilință ;
Semănător de năzuinți;
Luminătorule de genii,
Inîruntător de surerinți
Svîrlit în vîlvora gheenii;
Intinde’ți aripile largi
ER
NIV
Să’ți răcorești arsura, dorul, —
E scris destinai să ți-1 spargi
Hi tăa să fie viitorul!
LU
E-al tău, sîntem urmașii tăi,
Căci gîndal nostru va rămîne,—
Ne zică Biblia „cei răi“
In testamentele-i bătrîne.
RA
Toți cei ce vremea i-a menit
Să’și lase numele făclie.
NT
Purtînd în creștet un zenit,
Nevrînd ti•» se ’nchinară tie
1 I
CE
In toate tu ești nou mereu;
Tu ești nesațiu, cercetarea
Și țărmurești și strîngi în eu
Tot mersul lumilor, visarea.
I/
Maestre scump ce nu mă lași
AS
Să fiu cît viermele din tină,
Cum mie celui nou, trufaș.
Îmi zice Biblia creștină;
UI
1903.
BC
105
Y
AR
R
LIB
O Lucifer ce-ai înțeles
Ca el alături neștiutul;
Ta, cel mai nobil, mai ales
ITY
R da vietei mele scutul,
— Rșa precum ne-ai dăruit
S
Cunoașterea de rău și bine, —'
Fă’ți treaptă sufletu-mi mărit
Și nou, învrednicit prin tine.
Te-a osîndit să arzi pe rug
In veci Dumnezeirea crudă,
De suferințe din belșug
Iți geme carnea și asudă;
Scrîșnește fără nici un vai,
Urăște ’ntr’una paradisul ;
Căci înfloresc în noi, ca’n Mai
Și cresc speranțele și visul I
Și poate nu e depărtat
Minutul sfînt al întrupărei,
Să nască— așa cum l’ai visat
— Din plîns—pămîntul cugetărei.
O tată sfînt ce’ți chinuești
Viața’n flacăra barbară,
Mai marii lamei sufletești
Pe tine numai te urmară.
Și pașii mei s’or îndrepta,
Trufași, spre iadul tău nemernic;
Dă-mi tată arsă fruntea ta
Să o sărut cucernic.
V. Demetrius
 106

Y
AR
Bilanțul morților

R
LIB
întocmai ca asasinii cari sînt atrași de locul unde au săvârșit crima,
cari se invîrtesc în jurul cadavrului, vorbesc, discută, n’au astâmpăr până ce
n’aduc măcar în treacăt vorba de asasinat; guvernul liberal, urmărit de umbre­
le răzbunătoare ale acelor uciși în primăvara anului 1907, e silit să-și amin­

ITY
tească mereu de represiunea sîngeroasă, s’o discute? s’o justifice, să se desvino-
vătească, să se agate cu desnădejde de argumentele cele mai ridicole cari îi pot
asigura o aparentă de impunitate. Cînd lumea se așteaptă mai puțin, d, I. Bră-
tianu aruncă în plină Cameră o cifră oare-care, dînd-o drept cifra exactă a ce­

S
lor uciși în răscoale. Ce l-a silit pe d. Brătianu să arunce, așa, o cifră în vânt?
Afirmările noastre că s’au omorît 11.000 de țărani? Credea d. Brătianu că va

ER
fi de ajuns să cadă o cifră din gura primului ministru ca toti să ne închinăm,
să-l credem pe cuvînt, să nu-i cerem numele celor uciși și locul unde au fost
uciși? Nu. Ori-cît de lipsit de inteligentă și de prevedere ar fi un ministru,
chiar în tara românească, sînt limite pe cari cel mai elementar bun simt H îm­
NIV
piedecă să le depășească. Afirmarea d-lui Brătianu nu se poate explica de cît
prin nevoia instinictieă a celui care a săvârșit o crimă, să se întoarcă la. locul
crimei, să dea tîrcoale în jurul cadavrului, s’aducă vorba de crima săvârșită.
Cînd, mai tîrziu, revista ,,1907" și revista noastră, dovedesc, cu cifre
LU

luate din statisticele oficiale, că în anul 1907 ati fost 18.530 de morti mai mult
de cît în anul 1906 și că, prin urmare, creșterea aceasta bruscă a mortalifăței
nu se poate explica de cît prin opera nelegiuită a represiune!, ziarele liberale,
în loc să tacă prudent cum au tăcut trei ani de-a rândul sar, ca mușcati de
șarpe, și cu insistenta criminalului atras de locul crimei, discută, țipă, își dau
RA

aere că „înfierează o mișelie", se perd într’un labirint de socoteli și de cifre,

încearcă să zăpăcească opinia publică cu date statistice, cînd ar fi atît de ușor
și de simplu să dovedească mișelia învinuirilor noastre, publicînd numele
NT

celor 419 țărani uciși.

In’ loc de aceasta, „Viitorul" și „Voința Națională" descoperind că în a-
nul 1908 au fost.mai multi morți de cît în 1907, se agită triumfătoare și, cu in­
conștienta sufletelor îmbătrânite în crime, cîntă pe toate tonurile că noi cari ce­
CE

rem lumină deplină, sîntem ,,ticăloși" și „anarchiști".

Dar nici ultima socoteală a ziarelor liberale nu le-a fost cu noroc. De
geaba s’au învârtit în jurul asasinatelor; de geaba dau tîrcoale și aduc mereu
vorbe de cei uciși, doar-doar i-or face să dispară în mocirla frazeologiei lor,
I/

adevărul strălucește mai viu după fie-care desminfire, după fiecare amenințare
a oficioaselor guvernamentale.
AS

Ultima punte de scăpare, excedentul deceselor din 1908, nu mai există.

Revista d-lui Ioan Gr. Păucescu, „1907“ și-a luat sarcina să dea socotelilor
d-lui Brătianu lovitura de gratie. Iată cum răspunde această revistă ziarelor li­
berale :
UI

„Statisticianul „Voinței" s’a mulțumit cu citirea unor cifre, fără să-și

de socoteala să citească și textul care le însoțește. Ori, dr. L. Colescu, șeful ser­
viciului statisticei generale în ministerul domeniilor, vorbind de mortaltatea
BC

din 1908, zice:

„Cifra de 185.393, la care se. ridică totalul deceselor anului acela (1908),
este datorită, în parte, afluenței nașterilor din vremurile din urmă, căci
se știe că mortalitatea seceră cu mai multă intensitate copiii mici. Pe de altă
parte starea sanitară generală n’a fost favorabilă tarei, în 1908, și raportul bi­
roului statisticei al serviciului sanitar constată propagarea în comunele rurale
 Facla
107

Y
tie boale epidemice: scailatina, vărsatul fiigmț tifoide, tusa convulsivă, caii

AR
toate au contribuit la creșterea mortaltăței în acest an. DE LI 1902 NU AM A-
VUT EPIDEMII ATIT DE INTENSIVE CA IN 1908“.
Prin urinare daca în 1908 au fost mai mulți morți de cît în 1907, aceasta
se datorește epidemiilor intensive.

R
De la 1902 pînă la 1908, adică socotindu-se și anul 1907, tara n'a fost
bîr.tuită de mai multe epidemii ca în 1908, afară numai dacă nu considerăm

LIB
guvernarea liberală din anul represiunei ca o epidemie egală cu scarlatina, fri­
gurile tifoide, vărsatul și tusa-convulsivă la un loo.
Lux

ITY
D. Cuza nu vrea sînge

S
ER
Nu e ușor lucru să poarte cineva răspunderea unui nume mare,
— chiar cînd e inexplicabil pentru ce a adoptat acel nume.
NIV
E cazul d-lui A. C. Cuza, — al d-lui Cuza de la Iași, pentru că mai
pot fi și alții cu acest nume, deși nu atît de iluștri. De timpuriu și-a dat
seama ce înaltă chemare și ce mari datorii are în această mică tară—șt
le-a corespuns pe deplin. N’a fost oare din tinerețe un preot al milei și al
LU

generozității, oficiind în paginele „Contemporanului11 7

Azi pe lumea ticăloasă viclenia ’mpărățește,
Azi a răului urgie pe pământ ne fugărește
Și, de vreți să știți o vorbă, vă voiu spune pe furiș:
RA

Tot e putred, de la talpă pînă sus la coperiș!

Dară mâni?... O zi ferice, Soare mîndru de dreptate!...
Vom scăpa, și noi odată de nevoi și de păcate.
NT

Vom scăpa, căci lumea veche în adînc se prăbușește,

Temelia-i zdruncinată, dărmătura se pornește,
Tencuiala se desprinde, cărămida se fărîmă,
Și zidirea se dărîmă!...
CE

Din trecut nu mai rămîne decît colb și ’n mușunoaie

A idirilor căzute dărâmătura și gunoaie,
Iar în loc o altă lume, mai frumoasă și mai bună
Din fărîme ’mprăștiate cu încetul se adună
I/

Altă lume, lume nouă, unde răul e poveste,

Unde-i totul pe dreptate, unde ură nu mai este...
AS

Veți zice: „vorbe !“

Vom cita fapte.
Cine nu știe oare că instituția cea mai miloasă și mai generoasă
din Iași — „S. P. A.“ — s’a întemeiat din inițiativa d-lui Cuza și se susți­
UI

ne grație străduințelor d-sale 7

Acum cîțiva ani orașul Iași era un adevărat abatoriu public. Se fă­
cea generațiunii tinere, atît de impresionabilă, o educație sîngeroasă de­
BC

plorabilă. La toate răspântiile orașului se tăiau păsări și, bietele, se zvîr-

coliau, sălbătecite, în sîngele lor cald. Prin ogrăzi, în văzul tuturor trecă­
torilor, se înjunghiau porcii ziua'n amiază mare; cîinii se prindeau cu
lațul și se torturau la roata carului; caii cotiugelor greu încărcate, sîn-
gerau sub biciul hamalilor — In sfîrșit — găinele, Tățele, puii chiar, s-a
 Facla
108

Y
purtau cu capetele în jos, iar în piață sermanele zburătoare, însetate, ți­
pă sub înlănțuirea sfoauelor strînse în jurul labelor osoase și frînte. Cui

AR
nu-i s’ar fi suit sîngele la cap în fața unei atari priveliști ? A trebuit să
vie acest om mare și mare reformator în același timp, ca să schimbe fa­
ța lucrurilor, prin întemeierea binefăcătoarei ligi, „S. P. A.“

R
Ce este „Chamecler” pe lingă opera aceasta păsărească!
...Și ducînd consecvența pînă la capăt, d. Cuza, om dintr’o bucată, nu
vrea singe....

LIB
Iată: de atîțea ani țara toată așteaptă dela d-sa, numai dela d-sa, o
soluție radicală a chestiunii jidovești.
O soluție — ușor de zis !
Cea mai veche, de origine liberală, — înecarea în Dunăre, îi s’a pă­

ITY
rut convenabilă. Dar pentru aceasta ar fi trebuit să treacă Dunărea prin
Moldova; ar fi fost transportul mult mai ieftin. Dar așa I
La unul din cursurile de economie politică un tînăr student i-a in­
spirat ideea unui St. BarthClemy. Profesorul n’a acceptat soluția, ca una
ce nu corespunde programului S. P. A. și ar trezi neplăcute amintiri pro­

S
testanților. Cu dînșii d. Cuza trăește bine și le încredințează copiii spre

ER
a le face educația. Nici un copil al d-sale n’a frequentat încă școlile publi­
ce romînești.
Rămânea rugul, — instituirea medievalelor autodafeuri. Dar episco­
pul catolic, pe care d. Cuza îl invită la cursurile d-sale universitare, i-a
NIV
amintit că rugul a consumat pe vremuri mii de creștini, — mai mulți
creștini chiar decît semiți.
Dar d. Cuza nu vrea sînge. Nu-1 vrea cu nici un preț. Sîngele e un
lichid ovreesc, — și cine nu știe că acum, de paște, jidovii consumă azime
pregătite cu sînge de copii creștini. Asupra acestei teme cugetătorul iașan
LU

a ținut o serie de prelegeri atît la universitate cit și la sediul ligei S. P. A.

...Atunci ? Nu-i rămînea d-lui Cuza decît să-și întoarcă ochii spre im­
periul de răsărit, spre provaslovnica Rusie a lui Crușevan, de unde a im­
portat ideea spînzurătorilor.
RA

Ce omoruri ideale — spînzurătorile ! Un strop de sînge nu se varsă,

— nimic! Sînt unii oameni de... știință cari afirmă că moartea prin
ștreang dă chiar oarecari senzații de voluptate. De aceea în programul
viitor al S. P. A. spînzurătoarea va fi introdusă și se va acorda ca o fa­
NT

voare.
Pînă acum d. A. C. Cuza a decretat prin publicitate — și vom dovedi
faptul prin o anexă, pardon, un citat, la moarte prin spînzurătoare pe
CE

jidovii din Romînia, pe jidoviții de takiști și pe „ridicolul bătrîn” Gh.

Panu. In ce privește pe acesta din urmă, citatul respectiv s’a făcut în
„Facla”.
Iată în ce privește pe ceilalți — ce scrie d. A. C. Cuza în „Neamul
Romînesc”, anul V, No. 8, pag. 123:
I/

„Piața Unirii din Iași pare a fi locul de execuție, prin fluerare, a

politicianilor jidoviți (e vorba de fluerații N. Fleva, Take lonescu și... C.
AS

Stere). Să ferească Dumnezeu de mai rău ! Pe mine, stîlpul cel înalt de

fontă, întors la vîrf, al electricității, din mijlocul Pieții, mă pune Pe gfn-
iluri. Nu-i lipsește decît frînghia fi săpunul".
Lucrul e clar și sentința definitivă. Dacă executarea nu va fi tocmai
UI

repede — din pricini technice — recunoaștem însă că e o soluție urgentă.

Cu atît mai mult, cu cît d. Cuza, conform programului S. P. A., nu vrea,
nu poate să vadă sînge... ,
BC

Rodion
 Y
Facla 109

AR
Polemici

R
LIB
D- I. Scuitu și M. S. — Intr’o cuvîntare rostită la seminarul Nifon
și publicată în „Sămănătorul", <1. I. Scuitu se exprimă astfel: „Sărbăto­
rim astăzi șaptezeci și unul de ani împliniți dela nașterea Majestăței Sale
Regelui nostru. Pentru a patruzeci și patra oară, sufletul țării tresaltă de
bucurie și recunoștință, înălțînd către Atotputernicul rugile mulțumirei

ITY
unui neam întreg pentru trimisul Providenței în scaunul domniilor ro-
mlne...“ etc., etc., pe acelaș ton.
Protestăm cu ultima energie împotriva Insinuărilor d-lui I. Scurtu.
Nu’i adevărat că sufletul țârei a. tresăltat de bucurie în .primăvara anului

S
1910. D. Scurtu nu cunoaște istoria Patriei. Sufletul țărei a tresăltat de
recunoștință numai o singură dată în ultimul deceniu și anume în al
ER
patruzecilea an al domniei M. S., în anul de grație 1907.

Platitudine oficială. — Cînd oratoria oficială își dă curs liber lingu­

NIV
șirilor, nu știi ce să admiri mai mult: îngîmfarea și goliciunea frazei
sau spinarea flexibilă a oratorului. Citiți aceste rînduri cu cari tot d. I.
Scurtu își închee cuvîntarea: „Pentru el (adică pentru vodă Carol) și
pentru urmașii săi, fiii Bomîniei vor fi întotdeauna gata să trăiască,
gata să lupte și gata să moară"... o 1 mai ales să moară, de pelagră, de
LU

muncă, de mizerie, de foame, ori mai simplu și mai expeditiv, da gloan­

țele puștilor furnizate de fabricele germane al căror mare acționar e Ma­
iestatea Sa. ■ i < 'i 1
RA

Procesul Iui Jelea se va judeca în luna Maiu, așa ne asigură oficioa­

sele guvernului. Ori cît de fantastică ar părea știrea asta, nu trebue să
fim prea sceptici. Spiritul d-lui Panaitescu e îndrăzneț și inventiv. Ce-ar
NT

fi, dacă în lunile astea în cari nimeni n’a putut să comunice și să vază
pe Jelea, d. Panaitescu l’o fi înlocuit cu un agent polițienesc oare-care 1
CE

Reclamele „Neamului*1. — Intr’o corespondentă din Craiova, ziarul'

d-lui loiga înșiră numele, firma și felul negoțului tutulor „jidanilor"
din acel oraș.'Negustorii romîni au adresat o protestare „Neamului Ro-
mînesc" în potriva reclamei gratuite ce se face prăvăliilor ovreești din
capitala Olteniei.
I/
AS

D. Diamandy și Macabeii. — In București există o stradă numită

strada Macabrilor. Sîntem informați că într’una din viitoarele ședințe
ale consiliului comunal se va propune schimbarea numelui acelei străzi
în „strada Georges Diamandv‘\
UI

Alianța cu Grecia. — D. lorga denunță în „Neamul Romînesc că „pe

moșia M. județul D. a d-lui P. se încalcă legea învoelilor agricole prin
BC

administratorul său, Grecul Gh. C.“ și „la fel se face și pe moșia Băilești,
la bulgarul Ivan Doșu Gobroveanu. înțelegem ca d. lorga să nu dea nu­
mele complect al proprietarului moșiei M.: el e romîn naționalist din
partidul d-lui lorga poate. Dar de ce grecul este indicat cu inițialele Gh.
C. pe cînd bulgarul e arătat cu numele complect Ivan Doșu Gabroveanu T
De cînd alianța cu Grecia împotriva Bulgariei ?
 110 Facla

Y
AR
„Cea dinții grijă a administratorului de plasă”.—-S’ar părea că asupra ches­
tiune! care tr-ebue să fie anume cea dintîiu grijă a administratorului
de plasă nici nu mal poate încape discuțiune. Toți suntem de acord că

R
grija unul administrator de plasă, și mal ales grija cea dintîitî, tre­
bue âă fie aceea de a administra.

LIB
D. Ionel Brătianu, deocamdată încă prim-ministru, are însă o altă
cuncepțiune despre grija dintîitî a unul administrator. In circulara
sa No. 32.485 din 6 Aprilie 1910, d. prim-jandarm rural al Romîniel
spune :
„Cea dinții grijă a administratorului cină merge intr'o comună

ITY
rurală este de o. se interesa de ordinea ‘publică, verificînd imediat infor-
mațiunilc ce-î se dav și cercetând pe indivizii suspecți"-
,,In special, va du o deosebită atențiune mișcărilor cari ar puted pro­
voca violarea legilor sau nesupunerea către autorități”.

S
C'.onceptiunea aceasta este firească la d. Brătianu. In tot timp uit
guvernând sale n’a avut alta. Toată înțelepciunea sa de bărbat de stat

ER
se reduce doar la cea dintîi grijă a administratorului de plasă.
x*
Rectificare.—-Intr’un număr trecut, vorbind despre marele proprietar și
NIV
arendaș Capră, am săvîrșit o importantă greșală de transcriere. Moșia pe
care d. Capră a cumpărat-o de la o societate de asigurare nu era în va­
loare de jumătate, milion, cum lam zis noi, ci de cinci milioane. Și asta
e numai una din moșiile ,.țăranului” Capră.
Pe unul ca acesta țăranii au tot dreptul să-l numească domn Trust,
LU

căci el înghite Singur mai mult pământ de cît un trust întreg.

Dar vorba e că e țăran, și ori ce avantagiu făcut lui Capră este
făcut, țărănimii.
Să sperăm că și casa rurală îi va da nițel părnînt.
RA

*
Portul național. — Ziarele se agită iar pe tema necesitatei cultivărei
portului național. Portul nostru national este al strămoșilor daci. Apoi dacă e
NT

vorba de respectul strămoșilor, de ce n’am adopta portul romanilor, cari par­

ticipă și ei la calitatea de strămoși ai noștri?
Dar mai mult: de ce ne-am opri la niște strămoși atit.de apropiați și nu
ne-am coborî mai mult în trecut, pentru a descoperi strămoși și mai vechi,
CE

adică și mai venerabili ? Ori, strămoșii cei mai îndepărtați reușiseră să

reducă îmbrăcămintea la cel din urmă strict necesar, căci umblau în pielea
goală.
Concluzia se impune de la sine; prin urmare rugăm pe d. N. lorga și pe
I/

d-na Ti ța Pavelescu, să nu ne-o ia în nume de rău.

AS

Erezii constituționale- — Nu e nici o mirare că constituția noastră

a rămas necunoscută. De unde s’o cunoască publicul dacă pînă acum nu
s’a ivit nici o dată prilejul să fie aplicată ?
Așa, se crede de obiceiu că ziarele noastre sînt obligate șă aibă gi-
UI

ranți și vedem pînă și ziarele oficioase îndeplinind această obligație....

imaginară. Constituția noastră dă ziarelor latitudinea de-a avea giranți,
dacă vor, dacă le convine să aibă, însă nu le silește de loc.
BC

E de mirat însă că un orator și jurisconsult ca d. Delavrancea cade

în erezii constituționale cu privire la dreptul de întruniri. D-sa și-a înce­
put discursul în amintirea lui Lueger cu afirmarea că constituția noastră
interzice întrunirile sub cerul liber. Nimic mai greșit. Sînt interzise în­
trunirile în loc neîngrădit. Atît. Asta e o simplă chestie de ordine, ca să
nu-i vie poftă cuiva să facă întruniri pe stradă, împiediclnd circulația.
 Facla
111

Y
AR
Din moment ce te-al retras într’un ioc îngrădit, poți să te întrunești cît
vrei, și n’ai să dai socoteală de cît proprietarului acelui loc.
Au avut dreptate socialiștii cînd au tipărit constituția în mii de e-

R
xemplare. Dar poliția le-a confiscat. Regretabil ! Dacă nu le confisca poli
ția, poate că și d-lui Delavrancea i-ar fi căzut un exemplar în mînă.

LIB
*
Mirare justificată. — „Viitorul" d-lui Duca, se miră grozav că, într’o
anumită chestiune, d-nii Carp și Marghiloman au astăzi păreri cu totul deo­
sebite de cele pe cari le aveau în 1901.

ITY
Va să zică pentru ca să ajungă aci le-a trebuit un interval de nouă
ani. Mirarea e cu atît mai justificată cu cît d. Duca reușește să aibă în același
moment două păreri cu totul deosebite în una și aceiași chestie.

S
Condamnarea lui Fronescu-— Fronescu a fost condamnat de Casație,
la închisoare și amendă, pentru că în calitatea lui de măcelar a furnizat
soldați. ER
armatei carne de vite bolnave de dalac, ceea ce a provocat moartea unor
Cazul n’ar merita multă vorbă, dacă Fronescu ar fi un oarecare și
dacă procesul și-ar fi urmat mersul normal. Fronescu însă era și consi­
NIV
lier comunal la Călărași și, de sigur, în această calitate a obținut și fur­
nitura în chestie. Dar asta nu e tot. Fronescu a fost apărat de fruntașii
liberali din localitate, iar judecătorul Madgearu care a dat prima sen­
tință de condamnare a fost permutat, ca pedeapsă.
LU

Acum Fronescu intră în închisoare, iar membrii Casației nu sînt

permutați, pentru că, din nefericire, nu mai este altă Casație.
*
De ce nu se retrag liberalii dela putere ? — Sînt trei explicații. Int'îia
RA

e foarte simplă: liberalii sînt oameni consequent! și statornici: ei nu în­

țeleg să fie azi cu bugetul și mîine fără el. Vorba ceea: j'y suis, j'y reste.
A doua explicație: ei nu pot pleca pînă nu se va mușamaliza com­
plect atentatul Panaitescu. E o chestie care trebue înăbușită în familie.
NT

A treia explicație ne-a dat’o un biet opozant foarte amărît:

— E scandal, domnule ! Boerii din opoziție nu dau asalt puterii,
pentru că nu vor să-și strice vacanța. Dacă ar cădea, guvernul acuma, ar
CE

începe campaniile electorale, alegerile legislative, dizolvările și alegerile

comunale, schimbările în slujbe, etc., etc., așa că nimeni n’ar mai putea
să plece la băi. Boerii noștri — lor ce le pasă 1 — preferă să amîie toate
astea și nu se gînde'sc că nouă ni se lungesc urechile de atîta așteptare ?
I/

O imposibilitate — Intre ziarele Le Matin și Le Gaulois din Paris

s’a iscat o polemică aprinsă.
AS

Le Matin a descoperit că în 1818 a fost în Franța un sub-prefect

—unul singur— care avea lista complectă a alegătorilor din circumscrip­
ția sa, îi știa pe toți dacă-s buni sau răi, favoriza pe cei dinții și se în­
UI

cerca să-i corupă pe cei de al doilea.

Le Gaulois, studiind cazul, arată că învinuirile aduse nu sînt pe
drept dovedite și că în tot cazul un singur fapt nu e suficient ca să se
tragă concluzii generale.
BC

Această polemică e foarte interesantă cînd o privești prin prizma

moravurilor noastre romînești de azi.

a a •„=
 112
Recenzii, reviste, ziare
„Voința Națională" declară: căci
a căuta cine-va să se ridice pe
mormintele celor 419 țărani, este și
odios și criminal".
Foarte bine, dar cînd acel cine-va
se ridică, pînă la șefia unui partid,
pe mormintele a 11000 de țărani,
fapta lui cum s’ar putea numi? Ar
putea să ne spuie „Voința"?
-,1907", într’un articol al d-lui Ioan
ER ,,Via{a Romînească" e nedumeri-
NIV
Gr. Păucescu, cere „iertare!" pentru
cel 70 de soldați condamnați la
munca silnică în urma răscoalelor.
Cităm aceste rîndurl: „Și de a-
LU
ceea ce prilej mai nimerit de cît a-
cum pentru ca clemența regală să
se poată manifesta în favoarea unor
RA
nenorociți cari zac în ocnă!"
„Clemența regală" d-le Păiicescu!
Cum, sînt încă idealiști în țara asta
NT
cari mai cred în clemența regală a
M. S-? Vindecă-i, Sire, și pe aceștia
de boala idealizmului, lășînd peste
CE
soldați! scumpei voastre armate,
grele și nepătrunse, porțile ocnei.
„Revista idealistă a pravoslavni­
cului creștin ortodox, d. Holban, în­
I/
alță o cucernică rugă la ceruri pen­
AS
tru grabnica dispariție a Faclei.
Regretăm din suflet că nu putem
împlini piosul jind al d-lui Hol­
UI
bam
Ne consolează numai o singură
perspectivă. Multă vreme încă de-aci
BC
Faci
Y
AR
R
LIB
înainte, d. Holban nu va mai avea
prilejul să ne dorească moartea.-..•
ITY
Revista d-sale nu apare de cît pri­
măvara, în numere duble, triple,
quadruple, cînd, odată cu 1 Aprilie,
se desemnează la orizont noul an
S
budgetar.
rită și îngrijorată de soarta limbei
românești.
De unde o fi scos d. Cocea cuvîn-
■tul „renegatizm", se întreabă distin­
sa și corpolenta noastră consoră, cu
toată seninătatea unei persoane care
nu se simte de loc cu musca pe că­
ciulă. Așa e, 'de unde l-o fi scos,.
Cocea? Nici în limba veche, nici în
graiul poporului, cuvîntul nu există.
Neamul nostru- n’a cunoscut de cît
un singur fel de renegați, pe-acei
cari își părăseau credința și cărora
li se zicea: „turciți" cînd se lepă­
dau de creștinizm și „botezați" cînd
deveneau creștini- Firește însă că
d-lor: V. Gh. M.; I. N-; G. D.; G- L;
etc., etc., cari și-au renegat princi­
piile socialiste, nu li se poate spune
că sînt „turciți". Atunci? Ne-am a-
dresat prietenului nostru care, cu
multă amabilitate, ne-a indicat a-
ceastă paralelă, în loc de ori-ce altă
explicație:
Re-ne-ga-tizm,
Po-po-ra-nizm.
 Y
R AR
LIB
ITY
Facla
Revistă săptămînală. — Apare Sîmbăta
NIV
ER
S
Redacția și Administrația :
LU

București, Strada Sărindar No. 11

RA

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ABONAMENTUL :
NT

In țară: Pe an...................... Lei 7.—

CE

Pe șase luni........................ 4.—

în străinătate : Pe an................... Lei 9.—
Pe șase luni . . „ 5.—
I/
AS

Abonamentele se plătesc înainte.

UI
BC

- -------- ----------------------------—--------------------------------------------- —

k7 îV
O ia a —
a
 A apărut:

Y
VIAȚA SOCIALA No. 3

AR
pe luna APRILIE, cu următorul bogat sumar

R
V. s......................... Sărbătoarea mancei.

LIB
G. Galaction . . . De la noi la Cladova.
Tudor Arghezi . Tu nu ești frumuseța. Stihuri.
Tatiana Grigorovici Femeile și 1 Maiu.
V. Demetrius . . . Satan.

ITY
Dr. Ion Fulga . . . Spinozismul.
ÎS. Davidescu . . . Prăbușire.
Toma Dragu . . . Votul universal în Romînia.

S
Ch. Baudelaire . . înseninare.
N. D. Cocea . . .
ER
Visul lui Toană Ispas.
Concertul Castaldi; Expoziția tinerime! artistice; Imperfecțiile
parlamentarismului; Socializmul municipal în Germania; Adevărata du­
NIV
rere; Sinuciderile în Rusia; etc.
Numeroase ilustrații în text de AT. Vermont și D-na. Cecilia Cu-
țescu-Storck.
LU

Prețul unui număr de 80 pagini 50 bani. — Rbonamentui anual 6 lei

Redacția și Rdministrația : Bulev. Elisabeta No. 27, București.
RA

In ziua de IO Mai apare numărul -4" al revistei

NT

VIAȚA SOCIALA, cuprinzînd un articol extrem

«de important asupra AVIAȚIUNEI, datorit d-lui
CE

TRAIAN VUIA. Pentru întîia oară cunoscutul a-

viator romîn din Paris dă un articol unei reviste
din țară.
I/
AS

Către abonați,
înștiințăm pe abonați/' noștri că d. Șoimescu este însăr­
UI

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat ia FFiCLfi și l/IFȚF SOCIFLĂ
BC

costă 7 7 lei pe an și 6 tei pe șase luni.

Administrația
 Facla

Y
AR
Anul I.—No. 8 1 Nlaiu 1910

R
LIB
ITY
Regele a vorbit!

S
ER
Regele Carol a acordat un interview. Firește, unui ziarist
străin. Ziariștii romîni sînt primiți la palat numai în ocazii solem­
ne; și atunci pot sta de vorbă numai cu bucătarii și vizitiii Majes-
NIV
tă(ii Sale. Evident, convorbirea cu auguștii bucătari și vizitii este
foarte plăcută; totuși, ziariștii străini, cari își culeg impresiile di­
rect de la sursă,/ au un avantagiu incontestabil.
Așa dar, unui ziarist străin. Sîntem mîndri că știind niteluș
LU

nemțește putem rezuma și pentru cititorii noștri declarațiile făcute

de rege.
Bine înțeles, M. S. n’a uitat să amintească în ce stare a gă­
RA

sit tar i cînd a venit aci. Este curios că după o jumătate de secol re­
gele nu uită că nu este de aici, ci a venit de aiurea și că înaltele
sale rubedenii s’au socotit foarte umilite de coborirea unui mem­
bru al familiei lor. Apoi regele a declarat că n’avem convenție mi­
NT

litară cu Austria, pentru că între două țări cu interese comune

nu e nevoie de o convenție prealabilă. S’ar părea că tocmai inte­
resele comune fac posibilă o convenție, care este absolut necesară
CE

pentru a garanta avantagiile respective. In specie, este evident

că între o putere atît de mare ca Austria și una ca Romînia, mer­
gerea la o laltă fără convenție este garantarea exploatării celei din
urmă.;
I/

Mai departe regele a recunoscut că în Romînia numărul a-

nalfabetilor este mai mare de cît în Bulgaria. Cauza? Depărtarea
AS

dintre sate și depărtarea dintre școli și casele locuitorilor. Adică în

Bulgaria depărtarea nu există? Avem însă o mîngăiere: M. S. nu
se mulțumește numai să constate faptul, dar declară că îl și re­
UI

gretă. Ei, dacă-1 regretă, s’a isprăvit: țărănimea e satisfăcută.

In privința politicii externe M. S. a declarat că aceasta ră-
mîne aceiași, ori cît s’ar schimba guvernele. A uitat să adauge însă
BC

că același lucru e și cu politica internă: nici ea nu se schimbă, ori

cît s’ar schimba guvernele.
S. a sfătuit pe ziaristul străin să meargă și la Sinaia,
pentru că — a adăugat M. S. — cine a văzut numai Bucureștii nu
se poate lăuda c’a văzut Romînia. Prin urmare, pe viitor se va
ști: Romînia nu se compune numai din București, ci și din Si­
naia. Cine a văzut și Bucureștii și Sinaia, acela cunoaște tara. Si
 114 Facla

Y
AR
în felul acesta desăvîrșit o cunoaște M. S. Regele și o cunosc și
bucătarii și vizitiii Majestatii Sale.
In sfîrșit, cu prilejul acestui interview regele s’a arătat și e-
minent teoretician: a declarat că adevăratul om de stat nu igno^

R
rează curentele populare: cine nu caută să le cerceteze cauzele a-

LIB
dînci și să ducă îmbunătățirile impuse de ele, acela nu este om
de stat. Adînc teoretician și înțelepte cuvinte. Dacă M. S. s’ar fi
silit vre-o dată să puie în practică această teorie, multe rele s’ar fi
evitat. Vezi: 1907.
Și cam ăsta e interviewul.

ITY
*
Apropos: nu cred confrații romîni că nu prea au de ce să
regrete că nu li se acordă și lor auguste interviewuri?

S
Un făclier

ER
NIV
CHESTIA EVREEASCA
LU

D. Stere și numărul evreilor

In chip cu totul părintesc, Viața Rominească îmi atrage atenția că

RA

n'am citit bine studiul d-lui Stere : nu faptul că-S multi face pe evrei pri­
me] dioși, ci faptul c&, mai ales în Moldova, ei constitue întreaga burghe­
zie. Firește, imputarea Vieței Romînești m’a alarmat. Și persoana și lu­
NT

crarea d-lui Stere sînt prea importante, iar subsemnatul—îmi place s’o
cred—prea conștiincios, ca să fi putut vorbi în necunoștintă de cauză.
Am recitit deci studiul d-lui Stere, iar rezultatul la care am ajuns este
că neglijenta nu este de partea mea, ci de partea criticului de la Viața
CE

Rominească. Aceasta o voiu dovedi îndată.

Dar mai întîi, ce-am zis eu ? Am zis :
„Acuzațiile ce se aduc evreilor sînt numeroase. Principala acuzație
„este că sînt prea multi. Pe aceasta a adoptat-o și d. C. Stere".
Ce este falș în cele zise de mine ? Cercetînd studiul d-lui Stere, cons­
I/

tatăm că d-sa după ’o serie de .considerații privitoare la jud'aizmul ge­

neral, de îndată ce trece la chestia evreească specială a Romîniei, care
AS

prezintă „mai multe fețe", pe cari le va elucida „pe rînd“, se ocupă —

In primul loc—de chestia numărului. Vajă zică am avut dreptul să a-
firm că și pentru d. Stere principalul neajuns—principala primejdie dacă
UI

yreți,— este că evreii sînt prea mulți.

Dar pe d. Stere nu-1 sperie numai numărul efectiv cari ar putea
ți, căci d-fea zice :
„Să vă gîndiți la un lucru, chiar indiferent de faptul că evreii ve--
BC

„nină la noi formează aici un singur strat social,— dar avînd la granițele
„noastre un rezervor de peste cinci milioane de evrei, sub regimul aspru
„al rușilor, care e firesc să se reverse în direcția rezistenței celei mai4
„mici, dacă romînii nu ar fi luat la timp oarecari măsuri de stavilirat
„țara ușor ar fi putut fi invadată de un milion, și chiar două, de elemente
„străine ? E nevoe de antisemitism, de ură de rasă pentru a explica în
 Facla 115

Y
AR
-„aceste condiții toate măsurile ce se iau pentru a împiedica imigrarea
„evreilor ?“
Va să zică, chiar indiferent de îaptul că evreii formează un simplu
strat social, ei sînt primejdios! prin numărul pe căre i au, ți mai primej­

R
dios! încă, prin numărul pe care l’ar putea avea.

LIB
„Chiar numai masa și progresiunea, repeziciunea imigrațiunei e-
„vreești, în împrejurările concrete ale Romîniei, incă justifică în deajuns
„îngrijirea oamenilor noștri de stat,— în afară de orice sentimente anti­
semite. Căci presupunînd că am fi fost expuși la imigrați unea, în aceeași
„masă și progvesciune, a altor elemente etnice de cît evreii, credeți că

ITY
„politica romînească, în această privință, ar fi fost alta î‘‘
Dreptul Romîniei de a opri imigrațiunea evreilor ruși sau a ort-că-
rei categorii de străini n’a fost contestat de nimeni. Este evident că d.
Stere nduce în discuție această chestie numai pentru a scoate și mai bine
în relief primejdia numărului.

S
Dar ca s’o accentueze și mai bine, d-sa citează și pe Ion Brătianu,

ER
care „a pus chestiunea cu o limpezime care nu lasă nimic de dorit". „Ce-
„lor ce invoacă împotriva evreilor caracterele lor de rasă, Brătianu le răs­
punde că nu despre acestea e vorba, ci, numărul lor mare, pentru că fie-
„care își zice că năționalitalea noastră este amenințată"..
NIV
Lăsăm la o parte, pentru moment, confuzia foarte regretabilă pe
care o face d. Stere — confuzie cu atît mai regretabilă cu cît acela
care o face e d. Stere — între evreii romîni și evreii străini. Țin nu­
mai să restabilesc că grație acestei confuzii d-.sa a vorbit de numărul
■mozaicilor, fără să se preocupe de numărul real al evreilor pământeni,
LU

după cum tot grație acestei confuzii n amestecat chestia evreilor pă-
mînteni cu chestia evreilor susceptibili de imigrare.
Nu tăgăduiesc că d. Stere a vorbit — șii încă pe larg — de faptul So­
cial că evreii formează, nu burghezia, owm zice acum „Viața Romî­
RA

nească", ci clasele mijlocii. (E o nuanță care-șii are ijostul ei). Iată ce-a
zis d. Stere:
„Problema în adevăr se complică încă prin faptul că evreii, venind
„într’un moment critic 'al dezvoltării noastre economice, politice și
NT

„culturale, într’un moment de tranziție, de transformare din temelie a

„întregului nostru edificiu social, au format aici, în regiuni întinse,
„tot stratul claselor mijlocii, împiedicînd dezvoltarea noimală a țării”.
CE

Vedeți, aceasta e numai » complicație a problemei evreiești, oarei

pînă acum constă numai în numărul cel mare al evreiîor.
și dacă restabilesc toate acestea n’o fac numai de dragul polemicii
— cuvtot care mai pe romînește s’ar putea traduce prin vorbă de clacă—
nici ca să mă reabilitez precum că am citi* „bine” studiul d-lui Stere,
I/

ci pentru că din noua interpretare a „Vieții Romînești” rezultă că ar­

gumentul cel mai de seamă adus de antisemit! și antisemiitizanți — a
AS

căzut. Nu mai poate fi vorba de numărul prea mare al evreilor, ci numai

de faptul că ei constituie clasa mijlocie a țării, și în deosebi a
Moldovei.
Această chestiune o vom examina în articolul viitor, cînd sperăm
UI

să dovedim că d. Stere o înfățișează pe de o parte în chip foarte exage­

rat, iar pe de altă parte în chip prea simplist.
Const. Graur
BC
 Facla
116

Y
AR
Triumful democrației în Franța

R
LIB
La ’alegerile generale pentru parlament prevederile celor mai opti-
miști democrat!, au fost întrecute. Partidele și fracțiunile -din stingă
și-au asigurat o majoritate sdrobitoare în viitorul parlament. Toată
dreapta, i-ujnele reacționarismului deî toate nuanțele : naționaliști, cleri­
cali, progresiști, conservatori au fost înfrînte. i

ITY
In multe departamente chiar șefii reacționarismului au căzut.
Ceea ce este mai semnificativ este faptul că partidele de împăcare so­
cială, de oportunism, au avut de suferit pierderi în folosul socialiștilor.
Motivele invocate de ziarele burghezime! franceze că pierderile radi-

S
calilor-soci'aliști s’ar datori unei lipse de disciplină a partidului socialist,
care nu le-a dat concursul necesar, este cu totul neîntemeiat. Adevărul

ER
e că în vremurile noastre numai partidele cu programa Line definite au
sorți de izbîndă. Aceasta a contribuit la triumful, socialismului francez,.
Pentru noi,- care trăim' într’o epocă politică lipsită de ideal, fră»
mîntată numai de interese personale, agitată de curente fățiș reacționare,
NIV
cînd nu sînt mascate de o demagogie naționalistă, izbînda socialismului
și a democrației franceze e o mîngîiere și un îndemn să sperăm că și-
pentru, poporul -acesta nenorocit vor veni vremuri mai bune.
LU
RA

Partidul naționalist-democrat
NT

Este multă vreme de cînd d-nii N. lorga și A. C. Cuza se privesc ca

înaintași ai poporului romînesc, ca îndrumători și capi politici. In calita­
tea aceasta, ei au adresat de cîteva ori neamului, pentru a cărui înălțare
CE

și-au închinat viața, mesagii pline cu sfaturi sau avertismente,—după îm­

prejurări,—în care îi arătau calea ce poate duce la mărire național-demo-
crată. Activitatea aceasta însă nu era închisă într’un cadru cu marginile
hotărîte. Mișcarea era mai mult un curent, fără de țărmuri și fără de al­
bie proprie. Naționalismul-democrat aspira să fie un ce de sine stătător,
I/

fie el, fără de compromisuri, cu o fizionomie distinctă, care să-i dea o

fie el, fără de compromisuri, în o fizionomie distinctă, care să-i dea <J
AS

individualitate a sa. Era indispus și gata la sfadă cînd se ct»

funda naționalismul lui cu al altora. Domnii lorga și Cuza simțea®
trebuința să fie singurii adevărați romîni în țara aceasta și în acelaș timp
să arate mijloacele: mijloacele lor, prin care poporul romînesc să se poată
UI

cotorosi de toate relele și să ajungă naționalmente fericit. Pentru aceasta

au chemat pe credincioși la o adunare în zilele de 23 și 24 Aprilie c., și,
după ce s’au sfătuit cîteva ceasuri între ei și au dat citire unul program,
BC

ș’au declarat constituiți în partid.

Adunarea n’a fost tocmai populată Un ziar zilnic, care și-a permis
să spue aceasta, a căpătat de la d. lorga o notă rea, sub forma unei mo­
țiuni de blam. încolo. Congresul a urmat liniștit, neturburat de nici un
incident. Discuțiunea a fost eminamente searbădă ; ea n’a strălucit nici
prin bogăție de idei, nici măcar prin vioiciune. Gurile rele explică a-
 Facla 117

Y
ceasta prin numărul redus al participanților și prin calitatea lor. Nu știm.

AR
Se poate. Fapt e că mai numai d-nii lorga și Cuza au vorbit. A tost un Con­
gres în care șeîii au tinut monoloage.
întrunirea publică cu care s’a încheiat Congresul a tost, în schimb, mai

R
populată. La începutul întrunire! s’au citit depeșile de felicitare și adeziu­
ne. Printre aceste, a fost una trimisă de 300 elevi din Botoșani și mai multe

LIB
de la frații din Ardeal. Telegramele de dincolo arată că, după sălbătici­
rea sufletelor în țara mumă, pustiirea începe și peste munți. Adeziunile
din Ardeal sînt exprimate în figuri contondente; ele vorbesc de striviri
de balauri, de tăeri de capete și de alte asemenea operațiuni puțin atrăgă­
toare.

ITY
D. Cuza a dat nu de mult, acestor simițiminte, o denumire nouă :
„ordine romînească". Polemizînd cu un coleg de la Universitatea din Iași,
d. Cuza l’a amenințat că-1 va pune la locul lui prin mijloace menite să
asigure domnia naționalistă și cuprinse în expresiunea „ordinea romî­
nească*. Ni se deschid astfel perpspective frumoase. Cine va avea o părere

S
deosebită de aceea a d-lor lorga, Cuza și a respectabilei d-ne Tița Pave-

ER
lescu e amenințat cu acest fel de ordine. Ordinea este firește
si ea de natură națională și se deosibește după țara în care
funcționează. Astfel, cînd se reprimă o mișcare socială, ea capătă gustul
particular al țărei în care e nevoe să se restabilească clasele în erarchia
NIV
lor tradițională. In 1907, am avut o pildă de ordine romînească. D. Cuza a
înțeles de sigur să dea ordinei naționalist-democrate cu care amenință pe
„înstrăinați**, un caracter de asemenea gen. Pogromurile se ivesc la ori­
zont, și partidul nationalist-democrat devine în chipul acesta un partid
de „adevărați romîni**, după exemplul partidului „adevăraților ruși**, nu­
LU

mit și al sotniilor negre.

*
Nsul partid va lupta pentru a introduce peste tot locul ordinea ro­
RA

mînească și p-entru a aduce la îndeplinire programul.

Acei cari credeau că d-nii lorga și Cuza au idei originale sau dru­
muri noui de arătat poporului romînesc, concepțiuni adinei izvorîte din
ani de cercetare și dintr’o iubire nemărginită pentru neamul lor, vor fi de-
NT

-zamăgiți la citirea programului. Noi n’am fost dezamăgiți. Știam dinainte

că cei doui șefi ai naționalismului-democrat n’au nimic propriu al lor și
■că publicarea programului va pune în plină lumină imensitatea deșertă­
ciune! lor.
CE

Programul nationalist-democrat nu este de fapt alt-ceva de cît un a-

mestec de cerinți luate din alte programe, de naivități și inepții. Se vede
cît colo că la alcătuirea lui a prezidat un profesor de istorie care a înțe­
les pe d’andoasele învățăturile istoriei și un economist care n’a făcut alt­
fel cu învățăturile economiei-politice.
I/

D-nii lorga și Cuza cer lucruri pe cari le cer toate partidele și toate
ziarele, lucruri cari sînt în aer și cari nu se poate să nu fie realizate mai
AS

curînd sau tîrziu. Unele din acestea sînt de atribuțiunea inițiativei parti­
culare, cum înființarea de biblioteci în orașe și sate; altele, cum;
îmulțirea spitalelor, cadastrul, desființarea prestației, impozitul pe venit,
UI

încurajrea industriei casnice, etc., intră necesarmente în cadrul de acțiu­

ne al oricărui guvern, fiindcă sînt probleme la ordinea zilei, de la dezle-
.garea cărora țara nu ne poate sustrage, oricine ar fi la cîrma ei. Toate
aceste probleme sînt discutate de ani și au o literatură specială; pentru u-
BC

nele din ele, s’au și întocmit proecte, iar pentru altele există de mult o ac­
țiune de îndrumare. In orice caz, nu vedem necesitatea înființărei unui
partid nou, special pentru încurajarea industriei casnice sau pentru des­
ființarea prestației. ,
Dar, d-nii lorga și Cuza î-și închipue poate că sînt originali cînd cer
 Facla
118

Y
AR
ca excedentele budgetare să fie alocate Casei rurale sati cînd făg'ăduesc
colonizarea moșiilor statului (cari ?) cu plugari romîni. Intîiu de toate, se
cuvine să le atragem atențiunea că, în politica agrară, nu sînt de loc îna­
intați. Ei au uitat aci democratismul, după cum l’au uitat și la alte puncte

R
din program. Avem bărbați politici, de guvernămînt, cari, deși nu națio-
naliști-democrați, sînt mult mai generoși cu țăranii. D. Take lonescu —

LIB
horresco referetns—ăe pildă e pentru expropriere, iar d. Spiru Haret pentru
revenirea la vechiul obiceiu romînesc ca două treimi din moșii să fie date
țăranilor. D-nii lorga și Cuza, în loc de reforme agrare într’adevăr demo­
cratice, se mulțumesc să hrănească Casa rurală cu niște excedente budge­
tare foarte problematice. Sînt darnici, uitînd că tot ei cer ca puterea armată

ITY
să fie sporită și că un asemenea spor nu merge fără de cheltueli enorme.
D-nii lorga și Cuza ar trebui să-și revizuiască programul și să se ho­
tărască : sau dăruesc excedentele armatei sau Casei Rurale. Ii înștiințăm
că atunci cînd vor veni la putere vor fi foarte încurcați. Sau poate au fă­

S
cut programul așa pe apucate, într’o doară, în credința că nu vor fi puși
nici odată într’o asemenea eventualitate.
* ER
Ciupiturile din programele altor partide sînt părțile cele mai intere­
NIV
sante din programul naționalist-democrat. Banalitățile le urmează în or­
dine descrescîndă, iar în al treilea rînd vin inepțiile.
Programul naționalist-democrat cere, în vederea naționalizărei co­
merțului, între altele, „depozite de produse și mărfuri pentru vînzarea cu
gros la comercianții romîni". Adică, statul să se facă angrosist, să cumpere
LU

stofe și stămburi, colonială, delicatese și vinuri (bine înțeles indigene),

eto., și să le revînză fără de cîștig negustorilor romîni. Genială concep-
țiune economică ! Pentru a creea negustori romîni, ce e mai natural, după
cei doui șefi.decît să le punem la dispoziție marfă, edecuri și credit? D. Cuza
RA

le făgăduiște toate acestea. Banii 1 Se vor lua din budget — din acelaș budget
care trebue să îndoiască forța armată a țărei și ale cărui excedente au meni­
rea să hrănească Casa rurală—și negustorii romîni se vor îmulți dintr’o zi pe
alta cu miile. Ce mai chilipir! Depozite de mărfuri, credit eftin—firma națio-
NT

nalist-democratică dă cu amîndouă mîinile... din punga țărei. Dar, ceea-

ce nu Înțelegem este că d-nii lorga și Cuza n’au simplificat lucrurile. De
ce atîta bătae de cap cu depozite de mărfuri și cu credite și de ce să nu
se facă o reformă mai radicală? Iată, dăm noi ideia—pe gratis. Comerțul
CE

să fie o atribuție a cetățeniei și comercianții să fie funcționari, numiți

de guvern. Exemplu de decret: „D. Tănase Leneveanu e numit negustor
romîn în tîrgul Calicilor. I se va elibera marfă din depozitul... și bani din
Banca.Cu acest mijloc simplu și eficace, garantăm o naționalizare a-
I/

proape instantanee a comerțului. La nevoe, sistemul poate fi întins și în

industrie și în alte domenii.
AS

Ce ar costa adică pe d-nii lorga și Cuza să aibă clteva puncte de

program de aceste ? O nimica toată. Căci ce-ii costă cînd se declară
pentru votul universal, cu adăogirea „pentru romîni" ? Ei știu doar bine
că nu ei o să-l realizeze și că, de-ar fi ca partidul socialist să ducă o luptă
UI

pentru realizarea lui, nu o să intre în rînduri alături de dînsul.

Partidul naționalist-democrat, dacă va fi să lupte, va face campanie
pentru „restabilirea legăturilor tradiționale între biserica și școala rura-
lă“> adică ceea-ce în alte țări democrația numește „clericalizarea școalei"
BC

și o condamnă ca ultima expresie a spiritului reacționar ; sau, ceeace e

în afară de orice îndoială, se va mărgini la o permanentă campanie antise­
mită. Programul abundă în deziderate anti-evreești : scoaterea evreilor
din armată, alungarea lor din sate, de la dreptul de arendare, etc. Pariăm
că singurile puncte din program pentru cari va agita noul partid, vor fi
cele antisemite. Ne cunoaștem doar oamenii. Naționalismul d-lor lorga și
 Facla 119

Y
AR
Cuza, se reduce la antisemitism. „Soluția problemei jidovești11 — spune
punctul 45 din program—„este eliminarea jidanilor*1.
Unica rațiune de a fi a noului partid este campania pentru realizarea
acestei soluțiuni, care însă, nu se poate realiza în totul, fiindcă excesele poli­

R
tice, ca și utopiile, se realizează greu. De altfel, d-nii lorgă și Cuza, dacă ar fi
mai perspicaci, ar observa că chiar în direcția aceasta nimeni mai multi

LIB
ca d-lor nu va îl contribuit la ivirea unei reacțiuni, inevitabile în orice caz.
Partidul naționalist-democrat, în ultima analiză, nu are altă menire
de cit antisemitismul.’Pentru problemele culturale și sociale mai înalte,
smt alte partide și alte programe—mai serioase.

ITY
S. Albin

———S ■==

S
Regele și cămătarii satelor ER
NIV
In interviewul acordat de rege corespondentului ziarului' „Neue
Freie Presse", M. S. a crezut de cuviință să aducă o crudă jignire supuși­
lor săi evrei din Romînia. Regele a afirmat că băncile populare au fost
înființate ca să se apere elementul romînesc împotriva exploatărei dăună­
LU

toare 'a evreilor. Nu discutăm sentimentele regelui față de evrei. Liber e

regele Carol să-și arate în sfîrșit în public sentimentele anti-semite, pe
cari numai cei din intimitatea lui i le cunoșteau bine pînă acum. Avem
însă dreptul să rectificăm o eroare intenționată, un neadevăr voit, pe ca­
RA

re regele l’a spus cu bună știință.

In primul iînd cele dinții bănci populare s-’au înființat în Oltenia,
în regiunea muntoasă a Munteniei, în satele cu desăvîrșire lipsite de e-
vrei și împotriva voinței guvernelor de pe vremuri. Intîii inițiatori ai
NT

băncilor populare au fost prigoniți și arestați. Guvernele le-au admis cînd

n’au mai putut să facă altfel.
In al doilea rînd, toate rapoartele, anchetele, scriptele, studiils
făcute asupra mersului băncilor populare fac dovada netăgăduită că pre­
CE

tutindeni acestea au avut să lupte numai și numai cu proprietari țro-

mîni), fruntașii chiaburi (romîni), crîșmarii (mai totdeauna romîni) și a-
dese ori chiar cu slujbașii și preoții satelor.
Aceștia sînt neînduplecații cămătari de cari pomenește d. Tache Pro-
I/

topopescu în broșura d-sale. împotriva lor, împotriva prepușilor marei

proprietăți rurale, împotriva cămătarilor fără milă aliați cu toate autori­
tățile, de la jandarm și pînă la prefecți, deputați și miniștri, s’au înjghe­
AS

bat băncile populare. Asemenea bănci funcționează și pe domeniile Co-

Tc/anei, vaste latifundii cari nu sînt exploatate de evrei.
Să cerceteze Maiestatea Sa, să procedeze la o anchetă discretă, să între­
UI

be pe țăranii’ flămînzi de pe cele 12 moșii aile Coroanei, de cine au fost

exploatați pînă în ziua cînd au înființat bănci populare. ,
, Dar regele Carol nu-i va întreba, pentru că știe prea bine cine sînt
'exploatatorii țârei și cămătarii satelor.
BC

Lux
 120

Y
AR
Moartea unui suveran

R
LIB
Regele Angliei a murit. Nu e cine știe ce eveniment. La vîrsta lui și
cu boala de care suferea, lucrul era de așteptat. Este probabil însă, că
în viața Angliei, suirea pe tron a noului rege — ori ce calități sau de­
fecte ar putea să aibă 'el. — nu va schimba nimic. I
Regele Eduard a fost un om inteligent, avînd mai cu seamă o în­

ITY
sușire esențialmente engleză; un desăvîrșit spirit practic. Suit pe tron
tocmai 1a. vîrsta de 60 de ani, avusese destul timp ca să petreacă mai
muilt de cît e rațional, ca om de sport, de ;club, de teatru și mai cit
seamă de culise teatrale. Devenit rege, și-a impus și «seriozitatea cu­
venită, ceea ce, la 60 de an.ii, nu vă fi cerut o sforțare deosebită. A lu­

S
crat mult în politica externă, a reușit să facă și să desfacă alianțe și

ER
amiciții, dar a fost pururea în nota intereselor claselor superioare ale
țării sale: nici vre-o concepție înaltă proprie, nici vr’un deosebit spirit
de jertfă pentru Linele celor mulți..
In. politica internă a fost ceea ce și trebuie să fie monarchal mo­
NIV
dern: un gentil bibelot, care nu supără pe nimeni, și Incintă pe unii. A
știut să fie un rege democrat, nu prin fapte, ci prin manifestări super­
ficiale, Vorbea cu toată lumea, strîngea mina ori cui și lăsa conducerea
țării pe seama partidelor politice șii a șefilor lor. Bine înțeles, în felul
acesta ș-a atras lauda unora, indiferența celor mulți, dar nici o anti­
LU

patie, de nicăeri
Profesorul Vambery care a fost prieten personal cu defunctul rege,
îi consacră wn; necrolog elogios. Și iată cum redă un cmnpeiu de con­
vorbire din- care ar fi să rezulte mintea aleasă a regelui : \
RA

Vambery dare participase la inaugurarea unui par», unde regele

Eduard dăduse mina cu sute de persoane, din toate clasele sociale, își
exprimă 'admirația pentru democratismul regelui. Și regele i-a răspuns:
■— Doar n'o să te aștepți din partea mea să tronez cui pdndrie deasu­
NT

pra nourilor. E mult mai cuminte să mă plec în jos, 'căci altfel indivizii
s’ar căfăra în sus și mi-ar sfîșia obrazul (Sie werden doch nicht von mir
erwarten dass ich stolz neber den Wolken throne. Es ist viei klilger. ich
CE

beng, mich herab, denn sonst greifen die Leute am Ende in die Hbhe
und zerki'atzen mir das Gesicht).
Nu știu dacă ceilalți prieteni ai defunctului vor fi încîntați de ser­
viciul pe care i-1 face profesorul1 Vambery, dînd pe față această convor­
bire intimă
I/

Totuși pentru alți suverani, și mai ales pentru tinerh aspiranți la

suveranlic, declarația de mai sus ar putea servi drept învățătură.. Re­
AS

gele modern este un gentil bibelot, care nu devine supărător dacă știe
să-și ia în serios rolul acesta. Spiritul practic al regelui Eduard a în­
țeles-o, după cum parei s’o înțeleagă și noul rege al Belgiei.
UI

A. L.
BC
 121

Y
AR
FILOLOGIE POLITICĂ

R
LIB
CUVÎNTUL „GENEROS44

Intr'una din zilele săptămînei trecute mă pomenesc în biroul meu cu

un domn „Ceaprazik, profesor de limbi romanice la Universitatea din Praga".

ITY
— Domnule Fidelio, îmi zise dînsul, uitînd bună ziua și trîntindu’și
carta de vizită pe masă, am venit la d-ta să mă dumirești asupra unui cuvînt
romîniesc al cărui înțeles nu’l pot prinde,
Măsurai pe d. Ceaprazik din creștet pînă în tălpi și îl văzui om în toată

S
Firea,
— Ai greșit adresa, domnul meu; nu sînt filolog.

ER
‘— N’are a face. Nu e vorba de filologia propriu zisă, ci de un cuvînt
din terminologia d-v. politică. Ca orice bun romîn. d-ta faci de sigur politică
și ca toti romînii, vei fi avînd doar priceperea cerută.
Măgulit de acest compliment, poftii pe d. Ceaprazik .să șadă, zicîndu-i:
NIV
— Și care e cuvîntul care vă interesează?
— Cuvîntul „generos".
Holbai ochii.
— Nu te mira, domnule Fidelio. Mă ocup de vre-o zece ani cu studiul
LU

limbilor romanice și în acest scop urmăresc și tot ce se scrie și se vorbește

la d-v. Citesc în deosebi literatura d-v. politică—articole și discursuri—-ceia-ce
în treacăt fie zis, îmi pricinuește mare bătae de cap, căci nu găsesc nici o dată
subiectul și predicatul la locul lor. Une ori lipsesc chiar cu totul. Dar în fine,
mai pe ghicite, mai pe știute, dau de înțelesul frazelor. Un singur cuvînt mă
RA

încurcă rău, cuvînt pe care l’am întîlnit deș în ultimii ani și care e, cum
ti-am spus, cuvîntul „generos".
■—■ Și ce vreți să știți, domnule Ceaprazik?
— Care e la d-v. înțelesul acestui cuvînt? Că uite ce: In toate limbile
NT

romanice, epitetul ,,generos" se dă unui om care face sacrificiul de sine, care

au urmărește foloase, care, în sfîrșit, e om mai om ca alții. In politică di
pildă, acest epitet e dat oamenilor cari se jertfesc pentru un ideal. Or, dacă
CE

nu mă înșel, acest epitet nu prea are la d-v. înțelesul obicinuit. E dat la foarte
multă lume, împărțit în dreapta și în stînga, ceia ce, vei recunoaște, nu e fi­
resc, căci azi generoșii nu se găsesc pe toate cărările.
— La noi se dă numai la o seamă de oameni.
— Cari s’au sacrificat pentru un ideal ?
I/

— Nu! Cari au sacrificat un ideal.

D. Ceaprazik rămase cam uluit. Iși scoase carnetul și cu o mînă nervoasă
AS

notă cîteva rinduri.

— Tot nu m’ai dumerit, domnule Fidelio, îmi zise dînsul. Dar noi filolo­
gii avem o metodă sigură pentru a afla însemnarea cuvintelor. Le studiam ge­
neza, evoluția și istoricul și atunci le aflăm îndată înțelesul. N’ai putea să’mi
UI

spui cînd, cu ce prilej s’a dat oamenilor acelora epitetul de generos?

Prevedeam că conversația avea să se prelungească și poruncii servitoa­
rei să ne aducă cîte o cafea,
BC

— Să’ți spun, domnul meu. Povestea e scurtă, e de dată recentă și o cu­

nosc bine.
Intr’o seară de toamnă un partid politic de la noi organizează un ban­
chet.
 Facla
122

Y
Sus, în fruntea mesei, sta un bătrîn cu fața rumenă și cu părul alb ca lap­

AR
tele. Se prăznuia intrarea în partid a unor tineri — oamenii de cari îți vor­
beam — cari veniseră, ci-că, să formeze o aripă a partidului ce avea pe atunci
numai o aripă.

R
— Și?
_ _ Cupele stăteau pline cu un vin scînteietor.. Entuziasmul era mare și

LIB
atunci, în căldura comunicativă a banchetului, bătrînul din fruntea mesei, care
deobiceu nu se prea înfrupta din vinuri, strigă...
— Inter pocula.
— Inter pocula, cum zici d-ta, strigă: „Salut adesiunea tinerilor gene­
roși".

ITY
Paharele fură ciocnite și astfel, în atmosfera vaporoasă a unui vin ge­
neros și el, se sărbători Intrarea în partidul, cu pricina a unui element ce avea
să fie un nou stage într’un organizm anemiat.
-— Prea bine, dar de ce s’a ales tocmai epitetul de „generos"?

S
— Apoi care altul putea fi dat? Epitetele se dau oamenilor pe temeiul
unei calități sau unui cusur. Și cum nu era politicos să se releve cusururi, iar,

ER
de altă parte, nu erau calități de pomenit, s’a ales un termen generic, care nu
zice nimic, și care se potrivește la toată lumea.
— încep a înțelege.
NIV
— Dar. n’ai înțeles încă totul, domnule Ceaprazik. Nu fără oare care
dreptate s’a dat totuși acel epitet. Oamenii de cari e vorba începuseră prin a fi
roși.
Filologul își notă din nou ceva.
— Unul fusese roșiu, fiind c’avea o barbă roșie ce tremura în cadență,
LU

cînd gura-i vorbea de „aurul galben al burgheziei, simbolizat prin galbenul

steagului nostru tricolor". Un altul era roșiu fiind-că toate cuvîntările sale și
le sfîrșia cu „răsăritul roșiu al unui soare ce va rodi holdele mănoase ale la­
nurilor verzi". Un altul era roșiu — cum să-ți spun! Uite cum. Omul ăsta era
RA

cel mai cărmiziu, deși era, la trup și la suflet, negru ca tăciunele. „Balaoache-
șul" îi ziceau prietenii. Era roșu, fiindcă făcuse cumetrie politică cu o populație
cu pistrui roșii pe obraz.
NT

— Și toți acești oameni roși au devenit generoși?

— In mod. firesc.
— Dar justificat-au ei pe urmă noul lor epitet?
— Și încă cum.
CE

Iată cum: In partidul în care au intrat se aflau o mulțime de cătane bă-

trîne, cadre vechi, ce se făleau a fi vechea gardă a partidului și, cari, ca niște
slujitori credincioși, aveau toate foloasele și bunătățile pe cari o slugă veche le
poate cere și dobîndi.
I/

— Și?
— Și atunci, încetul cu încetul, pe îndelete, noui recruți începură a lua
locurile vechilor cătane, cari se pomeniră într’o zi fără pat în casă și fără loc la
AS

masă.
— Va să zică generoși cu ei înșiși.
— D-ta care ești romanist, mă vei înțelege: Gtataosită bien ordonnăe,
UI

commence par soi-măme.

Dar să nu crezi că s’a isprăvit. f
Partidul era în opoziție, și la noi opoziția e amară, căci nu dă nici o po­
BC

ziție. Dă însă bunul Dumnezeu că țăranii noștri se răscoală într’o zi; iau pa­
rul într’o mină, în cealaltă un tăciune și pornesc să jefuiască și să dea foc ca­
selor oamenilor. Foc și pirjol în toată țara. Guvernul, oamenii de la putere, își
pâerld 'Jcumpătul; nu știu ce să facă și pleacă. Vine Ia putere partidul cu pri­
cina bătînd falnic din aripa lui cea ncuă și tînără. In mai puțin de două săptă-
mini, domnule, liniștea s’a restabilit — o liniște deplină, adevărat de mormînt;
 Facla 123

Y
AR
toți răsvrătiții au fost culcați la pămînt și cu ei împreună încă vre-o cîte-va
mii, frați, veri, cumetri.
Filologul notă iarăși ceva în carnet.
— Și pe urmă?

R
— Pe urmă a început dansul sardanapalic al împărțirii budgetului. Să
fi văzut, domnule, rînjete, brațe osoase întinse ca să fie îngrășate, guri desfun­

LIB
date, privi hrăpărețe — nu mai erau oameni. N’a rămas locma, domnule, care
să nu fie înghițită; n’a rămas bunătate care să fie lăsată locului. Toate au
fost atrase cu amîndouă brațele și păzite cu priviri furioase. Rămaseră ceilalți
pe drumuri, purtîndu’și jindul ghiftuirei.

ITY
Filologul iar notă ceva.
— Și după ce au fost toate pustiite, s’au împrăștiat generoșii, prin văi
și pe dîmburi, și cu ochiu neastîmpărat au vegheat ca nimeni să nu le tulbure
huzurul. Niște bieți oameni muncitori, cari îi cunoșteau de aproape și cari le
cereau numai să fie lăsați în pace să-și caute de treburi, au fost snopiți în bă­

S
tăi, dați mulți peste graniță, între cari și unul care fuses prieten de școală și

ER
de petreceri cu generoșii. Și toate astea le-au făcut lovindu-se cu pumnul în
piept și rostind cu evlavie principii de cari își bătuseră joc o viață întreagă.
Filologul mai notă în carnet.
Apoi luîndu’și pălăria îmi zise:
NIV
— Iți mulțumesc, domnule, m’ai .lămurit pe deplin. Acuma mă întorc
la hotel să’mi transcriu notele sub impresia imediată a deslușirilor d-tale.
Zorit cum era, filologul își uitase, carnetul pe masă. Mă apropiai și citii
la pagina deschisă următoarele:
„In Romînia cuvîntul generoși se aplică unor oameni cari au început
LU

prin a fi roși, apoi sînge-roși, pe urmă ve-roși și, în genere scab-roși. Precum
se vede, e o derivațiune a unui cuvînt cu sufixul roșiu. Numai roșii de rușine
n’au fost nici o dată“.
Am închis carnetul și Tarn pus de o parte, așteptînd să vie filologul să
RA

și’l ia.
Dar n’a venit.
Fidelio
NT

419 sau ll.OOO?

CE

In stabilirea exactă a cifrei celor omorîți, răniți și schilodiți în timpul

I/

represiunii răscoalelor din 1907 avem astăzi un document nou și de o extre­

mă însemnătate: este referatul d-lul ministru de finanțe Emil Costinescu către
AS

consiliul de miniștrii, cu privire la deschiderea unui credit de 156 000 lei nece­
sari la ajutorarea urmașilor a 274 țărani omorîți în acele nenorocite zile,
însemnătatea documentului constă în faptul că cunoaștem acum pe ce
s'a bizuit d. Ionel Brătianu cînd a fixat de pe banca ministerială cifra celor
UI

omorîți la 419.
Referatul ministerului de finanțe spune că „pînă la deplina lichidare și
la întrebuințarea aproape totală a creditului de 15 milioane nu se constatase
BC

de cît 145 cazuri de moarte prin răscoale". In urmă însă s’au mai descoperit
274 cazuri, deci la un loc 419 țărani omorîți, cifră dată de d. Ionel Brătianu și
privită ca sacro sanctă de întreaga presă liberală.
Observăm în primul rînd că ministrul de finanțe nu este complect de
acord cu cel de interne: pe cînd d. Ionel Brătianu a fixat cifra celor morți la
419 fără nici o altă discuție, d. Emil Costinescu spune la sfîrșitul referatului
 124 Facla

Y
său: dacă cu toate cercetările făcute, s'ar mai descoperi cîteva noi dazuri de

AR
moarte în luptele din timpul răscoalelor, etc.
Mărturisim că în momentul cînd d. Brătianu a fixat cifra celor omorîți !■
•419, am bănuit că d-sa are o bază oare-care, greșită de sigur, pentru a fixa acest
număr. Nici o dată nu ne-am fi închipuit că d-sa se bazează pe datele culese

R
■de ministrul de finanțe și pe ajutoarele cerute de cei rămași.
Dar iată cum se explică în referatul său d. Emil Costinescu asupra mo­

LIB
dului cum s’au făcut aceste constatări:
,,S’au făcut publicațiuni în toate comunele bîntuite de răscoale pentru
-ca cei în drept a primi ajutoare să-șf facă cererile lor, arătînd cu certificate
în regulă pe ce membri ai familiilor lor îi pierduse în răscoale. Fie însă apatia
adusă de nenorocirile încercate, fie temerea de a arăta astfel pe cei ce luase

ITY
parte în răscoale, cererile veneau încet și puțin numeroase. S’a dispus atunci
ca constatările să .se facă din oficiu prin administrațiune, prin agenții fiscului
și prin comisiile de lichidare a daunelor.
Cînd o răscoală a fost potolită așa cum s’a făcut represiunea la noi,

S
•cînd bărbați, femei, copii, erau împușdați, după arătările arendașilor și
al orcărui venit, cînd „ororile inutile" erau în floare, ministrul de in­

după constatările fiscului !

E ne mai auzit.
ER
terne stabilește cifra morților după ajutoarele cerute de cei rămași și
NIV
E cunoscută apoi .groaza pe care o are populațiunea noastră rurală de
agenții fiscului și este lesne de bănuit cît s’au ferit cei rămași să dea numărul
morților de teamă de noi represalii, i
Azi în urma publicării referatului ministrului de finanțe și cînd știm pe
ce bază s’a socotit că numărul morților din primăvara anului 1X)7 ar fi de
LU

•419, ancheta cerută de revista noastră se impune mai mult ca ori cînd.
Pînă la facerea acestei anchete, vom analiza încă o dată cifrele publi­
cate de ministerul de domenii relative la mișcarea populațiunii în 1907, compa­
rativă cu ceilalți ani.
RA

Numărul morților în 1906 a fost de) 129004 la țară (82.1%) și 28200

(17.9% la oraș); în 1907 au murit 143919 (81.8%) la țară și 31875 (18.2% la
oraș) iar în 1908 au murit 154813 (83.5%) la țară și 30580 (16.5% la oraș).
NT

Iată mortalitatea în județele unde represiunea a fost mai puternică:

1906 1907 1908
Olt.................... 3630 4086 4819
CE

Teleorman . . 6389 78 3 8949

Vlașca .... 5769 6283 8533
Dolj................... 9418 10376 11772
Mehedinți. . . 5831 7329 8099
I/

Mortalitatea este mai mare în anul 1908 de cît în anul 1907 în. toată
Muntenia și este staționară sau în descreștere în Moldova.
Rămîne de arătat cum s’a produs saltul acesta mare de mortalitate de
AS

la 1906 la 1907 și apoi la 1908.

In urma groazei provocată de răscoale este o aberație a susține — cum
face „Voință Națională"—ca, în cursul lunilor Martie și Aprilie, ba chiar în
UI

acelaș an cei rămași s’au grăbit să declare la primării pe cei morți.

E sigur că a trecut multă vreme pînă ce urmașii celor omorîți au
declarat numele morților și aceasta ar fi cauza că mortalitatea este mai mare
încă în 1908 de cit în 1907.
BC

Dar iată ce scrie Buletinul ministerului de agricultură și domenii în

explicarea cifrei ide mare mortalitate din anul 1907:
,,Mortalitatea intensivă din anul 1907 se datorește în bună parte aflu­
enței nașterilor printre cari moartea seceră cu furie și evenimentelor nenorocite
din primăvara acestui an.
 Facla

Y
125

AR
In. anul 1908 explicația mortalității este dată de Buletinul ministerului
de agricultură și domenii prin epidemiile din comunele rurale:
In comparație cu procentele anului trecut se constată că sporul mar­

R
ților a fost luait mai cu seamă din populația infantilă și adolescentă. De lat
1902 nu s'a mai întUnit epidemii așa de intensive ca în 1908.

LIB
Deci serviciul de statistică al ministerului de agricultură și domenii
stabilește că în 1908 numărul mare al mortilor se datorește epidemiilor, iar
în 1907 „în bună parte evenimentelor nenorocite din primăvara acelui an“.
Cum numărul mortilor la tară din anul 1907 întrece cu 14915 pe cel
din 1906 nu poate fi vorba de în bună parte dacă ar fi fost numai 419 omorîti.

ITY
Dacă socotim acum numărul bărbaților și al femeilor morti în. anii
1907 și 1908 constatăm următoarele:
1907 1908

S
Bărbați Femei Bărbați Femei

ER
Jud. Dolj . . ., 55.95 4781 5959 5813
„ Mehedinți . 3948 3381 4079 4020
„ Teleorman.. 4116 3687 46 ;1 4338
Oare aceste cifre nu spun nimic ?
NIV
LU

Polemici
RA

Preciziune. — Ziaristul de la Neue Freie Presse, care a iistervie.-

wat pe regele Carol, publicîndu-și impresiile din Romînia, vorbește de
o cucoană de o frumusețe rară, o statură ă la Salammbb de... Goncourt.
Dacă o cunoaște așa de bine pe zisa Salammbft ar trebui să cunoască
NT

și pe autorul ei, care se cheamă Flaubert. ,

Dacă era mai puțin precis, o nimerea mai bine confratele vienez.
CE

Pentru „Neamul Romînesc“. — Se asociază ziarul d-lui lorga la pro­

punerea noastră de anchetă a celor omorîti în răscoale?
O simplă întrebare.
I/

Regele și evreii. — In fata ziaristului vienez, regele Carol a tratat ches­

tia evreiască dintr’un punct de vedere cu totul special.
M. S., a tinut să-1 convingă că nu e de loc vorba de persecutiuni reli­
AS

gioase și a mai tinut să se știe că — lucru extra-ordinari — suveranul a vizi­

tat odată o sinagogă.
Știti pentru ce toate acestea?
UI

Pentru că ziaristul vienez e fiu de rabin.

N’avem proletariat. — Schița lui Păun, publicată într’un număr tre­

BC

cut, a fost scrisă în toamna anului 1894, iar nu, cum s’a tipărit din greșeală,
în 1899, cînd Păun era mort de cinci ani.
Restabilirea, acestei date este foarte importantă, pentru că, după cum
au văzut cititorii, Păun satirizează în schița lui pe aceia cari părăsesc socializ-
mul pe motivul că n’avem proletariat. Va să zică lipsa proletariatului nu este
o descoperire făcută de generoși în 1900, căci pînă în 1900 au avut numai sar-
cazm pentru fugarii cari invocau acest pretext.
 126 Faci

Y
Expulzarea d-lui Stmdza — D. Dim. Sturdza care era hotărît să. se

AR
întoarcă în tară, a rentunțait. ,,de o cam dată” și sta. stabilit în Ger­
mania. ’
Se afirmă că această renunțare n’a fost de bună voie: d. Ionel Bră-

R
tianu a amenințat pe d. Sturdza că dacă încearcă să se! întoarcă îl expul­
zează cu anticipație și dă ordin la graniță să i se împiedice intrarea!

LIB
Lucrul e firesc : cînd se întronează o dinastie prințul precedent e
supus torturilor exilului. Nici regele n’a admis întoarcerea lui Cuza.
*
Domnnl intendent — D. Emil Costinescu a primit scrisori de ame­

ITY
nințare. Credeți că s’a plîns parchetului 7 Nu. A dat ordin intenden­
tului ministerului de finanța să aresteze p'3 autorul presupus al scriso­
rilor. Ordinul a și fost executat. Și victima nu e vr'un lucrător sindi­
calist, ci un avocat.
D. Costinescu, care a învățat singur, nu la școală, are lacune în­

S
semnate în cultura sa. D-sa și-a adus aminte de rolul' îrwemnat pe care

ER
îl aveau Intendenții în Franța sub monarchic, dar nu știe că au. fost
suprimați de mult. î
Cetățeni, feriți-vă, că vă calcă Intendentul !
NIV
Literatură de actualitate.—Nu se vor putea plînge cititorii noștri că
nu le dăm scrieri literare de actualitate. In special nu ne-o vor putea reproșa
„generoșii". In numărul de la 1 Maiu am publicat o bucată literară în care
se descrie cu mult talent și se redă psichologia specifică a unui tip cu de-
LU

săvirșire actual. E vorba de „Anii cumințesc", de Ioan Păun.

Meritul acestor bucăți este cu atît mai mare cu cît, deși scrisă în anul
1894. redă in cîteva trăsături admirabile tipul caracteristic al „generoșilor",
acest produs de dată recentă pe care poetul l'a prevăzut.
RA

In privința aceasta regretatul Ioan Păun, a fost profet și încă profet de

talent.
Și fiindcă veni vorba de profeții literare, vom mai servi una cititorilor
noștri.
NT

lat-o:
Evoluție
CE

Eri, oalic și fără vază,

Se plîngea de lume trist
Și-și zicea cu ifos mare
„Democrat-socialist",
I/

Azi, de-1 mai întrebi de-atuncea

I se pare c'a visat;
AS

Vezi și-a mai scurtat porecla—

Azi e numai: „democrat".
Mîini—enigmă! Cine știe
UI

Ce se coace-n viitori
Dar, se poate c-o să-și zică:
„Democrat-conservator"!!
BC

Th V. Ficșiaegcn
z
Poezia aceasta a fost publicată în „Lumea Nouă" literară, de la 10 Iu­
lie 1895, adică acum cincisprezece ani. Nu este ea oare de o desăvîrșită ac­
tualitate?
Poeții din trecut aveau intuiția viitorului, ei erau și profeți.
 Facla
127

Y
Două întrebări — „Voința Națională” susține încă șt azi proectul

AR
d-lui Orleanu. O felicităm pentru atîta consequent!. Dar am dori să no
spuie ce crede despre declarația făcută de regele Carol ziaristului dela;
„Neue Freie Pr.esse” că legea d-lui Orleanu nu va mai fi adusă în par­

R
lament în forma ei actuală ? )
N’are de gînd să-l proclame și pe regele Carol anarchist, Ca pe ua

LIB
simplu Racowski ?

Amabilitate. — Doi jandarmi din județul ©acău ducîndu-se să ares­

teze pe un țăran, au tras cu pușca în el, rănindu-1 grav.
Cum vedeți, protejați! ttinerimei generoase au fost prea amabili: s’au

ITY
mulțumit să rănească grav pe bietul țăran în loc să-l lase mort.
*
L’au arvunit — Congresul d-lui lorga u telegrafist șt prințului Fer­

S
dinand, domnitorul de mîne, atrăgîndu-i atenția că va avea nevoie de
factori noua. D-nii lorga și Cuza stat gata să se bage factori, cînd vor
dînsa n’are aptitudini de factoriță î
*
ER
fi chert td,i. Foarte bine. Dar de ce n’au primit-o și pe coana Tița ? Adică
NIV
Inspecțiile d-lni Brătiann. — Primul ministru a făcut, ta sfîrșît, O
inspecție. Dacă va mai sta cîți-va ani la putere, va mai face una.
Cea dinții inspecție, d. Brătianu a făcut-o, firește, la cea mai im­
portantă instituție a țării, la compania de jandarmi rurali. Și a rămas
mulțumit.
LU

P,ecunoaștem că altă instituție care să merite solicitudinea guver­

nului nici nu există — afară doar de secția III. Dar inspecția n’a fost
complectă. Jandarmii singuri n’au nici un haz. Trebuiau aduși acolo
cîți-va țărani, pe cari jandarmii să-i manevreze așa cum știu dumnea­
RA

lor, — și punem rămășag că primul ministru ar fi rămas și mai mulțumit.

V»
A reușit 1 — La alegerea dela Roman guvernul a reușit... să mai cadă
o dată. Triumfătorul e d. dr. Riegler, candidatul takist, învinsul e d.
NT

Decker. Cum vedeți, două nume foarte românești, cari se potrivesc de

minune cu parada de șovinism pe care o fac, mai mult sau mai puțin,
toate partidele
Cît de ridicole sînit aceste alegeri, în cari triumfi cu 70—80 de vo­
CE

turi ! Sînt cluburi și societăți unde îți trebuie mai multe voturi ca să
intri ta comitet.
Dar chiar și într’un asemenea colegiu guvernul a rș.ușit să cadă.
Bravo lui 1
I/

*
Călătoria piințișondui. — Prințișorul Carol călătorește prin Grecia
AS

și Egipt. Dacă e vorba de o călătorie de plăcere n’avem nimic de o-

biectat. E tocmai timpul ca junele prinț să guste toate plăcerile, căci de!
poate că pe vremea lui meseria de rege va fi mai grea și v>a implica
și necazuri.
UI

Se zice însă că educatorii prințului Caro! au înțeles ca roiagiile astea

să fie de studii. Dacă e așa, rău s’a' procedat. Mai nimerit ar fi fost un
voiagiu de studii în satele romînești, pe cari prințul să le străbată in­
BC

cognito — un incognito absolut, astfel ca nici autoritățile să nu știe

nimic, — mai ales ele să nu știe. După 'acest voiagiu, altul Ia feț
în satele occidentului.
■Uite, ăsta ar fi un adevărat voiagiu de studii, din care prințul ar
învăța multe, — din care ar învăța tocmai ceea ce nici veneratul său
 Faci*

Y
128

AR
unchiu n’a știut vre-o dată., nici distinsul său părinte nu va ști vre-o
dată. . * . . .a
*

R
Smucidexile cazone- — „Ordinea” se miră că „de la un timp seria
sinuciderilor în armată a ajuns o adevărată epidemie: nu este săptă-

LIB
mînă fără să înregistrăm cite ’o sinucidere”.
Deosebirea dintre noi și „Ordinea” este că noi nu ne mirăm de loc.

Canapeaua nnonrului. — Corespondentul bucureștean al „Tribunei11

ITY
din Arad e foarte amărît că chestia „Vetrei luminoase" a ajuns pînă și
în presa italiană. Și soluția confratelui nu este ca pe viitor să nu se
mai facă ceea ce s'a făcut la „Vatra" în chestie; soluția d-sale e ca presa
romînă să nu mai înregistreze asemenea fapte, pentru ca străinii să nu

S
le poată afla. ’ ■'<
„Nostimă idee. Ea ne amintește o anecdotă care va plăcea și nu­

ER
mitului corespondent, căci e vorba într’însa de un ungur. Ungurul în
chestie venind acasă pe neașteptate, și-a surprins nevasta cu amicul
casei. Om de onoare, ungurul a procedat energic: imediat a dat afară,
canapeaua care servise la săvîrșirea crimei.
NIV

O palmă. — Mare scandal în camera turcească: s’au găsit deputați

cari să ceară o grabnică anchetă parlamentară în Albania. E adevărat
că n'au obținut-o; dar singur faptul că s’a găsit cine s’o ceară constitue
LU

o palmă pentru parlamentul romîn, care nu s’a gîndit la așa ceva nici
înainte, nici după represiune.
Bine stăm dacă ne-au întrecut și turcii!
RA

Gura milionarului. —• adevăr grăește. Marele speculant de cereale, a-

mericanul James A. Patten, care numai într’un interval de trei luni și-a
sporit averea cu 12 milioane de dolari, a făcut următoarea declarație re­
prezentanților presei:
NT

— Domnilor, recunosc că m’am îmbogățit numai prin speculații, în

tocmai ca Morgan, Rockefeller, Carnegie și ceilalți. Cînd acești domni a-
firmă că s’au îmbogățit prin muncă și economie, atunci ei mint cu știin­
ță. Prin muncă grea îți poți scoate existența, dar nu te poți îmbogăți.
CE

Ce zic d-nii G. Gr. Cantacuzino, Mochi Fischer, Costinescu, etc., etc. 1

Poziții schimbate- — Ziarul parizian Le Temps face reflecții amare:

„D. Millerand a acoperit de binefaceri pe postași și pe cheminofi.
I/

,;(cum s’ar zice la noi cheferiști); asta n’a împiedicat pe cei cari sînt ale­
gători în circumscripția lor să voteze contra lui și să-1 trîntească în ba-
AS

„lotagiu".
Asta ar dovedi că numiții salariați ai statului au socotit faimoasele
binefaceri ca un drept al lor și în tot cazul n’au înțeles să facă un tirg
ordinar, dîndu’și voturile în schimb.
UI

La noi pozițiile sînt cu totul schimbate: n’am prea văzut slujbași ai

statului votînd contra guvernului; asta n’a împiedicat guvernul să vie cu
legea anti-sindicală.
BC

Din această paralelă toată lumea are de învățat cîte ceva: d. Mille­
rand va ști pe viitor că nu mai este nevoe de „binefacerile" sale, căci cei*
interesați vor ști să și le capete singuri; iar slujbașii noștri vor ști că nu
mai au de ce să fie slugi plecate guvernului, căci au văzut care le poate
fi răsplata.
 Y
R AR
LIB
ITY
Facla
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta
NIV
ER
S
i
I

Redacția și Administrația :
LU

București, Strada Sărindar No. 11

,__ __ __
I
RA

I Numărul de 16 pagini 15 bani.

I
j ABONAMENTUL :
NT

I
în țară: Pe an................................... Lei 7 —
CE

Pe șase luni................... „ 4.—

în străinătate : Pe an................... Lei 9.—
Pe șase luni . . „ 5.—
I/

Abonamentele se plătesc înainte.

AS
UI
BC

------------------- —--------------- _----------------- -----------------------------------

an----- ' TR

Ml o Ml rv
Ml Ml Mi
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I.—No. 9 Facla 10 Mai 1910

Y
R AR
LIB
^2 ‘*t.'•?: ■-

Regele a domnit prea mult,

S ITY
In urma conflictului constitutional dintre Camera lorzilor și Camera
comunelor, se spune că regele Eduard al VII-lea ar fi declarat unui intim al

ER
său că nu va permite nici odată știrbirea prerogativelor seculare ale nobililor
lorzi. Relevînd această declarație, ziarul „L’Humanită", constată că în mo­
mentele critice prin cari trece Anglia, intervenția părtinitoare a regelui ar fi
fost o mare greșală politică, o declarare de războiu fățișă aspirațiilor demo­
NIV
cratice ale natiunei. Dar regele Eduard, cu tactul politic care a caracterizat în­
treaga lui domnie, a știut să evite această greșeală. Ziarul francez constată că
regele Eduard al VII-lea a murit la timp.
Domnia regelui Angliei, întreruptă în chip atît de inteligent, ne-a im­
LU

pus, aproare fără voie, o comparație cu domnia de mai multe ori jubiliară a
regelui nostru. Ca și regele Angliei, regele Carol I a avut o domnie glorioasă
bogată în evenimente politice și sociale de cea mai mare importantă. Cum a
binevoit să ne-o amintească de multe ori, Majestatea Sa a găsit pe malul stîng
al Dunărei un popor tributar imperiului otoman, primitiv, barbar, fără căi
RA

ferate, fără industrie, fără comerț, fără armată și fără fortificațiile furnizate în
chip atît de remunerator de uzinele Krupp. Două-trei fracțiuni boerești se is­
toveau în lupte intestine în jurul tronului și pe spinarea norodului.
NT

Domnitorul Carol și-a cîntărit repede oamenii. Cu un minunat spirit

practic a simțit venalitatea politicianilor și a utilizat-o pentru gloria patriei.
Țara a avut două partide politice, tari și bine organizate. Mari împrumuturi
în străinătate, în condițiile cele mai oneroase cu putință, ne-au dat posibili­
CE

tatea să răscumpărăm cîteva linii de cale ferată, să construim altele și să înj­

ghebăm o industrie înfloritoare și o armată puternică.
Un singur lucru lipsea tărei acesteia atît de fericită: independenta. Re­
gele Carol ne-a dat-o și pe aceasta. Și cu toate că însăși regele a avut grija să
I/

ne amintească într’un interview recent că nu dragostea pentru neamul acesta,

ci mîndria unui Hohenzollern care nu vrea să fie închinat semi-lunei, l’au în­
demnat să lupte pentru neatârnarea Romîniei, totuși în sufletele noastre îi păs­
AS

trăm recunoștință.
Dacă domnia „căpitanului de la Plevna", a făuritorului independentei,
s’ar fi încheiat prin anii 1879—80 sau 81, ce figură măreață ar fi rămas primul
UI

rege al Rcmîniei în panteonul national.

Dar oamenii cei mai inteligenți au inexplicabila stângăcie să supravie­
țuiască operei lor principale. Literatii scriu cînd au pierdut inspirația și luci­
ditatea tinereței, actorii nu se îndură să părăsească scena chiar cînd dau în
BC

spectacol tristețea bătrîneței și a decrepitudine!; regii apreciează prea mult

viafa și farmecul puterei ca să părăsească la timp scena politică.
De la 10 Maiu 1880 și pînă la 10 Maiu 1910, au trecut 30 de ani. So­
cotiți ce a făcut mai mult regele Carol, după independentă, pentru țara aceasta,
 Facla
130

Y
în acești din urm& 30 de ani. Aceeași Constituție călcată mereu în picioare
cu toate principiile ei reacționare, aceleași partide de jaf și de exploatare, a-

AR
ceeași domnie jubilară și glorioasă.
Pentru că regele Carol a înscris o pagină frumoasă în îndelungata lui
domnie, pagină pe care i-o recunoaștem bucuros, tofi ne închinăm în fata su­
veranului înțelept care de trei-zeci de ani trăește pe laurii cîștigati la Plevna.

R
Gloria trecutului, respectul părului cărunt, exploatarea inteligentă a recunoș­
tinței populare, îngheață pe buzele tuturor întrebare firească: — Ce-ai făcut,

LIB
sire, de trei-zeci de ani încoace, pentru fericirea poporului care și-a încredin­
țat destinele-în mîineie tale?
Ai găsit un popor de inculti, și inculti îi Iasă cei patru-zeci de ani ai tăi
de domnie.

ITY
Ai găsit un popor lipsit de drepturi cetățenești, și lipsit de drepturi
cetățenești îl lasă înteleapta da domnie.
Ai găsit un popor flămînd și exploatat, și exploatat și flămînd îl lasă
îndelungata ta domnie.

S
Da, -îndelungata ta domnie.
Constatarea ziaristului francez ne-a amintit-o încă-odată, acum, cînd în

ER
solemnitatea oficială a zilei de 10 Mai, Dumnezeu va fi rugat să dăruiască un
nou au de domnie — zic domnie — M. S. Regelui Carol I.
N. D. Cocea
gg--------
NIV
.. g

Comunicatul guvernului
LU
RA

— în chestia represiunii —
NT

D. Ionel Brătianu a dat dovadă rde ușurință cînd a lansat

faimoasa cifră 419. Represiunea nu s’a făcut la 1400, ci acum trei
ani; și ori cît de mare ar fi fost numărul ucișilor, sînt, totuși, oa­
meni cari i-au supraviețuit. Insă d. Brătianu a dovedit ceva și
CE

mai grav, a dovedit maximul de naivitate pe care o minte ome­

nească îl poate atinge, cînd și-a închipuit că referatul d-lui Cos­
tinescu va liniști opinia publică.
Noi am întrebat tot timpul pe ce calcule își întemeia d. Bră­
tianu ridicola aserțiune. Acuma știm. D. Brătianu, ca să aibă o
I/

cifră, s’a adresat unui om de cifre, d-lui Emil Costinescu. Ei bine,

ca să vorbim și noi limba d-lui Costinescu, vom declara categoric
AS

că socoteala d-sale nu face parale.

D. Costinescu arată cum, guvernul fiind pătruns de ideea că
văduvele și orfanii celor uciși merită compătimire. ,,s’au făcut
UI

publicatiuni în toate comunele bîntuite de răscoale pentru ca cei

în drept a primi ajutoare să-și facă cererile lor, arătînd cu certi­
ficate în regulă pe ce membri ai familiilor lor îi pierduse în răs­
BC

coale”.
Publicatiuni ? Cînd și unde ? Și în ce mod ? Ce fel de pu­
blicatiuni sînt acele .cari nu se fac la lumina zilei? Din caput
locului punem la mare îndoială existenta acestor publicatiuni.
Noi am văzut cazuri cînd pînă și în ziarele franțuzești ale ,,par-
 Facla
131

Y
tidului" s’au făcut „publicatiuni" către țărani, ca să-și curețe

AR
pomii de omizi. Si o publicatiune ca aceasta, pentru ajutorarea
victimelor nu s’a tipărit nici măcar în Monitor.
Rezultatul obținui este firesc: „fie însă apatia adusă de ne­
norocirile încercate, fie temerea de a arăta astfel pe cei ce luase

R
parte în răscoale, cererile veneau încet și puțin numeroase".
Atunci constatările s’au făcut din oficiu, găsindu-se 145 cazuri de

LIB
moarte prin răscoale. Iar după ce s’au împărțit ajutoare pentru
toate aceste cazuri, „atunci toti aceia ce de frică sau neîncredere
nu-și făcuse încă cererile, ascunzîndu-se și de constatările făcute
din oficiu, s’au îmbulzit cu cererile lor“.i Și așa s’au mai găsit
274 cazuri. Total: 419. Va să zică 'd. Gostinescu recunoaște că

ITY
acest mod de a cerceta a fost absurd, căci sătenilor le era frică să
spue adevărul. D-sa are însă aerul de a crede că după ce s’au îm­
părțit primele ajutoare frica a dispărut și cererile s’au îmbulzit,
Iată cum s’au îmbulzit: „Cererile au venit, treptat timp de mai

S
bine de un an". Acest „timp ’de mai bine de un an” arată în ’dea-
ER
juns că țăranilor le-a venit foarte greu să se hotărască — admi-
tînd că s’au făcut publicatiuni — și că cei mai curagioși au șovăit
un an de zile, iar ceilalți au preferat să tacă pe vecie.
Dar noi repetăm că nu s’au făcut publicatiuni, că țăranii nici
NIV
n’au știut. Ca dovadă, somăm guvernul să ne spuie ce ajutoare a
împărfit în județul Covurluiu, unde au fost uciși relativ putini și
prin urmare controlul se putea face mai lesne, chiar dacă țăranii
ar fi tăgăduit cu încăpățînare. Noi știm că în Covurluiu nu s’a
LU

dat nimic.
Apoi asta se cheamă anchetă? Ce zici, naivule domn Ibrăi-
leanu, care te-ai zmuls din brațele lui Asachi, Negruti și Alecu
Russo ca să te extaziez! de cifra d-lui Brătianu ? Prin anchetă în­
țelegem cu totul altceva. Și e pur și simplu stupid să ni se afir­
RA

me că agenții fiscului n’au putut constata, pentru că satele noas­

tre n’au fiecare în parte, cîte o populatiune ca a Londrei; ori ce
taran știe să spuie cine a fost omorît în satul lui. Și noi am vor­
NT

bit cu țăranii și avem cifre, pe cari le vom publica la timp.

Dar mai este ceva : d. Gostinescu, ca om de cifre ce este și
mai cu seamă ca specialist în tarifuri, a stabilit următoarea cotă
a despăgubirilor :
CE

O femeie care și-a pierdut soțul............................... 400 lei

O văduvă care și-a pierdut fiul............................... 400 ,,
Un copil rămas orfan ........................................... 200 „
Un becher rămas infirm.......................................... 300 „
I/

Un om însurat rămas infirm ............................... 400 ,,

In felul acesta d-sa a găsit 419 morti și 19 infirmi. Cum ră-
AS

mîne însă cu aceia cari n’aveau mame văduve si nu erau nici în-
surati ? Pentru aceia nimeni n’a avut dreptul^ să ceara despăgu­
biri, deci ei n’au intrat în inteligenta statistică. Cum rămîne, ia­
răși, cu satele în cari s’a tras cu tunul și .prin urmare au fost
UI

ucise familii întregi, adică și femei și copii?

Și apoi, d. Costinescu omite un lucru principal : nu dă
lista celor uciși. Am mai spus că controlul se poate face numai
BC

cînd vom avea lista. Alt-fel toată vorba e de prisos.

...Iată la ce se reduce socoteala pe care d. Brătianu o țmea
ascunsă, dar în numele căreea a vorbit cu atîta îndrăzneală și cu
atîta cinizm. Chestia rămîne deschisă. Ea va trebui lămurită și
va fi lămurită.
 132 Facla

Y
Inc’o vorbă: în ori ce războiu se știe că numărul rănitilor e
infinit mai mare de cît al celor omorîti. Același lucru se petrece

AR
în orice revoluție, în ori ce răscoală. D. Gostinescu, făcînd un ra­
bat colosal și la morti și la răniți, ne dă 419 marți și 19 infirmi.
Disproporția este enormă: De aici rezultă încă o dată că n’a fost

R
luptă, n’a fost încăerare și învălmășală, ci pur și simplu o lungă
serie de execuții. Oamenii erau împușcati ca osînditii, așa că

LIB
gloanțele mergeau direct la tintă.
Aci stă toată chestia, aceasta e crima colosală pe care guvernul,
conștient de complicitatea sa, caută s’o ascundă. II vom împiedi­
ca, firește nu noi singuri, ci împreună cu toată presa cinstită,
împreună cu toată opinia publică cinstită.

ITY
Facla
... -a b——-—

S
Scandalul Jelea-Brătianu
ER
Ceea ce s’a petrecut și continuă .să se petreacă cu procesul lui Jelea,,
NIV
atinge proporțiile unui scandal extrem de rar chiar în țara noastră.
Să rezumăm faptele: i
Imediat după atentat, Jelea este arestat și instruit de o comisiune de
miniștri.
Complicele bănuit încă de atunci și recunoscut în urmă, agentul provo­
LU

cator Reichmann, e închis în acelaș timp, dar făcut în curînd scăpat peste
gradiță.
Luni întregi instrucția tărăgănește afacerea și o înconjoară de mister
ca pe vremurile inchiziției.
RA

In acest timp, d-nii Toma Dragu, B. Eftimiu, C. Miile și N. D. Cocea,-

dovedesc complicitatea lui Reichmann și a lui Panaitescu și cer instrucției
să-și îndrepte cercetările în această direcție.
NT

Judecătorul de instrucție, ținut după lege să adune toate dovezile, nu

știe, nu vede, n’aude nimic.
De-odată prin surprindere, se vestește că Jelea va fi adus în fața unei
comisiuni de jurați aleși pe sprinceană dintre prietenii și devotații primului-
CE

ministru.
O parodie de interogator urmează, care nu dă putință inculpatului, nici,
să vorbească, nici să-și aleagă apărător.
Avocatului numit din oficiu i se refuză cercetarea amănunțită a dosa­
I/

rului.
Jelea va fi judecat repede, pe tăcutele, în umbra propice a complicilor
lui.
AS

S’au adus dovezi zdrobitoare că acești complici există. Pentru ce nu

se cercetează acțiunea lor criminală, la lumina zilei? Cine are interese să aco­
pere complicitatea lui Panaitescu și a lui Reichmann? Dacă aceștia nu sînt
UI

vinovați, dacă- din actele dosarului nu rezultă vinovăția lor, pentru ce ne do­
sesc și ne tăinuesc actele din dosar?
încă odată, cine are interes să micșoreze crima lui Jelea, strecurînd-o
expeditiv prin fața unor jurați de complezență.
BC

Pînă acum n’am vrut să căutăm pe complicii lui Jelea de cît printre
agenții secției a III-la. Se pare că ne-am înșelat. Se pare că complicii sînt mai
numeroși și mai sus puși. Faptul că d. Brătianu, rănitul lui Jelea, tolerează
scandalul neauzit al acestui proces, cînd dînsul, cel dintîiu, ar trebui să do-
 Y
Facla
133

AR
rească lumina deplină, îndreptățește toate bănuielile opiniei publice și toate
siguranțele noastre.
Dar d. Brătianu și-a făcut socotelile greșit dacă-și îrichipuește că cu un

R
proces desfășurat în întuneric, va tăia scurt bănuielile și va scăpa de răs­
pundere.

LIB
Incăpățînarea, orbirea, cu cari se urmărește ascunderea adevărului, ne
întărește în convingerile noastre. Adevărul trebue aflat. Complicii lui Jelea
trebuesc descoperiți. Ar fi să desnădăjduim de cinstea poporului acestuia, dacă
ne-am gîndi un singur moment că se poate renunța la lupta pentru adevăr și

ITY
pentru lumină.
Lumina trebue să se facă.
Dacă d. Brătianu n’o dorește, cu atît mai rău pentru dînsul.
Vai de ziua cînd scandalul procesului Jelea, va fi prefăcut în scanda­
lul Jelea-Brătianu. |_ux

S
=9 5------- =
Interview eu d. I. I. C. Brătianu
ER
NIV

îmbrăcat într’un costum pestriț, cu o șapcă englezească în cap, m’am

prezentat eri la ministerul de interne, spre a cere o audiență d-lui prim-minis-
tru. Norocul meu a voit ca primul ministru să fie, din întîmplare, la departa­
LU

mentul său.
Ii trimisei carta mea de vizită:

Â
RA
NT

WILLIAM MAC NOEL

Political Redactor of The Menager
CE

LONDON
I/

După două minute un tînăr îmi deschise o ușă:

— D. prim-ministru e dispus să vă primească.
AS

Pășind pragul, văzui pe d. I. I. C. Brătianu, lăsîndu-se alene într’un fo­

toliu. Avea fața trasă. îmi păru suferind și regretam a-1 fi deranjat. Dar îndată
pehlivănia mă învinse și mi-am zis: >,Te-am prins, neică, și nu te mai las". A-
poi, într’o franțuzească rostită cu cel mal pur accent englez, începui:
UI

— Excelență I Am întreprins o anchetă asupra situației politice din Ro-

mlnia. înțelegeți că prin funcțiunea ce ocupați, sînteți desemnat a fi primul
meu interviewat.
BC

D. Brătianu, măgulit, mă pofti să iau loc.

— îmi pare bine că pot vorbi prin intermediul d-voastră opiniei pu­
blice engleze. ÎPînă azi n’am avut asemenea prilej. Anul trecut am făcut o
călătorie triumfală prin Europa. Am vizitat toate capitalele continentului, unde
am văzut pe toți suveranii. N’am neglijat nici pe Papa dela Roma. Dar împre­
jurările nu mi-au îngăduit să trec canalul. Aș fi stat bucuros de vorbă cu regele
Eduard.
 Faci

Y
134

AR
D. Brătianu se opri o clipă. Apoi urmă:
— Voiu căuta să văd pe regele George. Intr’o privință îmi pare mai bine.
Regele George e de seama mea. Amîndoi tineri, avem mai multe sentimente

R
comune. Sînt de părere, d-le, ca numai tinerii să conducă popoarele. Și dacă un

LIB
bătrîn le stă în cale, trebue înlăturat. Dacă nu prin asasinat fizic, atunci prin
asasinat moral.
— Văd, Excelentă, c’ati ajuns de tînăr să conduceți destinele Romîniei.
Mi-ati putea spune de cînd datează cariera d-voastră politică?
— Ohl de scurtă vreme. Acum cincisprezece ani eram inginer la căile fe­

ITY
rate. Dar după moartea părintelui meu, întemeietorul partidului liberal, acest
partid a simțit trebuința unui alt Brătianu.
Noi Brătienii sîntem talismanul partidului liberal. Aducem noroc. Sîtem,
cum zic oamenii de afaceri, buni de saftea. In consecință, partidul liberal a

S
recurs la mine. Am fost numit ministru al lucrărilor publice, iar după primul
discurs ținut în Cameră, unde am vorbit de „trîmbița tambur-majorului dela
Magenta", am fost proclamat om de stat.
ER
— Și de atunci v’ați menținut în această pozițiune?
— Din ce în ce mai bine. O singură greutate am întîmpinat, acum-
vre-o zece ani.
NIV
Aci d. Brătinu se întrerupse. Apoi îmi zise:
— Mă gîndesc la colegul meu din Franța, d. Briand. Ce are d-lui la acti­
vul d-sale? O propagandă în favoarea grevei generale a muncitorilor. Eu, d-le,.
am făcut ceva mai mult: Am și pus la cale o grevă.
LU

— Generală?
—- Nu. Parlamentară.
— ?!
— Te miri? Ai și de ce. Sînt unicul om de stat în Europa care a făcut,
RA

așa ceva.
Eram ministru. Și nemulțumit de patronul meu — pe atunci eram sim­
plu ucenic în ale politicei — am organizat o grevă a deputaților.
— Va să zică: grevicultor?
NT

— Numai în ce privește grevele parlamentare. Cît privește pe cele ale-

lucrătorilor....
D. Brătianu făcu un gest violent, răstumînd cîte-va hîrtif nerezolvate..
CE

— Mi s’a spus, Excelență, că în ce privește muncitorii agricoli, aveți altă

părere. Am aflat chiar dela partizani de ai d-voastră că n’ați văzut cu ochiu
rău ultimele turburări agrare.
— Eram în opoziție, domnule. Dar la guvern, urmă d. Brătianu cu o vo­
ce de stentor, la guvern datoria omului politic e de a nu tolera răsvrătirea, ci de
I/

a o reprima.
— Mi s’a spus însă că ați mers prea departe cu represiunea. Am fost
AS

informat că s’au făcut hecatombe de țărani.

Primul ministru avu un zîmbet sarcastic. Apoi cu o voce domoală îmi
zise:
UI

—De ai ști, domnul meu, ce e la baza acestei represiuni, pe care adversarii

mei o exploatează acuzîndu-mă de cruzime. Nu sînt crud, d-le. Sînt omul ceL
mai duios. Dacă îți voiu spune că sînt membru cotizant al societăței pentru
protecția animalelor, vei înțelege cît de mult fac pe terenul milei și omeni­
BC

ei. Dar în chestiunea represiune: n’a putut fi vorba de milă și omenie. Acolo
a avut precădere un alt sentiment, o înaltă rațiune patriotică. O să țb-o spun
d-le, deși nu ești compatriotul meu....
Sînt state, d-le, cari ne pîndesc, ca să ne înghită. Or, în cuprinsul acestor
state s’a lățit credința că armata noastră nu e bine organizată, că puștile noas­
tre nu funcționează, că tunurile noastre nu svîrl ghiulele. Trebuia răspuns o-
dată unor asemenea calomnii, trebuia dovedit lumei că și noi știm să ucidenu
 Y
Facla
135

AR
Și atunci revoltele agrare ne-au fost un fericit prilej. N'am șovăit și n'am ales:
vinovați, nevinovat!, aia cmorît cît am putut. Azi dovada e făcută.
— Și tot odată ordinea restabilită între țărani.

R
— Pe țărani i-am reprimat și i-am deprimat, îmi răspunse d. Brătianu
cu un aer triumfător.

LIB
— Bine, la sate e liniște. Dar la orașe?
— La orașe n’am nici o grijă. Ai auzit d-ta de d. Orleanuî
Făcui un gest negativ.
—N’ai auzit încă? Ce greu răzbate faima. D. Orleanu e doar un bărbat

ITY
de stat de mîna întîi. L’am pescuit pe malul Dunărei și l’am făcut ministru
al industriei.
Cu d-sa nu mă tem de dezordini sociale. In mai puțin de o lună mi-a
elaborat o lege asupra dreptului de asociațiune și de grevă, bez alte reforme

S
nerealizate încă în Europa.
— Aș putea să-i public portretul în The Menager?

ER
— întrebarea îl privește pe d-sa, îmi răspunse înțepat primul ministru.

Conversația se prelungise și mi se păru a fi abuzat de timpul primului

ministfu. Ii exprimai această teamă. Dar președintele consiliului, foarte ama­
NIV
bil, îmi răspunse:
— Ohl poți să dispui cît vrei de mine. Am totdeauna timp.
— Voiu profita de amabilitatea Excelenței voastre spre a-i mai pune cî-
te-va întrebări.
LU

— Cu plăcere.
— Cari sînt principiile politice ale Excelenței voastre ?
— Am două principii: al ordinei și al dezordinei. AI ordinei, cînd am
răspunderea; al dezordinei, cînd știu că nu voiu fi tras la răspundere..
— Și cum realizați, de pildă, pe cel al ordinei?
RA

— Prin prefecți, prin sub-prefecți...

— Sub-prefecți? In Romînia sînt sub-prefecți?
— Aveți dreptate: prin administratorii de plăși. Am fost totdeauna con­
NT

tra sub-prefecților și am dus campanie împotriva lor. Dar cînd am venit la

putere și i-am găsit, mi-am zis: „Ce să fac cu ei? Să-i spînzur? Nu mă lasă
inima”. Atunci le-am schimbat numele în „administratori de plăși". Și astfel
am rămas consecințe cu mine, lăsînd totodată și oamenii la locurile lor.
CE

— Alte auxiliare mai aveți?

—- Pe principalul nu-ți l’am numit: pe jandarm. Jandarmul, dragă dom­
nule, e stîlpul politicei mele. Fără el, n’aș sta un minut la putere. îmi sînt
dragi jandarmii, ca nimic alt în lume. Cînd îi văd, țanțoși, nalți ca mine, îmi
crește inima. Ce bins le șade icu arma la umăr — să nu le fie de deochiul Dar
I/

mă frămîntă o idee, o reformă de care aș vrea să’mi leg numele: aș dori să le

schimb uniforma. N’ai putea d-ta să’mi recomanzi un croitor englez, pricepător
AS

în materie?
— Vă voiu satisface, Excelență, cînd voiu fi la Londra. De o camdată aș
voi să vă mai pun cîte-va întrebări:
UI

Aveți în țară, Excelență, o chestiune în jurul căreia se face mult zgomot:

Chestiunea evreiască. Ce credeți despre dînsa?
— După cum am spus și unui coleg al dv. german, chestiunea evreiască
e în strînsă legătură cu recoltele noastre. Se fac bucate pe cîmp, evreii sînt lă-
BC

sați în pace. Nu se fac. atunci conaționalii mei sînt nevoiți să mănînce Evrei.
— Fiind că veni vorba de cîmp și de bucate, ar putea să’mi spună Ex­
celența voastră în ce constă o așa zisă afacere Rătești, despre care aud mereu
vorbindu-se de cînd mă aflu în țară.
— Nu mă privește pe mine, ci pe un alt frate al meu mai mic, care a
vorbit de dînsa în Cameră?
D. I. Răteanu făcu un gest de enervare.
 136 F a c 1 a

Y
AR
— Il a tout rat&, adăugă dînsul.
— Dar povestea cu o vită de vie? despre care de asemeni aud vorbin-
du-se ?

R
D. Brătianu se ridică greoiu de pe fotoliu. Iși încrucișă brațele lungi
și cu o voce emoționată îmi zise:

LIB
— E rea lumea, domnule! Te acuză de turpitudini și cînd tu, ca om pru­
dent, te aprovizionezi cu frunză de vită ca să ai cu ce’ti ascunde rușinea, ti-o
ia în nume de rău. E în adevăr scandalos.
Văzui pe d. Brătianu necăjit. îmi fu penibil să mai stau. îmi luai șapca

ITY
și salutîndu-1, îi mulțumii pentru interviewul acordat. Președintele consiliului
mă conduse pînă la ușă. La despărțire îmi zise:
— Veți fi în curînd la Londra?
— Yes!

S
— Cunoașteți pe d. Asquith?
— Suntem camarazi de școală.
Făcui un pas îndărăt.
— Compătimire — de ce?
ER
— Exprimati-i, vă rog, sentimentele mele de compătimire, (sic).

—■ Nu vezi ce necazuri are, bietul, cu votarea bugetului? Oh! în privința

NIV
asta eu sînt mult mai fericit. Al meu e votat cît ai bate din palme.
— E sistemul dv. parlamentar mai perfect?
— Nu. Dar deputății noștri sînt oameni mai de înțeles. Ce vă tot lău-
dafi, dv. Englezii, cu spiritul dv. practic ? Practici sunteți cînd bugetul stă gata
LU

să fie înghițit, ș: dv. măsurați și drămuiți totul? La noi e altfel. La noi bugetul
e ca pîinea caldă. E repede înșfăcat și dat gata. Suntem doar toti Romîni get-
buget.
D. Brătianu îmi strînse mîna cu putere.
RA

La plecare văzui un agent al siguranței uitîndu-se lung la mine. Cînd mă

șuii într’o trăsură, îl zării încălecînd o bicicletă și urmărindu-mă. Ajuns la
Facla, l’am văzut luînd-o repede înapoi. S’a dus, se vede, să raporteze că sînt
NT

- ■ -...... O H........... Fidelio

Impresiile arhiducelui
CE

„Romînia dispune de un pămînt foarte roditor și este bogată în comori

imense, ca petrolul și sarea. Cultura se dezvoltă încet, dar în mod sistematic
și în pași siguri". Credeți, iubiți cititori, că' aceste rînduri extrase din vre-o
cărticică de Rîureanu sau din vre-un manual de geografie de veselă memorie
I/

al lui Corjan. Nu, ele sînt „Declarațiile" făcute de moștenitorul tronului aus­
triac, după vizita sa la Sinaia.
AS

Dar archiducele a mai făcut și alte „grave" declarații: Romînii,

pe cari i-a cunoscut în Intimitatea strictă a familiei regale, sînt un popor
nobil.
Dacă ar avea o industrie, Romînia ar putea face export.
UI

Romînii și-au apropiat cultura de la francezi și germani, din care

și-au făcut o cultură proprie. Deci după ce archiducele recunoaște că toată
cultura noastră este de origină străină (de la venirea dinastiei Hohenzollern
BC

de sigur), nu ne crede așa de tembeli în pît să nu ne putem creia o cultură

proprie. Mulțumim. i
Archiducele a mai declarat că n'a văzut nici un ovrei, ceea ce să ne
permită a tăgădui, căci A. S. a dat ochii cu această seminție chiar în anturajul
direct al M. S. Și apoi dacă archiducele n'a văzut ovrei, cum rămîne cu pro­
gramul antisemit al d-lor lorga și Cuza. D-lor au tot dreptul să protesteze îm­
potriva ,,gravelor" declarații ale moștenitorului tronului austriac. ***
 137

Y
AR
Expoziția „Tinerimea Artistică44

In prefața programului expoziției
•din anul acesta, d. G. Murnu rezu-
mează astfel întreita menire a ex­
poziției „Tinerimel artistice": „Prin
condițiile ce’și impune la selecțio­
R
LIB
intrarea la expoziții, fără să se rui­
neze, foarte puțini vor fi dispuși să
sacrifice zece gologani pe altarul
culture! lor sufletești. A, dacă ar fi
vorba de-o panoramă, de-un copil

narea lucrărilor expuse înlătură di-
len'tantizmul primejdios, formează
și dezvoltă gustul publicului pentru
arta sănătoasă și dă la iveală ta­
ITY
cu două capete, de un bal mascat,
sau măcar de un cafe-chantant, ba­
nii ar curge gîrlă, și onorabilul nos
tru public ar da năvală ca la urs.

S
lentele.
Dar mai presus de toate este o
școală înaltă și practică, fadă lumi­
noasă în mijlocul nopței egoizmu-
lul, unul din puținele oazise în pus­
ER
tiul viețef noastre Incolore de toate
NIV
zilele".
Nimic mal frumos ca țel, și din
fericire, o fericire atît de rară la
noi, nimic mai adevărat.
LU

In întregime, cea de-a noua ex­

poziție a tinerime! artistice se pre­
zintă în condiții neasemănat supe­
rioare expozițiilor din trecut. Se­
RA

lecționarea lucrărilor a fost făcută

cu inteligență și am gust fin și dis­
cret a prezidat la amenajarea inte­
rioară a localului. Pentru întăiași
NT

dată în Romînia ni se înfățișează o

expoziție europeană în adevăratul
senz al cuvîntulul. Societatea a fă­
cut sforțări și sacrificii aproape pes­
CE

te puterile el de mari, ca să dăru­

iască publicului iubitor de artă o
operă cît mal desăvîrșită cu putință.
Firește, nimeni nu-șl închipuește că
I/

Străduințele și bunele-intenții ale

societățel vor fi încununate de un
AS

succes imediat. In primul rînd pu­

blicul nostru, admirabilul nostru C. BESSU
public, obicinuit să trăiască de ani
îndelungați în „pustiul vieței Inco­ Dar vezi, e vorba numai de-o expo
UI

lore de toate zilele", nu-șl va pă­ ziție artistică,, de tablouri și de sta­

răsi cu ușurință cafenelele, clubu­ tui. Cine să-și piardă vremea, în
rile, mesele de cărți familiare, șo­ dulcea țară a neuitatului Hubsch,
BC

seaua sau calea Victoriei, ca să gus­ cu astfel de nimicuri! Nu sîntem de

te plăcerea subtilă a emoțiilor ar­ geaba un neam de oameni serioși
tistice. Dintre miile și miile de ce­ și gravi, preocupați de vaste pro­
tățeni cu dare de mînă sail destul de bleme politice, ca: întruniri pe cu­
cuprinși ca să poată plăti un leu lori, certuri între șefi, răsturnarea
 Facla
T38

Y
guvernelor. Arta? Arta în tara ro-

AR
mînească? Par’că văd zîmbetul de
suveran dispreț al cititorului care
răsfoește două-trei ziare zilnice, cari
își imaginează serios că e un om

R
pentru că e în curent cu meschinele
intrigi politice, și care habar n'are

LIB
că în capitala țărel s’a deschis o ex­
poziție artistică.
Și totuși expoziția aceasta va
însemna o dată în istoria dezvol-
tărel artelor plastice la noi în

ITY
țară. De sigur, nu toate operțle-
expuse sînt opere de seamă, sah
măcar opere de a doua și de a
treia mină. Sînt multe, foarte

S
multe lucruri mediocra.
In sala cea mal mare planează

ER
d.e asupra tuturor, d. Mirea. O
femee chinuită și sucită de un
acces acut de gută, cu sînil sub-
țoară, cu capul fără gît, eu de­
NIV
getele chircite, și care reprezin­
tă „Vîrful cu dor“. In aceiași
sală D. Strîmbu așează cu sjr-
guință un maldăr inform de
LU

cărnuri pe cari le întitulează eu

modestie ,,In atelier".
D-na CECILIA CUȚESCU-STOHCK In dreapta d-săle D. Kimon
i de N. V. Loghj arată ce lipsește nudului
RA

d-lul Strîmbu, printr’un cap de

„Fetiță" spălată, pieptănată, cu
obrajii fardați și care trebue să
fie probabil vreo reclamă pen­
NT

tru cunoscuta și apreciata „pu­

dra Flora". Iar în față d. Verona,
cînd sentimental și idilic, cînd
CE

grav și simbolic, așterne1 un

„drum lung“ peste întinsul unui
cîmp acoperit cu zahăr pisat și
într’un decor teatral de pădure
evocă „Ia izvor" silueta elegantă,
I/

fină, a unei domnișoare din lu­

mea mare, travestită într’o ță­
AS

rancă de Grigorescu. La porțile

artei aceștia oficiale, stă de pază
aspră, rigidă, pusă de vie într’un
giulgiu cu: cute, impecabile, M.
UI

S. Carmen Sylva, a celui mal

perfect fabricant de monumente
funebre, d. Oscar Spaethe.
BC

Dar vizitatorii cu tragere de i-

nimă pentru arta adevărată, vor
D-na C. C-UTESCU-STORCK uita repede impresia penibilă a
caricatură de G. Ressu operilor citate, în fața zecilor de
opere cari dovedesc talentul ce-
 F a c 1 a
139

Y
lor mai multi, și sufletul chinuit

AR
de nevoia creației artistice, de
căutarea frumosului, al cîtoTva.
Se vor opri în fața pînzelor d-lul
Vermont, pictor cinstit, stăpîn pe

R
mijloace technice respectabile și
destul de senin ca să nu fie

LIB
preocupat de cercetarea unei arte
noi. Vor admira „tripticul"
d-sale, lucrare concepută conști­
incios șl intru eîtva original și
panoul decorativ, „Muzele", plin

ITY
mal mult de poezie veselă, cal­
dă, ușoară, de cit de imaginație
luxuriantă.
Coloritul simplu, fraged, al

S
portelelor d-lul Luchian va a-
trage pe cel mal mulțl. „Curtea
M-rel Brebu" cu verdeața primă­
văratecă a ierbel, capul grett de
-gîndurl religioase al „hahamu­
ER
lui din MoineștI" și cele trei ca­
NIV
pete minunate de lumină și de
viată, intitulate: ,,Frații" vor o-
pri privirile și sufletele multora. D. STORCK
Luchian bolnav și închis între de Iser
părețil aceleiași odăi, de ani de
LU

zile, a păstrat în viziunea lui ar-

tisti-că bogăția culorilor calde și
vil ale unei naturi văzută cu o-
chll adolescenței. Fără îndoială
RA

că D. Luchian a rămas cel mal

artist dintre pictorii noștri. Colo­
rist mal imperfect d.e cît D.
Duchian. dar cercetător neobo­
NT

sit al nature! d. Șeftyn Po­

pescu însoțește cu o vădită sim­
patie gesturile ritmice și largi
CE

ale muncitorilor de pămînt pier-

duțl -cu munca, lor obscură în
decorul orizonturilor infinite. „La
seceră", „la greblat", „la muncă",
„popasul", „furtuna" ne dove­
I/

desc marile progrese făcute de d.

Popescu. Dacă tabloul de compu­
AS

nere întitulat „muncitorii la

masă" ne-a plăcut foarte puțin,
în schimb toate celelalte pînze
schițate sub impresia realităței,
UI

învederează emoția puternică Și

sinceră a artistului în fața pri­
veliștilor naturei. Aceeași emoție,
BC

concentrată însă, închisă în- ea

Însăși cu un fel de fervoare reli­
gioasă. se degajează din lucrările
d-lui Pătrâșcu. Pe cît e de lim­ D. ARTACHINO, de el însuși
pede Și de clasic d. Popescu, pe
140 IT a c Î a

atît e de frămîntat, de profund și

Y
de sintetic d. Pătrașcu. Pe cînd

AR
alții văd aparența strălucitoare a
lumei, d. Pătrașcu merge direct,
instinctiv, în inima lucrurilor.
D-sa cercetează natura cu patimă,

R
cu furie, ca un amant care, nu se
mul+umește cu buzele femeei ei

LIB
vrea să soarbă într’un sărut tot
sufletul ei. Liniile frînte, colo­
ritul sălbatec, cari derutează la
prima vedere, ascund jocuri de­
licate de lumini și de umbre. Nu

ITY
găsesc altă expresie mai potri­
vită pentru temperamentul d-lui
Pătrașcu de cît cuvîntul francez
„farouche".

S
D. Camil Ressu, întregește ca­
litățile de cercetător ale d-lui Pă­

ER
trașcu, cu mari calități de colo­
rist. Sub simplicitatea aparentă a
lucrărilor d-sale se ascunde o
artă savantă și laborioasă. D-lui
NIV
Ressu nu îi e teamă de culorile
vii. D-sa știe să le împreune, să
D. ©. PETRAȘCU, de el însuși le armonizeze, în contururi simple.
izbitoare prin realizmul lor a-
LU

proape primitiv. „Oile" și în spe­

cial minunatele ,,țărance din
Vlaici", arată pînă la evidență
marile însușiri artistice ale d-lui
Ressu, însușiri pe cari dorim să
RA

le vedem puse cît mai des în

serviciu] artei. Exprimăm aceas­
tă dorință, fiindcă d. Ressu apre­
NT

ciază mai mult farmecul contem-

plărei de cît vulgaritatea mun-
cei. Și totuși munca se poate îm­
păca perfect de bine cu inspi­
CE

rația. Dovadă: d-na Cecilia Cu-

(escu-Storck, care mereu nemul­
țumită, minată de nevoia unei
arte noul, unește într’o sinteză fe­
ricită, munca operei de astăzi,
I/

cu idealul operei de mîine. Da

sigur, talentul d-nel C. Storck n’a
AS

dat încă, tot ce poate și tot ce spe­

răm că va da. E un mare bine.
Artiștii mediocri își găsesc re­
UI

pede o formulă definitivă, în care

se osifică și pe care o repetă la
infinit. D-na C. Storck caută. In
toate panourile d-sale decorative,
BC

în cel mai neînsemnat colț de

pînză, se întrevede gestul febril
care presimte forma nouă, forma
D. K. VERMONT, de el însuși neîntrupată încă, forma supremă
 Y
Facla 141

AR
pe care ochii o întrezăresc, mîi-
nile o caută, sufletul o știe.
Și ca d-na C. Storck, cu acelaș

R
spirit nemulțumit și cercetător, e
d. Brîncuș. ,,Cumințenia pământu­

LIB
lui", statueta atît de simpatică
pentru că a avut darul să tur­
bure noțiunile curente asupra
frumosului, un frumos banal și
plat, așa cum îl concepe burghe­

ITY
zia noastră amatoare de artă, nu
poate fi de sigur o lucrare defi­
nitivă. D. Brîncuiș caută. D. Teo-
dorescu-Sion caută și dînsul. Pe

S
cînd, împăcat, fericit și liniștit,
d. Steriade care și-a găsit genul,
are dreptul să privească de sus,
cu o senină mulțumire, frămîntă-
Tile colegilor d-sale. D. Steriade
ER
pictează și va picta multă vreme,
NIV
interesante scene sociale: ham'all
în port, încărcări de vapoare, ca­
pete de turci. Cînd va isprăvi ci­
clul, îl va lua d’a capo. Scenele
LU

nu-I vor lipsi nici odată. Natura

e de o dărnicie nespusă cu cei
cari nu încearcă să-i străbată
misterele.
Iar la porțile artei acesteia, di­
RA

buitoare de multe ori, dar intere­ D. STERIADE, de el însuși

santă totdeauna și bogată în fă-
gădueli, stau sculpturile d-lui F.
Storck. viti marmura intitulată „autopor­
NT

D. Storck e dintre putinii noș­ tret", priviți capul de expresie al

tri artiști ajunși la maturitatea ,,D-nei C. C. St.“ și veți fi pă­
talentului și a mijloacelor tech- trunși de conștiinciozitatea ar­
CE

nice. Sculpturile d-sale se deosi- tistului în fața naturei. Alături de

besc prin vigoarea concepției și
sobrietatea expresiunilor. Tem­
perament puternic, temperat și
larg, d-sa are una din cele mai
I/
imperfecțiile unora .și de caboti-
nizmul altora, d. Storck se afirmă
pînă acum ca unul din rarii noș­
tri sculptori.

rari calități: cinstea artistică. Pri- Ion Nicoară

AS

Boierul român
UI

Boierul romîn este acela care, fie direct, fie prin intermediul unul
BC

Fischer sau unui Capră, exploatează pe țărani, împingîndu-i la răscoa­

le disperate.
Aceasta e fața sub care îl cunoaștem noi. Dar el ține să ni se
arate sub altă față : sub aceia de patriot și naționalist Nu-1 vedem
noi pe d. Sava Șomănescu — care pe moșiile lui ține pîndari turci, ce­
lebri în arta de a schlngiui pe țărani — nu-1 vedem noi și în ipostasul
de președinte al ligei culturale î
 142 Facla

Y
AR
In trecut boierit romîni din Moldova și Muntenia au mers cînd
cu turciii, cînd cu grecii, cînd cu rușii ,-cînd cu nemții, după foloasele pe
cari le puteau scoate. Dacă n’aui mers și cu hotentoții nu este pentru că

R
le-a lipsit buna-voință, ci pentru că hotentoții n’au avut bună-voință
să vie aci ca stăpîni. De boierii romîni din Transilvania nu mai vor­

LIB
bim : aceia s’au maghiarzat o dată pentru tot-d'eauna, — cu puține ex­
cepții bine înțeles.
Dar un asemenea proces de înstrăinare îl vedeta efectuîndu-se
acuma, sub ochii noștri. E vorba de boierimea moldovenească din Ba­
sarabia. Aceasta, într’un interval atît de scurt, s’a rusificat cu totul. De­

ITY
putății moldoveni din Duma rusească fac pe „adevărații ruși”. Ei sînt
cei mai reacționari slujbași ai țarului. Omul lor de încredere, răposa­
tul Crușevan, a mijlocit trimeterea în Siberia a mai multor tineri mol­
doveni, cari făceau propagandă naționalistă romînă.

S
Zilele acestea doi boieri moldoveni din Basarabia au ieșit la i-
veală ca „adevărații ruși”. Unul din ei este Puricichievici, care deși de­

ER
putat, luptă pentru micșorarea puterilor dumei. El e de părere că nu
trebuie parlament în Rusia, că duma nici nu este parlament, ci o adu­
nare alcătuită ca să asculte de poruncile guvernului. Pînă și preșe­
dintele dumei s’a îngrozit de utîta lichelizm și a cerut excluderea indi­
NIV
vidului din dumă, ceea ce majoritatea a admis. Al doilea moldovean
este Krupenski. Știți ce rol are el 1 El e președintele comisiunei care a
primit însărcinarea să desființeze eonstituția și bruma de independență a
Finlandei, țară nenorocită ale cărei dureri un basarabean le putea în­
LU

țelege mai bine de cît ori cine.

Iată boierul romîn în toată strălucirea lui !
Și "acum admirați înțelepciunea și patriotismul d-lor lorga șî
Cuza : 1
RA

D. Cuza apără și acum memoria odiosului renegat Crușevan, pen­

tru că i-a făcut d-sale plăcerea de a introduce în Rusia nobila institu­
ție a pogromurilor.
Iar d. lorga a atacat cu înverșunare pe tinerii moldoveni din Bes­
NT

sarabia. cari merg alături cu socialiștii — și deci cu... „ovreii"! — și nu

cu boierii Puricichievici și Krupenski !
Cum e stăpînul, așa-i și sluga !
A. L.
CE
I/

Alegerile din Franța

AS

—• Sindicaliștii și parlamentarismul —
UI

Despre alegerile din Franța nu vom vorbi pe larg- din ziarele zilnice
publicul cititor le cunoaște în deajuns. Se știe că aceste alegeri au însemnat
un mare succes al democrației și, în deosebi, un triumf al social-democrației:
BC

pentru întîia oară socialiștii unificați, adică social-democrații marxiști, intră

în număr atît de mare în parlamentul francez.
Ceea ce ținem să relevăm este atitudinea sindicaliștilor.
Se știe că în sindicalizmul francez s’a manifestat, în ultimii ani, un
pronunțat curent revoluționar, care propăvăduia „acțiunea directă", sabota-
giul și combătea parlamentarizmul. Aceasta a și servit de pretext politicienilor
noștri să amestece cu sindicaliștii revoluționari nu numai pe toți sindicaliștii
 Y
Facla
143

AR
francezi, dar și pe sindicaliștii romîni, cari stau pe baza social-democratâ
pură. Evident, reaua credință a acestui procedeu nu se poate tăgădui. După
cum liberalizmul, așa cum se practică în occident, nu poate — Doamne fe­

R
rește! — să fie aruncat în spinarea liberalilor romîni, tot așa pentru sindi-
calizmul unei anumite categorii din Franța nu poate fi chemat la răspundere

LIB
sindic aii zmul romîn.
Dar fiindcă se vorbește atît de mult de sindicaliștii francezi,- iată ce
au făcut ei în recentele alegeri din Franța: nu numai că în toate circumscrip­
țiile au susținut pe candidații social-democrați, — ceea ce mai făcuseră și în

ITY
alte alegeri — dar ,pe alocurea au avut de ales pe proprii lor conducători, ale
cărora candidaturi le pusese partidul.
Astfel d-nii Lavaud, Lauche și Emile Dumas, membrii în comite­
tul executiv al confederației generale a muncii (C. G. T.) au fost aleși
deputați Și dacă Lauche și Dumas au luptat mult pentru organizarea și în­

S
tărirea sindicatelor, Lavaud a luptat în special pentru înfrîngerea elementelor
anarchistoide din mișcarea sindicală.
ER
Asta nu înseamnă că aceste elemente au și fost cu desăvîrșire înfrînte,
căci la rîndul lor ele au reușit să împiedice alegerea d-Iui Allemane. Vechiu­
lui luptător comunard — lucrător tipograf de felul lui — i-au lipsit numai 7
NIV
voturi pentru a fi ales. Ori cît de slab ar fi ajuns curentul anti-parlamentarist,
el a reușit totuși să rupă cîteva voturi.
Dar noi nu ne ocupăm aci de curentele particulare, ci de tendința ge­
nerală. Și aceasta e vădită, prin trimeterea în parlament tocmai a șefilor sin­
dicalismului.
LU

Ziarul „Le Temps", cel snai conservator dintre ziarele republicane, de­
clară că nu se miră nici dei faptul că în sindicalismul francez elementul agre­
siv a fost atît de pronunțat, nici de faptul că el tinde să dispară: e firesc, zice
el, ca la început asemenea mișcări să încline spre ilegalitate și e tot atît de
RA

firesc ca experiența să le cumințească. Adică exact ceea ce a spus în toamna

treută d. C. Dobrogeanu-Gherea, în articolele sale privitoare la chestia Ra-
cowsky.
Și asta n’au priceput-o generoșii noștri nici atunci, șt credem că n’o
NT

pricep nici acum. Liberalul romîn, chiar cînd e de origină socialistă, nu poate-
fi nici măcar la înălțimea democratică a unui reacționar din apus.
P. C.
CE

Mascarada carpi sto-lllberală

I/
AS

Agenții carpiști proclamă solemn că poporul s’a săturat. Aceasta e a

figură al căreia înțeles real este că poporul carpist a flămînzit. Și atunci,
firește, trebue izgonit „acest guvern care". A flămînzit el și poporul ta-
UI

kist; dar acesta nu recurge — nu merge încă — la mijloace „violente", pen­

tru că el a știut să se manifesteze altfel: el a cucerit colegiile electorale.
Politicește vorbind — în cadrul sistemului politic in vigoare — takiștil
sînt advărații reprezentanți ai țării. Că și această reprezentare e defectu­
BC

oasă pentru că „țara reală" n’are dreptul de vot, nu mai încape îndoială;
dar noi nu vorbim de ceea ce ar trebui să fie, ci de ceea ce este.
Și în situația actuală, așa cum se înfățișează ea cu adevărat, libera­
lii au puterea de fapt, pentru că au bugetul în mînă, takiștil au puterea
morală, pentru că au cu dînșii corpul electoral, iar carpiștii — n’au nimic.
Iată de ce carpiștii au recurs la singurul lucru pe care-1 puteau face:
scandalul de stradă. Au început cu geamurile; vor urma și ceva capete.
 S' a c 1 a
144

Y
AR
Și apoi... apoi, cine știe 1 Cum în tara romînească anii trec și se aseamănă,
e posibil că în curînd să vedem iarăși ceea ce am mai văzut de atîtea ori:
bîta și cărămida să înregistreze triumful final.
N’ar fi o rușine mai mult în istoria politică a țării; ar fi continua,-

R
rea aceleeași rușini, care durează de peste jumătate veac.
înainte, deci, cu mascarada carpisto-liberală !

LIB
Zicem carpisto-liberală, pentru că liberalii își au partea lor de com­
plicitate. Sistemul e al lor, ca și al celorlalți. Nu e mult de cînd d. Haret
amenința cu ridicarea pietrelor, cari aveau să se ridice. Și iată că s'au
ridicat; numai geamurile sînt altele de cît cele vizate de d-sa; pietrele

ITY
sînt aceleași, și aceleași sînt motivele.
Și sînt atît de conștienți liberalii de complicitatea lor, în cît îi vedeți
cum procedează. Cînd muncitorii au vrut să facă o manifestație pacînică
— evident pacînică, pentru că nici o dată ei nu s’au manifestat altfel — li­
beralii i-au snopit în bătăi și i-au băgat și în pușcărie. „Poporul" carpist

S
însă e liber să „manifesteze" cu pietre, chiar cînd geamurile vizate sînt
nous ce nu se se permite ?
ER
ale domnilor miniștri. Chestie de ospitalitate și de reciprocitate: entre
Și iată că viața politică s’a animat: prin întruniri corifeii se înjură
■de părinți, prin gazete se gratifică cu epitete dintre cele mai grațioase,
NIV
pe stradă fac schimb de ghionti și dau de lucru geamgiilor, pînă cînd gu­
vernul va cădea, iar, după cuvenita pauză, mascarada va reîncepe, cu o
mică schimbare în titlu: va fi atunci o mascaradă liberalo-carpistă.
Toate astea n’au de loc a face cu adevărata politică, cu felul în care
e condusă țara, cu legile cari se fac și legile cari se calcă, cu jafurile ce
LU

se efectuiază și jafurile ce se plănuesc, cu răscoalele cari se provoacă și

răscoalele cari se reprimă.
Este o. atmosferă de speluncă, pe care nu vedem cine va fi harnic s’o
risipească.
RA

A. L.
---.... a s=
NT

Să nu’ți faci idoli

CE

Lui Alb. F.
îmi arătat c'un zîmbet icoanele senine
I/

A celor cari viața spuneai că și-iau jertfit

Luptînd pentru dreptate și pentru-al obștei bine,
Șl cu mîndrie vecinie spuneai către ori-cine:
AS

„Voiu să pășesc pe drumul de el nepărăsit".

Și-l mult de-atunci... Pe calea cu lacrlme udată

UI

Te-ai dus, și azi mergi încă luptîrvd cu-acelaș dor

Trudit îți este trupul șl fruntea sîngerată —
Par unde sînt aceia ce te 'ndemndu odată
BC

ta jertfe uriașe prin însăși jertfa lor?

S'au dus să-și piardă anii în splendide saloane

In care vlsul-păcii aievea Vau găsit:
Ei și-au făcut o punte din brațele sărmane
Ș’o luptă de reclamă le-aduse milioane
A căror strălucire vremelnic i-a orbit!
Facla 145

Y
Mai ieri văzut-am unul din falnica pleiadă
A idolilor noștri; rîdea, pe cînd sfios

AR
II pomeneam de chinul flămânzilor din stradă —
Cuvîntul suferinței nu poate să-l mai creadă
Căci el stă sus acuma și, vai de cci de jos I

R
Vezi tu? Să nu-ti faci idol din omul ce zîmbește

LIB
Duios sub masca blindă a unul zeu martir;
Cu vorbe dulci te'mbată, dar brațul său lovește
Tot ce e sfînt mutțimei, ce-adese ori prostește
La strigătu-i fățarnic răspunde ca’n delir.

ITY
A, nu! Să nu-ți faci idoli din oameni nicl-odată!..
Dezamăgiri prea crude răpesc adese ori
Chiar dorul sfînt al luptei din inima 'nirist: ață;
Și azi, cind lupta vremii e atît de’nverșunată,

S
Din gloria jertfirei nu voiu să te cobori:

ER
Flămînzii ne dau pine și cei săraci avere,
Cei umiliți, cunună de glorii și măriri.
Iar ori-ce cînt al nostru plătit e în tăcere
NIV
Cu lacrimile celui ce’n suferință piere—
Aceștia sint martirii, nu falșii tăi martiri !

Și spre crreștia vecinie privirea ta îndreaptă,

LU

Setos de tmboldire; nu fiind-că ei sînt zei.

Dar de-o să'și plece fruntea mizeria'i așteaptă
Și dacă pentru-o lume mai bună și mai dreaptă
Sărmanii azi fac jertfe — ei luptă pentru ei !
RA

Adesea’n alte inimi desfrîul clocotește

Și poftele murdare aruncă-adese-Ori
Mișei în lupta sfîntă, prin care-ajung, firești,.
NT

Să’și facă nume splendid, iar numele orbește

Privirea celor tineri și lesne’ncrezători
CE

Nu toți acel ce astăzi ne cîntH viitorul

Vor crede tot-d’auna în basme și’n minuni-;
Săracu-i cu învinșii, dar mîini învingătorul
Din larga-i bogăție rîzînd dă cu piâiorul
In gloata asta oarbă de proști și de nebuni !
I/
AS

O, lasă dar mulțimea să'nalțe osanale

Acelor zei fățarnici ce gloria mânjesc,-
O, lasă alți de-acuma să ardă fără cale,
Tămîie Pe altarul minciunilor banale
UI

Dar tu să nu’ți faci idol din suflet omenesc I

1896. Adrian^Verea
BC
 146 Facla

Y
POLEMICI

AR
Micii Dorobanți. — Ce entuziasm și ce delir deunăzi la 10 Maiu, cînd

R
cîțiva copii de țărani au defilat înaintea regelui în pas milităresc. Cu ușurința

LIB
cu care se fac la noi legile și se transformă moravurile, în 24 de ore o lege a
fost votată, credite puse la dispoziția ministrului de instrucție și o organizație
strict miliară a fost 'dată școlarilor noștri. Toată emulația consta în faptul dacă
elevul X sau Y „bate mai bine talpa“.
Profesorii erau pe planul al doilea: plutonierul instructor domnea în

ITY
.școală. Literatura, laboratoriile, studiile, mofturi. Dar legea era făcută de d.
Vlădescu: de îndată ce d. Haret a ocupat fotoliul miministerial, legea a fost
desființată, plutonierii instructori trimiși la cazarmă iar azi... organizatorii
acestui mare bluff patriotic stau pe banca acuzaților invinuiți de excrocherii.

S
Ce bine ar fi ca micii dorobanți să mai defileze odată în fața foștilor lor șefi
cari sînt astăzi escortați de „dorobanți veritabili".

ER
D. Cuza jidovii! —Apoi să nu mori 7 D. A. C. Cuza, în fruntea unui
număr de studenți, s’a dus să viziteze Bucovina. Am fi înțeles s’o facă
în mod liniștit și demn, ca ori care particular. D-sa însă, uitînd fcă
NIV
Bucovina e o provincie răpită Moldovei, și uitînd că autoritățile bucovi-
nene au expulzat pe d. N. lorga, a crezut bine să fraternizeze cu acele
autorități.
Pînă aci încă n’avem nimic de zis. D. Cuza e liber să înțeleagă cum
LU

vrea și cum poate rostul unui peleriwagiu pios în Bucovina. Tot așa e
liber să-și manifesteze cum vrea solidaritatea cu soldatul său N. lorga,
care îl socotește pe d. Cuza ca cel mai bun soldat al său. Dar d. Cuza
a fraternizat și cu rectorul universităței din Cernăuți, doctorul Adler,
RA

care este jidan.

Nu știm dacă d-rul Adler și-a început discursul cu „tub șebegoim ha-
rogh”, dar ceea ce știm este că d. Cuza s’a ferit să rostească această
maximă, în entuziastul său răspuns. !
NT

Care va să zică, pentru un fleac de sărbătorire, d. Cuza s’a jidovit.

Unde ați fost voi, chelnări și sacagii din Iași, pe cari d. Cuza vă înjură
și vă bate ps stradă, — unde ați fost voi ca să-l vedeți pe d. Cuza cioc­
nind cu doctorul Adler, pentru înfrățirea romîno-austriacă, y comvrîs
CE

jidovească ?

Loc bine ales. — Ziarele anunță că d. Ionel Brătianu a făcut sail ya

lace oare-cari excursion! cu automobilul în Oltenia.
I/

De ce în Oltenia și nu aiurea, se înțelege de la sine. In Oltenia

terenul e mult mai propice de cînd satele au fost rase cu tunul, așa că
AS

automobilul poate circula fără nici o piedică.

Din Romînia Occidentului. — Ziarele publică o telegramă, care se în­

UI

cepe astfel :
„Rezultatul alegerilor din Spania e un strălucit succes pentru lir
„berali, cari au obținut o mare majoritate".
Pînă hei nu e nimic interesant. Dar sfîrșitul telegramei e toarte
BC

elocpielit: i
„De notat că la putere se află liberalii”. /
Apoi așa nu mai are nici un haz. Căci șl la noi liberalii au nu
strălucit succes cînd sînt la putere, — bine înțeles la alegerile generale.
 Facla 147

Y
Minciuni convenționale. — In tot ridicolul pe care-1 oferă înmormîn-
tările cu last este un spectacol extrem de întristător: sînt țăranii aduși de la

AR
moșie să urmeze cadavrul aceluia de la care au avut atîta de suferit în viață.
Reflecțiile acestea au fost sugerate multora, zilele acestea, cînd un grup
de țărani formau cortegiul înmormîntărei unui arendaș proverbial pentru bru­

R
talitatea sa.
In ce stare sufletească erau acești oameni cari aveau atîta ură împo­

LIB
triva aceluia pe care erau siliți să-l plîngă.
X*
Modestia d-lni Caza. — D. Cuza recunoaște că azi nu se pot vedea roa­
dele activității sale, dar e convins că se vor vedea mai tîrziu.
Fcarte bine. Dar dacă e așa, de ce se întinde de pe acum la onoruri, de­

ITY
putății și alte cașcavaluri? Sîntem dispuși să așteptăm pînă se vor putea con­
stata roadele.

A nimerit-o!. — D. M. Orleanu, care a debutat atît de frumos în carie­

S
ra ministerială, continuă și mai frumos.
Legea anti-sindicală d. Orleanu a făcut-o într’un ceas, iar regulamentul

iar pentru regulamentul ei o eternitate. ER

ei într’o clipă. Pentru legea repauzului duminical i-au trebuit luni de zile,

Și știți de ce întîrzierea asta? Pentru că d. Orleanu a crezut nimerit să

NIV
consulte mai .întîi pe marii fabricanți în privința aplicării legii — și așteaptă
răspunsul. A nimerit-o!
Noi îi putem da de pe acum răspunsul marilor fabricanți: cel mai bun
mod de-a aplica legea repauzului este — să nu se aplice de loc. De altfel, n’ar
fi o inovație, căci aceasta este menirea tuturor legilor bune, în țara noastră.
LU

Nn e momentul! — Un ziar a cerut părerea d-lui general Mânu asupra

situației politice. Generalul a răspuns că „situația este prea turbure ca să fie
îngăduit să se dea prin interviewuri satisfacție curiozității publice".
RA

Evident, nu e momentul. Cînd situația va fi clară, ca s’o vază și orbii,

atunci d. general Mânu va bine-voi s’o.... lămurească.
NT

De-ale ^Voinței". — Oficiosul d-lui Panaitescu ține să accentuieze că

numai acuma „Facla" recunoaște că răscoala țăranilor a fost, nebunească.
Ce-i drept, „Facla" n’a putut să se pronunțe mai din vreme, pentru un
motiv de forță majoră: nu exista. Dar „Voința", care exista cînd au început
CE

răscoalele, ce-a zis ea atunci?

Și încă ceva: de ce nu înregistrează „Voința" și ce zice „Facla" — tot...
acuma! ■— despre represiune?
X*
I/

Explicabil. — „Voința" publică în întregime discursul părintelui Man-

gra, care și-a trădat neamul și a trecut la oligarchia maghiară.
Foarte explicabil: E chestie de afinitate. Părintele Mangra e un fel de
AS

generos.

Distingue! — La întrunirea naționalistă d. A. C. Cuza a vorbit de Cuza-

UI

Vodă, căruia i-a zis Alexandru întîi Cuza. D. A. C. Cuza se mulțumește să fie
Alexandru al doilea Cuza, — în ordinea cronologică, firește.
X*
BC

Supărarea d-lui Mehedinți. — D. S. Mehedinți e foarte indignat în po­

triva Curții de casație: această curte a casat mai multe sentințe — fără tri-
metere.
 148

Y
AR
Recenzii, reviste, ziare

R
CURENTE PEDAGOGICE, de Din cîteva pagini bune, iată două

LIB
Const. V.. Bujureanu institutor, rinduri :
Ia»», e o carte care fără îndoială Tot farmecul din lume și-albastru
va surprinde pe mulți. In genere [de pe zări
lucrările de pedagogie nu se citesc E’n sufletele noastre, topite’n
decît de specialiști, și sînt mai tot­

ITY
[sărutări
deauna pedante și aride Cartea d-lul
Buțureanu face o excepție fericită la RAMURI, revista naționaliștilor
regula generală. Interesantă prin cu­ craioveni, e supărată pe colabora­
prinsul și prin modul de expunere, torul nostru d. Cocea pe care! de­

S
ea dovedește în același timp,ceeace nunță că a cerut un post de prefect
e extrem de rar, că autorul el e în dela actualul guvern, post care i-ar
curent cu doctrinele pedagogice cele
mai moderne și că sentimentele sin­
cer democratice au găsit răsunet în
ER fi fost refuzat. Colaboratorii Ramu­
ri-] or sînt de o naivitate provinci­
ală. Dacă voiau să fie malițioși pu­
teau să insinueze că prietenul nostru
NIV
învățămîntul nostru Capitolele asu­
pra școalei laice și școalei raționa­ a cerut o sub-prefectură. Iar dacă
liste, asupra ideilor pedagogice ale au crezut cu tot dinadinsul că e
lui Paul Robin, Francisco Ferrer și vorba de o prefectură, ce proști tre-
S .Faure, sînt scrise cu însuflețire și bue să’i creadă d-nil dela Ramuri
LU

cu o simpatie care se transmite și pe liberali cari se lașă înjurați zil­

cititorului. nic de d. Cocea fără să’i amintească
Nu putem recomanda îndeajuns acestuia oferta cu pricina. Să fi
cartea d-lui Buțureanu, nu numai fost adevărat, s’ar fi auzit pînă la
RA

învățătorilor, dar tuturor acelora Craiova țipetele și denunțurile d-lui

cari înțeleg ce însemnătate imensă Nădejde.
poate avea o educație inteligentă LE COURRIER EUREPfiEN, în-
asupra generaților viitoare. tr’un articol asupra lui Bjârnson,
NT

C. TUTOVEANU, „Albastru" un vo­ citează națiunile asuprite cari au

lum de versuri, greu de definit. D. T. găsit un apărător neobosit în marele
n’are imperfecțiuni izbitoare, dar scriitor norvegian. Știți cari sînt
nici calități prea mari. Versurile se popoarele obijduite? Polonii din
CE

deapănă ușor, în ritmuri liniștite, Germania, Finlandezii, Romînii din

cu imagini vagi cunoscute par'că de Ungaria și Evreii din Romînia. Și
multă vreme. După ce am închis vo­ d. Gabriel Săailles, autorul artico­
lumul, am avut impresia că am lului, se întreabă cu uimire, cum
I/

stat de vorbă cu un bătrîn care n'a pot romîni să se ridice împotriva

uitat îneă de tot, farmecul și poezia barbariei ungurești, cînd ei însăși,
vieței. Spontaneitatea, căldura, en­ la ei acasă, sînt barbari și orien­
AS

tuziasmul, lipsesc. Poeții noștri tali cu evreii.

sînt oameni dezamăgiți, mulțumiți Vai, d. Săailles nu cunoaște țara
cînd își pot amăgi urîtul cu înflori­ ,,tuturor contrastelor", vorba d-lul
UI

turi palide de sentimente. lorga.

BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
i Biblioteca „Lumen'*i

R AR
mm--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ■

r y

LIB
i «copul acestei Biblioteci este tie a populariza micile CAPO» i
T DOPERE ale celor mai rentimiți scriitori străini șâ români.
1 Intr’un format atrăgător șl tipărită cu îngrijire, "biblioteca |
! I n număr 15 BAWI. j

ITY
f Numere apărute ; * |
| 1. — Emile Zola Sângele 4
I 2.—Max Nordau Psichologia Zeflemelei I
| 3—Maxim Gorki Omul (poem filosofic) ♦
| 4.—Cămile Flammarion

S
Știința și cugetarea omenească |
5.—L. Tolstoi Viața, Amorul, Fericirea

ER
ț 6.—Franțois Coppee Copil de suflet t
| , T.—Guy de Maupassant Un fiu criminal. — Protectorul |
8.—D. Teleor Eminescu intim
T 9—Mark Twain Furtul elefantului alb
NIV
i 10.— C.Dobrogeanu-Gherea Taras Sevcenco
i 11.— Edgar Foii Cărăbușul de aur I
t 12.— M G. Saphir Nuvelete umoristice ?
j 13. ■ F. M Dostoievski Nunta, și alte nuvele i
\ 14 —Maxim Gorki Iubita I
LU

f 15 — N. Vaschide Ce sunt visurile ?

1 16. — L. a ndreiew Minciuna. — Câinele |
1 17.—D. Teleor 80 epigrame și 4 schițe umoristice j
ț 18.-//. Heine Germania t
| 19.—Radu D Rosetti Trei nuvele |
RA

a 20.—Max Nordau Psichologia dragostei i

r 21. L. Tolstoi Știința și Religia
| 22.—I. Turgheniew Destul! |
23 —Ernest Haeckel Originea omului 4
NT

â.
’ 24.—Edgar Poe Moartea roșie, și alte nuvele
ț 25.—Voltaire Sufletul și alte schite filosofice ț
I 26.—Ch. Darwin Lupta pentru existență 1
CE

T 27.— C. Baudelaire Poeme în prosă

| 28—La. Rochefoucauld Filosofia vieții (maxime) |
i 29. — Cervantes Câinii din Valladolid a
’ 30.—E Metchnikoff Câteva chestiuni științifice *
ț 31 —L. Tolstoi Să nu ucizi! |
I/

i 32.—Buffon Omul și Natura

’ 33— M. Gorki Revelionul
ț 34 35.— C. Hădulescu- Motru Naționaljsmi»i *
AS

4 36.— C. Dobrogeana Ghere Din trecutul depărtaț 4

37.—Dr. Berheim. Hypnotismul
f 38.—A. Cehov Ursul |
UI

4 3si 40.—Dr. N Leon Moniste k

41.—L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
ț 42.—Const. Miile Rochia Catiței ț
4 13. —C. Rddulescu-Motru Sufletul neamului nostru )
BC

1 ABONAMENTE: i
12 numere (expediate franco) .' . . Lei 1 50
1 25 numere _ „ . . . Lei 3 4
Stranele se vor trimite prin mandat postai peadresa
edittxrei ,,Lumen“, Str. Mavrogheni, 20 București. t
ti* -x- + —-Î
Anul I. No. IO. 16 Main 1910

Y
R AR
LIB
Facla
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMĂRUL:
LU

N. D. Cocea: Jelea; Const. putatului.—Nume predestinat.—

Graur: Chestia evreească; La­ lorga-Mochi.—Naivitate. - Evreii
pis: D. Dissesca vorbește I; R. B.: romîni din Anglia. — Dela con­
Amintiri din Nqua-Zelandă; f\. gresul d-lui lorga. — Romîn. —
RA

L.: Energical prefect; Lux: Jus­ „Suntem chit“. — Regele Carol

tiție de partid ; L.: Din viața lai ena mu che ena su, cu un zia­
Traian Demetrescu; N. b. C.: Bi ■ rist român.—Diplomația „Voin­
NT

serica în descompunere ; I. N.: D. ței.—Nădejde și Jelea.—Nădejde

1. I. C. Brătianu a mințit; f Ju- și Reichmann.—D.Lăcusteanu.—
liu Săvescu: Sufletului (versuri). Ultimul act" de guvernământ al
CE

POLEMICI : Originea lui liberalilor.—Magistratura noas­

Hașdeu.— O lacună. — Rolul de­ tră.—Procurorul g-ral Oprescu.
Recenzii, Reviste, Ziare
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
AR
A apărut:

R
VIAȚA SOCIALA No. 4

LIB
pe luna MAIU, cu următorul bogat sumar:

Traian Vuia...................... Navigația aeriană.

N. Davidescu.................. Baladă.

ITY
G. Galaction . . .... Pădurea Cotoșmanei.
Cecilia C. Storck- . . . Răspuns d-lui Tzigara
Tudor Arghezi .... Dedicație; Mănăstire.

S
S- Labin ... ... In cestia evreiască.
ER
Dr. Ion Fulga.................. Etica in spionism.
A. Mândru...................... Muncitorul; Sonet.
Th. Cornel...................... Expoziția tinerimei artistice.
NIV
(In revoluționar .... Executarea contelui Kaiserling-
Congresul naționalist; Alegerile din Franța; Militarizmul; Religia
socializmul și familia; Sindicatele din Germania; Reacționalizmul și
LU

anarhizmul în Rusia, etc., etc.

Numeroase ilustrații în text de d. Teodorescu-Sion și D-na Ce­
cilia Cuțescu-Storck.
RA

Prețul unui număr de 80 pagini 50 bani. — Abonamentul anual 6 Iei

Redacția și Administrația : Bulev. Elisabeta No. 27, București.
NT

Către abonați,
CE

înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este însăr­

cinat cu încasarea abonamentelor
Un abonament combinat ia FflCLfl și V/FIȚFI SOCIALĂ
I/

costă 7 7 lei pe an și 6 iei pe șase luni.

AS

Administrația.
UI
BC
 Facla

Y
AR
Anul I.—No. 10 16 Mai 1910

R
LIB
S ITY
ER
Jelea a lost osîndit. Comitetul executiv al clubului național-liberal,
întrunit într’o comisiune de jurați ad-hoc, i-a dat maximul pedepsei :
douăzeci de ani de muncă silnică.
Fără îndoială, că în urma pronunțărei verdictului și față de severi­
NIV
tatea absurdă a osîndeî, personalitatea lui Jelea dispare. Omul care a ri­
dicat brațul împotriva d-lui I. I. C. Brătianu, va muri cu zile în ocnele*
statului, dacă nu cumva se va afla într’o bună dimineață că s’a „sinucis",
sau că a fost împușcat pe cînd (,încerca să evadeze". In ce privește fapta
LU

lui n’avem nimic de adăogat la cele ce am spus în primele zile ale aten­
tatului. Cum reprobăm orice crimă în general, reprobăm cu aceeași pute­
re crimele politice. O societate civilizată, întemeiată pe tradiții culturale
și pe moravuri îndulcite, nu poate să admită forța brutală, întrebuințarea
RA

baionetei sau a revolverului, în locul argumentelor și luptelor de idei. In

afară de asta, atentatele individuale s’au dovedit totdeauna cel puțin inu­
tile dacă nu dăunătoare clasei sociale care a recurs la dînsele. In locul
unui tiran ucis, o sută da tirani sînt gata să-î ia locul. Dacă d. Brătianu
NT

ar fi murit, conducerea partidului liberal ar îi încăput pe mîna d-lor Cos-

tinescu, Ferechide sau celui de al doilea dintre Brătieni ! Vă închipuiți
ușor ce ar fi cîștigat democrația romînă din schimbul acesta.
Dar dacă reprobăm crimele politice nu înseamnă prin asta că nu
CE

le înțelegem și că, de cele mai multe ori, nu le iertăm. Cînd o oligarchie

politică face tot ce-i stă în putință ca să înăbușe glasul de protestare al
mulțime! exploatate fără dreptate și fără milă ; cînd. energiile poporului
sînt secătuite de o rnînă de politician! fără scrupuluri și de jefuitori cos­
I/

mopolit!; cînd clasele dominante nu se pot menține în „afacerile" statului

de cît prin teroare, prin corupții, prin protecții, prin ilegalități, prin ar-
bitrariu și prin armate de agenți secret!; cînd școala e o ficțiune, justiția e o
AS

parodie, drepturile constituționale o minciună, și conștiința omenească

o marfă de vînzare celui care dă mai mult ; cînd o clasă socială e tot atît
de putredă ca un membru cangrenat într’un corp încă 'sănătos, atunci, fi­
UI

rește, că fapta unui Jelea are o rațiune, și gestul cu care tae și arde can­
grena, găsește o îndreptățire și trebue să fie iertat.
Nici odată poate adevărul acesta n’a părut mai vădit, într’o lumină
mai vie, chiar pentru adversarii ori-cărul apel la mijloace violente, de cît
BC

în urma procesului din ultimele zile. Alegerea scandaloasă a juraților,

parțialitatea fățișă a președintelui, monstruozitatea verdictului, au făcut
să dispară cu desăvârșire personalitatea atentatorului și să nu rămîe în
locul lui de cît simbolul luptei fără cruțare dintre asupritori și asupriți.
Oameni veniți la proces indiferenți sau preveni ți împotriva inculpatului,
au părăsit sala de ședință cu pumnii strînși, cu sufletul exasperat de e-
normitatea n,edreptăței. Nici unul din ei nu îndreptățea poate fapta lui Je-
 150 Facla

Y
lea. Dar toți au simițit apăsînd frunțile lor brobonite de sudoare, în mo­

AR
mentul tragic cînd jurații aduceau verdictul de osîndă, atmosfera grea și
încărcată care prevestește furtuna. Atunci, o clipă, mulți au întrevăzut ca
într’o scăpărare de fulger, icoana celor două lumi puse față în față. Au

R
văzut de o parte trufia și ușurința senină a juraților aleși din lumea celor
cari nu știu să conducă și nu știu să muncească. Au văzut o întreagă cla­

LIB
să socială reprezintată prin douispnezece inși, liniștiți ca sătuli, împă­
nați ca cei cari n’au cunoscut nevoia, implacabili ca cei cari n’au suferit
nedreptatea. Au văzut pe cei cari știu prin averi sau prin lingușiri să stră­
bată fără zdruncin cărările vieței. Au văzut printre dînșii pe cel mai rău
dintre ei, pe cel care și-a vîndut credințele, care ș-a tarifat convingerile,

ITY
pe cel oare a trădat, a renegat și a scuipat în idolii la cari se închinase.
Iar de partea oeal’altă, plecat, încovoiat, sprijinit cu fruntea pe ba­
lustrada băncei de infamie, nu Jelea, nu un om, nu cel care îndrăznise să
ridice mîna răzbunătoare, ci rasa întreagă a celor înșelați, a celor vînduți

S
și a celor nerăzbunați. Ochii lui erau pifârduți și turbura ca ai unui cîine
bătut. Erau ochii alungaților de pretutindeni, ochii cari nu exprimă nimic,
cari s'au petrecut îndărătul lor. ER
ochii cari se închid fără să se știe vre-odată tragediile umile și dureroase
Și cînd ochii aceia au văzut prăpastia deschisă a celor douăzeci de
ani de muncă silnică, cînd i-a pironit o clipă spre lumea neîndurată a ce­
NIV
lor cari îl osîndiseră și Va rătăcit de acolo spre mulțimea din sală, nu
cred c’a fost un singur om care să nu fi citit în privirea pierdută a lui'
Jelea, deznădejdea, amarul' și jalea unui popor întreg.
iM. D. Cocea
LU

- H=
RA

CHESTIA EVREEASCA
NT

CLASELE MIJLOCII
CE

D. Stere 'afirmă în studiul său că evreii formează la noi un singur

strat social, stratul claselor mijlocii, împiedicînd astfel dezvoltarea nor­
mală a țării.
I/

Oe însemnează „stratul claselor mijlocii î“ Viața Romînească ne lă­

murește: că e vorba ‘de stratul burgheziei. Veți recunoaște că avem drep­
AS

tul .să fim surprinși de-'o asemenea clasificare.

I.ăsînd la o parte faptul că d. Stere amestecă la un loc pe toți evreii
— pămînteni șl străini — se poate spune oare că toți evreii formează „un
singur strat?" Este și poate fi vreo legătură între marele fabricant evreu
UI

din Iași, — adesea împămîntenit, de altfel — și lucrătorul evreu din sluj­

bă aceluiași fabricant ? Este evident că lucrătorul acela nu face parte
nici din burghezie, nici din vreo clasă mijlocie înțeleasă astfel, ci pur și
BC

simplu, alături cu țăranul romtn, din clasa de jos; după cum nici fabri­
cantul în chestie — chiar cînd nu este împdmîntenit — nu face parte din
„stratul" claselor mijlocii, ci de-ddreptul din clasa stăvînitoare. Și, ca să
luăm un exemplu mai sugestiv: din ce clasă face parte Mochi Fischer,
evreu austriac și trustist romîn ? Negreșit, din clasa stăpînitoare, cu con­
cursul căreia își face afacerile — cari sînt, de-o potrivă, al'e lui și ale
 Y
Facla 151

AR
ei. Ce sufăr țăranii ’de pe urma lui Mochi Fischer, ni s’a spus; ne-a spus-Q
și d. Stere, — în chip -atît de patetic! — prin așa de frumos găsitul „Fis-
cherland*’. Ce-a. suferit Mochi Fischer de pe urma poporanismului aplicat

R
al legislaturii actuale, nu ni s’a spus încă și vai ! ne temem că nu ni se
via spune nici odată. Prin urmare să nu îndesăm cu sila, în același

LIB
„strat”, pe Mochi Fischer și pe sacagiul evreu bătut patrroticește de d.
Cuza.
Petiția „evreilor pămînteni” adresată de curînd Corpurilor Iggiui-
toațne, se ocupă de această teorie a clasei de mijloc. Banuesc că d. Stere
n’a luat cunoștință de acea petiție, fiindcă, pe cît știu, d-nii președinți

ITY
nu i-au dat nici un curs. Procedeul e caracteristic: parlamentul nu tre­
buie să știe ce i se spune de către o numeroasă categorie de locuitori cari
au o plîngere de făcut, o întreagă apărare de expus ! Așa se studiază șl
se rezolvă 'Chestiile la noi — toate chestiile; — de către un parlament din

S
care oameni ca d. Stere nu se jenează de loc Să facă parte. Și iată ce zice
petiția pe care o discutăm aci:
ER
După ce Urată că pe cei 30.006 de meseriași evrei nu-i trece la pătu­
rile mijlocii, fiindcă nu-i trece nici pe cei 73.700 de meseriași romîni, pe­
tiția zice:
NIV
„La păturile mijlocii evreiești trecem pe patentări. Situafia tezaut-
„rului public la 30 Septembrie 1908 arată că numărul) patentărilor evrei
„a fost la 1 Aprilie 1908 de 23.588. La acerași dată numărul patentărilor
„romîni a fost de 77.248 sau cu 53 660 mai mult".
— Va să zică evreii nu formează nici o treime. Nu zicem că e puțin.
LU

Patrioții romîni — vorbesc de cei adevărați —i au dreptul să aspire ca

proporția să fie și mai în favoarea patentărilor romîni. Să nu se uite
însă că proporția actuală e un progres din punctul de vedere romînesc,
căci numărul patentărilor romîni e în necontenită creștere și că, din
RA

acest punct de vedere, într’un viitor apropiat dorințele celor mai exigenți
vor îi satisfăcute.
Dar despre aceîasta vom vorbi în alt 'articol, cînd ne vom ocupa în
deosebi de partea economică a chestiunii.
NT

Pentru moment avem de relevat un lucru mult mai important: este

că proporția clasei mijlocii evreești față de cea romînească este și mai
■mică decît o arată cifrele de mai sus. Extrag din petiția, citată:
CE

„Pe cînd cu numărul patentărilor s’a isprăvit aproape clasa de mîj-

„loc evreiască, romînii mai au mari categorii sociale, foarte ri&meroase,
„cari nu pot să fie trecute aiurea decît la clasa de mijloc. Statistica func­
ționarilor publici pe 1908—1900, arată că numărul funcționarilor a fost
„în acel an de 113.901. Scăzînd din cifra aceasta un număr de 40.000 func­
I/

ționari mici, tot rămîn vreo 80.000, cari pe lingă cei 73.730 de patentări
„formează o clasă de mijloc națională destul de mare. Și încă n’am is­
AS

prăvit căci n’am pus — pentru cuvîntul că n’avem citre la îndemînă —

„numărul cel mare de profesori, institutori, avocați, ingineri, architect!,
„întreprinzători, etc. romîni, apoi miile de preoți’ și învățători, cari spo-
„resc cu tot atîția clasa de mijloc romînească. Dacă am avea o statistică
UI

„a profesorilor, nu ne-ar fi greu să dovedim cu. cifre neîndoioase ființa

„unei clase de mijloc romînești, pe lingă care pătura de mijloc evreiască
.dispare cu totul ca număr și însemnătate. Și să se noteze că mai trebue
BC

„adăogați aci și țăranii cari au-între 50—100 de ha. și răzeșii cari și eil
„intră în socoteală cînd aste vorba de clasa de mijloc romînească’*.
Recunosc că citatul este cam lung. Sper însă că nu e și obositor. D.
Stere a făcut atîtea citate pentru a studia chestia evreiască din alte țări,
și atît de puține pentru cea de aici, care totuși re singura interesantă
pentru n’oi !
Și cîtă valoare att citatele din „petiția evreilor” se va vedea mai
 Facia

Y
152

AR
bine cînd vein aminti cititorilor cum înțelege d. Stere primejdia i>e care-
o prezintă evreii prin faptul că formează stratul claselor mijlocii, adică
în ce mod împiedică dînșii dezvoltarea normală a țării. Nu e vina mea

R
că sînt silit să mă învîrtesc mereu în același loc; căci oricum ai întoarce
chestia, asta rămîne problema: în ea constă problema culturală. Progre­

LIB
sul nostru cultural trebuie să-l asigure clasa mijlocie, și aceasta fiind
evreiască. — trebuie să ne luăm nădejdea dela zisul progres.
Or, din cele zise și mai ales din citatele de mai sus, reiese evident că
evreii — chiar dacă ați socoti și pe meseriași și pe lucrători — constituie
o infimă parte -a clasei de mijloc. Dacă progresul cultural nu-1 vor, asi­

ITY
gura nici cei 70.000 de meseriași romîni (față de 30.000 evrei), nici cei
77.000 de patentări romîni (față de 23.000 evTgi); și dacă progresul cultu­
ral nu-1 vor asigura nici funcționarii, nici avocații, medicii, inginerii,,
profesorii, preoții, învățătorii, toți romîni get-beget, eum merge vorba,

S
atunci, firește, evreii îl vor primejdui.
Dar această lăture a chestiunii merită un studiu mai amănunțit,,
ER
căci d. Stere începe să fie și nedrept
Const. Graur
a -------
NIV

D. Dissescu vorbește!
LU

De cîte ori liberalii sînt la ananghie, de cîte ori nu mai

știu pe unde sa scoată cămașa, recurg la gesturile familiare și
intime ale d-lui Disescu.
RA

In procesul lui Racovski, cînd nici uri politician n’a îndrăs-

nit să se compromită definitiv luînd apărarea fraudei liberale, sin­
gur maestrul Disescu a binevoit să spele petele și rufele murdare
NT

ale guvernului... după ce fusese angajat însă ca avocat de prietinii

expulzatului socialist și aflase astfel toate mijloacele de apărare ale
acestuia.
CE

Astăzi, cînd firma ,,celor trei frați" vede cu groază cum ul­
tima ei speranță, politia secretă, e amenntată să fie compromisă
prin faptele agentului provocator Reichman, cine vreți să sară
iarăși în ajutorul patronilor lui Panaitescu dacă nu tot d. Di­
I/

sescu? .
In procesul Racovski, d. Disescu a încasat un onorariu res­
AS

pectabil.
Nu știu cum se vor plăti serviciile d-lui Disescu pentru in-
tervewul din Viitorul. De-un lucru suntem siguri: D. Dissescu nu
UI

face servicii gratuit.

Sîntem așa de sigur în cît dacă Facla i-ar lua un interview
— punînd, bine-înțeles prețul — d. Dissescu ar dezminți cuvînt
BC

cu cuvînt, interviewed din Viitorul. Nu regretăm însă lipsa de

mijloace financiare a revistei noastre. Operile și micile manopere
ale d-lui Disescu nu mai emoționează decît pe cei ce nu’l cunosc..
Și vai! cine nu cunoaște în tara asta pe d. Disescu.
Lapss
—------- g------------ —
 Facla 153

Y
AR
Amintiri din Noua-Zelandă

R
Legislație și Aplicare -)

LIB
Cînd, în Iulie 1908, am abordat în sudul Nouel-Zelande și după o
scurtă călătorie cu drumul de îler am intrat în capitala districtelor de
sud, Invercargill, am găsit străzile pline de mișcare și mii de afișe îm-
părtindu-se trecătorilor. Din aceste afișe am aflat că ziua sosirei mele în

ITY
acel oraș era o zi istorică, cel puțin pentru județele de sud, întru cit era
întîia zi a aplicărei nonei legi prin care se oprise vînzarea alcoolului în
Noua Zelanda.
Cîteva scurte observații asupra acestei legi vor lămuri în de ajuns

S
pe cititor. Noua-Zelandă este împărțită în județe și în fiecare din județele
acestea, la fiecare patru ani, se pune la vot printr’un referendum la care
ER
iau parte toți cetățenii majori, bărbați și femei, legea asupra oprirel vîn­
zărei alcoolului. Dacă din toți votanții, trei din cinci părți se declară în
potriva vînzărei, alcoolul este prohibit pe o perioadă de patru ani. După
NIV
acești patru ani, la o nouă votare, vînzarea alcoolului este permisă numai
dacă nu sînt pentru interdicție mai mulți de două părți din cinci, din nu­
mărul votanților.
Din informațiile pe cari le-am cules, femeile au fost pretutindeni a-
celea cari au contribuit mai mult la votarea legel. E și firesc, ele suferind
LU

mai mult de pe urma beției bărbaților. Ceea ce e mai caracteristic e că

mai ales femeile credincioase, în urma sfaturilor preoților, au luptat mai
mult în potriva circiumelor. In această privință e de notat rolul fiecărei
confesiuni în parte. Catolicele erau indiferente, cînd nu luau parte fățișă
RA

împotriva legei. Anglicanele luptau fără entuziasm. Singure, adeptele bi-

sericei protestante libere, au luptat din răsputeri, pe cînd predicatorii lor
nu lăsau să treacă o Duminică fără să tune și să fulgere de pe amvon îm­
potriva relelor alcoolului..
NT

Pe de altă parte bărbații cu convingeri sociale înaintate au îngroșat

cu numărul lor rîndurile compacte ale femeilor, astfel că mai pretutin­
deni s’au putut obține cele trei cincimi necesare.
Am aflat de asemenea, că centrele urbane și centrele rurale priveau
CE

cu totul deosebit problema alcoolismului. Astfel, în districtele agricole, ță­

ranii cînd se duceau la tîrg, după ce-și vindeau recoltele, începeau prin a
bea aldămașul și sfîrșeau bînd de multe ori jumătate din cîștigul reali­
zat. Nu e de mirare că în inima lor s’a născut o ură ascunsă împotriva'
I/

cîrciumarilor de la orașe și că legea împotriva vînzărei alcoolului le-a

dat prilejul să lovească în circiume și în cîrciumari. Mai în toate distric­
AS

tele agricole, țăranii au votat pentru lege.

La orașe însă, unde interesele sînt mai numeroase și mai încîlcite,
unde atîtea alte comerțuri, industrii și întreprinderi de tot felul sînt le­
gate de fabricarea alcoolului, și unde mai ales tocmai aldămașurile țăra­
UI

nilor erau un izvor de bogăție, firește că partizanii legei au fost mai pu­
țin numeroși. Cea mai mare parte din negustori priveau viitorul cu neîn­
credere, foarte mulți se îndoiau de roadele eficace ale nouei legi, întru
BC

cît rămînea posibilitatea beției prin întinderea contrabandei. Mulți însă,

și dintre negustori, erau dispuși să sprijine legea, măcar pentru cel din­

ii Articolul acesta îl datoriin unui prieten care s’a întors de curînd din
Australia.
 Facla
154

Y
tliu patru ani, ca încercare. Otelierul la care am tras anunțase pe o tă­
bliță că din acea zi nu mai vinde alcooluri, dar că pentru rest își con­

AR
tinuă comerțul.Am vorbit cu el și privea viitorul cu încredere.
Era, într’adevăr, o Sîmbătă, cînd am ajuns la Invercargill. A doua
zi de dimineață, ziarele aduceau vestea că de cînd bătrînii orașului și-a­
duceau aminte, nu s’a pomenit mai mare liniște în mahalalele depărtate

R
și nu s’au arestat mai puțini vagabonzi. Nici o bătae în tot orașul ,nici o
ceartă nicăeri.

LIB
Dar cum era prima zi a aplicărei acestei legi și cum roadele ei erau
Încă nesigure, m’am hotărît să mă abat Intr’un orășel apropiat, în care le­
gea fusese votată eu patru ani în urmă. Acolo, la toate întrebările mele,
am găsit numai răspunsuri mulțumite și pline de entuziasm.
„Beția dispăruse cu totul, mi se spunea, moralitatea publică era în

ITY
creștere. Numărul delictelor de tot felul scăzuse enorm. Tribunalele a-
proape nu mai aveau cauze penale. Biblioteca orașului își întreise numă­
rul cititorilor. Bisericile erau mai pline de credincioși de cît înainte. Săr­
bătorile artistice erau cu mult mai căutate, concertele, teatrele, expozi­

S
țiile înfloreau pretutindeni. Tineretul alerga după petreceri intelectuale,
nemai putînd să-și petreacă serile la circiume și la berării.
ER
Nu numai atît. Dar însăși prosperitatea economică a orașului era în
continuă creștere. Negustorii cîștigau mai mult de la țăranii mai bo-
gați, de cît cîștigau înainte numai cîrciumarii. Lumea negustorească era
NIV
cucerită cu totul nouei legi, astfel că la al doilea referendum, care avuse­
se loc cu cîteva luni în urmă, legea fusese votată cu o majoritate zdrobi­
toare. Și mulți sperau că peste foarte puțin timp, orașul va avea mîndria
să .voteze legea cu aproape unanimitatea alegătorilor.
LU

R. B.
-
RA

Energicul prefect
NT

D. Emil Petrescu e un bărbat foarte energic: cînd îi abate d-sale să facă

pe grozavul, punem rămășag că se sperie și copiii.
Iată, spre pildă, cea mai nouă vitejie a d-lui Petrescu: în urma scanda­
CE

lului carpist de mai dăunăzi, d. Petrescu s’a hotărît să fie energic de tot' și să
împiedice, pe viitor, asemenea lucruri. Singura greutate era numai că nu știa
cum să procedeze. Noroc eă, spre bucuria d-sale, are drept șef pe d. Ionel Bră-
tianu. Acesta a și găsit seluția, cu care s’a grăbit să-și înzestreze prefectul:
I/

Ca să nu se mai producă manifestații turbulente, să se interzică... mani­

festațiile pacinice. Vorba aia: cine s’a fript cu borș suflă și în iaurt. Și iată
liniștea publică asigurată pentru tot-deauna.
AS

— Bine, dar constituția....

■— Moft! Mai la urmă d. Petrescu e destul de cilibiu că stabilind aceas­
tă stare de asediu nelegală, a anunțat-o printr’o ordonanță, care învităj și pe
UI

cetățeni pentru ca (textual) să dea tot concursul. Slavă Domnului, am avut

noi o stare de asediu și țnai grozavă, pentru stabilirea căreea nici ordonanță
nu s’a dat.
BC

Un singur lucru e de regretat: că d. Brătianu n’a dat mai de mult a-

ceastă soluție distinsului său prefect. Se știe că într’o bună dimineață d. Pe­
trescu a avut de înghițit complimente foarte neplăcute. D. N. Filipeșcu i s’a
prezentat cu tot respectul și, după ce l’a înjurat de mamă, de bunică și de
alte rude apropriate, l’a făcut canalie, porc, măgar și altele.
 Facla 155

Y
Atunci d. Petrescu a răbdat aproape în tăcere. Aproape, fiind-că ceva tet

AR
a spus d. Petrescu: a spus „nu-ți permit".
D. Filipescu: Canalie!
D. Petrescu: Nu-ți permit.
D. Filipescu: Porcule!

R
D. Petrescu: Zău că nu-ți permit!
D. Filipescu: Măgarule! Duce te-ai de-a berbeleacul, unde a trimis mu­

LIB
tul iapa șid. Mehedinți pe liberali. Vedea te-ași la Făurei, păcătosule!
D. Petrescu (insinuant): Ei, de geaba! Dacă-ți ’spun că nu-ți permit^
nu-ți permit.
Și în semn de protestare, d. 'Petrescu a părăsit localul poliției, unde s’a

ITY
petrecut scena asta. Cum vedeți, d. Petrescu a fost destul de enrgic. Dar de ce
n’a fost și mai energic? Pentru că-i lipsea soluția. Altfel-, ar fi dat următoarea
ordonanță:
„Noi, prefectul poliției, văzînd că în urma obiceiului de a vorbi, unii din

S
cei cari vorbesc pronunță vorbe de rușine la adresa noastră,
„Considerînd că asemenea procedeuri turbură liniștea, căci d. Filipescu

fapt, ER
era foarte neliniștit cînd îmi vorbea, așa că ar fi putut să ajungă și la căi de

„Considerînd că datoria poliției este să previe asemenea lucruri,

NIV
„ORDONAM:
,,1) Nimeni uu mai aie voie să vorbească.
„2) Toți agenții forței publice sînt Invitați pentru ca să execute această
ordonanță".
LU

Dar timpul nu e pierdut. Se va mai ivi un prilej. Și dacă nu se va ivi

singur, îl va provoca d. Brătianu. Mai la urmă, nici scandalul carpist n’a fost
cu totul lipsit de agenții d-lui Brătianu. Atîta numai, că de astă dată d. Ionel
nu și-a mai pus în pericol viața, ci numai geamurile.
RA

A. L.
NT

Justiție de partid
CE

Dacă au fost oameni cinstiți cari înainte de dezbaterile procesului

Jelea-Brătianu, s’au îndoit de amestecul poliției în atentatul împotriva
primului ministru; dacă au fost oameni de bună credință cari nu puteau
I/

să presupună că cinci luni de instrucție judecătorească n’au avut alt scop

de cit să ascundă, să acopere, să mușamalizeze snanoperile misterioase
AS

ale unei poliții de provocare și de aventură; peripețiile procesului au a-

vut darul să lumineze conștiințele cele mai turbure și să deschidă ochii
celor mai orbi. Nu credem să se găsească în analele judecătorești o paro­
die de justiție mai monstruoasă și. mai brutală.
UI

Magistratura care în toate timpurile a încercat să salveze cel puțin

aparențele, de data asta a aruncat fără sfială pulpanele robei peste lumi­
na dreptăței și s’a tîrît fără demnitate la picioarele guvernanților. încer­
BC

cările desnădăjduite ale apărărei s’au izbit de hotărîrea îndărătnică a

Curței, Interesată să nu se afle adevărul.
Martorii cei mai importanți au fost respinși; avocații cari s’au ofe­
rit' de bună voe, au fost respinși; indicațiile apărărei că există complici,
au fost ocolite sau neținute în seamă; inculpatul n’a fost lăsat să vorbeas-
 156 F a c 1 a

că; martorii n’au putut să vorbească de cît ce plăcea președintelui; foto­

Y
liul preșidențial a fost transformat în fotoliu de acuzator public și de lau­
de lingușitoare la adresa guvernului. Comisiunea juraților, — o adevărată

AR
întrunire a majorităților liberale — a primit fără murmur rolul înjositor
de complice a Curței. Nici un glas de pe banca juraților nu s'a ridcat să
protesteze împotriva înscenărei și parodiei de justiție a acestui proces.
Oameni cari o viață întreagă au denunțat fără de legile justiției de

R
clasă, au primit rolul ignobil de judecători ai unei justiții de partid.
Și acești judecători, ai propriei lor cauze, au osîndit fără teamă, fă­

LIB
ră remușcare, fără rușine. Acești judecători cari au socotit că viața unui
țăran ucis în răscoale face 400 lei, au judecat că atentatul stupid împotri­
va unui ministru de 11.000 de ori asasin nu se poate plăti de cît cu prețul
a douăzeci de ani de muncă silnică.

ITY
Cu toată revolta noastră sufletească, cu tot sentimentul de dreaptă
și profundă indignare, să le mulțumim totuși.
Cînd un partid și justiția unui partid, ajung în halul acesta de des­
compunere, de decădere morală, de porniri răzbunătoare și crude, e un
semn că în sînul clasei pe care o apără și o reprezintă, totul e putred,

S
totul e vițiat, totul e mort,șică nu e departe ziua primenire! generale cînd

ER
totul va fi plătit și răsplătit cu vîrf și îndesat.
Lux
==S
NIV

Sufletului
LU

Iată suflete, pe dealuri și pe cîmpuri a ’ncoițit

RA

Iarba frageda, mirosuri în văzduh s’au răspîndit;

Răsăritul arde ’n flăcări, plin e codrul de cîntări.
NT

Este primăvara dulce ce rechiamă la viață.

Munți și codrii, flori și păsări, ceru’n aur se răsfață
Adierea este caldă, alb e praful pe cărări.
CE

Vrăbii sprintene din ramuri ciripind s’asvîrl în zare,

Ori-ce inimă se umple de-o secretă ’nduioșare ;
I/

Cine-o lacrimă azi varsă pierde-un scump mărgăritar.

AS

Uită suflete durerea ce atît te-a ’nlănțuit,

Infășoară-te în zare ca ’ntr’un giulgiu aurit,
UI

Rupe lanțul amintirei și-al trecutului amar.

ț luliu Săvescu
BC
 Facla 157

Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Naționalistul romîn s
— Eu îmi muncesc moșiile numai cu țărani romîni,..
CE

Biserica în descompunere
I/
AS

Cînd totul e putred în țara asta, cînd în toate instituțiile se dau zilnic
în vileag imoralități, excrocherii formidabile, abuzuri și cele mai josnice in­
terese personale, nu era cu putinfă să nu găsim biserica în fruntea degradare!
și scandalului. De luni de zile biserica e frământată nu numai de legea si­
UI

nodală a d-lui Haret, lege împotriva căreia s’a ridicat episcopul Gherasim al
Romanului, dar mai cu seamă de gravele învinuiri aduse Mitropolitului primat
Atanasie, că se dedă la „excese tie neînfrînare și de rușinoase neorîndueli",
BC

izvorită din „poftele și desfătările trupești** ale I. P. S. S.

Dacă pînă acum zvonurile și învinuirile extrem de grave aduse Mitro­
politului primat puteau fi desconsiderate pentru că veneau dela slujitorii infe­
riori ai bisericei, —; și în tara românească nu se tine în seamă decît de ceea
ce vine de sus — de data asta acuzațiile formale ale episcopului de Roman,
 Facla
158

Y
acuzații de furtișag, de desfătări trupești și de eresie, nu vor mai putea fi în-

AR
mormîntate între zidurile nepătrunse ale lăcașutui lui Dumnezeu.
Glasul Episcopului de Roman a răzbătut în public. Odată cu el a răs-
bătut și acuzația infamantă adusă episcopului Gherasim, de ministrul instruc­
ției publice, că pe cînd era director al Seminariului din Rîmnic s’a făcut vi­

R
novat de acte rușinoase, de imoralitate. Se știe la ce-a făcut aluzie d. Haret
Se spune că episcopul Romanului, fiind director al numitului Seminar,-

LIB
ar fi întreținut relații de homo-sexualitate cu un tînăr seminarist.
Nu vom intra în amănuntele scabroase ale faptelor cuvioaselor fețe
bisericești. Nu vom cerceta de partea cui e dreptatea și adevărul; de partea
Mitropolitului care s’a lăsat subjugat de farmecul desfătărilor trupești, sau de

ITY
partea episcopului care a apreciat plăcerile trupești numai cu unul din ele­
vii lui.
Probabil că ambii stîlpi ai pravoslavnicei biserici ortodoxe, au fiert în
aceiași oală a neînfrînărei și neorînduelii.
Ceea ce vrem să reținem însă, e dovada netăgăduită, afirmată însfîrșit

S
la lumina zilei, că în sînul bisericei noastre domnește scandalul și curvia.

ER
Stîlpii bisericei sînt putrezi, temeliile bisericei se clatină în descom­
punerea generală a unei societăți ridicată pe exploatări, pe desfrînare și pe
minciună.
Cei cari iubesc adevărul și știința nu se vor plânge că e prea de vreme.
NIV
hl. D. C.
’~E
LU

1.1. C. Brătianu a mințit

RA

Ministrul care răspundea atacurilor din parlament că nu permite

nimănui să’i pună la îndoială cinstea personală; ministrul care părea în­
NT

suflețit de un legitim sentiment de revoltă de cite ori era învinuit că a

ucis în răscoale mai mult de 419 țărani, ministrul acesta a mințit. Genera­
lul Averescu, fostul ministru de războiu din timpul represiune!, și-a luat
CE

sarcina să pună pe fruntea lui Ion I. C. Brătianu, cifra de cinci ori mai
mare decît cea mărturisită, a țăranilor asasinați. Scrisoarea publicată în
facsimile de Adeverul nu mai poate lăsa nici o umbră de îndoială. Iată
textual cuvintele fostului ministru de războiu:
Din rapoartele ce am avut eu la minister, am putut stabili că cifra uci­
I/

șilor în toată țara nu a trecut de 2000.

Așa dar ministrul de războiu care a supraveghiat represiunea mărturi­
AS

sește că s’au ucis 2000 de țărani. Așa dar rapoartele sosite încă din anul
represiune! arătau cifra de 2000 ca pe cea mai probabilă a țăranilor îm­
pușcat! și aceasta într’o vreme cînd toate rapoartele nu erau strînse și nu
se procedase la o anchetă largă și sistematică.
UI

Și cu toate că președintele consiliului și ministru de interne Ion Bră­

tianu a luat desigur cunoștință de această cifră; cu toate că în acești din
urmă trei ani a putut să complecteze cu noi rapoarte rapoartele provizorii
ale generalului Averescu^ cu toate astea , în plină ședință a Camerei și
BC

în fața țărei întregi, șeful partidului liberal și sfetnicul Coroanei Ion I.

C. Brătianu a mințit.
Știm că o pată mai mult sau mai puțin pe fruntea înroșită de sîngele
țărănime! a d-lui Brătianu nu mai poate spori cu nimic rușinea acestui
politician. Știm că păcatul minciunei e neînsemnat pe lîngă nenumăratele
 Facla 159

Y
delicte de fraudă și crimele de asasinat de cari e răspunzătoare firma

AR
„celor trei frați".
Dar am ținut să stabilim încă odată, pentru viitor, din partea cui a fost
dreptatea în dureroasa afacere a represiunii, de partea primului-minis-
tru al unei țări constituționale care a mințit cu nerușinare dela înălțimea

R
bănoei ministeriale, sau de partea acelora cari Tau urmărit pas cu pas
strigîndu-i necurmat că minte și cari n’au avut odihnă pînă ce n’au făcut

LIB
dovada complectă că Ion I. C. Brătianu a mințit.
G. N.
=^—E---

ITY
Din viata lui Traian Demetreseu

S
ER
După ce trăsese multă vreme pe dracu de coadă, Traian Demetrescu
dădu de noroc: o slujbă de gazetar, în provincie, Ia gazeta unui domn
prefect.
NIV
Prefectul era atacat cu furie de presa opozantă și trebuia apărat
strașnic. Traian debutează cu un articol, — firește, mai mult literar, de
generalități — în care spune că „față de aceste atacuri nesăbuite, orice
răspuns e de prisos; d. prefect este ca vulturul care planează în înălțime
LU

și ochii lui ageri aruncă, cel mult, priviri de dispreț, asupra pigmeilor
car îl insultă de jos, din noroiu".
Gazeta apare și Traian, care-și obosise nervii și cu scrisul și cu corec­
tura, se duce la cofetărie. Acontul primit îi permitea să ia o consumație.
RA

Dar abia se instalase la masă și se pomenește cu un gardist.

— Vă poftește d. prefect.
—Viu îndată.
— A dat ordin să poftiți numai de cît.
*
NT

La prefectură.
— Bună ziua, d-le prefect; m’ați chemat 1
CE

— Ia ascultă, domnule, dacă nu știi să scrii ce te bagi 1 Eu îți dau

parale ca să mă înjuri în gazeta mea î
— 71?
— Cum îți permiți să mă faci pe mine vultur 7 Ce 7 Eu sînt pasăre
de pradă 7 Apoi ce să mai zică adversarii dacă pînă și gazeta mea mă
I/

face de rîs 7 Să faci bine să-ți bagi mințile în cap, că...

— Vă salut, d-le prefect.
AS

Și Traian o șterse repede, într’o goană, umilit și nenorocit.

Aproape plîngînd se duse la un vechiu prietin, dela care știu faptul.
— Mon cher, nu mai dau pe la redacție. E îngrozitor să fii în slujba
unui imbecil.
UI

■ ■ și rămase din nou în mizerie, pe drumuri.

BC
 Facla
160

Y
AR
POLEMICI

R
LIB
Originea lui Hașdeu.— „Neamul Romînesc" s’a indignat grozav de a-
firmarea unui ziar că defunctul B. P. Hașdeu era de origine evreească.
Domnul dela „Neamul" consideră această aserțiune ca o calomnie
monstruoasă. Dacă e așa, atunci calomniatorul e însuși răposatul Hașdeu, căci
iată ce spune el în cartea sa ,>O nevastă romîncă":

ITY
„Această comunicare venea dar nu numai dela tatăl meu, singur, ci în-
-„soțit de unchiul meu Boleslas' și încă de bunica mea paternă Valeria, despre
„care eu am vorbit pe larg altă dată, născută evreică, dar sublimă prin virtu­
țile sale. Nici însăși bunica mea Valeria nu era de loc filo-semită; fiii ei,

S
„foarte aristocrațl prin creștere, amîndoi erau ostili evreilor; apoi eu am fost
„tot-deauna antesemit".
ER
De altfel, d. lorga știe foarte bine că Hașdeu avea sînge evreiesc în vi­
nele sale romînești. Intr’o conferință ținută la Huși, d. lorga a spus că Haș­
deu avea oare-cari calități moștenite de la romîni, dar și mari defecte1 moș­
NIV
tenite de la streini adică de la bunica evreică și... sublimă.

Nădejde și Jelea. — Directorul „Voinței", ex-socialistul Nădejde, și

unul dintre jurații cari au osîndii pe Jelea la 20 ani muncă silnică, ime­
LU

diat după pronunțarea verdictului scoate strigăte de bucurie și de triumf,

în paginele ziarului liberal.
Se putea altfel ”
In jurul cadavrelor croncănesc corbii...
RA

Regele Carol, ena mu che ena su, cu un ziarist romîn. — Lucrul s’a în­
tâmplat, ba chiar în momentul de față. După ce neamțul de Mflnz i-a' fă­
NT

cut boclucul, regele Carol s’a văzut silit să dea o dezmințire precum că
n’a spus tocmai așa, dar nici tocmai altfel, ci cum e mai iezuitic : ca să
nu înțeleagă nimeni nimic.
Și atunci s’a adresat — în sfîrșit ! —unui ziarist romîn.... de la un
CE

ziar franțuzesc.

Nădejde și Reichman. — Ghiciți ce a găsit renegatul ! Reichman,

I/

din prietenie pentru Miile, Cocea și sindicaliști și-a luat asupra lui răspun­
derea atentatului lui Jelea.
Acum o spui abia, juratule ?
AS

De ce nu l’aî denunțat pe Reichman cînd flirta cu Panaitescu în

localul ministerului de interne î ori te temeai că denunțîndu’l prea de
vreme, n’o să poată trece granița.
UI

V*
Al. Parisiano a trimis felicitări telegrafice din New-York domnului
președinte Cudalbu pentru modul fericit cum a „tras la sorț” pe jurații
BC

cari au judecat pe Jelea. i

Magistratura noastră s’a împăcat cu d. Brătianu. De trei ani de zile

guvernul brătienist a făcut tot ce a putut ca să terfelească magistratura,
 Y
Facla 161

AR
fie la Iași, fie la Bîrlad, fie în Cameră sau în orice altă parte a țărei.
Prețul împăcărei a fost capul lui Jelea. De acum înainte d. Brătianu va

R
putea declara solemn că avem o justiție ! !...

LIB
Procurorul general Oprescu, avansat cu cîteva zile înainte de procesul
lui Jelea, și-a arătat recunoștința față de guvern, printr’o savantă flexi­
bilitate a șirei spinărei. învinuit de apărare că n’a lăsat pe Jelea să'și a-
leagă avocat, d. procuror general a citit o adresă prin care se cerea direc­

ITY
ției închisorilor să răspundă dacă Jelea are avocați. Direcția răspunde
că Jelea n’are avocat. Și d. procuror Oprescu conchide triumfător: >— Ve­
deți reaua credință a apărărei ! Dacă Jelea a declarat că n’are avocat, e
pentru că n’a înțeles șă’și aleagă unul !...

S
Și iată cum se înțelege justiție în țara arendată familiei Brătianu.

ER
Păcat că în comitetul executiv al clubului liberal nu s’a găsit
încă un prieten personal al primului ministru. D. Ionel- Brătianu. n’ar
fi fost silit astfel să cheme telegrafic dela Paris pe principele Constantin
NIV
Brîncoveanu, care, a lipsit din țară în tot timpul seztunei legislative.
yS?
O lacună. — Primăria capitalei a donat primăriei orașului Viena un ta­
LU

blou reprezintînd manifestația pioasă făcută la București cu prilejul morții lui

Lueger.
.Tabloul e însă necomplect: lipsește bătaia dintre cei doi reprezentanți ai
ordinei, unul deputat și altul polițist superior.
RA

Rolul deputatului. — E definit astfel de ziarul „Figaro”:

Intîiu azistă la despuiarea scrutinului; apoi azistă la despuiarea ale­
NT

gătorilor.
Definiția ar trebui complectată astfel: la întîia despuiate deputatul e
foarte emoționat, la a doua foarte indiferent.
CE

Nume predestinat. — Intre noii deputați francezi este unul pe care-1

chiamă ,,Monprofit”.
Ori care deputat romîn ar trebui să se cheme astfel.
I/
AS

lorga-Mochi. — D. N. lorga se miră strașnic că socialiștii noștri nu se

iau de păr cu Mochi Fischer. Răspunsul e ușor de dat pentru că de ani de zile
socialiștii n’au aflat „un anumit fapt” din care să se vadă că Mochi Fischer
UI

se poartă mai rău de cit ceilalți proprietari și arendași, și prin urmare n’au
pentru ce să-i facă onoarea unor atacuri speciale.
Odată — acum vre-o douăzeci de ani — s’a adus o acuzație specială
lui Mochi Fischer: s’a zis că ar fi ucis un țăran. Atunci socialiștii au dus cam­
BC

panie împotriva lui, prin presă și întruniri. Mai mult: deputatul socialist de
pe atunci, d.V. G. Morțun, a adus chestia în parlament. Insă jurații Tau achi­
tat pe Mochi Fischer, iar d. Morțun, ca liberal, mai curînd îl simpatizează de
cît îl detestă. Cît despre noi, nu cunoaștem în amănunt chestia de atunci, care
în tot cazul și-a pierdut actualitatea.
Dacă însă d. lorga cunoaște astăzi fapte grave în sarcina Iui Mochi
Fischer, atunci și socialiștii sînt îndreptățiți să se mire că nici în parlament.
 162 Facla

Y
AR
nici în revista sa, nici în -congresele și conferitele sale» d. lorga nu le dă pe
față.
Care să fie secretul tovărășiei lorga-Mochi? Știam că d. lorga e omul

R
fraților Brătianu. Nu știam că este și omul cumnaților brătieniști, al căror a-
rendaș favorit este Mochi.

LIB
Naivitate. — O doamnă a găsit pe stradă un ceas de aur. Cum credeți
că a procedat doamna, pentru ca proprietarul necunoscut să-și poată recăpăta

ITY
ceasul?
L’a depus la serviciul siguranței I !
Ge-ai făcut, nenorocite?

S
(Evreii romîni în Anglia. — Ziarul „L’Eclair" din Paris publică-, sub
tică din Englitera. ER
semnătura Vaverley, un foarte interesant articol relativ la starea actuală poli­
Autorul articolului se ocupă și de Evreii din imperiul britanic și relevă
faptul că majoritatea evreilor englezi sînt emigranți din Rusia și mai ales' din
NIV
Romîniă, în total vre-o 270.000. Cu toate acestea 5 evrei sînt membri ai Came­
rei lorzilor, 15 fac parte din Camera comunelor, 4 din consiliul de stat și 8
din „London County Council".
Denunțăm d-lor lorga și Cuza... aceste „anexe la jidanii în presă".
LU

La banchetul de gală care a avut loc la palatul regal în seara de 10

Mai a toastat pentru fericirea cure s’a abătut asupra țării romînești dela
RA

venirea regelui Carol. Ghiciți cine... Conu lancu Kalmderu.. Era și in­
dicat.
NT

Ultimul act de guvernămînt al liberalilor, e condamnarea lui Jelea. In

urma acestui mare act de autoritate, care arată încă odată vitalitatea și
rațunea de a fi a partidului liberal, etc. etc.; guvernul se poate retrage de la
CE

putere. E ceea ce va face în curînd, asigurat de aci înainte că nimeni nu va

mai descurca țesătura de intrigi și de comploturi a d-lui Panaitescu.

Dela congresul d-lni lorga- — D. N. lorga, antreprenorul,,vremii nouă",

I/

a ținut un congres. D-sa a primit telegrame de aderare dela preotul Dij-

mărescu, dela patrioții romîni Demosten Bacutza, Abgar Buicliu și Diml-
AS

trie C. Moruzi. Acesta din.urmă își face astfel profesia de credință:

,,...am jertfit ideii naționaliste o splendidă carieră, un titlu și
„o avere mare, pentru cuvîntul că se aflau în țară străină și în
> „urmă am luptat pentru dînsa timp de 12 ani în bălțile Dobro-
UI

„gii, unde mi-am lăsat sănătatea și auzul".

Și în consecință, rămas fără carieră, fără titlu, fără avere, fără sănă-
tate și fără auz, a părăsit bălțile Dobrogii, ca să pescuiască în apele tul­
BC

buri ale iorgaizmului.

A mai aderat și diaconul lonescu, care invită pe d. lorga să „în­
cingă sabia". Bine i-ar sta și nisi nu i-ar prinde rău: d. Dragomirescu
ar fi mai puțin prompt în replică.
In sfîrșit, a adorat și tinerimea romînă din Cluj, cu urarea; „Aposto­
lilor vremii nouă, omagiu și izbîndă deplină; piară jidoviții!" Frumos
omagiu; dar de cînd a pieri jidovit este o izbîndă deplină î Așa de Pildă,
 Facla 163

Y
AR
d. Cuza: de jidovit s’a jidovit el, în. brațele d-rului Adler, la Cernăuți; dar
mai are vreme să se pocăiască.
Femeea romînă n’a aderat. Coana Tița Paveleseu preferă să colabo­

R
reze cu d. lorga la întuneric.
*

LIB
D. Locnsteanu, ziarist, cere, nici mai mult nici mai puțin de cît res-
trîngerea libertății presei. Firește că prensului Griguță i-ar conveni de mi­
nune să nu mai fie de cît un singur ziar în țara romînească, ziarul inco­
lor și sterp ca un suflet ciocoesc, al Alteței Sale.

ITY
Dar dacă patromflui îi pot conveni aerile reacționare, nu înțelegem
cum oameni tineri și fără alte blazoane de cît ale muncei, ca d. Locus-
teanu, să bată în struna reacționarizmului numai dintr’un îndemn urît
de slugărnicie. Dacă d-sa n’avea în contro, să fi scris articolul și să’l fi

S
dat prensului să’l iscălească.

ER
„Sîntem chit". — La ordinea zilei un scandal religios: preotul Va-
silescu acuză pe mitropolitul primat că a trăit cu o anumită femee,—fi­
NIV
rește... în mod nellgitim.
Mitropolitul răspunde :
— Da, dar vezi că și drta ai mîncat de dulce într’o zi de post.
Și iată-i chit. •; i
LU

Diplomația „Voinței". — Ziarul „Voința Națională" publică următorul

comunicat :
RA

„La 4 Main st. n., s’a întîmplat un fenomen ciudat, aproape de Ca-
„tilana : de la zece dimineața pînă la amiazi pietrele de jos au început
„a sări în sus, tot odată se auzeau zgomote sub-pămlntene“,
„Voința" e diplomată : ea vrea să spue, așa, pe departe, că d. Haret
NT

a făcut o simplă prezicere științifică atunci cînd a zis că pietrele se vor

ridica singure și vor răsturna guvernul. In seara de 28 Aprilie d. Haret a
simțit pe.... propriile sale geamuri, unde duc asemenea teorii.
CE

Domin!— D. N. Misirliu, ziarist, reproduce din Arhondologia lui

Sion pasagiul privitor la originea d-lui lorga.
Iată-1 :
I/

lorga: Bulgar venit de mult în Moldova cu neguțitorie, s’au în-

„surat la Botoșani, au făcut doui feciori, Costache și lancu. Cel întîiu un
AS

„berbant șiret și fără caracter, este advocat și favorit a Domnului Ghica,

„cel de al doilea scriitor la secția jalbelor, pe care acum Domnul Gri-gorie
„Ghica l’au ridicat la boerie".
Va să zică : bulgar, adevărat bulgar, transformat în adevărat romîn.
UI

Să nu ne mirăm de loc. Dacă familia lorga n’ar fi stat la Botoșani ci la

la Cahul, d. N lorga ar fi fost azi „adevărat rus".
BC

164
Recenzii, reviste, ziare
Falanga, revista morganatică a
d-lul Mihalache Dragomirescu, și-a
dat obștescul sfîrșit. Eventualii abo­
nat! sînt avizat! că vor primi în
sdhimb „cionvorbirele critice", sau
că li se va restitiui abonamentul,
ceea ce e o inovație neașteptat de
corectă în publicistica noastră. Dacă
decedata revistă nu ne-a dat nici
un prilej de admirație în scurta el
viată; nu putem admira îndeajuns
ERromîn-semit ?
felul cinstit cum a știut să dispară.
NIV
Convorbiri critice, revista avuabi­
lă a d-lui Mihalache Dragomirescu,
are în ultimul număr un studiu a-
supra volumului de versuri al d-lui
LU
A. Stavri, din care extragem urmă­
toarea extraordinară concluzie:
„Dar cu toate aceste defecte și cu
„toate că în versurile sale, în loc
„ de eminescianizm, ca în cele
RA
„vechi, găsim alte influențe, între
„cari cea mal puternică este a lui
,,Coșbuc, Arthur Stavri e un. poet
NT
„adevărat, un poet cu nota lui
,,originală, atu în fond cît și in
formă...
Un poet influențat de Emineseu și
CE
de Coșbuc, și care totuși e original...
numai Cc. Mihalache putea s’o gă­
sească și pe asta!
Democrația d-lui Diamandi și-a
I/
sporit colaboratorii în chestia evre­
iască, cu încă unul, cu apreciatul și
bine cunoscutul D. Dr. V. Sion.
AS
Simpaticul subdirector al ser­
viciului sanitar, face .o descoperi­
re senzațională. Citez fraza în în­
UI
tregime: „Intîmplarea a făcut să
„descoper personal pe unul din
BC
Y
R AR
LIB
„autorii moral! al acelor cores­
pondențe: avreiu botezat, împă-
ITY
„mînteniit și funcționar 'al statu-
„lui — 'ovrei ruso-gialitiano-roi-
„mîn, suflet de ovrei nesemit".
Ovrei nesemit!
S
Nu cumva sectarul și vindicati­
vul doctor o fi ceva-ceva așa__
1907, are un excelent articol al
directonrflui ei, d. Gr. Păucescu,
prin care se trag cîteva sfichiurl,
o! foarte fine și foarte ușoare,
democratizmului takist. De reți­
nut următoarele rînduri.: „Noi
„însă socotim că aceia, cari astăzi
„n’au curajul să proclame nevoia
„realizărei unei reforme electora­
le, lărgind baza sistemului re-
„prezentațiun'ei naționale, nu aii
„dreptul să se întituleze demo­
crat!". '■
Numai de n’ar fi frumosul cu­
raj al d-lul Păucescu, iun curaj
de opoziției
,,Independența" renegatului
Procopiu mustră pe avocatul lui
Jelea că a vorbit în fața juraților
de complicitatea politiei. Foaia
lui Panaitescu are einizmul să
declare că dacă d. Ottesou n’ar fi
vorbit de această complicitate,
jurații iar fi acordat circumstanțe
atenuante. Bacă ziarul polițienesc
se temea de asemenea revelații,
de ce n’a stăruita să fie numit a-
părător din oficiu al lui Jelea,
distinsul avocat, d. Ion Nădejde!
 Y
R AR
LIB
i

ITY
Facla
S
Ș
ER
Revistă săptămînală.— Apare Sîmbăta
!
NIV
Redacția și Administrația :

( București, Strada Sărindar No. 11

LU

Numărul de 16 pagini 15 bani.

RA

ABONAMENTUL :
NT

în țară: Pe an....................................Lei 7.—

Pe șase luni................... „ 4.—
CE

în străinătate : Pe an................... Lei 9.—

Pe șase luni . . „ 5.—
I/

Abonamentele se plătesc înainte.

AS

!
UI
BC
 ♦

Y
t Biblioteca„Lumen“ *

AR
Un număr 15 BAM. ’

R
i - A ;
Numere aparute

LIB
1.—Emile Zola Sângele f
J 2.—Max Kordau Psichologia Zeflemelei ț
4 3.—Maxim Gorki Omul (poem filosofic) 4
4.—Cămile Elammarion Știința și cugetarea omenească
‘ 5.—X/. Tolstoi Viața, Amorul, Fericirea |

ITY
a 6.—Franțois Copp&e Copil de suflet 4
’ 7.—Guy de Maupassant Un fiu criminal. — Protectorul
ț 8.-7). Teleor Eminescu intim |
4 9.—Mark Twain Furtul elefantului alb 4

S
' 10.—C. Dobrogeanu-Gherea Taras Sevcenco
| 11.—Edgar Poe Cărăbușul de aur }
4
’
1
4
12.—M G. Saphir
13.— F. M Dostoievski
14—Maxim Gorki
15—Al Vaschide
ER Nuvelete umoristice .
Nunta și alte nuvele
Iubita
Ce sunt visurile ?
4
j
4
NIV
* 16.—L. Andreiew Minciuna. — Câinele
» 17.—D. Teleor 80 epigrame și 4 schițe umoristice 5
4 18.—H. Heine Germania 4
J 19.—Radu D. Rosetti Trei nuvele
’ 20.—Max Nordau Psichologia dragostei ț
LU

> 21.— L. Tolstoi Știința și Religia *

22.—I. Turgheniew Destul!
4 23.— Ernest Haeckel Originea omului |
1 24.—Edgar I’oe Moartea roșie, și alte nuvele 4
RA

25.—Voltaire Sufletul și alte schițe filosofice

! 26.—Ch. Darwin Lupta pentru existență *
> 27.—C. Baudelaire Poeme în prosă 4
28.—Ea Rochefoucauld Filosofia vieții (maxime)
NT

t 29. — Cervantes Câinii din Valladolid *

> 30.—E. Metchnikoff Câteva chestiuni științifice 4
’ 31 —L. Tolstoi Să nu ucizi!
f 32.—Buffon Omul și Natura 4
CE

I 33 — M. Gorki Revelionul 4
34-35.—C. Radulescu- Motru Naționalismul
i 36.—C.Dobrogeanu Gherett Din trecutul departaț |
I 37.—Dr. Berheim Hypnotismul a
38.—A. Cehov Ursul
I/

j 39 si 40.—Dr. A’ Leon Moniste 4

» 41.—L. Tolstoi Există Dumnezeu ? 4
AS

42.— iConst. Miile Rochia Catiței

t 43.—C. Rd dulescu-Motru Sufletul neamului nostru ț
j 44 si 45.—H. Heine Amintiri Duioase. A
46.—J.-.J Rousseau Libertatea—și altele.
UI

1 47.—Victor Anestin Ce sunt Cometele ? ț

i 48.—Maxim Gorki In Temniță 1
49.—Pluton Ce-i Amorul ?
’ 50.—Karl M arx Muncă, Marfă, Bani. 4
BC

» • ABONAMENTE: J
12 numere (expediate franco) . ■ . Lei 150
25 numere „ ... Lei 3.— 4
> Sumele se vor trimite prin mandat postai pe adresa 4
editurei ,,Lumen“, Str. Calomîirescu 7 București.
 Y
Anul I. No. 11. 23 Main 1910.

AR
---------------- s------

R
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL ER
NIV

SUMARUL :
LU

„FACLfV; D. lorga și „Fa­ POLEMICI: Livin cel activ.

RA

cla; D-rul Ion Fulga: Psicho- Pe vremea..,.. „Psichologiei de

logia medico-legală a „liberului clasă11. — Chestia agrară și d-1
arbitru11 și Psichiatri noștri; Lux: lorga.—Pardon ee întrebare. —
Condamnare meritată; F. Crai­ Pățania prințului. — Sinceritatea
NT

nic: Ce lipsește în țara noastră ; comersantului. — Justificare. —

I. Negreanu: D. Găvănescul și Biata istorie.—Socialiștii^ și Mo­
chestia evreiască ; Rnatole chi Fischer.— On nou delict. —
CE

France apără libertatea presei; D. George Diamandy. — Direc­

„Le courrier europeen“ și re­ torul nostru. Exclamația „Vii­
presiunea din 1907; Z.; Epigramă torului11.
I/
AS
UI
BC

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“
No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
R AR
LIB
ITY
Numărul 5 al revistei VIAȚA SOCIALĂ care
apare în zi vi a de 6 Iunie, va cuprinde un studiu

S
asupra nouilor tendințe socialiste, datorit d-lui Hubert

ER
Lagurdelle, teoreticianul mișcărei sindicaliste și
directorul revistei „Le mouvement socialiste".
Studiul acesta inedit e anume scris pentru re­
NIV
vista VIAȚA SOCIALA.
Prețul unui număr de 80 pagini 50 bani. — Abonamentul anaal 6 lei
Redacția șl Administrația : Bulei’. Elisabeta No. 27, București.
LU
RA

Către abonați,
NT

înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este însăr­

cinat cu încasarea abonamentelor
CE

Un abonament combinat ia FACLA și VIAȚA SOCIALĂ

costă 7 7 lei pe an și 6 lei pe șase luni.
Administrația.
I/
AS
UI
BC
 Facla —

Y
R AR
LIB
ITY
D. lorga șl „Facla“
S
ER
La întrebarea noastră dacă se asociază la acțiunea pentru stabili­
rea numărului țăranilor uciși în Martie 1907, d. lorg'a a răspuns în „Nea­
mul romînesc” așa cum știe d-sa să răspundă, cu o șolticărie. D. lorga
NIV
declară că, în regulă generală, nu se asociază cu jidanii, „chiar dnd
sînt bine crescuți”; cu atît mai mult nu se va asocia cu „jidănașii” de
la „Facla" cari au lipsit dela respectul ce ori-care om este neapărat dator
să ÎT arate.
LU

Așa dar, este hotărît: d. Iorg.a nu vrea să stea de vorbă cu noi. Lu­
crul nu ne miră. Știam dinainte că, mai curînd ori mai tîrziu, „Nea­
mul Homînesc” va cuprinde, în ce ne privește, această declarațiune.
D. lorga obicinuește să’și 'aleagă cu îngrijire persoanele pe cari le
RA

onorează cu cîte o discuțiune, și nu oricine poate să aspire la cinstea de

a încrucișa pana cu d-sa. Pentru aceasta, este nevoe de o sumă de con-
dițiuni, dintre cari unele foarte grele de îndeplinit. Prima condițiune
este de a nu îi jidan, jidănaș străin, înstrăinat sail jidovit. Toată
NT

categoria aceasta de locuitori este exclusă dela dreptul de 'a sta de

vorbă cu d. lorga. Orice ‘ar spune vre-unul din aceștia, d. lorga nu răs­
punde. Motivul este ușor de pătruns: un jidan, jidovit sau înstrăinat,
nu are dreptate din principiu, prin însăși firea lui. Nui vă închipuiți un
CE

simplu jidănaș la taifas cu d. lorga. Spectacolul ar nimici par­

tidul nationalist-democrat din temelii.
Ca să fi jidan sau, cu o nuanță mai jos, jidănaș, nu e nevoe
musai să te tragi din seminția lui Iuda. Un bun romî|<i poate fi tot așa
I/

de jidan ca un ovreiu autentic. Pentru aceasta ajunge să nu fie de

aceiași părere cu d. lorga. Cine nu eiste de aceeași părere cu d. lorga,
devine necesarmente jidan; și cine’și mai permite să nu-i vorbească
AS

I cu pălăria în mîriă, într’o atitudine de adîncă admirație respectuoasă,

acela merită un oprobiu și mai mare, acela devine jidănaș. Aceasta ex­
I plică de ce, pentru d. lorga. numărul evreilor s’a înmulțit într’atîta că
UI

a devenit o primejdie. D. lorga are .de mult mania de a înlocui disdu-

ți'iMiea serioasă cu declarația că nu discută. Cutare inu-i place fiindcă
n’a fost cuviincios, 'altul fiindcă ar fi un înstrăinat, cel-lalt pentru că...
pentru că nu se discută cu celalt. Un mijloc foarte comod pentru a se
BC

da înlături. In deșertăciunea sa, d. lorga este convins că acei cu cari re­

fuză de a sta de vorbă sînt declasați în opinia concetățenilor lor. D. lorga
se furlandisește; d. lorga afectează poze; d. lorga este lipsit cu totul de
simțul ridicolului.
Noi însă nu voim să facem pe grozavii. Ne-ar fi fost foarte ușot
să isprăvim repede cu d. lorga și, la semeția d-sale în care intră pe trei
sferturi grobienie, să răspundem la fel. N’o facem. N’o facem pentru că
 Facla

Y
166

AR
voim săi continuăm de a sta idle vorbă cu d. lorga și cu „Neamul Ro-
mînesc". Rostul nostru — unul din rosturile noastre — este tocmai a?
cesta: de a nu slăbi pe d. lorga.

R
„Facla” este o revistă .democratică. D. lorga este reacționar. Partidul
d-sal’e, cu toată eticheta lui, urmărește scopuri reacționare și luptă

LIB
cu mijloace reacționare. El este o primejdie pentru democrația romî-
nească, pentru democrația națională. Am apărut ca Bă ne punem dea-
curmezișul propagandei d-lui lorga și ca să arătăm că drumul spre de­
mocrația sinceră, spre reforme sociale și idet de înfrățire nu duca prin
gruparea — unde se coace numai pizma și ura — peste care tronează

ITY
d. lorga, în tovărășie cu d. Cuza.
II asigurăm pe d. lorga că ne va simți și că, vrînd nevrînd, va
sta totuși de vorbă cu noi.
Facla

S
ER
NIV
Psicbologia medico-Iegală a „liberului arbitru"
și
Psichiatri noștri
LU

La mentaliie particuliere a notre

epoque, fait que trop souvent ces
RA

ades sont injustement interprttes

d’une maniere differente suivant
la classe de la societe ă laquelle
appartient ie malade, et le pre-
NT

tendu acces de fievre chaude est

souvent le motif tris commode qui
permet au membres des classes
dirigeantes de s’absoudreentreeux.
CE

Or. A. Bemond
Professeur de clinique des
maladies mentales de la Fa-
culte de medecine de
Toulouse.
I/

Sint cîți-va ani numai de cînd curtea cu jurați din București a avut
să judece procesul fiului unui general, acuzat de omorul unei femei.
AS

Fiul generalului era pe deplin dovedit a ii asasinul, de oare-ce el

singur a povestit în chip amănunțit cum a comis crima fiind „in depli­
nătatea facultăților sale mintale". Tribunalul, numind ca experți pe d-nii
profesori dr. Marinescu și Obreja, alieniștii țării noastre, domniile-lor
UI

au declarat — fără nici o ezitare — că acuzatul nu era responsabil de fap­

tele sale și în loc să-l trimeată la închisoare, tribunalul a decis ca fiul
generalului să fie internat într’un sanatoriu.
Sînt numai cîte-va zile de cînd curtea cu juri din București a avut
BC

să judece un alt proces în care figurau ca experți legiști aceiași d-ni pro­
fesori.
E vorba de un lucrător lăcătuș, fiul unui grădinar, om incult dar
— cum spune fostul său superior din armată, maiorul Periețeanu — „un
om de o cinste exemplară", care din micul său salariu ajuta și pe mama sa
văduvă și pe un frate al său militar, dar despre care — din anteceden­
tele sale — se află că, deși de 30 de ani, totuși n’a cunoscut plăcerile
Venerei, fiind stăpînit de nenorocita patimă a onanismului (distrugerea
 Y
Faci»
167

AR
sistemului nervos), fiind totdeauna retras, solitar, trist, abătut, cu gîn-
duri de sinucidere^.. cu memoria slăbind din ce în ce (a declarat că citea

R
spre a-și întări memoria).... apoi pregătind un atentat, săvîrșindu-1 fără
a-și ajunge scopul, căzînd apoi în rigiditate oataleptică, aruncîndu-sa
altă-dată de la etajul al doilea, fără a-și fi dat seama de nimic, uitînd

LIB
totul, atins de amnezie cum spun medicii.
Pe acest om, aceiași d-ni psichiatri l’au declarat sănătos la
minte, responsabil de actele sale și pe baza acestor declarații ale ma­
gistrilor, judecătorii lui — după ce procurorul și-a isprăvit rechizitorul
în care, cu competința. sa medicală. (cine nu e astăzi cunoscător al tu­

ITY
turor specialităților științei medicale?), explică, catalepsia, amnezia și
insensibilitatea acuzatului — au adus un verdict care dădea maximul
pedepsei: 20 de ani închisoare!
Procurorul a rugat să nu 1 se dea circumstanțe atenuante acuza­
tului ,,fiindcă a fost, pe deplin stăpînpe „liberul său arbitru” în momentul

S
comitere! atentatului.! Jurații au fost de părerea procurorului. Dările de
seamă ale jurnalelor se închee cu vorbele acuzatului: ER
„Cer să fiu judecat de o altă curte căci mi s’a făcut nedreptate...
Am o bănuială...”
Și acuzatul scos afară din sală, fără să-și fi putut termina de­
clarația, cade grămadă, leșinat, în odaia unde cu greu fusese condus.
NIV

Publicul se împrăștie încet-încet, ..............................................................

*
Faptele sînt destul de bine cunoscute de opinia publică romînească
și scopul nostru scriind rîndurile de față, nu e de a discuta severitatea
cu care a fost judecat tși condamnat nenorocitul, pentru a cărui faptă
LU

nebună nimeni din cei cari l’au judecat și condamnat n’au putut găsi
altă explicație de cit sugestia... Scopul nostru este de a arăta aici roiul
nenorocit ce l’au jucat psichiatri noștri în acest p’foces.
De secole se discută chestiunea „liberului arbitru”. Biblioteci de
RA

sute de volume se ocupă cu explicarea mobilelor acțiunilor omenești;

cugetătorii cei mai mari'și mai sinceri ai.omenire! și-au dat părerea
lor asupra chestiune! dacă în adevăr omul făcînd excepție de la legile
cari cîrmuesc firea întreagă, posedă o facultate specială, o putere tai­
nică. numită voință liberă, care-i permite a se hotărî la acțiune „așa
NT

cum vrea”, neatîrnat de cauze, neînrîurii de mediul în care viețuește,

de starea sa fiziologică... Astăzi toți oamenii de știință sînt determiniști 1),
nimeni nu mai crede în existența unei „voințe libere”. Ceea ce face
pe unii să mai aibă părerea că voința, omului e liberă este chestiunea.
CE

responsabilității, ei nefiind în stare să împace ideea determinismului

cu aceea a răspundere!! Spre a putea scoate o sentință de condamnare
procurorii se cred datori de a „dovedi” liberul arbitru al acuzaților!
In adevăr, determinismul admițînd că toate fenomenele se produc în
mod necesar în virtutea unei înlănțuiri infinite de cauze, admite legi­
I/

timitatea ori cării fapte, căci toate au rațiunea lor de a fi — dar

aceasta cînd privim lucrurile dinpunct devedere absolut, al Nature! Uni­
versale. Dar omul trăind în socetate a abdicat prin aceasta de la o
AS

parte din drepturile sale, a contractat datorii față de semenii săi și

aceasta constitue contractul social cum îl numește Rousseau sau statutul
social după expresia lui Spinoza. Deși faptele omului -- ori cum ar fi
ele — sînt necesare, legitime, fiind efectele unei înlănțuiri de cauze
UI

iar nu rezultatul „liberului său arbitru” totuși — dacă ele sînt contrarii
intereselor societății — societatea scuzîndu-le, va avea totuși dreptul de
a lua măsuri de apărare (nu măsuri de răzbunare) în potriva lor, în
virtutea aceluiași determinism2),' De aceea omul care trăește în socie-
BC

1) A se vedea No. 4 din „Viața Socială” articolul „Spinozism”.

■ -) In theorema XXXVII, cartea IV a „Ethirei” sale. Spinoza arată
în mod luminos deosebirea între statutul natural (drepturile omului cînd
trăește în stare naturală, de sălbătecie) și statutul social (drepturile
omului cînd trăește constituit în societate.... In altă parte arată însă
că statul ca să poată exista nu poate reprezenta numai interesele
unei clase.
 168 Faci

Y
tstte are o răspunedere, deși acțiunile gale nu sînt rodul liberului său

AR
arbitru, cu alte vorbe, noțiunea responsabilității e o noțiune socială,
este — cum spune Spinoza — ,,o noțiune extrinsecă, nu un atribut al
naturei umane". Astfel se explică de ce Taine în scrisoarea sa asupra
..Discipolului" lui Bourget scrie:

R
„Sur la conciliation et meme sur l’identitâ fonciere de la responsa-
„bilitd et du determinisme, les plus hautes autoritds sont d’acord. Hume,

LIB
„Stuart Mill et Herbert Spencer, Leibnitz et Spinoza, Saint Thomas et
„.Calvin; vous pouyez meme constater que plus une dcole este determl-
„niste plus elle est rigide et morale".
Chestiunea responsabilității sociale e deci dezlegată, nu e nevoe
de a admite „liberul arbitru" spre a deduce responsabilitatea. Dar acestea,

ITY
n ou de unde să le știe procurorii noștri generali!
*
Toate acestea sînt în discuție însă.cînd e vorba de omul normal-,

S
cu facultățile mintale, sufletești întregi. Este însă o categorie de indi­
vizi pe care justiția îi declară deadreptul iresponsabili, aceștia sînt:
ER
copiii și alenații. Justiția face apel la alieniști, la psichiatri pentru ca
prin experiența lor clinică, științifică domnilor lor să decidă în ca­
zurile speciale dacă acuzatul poate fi socotit ca alienat sau nu.
Jusțiția nu-1 întreabă pe medicul psichiatru dacă acuzatul e res­
NIV
ponsabil sau nu, ci dacă e alienat sau nu. Chestiunea aceasta e de o
importanță capitală fiindcă tocmai prin deosebirea în apreciere se
deosibește fundamental judecata omului de știință, a alienistului în
curent cu toate datele științei moderne, de aceea a „bunului
simț” vulgar și de aceea e chemat psichiatrul ca expert înain­
LU

tea justiției. Alienistul știe că sînt oameni cu raționamentul să­

nătos, normal dar „n’au puterea de a se determina la o ac­
țiune intr'un sens sau altul" le lipsește energia necesară sau — vorba ju­
decătorilor — le lipsește „liberul arbitru", astfel e epilepticul, abulicul.
Alții sînt cari n’au nici „puterea de discernămînt”, nici voință. Dar legea
RA

admite termenul de alienat pentru toți acești neresponsabili, un termen

general, vast, în care pot 'intra toate formele de alterare ale sufletului
și inteligenței omului, toate cazurile așezate'' „pe frontierele nebuniei"
(sur Ies frontieres de la folie), toate acele forme de stare mintală scă­
NT

zută, mixte, între sănătate și boală.

In loc de a pune și a discuta problema în acest chip, profesorii
noștri uitîndu-și misiunea, lor înaltă și sfîntă a carii deviză trebue să
fie mai mult indulgență de cit rigoare, în loc de a vedea așa cum o vede
CE

ori-ce om de știință — în nenorocitul de pe banca acuzaților un bolnav,,

im om în iminență morbidă, dînșii au ieșit din rolul lor, s’au identi­
ficat cu interesele clasei diriginte care-1 judeca pe Jelea, s’au identificat
— cum spune profesorul de clinică mentală de la facultatea din Tou­
louse — cu acea „mentalitt particliere qui fait que trop souvent ces actes
I/

sont „injustement" interprets d'une maniere differente suivant la classe

de la societe ă laquelle appartient le malade", și luîndu-și rolul de acu­
zatori publici au decretat responsabilitatea melancolicului cataleptic ba­
AS

zați pe principiul cel mai absurd, cel mai nerațional acel al deosebirei
între responsabilitatea medicală șt responsablitatea socială. Pentru pro­
fesorii noștri un epileptic sau un maniac care' ar comite o crimă, va
fi răspunzător de fapta sa! Ei nu admit la procesul lui Jelea grade în
UI

responsabilitate deși se știe că noul cod austriac și codul saxon au admis

aceasta de mult. Și au mers pînă acolo,, că unul din ei, nu s’a jenat
de loc de a avansa o altă enormitate: că un individ bolnav de cata-
lepsie, amnezie, etc., poate avea în viața sa clipe de responsabilitate și
BC

altele de neresponsabilitate!
.Păcat că, n’a fost cine-va. la proces care să-i roage să precizeze
unde începe răspunderea și unde neresponsabilitatea psichopaților.
Impresia rămasă pe urma depoziției acestor savant! „oameni de
știința" este că ei. au crezut că au fost chemați spre a salva societatea
 raci* 169

Y
precum de altfel jurații au lăsat impresia că menirea lor e de a con­

AR
damna și nu a judeca ! Culmea au atins’o însă alieniștii noștri cînd
au declarat că ceea ce i’a determinat de a afirma răspunderea lui Jelea
e faptul că a pregătit atentatul! îmi închipui uimirea studenților, cari
au auzit astfel de afirmări ieșite din gura savanților lor -profesori, cînd e

R
un lucru de conștiință elementară în studiul bolilor mentale că o mare
parte din bolnavii atinși de melancolie sau de delir cronic (paranoia ger­

LIB
manilor). pot comite crime monstruoase pregătite de mai înainte cu sînge
rece, cu calcul care dă omului neinițiat în aceste studii iluzia unei ju­
decăți sănătoase, cumpănite.
Pentru noi nu încape nici o îndoială că Jelea e atins de deblitate
mintală: el este sau un melancolic sau e atins de grozava boală nu­
mită paranoia.

ITY
Pe fondul debilității sale mentale evoluează idei delirante cari
apar și dispar.
Locul lui era într'un azil de boli mintale, unde ar fi putut găsi,
grație izolării, vindecarea radicală sau, dacă e atins de delir cronic (pa­
ranoia) atunci nenorocitul e mai nebun de cît toți nebunii, de oare-ce

S
e incurabil !
Conștiința și reputația savanților noștri profesori este foarte serios
ER
angajată în acest proces. Ei ar fi trebuit șă citească, înainte de a semna
actul lor, următorul pasagiu din cartea lui Remond:
„Vedem, în concluziile din 187, că un delirant cronic, recunoscut
„ca atare si internat la azil la patru zile numai după condamnare, fusese
NIV

„condamnat mai cu seamă fiindcă „comisese cu sînge rece, cu deliberare,

„fiind că își alesese victima"
Deosebirea între procesul din Franța și cel al lui Jelea este că
medicii francezi îl declarase alienat iar tribunalul declarase teza medi­
cilor „ca inexactă". După 4 zile „criminalul" fu scos din închisoare și
LU

trimis la azil. La noi a fost dulce armonie între medici și tribunal și

credem că Jelea va dovedi cît se poate de curînd că atît tribunalul cît
și savanții noștri profesori s’au înșelat. In nebunia lui „raisonantă" Jelea
a avut o clipă de luciditate cînd a spus „bămiesc că mis'a făcut o ne­
dreptate".
RA

D-rul Ion Fuiga

— ■ gg—
NT
CE

Epigramă
I/

Cometei Halley
AS

Vii din haos, din lume-albastră,

Ca să răstorni azi lumea noastră;
Car drumul tău fu de prisos,
Căci lumea noastră e pe dos.
UI

Z. Vero
BC

---- -- % s-----
 Facla
170

Y
Ce lipsește în țara noastră?

R AR
’ Obrazul,— iată ce lipsește !
Priviți afacerea Jelea, și vă veți convinge imediat că am dreptate.

LIB
Printr’o minune, printr’una din acele minuni, pe cari nu le poate
explica de cit taina nepătrunsă a norocului, toti jurații ieșiți la sorți s’au
nimerit liberali militanți. Bine, știm că norocul lui Schroeder e colosal.
Norocul a făcut ca d. Sturdza—om zdravăn, de o vigoare neobicinuită
și despre cari ai fi putut jura că va mai avea multi ani de activitate ne­

ITY
turburată1— să se îmbolnăvească de o dată și în mod iremediabil, și asta
exact în clipa cînd d. Brătianu nu-și mai putea domoli setea de șefie. No-
recul a făcut ca d. Brătianu, pătruns de gloanțe, să scape vitt și nevătă­
mat. Norocul deci a făcut și minunea asta ca sorții să aleagă din droa­
ia dej Jurați iPosibili pe singurii necesari.

S
Par cum n’au simtit aceștia datoria elementară să se recuze ei sin­
ER
guri, cu atît mai mult cu^cît nu era nici o primejdie ca Jelea să fie achi­
tat și cu atît mai mult, iarăși cu cît n'ar fi fost nici o primejdie chiar dacă
ar fi fost achitat.
Nu știtt dacă legea prevede dreptul juraților de a se recuza ei sin­
NIV
guri. Dar este de la sine înțeles că omul care vine și-ți spune ‘nu pot fi
judecător pentru că sînt interesat în cauză,—este elementar lucru că un
asemenea om nu poate fi constrîns. In cazul cel mal grav „recalcitranții"
ar fi fost amendați. Să nu existe în țara asta un singur liberal capabil să
jertfească o sumă oarecare pentru o chestie de obraz ? EI bine, răspunsul
LU

vi l’au dat aceeași jurați liberali : a doua zi după condamnarea lui Je­
lea juriul nu s’a putut constitui, pentru că onorabilii domni n’au venit
să-și facă datoria, așa că bieții acuzați—dintre cari unii meniți poate
să fie achitați— trebue să mai stea cîteva luni în prevenție, pînă la o nouă
RA

sesiune. Atunci, nemai fiind în joc norocul lui Schroeder, cesionat dăunăzi
firmei Brătianu, jurații ieșiți la sorț nu vor mal fi dintre fețele siman­
dicoase și deci vor veni să judece.
Dar lipsa de obraz nu s’a oprit aci. Se știef cum s’a „judecat" procesul.
NT

Oameni de toată seriozitatea au declarat că au de adus mărturii importante și

totuși n’au fost chemați. Un individ a declarat singur că el e organizatorul
atentatului și totuși n’a fost chemat. S’a văzut acest caz unic în toată lumea
CE

că unui om acuzat de o faptă atît de gravă, care avea să-i aducă maximul
pedepsei, să nu i se admită nici un martor în descărcare. Și doară și ticăloșia
asta era cu totul de prisos căci și cu martori — pri cîți și de ori ce fel — ju­
rații lui Schroeder; tot acelaș verdict l’ar fi dat
I/

Dacă nici aceasta nu este desăvîrșită lipsă de obraz, atunci rugăm Aca­
demia romînă să grăbească dicționarul, căci înțelesul cuvintelor nu se mai
cunoaște.
AS

Și de ce toată etalarea aceasta nerușinată a cinismului celui mai mon­

struos? Nu mai încape nici o îndoială: ca să se împiedice ori ce rază de lu­
mină. Afacerea Jelea, plămădită în beciurile siguranței, trebuia înăbușită tot
UI

acolo. Și lucrul a fost posibil, pentru că din toate noroacele d-iui Brătianu cel
mai mare este acesta că i-a căzut în palmă tocmai țara care dă cea mai îm­
belșugată producție de slugi.
ÎLuați un singur individ din gloata de netrebnici și .priviți-1 bine: este
BC

Ioan Nădejde. Și el a fost jurat, a iscălit și el verdictul. Dacă exista o singură

ființă în lume, datoare să fugă de o asemenea însărcinare acea ființă nu se
putea chema altfel de cît Ioan Nădejde. Nu numai pentru că a fost și el anar-
 Facla
171 ■*

chist și propria lui rătăcire de altă dată 11 obliga să scuze rătăcirea lui Jelea;

Y
aceasta e o chestie prea subtilă pentru un suîlet de om și este absolut inacce­
sibilă unui om fără suflet. Noi vorbim aci numai de obraz. Ei bine, Ioan Nă­

AR
dejde a dus cea mai înverșunată campanie împotriva lui Jelea. A scris sute
de articole în privința lui, arătîndu-și bucuria că se apropie ziua pedepsei.
Așa fiind el nu putea cu nici un preț să fie și judecător. Doar lucrul acesta

R
l’a avut în vedere cînd a hotărît ca procurorul să n’aibă cuvînt în pronunța­
rea sentinței, ci numai în propunerea ei. Și cu toate astea, Nădejde a stat

LIB
printre jurați, pentru că așa îi poruncise stăpînul.
Mi-aș manifesta oroarea de abjecțiunea în care sfîrșește omul acesta,
dacă a-și avea măcar speranța că asta e ultima lui abjecțiune.
Și acum, cred că exclamarea mea de la început este justificată pe deplin
Nu mă interesează persoana lui Jelea. E un nenorociți pentru care nu era altă

ITY
alternativă de cît ocna sau balamucul și, din milă pentru el, prefer ocna, căci
sper că acolo nu va rezista multă vreme: el se va stinge curînd, încheind ro­
manul lugubru al uneia din cele mai absurde vieți omenești.
Dar pe urma lui rămîne tot noroiul pe care, fără să-și dea seama, l’a

S
dezvelit privirilor uimite.
Este o descoperire pe care el a înlesnit-o: în țara asta se nasc oameni
ER
fără obraz, — dar cu condicuță.
P. Crainic
NIV

... .......

Condamnare meritată
LU

Curtea de Casație a respins recursul celor trei fruntași ai mișcărei

RA

socialiste. Ar fi fost și păcat să fie altfel. In țara în care în aceiași săp-

tămînă justiția militară achită pe frauduloși, ar fi fost o rușine ca oameni
de inimă și de ideal să nu fie osîndiți de justiția civilă.
Frimu, Marinescu și ,Christescji trebuiau condamnați.
NT

Muncitorii aceștia, extragi din rîndurile cele mai de jos ale plebei,
și-au permis toate îndrăznelile și toate arogantele. Intr’o vreme în care
convingerile se speculează la bursa politică, oamenii aceștia și-au permis
CE

să aibă convingeri nestrămutate. Intr’o țară în care singurul resort' al

vieții e lupta pentru căpătuială, plebenii aceștia au îndrăznit să lupte
pentru un ideal. Intr’o societate în care cei mai înalți magistrați ai
țării să tîrăesc pe brînci la picioarele puternicilor zilei, oamenii aceștia,
fără averi, fără protecție și fără nume, au avut nebunia să înfrunte
I/

arbitrariul autorităților și bara justiției, susținuți numai de credința în

dreptatea cauzei lor.
AS

Pilda aceasta de conștiință cetățenească trebuia pedepsită. O alcă­

tuire socială bine organizată are datoria să arunce din sinul ei pe toți
aceia cari pm caracterul, prin idealizmul și prin înălțimea lor morală
sînt o vecinică piedică în calea traficurilor, abuzurilor și fraudelor prin
UI

cari trăește societatea contimporană.

Lux
BC

=11=
 172 Facla.

Y
Anatole France apără libertatea presei

R AR
Pe cînd la noi în tară ziarele oligarhiei liberale și cantacuziniste adu­
ceau din nou în discuție libertatea presefrjși cereau într’un limbagiu ipocrit în­

LIB
cătușarea libertățe! de gîndire, în Franța, marele scriitor și cugetător Anatole
France, afirma încă odată în fața studențimei universitare, drepturile im­
prescriptibile ale libertăței cuvîntuluî.
Facla, corespunde menire! ei, reproducing pasagiul din discursul rostit
de Anatole France privitor la această problemă de civilizație și de drept

ITY
omenesc:
Iată cum vorbește cetățeanul liber al unei republici liberale:
— Nu vă temeți niciodată să vă spuneți sus și tare gîndul vostru în
fața tuturora. Nu puteți fi buni și mari decît în chipul acesta. Cugetați și fa­

S
ceți să încolțească cugetarea în jurul vostru. Iubiți-o în alții cînd se potrivește
ER
cu ceea ce credeți voi; respectați-o cînd e potrivnică. Să ne deprindem, cama­
razi, să ne deprindem să ascultăm ceea ce ne displace. E o lege criminală (știu
că șăvîrșesc un delict vorbindu-vă așa, dar îl săvîrșesc cu voință, cu mul­
țumire, cu bucurie) e o lege criminală aceea care pedepsește cu închisoare, cu
NIV
amenda, (pe cel care a vorbit, care a scris; în contra convingerilor noastre,
chiar a celor mal fundate, în contra sentimentelor noastre, chiar celor mai
scumpe, în contra credințelor noastre, chiar celor mai cinstite. E o rușine, e
un oprobiu pentru societatea întreagă atunci cînd. aplică asemenea legi. E
monstruos și stupid să se pedepsească cu închisoarea un articol de ziar.
LU

Cum să-l mai discuți în urmă? Cum să mai discuți cu un om pe care

l’ai închis, cum să încerci să-1 mai convingi? Acordîndu-i avantagiul suprem
ca să sufere pentru ideile lui, cum să-i mai opui ideile tale, minunate poate în
ele înșile, dar cari nu te-au costat nici averea, nici libertatea. Cu aceiași ură
RA

cu care uțîm intoleranța religioasă, să urîm intoleranța politică și morală, și

să abrogăm toate legile împotriva sacrilegiului, chiar împotriva sacrilegiului
civil.
NT

Dar cuvintele fiind acte, pot să fie de multe ori acte primejdioase? E a-
devărat. De aceea combateți pe acelea cari vă par dăunătoare. Combateți-le cu
cuvîntul. Cuvîntul e singura armă care poate doborî cuvîntul.
Văii camarazi, toate ideile omenești sînt discutabile, toate fără excep­
CE

ție. Să știm să le ascultăm și să le discutăm pe toate.

E un mare bine ca toate părerile noastre să vază lumina zilei. Vom
cunoaște astfel mai profund părțile tari și slabe ale spiritului omenesc. Nici
o idee nu e cu desăvârșire dreaptă; nici o idee nu e cu desăvîrșire greșită. Să
I/

ne spunem că dreptatea nu e nici odată în întregime de partea noastră, pre­

cum greșeala nu e niciodată în întregime de partea adversarilor, sau mai curînd,
dacă vă temeți că această înțelepciune prea rece ar putea să vă înghețe sufle­
AS

tele în scepticism, lăsați toate ideile asupra religiilor, asupra societăței, asupra
omului, asupra patriei să se producă într’o libertate absolută, care va face cu
putință mai bine decît toate violențele legale, echilibrul intelectual și moral
UI

al republicei.
Să n’a-veț! nici un fanatism, nici chiar pe acela al adevărurilor cîști-
gate, cari ar putea să se întoarcă împotriva adevărurilor mai mari ascunse
BC

încă în zarea viitorului.

 Facla
173

Y
AR
D. Găvănescul și chestia evreească

R
In revista care are specialitatea de a reproduce tot ce se vorbește sau

LIB
se scrie contra evreilor — fără ca vreodată să aibă cinstea profesională
de a pomeni și ceva în favoarea lor — am cetit un rezumat dintr’o con­
ferință a d-lui profesor Găvănescu, ținută la Buzău, la 9 Aprilie a. c.
D-sa vorbind despre Durerile și idealurile romînilor de astăzi,
s’a mărginit să se năpustească asupra evreilor, mai cu seamă asupra

ITY
evreilor pămînteni; aceștia, personificînd — după conferențiar sin­
gurele dureri ale țării: uitând să vorbească despre adevăratele dureri ale
țăranilor, storși pînă în măduva oaselor de către arendașii greci, bul­
gari și chiar de mulți arendași și proprietari naționali, după cum do­

S
vedesc denunțurile din aproape fie-care număr ale „Neamului" d-lui
lorga. ER
A mal uitat să vorbească de idealurile Romîniei de astăzi — după
cum este intitulată conferința — de oare ce, cu toată silința ce ne-am
dat n’am găsit nici o frazS. relativă la acest ideal.
Și cînd atacă pe evrei, ori-ce conferințiar ce se respectă, nu poate
NIV

Să nu înjure cu acelaș prilej și pe socialiști, cari „făgăduesc jidanilor

drepturi politice fără deosebire de sex: adică și lui Ițic cu percuni și
balabustei sale Ruhălă”.
Nu garantăm dacă acest limbaj de confernțiar este al d-lui Găvă­
LU

nescu, dar fiind că n’am citit nicăeri vre-o dezmințire a d-sale, atît
asupra limbajului cât și asupra complexului rezumatului din acea re­
vistă, înclinăm ai recunoaște paternitatea șl asupra limbajului și asu­
pra rezumatului conferinței.
N’am avea nimic de zis, dacă d. Găvănescu s’ar fi mărginit, ca în
RA

patima oarbă ce l’a stăpînit, să se fi închis în aprecieri personale,

căci după vorba lui Carageali „ideile sînt libere dar din fericire nu și
obligatorii".
In căzui acesta am fi privit conferința ca un apendice la articolele
NT

d-lui Cuza A. C., cu faimosul „Cahal”. D. Găvănescu a încercat însă să

fie și documentat, ca să poată adăugi la gloria d-sale de confernțiar și
gloriile altora, invocînd — deși naționalist pur — pe un oare care neamț
CE

Paulsen.
Pentru a demonstra (?) că evreii nu sînt asimilabili, și că în nici
o țară nu s’au asimilat, d-sa citează din „Revista ilustrată pentru jido-
vimea modernă" din 1901 fragmente dintr’un articol, din care s’ar deduce
I/

că nici evreii din Germania — cari deși se bucură de toate drepturile

politice ca și germanii nu s’au asimilat, și se gîndesc la un stat na­
țional evreu, și conchide întrun parantes că „jidanul german a rămas
AS

tot jidan". Aceasta, zice d-sa a supărat pe Paulsen, care a arătat peri­
colul ce amenință pe germani și chiar pe evreii de acolo din cauza
ideilor preconizate în articolul sus pomenit, pe autor nu-1 cunoaștem
UI

căci d. Găvănescu nu-1 pomenește.

Aci o mică paranteză.
Cîți romîni nu sînt și astăzi cari susțin că nu sîntem încă pregătiți
BC

pentru regimul constituțional, și că ar trebui să fim ținuți sub cnutul

rusesc 1
Cine nu știe că d. P. Carp susține că Macedonia este o Hecuba și
că nu sînt romîni în .acea provincie turcească?
 Facla
174

Ca exemplu tipic cine nu-și amintește de testamentul răposatului

Colonel Roznovanu prin care lasă ca executor și legatar pe larul Rusiei?

Y
Ar putea un om de bună credință să deducă și să generalizeze din
aceste fapte individuale, cum că toți romînii sînt cnutofili, sau să nege

AR
existența romînilor în Macedonia?
Revenim la conferința d-lui Găvănescu.
Nu știm ce a fost la fssf, nici nu cunoaștem ideile și tendințele

R
unor individualități germane rezlețe din acel timp.
Știm însă ce a fos și este în 1910. In acest an s’a ținut în Hamburg

LIB
un congres sionist, la care a fost invitată și comunitatea israelită din a-
cel oraș.
Ei bine ! Comunitatea nu numai că n’a luat parte la congres, dar
a protestat din toate puterile contra tinerei congresului pe teritoriul
german (a se vedea „Le Temps" din 1 Ianuarie 1910 ,notă reprodusă în

ITY
broșura „Dreptate" pag. 42).
In afară de acel protest oficial, au mai apărut în „Frankfurter
Zeitung" serii de articole patriotice, pornite dela persoane marcante din­
tre evreii germani prin cari își manifesta perfecta lor asimilare cu au­

S
tohtonii, și regretăm că din cauza spațiului restjrîns nu putem reprodu­
ce decît cele ce urmează.
ER
Astfel în No. 2 dn 3 Ianuarie 1910 ctiim:
,,Cu privire la congresul sionist ținut la Hamburg primim mai mul­
te comunicări din cercuri evreești cari se pronunță categoric în contra
NIV
sionismului. Astfel d. dr. Straucli-Mannlieim, sub titlul „Pericolul sio­
nist" ne scrie următoarele:
„Pentru prima oare ține ședințele sale în Germania un congres sio­
nist. Rapoartele despre congres trec prin presa cotidiană, și aQ tendin­
LU

ța să deștepte credința că la spatele sioniștilor stau evreii germani. Lu­

crurile nu stau însă astfel. Cea mai mare parte dintre evreii germani nu
recunosc tendințele sionismului, nu-1 pricep și n’au pentru dînsul nici un
interes.
RA

„Cît timp exista speranța că mișcarea sionistă nu va trăi mult după’

moartea conducătorului ei Herzel, indiferența noastră era scuzabilă. Cum
însă sionismul pare a nu fi suferit nici o slăbire—indiferent dacă a prins,
sau nu, teren în anul din urmă--ni se pare necesar Că față de întrunirea
NT

din Hamburg să luăm o poziție hotărîtă în contra, sionismului.

„Trebue s’o spuem odată în mod public, că massa evreilor germani
n’are nimic comun cu această mișcare.
CE

„Atitudinea pasivă se va transforma în dușmănie cînd se va expune

clar ținta sionismului.
„Legătura dintre sioniștil tuturor țărilor și de toate nuanțele o for­
mează ideia național-evreiască: Noi evreii tuturor țărilor sîntem membrii
națiune! evreești. Nu vrem asimilarea: ținta noastră finală este să trăim
I/

și să sfîrșim viața națională în Palestina, țara străbunilor noștri.

„Dacă aeasta ar fi vederea totalităței evreilor germani, ar avea
AS

dreptate antisemițiî de rasă cînd zic „Evreii sînt un corp străin în stat.
Un corp străin care nu poate fi asimilat de organizm trebue să fie elimi­
nat , de oarece e vătămător."
„Dar noi evreii germani suntem germani, și așa vrem să rămînem.
UI

Noi sînem cetățeni germani deconfesiune israelită. Ținta noastră este e-

manciparea și asimilarea complectă ca evrei,fără însă dea renunța la Ju­
daism. Acesta s’a menținut timp de 2000 de ani, prin religia evreiască și
BC

prin apăsarea exterioară.

„In tot cazul nu vrem să știm noi evrei germani de o fantomă, care
vrea să ne înstrăineze de patria noastră și care e menită să pericliteze e-
 175

galizaiea și desvoltatrea organică a asimilărei, dîhdun ajutor dușmanilor

Y
noștri.
„Scopul acestui articol nu este de a începe o ceartă, cu privire la

AR
realizabilitatea sau nerealizabilitatea scopului sioniștilor, sau cu privire
la chestiunea dacă un ovrei-naționalist poate sau nu poate fi un bun
german.
„De asemenea nu e aci locul să discutăm dacă există măcar un iu­

R
daism național. Vrem să rămînă stabilit că majoritatea covîrșitoare a e-
vreilor germani sînt și vor să fie germani iar nu evrei naționaliști. In ti­

LIB
neretul universitar izraelit există o mișcare puternică antisionistă, fie ca
aceasta să fie bine primită și de ceilalți coreligionari. Caveant consules.
In acelaș sens se exprimă o altă comunicare :
„Evreii germani au toți motivul să sș ridice în contra programului,

ITY
desvoltat de diverși oratori la congresul, a cărui ședință se ține la Ham­
burg și să declare că ei nu se identifică în nici un caz cu acest program.
„Admițînd că în vederea măsurilor sociale, mise poate contesta con­
gresului sionist orice drept la existență, ar trebui însă ca năzuințele sale

S
să se mărginească numai și numai la operațiuni de ajutoare pentru core­
ligionarii apăsați și persecutați în diverse țări, fără a lua caracterul națio­
ER
nalist. Evreul german se simte și simte numai ca german.
„Evreii germani nu sînt cum li se imputa pe vremuri de antisemiți,
un stat în stat, pe ei îi frămîntă chestiunile naționale germane întocmai
ca și pe ceilalți germani de altă confesiune. Lucrul la care, tind si'o-
NIV

niștii entusjaști cu întemeierea unui stat național judeu, apare de la

începutul mișcării sioniste pînă în ziua de azi, ca o utopie, care e irea­
lizabilă și aceasta cu atît mal mult cu cit pînă azi nu is’a găsit din­
tre adepții entusiaști ai mișcărei, nici unul, care să fi luat în serios asu­
pra sa puterea autoritară necum să se fi declarat gata să-și îndrepte per­
LU

sonal pașii către țara sfîntă. Nu e loc de mirare că se grămădesc în

jurul sculului lui David, înțelepții și străluciți ca un Max Nordau. Noi
recunoaștem singuri 'acestui domn buna sa intențiune, dar un om cu
■calitățile sala intelectuale trebuie să recunoască că în entuziasmul său,
RA

ca cel cu. ocazia discursului său program la Hamburg, a adus poate

mai mult rău, de cit a folosit mișcărei de îndreptare socială a coreli­
gionarilor săi din străinătate.
„Ar trebui ca toți evreii germani să-și însușească punctul de vedere
NT

pe care comunitatea israelită germană din Hamburg, l’a avut față de

invitațiunea de a lua parte la congres, respingînd din principiu vizita
congresiștilor și o conlucrare la congres.
CE

Iar în Frt. Ztg. -No. 103 Aprilie 1910 după ce rezumează niște scrisori
prs și contra, redacția gazetei în care să -oglindește toată cugetarea și
tendința evreilor germani, adaugă :
„Părerea noastră proprie am repetat-o în diferite rînduri. Ne-am
I/

pronunțat anume în contra ideii de stat judeu; acesta an -stânjeni miș­

carea -de 'emancipare, și ar forma o adevărată nenorocire din cauza con-
fundărei însemnătăței religiunei oui importanța n'oțiunei de națienali-
AS

tate. Judaism comun și național nu mai există. Evreii diverselor state se

deosebesc cu totul unii de alții în caracteristica lor, așa că ar fi o adevă­
rată nenorocire să creăm acuma legături naționale între grupe cari
UI

n’au nicio omogenitate, atât ca cultură cit și ca vederi in general, avtînd

de -comun numai religiunea și o tradiție foarte depărtată istorică. A-
ceasta ar furniza încă, și arme de luptă bine cuvîntate antisemiților.
Apoi este cu totul falș că evreii tuturor țării oi1 formează o națiune a-
BC

proape unitară"....
Iată ideile evreilor germani în 1910 și nu ale unor persoane răzlețe, ci
 Facla
176

ale marei mase a evreilor germani, un patriotism curat și luminat, fără

Y
reticente și fâră desou-uri.

AR
Everii dela noi, și-au esprimat la fel idealurile și aspirațiunele lor,
prin memoriul recent prezentat corpurilor legiuitoare. Și dacă d. Găvă-
nescu și ceilalți „Rassenantesemiten" — cum îl cunoaște „Frankfurter
Zeitung”, ar n\ea un dram de bună... voință, n’ar mai debita lucruri cari

R
sînt alături de adsvăr, numai și numai ca să culeaga aplausfele unui
auditoriu otrăvit de ideile nenorocite și falșe răspîndite cu atîta dămăcie

LIB
de d. lorga și ,Cuza.
Patriotismul — chiar șovinismul — evreilor maghiari este încă u do­
vadă vie despre calomnia ce se practică contra evreilor, cum că nu sînt
asimilabili, mai cu seamă acolo- unde aceasta li s’a înlesnit.

ITY
I. Megreanu

P.S.—Aceste rînduri pot servi și unor evrei de la noi, cari propagă

încă idera statului national evreu.

S
5. N.

ERg?.......... .
NIV

„Le courrier europeen45

și represiunea din 1907
LU
RA

Cunoscuta revistă. franceză Le courrier europeen, publică articolul de

mai la vale asupra represiunei din 1907, articol care dovedește că masacrele
-organizate de d. Brătianu, încep să preocupe serios. opinia publică europeană.
Firește, ziarele polițienești vor striga iarăși că se calomniază țara în străină­
NT

tate. Din fericire însă țipetele patriciilor întreținuți din budgetul statului nu
mai sperie pe nimeni. Lumea civilizată a început în sfîrșit să afle că țara
-celor 11.000 de țărani asasinați, nu e aceiași cu țara d-lui Brătianu.
CE

Iată și articolul din marea revistă franceză:

„O vie discuție, are loc acum între ziarele din București asupra nu­
mărului exact al țăranilor cari au fost împușcați de trupe în urma revoltelor
agrare din 1907. Adevărul și revista Facla dau cifra minimă de 11.000 de vic­
I/

time; organele guvernamentale în frunte culndependance Roumaine, Viitorul

și Voința Națională, nu vor să primească altă cifră de cît pe acea de 419 uciși,
cifră de care vorbește decretul regal prin care se deschid noui credite pentru a-
AS

jutorarea familiilor celor uciși în răscoale, și -pe care a afirmat-o președintele

■consiliului la. tribuna parlamentului. Cu toate astea din ancheta întreprinsă
de diferitele secțiuni ale asociației Lumina, cari au reușit să întocmească un
UI

tablou amănunțita! ororilor săvîrșite în cursul represiunei, rezultă că numă­

rul țăranilor uciși în Martie 1907, a fost de 11.389 bărbați, femei și copii. Din
declarațiile făcute de cei cari au rămas în viață în satele incendiate, s’a sta­
bilit că un mare număr de cadavre au fost. îngropate fără să se fi făcut vreo
BC

declarație și să se fi trecut numele celor morți în registrele primăriei, astfel

că cea mai mare parte din uciși au fost considerați ca dispăruți fără urmă.
Raportul biroului nostru de informații arată că la cifra pomenită mai
sus trebue1 să se adaoge pe cei cari au murit în lunile Aprilie, Maiu și Iunie,
 Facla
177

Y
AR
Jri urma rănilor căpătate în timpul răscoalei și cari nu s’au putut vindeca
din lipsă de îngrijiri medicale; apoi pe acei cari au murit în spitalele rurale
din cauza rănilor pricinuite de gloanțe, lovituri și tăișuri de sabie și cari au
fost îngropați în cimitirile satelor: în total 1.675 morți. Prin urmare, pînă ce

R
vom avea o statistică exactă a celor morți în răscoale, rămîne stabilit că în
dureroasa primăvară a anului 1907, au fost cel puțin 13.057 de țărani, țărance

LIB
și copii asasinați. Cifra ar fi mai mare, dar mai exactă, dacă am adăoga nu­
mărul copiilor arși de vii în satele aprinse, și pe al copiilor morți de foame,,
după ce au rămas orfani de părinți".
In fața acestor cifre cari înfiorează de groază, oficioasa Independance Rou-
maine, într’un articol intitulat „Sfîrșitul unei legende" și sfîrșit în numărul

ITY
dela 10 Maiu a. c. găsește de cuviință să facă glume de un gust îndoelnic to
felul acesteia:
„Unii agitatori politici se mulțumesc cu un cadavru. D-rului Istrati îi
trebuesc însă unsprezece mii, acele unsprezece mii de victime ale revoltelor

S
agrare din 1907, născocite de fantazia plină de urăj a d-ruluî Racovski și a
interpreților lui". Ziarul guvernamental nu-și dă seama că ar fi cu neputință
ER
unui om de valoarea morală a d-rului Istrati, fost ministru și unul din leaderii,
dreptei, răspunzător și el într’o oarecare măsură de regimul arbitrar care a
pricinuit răscoalele din 1907, să exagereze dinadins, numai dintr’un calcul jos­
NIV

nic de politician, numărul victimelor inutile, cari, chiar reduse la cifra de

419 uciși, cum a recunoscut d. Brătianu, e încă un număr îngrozitor de mare.
Pe de altă parte e absurd să se pretindă că cifra de 11.000 a fost inventată de
dr. Racovski. Cifra aceasta a fost pentru întîiași dată pomenită deCounier
Europeen, în numărul de la 6 Septembrie 1907. D. Th. Dragu, fost magistrat,
LU

scrie în acel articol: „Un funcționar de la ministerul de interne mi-a afirmat

el însuși că numărul țăranilor uciși cu prilejul represiune! întrece cifra ro­
tundă de 11.000“. Adevărul din București sprijinindu-se în urmă pe această
cifră și pe documentele afla.te în posesiunea directorului numitului ziar, a ce­
RA

rut fără încetare pedepsirea autorilor groaznicului masacru.

De altfel, încercările guvernului Brătianu ca să contesteze cifra dată de
Courrier Europeen, sînt zadarnice și ridicole pe deasupra. însăși generalul
Averescu, comandantul l-a divizii, și ministru de războiu în epoca represiu­
NT

ne!, a mărturisit acum de curînd că s’au ucis 2000 de țărani. Cifra guverna­
mentală s’a împătrit după o singură mărturisire. Sîntem siguri că vor urma
alte surprize și alte mărturisiri. : i
CE

***
=BE=
I/

POLEMICI
AS

Liviu cel naiv.— Li viu, eminentul și gustatul colaborator al ziarului

UI

„Ordinea", are une-ori naivități, asupra cărora — tocmai pentru că-1

apreciem — ne credem datori să-i atragem atențiunea.
Intr’una din utlimele sale cronici, Liviu discută și tranșează în
BC

grabă o chestiune importantă. Indignat de ce fi'anțuijil au acordat lui

Zola un loc în Panthton și lui Balzac nu, deși, după dînsul, Balzac are
mai mult talent ca Zola, Liviu explică aceasta prin faptul că Zola a
dat, în afacerea Dreyfus, dovadă de curaj civic.
Explicația este justă, dar Liviu nu admite ca pentru un simplu
fapt de curaj să se dea preferință unui literat mai puțin genial de cît
 Facla
178

Y
AR
altuia mai dotat. După părerea lui Liviu, curajul civic trebue să fie
obligator oa și cinstea și să nu constitue nici un merit.
Liviu e naiv. Ceea ce a lipsit totdeauna oamenilor și ceea ce le
lipsește și azi este tocmai curajul și cinstea. Imensa majoritate a ome­

R
nire! este pusă în așa condiții că nu poate fi nici curagioasă nici cinstită.
Curagioșii și cinstiți! sînt eroi și comunul oamenilor, printr’un instinct

LIB
sigujr, îi onorează ca atar. Zola cînd, în împrejurările știute, a azvîrlit
minciunei, ipocrizei și ticăloșiei celebrul lui „J’accuse”, a fost un erou
și Anatole France a putut, pe bună dreptate, să spue despre dînsul că a
fost „un moment al conștiinței universale”. i

ITY
Zola și-a meritat locul la Pantheon, tocmai pentru actul lui de
curaj. Oamenii de curaj și cinstiți nu se întîlnesc la toate colțurile de
stradă. A uitat care Liviu țara noastră 7

S
Pe vremea... „psichologiei de clasă**. — Un confrate de la revista „1907“
amintește d-lui Ibrăileanu studiul d-sale „Psichologia de clasă”, apărut
ER
în răposata Munca. Lucrul este mai grav de cît își închipue confratele
nostru, de vreme ce studiul în chestie a apărut nu în Munca, ci în Eveni­
mentul literar, care nu este răposat de loc, căci îl regăsim astăzi sub
NIV

altă formă și cu titlul schimbat.

Evenimentul literar a fost cea dintîi publicație poporanistă, însă
socialisto-pQporanistă. Viața Romînească este poporanistă tout court.
D. Ibrăileanu poate zice c’a îngropat Munca, împreună cu toate comorile
ce conținea, deci și acele pe cari i le dăruise d-sa însuși; dar nu poate
LU

fi atît de funebru față de Evenimentul literar pe care, în Curentul Nou,

îl revendica încă, și în care s'au pus bazele construcției poporaniste.
Atunci cum rămîne cu „psihologia de clasă” 7 Aici e tragizmul situa­
tei, cum ar zice d. Stere: „psihologia de clasă”? Atunci era situația su­
RA

fletului unor intelectuali burghezi (Vlahuță și Traian Demetrescu), cari se

sileau să fie socialiști, dar nu reușeau; azi „psihologia de clasă” ar arăta
sufletul unor intelectuali socialiști, cari au vrut să fie burgheji și au
reușit strașnic.
NT

Chestia agrară și d. lorga. — Bucurați-vă noroadelor! „Neamul Romî-

nesc” pentru popor a rezolvat chestia țărănească. In No. 21, anul I,
CE

pag. 330, se dă următoarea soluție chestiei agrare: „Omul poate trăi și

țărăpămint! (

Pardon de întrebare. — „Minerva" zice că „moșiile (Academiei) arendate

I/

țăranilor au dat venituri mai mari de cît dădeau pe vremea arendașilor de

profesie".
AS

N’o să se supere „Minerva" — nu-i așa? — dacă o să-i punem o mititi-

cuță întrebare: „cui" au dat venituri mai mari? Țăranilor ori Academici?
UI

Pățania prințului. — Prințul Ghica de la Paris, care a mîncat bătaie

pentru pălăria Lianei de Pougy, se va căsători cu această d-nă.
Va să zică ea rămîne cu pălăria și el... îmbrobodit.
BC

Sinceritatea ccmersantului. — Unul din oratorii congresului comer­

cial, d. lancu Marinescu, ține să se știe că d-sa nu s’a declarat contra preo­
ților pentru că stau prin cîrciumi, ci pentru că au devenit și ei comercianțb
amestecîndu-se în cooperative.
Are dreptate: dacă e vorba de circiumă, să stea în circiuma d-sale.
 Y
Facla 179

AR
Justificare. — D. Ignotus II, junimist, scrie în revista „1907“:
„Este cu neputință să ceri unei adunări de mii de oameni să se împrăș­

R
tie imediat ce trece pragul întrunirii. Nu numai că lucrul este materialmente
imposibil, dar este și o stare sufletească care-i reține împreună, pînă ce ea se

LIB
cheltuiește printr’o manifestare exterioară".
Dacă această psichologie e generală și nu de partid, rugăm pe d. Igno­
tus II să ne spuie ce crede despre manifestarea socialistă din Octombrie trecut?

Biata istorie! — Cu toate că toți istoricii noștri sînt băgați în politică,

ITY
politicianii romîni cunosc prea puțin istoria politică a țării. La întrunirea car-
pistă d. Al. Florescu a afirmat că pentru întîia oară avem o campanie de răs­
turnare în timpul verii.
E inexact. Ajunge să amintim campania dusă pe chestia Ghenadie. A-

S
tunci Anton Bacalbașa, care lupta alături de d. Fleva a spus cam următoarele
într’un discurs, la Dacia:
ER
-— Pentru noi gazetarii d. Sturdza e o nenorocire, pentru că ne silește
să luptăm pe căldurile astea. Boclucul acesta ni-1 mai făcuse acum doi ani
banditul Mărunțelu; acum... „mărunțelul" Sturdza îi urmează (pilda. Dar
NIV
fiindcă d. Sturdza nu ne lasă să mergem la răcoare, facem apel la dv., ca
să-l băgăm în răcori.
Firește, d. Florescu avea dreptul să uite calambururile Iui Tony — deși
spuse de acesta au avut un haz p_e care noi nu-1 putem reda — dar n’avea
dreptul să uite însăși campania dusă atunci.
LU

... Cu atît mai mult, cu cît campania de atunci a dat rezultatul do­
rit — căci a răsturnat pe d, Sturdza — pe cînd campania d-lui Carp....
dar să nu anticipăm.
•>?
RA

Socialiștii și Mochi Fischer. — Am arătat într’un număr trecut cît de

absurdă e insinuarea d-lui lorga că socialiștii... „protejează" pe (Mochi
Fischer. Iată și o dovadă: acum vre-o două decenii, cînd Moohi Fischer a
NT

fost acuzat de un fapt în adevăr grav, aceia cari au dus campania împotriva
lui au fost tocmai socialiștii, cari l’au atacat prin presă și întruniri.
Mai mult: deputatul socialist de atunci, d. V. G. Morțun, a ridicat
chestia și în parlament.
CE

Se zicea că Mochi Fischer ucisese un țăran. Jurații însă l’au achitat.

Noi nu putem ști astăzi care a fost adevărul; iar de atunci pînă a-
cum nu s’a citat un singur fapt din care să rezulte că Mochi Fischer se poar­
tă cu țăranii mai rău de cît Nababul, Ionel Brătianu, Sava Șomănescu sau....
însuși d. V. G. Morțun, căci și d-sa e moșier.
I/

Dacă însă d. lorga știe fapte, de ce le tăinuește? Crede d-sa că e de

ajuns să țipe ca un maniac „Mochi Fischer" și iarăși „Mochi Fischer" ca
AS

să-1 urmeze și oamenii serioși? Astea sînt bune cel mult pentru elevii „clasei
III gimnazială".
UI

Un nou delict. — Procesul muncitorilor socialiști în fața onoratei înalte

Curți de Casație a dat prilej d-lui procuror Stătescu să stabilească un nou
delict. Un ziar din Capitală trimesese un reporter-fotograf să ia un instantaneu
BC

11 ședinței. Cînd reporterul a îndreptat obiectivul aparatului spre fotoliul pu­

blic, procurorul a sărit ca ars și a cerut izgonirea îndrăznețului reporter.
— Ce ’nseamnă asta!... Ce-i aici!... Cum îndrăznești d-ta!... etc., etc...
interpela revoltat și indignat d. procuror.
Și reporterul, care a’ fotografiat de nu știu cîte ori pe Vodă cu întreaga Iui
Curte regală, a trebuit să-și strîngă aparatul, să părăsească aiurit sala de șe­
dință și n’ar fi înțeles nici pînă astăzi pentru ce e un delict să foto-
 Facla
180

Y
grafiezi un procuror de Curte dacă nu și-ar fi spus că d-lui procuror Stătescu

AR
i-a fost poate rușine să fie surprins de instantaneu în momentul cînd cerea
condamnarea unor oameni nevinovății

R
Alegerile din Ungaria se desfășoară într’o atmosferă oribilă de pri­

LIB
goniri, de urgie și de teroare guvernamentală. In special alegătorii romîni sunt
brutalizați, bătuti sau împușcati fără milă, par’că ar fi niște simpli țărani ale­
gători din Romînia liberă.
X*

ITY
D, Georges Diamandy, fost socialist revoluționar, autorul articolului
„Ne ciocoim șefule", va publica în numărul din săptămâna aceasta al revistei
democrației romîne, un articol cu aer de independență, prin care cere „șefului"
să convoace, nu o întrunire publică, ci un congres.

S
Un congres? Pentru ce?
ER
Tocmai acum se trezește d. Diamandy că are ceva nou de spus unui
congres liberal, după ce a tăcut trei ani de a rîndul în toate chestiile mari
cari s'au pus în fața parlamentului.
Ori perspectiva amară a opoziției începe să dezlege limbile democratice?
NIV

Xs?

Directorul nostru. — „Viața Romînească", vorbind despre noi în nu-

măru-i din urmă, se plînge că nu știe „cu cine are a face", căci n’avem un
dirctor mărturisit. J
LU

Cum? Nu știau d-nii de la „Viața Romînească" cine e directorul nos­

tru? Să le-o spunem dar: e d. dr. Ioan Cantacuzino, directorul serviciului sa­
nitar. Da, d. dr. Cantacuzino, care a scris la „Facla" cel puțin tot atîtea arti­
cole cîte a scris la „Viața Românească", la care e director... mărturisit.
RA

„Viitorul" exclamă: Păcat că „Facla" nu se tipărește în franțuzește-

NT

Păcat spunem și noi. S’ar vedea atunci în străinătate că în țara tuturor lași­
tăților, stăpînită de o bandă de politician! veroși, țara în care s’a putut pune
la cale și judeca, așa cumi nici în Congo nu se mai judecă, procesul Jelea, se
găsește un organ care să apere dreptatea și.cinstea. Și vorba d-lui Duca: atîta
CE

timp cît într’o țară se găsește cineva care să protesteze împotriva unor ne­
dreptăți nu e de temut -de viitorul acelei țări.
Ce fericire, spunem noi, că „Viitorul" se tipărește numai în romînește
și ce bine ar fi pentru demnitatea noastră dacă „L’Ind6pendance Roumaine"
I/

ar fi o simplă „Independență Romînă".

AS
UI
BC
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînaiă. Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

ITY
Numărul de 16 pagini 15 bani.
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an...................... Lei 7.—

S
Pe șase luni................... „ 4.—
ER
în străinătate : Pe an...................Lei
Pe șase luni . . „
9.—
5.—
Un abonament combinat Ja „Facla" și „Viața Socială"
NIV
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 0 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „Lumina“ No. 1
RA

= CELE TREI VEDENII =

Nuvele de EMIL GÂRLEANU.
Prețul ținui volum de 128 pagini 30 bani.
NT
CE

Figuri Contimporane din România

--------- Mare dicționar biografic ilustrat---------
I/

Director: TH. CORNEL.

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit
AS

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țărei in timpurile de față Apare cu fascicola, de
UI

două oriȚe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum 13 fascicole și va conține, îh întregimea
BC

lui, peste o sută de fascicole.

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­
meta 61, București. Telefon 23/49.
 Y
R AR
LIB
ITY
Numărul 5 al revistei VIAȚA SOCIALĂ care
apare în ziua de 12 Iunie, va cuprinde un studiu

S
asupra noilor tendințe socialiste, datorit d-lui HLibert
ER
Lagardelle. teoreticianul mișcărei sindicaliste și
directorul revistei „Le mouvement socialiste11.
Studiul acesta inedit e anume scris pentru re­
NIV

vista VIAȚA SOCIALA.

Pretai unai namăr de 80 pagini 50 bani. — Abonamentul anaal 6 lei
LU

Redacția și Administrația : Balev. Elisabeta No. 27, BacareștL

RA
NT

Către abonați,
înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este însăr­
CE

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat la FfiCLFi și VlflȚfl SOClfiLĂ
costă 77 lei pe an și 6 lei pe șase tuni.
I/

Administrația.
AS
UI
BC
 Facla

Y
Anul I.—No. 12 29 Mai 1910

R AR
LIB
ITY
O stingă liberală?

S
După, ce vreme de trei ani, d. Gh. Diamandi a avut o atitudine cu totul
pasivă, iată, de guvernarea liberală, a început de cît-va timp să arate semne

ER
vădite de nemulțumire. D. Diamandi este nemulțumit de starea în care se
află partidul liberal. Directorul „Revistei Democrației Romine** — titlu osten­
tativ și care lămurește scopul publicațiunei — reproșează partidului lipsa u-
nui ideal politic, îi reproșează lipsa de vlagă și de acțiune și se ridică în contra
NIV
„bonzilor și mandarinilor" cari nu îngădue partizanilor să lucreze.
D. Diamandi a început prin a critica inerția care domnește în partidul
liberal. Disciplina este aspră. Șeful, sau acei cari, împreună cu șeful, formează
cercul închis al „bonzilor și mandarinilor", gîndește pentru toți, iar ceilalți
LU

nu au alt rol decît acel al supunerei. Situațiunea aceasta este precum se știe,
comună tuturor partidelor noastre; ea a devenit un ce normal. Ne-am deprins
cu dînsa. Acei cari vor să-și facă o carieră din politică știu că cea mai de
seamă virtute a unui om de partid e să asculte de șef și de bonzi. D. Diamandi
a putut s’o constate singur; cînd, la discuția legei asupra dreptului de asociare
RA

al funcționarilor, d-sa, de și în fond de acord cu tendința proectului, nu s’a

declarat de acord cu procedura întrebuințată și a cerut oare-cari întregiri, îi s’a
spus numai decît că nu e liberal; și îi s’a spus aceasta de d. Panu.
NT

Pentru un om de temperament sau pentru un om care nu urmărește. în.

politică scopuri materiale sau satisfacțiuni de amor-<propriu, un asemenea jug
este greu de suportat.
Nu știm în ce categorie să punem pe d. Diamandi și cum să judecăm
CE

atitudinea d-sale de azi. D. Diamandi merge din surpriză în surpriză. Cu cît

„Revista Democrației Romîne" apare mai mult, cu atîta se pronunță mai tare
Independența d-sale. Ea nu e departe de rebeliune. Unii, cari cunosc pe fostul
socialist, sînt tentați să explice nemulțumirea aceasta prin temperamentul
I/

său aprins. Alții, cari., nu uită și nu iartă, îi bănuesc pur și simplu sincerita­
tea. Ei zic: d. Diamandi a tăcut în prima guvernare care a urmat trecerei so­
cialiștilor la liberali; el a tăcut apoi în tot timpul opoziției și apoi, acum, în
AS

a doua guvernare. De ce nu- s’a ridicat, în Parlament sau în presă, pentru re­
forme democratice, pentru legi sociale, pentru votul universal? De ce’si simte
o nouă și urgentă chemare democratică' tocmai acum, în ajunul intrărei parti­
UI

dului liberal în opoziție?

întrebările aceste sînt firești. Foștii socialiști, intrați la liberali, au per-
dut cri-ce vază în opinia publică și mai ales în ochii acelora cari au sau cari
au păstrat neatinse vechile idealuri democratice. Ei sânt bănuiți și nimeni nu
BC

mai dă crezare cuvîntului lor. Tinerii generoși recoltează ceea ce au semănat.

Vreme de trei ani — ultimi trei ani — au tolerat un regim care nu numai n’a
fost însuftețit de nici o idee democratică, ci, din contra, a urmărit cu toată
puterea, sub pretextul menținerei ordinei — pretextul tuturor reactiunilor —
nimicirea organizațiunilor muncitorești și menținerea arbitrarului.
 S' a c 1 a
182

Nu voim să facem aci procesul acfiunei politice a tinerime! generoase.

Y
Dar, din cele petrecute ni se va da dreptul să tragem încheerea că bănuelile

AR
cetera cari nu uită trecutul sînt îndreptățite și că extrem de putina simpatie și
încredere ce inspiră foștii socialiști este pe deplin meritată.
Aceasta — pentru trecut.
D. Diamandi, fără a se explica însă pentru trecut, vorbește pentru

R
viitor. D. Diamandi cere d-lui Ionel Brătianu să ia măsuri ca partidul libe­
ral să nu se ciocoiască; cere un Congres și un program nou, și, mai cu seamă,

LIB
cere o acțiune imediată pentru votul universal.
Fată de această schimbare la fată, care ne dă par’că înapoi cu ani și
ani. în urmă, întrebăm și noi pe d. Diamandi, împreună cu autorul scrisoare!
deschise din ultimul număr al revistei d-sale, dacă putem „să ne facem iluzii
pentru prefaceri viitoare?" Autorul scrisoarei mărturisește că’i vine greu să-și

ITY
facă asemenea iluzii; noi mărturisim că ne vine și mai greu!
Nu că am bănui sinceritatea de azi a atitudinei d-lui Diamandi. Nu a-
vem dreptul și nu vroim s’o facem. Dar, d. Diamandi ar trebui să se explice
mai pe larg asupra atitudinei d-sale, ar trebui întîiu să dumirească publicul asu­

S
pra purtărei sale și a prietenilor săi în tot timpul -de cînd a intrat în partidul
liberal și pînă azi și apoi să arete că vrea într’adevăr, că vrea cu prețul ori­
ER
cărei jertfe, ceea-ce spune în revista sa.
In ce ne privește, am fi bucuroși dacă d. Diamandi ar rămîne neclintit
în părerile pe cari le expune, cu o aparentă de reală convingere, în publica­
NIV

ția d-sale. Țara noastră are nevoe de o grupare democratică sinceră. Partidul
conservator-democrat nu ne-o poate da. D. Take lonescu s’a pronunțat pînă a-
cum contra votului universal. Dacă, după cum spune d. Diamandi, este acum
pentru o revizuire a Constituției, — fără să ne arete în ce senz — cu atît mai
bine. Așteptăm Congresul conservator-democrat. Dar să nu uităm că d. Take
LU

lonescu este un vechiu conservator, democratizat în mod subit la bătrînete.

Noi avem nevoe de democrat! sinceri, de acei cari să nu întocmească programe
cu gîndul de a lăsa aplicarea lor la voia întîmplărei și a Împrejurărilor. Nu
democrati-oportuniști, ci democrat! intrasigenfi.
RA

Suntem gata să luăm binele de ori-unde ar veni. Există o stingă li­

berală care vrea cu tot-dinadinsul votul universal? D. Diamandi trebue s’o știe.
Dacă da, sîntem de acord.
NT

In politică, pentru a se atinge un scop mare, trebue să știi să uiți tre­

cutul și să dai mînâ cu oricine te poate ajuta la realizarea telului. Dacă foștii
socialiști vor să se afirme ca o stîngă liberală sau ca un grup democrat deose­
bit — să iasă la iveală!
CE

D. Diamandi n’a pornit probabil singur singurel acțiunea. „Foștii", po­

căiți sau lucrînd din alte motive, trebue să fie într'o măsură oare-care sau
în totul alături de d-sa. Am dori să știm dacă presupunerile noastre sînt ade­
vărate sau nu; dacă d. Diamandi lucrează pe socoteală proprie sau de acord
I/

cu alfii; dacă „Revista Democrației Romîne" împărtășește numai vederile

d-sale sau d-nii Stere, Mortun,. Ibrăileanu, Radovici etc. sînt înțeleși cu poli­
AS

tica cea nouă. '——

„Facla", revistă democratică, ar contribui cu modestele ei puteri la re­
ușita unei atari întreprinderi atunci cînd. cum am spus, s’ar convinge de
sinceritatea ei.
UI

D. Diamandi a ridicat chestiuni importante. Credem că va tinea seamă

de întîmpinările privitoare la trecut și că ne va lămuri asupra inten-
țiunilor d-sale în viitor. Am pus d-lui Diamandi întrebări precise și nu ne în­
BC

doim — fiindcă este o chestiune de cinste politică la mijloc — că nu ne va

lăsa fără de răspuns. * Facla
 5* a c 1 a 183

Y
AR
Congresul național-comercial din Focșani

R
LIB
Congresul camerilor de comerț din anul acesta nu a fost în rea­
litate de cit o sucursală a congresului din 23 Aprilie c., cînd s’fc, con­
stituit partidul d-lor lorga și Cuza.
D. Mihail G. Orleanu, ministrul industriei și al comerțului, ne­
căjit de rușinea ce a pățit cu proectul asupra încurajărei industriei na­

ITY
ționale, și-a vărsat aleanul inimei, făcînd cuzism economic cu o înver­
șunare care îi va atrage de sigur ovațiuni entuziaste din partea întregei
suflări naționalist-democrate. D. Orleanu a declarat că industria este
în cea mai mare parte în mîna străinilor și că negoțul este în întreg

S
■strein.
D. ministru al industriei și comerțului nu'cunoaște nici industria
ER
nici comerțul; el nu cunoaște măcar publicațiunile cari se tipăresc de
ministerul pe care-1 conduce. La începutul anului de față a apărut, ca
o publicațiune oficială a departamentului unde domnește Colbert-ul din
Galați, o lucrare intitulată „Industria mare“. Aci se arăta d-lui Orleanu
NIV
că dintre lucrătorii specialiști întrebuințați în industria mare 74 la sută!
sînt romîni, dintre cei nespecialiști peste 90 la sută. Personalul admi­
nistrativ, technic și comercial are o proporțiune de 55 la sută romînî.
In lucrare se mal explică d-lul Orleanu de ce proporția din urmă nu e mai
LU

mare; lămurirea e de natură să liniștească grijile iorgd-cuziste ale d-luî

ministru.
D. Orleanu ar fi trebuit să știe toate acestea. Ar fi trebuit să le
știe că de ’aceia e ministrul industriei. Dacă mai Consulta, aceeași lu­
crare ar fi luat notă, cu o patriotică satisfacție, că numărul industria­
RA

șilor mari romîni crește mereu.

Aruncîndu-și ochii asupra statisticei meseriașilor s’ar fi convins
că numărul patronilor, lucrătorilor și ucenicilor romîni sporește an de
NT

an; și o mică anchetă discretă prin publicațiuni mai vechi l’ar fi în­
credințat că industria de mijloc și cea mică este aproape toată în mîini
romînești.
D. Orleanu tratează însă cifrele cari nu se potrivesc necazului
CE

d-sale, cu același adine dispreț cu care le tratează ori-ce naționalist-

democrat cînd vorbește de naționalizarea comerțului și industriei. în­
caltea comerțul — d. Orleanu nefiind ministru al finanțelor n’avea de
unde să cunoască cifrele cari privesc naționalitatea negustorilor, — dar
industria? Pentru comerț o să-i furnizăm noi cifrele. Iată d-le Orleanu,
I/

ia aminte și citește. Numărul patentărilor la 1 Aprilie 1906—7, 1907—8

și 1908—9 a fost:
AS

1906—7 1907—8 1908—9

Romîni . . . . . 74.337 76.340 77.248
Streini . . . . . 15.662 14 234 14.245
Israeliți . . . . . ,36.239
UI

25.187 23.588
116.238 115.761 115.081
Nu e așa, d-le Orleanu, comerțul nu e tocmai întreg în mîinile strei­
BC

nilor? Și apoi, după cum vezi, numărul comercianților romîni crește

fără încetare.
Odată discursul ministrului plasat, nota a fost dată Congresiștii
■s’au întrecut în... în — cum să le zicem? — în enormități. Unul a cerut
-ca faliții străini să fie expulzați, sub cuvînt că aceștia se bucură de
 184 r A c I a

favoarea 'de a itu avea drepturile politice. Altul a pretins ca furniturile

Y
autorităților să se dea numai la romîni. La sfîrșit, congresul a votat o

AR
moțiune, în chestia învățămîntului comercial, care este un monument
de nepricepere.
Felicitările noastre d-lor lorga și Cuza. Ei fși fac bine treaba.
Inoet-încet pervertesc simțul public și-l fac să nu poată vedea lucrurile

R
cele mai simple.
Congresul din Focșani nu a fost propriu zis o adunare de negustori.

LIB
Un negustor are simțul realităței. Moțiunea votată la Focșani nu se va
aplica niciodată. Ea ar putea să ocupe un loc vrednic în programul
naționaJist-democrat, care e plin de puncte tot așa de inteligente și rea­
lizabile ca moțiunea' votată la Focșani, din îndemnul d-lui Orleanu.

ITY
Fi.

S
Să flm recunoscători lui Jelea! ER
Fapta nebunească a lui Jelea nu va rămînea fără nici un folos. D. Ionel
NIV

Brătianu^care a vărsat zadarnic atîta singe țărănesc, se poate mîndri că cele

cîteva picături. din sîngele său vor fi foarte rodnice.
Primul folos, foarte important și de care sîntem absolut siguri, este că
pe viitor muncitorimea organizată nu va mai fi expusă ispitirilor anarchiste.
LU

Teoreticește știa dînsa și pînă acum că anarchismul nu e numai monstruos

dar și inutil și chiar păgubitor. Sînt doară treizeci de ani de cînd îi se spune
necontenit lucrul acesta. Dar lipsea experiența, lipsea proba practică. Ei bine,
experiența s’a făcut. Acuma se știe ce este asta propagandă prin fapt. Jelea
este un dezechilibrat, care fără să-și dea seama, s’a jertfit pentru toți:. nu
RA

prin aceea că le-a îmbunătățit starea, ci prin aceea ca le-a dat învățătură.
Acesta este întîiul folos al faptei lui. Iată și al doilea, tot atît de impor­
tant, dar de care sîntem mai puțin siguri:
NT

Este că stăpînirea nu se va mai juca de-a agenții provocatori. Este un

lucru stabilit că poliția a organizat mișcarea anarchistă’ și a pus la cale a-
tentate. Reichmann este omul ei, adus de ea. Nu știu dacă s’a spus prin ziare
că Reicimann a fost profesor de anarchism la serviciul de siguranță, avînd la
CE

dispoziție cîți-va agenți cărora le ținea cursul în localul siguranței. In afară

de asta el își va avea rolul și în cafenelele unde se adună muncitorii. Vecinie
și pretutindeni perora. Interesul poliției era ca ideile răspîndite de Reichmann'
să pătrundă și în mișcarea social-democrată, pentru a o împinge pe un po-
I/

vîrniș primejdios și a o compromite. Reichmann și Daschevici erau inteligențele

cari conduceau, ceilalți — biete instrumente oarbe și inconștiente.
AS

Ei bine, sper că s’a isprăvit. Cîteva picături din sîngele unui prim-mi-
nistru vor face prudenți pe toți miniștri. Acesta e al doilea folos pe care-1
sper.
Dar, cum am zis, nu sînt sigur. Intr’un cap de ministru găsești adesea
UI

mai puțină judecată de cît în capul unui umil muncitor.

Eu propun să se trimeată tuturor miniștrilor „Romînia Muncitoare",
ca să mai învețe și teoretic ceea ce afacerea Jelea nu va fi fost deajuns ca să-i
BC

învețe în mod practic.

P. Crainic
 Facla
185

Y
AR
„Șefia“ de partid

R
LIB
iPelitica Romîniei pătimește de o meteahnă Șefia de partid. O boală
grea ale cărei simptome au început să se arate mai bine pe la 1888.
Atunci căzuse dela putere Ion Brătianu, primul mare șef de partid în
Romînia, care făcuse minunea unui guvern, de 12 ani și care se prăbușise

ITY
încărcat de toate onorurile șefiei. Partidul, „stropit cu sînge și noroiu“, simțea
nevoia unei meremetiseli care să-i schimbe fațada. O pupătură senzațională
avu loc și se proclamă șef al partidului liberal pe Dimitrie Brătianu, cel care
îșî trimise odată nouiî partizani — „la pușcărie". Dar Dimitrie Brătianu

S
moare îndată; moare și Ion Brătianu și partidul rămîne văduv de șef. Trei
candidați sînt propuși: Eugeniu Stătescu, bolnav și inactiv, care refuză; Ni-
ER
colae Eleva, pe care nu-1 agrează „Oculta" atotfăcătoare, și Dimitrie Sturdza.
Sorțul cade asupra lui Dimitrie Sturdza. Partidul e chemat la Iași ca saț dez­
bată un program și se alege cu un șef. Cel care îl hirotonisește e răposatul A-
NIV
nastase Stolojan, care avea, se vede, chemare . pentru aceasta. La un pahar
de șampanie, Stolojan strecoară la șefie numele lui Dimitrie Sturdza „cel
mai vrednic colaborator al lui Ion. Brătianu" Bucurie mare la unii: Habemu
Papam. Dar alții sînt nemulțumiți. Nicolae Fleva, care se socoate cu aceleași
drepturi, nu recunoaște pe noul șef și într’un discurs la Cameră dclară, el, mi­
LU

litantul partidului, că „a auzit vorbindu-se de proclamarea unui șef la Iași".

In acest timp efla putere partidul conservator. Venise în 1888 prin
mijlocirea d-luî Theodor* Rosetti, .pus înainte de d. P. P. Carp. D. Carp era
simplu ministru de resort în cabinetul Theodor Rosetti, dar — vorba d-lui
RA

Panu de pe vremuri — adevăratul premiant l-iu în clasă, era cel fără cunu­
nă — d. Carp.. D. Carp însă, sufletul guvernului Th. Rosetti, reprezenta o di­
rectivă în partidul conservator: distrugerea șefiei lui Lascar Catargiu. Deci
vîlvă mare între partizanii acestuia. Lascar Catargiu era supărat că-î scăpase
NT

puterea. George Vernescu, tovarăș din opoziția-unită, mîhnit că nu e părtaș. A-

mîndouî paraponisiți, se pun pe lucru și răstoarnă cabinetul Theodor Rosetti.
Se formează un guvern, „liberal-conservator" sub egida d-lor Catargiu și Ver­
CE

nescu, fără nuanță junimistă. Durează puțin. Se formează un guvern de con­

centrare conservatoare sub conducerea d-lui general Mânu, care se proclamă
„pivotul" partidului. Cade și acesta. Și atunci începe o serie de căderi și de
urcări la putere ale celor două nuanțe conservatoare — George Vernescu fu­
sese desființat — pînă ce, în 1891, cînd se înjghebă guvernul Catargiu-Carp, care
I/

durează pînă la 1895. înjghebarea s'a făcut pe temeiul unei tocmeli: Catar­
giu, cinci miniștri, Carp, trei miniștri. Cu această înjghebare se pune capăt
AS

unei hărțueli de patru ani în care timp s’ati rostit cuvinte ca acestea: „Lascar
Catargiu e un pas înapoi în viața țârei" (autor P. P. Carp). „De ar ști țara ce
•crede d. Carp despre dînsa, l’ar goni cu pietre" (autor Lascar Catargiu). „Vom
face o înmormîntare de clasa l-a d-lui Catargiu" (autor T. Maiorescu). „D,
UI

Catargiu nu poate face alegeri decît cu ciomagul" (autor Take lonescu, Ben­
jaminul partidului conservator, recrutat abia în 1891 de către sergentul Nico­
lae Filipescu). Toți acești autori diverși scriu apoi împreună „paginele de glorie
BC

ale partidului conservator dintre anii 1891—1895".

Cînd, ostenite de a scrie atîtea pagini glorioase, cele două tabere nu se
■mal pot suferi — gelozie de autori — partidul unit cade de la putere rupt în
două și merge să se reculeagă, o ,parte la „clubul conservator", cealaltă peste
drum, la „clubul constituțional".
Vin Ia putere , liberalii sub șefia d-lui Dimitrie Sturdza. D. Sturdza, șef
 186 Facla

Y
proaspăt, care „s’a ales dar nu s’a impus*', se simte slab în noua postură și

AR
cere concursul rivalului, d. N. Fleva. D. Fleva e numit ministru de interne,
dar după trei luni se desface de cîrdășie și devine șeful unui grup „flevist"
căruia îi vine apa la moară pe urma afacerei mitropolitului Ghenadie. Sturdza

R
e răsturnat. Insă puterea nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se ni­
merește și locul d-lui Sturdza, e luat de _P. S. Aurelian, care, excelent „părinte

LIB
de familie liberală" își fringe mîinile văzînd certurile dintre frați. Avînd un
moment veleități de șefie, sub imboldul d-lui Costinescu și al răposatului Va-
sile Lascăr,e repede convins că trebue să se ducă, spre a face loc din nou-
d-lui Sturdza, care, retras cîtva timp din viata politică, se întoarce la guvern
avînd în coapsă pe d. Ionel Brătianu. începuse a încolți sămînta generoasă în

ITY
partidul liberal și d. Ionel Brătianu, vlăstar altoit pe trunchiul generos, crește
mare și tare, de aproape să nu-1 mai încapă partidul.
O primblare prin strada Enei, aduce pe conservatori la putere. Dar toc­
mai în ziua chemărei moare.Lascar Catargiu. Ce-i de făcut? Sus, în- frunte,

S
stă Petre Carp, dar urmașii lui Catargiu nu-1 vor de șef. Și atunci se convoacă,
într’o noapte oarbă, comitetul conservator și a doua zi Romînia află ca urmaș-
ER
al lui Catargiu va fi excelentul moșier G. Gr. Cantacuzino, fost președinte al
Senatului conservator, fost — nimic altceva. Moșierul, cu mîinile debilizate
de trecerea unor ouă iprrntr’un inel, capătă deodată brațe vînjoase cu care să.
NIV

poarte steagul conservator. De geaba d. Carp cu partizanii săi strigă că posta­

vul steagului a căzut în noroiu și că d. Cantacuzino a rămas numai cu lem­
nul. N’are aface. D. Cantacuzino se simte bine în noua poziție și pune un zu­
grav să-i zugrăvească chipul într’o biserică rurală.
Pentru mintea simplistă a d-lui G. Cantacuzino, zugravul a făcut operă
LU

de eternitate clădită de d-sa, scriind jos: „G. Gr. Cantacuzino, șeful partidului
conservator".
Intre ambele tabere e bătaie mare. Deoparte operează dnii Take lonescu și
Nicolae Filipescu cari-și adăpostește ambițiunile sub cutele steagului purtat
RA

de d. G. Gr. Cantacuzino. De altă stau d-nii Carp și amicii săi, ca niște fete
batrîne cari n’au pierdut încă nădejdea de a se mărita. Prilejul măritișului
vine. D. Nicolae Filipescu bagă de seamă că d. Take lonescu, prea își întinde
NT

ifoasele la șefie. Și atunci pune la cale o cumetrie politică. Se face pețitor întru
d-nii Carp și Cantacuzino și hotărăște pe acesta să se retragă spre a se putea
forma un cabinet Carp cu N. Filipescu în guvern și cu Take lonescu pe din
afară. Condițiunile măritișului sînt acestea: D. Cantacuzino rămîne șeful par­
CE

tidului, iar d. Carp ia șefia guvernului. Dar noua căsnicie nu ține mult. D.
Take lonescu izbutește să ademenească pe bătrînul cel ușor la minte G. Gr
Cantacuzino, și, mai cu intrigi, mai cu fățărnicii, casa se strică. D-nii Carp și
Cantacuzino, se despart luîndu-și fie-care catrafusele, iar locul lor la guvern
I/

e luat de d. Dimitrie Sturdza.

D. Dimtrie Sturdza e de data asta țeapăn. Rivalul său N. Fleva, trecut
AS

în lagărul conservator, fusese expediat ministru plenipotențiar la Roma. Petre-

Aurelian redevenise numai un bun fiu al familiei liberale, Costinescu și Lascar
se potoliseră și ei. Numai Ionel Brătianu creștea, creștea într’una, de ajunse-
pe umărul bătrînului șef.
UI

Patru ani a ținut postura asta, pînă ce, într’o zi, bătrînul șef ne mai
voind să asculte ce-i sufla tînărul Brătianu la ureche, se născu o ceartă care,
pe calea unei greve politice, se sfîrși cu căderea partidului de la putere.
BC

Revin d-nii G. Gr. Cantacuzino, care își vînjise și mai tare brațele și d.
Take lonescu care își întinsese și mai mult ifoasele. Guvernează oamenii doui
ani, în care timp d. Take lonescu e stăpîn la toate ministerele, afară de cel de
interne, unde împarte domnia cu un oare care Tănase. Dar se face o răzmeriță
5n țară, d. Cantacuzino pierde și ce n’are: capul (vorba vine!) d. Take lo-
Eescu se teme de al d-sale și liberalii se întorc la guvern.
 Facla
187

Y
AR
Conservatorii slăbiți se împacă. D. Cantacuzino remite d-lui Carp scep­
trul șefiei, <3. Take lonescu ia loc în rînduri alături de d-nii Marghiloman și
Filipescu; numai d. general Mânu rămîne deoparte, supărat ca un curcan flue-
rat. Dar împăcarea conservatoare ține puțin; d-nii Take Ion.escu și „ai săi"

R
sunt „lucrați" pînă ce, ne mai putînd suferi obida, îșl iau cortul și' se sta­

LIB
bilesc aiurea, sub firmă proprie. Iată că se naște partidul conservator-demo­
crat.
In acest timp, zilele bătrînului Sturdza. sînt amărîte; d. Ionel Brătianu,
care îi se suise în cap, nu-i dă răgaz. Bătrînul se îmbolnăvește, pleacă în con­
cediu. Dar, de pe patul suferinței, d. Ionel Brătianu îi smulge demisia spre a

ITY
fi proclamat d-sa, pe o noapte de viscol și de urgie și cu blagoslovenia d-lui
Ighel Deleanu, șef al partidului și al guvernului liberal.
Așa se face că azi suntem în zodia a trei șefi de partid: unul conser­
vator, altul conservator-democrat, și al treilea liberal-național. Ce va fi mîine,

S
Dumnezeu știe. De-om trăi, vom vedea,
*
* ER
*
Am făcut un succint rezumat, de sigur cu lacune, al vieței noastre politice
NIV
din cei din urmă douăzeci de ani și mai bine, pentru că din ele reese în mod
luminos că toate luptele noastre politice din acest răstimp s’au învîrtit în jurul
unei singure axe: axa șefiei de partid. Negreșit s’a dat în acest interval și «Ste
o luptă de idei, ba s’a pus chiar la cale campanii memorabile;
dar aceste lupte și campanii n’au avut loc de cît cînd, partidele erau
LU

bine înjghebate — am zice: bine înjugate — sub conducerea unui șef".

De cîte ori însă era un fel de vacanță de șefie sau se da vre-o luptă intestină
în jurul șefiei, nici o luptă de idei n’a mai fost cu putință iși nici o campa­
nie — din adele campanii atît de bogate în rezultate —n’a avut loc. Luptele
RA

pentru șefie au avut totdeauna ântîietatea. Indulgenții vieței noastre politice

vor găsi aceasta firesc, de oare ce numai sub conducerea efectivă a unui șef
un partid poate lucra. Așa ar fi, dacă la noi șefia ar fi concentrarea unor oa­
meni de idei în jurul unui protagonist al lor. Dar acolo unde începe deosebirea
NT

la noi, unde începe să se manifeste particularitatea vieței noastre politice, e

că la noi șefia e preexistentă ideilor. Intiîiu șeful și pe urmă ideile. Și cum
ideile sunt puține, iar interesele la „șefie" multe, se înțelege de la sine că lup­
tele pentru șefie au predominat luptele pentru idei — acestea fiind reduse la
CE

rolul de simplu decor, de paravan politic.

Uitați-vă încă odată la luptele noastre politice din ultimele două decenii
și veți vedea că toate au avut o singură țintă: de a pune în locul dintîi un
om. Ce vrea acest om, ce va face el — chestiuni secundare. O singură excep­
I/

ție vom face — am fi nedrepți să n’o facem -— pentru gruparea d-lui Carp. D.
Carp a fost tot timpul un izolat al vieței noastre politice. Avînd un stoc de
AS

idei, un .program întreg de guvernămînt, d-sa abia de a găsit cîți-va partizani.

Rîvna d-sale de a ajunge în fruntea partidului pentru care își simțea afinități
morale, a fost numai dorința, de a-și putea traduce în practică ideile, nu însă
vre-o ambiție deșartă. De aceia n’a ajuns de cît într’un tîrziu și de formă, căci
UI

odată ajuns partidul a fugit, numindu-și alt șef și lăsînd acelaș fond al lupte­
lor pentru șefie. Deosebirea e numai că aceste lupte au fost transpuse: D.
.Carp, rîvnitorul, a ajuns d. Carp, .contestatul; și într’un caz și într’altul acelaș
BC

slăbănog al vieței noastrd politice.

In partidul liberal lucrurile au mers mai — strună. D. Ionel Brătianu
a avut norocul de a rîvni șefia, cînd șeful predecesor a ajuns la apusul vieței
sale politice. Altfel am fi azistat poate la homerice lupte de șefie și în par­
tidul liberal.
Și acuma, întrebînd care e cauza acestei particularități a vieței noastre
 188 S'* a c 1 a.

Y
politice, un singur răspuns se poate da: lipsa unei vieți constitutionale. Par­
tide politice, grupări de idei, sînt cu putință numai în cadrul unei Constitu­

AR
ții. Căci Constituția însemnînd suveranitatea natiunei, numai într’o tară efec­
tiv constitutionala pot ființa partide cari să-și caute puterea în corpul elec­
toral la care sunt silite să apeleze și care are să le judece ideile. Noi însă avem

R
o Constitutie-fictiune. Avem un suveran aproape absolut și un corp electoral
nul. Așa fiind, e firesc ca grupările noastre de oameni „politici" să privească

LIB
în sus și nu în jos. Și spre a privi cu succes în sus, e nevoie ca să aibă în
preajma tronului oameni cari să fie luati în seamă. De aci necesitatea unor
„șefi" cari „să se bucure de încrederea întregului partid" și de aci acele ful­
gere și tunete ce cată să omoare pe ambițiosul care zdruncină „unitatea par­
tidului". Chip de te adresează mulțimei cetățenilor cînd toată tăria stă în „u-

ITY
nitatea" pattidelor. Și tot de aci acea gogonată minciună politică după care
noi trebue să avem musai două partide de guvern. Noi și englezii. Căci dacă,
Doamne ferește! n’ar fi la noi ca la englezi, te pomenești că corpul electoral
deleagă puterea unui al treilea de la care așteaptă să-1 „ciupească" mai pu­

S
țin. Și ciupeala e doar izvorul de viată al politicaștrilor noștri. Ciupeala îi
face să se adune în jurul unui om care le promite și căruia îi trebuie toată tă­
ER
ria spre a le putea da. Deci: „Trăiască șeful necontestat al unul partid unit,
mare și .puternic"! Și vai de îndrăznețul care îi se pune în cale. Acela e în-
tîiu: disident, pe urmă: bot și vînzător de neam.
NIV
Așa se „invîrte politica" la noi. Politică de personalități, cu aparente de
idei, în dosul cărora stau mari și deșarte ambițiuni. Politică de personalități
cari îngădue scandaloase împerecheri — scandaloase pentru cîfi-va, nu însă
pentru grosul multimei care s’a deprins de-a binele cu asemenea scandaluri.
Nu s’a discutat eri și nu se discută azi o eventuală .împăcare a d-lui
LU

Carp cu d. Take lonescu, a d-lui Bădărău cu d.' Filipescu, fără ca vre-unul să

surîdă măcar? Lumea se întreabă numai dacă împăcarea se va face la guvern
sau în opoziție, nimeni însă nu se întreabă dacă e cu putință moralminte o
asemenea împăcare.
RA

Ziceam că viciul vieței noastre pseudo-constitutionale e șefia de

parM. N’am putea-o avea însă, dacă n’ar fi și amatori. Și amatori avem, be­
rechet. Care Romîn n’ar vrea să fie măcar ministru și care Romîn mai resărit,
să nu fie șef de partid, deci prim-ministru? Fruntașii vieței noastre politice nu
NT

văd rostul existentei lor în vre-o luptă de idei, ci în prea mărirea personalită-
tei lor. E ceva din vechiul Bizanț- E ceva din vechile noastre lupte pentru
Domnie. Am crezut, la 1866, că importîndu-ne o Dinastie streină, vom pune
CE

capăt luptelor pentru Domnie. Neam înșelat. Am transpus numai luptele. Am

așezat pe tron un Domn strein — terfium gaudens — iar noi am rămas 'să
ne războim, ceva mai jos, tot pentru o... domnie, întrupată în „șefi". Șefi cu
curtezani și favoriți, cu dregători și oameni de casă, șefi de paradă ai unor
I/

soldați de pradă. Ba în cele două partide „istorice" s’a încuibat — deocamdată

— două dinastii ereditare așa că .azi avem în tară trei dinastii domnitoare:
una, sus pe tron — adusă de peste hotar, și două, chipurile, naționale, pe o
AS

treaptă mai jos,

Iar jos de tot un popor în umilință și robie.
St. Crăciun
UI
BC
 r a £ 1 a
189

Y
AR
Chestia evreească

R
LIB
Evreii, ca piedică a culturii romîne

Dacă d Stere, afirmîxjd că evreii formează aci un singur Strat so­

ITY
cial, ar îi înfeles să sjpuie că ei alcătuiesc burghezia — cum îl acuză
astăzi, apărîndu-1, „Viața Romînească” — ar fi afirmat o absurditate.
D. Stere a spus că evreii formează stratul claselor mijlocii, înțelegînd,
probabil, tonte acele clase cari nu se alcătuiesc nici din adevărații boieri

S
— attitrați — nici din țărani, desemnați în actele oficiale cu numele de...
locuitori. Dovada o avem în teza d-lui Stere că „literatura națională nu
ER
se poate naște și dezvolta fără o clasă mijlocie națională, puternică și
bogată”. Vreau să sper că d. Stere nu putea viza burghezia, adică pe.,,
patentări. Patentării, ca atari — în generalitatea cazurilor — nu scriu și
nu citesc Ei n’au ce căuta în literatură. Din punctul de vedere al pro­
NIV
gresului cultural și literar nu stăm măi, bine la Ploești, unde avem pa­
tentări romîni, da cît la Botoșani, unde avem patentări evrei — ci tocmai
din potrivă. Va să zică nu e vorba de clasa burgheză, ci de clasele „mij­
locii”. Or, noi am arătat, în articolul trecut, care este proporția dintre
clasa mijlocie evreească — alcătuită mai numai din mică burghezie și,
LU

'dacă vreți, și din burghezie mare — și numeroasele clase mijlocii romî-

nești, cari în adevăr constituie tot atîția_ factori culturali.
Este evident deci că evreii, ca evrei, n'au fost, nu sînt și nu vor
fi vre-o dată o ipiedică pentru cultura romînă. Este întrebarea însă: sînt
RA

evreii, socotîndu-i după clasele ce compun, atît de inaccesibili culturii

romîne cum vrea să-i zugrăvească d. Stere ? Este oare, din acest punct
de vedere, atît de mare inferioritatea lor culturalo-romînă față de clasele
respective romînești 1
NT

Dacă ar fi așa, asta ar însemna că evreii sînt tnasimilabili, cum

susține d. Cuzfa, care în toată acțiunea d-sale este consequent. D. Stere
nu crede însă în această inasimilabilitate. D-sa spune :
CE

„Și, băgați de seamă: un evreu, în Rusia, Germania sau Franța,

cînd, însuȘi.ndu-și cultura europeană iese din sfera judaizmului, intră
acolo în cadrele culturii naționale a acestor țări, pe cînd la noi, în cazul
acesta, el este cîștigat doar culturii germane, care, pe lîngă că e mai
superioară, dar e și mai accesibilă pentru el prin limbă, prin legături de
I/

origine, prin tot complexul de raporturi economice și comerciale... Adău­

gați la aceasta că mulțumită acestui fapt evreul e în Ungaria agent de
AS

maghiarizare (aproape toți „maghiarii” statisticelor ungurești în păr­

țile locuite de romîni sînt evrei), în Bucovina agent de germanizare, în
Basarabia de rusificare... Dică acolo conflictul acesta cu dezvoltarea cul­
turală este mai vădit, dar și la noi, în Romînia, simplul fapt al existenței
UI

unei clase mijlocii străine duce, în aceste condiții, la același rezultat,

ăn fond, adică la încătușarea dezvoltărel culturale, deși în alte forme”.
Arii reprodus tot pasagiul, pentru că altfel nimeni nu m'ar fi crezut
că d. Stere e în stare să întețească un războiu atît de înverșunat între
BC

propria d-sale premiză și propria d-sale concluzie. In Ungaria, Austria

și Rusia, evreul este element de maghiarizare, germanizare și rusificare;
de aci ar urma că în Romînia el Ma fi un element de romînizare, ori mă­
car un element romînizabil. Dar nu ! el va da „același rezultat în fond",
deși „în alte forme", adică „încătușarea dezvoltării naționale". De ce î
 IT a c 1 a
190

Y
AR
Pentru că „al 'este cîștigat doar culturii germane, cane îi este mai ac­
cesibilă prin limbă și legături de origine" 1 Or, limba proprie a evreilor
din Romînia este tot jargonul nemțesc ca și a evreilor din Ungaria și
Rusia, ceea ce su-i împiedică să fie acolo elemente de maghiarizare și

R
rusificare ; iar în ce privește origina, d. Stere .uită că luîndu-se după d.
Radu Rosetti, a spus că evreii reunim sînt veniți din Rusia, nu din

LIB
Germania.
Cum e posibilă atîta lipsă de legică ?
Dar aci e teorie pură. Să vedem fa.ptele. Este adevărat că evreii for­
mează „o populație streină ce nu vorbește limba poporului și n’are ne­
voie de creațiunile lui literare” ? Sau, mai bine zis, în ce măsură e ade­

ITY
vărată aserțiunea asta ?
Limba poporului o vorbesc toți evreii; mulți o vorbesc stricat — și
vom vedea de ce, după cum vom vedea și adevărata importanță a fap­
tului Mulți, adică cei inculți. Și aceștia, bine înțeles, n’au nevoie de

S
creații literare. Prin urmare aci nu e vorba de o chestie specială, cum
ar fi cea evreească, ci de chestia generală a inculturii dela noi. Soluția
ER
ar fi: .dați cultură evreilor, adică dați-le cultură romanească Și atunci
după cum „un evreu în Rusia, Germania, Franța, însușindu-și. cultura
europeană iese din sfera judaizmului, intră acolo în cadrele culturii na­
NIV

ționale a acestor țări”, tot așa și la noi, evreul. însușind u.-și cultura 'eu­
ropeană, va ieși din sfera judaizmului și va intra în cadrele culturii na­
ționale « Romînlci. Ca este această sferă a< juida-izmului vom vedea mai
tîrziu, cînd vom arăta că ea se reduce pur și simplu la sfera.... igno­
ranții. De o cam dată ne ținem de textul d-lui Stere și întrebăm: da sau
LU

fea, este d. Stere în cele mai bizare contraziceri și ajunge d-sa la, con-'
duzii cu totul străine de firul propriei sale argumentări ?
Socotim că, în toată liniștea sufletească și fără a ne teme că facem
o nedreptate, putem răspunde hotărît : da !
RA

Și ca să arătăm pînă unde merge d. Stere în ciudata d-sale rătă­

cire, vom mai da un citat. Ca să stabilească deosebirea dintre clasa ex­
ploatatoare națională și una streină (adică evreimea și anume toată evrei-
mea, căci așa e pusă chestia), d. Stere zice : *
NT

„Copiii cămătarului sau arendașului (național), înbogățit, ajun-

gînd din această cauză la o cultură superioară națională, pot, cel pu­
țin în parte, răsplăti originea aceasta, ca literați, ca oameni de știință,
CE

ca buni administratori, generali, oameni de stat, pe cînd agenții „capita­

lului vagabond" din clasa streină pompează într’o formă sau alta, prin,
această acumulare cu tempul forțat, plus valoarea muncii națio­
nale...”, etc.
Nu dan pasagiul întreg, fiindcă o să-l mai citez -o dată, cînd va fi
I/

vorba de partea' economică. De o dam dată constat atîta:.că fiii evreului

(îmbogățit sau nu, asta e indiferent), nu pot ajunge să aibă cultură na­
AS

țională romînă, nu pot avea talente de literați, oameni de știință, etc.

Cu uite cuvinte, d. Sten e filosemit pe socoteala altora, căci evreilor
din toată lumea le recunoaște asemenea posibilități, numai celor din.
Romînia, nu.
UI

Vom cerceta în numărul viitor rolul evreilor îu cultura romînă,

ca să vedem dacă realitatea de pînă acum se potrivește cu ceea ca
afirmă d. Stere nu numai pentru prezent, dar pentru vecii vecilor.
BC

Const. Graur
 F a c I a
191

Y
AR
Țara primejdiilor naționale

R
LIB
Este multă vreme de cînd bunii patrioți n’au mai avut prilejul să simtă
acel fior sfînt care trebue să cutremure pe tot romînul, atunci cînd îi se aduce
vestea de către străjerii națiunei că tara e amenințată de o primejdie. Ne de­
prinsesem cu grijile, ce, în chip firesc, primejdiile naționale aduc cu sine. Știam

ITY
că este de neapărată trebuință ca tara să treacă din cînd în cînd prin vre-o pri­
mejdie de aceste, pentru ca, astfel, să se facă poporului educație și să i se arate
mijlocul de a ști să deosibească prieteni de dușmani. Ne miram numai că de
vre-o doi-trei ani încoace nu: se mai auzea de primejdii noui, ca și cum

S
păzitorii neamului ar fi uitat să-și facă datoria.
Păzitorii însă vegheau. Cercetînd cu îngrijorare, ei au descoperit în cele

ER
din urmă dușmanul, dușmanul care nu se putea să nu vie, pe cel mai nou și
mai proaspăt dușman al fărei. Știrea descoperire! ne-a adus-o o revistă-econo-
mică. Am citit-o și noi — și ne-am zis: în sfîrșit, iat-o, o avem! Prea trecuse
mult ca să nu vie. A dat Dumnezeu din Ceruri și a venit. Și acum cînd a venit
NIV
și o avem, s’o ținem bine ca să nu ne scape cum-va din mîini..
In anii de dinainte, trecusem prin tot felul de primejdii naționale. Am
avut o primejdie bulgărească, apoi una grecească, după aceea una americană,
și acum, cea mai nouă, despre care ne vorbește revista specială, o gravă pri­
LU

mejdie... olandeză. Olanda ne amenință în industria noastră dei petrol, deci

în interesele noastre economice, așa dar în independența noastră. Frazele mari au
început să curgă. Se vorbește de acaparare, de vicleșugul străinilor, de gîndu-
rile lor ascunse și de intențiile lor criminale.
Primejdiile naționale au la noi o fizionomie proprie. Ele sînt cevai deo­
RA

sebit, ceva în sine. Ele se pot cunoaște prin aceea că țara este chemată să
aibă un ochiu neadormit asupra străinilor cari uneltesc (un străin de obiceiu
uneltește), și că puterile publice sînt somate să se pregătească de a lucra cu
NT

energia și vioiciunea care se cere dela conducători, atunci cînd în momentele

grave li se strigă: „Caveant consules!"
Sîntem țara primejdiilor naționale. Pe lingă primejdia permanentă, veche
și respectabilă, care-și' hrănește omul și explică formarea de partide, — toată
CE

lumea a înțeles că este vorba de primejdia evreiească — mai avem și de cele

suplimentare.
Cînd se ivește un conflict de interese politice sau naționale, cum a fost
cel cu Bulgaria sau cu Grecia, neînțelegerea devine resentiment. Ne aprindem
I/

repede, declarăm pe bulgari sau pe greci de primejdie națională, atacăm fără de

măsură,( ne înstrăinăm pe degeaba simpatii după cari apoi alergăm, facem o
AS

gălăgie de speriem și clinii din Țarigrad, ne agităm ca și cum am fi stăpîniți

de o ură înverșunată, și, la urmă, la urmă lăsăm totul baltă. Prin atitudi­
nea noastră, facem impresiunea că nu știm să ne stăpînim sentimentele
și să ne menținem în cadrul unui simplu conflict de interese, Avem aerul
UI

ca și cum cea mai mică supărare ce ni se aduce, se schimbă în dușmănie. Exa­

gerăm incidentele ce, în mod fatal, le aduc relațiunile între popoare. Une-ori
se vorbește și se scrie la noi’ așa de mult și în așa fel despre primejdii națio­
BC

nale, în cît par’că s’ar fi pus lumea întreagă să comploteze în contra noastră.
Un fel de manie a persecuțiunei în mare.
Ce nu s’a spus pe vremea conflictului cu Bulgaria și Grecia! Și ce nu
s’a spus apoi într’o chestiune mult mai mică, în vremea cînd faimosul trust
al petrolului: Standard Oil Co., făcea încercări de a îngenunchia industria
noastră de petrol. Chestiunea aceasta, cu toate interesele materiale enorme
în joc, era neînsemnată. Guvernul n’avea decît să facă un semn și trustul cu
 192 racla

Y
d. Rockefeller cu tot intrau în pămînt. Aceasta ar fi fost însă, prea simplu. Noi

AR
nu putem lăsa să treacă prilejul de a avea de învins o primejdie națională.
Un timp — acum vre-o doui ani — d. lohn Rockefeller a fost pentru noi o
primejdie națională. S’au scris atunci articole fulgerătoare, s’a vorbit de inte­
resele superioare ale națiunei, s’au evocat figurile mari ale neamului și un

R
ministru, rezumînd într’o expresiune lapidară gîndirea tuturor, a strigat ame­

LIB
ricanilor, în plin Parlament: „Romînia a romînilor!“. A doua zi gazetele de
partid lăudară curagiul și patriotismul ministrului. „Romînia a romînilor",—fu
ridicat la rangul unui principiu, declarat ca o normă de guvernămînt. Consulii
■își făcuseră datoria.
Acuma, se începe dea capo cu olandezii. Fiindcă o societate olandeză

ITY
■are planuri despre cari unii afirmă că ar fi tenebroase, îi se și atribue tendinți
de acaparare și se țipă că este o primejdie națională. Nu ne va surprinde de loc
dacă, în curînd, primejdia olandeză va ocupa opinia noastră publică în acelaș
fel ca defuncta* primejdie americană.

S
Sîntem bănuitori față de străini și foarte suseeptibili.Starea aceasta
■de suflet nu dovedește însă tărie și mai puțin mîndrie. Un popor mîndru și
ER
care are sentimentul puterei salei nu se teme așa de ușor și nici nu-și zugră­
vește fantome de cari se sperie. Naționalismul nostru este irascibil și fricos,
și de aceea cade în exagerări și în violențe de limbaj.
NIV
Din cauza aceasta nu ne bucurăm de simpatii printre vecini și în lume.
Ne-am pus vre-odată întrebarea dacă sîntem simpatici? Popoarele mari își pun
fără încetare întrebarea aceasta și caută prin purtarea lor să merite încrede­
rea și simpatia vecinilor și a celorlalte națiuni. Franța este măgulită de iu­
birea ce i se arată în lume și Germania e geloasă de aceasta; în imperiul Iui
LU

Wilhelm II, discuția asupra nevoiei ca Germania să cîștige prieteni și simpatii

nu mail încetează.
Dacă popoarele mari simt trebuința de a se corija și de a arăta celor­
lalte o față senină și zîmbitoare, cu afît mai mult cele mici. O politică națio­
RA

nală nu trebue să fie numai decît o politică de bănuială, de înțepături de ace

în contra străinilor și de xenofobie rău ascunsă.
Educația ce se face poporului nostru în direcția aceasta este detesta­
NT

bilă. In loc să i se' inspire bărbăție și încredere în sine, îi se încarcă sufletul

cu temeri neîntemeiate și cu bănueli fără de rost. Temerile și bănuelile sunt
fără de rost. De cincizeci de ani ni se tot spune că țara e la două degete de
peire; de cincizeci de ani primejdiile naționale se Succedă și se aseamănă. A-
CE

vem și experiența lor. Primejdii nenumărate au trecut peste noi și nu ne-am

prăpădit.
Ar fi timpul să ne vindecăm de susceptibilitatea exagerată care ne face
să dăm crezare tuturor antreprenorilor de fraze patriotico-naționaliste. Am
I/

-cîștiga în toate privințele. Am cîștiga cît nici nu ne putem da seama pentru

moment. S. Albin
AS

Campania noastră
UI

Campania pe care, împreună cu alții, o ducem în chestia represiunei

BC

a dat pînă acum un rezultat excelent. S'a dovedit pe deplin că d. Brătianu a

mințit cînd a afirmat că a ucis numai 419 țărani. Și ori cine înțelege că n'a
mințit degeaba, numai pentru plăcerea de a minți, ci pentru că avea interes
s’o facă, .pentru că măcelul a fost săvîrșit din ordinul d-sale, pentru că d-sa a
■ordonat mușamalizarea lui.
Opinia publică, înșelată atîta vreme, începe, în sfîrșit, să se revolte. Ea
 Facla
193

Y
credea că s’a făcut strictul necesar, impus de o necesitate inexorabilă, acum:

AR
vede că a fost pur și simplu o crimă odioasă, de unsprezece mii de ori mai
mare de cit a lui Jelea. Revolta opiniei noastre publice se desfășoară, foarte
încet. Ea este departe de a-și fi atins apogeul. Dar e sigur că și-l va atinge.
Caracteristic este că pînă și în întrunirile carpiste se vor bește acum

R
de măcelărirea țăranilor. Demagogie se va zice. Pozitiv 1 Nici nu pretindem
alt-ceva. Dar această demagogie este un mare triumf democratic. Ea dove­

LIB
dește că chestiunea represiunei preocupă atît de mult publicul, in cît el nici nu­
mai înfelege să i se vorbească de alt-ceva. Un orator care vrea să aibă succes,
e silit să atace guvernul pe tema represiunei.
Iată de ce vedem cu plăcere protestările unor oameni ca d. Luca Elef-
terescu și alții. Nu pentru că i-am fi convertit pe ei, ci pentru că din atitudinea

ITY
lor se dovedește că am convertit opinia publică.
Așa fiind, după ce am înregistrat primul succes, putem merge înainte.
Chestia represiunii nu este moartă și d. Brătianu zadarnic se silește s’o în­
groape.

S
F.
ER
« E------
NIV

Notițe
LU

V. Constantinescu. — Zilele trecute a murit V. Constantinescu-Flo-

rini, directorul ziarului „Reforma1*.
Constantinescu a fost ceea ce se cheamă la noi „ziarist de pro­
fesie". El lucra la ori-ce ziar, indiferent de culoare și tendință politică,
RA

preocupat numai de partea technică, redacțională și mai ales adminis­

trativă. In această din urmă privință și-a cîștigat admirația unor anu­
mite cercuri ziaristice, pentru că el știa ca nimeni altul să facă ziarul
„să meargă". Acest talent el l’a înrebuințat cu succes și în folosul a
NT

diverse ziare politice la cari a lucrat Tind pe rînd, și în folosul pro­

priilor sale ziare, apărute unele în Capitală, altele în diverse orașe de
provincie.
Moare tînăr, ceea ce se va fi explicînd, poate, și prin munca exce­
CE

sivă pe care a depus-o, dar e probabil că moare și sărac, ceea ce va

părea curios cînd se știe că din punctul de vedere material a avut nu­
mai sucbese.
Ceea ce este interesant de relevat este că și V. Constantinescu a
I/

debutat în presă ca socialist, la „Lumea Nouă". Originar din Tecuci, el

a luptat acolo — foarte tînăr fiind — pentru candidatura socialistă a
d-lui Diamandy. Din această cauză a intrat în conflict cu autoritățile
AS

locale și ă venit la București, unde „Lumea Nouă" i-a deschis coloanele

cu să-și apere cauza.
Din acel moment a devenit ziarist și a început rătăcirea de la o
UI

gazetă la alta. Apoi a scos „Antisemitul" și în sfîrșit a' continuat munca

pînă în cele din urmă, fără să aibă o anumită direcțe și fără ca, prin
felul cum făcea gazetăria, să-și cîștige simpatii.
Dintre concetățenii lui tecuceni cari au făcut socializm odată cu
BC

dînsul, sînt încă trei cari au murit tot tineri, și răpuși de aceeași boală
nemiloasă.
Chirvăsufă, un institutor foarte cult. A scris un studiu asupra ope­
rei d-lui Gherea. Răpus de boală, și-a nimicit lucrarea, căreia nu mal.
avea răgazul să-i dea forma defintivă.
 UT a c 1 a
194

V. 1. Popovici (Vipo), uu tînăr foarte inimos, care a făcut reale

Y
sacrificii pentru „mișcare", îndurînd mizeria, spre a-și sprijini convin­
gerile. Prietenii l'au înduplecat să treacă la un ziar liberal, ca să albe

AR
cel puțin un train mal omenesc, dar n’a mai rezistat multă vreme.
St. Petică, ziarist și orator plin de avînt, poiet talentat, dintr’o fa­
milie de țărani sănătoși. Despre acesta se poate spune cu sig-utanță că

R
l’a omorît mizeria.
Altl trei tecucenl din generația acestora, cari au făcut socializm

LIB
împreună cu el, și au dat mari speranțe ca viitoare valori intelectuale,
au ajuns bine: unul procuror, al doilea comisar și al treilea secretar de
.avocat.
A.

ITY
-..... « B------

S
POLEMICI ER
NIV

D. Die Bărbulescu, lanti-dinastic. — D. Ilie Bărbulescu este profesor la

’Universitatea din Iași, ceea ce nu-1 împiedică totuși să fie un anti-dinastic
feroce. In ultimul număr al „Vieței Romînești", d-sa vorbește de situația po­
litică din Bulgaria și relevă acuzația -pe care o aduce ziarul „Mir", regelui
LU

Ferdinand, anume: „că își caută și aduce la cîrmă numai guverne personale,-
cari să țină socoteală numai de voința, ambițiile și interesele lui, dar nu vrea
guverne cari să fie expresia curată a dorințelor și nevoilor poporului". Lucrul
acesta d. Bărbulescu îl consideră -ca un „element prin care viața pblitică-so-
RA

cială a Bulgariei „se deosebește" de a noastră.

Ironia la adresa regelui nostru este, în adevăr, foarte fină.
NT

D. lorga la Academie. — Fostul istoric, d. N. lorga, a fost ales membru

în secția istorică a Academiei. Cam tîrziu. Ar fi fost mai bine dacă-1 alegea
ia timp, atunci cînd se ocupa încă -de istorie, culegînd documente prețioase și
CE

îmboldind la muncă pe cei meniți să le interpreteze. Dar în sfîrșit, mai bine

mai tîrziu de cît nici o dată.
Interesant e că d. lorga ocupă locul defunctului Tocilescu, pe care l’a
bătut în -cancelaria Universităței și i-a spart capul cu o călimară, probabil o
I/

relicvă istorică pe cît de scumpă pe atît de masivă. Tocilescu fiind bătrîn și

bolnav n’a putut răspunde a la Dragomirescu, așa că izbînda d-lui lorga a
fost deplină.
AS

Alt amănunt interesant este că d. lorga a fost propus de d. Xenopol,

pe care-1 atacase cu aceeași vehemență ca și pe Tocilescu, deși fără să-l bată,
pentru că d. Xenopol, bătrîn și el, pare însă destul de viguros.
UI

Dacă în loc să moară Tocilescu murea Xenopol, d. lorga ar fi știut să

se împace cu cel dintîiu, ca să ocupe locul celui de al doilea, așa că în ori ce
- caz meritul ar fi fost recompensat.
BC

Anexă la psichologia de clasă. — înainte ca d. Cuza să fi monopolizat

sistemul „anexelor", l’a întrebuințat și d. G. Ibrăileanu. D-sa a avut și o a-
-■nexă la „Psichologia de clasă" în care făcea pe d. Vlahuță, cum se zice, cu ou
 Facia 195

Y
și cu oțet, pentru că. se dovedise de o ignoranță condamnabilă: nu știa cînd a

AR
murit Lassalle.
înfricoșat, d. Vlahuță a căutat să se informeze — și astăzi știe data.
Se zice însă că d. Ibrăileanu a uitat-o.

R
Reportagiu modem. — Socialiștii parizieni au sărbătorit, la cimitir, a-

LIB
mintirea eroilor comunei, victime și ei a unei represiuni quasi-brătieniște.
Și ce credeți că relevează „Figaro" în reportagiu! său? Că „tovarășului"
Jaurfes i s’au dezlegat șireturile inexprimabililor, căzînd peste ghete —
„alb pe negru" precizează „Figaro".
Iată un punct fixat pentru „istoricul viitor".

ITY
„Spirit". — Neamul d-lui lorga, atît de preocupat de salvarea tării, mai
are timp să facă și spirit. Da, are timp; însă pentru a face spirit mai trebuie

S
și alt ceva, și acel ceva. Neamul nu-1 are.
De pildă, Neamul tine morțiș să polemizeze cu d. C. R. Motru ca să bage
ER
și spirit în această întreprindere, Neamul zice „Cere Motru". Unde-i spiritul?
Ce-o fi cerând d. Motru? In tot' cazul nu i-o fi cerut Neamului să fie spiritual,
căci se înțelege dela sine că d. lorga trebue scutit.
Cînd e vorba de combinații calamburistice pe tema numelui cuiva, este
NIV
mai reușita aceea făcută de Anton Bacalbașa pe socoteala unuia din stâlpii
Neamului. Făcînd o mutră de imensă scîrbă Anton Bacalbașa a zis cînd-va:
— A, ce Guza !
Asta e reușită, pentru că răspunde unei idei, căci e în adevăr o groazni­
LU

că bătaie de joc a soartei, să se cheme cineva. Guza și totuși să fie așa cum
e apostolul de lîngă Socola.
RA

Concluzia, d-le Panul — D. Panu are în ultimul număr al „Sâptifr

minei", un articol în care dovedește cu o logică, căreia nu se poate
obiecta nimic, că opoziția nu are constituționalmente nici un drept să
ceară retragerea guvernului. D. Panu arată că la noi guvernele nu pot
NT

fi răsturnate prin alegeri și de aceea, împotriva Constituției, regele

este chemat să dea el jos guvernele.
Spusele d-lui Panu sînt adevărate din cuvînt în cuvînt. Ele do­
vedesc ridicula artificialitate a vieței noastre politice. De cît că d. Panu
CE

ne»-a rămas dator cu o concluziune. D-lui nu ne spune ce ar trebui să se

facă pentru a se pune capăt unei asemenea situațiuni. Nu va fi vroit
doar ca, din moment ce nu se poate trînti un guvern prin alegeri,
• guvernele să se perpetueze la putere. Ori-cît ar fi d. Panu partizan al
d-lui Ionel Brătianu, nu credem ca să-și urască țara într’atît în cît să-i
I/

dorească a fi cîrmu.ită mulți ani de aci încolo de „fiul părintelui” .său.

Ce e de făcut dacă prin alegeri nu se poate și prin rege nu e de
AS

dorit? D. Panu tace. Pe vremea cînd era radical, încheerile curagioase

nu-1 încurcau. D. Panu știe bine că soluția nu e alta de cît votul uni-
vrsal. Dar, nu ne-o spune. Nu o mai spune de un număr mare de ani.
UI
BC
 196
Recenzii, reviste, ziare
Cum se compromite universitatea.
Revista 1907, vorbind de apropiate­
le numiri de profesori universitari,
ironizează meritele unuia dintre can.
didaii. Revista d-lui Păucescu nu
citează nume. In interesul univer­
sității și pentru luminarea opiniei
publice, să spunem noi despre cine
e vorba.. E vorba de d. Ionică Bâ-
ăulescu - Pogoneanu, candidat la
catedra de sociologie, morală și es­
tetică. Iată și operile candidatului
junimist. D. I. R. Pogoneanu a stat
8 ani în Germania, pe cheltuiala
statului, în care timp și cu numi­
tele fonduri, a făcut o mare desco­
perire, anume că Vasile Conta e pe­
dagog. In baza acestei descoperiri a
obținut doctoratul, după ce căzuse
cu un subiect de filozofie. întors în
LU
țară se prezintă la examenele de
capacitate pentru o catedră de filo­
zofie de liceu. La primul scriptic,
după 20 de minute, se retrage din
RA
fața comisiunei; și e numit profe­
sor... de limba romînă. In acest
timp scrie cîteva articolașe în ches­
tia evreiască, și pentru că d. Ion
NT
Lahovari scrisese și dînsul asupra
aceluiași subiect, acuză pe d. La­
hovari de plagiat. D. L. dovedește
CE
că studiul d-sale era scris cu mult
înaintea articolelor d-lui P.; și-1
pune pe d. Pogoneanu, cu multă cru­
zime, pe trei coloane. Văzînd că
studiile serioase Par amenința
I/
cu o reeditare a celor 3 co­
loane, d. P., actualul candidat, se
AS
mulțumește cîțiva ani de-a rîndul
să scrie numai articole elogioase la
adresa d-lui Maiorescu și altor ju­
nimiști. Firește că în materie de e-
UI
logii, chiar dovedit ca plagiază, n’ar
fi fost dat de gît de cei interesați.
Insfîrșit d. Pogoneanu se gîndește
BC
serios la viitorul... unei catedre u­
Faci
Y
AR
R
niversitare, și concepe o operă mo­
LIB
numentală. De data asta se pune
serios pe muncă și izbutește să tra­
ducă o operă de Pestalozzi: Leo.
nard și Gertruda!
Iată lucrările și operile în nume­
ITY
le cărora d. Ionică Rădulescu-Pogo-
neanu îndrăznește să ceară o cate­
dră universitară. Știm că țara asta
e a acelor îndrăzneți. Dar ori și
S
cum, păstrăm încă speranța, că în­
drăznelile și intrigile politice se vor
ER
opri cel puțin în pragul universită-
ței.
Viața romînească ne învinuește
NIV
că am atacat-o „în cinstea de oa­
meni" a colaboratorilor ei. Dacă în
adevăr în vreunul din articolele
noastre s’a strecurat ceva în senzul
acesta, facem o desăvîrșită și sin­
ceră rectificare. N’am înțeles nici
odată să atacăm cinstea personală,
omenească, a nimănui, cu atît mai
puțin a adversarilor noștri. Ideile
politice și sociale ale colaboratorilor
revistei ieșene sînt destul de vulne­
rabile prin ele înșile, ca să mai re­
curgem la acuzații personale. Cînd
am spus, de pildă, că d. Ibrăileanu
a părăsit idealul socialist de altă­
dată, noi am spus adevărul acesta
cu tristeță și cu amărăciune, și nu
ne închipuim că d-sa l’a putut lua
ca o insultă personală.
De altfel cum în lupta noastră de­
mocratică ne vom întîlni adesea cu.
părerile potrivnice ale V. R.,. ar fi
inutil și din partea revistei d-lui
Sterea și din partea noastră, să întu­
necăm ciocnirile de idei, cu acuzații
și recriminări personale.
Noua revistă romînă, publică un
interesant studiu asupra Științei și
democrației, datorit d-lui D. Dră-
s ghicescu.
 Y
AR
Facla

R
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11
----—----

ITY
Numărul de 16 pagini 15 bani.
ABONAMENTUL :

S
în țară: Pe an................................... Lei 7.—
Pe șase luni................... „ 4.—
Pe șase luni . . „
ER
în străinătate : Pe an.................. Lei 9.—
5.—
Un abonament combinația „Facla11 și „Viața Socială11
NIV

costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.

Abonamentele se plătesc "înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „Lumina“ No. 1
RA

= TREI VEDENII —~
Nuvele de EMIL GÂRLEANU.
NT

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

CE

Figuri Contimporane din România

---------- Marș dicționar biografic ilustrat ---------
I/

Director: TH. CORNEL.

AS

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață
sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
UI

pică a țărei in timpurile de față. Apare cu fasc’icola, de

două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
BC

lui, peste o sută de fascicole.

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­
meta 61, București. Telefon 23/49.
 Y
Biblioteca„Lumen“

AR
I n număr 15 IJÂXI.
—
—

R
Numere apărute ;

LIB
1.—Emile Zola Sângele
2. —JWaas Nordau Psichologia Zeflemelei
3. —Maxim Gorki Omul (poem filosofic)
4. —Cămile Flammarion Stiinta si cugetarea omenească
5.—L. Tolstoi Viata, Amorul, Fericirea
6. —Francois Coppee

ITY
Copil de suflet
7. —Guy de Maupassant Un fiu criminal. — Protectorul
8. —D. Teleor Eminescu intim
9.—Mark Twain Furtul elefantului alb
10.—C.Dobrogeanu-Gherea Taras Sevcenco

S
11. —Edgar Foii Cărăbușul de aur
12. —M G. Sapllir Nuvelete umoristice
ER
13. —F. M Dostoievski Nunta și alte nuvele
14 —Maxim Gorki Iubita
15.—JV. Vaschide Ce sunt visurile ?
16.— L. Andreiew Minciuna. — Câinele
NIV

17. —D. Teleor 80 epigrame și 4 schițe umoristice

18. —H. Heine Germania
19.—Radu D. Rosetti Trei nuvele
20. —Max Nordau Psichologia dragostei
21. —L. Tolstoi
LU

Știința și Religia
22. —I. Turgheniew Destul!
23—Ernest Haeckel Originea omului
24. —Edgar Poe Moartea roșie, și alte nuvele
25. —Voltaire Sufletul și alte schițe filosofice
RA

26. —Ch. Darwin Lupta pentru existență

27. —C. Baudelaire Poeme în prosă
28. —La Rochefoucauld Filosofîa vieții (maxime)
29. —Cervantes Câinii din Valladolid
NT

30. —JE. Metchnikoff Câteva chestiuni științifice

31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!
32. —Buffon Omul și Natura
33. —M. Gorki Revelionul
CE

34-35.—C. Rddulescu Motru Naționalismul

36. —C. Dobrogeanu Ghere t Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Berheim Hypnotismul
38. —A. Cehov Ursul
I/

39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste

41.—L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
42. —Const. Miile Rochia Catiței
AS

43. —C. Rddulescu-Motru Sufletul neamului nostru

44 si 45.—H. Heine Amintiri Duioase.
46.—.L-J Rousseau Libertatea—si altele.
47.—Victor Anestin Ce sunt Cometele?
UI

48. —Maxim Gorki Iu Temniță

49. —Platon Ce-i Amorul ?
50.—Karl Marx Muncă, Marfă, Bani.
BC

ABON AMENTE :
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1 50
25 numere , „ . . . Lei 3.—
Sumele se vor trimite prin mandat poștal peadresa
editurei ,,Lumen“, Str. Calomfirescu 7 - București.
Anul I. No. 13. 5 Iunie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SÂPTÂMÎNAL
/
ER
NIV

SUMARUL-.
LU

N. D. Cocea : Congresul libe­ POLEMICI: „Vom sta la pu­

ral ; L.: Origina bulgărească a tere". — Conflict diplomatic. —
RA

„naționalistului" lorga; Fel.: Ce Pianistul Carp.— Ionel semănă­

a sperat D. Diamandy și ce a torul.— Găinărie.— D. Take Io­
eșit; iln burghez: D.V. G.Aor- nesco și revizuirea constituției.
țun și Aochi Fischer; A. L-: D. Panaitescu—Vidocq. — O rușine
NT

General Vartiadi; Ls.: Liberalii care tinde să dispară — Bise­

tineri; Lex : Procesul „genero­ rica d-lui Nădejde. — Se potri­
șilor"; S. Alb.: D. lorga la Aca­ vește ! — O constatare.—Recor­
CE

demie; D. Isnaf: Glose poli­ dul nerușinărei. — „Voința" și

tice; ***: Notițe. defunctul Voina.—Boercil nostru.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „AdeveruP

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețu! 15 Bank
 Y
R AR
LIB
ITY
Numărul 5 al revistei VIAȚA SOCIALĂ care

S
apare în ziua de 12 Iunie, va cuprinde un studiu
ER
asupra noilor tendințe socialiste, datorit d-lui Hubert
Lag-ardelle, teoreticianul mișcărei sindicaliste și
NIV
directorul revistei „Le mouvement socialiste11.
Studiul acesta inedit e anume scris pentru re­
vista VIATA SOCIALA.
LU

Pretai unai namăr de 80 pagini 50 bani. — Hbonamental ancial 6 lei

Redacția și Administrația : Bcilev. Elisabeta No. 27, BacareștL
RA
NT

Către abonați,
înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este însăr­
CE

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat la FFCLF și VifiȚF SOCIFLF
costățjl /si pe an și 6 iei pe șase luni.
I/

Administrația.
AS
UI
BC
 Y
Facla ——

R AR
LIB
ITY
Congresul liberal

S
Oamenii de știință au proclamat de mult adevărul că ni­
ER
mic nu se produce în lumea asta fără o cauză bine-determinată.
Oamenii de știință s’au înșelat. Ei n’au avut norocul să cu­
noască țara romînească și să se convingă prin propria lor ex­
NIV
periență că există un pămînt unde valorile științifice sunt răs­
turnate și evenimentele se pot desfășura fără cauze hotărîte.
Iată de pildă congresul liberal. Pentru ce a fost convocat
acest congres ? Care a fost rațiunea lui ? Ce legătură de cauzalitate
LU

a existat între necesitățile convocărei și realizarea lui practică ?

Parlamentul fusese închis fără să dea semne prea mari de ne-
astîmpăr și de nemulțumire împotriva guvernului. O majoritate
RA

zdrobitoare asigura d-lui Brătianu încrederea „reprezintanții na­

ționale". Clasa muncitoare, lovită brutal în interesele și în drep­
turile ei, abia îndrăznea să răsufle sub călcîiul polițiștilor și al
jandarmeriei rurale. Osînda lui Jelea era asigurată. Conflictul
NT

sinodal se terminase grațios și ușor ca o operetă de Offenbach.

Regele își desmințise interviewul. Campania de răsturnare a
opoziției căzuse în baltă. Toate mergeau în plin d-lui Brătianu,
CE

pe pămîutul acesta îngrășat din belșug cu sîngele a 11.000 de

țărani
Pentru ce, prin urmare un congres liberal ?
Ne am pus întrebarea asta cu tot dinadinsul și cu toată
I/

sinceritatea, înainte de congres ; și probabil că acum, după con­

AS

gres, și-a pus-o și D. Brătianu, dacă nu din înalte considera­

ții politice, cel puțin din motivele firești și bine-cuvîntate ale
•omului leneș care a fost străgănit și purtat pe drumuri de-a
surda. Căci în afară de străgăneala aceasta inutilă a onorabili­
UI

lor d-ni miniștri și a politicianilor liberali din provincie, în afară

de înghesuiala în trenuri, în oteluri. în atmosfera supra-în-
BC

călzită, — o, nu de entuziasm — a sălei de întrunire, în afară

de recepțiile anoste a tot felul de delegații și de înădușala
zilei de congres, nu știm care a fost altul rezultatul acestei în­
truniri, căzută ca din senin, fără motiv, fără cauză, fără cuvînt.
Nu s’a spus nimic din ce-ar fi putut să justifice organizarea
congresului și din ce-ar fi putut să indice o îndrumare nouă
 Facla
198

Y
AR
partidului liberal. Aceleași discursuri sforăitoare și de o bana­
litate exasperantă, aceleași fraze pompoase de întruniri, ban­
chete sau înmormîntări oficiale, aceiași gravitate comună oa­
menilor cari nu știu, cari nu simt și cari nu au nimic de spus.

R
Nici o idee, nici o bănuială de interes pentru problemele cari

LIB
frămîntă vremea noastră. Un singur strigăt, acelaș și iar ace-
laș, un strigăt monoton, sălbatec, desnădăjduit: „rămînem la
putere11.
Iar peste toate, peste valurile mulțimei lipsită de cohe-

ITY
ziunea unui ideal, peste frunțile înădușite de căldura grea a
sălei, ironia înjositoare a spectacolului țărănesc și tristeța a-
mară a decăderei noastre politice.
Nu, după parodia de congres a partidului liberal, n’am

S
mai simțit nici dușmănie, nici ură, nici dorința sănătoasă a
ER
răzbunărei înpotriva asasinilor din 1907. Nici odată n’am sim­
țit mai bine că dacă e legitimă și superbă revolta conștiinței
încontra unei clase trufașă și crudă în reacționarizmul ei; e za­
darnic să lupți cu descompunerea morală a unui partid căzut
NIV

în decrepitudinea bătrîneței. Partidul liberal nu mai are decît

o singură energie, energia tuturor bătrînilor, energia pîntecelui.
Cuvintul magic, „stăm la putere“, aprindea privirile, mișca
LU

fălcile, umplea ca un zgomot surd de rumegare vasta sală a

Eforiei.
Aceasta e tristeța!
Cînd un popor poate încă să suporte spectacolul acesta
RA

al unui întreg partid politic îngenunchiat în fața șefului care

împarte : afaceri, diurne, lefuri, sinecure, făgădueli și fraze
pompoase, e semnul că poporul acela își merită partidul.
NT

Nu descompunerea partidului liberal ne întristează și ne

îngrozește, ci bănuiala că descompunerea lui s’a întins și că ame­
nință să amorțească ultimele energii ale națiunii în goana bru­
CE

tală după cîștiguri și în teama de muncă cinstită, de entuziasm

și de idealizm. N. D. Cocea
I/

V. G. Morțun și Mochi Fischer

AS

Intr’un număr trecut am amintit că d. V. G. Morțun. ca deputat so­

cialist, a atacat în cameră pe celebrul arendaș Mochi Fischer. Un citi­
UI

tor ne scrie că aceasta nu poate fi exact, de oare ce se știe că d. Morțun

este în foarte bune relații personale cu d. Mochi Fischer.
Cititorul nostru se înșeală. Este posibil ca d. Morțun să n’aibă
nici o dușmănie personală în potriva d-lui Mochi Fischer, pentru că a-
BC

ceasta este lege în partidul liberal: Mochi Fischer este arendașul cum-
naților d-lui Ionel Brătianu, iar d. M. Phreychydis este avocatul d-lui
Mochi Fischer.
Iată însă, textual, ce a spus d. Morțun în ședința camerei de la
24 Noembrie 1892 :
— Da, astăzi încă sunt puțini acei cari protestă în potriva unor
 Facla -jgg

Y
AR
asemenea sălbătăcit Dv. nu vă indignați de bătăile suferite de țărani,
nu vă indignați că Leventis, arendașul de la Teleorman își bate sluga
până o pune pe patul de moarte.
D. N. Filipescu. — Nu este exact aceasta.

R
D. V. G. Morțnn. — S’a cerut anchetă, d-le Filipescu, și nus’a admis.
D. N Filipescu — S’a zis că a și murit, și el este foarte sănătos.
D. V. G. Morțuu. — D-le Filipescu, ai puțintică răbdare, căci o să

LIB
vedeți acum unul care a și murit. Mochi Fischer, un bogat arendaș din
Dorohoi, a bătut acum vre-o trei ani, pe unțărgn, pentru că la soco­
teala făcută se arătase nemulțumit, socotindu-se încărcat cu vr’o 5 prăjini
de seceră. Și l’a bătut atât, în cât a doua zi țăranul a murit.
Ei bine, acest ucigaș ovreiu, este adus la curtea cu jurați, jude­

ITY
cat de jurați români, foarte antisemiți, și la urma urmei este achitat, cu
toate dovezile puternice cari au fost aduse în potriva lui.
Pentru ce ?
Pentru că există spirit de clasă, pentru că Mochi Fischer, deși

S
evreu, face parte din clasa suprapusă; și a fost achitat de jurați, cari
făceau parte din aceiași clasă cu el.
ER
Iată, domnilor, bătăi și astăzi, crime de cari se vor înfiora urmașii
noștri, cum ne înfiorăm cu toții azi de crimele trecute, lăsate în istorie
ca o jalnică amintire.
Mai vroiți o moarte ? Aveți crima de la Cuieni, a fraților Proto-
NIV
popea, și apoi, de asupra tuturora, asasinatele comise de puterea mili­
tară, ziua mare, la Dorohoiu.
*
Acestea sunt cuvintele d-lui Morțun, asupra cărora avem de spus
LU

numai atâta : pe când vorbea ast-fel, d. Morțun regreta că „sunt încă

puțini acei cari protestă în potriva unor asemenea sălbăticii11. Azi trebue
să regrete și mafgrozav, căci acei cari protestă sunt și mai puțini : d.
Morțun, însoțit de-o întreagă pleiadă de protestatori, au trecut în tabăra
acelora cari nu se indignează. Un burghez
RA

Ce a sperat d. Diamandi și ee a eșlt

NT

După întrunire
CE

D. Diamandi, după ce a arătat șefului că partidul liberal se

ciocoește, i-a cerut, ca iarbă de leac, două lucruri: un congres și votul
universal. Șeful a răspuns, adunând pe cei cari se ciocoesc la budget
I/

și pe acei cari trag nădejdea de ciocoiri viitoare, nu la un congres, ci

la o întrunire, la o simplă întrunire, la cea mai simplă dintre întru­
AS

nirile cari au avut loc vre-odată. Ziarele liberale au accentuat asupra

deosebire!: nu congres ci întrunire. Asupra punctului întâiu, d. Dia­
mandi a fost satisfăcut dar pe deplin.
Cât privește punctul al doilea, directorul „Revistei Democrației
UI

Române14 are și mai puțin motiv de a se cufunda în veselie. „Bonzii

și mandarinii* au tratat votul universal așa cum se tratează un ideal
îndepărtat. Un ideal îndepărtat este un ce care se învecinește cu uto­
pia și-și amestecă hotarele cu dânsa. Idealul Îndepărtat și utopia au
BC

de comun că un bonz sau un mandarin, adică oameni esențialmente

practici, nu se încălzesc pentru ele. D. Brătianu care, deși tînăr, crede
că în materie de bonzie este de datoria lui să întreacă tot ce țara a-
ceasta are mai Ferichide, Nacu sau Mitescu,n’a pomenit cu un singur cu­
vânt punctul care, în programul liberal, figurează ca un ideal îndepărtat.
 raci
200

Y
Singurul care a făcut o aluziune discretă, nu la votul universal^

AR
ci la revizuirea Constituțiunei — expresiune sub care se înțeleg anu­
mite făgăduinți conservatoare-democrate— a fost elevul Duca. D. Duca,
mare exportator de democrație prin cronicele externe ale „Universu­
lui* și brătienist nuanță jună-prudentă în țară, a vorbit de necesitatea

R
revizuire! Constituției. Dar, n’a insistat. Elevul e foarte atent la carieră.
D. Diamandi va 11 de acosd cu noi asupra unui lucru : că rar

LIB
ne-a fost dat să vedem întrunire mai searbădă, mai plictisitoare și mai
fără de viață ca ceea de Dumineca trecută, deși partidul a trimis la
tribună și bărbile albe și pe cele negre și chiar pe spânăței. Domnul
Brătianu a bolborosit ceva, a vorbit de colegiul unic... la județe. La
județe, d-le Diamandi, — și aceasta ca o experiență. Înțelegeți bine ce

ITY
înseamnă asta. Mai puțin chiar ca făgăduelile takiste. Reformă electorală
la județ și cu scop de a face o experiență. Idealul îndepărtat începe
să capete înfățișarea aevea a utopiei. Cât o să stăm să experimentăm,
d-le Diamandi? Șeful Dv. este un om foarte circumspect și vag. Când

S
vine vorba de reforme într’adevăr înaintate, el își alege din vocabular
cuvinte cari se deosibesc prin lipsa lor de preciziune și-și compune

ER
fraze cari, ca obscuritate, ar putea fi clasate printre cele mai puțin
luminoase.
Așa dar nici congres, nici votul universal. Statul quo ante, adică
ciocoizarea. Oratorii, de altfel, nici nu au avut în vedere alt-ceva decât
NIV
stomacul. Toți au spus : rămânem la putere. Preocuparea de putere reve­
nea la fiece discurs. N’a fost unul, unul singur, nici printre bărbile albe
nici printre cele negre, nici printre spâni, care să ridice discuția dea­
supra politicianismului curent. Nici un avânt și nici o idee generoasă.
De sigur, d-le Diamadi, că înotați în plină deziluzie.
LU

Congresul conservator-democrat nu va fi mai puțin satisfăcător

pentru d. Diamandi ca cel liberal. D. Diamandi crede că d. Take lo-
nescu este pentru o revizuire a Constituției. Până în momentul când
scriem aceste rânduri, nu știm încă ce crede d. Take lonescu, dar dacă
RA

ar fi să luăm drept bune cele ce spun unele ziare, șeful conservator­

democrat ar fi pentru unirea colegiului I și al ii și lăsarea, în alcătui­
rea de față, a colegiului III. Dacă știrea s’ar adeveri, fără îndoială că
d. Diamandi se va declara nemulțumit. Cum, nici măcar colegiul unic?
NT

Căci, ce fel de reformă ar fi aceea care ar lăsa colegiul III în starea

actuală, adică ar continua să înlăture țărănimea din viața politică și
s’ar mărgini numai să înece colegiul I în masa celui de al doilea ? ase­
menea reformă ar însemna doar ca să se treacă puterea în mâna câr-
CE

ciumarilor și funcționarilor dela orașe, fără de cel mai mic folos pen­
tru democrație. O reformă electorală, care nu ar avea ca scop dezrobi­
rea politică a țărănimei, nu ar merita numele de reformă și mai ales
osteneala unei revizuiri de Constituție.
Dar, să nu anticipăm prea mult cu critica. Așteptăm Congresul
I/

conservator-democrat.
Ni-e teamă însă, ni-e mare teamă că d. Diamandi nu va avea mare
AS

bucurie nici de pe urma lui.

Și atunci, întrebăm pe d. Diamandi: Congres liberal nu, și vot
universal—liberal sau democrat-conservator—iar nu ; ce aveți de gând ?
Un simplu mameluc, odată ce șeful s’a pronunțat, întră în rânduri și
UI

stă în front fără să crâcnească. Disciplina este temelia partidelor. D.

Diamandi pretinde însă că nu are fire de mameluc și că luptă pentru
idei. Credem că nu suntem indiscreți dacă îl întrebăm ce va face de aci
încolo, după răspunsul negativ ce a primit dela șefi, bonzi și manda­
BC

rini. D. Diamandi ne mai datorează câteva respunsuri din trecut. Am

dori ca datoria să nu devie prea mare. p
 raci 201

Y
AR
Originea bulgărească
a „naționalistului" lorga

R
LIB
Sub acest titlu ziarul Lupta care apare la Cernăuți, sub direcția
d-lui G. Grigorovici, deputat socialist român în parlamentul vienez, pu­
blică următoarele:
„E un fapt cunoscut. Toți acei cari își leapădă origina

ITY
neamului devin cei mai strașnici renegați și cei mai fățarnici
„patrioți14 ai țărei unde se cuibăresc. Ați văzut desigur evrei,
cari botezându-se, urăsc de moarte pe foștii lor coreligionari de
până mai eri. Să i vezi apoi scoțând panglice naționaliste pe nas

S
și pe gură și să auzi cum țipă că patria lor e în pericol de a
fi copleșită de jidani14.
ER
„Nimic nu e mai scârbos și mai demn de disprețuit decât
un asemenea individ, care pentru interese meschine își hulește
pe semenii lui.
NIV
„De multe ori ați auzit cum „românul14 și „naționalistul14,
profesorul din București lorga, zbiară în contra străinilor, de-
nunțându-i ca o primejdie pentru poporul român și cerând iz­
gonirea lor din țară. Ați auzit pe acest șarlatan național cu
LU

câtă răutate vorbește de „bulgarul14 Racovski, deși nu-i de com­

parat dragostea ce a dovedit-o tov. Racovski pentru poporul
român față de neroziile naționaliste ale lui lorga.
RA

„Și cu toate acestea d. lorga, monopolizatorul „românismului44

și al „naționalismului14 nu e de cât un bulgar de origină. Lucrul
acesta stă scris în hrisoave.
NT

„Iată citatul în chestie care se poate găsi în Arhontologia

Moldovei de Const. Sion, la pag. 116 :
„ lorga. Bulgar venit de mult în Moldova cu neguțătorie s’a
CE

însurat la Botoșani, au făcut doi feciori, Costache și lancu. Cel

întâi un berbant șiret și fără de caracter, este avocat și favorit al
domnului Ghica, cel al doilea scriitor la secfia jalobelor pe care
acum domnul Grigore Ghica l’a ridicat la boerie*.
I/

„Și acum judecați dacă acest individ merită să se mai

AS

agite în numele patriei și al națiunei românești. In țara româ­

nească veneticii pripășiți de aiurea, ca lorga, Jecoff, Ținoff, etc.
își permit să se bată cu pumnii în piept în numele naționalis­
UI

mului și să ceară stârpirea „străinilor", iar băețandrii politici

•din Bucovina aleargă după ei ca vițeii după vacă și numesc
pe muncitorii socialiști români „înstrăinați de neam14.
*
BC

A
Din parte-ne n’avem nimic de adăugat. De altfel, d. lorga nu este
singurul patriot de specia asta. Ar fi interesant de alcătuit un dicționar
complect al naționaliștilor de pripas. L.
 202 Facla

Y
AR
D. general Vartiadi

R
D. general Vartiadi, însoțit de o sumă de ofițeri, a fost în

LIB
Rusia. Misiunea acestor voiajori a fost, de sigur, să mulțumească
Țarului pentru răpirea Basarabiei.
Nu cunoaștem pe ofițerii din suita d-lui Vartiadi, dar pe d-
Vartiadi îl cunoaștem. Și de-aia zicem : bine a făcut guvernul

ITY
că l’a trimis pe acest general și bine a făcut țarul că l’a decorat.
D. Vartiadi, pe care regretatul Anton Bacalbașa — qui s’y
connaissait — îl numea „fiorosul asasin1*, a avut prilegiul să
efectueze mari represiuni în răscoale mai mici de cât cea din

S
907. In această ultimă răscoală n’a avut norocul să opereze
pentru că in județul Covurlui, care îi fusese încredințat, nu s’a
ER
întâmplat nimic grav. Totuși, ofițerilor cari plecau în județ, d.
Vartiade le spunea:
— Ați văzut cum se împușcă cânii turbați ? Așa să
NIV
împușcați pe țărani!
Dacă ofițerii de sub comanda d-sale n’au găsit prilegiul să
execute acest ordin în județ, d-sa a știut să și-l execute singur
LU

în oraș.
D. Vartiadi se afla la prefectura de județ — a cărei con­
ducere o împărțea în momentul acela cu prefectul Ciuntu—când
țăranii din Lozoveni se îndreptaseră, fără nici o pornire, spre zi­
RA

sul sacrosanct local. Și d. Vartiadi a dat ordinul ca țăranii să fie

împușcați. Trei zeci de țărani au căzut, în plină stradă Dom­
nească, ziua în ameaza mare; ei și-au dat sufletul, unii pe dată,,
NT

alții după suferințe groaznice, fără să știe pentru ce. Căci oamenii
veneau pacinici, n’aveau nici un fel de arme, traversaseră tot
orașul fără să se atingă ce cineva. Vroiau pur și simplu să în-
CE

nainteze o petiție prin care cereau ca moșiile comunei săli se

arendeze lor, iar nu, cum se făcuse, agenților electorali.
D. Vartiadi este deci omul, dacă putem zice așa, tocmai
potrivit ca să salute pe M. S. Spânzurătorul și să primească de­
I/

corații dela el. Dacă străbunii d-lui Vartiadi în loc să vie în

țară s’ar fi dus în Rusia, d-sa ar fi fost un perfect satrap mos­
AS

covit, un Muravief sau un Trepof; ar fi fost, de sigur, dar

poate că n’ar mai fi, pentru că mâncătorii de nibiliști devin
adesea, fără voia lor, și mâncători de bombe sau gloanțe (Apropos,,
UI

d-le Nădejde: fraza asta cam miroase a anarchizm ; dă fuga la

d. Panaitescu!)
Felicităm deci și pe d. Vartiadi și pe M. S. Spânzurătorul și
BC

pe cei cari au organizat această fericită întâlnire.

A. L.
Facla 203

Y
AR
Procesul „generoșilor"

R
LIB
„l-am. votat totdeauna pe liberali ! “

ITY
D. G. Ibrăileanu, redobândindu-și graiul după o tăcere de un deceniu,
ne-a destăinuit, in prima d-sale epistolă, cauzele cari ar fi provocat tre­
cerea generoșilor la liberali.
Mai întâi de toate socialiștii au considerat totdeauna pe liberali că
ar fi mai buni de cât conservatorii, dovadă că-i votau la toate alege­

S
rile. Se știe că aceiaș părere o împărtășea și d. Nădejde. Iată, de pildă
ce fină distincție făcea D-sa între partidele noastre istorice 1):
ER
„Poporul e o găină de jumulit. Liberalii o jumulesc și dacă țipă o
lasă să țipe. Conservatorii o jumulesc și dacă țipă îi sucesc gâtul".
Aceasta la 1888. Desvoltarea politică ulterioară i-a făcut pe foștii so­
cialiști să revie asupra acestei inperceptibile nuanțări. Astfel, peste 9
NIV
ani, i-a fost dat D-lui V. G. Morțun să constate în plină Cameră, și să
insiste asupra acestei constatări pe care o considera ca dovedită defi­
nitiv, că „zzn mai e nici o deosebire între liberali și conservatori*
S’ar putea aduce alte multe probe din care să rezulte până la evi­
LU

dență că în nici un caz nu era stabilită pentru generoși bunătatea re­

lativă a liberalilor. Dar chiar dacă ar fi așa, încă nu putea constitui
aceasta un motiv de părăsire a unui partid și trecerea în altul cu ten­
dințe atât de deosebite.
In adevăr, ce este mai comun în toată lumea ca sprijinirea reciprocă
RA

între partide cât de antagonice. Astfel nu mai departe ca îa recentele

alegeri legislative din Franța, socialiștii au încheiat cartel cu radicalii
guvernamentali pentru al 2-lea scrutin, și se știe doar că numai casă
bună nu duc împreună.
NT

Tot astfel la noi, dacă e adevărată aserțiunea că prințul Moruzi s’ar

fi ales cu ajutorul voturilor sindicaliste, și aceasta ar dovedi tot atât
de puțin că socialiștii s’ar fi pus în serviciul tachiștilor, cât ar fi do­
vedit așa ceva ajutorul dat când-va liberalilor. Socialiștii știu azi foarte
CE

bine, mai ales în urma tristei experiențe încercate cu generoasa aripă

stângă, că nu prin persuasiune și îndemnuri platonice se poate schimba
mersul lucrurilor sociale, că nimic real și temeinic nu se poate realiza
fără organizarea serioasă a păturilor interesate, în partid aparte cu pro­
I/

gram precis de revendicări politice și economice,—nimic fără luptă fă­

țișă, deschisă, cu steagul desfășurat.
Astăzi văd doar până și cei mai orbi că alipindu-se fără condiții prea­
AS

labile de partidul liberal și considerându-1 ca fiind realmente liberal și

democrat, prin dispoziții ori din naștere, generoșii cei sinceri dintru ’ntâi,
au devenit de fapt prizonierii acestuia, s’au imobilizat ca forță demo­
cratică de progres, și doar cu prețul acestei imobilizări și-au putut con­
UI

serva pozițiile și perspectivele personale în noul partid.

Prin trecerea la partidul liberal și prin activitatea pe care au depus-o,
ori dela care s’au sustras în acest partid, au făcut doar și au înlesnit
BC

de fapt jocul reacțiunei „liberale1*, căreia i-au lăsat mână liberă și care

1) Citat din instructivul articol al d-lui Const. Graur: „Din istoria so­
cialismului român11, apărut în No 2 al „Vieței Sociale11.
 204 racla

a și tras toate avantagiile din această anihilare polititică a intelectua­

Y
lilor celor mai bine intenționați dintre foștii socialiști.

AR
Nu, de geaba, prin abilități și finețe diplomatice, prin alure de gravi
oameni de stat, pot fi deturnați poate pentru moment unii prea lesne
credincioși; nu se poate devia însă nici cu o iotă spre stânga sensul
rezultantei forțelor sociale în luptă, ci din potrivă se parvine, prin con­

R
fuzia produsă în marele public și prin retragerea din lupta dreaptă și
eficace a unor elemente de valoare, a se slăbi tocmai componentele
progresiste. Istoria ultimului deceniu ne-a dovedit aceasta cu prisosință.

LIB
Aceia deci dintre sindicaliști cari au votat pentru conservatorii-de-
mocrați, au făcut-o nu pentru că ar crede că în acest partid s’ar găsi
acele calități democratice înăscute și permanente, ceia ce ar dovedi o
concepție naivă, asemănătoare generoșilor, ci pentru că au putut cons­
tata că grație sforțărilor mișcărei socialiste și nu mai puțin luptei des­

ITY
chisă, dusă de „Adevărul" în potriva fără de legilor și în favoarea ideilor
democratice, luptei de zi cu zi, la toate ocaziile, în toate chestiunile la
ordinea zilei, fără reticențe și diversiuni,în opoziție desăvârșită cu toate
cele-l’lte ziare opoziționiste tot atât de antidemocratice ca și ziarele li­

S
berale, grație acestor sforțări reunite s’a format un puternic curent de­
mocratic în opinia publică, de care a fost constrâns să ție seama la un

ER
moment dat și partidul tachist, cu riscul de-a’și pierde altfel populari­
tatea. Și astfel candidatul tachist din București a trebuit să ia o atitu­
dine clară și categorică, conformă adevărului și dreptăței, în chestia
Racovschi, în vreme ce cei mai generoși dintre ,,generoși"—ce ironie!—
NIV
se făceau ne-aude ne-avede și nu riscau nici unul vre-un cuvânt, pe cale
publică bine înțeles. în favoarea surghiunitului și pentru degajarea pro­
priei lor responsabilități, lăsând poliția și pe politicianii guvernului să
opereze în liniște. Oricum, ca să fim drepți, avea oarecare importanță
ca alesul liber al Bucureștiului să declare că a considerat totdeauna
LU

chiar și în calitate de prefect de poliție, ca cetățean român pe Racov­

schi, a’ cărui cauză ca și aceia a lui Dreyfus în Franța, era și este un
simbol pentru tot ce simte pentru dreptate și o piatră de încercare pentru
ori-ce adevărat democrat român. De alt-fel, e un fapt foarte caracteristic
RA

că pe când, mai înainte, socialiștii votau mai tot-deauna pentru liberali,

astazi, aupă trecerea generoșilor la dânșii, nici un socialist, ba nici
măcar vre-un democrat neînregimentat, nu le mai poate da nici un
vot!...
NT

E un lucru deci foarte natural că alianțele electorale nu pot prejudeca

nimic asupra atitudine! și acțiunei viitoare a unui partid. De altfel este
și firesc ca astfel de cartele electorale să se închee mai ales în alegeri
cari se fac pe baza votului restrâns. Ast fel în Bavaria s’au cartelat so-
CE

■cial-democrații, la alegerile pentru Landtag, în mai multe rânduri, nu

însă cu liberalii, cari acolo și-ar mai merita numele, ci cu... centrul
catolic clerical. Astfel erau condițiile politice, astfel se prezintă conjunc­
tura electorală. Și anticlericalul și revizionistul Vollmar a tras conclu­
ziile fără ezitare, păstrându-și însă bine înțeles toată independența și
I/

libertatea de acțiune în luptele ulterioare în potriva tutulor adversarilor

inclusiv clericalii. Și să fi poftit cine-va să-l fi invitat pe Vollmar să se
AS

înscrie în partidul’„celor mai buni“ !

A! dar Vollmar avea un proletariat numeros la dispoziție, care lipsea
generoșilor noștri și astfel ajungem la a doua explicație a d lui Ibraileanu,
despre care vom vorbi în numărul viitor.
UI

Lex
BC
 raci 205

Y
D. lorga la Academie

AR
Președintele Academiei către d. lorga (cu prilejul salutului

R
de intrare):

LIB
„La porțile institutului nostru se netezesc toate asperită­
țile, se liniștesc toate animozitățile, căci noi lucrăm în concor­
die pentru cultura neamului1*.
D. lorga răspunzând:

ITY
1) Laudă de sine: „Mulțumesc..... membrilor Academiei
cari au dorit ca puterea de muncă pentru știință și, prin aceasta,
pentru neamul nostru, a instituției să fie crescută prin silințele
mele.... Voiu încredința pe ori cine că dacă valoarea unui om

S
de știință poate fi tăgăduită cu aparențe de succes de cel din
urmă chițibușar, buna lui credință și avântul lui cinstit către
ER
cunoștinți nouă merită o colegială recunoaștere
2) Trufie- „Voiu putea în noua mea situație să contribui
la darea îndemnărilor sigure și folositoare, luptând pentru în­
NIV
mulțirea lucrărilor la înălțimea științei, cugetărei și artei mo­
derne și pentru înlăturarea diletantismului, vecbiu sau nou,
necritic sau hipercritic, care, mai ales la popoarele în faza noas­
tră de cultură, e o pângărire sau o sterilizare a științei și lite­
LU

raturii și o primejdie a viitorului **.

întreaga fire a d-lui lorga se regăsește în acest mic dis­
curs. Lauda de sine și vanitatea. D. lorga amintește că e un
RA

om de știință și că acei cari îi tăgăduesc aceasta nu sunt de

cât niște simpli chițibușari. Apoi arată ce va face. îndemnu­
rile d-sale vor fi cele sigure și folositoare. D. lorga nu se îndoește
de nimic. Un îndemn, din moment ce vine de la dânsul, este
NT

sigur, foarte sigur, singurul sigur. D. lorga devine amenințător

de infailibil.
După ce va da îndemnuri sigure și folositoare, va lupta
CE

pentru înlăturarea „diletantismului** vechiu sau nou, necritic

sau hipercritic. D. lorga nu ne-a spus ce înțelege prin aceste
vorbe înșirate la un loc. Noi însă cam bănuim ce înțelege d.
lorga prin aceasta, și avem cuvânt să credem că Academia va
I/

avea să se felicite călduros de alegerea ce a făcut în persoana

tovarășului d-lui Cuza.
AS

Ne prindem pe ce vreți că nu va trece mult și veți auzi

de luptele d-lui lorga în contra diletantismului necritic sau hi­
percritic. Liniștita academie, unde se netezesc asperitățile și
UI

unde se cultivă și nițel diletantism hipercritic, va trebui să a-

mintească cam des d-lui lorga că nu toate mediile sunt potri­
vite pentru îndemnuri sigure naționalist-democrate.
BC

S. Alb.
 Facla
206

Y
AR
Glose politice

R
LIB
Partidul conservator, fără epitet, a ținut la 9 Maiu o întrunire
„monstră*, în București, „cu delegați din provincie* întrunirea a fost
botezată „congres*.
Partidul liberal și național a ținut la 30 Maiu o întrunire „mon-
stră* în București „cu delegați din provincie*, care a rămas cu nu­

ITY
mele de „întrunire publică*,
Iar partidul conservator, cu epitetul „democrat*, mai dihai, va
ține la 6 Iunie o întrunire „monstră* în București, „cu delegați din
provincie*, căreia îi va zice „întrunire publică*; iar a doua zi, 7 Iunie,
„delegații din provincie* cu „delegați din capitală* se vor retrage în-

S
tr’o sală mai intimă, unde vor ține „un congres*.
Prin urmare, pe ziua de 8 Iunie, cele trei partide de guvernă­

ER
mânt își vor fi organizat fie-care câte o reprezentație de gală, la care
au invitat „țara întreagă* să asiste.
Anticipând asupra „reprezentației* partidului conservator-demo­
crat, putem să ne rostim fără risc asupra acestor spectacole de sfâr­
NIV
șit de sezon.
Mai întâiu care e noima lor ?
Știm că pregătirile sunt anevoioase și cheltuelile de montare,
mari. Totuși decorul rămâne acelaș. Pe scenă apar aceeași actori cari
declamă aceleași bucăți. Până și ciaca e neschimbată. Atunci, mă rog,
LU

de ce mai cheamă impresarii lumea ?

întrebarea aceasta mi-am pus-o de multe ori și mi-am zis în
totdeauna că impresarii noștri fac cheltueli de geaba. Ei cred c’o să
ademenească lumea anunțând mereu noui spectacole și nu văd că lu­
RA

mea stă retrasă prin colțuri și râde.

Gândul impresariilor e să facă efect și nu’și dau seama că nu
fac nici unul
Lucrurile rămân tot ca mai înainte, afară numai dacă actorii de
NT

pe scenă, se prefac în gladiatori de stradă. Atunci da! lumea, căreia îi

place bătaia, dă năvală, ca să vadă mai de aproape și din năvala asta
ese une-ori o tărbacă care hotărăște pe arbitrul luptelor să... curețe
strada. Atunci da! efectul e dobândit, dar spre a fi dobândit e de ne­
CE

voie să fie căutat tot mai rar.

Mă întreb și acuma: care e rostul celor trei reprezentații de
gală, organizate de cele trei partide politice ale țărei ? Pe cine cred
partidele că înșală sau cui impun dacă își aduc partizanii din țară la
I/

București? Adică nu știe lumea că fie-care partid are adepți și în pro­

vincie ? Și ce’mi-e dacă-i cheamă pe toți la București ? Trag mai mult
la cântar?
AS

Ași înțelege dacă oamenii ar fi aduși de la vetrele lor spre a

ține sfat Ia București. Atunci da! fiecare vine cu gândul lui, cu păsul
lui și din cercetarea acestora poate eși ceva obștesc. Dar să’mi înșiri
oamenii pe scenă ca să servească de decor, și să nu le dai măcar un
UI

rol de cor, prea searbădă reprezentație, zău 1

Ea e un mijloc mai mult de a se face ridicoli și impresarii nici
nu’și dau seama că tocmai pe Acela, pe care vor să-l impresioneze, îl
BC

deprind cu asemenea spectacole, așa că el pe drept poate spune fie­

căruia: „Sunt blazat; am mai văzut așa ceva*.
Prin urmare întrunirile „monstre*, cu „delegați din provincie*
nu mai pot fi de nici un folos. Se joacă acolo piese demodate, de me­
lodramă politică, de la care lumea a început a’și întoarce capul.
 207

Y
Cu toate acestea, din reprezentațiile la ordinea zilei, putem des­

AR
prinde o idee. Se pare că gândul venirei sau plecărei dela guvern mai
e însoțit de o preocupare: de necesitatea unei reforme electorale.
Cel puțin cele două partide politice cu dublu epitet par a fi pre­
ocupate de această necesitate. Cel conservator, fără alt epitet, nici nu

R
vrea să știe de dânsa. E mulțumit cu actualele colegii. Ce vreți ? Ne
dă un frumos exemplu de iubire statornică și credincioasă. Colegiile

LIB
electorale nu-1 vor, el însă le vrea. Colegiile electorale îl aruncă, cum
aruncă valurile mărei hoiturile. El însă le zice: Hoit să fiu, ca pe un
hoit să m’aruncați, dar în mijlocul vostru țin să mi dau sufletul. Spuma
voastră e delicioasă14 ...Chestie de gust. Și apoi fiecare e liber să-și a-
leagă felul morții.

ITY
In schimb celelalte două partide au început a se gândi mai serios
la necesitatea reformei electorale. Unul fiind că-i fuge pământul, cu
actualele colegii. Celalalt fiind că prea a amețit lumea cu democratis­
mul lui și se teme să nu-i se ceară într’o zi dovada.
Și fiind că amândouă vor reforma electorală din interes, nu însă

S
din convingere și cu gând sincer, au căzut ușor la învoială, după ce
s’au certat rău în alte privinți. Nu vor, nici unul nici altul, votul uni­
ER
versal. Votul universal ar fi — aibi-ne în paza ta, Doamne! — ar fi
pierzania României. Nici colegiul unic nu-1 mai vor. Prea ar fi mare
necunoscutul. Vor numai unificarea celor două dintâi colegii și lărgi­
rea celui de al treilea. Atâta și cu asta, basta!
NIV

* ’ *
Hai să vorbim și de această soluție. Adicăte, ce progres înseamnă
ea ? Să facem o mică socoteală. Am într’un oraș 100 alegători în cole­
giul I și 200 într’al II-lea. îmi trebue. mie politician, spre a reuși, să
LU

influențez, să conrup ori să intimidez 51 de alegători din colegiul I și

101 dintr’al H-lea. (In caz de balotaj și mai puțini). Fac asta, după sis­
temul de vot în vigoare, într’o zi de Luni și într’o zi de Marți. Ei bine,
după soluția partidelor noastre democrate, voiu putea face asta într’o
RA

zi de Mercuri. Tot atâta influență îmi va trebui, tot atâtea mijloace de

Intimidare și tot atâția bani pentru corupere. într’o privință va fi și
mai bine. Scap într’o singură zi și nu-mi ostenesc agenții.
Cât despre reforma colegiului al Ill-lea, nici să nu vorbim. „Lăr­
NT

git44, va fi un și mai larg câmp de operații pentru guverne.

Noi, în chestia reformei electorale, rămânem partizani hotărâți
și statornici ai votului obștesc. Nu doar că am fi apologiști necondi­
CE

ționați ai acestui fel de vot. Din experiențele altor popoare am putut

constata că el lasă încă destul loc liber guvernelor și claselor stăpâ-
nitoare. Lucrul e lesne explicabil. Servitutea economică a maselor a-
duce după dânsa servitutea politică cu tot cortegiul lot de alte servi-
tuți. Dar dacă votul obștesc nu s’a dovedit încă un perfect instrument
I/

de emanicipare, el e o admirabilă școală politică — o îndrumare sigură

spre această emanicipare. E un ferment în viața maselor și ca atare îi
AS

suntem partizani. Apoi e ultima consecință logică a principiului de su­

veranitate națională.
Dar cine stă să ne asculte ? Și e naivitate din parte-ne să vorbim
de vot universal unor impresarii politici, a căror grijă e numai să or­
UI

ganizeze „întruniri monstre44 cu „delegați din provincie44.

Ne-am luat și noi după o vorbă spusă regisorilor: de a mai
schimba puțin decorul, punând să se zugrăvească pe carton umbra unei
reforme electorale.
BC

D. Isnaf
 208 Facla

Y
AR
Liberalii tineri

R
LIB
D-nil I. G. Duca și C. Banu

D-nii Duca și Banu nu sunt tineri generoși, ci simplu tineri li­

berali. Tinerețea însă nu’i face mai liberali și nici liberalismul mai

ITY
tineri. Ei nu es din cuvântul șefului lor.
In partid au reputațiunea că sunt oratori de talent. Fiind oratori,
sunt mereu puși înainte. Dar, împinși să vorbească, tinerii aceștia sunt
încurcați. Pe deoparte, tineri, își simt chemarea să fie generoși și să

S
intervie pentru principiile mari; pe de altă parte, liberali-opor’tuniști,
sunt siliți să nu spue nimic. Cine învinge ? Natural că oportunizmul.

ER
învingând oportunizmul, d-nii Duca și Banu nu fac altceva decât fraze.
Fraze și iar fraze ! Figuri literare cari nu sunt decât vorbe. Genera­
lități cari ascund frica de a spune hotărât gândul, frica de a avea în­
drăzneală.
NIV
La întrunirea de Duminică, d. Duca a vorbit de „marele val de­
mocratic", de marile nevoi ale poporului și de „imensitatea oceanu­
lui" (poporul N. Red.) căruia nu’i pasă „cum se joacă spuma (adică opo­
ziția N. Red.) pe valurile sale trecătoare". D. Banu a simțit nevoia să
declare că „trebue să interesăm masele la viața publică", dar s’a ferit
LU

să lămurească ce înțelege prin aceasta.

D-nii Duca și Banu reprezintă cadrele noui, tineretul în care se
pun deobiceiu speranțele, viitorul. Niște frazori — și atât.
Ls.
RA
NT

Notițe
CE

Justiția de clasă.—Ca să se respingă recursul muncitorilor Frimu

Marinescu și Cristescu, procurorul s’a folosit de un document: sentința
curții de casație în prccesul Ficșinescu Banghereanu. Or, prin această
I/

amintire — în adevăr foarte oportună — s’a scos perfect în relief ca­

racterul de clasă al justiției noastre.
AS

Este adevărat că și în actualul proces al muncitorilor, ca și în al

„escrocilor" Ficșinescu și Banghereanu, s’au discutat grave chestiuni
juridice : dacă un delict politic, cu toate că-i politic, poate, totuși, să
fie judecat de instanța ordinară. Dar marele public nu estejurist —și’l
UI

felicităm— marele public știe perfect că Ficșinescu și Banghereanu sunt

oameni foarte de treabă și prin urmare lui nu-i poate intra în cap
combinația colosal de juridică după care acești oameni de treabă sunt
escroci.
BC

De asemenea în cazul recent: sunt mii de muncitori cari știu

perfect că Frimu, Marinescu și Cristescu nici n’au fost printre munci­
torii cari fiind atacați de poliție sunt acuzați c’au atacat-o ei pe dânsa.
Procurorul casației zicea că este indiferent cine a fost lovit, că lupta
poate fi și de la grup la grup. Perfect. Dar este indiferent și asta: cine
face parte și cine nu, din grupurile respective ?
 raci 209

Y
Și iată cum muncitorul care știe perfect că cei trei tovarăși ai

AR
lui n’au luat parte la scandal — nici ca provocatori și. nici măcar ca
victime — vede totuși că... din punctul de vedere juridic — mă rog
matale! — ei sunt vinovați și trebuie să stea la pușcărie.
Ei bine, fapte de natura asta pot ele mări prestigiul justiției și

R
încrederea publicului în ea ?
Dar ar trebui ca acest public să aibă mintea pe dos !

LIB
De alt-fel. noi cari vorbim aci cu mândria de a nu fl juriști — căci
dacă am fi poate a n risca să ajungem judecători români! — vom cita,,
totuși, și părerea unui jurist dintre cei mari. d. Danielopol.
D. Danielopol e profesor și îu această calitate inițiază pe elevii
săi în șmecheriile dreptului. După ce înșiră toate motivele ae casare

ITY
a unei sentințe, adaugă (zâmbind șiret și clipind din ochi):
— Și mai este un motiv-. când vor boierii.
Or, în afacerea Ficșinescu-Banghereanu, ca și în afacerea Frimu
Marinescu Cristescu, boierii n’au vrut și atunci biata casație n’a avut
în cotro. Același lucru cu afacerea Racovski. Căci nu suntem de acord

S
cu d. Danielopol în privința ordinei motivelor: gustul boerilor nu e
cel din urmă, ci e cel dintâi, și — adesea — e chiar singurul.
ER
Un împricinat poiet.— Ziarul Opinia publică o cerere în versuri.
NIV
Nu o cerere în căsătorie, ci una de revizuire, adresată curții de apel
din București. lat-o :
Domnule Președinte,
Subsemnatul, Andrei Țeno, vin a vă cere, cu onoare
LU

Revizia hotărârei ce Curtea a pronunțat

in procesul meu cu D. Plaino și, prin urmare
A vă ruga să dispuneți a fi. din nou judecat.
RA

Motivul pe care’mi sprijin cererea e de natură

A face să se admită, de oare-ce o fundez
P’articolul Două-sute nouă zeci din procedură
Precum și p’alte mijloace ce am să vă dezvoltez.
NT

Rugându-vă dar să faceți a fi părțile citate

Spre ’nfățișare, alătur Curței, îu acest sfârșit
Copie de pe aceasta. Actul de paupertate
Ce posede la dosarul judecăței alipit.
CE

Primiți stima și respectul ce, D-le președinte,

N’am încetat nici odată în suflet să vă conserv,
Și cu care am onoare, acum, ca și mai nainte
Să rămân al D-voastră prea supus și fidel serv.
I/

Semnat, A. Țeno
AS

Strada Putu ca Plopi No. 18.

D. Stelian, care are atâta oroare de poezie, în cât a dat ordin
d lui Cincinaț Pavelescu să aleagă între a fl poiet și a fl magistrat, d.
UI

Stelian trebuie să lie revoltat de îndrăzneala acestui Țeno. D. Stelian

ar fi dat chiar ordin judecătorilor să-l nedreptățească pe Teno, — dacă
ar mai fi nevoie de ordine speciale.
BC
 Facla
210

Y
AR
POLEMICI

R
LIB
„Vom sta la putere“ : Refren naționai-liberal auzit la „gran­
dioasa manifestație11 de Duminecă 30 Iunie 1910. (Spicuiri din ziarul
„Viitorul”):
D. M. Ferekyde: „Nu șovăim; suntem strânși uniți în jurul d-lui
Brătianu și-’i vom da sprijinul pentru a’și sfârși opera începută acum

ITY
trei ani“.
D. C. Climescir. „Nu înțelegem să ne retragem”.
D. Emil Costineseu: „Suntem datori să rămânem la postul nostru
și să facem ca legea și morala să domnească”.
D. I. G. Duca: „Partidul liberal stă la guvern ca să aplice și să

S
isprăvească opera sa”.
D. C. Banu: „Avem misiunea să ducem mai departe opera înce­

ER
pută. Vasul nostru plutește înainte pe ape liniștite”.
D. C. Nacu: „Datoria noastră este de a duce la bun sfârșit opera
începută cu atâta trudă”.
D. Ion I. C. Brătianu (Rezumat): Noi suntem trecutul, prezentul
NIV
și viitorul. Vreme de trei ani am arat și sămănat. Exemplul regretatu­
lui Temistocle dovedește că partidului național-liberal îi revine victo­
ria, deci puterea. Vom sta la putere (Aplauze nesfârșite, ovațiuni fe­
nomenale, entuziasm nebunesc. Sala se cutremură de ropote de strigăte
LU

aprobatoare).

Conflict diplomatic. — Intre guvernele ungar și român a izbucnit

un conflict foarte grav pe o chestiune de revendicare teritorială. Gu­
vernul unguresc pretinde că un întreg județ românesc îi aparține lui
RA

de drept.
Ați înțeles că e vorba de județul Tecuci. Motivul pe care se în­
temeiază reclamația este că alegerile din Ungaria și cele din Tecuci
sânt absolut identice.
NT

Pianistul Carp. — După ce s’a întors dela palat unde a aflat că

nu-i rost de putere, a. P. P. Carp s’a pus să cânte la pian. Am fi înțeles
CE

să cânte din flaut—căci atunci putea să fluiere a pagubă.

Ionel semănătorul. — D. Ionel Brătianu are, de pe urma scur­

tei lui guvernări, câteva porecle pe cari nu le a furat. Unii se rezbună
I/

zicându-i „Șpjonel", pe când alții găsesc că e mai nimerit să nu-1 slă­

bească din „Ionel Bratianu-RăteștF. O a treia categorie își face o plă­
cere să-1 deosibească de părintele lui, numindu-1 „Ionel cel mic“.
AS

Personal, primul-ministru are o părere mai bună de sine. El

ne-a comunicat-o cu prilejul ultimului lui discurs dela Eforie. Sunt
un semănător, ne-a declarat șeful, Ionel semănătorul, un semănător
de... grăunțe (fără de aluzie la budget N. Red.), adică de legi bune, cari
UI

vor încolți în viitor. Și a înșirat: Casa Rurală, care vinde cu prețuri

cămătărești pământul, legea învoielilor agricole, despre care d. Fili-
pescu a pariat că-’i poate eluda toate dispozițiunile; legea tramvae-
BC

lor, legea băilor statului, legea caselor eftine etc., cari sunt tot atâtea
cuiburi pentru partizani și afaceri.
Dar, d-lui Ionel Brătianu i-a scăpat din vedere semănarea cea
mai însemnată: semănarea de cadavre. Ce sunt toate legile pe lângă
opera asta ? D. Ionel Brătianu este într’adevăr un semănător cu gestul
larg — după coasă.
 Facla 211

Y
Găinărie. — Socialiștii Frimu, Marinescu și Cristescu, condamnați

AR
Ia închisoare, se prezintă în ziua de Joi la parchet, cerând să fie ares­
tați, spre a-și face osânda.
— Nu, zice d. procuror genera], Oprescu; mandatele nu sânt gata
încă; să vă prezentați Sâmbătă.

R
Oamenii pleacă liniștiți, iar noaptea, pe la 3, sânt ridicați din pa­
turile lor și duși la poliție, pentru ca a doua zi, pe la amiază, să fie

LIB
înaintați închisorii.
Cum vedeți, șicane absolut găinărești. Lumea se întreabă dacă
această stupidă găinărie pornește dela d. Oprescu sau dela unul mai
mic. Ba dela unul mai mare, declarăm noi.
*

ITY
D. Take loneseu și revizuirea Constituției. — „Noua Revistă
Română* din 30 Mai c., vorbind de aspirațiunile de unire ale d-lui G.
Diamandi cu d. Take loneseu pentru realizarea votului universal, răs­
punde astfel la avansurile celui dintâiu:

S
„D. Tăke loneseu poate fi partizanul revizuirei Constituției, dar
în nici un caz dânsul nu este partizanul introducere! votului univer­
ER
sal în înțelegere cu generoșii din partidul liberal.
„De aceasta, fără a fi indiscreți, îl putem asigura pe d. Diamandi*.
Va să zică : 1) d Take loneseu „poate fi“ partizanul unei revi­
zuiri a Constituției — lucrul încă nu e sigur — dar dacă am înțeles
NIV
bine fraza foarte puțin limpede de mai sus, d. Take loneseu nu este
2) partizanul votului Universal; și 3) nefiind un partizan al acestui fel
de vot, nu este nici pentru introducerea lui în acord cu junimea ex-
generoasă.
Găsim că nepoliteța la adresa d lui Diamandi era de prisos; căci
LU

dacă d. Take loneseu este contra votului universal, este cu totul in­
diferent cum n’o să-l introducă: singur sau în înțelegere cu generoșii.
*
Panaitescu — Vidocq. — La Paris se joacă acuma o piesă care-1
RA

imortalizează pe celebrul șef al siguranței, Vidocq.

Se știe că Vidocq a început ca pungaș, a continuat ca șef al si­
guranței și a isprăvit ca om de treabă. La noi d. Panaitescu a început
ca om de treabă, continuă ca șef al siguranței și... rămâne să vedem
NT

cum va isprăvi.
Va fi foarte interesant și — sperăm — foarte grabnic.
*
CE

Biserica d-lui Nădejde. — D. Ioan Nădejde autorul studiilor

„Ce știm despre lume?* și „Este sau nu Dumnezeu?* scrie în Voința
Națională:
,Școala și biserica trebuie să lumineze și să educe pe acești bar-
„bari, spre a-i preface în oameni liberi, modești și morali*.
I/

Barbarii în chestie sunt românii, dar asta nu ne interesează aci.

Ne interesează numai că d. Nădejde a devenit bisericos. De care bi­
serică ține d-sa ? Să nu fie a Sfântului Budget ?
AS

Se potrivește! — D. N. lorga intră în academie o dată cu d.

Antipa. De-aci încolo d. lorga e sigur că va putea să pescuiască, în bună
UI

voie, în apele tulburi ale tițapavelizmului patriotic.

*
O constatare. — Ziarele au vorbit de furtul comis la peniten­
BC

ciarul din Ocnele Mari. „S’a constatat că deținuți! Gantz, Namuț șiSacagiu
au furat mai multe materiale de pielărie*.
Onoare deținuților Gantz, Namuț și Sacagiu! Prin fapta lor ei au
restabilit prestigiul penitenciarelor române, căci au făcut dovada că în
aceste locașuri se mai găsesc și hoți—nu numai sindicaliști.
 212 F aci

Y
Recordul nerușinării. — D. Ioan Nădejde mai scrie și azi prin

AR
Voința că socialiștii, sindicaliștii și d. C. Miile — toți aceștia în înțe­
legere cu... Reichman!!! — au pus la cale pe Jelea să comită acel fleac
de atentat, de pe urma căruia d. Ionel Brătianu a ajuns om mare.

R
Dar d. Nădejde a fost jurat în procesul Jelea. D. Nădejde a avut
dreptul să ceară ori ce lămuriri, provocând astfel chemarea și a lui
Reichman și a socialiștilor și sindicaliștilor și a d-lui Miile. Și d. Nă­

LIB
dejde, care se declară’convins de „neagra nepricepere1' a lui Jelea era
dator să provoace chemarea și ascultarea acelor oameni, pentru ca Jelea
— pe care și d-sa îl crede victimă — să-și ușureze situația.
D. Nădejde n’a spus o vorbă. A stat ca un mameluc ordinar, ca
un slugoiu grețos și nu s’a manifestat decât în momentul verdictului

ITY
când a stăruit pentru maximul pedepsei. De ce ? Pentru că așa avea
ordin și pentru că știa bine că lumină nu trebuie să se facă, întru cât
ea ar da de gol nu pe socialiști și pe d. Miile, ci pe d. Panaitescu și
poliția de siguranță.

S
Am avut însă naivitate să credem că cel puțin după^groaznica
murdărie pe care a făcut-o ca jurat, Nădejde va mai avea un ultim

ER
pic de jenă nu omenească, dar animalică, și va tăcea.
Ei, nu î Tot el trebuia să atingă recordul nerușinării! Acum își
reia tema cu complicii și autorii morali ai lui Jelea.
Partea cea mai tristă în toată afacerea asta e că mai sunt oa­
NIV
meni—cel puțin așa se pretind ei—cari îi răspund lui Nădejde la salut.

„Voința" și defunctul Voina. — „Voința11 e plină de elogii pen­

tru defunctul Vo’ina. Iși amintește „Voința" c’a mai avut și altă atitu­
LU

dine față de acel defunct ? Și apoi, cum rămâne cu d. Take lonescu ?

D. Take lonescu a fost înfierat de „Voința" ca prietin al lui Voina, om
necinstit, trădător, etc. or, dacă Voina a fost plin de merite și a făcut
mult pentru progresul culturii...
Ce zici, „Voințo" : e mai bine s’o lăsăm încurcată, nu ?
RA

V?
Boierul nostru. — Boierul român Puricikievici — idolul d-lor
lorga și Cuza—a fost iarăș exclus din dumă. De astă dată înjurase pe
NT

poloneji, el „adevăratul rus".

Deputății social-democrați din dumă au propus o moțiune iscălită
de toți membrii grupului, prin care cer ca Puricikievici să fie supus
unui examen medical, spre a i se constata starea mintală.
CE

Cu discipolii de aici ai lui Puvicikievici nici nu mai trebuie

examen: mergem la sigur.
O rușine care tinde să dispară. — In curând China își va avea
parlamentul ei, care va fi real, căci România nu dă nimănui rețeta ei—
I/

invenție proprie—grație căreia viața constituțională se poate reduce la

o lugubră păpușerie.
AS

Când srarea noastră politică va însemna un adevărat record, ne­

disputat de nimeni, nici măcar de China, vom putea să ne veselim cu
toții: rușinea care ne apasă de a fi întrecuți de cineva, va fi dispărut
pentru totdeauna.
UI

D-i Spiru Haret a trimis o scrisoare ziarului „Viitorul" prin care

răspunde unor atacuri violente pe cari „Epoca" îi le-a adresat. Fără să
BC

ne ocupăm de partea politică a scrisorii trebuie să relevăm că stilul

D-lui Haret nu face de loc cinste unui ministru al instrucțiunii pu­
blice. Și lucru nu e de mirat.
D-l Haret încă de pe băncile școalei era ocupat cu activitatea
extra-școlară.
 Y
AR
Facla

R
LIB
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

ITY
Numărul de 16 pagini 15 bani.
ABONAMENTUL :

S
în țară: Pe an................................... Lei 7.—
ER
Pe șase luni................... „
în străinătate : Pe an................... Lei
4.—
9.—
Pe șase luni . . „ 5.—
NIV
Un abonament combinat la „Facla* și „Viața Socială*
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „Lumina“ No. 1
RA

TREI VEDENII
Nuvele de EMIL GÂRLEANU.
NT

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

CE

Figuri Contimporane din România

---------- Mare dicționar biografic ilustrat ----------
I/

Director: TH. CORNEL.

AS

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață
sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
UI

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­

pică a țărei in timpurile de față. Apare cu fasc’icola, de
două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
BC

apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea

lui. peste o sută de fascicole.
Comunicările se pot faee d-lui Th. Corne!, strada Co­
meta 61, București. Telefon 23/49.
 ♦

Y
Biblioteca„Lumen“ t
j

AR
fI —------- — Uit număr 15 ISAj^S.------------ t
f Aw mai a î? ar tit numerele ;

R
31. —JL. Tolstoi Să nu ucizi 1
32. —Buffon Omul și Natura

LIB
33. —Jf. Gorki Revelionul
♦ 34-35.—C.Hătlulescu Motru Naționalismul
36. —C.I)obrofjeanu Ghere:t Din trecutul depărtaț
4 37. —Dr. Rerlielm Hypnotismul
38. —A. Cehov Ursul f

ITY
39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste
41.—L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
42. —Const. Miile Rochia Catiței
43. —C. Hădulesc u■ Motru Sufletul neamului nostru

S
44 și 45.—H. Heine Amintiri Duioase.
46. —Ttousseau ' Libertatea—și altele.

ER
47. —Victor Anestin Ce sunt Cometele ?
48. —Maxim Gorki In Temniță
49. —Pluton Ce-r Amorul ?
50. —Karl Maroc. Muncă, Marfă, Bani.
NIV
ABONAMENTE
12’ numere (expediate franco) Lei l 50
25 numere Lei 3.—
Seimele se vor trimite prin, mandatpoștal peadresa
editurei ,,Lumen.“, Str. Calomfirescu 7 ’ Bts.ctix*eșf i.
LU

&
i
Citiți !
RA

„ROMANIA MUNCITOARE
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

unite. Apare de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 lei pe an. : Numărul 10 bani.
CE
I/

MEDIC ROMAN LA KARLSBAD

Doctor GR1GORE BRAUER
AS

Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

fost medic al „Allgemeines Krankenhaus" (Prof. Schlesinger)
UI
BC

Haus Goldnfer Lowe — Kaiserstrasse 78

— TELEFOE 701 —
Anul. I No. 14. 12 Iunie 1910.

Y
R AR
LIB
Facla
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL -.
LU

..Facla" i Congresul conser­ POLEMICI: Barbaria de la

vator-democrat ; A. L.: Jelea Pireu.—Țăranii la întrunire.—
la Paris; Democrat: Țărani de
RA

Șteîan Cozmiade. — O lovitură

decor; Origina d-lui lorga ;
A.: Raportai d-lui Găsii; Ls.: pentru d-nul lorga.—Cînd se va
Un „tînăr generos'1 despre votul putea realiza naționalismul in­
NT

universal; Fc.: D-nul Diamandi tegral.—Deia d. Briand la d. Io­

mamelucul; ***: Programul so­ nel Brătianu. — Sancto-mania
cial al guvernului îrancez; Un națională. — Recordul nostru.—
CE

răspuns ; T. D.: Universitățile

noastre; Vero : Epigramă. Supărarea „Adeverului".
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
R AR
LIB
ITY
Numărul 3 al Revistei VIAȚA SOCIALA

S
cuprinde vin studiu asupra noilor tendințe socialiste,

ER
datorit d-lui H libert Lagardelle, teoreticianul miș-
cărei sindicaliste și directorul revistei „Le mouvement
socialiste11.
NIV
Studiul acesta inedit e anume scris pentru re­
vista VIAȚA SOCIALA.
Prețul uncii număr de 80 pagini 50 bani. —Abonamentul anual 6 lei
LU

Redacția și Administrația : Buiev. Elisabeta No. 27, București.

RA
NT

Către abonați,
înștiințăm pe abonați! noștri că d. Șoimescu este însăr­
CE

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat la FflCLfi și VIFiȚFi SOCIF.LF,
costă 7 7 tei pe an și 6 iei pe șase luni.
I/

Administrația.
AS
UI
BC
 Facla

Y
Anul I.—No. 14 12 Iunie 1910

R AR
LIB
ITY
Congresul conservator - democrat

S
D. Take lonescu este desigur un om interesant. El are din
ER
fire darul de a fermeca, de a atrage și de a reține simpatiile.
Admiratorii spun despre dînsul minuni. Ei spun că nu există
însușire sufletească sau intelectuală care să nu-1 împodobească.
NIV
Adversarii, cu toate că, temîndu'I, îl împroșcă cu noroiu, îl
admiră totuși și ei, în ascuns.
Merite de netăgăduit au dus pe d. Take lonescu acolo unde
este. D. Take lonescu este fiul operilor sale și ridicarea sa la
LU

locul pe care i-1 invidiază mulți ibști camarazi de luptă, este do­
vada unei personalități puternice. Suntem de acord cu mem­
brii partidului conservator-democrat că d. Take lonescu este
un om de o inteligență superioară, de un talent oratoric remar­
RA

cabil și de o virtuozitate rară în arta de a ști să placă mulți­

me! — dacă vreți chiar și unora mai ridicați în cultură — și de
a o mlădia după voință.
NT

Toate aceste le admitem. Mai admitem chiar că d. Take

lonescu, eminent om de guvern, ar da, în condițiunile de față,
un guvern bun, ar face legi necesare, ar împinge țara spre pro­
CE

gres. Am fi nedrepți să nu recunoaștem aceasta. D. Take lo­

nescu este un om al vremilor sale. El are simțul realităței dez­
voltat într’un grad ascuțit, este foarte puțin romantic și idealist,
puțin sau de loc încurcat în sau de formule politice, un cap lim­
I/

pede și deschis, un european. El știe ce trebue țărei pentru ca,

pe cale economică, juridică sau administrativă, să devie un stat
AS

modern. Un admirabil oportunist.

Un admirabil oportunist, dar nu un om de principii și mai
puțin un democrat. D. Take lonescu nu este nici conservator
UI

nici democrat. Lămurirea politicei d-lui Take lonescu trebue

căutată aiurea. D. Take lonescu este mai mult realizatorul ne-
voei de a se întinde și întări forma burgheză a civilizațiunei
BC

în România; într’o măsură mai mare și mai conștient ca Ion

Brătianu, despre care legenda spune că a fost creatorul bur­
gheziei la noi, d. Take 'lonescu lucrează la netezirea drumului
spre domnia culturei economice europene în țara noastră.
 Facla
214

Y
AR
Au fost naivi — și poate mai sunt încă — cari au crezut
că d. Take lonescu este omul democrației, că el va lua în mină
cauza drepturilor politice ale celor mulți și că va începe lupta

R
pentru votul universal sau, — dacă nu pentru votul universal —
cel puțin pentru o lărgire a dreptului de vot, în așa fel ca „co­

LIB
legiul minciună" (colegiul III) să devie un colegiu real. Acei
cari au mîngăiat asemenea credinți, au fost desigur dezamăgiți
de Congresul conservator-democrat de la începutul săptămînei
trecute. D. Take lonescu a vorbit despre reforma electorală cu

ITY
o lipsă de credință și de preciziune care nu este mai prejos de
răceala declarațiunei d-lui Ionel Brătianu. D. Take lonescu a
predat chestiunea electorală unei comisiuni, căreia i-a prescris și
oare-cari instrucțiuni, între cari cea mai însemnată este „de a

S
nu cere prea mult" și cea mai semnificativă este de a ști că
ER
reforma nu se va putea face decît cu învoirea tuturor partidelor.
Așa dar : 1) nici o indicațiune sigură asupra intențiunilor
adevărate; 2) modestia în revendicări: „a nu se cere prea
NIV
mult“ și 3) realizarea legată de acordul între partide. Adică
nimic. Nimic, fiindcă, dacă d. Take lonescu ar vroi într’adevăr
o reformă electorală mai largă — de votul universal nu poate
fi vorba măcar — nimeni nu l’ar împiedica s’o spue. D. Take
LU

lonescu înțelege doar bine că mica comedie cu numirea unei

comisiuni care să studieze chestiunea electorală, nu înșală pe
nimeni. D. Take lonescu n’are nevoie de luminile unei comi­
siuni pentru a ști ce să creadă și ce să vrea în chestiunea a-
RA

ceasta. Resursa cu numirea unei comisiuni nu arată de cît ne-

hotărîrea d-lui Take lonescu și însemnătatea de pur decor ce
acordă problemei.
NT

Și, dacă se mai îndoia cineva de atitudinea d-lui Take

lonescu în chestiunea aceasta, declarațiunea că reforma electo­
rală — oricare ar fi ea —■ nu se va putea realiza de cît cu
CE

învoirea tuturor partidelor, îi va lua, credem și ultima iluziune.

Acordul tuturor partidelor ? Cunoaștem de pe acum răspunsul
uneia din partide. D. Carp zice: nu! Și un nou foarte energic.
Hotărît, d. Take lonescu nu este omul democrației. Con­
I/

gresul conservator-democrat nu avea alt rost pentru democra­

ția romînească de cît acel al definirei atitudinei d-lui Take
AS

lonescu față de problema electorală. D. Take lonescu n’a defi­

nit nimic.
Restul discuțiunilor cari au avut loc la congres nu ne in­
UI

teresează, căci ne este perfect indiferent cine va veni la putere

după d. Brătianu. Piatra de încercare a partidelor și oamenilor
noștri politici este pentru noi, votul universal. D. Take lonescu
BC

este contra. El este deci și contra democrației romîne și toți acei

cari sunt sinceri democrați și înțeleg nevoia adîncă a acestui
fel de vot pentru popor, nu au nici un cuvînt ca să-l sprijine.
Pentru noi, nu ajunge ca un om politic să fie simpatic.
Noi cerem de la acei cari-’și zic democrați să arete — și să
 Facla
215

Y
AR
arete cu fapte, nu cu vorbe — că țin cu credință la principiile
democratice. La temelia democrației, a oricărei democrații, stă
votul universal.

R
Facla

LIB
Jelea la Paris

S ITY
Nu vă speriați, cititori! Jelea e sechestrat: nici acuma, după
ER
condamnare, nu i se îngăduie să vorbească cu avocații săi, —
cu atît mai puțin să se plimbe la Paris. Nu, vorbim la figurat.
La Paris a fost judecat — de o curte cu jurați în care nu
NIV
se strecurase un Ioan Nădejde — atentatorul Michel Rips, care,
ca și Jelea, a tras asupra unui om mare—colonelul von Kotten—
și, tot așa, a avut neplăcerea să-și vadă adversarul scăpat teafăr.
Mai sunt și alte asemănări între cei doi atentatori : și
LU

Michel Rips e victima secției a treea. Atîta numai că Rips a

fost angajat el însuși ca agent provocator, pe cînd Jelea a fost
victima inconștientă a lui Reichman și a lui Dașchevici.
Cînd e vorba însă de felul în care a decurs procesul, nu
RA

se mai vede nici o asemănare. Rips a fost achitat. De ce ? Pen­

tru că jurații sunt „indulgenți,“ cum ne cîntă adesea admira­
torii magistraților oficiali, cari — mai ales la noi — devin din
NT

ce în ce mai mult rîndașii d-lui ministru ? Nu. De cîți-va ani

jurații franceji sunt de-o asprime care nu se mai întîlnește ni­
căieri. In fie care săptămînă Franța săvîrșește cite o execuție,
CE

rezultat al verdictelor juraților. Prin urmare, nu poate fi vorba

de indulgență. Dar a fost alt-ceva : procesul lui Rips a fost în
adevăr un proces. Procesul lui Rips a fost judecat. In procesul
lui Rips au fost dezbateri; și — crucește-te și te minunează,
I/

o, sfinte Panaitescule ! — în procesul Iui Rips s’au ascultat mar­

tori. Și nu oameni cari au luat parte, direct sau indirect Ia
AS

fapta acuzatului; nu oameni cari fuseseră de față la încercarea

de a scurta prețioasa viață a lui von Kotten, ci oameni cari
puteau da alte informații, menite să lămurească a tmosfera ches­
UI

tiunii : a fost ascultat Jean Longuet din Paris, care a scris o

carte despre grozăviile poliției rusești; advocatul Staai din Mos­
cova, care le cunoaște din viața zilnică ; marele Jean Jaures,—
BC

care, ca și altă dată în procesul lui Zola — a fost admis ca

martor moral, ca să spuie ce crede el despre sufletul acuzatu­
lui ; Bakai, fost agent provocator în politia rusă, care a venit să
arate că agenții sunt angajați nu ca să afle și să denunțe a-
tentatele pase la cale, ci ca să le puie la cale; în sfîrșit Ruba-
 216 Facla

Y
novici și Burtzev, nihiliști ruși, cari în această calitate aveau

AR
oare-cum rolul de experfi.
Depozițiile tuturor acestora au fost favorabile acuzatului.
Ei n’au susținut că el a făcut o faptă bună, dar au dovedit că

R
guvernul țarului culege ce-a semănat. Și atunci jurații, desem­
nați de sorți, iar nu de victimă, au văzut cine este vinovatul.

LIB
In puterea lor nu era să bage în ocna cuvenită pe Panaitof, și
atunci au făcut și ei singurul lucru pe care-1 puteau face: l’au
achitat pe Rips.
La noi se știe ce-a fost. D. procuror Oprescu a declarat

ITY
că martorii — cari se oferă nu să facă discuții ca Longuet,
Jaures și Burtzev, ci să dea japte doveditoare în cauză, — vor
să facă „atmosferă". Și d-lui Oprescu nu-i trebuie atmosferă.

S
D-sale îi ajunge leafa.
Curat vorbele d-lui Ioan Nădejde (textual) : îți vine să-ți
asemenea țară ! ER
blestemi ceasul și nenorocul cari te-au făcut să te naști într’o
A. L.
NIV
■ g B—.
LU

Țărani de decor
RA

Stăpînii țărei, grupați în partide, își iau dela o vreme niște

libertăți pe cari nu și le-ar îngădui, dacă ar avea un miligram
de rușine și tot pe atîta simțire omenească. Ei au început să
introducă obiceiul ca la întrunirile unde vor să’și arate puterea
NT

și să’și numere pe aspiranții la slujbe, să aducă și țărani. Că­

peteniile din județe și partizanii cari dispun de latifundii, se
cotizează pentru a transporta la București un număr cît mai
CE

mare de figuri rurale, în nădejdea că vor face astfel impresiune

asupra publicului.
Aceluia căruia îi revine meritul de a fi introdus obiceiul
este partidul liberal, partidul care are pe conștiință hecatom­
I/

bele din Martie 1907 și reformele agrare cari, în altă țară, ar

AS

reforma pe autorii lor. Partidul takist ’l-a urmat, și, în chipul

acesta, două Duminici de-a rîndul Capitala s’a bucurat la pri­
veliștea unei mulțimi mari de țărani, venită să aclame întîia
UI

oară pe bunul ei prieten d. I. I. C. Brătianu și, a doua oară, pe

d. Take lonescu.
Comedia aceasta n’are măcar meritul de a fi veselă. Este
BC

o bătae de joc ca să aduci pe țărani ca un simplu decor, pen­

tru a te lăuda cu o popularitate pe care nu o ai; este o dovadă
de dispreț ciocoesc pentru bieții oameni cari sunt ademeniți,
prin plata transportului, să vie să aplaude la București pe oa­
meni necunoscuți lor și cari n’au făcut nimic pentru ei.
 Facla 217

Y
Moda de a pune în urma carului de triumf gloate de sclavi,

AR
gloate de țărani pe cari în București îi tratezi ca cetățeni și
acasă îi tratezi cu jandarmi, moda aceasta, pe lîngă că e odioasă,
e și inutilă, profund inutilă. Ea nu înșală pe nimeni, fiindcă nu

R
există naiv care să crează că țăranii se topesc de dragoste pen­
tru partidele cari, rînd pe rînd, au răspuns cu gloanțe la ce­

LIB
rerile lor. Democrat

--------H B=

ITY
Origina d-lul lor ga

S
— Bulgar după tată, grec după mamă — ER
NIV

Primim următoarea scrisoare:

Domnule Director,
LU

împins de spiritul de dreptate, via să vă rog respectuos a da publi­

cității următoarele în. stimata D-v. revistă. S’a discutat zilele acestea asupra
originei d-lui Nicolae lorga și s’a găsit că ar fi bulgar după tată; nu se
pomenește însă nimic în privința mamei d-sale. Spre a face deplin cunos­
RA

cută genealogia personagiului ilustru care face atîta gălăgie pe temă de

naționalism, cum subsemnatul cunosc bine familia d-lui lorga, viu să lă­
muresc și acest punct.
Bunicul d-lui lorga după mamă, se numea lorgu Arghiropulos, nume
NT

ce numai romînesc nu poate fi, și era mic arendășel in jad. Roman.

Cunoșteam o fiică a acestuia și doi fii. Fiica se numea Zulnia și era mama
d-lui'N. lorga, iar cei doi fii sînt: Costache Arghiropulos care era avocat
în corn. Negrești, județul Vaslui și Emanoil Arghiropulos din Roman.
CE

Precum ’se vede deci, domnul Nicolae lorjja, bulgar după tată, grec
după mamă, astă-zi este romin și încă din acei cari au aerul să vie să
ne învețe pe noi, romini din strămoși, ca să simțim românește.
Lucrurile de mai sus se pot foarte ușor controla de veți crede necesar,
iar Domnul Aicolae lorga, dacă vrea și poate, să ne dovedească că bu­
I/

nicul d-sale lorgu Arghiropulos era Romin sadea.

Primiți, etc.
AS

Un cetitor.
Supunem aceste rînduri d-lui lorga. Suntem siguri că nici
d-sa nu se îndoește că tot ce privește pe strămoșii d-sale, merită
UI

cel puțin tot atâta interes ca și ceea ce’l privește pe d-sa direct.
In interesul țărei naționaliste d. lorga are cuvântul I
BC
 218 Facla

Y
AR
Un „tînăr generos'* despre votul universal

R
D. G. Ibrăileanu publică în ultimul no. din „Viața Romînească"
(no. 5) cîteva reflexii foarte juste despre votul universal. D. Ibrăileanu

LIB
le prezintă ca „simple și umile opiniuni ale unui diletant" și ține cu
tot dinadinsul să arăte că ele nu angajează pe d. Stere. Luăm’ act.
Părerile d-lui Ibrăileanu despre votul universal pornesc de la
cunoașterea adîncă a realităței. Prim redactorul „Vieței romînești" vede
lucrurile cu luciditale. El nu’și face iluzii mari. El știe că a doua zi

ITY
după acordarea votului universal, țara nu va înota în fericire și că.
domnia poporului nu va fi numai decît asigurată.
Totuși, votul universal este o necesitate. Argumentele d-lui Ibră­
ileanu sunt bine nimerite. S’ar mai putea adăuga și altele. Dar, nu
voim să întindem pentru moment discuția.

S
Decît, suntem nedumiriți asupra unui lucru: dacă votul universal
este necesar, de ce atitudinea timidă, așteptătoare și tăcută a tinerimei

ER
generoase ? Convingerile politice trebuesc apărate cu bărbăție și hotă-
rîre. Cu articole simple și umile de ale diletanților sau cu atitudini
oportuniste, nu se obține nimic. Nu ajunge să scrii din cînd în cînd
cîte un articolaș plăcut, în care să plasezi cîteva observațiuni judici­
NIV
oase, pentru a socoti că ți-ai făcut datoria sau că ai luptat.
D. Ibrăileanu va recunoaște desigur obiectivitatea acestor rînduri.
D-sa va mai recunoaște, poate, reflectînd mai bine, că ceeace afirmă des­
pre tactica socialismului în trecut, anume că, din pricina lui, partidele
burgheze n’au voit să dea cu ani în urmă votul universal, este și inexact
LU

și o naivitate. D. Ibrăileanu crede că,am fi avut votul universal, dacă

socialiștii n’ar fi speriat pe boeri că, odată obținut, „țărănimea va aranja
trebile țărei conform cu cel mai strict interes de clasă al ei".
Nu știm ca socialiștii să fi spus vreodată ceva care să se asemene
RA

cu o astfel de amenințare, dar, chiar de ar fi spus-o, este sigur că „bur­

ghezii" nu s’au speriat de asta și că nu de teama acestei amenințări
au refuzat votul universal.
D. Ibrăileanu ar fi putut să nu’și strice articolul cu lucrurile
NT

acestea cari, la urma urmelor, sunt indiferente în cauză. Trecutul nu.

iuteresează. Este vorba de viitor și de atitudinea diferitelor grupări po­
litice față de votul universal.
D. Ibrăileanu se va mărgini numai să scrie din cînd în cînd cîte
CE

un articolaș pentru ?
Ls.
I/
AS

Raportul d-lui Gussi

UI

Citesc în ziare că prefectul de Covurlui, d. Al. Gussi, a

adresat un raport d-lui Emil Costinescu, arătîndu-i numele ță­
BC

ranilor uciși la Galați în 1907 și văduvele și orfanii cari merită

„ajutor".
Foarte frumos din partea d-lui Gussi. Dar de ce n’a făcut-o
mai de mult? Să fie atît de indolent d. Gussi? Să fie d-sa atît
 219

Y
de puțin generos în cît să nu se grăbească a da un ajutor nici
chiar cînd îl dă din punga statului ?

AR
Nimic din toate astea. D. Gussi e un om bun, atunci cînd
interesele de partid și porunca superiorilor nu-i dictează să fie
rău. Apoi, d-lui Gussi nu-i displac ceremoniile solemne, gesturile

R
majestoase cari pot aduce „un ce“ reclamă — partidului, să zicem.
Și d. Gussi a așteptat pînă acum. De ce ? Foarte simplu;

LIB
d. Gussi n’a știut că se dă ajutoare; d. Gussi n’a știut că d. Cos.
tinescu a deschis un stabiliment de ajutorare a victimelor răs
coaielor.
Și d. Gussi n’a știut, pentru că n’a avut de unde să știe.

ITY
Noi am spus’o din capul locului: nu s’au făcut publicațiuni. Ba,
ca dovadă convingătoare am citat tocmai Covurluiul, unde știam
că nici nu s’a pomenit de așa ceva. Și abia atunci, după ce-a

S
citit Facla, d. Gussi s’a grăbit să cerceteze cazul, după care a
înaintat și raportul pe care-1 anunță ziarele.
ER
Or, dacă într’un oraș ca Galații nu s’a știut nimic de a-
tacul de filantropie al d-lui Costinescu, cine își poate închipui
că în alte localități și mai ales în satele cele mai înfundate, lu­
NIV
crul s’a știut mai bine ? E absurd !
Și atunci, înc’o dată : cum și-a permis d. Brătianu să în­
șele pe toată lumea și pe d. Ibrăileanu cu faimoasa cifră?
Așa ceva nu s’a văzut încă în nici un parlament și în nici
LU

o țară. D. Brătianu e un șef tînăr. Se poate ca să și îmbătrî-

nească tot în calitatea asta de șef, mai ales dacă nu se va găsi
mai curînd cine-va care să-i facă ceea ce d-sa a făcut D-lui
Sturdza. Dar un lucru e sigur : nici după două-zeci de ani nu
RA

se va putea reabilita în ochii oamenilor de bună credință.

A.
NT

—...... E K---
CE

EPIGRAMA
I/

Cînd fabricantul de frînghie

AS

Dă faliment, să na vă doară,
Căci el e cel mai indicat,
Să tragă mal pe toți pe sfoară.
UI

Vero.
BC
 220 a c 1 a.

Y
AR
D. Diamandi mamelucul

R
LIB
D. Diamandi posedă într’un grad superior talentul de a se face
de rîs. Cînd, acum o lună, a început să trimață somațiuni nerespec-
tuoase șefului pentru a-i sili să adune partizanii într’un congres și să
proclame nevoia urgentă a votului universai, se credea că e grozav de
pornit și că nu va ceda cu una cu două. Părea mai hotărît de cum fu­

ITY
sese în tot cursul verboasei d sale vieți. Începuse chiar,—pentru a’și pro­
nunța și mai bine atitudinea, — să dea curs, în revista sa, unor scrisori
politice, privitoare la trecerea foștilor socialiști în gruparea budgeii-
voră numită liberală. Impresiunea generală era că d. Diamandi își cîr-

S
mește barca spre țărmuri noui.
Unii însă cari, pe semne, îl cunosc bine, au surîs. Jorj!— au zis

ER
ei cu o convingere nestrămutată, și an trecut înainte. Jorj nu e nici
serios nici sincer. Am fost singurii cari nu ne-am permis să punem la
îndoială sinceritatea d-lui Diamandi. Neștiindu 1 cît de puțin serios este,
ne-am zis că poate, poate, totuși, este sincer.
NIV
Ne-am înșelat. D. George Diamandi, directorul „Revistei Demo­
crației Romîne’, nu știe ce vrea, sau vrea ceeace știe că nu poate ob­
ține. A cerut un congres și votul universal. Le-a cerut cu o stăruință
și cu o înverșunare ce păreau că vor hotărî de rămînerea sa în par­
tidul liberal. A vorbit de ciocoizare, a făcut teorii, a mers pînă la pro­
LU

paganda pentru unirea cu d. Take lonescu. Era evident, pentru ori-ce

om cinstit, că dacă d. Ionel Brătianu nu va satisface pe d. Diamandi,
d. Diamandi va părăsi pe d. Ionel Brătianu.
Ce s’a întîmpiat, se știe. D. Ionel Brătianu n’a satisfăcut pe d.
RA

Diamandi. D. Ionel Brătianu n’a convocat un congres și n’a pomenit de

votul universal. Nu l’a amintit măcar, ca să arete că nu l’a uitat. Cu
toate acestea, d. Diamandi este mulțumit. Uitînd ce a scris la un in­
terval de cîteva săptămîni numai, d. Diamandi s’a grăbit să se declare
NT

mulțumit. A pus o grabă febrilă în aceasta. A luat fraza, deșartă de

orice înțeles, — cu voință deșartă, — a primului ministru, îa care’se vor-
beș e de necesitatea ca oamenii politici să studieze chestiunea electo­
rală, a pus mîna pe ea cu lăcomie și a prezentat-o publicului ca o de-
CE

clarațiune prețioasă, grea de făgăduinți minunate pentru viitor și mul­

țumitoare.
De acum, totul e bine și în ordine. Votul univesal?— a se vedea
declarațiunea d-lui Ionel Brătianu. D. Diamandi e satisfăcut.
D. Diamandi s’a făcut de rîs. Căci a porni Ia războiu, așa cum a
I/

pornit d-sa, cu zîngănit de arme și cu aere de strășnicie, și apoi a da

îndărăt cu atîta repeziciune, e de natură a escita hilaritatea generată.
AS

Pe lîngă comicul figurei, resuceala politică a d-lui Diamandi mai

are și o altă notă. Neîncrederea ce inspiră foștii socialiști se arată pe
deplin meritată. Chiar revenirele și căințele lor momentane, dovedesc
iremediabila lor nesinceritate și neputința de a apuca un drum nou.
UI

Mamelucismul lor este definitiv.

Fc.
BC
 /Facla 221

Y
AR
Programa! social al guvernului francez
Extragem următorul pasagiu din Declarațiunea citită de primul-

R
ministru al Franței, d. Aristide Briand, în față Camerei, privitoare ia
programul social al guvernului :

LIB
„Republica n’a rămas inactivă în domeniul social. Libertatea de
asociațiune nu datează de cit de la 1901 pentru totalitatea cetățenilor;
ea a fost acordată dela 1884, sub forma dreptului sindical, lucrătorilor,
cari au fost astfel puternic înarmați pentru apărarea intereselor lor

ITY
corporative.
Legislatorul s’a silit să organizeze protecțiunea muncei sub toate
raporturile ; el a edictat o serie lungă de d’ispozițiuni privitoare la
higiena și siguranța lucrătorilor, accidente profesionale, limitarea orelor
de muncă, repauzul săptămînal, întrebuințarea femeilor și a copiilor în

S
industrie, plasarea lucrătorilor și a funcționarilor, nesezibilitatea sa­
lariilor. El a pus bazele unei legislațiuni privitoare la împăcare și ar­
ER
bitraj și a întins cîrapul de aplicare’ a jurisdicțiunei prud’homale. In
timpul din urmă a instituit, în folosul tuturor lucrătorilor, acele pen­
siuni pentru serviciul cărora guvernul vă va propune în curînd re­
sursele necesare.
NIV
Dar, dacă opera socială a Republicei este de pe acum impună­
toare, ea este totuși departe de a putea fi privită ca complectă ; pentru
partidul republican a venit ceasul ca s'o urmeze intrînd cu hotărire
pe căi noul.
Nu ajunge de a fi acordat lucrătorilor putința de a forma grupuri
LU

corporative. Trebue să se acorde acestor grupuri toate mijloacele de

a putea să realizeze scopurile ce și’au propus. Trebue anume să fie
puse în măsură de a trata cu capitalul în numele membrilor lor pen­
tru furnitura brațelor, să fie puse în măsură de a’și procura, de a
RA

poseda și de a administra toate resursele de cari pot să aibă nevoe

pentru â’și îndeplini în mod integral rolul; trebue să li se deschidă și
să li se înlesnească, în cea mai largă măsură, atîtpentru ele cît și pen­
tru membrii lor, accesul la proprietate.
NT

In vederea acestora, vă vom supune un întreg ansamblu de dis-

pozițiuni legislative cari vor forma ca un fel de chartă de organizare
generală a muncei; dispozițiunile acestea vor cuprinde dreptul de a în­
cheia contracte colective, extensiunea capacităței civile a sindicatelor,
CE

înființarea creditului muncitoresc, facultatea de a forma între capital

și muncă societăți cari vor asigura acestora o parte legitimă din bene­
ficiile realizate in comun.
In domeniul agriculturei, unde partidul republican a adus la îndepli­
nire atitea progrese în folosul micilor cultivatori, se impun reforme
I/

noui, pentru a permite salariaților sa și îmbunătățească și să-și ridice

progresiv situațiunea și să treacă legalmente de la regimul salariului
AS

la acela al proprielăței,
Prin măsuri de asemenea natură, republica, după ce a emancipat
politicește poporul, îi va procura mijloace de a se îndrepta spre eman­
ciparea economică. Lucrătorii, odată în stăpînirea acestor instrumente
UI

noui de eliberare, cari le vor permite să-și făurească o situațiune din

zi în zi mai bună, nu vor mai avea de cîtsă evolueze în legalitate; pro­
cedeele anarchice le vor apărea nu numai ca nefolositoare, dar chiar
ca păgubitoare cauzei lor. Constatînd cît de mult interesele lor proprii
BC

sunt solidare cu toate interesele mari ale națiunei, ei vor căpăta toți
noțiunea socială a ordinei; ei vor înțelege că ordinea este indispensa­
bilă pentru dezvoltarea și prosperitatea țărei. ***
 222 Facla

Y
Monstruozități... comerciale

AR
Rapoartele Camerilor de comerț din țară adresate congre­

R
sului din Focșani, conțin monstruozități de stil cari fac o seri­
oasă concurență — e vorba de comerț — stilului d-lui Haret.

LIB
A da exemple ar fi să publicăm rapoartele în întregime.
Dar și părerile exprimate merită să fie relevate.
Dintr’un raport al Camerei de comerț și industrie din Pi-
teșii, extragem următoarele doleanțe cu privire la reorganizarea

ITY
învățămîntului comercial:
„Noi am preconiza pe cit cu putință mai multe cursuri fă­
cute de un singur profesor pentru școlile de comerț inferioare. Ast­

S
fel noi am crede că în școalele inferioare programele și predarea
s’ar putea întocmi astfel:
ER
„Un profesor pentru limba romînă, franceză și germană;
„Un profesor pentru Aritmetică, Topografie, Agrimerisură,
Caligrafie și Desemn, Higienă și Exerciții gimnastice“.
NIV
Raportul adaugă „Profesorii ar fi bucuroși să aibe mai mult
de lucru și prin urmare să fie mai bine plătiți". Adică profesorul
care va preda Aritmetica și Exercițiile gimnastice de ce n’ar da
și representanții la circ sau chiar la moși? Ar avea și mai mult
LU

de lucru și ar fi și mai bine plătit.

Din acelaș raport „Elevii vor face cu profesorii lor dese
descinderi la diferiții comercianți și se vor iniția în detaliile
RA

afacerilor". Nimic mai simplu. Profesosul X însoțit de 3 elevi

se presintă la negustorul Y. :
„In numele legii am venit să facem o descindere.
NT

„Dar în baza cărui mandat ? întrebă speriat negustorul.

In baza legei învățămîntului comercial, răspunde grav pro­
fesorul, și te rog suspendă lucrul și pune-mi la dispoziție toate
registrele, facturile, etc., spre a iniția pe acești elevi în delaliile
CE

afacerilor. Scurt, legea e lege.

Membrii Camerei de comerț din Pitești, cari au adresat
cerințele de mai sus sunt și modești, căci iată cum termină
I/

raportul :
„Bine înțtles, nu avem pretențiunea de a fi novatorii ideilor ce
AS

desvoltăm aici".
Ba da, Domnilor sunteți novatori și fiți mîndrii; cît
despre noi vă ertăm căci găsim scuza acestor monstruozități
UI

chiar în raportul d-v unde citim: „Școalele de comerț nu pot fi

refugiul declasaților gimnaziilor" Apoi de ce n’ați spus asta de
la început, oameni buni ? Căci știam cu cine avem a face.
BC

X.
 223

Y
AR
Universitățile noastre
(Tragi-comedie într’un act și un tablou)

R
Acțiunea se desfășură la București: la Universitate, la Cameră, la Palat

LIB
și la Societatea Studenților Romîni.

PERSOANELE: Mai mulți profesori universitari; Bunul Simț; Auto­

nomia Universitară ; Mai mulți studenți; Universitatea din

ITY
București; Universitatea din Iași ; Un țăran.

SCENA I

S
Marele Consiliu Universitar

ER
(In cancelaria Universității. Profesorii veniți în păr. Mare zarvă,,
fără seamăn dela istorica păruială între profesorii lorga și Dragomi-
rescu. Pricina ? Depunerea unui pachet suspect pe masa cancelariei?
Vre-o bombă marca Panaitescu & Comp. a. g. d. g. ? Nescaiva invitări
NIV
ministeriale ca profesorii să dea mai des pe la cursuri și pe la exa­
mene ? Nici una, nici alta. E un teanc de proecte de legi Haret: cu 21
catedre noui, cu luarea dreptului de a pleda profesorilor dela Drept,,
cu numirea lor prin concurs, cu formarea de comisii examinatoare din
persoane streine de Universitate, etc., etc. In zgomotul asurzitor se dis­
LU

ting cîteva voci indignate: Auzi, domnule, să fim deranjați așa de la

treburile noastre! Eu eram bine la Bucureștii-Noui! Eu la Văleni! Eu
la Cameră! Eu la Teatru-Național! Dar procesul meu pe care-1 lăsai
baltă! Dar vizitele clienților mei pe care le întrerupsei! Dar comisia
RA

particulară din care fac parte! Dar.... )

In sfîrșit, se face puțină liniște. D. Coco a făcut semn că vrea să
vorbească. Mîndru în clasica-i vestă albă, surîde, cu toată gravitatea
situației, își aruncă privirea roată peste matura adunare și începe cu
NT

vocea cam răgușită :

— „Onorat auditor... (se știe <Ată muzică e în aceste două cuvinte:
cină le pronunță savantul profesor) v’am convocat „astă-țU la o laltă, pen­
tru că chestia e gravă! înainte de a o atinge, însă, îmi veți da voe să
CE

mă felicit și să vă felicit pentru eroica hotărîre ce ați luat de a vă de-

ranja^ pînă aici Ne vedem așa de rar pe la Universitate, că nu pot să
las să treacă această unică ocazie fără să vă exprim toată mulțumirea
și bucuria mea. Știți, acum, despre ce e vorba. Universitatea noastră e
în pericol. „Autonomia Universitară* e grav atinsă. D. Haret vrea să
I/

înființeze noui catedre. D. Haret vrea să vă micșoreze pe d-v., profesori

vechi, plătind mai bine pe agregații dela Drept. D. Haret vrea să vă
AS

atingă prestigiul, punîndu-vă în comisii examinatoare alăturea de per­

soane străine de Universitate. D. Haret vrea să vă ia dreptul de a pleda.
Vrea....
Profesorii de la Drept: „Rușine lui!.... de o mie de ori rușine I
UI

Legendă că profesorii de la Drept își neglijază cursurile din pricina

avocaturei! Legendă: primo, pentru că cei mai mulți n’au nici un pro­
ces; secundo, pentru că cei ce pledează constant, sînt nu numai frun­
tași ai baroului, ci și cei mai distinși profesori universitari!
BC

Bunul simț. „Mă ertați, savanți domni, Sunt un biet licențiat în

. ePt\5'a s&;m’ pot căpăta acest indispensabil titlu, mi-au trebuit luni
pîirâ să pot întruni comisia care trebuia să mă examineze. Am alergat
după sîrguitorii mei profesori: pe jos, cu bicicleta, tramwaiul, cu tiă-
 Facla
224

Y
sura, cu trenul, cu automobilul, ași fi întrebuințat și aeroplanul, dacă
ar fi fost inventat pe atunci. Cînd aduceam pe unul, lipseau ceilalți,

AR
cînd fugeam după cei ce lipseau, pleca cel adus, cînd aduceam pe
membri, zbura președintele. Apoi pînă să-l găsesc pe fie care ! Dacă’l
prindeam din zbor: — „Ce poftiți Domnule? — Mă ertați d-le profe­

R
sor, ași vrea să-mi trec și eu licența ’n Drept. — Auzi, ce idee să umbli
după o asemenea „diplomă de incapacitate" ! Da nu vezi, d-le, cîți li-
cențiați avem! Ești grăbit? Las-o la toamnă! — D-îe profesor, sunteți

LIB
părintele nostru. — Da numai eu sunt d-le! Toți veniți la mine! Sunt
ocupat M’ați surmenat! Mai vezi de-altul!“. Și-mi trîntea ușa ’n nas.
(Murmure înăbușite din partea profesorilor de la Drept).
„Cît despre cursuri, ce să vă mai spun. Din 12 lecții pe lună,
profesorul abia face trei, și pe acelea le anunță, buneoară, la ora patru,

ITY
și vine să le țină la ora șeașe. Dar mai bine tac..... “
Profesorii de la Drept (dezmeticindu-se)nerușinatule ! Marine
ia-1 și-l aruncă pe fereastră! (Moș Marin înaintează solemn și zvîrle Bunul
Simț pe fereastră prin castanii de pe bulevard).

S
(Liniștea e din nou restabilită.)
<ln profesor fakist: Da, d-lor, ne aflăm în fața unei legi scelerate,

ER
pe care vrea s’o treacă tocmai unul care a împiedicat pe onorabilul
nostru coleg d-1 Dissescu să voteze legea sa din 1907.
(Voci takiste: Așa e, jos cu Haret! Trăiască Dissescu 1)
(In profesor junimist: Așa e, trăiască „Autonomia Univer­
NIV
sitară1* ! Trăiască „Prestigiul Universităței"!
Abia sunt pronunțate aceste cuvinte, și „Autonomia Universi­
tară" (o cocoană îmbrăcată în haine de clown pe care sunt cusute
cuvintele : partidul junimist, partidul takist, partidul național-hberal partidul
■cantacuzenist, partidul național-democrat, etc.) iși face apariția, ducînd de
LU

raînă un copil schilod („ Prestigiul Universităței"), spunînd : Da, d-lor,

dacă legea Haret va fi votată, eu sunt perdută!
(Profesorii se înclină pînă la pămînt înaintea acestei viziuni, încearcă
săi pipă.e vestmintele, dar... în zadar).
RA

Se alege o comisie care să redacteze un memoriu, și o delegație

care să-l prezinte d-lui Brătianu, d-lui Haret și Măriei Sale.
D 1 Coco, pe deplin satisfăcut, dă citire unei telegrame a colegilor
din Iași cari se solidarizează cu dînșii, și declară cu hotărîre că mai de
NT

grabă renunță la cîte-va vizite la Bodega, de cît să lase ca demnitatea

Universităței din București să fie călcată în picioare.
Plini de încredere, toți profesorii strigă războinic: Dacă nu vom
fi ascultați, mergem la Dacia, dăm mîna cu studenții, declarăm greva !
CE

Bunul Simț (de la fereastră) ; Par’că pînă acum n’ați tost mereu în
grevă !
SCENA II.
La d-nul Brătianu.
I/

Delegația Marelui Colegiu Universitar n’are noroc. Ilustrul Preșe­

dinte al Consiliului, fiind extrem de ocupat cu citirea broșurei Afacerea
AS

Rotești cu Memoriul lui Jelea și Isprăvile lui Panaitescu, roagă

blind pe înalta delegație să se ducă Ia d-1 Haret, autorul legii.
SCENA III.
UI

D-1 Spiru Haret primește delegația, o ascultă cu mult interes și

o roagă să se ducă la „Secțiile Camerei", care sînt adevărații autori ai
legei sale.
BC

SCENA IV.
L* Măria Sa
Nenorocul urmărește și aci pe delegații Marelui Colegiu. Majes-
tatea Sa e foarte obosit de controlul zilnic ce face administrațiilor:
diferitelor Domenii ale Coroanei, Fabricei de bere Azuga, Fabricei de
 F o c 1 a
225

Y
postav, Unor societăți petrolifere, etc., etc.. Majestatea Sa a fost adine

AR
surprins ascultînd pe acești oameni cari nu se ocupă de afaceri mai
serioase. I-a ascultat, totuși. La început cu indiferență, mai apoi cu
oare-care interes, Ia urmă cu îngrijorare. Vădit emoționat, a făcut un
gest cu degetul cel mic al mînei stingi și a asigurat pe delegații Uni­

R
versității cu cuvintele: „'Pun... Vom avissa". Delegația pleeîndu-se pînă
la dușumea, s’a retras extrem de satisfăcută.

LIB
SCENA V.
La sediul „Uniunei Studenților Romîni".
(Studenții și au dat întîlnire în mare număr. Se încing discuțiii aprinse..
Mari înbrînceli lingă tribună).

ITY
Cu chiu, cu vai Președintele, d-1 student Lămîie, răzbate la tribună.
— Fraților, Universitatea noastră fiind amenințată de o lege cri­
minală, iubiții noștri profesori au decis să se pună în grevă. E de datoria
noastră, studenți romîni, să le luăm înainte, strigînd: Jos Haret! Sus greva 1

S
Un student chilipirgiu: Sus cu greva, că s’apropie examenele!
Voci: Bravo, sus cu ea!
ER
Studentul Festrilă: Bine fraților, așa să fie, dar ginditu-vați cine
ne va mai plăti chiria localului „Uniunei" anul acesta? D-1 Președinte
Lămîie gînditu-s’a la această gravă problemă, și are să ne dea ceva lă­
muriri asupra ei?
NIV
(Se observă oare-care îngrijorare pe fața studenților romîni).
Studentul-Freședinte Lămîie: Să nu duceți nici-o grijă, fraților.
D l Haret s’a oferit singur să ne plătească chiria și pentru anul acesta.
Trăiască, deci, independența „Uniunei Studenților Romîni" !
(Bucurie generală. Aplauze prelungite. Se (Antă Deșteaptăte liomîne.
LU

Un mare număr de studenți propun să se facă manifestații de simpatie pe la

locuințele șefilor opoziției).
SCENA VI.
La Universitate
RA

Cîțiva profesori au răspuns la invitarea d lui Rector. D-1 Coco

îi vestește, că, dată fiind energica atitudine a profesorilor celor două
Universități, guvernul a retras proectul de lege Haret. Bucuria e mare.
NT

D-1 Dissescu, viu felicitat de colegii săi takiști. spune; „Justiția eveni­
mentelor m’a răzbunat"! D-1 Coco comunică d-lui Lămîie, președintele
„Uniunei"’, că dezaprobă mișcarea studenților și îi invită să-și bage
mințile în cap, căci altmintrelea va lua măsuri disciplinare contra lor.
CE

(Profesorii părăsesc Universitatea pînă la un alt mare eveniment).

UN TABLOU
La scara Universității
Două doamne: una bălrină purtînd pe brațe Muzeul și Senatul,
I/

în miniatură, cealaltă tînără; amîndouă cu părul despletit ca niște des­

perate, strigă pe cînd trec profesorii :
AS

— Bine, ..Autonomia Universitară" a rămas neștirbită, „Pres­

tigiul Universităților “ a fost salvat. D-1 Haret înfrînt. D-1 Dissescu
răzbunat. Dar noi n’avern localuri, n’avem profesori îndeajuns, și cei
cari sunt nu și fac datoria.
UI

Noi cum rămînem ?

(Profesorii iuțesc pasul).
Un țăran zdrențăros, venind dela Palatul Justiției undei s’a amî-
nat pentru a zecea oară un proces, trage cu urechea și-l apucă mila:
BC

— Bietele femei, ce li s’o fi întîmplat? Le-or fi pus boerii și pe

ele sub obroc, cum ne-a pus pe noi de-atîta vreme!
(Cade cortina groasă a Politicei). T. D.
-_____.......................
 226 Facla

Y
AR
Un răspuns

R
Ziarul „Viitorul" cu literila cele mai groase pe cari le-a găsit în

LIB
atelierele sale tipografice și în capul informațiilor relevă o frază din
ultimul număr al revistei noastre cu privire la fleacul de atentat comis
în potriva D-lui Ionel Brătlanu. „Viitorul" se întreabă ce înțeleg sindi­
caliștii prin atentat serios.
Regretăm că nu putem satisface în totul curiozitatea D-lor Duca și
Banu. „Facla" n’are cinstea de a ti organul sindicaliștilor din Romînia,

ITY
cari au ziarul lor special prin care și-au spus părerea asupra atentatului
lui Jelea. Dar directorii ziarului liberal s’ar fi putut adresa „grămezei
de noroiu și mișelie care se chemă Ioan Nădejde" și „Tovarășilor în­
tru trădare" pentru a avea toate deslușirile în materie. Iu special d-1

S
Stere, originar din țara clasică a atentatelor și serioase și â la Azew-
Panaitescu, le-ar fi putut spune multe. #

ER
In ce privește „Facla" putem spune directorilor „Viitorului" că
prin atentat serios înțelegem atentatul comis în contra umanității prin
organizarea măcelului din 1907; prin atentat serios înțelegem toate lo­
viturile date dreptății de către foștii sindicaliști, actuali tovarăși de
NIV
idei ai d-lor Banu și Duca.
LU

POLEMICI
Barbaria dela Pireu.— Indivizii cari au comis cunoscutele ex­
RA

cese—cu sau fără sprijinul autorităților grecești — și-au însemnat sin­

guri locul ce li se cuvine în lumea civilizată.
E drept însă să recunoaștem că semnalul barbariei l’a dat guver­
nul romîn. De cînd, mă rog, vapoarele romînești au datoria să pescu­
NT

iască dezertorii și să-i aducă în țară cu sila? N’am auzit pînă acuma
de dezertori extrădați. Dacă țările vecine ne-ar extrăda pe toți dezer­
torii romîni, populația țării s’ar mări dinlr’odată cu zeci de mii de su­
flete. Or, d. Brătianu a dovedit în 1907 că ține să micșoreze populația,
CE

nu s’o mărească.
*
Țăranii la întrunire. — La întrunirea liberală s’au adus o mul­
țime de țărani. E vechiu obiceiul liberalilor de a-și bate joc de su­
I/

fletele țăranilor.
Ne aducem aminte de o altă întrunire liberală, de pe timpul cînd
d. Sturdza nu fusese încă pus sub interdicție. In Sala Dacia erau o
AS

mulțime de țărani, cari, firește, stăteau în picioare, scaunele fiind pen­

tru domni. Oratorul principal a fost domnul... Dimitrescu-Iași, care a
ținut un discurs foarte lung și foarte adînc. Țăranii căscau energic,
UI

La un moment dat, unul din ei, răpus de oboseală, se așează pe po­

dele. Alți îl imitează! Și cum fuseseră aduși în vagoane de vite unde
îi inundase sudoarea, bieții oameni au început să-și scoată opincile,
pentru ca apoi, după ce s’au răcorit, să și le puie din nou.
BC

Și spectacolul era adorabil.

Pe cînd țăranii, cu o artă meticuloasă, desfăceau sau învîrteau
la loc curelele opincilor, d, Dimitrescu-Iași continua să vorbească,
foarte lung și foarte adînc; iar unde era mai adînc, acolo îl întrerli­
peau agenții:
— Așa e! Trăiască d. Sturdza! Trăiască liberalii!
 Facla 227

Y
AR
Ștefan Cozmiade. — Nu știți cine e domnul? E un sfînt. De o
cam dată nu e în raiu, ci la Galați, unde face danii importante biseri­
cilor. Drept care d. Haret, atît de biserlcos — vezi chestia mitropoli­
tului — a distins pe Sf. Cozmiade cu „Răsplata muncii".

R
D. Cozmiade nu e însă numai sfînt, ci și proprietar de robi. Robii
săi sînt hamali în portul Galați și adesea sînt siliți să se puie în grevă.

LIB
Intr’un rînd d. Atanasiu —pe atunci prefect proaspăt, abia venit de la
clubul muncitorilor — a avut mult de furcă pentru aplanarea unei a-
semenea greve.
Și hind-că d. Cozmiade nu se dădea bătut, ci din contră, întrebu­
ința mijloace foarte neleale pentru a infringe pe greviști, — d. Atana-

ITY
sin l’a expulzat, Cozmiade fiind grec.
Azi vremurile s’au schimbat. Guvernanții au priceput că nu pa­
tronii greci, ci lucrătorii romîni trebue zvîrliți peste graniță. Unii isto­
rici afirmă că însuși d. Atanasiu ar fi îmbrățișat noua concepție.
Așa se face că sfîntul Cozmiade e la Galați, unde, grație exploa­

S
tării, trăește aproape ca în raia, iar d. Haret îl’ mîngîie cu „Răsplata
muncii", — răsplata martirului indurat pe vremuri, cînd d. Atanasiu
ER
era prefect proaspăt, abia venit de la clubul muncitorilor.

O lovitură pentru d. lorga. — Citim în ziare:

„Ministerul instrucției a trimes o circulară tuturor directorilor de
NIV
„școli prin care le pune în vedere să interzică colaborarea elevilor la
„reviste și ziare".
O, Doamne! Ce se va face acum cu „Din centrele României" ?
LU

Când se va putea realiza naționalismul integrai: Visul d-lui

A. C. Caza. — Era la Congresul de constituire al partidului naționalist-
democrat. Se discuta programul. Un orator cerea cu stăruință ca să se
naționalizeze și personalul băncilor. D. Cuza, într’un acces,— ciudat la
RA

d-sa, — de luciditate, observă că lucrul e cam greu. Atunci (reprodu­

cem din „Neamul Românesc No. 64, 1 Iunie 1910, pag. 2012):
„O voce: E chestie de existență națională
„D. A. C. Cuza: Când vom ajunge să formăm un Comitet de salut
NT

„public, în împrejurări extraordinare, presupunînd cine știe ce revoltă

„cumplită, atunci numai asemenea măsuri ar fi cu putință".
D. Cuza, constituit, cu d. lorga. în Comitet de salut public. Fru­
moasă perspectivă! Teroare naționalist-democrată, spânzurători în piața
CE

Unirei din Iași, ghilotină la București — ce vis măreț! Atunci, da! a-

tunci „asemenea măsuri ar ii cu putință". Atunci, grație Comitetului de
salut public, naționalismul s’ar putea realiză în mod integral.

De la d. Briand la d. Ionel Bratianu. — Din Declarațiunea

I/

primului-ministru al Franței: „Guvernul vrea ca administrația, priiî

agenții ei, să dea țărei din ce în ce mai mult impresiunea că, oricare
AS

ar fi pasiunile politice ale momentului, cetățenii n'au a se teme de pe

urma ei de nici un fel de represiune, de nici un act care să fie sus­
ceptibil să pue pedică libertătei lor sau să falsifice justiția în paguba
or".
UI

1 Tocmai viceversa de cum înțelege și practică d. Bratianu admi­

nistrația.
BC

Sancto-manîa naționalistă.—Roadele naționalismului încep să se

arate, rînd pe rînd. Pentru moment, se întrezăresc la orizont perspec­
tivele noui și interesante ale celui mai nou curent, necunoscut pîna azi
la noi: curentul brgot-religios. Biserica și-a găsit deodată foarie nu­
meroși apărători și un număr incalculabil de apărătoare. „Fiicele ro­
mâne" din elită, eri francomană, au devenit de un ortodoxim rezboi-
 228 Facla

Y
dîc. Firește, ne-am înclina dacă ar fi sinceritate religioasă la bază; dar,

AR
noi nu vedem deocamdată de cit declamații pe tema „credinței stră­
moșești*.
Declamațiunile strămoșofile se încheagă în formele obicinuite în
materie. Religia începe să fie cufundată cu dragostea de neam. Lu­

R
crurile au ajuns acolo că nu se mai poate vorbi la noi de trecutul țărei,
fără a’l privi, — sub pedeapsa de a fi luat drept un dușman al nea­

LIB
mului, — ca sfînt. Toate cele devin sfinte: voevozii, cărturarii, boerii,
tîrgoveții, țăranii, etc. Spiritul critic a abdicat cu totul în fața sanc-
tităței totale și neîndoelinice a naționalismului de dată proaspătă. Cu-
vîntul de sfînt abundă grozav. In articole de ziar, în cuvîntări oca­
zionale, în poezii și în conferințe, peste tot locul, unde trebue și mai

ITY
cu seamă unde nu Uebue și unde nu e la locul lui, dăm de ctînsul.
Suntem în preajma unei manii.
D. Vlăhuță, cu deosebire, este atins de dînsa. D. Vlăhuță nu
mai scrie cinci cuvinte fără ca să întrebuințeze cuvîntul sfînt. Devenit
serios și grav, poetul a căzut în sancto-manie acută. Ii urăm însănătoșire

S
grabnică — lui si tărei întregi.

ER
Recordul nostru.— Un scriitor suedez publică statistica analfa-
beților Europei. O dăm și noi, după ziarele germane:
Germania..................... 0.05°/o Grecia, Austro Ung. cîte 30.—%
NIV
Danemarca.....................0.2 % Italia.......................... 31.3 °/o
Suedia ....... 0.1 % Bulgaria..................... 53.—°/o
Blveția și Anglia, cîte 1.—°/o Portugalia..................... 60.—°/o
Franța.......................... 2.—% Serbia și Rusia, cîte 62.—°/o
LU

Belgia.......................... 2.1 % Romînia..................... 75.—%

Acuma, chipurile, statistica cea nouă arată o descreștere a anal-
fabeților romîni; dar chiar cu noua cifră tot noi avem recordul igno­
ranței. Ne rămîne o speranță : din socoteala suedezului lipsește Munte-
RA

negrul. Poale că ne-o fi întrecînd măcar acesta !

Grecul rontîn.—- „Ordinea" cere socoteală „Viitorului" că de ce

scrie Pherekyde cu y ? Dar cum să scrie, mă rog? Cu i romînesc?
NT

Dar bietul i nu s’ar simți bine de Ioc în cogeamite nume grecesc.

Supărarea „Adevărului". — Adevărul s’a supărat că d. lorga

n’a luat parte la meetingul naționalist, convocat pentru a protesta în
CE

potriva barbariilor oligarchic! maghiare. Adevărul deduce din acest fapt

că pentru d. lorga nu există altă inițiativă naționalistă de cît ale d-sale
proprii.
Interpretarea Adevărului e justă; nu însă și supărarea lui. D. lorga
I/

e admirabil cînd tace și ori de cîte ori va tăcea — indiferent din ce

motive — va avea recunoștința generală
AS

A apărut s

O încercare de mistificare istorică

UI

sau Cartea d-lui R. Rosetti

= „PĂMÎNTUL, SĂTENII ȘI STĂPÎNII“ =====
BC

de GEORGE PANU
Prețul Lei 2.50
Cartea se găsește, atît pentru Capitală cît și pentru restul țărei,
de vînzare la librăria Socec, calea Victoriei No. 21, precum și la admi­
nistrația revistei „Săptămîna", strada Poliției 11 bis.
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

ITY
Numărul de 16 pagini 15 bani.
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an....................................Lei 7.—

S
Pe șase luni................... „ 4.—
Pe șase luni . . „
ER
în străinătate : Pe an................... Lei 9.—
5.—
Un abonament combinația „Facla11 și „Viața Socială11
NIV
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „Lumina“ No. 1
RA

= TREI VEDENII —.
Nuvele de EMIL GÂRLEANU.
NT

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

CE

Figuri Contimporane din România

------ — Mare dicționar biografic ilustrat---------
I/

Director : TH. CORNEL.

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit
AS

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro-
pică a țârei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
UI

două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
BC

lui, peste o sută de fascicole.

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­
meta 61, București. Telefon 23M9.
 Y
Biblioteca„Lumen“

AR
------------- Un număr 15 BA. NI.--------------

R
Au mai apărut numerele; ♦

LIB
31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!
32. —Buffon Omul și Natura
33. —M. Gorki Revelionul
34-35.—C.Rădulescu Motru Naționalismul *
36. —C.Dobroțjeanu Gherea Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Berheim Hypnotismul

ITY
38. —A. Celtov Ursul
39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste
41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu?
42. —Const. Miile Rochia Catiței

S
43.—C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru
44 și 45.—H. Heine Amintiri Duioase.
iG.-J.-J Rousseau
Fi.—Victor Anestin
48. —Maxim Gorki
49. —Platon
ER
Libertatea—și altele.
Ce sunt Cometele?
In Temniță
Ce-i Amorul ?
NIV
50. —Rari Marx Muncă, Marfă, Bani.
ABONAMENTE :
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1 50
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
LU

Sumele se vortrimite mandat -

________________ _________ poștal peadresa
- -________ >____
edittzrei ,,Lumen“, Sir. Calomîirescu 7 ’ 26ticnirești.

t
RA

Citiți
„ROMANIA MUNCiTOARE
NT

Organul partidului social-democrat și al sindicatelor

unite. Apare de două ori pe săptămână.
CE

Abonamentul 8 lei pe an.------- Numărul 10 bani.

I/

MEDIC ROMAN LA KARLSBAD

AS

Doctor GR1GORE BRAUER

UI

Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

fost medic al „Allgemeines Krankenhaus" (Prof. Schlesinger)
BC

I
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78 t
— TELEFON 701 —

4
Anul. I No. 15. 19 Iunie 1910.

Y
R AR
Facla
LIB
ITY
APARE SÂPTÂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL •.
LU

N. D. Cocea: Greva din Bră­ : Discursul unui lucrător; A.

ila ; Em. Argin: Răspunsul d-lui L.: Boerul romîn; : Notițe.
Diamandi; Vasile Ispravă: Vă- POLEMICI: In chestia flea­
RA

taîii politici; Lux: Cine sunt co- cului. — încă o ligă ? — Națio-
mercianții din Brăila; „Facla11: nalizmul d«lui Djuvar a.—Cursele
Naționalismul — o primejdie na­ de automobile. — Principele Ca­
NT

țională; Lapis : Sărutai Take lo- rol. — Impertinențele „Indepen-

nescu-Filipescu ; Ion Nicoară: denței“. — Nădejde anarchist.—
CE

Examenele de la conservator • D-ra Reichman.

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societâței Anonime pe Acțiuni „Adev^rui*

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
AR
Pentru scriitori, ziariști, editori

R
O veste bună

LIB
Institutul de imprimerie și editură
Cooperativa „Poporul“

ITY
a pus bazele unei întreprinderi de cea mai mare importanță pentru
cultura națională, înființînd un biurou special de mesagerii și expediție?
în calea Victoriei No. 43.
Se știe în adevăr că cea mai mare parte din scriitorii noștri cînd
trimet volume sau reviste librarilor și depozitarilor din provincie în­

S
casează foarte cu greu prețul publicațiilor vîndute. Din această cauză
revistele o duc foarte greu și foarte puțini scriitori îndrăznesc să tipă­

ER
rească pe propria lor răspundere cînd nu găsesc editori.
Biroul de expediție „PoporuH
se însărcinează cu plasarea ziarelor, revistelor, cărților și în genere a
NIV
tuturor publicațiilor, la toate librăriile și depozitarii din țară; primește
în depozit lucrările autorilor din provincie; își ia asupra sa adminis­
trarea revistelor însărcinîndu-se cu expedierea exemplarelor la abonați;
procură toate cărțile străine pe prețul librăriilor din străinătate.
LU

Pentru informații amănunțite a se adresa la

Biroul de expediție „Poporul“
Calea Victoriei 43
RA

Din cauza întreruperei comunicației pe linia Bușteni-Bucu-

NT

reștî, hîrtia specială pe care se tipărește revista Viața Socială

neputînd sosi la timp, No. 5 al Viețeî Sociale, cu articolul
D-lui Hubert Lagardelle asupra noilor tendințe socialiste, va apare
CE

abea la sfîrșitul lunei.

I/

Către abonați,
AS

Înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este Însăr­

cinat cu încasarea abonamentelor
UI

Un abonament combinat ia FflCLfi și VlfiȚfi SOC/flLĂ

costă 7 7 iei pe an și 6 iei pe șase luni.
BC

Administrația.
Anul I.—No. 15 Facla 19 Iunie 1910

Y
R AR
LIB
Greva din Brăila

S ITY
Greva muncitorilor din portul Brăila a căzut. După două
săptămîni de rezistență, cu 5000 de muncitori exploatați și în­
ER
fometați, s’au dat învinși. Nu vom arăta încă odată, după atî-
ția alții, cari au fost cauzele grevei și nici mijloacele întrebu­
ințate de comercianți și de politiciani ca s’o răpue. Ce pot să
NIV
însemne în adevăr, incidentele zilnice, amărăciunile trecătoare,
resultatele imediate și negative, cînd peste ele, se înalță cea
mai frumoasă pildă de solidaritate pe care o cunoaște istoria
proletariatului nostru și siguranța că izbînda definitivă nu poate
LU

să aparție de cît acelora cari în momentele grele ale luptei au

dat dovadă de o neclintită disciplină morală și de o luminată
conștiință de clasă.
RA

Greva de simpatie a lucrătorilor din fabricele de ciment,

celuloză, cue și rizerii, a hamalilor din port, a birjarilor și lăp-
tăreselor, a atîtor alte categorii de muncitori cari au fost opriți
de însuși comitetul greviștilor să se asocieze la greva lor, tre-
NT

bue să demonstreze și celor mai orbi că un spirit nou însufle­

țește astăzi voința și idealurile muncitorimei. Inpotriva acestui
ideal și acestei solidarități, lupta stupidă și anti-națională a gu­
CE

vernelor de clasă e osîndită să fie o luptă zădarnică. Dacă mai

înainte muncitorii dezorganizați, slăbiți de rivalități personale,
împărțiți în tabere și în cete vrăjmașe, își cunoșteau nevoile și
știau ce vor, astăzi organizațiile sindicale i-au învățat nu numai
I/

să voiască dar să știe și cum să voiască. In locul hărțuelilor și

AS

luptelor haotice din trecut, sindicatele din Brăila au impus

muncitorilor o acțiune largă și-o disciplină morală neînfrîntă.
In urma grevelor de altădată, chiar ale celor reușite, munci­
torii dezorganizați și dezbinați între ei cădeau curînd într’o
UI

stare materială și sufletească inferioară epocei dinaintea grevei.

Astăzi, dupăo grevă înfrîntă, după suferințele și dezamăgirile unei
BC

lupte de cincisprezece zile, aceiași muncitori au sărbătorit sfîr-

șitul grevei cum se sărbătorește o izbîndă, izbînda sacrificiilor
unanim consimțite, a solidarităței încercate, a speranțelor în
viitor.
 Facla
230

Greva a căzut, trăiască greva ! acesta a fost strigătul care

Y
a izbucnit din piepturile miilor de muncitori flămînzi, înfrînți

AR
dar neînvinși.
In fața acestui strigăt, ce pot să însemne recriminările co-
mercianților fricoși, amenințările ridicole ale cutărei gazete gu­

R
vernamentale și franțuzești, sau uneltirile politicianilor brăileni
îngroziți că le scapă din mîini cîteva mii de familii de exploa­

LIB
tat și cîteva mii de alegatori. Ori ce ar face, ori ce ar încerca
dușmanii muncitorilor și ai democrației, sindicatele din Brăila
vor ști să lupte și să învingă. Peste o lună sau peste două,
cînd mii de vagoane vor aștepta în port să descarce bogăția

ITY
națională pe umerii muncitorilor și de pe umerii lor spre ță­
rile străine, munca va înceta și lupta va reîncepe.
Lupta aceasta e necesară, e inexorabilă.

S
Prea multe și prea mari nedreptăți apasă asupra munci­
torilor din portul Brăilei, prea s’a făcut dovada minunatului

ER
spirit de jertfă, de solidaritate și de disciplină a acestor munci­
tori, ca lupta lor să nu fie privită cu simpatie de tot ce este
cinstit democratic în această țară și ca izbînda lor viitoare să
NIV
nu fie dorită și considerată ca însăși un triumf al democrației.
Al. O. Cocea

-H ......■- '
LU

Vătafii politici
RA

Viața politică a Romîniei s’a îmbogățit cu un nou organism: acei

al vătafilor politici. Această specie de oameni s’a ivit cu prilejul ulti­
NT

melor întruniri monstre, cu delegați din provincie, ale partidelor noas­

tre „de guvernămînt".
Prevăd prin timpuri a ei înălțare.
Vătaful politic e un ce deosebit de agentul electoral. Acesta din
CE

urmă are un rol permanent în slujba partidului: acela de a întreține

viu entuziasmul partizanilor de prin mahalale. Rolul vătafului politic e
însă intermitent: el intră în slujbă numai cu prilejul „întrunirilor mon­
stre, cu delegați din provincie". Cel dintîiu e soldat permanent, cel de
I/

al doilea e soldat cu schimbul.

Rostul vătafilor politici e de a aduce de pe moșiile boerilor po­
litician!, țărani cu suman, ițari, căciuli, cari să caște gura și să bată din
AS

palme la „întrunirile monstre cu delegați din provincie".

Eu socot însă că instituția vătafilor politici nu e necesară. Nu e
nevoie de cărat oamenii dela sate. Au ei acolo altă treabă, mai cu rod.
UI

Mai bine ar face partidele să se aprovizioneze cu mindire, cămăși albe,

ițari, căciuli. Aceste toate să fie păstrate într’o garderobă specială a
clubului partidului și la zile mari să le îmbrace partizanii obicinuiți de
prin orașe. Ar fi requisitele cluburilor. Ce? partidele noastre nu joacă
BC

oare teatru?
Vesile Ispravă

-------- =
 231

Y
AR
Răspunsul d-lui Diamandi

R
D. G. Diamandi răspunde la întrebările noastre în ultimul număr
al „Revistei Democrației Romîne“ (No. 21).

LIB
Vom releva întîiu cîteva mărturisiri prețioase. întrebasem pe d.
Diamandi de ce a tăcnt pînă nu de mult și de ce, tocmai acum, în aju­
nul căderei partidului liberal, „își simte o nouă și urgentă chemare de­
mocratică*. La aceasta, d. Diamandi întîmpină că în prima guvernare
care a urmat intratei socialiștilor în partidul liberal, aceștia din urmă

ITY
au fost înconjurați de o „atmosferă ostilă și deprimată* și că după aceea,
mai ales de la faimoasa afacere Hallier, „partidul nu a simțit nevoia să
poftească la vorbă nici să audă pe foștii socialiști*. Cît despre scris,
adaogă d. Diamandi, „cînd nu ai presă de partid liberă, nu te poci juca

S
de a grecii cari tăciuneau zidurile11.
Așa dar, atmosferă ostilă și deprimantă de la început, apoi igno­
ER
rare desăvîrșită—se precizează și termenul istoric: de la faimoasa afa­
cere Hallier—și, în al treilea rînd, presă cu zgardă. Mirați, aproape
uluiți, ne întrebăm: cum au putut sta foștii socialiști într’o asemenea
atmosferă, cum au putut primi, moralmente și ca chestiune de dem­
NIV
nitate omenească, o asemenea situațiune ? Cum și de ce ? In virtutea
căror speranțe de împlinire a unor idealuri nebuloase au răbdat ei un
asemenea tratament? Pe d Nădejde îl înțelegem; pe d. Nădejde îl în­
țelegem de acum foarte bine. Că slujește, cum știe d-sa să slujească :
ca un rob, la o presă care nu e liberă, este cel mai mic dintre păca­
LU

tele sale. Dar ceilalți ? Pentru ce au primit „rostul șters, tăcut și de

glebă* care li s’a impus în partid?
D. Diamandi n’o fi vrînd să ne facă să credem că foștii socialiști
au primit rostul umilitor de glebă, fiindcă partidul liberal este un par­
tid democrat și printr’însul au sperat sau speră să realizeze idealurile
RA

mari ale democrației. Partidul liberal romînesc nu este un partid al

stîngei. Legile pe cari le înșiră d. Diamandi în favoarea partidului li­
beral: repausul duminical, Casa rurală, intervenționismul prin legea în-
voelilor agricole, nu dovedesc nimic. Ele ar fi fost tăcute de către ori
NT

care alt guvern. D. Petre Carp nu este mai puțin intervenționist ca d.

Brătianu,—nimeni azi nu este și nu poate fl contra intervenționismu-
lui,—iar d. Take lonescu s’a pronunțat pentru exproprieri în favoarea
CE

proprietăței mici rurale și pentru plata, de către stat, a unei jumătăți

din valoarea islazurilor comunale. D. Diamandi știe foarte bine că sînt
probleme și necesități pe care trebue să le dezlege orice partid. D-nii
Carp sau Take lonescu, cu toate că unul conservator curat și celalt con­
servator democrat, au programe pe cari, în cadrul păstrărei oligarchiei,
I/

ar putea să le invocate, cu acelaș drept ca și d. Brătianu, ca fapte cari

tind la „expansiunea unei democrații sistematizate". Nu vedem întru
cît d-nii Carp sau Take lonescu ar legifera mai prost sau într’un alt
AS

senz pentru îndrumarea învățămnâtului rural, pentru Încurajarea in­

dustriei, pentru reforma sanitară, etc. Poate din contra ar legifera
mai bine.
UI

In chestiunile aceste, partidele noastre au programe cari nu se

deosibesc între ele sau, mai bine zis, nu au nici un pro-gram. Evolu-
țiunea țârei scoate la iveală probleme administrative, economice și cul­
turale cari nu pot fl rezolvate de cît într’un anume senz general; în
BC

senzul progresului, indiferent de partidul care este la cîrmă. Compa-

rînd pe d-nii Carp și Take lonescu cu d. Ionel Brătianu, am putea, pe
bună dreptate, să afirmăm că treaba legislativă care se impune de ne­
voia de a face neîntrerupt îmbunătățiri, ar fl mult mai bine și mai curat
săvîrșită de câire cei doi dintîiu de cît de cel din urmă.
 Faci
232

Y
D. Diamandi nu ne spune nimic cînd ne citează treaba asta de

AR
mina a doua ca o dovadă de silință pentru „expansiunea unei democrații
sistematizate". Există un alt mijloc de a trage o linie groasă de deo­
sebire între partidele conservatoare și cele cari vor într’adevăr expan­
siunea democrației, de cît legile de ordin secundar. D. Diamandi îl

R
cunoaște bine. El stă : 1) în metoda de guvernămînt și al 2-lea) în
atitudinea față de votul universal Acesta este criteriul după care ju­

LIB
decăm noi guvernul liberal.
Care a fost metoda de guvernămînt a d-lui Ionel Brătianu ? Vrea
d. Diamandi să deschidem registrul de păcate al ultimei domnii libe­
rale ? Să reamintim goanele sălbatece în contra muncitorilor socialiști—
socialiști, nu anarchiști, d-le Diamandi, cum foarte bine o știți — în­

ITY
chiderea satelor de ori-ce atingere, înăbușirea lor cu jandarmi, arbi-
trariul devenit sistem și călcarea legilor ridicată la un mijloc de asu­
prire? D. Diamandi, ca fost socialist, știe că domnia legilor ar fi echi­
valent cu o revoluțiune. Dacă e nepărtinitor, va fi de acord cu noi că
d. Ionel Brătianu a îndepărtat cu mult țara de revoluția aceasta.

S
Cît despre votul universal, să ne erte d. Diamandi. Entuziasmul
d-sale pentru declarațiunea d-lui Brătianu, care, — vorba vine!—„anga­
ER
jează democrația romînă“, este pur și simplu de neînțeles. D. Brătianu
n’a zis doar alta de cît că este nevoe ca oamenii de stat să studieze
chestiunea electorală. Am fost în dreptul nostru să ne supărăm, cum am
NIV
făcut-o în numărul trecut, că d. Diamandi a căzut în extaz față de această
declarațiune și că i-a plăcut s’o tîlcuiască drept un semn al unor vre-
miuri noui. D. Diamandi recidivează. El vrea să ne facă să credem că
moftul cela de declarație este un act politic extraordinar, care anga­
jează democrația romînă.
LU

Ei nu! Nici legile zise de expansiune democratică nu ne emo­

ționează, nici declarațiunea d-lui Brătianu. D. Diamandi a ajuns să se
mulțumească cu puțin, cu fărîmituri. cu lucruri de nimic.
Sobrietatea aceasta îl privește. Dar noi nu vom pregeta s’o pu­
nem mereu în evidență. Cînd strîngi trufia liberală de aproape, vezi
RA

de îndată ce puțin ese.

Și fiindcă ne ocupăm mereu cu lucrarea aceasta de comprimare^
d. Diamandi ne numește oamenii negațiunei, ai revoluțiunei și ai fra­
zei sterpe. Cunoaștem toate acestea ; lucrurile astea se spun de’ cînd lu­
NT

mea acelora cari turbură.digestiuni fericite. Cei ajunși au totdeauna con­

vingerea că ei sunt oamenii de acțiune și de muncă pozitivă, pe cînd
ceilalți; vulgul zoii și certăreț, pizmareții, sunt irazorii, negatorii, in­
CE

divizi fără de „creer sociabil".

Primim grațiozitățile aceste, pe cari d. Diamandi ni le adresează
cu o convingere adîncă. Dar, încă odată: ce leagă pe foștii socialiști
de partidul liberal ? Nedumiriți ne întrebăm: suferă ei oare rostul <ie
glebă, atmosfera dușmană și ignorarea disprețuitoare numai de hatîrul
I/

faimoasei declarațiuni a d-lui Brătianu, de dragul idealului democratic,

întrupat în frații brătieni și ceilalți ferichizi, mitești sau cumîi mai
AS

cheamă ?
Răspunsul d-lui Diamandi ne-a deschis perspective noui... psicho--
logice. Foștii socialiști încep să devie interesanți, sufletește. Se știe că
sunt femei cărora le place să fie bătute și că e vai de acela care ar
UI

interveni să le scape. Foștii socialiști par că seamănă grozav cu acest"

neam de soții fidele. Umiliți, ignorați și fără de influență — ei țin to­
tuși cu pasiune de partidul care-r tratează în chipul acesta. Ciudat
caz politic.
BC

Em. Ar gin
 233

Y
AR
Naționalismul - o primejdie națională

R
Nu e nevoe desigur de un spirit de pătrundere deosebit,

LIB
pentru a observa că ideologia naționalistă se desvoltă și se pro­
nunță din zi în zi tot mai puternic. Acei cari urmăresc de aproape
mersul lucrurilor la noi în țară, și-au dat seama mai de mult
că alergăm grăbiți spre domnia frazeologiei naționaliste, dar, fără

ITY
îndoială, nu erau dumiriți dacă, în momentul de față, curen­
tul a și ajuns destul de tare ca să rupă zăgazurile puse în calea
lui de rațiune și de bunul simț. Intîmplările din urmă ne-au
arătat că înotăm în plin torent naționalist și că inundațiunea a

S
luat proporțiuni îngrijitoare.
ER
Alegerile din Ungaria, conflictul cu Grecia și — apropierea
să nu se pară ciudată — scandalul sinodal, au desvelit o stare
de suflet care, cu ani în urmă, ar fi fost o imposibilitate. In
mod brusc, fără să bănuiască cineva, ne-am pomenit de odată
NIV

bisericoși, aproape clericali, purtînd în inimă o pietate adîncă

pentru credința strămoșească. Poporul romînesc nu este religios.
El ține la ritual din obiceiu, dar nu e cucernic și în general
LU

foarte puțin pornit să și pue pielea în joc pentru chestiuni de

ordin religios. Apărarea „credinței strămoșești“ face însă parte
din crezul naționalist. In lumea întreagă, partidele naționaliste
sunt retrograd-clericale. Tcate, fără excepție, își simt un imbold
RA

neînfrînat pentru apărarea unei credinți, pe care, de regulă, n’o

supără nimeni. La noi, naționalismul este ortodox pînă la furie,
și d. Cuza nu are destule săgeți în tolba-i încărcată cu fina și
NT

bine cunoscuta ironie, pe cari să nu le întrebuințeze în contra

„liber-pausiorilor“, cum îi numește d sa pe adversari.
Bigoteria hipocrită izvorește de-adreptul din naționalism.
CE

Eri necunoscută, azi e la modă. Și ca orice modă, s’a impus, în

rîndul dintîiu, doamnelor romîne. „Credința strămoșească11 se
poartă foarte bine; ea prinde minunat pe cucoane și face furori
în lumea mare. E „le dernier cri“. înalt Sfinția Sa Mitropolitul
I/

Primat e foarte mulțumit. D. lorga de asemenea.

Cu deosebire d. lorga. Căci nimeni altul nu se recunoaște
AS

mai bine în curentul care azi pustiește mințile romînești ca d.

lorga. îndrumătorul neamului este naționalismul întrupat.
Naționalismul este, față de simțimîntul normal omenenesc
UI

al dragostei de țară, ceeace inquiziția, de puțin plăcută amin­

tire, era în trecut față de simțimîntul religios. Naționalismul
înseamnă șovinism, înseamnă orbire și fanatism. In Germania,
BC

chipul acesta de a înțelege dragostea de neam, este persiflat prin

denumirea de „Hurra-Patriotismus“. Naționalismul, notă iorgo-
cuzisfă, are pentru patrie o dragoste geloasă și chinuită; o dra­
goste făcută din bănuială, frică și irascibilitate. El vede în toate
 Facla
234

Y
părțile dușmani, comploturi și pedici puse țărei de rău-voitori.

AR
Un fel de histerie particulară îl face să se teamă pînă și de
umbra lui. Suferind de mania persecuțiunei, naționalismul este,
în mod logic, în politică, militarist; militarist la exces. D. lorga

R
cere ca puterea armată a țărei să fie ridicată la dublul celeia a
oricărei țări balcanice (și a Turciei ?).

LIB
Naționalismul este clericalist, șovin, militarist și dușmănos
față de lumea întreagă. El nu are măsură în nimic, și, exagerat
în toate, fiindcă are halucinația unor primejdii ce nu există de
cît în închipuirea sa, nu mai este în stare să și dea seamă de

ITY
realitate.
Incidentele din Ungaria și conflictul cu Grecia, au pus în
lumină nuanța sufletească naționalistă, așa cum o descriem mai

S
sus. Să ne lămurim dela început A fost firesc și în ordinea na­
turală a lucrurilor ca poporul romînesc să protesteze în contra

ER
sălbăticiilor din Ungaria; tot așa de firesc a fost ca guvernul
romînesc să caute cu tot dinadinsul să apere prestigiul țărei
față de actul, într’adevăr incalificabil, al populațiunei din Pireu,
NIV
înțelegem foarte bine isbucnirea pasiunilor populare, în urma
unor asemenea evenimente. înțelegem întrunirile de indignare,
meetingurile și moțiunile violente. Dar, ceeace trece peste sco­
pul Ia cari pot tinde asemenea manifestațiuni, ceeace este de
LU

natură să falșifice judecata țărei și s’o împingă spre un mod de

a vedea foarte primejdios, este atunci cînd d. lorga, impulsivul
d. lorga, bate depeși unde spune că poporul romînesc, fiind în­
RA

conjurat numai de ură, trebue să stea cu arma la picior ; sau

cînd un eminent bărbat de stat ca d. Griguță Cantacuzino cere
să nu mai fim cuminți.
NT

Adică, cum ? Să facem pe nebunii ? E adevărat, ori care

popor, în condițiunile de azi, trebue să stea cu arma la picior.
Sunt, ce e dreptul, idealuri sociale și politice superioare, cari,
CE

în privința portului armei, au alte vederi decît d. lorga, dar nu

voim să fim socotiți ca utopiști. Cu arma Ia picior — foarte
bine, d-le lorga, dar nu în înțelesul agresiv pe care-1 dai d-ta,
ci în înțelesul defensiv. Cu arma Ia picior — în contra cui ?
I/

Suntem înconjurați numai de dușmani ? — dar, întîiu de toate,

care este cauza? Faptul ar trebui să ne îngrijească. De ce atî-
AS

ția dușmani ? Nu e bine, d-le lorga, ca un popor să fie încon­

jurat numai de dușmani. Nu e bine din nici un punct de ve­
dere și mai ales din cel național. Un popor trebue să aibă și
UI

prieteni, dacă se poate cît mai mulți prietini.

Să stăm cu arma încărcată ! D. lorga uită geografia. Ii re­
comandăm un manual și o hartă. Peste Prut avem pe ruși și
BC

peste Carpați pe nemți și unguri. Doar nu va fi crezînd serio­

sul om politic dela Văleni că trebue să stăm cu arma gata
în contra acestor coloși. Atunci poate împotriva Bulgariei ? Așa
cum suntem azi, putem să ne apărăm foarte bine în contra
unor atacuri venite de la vecini mai slabi, pe cînd în contra
 Facla
235

Y
AR
unor vecini mai tari, așa de tari ca Rusia și Austro-Ungaria, e
de prisos; frazele domnului lorga n’ar putea învinge asemenea
dușmani.
D. lorga împinge țara spre o politică naționalistă agresivă,

R
o împinge spre megalomanie. E un drum primejdios. Politica

LIB
noastră trebue să fie tocmai cumințenia. Cumințenia pentru a
avea pace și pacea pentru a putea lucra înăuntru spre întărirea
economică, spre dezrobirea țărănimei, spre înflorirea satelor și
spre ridicarea culturală. Avem o mie și una de probleme interne

ITY
de dezlegat. De buna lor dezlegare atîrnă viitorul țărei și al
neamului întreg. Pentru aceasta avem nevoe de liniște și de cu­
mințenie. Dacă Griguță vrea să facă nebunii, să le facă pe seama
sa. Noi nu trebue să perdem din vedere situațiunea noastră și

S
adevărata noastră putere. D-le lorga, nu suntem o putere mare.
„Cu arma la picior11 — sună bine în gura Iui Wilhelm II, pe
ER
cînd în a d-tale.... Sau te crezi Imperatorul Națiunei Romîne ?
In trecut bărbații noștri de stat erau pentru neutralizarea țărei.
Dar aceia, de sigur, nu erau patrioți ca d. lorga.
NIV

Educația ce se face opiniei noastre publice de către niște

oameni cu simțul răspunderii puțin dezvoltat, este din cale afară
de tristă. Dacă d. lorga va continua să mai fie multă vreme
dascălul națiunei, vom ajunge să nu ne mai înțelegem rostul
LU

și să ne înșelăm asupra puterei de care dispunem. Cînd cineva

se înșală asupra puterei sale și devine arțăgos, readucerea la
simțul realităței este nu numai dureroasă dar și umilitoare. O
RA

politică ă !a lorga ne duce direct într’acolo.

Naționalismul este pe cale să devie o primejdie națională.
Din nenorocire, nu se ridică de nicăiri voci autorizate cari
NT

să deslușească opiniei publice rosturile adevărate ale politicei

noastre și să pue capăt giumbușurilor naționaliste.
Facla
CE

-------- —=

Sărutul Take lonescu — Filipescu

I/
AS

O știre „extrem de gravă*1 ne vine din două părți în acelaș timp.

Ziarul brăilean „Romtnia“ dă amănunte precise asupra unei întîlniri,
urmată de îmbrățișări, care ar fi avut loc în casele D-lui B. I. între
D-nii Take lonescu și Filipescu. Comentînd aceiași știre, D-l George
UI

Diamandi întreabă revista ^Facla^ ce ar zice dacă într’o bună dimi­

neață ar afla că „democratul11 Take lonescu s’a sărutat cu reacționarul
N. Filipescu, în casele cunoscutului fruntaș politic conservator D. Bog­
BC

dan—Pitești !
Mărturisim fără nici un fel de modestie că știrea senzațională a
ziarului brăilean nu ne-a uimit cîtuși de puțin. Oamenii noștri politici
obicinuesc din timpuri imemoriale să se sărute, să se scuipe și să se
sărute iarăși. Un sărut mai mult sau mai puțin în viața de intrigi a
D-lui Filipescu, sau în viața de oportunizm a D-lui Take lonescu, nu
 236

Y
poate să însemne mare lucru. In ce privește sincera îngrijorare a D-lui

AR
Diamandi, îl rugăm să nu se turbure degeaba. Revista „Facla11 nu și-a
făcut nici odată iluzii asupra democratizmului D-lui Take lonescu. Pen­
tru marele idealuri democratice trebuesc oameni croiți din altă stofă
de cît stofa din cari sunt croiți D-nii lonescu, Diamandi, etc. Pentru

R
aceștia democratizmul e chestie de oportunitate și de împrejurări, pen­
tru noi e chestie de principiu și de viață. Șeful democraților e scla­

LIB
vul posibilităților. D-sa nu va imprima’ nici odată curente, va fi însă
todeauna tîrît de curente.
Fără convingeri democratice hotărîte, d. Take lonescu n’are nici
convingeri reacționare ireductibile. Dintre sărutul d-lui Filipescu și
aspirațiile democratice, d-sa va alege calea care-i va asigura mai curînd

ITY
șefia și puterea. Credem că acesta a fost și motivul pentru care par­
tidul conservator-democrat a găsit un sprijin atît de eficace în voturile
proletariatului organizat. Printr’un profund și sigur instinct de clasă,
muncitorii au înțeles că nu puteau să lovească mai bine în formidabila

S
organizare reacționară a partidului liberal de cît sprijinind acțiunea
șovăelnică și dizolvantă a partidului takist. Sărutul d-lui Filipescu va

ER
putea să stînjînească cel mult progresele democrației, nu va fi însă în
stare să imobilizeze pe cel mai mobil politician din țara noastră în
mlaștinele stagnante ale ideei conservatoare.
Lapis.
NIV
—----- a a------

Boierul romîn
LU

Toate ziarele romînești au publicat telegrama că după ce Duma

RA

a votat gîtuirea Finlandei, deputatul Ponzikteivicz a esciamat, cu o bu­

curie drăcească:
— Finis Finlandiae!
A fost, de sigur, o greșală de transcriere a agenției romîne, căci
NT

presa lumei întregi a dat numele adevărat care nu este Ponzikiewicz,

ci... Puricichievici, deputatul romîn din Basarabia. Cîtă răutate de fiară
îi trebuie unui om ca să-și afișeze bucuria că un neam întreg a fost
gîtuit. Dar la răutatea sa de fiară — sau de boier romîn, ceea ce-i tot
CE

una — pe care și-ar fi putut-o arăta și altfel, Puricichievici mai adaugă

și un cinizm extraordinar, pe care-1 dovedește tocmai prin întrebuin­
țarea cuvintelor de mai sus, cari sînt o parafrazare a celebrului Finis
Poloniae. Este strigătul de disperare al lui Kosciusko, cînd și-a văzut
patria definitiv pierdută — tot prin brațul criminal al Rusiei. Și azi,
I/

cînd un alt popor este gîtuit de aceeași Rusie, un fiu al Basarabiei în­
toarce în batjocură cuvintele lui Kosciusko
AS

Să amintim înc’odată că Puricikievici e protejatul d-lui lorga.

După revoluția din 1905 tinerimea romînă din Basarabia a socotit că
e momentul să redeștepte la viață pe moldovenii de acolo. Firește, ea
s’a unit cu elementele înaintate, în potriva renegaților Puricichievici,
UI

Grupenschi și Crușevan. Și pe cînd prin ziarele acestora din urmă se

cerea trimeterea în Siberia a tinerilor romîni pe motiv că fac propa­
gandă naționalistă moldovenească, d. lorga atăca și d-sa pe aceiași ti­
BC

neri, susținînd că datoria lor este să meargă cu Puricichievici, Gru­

penschi și Crușevan, iar nu — ferească Dumnezeu! — cu socialiștii și
cu evreii.
Și acum judecați!
A. L.
 Facla 237

Y
AR
Examenele de la conservator

R
Fără îndoială că examenele a-
nuale ale conservatorului consti-

LIB
tuesc un eveniment artistic din
cele mai interesante, în țara noa­
stră săracă în astfel de eveni­
mente. Dacă importanța lor ac­
tuală e relativ mică, dacă nu se

ITY
poate spune că fie-care examen
prezintă prin el însuși un carac­
ter deplin de artă, ele merită însă
să fie urmărite cu interes de pu­
blic în vederea făgăduelilor pen­

S
tru viitor. Cei cari iubesc teatrul
și înțeleg însemnătatea netăgă­
ERduită a artei dramatice în viața
culturală a unui popor, nu pot
despărți manifestările superioare
ale scenei.de primele începuturi,
NIV
de întîiele dibueii ale talentelor
în formație. Conservatoarele, în-
tr’o țară civilizată ar trebui să fie
acele pepiniere artistice în cari
se selecționează temperamentele
LU

și seîndrumează talentele firești.

Ar trebui să fie! Căci, vai, în
privința asta ca și în multe alte
D-ra Chernbach privinți, țara noastră își pricepe
RA

(caricatură) rolul ei cultural tocmai de-a’n-

doasele. Pe cînd în birourile au­
torităților și în buzunarele politiciamlor, dansul milioanelor urmează
cu o nobilă statornicie, pentru Conservatorul de declamație nu se face
NT

nimic sau aproape nimic.

Cu toată dezvoltarea culturală a țărei, cu toate că azi avem teatre
mai multe și mai serioase ca în
trecut, cu tot interesul pentru
CE

teatru al unui public mai nume­

ros și mai inteligent, conservato­
rul de declamație e organizat cum
era organizat acum 20—30 de ani,
cînd n’aveam decît două-trei tru­
I/

pe primitive, cari făceau ocolul

orașelor din provincie. Azi ca și
AS

atunci,un întreg conservator, des­

părțit în două secții, una pentru
elevi și alta pentru eleve, fiecare
cu cîte trei ani de studiu, are doi
UI

profesori. D-l Notara și D-na Ro-

manescu, domniele-lor și numai
d-lor. au menirea perpetuă să
BC

pregătească viitoarele generații

de artiști. In afară de faptul că
omenește e cu neputință unui
profesor, care joacă în același
timp regulat la teatru, să se o- D-ra Alice Cocea
■cupe serios de educația artistică (portret)
 238 Facla

Y
a zeci de elevi, dar și din punct

AR
de vedere strict teatral e o ne­
norocire să se lase talentul u-
nui elev sub înrîurirea unuia

R
și aceluiași profesor. Cînd trei
ani în șir urmezi sfaturile
și școala aceluiași dascăl, ori

LIB
cit talent ai avea, fatal vei fi
influențat de dînsul. Nimic mai
demonstrativ în privința a-
ceasta ca rezultatele cursuri­
lor d-lui Notara. Firește că d.

ITY
Notara a fost un talent puter­
nic și personal. Dar tocmai
pentru că a fost atît de perso­
nal, d. Notara nu poate să ad­

S
mită că se poate juca altfel de
cît în felul d-sale. Și d. No­

ER tara joacă acum, cum se juca

în vremurile frumoase ale pri­
melor și răsunătoarelor d-sale
creații. Vă închipuiți prin ur­
NIV
mare cum se prezintă elevii
D-ra ftfeiiy Santa d-lui Notara. Cei mai buni din-
(caricatură) tre dînșii, declamă, fac gesturi
emfatice, uzează și abuzează
de bibilurile maistrului. D. Btilandra cîntă, face pe frumosul, declamă
LU

cu o imperturbabilă falșitate. D. Ion Nicalescu, a vrut să ne înspăimînte

cu versurile din Hogea-Murad și ne a făcut să zîmbim. D. Braborescu,
care promitea mult în cursul anului, a luat accentele și glasul profetic
al maestrului. D. Ne-
RA

delcovici, care ar pu­

tea să fie bine dacă
ar fi mai simplu și
mai omenesc, aținut
NT

să ne demonstreze că
școala d-nului Notara
n’a murit încă . și a
crezut că se mai poate
CE

mișca sufletul spec­

tatorului cu gesturile
extravagante și cu cli­
șeele învechite ale
I/

teatrului de altă dată.

In „Măștile" a fost o-
ribil. O complectă lip­
AS

să de sinceritate și
technică minuțioasă
în locul ori-cărei in­
spirații și ori-cărui
UI

avînt. De altfel tech-

nica, meșteșugul, sînt
partea cea mai seri­
BC

oasă a cursurilor d-lui

Notara. In privința
asta nimic de spus.
Elevii d sale își cu­
nosc bine meșteșugul D-ra Chernbach
și dacă nu s’ar resim­ (portret)
ți în jocul lor perso-
 Facla
239

Y
nalitatea dascălului, astfel cum

AR
nu se resimte la elevii cu dis­
poziții spre comedie, incontes­
tabil că o bună parte din clasa
d-lui Notara ar fi cu mult su­

R
perioară clasei D-nei Roma-
nescu.

LIB
Din fericire,D-naRomanescu
are o mare superioritate asu­
pra D-lui Notara. D-na Roma-
nescu își dă cea mai frumoasă
silință din lume să se ocupe cit

ITY
mai puțin cu putință de elevele
ei. In clasele d-sale, fie-care în­
vață ce vrea, cit vrea și cum
' rea. Nici o domnișoară nu e

S
supusă barbarei constrîngeri a
uceniciei. D-na Romanescu lip­
sește de Ia cursuri de foarte
multe ori. Domnișoarele, ele­
vele d-sale, lipsesc și mai des
ER
încă. Dacă se întîmplă ca unele
NIV
dintre d-lor'să aibă talent, vina
nu e a conservatorului, nici
a D-nei Romanescu. Talentele
reale, triumfă în chip firesc,
fără vre-o altă pregătire și fără
LU

să fie abătute din calea perso-

nalităței lor de personalitatea
profesoarei. Pe cît de mulți i-
mitatori are. D. Notara, pe atît
de puține imitatoare are D-na
RA

Romanescu. D-ra Chernbach,

joacă sincer, sobru și cald, fără
să se vadă în jocul ei nimic din
înrîurirea și observațiile pro­
NT

fesoarei. D ra Ciucurescu își da-

torește desigur frumosul suc­
ces obținut la examen, talen­
CE

tului înăscut și unor cursuri cu D-ra Bozianu

desăvîrșire străine de conser­ (caricatură)
vator. D-ra Zoe Dimiirescu, în
„Măștile11, a fost bine, probabil fără știrea D-nei Romanescu, tot așa cum
a fost și D-ra Alice Cocea care
I/

a dovedit că puternicul d-sale

I Or talent poate reda nuanțele cele
AS

mai fine fără să alunece în ma-

nierizm.
Din anul întîi au triumfat, e-
leganța naturală a D-rei Nelly
UI

Santa, vocea limpede a D-rei

Bozianu și viociunea Domni­
șoarei Lucia Stănescu, care to­
tuși ar putea să rîdă ceva mai
BC

puțin și mai ales, mai puțin

falș.
Dar cele cîteva talente re­
levate cu prilejul ultimelor
examene au învederat și mai
D-ra Ciucurescu mult lipsurile și organizarea
 240

Y
primitivă a conservatorului de decla­

AR
mație. Aceste talente ar fi strălucit tot
atît de bine, chiar dacă n’ar fi urmat
cursurile inutile ale conservatorului.
Ba mai mult, suntem convinși că unele

R
eleve dacă ar fi jucat un singur an pe
o scenă oarecare, ar fi făcut progrese

LIB
cel pu[in tot atît de mari.
In asemenea condiții care mai este
utilitatea conservatorului ? Pentru mo­
ment și cu mijloacele de astăzi, mai
nici una. Iar pentru cei lipsiți de ta­

ITY
lent, nu numai o instituție inutilă, dar
și primejdioasă, pentrucă aruncă în
viață, cu diplome în regulă, generații
de actori cari vor muri de foame său

S
vor îngreuia bndgetele teatrelor exis­
D-ra Lucia Stănescu tente.
(caricatură)
ER loan Nicoară
NIV
Cine sunt comerclanții din Brăila
Niciodată poate, ca în urma grevei muncitorilor din por­
LU

tul Brăila, nu s’a dovedit mai desăvîrșit naționalismul falș și

fățarnic al guvernului liberal. Pe cînd 5000 de familii de mun­
citori romîni erau înfrînte și silite prin foame să primească con-
RA

dițiunele sălbatece impuse de coaliția autorităților cu a comer-

cianților cosmopoliți, oficiosul guvernului, L’independance Rou-
maine, amenința cu măsuri strașnice de represiune pe greviștii
NT

romîni, în același număr în care profita de conflictul de la Pi­

reu ca să înșire o duzină de fraze patriotice și sforăitoare.
Ori, în momentul cînd naționalizmul guvernului lua foc
înpotriva grecilor de peste hotare, știți cine erau comercianții
CE

brăileni pe cari îi sprijinea guvernul d-lui Brătianu în contra

celor 5000 de muncitori romîni ? Citiți vă rog numele acestea
extrase din : Tabloul membrilor corporației comerciauților Bursei
I/

Brăila pe anul 1910—1911.

Stavru Cavadia iV. Kiriakides
AS

Ion D. Chrysicos G. Konidaris

Z. Chrisovelonis I D. Matzoukis
Frați Comninno U. Negroponies
C. Cattis A. Peiranos
UI

A. D. Cosmeto D. Podimatppulo
Th Demetriadis E. Tetenes
I. Dimopulos Teodoridis & Co.
G. Dracidis Tzuclos <& Lecos
BC

M. Embericos P. Vaglianatos
N. Filottis Violatos & Valeriano
Frați Galiatzatos etc. etc.
In total HO comercianți dintre cari 99 străini și H
romîni.
 Facla 241

Y
Firește, noi știm câ în luptele dintre muncitori și capita­

AR
liști, naționalitatea acestora din urmă n’are nici o importantă.
Mai știm că toți cei 11 comercianți romîni au fost solidari cu
comercianții străini înpotriva muncitorilor romîni. Și din cele

R
petrecute la Brăila, am învățat împreună cu muncitorii greviști
că atunci cînd e vorba de interese bănești, interesele guverne­

LIB
lor se confundă cu interesele celor bogați.
Dar am ținut să dovedim cu nume și cu date în fața opi­
niei publice nepărtinitoare, că pentru naționalizmul fățarnic și-
mincinos al guvernului liberal, nevoile miilor de muncitori ro­

ITY
mîni nu trag în cumpănă cit interesele egoiste ale unui Dra-
culis, unui Kiriakîdes sau unui Mațukis oare-care.
Lux

S
ER
Discursul unul lucrător
NIV

Dăunăzi i s’a năzărit împăratului Germaniei că n’are parale. Intîi

s’a strîmbat foarte necăjit, apoi a căzut pe gînduri. In cele din urmă
Dumnezeu ia trimis o inspirație: să ceară poporului, — că poporul
are. Bine înțeles, n’avea să vorbească direct cu poporul. S’a adresat
LU

Landtagului prusian, care chipurile ar reprezenta poporul. Și Landta-

gul - bun la inimă săracul! — i-a mai dat trei milioane și jumătate,
peste milioanele pe cari le avea dinainte. Numai deputății socialiști
s’au opus.
RA

Unul din aceștia, un bătrîn anume Hoffman, simplu lucrător, a

ținut un discurs des întrerupt de... președintele camerei, care-1 chema
mereu la ordine. Credem interesant să dăm, ca document, sfîrșitul a-
cestui discurs:
NT

— Dacă Coroana ar face uz, nițel-nițel, de spiritul de economie

pe care-1 recomandă ofițerilor, n’ar mai fi nevoie să sporim dotația
Coroanei.
CE

Președintele von Kroscher: Presupunem că prin vorba Coroană

înțelegi întreținerea Curții, adică pe funcționarii respectivi. Altfel ași
fi silit să te rog să nu aduci în dezbatere persoana regelui
Deputatul Hoffmann: Jumătate din dotația Coroanei ar fi prea
deajuns. La congresul național al lucrătorilor d. de Bethmann Hollweg
I/

a recomandat lucrătorilor să fie harnici, cumpătați, cu frica lui Dum­

nezeu și să se mulțumească cu cîl au; aceasta din urmă le-a recoman-
AS

dat-o în deosebi. Aceasta l’ași ruga și eu pe d. Bethmann s’o mai re­

comande și colo sus — și încă nițel mai stăruitor. Noi și poporul avem
cu atît mai mult cuvînt' șă credem că lista civilă e suficientă, cu cît
vedem că unchiul monarchului nostru, regele Angliei...
UI

Preș.: Rog nu amestecați în dezbatere persoana regelui.

Hoffmann: Noi cerem din principiu alegerea de către popor a
tuturor servitorilor statului, prin urmare și a celui dintîi servitor...
Preș.: Domnule deputat, această reflecție este înaltă trădare. Te
BC

chem la ordine ! (vii aplauze la dreapta; protestări la social-democrați).

Hoffmann: Am învățat doară la școală că Frederic, zis cel mare,
ar fi declarat: „cel dintîi servitor al statului sînt eu“; atunci ce fel
de înaltă trădare e asta ?
Preș.: Te-am chemat la ordine pentru că ai cerut alegerea de
 242 Facla

Y
către popor a celui dinții servitor al statului, a regelui. Asta e înaltă

AR
trădare! (Aplauze).
Hoffmann: Apoi astea sînt principii fundamentale pe cari le gă­
siți în programul nostru.
Preș.: In programul D-v. puteți avea principii fundamentale după

R
placul D v. Te invit însă ca pe cele trădătoare să nu le manifestezi in
cameră, de la această tribună (Vii aplauze. Protestări energice la so­

LIB
cial-democrați).
Hoffmann: Regele încasează pe zi 43.065 mărci, adică pe ceas
5383, pe minut 89 și pe secundă 1 marcă și 50 de pfenigi (Mare ilari­
tate). Nu este asta o leafă cum se cade? Un lucrător nu cîștigă în 42
de ani cît coroana într’o zi. Și ce dă coroana în schimb ? Că întreține

ITY
teatrele Curții? Teatrul „Schiller11 face mai mult pentru popor decît
toate teatrele regale la un loc, cu piesele lor hohenzollerniane și ope­
rele lor indiane. Castelele trebuie prefăcute în muzeie sau în locuințe.
Cît lux exagerat nu se vede în teatrele, grajdurile și automobilele

S
curții! Motivul principal pe care se întemeiază cererea sporului este
că de la 1889 numărul prinților a ajuns mai mult decît dublu. Dom­

ER
nule Rochling, sporești și d-ta leafa lucrătorului cind îți arată că fa­
milia i s’a mărit? La Sulzbach d-na de Popelius, al cărei bărbat e
membru al celeilalte camere, a răspuns unei lucrătoare cu 14 copii
care făcuse o asemenea cerere, că societatea nu-i poate veni în ajutor,
NIV
căci n’are ce-i face dacă are atîția copii. Lucrătorii trebuie să se fe­
rească de a aduce pe lume atîția copii. Apa rece aduce mari servicii!
(Ilaritate) Asta e răspunsul la cererea lucrătoarei. Dar poporul e cel
puțin tot atît de nevinovat de numărul cel mare al copiilor Coroanei,
(ilaritate. Protestări). Ce-ar fi dacă onorata cameră i-ar da și Coroa­
LU

nei oare-cari sfaturi bune? (Protestări la dreapta. Aplauze la social-

democrați). Prințul moștenitor are domeniul Vels care e prea de ajuns
pentru o bună gospodărie. (Zgomot). Coroana de multe ori..
Preș.: Rog nu amestecați Coroana în dezbateri (Vii aplauze).
RA

Hoffmann : Coroana nici nu ia parte în permanență la guvernare.

In locul listei civile mai bine s’o plătim cu jetoane de prezență (Ila­
ritate). Poporul o să vă dea răspunsul cuvenit pentru această lovitură.
La viitoarele alegeri pentru Reichstag, potopul socialist o să vă scalde
NT

rău (Rîsete la dreapta. Aplauze la social-democrați). Proiectul acesta

este o cerșetorie și în acelaș timp o provocare. (Protestări. Aplauze).
In curînd ni se va cere și nouă o dotație pentru prințul Carol. Am
CE

vrea să auzim atunci și în camera noastră un asemenea discurs. D. V.

G. Morțun, care a combătut dotația prințului Ferdinand, va fi proba­
bil raportorul dotației prințului Carol. ’ ***
H 3--------- -
I/

Notițe
AS
UI

Mark Twain și V. Cozmin. — Un ziar francez publică amin­

tiri despre Mark Twain. Intre altele și aceasta:
Acum vre-o patru ani, Mark Twain se afla la o masă cu niște mi­
liardari. Unul din aceștia, punîndu și cu emfază minele în buzunar,
BC

Mark Twain a zis:

— E destul de frumos că un miliardar stă cu minele în buzu-
nările sale proprii.
Și toți au rîs.
Drept vorbind nu găsim boutada lui Mark Twain destul de spi­
rituală. Am rîs mai mult, cu vre-o șapte ani în urmă, cînd aceeași
 Facla 243

Y
glumă a făcut-o, mai bine, un humorist romîn, mort cu mult înainte
de humoristul american.

AR
E vorba de V. Cozmin, un tînăr publicist care n’a apucat să se
facă cunoscut. Intr’o cronică rimată privitoare la un cunoscut om po­
litic, despre care se zicea că sleise și punga stalului și multe pungi
particulare, Cozmin scria:

R
Superb, cu barba-i legendară,

LIB
II vezi în fie-care sară,
Plimbîndu-se pe trotuar,
Cu mîna’n propriu-i buzunar.
Cronica în chestie, apărută în orașul de reședință al celui vizat
a produs un haz nespus.

ITY
Negreșit, nu afirmăm că Mark Twain l’a plagiat pe V. Cozmin ;
dar cel puțin putem spune că avem și noi humoriștii noștri.
..... ■ B'=-----

S
POLEMICI
ER
încă o ligă ? —- D. Gh. Ghibănescu de Ia Iași, dorește și d-sa să
aibă o ligă „pentru cultivarea poporului*4. Intre altele, liga aceasta va
NIV
lupta ca să obție :
„In mod obligator toți credincioșii să-și citească ei moliftele de
.spovedanie și împărtășanie de la 15—20 de ani“.
Fiind-că d. Ghibănescu nu este numai un savant istoric, ci și un
om politic, iar — cînd e la o adică — un eminent eleclor, avem bă­
LU

nuiala că propunerea d-sale e cu cheie. In adevăr, ce înțelege d-sa prin

„toți credincioșii** ? Dacă e vorba de adevărații credincioși, nu trebuie
să-i învețe altul cum să-și facă datoria către Dumnezeu; dacă e vorba
de... „credincioșii" cari., nu cred, cum înțelege d-sa să-i oblige? In Ru­
RA

sia nu s’a găsii încă mijlocul — și nici propunerea n’a îndrăznit încă
nimeni s’o facă.
...Și d. Ghibănescu e conservator-democrat /...
NT

In chestia fleacului. — Fiind-că am spus că d. Brătianu a fost

victima unui fleac de atentat, „Voința** și „Viitorul** întreabă — cu li­
tere colosal de compacte — ce înțeleg 'sindicaliștii prin „atentat se-
rios“, Am arătat că nu putem vorbi în numele sindicaliștilor. In nu­
CE

mele nostru însă răspundem: atentat serios e acela care prezintă oare­
care seriozitate.
Dacă răspunșul acesta va părea prea â la Palisse, putem să mai
dăm și oare-cari explicații de amănunt:
I/

Cînd atentatorul și victima sînt oameni serioși, ori măcar unul

din ei este om serios, atunci și atentatul e serios. Dar Jelea — vai de
capul lui, săracul 1 — fiind un fleac de atentator, iar d. Brătianu fiind
AS

un fleac de victimă, se înțelege că nici atentatul efectuat între ei amîn-

doi nu poate fi decît un fleac de atentat, mai ales cînd gloanțele foarte
problematice cari au pătruns în corpul d-lui Brătianu, au avut și ele
un efect foarte... fleac.
UI

Dacă e vorba de atentate serioase, cunoaștem unul: este acela

îndreptat — cu efect — în potriva lui Barbu Catargiu. Acesta n’a fost
un rezultat al acțiunii Panaiteștilor de pe vremuri; dar nici opera unui
BC

biet zănatic n’a fost. Liberalii — curios lucru — nu s’au interesat

niciodată să afle cine e autorul. Dar fapt e că în potriva acelui autor
presa liberală n’a spus niciodată nimic. Și doar Barbu Catargiu, care
n’o fi fost mai reacjionar decît Ionel Brătianu, fusese cineva — și a
fost omorît în adevar, n’a fost „victima** unui atentat de operetă.
 Facla
244

Y
Apropos: n’ar putea istoricii de la „Viitorul" și „Voința" să des­

AR
curce acum misterul: cine a pus la cale uciderea lui Barbu Catargiu ?

Naționalizmul d-Iui Djuvara. — Un ziar a avut nedelicateța să

se întrebe de ce nu se aude nimic de numele d-lui Djuvara, ministrul

R
nostru de externe, în conflictul cu Grecia. Dacă numitul ziar ar fi avut
delicateța să procedeze la o discretă anchetă printre numeroșii mem­

LIB
bri ai familiei Djuvara, din Brăila, cari toți vorbesc încă grecește, s’ar
fi evitat ministrului nostru de externe o întrebare cu desăvîrșire ne­
potrivită fată de gravele momente patriotice prin cari trecem.

ITY
Cursele de automobile, cari or fi avînd rostul lor în țările in­
dustriale, sunt la noi un adevărat scandal. O zi întreagă, anumite dru­
muri pentru cari țăranii plătesc aceleași biruri ca și boerii automobi-
liști, sunt rezervate ciocoilor. Pe cînd sportmanii petrec, sătenii fac
kilometri lungi de ocol ca să’și ajungă nevoile și ca să nu strice che­

S
ful bogătașilor

ER
S?
Principele Carol. — Intr’un articol asupra aviațiunei, alteța sa
principele Carol, după ce vorbește de studiul publicat de aviatorul
Traian Vuia în revista „Viața Socială", învinuește pe rotnînii bogați că
NIV
aruncă „sume importante pentru satisfacțiuni zadarnice" și că nu ajută
pe aceia cari ca Vuia ar fi putut „să facă să fîlfîească în marele cîmp
al cerului drapelul patriei".
Invinuirele acestea sunt cu atît mai îndreptățite, cu cît alteța sa
a avut în însăși sînul familiei nenumăratele pilde de dărnicie pentru
LU

opere culturale si științifice, ale augustului său unchiu, Carol I.

Impertinențele „Independenței".—Oficiosul dinastiei Brălianu

și ziarul renegatului Procopiu, „Indecența română" cum o numea ex-
RA

tovarășul Morțun, tună și fulgeră înpotriva greviștilor din Brăila pe

carii amenință cu repetarea mijloacelor de pacificare întrebuințate în
1907. Ca să-și sprijine pe ceva impertinențele la adresa muncitorilor,,
foaia guvernamentală povestește cum s’a procedat în democratica Aus­
NT

tralie încontra minerilor greviști.

Un singur lucru uită să ne spună Indecența D-lui Procopiu și
anume, că în urma samavolniciilor inteligente ale guvernului austra­
lian de pe vremuri, muncitorii au strîns atît de bine rîndurile, parti­
CE

dul socialist a devenit atît de puternic, încît în primăvara anului

1910, cu toată alianța partidelor liberale și conservatoare, socialiștii au
învins pretutindeni în alegeri și astăzi Australia are un guvern pur
socialist
Renegați! noștri nu vor înțelege însă nici de aci înainte că cel
I/

mai bun mijloc pentru întărirea socializmului e tot nedreptatea, arbi-

trariul si prigonirea.
AS

Nădejde anarchist. — „Voința națională" publică în întregime

un articol apărut în afacerea Reichman în ziarul „Le libertaire", or­
ganul anarhiștilor francezi. Ca să lovească în social-democrați și în
UI

„Adevărul", d. Nădejde recurge astfel la anarhiști. On revient toujours..

D-ra Reichman își publică scrisorile împotriva lui Toma Dragu

BC

și socialiștilor, în oficioasele liberale. O mărturisire mai deplină a dul­

ce! armonii dintre polițiștii provocatori și guvernul liberal, nici că se
poate. Nu ne-am mira s’o vedem în curînd pe D-ra Reichman redac­
toare la „Viitorul", sub autoritatea directă a prietinului fratelui d-sale,.
secretarul de redacție, DII. Minulescu.
 Facla

Y
AR
Revistă săptămînală. —Apare Sîmbăta

R
Redacția și Administrația :

LIB
București, Strada Sărindar No. 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an.............................. . . Lei 7.—
Pe șase luni................... „ 4.—

S
în străinătate : Pe an........... .. . Lei 9.—
Pe șase luni . . „ 5.-—
ER
Un abonament combinația „Facla“ și „Viața Sociala*
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
NIV

A apărut:
LU

Biblioteca „ LUMINA “
No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu;
No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.
RA

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat ■---------

Director: TH. CORNEL.
Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit
I/

până azi Ia noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
AS

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­

pică a țârei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
UI

apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea

lui, peste o sută de fascicole.
Comunicările se pot faee d-lui Th. Comei, strada Co­
meta 61, București. Telefon 23 49.
BC

£
 Y
Biblioteca„Lumen“

AR
------------- Un număr 15 BAM.--------------

R
Ata. mai aparut numerele s
31—L. Tolstoi Să nu ucizi!

LIB
32. —Buffon Omul și Natura
33. —M. Gorki Revelionul
34-35.—C.Rădulescu Motru Naționalismul
36.—C. Dobrogeana Gherea Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Berheim Hypnotismul

ITY
38. —A. Cehov Ursul
39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste
41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
42. —Const. Miile Rochia Gatiței
43. —C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru

S
44 și 45.—H. Heine Amintiri Duioase.
46. —J.--J Rousseau Libertatea—și altele.
47. —Victor Anestin
48. —Maxim Gorki
49. —Pluton
ERCe sunt Cometele?
In Temniță
Ce-i Amorul ?
50. —Karl Marx Muncă, Marfă, Bani.
NIV
ABONAMENTE:
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1 50
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
Sumele se vor trimite prin mandat poștal pe adresa
LU

editurei ,,Lumen'‘, Str. Calomiirescu 7 — București.

Citiți
RA

„ROMANIA MUNCITOARE"
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

unite. Apare de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 lei pe an. ===== Numărul 10 bani.
CE
I/

MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD

AS

Doctor GRIGORE BRHUER

Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;
UI

fost medic al „AUgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)

KARLSBAD
BC

Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78

— TELEFON 701 —
 Y
Anul. 1 No. 16. 26 Iunie 1910.

R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL ER
NIV
LU

SUMARUL,

„Facla1: Grecul lorga; ft. L.*. POLEMICI: Crăiniceana-Ca-

RA

D. lorga își recunoaște originea țavencu.—Guvernai a înebunit 1

streină, dar ne înjură pentru că Ori-Ori.—Simbolismul d-lui Je-
i-o recunoaștem și noi; 1 N.; nică Rtanasia. — Colaboratorii
NT

Două demisii; Fopa-Darac: (In „Viitorului11. — Discipolii d-lui

oîițer-popă; Fideli» : Naționa­ lorga —Nădejde profet.— Strici
listul; Lapis: O întrebare „Vii­ stomac, bre I — Omagiu,— Desîi-
CE

torului11; Lex.: Procesai „gene­ demlll—Decapitarea d-lui Ra­

roșilor": F.: Eărîme, dovici.
Recenzii, Reviste, Jurnale
I/
AS
UI
BC

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverub
No. 11, Strada Sărindar, No. 11
 Y
AR
Pentru scriitori, ziariști, editori

R
O veste bună

LIB
Institutul de imprimerie și editură
Cooperativa „Poporul"

ITY
a pus bazele unei întreprinderi de cea mai mare importanță pentrra
cultura națională, înființînd un biurou special de mesagerii și expediție,.
în calea Victoriei No. 43.
Se .știe în adevăr că cea mai mare parte din scriitorii noștri cînd
trimet volume sau reviste librarilor și depozitarilor din provincie în­

S
casează foarte cu greu prețul publicațiilor vîndute. Din această cauză
revistele o duc foarte greu și foarte puțini scriitori îndrăznesc să tipă­

ER
rească pe propria lor răspundere cînd nu găsesc editori.
Biroul de expediție „Poporul"
se însărcinează cu plasarea ziarelor, revistelor, cărților și în genere a
NIV
tuturor publicațiilor, la toate librăriile și depozitarii din țară; primește
în depozit lucrările autorilor din provincie; își ia asupra sa adminis­
trarea revistelor însărcinîndu-se cu expedierea exemplarelor la abonați;
procură toate cărțile străine pe prețul librăriilor din străinătate.
LU

Pentru informații amănunțite a se adresa la

Biroul de expediție „Poporul"

Calea Victoriei 43
RA

Din cauza întreruperei comunicației pe linia Bușteni-Bucu-

NT

rești, hîrtia specială pe care se tipărește revista Viața Socială

neputînd sosi la timp, No. 5 al Vieței Sociale, cu articolul
D-lui Hubert Lagardelle asupra noilor tendințe socialiste, va apare
CE

abea Ia sfîrșitul lunei.

I/

Către abonați,
AS

înștiințăm pe abonații noștri că d. Șoimescu este însăr­

cinat cu încasarea abonamentelor
UI

Un abonament combinat la FfiCLfi și VifiȚfl SOCIALĂ

costă 71 lei pe an și 6 lei pe șase tuni.
BC

Administrația.
 Facla

Y
Anul I.—No. 16 26 Iunie 1910

R AR
LIB
Grecul lorga

ITY
„Hiene, profanatori de morminte, canalii"

S
Scrisoarea din „Facla11 de acum două numere, prin care
un cititor bine informat arăta că bunicul șefului adevăraților
ER
romîni era grec, a produs efectul așteptat: d. lorga a avut un
atac de furie delirantă. Ca sărit din fire, ne-a răspuns așa cum
se cade unui om care se necăjește ori de cite ori se întrebuin­
NIV
țează în presă un limbaj mai viu. Hiene, profanatori de mor-
minte și canalii", — toate acestea suntem noi. Dacă ar fi
putut,—o, dacă ar putea d. lorga ! —pedeapsa punerei în țeapă
ar fi fost cea mai mică cu care ar fi sancționat fapta noastră,
LU

ar fi fost un act de grație; un act de grație, căci d. lorga e un

om bun, un suflet ales.
Suntem vinovați—o recunoaștem. Am săvîrșit o crimă. Nu
RA

trebuia să dezvăluim publicului că d. lorga este grec. Nu tre­

buia să punem pe Dascălul Neamului în situațiunea, într’adevăr
jalnică, de a mărturisi el, el singur, de a scrie cu mina lui că
d-lui, Nicolae lorga, co-șef la firma naționalist democrată, sin­
NT

gura firmă romînească și națională, este—oroare!—grec de par­

tea mamei. Nu trebuia s’o facem! Dar, am făcut-o. Și d. lorga
a mărturisit. Da, Ion Arghiropol, bunicul d-sale, era ofițer rus,
CE

fiul unui Arghiropol din Byzanț, din mahalaua numită Fanar.

Din Fanar, adică grec curat, de cea mai fanariotă speță. Ro-
mînii știu ce-a fost Fanarul. D. lorga caută să înfrumusețeze
I/

lucrul, aducîndu ne la cunoștință că strămoșul d-sale din Fanar

ar fi venit cu niscaiva acte sultanicești pentru a lua un tron
AS

moldo-valach. Nu știm. Se poate. Dar aceasta nu schimbă ori­

ginea strămoșului d sale.
Mai eri-alaltăeri, s’a arătat d lui lorga că de partea tatălui
UI

este bulgar. Răspunsul d-sale a fost confuz. Acum a mărturisit

că, de partea mamei, e grec și că bunicul său a servit în ar­
mata rusească. Așa dar, grec, rus și bulgar. Toate semințiile ve­
BC

cine și-au dat întîlnire în d-sa.

Mulți vor zice: Ei și ? Ce ni-e că d. lorga este grec, bul­
gar sau rus ? Acum e romîn și asta ne ajunge. Foarte bine, lim­
bajul acesta de oameni civilizați l-am ține și noi. Mai mult de
cît atît: voim chiar cu prilejul acesta să ne precizăm atitudinea.
 Facla
246

Y
AR
Nu ni-e greu șă spunem că ne este indiferent dacă cutare sau
cutare om politic sau scriitor este de origine grec, bulgar, rus,
sîrb sau evreu. Din moment ce trăește în țara romînească și-și

R
zice romîn, scrie și vorbește romînește, n’avem nici un cuvînt,
mai pronunțat: n’avem nici un drept să-i tăgăduim sinceritatea

LIB
sentimentelor romînești și să’i bănuim sau să’l insultăm pentru
originea sa. D. lorga este romin. Nu facem nici o dificultate să
recunoaștem că e bun român, și nu ne-am fi ocupat desigur
nici odată cu originea d-sale dacă excesele sale naționaliste și

ITY
intoleranța sa tocmai în domeniul acesta, nu ne-ar fi silit să
încercăm a’i da de urmă.
Noi aci nu suntem nici scrutători de conștiințe, nici de ori­
gine. Dar, d. lorga a enervat toată lumea. D. lorga este un

S
haham fanatic, un om care, pe temeiul romînismului d-sale, face

ER
în țara aceasta o politică de bănuială în contra tuturor romî-
nilor. Politica d ini lorga rescolește patimele și instinctele cele
mai joase ale poporului; ea împinge ura pînă la odios. Pentru
NIV
d. lorga nu există alt partid romînesc de cît partidul d-sale; și
cine nu este in chestiunile naționale de acord cu d-sa, devine,
prin'aceasta însuși, un înstreinat sau un jidovit. D. lorga ju­
decă oamenii și acțiunile oamenilor după codul romînismului
LU

d-sale ; romîni de baștină sunt târâți în noroiu, trimiși la spîn-

zurătoare sau declarați ca trădători de neam, dacă nu admit
naționalismul așa cum îl pricepe d-sa. Atmosfera politică a ajuns
de nerespirat în țara noastră, din cauza intoleranței, răutăței și
RA

injuriilor cu cari lucrează d. lorga.

Se înțelege, cînd cineva este cu atîta înverșunare naționa-
list-romîn, nu-i e ertat să fie grec, bulgar și rus. Un aseme­
NT

nea rol nu’l poate avea decît un om care nu are în tot neamul
său nici un strop de sînge fanariot sau slav. Lucrul e vădit. Nu
orice venetic, venit de eri de alaltăeri în țara aceasta, poate să
CE

facă pe naționalistul intolerant și să stea cu judecata pe romînii

adevărați.
Cetitorii vor pricepe de acum de ce d. lorga s’a înfuriat
așa de grozav și de ce ne-a numit hiene, profanatori de mor­
I/

minte și canalii. L-a durut. L-a durut teribil. El, lorga, lorga
Romînul, singurul romîn din țara aceasta, — grec, fanariot,
AS

venit din Byzanț! A simțit că se dărîmă ceva într’însul, ceva

din semeția care-1 făcea să se poarte așa cum se poartă. Ei
care făgăduia atîtor buni romîni sentimentele lor romînești —
UI

un venetic, un simplu grecoteiu ! Lovitura a fost prea grea.

Pentru oricare altul n’ar fi fost nimic, fiindcă nu e rușine să
fii de origine grec sau bulgar. In țara noastră—d. lorga o știe —
BC

mai toată clasa noastră suprapusă este, de neam, grecească sau

bulgărească. D. lorga însă simte bine că d-lui nu trebue să fie
grec, fiindcă felul de politică ce face nu-i îngădue aceasta.
A mărturisit. A mărturisit, printre scrîșnete de dinți și prin­
tre lacrimi. Cine e amator de psichologie, poate studia foarte
 Facla 247

Y
bine pe d. lorga în respunsul cedă „Faclei". La început se face
mititel. Inocentul! Are aerul de a zice: dar ce vrea lumea de

AR
la mine? Eu nu sunt de cît un muncitor pentru țara și nea­
mul meu. „De cît“ Sărmanul d. lorga I Apoi, o întoarce! Ne
înjură ca la ușa cortului, sub pretext că am fi fost nerespec-

R
tuoși cu mama d-sale. Respingem cu indignare afirmarea d-lui
lorga. Cine a citit scrisoarea, știe că nu este adevărată. Nu e

LIB
o insultă pentru nimeni cînd arăți că este de cutare sau cu­
tare origine. Numai cei întrați de curînd într’un neam, ca d.
lorga, fac exces de zel naționalist; aceasta este caracteristica
neofiților.

ITY
Dar, pretextul d-lui lorga nu este lipsit de calcul. D. lorga
a voit să intereseze pe miile d-sale de prietini, cum zice în res-
punsul-mărturisire, la soarta sa ; a voit și vrea să-i facă părtași

S
în disputa cu noi; îi asmuță contra noastră. D. lorga vrea să
facă să se creadă că ne-am coborît așa de jos pînă a ne a-
ER
tinge de o femee și, în consecință, să se pornească împotriva
noastră indignarea miilor d-sale de amici. D. lorga se și vaită
că, deși are atîția aderenți, nu-i ia nimeni apărarea.
NIV
Te înțelegem, d-le lorga. Ai fi vroit grozav ca, în cazul de
față, d-ta să nu fi fost silit să răspunzi și alții să ne convingă,
cu anumite argumente, că bunicul d-tale n’a fost grec. Dar, nu
s’a mișcat nimeni. De altfel, nu ne este teamă de amenințările
LU

d-tale. Nu noi suntem în stare să insultăm femei sau să le ames­

tecăm în luptele ce ducem. Nu noi, ci alții. Nu noi, fiindcă nu
sîntem sălbateci și nici politică de hottentoți nu facem.
RA

Te-a atins și te-a durut. De azi înainte îți va lipsi resortul

intern de a prigoni cu rrromînismul d-tale pe cei cari, în tre-
bile romînești, gindesc altfel ca d-ta. Ai fost lovit acolo unde
trebuia. Singurul om din țară pentru care o asemenea lovitură
NT

este o rușine și o izbitură de măciucă, ești d-ta.

Pentru noi, d. lorga este de azi înainte „grecul Iorga“.
Facla
CE

Asupra aceluiași incident, un colaborator ne scrie, sub titlul:

D. lorga își recunoaște origina streină,

I/

dar ne înjură pentrucă i-o recunoaștem și noi

AS

D. N. lorga publică în Neamul d-sale „Un al doilea răs­

puns calomniatorului familiei d-sale“. S’a spus în Facla că d.
UI

lorga e de origine greacă, după mamă. D-sa răspunde că:

1. Bunicul d-sale nu se iscălea Arghiropulos, ci mai scurt:
Arghiropol, și nu știa nici un cuvînt grecesc ;
BC

2. Același bunic Arghiropulos-Arghiropol era fiul unui ofi­

țer rus;
3. Tatăl acelui ofițer rus era însă din Constantinopol;
 Facla
248

Y
4. Familia aceea din Constantinopol căpătase însă și drep­

AR
tul la Domnia Moldovei și Țării Romînești.
Acesta e răspunsul d-lui lorga, din care rezultă, că :
a) Originea d-lui lorga este streină.

R
b) Bunicul d-sale care se iscălea Arghiropol, era fiul unui
ofițer rus care se va fi fost iscălind Arghiropulof.

LIB
c) Arghiropulof era dintr’o familie din Constantinopol care
de sigur se chema Arghiropulos, dacă nu se va fi chemat Ar-
ghiropuloglu.
d) Acea familie era o familie fanariotă, tot ce poate fi mai

ITY
fanariot, căci se îndesa pînă și la tronurile principatelor, se în­
țelege lesne în ce scop.
Și atît.
Insă d. lorga arată că familia d-sale și-a răscumpărat pă­

S
catul originar, prin aceea că:

ER
a!) surorile bunicului Arghiropol s’au măritat cu romîni;
b>) fiul uneia din ele a murit în războiul de la 1877—78
(probabil pentru Romînia, căci asta nu se specifică);
NIV
c) mama și unchii d-lui lorga au lucrat pentru literatura
romînă;
d') d. lorga personal a făcut însă mai mult decît toată fa­
milia, pentru că d-sa are merite colosale, precum se știe.
LU

Punct,—și d’a capo :

Ce rezultă din toate astea ? Rezultă că noi am avut drep­
tate cînd am zis că e ridicul, absurd, monstruos, ca tocmai d.
lorga, om de origine streină, să propage un șovinizm atît de
RA

dezmățat ca acela care a devenit unicul scop al vieții d-sale.

Persoana d-sale și a întregii d-sale familii e cea mai bună do­
vadă că cineva poate fi de origină streină și totuși să fie bun
NT

romîn — ca intenție cel puțin — și să contribue la progresul

culturii romîne.
Aceasta am afirmat și aceasta dovedim cu însăși spusele
CE

d lui lorga.
Dar d. lorga nu se mulțumește să dea documente, singu­
rul lucru pe care i l’am cerut, documente pe cari le primim
așa cum ni le dă, căci nu le putem controla; d. lorga se fo­
I/

losește de acest prilej ca să ne împroaște cu insulte foarte de­

licate, cu insinuări copilărești și cu calomnii specific iorgiste.
AS

D. lorga ne numește hiene, ticăloși, nemernici, triviali,

bandiți, ignobili și canalii. De ce s’a oprit aci nu știm. Proba­
bil că își pierduse respirația. Ii dorim o grabnică întremare, ca
UI

să poată relua șarja, atît de mîngiietoare pentru sufletul său

ales.
Și de ce găleata asta de lături naționaliste ? Ci-că am fi
BC

răscolit mormintele spre a le profana și am fi calomniat pe

mama d-sale.
Va să zică : ne calomniază spre a-și justifica insultele. In
toate țările din lume se fac cercetări spre a se stabili originea
 Facla 249

Y
oamenilor mari. Și fiindcă în țara orbilor d. lorga e om mare,

AR
n’am comis nici o crimă făcînd o asemenea cercetare. Apoi:
desfidem să ni se citeze un cuvînt prin care am fi calomniat
pe mama d-lui lorga. Asemenea insinuări sunt absolut nedemne,

R
căci d. lorga, în loc să se mărginească la punctul în discuție
exploatează niște pretinse atacuri aduse familiei d-sale, spre a-și

LIB
atrage mila și simpatia contimporanilor. Aceasta este nedemn,
dar este periect esplicabil.
D. lorga, incapabil de-o gîndire logică, nu poate rezista
unei discuții. Cîtă nevoie de sprijin și compătimire simte d-sa

ITY
de îndată ce e încolțit într’o polemică se vede și din plîngerea
d-sale că deși are mii de elevi și de prietini a fost lăsat să lupte
singur în contra atacurilor noastre. Sîntem foarte curioși să
știm ce-ar fi putut răspunde miile de elevi și de prietini, cînd

S
era vorba de simple informații genealogice, spre a stabili că d.
ER
lorga este de origine streină și cînd contrar aserțiunii minci­
noase a d-lui lorga noi n’am atins nici cu o silabă pe cineva
din familia d-sale.
NIV
Dar felul polemicii d-sale dovedește că totuși asimilarea
nu s’a făcut încă complect: în sufletul d-sale se mai află des­
tulă mojicie muscălească și destul iezuitizm fanariot.
A. L.
LU
RA

Două demisii
NT

D-na Cecilia Cuțescu Storck și d-nul Frantz Storck și-au

CE

dat demisia din societatea „Tinerimea Artistică11. In numărul

viitor vom reproduce în întregime cuprinsul acestor demisii cari
dovedesc că în sînul societăței artiștilor se petrec fapte mai mult
de cît regretabile.
I/

Pentru azi n’avem de spus de cît un singur lucru.

Bine au făcut d-na și d-1 Storck că s’au retras din această
AS

societate cu tendinți de admirație mutuală. Publicul trebue să

știe, și nu poate să știe de cît în chipul acesta că în sînul tine­
rei societăți ca și în sînul vechilor grupări oficiale, artiștii fără
UI

talent sau cu talente negustorești, caută prin toate mijloacele să

lovească în spiritul de independență al colegilor lor și să înlă­
ture pe toți aceia cari prin artă sinceră și puternică sunt o
BC

permanentă primejdie pentru afacerile d-lor.

1. N.

=----- —
 Faci
250

Y
AR
Un oflțer-popă

R
Ofițerii de geniu și D-zeu.—Candelabru și sfeșnicu.—Rasa sufle­

LIB
tului și „Să iubim pe aproapele nostru" militărește

Am cetit eri Universul. Era repaos duminical și singura ocupație

ce mi-o permit în această zi, ca să nu cad sub contravenție, e să citesc

ITY
ziarul d-lui Cîmpina. Și e delicios Universul, dumineca și pe căldură.
N’a fost rău d. Orleanu cînd a fabricat legea repaosului, căci fără
acest repaos obligator nu-mi impuneam munca de a ceti Universul și
deci fără Universul nu dam nici de Cuvîntnl ținut de locot. D. T. Ră-

S
dulescu, din geniu, la întrunirea societăței ortodoxe naționale a femeilor
romîne, în ziua de 31 Mai.

ER
Ce cuvînt, ce Rădulescu, ce geniu, ce mai societate!
Apropos, să o luăm de la sfîrșit. Nu vi s’a părut d-v. curios cum
s’au dezvoltat la noi sentimentele ortodoxe odată cu invinuirile aduse
I. P. 8. Mitropolitului primat. I. P. S. S. era acuzat de a se fi folosit de
NIV
lucruri—ce mai lucruri!—oprite de biserica noastră, iar alt P. S. Părinte
l’a acuzat, în plin Sinod, de a se fi dedat la formicație și la preacurvie—
sunt foarte arhaici P. Sfinții. Ei bine, cine credeți că au sărit să’l apere ?
Femeile și ofițerii!
De ce ?
LU

N’am înțeles asta și n’am s’o înțeleg. Trebue să fie vr’un mister
religios.
Și după acest preambul să intrăm în materie. Era vorba de d.
RA

Rădulescu, de cuvîntul d-sale pronunțat pentru apărarea ortodoxiei.

D. Rădulescu, ofițer de geniu, chiar locotenent, a urmat cu sigu­
ranță cursuri de geologie, cosmografie, fisică, balistică, matematică. La
ce credeți că i-au servit aceste neortodoxe învățături ? La această afir­
NT

mare: „Credința e socotința lui Dumnezeu și prin Dumnezeu se fac

toate și tot de la el pornesc toate".
Pentru că suntem între militari și pentru că d. Rădulescu citează
într’altă parte pe generalul Dragomirov, ca pe un prea sfînt părinte, îi
CE

vom aminti o intîmplare. Țarul Rusiei, Nicolae II, care trebue să fi în­
vățat tot atîta fizică, balistică și matematică ca și d. locot. Rădulescu,
credea ca și compatriotul nostru că toate cîte se fac, văzute și nevă­
zute, le face D-zeu. Și în vremea războiului ruso-japonez trimitea sol-
daților din Manciuria sute de mii de iconițe, doar—doar o îmblînzi pe
I/

creatorul. Neavînd nici un elect aceste iconițe împăratul se adresează

generalului Dragomirov și-l întreabă:
AS

— Ce facem generale, ne bat japonezii.

— Ce să facem, M., se spune că a zis Dragomirov, în loc să tot
trimitem iconițe să trimitem mai bine pușculițe.
Generalul Dragomirov se vede că urmase alte cursuri de cît Țarul
UI

și locot. D. T. Rădulescu, căci acela nu credea că toate cîte se fac por­

nesc de la D-zeu și credea că le face și omul.
Dar unde geniul d-Iui D. T. Rădulescu ia o întorsătură demnă de
invidiat chiar de Moș Teacă, care, după cum se știe, era om cu princi­
BC

pii religioase, cel puțin așa ni-1 arăta istoriograful lui, răposatul Anton
Bacalbașa,—e cînd genialul locotenent devine liric :
„Fiecare din noi, la casa noastră, în sinul familiei noastre, pentru
copiii noștri, trebue să purtăm o cîrjă în mînă, o credință în snflet
și o cruce în inimă. Prin cruce ne botezăm, cu semnul ei ne cununăm și
tot crucea o purtăm pe piept cînd ni se deschide obrocul de veci întu-
 Faci 251

necat, cînd ne despărțim de tot ce este al nostru: familie, rude, averi,

Y
prieteni, mărire, putere și tot ce poate fi ban lumesc și trecător11,
„Cîrja în mînă“ treacă meargă, o putem purta și de multe ori o

AR
purtăm cu mai multă demnitate de cît acei numiți să păstorească oș­
tite lui D-zeu. „Credință în suflet11 o are fle-care, și chiar dacă acea
credință nu este că „toate au fost făcute de D-zeu“; dar cum o să porți
o „cruce în inimă11? Asta nu înțelegem. Crucea pe piept o poartă popii,

R
crucea pe piept ni se pune cînd dăm „ortu popei11; dar crucea înfiptă
în inimă asta nu se poate fără un rezultat fatal pentru acel care ar în­

LIB
drăzni s’o încerce.
* * *
Dar lirismul d-lui locotenent e și mai șugubăț. Ascultați:
„Nu trebue să credem că numai cel îmbrăcat în rasa preoțească
este chemat să slujească Domnului fiindcă este plătit pentru aceasta. Nu,

ITY
aceștia sunt numai păzitorii răscrucilor numeroase, ai cărărilor ce ne
expun la rătăciri, sunt diriguitori superiori; sunt observatori competinți ce
trebue veșnic să vegheze zi și noapte la candelabrul strălucitor cil soa­
relui dumnezeesc, sunt apostolii pe pămînt ai A tot Puternicului, iar noi
aceștia de rînd, cu toți trebue să ne socotim și să ne străduim a fi soco­

S
tiți de biserică și de Domnul pe acelaș picior de înțelepciune și credință
creștinească ca și preoții anume hotărîți prin propriu lor destin divin.
ER
Toți creștinii trebue să poarte sufletul lor înlr’o rasă preoțească”.
Care va să zică toți suntem preoți la o adică și trebue să punem
rasa... peste sufletul nostru. Numai pe cînd noi observăm să nu se
stingă sfeșnicul strălucitor al soarelui d-zeesc, prea sfinții părinții I.
NIV
P. S. Mitropolitul, cu tot Sinodul, cu fratele Tudorică care l’a tratat pe
I. P. S. de... mă înțelegi, ei trebuie să privească la candelabru să nu se
stingă.
N’avem ce zice grija lor e mai mare.
LU

Dar ați văzut ce fantazie pe locotenent. Toți în rasă, ba încă să

punem rasa peste suflet, nu ca popii peste cămașe. Ce fac ofițerii cu
pintenii și cu săbiile? Și ele rămîn sub rasă, sau le scot afară?
Iată ce nu’mi pot reprezenta.
încolo par’că-1 văd pe d. locotenent Rădulescu, în mare ținută, cu
RA

chipiu, cu penaj și cu rasa neagră peste suflet. Să-i dai drumul așa pe
calea Victoriei aduni tot Bucureștiul.
Numai un lucru, ce o să zică Comănduirea de un așa costum?
Dar d. Rădulescu așa cum este e om bun, e socialist aproape.
NT

Iată ce zice d-sa:

„Cât vom fi în viață să ne silim să nu uităm pe cei ce ne sunt în­
credințați spre creștere și pregătire la viață Să nu uite mamele pe co­
pilele lor ce la rându-le vor fi mame, să nu uite învățătorul pe
CE

școlarii săi, păstorul pe enoriași, maistrul de atelier pe ucenici,

stăpînul pe slugi, șeful de birou pe x-ncționari, profesoarele pe
elevele lor de pension, ofițerii pe soldați și țară, conducătorii pe
popor... Cu toții să luptăm’pentru întărirea dragostei de muncă,
I/

cinste, dreptate, credință și adevăr... Să nu ne uităm unii pe alții11.

Astea toate sunt frumoase.
Dar ce vrea să zică d. Rădulescu prin a „nu uita11 ?
AS

Nedumerit am întrebat pe un soldat dela geniu, unde d. Rădulescu

e popă.
— Mă leat, cum nu te uită pe tine d. Rădulescu și îți întărește
dragostea de muncă, cinste, dreptate, adevăr și credință ?...
UI

— Cum? De cîte ori vine la cazarmă ne ia pe rînd și după cum

e soldatul, deșcă sau leat, îi zice; „Mă tîmpitule, lumînărea și policandru
mătii, potcapu și rasa tătîne tău, să’ți bagi mințele în cap, mă, să’ți iu­
BC

bești aproapele, că-ți văr crucea în inimă, să ști reglementele bisericei

creștine cum le știi și pe ale cazoane. Să fi credincios, candelabru și
paraclisu.., că nu e numai popa popă și tu ești popă mă, să porți rasă
peste suflet și să știi cetiprohodu ca un dascăl din strană.
 252 Facla

Y
Creștinescul cuvînt al locotenentului Rădulescu mi-a plăcut.
Se vede că de cînd popii au început să calce a ofițer, au început

AR
ofițerii să calce a popă.
De unde știi norocul, te pomenești că generalului Crăiniceanu nu i
s’ar aduce învinuirile cari i s’au adus I. P. S. Mitropolitului.
Și chestia sinodală s’ar dezlega ca prin farmec.

R
Popa-Durac

LIB
:.......... S EB

ITY
Naționalistul

S
In tren. Mă ghemuesc într’un colț al vagonului, lăsîndu-mi pri­
virea pe o gazetă. Nu mi place să vorbesc în tren și mai puțin îmi
ER
place să mi se vorbească. In schimb îmi place s’ascult. Dorința mea e
repede împlinită. Lîngă mine stau doi domni față în față. Unul, blond,
nalt, spătos, ras și gras ; pare neamț. Celalt, scund, slab, cu fața smeadă,
încadrată de o barbă argintie; de bună seamă romîn. Urmează o con­
NIV
versație întreruptă de oprirea trenului. Vorbesc franțuzește. Neamțul cu
un accent bavarez, romînul cu un accent așa zis parizian.
— Precum îți spuneam, începu romînul cînd trenul se puse în
mișcare, sunt un naționalist înflăcărat. Doctrina mea e : Komînia a ro-
mînilor. Și mi se strînge inima cînd văd atîta puzderie de străini mi-
LU

șunînd in calea noastră. Nu-mi mai recunosc neamul în țara lui. Curat
vorba poetului nostru: Cine-a îndrăgit străinii, mînca-i-ar inima câinii.
— Dv. de sigur nu veniți în atingere cu dînșii.
— Ba da! păcatele mele. Sunt membru în consiliul de adminis­
RA

trație al unei societăți de petrol, întemeiată cu capital german. Nemții

sunt oameni de ispravă, n’am ce zice. Dar nu toți străinii sunt oameni
cinstiți ca dînșii. Iată de pildă olandezii. Știi d-ta că olandezii au pus
gînd rău isvoa'relor noastre de petrol, pe care vor să le înghită dintr’o
NT

sorbitură? Se cred desigur pe vremea lui Wilhelm de Orania, cînd au pus

stăpînire pe Anglia. Dar ei nu știu c’au aici de a face cu urmașii lui
Traian și ai lui Decebal. Noi romînii, domnule, ținem la petrolul nostru
ca la ochii din cap, și suntem gata să lăsăm să ni se ia decalitri de
CE

sînge de cît să dăm’ un singur litru de petrol. Așa știe romînul să-și
apere avuția națională.
— In afară de petrol, mai aveți vre-o avuție amenințată de străini ?
— Moșiile, domnule. Moșiile noastre sunt toate arendate la străini
I/

la jidovi mai cu seamă. Chiar eu am una dată în arendă unui jidan. Ce

vrei? Sunt avocat, fac politică, trebue dar să stau la oraș. N’am cum
să-mi cultiv moșiile. Una singură mi-am păstrat-o, lîngă București fiind
AS

că-i aproape, Dar îmi dă și ea destulă bătaie de cap. Țăranii noștri,

domnule, s’au stricat. A intrat semînța cea rea printre dînșii: nu vor să
lucreze cum cere proprietarul. De aceia sunt nevoit să-mi aduc în fle­
care an lucrători din Bulgaria- Lucrătorii, ca lucrătorii, dar pînă ce gă­
UI

sesc un pîndar turc, îmi blestem zilele.

— Stați, vara, la moșie?
— Ce să caut? Mă duc la băi în străinătate.
BC

— In Romînia n’aveți stațiuni climaterice ?

— Ba da, dar sunt proaste și foarte rău întreținute. Te speculează
și nu-ți dă nimic în schimb. Prefer cele din străinătate.
— Acuma vă duceți la băi ?
— Nu. Acuma mă duc la Vienâ. Sunt chemat acolo de niște ruși
 Facla
253

Y
și americani cari vor să întemeieze în Komînia o fabrică pentru con­
fecționarea tocurilor de cauciuc. Cum isprăvesc cu ei, îmi chem fa­

AR
milia și plec mai departe.
— Aveți copii ?
— Două fete. Una e măritată după un antreprenor italian. Cea­
laltă e încă la școală, la Sacre Coeur.

R
Trenul ajunse într’o gară. Neamțul îșiluă geamantanul și dîndu-se
jos, se recomandă interlocutorului său :

LIB
— Von Habeniehts.
Romînul, politicos, îi strînse mîna:
— Christacopol.
Gara Făurei Fidelio.

ITY
g El—-----

S
0 întrebare „Viitorului" ER
NIV
Organul oficios al guvernului publică o nouă scrisoare a
anarhisto-polițistului Reichman. Pe două coloane de gazetă cu­
noscutul agent provocator nu face de cit să înjure în chip tri­
LU

vial pe dnii Toma Dragu și Barbu Eftimiu, fără să sufle însă

nici un cuvînt despre mărturisirea făcută în fața juriului din
Paris că el, Reichman, în calitate de anarhist, a pus la cale
atentatul înpotriva d iui Brătianu.
RA

In urma acestei scrisori suntem în drept să întrebăm di­

recția Viitorului:
Ce legături tainice și atît de puternice, în cît Reichman
NT

publică tot ce vrea în organul partidului liberai, există între

acesta și directorii Viitorului ? Cum se explică faptul că un ziar
guvernamental ia apărarea unui om care a fugit din fața jus­
CE

tiției, trecînd, cu voia sau fără voia poliției, granița pe ascuns?

Ce a silit pe directorii Viitorului să publice această scrisoare
mai înainte de a fi cerut lămuriri complecte lui Reichman asu­
pra declarației că el organizase atentatul ?
I/

împrejurarea că Reichman e prieten bun cu secretarul de

redacție al Viitorului, d. I. Minulescu, credem că nu e o expli­
AS

cație suficientă. Fără îndoială că scrisoarea s’a publicat cu ști­

rea și cu învoiala directorilor. Și în cazul acesta rămîne în­
treagă întrebarea : Ce se ascunde îndărătul prieteniei și cârdă­
UI

șiei dintre Reichman și d nii Banu și I. G. Duca ?

Lapis.
BC
 Facla
254

Y
AR
Procesul „generoșilor"
ii

R
„Apoi, dacă n’avem proletariat!“

LIB
MOTTO
Idealul socialist e în interesul majorităței covîrșitoare.
H. Marx
Vrea să zică, după o activitate de 15—20 ani, foștii socialiști, într’o

ITY
bună dimineață au făcut grava descoperire că „n’avem proletariat11 și
că deci „nu poate fi partid socialist la noi“. Descoperirea aceasta pos­
tumă și atît de neașteptată a căzut ca un trăsnet pe capul bieților noș­
tri foști tovarăși, și fiiindcă tot „nu făceau social-democratizm că n’a-

S
veaii cum“ și pe deasupra îi tot votau pe liberali „ca mai buni“ (chiar
atunci cînd aveau candidați proprii?), la un moment dat, spune d-1

ER
Ibrăileanu, „ne-am întrebat cu surprindere : ce suntem noi, social-demo-
crați ori liberali?11 Apoi încă un pas—și iată cum în mod foarte natu­
ral descoperirea aceasta salvatoare a avut miraculosul efect să schimbe
peste noapte la toți—„în grup11, accentuiază d. Ibrăileanu—convingerile
NIV
socialiste în convingeri „național-liberale" sadea, de cea mai „națională11
speță.
E adevărat că în afară chiar de chestiunea existenței proletaria­
tului, însăși condițiile generale ale țărei, pe cari le vom indica mai
departe, nu permit crearea unui puternic partid socialist, după cum
LU

aceleași condiții n’ar fi prielnice, de o cam dată, nici unei viguroase

mișcări realmente poporaniste și veritabil democratice, dacă bine înțe­
les ar încerca cineva să pornească o astfel de mișcare. E altă chestie
însă dacă activitatea socialistă ori consequent-poporanistă ar avea vre
RA

un rost. Rostul acestor activități e cu atît mai mare, cu cit tocmai prin
acestea și numai prin acestea se pot pregăti pentru viitor condițiunile
unor formațiuni politice democrate serioase. De o cam dată, ori cît de
trist ar fi pentru intelectualii mai mult sau mai puțin „ariviști11, e fapt
NT

că pe baza acțiune! democratice nu se poate nici măcar ajunge la si­

tuații politice mai înalte. Ca socialist, d. Morțun n’ar fi ajuns ministru,
după cum ca poporanist-consequent nici d. Stere nu ne-ar apărea azi ca
fruntaș al unui partid de guvernămînt.
CE

în articolul de față nu ne vom ocupa de rostul ori rolul mișcărei

socialiste la noi, atît de important pentru țară, nu vom examina nici
condițiile în cari un democrat poate veni la putere, ca să fie într’adevăr
la putere pentru ideile lui, iar nu pentru aparențele înșelătoare ale
acesteia cu cari să-și mîngiie micile vanități omenești,—nu vom da nici
I/

explicațiile reale ale crizei socialiste, asupra căreia se întinde atîta d.

Ibrăileanu, fără a atinge punctele cele mai importante, criză care de alt­
AS

fel a fost trecătoare după cum s’a văzut. Asupra tuturor acestor ches­
tiuni vom reveni la locul și timpul cuvenit.
Vom lăsa de asemenea nerezolvată și dificila (!) problemă pusă
de generoși dacă lipsa proletariatului într’o țară, poate și trebue să
UI

facă, ea prin sine însăși, ca un socialist să devie nu anti-socialist, dar

măcar ne-socialist. Sau, ca să lămurim antiteza printr’un exemplu ana­
log din altă disciplină, dacă poate ori trebue ca absența unei clase cu
pregătire științifică, să transforme pe un astronom într’un... astrolog?!
BC

In fața acestui ciudat fenomen de metempsichosă socială, de sigur

că și „istoricul viitorului11 va exclama:
. într’adevăr, miraculoase efecte ale neexistenței proletariatului
romîn11.
* ‘ 4
 F . c 1 a 255

Y
Dar e oare adevărat? Ne-a scutit oare providența tocmai pe noi
de proletariat?

AR
Nu e locul să dăm definiții prea cunoscute, dar e necesar să pre­
cizăm termenul „proletariat", de oare ce d. Stere, în articolele sale: „So-
cial-democratizm și poporanizm", a căutat în interesul cauzei să res-
trîngă accepția acestui termen, la acela de proletariat industrial, ba chiar

R
numai la acela al fabricilor mari (cari ocupă de la 100 lucrători în șuș).
și în felul acesta a răstălmăcit și citațiile din teoreticianii socialiști.

LIB
Or, întru cit privește posibilitatea socializmului etc. nici un teoretician
socialist n’a făcut astfel de distincții, ci a luat acest termen în accepția
sa largă, de proletariat industrial comercial și agricol. D. Dr. Racovșki
în articolul său „Poporanizm, socializm și realitate" din Viitorul Social
No. 11—12, rectifică în consecință operațiile aritmetice ale D-lui Stere,,

ITY
făcute pe baza aceasta și prin cari d-sa concedase socialiștilor „după
multă tîrguială 20.000 lucrători, păstrînd restul poporului romîn pentru
viitoarele experiențe ale poporanizmului.
In citatul articol, Racovșki, arată cu cifre că industria noastră e

S
mai dezvoltată azi ca aceia a Prusiei la 1848, atunci când a apărut Ma­
nifestul comunist, care punea bazele mișcărei socialiste mondiale. Și

ER
să se noteze că capitalizmul era atunci în fașe, pe când noi astă-zi, de
vrem ori de nu vrem, trăim prin relațiile internaționale economice și
culturale, cari ne leagă din ce în ce mai mult, de occident, în pjlină
atmosferă capitalistă și doar aceasta formează condiția esențială și in­
NIV
dispensabilă pentru existența unei mișcări socialiste. Ce „naivi" au fost
Marx, Bebel, Liebknecht ș. c. 1. că nu și-au dat cont de „realitate" și au
rămas astfel o viață întreagă „robi ai formulelor" !
Dar dacă centrele industriale și comerciale ne prezintă un cîmp
rodnic de activitate, cum stăm cu cele-l’alte condiții mai mult de natură
LU

umanitară ? Unde e mai multă nedreptate, asuprire, denegare de justiție,,

bestialitate, mizerie fizică și morală, unde e mai mare nevoe de ajutat
prin ridicarea conștiințelor, prin pătrunderea unui înalt ideal socia], prin
strigătul adevărului, prin întrebuințarea libertăței cuvîntului, pe care
n’am merita-o de n’am utiliza-o în lupta pentru omenie și dreptate, ca
RA

la noi ? Și pe de altă parte, unde e mai mare decădere, lăcomie, lipsă

de scrupul, de conștiință și de solidaritate omenească la păturile con­
ducătoare ?
Dar cu proletariatul agricol cum stăm ? Fostul ministru Anton
NT

Carp a afirmat că avem 500.000 proletari agricoli în toată puterea cu­

vîntului. Și tot nu avem proletariat suficient?
Ori’nu cumva că, muncitorii țărani n’ar putea forma baza miș­
CE

cărei socialiste? Ia să vedem! Finlanda este țara care are cea mai pu­
ternică mișcare socialistă din lume și Finlanda e o țară „eminamente
agricolă". Generoșii ni-ar putea însă obiecta că starea țăranului finlandez
e incomparabil superioară celui romîn. Știm aceasta foarte bine, după
cum știm că avem, în deosebire de Finlanda, o clasă domnitoare oli­
I/

garhică, lipsită de orice scrupule în exploatarea poporului, pe care l-au

adus la degenerare fizică și morală, după cum iarăși mai știm că din
nenorocire foștii socialiști’sunt azi de fapt aliații acestei clase profund
AS

reacționare, a’„celor msi feroci Junker-i din Europa" cum i-a numit
Marx. Dar din avîntul pe care îl ia socializmul agrar în Italia, Germania,
în Franța, unde acesta a format chiar signatura ultimelor alegeri, rezultă
UI

că, în principiu, muncitorul agricol este accesibil socializmului.

Dar la noi? Primul deputat socialist, și poate singurul ales ca so­
cialist, d. Nădejde, a datorit aceasta mai ales, țăranilor. Dar mișcarea,
țărănească de la 1898—1899? La 1 Ian. 1899, abia după cîte-va luni de
BC

agitație, și un an înainte ca generoșii să despereze asupra mișcărei ne

mai găsind în juru-le picior de proletar, Lumea Nouă constata cu mîn-
drie existența la țară a 75 cluburi socialiste cu 9000 membri. Și acum am
ruga pe orice om de bună credință, în curent cu chestiunea aceasta să ne
răspundă: ce a zdrobit această puternică mișcare agrară,—care lăsată
 256 Facla

Y
în pace cu siguranță că ne ar fi salvat de calamitatea răscoalei,—faptul
că massele țărănești sunt refractare socializmului, ori reacționariztnul

AR
încarnat, feroce și nerușinat al partidului „liberal" ?
Nu numai proletarul țăran, dar chiar și micul proprietar țăran,
întru cît își muncește singur pămîntul, e accesibil socialismului. D. Stere
ne spune ce-i dreptul că: „țăranii prin caracterul și rolul lor social țin

R
la proprietatea lor privată" nu ne spune însă și nu credem să ție tot
așa și la aceia a exploatatorilor lor, mai ales că au imprimată încă vie

LIB
amintirea fraudei și violenței, prin cari au fost expropiați acum cîteva
generații.
!)upă împuternicirea sa prealabilă la orașe, partidul socialist va
trece la sate pentru a ajuta poporului acestuia să se ridice prin sine
însuși, pentru că numai prin propria lui intrare în luptă poate dobîndi

ITY
marele interesat o îmbunătățire reală și durabilă a stărei lui nenorocite.
Ce fac însă poporaniștii ? Cui se adresează ei ? De la ce combi­
nații savant ticluite, așteaptă ei de pildă realizarea votului universal,
(vezi ultimul articol al d lui Ibrăileanu), această reformă care în tim­

S
purile noastre nu s’a putut cuceri de cît prin luptă francă, fățișă și prin
puternică organizare a claselor interesate. Ei, cari consideră toată su-

ER
praconstrucția socială pînă și proletariatul industrial ca o escrescență
parazitară, unde lucrează ei? Chiar dacă ar lucra conform principiilor
lor în ceeace fac, aceleași pri icipii le impun să facă lucrarea aceasta
acolo la țară unde se află în terminologia lor „baza socială nediferen-
NIV
țată". Dar vezi că D-zeu nu s’a îndurat încă să facă din țărănime un
„factor pozitiv", și atunci, abili cum sunt, poporaniștii romîni preferă
să se “adapteze realităței" strecurîndu-se umiliți și jenați, adevărați pri­
zonieri politici, în mijlocul clasei exploatatoare, sub cuvînt că în modul
acesta, cu căciula în mînă, vor convinge pe dezinteresatul Junker romîn
LU

să renunțe a-și satistace interesele sale așa cum îi permite puterea sa

reală. Iar dacă recunosc într’adevăr că preponderența orașelor e pe cît
de necesară, pe atît de indispensabilă, n’o fi oare proletariatul orășe­
nesc o categorie socială mai democratică și mai solidară în interesul
cu țărănimea ca oligarhia noastră biurocratică, financiară și mai presus
RA

de toate, latifundiară?
In No. 3 din 1905 al „Vieței Romînești" a apărut recenzia unui
instructiv articol din „Socialistiche Monalshefte" asupra organisației
NT

proletariatnlui rural în Italia, articol care confirmă pe deplin cele afir­

mate mai sus. Aci regăsim toate ramurile de asociații sătești, înjghe­
bate însă din inițiativa conștientă, a muncitorilor țărani, și deci și spre
CE

exclusivul lor folos. In introducere se spune : .înainte de 1900 ici colo

cîteva cooperative... și alt nimic. Cu venirea liberalilor la cîrmă însă,
aplicîndu-se legea libertăfei de asociație, doctrina socialistă a început
să pătrundă și mișcarea s’a întins cu repeziciune etc." In original după
libertatea de 'asociație e menționată și libertatea presei și a cuvînttilui.
I/

Să intervie și’la noi acei într’adevăr bine intenționați dintre ge­

neroși și să pretindă de la guvernul polițisto-poporanist din punctul
de vedere al liberalizmului celui mai neprihănit aplicarea strictă a le­
AS

gilor și încetarea samavolniciilor tuturor organelor statului în luptă cu

această plantă exotică, fără rădăcini în țară. Să-1 convingă pe d. Ionel
Brătianu că nu avem proletariat și că nu putem avea deci nici partid
socialist, și să desființeze odată ilegalizmul acesta politic deșănțat reîn-
UI

tronat de liberali cu concursul fățiș ori cu complicitatea tacită a gene­

roșilor noștri.
Daca ar introduce constituția în țara romînească, atunci într’ade­
BC

văr am putea arăta că și aci la noi poate exista un puternic partid so­
cialist. Pînă atunci să aibă cel puțin puțintică rușine...
Teamă ne e însă că sunt prea aferați cu fabricarea noilor legi,
ca să se mai poată ocupa cu un asemenea fleac, cum e aplicarea con­
stituției ca și a legilor pe cari le votează. Lex
 Facla
257

Y
Fărîme

AR
* D. lorga susține că bunicul d-sale după mamă, „arendașul Arghi-
ropoulos44, semna Arghiropol. D. lorga susține un adevăr istoric. Pe cine

R
îl cheamă Arghiropoulos la Atena sau lanîna, e Arghiropol la Iași ori
București.

LIB
D. lorga are o soluție firească pentru problema macedoneană: să
fie numit d-sa guvernator al Macedoniei. In persoana d-sale ar fi un
condominiu al elementelor cari își dispută această provincie.
O. lorga nu apreciază pe Eminescu. Eminescu avea aversiune
pentru „Bulgăroii cu ceafă lată și Grecoteii cu nas subțire44, iar d. lorga

ITY
e și una și alta.
Acuma înțeleg de ce d. lorga susține că domnia fanariotă n’a fost
așa de rea pentru țară precum se crede. Motivul e că un bunic al d-lui
lorga avea drept, dela Țarigrad, la domnia țărilor romînești.

S
Un ziar se miră că d. lorga n’a fulminat destul împotriva grecilor,

ER
cînd cu incidentul dela Pireu. Ce vreți? Sîngele apă nu se face.
D. lorga va propune să se distrugă Archondologia lui Sion. Mai
bine de jumătate din pătura noastră domnitoare aderă la această pro­
punere. F.
NIV

==BH —
LU

POLEMICI
Ci'ăiniceanu-Cațavencu.—D. ministru de război a dat voie ofi­
RA

țerilor să umble civil. Imediat ofițerii și-au făcut haine civile. Atunci
d. ministru a venit cu un regulament prin care arată cînd să nu umble
ofițerii civil.
Și anume ofițerii să nu:
NT

1) In timpul serviciului,
2) Pe stradă,
3) La berărie, cofetărie, etc.
4) In casele particulare unde ar risca să se întîlnească cu superiori,
CE

5) Etc., etc.
Cînd să poarte ofițerii haine civile, d. ministru n’o spune, dar o
putem spune noi, fără teamă de a fi dezmințiți: ofițerii au dreptul să
fie îmbrăcați civil, noaptea, în pat, Este drept că unii ofițeri obicinuesc
să doarmă dezbrăcați. Cu atît mai rău pentru dînșii, căci perd singurul
I/

prilej de a purta haine civile.

Afacerea asta dovedește un singur lucru: că d. general Crăini-
AS

ceanu este un perfect Cațavencu, și, ca atare, foarte simpatic, negreșit.

Ideile d-lui C.răiniceanu în chestia’ care se discută se reduc la urmă­
toarea dile ă :
Ori ofițerii să-și facă haine civile și atunci să nu le poarte de
UI

Ioc: ori să nu-și facă haine civile și atunci să le poarte așa, din cînd
în cînd, la ocazii mai solemne.
Și fiindcă pe lîngă adorabila supleță de spirit a lui Cațavencu d.
Crăiniceauu are și ceva din energia virilă a lui Moș Teacă, de aceea Ia
BC

dilema de mai sus trebue adăugată și această încheiere :

— Care nu s’o conforma în tocmai, 4 zile sala de poliție cu că­
țeaua în spinare!
 Facla
258

Y
Guvernul a înebunit !—AUă explicație nu găsim—și de altfel nici

AR
n’am căutat’o.
Auziți și minunați-vă:
Bandiții din Pireu insultă vaporul romîn, steagul romîn și pe
prinții oare cum romîni — și guvernul, prin presa lui, nici n’a șoptit

R
măcar că urzitorul complotului e d. dr. Racovski! Mai mare rușinea!
... Vino-ți în fire, guvernule !

LIB
Ori-ori.—Un comunicat oficial german dezminte știrea că împă­
ratul Germaniei ar fi telegrafiat prințului Ferdinand, exprimându-i re­
grete pentru cele petrecute la Pireu. împăratul n’a luat nici o atitudine
zice comunicatul.

ITY
Mă rog, să ne înțelegem: dacă Wilhelm n’a exprimat regrete prin­
țului Ferdinand, atunci a exprimat felicitări regelui Gheorghe.
Că a tăcut pur și simplu nu e admisibil, pentru că împăratul
Wilhelm n’a tăcut nici un minut în toată viața lui.

S
Simbolismul d-lui Jenică Atanasiu.— Prefectul de Tulcea, cu­

ER
noscutul și simpaticul nostru prietin, Jenică Atanasiu, a dat un banchet
în ziua de 24 Mai, Ia mănăstirea Celic-Dere, în onoarea ministrului de
domenii și agricultură, d. AL Constantinescu P.
Iată, fără nici un fel de comentar, menuul ospățului, așa cum a
NIV
fost compus de ex-tovarășul Jenică:
Vermout amar cum a fost viața veteranilor.
Mezeluri variate ca populația dobrogeană.
Borș rusesc cu serioase tendințe de romînizare.
LU

Pui cu fasole verde ca.. pardon... ca simbolul speranței pe

care tulcenii și-o pun în d. Al. Constantinescu (P.)
Friptură de miel blind ca și chipul în care se poartă gu­
vernul și administrația partidului liberal (1!)
RA

Fructe bune ca și roadele pe cari le va da concepția nouă

a guvernului de acum (!!!??)
Tortă dulce ca și înlesnirile ce s’au făcut veteranilor de d.
ministru de domenii și agricultură.
NT

Cafea turcească, ultima rămășiță a trecutului.

Recitiți, vă rog, acum acest menu și spuneți dacă în locul titlului

de simbolizmul lui Jenică Atanasiu nu rima mai bine: lichelizmul unui
CE

fost socialist.

Colaboratorii „Viitorului^.—Ce-am prevăzut s’a întîmplat. După

d-ra Reichman, fratele d sale, Adolf Reichman, publică o scrisoare-răs-
I/

puns în ziarul d-lor Banu, Duca și Panaitescu. Dar ca nu cumva să se

răspîndească zvonul că oficiosul brătienilor a ajuns un fel de monitor
AS

al familiei Reichman, suntem informați, din sorgintea cea mai autori­

zată, că se fac demersuri pe lîngă d-nii Arginteanu, Chebap, Dașchievici,
etc., ca să colaboreze de aci înainte regulat la organul partidului d-lor.
UI

Discipolii d-lui lorga. — Fără de legea s’a săvîrșit! Sacrilegiul

s’a consumat! Facla a îndrăznit să afirme și să demonstreze că șeful
naționaliștilor romîni e de origină grecească și nimeni, auziți, nimeni
BC

dintre miile de studenți, de elevi, de discipoli, n’a înțeles că în această

„dulce țară“, în numele celui mai elementar cavalerism, trebuiau să vie
și să spargă geamurile dela redacția Faclei. Vălenii de munte s’au cu­
tremurat și studenții nu s’au mișcat. In ce timpuri trăim! D. lorga e
consternat. D. lorga e inconsolabil. D. lorga se va întoarce în țara stră­
moșului d-sale, „colonelul rus născut în Constantinopole".
 259

Y
Nădejde profet.—Ioan Nădejde e profet. Cînd a fost întrebat de

AR
„Viața Socială" de nnde a scos’o că socialiștii germani și-au dat chica
pe mîna liberalilor așteptînd reforme de la ei, d. Nădejde a tăcut. Și cu
drept cuvînt, pentrucă n’avea nici un fapt pe care să-și întemeieze aser­
țiunea. Totuși avea dreptate : puternicul d-sale instinct politicii făcuse

R
să dea drept fapt împlinit ceeace trebuia să se întîmple ceva mai tîrziu.
Acum faptul e împlinit — cu oare cari modificări. La Friedeberg

LIB
liberalii au votat pe candidatul socialist, care astfel a fost ales, în dauna
agrarianului. Va să zică, liberalii și-au dat chica pe mîna socialiștilor,
fără ca aceștia să dea ceva în schimb.
In adevăr, încă diu anul trecut Frederik Naumann, marele orator
liberal, a publicat o scrisoare deschisă către Bebel, arătîndu»i absoluta
necesitate a unei alianțe între liberali și socialiști, pentru a infringe pe

ITY
agrarieni, Bebel i-a răspuns :
— Nu facem nici o alianță. Noi ne mulțumim cu cîtă putere avem
prin noi înșine, sau cu concursul ce ni s’ar da eventual, fără să ne
obligăm la ceva și fără să facem vre-o alianță.

S
Acum la Friedeberg, liberalii văzînd că’ n’au nici o șansă, au gă­
sit că între un agrarian și un socialist e preferabil acesta din urmă și
l’au votat fără condiții.
ER
Cum vedeți, profeția d-lui Nădejde s’a realizat—însă pe dos.

Strici stomac, bre!—La Tulcea trăia un biet plăcintar turc care

NIV
făcea plăcinte admirabile. Un ofițer de marină, trecînd pe acolo, se
oprește și ia o plăcintă, două, trei. Cînd o cere și pe a patra, turcul dă
energic din cap și-i răspunde :
— Yok, bre 1
LU

— Dă, mă turcule, o plăcintă. Ce, ești nebun?

— Yok, bre!
— Ce, mă boule, crezi că n’am să-ți plătesc ?
— Strici stomac, bre! răspunde turcul, enervat de stăruința mîn-
căciosului.
RA

Cînd am citit în Adevărul afacerea Rătești, apoi a bulevardului

și acum a cîrciumii Brătianu, ne-am gîndit că ’e timpul ca și țara să-i
strige dinastiei :
— Strici stomac, bre !
NT

Cu atît mai mult cu cît turcul își făcea pagubă, căci ofițerul plă­
tea, săracul; pe cînd țara ar realiza un frumos beneficiu...
CE

Omagiu,—Liga culturală va face, sub conducerea d-lui lorga, o

escursiune .n țările balcanice.
' Imparțialitatea ne obligă să anunțăm că escursioniștii nu vor
lipsi să depuie coroane omagiale pe mormintele străbunilor d-lui lorga.
*
I/

Desfidem!! ’—Mare zarvă în presă în chestia originii d-lui lorga.

Dar și în această împrejurare d. A. C. Cuza s’a dovedit mai șiret.
AS

In adevăr, desfidem pe ori cine să descopere originea d-lui Cuza.

Decapitarea d-lui Radovici.—D. Georges Diamandy, declară că

d. Al. G. Radovici n’a fost militant în vechea mișcare. Aceasta înseamnă
UI

că d. Diamandy nu cunoaște istoria.

D. Al. G. Radovici este unul dintre întemeietorii mișcării socia­
liste din Romînia. D-a a scris la Drepturile omului, unde făcea nu nu­
mai politică dar și literatură cu tendinți, întrebuințînd stilul cel mai
BC

energic. D. Radovici a ținut nenumărate discursuri de propagandă în

București; a întemeiat și condus ani de zile clubul din Ploești, a fost
în fruntea a nenumărate greve din Ploești, cari au reușit, a făcut tur-
neuri de propagandă în diferite orașe, mai cu seamă la’Galați, cu pri­
lejul celebrei greve de la Goetz; a scris tot timpul la Munca și a înfi-
 Facla
260

Y
ințat și condus Democrația Socială, avînd ca prim-redactor pe Anton

AR
Bacalbașa; s’a manifestat prin Lupta, cu prilejul furării Iui Lutzki și
prin Adevărul cu prilejul unui atac în potriva acestui ziar; a secondat
pe V. G. Morțun în campania pentru votu) universal; a candidat ca so­
cialist Ia colegiul II de Prahova, a fost tot timpul membru în consiliul

R
general al partidului, a reprezintă! partidul la congresele internaționale
și a cheltuit sume enorme cu mișcarea socialistă.

LIB
Dacă toate astea nu înseamnă a fî militant, atunci rugăm pe d.
Diamandy să ne explice d-sa cuvîntul acesta.
De altfel, sîntem convinși că d. Radovici nu e de Ioc încîntat de
încercarea d-lui Diamandy de a~i îngropa activitatea trecută, care e
siugura d-sale activitate, căci de cînd a intrat îu partidul liberal n’a

ITY
mai găsit prilejul să lucreze ceva.
Biograful d-lui Radovici îi va contesta calitatea de militant nu
în partidul socialist, ci în partidul liberal. Și dacă aceasta e soarta tu­
turor generoșilor—afară de unul—cu atît mai rău pentru ei.
-■■■■■ ■. Q g

S
g ------------- ■

Recenzii, reviste, ziare ER

NIV
In revista „1987“, cîteva pagini
de D. Ânghel asupra trecutei miș­
cări socialiste, fine, ironice și mi­
nunat de evocative Iată portretul
LU
eri, siluetă tristă de ex-om, Ahas-
ver nenorocit, fantoșa despere-
chiată, renegat al altei biblii, fan­
tomă a steagului roșu, spune’mi,

unuia dintre „fruntașii “ de atunci în serile tîrzii de iarnă cînd ză­

și renegații, de astăzi: „Erau și
sectari intransigenți, încăpățînați
stupizi, bucheri ai dogmei, ca­
nibali de burghezi, extremi în
RA
pada și-a așezat troenele, ori în
serile turburătoare de primăvară,
cînd mirosul florilor urcă peste
ziduri, și-ți aprinzi luminele după

toate și cari erau nesuferiți. Re­
văd de-o pildă o frunte îngustă,
cu părul în sus ca ghimpii ari­
ciului cînd e excitat, cu ploapele
NT
geamuri, iți mai aduci aminte de
trecutul furnicar, m i aștepți tu
pe cineva să vie să bată în ușa ta,
te mai recunoști tu după o zi de

ca două cheotori vechi din cari trudă, tu, care’porți culoarea zi­
stă nastmul să cadă, cu gura ca durilor pe unde treci, așa șters și
friptă de un ardei prea iute, care fumuriu cum ești cînd dai cu o-
CE

cată să se manifeste cu ori ce chii de oglindă, te mai întrebi tu

preț și în orice ocazie. Era mai
indigest ca un biftec de balenă
și mai sinistru ca un chiparos, și
totuși era considerat, și nu știu
I/
ce ți tu devenit tovarășii și ce-ai
devenit tu însuți în curgerea vre­
murilor I‘‘
Te mai întrebi vre-odată d le

pentru ce, cum nu știu nici as­ Nădejde ?

tăzi cînd au trecut mai bine de
douăzeci de ani și probabil că Din trlmbiți de aur, un volum
AS

n’am să știu nici odată“. de versuri de A. Stamatiad și un

Sau recitești rîndurile astea ex- volum pe care toate ziarele și
prietine Nădejde: revistele îl trîmbițează de cîteva
UI

„Și acum tu omule de abanos, luni de zile. Gerîn’d ertare citito­

pîntecosul din alte vremuri, de­ rilor noștri și mai ales autorului
formatul de oglinda soartei, tu că ne ocupăm atît de tîrziu de
ccd cu casa tăcută zidită pe nisip poezia d-sale, făgăduim că în
BC

spre care se strecurau oamenii- numărul viitor vom consacra cel

umbre în așteptarea cuvîntului
tău de prooroc, tu cel ce erai
totul și de la care se așteptau
toate „tu cel dovedit umbra celui
care a fost“ contractul zilei de
puțin două pagini cazului extrem
de ’ ciudat dar caracteristic pe
care-1 prezintă opera și persona­
litatea d lui Stamatiad în viața
noastră literară.
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.-Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No= 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an. ............ Lei 7.—
Pe șase luni........ „ 4.—

S
în străinătate : Pe an . ...............Lei 9.
Pe șase luni . . ER 5.—
Un abonament combinația „Facla1* și -Viața Socială'
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
NIV
Abonamentele se plătesc înainte.

A apărut:
LU

Biblioteca „LUMINA'6
SUS. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleaiui;
RA

Mo. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat---------

Director: TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipării

până azi Ia noi, cuprinzând biografiile persoanelor in viață
AS

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țârei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
UI

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au

apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
lui, peste o sută de fascicole.
BC

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornet, strada Co­

meta 61, București. Telefon 23'49.
 Y
AR
4
Biblioteca„Lumen“ 4
T
------------- I n număr 15 15 1X1.-------------

R
4
Au mai apărut numerele;

LIB
4 31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!
>
ț
32. —Buffon Omul și Natura
33. —M. Gorki Revelionul
34-35.—C.Rădulescu Hotru Naționalismul
4 36. — C. Dobrogeanu Glterett Din trecutul depărtaJ

ITY
f
37. —Dr. Berheim Hypnotismul 4
38. —J. Cehov Ursul
39 și 40.—Dr. N. Leon Moniste
41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?

S
42. —Const. Miile Rochia Catiței
43. —C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru

ER
t
44 și 45.—H. Heine Amintiri Duioase. 4
46. —JT.-J Rousseau Libertatea—și altele. ♦
47. —Victor Anestin Ce sunt Cometele ?
48.—maxim Gorki In Temniță
NIV
49. —Pluton Ce-i Amorul ?
♦ 50. —Karl Xlarx Muncă, Marfă, Bani.
ABONAMENTE :
12 numere (expediate franco). . . Lei 1.50
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
LU

Sumele se vor trimite prin mandat poștal peadresa

editurei ,,Lamen‘', Str. Calomîirescu 7 - București. I
4 4
St ț
RA

Citiți i
t
t „ROMANIA MUNCITOARE" 4
NT

f
i Organul partidului social-democrat și al sindicatelor ♦
♦f
unite. Apare de două ori pe săptămână.
CE

Abonamentul 8 lei pe an. . Numărul 10 bani. t

I
I/

MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD

AS

I Doctor GRiGORE BRRUER i

UI

’ Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

t fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger) »
BC

I Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78 4

f
I — TELEFOX 701 — 4
♦
4
Anul. I No. 17 3 Iulie 1910.

Y
R AR
Facla
LIB
ITY
APARE SĂPTÂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL •.
LU

A. L.: Moftul colegiala! ante ; pie și alte mofturi. — Concu­

Hiena de la „Facla* : O tenta­ rență neleală. — Inc’o bancă.—
tivă de interview ca nepotul lai Lacra firesc.— Gentileță pentra
RA

Rrghiropol; Lux: D-l 1. Q. Duca, gentileță.— O inovație fericită.—

director...; A. L.: Patriotizm î.î. Cai o spai? — Jos ramara de
aprins ; Lex: Pentra Votai Uni­ măslin I Trăiască ramara de tu-
versal ; Fopa-Durac: Coloniile tan I — D. Stoicesca. — Între­
NT

școlare; Ion Nicoară: Oficiali­ bare pentra întrebare. — Spe­

tatea artistică. cialitatea d-lui Daca.
POLEMICI: Decorarea lai
CE

Capră. — Patriotizm, filantro­ Recenzii, Reviste, Jurnale

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adevfirul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
AR
Din cauza
GREVEI

R
LIB
' . Lucrătorilor tipografi
Tipografia cooperativă „Poporul"
Bd. Elisabeta 27. Telefon 29/15

ITY
care a satisfăcut cererile legitime ale lucrătorilor, primește lu­
crări u’rgente, cu prețuri obicinuite. Trei echipe lucrează Încon­
tinuu. Nici o lucrare nu sufere întîrziere. Comenzile se primesc

S
prin telefon sau la direcția atelierelor, de la orele 8 a. m. la 7
p. rn.
ER
Instalație modernă; mașini rapide; caractere franceze.
NIV

Viața Socială
Numerile 5 și 6
LU

vor apare Joi 8 Iulie cu un sumar excepțional de bogat și de

interesant.
Printre altele putem anunța un studiu scris anume pentru
RA

Viața Socială de directorul revistei Mouvement socialiste, d. Hu­

bert Lagardelle, asupra noilor tendinți socialiste.
D. Anghel: Calvarul Florilor ;
NT

E. Galaction : Gloria Constantini;

Aurel Vlaicu : Aviațiunea la noi;
Tudor Arghezi: Adolescență ;
CE

A. Spiru-Bacău : Scrisoare deschisă unui poporanist ;

etc., etc.
Prețul ambelor numere 1 leu.
I/
AS

Către abonați,
înștiințăm pe abonați/ noștri că d. Șoimescu este însăr­
UI

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat ia FflCLfl și VlflȚfl SOCIflL.fi
BC

costă 71 /ei pe an și 6 iei pe șase luni.

Administrația.
 Facla

Y
R AR
LIB
ITY
Moftul colegiului unic

S
Este moftul cel mai proaspăt. De cîtva timp liberalii se laudă —
ER
în fiecare vacanță parlamentară — că în sesiunea următoare vor da co­
legiul unic la județe, ca experiență pentru votul universal. Nu este nu­
mai moftul cel mai nou; aste și cel mai ridicol, — ori cel mai șar-
latanesc.
NIV
Căci, în primul rînd, ce înseamnă „experiență11 în materie elec­
torală ? Dacă este vorba de o experiență technică, adică să vedem dacă
alegătorii celor trei colegii cari votează azi deosebit, vor putea vota
împreună, ridicolul este evident. Se înțelege că vor putea să voteze,
căci nu se vor tîmpi peste noapte, prin faptul că se va fi votat „re­
LU

forma". Dacă e vorba însă de o experiență socială, dacă e vorba să

vedem ce rezultate dă reforma, atunci nu ne mai aflăm în fața unui
moft ridicol, ci a unei colosale șarlatanii.
Putem spune de pe acum, cu absolută siguranță că rezultatul va
RA

fi negativ; și prin urmare: dacă introducerea votului universal la par­

lament depinde de experiența ce se va face cu colegiul unic la județe,
numai e nevoie de nici o experiență și d. Ionel Brătianu, împreună cu
tot personalul d-sale, n’au de cît să se declare categoric contra votu­
NT

lui universal.
In adevăr, pentru ce se cere votul universal ? Pentru că fără el
parlamentul, care trebuie să fie cea mai înaltă autoritate în stat, mai
mare de cît guvernul, este de fapt sluga acestuia. Cu parlamentul ac­
CE

tual n’avem în țară nici administrație, nici justiție, nici norme civi­
lizate, nici libertăți, nici nimic, pentru că singurul stăpîn este guver­
nul, pe care parlamentul nu-1 controlează. Prin urmare, cu colegiul
unic, sau chiar cu votul universal la județ, guvernul va putea lucra
ca și pînă acuma, căci parlamentul, singurul care i-ar putea pune frîu,
I/

tot sluga lui va fi. Deci • nici o schimbare.

Procedeul guvernului, e nostim de tot. Inchipuiți-vă un om cu
AS

minele și picioarele legate de. un butuc. Vine altul și în loc să-l des-
lege de tot, îi desleagă numai picioarele șii zice :
— Acum aleargă ! Picioarele ți-s libere
Firește omul îi va răspunde :
UI

— Dacă vrei să mă liberezi de tot, lasă-mi picioarele legate, dar

dezleagă-mi mînile, că pe urmă restul o să-l fac eu și singur.
Guvernul face și mai puțin de cît „milostivul" din exemplul nos­
tru, căci guvernul dezleagă numai an picior corpului electoral. Și asta
BC

se cheamă „experiență", căci după asta guvernul va spune:

— Avînd în vedere că deși i-am dezlegat un picior, n’a putut um­
bla, deducem de aci că e inutil să-i mai dezlegăm și restul corpului.
Altfel trebuie făcută experiența, dacă e vorba de experiențe: tre-
 Facla
264

Y
AR
D. I. G. Duca, director...

R
D. I. G. Duca, deputat, director al ziarului Viitorul, membru în
consiliul de administrație al Casei rurale, etc., etc-, a fost numit direc­

LIB
tor la Creditul Rural.
Ziarele independente și ziarele de opoziție au avut lipsa de tact
să pară scandalizate de această numire. In numele intereselor superi­
oare ale democrației, noi credem, din potrivă, că numirea d-lui I, G.
Duca în această nouă și rentabilă slujbă, trebue primită cu o unanimă

ITY
satisfacție. In adevăr, d. Duca, unul dintre puținii membri inteligenți ai
partidului liberal, a știut, atît în calitatea d-sale de director al băncilor
populare cît și în aceea de cronicar săptămînal al politicei externe,
să’și creeze o’ aureolă simpatică de democratism. înțelege oricine cît de
primejdios ar fi putut să fie în viitor fondul reacționar, întrevăzut nu­

S
mai de cîțiva prietini, al d-lui Duca, dacă ar fi rămas mascat îndărătul
unor falșe sentimente democratice. Procedarea d-nului Duca în urma

ER
atentatului lui Jelea, purtarea d-sale în parlament în momentul eînd se
votau legile de represiune împotriva muncitorilor, răsplata bănească
ce i se dă acum pentru micile servicii aduse dușmanilor poporului, au
rupt fîșie cu fîșie, masca d-sale democratică. In cazul acesta e mai bine
NIV
mai curînd de cît mai tîrziu. Să nu uităm că primejdia permanentă a
tuturor democrațiilor n’a fost ura dușmanilor firești și implacabili, ci
dragostea prietinilor falși.
De aceea să salutăm cu bucurie numirea d-lui I. G. Duca în pos­
LU

tul bine retribuit de director al Creditului rural și să fim mulțumiți

că sufletele cinstite din țara aceasta vor cunoaște principiile și aspira­
țiile d-sale, fără să aștepte prea mult și fără să plătească prea scump
această experiență.
Lux
RA
NT

Patriotizm f.f. aprins

CE

Se știe că boierii romîni din Bucovina sînt foarte patrioți.

Ufiii dintre ei—cum e baronul Vasilco—au și trecut deadreptul
dela romîni la ruteni. Ceilalți fac pe nemții. Dăunăzi cînd, în
parlamentul vienez, s’au veștejit infamiile oligarchies maghiare,
I/

deputății romîni bucovineni au fugit din ședință, ca nu cum-va

să-i întrebe, te miri cine, de părerea lor.
AS

In asemenea condiții oamenii aceștia sînt în adevăr che­

mați să facă exces de patriotism în rîndurile țărănimii romî-
nești. Și ei îl fac, nu glumă.
UI

Iată de exemplu organul deputaților romîni bucovineni,

Foaia Poporului No. 30, dela 3 Iulie 1910. Titlul articolului de
fond este: A fi sau a nu fi. Titlu foarte nimerit. Bucovina este
BC

una din țările cele mai înapoiate ale Austriei. Acole este admi­
nistrația cea mai rea, justiția cea mai înapoiată, exploatarea cea
mai fără frîu, ignoranța cea mai desăvîrșită. De ce ? Intre altele
și pentru motivul că boierii romîni s’au vîndut guvernului. Din-
 265

Y
AR
tre toți deputății romîni din Bucovina singurul Grigorovici, care
este un infam de socialist, ridică glasul de cite ori poate în fa­
voarea țăranilor și muncitorilor din Bucovina. Deputății boieri

R
n’au dat încă probă de glas în camera vieneză.
Se înțelege că Foaia Poporului nu va mărturisi toate aces­

LIB
tea. Din contra, tocmai pentru a le ascunde zice că tot răul
vine dela.... firește: dela jidani. Și apoi publică următorul ma­
nifest pe care alianța izraelită l’ar fi tipărit în gazetele evreești:
„Fraților, în toată lumea nu e țară care s’ar putea cîștiga

ITY
și stăpîni mai lesne de cît Ungaria cu Galiția și Bucovina. Aceste
țări trebue să fie ale noastre, căci totul ne este acolo prielnic.
Grijiți de aceea, frați jidovi, din răsputeri, să vă faceți stăpîni

S
pe acele locuri. Grijiți fraților, de scoateți pe creștini din toate
pozițiunile lor 1 Căutați și puneți mîna pe totul ce mai au ei în
ER
stăpînirea lor, iar dacă vă lipsesc banii trebuincioși, societatea
noastră din Paris are să vi-i trimeată cu prisosință. Societatea
noastră adună pentru scopul acesta depuneri și în casele ei curg
NIV
daruri foarte bogate, menite de-a zmulge numitele țări din mînile
creștinilor și a le da în stăpînirea voastră. Cei mai mari băr­
bați ai neamului nostru din toată lumea adună bani pentru sfîr-
șitul acesta. Uniți și voi, cei ce trăiți pe-acolo, toate puterile
LU

voastre ca să ajungem cît se poate de repede la ținta aceasta".

Notați: Foaia Poporului nu zice că textul acesta e al unei
circulări secrete; nu, zice că a fost tipărit în ziarele evreești.
RA

Antisemitului romîn nu i se impune să fie inteligent; necinstit

să fie, atîta ajunge.
Documentul acesta l’am reprodus în întregime, pentru că
NT

e foarte caracteristic : tocmai oamenii aceia cari în parlamentul

vienez au dat un exemplu monstruos și nemai pomenit; tocmai
ei cari au fugit din ședință cînd a fost vorba să se ia apărarea
CE

romînilor, tocmai ei fac pe naționaliștii.... pe spinarea evreilor.

Și mai are ceva caracteristic documentul acesta: e publicat
într’o gazetă care, în același număr al ei, îl proclamă pe d. N.
lorga cel mai mare romîn al vremurilor. Toate acestea: înșela­
I/

rea și trădarea adevăratelor interese ale poporului; antisemitiz-

mul feroce întemeiat pe plastografie și falșuri; și admirația de­
AS

lirantă pentru d. lorga, toate merg foarte bine împreună.

A. L.
P. S. — D. A. C. Guza e dezolat din două pricini: 1) că Foaia Po­
UI

porului a greșit proclamîndu-1 pe d. lorga iar nu pe d-sa ca cel mai

mare romîn al vremurilor; 2) pentru că plăzmuitorul documentului de
mai sus vorbește de planul evreilor de a acapara Ungaria cu Galiția și
Bucovina, dar nu pomenește de Romînia. Or, d. Cuza, care se ocupă
BC

de mult cu asemenea plăzmuiri, are în fruntea listei tocmai Romînia.

Aflăm că d. Guza amenință să nu mai efectueze plastografii și falsuri
dacă e vorba ca tocmai partizanii să se afle în treabă și să-i strice rostul.
 266 Facla

Y
AR
Pentru Votul Universal

R
LIB
Un cartel de... concesii
D. G. Ibrăileanu, în articolul său „Votul Universal" din

ITY
„Viața Romînească" No. 5, afirmă că social-democrații, în pro­
paganda lor pentru această reformă, nu s’ar fi adresat țărani­
lor ci „burghezilor", iar pe aceștia din urmă i ar mai fi și spe­

S
riat, spunîndu-le că imediat după introducerea sufragiului uni­
versal, țăranii își vor aranja afacerile „conform celor mai stricte
ER
interese de clasă" ; în sfirșit, tacticei acesteia, puțin inteligente
de înfricoșare a candizilor și naivilor noștri burghezi, s’ar dator,
în parte, faptul că pînă acuma nici un partid „n’a venit cu voi
NIV
tul universal".
După cum vedem, pînă și într’un articol neautorizat și lip­
sit de orice pretenții („opinii de diletant politic", recunoaște
singur d. Ibrăileanu, ba mai și insistă încă asupra acestui fapt
LU

în mod absolut inutil) și într’o chestiune în care gruparea și

partidul D-sale, e atît de vulnerabil, găsește D-sa locul neme-
rit pentru a se hazarda într’o „eșire" deplasată, uitînd astfel
RA

încă o dată, printr’o deplorabilă lipsă a sentimentului realităței,

dezastroasa situație morală, în care se găsește azi D-sa, ca și
ceilalți foști socialiști.
NT

Dar tocmai faptul că aceasta nu-i prima D-sale lovitură în

aer, tocmai consecvența aceasta neobișnuită, la poporaniștii noștri,
ne face să credem că avem aface, nu cu o inexplicabilă miopie
CE

față de evidența faptelor, ci cu o stratagemă isteață, destinată

să preîntîmpine atacuri cari ar putea deveni jenante și să mas­
cheze partea slabă a unei poziții, cu neputință de a fi într’alt
fel apărată; se știe doar că cea mai bună tactică defensivă
I/

este ofensiva.
Conformîndu-ne, la rîndul nostru, aceluiaș principiu stra­
AS

tegic, și întorcînd reproșul menționat asupra atacatorului în­

suși, am putea susține, cu mai multe șanse de succes, că dacă
marii noștri tacticieni-diplomați, ar fi urmat mai departe sim­
UI

pla dar atît de necesara luptă socialistă și democratică pentru

votul universal, în loc să se apuce de echilibristică „popora­
nistă", astăzi am fi fost poate lipsiți de unele reforme fictive
BC

adăogate în ultimii ani pe hîrtie la cele anterioare, am fi avut

însă în schimb această reformă, care ne deschidea perspective
sigure pentru o efectivă ridicare economică și culturală a po­
porului romîn.
Nu răspundem însă cu aceiaș monedă, pentru că ne dăm
Drea bine seama, din luptele analoage ale străinătăței, de cîtă
 Facla 267

Y
energie și sacrificii e nevoe pentru a cuceri această reformă;

AR
știm astăzi cită muncă temeinică, bărbătească și ce activitate
serioasă, organizatoare, trebue desfășurată m popor și pentru
popor, spre a zmulge oligarhiilor egoiste și despotice, o reformă

R
așa de fundamentală cum e aceia a dreptului de vot, o refor­
mă, care ne-ar da posibilitate, prin noile sarcini impuse de ea,

LIB
deci tot prin agitație și lupte ulterioare, să ne emanicipăm din
ce în ce mai mult de tirania electorilor cu 5 — ori și cu 500
de voturi; și iarăși mai știm prea bine că dacă vom fi reduși
la „dilentantizmul" acesta politic •— cel mărturisit ca și cel

ITY
tăinuit — nici un partid nu „va veni" niciodată cu votul uni­
versal, ba acesta va rămînea totdeauna, pentru coteriile și di­
nastiile noastre politice de toate nuanțele... aceia ce este și as­

S
tăzi : un ideal îndepărtat, cum l-a numit întîi programul „libe­
ral" și acum în urmă, prin plagiare, „liberalul" conte Tisza —
ER
un ideal, pe cît de inofensiv, pe atît de.... ideal!
Ne resemnăm și renunțăm și la datoria de a lua apăra­
rea trecutului lor, în potriva lor înși-le, a acestui trecut, pe
NIV
care dacă-1 reputează ei, îl revendicăm noi, a trecutului socia­
list, pe care, în neputința lor de a-1 distruge, ar voi cel puțin
să-l caricaturizeze și să-l facă ridicol! II vom scuti pe d. Ibrăi-
leanu și de plăcerea de a-i restabili faptele și a-i produce aci
LU

dovezile evidente, din cari urmează că socialiștii în realitate au

lucrat de la început joarte mult între țărani — și nu zicem mai
mult ca poporaniștii național-liberali, pentru că aceasta n’ar în­
RA

semna absolut nimic.

Nu vom da nici explicații retrospective amănunțite asu­
pra cauzelor — uitate (?) de poporaniști — pentru cari nu s’a
făcut mai mult în această direcție ; ne vom mulțumi doar să
NT

înregistrăm acest nou caz de amnezie, devenită acută, a „tine­

rilor generoși" și să-i sfătuim să se adreseze pentru împrospă­
tarea memoriei lor prea împovărate, tovarășului D-lor de astăzi,
CE

D-lui M. Pherekyde.
* *
Fie și așa 1
I/

Satisfăcuți de înalta permisiune, ba chiar încurajare, de a merge,

cel puțin de aci înainte, la țară, care transpiră din citatul ar­
AS

ticol, facem foarte pocăiți un mea culpa în toată regula. Și fiind­

că e mai bine tîrziu de cît nici o dată, suntem ferm deciși să
reparăm „gre-șeala" trecută și acceptăm prin urmare, din toată
UI

inima, acțiunea paralelă și și distribuția de roluri așa cum se

degajează acestea din articolul în chestiune,—și în această pri­
vință credem că putem vorbi în numele tutulor tovarășilor de idei.
BC

D-nii proporaniști să continue să jongleze, cu abilitatea ca­

racteristică școalei de la care se adapă astăzi ; să se „producă
mai departe spre desfătarea selectei și simandicoasei oligarhii, în
care s’au introdus și să încerce a-i sugera ast-fel că ar fi în de-
 Facla
268

Y
AR
finitiv în propriul ei interes de a se.... sinucide politicește „Atîta
concesie trebue să facă" ! ne asigură doar cu multă insistență
D. Ibrăileanu. După toate cîte am văzut și cu cite ne-au învă­
țat „generoșii", nu vom mai critica nici nu vom mai găsi la rîn-

R
dul nostru ca un „lucru curios", democratismul acesta sui-ge-

LIB
neris, poporanismul acesta de salon, care așteaptă realizarea vo­
tului universal de la o tactică diplomatică, și mai presus de
toate inteligentă, prin care s’ar amăgi alegătorii cu cîte 5 vo­
turi, și ar putea fi determinați să cedeze esențiala și redutabila

ITY
lor armă... fără să prindă măcar de veste !...
Iară noi, convinși că ceia ce constitue importanta capitală a
acestei reforme, pentru veritabila democratizare a societăței, este
în primul rînd, lupta întru cucerirea ei, vom lua rolul nostru

S
în serios și vom porni această luptă la țară, o vom duce sub

ER
steagul socialist — un capriciu absolut inofensiv, socialismul ro-
mîn fiind doar o absurditate în sine, nu-i așa domnilor popora-
niști ?—; îi vom învăța pe țărani, cari, după trista lor experi­
ență, se roagă zi și noapte la D-zeu să-i scape de jandarmi și
NIV
de reforme, că, prin unirea lor solidară, prin propria lor intrare
în luptă și prin dobîndirea, în sfîrșit, a egalităței în fața urnei
și numai prin aceste mijloace, vor cîștiga situația cuvenită unei
LU

clase producătoare, îi vom face să simtă ei nevoe de votul uni­

versal, să-l ceară ei — spre marea bucurie a D-lui Ibrăileanu ;
în modul acesta vom transforma, la baza lor, înseși faimoasele
posibilități ale țărei, la cari privesc cu atîta teamă și respect po-
RA

sibiliștii noștri.
Iar în urmă, după cîștigarea victoriei, vom fi făcut și un
real serviciu partidului liberal, dîndu-ne modești Ia o parte,
NT

și lăsîndu-i lui exclusiv (o promitem formal 1) gloriola de a fi

realizat — tot el, sireacu ! care a făcut tot ce-i bun în țara asta
care „a pus și problema țărănească (așa ne asigură d-nul Ibrăi­
CE

leanu, partidul liberal și nu socialiștii ori... țăranii înșiși, Doamne

ferește!) — de a fi realizat, zic, o reformă intr’adevăr funda­
mentală și încă fără să fi fost nevoe de a lăsa, prealabil,
sînge bieților „reformați"; foștilor tovarăși, pe de altă parte, le
I/

vom fi ușurat și lor penibila situație morală în care se găsesc,

înmulțindu-le — lucru de care se simte urgentă nevoe — nu­
AS

mărul reformelor liberale din fostul și actualul program socia­

list, pentru realizarea cărora „au fost și ei“, „ori cel puțin n’au
fost contra11, cum adaogă cu atîta prudentă modestie D. Ibrăi­
UI

leanu, în prima D-sale epistolă.

Sperăm, și regretul D-lui Ibrăileanu de a nu se fi adresat
și D-sa ca socialist, „marelui interesat11 ne întărește în această
BC

speranță, că agitația noastră nu va apărea inoportună abililor

noștri „poporaniști" și că după urma ei nu vor suferi întru
nimic combinațiile lor savante și nici ingenioasele și delicatele
lor producțiuni echilibristice.
 269

Y
Vom merge deci Ia țara. D. Ibrăileanu o dorește, dorința

AR
D-sale este lege pentru noi. Vom renunța astfel la hotărîrea
luată de a amina agitația între țărani pînă ce am avea o pu­
ternică organizație în orașe a miilor de „burghezi", pretinși

R
proletari, din București, Brăila etc., măsură tactică impusă nu
de niscai-va formule fictive, ci de anumite condiții foarte reale

LIB
din nenorocire, atinse mai sus, — în primul rînd de felul cum
înțeleg guvernele noastre, și în special cel „reformist* și „liberal*
aplicarea constituției și a legilor țârei.
Și acum, după ce am făcut atîtea concesii, ajungem la sin­

ITY
gura condiție pe care o punem și noi D-lui Ibrăileanu, indis­
pensabilă pentru a mări imediat terenul activităței noastre.
Să ne garanteze D-sa că partidul liberal, care are înscris
în progamul său de la Iași domnia legilor, el, care dorește doar

S
ridicarea reală și efectivă a clasei țărănești și salvarea țărei de
ER
tirania celor cu 5 voturi de la orașe și de ia sate, partidul li­
beral, a cărui „mare majoritate este în fapt pentru votul uni­
versal* cum ne asigură D. Diamandi, să ne garanteze, zic, că
NIV
partidul D-sale, fără să ne dea cel mai mic concurs în această
companie, va veghea însă la aplicarea strictă a constituției
și a legilor că nu le va confisca la țară, că va înceta cu un
cuvînt de a mai forma ca pînă acum un guvern polițista- popo­
LU

ranist (poporanist în teorie, polițist în practică)... și în special

— că nu ne va condamna ca excroci la ani de pușcărie
pentru crima de propagandă legalistă la țară!...
Să ne garanteze D-sa aceasta, pentru că, drept s’o spunem
RA

trecutul „liberal" nu ne e de loc garant pentru viitor !...

Ii așteptăm cu nerăbdare răspunsul precis care nu poate
fi de cît afirmativ, pentru că în definiliv:
NT

„Atîta concesie trebue să ne facă“ și D-sa.

Lex.
CE

Coloniile școlare
I/

Cerșetoria de pe strade.—Ce era să pată un ofițer.

AS

Dar ee a pățit un țivil. — Tot caricatura

încoronează operile de binefacere.
UI

— Eram mai zilele trecute, îmi povestea un ofițer tînăr, la Cam

ca bere. Venisem să-l aștept pe Grigorescu....
— Care Grigorescu? zic eu.
BC

— Grigorescu, locotenentu, tovarășul meu de aripe...

— Așa... Eu credeam pictoru...
— Păi ăla a murit de mult, nu l’a îngropat Vlahuță de mult și
pentru totdeauna în Universul?... Dar nu mă întrerupe,’mon șer, zic
așteptam pe Grigorescu. Stăm așa și mă gîndeam : de nu vine Grigorescu
 Facla
270

Y
ce mă fac? Să-ți spun drept,—Ia adicătele nici nu e vr’o rușine,—aveam

AR
în buzunar doi lei, mari și lăți, și venirea lui Grigorescu însemna scă­
parea mea, căci el avea să-mi dea un pol pe care i-1 împrumutasem.
Bine înțeles am cerut un țap.,, cînd ai doi lei, nu bei halbe... dar
un afurisit de neamț mîncă dom’le alături de mine niște cvarghel cu

R
unt, că-mi lăsa gura apă, zic și eu un cvarghel cu unt, dar îmi și zic:
de n’o veni Grigorescu, rămîn cu cîțiva gologani pînă Luni dimineața,

LIB
căci era într’o Sîmbătă.
De odată un miros de „ideal11 monșer și aud un zgomot special:
gologani svîrliți într’o cutîe de alea de cum sunt la bisericile din tîr-
gușoarele noastre pentru strîns pomană.
Mă întorc să văd de unde venea mirosu de cvarghel...

ITY
— Pă nu’l aveai în farfurie ?
— Era să zic de „ideal11 și văd o cucoană elegantă, cu un fel de
„crucie roșie” la braț, dar în loc de cruce era scris „pentru coloniile
școlare11, și pe un ăla slab, sfrijelit, cu niște dinți albi rînjiți, care umbla
după cucoana cu tinicheaua.

S
— De coadă.
— Ce coadă ?... Cu tinicheaua de pomană dom’le. ’Mi zic : „ăsta

ER
trebue să fie școlarul apelpisit de e nevoe să fie trimis în colonii”.
Dar n’am timp să cuget mai departe căci iată o cucoană în fața mea:
— Dom’le locotenent, pentru zms pauvres, fiți așa de șarmanți.
Ăla, ăl slab ’și belea dinții la mine.
NIV
Eu galanton scot ăi doi franci și îi arunc sfrijitului în tinichea.
— Luați une cigarette, mon lieutenant.
— Mergi, madame, zic eu, mais je ne bois pas da tabac.
— Charmee.
— Charme.
LU

Și a dispărut, cocoana înainte, sfrijitul acela de rînjea, cu tini­

cheaua după ea.
Cînd m’așez la locul meu și dau de mirosul de cvtrghel revin de
la idealul cocoanei la realitatea vieței, monșer. Și îmi zic: Cine ’mi
RA

plătește cvarghelu dom’le ? Dacă nu vine Grigorescu, mă fac de rîs, mă

dau chelnerii afară ca pe un pungaș.
Doi lei pentru colonii, dar fir-ar al dracului de colonii, să dee cine
poate, să dea cine are monșer, dar noi, cari am trebui să fim noi în­
NT

șine trimiși la colonii, să ne jupuiască așa de ultimii lei...

— De ce ai dat?
— Da ce era să fac? S’o pat ca vecinii mei, niște țivili, eu sunt
ofițer dom’le. trebue să’mi respect galonul și să fiu galant cu o cu­
CE

coană. Se putea s’o refuz?

— Dar ce au pățit vecinii?
— Un ăla, un civil, zice și el cocoanei:
„Merci, madame, nu... beau...”
— Nu face nimic, pentru săraci...
I/

— Adică să dăm de pomană... atunci poftim cinci bani. Cît am

atît dau, eu’s om sărac.
AS

— Dacă ești om sărac, nu trebue să fii vițios și să bei ca un porc,

zice sfrijitul ăla de umbla cu tinicheaua.
— Ce ai zis, aplipsitule, sare civilii dă colo. Ce ai zis, ia mai zi
odată, că te fac turtă cu tindichea cu tot.
UI

Se vede că era oltean, de zicea tindichea.

— Laisse done, cheri, zice cocoana cu coloniile la braț... il est
ivre-mort.
— Ce mor ? Ce livre ? Crezi că eu nu vă știu. A dat sărăcia în voi
BC

de n’aveți pe unde să scoateți cămașa și ați plecat cu talgerul pentru

săraci. „Pentru sărăci?” Aoleo de săracii ăia de s’o duce la „colonii”.
Ca să vă cumpărați dv. pălării „ciiantoclo" și rochii cu „pripon” ca caii
lăsați la pășune, ați năvălit prin berării și pe strade de nu lăsați omu­
lui să-și guste băutura.
 Facla 271

Y
— Ești un bețiv.... zice ăla ăl slab.

AR
— Bețiv ? și ce mă ? Beau din banii lui Botescu sau a lui Vintilă
Brătianu. Beau din banii mei, mă, linge talgere. Ați plecat pentru să­
raci. Dar dinastia cit a dat bre, cit a dat? Ea nu dă sireaca, ea ia nu­
mai. Copiii săraci ! Colonii! Chiverniseală liberală și asta.
Cocoanei cu „coloniile11 să-i vie rău.

R
A fost noroc ca la trei mese mai departe să se găsească o cunos­
cută ca să se oprească.

LIB
— Vois tu, ma chere, a qaoi nous nous exposons. Ne sacrificăm pen­
tru săraci. Și suntem insultate. Oh! mon dieu, mats c’est pour la deraiere
fois. După ce trebue să alerg din prăvălie în prăvălie, să suport toate
mirosurile...
— Poate făcea aluzie la cvarghelu tău, zic eu.

ITY
— De știi... dar mirosu ăsta ’1 știu boerii, mînîncă și ei brînze-
turi împuțitei, zice : după ce suport toate să fiu și insultată...
’Mi era milă de ea; dar te întreb monșer, n’avea oare cetățeanu
ăla în civil dreptul să se revolte. Te înțeleg publici în ziar: cine vrea

S
să dea pentru săraci, să vie și să dea, să te duci și să dai. Vrei să faci
cum fac cocoanele astea: să cerșești? și asta se face, dar mergi pe

ER
stradă și lași pe om să vie singur, din propria lui voință, să-ți arunce
gologanu în tinichea. Mai mult, ți-a dat regia cîteva mii de țigări gra­
tuit, deschizi un debit și vinzi cu prețul obicinuit... dar să ei de zece
ori mai mult pe o țigară și să forțezi lumea care de, cine știe cît are
NIV
în pungă... Iată eu, spilcuit, elegant, dar nu mi-a rămas un gologan în
buzunar după ce m’au jăfuit de ăi doi lei. Dom’le la noi și cînd vreau
să facă bine sunt neomenoși. Dar, ha, ha, ha, ha...
— De ce rîzi.
— Să vezi, cocoana rămăsese la masa amicei, îi tăiase pofta cetă­
LU

țeanu să mai ceară. Iar el...

— Care el?
— Cetățeanu ăl de o apostrofase, unde începe către tovarășii lui
de la masă, dar așa să’l audă cucoana : Au făcut petreceri trei zile în
șir la Parcul Independenței pentru colonii. Am fost trei zile în șir’
RA

Lume, lume, să-ți vie amețeală. Watterchuta umbla, baloane se ridicau,

tombola mergea ca unsă. Și toate pe degeaba le luase: balonu comăn-
duirei, numerile de la tombola luate cu talgerul de pe la negustori.
Mi-am zis: de aci esă zeci de mii de lei.
NT

Cînd la socoteală, numai vr’o patru mii !..

Unde s’au dus bănișorii? La domnii și doamnele organizatoare.
Is democrați siracii! Zic : munca trebue plătită și ei nu muncesc să
CE

adune atît bănet?

Din mînă în mînă—banu e ca^mierea, nu poți umbla cu el ca să
nu te lingi pe degete—cînd au ajuns în mîna lui Botescu au fost vr’o
patru mii și cînd or ajunge la colonii o să fie 400.
— Romînul are totdeauna de bănuit pe cineva, zic eu.
I/

— Pentru că-și cunoaște țara, monșer, las că cetățeanu avea

dreptate. Sunt ofițer și eu, și îmi cunosc superiorii.
*
AS

Și ofițerul m'a lăsat. Nici n’am avut timp să-l întreb: a venit Gri-
gorescu sau nu?
Dar întîmplarea asta mi-a adus aminte de o caricatură care ilus­
UI

trează bine observațiile cetățeanului și pe care o recomand unui cari­

caturist s’o reproducă, ar fi de actualitate :
In prima parte a caricaturei, d na contesă de Portefeuille, presi-
denia unei societăți de binefacere; primește din partea casieriței orga-
BC

nisației unui kermes 20.000 lei.

D-na Portefeuille către casieriță :
— Dragă Jeanne, ia și tu două mii pentru străduințele tale.
Casierița ia și pleacă.
 272 Facla

Y
D-na Portfeuille trimite prin mandat postai d lui Bancnotes, pri­

AR
marul orașului, suma de 10.000 lei, rezultat al kermesului dat în folosul
copiilor găsiți.
D nul Bancnotes, primarul, la rîndul său, trimite președintelui so-
cietăței copiilor găsiți suma de 5000 lei, fruct al străduinței persoanelor

R
organizatoare a kermesului pentru a se veni în ajutor instituției.
Președintele societăței copiilor găsiți, trimite iar la rîndul lui suma

LIB
de 500 lei directorului azilului de copii găsiți pentru a se ajutora
acest azil.
Directorul azilului a cumpărat de 50 lei prăjituri pe care le îm­
parte într’o zi de sărbătoare copiilor, cărora le spune foarte emoționat:
— Mîncați copii și gîndiți-vă cu recunoștință Ia acei cari s’au sa­

ITY
crificat pentru a vă indulci viața.
Frumos cuvînt „îndulci" viața.
Caricatura era din Franța. Ca și romînul,—ginta latină dom’le,—
franțuzul bănuește cinstea fiecăruia—se vede că și el, sireacu, își cu­

S
noaște țara.
Popa-Durac

ER
NIV

Oficialitatea artistică
LU

Ceea ce trebuea să se întîmple, s’a întîmplat. Doi dintre menr'

brii de seamă ai Societăței „Tinerimea artistică" d-1 Fritz Storck ș1
RA

D-na Cecilia Cuțescu Storck, au demisionat. Cauzele aparente ale acesi

tei demisii, sunt următoarele: In urma articolului publicat în No. 9 a1
Faclei, articol care spunea cîteva adevăruri crude D-lor Spaethe, Kimon
NT

Loghi, Strîmbulescu, Verona, etc. etc., domnii aceștia au crezut de cu­

viință să insinueze că articolul în chestiune, ar fi fost inspirat de că­
tre artiștii cari reprezintă școala nouă în pictură. într’o ședință a co­
mitetului, cel mai indicat dintre reprezentanței artei negustorești, d-1
CE

Oscar Spaethe, s’a ridicat în numele „camaraderiei" care ar trebui să

existe între toți membrii societăței și uitînd că această „camaraderie"
nu poate să însemne admirație mutuală, și uitînd că în numele „cama­
raderiei" nu se poate insulta o femee, a insultat' cu cuvinte triviale,
josnice pe d-na Cecilia Cuțescu Storck. Președintele comitetului, d-1
I/

Verona, de al căruia cavalerism nimeni nu se îndoia, a tăcut cavale­

rește. Ceilalți membri, în afară de d-1 Steriade, care a protestat cu vi­
AS

goare... părăsind pentru 3 minute sala de ședință, au tăcut la fel. Ca­

maraderia și solidaritatea sunt însușiri speciale artiștilor noștri. Firește
că în urma acestei scene de mahalagism, D-na și D-1 Storck au trebuit
să’și înainteze demisiile. Și cu acest nou prilej, membrii „Tinerimei ar­
UI

tistice", au ținut să-și afirme solidaritatea îngustă și răzbunătoare, res-

pingînd demisia D-lui Storck și primind-o pe aceea a D-nei Storck,
adică pe a membrei care fusese insultată.
Acestea sunt faptele, așa cum s’au petrecut. Dar ori ce om de
BC

bun simț va înțelege lesne că îndărătul lor se ascund cauze mai se­
rioase și mai profunde. Motivul invocat de membrii cu tendinți de o-
ficialitate ai societății, că o parte din expozanți au vorbit despre ta­
blourile expuse cu anumiți cronicari artistici, e și copilăresc și de rea
credință. Copilăresc, pentru că ar fi absurd să împiedici convorbirile
dintre artiști și scriitori, să închizi pe expozanți îndărătul unor ză-
 Facla
273

Y
brele de menagerie inaccesibile criticilor; de rea credință pentrucă
s’ar putea spune cu aceiași aparență de dreptate că rîndurile răută­

AR
cioase la adresa d-lui Brîncuș din critica D-lui Tzigara-Sarmucaș au
fost inspirat de D-nii Verona, Kimon Logbi, Spaethe, etc Și aceasta cu
atît mai mult cuvînt cu cit însuși D-l Verona după ce abia făcuse cu­
noștință semnatarului acestor rînduri îi arată cu un gest plictisit și

R
malițios sala în care expuneau D-nii Ressu, Teodorescu-Sion, Segal,
Pătrașcu, D-na Cuțescu-Storck etc., și-i încredința în șoapte părerea

LIB
d-sale : „păcat că sala asta strică tot efectul'1!
Prin urmare nu poate fi vorba nici de o critică agresivă, nici de
călcarea principiilor de camaraderie. Care e adevărul atunci? Adevărul
e mult mai simplu și mult mai grav. Adevărul e că o parte din mem­
brii Tinerimei artistice au ajuns la epoca critică a situațiilor cîștigate.

ITY
După zece ani de străduinți, de lupte, de expoziții, după ce au reușit
să organizeze temeinic o societate aparte și să învingă oficialitatea ar­
tistică romînă la Ateneu, după ce și-au asigurat însfîrșit o piață renta­
bilă de desfacere, domnii aceștia, cî’nd credeau că se pot odihni pe laurii

S
cîștigați, se văd de odată amenințați de o nouă primejdie. O seamă de
tineri artiști, cu alte idealuri, cu alte concepții de artă, cu altă con­

ER
știinciozitate a meseriei, bat la porțile „Tinerimei artistice" și au ne-
mai auzita îndrăzneală să ceară un loc pentru arta lor sinceră și nouă
alături de fabricațiile d-lui Spaethe, de nudurile informe ale d-lui Strim-
bulescu, sau de reclamele pentru paste de dinți ale d-lui Kimon Loghi.
NIV
Cunoașteți pasagiul acela idilic din „Cartea Junglei" a lui Rudyard Kip­
ling, cînd o întreagă turmă de asini, stînd pe o pajiște bogată, găsește
printre erburile înalte un pui vioi de panteră. In fața dușmanului co­
mun, fără conciliabule, fără discuții inutile, numai dintr’uii profund in­
stinct de apărare, asinii fac roată, stau cu boturile alăturate, privesc
LU

încruntați pămîntul și așteaptă cu copitele în aer apropierea primej­

diei. Și după ceasuri lungi de așteptare soarele scapătă la orizont, în-
cununînd cu o ultimă respingere de lumină copitele ridicate ale asini­
lor și aurind ierburile înalte prin cari puiul de panteră își urmează
RA

jocul și menirea lui.

Pictorii oficiali ai Tinerimei artistice au strîns rîndurile și s’au
făcut roată. D. Steriade a pătruns cu greu în sînul societăței. Pătrașcu
o duce greu. D-na și D-l Storck privesc cu mirare copitele ridicate
NT

în aer.
Ressu nu poate să treacă printre ele. Iser a fost nevoit să-și dea
demisia. Să sperăm că puținii cari au într’adevăr talent, ca Luchian,
Brîncuș, Pătrașcu și alții îl vor urma în curînd.
CE

Și sciziunea definitivă, complectă, a Tinerimei artistice, sciziune

de-acum înainte cu neputință de înlăturat, va fi un mare bine. De o
parte, în citadela oficială, vor rămîne cei ajunși, cei cari nu mai au
noui visuri de cucerire, nici dragoste de artă, nici alt ideal de cît al
cîștigului bănesc; de partea cealaltă vor lupta toți aceia cari simt în
I/

ei chemarea artei și puterea să impue urmei noastre o concepție mai

largă și mai înaltă’a frumosului.
AS

Și astfel fără să vrea, D-nii Spaethe, Verona et compania vor fi

făcut un mare serviciu artei romînești, poate singurul serviciu de altfel.
ion Nicoară
UI
BC
 Facla
274

Y
POLEMICI

AR
Decorarea lui Capră.—Faimosul „țăran11 multi-milionar Capră,

R
exploatatorul nemilos a mii de țărani, a fost decorat cu „răsplata mun-
cei pentru biserică11.

LIB
Ce-o fi făcut celebrul Capră ca să merite această distincție ?
O fi făcut vr’o mînăstire. ca să îndeplinească vorba evangheliei:
— Capra mînăstirii din cer!...

Patriotism, filantropie și alte mofturi.—In Banat s’a întîmplat

ITY
una din cele mai groaznice catastrofe: inundațiile au omorît 400 de ță­
rani romîni (a douăzeci și șaptea parte dintr’o represiune brătienistă)
și au redus la mizerie neagră mii de oameni,
Avînd în vedere patriotizmul, filantropia și celelalte mofturi de­

S
magogice ale boerilor noștri din regat, ne-am fi așteptat ca bieții bă­
nățeni să înoate în ajutoare mai dihai de cît au înotat în apă, Ei bine,

ER
urmăriți subscripțiile și veți vedea. E ridicol ce se subscrie.
Ce-ar fi fost dacă nababul, Capră și alții ca dînșii ar fi dat cîte
100.000 de lei ? Ar fi fost un fleac de nimic, mai ales că tot din punga
țăranului ar fi dat. Dar vorba e că boerii noștri îs deprinși numai să ia.
NIV
O, patriotizm 1 O, filantropie 1
■4?
Concurență neleală.—Siguranța Capitalei a arestat pe doi indi­
vizi cari, dîndu-se drept agenți ai ei, escrocau lumea.
Bine a făcut că i-a arestat. Să înceteze o dată concurența neleală.
LU

Așa de pildă la Iași, unde o asemenea concurență nu s’a ivit, poliția

în persoană face toate escrocheriile și toată lumea e... mulțumită. Citiți
denunțările din „Romînia Muncitoare11, această gazetă care nu mai are
nimic sfînt, și vă veți convinge.
RA

înc’o bancă.—D. Vintilă Brătianu a hotărît ca, pe lîngă sucursala

băncii naționale din Iași, să mai înființeze o bancă intermediară.
Lista înfruptabililor e alcătuită de pe acum. Gospodarul cuminte
NT

își pregătește sania de cu vară. Apropiata opoziție apare mai puțin hi­
doasă, la Iași cel puțin.
CE

Lucru firesc.—D. C. Ștefănescu, avocat, se miră prin Minerva că

Curtea de Casație se pronunță pentru proprietari și contra chiriașilor.
D. Ștefănescu e avocat și totuși se miră de un lucru atît de fi­
resc : în regulă generală se poate admite că proprietarul e mai bogat
de cît chiriașul. Și atunci, rolul justiției de clasă e indicat de Ia sine.
I/

Gentileță pentru gentileță.—Voința Națională a denunțat faptul

AS

că ziarele Adeveriți, Universul și ’Minerva apărînd Luni, sînt redactate

Duminică, așa că bieții ziariști n’au parte de repauzul duminical.
Gentileță pentru gentileță: dacă Voința Națională se ocupă de
soarta ziariștilor, cerem și noi să se respecte repausul și la serviciul
UI

siguranței.

întrebare pentru întrebare.—D. Georges Diamandy ne a între­

bat pe noi ce vom zice dacă vom afla că d, Take lonescu s’a pupat cu
BC

d. Filipescu.
Vom zice că d-nii Take lonescu și N. Filipescu sînt niște băr­
bați foarte pupăreți.
La rîndul nostru întrebăm pe d. Diamandy: ce va zice cînd va
afla că d. D. Sturdza s’a pupat cu d. Take lonescu ?
 Facla 275

Y
O inovație fericită.— Citim. în ziare că d. inginer 1. Tănăsescu
a fost numit director „al serviciului pentru aplicarea legilor și regula­

AR
mentelor miniere11.
Crearea unui serviciu pentru aplicarea legilor miniere e o ino­
vație fericită. A.r fi de dorit ca măsură să se extindă asupra tuturor
legilor, nu numai asupra celor miniere, căci ar fi în adevăr senzațional

R
să vedem, în țara asta, legile aplicate.
Ce ziceți, fraților Brătieni?

LIB
Cui o spui?—Intr’un articol din Gil Bias, Henri de Noussanne
scrie : „Nimic nu e mai ușor de cît să dai o sentință în aparență juri­
dică și capabilă să impuie naivilor11.

ITY
Franțuzul nostru o spune asta la adresa justiției franceze. Poate
că va fi surprins pe unii dintre compatrioții lui. Pe noi, slavă Dom­
nului 1 nu ne surprinde de loc. Ba încă, la noi sentințele nu trebue să
fie nici în aparență juridice.
D. de Noussanne e franțuz delicat și-i place judecata. La noi

S
merge și cu lopata. Credem chiar că ar trebui schimbată formula: în
loc de „Domnule Judecător11 să se scrie : „Domnule lopătar11.
ER
Jos ramura de măslin! Trăiască ramura de tutun! —Debi-
tanții de tutun din Galați s’au adresat d-lui Orleanu cerînd să li se
NIV
admită și lor repauzul duminical măcar de o jumătate de zi. E foarte
interesant că d. Orleanu n’a făcut-o din propria inițiativă. Tutunul nu
e un „aliment11 care să se consume proaspăt ; fumătorii pot foarte bine
să și-l pregătească din ajun.
Dar și mai interesant e că tutungii și-au dat seama că sunt ne­
LU

dreptățiți. Așa își fac drum ideile. Pînă nu de mult toți negustorii cre­
deau că repaozul duminical o să-i omoare, de unde rezulta că dacă
Dumnezeu ar fi făcut săptămîna de 6 zile și nu de 7, comerțul nici
n’ar mai fi existat. Unii negustori mai au și azi această convingere.
RA

Ei bine, tutungiii din Galați s’au ridicat deasupra acestor preju­

decăți. Pe cînd băcanii se războesc contra repauzului, tutungiii îl cer.
Simbolul păcii sociale nu-1 mai reprezintă ramura de măslin ci ramura
de tutun.
*
NT

D. Stoicescu.—D Georges Diamandy vorbește cu mult dispreț

de d. C. 1. Stoicescu pe care generoșii l’au împiedicat de a ajunge pe
banca ministerială.
CE

Am fi foarte curioși să știm ce păcate îi găsește d. Diamandy

d-lui Stoicescu. Să fie d. Ferechide mai de treabă? Și nu facem acea­
stă întrebare din spirit de politicianizm, ci din adevărată grijă politică.
Mărturisim că nu înțelegem ce desparte pe d-nii Stoicescu și Ferechide
I/

cari amîndoi au urmărit pe socialiști ca escroci, și ce face pe foștii so­

cialiști să deteste pe unul și să giugiulească pe celălalt.
AS

Specialitatea d-lui Duca.—„Viitorul" a pățit una și bună: a

bătut toba cea mare că grație genialității d-lor Ionel și Djuvara con­
flictul cu Grecia s’a aplanat în favoarea Romîniei și, cînd colo, nici tu
UI

aplanare, nici tu favoare și nici tu genialitate, — mai cu seamă aceasta

din urmă.
Și acum întrebăm: ne-a înșelat auzul ori a fost un vis, cînd l’am
socotit pe d. Duca specialist în politica externă ? Ori o cunoaște numai
BC

pe-a altor țări ?

Aud?

276
Recenzii, reviste, ziare
„Romtnia", ziarul brăilean de
sub direcția d-lui M. Boia, ne-a-
duce un extrem de important ar­
ticol de reportaj politic. E vorba
de d-1 Bădărău care pare spăi-
mîntat de o posibilă revizuire a
constituției și care, în fața acestei
primejdii, cere o urgentă împă­
care cu conservatorii puri, ca
„să poată veni la putere fără
condiții umilitoare (!) și fără să-și
batjocurească principiile și idea-
lată unde ai ajuns dulce Ro-
mînie. De-o parte lărgirea cole­
giilor electorale; de partea cea­
laltă „principiile11 și „idealul“
d-lui Bădărău!
Heinrich Heine și Ed. Grenier,
NIV
o broșură limpede și bine scrisă
de dr. A. Steuerman-Rodion care
ia puțin la vale afirmațiile și unele
calomnii—să sperăm, ușuratece—
publicate în Convorbiri literare
LU
de D. V. I: Ghica. Se știe, în ade­
văr, că marele poet german Heine
a avut norocul să fie atacat cu
înverșunare și cu perfidie de toți
RA
aceia cari n’au putut să ierte ge­
nialului poet rasa lui. Cu toate
astea cei mai declarați adversari
n’au îndrăznit să meargă pînă a-
NT
colo încît să susție că o bună
parte din opera lui Heine a fost
scrisă de alții. Ceea ce n’a cute­
zat dușmănia cinstită a unui străin
CE
a îndrăznit D. V. I. Ghica. Fără
nici un fel de dovadă, fără pre­
zumții măcar, d-sa a afirmat că
scrierele în limba franceză ale
I/
poetului ar fi fost concepute și
redactate de un oare care Ed. Gre­
nier. Firește că numai la noi se
AS
putea găsi un „critic" care să vor­
bească de Heine ca despre „un
evreu dîrj, lacom, hursuz, supără­
cios". D-1 Rodion a făcut o faptă
UI
bună nelăsînd să se acrediteze a-
semenea calomnii cel puțin vul­
gare și broșura d-sale va fl citită
BC
cu interes ele admiratorii nenu-
mărați ai marelui poet german.
Noua revistă romînă și d. lorga.
Relevînd articolele apărute în
Facla
Y
AR
„Facla11 cu privire la originea
străină ai D-lui lorga, revista D-lui
R
Rădulescu-Motru face următoa­
rele constatări: „Deși suntem ad­
LIB
versari ai D-lui lorga, nu putem
cu toate astea să împărtășim bu­
curia adversarilor d-sale, fiindcă
ea ni se pare fără rost, orginea
după neam nici nu adaogă și nici
ITY
nu scade din valoarea ideilor pe
cari cineva le exprimă. Logica
ideilor începe de unde încetează
influența ancestrală. Bulgar, Grec
S
sau neaoș romîn, D. lorga, ca gîn-
ditor (nu ca muncitor), are pen­
ER
tru noi aceiași valoare; adică
prea puțină... In majoritatea ca­
zurilor acei cari exagerează sen­
timentul naționalist pînă la șovi-
nizm nu sunt autohtonii unei țări
ci acei de origină străină. Acea­
sta e o cunoscută observare a
sociologilor. Care să fie cauza?
Probabil că natura operează în
aceste cazuri un fel de compen­
sație, și pînă la un punct, de e-
ducație. Autohtonii fiind de vea­
curi strinși legați de pămîntul
strămoșesc nu mai simt în ei ne-
voea manifestărilor zgomotoase;
cei de origină străină însă da,
fiindcă ei sunt la începutul legă­
turilor lor cu pămîntul de adop­
țiune".
Biblioteca „Lumina" No. 3. „Pră­
pastia11 de Ion Agârbiceanu. Un
elegant volum de 128 pagini.—
Prețul 30 bani.
— Cu numărul de față, Biblio­
teca Lumina dă publicului cititor
o culegere de nuvele inedite ale
d-lui 1. Agârbiceanu. Printre ti­
nerii scriitori ardeleni d-1 I. A-
gârbiceanu a prins locul de frunte.
D-sa duce cu un pas înainte nu­
vela lomînească, și adaogă cu u-
nul numărul scriitorilor fruntași
ai literaturei noastre.
Celelalte reviste. Avem durerea
să anunțăm cititorilor noștri că
nu ne vom mai putea ocupa de
acum înainte de celelalte reviste
de oarece toate... și-au suspendat
apariția.
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

ITY
Numărul de 16 pagini 15 bani.
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an....................................Lei 7.—

S
Pe șase luni.................. „ 4.—
Pe șase luni . . „ ER
în străinătate : Pe an................... Lei
Un abonament combinația „Facla* și „Viața Socială*
9.—
5.—
NIV
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „ LUMINA “
No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu-
RA

No» 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat ---------

Director: TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

AS

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țărei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
UI

două ori pe lună, în format măre și pe hârtie de lux. Este

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
lui, peste o sută de fascicole.
BC

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­

meta 61, București. Telefon 23'49.
 Y
♦ t

Biblioteca„Lumen“

AR
*
-------------Un număr 15 BANI.--------------

R
At» mai apărut numerele ;
31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!

LIB
32. —Buffon Omul și Natura
33. — M. Gorki Revelionul
34-35.—C. Bădulescu Motru Naționalismul
36. —C.Dobrogeanu Gherea Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Berheim Hypnotismul

ITY
38. —A. Cehov Ursul
39 și 40.—Dr. F. Leon Moniste
41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
42. —iConst. Miile Rochia Catiței
43.—C. Bădulescu-Motru Sufletul neamului nostru

S
44 și 45.—IT. Heine Amintiri Duioase.
46. —-J.-J Bousseau Libertatea—și altele.
47. —Victor Anestin
48.—Maxim Gorki
49. —Flaton
ER
Ce sunt Cometele?
In Temniță.
Ce-i Amorul ?
50. —Karl Marx Muncă, Marfă, Bani.
NIV
ABONAMENTE :
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1 50
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
________ _______ trimite prin mandat poștal pe adresa
LU

editurei ,,Lumen“, Str. Calomfiresca 7 —’ București.

RA

Citiți
„ROMANIA MUNCITOARE
NT

Organul partidului social-democrat și al sindicatelor

unite. Apare de două ori pe săptămână.
Abonamentul 8 lei pe an. . Numărul 10 bani.
CE
I/

MEDIC ROMAN LA KARLSBAD

AS

Doctor GR1GORE BRRUER

Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;
UI

fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)

BC

Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78

— TELEFON 701 —
Anul I. No. 18. IO Iulie 1910.

Y
R AR
Facla
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL -.
LU

O hienă de ia „Facla11: în­ Diamandi; E. Georgescu: Greva.

trebare; St.Crăciun: Povestea POLEMICI: Pentru d. dr.
unui țintirim... • N. Fătuleanu : Cantacuzino. — Respect Alteței
Laudele d-lui dr. Sion și ciîrele Sale.— Consequents.— No. 15.—
RA

d-lcii Colescu I Fărîmituri; Una lată, dar lată rău. — Bar-

Un bandit de la! „Facla11: Ai- zilai și... Procopiu. — D. Locus-
tropoliții d-lui lorga; N. D. Co­ teanu colaboratorul „Viitoru­
NT

cea : Greva tîpograîilor; A. lui11.— Energia și inima parti­

Verea : Iași iversuri); Lux : D-l dului liberal. — Votul universal
Emil Socec; Laptele d-lui și conservatorii. — Puțintică
CE

lorga ; Lex: O scrisoare d-lui răbdare.

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Socielăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul1*

» No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețui 15 Bani
 Y
* ' Numere vechi, precum și colecții complecte

AR
din revistele: ,,Viața Socială11, „7.907“ și „Facla* se
găsesc la BiUPOUl de expediție „Poporul1, Calea noto­
riei No. 43, București.

R
In provincie se expediază contra mandat sau

LIB
mărci poștale.

ITY
A apărut

Viața Socială

S
Numerile 5 si
<5 6

ER
Cu următorul bogat sumar:
Hubert Lagardelle Noile tendințe socialiste
D. Anghel Calvarul florilor
NIV
Tudor Arghezi Adolescență
G. Galaction Gloria Constantini
N. Davidescu ' Oboseală
Th. Cornel La răspîntie
Dr. Ion Fulga Din iadul vieței țăranului romîn
LU

S. Labin Chestia evreiască și d. G. Ibrăileanu

>4. Spiru-Bacău Scrisoare deschisă unui poporanist
T. D. Captivul burgheziei
Albert Samain Sonet
B. Bjornson Regele
RA

Jules Renard Moartea lui Dedeche

— Numeroase ilustrații de ISER —
Viața socială: Greva muncitorilor din portul Brăila; greva tipo­
NT

grafilor din capitală ; o statistică a grevelor.

Viața politică: Alegerile din Danemarca; alegerile din Spania;
alegerile din Belgia ; protestul parlamentelor
Viața literară: B. Bjornson; Jules Renard.
CE

Revista revistelor
— Prețul ambelor numere 1 Leu —
I/
AS

Către abonați,
înștiințăm pe abonați/ noștri că d. Șoimescu este însăr­
UI

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat la FfiCLfi și VlfiȚfi SOCIfiLfi
costă 71 iei pe an și 6 lei pe șase luni.
BC

Administrația.
 Facias

Y
R AR
LIB
întrebare

ITY
Ar putea sâ ne spuie antreprenorul rafinăriei
de patriotizm, d-nul N. lorga, nepotul venerabilei

S
doamne Arghiropol, cînd și unde și-a făcut servi­
ciul militar ? ER
Dacă d. lorga va păstra o înțeleaptă tăcere,
NIV
vom fi siliți să întreprindem cercetări pentru a
lămuri acest punct „istoric".
O hienă dela „Facla“
LU
RA

Povestea unui țintirim...

NT

Visînd sub umbrarul unui nuc, în scoarța căruia zărise mici fur­
nici silitoare, ce coborau grăbite spre un tnușuroiu plin de viață, d. D.
Anghel își îndrepta gîndul, pe o cale firească’de sigur, dar nevăzută
de toți, spre foasta grupare socialistă, din primele timpuri, cînd sălăș-
CE

luia la Iași.
Și asemuind — din simetrie—pe oamenii cari alcătuiseră această
grupare cu micile ființi zorite și harnice, d-sa se întreba: Cum de s’au
risipit cei dintîi, pe cînd viețuitoarele mușuroiului rămîn împreună,
chiar după ce se abate peste dînsele „puterea unui uragan, ori răbda­
I/

rea încăpățînată a unui gospodar11 ? Iar după această întrebare, fără tîlc
și plină de nedumerire, d. Anghel, dîndu-și multă silință, se încearcă
AS

să evoace, din vechea mișcare socialistă, figuri șterse de vreme ori de

lipsă de valoare.
L’am însoțit pe d. Anghel în tovărășia figurilor trezite de d-sa
din moarte și l’am părăsit apoi cu desgustul de a mă fi aflat într’o rea
UI

cârdășie.
Acum, după ce sunt iar stingher, mă gîndesc la cele arătate de
d-sa și simt ispita să-i vorbesc.
BC

D. Anghel vede în vechea mișcare socialistă „elemente culte și

generoase1*, „cu inima plină de un umanitarism duios**, alăturea de „sec­
tari intransigenți, încăpățînați stupizi, bucheri ai dogmei, canibali de
burghezi** și de muncitori alcătuind „gunoiul și pleava de mahala și
de circiumă**, „cu mirosul particular al plebei, care face par’că să
 Facla
278

Y
strîmbe din nas pe aristocratul și rafinatul Lassalle, pe leoninul Marx
și pe intransigentul Engels

AR
Citind pe d. Anghel, mi-am amintit un articol scris, de mult, de
un alt fost „tovarăș", de d. G. Ibrăileanu. Intr’un studiu întitulat Psi­
hologia de clasă, d. Ibrăileanu afirma, cu vraja cuvintelor de foc, că e
cu neputință ca un membru al unei clase suprapuse să’și însușească

R
sentimentele și năzuințele clasei apăsate. De atunci încoace, fără să
vreu, d. Ibrăileanu mi-a rămas în minte în postura unui archanghei

LIB
așezat la marginea lumei muncitoare și strigînd acesteia să se ferească
de intrușii „burghezi" cari îmbracă haina idealismului social, pe cînd
O corpul le rămîue mistuit de toate poftele urîte ce pot sălășlui într’un
trup de burghez.
Fără să iau drept temeiu spusele domnului Ibrăileanu, pe atunci

ITY
socialist stacojiu, azi simplă sentimentală mironosiță ex-socialistă, încep
a crede c’are dreptate — în ce-1 privește pe d. Anghel.
In adevăr, după ce, neputînd ocoli adevărul, d. Anghel e silit să
recunoască că printre propovăduitorii socialismului se aflau „furibunzi

S
și epileptici", „publiciști fără cotidian", „spioni fără conștiință" d-sa mai
vede—de o parte — „elemente culte și generoase" despre cari zice eă

ER
„dacă li s’ar fi cerut o jertfă", n’ar fi pregetat „să’și lase părinții și ru­
deniile pentru izbîndirea cauzei", iar — de alta — muncitorii alcătuind
„gunoiul și pleava de mahala și de circiumă" pe cari îi socoate „in­
conștiența și turpitudinea alăturea de idealismul anilor tineri și de ro­
NIV
mantismul vînătorilor de himere".
Nu-i așa că d. Anghel are ciudați ochelari „de clasă", prin cari
vede tot ce i bun și frumos numai de partea elementelor răsărite din
sînul „micei burghezii avute", pe cînd pe muncitori, îi vede și îi simte
numai cu „mirosul particular al plebei, extractul poporului" ?
LU

Nu-1 vom șicana pe d Anghel în ce privește „ținerile odrasle

idealiste" „crescute în religia literature! rusești și’ a cărților lui Valles11.
Vom recunoaște bucuros c’au fost și de aceștia, dar numărul lor pare
să fi fost prea mic, de oarece le-a rămas atî’t de puțină urmă. In ce
privește însă pe muncitori, fără a face demagogie, vom spune că e de
RA

o nedreaptă „psichologie de clasă" cînd socoate că ei merită numai

ocara și disprețul d-sale. Au fost și printre dînșii, nu-i vorba, ridiculi.
Dar, Doamne! n’au avut altă vină de cît de a fi înțeles de-andoasele teorii
grele, rău tălmăcite de adepți falși. Toți însă ne apar cu farmecul unor
NT

victime venite s’asculte buna vestire a’unei lumi mai drepte și rămase
cu sufletul îndoliat după un ideal ce le-a fost răpit. Acești oameni n’au
venit să caute în socialism, ca „elementele culte și idealiste", treapta
CE

mărirei lor; ci, chemați de trîmbiți ademenitoare,’ au venit s’asculte

muzica dreptăței și a iubirei de oameni la care „culții și generoșii" îm-
biaseră pe oropsiți! tuturor neamurilor din țară. Azi trîmbițele aii amu­
țit, iar flașneta hodorogită care acompania aria iubirei de oameni,a fost
spartă de aceia cari s’au ținut totdeauna „prea cuminți" ca să intoneze
I/

din inimă acordurile acestei melodii. Dacă astăzi, în locul trîmbițelor

și al muzicei, se aud vaete, de vină nu e, de sigur, urechea muncitorilor.
AS

Dar d. Anghel n’are pentru dînșii nici o vorbă bună. In schimb

e blajin și mîngîios cu acei din clasa’ d-sale, cărora „dacă li s’ar fi ce
rut o jertfă, n’ar fi pregetat s’o dea". Nu vedeniei azi că această jertfă
le-a fost cerută de nevoile unui neam întreg și nu va înțelege nici pînă
UI

în ziua de-apoi că jertfele nici nu se cer, ci se aduc. Dacă tinerii „cres­

cuți în religia literaturei rusești" ar fi avut această religie, ei s’ar fi făcut
apostolii deșteptării poporului; și dacă ar fi avut eroismul ce răsare
din „cărțile lui Valles", atunci n’ar fi dat bir cu fugiții la întîia încer­
BC

care a unei soarte ceva mai vitregă. Dar, vezi! aveau în inimi „ambi­
țiuni ce dormeau" și cari nu pot fi părăsite, ca „părinți și rudenii".
Aceste ambițiuni așteptau mîna — plină — care să le trezească, și cînd
această mînă s’a ivit, ele au luat un zbor zorit, ducînd pe purtătorii lor
departe, în altă lume, — tocmai în lumea celora cari puseseră pecetea
 Facla 279

Y
infamiei pe rostul vieții lor întregi. Vor căuta istoricii viitorului teme­
iul unei apostazii fără seamăn și fără cuvînt, dar nu-1 vor găsi de cît

AR
în josnicia sufletească a acelora cari, neputîndu-se ridica pînă la înăl­
țimea unui ideal, l’au coborit pe acesta în mocirla unui arivism utilitarist.
De la marginea acestei lumi, din cuprinsul căreia nimenea nu-i
recheamă, apostații îndreaptă din cînd în cînd privirea spre cei pe cari

R
i au lăsat. Dar nu spre a le arăta o față întunecată de remușcare, ci
rînjetul că se simt bine acolo unde sînt. Doar dacă vre-unul din ei se

LIB
îndeletnicește să-și bată joc — ca d. Anghel—de foștii tovarăși. Da! Sînt
oameni cari pentru a îndreptăți o pîngărire, se încearcă să arate că
obiectul profanat a fost fără preț.
V’ați dus în lumea voastră, figuri șterse, evocate o clipă de unul

ITY
de-ai voștri. Rămîneți acolo unde vă aflați. Noi vă vom păstra aminti­
rea ce vi se cuvine. Ne vom aminti de aceia cari au învîrtit limba ca
„nevropați cu mîni epileptice”, rotind „ochi furioși de nebuni”. Ne vom
aminti pe alții cari s’au mulțumit să ademenească minori—rapturi de
conștiințe — ca să îngroașe gloata care să-i urmeze. Nu vom uita pe

S
cîntăreții iubirei de oameni, cărora le-au plesnit coardele. Iar despre
toți Ia o laltă, vom păstra amintirea că, cu voință sau fără voință, ați
ne desparte. ER
pîngărit o ideie și ați terfelit un ideal. Fiți pe pace! O moarte doar
Pe d. Anghel, însă, Fam ruga, smerit, dar cu stăruință, să nu mai
asemene fosta grupare socialistă cu un mușuroiu. Mușuroiul e viață,
NIV
ordine, muncă încordată, închinată unui ideal. Pe cînd în vechea miș­
care socialistă a lipsit și viața, și ordinea, și munca încordată și, mai
ales, idealul. Compare-o, mai bine, cu un alt delușor, ce aduce a mușu­
roiu : Cu delușorul unui mormînt, sub care zac năzuinți și frămîntări,
LU

iluzii și doruri. Și vorbească cu pietate de acest mormînt, căci de din­

colo de moarte, aceste frămîntări și iluzii, năzuinți și doruri cer res­
pect și, de se poate, iubire încă.
Scrie-ne Povestea unui țintirim!
St. Crăciun
RA
NT

Laudele d-lui dr. Sion

și cifrele d-lui L. Colescu
CE

D. dr. Sion, este directorul general al serviciului sanitar

superior al țărei. Zicem „directorul” și nu „subdirectorul”, de
I/

oare ce nici un om serios nu mai dă astăzi crezare zvonului

tendențios care a circulat cîtva timp și după care director al
AS

serviciului sanitar ar fi d. dr. loan Cantacuzino.

D. dr. Sion este, așa dar, director general al serviciului
sanitar superior al țărei. Funcție foarte importantă, mai ales
UI

într’o țară cu condițiuni sanitare așa de deplorabile precum e

a noastră.
Dar d. dr. Sion nu se mulțumește să fie un simplu direc­
BC

tor general al serviciului sanitar. D-sa este un extraordinar di­

rector general, un fenomenal director general, și, dac’ar fi să
credem ziarele oficioase, de cînd există țara romînească și cît
va exista țara romînească, nu se va mai găsi pentru serviciul
 280 Faci»

Y
sanitar un mai priceput, mai activ, mai energic director gene­

AR
ral. Intr’un cuvînt, un om prodigios, o adevărată binefacere
pentru tară. Și dovadă că e așa, e că însuși domnia sa o crede;
și nu numai că o crede, dar o și spune. Astfel, nu odată a a-

R
firmat-o d-sa însuși prin coloanele Viitorului, Voinței și mai
deunăzi într’o broșură intitulată „De la Ion Brătianu la Ion I.

LIB
C. Brătianu" — în care se proclama singur geniul bun al Ro-
mîniei. Cum însă e modest din fire, binevoise să acorde și d-lui
prim-minitru o părticică din meritul situației ne mai pomenit
de admirabile, în care se găsește țara din punctul de vedere

ITY
sanitar.
Căci din punctul de vedere al sănătăței publice, țara ro-
mînească, de la venirea d-lui Sion la direcția sanitară, este ex­
traordinar de favorabilă. In adevăr, nu se cunoaște activitatea

S
prodigioasă a d-lui dr. Sion ? N’a clădit d-sa spitale, n’a nu­

ER
mit medici, n’a schimbat agenți, n’a înlocuit moașe ? N’a spo­
rit d-sa budgetul serviciului, de la 300.000 Iei, la peste un mi­
lion, dacă nu ne înșelăm ?
NIV
Hotărît lucru, d. Sion este un om mare și țara-i dato­
rează recunoștință.

Ce se întîmplă însă. încrezători în afirmațiile d-lui dr.

LU

Sion, cum că, de cînd e d-sa la direcția sanitară, sănătatea pu­

blică a făcut progrese uriașe, am profitat de faptul că zilele
trecute s’a publicat statistica întocmită la ministerul agricultu­
re! cu privire la mersul populațiunei, și ne-am grăbit s’o cer­
RA

cetăm, ca să vedem cît de uriașe sînt aceste progrese. Cum

semnul indiscutabil al unei bune stări sanitare se vede după
descreșterea mortalităței în țară, am căutat în statistica d-lui
NT

Leonida Colescu date în această privință. Și iată ce am găsit:

In 1909 au încetat din viață în țara romînească 188.325
de persoane. Cifra aceasta nu spune ceva, decît dacă o compa­
CE

răm cu mortalitatea pe alți ani. S’o comparăm deci. Iată aici

un tablou în care ni se dă mortalitatea pe unsprezece ani :
In 1899 au murit 163.881 persoane
I/

, 1900 n » 146.144
. 1901 » v> 160.351
. 1902 » 171.828
AS

r>
, 1903 » » 156.008
. 1904 V » 155.936
„ 1905 » 160.080
, 1906 » n 157.204
UI

„ 1907 » » 175.794
, 1908 » » 185.393 »
, 1909 » n 188.325 »
BC

Oricine va examina acest tablou, va rămîne.... tablou, vă-

zînd echivalentul in cifre statistice al laudelor d-lui dr. Sion.
In adevăr, mortalitatea a crescut într’o proporție îngrozitoare în
ultimii trei ani,—cei trei ani ai d-lui Sion, cei trei ani de....
 r »cla 281

Y
progrese ușiașe. De unde în anul 1906 starea civilă dă cifra de

AR
1-57.204 morți, în anul următor, primul an al d-lui Sion, cifra
sare la 175.794 de morți pentru ca în 1908 să mai crească cu
zece mii și în 1909 cu alte trei mii.

R
De sigur, nu vom susține că d. dr. Sion, venind la direc­
ția sanitară, a adus cu sine epidemiile cari au decimat populația.

LIB
Cea mai cumplită epidemie din acest interval de timp, cea de....
cum să-i zicem ?—cea de mannlicherită din 1907 n’a fost adusă
dc d. Sion ; cel mult ea l’a adus pe d. Sion la direcția sanitară.
D sa, în orice caz, n’ar fl putut-o înlătura.

ITY
Dar celelalte epidemii ? Care e rostul unui serviciu sanitar
dacă nu grija de a veghea asupra sănătăței publice și de a re­
duce la minimum întinderea epidemiilor ? Or, minimul d-lui

S
Sion este maximul ce l’a înregistrat vre odată țara.
Dar, se va spune, cifrele luate în mod absolut nu spun
ER
nimic. Populația sporește necontenit, prin urmare e firesc ca și
mortalitatea să crească.
Ei bine, vom da aci cîteva cifre arătînd procentul morta-
NIV
lităței la mia de locuitori, luîndu-se pentru fiecare an cifra res­
pectivă a populației totale.
In 1903 mortalitatea a fost de 24.8 la mia de locuitori;
în 1904 de 24.4 la mie; în 1905 de 25 la mie ; în 1906 de 23.9
LU

la mie. Iar în anii actualei direcții sanitare proporția a fost:

în 1907 de 26.7 la mie ; în 1906 de 27.7 la mie ; în 1909 de
27.8 la mie. Să se noteze de asemeni că media pe ultimii zece
ani a fost de 25.7 la mie. Acum puteți vedea în ce proporții
RA

îngrozitoare a crescut mortalitatea dela 1907 încoace.

Și concluzia 7
Cea mai strașnică direcție sanitară 1 spune d. Sion și ga­
NT

zelele oficioase îi țin cor.

Cea mai detestabilă direcție sanitară, căci n’a știut să com­
bată epidemiile, spun cifrele d-lui Leonida Colescu.
CE

Cititorii să aleagă între afirmațiile unuia și cifrele altuia.

N. Pătuleanu
I/
AS

Fărîmituri
Doi calamburgii discută cazul d-lui lorga.
UI

— Văzuși drăcia dracului ? lorga e nepotul lui Traian Arghiropol.

— Ion, nu Traian.
— Nu se poate. N’a zis și Eminescu că „toată greco-bulgărimea
BC

e nepoata lui Traian ?“ lorga e greco-bulgar, deci e nepotul lui Traian...

Arghiropol.
— Zi-i Tra-Zanz și sîntem de acord, căci mai la urmă și „Ion*
ăla tot lani a fost. ' ***
 Facle
282

Y
AR
Mitropoliții d-lui lorga

R
sau
după ce că este bulgar, grec și rus, d. lorga

LIB
mai este și... ungur.

ITY
Titlul acesta lung, mai lung de cit d. lorga, nu este un ar­
tificiu de stil; el corespunde purului adevăr. D. lorga, prin șo-
vinizmul său, seamănă cu ungurii cei mai autentici ; dar nu
seamănă numai prin șovinizm ci și prin felul cum înțelege să-și

S
exploateze gloria neamurilor.

ER
Iată, de pildă, cum se laudă d. lorga : rudele d-sale, la
rîndul lor, aveau rude; iar acestea din urmă numărau intre ele
nu știu cîți mitropoliți.
„Tatăl mamei mele era însuși nepotul mitropolitului Sofro-
NIV
nie, la care și locuia înainte de a lua în căsătorie pe Elena
Drăghici, sora marelui postelnic Manolache Drăghici. Surorile
bunicului meu luară : Sevastița pe însuși fratele marelui mitro­
LU

polit Veniamin Costache, iar Olimpiada pe d-rul Samurcaș ; fiul

ei a fost unul din ofițerii răniți pe cîmpul de luptă11.
Vedeți ce bogată colecție de neamuri : mitropolitul Sofro-
nie, mitropolitul Costache, unchi, surori, etc., etc., ba mai este
RA

încă și unul care a fost chiriașul unui mitropolit 1

Și notați că n’am reprodus tot ghiveciul genealogic, în care
se mai vorbește și de Drăghici și de Negel și de nu mai știm
NT

cine. Toate astea formează ceea ce Faguet ar numi peribiografia

d-lui lorga și sînt menite să-l spele de „păcatul11 care totuși ră-
mîne că d. lorga este și n’are cum să nu fie grec, rus și bulgar.
CE

Dar procedeele acestea genealogico-peribiografice nu sînt

oare pur ungurești ?
Luați de pildă pe ungurul cel mai caracteristic și cel mai
reprezentativ: luați pe baș-porcarul Jupan. Amintiți-vă scena în
I/

care Jupan își justifică pretențiile lui la măriri și dreptul lui de

a trata numai cu baronii:
AS

— Bunicul bunicei tatei mamei fetei mele a fost archi-

mandrit și s’ar răsuci în mormînt dacă nu mi s’ar arăta toată
cuviința pe care o merită un om cu 5000 de porci ca mine.
UI

Textul acesta fiiind eloquent, renunț la eloquența mea per­

sonală și mă mărginesc să constat că d. lorga este bulgar, rus,
grec și ungur. Să fi eșit din aliajul acesta un romînaș. cît de
BC

cît pasabil ?
Un bandit deia „Facla1'*
 Faci 283

Y
AR
Greva tipografilor

R
Se împlinesc aproape două săptămîni de cînd lucrătorii tipografi
din Capitală sunt în grevă. In jurul acestei greve patronii și politici anii

LIB
interesați au căutat să creeze o atmosferă antipatică muncitorilor. Aceș­
tia au fost învinuiți că au încetat lucrul numai ca să’și asigure cîteva
zile de sărbătoare mai mult pe an, împotriva prevederilor generale ale
lege! repaozului duminical și din spirit de lene.
Să restabilim faptele.

ITY
E adevărat că primul motiv al unei greve parțiale a fost dorința
lucrătorilor din cîteva ateliere să impue respectarea zilelor de odihnă
prevăzute în regulamentul corporației și intrate în uz. Dar aproape în
acelaș timp făcîndu-se alegerea comitetului anual al societăței „Guten-
berg“, lucrătorii tipografi au ales în comitet numai muncitori sindica­

S
liști. Noul comitet, obicinuit să privească luptele economice și eveni­
mentele sociale dintr’un punct de vedere mai larg și mai potrivit cu
ER
interesele reale ale clasei muncitoare, a dat o nouă directivă grevei
deja declarată, cerînd sporirea salariilor și reducerea orelor de muncă.
Pe de altă parte majoritatea patronilor, ațîțați și sprijiniți de cele 2—3
mari instituții de imprimerie, hotărăsc închiderea tuturor atelierelor.
NIV
Dintr’o zi într’alta, două mii de muncitori sunt aruncați pe dru­
muri. Așa dar războiul, adevăratul război economic, a fost declarat de
patroni. Cei cari au aruncat răspunderea grevei asupra muncitorilor,
nu cunosc lucrurile sau le tălmăcesc cu rea credință. Ca să se vadă
LU

mai bine adevărul acesta, să amintim numai că dala începutul grevei

și pînă astăzi, uniunea patronilor, a făcut declarații repetate și cate­
gorice că nici nu vrea să stea la discuție cu muncitorii.
Care este însă cauza voinței aeesteia neclintită, a mîniei și urei
patronale ?
RA

In primul rînd, trebue să o spunem fără încunjur și fără dema-

gogizm primejdios, o mare parte din răspunderea șituației actuale cade
asupra lucrătorilor tipografi. Aceștia trebueau să știe că greva e un
război și că războiul nu se declară decît numai după o anumită pre­
NT

gătire și mai ales la momentul oportun. 0 grevă în epoca sezonului

mort e menită de la început să fie învinsă. Dacă lucrătorii tipografi ar
fi avut o serioasă educație sindicalistă ar fi avut și puterea să rabde
pînă la toamnă, ori cari’ar fi fost sîcîelele și provocările patronilor,
CE

și ar fi declarat greva în momentul cînd atelierele gem de lucru, cînd

pagubele zilnice pot să fie incalculabile. Lucrătorii tipografi neținînd
seamă de adevărul acesta izvorit din experiența mișcărilor muncito­
rești din lumea întreagă au dat o nouă dovadă că pînă ce nu se vor
organiza temeinic în sindicate, pînă ce nu se vor pătrunde de principiile
I/

și de tactica sindicalistă, vor duce mereu lupte intîmplătoare, cu mai

multe perspective de jertfe zadarnice de cit de izbînde definitive. E
AS

posibil, de sigur, ca greva să învingă, dar în împrejurările în cari se

dă lupta e cu putință să cadă învinsă. Ori, clasa muncitoare trebue să-și
dea seama că în luptele ei înpotriva exploatării patronale are datoria
să conteze mai mult pe forțele, pe organizarea, pe propria ei judecată
UI

de cît pe jocul întîmplărilor oarbe și absurde.

A doua cauză a cerbiciei și rezistenței patronilor, o cauză mai
complexă, măi greu de definit, dar reală și ușor de găsit în luptele e-
BC

conomice ale tuturor popoarelor, este lipsa de înțelegere a propriilor

lor interese din partea patronilor mici. Aceștia, din prima zi a lock-
outului, s’au solidarizat înpotriva muncitorilor uitînd că adevăratul lor
dușman nu este muncitorul, ci patronul mare care îi concurează zil­
nic, care le ia din mîini lucrările cele mai bune, care azi, in momente
 284

Y
critice îi ajută, dar care mîine îi va distruge prin superioritatea mij­
loacelor tehnice și prin jocul liber al concurenței. Patronii mici, cu

AR
o inconștiență admirabilă, s’au declarat în contra muncitorilor și s’au
înhămat la jugul marilor patroni. Banca patronală pe care au proec-
tat’o și care va cădea firește în mîinile d-lor Socec, Gobi et compa­
nia le va arăta într’un viitor apropiat cît costă pe cei mici dragostea

R
interesată a industriei mari. Numai atunci vor înțelege consecințele pa­
sului greșit pe care l’au făcut astăzi. Numai atunci își vor da seamă

LIB
că oalele sparte în lupta dintre muncitori și patroni, nu le vor plăti
nici d. Socec care are milioane îndărătul industriei d-sale, nici d. Gobi,
nici d. Rasidescu, ci zecile de întreprinderi mici și mijlocii cari vor
fi pierdut o sumă de lucrări în acest timp și-și vor fi asigurat pe de
asupra resentimentele lucrătorilor din atelier.

ITY
Dar adevărul acesta patronii mici nu-1 vor vedea, nu pot să-l
vadă. Fatalitatea economică care apasă asupra industriei mici silind-o
să evolueze din ce în ce mai aproape de cercul de activitate al in­
dustriei mari, pînă ce cade și e înghițită de dînsa, apasă și asupra mi­

S
cilor patroni tipografi din capitală. Soarta lor e hotărîtă. ’ Prinși între
dușmănia muncitorilor și tendințele de acaparare ale industriei mari,

ER
ei vor rezista tot mai puțin și vor deveni o pradă ușoară în mîinele
exploatărei capitaliste.
Pe propria lor piele vor înțelege atunci greșala, pe care au fă­
cut-o și vor plăti scump crima săvîrșită înpotriva umanităței, în ziua
NIV
în care au aruncat pe drumuri mii de muncitori nevinovați, ca să a-
sigure d-lui Socec o rentă cămătărească și o posibilitate mai mult de
exploatare neomenoasă.
N. D. Cocea
LU
RA

Trecînd încet pe Ungă șirul •Să miști mulțimea fără număr,

NT

Căsuțelor din Tătărași, S’o mîntui, — ne părea un joc:

M’am îndreptat spre cimitirul Credeam că de vom pune-un umăr,
In care doarme vechiul Iași. Pămîntul ’l vom urni din loc l
CE

Vroiam să regăsesc un nume, Că, Doamne, cea mai mindră fală

Un singur nume din trecut, P’acele vremuri, pentru noi
Ș’am regăsit o ’ntreagă lume Era, cind izgoniți din școală
I/

Cu visul iei de mult perdut! leșam prin poartă ca eroi.

AS

Sunt doară vechii mei tovarăși Și 'nflăcărați umpleam Copoul

Ce rînd pe rînd s’au adunat... Cu lungi discursuri de martiri,
UI

Și iată-ne ’mpreună iarăși Ce nu ierau de cît ecoul

Visînd ca ’n timpul depărtat, Adine rănitei omeniri...
BC

Cind toți fiind naturi rebele Pe uliți, cind c’o vorbă crudă
Și pline de avînturi mari, Zdrobeam biserică și stat,
Pluteam cu gîndul printre stele, S’opreau uimite să ne-audă
Sau... răzvrăteam pe proletari!... Copilele din externat.
 r a'c I
Zimbiau prin mahala bătrînii
Și doamnele zimbiau pe străzi,
Iar speriați de zgomot... clinii
leșau lălrînd de prin ogrăzi...
Ce vis iera atunci prea mare?
Ce ideal, prea greu de-ajuns?
Și ce adinei probleme oare.
Mi ar fi părut de nepătruns ?
Mă întrebam ce ’nseamnă cerul
Cu ’ntreaga-i lume de planeți
Și vream să adincesc misterul
Nenorocitei noastre vieți.
Credeam că lumea cea văzută,
De fapt nu e de cit o haină
Sub care firea vecinie mută
Ascunde o adincă taină.
NIV
Dar sub măreața nesfirșire
Al cărei văl vream să l ridic,
LU
Adine misterioasa fire
Nascunde absolut nimic
Noi încîlcim in lume toate
RA
Prin nefirescul „pentru ce‘-,
Cînd e cu mult mai simplu poate
Să fie totul... fiind că e.
NT
Zadarnic în imensul haos
Ce dă ființei adăpost,
CE
Cu zbucium scurt, cu lung repaos
Hrănim nădejdea unui rost!
De sufletul iubit cu care
I/
Rîvnim o vecinică frăție,
Ne leagă-o viață trecătoare
AS
Și ne desparte o vecinicie...
Și dezbrăcat, de idealuri,
UI
Ca cel din urmă muritor,
Mă las să fiu tîrit de valuri,
Făr ’a ’ntreba de rostul lor...
BC
1904
285
Y
Suntem o haină-a vieții poate
AR
Și dinsa ’și bate joc de noi;
Ne poartă citva timp, ne scoate
Și ne aruncă in noroi...
R
LIB
ITY
Mi ’nchipuiam că’s lucru mare,
Și c’o să vină, ca ’n povești,
Să mi se-arur.ce la picioare
Vre-o zină din părinți crăești.
S
ER
Și cum, în setea de renume,
Nimic nu pare mai firesc
De cit a cuceri o lume,
M’am și pornit s’o cuceresc.
Prietini, mă veți crede oare?
Nici zîna incă n’a venit,
Să mi se-arunce la picioare.
Nici glorie n’am dobîndit!
Dar, coborînd de printre stele
Am pus piciorul pe pămînt:
Renunț la visurile mele
Și numai am nici un avint!
Renunț la grijile enorme
Ce biata lume ’mi inspira;
Renunț la marile reforme
Ce hotărisem pentru ea !
Renunț la gînduri de răscoală
Și la crăiasa din povești,
Renunț la avuții crăiești
Renunț la glorie și fală!
A. Verea
 286 Facla

Y
AR
Domnul Emil Socec

R
Cine nu cunoaște pe d. Emil Socec ? Mare comerciant și

LIB
fruntaș de a doua mină în partidul conservator-democrat, d-sa
e cunoscut mai ales pentru rolul pe care a încercat să-l joace
față de mișcarea meseriașilor. Nu sunt mulți ani de cînd d.
Socec se bătea cu pumnul în piept și jura că moare de dragul

ITY
muncitorilor. Toate năzuințele meseriașilor se întrupau în d.
Socec. D-sa distribuea cu dărnicie vorbe mari și pompoase, fraze
democratice, făgădueli — o 1 mai ales făgădueli — și strîngeri de

S
mînă populare. D. Socec era un om popular. Cînd la întruni­
rile partidului, președintele acorda cuvîntul unui alt orator, gru­

ER
puri compacte de lucrători... din atelierele d-lui Socec, bateau
din mîini și din picioare, strigau pe toate glasurile, vociferau
cît îi ținea gura: Vrem pe d. Socec!... Să vorbească d. Socec!...
NIV
Trăiască d. Socec !...
Grav și liniștit, impunător și solemn, sub valurile simpa­
tiei populare, d-nul Socec pîndea cu coada ochiului pe figura
„șefului“ impresia acestor manifestații... spontanee.
LU

In același timp devotații mărinimosului patron, oamenii

de casă și de masă, mutrele dubioase ale meseriașilor cu ve­
leități de agenți electorali, cutreerau mahalalele, se ațineau la
răspîntii, se întîrziau la un pahar de vin, lăudînd și cîntînd
RA

meritele patronului democrat, neobosit, neclintit și neprihănit

prietin al meseriașilor.
Și iată au trecut numai cîțiva ani de atunci. In vremea
NT

asta organizațiile sindicale întărindu-se, sentimentele d-lui So­

cec față de muncitori, au început să fie cercetate cu luare a-
minte, scrutate cu băgare de seamă și demascate cu o incalifi­
CE

cabilă îndrăzneală.
Sindicaliștii spuneau cui vroiau să-i asculte, că d. Socec
nu e nici mărinimos, nici democrat, nici prieten al poporului.
Dar din fericire, prostia omenească e incomensurabilă și gla­
I/

sul adevărului străbate cu greu în lume. Sindicaliștii predicau

în pustiu, pe cînd imensa majoritate a meseriașilor continuau
AS

să privească hipnotizați spre prăvălia d-lui Socec.

A trebuit să se nască ultimul conflict de interese între
patronii și lucrătorii tipografi, ca d. Socec să-și dea arama pe
UI

față și ca cei mai întîrziați dintre lucrători, să vadă cît de ade­

vărate erau prevederile sindicaliștilor. Cu un bun simț, demn
BC

de admirat, d. Socec a înțeles că fumurile politice sunt una și

taraba negustorească alta. Cu tot numărul mare al alegătorilor
meseriași, mărinimosul patron n’a ezitat o clipă să respingă re­
vendicările legitime ale lucrătorilor tipografi, să-i dea afară din
ateliere, și să asmute asupra lor urgia... plătită, a celorlalți pa-
 Facla 287

Y
troni. D Socec e astăzi șeful, inspiratorul și casa cu bani a coa­

AR
liției patronale înpotriva greviștilor de acum, și a alegătorilor
de eri și de. . mîine.
Priviți-1 cum se înalță solemn, crunt, neîndurat în apo­

R
teoza de aur a lock-outului patronal. Priviți-1 neînblînzit și ne­
împăcat în fața nevoilor celor două mii de lucrători greviști;

LIB
surd și orb în fața suferințelor și foamei lor. Priviți, admirați,
lăudați mărinimia patronului democrat din calea Victoriei. Și
îndemnați pe muncitori să strige cu entuziasmul deznădejde!:
Trăiască d. Socec!... Vrem pe d. Socec!.-. La viitoarele alegeri

ITY
s’alegem deputat pe d. Socec, sprijinitorul și amicul poporului 1
Lux

S
Laptele d-lul lorga
ER
NIV

Distinsul fruntaș al coloniei grecești din Vălenii de munte, d. N.

lorga, e un bărbat foarte filotim. Aceasta o știm din sursa cea mai au­
torizată, căci ne-a comunicat-o însuși d. lorga, de cîteva mii de ori.
LU

Cu prilejul unei conferințe ținute la Galați, pe cînd nu era încă

deputat, așa că a trebuit să i se plătească drumul, d. lorga s’a tînguit
(nu în particular, ci în toiul conferinții) că e foarte dezinteresat.
— Domnilor, a gemut d sa, nu urmăresc nici un cîștig material.
RA

In tot drumul n’am luat de cît un lapte la Buzău (mare emoție în sală)
iar aci m’am mulțumit cu gustarea pe care mi-a oferit-o d. Orleanu.
(Ovații furtunoase. Strigăte: trăiască d. lorga! trăiască d. Orleanu!
trăiască Buzăul! trăiască Romînia !).
NT

De atunci d. lorga și-a reeditat în diferite feluri laptele din Buzău.

Iată ediția cea mai nouă, apărută în Neamul Romînesc și iscălită
N. lorga:
„După ce am dat drepturile mele de autor pentru întîia ediție
CE

din „Istoria Romînilor“ societății „Neamului Romînesc11 pentru ca să

poată trăi, dau partea mea, jumătate din cîștigul ediției a doua, de 5000
de exemplare, pentru ajutorarea țăranilor bănățeni cărora urgia cerului
li-a. distrus avuția11.
Constatăm, în primul rînd, că prăvălia d-lui lorga merge prost și
I/

trăiește artificial. Cu tot zgomotul făcut în jurul ei, nu poate trăi de

cît prin sacrificiile personale ale d-lui lorga (căci d-nii Cuza, Jurau-
leanu, etc., nu fac sacrificii).
AS

In al doilea rînd, înregistrăm înc’o dată felul delicat cum știe d.

lorga să se jertfească. De îndată ce atentează la punga sa d. lorga în­
cepe să țtpe :
UI

— Săriți, oameni buni! Săriți că dau ! Dau parale, domnilor !

Iar cînd i se pare că n’a atras destul atenția, scoate condica și
începe să recapituleze:
— Săriți, c’am mai dat și pentru alte scopuri! Săriți, săriți!
BC

Și oamenii — de-ai dracului ce sînt! — nu vor să sară.

O, jertfă răcnită la toate răspîntiile și de pe toate acoperișurile,
— și rămasă, totuși, vecinie obscură și pururi... anonimă.

=hh=
 288

Y
AR
O scrisoare d-lui G. Diamandy

R
LIB
Stimate Domnule Diamandy!
In articolașul D-voastră din „Viitorul*, intitulat „Cine trădează?*
și prin care căutați, față de acuzațiile ce vi se aduc, să dați lucrăto­
rilor „fără înconjur* explicațiile necesare, a rămas un punct cu deo­

ITY
sebire neclar, a cărui deslușire ar corespunde de sigur, și bunelor
D-voastă intențiuni de lămurire a chestiunei trecere! foștilor socialiști
la liberali, cit și spiritului acestui nou curent de cercetări istorice, care
se manifestă deodată cu atîta impetuozitate; prin aceasta se caută
doar — vezi și scrisoarea d-lui Ibrăileanu — să se distragă atenția opi­

S
niei publice de la mărunțișurile politicei „curente*, considerate pro­
babil ca lipsite de ori ce importanță reală, și să o preocupe cu stabi­
ER
lirea sau restabilirea elementelor de cari va avea nevoe istoricul vii­
torului în darea sentinței sale asupra acestei treceri.
Prin articolul D-stră, respingeți acuzațiunea că „motive inavua­
bile* v’ar fi îndemnat la această trecere. „Mandate legislative* ați fi
NIV
căpătat probabil și ca socialiști, cu atît mai mult că criza partidului,
asupra căreia ar fi multe de zis, nu i-a provocat de Ioc „peirea*, a-
ceastă criză s’a dovedit din potrivă ca trecătoare. Mai departe carac­
terizați partea sentimentală care v’a îndemnat să luptați în acest par­
LU

tid, prin înălțătoarele cuvinte: „setea de dreptate*, apoi în cuvinte pe

cît de mișcătoare, pe atît de adevărate (reducîndu-le doar proporțiile)
arătați valoarea morală a activităței d-stre socialiste și numai insis­
tența pe care o depuneți aci, e absolut inutilă, nici un om neputîndu-vă
doar răpi trecutul d-stră socialist... și cu atît mai puțin v’ar putea în­
RA

vinui lucrătorii pentru activitatea d-stră.. de atunci.

In urmă s’a văzut că nu se poate la noi „socializm german*. Ați
căutat să pătrundeți și la sate, cu toate că d-stră personal ați fost con­
tra acestui pas. Vă grăbiți apoi să adăogați că nu aduceți nimănui în­
NT

vinuiri. Nu mă pot reține de a vă striga aci în conștiință: Na învi-

nuiți pe nimeni, dar să vă ferească D-zeu să fiți odată cu toții învinuiți
de aceia cari sunt în drept s’o facă!
In sfîrșit, „cluburile s’au înființat. Restul e știut*. Dar acesta este
CE

tocmai punctul la care voiam să ajung, și asupra „restului* acestuia

v’ași ruga, dacă puteți, să ne dați detalii ceva mai precise.
Și această cerere, d-le Diamandi, n’o fac numai în numele meu
ci, e drept, fără vre-o delegație expresă, și în numele cititorilor gaze­
I/

telor d-stră ; pentru că nu mult timp după trecerea d-stră la liberali,

aceste ziare au amuțit, și muțe au rămas pînă astăzi, întru cît privește
conținutul acelui „rest* misterios, de care vă apropiați și d-stră plini de
AS

respect, neîncercîud nici măcar acum de a ni l arăta la lumina adevărului.

Poate că am afla astfel lucruri interesante cari ne-ar orienta mai
bine în privința „marilor sacrificii* și a acelui fenomenal curaj cu
care se avîntau altă dată în luptă socialistă, d. Ibrăileanu și toți foștii
UI

socialiști — și acum ne imaginăm ușor surîsul atît de fin al d-lui Stere,

cunoscător — prin propriul său trecut — al sacrificiului pentru o idee.
Și fiind-că fără voe am revenit la d. Ibrăileanu, trebue să adaog
BC

că nu găsesc nici la d-sa, în cele multe înșirate pentru justificarea

„trecere!*, nici un rînd măcar asupra acestui „rest* care a precedat-o
imediat, și care, pe lingă orice alte considerații, a stat în strînse le­
gături cu țărănimea, cu acei „oameni vii*, de dragul cărora, a făcut
doar și d-sa sacrificiul de a deveni poporanist-gavernamental; ori poate
că această calitate de oameni vii nu li se poate conceda țăranilor, de-
 F»cl» 289

Y
cît după 1907, după ce atîția dintr’înșii au devenit — se știe în ce

AR
groaznice împrejurări — morți de-al binelea!?
Dar nu, d-voastră treceți pe lingă chestie și vă eschivați cu toții,
făcînd la rîndul dv. uz de aceiași faimoasă „perdea* a celor retrași
din luptele politice.

R
Numai unul singur a fost ceva mai explicit: d. I.Nădejde,căruia
îi datorim de altfel mai multe alte mărturisiri prețioase. In răspunsul

LIB
dat d lui Stoicescu, d. Nădejde face un mic istoric al nrșcărei socia­
liste, și insistă asupra caracterului legalist al mișcărei socialiste tre­
cute, dela orașe și dela sate — caracter pe care de altfel și l’a păstrat
la fel pînă astăzi. La un moment dat s’ar fi amestecat la țară — ne
spune d-sa— și oameni străini de mișcare, cari au pus pe oameni boe-

ITY
rești să facă propagandă antidinastică, etc.
„Atunci neapărat că guvernul liberal a trebuit să ia măsuri. O fi
crezut că noi de formă spuneam una și în adevăr facem altă propagandă*.
Atît și nimic mai mult. Ei bine, cred că am dreptul de a cere,
chiar neautorizat, în numele publicului, căruia i se reține unul din ele­

S
mentele principale pentru formarea opiniei sale, să ni se dea detalii
precise asupra acestui „rest“, peste care se trece cu atîta ușurință.
ER
Atunci cînd s’a dovedit propaganda sedițioasă, ce s’a făcut oare
autorilor ei, și anume oamenilor boerești și celor cari îi pusese pe ace­
știa la cale să facă o astfel de propagandă ? Și dacă acestora guvernul
liberal nu le-a făcut nimic — pentru că într’adevăr nu le a făcut nimic-—
NIV
în ce a constat oare ,,măsurile" pe cari le-a luat, pe cari a trebuit
să le ia g'uvernul liberal de pe vremuri ?
Lămurind punctul acesta al istoriei recente, lăsat în întuneric, și
lămurind și rolul pe care l’ați jucat și d-voastră și partidul liberal cu
LU

această ocazie, se va putea judeca din punct de vedere moral și mai

ales din acel al „setei de dreptate*, trecerea d-voastră la liberali’.
Atunci, ne vom putea da seama cu toții, dacă în afară de activi­
tatea dv. în partidul libera], nu e și trecerea dv. la acest partid „into­
lerabil moralmente* cum sună calificatul pe care vi La aplicat d. Ghe-
RA

rea, calificativ care cîntărește greu în limbajul atît de sobru și de mo­

derat al d-lui Gherea; ne vom putea da seama dacă nu vă era indicat,
chiar moralmente, să realizați „maximul de bine posibil'1 din afara par­
tidului liberal, împingîndu 1, pe cît s’ar lăsa împins un partid atît de
NT

reacționar, spre stingă, sprijinindu-i măsurile lui bune, fără a vă face

însă responsabili de tot sistemul, prin excelență ilegal al acestuia, pe
care aveați datoria democratică de a-1 combate; atunci vom vedea,
dacă n’ar fi fpst preferabil, și moralmente, să formați mai curînd o gru­
CE

pare democratică independentă fie chiar cu scopuri strict culturale, în

care caz n’ați fi schimbat cel puțin acest „socialism german" „care nu
se poate face" pe „liberalizmul" romîn, pe care de altfel—și a’ți dove­
dit-o cu prisosință,— l’ați putut și îl puteți face și încă vai! cucîtăîn-
demînare! Da, pe acesta îl puteți face! l'r'ebue să v’o recunoaștem 1 Fap­
I/

tele sunt mai presus de orice vorbe....

In așteptarea răspunsului, rămîn al d-voastră fost adept, iar ac­
AS

tualmente :
Lex.
Această scrisoare a fost trimisă d-lui G. Diamandy de colaboratorul
UI

nostru Lex, pseudonimul unei marcante personalități politice. D. Diamandy

a făgăduit prin No. 8g8 al Viitorului că va răspunde „in curînd* și cu
toate că de atunci au trecut mai multe luni de zile, d-sa n’a răspuns nici
BC

un cuvînt pînă acum. Din cuprinsul scrisorei cititorii vor înțelege moti­
vele binecuvântate ale tăcerii d-lui Diamandy.
 Facla
290

Y
AR
E liniște la Brăila.
E zi de lucru și de-alungul malului sting al Dunării, în toată lun­

R
gimea portului, cit poți cuprinde cu ochii, zeci de vapoare și sute de
șlepuri așteaptă munca miilor de căruțași și hamali, așteaptă munca

LIB
grea și ucigătoare a desmoșteniților, cu â căror sudoare bogăția acestei
țări, trecînd mări și țări, îș’i poartă triumful în lumea civilizată, uitînd
âurerile sfîșiitoare și’chinurile de moarte ale celor ce i-au dat naștere.
Pe tot întinsul cheiului, pe străzile dintre magaziile purtătoare
de milioane, nu vezi de cît ici, colo, cîte o căruță, două, o mînă de

ITY
hamali și cîteva patrule de soldați, privind la pustiul de lîngă Dunăre.
Miile de căruțași și hamali, furnicarul acestui port, întovărășiți
de alte mii de muncitori și lucrători ai fabricilor, cuprinși de acelaș
dor, împinși de aceleași năzuințe, dîndu-și mina frățește, străbat stră­

S
zile orașului, în cea mai desăvîrșită ordine, cîntînd din timp în timp.
E grevă...

ER
...Și’n zăpăceala ce-a coprins întregul aparat administrativ — ti;
trați și academician! — cari de zile întregi se întreabă, ce vor acești
oameni, acești nebuni ce vor? Ce pretinde această cohortă de bețivi
desculți? — se desprinde un fapt înălțător de o măreție fără seamăn,
NIV
ce se impune cu atîta putere în cît guvernanții, cari așteptau cu puș­
tile încărcate să reprime greva, cu ultima energie, se văd singuri,
fără dușman, izolați în fața portului unde e liniște adîncă, liniște pe
care dînșii voiau s’o impună, liniște care azi îi înfricoșează, care le
spune mai mult ca ori ce, mai mult ca ori cînd.
LU

Boerii și bolnavii n’au lapte de băut, aristrocrații nu găsesc tră­

sură, fabricile nu lucrează; comercianții vor părăsi portul și Brăila va
pieri... Acestea sunt vedeniile, visele urîte, grozave, ce se desprind din
liniștea spăimîntătoare, neaștaptată pentru care nu se pregătiseră de
RA

cît gloanțe și lanțuri.

Iar dincolo... afară la cîmp, unde crește și înflorește bogăția a-
cestei țări, în preajma „grădinii monument" și pe șoseaua unde pro-
pietarii acestor bogății, vin să răsufle de greutatea muncii și să-și
NT

spună cu multă încredere „eu sunt factorul a tot ce se vede aurind în

zare“... zece mii (10.0J0) de oameni muncitori, cu femeile și copiii lor,
îmbrăcați ca de sărbătoare, cu durerea sugrumată în suflet, își urmează
drumul și’ntr’un tîrziu înviorați de un gînd, în tăcerea resemnării, por­
CE

nesc spre casă.

Și această clasă de căruțași și hamali, cari s’au pomenit odată
cu acest port, pe care l’au văzut din generație în generație crescînd și
înflorind, ridicindu-se la rangul de prim-port al țării, au rămas tot ca și
în trecut flămînzi, huliți de toți, urîți și spoliați de cei ce nu se pot
I/

lipsi de munca lor.

Singuri; nici o lacrimă pentru el, îndrăgiți doar de frații lor de
AS

muncă, cari singuri le-au simțit durerea, într’un avînt de dragoste ne­
grăită și-au dat mîna și sufletele lor îmbrățișate s’au închinat unei idei.
Iar cei de sus, în haine de lucru, îi privesc cu ură și dispreț, că
portul nu lucrează, că n’au trăsuri pentru plimbare, că fabricile vor
UI

pieri, că n’au lapte de băut nici pentru bolnavii lor din cauza acestor
nesocotiți.,., nesocotiți ce și-au uitat de foamea lor și a copiilor lor ce
mor fără a fi trăit și trăesc murind de foame.
BC

❖ ■’ *

încet, cu pasul sigur, în șir nesfîrșit, cei zece mii se duc spre
casă cu frunțile înseninate de albastrul cerului, cu inimile înduioșate
de roșața soarelui, simbolul unei vieți nouă, iar verdele cîmpului le-a
dat speranța și-atunci și-au făcut semnul crucii: simbolul învingerii.
Brăila. Emil Georgescu
 Facla 291

Y
POLEMICI

AR
Pentru d. dr. Cantacuzino.—D. lacob Negruzzi, primind la aca­
demie pe d. N. lorga, i-a spus—cu multe menajamente—că acolo trebue

R
să-și potolească patimile, ca să zicem așa,
Cu alte cuvinte, academia pe care o credeam un institut de cul­

LIB
tură este un sanatoriu pentru boalele nervoase. N’avem nimic de zis,
căci și sanatoriile sînt necesare. Dar vorba-i: îndeplinește zisul sana­
toriu condițiile legale, ori funcționează în mod clandestin ?
Rugăm pe d. dr. Cantacuzino să se intereseze de această chestiune
Ar putea trimite în anchetă pe... d. dr. Sion.

ITY
Respect Alteței Sale! — Nimeni nu pricepea pînă acum de ce
se îndeasă d. lorga la atîtea onoruri și de ce pretinde vecinie ca toată
lumea să i se închine cu cel mai profund respect.
Acuma și-a mărturisit focul inimii: unul din strămoșii d-sale era

S
să puie mîna pe tronurile principatelor. D. lorga era deci să fie prinț.

ER
Numeroșii prinți Ghica, Sturdza, Moruzzi, Bibescu, etc., i-au uzurpat
drepturile. D. lorga cere contimporanilor săi să-l avanseze dela rangul
de ex-prinț in spe Ia acela de prinț-sadea.
Ei, așa mai vii de acasă (din Fanar) prensule No. 2!
NIV
Consequents.— O să facem o destăinuire senzațională : d. lorga
știe cîte-o dată să fie consequent.
De pildă: mai anul trecut un băiețaș „din centre" a publicat o
corespondență din Huși, în care, după ce înșira multe și mărunte, zi­
LU

cea că sînt acoto o mulțime de bulgari, cetățeni romîni, cari încet-încet

se asimilează.
D. lorga a întrerupt povestirea cu adnotația;
.Foarte bine ! N. I.“
De astă dată d. lorga a fost deci consequent: știe că d-sale i-a
RA

prins bine că s’a asimilat, prin urmare e foarte bine c’o fac aceasta și
compatrioții d-sale.
NT

No. 13. — De-acuma încolo să știți că pînă și oamenii cei mai

culți or să devie superstițioși.
Numărul din Facla care a stîrnit tot boclucul cu originea d-lui
lorga e numărul... 13, și — slava Domnului — i-a fost fatal.
CE

Una lată, dar lată rău.—Curtea cu juri din Paris a avut de ju­
decat crima unui anume Josserand. Președintele, după ce prin intero­
gatoriul său face să reiasă amănuntele crimei, se adresează acuzatului:
— Ești fiu de jandarm, iar sora d-tale s’a măritat cu un jandarm.
I/

Ai avut deci mediul cel mai favorabil ca să ajungi om de treabă.

Să zicem că „cel mai“ e un lapsus, că președintele a vrut să zică
AS

numai favorabil — și încă e o enormitete.

Magistratul acesta, pe care d. Ionel Brătianu l’ar strînge în brațe
dacă l’ar găsi undeva, se cheamă Bregeault.
UI

D. Locusțeanu colaboratorul „Viitorului"'. — Organul liberal

îndrăznește însfîrșit să ia apărarea d-lui Pompiliu Eliad, directorul tea­
trului național, atacînd pe cronicarul teatral al Vieței Românești, d-nul
BC

Cocea. Foarte bine și nimic de spus. Oamenii partidului trebuesc apă­

rați cel puțin în ziarele partidului. Ceeace nu înțelegem însă este că
articolul din Viitorul să fie scris de d. P. Locusteanu, secretarul tea­
trului național și secretarul de redacție al ziarului conservator Minerva.
Suntem în drept să ne întrebăm ce legături tainice există între redac-
 292 Faci

Y
țiile celor două ziare de partid și dacă nu era mai logic să apară proza

AR
ditirambică a d-lui Locusteanu — care, firește, are obligații personale
față de patronul și șeful său, d. Pompiliu Eliad — în ziarul al cărui
secretar de redacție e domnia-sa.
*

R
Barzilai și... Procopiu.—D. Barzilai e deputat la Roma, d. Pro-
copiu la Bucure’ști. D. Barzilai e președintele societății presei italie­

LIB
nești, d. Procopiu al celei romînești; d. Barzilai e republican opozant,
d. Procopiu generos guvernamental.
D. Barzilai, intervenind pe lingă ministerul lucrărilor publice ita­
liene a obținut pentru toți ziariștii de profesie, cîte 12 bilete de liber
parcurs pe G. F., anual, și cîte un bilet pentru întreaga familie a ori­

ITY
cărui ziarist. Acestea aproape gratuit: eu o reducere de 75°/o.
Am dori să știm ce a făcut în acest senz d. Procopiu pentru presa
romînă. Noi știm că puținul pe care l’a dat d. V. G. Morțun, l’a dat din
proprie inițiativă.

S
Și să nu ni se spuie că cerem privilegii pentru ziariști. Biletul
acordat de ministrul italian familiilor ziariștilor constitue în adevăr un

ER
privilegiu pe care noi nu-1 cerem. Dar biletele ce se acordă ziariștilor
personal constitue un drept care corespunde unei mari necesități so­
ciale. Numai cînd ziaristul va putea străbate în toate colțurile, ca să
afle și să denunțe tot ce se petrece, se va putea pune capăt desfrîului
NIV
administrativ și polițienesc.
Energia și inima partidului liberal.— Viitorul scrie despre răs­
coalele și represiunea din 1907: „In acele momente de grea cumpănă,
a trebuit să intervie partidul liberal și să’si pue în serviciul țărei toată
LU

munca și energia, toată inima și capacitatea sa pentru salvarea patriei".

Iată o inimă care are nevoe de sîngele a 11.000 de țărani ca să
bată cu energie pentru patrie!
RA

Votul universal și conservatorii.— Citiți vă rog aceste rînduri

extrase întocmai din ziarul carpist și cantacuzinist Conservatorul. Nu
ne batem joc de d-voastră. N’am găsit pasagiile în chestiune în vre-un
ziar din Hotentoția. Vă jurăm că sunt exacte și copiate cuvînt cu cu-
NT

vînt din organul unui partid politic romînesc. Ascultați și vă cruciți:

„Votul egal pentru tot romînul care a împlinit 21 de ani ar fi de
o potrivă cu trecerea sceptrului politic din clasele orășenești, cari con­
duc astăzi, în mîinile clasei țărănești... Gîți nebuni s’ar putea găsi cari,...
CE

cu inima ușoară, să opereze decapitarea națiunei și dezorganizarea de-

săvîrșită a Statului.. Doar dușmanii cei mai înverșunați ai neamului
romînesc ar putea concepe o asemenea ispravă".
Dușmanii neamului romînesc... cei cari vor votul egal pentru toți
I/

romînii1!!
Dacă afirmarea asta năstrușnică n’ar fi o aberație dureroasă, ar
fi de un comic desăvîrșit.
AS

S?
Puțintică răbdare. — Părintele Durac fiind ocupat în altă parte
cu înmormîntările și botezurile răposaților și noilor născuți, n’a avut
UI

vreme să se ocupe și de curînd-născutul care într’unul din numerile

„Viitorului" s’a apucat să discute botezul pantahuzei pentru colonii.
De aceea roagă pe cetitori să-1 erte și în numărul viitor al
„Faclei* va aprinde o luminare și pentru acest prunc, mai ales că de
BC

la ultimul său articol a mai răsărit o pantahuză nouă: pentru ajutora­

rea celor înecați din mahalalele Capitalei, căreia părintele Durac ține
să îi citească de asemeni, o liturghie.
Deci „puțintică răbdare*.
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an....................................Lei 7.~

S
Pe șase luni................... „ 4.—
în străinătate : Pe an................... Lei 9. -
Pe șase luni . . „ ER
Un abonament combinat la „'Facla44 și „Viața Socială14
5.—
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei,
NIV
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „ LUMINA “
No, 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleana;
RA

No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat---------

Director: TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

AS

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țărei în timpurile de față. Apare cu fasc’icola, de
UI

două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
iții, peste o sută de fascicole.
BC

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­

meta 61, București. Telefon 23A9.
♦

| Biblioteca„Lumen“

Y
AR
♦ -------------Un număr 15 IJAXI.------------ -
Ati mai apărut numerele;

R
♦ 31—L. Tolstoi Să nu ucizi'
i 32.—Buffon Omul si Natura

LIB
33 — 3/ Gorki Revelionul
t 34-35.— C.Bădulescu SLotru Naționalismul
i 36.—C.Dobroffeanu Ghere « Din trecutul depărtaț
. 37.—Dr. Berheim Hvpnotismul
1 38.—A. Cehov Ursul

ITY
i 39 si 40.—Dr. N. Leon Moniste
41.—L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
♦ 42.— Const. Miile Rochia Catiței
* 43.—C. Băduleseu-Flotru Sufletul neamului nostru
44 si 45 —H. Heine Amintiri Duioase.

S
t 46.—Bousseau Libertatea—si altele.
♦ 47.—Victor Anestin Ce sunt Cometele?
I
y
|
48.—Maxim Gorki
49.—Pluton
50.—Karl Marx
ER
In Temniță
Ce-i Amorul ?
Muncă, Marfă, Bani.
NIV
* ABONAMENTE:
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1 50
25 numere „ ... Lei 3.-
Stimele se vor trimite prin mandat postai peadresa
editurei ,,Lumen“, Str. Calomfirescu 7 - Uvicxirești.
LU

t
i
Citiți
RA

i „ROMANIA MUNCITOARE"
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

unite. Apare de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 lei pe an. ===== Numărul 10 bani.
CE

MEDIC ROMAN LA KARLSBAD

I/

Doctor GRI GO RE BRHUER

AS

.Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

fost medic al „Allgemeines Krankenhauș" (Prof. Schlesinger)
UI

Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78

BC

— TELEFON 701 —
Anul I. No. 19 17 Iulie 1910.

Y
R AR
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL :
LU

„Facla": Discursul d-lui Bă- pografilor ; Ion Dreptul: Exploa­

dărăa ; : „Viața Romîneas- tatorii de petrol și guvernul na­
că" cere dreptul de vot pentru tional-liberal. — M. Castberg,
RA

femei; N. D. C-: D-llorga a fu­ ministru de justiție : Democra­

git de serviciul militar; Un bun ția norvegiană.
romîn: Către toți ticăloșii aces­ POLEMICI: Holera și d. dr.
NT

tei țări; Etn. fVgin : Rasă și Cantacazino. — D. Moruzi anti­

Naționalism ; I. Armașu : Direc­ cipează.—Șobolanii d-lui Caza.—
torul Bursei mancei și greva ti­ Limba „Neamului romînesc".
CE
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul"

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
Numere vechi, precum și colecții complecte

AR
din revistele: „Viața Sociala^, „1001"' și „Facla11 se
găsesc la Biuroiil de expediție „Poporul1, Calea Victo­

R
riei JVo. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau

LIB
mărci poștale.

ITY
apărut

Viața Socială

S
Numerile 5 și 6

Hubert Lagardelle
ER
Cu următorul bogat sumar:
Noile tendințe socialiste
D. Angliei Calvarul florilor
NIV
Tudor Arghezi Adolescență
G. Galaction Gloria Constantini
N- Davidescu . Oboseală
Th. Cornel La răspîntie
LU

Dr. Ion Fulga Din iadul vieței țăranului romîn

S, Labin Chestia evreiască și d. G. Ibrăileanu
A. Spiru-Bacăti Scrisoare deschisă unui poporanist
T. D. Captivul burgheziei
Albert Samain Sonet
RA

B. Bjornson Regele
Jules Renard Moartea lui Dedeche
— Numeroase ilustrații de ISER —
NT

Viața socială: Greva muncitorilor din portul Brăila; greva tipo­

grafilor din capitală ; o statistică a grevelor.
Viața politică: Alegerile din Danemarca ; alegerile din Spanja ;
alegerile din Belgia ; protestul parlamentelor.
CE

Viața literară: B. Bjornson; Jules Renard.

Revista revistelor
— Prețul ambelor numere 1 Leu —
I/
AS

Către abonați,
înștiințăm pe abonați! noștri că d. Șoimescu este însăr­
UI

cinat cu încasarea abonamentelor

Un abonament combinat ia FflCLfi și ViFȚF SOC/FLFi
BC

costă 11 iei pe an și 6 iei pe șase tuni.

Administrația.
 Facla

Y
Anul I.—No. 19 17 Iulie 1910

R AR
LIB
ITY
Discursul d-lui Bădărău

S
D. Bădărău a ținut la Huși un discurs pe care partizanii
s’au grăbit să-l califice de mare.
ER
D. Bădărău are specialitatea acestor cuvîntări. îi place să
trateze chestiunile din puncte de vedere generale, să vînture idei
NIV
și să deștepte prin aceasta atențiunea publicului. La Huși, d.
Bădărău a spus, potrivit obiceiului d-sale, lucruri interesante,
dar pe noi discursul nu ne interesează de cit pentru două mo­
tive : 1) pentru a cunoaște atitudinea d-sale față de reforma elec­
LU

torală și 2) pentru a afla mijloacele prin cari crede că va putea

realiza reforma electorală. Asupra punctului l-iu, d. Bădărău a
declarat:
„In ce mă privește, voiu susține în comitetul partidului pen-
RA

„tru reforma electorală contopirea colegiului I și II de Senat și

„prin urmare alcătuirea unui colegiu unic pentru Senat. Con­
topirea colegiului I și II pentru Cameră, lărgirea colegiului III
NT

„prin acordarea votului tuturor locuitorilor din comunele rurale

„cari știu ceti și scrie, (voim să credem că aci d. Bădărău nu-
„mai din scăpare de vedere a omis să spue că nu se va lua drep­
CE

tul de vot la analfabeți. N. Red.) prin ridicarea numărului re­

prezentanților colegiului III dela 38 la 61, adică la Va din nu­
fărul total al deputaților și lăsarea celei mai complecte liber­
tăți funcționăr ei electorale, pentru ca colegiul III să înceteze
I/

„de a fi colegiul „Minciunei“.

Părerea noastră este cunoscută. Noi suntem pentru votul
AS

universal egal, secret și direct. D. Bădărău vrea unificarea cole­

giului I și II de Cameră și Senat, sporirea mandatelor col. III și
libertatea complectă de funcționare a dreptului electoral țărănesc.
UI

Nu vom sta să discutăm acum concepția d-nului Bădărău

despre reforma electorală. Suntem pentru votul universal, dar
ne dăm seama de raporturile de putere între diferitele clase so­
BC

ciale și, în consecință, nu facem politică de „tot ori nimic“. Cu

alte cuvinte, nu vom înceta nici odată să cerem votul universal
și să-l privim ca singurul chip de realizare a unei reforme elec­
torale cu adevărat democratice, dar nu vom urmări mai puțin
 Facla
294

Y
cu simpatie pe cei cari vor voi sincer să lărgească actualele co­
legii și mai ales să lase pe țărani să-și manifesteze în libertate

AR
voința.
Baza problemei noastre electorale și sociale este emanci­
parea satelor. Astăzi satele sunt închise cu jandarmi, cu sub-

R
prefecți și, la nevoe, cu armată. Nu există viață politică la sate
și nici putința de a o organiza. Apăsarea polițienească și admi­

LIB
nistrativă este așa de grozavă în cît nimeni nu mai îndrăz­
nește să se aventureze printre țărani. Simpla lămurire a Con­
stituției este privită ca un act sedițios. Cuvîntul de ordine tăcut
între partide este menținerea satelor în starea aceasta.

ITY
D. Bădărău declară că vrea să schimbe sistemul. Aceasta
ar fi echivalent cu o revoluțiune. Satele descătușate și propa­
ganda politică liberă I — e prea frumos ca să nu fim sceptici.
Noi știm ce interese considerabile are oligarchia romînă la țară

S
și cum se pricepe să ș.i le apere. Ea dă voe orașelor să zburde,

ER
cu condiția ca cele cinci milioane de țărani să fie lăsate în stă-
pînirea ei. Să vrea oare partidul conservator-democrat în mod
sincer schimbarea acestei situațiuni ? O spunem limpede: nu
NIV
ne vine a crede!
Nu ne vine a crede, între altele, și pentru motivele pe cari ni
le-a furnizat chiar d. Bădărău. D. Bădărău, după ce a vorbit de
reforma electorală, s’a ocupat și de venirea la putere. Fruntașul
LU

conservator-democrat este pentru o conlucrare cu partidul con­

servator. D. Bădărău este pentru o guvernare conservatoare și
pentru răspîndirea ideilor conservatoare. Nevoia apărărei inte­
reselor conservatoare îl preocupă peste măsură; ideia îl obse­
RA

dează ; în discursul dela Huși, ea revine mereu, ca un refren.

Partidul conservator este însă contra oricărei reforme elec­
torale. D. Marghiloman a declarat că va ști să împedice orice
NT

tentativă de lărgire e colegiilor electorale, „Epoca" d-lui N. Fi-

lipescu nu încetează de a’și bate joc de proectele de reformă pe
cari le numește comice și „Conservatorul", grav și solemn, este
CE

de părere că o schimbare în materie electorală este echivalentă

cu ruina țărei și cu trădarea de neam.
D. Bădărău vrea totuși cu orice preț, să guverneze cu oamenii
aceștia. El o vrea, în numele intereselor conservatoare, cari îi
I/

sunt foarte scumpe.

Nedumiriți, întrebăm : cum se împacă declarațiunea d-sale
AS

asupra reformei electorale cu cealaltă declarațiune asupra nece-

sităței unei conlucrări, la guvern, cu partidul conservator și a
apărărei „rosturilor" conservatoare ? D. Bădărău vrea oare să rea­
UI

lizeze reforma electorală cu d-nii Carp, Marghiloman și Filipescu?

Dacă proectul de conlucrare cu partidul conservator se va rea­
liza, atunci este în afară de orice îndoială nu va mai rămîne
BC

nimic din proectele d-sale electorale.

Discursul dela Huși n’a precizat nimic ci, din contra, a
produs numai confuziune. Situația se poate rezuma în cîteva cu-
 Facla
295

Y
vinte. D. Bădărău, care își zice democrat și este pentru o re­

AR
formă electorală, vorbește totuși cu multă căldură despre rostu­
rile și interesele conservatoare și vrea să facă alianță, la guvern,
cu cei mai declarați dușmani ai reformei electorale.
Contradicția este evidentă. Una din două: ori d. Bădărău

R
vrea lărgirea colegiilor electorale și atunci nu mai poate fi vorba

LIB
de o conlucrare cu partidul conservator, ori vrea puterea—pen­
tru care are nevoe de unirea cu d. Carp — și atunci trebue să
sacrifice reforma electorală.
înclinăm a crede că d. Bădărău vrea mai de grabă pute­
Facla

ITY
rea de cit reforma electorală.

S
D. lorga a fugit de serviciul militar
ER
In numărul trecut al Faclei am pus o întrebare, indiscretă de si­
gur, dar în termenii cei mai cuviincioși cu putință, d-lui lorga. Ni se
adusese la cunoștință faptul că șeful naționaliștilor nu făcuse serviciul
NIV
militar și am crezut de datoria noastră să contribuim la edificarea opi­
niei publice în această privință, dînd prilej d-lui lorga să ne arate în­
tru cît erau îndreptățite bănuelile și temerile noastre. La această în­
trebare, pe cît de cuviincioasă pe atît de legitimă, Neamul rominesc
ne răspunde cu două pagini de înjurături. Ca să nu fim învinuiți de
LU

exagerare, ne permitem să reproducem cîte-va flori de stil, un stil în

adevăr atic, moștenit de d. lorga de la strămoșii d-sale.
După neamul rominesc, revista noastră „e cea mai scîrboasă și
mai murdară revistă ce a văzut lumina tiparului la noi“. Noi „nu dis­
RA

cutăm, nu aducem idei, nu plecăm de la nimic, nu avem nici o bază

de principii: înjurăm, facem jocuri de cuvinte, și mai presus de toate,
avem arma tuturor veneticilor și parazifilor: lovim în om nu în idei“.
Revista noastră „mușcă precum mușcă ’n vînt un cline turbat care vede
NT

în toți cei din juru ’i otrava care e in sufletul lui*. Noi „ne-am cobo-
rît pînă la murdării11, ne atingem de programul naționalist cu „o mină
spurcată* și „jonglăm* și ne „zvîrcoliin* văzînd triumful nu al ideilor,
asta nu îndrăznește s’o spue nici revista D-lui lorga—dar al practicei
CE

naționaliste.
Scutim pe cititorii noștri de restul florilor de retorică adaptate
terenului prielnic de la Vălenii de Munte. Nu vom releva nici învinu­
irea că suntem „venitici0 și „paraziți" într’o țară în care urmașii no­
bilei familii Arghiropolos, sunt neaoș romîni. Vomdiscuta însă „actul
I/

oficial" prin care d. lorga ne arată motivele scutirei d-sale de servi­

ciul militar. Actul acesta prevede că : tînărul Nicolae lorga, d profe­
AS

sie profesor se dispensează din serviciul armatei, avîndu-se în vedere

actele prezintate și din cari se constată că este cel mai mare fiu la mamă
văduvă.
Dacă certificatul acesta de dispensă ar fi prezentat de ori cine
UI

altul în afară de șeful unui partid naționalist, recunoaștem că n’am a-

vea nimic de spus. Ori cine e în drept să scape cum poate și cum
știe de serviciul militar. Dar ceea ce’i este permis ori cui în această
materie, nu poate fi îngăduit unui naționalist. Cînd zilnic și pe toate
BC

tonurile strigi că mori de dragul țărei, cînd în presă, în întruniri și

în parlament, cei sporirea armatei permanente pînă la un număr în­
doit de ostași de cît a ori cărei alte puteri balcanice, cînd în accese
acute de șovinism declari că țara noastră trebue să stea vecinie cu
 296 r * e 1 a

Y
arma la picior, na poate fi îngăduit aceluia care cere asemenea mă­

AR
suri să se sustragă el, cel d’intîi, de la serviciul militar și „în fața pri­
mejdiei care ne amenință de pretutindeni“să dea bir cu fugiții.
D. lorga își dă seama că atunci cînd legiuitorul a prevăzut scu­
tiri de serviciul militar pentru fiii cei mai mari ai văduvelor, a avut

R
în vedere familiile cu totul lipsite de mijloace. Familia d-sale nu era
în această situație. Din însuși cuprinsul certificatului de dispensă pu­

LIB
blicat de d-sa, reesă că în momentul recrutărei d. lorga era de pro­
fesie Profesor, prin urmare dispunea de destule mijloace materiale, ca
să sprijinească o familie ori cît de nevoiașă.
Atunci, pentru ce nu și-a făcut serviciul militar, pentru ce nu.
și-a îndeplinit datoria de sînge față de patrie?

ITY
Pentru că una e să-ți faci datoria și alta e să te bați cu pumnul
în piept la întruniri publice în numele romînizmului. Pentru că e de
o mie de ori mai ușor să arunci calomnii în dreapta și în stînga că
toți sunt vînzători de patrie, că sunt înstrăinați și vlnduți jidanilor, de
cît să jertfești șase luni din viață în serviciul țărei.

S
Pentrucă e mai comod să înjuri o revistă democratică și să îm­
pingi sute de mii de muncitori nenorociți în aventura unui război, pe
ER
cînd tu, cel ce i-ai trimes la muncă și la moarte, te ascunzi îndărătul
unei văduve ca să scapi de serviciul militar.
Acesta e răspunsul nostru înjurăturilor din Neamul Romînesc.
După ce am dovedit origina străină a d-lui lorga am ținut să de­
NIV
monstrăm și calitatea naționalizmului d-sale. Dacă d. lorga nu și-a fă­
cut datoria față de armata țărei, noi ne-ain făcut datoria față de’demo­
crația romînă. Opinia publică civilizată și cinstită să ne judece și să
osîndească pe cine este de osîndit. N. D. C.
LU

„Viața romînească" cere dreptul de vot pentru temei

RA

Reproducem următorul pasagiu din revista Viața Rominească, anul

NT

5, No. 6, pagina 357:

„Dar dacă sufletește femeia se deosibește radical de bărbat, e bine
să-i acordăm egalitatea politică cu noi ?
Apoi tocmai de asta trebue să i-o acordăm.
CE

Dacă femeia ar fl sufletește egală cu bărbatul, atunci ce nevoe ar

mai fi să-i dăm drepturi politice ?
Chemînd la exercitarea drepturilor politice niște ființe cu alte
însușiri, se vor adăoga la orgă atîtea coarde noi și originale! Femeile
I/

vor veni cu un alt mod de a privi lucrurile, în dezbatere vor răsuna

altfel de concepții, formularea altor nevoi, justificate prin alte argu­
mente. Se vor înmulți, dar, punctele de vedere, lucru întotdeauna ex­
AS

celent pentru a ajunge la hotărîrile cele mai adequate împrejurărilor...

Pe lingă aceste considerații, mai e încă una: Femeia, ca orice
om, care este și muncește pe acest pămînt, trebue să’și spună cuvîntul
său în orînduirea lucrurilor de care atîrnă fericirea și nefericirea sa și
UI

a copiilor săi“.
Nimic mai adevărat. Nimic mai logic. Nimic mai drept. Nimic mai
delicios însă în acelaș timp ca farsă și ca ironie. Căci veți mărturisi
BC

cu toții că nu e de loc banal lucru să vezi o revistă care abia îndrăz­

nește cînd și cînd să revendice—și în ce terminologie diplomatică ! —-
votul universal pentru bărbați, cerînd fără nici o pregătire și fără să
previe emoția noastră, votul universal pentru femei! ’
 raci
297

Y
AR
Către toți ticăloșii acestei țări

R
APEL CĂLDUROS

LIB
Cele ce se petrec în Franța sînt menite să bage spaima
în multe suflete romînești. Poliția a fost prinsă cu ocaua mică:

ITY
în lupta de concurență dintre mai mulți financiari, ea a trecut
de partea unora din ei, ca să-i dea gata pe ceilalți. In aceste
condiții poliția a pus la cale o plîngere falșă în potriva lui Ro-
chette, a făcut ca parchetul să-l aresteze și tribunalul să-l de­

S
clare falit.
Pînă aci nu este nimic grav. Poliția franceză și-a făcut
ER
datoria, căci acesta e rolul oricărei poliții.
După ani de zile, afacerea tot nu s’a închis, prigonitul Ro-
chette a reușit să-și arate nevinovăția și o anchetă a fost orîn-
NIV
duită ca să facă lumină în această afacere. Nici asta nu e extra­
ordinar. In toate timpurile și în toate țările s’a întîmplat cîte
o dată ca și poliția să dea de bocluc. Este riscul profesional și
nimic mai mult.
LU

Lucrul devine însă ceva mai grav din momentul în care

ancheta e orînduită de parlament, iar gravitatea își atinge cul­
mea prin aceea că președintele comisiunei de anchetă este Jean
RA

James, șeful socialiștilor.

Aceasta e cea mai mare infamie a veacului. In adevăr, este
cu desăvîrșire scîrbos să vezi cum înaintea lui James se perin-
NT

dează polițiști mari și mici, magistrați de toată mîna, foști de-

putați și senatori, ba chiar și un fost prim-ministru, obligați cu
toți să stea smirna în fața lui, să răspundă la toate întrebările,
să îndure confruntări umilitoare și să tremure la gîndul hotă-
CE

rîrii pe care ar putea s’o dea un pîrlit ca șeful socialiștilor.

Franța s’a feștelit I Franța s’a dus pe copcă !
Noi, frații ei mai mici, sintem datori s’o compătimim, să
I/

plîngem pe ruinele ei și să înălțăm rugi ferbinți către Prea înal­

tul Creator, ca să aibă gentileța de-a o scăpa cu o oră mai cu-
AS

rînd din făgașul prăpastiei.

Sînt însă pe deplin informat că mulți romîni își simt inima
pătrunsă nu numai de aceste sentimente de nobil altruizm. Nu,
UI

jalea lor este mult mai substanțială: la citirea odioaselor tele­

grame din Paris, ei au simțit moartea trecînd pe lîngă dînșii.
Ei și-au zis, cu vocea sfișiată de durere:
BC

— S’au dus boii dracului! Joacă urșii prin vecini! Mine

or să vie și Ia noi.
Și atunci, Brătieni și Panaitești, polițiști și magistrați, bu­
getivori și sinecuriști, toți indivizii rapaci, toți incorecții din
solda guvernelor, toți acei compatrioți ai noștri cari au noroiu
 298 Facla

Y
în suflet și noroiu pe conștiință, au văzut, în aceeași clipă, ace­

AR
lași tablou : ei se vedeau înaintea lui Racovski, care, ca preșe­
dinte al unei comisiuni de anchetă, îi zgîlțîia ca să răspundă
de ignonimiile lor. Și cum să răspundă, cînd ele sînt atît de

R
numeroase în cît oamenii nici nu și le pot aminti ?
Aceste gînduri au deprimat pe toți cei cu pricina. In ulti­

LIB
mele zile s’au petrecut în țară mult mai puține porcării ca de
obiceiu. Oamenii, deprimați, nu-și mai văd de treabă și servi­
ciile se dezorganizează, iar țara începe să respire. Momentul e
solemn, primejdia e mare.

ITY
Mă adresez deci tuturor demnilor reprezentanți ai ticălo­
șiei romîne și le strig:
— Ho! ajungă-vă! Veniți-vă în fire ! Fiți oameni, dar, mai
ales, fiți romîni!

S
In adevăr, slava Domnului: noi nu sîntem amenințați de

ER
o lovitură ca aceea pe care a lovit o pe sora noastră Franța.
Nu 1 La noi nu se fac anchete obicinuite, necum parlamentare 1
Nu I Noi cînd avem un Jaures—fie chiar și mai mititel—îl în­
NIV
desăm cu genunchiul în buget, iar dacă nu vrea să se vîre, îl
zvîrlim cu piciorul peste graniță! Nu! La noi nu există opinie
publică, această belea a occidentului, numită cu drept cuvînt
femeie de stradă ! Nu ! Noi n’avem să ne temem de nimeni și de
LU

nimic.
Brătieni! voi cari ați fost meniți de soartă să stați în frun­
tea noastră, — nu vă pierdeți cumpătul. Dați-i zor, ca și pînă
acuma. Deschideți mereu cîrciumi, bănci și bulevarde ca ’n satul
RA

lui Cremene.
Panaitești! trageți-i cu atentatele și cu tot ce rezultă din
ele. Nici habar de grijă să n’aveți.
NT

Prefecți, polițai, cu toți agenții voștri! Continuați să căleați

legile, să bravați bunul simț și să znopiți pe lucrători, că nimic
nu vă amenință.
CE

Magistrați 1 Slugăriți înainte ca și pînă acum, umplînd puș­

căriile cu oameni de treabă. Să nu rămîie în țara asta nici un
pui de om cumsecade, nepîngărit de sentințele voastre imparțiale.
Iar voi, generoși ai inimii mele înduioșate I stați și de aci
I/

în colo cu ochii holbați de admirare că în țara asta progresul

se tolănește la toate răspîntiile, căci voi nu înțelegeți să rămî-
AS

neți în afară de mersul istoric.

Sper că nobilul meu apel nu va fi fost răcnit în zadar.
Sper că, după o zăpăceală de cîteva zile, toate vor reintra în
UI

ordinea cuvenită. Sper că toți aceia cari au lucrat cu atîta rîvnă

la spoliarea și îndobitocirea țării, vor fi la postul lor ca să-și
urmeze opera.
BC

Să nu se ivească, Doamne ferește, vr’o coadă de topor în

rîndurile noastre ! Un bun romîn
 Facla
299

Y
AR
Rasă și naționalism

R
D. G. Ibrăileanu discută cu noi, sub titlul acesta, în ultimul nu­

LIB
măr din «Viața Romînească11, chestiunea dacă d. lorga, deși grec de ori­
gină, poate fi bun romîn. D. Ibrăileanu socoate că da, în credința că este
de altă părere de cit noi, cari am fi tăgăduit d-lui lorga putința de a
avea sentimente romînești, sub cuvîntul că are sînge elin în vine. D-nul
Ibrăileanu spune:

ITY
„/?omîn“ este o noțiune psichologică și nu fiziologică. Și oare chiar
fiziolocește d. lorga ar fi fost altfel, dacă bunicul d-sale n’ar fi fost grec ?
Este o gifiziologie grecească ? Și dacă d. lorga are „sînge* (?) grecesc, ur­
mează ca psihologia d-sale să nu fie romînească ? Și, din înlîmplare, na

S
poate fi ea curat, specific, tipic romînească ?
Dar în istoria culturii noastre avem oameni, cari reprezintă cu pu­

ER
tere sufletul românesc, cari au întrupat năzuințele poporului romîn în ge­
nere și ale unei epoci în specie,—și cari aveau în vine o ca totul altă
doză de sînge străin !
„Părintele literaturii române*, Eliade Rădulescu, era fiul unei gre­
NIV
coaice pur sang, zice d. lorga. Celălalt „părinte al literaturii romîne*,
cel din Moldova, Asaki, era dintr’o familie galițiană, „probabil de origine
armenească*, zice d. lorga în Istoria literaturii veacului al XVIII-lea.
„Bardul național*, poetul gintei latine, acela pe care d. Maioreseu îl laudă
că a exprimat șovinismul național romînesc și pe acela al gintei latine,
LU

Vasile Alexandri, era nepotul unuia Botezatu, evreu după unii, probabil
ungar, după d. lorga (... italian după Alexandri!).
Și nu înșirăm pe alții mai mici, ori mai noi.
Și atunci pentru ce d. lorga nu are drept să facă naționalismul cel
mai șovinist. Că acest naționalism nu e cel mai nimerit? Dar asta e altă
RA

vorbă ! Ideile d lui lorga pot fi greșite, dar nu pot fi puse la carantină,
pentru că d-sa are cîteva picături de sînge grecesc, care, în definitiv,
trebue să aibă aceiași compoziție chimică ca și sîngele romînesc*.
NT

Sîntem în totul de aceeași părere. „Romîn11 este o noțiune psicho­

logică, nu fiziologică. In articolul nostru de acum trei numere,întitulat
«Grecul lorga11, am și spus că nu ne îndoim de sinceritatea sentimen­
telor romînești ale apostolului urei da rasă și de naționalitate dela Văleni.
CE

D. Ibrăileanu pune chestiunea ca un om civilizat. Ne citează, din

istoria literaturii romînești, nume ilustre, cari însă nu aveau o origine
romînească. Pilde de aceste abundă în istoria tuturor popoarelor din
lume. Dar lucrurile aceste trebuesc explicate istoricului lorga, nu nouă
cari le știm de mult.
I/

D.’ Ibrăileanu nu crede în teoria rasei, așa cum era împărtășită

acum cîțiva ani și nici nu admite ca aderarea la o națiune să fie sub­
ordonată originei după sînge. Noțiunile de origine, de înrudire după
AS

sînge și de rasă sunt foarte vagi. Nu există popor curat, de o anumită

rasă; toate sunt amestecate și toate se pătrund și se amestecă fără în­
cetare, cu toate că și păstrează individualitatea etnică. Polonezii și da­
UI

nezii cari se desnaționalizează în Germania—nu sunt mai puțin teutoni

„curați11 după o generație sau două, pe cînd alsacienii de origină teu­
tonă, refuză cu încăpățînare să fie germani. Aderarea la o națiune este
de ordin psichologic, nu fiziologic.
BC

D. Ibrăileanu a ajuns să gîndească mai liberal în chestiunile ace­

ste, pe semne fiindcă a avut să sufere personal neplăceri de pe urma
originei d-sale armenești, pe care ziarele protivnice i-au reproșat-o
nu odată, ca o scădere a personalităței sale. In țara noastră, lucrurile
aceste mai au trecere; noțiunea de „romîn11 este încă legată de condi-
 300

Y
AR
țiuni de origine, de singe și de rasă. D. lorga este omul acestor lucruri.
D. lorga este omul romantismului naționalist, care în practică se traduce
prin ură de rasă și de naționalitate.
Noi nu tăgăduim d-lui lorga sentimentele romînești pentru că este

R
grec de origine. Nici n’am pus chestiunea sub laturea aceasta. Acel
care a pus-o în felul acesta, a fost... d. lorga. D. lorga s’a simțit rănit

LIB
pînă în fundul inimei de „acuzațiunea“ că e de origine grecească; a
luat-o ca o insultă personală și a tăbărât asupra noastră cu înjurături.
D. Ibrăileanu admite, împreună cu noi, că nu e o crimă nici o diminuare
ca să ai printre strămoși greci, armeni sau bulgari și că, avându i, să
fii totuși bun român. D. lorga n o admite în ruptul capului. D. lorga

ITY
nu o poate admite.
Motivul e ușor de înțeles. Dacă d. lorga ar avea în chestiuni de
rasă și naționalitate părerile civilizate pe cari le are d. Ibrăileanu,
n’ar putea să facă politica pe care o face, n’ar putea să tăgăduiască
celor de altă origine ca d. Ibrăileanu și mulți alții, sinceritatea senti­

S
mentelor lor romînești și naționalitatea lor romînească. Politica d-lui
lorga este o politică întemeiată pe teoria rasei, așa cum se înțelegea

ER
cu ani în urmă. Numai romînii curați, romînii de sînge, au dreptul să
se numească romîni: noțiunea fiziologică a rasei. Ceilalți, romîni prin
naștere pe teritoriul țărei, romîni prin cultura și limba națională, prin
aderarea liberă la naționalitatea romînească, cu un cuvînt romînii de
NIV
noțiune psichologică, nu sunt romîni buni, sunt venetici, lifte, streini,
în contra cărora poporul trebue să lupte fără de îndurerare. Adversas
hostem aeterna auctoritas.
Aceasta este politica d-lui lorga. Cine ia asupra lui propagarea
LU

unei asemenea politici, e firesc să nu poată tolera a fi arătat ca strein

de origine. Cînd îi se spune d-lui Ibrăileanu că e armean, ne închipuim
că nu-i place, dar în conștiința lui e împăcat: se știe romîn— și nu dă fap­
tului o însemnătate ce nil poate să aibă. Cu d lorga lucrurile se schimbă.
Cînd îi s’a spus că e grec, a sărit ca fript și a vărsat asupra noastră
RA

hîrdae cu insulte. A cerut ajutorul contendent al prietenilor săi și s’a

simțit din cale afară nenorocii. Explicațiunea e simplă. D. lorga a
simțit că lui nu-i este ertat să fie grec și că a fi dovedit ca străin de
origine înseamnă a se nimici „principiile" pe care se pune pentru a pri­
NT

goni pe „streinii" și „înstreinații" de neam, înseamnă a se pune în con­

tradicție cu el însuși și cn întregul lui mod de a fi și lucra.
D. lorga a silit pe cercetători să se ocupe de originea sa, din
cauza excesului de zel și a fanatismului său naționalist. Mulți și-au zis:
CE

ia să vedem; grozavul’ ista care nu mai lasă oamenii în pace cu ro­

mânismul lui, de ce seminție o fi ? Și s’au pus pe căutat. E omenesc. Este
reacțiunea. Cercetări de acestea se fac la toate popoarele cînd apar
personagii zgomotoase și exasperante ca d. lorga. Amatorii de consta­
I/

tări picante și de contraste sunt tentați; ei au înaintea lor un caz in­

teresant. Ei se întreabă: naționalistul cela, care toată ziua nu vorbește
de cît de dragostea lui de neam, dragoste pe care o drămuește cu gelo­
AS

zie altora, o fi el într’adevăr de blaștină ? Și cînd ancheta dă rezultatul

pe care l a dat la noi ancheta discretă asupra d-lui lorga, toată lumea
se scutură de rîs.
UI

D. Ibrăileanu ne-a citit superficial. Altfel nu ne atribuia intențiuni

pe cari nu le putem avea. Ne pare însă bine că ne-a dat prilejul să ne
lămurim și, în acelaș timp, să popularizăm, asupra chestiunilor de rasă
și naționalitate, niște păreri cari, din nenorocire, nu sînt admise de cît
BC

de foarte puțini la noi în țară. Multe probleme iritante ar dispărea din

viața noastră publică dacă s’ar gîndi, asupra chestiunilor de rasă și na­
ționalitate, așa cum gîndește d. G. Ibrăileanu.
Em. Argin
 r*ci 301

Y
AR
Directorul Bursei Huncei și Greva tipografilor

R
Răspuns buclucașilor dela „Dimineața“

LIB
Nu știm ce are ziarul „Dimineața11 cu d. Marin Alexandrescu, di­
rectorul „Bursei Muncei11 din București. Intrun articol publicat în nu­
mărul de Vineri, ia la vale pe eminentul orator de la banchetele, balu­

ITY
rile și festivitățile Bursei Muncei, găsindu-i o vină din faptul că nu ia
o atitudine în chestia lock-out-ului și grevei tipografilor.
Ziarul sus numit nu are dreptate în atacurile sale. Mă rog, întru
cît ar fi obligat d. Marin Alexandrescu să intervie în acest conflict pen­
tru a mijloci o împăcare ? Pe ce motiv i se tăgăduește dreptul de a

S
trimite circulări pe la gazete, prin cari anunță urbi et’orbi că d-sa nu
are și nici nu vrea să aibă vre-un amestec în greva tipografilor ? Pe
ER
motivul că e „Director al Bursei Muncei“ ? Dar nu e serios 1 Unde am
ajunge cu spiritul nostru de ordine și de cumpătare, cu proverbialul
nostru spirit de ordine și de cumpătare, dacă o instituție cuminte ca
aceea a Bursei Muncei ar imita pe similarele ei din străinătate ? Apoi
NIV
știți dv. ce fac acelea ? Dau cu barda în Dumnezeu și iau pe față par­
tea lucrătorilor. In loc să se mulțumească numai a face oficiu de pla­
sare, procurînd brațe de muncă patronilor cari au nevoe, iau o atitu­
dine fățiș dușmană patronilor. Astfel, nu se mulțumesc numai să dea
LU

unui lucrător vacant din Capitală de pildă, adresa vre-unui patron din
provincie care caută lucrători, dar îi procură și bani de drum. Mulțu­
mită acestui procedeu incalificabil, lucrătorul nu e nevoit să aștepte
bani de drum de la patron, pentru ca apoi acesta să-i fixeze salariul
care îi convine lui. Ceva mai mult, pe lîngă bani de drum, așa numi­
RA

tul viaticum, mai impune lucrătorului obligația de a nu se angaja sub

tariful sindicatului local, ceeace e o impietare asupra drepturilor pa­
tronale !
Dar bursele muncei din streinătate merg și mai departe în atitu­
NT

dinea lor dușmănoasă față de patroni Astfel, de cum se află că în-

tr’un oraș sau o regiune industrială sînt prea multe brațe și deci sa­
lariul scade, procură lucrătorilor mijloace de a se duce aiurea, silind
astfel pe bieții patroni să urce iar salariile.
CE

Ei, vă închipuiți că un om serios și de ordine cum e d. Marin

Alexandrescu, nu poate fi partizanul unor asemenea procedeuri anar­
hice. Ori ce ar spune promotorul Burselor muncei, Molinari, care ori
cît ar fi de liberal ca doctrină, se vede că s’a molipsit de la anarhiști;
I/

ori ce ar spune Hector Denis pe care îl citează „Dimineața11; orice ar

spune directorii Burselor muncei din occident, d. Marin Alexandrescu
nu se va lăsa tras pe un povîrniș așa de primejdios. D-sa știe că, dacă
AS

primește subvenții de la minister și’ de la comună, și dacă e în frun­

tea unei instituți’uni alcătuită numai din patroni, nu poate să părti­
nească prea mult pe lucrători. Destul face și așa, pentru ei. N’a orga­
nizat oare, d-sa, un birou de plasare ? N’a înființat o școală industrială
UI

în care se predau lecții de desemn la zece ucenici? Nu asudă d-sa

destul la atîtea baluri, serbări și festivități? Ce i se poate cere mai
mult?
BC

Să se amestece în greva tipografilor ? Să ia inițiativa unui arbi­

traj ? La ce bun ? Patronii, slavă domnului! sînt destul de tari pentru a
rezista. Neutralitatea se impune deci.
Și mai la urmă, dacă cetiți bine circulara trimisă de d. Marin
Alexandrescu pe la gazete, veți vedea că d sa are o atitudine. Ba chiar
una foarte categorică.
 302 Faci

Y
Ce a provocat Lock-outul și greva tipografilor? Un număr de 4

AR
sărbători cîștigate de mult de lucrători și prevăzute în legea lor spe­
cială, statutii corporației, sărbători pe cari noua lege a repaosului du­
minical le face zile lucrătoare. Pentru a-și afirma hotărîrea lor de a
nu renunța la drepturile cîștigate, lucrătorii nu s’au dus la lucru în ziua

R
de Sf. Petru.
— Nu s’au dus în lucru ? Foarte bine au făcut ! exclamă d. Marin

LIB
Alexandrescu. „Nimic mai de laudă și nu știu cum s’ar putea face mai
bine educația socială a unui popor de cît el impunîndu-și legile sale14.
Dar patronii n’au vrut să știe de „drepturile cîștigate44 ale lucră­
torilor și au proclamat lock-outul.
—■ Au proclamat lock-outul? Foarte bine au făcut! exclamă iar

ITY
d. Marin Alexandrescu; lock-outul e „admis de știința timpului44.
La închiderea atelierilor, lucrătorii au răspuns cu greva, nepre-
zentîndu-se la lucru după ecspirarea lock-outului.
— Au proclamat greva ? Splendid ! Minunat 1 strigă din nou, foarte
satisfăcut, d. Marin Alexandrescu. „Greva e și ea admisibilă, legitimi­

S
tatea ei nemai fiind contestată de nimeni “.

ER
Și d. Director al Bursei muncei își freacă pîntecile de satisfacție
că toate merg cum e mai bine în branșa tipografică.
Trebue să fie prea pătimași cei de la „Dimineața44 ca să nu re­
cunoască atitudinea categorică și tranșantă a d-lui Marin Alexandrescu
NIV
în greva tipografilor.
I. Armașu
LU

Exploatatorii de petrol și
RA

guvernul național-liberal
NT

O știre senzațională a făcut ocolul presei. Se spune că ma­

rele noastre societăți de petrol ar fi intrat în tratative cu re-
CE

prezintanții unei societăți olandeze și că această societate, care

e în legături strînșe de afaceri cu americanii, ar fi pe punctul
să cumpere tînăra și rentabila noastră industrie petroliferă. Lu­
I/

crul nu e de loc neverosimil. întreprinderile americane au în­

cercat și în trecut să pună mina pe terenurile petrolifere din
AS

regat și nu i un cuvînt că dacă n’au reușit atunci pe cale di­

rectă, să nu izbutească astăzi sau în viitor, pe căi lăturalnice.
Exploatarea comercială și industrială nu cunoaște obstacole. Te­
UI

renuri petrolifere sunt de vînzare ; oameni politici, cari să spri-

jinească acțiunea internațională capitalistă, slavă domnului,
avem de vînzare cu duiumul ; prin urmare, mai curînd sau
BC

mai tîrziu, numai să se găsească cumpărători, vom vinde tot

ce-avem și tot ce n’avem de vîndut. Mărturisim fără înconjur
că nu ne interesează culoarea și naționalitatea banilor cari vor
intra în industria noastră prin excelență internațională, și cari
vor exploata fără milă munca națională. Mărturisim că nu reu-
 Facla
303

Y
șim să facem nici o distincție între buzunarele și lăzile de fir

AR
capitaliste. Că dividende enorme de jaf și de exploatare vor in­
tra in mîinele nesățioase ale familiei Brătianu sau că vor în­
mulți milioanele lui Rockfeler, ne e tot una, întru cît munci­
torii vor duce aceiași viață de trudă și de mizerie și în fabri-

R
cele unora și în uzinele celuilalt. Din fericire știm bine că dacă

LIB
olandezii nu vor izbuti să cumpere astăzi societatea Steaua ro-
mînă, e pentru că nu s’au gîndit mai dinainte să cumpere cițiva
politician! liberali.
Naivul negustor olandez și-a închipuit că în țara romî-

ITY
nească afacerile de comerț sunt afaceri de comerț și că e des­
tul să oferi un preț ca să iei echivalentul lui în marfă. Naivul
negustor olandez s’a înșelat. In Romînia prețul unui obiect e
prețul acelui obiect, plus comisionul ce se strecoară, sub o

S
formă sau alta, politicianului.

ER
De aceea strigătele desperate ale presei liberale, în loc să
găsească răsunet în opinia publică, au întîlnit numai zimbetul
sceptic al celor inițiați. Cum vreți să ne miște amenințările ac­
tuale ale Viitorului înpotriva societăței „Steaua romînă" cînd
NIV
noi cunoaștem pe aceia cari au împins pe fabricanți la forma­
rea cartelului, cînd guvernul liberal e acela care a pus un nou
bir indirect pe spinarea populații nevoieșe, ridicînd printr’o
LU

lege absurdă prețul petrolului lampant. Dacă liberalii sunt con­

vinși că afacerile petroliștilor sunt dăunătoare țărei, sau cum
spune d-1 deputat A. Șmelț într’un recent articol din Viitorul
că întreprinderea aceasta „e cea mai urîcioasă și necinstită or­
RA

ganizare pe spatele consumatorilor din țara romînească“, pentru

ce continuă să acorde avantagii peste avantagii unei asemenea
industrii, de ce permit membrilor marcanți ai partidului (între­
NT

bați pe rubedeniile D-lui ministru Costinescu) să facă parte din

consiliile de administrație ale societăților petrolifere ?
Ni se va răspunde că fac aceasta în interesul țării, că
CE

populația rurală trebue îndrumată spre industrie? Foarte bine

și foarte logic. Dar atunci acelaș guvern care a înlesnit capita­
liștilor din petrol beneficii enorme, care nu s’a atins niciodată
de societatea anonimă „Steaua romînă“ al cărei capital de 30
I/

milioane exploatează 173 de sonde, o fabrică de acid sulfuric,

cea mai mare distilerie de petrol din Europa și.... munca a
AS

peste 2500 lucrători ; acelaș guvern ar fi trebuit să țină seamă

și de sărmanele și umilele interese ale muncitorilor exploatați
de „Steaua Romînă“. Cura a îngrijit „naționalizmul“ liberal de
UI

munca romînilor întrebuințați la sondele și fabricele Stelei Ro-

mîne, ne va răspunde raportul inspectorului sanitar Dr. Popescu,
raport publicat de direcția serviciului sanitar și reprodus în
BC

ultimul număr din revista Viața Socială.

Iată ce citim întrînsul:

„O deosebită atenție însă trebue dată muncitorilor recrutați

 304 cla

Y
în mare parte printre săteni și cari servesc de lăieri, ajutoare
ale maeștrilor sondări sau sînt angajați cu ziua cînd e nevoe

AR
de brațe.
Oamenii aceștia, cari n’au o meserie propriu zisă, sunt cei
mai rău plătiți și trăesc și se hrănesc detestabil. Mulți sunt de

R
prin satele apropriate și o parte din ei se întorc acasă după

LIB
sfîrșitul lucrului de zi sau de noapte. Dar mulți sunt de prin
locuri depărtate și aceștia nu’și văd familiile cu săptămînele și
cu lunile.
Ei își aduc o mică laviță cu un schimb, cel mult două

ITY
premenele, cu cîteva obiecte de prima necesitate.
Iși spală rufele singuri și cit se poate de rar; își prepară
mîncarea singuri și cit se poate de primitiv, și dorm în niște
căzărmi mizerabile. Hrana lor e mămăligă, ceapă și verdețuri

S
eftine, oțet în care înting cu mămăligă și rar brînză sau pește;

ER
căci plata lor e de maximum 65 lei pe lună și fiecare stărue
să facă economii pentru cei de acasă“.
Urmează apoi o descrivre înfiorătoare a barăcilor, ușa nu­
mitelor cazărmi, fără ventilatoare, murdare, în cari dorm sute
NIV
de oameni.
D. inspector închee astfel raportul d-sale asupra celor vă­
zute la societatea „Steaua romînă“ :
LU

„Și ca un contrast ironic, grajdul și remizele din spate sunt

cochet de bine întreținute11.

Iată care e soarta și viața muncitorului romîn în uzinele

RA

unei societăți cu 30 milioane capital, cu consilii de administrație

compuse în mare parte din liberali (vezi lista rubedeniilor d-lui
Costinescu) și despre care d. Șmelț se întreba : „să ni se răs­
NT

pundă dacă mai există o industrie în țara romînească pentru

care să se fi făcut nu numai sacrificii costisitoare, dar chiar o
lege specială de apărare....“ lege de apărare, adăogăm noi, con­
CE

cepută și votată de liberali.

Și cînd o asemenea industrie e amenințată să treacă în
mîinile americanilor, să ne dea voe Viitorul să nu ne scandali­
zăm prea mult și să hrănim o ultimă speranță :
I/

Cine știe, poate că americanii vor fi mai milostivi și mai

drepți de cît ai noștri, cu sătenii și cu muncitorii romîni. In
AS

orice caz nu vor putea fi mai răi.

Ion Dreptul
UI

Fărîmiturl
BC

Nu știm dacă d. lorga a satisfăcut legea recrutărei, dar știm că

legea recrutărei l’a satisfăcut pe d-sa, pentru că d. lorga nu a făcut
armata.
 Facla 305

Y
AR
Democrația Norvegiană

R
LIB
Reproducem, după revista engleză : The International, acest
articol în care cititorii noștri vor vedea, în afară de multe date
necunoscute la noi asupra legislației norvegiene, felul cum știe
să vorbească ministrul democratic al unei țări în adevăr de­
mocratice.

ITY
Ruptura uniunei dintre Suedia și Norvegia a fost consecința ne-
înlăturabilă a doi factori: unul național, altul social.

S
Vechiul sentiment național al Norvegienilor, adormit în decursul
lungei lor uniri cu Danemarca, se trezise și reluase o viață nouă pe

ER
la începutul veacului al XIX lea. Numai sub presiunea evenimentelor
europene de atunci, Norvegia despărțită de Danemarca, a încheiat uni­
rea ei cu Suedia în 1841, afirmînd însă calitatea ei de regat liber, in­
dependent și indivizibil. Conform tratatului de unire, ambele țări tre­
NIV
buiau să-și păstreze independența lor integrală, una față de cealaltă,
trebueau să se găsească pe un picior de egalitate absolută. De fapt,
Suedia, fiind mai mare, a luat direcția afacerilor. Din cauza aceasta
poporul norvegian manifesta o adîncă nemulțumire care creștea odată
cu o conștiință națională cu atît mai dezvoltată, cu cit starea econo­
LU

mică și intelectuală a țărei era într’un vădit progres. Acest sentiment

național era jicnit de faptul că Suedia nu admitea reprezintarea Nor­
vegiei în țările străine. Norvegienii cereau ca Suedia să nu mai dețină
ea singură direcția politicei străine în numele ambelor țări ; ei voiau
RA

reprezentanții lor în streinătate. Suedia se opuse și unirea fusfărîmată.

Ruptura ar fi putut să întîrzie, ea ar fi putut să îmbrace o altă formă,
în nici un caz însă ea nu putea să fie înlăturată.
Mai era încă un factor care a contribuit să grăbească separația
NT

acestor două popoare surori; și acest factor a fost și este încă deose­
birea profundă a condițiilor lor politice și sociale Norvegia era o so­
cietate democratică. Găsim dovada acestei afirmări în însăși faptul că
din evul-mediu si pînă acum, țara noastră n’a avut nici un fel de no­
CE

bleță. In 1821, cu toată opunerea înverșunată a autorității regale, titlu­

rile de nobleță au fost desființate printr’o lege votată în acel an.
Constituția norvegiană e și ea în spiritul ideilor democratice. Le­
gea organică din 1814, lege și’astăzi în vigoare, pune autoritatea poli­
tică în mîinele adunării naționale, numită Storthing sau Camera înaltă.
I/

Storthing-ul nu cuprinde, de fapt, de cît o singură Cameră împărțită

în două: Odelsthing și Lagthing, aceasta din urmă pentru lucrările le­
gislative. Regele n’are decît un drept de veto, drept numai suspensiv,
AS

în ce privește legile votate de această Cameră. Toate celelalte deci-

ziuni, cari n’au un caracter legal, sunt valabile, fără aprobarea regelui.
De cînd cu violentul conflict care izbucni în 1880 între Storthing și
UI

rege, această lege organică a devenit principiul directiv al politicei

norvegiene. întregul minister, favorabil vetului regal, a fost răsturnat
la acea epocă, de cel mai înalt tribunal, în materie politică, de Stort­
hing, De atunci parlamentarizmul e singur stăpîn. toate hotărîrile în
BC

chestiile legislative, parlamentare și budgetare, fiind luate numai de

către Storthing. Și nici un partid n’ar dori schimbarea acestui sistem.
Norvegia era în 1814 o țară agricolă: prin urmare țăranii aveau
numărul cel mai mare de voturi. Darîncet-încet industria aluat avînt
 Facla
306

Y
sporind prin aceasta însemnătatea proletariatului. Ca o urmare a ace­

AR
stei noi stări de lucruri, dreptul de vot a fost mereu lărgit, pînă ce în
1898 a întrat în vigoare votul universal. De-atunci ori ce bărbat, în
vîrstă de 25 ani și care nu primește ajutoare publice ca cerșitor, este
alegător și eligibil. Fiecare alegător n’are de cât un vot și secretul vo­

R
tării este asigurat prin măsurile cele mai riguroase. In 1906, numărul
alegătorilor se ridica la 447.000 și acel al votanților la 290.000

LIB
Anul trecut s’a lărgit și mai mult dreptul de alegător și de eli­
gibil pentru Storthing. Storthing-ul, cu aproape unanimitate de glasuri,
a hotărît să pună pe femei pe-acelaș picior de egalitate cu bărbații, în
ce privește dreptul electoral. Femeilor mai în vîrstă de 25 ani și cari
plătesc impozite pentru un venit anual de 550 lei la orașe și 420 lei la

ITY
sate, fie venitul lor personal, fie al bărbaților, li s’a acordat dreptul
electoral. Astfel că peste 300.000 de femei vor avea dreptul să aleagă
și să fie alese în cameră. Viitoarele alegeri generale se vor face po­
trivit acestei legi.
Din punct de vedere municipal, femeile au aceleași drepturi elec­

S
torale ca și bărbații, încă din 1901. Participarea lor la alegerile comu­
nale din 1901, 1904 și 1907 a fost foarte activă, mai ales la orașe, și-a
ER
dat rezultate mai mult de cît mulțumitoare. Autonomia comunală e de-
săvîrșită din anul 1837. Fiecare oraș, fiecare centru rural, are consiliul
lui municipal, ales de popor. Acest consiliu fixează toate impozitele,
veniturile și cheltuelile comunei; tot el are în mîni administrația co­
NIV
munei. Numai în orașe, mai sunt pe lîngă consilii, un fel de ajutori
numiți de guvern. E vorba acum ca și aceștia să fie aleși tot de popor.
Hotărîrile consilielor comunale au putere de lege, fără să fie nevoe de
aprobări administrative. Cea mai mare parte din consilieri sunt mici
LU

burghezi, țărani și muncitori. Organizația municipală, astfel cum am

rezumat’o, a contribuit enorm de mult să atragă și să formeze intere­
sul poporului pentru chestiunile politice.
Marea parte pe care o ia poporul în afacerile publice, a dat in­
strucției școlare o însemnătate netăgăduită. Pretutindeni se urmărește
RA

dezvoltarea culture!. Cu toate că populația Norvegiei e răspîndită pe o

mare întindere de teren, cu toate astea gradul de cultură generală e
foarte înaintat Invățămîntul e obligatoriu pentru toți copii de la 6 la
14 ani. Neștiutori de carte, nu există. Școlile comunale sunt gratuite,
NT

iar cele superioare sunt la înderhîna tuturor claselor sociale, de oarece

programul lor nu e de cît continuarea programului școalelor inferioare
fie urbane fie sătești. Preoții n’au nici un amestec în școli. Se stu­
CE

diază mult limbile străine, engleze și mai ales germana în școalele

orășenești. In acestea din urmă cursurile sunt zilnice; la sate nu încă.
Acuma se fac încercări ca să se impue cursurile zilnice.
Autoritățile însărcinate cu direcțiunea școalelor comunale, sunt
alese de popor. Femeile pot fi alese. Tot ele pot să facă parte și din
I/

„nergeraad11, un fel de comisiuni numite de popor și însărcinate cu în­

grijirea copiilor părăsiți.
In ce privește administrarea justiției, bărbații și femeile iau o
AS

parte activă. Prin legea din 1887, pentru afacerile criminale, s’au cons­
tituit tribunale formate din 10 jurați aleși de popor. Femeile pot fi alese
jurați, și mai nu e comisiune din care ele să nu facă parte. In proce­
UI

sele civile se vor introduce în curînd judecători aleși de popor.

Ceea ce am spus pînă acum arată îndestul care e situația legală
afemeeiîn Norvegia. Ca să învederăm și mai mult progresele'făcute în
această direcție, vom atinge în treacăt și alte cîteva dispozițiuni cari le
BC

sunt favorabile : Femeea are aceleași drepturi să cumpere ca și bărbatul

de Ia 1754 are aceleași drepturi de moștenire ; del a 1863, femeile nemări.
tate sau văduve devin majore în aceleași condiții ca și bărbații; de la
1888 și cele măritate. Printr’o lege votată în acelaș an femeile măritate
au dreptul să administreze și să dispună cum cred ele mai bine, averea
cîștigată prin munca lor ; ele pot să ceară chiar încetarea comunității
 Facla 307

Y
de bunuri, cînd bărbatul administrează averea cu nepricepere. In 1884
femeile au căpătat dreptul să se prezinte în fața tuturor examenelor

AR
universitare. In 1901 li s’a dat dreptul că ocupe ori ce funcție publică,
astăzi sunt femei medici, avocați etc., și acum e vorba să li se încre­
dințeze inspectoratul muncei.
Dar mai sunt încă progrese de realizat și de sigur că se vor rea­

R
liza grabnic, de oarece femeile se bucură astăzi de dreptul electoral.
Scopul principal al legislației sociale, în Norvegia, este ușurarea

LIB
vieței muncitorului agricol. Pentru aceasta s’a creat o bancă particulară
garantată de stat, care împrumută cu dobînzi mici, pe muncitorii fără
nici un fel de avere. Cu chipul acesta muncitorii pot să-și cumpere
sfori de pămînt, să-și clădească locuințe etc. împrumuturile sunt garan­
tate de comune; și se ridică pînă la 9/10 din valoarea atribuită pămîntului

ITY
sau casei ce este de cumpărat. Dobînda e de 3 t|8 și 4 la sută și se
mortizează în 30 sau 50 de ani. Pînă acum banca a împrumutat 21 de
milioane de lei, înlesnind astfel la mii de muncitori să-și înjghebeze o
gospodărie.

S
Și ca să se lărgească și mai mult această operă, se discută acum
un proect de lege prin care comunele vor fi autorizate să exproprieze
ER
terenurile cele msi apropriate pentru crearea micei proprietăți.
Pe lingă legile de proteguire a muncei aplicabile numai copiilor
și celor mai mici de 18 ani, pe lîngă măsurile sanitare și prescripțiile
menite să stabilească accidentele, Norvegia mai are, de la 1894, o lege
NIV
de asigurare înpotriva accidentelor muncei industriale. Primele de asi­
gurare sunt plătite de capitaliști, cheltuelile administrative de către stat.
Dar acesta e numai un început. De mai mulți ani se pregătește o lege
generala pentru asigurare în caz de infirmitate și de bătrîneță, lege care
va fi aplicată întregei populații, tuturor claselor sociale. Cheltuelile de
LU

asigurare vor fi plătite de asigurați, cari vor fi scutiți de această plată

numai în cazuri speciale de sărăcie Învederată. Cheltuelile administra­
tive îi vor incumba statului. S’a creat pentru aceasta un fond de rezervă
special, fond care a atins suma de 42 milioane lei. Lupta pentru ale­
gerile parlamentare se dă acum aproape numai pe baza acestei legi.
RA

După studii aprofundate guvernul actual o va depune pe biroul parla­

mentului, în anul viitor. Odată cu ea va veni și cu un proect de lege
pentru asigurarea muncitorilor în caz de boală. Fondurile acestei asi­
gurări fiind întreținute de stat și de capitaliști.
NT

In Norvegia democrația crește fără încetare. Nu mai există în

această țară un partid conservator destul de puternic, ca să se împo­
trivească pe față progresului acestei democrații. De la marea lui cădere,
CE

de-atunci de cînd susținea politica de unire cu Suedia, partidul conser­

vator nu s’a mai ridicat. Astăzi, puținii conservatori cîți au mai rămas,
stau la adăpostul unui oportunizm fricos. Pe de altă parte, socialismul,
puternic în centrele mari, se mărginește în Norvegia să fie în practică
un partid radical, reformist și parlamentar. Astfel că, mișcarea demo­
I/

cratică, nu întîlnește acum, din partea nici unui grup politic, o opozi­
ție de principii.
Și după tot ce am spus pînă aici de spiritul democratic din Nor­
AS

vegia, s’ar părea uimitor că în 1905, cînd tronul era vacant, acest po­
por a afirmat printr’un referendum, cu 258.000 voci contra 69.000, că do­
rința lui e să fie guvernat de un rege, acelaș popor care dela victoriile
UI

din 1880 și 1884 nu mai era un regat de cît doar cu numele, care de
fapt trăia în republică. Uimirea dispare însă, cînd ne gîndim la circum­
stanțele extraordinare în cari s’a procedat la vot, cu o grabă neauzită,
imediat după ruptura cu Suedia. De sigur că această experiență nu a
BC

asigurat referendum-ului, simpatiile democrației norvegiene, care nu se

va grăbi să-l consfințească prin constituție.
Și aceiași experiență ne arată, între altele, că adevăratul spirit
democratic n’a pătruns încă pretutindeni în Norvegia. Dar acest popor
închide într’însul, cum ne-o dovedesc cu prisosință istoria lui, politica
 308 Faci

Y
lui, starea lui socială și economică, toate elementele necesare pentru o

AR
puternică organizare democratică. Și la această organizare va ajunge
cînd spiritul democrației va străbate în însăși viața poporului întreg.
(Kristiania) Castberg

R
Ministrul Justiției.

LIB
POLEMICI

ITY
Holera și D. Dr. Cantacuzino. — Ultimele telegrame ne ves­
tesc că holera ’e la granița dinspre Basarabia.
Directorul serviciului sanitar, D. Dr. I. Cantacuzino, a plecat la

S
Beyreuth în Germania.

ER
D-! Moruzi anticipează. — D. Moruzi, unul din puținii colabo­
ratori ai Neamului romînesc și fruntaș naționalist, mărturisește : ...„dar
mama e moldoveancă (sturzească), bunica lui tată meu era rusetească
NIV
și bunicul lui tot fiu de moldoveancă era. Numai bunică-mea, din par­
tea tatei, era grecoaică !“
D-l Moruzi anticipează, li era frică pe semne să nu i-o ia Facla
înainte.
LU

*
Șobolanii D-iui Cuza. — D-l A. C. Cuza scrie : ...și pînă astăzi
nu încetăm de a-i urmări (să-i urmărim) în tainețele lor — în care
scurmă ca șobolanii, la surparea temelielor statului romînesc, scoțîn-
RA

du-i la lumină11.
D-lui Cuza au început să-i cînte șobolanii. Adio sticleții!
NT

Limba „Neamului romînesc". — Revista D-lui lorga ne sfă-

tuește să învățăm mai întîi „a vorbi și a scrie romînește și apoi etc.“.
Aceste două verburi la infinitiv ne-aduc aminte bilețelele de invitație ale
cucoanelor din lumea mare: „D-na X. are onoarea a vă ruga a binevoi
CE

a lua parte la petrecerea etc. etc.11.

Probabil că printre redactorii „neamului romînesc11 e vreunul
de origină greco-bulgărească. Un redactor romîn ar fi scris: să vor­
bească și să scrie rominește".
I/
AS

MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD

Doctor GR1GORE BRflUER

UI

Fost intern al Spitalului „Elisabeta11 din Galați;

fost medic al „Allgemeines Krankenhaus14 (Prof. Schlesinger)
BC

KARLSBAD
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78
— TELEFON 701 —
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an................................... Lei 7.—

S
Pe șase luni................... „ 4.—
în străinătate : Pe an.................. Lei 9.—
Pe șase luni . . „ ER
Un abonament combinat la „Facla" și „Viața Socială"
5.—
NIV
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „ LUMINA “
No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu;
RA

No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat -- --------

Director : TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

AS

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țârei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
UI

două ori pe lună, în format măre și pe hârtie de lux. Este

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
lui, peste o sută de fascicole.
BC

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­

meta 61, București. Telefon 23 49.
 4

Biblioteca„Lumen“
4

Y
♦
4

AR
4

4
------------- In număr 15 BANI.--------------
4 Jkti mai apărut numerele;

R
4
4 31. —L. Tolstoi Să nu ucizi 1
t 32. —Buffon Omul și Natura

LIB
33— M. Gorki Revelionul
t
34- 35.—C.Bădulescu Motru Naționalismul
4
36. — C. Dobrogeana Ghereo■t. Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Berheini Hypnotismul
I 38. —A. Celtov Ursul

ITY
i 39 și 40.-Dr. N". Leon Moniste
♦ 41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
t
42. — Const. Miile Rochia Ca țiței
I 43. —C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru
44 și 45.—H. Heine Amintiri Duioase.

S
. 46. -—J.-J Rousseau Libertatea—și altele.
i 47. —Victor Anestin Ce sunt Cometele?
i
t
48. —Maxim. Gorki
49. — Platon
50. —Karl Marx
ER
In Temniță
Ce-i Amorul ?
Muncă, Marfă, Bani.
NIV
♦ ABONAMENTE :
t
i
12 numere (expediate franco) . Lei 1 50
♦ 25 numere . Lei 3.—
ț Sumele se vor trimite _prin mandat -poștal
-, peadresa
___________
editv.rei ,,Lumen", Str. Calomfirescu 7 ’București
LU

t
4
t Citiți
I
RA

ti ROMANIA MUNCITOARE
t Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

4 unite. Apare de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 .lei pe an. —Numărul 10 bani.
I
CE

i
t
I
I/

I Bomboane Purgative
din suc de fructe

Axin
AS

Ușor de luat de copii și a-

dulți. Efect sigur Excelente
contra:
Constipației, Leneviei in­
UI

testinale, Hemoroizilor
Cong-estiunei, Migrenei
Prețul Lei 1.75 De vânzare Iv toate farmaciile.
I
BC

Oepozlt general
PHAIMIAKOJ IAȘI
Strada Ioan Creangă Âo. <>1
Anul I. No. 20. 24 Iulie 1910.

Y
R AR
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL •.
LU

A. L.: Ce crede d. R. C. Caza listei civile. — D. lorga și sub­

despre cazai d-lai N. lorga ? H., vențiile Paclti.—Politica externă
Paris: O afacere pasionantă; Portal nostra național.— D. Ion
Lex: In țara lai Panaitesca-. G. Daca.—On popor nobil.—Eco­
RA

Criticulnostru:Teatrelede vară; nomul Durac și Popa-Durac.—

Lux: D. H. Sadoveanu trădător Domnul lorga e mîhnit.— Dăr­
de patrie; Gabriel Seailles: Pa­ nicia prensului.— Domnul lorga
NT

trie și patriotizm. și Ehrlich.-

POLEMICI: Dărnicie regală.
Liberalii și petrolul.— Sporirea Recenzii. Reviste. Ziare.
CE
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul*
BC

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Numere vechi, precum și colecții complecte
din revistele-. „Viața Socială*, „1907* și ..Facla" se

Y
găsesc la BiUPOUl de expediție ,Poporul“, Calea Victo­

AR
riei No. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau
mărci poștale.

R
LIB
A apărut • v
t

Viața Socială

ITY
Numerile 5 și 6

S
Cu următorul bogat sumar:

ER
Hubert Lagardelle Noile tendințe socialiste
D. Anghel Calvarul florilor
Tudor Arghezi Adolescență
G. Galaction Gloria Constantini
NIV
N. Davidescu Oboseală
Th. Cornel La răspîntie
. Or. Ion Fulga Din iadul vieței țăranului rotnin
' 8. Labin Chestia evreiască și d. G. Ibrăileanu
.4. Spira-Bacău Scrisoare deschisă’ unui poporanist
LU

T. D. Captivul burgheziei
Albert Samain Sonet
B. Bjornson Regele
Jules Renard Moartea lui Dedeche
RA

— Numeroase ilustrații de ISER —

Viața socială: Greva muncitorilor din portul Brăila; greva tipo­
grafilor din capitală; o statistică a grevelor.
Viața politică: Alegerile din Danemarca ; alegerile din Spania ;
NT

alegerile din Belgia ; protestul parlamentelor

Viața literară: B. Bjornson; Jules Renard.
Revista revistelor
CE

— Prețul ambelor numere 1 Leu —

I/

MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD

AS

Doctor GRIGORE BRHUER

UI

Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

fost medic al „Allgemeines Krankenhaus" (Prof. Schlesinger)
BC

KARLSBAD
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78
— TELEFON 701 —
 Facla

Y
Anul I. No. 20 24 Iulie 1910

R AR
LIB
ITY
Ce crede d. A. C. Cuza
despre cazul d-lui N. lorga?

S
ER
D. Cuza declară textual că d. N. lorga este:
ca artist—un imitator ridicul;
NIV

ca învățat—un papagal;
ca om politic—un plagiator!
LU

Cum era și de așteptat, revelațiunile făcute de noi în privința ori­

ginii d ini lorga, au stîrnit o senzație colosală, mai cu seamă în rîndu-
rile partizanilor d-sale. Acolo chestiunea a provocat discuțiunile cele mai
RA

aprinse, cu atît mai mult cu cît d. lorga, în răspunsul ce-a îngăimat, s’a
plîns că deși are mii de prietini și elevi, nimeni n’a sărit să-i ia apăra­
rea într’un moment atît de critic al vieții d sale.
Unii din acești prietini și elevi, cit totul buimăciți de senzaționala
NT

descoperire, dar in același timp profund jigniți că d. lorga îi făcea pe ei

să plătească... călimările sparte, s’au adresat d-lui A. C. Cuza, rugîndu-l
să le spue ce crede d sa despre cazul apostolului de la Vălenii de Munte.
D. Cuza le-d răspuns imediat. Mai jos cititorii găsesc răspunsul textual
CE

dat de d. Cuza unuia din ei.

Că părerea d-lui Cuza, pe care de alt-fel noi n’o împărtășim, este
absolut defavorabilă d lui lorga, nu e vina noastră. Ținem însă de la în­
ceput să facem o declarație categorică : în cele ce urmează nu e vorba
de o farsă sau de o glumă, ci de declarațiile textuale ale d-lui Cuza. Ele
I/

au deci valoarea unui document. Și ca să înlăturăm orice discuții, des-

fidem pe oricine să ne dea o dezmințire, fie directă, fie indirectă. La cea
mai mică încercare de dezmințire vom da numele persoanei de la care
AS

ținem declarațiile textuale ale d-lui Cuza. Garantăm însă că nici d. Cuza
nici amicii d-sale nu vor îndrăzni să ne dezmintă.
Și acum, iată textual, răspunsurile date de d. Cuza la întrebările
ce i s’au pus.
UI

*
— Ce zici, domnule Cuza, de afacerea cu lorga?
BC

— Ce să zic ? Jidanii in presă! Tobșebegoim harogh!

asta zic.
— Asta o zici în toate împrejurările; vorba e ce zici în
cazul special ?
 310 r*©i

Y
— Zic că Facla l’a pocnit al dracului.

AR
— Pe lorga?
— D’apoi pe mine?
— Te rog, domnule Cuza, să lăsăm glumele. Chestia e

R
foarte gravă.

LIB
— Mă rog, eu nu glumesc de loc; dar mă întreb ce vrei
să-ți spun eu ? lorga este ori nu este de origine streină ? Este 1
Pot eu să-i schimb originea? Nu/ Atunci?
— Bine, dar ce importanță are originea cînd e vorba de

ITY
un stîlp al culturii?
— Ei, aici te înșeli! Are o importanță enormă. D-ta îmi
vorbești de cultură. Dar noi cultura o urmărim ? Cultura „tout
I court” ? Nu, dragă, de loc 1 Noi urmărim întemeierea unei cui-

S
l tari curat romînești, pe care, în tot cazul, nu vor fi in stare să

ER
o creeze de cit romînii de singe.
— Asta în teorie.
— Ce teorie, nene ? Ce teorie ? Va să zică teoria e una și
, practica alta ? Ce este practica de cît aplicarea teoriei ? Ce este
NIV
teoria de cît esplicarea practicei ? lartă-mă, te rog, dar astea
sînt chițibușerii jidovești. Romînul — romînul adevărat, romî-
i nul de sînge — nu se dedă la șurubării de astea. Ceea ce zic
eu este și teorie și practică în acelaș timp.
LU

— Și în ce constă această „teorie și practică” ?

— In următorul adevăr pe care nimic în lume nu-1 va
putea zdruncina : fie-care popor fiind o individualitate cu în­
RA

sușiri bine definite, care se manifestează în fondul și în for­

mele culturii, este evident că numai acei cari prin originea lor
aparțin unei națiuni, sînt capabili să-i înfăptuiască idealurile.
NT

Streinii, pururea sterili, nu pot de cît set falșifice caracterul cul­

turii naționale, împiedicînd dezvoltarea deplină a naționalității.
— Va să zică contești valoarea lui lorga în progresul cul­
CE

turii romîne?
— Cu părere de rău, da.
— Uiți că lorga e înainte de toate un artist de talent, un
poiet, care a scris poezii romînești ?
I/

— Din contra: țin seama de faptul că lorga are talent și

totuși a scris poezii proaste — și nu se putea să nu fie așa.
AS

— De ce ?
— Toți artiștii se înfățișează ca reprezentanți nu ai uni­
versului și ai umanității abstracte, ci ai unor anumite țări și
UI

popoare, ale căror particularități le resfrîng. înstrăinarea e ni­

micirea lor.
— Asta e sfînt ?
BC

— Absolut !
— Dar nu admiți excepții?
— Nu există. Uite Ia jidanul Heine. Are talent. II admir.
Dar ce a făcut? Nimic. De ce? Pentru că a fost silit să scrie
în limba germană. In limba ebraică ar fi făcut minuni.
 311

Y
— Scuză-mă, d-le Cuza, dar mi se pare că nu ții seamă

AR
de experiența universală care...
i — Experiența universală ne arată că în special poeții sînt
i reprezentanții hotărîți ai naționalității, întrupînd calitățile, as­
pirațiile, idealurile ei artistice. Dar mai mult de cit atît : ei nici

R
nu sînt capabili să producă de cit în limba patriei lor.

LIB
— De ce în special poieții ? Care să fie esplicația acestui
fenomen ?
— Altă esplicație nu poate fi de cît că limba și poiezia
l sînt deopotrivă emanații ale geniului național și nu rodesc de

ITY
cît împreună. Un fond de viață sufletească națională — artiștii
fiind reprezentanții cei mai aleși ai naționalității lor — nu poate
fi cuprins de cît în forma corespunzătoare a limbei materne.
— Bine, admițînd că din această pricină lorga scrie poie-

S
’ zii proaste, nu uita că el are mai cu seamă o activitate poli­

ER
tică evident romînească și închinată numai romînizmului.
— Nu tăgăduiesc că e închinată romînizmului; tăgăduiesc
însă că e romînească.
— Adică cum, d ie Cuza ? Nu crezi că o activitate închi­
NIV
nată romînizmului e implicit romînească?
i — Firește că nu cred l Eu înțeleg o politică idealistă, care
să întrupeze idealurile naționale.
— Perfect. Așa înțeleg și eu.
LU

— Da, dar vezi că nu poate concepe aceste idealuri, un om

care e de origină streină l
— Va să zică, d. lorga e nul și neavenit pentru noi, atît
RA

ca artist, cît și ca învățat, cît și ca om politici Dar atunci ce

concluzie trebue să trag de aci ?
— O, dar concluzia se impune dela sine. Artiștii, învățații,
NT

| oamenii politici să fie reprezentanții naționalității lor. Regula

aceasta are un îndoit înțeles: mai întîi, că artiștii, învățații,
bărbații politici, nu trebue să se înstreineze de aspirațiunile nea­
CE

mului lor; și în al doilea rînd, că nu trebue să fie străini, ci

să aparțină ca origine, poporului ale cărui destine sînt che­
mați a le conduce în artă, în știință, în politică. Izvorul însuși
al culturii e naționalitatea proprie—realitatea națională—fără de
I/

care artiștii sînt numai niște imitatori ridicoli, învățații niște

papagali științifici, bărbații politici niște primejdioși plagia lori
AS

de instituții—cu toții sterili pentru poporul lor, și fără nici o

valoare pentru cultura umană.
— Domnule Cuza, ori cît de dureroase ar fi aceste adevă­
UI

ruri, eu le-ași primi fără cîrtire dacă ași fi sigur că nu te în­

șeli. Dar mă tem că prea te lași condus de teorie...
— Iar cu teoria și cu practica ?
BC

— Dă-mi voie, vroiam să zic că te lași condus de teorie

și de practică. Ai luat ca exemplu pe Heine, un jidan care dacă
ar fi trăit în țara noastră ar fi văzut el pe dracu, pe cînd în
Germania, deși are încă și azi dușmani, este totuși admirat.
 r.ci»
312

Y
— De admirat îl admir și eu ; dar asta nu mă împiedică

AR
să-l înjur.
—■ Tocmai. Va să zică îl iei ca exemplu pe Heine care ca
jidan e de rasă inferioară; nu poți să zici însă că e același lu­
cru cu lorga. lorga e grec, e dintr’o națiune care a produs cul­

R
tura antică și prin urmare...

LIB
— Iar te înșeli. Apoi bine, se poate să faci așa confuzii ?'
Națiunea elenă—factorul producător al culturii antice—ameste-
cîndu-se cu elemente streine inferioare, cu slavi de origini deo­
sebite—cu semiți, hamiți și siriaci, cu romîni, cu bulgari....

ITY
— Destul, domnule Cuza I Uitasem că d. lorga mai are o
meteahnă! Uitasem că, grec după mamă, este și bulgar după
tată. II abandonez, căci văd că logica d-tale implacabilă face
cu neputință ori ce apărare.

S
*
* *

ER
Acestea sint declarațiile textuale ale d-lui Cuza, declarații pe cari
îl desfidem să le dezmintă. Din partea d-sale ele na ne miră. D sa e prea
sectar ca să poată avea vederi mai puțin simpliste. Dar dacă d. Caza e
atît de consequent, dacă d-sa nu admite nici o disonanță intre teorie și
NIV
practică, dacă acesta e modul d-sale de a judeca și nici un considerent
nu l’ar putea face să și-l schimbe, l-am întreba: cum se face că, în așa
condiții, mai poate sta alături de d. lorga 9
A. L.
LU
RA

O afacere pasionantă
NT

Rochette—Jelea-Dreyfus
CE

0 nouă „afacere" pasionată și zgomotoasă al căror secret îl are

Franța, preocupă acum opinia publică. De cîtva timp se vorbește de
Rochette. Camera a vorbit și dînsa. Mai mulți deputați au interpelat —
unul dintre ei este Jaures, — iar Briand a răspuns. Pe stradă, în cafe­
I/

nele și în birturi, pretutindeni n’auzi de cît Rochette. Franța și-a uitat

toate grijile, ea nu mai are de cît una singură: Rochette.
AS

Propriu zis, afacerea Rochette nu este nouă. Ea datează de doi

ani de zile. Ea și-a avut momentul ei senzațional cînd s’a anunțat ares­
tarea lui Rochette, un tînăr și abil financiar, inițiatorul și conducăto­
rul a numeroase întreprinderi, acuzat de necinste. Firește, s’a publicat
UI

atunci și biografia lui Rochette, care ea singură constituia o gravă acu­

zare : din mic funcționar de birou, trăind dintr’o leafă mizerabilă, Ro­
chette ajunsese marele învîrtitor de milioane. Evident, aceasta nu s’ar
fi putut pe cale cinstită. Și cînd deputatul Ceccaldi a interpelat pe mi­
BC

nistrul de justiție de atunci — primul ministru de azi, Aristide Briand —

asupra motivelor cari au făcut ca arestarea escrocului să fie atît de
mult tărăgănită, toată lumea i-a dat dreptate lui Ceccaldi. Briand a dat
răspunsul banal pe care-1 dă ori ce ministru în asemenea împrejurări:
că el nu influențează mersul justiției, că justiția și-a făcut datoria, că.
 c 1 a
313

Y
AR
nu se putea face o arestare pînă ce nu există probe evidente, etc. Lu­
mea a primit cu scepticizm aceste explicații; ea a rămas convinsă că
aci se ascunde ceva, că guvernul a vrut să-l oploșească pe Rochette.
Și că acesta nu merita o asemenea protecție, reieșea evident din în­

R
săși evoluția afacerei: puțină vreme după arestarea escrocului între­
prinderile pornite și conduse de el au început să cadă una cîte una,

LIB
ele își dădeau sufletul, rînd pe rînd, în ghiarele falimentului, sărăcind
mii de oameni cari își puseseră în ele micile economii.
A fost o jale de nedescris, o protestare furioasă. Apoi chestiu­
nea s’a uitat. Procesul continua, ce-i drept, dar nimeni nu-1 mai citea.
Chestia era, de altfel prea complicată. Mărturii, expertize, cifre — cine

ITY
să le mai descurce? Lumea nu se mai interesa de escrocul Rochette.
Nici, chiar cînd s’a aflat că a fost eliberat provizoriu — probabil pe
cauțiune, nu-mi mai aduc aminte exact — el n’a mai atras atenția. Mă
rog, o afacere banală, ca atîtea altele. Treaba judecătorilor și avoca-
ților! Se știa atîta, că la un moment dat procesul se va isprăvi prin

S
condamnarea lui Rochette la un număr oare-care de ani de pușcărie.
Și iată că deodată, ca din senin, afacerea reînvie, mai senzațio­
ER
nală ca ori cînd și avînd un caracter cu totul nou, absolut opus celui
primitiv Escrocul Rochette este o victimă. Sînt escroci și pungași în
această afacere, dar ei hălăduiesc în tabăra cealaltă, în tabăra care a
vrut să-1 zugrume pe Rochette și a făcut din el un sfînt martir al Fi­
NIV
nanțe! Pure și Imaculate 1
Nu trebuia mai mult de cît atîta pentru a zgudui opinia publică din
nepăsarea ei. Intr'o clipă cazul Rochette a devenit o „afacere", în în­
țelesul de-aici al acestui cuvînt: o chestie mare, națională, universală.
LU

Cum a izbucnit „afacerea14 ? Pe cînd se judeca procesul lui Ro-

•chette, avocatul acestuia, Maurice Bernard cere un supliment de an­
chetă, pe baza căreia numai să se continue apoi dezbaterile procesului.
RA

Președintele tribunalului corecțional avînd în vedere că fuseseră

deja vr’o 30 de înfățișeri, ceea ce presupunea că afacerea e cunos­
cută în amănunt, e de părere că nu mai trebue nici o anchetă și ce­
rerea lui Bernard e respinsă. Avocatul declară atunci — repet că dau
NT

lucrurile pe scurt, căci nu pot face o expunere totală — avocatul de­

clară că în așa condiții se retrage din proces, renunțînd de a-și mai
apăra clientul, căci el nu poate pleda în vid și lui îi trebue absolut
ancheta cerută, pentru a dovedi că Rochette nu este un escroc ci o
CE

victimă.
Ei bine, retragerea avocatului a făcut o senzație enormă. Toată
țara s’a alarmat. Aci este nodul chestiunii, de aci pornește întreaga afa­
cere : un avocat care declară că dacă nu i se satisface cererea se retrage
I/

și lasă pe clientul său fără apărător. .

Faptul trebuie reținut, căci noi am avut nu de mult ocazia sa
vedem cum se privesc lucrurile astea în țara noastră. Vorbesc de pro­
AS

cesul lui Jelea. D. Grădisteanu, care se oferise să apere pe Jelea, s’a

retras pe un motiv identic. Și i s’a răspuns: cu atît mai bine! S’a retras
și d. Otescu, avocatul din oficiu; și i s’a răspuns : cu atît mai rău pentru
acuzat. Dar ce zic eu „motiv identic"? A vocații lui Jelea n’au cerut altă
UI

anchetă; ei au cerut numai timpul material ca să citească dosarul. Și

erau nu la a 30-a înfățișare, ci la întîia, care însă din ordinul d-lor
Brătianu și Panaitescu trebuia să fie și ultima.
BC

* * *
Dar care a fost urmarea practică a gestului avocatului Bernard?
A fost că imediat publicul și presa, într’o surescitare uimitoare pentru
•orientalii ce sîntem, au năvălit cu întrebările:
— Ce s’a întîmplat? Cum se poate ca Bernard să se retragă? Oe
 Facla
314

Y
AR
grozăvii trebuie să se ascundă în dosul acestei afaceri? Și ce vrea să
probeze Bernard prin suplimentul de anchetă ?
Or, Bernard arătase tribunalului ce vrea să dovedească. Atît nu­
mai că opinia publică nu dădea încă—sau, mai bine zis nu mai dădea

R
atenție chestiunii și de aceea lucrul îi scăpase din vedere.
Bernard dovedește că Kochette, care este un extra-ordinar între­

LIB
prinzător, proiectase să acapereze două strașnice afaceri financiare:
vroia să puie mîna pe concesia omnibusurilor și pe societatea ziarului
Petit Journal, cel mai răspîndit și mai bogat ziar din Franța. In acest
scop el a recurs Ia manevre obicinuite în lumea financiară, dind lovituri
de bursă cari făceau să scadă acțiunile celor două întreprinderi. Con-

ITY
eurenții lui, ca să scape de el, au pus la cale o plîngere neîntemeiată
a unuia din acționarii afacerilor propriu zise ale lui Rochette, acesta
a fost arestat, ținut la secret, și numai în urma arestării lui și a re­
clamei nenorocite ce i s’a făcut, afacerile lui au dat faliment, sărăcind
zeci de mii de oameni. In realitate, în momentul arestării, Rochette

S
avea zeci de milioane în cassă, socotelile lui erau în regula cea mai
strictă, nu s’a găsit nimic suspect, omul era în plină prosperitate și toți
ER
acționarii lui asigurați de dividende strălucite. Dar pentru stabilirea
acestor lucruri au trebuit expertize de luni de zile și in vremea aceasta
Rochette a dat faliment.
NIV
*
Acesta e cazul.
El n’ar avea multă importanță dacă ar fi vorba de o luptă, fie și
neleală, între negustori. Gravitatea faptului stă aiurea: este că pe cînd
parchetul ezita și se zbătea sub greutatea unor presiuni diverse, poliția
LU

a fost aceea care a intervenit, ea a pus la cale pe acel individ să facă

reclamația de care am vorbit mai sus și tot ea, poliția, a arestat pe
Rochette. Și atunci chestia capătă o importanță enormă: cum se poate
ca poliția să-și aroge asemenea drepturi și puteri—și în ce scop a făcut-o?
RA

Jaures a atacat poliția, devenită o primejdie socială. Socialistul

Jaures, care a fost șeful campaniei pentru Dreyfus, militarul, este și
azi în frunte, pentru Rochette, capitalistul, căci asta e înalta semnifi­
care a socialismului: în afară și pe deasupra luptelor de clasă, drep­
NT

tatea pentru toți de-o potrivă. Dar a interpelat și Ceccaldi, același Cec-
caldi: el care altă dată interpelase că Rochette a fost arestat prea tîrziu
interpelează acuma că a fost arestat prea de vreme. Și au fost interpe­
lări și la comună, căci consilierii, cari plătesc poliția, nu înțeleg s’o
CE

plătească pentru asta.

* * *
Scrisoarea se lungește prea mult. Mă opresc. Cititorii vor fi luat
I/

cunoștință, din telegramele ziarelor de alte evenimente ce se mai pro­

duc. Coroborînd acele știri cu explicațiile de mai sus, își vor putea face
o ideie mai mult sau mai puțin exactă de mersul chestiunii. Zic „mersul",
AS

pentru că este sigur că afacerea nu se va opri în loc. Avocatul Bernard

și-a calculat bine lovitura. Ancheta se face, adevărul va ieși Ia iveală,
căci asta e imensa putere morală a Franței: acolo- infamiile se petrec
ca și aiurea, dar ca nicăiri în lume, în Franța ele sînt date la iveală
UI

și pedepsite.
Dreyfus...
...Dar, apropos.- ironia soartei: magistratul care a vrut să împie--
BC

dice lumina și a refuzat suplimentul de anchetă se cheamă Dreyfus.

Paris. — Iulie. H..
 Faci»
315

Y
In țara lui Panaiteseu

AR
Un prietin ne comunică următorul document:

R
Ordin circular al Ministerului de Interne, direcția Poliției șt
Siguranței generale a Statului, către prefecții de județ, de poliție,-

LIB
polițai și comandanții companiilor de jandarmi
Suntem informați că un oarecare Ioan Neagu, zis luliu și
Ilie Negulescu, cunoscut luptător și publicist anarhist și confe­
rențiar la cercul Romînia Muncitoare, colaborator la revista

ITY
anarhistă „Ideea“ dirijată de P. Mușoi, în calitate de membru
al Societăței cooperative „Poporul", o instituție privată înfiin­
țată de curînd în Capitală din inițiativa lui Neagu, face dese

S
călătorii în țară, prin orașe și comunele rurale, avînd bilet pe
C. F. R. în scopul de a înființa secțiuni ale cooperativei și sin­
dicate de bresle muncitorești.
ER
Semnalmentele lui Negulescu sunt: etate 35 —36 ani, sta­
tură aproape înaltă, corpolența subțire, obrazul oacheș prelung,
NIV
fruntea lată, ochii negri, părul negru, mare, dat peste cap,,
barba neagră rară, are pe față semne de vărsat.
Negulescu, (Neagu) în calitate de membru al cooperativei
„Poporul" se dedă la cea mai largă propagandă a ideilor li­
LU

bertate, reușind în această calitate să între nebănuit de nimeni’

în contact cu muncitorii de toate categoriile, micii funcționari,
preoții, învățătorii atît de la orașe, cît și de la sate, cărora le
împărtășește ideile lui.
RA

Sus numitul are în prezent însărcinarea de curier al în-

tregei mișcări socialiste și libertare din țară și și-a luat asupra-și
organizarea de cluburi, cercuri, cooperative în toate localitățile
NT

unde există un proletariat cît de puțin numeros și favorabil

unei astfel de mișcări.
Pentru a se putea pune o stavilă acestei periculoase pro­
CE

pagande, vă rog să luați măsuri ca ori de cîte ori Negulescu

ale cărui semnalmente le-am dat mai sus, își va face apariția
în vre-o localitate de sub Ad-ția Dv. să fie de aproape suprave-
ghiat, anunțîndu-ne imediat spre a lua măsuri în consecință..
I/

(ss) Panaiteseu
Scopul circularei acesteea e ignobil și josnic. Dar cum în țara lui
AS

Panaiteseu toate sunt cu putință, nu ne vom pierde vremea revoltîn-

du-ne zadarnic. Ținem însă să facem o observație.
întrebăm pe d. Mihai Berceanu șeful de cabinet al primului mi
nistru și membra în consiliul de administrație al cooperativei „Po­
UI

porul", cum își explică d-sa circulara aceasta, îndreptată înpotriya di­
rectorului „anarhist" al unei cooperative administrată de d sa? Și dacă
nu găsește o explicație plauzibilă, îl rugăm să primească explicația noa­
BC

stră, singura explicație cu putință: pe cît de lată pare să fie fruntea

d-lui Negulescu după semnalmentele polițienești, pe atît de îngustă tre-
bue să fie fruntea d-lui Panaiteseu, autorul circulărei de mai sus și a
altor circulari și atentate. Lex.
 316 r•e1»

Y
AR
TEATRELE DE VARĂ

R
PARCUL OTETELEȘEANU : Fata muzicantului, operetă în 3 acte

LIB
de G. larno, traducere de Konitz și Toma lonescu.

In general fetele sunt o adevă­

rată belea pentru părinți, Din o

ITY
mie, nu știu dacă veți găsi cinci
cari să dorească o fată; toți vor
băeți. Și notați, toți voiesc fără
ca, de cele mai multe ori, să poată,

S
larno, din contra, poate și cu

ER
toate acestea nu vrea. Lui îi plac
fetele. Așa după ce ne a dat anul
trecut Fata pădurarului, vine în
NIV
acest an cu Fata muzicantului și
dacă se adeverește spusa ziare­
lor vieneze, scrie o nouă fată.
Ce i drept, fetele Iui sunt fru­
LU

moase... dovadă curtea ce le face

publicul în cea mai delicioasă
grădină ce avem: Parcul Otete-
leșeanu.
RA

De cîteva zile compania C. Gri-

goriu, arată spectatorilor pe noua
fată a lui larno și aceștia declară
NT

D-na JENNY METAXA-DORO în cor că e tot așa de frumoasă

de D-na Claudia Cridim ca și prima fată a distinsului
compozitor vienez.
CE

Ca muzică, se vede cit de colo că Rezi (Fata muzicantului) e soră

bună cu Christinel (Fata pădurarului), Ca să nu fie geloasă una pe alta,
larno le-a tratat în acelaș fel. Ace­
leași efecte de orchestră, aceleași
I/

finaluri pline de putere, în care in­

spirația muzicală e adecuată drama­
AS

tismului libretului. Totul e pregătit

de mai înainte. larno știe să deș­
tepte atențiunea și s’o sporească pînă
UI

la finalul operetei. Cunoscător al

sufletului spectatorului, ca să-l odih­
nească, întrerupe pe ici pe colo și
BC

în Fata muzicantului acțiunea mu­

zicală spre ane da în actul al Il-lea
acel admirabil duet al păpușelor. D-na LEONARD
Publicul, chiar de n’ar pricepe buna- de Teodorescu-Sion
 raci 317

Y
voința lui larno, o simte instinctiv și mulțumit, își destinde nervii prin-

AR
tr’o furtună de aplauze.
Din faptul că în această operetă apar pe ici pe colo motive din
operile lui Haydn, unii au crezut că pot micșora meritul lui larno afir-

R
mînd că și Haydn a colaborat la a-
ceastă Fală. Ce vă miră ? Oare ac­

LIB
tul al Ill-lea nu ne arată că Rezi
e fata compozitorului Haydn ?
— Te-ani prins cu mîța în sac,
îmi va spune un cetitor; mă rog, a

ITY
cui e Fata muzicantului, a lui larno
sau a lui Haydn? Și pare că-I aud
continuînd cu ironie: „Mi s’a spus
că inspirația lui larno a găsit pe

S
stradă copila avînd în mînă o buc-
celuță în care erau cîteva motive
din Haydn.... și că ar fi adus-o în
casa lui larno....“
ER
NIV
— Te am priceput, cetitorule, in­
sinuezi că Fata muzicantului nu e
a lui larno, ci e un fruct al dragos­
ION NlGULESGU
tei Inspirației acestuia, cu Haydn...
de C. Ressu
LU

Se poate, dar nu uita că este inter-

zisă căutarea paternităței și atîta vreme cît larno n’o repudiază, e fata
lui. Nu uita paler is est....
Ca libret, Fata muzicantului e admirabilă. Ca motto i s’ar putea
RA

pune cuvintele Reziei pe cari se lasă cortina tn actul final: „dragostea

adevărată nu piere1*. Și așa este! Cite nu
se întîmplă de la actul I pînă la sfîrșitul
NT

celui de al Ill-lea și dragostea Reziei pen­

tru profesorul Haydn, nepotul compozi­
torului cu acelaș nume, rămîne mereu
CE

aceiași: plină de duioșie și capabilă de

sacrificii. Rezi apare așa de dulce în cît
pînă și bătrînul compozitor Haydn se amo-
rezează de dînsa. El vrea ca să fie a lui
I/

și nu consimte să fie a nepotului său de

cît în actul al Ill-lea cînd află că Rezi e
AS

chîar copila lui,

Interpretarea a fost minunată.
D. Maximilian a redat pe bătrînul Haydn
UI

cu mult adevăr și cu o pulere dramatică

D-na JENNY METAXA-DORO ce a pUS jn lumină o nouă față a puter-
de Teodorescu-Sion nicului său talent.
BC

D. Ciucurete, plin de umor în Pepi, a știut să concentreze în el

toată comedia operetei. Stăpîn pe un public care-1 răsfață, a știut să
treacă cu multă artă de la comic la buf.
D. Carussy, cu jocul său fin, ne-a dat un prinț plin de distinc-
 F a c 1 a
318

Y
țiune și de adevăr... și nu e puțin

AR
lucru, mai ales în vremurile de azi
cînd prinții adevărați n’au distinc­
ți une.

R
D-na Leonard a fost o Brighită
încîntătoare atît ca joc cît și ca voce.

LIB
D. Leonard, unind la o voce pu­
ternică și bine timbrată, un joc de
scenă plin de expresie și tempera­
ment, a pus în primul plan un rol

ITY
menit să ție trena celorlalte roluri.

S
ER MAXIMILIAN
NIV
de Teodorescu-Sion

ție cu d-na Metaxa-Doro care a dat

acestui rol o notă dramatică. D-ra
LU

Florescu ne-a dat o Rezi, care, voind

să fie naivă, apărea proastă și une­
ori bădărancă — dau acestui cuvînt
RA
NT
CE

N. LEONARD
de C. Ressu

Plină de haz d-na Grant în prin­

I/

țesa, bine d. Jean Niculescu în ro­

lul micului prinț.
AS

Rezi a fost interpretată rînd pe

rînd de d-ra Florica Florescu și de
d-na Jenny Metaxa-Doro. Am avut
UI

două creații deosebite, dată fiind di­

versitatea fondului artistic al ambe­
lor intreprete precum și puterea lor
BC

de a exterioriza sentimentele.
D-ra Florescu, care are mai accen­
tuată nota comică, a imprimat acea­ CIUCUR E,TE
stă caracteristică lui Rezi în opozi- de B’Arg
 raci
319

Y
accepțiunea cea mai nobilă. D-na Metaxa-Doro, din contra, a fost Rezi

AR
naivă și profund sentimentală, o adevărată ingenuitate de dramă.
S’a întîmplat ca interpretarea d-nei Metaxa-Doro să placă mai
mult, ca fiind mai aproape de adevăr; asta însă nu micșorează meri­

R
tul d-rei Florescu pentru care nu putem avea decît laude și laude sin­
cere că a putut ieși cu fața curată dintr’un con­

LIB
curs artistic în care toate șansele erau de par­
tea d-nei Metaxa-Doro, cel puțin în ce privește
acest rol.
Corurile bune, de asemenea și orchestra sub

ITY
conducerea d-lui Hans Scholtes.
Opereta a fost îngrijit montată ; iar traduce­
rea cît se poate de bună.

S
CRITICUL NOSTRU

ER
NIV

D. M. Sadoveanu trădător de patrie!

LU

Ultimul număr din Viața Romînească ne-aduce o mare sur­

priză. D. M. Sadoveanu își termină un studiu asupra cărților
lui M. Carra și G. Le Cler privitoare la Moldo-Valahia, cu ur­
mătoarele rînduri:
RA

„Nu mai cunoaștem nimic azi din sălbatecile peisagii de

odinioară; dar în suflete simțim dușmănia, viclenia și cruzimea
animalelor prădalnice. De aceea satele au rămas așa de mult în
NT

urma orașelor, de aceia gem încă robi în întunericul cîmpiilor,

de aceia strigă încă nedreptățiți pe toate drumurile.
„Cîte odată mă gîndesc că înțelepciunea lui Ștefan cel Mare
CE

și sfînt a fost nenorocirea noastră. Datorită lui am fost o țară

relativ liberă. Mai bine am fi fost distruși politicește. Norodul ar
fi gemut sub călcîiul streinului, dar n’ar fi avut asupra lui putre­
ziciunea levantină ca o lepră. Din robie și din amorțire s’ar fi
I/

deșteptat ca popor de țărani, fără urmașii celor cari înspăimîn-

tară pe francezul Carra.. Printre buruenile acestea orientale, cu
AS

greu își fac loc florile sfioase ale adevărului și dreptății".

Probabil că rîndurile acestea vor face să se clatine din te­
melie tipografia greco-bulgărească de la Vălenii de munte. Pro­
UI

babil că urmașii „levantinilor" de altă dată, Cantacuzinești,

Ferichizi, Diamandyi, Mendonizi și Arghiropoli, vor striga că
D. Sadoveanu, visînd „distrugerea politică" a țărei aceștia, în
BC

care dumnealor se găsesc atît de bine ca patrioți, dovedește că

e un îngrozitor trădător de patrie. De sigur că D. Sadoveanu
va fi denunțat cel puțin ca vîndut străinilor, înstrăinat, jidovit
sau jidănaș.
 c 1 a
320

Y
AR
Domnul Sadoveanu să nu se turbure prea tare.
Astfel se petrec de obicei lucrurile în dulcea noastră țară
și toți cîți îndrăznesc să vorbească în numele adevărului și

R
dreptăței, riscă să fie împroșcați cu noroiul invinuirelor națio­
naliste. Școala minciunei și a ipocriziei șoviniste s’a întins ca

LIB
pecingenea. S’ar părea că nu poți să fii bun romîn dacă nu te
pui în genunchi și nu adori tot ce este putred în actuala or­
ganizație socială, dacă nu te închini tuturor prejudecăților is­
torice, superstițiilor religioase, sau ereziilor trecutului. De bise­

ITY
rică nu e voe să te atingi, ori cît de ruinate ar fi așezămintele
ei. De armată nu ți-e îngăduit să vorbești căci armata trebue
sporită în întunericul disciplinei oarbe și îndobitocitoare pînă

S
ce va fi de două ori mai mare de cît a ori cărei alte puteri
balcanice. De justiție, de proprietate, de familie, de națio-
ER
nalizm și de D. lorga.... săvîrșești un sacrilegiu dacă atingi
cu un gest nerespectuos putregaiurile cari se ascund îndărătul
acestor fațade înșelătoare.
NIV
Și totuși sacrilejul acesta începe să se săvîrșească tot mai
des. Mai eri poetul Anghel rupea cu un gest elegant și sobru
masca radicalilor de odinioară. Astăzi d. Sadoveanu regretă că
o invazie străină n’a măturat pleava levantină. Mîine toți aceia
LU

cari înțeleg că darul poeziei nu le-a fost dat ca să facă fru­

mos Ia boeri și că nu poate să fie o literatură mare aceea care
nu se pune în serviciul cauzelor mari și drepte, vor pune ta­
RA

lentul lor în serviciul unui ideal de democrație socială.

Atunci, cînd în paginele scriitorilor noștri va tresări nu
numai suflul artei, dar suflul larg al luptătorului pentru cau­
zele bune, abia atunci nu vom mai avea să regretăm rămășițele
NT

unui trecut de exploatare, de lene și de levantinizm.

Lux
CE

Patrie șl patriotizm
I/

de Gabriel Săailles
AS

D. Gabriel Seailles, directorul revistei „Le courrier Eu­

ropean" și profesor la Sorbona, a ținut o conferință acum de
UI

curînd la congresul învățătorilor din Franța, din care repro­

ducem partea privitoare la patrie și patriotizm:
BC

O națiune are nevoe de oameni cu sentimente omenești. Dacă se

lasă frîu liber numai sentimentelor de ură, e de temut că însăși so­
ciabilitatea va suferi, că cetățenii nu vor mai găsi într’înșii destulă
simpatie omenească și încredere ca să se tolereze unii pe alții. Șovi-
nizmul ne îndeamnă să privim ca străini, să combatem și să exter­
minăm pe toți aceia cari nu înțeleg după concepția lui tradiția națio­
nală. îngustat astfel, patriotizmul încetează să fie uniunea cetățenilor
 321

în numele unor idei și sentimente destul de generoase ca să-i îmbră­

Y
țișeze pe toți, și sfîrșește totdeauna în sfîșierea patriei.
Naționalizmul nu e numai o primejdie, el este și o ciudată ne-

AR
cunoștință a faptelor și-a istoriei. Desigur, fie-care popor își are fizio­
nomia lui proprie, cultura lui, chipul lui particular de a prezintă na­
tura omenească sub un aspect original, mișcător și tocmai care prin
deosebirile acestea stârnește curiozitatea și simpatia celorl’alte popoare.

R
Tot așa de sigur e că concurența, dușmănia intereselor, contrarietatea
ambițiunilor sunt fapte tot așa de netăgăduite de cari ebine să ținem

LIB
seamă. Dar dacă e adevărat că un popor lucrează și trebue să lucreze
mai întîiu pentru dînsul, nu e mai puțin adevărat că lucrînd pentru el
însuși lucrează cu voia sau fără voia lui pentru toate cele-i’alte po­
poare. Paralel cu opera națională se urmărește o operă la care toate
națiunile concurează și colaborează. Adevărurile științei, frumusețile

ITY
artei, invențiunile morale se transmit, se răspândesc, se duc peste toată
suprafața pămîntului să rodească spiritele, să întărească voințele, să
îmbogățească patrimoniul comun al omenirei. In ce moment o națiune
își apare ei însăși și apare și altora mai mare decît cele-l’alte ? Oare
e atunci cînd, ocupată numai de ea însăși, se contractează și se în­

S
chide, sau din potrivă în momentul cînd glorificîndu-se, ea dă naștere
în acelaș timp la opere cari o depășesc și cari tind la glorificarea o-
ER
mului? In vremea războaelor medice, Grecia, luptîndu-se pentru nea-
tirnarea ei, apăra tot-deodată înpotriva despotizmului oriental idealul
ei de rațiune și de libertate și mîntuia, în aceeași clipă, civilizația pe
care efortul nostru de astăzi o continuă. Cînd un popor își arată ti­
NIV
tlurile lui de nobleță, el își citează mai întîiu poeții, savanții, filosofii,,
oamenii în cari omenirea s’a recunoscut și cari trăesc pretutindeni
unde geniul lor deșteaptă inteligențele și face să bată inimele. Prin
capo d’opere, prin filosofia unui Descartes, prin simfoniile unui Bee­
LU

thoven, se făptuesc invazii pacifice și victorii cari nu costă nici la­

crimi, nici sînge. Spiritul național pare astfel că n’atinge cele mai înalte
culmi decît în clipa cînd îmbrățișează spiritul omenesc în tot ce are
el mai universal. Adevăratul patriot e acela care dorește ca viața mo­
rală a patriei lui să străbată, să se întindă, să se înmulțească, ca
RA

munca poporului lui să fie fecundă, ca gîndirea neamului lui să pă-

trundă întru cît-va în gîndirea celor-l‘alte popoare și să contribuiască
și el prin ceva la forma civilizației viitoare. Ar fi crud pentru noi,
francezii, să ne gîndim că ideile de dreptate, de justiție, de fraterni­
NT

tate, că ideile pe cari filozofii noștrii le au închegat cei d întîiu, pe

cari poporul nostru și le-a însușit, pe cari armatele marei revoluții
le-au purtat în lungul și în latul lumei, după ce au fost flacăra care
încălzește și luminează, nu vor mai fi într’o zi decît licărirea slaba
CE

de lumină care tremură, scade și se stinge. Numai popoarele cari și-au

asigurat recunoștința omenirei sunt popoare fericite. Chiar cînd eve­
nimente protivnice, cînd erorile și greșelile lor le sfarma unitatea, ele
nu mor în întregime, ci păstrează in memoria oamenilor o existența
ideală care poate să reconstiluiască naționalitatea lor perdută. Daca
I/

în vremurile noastre am asistat la renașterea Greciei și Italiei, e pen-

tru-că prin poeții lor, prin artiștii și cugetătorii lor, prin Omer Șț
AS

Eschyle, prin Phidias și Platon, prin Dante, prin Leonardo da linei

și Galileu, ele nu muriseră nici odată.
Să recitească și să mediteze această pagină aceia cari mai
UI

cred că puterea și gloria unui popor stă în torța stupidă a u-

nei oștii i de două ori mai mare decît a ori-cărui alt stat
balcanic. ***
BC

— 3 3=---- =
 Faci*
322

Y
AR
POLEMICI

R
Dărnicie regală.—Telegrame din Bucovina ne-au vestit că M. S.
legele Carol a dăruit unei biblioteci locale trei volume din memoriile

LIB
Sale.
Maestatea Sa începe să fle de-o dărnicie ruinătoare.

Liberalii și petrolul.—Ziarul „Acțiunea" afirmă că ziarele liberale

au cerut 50000 de franci dela societățile petrolifere, în numele unui

ITY
cunoscut personaj politic, ca să înceteze campania înpotriva america­
nilor. N’avem nimic de spus, Acțiunea e în dreptul ei să dea în vileag
manoperile patriotice ale liberalilor. Ceea ce nu înțelegem însă e re­
volta ziarului democrat. Acțiunea trebue să-și dea seama că necesitățile
comerciale impun tot mai multe filiale și sucursale ale firmei la eei

S
trei frați.
*
ER
Sporirea listei civile.—Din sursa cea mai autorizată sîntem in­
formați că în urma marelui act cultural al M. S. care a dăruit gratuit
trei volume din memoriile Sale, guvernul liberal proectează sporirea
NIV
listei civile cu cîteva milioane, astfel ca resursele Maestăței Sale să nu
fie epuizate de aceste acte de dărnicie regală.

D. lorga și subvențiile Faclei. — Neamul „greco-bulgăresc" a

descoperit însfîr’șit mijlocul de a compromite revista noastră : d. lorga e
LU

pozitiv informat că sîntem subvenționați de Mochi Fischer. D. lorga a

fost indus în eroare. Ne-avînd încotro îi mărturisim la ureche că Fa­
cla e subvenționată de societatea Zappa și din fondurile Olimpicelor.
S»
RA

Politica externă pe care diplomatul I. G. D. o face în „Univer­

sul" o să dea de lucru politicianului romîn Ion G. Duca.
Citiți vă rugăm iubiți cititori rîndurile de mai jos, schimbați cu­
vintele Germania cu Romînia, Wilhelm II lea cu Carol I și... minuna-
NT

ți-vă:
„Boala de care suferă Germania (a se citi Romînia N. R.) stă în
repartițiunea forțelor ei politice, în nepotrivirea dintre năzuințele de­
mocratice ale națiunii și atotputernicia parlamentară a reacțiunii, într-
CE

un cuvînt în lupta ce se dă între viața reală care are cerințele ei și

între viața constituțională care nu mai corespunde cu aceste cerințe.
Ca să înceteze boala, trebue făcute cu bărbăție schimbările politice și
constituționale reclamate de evenimente, iar nu înlocuiți săracii mi­
niștri cari nu sint cauza răului ci numai nevinovatele lui victime.
I/

Politica aceasta de schimbări ministeriale care nu e nouă, pe care

Wilhelm II (citiți Carol I N. R.) o practică de cîți-va ani și în care
AS

pare a avea o deosebită încredere, ne produce fără voe impresia acelor

bolnavi cari în loc să tămăduiască boala de cari zac se întorc și se
reîntorc pe patul lor de durere și își tot inchipuiesc că culcîndu-se pe
o altă parte chinurile vor înceta.
UI

Sfaturile de mai sus sînt date de d. I. G. D. Germaniei; în ce prive­

ște Romînia a se citi pe d-1. Ion G. Duca dela „Viitorul" în chestia per­
secuției muncitorilor, măcelurilor din 1907, expulzarea d-rului Racovski.
*
BC

Portul nostru național este iar la ordinea zilei. Un cititor al

„Universului* cere ca uniformele actuale ale oamenilor de serviciu de pe
la autorități să fie înlocuite cu frumosul nostru port național și „Uni­
versul" adaugă că Liga Culturală are datoria de a se ocupa de această
 T s c la 323

Y
chestiune. Recunoaștem și noi că Liga n’are altă treabă. Romînii din
Transilvania nu trec ei prin vremurile cele mai liniștite pe cari le-

AR
au cunoscut vre-o dată? Și ce însemnătate are lupta ce se dă între
Slavici și Goga?
Dar noi cerem ca Liga să meargă și mai departe și să ceară să
ne introducă frumosul port al străbunilor noștri Daci și Romani. Nu

R
ne place să ne oprim la mijlocul drumului.

LIB
D-l Ion G. Ducâ e nemulțumit. D-sa, pînă acum, nu e de. cit mem­
bru în vre’o două consilii de administrație unde e plătit numai cu je­
toane de prezență și mai are un fleac de slujbă la Credit unde înca­
sează numai 12.000 lei pe an. (*) Are dreptate directorul Viitorului. Față
de atîta mamelucizm e puțin, e prea puțin.
*

ITY
*
Un popor nobil.— Sub acest titlu relevă „Viitorul" în laude
ditirambice o hotărîre luată de consiliul comunal al unui sat din Mol­
dova de a se da un ajutor de o sută de lei unui evreu stabilit de mulți

S
ani în acel sat, dar pe care trebue să-l părăsească acum în baza legii
cu privire la stabilirea străinilor la sate.

ER
Și ziarul d-lor Banu și Duca este în extas. Ce faptă nobilă, ce
popor nobil! Nobil spunem și noi, dar ce păcat că guvernanții țării în
frunte cu directorii „Viitorului" nu sînt așa de nobili ca să simtă pal­
mele pe cari bravii săteni din satul Agaș le-au aplicat pe prea puțin
NIV
nobilele lor fețe, votînd acel ajutor.
In hotărîrea luată de consiliul comunal în chestie se spune că e
un act de filantropie și de naționalism votarea acelei sume. De na­
ționalism căci se spală ast-fel rușinea ce cade asupra țării prin apli­
carea uneia dintre cele mai scelerate legi pe cari le avem, de către
LU

democraticul guvern liberal al d-lor Brătianu și Morțun.

*
Bravo săteni din Agaș 1 E nobil și național gestul vostru 1

Economul Durac și Popa-Durao.— Economul V. Gh. Durac,

RA

licențiat în teologie, a trimes o scrisoare mai multor ziare cu rugă­

mintea să se aducă la cunoștința publicului că Sfinția sa nu e colabo­
ratorul nostru Popa-Durac. ’
Cum spune foarte bine „Neamul romînesc", „desmințirea nici nu
NT

era necesară".
Publicul nostru a început doar să știe că slujbașii din țara asta
ai unei biserici de pace și de înfrățire universală, dacă întind bucuros
mîna la pomeni nu se prea grăbesc atunci cînd e vorba să întindă o
CE

mînă de ajutor celor cari luptă pentru drepturile și pentru nevoile

poporului.

D.l, lorga e mîhnit.— D. lorga e mîhnit, posomorit, hursuz, i-

ronic și acru la adresa învățătorilor. Aceștia s’au adunat în congres la
I/

Constanța și-au vorbit de toate, de treburile și de nevoile lor, de obli-

fațiile prea mari și de lefurile prea mici, de Spiru Haret și de Tache
AS

onescu și, blestem și ingratitudine, numai de d. lorga n’au vorbit.

Un congres fără să se pomenească numele d-lui lorga!
D-lor învățători, pe viitor fiți mai indulgenți și nu mai uitați că
d. lorga are nevoe de multă, de foarte multă filotemie.
UI

Dărnicia prensului.— Alteța sa Griguță e mai darnic chiar decît

M. S. Unul din ziarele A. S. publică o scrisoare a d-lui Gh. Constanți-
BC

*) Diurna de deputat a d-lui Duca nu o mai relevăm: discursul-tip pe care-1

rostește D-sa la mesaj și „aplauzele entuziaste4 ori de cîte ori vorbește vre-un membru
al „dinastiei", sunt prea puțin plătite cu această sumă.
 324 ci*

nescu, directorul băncei populare de pe moșia Ciocănești a A. S, prin

Y
care se mulțumește d-lui Gr. Gh. Cantacuzino „pentru dragostea și bună­

AR
voință cu care d-sa sfâluește pe săteni să-si depue banii la banca popu­
lară^ !
Ori ce comentar ar strica efectul acestui mare act de filantropie
ciocoiască.
*

R
O. lorga și Ehrlich. — Aflăm că d. lorga va arăta prin „Neamu I

LIB
romînesc" sifiliticilor romîni, partizani ai d-sale, că ar ii o crimă de
les-naționalism dacă ar întrebuința medicamentul descoperit de profe­
sorul evreu dr. Ehrlich!

ITY
Recenzii, reviste, ziare

S
Biserica și romînizmul, un stu­
diu istoric datorit d-lui Z. Pîcli-
ER ar trebui să dea de gîndit tuturor
acelora cari respingînd progresele
șan (Iustin Volbură) din Cluj și și ideile timpului vor să ne în­
NIV
care e în acelaș timp o critică toarcă cu veacuri înapoi, sub cu-
vie și documentată a bisericei și vîntul dovedit astăzi falș, că „bi­
clerului ortodox. Cu toate că au­ serica strămoșească" ne-a păstrat
torul nu împărtășește din prin­ limba, cultura, datinele si națio­
LU

cipiu concluziile prea aspre pen­ nalitatea.

tru biserică la cari a ajuns d.
Cernăianu în cartea d-sale inti­
tulată la fel: Biserica și rominiz-
mul, cu toate astea faptele isto­
RA
Chestia evreiască și D. Ibrăi-
leanu e titlul unui articol, apă­
rut în ultimul număr din revista

rice sunt atît de precise, greșe- Viața Socială, și în care d-nul S.

lele și relele trecutului sunt atît Labin răspunde punct cu punct
de vădite, în cît d. Pîclișan e si­ argumentelor invocate de d. Ibrăi-
lit să închee, aproape fără voia leanu în sprijinirea tezei sale an­
NT

d-sale și cu o dureroasă strîngere tisemite. Răspunsul d-lui Labin

de inimă, că biserica și preoți- e precis, clar și de o obiectivi­
mea ortodoxă, cum n’au făcut ni­ tate care va face cu putință dis­
mic pentru întărirea credinței, cutarea chestiei evreiești ceva mai
CE

tot astfel n’au făcut nimic pentru
cultivarea literaturei și-a artelor,
pentru întemeerea școalelor și-a
spitalelor. „Dacă biserica noastră
I/
mult din punct de vedere știin­
țific și ceva mai puțin din punc­
tul de vedere ingust al resenti­
mentelor și pasiunilor șoviniste.

a adus vre odată jertfe pe altarul

culturii naționale, a făcut’o nu­ Ordinea, organul conservator­
mai cînd era silită de puterea lu­ democrat, nuanța Bădărău, și-a
AS

mească. Din inițiativă proprie, sutnes mîinicile, și-a dat poalele

din însuflețire și idealizm, n’a peste cap, și a înjurat ca la ușa
jertfit nimic.“ Iar concluzia au­ cortului pe poetul D. Anghel, vi­
torului că: „un destin fatal ne-a novat că a îndrăznit să vorbească
UI

aruncat în brațele unei biserici nereverențios despre persoana

de-o sterilitate îngrozitoare, infi- „vulturului Moldovei". Ordinea ne
ciată de un bizantinizm ucigător obicinuise cu altfel de stil. Ori,
BC

de suflete, căreia îi lipsea și-i lip­ expresiile naționale ale „Neamu­

sește și azi puterea de viață.. lui greco-bulgăresc", fac școală?
 Facla

Y
AR
Revistă săptămînală. - Apare Sîmbăta

R
Redacția și Administrația :

LIB
București, Strada Sărindar No. 11
Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an.................................... Lei 7.—
Pe șase luni. ....... „ 4.—

S
în străinătate : Pe an.............. . Lei 9. -
Pe șase luni . . „ 5.—
ER
Un abonament combinat la „Facla“ și „Viața Socială“
costă pe an 1.1 Lei, pe 6 luni tt Lei.
NIV
Abonamentele se plătesc înainte.

A apărut:
LU

Biblioteca „ LUMINA “
NO. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu;
No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. AJindru.
RA

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat---------

Director: TH. CORNEL.
Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s'a tipărit
I/

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață

sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
AS

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­

pică a țârei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
UI

apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea

lui, peste o sută de fascicole.
Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­
meta 61, București. Telefon 23 49.
BC
 Biblioteca„Lumen“

Y
AR
Um număr 15 BANI
Au mai apărut numerele;
31—L. Tolstoi Să nu ucizi'
32.—Buffon Omul și Natura

R
33— M. Gorki Revelionul
34- 35.—C.Rădulescu Motru Naționalismul

LIB
36. —C.Dobrogeanu Gherea Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Rerheim Hypnotismul
38. —A. Cehov Ursul
39 și 40.—Dr. Jf. Leon Moniste
41. —L. Tolstoi Există Dumnezeu ?

ITY
42. —Const. Miile Rochia Catiței
43. —C. Rădulescu-Motru Sufletul neamului nostru
44 și 45.—IT. Heine Amintiri Duioase.
46. —J.-J Rousseau Libertatea—și altele.

S
47. —Victor Anestin Ce sunt Cometele?
48. —Maxim Gorki In Temniță.
49. —Platon
50. —Karl Marx ER
Ce-i Amorul ?
Muncă, Marfă, Bani.
ABONAMENTEs
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1 50
NIV
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
_________ _____ trimite prin mandat poștal pe adresa
edittarei „Lutnen", Sts*. Calomfirescu 7 București.
LU

Citiți
„ROMANIA MUNCITOARE
RA

Organul partidului social-democrat și al sindicatelor

unite. Apare de două ori pe săptămână.
NT

Abonamentul 8 lei pe an. Numărul 10 bani.

CE

Bomboane Purgative
I/

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
AS

dulți. Efect sigur Excelente

contra:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
UI

Congestiunei, Migrenei
1 1-75 [>e vânzare Iv toate farmaciile.
Depozit general
PHARHAKON IAȘI
BC

Mrada Ioan Creangă No. 61

Anul I. No. 21. 31 Iulie 1910.

Y
R AR
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL •.
LU

Facla: Liberalii și libertatea POLEMICI: Ftorțun—Rasi-

presei; Lian: D-l lorga e îeri- descu. — Rit roman.— Pensiuni
cit; Em. Argin: O operă de spri­ si pensiuni. — Naționalism cu doi
RA

jinit; Fărîmitari; Marius-.

p. — Jelea et Corhp.— Un naiv.—
Studiile d-lui Morțun ; B. Nem-
feanu: N’am cînturi... (versuri); Ritul.— Confidențial.— Intime.—
NT

Lex: Ce-ar răspunde d. Jaures Sperietoare. - Două știri citite în

d-lui Ibrăileanu ; ***: Chestiu­ aceeași zi. — Un conflict. — Mai
nea evreească ; Maximin: Cro­ bine. — Ii cunoaște.
CE

nici militare.

—
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul"
BC

No. 11, Strada

M Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Numere vechi/precum și colecții complecte
din revistele: ,.Viața Sociala", „1901" și „Facla" se

Y
găsesc Ia Biuroul de expediție „Poporul1, Calea Victo­

AR
riei. JVo. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau
mărci poștale.

R
LIB
A. apărut

Viața Socială

ITY
Numerile 5 și 6
Cu următorul-bogat sumar:

S
Habert Lagardelle Noile tendințe socialiste
D. Angliei
Tudor Arghezi
G. Galaction
N- Davidescu
ER
Calvarul florilor
Adolescență
Gloria Constantini
Oboseală
NIV
Th. Cornel La răspîntie
Dr. Ion Fulga Din iadul vieței țăranului romîn
S. Labin Chestia evreiască și d. G. Ibrăileanu
A. Spiru-Bacău Scrisoare deschisă unui poporanist
T. D. Captivul burgheziei
LU

Albert Samain Sonet

B. Bjbrnson Regele
Jules R^nard Moartea lui Dedeche
— Numeroase ilustrații de ISER —
RA

Viața socială: Greva muncitorilor din portul Brăila; greva tipo­

grafilor din capitală; o statistică a grevelor.
Viața politică: Alegerile din Danemarca ; alegerile din Spania ;
alegerile din Belgia ; protestul parlamentelor.
NT

Viața literară: B. Bjornson; Jules Renard.

Revista revistelor
CE

— Prețul ambelor numere 1 Leu —

I/

A apărut:
AS

KAUTSKY
Opera istorică a lui
UI

= KARL MARX -----

în romînește, cu autorizația autorului, de Ion Brănișteanu
BC

Lucrare de un interes deosebit pentru cunoașterea operei lui Karl Marx

----------- Prețul 75 BANI —--------
De vînzare la librării. Unde nu se găsește se poate procura trimi­
țând valoarea d-lui I. Brănișteanu, strada Pepa-Soare 50, București.
 Facla

Y
Anul I. No. 21 31 Iulie 1910

R AR
LIB
Liberalii și libertatea presei*

ITY
Ați observat: acei cari se arată mai Înverșunați în contra

S
libertăței presei sunt liberalii. Sub cuvînt că unele ziare între­

ER
buințează la adresa onorabililor d-ni brătieni cuvinte cari nu
se obicinuesc între gentlemani, „Revista Democrației Române"
a d lui Diamandi, fost socialist, „Voința Națională" a d-lui Ion
Nădejde, fost șef al partidului socialist, și „Viitorul" d-lui Duca,
NIV
democrat roșu-aprins, discută chestiunea dacă, cum și în ce
fel s’ar închide singura gură care mai poate vorbi liber la noi:
aceea a presei. Ei discută chestiunea, o sucesc și o învîrtesc
pe toate fețele, fac apel la oamenii bine crescuți și la oamenii
LU

de bună credință, ar li gata să dea mina cu neagra Reacțiune

și cu toți Belzebuții politici numai și numai să ajungă la
revizuirea Constituției și la uciderea libertăței presei.
RA

Hipocriți — ei țipă că nu au nimic cu presa cinstită, dar

că vor numai să reducă la neputință pe „bandiții condeiului".
Dacă este vorba pe violență de limbaj, apoi ziarele de partid
NT

întrec în materie de sudălmi tot ce se poate închipui. Reci-

tească-și d. Nădejde proza în „Voința Națională", atacurile și
calomniile împotriva opoziției. Cît despre „Epoca" — o știe
lumea foarte bine. Dar „Epoca" nu cere restrîngerea libertăței
CE

presei, pe cînd ziarele liberale își deschid cu bucurie coloanele

tuturor divagațiunilor reacționare ale acelora cari ar voi să
gîtue singura lege democrată ce se aplică la noi. „Epoca" a dat,
I/

nu mai departe ca zilele trecute o lecție, de liberalizm libe­

ralilor, arătînd că, pe vremuri, cînd înjurau Reacțiunea, erau
AS

pentru licența în presă — abuzau chiar de ea — pe cîtă vreme

azi s’ar uni indiferent cu cine pentru a nu mai auzi criticele
drepte și atacurile întemeiate pe documente ale cîtorva ziare
UI

independente.
Stăruința presei liberale în propaganda ei contra libertă­
ței presei este simptomatică. Ea arată că partidul liberal a alu­
BC

necat jos de tot și că este copt pentru toate reacțiunile. Și

ceeace e mai trist în toate aceaste, este complezența tine-
rimei liberale și a tinerimei fost socialiste. Unde se resfață
mai mult proza în contra libertăței presei? In „Viitorul" d-lui
 326 Facla

Y
Duca, în „Revista Democrației Romine" a d-lui Diamandi și în
„Voința Națională" a d-lui Nădejde. D-nii aceștia sunt tiraliorii

AR
campaniei. Ei o duc, ei o sprijină și ei o alimentează.
Noroc că există ,.Epoca“, organ al partidului conservator-
reacționar, care să arate din cînd în cînd falșilor liberali că

R
Reacțiunea este pentru libertatea presei.

LIB
Facla

ITY
D. lorga e fericit!
D. lorga trebue să fi simțit zilele acestea o vie mulțumire. Pe

S
deoparte bravul colonel din Galați care a pus în practică vede­

ER
rile civilizate ale profesorului universitar în chestiunea evreiască;
pe de altă parte polemica urmaiă prin două ziare din Capitală
între doi intelectuali, din cari unul a fost odată sub tutela d-lui
NIV
lorga, iar celalt, e, actualmente, ciracul cel mai devotat și mai
convins al strănepotului eventualului Domn al Valahiei, pornit
cu hîrtie ia mînă din Fanar.
Nici odată nu ni s’a arătat mai luminos ravagiile pe cari
LU

le face felul de polemică al d-lui lorga. Trivialitățile cele mai

urîte sunt pîinea cea de toate zilele la d sa; iar cele mai adese­
ori are îmbătătoarea convingere că spulberă ori-ce critică, că
răspunde în mod suficient la ori-ce întîmpinare, printr’un la­
RA

pidar „uvă“ sau printr’un „zic și zou“ !

Cei doi „polemiști" cari și-au făcut școala sub oblăduirea
d-lui lorga, nu se putea să nu întrebuințeze vocabularul maes­
NT

trului. Poate că n’au maniera d-lui lorga, poate că nu i prinde

atît de bine acel „uvă", argument propriu al d-lui lorga, totuși
ei nu și-au renegat învățătorul, și, spre lauda lor, și-au dat toată
CE

osteneala să fie la...înălțimea maestrului.

In jurul discursului contelui Tisza, d-nii Ion Scurtu și I. U.
Soricus’au încăerat, și, ca buni și vajnici naționaliști, ne au arătat
cîte frumuseți nebănuite are limba romînească. Mulțumită aces­
I/

tor doi „polemiști" am aflat și noi că — să ne erte cititorii —

AS

jigodie, javră, cline turbat, nebun, sunt alt-ceva de cît ceea ce

credeam noi, că sunt argumente de polemică naționalistă.
D. lorga trebue să-și fi zîmbit, fericit, în barbă, și sufletul
trebue să-i fi fost cuprins de o senină mulțumire. Munca d-sale
UI

n’a fost zadarnică. Sămînța sălbăticiei și a trivialităței a prins

rădăcini adînci.
BC

Și d. lorga trebue să-și fi spus, odată mai mult, că opera

d-sale trebue dusă la capăt azi mai mult ca ori-cînd, căci nu e
o operă stearpă. Uian
 Facla
327

Y
AR
O OPERĂ DE SPRIJINIT

R
Activitatea extra-școlară

LIB
Nu credem ca d. Spiru Haret să-și facă iluziuni asupra popula-
rităței sale.
Ministrul instrucțiune! și al cultelor este în general foarte puțin
simpatic publicului. In presă, protivnicii săi arată—și de multe ori o

ITY
dovedesc cu acte,— că este sectar și strimt la suflet’, iar în particular
ei susțin—și povestesc fapte precise în privința aceasta — că lipsa de
indulgență a ministrului merge pînă la asprime și răutate. Adversarii
îi sînt aproape dușmani.
„Omul școalei“ a reușit să stîrnească în jurul său o atmosferă,

S
care nu este de loc prielnică unei discuțiuni liniștite a operei sale.
Nu se poate tăgădui că în momentul de față există în opinia noastră
ER
publică o anumită senzibilitate anti-haretistă, care se manifestă, into­
lerantă și nedreaptă, de îndată ce încearcă cineva să aibă o părere fa­
vorabilă despre opera culturală a d-lui Haret. Și ceeace pronunță nota
situațiunei, este că d. Haret nu are prieteni. N’a voit sau n’a reușit să
NIV
își facă. Lucrul se vede cît colo, căci pe cînd ziarele opoziționiste îl
atacă cu o furie care trece de mijlocia înjurăturilor cu cari sunt o-
norați miniștrii noștri de duzină, ziarele partidului liberal îl apără cu
răceală, din datorie. N’am văzut nicăeri o scriere apologetică asupra
operei d-lui Haret, o apărare, chiar părtinitoare și exagerată, dar care
LU

să pornească dintr’o însuflețire sinceră pentru meritele și însemnăta-

străduințelor culturale ale ministrului instrucțiunei publice.
Revista noastră nu poate fi bănuită de simpatie pentru guvernul
d-lui Brătianu. Nu avem nici un motiv ca să ne adîncim în admira-
RA

țiune pentru ocîrmuirea cabinetului liberal. Guvernul d-lui Ionel Bră­

tianu este un guvern reacționar. El n’a adus la îndeplinire nici una
din reformele politice și sociale de care are nevoe țara pentru a se
îndruma spre un regim într’adevăr democratic. D. Brătianu a păstrat,
NT

agravînd, robia politică și economică a țăranilor și nu s’a dat îndărăt

de la nici un mijloc pentru a înăbuși încercările de dezrobire ale
populațiunei muncitorești de la orașe. Tinerimea generoasă, în frunte
cu d-nii Diamandi, Nădejde și Ibrăileanu, poate,— pentru a’și ascunde
CE

complicitatea,— să strige cît va pofti că acțiunea guvernului tinde la

„expansiunea democrației" romîne, dar aceasta nu înșală pe nimeni.
Un singur ministru, dintre cei cari conduc azi țara sub șe­
fia d-lui Brătianu, merită simpatiile democrației romîne—și acesta este
d. Haret. Opera culturală a d-lui Haret este o operă democratică.
I/

D. Haret a înmulțit numărul școlilor primare rurale și s’a iden­

tificat în totul cu lucrarea culturală’extra-școlară. Tendința spre o ac­
AS

tivitate extra-școlară exista și înainte de’d. Haret. învățătorii noștri

trăind în mijlocul țăranilor, au simțit mai de mult nevoia să scoată
masele rurale din groaznica ignoranță în care zac. Ei n’au găsit însă
răsunet și sprijin la stăpînire. Guvernele noastre au o spaimă bolnavă
UI

de țărani și dacă există în ochii lor o crimă socială care merită cele
mai neîndurătoare pedepse, apoi aceea este acțiunea de deșteptare a
satelor. Le admit pe toate: violență de presă și de limbaj, trîntire de
la putere cu pietre, căpătuire de partizani, dar un singur lucru nu-1
BC

tolerează : domnia legilor la sate. Cele cinci milioane de țărani trebue

să rămîe în întuneric, despărțite de orașe, în veșnică supunere și a-
suprire.
De aceia, cînd învățătorii au voit la început să înființeze bănci po-
 328 Facla

Y
pulare și școli de adulți au fost prigoniți de prefecți și siliți să înce­
teze acțiunea. D. Haret a schimbat lucrurile. D. Haret și-a însușit ideile

AR
cari îndreptățesc și explică activitatea extra-școlară, idei profund de­
mocratice și progresiste, le-a pătruns înțelesul și scopul, și, din ceea-ce
înainte era chaos și lucrare ascunsă și răzleață, a făcut aproape o doc­
trină, un corp de teorii, a pus sistem și ordine și s’a silit să creeze o

R
organizațiune culturală în stil mare.
Ar fi nedrept să nu se recunoască d-lui Haret aceasta. Opera

LIB
extra-școlară este opera sa. Ea este a sa prin curajul ce a avut ca să
se identifice cu idealul cultural ce urmărește activitatea aceasta, prin
munca ce a depus ca s’o limpezească, s’o organizeze, să stărue în»
tr’însa cu încrederea că face bine, s’o oficializeze.
Țara noastră are nevoe de cultură ca un însetat de apă. Nu că

ITY
școala primară ar faca minuni și bruma de cunoștințe ce' ea dă ar
schimba oamenii; dar școala înseamnă cultura, putința de a ci’i și
înțelege, de a-și mări fără încetare cercul cunoștințelor,’ de a-și ascuți
simțul critic și de pătrundere, cu un cuvînt de a și da seama. De multe

S
ori nu este nici o deosebire între un analfabet și unul care a absolvit
clasele primare ; in generalitatea cazurilor însă, deosebirea este fun­

ER
damentală. Pentru cel cu știință de carte este mai multă șansă să fie
om liber, cu inițiativă și voință, pe cînd pentru celalt există siguranță
că va continua să trăiască în robie intelectuală, supus ideilor vechi,,
gata Ia toate sclaviile.
NIV
Lupta între popoare este azi o luptă înre culturi. Toate se silesc
să se întreacă în cultură. Cea mai de seamă cerere a democrației, a
fost și este: învățămîntul primar obligator. In multe țări s’a observat
că în lupta pentru viață învățămîntul primar nu mai ajunge; și atunci
a început evoluția spre a declara obligator și învățămîntul primar su­
LU

perior. In Franța unii ideologi vorbesc de un învățămînt integral obli­

gator, adică toți oamenii: bogați și săraci, să fie puși, din punct de ve­
dere cultural, pe un picior de perfectă egalitate.
Noi suntem departe de toate aceste probleme. La noi analfabeții
RA

sunt în proporție de 70—80%, ceea ce înseamnă că în direcția cea mai

însemnată: aceea a învățămîntului, noi n’am realizat nici un progres.
La sate nu există nici un fel de mediu cultural. Din cauza aceasta, e-
levii cari absolvă cursurile primare, uită, după un număr de ani, ceea
NT

ce au învățat și redevin analfabeți.

In timpul din urmă, s’a anunțat prin presă că, în urma unei
statistici a ministerului instrucțiune!, numărul celor cu știință de carte
s’ar fi urcat la 40o/o. Nu știm cum s’a făcut cercetarea, dar dacă la baza
CE

ei va fi servit numărul absolvenților de școli primare, atunci ea este

cu totul greșită. Satele noastre sunt un mediu refractar învățăturei.
După o socoteală făcută acum cîțiva ani, ne-ar trebui, peste ceea-ce
avem azi, mii de învățători și tot atîtea școli, pentru ca toți copiii în
vîrstă de 7 ani să poată învăța carte. In fiecare an rămîn sute de mii
I/

de copii de țărani fără de școală, din pricina lipsei de localuri și de

personal didactic. Urmarea este cea firească: absolvenții cursurilor
AS

primare, după o trecere de timp, se analfabetizează iar — dacă ni-e

îngăduit să ne exprimăm astfel. Satele noastre, analfabete din vremuri
străvechi, reduc repede la incultură pe puținii cari au putut să se stre­
coare prin școală. Ele uniformizează în ignoranță pe toți locuitorii.
UI

In asemenea condițiuni, aotivitalea extra-școlară este o nevoe

tot așa de mare și profundă ca și activitatea școlară legală. Prin cer­
curile culturale, prin școlile de adulți și prin conferințele cu săteni,
BC

ea prelungește școala primară și creiază mediul cultural’, fără de care

cei cu știință de carte sunt meniți să recază curînd în incultura gene­
rală. Băncile populare și cooperativele de tot felul ajută și ele la crea­
rea în sate a unui mediu de civilizație mai ridicat. Băncile și coope­
rativele răspîndesc printre țărani noțiuni noui de viață, deșteaptă ini-
 Facla
329

Y
AR
țîativele, precizează sentimentul de răspundere și învederează direct
țăranilor foloasele mari ale culturei.
Lucrarea ce se săvîrșește astfel la sate prin toate aceste mijloace,
avînd de scop luminarea țăranilor prin școală și cultură, este o lu­

R
crare democratică. D. Spiru Haret, care și-a închinat întreaga muncă
pentru reușita acestei acțiuni, merită sprijinul sincer al întregei de­

LIB
mocrații romînești.
Știm că unii, bănuind sinceritatea d-lui Haret, spun că ținta lui
este de a face din învățători partizani politici. Nu știm; nu vroim să
bănuim sinceritatea d-lui Haret, dar chiar dacă ar’ fi așa, învinuirea,
din punctul nostru de vedere, nu are nici o importanță. Noi ne uităm

ITY
la scop, la rezultatul final. Fie că învățătorii vor fi liberali, fie că vor
fi ori-ce alta, faptul pentru interesele culturale ale țărei, este perfect
indiferent. Pentru noi singurul lucru care hotărăște în materie, este
ca învățătorii să se consacre cu totul activităței extra-școlare, să înfiin­
țeze cursuri de adulți, să ție conferințe și să răspîndească știința de

S
carte prin toate mijloacele. La urma urmelor, conservatorii sau con-
servatorii-democrați, dacă invidiază pe d. Haret, nu au de cît să se ia
altfel abia la început. ER
la întrecere cu dînsul pe acest teren, desăvîrșind opera culturală, de
Alți adversari spun: școala trebue judecată după tendințele ei.
In Austria, în Germania, în Spania, școala, care este în mîna clericali­
NIV
lor, e combătută de democrați. E adevărat, școala noastră are tendințe
naționaliste pronunțate. Dar ea nu este mai puțin școala. Ea mijlo­
cește cultura în mulțimea de la sate, pînă mai eri ’ iobagă și robită.
Cultura înseamnă spirit critic. Vremea va face ca ceea ce nu poate
conveni azi democrației în școală, să fie înlocuit printr’un spirit mai
LU

potrivit timpului în care trăim. De altminterea, toată lumea va fi de

acord că este de preferat o școală și o activitate extra-școlară națio­
nalistă și clericală de cît nici una.
Revoluția din 1907 a arătat ce înfricoșătoare este ignoranța ia sate.
RA

La cîteva ceasuri de București, țăranii cereau ca „studienții“ să vie să

le dea pămînt sau „împăratul cu șapte peceți" să le împartă moșiile.
Activitatea extra-școlară răspunde unei nevoi de neînlăturat. D.
Haret, ori de cîte ori a discutat chestiunea, a pus-o aproape în felul
NT

cum am pus-o și noi mai sus. Nu știm numai dacă în ultimul timp,
speriat de atacurile conservatorilor, n’a dat cumva îndărăt și n’a res-
trîns acțiunea culturală: școli de adulți, conferințe, teatru etc. Ar fi
păcat.
CE

Datoria adevăraților democrați este ca să sprijine din resputeri

pe d. Haret și să nu lase ca să se atingă cineva de opera culturală
începută sub’ auspiciile sale. D. Haret este singurul ministru din gu­
vernul liberal, care va lăsa un nume și a cărui operă va dăinui. Ii se
vor erta păcatele ce va fi avînd, pentru ceea-ce a făcut și pentru ceea-
I/

ce a vrut să facă în direcția aceasta, dar n’a putut.

Em. Argin
AS
UI

Fărîmituri
BC

Confidențial.—Se știe că profesorul Ehrlich, descoperitorul lea­

cului contra sifilisului, e ovrei.
Credem că facem un serviciu imens profesorului universitar,
lorga, comunicîndu i, în mod confidențial, destăinuirea, pe care o avem
dintr’o sursă foarte autorizată, că în combinația himică a preparatului
jidanului Ehrlich intră o mare doză de sînge de creștini...
 Facla
330

Y
AR
Studiile d-lui Morțun

R
LIB
In lupta care s’a încins de o lună de zile între patroni și
lucrătorii tipograti, d. Morțun a avut norocul de a se pune în
evidență, fiind solicitat ca arbitru pentru aplanarea conflictului.

ITY
In întrevederea pe care ministrul de lucrări publice a
avut-o cu o delegație a patronilor, unul din aceștia a ținut mor­
țiș să-l convingă că lucrătorii sunt mai fericiți, că huzuresc în
mai multe bunătăți ca patronii.

S
Și ziarele cari au făcut darea de seamă a scenelor petre­

ER
cute, spuneau că, la un moment dat, în toiul cuvîntărei eloc­
ventului patron, d. Morțun a făcut un gest de enervare și a
dat drumul unei fraze mari :
„Lasă, domnule, nu-mi spune mie lucruri d’astea ; ches­
NIV
tiile acestea le cunosc eu destul de bine: le-am studiat o viață
întreagă
N’am fost de față, dar cu siguranță că limbutul patron a
LU

amuțit, căci fraza d-lui Morțun era prea vorbitoare: ea spunea

lămurit că e greu să dai altă convingere, într’o chestiune oare­
care, unui om care cunoaște acea chestiune pînă în cutele ei
cele mai ascunse.
RA

Da, actualul ministru de lucrări publice și ad-interim la

interne, e stăpîn pe toate chestiunile sociale și mai cu seamă
pe cele cari privesc pe muncitori. O viață întreagă — spune
NT

d-sa — le-a cercetat, le-a gîndit, Ie-a simțit.

Și după această viață, Dumnezeu i-a mai hărăzit un șir
de ani pentru a înfăptui ceea ce a cercetat, ceea ce a gîndit
CE

și simțit.
Activitatea d-sale, munca d-sale, dragostea pentru chestiu­
nile pe cari le-a studiat o viață întreagă, trec ca un fir roșu
prin toată opera de dreptate, de adevăr și de cinste din ulti­
I/

mii ani a liberalilor — nu-i așa ?

Cine știe ce prăpăstii, ce nedreptăți, ce infamii săvîrșeau
AS

ceilalți liberali cari s’au ocupat cu alte alea „viața lor întreagă“
dacă nu era d. Morțun...
In cunoștință de cauză, ca unul care era stăpîn pe ma­
UI

terie, ministrul de lucrări publice a fost îndrumătorul, pilotul

activităței sociale a liberalilor. Mulțumită priceperei d-sale în
chestiunile pe cari le-a studiat „o viață întreagă", liberalii au
BC

fericit toată lumea; mulțumită d-sale și-au asigurat, mai cu

seamă, dragostea și încrederea păturilor de jos, ale căror nevoi
d. Morțun „le-a studiat" etc. etc!
Ei, e lucru mare să studiezi chestiile. Aceste studii te fac
forte ca să închizi gura, c’o singură frază, unui patron hră-
 Facla
331

Y
AR
păreț și limbut care pe un ton grav și convins vrea să te ia
la vale.
Conducătorii de azi ai popoarelor trebue să aibă o mare
și elementară calitate: priceperea. Nevoile cari frămîntă, în zi­

R
lele noastre, pe locuitorii unei țări, sunt așa de variate, așa de

LIB
încîlcite, că fără o adîncă pricepere căpătată prin studii și cer­
cetări, vorba d-lui Morțun — „făcute o viață întreagă“ — nu
le poți da deslegarea dreaptă și mulțumitoare.
D. Morțun e un om fericit; d-sa trebue, i se cuvine

ITY
chiar — să fie unul din conducătorii poporului nostru: ches­
tiunile le cunoaște, asta-i principalul. Și dacă șeful d-sale, d.
Ionel Brătianu, îi dă deslegare, să vedeți ce mai de reforme o să
ne mai trîntească d. Morțun. Numai atît, că, pînă acum cel puțin,

S
se vede că d. Ionel Brătianu nu i a dat întreagă această deslegare.
Și așa fiind, d. Morțun se mulțumește cu priceperea, cu studiul
ER
unei vieți întregi. E mult și asta!
Va veni ea și ziua cea mare cînd d. Morțun nu se va mul­
țumi numai cu atît.- bun e Dumnezeu.
NIV
...Pînă atunci să ne mîngîiem cu zicătoarea populară:
paște, murgule, iarbă verde !
Marius
LU

N’am cînturi...
RA
NT

Nevastă^ eu n’am cînturi pentru tine!

Căci plînsul nu mai vine-oricînd îl chem;
Nici lira mea nu vrea să mai suspine
CE

In -fiecare zi cîte-un poem...

Am proslăvit atitea „adorate"'

I/

Făcînd din fiecare-un Dumnezeu;

Dar cum sjîrșeam aprinsele cantate,
AS

Și dragostea pierea din pieptul meu.

UI

Azi nu mai cînt, n’am lacrimi, nici suspine,

Ci'n sufletu-mi iubirea s’a ’ncuibai;
Nevastă, eu n’am cînturi pentru tine,
BC

Pe tine te iubesc cu-adevărat.

B. Nemțeanu
=---- ■■==
 Facla
332

Y
AR
CHESTIUNEA EVREIASCA

R
Din discursurile lui B. Boerescu

LIB
Zilele trecute a eșit de sub tipar volumul al II lea din dis­
cursurile lui Vasile Boerescu.
Vom scoate cîteva pasagii din cuvîntările ce a ținut ma­

ITY
rele orator în 1878 și 1879 în chestiunea evreiască, pentru a
arăta că patrioții romîni de pe vremuri, aveau, asupra proble­
mei în privința căreia liberalii și foștii socialiști au azi aceeași

S
părere ca d-nii Cuza și lorga, o opiniune ce în timpurile noastre
ar fi socotită ca o trădare de patrie. •
ER
In discursul dela 9/21 Decembre 1878, Vasile Boerescu dis-
cutînd pasagiul din Mesagiul Tronului care cuprinde, în ce pri­
vește pe evrei,o declarațiune foarte liberală (1), zicea:
NIV
Dacă în privința Israeliților a existat o neegalitate, aceasta nu a
provenit din cauza religiunei, ci din alte cauze de ordine curat socială
și economică, sau din cauza politicei, după cum a fost inegalitatea pen­
tru musulmani. Totdeodată însă trebue să adăogăm că dacă această
LU

inegalitate prevăzută în art. 7 din Constituțiune, a avut rațiunea sa de

a fi din cauza situațiunei noastre politice din 1866, astăzi situațiunea
s’a schimbat, nu mai este aceeași, și art. 7 poate prea bine să dispară,
căci, astfel, el nu este potrivit nici cu principiile, nici cu luminele seco­
lului; sperăm dar că și Camerile de revizuire vor aprecia luminele ca
RA

noi, și că vor șterge paragraful al 2-lea din art. 7, puțind astăzi conci­
lia interesele noastre sociale și economice cu luminele și principiile se­
colului ; Cu modul acesta Constituțiunea noastră se va revizui astfel
cum să nu se mai facă nici o deosebire între străini de ori ce
NT

religiune ar fi; așa în cit vor fi deopotrivă tratați și străinii de rit

creștin și cei de rit israelit și cei de rit mahometan, și credincioșii lui
Zoroastru, lui Confucius, etc.
...Aste restricțiuni s’au putut face și pentru Israeliți. Nu cred ca
CE

D. Voinov să fi zis că aceste restricțiuni trebue menținute și

astăzi".
Din discursul rostit în ziua de 12/24 Septembrie 1879, ca
ministru de externe, asupra interpretărei art. 44 din Tratatul
I/

de la Berlin :
AS

Este un tractat, care cuprinde o clauză prin art. 44 cu care sun­

tem chemați a ne conforma. Europa, adică mai toate Puterile semnă-
toare acelui tractat, cere de la noi să primim principiul înscris în art.
44 și să-l executăm.
UI

Cînd D. N. Blarenberg a zis că Europa ar cere de la noi ca sau

(1) Iată pasagiul:

BC

„Astfel pe calea constituțională Dv. veți pune țara în pozițiune

de a corespunde la așteptările Europei, la interesul moral care înșiși
romînii îl au de a face să dispară din Constituția noastră^princi­
piul, ne mai potrivit cu luminile secolului, acel al neeg'alităței po­
litice pentru cauză de religâune".
 Facla f
333

Y
să murim sau să neevreim, nu este exact. Eu pot declara că nicăieri
unde am fost, nu am văzut formulîndu-se o asemenea cerere. Europa

AR
nu ne cere nici să ne evreitn nici să ne sinucidem. Este o diferență,
o contestațiune în privința modului de executare a principiului. Ră-
mîne la înțelepciunea noastră a ști să eșim dintr’o pozițiune dificilă,
așa în cît să continuăm și a trăi și a fi Romîni.

R
Pot adăoga încă că, la toate’ Puterile ce am avut onoarea de a
vizita, am găsit cele mai bune și mai binevoitoare sentimente pentru

LIB
Romînia, și că pretutindenea vă declar, în modul cel mai franc și mai
pozitiv, am văzut dorința cea mai simțită de a vedea Romînia prospe-
rînd și de a fi recunoscută cît mai curînd. Prin urmare, vă rog să de­
părtați orice ideie că între marile Puteri ar fi vre un spirit de ostili­
tate sau de rea-voință contra noastră; din contră, pot zice că de noi

ITY
mai mult depinde ca Romînia să aibă locul ce i se cuvine între fa­
miliile europene.
Aceasta, D-lor, provine, nu numai dintr’un simțimînt de simpa­
tie, dar și din un interes politic; căci Statul nostru, deși mic, își are

S
importanța sa prin pozițiunea sa geografică, prin avuția pămîntului
său, prin aptitudinea sa spre civilizațiune. Acum vine întrebarea. Acest
ER
art. it din tractat are asupra noastră putere obligatoare?
Multe teorii s’au făcut asupra acestei chestiuni. D. Maiorescu re­
cunoaște puterea obligatoare. D. Conta și alții nu sunt tocmai de a-
ceeași ideie. D. Vernescu, care ar fi trebuit să fie mai cunoscător în
NIV
dreptul internațional, pretinde că tractatul este un act internațional, și
prin urmare obligatoriu, dar că chestiunea jidovească nu ar fi inter­
națională. Vă mărturisesc că nu prea am înțeles, cum, ce scop ar avea
toate aceste teorii, și m’am mirat mult mai ales de aceea a d-lui Ver­
nescu. Apoi art. 44 este sau nu coprins în tractatul de la Berlin ? Dacă
LU

tractatul este act internațional, cum articolul 44 singur nu ar fi inter­

național ? De ce se ocupă însă acest articol ? De chestiunea israelită, evi­
dent. Neapărat dar că și chestiunea israelită este, vrind noi ori nevrînd,
o chestiune internațională. De ce voiți ca să ne ascundem adevărul și
să ne rătăcim pe noi și ca noi națiunea întreagă ?
RA

Acesta este crudul adevăr, nu-1 ocoliți, că el nu piere. Pu­

teți dar face ori-ce teorii veți voi, realitatea rămîne; și dacă nu vă dați
seamă de dînsa, ne vom expune la pericole cari ne ar lovi amar. Să bă­
NT

găm bine de seamă, d-lor, la ceeace facem; să privim răul în față și

să-i căutăm remediul, nu vă luați după teoriile d-lui Vernescu, cari
pot să fie foarte sentimentale, dar cari rămîn tot teorii, bune, poate,
în domeniul lucrurilor abstracte, dar în domeniul practic poate peri­
CE

culoase.
...Zic dar, că unul din cei mai însemnați diplomați ai Europei îmi
observa că dacă nu am putea să ne temem de un resbel viitor, care
poate să fie posibil, însă pe care toți vor căuta să-l evite, msi mult ne
putem teme de un viitor congres, care ar fi mai posibil, dacă ne-argăsi
I/

recunoscuți și cu chestiunea israelită nerezolvată. Știam d-lor, că acele

cuvinte zise de un om important, își au greutatea lor. Am cugetat și ne
AS

gîndim cu toții, ce ar însemna ele ?

Apoi, d lor, să observăm puțin. Ce vedem? Executatu-s’a tractatul
de Berlin în toate părțile sale ? Nu tocmai, căci mai sunt chestiuni
pendinte, cari ar putea da loc la viitoare tratări. Așa chestiunea frun­
UI

tariilor Greciei nu este încă rezolvată. Așa, chestiunea Arabtabiei stă

încă în suspensiune. Apoi mai pot fi alte dificultăți și complicațiuni ce
s’ar ivi cu chestiunea Rumeliei și Bulgariei. Oare dacă una singură din
aceste chestiuni ar face să se provoace un congres, nu prevedeți D-voa-
BC

stră ce pericol teribil ar fi pentru noi dacă ar găsi Statul Romîn ne­
recunoscut și chestiunea Evreilor nerezolvată? Cine ne garantează a.
tunci că nu s’ar rezolva de congres chestiunea Evreilor, așa cum să
nu ne placă nouă și cum să ne pericliteze toate interesele noastre ? Ce
 Facla
334

Y
AR
s’ar mai face, într’o asemenea eventualitate, cu popularitatea acelor cari
vedem astăzi că aleargă după dînsa ? N’ar fi oare țara în drept să ne
zică : „a/z fost la cîrma țării, adică în guvern sau în Adunări, trebuia
să recunoașteți dispozițiunile diplomației europene, cum nu v’ați gîndit

R
la pericolele ce ne amenință și nu ați luat măsuri ca să evitați ?“ (Aplauze)
Care din d-voastră ar putea astăzi, leal și serios, să vină înaintea țării

LIB
și să zică : „nu vă temeți, un viitor congres eventual n'are să facă nimic
rău pentru noi!11.
In no. viitor vom continua.

ITY
--------- ■ SE----------

Ce-ar răspunde d-nul Jaures d-lui Ibrăileanu

S
— dacă 0. Sbrăileanu l-ar întreba într’aDevăr pe 3. Jaures.
ER
D. Ibrăileanu n’a învățat, pe semne, nimic din pățania primului
NIV
D-sale arbitraj. Altfel nu i-ar mai fi venit o asemenea ideie nenorocită
și n’ar mai fi cerut un al 2-lea arbitraj, de astă dată în chestia evre­
iască, cum a făcut-o de curînd. Foarte probabil, de altfel, că avem a-
face din nou cu productul unei turbate nopți de insomnie... In ori ce
caz, o recidivă regretabilă, în primul rând pentru D-sa.
LU

Ca și de rîndul trecut, d. Ibrăileanu a procedat și acum singur

la alegerea arbitrului — procedare arbitrară, deci condamnabilă, ori
cît de îmbucurător ar fi de altfel acest unic caz de surprinzătoare
consequență poporanistă! Nu, de sigur, toate indiciile clasează catego­
RA

ric ca absolut anormale nouile condiții din cari a rezultat noua „eșire“
a d-lui Ibrăileanu. Da, zău, închipuiți-vă, vă rog, un singur moment:
un poporanist romîn consequent!!...
Arbitrul ales e Jaures, fruntașul democrației și al socializmului
NT

francez. Alegerea e și de data aceasta fericită. Trebue să-i recunoaș­

tem d-lui Ibrăileanu cel puțin atîta că urmărește‘cu multă insis­
tență aflarea purului adevăr. D sa pornește în consecință cu hotărîre
spre țelul propus și de sigur că nu poartă vre-o vină dacă la urma
CE

urmelor, Adevărul, elaborat cu multă trudă și stăruință, refuză cu în-

căpățînare să se conformeze faimoasei realități... poporaniste. Ori cît
ne~ar șoca deci pe noi, ca legaliști, modalitatea alegerei — par’că-i un
făcut, tocmai fabricanții și adorațoiii teoretici ai legilor, nu pot face
un pas în practică fără să le calce și să le profaneze! — ne supunem
I/

totuși cu anticipație și pe deplin mulțumiți acceptăm verdictul mai

dinainte. Va avea oare d. Ibrăileanu norocul să-1 mulțumească și pe
AS

D-sa ? Ar fi de dorit, fie și numai ca o chestie de simplă umanitate;

cel puțin de data asta, ce D-zeu!
Fapt incontestabil este că D-sa singur se îndoește c’ar obține,
măcar în aceasta a doua judecată, un rezultat cît de cît favorabil. Această
UI

îndoială sufletească îl face să ezite de a lua într’adevăr măsuri pentru

obținerea efectivă a avizului, în chestiunea noastră evreiască, de la ar­
bitrul ales doar de d-sa. îndoiala îl face să se mulțumească, în lipsă
de altceva, cu efectul pe care speră să-1 producă invocarea numelui
BC

și prestigiului unui Jaures. Poate că prin această evocare pur plato­

nică, nădăjduește D-sa să purifice și să consfințească politica reacțio­
nară a tovarășilor D-sale. Ce ideal! Aureola pe’rsonalităței lai Jaures,
servind la apotezarea unei activități și atitudini strict antidemocra­
tice — cu atît mai primejdioasă cu cît e mai deghizată.
De sigur, cum am amintit și mai sus, experiența încercată pînă
 v
Facla 335

Y
azi în acele polemici pe chestiunea larg principial-democratică,în cari

AR
nu le-a succes poporaniștilor, cu toată abilitatea lor necontestată, să
se ascundă la timp îndărătul „onoarei ultragiate" salvatoare, insucce­
sul acesta explică pe de-a’ntregul ezitarea în chestiune.
Noi însă cari avem încredere în dreptatea și în viitorul cauzei

R
noastre, vom relua acțiunea de arbitraj, pe care d. Ibrăileanu a lăsat-o
încurcată, cu sau fără intenție, după ce tot D-sa o lansase, și vom duce

LIB
această acțiune la bun sfîrșit. Astfel vom reabilita și pe bietul nostru
tovarăș nevinovat, care nu-i greșise doar întru nimic d-lui Ibrăileanu,
și ne vom împlini în acelaș timp o datorie de cinste față de idealurile
noastre: vom obține deci, cu ori ce sacrificii, opinia în chestie a lui
Jaures, opinie de care se teme instinctiv d. Ibrăileanu, dar pe care ar

ITY
dori — și încă cu ce curiozitate! — s’o cunoască în mod precis.
Din fericire, grație unor condiții favorabile excepționale, suntem
în plăcuta pozițiune de a ne îndeplini această datorie, în mod cît se
poate de prompt și de complect și de a satisface tot odată, cu o oră
mai înainte, curiozitatea atît de legitimă a d-lui Ibrăileanu ca și a ci­

S
titorilor D-sale. Intr’adevăr, din bogata activitate a d-lui Jaures, desfă­
șurată pe toate terenurile, se poate sesiza cu ușurință concepția lui ge­
ER
nerală și în chestia evreiască, așa cum se pune aceasta în țară la noi.
II vom scuti și pe tovarășul nostru de o deplasare cam... deplasată, în­
tru cît aici e vorba numai de o chestiune de pură concepție, și pe d.
Ibrăileanu de neplăcerea pierdere! unui timp atît de prețios, cu cores­
NIV

pondență, etc.; cît despre control ar putea reclamantul singur să dis-

pue confirmarea sentinței de către judecătorul în chestiune.
Ca socialist, ba chiar ca simplu democrat, nota bine neromîn,
Jaures ar răspunde cam astfel, d-lui Ibrăileanu, în chestiunea evreiască:
LU

„E inadmisibil, din punctul de vedere al drepturilor omului, pe

baza cărui principiu numai, se poate întemeia o adevărată democrație,
e inadmisibil să se excludă putința efectivă de încetățenire a vre unui
locuitor de orice origină ; limita poate fi dată doar de gradul de pu­
ritate al cazierului judiciar respectiv și de durata unui termen de cîțiva
RA

ani, un stadiu de tranziție ca o garanție mai mult pentru seriozitatea

intențiilor de încetățenire. Și e o monstruozitate, nu numai din punc­
tul de vedere al principiilor socialiste, dar și al celor democratice, cît
de modeste, ca sute de mii de locuitori să fie socotiți ca străini, în
NT

țara lor, în țara în care s’au născut și față de care își îndeplinesc toate
îndatoririle, nebucurîndu-se de fapt de nici o protecție-, adevărați oa­
meni fără patrie! Nu interesele naționale adevărate se opun la reali­
zarea desăvîrșită a drepturilor omului, ci interesele meschine, de castă,
CE

interesele oligarhice, protivnice și spiritului vremei noastre și intere­

selor adînci, permanente, ale poporului. Intreținînd și cultivînd astfel
de instincte barbare și rușinoase, clasele, parazitare îndreaptă atenția
poporului lesne credincios asupra „străinilor" desemnîudu-i ca autori
I/

ai tutulor relelor; oligarhia poate scăpa astfel de răspundere, ba se mai

poate încă erija în adevărata apărătoare a poporului, tactică foarte efi­
cace pentru prelungirea domniei sale nestinjenite".
AS

La auzul acestor grozăvenii, de sigur că d. Ibrăileanu va îngîna

foarte perplex:... „formule abstracte... oameni vii... adaptarea la reali­
tate...* și va ataca în sfîrșit în falș sentința pe care o atribuim noi lui
UI

Jaures. Ba d. Ibrăileanu va contesta ori cui putința de a-și forma în

privința aceasta o opinie de la distanță. D-sa nici nu-și poate închipui
de sigur că s’ar putea cineva pronunța în chestia noastră evreiască,
fără să examineze cu deamăruntu acea anumită „realitate" de care
BC

ține cont și în serviciul căreia s’a pus d. Ibrăileanu.

Dar să presupunem că Jaures ar consimți să ia cunoștință mai
de aproape de problema aceasta, că s’ar informa între altele și asupra
numărului patentărilor evrei și s’ar lăsa să-i arate d. Ibrăileanu trium­
fător și — Tirgu Cucului. Ori cît de interesantă și de instructivă tot o
 336

Y
dată, ar fi această cercetare locală pentru marele socialist, nu știm ce

AR
element nou i-ar putea oare modifica verdictul!? Plecînd o dată de la
această concepție largă, după care, hotărîtoare pentru adoptarea unei
naționalități, în afară de absența vre-unei pedepse infamante, este în-
tîi de toate, voința fermă și liberă de a o adopta, apoi supunerea la

R
toate datoriile corespunzătoare, ori de ce origină ar fi individul în ches­
tiune, fie armean, grec ori evreu, nu mai poate juca absolut nici un rol

LIB
și nu poate avea nici o influență asupra sensului „verdictului" respec­
tiv, nici numărul total al celor de aceiași origină străină, nici procen­
tul numeric în care intră aceștia în formația diferitelor clase sociale
și nici gradul mai mult sau mai puțin înaintat de asimilare al acestora.
Toate acestea pot avea o valoare reală doar pentru clasele noa­

ITY
stre parazitare, ele înșiși în mare parte de origină străină, clase desti­
nate peirei de progresul fatal al țârei; apoi aceste date mai pot conta
chiar și pentru unele pături sociale vitale, întru cît privește o anumită
categorie de interese de ale lor, și anume nu interesele adînci. perma­

S
nente, civilizate, cari și la aceste pături sînt de fapt incompatibile cu
șovinizmul și antisemitizmul, ci numai interesele lor antimoderne, pri­
ER
vilegiate, de castă. In sfîrșit, aceste date și elemente au valoare și mai
mare ca arme în lupta pentru „apărarea intereselor naționale", luptă pe
care o duc, astăzi, spre rușinea noastră, și „democrații" și „poporaniș-
tii" noștri, „adaptați" în sfîrșit complectamente tristei „realități" din
NIV
juru-le !
In rezumat, conform acestei concepții moderne, civilizate și mai
presus de toate democratice, locuitorii de o origină străină, îndeplinind
condițiile menționate, sunt de drept cetățeni ai țărei și nu pot deci con­
stitui în nici un caz o primejdie națională. Și nu numai atît, dar întru
LU

cît sunt despuiați de drepturile cari le revin conform tutulor intere­

selor realmente naționale, moderne și civilizate, lupta pentru cîștigarea
acestor drepturi devine în această concepție și ea o luptă eminamente
națională a țărei, o luptă în interesul superior al țărei.
RA

De cît, ori cît de inutilă i-ar părea lui Jaures, în sensul de mai
sus, vizita aceasta, nu-i mai puțin adevărat că i-ar da ocazia să desco­
pere, în amănunt, cu spiritul lui luminos, elementele profunde, sociale,
ale problemei, elemente pe cari nu le văd, ori pe cari nu vor să le
NT

vadă „democrații" noștri „poporaniști".

înfățișarea mizeriei, a inculturei, ori a izolărei culturale a mase­
lor muncitoare evreești, care îl va izbi din primul moment, nu va pro­
voca în sufletul lui un sentiment de aversiune poporanistă, ci din po­
CE

trivă un puternic sentiment de compătimire, pe care-1 va împărtăși și

cu nenorocita țărănime: două neamuri nefericite, de origini diferite,
unite însă prin identitatea și a durerilor și a vrăjmașilor lor comuni.
Examinînd însă mai adînc raporturile sociale respective, Jaures,
I/

va găsi confirmată și la noi pe deplin experiența de veacuri, pe care o

cunoaște și el din studii, ba chiar în parte și din propria-i experiență
cu ocazia afacerei Dreyfus, și anume cum am spus mai sus: politica
AS

antisemită, fățișă ori mascată și spoliarea de drepturi a evreilor, ser­

vește claselor reacționare în scop de a bate monedă—la noi chiar mo­
nedă foarte sunătoare!—din această situațiune și din instinctele exclu­
siviste, întreținute tot de ele, intenționat, în populația țărei. Atîta e de
UI

adevărat aceasta, în cît cu drept cuvînt se poate spune că dacă n’ar fi

existat evrei la noi, clasele interesate i-ar fi inventat!
Intr’adevăr, evreii bogați își pot asigura, de bine de rău, o situație
BC

acceptabilă, din punct de vedere general social dacă nu și moral, însă

numai cîștigîndu-și bănește, protecții, influențe, ba, la urma urmelor, și
drepturi, dacă au nevoe și dacă sunt dispuși să sacrifice destul în sco­
pul acesta. In felul acesta, situația excepțională a evreilor devine un
izvor binefăcător de cîștig direct, pentru oamenii noștri de stat, orga­
nele administrative, etc., pentru o mare parte deci a claselor stăpînitoare.
 Facla
337

Y
Cîștigul social indirect e de sigur cu mult mai mare de și mai
greu de sesizat și de apreciat în detaliu. Și aci Jaures va descoperi in­

AR
teresele adînci, de clasă și de castă, cari se ascund sub eticheta „inte­
reselor naționale" și cari transformă antagonizmul acesta în aparență
de rasă, într’o lăture și un episod al luptelor de clasă.
Căci dacă bogătașul evreu-romîn, capitalist, bancher, exploatator,

R
poate fi primit în compania tovarășilor lui creștini, fie și în schimbul
unor sacrificii bănești destul de însemnate, evreul-romîn sărac, evreul

LIB
proletar, manual și intelectual, cu jertfe cari valorează la el mult mai
mult și de cari nu e de loc scutit, nu se poate totuși emancipa în con­
dițiile actuale în nici un chip, nici măcar în modul foarte condiționat
notat mai sus. Proletarul evreu e condamnat să rămîe un tolerat, la dis­
creția tutulor autorităților, organelor de stat, etc., într’o situație socială

ITY
cu mult inferioară colegului său creștin, lipsit de orice garanție legală ;
și aceasta grație situației sale excepționale, situație care servește indi­
rect la oprimarea și împedicarea unei ridicări efective a intregei clase
muncitoare. Și aci ne gindim și la muncitorimea țărănească, a cărei
emancipare—problema fundamentală a țărei—nu va fi opera oligarhiei,

S
a dușmanei sale înverșunate, ci opera sa proprie și deci în parte și a
acestei muncitorimi orășenești, de orice origină, de care e legată prin
o strînsă comunitate de interese. ER
In sfîrșit prejudițiile antisemite, cultivate cu atîta devotament de
clasele dominante, fac plauzibilă ideia că în rasă șl nu în clase trebue
NIV
căutată explicația exploatărei țărănimei ca și a situației precare a me­
seriașilor, ele. Ajunge să amintim de: „Fischerland*, cuvîntul magic cu
care opera nu de mult „Viața Romînească".
Politica antisemită este, într’un cuvînt, o politică de diversiune, de
terorizare interesată și un mijloc feroce de oprimare la dispoziția și spre
LU

folosul clasei privilegiate, oligarhice, de toate nuanțele, împotriva clasei

muncitoare de toate originile, dela sate și dela orașe.
Lex
=SB=
RA

CRONICI MILITARE
NT

Trăiască d-nul ministru de războiu!

CE

Am simțit o bucurie mare săptămîna trecută. Găsisem în ziare

o știre pe care am citit-o cu sufletul plin de veselie și Înduioșare. Se
spunea acolo că d. ministru de războia a schițat un nou model de
uniformă pentru soldați, din care a suprimat nasturii de alamă, tunica
I/

încheiîndu-se pe dinăuntru cu copci.,

îmi venea să plîng de bucurie l' Dacă ași fi avut atunci lîngă mine
AS

pe autorul acestei mari și fericite reforme, l’ași fi îmbrățișat cu efu­

ziune.
Mulțumirea mea era altruistă : vai, eu nu mă mai pot bucura de
urmările fericite ale acestei reforme! Dar cei cari sunt acum sub dra­
UI

pel și mai cu seamă cei cari vor veni în viitor să slujească patriei, o,
de aceia se poate spune, cu toată încredințarea, că s’au născut într’o
zodie fericită.
Fiindcă, vă dați d-v. seama ce înseamnă pentru un soldat să nu
BC

mai aibă nasturi de alamă la tunică? Dar e ceva inimaginabil, e... e...
— să mă credeți că nu găsesc cuvinte — e binele cel mai mare care
i se putea face, e o adevărată bine-cuvîntare!
De ani de zile se munceau, se zbateau reformatorii acestei țări
 v Facla
338

Y
să îmbunătățească soarta soldatului. S’au luat măsuri ca să i se dea o
hrană mai omenească; a fost scăzut termenul de activitate la doi ani;

AR
s’a interzis bătaia în armată. Totuși, acestea toate erau încercări sar-
bede, fără prea mare importanță; nu erau punctul pe i al fericirei
soldatului romîn.
Acum, acest punct a fost pus și eu strig, din toată inima, din

R
tot sufletul, tremurînd de emoție, strig, ca să se audă în cele mai de­
părtate cătune ale țărei noastre: Trăiască d. ministru de războiul

LIB
*
* *
Cînd amurgul însîngerează zarea cu purpura-i împărătească, cînd
stai pe prispă sau sub un copac, amintirile năvălesc, te ’nfășură, co-
pleșindu-te sub tristeța sau bucuria lor.

ITY
Unii, cei mai mulți, zăresc în aceste amintiri ale tinereții lor un
chip frumos de fată; altora li se înfățișează înainte locurile pe cari le-au
străbătut; alții zîmbesc amintire! luptelor generoase pe cari le-au dus...
Mie însă, cînd amintirile altor vremuri năvălesc, mie mi se ’nfățișează
înaintea ochilor, șease nasturi de alamă de la o tunică de soldat — și

S
doi de la epoleți: în total opt nasturi. Ei — nasturii aceștia — sunt
zbuciuma tinerețea cuiva. ER
pentru mine chipul de fecioară, văile și colinele, luptele, tot ce poate
Trei ani de zile ei au fost preocuparea de fîe-care clipă a vieței
mele. In jurul lor roiau toate nădejdile mele, toate visurile,.toate lup­
NIV
tele mele.
Trei ani de zile toată strădania mea avea ca țintă ca cei
opt nasturi să fie „lună“! Trei ani visul meu era ca această „lună“ să
fie, însfîrșit, pe placul d-lui sergent-major.
Dar, ca nici odată în acești trei ani, m’am pătruns adînc de ade­
LU

vărul filosoflei pesimiste, care spune că toate visurile se spulberă, toate

luptele sunt zadarnice.
Nasturii mei nu-i plăceau nici-odată domnului sergent-major.
Gând eșeam in front, îmi tremura inima ca’n preajma unei pri­
mejdii grozave.
RA

Cișmele nu le văcsuiam, capelu era plin de praf, dar nasturii, oh,

nasturii, ore întregi îi frecam cu alifie și cu sudoarea franței mele.
Par’că-i văd: se apropia, cu o mînă rezemată în șold pe garda
săbiei, cu capul plecat puțin pe umărul stîng, cu privirea s’vîrlită pe sub
NT

sprîncenele stufoase; iar mustața, mustața aceea mare și zbîrlită, te

făcea să regreți amar că te-ai mai născut. Se proptea în fața mea, se
uita lung la toți nasturii, apoi punea degetul arătător, pe fie-care, în-
CE

cepînd de sus:
— P’ăsta Tai frecat?
— Da, don sergent-major.
— Da’ p’ăsta ?
— Da, don sergent-major.
I/

— P’ăsta?
— Da, don sergent-major.
AS

— Și p’ăsta?
— Da, don sergent-major.
— Da’p’ăsta?
— Da, don sergent-major.
UI

— Și p’ăsta ?
— Da, don sergent-major.
Tăcea cîteva minute, cu degetul lipit de cel din urmă nasture.
Apoi, liniștit, fără să răcnească, îmi spunea :
BC

— Du-te de-i freacă. In zece minute să fii aici, ai auzit ?

— Da, don sergent-major.
Făceam stînga împrejur, plecam și intram în dormitor.
Mă trînteam pe pat, obosit de par’că ași fi făcut o zi întreagă
instrucție, și-mi venea să plîng.
 Facla
339

Y
Eram singur în dormitorul cu pereții albi, văruiți, cu păturile
sure, frumos așezate pe paturi.

AR
Mă uitam, prostit, năuc, la nasturii cari străluceau ca aurul, și’n
cari fața mea se zărea diformă, cu nasul lat ca de calmuc.
Dumnezeule mare, ce dracu să le mai fac?
Ah, dacă nu mi-ar fi fost frică de închisoare, cu ce poftă, cu ce

R
voluptate i-ași fi zmuls, zvîrlindu-i pe fereastra deschisă, colo pe aco­
perișul roșiu al cantinei. Dar sergentul-maj or ? Ah, se; gentul-major!

LIB
Hai să-i frec din nou, ce să fac ?
■li ungeam iar cu „Amor' —amorul militarilor!—și-mi jupuiam
degetele, pîiiă ce săream, deodată, de pe pat.
Mă prăbușeam pe scări, — trecuse cele zece minute — și mă
prezintam domnului sergent-major.

ITY
Și cu o regularitate îngrozitor de exasperantă, scena se repeta:
— P’ăsta l’ai frecat ?
— Da, don sergent-major.
— Da’p’ăsta?
— Da, don sergent-major.

S
Și așa pînă ce degetul călăului meu se lipea de cel din urmă
nasture:
— Și p’ăsta?
— Da, don sergent-major.
— Ia du-te de-i freacă.
ER
Făceam stingă împrejur, și plecam,
NIV
Cînd intram a doua oara pe sala care ducea spre dormitor, mă
uitam lung, încremenit, spre ușa care dedea în curte.
— Să fug! Să dezertez! Nu mai pot!
Ca fulgerul însă mi se înfățișa înaintea ochilor un tablou înfio­
rător: un soldat obosit, murdar, între baionetele a două santinele. Mă
LU

scuturam :
— Nu, mai bine să mă omor 1
Alt tablou : vînăt, cu limba scoasă—brrr !
— Nu, mai bine să-i frec!
RA

Nu mai pot continua. Milioane și miliarde de nasturi de alamă

mi se înfățișează înaintea ochilor. Razele lor pornite din metalul frecat
de mine de mii de ori, mă sfredelesc, mă frig, mă ard. Par’că toată
NT

lumea asta e un imens nasture de alamă, pe care eu sunt osîndit să-l

frec toată viața mea !...
Domnule ministru de războiu, să trăeștî !
CE

Să-țî dea Dumnezeu sănătate și glorie, d-ta ești singurul și ade­

văratul părinte al soldaților! ’ Maximin.
I/

POLEMICI
AS

Alt roman. — Ziarul de dimineață al d-iui Cantacuzino, a înce­

put zilele acestea publicarea unui nou roman : „Bastardul1*.
UI

Sîntem informați că după terminarea acestuia, va începe publi­

carea unui alt roman, mult mai senzațional, întitulat „Oul si inelul1*.
BC

Pensiuni și pensiuni. — „Monitorul oficial" publică, din cînd în

cînd, lista nouilor pensionari. In una din cele din urmă liste găsim
înscrise, între altele, două pensiuni: una a unui general: 1300 lei, alta
a unui lucrător de la C. F. R.: lei 9.40. Gata-gata să s’ajun-gă tifrele !
 340 Facla

Y
Morțun—Rasidescu. — D. Vasile Morțun a dat afară din cabi­

AR
netul său pe un patron.
Ori-ce s’ar zice, sîngele apă nu se face!
*
Jelea et Comp. — „Viitorul" ține, se vede, să dea de bocluc.

R
Ziarul liberal vorbește de „Jelea et Comp.". Or, azi și copiii știu că
et Comp însemnează : Reichmann, Bănciulescu, Panaitescu.

LIB
Vrea „Viitorul" să și atragă urgia acestor intimi ai d-lui Ionel
Brătianu ?
*
Un naiv.—D. Alexandru Dunăreanu, un lucrător grevist din Ploești,

ITY
se plînge că autoritățile dau sprijinul lor patronilor.
Ei nu, că o să i-1 dea dumnealui. D. Dunăreanu ar face bine să-și
vadă lungul nasului....

Altul. — Un alt lucrător grevist, Costică lonescu, se miră (?) că

S
reprezentanții autorităților, cari fac paradă de românism, sprijină pe
patroni, cari sunt streini 1!
ER
De, dacă lucrătorii sunt săraci !...

Intime. — Intr’o comună din jud. Putna un inspector comunal a

NIV
ținut mai multe conferințe cu ceilalți reprezentanți ai autorității, dis-
cutînd — spune corespondentul unui ziar — chestiuni administrative
intime. Adică: cum să fie aplicată bătaia între patru ochi, de ce natură
să fie plocoanele, și alte... intimități de soiul acesta!
LU

Un conflict. — Trupa dela Blanduzia, joacă de cîteva zile come­

dia „Ștrul Nută".
Iată un grav conflict lorga-Toneanu-Brezeanu.
RA

Mai lesne. — D. Gr. Procopiu, care s’a sculat într’o bună dimi­
neață ca să moralizeze presa, își mănîncă degetele, așa primire i s’a
făcut!
NT

De, d-Ie Procopiu, cu gazetarii e greu să operezi; merge mai

lesne cu... moșnenii cari au păduri!...
CE

îi cunoaște. — „Epoca" scria acum cîte-va zile, vorbind de libe­

rali : partid de "tîmpiți; iar într’alt articol : partid de pungași.
Bine i mai cunoaște, surata!
I/

Miș^r lonescu
AS

In ultimul moment o veste dureroasă ne vine din Galați. Priete­

nul nostru scump, tovarășul nostru de luptă, tînărul avocat Mișu lo­
UI

nescu nu mai este: a murit, înecat în valurile Dunărei.

Sub această cumplită lovitură care s’a abătut asupra lui și asu­
pra noastră, nu putem de cît să plîngem 1 Să plîngem alături de nefe-
BC

riciții lui părinți, muncitori simpli, cari au făcut toate jertfele din lume
pentru a da la carte pe fiul lor; să plîngem alături de întreaga clasă
muncitoare din Romînia, care pierde în Mișu lonescu pe cel mai de­
votat prieten, pe cel mai brav, mai cinstit și mai entuziast luptător.
 Y
r <1013.

AR
Revistă săptămînală.— Apare Sîmbăta

R
Redacția și Administrația :

LIB
București, Strada Sărindar No. 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an................................... Lei 7.—
Pe șase luni................... „ 4.—

S
în străinătate : Pe an................... Lei 9.-
Pe șase luni . . „ 5.—
ER
Un abonament combinația „Facla11 și „Viața Socială"
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni (> Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
NIV

A apărut:
Biblioteca „ LUMINA “
LU

No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu ;

No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.
RA

No. 3. — Prăpastia, de I. Agărbiceann.

No. 4. — Prizonierii, de Paul Heyse.
Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat ------ —

Director : TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață
AS

sau moarte cari au contribuit ori conlribuesc la activitatea

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țârei in timpurile de față Apare cu fascicola, de
două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
UI

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au

apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
lui, peste o sută de fascicole.
Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­
BC

meta 61, București. Telefon 23'49.

 Y
Biblioteca„Lumen“

AR
----------- -Un număr 15 BANI.------------

R
31. —L. Tolstoi Să nu ucizi!
32. —Buffon Omul și Natura

LIB
33 — AI. Gorki Revelionul
34-35.—C. Ilădulescu Alotru Naționalismul
36. — C.Dobrogeanu Gher<•ea Din trecutul depărtaț
37. —Dr. Berlteim Hypnotismul
38. —A. Cehov Ursul

ITY
39 si 40.—Dr. N. Leon Moniste
41. -— L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
42. — Const, miile Rochia Catiței
43. —C. Tio dulescu-Alotru Sufletul neamului nostru
44 și 45.—ii. Heine Amintiri Duioase.

S
i&.-J.-J Rousseau Libertatea—și altele.
47. —Victor Anestin
48. —Alaxim Gorki
49. — Pluton
ER
Ce sunt Cometele?
In Temniță.
Ce-i Amorul ?
50. —Hori Alarm Muncă, Marfă, Bani.
NIV
ABONAMENTE:
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50
25 numere „ . Lei 3.—
LU

Citiți
RA

„ROMANIA MUNCiTOARE“
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

unite. Apare de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 lei pe an. ' Numărul 10 bani.
CE
I/

Bomboane Prrgative
din suc de fructe
AS

Ușor de luat de copii și a-

dulți. Efect sigur Excelente
contra:
UI

Constipației, Leneviei in­

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
Lei 1.75 ])c vânzare Iv toate farmaciile.
BC

Bepozit general
l’HARMAKOff - IAȘI
Strada Ioan Creangă No. 61
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 22. 7 August 1910.

Y
R AR
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL
LU

S. Labin: D-l Cuza calom-- POLEMICI : Ciocoii noștri

niat; Const. Graur: Unul mai și ungurii. — D-l Diamandy la
RA

puțin; G. Millian: Zarioiti; ***: Constantinopole. — Tendințele

Procesul nostru; rcl.: D-l iorga d-lui Diamandy. — Inbecilii lor
și Imperiul Otoman ; Crai-Nou : și inbecilii noștri. — „Conser-
NT

„Nu sunt eu, e frate-meu“ ; „Fa- vatorul“ și complicii noștri. —

cla“: D-l R. C. Cuza n’a făcut „Epoca “ și liberalii. — Spe­
serviciul militar. rietoare.
CE
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societâjei Anonime pe Acțiuni „Adeverul*
BC

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Numere vechi, precum și colecții complecte
din revistele: „Viața Socială*, „1907* și „Facla* se

Y
găsesc la BiUPOUl de expediție „Poporul1, Calea Victo­
riei No. 43, București.

AR
In provincie se expediază contra mandat sau
mărci poștale.

R
LIB
A apărut

Viața Socială

ITY
Numerile 5 și 6
Cu următorul bogat sumar:

S
Hubert Lagardelle Noile tendințe socialiste
D. Angliei
Tudor Arghezi
G. Galaction
N- Davidescu
ER
Calvarul florilor
Adolescență
Gloria Constantini
Oboseală
NIV
Th. Cornel La răspîntie
Dr. Ion Fulga Din iadul vieței țăranului romîn
S. Labin Chestia evreiască și d. G. Ibrăileanu
A. Spira-Bacău Scrisoare deschisă unui poporanist
T. D. Captivul burgheziei
LU

Albert Samain Sonet

B. Bjornson Regele
Jules Renard Moartea lui Dedeche
— Numeroase ilustrații de ISER —
RA

Viața socială: Greva muncitorilor din portul Brăila; greva tipo­

grafilor din capitală ; o statistică a grevelor.
Viața politică: Alegerile din Danemarca ; alegerile din Spania ;
alegerile din Belgia ; protestul parlamentelor
NT

Viața literară: B. Bjornson; Jules Renard.

Revista revistelor
— Prețul ambelor numere 1 Leu —
CE
I/

A apărut:
AS

KARL KAUTSKY
Opera istorică a lui
UI

= KARL MARX ----- =

în romînește, cu autorizația autorului, de Ion Brănișteanu
Lucrare de Un interes deosebit pentru cunoașterea operei lui Karl Marx
BC

----------- Prețul 75 BANI -----------

De vînzare la librării. Unde nu se găsește se poate procuratrimi-
țînd valoarea d-lui I. Brănișteanu, strada Popa-Soare 50, București.
 Facla

Y
Anul I. No. 22 7 August 1910

R AR
LIB
D. Cuza calomniat!...

S ITY
Primim spre publicare următorul articol:
Domnule redactor,
ER
Am citit în No. 90 al „Neamului Romînesc" că d. A. C.
Cuza a chemat în judecată revista dv., pentru calomnie. D. Cuza
NIV
s’a simțit jignit de un articol apărut în „Facla", cu privire la
părerea d-sale asupra d-lui lorga. Fără îndoială că autorul ar­
ticolului va da lămuririle de cuviință, dar, pînă atunci, vă rog,
domnule redactor, să-mi îngăduiți ca, independent de cauza ce
LU

s’a adus înaintea juraților, să vorbesc puțin de d. Cuza, privit

în noua d-sale calitate de calomniat. Subiectul, vă asigur, este
interesant.
D. Cuza calomniat 1... La citirea știrei mi-a trecut prin
RA

minte întreaga activitate publică a năpăstuitului de azi. Am a-

vut un sentiment ciudat. Mi am zis: eminenții publiciști de la
„Facla" nu cunosc pe semne pe d. Cuza. Au fost nedrepți. Mai
NT

mare păcatul să necăjească un asemenea om, un om așa de cum

se cade, simplu și nevinovat. Inocența personificată. Știți, d-le
redactor, n’a supărat niciodată pe nimeni. Nu e în stare să facă
CE

rău uuei muște. Nu știu ce or fi avînd jidanii cu el. Se vede

cît colo că sunt un neam de oameni răi. Tob șebegoim harogh :
pe cel mai bun dintre goimi să-l omori. Și d. Cuza este doar
un om bun. Pîinea lui Dumnezeu. Un suflet alb, neprihănit. Un
I/

creștin umil, pătruns de învățăturile înalte ale Evangheliei, plin

de dragoste jertfitoare pentru oameni; pentru toți oamenii. Să
AS

nu vă îndoiți de asta, d-le redactor. O știți, cred : d. Cuza e

creștin. El urmează în totul poruncile d-zeești despre iubire și
frăție. L-ați auzit vre-odată vorbind de rău pe cineva ? El vrea
UI

numai ceeace unește pe oameni, nu ceeace-i desparte. Căutați

în tot ce a scris și grăit; nu veți găsi un cuvînt de învrăjbire
și de năpaste. Numai miere duhovnicească.
BC

D’apoi dragostea lui de adevăr! Tot ce spune e sfint. Cind

scrie ceva se gîndește întîi de o mie de ori înainte de a o aș­
terne pe hîrtie, atîta i e de mare teama de păcatul greu al min-
ciunei și al clevetirei.
 Facla.
342

Y
AR
...Ei bine, d-le redactor, ce credeți: nu-i așa că se potrivește ?
Nu-i așa că d. Cuza are dreptul— dreptul moral —de a fi foarte
susceptibil în materie de polemică de presă și de calomnie ?

R
Dar, să vorbim serios, fiindcă chestiunea e serioasă. D. Cuza
calomniat!... S’a întors lumea pe dos. D. Cuza simțitor în

LIB
luptă, cu grija de a nu călca adevărul și cu preocuparea de a
nu vătăma cinstea adversarului sau de a nu-1 expune la dispre­
țul și ura cetățenilor! Cam cum vi se pare asta, d-le redactor ?
Dar întreaga acțiune publică a d-lui Cuza, — ce alta este decît

ITY
tocmai o expunere continuă a adversarului — fiind vorba de d.
Cuza, trebue spus: a dușmanului — la disprețul și ura cetățe­
nilor? D. Cuza nu are nici un scrupul în luptă și nu se dă
înapoi de la nici un mijloc pentru a lovi în acei a căror ex­

S
terminare a devenit scopul vieței sale. Adevăr, loialitate, cavale­

jos jidanii! ER
rism—toate aceste sunt fleacuri. D. Cuza știe un singur lucru :

Voiți o probă, una dintr’o mie ? Citiți, d-le redactor, No.

NIV
89 al „Neamului Romînesc'-', număr care precede pe acela în
care se află reprodusă cererea de dare în judecată a „Faclei“.
In No. 89 al „Neamului Romînesc" se află un articol, în­
titulat „Manifestul" rezerviștilor „pumunteni". „Pumunteni" —
LU

ați observat: d. Cuza e foarte duhliu ; glumele d-sale sunt pă­

trunse de cel mai fin spirit atic. Cînd își presare proza cu ex-
presiuni ca „mezelic de ghit-șabăs“, „ghischi umplute", „zic
zou“, „dija mă rog“ și altele de același gust, își inchipue că este
RA

grozav de șugubăț. Dar, acesta este cel mai mic dintre păcatele
sale. Sunt altele. Așa de pildă, la cîte judecăți în calomnie ar
trebui să cheme d-nii Take lonescu și Bădărău pe d. Cuza nu­
NT

mai pentru insinuarea din articolul publicat în No. 89 al „Nea­

mului Romînesc" ? D. Cuza, întrebînd care este cauza că evreii
au început să se miște în ultimul timp, spune:
CE

„Noi bănuim ce poate fl : li s’a spus să se miște. „Li*—dar cine?

Noi n’avem altă explicație de cît „partidul" d-lor Take lonescu și Bă­
dărău cari, amîndoi, cum se face, călătoresc prea des, unul ia Londra,
celalt la Paris, unde știm că se află sediile Alianței Israelite universale*.
I/

Ați înțeles: vechea învinuire a d-lui Cuza: d-nii Take lo­

nescu și Bădărău sunt în solda Alianței Israelite ca să dea țara
AS

pe mîna evreilor. Un moft de acuzație, nu-i așa ? Bărbați politici

vînduți streinilor — dar aceasta înseamnă nici mai mult nici
mai puțin decît trădare de neam; aceasta este tot una cu o
UI

crimă, cu una din cele mai mari crime. Și ca cineva să ia a-

supra-și răspunderea unei asemenea acuzațiuni grave, se înțe­
lege dela sine că trebue să fie armat pînă în dinți cu dovezi,
BC

cu dovezi neîndoioase, asupra cărora să nu încapă discuțiune.

întrebăm : a produs vre odată d. Cuza dovezile sale ; dovezi că
Alianța israelită vrea să cumpere și că d-nii Take lonescu și
Bădărău sunt gata să vînză și să se vînză ?
D. Cuza calomniat!...
 343

Y
Spicuim mai departe, din același articol :

AR
„Pericol național sunteți voi, jidanii, mai întîi din cauza „Talmu­
dului* vostru cu „Zob șebegoim harogh“ ne cel mai bun dintre „goimi“
ucide’l ! Și noi suntem niște bieți goimi față de vre-o 500 000 de ase­
menea ucigași 1).

R
„Ca comercianți ne ruinați prin falimente și prin falșificarea tu­
turor mărfurilor. Ca cîrciumari, otrăviți băuturile spirtoase, — vezi ca­

LIB
zul cîrciumarilor la Vasluiu. Ca medici ucideți1) deadreptul pe bieții
creștini și avortați femeile însărcinate11.
Ce ziceți: o nimica toată !... D. Cuza poate să afirme ne­
supărat, fără a mai avea nevoe să dovedească, că evreii sunt

ITY
ucigași, că „ruinează11 țara prin falimente, că falșifică alimen­
tele și că omoară pe creștini ca avortori și cîrciumari — împe­
recherea este a d-sale—și, continuînd, să spue, fiindcă așa vrea,
că au „acaparat11 comerțul și meseriile, că au „nimicit11 clasele

S
de mijloc romînești și că, din pricina lor, „se stinge11 populația
ER
romînească în orașe. D. Cuza poate s’o facă. E doar romîn în
țara lui...
„Pericol național sunteți voi, jidanii, din cauza „cahalurilor*
NIV
voastre, a așa numitelor „comunități11 cum se zic, cu aparențe culturale,
pe cînd în realitate sunt adevărate administrații locale ale statului în
stat jidovesc, în unire cu Cahalul universal de la Paris și Londra, al
„Alianței Israelite.*, conspirînd necontenit în contra siguranței Romîniei
—percepînd și dări dela noi“.
LU

Dările pe cari le percepe „guvernul Cahalului11, al Caha-

lului universal de sigur, sunt — ne-o spune susceptibilul autor
singur — sunt „impozitele11 puse... pe tăerea rituală a vitelor.
RA

Altă-dată d. Cuza, care dispune de mijloace de investiga-

țiune speciale (un corp de detectivi, nu ?) și știe de a fir a părul
tot ce țese Cahalul universal în contra Romîniei, a „dovedit11
prin formule algebrice că Alianța israelită, lea, Mochi Fischer
NT

și takiștii, vor să transforme țara într’o Palestină. Intr’un rînd

(a se vedea interminabilele Anexe la „Jidanii în presă11) d. Cuza,
d. Cuza care nu calomniază, nu s’a dat îndărăt de a scrie des­
CE

pre omorul ritual într’un chip care lasă să se înțeleagă că cre­

de într’însul; a și citat, dacă nu mă înșel, un exemplu, și toc­
mai pe cel mai doveditor... cazul din Tisza-Eszlar. In vre­
mea din urmă, într’un crescendo tot mai furios de atacuri
I/

în contra evreilor, nu s’a sfiit să scrie că în hotelurile evreești

AS

mor prea mulți creștini — mai mai să spue ritos că hotelierii

evrei omoară pur și simplu pe clienții creștini — și că jidanii
caută pe orice cale peirea neamului romînesc.
D. Cuza calomniat 1 Foarte bine I Dar ce denumire să dăm
UI

noi afirmațiunilor d-lui Cuza ? Sau mai bine zis, ce denumire

merită ele ? Căci, vă rog să notați, d-nule redactor, nimic, dar
BC

absolut nimic din ceeace spune d. Cuza nu este adevărat. Nici

un cuvînt, nici o literă. Totul este invențiune, totul este închi-

1) Sublinierile ultimelor cuvinte sunt ale noastre.

 344 r»d

Y
puire de dușman neîmpăcat, fantezie ațițată de o ură patologică

AR
o ură oarbă, fanatică, împinsă la ultimele limite ale excesului
Rugați pe d. Cuza să dovedească ; sau nu, mai simplu : să sus-
ție o discuție contradictorie. Vă asigur de pe acum că va refuza.

R
Va găsi un mijloc foarte comod; va spune: nu se stă de vorbă
cu jidani obraznici. Pentru că, știți, jidanii sunt toți obraznici,

LIB
ucigași, paraziți, vampiri și calomniatori.
Nu există învinuire ridicată de d. Cuza la care să nu se
ii răspuns. D. Cuza se agață de morala și de firea evreilor; le
face mereu procese de intențiuni; le bănuește sentimentele. Fap­

ITY
tele cari nu concordă cu teoria sa le înlătură fără nici o jenă
(întrebăm pe d. Cuza de ce n’a vorbit de pildă vreodată de faptul
constatat prin statisticile oficiale că natalitatea evreiască scade

S
mereu de 8 ani încoace ?). D. Cuza culege atacurile sale con­
tra evreilor din literatura antisemită streină, care a fost dove­
ER
dită — și nu de evrei — că operează cu falșuri și cu restăl-
măciri de cuvinte și texte. In țară, s’a răspuns d-lui Cuza punct cu
punct la toate acuzațiuaile sale. S’a arătat că evreii nu for­
NIV
mează Ia noi clasa de mijloc, că n’au nimicit industria și co­
merțul romînesc, că nu stau în calea romînilor în nici o di­
recțiune economică, că nu formează nici un pericol național
De ce n’a relevat aceste răspunsuri, de ce nu le-a discutat, de
LU

ce nu le-a combătut ? înțelegem dușmănie, dar dușmănie loială

și cinstită.
Mai este oare nevoe să insist, d-le redactor, pentru a arăta
că nu există Cabal universal și cu atît mai puțin un guvern al
RA

Cahalului; și că toate aceste sunt povești ? Este extraordinar

este uluitor, este de necrezut ca un om ca d. Cuza, profesoi
universitar și scriitor, să crează asemenea lucruri. Comunitățile
NT

evreești — cahaluri misterioase! Dar cine e în curent cu sta­

rea de lucruri din țara noastră, știe că în cele mai multe orașe
nici nu există comunități evreești și că evreii cer de zeci de an:
CE

ca ele să fie organizate printr’o lege și controlate de autorită

țile romînești.
Otrăvitori, falșificatori de alimente, avortori, tob șebo-
goim harogh — dovezile, d-le Cuza 1 Un om care se arată așa
I/

de senzibil la calomnii, nu trebue să lase să se crează că el în­

suși calomniază. Evreii distrugători ai clasei de mijloc, evreii pe
AS

ricol național, evreii inasimilabili — dar există scrieri în car:

se spulberă, ca neadevărate, toate aceste credinți. De ce nu răs
pundeți, d-le Cuza, la argumente 2
UI

V’am spus mai sus și o repet: d. Cuza nu răspunde, d.

Cuza nu discută ; d. Cuza afirmă.
- D. Cuza calomniat! D. Cuza care s’a așezat în țară ca acu­
BC

zator general și care-și debitează rechizitoriul său nesfîrșit în

contra evreilor, resculind în contra lor patimele și instinctele
cele mai joase ale poporului! D. Cuza procuror și judecător în
acelaș timp ! Apărarea nu l preocupă ; o disprețuește. Mai mul
 cl»
345

Y
AR
decît atîta : o interzice. Evreii n’au voe să se apere. Cînd vor
să se apere, d. Cuza îi amenință și-i declară de obraznici. D.
Cuza amenință fără încetare. Cînd acum cîteva luni, evreii au
ventilat ideia de a ține un congres, d. Cuza s’a supărat foc, a

R
scris numai decît în „'Neamul* că aceasta înseamnă o îndrăzneață

LIB
turburare a ordinei publice și că trebue împedicat. Acum ame­
nință iar. D. Cuza a pregătit o atmosferă propice pentru pogro­
muri. Atacuri neîncetate și învinuiri, ca cele pe cari le-am ară­
tat mai sus : ucigași, avortori, paraziți, etc., toate acestea, în cre­

ITY
dința d-lui Cuza, sunt lucruri firești. Evreii n’au voe să ripos­
teze. înjurăturile sunt un monopol al d sale.
Dacă evreii ar chema pe d. Cuza să răspundă în fața jus­
tiției de toate cîte scrie și vorbește în contra lor, apoi n’ar eși

S
din procese de calomnie.
D. Cuza calomniat! Ei nu, s’a întors lumea pe dos!
ER S. Labin
NIV

Unul mai puțin

LU

Primesc o telegramă foarte scurtă: Mișu lonescu, scăldându-se

în Dunăre, s’a înecat. Atât. Nici un amănunt. Și de altfel, ce mi-ar
putea spune amănuntele? Esențialul e covârșitor’în brutalitatea lui te­
RA

ribilă, nimic nu l’ar putea mări sau micșora. Și esențialul îl știu. Nu

mă voiu încerca să fac literatură pe tema asta. Necroloagele au ajuns
banale, ca moartea însăși. Murim de atâta vreme, in cât ar fi timp ca
moartea să ne lase indiferenți.
NT

...Și totuși Mișu lonescu, acest simplu muritor din Galați, prezintă
un caz special, și primul meu gând, după primirea telegramei, este să
spun ce-a fost Mișu lonescu, așa cum l’am cunoscut eu.
* *
CE

Dintr’o familie săracă, foarte săracă, stîlpul șubred al căreia a fost

din prima tinerețe, din copilărie. Dar nu numai în felul acesta a fost diz­
grația! de soartă’. Dânsa i-a dat pe deasupra și sărăcia fizică—și sărăcia
estetică. Mic, pipernicit și aproape fără nas, așa era tînărul acela pe
care acum câți-va ani îl vedeam la judecătoria din Galați, unde își
I/

scotea pâinea lui și a familiei, scriind petiții. Și, firește : când unul n’are
nas, ceilalți —implicit — au spirit. El a simțit deci, dela începutul până
AS

la sfârșitul vieții — interval care trebuia să fie atât de scurt — ce în­

seamnă să înduri bătaia de joc. Ajunge atâta pentru o dramă. Dar câte
elemente aveau să mai intervie ca să-i complice și intensifieze drama
vieții lui nenorocite!
UI

Să fi contribuit și nenorocirea lui fizică spre a face dintrânsul

un revoltat? Poate. Dar par’că n’aș crede. Nu era la el revolta obici­
nuită a infirmilor, revolta pornită din răutate, exasperarea amorului
BC

propriu jignit. Era bun, era altruist, îndurerat numai de durerile altora,
ca și cum pe ale lui nu le-ar fi simțit. Socializmul lui era făcut din
dragoste și visare, din devotament către cei mulți; pe romantizmul
acesta al altor vremuri se grefase apoi fanatizmul doctrinei rigide.
Ce l’a stăpânit întâiu, a fost dorul de carte. Zvârlit cu brutalitate
în lupta vieții, scria petiții ziua, ca să învețe seara. Asta s’a mai văzut,
 Facla
346

Y
mulți și-au croit calea prin muncă grea și aspră. Dar din capul locului

AR
el s’a ridicat deasupra mediului său. Se știe ce sunt jălbarii, ce specie
de exploatatori ai celor mici formează ei. Pe Mișu lonescu l’am sur­
prins, într’un colț, tocmindu-se aprig cu un client. Vorbea cu atâta căl­

R
dură, punea atâta patimă ca să-l convingă, — să-1 convingă să-i dea...
mai puțin decât vroia să dea omul, bucuros că fusese bine servit. Iată
o trăsătură, iată un suflet, în lumea aceea,—în lumea noastră în definitiv.

LIB
Cum și când a devenit socialist? N’o știu. Invitat să țin o confe­
rință la „România Muncitoare11 care nu era de cât vechiul club al mun­
citorilor, cu mobila, steagul și biblioteca de pe vremea d-lor Filotti și
Atanasiu, am găsit acolo, lucrând ca secretar, pe Mișu lonescu. Dar în
curând aveam să aud mai mult despre dânsul și aveam să-1 văd mai

ITY
de aproape, luptându-se bărbătește, în luptă cu puteri zdrobitoare.
Pasă-mi-te, veniseră liberalii la putere. Siliți să asigure ordinea
socială, evident că trebuiau să înceapă cu Mișu lonescu. Și îi s’a pus
în vedere — da, d-le Ibrăileanu 1 să se lase de socializm, că altfel nu

S
i se mai permite să scrie petiții. S’au făcut intervenții pe lângă d-nii
magistrați să nu comită această meschinărie monstruoasă; cât de ciu­
ER
dată pare o asemenea apropiere de cuvinte și, totuși, cât de întemeiată
e! D-nii magistrați au răspuns că ordinul venise de aiurea și că deci
nu se putea face nimic. In adevăr, ordinul venise de aiurea, însă nu
de mai jos, ci din potrivă; și magistratura noastră, în independența ei,
NIV
este stăpână să primească ordinele cari îi convin. Silit să aleagă între
idei și pâne, nenorocitul acela a renunțat la pâne, rămânând literalmente
muritor de foame. Câți-va prieteni îi dădeau de lucru acasă: să copieze
acte, să scrie adrese. Ce putea să-i producă asta e ușor de ^înțeles.
Redactorul unei gazete oficioase, îngrozit de atâta mizerie, i-a 'propus
LU

atunci — cu rizicul de înfrânge .. „tactica11 partidei dela cârmă — i-a

propus locul de corector la acea gazetă-
— Eu nu mă vând! a fost răspunsul flămândului prigonit.
El socotea că nu numai a scrie, dar a corecta o gazetă burgheză
RA

ar fi o trădare. Se zice că aceasta a fost atitudinea lui Jules Guesde, o

viață întreagă, și, desigur, aceasta a fost și atitudinea d-lui Ioan Nă­
dejde, trei sferturi dintr’o viață.
.. Insă ordinea socială nu era încă asigurată. Au început perche­
NT

zițiile și arestările. Perchizițiile nu însemnau nimic. Era și greu să

găsești ceva la Mișu lonescu, nu ceva subversiv, dar și ceva nesub­
versiv. Arestările erau teribile. Să te ferească Dumnezeu de Don Qui-
chotte polițist, mai ales când după toate legile moderne el s’a trans­
CE

format din cavaler în huligan. Mișu lonescu nu putea fi arestat ca un

simplu hoț de cai. Poliția venea în corpore. Un simplu polițist era de
ajuns ca să-1 ducă în brațe. Și ei năvăleau câte două-zeci. Vezi că Mișu
lonescu avea mamă și surori. Trebuia făcut ceva și pentru ele. Spec­
I/

tacolele acestea de teatru eroic erau numai bune,

Și ordinea socială continua să fie amenințată. Au început proce­
sele. In potriva multora; dar mai ales în potriva lui Mișu lonescu. Cine
AS

zice proces, zice condamnare, — pentru anume inși, să ne înțelegem

bine. Dar până la condamnare erau dezbaterile, și dezbaterile erau a-
muzante. Magistrați! râdeau. Râdeau și condamnau. Dar de ce râdeau ?
Râdeau de nasul lui Mișu lonescu. Ce-are a face că el avea altă fru­
UI

musețe, frumusețea sufletului? Ce-are aface că era bun, cinstit, jertfitor

și mai presus de toate era nevinovat de acuzările ce i se aduceau ?
Ordinea socială înainte de toate.
BC

Prin aresturi și închisori Mișu lonescu s’a îmbolnăvit. Slăbiciunea

fizică, surmenajul și foamea căpătaseră un puternic aliat. Când a plecat
la București să-și prepare ultimele examene a trebuit să și-le prepare
în spital. Iar când s’a prezintat la examen s’a izbit — de Ordinea So­
cială. Ordinea Socială îl exclusese dela examen, tot pentru ideile Iui
subversive. Mișu lonescu era socialist, numai socialist. Spun istoricii
 Facla 347

Y
că au mai fost socialiști în țara asta, cari au făcut mai mult decât Mișu
lonescu și n’au fost excluși dela examene, ba nici dela concursuri. Și

AR
au fost lăudați de comisiunile examinatoare; pe drept, de sigur, dar
lăudați. Da, dar astea s’au petrecut de mult, în noaptea timpurilor, când
liberalii, în faza lor de azi, nu erau la putere și nu se făcuse casa ru­
rală. Ciudată este înlănțuirea fenomenelor sociale și nepătrunsă în

R
tainele ei. Ca să avem casa rurală și alte reforme — cum sunt non-
islazurile — trebue să ne prefacem în’canibali, căci altfel „rămânem în

LIB
afară de istorie". Pentru Mișu lonescu înlăturarea dela examen a fost
prelungirea cu un an a mizeriei lui. Căci anul următor cenzura a fost
ridicată, deși el n’a încetat un singur moment să lupte în mișcarea
socialistă.
* *

ITY
A isprăvit dreptul. S’a întors la Galați ca avocat. Altă epocă de
greutăți și lupte: să-și facă o clientelă, să trăiască din avocatură. A în­
ceput, cu energie și încredere. De unde atâta energie în trupul acela
pipernicit? Și a reînceput și organizarea muncitorimii gălățene. Acolo
20.000 de muncitori fac dovada că „n’avem proletariat". Și oamenii a-

S
ceia regăsiseră un conducător: un avocat, pe care polițiștii nu-1 mai
ER
ghionteau, nu-1 mai ridicau pe sus, câte două-zeci de odată, ca să-l
vânture în aer ca pe un trofeu, ci îl salutau cu respect. Chiar deunăzi
am citit că poliția i-a interzis intrarea în Brăila — articolul respectiv
al legii îl știu și copiii. Poliția brăileană. Cea din Galați nu-1 mai su­
NIV
păra. La Galați i se propuneau acuma slujbe. I s’ar fi putut da chiar
fa casa rurală, și ar fi fost și drept, căci doară pentru dânsa suferise.
Mișu lonescu era bun orator, bun gazetar, energic, muncitor, capabil
de un devotament fără margini. Câte servicii nu putea aduce!
Decât, el închinase aceste servicii clasei muncitoare. Și dacă nu-1
LU

clintise urgia loviturilor, nici orgia ademenirilor nu putea să-l clin­

tească. L’am revăzut la ultimul congres socialist Se schimbase mult.
Arăta bine, căci începuse să câștige cu avocatura. Mai presus de toate
era fericit că mișcarea merge. Era în parte opera lui și el știa cât îi
jertfise. Dacă nu puteam să-i împărtășesc optimizmul, nu puteam nicișă
RA

nu mă închin cu respect înaintea acestei înălțimi de suflet. N’a fost o

inteligență superioară, n’a fost un creator în cugetarea română, dar a
fost ceva mai mult: a fost un exemplu, pentru cine se cobora să-l
vadă, căci din înălțimea unde s’au cățărat oriunde i-a țintuit norocul,
NT

criticii noștri sociali pot cânta în chip abstract virtuțile poporului, dar
nu și să prindă cu privirea pa aceia cari le manifestează.
...Acum s’a isprăvit. ^Ordinea socială poate fi liniștită. Nu știm
dacă avem cuvânt să-l plângem pe Mișu lonescu. Poate că ar mai fi
CE

avut multe amărăciuni de îndurat. Poate că l’ar fi copleșit și pe el

amarul deziluziei. Mă gândesc la cuvintele unui vechiu socialist, cu­
vinte pe cari le rostește adesea de când e liberal:
— îmi pare bine că sunt bătrân : am să mor și n’am să văd ce-o
I/

să se mai întâmple în țara asta.

Moartea lui Mișu lonescu este dezaslrul unei familii al cărei sprijin
șubred — dar unicul —a fost atâta vreme și al cărei sprijin temeinic
AS

începuse să devie. Este o pagubă mare pentru mișcarea socialistă care

după un vechiu trecut eroic se întreabă cu nedumerire „unde ne sunt
luptătorii". Dar eu zic că e o pagubă și pentru țară.
La moartea lui Felix Faure, Clemenceau a isprăvit un necrolog
UI

de câteva rânduri cu declarația : nu e un om mai puțin. Zâmbiți dacă

vreți că îndrăznesc să compar cu un șef de stat pe fostul jălbar din
Galați. Jălbarul acesta a fost un mare om de inimă, a fost un luptător,
BC

a fost un erou. Și zic cu toată convingerea și cu adâncă tristețe: Un

om mai puțin. A. L.
 348

Y
Zarioiu

AR
Sunt cîțiva ani de atunci. La noi unde atentatele sunt, din feri­

R
cire, destul de rare, gestul făcut contra d-lui Miclescu, pe atunci di­
rector general al căilor ferate, a stîrnit o vie emoție. Cei cărora „or­

LIB
dinea socială" le e scumpă, ori cu cîte mizerii și dureri ar fi plătită;
toți acei cari se îngrozesc de un gest de revoltă pornit dintr’o sufe­
rință care nu mai poate fi stăpînită, toți aceștia ridicară cu mînie
pumnii, iar în ochi le ardea un dor sălbatec de răzbunare.
Ce va rămîne din toată clădirea atît de arătoasă dacă va eși la

ITY
lumina zilei că în hrubele ei zac deavalma foamea și umilirea?
Și unde vom ajunge dacă cei cari nu mai au nici tinerețe, nici
vlagă, în loc să ia calea legală în ale cărei poteci întortochiate te perzi
și-ți sîngeri picioarele, pornesc să-și facă singuri dreptate, așa cum îi
duce mintea și-i îndeamnă inima?

S
De aceea emoția era mare, era mare și îndreptățită.
Alții însă, pentru cari „ordinea socială" nu însemnau cuvinte de
ER
evanghelie, cari voiau să cunoască pe criminal și să-i adîncească și
lămurească gestul, au cercetat și au aflat, au aflat o poveste jalnică
de tot.
Cu o mînă sprijinită în cîrje, pe care se lăsa greu un trup bol­
NIV
nav ; cu cealaltă îndreptind arma contra înaltului demnitar: un sim­
bol. Cîrja era pledoaria cea mai elocventă pentru nenorocitul și răz­
vrătitul acela. Ea spunea că omul acesta, tînăr încă, dar așa de sfîrșit,
a muncit, muncă aspră și grea, și că munca aceasta, în deobște ne­
LU

răsplătită, lui nu i-a cerut numai vlaga și sănătatea pe cari le cere tu­
turor, lui i-a cerut ca în mașinele mari și înfierbînlate, să-și lase și
brațul cu care el făurea bogăție și putere pentru alții.
Cîrja aceasta, pentru acei cari puteau să-i asculte glasul, mai avea
multe taine de povestit. Ea mai desvelea zbuciumarea sîngeros de du­
RA

reroasă, care cuprinde sufletul celuia care se trezește, într’o clipă, in­
firm, fără brațe cu cari să se hrănească: o zdreanță netrebnică.
Și lotuși povestea aceasta mai avea o încheere, o socoteală, mai
avea ț’ifre. Statul, care mutilase pe muncitor, Statul avusese inimă largă
NT

și caldă pentru cel nenorocit în slujba lui.

El a socotit că e de datoria lui să ajute pe infirm, și i-a fixat o
pensie de... 28 de lei pe lună. Ajunge atîta unui om ca’ să trăiască.
Fapta aceasta a Statului a fost frumoasă, măreață. Azi cînd fiecare ban
CE

trebue să producă, cei 28 lei lunar dăruiți lui Zarioiu, nu mai produ­
ceau nimic, și, deci, vedeți cît de generos și înălțător a fost gestul
Statului.
Și tocmai pomana aceasta a răzvrătit pe infirm. Tocmai agonia
I/

această pe care i-o pregătea dărnicia celor mari i-a pus arma în mînă.
Și el s’a prăbușit, amărît și disperat, contra celuia pe care, el îl cre­
dea, in prima linie, vinovat de soarta care i se hărăzise.
AS

Din fericire, demnitarul asupra vieței căruia se ridicase arma,

a scăpat, iar Zarioiu a fost prăvălit în ocnă.
*
* *
UI

Și sunt ani de-atunci. 0 vreme destul de îndelungată, Zarioiu

dacă n’a avut libertate și soare, a avut însă hrană, pat de odihnă, toate
acestea tot din grija părintească a Statului.
Dar omul acesta, revoltatul acesta, a dat și de astă dată cu pi­
BC

ciorul dărniciei și gencrozităței Stalului. S’a spînzurat în închisoare,

mulțumind pe toată lumea... G. Miilian
 349

Y
Procesul nostru

R AR
D. A. C. Cuza dat în judecată de d.... A. C. Cuza!

LIB
Cînd am arătat „Ce crede d. A. C. Cuza despre cazul d-lui
N. Iorga“, am zis:
„Că părerea d-lui Cuza, pe care de altfel noi n’o împărtășim, e ab­

ITY
solut defavorabilă d-lui N. lorga, nu este vina noastră. Ținem însă de
„la început să facem o declarație categorică; in cele ce urmează nu este
„vorba de o farsă sau de o glumă, ci de declarațiile textuale ale d-lui
„Cuza. Ele au deci valoarea unui document, Și ca să înlăturăm ori ce

S
„discuții, desfidem pe ori cine să ne dea o dezmințire, fie directă, fie in­
directă. La cea mai mică încercare de dezmințire, vom da numele per­
ER
soanei de la care ținem declarațiile textuale ale d-lui Cuza. Garantăm
„însă că nici d. Cuza nici amicii d-sale nu vor încerca să ne dezmintă".
Reproducem pasagiul acesta, ca să se vadă că noi eram
absolut siguri de ceea ce afirmam. Părerile textuale ale d-lui
NIV

Cuza, din cari reieșea că d. N. lorga este: ca artist, un imita­

tor ridicol; ca învățat, un papagal; și, ca om politic, un plagia­
tor, aceste păreri au produs o vie senzație, cum ne și așteptam.
LU

In această privință nu ne-am înșelat. Ne am înșelat însă cînd

am crezut că d. Cuza nu va îndrăzni să ne dezmintă, adică să
se dezmintă. E adevărat că d-sa nu se dezminte în mod di­
rect — chiar atîta îndrăzneală n’are — dar o face indirect, cu
RA

șmecherie.
D. Cuza ne-a dat în judecată, pentru calomnie. Va să zică
noi l-am calomniat pe d. Cuza. Foarte bine. D. Cuza a făcut
NT

ce s’a priceput. E rîndul nostru acuma să ne ținem cuvîntul.

Am spus că la cea dintîi încercare de dezmințire, fie și indirectă,
vom da numele persoanei de la care ținem declarațiile textuale
CE

ale d-lui Cuza. Ei bine, acea persoană este... d. A. C. Cuza. In

volumul d-lui Cuza : Naționalitatea în artă, se găsesc textual
toate declarațiile pe cari i le-am atribuit noi în articolul cu
pricina, cu înțelesul pe care li l’am atribuit noi. In cît chiar
I/

dacă reporterul nostru ne-ar fi indus în eroare, chiar dacă el, în loc
să vorbească cu d. Cuza, cum îl însărcinasem noi, ar fi recurs
AS

Ia mijlocul — mai lesnicios și mai sigur — de a consulta o-

perile d-lui Cuza, chiar în acest caz, d. Cuza nu are a se plânge,
Cel mult am putea noi să ne plângem în potriva reporterului
UI

nostru, care s’ar fi făcut vinovat de o eroare de serviciu, dar d.

Cuza în nici un caz n’ar avea nimic de obiectat. Firește, vom
face cercetările cuvenite, vom confrunta pe d. Cuza cu repor­
BC

terul nostru, pentru a stabili dacă acesta din urmă a păcătuit

față de noi. Aceasta însă nu-1 privește pe d. Cuza, față de care
suntem în reguiă.
 Facla
350

Y
Întrebarea e aceasta : scris-a d. Cuza o carte în­
treagă, de sute de pagini, pentru a dovedi că numai

AR
rominil de origine pot contribui la progresul culturii
romîne? Că un om de singe strein nu poate fi de cit
un imitator, un papagal și un plagiator, în tot cazul

R
primejdios? Că, în special, sîngele grecesc amestecat

LIB
fie cu cel bulgăresc, fie cu cel romînesc, nu poate pro­
duce de cit o desoedență inferioară, degenerată, inca­
pabilă să ajute la propășirea culturii naționale ro­
mîne ? Și, scris-a d. Cuza că această lege e absolută,
jără excepție ?

ITY
Da, da, da! Căci d. Cuza găsește în toată istoria
culturii universale o singură pretinsă excepție, care
nu se numește lorga, ci Ghamisso | însă d. Cuza se

S
grăbește să explice că nici Chamisso nu constitue o
excepție, cum cred naivii, de oarece originea franceză
ER
și educația germană cari iși dau lupta în sufletul lui
Chamisso au făcut din acesta un pesimist, un neno­
rocit.
NIV
Atunci ce rost are prrocesul pe care ni-l inten­
tează d. Cuza ? Vom încerca să-l descurcăm.
* **
In primul loc d. Cuza dovedește, o dată mai mult, că așa
LU

zișii noștri naționaliști sînt disperați de campania noastră. Ii

urmărim și-i demascăm pas cu pas. Intr’o bună dimineață doi
impulsivi și-au dat mina ca să ia cu hapca țara asta în stă-
RA

pinirea lor. Unul, d. lorga, e un om cu merite reale, care face

tot posibilul ca să și-le întunece singur ; celălalt, d. Cuza, e
un om fără nici un merit, care însă de 40 de ani se zvircolește
NT

zadarnic să-și acopere goliciunea intelectuală și sufletească și

să treacă drept ceea ce nu poate fi: un om de seamă. Cu toată
mila pe care ne-o inspira d. lorga și cu toată scîrba pe care ne-o
CE

inspira d. Cuza, a trebuit să ne coborîm la dumnealor, a tre­

buit să-i luăm de guler și să-i arătăm așa cum sînt. Am făcut’o,
o facem și o vom face. Și fiindcă in opera noastră asanatoare
venim cu fapte și dovezi, cei doi rău-făcători sînt disperați. A-
I/

tîta e de ajuns ca să-i năpustească asupra noastră. E logic, e

firesc.
AS

Dar procesul mai dovedește și altceva. El dovedește slăbiciu­

nea întreprinderii tobșegoiste. D. lorga se plîngea dăunăzi că miile
de prieteni și elevi n’au sărit, ca o singură Tiță, să-l apere contra
UI

noastră. Ii trebuie d lui lorga „vre-o doi romîni ca să-l apere de

cîini“. In adevăr, n’au sărit. Și atunci, d. Cuza s’a gîndit la alt mij­
loc : să se adreseze justiției. Dacă justiția ne condamnă, d. Cuza va
BC

triumfa ; dacă dînsa ne achită, d-sa va relua refrenul că „n’aveni

justiție" și tot va avea o consolare, tot va avea cu ce să astupe
ochii băieților din centre. Socoteala e bună pe de o parte; pe
de altă parte însă are neajunsul de-a arăta că „partidul" d-lui
 Facla 351

Y
Cuza e slab, căci in discuția de idei, a te adresa justiției, în­
seamnă a dovedi că ești slab, că n’ai ce să răspunzi.

AR
Și este tocmai o discuție de idei aceea pe care noi am ri­
dicat-o. Se înțelegea de la sine—și cu toate astea noi am avut
grija s’o accentuăm și categoric—că dacă am ținut să denunțăm

R
originea streină a d-lui lorga, am făcut-o tocmai pentru a de­
monstra artificialitatea și ridicolul teoriilor cu cari d-nii lorga

LIB
și Cuza își hrănesc naivii. A contesta însemnătatea d-lui lorga
în cultura romînă, ar fi o absurditate, după cum ar fi o abe­
rație a pretinde că d. Cuza are vre un rost în această cultură.
Or, doctrina d-lui Cuza, care este chipurile „teoreticianul par-

ITY
tidului“, doctrină pe care d. lorga n’a dezaprobat-o niciodată,
ci din contră a susținut-o în luptele lui de militant, doctrina
aceasta ne duce la concluzia că d. lorga—fie că l’am socoti

S
bulgar după tată, fie că l’am socoti rmnin după tată — n’are
dreptul să se manifeste în viața culturală romînă. Chestiunea se
ER
pune deci așa : ori d-nii Cuza și lorga păstrează aceste păreri
și atunci d. lorga trebue să-și ia maculatura și să se întoarcă
în patria ex-eventualului domnilor care a fost Arghiropulos ; ori
NIV
d-nii Cuza și lorga renunță la aceste păreri și atunci să înceteze
cu demagogia lor absurdă.
Aceasta e chestiunea de doctrină pe care am făcut-o noi
prin reievarea părerilor textuale ale d lui Cuza, la aceasta trebuia
LU

să ne răspundă d-sa. Și fiind-că n’a putut răspunde și nu putea

nici să tacă, a găsit cu cale să se rățoiască cu ridicolul proces
ce ne-a intentat.
*
RA

* ■•£
Este evident că procesul mai are și altă pricină. D. Cuza
care n’a făcut nimic în viața d sale, e gelos de gloria acelora
1 cari au muncit din greu ca să-și facă un nume. D. lorga a des-
NT

’ fășurat o muncă extraordinară spre a-și face numele bun de o-

dinioară, d-sa muncește și mai fără preget ca să-și consolideze
numele rău ce și a făcut pe urmă. Și d. Cuza e gelos. Nepu-
CE

tînd să obție laude, s’ar mulțumi și cu atacuri. De aceea nu

putea pierde prilejul ce i se ivise de-a se afla în treabă, de a
ne sili să-l atacăm mai de aproape. Ca avocat fără procese —
căci este și un fel de avocat, cum este și un fel de profesor —
I/

s’a gîndit că cel mai bun lucru ar fi să-și furnizeze sie însuși
niscai-va procese.
AS

Dar mai ușor e să pornești un lucru de cît să-l duci la

capăt. Și noi așteptăm cu multă nerăbdare procesul, ca să ve­
dem cum o să-și apere „cauza“. Cînd în fața opiniei publice
UI

n’a îndrăsnit să conteste antenticitatea propriilor sale declarații,

cum o va face în fața justiției ? Și dacă n’o va face, pe ce-și
va întemeea plîngerea ? Un lucru este și rămîne stabilit : d.
BC

Cuza nu poate afirma că reporterul nostru i-a falșificat o silabă.

Va rămînea deci la această lamentabilă chichiță că n’a spus
ceea ce a spus, verbal, ci în scris. Temeinicia plîngerii sare
 352

Y
în ochi. Dacă noi am fi afirmat că d. Cuza și-a scris „teoriile"
cu cerneală, d-sa ne putea da în judecată pe motivul că în rea­

AR
litate le-a scris... cu creionul.
» * «
Așteptăm deci procesul. II așteptăm cu plăcere. Căci noi

R
știam de mult că d. Cuza caută un proces. D-sa e pentru re­

LIB
presiunea brutală. Pe d. Panu l’a trimes la spânzurătoare. Tri­
miterea a rămas fără efect. Deși d. Cuza indicase și locul — fe­
linarul din piața Unirii, care i se pare numai bun—totuși „miile
de elevi și prieteni" n’au sărit. D. Panu—oroare!— e încă în
viață. Atunci poate că 12 jurați vor 11 mai puțin indulgenți de

ITY
cit „miile de elevi".
Nu ne ar mai rămânea decât să ne facem rugăciunea din
urmă. Avem însă o speranță: că vom ști să ne dovedim nevi­

S
novăția. Ne vom pregăti apărarea la lumina zilei. Chiar în
numărul viitor vom reproduce „corpul delictului", adică decla­
ER
rațiile d-Iui Cuza,— cu toate explicațiile necesare — spre a se
vedea dacă e drept să fim noi spânzurați pentru niște idei cari
sânt ale d-lui Cuza, numai ale d-lui Cuza, căci sânt prea sucite
NIV
spre a putea fi ale altora. Apoi vom alcătui un dicționar al
calomniei, cu zalomnii extrase numai din Neamul Rominesc,
spre a se vedea ce este calomnia și dacă nouă ni se poate
reproșa acest fioros delict. Și... vom mai lace și altele. O să se
LU

sature de glorie blândul huligan dela lași.

Bine înțeles, tragicul accident din viața noastră publicis­
tică nu ne va face să ne uităm ținta principală, pe care am
RA

urmărit-o și o vom urmări fără șovăire și care se rezumă in

cuvintele: la cap șarlatanilor!
NT
CE

D. îorga este pe cale să devie un îndrumător internațional.

Nemulțumit de a conduce numai neamul nostru, d. îorga a înce­
I/

put să dea sfaturi și Imperiului Otoman.

Astfel, în no. din 2 August al prețioasei sale reviste d.
AS

Îorga încarcă pe turci cu următoarele povețe:

„Despartă-se de grecii, cari visează căderea iremedia­
bilă a Turcimii, dar înlăture cu dispreț aceea pleavă de jidovi
UI

cari maimuțăresc totdeauna libertatea politică pentru a răpi

națiilor libertatea economică și culturală dela care atirnă totul".
înțelegem sfatul cu jidanii, dar cu grecii? Prea mare ingra­
BC

titudine, d ie îorga! Căci, ce va zice în mormintul lui strămoșul

Arghiropoulos ? Fel.
 c1 353

Y
„Nu sunt eu, e frate-meu“

AR
Marele ziar francez „Le Journal1 publicând săptămânile trecute, da­
rea de seamă a anchetei parlamentare, în afacerea Rochette, a arătat în

R
acelaș timp și părerea președintelui comisiunii de anchetă, părerea lui
Jaures. Șeful socialiștilor a mărturisit că, scuza tuturor acelora cari s’au

LIB
perindat pe dinaintea comisiunii, a fost invariabilă. C’est pour la pre­
miere fois — aceasta a fost fraza cu care toți au căutat să scuze unele
gesturi dubioase pentru cinstea lor de funcționari ai statului. „Pentru
prima dată: poliția a persecutat pe un cetățean; pentru prima dată: a
alergat după un om care să se plângă contra lui Rochette; în sfârșit totul a

ITY
fost... pentru prima dată. Ei bine aceasta este și... pentru prima dată
când ne deosebim de frații noștri de pe malurile Senei. Intr’adevăr și
la noi s’au întâmplat fapte destul de grave, cari ar li putut atrage după
ele nu numai anchete parlamentare, dar chiar drastice verdicte din
partea tribunalelor ordinare. Noroc că, la noi, modul de apărare fiind

S
cu totul deosebit de al delicaților franțuzi, am scăpat mai ușor cu toții
din bocluc. Noi suntem mai nerușinați. Formula noastră nu este: e
ER
pentiu prima dată — formulă care, fie zis în treacăt, e prea subțire
pentru respectabilul nostru obraz oriental — formula noastră e cu mult
mai originală: nu sunt eu, e frate-meu!... Iată strigătul de scăpare, iată
formula consacrată 1
NIV
In Franța când un necunoscut, îți bagă mâna în buzunar și îl
prinzi, îți spune cu delicateță: C’est pour la premiere fois!
Când un casier, pleacă în vilegiatură fără să anunțe pe director
și e prins, se scuză cu amabilitate: C’est pour la premiere fois!
Când un ministru devine suspect opiniei publice, răspunde... in­
LU

terpelărilor: C’est pour la premiere fois.

La noi nu este așa. Noi nu ne putem scuza în modul acesta,
pentrucă... pentru prima dată a fost de mult la noi, și pentrucă — ne­
sățioși cum suntem — nu vrem să fie măcar pentru ultima dată, dăm
ponosul pe capul vecinului. Formula noastră este; Nu sunt eu, e frate-
RA

meu ! formulă națională per excelentiam și al cărei brevet îl deține cu

cinste d-1 Ion 1. C. Brătianu.
La noi, când se întâmplă să găsim mâna unui necunoscut scoto-
cindu-ne prin buzunare, ni se spune: nu sunt eu, e frate-meu !
NT

Când un casier o șterge, uitând să dea socoteala celor în drept,

strigă: nu sunt eu, e frate-meu!
La noi însfârșit, când se dovedește că un ministru sau un prim,
face pungășii, urlă indignat: Imoralilor! Mă bănuiți pe mine ? Apăi
CE

nu sunt eu, e frate-meu!

In Franța însă este și o opinie publică care știe ce se ascunde sub acel
delicat: „C’est pour la premiere fois“, și știe să pedepsească la timp; la noi
iau în serios pe sacramentalul: nu sunt eu, e frate-meu! Și eșim nevătă­
I/

mați, căci — O ! Doamne milostiv— avem un obraz destul de rezistent.

Am ținut să dovedim, însă, că nu suntem în totul imitatorii fran­
țuzilor. Din potrivă, în asemenea „afaceri*, suntem „naționali-liberali*.
AS

A venit—credem—însfârșit vremea să spulberăm o calomnie

care ne apasă de o jumătate de veac. Intr’adevăr, toți istoricii și gân­
ditorii noștri au acreditat părerea că la noi toate instituțiunile sunt
copiate după cele din străinătate. Dar, iată o instituțiune, care nu e
UI

copiată din străinătate, și — slavă Domnului—nu sunt en, e frate-meu

este o instituțiune pur națională. Ea se bucură de câtva timp și de
protecția unui partid politic. Mulțumită tendinței de „încurajare a in­
BC

dustriei naționale* care caracterizează acțiunea partidului liberal, a-

ceastă instituție va propăși foarte repede. Căci am vrea să știm: ce
nu propășește sub protectoarele aripi ale partidului liberal și ale șefului
său: d-1 Ioan I. C. Brătianu? Crai-nou.
 354 Faci

Y
AR
D. A. C. Caza n’a făcut serviciul militar

R
LIB
Declarația d-lui protesor universitar dr. C. Thiron

Intr’o broșură apărută acum de curînd la Iași, întitulată

ITY
„Libera-cugetare“ și datorită cunoscutului profesor universitar
Dr. C. Thiron, se face o afirmație extrem de gravă cu privire
la cel de-al doilea șef al agitatorilor naționaliști, la d. A. C.

S
Cuza.
ER
Reproducem textual cuvintele d-lui Dr. Thiron din citata
broșură, pag. 14, rîndurile 30 și următoarele: „D. A. C. Cuza
NIV
nu poate întrebuința nici dricul militar, căci d-sa deși război­
nic și gata, din punct de vedere naționalist, a cuceri Ardealul,
Bucovina, Basarabia, Macedonia și Grecia, iar din punct de ve­
dere creștin Ierusalimul și muntele Athos, — însă d-sa este voi-
LU

nicos numai cînd se află în palat la biuroul d-sale, căci nimeni

nu l’a văzut făcîndu-și stagiul sau rezerva militară,
nici concentrare, nici manevre, deși e pe deplin valid
RA

Aceasta e afirmația d-lui Dr. Thiron. Nu va scăpa nimă­

nui gravitatea acestei declarații, ținîndu-se seamă mai ales de
NT

faptul că cel ce-o face e, nu numai profesor la universitatea

din Iași, dar și colonel în armata romînă, prin urmare în mă­
sură să cunoască toarte bine trecutul D-lui A. C. Cuza.
CE

După dovada pe care am făcut’o că cel dintîi șef al de­

magogiei naționaliste, d. lorga, a fugit de serviciul militar, ar
fi într’adevăr scandalos să se facă dovada că și cel de-al doi­
I/

lea șef al comediei naționaliste, D. A. C. Cuza, nu și-a înde­

AS

plinit datoria de sînge țață de țară.

Insușindu-ne în întregime declarația d-lui profesor univer­
sitar Dr. C. Thiron, și rezervîndu-ne dreptul să stăruim în a-
UI

ceastă afacere pînă ce vom face lumină deplină, cerem d-lui

A. C. Cuza, profesor la universitatea din Iași, să răspundă dacă,
BC

unde și cînd a făcut serviciul militar.

Cerem cu atît mai multă stăruință un răspuns, cu cît în­
suși d. Cuza a declarat într’un număr recent din Neamul Ro-
mînesc : „Și ce să zică numeroșii noștri prieteni, colegii noștri
din învățămint, studenții universitari, cei aproape vre-o cinci
 Facla
355

Y
mii de tineri cari se pregătesc să condu ;ă destinele acestui po­

AR
por... ce stimă și ce încredere ar mai putea ei să aibă în cuvîn-
tul meu de profesor, de om și de îndemnător* dacă, adăogăm

R
noi, s’ar dovedi că între teoria naționalistă a fruntașilor și prac­
tica naționalistă a acelorași fruntași, există permanenta prăpas­

LIB
tie a serviciului militar nesatisfăcut.
Facla

ITY
POLEMICI

S
ER
Ciocoii noștri și ungurii.—Un ziar ne-a adus știrea că autoritățile
ungurești fac tot telul de neajunsuri boerilor noștri automobiliști. Acelaș
ziar pare revoltat de acest mare act de samavolnicie maghiară. Ziarul
NIV

în chestiune să nu se turbure de geaba. De data asta șovinizmul ungu­

rilor le-a jucat festa. Dacă autoritățile ungurești ar fi fost inteligente,
ar fi lăsat pe ciocoii noștri automobiliști să’și facă de cap prin satele
romînești din Transilvania, cum își fac de cap prin satele din regatul
LU

liber; ar fi fost singurul mijloc să sădească în sufletul fraților de din­

colo aceiași ură împotriva ciocoiului romîn pe care o hrănesc (e singura
lor hrană) nenorociți! noștri țărani.
RA

»
D-l Diamandy la Constantinopoie.—In vara asta, d. Diamandy
unul din eroii noștri naționali, obosit, se vede, de munca țăranilor ae
pe moșia d-sale, s’a dus să se odihnească pe țărmurile încîntătoare ale
Bosforului.—Din „impresiile11 publicate în Viitorul separe că d. Diamandy,
NT

fie în virtutea d-sale, fie în "amintirea străbunilor d-sale, a fost foarte

bine primit în capitala Turciei. Drept recunoștință, deputatul care a
votat legea împotriva sindicatelor și alte multe legi împotriva munci­
CE

torilor romîni, dă turcilor următoarele sfaturi. Reproducem textual din

Viitorul: „Trebue introdusă legislația noastră economică și în Macedonia.
Vom întări astfel pe aromîni (?) și vom face și un serviciu turcilor,
plinind sub ochii lor pîrghiile cart au dat roade așa de frumoase în Ro-
inînia“.
I/

Firește. Cunoscuta pîrghie înodată așa de bine în jurul gîtului

muncitorului romîn!
AS

Tendințele d-lui Diamandy.—D. Georges reclamă: „Ne trebuește

o școală comunală d ie ministru de externe, în care să se învețe lim­
UI

bile orientale : turcește, grecește, etc.

Mai ales grecește, D-l Djuvara, mai ales grecește.
BC

Imbecilii lor și imbecilii noștri.—Un turc, „care este cineva* a

făcut următoarea glumeață apreciere’d-lui Diamandy: „Romînii sînt mai
înaintați de cît noi, fiindcă sînt patruzeci de ani de eînd au scăpat de
imbecilii noștri*.
Turcul acela e un mare naiv.
 356 r a e 1

Y
AR
Turcul d-Iui Diamandy n’a trecut niciodată prin satele noastre
pustiite de mizerie, de foame, de pelagră, de sifilis, de alcoolizm, de
jandarmi și de proprietari.
In buna lui credință, bietul turc n’a putut să presupună că, scă-

R
pînd de imbecilii lor, sărmanul popor romîn a dat de alți imbecili.

LIB
*
„Conservatorul" și complicii noștri. —Ziarul fracțiune! canta-
cuziniste relevînd articolul nostru din numărul trecut asupra activităței
democratice a d-Iui Haret, face următoarea descoperire: „In mișcarea
de răzvrătire a țăranilor în contra marei proprietăți, care este titlul

ITY
de glorie al d-lui Haret, d-sa a avut de ajutători pe propagandiștii so­
cialiști și în această legătură a complicităței sale cu dușmanii neîmpă-
cați ai actualei organizații sociale, trebue să căutăm originea laudelor
ce se adresează astăzi sectarului veninos de la instrucție".

S
„Conservatorul" e ingrat față de noi.
Pentru ce ne aruncă în spinare complicitatea d-lui Haret, cînd

ER
știe bine că singurul, marele și adevăratul complice al propagandiștilor
socialiști a fost totdeauna reacționarizmul strîmpt, neîndurat și prostesc
al claselor stăpînitoare.
Dacă muncitorii n’ar avea vecinie înaintea ochilor latifundiile
NIV
Nababului, sau discursurile implacabile ale d-lui Filipescu, toate „insti-
gațiile" noastre ar răsuna în pustiu.
Adevărații complici ai socializmului au fost pretutindeni și în toate
timpurile, reacționarii îndîrjiți.
A spus-o încă de-acum 12—13 ani ex-tovarășul Morțun.
LU

Recunoaște acest adevăr, Conservatorule, și fii prudent ca să nu

afle și alții această statornică, sfintă și necesară complicitate.
S?
„Epoca" șl liberalii.—Epoca vorbește de cîtva timp cu o insis­
RA

tență deplorabilă despre „Societatea anonimă de exploatare" care este

partidul național-liberal, și despre gheșefturile firmei la „Cei trei frați".
Epoca spune lucrurile adevărate prea pe șleau. „Bandiții condeiului"
nu mai respectă nimic în țara asta. Au dreptate Brătienii: Se impune
NT

restrîngerea libertăței presei!

Sperietoare. — Un primar, din Putna, dă sfaturi țăranilor „să

CE

nu-și mai cumințească copiii prin sperietori". Foarte bine 1 Numai oa­
menii man trebuesc speriați. Și țăranii au sperietoarea lor specială:
jandarmul.
I/
AS

MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD

Doctor GR1G0RE BRHUER
UI

Fost intern al Spitalului „Elisabeta" din Galați;

fost medic al „Allgemeines Krankenhaus" (Prof. Schlesinger^
BC

KARLSBAD
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78
— TELEFON 701 —
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an................................... Lei 7.—
Pe șase luni................ . „ 4.—

S
în străinătate : Pe an...................Lei 9.—
Pe șase luni . . „ ER
Un abonament combinația „Facla" și „Viața Socială"
5.—
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei;
NIV

Abonamentele se plătesc înainte.

A apărut:
LU

Biblioteca „LUMINA"
No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu-,
No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.
RA

No. 3. — Prăpastia, de I. Agărbiceanu.

No. 4. — Prizonierii, de Paul Heyse.
NT

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

Figuri Contimporane din România

CE

---------- Mare dicționar biografic ilustrat----------

Director: TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață
AS

sau moarte cari au contribuit ori conlribuesc la activitatea

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­
pică a țârei "n timpurile de față. Apare cu fascicola, de
UI

două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au
apărut până acum’ 13 fascicole și va conține, în întregimea
lui, peste o sută de fascicole.
BC

Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­

meta 61, București. Telefon 23 49.
 Y
Biblioteca„Lumen“

AR
----------- Un nnmâr 15 BAxVI.-------------
Au mai ap&rut numerele:

R
31. — L. Tolstoi Să nu ucizi!
32. —Buffon Omul și Natura

LIB
‘A'i.—M. Gorki Revelionul
34-35.—C. Hlidulescu Motru Naționalismul
36.— C. Dobroffeanu Gherea Din trecutul depărtat
37.—/>/•. Berhelin Hypnotismul
38.—A. Cehov Ursul

ITY
39 și 40.—Dr. .V. Beon Moniste
41.—L. Tolstoi Există Dumnezeu ?
42.— Const. Miile Rochia Catiței
43.—C. llUtlulescH-Motru Sulletul neamului nostru

S
44 și 45. H. Heine Amintiri Duioase.
46.—Rousseau Libertatea —și altele.
47.—Victor A nest In
48.—Maxim Gorki
49.— 1‘latou
ER
Ce sunt Cometele ?
In Temniță.
Ce-i Amorul ?
M.-:-Karl Marx Muncă, Marfă, Bani.
NIV
ABONAMENTE!
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50
25 numere , , . . . Lei 3.—
Sumele so vor trimite prin mandat poștnl pe adresa
LU

edlturei ,,L,\imen<*t Str. Calomflrescu 7 Bucurețtf.

Citiți
RA

..ROMANIA MUNCITOARE1*
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

unite. Aparp de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 lei pe an. . : Numărul 10 bani.
CE
I/

Bomboane Prrgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
duIți. Efect sigur Excelente
contra:
UI

Constipației, Leneviei in­

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
De rtistare lu toate farmaciile.
BC

llcpoxlt general -
PH < ICM i |<o> i < si
Mmln lonn < rrnugA >o. <11
Anul I. No. 23. 14 August 1910.

Y
R AR
Facia
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL •.
LU

C. Dobrogeanu-Gherea: „Sta­ Ce-ar râspunde d-1 Jaares d-lui

RA

diu critic asapra Socializmalai Ibrăileana; Fel.: D-1 Caza care

în Romînia“ ; A. L.: Procesai „na“ calomniază.
Cuza-Caza; B. Nemțeanu-. Con­ POLEMICI: Valoarea d-lai
NT

certe viitoare (versari); „Facla": Caza.—Naționalizmul d-lai lorga

Pentru „Romînia Muncitoare"; Un meșter : Șoricării (versuri)
Fidellio : Administrative; Lex.: Cârti si reviste.
CE
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“
BC

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
Numere vechi, precum și colecții complecte
din revistele-. Viața Socială", „1907“ și „Facla1' se

AR
găsesc la Bîuroul de expediție „Poporul1*, Calea Victo­
riei No. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau

R
mărci poștale.

LIB
A apărut

Viața Socială

ITY
Numerile 5 și 6
— Prețul ambelor numere 1 Leu —

S
Către abonați
ER
Rugăm pe toți abonații noștri cari piuă astăzi n’au achi­
tai costul abonamentului să ne remită suma ce ni se cuvine, pe
adresa administrației revistei noastre Calea Victoriei No. 43.
NIV
Amintim abonaților noștri că costul abonamentului este de
lei 7 anual, iar un abonament combinat cu „Viata socială" costă
11 lei.
Faptul că costul abonamentului este ații de de redus ne face
LU

să rugăm pe abonați să ne trimeată direct sumele ce ni se cu­

vin, spre a nu ne expune să plătim obicinuitele cheltueli de în­
casare.
RA

In tot cazul singurul în drept de a încasa, în provincie,

este d. Șoimescit, iar în capitală sumele se vor trimite numai
la administrația revistei noastre Calea Victoriei No. 43.
NT

Rugăm pe toți prietinii noștri cărora le-am încredințat car­

nete de abonament să trimeată la adresa de mai sus, pînă cel
mult la finele lunei August, sumele încasate, împreună cu car­
CE

netele, Administrația

CÂRTI SI REVISTE
o o
I/

Interesanta broșură a cunoscutului teoretician socialist Karl Kaut­

AS

sky: Opera istorică a lui Karl Marx, care a apărut în romînește sub în­
grijirea d-lui I. Brănișteanu, este desigur una de care nu trebue să se
dispenseze oii-cine vrea să se pue în curent cu activitatea depusă de
Karl Marx.
UI

Prețul de 75 bani o face accesibilă tuturor și o recomandăm

călduros cititorilor noștri.

„Mama“ cunoscutul roman al celebrului scriitor Gorki, va apare

BC

în curînd în traducere romînească.

Recomandăm tuturor cititorilor noștri această operă a genialului
scriitor, care este povestirea vieței poporului rus în lupta lui împo­
triva autocrației. Pătruns de idealul vremurilor noi către care tinde
poporul în năzuința lui spre mai bine, scris într’o formă pasionantă,
romanul Mama este chemat a stîrni entuziasmul cititorilor romîni.
Volumul costă numai 2.50.
 FeicIei^^1^

Y
R AR
LIB
„Studiu critic asupra

ITY
Socializmului In Romlnia"

S
de C. Dobrogeanu-Gherea
ER
Acum zece ani, în 1900, după trecerea cîtorva socialiști la liberali,
a apărut, sub titlul de mai sus, o broșură, iscălită „Un vechili socialist".
NIV

Broșura a apărut sub forma unor scrisori adresate unui prieten. Auto­
rul ei era d. C. Dobrogeanu-Gherea.
Retipărim acum cea mai mare parte dintr’însa, fiindcă, deși au
trecut zece ani de atunci, ea are totuși un caracter de actualitate care face
impresiunea că a fost scrisă în vederea problemelor și a discuțianilor de
LU

idei cari agită azi țara noastră. Pentru cei mai mulți dintre cititorii
noștri, broșura d-lui Dobrogeana Gherea este ca și inedită, fiindcă sau
n’au luat pe vremuri cunoștință de cuprinsul ei sau o vor fi uitat. Angajăm
pe cititorii noștri în mod cu deosebire stăruitor ca să urmărească cu a-
RA

tențiune expunerea autorului. Ei vor găsi condensat pe scurt întreaga

teorie a socializmului, aplicat țârei noastre și nevoilor noastre, o cerce­
tare critică a acțiunei publice a fostului partid socialist — după părerea
noastră mișcarea de azi are mult de învățat din critica aceasta — și o
NT

întîmpinare la argumentele pe cari le au întrebuințat pe vremuri foștii

socialiști pentru a fugi din partid.
Argumentele d-lui Gherea nu și-au perdut nici azi valoarea. Ele
pot servi admirabil ca o bază de discuțiune în contra „tinerimei gene­
CE

roase1* și a tuturor acelora : poporaniști și reacționari, cari vorbesc de

socializm ca de o plantă exotică.
Credem că aducem un folos real, at.it mișcărei socialiste, cît și tu­
turor acelora cari vor să cunoască de aproape complexul ideilor cari
se leagă de existența partidului socialist în Romînia și de trecerea ge­
I/

neroșilor la liberali, dînd la lumină acest studiu, care, după cum am

spus, va fi pentru cei mai mulți absolut inedit.
Redacțiunea
AS

I
Este socializmul o plantă exotică?
UI

Să mă scuzi, dragă prietene, de întîrzirea acestui răspuns. Ocu*

pațiile. mele, întrebările la cari trebuia să dau un răspuns lung cugetat,—
toate aceste sînt pricinile întîrzierei mele.
BC

Pentru că, judecă singur, nu e de glumă ceea-ce mă întrebi și la

ce ceri un răspuns și încă detaliat.
E oare posibilă o mișcare socialistă în țara romînească, luînd în
seamă condițiile speciale țării noastre ? Care e rezultatul muncei depuse
de socialiști la noi în timp de 20 ani ?
 Facla
358

Y
AR
Care e pricina crizei socialiste de azi?
Ce cred despre intrarea unor căpetenii socialiste în partidul liberal ?
Vezi bine, că întrebările nu sînt ușoare, și dacă după un proverb
cunoscut, la o întrebare făcută de un prost de multe ori e greu să răs­

R
pundă zece înțelepți, ce să mai zicem cînd întrebările sînt făcute
de un inteligent ca tine, iar răspunsul trebue să fie dat de un om așa

LIB
de puțin înțelept ca mine?
Trec fără nici o tranziție la întrebările tale.
„E oare cu putință o mișcare socialistă la noi?"
S’ar părea că răspunsul negativ se impune și încă fără drept de
apel sau recurs după ce, nu numai protivnicii socializmului, dar înșiși

ITY
din căpeteniile socialiste au dat acest răspuns negativ, au declarat că
după ani de luptă și muncă s’au convins că socialismul n’are încă teren
în țară la noi, fiindcă n’avem industrie, proletariat industrial, etc.
M’ași închină singur înaintea acestui răspuns făcut după 20 ani
de muncă și luptă, dacă nu m’ar opri următoarele considerații foarte

S
serioase.
Că socialismul în țară e o importație, o plantă exotică, că n’avem
ER
mare industrie și un proletariat industrial, asta o știam noi socialiștii
mai vechi de acum dacă nu 20 apoi cel puțin 15 ani și nu ne-a trebuit
20 de ani ca să ne convingem de acest adevăr, care nu e altceva de cît
constatarea unui fapt evident. Și dacă de aicea ar atîrna justificarea
NIV
existenței socializmului în țară îa noi, apoi el n’ar fi început să existe,
pentru că, o repet, faptul era cunoscut de la început. Socialiștii însă
chiar de atunci au răspuns acestor obiecții și au justificat existența lor
printr’o serie de argumente cari n’au pierdut nici acuma nimica din
LU

valoarea lor, cari au rămas în picioare prin faptul că nici atunci nici
acum nimenea nu le-a putut combate cu succes.
In adevăr, să ne aducem aminte de cele zise pe atunci de teo-
reticianii socialismului romîn. Știu că pentru socialiștii noștrii toate
aceste vor părea vechi, banale, banalizate mai ales prin faptul că au
RA

fost vînturate de 15 ani prin toate cluburile muncitoare din țară. Dar
un adevăr banal sau banalizat nu încetează de a fi adevăr, iar spus
la vreme poate să aibă puterea și valoarea „originalităței1*.
Ne obiectați, ziceau socialiștii adversarilor lor de acum 15—20 de
NT

ani, că socializmul la noi este o importație străină, o plantă exotică.

E adevărat. Dar ce nu e la noi o importație din străinătate și ce
nu e la noi o plantă exotică?
CE

Oare instituțiile noastre politico-sooiale nu sînt importate din

străinătate, parlamentarismul nu e ? însuși pactul nostru fundamental,
Constituția, nu e importată din străinătate ? Legile civile și penale cari
ne guvernează nu-s importate de acolo? Drumurile de fier, instituțiile
de credit, organizarea serviciilor statului, știința noastră, arta noastră,
I/

însăși moravurile noastre le-am importat. Întreaga organizare, întreaga

viață a statului, întreaga noastră viață socială e importată, de ce adică
socializmul ar face o excepție ? Pentru o țară mică, rămasă în urmă
AS

în dezvoltarea ei și care intră în contactul statelor mai civilizate, mai

înaintate, această importare e însăși o lege a dezvoltărei și vieții ei,
de ce adică socializmul ar face o excepție de la această lege?
UI

„Socializmul în țara romînească nu izvorăște din însăși condiți-

unile și nevoile țării noastre, pentru că n’avem mare industrie și pro­
letariat industrial11 zic adversarii lui.
Dar ce a isvorît din însăși aceste condițiuni? Am introdus ins­
BC

tituțiile burgheze liberale înainte de a avea o burghezime liberală, care

să le ceară, am introdus instituții de credit înainte de a avea comerciul
nevoe de ele, am introdus universități înainte dea avea profesori, teatre
înainte de avea actori, Codul Napoleon, fără ca el să aibă rădăcină în
viața de la țară, etc. In țările occidentale înaintate și civilizate, cari ne
servesc de model, s’a născut o puternică burghezime, care, dupăo luptă
crîncenă și îndelungată, a creat instituții prielnice vieții și dezvoltărei
 Facla
359

Y
AR
ei; iar la noi s’au creat instituțiile ca să ajute dezvoltarea unei burghezii
naționale. Pentru țările înaintate în civilizație e adevărată importanta
lege de fiziologie socială că funcția crează organul; pentru țările mici
rămase în urmă și cari nolens volens1) trebue să ajungă pe.cele-d’intîi,

R
legea s’ar putea formula invers, la ele organul creiază funcția.
In epoca noastră a aburului și a electricității, a relațiilor conti­

LIB
nue și a schimbului neîncetat între națiuni, fle-care țară civilizată ca­
pitalistă e întru cît-va o provincie a tuturor țărilor civilizate, a lumei
civilizate, iar o țară mică și rămasă în urmă în cultură și civilizație
— cum e a noastră — e o provincie mică și înapoiată și deci cu atît
mai mult trebue să urmeze pe cele-d’intîi. A. spune că e imposibil exis­
tența și manifestarea socialismului în țara romînească din cauza îna­

ITY
poiere! ei în cultură și industrie, ar fi tot așa cum s’ar zice că nu e
posibilă manifestarea socializmului într’o provincie înapoiată a unei
țări civilizate, cum e Bretagna în Franța, Posnania în Germania, etc.
In aceste provincii înapoiate socializmul de sigur nu va avea aceeași

S
putere, se va manifesta poate în alte forme, potrivite cu condițiunile
speciale acestor provincii, dar se va manifesta de sigur — provinciile
ER
înapoiate urrnînd viața socială a țării întregi.
Afară de asta se exagerează cînd se ia ca unică condiție de ma­
nifestare a socializmului o mare industrie și un mare proletariat in­
dustrial. De sigur că e o condiție esențială, dar într’un sens mai larg
NIV

socializmul e un produs al vieții și organizației capitaliste a societății.

Organizația țării noastre însă e capitalistă, deși n’are industrie mare.
O organizație socială în dealungul traiului și dezvoltării ei pro­
duce anomalii și dureri șî boli sociale, dar printr’o reacție, dacă viața
și dezvoltarea societății e normală, tot ea produce și elemente de în­
LU

dreptare și însănătoșire. Aceasta e o lege fundamentală a dezvoltării

societăților omenești, a organismului social, analogă cu o lege similară
din fiziologia organizmului individual. Astfel societatea și organizația
feudală a societății a produs în timpul dezvoltării ei o mulțime de a-
RA

nomalii și dureri, iar ca o reacție îndreptătoare liberalismul burghez.

Ast-fel organizația capitalistă modernă produce o mulțime de anomalii
și dureri, iar ca o reacție îndreptătoare și progresătoare socializmul mo­
dern. Nu e nenormal dacă o organizație socială în dezvoltarea ei produce
NT

o mulțime de anomalii și dureri — asta din nenorocire pare a fi o lege

inexorabilă a însăși desvoltării societăților omenești. Dar ce nenormal
ar fi dacă producînd acestea n’ar produce și elementele îndreptătoare!
Deci nu existența socializmului ar fi o nenormalitate, ci lipsa lui.
CE

Nimeni nu va putea nega că în țara noastră capitalistă nu se

produc mari suferințe și dureri, chiar mai multe de cît în Occident,
pentru că la suferințele produse prin capitalizare se adaogă unele și
mai mari produse prin rămășițe de feudalism. Și atunci toți cei sub­
jugați și loviți, unde să caute dacă nu chiar îndreptarea soartei, apoi
I/

cel puțin un cuvînt de mîngîere, și mai ales unde să caute priceperea

cauzelor relelor de cari sufăr întru cît s’ar putea ele îndrepta chiar în
AS

prezent și prin ce mijloace s’ar putea ajunge ca să dispară odată? Unde

să caute acestea dacă nu la socializm și la socialiști ?
Dar, lăsînd chiar la o parte toate’ aceste argumente, chiar dacă
ele n’ar fi atît de convingătoare pe cît sînt în adevăr, ar rămînea încă
UI

o întrebare, pe cît do logică pe atît de clară, convingătoare și decizivă

și anume : cum poate un socialist să nu fie socialist ?
(Va urma)
BC

1) Voind nevoind.
 r»ci
360

Y
AR
Procesul Cuza-Cuza

R
LIB
— Documentele „afacerii" —
D. A. C. Cuza, uztnd în mod larg de dreptul său incontes­
tabil de a se face de rîs, ne-a intentat un proces de calomnie,

ITY
pe motivul că d-sa n’ar fi declarat niciodată că d. N. lorga
este : ca artist — un imitator ridicul, ca om de știință — un
papagal și ca om politic — un plagiator primejdios.
Am discutat și vom mai discuta chestiunea. Deocamdată

S
iată documentele pe cari le-am promis. Printr’o coincidență mi­

ER
raculoasă toate declarațiile atribuite d-lui Cuza în articolul în­
criminat al Faclei se regăsesc textual în volumul d-lui Cuza :
Naționalitatea în Artă (Minerva» București, 1908).
NIV
1. „întemeierea unei culturi curat romînești, pe care „în tot cazul
nu vor putea s’o creeze de cît romîni de sînge“. (Pag. 10). Sublinierile
sunt ale d-lui Cuza. Va să zică: d. lorga, nefiind rontin de singe, nu
poate contribui la crearea culturii romîne.
LU

2. „Fiecare popor fiind o individualitate cu însușiri bine definite

„care se manifestează în fondul și în formele culturii, este evident că
„numai acei cari prin originea lor aparțin unei națiuni, sînt capabili
RA

„să-i înfăptuiască idealurile. Străinii, pururea sterili, nu pot de cît să

„falșifiee caracterul culturii naționale, împiedecind dezvoltarea deplină
„a naționalității". (Pag. 145). Sublinierile sînt ale d-lui Cuza. Va să zică:
d. lorga neaparținînd prin originea sa națiunii romînești, este steril,
NT

falșificator și o piedică a dezvoltării naționale.

3. „Toți artiștii se înfățișează ca reprezentanți nu ai universului
„și ai umanității ci ai unor anumite țări și popoare, ale căror particu­
CE

larități le restrâng. înstrăinarea e nimicirea lor. (Pag. 104). Sublinierea

e a noastră. Va să zică: d. lorga fiind înstrăinat de țara și poporul stră­
moșului său, s’a nimicit, săracul, încă din frageda-i pruncie.
4. „Experiența universală ne arată că în special poeții sînt re­
I/

prezentanții hotărîți ai naționalității, întrupînd calitățile, aspirațiile

„idealurile ei artistice". (Pag. 41) Sublinierea e a noastră. Și avînd în ve­
AS

dere că numai acei cari, prin originea lor aparțin unei națiuni, sînt ca­
pabili să-i înfăptuiască idealurile (vezi No. 2), va să zică: d. lorga
trebue să înfăptuiască alte cele, că idealurile artistice nu-s de nasul
d-sale.
UI

5. „Altă explicație nu poate fi de cit că limba și poezia sînt deo­

potrivă emanații ale geniului național și nu rodesc decît împreună",
(pag. 42). „Un fond de viață sufletească națională — artiștii fiind re­
BC

prezentanții cei mai aleși ai naționalității lor — nu poate fi cuprins

„decît în forma corespunzătoare a limbii materne" (pag 43). „Adelbert
„von Chațpisso, deși francez de origine, aparține literaturii germane...
„Și cu toate acestea, coloritul une-ori soinbru al operilor iui, a fost
„atribuit, ezi drept ciwint zdruncinării, unității lai sufletești, datorită ne­
potrivirii dintre nașterea poetului și mijlocul în care a fost chemat
 Faci 361

Y
„a trăi“ (pag. 43). Sublinierile sînt ale noastre. Va să zică: d. lorga,
semi-grec prin naștere și chemat a trăi în Romînia, trebue să-și fi zdrun­

AR
cinat al dracului echilibrul sufletesc, ceea-ce, de altfel, pare cam ve­
rosimil.

R
6. , Artiștii, învățații, bărbații politici, nu trebue să se înstreineze
„de aspirațiile neamului lor, nu trebuie să fie streini ci să aparție ca
„origine poporului ale cărui destine sunt chemați a le conduce în artă,

LIB
„în știință, în politică11 (pag. 136). Sublinierea întîia e a d-lui Cuza, a
doua e a noastră. Va să zică: d. lorga, înstrăinat de neamul strămoșu­
lui său și neaparținînd ca origine poporului romîn, trebue să-și ia ca­
trafusele.

ITY
7. „Izvorul însuși al culturii e naționalitatea proprie — realitatea
„națională — fără de care artiștii sînt numai niște imitatori ridi­
coli, învățații niște papag-ali'științlfici, bărbații politici niște pri-
„mejdioși plagiatori de instituții — cu toții sterili pentru poporul lor

S
„și fără nici o valoare pentru cultura umană* (pag. 137). Prima subli­
niere e a d-lui Cuza, celelalte sînt ale noastre. Va să zică: d. lorga
este... vezi din nou No. 7.
ER
8. „Și sterilitatea culturii neo-grece e un efect al corcirii. Națiu-
.„r>ea elină — factorul producător al culturii antice — ameslecându-se
NIV
„cu elemente streine inferioare, în prea mare număr: cu sute de mii
„de sclavi, de origini diferite, cu semiți, hamiți și siriaci, cu romani,
„cu bulgari, cu albaneji, cu aromîni, cu italieni, cu turci, cu levantini
„de tot felul, a dat naștere unei noui formațiuni etnice, ibride“ (pag.
176). Va să zică: d. lorga, produsul acelei formațiuni ibride, care s’a
LU

amestecat apoi fie cu un element bulgăresc — cura pretinde Sion —

fie cu un element romînesc, ne prezintă un caz de dublă ibriditate,
de dublă sterilitate, care nu echivalează cu o fecunditate.
* * *
RA

Iată deci scoase textual, din cartea d-lui Cuza, toate de­
clarațiile pe cari îi le atribuise reporterul nostru și în ordinea
pe care le a dat-o el. Nue vorba aci nici de trunchiări de fraze,
NT

nici de falșificări, nici de răstălmăciri. Este un extract conștiin­

cios al esențialului cărții, care arată numai că d. Cuza e un
palavragiu de bîlciu, căci d-sa a reușit să umple 242 de pagini,
CE

repetînd mereu acelaș lucru.

Acum, ce zice d. Cuza ? D-sa întreabă : cînd, unde, cum,
către cine am făcut aceste declarații ? Și la toate întrebările as­
tea noi răspundem :
I/

1. Cînd? — De la 1908 și pînă azi, căci de atunci decla­

rațiile au apărut și — să sperăm — sînt citite mereu.
AS

2. Unde ? — In volumul Naționalitatea în Artă.

3. Cum ? — In mod ridicol și absurd, cum e felul de a
scrie al d-lui Cuza.
UI

4. Către cine ? — Către ori cine își dă osteneala să citească

volumul.
E mulțumit d. Cuza? Dacă nu, credem că nici jurații nu
BC

vor putea să-l mulțumească.

* * *
D. Cuza recurge la chichițe de jălbar rural. D-sa nu poate
tăgădui propria sa carte, prin care esclude din viața publică
 362 Facla

Y
romînească pe d. N. lorga. Tăgăduiește însă că ar fi pronunțat
numele d-lui lorga. Dar ce importanță are asta ? Pe cine inte­

AR
resează dacă reporterul nostru, dorind să se lumineze asupra
cazului d-lui lorga, s’a adresat verbal d-lui Cuza, sau a citit
cartea aceluiași Cuza ?

R
Și admițînd că jurații vor stabili neexistența declarațiilor

LIB
verbale, ce putere din lume va putea face ca cele scrise să nu
existe ?
D. Cuza a stabilit o doctrină universală, permanentă și in­
failibilă, o lege naturală și imuabilă, care nu admite excepție.

ITY
Nu este în puterea d-sale să acorde certificat de scutire d-lui
lorga, pentru a-1 sustrage de sub imperiul acelei legi. Că legea
e stupidă, recunoaștem bucuros. Ii rămîne d-lui Cuza un sin­
gur mijloc : s’o retragă. Sau, să demonstreze că în aplicarea ei

S
noi am procedat cu rea credință. Să demonstreze că în toată

ceptăm pe d. lorga. ER
cartea d-sale este un rînd, o silabă care ne îndreptățește să ex­

Dacă va face această demonstrație, cu prilejul celei dintîi

găleți de înjurături universitare ce ne va zvîrli, declarăm cate­
NIV
goric că vom cere scuzele cele mai umilite.
A. L.
LU
RA

Concerte viitoare
NT

Fetiței mele nou-născute

Ades, îmi plec urechea pe frageda ta gură
Și-ascult cum plîngi, copilo, ascult cu ’nfrigurare;
CE

Și par’c’ași vrea din plinsu-ți, ce geme și murmură,

Să aflu cum suaa-va cîntarea-ți viitoare.

Poet cum sunt de felu-mi, eu te visez adese

I/

0 „Primadonă"" mare, o adorată „stea" ;

Și te și văd pe scenă, nimbată de succese,
AS

Și pling de bucurie că ești făptura mea.

Iar tu, copil cuminte, roz-alb ca și o floare,

UI

Tu, ce presari delicii în traiu-mi uniform,

Tu par’că știi că-mi place cîntarea-ți viitoare,
Și plîngi întreaga noapte și nu mă lași să dorm...
BC

B. Nemțeanu
 Facla
363

Y
AR
ADMINISTRATIVE

R
— La telefon —

LIB
— Zilele trecute am avut de vorbit la telefon cu o rudă din Cra­
iova. M’am dus la poștă la ora 1, ca să’l chem pentru ora 6. Plătind a-
vizul telefonic, am întrebat:

ITY
— Domnișoară, pot fi sigur că domnul pe care îl chem va primi
avizul înainte de ora pe care i-o fixez?
— Vai de mine, domnule! Se poate să întrebi una ca asta? In
mai puțin de un sfert de oră, domnul din Craiova va primi avizul.
Mulțumit de răspunsul domnișoarei, plecai bine-cuvîntînd pe in­

S
ventatorul telefonului.
ER
Ca om precaut, m’am întors Ia poștă la ora 53/4. Cînd sosii, găsii vre-o
trei zeci de inși veniți înaintea mea, între cari și o doamnă cocoșată,
care își trecuse capul și cocoașa prin ferestruica ghișeului. înăuntru,
în dosul ghișeului, o domnișoară brună stătea înaintea aparatului prin
NIV
care se comunică chemările din provincie și străinătate, și citea o fas­
ciculă de roman: alăturea o domnișoară blondă făcea chemările din
București, mai avînd pe capul ei: înregistrarea avizelor telefonice, pri­
mirea banilor, eliberarea recepiselor cuvenite și încasarea taxei convor­
birilor ; iar mai la o parte, în picioare, un aprod, despre care am a-
LU

flat în urmă că’l cheamă Ion, însărcinat să deschidă ușa convorbitorilor

și să-i introducă în cabinele respective.
lată-mă la ghișeu.
— Dă’mi domnișoară Craiova! zisei emoționat peste capul și co­
coașa pomenite.
RA

— Stai domnule ! au cerut alții înaintea d-tale, îmi răspunse dom­

nișoara ținînd cu mîna stingă tubul telefonului și eliberînd cu cea
dreaptă recepisa unui aviz.
— Bine, aștept, îngânai eu sfios. Și am așteptat, asistînd involun­
NT

tar la următoarea convorbire a domnișoarei blonde; pe cînd cea brună

citea în tihnă :
— Alo Galați! Galați. Alo Galați!
— Alo Pitești! Pitești. Alo Pitești!
CE

— Alo Hudivoaia ! Hudivoaia. Alo Hudivoaia! Hudivoaia! Nu

răspunde!
— Alo Vîrteșcoi! Vîrteșcoi. Alo Vîrteșcoi! Alo Plăinești! Plăi-
nești! Vîrteșcoi! Alo Vîrteșcoi!
I/

— Domnișoară! eliberați’mi acest avis telefonic pentru Iași, zise

un domn din dărătul meu și întinzînd bani și o hîrtie peste ciufa des­
pletită a cocoșatei.
AS

— A16 Giurgiu! Giurgiu! strigă domnișoara aplecîndu-se pe re­

gistru ca să înscrie avisul cerut.
— Alo Sinaia! Sinaia! Tu ești, Georgescule ? Spune la Madam
Georgescu să’mi facă neapărat două chilograme de dulceață de smeură...
UI

Bonjur Madam Georgescu! D-ta ești? Mi-ai făcut? Mersi. Și eu ți-am

cumpărat panglicele bej și mov ce mi ai cerut. Le trimet mîine cu șeful
de tren.... N’ai pentru ce... Pe la Dv. e vremea frumoasă. Pe aici e
BC

zăduf. De sfînta Maria viu la Sinaia. O să iau și dulceață. La revedere.

Să ne vedem cu bine,
— Alo Galați. Galați. Galați. Alo Galați!
Se făcuse ora 6 și un sfert.
— Domnișoară, dă’mi Craiova. Am chemat Craiova pentru ora 6.
 364 Faci

Y
— Alo Craiova ! Craiova ! A16 Craiova! A16 Craiova ! Nu răspunde;

AR
e firul ocupat.
— Alo Hudivoaia. Hudivoaia!
— Domnișoară mă tem să nu plece, zic eu.
— Lasă că așteaptă.

R
In acel moment sbîrnăie telefonul din dreptul domnișoarei celei
brune. Domnișoara tresaltă; romanul îi scapă din mină, la tubul la

LIB
ureche.
— Alo Budapesta ? Budapesta ?... Man... Manig.... Manigfach. Ioane,
întreabă e un domn Manigfach!
Manigfach ! strigă Ion pe un ton de comandă, cu o minunată
voce bărbătească, ce răsuna frumos în mijlocul concertului dat fără
întrerupere de domnișoara blondă, cu acompaniament de zbîrnîituri de

ITY
telefon.
— Eu! răspunde un domn bondoc și pleșuv.
— Poftiți la cabina N-rnl 3, spune Ion deschizîndu-i ușa.
— Domnișoară am cerut Roșiori, zise cocoșată din ghișeu.

S
— Eu Vîrteșcoi, strigă un domn .bătrîn.
— Alo Hudivoaia. Hudivoaia! Alo Hudivoaia !
— Aid Galați! Galați. Aid Galați!
ER
— Ioane, vezi la domnul din cabina No 3. Au trecut trei minute,
zise Domnișoara cea blondă.
Ion deschide ușa de la cabina N-o 3.
NIV
De acolo se aude:
— Pardon, Verstehe nicht. Wer ? Sie, Herr..
— Poftiți, domnule, afară ! a trecut timpul d-tale.
— Stai, mă roc. Am de forbit.
— Nu se poate, domnule, a trecut timpul d-tale.
LU

— Stai, mă roc.
— Nu se poate, strigă Ion, trăgînd cu sila afară pe domnul cel
bondoc și pleșuv.
— Domnule, aveți de plătit șease lei, zise domnișoara cea blondă.
RA

— Cum să plătesc? N’am vorbit inke.

— Ba eu te-am auzit.
— Ara strikad, am ghemad, n’am înțalesu.
— Nu se poate domnule, ai stat trei minute în cabină. Plătește
NT

șease Iei.
— Asta este porkerie, asta este șaf! strigă domnul cel bondoc
și pleșuv.
— Plătește, domnule, strigă domnișoara cea brună, impacientată,
CE

stinjenită, în citirea romanului. Avem și alte persoane de servit. Stă

atîta lume să vorbească.
— Dar gabinele sânt goale.
-— Ce are aface. D ta plătește!
— Asta este șaf! strigă încă odată domnul cel bondoc, scoțînd
I/

un piesoiu de 5 și un franc din cei noui.

— Domnișoară ! Craiova, zic blondei pe cînd trecea în registru cei
AS

6 lei primiți.
— Alo Galați!
— Alo! Craiova? Poftiți domnule în cabina N-o 5. Firul Craiovei
e liber
UI

Dau lumea în lături, îmbrîncesc pe Ion și intru buzna în ca­

bina N o 5.
— Alo ! Craiova ! raiova ? Alo !
BC

— Aici Craiova! Ce dorili ?

— Mă roc un domn Ciupercescu nu e la aparat?
— Cine ?
— Ciupercescu.
— A stat pînă acuma. A plecat. A zis c’a venit să’l cheme dela
prăvălie.
 r »ci 365

Y
Am închis telefonul; am părăsit cabina, am plătit fără vorbă un

AR
franc și jumătate și am plecat,
Dar plecînd de astă dată, n’am mai binecuvîntat pe inventatorul
telefonului.
O fi un afurist de Neamț care n’a avut ce face și a dat de lucru

R
Direcțiunei P. T. T. nevinovata săraca! Fidelio

LIB
ITY
Ce-ar răspunde d-nul Jaures d-îui ibrăileanu
— dacă 5. 3brăikanu l-ar întreba într’adevăr pe b. jaures.

S
ii
ER
Dar arbitrul ales de d. Ibrăileanu nu se va mulțumi numai cu
demascarea așa ziselor „interese naționale" cari se opun Ia realizarea
NIV
dreptăței sociale în întreaga noastră chestiune națională, (cea evreească
fiind numai o parte a întregei chestiuni) - și aci vorbim bine înțeles
de acel fel de dreptate socială așa cum s’a realizat... în occident, de
cînd s’a inaugurat actuala civilizație burgheză. D-nu Jaures, mărginin-
du-se bine înțeles la chestiunea evreiască, singura pendinte, va cerceta
LU

mai departe și organizmul nostru social, în ceia ce privește mentali­

tatea și gradul de conștiință civilizată a diferitelor pături sociale, deci
și gradul de maturitate atins întru rezolvarea, în sens european, a a-
cestei chestiuni.
RA

Dintru’ntîiu, va constata cu satisfacție că excluzivizmul de rasă

este cu totul străin firei țărănimei, deci a imensei clase producătoare
a țârei, în numele cărei țărănimi se practică tocmai acest excluzivizm,
de către nedoriții și nechemații ei epitropi. In mijlocul sălbăticiei de
NT

altfel în care sunt ținuți, țăranii, în lupta lor desperată din 1907, dusă
cu mijloace barbare, singurele cari le rămăseseră, au dovedit cel pu­
țin un lucru: că n’au de loc mentalitate șovinistă. Țăranii au trecut
înti’adevăr, (e drept, în ignorare complectă a „intereselor naționale",
CE

dar nu cu mai puțină grație și consequență), de la devastarea moșii­

lor fișerești — „mișcare de trei ori sfintă pentru redobîndiiea pămîn-
tului strămoșesc" — la antinaționala devastare a moșiilor creștinești
de prin vecini! Aceasta ne dă speranța că țărănimea, prin grandioasa
luptă pe care abia de aici în colo urmează s’o ducă, cu mijloacele ci­
I/

vilizate de cari sau servit pină azi și tovarășele ei din Apus, va cuceri
treptat emaniciparea sa politico-socială, în acelaș spirit larg de tole­
AS

ranță și civilizație ca și premergătoarele ei.

învățătorilor, conștienți de solidaritatea intereselor cari îi leagă
de țărani în lupta lor comună înpotriva oligarhiei privilegiste, — învă­
țătorilor le revine și frumoasa sarcină de a păstra nestinsă flacărea
UI

aceasta de generozitate, de idealizm și de toleranță din sufletul popo­

rului nostru, în potriva tutulor tentativelor din afară. E inutil să in­
sistăm; se cunosc doar mijloacele cu cari oligarhia ferește țărănimea
de orice contact cu curentele democratice și socialiste din afară, cu
BC

acele curente cari ar putea contrabalansa mai bine la țară activitatea

obscurantistă și șovinistă—aceasta nestînjenită — a d-lor lorga, Cuza
și ceilalți.
In sfîrșit, la orașe, Jaures va descoperi mișcarea politică și eco­
nomică, a muncitorimei industriale, organizată pe baze moderne, civi-
 Facla
366

Y
lizate. Singuri, umilii muncitori, în măsura în care iau parte în mod
conștient la luptele sociale, singuri ei, ca pătură socială orășenească,

AR
s’au ridicat de-asupra intereselor lor meschine, așa zise „naționale",
la concepția largă și civilizată a intereselor de clasă, devenind astfel
îndrumătorii mentalităței europene și pionierii civilizărei politicei
noastre. Organizîndu se în sindicate moderne, muncitorimea a făcut

R
gol în jurul corporațiilor oficiale, dominate de acelaș spirit îngust
de rasă.

LIB
O bună parte din meritul acestei îmbucurătoare ideologii civili­
zate, tocmai în mijlocul pervertirei șoviniste a conștiinței publice și
la o pătură socială lipsită de cultura înaltă a minței și a sufletului —
o bună parte din meritul acesta, trebue s’o recunoaștem, revine și ti­
nerime! culte socialiste, celei de azi și celei de pe vremuri.

ITY
Și ca să stabilim o paralelă, tot foștii tovarăși, și în privința
tacticei legale, au infiltrat adine în conștiința muncitorimei spiritul de
legalitate; și tot lor le-a fost dat astăzi să se convingă de trăinicia a-
cestui spirit legalist, punindu-1 tot ei la încercare, ca făptași ori com­

S
plici ai guvernului polițisto-poporanist, în nenumăratele ior fără de­
legi și provocări anarhiste; muncitorii au rezistat la toate ilegalitățile-
ER
cu succes, neeșind un moment din legalitate, ba au mers așa de de­
parte cu legalizmul în cît n’au făcut măcar uz de dreptul Ia rezistență»
drept proclamat de d. Morțun, în anul „trecerei", de pe tribuna parla­
mentului, și de care drept, în locul lor, de sigur că orice cetățean con­
NIV
știent din occident, fie socialist ori liberal, ar fi făcut uz în potriva
anarhizmului guvernamental.
Tot astfel deci prin agitația lor internaționalistă neobosită, prin
propaganda asiduă între muncitorii evrei (manifeste în jargon etc.)
— pină să vie „generoșii" la putere tot mai puteau face militantizm și
LU

evreii socialiști prin campaniile lor, în cari dovedeau că în special

la noi, numai prin internaționalizm se poate ridica pătura muncitoare
și că în epoca de azi capitalistă, adevăratul naționalizm, nu numai nu
exclude, dar impune chiar internaționalizmul; prin revendicarea, în
RA

sfîrșit, categorică și repetată, a deplinei emanicipări a evreilor, prin

întreaga această activitate, generoșii au adus un real serviciu socia-
lizmului și democratizmului romîn — serviciu pe care tot ei încearcă.
să-1 nege (ori să-l renege) astăzi. Ar dori de sigur să construiască
NT

acum din chestiunea aceasta o punte de trecere peste prăpastia care-

separă ca un abiz trecutul lor socialist și democratic de prezentul lor
reacționar. Doar așa să pară mai verosimil saltul mortal al ideilor lor...
Ei bine, nu ! Le vom apăra trecutul de învinuirea gravă, pe care
CE

și-o aduc singuri prin această afirmație. Partidul socialist avea o „presă
liberă", presă liberă care lipsește după d. Diamandi liberalilor; în a-
ceasta ar fi fost de datoria* d-lui Ibrăileanu să-și afirme opiniile sale
divergente în chestia evreiască; dacă le avea tot astfel, la congresele
socialiste trecute, în cari regulat se proclama revendicarea emanici-
I/

părei evreilor, formulată aproape identic ca la congresul recent so­

cialist, — la aceste congrese, exista libertatea cuvîntului și a opiniilor,
AS

nu le-o luase nimeni și nu și-o răpiseră nici ei singuri, cum e cazul

acuma „de la afacerea Hallier în coace". Curios, toți erau contra dâ­
rei drepturilor la evrei, dar toți o revendicau la orice ocazie! E pur
simplu o absurditate afirmația ce încearcă d. Ibrăileanu s’o sugereze
UI

sie-și și altora și pe care ca încercare a avansat-o întîi în mod timid

pentru ca azi s’o proclame sus și tare lăsîndu-se în nădejdea faptului
că n’a fost dezmințit Ia timp; e o absurditate fără seamăn afirmația că
BC

d. Gherea, sau ori care alt socialist, ar fi fost un singur momeai in po­
triva emanicipărei evreilor.
Și dovada sigură, ova găsi Jaures, cercetînd destăinuirile făcute
de foștii socialiști ia părăsirea partidului.
Astfel d. Diamandi în broșura sa explicativă, apărută în timpul
crizei socialiste, accentua ca un mare merit al socialiștilor, punerea
 Facla
367

Y
chestiune! aprobărei art. 7, — și punea punctul acesta înaintea votu­
lui universal. Iar d. Nădejde, în acelaș articol de adio, în care ca în­

AR
vățătură trasă din o întreaga sa viață politică, stabilea că partidul li­
beral e incapabil de a introduce „domnia legilor11, în acelaș panegiric
ne spune că Romînia fără darea acestor drepturi, „nu va putea fi un
stat burghezo-capitalist11 — și după concepția d-sale de totdeauna, e o

R
necesitate imperioasă ca Romînia să devie stat burghezo-capitalist. De
asemeni și d. Morțun, cu 2 ani mai înainte, a propus înființarea unui

LIB
ziar în jargon, pentru care a și donat 100 lei — probabil ca să-i con­
vingă pe evrei prin acel ziar, că în interesul lor e să rămîe mai de­
parte la discreția tutulor autorităților, iar nu să capete drepturi po­
litice !...
Dar dacă atitudinea socialiștilor față de această chestiune a fost

ITY
totdeauna consequent democratică, ce întristătoare priveliște îi va oferi
în schimb lui Jaures marea majoritate a populației orășenești, infec­
tată de^antisemitizmul cel mai intolerant, uneltă oarbă și docilă în
mîna pbliticianilor, a oligarhiei romînești. Ba aceeași mentalitate o va

S
descoperi și la „aleșii11 intelectuali cum a dovedit-o cu prisosință ati­
tudinea „Corporației Scriitorilor Romîni“ cu ocazia cererei de împă-
mîntenire a unui scriitor evreu.
ER
Dar de cea mai mare mîhnire va fi coprins Jaures, cînd va ve­
dea o serie de foști socialiști, pretinși „democrați", cari în loc să lupte
în toate direcțiile pentru a adopta sufletul nostru oriental și toată rea­
NIV
litatea socială la cerințele timpurilor moderne, s’au adaptat ei singuri,
și-au adaptat convingerile, sutletul și idealul acestei triste „realități".
Va vedea cum acești „democrați" și „liberali", fac jocul reacțiunei, pe
toate căile, prin atitudinea lor echivocă, mascînd realitatea, cum pro­
cură in special arme antisemitizmului șovinist, prin distincția silită
LU

pe care vor s’o stabilească între evrei de o parte și armeni, greci etc.
de alta. Cu dezgust va constata Jaures, că sub masca „poporanizmului"
se pervertește și mai mult conștiința noastră publică, deja destul de
întunecată; sub această etichetă atrăgătoare se încearcă a se stabili un
compromis absurd și imposibil între necesitățile vremei și mentalita­
RA

tea barbară, rămășiță a trecutului nostru oriental. Ba mai construesc

și o teorie ad hoc, după care numai puțini „aleși" se pot lăsa de ju-
daizm și ni se citează Heine, Spinoza uitîndu-se doar un prețios exem­
plar romîn colecționat în personalul D-lor de redacție! Iar dacă în-
NT

tîmplător ar fi numai 30000 evrei romîni în loc de 300000, atunci s’ar

construi pur și simplu o nouă teorie, conform căreia tocmai numărul
lor restrîns ne-ar impune, pentru „interesele naționale" să nu le dăm
CE

dreptuii! Numea bună-voință să avem, că „adaptarea" teoriei se va

face ea!
Și astfel d. Ibrăileanu ne vorbește de „nevoia naționalizmului",
formulă vagă la care se poate ralia ori cine, înțelegînd fiecare în fe­
lul său naționalizam! acesta — iar poliția național-liberală aplică și ea
I/

„naționalizmul" ei, expluzînd zeci de proletari evrei, vinovați de soli­

darizare cu camarazii lor; d. Ibrăileanu închide ochii și ne vorbește
de „idealul național evreesc" făcînd chiar și excepție pentru intelec­
AS

tuali — iar guvernul, după atîtea măsuri de excepție cari lovesc aproape
numai în evreii-romîni, condamnă prin consequenta interpretare a ter­
menului de streini, mare parte contabili, ingineri etc, romîni de rit mo­
UI

zaic, să nu se poată hrăni în țara lor; d. Ibrăileanu strînge ochii și

mai tare și ne vorbește în sfîrșit de antagonizmul de rase, din cauza
greutăței asimilărei evreilor, — guvernul d-sale, ca și celelalte, exclude
de fapt pe evreii săraci, ca „străini", din școlile romînești...
BC

Acesta e poporanizmul adaptat, în toată frumusețea lui 1

’) Citat din articolul „Din istoria socializmului romîn" (Viața Socială No. 2),.
de d. Const. Graur.
 368 Faci

Y
III
Cine ar fi crezut că tocmai Jaures să fie un așa primejdios anar-

AR
hist-sindicalist ? Să nu poată el să sesizeze „nevoile" țărei noastre ?
In condițiile acestea, de sigur că d. Ibrăileanu va renunța la arbitrajul
acestui „anarhist"! Și noi îl sfătuim la aceasta. Și nu pentru că neam
teme că Jaures respirînd mai mult timp aerul nostru s’ar adapta, bietul

R
oin! „realităței" noastre — Doamne ferește de mai rău! — Dacă s’ar în-
tîmpla așa ceva vom fi făcut de sigur un prost serviciu tovarășilor

LIB
francezi și tovarășului nostru — dar în definitiv tot ar mai putea lucra
în Franța cel puțin ca: pioner al culturei romîne în extremul occident!
Deci nu-i acesta motivul. Credem pur și simplu că e mai necesar ca
arbitru astăzi în Franța ca la noi : pentru că nu e orb mai mare ca
acela ce nu vrea să vadă.

ITY
D. Ibrăileanu poate alege alt arbitru, ori supra-arbitru dacă vrea.
Ii lăsăm toată latitudinea și îl desfidem, acesta e cuvîntu), da îl desfi-
dem pe d. Ibrăileanu să găsească un liberal și democrat în toată Eu­
ropa, care ori cît ar studia „condițiile noastre reale, de fapt, istorice,

S
etc." și „relațiile de putere cu statele străine" ar putea vre-o dată a-
proba — el, autisocialist liberal... occidental! —situația aceasta a unei
ER
categorii de locuitori, cumulînd calitatea și de autohtoni și de străini:
cei mai autohtoni cînd e vorba a li se cere îndeplinirea tutulor dato­
riilor autohtonilor, cei mai străini cînd e vorba a li se recunoaște cele
mai primordiale drepturi ale omului! Ori cît de timizi s’ar fi arătat li­
NIV
beralii și în occident în realizarea propriului lor ideal, un liberal euro­
pean, plecînd dela simpla lui concepție liberală, n’ar putea un moment
admite o asemenea situație!
Poate să se adreseze și lui Briand, al cărui rol în Franța este
zdrobirea socializmului . in numele socializmului, după cura rolul ge­
LU

neroșilor este stîrpirea democrației—sub masca democrației; în ches­

tiunea aceasta, unde nu-i vorba de ultimele consecințe ale democrației
ci de primele ei elemente. Briand va fi alături de Jaures. Ba arbitrajul
acesta ar procura în sfîrșit terenul pe care ar mai putea sta alături
RA

Jaures cu Briand!
Cu același rezultat s’ar întoarce d. Ibrăileanu din tot occidentul,
ba chiar și din Rusia, dacă ar apela la vre-un fost tovarăș de luptă a
d-lui Stere!
NT

Se vede treaba că liberalii aceștia n’au nici o idee de exigențele

neapărate ale patriotizmului romîn?! In orice caz, a fost deci dela în­
ceput, o imprudență regretabilă și în contrazicere cu adevăratele prin­
cipii poporaniste, de a „privi peste graniță" la străini. Intr’adevăr, ce
CE

avem noi cu ei și ce au ei cu noi? Noi avem individualitatea noastră,

caracterul nostru specific de rasă, trecutul, prezentul și viitorul nostru,
în sfîrșit, patriotizmnl nostru — toate în concordanță desăvîrșită cu ne­
cesitățile „realităței* noastre!
Să revenim deci la țara noastră și să ne fie de învățătură.
I/

*
* *
La noi am mai admite ca arbitru, pe toți foștii noștri tovarăși,
AS

cum erau pe vremuri, ba și pe d. Stere de odinioară, pe cînd nu arun­

case încă peste bord bagajul „formulelor albastre* și vai! atît de inco­
mode, pe „Observatorul ipohondrie", colaborator la „gazeta republicană
și antidinastică", în sfîrșit pe Șărcăleanu din prima sa încarnare, așa
UI

neadaptat cum era!

Acceptă d. Ibrăileanu?
Teamă ne e că, departe de așa ceva, și de data asta are să-i pară
BC

-d-sale rău că n’a dormit în fatala noapte de insomnie, care i-a provocat
articolul în chestiune, insomnie regretabilă, cu drept cuvînt, în toate
privințele... Lex
 Fscla
369

Y
D. Cuza care „nu“ calomniază...

AR
Am făgăduit că vom ținea de scurt pe d. Cuza. Scopul nostru
este de a arăta că șeful sotniilor negre rominești nu scrie nimic

R
care ar putea fi dovedit cu probe neîndoelnice sau care,—chiar
fără de dovezi, — să poată fi crezut de un om cu scaun la cap.

LIB
începem. In no. din 9 August 1910 (no. 93) al revistei con-
dusă de tovarășul său din Vălenii de Munte, d. Cuza publică un ar­
ticol întitulat „Cahalul, d. Tache lonescu și Regele Carol“, arti­
col, care, desigur, ați ghicit, nu este de cit o Anexă la „Jidanii

ITY
în presă".
In acest articol d. Cuza se ocupă de o lucrare recentă a d-lui
Lupa Dichter, intitulată „Chestia evreiască. Caracterul și soluția ei“.
D. Cuza are despre lucrarea aceasta o părere pe care, în

S
unele privinți, o împărtășim și noi. D. Cuza spune că e plină de
ER
prostii. Suntem de acord. Oricît s’ar părea de ciudat, dar e așa.
Am citit și noi broșura d-lui Dichter, pe care-1 știam ziarist
remarcabil. O spunem fără înconjur: broșura aceasta nu este de
NIV
cît o îngrămădire de divagațiuni și de sfidări inutile. Chestia e-
vreiască este reprezentată ca o afacere personală a Regelui și ca
o încercare de a avea, prin eliminarea evreilor, un corp elec­
toral corupt și la dispoziția guvernelor. D. Dichter a mai făcut
LU

descoperirea senzațională că... nu avem Constituție, așa dar nici

legi, nici ordine, nimic. Trăim în chaos. Și toate aceste, fiindcă
nu știm care Constituție n’a fost promulgată în formele cerute
de lege.
RA

Cine citește lucrarea, nu poate, pe bună dreptate, să nu o

atribue unei nenorocite fantezii personale. E treaba d-lui Dichter
că crede ce crede despre rolul Regelui în chestiunea evreiască.
NT

D. Cuza însă ba! D. Cuza se folosește de ocaziune pentru

a afirma cîteva... adevăruri noui. Rezumăm:
1. „Cahalul" a ales pe d. Dichter ca să-și exprime tendințele
CE

lui și să desemneze noua îndrumare a politicei „jidovești".

Tendița nouei politici jidoveși este de a lovi în Rege, dar
fiindcă jidanii nu au curaj s’o facă pe față, suavul Krușewan
de ia Iași își pune întrebarea, firească, că „cum s’a hotărît Ca­
I/

halul să se manifesteze iarăși cu atîta îndrăzneală". Odată în­

trebarea pusă, era nevoe de un răspuns. Iată răspunsul d-lui
AS

Cuza, care nu calomniază:

2. „Nu stăm la îndoială și răspundem : îndrăzneala Coba­
iului e de origine romînească"'.
UI

De origine romînească ? —vă veți întreba cu spaimă, voi

gingașe lectrice și iubiți lectori. Cum, trădare de neain ? Răs­
punde d. Cuza :
BC

3. „Pentru noi e cert că broșura infamă a lui Lupu Dichter

i-a fost inspirată, și inspiratorul nu poate fi altul de cît d. Take
lonescu".
 Facla
370

Y
Iată deci trei afirmațiuni categorice: 1) că d. Lupu Dichter

AR
a scris broșura după ordinul Cahalului, 2) că îndrăzneala Ca-
halului (care, în parantes fie vorba, nu există de cît în imagi-
națiunea d-lui Cuza) este de origină romînească și 3) că origi­
nea aceasta este d. Take lonescu, care a inspirat pe d. Dichter.

R
Se înțelege de la sine că nu e nimic adevărat din toate a-

LIB
ceste și că d. Cuza ar fi foarte încurcat dacă, în fața juraților,
ar fi pus să dovedească cele de mai sus. Dar, d. Cuza nu calom­
niază !...
Prevedem că cearta noastră cu d. Cuza va lua înfățișarea unui

ITY
roman-foileton. A unui roman â Ia Scherlock Holmes, căci d.
Cuza este un polițist ager, vecinie pe urma jidanilor, pentru
a descoperi mașinațiunile lor tenebroase și comploturile lor in­

S
fernale în contra scumpei noastre țărișoare. Sîntem hotăriți să
popularizăm descoperirile sale detectivicești în această direcțiune
ER
și să le procurăm, gratis, întinsa publicitate a „Faclei". Va fi
amuzant. Primul capitol este articolul de azi. Aici se arată cum
d. Take lonescu a fost prins în flagrant delict de conspirare în
NIV
contra Regelui în tovărășia fiorosului jidan numit Lupu Dichter.
Fcf.
LU

Pentru „Romînia Muncitoare"

RA

Organul partidului social-democrat din Romînia dă un stri­

găt de alarmă: tirajul ziarului scade mereu și apariția lui e
•amenințată. Ziarul cere sprijinul organisațiilor partidului și al
NT

sindicatelor din țară. E de sigur trist că muncitorii dau atît de

puțin interes ziarului care, în toate împrejurările, apără intere­
sele lor și care luptă pentru triumful idealului socialist. Dar să
CE

ne amintim că un fapt identic s’a întâmplat în țara cea mai de­

mocrată din lume: in republica franceză.
Jaures a dat alarma, e puțin timp de atunci, că „L’Huma-
niteu organul partidului socialist francez e amenințat să dispară.
I/

Strigătul de alarmă al lui Jaures a fost ascultat: prin a-

bonamente, subscripții, serbări, colecte, muncitorii francezi au rău-
AS

șit nu numai să salveze ziarul, dar să strîngă sume însemnate și

să-i asigure existența. Nu puțin au contribuit și organisațiile so­
cialiste din străinătate și în special partidul social-democrat ger­
UI

man — cari au trimis sume însemnate ziarului socialist la Paris.

E de datoria întregei muncitorimi din țară, e de datoria
întregei democrații să asculte astăzi strigătul de alarmă al zia­
BC

rului socialist de la noi și urmînd exemplul tovarășilor din Franța

să-i salveze existența.
„Romînia Muncitoare* nu trebuie să moară.
.............. m ■ Facla
 Facla
371

Y
AR
POLEMICI

R
Valoarea d-lui Caza. — Am mai spus că ne repugnă
în chip absolut să ne ocupăm de d. Cuza. Sîntem siliți însă s’o

LIB
facem pentru că d sa se vîră la față cu o persistență bolnavă
și ori unde ai călca trebue să te izbești de dînsuL
Rar s’a pomenit o nulitate atît de desăvirșită și atît de
pretențioasă. Mult mai bătrin de cit d. lorga, el nu înseamnă

ITY
nimic fără acesta. O viață întreagă s’a zvîrcolit ca să se distingă
și n’a reușit să-și scoată în relief de cît însușirile de maniac.
D. Cuza a fost și deputat, ca membru al partidului juni­

S
mist, care era la putere. Pe vremea aceea s’a purtat ast fel, în
cît Toni Bacalbașa l’a caracterizat cu epitetul de triplă lichea.
ER
E de prisos să mai spunem că Toni așteaptă și azi un răspuns
la această provocare. Și cu toată purtarea de atunci d. Cuza și-a
atras din partea unui ziar guvernamental următorul comunicat:
NIV
„Porțile partidului nostru sînt larg deschise pentru d. Cuza
— ca să iasă dintrînsul“.
Și a eșit d. Cuza, cu sau fără voie. Dar iată că după o
serie de candidări infructuoase, mai candidează și în 1907, îm­
LU

preună cu d. lorga. Rezultatul: d. lorga e ales, d. Cuza ba, și

aceasta în orașul în care d. Cuza operează de zeci de ani.
Cum se explică asta? Ori d. lorga s’a înțețes, pentru d-sa
RA

personal, și cu alte partide — și atunci vedeți cîtă importanță

îi acordă pînă și d-sa d-lui Cuza; ori d. lorga s’a ales prin pro­
priile sale forțe — și atunci vedeți in cîtă stimă au ieșenii pe
d. Cuza.
NT

D Cuza a fost și este un parazit. Actualmente d-sa trăește

pe spinarea d-lui lorga. Vorbim de traiul politic bine înțeles,
căci de cel material are grijă statul, sub pretextul că d. Cuza
CE

ar mai fi și profesor. Ce fel de profesor e d. Cuza am arătat în

primul număr al Faclei.
Vom arăta și altceva, la timp. Vom arăta ce fel de savant
e d. Cuza; căci printre minorii și naivii de cari se înconjoară
I/

ține să treacă și drept savant.

AS

*
Naționalismul d-!ui lorga.—In No. 90 (2 August 1910) al „Neamu­
lui Romînesc“ citim următoarele, într’un articol al d-lui N. lorga, inti­
UI

tulat „Politica tinerilor turci* :

„Aromînii noștrii să învețe turcește și să’și zică Osmani: vor ră-
minea destul de Romîni ca să putem păstra, față de dinșii ca și față
de interesele statului nostru, un anume rol în Balcani*.
BC

Va să zică: poci să înveți o limbă streină, să-’ți zici osman și să

fii totuși bun romîn? Dar par’că noi știam că d. lorga nu admite un
asemenea chip de a înțelege naționalismul. Cum: și osman și romîn în
acelaș timp ? Două, patrii într’o inimă ? Două steaguri?
Suntem nedumiriți. Naționalismul d-lui lorga începe să devie sus-
 372 f * c i m

pect. D. lorga alunecă pe panta primejdioasă a hereziei. Mai mai să spu­

Y
nem că începe să se civilizeze.
Avis d-lui Cuza care, în materie de naționalism, este ortodox ha­

AR
botnic ; ii cerem să supravegheze pe d. lorga.
S»
Erată. — Și articolul nostru din numărul trecut: „Unul mai pu­
țin" a fost — ca mai tot ce se tipărește în Romînia — victima unor

R
grave greșeli de tipar. Relevăm pe cea mai importantă: fiind vorba
acolo de ordinul ce se dăduse la judecătoria din Galați ca defunctul

LIB
Mișu lonescu să fie împiedicat de a scrie petiții, s’a tipărit:
„In adevăr, ordinul venise de aiurea, însă nu de mai jos, ci din
potrivă".
In realitate trebuia tipărit:
„!n adevăr, ordinul venise de aiurea, însă nu de mai sus, ci

ITY
din potrivă".
Se vede că zețarul nostru vrea să salveze reputația de indepen­
dență a magistraturii noastre, care, de sigur, nici bănuită nu trebue să
fie. Dar nici noi n’o tăgăduim, de vreme ce imediat după fraza de mai

S
sus adăugam: „și magistratura, în independența ei, este stăpină să pri­
mească ordinele cari îi convin".

Esplicație. —
*
ER
„Neamul romînesc" își exprimă indignarea că noi
facem spirit. Și cu toate astea esplicația e simplă: deși d. lorga este
cel mai autentic „Cavaler al Tristei Figuri" noi nu consimțim să-l
NIV
luăm în tragic.
*
Pentru „Viitorul4". — „Viitorul" este foarte scandalizat că în­
drăznim să stăm de vorbă cu profesorii universitari. Liniștească-se
LU

„Viitorul": nu vom sta niciodată de vorbă cu Andrei Vizanti, singurul

profesor universitar a cărui grijă trebue s’o poarte „Viitorul*.

Cerere firească. — D. A. C. Cuza a adresat o petiție d lui Io­

nel Brătianu cerîndu i să confiște volumul „Naționalitatea în artă* care
RA

s’a dovedit foarte subversiv.

Sistem vechiu. — D. A. C. Cuza invoacă în favoarea d-sale fap­

NT

tul că în volumul său „Naționalitatea în artă* n’a vizat direct pe d-nu

lorga. Știm însă că a nu vorbi direct este un sistem vechiu la d. Cuza.
Pe cînd scria poiezii oribile — de celelalte n’a început încă să scrie —
d. Cuza a uimit lumea cu următorul vers :
CE

„Și de vreți să știți o vorbă, eu v’oiu spune-o pe furiș*.

H
ȘORICĂRlI
I/

In memorabila ’ntîlnire
AS

Soricu n’a pățit nimic,

L’a atins Scurtu, însă glonțul
N’a putut trece prin Șoric.
UI

Ușorul rimător de versuri

•Zadarnic face pe voinicul,
Căci sgiriat puțin pe față
BC

I ser ’ntrevede gros Șoricul.

Un meșter
 Y
Facla

AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

R
Redacția și Administrația :

LIB
București, Strada Sărindar No. 11
Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an................................... Lei 7.—
Pe șase luni................... „ 4.—

S
în străinătate : Pe an........... '. . Lei 9.—
Pe șase luni . . „ 5.—
ER
Un abonament combinația „Facla“ și „Viața Socială“
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
NIV

A apărut:
Biblioteca „ LUMINA “
LU

NO. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanuț

No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.
RA

No. 3. — Prăpastia, de I. Agărbiceanu.

No. 4. — Prizonierii, de Paul Heyse.
Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
NT

Figuri Contimporane din România

CE

--------- Mare dicționar biografic ilustrat ---------

Director: TH. CORNEL.
I/

Cea mai vastă și mai frumoasă publicație ce s’a tipărit

până azi la noi, cuprinzând biografiile persoanelor în viață
sau moarte cari au contribuit ori contribuesc la activitatea
AS

socială, intelectuală, artistică, științifică, politică și filantro­

pică a țârei în timpurile de față. Apare cu fascicola, de
două ori pe lună, în format mare și pe hârtie de lux. Este
UI

splendid ilustrat și tipărit cu cea mai mare îngrijire. Au

apărut până acum 13 fascicole și va conține, în întregimea
lui, peste o sută de fascicole.
Comunicările se pot faee d-lui Th. Cornel, strada Co­
BC

meta 61, București. Telefon 23z49.

 -o*- -«-o- -«-o- -&<- -•♦—«►♦- -+ES&- -»** -♦■*- -♦•• -»o- -*>*- ^g&
t

Y
1
1 Biblioteca„Lumen“ 1

AR
t*
t BINI.
-------------- I n număr 1»»

R
1 ABONAMENTE :
1 12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50

LIB
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
1
t
1
Sumele se vor trimite prin mandat poștal pe adresa
editurei ,,Lumen“, Str. Calomfirescu 7 București.
11

ITY
t
I MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD
14
Doctor GR1GORE BRHUER
S
♦
I
t ER
Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;
fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)
| KARLSBAD
NIV
I Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78
|
— TELEFOE 701 —
t♦
LU

♦
t♦* Citiți
♦
RA

I „ROMANIA MUNCITOARE?4
i Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
NT

i unite. Apare de două ori pe săptămână.

1 Abonamentul 8 lei pe an.-------- Numărul 10 bani.
1
CE

t
1
I
I/

t Bomboane Purgative
t aBk _ _ din suc de fructe
AS

a Ușor de luat de copii și a-

l JIF Wl a» ■ dulți. Efect sigur Excelente
1 ’ I 1 » conlra:
| B " Constipației, Leneviei in-
UI

I jg ggf wk testinale, Hemoroizilor

1 _ .
Prețul Lei 1.75
Cong-estiunei, Migrenei ;
vânzare. Iv toate farmaciile.
|
BC

Depozit general ’ ]
PHARMAKON - IAȘI
Strada Ioan Creangil No. 61
Anul I. No. 24. 21 August 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL
LU

C. Dobrogeanu-Gherea: „Sta­ POLEMICI: D. lorga des­

dia critic asupra socializmului pre... d. lorga. — Proîesorlîcul
în Romînia" ; L. F. : Sălbăticii d-lui Cuza. — Turcia și tripla
RA

maghiare; Const. Graur : „Pro­ alianță. — Gn glas sincer.— Spi­

fesorul"... Cuza! F. Crainic, De ritul d-lui Cuza.— Originea d-lui
actualitate: Judecata huliganică Cuza. — Dihonia între naționa­
NT

și judecata omenească; ***: In­ liști. — Mare tămbălău pentru

terview cu reporterul nostru; un lucru de nimic. — Wilhelm
B. Nenițeanu: Cîntec (versuri); mituit. — Hohenzolernii sunt in­
CE

Liviu: Cei doui militarist!; Ițic: corigibili.

Limba D-lui Cuza; L. F.: Noul
rege al Muntenegrului. Recenzii, reviste ziare.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Către abonați

Y
AR
Rugăm pe- toți abonații noștri cari piuă astăzi n’au achi­
tat costul abonamentului să ne remită suma ce ni se Cuvine, pe
adresa administrației revistei noastre Calea T ictoriei No. 43.

R
Amintim abonaților noștri că costul abonamentului este de
lei 7 anual, iar un abonament combinat cu „Viața, socială " costă

LIB
11 lei.
Faptul că costul abonamentului este atit de de redus ne face
să rugăm pe abonați să ne trimeată direct sumele ce ni se cu­
vin, spre a nu ne expune să plătim obicinuitele chellueli de în­

ITY
casare.
In tot cazul singurul în drept de a încasa, în provincie,
este d. Șoimescu, iar în capitală sumele se vor trimite numai
la administrația revistei noastre Calea Victoriei No. 43.

S
Rugăm pe toți prietinii noștri cărora le-am încredințat car­
ER
nete de abonament să trimeată la adresa de mai sus, pînă cel
mult la finele Itmei August, sumele încasate, împreună cu car­
netele,
NIV
Administrația

Numerile 7 și 8 din revista

LU

Viața Socială
RA

cari vor apare la începutul lunei Septembrie, vor cuprinde un

articol inedit al D-lui C. Dobrogeanu-Gherea asupra Proble­
mei agrare, sfîrșitul articolului D-Iui Hubert Lagardelle asu­
NT

pra noilor tendințe socialiste, precum și o vastă anchetă asupra

Votului universal
CE

la cari au răspuns D-nii: Const. Disescu, fost ministru; C.

Dobrogeanu-Gherea; Ion Tanoviceanu, profesor universitar ;
Const. Miile, directorul ziarului Adevărul; Ovid Densușianu,
profesor universitar; G. DraghiCCSCU, profesor universitar; V.
I/

M. Kogălniceanu, cunoscutul democrat și publicist, etc. etc.

AS

— Prețul ambelor numere 1 Leu —

UI

Numere vechi, precum și colecții complecte

din revistele: „Viața Socială'1, „1907 și ..Facla" se
găsesc la giUPOUl de expediție . Poporul1, Calea Victo­
BC

riei No. 43, București.

In provincie se expediază contra mandat sau
mărci poștale.
 Facla

Y
21 August 1910

R AR
LIB
Studiu critic asupra

ITY
Socializmului în Romînia"

S
de C. Dobrogeanu-Gherea
ii
ER
Ce a făcut sociaiizmul în Romînia
NIV

Socialismul presupune o anume pricepere a mersului desvoltării

societăților omenești, are deci o proprie fllosofie a istoriei. Socialismul
LU

presupune o anume pricepere și prețuire, valoarea practică socială și

morală a principalelor fenomene sociale, mai ales a celor economico-
sociale, cari se petrec în societățile noastre capitaliste, și deci presu­
pune o anumită relație către ele, o anume conduită față de ele, prin
urmare socialismul presupune și o anumită morală: morala socialistă.
RA

Intr’un cuvînt, socialismul presupune o anumită concepție socială asu­

pra vieței sociale și o activitate socială și o conduită morală în armonie
cu această concepție. Dacă un om s’a convins de adevărul învățăturilor
socialiste, dacă s’a pătruns de concepția socialistă asupra vieții sociale,
NT

el nu poate să fie socialist în Franța și nesocialist în Romînia, sub

cuvînt că aici sînt alte condițiuni sociale decît acolo. Aceste alte con-
dițiuni îl obligă numai să și modifice activitatea practică în raport, în
concordanță cu ele, dar mi însăși concepția socială și morală socia­
CE

listă. Și socialistul francez și cel romîn lucrînd fiecare practicește altfel,

pentru că lucrează în două medii deosebite, nu încetează prin aceasta
de a fi socialiști. „Se zice (acuma o spun și unii socialiști) că în Romînia
nu e posibilă acuma o manifestare socialistă, pentru că nu sînt destule
elemente necesare nici în pătura cultă nici în cea muncitoare".
I/

Dar să presupunem că în țară n’ar fi decît un singur socialist

convins — singur-singurel.
AS

Or, prin aceasta că el ar fi singur, ar înceta de a vedea în felul

lui fenomenele sociale din țară, ar căpăta o altă pricepere, o altă pre­
țuire a lor? Și pricepîndu le în anume fel, dacă s’ar exprima prin
scris sau grain asupra lor, n’ar fi oare moralmente obligat să susție
UI

felul lui de a vedea dacă îl crede cel adevărat? Cu alte cuvinte: fă-
cînd o presupunere redusă la absurd, că în țară n’ar fi decît un singur
socialist, acesta n’ar putea decît să rămîie tot socialist și să se mani­
festeze și să lucreze ca atare. Așa dar e absurd de a vorbi de impo­
BC

sibilitatea unei manifestări socialiste în țara romînească și e adevărat

numai că felul lucrării, a manifestării socialiste, trebue să fie altfel,
după cum altfel vor fi și rezultatele dobîndite, întru cît altele sînt
condițiunile sociale ale țării noastre. Pentru că este evident că dacă
socialismul este acelaș în orice țară capitalistă, aplicările lui practice,
 374 Facla

Y
rezultatele ce va da, tactica ce va trebui să urmeze, va fi alta întru
atîta întru cît altele sînt condițiunile sociale de viață a fiecărei țări.

AR
Iată cu ce cuvinte, cu ce șir de dovezi și argumente clare și con­
cise socialismul teoretic romîn de acum aproape 20 de ani și-a justi­
ficat și demonstrat dreptul lui de viață în țara romînească. Ce s’a

R
întîmplat de atunci? S’a arătat oare falșitatea lor? Eu nu m’atn învred­
nicit să citesc măcar un singur argument serios împotrivă-le și dacă
există așa ceva, te rog să-mi trimiți și mie, să văd și eu.

LIB
Ai să spui de sigur; la ce toate aceste dovezi că socialismul are
teren in țară la noi, la ce toate aceste argumente -teoretice, dacă prac­
tica a dovedit contrariul, dacă unii din vechii socialiști, ei însăși, afirmă
că după 20 de ani de muncă s’aa convins că au muncit de geaba? Aici
am ajuns la a doua întrebare și anume: ceau făcut socialiștii in țară

ITY
la noi, ce rezultate a produs lucrarea lor? Poate greșesc, dar îmi pare
că afirmarea pesimistă a socialiștilor se datorește unei descurajări
momentane — un lucru pe care l’au pățit alții mai mari decît ei.
De cînd există socialism pe lume nu cred să fi făcut cineva pe

S
lume mai mult pentru el decît Lassale.
Acesta din urmă însă, cîteva săptămîni înainte de a muri, se plîn-
ER
gea amar de rezultatele activității sale, se plîngea că în altă țară, în
Franța, el ar fi obținut rezultate imense, pe cînd în Germania a trebuit
să se mulțumească cu unele meschine.
Socialiștii romîni n’au făcut, bine înțeles, nici pe de parte cît
NIV
Lassale, ei n’aveau nici geniul lui, nici condițiile favorabile în cari s’a
manifestat el, dar nu e mai puțin adevărat că ei au făcut totuși o lu­
crare însemnată.
Socialiștii romîni au ridicat, — cel puțin în centrele mai însem­
nate orășenești, — nivelul moral, intelectual și social al muncitorilor
LU

industriali, așa de puțin cîți sînt ei.

Acuma 20 de ani, cînd a început să se manifesteze socialismul
în țară la noi, relațiile între lucrători și patroni erau asemănătoare cu
acele dela țară între proprietari și țărani.
RA

Lucrătorii erau un fel de iobagi și la nivelul cultural și moral

al iobagilor. Socialismul a ridicat mult acest nivel, a făcut pe lucrător
să se simtă om, și pe patron să-l considere ca atare, a deschis ochii
lucrătorilor asupra intereselor lor de clasă, a făcut pe cei mai inteli-
NT

genți să priceapă mecanismul economic și tendințele economico-so-

ciale ale societății moderne, și cîți lucrători sînt acum în țară la noi,
cari pricep chestii politice și economico sociale mai bine decît majo­
ritatea parlamentarilor noștri? Socialismul romîn n’a putut să facă
CE

mult pentru țărănimea romînă, dar dacă a fost cineva, care să mun­
cească cinstit și devotat pentru desființarea rămășițelor de iobăgie
feodală, precum și în potriva imenselor nelegalități și bașbuzucii cari
se petrec la țară, apoi aceștia au fost socialiștii. Și dacă s’a făcut vre-o
I/

încercare serioasă și cinstită de a chema Ia viață cetățenească țărăni­

mea, apoi de socialism a fost făcută. Socialismul a luat apărarea cauzei
țărănești în toate ocaziile și sînt zeci de mii de țărani cari o știu. So­
AS

cialismul într’un timp de două generații a dat un ideal și un reazăm

moral celor mai bune și mai inteligente elemente din pătura cultă, a
tineretului intelectual. In această privință succesul socialismului ro­
mîn a fost chiar relativ mai mare decît în unele țări din occident. Și
UI

în ce vremuri defavorabile a făcut o!

Exporturile favorizate de nouile căi de comunicație, împrumutu­
rile succesive, despădurirea țării și istovirea solului ei prin export de
BC

grîne, toate acestea au făcut să se abată o ploae de aur asupra țării

încît se părea* că nu se va mai sfîrși. îmbogățirea era așa de ușoară,
carierismul ațît de ademenitor! Și tocmai atunci a putut socialismul
să facă pe cei mai buni să aibă ochii ațintiți asupra unui ideal mai
înalt, să se gîndească Ia cei obijduiți și suferinzi, la interesele supe
rioare ale țării.
 375

Y
AR
Socialismul romîn a pus în circulație o serie de idei n.oui eco-
nomico-sociale și umanitare din cari unele au pătruns pînă și printre
adversarii lor (acei dintre foștii socialiști cari au intrat la conservatori,
liberali, junimiști și cari au dus acolo aceste idei pot s’o ateste).

R
Că socialiștii au avut o însemnată influență culturală și morală,
aceasta o recunosc și adversarii socialismului; bine înțeles că ei, din

LIB
punctul lor de vedere, socotesc această influență ca vătămătoare. So­
cialiștii au supus criticei din punctul de vedere al concepției lor so­
cialiste întreaga viață politico-socială și morală a țării, au arătat de
atîtea ori că mergem spre un faliment sigur material, moral și inte­
lectual. Acum o vede și un copil; acum 15 ani n’a vrut să o vadă

ITY
nimeni.
Socialiștii n’au putut împedica acest faliment, dar și-au făcut da­
toria. Socialiștii au desfășurat o activitate mare împotriva tutulor căl­
cărilor de lege, împotriva lipsei de garanții legale personale în țară la
noi, și campaniile socialiste împotriva schingiuirilor din armată, în

S
contra torturilor dela poliție, a bașbuzuciilor dela sate, au rămas me­
morabile.
ER
Socializmul romîn, împreună cu radicalismul, care și el e o creație
a socialismului, a făcut mult, — și ăsta e unul din rezultatele mai im­
portante ale lui,—pentru democratizarea țării.
Asta e atît de adevărat că și acum, în presă, o gazetă ca să aibe
NIV
trecere în public trebue să adopte o notă democratică, iar partidele
noastre politice simțind curentul făcut, caută, cel puțin în vorbă, să
adopte fel de fel de etichete democratice.
Inline socialismul romîn, atîta vreme cît a fost și atîta vreme cît
LU

a avut influență mai mare, a împiedicat ivirea mai intensă a două cu­
rente deopotrivă de absurde, deopotrivă de periculoase, deși în deose­
bite sensuri, pentru existența țării noastre : antisemitismul devastato­
rilor de stradă și anarchismul.
A fost destul ca să slăbească socialismul, ca antisemitismul de
RA

stradă al devastatorilor din Iași și București să înceapă a înflori. Pe

de altă parte lipsa de cultură mai serioasă, destrăbălarea morală și in­
telectuală, au făcut din țara noastră un teren foarte prielnic pentru des-
voltarea anarchismului. Dar de cîte ori el a înceicat să ridice capul la
NT

noî în țară, socialiștii îl doborau, fie pe cale de argumentare, arătînd

toată stupiditatea lui teoretică, fie pe cale practică, excluzînd pe ori­
cine care se manifesta partizan al anarchiei din toate cluburile socia­
liste și împedicîndu-1 să vie sub masca socialismului în contact cu
CE

muncitorii.
De cînd a slăbit socializmul la noi în țară au început mișcări și
curente jingoiste, antiumane, barbariste, în politică; obscurantism, pro­
povăduite de înlocuire a lui Laplace, Darwin, Pasteur prin minunele
sfîntului Sisoe, în viața culturală; sarpelandanism, simbolism decadent
I/

și alte pornografii sadice în literatură.

Acum cînd începe să sufle cu putere asupra țării un vînt pesti­
AS

lențial de reacționarism, de obscurantism negru medieval, de feroce

ură de rasă, și cînd nu se ridică nici o voce măcar, din cele autorisate,
pentru a protesta în contra tuturor acestor puteri ale întunericului —
pentru că toți s’au făcut oameni gravi politici și nu pot să-și compro­
UI

mită situația, — acum trebue să apară clar și pentru un orb ce impor­

tanță a avut socialismul în țară la noi!
Și nota-bene, rezultatele enumărate mai sus au fost dobîndite cu
o sumă de sforțări și jertfe relativ mici.
BC

Și aici, cum vezi, sînt iar în desacord cu unii dintre socialiștii

din țară, cari afirmă că s’a făcut foarte puțin cu sforțări imense și
. jertfe mari.
Să ne înțelegem. E adevărat că sînt doi, trei socialiști, cari de
bună seamă au făcut mari sforțări și sacrificii, peste chiar măsura pu­
terilor lor, cari și-au istovit toate puterile în serviciul cauzei socialiste.
 Facla
376

Y
Sînt alți cîți-va cari și-au făcut toată datoria și încă cîți-va cari au a-

AR
jutat pe cei d’intîiu, iar restul, majoritatea, sau n’au făcut nimica, sau
au împedicat pe cei l’alți să facă ceva. E adevărat dar că s’au făcut
mari sforțări și sacrificii, dar cei cari le-au făcut sînt foarte puțini și

R
deci suma acestor sforțări și sacrificii e relativ mică.
Se înțelege că și eu sunt de acord că socialismul romîn n’a făcut
cine știe ce lucru mare și cred și eu că ar fi putut face mai mult, dar

LIB
cînd judeci activitatea socialiștilor romîni nu trebue de luat ca termen
de comparație și judecată ceeace judecătorul în mod abstract ar fi vrut
să se fi făcut, fără să ție seama de loc și timp, și nici nu trebue luat
ca termen de comparație alte țări unde sînt alte condiții.
Socialiștii romîni au trebuit să lucreze tu țara noastră ca toate nea­

ITY
junsurile ei, fiind și ei tot din țara asta cu toate neajunsurile lor.
De-altmintrelea sînt și eu de părere că socialiștii noștri, chiar în
condițiunile aceste defavorabile, ar fi putut face mai mult de cît au făcut,
ba nici n’ar fi ajuns la criza la care au ajuns dacă n’ar fi făcut o serie

S
întreagă de greșeli importante.
Și iată ne deci, dragă prietene, ajunși și la a treia întrebare a ta,
ER
anume’: cari sînt cauzele adevărate ale marei slăbiri a socialismului ro­
mîn, adevăratele cauze ale crizei socialiste din Romînia.
(Va urma)
NIV
LU

Sălbătăcit maghiare
RA

Fracțiunea social-democrată din localitatea Marosvâsărhely,a adre­

sat o rugăminte comitatului ca autoritățile să nu facă greutăți comite­
tului social democrat în organizarea întrunirilor populare. Partidul a
primit următoarea rezoluție a petiției sale:
NT

„Ca răspuns la petiția D-v. prezentată astăzi, vă comunic că am

dat ordin tuturor organelor administrative din comitat precum și pre­
fectului de poliție din Reghinul săsesc, ca cererile de permisiune a în­
CE

trunirilor publice, din partea comitetului conducător social-democrat,,

să fie satisfăcute și în ori ce caz să se dea interpretarea cea mai libe­
rală a dreptului de întrunire. Am amintit judecătorilor, procurorilor și
I/

comisarilor efectele extrem de importante din punct de vedere social pe­

dagogic al campaniei partidului social-democrat, și de avantagiile inte­
AS

lectuale nemăsurate, ce le aduc luminarea maselor populare și răspîndi-

rea curentelor de idei moderne de progres. Pe temeiul acestor conside­
rații, am invitat organele administrative de sub conducerea mea să nu
UI

tărăgăneze mult cu rezolvarea cererilor partidului social-democrat.

Marosvâsărhely, 16 August 1910.
p. prefect de județ
BC

• (ss.) Eugen Boda,

Așa scrie și hotărăște un prefect maghiar, din infama Ungarie»,
pe cînd un prefect romîn, din Belgia Orientului*....
L. P.
 F 377

Y
AR
„Profesorul44... Cuza!

R
Nu se știe încă—în tot cazul marele public n’o știe—cum a ajuns

LIB
d. A. C. Cuza profesor universitar. Sperăm că în această revistă lucrul
se va lămuri, spre mulțumirea tuturor. Dar ceeace este absolut sigur—
și o spunem cu toată rușinea — e că d. A. C. Cuza este profesor uni­
versitar. Cel puțin după titlu,— pe care l’a căpătat odată pentru tot-
d’auna—și după leafă — pe care o primește întot-d’auna... pentru acea

ITY
singură dată când a reușit să înhațe titlul. E interesant deci să vedem
■ce fel de profesor e d. Cuza.
Oare cari indicații în această privință s’au dat în primul număr
al Faclei. Punem rămășag că mulți au luat articolul respectiv drept o

S
cronică hazlie. Cine să creadă că un profesor universitar, drept ori ce
curs, vorbește așa—așa cum se arată acolo ? Și totuși autorul artico­
ER
lului, un fost elev al d lui Cuza, reda în mod’exact cursul d-sale de
... economie politică, adică lecția, una și aceiași, pe care o face în tot-
d’auna, tuturor seriilor de studenți și în toate orele de curs. Dacă d.
Cuza n’ar fi extrem de exact, dacă din când în când ar lipsi dela ca­
NIV
tedră, suplinitorul său, cu totul indicat, ar fi d. Moralescu. Ba, acesta
din urmă ar fi și mai variat, deci mai interesant, căci el are cîteva
idei fixe, pe când d. Cuza are numai una.
D. Cuza e antisemit. Asta n’ar fi nimic. Cine mă rog nu e antise­
mit ? E un neajuns intelectual de care compătimim pe atîția, în cît
LU

n’am mai avea vreme nici să-l compătimim șz pe d. Cuza — dar

încă să-l șicanăm! Ciudățenia stă în aceea că d. Cuza, făcându-și din
antisemitizm unica... rațiune, dacă putem zice așa, adică unica rațiune
de a fi,—ca om public și privat—a găsit mijlocul să-și adapteze și pro­
gramul didactic maniei sale atât de curioase. In loc să predea econo­
RA

mia politică recitează, necontenit, de pe catedră, cele câteva fraze an­

tisemite cari țîșnesc dela sine din cugetul și din gura sa,— și țîșuesc
în permanență la întruniri ca și la congrese, la cafenea ca și acasă.
S’ar părea că e profesor și de antisemitologie. Ba, o și crede el însuși.
NT

La un moment dat un profesor dela facultatea de drept din Iași

atingînd în treacăt chestia evreiască, cu prilejul interpelării unui ar­
ticol din codul civil, a afirmat că antisemitizmul e de importație străină,
CE

de oarece românul e blând și bun. Cazul îl povestește însuși d. Cuza

care recunoaște că inculpatul atinsese chestia numai în treacăt și nu­
mai fiindcă se izbise de ea cu prilejul interpelării acelui articol din
codul civil. D. Cuza a sărit fript, căci colegul său „ieșise din sfera
competinții sale" și „făcuse un rău serviciu culturei naționale", firește
I/

„atât de primejduită".
„Ce era de făcut?" se întreba d. Cuza? Neapărat, cazul era de
o gravitate extremă, trebuia „făcut" ceva. „Ca specialist în materie m’am
AS

văzut silit a interveni" : „și ar fi fost, cred, să lipsesc dela datoria mea
de profesor dacă etc. etc". Și „într’o serie de douăzeci și cinci de
-conferințe, ținute la universitate" a ajuns la eliminarea jidanilor, bine
UI

înțeles fără să arate și chipul prin care ar putea fi eliminați.

Va să zică, d. Cuza e „specialist"—singurul specialist—și datoria
sa de profesor îl obligă să dea la cap aitor profesori, cari ar avea altă
părere, căci aceia nu sunt „specialiști". Și . ând d, Cuza ține 25 de con­
BC

ferințe ca să răspundă unuia care a spus o vorbă în treacăt, vă închi­

puiți cîte conferințe ține ca să răspundă, altora cari spun mai multe vorbe,
;și cât timp îi rămâne ca să mai predea și alte materii.
*
 Facla
378

Cazul acesta, povestit de însuși d. Cuza (Neamul Românesc, 2

Y
Noembrie 1906) ne zugrăvește perfect pe profesorul Cuza. Lumea ar

AR
putea crede că d. Cuza n’a fost numit profesor de antisemitizm și că
d-sa n’are rolul de a cenzura p ceilalți profesori și a-i strivi cu câte
25 de conferințe de câte ori îndrăznesc și ei să-și spue părerea, măcar
în treacăt. D. Cuza—alminteri e deștept!— a prevăzut această obiecție

R
și o spulberă cu anticipație:
„Omul de rînd poate zice: e „părerea meau, îndărătnicindu-ses’o

LIB
„păstreze; omul de știință și de bună credință, e grăbit să scape de
„părerea" lui pentru a putea să afirme, împreună cu alții: acesta e a-
„devărul.—.. Și mai puțin încă poate fi permis unui coleg să infirme
„studiile (subliniat în text) unui alt coleg, prin părerile lui (iar subli­
niat în text).— ... Sau cred oare colegii că poporul român poate trăi

ITY
„din controverse, pentru ca fiecare să-și închipuie că are dreptul să-și
„păstreze părerile lui (iar subliniat în text) ?“
Scurt mișcarea! Nimeni afară de d. Cuza, nu e „specialist" ; nimeni
nu are dreptul să zică: „aceasta e părerea mea", nimeni n’are dreptul
să-și închipue că își poate păstra părerea lui. Toți trebue să adopte

S
părerea d-lui Cuza, că-i ia mama dracului, ca pe niște „oameni de
rînd".
ER
Las pe seama specialiștilor—e vorba de alt soia de specialiști —
să indice cum se cheamă nebunia d-lui Cuza. Eu mă mulțumesc să-i
zic nebunie-sadeâ,
Și dacă vreți să cunoașteți o mostră din „studiile" d-lui Cuza, o
NIV
vom scoate tot din Neamul Românesc. Și-a făcut păcate d. lorga cu
revista asta!
In toate țările civilizate evreii sunt recunoscuți ca buni cetățeni,
egal îndreptățiți cu băștinașii. Așa fiind, un antisemit român, spre a
justifica situația specială a evreilor dela noi, nu poate avea decât un
LU

singur sistem : să admită că ce s’a făcut cu evreii apuseni bine s’a

făcut, dar să afirme că la noi e o situație specială, că avem prea mulți
evrei, că ei constitue o singură clasă, că sînt altfel de evrei, că, contrar
celorlalți, ei nu se asimilează, etc. etc. In felul acesta vorbește un an­
RA

tisemit cu logică, judecată, convingere, un om condus de o ideie— în­

dreptățită sau nu, asta e altă chestie. D. Cuza, care n’are nici o ideie,
ci numai o manie care-1 chinuește groaznic, d. Cuza, care, totuși, nu
vrea nici în ruptul capului să renunțe la misiunea de co-conducător al
NT

neamului, ba chiar de singur conducător, scrie :

„In special Jidanii, zadarnic se mai trudesc cu propagandele per-
„fid-umanitare, ca să se poată ei conserva, ca jidani In sînul celorlalte
CE

„națiuni, falsificînd instinctul lor de conservare. La noi asemenea pa-

„rascovenii jidovești sînt zadarnice; ele nu vor reuși să întunece con­
știința intereselor noastre de neam.
„Pe bieții francezi, ce-i dreptul, au izbutit ei a-i prosti cu totul,
I/

„asimilîndu-se, dragă Doamne; pe ung.iri i au înebunit cu desăvîrșire,

„făcîndu-se ei mai maghiari de cît dînșii; pe ruși sînt pe cale dc a-i da
„gata cu ideile revoluționare, profitînd de nemulțumirile profunde.
AS

„Noi romînii — deși în mare parte cuceriți economicește — su­

fletește am rămas întregi. Pentru noi un jidane un jidan și nu se face
„romîn, ferească Dumnezeu, nici dacă vorbește romînește, nici dacă
„zice că se asimilează și nici dacă se botează".
UI

Acestea le scrie și subscrie d. A. C. Cuza în Neamul Romînesc de

la 27 August 1906. Ce rezultă de aici ? Pusă chestia așa de inteligent
BC

cum o pune, d. Cuza, nu poți ajunge de cît la această concluzie: de

vreme ce evreii au prostit pe „bieții" francezi, au înebunit pe bieții
unguri și sînt pe cale de a da gata pe bieții ruși — fără a mai vorbi
de bieții engleji, bieții nemți, bieții italieni, bieții americani și toți cei­
lalți „bieți" din toată lumea, cari cu toții au fost prostiți, înebuniți și
 Facla 379

Y
dați gata de evrei — e ridicol, e absurd, e nebunesc să crezi că romînii
vor scăpa. Deci: țara e pierdută, e menită pierii — e moartă, absolut

AR
si irevocabil, fără înviere posibilă.
Antisemiții și antisemitizanții cu bun simț suțin că chestia evre-
ească la noi se prezintă altfel de cît în străinătate și prin urmare e fi­
resc ca noi să-i dăm altfel de soluție. Aceasta e o teorie serioasă care

R
se poate discuta. D. Cuza susține că chestia noastră evreească se pre­
zintă în tocmai ca în restul lumii și, totuși, deși pretutindeni această

LIB
chestie evreească a omorît toate neamurile, ori cît de vechi, ori cît de
culte, ori cît de mari și ori cît de puternice, — mica, tînăra, slaba și
inculta Romînie va reuși să se salveze... dacă va urma „cursul" d-lui
Cuza. In felul acesta d. Cuza, a cărui acțiune nu pornește din dragos­
tea către romîni ci din ura către evrei, seamănă numai jalea și descu­

ITY
rajarea, omoară orice energie sufletească — din fericire numai în cer­
curile restrînse cari îi ascultă cuvîntul. Evreilor d. Cuza nu le-a făcut
și nu le poate face nici un rău pentru cuvîntul că conducătorii țării
au fost antisemiți înainte de d. Cuza și n’au așteptat inteligentul d-sale
concurs pentru a lua toate măsurile rele pe cari le-au crezut bune.

S
Romînilor însă d. Cuza e în stare să le facă un rău imens; pentru ro­
mîni propaganda d-sale ar constitui o primejdie enormă, în ziua în
care rominii i-ar da ascultare. ER
Și iată „doctrina" pentru propagarea căreea îl plătește statul, căci
pînă a au ajunge profesor universitar, d. Cuza învîrtea alte negustorii
și făcea antisemitizm numai la zile mari. Și iată părerea, unică și in­
NIV
failibilă, pe care toți oamenii culți din țară sînt datori s’o adopte și
s’o propage la rîndul lor. Altfel d. Cuza îi suduie, îi amenință cu spîn-
zurătoaiea — și nu la figurat, căci a desemnat și locul: piața Unirii
din Iași — ba încă îi și afurisește, declarîndu-le categoric că și pe ceea
lume îi va lucra după sistemul d-sale.
LU

Intre antisemitizmul d-lui Cuza și antisemitizmul d-lui Moralescu,

tot acesta din urmă e mai rațional. Moralescu are cel puțin o soluție:
poiet — ca și d. Cuza, de altfel — Moralescu zice:
„Tăieți pe copii de evrei
RA

Și-i mâncați ca pe purcei"

Deși vegetarian, căci tot el zice :
„Nu mai mîncați carne, pește.
NT

Că floricica nu mai crește",

Moralescu își calcă pe inimă și e gata să mănânce pe copiii de
evrei. Ori cum e o soluție. D. Cuza n’o adoptă pe aceasta, d sa preferă
CE

alt aliment. Și de aceea, neavînd nici o soluție, pe de o parte sare cu

ghioaga la ori cine nu i-ai împărtăși „ideile", iar pe de altă parte, cînd
îl ei de scurt și-l întrebi de rostul lor, rămâne uluit, la poarta Neamu­
lui Românesc. Dar mai la urmă, nici nu-i trebue idei și soluții. Dacă
le-ar avea, ar fi și mai nenorocit. D-sale i se aplică vorba lui Zelig
I/

Schor despre medici: „Din sănătate trăiesc ei" ? Apoi d. Cuza din rezol-
virea chestiei evreești o să trăiască ?
AS

Să se întîmple o minune: să dispară toți evreii, nu numai dela

noi. dar din toată lumea. Ei bine, d. Cuza tot și-ar duce campania, și
cu .-cee. și înverșunare. Mâine când va fi permutat dela facultatea de
drept la cea de medicină—însă nu ca „profesor", ci ca material de
UI

studiu—d. Cuza tot își va ține „cursul".

De astă dată însă va folosi în adevăr culturii române.
Const. Graur
BC
 380 Facla

Y
DE ACTUALITATE

AR
Judecata huliganică

R
și Judecata omenească

LIB
Putem să ne lăudăm—fără falsă modestie—că lovitura noastră a
nimerit cum trebue. Am demascat sectarismul șarlatanesc al monopo­

ITY
lizatorului culturei române și l’am pus în dilema pe veci neînfrântă
ca ori să-și renege propriile declarații, ori să-și renege tovarășul de
huligănie.
Uluit, d. Cuza întreabă: „Ce fel de om ași ti eu, în stare să fac
asemenea declarații fața de colegul, de prietenul, de tovarășul, de fra­

S
tele meu
Dar această întrebare cuprinde în sine și răspunsul. Nu știm dacă
ER
d. lorga îi este d-lui Cuza prieten, frate, cuscru sau cumătru. Aseme­
nea chestii nu ne privesc. Dar fapt e că d. Cuza a făcut acele decla­
rații despre ori cine ar fi de o cât de depărtată origine străină, fără
excepție, fără cruța e, fără ertare— prin urmare și despre d. lorga.
NIV
Și când d. Cuza întreabă „ce fel de om ași fi11 noi îi răspundem
cu multă plăcere:
— Vezi singur ce fel de om ești. Ți l’ai dat gata pe propriul
d-tale prieten, tovarăș, cumătru sau ce Dumnezeu ți-o mai fi.
LU

Și de aceia am dezgropat noi originea străină a d-lui lorga, pentru

că trebuia să le dăm o lecție acestor demagogi de rînd. Când „Viața
Românească* și „Noua Revistă Română* aveau aerul să ne învețe pe
noi că asemenea lucruri n’au nici o importanță, că nu originea ci sim­
țirea contează, noi am zîmbit, căci eram numai la jumătatea drumului
RA

și știam că „astăseară fost cum fost, mâine seară mai frumos."

* -e
Dar fiindcă sîntem la acest capitol, să facem o comparație inte­
NT

resantă. După ce am arătat judecata huliganică a marilor noștri îndru­

mători— pe cari cineva i-a numit indrugători— să vedem și judecata
omenească a unui mare naționalist, adevărat naționalist.
Peter Rosegger este cel mai mare scriitor al Austriei. El a făcut
CE

pentru cultura germană mai mult decât toți „patrioții* antreprizei dela
Văleni. Și el este naționalist și — din păcate — și antisemit. El pre­
tinde că cultura germană este primejduită. Ca s’o salveze a înființat
vaste asociații de propagandă, a scos reviste, a întemeiat școli și nu­
mai în ultimul an a adunat două milioane și jumătate de coroane în
I/

scopuri culturale. Sperăm că nici d. Cuza, nici frate-său lorga, nici

soră-sa Tița Pavelescu nu vor avea nimic de zis împotriva acțiunei
AS

lui Peter Rosegger.

Și iată că profesorul evreu-german Geiger, îl întreabă pe Roseg­
ger dacă la mișcarea lui pot participa și evreii.
Rosegger îi răspunde :
UI

„Societatea școalei, germane din Austria, ca atare nu aparține nici

„unui partid. Rolul ei este să menție limba și cultura germană în patrie
„și ori cine vrea să contribue la aceasta e bine-venit E natural ca
„într’o societate atât de mare să fie oameni din toate partidele politice
BC

„și sociale; și de vreme ce intr’însa găsesc loc clericali, social-democrați

„și antisemi’ți, firește că și evreul care cugetă nemțește își are locul lui
„acolo. Către acest fel de a cugeta ne îndreptăm noi'înainte de toate.
 Facla
381

„După părerea mea și în concepția morală hotărăște mentalitatea

Y
„și nu rasa. Un om născut evreu ori slav dar cure simte și lucrează pen-
„tru cugetarea și morala germană este un mai bun german decât un ger­

AR
man născut care se dă în lături dela cea mai mică jertfă națională ce
„i se cere.
„Și de altfel, în îngrămădeala de popoare din țările noastre, cine
„e sigur de sîngele său ?

R
„Ceeace înțelegem și dorim noi, stă, mai presus de toate, în viața
„germană, cu felul ei deosebit de a fi, în dragostea către ea, către limba

LIB
„și literatura ei.
„Ori cine are aceste bunuri în sufletul său și vrea să trăiască ca
„noi, e bine venit*.
Iată cuvântul lui Rosegger, rostit acum câteva zile. Și nu uitați

ITY
că Rosegger e antisemit și anti-slav! El vede o primejdie în slavi și în
evrei, ca atari. E o concepție, după noi, greșită, dar respectabilă, ca
ori ce părere sinceră. Rosegger însă e om și nu huligan și de aceea,
tocmai consequent principiilor sale, e fericit când poate atrage și pe
slavi și pe evrei.

S
Cum vedeți, Rosegger e departe de doctrina d lui Cuza, care s’a
spart cu atâta sgomot în capul d-lui lorga.
ER P. Crainic
NIV

Interview eu reporterul nostru

LU

In urma reclamației d-lui Cuza ne am adresat reporterului nostru.

RA

— Cînd, unde, cum, către cine a făcut d. Cuza acele declarații

■cari se aplică atît de bine d-lui lorga ? l’am întrebat noi pe reporterul
nostru.
îngrozit (că l’am luat prea repede, săracul!) reporterul nostru
NT

me-a răspuns:
— Declarațiile sînt autentice, zău că da!
— Bine, dar Cuza tăgăduiește!
— Ce pot să i fac ? Deși am mii de elevi și de prietini, nu pot
CE

să-i fac nimic.

Față de această declarație categorică a reporterului nostru, l’am
luat pe sus și l’am dus la Iași. In piața Unirii i-am arătat celebrul
felinar.
I/

— Vezi tu acest felinar? l’am întrebat noi.

— II văd.
— Ei bine, acest felinar dă de gîndit d-lui Cuza. Acest felinar va
AS

fi amenajat în spînzurătoare. A spus’o Cuza singur.

— Cînd, unde, cum, către cine? ne-a întrebat reporterul nostru.
— A spus’o în Neamul Romînesc. Ei bine, vorbește cît mai e
■timp.
UI

— Jur pe acest felinar că declarațiile lui Cuza sînt ale lui Cuza.
Altul nici nu putea să le facă.
* * *
BC

Interviewul cu reporterul nostru s’a oprit aci. Continuînd însă

ancheta noastră ne-am adresat mai multor personalități din diferite
^straturi sociale, punîndu-le tuturor aceeași întrebare:
 382 Facla

— Mă rog d-v., nu cunoașteți pe cineva în stare să facă niște de­

clarații ridicole, absurde, nebunești?

Y
— Cum nu? D. Cuza! acesta a fost răspunsul invariabil pe care
l’am primit din partea tuturor.

AR
Nu mai încăpea îndoială: reporterul nostru spusese purul ade­
văr: declarațiile în chestie nu puteau emana decît aela d. Cuza. Cum
însă d. Cuza continuă a tăgădui, cu o încăpăținare patologică, ne-am
oprit deocamdată la următoarea soluție provizorie: să supunem pe d.

R
Cuza unui examen medical. Căci, în imparțialitatea noastră, ce ne-am
zis noi ? Ne-am zis: poate că d. Cuza sufere de turb... urări grave ale

LIB
memoriei ? Căci d. Cuza, înainte de a se lega de capul nostru, se legase
de Dumnezeu, printr’o poiezie devenită celebră imediat după un sfert
de secol dela publicarea ei; și tot d. Cuza uitase pe urmă că a scris
acea poiezie și a încercat să i substituie o alta, plină de o protectoare
bună-voință către același Dumnezeu. Apoi, d. Cuza publicase un neno­

ITY
rocit de volum Naționalitatea in artă în care vorbea aidoma ca în con­
vorbirea redată de reporterul nostru și acum face pe sfînta din Pitești,
întrebînd: cînd, unde, cum, către cine? (Se știe că un A. C. C. poate
întreba mai mult decît ar putea răspunde o mie de oameni normali).
In sfîrșit, în reclamația sa în potriva noastră d. Cuza se adresează la

S
început procurorului și la sfirșit somează pe ... d. președinte să-i pri­
mească neapărat asigurarea stimei sale. Fără să mai pomenim că anul
ER
trecut d. Cuza a declarat că „noi n’avem justiție", iar acum spune că
are încredere în justiția țării. Toate acestea ne arată că d. Cuza sufere,
între alte turburări, și de-a memoriei.
După ce vom avea rezultatul examenului medical vom face cu­
NIV
venita confruntare între d. Cuza și reporterul nostru ca să stabilim în
sfirșit răspunsul la dureroasele întrebări: cînd, unde, cum, către cine?
Pînă atunci rugăm națiunea să-și potolească bătăile inimii, căci
adevărul va eși la lumină.
LU
RA
NT

Iarăși miros de salcim,

Sună iarăși ctnt de vrăbii;
CE

Dunărea s’a desghefat,

Vin și pleacă iar corăbii.
I/

Ca și an sunt toate iar:

Multe flori și vise multe; —
AS

Suflete, iar vei ciuta,

Dînsa iar n’o să te -asculte.
UI

(Galați, 1907) B. Nemțeanu

BC
 Facla 383

Y
Cei doui utilitariști

AR
Când, am întrebat pe d. lorga în ce regiment și-a făcut

R
serviciul militar, d-sa s’a grăbit să ne arate certificatul de scu­

LIB
tire. Ba nu: s’a grăbit întîi să ne suduie și pe urmă a tipărit
și certificatul. Apărare lamentabilă. D. lorga a fugit de armată
sub pretextul că tatăl d-sale murise. Cu alte cuvinte: â quelque
eboșe malheur est bon. Foarte frumos.

ITY
Dispoziția respectivă a legei are numai înțelesul acesta că
poate fi scutit de armată acela care întreține o mamă văduvă.
Or, d. lorga era profesor, leafa i-ar fi mers și dacă făcea armata,
prin urmare sustrăgîndu-se a comis nu numai un act nepatri­

S
otic, dar și un act imoral. Căci e imoral să exploatezi un mor­
mânt și mai ales mormântul propriului tău tată, e imoral să
ER
tragi foloase de pe urma morții tatălui tău. Moartea unui tată
trebue să fie prilej de durere, nu mijloc de chiverniseală.
Știam de mult că un tânăr, prezintându-se la recrutare,
NIV
ceruse să fie amânat.
— Pe ce motiv ? îl întreabă președintele comisiunei.
— Apoi până la anul poate că dă Dumnezeu și moare tata,
și scap.
LU

Firește, n’aveam de unde să știu dacă tânărul acela era

d. lorga sau altul. Acum știu că n’a fost d. lorga, deoarece
tatăl dumisale murise, așa că n’a mai trebuit să ceară amâna­
RA

rea ci scutirea definitivă, deși în fapt ar fi fost dator să facă

armata.
Acum d. profesor dr. Thiron ne arată că nici d. Cuza n’a
fost mai breaz. Probabil că va veni și d. Cuza cu un certificat
NT

oare-care, spre a ne arăta că e în regulă, că adică a știut, ca

și d. lorga, să întortocheze legea spre folosul d-sale.
Și oamenii aceștia au curajul acuma să facă pe militariștii
CE

extremi, să ceară ca România să aibă o armată de două ori

mai numeroasă decât a ori cărui stat din Balcani—de ce nu și
decât a tuturor la un loc ? Oamenii aceștia mai au curajul, pe
de o parte, de-a înjura pe unii evrei cari— fiind tot atît de pa-
I/

trioți ca și dînșii— caută să scape și ei de serviciul militar; iar

pe de altă parte au curajul să ceară înlăturarea acelora dintre
AS

evrei cari—fiind mai patrioți decît dînșii— vor să facă serviciul

militar.
E în adevăr fenomenal cât de departe poate merge neru­
UI

șinarea omenească. Căci iată o nerușinare și mai fenomenală

decât cea pomenită mai sus :
Acum cîți-va ani veteranii, cari au luptat pe cîmpiile Bul­
BC

gariei pentru independența patriei, au început să se agite, ne-

 384 Facla

fiind mulțumiți de felul cum li s’a răsplătit jertfa. Și iată ce a

Y
spus atunci d. N. lorga, în Neamul Românesc dela 18 Mai, 1906 :
„Veteranii făcuseră tărăboiu în ajunul jubileului. Bieților

AR
oameni li s’au făcut făgădueli cari nu s’au îndeplinit. In lOCtli
lor ași fi avut mândria DE A FACE pe veteranul dezin­
teresat. Ei se pare că stăteau prea rău, sau erau din alt aluat

R
Au țipat deci, au făcut societăți, au scos ziare“.
Ei, cum vi se pare nerușinarea asta ? După ce știi că prin

LIB
fraudă ai scăpat de armată—prin fraudă morală, dacă nu legală—
să acuzi pe aceia cari s’au dus să-și verse sângele, să zici că’s
niște bieți oameni, cari fac tăroboiu pentru că sunt din alt aluat
și să te lauzi că tu, fugarul, ai fi făcut pe dezinteresatul.

ITY
Noroc că d-lui lorga i-a scăpat mărturisirea sinceră că ar
fi făcut numai pe dezinteresatul, fără să și lie cu adevărat. Nu
cum-va și ca huligan îl face pe dezinteresatul, fără să fie în

S
adevăr dezinteresat ?
Iată cine sunt acești toptangii ai moralității și ai patrio­
ER
tismului, în numele cărora jură, sau mai bine zis: suduie zi și
noapte.
Liviu
NIV

BB—-------
LU

Noul rege al Muntenegrulul

RA

Domnitorul Muntenegrului, principele Nicola Petrovici-Mieguș, a

sărbătorit luna trecută jubileul de 50 de ani de domnie. Cu această o-
caziune, o foaie burgheză din Viena a adus laude „activității sale civi­
NT

lizatoare". Acela ce nu-i cunoaște îndestul activitatea, va crede, firește,

că laudele astea sînt bine meritate. Mulți însă, și muntenegrenii în de­
osebi, cunosc la ce se reduce această „civilizatoare" activitate. In tot tim­
pul domniei sale, Nicola, a fost un despot strașnic. Cînd a fost ales ca
CE

principe al Muntenegrului. era relativ sărac, acum e mare capitalist, iar

milioanele lui sînt bine plasate Ia băncile din străinătate. Interesant e
însă cum și-a adunat averea fabuloasă. Iată cîteva amănunte:
Printr’o convenție cu fostul principe sîrb Mihailo, el a primit de
I/

la Serbia bani pentru Muntenegru. Banii însă au intrat în buzunarul său.

Pe vremea războiului sîrbo-turc, el a primit din partea Rusiei,
zece milioane ruble, apoi dousprezece vapoare cu provizii de război.
AS

Insurgenții Herțegovini și voluntarii muntenegreni n’au văzut nici o

para și nici o provizie din toate acestea.
Cînd Austro-Ungaria urmărea ca insurgenții din Herțegovina să
recunoască ocupațiunea provinciei de către această monarhie, princi­
UI

pele Nicola a primit din partea Austro-Ungariei suma de 2 milioane

fiorini pentru potolirea răsculaților. ,
Cu suma aceasta, domnitorul Muntenegrului și-a potolit setea de
BC

bani.
La 1882 Nicola a ajutat Austro-Ungariei să înăbușe o răscoală din
Dalmația. Pentru această trădare a conaționalilor săi, a primit de la
Austria iarăși un milion fiorini.
 385

Y
AR
Acum șeapte ani, cînd s’a introdus monopolul tutunului, princi­
pele Nicola a primit de la o societate pe acțiuni din Italia un bacșiș de
jumătate milion franci. In acelaș timp, a devenit acționarul principal
al acestei societăți.

R
Principile Nicola a încheiat cu monarhia austro-ungară o conven-
țiune secretă, prin care îi se asigura lui și familiei sale domnia în Mun-

LIB
tenegru, drept contra valoare s’a cerut dela dînsul recunoașterea neu­
tralității Bosniei și Herțegovinei. Pentru aceasta mai nrimește de la îm­
păratul Austriei un apanagiu de 50.000 Coroane. Cînd cu proclamarea
anexării, s’a arătat și Nicola dornic de războiu. S’a făcut însă cuminte,
cînd îi s’a urcat apanagiul la 200.000 Coroane.

ITY
Din noul împrumut de șease milioane franci realizat în Londra,
două milioane a încasat principele. Atîta îi „datorește" țara.
Principele Nicola împreună cu fii săi posedă în Mu’ntenegru nouă
palate și patrusprezece mcșii, cari reprezintă a cincea parte din teri­
toriul Muntenegrului. Fabricele cele mai rentabile, cîmpiile cele mai

S
mănoase, pădurile, morile, lacurile cele mai bogate din Muntenegru îi
aparțin lui. Pâmîntul neroditor, pietros, aparține poporului.
ER
Pentru toate aceste „merite11 principele Nicola a fost ridicat de
marile puteri Ia rangul de rege.
L. P.
NIV

Limba d-lui Cuza

LU

Vorba ceea: limba d-lui Cuza e lungă, dar nu știe să vor­

RA

bească. Cel puțin nu știe să vorbească romînește.

Poftim stil de naționalist:
„... ci e vorba de ura și disprețul cetățenilor, „care, fără
îndoială, ar fi îndrituită.,..“
NT

Ura și disprețul ar fi indrituite, domnule profesor uni­

versitar 1
„Căci ce fel de om ași fi eu, în stare să mă exprim în
CE

modul acesta..
Se zice: dacă ași fi în stare să mă exprim, căci fără acel
„dacă ași fi“ nu se înțelege nimic.
„... în stare să mă exprim în modul acesta despre acel cu
I/

care stau alături. ..“

AS

Se zice : despre acela sau despre cel, nu despre acel,

domnule huligan universitar.
„... Și ce să zică numeroșii noștri prietini, colegii noștri
din învățămînt, studenții universitari, cei aproape vre-o 500 de
UI

tineri. ..“
Aproape vre-o e pur și simplu genial, d-le Cuza.
De cit să li învățat jargonul, era mai bine să înveți ro­
BC

mînește, d-le Cuza, căci te rîd „cei aproape vre-o“ și-ți fește-
lești originea „curat romîneaseă11, ilustre „îndemnător“ !
Ițic
 386

Y
AR
POLEMICI

R
D. lorga despre... d. lorga.—In vremurile fericite și vai, apuse
pentru tot-d’auna, cînd șeful naționaliștilor era îndreptățit să spere

LIB
că originea levantină a arghiropolilor va rămîne pururea îngropată în
sînul prielnic al familiei lorga, iată ce scria urmașul ex-pretendenților
la scaunul Valahiel:
„Iar Levantinul: greco-armeano-bulgar, acela e un mic muzeu
etnografic de vicii și slăbiciuni. Pe cît e de ager, pe cît se șupurește

ITY
de lesne și scapă cu dibăcie din ori ce încurcătură, pe atît e de lipsit
de putința cîntărirei mature a gîndului și măsurării cuvîntului“.
Recitiți pasagiul acesta de autopsibologie în lucrarea d-lui lorga,
„Cuvinte adevărate11, la pag. 31, în articolul intitulat: „O nouă explicare
a minciunei în presă" ; admirați farmecul și sinceritatea observației pri­

S
vitoare la „cîntărirea gîndului" și la „măsurarea cuvîntului" și deplîn-
geți împreună cu d. lorga vremurile fericite și vai, apuse pentru tot-
ER
d’auna, cînd Facla nu apăruse încă și cînd se „putea scăpa cu dibăcie
din toate încurcăturile".
NIV
Profesorlîcul d-lui Cuza.—In „Neamul Românesc", anul I, No.
3, citim sub iscălitura d-lui lorga:
„O comisie universitară chemată să hotărască despre meritele
„unor candidați, a ales, din motive politice, pe cel mai slab. Un ziar
„Universul, face o greșală de tipar caracteristică: în loc de comisiune
LU

scrie concesiune*.
Nu știm despre ce candidați e vorba. Dar notița aceasta a d-lui
N. lorga ne poate explica foarte bine că s’a găsit o comisiune univer­
sitară care să recomande ca profesor de economie politică pe d. A.
C. Cuza.
*
RA

Turcia și tripla alianță.—Relevînd vizita pe care acum de cu-

rind marele vizir a făcut’o regelui Carol, la Sinaia „anticamera triplei
NT

alianțe", d. W. Chefki se întreabă în „Le Courier Europeen" dacă n’ar

fi o mare greșeală politică din partea actualului guvern turcesc să treacă
peste interesele balcanice ale imperiului otoman și peste legăturile^ de
simpatie cu Anglia și Franța, ca să se infeodeze la politica egoistă a
CE

Germaniei.
D-l Chefki bine face că atrage atenția conaționalilor d-sale a-
supra primejdiei triplei alianțe. Dar ar fi făcut și mai bine dacă șLar
fi ilustrat argumentele cu pilda vie și permanentă a foloaselor politice
și economice pe cari le-a tras nenorocitul regat al fericitului rege Carol
I/

*
de atîția amari de ani de cînd servește interesele nemților.
AS

Un glas sincer. — In procesul ce ne-a intentat, d. A. C. Cuza va

fi apărat de avocatul său viager, d. Abgar Buicliu. D. Buicliu este per­
fect de acord cu d. Cuza că romînii de origine străină nu pot contribui
la progresul culturii romîne. De altfel pînă acum d. Buicliu a fost
UI

consequent căci a refuzat sistematic să dea o cît de modestă contri­

buție de soiul acesta.
*
BC

Spiritul d-lui Cuza. — Intr’un număr trecut s’au publicat cîteva

eșantilioane din spiritul cu care d. Cuza vrea să-și îndulcească avidi­
tatea „anexelor". Nu s’a citat însă modelul cel mai caracteristic. Pe co­
respondenții de ziare d. Cuza îi numește curispundenți. Și apoi rîde de
se prăpădește.
Și nenorocirea de a-și trăda astfel întreaga trivialitate a sufle­
tului său dc huligan nu i s’a întîmplat d-lui Cuza odată, ci de o sută
 387

Y
AR
de ori. Paginele Neamului Românesc sînt pline de atacurile d-lui Cuza
la adresa „curispundenților11. Comentariile ar fi de prisos. Ținem numai
să amintim înc’odată că abjectul personagiu este profesor universitar.

R
D. Gherea și d. Ibrăileanu.— Ultimul număr din „Viața Ro-
mînească' diseutînd articolul d-lui S. Labin asupra chestiei evreești, ar­

LIB
ticol apărut în „Viața socială11, strecoară o perfidie la adresa d-lui
Dobrogeanu-Gherea. D Ibrăileanu face pe miratul și se întreabă cu
cel mai candid aer de nevinovăție ; Ce împrejurări au oprit pe d. Gherea
să răspundă studiului d-lui Stere „Social-democratism sau poporanism11
mai cu seamă că a făgăduit un răspuns.

ITY
Răutatea e cu atît mai vinovată cu cît d, Ibrăileanu cunoaște
motivele cari au împiedicat pe fostul și amărîtul d-sale maestru, să
răspundă imediat așa cum ar fl dorit. Acum însă d. Gherea e pe deplin
restabilit. Lucrarea d-sale e sub tipar și în chiar numărul viitor al
„Vieței sociale11, d. Ibrăileanu va găsi răspunsul așteptat.

S
Nu știm numai dacă în urma studiului d-lui Gherea „Viața ro-
mînească' nu va tăcea chitic, cum a tăcut atît de cuminte și altădată
în urma „Cuvintelor uitate11.
* ER
Originea d-lui Cuza.—Spicuiri din articolul d-lui N. Răutu asupra
NIV
naționalismului d-lui A. C. Cuza:
1) (A C. Cuza)... acest ipochimen naționalist nu-și poate găsi pe­
reche decît într’un neam care, pînă mai deunăzi, a trăit la noi în stare
de sclavie".
2) ,D. Cuza își trîmbițează bagajul său de batjocuri țigănești".
LU

3) „Adevărata cultură nu se poate arăta., pe un ton de șatră".

4) „Străbunii mei țărani, nu numără între dînsii nici un nume de
călău",
5) „D. Cuza întrebuințează tot felul de batjocuri și exclamațiuni
cari îți oglindesc aidoma scene văzute în sînul unei cete de țigani, cînd
RA

aceștia sunt înfuriați'.

6) „Cu croncănituri, pretinse naționaliste, nu se deșteaptă și nu
se întărește un neam'.
7) „Țăranul romîn nu crede în croncăni, chiar cînd ei se găsesc
NT

■cocoțați pe ramuri înalte și poartă un nume scump lui“.

8) „Dacă am întîlnit și mai întîlnim la noi tipuri stăpînite de
ură nețărmuită împotriva străinilor... acestea sunt și ele străine, și ca
atare nu pot, nu sunt în stare a înțelege sufletul romînului. Fiva d.
CE

Ciiza de soiul acestora ?".

Iaca! iaca! D, A. C. Cuza din neamul lui Ion Nădejde! Știi ceva
d-le Răutu ? Pentru numele lui D-zeu, vorbește, nu ne lăsa să tînjim
în așteptare. D- Cuza țigan! ar fl enorm, colosal, omeric, divin... și
I/

așa de explicabil, așa de firesc totuși!

s?
AS

Dihonia între naționaliști.— N’a apucat bine bietul domn Cuza

să^ dea în judecată revista noastră, și d. lorga îl și ia la vale prin
„Neamul Romînesc11. Sub masca generalităților iată ce bobîrnace adre­
sează fruntașul dela Vălenii de Munte, fruntașului de pe malurile
UI

Calcainei:
„ E o deprindere rea ce au unii oameni gîlcevitori de a alerga
la judecată, pentru te miri ce neînțelegere mică ce o au cu semenii
lor. Acești oameni sunt fără de minte, pentru că omul cu judecată se
BC

judecă singur. Iar cel ce umblă mult prin judecăți, este lipsit de jude­
cată. Cel ce roade mult pragul tribunalelor căutînd dreptate pentru că
nu o are este păcătos...".
Amabilitățile astea cari dovedesc cea mai duioasă armonie între
șefi, au văzut lumina tiparului în „eamul NRomînesc“, numărul dela
11 August a. c. ag. 516.
 Facla
388

Y
Mare tămbălău, pentru un lucru de nimic.—împăratul Wilhelm a

AR
spus o vorbă de rușine : a declarat că el este instrumentul lui D-zeu
și de aceia puțin îi pasă de parlament, de opinia publică și de alte
fleacuri terestre.
A spus-o, dar n’a crezut-o deloc, căci doar știe cit are de furcă

R
cu afurisiții lui de „supuși.“
Regele Carol o fî zîmbit șiret cînd a citit laudele astea. Se zice

LIB
chiar că regele a trimes cumătrului său dela Berlin celebra epigramă
romînească, al cărui sfîrșit sună așa:
Tu o zici făr’a o crede

*
Eu o cred fără s’o zic.

ITY
Wilhelm mituit.— Un ziar german, foarte dinastic, relevând bună
voința cu care împăratul tratează acum pe polonezi, dă și explicația
fenomenului:

S
„Dealtfel lucrul se explică: și polonezii au părăsit atitudinile !or
dușmănoase, votînd cu toții, în lândtagul prusian, sporul listei civile

ER
a împăratului; era firesc deci ca și împăratul săi răsplătească11.
...Și acum cînd ipistatul secției cutare—din Berlin sau din Bucu­
rești, tot aceea face — dovedit cu „pufușor pe botișor“ va fi luat la
scărmăneală pentru că și-a permis să ia mită, el va putea răspunde:
NIV
— Mai vezi de altul; nămlich: de altul mai mare!

Hohenzolernii sunt incorigibili. — In urma ultimului discurs

al Kaizerului îndreptat împotriva socialiștilor, Bebel a telegrafiat orga­
nului central al social-dcmocrației germane aceste trei cuvinte : „Ho­
LU

henzolernii sunt incorigibili”.

Vai, de cînd știam noi adevărul acesta!
RA

Recenzii, reviste, ziare

NT

Libera-cugefare, ultima lucrare crede că este adevărat. Astfel nu

a d-lui dr. C Thiron, profesor la uităm că d-sa este provocatorul
universitatea din Iași, e o carte protestului contra sfeștaniei uni­
CE

bine venită în momentele acestea versitare și că sprijinește, cu

de fățărnicie religioasă și de na-
ționalizm clerical. D. Thiron lup­
tă cu energie și cu entuziasm pen­
ii u marea cauză a libertăței con­
I/
multe sacrificii de timp și bani,
întîia și singura noastră societate
de liberă cugetare, monizmul hae-
kelian „Rațiunea", cu sediul în

științei, care este în acelaș timp Iași. Tot d.’ Thiron a pus bazele
și cauza progresului omenesc. Ci­ unei biblioteci, compusă numai
AS

frele pe cari d-sale arată capuse din lucrări de filozofie științifică

în serviciul bisericii, 20 de mi­ ■și de morală laică, rațională și
lioane anual (din cari 8 milioane independentă. Iar acum, după cîte
bugetul cultelor și 12 milioane suntem informați, pregătește tra­
UI

date de județe, comune și cre­ ducerea în romînește a celor 4

dincioși) ne spun îndeajuns pen­ volume de morală laică a d-lor
tru ce n’avetn școli, pentru ce A. Aulard și Albert Baget—pro­
avem învățători plătiți cu salarii fesori la facultatea de litere din
BC

mizerabile și pentru ce stăm la Paris— volume cari sunt studiate

coada popoarelor din punct de
vedere cultural. Lucrarea d-lui
Thiron are o valoare cu atît mai
mare, cu cît, spre deosebire de
alții, d-sa traduce în fapt ceea ce
în școlile din Franța de la 1905,
de cînd s’a decretat separația bi-
sericei de stat și suprimarea în-
vățămîntului religios în toate
școalele statului.
 &

Y
o I
F

AR
CL bid

R
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an..................................Lei 7.—

S
Pe șase luni................... „ 4.—
în străinătate : Pe an................. Lei 9.-
Pe șase luni . . „ ER
Un abonament combinat la „Facla" și „Viața Socială"
5.—
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni (> Lei.
NIV

Abonamentele se plătesc înainte.

LU

A apărut:
Biblioteca „ LUMINA “
No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu-,
RA

No. 2. — Caiăul, de H. de Balzac, trad, de A. AJîndru.

Ne. 3. — Prăpastia, de I. Agărbiceauu.
NT

NO. 4. — Prizonierii, de Paul Heyse.

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
CE

Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra

tarea lor ;
I/

Pentru oprirea ferberei mustului și păstrarea lui

dulce, se recomandă cu succes garantat
AS

Noul ANTIFERMENT
UI

Doctor A. URBEANU
— Cereți Prospect ----- —~—
BC

Depozitul general la biroul fabrice! Calea Moșilor 55, București

De vînzare la Drogherii și Farmacii
 Biblioteca„Lumen“

Y
AR
1
i
t

R
ABONAMENTE:
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50

LIB
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
ecliturei ,,Lumen‘‘, Str. Calomfirescti 7 Bucareșt'. I
♦
1
t
t

ITY
MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD
Doctor GR1GORE BRflUER

S
Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;
ER
fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)
NIV
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78
— TELEFOX 701 —
LU

Citiți
RA

I
♦ „ROMANIA MUNCITOARE"
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
unite. Apare de două ori pe săptămână.
NT

Abonamentul 8 lei pe an. Numărul 10 bani.

CE

Bomboane Purgative
I/

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
AS

dulți. Efect sigur Excelente

contra:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
UI

Congestiunei, Migrenei
Lei 1.75 j)e vânzare Iv toate farmaciile.
Depozit general
PHARMAKOS - IAȘI
BC

Str; <la Ioan Creanga ÂTo. 61

Anul I. No. 25 28 August 1910.

Y
R AR
LIB
ITY
APARE SĂPTÂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL:
C. Dobrogeanu-Gherea: „Sta­ A. C. Caza contra d-lui N. lorga;
LU

dia critic asupra socializmalai Ștefan Munteanu: Mai mult

în Romînia“ ; Leat: Crima d-lui de cît obrăznicie... lașitate I
Gîrleanu; F. Crainic: Glasul'u- POLEMICI: Quod licet Jovi,
nai patriot; Liviu: Trei perso­ non licet d-lui Cuza.—Brătiana-
RA

nalități distinse: Dumnezeu, Wil­ Youravlef.—Mai las’o !— Adezi­

helm II și N.Iorga; A.: (In Ka- une. — Entuziazm de prisos. —
theder-huligan ; B. Nemțeanu : Reclamă de bîlcia.— Era fatal I
NT

Cîntec de leagăn (versuri); Em. Errare jandarmum est. — Bar­

Socor: Cine este și ce este d. bariile cazone.—Așa e, d-nule !
A. C. Cuza; G.: Izbînda Nea­ Din ciudățeniile vieții.—Apel că­
CE

mului ; A. L.: Campania d-lui tre d. Abgăr; etc.

I/
AS

BUCUREȘTI
UI

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“

BC

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
Către abonați

AR
Rugăm pe toți ăbonații noștri cari pînă astăzi n’au achi­
tat costul abonamentului să ne remită suma ce ni se cuvine, pe
adresa administrației revistei noastre Calea Victoriei No. 43.

R
Amintim abonaților noștri că costul abonamentului este de

LIB
ei 7 anual, iar un abonament combinat cu „Viața socială11 costă
11 lei.
Faptul că costul abonamentului este atit de de redus ne face
să rugăm pe abonați să ne trimeată direct sumele ce ni .se cu­

ITY
vin, spre a nu ne expune să plătim obicinuitele chellueli de în­
casare.
In tot cazul singurul în drept de a încasa, în provincie,
este d. Șoimescu, iar în capitală sumele se vor trimite numai

S
la administrația revistei noastre Calea Victoriei No. 43.
Rugăm pe toți prietinii noștri cărora le-am încredințat car­
ER
nete de abonament să trimeată la adresa de mai sus, pînă cel
mult la finele lunei August, sumele încasate, împreună cu car­
netele.
NIV

Administrația
LU

Numerile 7 și 8 din revista

Viața Socială
RA

cari vor apare la începutul lunei Septembrie, vor cuprinde un

articol inedit al D-Iui C. Dobrogeanu-Gherea asupra Proble­
mei agrare, sfîrșitul articolului D-Iui Hubert Lagardelle asu­
NT

pra noilor tendințe socialiste, precum și o vastă anchetă asupra

Votului universal
CE

la cari au răspuns D-nii: Const Disescu, fost ministru: C.

Dobrogeanu-Gherea; Ion Tanoviceanu, profesor universitar;
Const Miile, directorul ziarului Adeverul; Ovid Densușianu,
I/

profesor universitar; G. DrăghiCCSCU, profesor universitar; V.

M. Kogălniceanu, cunoscutul democrat și publicist, etc. etc.
AS

— Prețul ambelor numere 1 Leu —,

UI

Numere vecbi, precum și colecții complecte

din revistele: „Viața Socială11, „lOO?* și „Facla11 se
BC

găsesc la Biuroiil de expediție „Poporur*, Calea Victo­

riei No. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau
mărci poștale.
 Facla

Y
Anul I. No. 25 28 August 1910

R AR
LIB
ITY
„Studiu critic asupra
Socializatului în Romînia"

S
ER
de C. Dohrogeanu-Gherea

iii
NIV

Criza socializmuluT romîn

Cauzele crizei socialiste la noi sînt incontestabil multiple. Așa de
LU

sigur în primul rînd sînt condițiunile neprielnice pentru desvoltarea

socialismului în țară la noi, condițiuni create de istorie, de care nimeni
nu e vinovat. Ast-fel a tos pregătirea nesuficientă a socialiștilor noștri
în socializm, ast-fel e faptul că mișcarea socialistă în mare parte a fost
RA

dusă de așa numita pătură cultă, ale căreia interese personale sînt cu
totul în altă parte de cît la socialism, și desacord între interese per-,
sonale și ideale â la longue e greu să dureze.
Unele din cauze sfiit inevitabile, fatale, cum sînt condițiile ne­
NT

prielnice ale țărei; despre ele ar fide geaba să vorbim, inevitabilul e

inevitabil.... și pace.
Altele însă ar fi putut fi evitate, acestea sînt greșelile făcute de
socialiști, ei înșiși, cari, de ar fi fost evitate, nu s’ar fi produs criza de
CE

acum. Deci ele sînt și trebue socotite cauze ale crizei.

Despre aceasta trebue să vorbească și să cugete fiecare socialist,
dacă nu pentru alt-ceva, apoi ca să-și tragă învățăminte pentru viitor
— pentru că criza socialistă, ca ori-ce criză, e trecătoare și ar fi desi­
gur mai mult de cît trist dacă greșelile s’ar repeta și înainte. Aceste
I/

greșeli pot ti subsumate sub trei rubrici:

1) Imitarea fără destulă critică a tacticei socialiste din Occident.
AS

2) Politica și politicianismul.
3) Exagerarea demăsurată a propriilor forțe.
Ai să-mi permiți, dragă prietene, să spun cîte-va cuvinte despre
fie-care serie de greșeli în parte.
UI

Am zis că socialismul ca o concepție socială și filozofică e ace­

lași pentru ori-ce țară capitalistă; e evident însă că aplicările lui prac­
tice, tactica ce trebue de urmat, rezultatele ce va da, vor fi altele întru
atîta întru cît altele sînt condițiunile sociale de viață ale fie-cărei țări.
BC

Socializmul romîn încă de acum 15 ani a priceput perfect acest

adevăr, și cu o claritate și cu o precisiune care nu lasă de dorit a tras
și concliisiunile cari le comportă.
Plecînd dela marea deosebire ce există între noi și Occidentul Eu­
ropei, mai ales în două puncte importante, cultura tînără și inferioară
 390 Facla
----- O -- ----------

Y
și lipsa de mare industrie și proletariat industrial — socialiștii noștri

AR
aii dedus și prevăzut că socializmul nu poate deveni o forță hotărîtoare
în țară la noi, lipsindu-i marea industrie și un proletariat puternic. Chiar
într’un viitor mai mult sau mai puțin depărtat, cînd socialismul va
triumfa în Occidentul Europei, el nu se va impune în țara romînească

R
prin propria lui forță, ci, ca și liberalismul burghez, va 11 adus și im­
pus prin* Occident. Rolul sociâlizmului romîn e deci de a pregăti, pe

LIB
cît e cu putință, cadrele viitorului, rolul lui e de a lumina — un rol
mai ales cultural și moral — rolul iui de asemenea e de a fi apărător
pe cît e cu putință al celor slabi și obijduiți, protestator împotriva ne­
dreptăților strigătoare, rezultate din rămășițele feudalismului nostru
național, rolul lui e asemenea și mai ales un rol democratizator și a-

ITY
anume prin prefacerea în realitate a legilor democratice cari nu există
de cît pe hîrtie. Ast-fel, după cum o știi foarte bine^și tu, a fost schițat
drumul sociâlizmului romîn și condițiile speciale în cari trebuia să se
desvolte la noi. In privința tacticei practice voiu zice următoarele : Din

S
nenorocire, în această privință socialiștii, romîni au făcut greșeli în­
semnate, cărora chiar se datorește, în bună parte, criza de azi, el n’aii

ER
știut în tot-d’auna să tragă concluziile practice din premizele lor teo­
retice, partea practică s’a arătat mult inferioară celei teoretice.
Dar chiar aicea socialiștii romîni au fost mal originali de cît
conservatorii sau liberalii, cari au imitat servil streinătatea, cari de
NIV
pildă aii tradus întocmai codul Napoleon și de abia după 30 de ani aii
băgat de seamă că la țară, pentru relațiile între țărani, se potrivește
ca nuca în perete.
Ca exemplu vom aduce legalismul socialiștilor romîni din care
ei au făcut una din bazele tacticei lor practice. Prin legalism nu înțeleg
LU

neeșire din lege; așa legaliștl sînt și socialiștii din Occident, ci lega­
lismul în sensul apărării legilor existente, lupta pentru a le procura o
ființă reală.
Socialismul a fostcel-d’întîiu care a înțeles în toatăînsemnătatea lui,
faptul marel nepotriviri între starea legală și starea reală în țară la noi,
RA

unde pe cînd starea legală, legile scrise, sînt asemănătoare cu cele din
Occidentul Europei, starea reală în țară e încă în mare parte feudală,
în ori-ce caz nemăsurat inferioară celel-d’intîiu.
NT

Și acestedouă stări trăesc nesupărate una lîngă alta, mai ales la țară:
legile spun una, practica cu totul alta. A face deci ca legile democra­
tice să devie o realitate e în fond a preface Romînia într’o țară demo­
cratică ceea-ce însemnează o adevărată revoluție socială. Și socialiștii
CE

aii priceput asemenea că numai ei pot să se lupte sincer și rodnic în

această direcție. In adevăr, dacă există acest straniu desacord între sta­
rea legală și cea reală, el se datorește claselor dominante cari au tot
interesul ca starea legală să nu devie o realitate. Statul din altă parte,
întru cît reprezintă interesele tuturor claselor sociale, ar avea interes
I/

să apere starea legală, dar statul, cu miniștrii cu tot, e prizonierul oli­

garchic! noastre electorale și deci nu poate face mare lucru. Și chiar
AS

C. A. Rosetti, cu toată autoritatea lui, cînd a luat legalismul în serios

a fost gonit de la putere.
Ca starea legală să devie o realitate e numai în interesul claselor
muncitoare, a claselor apăsate cari sufăr teribil de acest desacord;
UI

deci numai socialiștii, ca reprezentanți ai intereselor clasei apăsate,

au tot cuvîntul să se lupte pentru adevărata intrare în legalitate. A-
ceasta au priceput perfect socialiștii și au prefăcut legalismul într’un
articol de program împrejurul căruia au grupat o bună parte din ac­
BC

tivitatea lor. Cită bătae de joc a fost pentru acest legalism din partea
radicalilor și a unora dintre socialiști cari pînă la sfirșit n’au priceput
noima lui, o știi de sigur ca și mine.
Din nenorocire socialiștii noștri n’au știut să fie totd’a-una atît
de originali, n’au știut nici să tragă concluzii din propriile lor premize
teoretice și la rîndul lor în bună parte, au imitat în tactica și activi-
 Facla
391

Y
tatea practică, pe socialiștii din Occident, mai ales pe social-democra-

AR
ția germană. Se înțelege că rezultatele trebuiau să fie păgubitoare. Une­
ori activitatea identică cu acea germană a socialiștilor din Romînia
dădea rezultate diametral opuse, și nu e de mirat, avînd în vedere
neasemănarea mare a condițiunilor sociale din țara noastră și din

R
Germania.
Așa spre pildă :

LIB
Cînd un socialist spune lucrătorilor industriali din Germania că
ei sînt puterea hotărîtoare în țară, că ei produc toate bogățiile țării,
că pe spinarea lor trăesc toți, că o dată treziți și luminați ei n’au de
cît să pue mîna pe puterea politică pentru a transforma țara în inte­
resul lor — toate acestea nu sînt nici ridicule, nici demagogice, pentru

ITY
că nu sînt adevărate, corespund realității.
In Germania 3|4 din toată producția țării e formată de proletaria­
tul industrial, ei sînt zeci de milioane, socialiștii au deja milioane de
alegători. Cînd însă la clubul muncitorilor de la noise repetau aceleași

S
fraze la cîte va sute de lucrători dintre cari marea majoritate nu știa
ce e socialismul, între cari erau cîți-va numai cu dreptul de alegători,
rezultatele rele ale demagogiei. ER
atunci frazele aceste au fost ridicule și demagogice, producînd toate
Asemenea cînd în Occident se exaltează rolul proletariatului ma­
nual și mișcarea socialistă față de rolul proletariatului intelectual, apoi
NIV
această exaltare și acolo a produs rezultate rele. Se știe cît rău a făcut
socialismului francez teoria așa numită de maias ca’illeuses. Dar acolo
cel puțin această exaltare corespunde unui fapt real, pentru că în ade­
văr forța și importanța proletariatului lucrător față cu pătura cultă din
mișcarea socialistă e covîrșitoare.
LU

Cînd însă aceeași exaltare se făcea la noi, ea nu corespundea de

loc realității, a fost demagogică față de lucrător și nedreaptă față cu
pătura cultă, a băgat zizanie între aceste două elemente atît de necesare
una alteia și desgustînd pe mulți din pătura cultă a introdus tot odată
un spirit de particularizm între unii din lucrători.
RA

Și cîte și mai cîte neajunsuri au izvorit din această imitare fără

critică a social-democrației germane!
Dar cea mai mare greșeală a fost băgarea socialismului în poli­
tică și în politicianismul parlamentar al țării.
NT

’ Dar aici să ne înțelegem asupra cuvîntului, pentru-că e politică

și politică.
Cînd un socialist convins caută să convingă pe alții, cînd din
CE

punctul său de vedere supune criticei toate fenomele sociale ce se pe­

trec înaintea lui, cînd prin scris sau prin graiu caută, să protesteze îm­
potriva strigătoarelor nedreptăți, cari se petrec în societate, cînd or­
ganizează bresle și sindicate de muncitori sau cooperative de produ­
cere și de consumație și caută să le pătrundă de ideile și sentimetele
I/

de solidaritate socialiste ca să formeze ast-fel cadrele unui viitor mai

bun,— toate acestea sînt o activitate politico-socială și încă în sensul
cel mai bun al cuvîntului. Această activitate socialistă în Occidentul
AS

Europei e cea mai importantă, deși în aparență, prin sgomotul pe

care-1 face, pare a fi mai importantă cea-l’altă activitate mai special
politică: lupta în alegeri și în parlament, lupta politică parlamentară.
UI

Să le deosebim aceste două activități prin două denumiri deo­

sebite și anume pe cea d’întîiu politico-socială și cea a doua parlamen­
tară. După cum am zis activitatea de genul întîiu există și în Occi­
dentul Europei și e cea mai importantă, iar la noi această activitate ar
BC

fi trebuit să fie aproape exclusivă, iar cea de a doua redusă la propor­

țiile minime, poate dela început, cu totul neglijată.
De ce ?
Mai întîiu și întîiu pentru că la noi lupta și activitatea în genere
vorbind politico-parlamentară nici pe de departe n’are aceiași impor­
tanță ca în țările Occidentale.
 Facla
392

Y
AR
La noi între organismul politic și organismul social al țării e
atît de puțină legătură, în cît aceste două organisme par uneori a nu
avea nimic comun și fie-care trăește cu viața lui proprie.
In parlament se pronunța discursuri frumoase, se discută și se

R
votează vrafuri de legi, se propun și se adoptă sau se resping mii de
amendamente, toate aceste însă au foarte puțin a face cu viața reală a

LIB
țării și o influențează foarte puțin, mai ales în bine.
Cauzele acestui fapt sînt multe, principalele sînt: tinerețea regi­
mului nostru parlamentar și faptul că parlamentismul la noi n’a avut
la introducerea Iui teren pregătit ca în Occident, ci a fost o plantă exotică.
Afară de asta principala activitate a parlamentarismului e legisla­

ITY
tivă. La noi însă starea legală de fapt, în cît privește mai ales relațile
cele mai importante între clasele dominante și muncitoare domniate nu
există. Aceste relații sînt conduse de un codex usual, rămas din io­
băgie, și care are foarte puțin aface cu legile oficiale. Astfel activitatea
pailamentară cea mai principală, legislativă, e de la început lovită

S
de sterilități—e o activitate factice.
(Va urma).
ER
NIV
Crima d-lul Gîrleanu
Cunoscutul criminal d. Em. Gîrleanu a comis o nuvelă.
LU

Ba nu, vrem să zicem : cunoscutul nuvelist, d. Em. Gîrleanu,

a comis o crimă, sub formă de nuvelă.
In adevăr, în Luceafărul pe August 1910, d. Gîrleanu ne
arată cum Vasile Laviță se duce la un medic recrutor, cerîndu-i
RA

ca în schimbul unei bumăști să găsească, „dintr’atîtea cărți", o

boală pentru băiatul lui — Laviță-junior—■ și să-l scutească de
armată.
NT

Nuvela e bine scrisă, dar crima e de netăgăduit. De ani

de zile Neamul d-lui lorga arată că numai evreii caută să scape
de armată și încă pe calea asta ; de aceea și țipă d. lorga că
CE

evreii prea se îndeasă în armată și de aceea a cerut și în Ca­

meră îndepărtarea lor. Logica e evidentă, dar noi nu ne ocu­
păm aci de logică.
Va să zică d. Gîrleanu a compromis acțiunea d-Iui lorga.
I/

Dar d. Gîrleanu nu e numai criminal; d-sa e bi-criminal D. Gîr­

leanu arată prin nuvela sa superioritatea morală a Iui Laviță
AS

asupra d-lui lorga. Laviță, ca să obție doritul certificat de scu­

tire, a fost gata — din toată calicia lui— să dea o bumașcă;
d. lorga, din contra, a încasat bumăști, căci și-a luat leafa de
UI

profesor pe tot timpul cît ar fi trebuit să facă armata.

Dar bietului Laviță șmecheria nu i-a reușit, pe cînd d-lui
lorga i-a reușit perfect. Și toate astea le scoate în relief — de
BC

sigur fără să vrea — prin nuvela „Sorțaș“, d. Em. Gîrleanu,

unul din fondatorii Neamului Romlnesc.
On n’est jamais trahi que par Ies siens.
Leat
—B
 Facla
393

Y
AR
Glasul unui patriot

R
Articolul publicat de d. profesor N. Răutu în „Revista De­

LIB
mocrației Romîne“, sub titlul Naționalizmul d-lui A. C. Cuza, a
stîrnit o vie senzație. D. Răutu e cunoscut ca un om moderat
și cumpănit; iar dacă e să încline într’o parte, atunci înclină
mai mult în partea naționalizmului: d-sa a fost unul din pu­

ITY
ținii colaboratori serioși ai Neamului Romînesc. Și totuși d. Răutu
a lansat acel atac vehement și viguros, care va rămînea un
model de cugetare senină și simțire cinstită, chiar după ce d.

S
Cuza va fi fost complect înmormîntat, ceea ce nu poate să în-
tîrzie.
ER
Dela început ținem să facem o declarație: noi nu practi­
căm politicianizmul de culise și nu vrem să „exploatăm" tovă­
rășia întîmplătoare a d-lui Răutu. Cu d. Răutu, pe care nu-1
NIV
cunoaștem personal, sîntem de acord în multe privințe. Autorul
acestor rînduri a reprodus adesea, în ziarele ce a avut prilej să
conducă, articole publicate de d. Răutu tocmai în „Neamul Ro-
rnînesc". Dar sînt privințe, iarăși, în cari nu sîntem de acord
LU

cu d. Răutu, membru devotat al partidului liberal și afiliat mai

mult acelei „tinerimi" pe care o credem cu atît mai vrednică
de a fi combătută cu cit a realizat mai puțin speranțele legi­
RA

time ce s’au pus întrînsa. Va să zică noi nu urmărim tovărășia

d-lui Răutu, cum nici d-sa n’o urmărește pe a noastră.
Dar faptul că din tabere atît de deosebite răsună aproape
același glas pentru a înfiera ticăloasa negustorie patriotică pa­
NT

tronată de d. lorga, tocmai faptul acesta e caracteristic și noi

sîntem datori și să-l relevăm și să scoatem dintrînsul conse­
cințele firești.
CE

D. Răutu e adînc îndurerat de halul în care d. Cuza e pe

cale să aducă tinerimea școlară. D sa constată că d. Cuza, atins
de o boală gravă, mutîndu-și centrul activității cînd la Bîrlad,
cînd la Focșani—sub auspiciile dulcineiei Tița Pavelescu,—cînd
I/

la Vălenii de Munte, — sub auspiciile d-lui lorga, — înebunește

AS

generațiile tinere cu o doctrină pretinsă naționalistă, zmulge

tineretul dela carte și-l zvîrle în orgiile tuturor declasărilor.
D. Răutu, care înțelege altfel naționalizmul decît îl înțelege or­
dinarul demagog de răspîntii, d. Răutu n’a putut să nu-și ia
UI

și dînsul partea de insulte. D. Răutu spusese că

. . „naționalizmul nu trebuie să fie un imbold de ură in potriva
BC

.„streinilor fără deosebire, fie buni, fie răi; el nu trebuie să fie un

„imbold de învrăjbire între locuitorii acestei țări, fie romîni, fie străini;
„el trebue să fie’ pentru toți un imbold la muncă, la munca cinstită,
„destoinică și stăruitoare".
 394 Facla

Y
Aceste cuvinte pline de înțelepciune au revoltat, firește,
pe d. Cuza, care imediat a și dat replica :

AR
„Cum? Să muncim noi romînii pentru ca jidanii să ne fie folo­
sitori? Cum? Să stea (studenții) înfundați prin laboratoare și biblio­
teci, întocmai cum stau castraveții în putini, pînă cînd se vor muia

R
„în saramura învățăturilor înalte ?“

LIB
Această replică este foarte eloquentă: un profesor, care
cere ca studenții să nu se înfunde în laboratorii și biblioteci
„cum stau castraveții în putini1! Un profesor de economie po­
litică predicînd lenea și înjurînd de mamă pe aceia cari predică

ITY
munca 1
D. Răutu, cu drept cuvînt uimit de avalanșa de sudălmi
cu care l’a copleșit d. Cuza, se întreabă:

S
„E d. Cuza un nepriceput în chestiuni de economie politică în
„cari se dă ca special, e un ignorant, un farsor sau un dușman al
„romînilor ?“
ER
Și noi răspundem : toate la un loc, în mod conștient sau
inconștient. Și cu atît mai rău pentru aceia cari n’au sinceri­
NIV
tatea d-lui Răutu de a denunța răul, cît nu e prea fîrziu. Ade­
vărul e acesta pe care d. Răutu îl spune fără nici o sfială :
„Naționalizmul profesat ca doctrină de d. Cuza, mînjit cu hido-
„sul epitet de antisemit, cu îndemnul că trebuie să fugim de muncă,
LU

„fiindcă am munci pentru jidani, e nu numai nepotrivit cu firea ro-

„mînului, ci încă josnic și primejdios, un naționalizm care și-ar putea
„găsi locul cel mult la popoare sălbatice și în timpuri primitive, dar
„care, pentru vremurile de civilizație în cari ne găsim azi, e cu de-
RA

„săvîrșire ridicul11.
... Și primejdios, adăugăm noi.
Primejdios, nu prin acțiunea pozitivă la care ar putea duce.
NT

Sîntem de acord cu d. Răutu cînd zice, atît de adevărat și atît

de sugestiv:
CE

„Țăranul romîn, față de care d. Cuza își arată, din cînd în cînd,
„mefistofelica-! zîmbire, nu poate fi mișcat de dînsa, căci el nu crede
„în croncăni chiar cînd ei se găsesc cocoțați pe ramuri înalte și poartă
„un nume scump lui“.
I/

Naționalizmul d-lui Cuza e primejdios tocmai prin rezul­

tatele lui negative, prin acțiunea deprimantă ce are asupra ti­
AS

nerilor cari îi cad în palmă.

De aceea trebuie stîrpit. D. Răutu a făcut o faptă bună
dînd pe față adevărul în privința luptelor d-lui Cuza. Același
UI

lucru ne silim și noi de mult să-l facem. Și toți oamenii de

bine sînt datori să-și dea partea ca să piară odată din viața
publică romînă gunoiul otrăvit ce este d. Cuza.
BC

P. Crainic
 F a 395

Y
Trei personalități distinse:

AR
Dumnezeu, Wilhelm II și N. lor ga

R
Toată Germania s’a revoltat de discursul împăratului Wilhelm,

LIB
care s’a declarai „instrumentul lui Dumnezeu”.
Credem a ști că d. N. lorga a dat în judecată pe împăratul Wil­
helm pentru uzurpare de drepturi, căci iată ce-a zis d. lorga încă de
acum patru ani în Neamul Romînesc, Anul I, No. 1:

ITY
„ilfă înțeleg nu ca un om, ce-și urmărește rosturile lui, fie cit de
„vrednice și carate, ca un om ce caută să scoată Ia iveală ființa lui, chiar
„spre înaintarea altora, ci ca „mina de țarină* prin care ar scrie, zi de
„zi și ceas de ceas, despre tot ce ne mișcă mai mult și ne îndeamnă mai

S
„tare, cineva mai mare, cu mult mai mare de cît mine".
Scurt, răspicat și frumos! ER
Mă înțeleg nu ca un om. Urmează o virgulă, spre a se accentua
bine sfîrșitul acestei idei. D. lorga este un fel de supra-om, prin care
scrie altul, mai mare, mult mai mare. D. lorga este mașina de scris,
NIV
este Fostul lui Dumnezeu. După 4 ani de slujbă ar fi păcat să-l dea
afară, de hatirul veneticului ăluia de Wilhelm.
Rugăm pe Dumnezeu să aranjeze cum e mai bine. Ar putea să
nu respingă nici oferta neamțului, ci să-i întrebuințeze pe amîndoi: pe
LU

d. lorga ca mașină de scris, ca și pînă acum, iar pe Wilhelm ca mașină

de vorbit. Va face senzație 'mașina de scris Iorga“ și „fonograful
Wilhelm".
Liviu
RA

==■ ■...
Un Katheder-Jiuligan
NT

In Germania există așa numiții Katheder-socialiștI. E drept, prin

CE

urmare, ca noi să avem Katheder-huligani. Cei mai importanți sînt

d-nii N. lorga și A. C. Cuza. D. lorga face huliganizm practic, căci a
sărit cu bătaia asupra defunctului Tocilescu și asupra d-lui M. Drago-
mirescu. D. Cuza, prudent, face numai huliganizm teoretic: d-sa ame­
nință, țipă, face gură, dar nu îndrăznește să ridice mănuța. O singură
I/

dată a făcut și d-sa practică, bătînd pe un biet sacagiu jidan; dar

atunci a avut dreptate — și vom spune mai jos de ce.
AS

In articolul în care vorbește de procesul pe care ni l’a intentat,

d. Cuza face iar pe huliganul teoretic. D-sa zice :
„Scandalul cu insultele, cu calomniile, cu intrigile jidovești... etc.,
„trebuie să înceteze. Și avem toată încrederea că va înceta, într’un fel
UI

„sau în altul. Ne temem chiar că în altul*.

Sublinierea e a d-lui Cuza. Și după ce face această subliniere d.
Cuza ne aduce la cunoștință că romînul e îndelung răbdător, dar de
la o vreme se supără și — „cînd nu te aștepți", specifică d. Cuza în
BC

paranteza — „plătește cu dobîndă".

„Cînd nu te aștepți* e delicios. D. Cuza ne previne că mușcă pe
furiș. Dar bine că se teme. Căci așa zice: ne temem că în altul. Ei
bine, teama asta o să-l salveze, frica o să-I păzească dovleacul. D. Cuza
 F a c 1 a
396

Y
— care-și dă bine seama că procesul o să se isprăvească în mod ri­
dicai — o să aibă grija, totuși, să nu încerce acel altfet, căci știe bine

AR
cu ce s’ar alege. A triumfat el în potriva bietului sacagiu din Iași, dac
sacagiul a fost silit să rabde pentru că se știa vinovat: a fost o cru­
zime neiertată, mai ales din partea unui sacagiu, să treacă pe lîngă d.
Cuza si să nu-i facă un duș. Atît de puțin filantropi nu sîntem noi;

R
noi îi servim dușuri fără apă, dar dușuri, nu glumă!
Cît despre d. lorga, știm pozitiv că și d-salei-a cam pierit avîntul

LIB
de cînd d. Dragomirescu i-a făcut barba mătură și a măturat cu dînsa
cancelaria universității. Prin urmare, să mai lase dumnealor rățoielile
astea și să nu se mai grozăvească de geaba, căci sperie copiii „din
centrele Romîniei1*.
D. Cuza apare ca huligan între profesori, iar huliganii îl iau drept

ITY
profesor de mîna întîiu. D-sa n’are însă decît titlurile respective și...
ia ghiciți: pe care din două l-a cîștigat mai pe drept?
A.

S
.. . —-----

ER
Cîntec de leagăn
NIV

Măriei
Azi am vrut să-ți scriu un cîntec, — Totuși, nu mă’mpac, copilo,
Cînt de leagăn, cîntec dulce, Că și tu, ca toți sărmanii
LU

Să ți-I cînte mama, seara, Pruncușori de lume nouă,

Cînd o fi ca să te culce. Să nu știi ce-i „Nani-Nani“;
RA

Dar privind în jur, prin casă, Să nu știi duiosul cîntec,

Am simțit în ochi o rouă: Ce nu-i vorbă ca să-l spui,
Tu n’ai leagăn, fata tatii, Cîntecul ce parfumează
NT

Ești copil de lume nouă. Sufletul copilului!

Mama ta nu vrea să-fi cînte, Voi pîndi cu rîvnă clipa

CE

Nici în leagăn să te culce; Mama ta cînd nu-i prin casă,

Nu vei știi ce»i „Nani-Nani“, Cînd diretică prin curte
Cînt de leagăn, cîntec dulce. Și cînd singură te Iasă;
I/

— O, sărmane „Nani-Nani“, Voi pîndi — și-afunci, în taină,

Vrăjitor de somnuri dulci, Pe genunchi te-oi legăna
AS

Ți-a venit și ție vremea Și duiosul „Nani-Nani“

Pe vecie să te culci! Pe furiș ți-l’oi cînta.
UI

Iar, apoi, de ochii mamei,

In pătuf o să te-aștern,
BC

Să se mire cum mai doarme

Copilașul ei modern!
B. Nemjeanu
--------- ■=
 Facla
397

Y
AR
Cine este și ce este d. A. C. Cuza

R
Cetitorii și-ar putea închipui—și cu drept cuvînt—că vreau

LIB
să vorbesc despre originea d-lui A. C. Cuza. Chestiunea în ade­
văr n’ar fi lipsită de oarecare interes, căci ea ne ar putea înlesni
priceperea cauzelor cari îl fac pe d. Cuza să fie ceea ce este, a-
cela pe care cu toții îl cunoaștem. Dovada s’a făcut cu simila­

ITY
rul său dela București, d. N. lorga. Acum știm nu numai
cine este d. lorga, dar și de ce este așa cum este. Amintiți-’să
de versurile lui Eminescu :
„Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire—

S
Toate mutrele acestea sînt pretinse de Roman,
Toată greeo-buigărimea e nepoata lui Traian".
ER
Ar fi deci destul de interesant să cunoaștem și originea
d-lui Cuza, căci desigur trebue să fie și în originea acestuia o
cauză, care-1 face să se proclame „nepotul lui Traian“, cu atîta
NIV
sgomot, în coloanele Neamului Romînesc. N’o facem însă deo­
camdată, pentru că originea d-lui Cuza este poate cam...nebu­
loasă și încurcată, pentru că, se știe, la noi codul civil interzice
pur și simplu... căutarea paternităței. Avem însă toate motivele
LU

să credem, că această dispoziție a codului civil va fi abolită și

atunci....
Dar ce este d. A C. Cuza ? D. A. C. Cuza este un ciomăgaș.
RA

Expresia e cam vulgară și vă rog să mă scuzați că o între­

buințez. Ea singură însă îl poate defini pe tovarășul d-lui N.
lorga și expresia aceasta nu e a mea. O, nu ! Sunt 26 de ani de
cînd d. A. C. Cuza însuși s’a împodobit cu epitetul acesta.
NT

Am sub ochi „Ciomagul*, revistă redactată de Nemo, care nu

este altul decît d. A. C. Cuza—vedeți d. Cuza din tinerețe își
dădea seama de justa sa valoare— și care apărea prin anul
CE

1884. In N. 2 al acelei reviste d Cuza vorbește despre „tactica

ciomăgașilor", care avea nevoe, se înțelege, de explicări de co­
mentarii întru cît e o tactică specială.
I/

Și de ce Ciomagul ? De ce eiomăgași ‘l
Explicația ne-o dă d. Cuza. Arătînd pericolul guvernării lui
AS

Ioan C. Brătianu și a tovarășilor săi de pe vremuri, d. Cuza

zicea :
„Iei sunt apărătorii ordinei în țara romînească. Ei sunt meșterii
UI

liniștei. Mîine să cadă ei și ați vedea desigur pe Hopințol sburind în

aer, ambasadele străine ar fi dinamitisate și pe stradele Capitalei ai
zări, unde astăzi zărești numai gunoae ordinare, fire de epoleturi, pe­
tici de uniformă, bucăți de tron, mădulaii auguste, sceptrul și coroana
BC

de oțel și trunchiuri de ambasador de ți s’ar sui părul măciucă în

vîrful capului de groază și de scîrbă".
înțelegeți acum de ce e vorba despre Ciomag și despre
tactica ciomăgașilor,
 Facla
398

In explicațiunea acestei tactice mereu vine vorba—chestie

Y
de știi și de educație—despre „sfetnici ramoliți1*, „miniștri ză­

AR
păciți", despre „canalia turbată care dănțuește o horă macabră
și înfiorătoare în jurul movilelor de leșuri", despre „Brătianu
comediant sinistru" care „își freacă labele de bucurie". Mai e

R
vorba apoi despre „noi romînii răbdători și proști peste măsură"
etc. etc., o sumă de frumuseți teoretice și stilistice, toate in­

LIB
dispensabile a explica tactica ciomâgașilor, apariția Ciomagului
și mai ales redactarea lui de tînărul de pe atunci A. C. Cuza.
Dar nu e numai atît. In același număr al Ciomagului mai
este vorba și despre Scarlat I. Noi, ieșenii, ne am întrebat: cine

ITY
să fie acest Scarlat ? Noi am cunoscut în Iași pe defunctul
Scarlat S... a cărui perfectă asemănare cu d. A. C. Cuza dădea
curs multor mahalagisme. Dar noi nu plecăm urechile la toate
șoaptele, și apoi am spus dela început, că nu mă voiu ocupa

S
despre originea d-lui Cuza.
ER
Cetind însă cele ce urmează sub titlul „Scarlat I", am văzut
că e vorba de altcineva. Să cetim cu toții :
„Există o categorie de oameni, cari tălmăcind pe dos constituția
NIV
și aplicînd-o unilateral, au găsit că rău și fără cale ne-am atacat noi
de augusta persoană a augustului încoronat dela zece Maiu".
Ați înțeles acum cine e Scarlat I. Este „Hopințol" de a-
dineauri, despre care vorbind mai departe d. Cuza se întreabă :
LU

„Regele păzit’au el cu sfințenie poroncele constituției pentru ca

să aibă dreptul de a ne cere să le păzim și noi față cu dinsul? Fostau
regele un adevărat rege constituțional și ca atare iresponsabil de apu­
căturile smintite ale miniștrilor săi?
RA

„La aceste întrebări răspundem categoric: Nu!

„Regele au călcat constituția cel întîi și noi nu facem decît a păși
pe urmele sale arătîndu-i astfel că nu nepedepsit se atinge cineva de
legea fundamentală a unei țări.
NT

„Sîntem neconstituționali etc..,“

* ♦ *
Acum tactica ciomăgașilor este, cred, pe deplin lămurită.
CE

Cu Ciomagul d. A. C. Cuza voia să facă educațiunea poporului

romînesc—el, care credea că are această nobilă misiune. Cu Cio­
magul se adresa tuturor acelora cari aveau alte păreri decît d-sa.
Și principiul conducător al întregii sale activități era ca și as­
I/

tăzi de altfel—vechiul și părăsitul principiu iudaic : dinte pentru

dinte.
AS

Ce se întîmplă însă? Se întîmplă, că îmi cade în mînă nu­

mărul de la 9 August al Neamului Romînesc și... oroare. Ocu-
pîndu-se de broșura d-lai Lupu Dichter întitulată: „Chestia evre­
UI

iască.—Caracterul și soluția ei", d. Cuza zice la pag. 1478 și zice

foarte ritos:
BC

„Regele Carol e rege constituțional și pe lingă aceasta un bărbat

politic de o capacitate deosebită, care s’a deosebit". (Sublinierile sînt
ale d-lui Cuza).
Iar mai apoi, la pag. 1480 afirmînd cu o meschinărie demnă
 Facla
399

Y
de un „ciomăgaș", că d. Take lonescu at fi inspiratorul tuturor
insinuărilor d-lui Lupu Dichter față derrege, adaogă:

AR
„In modul acesta, cu perfidia care-1 caracterizează, d. Take lonescu
caută să atragă persoana Regelui în discuție,’ pe căi piezișe, știind cu
cită îngrijire păstrează Regele rolul său de suveran constituțional".

R
Frumos, nu-i așa? Mai sus d. Cuza, cînd se întreba dacă
Regele este constituțional, răspundea categoric : nu / Acum tot

LIB
categoric răspunde, dar răspunsul este: da. O mică nuanță și atît.
Dar dacă este o mică nuanță, apoi să „sezisăm nuanța".
Credeți că d. Cuza a încetat de a mai fi ciomăgaș ? O, nu 1
D. Cuza este și astăzi ciomăgaș ca și odinioară, și nădăjduim că

ITY
nu va înceta să fie și în viitor pentru...... fericirea țării și bunul
renume al Universității ieșene. De cît—aicie nuanța—mania d-lui
Cuza pe tema căreia își brodează astăzi tactica de „ciomăgaș"

S
e alta. Atunci d. Cuza avea mania antidinasticizmului; astăzi are
mania antisemitizmului. Pe atunci își repezea ciomagul în contra
ER
Regelui; astăzi și-l repede în contra „Jidanilor". După cum ve­
deți s’a schimbat numai obiectivul; fondul și forma au rămas
aceleași.
NIV
V’ați înșela mult, dacă ați crede că d. A. C. Cuza nu
punea sau nu pune și astăzi în aplicare „tactica ciomăga-
șilor“. D. Cuza este un om consecvent și în N-rul viitor voi arăta
cît de consecvent este d-sa și pănă unde a mers cu consecvența»
LU

Em. Socor
avocat-Iași
RA

Izbînda Neamului
NT

„Poliția de siguranță cercetează ce anume persoane au fost

înșelate de individul Florea Trișcoiu care a întemeiat banca
„Izbînda neamului", numitul fiind un escroc".
CE

Acesta e comunicatul dat ziarelor de d. Panaitescu. D. Pa-

naitescu e un om foarte curios : d-sa ține să știe cine sînt cei
înșelați—ca să le exprime regrete. D-sa nu poate lua măsuri
înainte de se comit escrocheriile, căci d-sa supraveghiază numai
I/

sindicatele socialiste, cari nu fac escrocherii.

Cît despre Florea Trișcoiu, e un tip interesant. D-sa a pu­
AS

blicat studii istorice — de pildă: „Istoria orașului Caracal și

femeea romînă", studiu în care asemăna femeea romînă cu „o
mică mînăstire prin care ni s’a păstrat limba"- Cu asemenea
UI

studii s’a îndeletnicit, înainte ca d. lorga să se fi manifestat ca

istoric. După aceea Trișcoiu s’a apucat de agitații naționaliste
și antisemite, iarăși înaintea d lui lorga. In sfîrșit, a devenit
BC

escroc; cu asta l’a dat gata pe d. lorga, căci de astă dată d.

lorga nu-l va mai urma.
Dar e interesant că și escrocheriilor sale Trișcoiu le dădea
 Facla
400

un colorit de naționalism foarte aprins : Izbînda neamului

Y
(romînesc, se sub-înțelege).

AR
Și iată cum patriotizmul a ajuns un gheșeft, pentru unii
— ca d. Cuza — ca să-și facă glorie ; pentru alții—ca Trișcoiu —
ca să iacă parale. . G.

R
LIB
Campania d-lui A. C. Cuza
contra d-lui N. lorga

ITY
Am arătat că în cartea sa Naționalitatea in artă publicată în 1938,
d. A. C. Cuza susține teoria monstruoasă că un om de origine streină
— cum ar fi de pildă d. N. lorga — nu poate fi întru nimic folositor,

S
ci numai absolut primejdios culturii romîne, politicii romîne, vieții
publice romîne.
ER
D. Cuza n’a susținut această aberație numai în volumul citat. In
volumul său „Era nouă și generația dela 48“ publicat în 1889, d. Cuza
a zis următoarele:
„Către popor trebuie dar să ne întoarcem privirile noastre, pentru
NIV
„că dela dînsul purced toate... — ... Intr’însul vibrează și se rezumă
„viața întregului organism".
Nimic de obiectat, nu-i așa? Perfect. Insă pe d. Cuza îl mustra
cugetul că în 1889 spusese ceva serios. De aceea, în 1908 reproduce în
revista Frăția românească pasagiul de mai sus, și adaugă și o expli­
LU

cație. In 1889 zisese, cum ați văzut că în popor vibrează și se rezumă

viața întregului organizm. In 1908 adaugă:
„Adecă: în noi, cari sîntem din sîngelepoporului romînesc*.
Cuvintele: in noi și din sîngele sînt subliniate de d. Cuza. Va să
RA

zică: să nu-i trăsnească prin cap vre-unui venetic — ca d. lorga —

care n’ar fi „din sîngele" sl’înt, să aibă pretenția că și în sufletul lui
ar vibra viața organizmului romînesc. Pe poarta unui asemenea suflet
d. Cuza a bătut o tăbliță : Vibrarea interzisă.
NT

Și d-lui Cuza i s’a părut că tot nu fusese înțeles în deajuns, con­

tactul’cu oameni ca d. lorga îi dăduse prilejul să constate la ei vi­
brarea atît de aspru prohibită. Și atunci, revine asupra chestiunii tot
în Frăția românească, în numărul dela 5 Martie 1909 și zice:
CE

„Sigur e însă că originea, fie a ideilor, fie a acelora cari le

„propovăduiesc, nu poate fi indiferentă cînd e vorba de cîrmuirea
„intereselor politice ale unui popor. In domeniul acesta practic încre­
dere absolută nu pot să inspire, firește, decît naționalii, ca mai apro-
I/

„piați de înțelegerea lucrurilor, prin congenialitatea lor, și ca repre-

„ze .tanți ai sentimentalității specifice a patriotismului, a iubirii de țară,
„care e product al unei îndelungate evoluții atavice, și a creșterii
AS

„individuale, și nu se poate improviza*.

Cuvintele: originea, naționale, patriotismului, improviza,sînt sub­
liniate de d. Cuza. Vedeți că’d-sa cere o îndelungată evoluție atavică.
Această condiție n’o îndeplinește d. lorga, al cărui bunic era grec. O
UI

„îndelungată evoluție atavică" presupune sute de ani. Or, bunicul d-lui

lorga, în virtutea altei „evoluții atavice" dăduse buzna în țară ca să
acapareze tronurile principatelor.
BC

Și acum întrebăm: este sau nu campania d-lui Cuza o campanie

anti-io’rgistă? Pînă să răspundă jurații ar fi bine să răspundă d. Cuza,
— dacă nu i-a pierit glasul. A. L.
 401

Y
AR
Mai mult de cît obrăznicie ... lașitate I

R
Trebuia să se fi creat atmosfera antisemită nesănătoasă, înnă-

LIB
bușitoare a oricărui simț de demnitate omenească și distrugătoare a
celui de pe urmă grăunte de bun simț, pentru ca să se poată publica
fără teamă, în gazeta oficioasă a primului ministru, un articol ca
„Obrăznicii semite" din No. 981 dela 26 August curent.
Adevărul luase în răspăr pe Viitorul pentru violența de limbaj

ITY
cu care tratează pe adversarii politici și-i amintise că tocmai ziarul
tinerimei liberale dădea altă dată altora’lecții de moderație de limbaj.
Atît a fost de ajuns pentru ca Viitorul să găsească demn de un organ
de partid, care în momentul de față reprezintă guvernul țărei, limbajul
de mai jos:

S
„Nu simțim cîtuși de puțin nevoia unei desvinovățiri, atît timp
ER
cît acuzațiunile ce ni se aduc, se reduc la afirmațiuni vagi și trivia­
lități semite încurajate de încetățeniri cîștigate sau cumpărate cu prețul
eternei sclavii a conștiinței.
Ziarul nostru n’a abuzat niciodată de lapidarul înțeles al acelei
NIV
fraze curat romînești pe care presa semită l’a înghițit de multe ori
fără să-l poate digera.
Nu vom permite însă niciodată să ni se adreseze cuvinte, pe
care noi, cei care suntem acuzați de violență, nu ne-am permis încă
LU

să le adresăm nimănuia.
Și dacă se găsește cu adevărat vre-un om politic român care să
se creadă violentat de limbajul nostru, acela n’are decît s’o spună el
singur, căci nu ne închipuim să se găsească în Romînia, măcar un
singur om politic care să se coboare pînă acolo încît să primească a fi.
RA

luat sub aripa ocrotitoare a celui mai strein ziar din țară.
Nu lor, ci nouă nu ne este dat să stăm de vorbă cu acei ziariști—
romîni de fabricație recentă — cari, cînd se încerc a insulta în limba
romînească, uită că strămoșescul perciun nu le poate dispărea cu totul,
NT

or cît de adînc ar fi fost el tăiat de foarfecele urnelor parlamentare".

Cînd ești gazetar guvernamental, ai de sigur o sumă de avantagii
asupra adversarilor în polemică: nu te temi de respundere personală;
CE

un riști urmărirea ministerului public; nu ți se cere să dovedești cu

acte unele afirmațiuni și bunăvoință stăpînirei te apără de o sumă de
neajunsuri.
In acelaș timp însă, în care te bucuri de asemenea privilegii, nu
trebue să uiți că „noblesse oblige". Reprezinți, de bine, de rău, guver­
I/

nul și ori ce ai scrie se poate—pe drept sau pe nedrept—-atribui acelora

în solda cărora te afli și a căror situație oficială îi obligă să fie drepți
AS

și nepărtinitori pentru toți locuitorii țării, chiar dacă așa ceva nu se

învoiește cu firea lor. ’ .....
Așa fiind, cum se poate califica limbagiul și chiar titlul artico­
lului „obrăznicii semite" ?
UI

Acel articol vorbește de o parte din populația țării, egaU în da­

torii cu tot restul și, implicit, egal îndreptățită^ la buna cuvință a au­
torității și a tuturor organelor ce o reprezintă și pe cari și dînsa le
plătește.
BC

’Dar nu numai pe evreii necetățeni îi atacă Viitorul, ci și pe cei

admiși de Parlament și guvern în cetatea romînă. Ba, voind să lovească
într’înșii, Viitorul afirmă că există încetățeniri „cîștigate sau cumpărate
cu prețul. , eternei sclavii a conștiinței".
De la cine se „cîștigă" sau „se cumpără" încetățenirile și cine
 402 Facla

Y
profită de pe urma sclaviei conștiinței altora? Nu vede Viitorul că face
ca Păcală, cînd scuipă în sus?

AR
Dacă este obrăznicie specific semită, ca să chemi pe Viitorul la
respectul formei în polemică, ce nume se poate da faptului de a ataca
din dosul forței publice o populație dezarmată, care crede și despre
care se afirmă, că nu are dreptul să răspundă la lovituri cu lovituri?

R
E mai mult de cît obrăznicie semită: e lașitate reptiliană.

LIB
Ștefan Munteanu

ITY
POLEMICI
Quod licet Jovi, non licet d-Iui Cuza. — Caragiale a anunțat

S
cîndva două premii pentru cea mai bună nuvelă și cea mai bună poezie
ce se vor trimete Moftului Romin. Se pare că nuvelele și poeziile au
ER
curs cu nemiluita, dar de premiu nu s’a mai vorbit nimic. Unul din
concurenți a protestat. Atunci Caragiale, foarte grav, a răspuns cam
următoarele :
„Premiul I Fa cîștigat directorul nostru, d. I. L. Caragiale, iar
NIV
premiul II l’a cîștigat primul nostru redactor, d. Anton Bacalbașa. Fa­
cem ce vrem cu premiile noastre!“
Candidații au trebuit s’o înghită, că n’au avut în cotro.
D. A. C. Cuza se crede în drept să-l imite pe Caragiale și o ni­
merește strașnic.
LU

D. Cuza a scris o carte de sute de pagini ca să demonstreze că

— niciodată și nicăieri și sub nici un cuvînt — un om cu o picătură
de sânge străin în vinele sale, nu va fi in stare să producă ceva bun.
Un asemenea om va fi oriunde și oricînd: ca artist — un imitator ridi­
RA

col, ca învățat — un papagal, ca om politic — un plagiator primejdios.

Și cînd aplicăm această regulă, dată ca fiind fără excepție, d-lui
N. iorga, d. Cuza se supără foc.
— Bine, dar e teoria d-tale!
NT

— Ce-ți pasă?
— Cum „ce-mi pasă“ ? Ai formulat o teorie și. . .
— Mă rog, fac ce vreau cu teoriile mele.
*
Atîta numai că și noi facem ce vrem cu teoriile d-lui Cuza.
CE

Brătianu-Youravlef. — La Moscova a fost executat un bandit

anume Youravlef care săvîrșise numai 265 de omoruri.
Aflăm că d. Ionel Brătianu a cerut guvernului rus, ca pe viitor
I/

să nu mai judece pe indivizi â la Youravlef ci să-i trimeată în Romî-

*
nia: la o viitoare represiune vor face minuni!
AS

Mai las’o ! — Din darea de seamă a lansării unui șlep la Galați

vedem că „d. primar Petrovici bea pentru d-nii Brătianu, Morțun, Sa-
ligny, Ștefănescu, Fernic ...“
UI

... Ci mai stai,d-le Petrovici! Nu găsești că bei cam prea mult?

Adeziune. — D. Traian Ștefănescu declară prin Neamul că are

„îndrăzneala" de a adera la partidul naționalist-democrat. Această în­
BC

drăzneală d. Ștefănescu afirmă că o are „în contra tuturor persecuto­

rilor ce sînt și vor veni".
Rugăm pe d. Ștefănescu — dacă, în adevăr, există — să fie lini­
știt : nu-1 va persecuta nimeni. Se pare că în „programul" partidului
intră și mania persecuției.
 Facla 403

Y
Entuziazm de prisos.— In numărul nostru trecut un colabora­

AR
tor a publicat un document interesant: prefectul ungur Eugen Boda
poruncește sub-alternilor săi „să dea interpretarea cea mai largă drep­
tului de întrunire", în favoarea socialiștilor.
Documentul e interesant, în adevăr, căci ei arată nu spiritul li­

R
beral al actualului guvern unguresc, ci nemărginita lui hipocrizie. In
Reghinul săsesc guvernul are încurcături teribile și el speră să și cîș-

LIB
tige simpatiile socialiștilor, de cari simte strașnică nevoie! De aici su­
bitul acces de liberalizm. Socialiștii se vor folosi, firește, de libertatea
ce li se dă, dar își vor face politica lor, fără să le pese dacă momen­
tan ea ar putea folosi și guvernului; e mai probabil însă că lui nu-i
va folosi de loc.—
Prin urmare entuziazmul colaboratorului nostru care s’a grăbit

ITY
să compare guvernul unguresc cu cel romînesc, e cu totul de prisos.
Sînt tot o apă!
*

S
Reclamă de bîlciu. — D. lorga nu știe numai să înjure ; d-sa
știe și să laude — tot atît de deșănțat.
imn de slavă d-lui dr. Șumuleanu: ER
’ Pe ziua de 16 August, fiind în voce, d. lorga a înălțat următorul
„S’ar putea ridica un guvern de partid la înălțimea ce trebuie
,pentru a scoate din slujbe mii de funcționari netrebnici și a le sub­
NIV
stitui oameni de devotament și energie — așa cum e acel dr. Șumu-
„leanu care, deși nu e bacteriolog, a alergat la cea dintîi chemare a
.ministrului?"
Firește, nu ni se spune care ministru l’a chemat pe d. Șumu­
leanu, și în ce scop. Acesta e felul de a scrie al d-lui lorga. Posteri­
LU

tatea va tocmi cercetători speciali cari să descurce scrierile d-lui lorga,

așa că urmașii noștri vor citi cu folos Neamul Romînesc.
Pentru moment știm numai atîta : că un ministru a dat o întîie
chemare și d. Șumuleanu, deși nu e bacteriolog a alergat; pe cînd
ceilalți funcționari, în număr de mii, deși sînt bacteriologi, n’au aler­
RA

gat. Se știe că bacteriologia e arta de a alerga.

Dar tot nu pricepem acest hiper-entuziazm al d-lui lorga. Ar
trebui să știm cine l’a chemat pe d. Șumuleanu, în ce scop l’a chemat,
și ce a făcut d. Șumuleanu acolo unde a alergat.
*
NT

Era fatal! — Avurăm și un incendiu la foișorul de foc.

Singura instituție oficială care a înțeles să-și îndeplinească me­
CE

nirea

Errare jandarmum est. — Colonelul Poienaru din Galați l’a

bătut pe avocatul Degeanu, fiindcă l’a crezut jidan. Jandarmii din Bo­
I/

toșani au legat cobză și dus la „reședință11 pe proprietarul lamandi,

de sigur pentru că l’au crezut țăran.
Să se liniștească deci și d. Degeanu și d. lamandi, căci nu ei au
AS

fost vizați.

Barbariile cazone. — D. G. Rigo denunță^ cazul locotenentului

UI

Hagi Eugeniu Nieolau, care a bătut crunt pe învățătorul C. I. Constan-

tinescu, chemat în concentrare.
De obiceiu, învățătorii sînt oarecum privilegiați: ei nu mănîncă
bătaie ca mojicii de rind. Aceasta a revoltat, de sigur, pe locotenentul
BC

Nieolau, care va fiind partizan înfocat al egalității tuturora . .. înaintea

brutalității cazone.
Ce zice însă directorul învățămîntului primar, d. Spiridon Po­
pescu, care fiind -soldat a mîncat bătaie dela supiriori ? — căci deși
student, d. Popescu, țăran sărac, a făcut armata în rînd cu ghiorlanii.
 404 Facla

Y
Nu crede d-sa că ar putea interveni acuma, fiind vorba de un subal­
tern al său ?

AR
Așa e, domnule ! — Cică la 15 August s‘a serbat pentru întîia
oară — pe temeiul nonei legi a repauzului duminical — aniversarea

R
împroprietăririi țăranilor. Această știre o găsim în Ordinea. Și Ordinea
adaugă : prin acea împroprietărire „s’au realizat la noi in chip pacinic
reformele pe cari apusul nu le a putut cuceri decît în urma unor cum­

LIB
plite vărsări de sînge“.
Așa e: în apus au fost întîi vărsările de sînge și pe urmă, ca o
consecință, reformele; la noi, întîiu „reformele", pe urmă, ca o con­
secință : vărsările de sînge, cari au început de prin 82 și s’au oprit
— deocamdată — in 1907.

ITY
Acum avem alt rînd de „reforme", pe urmă .. . zi-i înainte, d-le
Brătianu!
Așa e, domnule: noi sîntem mai ai dracului decît apusul!

S
Din ciudățeniile vieții. — Omul cel mai bărbos din țară face o
politică de imberb.
ER
Apel către d. Abgar.—D. A. C. Cuza văzînd unde l’a dus lupta
cu al de noi, a găsit acum un adversar -mai potrivit taliei d-sale : e
NIV
fostul său tovarăș de luptă, deșteptul Lupu Dichter, care era gazetar
junimist pe cînd d. Cuza era deputat junimist.
E mai mare dragul să vezi cum se înfundă reciproc acești doi
valoroși adversari, cari, ca foști tovarăși, își cunosc slăbiciunile.
D. Cuza îl înfundă astfel pe d. Dichter:
LU

„S’a mai susținut, în sfîrșit, că jidanii sînt un pericol național,

„fiind de altă rasă și întru totul ne a si mii abili, cu ori ce popor. Și în-
„tru cît există pretutindeni, se vede că nu s au asimilat nicăeri’ căci
„altfel n’ar mai fi ca jidani".
Rugăm pe intimul amic al d-lui Cuza, d. Abgar Buicliu, să aducă
RA

la cunoștința intimului său amic, d. A. C. Cuza, că și armenii există

pretutindeni și totuși nimeni nu pretinde că ei nu s’au asimilat. Ori
pretinde d. Abgar Buicliu că d sa nu este armean și că neam de nea­
mul său n’a fost armean ?
NT

Am dori s’o știm. Nici vorbă, după teoriile d-lui Cuza, armenii,
nefiind de origine romînă, trebuie arși pe rug. D-nii Haret, Missir,
dr. Buicliu, Ibrăileanu, etc., sînt o rușine și o primejdie pentru țară.
CE

Dar cum rămîne cu amicul Abgar?

Si turcii i-au tras clapa! — D. N. lorga e nemîngîiat: turcii

au vizitat diferite părți ale Romîniei, dar nu s’au abătut la Vălenii de
Munte.
I/

D-sa le-a telegrafiat:

„Regret că nu pot avea plăcerea de a vă cunoaște personal, ne-
AS

„fiind înștiințat despre vizita d-v. în nici im fel. Ași’fi fost fericit să
„vă văd aici".
Turcul tot turc! Nu l’a înștiințat pe d. Torga că o să vie pe aici
și n’a ținut seamă de dorința d lui lorga de a-1 vedea acolo. De cîte
UI

ori se face o escursiune în țară, găsim aceeași protestare în Neamul:

escursioniștii nu s’au dus la Văleni. De cîte ori se adună un congres,
în ori ce parte a țării, d. lorga protestează: congresiștii nu s’au dus
nici ei la Văleni.
BC

Dar față de turci avea datorii personale de recunoștință: turcii

au dat strămoșului Arghiropulos tronurile romînești în arendă. Prin
urmare la ei s’ar fi putut duce d. lorga.
 Y
Facla

R AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

LIB
Redacția și Administrația :
București, Strada Sărindar No. 11

ITY
Numărul de 16 pagini 15 bani.
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an.................................... Lei 7.—

S
Pe șase luni.................... „ 4.—
Pe șase luni . . „ ER
în străinătate : Pe an................... Lei 9.—
5.—
Un abonament combinația „Facla* și „Viața Socială*
NIV
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
LU

A apărut:
Biblioteca „LUMINA"
RA

No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu;

No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.
No. 3. — Prăpastia, de I. Agărbiceanu.
NT

No. 4. — Prizonierii, de Paul Heyse.

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.
CE

Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­

I/

tarea lor;
Pentru oprirea Jerberei mustului și păstrarea lui
AS

dulce, se recomandă cu succes garantat

Noul ANTIFERMENT
UI

Doctor A. URBEANU
—----- ■------ Cereți Prospect ---- -------—-
BC

Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București

De vînaare la Drogherii și Farmacii
 Y
Biblioteca„Lumen“

AR
------------- Un număr 15 B IXI.--------------

R
ABONAMENTE;
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50

LIB
25 numere „ „ . . . Lei 3.—
Sumele se vor trimite prin mandat poștal peadresa
editiArei ,,Lumen“, Str. Calomfirescu 7 - București.

ITY
MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD
Doctor GR1GORE BRHUER
S
ER
Fost intern al Spitalului ,,Elisabeta“ din Galați;
fost medic al „.lllgemeines Krtmkenhaus“ (Prof. Schlesinger)
NIV

Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78

— TELEFOX 701 —
LU

Citiți
RA

„ROMANIA MUNCITOARE44
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor-
NT

unite. Apare de două ori pe săptămână.

Abonamentul 8 lei pe an. Numărul 10 bani.
CE
I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Axin
Ușor de luat de copii și a-
duiți. Efect sigur. Excelente
contra:
UI

Constipației, Leneviei in­

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
Prețul Lei 1.75 De vânzare Iv toate farmaciile.
BC

Depozit general
PHARMAKOW - IAȘI
Strada loan Creangă ÎNo. 61
Anul I. Nb. 26. 4 Septembrie 1910.

Y
AR
Faci a
R
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL
N. D. Cocea: Activitatea noas­ ce este d-1 A. C. Cuza; Fel.:
LU

tră; : O' lămurire istorică; Partid poporanist.

C. Dobrogeanu-Gherea: „Stu­ POLEMICI: Cine calom­
diu critic asupra socializmului niază.—Fortul Chitila în primej­
în Romînia“; St. Crăciun: (In die. — Triumful d-!ui Cuza. —
RA

bilanț; N. lorga: Cugetări; Fa­ Chestiuni financiare. — Demni­

cla: Reacțiunea; Crîmpeie: tatea armatei.— Ce-i cud. Răutu
O clasificație necesară. — Gu­ d-le Cuza? — Cinste.—Nu cum­
NT

vern stupid. — Negustor îără va ? — Pentru brăileni. — (In

minte. — Romîni și Aromîni in- adevăr spus de... „Neamul Ro-
grați; Em. Socor: Cine este și mînesc“ ! 11
CE
I/
AS

BUCUREȘTI
UI

Ediîura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11
BC

Prețul 15 Bani
 La 1 Septembrie a. c. s’a constituit
Societatea Cooperativă 8e editură „facla"

Y
AR
Capital social 20,000 lei
— împărțit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

R
Subscrierele se fac de pe acum și se vor închide în seara
zilei de 18 Septembrie. Valoarea acțiunelorse varsă integral, în

LIB
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal
pe adresa : Societ. cooper, de editură Facla, Calea Victoriei 43,
la sediul provizor al Societăței.
Extras din statute :

ITY
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­
rești, putînd să înființeze sucursale atît în Capitală cît și în restul țărei.
Art. 2.—Scopul Societăței este:

S
a) Să editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă,
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
nomică. ER
nivelului intelectual al poporului și cari îl pot ajuta în lupta lui eco­
b) Să cumpere și să vîndă ori ce articole de librărie, papeterie, etc.
Arț. 16. — Beneficiile realizate de societate se vor distribui în
NIV
chipul următor:
60 la sută membrilor acționari și societari.
15 la sută pentru fondul de rezervă.
10 la sută pentru opere culturale.
5 la sută direcțiunei.
LU

10 la sută consiliului de administrație și cenzorilor.

Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
constituirea definitivă a Societăței.
RA

Către abonați
NT

Rugăm pe toți abonații noștri cari pînă astăzi n’au achi­

tat costul abonamentului să ne remită suma ce ni se cuvine, pe
CE

adresa administrației revistei noastre Calea Tictoriei No. 43.

Amintim abonaților noștri că costul abonamentului este de
lei 7 anual, iar un abonament combinat cu „T iața socială* costă
11 lei.
I/

Faptul că costul abonamentului este atît de de redus ne face

să rugăm pe abonați să ne trimeată direct sumele ce ni se cu­
AS

vin, spre a nu ne expune să plătim obicinuitele cheltueli de în­

casare.
In tot cazul singurul in drept de a încasa, în provincie,
UI

este d. Șoimescu, iar în capitală sumele se vor trimite mimai

la administrația revistei noastre Calea Victoriei No. 43.
Rugăm pe toți prietinii noștri cărora le-am încredințat car­
BC

nete de abonament să trimeată la adresa de mai sus, pînă cel

mult la finele lunei sumele încasate, împreună cu carnetele.
Administrația
 Jr El 01 El4

Y
R AR
LIB
ITY
Activitatea noastră

S
Cu numărul acesta se împlinesc șase luni de la apariția
Faclei.
ER
Judecind activitatea desfășurată de noi în cursul acestor
șase luni, numărind luptele pe cari le-am dus pentru demas­
NIV
carea tuturor coalițiunelor reacționare adăpostite îndărătul fra­
zeologiei liberale și naționaliste, constatînd simpatia prietenească
și caldă cu care am fost primiți de democrația acestei țări, trebue
să mărturisim, fără falșă modestie, că opera noastră a fost utilă
LU

și că munca și luptele noastre n’au fost cheltuite în zadar.

Revista aceasta, pornită într’un moment de entuziasm și
în nevoia pe care o simțeam cu toții să respirăm un aer mai
curat în atmosfera viciată de patimi politice personale, de lași­
RA

tate de gîndire, de ațîțări și dușmănii de rasă, n’a putut să

trăiască și nu va putea să trăiască de cît continuînd aceiași operă
și fiind însuflețită de acelaș entuziasm.
NT

Trecutul nostru, scurt, e adevărat, dar bogat în lupte, ne

va fi într’o măsură anumită chezășia viitorului.
Ceea ce am început cu bine, vom duce la capăt fără teamă
CE

și fără șovăiri.
Fie înpotriva partidelor istorice, cari n’au istoric în tre­
cutul lor decît jaful și exploatarea nemiloasă, fie înpotriva bă­
lăriei naționaliste, care amenința să asfixieze într’o împletire
I/

de suspiciune, de vaete și de ură, forțele vii ale acestui popor,

fie înpotriva acelora cari, ca indivizi, încearcă să profite de ne­
AS

păsarea și tembelizmul nostru oriental ca să se strecoare fără

inteligență, fără suflet și fără muncă la situații nemeritate, ne
vom lupta și vom afirma mereu punctul nostru de vedere cin­
UI

stit și sincer democratic. Ca și pînă acum nu vom cruța nimic

și nu vom erta pe nimeni. Dela cel din urmă jandarm rural
ascunzîndu-și nedreptățile și teroarea în depărtarea satelor și
BC

pînă la jandarmul rural din fruntea guvernului și dela picioa­

rele tronului, nu vom uita pe nici unul din cei cari trăesc din
mizeria mulțimei și din miazmele reacțiunei politice.
Vom face mai mult.
 Facla.
406

Y
încurajați de simpatia publicului cititor vom înbunătăți
revista noastră, nu atît a noastră, cit a clasei muncitoare și «a

AR
acelora cari i-au îmbrățișat năzuințele. La partea politică vom
adăoga în curînd cîteva pagini de literatură și de știință. Ală­
turi de idealul democratic, vom pune revista aceasta în servi­

R
ciul unui ideal mai larg de cultură și de.artă.
Și atunci, și numai atunci, Facla, care dela primul ei nu­

LIB
măr a făgăduit că: „raza ei va lumina, focul ei va încălzi,
flacăra ei va arde“, își va li îndeplinit cu prisosință misiunea.
N. D. Cocea

S ITY
O lămurire istorică
ER
După răscoalele din 1907 toată lumea se întreba de unde luaseră
țăranii ideea că „studenții" se vor pune în fruntea lor și le vor da pămînt.
NIV
D. lorga a dat la timp următoarea lămurire :
„Ministrul de interne întreabă prin județe de ce țăranii răsculați
„ziceau „studenți" căpeteniilor lor, cari erau de fapt hoți de cai, găi-
„nari și agenți electorali.
LU

„Explicația e simplă, și, cu toate că nu sînt prefect, îmi permit

„a o da d-lui I. Brătianu, democratului de eri, dacă nu ministrului de azi.
„Grație d lui Tache lonescu, sătenii citesc de mult Adevărul, pe
„care factorii poștali îl vînd la sate. Din acest ziar au aflat că numai
„studenții au durere de soarta lor și își cheltuesc puterile pentru a-i
RA

„ajuta. Și atîta-i tot“.

Stilul acestei notițe e caracteristic : pe de o parte „d. Tache Io-
nescu“—nu Tachi-Mochi ca de obiceiu ; de alta „Adevărul"—nu Adivor
ca de obiceiu. In sfîrșit: „hoți de cai", „găinari" și „agenți electorali"—
NT

nu sfînta noastră țărănime, ca de obiceiu.

Vezi că momentul era grav. Și d. lorga, păzit de jandarmi și stu­
denți, se temea să nu fie înhățat ca „instigator". Curajul d-lui lorga
este ca norocul lui Schroeder : colosal.
CE

Iată însă ce informații ne dă acum d. N. Răutu, în articolul său

din „Revista Democrației Romîne" :
„Omul nedeprins cu munca devine ușor factor de dezordine și
„turburare socială și e trist cînd asemenea factori în?ep a se ivi prin-
I/

„tre studenți ori școlari, și e și mai trist încă cînd provocarea, ațîța-
„rea sau încurajarea vin din însăși partea profesorilor.
„D. Cuza a început să guste’din roadele semănate ; deci, poate fi
AS

„vesel, dacă asemenea lucruri ar putea înveseli pe cineva.

„Știm cum în timpul nenorocitelor răscoale din 1907, studenții au
„fost priviți și dați și ei ca instigatori, învinuirea a fost nedreaptă, dar
UI

„s’a făcut, și întregul ponos trebue să-l poarte d. Cuza cu nesocotita sa

„propagandă".
Va să zică : nici d. Tache lonescu, nici Adevărul. Și d. lorga nu
știa nimic de propaganda d lui Cuza!
BC

Fenomenala notiță de mai sus a d-lui lorga se găsește în Neamul

Românesc de la 26 April 1907 (Anul I, No. 102).
 Facla
407

Y
AR
„Studiu critic asupra

R
Socializmului în Romînia*1

LIB
de C. Dobrogeanu-Gherea

IV

ITY
Lupta politică și socială
Dar socialiștii au avut încă un cuvînt mult mai decisiv pentru a

S
nu se cufunda în politica și politicianismul țării: acesta e imposibili­
tatea existenței însăși în conaițiunile actuale ale țării a unui partid în­
semnat social-democrat. ER
Primordiala condițiune de existență a unui partid parlamentar
sînt alegătorii—aceasta e mai mult de cît evident: Pas d’argent, pas de
suisses, zice dictonul cunoscut—tot așa: nu-s alegătorii, nu-i partid. Această
NIV
putere electorală ar fi putut s’o dea socialismului numai proletariatul
industrial plus cel intelectual. Acesta în țară la noi e încă în fașă și
chiar cât este, e redus la neputință prin regimul nostru electoral.
Așa dar, chiar premisele teoretice puse de socialiști ei înșiși,
LU

trebuiau să i facă foarte prudenți în chestia politicei parlamentare.

Din nenorocire socialiștii au fost asurziți de sgomotul pe care-1
face politica la noi, orbiți de importanța ce și-o dă ea sieși.
Pe cît de puțin reală și mai ales bine-făcătoare e influența poli­
ticei parlamentare asupra vieței țării, pe atît de mare importanță ea își
RA

dă sieși; în această privință importanța ei reală e invers proporțională

cu importanța ei aparentă.
Cine nu știe că la noi toată lumea face politică, iarăși politică,
și numai politică?
NT

întreaga opinie publică nu e preocupată de cît numai de politica

parlamentară.
Știința, literatura, arta, chestiunile economice, culturale, morale,
sînt fleacuri; politica, politica și iar politica e totul, Cînd e vorba de
CE

o remaniare ministerială, de eșirea din minister a d-lui X, și de intrarea

d-lui Y, apoi acest eveniment capătă o importanță colosală. Toate con­
vorbirile publice, toate articolele de gazetă, întreaga opinie publică e
pasionată de acest eveniment—s’ar părea că de aicea atîrnă prezentul
și viitorul țării. In realitate însă acest eveniment are tot atâta influență
I/

reală asupra vieții și dezvoltării țării, cît scăderea apei în lacul Ciș-
megiu asupra climei ei.
AS

Această nemăsurată importanță ce se dă politicei parlamentare la

noi, plus marea importanță reală ce are în adevăr în Occidentul Euro­
pei, și care de departe pare și mai mare de cît e în realitate, au făcut
pe socialiștii romîni să comită marea greșală de a se cufunda chiar de
UI

la începutul activității lor în politica și în politicianismul țării.

Rezultatele acestei activități au fost ceeace pot să fie rezultatele
unei activități factice.
BC

Socialiștii au cheltuit cele mai multe și cele mai bune puteri ale lor
pentru a-și da aere de un adevărat partid politic social-democrat, au
făcut atîtea sacrificii și jertfe nu pentru a li, ci pentru a părea.
Pentru că ce altă a fost toată această activitate neobosită chel­
tuită pentru a forma cluburi politice pînă și în cele mai depărtate orașe
provinciale, însă fără membri cari să priceapă ceva în socialism, și a-
 Facla
408

Y
ceasta alergare după număr, după cantitate, în detrimentul calității, și

AR
această organizare complectă și pompoasă de partid cu comitete, con­
silii generale, etc ?...
Și acest fast atît de costisitor al congreselor ținute cu 120 membri
cînd partidul n’avea 100 de socialiști luminați și perfect convinși; și dis­

R
cuțiile aprinse la congrese asupra condițiilor de alianțe politice cu alte
partide, cînd partidul avea numai cîteva sute de voturi în toată țara:

LIB
și punere continuă din candidaturi în unele orașe pentru a-și putea nu­
măra puterile cînd invariabil partidul avea acolo 8 voturi. Și cîtă acti­
vitate, cît devotament, cîte jertfe pentru toată această activitate factice!
Și ce păcat că toată această activitate desinteresată, profund cinstită,
s’a distras de la destinația ei naturală în țara romînească, de la ceeace

ITY
am numit eu politica socială, anume în lucrare culturală și morală, în
organizare de bresle de lucrători și pătrunderea lor de ideile și idea­
lurile socialiste, în propagarea socialsimului, etc. Atunci puterea cul­
turală, morală, și în mod indirect, chiar cea politică, ar fi fost alta. Zic
chiar influența politică, pentru că între multe alte ciudățenii din țara

S
noastră e și ăsta că acei cari stau în afară de politica militantă au de
multe ori o influență indirectă care e mai mare de cît a acelora cari
ER
fac politică militantă. Așa numitele „oculte11 din fiecare grupare politică
cari fără să se ameslice direct conduc totul, nu sînt un fenomen occi­
dental, ci isvorăsc din însăși condițiunile politico-sociale ale țării noastre.
Se înțelege, această activitate are și o parte bună prin aceea că
NIV
în timpul agitațiilor electorale și de la tribuna parlamentară s’au pus
în circulație ideile socialiste. Dar acest bine a fost cumpărat prea scump
prin faptul că s’a îndreptat întreaga activitate deja destul de modestă
(foarte puternică ea nu poate fi în țară la noi) într’o direcție cu totul
LU

factice, făcînd pe socialiști, în timp de cîți-va ani, să piseze apa în piuă.

Cel mai mare neajuns al acestei activități—comun tuturor acti­
vităților factice, fără teren real,—e că a dezgustat, istovit și descurajat
pe cei mai mulți din luptătorii socialiști și i-a făcut să ajungă la con­
cluzia falșă că manifestarea socialistă e imposibilă în țară la noi, ceea
RA

ce e o profundă greșală. De mult deja adversarii socialismului au susținut

că în condițiunile speciale ale țării noastre nu e posibilă o manifestare
socialistă, acum și unii socialiști, hypnotizați de politică și confundînd
speciala manifestare a socializatului prin un partid politic, cu manifes­
NT

tarea lui generală, nevăzând în fot socializmul de cât politica parla­

mentară, susțin și ei că nu e posibilă în țară la noi pentru moment o
manifestare socialistă.
CE

Adevărul însă e—și un adevăr foarte important,—că de bună seamă

nu e posibil încă la noi un partid puternic politic parlamentar social-de­
mocrat, dar e posibilă, foarte utilă și necesară manifestarea socializmului
în sensul politico-social care e cea mai importantă manifestare a lui.
I/

A treia serie de greșeli făcute de socialiști rezidă în faptul că ei

și-au exagerat grozav puterile, nu ’și-au dat seamă exact de propriile
lor puteri, n’au știut să și le măsoare și să lucreze în consecință, să
AS

atace probleme în raport cu puterile lor reale, nu imaginare. Din po­

trivă, socialiștii noștri atacau probleme pentru cari n’ar fi deajuns în­
zecite forțe ca acele pe cari le aveau, și cum ajungeau să aibă un succes
oare-care într’o direcție, se aruncau în altă direcție fără să-și fi asigurat
UI

rezultate cît de puțin trainice în cea d’întîiu.

Această nerăbdare și lipsă de socotință de sigur nu e particulară
numai socialiștilor, e un păcat general al țării.
BC

In Englitera dacă un cerc de oameni reușesc să facă în vr’un

cartier sărac din Londra o operă umanitară, utilă, își dau toată viața
pentru ea și socotesc că și au făcut datoria.
In Rusia dacă un cerc de tineri în timp de vr’un an, doi, au reușit
să-și împrăștie ideile, el se duce bucuros în exil, în Siberia, socotind
că n’a trăit degeaba.
 Facla
409

Y
La noi însă cînd un cerc de tineri generoși intră în lupta socială
el are pretenția nici mai mult, nici mai puțin ca să regenereze întreaga

AR
viață socială a țării du fonde au comble și dacă această intrare în viața
politică n’ar însemna cel puțin un punct istoric de la care va începe o
altă viață, atunci nu s’a făcut nimic. Cauza acestui fenomen e în primul
rînd cultura noastră socială așa de tînără încă. Această cultură în Occi­

R
dent a făcut să pătrundă în spiritul păturilor culte priceperea imensi­
tății problemei regenerării sociale a unei țări. La noi această pricepere

LIB
lipsește. Și iată de ce avem în fiecare lună cîte o altă „eră nouă“.
Afară de asta, acei cari fac politică parlamentară și socială la noi
aparțin claselor noastre dominante, oligarchiei noastre naționale. Oli­
garchial însă, prin faptul că-i este permis totul în viață, pierde noțiunea
și măsura adevărată a puterii lui. Popoarele muncitoare, cari prin is­

ITY
toria lor grea și dureroasă, și-au săpat bine în minte și în suflet aceea
ce nu se poate, au creeat o serie întreagă de dictoane și proverbe în­
țelepte în această privință.
Astfel poporul francez zice: „Qui beaucoup embrasse mal etreint“,
iar poporul romînesc zice foarte înțeieptește și el: „să nu te întinzi

S
mai mult decit ție plapoma" și „să nu alergi după doui epuri că nu
prinzi nici unul“.
ER
Socialiștii noștri cari au început mișcarea n’au eșit din popor, ci
din oligharchia națională, și poate de aceea au alergat nu după doui,
ci după douăzeci de epuri cari fugeau în diferite direcții cu scop de a
prinde nu numai pe toți, dar și pe ciți-va pe deasupra. Chiar de la în­
NIV
ceput socialiștii—o mînă de oameni—au început să aibă un mare asce-
dent cultural și moral mai ales printr’o revistă literară și științifică.
De s’ar fi urmat cu insistență pe această cale s’ar fi adus servicii ne­
prețuite și socializmului și țării. Dar acestei reviste au urmat propa­
LU

ganda și organizarea cercurilor socialiste între studenții universitari,

de acolo între învățătorii sătești, apoi organizarea petiționarei din partea
țăranilor pentru cerere de pămînt, lupta politică, alegerea de deputat,
etc., etc. Vertiginos au urmat una după alta, de ia una s’a sărit la alta
fără a se fi asigurat un rezultat trainic în ceva, fără măcar să se fi asi­
RA

gurat că stat A-major socialist s’a pătruns cu adevărat de învățăturile so­

cialiste, de etica socialistă.
Un exemplu caracteristic de această nesocotință a fost eroarea
de a funda o gazetă socialistă. Cînd nici Englitera și nici Franța socia­
NT

listă nu aveau încă o gazetă zilnică, pe motivul că nu fuseseră în stare,

n’aveau destule puteri pentru a susține o întreprindere așa de grea,
micul și slabul partid socialist romîn fundează o gazetă zilnică !
CE

Rezultatul a fost că gazeta, în timp de trei patru ani, a absorbit

toate puterile partidului, a paralizat orice altă activitate, astfel că nu
gazeta a existat pentru partid, ci partidul pentru gazeta.
Iar partidul a fost mai slab, mai istovit ca oricînd din pricina
acestei nesocotiiiți în muncă, din pricina activității factice de partid
I/

politic, din pricina neînțelegerilor dintre socialiști, rezultatul iarăși îa

mare parte al acestei nesocotinți și al acestei activități factice—atunci
socialiștii au abordat cea mai formidabilă dintre problemele politico-
AS

sociale de la noi: formarea cluburilor politice țărănești, mișcarea

țărănească.
O știu, socialiștii aii vrut să cheme țărănimea la viața politică
UI

și mai ales au voit să dobîndească domnia legilor la țară, garanții le­

gale pentru țărani. Ei au voit să facă să devie o realitate întocmirea
noastră democratică și pentru țărani. Ei au fost în limitele programu­
lui, au lucrat în acea direcție care era recunoscută de ani, și care era
BC

cea mai importantă însărcinare a socializmului romîn.

Tendințe anarhice, invinuire de escrocherie, e cea mai mare calomnie
și cea mai înfiorătoare nedreptate care s’a făcut vr’odată unei grupări
sociale. Știu că intențiile le-au fost pure și scopurile nobile. Dar pen-
 Facla
410

tru a aborda o problemă așa de vastă, socialiștilor le-ar fi trebuit pu­

Y
teri foarte mari pentru a rupe acele zăgazuri, cari despart Romînia în
două țări deosebite, satele și orașele romînești. Și le-ar fi trebuit și

AR
mai multe și numeroase puteri conștiente socialiste pentru a ține această
mișcare în marginele legaliste, în limitele scopului pentru care a fost
făcută, ca să nu debordeze, să nu crească peste capul lor, să nu ia o
direcție și un drum care ar fi putut să devie fatal socialismului, și per­

R
nicios țărănime!. Și socialiștii n’au avut măcar atîtea puteri ca să-și mai
ție gazeta!

LIB
Rezultatul a trebuit să fie, fatal, acela care a fost. Ca în fabulă:
broasca socialistă a vrut să ajungă pe boul liberal și conservator și-a
pățit-o tot ca în fabulă. (Va urma}.

ITY
Un bilanț
S
ER
Cinci ani de activitate naționalistă-democrată
NIV
Peste cîteva luni se vor împlini cinci ani de activitate a parti­
dului naționalist-democrat.
Lumea știe cum a luat naștere acest partid.
O societate de bine-facere din București organizase pentru seara
de 13 Martie 1906, la Teatrul Național, o reprezentație în limba franceză.
LU

Jignit, cu drept cuvînt, de precăderea ce se dă la noi limbilor străine,

d. Nicolae lorga, colaborator al Epocei, publică în acest ziar un articol
împotriva reprezentației cu pricina. Articolul are răsunet printre stu-
denți. Aceștia se postează, în seara reprezentației, în piața Teatrului
RA

Național, unde, cu fluerături și huidueli, împedecă lumea să se ducă

la reprezentație. Poliția intervine. Se naște o învălmășeală și un tăm-
bălău. De o parte studenții, secondați de elevii liceelor, strigă, atacă,
aruncă pietre; de alta, poliția, întărită de forța armată, lovește, șar­
NT

jează, arestează. Scandalul emare; curge și sînge; se vorbește chiar de

un mort, căutat apoi zădarnic, cu luminarea, în podul și în subsolul
Teatrului Național. Reprezentația e împiedicată; abia într’un tîrziu lu­
crurile se potolesc ; în spre zori, amîndouă taberele părăsesc cîmpul
CE

de luptă.
Adouazi, și în zilele următoare, emoția e mare, firește. Cauza era
dreaptă și dreaptă rămâne, cu toate excesele făptuite. O reacțiune por­
nește împotriva înstrăinătorilor de limbă. Studenți și literați organi­
zează șezători literare prin țară. Un poet de frunte, d. Al. Vlahuță, strigă
I/

o Chemare, care, în treacăt fie zis, a rămas fără răspuns. D. lorga face
să apară Neamul Romînesc.
AS

Punctul de plecare e vădit, nu-i așa ? Se pornește o luptă pentru

cultura romînească; lupta e dusă împotriva înstrăinaților din clasa de
sus, pentru cari limba națională e o rușine. La adicăte, e de înțeles ca
această luptă să fie lărgită. Să nu rămînă numai pe tărîmul limbei, ci
UI

să fie îndreptată și împotriva tuturor apucăturilor clasei de sus care,

prin felu-i de traiu, se înstrăinează de neamul în numele căruia vor­
bește și pe care doar, chipurile, îl conduce. Ce au să caute în toate
BC

acestea Evreii? Organizează ei reprezentații în limbi străine? Duc ei

poporul romîn, din sînul căruia sunt excluși, îl duc ei pe drumul în-
străinărei ? Cum dar oameni cari au pornit la o luptă pentru binele și
mărirea culturei naționale, pierd din vedere și punctul de plecare și
 Facla
411

Y
țelul luptei și se prefac, în drum, în antisemiți sadea, atât de sadea,
că au uitat chiar ei care le-a fost rostul la început? Această abatere de

AR
la calea apucată, dela drumul cel drept, e întîia știrbire adusă inte­
reselor naționale de către partidul de care avem să ne ocupăm.
Ea are însă o explicație firească.
D. lorga e de vină.

R
D. lorga nu se simțea, se vede, destul de cunoscut.
înzestrat cu o mare putere de muncă și cu o memorie miracu­

LIB
loasă, d. lorga, tîrît de sigur de o aptitudine specială, a căutat întîiu
să-și facă un nume ca istoric. In acest scop a publicat, aproape fără
întrerupere, numeroase scrieri istorice. Nu le discutăm valoarea ; n’avem
căderea de a o discuta. înclinăm a crede că sunt de mare preț, de și știm
că, chiar pe tărîmul istoriei, d. lorga n’a găsit numai admiratori și că

ITY
mulți din admiratorii d-sale de odinioară declară azi că opera d-sale
istorică are nevoie de o revizuire. Treaba lor! S’o revizuiască!
Pe noi ne preocupă personalitatea psihică a d-lui lorga. Și în
această ordine de idei vom adăuga că, nemulțumit cu numele de istoric,

S
d. lorga a căutat să’și creeze o faimă și pe alte tărîmuri. Macedo­
nia istorică era prea mică pentru d-sa. Și a întins dar activitatea
ER
și în alte direcții. A publicat poezii. N’au fost apreciate. A publicat im­
presii de călătorie. N’au fost luate în seamă. Atunci d. lorga a luat
taurul de coarne : a recurs la publicistica zilnică. Părăsind rezerva de
învățat și sfiala (te literat diletant, a publicat în . . . franțuzește, în
NIV
L’[ndependance Roumaine, o serie de articole, foarte bine scrise, foarte
vioaie, prin cari a spus multe adevăruri, criticînd. veștejind și arătînd
nulitatea multor reputațiuni usurpate ; cu alte cuvinte a dat cu barda
în Dumnezeu. Pe atunci „jidanii“ Rubin și Johnson erau vrednici să
primească tezaurul gîndurilor și simțimintelor d-sale.
LU

Dar ce poate face o serie de articole, chiar bine scrise? O repu­

tație efemeră, o glorie șubredă, nu i așa? D. lorga nu-i însă omul să
se mulțumească cu atîta. Prinzînd deab’inelea gustul scrierilor din afară
de domeniul istoriei, s’a apucat de critică literară. A luat direcția Se­
RA

mănătorului; s’a înconjurat de un număr de scriitori, tineri mai ales,

cărora le-a împărțit titluri și onoruri literare, și, în fruntea lor, a por­
nit la drumul mare al criticei literare. Pe drum însă s’a făcut, din se­
mănător, plivitor. Care dintre scriitori nu făcea temeneli și genuflexiuni
înaintea marelui pontif, era plivit fără milă, ca o buruiană, de pe ogorul
NT

literilor. Și a plivit mult d. lorga, de a rămas ogorul pustiu — pentru

d sa. Mai mult: în silința d-sale dea plivi, plivise și din rîndurile cola­
boratorilor Semănătorului, așa că aceștia, încetul cu încetul, părăsiră
CE

pe d. lorga. Cunosc o bucată muzicală în care membrii orchestrei pă­

răsesc rînd perind pe capelmaistru, așa că acesta rămîne singur, diri-
jînd înaintea scaunelor goale. Așa a rămas și d. lorga la Semănătorul:
cu un gest în vînt, mina goală, nu de semănător, ci de plivitor.
Atunci a plecat și d. lorga dela Semănătorul. Ce a făcut chiar de
I/

adouazi, nu’mi aduc bine aminte. Mi se pare că s’a apucat să scrie o

carte despre războiul, ruso-juponez. Așa obicinuește uneori d. lorga:
să vorbească de ce nu știe sau de ce știe de departe.
AS

Puțin în urmă d. lorga s’a înhămat la carul greu al politicei,

înainte cu cîtă-va vreme jurase pe toți zeii că nu va face niciodată
politică. Dar dacă muzele au fost infidele d lui lorga, avea și d-sa
UI

dreptul să fie infidel. Iată-1 dar pe pragul politicei. Unde să se

ducă? Ca om cinstit ce era, îi s’a părut că grupul junimist al d-lui
Carp îi prezenta mai multă chezășie morală. Se bagă dar partizan la
d. Carp. Dar grupul junimist avea un cusur pentru d. lorga : era alcă­
BC

tuit din oameni unul și unul. Se încumetă d. lorga să-și facă loc
, printre dînșii: scrie des —și bine—la Epoca ; vorbește chiar, nu fără
succes, la un congres junimist, la congresul la care d. Carp vorbise de
nebunii din partidul d-sale. Puțin după aceia d. lorga părăsește parti-
 Facla
412

dul junimist. Articolul din Epoca în chestia reprezentației de la 13 Mar­

Y
tie 1906 e ultimul d-sale articol apărut în organul grupărei junimiste.
Citva timp după scenele din seara zilei de 13 Martie 1906, d.

AR
lorga scoate Neamul Romînesc. Ce sâ facă cu acest organ ? Să-l mențină
în sfera trasă de însă-și împrejurările cari l’au creat? Ar fi fost prea
F>uțin pentru d. lorga. O Macedonie mică de tot. Atunci d. lorga i-a
ărgit hotarele. A început să critice pe toată lumea, pe tema patrio­

R
tismului. Și cum patriotismul romînesc nu e gustat de mulți decît cu
sos antijidovesc, d. lorga a început să bucătărească acest sos. Pe care

LIB
evreu îl zărea, îl stropea din cap piuă în picioare, iar pe Romînul care
nu voia să guste din sos, cu lingura mare și din strachina d-lui lorga,
îl stropea de asemeni pînă ce’l spurca Așa a bucătărit d. lorga pînă
ce a dat Dumnezeu de au izbucnit revoltele agrare. Izbucnind, toți
aceia din a căror pricină țăranii își pierduseră sărita, au căutat țapi

ITY
ispășitori și au găsit unul și în d. lorga. In d. lorga, fiindcă, între al­
tele multe rele, d. lorga scrisese si cuvinte bune pentru țărani și cîteva
imprecații admirabile la adresa proprietarilor. Proprietarii n’au putut
uita imprecațiile și mai-mai să tabere asupra d-lui lorga

S
Noroc că d-lui avea casă bună de locuit și cîțiva s’udenți cari să-l
păzească, grație cărora s’a putut ascunde în camera d-sale de lucru,
ER
tremurînd, zice-se, nu ca un țap, ci ca un epure. Dar asta a ținut puțin.
Intre timp, mișcarea țăranilor a fost potolită, proprietarii îmblînziți,
iar alegerile legislative ce au urmat îndată au scos pe d. lorga—epure
în camera d sale — și l’au trimis, leu, în Camera Națiunei.
NIV
Intrarea d-lui lorga în Camera Deputaților, deși datorită unei
combinații electorale, e primul succes de scrutin al antisemitismului
din afară de partide. D-sale i-a izbutit ce n’a izbutit d-lor I. N. Poly-
chroniade și A. C. Cuza. Asta dovedește că a nimerit momentul și că
a lucrat bine. Nu în zadar lărgise cadrul Neamului Romînesc. A
LU

ajuns reprezentantul antisemitismului romîn care l’a urmărit cu o pri­

vire duioasă și emoționată cînd d sa, grav și solemn, a urcat dealul
Mitropoliei și scările Adunării Deputaților.
Ii vom face o vizită la Cameră. Iar deacolo ne vom duce la Iași
RA

spre a vedea pe celalt cumătru: pe d. A. C. Cuza. Da! ne vom duce la

Iași, căci nu ne e frică de Holeră.
St. Crăciun
NT

----------- —
CE

Cugetări
de W. lorga
I/

Sunt popoare cari mint, și din a mestecul neamurilor ese (sic)

n;ai totdeauna indivizi mincinoși.
AS

Grecul e ușuratic, limbut, iubitor de strălucire eflină. Și, cînd nu

se poate altfo\ calcă lesne alături de adevăr.
UI

Levantinul: greco-urmeanohulgar, acela e un mic muzeu etno­

grafic de vicii și slăbiciuni. Pe cit e de ager, pe cît se șupurește de
lesne și scapă cu dibăcie din orice încurcătură, pe atit e de lipsit de
BC

putința cîntăririi mature a gînduiui și măsurării cuvîntului. (Cuvinte adc

vârâte, Minerva, 1904, pag. 30, 31).
---- —MM—:...
 Facla
413

Sîmbătă, 11 Septembrie, apare

Y
Viața Socială

AR
Numerile 7 și 8

R
cu un articol inedit al D-Iui C. Dobrogeanu-Gherea asupra
Problemei agrare; sfirșitul articolului D-Iui Hubert Lagardelle

LIB
asupra noilor tendințe socialiste; un studiu asupra aviațiunei la
noi scris anume pentru Viața Socială, de d. Aurel Vlaicu, pre­
cum și o vastă anchetă asupra

ITY
Votului universal
la cari au răspuns D-nii: Const. Disescu, fost ministru; C.
Dobrogeanu-Gherea; Ion Tanoviceanu, profesor universitar;

S
Const. Miile, directorul ziarului Adevărul; Ovid Densușianu,
ER
profesor universitar; G. DrăghicesCU, profesor universitar; V.
M. Kogâlniceanu, cunoscutul democrat și publicist, etc. etc.
— Prețul ambelor numere 1 Leu —
NIV

Reacțiunea
LU
RA

Articolul d-lui N. Răutu din „Revista Democrației Romîne“

asupra „adevăratului romin“ care, ia Universitatea din Iași, predă
un curs de huligănie politică și economică, arată că reacțiunea
în contra naționalismului începe, în sfirșit, să se manifesteze.
NT

Reacțiunea aceasta era așteptată demult. Sunt ani de cînd

ar fi trebuit să se pronunțe, fiindcă sunt ani de cînd îndrăz­
neala naționalistă, gen iorgo-cuzist, a luat un caracter de sfidare
CE

și de primejdie publică. D. lorga, la Vălenii de Munte, și d.

Cuza, la Iași, se credeau învingători — și vorbeau ca atare. Ne-
întîmpinînd în drumul lor nici o piedică, ei socoteau că sunt
pe cale să și atingă scopul. D. lorga o lua de sus de tot cu oa­
I/

menii și ideile. El umplea pagini cu proză indignată și violentă,

atunci cînd auzea că i se faCe undeva prin țară concurență și
AS

că alții au curajul să-și zică și ei naționaliști.

Era o atmosferă în care nu se putea respira. Naționalismul
d-lor lorga și Cuza degaja o duhoare înăbușitoare de intoleranță,
UI

de micime de suflet și meschinărie de idei. Și reacțiunea întîrziă 1

Abia pe ici pe colo eîteva licăriri ale unor conștiințe drepte, ale
unor minți civilizate. încolo, nimeni nu ridică glasul în contra
BC

mîrșăviei care se întindea ca o molimă lipicioasă peste întreaga

țară, în contra sălbătăciei naționaliste care se încuiba în inimi.
 414 IC a o 1 a

Y
Dar, n’am desnădăjduit. Știam că, mai curînd sau mai tîr-
ziu, reacțiunea trebue să vie, că trebue neapărat să vie. Ar fi

AR
fost în contra legilor firei omenești ca o mișcare, care pornea
din ură și se isprăvea cu ura, să poată stăpîni multă vreme un
popor.

R
Reacțiunea a venit. Propriu zis, a început. Ea se desem­
nează abia, dar nu avem nici o îndoială că va deveni din ce

LIB
în ce mai simțită. D-nii lorga și Cuza desigur că o și simt. To­
nul lor a scăzut mult. Ei numai au aceea siguranță în atitudine
care’i făcea să vorbească norodului ca niște cuceritori.
împotrivirea în contra curentului de canibalism care este

ITY
hrănit din Iași și din Vălenii de Munte, se accentuiază tot mai
mult. D-nii lorga și Cuza se vor convinge în curînd, dacă nu
se vor fi convins pînă acum, că nu mai merge, că țara noastră
nu este sat fără de cîini, unde ciomăgașii naționaliști să poată

S
opera în voe în paguba oamenilor pacinici.
ER
A fost greșala noastră, a noastră a tuturora cari avem cre­
dință în idealurile de înfrățire omenească, că am lăsat pe
șefii hottentotismului romînesc să-și organizeze sotniile negre
NIV
și să otrăvească țara cu teoriile lor.
Răul a prins însă rădăcini prea adinei pentru ca să nu fi
scuturat tembelismul care ne face să îngăduim pe toți antrepre­
norii de minciuni naționale. Suntem mai mult ca ori cînd ho-
LU

tărîți la luptă.
Va fi pentru totdeauna meritul „Faclei“ că a dat semnalul
luptei. Am spus-o de la început: am apărut pentru a ne pune
deacurmezișul mișcărei naționaliste.
RA

Reacțiunea a început, fățișă, odată cu aparițiunea „Faclei".

Simpatia cu care a fost salutată inițiativa noastră este o dovadă
că respundem unui sentiment public. Facem o operă de salut
NT

public. Articolul d-lui Răutu este și el o dovadă în acelaș senz.

Socotim că nu ne înșelăm afirmînd credința noastră într’o
puternică și apropiată reacțiune împotriva mișcărei naționaliste,
CE

care a dat țara romîneasci înapoi cu mai multe decenii.

Facla
I/

Crîmpele
AS

O clasificație necesară. — Un eminent confrate releva deu­

năzi că în politica țării și-au făcut loc și doui țigani; unul: entuziast,
UI

comunicativ, cu temperament: țiganul lăutar (d. N. Fleva);celalt, cârcotaș,

greoiu, prostănac: țiganul lingurar (d. I. Nădejde).
In urma unui cunoscut articol al d-lui Răutu, întrebăm pe con­
BC

fratele în chestiune: pe d. A. C. Cuza, în care categorie îl clasezi?

■>?
Guvern stupid.—Ziarele din Paris aduc știrea că guvernul fran­
cez s’a gîndit un moment să ceară parlamentului autorizarea de a in-
 Facla
415

troduce pedeapsa corporală, numai pentru apașii cari atacă lumea pe

Y
stradă, spre a o jefui. Guvernul a trebuit însă să renunțe la ideia luî,
în fața indignărei opiniei publice. Ce guvern stupid. La noi se bate și

AR
fără autorizația parlamentului. E drept că parlamentul nu dezaprobă.
Formaliști mai sunt franțujil.

Negustor fără minte. — Un comerciant din provincie anunță că

R
are lipitori de vânzare. Iată un negustor fără cap: crede că se simte
nevoie de lipitori în țară.

LIB
Români și Aromâni ingrați. — D. lorga proectase o escursie în
Macedonia, în fruntea unui grup de Români și Aromâni. Rugat să anunțe
data sositei d. lorga a răspuns că din cauza ingratitudine! Românilor
și Aromânilor, a renunțat la escursie. Inc’o decepție pe capul d-lui lorga.

ITY
De sigur că d-sa nu proectase escursia, ca atâția alții, ca să bea, să
mânănce și să ridice toasturi. D-sa e sobru, cel puțin la mâncăruri, și
e prea cinstit ca să urmărească banchete. Dar i-ar fi plăcut atât de mult
să vie unde-va în fruntea unui număr de Români, și să apară drept

S
călăuza și purtătorul de cuvânt al unui neam întreg. Așa ceva șade
bine unui îndrumător de popoare. Și când colo atît Românii cât și
ER
Aromânii îi răpesc asemenea plăcere.’Adevărați ingrați.
Mă rog, dar unde sunt miile de prieteni și elevi ? Ce dracu, nici
la banchete nu s’arată?
NIV
—...........@ " 1 —

Cine este și ce este d. A. C. Cuza

LU

Sfîrșiam articolul trecut cu afirmațiunea, că d. A. C. Cuza

RA

este un om consecvent. Facla a făcut pînă la un punct dovada

consecvenței d-lui Cuza, cînd a arătat, că dinsul rămîne atît
de neclintit în principiile sale, încît însuși d. lorga, cel mai bun
prieten și tovarăș de idei al său, are de suferit de pe urma a-
NT

cestei consecvențe.
Cînd a fost vorba să se facă explicațiunea teoriilor sale,
d. Cuza nu s’a sfiit a permite să se zică despre apostolul nea­
CE

mului romînesc, că este : ca artist, un imitator ridicol, ca învă­

țat, un papagal științific, ca om politic, un primejdios plagiator
de instituții „sterile pentru poporul său și fără nici o valoare
pentru cultura umană“.
I/

Și desigur, că această consecvență nu-i poate tace decît

cinste d-lui Cuza. A-ți sacrifica, pe altarul convingerilor și idea­
AS

lului, pe cel mai scump prieten numai și numai pentru a pune

in concordanță practica cu teoria, numai și numai pentru a do­
vedi că ești om întreg, nu este puțin lucru și nu oricine este
UI

capabil să o facă.
Nici aceasta însă nu este ultima consecvență a d-lui Cuza.
Drept vorbind firul consecvențelor sale nu cunoaște limite. D-sa
BC

a mers cu consecvența pînă acolo, încît a dat ocazia ca și pe

socoteala d sale să circule aceleași mahalagisme, cari au circulat
 416 Facla

și pe socote&la defunctului Scarlat Ș... Și boclucul l-a făcut tot...

Y
o perfectă asemănare. Dar... să curm cu chestiunea aceasta. Vreau

AR
să fiu și eu consecvent. Dacă nu m’am ocupat de... ascendența
d-lui Cuza, înțelegeți bine, că nu mă pot ocupa nici de... des­
cendența d-sale. Să descindem deci în inima chestiunii.

R
Ziceam, că d. Cuza a fost și este consecvent și că a pus
în aplicare și în fapt, nu numai în stil „tactica ciomăgașilor11.-—

LIB
Dovada, o să mi ziceți, îngrijați cu drept cuvînt, căci cunoașteți
slăbiciunea d-lui Cuza pentru instituția juraților.— Unde e do­
vada? Apoi dovada vă rog să o căutați la sursă, eu v’o indic
numai :

ITY
In dosarul No. 1273 pe anul 1885 a judecătoriei ocol II
Iași, astăzi ocol I urban—ce prost obicei de a se conserva hâr­
țoage vechi — veți găsi Carta de judecată No. 302/85 de. la 16

S
August a acelui an, prin care se condamnă pe inculpatul A. C.
Cuza pentru maltratare la 40 lei amendă cu restricția art. 28 c.
ER
p.; și tot în acel dosar, veți găsi sentința No. 344/85 a Trib.
Iași s. 2-a, prin care se respinge și apelul procurorului, care
cerea majorarea pedepsei—se vede că procurorul de pe atunci
NIV
prevedea cine o să fie d. Cuza—precum și apelul inculpatului
A. C. Cuza ; astfel că, inculpatul A. C. Cuza cămine bine și de­
finitiv condamnat pentru maltratare la 40 lei amendă.
Și în ce constă maltratarea? Nu vreau să spun eu; las să
LU

vorbească medicii, cari au eliberat „cuvenitul11 certificat medical.

Ei sînt: regretatul profesor dr. Bottez și dr. Ursulescu. Cercetînd
pe pacient medicii constată că:
RA

„prezintă o echimoză în jurul ochiului drept, o contuziune în re­

giunea temporo-frontală dreaptă, care a determinat o bosă sanguinei,
cîteva escoriațiuni superficiale pe tîmpla dreaptă și cîteva mai mici pe
tîmpla stingă, în fine — dar bine că e „în fine" — o mică plagă contuză
NT

pe degetul mic de la mîna dreaptă11.

Am putea adăoga și noi: Tob șebegoim harogh.
Iată cum știe d. Cuza să fie consecvent; iată cum pune
CE

d-sa în aplicare „tactica ciomăgașilor11.

Dar astăzi? Astăzi d. Cuza este tot atît de consecvent. Nu
s’a uitat, cred, cazul bietului birjar, pe care l-a bătut cu umbrela
ziua mare pe str. Lăpușneanu, pentru că... pentru ce? nici d-sa
I/

n’ar putea spune. Tot d. Cuza este profesorul, care își insultă
și calomniază colegii de la Universitate de pe catedră și în fața
AS

studenților, cum sint cazurile d-lor profesori: M. B. Cantacuzin,

pe care l-a gratificat cu epitetele de gogoman și simplu răsfoitor
de dosare ; C. Stere, despre care a zis, că e un pripășit din Ba­
UI

sarabia, că se ducea noaptea și în ascuns la d. Ioan Nădejde cu

gulerul ridicat și cu pălăria pe ochi de teama de a nu fi expulzat;
def. lorgu Radu, fost profesor de finanțe despre care a zis cu
BC

dispreț că e un oare are profesor de la Voghodogho. Și toate ace­

stea în fața studenților săi, cari erau și studenții profesorilor
insultați.
 Facla
417

Y
Tot d. Cuza este profesorul, care la cursul său de... înju­

AR
rătură politică insultă și calomniază pe toți oamenii politici fără
excepție, iar studenții— studenții d lui Cuza—aplaudă cind îl aud
pe profesorul lor gratificîndu-i cu epitetele ca : ramolit, vîndut
străinilor, gheșeftar, demagog, ignorant, etc.

R
D. Cuza este publicistul care și-a permis să calomnieze

LIB
întreaga magistratură ieșană în împrejurări recente și bine cu­
noscute pentru a mai fi nevoie să le reamintesc. D. Cuza trimete
pe kinderii de cari se înconjoară, ca să fluere pe strade pe oa­
menii politici; d. Cuza asmuță pe aceiași kinderi să spargă ușile

ITY
sălilor de întruniri, pentru a zădărnici pe cetățeni să se sfătu-
ească în liniște ; d. Cuza le ordonă să atace 50 pe un singur
om în sălile universității, cum a fost cazul meu.
Și pentru ce toate acestea ? Pentru a dovedi lumii că dînsul

S
este și astăzi același care a fost și la 1885, că este consecvent
cu principiile sale, că în definitiv, dînsul este tot ciomăgașul de
la 1884. ER
Și totuși d. Cuza se plinge că e calomniat.
Em. Socor.
NIV

----------- ------------- -----

Partidul poporanist
LU

In „Revista Democrației Romîne“ No. 25 (15 August 1910) a apă­

rut un articol intitulat „Trei programe11 și iscălit de un d. E. Costaș,
RA

care dă cititorilor și adresa. Articolul acesta merită să fie rele­

vat, fiindcă arată pe deoparte candoarea autorului în chestiuni politice
și pe de alta șiretlicul d lui G. Diamandi.
D. Costaș spune în articolul său nici mai mult nici mai puțin
NT

de cît că partidul poporanist „există ca idei și membrii11 și, cu toate

că „nu s’a alcătuit formal11, el „trăește parte în sinul unui partid: na-
țional-Iiberal, de care însă se va despărți sau îl va absorbi^.
Sublinierile sunt ale d-lui Costaș. D. Costaș nu se îndoește de nimic.
CE

El declară fără nici o rezervă că dacă partidul poporanist, care există

ca idei și ca membrii, nu va absorbi partidul liberal, se va despărți
de dînsul, formînd, — lucrul se înțelege de la sine, — un partid nou.
Acei cari vor constitui viitoarele falange poporaniste, vor fi membrii
cari azi trăesc în sînul partidului național-liberal, plus membrii cari
I/

nu se hrănesc încă din acest sin.

D. Costaș se înșală. Membrii cari trăesc în partidul liberal ca în
AS

sînul lui Abraham, nu-1 vor părăsi cu una cu două. Un sîn ca acesta
nu se găsește pe la răspînlii de străzi, nici prin maidane. El este foarte
suculent și asigură, pe lingă hrană abundentă și digestiuni fericite,
onoruri de tot felul. întrebați, d-le Costaș, întrebați pe cei din sinul
UI

național-liberal. Ei vă vor lăuda culcușul cald și moale, dejunurile

bogate și siestele ademenitoare. Ești naiy, d-le Costaș, junimea sau
adulțimea poporanistă, nu va schimba niciodată bogatele mamele na-
țional-liberale pentru niște simple principii; pentru niște principii pe
BC

cari le-a mai avut odată și le-a lepădat, tocmai fiindcă ele nu produ­
ceau nimic.
Experiența a arătat că partidul național-liberal nu se lasă a fi ab­
sorbit de poporanizm, ci dimpotrivă. D-le Costaș, ai uitat istoria ultimilor
 418 Facla

Y
10—15 ani? D’apoi prietenul Georges Diamandi? Nu lai văzut mai
an-țărț făcînd pe democratul intransigent, somînd pe d. Ion Brătianu

AR
să dea numai decît votul universal și apoi, cînd șeful s’a pronunțat
pentru-contra sau mai bine zis contra-contra, căzînd în extaz admira­
tiv, aprobatoriu și genuflexatoriu ?
D. Diamandi e foarte șiret. EI lasă pe niște agiamii ca d. Gostaș,

R
cari vor fi fiind oameni de bună credință, să amenințe cu despărțiri
și sciziuni pe motive de idealism poporanist D. Diamandi n’a pus în

LIB
josul articolului d-lui Gostaș nici o notă prin care să arate că aprobă
sau dezaprobă amenințările acestuia. El dă astfel a înțelege că e de
acord. Dă a înțelege, dar nu se pronunță categoric. Nu se pronunță ca­
tegoric, fiindcă iși menajează o eșire. La caz că ar fi tras la răspun­
dere, ar zice : nu eu, ci d. E. Costaș; aveți și adresa.

ITY
Tactica aceasta este însă prea grosieră ca să nu se vază grosul
aței albe cu care e cusută.
Poporaniștii în dizidență pe chestiuni de principii! Lăsați-o mai
moale, idealiști budgetivori, că vă știe și vă rîde tot tîrgul.

S
Fel.

ER
POLEMICI
NIV

Cine calomniază.—D. Guza scrie : „Ilustrul doctor C. Thiron,

fost colonel în armată, și care acum scrie broșuri insultătoare la adresa
LU

clerului și a religiei — în casa proprie, luxos mobilată, cu economiile

sale de veteran—e un specialist cunoscut în materie de recrutație, ca
fost medic recrutor în atîtea rîndurl. Numai cît: nu pentru rominil
cari-și fac serviciul militar, ci pentru jidanii scutiți*1.
Sublinierile sunt ale d-lui Cuza, sublinieri anume făcute ca să
RA

arunce bănuiala de incorectitudine asupra faptelor unui om cinstit.

Dar dacă d. dr. G. Thiron, luîndu-vă în serios, v’ar trage la răs­
pundere în fața justiției pentru calomnie, mă rog, pe unde ați scoate
cămașa tricoloră, onorabile d-le Cuza ?
NT

Fortul Chitila în primejdie.—Un aeroplan al aerodromului de

la Chitila a trecut în două rinduri de asupra fortului. In urma acestor
CE

zboruri cari constituesc o adevărată primejdie națională, d. comandant

al Chitilei a luat o hotărîre eroică. Printr’o adresă în toată regula a
comunicat direcției aerodromului că nu va permite nici unui aeroplan
să treacă sau să se scoboare deasupra fortului. Bine a făcut d. coman­
dant.... M. S., acționarul uzinelor Krupp, îl va decora desigur....
I/

Gîndiți vă, un aviator indiscret ar fi putut să vadă de sus în ce

gropi s’au aruncat trei sute de milioane din averea țărei.
AS

Triumful d-lui Cuza.—învinuit de d. dr. Thiron că n’a făcut ar­

mata, d. Cuza, care arată că a făcut-o, se întinde pe cinci-șase pagini
ale „Neamului Romînesc“ și-și cîntă victoria, propria lui victorie. Ba
UI

îșl mai dă și poza : o foarte pronunțată figură semitică, pentru a do­

vedi că a trecut prin miliție.
Mare treabă 1 Sute de mii de inși fac armată și nu se mai rățoesc
atunci cînd li se cere să arate că au satisfăcut legea militară. D. Cuza
BC

însă n’a voit să scape prilejul de a bate iar toba cea mare a reclamei
în jurul sub mediocrei d-sale persoane. A fost fericit că d. dr. Thiron
nu era bine informat, pentru ca să poată plasa cîteva pagini noui de
sudălmi și amenințări.
 Facla
419

Chestiuni financiare. — Neamul Romînesc ne acuză că sîntem

Y
plătiți de Alianța Izraelită. De sumele primite de noi de la zisa alianță

AR
vom da socoteală pînă ia un ban... înoată ce le vom fi primit.
Pînă atunci ar face bine Neamul Romînesc să ne spuie cite pa­
rale a primit de la partidul „adevăraților ruși". Că a primii bani de
acolo, înclinăm foarte mult să credem, avînd în vedere atitudinea

R
Neamului față de memoria lui Crușevan. In adevăr, în coloanele Nea­
mului d. A. C. Cuza duce campanie pentru Crușevan și contra tineretului
romîn din Basarabia. Dar Crușevan era un romîn renegat, el a cerut

LIB
prin ziarul său, trimeterea în Siberia a tinerilor romîni cri luptă pen­
tru deșteptarea romînizmului în Basarabia. Așa fiind, întrebăm: cîte pa­
rale a primit d. Cuza, cîte a dat Neamului și cîte a oprit pentru sine ?

Demnitatea armatei.—D. ministru de răsboi a refuzat primăriei

ITY
Capitalei cîți va soldați cari să dea o mină de ajutor muncitorilor în­
sărcinați cu măturatul și cu îngrijirea orașului amenințat de holeră.
Foarte bine. Demnitatea armatei a rămas neatinsă.
Cum rămîne îusă cu această demnitate cînd face oficiu de bucă­

S
tăreasă, de spălătoreasă, de dădacă la copii, în persoana soldatului-or-
donanță ?
ER
Ori d. ministru de război e de părere că slujba de măturător de
stradă înjosește demnitatea armatei, pe cînd cea de țucălar în casa
„superiorului" îi înalță și-i inobilează prestigiul.
NIV
Ce-i cu d. Răutu, d-le Cuza ? —Pe șapte pagini de „anexe" d.
Cuza ne înjură ca la ușa cortului d lui Nădejde.
De articolul d-lui Răutu însă, apărut încă de acum trei săptămînî,
d. Cuza nu suflă nici un cuvînt.
LU

„De la pampon și pînă la galon"—putem zice — d. Cuza e numai

curaj civic.

Cinste.—D. lorga scrie în „Neamul" d sale că „uniforma ostășească

e un deosebit semn de cinste".
RA

O cinste de care dumnealui a fugit ca dracu de tămîe!

Nu cumva ?—In același articol, d. lorga dă cu tămîe pe la nasul

NT

d-lui general Crăiniceanu.

Nu cumva d-sa e acela care a scutit pe amicul nostru de a îm­
brăca semnul de deosebită cinste ?
CE

Penfru brăileni. — D. N. lorga l’a insultat pe defunctul primar

de Brăila, Cristache Sulliotti, pe motivul că era grec.
Rugăm pe amicii noștri din Brăila să cerceteze originea familiei
Suliotti, ca să vedem dacă această familie e mai nouă în țară decît a
defunctului Arghiropulos.
I/

Acei cari ne reproșau că am dezgropat oiiginea grecească a d-lui

lorga, sub cuvînt că originea streină nu dovedește nimic, văd bine că
AS

acest mod de a vedea se potrivește oamenilor serioși, iar nu d-lor N.

lorga și A. C. Cuza.
*
Un adevăr spus de .. . „Neamul Romînesc" ! !! — Să vezi și
UI

să nu crezi! In Neamul dela 13 Iulie un colaborator anume G. Vlă-

descu-Albești afirmă următorul adevăr:
„Am urmărit de aproape și am văzut că sînt foarte puțini dintre
învățătorii noștri înscriși în acest partid al neamului romînesc*.
BC

Parcă numai dintre învățători, sînt prea puțini ? Lista celor în­
scriși e ușor de alcătuit; pentru a celor neînscriși ar trebui volume
peste volume. Doar „băieții din centre" dacă sînt ceva mai numeroși.
 420
Recenzii, reviste, ziare
Licăriri... poezii, de Delaziliște
un volum de versuri cu portretul
autorului și, inovație fericită, al
mamei autorului. După portret
poetul pare abia adolescent; după
versuri, desigur câ n’a eșit-încă
din faza nevinovată și adorabilă
a copilăriei. Versurile sunt înve­
selitor de săltărețe și de șchioape.
Legile ritmului sunt călcate în
picioare cu-o dezinvoltură de co­
pil răsfățat și ștrengar. Iar vae-
tele, plîn’gerile, tristeța, spleenul
și testamentul autorului, se simte
bine, sunt versificate numai ca
să epateze pe colegii de clasă și
pe domnișoarele de pension. A-
ERegoiste".
ceștia și acestea, probabil că nu
NIV
vor face o vină colegului lor De
laziliște din faptul că rimează
taine cu Taine (se citește Ten)
—aviz profesorului de franceză—
LU
și nici nu se vor scandaliza ci­
tind această nevinovată și ruși­
noasă mărturisire :
De vraja ochilor mei dulci
RA
Zadarnic vei lupta ca să te scapi (!!)
In loc de „să scapi “.
însuflețiți de aceiași nemărgi­
nită indulgență față de micele pă­
NT
cate ale copilăriei, să lăsăm pe
tînărul poet „să se scape" în voe,
sub privirea „plină de zîmbire"
a mamei fericite și fotografiată
CE
în volumul d-lui Delaziliște.
Dar dacă d-voastră, iubiți citi­
tori, simțiți nevoia imperioasă să
I/
duceți batista la nas, dați-mi voe
să ventilez și să purific puțin at­
mosfera, citind cîteva cugetări
AS
postume din volumul d luiOctav
UI
In curînd va apare, în editura Vieții Sociale:
BC
La Fîntîna Castaliei
un volum de versuri de N. Davidescu.
Facla
Y
AR
R
Minar: Filozoful Conta, viața și
opera sa, o lucrare interesantă,
LIB
bine scrisă, folositoare mai ales
pentru cunoașterea vieței marelui
cugetător și de care ne pare rău
că nu putem vorbi mai pe larg.
Iată, cel puțin, cîteva cugetări,
ITY
cari vor îndemna pe mulți să ci­
tească volumul d-lui Minar:
„Nici aristocratul, nici burghe­
zul, nu pot fi patrioți din since­
ritate. Acest apanaj natural a fost
S
dat spre păstrare țăranului, un
suflet ferit de ambițiuni și patimi
„Sărăcia n’are palate ca min­
ciuna și invidia, ea trăește în co­
liba adevărului așteptînd cu re­
semnare aureola viitorului".
„Patria poate să pretindă dela
fiii săi orice sacrificii, numai
dreptul de a’ți vinde conștiința
rămîne în stăpînirea ta“.
„Poetul german Griliparzer spu­
nea că: „Poporul sunt acele de­
șarte mii de nule pe cari le pu­
nem ca să formăm un număr.
Dar repede le înlăturăm cînd e
vorba de împărțeală". Eu cred
că timpurile se vor schimba și
poporul care este un orfan pus
sub ocrotire va înțelege că înde­
plinind majoratul, trebue să cheme
la răspundere și la socoteală pe
acei cari s’au folosit de dreptul
său în decursul veacurilor".
Avea dreptate Conta. Ziua so­
cotelilor s’apropie. Poporul, or­
ganizat în sindicate și în partidul
socialist, începe să dea dovezi
nenumăiate că a atins vîrsta, pri­
mejdioasă pentru alții, a majo­
ratului.
120 pag. 1 leu
 Facla

Y
AR
Revistă săptămînală.—Apare Sîmbăta

R
Redacția și Administrația :

LIB
București, Strada Sărindar No. 11
Numărul de 16 pagini 15 bani.

ITY
ABONAMENTUL :
în țară: Pe an.................................. Lei 7.—
Pe șase luni................... „ 4.—

S
tn străinătate : Pe an................... Lei 9.-
Pe șase luni . . „ 5.—
ER
Un abonament combinația „Facla11 și „Viața Socială11
costă pe an 11 Lei, pe 6 luni 6 Lei.
Abonamentele se plătesc înainte.
NIV

A apărut:
LU

Biblioteca „LUMINA66
No. 1. — Trei vedenii, nuvele, de Emil Gârleanu;
No. 2. — Călăul, de H. de Balzac, trad, de A. Mîndru.
RA

NO. 3. — Prăpastia, de I. Agărbiceami.

No. 4. — Prizonierii, de Paul Heyse.
NT

Prețul unui volum de 128 pagini 30 bani.

CE

Pentru prevenirea tuturor Bocitelor vinului și tra­

tarea lor;
Pentru oprirea ferberei mustului și păstrarea lui
I/

dulce, se recomandă cu succes garantat

AS

Noul ANTIFERMENT
Doctor A. URBEANU
UI

Cereți Prospect - - ■ ■ -----

Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București
BC

De vînzare la Drogherii și Farmacii

 Biblioteca„Lumen“

Y
AR
------------- Un număr 15 BANI.
ABONAMENTE:
12 numere (expediate franco) . . . Lei 1.50

R
25 numere , „ . . . Lei 3.—
■
Sumele se vor trimite prin mandat poștal peadresa I

LIB
edittxrei ,sLumen“, Str. Calomfirescu 7 ’Bucureștii

MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD

ITY
4
1
4
1
4
i
Doctor GR1GORE BRflUER

S
Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;
fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)
♦
♦
*
KARLSBAD ER
f
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78
NIV
1
1 — TELEFOX 701 —
4

T
LU

i Citiți
♦
i
„ROMANIA MUNCITOARE,44
RA

f
1
Organul partidului social-democrat și al sindicatelor
unite. Apare de două ori pe săptămână.
NT

1
Abonamentul 8 lei pe an.------- Numărul 10 bani.
4
t
1
CE

I Bomboane Purgative
o m jmk w & ss din suc de fructe
I/

f
Ușor de luat de copii și a-
1 Wi I dulti. Efect sigur. Excelente
AS

j
ig J|PS!is@E|a Jf ’A |B |t|
uk . B w Congestiunei,
contra:
I Constipației, Leneviei in-
testinale, Hemoroizilor
UI

1 Migrenei
Prețul Lei 1.75 vânzare Iv toate farmaciile.
1 Depozit general
PHARMAKON - IAȘI
4
BC

4
N » i»»—< » -<»—
Anul I. No. 27 11 Septembrie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SÂPTĂMÎNAL ER
NIV
LU

SUMARUL:
RA

N. D. Cocea: D-rul Ion Canta- cesai Caza-„Facla“ și parche­

cazino; C. F.: Papagalul Met- tai trib. Iași; B. Nemțeanu :
schnikow,- Facla: Tonal nostra; Sonet (versuri); St. Crăciun:
NT

Polemici; C. Dobrogeanu-Ghe- (In bilanț; B.: D. A. C. Caza și

rea: „Stadia critic asapra so- țiganii; Crîmpeie : Sacrificiu.—
cializmalai în Romînia"; Lux -. Contrabandă.— Stil oficial.
CE

Prietenal poporalai; X. X.: Pro­ Recenzii, reviste ziare

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Socieiăței Anonime pe Acțiuni „Adev£rul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
RAR
A apărut

LIB
Viața Socială
Numerile 7 și 8

ITY
cu următorul bogat sumar :

Ancheta pentru Votul Universal cu răspunsurile D-lor: Ovid

S
Densusianu, profesor universitar ; Const Disescu, fost ministru ;
ER
I. Tonescu-Quintus, deputat ■ V. M. Kogălniceanu; F. Istrati;
Mihail Sadoveanu ; I. Tanoviceanu, profesor universitar; Ion
NIV
Teodorescu, etc., etc.

C. Dobrogeanu-Gherea : Cîteva cuvinte asupra votului uni­

versal.
LU

Tudor Arghezi: Litanii.

Hubert Lagardelle: Noile tendințe socialiste.
V. Demetrius: Blana.
RA

N. Davidescu: Amurg.
Aurel Vlaicu : Aviațiunea la noi.
NT

Dr. Ion Fulga : Democrația romînă.

Claudiu Cridim: Portret.
St. Crăciun: Dreptul la lene.
CE

Dr. V. Dragoș: Vox clamantis in deserto.

E. Galaction : Moara lui Călifar.
I. M. de Heredia : Răpirea Andromadei,
I/

Anatole France: Baltazar.

AS

Ilustrații de B’Arg.
Viața Politică: Congresul socialist dela Copenhaga; con­
UI

gresul panslavist; sufragiul femeilor în Anglia, etc.

Viața Socială: Alcoolizmul în Germania ; Greva agrară din
talia; Congresul sindical internațional, etc.
BC

I Revista revistelor.

— Prețul ambelor numere 1 Leu —

 Y
Anul I. Wo. 27

R AR
LIB
ITY
D-rul Ioan Cantacuzino

S
Pe la începutul verei, fiind induși în eroare de o notiță
ER
apărută într’unul din ziarele cari fac politică din ori și ce, am
afirmat că în momentul cînd holera era la graniță, D. Dr. Can-
tacuzino, directorul serviciului sanitar, plecase în Germania.
NIV
Doctorul Cantacuzino n’a trecut însă granița, noi n’am
desmințit știrea și holera n’a pătruns în țară.
Dacă în sinceritatea convingerilor noastre democratice nu
ne-am dat în lături niciodată să demascăm și să acuzăm pe ad­
LU

versarii poporului și pe falșii prieteni ai democrației, cu aceiași

sinceritate vom recunoaște oricînd greșelile noastre și le vom
repara în măsura puterilor și dragostei noastre de adevăr.
Firește, dacă ne-am gîndi numai la reparația pe care o da-
RA

torim, personal, directorului serviciului sanitar, azi ar fi prea

tirziu să desmințim o știre veche de cîteva luni. Cititorii noștri
au uitat-o, de sigur, și probabil că omul de inimă și de știință
NT

care este d-rul Cantacuzino, a uitat-o cel d’intîi.

Noi, însă, față de obligația de cinste pe care am contrac-
tacfo cu democrația romînă, noi n’avem dreptul să uităm.
CE

Adevărul e că directorul serviciului sanitar nu numai că

n’a părăsit țara, dar, din informațiile pe cari le avem, numai
grație măsurilor științifice luate din timp de d-sa, țara noastră a
scăpat de primejdia holerei. Pe cînd state mai mari și mai ci­
I/

vilizate, ca Germania, Austria și Italia au plătit birul lor Impe­

riului autocratic și holeric dela nord, noi n’am plătit nimic.
AS

Fără înconjur, fără reticențe diplomatice și politicianiste să

recunoaștem că tot meritul este al d-lui Cantacuzino.
Pe cînd d. Morțun veghea asupra administrației noastre
UI

orientale și se agita febril dela un capăt al țării la ce.lălat; pe

cînd d. I. Brătianu desăvîrșea opera celui d’intîi continuînd să
se plimbe, să primească delegații și să fie primit cu alai oficial,
BC

D-rul Cantacuzino, fără zgomot, fără interviewuri, fără recepții,

cu concursul numai al laboratoriilor și al unui număr restrîns
de medici devotați,, organiza științificește apărarea țărei.
Cele trei laboratorii create la Craiova, la Galați și la Iași,
 Facla
2

Y
au făcut mai mult, fără să se supere d-1 Brătianu, pentru re­

AR
cunoașterea și oprirea flagelului de cit toate vizitele ministeriale.
Știu, multora le va veni greu să recunoască meritele d-rului
Cantacuzino.

R
Politicianii în primul rînd, cari nu pot admite că se poate

LIB
face ceva bun în țara asta fără ei. Apoi clasa muncitoare organi­
zată care își legase atîtea speranțe de actualul director al ser­
viciului sanitar și care a văzut cu adîncă amărăciune cum numele
scump altădată al d-rului Cantacuzino a părăsit’o ca să ducă o
strălucire efemeră unui guvern de împilare, de expulzări și de

ITY
asasinat.
Dar sectarizmu.1 neîngăduitor e primejdios. El ascunde rea­
litatea și izbutește să dea o aparență de monstruozitate inten­

S
țiilor și faptelor celor mai bune. De multe ori el nu știe că
omul de știință e mai totdeauna străin vremelnicelor socoteli
politice. ER
Și d-rul Cantacuzino e om de știință. Slujba d-sale nu e
în partidul liberal ci în laboratorii. Și dacă a greșit cîndva față
NIV
de clasa muncitoare din Romînia, părăsind’o tocmai în zilele
cînd d-rul Racovski o părăsea fără voia lui, și-a răscumpărat
cu prisosință acea greșeală scăpînd cîteva sute, cîteva zeci, sau
măcar viața unui singur om, din ghiarele holerei țariste.
LU

N. D. Cocea

.... ... ----- =

RA

Papagalul Metsclmikow
NT

Teoria D-lui Cuza că ori ce om de origine streină e neapărat un

imitator ridicol, un papagal științific și un plagiator primejdios, această
teorie e atît de absurdă, în cit însuși d. Cuza s’a îngrozit de ea cînd a
văzut-o emisă... de noi. Acum, cînd i-am împrospătat d-lui Cuza me­
CE

moria, dă și el din colț în colț, neștiind pe unde să scoată... teoria în

fața juraților.
Ca să-și poată da o „continență“ îi vom furniza d-lui Cuza—care
sufere de „incontinență" de aberații — îi vom furniza un nou exemplu,
I/

care-i întărește strașnic teoria.

Zilele trecute marele savant Metschnikăw de la institutul „Pas­
teur" din Paris a fost iar la ordinea zilei In chestii științifice din cele
AS

mai grave cari se discutau între savanții din toată lumea, se aștepta ,
cuvîntul lui deciziu.
Or, Metschnikow nu este de cît un biet papagal științific: tată-său
UI

a fost evreu polon, măsa romîncă din Basarabia ; el a fost, de mic ruși-
ficat și și-a făcut primele studii la Petersburg De tînăr s’a dus la Paris,
și-a făcut educația științifică escluziv în franțuzește, a devenit cetățean
francez și a ajuns în fruntea științei franceze
BC

In’așa condiții Metschnikow nu poate fi un savant, cu el nu se

pot lăuda nici evreii, nici romînii, nici rușii, nici francezii. Metschni­
kow e atît de imbecil în cît dacă n’ar fi uitat limba moldovenească, ar
fi ajuns redactor la Neamul Romînesc. C. P.
 Facla 3

Y
AR
Tonul nostru

R
Pentru „Noua Revistă Romînă“ și „1907“

LIB
„Noua Revistă Romînă" a d-lui C. Rădulescu-Motru și „1907“ a
d-lui Ion Gr. Peucescu, ne reproșează că am ridicat tonul și că, în
materie de violență de limbaj, am ajuns sau întrecut chiar „Neamul
Romînesc“.

ITY
„Noua Revistă Romînă“ reproduce cîteva fraze din articole apă­
rute în „Facla" pentru a dovedi că am perdut „însușirile stilului socia­
lismului științific", pe care l’am fi avut la început, pentru a adopta în
schimb „însușirile mentalităței huligane", iar „1907“ spune că ne-am a-

S
propiat tonul „Neamului Romînesc* cu scopul de a distruge pe națio­
naliști.
ER
Confrații noștri au dreptate într’o privință: tonul nostru este în-
tr’adevăr ridicat. Dar, să ne dea voe să li spunem că dacă ne fac un
reproș pentru aceasta, faptul dovedește că nu și-au dat osteneala să
cerceteze ceva mai adînc lucrurile și mai ales situațiunea noastră
NIV
particulară față de mișcarea naționalistă.
„Facla" are o situațiune deosebită în publicistica noastră și voim
să credem că dacă d-nii Rădulescu-Moiru și Ion Gr. Peucescu ar fi
ținut seamă de aceasta, nu ne-ar fi mustrat pentru violența noastră de
limbaj. „Facla" este o revistă democratică de luptă. Mișcarea naționa­
LU

listă a d-lor lorga și Cuza, 6 mișcare huliganică, întemeiată pe resen­

timente de rasă, stă în calea democrației romînești. Am spus o dela
primele numere: am apărut pentru a da piept cu naționalismul acesta,
care este reacționai ca scop și mijloace, și care — o recunoaștem, o
RA

recunosc fără îndoială și d-nii Rădulescu-Motru și Peucescu—a reușit

să pue stăpînire pe o bună parte a opiniei publice romînești.
„Noua Revistă Romînă” și „1907“ nu urmăresc nici ținta noastră,
nici nu au în vedere cu deosebire naționalismul. Ele au o situațiune
NT

care se deosibește radical de a noastră. D. Rădulescu-Motru ce

e dreptul, a scris o admirabilă broșură asupra naționalismului și
d. Gr. Peucescu, în „1907", după constituirea așa zisului partid națio-
nalist-democrat, un articol în care expunea vederi largi și civilizate.
CE

Dar cu aceasta d-nii Rădulescu-Motru și Peucescu au încheiat soco­

teala. Naționalismul este pentru d lor un accident politic, de o însem­
nătate egală cu multe alte fenomene politice. Ei se ocupă de dînsul în
treacăt, după cum întîmplările la ordinea zilei îl scot sau nu la iveală.
Pentru noi, naționalismul d-lor lorga și Cuza are o altă însem­
I/

nătate; noi îi facem cinstea de a’l lua în serios. Democrați sinceri

înainte de toate, democrați din principiu, nu din politicianism,—cuvîn-
AS

tul este fără de nici o aluziune răutăcioasă—ne dăm seama că atîta vreme
cît naționalismul fanatic va pustii mințile și împietri inimile, mișcarea
noastră va avea mereu în fața ei piedica aceasta. Lupta în contra na­
ționalismului, o luptă fără de cruțare, se impune ca un ce necesar,
UI

izvorăște din însuși chipul nostru de a înțelege lucrurile. Adversarul

nostru imediat este naționalismul culoare lorga-Cuza, întocmai cum a
fost o vreme în Franța, unde lupta cea mai vie ce s’a dat de către de­
mocrația radicală și socialistă a fost tocmai aceea în potriva lui.
BC

La noi în țară nu s’a ridicat aproape nimeni în contra naționa­

lismului care, din pricina aceasta, a putut cotropi totul în calea lui.
Democrații noștri de ocaziune nu se ocupă de dînsul; ei au alte tre­
buri. Unii dintre ei nutresc chiar simpatii pronunțate pentru naționa­
lism și’și zic democrați-naționaliști. Puținii intelectuali cărora le repugnă
 4

Y
propaganda canibalică a naționalismului, nu se manifestează de loc sau
se manifestează rar. In jurul naționalismului s’a stabilit astfel o atmos­

AR
feră de tăcere, care, cu drept cuvînt, poate fi luată și a fost luată ca
aprobatoare. Noi nu avem, ca în străinătate, temperamente hotărîte, ideo­
logi de acțiune, cari, în oroarea lor pentru nedreptatea vădită, pentru
mișcările hrănite de ură și de patimi josnice, să nu se uite la nimic, ci, mi­

R
nați numai <de ......... , să se arunce în vuitoare, în lupta aprigă pentru
’ conștiință,
sălbăticiei. Noi nu av
nimicirea sălbăticiei. avem oameni de aceștia
... —și naționalismul,

LIB
dacă s’a putut întinde, este tocmai fiindcă nu-i avem, fiindcă nimeni
nu se mișcă, fiindcă toată lumea tace. Democrați-liberali, democrați-
poporaniști, generoși, intelectuali — toți stau deoparte. Naționalismul
a crescut în mijlocul complicităței generale.întreaga clasă cultă a țărei,
rămînînd în inacțiune față de dinsul, este răspunzătoare moralmente

ITY
de propășirea lui.
Situațiunea aceasta ne-a hotărît să încercăm noi lupta. Dar, orice
luptă, odaia pornită, trebue neapărat dată în condițiunile speciale cari,
sunt dictate de adversar. Aceasta este la mintea omului. „Noua Revistă
Romînă" și „1907“ nu polemizează cu d-nii lorga și Cuza și nici cu

S
„Neamul Romînesc*. Noi ne ocupăm de acești d ni și de publicațiunea
d-lor. Aceasta explică și tonul nostru și netemeinicia mustrărei lor.
ER
Căci, ce ar voi d-lor: ca la limbajul „Neamului Romînesc" să răspun­
dem cu surîsuri pline de grație, cu o voce blajină, cu înclinări politico-
esașicu gesturi de salon? Nici nouă nu ne place tonul pe care’lîntre-
buințăm, dar el ne este impus de acei cu cari suntem siliți, din neno­
NIV
rocire, să stăm de vorbă. Ei nu înțeleg alt limbaj. Nu putem apuca
„Neamul Romînesc" cu delicateță, ci— să ni se erte acest nou cuvînt
tare —de guler. El trebue scuturat și smucit bine. El trebue să simtă
împotrivire, trebue forțai, prin exemple și fapte neîndoelnice, să re­
cunoască, dacă nu în public cel puțin în sine, că este vulnerabil și
LU

trebue să ajungă să știe că nu’i se va mai îngădui excesele de violență,

învinuirile neîntemeiate și propaganda veninoasă de învrăjbire.
O asemenea luptă, dusă în contra unui astfel de adversar, cere
oarecare temperament și un limbaj care, e adevărat, nu convine pu-
RA

blicațiunilor de „tout repos“.

Am dat lămuririle acestea confraților dela „Noua Revistă Romînă“
și dela „1907“ în credința că poate se vor convinge, dacă nu de drep­
tatea dar cel puțin de nevoia atitudinei noastre, impusă de împrejură­
NT

rile anumite în care suntem puși. Dar, am mai ținut să dăm lămuririle a-
ceste și cititorilor noștrii, dintre cari unii vor ti având poate nedumeririle
pe cari le-au avut publicațiunile d-lor Rădulescu-Motru și Gr. Peuescu.
Ne am folosit de prilejul ce ni s’a oferit, pentru a discuta chestiunea
CE

dintr’un punct de vedere mai general.

Prietenii noștri pot fi convinși de un lucru : că atunci cînd nu
va fi de nevoe, tonul nosl.ru va fi acela care ne convine și nouă.
Noi nu redactăm doar „Neamul Romînesc". Facla
I/
AS

Polemici
Pentru a intlmpina orice păreri greșite, anunțăm
UI

că directorul revistei „Facla* este d. N, J). Cocea.

*
Nu-i place.—D. Mihăileanu dela Pitești scrie într’o gazetă boe-
BC

rească despre „zdreanță roșie socialistă".

D-lui Mihăileanu nu-i place culoarea roșie. D-sa simpatizează
verdele, culoarea stelelor, pe cari d-sa le-a văzut cînd a încasat palmele
d-lui Coandă, din aceeași urbe.
 Facla
5

Y
AR
„Studiu critic asupra
Socializmului în Romînia"

R
LIB
de C. Dobrogeanu-Gherea

ITY
Intrarea socialiștilor la liberali

S
N’ași vrea, dragă amice, să crezi măcar un moment că toate
aceste critice au de scop de a face vreo imputare socialiștilor noștri,
Ferească Dumnezeu ! ER
că le bănuesc ceva, că ași vrea să împuținez meritele lor.
Apoi mai întîiu, vorba romînului: după bătălie mulji voinici se
arată. Ceeace n’a fost limpede acuma un an încă, poate fi clar acum.
NIV
Pe urmă tocmai eu recunosc că socialiștii noștri au făcut mai mult
bine, incomparabil mai mult decît o cred ei înșiși.
Afară de aceasta, greșelile în lupta politico-socială ridică uneori
foarte sus moralmente pe cei cari le-au făcut.
a Așa chiar în cazul de față. Socialiștii noștri — vorbesc de acei
LU

cari în adevăr au muncit și s’au devotat cauzei lor, — au făcut o gre­

șeală că au luat în spate mult mai mult decît puteau să ducă. Dar ei
au dus această greutate, care uneori se prefăcea în cruce, ei singuri
au plătit această greșeală și toate consecințele ei. Activitatea socialistă,
RA

pe cit realmente e posibil în țară la noi, e peste măsură de grea, dar

socialiștii au abordat-o si au ajuns, aproape să facă imposibilul. Ei au
ajuns să aibă aproape un partid, să aleagă deputați, să ție ani o gazetă
zilnică, etc. Ei au arătat ce poate o mare idee pusa în mișcare de un
NT

mare devotament. Dacă vr’o doui din ei s’au retras din orice luptă so­
cială, istoviți, sfîrșiți de puteri, aceasta arată numai cit de istovitoare
a fost munca, arată că ei n’au făcut socialism diletant sau de paradă,
ci și-au cheltuit toate puterile pînă la istov în serviciul cauzei. Sunt
CE

convins că în istoria socialismului internațional lor le e conservată o

pagină frumoasă.
Greșelile sunt și ele uneori foarte prețioase și anume atunci cînd
arată ce nu trebue de făcut și dau indicații de ce trebue făcut. Dar
pentru asta trebue de pus în relief greșelile așa cum le crede fiecare
I/

și tocmai asta și numai asta vreau să fac. In țară, se trag concluzii

greșite din criza actuală socialistă.
Unii socialiști, confundînd manifestarea socialistă în general cu
AS

manifestarea ei politico-parlamentară, neagă pentru un moment posi­

bilitatea oricărei manifestări socialiste, iar cei rămași socialiști, lucră­
tori?, socialiști, cari prin însăși existența lor desmint afirmarea pesi­
miștilor, dau vina crizei pe alte cauze, tot așa de greșite. Așa spre
UI

pildă, după unii, această cauză ar fi stînd în faptul că socialiștii ro-

mîni n’au fost destul de revoluționari, n’au fost republicani, antidi-
nastici, au fost prea legaliști, etc. Dacă s’ar acredita opinia aceasta, ea
BC

ar deveni periculoasă și viitorului socialismului.

Dacă eu, ași avea voe să dau sfaturi celor rămași socialiști ca
■și celor ce vor veni <le acum înainte spre socialism, le-ași spune ur­
mătoarele:
 Facla
6

Y
Mai întîiu și întîiu să caute să se convingă, să se pătrundă bine

AR
de adevărurile socialiste, de concepția socialistă asupra vieței sociale,
de morala socialistă. Evenimentele din urmă au arătat că între socia­
liști au fost și sunt mulți, cari sunt departe de a fi convinși și con-
știenți socialiști.

R
Odată pe deplin convinși — nu prin fraze sforăitoare, ci prin
muncă, studiu, cugetare — odată pătrunși de concepția socialistă, de

LIB
idealurile, de morala superioară socialistă, timpul de activitate ce li se
deschide chiar în țară la noi e destul de însemnat și rodnic.
E în primul rînd propagarea socialismului, răspîndirea concep­
ției și moralei socialiste, critica și analiza tuturor fenomenelor sociale
ale țărei din punctul de vedere al concepției socialiste.

ITY
Pe urmă e protestarea și lucrarea în marginea puterei fiecăruia
împotriva acelor nedreptăți și fără de legi speciale țărei noastre, cari
sînt fără de legi chiar din punctul de vedere al partidelor noastre po­
litice ele însăși.
Âpoi trebue să vie organizarea muncitorilor, în orașe, în bresle

S
și societăți cooperative, lupta pentru îmbunătățirea, pe cît e cu putință
a soartei lor, pătrunderea lor de adevărurile socialiste, de solidaritatea
ER
socialistă. Gind socialiștii odată au să fie destul de puternici, cînd din
altă parte proletariatul industrial se va desvolta, va deveni o putere,
iar țărănimea se va trezi și ea Ia viața politică, atunci va veni vremea
pentru fundarea unui partid politic social-democrat. Dar și pînă atunci
NIV
munca socială indicată mai sus nu e numai însemnată și rodnică, dar
și foarte grea, în țară la noi mai ales. La noi în condițiile morale și
reale (nu legale) aie țărei, lucrurile cele mai simple cer foarte multă
muncă și sacrificiu și un mare devotament.
LU

Ca un lucrător într’un atelier să-și apere demnitatea lui de om

și lucrător, ca un judecător la țară să împartă dreptate de opotrivă Ia
țărani și la boeri, ca un medic de plasă să-și facă datoria în toată
conștiința și să protesteze în contra celor mai vădite fără de legi, cari
se petrec la țară, astea și altele de asemenea natură, cari în alte țări
RA

sînt făcute-de orice om cinstit, de orice convincție politică, cer la noi

un mare devotament pentru binele obștesc, aproape un eroism.
Dar tocmai pentru că se cere așa de mare devotament și uitare
de propriile interese, numai un socialist poate să săvîrșească această
NT

operă.
Pentru a săvîrși o operă așa de grea, trebue să fii pătruns de un
mare ideal social și moral — și acest ideal care în epoca trecută era
idealul liberal, pentru epoca noastră e idealul socialist. Pentru un a-
CE

tare devotament și uitare de sine, trebue să te simți că faci parte din

acea imensă mulțime de lucrători ai viitorului cari sînt împrăștiați în
cîte și patru colțurile lumei, trebue să te simți, ca să poți rezista îm­
potriva vrăjmașilor și împotriva unui mediu atît de insalubru, că în
I/

mica și modesta ta lucrare conlucrezi la aceeași mare operă la care lu­

crează Bebelii, Liebknecții, Jauresii. In această direcție nu numai ac­
tivitatea unei organizații socialiste, dar activitatea fie-cărui socialist
AS

răzleț, e foarte bine-făcătoare și rodnică. Dar pentru toate acestea tre­

bue ca socialiștii noștri să fie oameni convinși în toată puterea cu-
vîntului, să se păzească de fraze sforăitoare și deșerte, mai ales de
UI

cele revoluționare demagogice, de îndemnul la așa numită practică re­

voluționară. Prin aceasta ei nu numai că vor compromite opera ,lor,
ceea-ce e un rău relativ, dar și viitorul socialismului în țară la noi,,
ceaa ce e un rău cu mult mai mare.
BC
 Facla 7

Y
Prietenul poporului

AR
Acum o lună, muncitorul Grigore Kunitzky, refugiat poli­

R
tic din Rusia, a adresat d-lui ministru de interne următoarea

LIB
petiție, cu recipisa poștei -141/910 a oficiului Cîmpina.

Domnule Ministru,
Subsemnatul Grigore Kunitzky, refugiat politic din Rusia

ITY
aflat în țară de 4 ani, am onoarea să vă aduc la cunoștință că
. încă dela 15 Aprilie a. c. am comunicat Poliției din orașul Cîm­
pina că ne mai avînd de lucru în acest oraș și cum am găsit

S
de lucru în comuna Moreni, județul Prahova, la societatea „Re­
gatului Romîn“ să facă a mi se autoriza schimbarea domici­
ER
liului. Cum însă pînă în prezent nu mi s’a adus la cunoștință
o astfel de autorizație, Vă rog a face să mi se recunoscă și mie
dreptul la viață și să nu mi se mai facă atîtea mizerii ca cele
NIV
de pînă acum.
In caz că nu puteți face ca prin muncă cinstită să-mi cîștig
existența, Vă rog D-le Ministru să dispozați expluzarea mea, care
pentru mine ar fi și un mare bine, căci în orice altă țară sunt
LU

sigur că un refugiat politic va putea trăi mult mai liber de cît

în Romînia.
Sperînd că veți pune căpăt unei situații care numai cinste
RA

nu face unei țări.

Vă salut
Grigore Kunitzky
NT

Steaua Romînă. — Cîmpina

La plîngerea aceasta a unui refugiat politic, împiedecat să

CE

muncească și silit să moară de foame, nu vom adăoga de cît

următorele rînduri primite acum patru zile :
Expulzat prin Predeal.
I/

Un salut tovarășilor din Capitală.

Grigore Kunitzky
AS

Brașov
UI

Și să îndrăznească să mai spună cineva că Ion I. C. Bră-

tianu nu satisface dorințele muncitorilor 1
BC

Lux.
 8 Facla

Y
A apărut

AR
Viața Socială
Numerile 7 și 8

R
LIB
Procesul Cuza—„Facla" și

ITY
Parchetul tribunalului lașp
D l A. C. Cuza, după ce a intentat acestei reviste un proces de

S
pretinsă calomnie prin presă, se laudă prin ultimul număr din „Neamul"
ER
N. 103 că a intentat, sau că va intenta, un al doilea proces acestei
reviste, în persoana unui pretins stăpîn-proprietar al ei.
In goana aceasta după procese în stil naționalist—doară se vor
putea vîna ceva lei, întocmai ca la un precedent proces naționalist —
NIV
d-1 Cuza se bizue, se vede, și pe concursul necondiționat al parchetului
din localitatea sa; și vom arăta imediat motivele afirmațiunei noastre
Căci ne întrebăm: ce rost are cererea d-lui Cuza din petiția adre­
sată d-lui Prim Procuror de Iași, publicată în „Neamul Romînesc" din
2 August 1910, formulată astfel:
LU

„De aceea vă rog D-le Prim-Procuror să bine-voiți a interveni pe

„lîngă colegul d-v șeful parchetului Ilfov ca să bine-voiască a cerceta
„la redacția pomenitei reviste „Facla”.
„I. Cine e persoana care se ascunde supt inițialele “A. L.“ ?“
In baza cărui text de lege, parchetul, este transformat în biurou
RA

de informațiuni, și mai cu seamă în materie de presă, unde cercetări de

asemenea natură sunt chiar prohibite, după cum se vavedea mai departe?
Știm că în toate cazurile de procese de presă, pretinsul calom­
niat, desemnează numele autorului, sau al pretinsului autor, și ră-
NT

mîne, ca girantul, directorul, sau editorul, să răspundă de faptul im­

putat, sau să declare pe autor; și niciodată nu s’a văzut ca cineva prin
concursul parchetului să capete aceste informațiuni, chit, ca pe urmă
CE

pretinsul calomniat să ceară deschiderea acțiunei publice, sau să nu o

ceară de loc; căci din petiția d-lui Cuza, nu reese că d-sa a cerut des­
chiderea acțiunei publice ci mimai să se afle cine este acel „A. L.“
* * *
I/

D-1 Cuza, pe care’l cunoaștem atît de galantom, ba chiar risipitor

cu întrebuințarea cernelei, în chilo metricele și interminabilele sale ar­
AS

ticole „Anexe la jidanii în presă“ se arată foarte iconomicos în intro­

ducerea ce face petițiunei sale cătră parchet, reproducînd în pag. 1428
numai art. 294, și al l-iu din art. 295 din codul penal, fără să aibă bu­
nătatea să repoducă și art. 296 unde se explică fraza întîia din art. 295
UI

care sună: „Se socotește mincinoasă orice imputare pentru care nu se

„înfățoșează legiuita dovadă". ”■
Ce este și care este legiuita dovadă o vom găsi în art 296 c. pen.
pe care, din iconomie, cum am zis, d-1 Cuza nu l’a reprodus.
BC

1) Unul din cei mai distinși avocați ai baroului de Ilfov a bine-voit

să ne pună la dispoziție acest articol care studiează din punct de vedere
strict juridic procesul intentat revistei Facla de D-1 A. C. Cuza.
 Y
Iată acel articol:

AR
Art. 296 (Modif. prin legea din 17 Feb. 1874) Cînd fapta imputată
asupra cuiva se va dovedi adevărată, impijtătorul va fi apărat de ori
ce pedeapsă.
Se va socoti ca dovadă legiuită numai acea ce va rezulta drntr’o

R
hotărîre de judecată, sau din orice act autentic, sau din vreun înscris
cu scrierea și sub scrierea imputatului.

LIB
Cuvintele subliniate lipsesc din textul ’articolului corespunzător
francez 370 din codul din 1810 și sunt o inoWție a legiuitorului romîn.
Drept eorolariu al acestei inovațiuni găsim în colecția „Fratoștiț-
eanu“ ediția 1891 o jurisprudență a Curței de casație adnotația No. 2,
care sună:

ITY
„Afară de dovezile ce rezultă dintr’o hotărîre judecă­
torească, dintr’un act autentic sau din un înscris cu scrierea
„și subscrierea imputatului pentru constatarea veracităței
„faptelor imputate și mai piesus de toate aceste probe, este

S
„proba rezultînd din însuși mărturisirea imputatului a fap-
„tului ce i se impută. Această mărturisire poate rezulta din-
ER
„tr’o scriere tipărită pe care imputatul ar recunoaște o că
„emană dela el și că este opera sa propie. (Cas. 32 din 15
„Ianuarie 1890)“.
Aud ?
NIV
* *
Revenim la concursul necondiționat ce dă parchetul de Iași d lui
Cuza.
In ziarul „Ordinea" din zilele trecute a apărut un articol prin
care se destăinuește, o adresă confidențială a parchetului de Iași către
LU

parchetul de Ilfov, prin care se cerea nici mai mult, nici mai puțin,
de cît facerea unei descinderi la revista „Facla" pentru a se găsi și
confisca manuscrisul incriminat al lui „A. L.“ prin care s’ar pune in
pericol existența stalului și a țărei romînești.
RA

Pînă la o dezmințire oficială a „Ordinei" înclinăm a crede adevă­

rate cele scrise de acest ziar.
Și atunci ne întrebăm: Este posibil, și este ertat ca un șef de
parchet să nu știe că asemenea descinderi și’cercetări aunt prohibite în
NT

materie de presă, cum am zis și mai sus ? ’

Iată în adevăr ce găsim în desbaterile Camerei Constituante din
1884 cu ocazia modificărei art. 24 din Constituție, (vezi No. 132 pag. 1934).
După ce se discută că în sistemul nostru nu pot fi trași la răs­
CE

pundere comutativ, autorul, girantul, și editorul, ca în Franța, ci fie-care

în parte dară autorul etc. nu sunt cunoscuți, ia cuvîntul d. G. Can-
tili, și iată ce citim:
G. Cantili. A doua chestiune este că art. 47 din codul penal mo­
dificat în 1874 în aliniatul final, pe cînd eu și amicul meu d-1 Stolojan
I/

combateam asemenea modificări zice că se va da în judecată autorul

cînd se știe, sau cînd se va dovedi, și în lipsa lui girantul, și apoi edi­
AS

torul. Ei bine spunețimiDv. înțelegem prin această dispozițiune con­

stituțională că se poate căuta și dovedi un autor? Eu cred că nu
putem merge pînă acolo. Se dă în judecată un autor cînd este subscris
sau cînd este cunoscut dar ca să mergem să căutăm pe autor prin
UI

fel de fel de mijloace aceasta nu se poate admite, Dispozițiunea acea

din codicele penal trebue să rămîe de-o parte față de acest text al
articolului din Costiluție.
BC

A. Stolojan (fost raportor—nota noastră) D-lor, foarte bine a a-

preciat d-1 Cantili: noi n’am avut intențiunea ca să facem pe toți îm­
preună responsabili; și pe autor, și pe girant, și pe editor, pentru cu-
. vîntul că nu voim să punem sub cenzură pe tipograf; Pentru celalt caz,
n’am autorizarea comitetului să vă spun de ce părere este.
 F a c 1 a
10

Y
Voci Consultați-vă.
A. Stolojan Atunci dați-mi voe să consult comitetul.

AR
D-lor. comisiunea interpretă articolul astfel cum îl interpretă și

R
d-1 Cantili, adică că autorul cînd nu este subscris nu se poate urmări,
(aplauze)

LIB
Ne întrebăm din nou. Se poate cere ca parchetul să cerceteze și
să descopere pe un autor anonim, sau pseudonim ? Este ertat ca să se
ordoane percheziții și descoperiri de autori, cînd Directorul revistei
înțelege, sau să’și ia răspunderea, sau să declare la jurați numele au­
torului? și aceasta cu calcarea principiilor din dreptul nostru consti­

ITY
tuțional, numai ca să se facă cheful d-lui Cuza?
Este ertat unui magistrat să ignoreze legea presei, mai cu seamă
cînd avem studii făcute de chiar unii magistrați eminenți cum este d.
e. legea presei adnotată de d-1 lonescu-Dolj, simpaticul președinte ac­

S
tual al Trib, notariat de Ilfov, studiu, în care și d-sa reproduce discuția
asupra art. 24 citat de noi mai sus ?
importantă. ER
Incheem de ocamdată, rezervîndu-ne să revenim, chestia fiind prea

X. X.
NIV
LU
RA

Cu paloșul de-argint stai gînditoare.

Un semn ciudat simt brațul tău că-mi face.
In ochii tăi e liniște 'și pace,
NT

Iar gura ta zîmbește renunțare.

O, Moarte !—ades, de liniștea ce zace

CE

In ochii tăi mi-e dor; dar e mai tare

îndemnul Vieții, pururi știutoare
In strai bogat Nimicul să și îmbrace.
I/

Tu-mi placi de mult cu lumea ta bătrină ;

AS

Vom fi cînd-va prieteni,—dar așteaptă :

Mă chiamă-acum vremelnica stăpînă 1
UI

Iar dacă-adesea doru-ți mă cuprinde,

Ea vreau să mă cîștigi in luptă dreaptă,
Altfel, cu drag, un braț nu-(i voi întinde.
BC

B. Nemțeanu.
 Facla
11

Y
AR
Un bilanț

R
Cinci ani de activitate naționalistă-demo erata

LIB
n
Intrat în Camera Depuțaților, d. lorga, după ce și-a ales locul de
frunte: colțul băncei întîi, din fața tribunei președintelui, a rîvnit la o

ITY
altă întîietate: aceia de a vorbi cel dintîi la primul Mesagiu al nouei
legislaturi. A vorbit—dar cu atîta întîietate a rămas. Discursul d-sale de
atunci e un model de incoherență și de superficialitate. D-sa intrase în
Cameră ca purtătorul de cuvînt al unor noui aspirațiuni naționale și
în deosebi al unui nou curent antisemit. Era a doua zi după groaznica

S
răscoală agrară. Prilejul de a spune și de a cere ceva era prielnic. Dar
d. lorga n’a spus nimic și n’a știut ce să ceară. Critica ce a făcut stărei
ER
de lucruri din țară, n’a fost măcar ă l’eatt de roses. Și o asemenea cri­
tică. deși nu presupune idei hotărâte, cere pregătire, și în deosebi, iscu­
sință. D. lorga n’a izbutit decît să fie drastic, dar ca să fii drastic cu
efect, trebue să ai întîi putere.
NIV

In ce privește partea antisemită a discursului d-sale, putem spune

că a fost și ea o decepțiune pentrn amici d-sale de idei, din Cameră
și din afară de Cameră. Aceștia așteptau dela d. lorga o lumină pentru
întunericul lor. Dacă nu soluția unui nou fel de Saint Barlhelemy, fără
LU

sînge și fără vaete, cel puțin formula unui praf specific, unui Zacherlin
monstruos, care să ucidă pe Evrei, cum Zacherlinul din comerciu ucide
gîngăniile. Dar d. lorga nu le-a putut servi de cit formula învechită a
clișeelor antisemite. Chiar asezonate cu cîteva ironii eftine la adresa
Evreilor, ele n’au fost pe placul nimănui. Ce crudă desamăgire pentru
RA

pofta antisemiților. Au trebuit să-și pue pofta in cui.

Isbutit-a, în schimb, d. lorga să cîștige. în Cameră, un ascendent
personal? Fără răutate afirmăm că nu! Un parlamentar, cînd nu e
elocinte, se impune prin idei Și d. lorga, care nu e elocinte, n’a emis
NT

nici o idee. N’a propus măcar un amendament care să fi fost primit.

De cîte ori lua cuvîntul, deputății știau că nu va spune nimic nou. Ca
și cum ar fi vorbit d. X. din județul Y. Cît despre prestigiu personal,
de cîte ori bătrînul Sturza nu l’a luat la repezeală în termenii cei mai
CE

asprii ?
Abia plecarea d-lui Sturza din viața politică a dat oarecare relief
d-lui lorga. D. Ionel Brătianu, care e, pe sub mînă, frate de cruce cu
d. lorga, s’a servit de d-sa ca de o unealtă parlamentară De cîte ori
I/

avea de zis sau de făcut ceva împotriva Evreilor, punea pe d. lorga să-i
facă oarecare întrebare. Și d. lorga o făcea, zorit, mai ales că era împins
pe la spate de amicii oculți din partidul conservator. Rol nevrednic de
AS

un șef de partid, chiar in spe.. Treaba asta o făcea, tot atît de bine, și
răposatul Politimos, Dumnezeu să-l erte! Dar Politimos mai avea me­
ritul de a lucra pe cont propriu, neîmboldit de nimeni; și apoi se mul­
țumea cu o medestă situație în județul ce reprezintă.
UI

Așa dar, d. lorga n’a făcut nici o scofală în Parlament A înșelat

așteptările. Și îi putem prezice că de nu va interveni vreo nouă „com­
binație electorală11, numai apucă d-sa scaun de deputat, nici dela Iași,
BC

nici de aiurea.
Dar d. lorga, ca deputat, nu s’a mărginit numai la activitatea par­
lamentară. A pribegit prin țară, ținînd conferințe. Nu vom tăgădui c’a
avut succes. In orășelele noastre de provincie, tăcute și părăsite, orice
vorbitor, mai ales din București, are succesul de mai înainte asigurat..
 Facla
12

Y
Și doar d. lorga venea cu faima d-sale de savant și cu barba de apostol,
— nu zicem de profet, căci Profeții erau, toți, Evrei.

AR
Apoi d. lorga a continuat să scrie in Neamul Romînesc. Știe toată
lumea ce a scris. A atacat mai cu seamă, și fără cruțare, un partid în­
treg: pe cel conservator-democrat. L’a arătat ca vîndut streinilor și, în
deosebi, jidanilor. N’avem nici în clin nici în mînecă cu acest partid;

R
din potrivă, sîntem porniți împotriva lui, fiindcă amețește lumea cu
frazeologia unui falș democratism. Dar dacă nu e de socotit mai bun

LIB
de cît celelalte partide, nu e drept să fie socotit mai rău, Și mi se pare
că nu e faptă romînească din partea unui șef naționalist, de a arăta ca
vînzători de neam o treime din alegătorii Romîniei, și mai cu seamă
oameni cari au guvernat și vor guverna țara, și pe cari i-ar primi bu­
curos celelalte partide, chiar partidul d-lui lorga. Dealminteri succe­

ITY
sele crescînde ale conservatorilor-democrațiîn alegeri, dovedesc ce puțin
răsunet a avut compania naționalistă. Nu toți Komînii și-au pierdut
bunul simț.
D. lorga a mai atacat pe cine-va: pe d. Panu, un fruntaș al vieții

S
noastre politice. D. Panu a avut necuviința să critice pe d. lorga și d.
lorga, care e irascibil — d. profesor Dragomirescu a avut dovada — a
ER
tăbărît asupra d-lui Panu, lovindu-1 fără milă. Folosindu-se cu bucurie
de faptul că bătrînul parlamentar e suferind, d. lorga l’a făcut bolnav
pestilențial, care răspîndește o duhoare de spital și care abia mai în-
gînă cuvinte cu o voce stinsă. Recunoaștem că d.’lorga n’are sufletul
NIV
unei surori de caritate.
Cu d. lorga am isprăvit. Cui s’ar părea că vorbind de d. lorga,
am dat precădere părței personale din activitatea d-sale, vom răspunde
că altfel n’am putut. Alt caracter n’are activitatea d-sale. D. lorga n’a
LU

formulat pînă azi nici o doctrină politică. Programul d-sale politic, scos
cu forcepsul la ultima adunare naționalistă, pe lîngă idei baroce, e un
program de împrumut și o hală de vechituri. Curat vorba lui Lessing,
care, întrebat de un autor asupra unei scrieri ce i-a trimis, i-a răspuns:
RA

„Ceia ce-i nou, nu e bun și ceia ce-i bun, nu e nou". Au mai încercat
și alții să întemeieze partide în România. Au încercat socialiștii și au
enunțat doctrina lor socială. Au încercat radicalii și au făcut’ o docu­
mentată critică a sistemului nostru politic. Dar d. lorga cu partidul
NT

d-sale ? Dacă scoți din programul noțianalist ideile luate cu împrumut,

rămîne numai antisemitismul gol și deșert. Dar ce-i mai trebue țării
un adaos de antisemitism? Nu e ea saturată în această privință ? Nu
sunt și celelalte partide, de guvern, destul de antisemite, ca să vegheze
CE

cu strășnicie asupra intereselor vitale ale neamului? Se vede că și d.

lorga și-a dat seama că-i de prisos azi ca antisemit de guvern, căci a
trimis știre principelui Ferdinand că e gata să-i slujească Lui. Să dea
Dumnezeu d lui lorga mulți ani de aci înainte, ca să poată măcar sluji
principelui Carol, căci pînă atunci nu-i nădejde ca țara să aibă trebu­
I/

ință de serviciile d-sale de om de guvern. .> ,

AS

Trecem la d. A. C. Cuza. D. Cuza e o veche apariție în viața pu­

blică a Romîniei. D-sa a debutat acum douăzeci și cinci de ani ca so­
cialist. A publicat în Contemporanul cîteva monoloage de vagabonzi și
calici—s’ar zice că există o afinitate între calicia de idei și cealaltă.
UI

Tot pe acea vreme a publicat o violentă poezie ateistă, în care s’a luat
la cîrcotă cu Dumnezeu. A voit să’l expulzeze din Cer, cum ai expulza
un jidănuș dintr’un tîrgușor oarecare. Noroc că Dumnezeu e departe;
altfel îi dădea și cu ciomagul.
BC

Prin anii 1888—1889 d. A. C. Cuza s’a lăsat de ideile socialiste.

Are meritul de a fi primul lor renegat în țară Trecuse la junimiști.
Trecerea și-a ușurat-o singur, zicînd : „Sunt socialist în idei și junimist
în practică". Ca junimist practic a căpătat un loc în Camera. In Parla­
ment a vorbit foarte puțin. Odată a iutervenit cerînd monopolul alcoo-
 ST a c 1 a
13

Y
lului. Pe lîngă alte virtuți, d. Cuza are și pe aceia de a fi un dușman

AR
al alcoolului. Ii dispută însușirea de a ameți pe oameni. D-lui ar vrea
ca numai teoriile d-sale să-i amețească. A doua oară d. Cuza a inter­
venit cu ocazia legei învățămîntului primar. Atunci a avut succes. Mai
norocos ca d. lorga, d-sa a izbutit să i se primească un amendament:

R
amendamentul princare copii de evrei sunt aproape înlăturați din șco­
lile Statului. Dar d. lorga să nu fie gelos. Acest amendament e regretat

LIB
și condamnat de toți oamenii politici ai Romîniei, și va fi cel dinții
abolit, cînd va începe opera de revizuire a politicei dusă față de
Evrei.
Cu sfîrșitul legislature! 1891—1895 s’a sfîrșit și cariera parlamen­
tară a d-lui Cuza. N’a mai fost reales, iar partidul din care făcuse parte

ITY
i-a deschis larg porțile—ca să’l părăsească. Atunci d. Cuza a rămas, ca
un orfan, pe drumuri. Și bătînd drumurile lașilor, a întîlnit, firește,
Evrei. O inspirație îi lumină: Ce ar fi dacă și-ar concentra activitatea
în jurul Evreilor? Neputînd face politică cu dînșii, a făcut în contra
lor. De la acea vreme datează antisernitizmul d lui Cuza. E mult de

S
atunci. Recunoaștem că cel puțin în ultimu-i ipostas, d. Cuza a păstrat
mai multă consecvență.
ER
Ca antisemit, d. Cuza a avut multă vreme o activitate restrînsă. A
scris la Ecoul Moldovei din Iași, căruia glumeții îi ziceau „Boul Mol-
dovei“. A scris la Vocea Tutovei din Bîrlad, căreia glumeții i-au zis
NIV
„Vaca Tutovei" A scris la Sentinela Țiței Pavelescu din Focșani căreia
nici glumeții nu i-au găsit un nume potrivit.
Abia cu apariția Neamului Rominesc d. A. C. Cuza a pus piciorul
în Capitală. Ce a făcut la Neamul Rominesc e în amintirea fie-cărui. S’a
luat la harță cu un talmudist de acum cîte-va mii de ani, care a scris:
LU

tov șe begoim, harog ! A atacat magistratura din Iași, pe tema că e ji-

dovită, pentru ca apoi, la ancheta orînduită, să retracteze totul. A con­
damnat pe d. Panu la spînzurătoare, desemnînd și felinarul de care să fie
ștrenguit. Și apoi a început o lungă poveste a Cahalului din Paris, din
Londra, din Berlin, din Bticecea și, în fine, de pe toate maidanurile
RA

lumei. Te miri numai că încape atîta Cahal într’un cap de om.

Dar d. A. C. Cuza mai e profesor de economie politică la Uni­
versitatea din Iași. Ce face acolo, a ajuns de pomină. A lepădat econo­
mia și a rămas numai cu politica. Și apoi» cu politica, înjură pe toată
NT

lumea: pe fruntașii vieței noastre publice, pe profesori, colegii d șale,

pe studenții cari nu-i sunt partizani, și în sfîrșit, firește, pe jidani. A-
cestora le face cinstea de a le imita unele gesturi și accente. Iar uneori,
cînd e mai dispus, își începe cursul ducind pumnul la frunte, spre a
CE

imita cornul cu care Evreii habotnici se roagă. Să mă erte d. Cuza—și

să nu mă dea în judecată pentru atîta—dar asta nu-i serios și de dem­
nitatea unui profesor universitar. Sunt și aiurea profesori universitari
antisemiți. Dar aceștia discută'rolul Evreilor în lume, le contestă orice
I/

merit, dar lasă în pace pe jidanul habotnic să se roage cum crede că-i
mai plăcut lui Dumnezeu. Ce are d. Cuza să se amestece în daraverile
evreului habotnic cu stăpînul lui din cer ? Ah ce Cuza !
AS

Judecind activitatea d-lui Cuza la Neamul Rominesc, putem spune

că nu i-a fost de mare folos. Din potrivă, i-a creat numai belele și cred
că și d. lorga e plictisit de colaborarea profesorului ieșean.
UI

Firește, n’am dreptul să mă cobor în conștiința celor doi pontifi

ai antisemitismului naționalist, dar mi se pare că și-au creat reciproc
cîte o decepțiune. Cînd d. lorga și-a început campania naționalistă, d.
Cuza a crezut că a găsit în fine agentul cu trecere care să-i plaseze ca­
BC

pitalul de idei și îi Ie a oferit cu toptanul. Iar d. lorga, crezînd c’a găsit

capitalistul de care avea nevoie, l’a lut de tovarăș. S’a întîmplat însă
ca în fabulă ; s’a asociat sărăcia cu calicia. Unde poate duce asemenea
negoț, înțelege toată lumea. La faliment. Și falimentul întreprinderei
naționaliste se anunță. De aceia îi și facem bilanțul:
 14

Y
D-nii lorga și Cuza să nu-și facă iluzii: ei n’au produs nimic în

AR
cei cinci ani de cîr.d lucrează pe cont propriu. Curentul antisemit pe
care-1 exploatează, a existat de mai înainte, înfipt bine în terenul cel
inai prielnic. Romînia e țara antisemită prin excelență și d nii lorga
și Cuza n’au cum să mai introducă un alt produs cu asemenea marcă.

R
Vor întîlni, la adicăte, concurența strașnică a celorlalte partide, cari se
laudă cu un produs antisemit superior. Antisemitismul ca partid de

LIB
guvernămînt, care e pretutindeni o imposibilitate, e la noi un non-senz.
Țara n’are nevoie de dînsul, căci și celelalte partide sunt antisemite,
mai cu folos și mai fără primejdie. O marfă se desface doar numai unde
se simte trebuința. Apoi antisemitismul de sine stătător, e o gogomănie
care n’a prins nicăiri. S’a încercat să’l întemeieze în Germania un om

ITY
ca Stocker, pastorul Curței imperiale, și n’a izbutit. In Franța, un scrii­
tor de talent ca Drumont bate apa în piuă de zeci de ani, deși e aju­
tat de un clericalism puternic și de monarchiști cu tradiții. Numai în
Austria a reușit întru cîtva, dar acolo a avut norocul să găsească un
om ca Lueger, cu mari însușiri politice, precum și condițiuni cu deo­

S
sebire favorabile. In Austria’erau mulți funcționari publici evrei și era
firesc ca un agitator care promitea să-i înlocuiască cu creștini, să gă­
ER
sească teren printre aceștia. Dar la noi, unde nu-i picior de evreu în
slujbele publice ?
La noi d-nii Cuza și lorga pot dobîndi cel mult partizani înregi­
mentați printre băieții din licee. Dar băieții cresc mari, capătă mustăți
NIV
și nițică minte și atunci se înscriu, mai cu folos, în celelalte partide.
Ultima adunare naționalistă a dovedit cît de puțini oameni serioși sînt
în partidul d-lor lorga și Cuza.
Apoi mai e și blestematul progres al ideilor. Cred oare d-nil
LU

Cuza și lorga că vor putea clădi multă vreme cu doctrina lor de ură?
Ura e un ciment de calitate inferioară. Se usucă și se sfarmă cînd un
curent sănătos suflă peste clădirea închegată cu trudă. Și un asemenea
curent începe să bată și în țara noastră E drept: acuma, abia adie.
Dar, fără a fi prada iluziilor, putem zice că mijește vremea cînd nici
RA

chiar băieții din licee nu vor mai căra pumni în spinările Ovreilor pe
cari’i întîlnesc și nici nu vor mai împedica reprezentarea piesei Manasse,
pentru ale căreia merite tocmai, Ronetti—Roman a fost încetățenit. Vor
apuca pe calea muncei, ce le e arătat-o deunăzi profesorul Răutu. Și
NT

muncind, vor ajunge băieți de treabă, cu alte griji de cît să se ție de

pulpana d-lor lorga și Cuza.
Atunci va sună și ceasul din urmă al partidului naționalist-de-
CE

mocrat. Partidul va intra în lichidare. D. lorga, ca om de muncă, se va

întoarce la scumpele i studii, iar d. Cuza va rătnîne, poate, să se răz­
boiască cu sacagiii ovrei din Iași.
O noapte neagră se va lăsa peste ce a fost odată partid naționa-
list democrat. O noapte la fel cu aceia în care partidul a luat naștere.
I/

Și ca și atunci, se vor auzi huidueli și fluerături. Dar vor fi huiduelile

oamenilor de ispravă și fluerăturile.. . a pagubă ale rămășițelor na-
AS

tîonaJiste. ' st Crăciun

.. =a —.. -
UI

D. A. C. Cuza și Țiganii
BC

In legătură cu articolul d lui deputat N. Răutu, „Naționalismul

d-lui A. C. Cuza“, după care ridicolul apostol din iași ar fi, nici mai
mult nici mai puțin de cît... țigan, după felul de a polemiza și înjura
{mai ales după felul de a înjura), am căutat să aflăm părerea acestuia
asupra neamului din care pretinde d. Răutu că ar face parte d. Cuza.
In cursul său de... economie națională, predat in anul școlar
 Facla
15

Y
1908—1909,—în care găsești de toate afară de economie,—curs centigrafiat

AR
d. A. C. Cuza vorbind de țigani se exprimă astfel:
„Rasa aceasta a jucat un rol fundamental în relațiunile cu noi".
Și mai departe :
„Deși cu însușiri inferioare țiganii au fost oameni utili în trecut,

R
„erau meșterii din vechime jucînd un rol economic pînă aproape de tim­
purile noastre".

LIB
Vra să zică d-1 A. C. Cuza, care e contra a tot ce e străin, care
și-a consacrat întreaga activitate așa zisă politică, economică și mai ales
cea profesorală, pentru a dovedi că evreii, deși comercianți, meșteri,
din cele mai vechi timpuri, n’au adus nici un folos țării pentru că sînt
străini, același d. Cuza spune despre țigani, cari, deși străini, „deși cu

ITY
însușiri inferioare" că au fost oameni utili jucînd un rol economic
pînă aproape de timpurile noastre.
Cum se explică această părtinire a d-lui Cuza pentru neamul
țigănesc ?
D. Răutu trebuie să vorbiască. D-sa are aerul că știe ceva în a-

S
ceastă chestie și e dator să spuie tot ce știe. B.

ER
NIV
Crîmpeie
Poliția a oprit pe uu oare-care Zarry, comediant la circ, ca să
LU

imite pe fruntașii noștri politici. Un ziar discutînd această măsură, gă­

sește că poliția n’are pricepere pentru artă. Așa este; dar poliția are
totuși dreptate. Fruntașii noștri politici sunt destul de comediant ei
însă-și, ca să nu mai fie nevoie să fie dublați de un comediant de
circ, lată-ne și pe noi o dată de acord cu poliția.
RA

X*
Sacrificiu.—Pînă și „Viitorul" a ajuns să se revolte de sălbă-
tăciile poliției. Și astfel, după ce povestește cum „doi jandarmi rurali
și un sergent de oraș aă bătut îngrozitor, din ordinul și în fața sub­
NT

comisarului Cătănescu,pe un bețiv", Viitorul zice:

„Sîntem siguri că d. Emil Petrescu care nu cruță nici un sacri­
ficiu pentru a introduce moravuri civilizate în poliție, va cerceta
„acest caz".
CE

E de sigur un mare sacrificiu să cercetezi un caz. Dar d. Pe­

trescu face sacrificii și mai mari: d-sa face sacrificiul de a menține
în slujbă pe Cotruț — și-l va menține, de sigur, și pe Cățănescu.
Dar apropos ’; din’ce partid să facă parte bietul beți< maltratat ?
I/

Contrabandă.—Mare senzație la New-York: soția unui bancher

a încercat să introducă prin fraudă bijuterii de mare valoare, ascun-
AS

zîndu-și-le în păr.
De astă dată America nu ne bate: noi avem recordul. Toni Ba-
calbașa povestea cazul unei doamne dela noi, care a vrut să introducă
UI

prin fraudă un ceas deșteptător. Ea și l’a vîrît în . . . turnură; era pe

vremea turnurilor. Iar în momentul inspecției vamale ceasul a început
să sune, spre marea surprindere a celor prezenți cari se pomeneau cu
o primadonă . . . anapoda.
BC

s?
Stil oficial. — „Monitorul Oficial" ne dă tot soiul de știri inte­
resante : „D. C. Dumitrescu se numește în postul de copist la admini­
strația pădurilor" ; „d. V. Niculescu, revizor școlar în Vlașca se transferă
în aceeași calitate la Constanța"; „d. medic ajutor Pateș Dumitru se
 a c 1 a
16

Y
trece în concediu14; „d. Risman, impiegat C. F. R. se licențiază pe ziua
de 10 Octombrie11; și așa mai departe.

AR
S’ar părea deci că sub actualul guvern ușile slujbelor stau vraiște,
încît cine vrea și cine nu vrea se numește, se transferă, se trece, ba
chiar se și . . . licențiază, singur, de bună voie, lucru pe care nu-1
credem odată cu capul.

R
Liniștiți-vă, oameni buni: toate mișcările astea de personal, în
toate serviciile statului, tot d. Panaitescu Ie face; decît, „Monitorul

LIB
oficial" nu știe romînește.

Recenzii, reviste, ziare

ITY
Revista „1907“ a apărut. Și d. nesc nu mai înjură pe evrei de
lancu Păucescu, care a tăcut toată cît pe-o singură pagină! A început

vara, găsește că noi am ridicat
glasul prea muit. Fațade tăcerea
d-sale mormîntală, firește.
Revista idealistă, a d-lui Mihai
G Holbau, pe care am așteptat-o
NIV
zadarnic în schimbulrevisteinoas-
tre, și pe care am căutat-o tot așa
de zadarnic la toate librăriile din
Capitală, probabil că n’a apărut
încă. Ultimul număr al acestei re­
LU
S
s’o lase moale Kir lorga, de cînd
ER
cu origina...
Tot Neamul Romînesc ne-a-
duce o surpriză. „Studenții uni­
versitari botoșeneni11, declară că
„nu s’au formalizat de cuvintele
ofensătoare ale d-lui Răutu" și
că țin să-i răspundă cu „demni­
tate și urbanitate11. Mă frec la ochi

viste lunare, era, ni se pare, de și mi se pare că visez. Naționaliști,

prin Aprilie sau Maiu a. c. în tot
cazul prin preajma lunei care în-
chee anul bugetar.
RA
studenți, demnitate, urbanitate !
Pe ce lume trăim ? Mari sunt mi­
nunile d-tale, d-le Răutu, și mult
vei fi bine meritat de la toți oa­

Neamul Romînesc, excelenta menii pacinici și cinstiți dacă sin

revistă dela Vălenii de munte, de- cecitatea articolului d-tale rigu­
plînge soarta aromînilor, vorbește ros și drept va fi contribuit să
de congresul cooperativ din Ham- așeze pe cei mai zurbagii și arță-
NT

buig, se ocupă de adunarea na­ goși fii ai patriei, ia locul lor.

țională din Bucovina și de o a-
facere școlară din Cernăuți, dis­ Viitorul aduce la cunoștința
cută dacă statuia lui Cuz’a-Vodă
CE

publicului că direcția regiei mo­

va fi așezată într’o piață sau alta
din Iași, ca și cum gloria lui Cuza
n’ar avea un monument mult mai
mai mare și mult mai trainic în
I/
nopolurilor a prohibit aprinză-
torile mecanice.
Era fatal. Cetățenii acestei țări
și-au permis să meargă cu pro­

inima țăranimei, de cît va avea gresul împotriva chibriturilor ar­

vre odată pe piețele rîvnite de haice și să uzeze de cea mai ne­
politiciani, în sfîrșit umoristicul vinovată dintre libertăți. Un gu­
AS

nostru confrate se vaetă, se plîn- vern liberal nu putea să tolereze

ge, discută cu toți, amenință pe mai departe o încălcare așa de
toată lumea, numai într’o singură flagrantă a principiilor iui reac­
UI

chestie tace chitic. Neamul Romî­ ționare. V'

BC

In curînd va apare, în editura Vieții Sociale:

La Fîntîna Castaliei
Un volum de verși ri de W. Davidescu. 120 pag. 1 leu
 La 1 Septembrie a. c. s'a constituit
Societatea Cooperativă îe eiitură „facla"

Y
Capital social 20,000 lei

AR
— Irtipăițit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

Subscrierele se fac de pe acum și se vor închide în seara

R
zilei de 18 Septembrie. Valoarea acțiunelorse varsă integral, în

LIB
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal
pe adresa: Societ. cooper, de eiitară Facla, Calea Victoriei 43,
la sediul provizor al Socielăței.
Extras din statute :

ITY
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­
rești, puțind să înființeze sucursale atît în Capitală cît și în restul țărei.
Art. 2.—Scopul Societăței este:
a) Să editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă

S
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
nivelului intelectual ol poporului și cari îl pot ajuta în lupta lui eco­
nomică. ER
b) Să cumpere și să vîndă ori ce articole de librărie, papeterie, etc.
Art. 16. — Beneficiile realizate de societate se vor distribui în
■chipul următor:
NIV
60 la sută membrilor acționari și societari.
15 la sută pentru fondul de rezervă.
10 la sută pentru opere culturale.
5 la sută direcțiunei.
LU

10 la sută consiliului de administrație și cenzorilor.

Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
constituirea definitivă a Societăței.
RA

Către abonați
NT

Rugăm pe toți abonații noștri cari pînă astăzi n’au achi­

tai costul abonamentului să ne remită suma ce ni se cuvine, pe
adresa administrației revistei noastre Calea Victoriei No. 43.
CE

Amintim abonaților noștri că costul abonamentului este de

lei 7 anual, iar un abonament combinat cu „Viața socială" costă
11 lei.
Faptul că costul abonamentului este atit de de redus ne face
I/

să rugăm pe abonați să ne trimeată direct sumele ce ni se cu­

vin, spre a nu ne expune să plătim obicinuitele cheltueli de în­
AS

casare.
In tot cazul singurul în drept de a încasa, în provincie,
este d. Șoim eseu, iar în capitală sumele se vor trimite mimai
UI

la administrația revistei noastre Calea Victoriei No. 43.

Rugăm pe toți prietinii noștri cărora le-am încredințat car­
nete de abonament să trimeată la adresa de mai sus, pînă cel
BC

mult la finele lunci sumele încasate, împreună cu carnetele.

Administrația
 Y
AR
MEDIC ROMAN LA KARLSBAD
Doctor GR1GORE BRHUER

R
Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

LIB
fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)

Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78

ITY
— TELEFON
ț 701 —

S
I. Grunfeld & M. Goldmann
ER
București, Str. Cărei 83 (colț Spaniolă)
NIV

cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare

distinsă. Observați bine marca JP. D. pe fiecare corset.
LU

„TERMOGENUL"
(vată revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Vata
RA

TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și

ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
NT

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“
preparat cu sarea de AIX-LA-CHA.PELLE este cel
CE

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­

tele de pe obraz șl face pielea moale și catifelată.
I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
dulți. Efect sigur. Excelente
UI

contra:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
BC

De vânzare toate farmaciile.

llepozlt general
PHAKMAKON - IAȘI
Strada loan Creangă No. 61
Anul I. No. 28. , 18 Septembrie 1910.

Y
R AR
LIB
Facla
S ITY
APARE SĂPTĂMiNAL
ER
NIV

SUMARUL:
LU

Liviu: Răspuns d-lui Rădu- Post-scriptum. — Știre exage­

lescu-Motru ; : După 50 ani rată. — Preotul Dăringă și-a
de civilizație; Lux: „Broșura cu spus cuvîntul! — Un subiect pen­
RA

coperta roșie**; Em. firgin: Cel tru d. Duca. — Modestia d-lui

mai proaspăt agent al Cahalului; Fleva. — O lecție. Conso­
Ion Nicoară: Deschiderea tea­ lare.- Inc’o cifră.—Deosebire.—
NT

trului Davila ; : Școala ne­ Societate.— „Hristos".— Rețeta

buniei naționaliste; Vasile Is­ d-lui Pătrășcanu. — Argument
pravă : (In ucaz al d-lui ministru naționalist. — Stilul d-lui Ibrăi-
CE

de războiu; L N.: Literare. leanu.—D-nul 1. G. Duca.-Azmi

POLEMICI: Procesele d-lui Abipulah.— Alteța Sa prințul Bi-
lorga. — (In succes al „Faclei**. bescu. - Bizantinizmul d-lui lorga
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acjiuni „Adevărul1*

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețui 15 Bani.
 A apArut

Y
Viața Socială

AR
Numerlle 7 fl 8

R
LIB
cu uimitorul bogal turnir:
*
A nthrIt ptnlut V<Wm/ I'nnv/xil tu Nipunmiih it Ur: Or Id
bcnautlanu. prolroor unl*rr«itar tonal Dltctcu. foal mlnitlru ,

ITY
I. loncica Quinlux, >l«puial; • V. M KopAlnkcanat I* ItlraH;
Mihail Sodorcanui I Tnnorkcanu. prolraor uniteruiar; Ion
I rodorcvcu. etc , etc

S
C. Oohroycanu-Cihcfca j C«lata cmlnleaaupra voiului uni>
venal.
Tnjof Arghr:! I.ilani',
ER
Hubert l.otfardcllc t Nolle teadio|e aocaiiate.
NIV
I* /Armrtffrrt, Iliana
.V DttiJntt Amur*
Aurel V1aku; A»ia|lun*e la not
IH /mi Inlyo !>*mecrn|ia romlnA.
LU

Cloadla CtMim Potirul

SI (rdrinn Drrplnl la lune
Iff V. Irroynț v<n clamanfH in dnrtlo
RA

K GoloclHw Moura lui GUifar,

/ Jd dr Rlpiren Aodroaiadui.
.liMfoIr Frunrr Hallarar
NT

IltulMlii dr IT Ary
VU/u Ntliti (>»a<rewl «oeiolM duU Copuahaga . con-
arvaal pa salat M . »«lru<ml franuitac la Anglia. He
CE

Vrrfa .loHnM AleoolUaiul la (-rrmaau , Greua a*nri dia

Italie; (.oagrunu! aindteal lnler*a|Maal. He
Hrtiata rt'hkktt
I/

— Proful ambnlor numnrn I Low

AS

In cunoscuta
UI

BIBLIOTECA .LUMINA"
an apAral dnaA ansi ««ten»*
BC

Ua staforatac. 4» 5 N Ari/»»*ae
Mlml Platea, le
Prețul AacArai voioși «W 13* pa*. M Aasi —
 Y
Anul I. No. 28 18 Septembre
1910

R AR
LIB
ITY
Răspuns d-lui RădulesGU-HotnT
S
ER
Noua Revistă Rornină, reintrată în arenă după o vacanță odihni-
>rc, ne salută cu o exclamație de dispreț. In lupta noastră cu d-nii
| -.i și lorga, am fost vehemenți, am fost violenți, am fost—ca să corn-
p i imn noi ceea ce nu.s’a spus direct—am fost triviali. Apăruți „cu
NIV
î.- idințele socializmului științific, le-am pierdut pe acestea, adaptînd, în
rlmnb însușirile mentalității huliganice". Și, după ce, spre a și docu-
nto aserțiunea, reproduce cîte-va din hu’ligăniile noastre, Noua Re-
i 1 constată că triumful nostru n’are nimic îmbucurător. Apoi veselă
■ .i ;i ;i făcut datoria, trece la alt subiect.
LU

îvem prea multă considerație pentru un om ca d. Rădulescu-

Motru, ca sentința d-sale să ne lase nepăsători. Dinpotrivă, ea ne-a im-
; ■ donat adine. Ba, timp de o clipă ea ne a uluit de-abinelea și am fost
Uniați să esclamăm cu personagiul lui Caragiale : cum? tocmai coana
RA

. ți a, dela care ne așteptam la un ce protecție?!...

Norocul nostru că repede ne-am găsit o consolare: sentința dini
'.I tiu este cassabilă. Facem deci recurs.
Se ințelege, ca om subțire, ca savant și filozof, ca semănător de
NT

ntci. 1. Motru este amantul estetecii neprihănite și deci nu poate încu-

ț.i de cit discuția senină și politicoasă, după codul scriitorului ci­
vili/ ii, fiu leg tim al codului’manierelor elegante. Iar noi nu sîntem
Infailibili, avem, de sigur, mai multe greșeli de cit ne am recunoaște
CE

î. i ' și e foarte posibil să fi căzut și noi în păcat. Deci d. Motru,

r ■ ii il in tribunal sever, ne aplică cu strict-ță litera codului. Declarăm
«fin . ipul locului că-1 recuzăm pe d. Motru. Și nu pe d. Motru „în sine",
. uni s’ar zice în filozofie, ci pe d. Motru-judecător. Pe d. Motru noi îl
• re pirat. Astfel, nemai fiind sclavul articolului din cod, va cerceta
I/

•t,»i părintește speța, va căuta să vadă nu numai „delictul", dar și ce

in jurul lui, și ce este dedesubtul lui. Petiția de recurs o adresăm
AS

j tot d lui Motru.

■ .i dăm o pildă, sau, cum s’ar zice, un motiv de recurs:
Noi am publicat părerile autentice ale d-lui A. C. Cuza despre d.
*» I >rga, cunoscutele păreri, că d. lorga este ca artist — un imitator ri­
UI

ch, ol. ca Învățat —un papagal științific, ca om politic —un plagiator

primejdios. D Cuza n’a putut dezminți aceste declarații, pentru că noi
•ni i iblicat textele autentice, cari conțin elementul acesta agravant că,
In «Iodul d-lui Cuza, nu se aplică numai d-lui lorga, ci tuturor oame-
BC

nil >r <!>• origine străină, absolut fără excepție. D. Cuza a recurs la un

• Articolul acesta ne-a sosit prea tîrziu spre a-1 fi putut pune în numărul
t i ne-am pronunțat în chestie, credem totuși că nu facem rău publi-
|i «rest articol.
 F“ a c 1 a.
18

Y
truc: s’a folosit de un viciu de formă din articolul nostru și ne-a dat

AR
în judecată pe motivul că acele păreri nule are cînd vorbește din gură,
ci numai cînd scrie. Nuanța o fi fiind de mare importanță. Dacă noi am
fi spus că acele păreri sînt scrise, d. Cuza s’ar fi agățat de altă nuanță:
că nu sînt scrise cu mina, ci tipărite. II privește. E dreptul d-sale să ne

R
dea în judecată. In acelaș timp însă, printr’un articol publicat în Neanv:l
Rominesc, d. Cuza își asmuță „băieții din centre11, ca să ne judece și

LIB
ei, altfel.
Ce puteam răspunde? Ca să fim Ia nivelul d-lui Cuza ar fi trebuit
să zicem, că-i vom face d lui Cuza depozit de pumni după ceafă, sau
îi vom preface dovleacul în Zeppelin, sau îl vom trimete pe lumea cea­
laltă ca să vadă dacă și acolo evreii strigă „uvă“. Ar fi fost trivial, dar

ITY
unui așa cap îi se cuvine așa căciulă. La asemenea atacuri nu poți răs­
punde cu filozofie chiar cînd ești filozof, dar mi-te cînd nu ești! Noi
am răspuns mai simplu; arătîhdu-ne speranța că d. Cuza nu va pro-
-ceda „altfel"; iar pentru complicele său, care i-a publicat asmuțarea,
am adăugat:

S
„Cît despre d. lorga, știm pozitiv că și d-sale i-a pierit avîntul,

ER
„de cînd d. Dragomirescu i-a făcut barba mătură și a măturat cu ea
„cancelaria universității. Prin urmare, să mai lase dumnealor rățoielile
„astea și să nu se mai grozăvească de geaba, că sperie copiii „din cen­
trele Romîniei"."
NIV
Acest pasagiu îl citează Noua Revistă Romînă ca model de huli-
gănie din partea noastră. Nouă ni se pare că am vorbit destul da mo­
derat față de doui profesori universitari instituiți în șefi de bande, cari
la polemici de condeiu știu să răspundă cu polemici de toroipan. Ju­
decătorul Motru, ferecat în lanțurile codului, ne condamnă; juratul
LU

Motru, în loc să ne admonesteze pe noi, va zice, sîntem siguri:

— Ce păcat că și cei dela Facla au fost siliți să vorbească așa!
Sistemul acesta, de a cita numai un pasagiu și a nu spune măcar
la ce se referă, e foarte comod pentru d. judecător; nu însă și pentru
noi, acuzații. Și ași putea să-i fac o farsă strașnică d-lui judecător. Ii
RA

aduc, legat cobză, pe un oarecare—să zicem: lonescu— autor al unei

crime groaznice; din cauză că adoptase „mentalitatea huliganică", s’a
năpustit cu ferestrăulasupra unui biet omșii-a tăiat un picior. D. jude­
cător îl trimete la ocnă. Pe urmă află din ziare că acel lonescu se mai
NT

cheamă și Toma, că a săvîrșit fapta nu din spirit huliganic ci din spirit...

chirurgical, de oarece piciorul în chestie era cangrenat. D-le Toma lo­
nescu, nu te alarma: și sentința d-tale e cassabilă.
CE

Am putea să ne oprim aci. Chestiunea e destul de serioasă și

merită să fie discutată amănunțit. Se va înțelege lesne interesul nostru
de a stabili că nu ne-a împins în luptă setea de scandal. Și apoi, după
I/

două luni de „discuții" cu d-nii lorga și Cuza, sîntem și doriți să stăm

de vorbă cu un om ca d. Motru, chiar cînd d-sa e nedrept.
In primul loc, ce valoare reprezintă felul discuției, terminologia
AS

întrebuințată ? Iși are el și codul manierelor rostul lui, dar sper că nu

mai un rost relativ. Principalul lucru—nu-i așa ?—este să lupți pentru
o cauză dreaptă și să spui adevărul. Eu zic despre Zdrelea c’a săvîrșit
furturi și știu bine că n’o să fiu dezmințit. Firește, un om mai subțire
UI

va zice că’Zdrelea a efectuat mutațiuni arbitrare în relațiile de pro­

prietate. Cred că e același lucru, cu rezerva numai că eu vorbesc mai
limpede și mai economisesc și din hîrtie. Vorba elegantă se cheamă
BC

cîte odată și fățărnicie. Și nu văd întru cît războiul elegant, în care

soldații se omoară dela’ distanță, cu praf fără fum și fără zgomot, e
mai puțin barbar de cît cel de altădată, cînd lupta era corp la corp.
Dar vreți o dovadă că dacă vrei să spui adevărul trebuie să vor­
bești „neelegant" ? • O găsiți chiar în Noua Revistă Romînă și chiar în
notița cu care ne-a onorat. Din felul cum am ripostat la atacurile „Nea-
 Facla
19

Y
inului".Nona Revistă deduce c’am adoptat mentalitatea huliganică a d-lor

AR
lorga și Cuza. Nu e aceasta o „violență11 ? Negreșit că da. Ea este însă
justificată, pentru că Noua Revistă crede acest lucru și e firesc să spue
ce crede. Dar n’avem noi dreptul să credem numai despre Neamul, ceea
ce Noua Revistă crede și despre Neamul și despre Facla?

R
Revista noastră n’a apărut ca să propage socializmul științific
sau altfel de socializm. Ea este o revistă cu caracter mai general. Ea

LIB
vrea să dezmorțească conștiințele prea adormite, ea vrea să protesteze
în potriva tuturor relelor și să cheme la luptă pe toți oamenii de bine,
pentru a face să dispară din viața noastră publică demagogia și arbi-
trariul. Aceasta nu esclude discuția cuviincioasă, ci din potrivă: o im­
plică. Dar nu putem merge cu „buna-cuviință" pînă la falsificarea ade­

ITY
vărului și tăgăduirea evidenții. Lupta noastră nefiind un sport în care
îți alegi partenerii după plac, nu ne putem alege adversarii. Ne luptăm
cu adversarii cari slnt și le spunem ce sînt. La amenințări brutale răs­
pundem la fel; la fapte brutale vom răspunde la fel. Cunoaștem peda­

S
gogia practicată în cele mai bune familii. Cînd doui copii se încaieră,
se spune tocmai celui mai blind : fii tu mai cuminte. Același sfat ni-1
ER
dă nouă d Motru. II respingem, pentru-că el constitue o falsificare a
educației civice. Evident, siliți să ne coborîm de pe terenul ideilor pe
acela al persoanelor, ne coborîm în adevăr cînd între acele persoane
este și un A. C. Cuza. Porniți să curățim noroiul, în mod fatal ne vom
NIV
umplea și noi. Dar acesta e un sacrificiu pe care-1 facem și pentru asta
—nu ne sfiim s’o spunem în gura mare—merităm laude, nu dispreț.

Tema „violențelor" presei, pe cari le comit „bandiții condeiului"

LU

e foarte uzitată. E un plasament sigur pentru verva caustică a ori cui

n’are ce scrie și vrea să scrie ceva. Această teamă a fost îmbrățișată și
de Viitorul, tocmai în vremea cînd dădea un sprijin foarte călduros d-lui
A. C. Cuza, neviolentul si nebanditul.
D. Motru are destule subiecte și știe să le trateze admirabil. De
RA

ce ia pînea dela gură d-lui Gr. Procopiu și altor specialiști în această

materie? D. Motru ar avea ceva mai bun de făcut. Și iată — cum îl
ajung măririle pe om, fără să se aștepte! — iată mă fac și eu judecă­
tor. Ba, n’o să-l judec numai pe d. Motru, ci și pe d. Stere și pe d.
NT

Dragomirescu și pe d. Densușianu și pe d. Păiicescu și pe toți direc­

torii și scriitorii de reviste cari nu împărtășesc modul de a vedea
— sau modul de a spune că văd—al d-lor lorga și Cuza. Acești domni,
pe cari stilul Faclei îi indispune, ar trebui să se mai coboare din înăl­
CE

țimile științei pure și ale esteticei neprihănite și să mai vadă ce se

petrece și pe pămînt. Era o vreme cînd Dumnezeu și Sf. Petru o fă­
ceau adesea. Azi n’au mai rămas decît d-nii lorga și Cuza.
Scriitorii noștri de frunte, împovărați de ide, se mulțumesc să
le tescuiască în revistele respective, cari se citesc cu plăcere de pu­
I/

ținii cari le citesc. In vremea asta d-nii lorga și Cuza își fac treburile.
Iar lumea pune frumos la dosar revistele cu idei și se îndoapă—iartă-
AS

mă, Codule!—cu învățăturile atît de accesibile ale d-lor lorga și Cuza.

Acestea, nu numai că nu cer nici o sforțare intelectuală, dar scutesc
de orice zbucium al sufletului: în loc să atace și să înăbușe instinctele
brutale cari zac în orice om, ele le întețesc, le dezvoltă și Ie pun în
UI

acțiune. Rezultatul — l’a arătat d. Răutu, căruia nu i se poate tăgădui

competența; și nu i se poate tăgădui nici imparțialitatea, pentru că
d-sa nu e nici ovreiu, nici filosemit, nici socialist, nici politician pasio­
nat, ci este ... un amic al d-lui lorga.
BC

D-nii dela reviste — de oamenii politici nu vorbesc; ei ar merita

mai toți, să fie acționari la Vălenii de Munte — d-nii dela reviste au
din cînd în cînd cîte o ieșire în potriva d-lor lorga și Cuza. Dar atît
de fugitivă, atît de teoretică și atît de „elegantă", îneît de ani de zile
vedem petrecîndu-sc numai fapte cari arată influența decizivă a celor-
 20 Facla

Y
lalți. Și cînd faptele se îngrămădesc și dovedesc în chip strălucit că

AR
spiritul public dă înapoi, atunpi d-nii dela reviste—raisonneurs d’apres-
coup—odată își fac vînt și elaborează cîte o notiță fugitivă, teoretică
și elegantă. Iar lucrurile își urmează mersul lor neturburat.
Scriitorii noștri, cari au cu toții însușiri eminente, au însă și

R
un mare păcat, același la toți: ei cred prea mult în puterea ideilor
lor, respectiv în puterea talentului lor de a ]e propaga. Și cred prea

LIB
puțin în puterea adversarilor. Don Quichotte se lupta cu morile pe cari
le lua drept oameni; și iată că pare de ajuns să iei oamenii drept mori
și să renunți la orice luptă, ca să nu fii Don Quichotte. Căci d-nii lorga
și Caza—o afirm cu tărie—sunt oameni. Ce fel de oameni, asta e altceva.
Noi nu sîntem de seama marilor noștri scriitori. Dar ca umili

ITY
indivizi din public, din publicul căruia se adresează ei, putem judeca
mai bine efectul strădaniei lor: e slab, foarte slab, aproape nul. Ideile
dv. ar putea fi citite de generațiile viitoare, cînd atmosfera se va fi
curățat; dar și ele se vor putea lipsi, căci fără îndoială își vor pro­

S
duce sămănăt’orii de cari vor avea nevoie. Dv. trebuie să lucrați pentru
prezent. Și nu e destul, o! „semănători harnici, cu sacul subțioară",
ER
să sămănați la întîmplare, fără să vă pese de ciorile și șobolanii cari
vă mănîncă sămînța, de vînturile cari o aruncă în văgăuni nefecunde
de bălăriile cari o înăbușă pe cea care mai rămîne. Pentru bunul gos­
podar semănatul durează o zi, iar îngrijitul cîtnpului toată viața.
NIV
... Și cînd se ivesc, te miri cum și de unde, niște umili munci­
tori, oameni de omenie, cari — deși nepoftiți — se apucă ei să curețe
și să îngrijească ogorul vostru, sînteți cei din urmă cari ați avea drep­
tul să-i luați în răspăr.
Liviu
LU

...... m? m —

După 50 de ani de civilizație

RA

Suntem în 1910. Iată ce știu, ce gîndesc și cum trăesc

NT

țăranii romîni în anul acesta, după o jumătate de veac și mai

bine de libertate și civilizație europenească. (Citatele cari ur­
mează sunt extrase dintr’o anchetă asupra comunei Bogdănești
CE

(jud. Tutova), făcută de învățătorul comunei d. P. Stamatin și

publicata îir ultimul număr al „Revistei Democrației Romîne")
„Femeile și copiii, dela 10 ani în sus, lucrează alăturea cu
bărbatul".
I/

„Pe corpul întreg sunt foarte rari cari se spală (numai 20)
și aceasta numai în timpul verei, de 5—6 ori; toți ceilalți nu
AS

se spală dec'it la naștere și Ia moarteu.

„Primenirea aerului din casă se face prin deschiderea fe­
restrelor în timpul verei odată pe săptămînă ; iarna mai rar și
UI

numai prin deschiderea ușei“.

„Posturile se țin cu sfințenie; de altfel numai fruntașii au
hrana trebuincioasă pentru zile de dulce; ceilalți postesc veșnic;
BC

doar în zile de sărbătoare de se îndulcesc1*.

„Cauza (boalelor) e necurățenia, munca obositoare și hrana
rea... Copiii se îngrijesc prost".
„Sătenii nu au alte idei de patrie, naționalitate, țară, ori­
gine, stăpînire sub cari trăim și frații noștrii de prin alte țări
 21

Y
decît acele dobîndite în școală și din sfaturile preotului și ale
învățătorului... Regele este stăpînitorul țărei...".

AR
„Prin stat înțeleg oamenii cari cîrmuesc; nu au nici o
ideie despre alcătuirea partidelor politice. Străinii sunt rău priviți“.
Dorinți privitoare la drepturile politice nu au. Dreptul de

R
vot pentru ei e un moft. Cînd vin alegerile știu că se bea bine;
cei cuminți nu se duc la vot. Mîntuirea o așteaptă dela cei de

LIB
sus. Cred că tot de acolo se vor ridica oamenii cari să le facă
bine".
Și starea aceasta este aproape în întreaga țară. Toate an­
chetele ce se fac acum asupra satelor, duc la aceleași constatări,

ITY
unele mai îngrijitoare chiar ca cele de mai sus, deoarece corn.
Bogdănești este relativ o comună bogată. Acei cari se laudă
fără încetare cu progresele extraordinare ale țărei, să cerceteze

S
puțin satele! Credem că le-ar trece repede pofta de lăudăroșenii
și de minciuni patriotice.
——— a — ER
„Broșura cu coperta roșie64
NIV

„Viitorul" e vesel, „Viitorul" e radios, redacția organului

LU

ex-socialiștilor renegați își freacă mîinele cu entuziasm. Broșura

cu coperta roșie a adus o trîmbă de apă turbure la moara na-
ționalizmului-liberal. După ce-a citit pamfletul socialist al celor
doi tineri-tinerei dela Iași, „Viitorul" exclamă cu entuziasm :
RA

„Cîți-va socialiști sinceri, singurii poate cari au mai rămas,

s’au hotărît să pună în fine capăt rușinosului concubinaj dintre
așa zisa grupare socialistă și întreprinderea gazetărească a d-lui
NT

Miile,—concubinaj tolerat de socialiștii mai puțin sinceri și pa­

tronat de cei cu oarecare autoritate în rîndurile muncitorilor".
Ați citit bine. După Viitorul „singurii socialiști sinceri cari
CE

au mai rămas" sunt autorii broșurii cu coperta roșie.

Ori, știți cine sunt autorii acestei broșuri, știți cine sunt
„singurii socialiști sinceri din țara romînească, știți cine sunt
cei lăudați de „Viitorul" și de toate ziarele patriotice, dela „Uni­
I/

versul" și pînă la „Seara" ? — Sunt doi ovrei, domnii lancu

Hefter și Avrum Hefter, ambii funcționari comerciali la Iași.
AS

Doi ovrei, singurii socialiști sinceri din tot cuprinsul țărei

romînești, dușmanii „Adevărului" și prin urmare aliații firești
ai „Viitorului".
UI

„Viitorul" naționalist aliat, împotriva D-lui Miile, cu

doi ovrei !
Să nu vă mirați. Ca să vadă odată distrusă independența
BC

„Adevărului", toate ziarele noastre naționalisto-reacționaro-poli-

țiste s’ar alia și cu rabinul dela Buhuși. Lux.
•■■■ —ii a——
 Facla
22

Y
Cel mai proaspăt agent al Cahalului

AR
Ceeace era de așteptat s’a întîmplat. D. N. Răutu a fost declarat
agent al Cahalului.

R
„E una din acele păpuși"—spune d. A. C. Cuza despre d. Răutu.,

LIB
la începutul celor 14 pagini cu cari obosește No. 108 al „Neamului
Romînesc"—ale căror sfori de interese multiple le are Cahalul în mîini
și pe cari le trage, la nevoie, ca să’și facă trebile lui. „Sfori11, care pot
fi de interese bănești sau de vanitate prostească, de a figura prin gazete,
sau de cine știe ce sentimente pentru vre-o gingașă balabustă sau de

ITY
parvenire cu orice preț, sau numai de ignoranță și mărginire de spirit,
în ce privește înțelegerea problemei jidovești. Din toate aceste, care e
„sfoara lui N. Răutu" nu știm. Că pot fi și mai multe11.
Sublinierile sunt toate ale eminentului scriitor al pasagiului re­

S
produs. D. Cuza subliniază mult. Un articol al d-sale este făcut două
treimi din citate și un sfert din expunere personală, abundent împes­
ER
trițată cu sublinieri și cuvinte în ghilimele. Un om de mărunțișuri și
de fleacuri, stăpînit de o manie care’l prigonește și care va face să
gonească pe puținii cititori ai publicațiunilor cari’i primesc proza. D.
Cuza suferă de cahalomanie cronică. Boala aceasta, la început mai blîndă,
NIV
a luat cu vremea niște proporții îngrijitoare. Nu e vorba, dacă paci­
entul ar fi fost căutat la timp, el s’ar li tămăduit poate, pe cînd acum,
din nenorocire, este prea tîrziu.
D. Cuza nu vede în jurul său decît Cahalul. Oriunde se întoarce
și pe oriunde umblă nu dă decît de monstrul acesta, care a jurat peirea
LU

țărei și a întregului neam romînesc Cahalul!... Nu’și poate cineva închi­

pui datorie patriotică mai sfîntă ca aceea de a lupta în contra unui
asemenea dușman primejdios. Noroc de țară că a dat de un fiu așa de
vrednic ca d. Cuza, care, vecinie îngrijat de soarta națiunei, a știut, cu
RA

mintea-i ageră, să descopere pe vrăjmaș în vizuina lui și să dea la lumină

uneltirile lui criminale în contra neamului. Va fi pentru deapururi me­
ritul acestui mare cetățean că a simțit la vreme Cahalul și a putut să
încredințeze pe bunii romîni că trebue să se ferească cu toții ca de foc
NT

de apropierea lui. Gloria sa neperitoare va fi scoaterea în vileag a Ca­

halului. Viitorimea va trebui neapărat să’i fie recunoscătoare pentru
această descoperire și pentru faptul că, dîndu’și seama de primejdia
ce amenință neamul, s’a așezat strajă la poarta intereselor naționale
CE

și n’a lăsat Cahalul să-și facă mendrele.

Acțiunea d-lui Cuza a venit, putem zice, la țanc. Dacă mai întîr-
zia, chiar cît de puțin, Cahalul, servindu-se de cele două mijloace fără
de greș de cari dispune: de „tob șebegoim harogh" și de politician!,
ar fi dat gata țara, ar fi pus stăpînire pe moșiile cele mari și pe cele
I/

mici și ar fi gonit pe toți romînii din locurile lor. Numai la gîndul

acesta, părul oricărui patriot este dator să se ridice în sus, stăpînit
AS

de un simțimînt de adîncă înfricoșare. Dar, nenorocirea nu s’a întîm­

plat. Cahalul nu și-a atins scopul. D. Cuza a fost de gardă.
Dacă privim desfășurarea evenimentelor politice din ultimii ani
cu nepărtinire, putem spune că d. A. C. Cuza a fost destinat par’că de
UI

Acela care, cu un ochiu neadormit, veghiază din Ceruri asupra nea­

mului nostru, ca să apară pe scenă tocmai atunci cînd Cahalul, în în­
țelegere cu apreciații și cunoscuții trădători Take lonescu și A. Bădărău,
BC

era să dea ultima lovitură și să pue mîna pe țară. D. Cuza a dejucat

însă totul în ultimul moment și, astfel, țara îi datorează scăparea.
* * *
... Citiți pe d. Cuza, dacă sunteți în căutare de subiecte patolo­
gice interesante, și veți vedea că nimic din cele spuse mai sus nu este-
 Facla
23

fantezie. D. Cuza crede în existența Cahalului, în mașinațiunile lui

Y
tenebroase împotriva țărei, în trădarea d-lui Take lonescu, în supra-
trădarea d lui Bădărău, în cea mai nouă trădare : aceea a lui „Nuhăm*

AR
(gluma, ați ghicit, nu putea fi de cît a d lui Cuza) Răutu, în tob șebe-
goim harog și în alte lucruri inteligente, raționale și cu putință de
a fi ca aceste. Credința aceasta constitue tot bagajul politic, tot crite­
riul de judecata, tot programul de acțiune al d lui Cuza, Chestia a-

R
grară ? — Cahal! Chestia socială? — Cahal! Chestia națională ?— Cahal!
Cahal în sus, Cahal în jos, Cahal la dreapta și Calial la ștînga. D. Cuza

LIB
nu știe alt ceva. Scoateți’l din Cahal și e mort. Omul acesta, care este
profesor de economie politică la Universitatea din Iași, n’a fost în stare
să scrie o singură lucrare de seamă în chestiuni economice și sociale.
Un coleg dela Universitatea din Iași, pe care d. Cuza l-a amenințat cu
„ordinea romînească“ fiindcă nu gîndeșe ca dînsul în chestia Cahalului,

ITY
l-a întrebat mai de mult de ce n’a scris niciodată nimic despre chestia
țărănească, el economist de meserie și amant permanent al țăranilor prin
„Neamul Romînesc." D. Cuza i-a rămas dator cu răspunsul pînă azi.
întrebarea, dealtminteri, era de prisos. Ar trebui să se știe odată
pentru totdeauna că d. Cuza nu se pricepe decit în Cahal și că e un

S
specialist de mîna întiiu în chestiunea „tob șebegoim harogh". A făcut
ER
studii adinei în materie. Cahalul și tob șebegoim harogh sunt subiec­
tele lui de predilecțiune ; ba, sunt singurele lui subiecte în publicitate și
la cursul de economie politică. Anexele la „Jidanii în presă" nu sunt de
cît variațiuni asupra problemei fundamentale privitoare la uneltirile
NIV
Cahalului prin tob șebegoim harogh în contra românismului, iar cursul
de economie politică nu este decît o variațiune a Anexelor la „Jidanii
în presă". In fondul fondului, nici n’am trebui să ne necăjim pe d.
Cuza. Omul atîta știe—și își face meseria. E pîinea lui. Și Evanghelia
spune că nu e frumos să scoți pe om din pîine.
LU

De cît că mania aceasta este plictisitoare și — spun unii — chiar

primejdioasă. Căci, s’ar fi găsind inși, oameni în toată firea, oameni
normali la trup și la minte, cari dau crezare tuturor acestor j-iurări de
RA

politician de a suta mînă, de dăscălaș acrit și de bătrîior căzut în fa­

natism. Cahalomania d-lui Cuza dă de urechi dispuse la ascultare.
Se poate. Dacă este așa, fără îndoială că suntem în fața unui caz
de rătăcire colectivă. Există și epidemii morale. D. Cuza n’a putut nici­
NT

odată să dovedească ceia ce spune. Cahalul este o invențiune a d-sale.

In orice altă țară, un asemenea personagiu ar fi fost de mult scos din
circulație sau ar fi ajuns cel mult Ia autoritatea cunoscutului furnisor
al rubricei umoristice a ziarelor din București, d. Aurel Geblescu din
CE

Craiova. La noi, însă, d. Cuza este șef de partid, profesor universitar,

bărbat politic și publicist cu care se discută. _
Cahalul, tob șebegoim harogh —dar toate acestea nu sunt decit
basme ridicole și stupide, plăsmuiri în cari numai un om cu constitu­
ția intelectuală a d-lui Cuza poate crede. D. Cuza s’a^ aruncat asupra
I/

temei cu deznădejde. El o tratează ca pe un roman, căruia adaugă me­

reu capitole noui. Povestea Cahalului a devenit un roman â la Ponson
AS

du Terrail. D. Cuza procedează într’un chip foarte^ simplu. Cine nu-i

de aceeași părere cu dînsul, devine prin aceasta însuși un agent al
Cahalului. D. Răutu, care a spus d-lui Cuza părerea excelentă ce are
de dînsul și de „teoriile" (1?) sale, a și fost băgat în Cahal și declarat
UI

ca un instrument al lui. Numai că, încurcat, d. Cuza hu știe încă prin

ce mijloace a făcut Cahalul pe d. Răutu să se pue în serviciul său.
Mijloacele pe cari Cahalul Ie întrebuințează pentru a atrage pe
oamenii politici romîni în tabăra lui, sunt, după d. Cuza, următoarele
BC

(d. Cuza clasifică totdeauna):

1) „Interese bănești" (Cahalul corupător);
2) Provocare de ^vanitate prostească", prin tipărirea articolelor
 24 Facla

prietenilor cari aspiră la cinstea „de a figura prin gazete" (Cahalul atot­
puternic în presa romînească. Vezi „Jidanii în presă", Anexe, urmări la

Y
Anexe și Anexe, bis etc.);

AR
3) „Cine știe ce sentimente pentru vre-o gingașă balabustă". (Cahalul
imoral, lucrînd prin femei pentru a atrage în cursa’i diabolică pe ro-
mînii slabi de îngeri);
4) „Parvenirea cu orice preț". (Cahalul care ajută prin tot felul

R
de mijloace știute numai de dînsul la ridicarea oamenilor politici), și
5) „Ignoranța problemei jidovești". (Cahalul care face confuziune

LIB
în spirite și nu lasă pe romîni să’și înțeleagă adevăratele lor interese).
Care o fi mijlocul—„sfoara" cum îi zice d. Cuza—întrebuințat de
Cahal față de d. Răutu, nu știm. Ce e mai trist, nu o știe nici d. Caza.
Ne întrebăm curioși. Să fi dat Cahalul parale d-lui Răutu ? Să-l fi ademenit
prin vre o gingașă balabustă ca să trădeze interesele sacre ale neamu­
lui? Să fi intervenit, prin relațiunile ce are la „Revista Democrației Ro-

ITY
mîne", ca să i se tipărească acolo articolul, pentru a’i mîngîia vanita­
tea? Chestiunea e foarte grea și mărturisim, împreună cu d. Cuza, că
nu știm care „sfoară" să alegem.
Puținii însă cari cred că adevăratul naționalism, un fel de națio­

S
nalism integral, nu se găsește decît în partidul de sub șefia d-lor lorga
și Cuza, sunt trași pe sfoară cu asemenea elucubrațiuni. D. Cuza nu
ER
face niciodată dovada celor ce afirmă. Cînd e chemat la răspundere,
spune: nu discut; sau declară, senin: am dovedit. Dar cînd și unde și
cum? Modul de a „lupta" al d-lui Cuza este foarte comod. Ei reproduce
zvonurile neîntemeiate, șoaptele calomnioase, actele de acuzațiune fă­
NIV
cute de interesați sau pătimași și, fără a da ascultare sau a citi vreodată
apărarea, vine și strigă: iată dovada!
Acesta este omul care cere ca „să ploaie cu foc" „asupra Sodomei
și Gomorei partidelor ruinătoare" și moralistul care se zburlește de in­
dignare cînd este vorba numai de calomnie.
LU

Are o memorie surprinzător de scurtă. Nu’și aduce aminte de loc

cînd calomniază pe alții. In timpul din urmă, strîns cu ușa, a început
să uite și ce a scris singur. D-lui Răutu, agent al Cahalului, care l-a
învinovățit că vrea să căsăpească pe evrei, d. Cuza îi răspunde că nu
RA

e adevărat. D. Cuza nu cere decît ca roinînii să „elimineze pe jidani

prin muncă și prin legi de protecție". Numai atît? Dar întreaga pro­
pagandă anarhică pe care o face d. Cuza, dar tob șebegoim harogh, dar
povestea cu Cahalul care vrea să stîrpească neamul romînesc de pe
NT

întreaga întindere a pămîntului, dar insinuarea că hotelierii evrei omoară

pe creștini, dar răspîndirea credinței despre omorul ritual, dar ame­
nințările neîncetate că răbdarea romînului se va sfîrși odată și atunci...?
Toate acestea ce alta înseamnă, dacă nu o ațîțare directă la căsăpire?
CE

Adică, vrea d. Cuza să i se arăte un text unde să fi scris: luați toporul

și ciopîrțiți pe jidani? D. Cuza e un om prudent; dînsul nu scrie ase­
menea lucruri. Dar a scris altele cari tot într’acolo tind. Și fiindcă d.
Cuza a uitat așa de iute tot ce a scris, fiindcă începe să nu’i mai con-
vie să’și aducă aminte, îi vom face noi plăcerea să’l reamintim propriei
I/

sale persoane. D. Cuza și-a alcătuit singur un dosar formidabil. 11 vom

răsfoi noi, pentru edificarea cititorilor noștrii și a întregii țări.
AS

Pînă atunci să ne fie îngăduit să salutăm cu plăcere intrarea în

Cahal a celui mai proaspăt agent al său: d. N. Răutu. Am ruga numai
pe d. Răutu să ne spue și nouă cam cîta încasat de la Cahal sau, dacă
nu suntem indiscreți, să ne dea oare-cari amănunte despre gingașa ji-
UI

doavcă pe care i-a pus-o la dispoziție Cahalul. (Amănuntele din urmă,

făgăduim că le vom păstra numai pentru noi). De, d-le Răutu, suntem
și noi oameni, și dacă Cahalul are atîtea bunătăți, ne punem și noi can­
BC

didatura la trădarea țărei. Cerem adresa Cahalului, gata fiind—o decla­

răm în public—să ne facem și noi agenții Iui. Adresa, d-le Răutu!
__ _ Em. Argin
 Facla
25

Y
Deschiderea teatrului Davila

R AR
ÎNTRE CULISE, de Baronul de Rotschild

LIB
Compania dramatică Davila și-a deschis a doua stagiune teatrală
cu o piesă interesantă din mai multe puncte de vedere. Intîiu pentru
că acțiunea acestei piese se petrece într’o lume cu totul aparte, ne­
cunoscută de marele nostru public, în lumea teatrelor și a culiselor

ITY
teatrale. Al doilea că deși sem­
nată de baronul de Rotschild,
unul din multi-milionarii cozmo-
politizmului parizian, e bine scrisă

S
și bine observată, așa cum nu
știu în genere să scrie șl să ob­
serve milionarii. Al treilea pen­
tru că în jurul ei s’a făcut în
presa franceză o vîlvă neobiș­
ER
nuită, vîlvă îndreptățită de unele
NIV
destăinuiri senzaționale. Intr’ade-
văr, astăzi se știe că piesa a-
ceasta e numai semnată de ba­
ronul Rotschild, dar că în reali­
tate autorul ei e cunoscutul
LU

scriitor Pierre Wolff.

In sfîrșit piesa jucată de com-
paniaDavilae interesantădintr’un
ultim punct de vedere... pentru
că e interpretată în condițiile
RA

totdeauna excepționale ale a-

cestui teatru.
Decorurile sunt cele obișnuite
adică sobre, elegante și distinse.
NT

Rolurile principale le țin d-na AL. DAVILA

Sturza și d. Bulandra. Iar intriga
piesei, originală și emoționantă, va contribui la succesul desavirșit al
reprezentației.
CE

Cum am mai spus, acțiunea se desfășoară în lumea teatrelor.

Unul din marii actori ai scenelor pariziene cucerește inima și mina
unei doamne din lumea mare. In primul act îi găsim pe malurile bos­
forului, făcîndu-și eternele jurăminte ale dragostei sub cerul albastru
I/

al mărei de Marmara. . . „ . ,
Dar actorul bănuește în amanta lui oare-cari calități de tragediana.
O hotărăște să joace și în adevăr, debutul ei, cucerește și ridică sala
AS

în picioare. Tragedia începe. In sufletul artistului dragostea moare și

rămîne numai, rănită și dureroasă, gelozia actorului. „ . „ A
Pe cînd amanta și soția lui juca în fața lumei drama fictivă, intre
culise încolțea și creștea, drama adevărată a vieței. Din seara aceasta
UI

de glorie nu vor rămîne de cît două suflete veștejite, al bărbatului roș

de viermele vanităței neputincioase, al femeei zdrobit în dragostea ei
pierdută. Desnodămîntul e logic și implacabil. Femeea care iubește încă
va muri.
BC

într’o seară în care ea interpretează alături de dînsul rolul unei

femei care se otrăvește, în locul otrăvei teatrale ea bea otravă adevă-
 26 facla

rată. Uimit de veracitatea interpretărei el se apleacă asupra ei și numai

Y
cînd o strînge în brațe înțelege care e sfîrșitul tragediei.
In rolul tragedianei d-na Sturza a pus patimă și o resemnare

AR
minunată. D Bulandra, în rolul actorului, a fost vindicativ, invidios
și neînduplecat. D. Davila a creat un rol perfect de actor bătrîn. D-nii
Bulfinski și Storin foarte bine.
Un ultim cuvînt, însă publicului. Piesa aceasta, ca de altfel toate

R
piesele ce se vor juca la teatrul Davila, se va represinta numai o
săptămînă. In fiecare Vineri seara va fi altă premieră. Prin urmare iu­

LIB
bitorii de teatru adevărat să se grăbească.
loan hlicoară
....... -.... a ■

ITY
Școala nebuniei naționaliste
„Neamul Romînesc“ No. 109 publică sub titlul „Jidanii

S
și școala rurală*, un foarte interesant document. II reproducem,
în întregime:
ER
Revizorul școlar al județului X, trimete următorul ordin școlilor
romînești de supt supravegherea sa:
NIV
R&VIZO HATUL ȘCOLAR
al județului X

CONFIDENȚIALA
A nu se coase la dosar
LU

Domnule învățător,
Legea și regulamentele școlare prevăd gratuitatea învățămînlului
RA

pentru toți copiii dela 7—14 ani, și un drept străinilor de a se înscrie

numai dacă rămîn locuri libere.
Cum însă săteanul nostru nu-și înscrie de bună voie copiii în
școală, ci numai după ce e răzbit la os de amendă, în totdeauna la în­
NT

ceputul anului școlar sînt locuri disponibile; i?r Evreii profită de si­
tuație și-și înscriu toți kinderii în școală. Fac apel la sentimentele dv.
naționale și vă oblig1 chiar ca în nici o școală din întreg județul X. să
nu fie înscris în nici o clasă nici un copil de Evreu (cînd Romînii
CE

n’au loc).
In legătură cu aceasta, vă rog să procurați cărțile numai dela
librarii romîni și în nici o școală să nu se găsească nici un plumb de
la Evrei, după cum în școlile lor nu găsești nici o carte și nici un. con-
deiu cumpărate dela librarii romîni. Principiul național al școlii va fi
I/

încoronat cu succes numai atunci cînd și în procurarea celor necesare

se va ținea seamă de el, dînd concurs librarilor romîni, expuși con­
AS

curenței neomenoase și cartelurilor evreiești.

„Neamul Romînesc“, luînd act de acest document, e încîn-
tat; înnoată în fericire. El e de părere că un ordin ca acesta,
UI

în care înflorește stilul cahalo-tob șebegoist și gîndirea iorgo-

cuzistă în cea mai curată a ei huligănie, n’ar trebui să fie con­
fidențial (cu adnotația : a nu se coase la dosar), ci public și ge­
BC

neral; în țara întreagă, „kinderii evrei“: expresie oficială pentru

vremile cînd d. lorga va fi șeful guvernului, să nu fie primiți sub.
nici un cuvînt în școli și dascălii să boicoteze dughenile jidovești.
 Facla
27

Am făcut drum. Cu ani în urmă, nimeni n’ar fi crezut

Y
putință uni asemenea ordin. Azi, suntem patrioți, revizorii șco­

AR
lari fac politică antisemită pe sub mină prin ordine confiden­
țiale și d. lorga jubilează ca în urma unei victorii mari. Are
și dreptate. A repurtat o victorie.

R
Decît am dori să știm dacă d. ministru al instrucțiunei
publice nu are nimic de zis. Dacă va tăcea, vom fi în dreptul

LIB
nostru să socotim că aprobă circulara d-lui Revizor X. pentru
care „Neamul Romînesc“ are atîtea adjective elogioase.
......ii 7

ITY
Un ucaz al d-lui ministru de războiu

S
ER
D. ministru al războiului a găsit nimerit să reglementeze
conflictele dintre militari și civili. Firește, într’o țară unde ase­
menea conflicte sunt numeroase, fiindcă civilii nu vor să-și lase
nevestele ori fiicele în brațele ostașilor, sau fiindcă ostașii găsesc
NIV

cu cale să pălmuiască pe civili, fără a cerceta întîi dacă sunt

evrei ori ba, o asemenea reglementare e de trebuință. Ai zice
că e vorba de un cod al duelului civilo-militar, cu toate pre­
LU

vederile dreptului belie.

Nu putem decît aplauda ucazul militar al d-lui ministru
de războiu, recunoscînd că d sa e mînat și de dorința de a apăra
viața civililor. Nu e vorba, în solicitudinea d-sale pentru civili,
RA

întrezărim și o doză de dispreț pentru dinșii, acolo unde reco­

mandă militarilor ca la insultele civililor, să răspundă cu tăcere
și răbdare și să sezize mai bine autoritățile lor superioare.
NT

Socotim că se cere prea mult ofițerilor, un eroism pe de

geaba. Inchipuiți-vă că, la o masă de cafenea, pentru un simplu
scaun luat pe neîntrebate, un civil zice ofițerului, ca tot omul:
CE

Măgar! Or, d. general Crăiniceanu cere inferiorilor săi ca la

această apostrofă, să nu răspundă și ei omenește: Bou! ci să se­
zize autoritatea militară, ca ea să stabilească cum că civilul cu
pricina e în adevăr din speța bovină. E prea lungă daravera,
I/

și apoi unde se găsesc atîția veterinari cari să se pronunțe în

cunoștință de cauză ? Noi credem că mai bine făcea d. general
AS

Crăiniceanu dacă lăsa pe ofițeri să schimbe în voie cu civilii

epitetele zoologice de mai sus, căci la urma urmelor nu i ru­
șine : remînem din aceiași speță a mamiferelor.
UI

Acolo unde d. general Crăiniceanu trebuia să intervină cu

autoritatea d-sale, e ca pentru simpla vorbă de „măgar11, ofițerul
să nu ne bage sabia în coastă; și nici să ne înconjoare casa cu
BC

armată, dacă n’om consimți ca fiicele noastre să doarmă, măcar

o noapte, la cazarmă.
Totuși laudă d-lui general Crăiniceanu pentru ucazul d-sale.
 Facla
28

Decît ar trebui să-1 revizuiască. D-lui prevede acolo, că cu toată

Y
tăcerea și răbdarea ce-i sunt impuse, ofițerul are dreptul ca în

AR
caz de legitimă apărare, să lovească și să acidă cu arma pe
„adversar".
Să trăiți, d-le general! Cam unde începe „legitima apărare“

R
pentru ofițer? Uite, mă duc la berărie, și din pricina alunarului
care îmi numără prea încet alunele, mă iau la ceartă cu un mi­

LIB
litar și ridic scaunul să-i dau în cap. E acesta un caz de „le­
gitimă apărare" pentru ofițer și e un cuvînt ca să ’mi scoată
mațele pentru asta ? Eu cred că mai de grabă se cuvine atunci
ca ofițerul, ca mai viteaz, să ridice masa împotrivă-mi, iar nu

ITY
să mă taie felii cu sabia.
De aceia, revizuește, d-le general, rogu-te, paragraful cu
„legitima apărare" a ofițerului, că ne bagi în boli pe noi civilii.

S
Nu, de alta, d-le general, dar vei fi știind și d-ta că legea și
morala zic : „Să nu-ți faci singur dreptate!" și „Să nu ucizi!."
ER
Cu „legitima apărare a ofițerului", d-ta ai introdus în țară
pedeapsa cu moarte, și nu era, zeu! nevoie, că murim noi și
așa, de rîs și de rușine.
NIV
Vasile ispravă.
aa -■■■.... -
LU

Literare
D. Rădulescu-Motru, a cetit într’un cerc intim de prieteni, noua
RA

d-sale piesă: Păr de lup. Acțiunea se petrece acum 40—50 de ani în

prima epocă de creare și consolidare a averilor burghezești. Eroul
dramei, un fruntaș al unui sat din Oltenia, își agonisește averea făcînd
pe gazda de hoți. Fiul lui, crescut la Paris e numit judecător tocmai
NT

în județul în care tată-său învîrtește cinstitele lui afaceri.

Din primul act se întrevede izbucnirea conflictului între morali­
tatea îndoelnică a tatălui și principiile fiului. In actul al doilea conflictul
izbucnește ca să culmineze în ultimul act cînd fiul dezamăgit și revoltat
CE

părăsește căminul părintesc și izbutește să răscoale satul împotriva

curții care tăinuește furturi și asasinate. Dar cînd tînărul judecător des­
chide fereastra și face semn sătenilor să năvălească în curte, un glonț
rătăcit îl lovește și restabilește astfel justul echilibru în dauna drep-
I/

tăței ideale și în folosul generației practice care va alcătui mai tîrziu

substratul capitalizmului triumfător.
Subiectul piesei d-lui Rădulescu-Motru a impresionat puternic
AS

pe cei puțini, admiși s’o cunoască înainte de-a fi presintată unuia din
cele două teatre din capitală.
* * *
UI

D. A.Herz a citit cîtorva prietini și liferați o nouă piesă: Biruința.

Subiectul acestei drame moderne în trei acte îl formează conflictul
dintre dragostea vinovată, care e învins! și dragostea curată care bi-
ruește. Soția unui mare proprietar ca să înlăture bănuelile soțului, ho­
BC

tărăște pe amantul ei să ia în căsătorie pe sora celui dintîi. Aparen­

țele sunt salvate. Dar amantul, nestatornic pînă atunci, ușura tec și
ehefuitpr, se îndrăgostește serios de nevastă-sa. Amanta ca să înlăture
dezastrul dragostei ei, destăinuește totul soției legitime. Aceasta, se
 29

Y
revoltă mai întîi, vrea să se răzbune, apoi învinsă de dragoste, iartă

AR
si biruește astfel iubirea vinovată a amantei.
Dacă subiectul piesei d-Iul Herz nu e tocmai nou, în schimb fe­
lul cum l’a tratat, vioiciunea dialogurilor și dezvoltarea logică a acțiune!
îi vor asigura un succes frumos.

R
* •i *
D. I. lonescu-Quintus a pus sub tipar un roman dialogat: Viața

LIB
casnică. Intr’un stil ușor, curgător și pe-alocurea ironic, d. lonescu-
Quintus face pe eroii romanului d-sale să ajungă la concluzia că feri­
cirea adevărată nu trebue căutată în căsnicie. Candidații la însurătoare
vor face bine să citească acest roman.
* *

ITY
Volumul de versuri al d-lui N. Davidescu, la „Fîntîna Castaliei",.
s’a pus sub presă și va apare la sfîrșitul săptămînei viitoare.
I. N.

S
ER
POLEMICI
NIV

Procesele d-lui lorga.—D. lorga are încă un proces : un proces,

pentru bătaie sau ceva asemănător. Observați, vă rugăm, cîte procese
au acești domni „naționaliști". Noroc că sînt numai doi, mari și lăți.
LU

Dacă specia lor s’ar înmulți n’am mai avea destui judecători cari să
prididească cu atîtea judecăți.
Lucru curios însă: pe d-nii lorga și Cuza îi găsești, ca reclamanți,
pîrîți sau apărători, numai în procesele în cari n’ar trebui să-i găsești.
RA

Unde le-ar fi rolul să se prezinte,—acolo îi ferește Dumnezeu de așa gînd.

De pildă: după celebrul 13 Martie care a băgat în pușcărie atîția
oameninevinovați, unde a fost d. lorga? Undeva,departe, foarte departe,
dar nu în fața justiției, unde ar fi trebuit să se prezinte singur, luîndu-și
NT

răspunderea. După celălalt Martie, cînd țăranii erau aduși cu miile

înaintea juraților, unde era d. lorga? Și mai departe. D-sa care ar n
putut alerga să pledeze pentru țărani, a preferat să stea acasă, păzit de
jandarmi, ca să nu care cumva să se aleagă cu barba devastată.
CE

E bine că d. lorga ține la estetica persoanei sale. Dar mar este

și o estetică morală pe care d-sa o ofensează zilnic, și prin ce face și
prin ce nu face..
I/

Un succes a! „Faclei11.— Deși nu sîntem revistă de informații,

avem pînă și succese de reportagiu. Am anunțat că d. A.. C. Cuza va
AS

interzice partizanilor săi de a întrebuința preparatul lui Ehrlich vor­

bind, bine înțeles, de aceia dintre dînșii cari au nevoie. ,
Ei bine, știrea noastră nu numai că s’a adeverit, dar s a supra-
adeverit Ideea d-lui Cuza a triumfat: unul din șefii d-sale direcți, pri­
UI

marul din Odesa, a afișat o ordonanță prin care interzice spitalelor co­
munale de sub fericita’sa oblăduire de-a întrebuința preparatul 606,
pentru că Ehrlich e jidan. D. Cuza e încîntat. D-sa se poate întemeia
și pe un autor romîn. Defunctul Ioan Creangă, pe cit de mare în lite­
BC

ratură pe atît de naiv în politică, a zis: nici un ac delajidani! Or, in­

jecțiile se efectuează cu un ac. Deci; nici un ac de „6u6“ dela jidanii
Totuși, dacă ar exista laboratorii sociale, s’ar putea face o expe­
riență interesantă : să inoculezi boala, primarului din Odesa ori subal­
ternului său dela Iași, ca să vezi: aleargă la Ehrlich, ori nu?
 30 Facla

Y
Post-scriptum.—„Minerva" a publicat un interesant articol despre
„Despoierea Indienilor de pămînturile lor“. La articolul „Minervii" se

AR
poate adăuga un și mai interesant post scriptum despre despoierea ță­
ranilor romîni de pămînturile lor. Că doară va fi știind ceva in privința
asta prințul Grigore dela „Minerva".
*

R
Știre exagerată. — O agenție telegrafică a dat știrea că marele

LIB
artist Ermete Novelli a înebumt de disperare fiindcă, acum cîteva luni,
i-a murit soția.
Știrea e cel puțin exagerată. Singurul semn de nebunie pe care
l’a dat Novelli ar putea fi acela că... s’a și însurat din nou!
*

ITY
Preotul Dărîngă și-a spus cuvîntul! — In Opinia din Iași vor­
bește preotul Dărîngă din Tîrgul Frumos—și vorbește cum i-i tîrgul;
frumos, foarte frumos chiar. Preotul Dărîngă e revoltat de prea marea
libertate a presei, grație căreea se tipăresc atîtea scrieri anti-religioase,

S
recte : otravă, venin de viperă. Și nu că preotul e contra libertății; e
numai pentru... desființarea ei. D’-sa ne recunoaște dreptul de a vorbi,
ER
cu condiția însă ca să tăcem. Iată un pasagiu:
„Să aplicăm aceasta la cazul doctorului Tiron. Doctorul Tiron e
„liber să nu creadă în Dumnezeu, în nimic. E liber să fie ateu, liber-cu-
„getător, e liber să fie înmormîntat fără popi, cum zice, etc., dar cînd
NIV
„e vorba să-și manifeste aceste idei bolnăvicioase în puolic și anume prin
„scris., atunci lucrul se schimbă".
Nu știu cum va primi d. dr. Tiron libertatea excesivă pe care i-o
acordă preotul Dărîngă, cu rezerva neînsemnată însă că i-o suprimă cu
desăvîrșire. Noi sîntem gata să cădem la învoială cu sfinția sa: să su­
LU

primăm toate scrierile anti-religioase, dar și pe toate cele religioase—

și iată chestia rezolvată.
*
RA

Un subiect pentru d. Duca. — Ziarele germane sînt indignate

de discursul ținut la Viena de împăratul Wilhelm. Pe cînd în Germania
împăratul susține că e instrumentul lui Dumnezeu și deci nu-i pasă de
popor, în Austria a spus că e mîndru de simpatia ’ ce-i arată poporul
NT

vienez. Cum adică—se întreabă ziarele germane—o atitudine în țară și

alta în streinătate ? O concepție față de compatrioți și alta față de streini?
Atragem atenția d-lui Duca asupra acestui subiect admirabil. Nu
ne îndoim că d. Duca va ști să înfiereze această duplicitate.
CE

Modestia d-iui Fleva. — D. N. Fleva declară că-i este indiferent

cine va veni la putere după căderea liberalilor. Principalul e să cadă
liberalii. Cum vedeți, d. Fleva e modest: nu cere puterea pentru d-sa.
I/

De cît, așa a fost d-sa în tot d’auna : l’am auzit sau citit în cîteva din opo­
zițiile d-sale și în tot-d’auna a spus același lucru : vie cine-o veni, nu­
AS

mai ăștia să se ducă.

Ar fi bine să ni se spuie odată cine merită să vie. Și nu prin
grația regelui sau a alegătorilor actualelor colegii, ci pe temeiul unui
piogram în adevăr democrat.
UI

Cînd ni se va spune asta ?

*
O lecție. — Dn comptabil din Iași anume losef Barber a fugit
BC

din țară, lăsînd în urma lui o lipsă de 50,000 de lei. Constatîndu-se că

fugarul e la Viena, guvernul romîn a cerut extrădarea Iui. Dar Barber
e supus austriac și guvernul respectiv a refuzat extrădarea, și a cerut
actele ca să-l judece el.
Iată, domnilor guvernanți romîni, pînă unde se împinge scrupulul
 Facla
31

Y
în asemenea materii, în țările civilizate, chiar cînd e vorba de un
simplu pungaș.

AR
La noi se izgonesc din țară supuși ai acestei țări, oameni pe cari
nu-i cere nimeni, pe cari toate statele îi resping, oameni cari nu s’au
făcut vinovați de escrocherii și furturi, ci aii refuzat să adopte prin­
cipiile „generoase", trecute prin ciurul critic al d-lui Panaitescu.

R
LIB
Consolare.—Un redactor al Opiniei răsfoind buletinul consiliului
superior administrativ, a rămas îngrozit de administrația rurală : „o
serie nesfîrșită de primari și notari „bețivi, condamnați la închisoare
pentru bătăi, furturi, tăinuiri, mituiri și multe altele".
Avem o consolare pentru senzibilul confrate: numărul primarilor

ITY
și notarilor cari n’au fost condamnați pentru acele delicte, deși le prac­
tică pe toate, e și mai nesfîrșit.
Și apoi, unde mai pui pe Măriile Lor Jandarmii d-lui Ionel Bră-
tianu ?

S
MP
Inc’o cifră. — După statistica oficială, în anul 1908 numărul naș­
ER
terilor a fost cu 2090 mai mic decît în anii precedenți. Și asta arată
cît de mare a fost numărul celor uciși după răscoale—și numai dintr’o
singură categorie : a celor tineri, cari erau însurați pe vremea răs­
coalei, sau cari ar fi urmat să se însoare dacă n’ar fi fost uciși.
NIV

MP
Deosebire.—Un ziar francez a făcut o anchetă pentru a stabili
ce rol au jucat oarecari celebrități ale Franței actuale, acum 40 de ani,
în momentul declarării războiului franco-german ? Și a găsit lucruri
LU

interesante: Emile Loubet era ur mititel avocat la Montelimar, Fallieres

un avocat tot așa de mititel la Nerac — și așa mai departe. Apoi, a-
jutați de împrejurări, s’au ridicat din ce în ce mai mult, pînă cînd,
spre sfirșitul vieții, au ajuns la situații înalte.
RA

Va să zică, așa merg lucrurile într’o țară burghezo-democratică.

Ar fi interesant să se vadă cum merg ele în țara noastră, care e numai
burghezo-rominească. La noi se vorbește de oameni înbogățiți într’o
noapte; și se mai vorbește de oameni înbogățiți în mai multe nopți, dar
NT

nu prin meritele lor, sau prin simpla întîmplare, ci prin concursul dră­
gălaș al bugetului.
Faceți ancheta și veți constata deosebirea.
M?
CE

Societate. — La Iași s’a înființat societatea cofetarilor, firește

pentru.. îndulcirea traiului.
M?
„Hristos." — A fost prins un îndrăzneț escroc care se cheamă
I/

nici mai mult, nici mai puțin, de cit Hristos. Cu toată asemănarea de
nume escrocul Hristos nu va compromite memoria adevăratului. Nici
AS

d. A. C. Cuza n’o va compromite pe a „similarului" său.

M?
Rețeta d-lui Pătrășcanu. — Distinsul deputat generos și cola­
UI

borator al „Vieței Romînești", ne dă în ultimul număr al numitei re­

viste o minunată și infaibilă „rețetă pentru un discurs parlamentar".
D-l Pătrășcanu a aflat de această rețetă, nu din proprie experiență, ci
ascultînd vorbind pe alții. Căci dacă ar fi ascultat numai de experiența
BC

d-sale proprie, d l Pătrășcanu ne-ar fi dat o „rețetă ca să înveți să taci

în parlament.... sau să aplauzi discursurile altora".
M»
 32 Facla

Y
Argument naționalist. — D. D. Tomescu, făcînd în delicioasa

AR
revistă Ramuri, recenzia unei broșuri a d-lui D-r Thiron, povestește
următoarele :
„Eram pedagog la o școală normală și mă pomenesc într’o zi cu
un grup de vre-o cinci elevi intrînd în camera mea. După o scurtă șo­

R
văială, îmi pun întrebarea: Dumneata, ca mai citit, ai putea să ne dai
lămuriri. Există Dumnezeu ? — Drept răspuns, te am ars la toți cite o

LIB
palmă. Ah! ce mai palmă ministerială i-ar trebui D-lui Thiron1*.
Ciomăgașul A. C. Cuza, are discipoli de soi. In vocabularul na­
ționalist, palmele înlocuesc argumentele. E bine de știut. Poate că D.
Tomescu va avea vre-o dată nevoe de argumentele noastre.

ITY
Stilul d-!ui Ibrăileanu, face progrese uimitoare. Vorbind de vo­
lumul lui Turghenev „ape de primăvară11, criticul poporanist izbutește
să scrie aproape șapte pagini, inteligibile, clare, într’un stil aproape
literar.

S
D-nul I. G. Duca, se războește în paginele „Vieței romînești11 cu
ER
clericalii.... spanioli, și vorbește cu un sfînt tremur de emoțiune în glas-
de „puterea spiritului modern al democrației11.
Democrația d-lui I. G. D.!
Farțeur, va!
NIV

Azmi Abipulah. — După stilul schiței „in deligență11, publicată

în ultimul număr al „Vieței romînești11, bănuim că autorul ei are a

*
singură și anumită înrudire cu turcii, deși probabil nu e turc.
LU

Alteța Sa prinții! Bibescu, a trecut Dunărea ! Splendidul și im­

pozantul zbor—după cum spun ziarele,—a durat trei minute fără cîteva
secunde.
Din sorgintea cea mai autorizată suntem pozitiv informați, că în
RA

urma acestui succes personal al prințului Bibescu care se răsfrînge a-

supra întregei aviațiuni romîne, alteța Sa va încerca să treacă Dîm­
bovița.
Cei inițiați prevăd un zbor de șase secunde și jumătate.
NT

Un adevărat record mondial, altetă.

N?
Bizantinismul D-iui lorga. — D. Cuza a trimes „Neamului11 două
CE

articole, sărmane în argumente și idei, dar bogate în înjurături la adresa

d-lui Răutu. D-l lorga a găsit imediat prilejul să facă o șotie d-lui Cuza.
I-a publicat amîndouă articolele în acelaș număr din „Neamul11 pe 14
pagini din 16.
Vă închipuiți efectul.
I/

Stilul d-lui Cuza, anost și sterp cînd se răsfață pe-o singură pa­
gină de revistă, se întinde de data asta în văzul tuturor, pe 16 pagini,
AS

lung ca o peltea, plictisitor ca vorbăria unei babe și pustiu ca o Sahara

UI

Numere vecHi, precum și colecții complecte

din revistele s „Viața Socială", „1907“ și „Facla* se
BC

găsesc la Biuroul de expediție „Poporul", Calea Victo­

riei JVo. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau
mărci poștale.
 La 1 Septembrie a. c. s’a constituit
Societatea Cooperativă ăe eîitură „facla"

Y
AR
Capital social 20,000 lei
— împărțit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

R
Subsciierele se fac de pe acum și se vor închide în seara

LIB
■zilei de 18 Septembrie. Valoarea acțiunelorse varsă integral, în
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal
pe adresa : Societ. cooper, de e litur'ă Facla, Calea Victoriei 43,
La sediul provizor al Societăței.

ITY
Extras din statute :
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­
rești, putînd să înființeze sucursale atît în Capitală cît și în restul țărei.

S
Art. 2.—Scopul Societăței este:
a) Să editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă
ER
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
nivelului intelectual al poporului și cari îl pot ajuta în lupta-lui eco­
nomică.
b) Să cumpere și săvîndă ori ce articole de librărie, papeterie, etc.
NIV
Art. 16. — Beneficiile realizate de societate se vor distribui în
chipul următor :
60 la sută membrilor acționari și societari.
15 la sută pentru fondul de rezervă.
10 la sută pentru opere culturale.
LU

5 la sută direcțiunei.
10 la sută consiliului de administrație și cenzorilor.
Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
constituirea definitivă a Societăței.
RA
NT

Către abonați
Rugăm pe toți abonații noștri cari piuă astăzi n’au achi­
tat costul abonamentului să ne remită suma ce ni se cuvine, pe
CE

adresa administrației revistei noastre Calea Victoriei No. 43.

Amintim abonaților noștri că costul abonamentului este de
lei 7 anual, iar un abonament combinat cu „Viața soctală“ cos'ă
I/

11 lei.
Faptul că costul abonamentului este atît de de redus ne face
AS

să rugăm pe abonați să ne trimeată direct sumele ce ni se cu­

vin, spre a nu ne expune să plătim obicinuitele cheltueli de în­
casare.
UI

In tot cazul singurul în drept de a. încasa, in provincie,

este d. Șoimescu, iar în capitală sumele se vor trimite mimai
la administrația revistei noastre Calea Victoriei No. 43.
BC

Rugăm pe toți prietinii noștri cărora le-am încredințat car­

nete de abonament să trimeată la adresa de mai sus, pînă cel
mult la finele liinei sumele încasate, împreună cu carnetele.
Administrația
 Y
AR
MEDIC ROMÂN LA KARLSBAD
Doctor GRIGORE BRRUER

R
Fost intern al Spitalului „Elisabeta“ din Galați;

LIB
fost medic al „Allgemeines Krankenhaus“ (Prof. Schlesinger)

KARLSBAD
Haus Goldner Lowe — Kaiserstrasse 78

ITY
— TELEFON 701 -

S
1. Griinfeld & M. Goldmann ER
București, Str. Caret 83 [colț Spaniolă)

CORSETELE P. D.
NIV

cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare

distinsă. Observați bine marca F*. D. pe fiecare corset
LU

„TERMOGENUL11
(vată revulsivă)
RA

vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului Vata

TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
NT

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“
preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel
CE

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­

tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
dulți. Efect sigur Excelente
UI

contra:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
BC

De vânzare Iv toate farmaciile.

Depozit general
PHARMAKO1 - IAȘI
Str <la loan Creangât No. 61
Anul I. No. 29, 25 Septembrie 1910,

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SÂPTĂMÎNAL

ER
NIV

SUMARUL •.
LU

N. D. Cocea : Republica Por­ și „Reforme11; Fidelio : Holera

tugheză; X : Jos Haret! Trăiască nostras ; H.: Recunoștință .. .;
RA

Panaitescu; Jean Jaures,- P. C.: Știință și comerț.

Răcan : Mentalitate cazonă ; N. POLEMICI: 18 1— „Omul
D-. C.: Răspunsul d-lui Rădulescu lui Miile11. — Obrăznicie jido­
NT

Motru ; B. Nemțeanu : Căsnicie vească.—Lup cu lup seamănă.—

(versuri); Em. Argin : Popora­ Dreptul de proprietate.— Soco­
CE

nism naționalist; Z : „Energie11 teala d-lui Lovinescu.—Hrivis-

mul d-lui Lovinescu.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „AdeveruP

No. 11, Strada Sărindar, No 11

Prețui 15 Bani
 Y
A apărut

AR
Viața Socială

R
Numerile 7 și 8

LIB
cu următorul bogat sumar :

Ancheta pentru Votul Universal cu răspunsurile D lor: Ovid

ITY
Densusianu, profesor universitar ; Const. DisesCU, fost ministru ;
I. lonescu-Quintus, deputat; V. M. Kogălniceanu; F. Istrati;
Mihail Sadoveanu; I. Tanoviceanu, profesor universitar: Ion

S
Teodorescu, etc., etc.
ER
C. Dobrogeanu-Gherea : Citeva cuvinte asupra votului uni
versal.
Tudor Arghezi: Litanii.
Hubert Lagardelle: Noile tendințe socialiste.
NIV

V. Demetrius : Blana.
N. Davidescu : Amurg.
Aurel ViaiCU : Aviațiunea la noi.
LU

Dr. Ion Fulga : Democrația romînă.

Claudiu Cridim: Portret.
St. Crăciun : Dreptul la lene.
Dr. V. Dragoș: Vox clamantis in deserto.
RA

E. Galaction : Moara lui Călifar.

I. M. de Heredia : Răpirea Andromadei.
Anatole France: Baltazar.
NT

Ilustrații de B’Arg.
Viața Politică: Congresul socialist dela Copenhaga; con­
CE

gresul panslavist; sufragiul femeilor în Anglia, etc.

Vi 'ța Socială : Alcoolizmul în Germania ; Greva agrară din
Italia; Congresul sindical internațional,-etc.
Revista revistelor.
I/

— Prețul ambelor numere 1 Leu —

AS

In cunoscuta
UI

BIBLIOTECA „LUMINA“
BC

au apărut două noui volume :

Un singuratec, de N. N. Beldiceami ;
Mimi Pinson, de Alfred de Musset.
— Prețul fiecărui volum de 128 pag. 30 bani —
Anul I. No. 29 l3^ I 25 Septembre

------J? dl/lcl —!5Η

Y
R AR
LIB
ITY
Republica Portugheză

S
Pînă în momentul cînd scriem aceste rînduri, știrile contra­

ER
dictorii sosite din străinătate n’au confirmat încă proclamarea
republicei. Dacă ținem însă seamă de desfășurarea evenimente­
lor în Portugalia, dela asasinarea regelui Don Carlos și izgoni­
NIV
rea lui Franco, pînă la marea izbîndă a partidului republican
în alegerile recente, putem fi siguri că, în afară de împrejurări
neprevăzute de politică externă, steagul republican — albastru-
verde — se va ridica definitiv pe zidurile palatului regal din
LU

Lisabona. Nici o izbîndă n’ar fi mai dreaptă și mai legitimă. Din

cele patru state europene cari zac astăzi sub călcîiul autocrații­
lor reacționare—Rusia, Spania, Romînia și Portugalia— aceasta
din urmă a dovedit că e cea mai bine pregătită să scuture ju­
RA

gul monarhiei. Revoluția rusească a fost înfrîntă înh’o urgie de

teroare și de măcel. Rarcelona revoluționară n’a putut să ajungă
pînă la porțile Madridului. Răscoalele țărănești din Romînia
NT

au aruncat poporul în brațele unui guvern de represiune și de

legi excepționale. Singur poporul portughez a știut, de la moar­
tea lui Don Carlos, să facă eforturi constante și tenace, în spre
CE

republică și democrație. Ultimele alegeri generale au fost o dovadă

și un avertisment. Ca totdeauna însă guvernanții n’au văzut și
n’au înțeles nimic. Ingerințele și ilegalitățile săvîrșite în cursul
alegerilor trecute sunt semnificative. Voința alegătorilor era fal­
I/

sificată, voturile erau confiscate, întrunirile erau zădărnicite, opo­

ziția era supraveghiată pas cu pas de poliție, libertatea presei
AS

era tăgăduită și călcată în picioare. întocmai ca în Romînia re­

gelui Carol. Și întocmai ca și la noi, guvernanții Portugaliei n’au
înțeles că un vînt nou suflă asupra popoarelor și că un spi­
UI

rit invincibil de libertate și de conștiință omenească agită și

ridică mulțimele nedreptățite. Au crezut că înăbușind glasul
presei, vor înăbuși revendicările și gemetele poporului. Au cre­
BC

zut că făgăduind exercițiul libertăților cetățenești, vor suprima

însăși nevoia acestor libertăți.
Guvernanții Portugaliei s’au înșelat. Realitatea, mai puter­
nică de cît voința politicianilor, se răzbună fără cruțare. Nici
 Facla
34

Y
odată ca in urma evenimentelor din ultimii ani n’au părut mai
adevărate cuvintele celebre: La revolution est en marche.

AR
In drumul acestei revoluții politice și sociale, domnia lui
Abdul Hamid agonisează în surghiun, țarul tuturor rusiilor tre­
mură între ziduri de baionete, coroana lui Alfons al XIII se cla­

R
tină pe umerii lui debili, guvernele regelui Carol I nu se pot
menține de cit prin sîngele represiunelor, regalitatea moare în

LIB
Portugalia.
Dar vremurile s’au schimbat.
Altă dată cînd șambelanul curții anunța poporului că re­
gele a murit, poporul striga: Regele a murit, trăiască regele.

ITY
Astăzi pe toate piețele publice, în sufletul tuturor cetățe­
nilor, în conștiința lumei civilizate se înalță un singur strigăt :
Regele a murit, trăiască Republica!

S
N. D. Cocea

—..... -
ER
NIV

Jos Haret! Trăiască Panaltescu!

LU

Intr’un număr trecut un coleg de redacție și-a arătat ma-

rea-i admirație pentru opera d-lui Haret. De-asupra revistei
noastre neplanînd — ca o sabie a lui Damocles — nici degetul
RA

d-lui Sturdza, nici cravașa d-lui Brătianu, nici monoclul d-lui

Carp, nici gurița de aur a d-lui Take lonescu, sîntem cu toții
liberi să ne exprimăm părerile. Așa dar, eu admir ceva mai
NT

puțin pe d. Haret. Dar asta nu prezintă nici un interes. E vorba

de alt-ceva.
Reîncepe viața școlară. Intîiul nostru gînd trebuie să fie
CE

la cultura satelor, pentru că acolo, exceptînd pe funcționari și

mica burghezie sătească — adică cele mai groaznice lipitori
ale sătenilor — nimeni nu știe carte. Acum cîți-va ani d. Haret,
intr’un memoriu prezintat regelui — ce ideie? adică ce-i pasă
I/

regelui de-asemenea daraveluri ? — a demonstrat că dînd învă­

țătorilor cite două serii de elevi — adică reducînd la jumătate
AS

și putința celorlalți de a învăța — ne mai trebuie vr’o 6000 de

dascăli, pe cari n’avem cu ce-i înființa, căci nu-s parale.
Ar fi momentul să ne spuie d. Haret cîte mii de dascăli
UI

a instalat din strictul necesar de 6000 ? Nu punem la îndoială

buna-voință a domnului Haret, dar sîntem siguri că puțin a făcut.
De ce ? Vezi mai sus : nu-s parale.
BC

— Bine, dar liberalii, generoșii, reformele, excedentele, bo­

găția țării, sentinela civilizației. . . . ?
— Stai cititorule? Nu te Îmbăta cu vorbele frumoase de
la întruniri și din presa. . . moderată!
 Facla
35

Y
AR
Uite cum stau lucrurile : Ionel Brătianu a înființat inspec­
tori, sub-inspectori și supra-inspectori agricoli, pentru a supra-
veghia ca țăranilor să li se ia numai dulama, dar nu și pielea.

R
Țăranii rămîn deci cu pielea și. . . oasele. Bun. Apoi a mai în­
ființat jandarmi și —pe d. Panaitescu. Rezultatul e acesta :

LIB
D. Panaitescu înghite milioane.
Jandarmeria „ „
Funcționarlîcul agricol „ „
Total : nu sînt bani pentru școlile rurale.

ITY
Ddui Haret îi rămîne o singură mîngîiere : să înainteze
regelui un al doilea memoriu, dacă, bine înțeles, nu se va fi
încredințat că Majesfății Sale nu-i arde de fleacuri.

S
X.

ER
NIV
Jean Jaures
LU

Congresul socialist internațional din Copenhaga a pus din nou în

relief marea figură a lui Jean Jaures, iar întrunirea socialistă din Frank­
furt a. M., unde, pe Ungă Jaures, a vorbit șt Vandervelde și Keir Hardie,
a arătat imensa popularitate de care se bucură maestrul tribunei fran­
ceze în lumea întreagă. Lumea întreagă nn’l cunoaște însă pe Jaures de
RA

cit ca orator strălucit și ca ziarist. Cei mai mulți nu știu că Jaures este
și un scriitor de.seamă și un istoric de mtna întîia. Pentru a face cu­
noscută în (ara noastră această parte a talentului lui Jaurâs, traducem
întreg capitolul ce apreciatul critic frncez Leon Blum i-a consacrat în
NT

cartea sa „En Lisant„ (Citind) apărută în 19061).

Acum cinci-șase ani, în urma inițiativei unei mari case de edi­
tură populare, mai mulți scriitori, oameni politiei și profesori se aso-
CE

ciară pentru a publica o istorie a Franței dela 1789 pînă la sfîrșitul

veacului al XIX-lea. Printre colaboratori, figurau d-nii Jean Jaures,
Jules Guesde, Rene Viviani, Millerand și alții. Noutatea acestei între­
prinderi era că autorii o destinase poporului, și anume proletariatului
muncitoresc. Colaboratorii înțelegeau să scrie istoria poporului pentru
I/

popor și să scoată din munca lor științifică tot efectul de educațiune și

propagandă ce poate da. D. Jean Jaures, care își asumase direcțiunea
AS

acestei opere monumentale, trebuia să-i pue și temeliile. El a scris Istoria

Revoluțiunei în patru volume mari, dela convocarea Statelor-Generale
pînă la 9 Thermidor.
Primul sentiment ce inspiră o asemenea lucrare, este aceea a
UI

surprinderei desăvîrșite, vecină cu stupefacțiunea. Cum oare, d.

Jaurâs, absorbit de munca legislativă; ocupat de o altă muncă
continuă, aceea de ziarist; plimbat fără încetare dela un capăt la
celălalt al Franței în serviciul partidului său; cum a putut să găsească
BC

măcar timpul material de a pregăti și compune q lucrare care, numai

ea, reprezintă viața unui om? In patru sau cinci ani, timp din care
n’a putut sustrage de cît o parte mică pentru cercetările sale, el a dus

>) Vezi „En. Lisant1' de Leon Blum, pag. 274—281, capitolul întitulat „Jean
Jaurâs, Histoire Socialiste11.
 36 Facla

Y
AR
la bun capăt o lucrare care, după mărturia d-lui Aulard, ar fi cerut,
pentru oricare altul, douăzeci de ani de pregătire. Și cum să ne lămurim
că d. Jaures, cu totul nou în lucrările istorice, a putut să se pue la
nivelul celui mai primejdios dintre subiecte, în așa măsură că a mi­

R
nunat pe profesioniști prin „flerul lui de erudit, prin dibăcia sa de a
aranja totul"; că a găsit sau a ghicit o mulțime de texte necunoscute

LIB
de specialiști; că a putut, cu un cuvînt, „în acest timp scurt — citez
mereu pe d. Aulard — nu să desemneze doar o schiță, ci să ridice un
monument. . . care este cel mai larg, cel mai solid, cel mai frumos
din toate monumentele istorice ridicate Revoluțiunei franceze1.
Misterul acesta se explică prin aceea ce este extraordinar, îndrăz­

ITY
nesc chiar să spun genial, în puterea de concepțiune, în luciditatea de
vederi a d-lui Jaures. La fiecare pagină a cărței sale se simte acea
limpezime imediată a intuițiunei, acea devinațiune a spiritului care
presimte și regăsește, sub dezordinea faptelor, adevărul adînc pe care’l
ascund. Dar, îmi pare că d. Jaures datorează de asemenea mult nou-

S
tăței înșiși a ideei sale conducătoare. Nu e de mirat că, privind istoria
din alt punct de vedere, a deosebit multe lucruri cari scăpaseră îna­
ER
intașilor săi. Materia istorică este aproape infinită. Există o prejude­
cată, nu numai în triajul pe care’l face istoricul, dar chiar în prima
sa cercetare și e adevărat că istoricianul este acela despre care se
poate spune că caută ceeace a și găsit. Prejudecata d-lui Jaures a fost
NIV

o prejudecată fecundă; el îi datorează cele mai bune ale sale des­

coperiri.
Nu trebue, de alt fel, să ne înșelăm asupra cuvîntului de preju­
decată și să credem că omul de partid a influențat asupra operei isto­
LU

ricului. In opera aceasta imensă, nu se va găsi o idee sau o părere în

care spiritul de partid să fi falșiflcat adevărul. D. Aulard, pe care con­
tinuu să’l citez, fiindcă nici o autoritate n’ar putea să înlocuiască aci
pe a sa, a fost cu deosebire izbit de imparțialitatea aceasta a d-lui
Jaures. „Ea e minunată, și nici un istoric al Revoluțiunei nu egalează
RA

măcar de departe imparțialitatea lui. Nu se simte măcar sforțarea de

a fi nepărtinitor; spiritul acesta nobil n’are decît să privească pentru
a vedea și a judeca trecutul fără de ură și fără de pasiune... Istoria
aceasta socialistă este istorie, istorie iară de epitet, istoria cea mai în-
NT

naltăși mai senină11. Dar nu este mai puțin adevărat că însușirea lui de
socialist, intențiunea lui de a scrie pentru educarea socialiștilor, dacă
n’au denaturat niciodată vederile d-lui Jaures, i-au atras de la început
atențiunea asupra unor anumite înfățișări ale lucrurilor, i-au luminat
CE

cercetările, i-au suggerat mii de presentimente folositoare pe cari mun­

ca ulterioară le verifica.
Atunci cînd e vorba de pildă ca să descrie cauzele Revoluțiunei,
d. Jaures lasă lui Mignet, lui Michelet, lui Taine și multor altora expu­
I/

nerea cauzelor intelectuale, politice, sentimentale. Dar, adunînd într’un

tablou larg o mulțime de fapte precise și directe, el arată la ce grad
de prosperitate și putere se ridicase, spre sfîrșitul veacului al XVIII-lea,
AS

burghezia capitalistă. El ne-o arată deținînd rentele, acțiunile mobiliare,

proprietatea clădită a orașelor, începînd chiar să-și apropie pămînturi
rurale, pentru a aplica un fel de exploatare metodică pe întinderi mari
UI

și cu capitaluri mari. Multe din acele fapte erau cunoscute, dar apro­
pierea lor este originală și aruncă o lumină nouă asupra originelor
marei Revoluțiuni burgheze, care n’a făcut alta decît să întinză în do­
meniul politic supremația ce burghezia avea în domeniul economic.
BC

La dreptul vorbind, d. Jaures nu reduce istoria la un fel de în-

cheere din faptele economice, dar el nu perde niciodată din vedere
raportul care leagă evoluțiunea economică de schimbările politice. In
înțelesul acesta se poate spune că a scris într’adevăr o istorie socialistă.
El nu e înclinat să exagereze partea proletariatului în primele vremuri
ale Revoluțiunei. El nu se amuză să regăsească, cum a făcut d. Lich­
tenberger, un fel de început al socialismului contimporan în unele texte
 Facla
37

Y
ale Constituantei sau ale Convențiunei. Dar, a înțeles și a făcut să fie

AR
înțeles în mod admirabil de alții în ce chip această mare deșteptare
democratică care a fost Revoluțiunea a putut să formeze și să degajeze
încetul cu încetul conștiința muncitorească și ceea ce se cheamă azi
sentimentul de clasă; în ce chip „proletariatul se însuflețea pe măsură

R
ce Revoluțiunea însăși se însuflețea și cum se ridica la focul eve­
nimentelor". In treacăt, el a precizat sau restabilit unele legături inter­

LIB
mediare cari lipseau încă istoriei: doctrinele economice ale lui Saint-
Just, acțiunea acelui Jacques Roux, a cărui figură izbise și pe Michelet,
operile abatelui Dolivier sau ale socialistului lyonez Lange, cari au fost
urmașii autentici ai popei Meslier, ai lui Morelly, ai lui Mabsy, și cari
anunțau unul pe Baboeuf, altul pe Fourier. In sfîrșit, într’un capitol

ITY
de o amploare și de o limpezime într’adavăr admirabile, a arătat cum
avîntul revoluționar a suscitat, chiar afară de Franța, spiritul socialist,
a semănat în Germania sămînța comunistă, a determinat în Anglia cu­
getarea celui dintîiu dintre marii socialiști moderni, Godwin.
Ași putea să îmulțesc pildele. O sută de istorici au citit Caetele

S
înainte de d. Jaures și d. Jaures a făcut totuși într’însele descoperiri
neprevăzute. Aceasta este desigur fiindcă vede clar, dar și fiindcă citea

ER
cu o anumită frăgezime de vedere și fiindcă ideile lui chiar îi impuneau
o atențiune particulară. Iată de ce a putut să aducă istoriei această bogată
contribuție de fapte noui și de concepțiuni noi, pe cari le-a prelucrat cu
tot atîta artă cît și simplicitate. Spre deosebire de Michelet, care pro­
NIV
cedează aproape numai prin descripțiuni, prin suggestiuni, prin tablouri,
d. Jaures expune, învață. Scopul lui este mai mult de a face istoria
inteligibilă de cît plină de viață; mai mult o explicațiune de cît evo-
cațiune. Îngrămădește fapte, repetă exemplele, adună dovezile, citează
cu abundență documentele și mărturiile, apoi se întoarce și, în cîteva
LU

fraze limpede, scoate încheerea care este aproape totdeauna vădită din
cauza marei lui priceperi și siguranțe. D. Jaures luminează și încredin­
țează și nu înaintează în calea lui de cît după ce a risipit orice întu­
necime în urma lui.
RA

Ași repeta bucuros d-lui Jaures ceeace a scris Proudhon Iui Mi­
chelet: „Visam Revoluțiunea aproape așa cum o arăți d-ta; mărturisesc
căînainten’o înțelesesem de loc“.Nu suntistoric, daram interes pentru is­
torie și sunt multe lucruri pecari nu le-am înțeles înainte ca d. Jaures
NT

să mă fi făcut să pătrund acolo împreună cu dînsul. Voiu cita, de pildă,

chestiunea bunurilor naționale și ale asignatelor, fuga la Varennes, decla-
rațiunea de războiu către Austria, și mai ales istoria primelor luni ale
anului 1794, în care, pentru întîia oară, am putut pricepe politica lui
CE

Robespierre. Și de altfel Robespierre el însuși, Mirabeau, Marat, Saint-

Just, dacă nu ’retrăesc în opera d-lui Jaures în același fel ca pitorescul
palpitant în opera lui Michelet, iau totuși, prin luciditatea povestire! și
coherența amănunțită a analizei, o formă și o figură plină de viață. Ei
sunt în așa măsură de față în cît d. Jaures îi interpelează, uneori, dis­
I/

cută cu ei, îi invectivează și îi combate, și mijloacele aceste retorice

sunt la locul lor în opera aceasta clară, continuă și bine închegată ca
AS

un mare discurs.
Niciodată o intențiune sau o cochetărie de scriitor nu strică ex-
presiunea exactă a gîudirei sale. El crează fără de sforțări cuvinte și
imagini și cugetarea sa se îmbracă în mod firesc cu o podoabă lirică
UI

dar nu o denaturează niciodată pentru a o înfrumuseța. Stilul lui este

tot așa de minunat prin magnificența sa ca și printr’un fel de supunere
spontanea la gîndire. Nu cred caproza d-lui Jaures săpoată fi comparată
cu alta de cît cu aceea a lui Victor Hugo. Ea este mai mult poetică de
BC

cît oratorică, de oarece d. Jaures nu scrie după cum vorbește, ci vor­

bește după cum scrie. Stilul lui este mai egal și mai continuu ca acela
al lui Victor Hugo ; într’însul se găsește o mare abundență de metafore
și nu de antiteze ;e mai liniștit și ne face să ne gîndim mai curînd la o
apă linișiită și puternică de cît la un val biciuit de furtună. E un fluviu
 Facla
38

Y
mare, în locul mărei. Dar asemănarea rămîne totuși printr’o impresiune
de amploare.de forță, de bogăție poetică și mai ales de stăpînire, un fel

AR
de stăpînire imediată peste imagini, peste vorbe, chiar peste fapte. Nu
trebue să ne mirăm. D. Jaures este un poet, adică contrariul unui
visător.

R
LIB
Mentalitate cazonă
D. General Crăiniceanu, ministru de războiu, s’a apucat să

ITY
lucreze pentru pace. E cam contrar misiunei sale, dar nu pen­
tru asta îl vom ținea de rău.
Vrem numai să facem o constatare : cînd se apucă mili­

S
tarul nostru să se țivilească de tot, abia atunci își dă pe față
întreaga-i Moș-Tecie.
ER
D. Crăiniceanu a văzut în sfirșit ceeace se denunță de trei
ani de zile, că ofițerii noștri au luat o razna. Dela răscoale în­
coace, adică de cînd au fost lăudați în loc să fie pedepsiți pen­
NIV

tru oribila represiune, pe cît de inutilă pe atît și de ilegaiă,

ofițerii provoacă zilnic așa numitele conflicte civilo-militare. D.
general Crăiniceanu s’a hotărît în fine să puie capăt scandalu­
lui. De aceea d sa a consimțit pentru o singură zi să intre în
LU

slujba „Cahalului*1 și să dea pe față toate aceste fapte pe cari

le denunțăm noi ăștia, vînduții. Apoi a reglementat purtarea ofi­
țerilor în afară de cazarmă. Firește, regulamentul e bun, căci
RA

dacă ofițerii i se vor conforma, nu vor mai provoca pe nimeni.

Perfect. Dar mai rămînea un punct: ce să facă ofițerii cînd
vor fi ei provocați ? D. general răspunde și răspunde așa de fru­
mos în cît ne umple de admirație. In acest caz ofițerii pot uza
NT

de armele lor sau de ce le va cădea în mînă pentru a lovi sau

ucide pe agresor. Punct.
Simplu de tot : a lovi sau ucide.
CE

D. General nici nu știe că legile noastre prevăd legitima

apărare,—o prevăd și o preconizează. Cînd mă amuzez să dau
cuiva un sfîrc în vîrful nasului, aceasta il poate îndreptăți să
I/

mă lovească, dar nu și să mă ucidă. Apoi, d. general nu știe

că incidentele dintre militari și civili se judecă de justiția civilă,
AS

nu de cea militară; și că deci ofițerul care va fi săvîrșit un

omor din ordinul d-lui ministru, nu va putea invoca, în des­
cărcare acest ordin ministerial.
UI

Dar ce-i pasă d-lui Crăiniceanu ? Tot d-sa e acela care

declară foarte solemn că ordonanțele d-sale abrogă toate ordo­
nanțele și legile anterioare. Iarăși punct—și iarăși simplu de tot.
BC

Iar din toate acestea rezultă că Anton Bacalbașa a murit

prea de vreme: trebuia să mai scrie și volumul al doilea.
Răcan
 Facla
39

Y
AR
Răspunsul d-lui Rădulescu-Motru

R
LIB
In numărul de astăzi al Noei reviste romîne, d. Rădulescu-Motru
răspunde articolului nostru din ultimul număr al Faclei. Directorul Noei
reviste ne mărturisește că prevedea explicarea pe care-am dat-o noi că „am
fost siliți să ne coborîm de pe terenul ideilor pe acela al persoanelor" și
declară că regretă această „coborîre". Firește, nu vom încerca să-1 mai

ITY
convingem pe d. Rădulescu-Motru că toată dreptatea e de partea noastră.
D-sa preferă să rămîe pe terenul discuțiilor academice și a controverselor
elegante ; noi, invidiind liniștea d-sale sufletească în fața primejdiei care
amenință vigoarea și viitorul acestui popor din partea barbariei naționaliste,
mărturisim că nu suntem în stare să alegem alt teren, decît terenul franc

S
și deschis de luptă. Convinși că democrația romînă nu are dușman mai ne­
împăcat decit curentul obscurantist, bănuitor și deprimant al falșului na­

ER
ționalism — nuanța Cuza-Iorga — vom lupta înpotriva acestui curent pe
toate căile și prin toate mijloacele. Nu vom avea liniște și nu vom socoti
că ne-am făcut pe deplin datoria decît în ziua cînd pe cîmpul social îngră­
șat cu ultimele rămășițe ale naționalismului-huliganic — răposat, vom
NIV
arunca sămînța rodnică a ideilor de dreptate, de libertate și de progres
cultural. In ziua aceea însăși d. Rădulescu-Motru se va convinge, din re­
zultatul luptei, că am avut dreptate, d-sa care nu s’a lăsat convins — ah,
vanitatea argumentelor 1 ■— de argumentele noastre de acum. Atunci va
fi mulțumit că în vremurile astea de reaeționarizm militarist și clerical, noi
LU

am fost dintre puținii cari am avut curajul să privim adevărul în față,

și că d sa a fost dintre cei rari cari au putut să închee un articol scris în­
potriva noastră, cu următoarele cuvinte, cuvinte cari, orice ar spune d. Ră-
dnlescu-Motru, sunt îndreptățirea cea mai complectă a acțiunei și a vede­
RA

rilor noastre.
Căci iată ce ne răspunde d. Rădulescu-Motru :
-Naționalizmul, așa cum îl înțeleg d-nii lorga și Cuza, nu se pro­
NT

pagă prin forla ideilor sale, ci, din potrivă, prin posibilitatea pe care
el o dă ori și cui de a se dispensa de idei! Dacă nu ești partizan al
d-lor lorga și Cuza, ești silit să judeci prin tine însuți, sau cel puțin
să-ți frătnînți mintea ca să înțelegi ce au judecat alții în problemele
CE

sociale și politice. Ca partizan’ al d-lor lorga și Cuza, te găsești în per­

fectă beatitudine intelectuală. N’ai nevoe de nici o judecată. Cahalul să
trăiască. El explică tot.
Prima și ultima condiție de îndeplinit, pentru a fi bun naționa­
list în înțelesul Torga-Cuza, este să renunți Ia ori și ce judecată și să
I/

nu-ți mai obosești creerul. Cei dintîiu, d-nii lorga și Cuza îndeplinesc
perfect această condiție. Prodigioasa activitate naționalistă pe care o
AS

depune în special d. lorga, l’ar fi istovit de mult pe acesta, dacă ea ar

fi cerut concursul creierului. Dar nu. D. lorga își vede de multe alte
ocupațiuni ale sale, este bun gospodar, este bun patron tipograf, este
bun profesor de istorie, nu lipsește nici dela Academie, și în același
UI

timp este și naționalist. Cită muncă îl ține pe dînsul naționalismul?

Mai nimic.
Aceasta este puterea de propagandă a naționalismului d-lor lorga
și Cuza: el dispensează pe ori cine de judecată. Ca naționalist, poți
BC

face politică și poți rezolva chiar cele mai grele probleme sociale la
ori și ce vîrstă! Copiii din clasa I gimnazială, după citirea unui singur
număr din Neamul Românesc, dau aceleași răspunsuri, iu materie de
economie politică, ca și d. A. C. Cuza profesor la Universitatea din Iași!
Un asemenea naționalism nu se produce prin semănate de idei?
ci prin stîrpirea ori și’ cărei semințe de idei. Dai cultura la o parte și
 Facla
40

Y
ai înaintea ta sufletul atavic: cu superstițiile lui firești, cu ura de tot

AR
ce e nou și străin; și aci te oprești, căci mai mult nu-ți trebue. Dacă
este să mergi mai departe și vrei să refaci cultura sufletului pe alt te­
mei, atunci vezi că ai trebuință de multe cunoștințe și de multă iubire
de oameni; de aceea mai bine te oprești. De ce să-ți bați tu capul cu

R
un naționalism rațional care să fie spre folosul tuturor ? Mai bine rămîi
la naționalizmul negativ care este spre folosul tău imediat! Trăiască

LIB
Cahalul!
Cei ce au vreme de pierdut să se facă naționaliști raționali! Cei
grăbiți însă să vină după îorga și Cuza !
Contra naționalismului care ne dispensează de judecată, cum ai
să poți lupta? Renunțând și tu la judecata ta? Dar atunci ești oare

ITY
sigur că vei găsi și în favoarea ta un suflet atavic, cum sunt sigur că
găsesc în favoarea lor d-nii lorga și Cuza?
Eu cred că nu, cu toată explicarea dată de Facla.
Atunci ce rămîne de făcut?

S
Dacă ai încredere în dreptatea cauzei tale, nu renunța la arma
ta de luptă, nu renunța la judecată. Lasă împerecherea de epitete și
ER
afirmările nedovedite pentru adversari! Nu te speria de succesele apa­
rente ale acestora. Acel care nu este condus de judecată este schim­
bător; astăzi te hulește și mîine te ridică în slăvi! Singurul adversar
neclintit, este acela care îți înțelege argumentarea și totuși nu ți-o
NIV
aprobă.
Și dacă naționalizmul iorgaist este așa cum îl arată în aceste rînduri
d. Rădulescu-Motru,—și așa este—cine să ne arunce piatra când încercăm
să zmulgem din rădăcină pălămida șovinistă ?
LU

N. D. C.
RA

CASNICI
NT

Ce dulce ’mi e să te privesc

Cind lumea-ți zice „Doamnă"'!
Obrajiiți albi se rumenesc,
CE

Ca roadele în toamnă.

Ades, tu uiți că soață-mi ești, —

Șoptind, ți’aduc aminte ;
I/

Începi să rizi, și te silești

Ca să răspunzi cuminte.
AS

Ci ’n cuib cind singuri ne-au lăsat,

Tu nu mai știi hotară;
UI

In tine iar s’a deșteptat

Zglobia căprioară.

Iar cind încerc a te mostra,

BC

Atit ești de nebună,

Că, făr’ să vreau, prind a juca
Cu tine dimpreună.
B. Nemțeanu
 Y
AR
Poporanism naționalist

R
Vom povesti aci o mică întîmplare, care arată într’unchip

LIB
luminos roadele naționalismului și gradul de pervetire al sim-.
țului moral la oameni—altmintrelea poate serioși—cari judecă
datoria față de neam după codul patriotismului exasperat, in­
trodus la noi de un număr de ani.

ITY
Un d. Const. G. Georgescu-Severin, angajat într’o discuție
cu revista „Romînia Agricolă", care’l invinuise că, într’o lu­
crare franțuzească asupra chestiunei agrare din Romînia, s’a
arătat protivnic proprietăței mari rurale, răspunde în ultimul

S
no. al revistei (19 Septembrie c.) printr’o scrisoare de apă­

ER
rare. Părerile d-lui Const. G. Georgescu-Severin asupra proprie­
tăței mari rurale sunt perfect indiferente, dar pasagiul care ur-
urmează este interesant, fiindcă e caracteristic pentru starea de
spirit de care vorbim mai sus.
NIV
„Lucrarea nu atacă proprietatea mare, — zice d-sa, — ci pe
arendași, în special pe cei streini. Pe seama arendășitului pun eu
toată vina sistemului nostru nenorocit agrar, ceea ce poate na e
LU

absolut exact1). Am făcut-o însă x) în lucrarea mea, tocmai pentru

a nu ponegri pe conaționalii noștrii, și a nu ne descrie în cu­
lori prea mite streinătăței".
Va să zică, d. Const. G. Georgescu-Severin, perfect conștient
RA

că nu arendășitul este de vină pentru nenorocitul nostru sistem

singur—o spune singur : „ceea-ce poate nu e absolut exact"■—■
nu se dă totuși îndărăt da a arunca vina pe arendași, „în spe­
NT

cial pe cei streini", „tocmai pentru a nu ponegri pe conaționali"

în fața streinătăței. Intr’o lucrare științifică, scrisă în limba fran­
ceză și destinată cercetătorilor streini, d. Const. G. Georgescu-
CE

Severin a introdus cu știință un neadevăr, a înfățișat starea de

lucruri altfel de cum este, altfel de cum știe d-sa că este, numai
și numai pentru a face pe patriotul și a nu zugrăvi pe ai noștrii
„în culori prea urîte".
I/

D. Const. G. Georgescu-Severin este colaborator la „Viața

Romînească" și, după cum mărturisește în scrisoarea adresată
AS

„Rominiei Agricole", poporanist. Poporanismul acesta este însă

de esență curat naționalistă. D. Const. G. Georgescu-Severin
se va făli de sigur cu aceasta și va găsi că împerecherea este
UI

spre lauda d-sale. Aceasta îl privește. Dar îl întrebăm : Cum se

poate împerechea calitatea de om de știință cu aceea care reese
din citatul reprodus mai sus? Unde s’a mai pomenit ca un au­
BC

tor care are îndoială despre temeinicia unui lucru, să’l dea to­
tuși ca un fapt sigur și apoi să vie să mărturisească că a fă-

1) Sublinierile sunt ale noastre.

 42 Facla

Y
cut-o numai pentru... pentru a nu ponegri pe cutare sau cu­

AR
tare în streinătate? Intr’o lucrare științifică, adevărul e înainte
de orice. Sau poate naționalismul are, și în privința aceasta, o
altă morală?

R
Em. Ara.
= ' 'Sfi'— —

LIB
„Energie" și „reforme"

ITY
Guvernul este consequent: el merge înainte pe calea începută.
Zilnic avem de înregistrat arestări, bătăi, expulzări. Și asta, în timpuri
atit de liniștite. Ce-ar mai fi, Doamne, dacă, pentru un motiv sau altul,

S
binecuvîntat sau nu, țara ar intra într’o epocă de agitații și tulburări?
Ar fi, nici vorbă, un al doilea 1907, deși toată lumea ar’ fi crezut că
ER
jertfa groaznică de atunci va rămînea ultima din acest fel.
D. Ionel Brătianu se crede energic. De aceea procedează cu „e-
nergie“. Atîta numai că se înșeală. Toți oamenii al căror rost pe lumea
NIV
asta este să calce legile — pe cele morale ca și pe cele juridice, — să
înfrîngă prin brutalitate toate drepturile individuale și colective, să ni­
micească, cu forța, toate avînturile curate și cinstite, toți aceia ar fi
bucuroși să se poată împopoțona cu epitetul de „energici". Din neferi­
cire lumea are cu totul alte epitete pentru asemenea inși. Fiecare sat,
LU

fiecare mahala, fiecare circiumă își are pe .energicii" săi — spaima

lumii. Se vede că și fiecare țară trebue să și-i aibă.
Apărătorii regimului liberal risipesc o mară doză de semne de
exclamație, de uimire și de admirație pentru opera de reforme demo­
cratice, adică pentru legile efectuate din ordinul d-lui Ionel Brătianu.
RA

Și totuși, s’a spus de atîtea ori că în țara romînească nu lipsesc legile

ei aplicarea lor. Această lacună trebue s’o împlinească un guvern care
vrea în adevăr să intre în sfîrșit pe calea progresului. D. Sturdza a în­
țeles aceasta cînd a înscris în fruntea programului liberal „domnia
NT

legilor". Or este evident acuma că d. Brătianu nu înțelege ceea ce a

înțeles d. Sturdza. Nu știm dacă din programul scris s’a suprimat fai­
mosul deziderat. Vedem însă cu ce este înlocuit în programul aplicat :
CE

cu domnia fără-de-legii. Cazurile sînt numeroase, în ziarele zilnice le

găsiți cu miile, și dacă ele trec neobservate, apoi tocmai asta e marea
tristeță a lucrurilor : îngăduitoarea noastră opinie publică s’a deprins
— și înghite.
Știm că în împrejurările noastre speciale un guvern, ori cît de
I/

bun, e incapabil să aplice toate legile. O asemenea putere nu i-o poate

da regimul electoral de azi. De aici rezultă necesitatea schimbării sis­
AS

temului, de aici rezultă necesitatea imediată și imperioasă a votului

universal, care nu va schimba totul dintr’o singură... injecție, ca pre­
paratul „606", dar va crea baza pentru posibilizarea unei noui stări
de lucruri.
UI

Și d. Brătianu e contra votului universal. E contra, căci n’a făcut

și nu face nimic pentru. Din acest punct de vedere toate programele
afișate de către d-sa și toate cîte va mai afișa de acum încolo, sînt de
o valoare egală cu zero — zero cel mai compact care se poate găsi în
BC

tipografie. Dar d. Brătianu nu se mulțumește să suporte ilegalitățile pe

cari nu le poate înlătura; d-sa le provoacă, le poruncește. Este în afară
de orice discuție că din punctul de vedere al vieții legale a țării, dăm
înapoi pe flecare zi și din ce în ce mai vertiginos.
...Iar drept corectiv, se fac „reformele". Ce poate folosi poporul
din aceste reforme, ar fi interesant de știut. Inchipuiți-vă un flămînd
 Facla
43

Y
legat butuc, care se uită cu jind la o bucată de pîine, la care nu poate
ajunge. Chinul flămîndului e mare. D. Brătianu se obligă să-l îndul-

AR
ciască. Și, ca să-și ție făgăduiala, nu dă drumul celui legat — votul
universal, — nu apropie de el pînea jinduită — domnia legilor exis­
tente, — ci... alătură de îndepărtata pîine o delicioasă friptură: „re-
formele“. Pofta flămîndului crește, suferința lui e cu atît mai mare —

R
și d. Brătianu, făcîndu-și siesta, ascultă cu’plăcere imnurile de slavă
înălțate de partizanii săi, pentru că a făcut atît de strașnice reforme

LIB
democratice. Z.
P. S. - Se poate să ir.ă înșel în comparația mea. Suplimentul adăugat
pîinei insezisabile nu este o friptură ci un cașcaval, însă un cașcaval, minunat
care păstrează această însușire numai pentru uimitorii lui, iar în mînile celui
fiămînd. s'ar preface în apă goală, de îndată ce flămîndul l’ar putea atinge.

ITY
........

S
Holera nostras NIV
ER
— De vorbă cu d-nul doctor Botescu —
r Speriat, ca tot omul, de primejdia holerei și citind numeroasele
sfaturi și porunci pe cari ni le dă Primăria ca să ne ferim de dînsa,
m’am hotărît să mă duc la d. dr. Botescu, că să aud din chiar gura
LU

d-sale cîte am de făcut ca să mă apăr de blestemata de molimă.

Știindu-1 pe d. dr. Botescu că umblă tot prin locuri necurate, pe
unde mișună bolile, am ascultat de o povață a d-sale, și m’am spoit pe
haine cu puțin var, pe care l’am cumpărat dela vărarul Abramovici din
Calea Griviței. Apoi, în halul ăsta, m’am dus drept la primărie, să cer
RA

să vorbesc cu d. dr. Botescu.

Ajuns acolo, aprodul care sta la ușa d-lui ajutor de primar, de
sigur din șolticărie, mi-a deschis îndată ușa, pe cînd pe ceilalți cari aș­
teptau să intre îi îmbrîncea cu ghionturi.
NT

Cînd d. dr. Botescu mă văzu intrînd, pufni de rîs.

— Nu rîde, d-ie doctor, ale d-tale dintr’ale d-tale.
— Bine, dar eu n’am spus oamenilor să se spoiască pe haine cu var.
— Lasă că i mai bine așa, d le doctor. înainte, vreme ne vopsea
CE

stăpînirea cu chinoros; acuma barem ne spoim noi singuri cu var,

ceia ce-i mai sănătos.
D. dr. Botescu luă puțin praf de var din cuta mînecei mele, îl
frecă cu degetul în palmă și zîmbi mulțumit. Păru a-i recunoaște ca­
I/

litatea. Mă pofti să șed.

— Cu ce vă pot servi, domnul meu? mă întrebă politicos,
— Apoi, domnule ajutor de primar, am venit să aflu ce se mai
AS

aude cu holera, cu mătușa holeră, cum îi zice la noi la mahala.

— Zi-i maică, taică, că-i ca o mamă.
— Pentru cine ? întrebai eu repede, rezemîndu-mă cu spatele de
UI

speteaza scaunului.
— Pentru mine. Vezi d ta, d-le: Sunt de trei ani ajutor de pri­
mar și n’a vorbit nimenea atîta de mine ca de cînd cu ivirea holerei.
De cînd joacă holera prin vecini, d. Botescu încoace, d. Botescu încolo,
BC

toată lumea vorbește numai de mine și mă laudă că m-am luat la trîn-

tă dreaptă cu holera.
— Și ce faci d-ta ?
— Știu eu? Fac ce trebuia să fac din ziua in care am fost numit
ajutor de primar: caut să fie curățenie în oraș, să nu se vîndă me-
 Facla
44

Y
rinde stricate, să bea oamenii apă bună, mă rog, treabă de gospodar
comunal. Ce să zic ? Aș fi netot să mint: trei ani cit am stat în fruntea

AR
primăriei, n’am făcut mare ispravă. Dar vezi bine: cu holera nu șugu-
băști, e obraznică și se leagă și de oameni mai abitir. Atunci vorba
aia: frica păzește pepenii.
— Care va să zică d-ta ești mulțumit de holeră ?

R
— De bună seamă. îmi fac și eu o leacă de datorie și lumea
cască gura, se crucește și nu-i vine să creadă. Și apoi laude! ține-te,

LIB
pînză, să nu te rupi! Mă mir eu singur ce m’a găsit.
— Așa, așa ! zisei eu ca să mai fac o pauză.
Apoi reluai convorbirea:
— Mă rog, d-le ajutor de primar, ai putea d-ta să mă dumirești
de ce, luptând împotriva holerei, ai poruncit ca la clubul muncitori­

ITY
lor să nu se mai întrunească lumea?
— Apoi vezi că pe vreme de molimă e primejdios să se adune
lumea la un loc.
— Dar bine, oamenii ceia tot se adună, în ateliere.

S
— In ateliere nu-i primejdie. Acolo lucrează și nu vorbesc. Iți
închipui d ta că patronii le-ar da voie să schimbe un cuvînt ?
ER
— Care va să zică vorbirea e primejdioasă pe vreme de holeră?
— Firește. Ce, atîta lucru nu știi? Vezi d-ta, holera e un viermușor
care să ia prin aer. Acuma închipuie-ți că stă unul la clubul munci­
torilor și vorbește. Ceilalți cască gura ascultîndu 1. Și cum stau ei cu
NIV
gurile căscate, se poate să între viermușorul din gura vorbitorului în
gurile ascultătorilor și atunci e primejdie mare.
— Dar ian închipue-ți, domnule ajutor, că mîne d. Carp ori d.
Take lonescu cheamă pe oamenii lor la întrunire. Tot nu a-i lăsa să
se adune ?
LU

— Ba pe ei i-aș lăsa, nu încape vorbă. Intîi pentru că d-niiTake

lonescu ori d. Carp nu sunt boieriei, ci colerici, și cu un coleric să nu
te pui, c’o pățești rău de tot. Apoi din partea lor primejdia
nu e tocmai mare. Acei care îi ascultă, nu cască gura, ci întind mîinile,
RA

și cum d-nii Take loneacu și Carp n’au ca să le dea, nu-i primejdie

de molipsire.
Vedeam că d. dr. Botescu își bate joc de mine. Și atunci m’am
hotărît să-i plătesc.
NT

— Și crezi d-ta, domnule doctor, c’ai izbutit să înlături primejdia

holerei ? ’
— Ba bine că nu.
— Te înșeli, d-le doctor, holera e în țară și mă prind că n’ai
CE

s’o poți stîrpi.

— Holera în țară? strigă d. dr. Botescu sărind în sus. Ce? S’a
ivit vre-un caz? Cunoști vre-un unul?
— Stăi. domnule doctor, nu te speria. Holera e în țară încă îna­
inte de a fi d-ta Ia primărie și va mai fi multă vreme după d-ta.
I/

— Nu înțeleg.
— Mă rog, cari sunt caracterele holerei ?
AS

— Provoacă amețeli și vărsături

— Apoi nu bîntue în țară o frazelogie politică amețitoare, de’ți
vine să verși — iartă-mă!—cînd o auzi. Aia e holeră, coane Nicule,
curat holeră.
UI

Alt caracter al holerei cunoști ?

— Provoacă crampe.
— Apoi ce alta sînt zvîrcolelile noastre politice, dacă nu crampe
BC

de stomac ?
— Holera omoară cu miile, adause d. dr. Botescu.
— Apoi mai an țărț n’am avutură noi o holeră care a omorît cu
miile ?
D. dr. Botescu să gîndi o clipă, apoi grăi:
— Că bine zici, domnule. Dar degeaba te încumeți să mă faci
 F a c 1 a
45

Y
marț cu știința d-tale. Holera de care îmi vorbești, e holera nostras, pe

AR
cînd eu lupt cu cea asiatică.
— Apoi să mă erți, a noastră are apucături asiatice.
— Atunci ce-i de făcut? mă întrebă d. ajutor de primar.
— Eu cred, d-Ie doctor, că în loc să închideți granițele ca să

R
nu între holera de prin vecini, mai bine ar fi să le păziți ca să nu
treacă holera noastră la ei. Ar fi păcat și necreștinesc să-i molipsim și

LIB
pe dînșii.
—■ O să mă gîndesc, îmi zise d dr. Botescu.
Mi se păru, nu știu de ce, că nu Fam lămurit destul pe d. aju­
tor de primar. Și sculîndu mă ca să plec, i-am zis:
—■ Să ne înțelegem, d-le doctor. Eu nu v’am vorbit de holera găi-

ITY
nelor, și ea endemică la noi. V’am vorbit de holera găinarilor.
— înțeleg, înțeleg, îmi zise d. Botescu conducîndu-mă pînă la ușă.
Fidelio

S
Recunoștință...
ER
NIV

Recunoștința este un sentiment foarte frumos. Recunoștința ono­

rează pe acela care o arată. Recunoștința este o plantă care...etc. (Pentru
LU

amănunte vezi un tratat de morală; pentru exemple vezi povestirile

lui Rîureanu).
Așa dar, d. Ionel Brătianu posedă acest giuvaer care este senti­
mentul recunoștinței. D. Ionel Brătianu e recunoscător. Sînt martori
RA

cari afirmă că la sosirea d-lui Dimitrie Sturdza a sărutat mina regelui.

Nu vrem să facem d-lui Brătianu proces de intenție Poate că d-sa nu
e deloc recunoscător d-lui Sturdza și a simulat numai o recunoștință
inexistentă, pentru a mai îndulci bătrînețea amărîtă a fostului său șef.
NT

In acest caz a făcut un act de filantropie pentru care în adevăr me­

rită laude.
Dacă relevăm faptul și dacă ne cprim puțintel asupra lui, este
că el a surprins opinia publică.
CE

In adevăr, purtarea de pînă acum a d-lui Brătianu nu lasă de

loc să se întrevadă un sentiment atît de cald pentru bătrînul șef, dat
afară în chip atît de brutal. Cititorii își amintesc faptele.
La un moment dat d. Sturdza se îmbolnăvește și în virtutea unui
concediu de șease săptămîni, pleacă în străinătate, ca să se caute. E
I/

un drept acesta pe care îl reclamăm pentru cel mai umil lucrător. Cu

toate acestea d-lui Sturdza nu i s’a îngăduit deplina lui folosința.
AS

înainte de expirarea concediului a fost detronat și din șefia gu­

vernului și din șefia partidului. Repede, repede par’că veneau turcii !—
d. Ionel Brătianu a fost instalat în locul predecesorului său.
De ce atîta grabă? Dacă d. Sturdza putea să se mai îndrepte, de
UI

ce n’au mai avut puțintică răbdare devotați! lui soldați? Dacă nu mai
putea să se îndrepte, care era interesul să se dea ațîta zor nebun cu
îndeplinirea unei forme ? In toate însărcinările d-lui Sturdza putea fi
pus un loc-țiitor, putea fi același în toate—■ adică d. Ionel Brătianu.
BC

Bine înțeles, cînd zicem în toate exceptăm academia, care e altă că­
ciulă : acolo trebue știință de carte. Și dealtfel acolo nici nu se îndeasă
vre-unul din Brătieni, acolo se putea pune un generos.
Orice s’ar zice, felul în care d. Sturdza a fost moștenit de viu a
făcut o impresie penibilă. Bănuim chiar că autorii noștri dramatici
s’au încercat să utilizeze subiectul, dar toți se vor fi izbit de-o mare
 46 Facla

Y
greutate: subiectul nu părea verosimil decît dacă se strămuta acțiunea

AR
cam prin meleagurile Hotentoției.
Și iată o veste de senzație: d. Brătianu procedase astfel din
re-cu-no-știn-ță!
Ori poate—recunoștința i-a venit pe urmă. Căci iată ce se mai în-

R
tîmplă : în toată acțiunea de șef a d-lui Brătianu — efectuată toată în,
din și prin banchete—d-sa n’a pomenit niciodată de d. Sturdza; n’a ri­

LIB
dicat pentru el un toast cît de mititel; nu i-a trimis nici o telegramă,—
mă rog, a păstrat în jurul lui o tăcere — de cimitir. Și nu știu de ce,
de cîte ori mă gîndeam la d. Sturdza îmi aduceam aminte de romanul
citit cu atîta suflet pe cînd eram mic: îngropată de vie. Mi se părea că
numai genul trebuie schimbat ca să pot zice că văd aievea ceea ce altă

ITY
dată citisem.
Și iată că d. Sturdza a înviat. Mă așteptam. Cînd am văzut dăunăzi
că s’a dat unei școli din Constanța numele d-lui Sturdza, mi-am zis că
se petrece ceva. E o cinste care se face morților iluștri. Ce curioasă

S
soartă are d. Sturdza: numai de asemenea atitudini din partea devota-
ților săi are parte de doui ani de zile. Și d. Sturdza a căzut în capcană.
ER
Vrînd să dea un semn de viață, a mulțumit telegrafic. Dar asta înseamnă
că și-a pecetluit soarta: a acceptat. Cine tace consimte. D. Sturdza a
consimțit de atîta vreme, tăcînd. Acum a consimțit și mai bine. Con­
simțirea vorbită e și mai favorabilă.
NIV

...Poate că de-aici a izvorît elanul de recunoștință ? Poate. Dar

am spus dela început că nu vrem să cercetăm misterul. H.
P. S. — Bămășag: pentru rîndurile de mai sus vom fi insultați de presa
liberală. Se va constata la noi lipsa de pietate față de d. Sturdza. Cititori, v'am
LU

drevenit!
RA

Știință și comerț
NT

— Cazul d-rului Grill —

Pînă cînd nu vor fl dezbateri publice nu se va putea ști exact ce
CE

se impută doctorului Grill. Se zice că și-ar fi injectat bolnavii cu...

apă chioară, în care însă, a avut grija să amestece și xeroform, pen­
tru ca injecțiile să fle dureroase, căci alt-fel ori ce profan ar fl înțeles
că nu-i tratat cu „Ehrlich" veritabil. Dacă această aserțiune e adevărată
I/

ea n’are nevoie de calificative. Vorba ceea: fapta vorbește dela sine.

Cazul se mai povestește însă și alt-fel. S’ar părea că d-rul Grill
își procurase în adevăr preparatul savantului german, nu direct dela
AS

acesta, ci prin coruperea unui servitor. Aceasta ar fi declarația lui

Grill și, pînă la proba contrarie, o credem bucuros, căci „îndoiala pro­
fită acuzatului".
UI

De cît, chiar așa dacă ar fi, fapta lui Grill este pur și simplu
scîrboasă. D. procuror acuză pe Grill de escrocherie. Avocații lui sar
fripți și protestează într’un glas:
— Din contră, e șarlatanie.
BC

Subtilități juridice, foarte juridice, cari dovedesc că în „știința"

dreptului diagnoza e tot atît de grea ca și în medicină. Dar pe noi sub­
tilitățile juridice ne lasă foarte reci. Escroc sau șarlatan, Grill rămîne
un negustor scîrbos. Și vina nu este în primul rînd a lui. Comerțul e
în sine un element parazitar; și dacă legea îl îngrădește de anumite
manifestări, rămîne loc destul, chiar înlăuntrul tuturor îngrădirilor,
pentru săvîrșirea a multor păcate în dauna „consumatorilor". Este re-
 Facla
47

Y
gretabil însă că totul este comercializat în lumea asta. Medicina ar fi

AR
să fie apostolatul cel mai pur, fie că o exerciți în chip pur științific—
ca Ehrlich în laboratorul lui—fie că o exerciți în chip practic, apiicînd
bolnavilor știința căpătată, cum ar fi trebuit să facă Grillul în chestie.
Dar nu este așa. Medicina nu e un apostolat, ci un comerț ca ori

R
care altul. Unii îl fac mai cu perdea, alții fără. Negreșit, doctorul
Grill e din ultima categorie. Și se întîmplă cu acest comerț ca și cu

LIB
ori-care altul: îngrădirile legale sînt neputincioase să-l facă ceea ce
nu poate fi, adică absolut corect. Și dovada am și avut-o. Publicul s’ar
fi mirat că advocații lui Grill punatîta insistență spre a stabili că fapta
lui Grill nu e o escrocherie ci o șarlatanie. Dar lămurirea a venit numai
decît : șarlatanizmul medical nu e pedepsit de lege. Avem deci buna

ITY
speranță să-l vedem achitat pe d.dr. Grill, imaculatul pioner al teraupe-
uticei în orient, primul introducător al preparatului Ehrlich în Romînia,
Firește, ar fi cu totul alt-fel dacă medicina ar fi așezată în do­
meniul ei propriu, dacă ea ar deveni apostolatul ce trebuie să fie, dacă
îngrijirea medicală ar fi absolut gratuită pentru toată lumea, medicii

S
fiind plătiți de stat. Lucrul pare imposibil. Dar de ce, adică, am avea
profesori, magistrați, ofițeri și tot soiul de servitori ai interesului public,

ER
unii și aceiași pentru toată lumea, șl n’ar fi și cu medicii tot așa ?
Grill își va primi pedeapsa — căci cu fina nuanță juridică ela­
borată de d-nii avocați, sperăm că și-o va primi. Dar cu aceasta chesti­
unea nu se rezolvă. Cit timp medicina va fi o negustorie ea va fi su­
NIV
pusă tuturor tribulațiilor comerciale.
P. C.

-------- M .........
LU

POLEMICI
RA

18!—Atîtea școli din capitală au fost închise din cauză că nu-s

higienice. E un noroc pe care ni l’a hărăzit holera.
NT

Să sperăm că holera va trece și domnii antreprenori de nehigienă

nu vor mai fi turburați.
CE

„Omul iui Miile*.—D. Ioan Nădejde a descoperit în fine ce este

d. Gherea, încăpățînatul care s’a arătat foarte puțin generos cu generoșii.
D. Gherea este „omul lui Miile*. Știe d. Nădejde ce înseamnă a
fi omul cuiva? Și nu cum-va d. Nădejde, care primește leafă de la par­
tidul liberal din ziua în care a devenit liberal, nu cum-va d. Nădejde
I/

ar fi mai de grabă nu zicem omul, cuiva, dar în sfîrșit un ceva al cuiva?

AS

Obrăznicie jidovească. Neamul Românesc (No. 110, cu data

de 17 Septembre 1910) e indignat că la o licitație ținută în localul Co-
munitâfei israelite din Focșani, pentru cumpărarea cărților destinate
copiilor săraci (din școlile’ evreești) s’a admis oferta unui librar evreu
UI

care lăsase cu mai eftin decît concurentul lui romîn. Și, furios
peste măsură de această „părtenire jidovească", (cităm textual) cola­
boratorul Neamului Românesc exclamă: „Ce trebue de făcut, fraților
BC

romîni, cînd la licitațiile noastre publice, ofertează jidovi cu prețuri

false, avînd scopuri știute*.
Ce-i de făcut ? întrebăm și noi — față de atîta „obrăznicie jido­
vească*, cum se exprimă cu drept cuvînt „Neamul Romînesc*.
 48 Faci

Y
Lup cu iup seamănă. — Regele Gheorghe al Greciei a acordat
un interview ziarului vienez Nene Freie Presse. Cînd un rege acordă

AR
interviewuri să știți că are ceva de spus. Și regele Gheorghe avea,
în adevăr.
Detașăm un pasagiu:

R
— Mi-am părăsit patria și familia, mi-am jertfit tinerețea și zeci
de ani, pentru ca din această țară săracă, din acest popor care era atît
de mic, să fac un stat bogat și o națiune considerată.

LIB
Nu-i așa, că ați mai auzit vorbele astea? Da, da! Vorbile astea
au mai fost rostite—și tot de un rege. De care anume? Un premiu cui
o să-l ghicească!

ITY
Dreptul de proprietate.—D. Eugen Lovinescu, un bun și con­
vins conservator, neînduplecat al proprietăței individuale, a fost prins
cu mîna în proprietatea... literară a altuia. Ziarul „Acțiunea" l’a pus
trei zile de-arîndul pe două coloane. Plagiatul fiind indubitabil, ziarul

S
democrat are erul că e scandalizat de acest furt literar.
De ce, mă rog? D. Lovinescu, partizan înflăcărat al dreptului de
ER
proprietate, n’a făcut de cît să urmeze pilda marei proprietăți care în
toate timpurile și-a rotunjit hotarele în dauna vecinilor.
NIV
Socoteala d-lui Lovinescu*—D. Lovinescu, membru în partidul
carpist, și-a spus: dacă alții n’au ce lua de la mine... etpour cause, să
iau eu de la alții.
LU

Arivismul d-lui Lovinescu.—Pe vremuri, cînd tineretul generos

era ursit să se înfrupte din toate bine-facerile puterei d. Eugen Lovi­
nescu, colabora la „Viața Românească". Dintr’o cauză sau alta, deși ge­
neroșii au venit la putere, d. Lovinescu a rămas pe dinafară.
Mai tîrziu, cînd takiștii mergeau din victorie în victorie electo­
RA

rală, d. Lovinescu împărțea speranțele opoziției cu d. Mihalache Dra-

gomirescu la „Convorbiri critice".
Astăzi, cînd se pare că va veni la putere un guvern carpist, d.
Lovinescu a trecut critic la „Convorbiri Literare".
NT

..,Și așa plagiatorul Lovinescu, va fi profesorul universitar Eu­

gen Lovinescu.
CE

Numere vecHi, precum și colecții complecte

I/

din. revistelei „Viața Socială*, „1907* și „Facla* se

AS

găsesc la Biuroul de expediție „Poporul1, Calea Victo­

riei No. 43, București.
In provincie se expediază contra mandat sau
UI

mărci poștale.
BC
 La 1 Septembrie a. c. s’a constituit

Y
Societatea Cooperativă tie editură „facla**

AR
Capital social 20,000 lei
— împărțit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

R
LIB
Subsetiecele se fac de pe acum și se vor închide în seara
zilei de 18 Septembrie. Valoarea acțiunelorse varsă integral, în
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal
pe adresa : Societ. cooper, de editură Facla, Calea Victoriei 43,

ITY
la sediul provizor al Socielăței.
Extras din statute :
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­

S
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­
rești, puțind să înființeze sucursale atit în Capitală cit și în restul țărei.

ER
Art. 2.-Scopul Socielăței este:
a) Să editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
nivelului intelectual al poporului și cari îl pot ajuta în lupta lui eco­
NIV
nomică.
b) Să cumpere și săvîndă ori ce articole de librărie, papeterie. etc.
Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
constituirea definitivă a Socielăței.
LU
RA

DOCTORUL
V echsler-V erea
NT

Dela Facult. din Paris și București

CE

SPECIALIST 1ST B0ALE DE

= NAS, GÂT SI URECHI =
I/

Metode speciale pantru cataruri chronice, devia*

țiile septului nasal, ozena (miros urât din nas) etc.
AS

Broncho și esofagoscopie directe

pentru corpi străini, cancer, stricturi ale esofag-ului, (me­
UI

toda Kitlian-Brii nings)

Operații de vegetații adenoide, mastoidite,
labirintite, precum și de
BC

Hașuri slrimbe, lurliie, prea mari, de urechi tiilorme

49, CALEA UALARAȘILOR, 49
Consultatitzixi de la orele 3 - 6 p. sn.

’■ ■■---»=- - - - - =4
 Y
Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­
tarea lor;

AR
Pentru oprirea jerberei mustului și păstrarea iui
dulce, se recomandă cu succes garantat
Noul ANTIFERMENT

R
Doctor A. URBEANU

LIB
—----- — Cereți Prospect --------- - -----
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București
De vînzare la Drogherii și Farmacii

ITY
I. Griinfeld & M. Goldmann

S
București, Str. Carol S3 (colț Spaniolă)
ER
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
NIV

distinsă. Observați bine marca P. D pe fiecare corset

„TERMOGENUL“
LU

(vată revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Vata
TERMOGEJIUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
RA

ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.

Săpunul „ AIX-L A-CHAFELLE

NT

preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLH este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
CE
I/

Bomboane Purgative
-din suc de fructe
AS

Ușor de luat de copii și a-

XIN dulți. Efect sigur Excelente

contra:
Constipației, Leneviei in­
UI

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
Prețul Lei 1.75 vânzare Iv toate farmaciile.
BC

Depozit general
PHAKMAKON • IAȘI
Strada Ioan Creangă >o. 61
Anul I. No. 30. 2 Octombrie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV
LU

SUMARULs

neroși'1 de peste munți; fi.;

RA

N. D. Cocea: Războiul social;

X. X.: Libertatea presei; B. Actualități.
Nemțeanu: Cîntec(versuri); H.: POLEMICI : Avis regelui
NT

Să civilizăm armata I; Ls.: D. Carol; O telegramă a lui Bleriot;

lorga și republica portugheză: Aiurările „Conservatorului"; A-
fi. L.: fi. C. Caza — plagiator!; micul nostru A. C. Caza; Pro­
CE

Ioan Nicoară: Modelul (la femme testele’ d-lui lorga; Dela Duca
nue); L. X.: Pentru frații „ge­ citire; I. G. D. revoluționar.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul*

No. 11, Sti’ada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 A apărut

Y
Viața Socială

AR
Numerile 7 și 8

R
cu următorul bogat sumar :
Ancheta pentru. Votul Uniuersal cu răspunsurile D lor: O\?Id

LIB
Densusianu, profesor universitar ; Const. Disescu, fost ministru ;
I. ionescu-Quintus, deputat; V. M. Kogâlniceanu; F. Istrati;
Mihail Sadoveanu; I. Tanoviceanu, profesor universitar; ion
Teodorescu, etc., etc.

ITY
C. Dobrogeanu-Gherea : Citeva cuvinte asupra votului universal.
Tudor Arghezi: Litanii.
Hubert Lagardelle: Noile tendințe socialiste.

S
V. Demetrius: Blana.
N. Davidescu: Amurg. ER
Aurel Viaicu : Aviațiunea la noi.
Dr. Ion Fulga : Democrația romînă.
Claudia Cridim: Portret.
NIV

St. Crăciun: Dreptul la lene.

Dr. V. Dragoș: Vox clamantis in deserto.
E. Galaction : Moara lui Călifar.
LU

I. M. de Heredia : Răpirea Andromadei.

Anatole France: Baltazar.
— Prețul ambelor numere 1 Leu —
RA

Viața Socială no. o

NT

apare în ziua de 10 Octombrie, ca următorul sumar:

Urmarea anchetei pentru votul universal cu răspunsurile
d-lor: N. Cosăcescu, fost secretar general la domenii; Const.
CE

Miile, directorul ziarului „Adevărul14 ; Ion T. Florescu, deputat;

Dr. N. Lupa, fost prefect; George Danielopol, avocat; Zamfir
Arbore: Paul Bujor, profesor universitar; Dr. M. Cialic. etc., etc.
I/

Articole de d-nii C. Dobrogeanu-Gh ’rea și V. M. Kogâlniceanu;

bucăți literare de d-nii D Anghel, V. Demetrius, Camil Ressu,
AS

G. Galaction, N. Dauidescu, etc.

UI

BUTOAIE DE FER
PENTRU
BC

BENZINA, PETROL, SPIRT, etc.

S. ASDERBACHN
București, Str. Karageorgevici <3. Telefon 19/82
 I CJt 2 Octombrie

Y
Anul I. Wo. 30 CZl
——J? CI L>1CI —

AR
--■ Z?.'. ......

R
LIB
ITY
Războiul social

S
ER
Sunt ani de zile de cînd conflictul care a izbucnit acum
violent între muncitorii căilor ferate franceze și marile com­
panii de exploatare, era într’o stare latentă, dar permanentă. Tot
ce omenește se poate încerca a fost încercat de lucrătorii fran­
NIV
cezi ca să întîrzie și să înlăture izbucnirea acestui conflict. De­
legații nenumărate ale sindicatului s’au adresat rînd pe rînd
putere! capitaliste și puterei guvernamentale. Au cerut să trateze
LU

dela egal la egal și-au fost respinși. Au propus arbitragiul și

n’au izbutit. Au întreprins o întinsă propagandă de luminare
a opiniei publice asupra nevoilor reale ale muncitorimei și s’au
izbit de indiferența unora, de rea-voința altora, de o întreagă
RA

coaliție de inerție a claselor stăpînitoare. Au amenințat cu greva

generală și amenințările lor au fost primite cu neîncredere și
cu ironii. Mai mult, acum două-trei luni, cîțiva șefi sindicaliști
NT

au fost izgoniți fără milă din posturile lor. Muncitorimea a pri­

mit provocarea, în tăcere și cu răbdarea unei clase care știe
ce’i suferința. Dar suferința omenească are o margine și tăcerea
CE

impusă, conștientă, închide de multe ori întrînsa, ca și liniștea

aparentă a atmosferei, toată mînia furtunii viitoare.
Astăzi furtuna s’a deslănțuit. Intre două părți însemnate
ale claselor sociale din Franța, războiul e declarat. Nu războiul
I/

ucigător, făcut cu baioneta, cu gloanțe și cu obuzuri, așa cum

se practică între națiuni, dar războiul social, războiul zilelor
AS

de astăzi și-al zilelor de mîine, cînd o clasă socială, oropsită

și nedreptățită, refuză munca silnică a exploatatorilor, proclamă
greva generală și așteaptă cu brațele încrucișate să vadă cum
UI

se va descurca o societate care trăește și huzurește numai din

munca ei. Dacă nu ținem seamă de durerile inerente fie-cărei
lupte, dacă nu ne interesează îndîrjirea trufașă a capitaliștilor
BC

și puterea de jertfă a muncitorimei, nu putem totuși să nu ad­

mirăm, oricari ne ar fi părerile politice, spectacolul grandios pe
care’l prezintă o grevă generală în viața societăților moderne.
Priviți. La un semn dat trenurile se opresc pretutindeni. In
gările lăsate în întuneric, șueratul mașinelor nu mai spin-
 Facla
50

Y
tecă văzduhul, aburul nu mai geme, semnalele nenumărate

AR
nu mai funcționează, ca monștri enormi, imobilizați, fără su­
flet, trenurile stau lungite de-alungul liniilor. Viața încetează.
Un oraș imens, ca Parisul, cu cele aproape trei milioane

R
de locuitori ai lui, rămîne izolat de lumea întreagă. Aface­
rile se opresc. Merindele cari vin din toate colțurile Franței

LIB
au rămas în mijlocul cîmpurilor. Hrana se face tot mai scumpă.
Mărfurile, ziarele, corespondențile, se îngrămădesc în baloturi,
în vrafuri nesfirșite, în pîntecele gărilor cari nu mai pot să mis-
tue. Prin repercutare, uzinele lipsite de materii prime și căr­

ITY
bune, își sting sau își vor stinge furnalele. Activitatea, energia,
viața cetăților, este izbită din toate părțile. Ca un organizm
intrat în fazele agoniei, cînd sîngele nu mai circulă decît cu

S
anevoe, cînd inima nu mai bate decît imperceptibil, cînd plă-
mînii nu mai respiră, cînd ochii nu mai văd, mintea nu mai
ER
judecă, tot astfel în organizmul social lipsit de sufletul lui,
munca proletară, membrele se întind rigide, arterele sunt cu­
prinse de scleroză, singura viață care mai dăinuește e urgia re-
NIV

presiunei, entuziasmul întrunirilor tumultoase și marea forță de

ideal care se adăpostește în cutele roșii ale steagului socialist.
Priviți lupta aceasta, cîntăriți ce vor putea să facă împo­
triva inerției unei clase teroarea guvernului și aurul capitaliz-
LU

mului, și întrebați-vă cu uimire cum n’au ajuns încă muncitorii

din toate țările să-și dea seama de forța imensă care dormi­
tează mai mult în brațele lor încrucișate de cît în mușchii lor
RA

de fier încordați pentru muncă.

Ah, dar și în ziua cînd vor pricepe !...
N. D. Cocea
NT
CE

Libertatea presei
In numărul 27 al acestei reviste am publicat un studiu succint
I/

— apropo de procesul Cuza-„Facla“— asupra libertăței presei, și, în spe­

cial, dacă în sistemul legiuirei noastre, se poate căuta sau iscodi un
autor, atunci cînd articolul încriminat nu este semnat. In sprijinul te­
AS

zei negative, am citat discuțiunea urmată în Camera Constituantă din

1884 cu ocazia modificărei art. 24 din Constituție.
Pentru a demonstra, că atît discuțiunea citată, cît și votul dat în
UI

urmă, n’au fost o surpriză parlamentară, ne vom permite să facem aci

un mic istoric asupra chestiunei libertăței presei din țara noastră, din
care se va vedea că atît discuția pomenită, cît și votul, erau perseve­
rarea într’un anumit sistem, și anume că : atunci cînd autorul nu este
BC

semnat, nu se pot face cercetări, investigațiuni, spre a-1 descoperi, res-

punzători fiind în acest caz girantul, iar apoi editorul, după scara in­
dicată de art. 24 din Constituție.
Cu această ocazie vom discuta, și sperăm vom și răsturna, argumen­
tarea din decizia înaltei Curți de Casație secția 2-a din 21 Septembrie
1898, singura decizie care hotărește contrarul tezei noastre.
 51

Y
AR
Codul penal din 1864 consacrînd prin art. 398 legiuirea presei din
1862, nu conținea în corpul său mai nici o dispoziție relativă la presă,
așa că jurisprudența generală aplica legea din 1862, considerînd-o ca
conținută în codul penal. 1)

R
La 1873, guvernul conservator de sub prezidenția lui Lascar Ca-
targiu, încearcă o modificare a codului penal și a procedure! penale, cu

LIB
care ocazie se introduc o mulțime de dispozițiuni pentru încătușarea
presei.
Este de ajuns, credem, să ne amintim numai de regimul con­
servator de pe atuncea, ca să ghicim că modificările propuse, nu pu­
teau fi decît în sens reacționar; boerii de pe acele vremuri nefiind încă

ITY
obișnuiți cu libertățile constituționale din 1866, cari li se păreau pre­
mature.
In această atmosferă, guvernul a propus modificarea codului pe­
nal și procedurei penale printr’un singur proect de lege, conținînd două
articole, raportor fiind Al. Lahovary.

S
Art. I desemna 93 articole din codul penal cari se abrogau si se

ER
înlocuiau cu altele.
Art. II desemna 70 articole din procedura penală de abrogat și
de înlocuit (A se vedea Monitoarele oficiale No. 14 și 15 din 19 și 20
Ianuarie, ședința din 12 Ianuarie 1873).
NIV
Printre articolele de modificat era și art. 47 din cod. penal căruia
se adăoga aliniatele 2, 4 și 5 privitoare la presă, iar acest din urmă
aliniat 5 glăsuia:
„Pentru delictele de presă sunt răspunzători: autorul, cînd este
«cunoscut, sau cînd se dovedește; iar în lipsa lui, girantul, editorul111.
LU

Ne pare foarte rău că din cauza cadrului restrîns nu putem re­

produce în extenso frumoasele și înă’țătoarele discursuri pronunțate
de pleiada marilor luptători pentru libertatea presei, din acele timpuri;
timpuri trăite de scriitorul acestor rînduri, dar uitate poate de mulți
contemporani de pe atuncea, și necunoscute de generațiile tinere de
RA

acuma; ne vom mulțumi deci cu spicuiri de mici fragmente, pentru a-

jungerea la scopul ce ne-am propus.
La discuția pe articole, venind în discuție art. 47 c. p. (pag. 93) 2)
ia cuvîntul G. Costaforu, ministru de externe și răspunde oratorilor
NT

cari l’au precedat, susținînd redacțiunea din proect. La rîndul lor vor­
besc N. lonescu și Manolache Kostache, contra acestor modificări, iar
G. Cantili propune un amendament subscris de G. Cantili, I. Brătășan,
C. Bolliac, D. Economu, N. lonescu și P. Aurel, prin care se cerea ca
CE

în locul al. 5 din proect să se insereze pur și simplu dispoziția din

ari. 24 din Constituție și anume că: Autorul este răspunzător de scrie­
rile sale; în lipsa autorului este răspunzător girantul, iar în Itpsa aces­
tuia, editorul.
I/

Camera conservatoare consecință cu sistema de guvernămînt

reacționar de atuncea, a respins amendamentul, iar legea în total este
votată în ședința din 22 Ianuarie (pag. Î44) 1873 cu 55 bile albe, contra
AS

23 negre.
UI

1) Vezi raportul lui Al. Lahovari din. ședința deia 13 Ianuarie 1873—Mo­
nitorul oficial No. 14 — care începe astfel:
„Istoricul legislației presei este foarte scurt la noi, Ordonanța din 2 Oct.
BC

„1859 fu cea dintîia legiuire în această privință.

„Legea din 13 Aprilie 1862 fu mult mai liberală, înlocuind regimul pre­
ventiv prin cel represiv.
„Nu trebue uitat că prin un decret din 2 Mai 1864, ordonanța asupra
^presei fu restabilită și viețui cu legea din 1862. Această ordonanță nu fu des-
„ființată decît după revoluția din 1866.
2) Desemnarea paginei, însemnează pagină din „Monitorul Oficial".
 52 Faci

Y
AR
In aceeaș ședință—22 Ianuarie 1873—începe discuția asupra mo­
dificărilor codului de procedură penală, între cari figurau și art. 58 și 96.
La art. 58 se adăuga prin proiect următorul aliniat:
„In caz de delict de presă, judecătorul de instrucție va putea

R
„îndată după primirea plîngerei sau a rechizitorului, să ordone seche­
strarea obiectelor ce constituiau corpul delictului. Procesul verbal de

LIB
„sechestru se va comunica îndată sechestrantului care va putea face
„imediat opoziție la camera de punere sub acuzație. Acest sechestru
„va putea fi ridicat oricind judecătorele va obține convincțiune că pre-
„vențiunea nu este fundată11.
Cum vedem, presa era pusă la discreția judecătorului de instruc­

ITY
ție, deci a puterei executive.
Iar la art. 96 p. p. se adauga în proiect următoarele două aliniate:
„Nu se va da niciodată mandat de arestare contra unei persoane
„prevenite de un delict de presă.
„Nu se va da mandat de depunere decît dacă nu se va fi pre­

S
zentat în urma mandatului de aducere1*.
Cum vedem iarăș arestul preventiv în materie de presă se in­
ER
troducea în mod pieziș în legislația noastră, cu toată dispoziția con­
stituțională că presa este liberă.
In ședința Camerei din 23 Ianuarie 1873, ia cuvîntul d. Titu Ma-
iorescu, cerînd ca art. 58 să se discute împreună cu art. 96, ambele
NIV

fiind privitoare la delicte de presă.

Intre altele d-sa—deși conservator—recomandă a se căuta în occi­
dent—de unde am introdus această libertate—ce însemnează acest cu-
vînt; că mai înainte presa era sub autoritatea disciplinară a guvernului
LU

și totdeauna, la judecăți, guvernul eșea biruitor, și nu dreptatea jurna­

listului, așa că s’a hotărît să se introducă libertatea presei prin art. 24
din Constituție. Și după un lung discurs, închee propunînd ștergerea
aliniatelor din urmă dela art. 58 și la art. 96 să se zică, că în această
țară, eminamente constituțională, nu se va da niciodată un mandat de
RA

arestare contra unui jurnalist (aplauze prel.).

Aliniatele de sub art. 58 au fost retrase de guvern, iar la art. 96
d. T. Maiorescu a citit un amendament în cuprinderea următoare :
„Nu se va da nici un nrndat de arestare contra unei persoane
NT

„prevenite de un delict de presă11.

Acest amendament combătut de Al. Lahovari, G. Costafor, M.
Kostake, sub amenințarea de retragerea legei, a fost desvoltat de M.
Cornea—în lipsa dela ședință a d-lui T. Maiorescu — și susținut de G.
CE

Brăteanu, G. Cantili și marele M. Kogălniceanu. Pus la vot, amenda­

mentul este adoptat cu 42 voturi contra 33 și atunci ministru president
L. Catargiu, a retras tot proiectul de lege, în care, cum arătarăm mai
sus, era cuprinsă și modificarea Codului penal. (Vezi pag. 158).
I/

* * *
In ședința Camerei din 15 Decembre 1873 (pag. 2380) s’a prezentat
de guvern un nou proiect de lege, însă numai pentru reformarea și
AS

complectarea unor articole din Codul penal; de astădată 104 articole.

La art. 47 ia cuvîntul între alții N. Blaremberg în ședința din 17
Decembre (pag. 2310 —2311) și din lungul său discurs cităm:
„Cit pentru dreptul ce recunoașteți puterei de-a iscodi pe autor,
UI

„aceasta este nu numai contra principiului de echitate, care voește ca

„cea ce se pedepsește să fie faptul publicității, fără de caie un delict
„de presă nu poate’lua nici măcar naștere11 și termină astfel:
BC

„Fac apel la junimea din majoritate, îi aduc aminte că libertatea

„presei trebue mai aies să intereseze pe acei cărora ea profită, pe acei
„cari prin luminele culese la favorul civilizațiunei sunt în stare de a
„uza de dînsa. Dacă aceștia vor abdica la dînsa, nu masele se vor scula
să o apere11.
G. Brăteanu a vorbit în acelaș sens, iar la urmă ia cuvîntul
G. Cantili din care cităm :
 Facla
53

„îmi rămîne a face oare cari observațiuni asupra art. 47 în cea

„ce privește libertatea presei, care mi se pare a ii restrînsă prin ultimul

Y
„aliniat. In adevăr, acest aliniat permite căutarea autorului în materie
„de delict de presă, de oarece această parte a articolului vorbește de

AR
„autor cînd este cunoscut, sau cînd se dovedește. Ei bine, nu primesc
„această măsură, după cum am avut onoarea â vă spune cu ocazia dis-
„cuțiunei generale, nu pot să permit perchizițiuni, vizite domiciliare,
„investigațiuni vexatorii, de orice natură, pentru a se descoperi autorul.

R
„Aceasta constitue o restricțiune alibertăței presei care lovește în Con-
„stituție". (pag. 3 din 1874).

LIB
Iar marele și regretatul Mihail Kogălniceanu a propus un amen­
dament în următoarea cuprindere:
„Cer suprimarea cuvintelor „sau cînd se dovedește" dela ultimul
„aliniat", (pag. 8)
Nu i s’a îngăduit însă să-și desvolte amendamentul, și articolul a

ITY
fost votat așa cum figurează în legea promulgală în Monitorul Oficial
No. 39 din 17 Februarie 1874 și în colecțiunile noastre de legi.
Din aceste citațiuni reese evident, cea ce am spus la începutul

S
acestui articol, că declarațiunile făcute cu ocazia revizuirei Constituției
din 1884, concretizau un ideal urmărit cu multă persistență dealungul

ER
timpurilor, astfel că legile sau dispozițiunile anterioare revizuirei Con­
stituției din 1884. treime să rămîe de-o parte față de aprobarea dată
de unanimitatea celor 135 votanți ai art. 24 din Constituție din ședința
din 31 Martie 1884, cuvintelor lui A. Stolojan, raportor, care după ce a
NIV
consultat comitetul declară:
„D lor, Comisiunea interpretă articolul astfel cum’l interpretă
„și d-1 Cantili, adică că autorul cînd nu este subscris nu se poate
„urmări".
Iar vicepreședintele anunță astfel rezultatul votului:
LU

„Articolul 24 cu explicațiunile date de d-1 raportor este primit

„cu unanimitate".
Vom continua în curînd pentru a evidența și mai mult că nu se
poate căuta sau iscodi un autor.
RA
NT

CÎNTEC
CE

De cînd. eu nu te mai zării,

S’a scurs... ehei ! aproape-o zi.

Așa-s de trist și de sărman —

I/

Și par’că sunt așa de-un an.

AS

Ce-ași mai ajunge, oare, dragă,

De mi-ai lipsi o zi întreagă ?
UI

O zi stingher dacă rămîn,

Eu pînă’n seară mor bătrîn!
BC

B. Nemțeanu
 54 Facla

Y
Să civilizăm armata!

AR
Presa a făcut cuvenitul succes de ilaritate ordinului de zi al d-lui
general Moș-Teacă în privința scandalurilor ofițerești. Dar chestia tre­

R
buie tiatată în serios. Este {contestabil că d. Grăiniceanu a avut intenții
bune. Prin situația d-sale de ministru a putut vedea, în sfîrșit, unde

LIB
mergem cu apucăturile din ce în ce mai accentuat militariste ale ofi­
țerilor noștri. Dacă însă și d-sa, care a văzut, s’a poticnit așa de rău
cînd a fost vorba să tragă consencința, vă închipuiți ce-o să se întîmple
cu aceia cari nu-s în stare să vadă și pentru cari ordinul a fost dat.
Lucrul se prezintă foarte simplu. Armata trebue civilizată, adică

ITY
vrem să zicem țivilizată. Regele Carol a crezut că ne aduce un strașnic
plocon, introducînd în țara noastră brutalul spirit de castă al ofițerilor
prusaci. Acest spirit trebuie stîrpit, cît mai e vreme.
El este dăunător civilizației acestei țări și nu aduce nici un folos
armatei. Spiritul militarist era bun în evul mediu, cînd armatele se

S
compuneau din mercenari. Atunci intrau în armată brutele cele mai
desăvîrșite. Pentru acestea era necesar un anumit spirit care pe de o
ER
parte să menție și să dezvolte în sufletul lor brutalitatea înăscută, iar
pe de altă parte s’o și înfrîneze, fixîndu-i anumite reguli și margini.
Azi, cînd armata o face toată lumea, cînd ofițer e orice bacala­
ureat, cînd ofițerii de carieră se recrutează și ei din păturile burgheze,
NIV

spiritul de corp e un anachronizm stupid, în genere ridicol și în anu­

mite privințe primejdios.
Toată lumea știe că la 77 armata romînă a făcut minuni de vitejie.
Dar atunci regele Carol n’avusese încă vremea să i infiltreze spiritul
LU

prusac. După 40 de ani, în 1907, am văzut altă vitejie. Se știe acum că

ofițerii n’au reprimat răscoala, ci au pedepsit pe răsculați și chiar pe...
nerăsculați. Adică au făcut ceea ce nici în războiul cu dușmanii nu se
face. Unde ați mai auzit ca armata să masacreze pe dușmanul care s’a
supus și a lepădat armele ? Va să zică: educația se făcuse. Iar după
RA

1907 în loc să se producă reacțiunea, vedem că militarizmul continuă.

Nemai avînd înaintea lor vastul teren al răscoalelor--sate întregi cari
se pot rade cu tunul — ei ne fac un războiu de guerilla-, ne prind in­
dividual; adică individuali sîntem noi, iar dînșii întot-d’auna în grup.
NT

Primul lucru care trebue făcut pentru a țiviliza armata, este de

a li se da ofițerilor ocupații țivile. Este absurd să ții atîtea mii de oa­
meni gata pentru un războiu care nu mai vine — și care ar fi de do­
rit să nu vie de loc—și să nu le dai mijlocul de a fi folositori țării.
CE

In nici un caz milităria nu trebue să fie un studiu excluziv. Cînd o-

fițerul va trăi de fapt în lumea civilă, amestecîndu-se cu ea în viața
de toate zilele, absurdele fumuri de „corp“ se vor evapora.
In al doilea rînd este de-o necesitate imperioasă să dispară uni­
I/

forma. Ea poate fi purtată în cazarmă, unde se fac exerciții militare.

Mai întîi pentru că e un non-sens. Uniforma fiind costumul special al
unei anumite slujbe, n’are ce căuta în afară de slujbă. Ce-ați zice de
AS

un bucătar care ar umbla vecinie cu bereta și șorțul lui, de o moașă

care ar umbla vecinie cu șorțul și irigatorul, de-un băiaș care nu s’ar
arăta în public de cît în costumul Iui?
UI

Dar pe noi nu ne interesează punctul de vedere estetic. Vorba e

că uniforma ține vecinie trează în mintea ofițerului ideea că el e alt-
ceva de cît ceilalți oameni. Mai grav încă este ifaptul că ofițerul e veci­
nie înarmat, parcă ar fi un bandit din munții Pindului. Pentru sim­
BC

pli muritori purtarea de arme e prohibită. Ofițerul e obligat să poarte

arme. Și cînd se întîmplă un conflict, în care ofițerul ar fi chiar și
cel provocat, este firesc ca avînd arma în mină să uzeze de ea.
Gravitatea lucrului se constată tocmai din ordinul d-lui Grăini-
 Facla
55

ceanu. D-sa zice că în caz de legitimă apărare, ofițerul are dreptul să

Y
uzeze de arma sa— sau de ori ce’i va cădea în mînă — pentru a ucide

AR
pe agresor. Este absurd, este moștecesc, este prusian. Arma statului
este dată numai pentru apărarea țării. Eu ași face o lege că în nici un
caz, nici măcar în caz de legitimă apărare, ofițerul n’are dreptul să
întrebuințeze această armă în folosul său personal. Dar mai simplu

R
este să i-o iei cu totul și s’a isprăvit. In caz de legitimă apărare ofi­
țerul să facă ceeace face oricare alt muritor.
Cu sistemul prusian de acuma ne ducem de rîpă. Și nu uitați

LIB
un lucru: sistemul acesta e mult mai grav la noi decît în Prusia. In
Prusia ofițerul are în fața lui un popor liber, independent, cult, con­
știent de toate drepturile lui, pe care nu-1 poți călca pe bătătură; la
noi este o opinie publică, de sclavi, în care prusienizmul se dezvoltă
în voie. La noi pînă și un ordin ca al generalului Crăiniceanu, menit

ITY
să înfrîneze prusienizmul, — îl întărește.
Cum în țara asta mai sunt, afară de ofițeri, și cîțiva civili, aceștia*
sunt datori să ia măsurile cuvenite. H.

S
■ E ■ ■.....

D. lorga și Republica portugheză

ER
NIV

Era firesc. D. lorga nu putea să lase să treacă evenimentul pro­

clamare! Republicei în Portugalia, fără să-și spue cuvîntul în materie.
Și, bine-înțeles, un cuvînt hotărîtor, întreg, definitiv, absolut, infailibil,
LU

ultima expresiune a înțelepciunei și cugetărei fără de greș.

Din Vălenii-de-Munte, de unde împroașcă omenirea cu sentințele
sale fără de apel și recurs, domnul lorga a dat un Mesaj în care de­
clară că nu e satisfăcut de întîmpiările din Portugalia. El este de pă­
RA

rere că portughezii, proclamînd Republica, sunt „un popor lipsit de

educațiune politică, de adevărată cultură, de independență economică",
că țara „va avea un budget jefuit și o cinste națională compromisă" și
că „politician!! a tot puternici, stăpîni pe toate, vor înlocui toaletele
NT

reginei-mame cu ale doamnelor lor și aventurile de teatru ale Majes-

tății Sale cu propriile lor aventuri de teatru".
Nefericită țară ! Ea își va merita soarta pe care d. lorga,—- totdea­
una profet,— i-o prezice, soarta de a vedea cucoanele politicianilor atot­
CE

puternici îmbrăcate cu toaletele ce, altfel, ar fi revenit, reginei-mame

și pe politicianii înșiși încurcați în tot felul de aventuri de teatru cu
actrițe rău famate. Tabloul e sinistru. Cinste națională compromisa,
budgete jefuite, lux și imoralitate peste tot locul — Portugalia merge
spre pierzare sigură.
I/

Numai cît ■ un lucru. Oare nu tocmai starea pe care o descrie azi

d. lorga ca privind viitorul, a fost aceea care a dus la revoluție și la
AS

republică ?
D. lorga confundă viitorul cu prezentul, insultă poporul portu­
ghez și-i prezice tot felul de catastrofe, fiindcă, după obiceiul său, iși
dă părerea în toate chestiunile și le tranșează pe toate, fără să stea
UI

mult la gînduri. Ce-i pasă? I-e ușor s’o facă, deoarece, neîndoindu-se
un moment de adevărul neclintit al opiniunilor sale, nu’i cade de loc
greu să se amestece în toate cele fără să-și obosească prea mult menin­
gele și să prezică ce se va întîmpla peste ani și ani. Doar n’o să-l tragă
BC

nimeni la răspundere, dacă Portugalia republicană, nu va fi așa

cum o înfățișează d-sa de pe acum. Pînă atunci, democratul nostru,
stabilit ca lulia poloneză istorică la Vălenii de Munte, poate să înjure
în voe pe portughezi.
 Facla
56

De altfel, noi am semnalat mai de mult tendința d-lui lorga de

Y
a deveni un fel de îndrumător general al popoarelor. Mai acum
cîtva timp, a dat sfaturi turcilor; acum își varsă focul pe portughezi.

AR
El are un leac pentru nevoile tuturor semințiilor de pe pămînt: na-
ționalizmul. Și ca toți hidropații își recomandă doftoria oricui, și ace­
luia care i-o cere și mai ales aceluia care nu are nevoe de dînsa.
Ei, dacă portughezii, cuminți, ar fi întrebat întîiu la prăvălia de

R
înțelepciune universală stabilită la Vălenii de munte ce au de făcut,
desigur că nu proclamau Republica și lăsau pe junele Manuel la locul

LIB
lui. In cazul acesta, ar fi avut cel puțin un cîștig sigur: nu și-ar fi
atras fulgerile olimpiane ale marelui Apostol romîn Nicolae lorga.
In politica mondială un asemenea cîștig nu este de disprețuit.
Ls.

S ITY
A. C. Cuza — plagiator!
ER
D. N. Răutu, în articolul d sale devenit celebru, citează o
epigramă a d-iui A. C. Cuza. 0 epigramă, sau mai bine zis :
NIV
epigrama, căci e vorba de cea mai bună a „măiestrului" dela
Iași, e vorba de acea care a fost trecută și în antologii.
Nouă ne place epigrama în chestie. Ba, o vom și repro­
duce— cu autorizarea „Cahalului", bine înțeles. Dar fiindcă s’a
LU

întîmplat ca epigrama asta s’o scrie și un neamț, și fiindcă

neamțul a scris o înainte de d. Cuza, vom pune amîndouă tex­
tele alături, în ordinea lor cronologică: întîiu textul nemțesc
și apoi cel romînesc.
RA

Așa dar:
Manch’ Kleiner um sich grosz zuzeigen, Te-ai înălțat atît de sus,
Hat versucht, empor zu steigen Prea bunul meu amic,
NT

Auf ein hoch Geriist’ In cît să nu te miri că-mi pari

Ach, wenn er doch wiiszt’ De jos,— atît de mic ! 5
Dasz man in der Hoh’ noch kleiner ist!
CE

Acest plagiat a fost denunțat de d. Rodion, cunoscutul li­

terat, în „Ordinea11 dela 14 Februarie 1910. D. Cuza atît de
prompt în răspunsuri, n’a răspuns nimic. Noi sperăm însă că
deastădată va fi mai vorbăreț. Ce Dumnezeu ! Doar avem
I/

jurați în țara asta și doară jurații n’au altă treabă decît să spele
onoarea d lui Cuza.
AS

Noi sîntem foarte curioși să vedem cum va explica d-nul

Cuza, antreprenorul esclusiv al „artei naționale" furtul săvîrșit
de d sa în paguba neamțului. Or, e și aci o simplă mutațiune
UI

în relațiile de proprietate ?
Haide, d-le Cuza ! Scrie-ți jalba! Și cere să se facă perche­
ziție în sertarele... neamțului; te pomenești că mai are și alte epi­
BC

grame... tipărite de d-ta.

 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

de Delannoy
I/

Modelul (la femme nue)

AS

Teatrul National și-a inaugurat stagiunea din anul acesta cu pu­

ternica și omeneasca dramă a lui Bataille, Femeea goală. E adevărat
UI

că s’au reprezintă! anterior cele două feerii naționaliste ale d-lui Dela-
vrancea, Apus de soare și Viforul, dar numai așa, ca să se satisfacă
protocolul oficial. Stagiunea adevărată a deschis’o Bataille. Și deschi­
derea stagiunei cu această piesă, e fără îndoială un mare, un netăgă­
BC

duit eveniment teatral.

Dintre toți scriitorii străini, Henry Bataille, deși cel mai puțin
cunoscut la noi’, e poate cel care ar merita să fie cunoscut mai mult.
Nici unul dintre scriitorii dramatici contimporani n’a pus în opera lui
 58 Facla

așa de puțină convenție, așa de puțină ficțiune, și-atit de mult adevăr

Y
și viață ca Bataille. Pentru el teatrul nu e o tribună de predici morale,
nu e un local de petrecere și de digestie pentru fericiți și pentru să tui,

AR
nu e un mijloc de propovăduire a unor anumite crezuri sociale. Ope-
rile lui Bataille sunt asemenea vieței, fără țel hotărît, fără menire și
adese-ori fără senz, dar pline de o nemărginită simpatie pentru luptele,
dezbinările și iubirele noastre, pentru tot ceeace este iremediabil trist,

R
amar, fatal și zadarnic în sufletul și în destinul omului, pentru toate
sărmanele bucurii și suferinți omenești. Batailie nu’și alege subiecte

LIB
mari și tipuri rare. Ceeace este profund omenesc, poate fi descoperit
tot așa de bine în intrigile unei aventuri celebre ca și într’un fapt
divers povestit de un ziar. El nu’și compune .un desnodămint teatral
făcut să mulțumească curiozitatea și prostia spectatorului. Dramele lui
sunt episoade răslețe din viață, precedate de viață, și după cari viața

ITY
continuă. In Femeea goală, nimic nu e mai simplu, mai banal aproape,
ca subiectul.
Un pictor ajuns celebru se însoară cu aceea care i a servit nu
numai ca model în anii grei de sărăcie, dar care i-a fost și sprijin, și

S
amantă, și tovarășă de dureri ți de bucurii. Cum a împărțit cu dinsa
mizeria, va împărți și gloria. Dar drumul celebrităței e altul decît al
ER
nevoei. Aci stau la pîndă tentațiile, luxul, dragostea rafinată și bogată,
plăcerile triumfului. Pictorul va uita pe biata lui tovarășă de zile grele,
în brațele unei femei, elegantă ca visul lui de artist ș’i splendidă ca
toată poezia vieței. într’un act sfîșietor de adevăr și de suferință, za­
NIV

darnic se încearcă femeea părăsită să’și recîștige bărbatul pierdut. Rînd

pe rînd amenință, plînge, surîde, imploră, blestemă și se roagă în zadar.
Pasiunea e mai puternică și decît moartea. Intre iubirea ei
și patima lui, pictorul alege pe cea din urmă. Zdrobită, înțelegînd că
totul s’a sfîrșit de acum, ea privește ca în vis singurele două căi ale
LU

tuturor învinșilor : renunțarea sau moartea. Și se va sinucide. Ori care

alt scriitor și-ar fi încheiat dratna cu gestul acesta teatral. Bataille însă
cunoaște viața. El știe că viața e tenace, aprigă și că nu se dă învinsă
cît timp mai există o singură speranță, o singură rază de fericire.
RA

In spitalul care adăpostește trupul și inima ei rănită, pătrund

lumina soarelui și tinerețea eternă a naturei.
Femeea părăsită care a încercat să se sinucidă, care a simțit ar­
sura glonțului deviat, se agață cu desnădejde de o întîmplătoare și ul­
NT

timă speranță de iubire. Și cortina se lasă încet asupra sălei goale de

spital, se lasă fără să știm, fără să putem ști vre-odstă, cum se vor
sfîrși aceste sărmane vieți omenești, purtate, ciocnite, învinse și înăl­
țate prin iubire.
CE

Cei cari sunteți sătui și dezgustați de marionetele teatrului mo­

dern, duceți-vă să vedeți piesa lui Bătăile. Urmăriți frumusețea dialo­
gurilor și puterea de concepție a dramei, fără să vă lăsați dezamăgiți
de jocul cîtorva actori.
I/

Cînd veți vedea pe d-ra Tina Barbu zbătîndu-se și pierzîndu-și

glasul în accese inutile, spuneți-vă că eroina lui Bataille e mai simplă
AS

și mai omenească și mulțumiți-vă că d. Demetriade e corect fără căl­

dură, că d-ra Filoti e neașteptat de bine în scenele feline, că d-nii Li-
vescu și Soreanu au contribuit în măsura puternicului lor talent să sal­
veze ansamblul piesei. Spuneți-vă mai cu seamă că sub direcția d-lui
UI

Pompiliu Eliad e uimitor că s’a putut realiza și-atît și că în ori-ce caz

e mai preferabil să vedem o piesă de Bataille, chiar masacrată de in-
terpreți și traducător, decît să ascultăm veșuicile declamații sterile și.
retorica de bîlci a eroilor de carnaval din feeriile d-lui Delavrancea.
BC

loan Nicoară
 59

Y
Pentru frații „generoși*4 de peste munți

AR
Se știe cu ce formidabile atacuri a fost întîmpinată peste munți „tre­

R
cerea" unor fruntași de-ai fraților noștri la partidul guvernamental aî lui
Hedervary. Cît contrastau atacurile acestea, de multe ori personale, tot­

LIB
deauna înverșunate, îndreptate de foștii discipoli în contra așa zișilor „tră­
dători ai cauzei", cu atitudinea resemnată și tăcută, aproape umilită, a
acestora din urmă 1 Ocupați cum erau, din primul moment, cu terminarea
cît mai urgentă a formalităților de transbordate, grăbiți să facă mai curînd
pasul acesta care le dădea putința să lucreze, în sfîrșit, în mod pozitiv pen­

ITY
tru înfăptuirea idealului lor național și patriotic, bieții oameni, uitaseră
—ah! cum se repetă istoria ! —ptnă și să-și ia ziua bună dela frații lor to­
varăși, necum să polemizeze pe această temă ori să expue măcar temeini­
cele motive teoretice ale „trecerei" lor. Ba, la urma urmelor, în fața at­

S
mosferei agitate și atît de neprielnice pentru discuții obiective, care domină
astăzi mediul romîuesc de peste munți, renunțaseră chiar la orice încercare

ER
de a-și apăra și propaga punctul lor de vedere și rezervaseră unei viitoare
generații dreptul de a le judeca — după rezultate — noua lor politică na­
țională.
Și așa ar fi rămas lucrurile, de sigur, pînă azi, dacă n’ar fi intervenit,
NIV
în ultimul moment, însuși geniul bun al romînimei. pentru a salva cu o
oră mai înainte prestigiul atît de zdruncinat al noului curent naționalist-
guvernamental. Intr’adevăr, nu de mult, părintele Mandrea, unul dintre
foștii conducători ai partidului național romîn, fu făcut atent de un bine
voitor asupra nestimatului tezaur de argumente" elaborate în țara noastră
LU

pentru justificarea unei „treceri" asemănătoare și a unei politici democra­

tice, de aeelaș calibru. Puntnd la contribuție materialul acesta publicistic,
ulilizîndu-1 cu atenție și solicitudine, se putea construi, fără multă bătae
de cap, o pledoarie eloquentă în favoarea politicei oportuniste, care rupe
cu politica intransigentă dar neputincioasă a trecutului și ține, în sfîrșit,.
RA

seamă de factorii politici precumpănitori. întreaga această argumentație

căpăta pe de altă parte și aureola necesară, spre a se impune opiniei pu­
blice transilvănene, din moment ce i se indica sursa și se invoca presti­
NT

giul înalt al autorilor ei . . .

Făcînd astfel o selecțiune riguroasă și dînd unor pasagii coloritul
local necesar, părintele Mandrea a compilat o serie de articole pentru legi­
timarea politice: sale, articole cari vor vedea în curînd lumina tiparului.
CE

In numărul de față publicăm și noi unul dintre aceste articole, intrat,,

printr’o fericită întîmplare, de pe acuma, în posesiunea noastră.
* * *
„In timpul din urmă a reînviat mișcarea națională... Mă gîndesc cu
durere la noile jertfe zadarnice, la această nouă risipă de entuziasm în
I/

direcții greșite. '

Voi cerceta, în acest articol, înainte de toate, dacă e justificată exis­
AS

tența unui asemenea partid față de împrejurările concrete din Ungaria,

cum și față de raportul de puteri din punct de vedere internațional.
Dela început trebue să stabilesc că realitatea politică a țărei noastre
istorice o formează partidul dela 48 și cel dela 64; celelalte nu pot con­
UI

stitui decît niște dizidențe vremelnice ale acestora.

Dar ! . . .
Dar . . . rolul unui partid e cucerirea puterei ! Și orice om ce nu și-a
pierdut simțul realităței, și vrea să fie scutit de decepții amare, de crize
BC

sufletești inevitabile, va avea în vedere numai legislația pozitivă, impusă

de condițiile sociale concrete, iar nu plăzmuirile unor vizionari; nici un om
de acțiune și nici un om de doctrină nu va porni pe calea ortodoxă, în
urmărirea unor formule nebuloase, fără legătură cu realitatea vieței și nici-
 Facla
60

nu se va speria de prăpastia dintre realitatea întunecată și înălțimile stră­

Y
lucite ale idealului pînă la care și-a înălțat gîndirea.
O, da, vă prețuesc entuziazmul tineresc, mai ales că dezamăgirile

AR
crude ale vieței vor potoli ele singure focul sacru ce astăzi vă mistue ini­
mile; da, de sigur, cel ce de tînăr nu s’ar crede în drept să răstoarne cerul
și pămîntul în n unele idealului, ar fi făcut mai bine să nu se nască . . .
Decît nici un ideal nu se poate înălța pe ruinele condițiilor însăși de viață

R
ale poporului, în numele căruia stegarii acestui ideal pornesc la luptă! Oa­
menii vii să servească doar ca material de experimentație! 1

LIB
Nu, aceasta nu ne e îngăduii 1
„Nu omul e făcut pentru Sîmbătă, ci Sîmbăta pentru om."
Să părăsim deci formulele magice, cari ajung în condițiile acestea o
putere quasi-mistică, putînd desconsidera, ba chiar strivi, interesele con­
crete și reale ale masselor omenești; e doar mai bine de 50 de ani de cînd

ITY
se lasă tinerimea astfel hipnotizată ! Să le lăsăm acelora, cari nu simt ne­
voia unei acțiuni pozitive decît doar pentru vanitatea pozelor frumoase și
„eroice" și pentru manifestațiile de paradă „impozante" și . . . sterile, ace­
lora, cari iau atitudinile drept . . . muncă.
Să trecem . . .

S
Apoi . . . aparținem unei țări ca Ungaria, care intra pînă mai eri în
sfera savantelor combinații de „compensații" între balaurii Europei și nici
ER
azi nu e ferită, chiar în politica curentă, de amare decepții în ce privește
realitatea independenței sale . . .
Dar tocmai aceste împrejurări impun tutulor fiilor țărei anumite în­
datoriri, pe cari le pot nesocoti cetățenii altor țări.
NIV

In condițiile existente Ungaria nu-și poate permite luxul unui partid

revoluționar; în situația descrisă, statul ungar e dator să răspuudă unor
chemări, la cari nu poate renunța nici un popor vrednic de viață; această
situațiune internațională, veșnic amenințătoare, ne impune datoria de a ne în­
LU

corda chiar peste puterile noastre reale și de a sta nesmintit, cu pușca la picior,
în fața tutulor curentelor și a contra-curentelor din „concertul european*.
A, îmi dau bine seama de toate nemerniciile vie ei noastre de stat,
în iața acestei chemări. Dar tocmai ele nu ne pot erta, în împrejurările con­
crete, o acțiune revoluționară care ar atinge la rădăcină puterea însăși a statului.
RA

Poate rămînea -trăin, de aceste considerații chiar un naționalist ro-

mîn, ori cît de revoluționar ar fi inspirat? Cine poate jertfi, un popor de oa­
meni vii pe altarul unei formule abstracte 3
Din nenorocire, țărănimea romînă, sărăcită și întunecată, nu poate
NT

constitui, singură, acea forță politică, conștientă, necesară pentru îndepli­

nirea misiunei ce am moștenit de la 48; aceasta se va întîmpla abia atunci,
cînd țărănimea noastră—fatal—va ajunge să cîștige acea situație precum­
pănitoare, potrivită cu valoarea ei numerică și cu rolul ei în procesul pro­
CE

ducției.
Pînă atunci trebue să formăm un popor solidar pentru că, cum am zis,
conflictele interne ațîță doar poftele vecinilor. Nu ne este îngăduit să mai re­
petăm tristele conflicte între țărani și jandarmi, cari pot duce la adevărate
I/

răscoale; nici riscurile Internațonale, nici represiunile inevitabile și nece­

sare,—nu aceasta este cărarea care ne poate duce spre democratism, pro­
pășire șr regenerare națională.
AS

Și fîind-că a venit vorba de represiuni, nu e oare imperios necesar

ca ordinea să fiu menținută? Stau lucrurile altfel înta’un stat național?
Dar D-ta ce-ai face, părinte Lucaciu, ce-ai face în locul lui Heder-
UI

vary, care dă într’una telegrame și circulări și stă la nevoe zi și noapte

la elefon? Ai lăsa să se întindă răscoalele în toate satele țărei? Ai sta cu
mîinile încrucișate, așteptînd să vină armatele străine, ca să reprime ră­
scoala—și să pună capăt neatîrnărei noastre ?
BC

Și ai avea D-ta darul ubicuităței să fii cu fiiecare jandarm ca să-l

oprești să nu treacă marginea ?
E de sigur trist că 41 de nenorociți au trebuit să plătească cu viața
lor și cu jalea și mizeria celor rămăși în urmă toată ticăloșia istoriei noastre!
 61

Y
AR
De cît, cum a zis șeful nostru, represiunea sîngeroasă a dezordinelor
ar echivala cu o crimă, numai dacă n’am fi hotărîți să realizăm reformele
necesare, dar așa!?
împăciuirea sufletelor, înfrățirea învingătorilor cu învinșii: iată ce trebue

R
realizat mai înainte de orice !
In urmă, vom începe să punem în aplicare programul, în primul rînd

LIB
votul universal, pentru care și intrasem la urma urmei în rîndurile acestui
partid. Dacă nu-1 avem pînă acuma, de vină e de sigur șî partidul național,
care prin tactica lui inteligentă (de care s’a făcut vinovnt și subsemnatul)
convingea pe „oligarhi" că imediat după introducerea votului unit ersul, nu
va mai fi posibil guvern ungar „oligarhic". „Vă dau eu vot unisersal î“ au

ITY
zis atunci, cu drept cuvînt, „oligarhii" noștri.
Acuma, ce-i drept, votul universal e mai greu de realizat, De cît
marea majoritate a partfdnlui guvernamental e pentru această reformă.
Rămîn posibilitățile, lucru vag, delicat de mînuit, dar de cnre trebue ținut
seama, pînă cînd sunt puse în joc înse-și interesele naționale și viața par­

S
tidului.
Un fapt este sigur și angajează democrația ungară : declarația so­

ER
lemnă a D-lui Hedervary de la marea întrunire din B.-Pesta, că se apropie
■momentul tind va trebui să ne preparăm serios pentru a studia problema re­
formei electorale. Despre declarația aceasta categorică trebue luat dată și act!
Și dacă, după cum sunt convins, partidul nostru va realiza în cu-
NIV
rînd ce se cuvine, cine va fi fest mai în adevăr, noi, sau cei cari nu uită
fiind că nimic n'au învățat ?
Dar n’am terminat încă 1...
-•țj * *
LU

„După ce am înțeles, în sfîrșit, că partidului de la 64 i se datorește tot

ce s’a făcut bun în țara asta, după ce ne-am dat seama cît mai are de
realizat încă partidul acesta, astă zi reorganizat, pînă să ajungem o dată la
rînd cu statele occidentale, prezumțioși cum suntem, ne-am zis: „nu suntem
RA

cei din urmă în țara asta ! Poate că am putea și noi contribui la reformele
ce se prepară!" (lucru ce am și făcut—ori în ori ce caz n’am fost în contra!)
Și astfel am intrat în acest partid, după o matură chibzuință, după o cu­
getare îndelungată, după discuții în cari am pus tot ce știam clin cărți și
NT

din observarea vieței! Și nu-1 vom mai părăsi cel puțin atit timp cît cre­
dem că partea lui bună întrece pe cea rea.
Care e rolul nostru în sinul acestui partid?
Vrem să deșteptăm simpatii în clasele conducătoare pentru masele
CE

largi ale poporului romîn, pentru cei cari formează baza socială nediferen­
țială, pentru ziditorul vieței noastre materiale, care ne-a dat putința să ne
înălțăm pe piscurile idealizatului omenesc—și care în zadar așteaptă încă
plata străvechilor datorii. ... ., ..
Apoi vr<m să facem să înceteze tonul violent, injurios, canibalic, ho-
I/

tentot din polemicile literare ca și din discuțiile politice. Să înlocuim lupta

de exterminare prin o luptă civilizată. Mai ales pe terenul politic. Diferitele
AS

grupări politice sunt în realitate tovarăși de luptă și numai din conlucrarea

lor se poate ajunge la mărirea binelui țărei! Astfel vom ajunge la colabo­
rarea tutulor partidelor pentru propășirea patriei—țelul comun.
In sfîrșit, vrem să se păstreze neatinsă libertatea de propagandă în
UI

sînul partidului—pentru cazul eventual cînd s’ar găsi vre-un membru al

partidului care să facă uz de dînsa.
zice sta ne e programul !
BC

. „Acum, părinte Lucaciu, aș vrea să te aleg pe D-ta arbitru al activi-

tăței noastre. Poți să ne socotești „renegați" , și „trădători", pe noi, pe cari
ne știi cum ne aruncam în focul luptei, pe noi cari în condițiile sus arătate
am părăsit în grup partidul național, ca să devenim utili patriei? D-ta ne
cunoști pe toți. Răspunde dacă crezi că am făcut pasul acesta cu intenția
de a păgubi romînimei, ori de a lovi în adevăratele ei interese. Răspunde
 F a e 1 a.
62

Y
la întrebă-ile acestea precise, dar — pentru Dumnezeu! — mărginește-te la

AR
aceasta, și nu încurca lucrurile cu alte chestiuni inoportune !
Iar dacă cum-va și D-ta te-ai lăsat influențat de oare-care presă de
scandal și de oarecari pirați ai democrației, atunci nu ne rămîne altceva
decît să așteptăm, resemnați, pînă ce tot istoricul viitorului ne va judeca pe

R
toți și va pune pe fiecare la locul ce i se cuvine".
Păr. Mandrea

LIB
pr. conf. Le X.

ITY
ACTUALITĂȚI

S
O scrisoare a d-lui G. B. Shaw
ER
In Franța apașii s’au înmulțit îngrozitor și faptele lor sînt
din ce in ce mai teribile. Evident, e „ceva putred“ chiar și în
NIV

Franța atît de civilizată și acel „ceva" rezultă din însuși felul

civilizației moderne, întemeiată pe exploatare, mizerie și dege­
nerare.
Judecătorii, cu codul lor învechit, nu pot veni de hac a-
LU

pașilor. Și atunci burghezia franceză, în loc să întrebe dacă nu

e de adus ceva nou în procedeiele întrebuințate față de crimi­
nali și de deliquenți, a început să se uite cu jind la sisteme din
RA

alte vremuri, cari altădată și aiurea ar fi avut efectul. Și iată-i

pe scriitorii burghezi din Franța, rugîndu-se să se introducă în
țara lor cnutul, care acum cîteva decenii ar fi mîntuit Anglia
NT

de apași.
G. B. Shaw, marele autor dramatic englez, numit și „apos­
tolul Shaw“ s’a îngrozit de această propunere sălbatecă și iată
CE

ce scrisoare a adresat ziarului le Temps :

Domnule Director,
Vreți să-mi dați~ voe să asigur pe cititorii dv. că d. Philippe
I/

Millet a fost cu totul înșelat de informatorii săi cu privire la între­

buințarea biciului în închisorile engleze ?
Tristul adevăr este că nevroza numită flagellomania este strîns
AS

înrudită cu anumite vicii, cari domnesc în școli (public schools) și pe

cari le întreține, din nenorocire, rușinoasa tradiție a biciului. Această
nevroză face în Anglia numeroase victime. Oamenii în chestie au o
patimă oribilă pentru biciu și unul din pretextele lor favorite este că
UI

biciului Londra îi datorează suprimarea garotting-u\vâ. Or, s’a arătat

de mai multe ori în presă și parlament că acest gen de agresiune a în­
cetat cu malt înainte de a se fi aplicat legea biciului.
BC

Altă aserțiune este că biciul ar fi singura pedeapsă de care se

tem apașii și că de îndată ce a fost biciuit, apașul nu mai continuă
nici odată. Și aceasta e fals, după cum s’a dovedit adesea.
Biciul produce la cel biciui o turbare sălbatică, care împinge la
Unugyad acut ura lui pentru societate și disprețul lui pentru lege și
apărătorii ei. Aceiași inși au fost arestați și biciuiți în mai multe rîn-
 Facla
63

Y
duri pentru „apașizm". Dacă judecătorii cari îi condamnă ar crede în

AR
adevăr că biciul le poate insufla demnitate și bună-voință, n’ar mai
adăuga pe lîngă biciuire și aspre pedepse de închisoare.
• Biciul satisface spiritul de răzbunare și dă o plăcere hidoasă
flagelomanului; el face numai rău omului biciuit, degradează pe călău

R
{care biciueșțe în schimbul a 3 franci) și dezonorează națiunea care
consimte să introducă în codul ei această practică rușinoasă și barbară.

LIB
„ Liabeuf și flagelomanul sînt amîndoi simptome ale aceleiași de­
pravări sociale. Și am încredere că Franța nu se va înjosi pînă la ni­
velul Angliei în această privință
Francejii au priceput pînă acum că sînt măsuri pe cari le inter­
zice demnitatea omenească și onoarea națională, și că tortura fizică e

ITY
una din aceste măsuri. Dacă credeți că apașii voștri au pierdut dreptul
de a fi tratați omenește, să aveți curajul de a-i ucide. Dar nu dezono­
rați întreaga națiune franceză prin spectacolele abominabile, cari sînt
rușinea închisorilor engleze
G. />. Shaw

S
Sîntem convinși că și fără această scrisoare parlamentul

ER
francez ar fi refuzat să introducă biciul. Dar e momentul să
observăm că la noi bătaia există, și se practică pretutindeni
deși nelegal, — și că nimeni nu se ridică în potriva ei.
NIV
A.
=■ a—
LU

POLEMICI
Aviz regelui Carol. — Marele ziare conservatoare, Figaro și Le
RA

Temps, vorbind de cauzele revoluției din Portugalia, dau următorul aviz

indirect regelui Carol din Romînia :
„Manoel al Il lea plătește ușurințele lui Don Carlos și de-aseme-
nea și mai ales abuzurile regimului rotativ, care aducea la putere rînd.
NT

perind, două partide preocupate numai de interesele lor personale și nici

de cum de fericirea țărei“. (Le Temps 6 Oct.)
„Cauza profundă a răului trebue căutată în organizarea .partidelor
politice și în starea de spirit a politicianilor. Sistemul rotativ, cum era
CE

numit, consta în aducerea alternativă la putere a unor oameni cari, dacă

se deosebeau prin nume, aveau în fond aceleași opinii politice, sau mai
curînd aceiași lipsă de opinii și mai ales aceleași fapte. Eticheta se
schimba dar conținutul rămînea acelaș, un conținut fără îndoeală, de
foarte proastă calitate" (Figaro 6 Oct.)
I/

O telegramă a lui Bleriot.—Se știe că imediat după memora­

AS

bilul zbor peste Dunăre, Alteța Sa prințul Bibescu a trimes o telegramă

lui Bleriot, anunțîndu-i gloriosul eveniment. Printr’o fericită întîmplare
suntem în măsură să publicăm răspunsul acestuia. Iată-1:
UI

Ei ași!
* (ss) Bleriot.

Aiurările „Conservatorului". — Organul cantacuzinist a desco­

BC

perit într’o broșură editată de „Romînia Muncitoare" următoarele pa-

sagii: „Cu toții suntem robi", „și copii noștri sunt robi", „muncim mai
rău de cîț vitele", „de munca noastră se bucură alții .
In fața acestor fraze „revoluționare", ciocoii de la .Conservato­
rul" cari nu trăesc, dar vegetează din munca altora, se zbîrlesc de in-
 F a c 1 &
64

Y
dignare și țipă cît îi ține gura că: „publicația de care ne ocupăm nu

AR
urmărește de cît ura și dușmănia socială și că propagă răzvrătirea în
contra ordinei sociale stabilite".
Ba bine că nu! Dar ce și-o fi închipuind ..Conservatorul", că or­
dinea socială stabilită... în folosul patronilor lui, o să dureze cît lumea?

R
Priviți în Portugalia D-lor. Regii au început să se ducă de a berbeleacul,
și cu toată exasperarea „Conservatorului" îi putem da asigurarea for­

LIB
mară că și nababii or să apuce vrînd nevrînd aceiași cale.

Frimu-Cantacuzino. — „Conservatorul" insinuînd că muncitorii

trebue „să-și plătească regulat cotizațiile, pentru ca d-nii Frimu, Cris-
tescu și Marinescu să-și poată croi lefuri grase!", ne-am grăbit să in-

ITY
terwievăm pe sus numiții șefi sindicaliști cari ne-au afirmat că ar
primi să schimbe „lefurile lor grase", cu veniturile modeste ale Na­
babului. O singură condițiune au pus prietenii noștri. Cinstea lor și
inteligența nababului să rămîe proprietate individuală.
*
S
Amicul nostru A. C. Cuza a descoperit însfîrșiț mijlocul să dis­
ER
trugă pe directorul Faclei, vorbind cu eleganță de „cocii", „micrococii"
și „macrococii" revistei noastre.
Ne-ar fi ușor să dovedim amicului Cuza că pînă ce va fi înghițit
definitiv de macrococi a fost deocamdată mîncat strașnic de micrococi.
NIV

Ne-ar fi tot așa de ușor să facem etimologia unui cuvînt între­

buințat des de d-sa : Sus Cahalul, care derivă în linie directă de la :
Șiș-Cahalul, Șiș-cahal, Șiș-caală, Șișcală.
Ne-ar fi infinit de ușor să facem astfel de personalități, cu atît
LU

mai mult cu cît sîntem convinși că amicul A. C. Cuza nu ar sufla un

cuvînt în chestia asta.
Dar nu vom face nimic... deocamdată, pentru că am mîhni pe
d. Rădulescu-Motru.
*
RA

Protestele d-Iui lorga. — Suntem informați că într’un număr

apropiat al „Neamului", democratul lorga va protesta cu ultima ener­
gie împotriva grevei dela căile ferate franceze.
NT

D. lorga bate șeaua, ocărind pe republicanii portughezi.... ca

să priceapă Palatul sentimentele d sale dinastice.
Bizanțul e tare în diplomație!
CE

Dela Duca citire.—„Dealtminteri nici nu putea să fie altfel...

Partidele monarhice părăsiseră de mult terenul ideilor. In aparență
erau, ce e drept, două partide cu etichete deosebite. Regeneratorii se zi­
I/

ceau conservatori, pe cînd progresiștii se pretindeau însuflețiți de idei

liberale. In fond și unii și alții erau deopotrivă reacționari și n’aveau
decît o singură țintă și un singur program, puterea, puterea pentru fo­
AS

loasele ei materiale11.
Astfel vorbește amicul I. G. D., nu de Romînia, în care tăcerea
în parlament e răsplătită cu slujbe grase la creditul rural, ci de . ..
Portugalia.
*
UI

1. G. D. revoluționar! — Citiți și vă cruciți: In Portugalia „re­

voluția rămînea singurul mijloc de mîntuire. Dacă Portughezii n’ar fi
BC

fost în stare să’i întrebuințeze nici pe acesta, ar fi fost un popor pierdut".

Revoluționari, prietinii mei, notați-vă bine cuvintele astea. Cînd
I. G. Duca va fi ministru, și va fi, are tot ce’i trebue ca să fie ministru
în țara romînească, și când va trimete armata să împuște plebea răs­
culată, să aveți cel puțin vaga mîngîere că’i veți putea arunca în față, nu
părerile, dar frazele revoluționare de altă dată.
 Y
La 1 Septembrie a. c. s’a constituit

AR
Societatea Cooperativă fie efiilură „facla"
Capital social 20,000 lei

R
— împărțit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

LIB
Subsciierele se fac de pe acum și se vor închide în seara
zilei de 18 Octombrie. Valoarea acțiunelor se varsă integral, în
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal

ITY
pe adresa : Societ. cooper, de editură Facla, Calea Victoriei 43,
la sediul provizor al Societăței.
Extras din statute :

S
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­

ER
rești, putînd să înființeze sucursale atît în Capitală cît și în restul țărei.
Art. 2.—Scopul Societăței este:
a) Să editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
NIV
nivelului intelectual al poporului și cari îl pot ajuta în lupta lui eco­
nomică.
b) Să cumpere și săvîndă ori ce articole de librărie, papeterie, etc
Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
LU

constituirea definitivă a Societăței.

RA

DOCTORUL
NT

V echsler-V ere a
CE

Dela Facutt. din Paris și București

SPECIALIST IN BOALE DE

= NAS, GÂT ȘI URECHI =

I/

Metode speciale pantru cataruri chronics, devia*

AS

țiile septului nasal, ozena (miros urât din nas) etc.

Broncho și esofagoscopie directe
UI

pentru corpi străini, cancer, stricturi ale esofagului, (me­

toda Killian-Briinings)
Operații de vegetații adenoide, mastoidite,
BC

labirintite, preenm și de

Masuri slrîmhe, furiile, prea mari, de urechi diforme

49, CALEA CĂLĂRAȘILOR, 49
Consultatiuni «ie la orele 3 — 6 p. m.
*=r-. a-- . . J
 Y
Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­

AR
tarea lor ;
Pentru oprirea ferberei mustului și păstrarea lui
4 dulce, se recomandă cu succes garantat

R
r
Noul ANTIFERMENT

LIB
Doctor A. URBEANU
---------------— ‘Cereți Prospect-----------------
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București

ITY
De vînzare la Brog-herii și Farmacii

S
I. Grunfeld & M. Goldmann
ER
București, Str. Carol 83 {colț Spaniolă)
NIV

cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare

distinsă. Observați bine marca P. D. pe fiecare corset.
LU

„TERMOGENUL"
(vată revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Vata
RA

TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și

ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
NT

Săpunul „AI X-L A-CHAPELLE“ ♦

preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
CE

tele de pe qbraz și face pielea moale și catifelată.

I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii' și a-
dulți. Efect sigur. Excelente
UI

contra:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
Cong-estiunei, Migrenei 4
BC

Lei 1.75 De vânzare lv toate farmaciile.

Depozit general
PHARMAKO1V - IAȘI
Str.rta loan Creangă Xo. 61
 Y
Anul I. No. 31. 9 Octombrie 1910.

R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV
LU

SUMARUL •.

Liviu: Recapitularea „violen- POLEMICI: Pedagogia nouă

RA

țelor“ noastre; Un mut: Țară și pedagogia veche.—O culme.—

de boi; Crimpeie : D. lorga și D. Frimu ce păzește ?.— Hiper-
Țarul.— D. A. C. Caza.— Alarma democratismul d-lui Haret. —
NT

„EpoceP ; Facla: Bestia reac­ Deștept băiat!.— Regele și ăla.—

ționară; F.: Religia în pericol!,- Aișcare.— Pîinea lipsă. — Pro­
Z.: Revoluția portugheză; Em. testăm.— Prea multă lăcomie.—
CE

Argin : Cum luptă d. Cuza ; M. Oribila crimă a unui factor

W. : Ridicol —și eloquent!; N. poștal.— Precauție.— Dorință
Davidescu : Sentimentalism. lăudabilă.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societâței Anonime pe Acțiuni „Adeverul"

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 A apărut — în editura „Viața Socială11

Y
La Fîntîna Castaliei

AR
VERSURI — de N. Davidescu
Un elegant volum de peste 100 pagini — 1 Leu (

R
Se găsește în depozit la BIROUL DE EXPEDIȚIE „EACLA“ din i

LIB
Calea Vibtoriei No. 43, București. I

Joi, 14 Octombrie, apare

ITY
Viața Socială No. 9

S
cu următorul sumar:
ER
Urmarea anchetei pentru Votul Universal -----------
Răspunsurile d-lor : Zamfir Arbore: Paul Bujor, profesoi
universitar; Dr. M. Cialic; N. Cosăcescu, fost secretar general Ia
NIV

domenii; George Danielopol, avocat; Ion T. Florescu, deputat:

I. C. Frimu; Dr. N. Lupa, fost prefect; I). Marinescu, redactorul
„României Muncitoare"*; Const. Miile, directorul ziarului „Ade­
văru 1“ ; Dr. C. Racovski; C. Rădulescii-Motru, prof, universitar.
LU

V. M. Kogâlniceanu: împroprietăririle și Casa Rurală.

Tudor Arghezi: Sfîrșitul toamnei.
G. Galaction : Dionis grecoteiul.
D. Anghel: Garda imperială.
RA

V. Demetrius : Zi de toamnă.
N. Davidescu: Nebunia lui Dugrcs.
B. Nemțeanu : Fragment.
Camil Rcssu: Impresii de artă.
NT

Th. Cornel: însemnări.

Ioan Nicoară: Francisco Ferrer.
V^rhaeren : Iubirea
Viliers de file Adam : Tortura prin speranță.
CE

Viața politică, Viața socială, Viola intelectuală

— Recenzii, revista revistelor —
Ilustrații de marele caricaturist francez Abel Hermaut.
I/

— Prețul unui număr 1 leu —

AS

BUTOAIE DE FER
UI

PENTRU
etc.
BC

S. ASDERBACHN
București, Strl Karageorgevici 3. Telefon 19/82
Anul I. Hp. 31 A (3 £ A 9 ° WObri‘

Y
R AR
LIB
Recapitularea „violențelor" noastre

ITY
^Vacanța s’a isprăvit, tot soiul de chestii au venit la ordinea zilei,
așa că, în mod fatal, am făcut o mică pauză în campania noastră „vio­
lentă" contra d-lor lorga și Cuza. E bine deci să profităm de acest mic
popas, ca să vedem cu ce ne-am ales de pe urma campaniei. Căci nu

S
trebue să se uite că dacă am vorbit ceva mai tare, urmînd în această
privință — hai s’o admitem! — pe d nii lorga și Cuza, nu i-am urmat
ER
însă în privința altui obiceiu al lor: acela de-’a vorbi fără șir.
Dacă de pe urma campaniei noastre „de vară" ne-am ales cu re­
zultate lămurite și sigure, atunci am servit cauza democrației romîne.
Cei cu timpanele delicate n’au decît să ne facă o corectură muzicală,
NIV
să coboare puțin tonul ziselor noastre — dar zisele rămîn.
Să vedem.
* *
In primul loc am dovedit că d. N. lorga e de origine străină. Evi­
LU

dent, lucrul e absolut indiferent pentru orice om public aflat în cate­

goria asta, — nu însă pentru d. N. lorga, elevul teoretic și șeful politic
al d-lui A. C. Cuza.
D. N. lorga, elevul d-lui Cuza, a atacat prin revista sa pe nenumărați
oameni politici, cari, ca și d-sa, sînt de origine străină, și i-a atacat nu­
RA

mai pe tema acestei origini. Ca să dăm oarecari exemple, vom cita ca­
zul defunctului Sulioti, care pentru d. lorga era grecul Sulioti și cazul
publicistului eșan, Em. Socor, care pentru d. lorga este armeanul Socor.
Și vom mai cita cazul marelui romîn și înfocatului anti-seinit B. P.
NT

Hașdeu. pe care d. lorga nu-1 iartă nici astăzi că e de origine evreiască

după mamă. D. lorga afirmă azi, atîta vreme după moartea lui Hașdeu—
că marele defunct avea oarecari calități, moștenite dela romîni, și o
sumă de defecte, moștenite dela străini.
CE

Era deci necesar să dovedim originea streină a d-lui lorga, nu

numai ca o dreaptă pedeapsă pentru d-sa, dar pentru a demonstra cît
de șubred este modul său de a vedea în această chestiune.
D. lorga ar fi putut invoca o apărare cu totul specioasă: nu stabi­
lesc o lege generală, ci mă conform fiecărui caz în parte: Hașdeu, Sulioti,
I/

Socor și toți aceia pe cari i-am atacat ca străini, sînt, după convingerea
mea, rămași străini; n’am însă nimic de zis înpotriva acelor romîni de
AS

origine străină cari au devenit în adevăr romîni; ba pe aceștia îi admir

chiar, si, ca dovadă, am o admirație colosală pentru mine însumi.
Așa ar fi putut să se apere d. lorga. Și, ca să prevenim șiretlicul,
a fost de datoria noastră să arătăm ce crede însuși profesorul Cuza des­
UI

pre elevul său lorga, din punctul acesta de vedere.

Și am arătat-o.
D. A C. Cuza a scris o carte: Naționalitatea în artă. In acea carte
d. Cuza arată că orice om, din orice veac, din orice țară, de îndată ce
BC

este de origine streină, nu poate fi decît:

ca artist — un imitator ridicol,
ca învățat — un papagal științific,
ca om politic — un plagiator primejdios.
 66 Facla

Această lege d. Cuza o dă ca universală și eternă, fără excepție

posibilă. Căci, zice d. Cuza, dacă se citează, în toată istoria omenirei, o

Y
singură excepție—a lui Chamisso, francez de origine, dar poet german—
acea excepție confirmă regula, pentru că Chamisso a fost un d.-zechili-

AR
brat. Clar și categoric.
Aceasta fiind ideea profesorului Cuza și elevului lorga, noi am
făcut dovada că acești oameni sînt :
ori inconștienți, căci conform acestei idei d. lorga ar trebui să se

R
retragă la mînăstire, iar d. Cuza în nici un caz n’ar trebui să stea ală­
turi de d-sa ;

LIB
ori de rea-credință, căci d. lorga continuîndu-și activitatea, iar d.
Cuza continuînd să-l secondeze, ambii dau dovada că sint demagogi, că
nu-și iau în serios teoriile, pe cari le propagă numai pentru „băeții
din centre".
Scurt, cuprinzător, clar, categoric!

ITY
La toate acestea cei doi apostoli n’au găsit încă răspunsul care
să-i scoată din încurcătură. D. Cuza ne-a furnizat numai un intermezzo
comic încercînd să ne dea în judecată și... ne-a amenințat cu bătaia.
Am rîs de darea în judecată și l’am prevenit creștinește pe d.

S
Cuza în ce privește amenințarea cu bătaia, și lucrul s’a oprit aci. In-
fipsesem bine steagul... Cahalului, în reduta șovinistă.
ER* ' *
Mai departe, am dat pe față chipul în care d. lorga și-a făcut da­
toria militară. Am arătat că a fost scutit, ca fiu de văduvă. Lucrul, ia­
răși, n’ar avea nici o importanță pentru altul, însă pentru d. lorga are.
NIV

D. lorga s’a instalat la noi în propovăduitor al militarizmului. D-sa cere

să avem o armată de două ori mai numeroasă decît a oricărui stat bal­
canic — și decît a Turciei, țară cu o populație de patru ori mai mare
de cît a noastră. Pătruns pînă în rărunchi de istoria medievală, inca­
pabil să înțeleagă rostul unui popor modern, d-sa crede că numărul
LU

soldaților hotărește puterea unei țări. D-sa nu știe că un popor sărac,

istovit, ținut în robie de-o stăpînire fără seamăn de exploatatoare, poate
— cu cea mai numeroasă armată — să cadă în fața primului venit, pe
cînd un popor sănătos, bogat, luminat, poate chiar și fără armată mi-
RA

litaristă să ție piept unui vrăjmaș mai mare.

Pe de altă parte, d. lorga, singurul deputat „independent” din Ca­
mera actuală, în loc să înfiereze pe ofițerii cari au făcut represiunea,
îi laudă că și-au făcut datoria. Iar pentru veteranii, cari, după ce-aii
NT

luptat pentru independență, cer să li se facă o viață mai omenească,

n’are decît dispreț și îi batjocorește că sînt niște gălăgioși interesați.
Era deci de datoria noastră să arătăm că d. lorga a fugit de ar­
mată, ca să se vadă, iarăși, că ori e inconștient, ori e de rea credință.
CE

Căci dacă d-sa, fiu de văduvă, avea dreptul să ceară scutirea, avea însă
datoria să n’o ceară, căci era profesor, primea leafă de la stat și deci nu
putea invoca motivul că-și întreține mama văduvă, prin muncă de birou
sau atelier, ceea ce nu i-ar mai fi fost posibil dacă ar fi făcut armata.
Dacă d. lorga a socotit serviciul militar ca o belea, de care a că­
I/

utat să scape prin ori ce mijloc, nu este d-sa cel chemat să ceară o
atît de enormă mărire a armatei, ceea ce ar face ca adevărații orfani,
AS

cari în adevăr își întrețin familiile, și adevărații infirmi, cari în adevăr

nu pot suporta greutățile cazărmii, sa nu mai fie scutiți nici o dată.
Patriotizmul pe socoteala altuia e cel puțin ridicol.
*
UI

Am mai vorbit în campania noastră „violentă" de faptul scanda­

los al vizitei d-lui Cuza la Cernăuți. După expulzarea din Austria a
d-lui N. lorga, care vroia să conducă pe d. Cuza și pe „băieții din cen­
BC

tre" la monumentele romînești din Bucovina, ar fi fost indicat ca d.

Cuza să nu mai meargă nici o dată acolo, în mod oficial. D. Cuza a
profitat însă tocmai de faptul acesta, și-a cules băieții din centre și s’a
 Facla
67

Y
dus d-sa cu dînșii, acolo unde d. lorga nu mai poate pune piciorul, și
s’a dus nu ca o persoană particulară — ceea ce ar fi fost perfect—dar

AR
s’a dus să se rățoiască in mod oficial. Până aici, nimic de zis. Treaba
d-lui lorga și Cuza cum înțeleg ei colegialitatea.
Chestiunea se complică însă. D. Cuza e antisemit. Pentru d-sa nu
există „evrei buni“. Pentru d-sa evreul botezat, ba omul care ar fi de o

R
cît de îndepărtată origină evreiască, e tot jidan, tot „Cahal“, tot „tob
șebegoim harog“. D. Cuza, în „studiile" sale, ca și în cursurile sale uni­

LIB
versitare vorbește de perciunii lai Marx, deși Marx nu era evreu, ci nu­
mai de origine evreească. Găsiți-mi un singur profesor european care
să nu rămie uluit când îi veți spune că există o universitate unde
Marx e,nu combătut, ci suduit, și ne obligăm să stingem Facla.
Ei bine, d. Cuza, sosit la Cernăuți cu tâmbălău oficial, a fraterni­

ITY
zat cu rectorul universității de acolo, jidanul Adler, vărul d-rului Adler
șeful socialiștilor austriaci, pe care d. Cuza îl înjură, tot de perciuni,
în paginile Neamului Românesc.
Aici nu se mai încape ori-ori, ci trebuie să spunem că d. Cuza e
șarlatan. In țară bate sacagiii evrei, înjură pe Marx și pe Adler, la Cer­

S
năuți face pe civilizatul, se pupă cu Adler, ca să spuie neamțul cela de
jidan: de treabă om, Cuza ăsta, și lipsit de prejudecăți!
bîlciu — și am făcut-o cu succes.
* ■>
ER
Era de datoria noastră să dăm pe față și această șmecherie de

Iată ce înseamnă cîteva din „violențele11 noastre. Am țipat prea

NIV
tare — fie; dar am țipat bine. Și vom mai „țipa". D. Cuza întreabă
cine-i cere socoteală: Graurii cu perciuni ? Ei, da: Graurii cu perciuni!
Măcar de-ar avea Graurii noștri perciunii lui Marx. Dar la rândul nostru
întrebăm și noi: cine ne cere socoteală: inconștienții și șarlatanii ? Și
dacă nu ne înșelăm, întrebarea noastră e mult mai serioasă. Căci e o
LU

chestie foarte importantă să se știe cine duce campanii, cine face pro­
pagande extreme, cine cenzurează pe toată lumea, cine face oferte prin­
țului Ferdinand pentru un viitor cabinet.
Perciunii nu înseamnă nimic în asemenea materii ; sufletul este
RA

ce este. Și sufletul d-lui Cuza — îl vedeți!

D. Cuza se plînge însă că are și doctrină; are doctrină, și lumea
n’o bagă în seamă. O s’o examinăm noi într’un articol viitor. Dar ți­
nem să spunem de pe acuma, c’o să isprăvim repede cu doctrina, că-i
NT

tare puțintică. Și după aceea vom reîncepe seria „violențelor", căci

mai avem multe la răboj.
Am început să-i punem la respect pe acești domni, și ce-am în­
ceput vom isprăvi. Și repede de tot, că merge strună!
CE

Liiviu
=hb==
I/

Țară de Iboi
AS

Ați înțeles de ce țară e vorba : de țara romînească.

(D. lorga scoate un muget de turbare împotriva hienelor
UI

dela Facla, pentru această gravă insultă adusă țării).

...Calificativul acesta însă nu-1 dăm noi țării romînești, ci
gazeta cea mai boierească : Conservatorul.
BC

Zice gazeta:
„Populația satelor noastre e atit de adîncită în bezna întu-
„nericului, că nu articulează nici două sute de cuvinte'1.
 68 Facla

Y
AR
S’ar putea obiecta că nu e de neapărată trebuință să arti­
culeze omul mii de cuvinte ; cuvintele nu se numără, ci se cîn-
tăresc. Și apoi, știți vorba ceea: romînul tace și face.
Dar vezi că mai zice gazeta :

R
„Unui asemenea om voiți D-v să-i dați dreptul de vot? Pe

LIB
„un asemenea om voiți să-l chemați la viața publică
Acum vedeți unde bate Conservatorul: el a vrut să probeze
că țăranii noștri sînt boi, boi adevărați, căci limba boului e
lungă, dar nu poate să vorbească.

ITY
Mugetul de furie al d-lui lorga, înregistrat de noi mai sus,
e deci cu totul deplasat: noi nu insultăm țara, ci dumnealor
boerii, căci țăranii formează nu imensa majoritate a țării, ci
aproape totalitatea ei. Dacă țăranii sunt în halul de tîmpenie

S
în care îi arată amicii și protectorii d-lui lorga, asta înseamnă
că Romînia e o țară tîmpită.
ER
Dar noi nu credem așa ceva. Noi credem că de cît ar
spune asemenea prostii, Conservatorul ar face mai bine să-și re­
NIV
ducă și el dicționarul la minimul posibil. 200 de cuvinte sînt
prea multe pentru el. In rîndurile citate a spus numai 38 și
vedeți ce grozăvenii a înșirat. Conservatorul s’ar putea mulțumi
cu cîteva vorbe ca: putere, buget, Majestatea Sa, patriotizm — și
LU

alte cîteva, cu cît mai puține cu atît mai bine.

In ce ne privește credem și noi că dacă țăranii și-ar vîrî
nasul în viața publică de azi, ar fi cam... depaysați, pentru că
azi se face numai o politică de vorbe. Dar curînd lucrurile s’ar
RA

schimba cu totul: s’ar introduce sistemul după care se vorbește

foarte puțin și se lucrează mult.
Un mut
NT

... .. 8 B
CE

Crîmpeie
I/

D. lorga și Țarul. — Numai două Mari Puteri n’au recunoscut

încă republica Portugaliei: d. lorga și Țarul. In cercurile diplomatice
se afirmă însă că recunoașterea din partea Țarului e iminentă, așa că
AS

numai d. lorga va rămîne fără reprezentant la Lisabona.

O. A. C. Cuza. — De cînd cu o notiță apărută în numărul tre­
cut al Faclei, d. Cuza strigă într’una: „Cei dela Facla mă șicalează“.
UI

Recunoștință.—Intimii d-lui A. C. Cuza afirmă că celebrul pro­

fesor universitar e foarte recunoscător Faclei. Grație Faclei a avut pri­
lejul să rememoreze, pentru cititorii „Neamului Romî’nesc“, operile d-sale,
BC

de cari nu știa nimeni.

Alarma „Epocei“.—„Epoca11 e alarmată că d. Duca (I. G.) a scris
un articol favorabil Republice! Portugheze. „Epoca“ vede în acest fapt
o năzuință republicană la d. Duca. Liniștească-se organul conservator.
D. Duca nu’și aplică nici o dată democratismul în țară. II consideră-
bon pour l’Occident.
 Faci
69

Y
AR
Bestia reacționară

R
Greva lucrătorilor dela căile ferate franceze a fost un prilej potrivit
pentru a afla adevăratele sentimente ale burgheziei reacționare față de

LIB
mișcarea muncitorească. Sentimentele acestea pot fi cuprinse într’un singur
cuvînt, care rezumă și lămurește totul : ura.
Presa reacționară franceză, și, împreună cu dînsa, presa reacționară
din lumea întreagă, și-a pierdut sărita Pînă și ziarele moderat reacționare
cum e „Le Temps" de pildă, și-au eșit din fire și cer răzbunare. Ziarele

ITY
acestea, cari, de obiceiu, sunt liniștite și se observă, au lăsat de data asta
să le cază masca și, fără de rușine, își arată fața adevărată. Nu mai este
hipocrizie, nu se mai vorbește de „interesele bine înțelese ale democrației”,
de „evoluția înceată a societăței“ și de „reforme înțelepte cari să împace
toate interesele", ci se cere fără de înconjur represiune cu ori ce preț și

S
zdrobire cu forța armată a mișcărei
Cîtă vreme lucrătorii dela căile ferate au avut răbdare și au fost
ER
„cuminți”, presa burgheză căută să-i mențină în supunere prin tot felul de
făgăduinți cari, bine-înțeles, nu se realizau niciodată. Degeaba au încercat
ei mijloacele „cuminți" de persuasiune, de intervenții și de rugăminți; de
geaba au trimis la companii memorii și delegațiuni, — acționarii nu voiau
NIV
să cedeze. Ei nu voiau să lase nici un sfert dintr’un procent de dividendă
în folosul personalului. Era, ce e drept, egoismul de clasă — dar cel puțin
un egoism fățarnic, ascuns, înconjurat de vorbe bune, de promisiuni so­
lemne, de amînări încurajatoare.
LU

Acima însă, cînd lucrătorii au declarat greva, egoismul de clasă a apărut,

curat, brutal cinic, așa cum nu-1 mai bănuia nimeni că ar putea să existe
în veacul nostru de cultură. Presa reacționară franceză înoată în orgii de
violență. Ea nu cere numai reintrarea în ordine, ceeace, din punctul ei de
vedere, ar fi firesc, dar și răzbunarea, o răzbunare fără de milă și fără de
RA

cruțare. Alte greve, spune „Le Temps“, se isprăvesc fără de învinși și în­
vingători. Greva aceasta trebue să se isprăvească cu învinși.
A simțit, liota înainte lașă și tremurîndă de spaimă, că greva, rău
condusă și pripit înjghebată, nu poate reuși, și, însetată de sînge, ahtiată după
NT

represiuni sălbatice, plină de o ură de moarte, se năpustește cu o furie oarbă

asupra lucrătorilor și cere dela guvern nimicirea vrăjmașului, reducerea
lui la neputință. Dacă ar putea sau dâcă împrejurările i-ar fi propice, ar
repeta bucuros represiunea de pe vremea Comunei.
CE

Burgheziei reacționare îi trebuesc în vinși. Ea vrea să se folosească de

victorie și să dea lucrătorilor o lecțiune așa de strașnică încît să le mai treacă
pofta de revendicări sprijinite de greve așa de primejdioase cum sunt cele dela
căile ferate. Se gîndește cu groază că ar fi începutul sfîrșitului, dacă o ase­
menea grevă ar reuși. Acum că a căzut, ea dă curs liber simțimintelor cari
I/

o stăpînesc, se trădează, arată că tot ce spune și tot ce scrie despre jert­

fele sociale și necesitatea solidarităței sociale, nu sînt de cît minciuni și că,
AS

de ar putea, nu s’ar da înapoi de la hecatombe omenești numai ca să In­

timideze poporul și să’și asigure mai departe atotputernicia.
Mai acum cîte-va săptămîni, cînd lucrătorii au protestat la Berlin,
reacționarii au reproșat poliției, care s’a purtat cu o brutalitate fără sea­
UI

măn, că n’a dat turburătorilor ordinei o lecție ca s’o ție minte. Ei ar fi

voit cel puțin cîteva duzini de cadavre. Ar fi fost un minimum care i’ar
fi satisfăcut. In Franța republicană, același lucru. Ei nu se mulțumesc cu
simpla victorie, ci voesc să pue călcîiul pe grumazul învinsului, să’l facă să
BC

simtă adînc umilința înfrîngerei și rușinea neputinței.

...Și oamenii aceștia își zic civilizați! Conduși de o ură ce nu iartă
și gata la represiuni model romînesc 1907, ei mai au cinizmul de a inter-
verti rolurile și de a învinui pe lucrători de barbarie. A face grevă pentru
 70 Facla

Y
a obține o urcare neînsemnată de salar, înseamnă barbarie, distrugerea or-

AR
dinei sociale, întunecarea civilizației și domnia demagogiei, pe cînd îndem­
nul Ia înfrîngerea brutală, arestările arbitrare, militarizarea personalului
în grevă, prigonirile administrative și violențele nepedepsite ale guvernelor,
înseamnă apărarea culturei, păstrarea bunurilor civilizației, respectul ordinei

R
și al autorităței statului, triumful moralei.
Presa reacționară din toate țările, s’a înțeles pentru a insulta pe lu­

LIB
crători și a ridica în slavă sluga parvenită a burgheziei, pe Briand, care,
fost grevicultor și anarhist de meserie, a devenit azi jandarmul reacțiunei.
Greva dela căile ferate franceze va fi avut însă și partea ei bună Și
aceasta este cunoașterea stărei sufletești a claselor burgheze. Nu că era
nevoe de o dovadă nouă, dar, în ultimul timp, frazeologia dulceagă și a-

ITY
dormitoare a presei burgheze, care nu contenea să vorbească de interesele
comune ale claselor și de solidaritatea lor, părea că’și face efectul și că
potolește avintul de organizare al claselor robite. Greva din Franța și în­
tâmplările recente din Germania au arătat, în toată hidoasa ei goliciune,

S
minciuna reacțiunei, a tuturor reacțiunilor, despre dragostea ei de popor.
Burghezia reacționară n’a putut, în triumful ei, să nu’și trădeze sentimentele.

teniei a căzut. ER
Ea a arătat claselor muncitorești o față crispată de ură; masca falșă a prie­

E bine așa. Clasele de jos trebue să știe că n’au să se aștepte la filantro­

pie din partea celora de sus. Ele mai trebue să știe—un alt învățământ pe
NIV
care ni’l dă greva dela căile ferate franceze — că fără de organizarea te­
meinică a tuturor forțelor muncitorești nn se poate face nimic. Organiza­
rea și conștiința intereselor proprii — la aceasta trebue să tindă muncitorii
din toate țările. Burghezia nu este nici o șandrama și nici un hoit. Ea este
foarte puternică și foarte conștientă de interesele ei. Cine crede contrariul,
LU

nu se expune de cît la deziluzii dureroase.

Organizarea în cadrul legilor, educarea maselor, conștiința intereselor
de clasă — aceasta este formula pe care experiența convulsiunilor sociale
din ultimii ani, o arată ca singura în stare de a duce la împlinirea idealului
RA

socialist.
Muncitorii nu trebue să uite un singur moment că au în fața lor un
dușman care, la nevoe, nu se dă îndărăt dela mijloacele cele mai înfricoșătoare
pentru a’și asigura stăpînirea. Datoria lui este ca să se organizeze în așa
NT

chip ca să fie la înălțimea acestei situațiuni.

Facla
CE

Religia’n pericol
I/

Din cînd în cînd o știre sinistră vine să ne zguduie din amorțeala

AS

noastră fenomenală: religia strămoșească e în pericol. Pasă-mi-te: vine

cîte un catolic—adică ce vine ? se pripășește .'—și cînd găbjește pe cîte
cineva într’un colț se silește să-l convingă că religia lui e mai bună de
UI

cît toate celelalte. Lucrul se află, și atunci:

— Săriți, oameni buni, că religia strămoșească... dă ortu popii!
Și oamenii sar, protestează, țipă, pînă cînd catolicul trece, ori o-
trecut peste graniță, și lucrul se isprăvește.
BC

Acum, aflăm altceva: nu vin numai catolici, ci și protestanți, dar

aceștia nu se leagă de creștinii ortodoxi, ci de evrei, cărora le spun că
religia protestantă e cea mai bună. Atunci, firește, se alarmează evreii,
cari țipă și ei, protestează și ei, și cer și ei, ca și de hatîrul lor, în­
drăzneții propagandiști să treacă ori să fie trecuți peste graniță.
Se vede că ridicolul n’are neam.
 71

Y
AR
Dar vezi că chestia din ridicolă ce este cînd e vorba de orășeni
— creștini sau evrei—devine tragică de îndată ce e vorba de țărani.
De curînd s’a ivit, pe lingă toate religiile vechi, și un nou con­
curent : religia adventistă, care seamănă cam ca două picături de apă

R
cu toate celelalte. Și fiind-că la religia asta nouă au trecut și 30 de ță­
rani din Ialomița, haiti! autoritățile s’au și aflat în treabă ,-'înșfacă-i pe

LIB
la judecătorii, ia-i la sudălmi — și dacă vreți să garantați dv. că n’au
mîncat șl bătaie, vă privește ; eu nu garantez nici mort.
Ce este scandalul acesta? Parcă știam că constituția îngădue li­
bertatea oricărei credințe. Iar constituția ! Mă rog, constituția asta s’a
jurat să nu spuie nici o vorbă adevărată,—niciuna de leac ?

ITY
E destul de frumos pentru veacul nostru că se mai găsesc oa­
meni cari să creadă că religia lor e stngura poruncită de I. P. S. S.
Dumnezeu. Dar pentru că adepții fie-cărei religii cred același lucru despre
fiecare în parte, ar fi timp să-i lăsăm... în plata Domnului, să se des­
curce ei între ei, cu condiția numai să nu se ia la bătaie și să nu-și

S
spargă capetele. Iar cînd se ivesc și religii noui, trebuie să le privim
noui pe vremea lor. ER
în tocmai ca și pe cele vechi, căci doar și acestea din urmă au fost
Ce caută statul în asemenea daraveri ? Și mai ales ce caută oa­
menii serioși, cari ar avea ceva mai bun de făcut? Și cu ce drept se
NIV
împiedică cu forța pe cineva de a crede ceea ce-i trăsnește Iui prin
cap să creadă? Și ce fel de credință ar mai fi aceea, dacă ea ar fi im­
pusă cu pumnul și cu jandarmul ?
Ne ridicăm, în genere, în potriva acestor apucături nedemne. Dar
mai cu seamă protestăm cu ultima energie că pînă și din aceste fleacuri
LU

copilărești se scoate pretextul de a maltrata pe țărani. Procesul de la

Călărași e o șicană absurdă, iar dacă el se ya isprăvi cu condamnarea
țăranilor, va constitui o monstruozitate.
Rabdă ei destule, bieții țărani, de la oblăduirea oligarhică; dacă
ei își caută mîngîierea într’o religie oarecare, iar nu în rachiu și nici
RA

în răscoale—notați că în Ialomița țăranii nu s’au răsculat—ați trebui să

fiți bucuroși că scăpați cu atîta, domnilor poporaniști! P.
■ - ---- B g—3-—
NT

Revoluția portugheză
CE

— Reflecțiile unui observator nehipotiondrlc —

Dacă opinia publică mondială ar fi curioasă să știe cum am pri­
I/

mit eu vestea revoluției portugheze, i-ași spune că mi-a făcut o deose;

bită plăcere. Nu m’a entuziasmat însă prea tare, și asta pentru mai
AS

mai multe motive.

Primul motiv—și cel mai de seamă—este că nu cunosc situația lo­
cală. Vă rog să remarcați sinceritatea cu care fac această mărturisire.
E drept că n’am nici un motiv să mă codesc. 99 la sută dintre oamenii
UI

noștri politici nu cunosc situația Romîniei; de ce rn’aș jena deci să

îmi dau pe față o însușire în plus : aceea că eu n’o cunosc nici pe a
Portugaliei?
Așa dar cu cît știu eu despre Portugalia, nu-mi puteam da seama
BC

dacă revoluția e serioasă, fundamentală, dacă republica ieșită dintrînsa

e durabilă, dacă această republică— chiar durabilă fiind— va fi în ade­
văr democratică, dacă oamenii cari au creiat o vor fi alții și de alt
soiu decît aceia pe cari i-au isgonit. Cel mai prudent lucru era deci să
mă pun la pîndă, să aștept evenimentele, să văd ce o să fie și să-mi
dau părerea pe urmă.
 72 Facla

Y
Totuși v’am spus din capul locului că revoluția mi-a făcut plă­
cere. Un poiet, în căutare de senzații, s’ar fi bucurat numai pentru cu-

AR
vîntul că e ceva nou. Dăunăzi, cînd prințul Muntenegrului s’a avansat
în grad, un poiet neamț, care nu 1 cunoaște nici pe el, nici țara lui,
i-a dedicat o poezie entuziastă. Acelaș poet ar putea foarte bine acum
să dedice o asemenea poezie și republicei portugheze. Dar eu nu sînt

R
poet și nu umblu după senzații. La mine e o convingere : sînt convins
că evenimente ca cele din Portugalia constitue un avertisment. De alt­

LIB
fel, de părerea mea e și Jaures; ba el e și mai de părerea mea de cît
mine însu-mi, căci a spus-o înaintea mea:
„Toate puterile Europei, monarchii de toate gradele și republici
„mai mult sau mai puțin burgheze, vor face bine să mediteze aceste
„avertismente cari se înmulțesc. Sorocul pe care-1 au încă înaintea lor

ITY
„e poate mai scurt decît își închipue.“
Aceste cuvinte le-a spus Jaures în primul moment cînd a primit
telegramele. Și te pomenești că Jaures cunoaște și situația Portugaliei
și a altor monarchii. Te joci cu neamțul?

S
Firește, dorind să-mi fac o idee, am citit multe gazete, în special
ER
nemțești, fiindcă pe acelea le am mai la îndemînă.
Ziarele nemțești dau un mare contingent de adversari ai revolu­
ției portugheze. Și au și argumente.
De pildă :
NIV
Portugalia nu e coaptă pentru republică. In Portugalia domnește
o oligarhie ticăloasă, împărțită în partide de formă, cari se succed ia
putere după sistemul rotației, storcînd budgetul în folosul partizanilor.
Portugalia, țară mică și săracă, e datoare cinci miliarde. Portugalia e
una din țările cele mai analfabete din lume.
LU

Acestea sînt argumentele.

Nu ni se spune cît trebue să se coacă o țară ca să ajungă nu­
mai bună pentru republică. Dar faptul e că toate argumentele ce se
adus în contra republicei sînt o caldă pledoarie pentru ea.
RA

Auziți vă rog:
In Portugalia domnește o oligarchic ticăloasă împărțită în par­
tide de formă, cari se succed la putere, după sistemul rotației, storcînd
bugetul în folosul partizanilor. Și nu era în drept poporul—ori măcar
NT

o parte a lui— să răstoarne, ori măcar să încerce răsturnarea acestei

ohgarchii ticăloase ?
Portugalia, țară mică și săracă, e datoare cinci miliarde, din cauza
administrației acelei oligarchii. Și nu trebuia pus capăt acestei abjecte
CE

administrații? Trebuia poporul să aștepte ca să aibă de plătit zece mi­

liarde, o sută de miliarde ?
Portugalia e una din țările cele mai analfabete. Și cine e vino­
vat? Nu aceia cari n’au făcut școli? Și trebuiau păstrați acești antre­
prenori de întuneric ?
I/

Dar ziarele cari combat republica portugheză, deși recunosc toate

cele de mai sus, afirmă însă că nu regele era vinovat, ci oligarchia.
AS

Cine însă, dacă nu regele menținea la putere acea oligarchic ? De ce

n’a încredințat guvernul democraților, cari de atîția ani propagă o alt­
fel de politică ?
A, se răspunde și la asta: cică regele era prea tînăr, prea fără
UI

experiență, și el nu știa ce trebue să facă.

Apoi una din două :
Ori regele are vr’un rol într’o țară, și atunci poporul portughez
nu se putea mulțumi cu o păpușă și bine a făcut că l’a trimis la preum­
BC

blare pe Manolică;
Ori regele n’are nici un rol, și atunci iarăși bine a făcut că i’a
trimis, să nu mai încurce lucrurile.
*
* .1:
 F a c 1 a
73

Y
Căderea lui Manuel este o spărtură teribilă în instituția monar-
chică. Abia dăunăzi, cel mai înfumurat dintre suverani, palavragiul

AR
Wilhelm, a proclamat că el este procuristul lui Dumnezeu și tot așa și
ceilalți monarchi. Și iată ce se întîmplă!
Dar faptul că Manuel a fost detronat nu este atît de eloquent cît
este recunoașterea republicei de cătie toate guvernele monarchice și

R
de către toți monarchii. Căci republica este recunoscută de fapt și va
fi și în formă.

LIB
Cu drept cuvînt ziarul monarchist le Gaulois din Paris zice:
„Tot înclinîndu-se înaintea revoluțiilor, acceptînd cu o aparentă
„bună grație faptul republican cînd este îndeplinit, suveranii Europei
„joacă un joc foarte frumos."
Așa e. Ziarul le Gaulois, care vorbește —și el I — în numele pa-

ITY
triotizmului, ar fl încîntat să vadă o alianță a tuturor puterilor, cari ar
năvăli în Portugalia și ar instala din nou pe bietul molău detronat. Și
ar fl și mai încîntat le Gaulois dacă aceiași operație s’ar efectua și în
Franța, dacă și acesteia puterile i-ar trinti în spinare pe vr’unul din
ridicolii moștenitori triști, cari, tot în numele dreptului divin, se joacă

S
de-a pretendenții.
Decît, nu se poate, In aceiași zi în care le Gaulois din Paris spunea
medita un cap de monarchist, zicea: ER
cele de mai sus, Vonvaerts din Berlin, ca și cum ar fl știut ce poate
„Negreșit, toți cei cu grația divină ar interveni dacă ar putea. Nu
„din dragoste către băețanul detronat, dar din principiu. In adevăr,
NIV
„cum se mai poate lua în serios „dreptul divirr1 cînd cîteva salve de
„tun sînt de ajuns ca să prăbușească toate strălucirile astea ca pe un
„castel de cărți și nici un Dumnezeu nu face praf din aceia cari se
„ating de un cap sfințit
LU

Vremuri grele!
*
Recitiți argumentele cari se aduc împotriva republicii portugheze
Ați observat că de fapt e vorba de Romînia acolo ?
Admițînd că republica portugheză nu va da roade, admițînd că
RA

starea de lucruri va rămîne aceiași —că mai rea nu poate fi— rămîne
totuși o experiență care s’a făcut, care se impunea. Evident, republica
n’a făcut-o poporul, în massele lui adînci. A făcut-o ceeace se cheamă pă­
tura cultă: profesori, avocați, ofițeri, ajutați de proletariatul industrial
NT

cît este.
La noi, unde starea de lucruri este aceeași, ca și în Portugalia,
unde însă poporul e și mai incult, iar pătura cultă e de-un țembelizm
fenomenal, la noi nu s’a făcut nici republică, nici altceva, și de aceea
CE

la noi a vorbit poporul însuși. .

Cum a vorbit, se știe. Să fie oare mai bine că nu s’a sacrificat
un rege și s’au împușcat 11.000 de țărani? _
In Portugalia un rege a fost silit să-și schimbe domiciliul și,
cel puțin putem spera că s’au pus bazele unei vieți mai bune. La noi
I/

s’a omorît o populație întreagă, iar cea rămasă a fost condamnată la o

moarte lentă, căci nu s’au pus bazele altei vieți și nu se vede nici un
AS

fel de îndrumare nouă.

Văd de aci cum hipocriții sar în sus:
— Anarchiști 1 Mizerabili 1 Propagați regicidul!
Nu mai săi iți, hipocriților. Gimnastica dv. n’are nimic amuzant.
UI

Nu propagăm nimic. Constatăm fapte—și vă atragem atenția. Luați mă­

suri din vreme. Și nu dintre ale d-lui Panaitescu. Acestea grăbesc ca­
tastrofa. Invățați și dv. cîte ceva, vedeți că faptele ce se petrec aiurea
nu sînt „izolate" și nici „accidentale", ci rezultă în mod firescdintr’un
BC

anumit sistem. Prin urmare, schimbați sistemul, dacă vreți să fiți atit
-de gentili. Dacă nu, va fl cu atît mai rău pentru dv.—cînd va fi. Z.
 74 IT a c 1 a

Y
AR
Cum luptă d. Cuza

R
LIB
D. Ouza nu se lasă. Anexele la „Jidanii în presă" continuă, neîndu­
rătoare în monotonia lor plictisitoare, repețind fără încetare vechia și sî-
cîitoarea poveste a Oahaluiui dușman neamului romînesc.
Discuțiunea cu d. Cuza e departe de a fi atrăgătoare,întîiu pentru

ITY
mediocra însemnătate a personagiului și al doilea pentru că e greu să-i
fixezi într’un loc. Cititorii cari urmăresc în publicațiunile respective pole­
mica noastră, au observat desigur că d. Cuza, care nu încetează de a declara
că nu stă de vorbă cu noi, cotropește aproape fiecare număr al „Neamului
Romînesc" cu articole în cari ne atacă cu cea din urmă violență Afară de

S
aceasta, eminentul cahaloman, după ce nu discută astfel cu noi, se ferește

ER
ca Belzebuth de cele sfinte de a atinge punctele principale, de interes ge­
neral, pe cari le relevăm noi, mărginindu-se ds a scoate din articolele noas­
tre cite o frază sau două, fie pentru a avea prilej ca să se laude, fie pen­
tru a se plînge că-1 calomniăm. Cînd e îndesat în vr’un colț și pus să-și
NIV
admire propria lui operă, colegul d-lui lorga la șefia partidului naționalist
se dă repede în lături, sare piedica și se repede cu furie într’un loc unde
nimeni nu-1 așteptă. Astfel din ultimul nostru articol, intitulat „Cel mai
proaspăt agent al Oahaluiui", d. Cuza n’a găsit potrivit să scoată la iveală
decît pasagiul unde spuneam că „n’a fost în stare să scrie o singură lucrare
LU

de seamă în chestiuni economice și sociale" și unde, în fraza următoare,

nu făceam decît să. reproducem un reproș al unui coleg al său dela Uni­
versitatea din Iași care l-a întrebat nu de mult, de ce, în loc să agite tine­
rimea, nu se ocupă mai bine de chestia țărănească. D. Ouza n’a răspuns
atunci colegului său și a sărit tocmai acum, pentru a arăta, printr’o lungă
RA

expunere, că l’am calomniat, fiindcă dînsnl a scris, a scris nu glumă, a scris

cărți pe cit de numeroase pe atît de necitite și eșite din circulație.
Foarte bine. Noi nu avem nimic cu vanitatea senilă a d-lui Ouza.
Nu despre aceasta a fost vorba sau, mai bine zis, nu numai despre aceasta
NT

a fost vorba. Noi am tăgăduit d-lui Ouza meritul de a fi scris cărți de

seamă și, ce era mai însemnat, am pus în discuție chipul întreg de a lupta
al d-lui Ouza, credințele sale ridicule și absurde despre Cahal și maleficiile
CE

sale, metoda sa de a afirma fără de a dovedi sau de a „dovedi" luîndu-se

numai după acuzare și după fapte niciodată controlate. Despre toate acestea
d. Cuza tace, și tace cu aceiași îndărătnicie cu care palavregește despre Oa-
hal și despre agenții lui. El trece peste întîmpinările neplăcute, se furi­
șează printre chestiile cari-1 încurcă și nu se acață decît de acele unde i
I/

se pare că poate să treacă drept calomniat sau drept o victimă interesantă.

II anunțăm însă că tactica aceasta nu va prinde. Dacă este om cinstit,
apoi trebue să stea de vorbă asupra problemelor de doctrină, cum le nu­
AS

mește d-sa, și să nu’și aleagă dînsul adversarul, ceeace e foarte comod,

ci să răspunză drept și cuviincios oricărui adversar.
Nu noi fugim de discuțiunile de doctrină, ci d. Ouza. Un colaborator
UI

al revistei noastre, a spus, într’o scrisoare pe care noi am publicat o acum

cîte-va numere: cereți d-lui Ouza să discute contradictoriu ideile sale și veți
vedea că nu va primi. Și, într’adevăr, d. Cuza n’a primit. Ii s’a oferit pri­
lejul de a arăta superioritatea programului și temeinicia părerilor sale și a
BC

refuzat. In schimb, continuă, singur, vechiul său monolog de ură și învrăj­

bire. Noi am vroi bucuros să discutăm contradictoriu programul naționalist
și chestiunea evreiască, dar d. Ouza, ori de cîte ori îi se cere aceasta, scapă
prin tangentă și o dă pe struna Oahaluiui. Ba mai mult, cînd îi se spune
cîte o vorbă mai aspră, o vorbă dintre acele pe care toți cîți i-au ur­
mărit activitatea dizolvantă de dușrnănire știu că a meritat-o cu vîrf și în­
desat, că este p > bună dreptate spusă, d. Cuza aleargă repede la stat și
 Facla
75

Y
AR
cere ca să ia măsuri. După d. Cuza, ofensele cari’i se aduc lui sunt ofense
grave de stat cari, în consecință, trebuesc pedepsite fără de întîrziere. Con-
fuziunea ce face între persoana sa și statul romînesc, pe lîngă nota ei co­
mică, arată și incomensurabila suficiență a bi-șefului naționalist.

R
Statul romînesc n a dat pînă acum semne că vrea să-și însușească
părerea d-lui Ouza în materie. El asistă impasibil la „ofensarea" autorului

LIB
Cahalomaniei și nu se grăbește să-i sară în ajutor, lăsindu’l să se descurce
singur cum va putea.
Lipsit de ajutorul prețios al brațului secular, d. Cuza se va gîndi
poate că, părisit, e mai prudent să nu mai discute de loc. D. Ouza are un
mijloc simplu de a nu sta de vorbă; el spune: nu discutau jidanii, fiindcă

ITY
sunt interesați în cauză. Credem și noi că nu sunt indiferenți, dar d. Cuza
este oare indiferent în cauză ? Este imparțial ? Faptul că cineva este inte­
resat într’o chestiune, îi ridică dreptul de a o discuta? Ciudat mod de a în­
țelege lucrurile !
D. Cuza și-a făcut o specialitate din ațîțarea tuturor patimelor în

S
contra evreilor și din propagarea unui antisemitism brutal și josnic, con­
damnat de toți oamenii de inimă ; dar. cînd evreii, cei dintîiu interesați, îi
ER
cer să-și dovedească calomniile, să discute, să cerceteze împreună starea
lucrurilor, să se lămurească, d. Cuza găsește că e moral, că e onest să
spue: nu stau de vorbă cu voi, fiindcă... nu sînteți imparțiali.
D. Cuza pleacă dela un punct de vedere, pe care’l stabilește ca pe o
NIV
axiomă. Intre romîni și evrei, spune dînsuî, este nepotrivire de interese și
fiind nepotrivire de interese nu pot să stau de vorbă cu aceia cari reprezintă
interese contrarii neamului meu. Dar evreii arată că tocmai punctul acesta
de vedere este falș, că axioma e o simplă fantezie și că, departe de a exista
LU

interese contrarii între romîni și evrei, ele se acopere, se complectează, sînt

solidare.
Noi mai știm că nu există invinnire adusă de d. Cuza evreilor la
cari aceștia să nu fi răspuns. Există ziare speciale pentru aceasta, o litera­
tură mare și bogată. Datoria unui om cinstit—există și datorii impuse de
RA

o conștiință etică mai înaltă—este ca atunci cînd scrie despre un lucru sau
mai ales ctnd acuză, să ia euuoștiință și de apărare. D. Cuza își culege toate
armele sale din gunoiul literature! antisemite. Chiar în numerile din urmă
ale „Neamului Romînesc11 vorbește, după pamflete și cărți fără de valoare,
NT

despre Cahal și tob șebegoim harogh. La toate acestea s’a răspuns. între­
băm pe d. Cuza: a luat cunoștință de aceste răspunsuri sau, mai lămurit:
de ce se informează d-sa numai dintr’o parte? De ce’și culege datele din-
tr’un singur izvor, dintr’un anume izvor, cunoscut ca tendențios?
CE

D. Cuza vorbește mereu de Talmud și citează cuvinte și texte ebraice.

II întrebăm iar : ce știe despre toate acestea ? Cari sînt studiile sale ebraiste
și orientale pentru a avea dreptul să se pronunțe în materie, într’o materie
care este foarte controversată și unde numai specialiștii pot avea o părere?
I/

Broșurile și cărțile apocrife, falșe, dovedite ca falșe ? Acestea sînt izvoarele

de unde culege material pentru hrănirea maniei sale cahalo-tob șebegoiste?
Pariam un lucru : d. Cuza nu va răspunde la niciuna din aceste în­
AS

trebări precise și va refuza, ca și în trecut, să discute contradictoriu. Că,

refuzînd de a răspunde, perde dreptul moral de a se mai ocupa de ches­
tiunile din cari și-a făcut un capital politic, aceasta nu’l preocupă cîtuși
de puțin. El știe că trebue să cahaleze și să calomnieze mereu, fiindcă doar
UI

asta l-a scos în vileag.

Noi însă, cari ne-am luat penibila sarcină de a dovedi neantul ideilor
d-lui Cuza. vom continua să ne ocupăm de doctrinele sale. Chiar în no.
BC

viitor vom vorbi despre ele. fiindcă în ultimul timp d. Cuza a precizat
ceea-ce numește, cu prezumțiune, ideile sale, înti’un chip care arată admira­
bil cît de puțin tare este pe’doctrina pe care și-a ales-o.
Em. Argin
 76

Y
AR
Ridicol — și eloquent!

R
Monitorul Oficial a publicat zilele acestea un comunicat foarte
nostim. Anunță lume! că numeroși negustori din Austria cer guvernului

LIB
adrese de crescători de vite din Romînia și de aceea guvernul la rîndul
său cere crescătorilor să-și dea adresa la minister, indicând în acelaș
timp și numărul vitelor de vînzare de cari dispun.
De sigur că Ia asta nu se așteptau nemții cari nu ne cunosc țara.

ITY
Ei își închipuiau că era de ajuns să ceară guvernului nostru adresele,
pentru ca să le capete imediat și de aceia unii s’au adresat chiar tele­
grafic. Lor nu le-a trecut irin minte că doi ani după încheerea con­

S
venției prin care se permitea Romîniei exportul de vite în Austria,
guvernul nostru nu va avea liste complecte de numărul vitelor dis­
ponibile. ER
Și lucrul e natural. Ei au judecat faptele după sistemul austriac,
unde ministerele sunt pline numai de funcționari specialiști, cari lu­
NIV
crează mult și cu pricepere. Acolo, înainte de încheerea unei convenții
se fac studii statistice, din cari reesă perfect interesele țârei și se poate
ști perfect de ce avantaje avea ea nevoe și cari sunt concesiile ce
poate ea acorda pentru a le obține.
LU

Din partea noastră, încheerea convenției comerciale cu Austro-

Ungaria s’a făcut fără nici o pregătire. Cînd s’au început tratativele,
guvernul nu știa încă dacă vom putea exporta vite. A pornit însă de
RA

la ideia că trebue să obținem un contingent oare-și care de vite și ca

atare nu s’a dat înapoi de la nici o concesie pentru a obține acest
contingent. Nu numai interesele materiale ale populației, dar și cele
morale ale romînizmului le-a jertfit, dîndu-și consimțimîntul la oprirea
NT

trecerei oierilor transilvăneni în țară.

Dar în fine, oricum ar fi, convenția s’a încheiat. Rămînea ratifi­
carea ei, care întîmpina mari greutăți în Austria, din cauza opoziției
CE

agrarienilor, în Ungaria din cauza neclarei situații politice. Bine înțeles

însă, că nu încăpea nici o îndoială că convenția va fi ratificată.
Atîta lucru trebuia să știe și guvernul nostru, deși are un mize­
I/

rabil serviciu diplomatic, că o convenție iscălită de împăratul Franz

losef trebue să obție ratificarea, atît în Austria, cît și în Ungaria.
AS

S’ar crede deci că d. Ionel Brătianu a profitat de ocazia că rati­

ficarea s’a făcut cu o întîrziere independentă de voința lui, pentru a
dispune să se facă pregătirile necesare punerei în aplicare a conven­
UI

ției. De fapt, s’a numit o comisiune care a cheltuit mii de lei studiind
organizarea abatoarelor din străinătate; dar ratificarea convenției, deși
efectuată un an și jumătate după încheere, n’a găsit abatoarele, nu zi­
BC

cem gata, dar nici măcar începute. In Austria este mare nevoe de
carne; acolo, văzîndu se îndîrjirea pusă de Romînia pentru a obține
exportul de carne, s’a crezut că noi în adevăr avem vite de exportat.
Acum comercianții austriaci ar vrea să profite de ratificarea conven-
 77

Y
AR
ției pentru a cumpăra carne din Romînia. Dar nu se prezintă nimeni.
Ei se adresează ministerului nostru și acesta habar n’are dacă avem
crescători de vite, dacă și cîte vite pot pune aceștia la dispoziție.

R
Și atunci se impune întrebarea: pentru ce a stăruit guvernul
nostru în a obține exportul de vite, pentru ce a făcut mari concesii în

LIB
acest scop ? Au trecut doi ani din termenul convenției, cu desăvîrșire
pierduți pentru noi, deși Austria profită în acest timp de avantagiile
convenției. Și de sigur că vor mai trece și ceilalți opt, înainte ca gu­
vernul nostru să afle dacă avem vite de exportat. Căci, de sigur, că

ITY
nici guvernul viitor, oricare ar fi el, nu va fi mai breaz decît cel ac­
tual, Și el va umplea ministerele cu partizani politici, în loc să puie
în slujbe funcționari specialiști, cari să lucreze cu pricepere și folos.
Și astfel roadele politicianizmului se văd în orice împrejurare

S
spre paguba progresului țărei. M. W.

ER
Sentimentalism
NIV

Ca vultaru’n ocola-i peste-abise

Cind cugetn-mi peste trecut planează
LU

Și’n cinutirn-i tainic cercetează

Cu ochiul rănilor abea închise,

0 scurtă izbucnire de viață

RA

Se ’nalță ca o clipă dintr’o farsă

De carnaval-și’n sîngele-mi se varsă
Cu’n murmur de canal cînd se desghiață.
NT

Dar nu mai sînt întîile avînturi

Și’ntîile dorințe ideale
De care mă’mbătam cînd triumfale
*
CE

Porneau în voea celor patru vînturi.

Și nu mai e vigoarea de-altă-dată

Dorindu-mi prelungirea’n timp și’n spațiu
Și nici plămînul care cu nesațiu
I/

Sorbea vieața’n viitor cadrată.

AS

S’au stins dorințele vizionare

De ură, spaimă, lupte sau regrete,
Și repedea privire de erete
Ce’n sufletu-mi stinsese ’ntreaga zare
UI

Acum sînt numai gînduri risipite

A cărora vieață cînd se aprinde
BC

E un asalt de viermi care cuprinde

Un rest al unei inimi putrezite.
ăl. Davidescu

*) Din volumul de poezii „La Fintîna Castaliei“ care va apare zilele acestea.
 Facla
78

Y
POLEMICI

AR
Pedagogia nouă și pedagogia veche. — D. Tomescu care a

R
povestit în revista Ramuri cum a pisăgit pe elevii săi cari îl întreba­
seră dacă e adevărat că Hristos a existat, a făcut un adevărat serviciu

LIB
patriei greu încercate. Acum știm că avem pedagogi energici, peda-
gogi-1907, pedagogi de represiune, pedagogi cari vor ști să ție piept ori
cărei furtuni sociale. Acuma iau la bătae pe elevii cu tendlnți liber-
pansiste. Mîine îi vor și ucide, cînd trebuința va cere. Să am o sută
de copii, și pe toți i-ași da pe mîna lor.

ITY
Vedeți ce face progresul ? Altă dată pedagogii erau mult mai ti­
mizi în exercitarea misiune! lor. Așa, d. Moise Pacu, eminentul profesor
de religie de la Galați, fiind întrebat în clasă de elevul Rusovici dacă
e adevărat că Maica Domnului a rămas fecioară și după ce l’a născut

S
pe Isus, a esclamat într’un elan de duioșie:
— Rusovici, în genuchi! Și să faci zece ore de carceră! Morala
înainte de toate!
ER
Dar nu s’a atins de el, Doamne ferește! Azi d. Pacu, blîndul a-
postol de la Galați, trebuie să se uite cu invidie la d. Tomescu, ener­
gicul apostol de la Craiova, care procedează mult mai vioiu și, de sigur,
NIV
obține rezultate mult mai bune.
Progresul, de !
V-’
O culme.—Nici pînă azi d. A. C. Cuza n’a explicat cum rămîne
cu teoriile sale despre naționalitatea în artă, cînd prima lor consecință
LU

este escluderea d-lui lorga din arta, știința și politica romînă.

E în adevăr o culme să te cheme Cuza și să fii prins cu... ocaua mică.
RA

D. Frimu ce păzește ? — Un distins demnitar al țării noastre,

d. G. Mihăilescu, comandantul de gardiști din Tîrgoviște, a bătut groaznic
pe un sub-altern al său, gardistul Ciocan.
De aici indignarea Dimineții. S’avem iertare. Nu zicem că d. Mi­
NT

hăilescu a făcut bine că l-a ciocănit pe Ciocan; dar faptul își are ex­
plicația, care e cu totul în favoarea înaltului demnitar.
La Tîrgoviște nu este club socialist. In aceste condiții d. Mihăilescu
n’avea pe cine să bată; pumnii săi, închinați binelui public, amenințau
CE

să se atrofieze. Și d. Brătianu vrea o poliție ă poigne. Departe deci de

a ne năpusti asupra dlui Mihăilescu, întrebăm: d. Frimu ce păzește?
de ce nu înființează—cu o oră mai curînd—un club la Tîrgoviște?
I/

Hiperdemocratizmul d-lui Haret. — Ministrul instrucției pu­

blice a trimis școalelor cari au internate o circulară prin care le pune
AS

în vedere condițiile ce trebuie să întrunească elevii bursieri, efectele

de îmbrăcăminte, rufe, etc. ce trebuie să aibă la intrarea în internat.
Sub nici un cavînt nu se va îngădui primirea elevilor cari nu îndeplinesc
condițiunile cerute.
UI

Sperăm că d-nii Cantacuzino, Brătianu, Ghica, Marghiloman, etc.

vor face ce vor face și vor închipui sumele necesare pentru garderoba
copiilor lor. așa că bieții copii se vor putea folosi de bursele ce Ie a-
cordă statul spre a-și face studiile.
BC

Deștept băiat!—Cine zicea că junele ex-rege e așa și pe dincolo?

Telegramele ne anunță că administratorul averei lui s’a’prezintat noului
 79

ministru de interne al Portugaliei și i-a declarat că „Manuel e dispus

Y
să plătească în rate anuale datoriile ce are către stat, în schimbul unei
pensii anuale pe care i-ar servi-o... statul1*.

AR
Combinația e foarte inteligentă, cum vedeți. Aviz tuturor dator­
nicilor, să se aranjeze așa cu creditorii lor!

R
Regele și ăla.—Regele a dat 20.000 de lei pentru statuia ăluia,
sau Aceluia, ca să fim mai exacți, căci aceasta e singura denumire o-
ficială pe care Vodă Carol o dă lui Vodă Cuza.

LIB
Dar de ce s’a trezit tocmai acum? A explicat-o El singur poetei
Riria :
— Cînd mi s’a cerut să dau ceva pentru statuia ăluia am zis că
dau, dar vreu să fiu cel din urmă.
Cum s’ar zice : modestia datului. Intîiul la luat, ultimul la dat. Și

ITY
lucrul e explicabil. De, se gîndește omul: poate că o să se adune
suma și atunci nu-mi mai vine rîndul.
Procedeul a mai fost întrebuințat—însă cu succes—de un conce­
tățean al d-lui lorga, un evreu bogat din Botoșani. Se hotărîseră evreii

S
să clădească un spital prin subscripție publica. Au început să adune.
Cînd s’au dus la cel mai bogat dintre ei, le-a răspuns :
tot acoperișul, din tabla cea mai solidă. ER
— Dau, dau bucuros, dar în natură: o să fac pe cheltuiala mea
Oamenii au plecat încîntați. De cît, sunt 40 de ani de atunci și
spitalul nu e isprăvit. Darnicul bogătaș a murit de mult și în testament
NIV
a uitat să prevadă prețioasa danie,
Regele Carol a fost mai puțin norocos. Statuia ăluia e gata, sub­
scripția s’a isprăvit de mult, regele a trebuit să se execute, așa că a
dat banii. Dar tot a avut un folos: a cîștigat dobînda pe patru ani.
LU

Mișcare. — Ziarele anunță că se pregătește o mare mișcare în

polițiile din țară. M. S. Regele a și semnat decretul.
Cu perspicacitatea noastră extraordinară am și ghicit de ce
mișcare e vorba: se vor mișca din loc fălcile a cîtorva sute de sindicaliști.
RA

*
Pînea lipsă.—De cîte ori poliția noastră vrea să-și dea aerul că
lucrează de se prăpădește, dă o raită pe la brutari și confiscă pînea
NT

găsită lipsă la cîntar.

Aceasta se petrece de zeci de ani. Poliția nu se plictisește — et
pour cause; iar brutarii nu se plictisesc nici ei—și maz pour cause.
Or, controlatul pînii e singurul lucru pe care poliția n’ar trebui
CE

să 1 facă—și de aceea e singurul lucru pe care ea îl mai face din cînd

în cînd.
Cel mai simplu lucru ar fi ca publicul să nu cumpere pînea altfel
decît cîntărită în fața lui. Pretextul lipsei de timp e absurd și ridicol.
Cum ai timp să-ți cîntărești carnea, zahărul, cafeaua și orice, și numai
I/

în momentul cînd cumperi o pine, ți se isprăvește timpul ?

N’o fi populația noastră mai grăbită de cît cea din Paris, unde se
AS

muncește, nu glumă. La Paris nici nu i-ar trăsni prin cap cui-va să ia

de zece bani pîne, fără ca brutarul s’o fi cîntărit și potrivit pînă la
miligram.
Dar dacă poliția nu s’ar bălăbăni cu brutarii și cu socialiștii, cu
UI

ce și-ar omorî timpul?

Precauțiune. — „Autoritățile bavareze au cerut guvernului nostru

BC

să le înainteze un tablou de numele tuturor polițiștilor romîni“.

... Ca să ia toate măsurile de pază cînd s’ar abate vr’un polițist
romîn p’acolo.
 IT a c 1 a
80

Y
AR
Protestăm! — Ziarele anunță că inginerul Oveza a fost arestat
pentru că, angajîndu-se să delimiteze niște pămînturi țărănești, a pro­
fitat de ocazie ca să jupoaie pe țărani.
Protestăm în potriva acestei arestări. D. Oveza s’a făcut vinovat

R
numai de-o greșeală tehnică: și-a făcut rău planul, de vreme ce a fost
descoperit. In colo, nu i se poate reproșa nimic. Nu e oare datoria ori

LIB
cărui surtucar să despoaie pe țărani de îndată ce vine în contact cu ei ?
*
Prea multă lăcomie.—învățătorii din Covurlui se plîng că n’au
primit încă leafa dela 7 Iulie. Ei și ? Bine că jandarmii sînt plătiți la

ITY
timp. Plățile se efectuează în ordinea importanței lor.
*
Oribila crimă a unui factor poștal. — Citesc în „Minerva14 că

S
un factor poștal din Galați a comis o crimă atît de oribilă, în cît nu­
mai la citirea ei, părul mi s’a făcut măciucă.
ER
Dacă ași fi nuvelist, ca vechiul meu amic Vasile Pop, v’ași po­
vesti cum, profitînd de faptul că părul mi s’a făcut măciucă, am luat
măciuca asta și, repezindu-mă la Galați, l’am pocnit în cap pe factorul
poștal, ca să-i treacă pofta de a mai face crime oribile.
NIV
Dar fiind-că nu sînt nuvelist, o să vă povestesc numai crima fac­
torului: acesta, în schimbul unui bacșiș, a consimțit să aducă unui
funcționar C. F. R. o telegramă de complezență, prin care-i spunea că
tatăl funcționarului e pe moarte, pentru ca funcționarul să poată obține
un concediu de o zi, căci avea treabă la Buzău. Vă rog să notați că la
LU

Buzău și nu la Turnu-Severin, Caracal, Fălticeni, etc.

Iată fapta în toată goliciunea ei! Iată-ți opera, inlamule factor poștal!
Pentru această crimă oribilă pe care „Minerva44 o intitulează indulgent:
UN ABUZ
RA

de încredere Ia oficiul Poștal

din dalați,
zisul confrate sacrifică jumătate de coloană, care se termină cu „s’a
NT

început anchetarea acestui caz14.

Cînd anchetarea acestui caz va fi în toiul ei „Minerva'1 va scoate
un supliment special, cu premii.
Publicul nu se poate plînge că nu e informat în mod conștiin­
CE

cios — cel puțin cînd se petrec evenimente extraordinare.

Dorință lăudabilă. — Se pare că d. Ionel Brătianu s’a hotărît să

I/

ia oare-cari informații despre Romînia. Ast-fel citim în ziare:

„Ministerul de interne a cerut prefecturilor din județe cîte un
AS

„tablou care să conțină numele comunelor rurale din județul respectiv14.

Gestul d-lui Brătianu e foarte frumos Ori-cum, e bine ca la mi­
nister să se știe asemenea lucruri. Și apoi e lăudabil c’a început cu
comunele rurale. Nu ne îndoim că va veni rîndul și celor urbane. Cînd
UI

se va afla la ministerul de interne și cari sînt capitalele județelor, cîți

locuitori au ele, și cam ce ocupații au locuitorii aceia, vom putea zice
și noi că șefii administrației încep să ne cunoască țara.
BC

De alt-fel în străinătate sistemul e introdus de mult. Acolo lucru­

rile astea se învață în clasele primare. Un bun absolvent de pe acolo
ar putea fi la noi ministru de interne.
 La 1 Septembrie a. c. s’a constituit

Y
Societatea Cooperativă fie efiitură „facla"

AR
Capital social 20,000 lei
— împărțit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

R
LIB
Subscrierele se fac de pe acum și se vor închide in seara
zilei de 18 Octombrie. Valoarea acțiunelor se varsă integral, în
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal
pe adresa : Societ. cooper. de editură Facla, Calea Victoriei 43,
la sediul provizor al Societăței.

ITY
Extras din statute :
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­

S
rești, putînd să înființeze sucursale atit în Capitală cît și în restul țârei.
Art. 2.—Scopul Societăței este:
ER
a) Să editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
nivelului intelectual al poporului și cari îl pot ajuta in lupta lui eco­
nomică.
NIV
b) Să cumpere și săvîndă ori ce articole de librărie, papeterie, etc.
Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
constituirea definitivă a Societăței.
LU

=• ~
RA

DOCTORUL
VecKsler- V erea
NT

Dela Facult. din Paris și București

CE

SPECIALIST IN BOALE DE

= NAS, GÂT ȘI URECHI =

Metode speciale pantru cataruri chronice, devia*
I/

țiile septului nasal, ozena (miros urât din nas) etc.

AS

Broncho și esofagoscopie directe

pentru corpi străini, cancer, stricturi ale esofagului, (me­
UI

toda Klllian-Briinings)
Operații <le vegetații adeuoide. mastoidite,
labirintite, precum și de
BC

Hașuri strîmbe, turtite, prea mari, He urechi dileme

49, CALEA CĂLĂRAȘILOR, 49
Consuitațiuni de la orele 3 — G p. m.
 Y
f

AR
Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­
tarea lor;
Pentru oprirea Jerberei mustului și păstrarea lui

R
♦ dulce, se recomandă cu succes garantat

LIB
Noul ANTIFERMENT
*
♦ Doctor A. URBEANU
I -------- ------ — Cereți Prospect ----------- ------

ITY
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București
De vînzare la Drogherii și Farmacii

S
I. Griinfeld & M. Goldmann ER
București, Str. Carol 83 (colț, Spaniolă)
NIV

CORSETELE P. D.
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare T
distinsă. Observați bine marca P. D. pe fiecare corset. ’ ' f
LU

„TERMOGENUL“
(vată revulsivă)
RA

vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Vata

TEKMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
NT

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“
CE

preiarat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
I/
AS

Bomboane Purgative
din suc de fructe
Ușor de luat de copii și a-
UI

dulți. Efect sigur. Excelente

contra: ■
Constipației, Leneviei in- '
BC

testinale, Hemoroizilor f
Congestiunei, Migrenei ♦
De vânzare In toate farmaciile. T
Depozit general X
l’HARMAKOS IAȘI
Str. da Ioan Creangă No. 61 î
Anul I. No. 32. 16 Octombrie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUM ARUL
LU

Costache Fieașcă : Bîlciul Greva din Franța; 1. Nicoară ■.

politic; X.: Cazul d-lui Georgescu- Spre țărmul dreptăței.
RA

Severin; F. C.: Trăiască ță­ POLEMICI: Un simplu șofer.

ranii adventiști!; Z. : Norocul O descoperire. — Privilegiu. —
d-lui Weisengrunn ; Em. Argin : Nici una nici alta d-le Diamandy I.
Dela Vodă-Cuza la A. C. Cuza ; Tel maître, tel valet.—Ei ași ?.—
NT

F : Minciuna politică; B. Nem- Nedumerire.— Independență. —

țeanu : Toamnă (versuri); W.: Adică cum vine vorba ?.
CE

Bibliografii : ..împroprietăririle in Romînia;‘

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul*
BC

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 A apărut — în editura „Viața Socială1'

Y
La Fîntîna Castallel

AR
VERSURI — de N. Davidescu
Un elegant volum de peste 100 pagini — 1 Leu

R
Se găsește în depozit la BIROUL DE EXPEDIȚIE „FACLA11 din
Calea Victoriei No. 43, București.

LIB
A apărut

ITY
Viața Socială no. 9

S
cu următorul sumar:
ER
Urmarea anchetei pentru Votul Universal -----------
Răspunsurile d-lor : Zamfir Arbore: Paul Bujor, profesor
universitar; Dr. M. Cialic; Ar. Cosăcescu, fost secretar general la
NIV
domenii; George Danielopol, avocat; Ion T. Floreseu, deputat;
I. C. Frimu; Dr. N. Lupii, fost prefect; D. Marinescu, redactorul
„României Muncitoare" ; Const. Miile, directorul ziarului „Ade­
vărul" ; Dr. C. Racovski; C. Rădulescu-Motru, prof, universitar.
LU

V. M. Kogâlniceanu: împroprietăririle și Casa Rurală.

Tudor Arghezi: Sfîrșitul toamnei.
G. Galaction : Dionis grecoteiul.
D. Anghel: Garda imperială.
RA

C. Dobrogeanu-Gherea : Problema Regalismului.

A. Briand: Asupra grevei generale.
V. Demetrius : Zi de toamnă.
NT

N. D. C. : Greva generală din Franța.

B. Nemțeanu : Fragment.
Camil Ressu: Impresii de artă.
CE

Viața politică, Viața socială, Viața intelectuală

— Recenzii, revista revistelor —
Ilustrații de marele caricaturist francez Abel Hermaut.
— Prețul unui număr 1 ieu —
I/
AS

BUTOAIE DE FER 1
UI

PSNTRU
BENZINA, PETROL, SPIRT, etc.
S. ASDERBACHN
BC

București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82

 Facla 16

Y
Anul I. No. 32 °?a?o>brle

R AR
LIB
ITY
Bîlciul politic

S
ER
Peste o lună, se deschide Parlamentul. In altă țară consti­
tuțională, asemenea eveniment iminent dă de vorbit presei și
lumei politice. Se desbat idei, se discută proectele guvernului,
NIV
se opun contra-proecte. La noi nimic din toate acestea. La noi
toată volbura politică se rezumă; „Pleacă Brătianu ? Cine îi ia
locul ?“
Cu toate acestea parlamentul va fi deschis în ziua și la
LU

ora fixată.
Un mesaj, improvizat în ajun, va fi citit cu mare alaiu.
Iar pe urmă primadonele partidelor își vor drege glasul și vor
începe, pe rînd, cîte un cîntec monoton, cunoscut de mult, o
RA

arie veche și răsuflată, care nici mahalalei nu-i mai place.

Asta se va numi „discuție la mesaj “ și „desbaterea asupra
nevoilor țărei“.
NT

Cunoaștem noi aceste desbateri.

Parlamentul nostru e un bîlciu unde traficanții de idei po­
litice își desfac marfa lor mucegăită. Concurența ce’și fac e a-
CE

prigă, dar totuși, cum învîrtesc, cum sucesc, negustoria se închee

pentru toți cu cîștig. Căci deși marfa lor n’are trecere și căutare,
ei o impun cu deasila.
Ii văd pe acești traficanți, întorși rumeni din plimbări es­
I/

tivale. O vară întreagă nu s’au gîndit la nimic și nu se gîndesc

nici azi. Dar creerul lor leneș va deveni de odată activ, va face o
AS

sforțare de o singură zi la mesaj și apoi va recade în beatitu­

dine și toropeală.
Problemele mari naționale, nevoile țărei, le rostesc cu bu­
UI

zele, dar nu le înțeleg și nu ’și dau osteneala să le înțeleagă.

Iar cînd împrejurările aduc la ordinea zilei o chestiune mai în­
semnată, ineluctabilă, numai ce auzi pe politician! strigînd:
BC

Acordai partidelor.
Acordul partidelor, cea mai proaspătă înșelătorie a activi-
tăței noastre politice. Dacă ne mai trebuia vre-o dovadă că toată
viața noastră politică e o ficțiune, acordul partidelor ne-a dat-o.
 y a «3 1 a
82

Y
AR
Căci ce înseamnă mă rog acordul partidelor? Intr’o țară cu regim
constituțional, viața politică decurge tocmai din neacordul par­
tidelor. Numai deosebirile de vederi, neînțelegerile fac să pulseze
viața politică. Inchipuiți-vă însă în țară, la ordinea zilei, o re­

R
formă. Se scoală d. Take lonescu și declară:

LIB
— Eu o doresc din toată inima, (d. lonescu are de regulă
multă inimă) dar spre a o făptui, îmi trebue acordul partidelor.
Altfel nu o vreau nici eu.
D. Carp dă din umeri și glumește, iar d. Ionel Brătianu

ITY
sare în sus și strigă:
— Eu nu vleau ? Și fiindcă nu viea d. Ionel Brătianu,
acordul partidelor nu se face și reforma rămîne în inima d-lui
Take lonescu.

S
Așteptați deschiderea Parlamentului, cu alaiul ei obicinuit,
ER
și veți vedea că nu v’am spus un basm din lună ori din stele.
Costache Pleașcă
NIV
--------- -gg:
LU

Cazul d-lui Georgescu-Severin

RA

Am arătat că d. Georgescu-Severin, specialist în chestia agrară, măr­

turisește în Romînia Agricolă, că, într'o lucrare franceză, a săvîrșit un piși-
cherlîc patriotic. Face să cităm din nou corpul delictului:
„Lucrarea (mea) nu atacă proprietatea mare, ci pe arendași, în special
NT

„pe ce-i streini. Pe seama arendășitului pun eu toată vina sistemului nostru
„nenorocit agrar, ceeace poate nu e absolut exact. Am făcut-o însă în lucrarea
„mea, tocmai pentru a nu ponegri pe conaționalii noștri, și a nu ne descris
„în culori prea urîte streinâtății“.
CE

Această spovedanie este înmormîntarea științifică a d-lui Const. G.

Georgescu-Severin. In cazul cel mai bun ea îl scoate pentru multă vreme
din rîndul publiciștilor serioși, adică pînă va fi dat probe vădite că a pă­
răsit asemenea proeedeuri inadmisibile. Sperăm că i-o va spune șiFzațaiîo-
mînească al cărei colaborator este d-sa. D. Ibrăileanu care a pedepsit cu
I/

atîta asprime pe un colaborator care se făcuse vinovat de furt, nu poate

acoperi pe un altul care s’a făcut vinovat de tăinuire.
AS

Se va zice însă că d. Georgescu a procedat din patriotizm. D-sa o și

crede, căci își face spovedania nu pentru a se pedepsi singur ci spre a-și
atrage laude. Dar tocmai în aceasta rezidă marea d-sale greșală: cauzele
drepte nu se apără cu minciuni: adevărul e singurul, marele și neînvinsul
UI

lor protector. Nu ascunzînd realitatea, ci inlăturînd-6, poți să îndrepți un

sistem nenorocit. Și o țară care n’are tăria să-și dea pe față păcatele, este
o țară care n’a ajuns încă să merite o soartă mai bună. Dacă d. Georgescu
n’a priceput acest lucru, ne mirăm că n’a mers mai departe : de ce n’a tă­
BC

găduit pur și simplu existența chestiei agrare ? De ce n’a zis că țăranii

noștri trăesc în raiu ?
D. Georgescu are însă și o scuză: d-sa nu este singurul care’proce­
dează așa. Sistemul pe care d. Georgescu îl practică numai peste graniță,
politicianii de tot soiul îl practică înlăuntrul țării. Oine nu știe că în de­
finitiv asta e părerea care se vîntură mai mult în parlament, în presă, în
 Facla
83

Y
întruniri și chiar în Viața Romineascăt N’a vorbit d. Stere de Eischerland, de

AR
fischerești și fischeroizi, ca și cum Mochi Fischer ar fi creatorul și mențină-
torul sistemului nostru agrar? Nu vorbește d. lorga, cu și fără rost, de
Mochi, Mochi și iar Mochi ?

R
Pentru noi Mochi Fischer este un simplu agent al oligarchiei stor­
cătoare. Este unul din mulții ei agenți. Și nici nu e măcar cel mai rău. Am

LIB
somat de atîtea ori pe d. lorga să citze fapte cari ar dovedi că Mochi Fischer
exploatează mai grozav de cît Nababul oii de cit frații Brătieni. N'a fost
în stare s’o facă.
Dar ceea ce pecetluiește definitiv demagogia politicianistă romînă, este
că guvernul reformelor, care și-a dus toată campania pe tema fischerlan-

ITY
dizmului, n’a făcut nimic pentru a înlătura acest „flagel8. In 1907, cu o
lună înainte de răscoale, d. Spiru Haret. vorbind alături de d-nii Sturdza,
frații Brătianu și alții, la o întrunire publică din Galați, a zis :
— Dacă țăranii noștri ar fi luminați, ei n’ar îngădui ca o mînă de
jidani să fie stăpîni pe toată Moldova și să stoarcă și măduva nenorocitului

S
țăran romîn.
Sala, plină de țărani, a aplaudat furtunos pe d. Haret, iar d-nii Sturdza
și Brătianu l an felicitat cu efuziune.
ER
Oe-au făcut liberalii contra „mînei de jidani ?“
Dacă Mochi Fischer nu este un produs firesc și necesar al evoluției
noastre economico-agricole, cum d. Costinescu e un produs firesc și necesar
NIV
al evoluției economico-industriale, dacă Mochi Fischer e o manifestație ac­
cidentală și artificială, dacă el este un reprezentat al „capitalului vagabond8,
de ce nu l’ați înlăturat scurt și cuprinzător, ca pe orice intrus neplăcut ?
De ce nu-1 expulzați pe Mochi Fischer, care nici nu este măcar evreu
LU

pămîntean ci e „pripășit8 din Austria?

De ce-i arendați moșiile voastre?
De ce 1 apărați ca avocați ?
De ce faceți tot felul de afaceri cu el ?
De ce luați bani cu împrumut dela dînsul?
RA

De ce în vasta anchetă pe care ați făcut-o ca să dovediți halul de

exploatare a țăranului, nu l’ați cuprins și pe Mochi Fischer ?
Gum se vede, d. Georgescu-Severin, falsificînd realitatea, „aruncînd
NT

totul în spinarea arendașilor și în special a celor streini8 a procedat la fel

cu toți politicianii, n’a făcut de cît să extindă peste graniță sistemul care
se practică la iioi: înșelarea opiniei publice, deturnarea ei de la adevărata
problemă și deci și dela adevărata ei soluție.
CE

Și d. Georgescu nu și-a atins măcar scopul, căci străinătatea va fi

destul de cuminte ca să se întrebe : dacă vina este a unor simpli interme­
diari nechemați și mai ales streini, de ce-i rabdă naționalii? Și va fi destul
de inteligentă străinătatea, ca să-și răspundă : dacă naționalii li rabdă pe
acsi streini, de sigur că au motiv s’o facă, de sigur că trag foloase din
I/

această toleranță.
Judecind așa, străinătatea va fi pe calea adevărului, dar, din neno­
AS

rocire, nu va ști tot adevărul, care e acesta :

Nu toți naționalii trag foloase de pe urma Fișărilor evrei sau romîni,
ci numai cîțiva : aceia cari sub pretext că învîrtesc „politica8 țării în reali­
tate o exploatează cu o lăcomie sălbatică.
UI

Dacă Fischer âr vrea să plece din țară, toți politicianii s’ar înfige la
granița și i-ar săruta pulpana, ca să rămîie.
Și tare ne temem că între aceia cari l’ar implora mai cu foc ar fi și
eminenta profesoară universitară d-na Tița Pavelescu, atît de celebră sub
BC

pseudonimul A. C. Ouza.
X.
 84

Y
AR
Aifc'i if uo .egiol ,t> t-.<țad c\ .77 ț ■ M.tj rzi-< t> iul is •
Trăiască țăranii adventiști!

R
LIB
Scbt acest strigăt, nu pentru că m’ar îneînta adventizmul, dar
pentru că nefiihd guvern Și mai puțin încă liberal, n’am nici un motiv
să doresc moartea țăranilor, adventiști sau nu.
Mărturisesc îhsă că ivirea unor țărani adventiști e pentru mine
o inaiiiftstație foarte importantă și foarte îmbucurătoare.

ITY
Mă explic. Părerea generală despre țăranii noștri este că ei sînt
niște brute. Ih aceaștă privință sper că n’o să mă contrazică nime i.
Mai întîi, această ț/ărere o trădează felul în care sînt tratați. Căci dacă
în sufletiil politicianilor noștri ar fi licărit măcar o umbră de bănuială

S
că și țăranii sîrit oameni, demult ar fi dispărut tratamentul acela odios.
Apoi părerea arătată cărturarii noștri o spun și de-a dreptul. Ce obiec­
ER
tează ei cîtid li se cere să admită votul universal ? Că țăranii sînt in-
culți. Dar ce se cheamă incult? încolți sînt toți țăranii, din toată lumea.
Dacă ar fi vorba numai de cele patru clase primare, pe cari — ce-i
drept—țăranii noștri nu le au, va recunoaște ori-cine că numai condu­
NIV
cerea statului fiu se învață în școlile primare. Deci, cînd zici, cu privire
la politică, precum că țăranii noștri sînt inculți, înțelegi prin asta că
sînt niște brute necultivabile și de aceia ei nu merită cinstea pe care
o au țăranii bulgari, de-a avea dreptul de vot.
Mai departe. Cînd vorbești de mizeria în adevăr groaznică în care
LU

zac țăranii, ți se răspunde că e din vina lor: că sînt leneși, bețivi, etc.
Adică: niște brute.
Cînd te plîngi că agricultura nu face nici un progres, că țărani­
lor nu li se dă mijlocul de a face agricultură civilizată, ți se răspunde
RA

că țăranii sînt atît de conservatori, atît de rutinari, în cît nu ies din

ce-au apucat măcar să-i tai. Deci: niște brute.
Răscoala din 1907 se știe că țăranii au făcut-o tară motiv, că
așa — din cer șenip —• ș’au năpustit asupra îngerașilor de proprietari
NT

și c’au șayîrșit piște cruzimi atît de groaznice, în cît Istoria s’a înfiorat
și înfiorată q <șg,i;amîie d,e-apururi. Se citează chiar cazul unui pro­
prietar care a umblat o lună de zile cu mîna bandajată și medicii nu
i-au permis să scoată bandajul de cît cînd a trebuit să iscălească ce­
CE

rerea de despăgubiri.
In sfirșiț, țăranul e o bruta. El n’are ideal, n-are suflet, n’are
cap, și are numai vicii: o lăcomie fără frîu, o răutate de fiară, etc.
Și iată cp bruta asta se entuziâZmăază de ceva atît de pur ideal
ca o religie nouă atunci cînd e îmbrățișată de un țăran, căci la el nu
I/

se poate presupune nici elementul demagogic—neavînd la ce să-l folo­

sească—nici interesul material, căci n’are cum să tragă vr’un folos. Va
AS

să zică, în sufletul țăranului sînt rezerve de simțire, de cugetare, de

ideal, de ențuziazm, de speranță, de poiezie. Va să zică, țăranul e om!
El sepoate gîndi.și la alt •ceva de. cît interesul imediat, are o inimă și
o Iasă pe dînsa să-l poarte, el care e cu''stomachal deșert!
UI

Adventizmul în sine pentru noi nu înseamnă nimic. Țăranul ad­

ventist este însă o revelație, este o minune. Este cel dinții semn de
viață.
Țăranul romîn trăiește.
BC

Nu, boierilor! Tot nu l’ați ucis!

Azi e adventist. Bine. El poate deci să fie ceva.
Și mîine va fi ceea ce trebuie să fie!
P. C.
 85

Y
Norocul d-lui Weisengrunn

AR
In „Oesterreichische Rundschau* din Viena găsim un articol in­

R
titulat Norocul socialdemocrației și iscălit de d. dr. P. Weisengrunn. Au­
torul, originar din Romînia, se bucură de o bună reputație în unele

LIB
cercuri publicistice austriace — nu însă în cele mai înaintate.
Articolul d-lui Weisengrnnn îneepe cu lin anUnciu 'funebru:
„Că marxizmul ..teoretic" e pe moarte — în această privință toate
capetele obiective și toate spiritele în adevăr cultivate s’au lămurit de
mult*.

ITY
Trebuie să amintim că acum zece ani d. Weisengriinn a publicat
o carte tocmai pentru distrugerea marxizmului „teoretic* (ghilemelele
sînt ale d-sale) și deci e firesc ca pstăzl K să să-și pfiodlame-victoria.
Totuși găsim c’o putea face în Chip mal pezerVat• ai Vorbi fib iodte"ei|4
petele obiective și toate spiritele cultivate e prea exagerat. Vor mai fi

S
fiind, și printre cei cari proclamă vitaiijgtea marxizmului,'fiîțiVăoameni
obiectivi și culți. î/Tn'y ‘fr ț' v8

cu d-sa, la subiectul articolului.

ER
Dar d. Weisengrunn tiu se dpVește măi mult5așiipra 'frazei infrd-
ductive și prin urmare nu ne vom opri nici noi. Șă trecein împreună
, . ' . / J 1 J ‘ i
Socializmul teoretic e pe moarte, deci și cel practic ăr irebin să
NIV
se găsească în același stadiu. Și totuși sînt sute de mii de oameni, zice
autorul — milioane, vom zice noi — cari alcătuiesc socialdembcrația
practică, militantă, activă, înreșistrînd pe fiecare zi fibiii triumfuri. Cum
se explică paradoxul acesta social? Iată cum:
LU

„Dacă pe de altă parte pdlitica Cea veche (marxistă) mai are încă
.„și azi atît de multi partizani, aceasta se bkplică, cCl puțin, la prima
„vedere (subliniat de noi) prin faptul că înțr uri mare ripmăr de țări,
„diferite probleme locale, ștîrigăcîi de-ale oamenilor poliției, nefamilia-
„rizarea bărbaților conducători cu realitatea socială.și cil marțle ches-
RA

„tiuni de politică comercială, favorizează pentru un soroc de vreme

„ostenelile socialdemocrației oficiale*. . ‘
Va să zică: împrejurări locale, mărunte, de o parte, și prostia stă-
pînirii de alta. Dar cum ați Văzut, aceasta e numai la primă vedere.
NT

Se înțelege însă că pentru sociologul conștiincios —singurul care-și

poate zice sociolog— espîicațiiie cari apar de la sine, lă prima Vedete,
n’au nici o valoare. De aceea și d. Weisengrunn nu face Caz de ele și
se adîncește în căutarea altora. In adevăr :
CE

„Nu numai socialdemocrația germană, dar și Cea austriacă și, în

„parte, și cea franceză, trăiește din victorii aparente. Favoarea momen-
„tului face chiar și pe mulți cugetători obiectivi să nu Vadă îri ce mă-
„sură resfrîngerea* marxismului pfactic, în adînC și în larg, s’a Și să,
„vîrșit. Ei bine, acest „noroc* al socialdemocrației are pricini adinei pe
I/

„cari în rîndurile următoare — deși numai în trăsături generale — avem

„să le destăinuim*.
AS

Negreșit, vom urmări cu încordarea cuvenită destăinuirile^ d-lui

dr. Weisengrunn. Ne permitem numai să răsuflăm o clipă, cu atît mai
mult cu cit avem de făcut și o constatare : ați văzut că sîrit și capete
obiective cari nu-și dau seama de naufragiul marxismului. La începutul
UI

articolului era vorba că nu sînt, că s’au isprăvit cu desăvîrșire, ca fe-

tele mari din „Vînzătorul de paseri*. Da, dar nu uitați că era vorba de
capete obiective și spirite cultivate. De aici rezultă că Jaures, Kautsky
și alții de acest soiu nu sînt lipsiți de obiectivitate, cum îl acuză presa
BC

burgheză, ci numai lipsiți de cultură. La carte, amice Jaures !

Și acum, destăinuirile :
„Slăbiciunea deosebită a liberalizmului austriac, politica realistă
 86 Faci

Y
„cu minte, aproape oportunistă a lui Victor Adler, acestea au contribuit

AR
„la repedea înflorire a socialdemocrației, într’o țară abia semi-indus-
„triala.... Tocmai că socialdemocrația austriacă are noroc!! (ambele
„semne de exclamație sînt ale autorului). Mai mult decît moartea lui
„Lueger și decît neînțelegerile din partidul creștin social, înrîurește aci

R
„scumpirea traiului".
Va să zică: nu e numai prostia burghejilor, constatată la prima

LIB
vedere, dar este și slăbiciunea liberalizmului, deșteptăciunea socialiș­
tilor, și scumpirea traiului constatate la a doua vedere.
Tot așa și în Prusia: greșelile lui Bulow, reforma financiară re­
acționară, refuzul de a introduce votul universal, inutila vărsare de
sînge săvîrșită de poliție in Moabit, lupta pe care o dau patronii me-

ITY
talurgiști în contra lucrătorilor lor, toate acestea aduc o năvală de mii
de partizani noui partidului socialdemocrat. Și așa, zice d. Weisangrunn
se dă lupta aproape dramatică între nepriceperea stăpînirii și slăbi­
ciunea scocialdemocrației—slăbiciune cu care aceasta din urmă merge
din triumf în triumf, adăugăm noi.

S
Seria destăinuirilor e isprăvită. Acuma știm „cauzele adinei*- cari
fac ca socialdemocrația să trăiască numai din isbînzi părute. D-lui
ER
Weisengriinn nu i-a mai rămas de cît să tragă concluzia:
„Cit va mai dura acest noroc al socialdemocrației? La această
„întrebare e greu de răspuns. Dar un lucru e sigur: nepriceperea socială
„a burgheziei poate să se schimbe peste noapte, pe cînd întreaga dez­
NIV
voltare a capitalizmului nu se va putea transforma atît de repede în
„contrarul ei“.
Nu ne rămîne de cît să urăm noapte bună burgheziei, de oarece
nepriceperea ei poate dispărea peste noapte. E întrebarea numai dacă
LU

d. Weisengriinn a spus ceva în articolul pe care-1 rezumarăm. A reduce

totul la inteligența lui Adler (care totuși nu este nici cap obiectiv, nici
spirit cultivat, de vreme ce e marxist) și la prostia lui Biilov (care
totuși e și obiectiv și cultivat, de vreme ce are amabilitatea de a „re­
cunoaște" naufragiul marxizmului), înseamnă a face sociologie de ca­
RA

fenea. Pentru noi nepriceperea burgheziei, reformele financiare reac­

ționare, refuzul de a da votul universal, ca și excesele din Moabit, ca
și lupta patronilor metalurgiști, ca și scumpirea traiului, ca și neînțe­
legerile dintre creștinii sociali, — toate acestea izvoresc din interese de
NT

clasă și constituie acele „probleme locale" de cari vorbește d. dr. Wei-

sengrunn. Locale în senzul că se întîmplă în diferite localități, iar
nu în senzul că ar fi mici, neînsemnate, înlăturabile de azi pe mîne,
prin simpla cumințire a burgheziei — „peste noapte". Căci ele nu
CE

sînt de cît manifestarea, sub formele ei nenumărate, a acelei pro­

bleme adînci, uriașe—problema socială — care în mod firesc a dat naș­
tere socialdemocrației și deci constitue „norocul" ei, singurul ei noroc.
Cît va dura acest noroc? Foarte simplu: cît va dura și această problemă.
I/

Cînd problema socială modernă va fi fost rezolvită, firește că social­

democrația nu va mai avea ce să caute pe lumea asta, alte idei și alte
mișcări se vor ivi pentru împingerea înainte a omenirii, pentru rezol-
AS

virea acestei probleme sociale care va ființa atunci.

Cînd d. Weisengriinn a „destăinuit" misterele socializmului teo­
retic, un spiritual a zis :
UI

— Asta e soarta socializmului: un romîn l’a ucis pe Lassalle și

alt romîn îl ucide pe Marx.
Acum, d. Weisengriinn își complectează opera ucigînd și marxizmul
practic. Treime să recunoaștem că lancu Racoviță a fost mai norocos,
BC

Cu norocul socialdemocrației este ce este, dar nenorocul d-lui Weisen-

griinn, în opera sa de exterminare, este colosal!
 Facla
87

Y
AR
Dela Vodă-Cuza la A. C. Cuza

R
Admiratorii marelui Domnitor ne vor reproșa de sigur impietatea
de a pune alăturea de numele lui Vodă-Ouza pe acela al profesorului de

LIB
cahalie dela Universitatea din Iași. Reproșul va fi bine meritat, și, fiindcă
ne dăm seama de păcatul ce facem, nu pregetăm de a cere scuze.
Pledăm însă circumstanțe atenuante. Avem motivele noastre, anu­
mite motive, pentru a pune numele d-lui A. O. Cuza după acela al lui
Vodă-Cuza.

ITY
D. A. C. Cuza este, după cum se știe, un admirator înverșunat al
lui Vodă-Cuza. Cuzismul, pentru dînsul, este aproape o religie. De altfel
d. N. lorga nu este un cuzist mai puțin înflăcărat ca d. A. C. Cuza.
Pînă aci, constatarea faptului. Dar, partea—putem s’o numim picantă—
a situațiunei, începe dela deosebirea între politica pe care o reprezintă

S
Vodă-Cuza și aceea care este legată de numele d-lui A. 0. Cuza și a mai
marelui său, d. N. lorga. Vodă-Cuza era un spirit liberal, larg în concep-
ER
țiuni, democrat paș-optist—-rasă, din nenorocire, dispărută din țara noastră—
energic în acțiune și dușman a tot ce e micime de suflet și meschinărie
de idei. D. A. O. Cuza face o politică cu desăvîrșire opusă. Vodă-Cuza,
între altele, nu era antisemit ci, dimpotrivă — d. A. 0. Cuza va fi desigur
NIV
euprins de oroare Ia citirea acestor rînduri — partizan hotSrît al emanci-
părei politice a evreilor.
Iată dovada :
Sub domnia lui Vodă-Cuza, în 1864, s’a votat o lege — legea co­
LU

munală — prin care se dădea evreilor pămînteni dreptul de vot la comună.

La 1 Ianuarie 1864, Cuza-Vodă, primind felicitările evreilor, le spuse:
„In 1864. israeliții-romîni vor avea a se felicita de mai multe drep­
turi. Am voit să le dăm totul, însă n’am putut. Veți avea o emancipare gra-
duală. Pretutindeni unde am fost, v’am iubit și n’am făcut nici o deosebire
RA

de religie*.
La 6 Decembrie 1865, Vodă-Cuza spune în Mesagiul de deschidere
al Camerei :
NT

„Ținîud seamă de împrejurările locale, guvernul meu a luat și va lua

măsurile cuvenite pentru a grăbi, pe cît cu putință, emanciparea românilor
de rit israelit*.
Supunem d-lui A. C. Cuza aceste rînduri spre meditare. Ii dăm un
CE

timp de matură gîndire și adîncă reflectare. Și apoi, după ce se va fi silit

astfel intelectualmente, îi cerem să ia condeiul și să-și expue părerile asu­
pra chestiunei. Căci, este o adevărată chestiune, și ea constă în aceea că
Vodă-Cuza, idolul d-lui A. C. Cuza. a avut idei cari se bat cap în cap cu
ideile zgomotosului său admirator. întrebăm pe d. A. C. Cuza : ce părere
I/

are de trădarea pe care cît pe aci era s’o săvîrșească Vodă-Cuza cu eman­
ciparea evreilor 1 Nu e cu putință ca d. A. 0. Cuza să nu aibă o părere în
AS

materie — și fiindcă o are ținem mult s’o cunoaștem. D. A. C. Cuza va

declara poate că și Domnitorul Cuză a fost atras în Cabal. Dacă da, atunci
d. A. 0. Cuza ar trebui să fie logic și să retragă lui Vodă-Cuza sprijinul,
protecția și simpatia sa, — postume. Dacă nu, atunci trebue să fie alte mo­
UI

tive pe cari suntem în drept să le aflăm și noi și pe cari cerem d-lui A. C.

Cuza să ni le comunice.
Suntem nedumiriți. Un om dintr’o bucată ca d. A. C. Cuza nu poate
să se dea în spectacol cu contradicții așa de ciudate și neliniștitoare ca
BC

acele cari rezultă din situația descrisă mai sus. Pentru d. A. 0. Cuza nu
există în țara aceasta decît o singură chestiune: chestiunea jidovească, și
a singură soluțiune posibilă a chestiunei : eliminarea. Așa fiind, cum poate
dînsul să fie cuzist, arun ti -ciad Vodă-Cuza voia, în chestia evreească, ceea
 Facia
88

Y
ce pentru d. A. 0. Cuza ar fi o adevărată catastrofă națională, o nenoro­
cire căreia s’ar datora peirea neamului întreg? Cum?

AR
Cerem o explicație, căci altfel d. A. C. Ouza riscă ca cititorii să-și
dea singuri explicația, ceeace n’ar fi spre lauda și cinstea d-sâie. Aici, d.
A. C. Cuza a fost prins cu o flagrantă transigeare de principii, și, în con­
secință, este dator să ne lămurească. Una din două: ori declară că Vodă-

R
Cuza a fost cumpărat de Cabal și, drept urmare, încetează de a mai fi
cuzist și regretă cuzismul de pînă acum, ori declară că Vodă-Cuza a

LIB
avut dreptate și atunci.,.. Dar, mai bine nu isprăvim, fiindcă soluția din
urmă este o imposibilitate.
D. A. C. Ouza are cuvîntal pentru a se răfui cu Vodă-Cuza.
Em. Argin

ITY
Minciuna politică

S
ER
In ultimul timp s’au petrecut două fapte cari pun intr’o și mai
vie lumină minciuna vieței noastre politice.
Le vom relata pe âmîndouă, trăgînd încheerile.
NIV
I.—Acum cîte-va săptămîni un ziar francez anunță că o convenție
militară a fost încheiată între Romînia și Turcia. Adevărată ori nu,
știrea a făcut ocolul presei din lumea întreagă. A fost desmințită de
unele cercuri, confirmată de altele, într’un cuvînt a fost viu desbătută.
LU

Numai în Romînia nu s’a simțit nimic. Cel mult dacă un ziar sau altul
se mulțumea să reproducă articolele presei străine, dar comentată, de
noi și la noi, n'a fost. Și doar — dacă nu ne înșelăm — chestiunea ne
privește de aproape — ba nu! ne-ar privi dacă a’m avea cu adevărat o
viață constituțională, care presupune că însă’și națiunea hotărăște di­
RA

rectiva politicei sale externe. Dar noi, dragă Doamne ! n’avem politică
internă, dar-mite una externă, unde se cere pricepere, voință, țintă clară,
cu alte cuvinte ceva mai mult de cît cancanuri de culise și înjghebări
de afaceri. La noi toată politica externă sălășluește, vara, în Castelul
NT

Peleș și, iarna, în Calea Victoriei No. 71, și nimeni n’are voie să știe de
dînsa. E atîta abdicare din partea „oamenilor noștri de Stat“, cu „răs­
punderi constituționale11, în ce privește politica noastră externă, încît
CE

a fost un adevărat biciu pe obrazul lor constatarea unui ziarist străin

că „politica externă a Romîniei n’o cunoaște de cît Regele, care nici
nu vorbește măcar de dânsa cu „consilierii11 săi. Și doar sîntem Stat
constituțional unde „toate puterile emană dela națiune11 care singură își
croește destinele.
I/

IL—D. P. P. Carp a fost deunăzi în audiență la Rege. Bătăios cum

e uneori, șeful partidului conservator a vorbit răspicat Regelui, cerîn-
AS

du-i puterea și invocîndu-și în acest scop bătrînețea, care nu-i va mai

îngădui să guverneze multă vreme țara. Impresionat sau intimidat, Re­
gele, zice-se, a promis d-lui 'Carp puterea și ar fl rugat pe d. I. Bră-
tianu să-i inleșnească să-și țină făgăduiala.
UI

Toate bune, n’avem nimic de zis; ba avem dezis că între gu­

vernarea incapabilă a d-lui I. Brătianu și acea a unui om cuminte ca
d. Carp, preferim pe aceasta din urmă.
BC

De cît o întrebare: Ce se face cu rostul vieței noastre constitu­

ționale, după care nu bătrînețea și anii de serviciu decid de venirea și
plecarea guvernelor?
Dar nu ne facem oare de rîs cu asemenea întrebări? F.
 Facla
89

Y
AR
Grădina-i liniștită și pustie,

R
De pare că-i pe pînză zugrăvită.
Ascult tăcerea ei desăvlrșită,

LIB
Și par'c’aștept să ’nceapă-o simfonie.

Peste copaci plutește-o măreție

Ca’n doliile mari; dar, nezărită,

ITY
Prin ramuri trece-o undă răsvrătită
Și-un molcom vînt pornește să adie.

O frunză prinde lin să se ’nfioare.

S
Mai multe-apoi... și ’n clipa următoare

ER
Tot sufletul grădinii se dezleagă;

Povestea la, iubito,-acum răsună :

NIV
Ta ai visat pe aci o vară ’ntreagă
Și frunză nu-i de tine să nu-mi spună!
8. Nemțeanu
LU

Greva din Franța *

RA
NT

O grevă generală a căilor ferate are neapărat multi adversari.

Cînd e vorba de-o fabrică sau de-o întreprindere oarecare, multă lume
simpatizează de mai nainte cu lucrătorii, pentrucă totul e menit să se
spargă în capul unui patron sau al unei societăți particulare. Oricine
CE

își face socoteala foarte... altruistă că acel patron n’are decît să dea
mai mult. Că va pierde—cum zice el—treaba lui! Cînd e vorba însă
de căile ferate, a căror stagnare înseamnă oprirea tuturor afacerilor,
deci crearea, dintr’o lovitură, a unor încurcături teribile și poate chiar
și a unei cumplite mizerii generale, toată lumea e contra. Chiar și lu­
I/

crătorii cari pierd de pe urma stagnării afacerilor și a scumpirii ali­

mentelor, chiar și ei sînt contra.
Și atunci, firește, intră în joc marile principii, după cari orice
AS

individ fiind dator să se sacrifice pentru binele general—pentru patrie,

mă rog!—și lucrătorii dela căile ferate au datoria patriotică să rabde
orice, numai să nu tulbure interesele celorlalți. De acest principiu s’a
UI

condus și d. Orleanu, cînd a interzis cheferiștilor de a se asocia, —

fără asociație greva fiind aproape imposibilă. Aproape, nu de tot, căci
BC

*) Articolul acesta ne-a venit săptămîna trecută, cînd nu se știa încă de soarta
grevei, dar nu l’am putut pune, din cauza abundenței de, materie. IIpunem în No. de
țață, așa cum ne-a fost trimis, scris pe cînd nu era încă absolut sigur că greva o să
se sțîrșească cu un eșec. Facem. însă rezervele noastre asupra unora din părerile ex­
primate, cari nu sînt de cit personale, ale autorului.
 90 raci

vom trăi destul ca să vedem și o grevă a cheferiștilor noștri, chiar

Y
dacă legea d-lui Orleanu va rămînea în picioare.
Insă ce valoare are principiul acesta? Nici una.

AR
Și iată de ce: principiile morale, juridice, etc., etc., nu sînt decît
exprimarea unor relații reale de forță. Dacă ai puterea să mă împie­
dici de a face un lucru, dunei principiul dominant este acela pe care-1

R
scoți din acea putere. Dacă eu am puterea să fac tocmai lucrul acela
pe cate „principiul1* tău mi-1 interzice, atunci principiul meu devine
dominant. Și cu asta basta.

LIB
Să luăm o pildă. Greva simplă, obicinuită, este recunoscută de
legea franceză. Nimeni nu-i contestă legitimitatea. Și atunci, vin dum­
nealor, jurisconsulții și consacră și ei,în numele „științii** juridice acest
principiu deja consacrat de lege, și zic:

ITY
— Da, libertatea de a face grevă e un drept natural, pentru că
nimeni nu mă poate sili să lucrez cînd eu nu vreau să lucrez.
Uită însă savanții jurisconsulți, că acest „drept natural** a fost
cucerit, că altă dată legea nu-1 recunoștea. Legea l’a recunoscut atunci
cînd muncitorii ajunseseră destul de tari ca să poată face grevă de cite

S
ori le convenea, fără ca să-și piardă vremea mai întii cu consultarea
codurilor, jurisprudențelor și... dreptului roman.
ER
Acelaș lucru și cu greva astălaltă, pe care am putea o numi greva
de stat, ca s’o deosebim de cealaltă, deși în fond e același lucru.
întrebarea care se pune e aceasta și numai aceasta : au lucrătorii
căilor ferate franceze destulă putere ca să facă o asemenea grevă cu
NIV
succes? Dacă da, au și dreptul natural de-a o face. Jurisconsulții și fa­
bricanții de principii sunt niște băieți buni cari se închină puterii.
Dacă greviștii de azi din Franța și-au calculat rău forțele, atunci se
înțelege că n’au nici dreptul de-a face grevă, pentru simplul cuvînt că
dreptul natural și abstract nu există. Moisi a putut păcăli lumea cu
LU

faimoasa lui tăbliță pe care i-a dăruit-o protectorul său ceresc și în

care se prevedea ce se cade și ce nu se cade A făcut bine Moisi că
s’a grăbit, căci dacă și-ar fi aminat pentru vremurile noastre măreața
intrare, ar fi stîrnit rîsul general.
RA

Or. tocmai așa judecind lucrurile, cu cred că greva din Franța

nu va reuși, pentru că muncitorimea nu e destul de bine organizată
pentru asta—nu e încă. Și, în genere, sentimentul solidarității sociale
nu e încă atîl de dezvoltat, pentru ca opinia publică. în marea ei ma­
NT

joritate, să susție o asemenea grevă, cu riscul chiar de a și impune

sacrificii. Și nu pentru că lumea e atit de egoistă, ci pentrucă lumea
e atit de proastă. Dovada o dau imediat: dacă pentru satisfacerea in­
tereselor cîtorva capitaliști, Franța ar începe un războiu—cum a făcut
CE

anul trecut Spania-opinia publică, în marea ei majoritate, ar accepta

și sacrificiul de sînge și sacrificiul bănesc și, eventual, starea de ase­
diu, foametea, etc., zicind că e o datorie de patriotizm să rabde. Cînd
e vorba însă de de interesele a mii de muncitori, cari nu umblă după
I/

combinații cămătărești ci vor numai să-și asigure un traiu mai ome­

nesc, atunci aceeași opinie publică nu înțelege să-și impuie nici un sa­
crificiu.
AS

E probabil deci că greva o să cadă. Rezultă de aici că munci­

torii nu trebuiau s’o proclame? Nu. Mai întîiu, pentru că în luptele
sociale nu poți să știi în mod exact cînd a sunat ceasul. Sunt expe­
riențe cari se fac. Și nici nu se fac în totdeauna în mod calculat. De
UI

multe ori izbucnesc dela sine, ca o fatalitate. In al doilea rînd, trebue

să observăm că, într’un anume stadiu al evoluției sociale, asemenea
explozii folosesc în tot cazul păturii asuprite. Chiar dacă greva din
BC

Franța va fi înfrîntă, pătura aominantă va fi pierdut mai mult decît

muncitorii. Rezultatul va fi că pe viitor stăpinii se vor gîndi bine îna­
inte de a lăsa pe muncitori să recurgă la mijlocul extrem.
Prin urmare, dacă greva din Franța se generalizează fi reufețte
 Facla
91

s’a isprăvit cu faimosul „principiu" că numai unele greve sunt per­

Y
mise, iar altele nu. Dacă ea nu reușește, muncitorii au două foloase:
întîi, că în tot cazul au dovedit o patere relativă și deci vor apărea mai

AR
tari în lupta cu stăpînirea, care pe viitor va fi mai puțin cerbicoasăț
al doilea că muncitorii vor fi văzut ei singuri pînă la ce putere anume
au ajuns și deci vor ști că mai au de furcă. Experiența se va repeta,
firește—peste un an sau peste zece ani, indiferent — și, dacă și după

R
aceea va mai fi nevoie, se va mai repeta și pe urmă.
Acestea, bine înțeles, sînt bune pentru o țară cu un anume grad

LIB
de evoluție. La noi, azi, n’am îndemna pe nimeni să facă grevă, nici
măcar o simplă și mică grevă particulară. Cînd se ivește una sîntem
datori s’o sprijinim—dacă o socotim dreaptă. De îndemnat nu trebuie
să îndemnăm, tocmai pentru că e vorba de experiențe sociale cari au
valoarea numai cînd se produc de la sine, iar nu cînd se crează în

ITY
mod artificial.
Cînd ar fi vorba însă de o grevă a cheferiștilor noștri, în împre­
jurările de azi, am combate-o din răsputeri, am socoti-o ca o nebunie
curată, pentru că nimic nu ne dă dreptul să bănuim că ar avea cele
mai slabe șanșe de reușită și pentru că nici măcar folosul rezultatelor

S
indirecte nu l’ar putea da.
In Franța chestiunea se pune de la putere la putere. Puterea sta­
nu va reuși acuma, va reuși mai tîrziu. ER
tului este încă cea mai mare. Dar ea scade pe fiecare zi, și ceea ce
W.

.. s ® ==
NIV

Spre țărmul dreptății

LU

Poezii de D. Th- Neculuță. — Cercul de editură socialistă. București.

— Cu prilejul aniversării morții poetului —
RA

Prietinii și tovarășii cizmarului Neculuță au adunat înțr’un volum

poeziile acestuia, poezii parte răspîndite pînă acum prin diferite ziare
și reviste socialiste, parte inedite. Publicîndu-le, cercul de editură -so­
NT

cialistă a urmărit un îndoit țel. întîi, să ridice un prinos de dragoste

și de recunoștință tovarășului mort, care a dat tot ce-a avut el mai
curat și mai bun în sufletul lui, realifăței de suferințe și de idealuri
de dezrobire ale muncitorilor, din rîndul cărora făcea și el parte; și
CE

în al doilea rînd, ca să pună în mîinele muncitorimei de astăzi, ver­

surile de durere și de răzvrătire scrise de unul dintre ai lor.
Poetul Neculuță s’a născut în mizerie, a trăit în mizerie și-a murit
de mizerie.
Intv’un oraș și într’o lume care cunoștea toate înlesnirile traiului
I/

și toate plăcerile vieții, el și-a trecut cei cîți-va ani de tinereță, înco­
voiat ziua pe meșteșugul lui de cizmărie, și noaptea, noaptea scurtă a
AS

muncitorului, ghemuit pe cărțile cumpărate cu anevoe, și pe paginele

albe în cari și-a pus în versuri toate visurile iui neîmplinite, toate do­
rințele lui sfarmate, tot sufletul luf batjocorit de lupta neîndurată pen­
tru pîine. Neculuță a intrat în viața cizmăriei, cu ochii ațintiți spre
UI

frumusețile lumei și cu inima strînsă de farmecul unei iubiri din care

el n’avea să guste niciodată. In nopțile de foame și de frig, el scria :
„îmi port privirea peste toate... și jalea stă să mă doboare,
BC

„Mi-e dor de slăvi și zări albastre, de ciuturi dragi, de crăngi în floare,

„Și nu le am... și’n dor de ele, tot dragul vieții mi se curmă;
„Trăesc, un beduin-pe cale, de toți ai lui lăsat în urmă
 92 Facla

Copil de țăran, în lumea iubirelor venale ale capitalei, el păstra

Y
curățenia de simțire și idealizmul limpede, al poeziei populare. Știu
din spusele prietenilor lui cît de nenorocit a fost el în dragbste, și cum

AR
n’a intilnit, în drumul lui de-acasă la cizmărie, un suflet care să i se
împărecheze. Și totuși, versurile lui cîntă vecinica iubită, o cheamă,
se sfîrșesc de dorul ei:

R
Ademenit de gîndul că în tine
E întruparea unui suflet mare,

LIB
Pe veci căzut’am rob iubirei tale—
Te am urmilrit cu lacome lumine...
Și’i mult de-atunci!... și nu-mi mai vii în cale !...
Și sufletu'mi stingher și veșted, moare..,'
Tot ce e frumos în lume și în gîndul lui, el pune într’Insa:

ITY
Nici odată steaua serii
Plutitoare’n cerul stint,
In doi ochi mai plini de farmec
Raza ei nu și-a răsfrînt.

S
Și-adesea, ascunzîndu-și durerile, îi vorbea șăgalnic:
ER
Ochii tăi cei tineri
N’au nici lanțuri, nici curmei.
Cu ce mă legară ei ?
Ce mau dat Ia dor legat,
NIV
Ca să fiu mîndrei argat,
De cu seară pînă'n zori
Să'i fiu slugă po plînsori,
Și din zori pînă'n noptat
Să'i slujesc tot pe oftat.
LU

Respins din pragul dragostei, închis toată viața intre păreții mur­
dari ai atelierului, Neculuță iși întorceâ sufletul dornic de căldură, de
viață și de lumină, către natură. Cizmarul îngropat în mirosul greu al
pielei tăbăcite, cizmarul care în clipele de răzvrătire striga sălbatec:
RA

Ne'nchideți viața ca’n mormînt.

In fabrici și uzine,
Și ne răpiți al firet cînt,
Și florile și cerul sfînt.
Și dulcea batere de vînt
NT

Și zările senine.
își întindea tot sufletul, ca o apă, în desmerdarea blîndă a vîntului de
primăvară, și scria:
CE

Și lași pe-a ta urmă cîntări,

Mirezme și aur de soare,
Și-aprinzi în adincele zări
Albastra splendoare....
I/

Și'n sufletul nostru cobori

O dulce, nostalgică jale.
AS

Ne farmeci cu visuri, ne dori

Cu doruri de cale...
Și cînd:
In freamătul dulcelui somn
UI

Sub arcuri de ramuri în floare,

s’apropie sfirșitul primăverei, el nu vede în moartea aceasta timpurie
de cît tot un prilej de slăvire a fericirei naturei:
BC

Și’n mîn i cu sceptru de flori

Frumoasă și'n floarea puterei,
Zîmbind feric'tă, tu mori
In brațele verei.
 93

Y
AR
Dar idealizmul, nota aceasta clară de tinereță si de voioșie revăr­
sată peste toate, trebuia să sece curînd în traiul greu, mînat’de biciul
nevoei, al cizmarului Neculuță. Oînd inima lui cinstită bătea zadarnic
la porțile vieții, cînd frumusețile nature! și alinările dragostei fugeau
de odaia lui sărăcăcioasă, Neculuță a trebuit să simtă pînă la plasele

R
cuțitul realităței, și-a trebuit să bea pînă la drojdie amarul existentei,
ca să scrie:

LIB
Adormi, adormi tu vană amintire
Să nu mai vezi trecutu'mi,—către dînsul
La ce s’ar mai întoarce-a ta privire ?
Ruini... și alt nimic nu e într’însul.

ITY
La ce-am venit în lume, tu, gîndire
Nu mă’ntreba, să nu mă’nece plîn&ul!...
Prin multe din poeziile lui trece acelaș fior de desnădejde, aceiași
umbră de dezamăgire, acelaș gest larg, întins peste deșărtăciunea tu­
turor lucrurilor omenești. Adesea ritmul lui e frînt, avîntul spart, ca

S
fereastra prin care intra pînă la dînsul, viscolul ernei. In viața lui nu
vede de cît durere, în toți cei cari îl înconjoară vede sbătîndu-se ace­
ER
iași suferință, aceiași menire a tovarășilor lui de muncă, osîndiți la
ocna vieții. Ori unde și-ar întoarce ochii, va întîlni nevoia, foamea și
frigul; va găsi moartea de-o parte, prostituția de alta. Cu cîtă groază,
cu cîtă supremă milă spune iubitei:
NIV
Sunt ani de-atunci!... Tu sfîntă și curată
La poarta muncei, cu-a ta mină slabă,
Băteai, cerșind, umilă ca o roabă,
Primirea ta, dar... poarta sta’ncuiată..,
LU

Mureai, cînd Prostituția murdară,

Și moartea ’n fața ta venind, îți zise :
Cu care, din noi două, mergi, fecioară ?
Și știind ce-o să aleagă, cunoscînd dilema crudă din care nu va
putea să scape, strîngîndu-și fruntea între mîini și acoperindu și ochii
RA

cu oroare, în toate versurile lui ar striga :

Uitare vreau, uitare și tăcere...
Și s’ar îngropa în uitare ca într’un mormînt, inspirația l’ar atinge
NT

cu aripi cernite, ar scrie pînă la ultimul vers desgustul de viață, sila

de lume, înfricoșetoarea sete de repaoz eminescian; arji și el un rap­
sod mai mult din pleiada pesimiștilor fără visuri, fără credințe, fără
iluzii; ar li ! dacă numai în sufletul lui necunoscut, batjocorit, aruncat
CE

ca o zdreanță de fericiți! pămîntului, în sufletul lui biciuit pînă la sînge

de nedreptățile vieții, nu s’ar fi deșteptat de-odată, n’ar fi zbucnit, n’ar
fi urlat cu furie, ca vijeliele iernei, întîiul strigăt de revoltă și de ură.
Poetul dragostei și-al primăverei, care văzuse cum pe malul lacurilor
...aiurează răchitele și teii...
I/

poetul desnădejdei posomorite și-al tristeței fără speranță, întinde de

data asta coarda suferinței, pînă’ ce plesnește cu zgomotul răzvrătire!
AS

sub mîna lui.

Căci Neculuță intrase în armata socializmuluh
Viața, care nu putea să’i pară pînă atunci de cît ca o vale a plîn-
gerilor, înțălege că e un cîmp de luptă. Lîngă dînsul simte coatele to­
UI

varășilor de muncă și de război. In odaia iui friguroasă și pustie, nu

mai e singur. De-acuma poate să-1 pîndească boala, poate să’i muște
gerul, poate să’i zugrume nevoia, glasul lui va răsuna pînă la moarte,
cu sunet de aramă. El pricepe înțelesul larg al înfrățirei, peste clasele
BC

sociale, peste granițe. Știind că partea oropsiților este aceiași, că

Ne curg aceleași lacrimi, și morții ne trimete
Aceleași răni și boale și foamete și sete,
Ne arde acelaș soare, ne bate aceiaș vînt
Căci toți suntem copiii aceluiași pămîat!
 Facla
94

Y
AR
El va suna din goarna poeziei, chemarea munci tori mei, la marea
luptă de clasă a vremei de mîine. El va turna în sufletele întunecate
ale învinșilor de azi, beția nădejdei și încrederea sfîntă în puterea și
în dreptatea cauzei lor. El va face să bată în ritmul barbar al versu­

R
rilor lui, inima nesocotită, călcată în picioare, a proletariatului.
Și cînd bogătașii și sătuii le vor tăia calea, poezia lui va ame­

LIB
nința încruntată:
îmi pare-atît de drept și sfînt
Pe crudul șarpe să’l zugrum,
Și foc să fac într’al lui drum,
Și'n foc să’l zvîrl și să’l fac scrum

ITY
Și scrum să’l dau în vînt.
Și cînd din fabrici și din uzine se înalță, surd de chinuri, „corul
robilor", el le va arăta cu degetul zarea roșie a viitorului și versul lui
va rîde cu rîsul răzbunărei:

S
Ca recea spaimă tremurînd
In tină, la picioare.
Ertare veți cerși plîngînd,
ER
Iar noi trufași, pe voi călcînd
Vom rîde 'n hohot, auzind
Că mai cerșiți ertare.
Și cînd, peste ani și peste decenii, cînd visurile noastre de drep­
NIV
tate vor fl înfăptuite, cînd socializatul învingător va fîlfîi steagul roș
pe ultimele ziduri ale cetăței capitaliste; cînd pămîntul se va zgudui
pentru cea din urmă oară, sub pasul de atac al armatelor proletare ;
cînd pe rugul Sodomelor și Gomorelor aprinse, se vor mistui cu cei
din urmă proprietari, cele din urmă impilări și nedreptăți sociale, a-
LU

tunci, glasul lui Neculuță, glasul cizmarului învins, glasul poetului re­
voltat, va răsuna încă odată, de dincolo de moarte, o trîmbițare de
izblndă, dar de izbîndă împăcată și largă:
J?e sceptre și steme și tronuri sfărmate
RA

Trufașă tu calcă și mîndră te'ndreaptă,

Spre țărmuri, de sînge și plîns neudate,
Spre țărmuri pe care divina dreptate
De veacuri te-așteaptă.
NT

loan Nicoară
CE

POLEMICI
I/

Un simplu șofeur.—Reproducem, după unul din cele mai impor­

tante ziare, următoarea notiță caracteristică:
AS

„D. general Crăiniceanu, ministru de răsboiu, precum și celelalte

„victime ale gravului accident de automobil, merg spre vindecare.
„Numai șofeurul automobilului se află în stare disperată.
„A. S. R. Principele Ferdinand a cerut relațiuni. S’a răspuns
UI

„Alteței Sale că starea tuturor este mulțumitoare și că absolut nioi

un pericol nu mai amenință pe nimeni".
Va să zică: generalul și celelalte victime, merg spre vindecare.
Nici un pericol nu mai amenință pe nimeni.
BC

...Dar cu șoferul, care se află în stare disperată, cum rămîne ? El

nu e victimă? Nu, el un simplu șofeur, adică un fleac de servitor. N’are
de cît să se ducă dracului de pomană,— numai „victimele" să scape.

O descoperire.— In No. 110 al Neamului romînesc (pagina 1751,

rîndul 7 de sus în jos) d. Â. C. Cuza face descoperirea senzațională că
 Facla
95

Y
Ia noi studenții sunt partea cea mai cultă a nației. Si d. Cuza subliniază

AR
cuvîntul cultă.
In alte țări partea cea mai cultă o formează profesorii, la noi
dacă toți profesorii ar fi ca d. Cuza desigur că studenții ar forma par­
tea cea mai cultă. Cum însă d. Cuza e unul singur, iar profesorii se

R
numără cu sutele, ba chiar cu miile, noi credem că studenții nu pot
avea însușirea pe care le-o conferă d. Cuza.

LIB
D, Cuza e un meșter cofetar care știe să-și îndoape cu acadele
băeții din centre.

Privilegiu. — Colaboratorul nostru Socor se bucură de un privi­

legiu : Neamul Romînesc nu-1 mai atacă pe tema armenismului. Se zice

ITY
că acest privilegiu, confratele Socor îl datorează intervenției d-lui
Abgar Buicliu.
*
Nici una, nici alta, d-le Diamandy! — D. Diamandv, care își trece

S
vremea între accese de independență politică și furii de umilință față
de șef, întreabă pe d. Ionel Brătianu dacă se preocupă numai de votul
ER
universal sau se ocupă deabinelea de dînsul.
D. Jorj face pe naivul distrat. Ce mai încurcă lumea cu întrebări
de acestea, cînd știe bine că nu e nici una, nici alta ? „Șeful" nu se ocupă,
cu atît mai puțin se preocupă de votul universal.
NIV
Pariam însă că Jorj, care e foarte ocupat și preocupat, va alerga
ca un apucat să îmbrățișeze genunchii „șefului", atunci cînd acesta va
amîna chestiunea la calendele grecești, prin vreo nouă formulă vagă
și deșartă.
Așa e Jorj, cînd nu e ocuoat sau «reocupat: e apucat.
LU

Tel maître, tel valet.—Luceafărul vorbește de cazul „unui tînăr

scriitor de versuri, cu numele necunoscut Eugen Revent, care a pus în
circulație o foaie volantă, pe care a imprimat cîtevp versuri satirice ;
RA

în aceste rîoduri rimate și de-o satiră cu totul ștearsă și inferioară, tî-

nărul debutant s’a legat, cu gîndul de batjocură, de aproape toți scrii­
torii mai de seamă de astăzi".
Care-i explicația acestei manifestări? Ne-o dă Luceafărul :
NT

„Satiricul tînăr a scris și el o broșură de versuri lirice și, spre

„nenorocirea lui, nimeni n’a luat-o în seamă. Nici glorie, nici'rușine
„nu i-a adus ieșirea sa în vileag și soarta volumașului a fost o repede
„trecere la ordinea zilei și uitarea de veci. De aci desperai ea, de aci
CE

„apoi izbucnirea urei mărunte în contra celor ajunși. O consecință lo-

„gică a unei stări sufletești turburate."
La explicația Luceafărului avem de adăugat că d. Eugen Revent
e un excelent băiat din centre, detașat în căprăria d-lui A. G. Cuza. Și
discipolul nu putea nici să fie mai de soiu, nici să procedeze, mai cum
I/

se cade de cît gloriosul său măiestru. Toată furia d-lui Cuza n’are altă
pricină de cît aceea că n’a putut să se distingă.
AS

Ei ași ? — Distinsul ziarist francez de limbă germană, d. K. L.

Schmidt, corespondentul din Paris al ziarului vienez „Die Zeit", zice
într’un recent foileton al său:
UI

„De îndată ce toate popoarele și națiunile închee o legătură de

„pace vecinică nu ne mai trebue soldați".
Pînă acum suntem perfect de acord cu d. Schmidt. Insă iată ce
BC

scoate d-sa din ideia de mai sus:

„De aceia e în interesul soldaților să creadă și să facă și pe alții
„să creadă în pururea amenințătoarea primejdie a războiului".
Punem rămășag că distinsul foiletonist pariziano-vienez n’a fost
niciodată soldat și n’a vorbit niciodată cu un soldat. Poate s’a gîndit
la generali și a comis mica eroare de a-i confunda pe aceștia cu soldații.
 96

Y
AR
Săptămîna viitoare apare
NEOIOBĂGIA

R
Stadiu ecoiiomico-sociologie asupra problemei

LIB
---..... — agrare în Romînia - -
de C. DOBROGEANU-GHEREA
Un volum de 500 pagini — 5 LEI

ITY
„Viâța Socială* No. 9, care a apărut azi, publică un important
capitol din opera d-lui Dobrogeanu-Gherea.

S
Nedumerire. — Un lucru mă miră: Cum de n’a ucis jidanul Adler,
rectorul Universităței din Cernăuți, pe d. A. C. Cuza, cînd acesta s’a
ER
aventurat prin Capitala Bucovinei? Ca jidan, Adler trebuia doar să pună
în aplicare principiul Tob și begoim, harog! — pe cel mai bun dintre
goi, omoară-1! Ori Adler nu socoate pe d. Cuza drept cel mai bun dintre
goi? Se prea poate.
*
NIV

Independență.— D. Al. Doinaru, redactorul ziarului liberal

„Mișcarea* din lași, a vorbit la o întrunire publică de acolo și a atacat
violent pe „trădătorul Sturdza, care a sfîrșit prin a și pierde mințile*.
LU

Va să zică, a dispărut sistemul ziariștilor-slugi. Deși redactor al

unui oficios liberal, d. Doinaru își manifestă în public asemenea pă­
reri despre d. Dimitrie Sturdza. Am avea de obiectat în privința te­
meiniciei acestor păreri, mai ales a aceleia că d. Sturdza ar fi trădat
RA

țara; dar felicităm pe șefii liberali din Iași că dau dovadă de atîta to­
leranță și îngădue deplina libertate a redactorului lor.
Foarte bine. Dar pînă unde merge această libertate ? Dacă d.
Doinaru ar exprima păreri despre d. Ionel Brătianu, său măcar despre
NT

șeful siguranței, onor. d. Panaitescu, ar zbura ori nu din slujbă?

O lămurire e absolut necesară, cu atît mai mult cu cît d. Doinaru
a rostit acel discurs înainte de întoarcerea d-lui Sturdza, așa că s’ar
putea bănui că fugosul orator exprima vederile oficiale de atunci ale
CE

foștilor devotați ai d-lui Sturdza.

I/

BIBLIOGRAFII
AS

„împroprietăririle în Rominia* este titlul unei lucrări pe care

„Viața Socială* a început s’o publice, și care este datorită cunoscu­
tului publicist, d. V. M. Kogîlniceanu.
UI

D. Kogîlniceanu, autorul a numeroase lucrări economico-sociale,

importante, unul din puținii cunoscători adînci ai chestiunei agrare, s’a
inspirat, în noua sa lucrare, ca în totdeauna, de cel mai sincer și larg
democratism politic și economic.
BC

„împroprietăririle în Romînia“ analizează problema pămîntului de

hrană în toată complexitatea ei, critică legile asupra Casei Rurale și ob-
știilor de arendare și se închee cu o serie de soluțiuni cari, fără în­
doială, vor atrage atenția generală.
Angajăm pe cititorii noștrii să urmărească cu atenție acest studiu,
foarte îngrijit și foarte documentat. Este o contribuțiune din cele mai
prețioase pentru cunoașterea chestiunei agrare.
 La 1 Septembrie a. c. s’a constituit

Societatea Cooperativă Be editură „fada**

Y
AR
Capital social 20,000 lei
— împărțit în 800 acțiuni a 25 lei acțiunea —

R
Subscrierele se fac de pe acum și se vor închide în seara

LIB
zilei de 18 Octombrie. Valoarea acțiunelor se varsă integral, în
momentul subscrierei. Banii se vor trimete prin mandat poștal
pe adresa : Societ. cooper, de editură Facla, Calea Victoriei 43,
la sediul provizor al Societăței.
Extras din statute :

ITY
Art. 1.—Se înființează în București o societate cooperativă de edi­
tură. Această societate va fi numită Facla și va avea sediul în Bucu­
rești, puțind să înființeze sucursale atît în Capitală cît și în restul țărei.

S
Art. 2.—Scopul Societăței este:
aj S3 editeze biblioteci, reviste, cărți, broșuri de propagandă
ER
stampe, tablouri, etc. mai ales din acelea cari pot servi la ridicarea
nivelului intelectual al poporului și cari îl pot ajuta în lupta lui eco­
nomică.
b) Să cumpere și să vîndă ori ce articole de librărie,papeterie, etc.
NIV
Prima adunare generală a acționarilor va avea loc după
constituirea definitivă a Societăței.
LU

— — gg~ —--------- ------------------ III

DOCTORUL
RA

Vechsler-V erea
NT

Dela Facult. din Faris și București

SPECIALIST IN BOALE DE
CE

= NAS, GÂT ȘI URECHI =

Metode speciale pantru cataruri chronice, devia­
țiile septului nasal, ozena (miros urât din nas) etc.
I/

Broncho și esofagoscopie directe

AS

pentru corpi străini, cancer, stricturi ale esofagului, (me­

toda Killian-Br linings)
UI

Operații «le vegetații adenoide, mastoidite,

labirintite, precum și de
Nasuri sîrîmhe, lurîiîe, ureo mari, de urechi diforme
BC

49, CALEA CALARAȘILOJR, 49

Consultatiuni de la orele 3 — 6 p. m.

___ -------- B —B
 Y
Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­
tarea lor;

AR
Pentru oprirea jerberei mustului și păstrarea lui
dulce, se recomandă cu succes garantat
Noul ANTIFERMENT

R
Doctor A. URBEANU

LIB
—------— Cereți Prospect ----- ------
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București
De vînzare la Drogherii și Farmacii

ITY
I. Griinfeld & M. Goldmann

S
București, Str. Carol S3 [colț, Spaniolă)
ER
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
NIV
distinsă. Observați bine marca D. pe fiecare corset.
LU

(vată revnlsivă)
vindecă în eîte va ore ori ce răceala a corpului. Vata
TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
RA

ori ce dureri ale corpului. Ea farmacii și drogherii.

Săpunul „AIX-L A-CHAPE LLE“

NT

preparat cu sarea de AIXLA-CHAPELLE este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
CE
I/

Bomboane Purgative
din suc de fructe
AS

I Ușor de luat de copii și a-

I 1^1
|%|
dulți. Efect sigur. Excelente
contra:
I H " Constipației, Leneviei in­
UI

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
i 1.75 Jjc vânzare h> toate farmaciile.
BC

Depozit general
PIIAKNAKOX - IAȘI
Str <ia Ioan Creangă ATo. 61
Anul I. No. 33 23 Octombrie 1910.

Y
R AR
LIB
ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL

S
ER
NIV

SUMARUL
LU

C. Dobrogeanu-Gherea: Neoio- democrat ; Lux: Argumente na­

băgia (Problema politică la țară); ționaliste; L. X.; Politică „ge­
N. D.Cocea: Dobrogeanu-Ghe- neroasă11.
RA

rea; P.: Dezideratu Mitropolitului POLEMICI: Jubileul d-nului

Moldovei; Em. Argin; „Dove­ Rubin.—Plagiatorul Caza.—Bu­
NT

zile zdrobitoare11 ale d-kii.Cuza; curie zadarnică. — Necrolog.—

V. P.: Necesitatea regilor; St. Adică cum vine vorba ?—Vintilă
Crăciun: Partidul conservator­ miliardarul.— Violențele altora.
CE

SUPLIMENT : Portretul d-lui Dobrogeanu-Gherea

I/
AS
UI

BUCUREȘTI
Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“
BC

No. 11, Strada Sărindar, No. lî

Prețul 15 Bank
 A apărut — în editura „Viața Socială*

Y
La Fîntîna Castaliei

AR
VERSURI — de N. Davidescu

R
Un elegant volum de peste 100 pagini — 1 Leu
Se găsește în depozit la BIROUL DE EXPEDIȚIE „FACLA" din

LIB
Calea Victoriei No. 43, ‘București.

ITY
A apărut
Viața Socială no. 9

S
cu următorul sumar:
ER
Urmarea anchetei pentru Votul Universal -----------
Răspunsurile d-lor : Zamfir Arbore: Paul Bujor, profesor
NIV
universitar; Dr. M. Cialic; N. Cosăcesca, fost secretar general la
domenii; George Danielopol, avocat; Ion T. Florescu, deputat;
I. C. Frimu ; Dr. N. Lupu, fost prefect; D. Marinescu, redactorul
„României Muncitoare1' ; Const. Miile, directorul ziarului „Ade-
LU

verul" ; Dr. C. Racovski; C. Rădulescu-Motru, prof, universitar.

V. Ft. Kogâlniceanu: împroprietăririle și Casa Rurală.
Tudor ftrghezi: Sfîrșitul toamnei.
G. Galaction : Dionis grecoteiul.
RA

D. Anghel: Garda imperială.

C. Dobrogeanu-Gherea: Problema ilegalternului.
T\. Briand: Asupra grevei generale.
NT

V. Demetrius : Zi de toamnă.
N. D. C. : Greva generală din Franța.
B. Nemțeanu : Fragment.
CE

Cărnii Ressu : Impresii de artă.

Viața politică, Viața socială, Viața intelectuală
— Recenzii, revista revistelor —
Ilustrații de marele caricaturist francez Abel Hermaut.
I/

— Prețul unui număr 1 leu —

AS

flBUTOAIE DE FER J
UI

PENTRU
BENZINA, PETROL, SPIRT, etc.
BC

S. ASDERBACHN
i, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82 |
Anul I. No. 33 Facla 23 0°9°0>brie

Y
AR
■ $

R
LIB
/ ii I
NEOIOBAGIA^S

S ITY
Problema politică la țară )

ER
de C. DOBROGEANU-GHEREA

Așa, spre pildă, să luăm problema politică la țară.

NIV
Că țăranul e lipsit de orice drepturi, că drepturile electo­
rale, așa restrînse cum sînt, nu e lăsat să și le exercite în nici
un fel, acestea sînt adevăruri cunoscute și recunoscute de toți
LU

oamenii și de toate partidele. In privința asta—ca în multe de

altfel—e foarte caracteristic ceeace s’a petrecut după revoltele
dela 1907. D. D. A. Sturdza, primul-ministru și șeful partidului
liberal, a declarat solemn, că după dezastrul întîmplat trebue
RA

să se prefacă, însfîrșit, colegiul al treilea din minciună—vorba

răposatului Costaforu—în realitate, trebue lăsată țărănimea să-și
aleagă în voie reprezentanții ei. D. Carp, șeful partidului con­
NT

servator, declarase întotdeauna că colegiul al treilea e un miraj,

e ceva neexistent. însfîrșit, d. Take lonescu, șeful celui de al
treilea partid de guvernămînt, polemizînd împotriva votului uni­
CE

versal, se întreba : pentruce să mai alergăm după acesta, când

n’am știut să realizăm nici sufragiul restrâns? înainte de-a alerga
după votul obștesc, zicea d-sa, ar fi mai bine să prefacem colegiul
al treilea în realitate. Și d sa și-a luat angajamentul că venind
I/

la putere să săvîrșească această minune.

Iată, deci, pe toți șefii noștri de partide, aceia cari dețin
AS

puterea statului, declarînd fără jenă că de patruzeci și mai bine

de ani decînd avem Constituția, țăranii n’au fost lăsați niciodată
să se folosească de drepturile lor electorale atît de restrînse, nicio­
UI

dată n’au fost lăsați să-și aleagă deputății, ci în locul lor alegea
administrația, iară colegiul al treilea a rămas pururea un co-
legiu-minciună. Nu e oare aceasta caracteristic în cel mai mare
BC

1) Fragmentul acesta este extras din capit. V, întitulat ..Problema ilega-

lismului și rezultatele morale, culturale, juridice și politice ale neoiobăgiei“.
 98 Facla

Y
grad? Dar însfirșit, vorba romînului, păcatul mărturisit e pe ju­

AR
mătate iertat; și mai bine mai tîrziu decît niciodată.
Va să zică, d. Sturdza s’a obligat ca de astădată să lase pe
țărani să-și aleagă reprezentanții. Nimeni nu s’a îndoit de sin­

R
ceritatea dorinței d-lui Sturdza, nici de întreaga d-sale autori­
tate; și eu personal nu mă îndoiesc nici acuma. Și, totuși, d.

LIB
Sturdza a prezidat alegerile, și poate niciodată administrația nu
votase atît de iățiș în locul țăranilor sau prin țărani. Alegerile
s’au făcut de către administrație și nici un țăran n’a fost ales
de țărănime. Ba, pardon : s’a ales un țăran, unul singur la Iași,

ITY
de către d. Stere, care după limbajul nostru politic avea acolo
„situația".
De acest rezultat au rămas uimiți chiar politicianii. „Nu
mai înțeleg nimic, îmi spunea un tînăr și simpatic poporanist:

S
de ce nu-i lasă măcar acuma pe bieții țărani să-și exercite dreptul
ER
lor? Admițînd chiar—lucru imposibil—c’ar intra în cameră 38
de țărani intransigenți și cu idei subversive, ce ar putea să facă
aceștia față cu ceilalți 150 de deputați și cu senatul ?“ Și de
NIV
aceeaș părere cu poporanistul nostru, pe cît ni s’a afirmat, era
întreg guvernul. Și totuși nici un țăran n’a fost ales. Dece? Dacă
simpaticul poporanist a cetit cu atenție cele ce preced, atunci
o știe; iară dacă tot n’o știe, îmi va permite să i o mai spun
LU

odată, pentrucă adevărurile importante e bine să fie repetate ori

decîteori.
Avem o vieață economică reală bazată pe iobăgie și avem ins­
tituții politico-sociale occidentale, liberalo-burgheze, cari se po­
RA

trivesc cu cea dintîi ca nuca în perete, cari sînt chiar în com­

plectă contrazicere cu ea, așa încît a realiza la sate instituțiile
occidentale, ar fi a pune în primejdie existența neoiobăgismului.
NT

Nu se poate să ții pe țăran în cele mai importante relații ale

vieții lui în iobăgie, iară pe de altă parte mai în fiecare an, în
timpul alegerilor— căci sînt cam dese—săptămîni întregi, cît ține
CE

campania electorală, să-i vorbești că el e cetățean liber, e talpa

țării, e buricul pămîntului, e poporul suveran pe spinarea căruia
se ține tot edificiul social, etc. etc.. Nu se poate întinde așa de
mult coarda contradicției, căci ă la longue... se rupe. După re­
I/

voltele din 1888, ofițerii cari le-au reprimat, însărcinați cu an­

chetarea lor, au dat vina în bună parte pe agitația subversivă
AS

și demagogică electorală.1). Nu știu ce-au înțeles ofițerii noștri

prin termenii „subersiv" și „demagogic" : un element de dema­
gogie e necesarmente legat de orice agitație electorală; dar ceeace,
UI

desigur, nu vor fi înțeles anchetorii este, că in împrejurările reale

din satele noastre orice agitație electorală, cît de legală, produce
efectele unor agitații subversive. Deaceea după represiunea din
BC

1907, în care țăranii fusese tratați întocmai ca robii Romei

răsculați sub conducerea lui Spartacus, guvernul n’a îndrăznit

1) V. M. Kogălniceanu : Chestiunea țărănească, anexe.

 Facla gg

Y
să deschidă la sate o campanie electorală,. care presupune: agi­
tația liberă, cuvîntul liber și chiar exagerările de limbaj libere.

AR
Drept vorbind, ar ii fost și prea din cale afară. Deoparte „oro­
rile inutile", iar de alta: țăranul talpa țării, buricul pămîntului,
leul care trebue numai să se scuture ca să i cadă lanțurile, po­

R
porul suveran dela care emană toate puterile statului (și cea mi­
litară) și alte mezeluri din limbajul electoral. I-a fost frică gu­

LIB
vernului, și din punctul său de vedere“guvernamental a avut
dreptate. Și deaceee și la 1907 tot administrația a ales pe repre­
zentanții țărănimii, exceptînd Iașii, unde d. Stere a ales un țăran...
tot cu administrația.

ITY
Și iată de ce îndrăznesc a face o proorocire d-lui Take
lonescu : nici d-sa nu va putea să-și țină angajamentul luat de a
preface colegiul al treilea în realitate. Nu zic că nu va dori, zic

S
că nu va putea. Și nu va putea, pentrucă d-sa nu e social-de­
mocrat, ci conservator-democrat și, deci, trebue să conserve te­
ER
meliile edificiului nostru agrar, care e bazat pe neoiobăgie și, ca
om de stat și conducător de guvern, trebue să le conserve chiar
cînd nu i-ar plăcea personal. Or, alegeri libere pentru țăran, cu
NIV
tot cortegiul de drepturi pe cari le implică — libertatea cuvîn-
tului, a asociației, etc.—asta înseamnă a-1 preface în cetățean—
chiar în limitele legii electorale de azi — adică a-1 face om cu
toate garanțiile legale ce decurg din Constituția țării; iară ță-
LU

ranul-cetățean—înseamnă că s’ar alege praf din toată neoiobăgia

noastră.
Și tot de aici se vede de ce clasele noastre dominante și
oligarhia noastră politică n’au dat, nu dau și nu vor da de bună
RA

voie votul universal. In privința aceasta sînt foarte interesante

o serie de articole apărute în Ordinea, care nu e numai conser­
vatoare ci și democrată, drept care admite votul universal, însă...
NT

pentru alții. Sufragiul universal—zice în substanță Ordinea — e

bun pentru alte state europene, fie mai înaintate în cultură de
cît noi, cum e Franța sau Germania, fie mai înapoiate de cît
CE

noi, cum e Bulgaria sau Serbia ; dar noi, în organizația noastră

de stat, avem un ceva, un fel de secret, care ne face unica țară
unde votul universal nu se poate introduce. Și Ordinea umblă—■
cum zice rusul—alături și împrejurul chestiei, căutînd să-și ex­
I/

plice sieși și altora secretul acesta, dar nu-i dă de rost. Cred că

acuma are să i se limpezească și Ordinei secretul.
AS

Da, se înțelege, gazeta conservator-democrată are dreptate ;

sîntem o țară unică și excepțională, în care votul universal nu
poate să devină o realitate, pentrucă sîntem unica țară europeană
UI

(Rusia și Turcia sînt țări mai ales asiatice), care la baza ei are
încă șerbia,—mitijată, dar, totuși, șerbie de fapt. Or, e absurd
ca pe deoparte, să conservi această șerbie, făcînd din ea chiar
BC

baza ordinei de stat, — cum o face Ordinea în concordanță cu

titlul ei conservator, deși nu-i dă mîna s’o spună,—iară pe de
altă parte, să-i dai șerbului votul universal, egal și direct. In
 Facla
100

Y
acest caz, sau votul universal va desființa șerbia,—recte: neoio-

AR
băgia,—sau aceasta din urmă fiind mai tare va preface și votul
universal într’o minciună. Această din urmă eventualitate oli­
garhia noastră n’ar putea o primi cu neplăcere: o minciună so­

R
cială mai mult—cînd slavă Domnului, avem destule—nu supără
de loc; și unde pui că ne putem da aparența unui stat și mai

LIB
democratic decît Belgia? Decît sufragiul universal e cam greu
de mînuit pentru a-1 preface în minciună. Și apoi întreaga
noastră ordine de stat—nu cea conservatoare, ci cea democrată,
occidentală—prin însăși contradicția ei cu ordinea de fapt neo-

ITY
iobăgistă, îi face acesteea multe greutăți și după cum vom vedea
mai jos, îi sapă chiar existența. Și votul universal ar întări
această ordine democratică, — fie chiar numai în orașe la în­

S
ceput,—și ar adînci și mai mult prăpastia existentă la sate între
starea de drept și starea de fapt; mai mult, el ar împinge la
ER
extrem toate anomaliile ce rezultă din dublul regim capitalisto-
iobăgist de azi, grăbind astfel tocmai prăbușirea acestui regim.
Este, deci, evident că niciodată clasele noastre nu vor da
NIV
de bună voie sufragiul universal. Și tocmai de aceea social-de-
mocrația și democrația burgheză cea sinceră și adevărată, avînd
tot interesul în înlocuirea, nu în menținerea regimului neoiobăgist,
treime să lupte cu toată energia pentru dobîndirea votului universal.
LU

Cît despre Ordinea, dacă n’a priceput toate astea, e din

cauză, cum ar zice Faust, că „două suflete trăiesc în pieptul
ei“—adică un suflet conservator și unul democrat și „cari vor
RA

să se despartă unul de altul11.

Dacă această despărțire ar deveni o realitate, dacă sufletul
democrat s’ar despărți definitiv de cel conservator, atunci și
Ordinea ar secunda lupta democrației romîne pentru dobîndirea
NT

votului universal,
■ --------- 8S -------
CE

Dobrogeana - Gherea
I/
AS

Neoiobăgia, opera anunțată și așteptată cu nerăbdare de atîta vreme,

apare astăzi. Asupra ultimei’ lucrări a d-lui Bobrogeanu-Gherea vom
vorbi pe larg în numerile viitoare ale revistei. In paginele astea să ne
fie îngăduit să ne oprim o clipă asupra omului. O facem cu atît mai
UI

multă mulțumire sufletească, cu cît în luptele și polemicele noastre

zilnice, în pustietatea de judecată și de simțire care apasă asupra so-
cietăței romînești, în datoria pe care ne-am impus o să hărțuim, să ur­
BC

mărim pas cu pas, să pîudim, să divulgăm, să rîdem și să veștejim lipsa

de pregătire intelectuală și lipsa de caracter a marionetelor și fantoșelor
vieței noastre politice, avem așa de rar prilejui să întîlnim un om, să
lăudăm o operă și să vorbim de bine fără restricțiuni și fără tristeță.
Cînd luni întregi te-ai izbit de vanitatea umflată și bolnavă a d-lui lorga,
de aiurările și clevetirele băbești ale unui Cuzâ, de reacționarizmul
 Facla
101

Y
îngust al Brătienilor, de exploatarea și ura de clasă a partidelor politice

AR
și istorice, și de spectacolul înjositor și imoral al trădărei, al vînzărei,
al renegărei triumfînd în persoana unui Morțun, a unui Nădejde sau a
unui Diamandi, firește că te oprești lingă opera și lingă marea perso
nalitate a lui Gherea așa cum s’ar opri un călător care ar fi rătăcit în

R
nisipurile arzătoare ale Saharei și care ar da deodată peste o oază de
umbră, de odihnă, și de verdeață.

LIB
Viața lui DobrogeanuGherea e însăși viața convingerilor, cuge­
tării și operilor lui. Exilat in Siberia pentru credințe politice socialiste,
evadat din Siberia și refugiat în Romînia, Gherea sădește pe pămîntul
de iobăgie al acestei țări idealul de dezrobire al socializatului. Sărac,

ITY
agonisind din greu cu ce să trăiască dintr’o zi pe alta,militantul deacum
douăzeci și cinci de ani, reușea să strîngă, nu în jurul lui, dar în jurul
aceleiași opere, tineretul entuziast și idealist din vremea aceea. N’o să
uit niciodată cum îmi povestea odată bătrînul Gherea începuturile ac-

S
tivităței lui în Romînia. Era într’o noapte, după răscoale, la Ploești. Nu
dormise de ani întregi, două ceasuri în șir. Slab, enervat, bolnav de
ER
insomnie, străbatea odaea în lung și’n lat, se așeza un minut la masă,
se scula iarăși, își strîngea fruntea în palme și trecea prin odae, agitat
ca o sărmană zdreanță omenească, căutînd un loc și negăsindu-1 nicăiri.
— Nu pot... nu-pot să dorm...
NIV
L’am întrebat încet:
— Suferi de mult, tovarășe Gherea ?
— De mult. Îmi pare că n’am dormit niciodată. După ce-am venit
în Romînia, ani și ani n’am știut ce-i odihna. Luasem restaurantul din
gară și toată noaptea așteptam trenurile. Citeam și’mi scriam volumele
LU

de critică, studiile pentru reviste, articolele de ziar, pe comptuar, între

două trenuri și în zgomotul călătorilor. In acelaș timp trebuea să ve­
ghez asupra mișcărei și să îngrijesc de soarta refugiaților ruși. Mă gîn-
deam ca ia o mare fericire, să pot dormi opt ceasuri, neîntrerupt. Cea­
RA

surile astea nu le-am găsit niciodată. Acum aș avea timp să mă odih­

nesc, și nu mai pot.
Și străbătea din nou odaea, greoi, agitat, par’că bătut de-o vijelie
sufletească.
NT

Apoi se opri în dreptul meu, îmi luămîinele și le strînse puternic.

— Eu nu mai pot duce steagul...
De-acum luați’l și păstrați’l voi.
Să luăm steagul!
CE

Știam cum l’au luat alții înaintea noastră și cum l’au terfelit.
Știam cum luptase, ce încercase Gherea ca să păstreze ultimele rînduri
rărite, ca să intîrzieze, ca să împiedice dezertarea și trădarea definitivă.
Știam de la unul din rarii prieteni rămași credincioși cauzei, nopțile
nenumărate si lungi de insomnie pe cari le-a petrecut Gherea după ce
I/

Morțun, Radovici, Nădejde, și cu ei mănunchiul puternic al generoșilor

de altă dată, au vîndut partidului liberal nu numai libertatea și dem­
AS

nitatea lor cari erau de vînzare, dar și cauza dreaptă care nu le apar­
ținea. Știam cum din ziua trădărei, ani întregi Gherea și-a trecut nopțile
strâbătînd odăile în lung și’n lat, zbătîndu-se ca un leu rănit între gratii
de fier, măsurînd pînă la fund imensitatea lașităței omenești.
UI

După o asemenea încercare și după asemenea nopți, un altul ar

fi păstrat sentimente amare de răzbunare, și poate un zîmbet de ironie
sau de desnădejde. Gherea s’a întors mai îngăduitor și mai bun. O sin­
gură dată n’am”surprins în cuvintele lui un accent de ură și de impu­
BC

tare la adresa acelora cari au turnat din știința și din sfaturile iui legi
de opresiune și gloanțe pentru țărani.
Cunoscînd profunzimea lăcomiei, lașităței și prostiei omenești,
Gherea le-a înțeles, și dacă n’a putut să le îndreptățească, le-a iertat.
Convins că nimic nu va putea să întîrzieze și să oprească triumful
 Facla
102

Y
AR
final al socializmului, a privit ca un spectator agitațiile sterile ale po­
liticienilor și și-a pus toată dragostea, toată încrederea și toate speran­
țele lui, în forța obscură dar invincibilă a proletariatului.
Din această cunoaștere și din această convingere științifică, a

R
izvorît opera pe care bătrîneța cugetătorului socialist o dă astăzi ti­
nerețe! și năzuințelor noastre de lumină și de dreptate.

LIB
Ruptă din nopți de insomnie, extrasă din experiența trădărilor și
spiritului de neoiobăgie al claselor stăpînitoare, smulsă din realitatea
brutală a faptelor și din încrederea în puterea de perfecționare a acestei
realități, cartea lui’ Dobrogeanu-Gherea va fi pentru noi cea mai înaltă
mărturie a unui om și a unui suflet, iar pentru societatea romînească

ITY
oglinda în care văzîn’d păcatele trecutului să poată înlătura greșelile
viitorului.
N. D. Cocea
------------- gg gg .. . . ■

S
Dezideratul Mitropolitului Moldovei ER
NIV
Mitropolitul Moldovei și-a exprimat dorința ca pe viitor preoții
meniți să fie profesori de religie, să dea și un examen de pedagogie.
Ideea este foarte nimerită și e, în adevăr, extrem de ciudat ca în epoca
titlurilor în care ne aflăm astăzi, ea să nu fi fost aplicată de mult. Ce
este pedagogia? Este știința profesoratului. Poți să știi gramatica, dar
LU

dacă nu știi cum s’o predai, nu poți să fii profesor de gramatică. Și

iată că preoții, cari au destule alte privilegii, îl mai au și pe acesta: ei
pot fi profesori deși nu sînt, sau mai bine zis: sînt, deși nu pot fi.
Mitropolitul Moldovei și-a dat seama de absurditatea acestei stări
RA

de lucruri și a propus remediarea ei.

Ne va’ fi permis să mergem mai departe de cît mitropolitul. Avem
și noi o propunere de făcut și dat fiind sprijinul ce acordăm I. P. S.
Sale, cerem ca și I. P. S. S. să ne sprijine pe noi.
NT

Noi propunem înlăturarea religiei din școalele statului exceptînd

seminarele și facultățile de teologie. Preoții să dea examenul de peda­
gogie cerut de I. P. S. S. dar pe urmă să-și puie tăblița la poartă că
dau lecții de religie și cine va vroi să învețe așa ceva, n’are de cît
CE

s’o facă.
Religia esta o știință izvorîtă din credință. Prin urmare e nedrept
să umpli cu ea capetele acelor oameni cari neavînd credința în chestie
n’au nici dorința de-a avea cunoștințele respective. Apoi chestiunea dă
loc și la încurcături: religia e în directă contrazicere cu știința așa
I/

cum sînt predate în școală. Știm că sînt filozofi cari încearcă—ei pre­
tind chiar că reușesc—să le împace. Noi nu vorbim însă de speculațiile
AS

filozofice,bune pentru adulți și încă nu pentru toți adulții ci pentru aceia

cari au și înclinarea firească’ și studiile cerute’pentru asemeaea preo­
cupări. La școală și religia și știința se predau in formele lor cele mai
reduse și cele mai’ simpliste. Din clasa I de liceu elevul află pe de o
UI

parte că lumea a fost făcută în șase zile de Dumnezeu, pe de altă parte

că a fost confecționată în cu totul alt mod. Elevul trebue să admită
deci că ori profesorul de științe minte, ori cel de religie minte.
De acest lucru Mitropolitul Moldovei pare a nu se preocupa. Dacă
BC

I. P. S. S. reușește să împace știința și religia în programul școlar, noi

ne retragem propunerea. Dacă nu reușește — și sîntem convinși că nu
va reuși, pentru că nu poți împăca două aserțiuni contrarii—atunci nu i
rămîne de cît să ceară înlăturarea științei din școală, iar noi vom con­
tinua să cerem înlăturarea religiei. ’ P
 Facla
103

Y
AR
„Dovezile zdrobitoare" ale d-lui Cuza

R
D. A. C. Cuza continuă să îngrămădească în „Neamul Romînesc"

LIB
dovezi peste dovezi, pentru a arăta naivilor că invențiunea numită „Ca­
hal" este o tristă realitate. Pentru aceasta, el abundă în citate dintr’o
carte pe care n’o știe nimeni, o lucrare plină de minciuni, o broșură cam
în genul opurilor divagatorii, pătimașe și inundate de ură ale d-fui Cuza.
Ca să ne facem o idee de verosimilitatea documentațiunei d-lui Cuza, să

ITY
ne închipuim că peste vre-o sută de ani, vre un nou vînător de popu­
laritate ușoară și-ar însuși teoriile cahalofobe ale d-lui Cuza și, pentru a
dovedi existența Cahalului, ar cita—ghiciți pe cine ? ar cita chiar pe...
d. Cuza. Ar începe: tăgăduiți ființa Cahalului și susțineți, o voi jidani
obraznici, perfizi, trădători, ucigași, avortori și tob șebegoiști, că sunt

S
un maniac ? Stați, că vă arăt eu! Cereți dovada ? Poftim ’ Iată ce a zis
marele patriot, eminentul scriitor, cucernicul romîn, neîntrecutul nați­
ER
onalist, neprihănitul pîndar al Neamului încă acum un veac, în anul
de grație 1910. El a zis (aci ar urma mai multe citate copioase din „A-
nexele la Jidanii în presă" și aceste citate ar fi prezentate în mod tri­
umfător publicului ca dovezi zdrobitoare).
NIV
Exact în același chip procedează azi d. Cuza pentru a dovedi că
sperietoarea sa de copii este un ce care are ființă și că toți acei cari
’și bat joc de dînsul pentru cahalomania sa, sunt sau proști sau perfizi.
D. Cuza citează, în sprijinul său, o carte veche, care nu spune nimic, și
care, ea, ar trebui abia dovedită ca exactă. Apoi, crede sau se preface a
LU

crede că Cahal este tot una cu comunitățile evreești. Or, toată lumea
știe că comunitățile evreești nu sunt, atunci cînd sunt,—fiindcă cele mai
multe orașe nici nu au comunități, iar acolo unde există, ele sunt în-
tr’un hal de lamentabilă dezorganizare—că comunitățile evreești nu sunt
RA

de cit niște simple așezăminte, foarte nevoiașe, de filantropie și cult.

Ele sunt așa de puțin cahal, încît evreii, după știința noastră, nici nu
au altă dorință mai vie de cît ca guvernul să se ocupe de ele, ca au­
toritățile rominești să le controleze de aproape și ca ele să ființeze pe
NT

temeiul unei legi. In cursul anilor, evreii au dat mai multe petițiuni
pentru a cere de la guverne ca să se ocupe de comunități și să le ia
sub controlul statului.
întrebăm pe d. Cuza: ce fel de cahalsunt comunitățile acestea,
CE

dacă ele singure cer ca statul romînesc să le ia sub supravegherea sa ?

I-e ertat oare d lui Cuza să nu știe aceasta ? Dacă nu știe ce se petrece
în țară și în privința unor lucruri de cari se ocupă, apoi n are dreptul
să vorbească de ele. Dacă știe și le trece sub tăcere, numai pentru a-și
întări teza, apoi... apoi ce calificativ merită aceasta ?
I/

Repetăm: chestia Cahalului este pur și simplu idioată. E, cum

am mai zis odată, absurd și ridicol ca să crezi în zilele noastre în pu­
AS

tința unei organizațiuni tainice, un fel de Consiliu de zece venețian,

care lucrează la nimicirea țărei romînești. Este așa de stupid încît par’că
ni-e rușine să ne mai ocupăm de lucrul acesta. Dar d. Cuza îngrămă­
dește dovezi peste dovezi. El citează mereu, citează cu disperare, vor­
UI

bește de Alianța universală a Cahalului, de comunități, de Ica și de

aite grozăvii ca acestea. El’și debitează romanul senzațional cu urmări
interminabile și’i ridică atracțiunea prin amănunte cari sunt de natură
să înfricoșeze pe cititorul neinițiat în materie. Am voi, în consecință, să
BC

nu ne mai ocupăm de caraghioslîcurile acestea, dar ni-e teamă. Te po­

menești că are influență asupra minților slabe și asupra sfert-intelectu-
alilor de cari e plină țara noastră. Căci, d. Cuza doar de aia e ceva la
noi, fiindcă are a face cu un public care nu are altă treabă de cît să-l
crează.
 104 Facla

Y
AR
Vom vorbi deci și noi de Cahal. Vom vorbi—după cum am făgă­
duit—și de „doctrinele11 economico-socialo-naționale ale d-lui Cuza. Am
fi vorbit mai de mult, dar așteptăm să-și isprăvească întîiu „studiul11 cu
care’și durează reputațiunea de savant pe la băeții admiratori de la

R
centre.
După ce va pune punct studiului, vom arăta ce temeiu se poate

LIB
pune pe grămada de fleacuri cu care autorul lor vrea să dovedească
lucruri inexistente, inventate, absurde, imposibile, imbecile.
Em. Argin

ITY
Necesitatea regilor

S
ER
Consora noastră Carmen Sylva, care colaborează la Nene
Freie Presse din Viena, a publicat de curînd, în acest ziar, un
NIV

articol prin care sa silește să dovedească necesitatea regilor.

Va să zică sîntem cam departe de teoria dreptului divin,
după care regii sunt coborîți cu hîrzobul din cer, ca să fericească
LU

popoarele. Azi se invocă circumstanțe atenuante pentru regi și e

rău numai cînd găsesc oameni neînduplecați, cum au fost, de pildă,
deunăzi, blestemății ăia de portughezi.
RA

Dar să lăsăm pe consora noastră de pe tron să susțină rega­

litatea cum poate. In definitiv și cauzele rele pot fi susținute. Ceia
NT

ce urmărim prin rîndurile de față, e de a scoate în relief unele

afirmații ale Carmen Sylvei. Ca scriitoare ea nu poate fi imper­
sonală și va fi știind ce spune cind afirmă :
CE

„Nu trebue să fii un vultur pentru a’ți mulțumi poporul tău. Se

poate chiar pe tron semăna, ara și recolta, și nu trebue să te gîndești
că trebue să fii atît de extraordinar și că ai ceva grozav de făcut“.
I/

Și mai departe :
„Artistul are față de fiul său Iară talent, dreptul de a-i lua instru­
AS

mentul și de a-1 trimite la cîmp, (fiul, nu instrumentul AT. R) Regele

însă trebue să vadă cu grijă cum fiul său se relevă ca incapabil11.
UI

Am fi de sigur indiscreți întrebînd pe consora noastră regală

din ce mediu și-a cules aceste observații.
Vom spune numai că, făcîndu-le, dovedește tocmai contrariul
BC

celora ce vrea să dovedească : că regii nu sunt necesari.

Si tacuisses...
V. P.
 Facla
105

Y
AR
A APĂRUT:

NEOIOBĂGIA

R
Studiu, economico-sociologie asupra problemei

LIB
— ■ —- agrare în România —
de 0. DOBROQEAlUU-GHEREA
Un volum de 500 pagini — LEI 3.50

ITY
Partidul eoiiservator-demoerat

S
ER
Acum trei ani a răsunat pe bărăganul politic al Romîniei buna­
vestire a nașterei unui nou partid: conservator-democrat.
Zămislit numai de sfîntul Duh, iu neatingere cu bunurile lumei
NIV
acesteia și fără vre-o altă prihană, nou! partid avea să fie o adevărată
religie civică, pentru cetățenii—atît de drept credincioși—ai Romîniei.
De altminterlea, întemeiarea partidului a avut loc într’o atmosferă
de evlavie și de har dumnezeesc. Arhanghelii cari au adus și au îm­
prăștiat buna-vestire, au asemuit nașterea lui cu cea a lui Hristos, trîm-
LU

bițînd totodată ceasul de apoi pentru ereticii din celelalte partide. Iar
drept-credincioșii și cei cu frica Domnului au fost cuprinși de fana­
tismul primilor creștini. Unii, cari se uitau, din întîmplare, la cer, au
văzut acolo o stea, mai lucitoare ca celelalte, către care magi politici
RA

din toate județele se ’ndreptau să se’nchine. Iar alții, iconolatri, vedeau

în d. Take lonescu, învățătorul nouei religii, un alt lisus, înconjurat
de o aureolă divină, venit să trezească pe Romîni din mormîntul celor
trei colegii electorale. Delirul era la culme, iar docții și teologiii con-
NT

servatori-democrați disputau dacă d. Take lonescu e de esență divină,

trimis să lumineze calea neamului romînesc, sau e numai un simplu,
dar fericit, accident omenesc în viața acestui neam. Atît era de mare
frenezia iscată de ivirea noului partid.
CE

Adevărul e că atunci cînd s’a înființat partidul, s’a întîmplat ceva

apocaliptic: S’a cutremurat—nu pămîntul, ci casa d lui Take lonescu în
care se adunaseră primii apostoli ai nouei r ligii. Nici o minune! Apo­
stolii erau, toți, oameni cu greutate, pe cari arhitectul-constructor nu-i
prevăzuse în calculele sale. Casa a fost îndată meremetisită, iar apostolii,
I/

cu șef și cu ciraci, au plecat să-și caute alt altar, sub catapiteasma „clu­
bului conservator-democrat". Văzîndu-i pășind alături, uniți, zeloși, ai
AS

fi zis că sunt un roia de albine ce și-au ales altă matcă și cari își
căutau alt sălaș.
De fact, nașterea partidului conservator-democrat a și fost o
mutare de domiciliu, un fel de Sf. Dumitru politic — sunt nume pre­
UI

destinate—prilejit de un incident petrecut în casa veche» cam dărăpă­

nată, a partidului conservator. Acolo locuise multă vreme d. Take lo­
nescu cu amicii d-sale; dar venind noui locatari, iamilia îmnulțindu-se
prin revenirea unor mădulare rătăcite, casa a ajuns neîncăpătoare și
BC

a trebuit musai să plece unii. Bătrînii familiei sfătuindu-se și chibzuind,

au hotărît ca să plece d. Take lonescu cu ai d-sale, ca rude mai înde­
părtate, prin alianță, nu de sînge. Atunci s’a pus la cale o alegere de
„Comitet" care să vegheze lâ gospodăria casei, și ca să înțeleagă d.
Take lonescu că nu mai e pe plac, s’a hotărît ca prietenii d-sale să fie
cît mai puțini în noul comitet. De aci supărarea.
 106 Facla

Y
In adevăr d. Take lonescu și amicii d-sale au înțeles că nu mai

AR
au ce căuta acolo. Nu doar că-i necăjea faptul că aveau un jeț—două
mai puțin în sfatul comitetului, dar erau supărați foc că vedeau în
această îndepărtare, o înlăturare de la alte bunătăți, mai mari și mai
dulci; dela eventualele prefecturi, primăriate, locuri în Parlament și

R
consilii de administrație, și dela cele multe slujbe, mari și mărunte,
dar toate aducătoare de folos. Asta n’au putut-o răbda și văzîndu-se la

LIB
aman, au zis: Amin și doamne ajută! și au plecat la drum, în lumea
largă a aventurilor politice.
Pe cale, tot gîndindu-se încotro s’apuce, și-au descoperit, fiecare,
cîte un suflet democrat. D. Take lonescu cel dintîi și mai ușor ca toți.
Asta fiindcă pe vremuri mai avusese d-sa un suflet democrat, care i-a

ITY
fost însă cumpărat de d. N. Filipescu pe prețul unui portofoliu într’un
cabinet conservator. Ar fi însă să induc în eroare pe istorici dacă n’aș
spune aci că nu la acest suflet, vîndut odată,s’a întors d. Take lonescu.
Acela era un suflet democrat-liberal, aproape radical, pe cînd d-lui

S
Take lonescu îi trebuia acuma musai un suflet conservator-democrat.
De ce? Dintr’o socoteală simplă și isteață. Cuvîntul conservator înce­
ER
puse să aibă trecere, mai cu seamă la acel Palat de unde vin toate
bunătățile; iar cuvîntul democrat are și ei mare trecere, maieu seamă
în rîndurile celora cari rîmnesc palate, la cari nu se poate ajunge de
cît pe scara democrației. Și atunci d. Take lonescu, om iscusit, și-a zis:
NIV
Ce ar fi să întemeiez un partid care să împace pe suveranul de sus,
cu coroană pe cap, cu suveranul de jos, cu mii de capete, dar fără co­
roană. Un partid in care să stea, la un capăt, d. Cantacuzino-Pascanu,
Poer vechiu, care s’a pomenit Ia bătrînețe cu aptitudini de om de Stat,
și la celalt,—abia ținîndu se,—d. lancu Brătescu, democrat din creștet
LU

pînă în șubredele-i picioare.

Și atunci d. Take lonescu și-a luat cîți-va tovarăși de întreprin­
dere. tntîi pe d. C. Dissescu, neastîmpărat pribeag, ca și d-sa, în lumea
migrațiunilor politice. Apoi pe d. A). Bădărău, vultur puternic, care,
RA

bătînd din aripi cum ai bate din palme, îți scoate un candidat din urnă
cum scoate boscarul un ou dintr’o batistă. Și, în urmă, d. N. Fleva,
adus ca moaște de la maica Roma cea bătrînă și care știe să deseînte
și să’ncînte. Și cu aceștia, împreună cu alții mulți, cari nu se vor su­
NT

păra—dimpotrivă—dacă nu-i voiu numi, d. Take lonescu a plecat să

convertească țara la noua religie.
Intîmplarea a voit ca să aibă loc o serie de alegeri parțiale și tot
întîmplarea a voit ca ele să aibă loc tocmai în citadelele celor mai de
CE

seamă electori ai noului partid. Era firesc dar ca, cu colegiile noastre,
unde o ademenire ori o amenințare a electorului pot avea tot efectul
să iasă biruitori tocmai candidații conservatori-democrați. Atîta a fost
de ajuns ca „fața Romîniei să se schimbe11, ca un „ceva nou“ să se fi
petrecut în datinele vechi ale politicei romînești. Corpul electoral, acest
I/

leu în adormire, s’a „trezit1* și de acum înainte el „va da indicațiile"

și „va desemna11 pe deținătorii puterii.
AS

Iată însă că într’o rece și posomorită zi de toamnă vine vestea

—ca o frunză adusă de vînt—vine vestea că M. S. Regele a hotărît, în
înalta-i înțelepciune, să dea puterea d-lui P. P. Carp, din respect pentru
UI

perii săi albi. .

Și... totuși catapiteasma bisericei conservator-democrate nu se cu­
tremură, leul deșteptat, nu muge, nu intră în turbare, ci-și lasă frumușel
coada între picioare și molcom se așează, ca ori ce fiară îmblînzită. In
BC

ochii lui citești, nu mînie, ci ruga de a nu fi uitat la împărțirea hranei.

Iar acel „ceva nou1* din politica romînească, prefăcut în lucru vechiu’
Tot suveranul de sus mai tare ca suveranul de jos.
Azi e liniște în biserica conservatoare-democrată. In locul cînte-
celor de slavă, al osanalelor, auzi cîte o rugă fierbinte, desnădăjduită,
a unui drept-credincios; dar majoritatea adepților se uită prin ferea-
 Facla
107

Y
AR
stră, gata să iasă atunci cînd clopotele de slavă vor suna la biserica
cealaltă.
Nici măcar preoții cei mari, apostolii din ceasul dinții, nu mai
oficiază liturghia. D. Alexandru Bădărău e gata să săvîrșească o apos­

R
tazie: d. Nicolae Fleva găsește că trebue schimbată numai cu o iotă
vechea religie; d. Disescu, budist prin concepție filosofică, e adîncit,

LIB
studiază legile migrațiunilor politice ; iar d. Take lonescu, la altar, se
roagă Dumnezeului A tot putinte din Castelul Peleș să aibă îndurare
cu dînsul și să hărăzească țărei măcar un guvern neutru, iar nu unul
de eretici. „Desemnările11 și „indicațiile corpului electoral, s’au dus, ca
fumul de tămîie.

ITY
Atîta s’a ales din noua evanghelie conservator-democrată.
Recunoaștem însă că ea merită mai mult decît reflexii răutăcioase.
In definitiv oamenii aceștia s’au dovedit destoinici, iar învățătorul lor
s’a arătat cu multă judecată. Dar ce folos, dacă n’au voit să sfarme

S
vechii idoli și să Întemeieze cu adevărat un nou cult. Au continuat să
înoate în apele păgînismului politic și aceste ape i-au înecat. Ce a ră­
ER
mas pe urma lor? Neantul. O proorocire mincinoasă.
Ce ar fi fost însă dacă aveau chiar o credință în inimi! Ar fi co­
borî!, ca adevărații apostoli, în adîncul straturilor populare; ar fi răs­
colit acolo toate simțimîntele trainice și, încingînd o flacără mistuitoare,
NIV
ar fi curățat miasmele ce acoperă bărăganul politic al Romîniei. Dar
pironindu și ochii ia picioarele tronului și trăgind cu urechea numai
la șoaptele de culise, n’au văzut și n’au auzit chemarea unui întreg
popor. Azi stau, captivi, între un Tron atotputernic și o oligarchic puter­
nică și ea. De aceia întreprinderea lor, dacă n’a fost, cum s’a crezut la
LU

început, o aventură comică de trei luni, a fost una tragică de trei ani.
In acest timp d. Take lonescu n’a izbutit decît să dovedească și mai
bine că între multele d-sale însușiri, cea mai mare e aceia de a fi o
incarnație a metempsihozelor politice.
RA

Am zice: Sic transit... dar e mai omenește să exclamăm: Păcat"

St. Crăciun
------------—----------- ~
NT

Argumente naționaliste
CE

V’aduceți aminte de întrebarea unui elev din școala normală, dacă

există D-zeu, și de răspunsul pe care l’a primit sub forma unei „palme
I/

zdravene11 dela pedagogul Tomescu. Ca toate lucrurile inteligente ar­

gumentele fostului pedagog au făcut școală în cetatea d-lor Tomescu
AS

și Aurel Geblescu.
Zilele trecute un elev din clasa a Vll-a a liceului Carol din Craiova,
anume Pîrîianu, descoperind—și de sigur veleități de apostol naționalist,
a descins, mîndru ca un cuceritor și sigur de el ca un Tomescu, în
UI

calea Unirei. Acolo, a întîlnit un coleg evreu, pe elevul Bacher. Ca în

romanele cavalerești a avut loc următorul dialog :
Piriianu, (op’rindu-se brusc în loc, măsurîndu-și adversarul cu
trufie, strîngînd bine la subțioară ghiozdanul gol) — Ce te uiți așa la
BC

mine, mă!
Bacher, (uimit și zîmbind poate în fața imensei prostii omenești).
— Ei asta-i! Dar cum vrei să mă uit!
Piriianu, (convins că un evreu nu poate avea dreptul să răspundă
unui romîn ; exasperat de prezența și mai ales de zîmbetul ironic al
adversarului)—Haide, nu fii jidan obraznic că te plesnesc!
 IT a c 1 a
108

Y
Zis și făcut. Cu o impetuozitate admirabilă, tînărul dar vajnicul

AR
vlăstar al „Neamului" se repede cu pumnul în pieptul evreului. Argu­
mentele naționaliste curg. In propriii lui ochi, elevul și discipolul d-lui
Tom-geblescu crește cît un munte. Un nimb tricolor de victorie îi în­
cunună locul unde ar trebui să fie fruntea. Naționalizmul a cîștigat încă

R
o izbîndă. Jidanul e învins.
Și ca după toate operile mari ale vremei noastre, urmează tele­

LIB
gramele. Una primului ministru Brătianu ca să i se atragă atenția asupra
primejdiei evreești; alta cunoscutului om de stat, d-lui Panaitescu, de
la siguranța generală a Patriei, prin care eroul Pîrîianu pîrăște pe evreu
că e socialist: a treia, de admirație, de devotament și de încredere în
forța de convingere a argumentelor naționaliste, la Vălenii de munte.

ITY
Monitorul oficial al lorgaizraului va încheea incidentul cu aceste
lapidare cuvinte:
— Un jidan obraznic a fost bătut de un bun romîn pe una din
străzile Craiovei.
Lux.

S
------
ER
NIV

Politică „generoasă44
Părintele Mandrea continuă!...
LU

Cine și-ar fi închipuit la clubul Sotir, ce talente de oameni

RA

de stat se ascundeau în „tovarășii" de pe vremuri !

Intr’adevăr. Dintru’intii ei au salvat dela o peire sigură pe
„oamenii vii" din Romînia liberă—pe cei rămași vii de pe urma
mizeriei „pozitive", a pelagrei „concrete" și a... represiunei „ne­
NT

cesare8. E doar de notorietate publică că de nu intervenea la

timp,—mai cu vorbă bună, mai... altmintrelea — „Salvarea" a-
ceasta providențială, oamenii vii în chestiune ar fi fost sacrifi­
CE

cați fără milă, piuă la unul, „pe altarul formulelor abstracte",

de către o grupare „neputincioasă", „lipsită de orice bază reală
de existență". Dar Romînul odată readus la viață trebuie făcut
I/

„să prospereze". Ei bine, Salvatorii neamului prin abila lor tac­

tică de armonie socială — pînă să prindă de veste colegiul... al
AS

II-lea x) — au și pus guvernul dezinteresaților noștri lunkeri în

serviciul țărănimei romîne ! Ba mai mult 1 Cu aceiași îndemînare,
fără să-și riște cîtuși de puțin importantele situații politice cîș-
UI

tigate, au adus și democrația la putere—nici mai mult nici mai

puțin!—așa că astăzi formăm, cu drept cuvînt, obiectul de in­
vidie al atîtor popoare cu civilizație veche, cum sînt germanii etc.
BC

Să ne înclinăm deci, domnilor, în fața unor rezultate atît

de strălucite, obținute cu mijloace atît de... modeste 1
Dar o atît de rodnică activitate politică, nu putea rămîne fără

*) Vezi articolul unui salvator diletant asupra Votului universal.

 Facla
109

Y
rezultate imediate și la frații noștri de peste hotare. Nu știm

AR
dacă noua orientare politică a „generoșilor11 de dincolo se da-
torește, la originea ei, tot influenței binefăcătoare a socialiștilor
noștri politici. In orice caz, din articolul Par. Mandrea publicat
în numărul trecut, cititorii noștri vor fi văzut cit de bine se

R
pretează „argumentele11, invocate de D-nii Stere, Diamandi și

LIB
Ibrăileanu, în favoarea tacticei generoase din patria mumă, pentru
aceia din țările subjugate.
De aci înainte e sigur, că pozitiviștii din Transilvania nu
se vor mai simți izolați în luptă și, apropiindu și din sursă au­

ITY
torizată, toate argumentele de cari au nevoe, vor răspunde cu
succes defăimătorilor lor.
Șt

S
In numărul de față publicăm un articol energic al Par.
Mandrea, extras din scrierile celui mai distins bărbat politic
ER
democrat-adoptat al țărei, compus anume pentru a dovedi că
tactica în chestiune e compatibilă cu o atitudine bărbătească și
față de guvernanți.
NIV
Liberalizmul unguresc ne avînd o presă liberă—ceia ce e
cazul și la noi, după propria mărturisire a D-lui Diamandi, —
articolul acesta nici nu avea șanse să apară în Ungaria. Lucru,
la urma urmelor, foarte explicabil, dacă ținem seama de înaltul
LU

curaj civic de care e inspirat.

Necesitățile momentului!
RA

Am arătat în articolele precedente că faza de dezvoltare prin care

trece un stat, poate impune un program de acțiune, fără caracter iri-
NT

dentist ori naționalist propriu zis. Trebuințele și aspirațiile statului, aceasta

e în special formula progresului nostru, ce ne o impun condițiile vieței
noastre naționale. Niciodată nu trebue să uităm că „statul este poporul
organizat" cum zice Hoffding.
CE

Nu-mi puteți tăgădui curajul credințelor mele. Mărturisesc—dacă

în conștiința mea’aș crede că trebue să aleg între peirea acestui neam
și revoluțiune, eu nu aș sta o clipă la îndoială 1').
Contest însă ori cui dreptul de a face apel la ilegalități. Și apoi
în condițiile noastre pozitive un asemenea apei nu e oare complecta-
I/

mente inutil? Cît privește ilegalitățile înseși, eu, ca partizan al unei

doctrine întemeiate pe fapte, care analizează viața reală cu adîncimile
ei spumoase de clocotul nervilor și durerilor vii—nu le pot admite, nu
AS

le pot recunoaște. Și atunci cînd e în joc însă și ființa statului nostru—

ori cîte probe ’ mi s’ar aduce, nu mă pot opri asupra unor asemenea
mărunțișuri ale politicei curente, — și încă, după toate, ale politicei
UI

interne!
Totuși, ar fi o lașitate a nu privi adevărul în față, cu riscul chiar
de a fi învinuit că distrug credinți sfinte,—îmi voi spune deci totgîndul
fără nici o cruțare, ridieîndu-mă peste toate considerațiile de partid și
BC

') Bine înțeles, întru cît presiunea nevoilor reale și a împrejurările sociala
concrete, nu mă vor determina să... retractez ulterior mărturisirea aceasta în­
drăzneață !
 110 Facla

de persoane, cu obiectivitatea unui istoric dator să lămurească înlăn­

Y
țuirea de cauze și efecte pentru vremuri de mult trecute.

AR
Pentru ca problemele vieței politice să poată fi examinate, trebue
ca mai întîi să fie puse, ori cum ar fi puse, chiar greșit, rămînînd ca
apoi oamenii de guvernămînt să la corije. să le adapteze cerințelor

R
vremei. Numai așa progresul va fi real.
Am trecut prin momente grave!

LIB
Nu de geaba zice V. Ihering: „ori cine ar veni să pue capăt unei
stări de lucruri anarhice — un uzurpator pămîntean sau un cuceritor
străin—el are dreptul la recunoștința societăței...“
Un cuceritor străin!... A! Dar detaliul acesta nu e indiferent!...
Ori și cum, odată ce sîntem siliți să explicăm și să justificăm

ITY
acțiunea de stat, prin astfel de considerații, e vădit că am trecut prin-
tr’un adevărat război civil...
Dezordinile au fost reprimate de către guvern cu o strășnicie
iustificată prin sincera sa hotărîre de a aduce apoi reforme.

S
Să întoarcem cu totul aceaștă pagină a istoriei noastre și pentru
cei rătăciți și pentru nenorociții, cari în numele ordinei au depășit mă­
ER
sura, chiar cea iertată de împrejurări.
Da, îmi dau bine seama cît trebue să cumpănească, față de o mă­
sură atît de gravă cum este aceasta, un om de guvernămînt, îmi dau
cît se poate de bine seama și cît pot trage în cumpănă pentru oamenii
NIV
de guvern, aceste șiruri scrise în fuga condeiului—a da! îmi dau prea
bine seama de toate!
Totuși, socot că mi-am făcut datoria și nădăjduesc că nu va în-
tîrzia prea mult acel moment, cînd toate vor fl cumpănite, măsurate,
chibzuite, socotite !,..
LU

In această lungă serie de articole am afirmat cu tărie punctul de

vedere adevărat democrat și naționalist.
RA

Știu că naționaliștii i’ridentiști și doctrinari îmi vor îmfiera reac-

ționari’zmul, iar din cealaltă parte voiu fi învinuit de lipsă de patrio-
tizm și voiu fi zugrăvit ca cel mai primejdios „anarhist14...
Dar am curajul să afirm că aceasta va fi politica generațiunei....
NT

ce va veni după noi!

Ea va fl impusă în măsura în care vor lua o parte tot mai activă
la afacerile publice massele populare!
Va înțelege clasa noastră diriguitoare că altfel numai putem trăi
CE

ca stat ?...

Cu această întrebare, care de atîtea ori mi-a venit sub pană, îmi
I/

sfîrșesc articolele...
Las condeiul cu o adîncă emoțiune...
Nu e o situație mai exasperantă pentru un publicist, de cît cînd
AS

scrie, urmînd Imboldului glasului de conștiință, fără vre-o speranță de

a înrîuri cursul fatal al evenimentelor...
Dar, cînd se va întocmi odată bilanțul definitiv al acestor vre­
muri de amurg, tot mă mîngîie gîndul că voi putea invoca aceste schițe
UI

descusute și fugitive: atîta mi-au îngăduit puterile și împrejurările

să fac...
Păr. Mandrea
BC

p. conf. L. X.
 Facla.
111

Y
POLEMICI

AR
Jubileul d-lui Rubin. — A. Al. Rubin, directorul Independenței

R
Romîne și-a serbat jubileul de 25 de ani de activitate la acel ziar. Cu
acest prilej diferite ziare i-au adus laude—sperăm că meritate. Probabil

LIB
că Neamul romînesc îl va fi înjurat, ceeace, firește, e o laudă mai mult.
Noi nu putem să-1 lăudăm pe d. Rubin, pentru că nu-i cunoaștem ’
manifestările personale, căci d-sa nu iscălește. Iar cît e vorba de acti­
vitatea generală a Independenței, ea n’are nimic simpatic: e un organ
de cea mai mamelucească specie, în slujba cui îl are: eri conservatorii,

ITY
azi liberalii, mîne—vom trăi și vom vedea.
Este însă altă chestie care se ridică: d. Rubin este evreu, este
chiar, dacă nu ne înșelăm, nepotul rabinului Beck. Și atunci, cum se
explică toate laudele acelora cari tună și fulgeră în potriva jidanilor

S
în presă—și se dedeau la aceste ocupații meteorologice chiar în coloanele
Independenței1? Să fie d. Rubin o atît de extraordinară excepție? Din

ER
600.000 de evrei cîți sunt în țară—după afirmările semitofobiei curente,—
să se fi găsit numai unul asimilat, romînizat și îndopat cu talent ? Ori
tocmai cazul d-lui Rubin să fie dovada pipăită a desfrîului demagogiei
patriotarde? înclinăm pentru această din urmă explicație.
NIV
Dacă d-nii patrioți vor fi să fie consequenți atunci nu le rămîne
de cît această alternativă : ori să să înceteze cu urletele furioase în po­
triva participării evreilor la activatea ziaristică, ori să dea afară pe d.
Rubin dela Independența.
Și, în acest din urmă caz, d. Rubin nu va rămînea pe drumuri:
LU

dacă are talent și dacă înțelege să lupte pentru toate cauzele drepte, îl
primim la Facla.
*
Plagiatorul Cuza. — Am arătat într’un număr trecut că d. A. C.
RA

Cuza, antreprenorul artei naționale, a jefuit pe un biet neamț de-o ad­

mirabilă epigramă, cu care apoi s’a strecurat în antologiile romîne ca
epigramist național.
Neamțul’, cu lacrimile în ochi, s’a prezentat Gahalului, care, în
lupta lui în potriva a tot ce e romînesc—deci și a hoției romîne—ne-a
NT

poruncit să dăm pe față fiorosul banditizm.

De ce tace d. Cuza? Curo? un biet romin jefuiește pe un tîlhar
de neamț; noi, fără nici o jenă, trecem pe față de partea neamțului,
CE

și d. Cuza n’are nimic de zis? Nici cel mai mic tob șebegoim harog ?
Aliens done! Trebue să fie un mister Ia mijloc. Și avem promisiunea
formală a Cahalului că va dezgropa misterul.

Bucurie zadarnică. — De două săptamîni d-nii Braiianu și Pa-

I/

naitescu o duc într’un chef. O telegramă din Paris a anunțat că, cu pri­
lejul grevei cheminoților, poliția de acolo a închis redacția ziarului
AS

rHamanite.
Se putea un chilipir mai strașnic? Se înțelege că dacă asemenea
lucruri se fac la Paris, cu atît mai mult se vor putea efectua la noi.
Cei doui stăpîni ai țării noastre se bucurau grozav că vor putea închide
UI

Adevărul, Facla, Romînia Muncitoare, apoi toată presa de opoziție, iar

în cele din urmă și presa guvernamentală, devenită și mai inutilă de
cît este azi.
Ne pare rău că trebuie să stricăm cheful d-lor Brătianu și Panai-
BC

tescu. Știrea că ziarul Humanite a fost închis e o simplă născocire. Fi­

rește, de aiei nu rezultă că ceeace nu s’a făcut la Paris nu s’ar putea
face nici la noi. Avem doară și noi recordurile noastre, între, cari, în
primul loc, pe al ilegalității. Dar va lipsi scuza că și la Paris s’a făcut așa.
 112 P a. c a a

Necrolog. — Aflăm cu adîncă părere de rău încetarea din viață

Y
a regelui Siamului. Curtea noastră regală și revista Facla vor lua doliu
pe mai multe săptămîni.

AR
M S. Regele Siamului se numea astfel:
Prabat - Somdesch - Pra-Paramindr - Maha-Chulalongkorn-Patindr-
Tepa-Maha-Mongkat-Prachula-Chom-Nlas-Choiv- Ya-Hila.

R
Numele pare cam caraghios. Dar din cîte fapte a săvîrșit defunctul
instrument al lui Dumnezeu, una cel puțin e frumoasă și ar putea servi

LIB
ca pildă colegilor lui de instrumentlîc din Europa: pe fiul său, care
avea să-i urmeze la tron, defunctul rege l’a trimis să cutreiere, incog­
nito, țara sa și țările vecine, ca să vadă cu ochii lui cum trăiește po­
porul și ce crede el. Timp de cîți-va ani a durat această călătorie, fără
ca lumea cu care prințul venea în contact și mai ales fără ca diversele

ITY
autorități să știe cu cine au a face.
Aceasta am propus’o noi, nu de mult, prințului Carol, fără ca să
știm că programul nostru și fusese realizat in Siam. Bine înțeles, la
noi lucrul nu se va face. Nu putem pretinde ca Romînia să fie la înăl­

S
țimea Siamului.

ER
Adică cum vine vorba? — D. V. Cioflec publică în „Luceafă­
rul" pe Octombrie o interesantă schiță intitulată „Socoteala..“. Punc­
tele de suspensiune cari însoțesc acest titlu par a nu fi puse degeaba.
NIV
E vorba de soceteala pe care o face boerul unei babe care i-a lucrat
la cîmp. Și atunci, înțelegeți: boerul spune ce vrea, iar baba răspunde
„o fi“ — și nu mai zice nimic.
Pînă aci toate bune. Dar sfîrșitul schiței ne uimește. Boerul a
socotit că babei i se mai cuvin 24 de lei și i-a și pus banii pe masă.
LU

„Bătrîna cutează un pas. Vrea să întindă mîna, dar sgîrcită de

„răceală, scurtă, nu ajunge. Ridică argintul. Hîrtia o adună, dă s’o pi­
tească în sîn, în sînul veșted, lipit de coaste, fără cămașă. Binișor pune
„pe masă doi franci, îi împinge cu unghia către boer: Poftim maică,
RA

„bana ăsta dela baba... clălește-ți și d-ta gura...“.

Nu ne rămîne decit să repetăm întrebarea dela început: adică
cum vine vorba cu baba care, de bună voie, îi dă boerului 2 lei?
NT

Vintilă miliardarul. — Cine crede că numai Statele-Unite sunt țara

miliardarilor, se înșeală. Avem și noi unul, numai unul, dar drăguț de
tot: pe d. Vintilă Brătianu. D-sa dictează la Banca Națională, la Creditul
CE

rural și la Cassa Rurală, cari la un loc fac operațiuni de miliarde. Deo­

sebirea între d. Vintilă Brătianu și miliardarii americani e numai că
aceștia din urmă au muncit ca să ajungă la situația lor, pe cînd d. Vintilă
și-a dat numai osteneala să se nască la Florica, din părinți Ion și Pia
Brătianu.
*
I/

Violențele altera. — Vorbind de Cahalomania d lui Cuza, d.'Ră-

AS

dulescu-Motru exclamă:
„D-le Cuza! Romînii nu sunt un neam de țigani, ca să se sperie
cu așa gogorițe ! Numai pe țigani îi bagi cu o minciună în groaza morței".
UI

De^ sigur, nu noi vom fi aceia cari să învinuim pe d. Rădulescu-

Motru că face o aluzie atît de directă la origina faraonică a bulibașii na­
ționaliste. Dar ne vom permite totuși o întrebare. Nu-i așa că față de
proza injurioasă a „Neamului Greco-țigănesc“ ați fost silit, d-Ie Rădu-
BC

lescu-Molru, să părăsiți atmosfera curată a preocupațiilor transceden-

tate și să vă coborîți în arena polemicilor violente ?

---------- BS---------- ■
 La 1 Noembrie a. c. apare ZILNIC marele
ziar comercial

Y
„Argus“

AR
care va ține în curent, în fiecare zi, pe cititorii săi cu chestiunile

R
Comerciale, Industriale, Agricole, Financiare

LIB
Partea JURIDICA, va cuprind» tot ce are vre-o le­
gătură cu interesele comerciale ale țărei.

Abonamentul 40 Lei pe an. — Prețul anunțurilor

ITY
după un tarif stabilit.

Redacția și Administrația: București, Str. Smârdan, 47

S
=- Telefon No. 7 11 —-... ■ — -........ --
ER
Primele 15 numere ale marelui ziar comercial zilnic
„ Argus “ vor fi trimise gratis la peste 15.000 de adrese :
corner etanii, industriași, agricultori, financiari, antreprenori, con­
NIV
structori, comisionari, avocați, magistrali, etc., etc.
LU

B—- --- =H - =1
DOCTORUL
RA

V echsler-V erea
NT

Deia Facult. din Paris și București

SPECIALIST IN BOALE DE
= NAS, GÂT ȘI URECHI =
CE

Metode speciale pentru cataruri chronice, devia*

țiile suptului nasal, ozena (miros urât din nas) etc.
I/

Broncho și esofagoscopie directe

AS

pentru corpi străini, cancer, stricturi ale esofagului, (me­

toda Ktllian-Brunings)
Operații «ie vegetații adenoide, niastoidite,
UI

labirintite, precum și de

Hașuri strimte, turtite, prea mari, de urechi diforme

BC

49, CALEA CĂLĂRAȘILOR, 49

Cozxsultațiuni de la orele 3 - <3 p. m.
 Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­

Y
tarea lor;
Pentru oprirea jerberei mustului și păstrarea lui

AR
dulce, se recomandă cu succes garantat
Noul ANTIFERMENT

R
Doctor A. URBEANU

LIB
..... —■— Cereți Prospect ----- ■----- ------
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București
De vînzare la Drogherii și Farmacii

ITY
I. Griinfeld & M. Goldmann

S
Pucurești, Str. Carol 83 (colț, Spaniolă)

ER
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
distinsă. Observați bine marca P. I). pe fiecare corset.
NIV

55
LU

vindecă în cite va ore ort ce răceala a corpului. Vata

TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
RA

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE
NT

preț arat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
CE

Bomboane Purgative
I/

din suc de fructe

■ Ușor de luat de copii și a-
AS

S& B dulți. Efect sigur. Excelente

| Iul contra:
9 ■ “ Constipației, Leneviei in­
UI

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
i 1.75 Dc vânzare Iv toate farmaciile.
Depozit general
BC

PHAKMAKON ■ «AȘI
Str «la loan Creangă So. 61
Anul I. No. 34. 30 Octombrie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTÂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL
LU

Z.: Cazul d-lui Bădărău; Secre­ republiean-monartiist: Multe și

tarul Cahalului : Cahalul din mărunte.; F.: O nedumerire.
Brăila; X. X.: Libertatea presei; POLEMICI: La ce ne trebu­
RA

Em.Argin: „Idealul naționalist*1; iesc regii?.—Un renegat.- Suc­

F.: Ne „preocupăm“ori... batem cesul generoșilor noștri.—Sexul
timpii ?; : Nu ’ mergem la tare.—De prisos.—Excesde pre­
cizie.—Lipsește unul.—Ce păcat!
NT

noroc, mergem la sigur!; Fel.

D-l Rubin dela „Independence11; Dintr’ale d-lui Nădejde.—„Strei­
B. Neințeanu: Iarnă (versuri); nii despre noi**. — D. Sebastian
Crimpeie: Un poet-atlet.—Vin- Teodorescu.—Credem și noi!—
CE

tilă naționalistul.—Un neamț ig­ Dreptatea d-lui Gherghiceanci.—

norant. — Orleanu-Briand.; Cin Clauza principală.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
R AR
LIB
ITY
A apărut

Viața Socială no. 9

S
cu următorul sumar:
ER
Urmarea anchetei pentru Votul Universal -----------
Răspunsurile d-lor : Zamfir Arbore: Paul Bujor, profesor
NIV
universitar ; Dr. M. Cialîc; N. Cosăcescu, fost secretar general la
domenii; George Danielopol, avocat ■ Ion T. Floreseu, deputat;
I. C. Frimu ; Dr. N. Lupa, fost prefect; D. Marinescu, redactorul
„României Muncitoare" ; Const. Miile, directorul ziarului „Ade­
LU

vărul" ; Dr. C. Racovski; C. Rădulescu-Motru, prof, universitar.

V. FI. Kogâlniceanu: împroprietăririle și Casa Rurală.
Tudor Arghezi: Sfîrșitul toamnei.
RA

G. Galaction : Dionis grec.oteiul.

D. Anghel: Garda imperială.
C. Oobrogoanil’Gherea : Problema Uegalizmului.
NT

A. Briand: Asupra grevei generale.

V. Demetrius : Zi de toamnă.
N. D. C. : Greva generală din Franța.
B. Nemțeanu : Fragment.
CE

Camil Ressu: Impresii de artă.

Viața politică, Viața socială, Viața intelectuală
— Recenzii, revista revistelor —
Ilustrații de marele caricaturist francez Abel Hermaut.
I/

— Prețul unui număr 1 leu —

AS
UI
BC
Anul I. No. 34 Facla 30 Octombrie

Y
R AR
LIB
ITY
Cazul d-lui

S
D. Al. Bădărău, șeful Moldovei taehiste, a intrat zn conflict cu
ER
unii din fruntașii Munteniei taehiste. Cauza ar fi că d. Bădărău a de­
venit un propagandist pentru conlucrarea cu carpiștii.
De ce sînt adversari ai acestei propuneri pomeniții fruntași, e
NIV
lesne de înțeles. A veni la putere înseamnă a pune mîna pe anumite
locuri și anumite privilegii, cari nu sînt fără număr și implică neapărat
o luptă aprigă la împărțeală. Ce va mai fi deci, Doamne sfinte! cînd
această împărțeală se va face nu numai între tachiști, dar și între car-
LU

piști, cari aceștia vor spori nu numai numărul, dar și calitatea, căci
merge vorba că au oameni „mai de seamă", cărora li se cuvin deci lo­
curile cele mai bune, privilegiile cele mai grase!
Înțelegem deci rezistența fruntașilor tachiști la orice tentativă de
RA

concentrare conservatoare.
Mai puțin se înțelege stăruința d-lui Bădărău de-a o propune.
D. Bădărău a fost cel mai bun ministru de justiție pe care l’a
NT

avut țara. Cîteva legi ale d-sale, între cari Contenciosul, au însemnat în
adevăr un pas înainte. Iar în ce privește aserțiunea că a umplut ma­
gistratura cu creaturile sale, aceasta e o vorbă goală și nimic mai mult,
CE

pentru că noi n’am avut niciodată justiție independentă pină la d. Bă­

dărău și n’o avem nici după d. Bădărău. Cu un cuvînt, ce-a făcut bun
d. Bădărău, ca ministru de justiție, e meritul d-sale propriu; și ce-a
făcut rău nu e demeritul d-sale, ci al întregului nostru sistem politic.
I/

Și cu toate astea d. Bădărău a fost isgonit cu rușine dela depar­

tamentul său, după ce, ca o sugestivă prefață, a primit, Ia înălțimea
AS

băncii ministeriale, epitetul de pungaș, din partea d-lui N. Filipescu,

sufletul de atunci și de azi al carpizraului.
Se pare deci de neînțeles că d. Bădărău, conștient că n’a meritat
UI

tratamentul acesta, pe care în mod normal n’ai putea să-l ierte chiar
dacă l’ar fi meritat,—se pare de neînțeles că d. Bădărău uită tot și iartă
tot, gata să se arunce în brațele înduioșate ale d-lui Filipescu. Și cu
BC

atît mai mult lucrul pare de neînțeles cu cît d. Bădărău nu este un biet
partizan de pripas — „fără foc, nici loc“ — redus să cerșească mila și
îndurarea, ci este un stîlp politic, care s’a impus ca atare în orice par-
 114 F a c 1 a

Y
tid a fost, și deci poate aștepta în liniște ca alții să-i cerșească d-sale
prețiosul sprijin.

AR
Dar atitudinea d-sale se explică perfect. D. Bădărău s’a încre­
dințat că takiștii singuri nu vor veni la putere, și nici carpiștii singuri.
Liberalii rămîn deci stăpîni pe gceastă țară, rămîn stăpînii ei prezenți

R
și viitori, după cum i-au fost stăpîni în trecut. In fața acestei primej­

LIB
dii d. Bădărău uită jignirile personale și vrea cu orice preț înfrățirea
elementelor conservatoare, pentru ca ambele grupări la un loc să ob-
ție în sfîrșit ceea ce una singură nu poate: înlăturarea liberalilor.
Este o jertfire de sine, foarte frumoasă și foarte lăudabilă. D.

ITY
Bădărău are inimă largă, negreșit; da, dar și o concepție foarte strim­
tă, care explică întreaga chestiune.
D. Bădărău se crede democrat și nu este. Dacă ar fi democrat,
înfrîngerea sa politică i-ar fi deschis ochii că în țara asta mai sînt ca­

S
tegorii sociale cari ar putea avea un rol politic și ar putea asigura suc­

ER
cesul pe care cîrciumarii și titrații d-sale nu i l’au putut da. In toate
alegerile parțiale takiștii au triumfat, triumful cîrciumarilor și titra-
ților, tot atît de egoiști, interesați și meschini, unii ca și ceilalți, abso­
lut incapabili să indice să ceară și cu atît mai puțin să impuie o viață
NIV

nouă. Văzînd că a dat faliment cu ei, căci regele nu-i cheamă la putere,
d. Bădărău se întoarce către cei cari l’au scuipat și zice :
— Hai să ne pupăm!
LU

Și se vor pupa iar și iar se vor scuipa, răsturnînd iar pe libe­

rali pe cari îi vor ridica iar.
Poporul însă, cel adevărat, va munci din greu ca să-și croiască
drumul, și dacă d. Bădărău și toți politicianii nu sînt în stare să-1 va­
RA

dă, vor avea prilejul să-l audă.

Cînd? Aceasta e întrebarea. Z.
NT

Cahalul din Brăila

CE

Atragem deosebita atenție a d lui A. C. Cuza, asupra următoarei

știri venită din Brăila și înregistrată de un ziar:
I/

„Primăria locală a aprobat gestiunea pe 1909—1910 a comunități

evreești*.
AS

Or, după cum se știe, d. Cuza susține energic că comunitățile

evreești alcătuesc misteriosul și a tot puternicul Cahal.
Ei, iată un minunat prilej pentru d. Cuza, ca să afle cu cît sub­
venționează Cahalul „Facla*.
UI

Primarul Brăilei va fi, credem, destul de gentil ca să pue la dis­

poziția cahalomanului nostru gestiunea comunităței evreești, — iar noi
suntem destul de cinici ca să nu ne fie rușine de cifrele cu cari sun­
tem înscriși în budgetul Cahalului brăilean.
BC

Aceasta ca să nu se mai plîngă d. Cuza că nu-i dăm o rnînă de

ajutor ca să-și dovedească afirmațiile.
Secretarul Cahalului
 Facla
115

Y
AR
Libertatea presei

R
LIB
III.
Am arătat în No. 30 al acestei reviste că în urma unui amenda­
ment al d-lui Titu Maiorescu la art. 96 din procedura penală prin ca­
re se propunea că: „Nu se va da niciodată un mandat de arestare con-
„tra unei persoane prevenite de un delict de presă*, amendament

ITY
adoptat de Cameră cu 42 voturi contra 33,—guvernul conservator a retras
în ședința din 23 Ianuarie 1873, legea pentru modificarea atât a codu­
lui penal, cit și a procedure! penale; iar la 15 Decembrie acelaș an,
s’a propus modificarea numai a Codului penal, cea ce s’a aprobat de

S
Corpurile legiuitoare, și legea s’a promulgat în „Monitorul Oficial" No.
39 din 17 Februarie 1874.

ER
Se înțelege de la sine că față de importantele modificări aduse
Codului penai, trebuia modificată’și procedura penală, pentru a o pu­
ne în concordanță cu principiile codului.
Mai timid însă ca în 1874, și față de lupta uriașă dusă de apă­
NIV
rătorii libertăței presei, acelaș guvern conservator propune în ședința
Camerei din 6’ Februarie 1875 (pag. 866) modificarea numai a 40 de
articole din procedura penală —■ în loc de 70 cite erau în proectul din
1873 — printre cari nu mai figurau nici art. 58, nici art. 96, cari avu­
ră de efect retragerea legei în 1873, — referitoare la presă fiind nu­
LU

mai art. 226, 483, 593, 594, 596 și 597, toate acestea favorabile întru cît-
va libertăței presei.
Arestul preventiv în materie de presă a continuat totuș de a fi
aplicat aproape tară restricție pînă către finele anului 1876.
In acest din urmă an, venind la putere partidul liberal, guvernul
RA

a prezentat un proect de lege în ședința din 29 Noembrie 1876 (pag.

6549) adoptat cu unanimitate de 69 voturi în cuprinderea următoare :
„Art. I. — Arestul preventiv în materie de presă este și rămî-
„ne prohibit, conform constituției.
NT

„Art. II. — Orice funcționar sau agent al forței publice care se

„va face culpabil de-o arestațiune preventivă în asemenea materie
„se va pedepsi conform art. 149 din Codul penal".
CE

Această lege votată întocmai și de Senat, a fost promulgata prin

Monitorul Oficial No. 290 din 30 Decembrie 1876.
Si pentru a nu se putea abroga această lege de vre-o Camera or­
dinară’ tot guvernul liberal a introdus această dispoziție în constitu-
tie, cu ocazia modificărei art. 24 făcuta de Constituanta din 1884,
I/

articol care încă din 1866 conținea libertatea absolută a presei și des­
ființarea cenzurei, și anume în aliniatul final care glăsuește:
’ „Arestul preventiv în materie de presă este interzis".
AS

Am subliniat înadins cuvintele în materie de presă pentru a

UI

demonstra că: pe cînd în amendamentul d lui Titu Maiorescu din 1873

— de care vorbim la modificarea procedure! penale — se cerea pro­
hibirea arestului preventiv numai în caz de delict de presă, legea din
30 Decembrie 1876, și aliniatul final din art. 24 din Constituția de la
BC

1884, prohibă arestul în ori ce materie de presă, deci, și în caz de

crimă de presă.

1) A se vedea „Facla" No. 27 și 30.

 116 Facla

Cu toate acestea ne-a fost dat să vedem că aceiași liberali, aceiași

Y
luptători fervenți pentru libertatea presei, au uzat sau, mai bine zis,
au abuzat și dînșii de arestul preventiv în materie de presă precum

AR
și de cenzura indirectă.
Cazul d-lui Vasile M. Kogălniceanu este un exemplu tipic al rein­
troducere! arestului preventiv în materie de presă, cu toată legea din
1876 și cu toată dispoziția categorică din art. 24 din Constituție.

R
Prevenit la început de faptul prevăzut și pedepsit de art. 181 —
adică, că prin mijloacele enumerate la art. 294 din Codul penal și a-

LIB
nume că prin scrierile sale ar fi contribuit la răscoalele din 1907 —
și apoi de faptul prevăzut și pedepsit de art. 47 al. 4 — care se refe­
ră tot Ia mijloacele indicate de art. 294 C. p., adică tot la delicte sau
crime de presă — d. Kogălniceanu a suferit totuș peste patru luni de
arest preventiv, de care a scăpat numai în urma amnestiei regale.

ITY
Cît despre cenzura deghizată, am văzut-o de asemene reintrodu­
să cu ocazia procesului desbătut mai zilele trecute înaintea trib. Ilfov
între ziarul „Dimineața" și ministerul de interne.
A * *

S
Din cele spuse de noi mai sus. cît și din cele arătate în artico­
lele noastre precedente, reese clar și categoric că dispozițiile din Co*
ER
dul penal și procedura penală, ca legi anterioare Constituantei din
1884, trebue să rămie de-o parte, față de acest text al Constituției,
— cum se exprimă G. Cantili în discuțiunea reprodusă de noi în „Fa­
cla" No. 27, pag. 9, la modificarea art. 24 din Constituție—ca unele ce
NIV
sunt contrare textului Constituției și prin urmare:
nu se poate căuta sau iscodi un autor cînd nu este subscris;
nu se poate aplica arestul preventiv fie în materie de delicte
fie de crime de presă;
nu se poate reintroduce cenzura prin nici o lege sau regulament;
LU

nu se pot opera perchizițiuni nici confisca scrieri, etc.

Ba mai mult de cît atîta: Nu numai că legile anterioare Consti­
tuției din 1884 nu mai sunt aplicabile în speță, dar susținem cbiar că de
s’ar vota și promulga o lege nouă, care ar fi contrară textelor Consti­
RA

tuției >) tribunalele sunt obligate de a refuza aplicarea acelor legi, ca

fiind inconstituționale.
Pentru a exercita dreptul de a respinge o lege ca inconstituțio-
nală, tribunalele noastre se pot sprijini nu numai pe doctrina și pe ju-
NT

risprudența care acordă această putere magistraților, dar — fiindcă ne

aflăm în era acordurilor—și pe acordul partidelor noastre politice, ex­
primat în plin parlament, cu ocaziunea discuțiunilor urmate la des­
ființarea Contenciosului administrativ în 1910.
CE

* * *
In articolul nostru din „Facla" N. 30, am pomenit de o decizie a
Curței de Casație din 21 Septembre 1898 prin care s’a decis că căutarea
sau descoperirea autorului unui articol incriminat ar fi posibilă ; cată
I/

să ne ocupăm și de această decizie, care, după a noastră cunoștință

este unică în această materie.
Această decizie — N. 592 — hotărește „că în materie de delict de
AS

„presă, partea civilă ca și ministerul public, au dreptul de a produce

„dovezi (în speță martori) pentru descoperirea adevăratului autor al
„scrierei incriminate, deși ar exista altă persoană care și-ar apropia acea
„scriere ca opera sa, căci aplicîndu se legea în alt mod, ar fi să se dea
UI

„loc la represiuni iluzorii pentru delicte grave ce s’ar comite prin scrieri
„publice, cea ce n’a putut intra în spiritul legiuitorului".
BC

1) Cînd zicem textul Constituției, înțelegem a cuprinde în text—ca mijloc

de interpretare — desbaterile cari au avut loc, și cari fac parte integrantă din
lege, fără de cari textele obscure sau echivoce nu s’ar interpreta cu fidelitate.
(Vezi Laurent T. I No. 274 și urm. Planiol T. I No. 218 text și note)
 Facla
117

Y
Din cele desvoltate de noi în aceste articole, se vede lămurit că

AR
argumentarea Curței, își are obârșia tot în vechile articole din codul și
procedura penală.
Fie-ne permis a spune că această argumentare a înaltei Curți este
justă pentru orice altfel de delicte sau crime, căci în adevăr ar fi chiar
monstruos să se pedepsească prin substituție, o altă persoană decît ade­

R
văratul autor; lucrul se schimbă însă cîndeste vorba de undelict de presă.
Cine nu știe că toată lupta dusă de marii apărători ai libertăței pre­

LIB
sei era îndreptată mai cu seamă contra prigonirilor venite din partea
guvernelor, din partea potentaților provinciali mari, mici, și mărunței,
cari aveau tot interesul de-a înăbuși glasurile ridicate contra abuzurilor
administratorilor și a potentaților de pe vremuri?
A se admite părerea Înaltei curți că mai ales prin, martori să se

ITY
dovedească un presupus autor, ar fi a se anihila cu desăvîrșire liber­
tatea presei pentru care au luptat generațiile eroice atît dela'noi, cit și
de peste granițe: căci ce ar putea împiedica ca, chiar în locul urnii
autor adevărat și subscris, care ar trebui să fie condamnat, să se pro­

S
ducă martori prin cari s’ar iscodi un ait autor care trebue să fie con­
damnat, pentru a fi scos din calea aceloia pe cari îi jenează!

ER
Să presupunem că într’un cerc de amici (?) se discută o chestie
palpitantă la Capșa, iar a doua zi apare un articol în sensul discuției
din ajun. Cu toate că acest articol este iscălit de un X, care habar
nu avea de discuțiunea amicilor dela Capșa, guvernul, sau potentatul
NIV
aduce martori că acel articol ar fi opera lui Y. cel ce discuta chestia
în ajun la Capșa, și după teoria Curței, bagă-1 la gherlă. Unde am
ajunge cu acest sistem? Argumentarea Curței ar putea avea de efect să
se reîntroneze tocmai aceea ce campionii libertăței au voit să suprime,
adică de a nu se putea iscodi un autor pro-causa.
LU

Lăsînd la o parte presupunerea noastră de mai sus-numească-o

cine voește, patetică—argumentarea înaltei Curți o credem greșită, chiar
față de textul positiv al Constituției și al desbaterilor cari au avut loc,
de’sbateri reproduse de noi în „Facla“ No. 27 și 30.
Presa, această mare putere—numită a patra—în statele civilizate,
RA

și despre care toți autorii și oratorii ziceau că o preferă liberă, cu toate

relele și neajunsurile ce ar produce, decît să fie încătușată ca sub re­
gimurile vechi de tristă memorie, acestei prese, acestei facle dătătoare
de lumină, toți legiuitorii dela revoluția franceză încoace, au căutat și
NT

isbutit să-i acorde privilegii — chiar cînd se comit delicte prin mijlocul
ei—privilegii cari nu s’a gindit nimeni să le acorde la alte delicte sau
crime de drept comun.
Precum s’au acordat privilegii suveranilor fizici, materiali, tot așa
CE

s’a găsit de cuviință să se acorde și acestui suveran, imaterial, acestei

instituții morale, care se numește presa liberă.
Și așa fiind, ne miră că d. lonescu-Dolj, la finele documentatului
d-sale ’studiu asupra legei presei, se îndoește dacă după modificarea din
1884 se mai pot aplica sau nu, articolele din codul penal așa cum au fost
I/

modificate prin legea din 17 Aprilie 1874, și în special art 37 și 391

privitoare la confiscarea și distrucțiunea scrierilor incriminate ; art. 43
AS

47 și 50 privitoare la complicitate, și crede că ne aflăm în fața unor

dificultăți între aceea ce este un agent provocator la crime de presă
și aceea ce este delict de presă; de asemenea d-sa crede că este o
dificultate, dacă se pot opera perchizițiuni pentru găsirea manuscrisu­
UI

lui fcorp al delictului) sau găsirea altor dovezi necesare stabilirei faptului.
Am demonstrat, credem, pînă la evidență, că delictele de presă
si crimele de presă, sau provocațiunea acestora, se bucură de aceleași
Garanții, în ce privește pe autor, precum și că toate articolele citate
BC

=din Codul penal, sunt implicit abrogate prin constituția din 1884.
X. X.
 Facla
118

Y
„Idealul naționalist"

AR
Sub titlul acesta, d. C. Rădulescu-Motru lămurește, — în ultimul

R
No. al „Nonei Reviste Romine*,— vederile sale asupra naționalismului.
Articolul d-lui Rădulescu-Motru este venit la vreme. El este o

LIB
afirmare vrednică a unei credințe sincere și frumoase față de concep-
țiunea cealalta a naționalismului, față de concepțiunea naționalismului
hottentot.
Grosso-modo, suntem de acord cu d. Rădulescu-Motru. Ideea na­
țională este legitimă și firească. Ea este una din acele idei-forțe cari

ITY
stăpînesc gîndirea modernă și conduc acțiunea și simțirea popoare­
lor. Ea are puterea pasională a idealurilor cari însuflețesc dezintere­
sat mulțimile și spiritele de elită în aceleaș timp. Socialismul nu ex­
clude naționalismul. Politica lui în această direcțiune este: la umanitate

S
prin națiune. Jaures este naționalist în sensul acesta și, în polemica lui
în contra anti-patriotismului lui Herve, a arătat că nu este în intere­
națiunile. ER
sul progresului omenire! ca să se sfarme „vasele prețioase" cari sunt
Dacă nu ne înșelăm, d. Rădulescu-Motru nu înțelege nici dîn-
sul naționalismul într’alt fel. Fără a fi socialist, idealul d-sale națio­
NIV
nal se apropie mult de acela pe care l’a limpezit credința socialistă
după ani de discuțiune și lupte. Intru aceasta, d. Rădulescu-Motru este
alăturea de spiritele cele mai nobile ale vremei de față, cari, în ches­
tiunea aceasta, sunt de părere că (citatul este luat din articolul d-lui
Motru): „cultura europeană ne pune înainte un ideal naționalist sănă­
LU

tos și plin de îndemnuri la muncă".

Idealul naționalist al d-lui Rădulescu-Motru este deci cel impus
de „cultura europeană". Idealul acesta este și al nostru. D. Rădulescu
Motru crede însă, în chip cu desăvîrșire greșit, că noi suntem împo­
RA

triva acestui ideal. Directorul „Nouei Reviste Romîne" ne atribue pă­

reri pe cari nu le avem. Vorbind, în articolul său, de „Facla*, spune
că l-am fi dojenit pentru idealul d-sale și că, față de mijloacele cu
cari lucrează naționalismul iorgo-cuzist, pe care d. Rădulescu-Motru
NT

îl numește „naționalismul-stîrpitură", noi am fi de părere că naționa­

lismul nu poate forma materie de ideal, ci este „o nebunie de om fu­
rios", care trebue doborîtă cu pietre.
Dată fiind personalitatea d-lui Rădulescu-Motru, suntem datori
CE

să ne explicăm. Explicațiunea va fi cuprinsă în cîteva cuvinte. Noi

n’am confundat niciodată naționalismul d-lor- lorga și Cuza cu ideea
națională. Lupta noastră are în vedere exclusiv naționalismul d-lor
lorga și Cuza, iar nu ideea națională. D-nii lorga și Cuza ar fi feri­
ciți ca să se facă confuzie în spirite și să se crează că noi suntem în
I/

contra idealurilor naționale în sine. Ei ar fi și mai fericiți dacă ar reuși

să facă să se creadă că ideea națională se confundă cu naționalismul
AS

domniilor lor.
Dacă ne-am ridicat în contra naționalismului-stîrpitură, este toc­
mai fiind'-ă-i stîrpitură, fiindcă este cea mai urîtă și mai de condam­
nat manifestare a reacțiunei și micimei politice și de idei în care
UI

trăim de un deceniu încoace. D Rădulescu-Motru, vorbind de naționa­

lismul acesta, veștejește „perfidia", „ura" și „meschinăria de sentiment"
pe cari le răspîndesc „foile naționaliste". Nouă, perfidia, ura și mes­
chinăria de sentimente a naționalismului iorgo-cuzist, ne-au provocat
BC

dezgust. Suntem, față de naționalismul acesta, exact în starea sufleteas­

că a deputaților socialiști francezi cari, deunăzi, pe cînd vorbea Briand,
la constatarea lui că se află în fața unei explozii de mînie, s’au sculat
deodată toți, ca mișcați de un resort, și, într’o izbucnire de pasiune,,
i-au zvîrlit în față tot disprețul lor, strigîndu-i:
 Faci
119

Y
— Nu de mînie, ci de dezgust!...

AR
Socialiștii francezi nu onorează pe Briand. cu furia lor. Ei sunt
îngrețoșați de purtarea lui, și, în consecință, cu atît mai hotărîți la luptă.
Noi, ceștia de la „Facla11, suntem, față de sălbăticia naționalistă
sorgo-cuzistă, cum am zis, în aceiași stare sufletească ca deputății so­

R
cialiști față de Briand. Nu nutrim nici un sentiment de ură în contra
lui; îl disprețuim. Avem dezgust pentru dînsul. El ne îngrețoșează, fiind­
că el este expresiunea celei mai meschine și mai urîte politici din cîte

LIB
s’au făcut sau se pot face în țara noastră sau ori unde, aiurea. Dar,
tocmai fiindcă este așa, suntem hotărîți să ducem lupta contra lui fără
de nici o cruțare.
Eepungnanța noastră pentru naționalismul de piei roșii pe cari
îl fac d-nii lorga și Cuza nu are însă nimic aface cu idealul național

ITY
în sine, pe care îl înțelegem, pe care îi avem și noi, ca și d. Rădulescu-
Motru, ca și oricare om de inimă și cu scaun la cap
A ne tăgădui acest ideal, de către oameni de bună credință, în­
seamnă a ne face nedreptate și, mai mult, a duce apa la moara de tă-

S
rîțe a d-lor lorga și Cuza.
Em. Argin
SH ER
B==
NIV

Ne „preocupăm", ori... batem câmpii?

Frățiorul meu din clasa IV primară a venit într’o zi foarte ra­
LU

dios și, triumfînd anticipat, m’a provocat cu această întrebare :

— Ghici: cine e mai mare : Vă Alexandri, ori Mă Eminescu ?
Am avut nenorocul să ghicesc că Eminescu și ast-fel am fost în­
vins de frățiorul meu, care mi-a replicat energic:
RA

— Nu-i adevărat! E Vă Alexandri! Domnii ne-a spus !

Aceeași impresie de candoare mi-o face d-1... Gă Diamandy, când
îl provoacă pe d. Ionel Brălianu:
— Ghici: ne ocupăm ori ne preocupăm?
NT

D. Brătiana: Ne preocupăm!
D. Diamandy: Nu i adevărat! Ne ocupăm! Mi-au spus niște de-
putați, cari așteaptă pentru sesiunea asta...
Să aștepte, dumnealor ! Să tot aștepte !
CE

întrebarea d-lui Diamandy, dat fiind că d sa a isprăvit de mult

clasa IV primară, e de-a dreptul absurdă, cum absurdă e încrederea
pe care d-sa o arată deputaților cari „așteaptă".
Nostimada e însă că d. Diamandy, nepulându-și permite prea
multe... familiarități cu șeful său politic, găsește prilejul sa-și verse
I/

necazul asupra d-lui Ghe’rea, singurul ori cel mai de seamă vinovat că
d. Brătianu nu acordă votul universal.
AS

D. Gherea, întrebat fiind de d. Cocea dacă e pentru votul uni­

versal, a răspuns că da, adăugând că „înțelegerea problemei votului n-
„niversal, ca a tuturor problemelor noastre sociale de altfel, trebuie să
„fie precedată de analiza amănunțită, obiectivă, imparțială, analiză ba-
UI

„zată pe o metodă adevărată, a realității noastre' sociale...—•... Analizei

„unei părți din realitatea noastră socială e consacrată lucrarea mea a-
„supra problemei agrare și problemelor pe cari ea le implică, ceea ce mă
„dispensează de a mai intra în alte desvoltări“.
BC

D. Diamandy se indignează de această declarație pe care o so­

cotește „cea mai detestabilă formulă", căci e „un verbiaj de doctor în po­
litica negativă" și „ascunde o concepție de burghez timid". Cum ? strigă
d. Diamandy, să subordonăm reforma electorală apariției unei cărți ?
Dar dacă se strică zațul ?
 120 Facla

Y
Alarma aceasta e de prisos. Dacă se strică zațul, se face altul.

AR
Eu mă tem de altă primejdie: să nu se apuce d. Brătianu săi dea lui
Gherea o slujbă de deputat, că atunci în adevăr e primejdie. Dar ce
rău vede d. Diamandy în faptul că d. Gherea s’a apucat să facă o ana­
liză din care să reiasă necesitatea votului universal ?

R
Iată:
„Să mă erte eminentul șei al partidului socialist, dar dacă trebue

LIB
„să aștepiăm cu reforma electorală pînă ce ea va fi de toți înțeleasă,
„atunci de geaba ne mai ostenim (sic). Sau nu e vorba de toți, ci de o
„minoritate conștientă? Să nu fie cu supărare dar acea minoritate a în-
„țeles mai de mult și nu este dispusă să aștepte cartea d lui Gherea
„pentru a lupta (sic) în folosul votului obștesc".
Acesta, cum vedeți, e un verbiaj de doctor în politica „pozitivă"

ITY
și ascunde o concepție de generos nu timid, ci din contra.
Este perfect adevărat că „acea" minoritate a „înțeles" de mult;
dar dela dînsa ne-am luat de mult nădejdea, ca și del’a acei deputați
cari așteaptă viitoarea sesiune în vederea votului universal și... a diurnei.

S
Dar se vede că d. Gherea — sărmană găină care a scos pui de
rață—a pornit în căutarea altor minorități conștiente. De aceea bine a
ER
făcut că a scris cartea. Iar D-v. dacă nu vreți s’o așteptați pentru a
„lupta", puteți s’o așteptați pentru a nu lupta, căci astfel vă veți con­
forma mai bine obiceiurilor Dv.; și dacă credeți că în așa condiții
„de geaba vă mai osteniți", v’am ruga să ne spuneți întîi în ce constă
NIV
osteneala Dv. pe care nimeni n’a remarcat-o.
Negreșit, dacă d. Gherea ar Q prim-minislru, asta nu l’ar scuti
de a scrie cărți, dar ar profita de ocazie ca săle și aplice. Garantăm că
d. Gherea ar da votul universal. La întrebarea d-lui Diamandy — „ne
ocupăm ori ne preocupăm ?“—d. Gherea, ca prim-ministru, probabil că
LU

ar răspunde: și una și alta. Pe cînd d. Brătianu, dacă ar fi sincer, ar

trebui să răspundă : nici una, nici alta.
Din cele zise, rezultă, credem, că d. Diamandy și-a greșit titlul
articolului. Mai nimerit ar fi fost: „Șefule, ne preocupăm, or batem timpii?*
RA

Și în acest caz răspunsul d-lui Brătianu s’ar fi impus de la sine.

P.
==g ®
NT
CE

Nu mergem lă noroc, mergem la sigur!

Se știe povestea individului care fiind acuzat că practică jocuri

de hasard, a răspuns că el nu merge la noroc, ci merge la sigur. Acest
I/

răspuns ne-a venit în minte cînd am citit acuzarea ce ne aduce d.

Diamandy în Revista Democrației Romîne că „Facla* continuă să sus­
pecteze credințele ori cui". Ori cui — adică ale liberalilor.
AS

Pe cît știm a suspecta înseamnă a pune la îndoială, și noi n’avem

nici un pic de îndoială în privința „credințelor" domnilor’iiberali, luați
cu hurta sau en detail. Știm perfect în ce constau aceste credințe, căci
UI

le deducem din faptele lor.

Cît despre aserțiunea că Facla „scrie pentru a și îndeplini misi­
unea de revolver", am putea răspunde că misiunea asta nu e atît de
urîtă cum o cred cotoii călugăriți din tovărășia generoso-liberală. Și
BC

apoi, d. Diamandy e imprudent. Dacă am cita revolveradele d-sale și

din Lumea Nouă și din Viitorul și de aiurea, nu i-am face nici o plăcere.
In schimb publicul ar avea un motiv mai mult să „suspecteze" „cre­
dințele" vrednicilor bărbați în apărarea cărora a sărit d. Dimandy.
a g....
 Y
AR
După răscoale

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

Din. paguba lor, despăgubirea voastră...

BC
 122 Faci

Y
A APĂRUT:

AR
NEOIOBĂGIA
Studiu economico-sociologic asupra problemei

R
• •' • 1 ; agrare în Eomînia -.... . ■

LIB
de C. DOBROGEANU-GHEREA
Un volum de 500 pagini — LEI 3.50

ITY
D. Rubin dela „Independance*4

S
D. Const. Miile, directorul ziarului „Adeverul*1, vorbind, în ultimul
ER
său foileton, despre serbătorirea celor 25 de ani de ziaristică ai d-lui
A. Rubin la „Independance Roumaine“, arată, cu o neînduplecată dar
foarte dreaptă asprime, rolul puțin vrednic de stimă al celui serbătorit.
Sunt mulți cari, la asemenea prilejuri, găsesc că singurul lucru ce
NIV
au de făcut este ca să nu scoată în evidență de cît binele ce se presu­
pune că ar fi făcut serbătoritul. întocmai ca la morii. Hipocriziaaceasta
însă nu are niciun rost. D. Rubin trăește—îi urăm o viață îndelungată
și prosperă—și este drept și normal ca să i se critice fără de menaja­
LU

mente activitatea sa publică.

D. Miile i-a descris foarte suggestiv cariera, arătînd pe d. Rubin
slujind—cuvîntul e luat în înțelesul lui propiu—cu acelaș zel și cu aceeași
lipsă de caracter diferite rînduri de stăpîni și tot atît'ea rînduri de idei
politice contradictorii. Portretul e reușit, și desigur că d. Rubin a simțit,
RA

pe lîngă plăcerile aiențiunei măgulitoare cu care l-au onorat actualii

lui stăpîni, usturimea vie a unei critici neîndurătoare și bine meri­
tate. De cît, din portret lipsește o notă, care a scăpat din vedere d lui
Miile. O adăugăm noi, pentru ca figura să apară în plinul ei relief moral.
NT

D. Rubin, după cum se știe, este evreu de origine. Ce înseamnă

aceasta în țara noastră și mai ales pentru un ziarist de profesiune, o
știe toată lumea; așa că numai insistăm. „L’Independance Roumaine14
este un ziar național-liberal; mai pronunțat: el este ziarul d-lui Vintilă
CE

Brătianu, ale cărui idei quasi iorgo-cuziste în materie naționalistă, sunt

destul de bine cunoscute. „Independance Roumaine“ a fost nevoită, ca
oricare gazetă romînească, să ia foarte adesea ori poziție în chestia evre­
iască, și, ca organ al d-lui Vintilă Brătianu, a luat o atitudine care, mo­
I/

ralmente.—ce e dreptul, înalt moralmente,—nu putea cu niciun preț și

sub niciun motiv să convie d-lui prim-redactor, Alex. Rubin. D-lui
prim redactor Alex. Rubin i-a convenit însă de minune. EL a înghițit
AS

cu seninătate articolele naționalist-antisemite ale ziarului în fruntea

căruia se află, a socotit că articolele acestea nu au nici o legătură mo­
rală,—ce e dreptul, înalt morală — cu locul d sale dela gazetă și... și a
UI

stat astfel 25 de ani. A primit situațiunea aceasta, întocmai cum a primit

ca, în loc de politică conservatoare, să facă, de azi pe mîine, politică
liberalo-colectivistă și să stea sub ordinele d-lui Vintilă Brătianu.
Sunt anumite situațiuni, de cari anumiți oameni, anume făcuți
BC

sub raportul demnităței și eticei, nu le simt. Ei au o insenzibilitate spe­

cială. D. Rubin este unul din acești oameni, și, printre ei, ocupă un
loc de frunte. Fiindcă și insenzibilitatea morală are anumite grade.
Fel.
 123

Y
AR
IARNĂ
Bătrîna intră, tremurînd.

R
Sa-ți spună ea ce de-a flăcăi
Și-i mare, cit o șchioapă. Văzut-a la fereastă !

LIB
Stă jumătate pe pămînt Și citi s’au stins negospodari,
Și jumătate ’n groapă. Cerînd-o de nevastă.

E plin de zîmbet chipul ei Căci n’a purtat un trup frumos

ITY
Și’s plini de lacrimi ochii; Veștminte mai frumoase;
Abia mai poți ca s’o culegi Mai negri ochi n’au fost umbriți
Din spuza cea de rochii. De gene mai stufoase.

S
La sobă duce mina ’ncet, Poruncă pentru rnulți era
Apoi la gură o duce;
Pe geam privește, șuerînd,
ER Un tremur de pleoapă!
...Departe e de-acele vremi
Și bate lung o cruce. Și-aproape e de groapă.
NIV

O mină scoate din cojoc, —Ei, Doamne, cum știi tu să-ți rizi
Și numai os e mina. In multa-ți bunătate !
Ce frig îi e'l Și doar avea Sădești stejari, apoi culegi
LU

Atîta foc bătrîna! Un pumn de crîngi uscate.

B. Nemțeanu

---------- B g ------------------ ■
RA

Crlmpeie
NT

Un poet-atlet.—D. D. Anghel nu e numai un poet distins; e și

un atlet cum nu se găsesc mulți. Ca să-i găsim asemănare, trebue să
căutăm in lumea mitologică și să ne oprim Ia bătrînul Atlas. Dar bătrînul
CE

Atlas ce făcea? Tinea păraîntul în spinare și mitologia ni-1 arată înco­

voiat de greutatea pămîntului. D. Anghel însă e mai zdravăn ; d-sa mută
munții din loc—nu unul, ci un lanț întreg —și-i mută așa, jncîndu-se,
fără ’să se opintească. Nu credeți ? Citiți penultimul număr din revista
1807 si veți vedea că d. Anghel—într’un articol dealtminteri bine scris—
I/

ia munții Pirinei și-i mută „sub soarele veșnic cald al Italiei".

„Dar"—vor întreba cunoscătorii în ale geografiei — „ce face d-lui
AS

cu Franța și Spania? Le lasă fără graniță?"

Ba nu ! Cu acelaș gest elegant d. Anghel ia Apeninii din Italia și-i
așază în locul Pirineilor.
Pare mai e și d. D. Anghel.
UI

Vintilă naționalistul.—Dintr’un articol al d Iui Al. Ciurcu, reese

că d. Vintilă Brătianu, pe cînd era primar al Capitalei, a angajat ca șef
al plantațiilor comunale pe d. Procksch, „un eminent horticultor german".
BC

Nu tăgăduim meritele de specialist ale d-lui Procksch, dar întrebăm cum

de n’a găsit d. Vintilă, în toată țara, un grădinar național? Dacă nu ne
înșelăm, d. Vintilă Brătianu cere înlocuirea, peste tot locul, a elemen­
telor streine cu elemente neaoș romînești. Apoi d. Procksch?...
Ce mai grădină de naționalist e și d. Vintilă Brătianu.
 124 Fact

Y
x? Un neamț ignorant.— Un gazetar austriac, vorbind, într’an ziar
vienez, de manavrele din urmă ale armatei romînești, se miră și se mi­

AR
nunează de participarea publicului civil „care urmărea manevrele dis-
cutînd chestiuni de înaltă strategie1*.
Neamțul ăsta e pur și simplu ignorant. El nu știe că Romînul se
pricepe la toate. Romînul e poet, Romînul e om politic, adică de ce

R
n’ar fi Romînul și strateg militar?

LIB
Orleanu-Briand. — D. M. Orleanu auzind că Briand umblă cu
ideia de a lua lucrătorilor francezi dreptul la grevă, i a trimis urmă­
toarea depeșă:
Aflu că ai de gînd să întocmești un proect de lege împotriva
dreptului de grevă al lucrătorilor Nu’ți bate capul de geaba! Copia-

ITY
ză’l pe al meu ! Găsești destulă ticăloșie acolo11.

S
Multe și mărunte ER
O poveste siameză
NIV

V’o spun curat: sînt republican și anume republican romîn, republican

pentru Romînia. D. Duca este republican portughez și monarhist romîn ;
cred deci că am dreptul să fiu republican romîn și monarchist siamez,—cel
LU

puțin pentru regele siamez care a murit, căci despre cel nou nu știu încă
ce poamă e.
Și ca să vedeți de ce țin atît de mult la defunctul rege al Siam ului,
e destul să vă citez următoarea povestire din Westminster Gazette:
RA

Regele Chulalongkorn era un automobilist entuziast, zice gazeta en.

glezească,—lucru care s’a văzut și în alte familii regale, adaug eu de colo-
Dar regele Chulalongkorn, deși umbla cu o iuțeală colosală, n’a strivit pe
nimeni, zice gazeta engliezească—ceeace nu s’a prea văzut în anumite alte
NT

familii regale, adaug iarăși eu de colo.

Intr’o bună zi, ce s’au gîndit miniștrii lui? I-au adresat următoarea
petiție :
„Majestatea Voastră are în serviciul Ei purtători, iar, cînd e grăbită,
CE

„trăsuri. O implorăm deci să renunțe la automobil, ori, cel puțin, să meargă

„cu o iuțeală din cele mai mititele. Dinastia și poporul vostru îndrăznește
„să spere că Majestatea Voastră va avea înalta bunătate de a ținea seama
„de această prea umilită dorință. Am îndurat o spaimă prea cninuitoare ca
„să mai fi putut păstra tăcerea.**
I/

Regele, citind documentul, l’a împodobit cu următoarea rezoluție :

„Dinastia nu este în pericol pentru că îi place sportul.
AS

„Lingușirea și perfidia s’nt singurele primejdii de care Ea are a Se

„teme. Sufletul omului e mai greu de înțeles, decît de condus un automobil.
„Vă rog să vă potoliți spaima : am eu grijă de viața mea, ca și de a
tuturor supușilor mei**.
UI

Acuma știți de ce sînt partizanul defunctului rege al Siamului. Dar

d. Duca ar putea să ne spuie de ce e partizanul actualului rege al Romîniei ?
O să-mi obiectați că simpatia mea e tardivă pentru că s’a manifestat
BC

după ce Chulang-etc, a închis ochii.

Așa e. Dar eu pariez că d. Duca va căpăta o tot atît de tardivă an­
tipatie, cînd... va fi devenit de prisos mamelucizmu) său către regele Carol
Un republican-monarchist
 Y
AR
O nedumerire
A exilat, nu de mult, în țară, un partid jidovit, si anume vîndut

R
Alianței Israelite universale.
Acest partid e cel conservator-democrat, zis takist. Iar bunii ro-

LIB
mini, din celelalte partide, și-au făcut datoria de a’l denunța, arătînd
cind și in ce chip s’a vîndut.
Sunt numai trei ani de atunci.
Azi situația e următoarea :
Partidul takist fiind socotit în lichidare, iar membrii săi luați

ITY
drept marfă de desfacere, celelalte partide, concurente, caută să-i îns­
crie la activul lor. Unul ca să-și căptușească prăvălia goală, celalt ca
să’și poată doar—doar continua firma propie.
Toate bune. Dar cu Alianța israelită universală cum rămîne. Ră-
mîne ea păgubașă ?

S
ț ?Ori a fost o minciună goală faptul cumpărătoarei ce-i s’a atri-
Așteptăm lămuriri.
ER F.
NIV

POLEMICI
La ce ne trebuesc regii ?—Această problemă e rezolvită astfel
LU

de Carmen Sylva:
„De regi e absolută nevoie și chiar președinții de republică devin
„cu timpul regi, pentru că e nevoie de un șef responsabil11.
Atîta numai că distinsa scriitoare nu prea cunoaște dreptul mo­
RA

dern și nu știe că de obiceiu regii sînt iresponsabili, declarați astfel de

constituția căreia i-au jurat credință și respect.

Un renegat.—E vorba de Vasile G. lonescu. Amănuntele le vom

NT

publica în Neamul Romînesc.

Pe scurt, iată despre ce e vorba: d. Ionel Brătianu, ducîndu-se la
Pitești, elevul Va ile G. lonescu, din clasa IV primară, i-a urat bun venit
și i-a oferit uu buchet de trandafiri.
CE

E lesne de înțeles că purtarea d lui lonescu a produs o indignare

colosală în tabăra naționaliștilor, cari văd că băieții din centre încep
să-i părăsească, atrași fiind în mrejele ademenitoare ale puterei.
Rușine, d le lonescu !
...Dar, cum am zis, vom reveni pe larg în Neamul Romînesc, căci
I/

renegații trebuie înfierați cu energie.

s?
AS

Succesul generoșilor noștri — peste hotare ! — Pentru scau­

nul de deputat al Vienei în Landtagul austriac, rămas vacant prin moar­
tea lui Lueger, a fost ales social-democratul Schuhmeier, fost lucrător.
Acesta e succesul socialiștilor austriaci, sau, dacă vreți, al social-
UI

democrației universale.
Dar și generoșii noștri naționali au o părticică de succes în acest
eveniment politic: Schuhmeier a fost ales cu peste 12,009 voturi, dintre
cari peste 8.000 ale sale proprii, adică socialiste, și 4.000 liberale. Va
BC

să zică și în Austria, ca și în Germania și in Belgia, apropierea dintre

socialiști și liberali se manifestează cîte odată, confirmînd „teoriile14
d-lui Ioan Nădejde.
Cu o deosebire însă: nu lucrătorii se pierd în masa liberală, fă-
cînd pe dălcăușii burgheziei, ci liberalii, în interesul propriilor lor
 Facla
126

Y
principii (căci au, în adevăr, așa ceva), votează pe candidații socialiști
ai lucrătorilor.

AR
*
Sexul tare. — La bursele facultății de filozofie din Iași s’au în­
scris 10 studenți și 3 studente. Cererile acestora din urmă au fost res­

R
pinse, pentru că regulamentul statului ar prevedea că bursele sunt
numai pentru studenți masculi.

LIB
Superioritatea sexului tare, deci, nu se dovedește prin aceea că
el biruește la concurs, ci prin aceea că, în mod samavolnic, el înlătură
concurența.
„Sexul tare“ e în adevăr tare.... de cap.
*

ITY
De prisos.—Popescu Alin a crezut că e foarte nimerit să seducă
o fată săracă, pentru ca apoi s’o părăsească. Fata l’a împușcat, rănindu-1
grav. Ziarele anunță că în urma accidentului „victima atentatului nu
mai poate vorbi". Nici nu e nevoie. Fapta vorbește dela sine.

S
Exces de precizie.—Universul anunță că lui Popescu Alin „limba
*ER
i s’a umflat în gură". Dar unde era să se umfle?
Lipsește unul. — „Viitorul" publică lista membrilor comitetului
de direcție al Independenței, cari au sărbătorit pe d. Rubin. Vedem în
NIV
listă și pe d. Emil Petrescu. E ceva nou să se spuie pe față că poliția
ia parte la conducerea oficioaselor. Dar în acest caz de ce lipsește d.
Panaitescu ?
LU

Ce păcat!—Viitorul numai găsește destule cuvinte de laudă

pentru guvernul liberal care „a restabilit armonia socială" — ceeace
n’a putut face încă nici un guvern, din nici o țară — așa că „pe în­
tinsele și mănoasele cîmpii ale Romîniei, domnește astăzi belșugul,
pacea și buna înțelegere, iar țărănimea oropsită propășește văzînd cu
RA

ochii".
E un toast în toată regula. Articolul trebue să fi fost scris la
un chef.
Dar cum a putut guvernul să facă atîtea minuni? Din nefericire
NT

Viitorul nu ne poate da explicația, căci:

„Ne lipsește spațiu], chiar și numai pentru enumerarea celor mai
„însemnate iegi de interes general. întocmite de cea mai rodnică... etc".
CE

Ce păcat că-i lipsește spațiul 1

*
Dintr’ale d-lui Nădejde.—Mă rog, cîți ani credeți că are d. Nă­
dejde? 100? 80? Nu, nici 60! Și cu toate astea, ia vedeți ce-a ajuns
să îndruge:
I/

„De asemenea, conservatorii nu vor asigurarea muncitorilor in­

dustriali, deci liniștirea proletariatului și cîștigarea lui la sentimente
AS

„patriotice, la fel cu ale celui german, unde asigurările au avut acest efect*.
Frunză verde, lapte acru.
*
„Streinii despre noi“.—Sub acest titlu Voința d-lui Nădejde re­
UI

produce un articol, foarte elogios pentru Romînia, dintr’un ziar berlinez.

Cităm un pasagiu:
„E adevărat că răscoalele țărănești din 1907 au turburat cîtva
BC

„timp Romînia; nu-i mai puțin adevărat că nu s’au făcut prea mari
.pagube*.
Credem și noi. Dar atunci de ce s’a făcut cea mai oribilă repre­
siune din cite s’au pomenit în lumea asta?
Și „Voința" subliniază pasagiul de mai sus, ca să arate că dă o
deosebită importanță afirmării că nu s’au făcut prea mari pagube!
 127

Y
D. Sebastian Teodorescu.— Auzisem mult bine despre fostul
primar de Tulcea. Se zicea că e un tînăr foarte cum se cade, care, cu

AR
mari sacrificii a organizat partidul liberal din Tulcea, în fruntea căruia
a ajuns deci prin propriile sale merite, iar nu prin ordin dela centru.
Iată însă că d. Atanasiu, venit prefect, înțelege să fie d-sa șeful auto­
crat al guberniei, așa că d. Teodorescu se vede înlăturat în mod brutal.

R
Pînă aici, toate simpatiile noastre pentru d. Teodorescu. Unde
lucrul se complică însă și ne face să nu mai înțelegem nimic, este cînd

LIB
d. Teodorescu, drept răspuns la atîta ingratitudine, se înscrie în par­
tidul conservator-democrat.
Mă rog, d. Sebastian Teodorescu, atunci cînd făcea sacrificii pentru
organizarea partidului liberal și pînă în ultimul moment cînd făcea
sforțări supra-umane ca să-și recîștige supremația în acest partid, avea

ITY
ori nu avea idei liberale ?
Dacă da, ce caută d-sa acuma în alt partid, adversar de principii
al partidului liberal ?
D. Teodorescu ne va obiecta că nu e singurul care a procedat

S
astfel. Negreșit. Dar noi așteptăm alte apucături—-și iată că fiecare zi
ne aduce mereu una și aceeași surpriză: dovada pipăită că în țara ro-

ER
mînească numai la surprize nu trebuie să ne așteptăm.

Credem și noi! —Răspunzînd unor felicitări ale primului mi­

nistru, A. S. R. Principesa Maria a răspuns, între altele :
NIV
„bînt fericită de a fi legată de soarta acestei țări*.
Nu punem de loc la Îndoială sinceritatea acestei declarații. Credem
și noi că A. S. R. n’are nimic de regretat.
LU

Dreptatea d-lui Ghergfficeanu. — Ziarele se plîng că d. Sava

Gherghiceanu, primarul de R.-Sărat, întrebuințează fondul iluminatului
în pavări de străzi.
Noi credem că zisul primar procedează foarte bine.
Pentru ce trebuie iluminate străzile ? Pentru ca oamenii să nu
RA

dea în gropi. Or, dacă faci pavagiu numai e nevoie de lumină.

— Dar vezi că procedeul e ilegal, fondul în chestie are o anume
destinație, obiectează iarăși presa nemulțumită.
— Cu atît mai evidentă e dreptatea d-lui Gherghiceanu, replicăm
NT

noi iarăși.
Mă rog: dau sau ba, este d. Gherghiceanu primar liberal ?
— Da.
— Apoi dacă da, datoria d-sale e să calce legile : că doar n’o să
CE

se apuce opoziția să muncească pentru dumnealui. O să-i vie și ei

rîndul, la timp. -
Clauza principală. — Prefectul poliției a început tratative—„se­
I/

rioase11, zice Minerva — cu o societate de construcții, pentru clădirea

nouilor localuri ale secțiilor polițienești.
Ziarele nu ne spun care e clauza principală, la care prefectul nu
AS

renunță nici mort: beciuri cit mai adinei, pentru torturarea arestaților.
Prea multă grabă. — „Prefectura județului a fost înștiințată
UI

astăzi că agentul fiscal N. Pașcanii a delapidat o însemnată sumă de

bani și a dispărut, dela 3 Octombrie14.
Astăzi, adică la 20 Octombrie. De ce atîta grabă ? N’au trecut de
cit 17 zile la mijloc; te pomenești că omul nici n’a apucat să cheltu­
BC

iască toți banii. Graba asta, pe care o punem în "toate, o să ne vie dc

hac, zău așa!

128
Recenzii, reviste, ziare
O veste bună! Excelenta revistă
Ramuri de la Craiova, apare săp-
tămînal. Confratele nostru ’N ’nă-
țel va delecta hebdomadar pe a-
matorii de literatură umoristică.
„Argumentele" celebrului pedagog
Tomescu vor face deliciile citi­
torilor noștri. Relevăm deocam­
dată cuvîntul „pălmuire“ (pag. 46)
în loc de palmă, care dovedește
că simpaticul dascăl provincial
ERDuică,—îi scriem numele în între­
are nobila ambiție să îmbogă­
NIV
țească cu noui termeni săraca
limbă romînească.
Adevărat: „săraca" !
LU
„1907“. — Un articol al D-lui
Streitman asupra lui Briand și-a
renegaților de la noi și-aiurea.
RA
Unul din frumoasele articole ale
D-lui Streitman, gîndite, fine, iro­
nice, înțepătoare.
Tot de d-sa un necrolog al băr-
NT
bei D-lui Stere. D. Stere și-a tuns
barba. Și D. Stan o slăvește în
fraze emoționate:
CE
„Barba asta pe care o vedem
nedespărțită de D-l Stere, îl face
să apară întotdeauna mai mult de
I/
cit era. Cînd îl rodea o nemul­
țumire, barba! dedea un aer a-
AS
menințător. Cînd medita, îi dădea
o înfățișare de spirit adine și o-
riginal. Cînd era sătisfăcut, re­
UI
vărsa pe fața lui ceva patriarhal.
Cînd ataca, îl încrunta și’i dădea
o alură jupiteriană... Ii doresc
BC
D-lui Stere să nu aibă pentrud-sa
rezultatul ce l’a avut aceiași o­
Facla
Y
AR
R
LIB
perație pentru biblicul Samson.
Puterea e o Dalilă, contra căreia
trobue să’ți păstrezi cu gelozie
ITY
toate atacurile".
Talentul D-lui Streitman nu e
egalat de cît de dreapta și neîn­
duplecata d-sale răutate.
S
Luceafărul. — D. G. Bogdan-
gime, ca să rămîe de pomină,
—vorbește în Luceafărul de „spi­
ritul subaltern al lui Bataille" —
și declară, cu eleganța de stil a
unui dascăl de liceu, că „acest
Henry Bataille este o mică secă-
tură*.
Și mica secătură de Bataille, n’a
aflat, nu va afla niciodată că există
în București o mare secătură, nu­
mită G. Bogdan-Duică.
Toate ziarele s’au alarmat în
urma accidentului de automobil
care a costat viața D-nei Colonel
Coadă. Dacă era strivit un pîrlit
de muncitor, cum au fost stri­
viți atîția, ziarele ar fi tăcut și
prefectura poliției ar fi urmărit
cu inalterabila ei simpatie goana
turbată a automobilelor.
Danubo.— A apărut: „Danubo,
organo dela Rumanaj kaj Bul-
garaj Esperantistoj, internacia ga­
zeta redaktata nur en Esperanto",
revistă lunară. Redacția și admi­
nistrația în Str. I. C. Brătianu 5,
București. Abonamentul 3.50 pe
an : Un număr 35 bani.
 Y
A apărut — în editura „Viața Socială"

AR
La Fîntîna Castaliei
VERSURI — de N. Davidescu

R
Un elegant volum de peste 100 pagini — 1 Leu

LIB
Se găsește^ în depozit la BIROUL DE EXPEDIȚIE „FACLA" din
Calea Victoriei No. 43, București.

ITY
La 1 Noembrie a. o. apare ZILNIC marele
ziar comercial

S
„Argus" ER
■care va ține în curent, în fiecare zi, pe cititorii săi cu chestiunile
NIV

Comerciale, Industriale, Agricole, Financiare

Partea JURIDIC A va cuprinde tot ce are vre-o le­
LU

gătură cu interesele comerciale ale țărei.

Abonamentul 40 Lei pe an. — Prețul anunțurilor

după un tarif stabilit.
RA

Redacția și Administrația: București, Str. Smârdan, 47

NT

Telefon No. 7 11 i==========

Primele lo numere ale marelui ziar comercial zilnic
„ Argus “ vor fi trimise gratis la peste 15.000 de adrese :
CE

cornercianți, industriași, agricultori, financiari, antreprenori, con­

structori, comisionari, avocați, magistrați, etc., etc.
I/
AS

BUTOAIE DE FER
UI

PENTRU
BENZINA, PETROL, SPIRT, etc.
BC

S. ASDERBACHN
ț^București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82^1
 Y
Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­
tarea lor;

AR
Pentru oprirea jerberei mustultii și păstrarea lui
dulce, se recomandă cu succes garantat
Noul ANTIFERMENT

R
Doctor A. URBEANU

LIB
----------------- Cereți Prospect ——----- ■-----
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București
De vînzare la Drogherii și Farmacii

ITY
I. Griinfeld & M. Goldmann

S
București, Str. Carol 83 (colț Spaniolă)
ER
.1.. cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
NIV

distinsă. Observați bine marca P. D. pe fiecare corset.

„TERMOGENUL“
LU

(vată revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala
__ a corpului Vata
TERKOGEHUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
RA

ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“
NT

preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
CE
I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-

XlN dulți. Efect sigur Excelente

contra:
UI

Constipației, Leneviei in­

testinale, Hemoroizilor
. Congestiunei, Migrenei
FrețUl Lei 1.75 vânzare In toate farmaciile. .
BC

Depozit general
PHARMAK<»N BAȘ1
Str.cla loan Creangă No. 61

*
Anul I. No. 35. 6 N oembrie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV

SUMARUL
LU

Dr. Y.: Eroare de jadecată saa Z.; D-l lorga, statuia lui Caza
RA

Demență senilă? ***: Din adin- și Cuscrul lui Mochi Fischer.

curileneoiobăgiei:- W.: Afacerea POLEMICI: Modelul.—Știre
Dumnezeu &. Comp.; B. Nem- sigură.—<In critic bătăios.—Ne­
țeanu: Ploaie de vară (versuri); ghiobia.—Anarhistul Gherea!—
NT

Crini pete: Teoria Plagiatului. lorga filosemit.—Părintele criti­

O încurcătură. — Geografie. — cei romîne.—D. Dr. Mendonidis.
Em. Arg.: Ultimul Anarchist al Ramuri-le. — O „pedeapsă". —
CE

d-lui Ion Nădejde; „Facla" ; Gri­ Cotruț.— D. Tomescu.—Antimi-

jile sociale ale partidului liberal; litarizmul.—Rectificare.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverul"

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
AR
A apărut.

R
Viața Socială 9

LIB
no.
cu următorul sumar:
Urmarea anchetei pentru Votul Universal -----------

ITY
Răspunsurile d-lor : Zamfir Arbore: Paul Bujor, profesor
universitar ; Dr. M. Cialîc; N. Cosăcescu, fost secretar general la
domenii; George Danielopol, avocat; Ion T. Florescu, deputat;

S
I. C. Frimu : Dr. N. Lupa, fost prefect; D. Marinescu, redactorul
ER
„României Muncitoare11 ; Const. Miile, directorul ziarului „Ade­
vărul “ ; Dr. C. Raeovski; C. Rădulescu-Motru, prof, universitar,
V. M. Kogâlniceanu: împroprietăririle și Casa Rurală.
NIV
Tudor Arghezi: Sfirșitul toamnei.
G. Galaction : Dionis grecoteiul.
D. Anghel: Garda imperială.
C. DobrogeanU'Gherea : Problema ilegali&mului.
LU

A. Briand: Asupra grevei generale.

V. Demetrius : Zi de toamnă.
N. D. C. : Greva generală din Franța.
B. Nemțeanu : Fragment.
RA

Camii Ressu: Impresii de artă.

Viața politică, Viața socială, Viața intelectuală
— Recenzii, revista revistelor —
NT

Ilustrații de marele caricaturist francez Abel Hermaut.

— Prețul unui număr 1 leu —
CE

Pentru abonații din Capitala

I/
AS

Atragem atențiunea abonaților noștri din Ca­

pitală că toate chitanțele de abonament ale re­
UI

vistei Facla vor purta semnătura d-nei Rozalia

Frimu.
BC

Administrația
 Y
Anul I. No. 35 f 6 N?^brie

R AR
LIB
ITY
Eroare de judecată
sau

S
Demență senilă? ER
Psichologia ne învață, între altele, cauzele diferitelor erori de ju­
NIV
decată. Cînd în scena de pe urmă mesagerul îi aduce vestea lui Mak­
beth că a văzut cum „Pădurea din Birnam a început să se miște" apro-
piindu-se de castelul din Dunsinan, Makbeth, îngrozit, uitîndu-se și el
pe fereastră, vede clar că pădurea din Birnam înaintează în adevăr spre
el, realizînd astfel profetica prezicere a vrăjitoarelor: „Nu te teme de
LU

nimic pînă nu-i vedea pădurea de la Birnam ajungînd la Dunsinan".

Makbeth—ca și mesagerul său—au in acest caz, — ceea ce se nu­
mește în psichologie—o iluzie a simțurilor. Makbeth e victima unei erori
de judecată, bazată pe o înșelăciune a simțurilor, pe o interpretare gre­
RA

șită a celor ce-i văd ochii!

Cînd la banchetul dat (în scena III actul III-lea) după asasinarea
blîndului Banquo, Makbeth vede spectrul lui Banquo intrînd în sală și
luînd locul rezervat lui, nimeni dintre invitați nu vede spectrul, numai
NT

Makbeth, îngrozit, îl vede, ba îi vorbește, îl imploră chiar:

„Nu-ți scutura pe mine buclele pline de singe..."
In zadar lady Makbeth caută să șteargă impresia produsă asupra
CE

mesenilor de tulburarea sufletească a lui Makbeth, în zadar le spune:

„Stați jos și vă ospătați; accesul e trecător, — își va reveni în fire îndată".
In zadar! Makbetb vede clar spectrul și crede în ceea ce vede...
Soția sa, lady Makbeth, îi spune :
I/

„E absurd. E o icoană zămislită de spaima ta... Aceste tresăriri și temeri

„ale taîe, care parodiază adevărata teroare, ar fi nimerite să însoțească vreuna
AS

„din poveștile bunicei mele, povestite iama la gura sobei! E rușine !...“
Makbeth nu ascultă, însă, de judecata sănătoasă a soției sale, ci
îngrozit, strigă, arătînd cu mîna spectrul: Privește, privește...
Aicea nu mai avem de-aface cu o iluzie (ca mai sus) ci cu o ha­
UI

lucinație, o vedenie.
Groaza lui Makbeth nu mai provine dintr’o eroare de judecată
bazată pe ceva real, (cum e în cazul iluziei din actul final cînd crengile
copacilor, purtate de soldații cari înaintau, păreau a fi pădurea însă-și...)
BC

ci e o profundă tulburare a minții, a conștiinței, în care lucruri, cari

nu sînt, sînt luate drept existente din cauza exteriorizării, obiectivării,
unor stări sufletești subiective.
Omul cu judecata întreagă, sănătoasă, nu va cădea, firește, victima
unor astfel de erori. Poeților cu imaginația bogată, memoria le aduce
 130 F a c x a

Y
m spirit reprezentări, icoane ale lucrurilor și întîmplărilor din alte

AR
timpuri, icoane ce sînt atît de vii incit ar putea crede că corespund
unor fapte concrete, unor lucruri aevea dinaintea ochilor lor—totuși
ei își dau seama de cauza acestor stări sufletești a lor și mintea lor
exclude existența reală a acelor lucruri.

R
O altă cauză frequentă a erorilor de judecată, afară de iluziile și
halucinațiile, este luarea noțiunilor generale, pecari le formează rațiunea

LIB
pentru înlesnirea operațiunilor intelectuale, drept realități. Mintea ome­
nească alege un șir de calități comune tuturor pomilor, spre pildă, și
creează noțiunea generală: copac. Noțiunea generală copac, se știe, nu
corespunde nici unui copac socotit individual. Tot astfel, însușirile fie­
cărui copac luat în parte, nu se vor găsi în noțiunea generală.

ITY
:ț: ” sj:
Acestea sunt lucruri pe cari studenții le învață în cursurile lor
de psichologie. Spre rușinea țării noastre, s’a găsit un profesor al uni­
versității din Iași, care habar n’are de aceste noțiuni elementare de

S
psichologie, și, în ignoranța și în inconștiența sa, să îndrăznească să afirme
că el „în fiecare evreu dat, nu vede evreul ci evreimea toată“ ! Cînd pro­
ER
fesorul și deputatul N. Răutu i-a arătat că e o enormitate acest fel de
a judeca al șefului naționaliștilor din Iași; că noțiunea generală subiec­
tivă ce și-a format-o profesorul antisemit din Iași despre evrei nu se
poate aplica fiecărui evreu, că aceasta constitue o grosolană eroare de
NIV
judecată, pe care ori ce om care e demn de acest nume, chiar dacă e
victima unei astfel de erori de judecată, n’ar îndrăzni s’o afișeze, cînd
i s’a arătat aceasta, șeful naționaliștilor din Iași a găsit de cuviință,
să 1 denunțe pe d l Răutu ca vîndut Cahalului!
Prietenii mei de la Facla comit, însă, o greșală mare luînd
LU

toate aceste manifestări patologice ale șefului naționaliștilor de la Iași

drept erori de judecată, și pe calea argumentelor și a logicei pure în­
cearcă să spulbere elucubrațiile nenorocitului profesor al universității
din Iași. Cînd colaboratorii mei de la această revistă cer d-lui A. C. Cuza
RA

să dovedească existența Cahalului îmi fac impresia lui lady Makbeth,

care vrea cu orice preț să-l convingă pe Makbeth de neexistența spec­
trului lui Banquo.
Și dinșii îi spun d-lui A. C. Cuza:
NT

„E absurd! E icoana zămislită de spaima ta... Aceste tresăriri și

„temeri ale tale, cari parodiează adevărata teroare ar fi nimerit să în­
soțească vre-una din poveștile bunicei mele, povestite într’o noapte de
„iarnă la gura sobei... E rușine!“
CE

Iar d-1 A. C. Ouza, îngrozit, le strigă mereu prin „Neamul Romî-

nesc“, arătînd îngrozit spectrul:
„Priviți, priviți".
Singura deosebire e că d-1 Cuza vede Cahalul! pe cînd Makbeth
I/

vede spectrul lui Banquo 1 La Makbeth halucinația e un fenomen tre­

cător, iar la Cuza e permanent.
Eminentul profesor de psichologie al Universității din București
AS

comite aceeași greșeală ca și colaboratorii mei dela „Facla", cînd îi

spune Cahalomanului—sau mai bine—cahalofobului dela Iași:
„D-le Cuza! Romînii nu sînt un neam de țigani, ca să se sperie cu
„așa gogorițe ! Numai pe țigani îi bagi cu o minciună în groaza morții" Jj
UI

In cazul nenorocitului profesor al universității ieșene, nu avem

de a face nici cu o eroare de judecată, nici cu o minciună sau cu opera
unui farsor! E vorba de ceva mai grav, e vorba de un șir de simptome
BC

caracteristice uzurei mentale la bătrîni, de așa numita demența senilă!

Șeful „partidului" naționalist din Iași, prin tot ce vorbește și scrie, prin
toată propaganda sa de pe înălțimea catedrei sale, prin toată activitatea
sa dovedește că e serios atins de o encefalită difuză, de leziuni de

1) Vezi penultimul număr din „Noua Revista Romînă“.

 131

Y
scleroze în emisferele sale cerebrale, de atrofie a celulelor cerebrale,

AR
care se manifestează prin simptomele de demență terminală. Pentru
cei familiarizați cu noțiunile elementare de psichiatrie, e cunoscut lucru
că primele din funcțiunile intelectuale cari sînt tulburate la începutul
demenței senile sînt : asociațiunile cele mai delicate, sentimentele etice

R
ceie mai înalte, achizițiunile noui ale memoriei. Bolnavul căzut în de­
mență senilă a pierdut puterea de acomodare și mobilitatea gîndirei:

LIB
e incapabil să-și schimbe felul de a cugeta, să-și cîștige noui cri­
terii. Prelucrarea spirituală a impresiilor venite din afară, formarea de
judecăți și concluzii, aranjarea critică^ și examinarea diferitelor noțiuni
ce se ivesc în minte, devin din ce în ce mai greoae, mai nesigure.
Astfel se esplică lipsa complectă de înțelegere a concepțiilor streine,

ITY
îndărătnicia prejudecăților senile și puțina rezistență opusă halucina­
țiilor ce se ivesc atît de des. Bolnavii văd și aud apropiindu-se de ei
îngeri sau oameni răi, cu gîndul de a le tăia gîtul, de a-i omorî. De
multe ori se apără, pot lovi o persoană inofensivă1) în care văd pe
unul din membrii complotului urzit contra persoanei lor. E cahalul,

S
cahalul, care și-a pus în gînd pieirea neamului și a lui! Cahalomania
de delir de persecuție. ER
sau Cahalofobia nu e la urma urmei de cît un soiu de paranoia un fel
In special, la nenorocitul dela Iași, s’ar putea crede,— pentru cei
care nu l’au studiat bine,—că avem de a face cu un fel de paralizie ge­
NIV
nerală manifestată printr’un delir de persecuție (complotul Cahalului)
urmat de delirul de grandoare.
Sînt momente cînd asemenea bolnavi încep să creadă că sînt ©per­
soană sus pusă, șef de stat, șef de partid, rege, papă, Dumnezeu, Me-
phistophel2). Profesorul de boli mentale dela facultatea din Toulouse,
LU

D-rul Remond, vorbind de trecerea aceasta dela delirul de persecuție

la delirul de grandoare, scrie: „le malade y arrive en disant et en pea­
sant qu’il faut qu’il soit un personnage tres important pour que l’on
se soit donne la peine de le tourmenter ainsi. II admet alors que sa
familie est une familie d’adoption, qu’il est de souche prindere*.
RA

La nenorocitul nostru Cahalofob atît antecedentele ereditare (D-l

Răutu și „Noua Revistă Romînă'fac aluzie la originea țigănească a de­
mentului) cît și numele (asemănare cu numele principelui Guza) au con­
tribuit de sigur și mai mult ca alterarea personalității sale să fie și mai
NT

profundă. Decursul boalei se poate prevedea de pe acum. Un țesut atins

de scleroză nu-și mai poate reveni, celulele cerebrale atrofiate sînt
perdute pentru totdeauna, termenul ultim al boalei va fi cu siguranță
o „confuzie mentală* complectă, decăderea funcțiunilor vegetative va
CE

urma în mod fatal și odată cu aceasta va veni și sfîrșitul.

A *
„Partidul' naționalist e desigur un partid fără de noroc. Dacă ră-
mînea ca „șef“ numai d l lorga, cu toate simptomele de vădit delir de
I/

grandoare de care e atins, tot ar mai fi fost suportabil, p 1 lorga a

știut să-și asimileze, toată concepția și frazeologia naționaliștilor fran­
AS

cezi (a lui Marrice Barres, Rossignol etc...) și cu concepția aceasta strei-

nofobă ar fi putut foarte bine să zăpăcească mintea liceenilor și a stu­
denților care-i audiază cursurile. Un succes real în vreuna din păturile
sociale ale poporului romîn n’ar fi putut obține niciodată. Naționa-
UI

lismul francez a avut în fruntea sa oameni de mare talent și totuși a

1) Se știe că, întruna din zile, Cahalofobul din Iași a lovit pe un nevi­
BC

novat sacagiu din acel oraș.

2) D. profesor dr. Simionescu, dela Universitatea din Iași, povestea acum
an an, în Noua Revistă Romînă, cum, la o conferință ținută de d-sa la Iași, des­
pre „G-oethe ca naturalist', l-a auzit pe d. A. 0. Cuza, care asista Ia acea con­
ferință, exclamînd, cînd era vorba de Mephisto, adresîndu-se unei doamne din
^public: „Vous voyez, Madame, Mephisto c’est moi!“
 132 Facla

Y
eșuat. Cînd Barres și tovarășii săi au început propaganda lor șovinistă,
strigînd că se pierde rasa franceză, au fost somați să dea lămuriri ce

AR
înțeleg prin rasăl Din ce rezultă că un individ face parte dintr’o rasă
sau alta ? Din indexul cefalic ? Dar li s’a demonstrat că în Franță există
un amestec de blonzi dolihocefali și bruni brachicefali. In țară la noi
naționaliștii nici n’au îndrăznit să vie cu teoriile urei de rasă, înșiși

R
cei doi corifei aparținînd prin indexul cefalic al lor la două categorii
deosebite. Dementul senil dela Iași fiind un brachicefal (brun, chiar

LIB
prea brun) iar cel dela Văleni un dolihocefali
Naționaliștii francezi, au invocat atunci unitatea limbei 1 Darii s’a
arătat că după acest criteriu bascul n’ar fi francez, nici bretonul, nici
alsacienii înainte de 1871, cînd aparțineau Franței 1
Naționaliștilor care invocau originea omului ca un criteriu de di­

ITY
ferențiate a rasei, li s’a arătat că francezii dela Nord sînt descendenții
belgilor, a walonilor; cei din răsărit descind din bermani și burgunzi;
cei din apus din normanzi iar în centru celții cu origini diverse și
la miază-zi aquitani, basci, taclosagi, etc., etc.

S
Revista. „Facla"- a făcut foarte bine ocupîndu-se imediat de ori­
ginea chiar a corifeilor naționaliști dovedind că „șeful" e de origină
ER
greco-bulgar, iar despre originea celuilalt... unii afirmă că descinde din
țigani, alții îi atribue alte origini. In modul acesta n’au mai putut pro­
paga ura in contra locuitorilor romîni de altă origină de cit cea pur
daco-romană.
NIV
Dacă faptul că cineva e de origină streină îl împiedică să-și iu­
bească patria, țara în care trăiește și muncește, atunci cetățenii Statelor-
Unite din America, cari toți descind d n diferite națiuni europene, ar
trebui să fie cu totul lipsiți de iubirea patriei lor!
Dar cine ar îndrăzni să declare ca falșe sentimentele de iubire
LU

aprinsă pentru Statele-Unite patria lor adoptivă, pe care Ie manifestă

de atîtea ori miile de romîni din Transilvania emigrați de cîteva de­
cenii acolo?
* * *
RA

Sînt cîteva sute de ani de cînd țara romînească avea (și are și
azi) o populație—mai cu seamă la orașe—foarte rară.
Elementele necesare pentru satisfacerea diferitelor trebuințe co­
merciale și industriale ale plugarilor lipseau. Și atunci, în mod fatal, în
NT

virtutea unei legi economice anaioagă cu legea vaselor comunicante din

lumea fizică, a avut loc o infiltrare de elemente streine în țara romî­
nească (evrei în Moldova—greci în Muntenia). Aceste elemente streine
— dată fiind admirabila plasticitate a națiunei romîne — ar fi putut fi
CE

încet—încet cu totul absorbite dacă nu s’ar fi opus piedici în mod sis­

tematic acestei absorbțiuni.
In loc. de a ii se da drepturile ce se cuvin fiecărui om care s’a
născut, muncește și moare, nerecunoscînd altă patrie de cit țara romî­
nească, „în loc de a face din ei cetățeni folositori patriei" dînșii au
I/

fost puși la index, legi restrictive se votează sistematic în potriva lor

și după ce sînt astfel tratați li se reproșează că nu pot fi patrioți, că
AS

„complotează în potriva statului romîn', etc. etc.

Și ca încoronare a acestei mentalități din epoca noastră apare și
„partidul" naționalist, romîn, cu concepția sa Gahalofobă.
Că un om atins de demență a putut să se impună ca șeful unui
UI

partid, nu ne surprinde de loc.

Lombroso, în cartea sa Crimă și nebunie citează numeroase cazuri
cînd în anumite timpuri indivizi degenerați, epileptici, maniaci, reușeau
să se impună maselor. La noi D. Cuza a reușit pînă acum să pună stă-
BC

pînire numai pe mintea necoaptă a cîtorva studenți, liceeni și a câtorva

reprezentanți ai cretinismului oficial.
Toulouse, 20 Octombrie. Dr. Y.
-— a----—
 K a. c 1 a
133

Y
AR
Din adîncurile neoiobăgiei

R
Cetitorii noștri cunosc desigur, din „Adevărul", cazul fostului

LIB
primar din com. Poroschia, jud. Teleorman, Ion Dumitrescu, și
acela al muncitorului Ștefan Gheorghiu din Ploești.
Ion Dumitrescu este prigonit cu o ură sălbatecă, fiindcă a
îndrăznit să înfrunte voința și interesele unor mai mari ca dînsul,

ITY
printre cari și voința unui mic satrap de județ, iar Ștefan
Gheorghiu este condamnat, în disprețul legilor, la domiciliu forțat
în orașul lui, fiindcă poliția de siguranță îl consideră ca pe un
„agitator primejdios11.

S
Ambele aceste cazuri ilustrează perfect starea de ticăloșie

ER
în care trăim. Ele arată că Fărădelegea este singura stare reală
și simțită la noi. Țara noastră este stăpînită de o oligarchic care,
neîntîmpinînd nici o piedică în drumul ei, face ce vrea. Ea tae
și spînzură, fără nici un simț de răspundere și mai ales fără de
NIV
niciun simț de omenie. Ea sfarmă pe oricine nu stă în rînduri,
supus și ascultător. Ea nu vrea să știe de legi și de dreptate.
Un larca oarecare, mic despot de județ, este stăpîn peste averea
și cinstea oamenilor. D. N. Eleva, în articolele ce a publicat în
LU

„Adevărul" ca să expună cazul lui Ion Dumitrescu, a dovedit

că d. larca a fost prins în flagrant delict de minciună, și, to­
tuși, regimul democrat-poporanist al d-lui Ionel Brătianu, șeful
RA

devotat al d-lui Panaitescu dela Siguranță și al tinerimei gene­

roase, administrează mai departe satele teleormănene prin d. larca
și asistă, impasibil, la zdrobirea vieței unui om. Acelaș regim,
NT

care a înscris în program „domnirea legilor", calcă cu senină­

tate legile, pentru a nu îngădui muncitorului Ștefan Gheorgiu
să-și părăsească orașul.
Cazurile Ion Dumitrescu și Ștefan Gheorghiu sînt pur și
CE

simplu monstruoase. Ele sînt așa de grozave, încît, fără de exa­

gerare, putem să spunem că, din moment ce a fost cu putință
să se întîmple, noi trăim în tiranie și că numai arbitrariul
I/

administrativ hotărăște. Sîntem un popor de neoiobagi, gata să

primim toate jugurile și să tolerăm toate infamiile și exacțiu-
AS

nile micilor și marilor satrapi cari dispun de putere. Cînd într’o

țară se pot săvîrși cazuri de violență, de călcare sfruntată
a legilor și de arbitrar, ca cele de mai sus, fără ca opinia pu­
UI

blică să se miște și să-și manifesteze indignarea, se înțelege de

ce oricare politician de mîna a zecea, urcat prin împrejurări
fortuite ia putere, poate să-și bată joc nepedepsit de oameni și
BC

de legi. La dosarul formidabil al fărădelegilor guvernărei li­

berale, se adaugă și cele două cari le rezumă și le explică pe toate.
D. Ion Brătianu, primul-ministru, dacă ar fl întrebat, ar surîde
fără îndoială cu grație sau ar înlătura chestiunea cu vre-o ironie
 134 Facla

impertinentă. D. larcaar continua, și după întrebare, să rămînă

Y
la locul lui, iar poporaniștii tineri generoși, cari, azi, tac față

AR
de cazurile de mai sus, ar aplauda călduros „lămuririle11 ironice
ale șefului.
1907 a fost un răspuns al iobagilor dela sate în contra ne-

R
dreptăței ce-i apasă. Clasele noastre stăpînitoare, însă, n’au învățat
nimic. Ele continuă cu sistemul apăsărei și al nedreptăței, ele

LIB
răspîndesc anarhia prin faptele lor, ele întăresc credința că nu
există legi și justiție, și, apoi, cînd vine furtuna și poporul se
scoală, tot ei strigă anarhie și fac hecatombe de victime.
Sîntem țara neoiobăgiei și a tiraniei celor de sus, împie­

ITY
dicată doar, pentru cîte un timp scurt, de revoluțiile periodice
ale celor de jos.
* * *

S
„Facla“ a ținut să se înscrie cu o sumă oarecare pe lista
de subscripție deschisă de „Adeverul“ în favoarea lui Ion Dumi­
ER
trescu. Rugăm pe toți prietenii noștrii să contribue la alinarea
suferințelor acestei victime ale administrațiunei naționale, sub­
scriind și ei cu cît îi ajută puterile.
NIV
LU

Afacerea Dumnezeu & Co.

RA

Această afacere tinde să ia proporții. Acum a intervenit în luptă și

Viața Rominească. D. P. Nicanor, cu scepticizmul d-sale ironic și elegant,
îi arde un zavrac No. 1 d-Iui dr. Tiron, care s’a încumetat să nege cu ar­
NT

gumente științifice existența lui Dumnezeu. D. Nicanor crede că aceasta

e absurd, pentru că făcînd o anchetă personală în tot cuprinsul universu­
lui l'a constatat umplut de semne de întrebare : de unde venim ? unde ne
ducem ? pentru ce trăim și pentru ce murim ?
CE

Și spre a complecta impresia, d, Nicanor relatează o convorbire în-

tîmplată între o căpitenie saxonă și un rege, înaintea creștinării Bretaniei:
— O, rege! ți-aduci aminte poate de un lucru care se întîmplă une­
ori în zilele de iarnă, cînd sala e încălzită și afară e furtună?
— Cum nu ! Se aburesc geamurile.
I/

— Nu-i asta: intră o pasere. Intră pe-o ușă și iese pa alta.

— Ei, și de-aia n’are ursul coadă?
AS

—• Așa e și viața omului : intră pe-o ușă și ese pe alta.

D. Nicanor nu ne spune ce-a răspuns regele. In locul lui ași fi re­
petat întrebarea : și de-aia n’are ursul coadă ? Dar nu de geaba a povestit
d. Nicanor această istorioară. D-sa adaugă:
UI

„Acest teribil mister al existenții, care a înfiorat și pe acești băr-

„bați, nu vorbește de loc moniștilor noștri haeckeliani“.
Nu sunt nici monist, nici haeckelian, ci sunt — vorba ceea: cum
m’a lăsat... Dumnezeu. Mă întreb însă dacă zisele întrebări cari populează
BC

universul, chiar dacă le garnisim și cu vrabia saxonului, au vre-o legă­

tură cu chestia în discuție. Ca și d. Nicanor, am fost și eu cind-va de 18.
ani, și ca și d-sa am dus și eu campanie de răsturnare în potriva lu
Dumnezeu. Una din persoanele pe cari le masacram cu propaganda asta
 F a c 1 a
135

era bunică-mea, pe care vroiam s’o fac ateistă și pace. Și bunică-mea, fe"

Y
meie fără carte, îmi punea exact întrebările d-lui Nicanor, și apoi, trium­
fătoare, adăuga: ' v

AR
— Prin urmare vezi că există un Dumnezeu.
— Ba nu, răspundeam eu : tocmai de aici rezultă că liu-i Dumnezeu.
Firește, răspunsul meu era tot așa de probant ca și obiecția buni­
cii. Cu vremea l’am lăsat pe Dumnezeu în plata... Domnului. A cui e vina

R
că astăzi, om bătrîn, trebuie să reiau argumentul de la 18 ani ? Cel puțin
bunică-mea se lupta cu propiile ei arme și nu mai invoca sprijinul saxo­

LIB
nului și nu pretindea ca să mă infior și eu exact la fel cu acel „ba bar
și gro olan“.
D Nicanor mai are și alt argument :
„Este o lipsă de pietate batjocurirea. credinții care a dat sprijin și
mîngîiere părinților noștri ce au amuțit pe veci“.

ITY
Negreșit, trebuie să le respectăm credința care le-a dat sprijin și
mîngîiere, pentru-că au amuțit pe veci. Dacă amuțeau numai timporar,
calea-valea. Mă rog, cine-i furnizorul de logică al d-lui Nicanor? M’ași a-
proviziona și eu, măcar pentru vr’o 20 de numere ale „Faclei“l Dar sunt

S
o sumă de credinți cari au dat sprijin și mîngîiere părinților noștri. De
pildă, credinți că trebuie să ție în robie pe țărani le-a dat un sprijin ex­

ER
celent și o mîngîiere faină de tot. Iar după ce d. Brătianu „va amuți pe
veci“ — e un simplu exemplu, d-le Nădejde; nu-mi sări în cîrcă ! — așa
dar, după ce d. Brătianu va amuți pe veci, se va găsi de sigur un des­
cendent al d-lui Nicanor. care va spune :
NIV
— Este o lipsă de pietate batjocurirea credinței amicului strămoșu­
lui meu, duioasa credință că trebuie să împuște 11.000 de țărani, — cre­
dință care i-a dat atîta sprijin și mîngîiere.
Nu știu cum or fi argumentele d lui Tiron, dar ale d-lui Nicanor
sunt grozave.
LU

In ce ne privește, ținem să declarăm categoric că n’avem nimic cu

Dumnezeu personal. Am renunțat de a’l combate. Socotim numai că dacă
pe temeiul întrebărilor de mai sus e o „impertinență" să tăgăduiești exis­
tența lui, este o și mai mare impertinență s'o afirmi. Deosebirea, însă, e a-
ceasta: cei cari afirmă că Dumnezeu există (vorbesc de cei mulți) spun
RA

ce-au apucat de la alții, pe cînd Haeckel, cînd dezminte această aserțiune,

spune cel puțin rezultatul propriei lui sforțări de cugetare. Și din acest
punct de vedere, se înțelege că ateul e mai simpatic de cît credinciosul,
pentru că dacă am admite sistemul „crede și nu cerceta" nici un progres
NT

n’ar mai fi posibil.

*
* *
Cu toate astea, n’am fi scris rîndurile de pînă aci, dacă d. Nicanor
CE

ar crede în Dumnezeu. Dar d-sa nu crede. Aceasta reiese, printre rînduri,

din propriile lui cuvinte. X). Nicanor zice :
„Dar spiritul de analiză dizolvă vechile credinți. Omul rămîne, in a-
„devăr, singur în fața naturii". .
Așa? Atunci ce mai umbli cu mofturi, onorabile i Vorba lui Cara-
I/

giale : „ce poftești, mă musiu ?“ încurci lumea numai ca să faci pe filo­

soful ? Dacă „spiritul de analiză dizolvă vechile credinți", asta însem­
AS

nează că e legea progresului. Și d-ta, prin revista d-tale, nu asta o cauți?

Nu dezvoltarea spiritului de analiză, menit să dizolve vechile credinți?
A, dar d. Nicanor mai spune și altceva. Și dacă rîndurile de mai
sus le-am scris numai pentru că l’am prins pe d. Nicanor cu ocaua mică,
UI

rîndurile de mai jos le scriam în orice caz, chiar dacă nu-1 prindeam cu
acel regretabil neajuns. . . , „ „
D. Nicanor zice: „De aici insa nu urmeaza cu necesitate disprețul
batjocoritor al credinții fi al slujitorilor ei... Și, de sigur, este esplicabilă
BC

indignarea preoților...“
Mă rog, mă rog I Dacă Viața Rominească vrea să devie organul mi­
tropoliei din Iași, o privește. Noi nu numai că n’o vom urma, dar în cazul
 136 Facla

acesta suntem siliți s’o luăm din scurt și să i cerem socoteală. Cînd e

Y
vorba de „slujitori* lucrul se schimbă, ee Dumnezeu 11 putem tolera la
urma urmei, că stă, modest, de-o parte, în domiciliul lui ceresc, și nu

AR
i-am zice uici „dă-te mai încolo*. Slujitorii, însă, îi știm ce poame sunt. Slu­
jitorii titrați, preoții, ca și cei din oficiu, â la A. O. Cuza, sunt instrumen­
tele reacțiunii, sunt asupritorii poporului, sunt piedica ori cărui progres.
Să-l mai lase d. Nicanor pe saxonul cu vrabia și să mai filuiască istoria,

R
că sunt pagini mult mai interesante. Slujitorii lui Dumnezeu au răstignit
pe Hristos •—■ și ziceau chiar că e porunca tatălui să-l ucidă pe fecioru-

LIB
său. Slujitorii lui Dumnezeu au dus la ruină Spania și Portugalia și Rusia.
Slujitorii lui Dumnezeu au adus țărănimea italiană în așa hal de tîmpenie,
în cît nu se pot lua măsurile necesare împotriva holerei, socotite de ță­
rani ca o înfruntare a voinței lui Dumnezeu.
Dacă în alte țări preoțimea a fost cel puțin în unele timpuri și

ITY
în unele privinți un factor de progres, pe noi.. „ne-a ferit Dumnezeu* de
așa ceva. Se tot spune că religia ne-a păstrat naționalitatea. Somez pe d.
Nicanor să ne spuie cum ? Cît despre rolul ei de azi, îl știm cu toții. Cunosc
preoțimea din mai muite sate, cunosc preoțimea din Ploiești. Și țin la dis­

S
poziția d-lui Nicanor date foarte interesante, exacte și precise, dacă are
nevoie; dar sînt sigur că n’are.

ER
De altfel, toată lumea recunoaște că preoțimea noastră e cu totul in­
ferioară. Se zice însă că trebuie să ne apucăm acuma să creștem o generație
de preoți ca oamenii. Poarte mulțumim. Vorba francezului: avem alți cotoi
de biciuit. Țipă lumea că n’avem învățători cari să mai dezvolte nițel „spi­
NIV
ritul de analiză' a! țăranilor și noi să ne facem crescători de preoți 1 In loc
să ne bucurăm că, pe lingă atîtea nenorociri n’avem și o dominație cleri­
cală, s’o scoatem din pămînt, numai din pietate către „părinții noștri cari
au amuțit de veci* 1
Dacă Dumnezeu nu există, se înțelege că n’are nevoie de slujitori ;
LU

iar dacă există să facă bine să-și facă treburile fără misiți 1 Ce? N’a auzit
și el de „acțiunea directă* ?
Știm uoi de ce nu rezultă „cu necesitate* să batjocorim pe slujitorii
lui Dumnezeu; pentru că rezultă cu necesitate să ne facem treburile popo­
RA

raniste. Apoi destule urgii au dat peste țara asta. Nu-i mai trebuie și po-
poranizm clerical.
D. Nicanor mai are, însă, și ceva de obiectat în privința stilului d-lui
Tiron. Pasă-mi-te : și d. Piron e violent. Curios lucru cu setea asta de li­
NT

niște care i-a apucat pe toți Nicanorii. N’are omul chip să deschidă gura
o leacă mai tare, că și te pomenești cu cîte un Nicanor, care, miorlăie som­
noros, ca Moriț, din Vînt de Primăvară :
— Nu faci diranj 1
CE

Apoi să știe dumnealor că noi o să facem un diranj al dracului! Să

se isprăvească odată cu demagogia asta 1
W.
I/

BB- ..
AS

A APĂRUT:
NEOIOBĂGIA
UI

Studiu economico-sociologic asupra problemei

—■ - ■■ — agrare în Rominia -........... -
BC

de 0. GQBROGEâ^G-GHEREA
Un volum de 500 pagini — LEI 3.50
 137

Y
Ploaie de vară

AR
Lungi fire de ploaie — o glumă de vară —

R
Din cerul cu soare pogoară, pogoară..

LIB
O blondă șuviță i tot firul stingher
Și leagă de-odată pămîntul de cer.

□n parcul sălbatec, crai tineri și fete

ITY
Aleargă să și cate-adăpost prin boschete.

Perechi ce sfios se priveau sub pleoape.

S
De... ploaie se dau tot mereu mai aproape.

ER
Și ploaia și glumele tinere curg ;
Găfifu-s’a cerul cu strai de amurg...
NIV
Pămîntul miroase și arborii cîntă
Și iată că „ploaia“ de-odată se svîntă!

— Frumsețe vremelnică, toană cerească,

LU

Ce zeu te trimise, vroind să glumească ?

Pustiul se’ngînă din nou prin boschete —

Ce huet fac, Doamne, sprințarele fete I
RA

Perechile-aleargă prin vasta grădină,

Ca paseri gonite din cuib, de lumină.
NT

Și cerul se’ncinge cu șapte colori,

Și-i dragoste 'n aer și miros de flori.
CE

B. IMemțeanu
iS o
I/
AS

Teoria plagiatului. — D.Ah! ce Cuzae mere meșter-nu meșter-

lăcătuș, cum ar zice <1. Răutu, ci meșter literat. Prins cu . mâța în sac,
ba nu, cu o epigramă nemțească în volumul d-sale de epigrame națio­
UI

nale, în loc să răspundă măcar ca țiganul din poveste care, prins cu

ceapă de furat, a răspuns că vîntul i-a aruncat-o în traistă. îngînă tot
felul de... teorii despre artă și afirmă că are 36 (adică treizeci și șease)
de motive cu cari să ne dovedească că n’a furat epigrama neamțului.
BC

1). Cuza citează chiar motivele No. 36 și No. 35, începîud deandoasele,
ca racul, ceia ce simbolizează o batere în retragere.
D-le Cuza, aici nu e vorba de aritmetică și nici de teorii literare,
ci spune curat: ai șterpelit epigrama neamțului ori n’ai șterpelit-o?
 138 Faci

Y
Jură și te vom crede, cum au crezut jurații din Vaslui pe d. lorga, cînc
acesta, ca martor în procesul cărciumarilor evrei din Iași, a declarat ci

AR
nu e antisemit, bată-1 norocul să-1 bată !
O încurcătură.—Poetul Vlahuță e un eminent prozator și citesi
cu mare plăcere articolele sale din Universul. Deunăzi, însă, citind ui
frumos articol despre Caragiale, am dat de un cuvînt care nu mi s’;

R
părut la locul lui, și, ceia ce-i mai ciudat, e că Vlahuță voia tocmai s
laude acolo fericita alegere a cuvintelor la Caragiale. Vorbind de pu

LIB
ternicul dramaturg, Vlahuță scrie: „Vorba lui e măsurată, chibzuite
inestricabilă"... Inestricabilă?? Ce cuvînt o fi ? Romînesc, de bună seante
nu-i. Atunci o fi unul franțuzesc, romînizat. Caut în Larousse și văd c
inextricable înseamnă ceva... încurcat de tot și greu de descurcat.
Să lauzi fericita alegere a cuvintelor la Caragiale și să spui c

ITY
întrebuințează cuvinte.... inestricabile, e cam de!... La urma urme
m’am lămurit. Poetul Vlahuță a vrut să zică : un cuvînt întrebuința
de Caragiale e de nesmintit, ceva cam la fel cu de ne-de-stricat. Del
ne-de-stricat la... inestricabil, e numai un pas, dar un pas care te.

S
încurcă rău.
Geografie. — Ziarele vorbesc într’una de un conflict dintre Ame
ER
ricani și Mexicani. înțelegeți cum vine vorba: America e o țară oare
care, iar Mexicul tot o țară, dar nu știu în care anume continent.
NIV

Ultimul anarchist al h-lui 3on Nădejde

LU

Cînd bunul Dumnezeu dă, apoi dă din plin.

Nemulțumit că avem un singur maniac public, pe blîndu
RA

creștin dela Iași, d. A. 0. Cuza, Creatorul ceresc a ținut să ni

hărăzească, în nepătruns» lui înțelepciune, un al doilea specime
de felul acesta, pe d. Ion Nădejde, ex-șef al partidului social-de
NT

mocrat romînesc și actualmente renegat cu serviciu plătii la firm

celor trei frați brătieni.
D. A. C. Cuza are mania Cahalului, iar d. Ion Nădejde ma
CE

nia Anarchiei. întocmai ca și colegul dela Iași, care nu vede î

jurul său decît Cabal, tot astfel d. Nădejde nu vede decît anar
chie și anarchiști. Nu e om public în țara aceasta, pe care pri
mul-redactor dela „Voința Națională" să nu-l fi supus oprobiulu
I/

public ca anarchist. Chiar d. P. P. Carp a fost încărcat cu aceast;

gravă învinuire, iar partidul socialist romînesc denunțat în blo<
AS

ca partizan al sindicalismului revoluționar, antipatriotic, herveis

și sabotist.
Mijlocul de care se servește d. Ion Nădejde pentru a deo
UI

sebi un anarchist de unu! care nu e, este foarte simplu. El îm

parte țara romînească în două; 1) acei cari admiră înțelepciune!
politică a fraților brătieni, patriotismul lor luminat și grija, pă­
BC

trunsă de durere, pentru soarta celor mulți și săraci; și 2) ace:

cari au despre înalta capacitate politică a acelorași frați o părere
ce diferă radical de opinia romînilor de sub punctai 1. Romuri:
de sub punctai 1 sunt,—ați înțeles-o singuri,—cetățeni buni, oa-
 Facla
139

Y
meni smeriși și cu dragoste de neam, persoane inteligente, înzes­
trate fiecare cu cîte un „creer social" (expresiunea este a d-nului

AR
Jorj Diamandi), patrioți cari înțeleg rostul unui stat, nevoia di­
nastiei^ celor trei moștenitori ai statuei, trebuința ca reformele să
se facă încetul cu încetul, nu cu hurta, și necesitatea ca ordinea

R
să fie menținută cu orice preț. Romînii din categoria aceasta sunt

LIB
scumpi nouei inimi liberalo tînăr-generoasă-poporanisto-brătieniste
a d-lui Ion Nădejde. Ceilalți, însă, cei de sub punctul 2, nu me­
rită nici o îngăduință, fiindcă toți nu sunt de oît o grămadă de
anarchiști. Tot ce face guvernul, tot ce a făcut, întreaga lui gu­
vernare, pătată de sînge și compromisă printr’o reacțiune desfrî-

ITY
nată, este, pentru d. Ion Nădejde, ultimul cuvînt al înțelepciunei
omenești, al științei de guvernare, al democrației și al prgresului
social. Ca să dovedească aceasta, el nu crede că este dator să a-

S
pere cu argumente pozitive faptele și legile guvernului; el are o
altă metodă : atacă pe adversari ca anarchiști.
ER
Ultima manifestare a anarclio-maniei d-lui Nădejde este cri­
tica pe care o face lucrărei d-lui O. Dobrogeanu-Gherea. D. Nă­
dejde a descoperit, nici mai mult nici mai puțin, decît că „Neo-
NIV
iobăgia" este o operă anarchistă, și, fiindcă fostul șef al partidului
socialist nu este nici odată prost pe jumătate, el a găsit, în ace­
lași timp, explicațiunea pentru ce d. Gherea este prieten cu d-nii
Racowski și Miile. D nii Racowski și Miile fiind — după d. Nă­
LU

dejde—anarchiști, și d. Gherea trecînd, la bătrînețe, dela marxism

la anarchie, a fost firesc și logic ca să se împrietinească cu cei
doi dintîiu. Problema prieteniei d-lui Gherea cu d-nii Racowski
RA

și Miile chinuia de mult pe d. Nădejde; el căută să-și lămurească

misterul și nu se putea dumiri. Cum se poate, își zicea el, ros de
îndoeli, ca d. Gherea, marxist, să fie, vorba d-sale din vremuri,
„unghie și carne" cu alde anarchiști ca Racowski și Miile. Aici
NT

trebue să fie ceva, ceva ascuns ! El căută să dea de urma secre­

tului, dar nu reușea. „Neoiobăgia" însă, l-a lămurit. Acuma știe.
O lumină mare s’a făcut în capul lui. A descoperit pricina. D.
CE

Gherea e anarchist.
...Că e perfect ridicol, o vede oricine. Dar, așa e d. Nădejde.
Așa a fost totdeauna. De cînd e, este într’o parte. Și cînd se apleacă
într'o parte, apoi se lasă greu de tot, cu toată greutatea inteli­
I/

genței sale obtuze și a firei sale necioplite. Acuma este în peri­

oada maniei anarcho-fobe; cît o să-1 ție, nu știm. Unii, rău-voitori,
AS

insinuează că o să-1 ție atita cît va fi plătit pentru meseria asta

urîtă, care constă într’o denunțare permanentă, cu un caracter
polițist pronunțat, a foștilor lui tovarăși. După ee nu va mai fi
UI

plătit, se va apuca de o altă manie rentabilă, pentru a’și servi

nouii stăpîni. Căci, d. Ion Nădejde nu poate trăi fără să se facă
de rîs sau odios cu cîte o apucătură sau ciudățenie. Așa e el t
BC

Em. Arg.

' - B■=
 140 Facla

Y
AR
Grijile sociale ale partidului liberal

R
D. Gr. Procopiu, autorul unei propuneri pentru restrîngerea

LIB
libertăței presei, a descoperit pentru partidul lui un nou sub-
biect de îngrijorare. D. Procopiu cere de la partidul lui, prin
„Revista Democrației Romîne“, ca, fie acum la cîrmă—pe care
o știe foarte scurtă — fie în opoziție — pe care dimpotrivă o

ITY
știe foarte lungă — să dea o atențiune deosebită chestiunilor
sociale.
Soarta muncitorilor preocupă mult de la o vreme pe li­

S
berali. Ei simt că o clasă nouă și puternică se deșteaptă la o-
ER
rașe, și ar da mult s’o ademenească de partea lor și s’o trans­
forme în clientelă politică. Dragostea subită a partidului libe­
NIV
ral pentru lucrători, își are explicațiunea în împrejurările
politice noui ale țărei. Burghezii reacționari, înfipți la credite
și în alte întreprinderi rentabile—rentabile și din punct de ve­
dere politic — au început să simtă că le fuge pămîntul de
LU

sub picioare. Ei au neglijat pînă azi pe muncitorii urbani și,

cînd s’au ocupat de ei, a fost pentru a li restrînge dreptul
de asociație și grevă și pentru a practica contra lor o politică
RA

feroce de reacțiune. Partidul liberal a votat legi în contra li­

bertăței coalițiunei și a prigonit, cu sălbătăcia care e proprie
NT

administrațiunei romîuești, mișcarea legală de emancipare a

muncitorimei. El a făcut toate acestea, fără să dea în schimb cea
mai neînsemnată compensațiune lucrătorilor, și d. Georges Dia-
CE

mandy își perde desigur vremea tot cerînd de la guvern com-

pensațiuni sociale.
Muncitorii de la orașe nu vor uita așa de ușor guver­
I/

narea liberală actuală. Interesul fățarnic și pornit din calcule

AS

meschine de politicianism ahtiat după dominațiune, pe care’l

simulează în prezent liberalii pentru chestiunile sociale urbane,
nu va înșela pe muncitori. Ei știu cu cine au de aface. Nu d.
UI

Gr. Procopiu, cel cu îngrădirea libertăței presei, sub pretext că

anumite gazete spun lucruri neplăcute d-lui I. Brătianu; nu d.
BC

M. G. Orleanu, care concepe proecte de contracte de muncă

inspirate de cel mai îndărătnic și negru reacționarism și nu
oameni ca șeful guvernului, care nu înțelege ordinea de cît în
felul lui Trepow sau Murawiew, nu aceștia pot fi prietenii sin-
 Facla
141

Y
ceri ai poporului, nu aceștia pot face binele social și politic la

AR
care aspiră mulțimile obijduite. Oamenii aceștia au arătat de
ce sunt în stare ; ei și-au trădat adevărata simțire și gîndire

R
față de democrație și, în consecință, pot fi siguri că toată truda
lor de amăgire este zadarnică.

LIB
„Facla"

ITY
D. lorga, statuia lui Cuza
șl cuscrul Iul Mochi Flșer

S
sau, mai pe scurt:
ER
Hodoronc-trcnc !

Evident, nimeni nu invidiază pe d. lorga pentru claritatea

NIV
stilului d-sale.
De pildă, d. lorga scrie;
„Să fi fost cea mai frumoasă piață din Iași, și încă ea nu
LU

„putea să rîvnească la onoarea ce se cuvenea numai Pieții Uni-

„rii, pentru că aceasta este a Unirii, pentru că de atita vreme e
„închinată amintirii marei fapte politice și pentru că și după așe­
zarea statuii lui Cuza va fi rămas Piața Unirii, menită a pri-
RA

„m;, ca o tăgadă de recunoștință, monumentul fără nume al U-

„nirii făcute în jurul unui nume și desăvîrșite prin aceia care a
„purtat pe Tronul țării acest nume".
NT

Fraza asta, cum vedeți, are un singur defect: că nu se

poate ști ce vrea să spuie. Putem garanta, însă, că e vorba aci de
statuia lui Cuza-Vodă. De altfel, asta se vede și din titlul arti­
CE

colului din care o extragem: Iarăși statuia lui Cuza-Vodă. Titlul

— curios lucru ! — e foarte clar.
Mai departe, în acelaș articol, d. lorga zice :
I/

„S’a anunțat o subscripție în Opinia, unde s’a subscris și

„pentru familiile evreiești atinse de nenorociri. Nimeni mk împie­
AS

dică pe marii boieri ieșeni, propietari de cupele și palate, luster,

„ori pe însuși Mochi Fișer, cuscrul unui colonel în această inte­
resantă țară, să dea banul lor pentru Cuz«-Vodă. Dacă pe a-
UI

„cest ban va fi rugina sîngelui acelora pe can Cuza a voit să-i

„facă adevărați cetățeni ai patriei, ce are a face!"
Daca d. lorga a vrut s’o dreagă, dacă și-a închipuit câ
BC

fraza asta e mai clară de cît cea de mai sus, s’a înșelat îngro­
zitor.
In adevăr, ce-o fi cu acei boieri, proprietari de cupele și
palate, lusFr ? Oii poate e vorba de un boier anume luster? A-
 142

Y
poi, ce caută colonelul ăla, care numai în „această țară intere­

AR
santă" e cuscrul lui Fișer, iar cînd trece granița încetează de-a
mai fi cuscru? Ce cuscrie, mă rog, e între cuscrul lui Fișer și
statuia lui Cuza ?

R
In sfîrșit, de cine vorbește d. lorga, cînd spune că „pe a-
cest ban va fi rugina sîngelui acelora pe cari Ouza a voit să-i

LIB
facă adevărați cetățeni ai patriei ?“ E vorba de sîngele țărani­
lor ? Poate; în adevăr, Cuza a vrut să facă pe țărani adevărați
cetățeni. Dar vezi că și pe evrei Cuza a vrut să-i facă adevărați
cetățeni. Atunci ?

ITY
Noi sfătuim pe d. lorga să-și caute un traducător. E neapă­
rată nevoie să afle și publicul ce vorbetșe d. lorga. D. A. O. Cu­
za vorbește clar și de aceea se vede perfect că nu spune ni­

S
mic. Poate că d. lorga totuși spune ceva. Te pomenești că într’o
bună dimineață avem o surpriză !
ER
Să vie traducătorul ! La rigoare îl plătim noi, din fondurile
„Cahalului".
Z.
NIV
LU

POLEMICI
RA

Modelul.—Nu e vorba de al d-lui Bataille. D. Const. Miile, într’un ad­

mirabil foileton scris cu prilejul jubileului d-lui Al. Rubin, zice:
„Cu toate acestea d. Rubin ar fi putut face o opeiă mare dacă și-ar
NT

„fi notat zi cu zi impresiile celor douăzeci și cinci de ani în ziaristică și ar

„fi schițat portretele atîtor oameni politici cu cari a stat în legătură, a că­
rora paravan a fost și din taina sufletului cărora a trebuit să fure cîte ceva“.
CE

Noi vrem să complectăm și să lărgim ideea d-lui Miile, propunînd

d-lui Rubin un excelent model: Jurnalul unei fete'n casă de Octave Mirbeau.
.Firește, d. Rubin n’aie talentul lui Mirbeau, dar la el această inferioritate
se compensează prin altceva: Mirbeau a trebuit să facă sforțări de imagi­
I/

nație și de scrutare psihologică, pentru a pătrunde și reda sufletul bietei

fete, pe cînd d. Rubin, avînd să se zugrăvească pe sine însuși, ar putea fi
AS

mai veridic, deși mai puțin aitist.

Știre sigură. — Sîntem informați că în ședința de aseară a Caha-

UI

lului s’a hotărît subvenționarea și a Neamului Romînesc.

Motivul acestei hotărîri este că nimeni pînă acum n’a compromis a-
tît de perfect ideea antisemită ca revista d-lui lorga.
BC

Dacă, însă, d-nii lorga și Cuza vor avea curajul să refuze subvenția,
Cahalul, prin puterile nemărginite pe cari le are, îi va sili s’o primească.
Se știe, de altfel, că toți oamenii politici din țară sunt subvenționați de
Cahal. Imparțialitatea ne obligă să recunoaștem că mulți la început au
făcut mofturi; dar Cahalul a pus piciorul în prag și i-a dat gata. Mai ră-
 Facla
143

Y
măseseră trei inși : d-nii N. Răutu, N. lorga și A. C. Cuza. Cu d. Răutu

AR
afacerea s’a tranșat spre mulțumirea tutulor, precum a anunțat-o la timp
însuși Neamul Românesc. Zilele astea se va isprăvi și cu ceilalți doi. Singură
coana Tița Pavelescu va rămînea pură și imaculată—de sămînță.

R
LIB
Un critic bătăios.—D. Bogdan Duică vorbește, în Luceafărul, de „Mo­
delul". Nu-i place piesa, și de altfel știa de mult că Bataille e... o mică
secătură.
Se vede că numele „Bataille” l’a sugestionat pe d. Duică și l’a făcut

ITY
bătăios rău. Ne așteptăm deci ca Alfred Capus să fie capsoman, Moliere—
muiere afurisită, iar Shakespeare—asonanța turcească respectivă.
Asta e critică literară. Ce-ar mai fi dacă d. Duică s’ar repezi nițeluș
și în politică ?
*
S
ER
Anarhistul Gherea! — Ultima descoperire a lui Nădejde. „Gherea s’a
schimbat”, „Gherea numai e de cunoscut", „Gherea a ajuns robul... unei
formule” ; rob, ca ori și ce țigan.
NIV
Și cine descopere că Gherea s’a schimbat, că numai e acelaș deacum
zece, cinsprezece, douăzeci de ani? Renegatul-renegaților. „Robul” care și-a
vîndut viața, munca, sufletul, și care ar mai vinde ceva liberalilor dacă ar
mai avea ceva de vîndut.
*
LU

lorga filosemit. — Am văzut-o și pe asta! „Neamul romînesc” s’a de­

clarat grav și important pentru politica de represiune a Iui Briand, pentru
societățile de exploatare ale căilor ferate franceze, și împotriva muncito­
RA

rilor greviști asupra cărora s’a năpustit toată furia și disprețul Vălenilor
de munte. Ori, știți cine sunt acționarii principali și conducătorii celei mai
importante companii ferate de exploatare, a companiei de nord? Frații Rot-
NT

schild, da, frații evrei Rotschild, cari au opus un veto neîngăduitor revendi­
cărilor muncitorești, și cari au găsit din fericire doi vajnici apărători ai in­
tereselor lor amenințați, pe d-nii Briand și Nicolae lorga.
CE

Rotschilzii apărați de lorga!

Cutremură-te Neamule 1
I/

Părintele criticei romîne. — „Viitorul” e scandalizat de faptul că „Ro-

mînia Muncitoare” a numit pe Dobrogeanu-Gherea, „părintele criticei romîne .
AS

„Viitorul” se răsbună cu drept cuvînt.

Părintele criticei noastre a privit cu un zîmbet așa de ironic, așa de
bun și așa de indulgent „romanțele pentru niciodată” ale d-lui Minulescu.
UI

D. Dr. Mendonidis, cere „capul lui Moțoc”, în ziarul d-lui Pizanis.

BC

Ramurile.— Umoristica revistă craioveană, denunță cuiva pe unul din

colaboratorii „Vieței Sociale*.
Nu ne mirăm. „Palmele”, spionajul și pîrele au făcut totddauna parte
dintr'un adevărat program naționalist.
 144 F a e 1 a

Y
O „pedeapsă". «- D. Dodon, revizor școlar, ducîndu-se să-și facă me­

AR
seria la școala din Popești, a revizuit puterea de rezistență a unui elev.
Elevul a rezistat admirabil, căci deși a încasat o bătaie țeapănă, n’a murit
Ministerul a dat d-lui Dodon „pedeapsa" avertismentului. Sîntem în-

R
cîntați de spiritul de toleranță pe care-1 arată d. Haret. Alt ministru ar fi

LIB
scos din slujbă pe bietul revizor, care nu și-a făcut de cît datoria.
Elevii trebue pregătiți pentru viața practică. Mîne vor fi bătuți de
jandarm, de primar, de vechil, de arendaș, plus bătăile din armată cari voi
veni și ele la timp.

ITY
D. Dodon face bine că i deprinde de pe acuma.

Cofruț. — Simpaticul bătăuș dela poliția capitalei, a fost demisionat

Muncitorii să nu se prea bucure. Le rămîn Panaitescu, o liotă întreagă di

S
comisari, subcomisari, inspectori, agenți și... năravurile siguranței cari, ele
sunt inamovibile.
ER
*
D. Tomeșcu. — Neprețuitul Tomescu dela Ramuri, se plînge în sur-
dină că d. lorga e pesimist.
NIV
Vai 1 nu știe d. Tomescu ce știe d. lorga. Căci, cum să nu fii pesimist
cum să nu devii amar și iremediabil pesimist, cînd după ani de muncă, di
agitație, de propagandă naționalistă, descoperi sub cutele mîndre ale trico
Ionului, o armată de Țenoffi, de Jecoffi de Tomești oarecari!
*
LU

Neghiobia.—Acesta e titlul pe care „Epocau nobilului cavaler Filipesci

l’a dat operei lui Dobrogeanu-Gherea. Și niciodată poate „Epoca" n’a avu
RA

mai multă dreptate, și niciodată poate un subtitlu n’a fost mai potrivit.
Neghiobia? Da. Căci în viața niciunui popor nu veți găsi mai multă ne
ghiobie, mai lașă și mai ignobilă neghiobie, decît în viața neamului aces
NT

tuia, care îndură toate împilările și obrăzniciile ciocoilor de aventură și can

nu găsește odată întrînsul curajul omenirei să scuture, să zgîlție, să faci
praf putregaiul otrăvit al partidelor istorice și-al hienelor politice cari trăesi
CE

în ele și prin ele.

*
Antimilitarizmul. — „Viitorul" denunță, se indignează și plînge cu la
crimi patricrocodilice, pentrucă „Romînia Muncitoare" a adresat un ape
I/

rezerviștilor.
O întrebare indiscretă „Viitorului".
AS

Indignarea în chestie are consimțimîntul ex-tovarășului antimilita1

rist Morțun ?
UI

Rectificare. — In articolul „Cazul d-Iui Bădărău" din No. trecut,

s’a strecurat o gravă greșală de tipar. Iată pasagiul respectiv așa cum
BC

ar fi trebuit să apară:
Iar în ce privește aserțiunea că (d. Bădărău) a umplut magistratura
cu creaturile sale, aceasta e o vorbă goală și nimic mai mult, pentru ca
noi n’am avut niciodată justiție independentă pînă la d. Bădărău, nain
avut o nici sub d. Bădărău și n’o avem nici după d. Bădărău.
 Y
A apărut — în editura „Viața Socială*

AR
La Fîntîna Castaliel
VE.RSUR1 — de N. Davidescu

R
Un elegant volum de peste 100 pagini — 1 Leu

LIB
Se găsește în depozit la BIROUL DE EXPEDIȚIE „FACLA-' din
Calea Victoriei No. 43, București.

ITY
S4T Citiți Marele Ziar Comercial ZILNIC

S
„Argus44 ER
■care fine în curent, în fiecare si, pe cititorii săi cu chestiunile
NIV

Comerciale, Industriale, Agricole, Financiare

Partea JURIDICA, cuprinde tot ce are vre-o legă­
tura cu interesele comerciale ale țârei.
LU

Abonamentul •4'O Lei pe an. — Prețul anunțurilor

după un tarif stabilit.
RA

Redacția și Administrația: București, Str. Smârdan, 47

= Telefon No. 7/11 ----------------- ----- —
NT
CE

Engleză, diplomată, caută lecțiuni de limba

engleză, în familii bine situate.
A se adresa ;
I/

Miss B., stradela Mântuleasa 4-

AS

fBUTOAIE DE FER
UI

PENTRU
BENZINA, PETROL, SPIRT, etc.
BC

j S. ASDERBAHN
^București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82
 Y
Pentru prevenirea tuturor Boalelor vinului și tra­

AR
tarea lor;
Pentru oprirea ferberei mustului și păstrarea lui
dulce, se recomandă cu succes garantat

R
Noul ANTIFERMENT

LIB
Doctor A. URBEANU
--------- ----- — Cereți Prospect «---- ------------
Depozitul general la biroul fabricei Calea Moșilor 55, București

ITY
De vînzare la Drogherii și Farmacii

S
I. Griinfeld & M. Goldmann
ER
București, Str. Carol 83 (colț Spaniolă)

CORSETELE P.O.
NIV

cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare

distinsă. Observați bine marca P. D. pe fiecare corset.
LU

„TERMOGENUL“
(vată revulsivă)
vindecă în cîte va ore ori ce răceala a corpului- Vata
RA

TEBKOGEHCL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și

ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
NT

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“
preparat cu sarea de AIZ-LA-CHAPELLE este cel
mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
CE

tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.

I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
Ndulți. Efect sigur Excelente
UI

contra:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
BC

1.75 De vânzare Iv toate farmaciile.

Depozit general
PHARMAKON - IAȘI
Str «da loan Creangă No. 61
Anul I. No. 36 13 Noembrie 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV
LU

SUMARUL

Z.: Ce este Facla?; St. Crăciun : POLEMICI: Plagiatul d-lui

RA

Gheorghe Pana; F.; „Neoiobă- Caza.—Consequență. — Taci, că

gia“ ; B. Nemțeanu: Argații (ver­ te-aude I—Rusul romîn.—Noro­
suri); M.; Haret în slujba lui cul lui Spinoza.—Oribil, teribil,
NT

Panaitescu ; : In chestiunea penibil! — Eroizm.—Infrîngerea

plagiatului D-lui Caza ; Em. lui Roosewelt.—O mică modifi­
CE

Arg.: Carol I și oligarchia ab­ care.—Xogic.—Schimbarea de

solută. protocol.—Legenda. -Comunicat.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acjiuni „Adevărul”

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
AR
Săptămîna viitoare apare No. 1 din:

Biblioteca FACLA

R
LIB
Cea mai îngrijită, cea mai frumoasă și
cea mai ieftină bibliotecă
10 bani exemplarul

ITY
Marți, 16 Noembrie, apare s

S
Viața Socială No. io ER
cu următorul sumar:
NIV
Emile Vandervelde : Socialismul reformist și so-
ciali&mul revoluționar.
Tudor Rrghezi: Sintaxă ritmică.
D. Anghel: Fata din Dafin.
LU

D-na Suzane Aupourrain: Chestia feministă în

Franța.
G. Galaclion: Copca rădvanului.
RA

Gh. Topîrceanu: Nopți.

E. Verliaeren :.Arta socială.
Tolstoi : Patria, biserica, Justiția și armata.
NT

Un studiu inedit de C. Oobrogeanu«Giierea.

Iser: Dobrogeanu-Gherea; Delannoy: Verhaeren și
Jean Jaures; Lefort: Tolstoi.
CE

Viața socială,. Viața politică, Becenzii, Reviste, ele.

— Prețul unui număr 1 leu —
I/
AS

Pentru abonații din Capitală

UI

Atragem atențiunea abonaților noștri din Ca­

pitală că toate chitanțele de abonament ale re­
BC

vistei Facla vor purta semnătura d=nei Rozalia

Frimu.
Administrația
 Anul I. No. 36 I 13 Noembrie
------ A QviCl^

Y
R AR
LIB
ITY
— Lămuriri pentru d. Mihail Dragomirescu și...

S
pentru toată lumea —

ER
Nu e nici o mirare că astăzi, după atîta vreme de la apariția Faclei,
ne aflăm încă în nevoia de a spune ce este ea. Sînt reviste mult, mult mai
vechi de cît a noastră și cari, din acest punct de vedere, nu stau mai bine.
NIV
Și, din cinci partide politice cîte există în țară, nu e nici unul despre care
publicul să știe ce este, și cel puțin patru din ele n’ar putea răspunde nici
ele singure, dacă le-ai întreba serios.
D. Dragomirescu constată că Facla e o revistă cu tendinți socialiste,
liber-cugetătoare și anti-antisemite. Și face o rezervă d. Dragomirescu: „ca
LU

să nu zic filo-semite“. Apoi nici s nu zici, d-le Dragomirescu: te rugăm

cu tot dinadinsul. Dacă am fi filo-semiți, implicit am jusfifica anti-semitiz-
mul. Noi credem însă că amîndouă sunt de-o potrivă de absurde. Evreul
fiind om ca toți oamenii, el nu merită nici dragoste deosebită, nici ură de­
osebită. Și un șovimst evreu nu este întru nimic mai presus de cît un șo-
RA

vinist creștin. Nici odată n’am înțeles de ce d. lorga îl atacă pe d. jRosen-

baum. Ar fi lucrul cel mai firesc să-i vedem alături.
In ce privește socializmul nostru, iată cum stă lucrul: e adevărat că
mulți dintre colaboratorii noștri sînt socialiști, și deci în articolele lor trans­
NT

piră concepția socialistă. Insă Facla nu e socialistă, pentru că... nu e. Noi

nu ne-am propus aci să propagăm socializmul. Ne-am propus să agităm o
sumă de chestii de interes general să combatem o sumă de rele de pe
urma cărora sufere interesul general, să spunem în toate chestiile adevărul
CE

cel mai pur. Dar adevărul nefiind absolut sau mai bine zis ori cine putînd
pretinde că adevărul lui e cel absolut, a trebuit să recurgem la singura
soluție care ne putea feri de greșală : am făcut din Facla o tribună liberă,
unde ori cine își poate spune cuvîntui, cu condiția numai să spnie ceva.
I/

In ce privește libera-cugetare, ea nu ne preocupă dacă d. Dragomi-

rescu înțelege pnntr’însa lupta împotriva lui Dumnezeu sau a religiei. Ne
opunem însă energic încercărilor de a se întrona la noi cleriealizmui, pe care-1
AS

socotim ca o primejdie. Religia trebuesă fie o chestie cu totul particulară;

preoții să fie cetățeni ca și ceilalți, unii din ei putînd avea și un rol în
viața publică, dacă, se întîmplă să aibă meritele cerute pentru asta, însă
numai în baza acelor merite și fără nici o legătură cu însușirea cu totul
UI

particulară de preot.
Același lucru cu regalitatea, pe care d. Dragomirescu se plîoge c’o
atacăm. Am fi naivi dacă am porni astăzi lupta pentru întemeierea repu­
BC

blicii romîne. Avem lucruri mult mai urgente de făcut și chiar șl mai utile.
Dar nu înțelegem exagerarea sentimentului monarhic, sentiment care de
altfel nu e nici măcar sincer. D. Dragomirescu știe foarte bine că noi n’a-
 Facla
146

vem în țară un singur dinastic convins. Și mai știe că n’avem un singur

Y
om, afară de socialiști și de cei grupați în jurul Adevărului, care să nu si­
muleze (în public, numai în public) un dinasticizm excesiv. Rezultatul e că

AR
regele aruncă răspunderea tuturor relelor asupra oamenilor politici, aceștia,
la rîndul lor, o aruncă asupra regelui, iar țara se zbuciumă în cele mai
cumplite nenorociri. Ei bine, noi credem că sîntem mai în adevăr, cînd zi­
cem că vinovat e și regele, vinovați sînt și anti-dinasticii lui servitori. Și

R
ne credem datori s’o spunem pe față, căci a venit vremea ca toate să se
lămurească.

LIB
Regele — fiind-că avem un rege și fiind-că nu ne putem gîndi la răstur­
narea lui—să facă ce este dator să facă și numai atit; iar oamenii poli­
tici să facă și ei ce sînt datori să facă, fără să se teamă de autocratizmul
ilegal al regelui și, mal ales, fără a putea să-l invoace, de multe ori nu­
mai ca paravan, pentru acoperirea păcatelor lor.

ITY
In sfîrșit, cînd d. Dragomirescu afirmă că atacăm constituționalizmul
burghez, comite o erezie care ne surprinde. Văzut-a d-sa un singur cuvînt
în Facla prin care am fi cerut noi desființarea constituției? Lupta noastră
principală este tocmai să introducem în țara asta o constituție reală, exact

S
după modelul celei scrise, dar care nu se aplică. Pentru exemple, vezi în­
treaga colecție a Faclei.
*
* tk ER
Și acum, am lămurit credem—nu pentru întîia și nici pentru ultima oară
— ce este Facla. Și, evident, ea este alt-ceva de cît și-a închipuit d. Dra­
NIV
gomirescu
Dar d. Dragomirescu după ce explică, în felul d-sale, ce este Facla, ține
să ne arate de ce nu se asociază la campania noastră împotriva d-lor lorga
și Cuza. Căci în această chestie specială noi îl provocasem pe d-sa și pe
alții. Cităm:
LU

„Cu toată primejdia direcției excesive a d-lor lorga și Cuza (a căror pe­
deapsă stă tocmai în apariția Faclei și, eventual, a altor organe de vrajbă
„fanatică '’e acelaș fel), credem că nu printr’un organ care atacă institu­
țiile noastre fundamentale (regalitatea, biserica, constituționalizmul bur-
„ghez), se poate duce cu sorți de izbîndă o asemenea luptă“.
RA

Lăsînd la. o parte „fanatizmul" nostru, avem de făcut două observații,

întîia: noi n’am cerut d-lui Dragomirescu și d-lor Stere, Motru, Densușeanu,
etc. să ducă lupta prin revista noastră; nu că nu ne-ar măguli o aseme­
NT

nea colaborare, dar ar fi fost cam... nemodest s’o cerem. Le-am cerut deci
să lupte prin revistele lor, cari au mai puține păcate și deci prezintau mai
mulți „sorți de izbîndă". A doua observație : nu vedem ce are aface rega­
litatea, biserica și constituționalismul cu d-nii lorga și Cuza? Am arătat
CE

mai sus punctul nostru de vedere față de zisa treime. Dar ori care ar fi
acest punct de vedere, el nu implică întru nimic... doimea lorga-Cuza.
D. Dragomirescu pare a zice :
— Dacă vrei să-l biruești pe lorga, nu te atinge de rege; și vice-versa !
Mărturisim, nu înțelegem nimic. Să fie d-nii lorga expresia regalităței,
I/

bisericei și constituționalizmului ?
*
# *
AS

încă ceva :
D. Dragomirescu, stînd de vorbă cu noi, se adresează „cu deosebire* e-
vreilor intelectuali, cari „cred greșit că prin socializm. prin liberă cuge­
tare, republicanism, etc,, pot dovedi că sînt asimilabili".
UI

Răspundem:
1) Că revista noastră nu este a „evreilor intelectuali*, cum nu este nici
a evreilor neiotelectuali. „Evreii intelectuali" sînt niște bărbați foarte gravi,
BC

ca și cei romîni, preocupați ca și dînșii să-și facă ori consolideze cariera—

ba și mai preocupați, date fiind condițiile excepțional de grele în cari îi
pune regimul lor excepțional. Sîntem convinși că evreii intelectuali au să­
rit fripți cînd au citit groaznica învinuire pe care le-o aduce d. Dragomi­
rescu.
 Facla
147

Y
2) In grupul Faclei sînt „evrei intelectuali11—evrei îi proclamă legea și
intelectuali se proclamă ei singuri. Insă acești evrei intelectuali nu vor

AR
să-și dovedească asimilabilitatea nici prin socialism, nici prin republicanizm
nici prin alte mijloace, pentru că ei nu văd necesitatea de a da dovezi, pentru
că asemenea dovezi nici nu se pot daîn chip voit, și pentru că dacă le-ar da,
tot n’ar fi recunoscute.„Evreii intelectuali" de la Facla consideră toată discuția’

R
asta cu asimilarea și neasimilarea ca un verbiaj ridicol. Și în sfîrșit, evreii de
la Facla neavînd și nevrînd să dea nici un fel de dovezi nimănui, scriu

LIB
ce, cum și cînd vor, așa cum cred ei că este în interesul general, pentru
că legea le dă acest drept—și vor scrie ce, cum și cînd vor vroi, chiar dacă
legea le va retrage dreptul.
* * &
Și ca să sfîrșim: d. Dragomirescu crede, împreună cu alții, că poporul

ITY
romîn va ști să se folosească de partea bună a mișcării naționaliste, rați-
onalizînd-o, cutnințînd-o și înlăturînd tocmai pe cei doi conducători.
Credem și noi. Tocmai asta ne dă puterea de luptă. D. Dragomirescu
scoate însă de-aici încheierea că d-sa numai trebuie să intervie. Apoi dacă

S
e vorba așa, nu trebuie să intervenim în nici o chestie. Să încetăm revis­
tele, ziarele, să nu ne mai ocupăm de nimic, căci poporul nostru — știți :

ER
ăla, prostu, care n’ar fi capabil să-și exercite dreptul de vot — e destul de
cuminte și lasă, că se descurcă el singur!
Z.
NIV

Gheorghe Panu
LU

In {ara noastră de lașitate, de mediocritate și de lenevie

RA

a gîndirei, Gheorghe Panu n’a fost nici laș, nici mediocru, nici
trîndav la gîndire. A fost un om care a cugetat, care a avut
idei și care a luptat, cu toată puterea unei personalități vigu­
NT

roase, ca să le impună. A fost cine-va.

Ce a fost, generațiile mai noui, n’o știu deslușit. Eie îl
cunosc, pe Gheorghe Panu de la apusul vieței cînd, vîslaș
CE

ostenit de lupta cu valurile lumei, se retrăsese în acele porturi

de odihnă, cu apele puțin adinei, și murdare de traficul ome­
nesc, pe cari le reprezintă „partidele noastre de guvernămînt".
Dar ele nu știu că Gheorghe Panu a plutit odată în larg, pur­
I/

tat de valuri înalte și curate, cătînd sub orizontul depărtat un

far de lumină pentru neamul romînesc.
AS

Noi ne aducem aminte de Gheorghe Panu de acum un

sfert de veac. Și atunci, ca și acum, mlaștini pestilențiale înti­
nau viața națiune! romînești. Dar atunci Gheorghe Panu era din
UI

aceia cari, cu suflu puternic, căutau să alunge miasmele uci­

gătoare. Al lui Panu mai puternic ca al altora. Omul acesta a
fost un dușman al prejudecăților, al curentelor de idei nesănă­
BC

toase, al convențiunilor mincinoase. Primul lui pas în viața

publică a lăsat o întipărire adîncă. O individualitate puter­
nică. A fost el în toate împrejurările, și nu un plămădit din a-
 148 Facla

cele aluaturi ce nu se pot închega, și cari pot ori cînd lua noui
forme, totdeauna hide.

Y
Ca profesor, a deschis micilor elevi, un orizont de gîndire.

AR
Ca scriitor a știut să înfrunte din capul locului reputațiuni sta­
bilite și nu s’a temut să emită idei cari nu se împăcau cu cele
admise ; ca deputat, n’a fost nici cînd mameluc ; iar ca ziarist

R
—ca ziarist a fost dascălul poporului romîn.
Multe și variate forme a luat activitatea lui Gheorghe

LIB
Panu. A fost istoric, s’a ocupat de filologie, a scris studii filo­
zofice, critici de artă, recenzii dramatice; a fost un vulgarizator
al științei, a enunțat și susținut doctrine economice, dar mai
presus de toate, și mai strălucitor ca toate, a stat activitatea

ITY
lui de ziarist politic militant.
Ca ziarist militant, Gheorghe Panu n’a fost numai o pîr-
ghie a opiniei publice romînești; a fost însuși creatorul acestei

S
opinii. Pînă la dînsul, ziaristica romînească era un verbiaj gol
—presărat cu trivialități personale—ce se pierdea în țesutul mo­
ER
ale al unei beatitudini patriotice fără rost. Gheorghe Panu a
fost cel dinții care a rupt ițele ce împăienjeneau ochii poporului
romîn și i-a arătat adevăratele interese și adevărata cale de ur­
NIV
mat. El, cel dinții, a introdus în politica romînească discuția
de idei; el, cel dintîi, a formulat pe arena țărei necesitatea unui
program. Și a formulat-o cu atita putere, că celelalte partide,
de voie de nevoie, ca să-și dea un rost și ca să nu rămînă de
LU

rușine, și-au dat fie care, cu multă trudă și nepricepere, cîte

o aparență de program Dar lui Gheorghe Panu îi revine meritul
de a fi pus idei în locul personalităților, deși adesea, el își enunța
RA

ideile sub forma, foarte agresivă, a unor atacuri personale.

Mai tîrziu, spre declinul vieței, Gheorghe Panu, bătut de
vînturile soartei, înfrînt de greutatea nesfîrșită a unor lupte
democratice într’o țară de oligarchic feudală și de arbitrar
NT

oriental, și-a părăsit o bună parte din ideile tinereței, ca să caute

aiurea, în alte partide, realizarea acelora pe cari și le-a păstrat.
Nu vom ascunde că la acest pas l’a minat o doză de am­
CE

bițiune, explicabilă, dacă nu firească, în țara unde toți pigmeii

neisprăviți izbutesc. Dar acest pas i-a fost fatal. Căci partidele
nu i-au primit ideile, ci persoana, urmărind să confisce pe acel
I/

Panu, care stind izolat, putea fi redutabil. Și l’au confiscat, în-

tinzîndu-i punți de aur, dar lăsîndu-1 totuși în umbra în care,
AS

vai I începuse să se complacă. Gheorghe Panu din ultimii cinci­

sprezece ani n’a mai fost Panul tinereței vijelioase, deși din umbra
în care stătea, spiritul lui trimetea încă licăriri puternice. Căci
UI

acest om, dacă a abdicat dela unele năzuinți și idei, n’a abdicat,
însă, dela dreptul de a judeca, de a cerceta și de a’și spune cu-
vîntul cu toată tăria unei convingeri și adesea în disonanță ab­
BC

solută cu ideile obștește primite.

A fost un om cu doruri vii și patimi multe. Dorurile și
patimele au amuțit deapururi într’o groapă rece de Noem-
 Y
149

AR
bre. Dar ce va rămînea din lumea lui de doruri și patimi și ce
trebue să păstreze generația de azi, e dorul lui după o lume demo­

R
cratică și patima vie cu care a luptat odată întru înfăptuirea ei.
Pe pustiul fără viață al țărei noastre, Gheorghe Panu a fost

LIB
ca un copac stingher, cu trunchiu puternic, cu sevă bogată, cu
ramuri largi, cari au adăpostit un ideal. Azi trunchiul e căzut,
ramurile nu mai mișcă și e rîndul altora să ia sămînța cea bună
și s’o sădească acolo unde poate încolți.

ITY
St. Crăciun

S
„NEOIOBĂGIA“ ER
NIV
I
Nu găsim tocmai fericit sistemul de a expune pe scurt cuprinsul unei
cărți. Volumul d-lui C. Dobrogeanu-Gherea cuprinde 500 de pagini și totuși
autorul se pltnge în prefață că studiul d-sale e fragmentar și disparat. Evi­
LU

dent. subiectul e prea vast ca să poată fi tratat în unul sau chiar în

mai multe volume, — e inepuizabil. Dar ce vom putea spune noi în câteva
pagini de revistă? Ou toate astea, sistemul dărilor de seamă de acest soiu
există, si practica lui universală dovedește că el răspunde unei trebuinți.
Prin urmare se impune să rezumăm, cum vom putea,lucrarea d-lui Gherea.
RA

Posibil ca aceste prescurtări să fie de folos acelor cititori cari sînt mai puțin
deprinși cu lucrările de longue haleine, căci lor le-ar putea înlesni înțele­
gerea materiei tratate. Avem însă un ait motiv să facem rezumatul: fiind
hotărîți să participăm ia polemicile ce s’au ivit și se vor mai ivi în jurul
NT

Neoiobăgiei, e necesar să arătăm, înainte de toate, cum am tnțeles-o noi.

Și este păcat că n'au procedat tot așa unii dintre criticii cari s’au mani­
festat pîrtă acuma și din ale căror critice pare a rezulta că au ruțeles-o
CE

foarte greșit.
¥ * ¥.
Că în țara noastră, la adăpostul instituțiilor celor^ mai liberale din
lume, domnește încă medievalizmul cel mai înăbușitor, ca la noi starea le­
gală nu se potrivește de loc cu starea reală, acesta e un adevar de care
I/

nu se mai îndoiește nimeni. Observat îndată după introducerea nouilor in-

stituiții, denunțat energic de reacționari, cari doreau întoarcerea la trecut,
AS

ca și de revoluționari cari îi găseau pricina în răutatea oamenilor, - el a

fost tăgăduit de optimiști, cari ziceau că totul e de minune la noi, unde
nimeni nu moare de foame. Anul 1907 a venit să dărîme definitiv concepția
optimistă. ,
UI

A rămas însă credința că în defectele oamenilor, - ale celor de sus,

meniți să aplice nouile așezăminte, ca și aie celor de jos, meniți să se fo­
losească de ele—stă cauza răului. Deci s’au început pe de o parte noui le­
giferări, tot pe baza stării de fapt actuale, iar pe de altă parte^o mai in­
BC

tensă propagandă pentru îndreptarea oamenilor, tot în cadrul stării de fapt

actuale. In acest chip se crede că răul va fi înlăturat.
Și concepția aceasta ar fi adevărată dacă deosebirea dintre starea le­
gală și starea de fapt ar fi cauza accidentală a răului; în realitate însă ea
nu este de cît simptomul lui, răul însuși fiind în structura economică a țării
noastre, care structură este ea în contrazicere cu instituțiile noas re mo­
derne și dă loc tuturor anomaliilor din viața noastră rurală.
 150 Facla

Y
AR
Aceasta e ceea ce autorul numește, cu o expresie atît de fericită,
neoiobăgia. Cînd s’au împroprietărit țăranii li s’a dat pămînt puțin, prost,
depărtat și nedelimitat, care nu putea ajunge pentru intemeierea unei mici
gospodării serioase, mai ales că nici capital nu li s’a dat. Apoi prin inalie­

R
nabilitatea pămîntului s’a împiedicat procesul de burghezite a unora dintre
țărani și de proletarizare a altora, iar prin legea tocmelilor agricole țăranii

LIB
au fost scoși definitiv și iremediabil de sub imperiul legilor liberalo-burgheze
și dați robi în mîna proprietarilor și arendașilor, cari altfel și-ar fi văzut
pămîntul lăsat în părăgenire, căci țăranul, fără a fi silit cu forța, nici n'ar
fi vrut să lucreze pămîntul boieresc, sau l’ar fi lucrat după ce și l’ar fi is­
prăvit pe al său.

ITY
Astfel, liberarea și împroprietărirea țăranilor a fost, de fapt, liberarea
și împroprietărirea boerilor. Căci, sub vechiul regim, boerii aveau anumite
obligații către țărani, de cari acuma sînt scutiți, iar țăranii aveau anumite
drepturi față de boieri pe cari acuma le pierd.
Toate acestea d. Gherea Ie documentează cu foarte puține cifre—cifre

S
avem destule în datele statistice și în atîtea scrieri anterioare—dar le ar­
ER
gumentează cu atîta putere în cît nu va putea fi combătut de nimeni. Este
evident că avem în sfîrșit explicația misterului în umbra căruia țara noastră
se zbuciumă de o jumătate de veac, mergînd din prăpastie în prăpastie. La
modernizarea Romîniei nu erau posibile de cît două tipuri de organizație:
NIV
ori țară de mare proprietate, ori țară de mică proprietate (vorbind, bine
înțeles, de elementul respectiv predominant). Și s’a recurs la un al treilea
tip, imposibil, acela pe care-I avem încă : un sistem în care țăranul nu e
nici proprietar, nici proletar, ci e amîndouă de o dată, îndurind numai con­
secințele rele ale amînduror stărilor pe cari le întrupează. Este regimul
LU

iobăgisto-capitalist, cin care proprietarii au numai toate avantagiile iobă-

giste și toate avantagiile capitaliste, pe cînd țăranii au numai toate deza-
vantagiile iobăgiste și toate dezavantagiile capitaliste.
Și rezultatele acestui regim nu puteau să întîrzie.
Avem întîi exploatarea și degenerarea țărănimii, căci în siarea ei de
RA

mizerie, pusă sub jurisdicția directă și specială a boierului, scoasă chiar

prin lege de sub tutela constituției, ea nu mai putea opune nici o împo­
trivire. Statisticele arată că țăranii muncesc aproape gratuit și această stare
NT

de lucruri îi Influențează în acelaș senz chiar în relațiile mai franc capita­

liste, cum ar fi închirierea pămîntului pe bani gata. Avem apoi degenerarea
agriculturii. Proprietarii și arendașii n’au nevoie, ca în apus, să vîre capi­
taluri pentru exploatarea pămîntului, căci ei scot tot atîta, ba mai mult,
CE

din exploatarea țăranului și a vitei lui, fără capital și fără bătaie de cap;
iar țăranii, în aceste condiții, istoviți fizicește, sufletește și economisește,
nu-și pot lucra cum se cade nici pămîntul lor, care adesea e îmbucățelit,
îndepărtat, stors și pentru care nici nu li se lasă timpul cel mai bun. Aceasta
e agricultura prădalnică, practicată la noi de sus pînă jos și care constitue
I/

o adevărată nenorocire națională. Alt rezultat al regimului nostru este pro­

letarizarea enormă a țăranilor—cu toate împroprietăririle succesive, avem
AS

peste o jumătate de milion de țărani proletarizați. Și aceasta n’ar fi un rău

atlt de mare, dacă ar fi vorba de-o adevărată proletarizare ca în apus; e vorba
însă de o proletalizare neoiobăgistă: țăranul nostru, chiar cînd e proletar,
tot mai are un petec de pămînt care-1 robește, și chiar cînd nu mai are nici
UI

peticul acela e obligat să ție el inventarul boierului, căci trebuie să aibă

vite, plug, etc. ceea ce-i mărește mizeria și-l strînge și mai mult în lanț
BC

Rezultatele morale pe cari le dă neoiobăgia sînt însă și mai caracte­

ristice. In primul loc este ilegalizmul, neaplicarea legilor. Dacă sînt atîtea
Și atîtea pricini ca legile să rămîie la noi neaplicate, la țară există una fun­
damentală : este însuși regimul neoiobag, care a înlăturat din capul locului
constituția, introducînd prin legea tocmelilor agricole jurisdicția oficială a
proprietarului și arendașului, prin primar și dorobanț. Dacă ai vrea sa aplici
la țară constituția, din primul moment ai face imposibilă însăși producția
 Y
AR
țării, în formele ei actuale, căci e bazată tocmai pe înlăturarea constițuției.
Or, aceasta n’o vor legiuitorii; de aceea, pentru a drege lucrurile, ei cad în
mania legiferării, atît de mult remarcată, fac legi peste legi, menite însă
să rămîie neaplicate.

R
Administrația, pusă la dispoziția clasei stăpînitoare, a căutat, la în­
ceput în folosul acesteea, să ție în frîu țărănimea. Cu cît însă trecea vremea

LIB
cu atît lucrul devenea mai greu, țărănimea, din ce în ce mai exasperată,
devenea mai recalcitrantă, și astfel administrația trebuia întărită. Insă cu
cît administrația se întărea, ea devenea mai autoritară și mai pretențioasă,
ajungea un factor de sine stătător, lucrînd pe compt propriu, înțelegînd
să poruncească și stăpînilor. Și astfel, dacă astăzi și boierii se plîng în po­

ITY
triva administrației, aceasta nu înseamnă că țărănimea e protejată. Din po­
trivă, ea îndură pe lingă tirania economică și pe cea administrativă, cari
se concurează în stoarcerea și îngenuchiarea ei. Și nu există nici un mijloc
de îndreptare. Programul de reformă administrativă al d-lui Carp, care în

S
partea lui nefantastică a fost pînă la un punct realizat de Vasile Lascăr,
n’a dat nici un rezultat și nu va da nici unul, cît timp va dăinui regimul

ER
economico-agrar de azi. în această lumină trebuie văzută și problema po­
litică la țară. D. Sturdza a recunoscut după răscoale că pînă atunci liber­
tatea politică a țăranilor a fost un moft, și a promis că la alegerile din 1907
va lăsa pe țărani absolut I beri, să aleagă pe cine ar voi. D. Sturdza însă
NIV
nu s’a ținut de cuvînt. Același lucru l’a promis d. Take Tonescu — și nici
d-sa nu se va ține de cuvînt. Nu lipsește voința, ci putința. E imposibil,
în regimul actual, cînd țăranul de fapt este iobag, ținut în robia stăpînului
și la discreția jandarmului, să i declari cetățean liber și să-l lași în adevăr
stăpîn pe destinele lui.
LU

Cea mai caracteristică urmare a regimului actual o formează răscoa­

lele țărănești. In apus ele nu există și nu pot exista. Acolo pot izbucni
turburări accidentale, cu caracter local, ușor înlăturabile prin înlăturarea
pricinilor ocazionale și momentane. La noi răscoalele au un caracter ge­
RA

neral și permanent. De ce? Pentru că în apus țăranul este ori mic proprietar
și atunci își vede salvarea în munca fără preget pentru sporirea avutului
său, dar nu-i poate trăsni prin cap să se gîndească lă jefuirea proprieta­
rului mare, cu care are chiar și interese comune; ori e proletar și atunci
NT

se organizează pe baze socialiste și luptă pentru realizarea unor reforme

precise, fără să se poată gîndi măcar la acapararea pămîntului boieresc.
La noi țăranul semi-proprietar și semi-proletar, vecinie în conflict
personal cu boieiul, e gata ori cînd să se răsbune personal în potriva lui.
CE

In această tendință este întărit de atîtea împrejurări speciale, produse, de

regimul nostru special. Așa de pildă, una din nemulțumirile cele mai im­
portante ale țăranilor noștri o provoacă chestia islazurilor. In apus așa ceva
nu există. Acolo țăranul ori e proprietar și în acest caz își are izlazul lui,
ne care-1 cultivă cu îngrijire, ori e proletar și atunci n’are nevoie de islaz,
I/

pentru că proletarul n’are vite. La noi chiar cînd e proprietar n’are de­
stul pămînt ca să-și permită luxul islazului și chiar cînd nu e proprie­
AS

tar e dator să aibă vite, căci altfel n’are cu ce se angaja la boier. Dar
sînt nenumărate pricinile cari fac ca țăranul nostru șă aibă tendință revo­
luționară. La noi nu există sancțiune legală—constituția și legile de excepție
bătîndu-se cap în Cap—și pentru aceleași motive nu există nici sancțiune
UI

morală ori religioasă. Vre-o cale de dezrobire nu se arată țăranului, pentru

că, în condițiile date, nu există nici una. In schimb țăranul nu trăiește atît
de izolat cum se crede, el are contact cu lumea exterioară prin cazarmă,
prin presă, etc. și știe că se poate trăi și altfel. Adăugind și tradiția istorică,
BC

destul de vie, că pămîntul a fost al lui cînd va, el ajunge în mod firesc la
soluția simplistă a ciomagului. Sînt, de altfel, și instigatori. Așa e burghezia
satelor care e bucuroasă șă facă zile fripte proprietarilor și arendașilor,
pentru ca să-i rămîie ei tot terenul de exploatare a țărănimii. Toate astea
au creat o atmosferă latentă de revoltă, căreea nu-i trebuie de cît o seîn-
teie ca să izbucnească. In 1907 această seînteie a fost propaganda antise-
 152

Y
AR
mită; dar ea n'a fost cauza profundă și dacă nu s’ar fi produs ea, s’ar fi
produs aba.
Păcătuiesc—cu profund regret — redînd în chip atît de fad capitolul
acesta al răscoalelor, unul din cele mai strălucite din tot volumul, și vor

R
păcătui și mai grav cititorii cari se vor mulțumi cu acest rezumat atît de
iad. Trebuie citit originalul, și nu odată, căci el ne lămurește în mod de­

LIB
finitiv cel mai jalnic și cel mai monstruos moment din viața noastră socială
P.

ITY
ARGAȚII

S
La umbra dudului bălrîn,
ER
El stă culcat pe-un mal de pături;
Cu vișini rumene în sin,
Nevasta lui îi stă alături.
NIV

In dulcea liniște de-amează,

L’a amăgit un pui de somn,
Și doarme dus și se visează
LU

In [ara dragostei că-i domn.

Și’n timp ce șueră’n surdină

RA

Și-arar, pe nas, un cintec vechi,

Ea stă plecată și-i anină
Cercei de vișini la urechi.
NT

B. Nemțeanu
-- HB
CE

Haret în slujba lui Panaiteseu

I/

Știam că între alte frumuseți abătute asupra țâri sub re­

gimul generos este și introducerea spionagiului în școală. Din mi­
AS

lioanele înghițite de serviciul „siguranței" se înfruptau și unii elevi,

cari, în loc să-și facă temele și hărțile, aveau obligația să înainteze
UI

rapoarte zilnice d-lui Panaiteseu.

Cît de înjositoare era „creațiunea* asta, zvîrlită tot în spi­
narea faimoaselor „reforme*, e de prisos să mai spunem. Ce atentat
BC

mizerabil constituia dînsa la curăț'a sufletească a bieților copii,

aceasta ar putea s’o judece și un botentot.
Dar acei elevi agenți erau „secreți". Acum d. Haret, văzînd
că experiența a reușit perfect, că sufletele fragede se pot poliție-
 F a c 1 a
153

Y
AR
niza minunat, s’a gîndit să dea o extindere cit mai mare acestei
„reforme" cu care generoșii se împacă atît de bine. De aci încolo
serviciul siguranței are în mod oficial și fățiș însărcinarea de-a

R
urmări, controla și conduce pe elevi.

LIB
Elevii spioni devin sub-alternii oficiali ai d-lui Panaitescu,
iar ceilalți administrații săi de drept. Implicit profesorii devin și
ei, cu toții, sub-alterni ai siguranței, cărora din rolul lor firesc nu

ITY
le mai rămîne de cît atîta cit va crede d. Panaitescu că le poate
încre dința.
Este o abjecțiune nepomenită în nici o țară din lame. Ro-

S
mînia are și acest record rușinos, ea are recordul recordurilor ru­
șinoase. Și cînd te gîndești că generoșii sînt în marea lor majo­
ritate profesori!
ER
Dar care e rostul acestei măsuri? Ce crime au făcut elevii?
NIV
Prin ce au dovedit ei atîta decădere în cît să fie nevoie de măsuri
extreme împotriva lor?
N’au făcut nimic bieții copii. Guvernul se teme, însă, că ei
ar putea deveni subversivi și de aceea vrea să-i ție în frîu, prin
LU

poliție.
Unui fruntaș liberal cu care am discutat chestia asta, i-am
făcut următoarea obiecție, pe care o socoteam irefutabilă :
RA

— Vă temeți că elevii or să devia subversivi. Dar nu vedeți

că toți foștii elevi subversivi s’au băgat mameluci generoși în
NT

slujba voastră? Nu vă arată experiența că n’aveți de ce vă teme ?

— Te înșeli, mi-a răspuns fruntașul liberal. Lumea progre­
sează. Generațiile noui nu vor mai da o asemenea colecție de vin-
CE

duți. Bine a făcut Brătianu c’a luat măsuri.

Recunosc că replica fruntașului liberal a fost mai puternică
de cît obiecția mea.
I/

Mergem foarte bine. Generoșii vor rămînea de pomină cu

guvernarea lor. M.
AS
UI

MARȚI, 16 NOEMBRIE, apare

„Viața Socială" No. 10
BC

cu articole inedite, scrise anume pentru această revistă, de :

Emile Vartdervelde, leaderul social-democrației belgiene;
D-na Suzanne Aupourrain, avocat la Curtea de Apel
din Paris; C. Dobrogeanu-Gherea.
il
 154 Facla

Y
AR
In chestia plagiatului d-lui Cuza

R
D. A. O. Cuza este o contrazicere ambulantă. D-sa declară că nu

LIB
răspunde „jidanilor dela Facla“ și, totuși, răspunde de se rupe; și pe mă­
sură ce răspunde, dovedește tot mai mult că e . . iresponsabil.
Fenomenul este extrem de tragi-comic.
Iată de pildă cum în chestia epigramei plagiate, d. Cuza „nu răspunde*
— răspunzînd; și totuși, deși „răspunde" este adevărat că.... nu răspunde.

ITY
Să restabilim faptele :
In Ordinea dela 14 Februar 1910 d. Ouza se pomenește tolănit pe
clasicele două coloane. A scris d. Cuza o epigramă, o scrisese și un neamț
înaintea d-sale, și deci Ordinea cerea ca neamțul să fie reintegrat în toate

S
drepturile sale.
Am așteptat zadarnic ca d. Cuza să se apere. Și fiindcă a trecut atîta

ER
vreme și am început să credem că d. Cuza a uitat — uita-l’ar Oahalul! —
ne-am făcut datoria să-i amintim ce acuzare planează asupra, să zicem, ca­
pului d-sale, reproducînd corpul delictului:
Neamțul Cuza
NIV
Maneb’ Kleiner um sich grosz zu zeigen Te-ai înălțat atît de sus,
Hat versucht emporzusteigen Iubitul meu amic,
Auf ein hoch Gerust. In cît să nute miri că-mipari
Ach, wenn er doch wiisst’ De jos — atît de mic.
Dass man in der Hoh’ noch kleiner ist!
LU

D. Cuza a tăcut și de astă dată. După ce l'am provocat iar, între-

bîndu-1 cum se face că s’a înfruptat din avutul neamțului, d. Ouza a înce­
put, în fine, să ne răspundă, vorbind în șir, dela 29 Oct. pînă la 1 Noiem­
brie inclusiv, în două articole din Neamul Rominesc.
RA

De ce-a trebuit atîta vorbă? Anume, ca să nu spuie nimic. Căci iată

ce întortocheri acrobatice comite d. Cuza, pentru a „dovedi" că n’a plagiat:
D. Ouza declară că are 36 de argumente în sprijinul său, dintre cari
va da numai 6 „începînd cu cel din urmă și mergînd îndărăt". Dintre aces­
NT

tea dă în primul articol pe întîiul și pe al doilea, numerotate ca ultimul

și penultimul, iar pe celelalte, numărate tot înapoi, le dă în articolul al doilea.
Țîcneala este evidentă și cu toate astea socotim că nu e reală. In
CE

realitate noi vedem aci intenția de a zăpăci lumea. Oînd începi un studiu
dela coadă și cînd o chestie atît de simplă o întinzi cu va-urmale, este evi­
dent că lumea nu te va urmări, nimeni nu va putea ști ce ai spus, dar
„băeții din centre" vor rămînea convinși că te-ai apărat. Noi însă nu ne-am
lăsat prinși în cursă, noi am citit „argumentele11 d-lui Cuza și cu toată im­
I/

parțialitatea, le vom reda aci.

Argumentul No. 2/35 sau 35/2. — D. Cuza declară că n’avea nici un
AS

interes să dea drept a sa o epigramă a altuia, de oarece, în volumul său,

publicat în 1909, are o mulțime de epigrame proprii, pe cari totuși — din
exces de scrupul — le-a dai ca traduse. Deci, dacă și cea încriminată ar
fi fost tradusă, putea cu atît mai mult, s’o spuie fățiș, cu prilejul tipăririi
UI

volumului.
Argument foarte șubred, care arată încă odată sistemul d-lui Cuza
de-a încurca și zăpăci lucrurile cele mai clare. De ce a dat drept traduse
niște epigrame originalei Aceasta n’o face un om cu conștiința curată.
BC

Este probabil deci că aruncînd în spinarea nemților epigramele cele proaste,

d. Cuza și-a rezervat tocmai o portiță, prin care să-și poată efectua contra­
banda cu epigramele cele bune ale nemților, însușindu-și-le.
Este însă o chestie și mai gravă, D. Cuza cînd invocă volumul din
1909, tipărit la Vălenii de Munte și spune ce a făcut și ce-a fi putut fuce
cu prilejul tipăririi acelui volum, uită un lucru important. Un băiat din
centre a făcut în Tribuna din Arad istoricul volumului și a arătat că voia-
 155

Y
AR
mul a fost tipărit de d. lorga, fără știrea d-lui Cuza. ca o surpriză, că d.
Cuza a făcut cuvenitele marafeturi, arătînd că nu merită atîta osteneală,
că d. lorga a ripostat că poate chiar pentru ca să zică din contra — și așa
mai departe. Prin urmare d. lorga a adunat materialul de unde și cum a

R
putut, fără știrea d-lui Cuza. De ce vine acum d. Cuza cu minciuna că ar
ii putut menționa, cu prilejul tipăririi volumului, că epigrama în chestie e

LIB
tradusă, cum a menționat-o chiar și la altele cari nu eiau traduse?
Faptul in sine n’are importanță pentru clarificarea chestiunii, dârei
dovedește eă d. Cuza e silit să recurgă la minciuni — și asta întărește pre­
zumția că este ceva putred în afacerea asta.
Celelalte argumente sînt fără importanță. D. Cuza face teorii despre

ITY
artă, despre epigrame, despre traduceri și despre plagiat, teorii de care
n'avem nevoie, căci putem să ne lămurim din izvoare mai competente. D.
Cuza face o paralelă între ambele epigrame, arătînd eă a neamțului e mai
concretă, pentru că vorbește de urcarea pe-o șchelă, pe cînd a dumisale e
mai abstiactă, pentru că vorbește de-o urcare morală. Nu ne interesează

S
nici asta, pentru că este evident că amîndouă epigramele spun același lucru,
și pentru că, de vreme ce am dat ambele texte, publicul poate aprecia. D.

ER
Cuza declară că ceeace facem noi romînii, bine rău, ne privește pe noi și
streinii nu au să se amestece. Nici nu discutăm aserțiunea, pentru că e ri­
dicolă și pentru că nu dovedește nimic în cauză. D. Cuza mai invoacă mo­
tivul că neamțul jefuit trebuie să fie un perciunat. Lucru, iarăși, indiferent,
NIV
pentru că furtul da epigrame e o chestie de drept penal, nu de drept in­
ternațional. Nu cum va o să afirme d. Cuza că pentru că evreii din Romî-
nia sînt supuși unui regim special, d sa are dreptul să-și însușiască avutul ..
evreilor germani? Nu cum-va o să spuie că d-sa n’a furat epigrama neam­
țului ci a cucerit-o sau a anexat-o, termeni cu cari, în dreptul internațional,
LU

se maschează furtul și jaful ?

D. Cuza are însă și un argument serios. Surprinzător, dar adevărat.
Se vede că i l-a șoptit cineva D. Cuza întreabă cine e autorul epigramei
și cind a publicat-o. Acest argument e serios, căci dacă nu se poate ști
RA

numele autorului și data publicărei, d. Cuza rămîne legalmente stăpînul

epigramei de pripas.
Dar aceste lămuriri d. Cuza nu trebuie să ni le ceară nouă ci Ondi­
nei care Pa acuzat încă la 14 Febr. 19 0 și din care noi am citat c rpul
NT

delictului, cu indicația precisă a izvorului. Așteptăm deci și noi lămurirea

pe care nu ne îndoim că Ordinea o va da, deși d. Cuza ne-o cere nouă
cu caii „nu stă de vorbă-1. - , ■
Avem dreptul însn sâ bănuim de pe acum că răspunsul Oi dinei du-1
CE

va salva pe d. Cuza, ci din potrivă, pentru că alt-fel d-sa s’ar fi mărgi­

nit la argumentul acesta și n’ar fi încurcat lumea cu o numerotație pe
dos—și cu „argumente11 și mai pe dos. W.
p. S._ Că d. Caza înțelege să ridice la înălțimea unei dogme sfinte
principiul că tîlharul cînd e romîn trebuie apărat în potriva păgubașului,
I/

dacă e strein, nu mai încape îndoiaiă. In. acelaș număr in care d. Cuza
reclamă circumstanțe atenuante pentru sine, pe motivul ca neamțul că­
AS

ruia i-a furat epigrama va fi fiind „perciunat-1, Neamul Romineșc scrie .

.Focșani.— Profesorul avocat Eliade a mai avut în aceasta sesiune
„a curții cu jurați clienți pe Schaimsohn și pe Davidovici: s’au condamnat
„niște infami de creștini11. , _ , . . „
UI

Motivul procesului nu ni-1 spune Neamul. Pe el nu-1 interesează

motivul. Ajunge că e vorba de niște infami de creștmi-irome delicioasă,
căci un creștin nu poate fi infam — pentru ca Neamul d-lor lorga și Cuza
să fie de partea acuzaților și împotriva avocatului care și-a penms să ple­
BC

deze contra lor. Și notați că la Focșani trebue să fi fost vorba de ceva

mai puțin grav de cît de o simplă epigramă. . ..
Nu putem bănui sinceritatea d lui Cuza. D-sa cere pentru toți rominn...
amatori de proprietatea altuia, același tratament ca pentru sine însuși.
 Facla
156

Y
AR
Carol I șl ollgarchia absolută

R
Evenimentele politice din ultimul timp au pus în lumină, — într’o

LIB
lumină mai vie ca în anii trecuți, — caracterul de artificialitate al vieții
noastre politice și rolul cu desăvîrșire șters pe care’l joacă Națiunea în func­
țiunea ei constituțională de născătoare a puterilor publice. Niciodată mai
mult ca în ultimele luni n’a eșit mai limpede și mai pronunțat la iveală
adevărul constatărei, făcută de mult, că trăim în minciună constituțională

ITY
și că Națiunea (cu un N mare) este un mare moft, de care nu se sinchisește
nimeni.
Țara este stăpînită în mod absolut de către o oligarchic fără de răs­
pundere, care’și aranjează trebile astfel ca să nu fie turburată în ticna dige­

S
stiilor ei fericite de către inoportunii cari cer reforme și un traiu mai bun
pentru mulțimea flămîndă și fără de drepturi. Stăpînii nu tolerează că acei
ER
cari sunt în afară de ei sau cari sunt contra lor să se amestice în guver­
narea țărei. Oiigarchia nu știe, în materie de conducere, decît doar că po­
porul are datoria să asculte și să se supuie. Nimeni nu întreabă de țară,
de părerile ei, de dorințele ei, de voința ei. Puterea emană dela oligarchic
NIV

pentru oligarchic, iar nu dela Națiune pentru popor.

Toate se fac, se desfac și se pun la cale în cercul strîns al oligarchiei
atotputernice. Iată, de aproape un an de zile de cînd se vorbește despre re­
tragerea guvernului liberal și venirea la putere a uneia din cele două frac­
țiuni conservatoare opoziționiste, preocuparea de părerea țărei asupra ches-
LU

tiunei nu se manifestă de cît într’o direcțiune care subliniază și mai mult

caracterul oligarchic al statului nostru. Numai takiștii vorbesc de Națiune
și de dreptul ei de a fi ascultată. Ceilalți politician! se uită la Palat, dela
care așteaptă mîntuirea.
RA

Partidul d lui Take lonescu are o frică galbeni. de alegeri. Siguranța

pe care o afectează în rezultatul alegerilor, este numai pentru publicul cel
mare, fiindcă, în fond, știe că nu se poate conta pe corpul nostru electoral,
care nu este altceva decît oiigarchia organizată pe colegii pentru exploa­
NT

tarea budgetului si a puterei. D. Take lonescu nu plutește în nori; el este

un realist. El își dă foarte bine seama că, față de puterea imensă de care
dispune la noi guvernul, oricare guvern, — și guvernele dispun la noi de
putere fiindcă mai toată clasa conducătoare trăește din și prin budget —
CE

o opoziție poate să aibă în alegeri succese morale, dar nu și succese de

acelea cari să hotărască o schimbare de regim. D. Take lonescu nu’și face iluzii.
D. Carp de asemenea. D. Carp știe ce vrea. D. Carp știe că, odată chemat
de Rege la guvern, puterea e a lui pentru multă vreme. De aceea și este
I/

intrasigent și nu vrea împăcarea cu d. Take lonescu. D. Carp nu s’a schim­

bat. El spune : dați-mi puterea și am să am partid. EI are dreptate. Acei
cari’i reproșează atitudinea aceasta și’l amenință cu independența corpu­
AS

lui electoral, se amăgesc cu vorbe. Lucrurile nu s’au schimbat mult in ul­

timii ani pentru ca •). P. Carp să fi simțit nevoia de a avea o altă pă­
rere în materie. Cele cîteva victorii electorale ale d-lui T/ke lonescu nu
UI

dovedesc nimic. Aceasta se va vedea la alegerile generale, dacă le va pre­

zida partidul conservator.
Situațiunea a rămas aceeași ca și în trecut. Azi, ca și înainte vreme,
ajunge un decret de numire ca prim ministru și altul de dizolvare, pentru
BC

ca să ai partid și să guvernezi. Corpul electoral este guvernamental, fiindcă

cele două colegii de Cameră și Senat nu sunteconomicește independente, ci
au interese materiale considerabile legate de budget și de stat. Procentul
de independență care s’a manifestat în ultimii doi ani în favoarea d-lui
Take lonescu, arată doar că aspiranții la carieră din grația oligarhiei s’au
înmulțit și că budgetul nu e atlt de mare pentru a-i mulțumi pe toți. Dacă
partidul d-lui Carp va avea, venind la putere, gestul larg al semănătorului
de... funcții și de făgădueli,—și nu ne îndoim că-1 va avea, cu toate preten-
 țiiie lui de moralizator public, și-1 va avea fiindcă altfel ar însemna să se

Y
sinucidă,—atunci va învinge.
Totul se rezumă în aceasta: ca MăriaSa să se îndure să cheme pe d. Carp

AR
laputere. Soarta partidului conservator stă în mînaM. Sale. Dar nu numai
soarta iui, ci și a celorlalte partide oligarchice. Isvorul paterei pleacă de
la Palatul regal, care, prin faptul că dispune de oligarchic, dispune și dt
țară și de destinele ei. De aci, spun cei mai mulți, se poate conchide că

R
totul pleacă dela Coroană și ajunge acolo.
Aceasta este însă aparența. Aparența este că Regele Carol I a ajuns domn

LIB
absolut, fiindcă partidele cari compun clasele stăpînitoare sunt la discreția
lui și el poate să le ridice oricînd vrea la vîrful mărirei și al strălucire! sau să
le zvîrle în adîncul prăpastiei, acolo unde este numai jale și scrîșnet de dinți.
Observatorii vieței noastre politice sunt de acord că, pentru a exercita pu­
terea supremă așa cum o exercită Majestatea Sa, trebue un mare simț de

ITY
oportunitate și o știință adincă de echilibrism politic. Observațiunea este
justă, dar ea pune în acelaș timp în evidență caracterul adevărat al puterei
regale. Oligarhia noastră este foarte pretențioasă și exigentă. Ea cere să
fie satisfăcută rînd pe rînd. De aceea, atunci cînd Regele nu se grăbește

S
s’o satisfacă, partea care-și așteaptă rîndul și care se cheamă opoziție în­
cepe să murmure și să amenințe. Toate partidele noastre au amenințat și

ER
înjurat pe Rege. Lucrul e firesc, căci din moment ce puterea nu emană de
la națiune, ci de la Rege, este necesar ca acesta să fie hotărît, prin lingu­
șiri sau prin intimidări, ca să cheme pe acei cari socotesc că rivalii la con­
sumul budgetar întîrzie prea mult la masă. Liberalii au amenințat pe Rege,
NIV
carpiștii idem, și acum în urmă șl takiștii. Nefiind decît un singur factor
real de putere, este natural ca cei interesați să tabere asupra lui și să caute
să obție de la dînsul guvernul prin orice mijloace.
Regele nostru nu este constituțional, ci oligarchic. El este așa cum
l-au făcut clasele noastre stăpînitoare. Chemat ca să fie arbitrul lor și nu­
LU

mai al lor, iar nu al poporului, a trebuit fatal să ajungă Ia absolutism ; bine

înțeles—ne gr bim s’o adăogăm —la un absolutism exclusiv în favoarea oli­
garhiei.
Regele nu poate să treacă de hotarul tras de interesele claselor con­
ducătoare. El este silit să-și exercite absolutismul într’un cerc restrîns de
RA

politician:, reprezentanți ai unor anumite interese. El este astfel exact

în situațiunea regelui prusian, prizonier al intereselor agrarieno-aristocrate,
al junkerilor cari au ca deviză monarchică: „Der Konig absolut, ivenn er un-
serenWillen thut“ („Regele absolut, atunci cînd lucrează după voința noastră”).
NT

Dacă analizăm mai adînc situația politică, 'edem că în fond stăpî-

nirea absolută o are la noi oligarnia, iar Regele este pus să ție balanța
dreapta îutre grupările cari alcătuesc clasele conducătoare. Regele este ar­
CE

bitrul grupărilor cari se ceartă pentru patere.

Situațiunea convine de minune ambelor părți. Deoparte, Regele. El
dispune, în anumite împrejurări, de o putere care-i satisface vanitatea; este
împrejurarea cînd e invocat ca arbitru suprem și cînd «re în mîna lui soarta
partidelor și a oamenilor. De alta. • oligarhia. Ea este liniștită, fiindcă, orice
I/

sar întîmpla ea știe că interesele ei nu pot fi atinse, guvernele fiind tot­

deauna recrutate printre oamenii ei. Firele independente și caracterele
mîndre, cari nu pot primi asemenea situațiuni, nu.au decît sa se plece sau
AS

să plece. Ragele este omul oligarhiei și oligarhia instrumentul lui de con­

ducere. Cei doi factori de dominațiune anti-democratică se complecteaza.
Ei sunt amîndoi în cîștig.
UI

Pe bună dreptate, trebue însă totuși să mărturisim că aceea care e mai

mult în cîștig este oligarchia. Și aceasta, fiindcă Regele nu face nimic în
contra voinței sau intereselor ei. La urma urmelor, nu se poate tăgădui ca
Regii au uneori fantezii de popularitate. Ei.se gindesc că, în teorie cel pu-
BC

tin sînt suveranii tuturor claselor, nu numai ai celor stăpînitoare. .Și atunci,
par’că ar vroi să facă ceva și în folosul poporului. Dar atunci, și mai ales
’a noi, intervine oligarhia. Și cînd intervine oligarhia, Regele trebue sa se
 158

închine. Nu sîntem de părere că Regele Carol I a stricat caracterele și a

Y
anihilat partidele. Din contra, nouă ne vine mai curind a crede că partidele
au stricat pe Rege ; în orice caz, 1 au oligarchizat, l-au făcut omul lor, la

AR
■dispoziția caprițiiior, a nevoilor și intereselor lor.
Adevărul adevărat este că Regele nostru este Regele unei oligarhii
absolutiste și, fiindcă el exprimă vede, ile și interesele ei, este și el absolutist.
Domnia lui Carol I este domnia oligarhiei romîne.

R
Em. Arg.

LIB
.. . .aH ----------

POLEMICI

ITY
Plagiatul d-lui Caza. — Articolul nostru de mai sus, privitor la
această chestiune, era cules și paginat cînd am luat cunoștință de foile­

S
tonul Ordinei de la 6 Noembrie, semnat de d. Rodion.
In acest foileton se arată că epigrama „d-lui Cuza“ a apărut mai
ER
întîi în Fliegende Blătter și apoi in mult răspînditul volum Gedanken-
■SpUtter (editura B aun et Schneider, Miinchen). Autorul neamț iscălește
numai cu inițiale. Dacă acele inițiale ar fi A. C. d. Cuza ar fi la largul
dumisale, căci ar putea zice că sînt propriile d-sale inițiale. Din nefericire,
NIV

neamțul semnează A. R. ceeace prilejește bănuiala că e vorba de cunos­

cutul poiet german A. Roderick.
Astfel Ordinea nici n’a așteptat apelul nostru ca să dea lămuririle
pe cari d. Cuza ni le cerea nouă, în Noembrie, după ce încă din Februarie
fusese acuzat direct și categoric de Ordinea.
LU

Lucru interesant este că d. Rodion, sfîrșindu-și foiletonul, ne anunță

în mod discret apropiata destăinuire a altor „plagiate științifico-literare“
ale d-lui Cuza. E în adevăr interesant și, mahalagii cum sîntem, așteptăm
nerăbdători. De altfel, ca să destăinuim și noi ceva, putem spuno de pe
RA

acum care va fi răspunsul d-lui ('uza. Iată-1 textual: Cahal, tob-șebegoim-

harogh, afară jidanii din presă, plus anexă la aceiași Jidani.
Dacă Zdrelea ar fi putut afla la timp această formulă magică, ar fi
fost achitat de justiție și nu și-ar ispăși și astăzi „patriotizmul“ în fundul
NT

unei ocne.
*
Consequență.---S’a aprobat regulamantul pentru construirea de lo­
cuințe ieftine și sănătoase în capitală (în provincie nu trebuel). Bine în
CE

țeles, generoșii sînt încîntați și se laudă pe toate drumurile... cu ce-au

făcut alții.
Se pare că a face locuințe ieftine și sănătoase e ceva specific liberal:
în 1896 d. Const Miile a propus prin Adevărul ca primăria să-și ia o ase­
I/

menea însărcinare. Pentru aceasta s’a ținut o ședință specială la clubul

muncitorilor, unde U. Miile a fost infierat pentru această propunere burgheză.
Focul l’a deschis d. N. Quinez, care a somat pe d. Miile să spuie
AS

de ce a trecut la liberali. Apoi a luat cuvintul d. Nădejde care a explicat

că propunerea de mai sus e liberală, iar nu socialistă și deci, făcînd-o, d.
Miile a trecut, implicit la liberali. Iar d. Miile, slab în doctrina ortodoxă,
UI

a plecat capul, umilit, zdrobit, simțind că printr’o rătăcire de-o clipă și a

compromis tot trecutul, plus tot viforul.
Și iată, faptele confirmă că ideea în litigiu e în adevăr liberală: li­
beralii au votat o lege, apoi au făcut un regulament și cu timpul vor face
BC

chiar și casele—pentru membrii marcanți ai partidului.

O mică modificare.—Ziarele anunță că tachiștii, în vederea viitoarelor

alegeri, au hotărît să reia contactul cu corpul electoral. Așa e. De cît, în
 Facla
159

în tactica lor a survenit o schimbare : de astă dată toată propaganda lor

Y
se va reduce la aceea că vor ruga pe d-nii alegători să nu-i mai voteze.
Tachiștii s au convins că număr și putere sînt două lucruri deosebite.

AR
In țara rominească nu trebuie mii de alegători, ci unul singur. E drept
că acela voteaza absolut liber, fără să se teamă de urgia poliției.
V?
Taci, că te-aude !—„Viitorul* anunță că țara cere o politică serioasă,

R
guverne de idei, plus liniște, dreptate, cinste și alte marafeturi.
Taci, Viitorule, că te-aude d. Brătianu, și-i vine rău !

LIB
*
Rusul romîn.—Boierul moldovan Purișchievici a făcut un nou scandai
în duma rusească. Pe astă dată a insultat Franța, pe are a proclamat-o
„țară de canalii*. Apoi a adăugat că și tinerimea rusă e o „tinerime de

ITY
canalii*.
înțelegeți Dv. unde bate boierul : Franța e democratică și revoluțio­
nară, iar tinerimea rusă, și mai și.
Pînă acum boierul Purișchievici s’a manifestat de multe ori în felul
acesta, dar opera lui principală este participarea la gîtuirea Finlandei și, în

S
genere, la orice acțiune de rusificare. De conaționalii săi romîni din Basa­
rabia, din exploatarea cărora trăiește, n a avut încă vreme să se ocupe.
ER
Trebuie să adăugăm că d Purișchevici este protejatul d-lor lorga și
Cuza, cari în apărarea lui, insultă adesea tinerimea romînă din Basarabia—
firește, „tinerime de canalii* și aceea.
V»
NIV
Norocul lui Spinoza.—Un domn Colfescu publică în „Neamul" un
articol do aproape două pagini în care vorbește de cîte-va persoane din
Romînia și de o mulțime de persoane din străinătate. Iată cîte va din a-
cestea din urmă : Bismarck, Ihering, Novicow, H. St. Chamberlain, Des­
LU

cartes, etc. Pentru un articol de aproape două pagini, e cam puțin. Se

vede că d. Colfescu are numai pe Larousse cel mic; dacă l’ar avea și pe
cel mare ar face omul mai mult.
Da" d. Colfescu se mai ocupă de cineva: „de filosoful Baruch*. No­
rocul marelui Spinozza este că și numele lui cel mic e rar, așa că se în­
RA

țelege lesne de cine e vorba, și onoarea pe care i o face d. Colfescu de a

fi per tu cu dînsul nu-i strică de loc. Dacă pe Spinozza Far fi chemat Cos-
tică sau Mache, d. Colfescu ar fi putut vorbi o viață întreagă de „filosoful
Mache*, fără să știm la cine face aluzie.
NT

■>?
Infrîngerea lui Roosewelt.—Marele reclamagiu—curat american !
care a cutreerat lumea speriind fiarele din Africa și vitele, din Europa, s a
CE

întors în patrie, pentru alegeri, și a mîncat o bătae admirabilă. Succesul

lui Roosewelt l’am dori și noi democraților noștri de toate culorile: să se
ducă în lumea largă, să prostească pe cne-or pofti, dar aici, în țară, cetă­
țenii să le dea pașaport după ce s’ar întoarce.
*
I/

Eroizm.—O luptă groaznică si măreață se dă la Galați: avocații se

plîng parchetului că nu mai pot tră’i de răul samsarilor de avocați, cari le
AS

aduc cu sila clienți. Parchetul ia măsuri disperate, dar nu reușește șă

stîrpească pe samsari. Avocații nu se dau învinși. Și nu se dă învins nici
parchetul. Dar nici samsarii. Și așa, lupta e din ce în ce mai aprinsă, mai
teribilă, mai tragică. „Duelul* în trei se repetă zilnic, fără rezultat și... ad­
UI

versarii își strîug mina pe teren. .. „

Si în această chestie, ca îa toate, e vorba numai ca oamenii sa se
afle în treabă și să-și dea aiere. Căci dacă ar fi vorba de stîrpit realmente
plaga samsarilor de avocați, s’ar lua măsuri nu în potriva samsarilor cari
BC

servesc pe avocați, ci a avocaților cari se servesc de samsari. In felul a-

cesta chestia s’ar rezolvi în douăzeci de minute, fără atîta eroizm de
paradă.
 160 Facia

Oribil, teribil, penibil I—„Neamul Romînesc" e alarmat, speriat

îngrozit: cică există în țara asta un profesor de filozofie care „face din

Y
cursul său o adevărată propagandă filosemită“.
Dovada:

AR
„El pretinde că neamul nostru, nefiind fanatic în religia sa, e un mare
bine, de oare-ce religia catolică e o destrăbălare, iar cea protestantă e prea
perfectă, deci poate fi bună sau adevărată tocmai religia noastră1'.
Văzurăți... filosemitizm ? Separe că d. lotga s’a obligat să vorbească

R
halandala. Și cînd te gîndești că d. Cuza face în adevăr din cursul său —
dacă-1 putem numi așa—„o adevărată propagandă antisemită" !

LIB
Logic.—„Viitorul" se silește să persifleze pe d. Toma Dragu. Nu reu­
șește pentru că nu-și alege bine subiectul. Amintim d-lui Duca un motiv
foarte puternic, grație căruia va putea acoperi de ridicol pe d. Dragu.
In adevăr, pe cînd d. Dragu era magistrat, d. Duca a primit nobila

ITY
însărcin re de a-1 convinge să judece, nu după conștiința lui, ci după po­
runca d-lui Brătianu. Și d. Dragu, socotindu-se în alt veac și altă țară, a
refuzat, spre marea ilaritate a d-lui Duca. Nu e ridicol?

S
Schimbare de protocol.—D Ionel Brătianu, ori unde sosește, e primit
ER
cu mult alaiu. Și nu că asta-i displace; din contră: el singur a poruncit
să se procedeze așa.
Insă... e o formulă, care figurează de mult în protocol și care pe
d. Brătianu îl supără ca un non-sens. Ori unde sosește d. Brătianu, îi se
NIV
zice : bun venit. D-sa a luat dispoziția ca pe viitor urarea să sune: venit
bun! E mai în nota „dezinteresării" credito-banco-cîrciumo-rătesco-liberale 1

„Legenda".—Chestia statuii lui Cuza-Vodă s’a isprăvit: statuia se va

așeza în piața Unirii. In ultima întrunire toți oratorii au fost de acord că
LU

nimeni nu e vinovat de urîtul scandal provocat în chestia asta. A fost o

legendă, au zis oratorii, că statuia nu se poate așeza în piața Unirii; dar
legenda a pierit și deci se poate.
Lengenda în chestie era că regele nu vrea, pentru că el nu înțelege
RA

să se admită că a mai fost și altul care a însemnat ceva în țara asta. Re­
gele ar vrea să ne facă să credem că nici chiar țara n’a existat înainte, și
și a adus-o el de acasă, de-a așezat-o aici.
Or, regele, văzînd tărăboiul, declară că n’a zis nimic, n’a vrut nimic,
NT

nu știe nimic. Și deci se poate.

De oarece se duce o campanie atît de înverșunată în potriva „vio­
lențelor", trebuie să lăsăm notița asta neterminată. O vom termina cînd
vre-unul din cititorii noștri ne va comunica un termen mai elegant pentru
CE

cuvîntul lichelizm, singurul pe care l’am găsit noi spre pecetluirea politi-
cianilor noștri de toate culorile.

Comunicat—Redactorul nostru care e însărcinat exclusiv să citească

I/

„Voința Națională" și să polemizeze cu dînsa, ne trimite următoarea notă:

AS

Domnule Director,
Am cetit pînă acuma trei din articolele d-lui Nădejde despre „Neo-
iobăgia" d-lui Gherea. Le aștept cu resemnare și pe celelalte. De îndată
ce d. Nădejde va ajunge să emită niscai idei, voi înștiința de asta pe ce­
UI

titori—căci din Voința no s’o afle nimeni. Dacă însă ideile vor lipsi pînă
la urmă, voiu fi silit să discut insultele d lui Nădejde.
Cu stimă,
BC

Cel mai nefericit redactor al „Faclei"

—’---- Hi gg? ------ ■

 A APĂRUT :

Y
NEOIOBAGIA

AR
Studiu economico-sociologic asupra problemei
-— ~ agrare în Rominia

R
de C. DOBROGEANU-GHEREA

LIB
Un volum de 500 pagini — LEI 3.50

S'a pus în vînzare în toată tara

CALENDARUL MUNCEI

ITY
PE ANUL 1911
Această publicațiune enciclopedică socialistă care a intrat

S
în anul al V-lea cuprinde o foarte bogată și interesantă materie.
Din numeroasele articole ce cuprinde, menționăm pe cele
următoare :
ER
O crimă de C. Dobrogeanu Gherea; Intrați în partidul
social-democrat! de Dr. C, Racovskî; Congresul partidului și
NIV
al sindicatelor ; Putere și violență de G Plechanoff; Cucurigu!
; nuvelă) de I. C. Visarion ; Maria Magdalena (poezie) de Vanda ;
Martirii științei de Metchinkoff; Judecata (parabolă modernă);
Confidențial (nuvelă) de I. Neaga; Amintiri din Ungaria de
LU

Decruțiu; Neoiobăgia de M. Gh Bujor; Programul partidului

social-democrat, etc. etc.
In afară de aceste articole Calendarul Muncei pe 1911
mai are numeroase cugetări de ale tuturor fruntașilor socialiști
RA

internaționali, precum și diferite ilustrațiuni reprezentînd eve­

nimente din viața proletariatului din Rominia și streinăiate
Prețul unui exemplar 25 bani
NT

Se poate procura și prin Biuroul nostru de expediție. De

vînzare la toate chioșcurile de ziare și librăriile din toată țara.
CE

Depozitul general la Cercul de Editură Socialistă, strada Piața

Amzei 26, București.

diplomată, caută lecțiuni de limba

Engleză,
I/

engleză, în familii bine situate.

A se adresa;
AS

Miss 15., stradela Mântuleasa

BUTOAIE DE FER
UI

PENTRU
BC

S. ASDERBAHN
București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82
 Y
t

AR
I. Grunfeld & M. Goldmann
București, Str. Carol 83 {colț Spaniolă)

R
CORSETELE P. T>.

LIB
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
distinsă. Observați bine -marca P. D. pe fiecare corset.

ITY
„TERMOGENUL“
(vată revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Vata
I TERMCGENUL vindecă, tuse, junghiuri, reumatismele și

S
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.
ER
t
Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE"
NIV

preparat cu sarea de AIXLA-CHAPELLE este cel

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
LU

:-------- ■ ------- ------

RA

DOCTORUL
NT

V echsler-V erea
Dela Facult. din Paris și București
CE

SPECIALIST IW BOAIE DE

= NAS, GÂT SI URECHI =

I/

Metoda speciale pantru cataruri chronics, devia­

țiile septului nasal, ozena (miros urât din nas) etc.
AS

Broncho și esofagoscopie directe

UI

pentu c o pi străini, cancer, stricturi ale esofag-ului, (me­

toda liillian-Brunings)
Operații <le vegetații adenoide, inastoidite,
BC

labirintite, precum și rte

Basuri strimte, turtiie. prea mari, de urechi diforme

49, CALEA CĂLĂRAȘILOR, 49
Consultatiuni de la orele 3 — 6 r>. vn»
Anul I. No. 37 20 Noembrle 1910.

Y
R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV
LU

SUMARUL

f*.: Cu toate defectele lui... ; Gh. POLEMICI: De ce să facem

RA

Stefănescu-Bofoșani: Calvarul deranj ?-<In decorat. Saltă co­

TakistjB. NemțeanuiEbrea (ver­ merțul!— Mesagiul Tronului.—
suri); F.: „Neoiobăgia"; Crîm- Bizanțul se întinde 1 — Paradoxe
sociale.—In,ce constă politica.—
NT

peie : Ce vrea țara.—O primej­

die de evitat.— Rvis caritabil; Ocazie pierdută.— Stilul coanei
Em. Arg. ■. D. Cuza apărătorul Tița.—Brînză de Tecuci.—înre­
„plebei" jidovești, sau la ce s’a gistrăm cu plăcere.—Filantropie
CE

redus Cahalul; Ed.; Libertatea oficială.

de gândire în învățământ. etc. etc. etc.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Socielăței Anonime pe Acțiuni „Adeveriți"

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani
 Y
A apărut — în editura „LUMEN

AR
de B. Nemțeanu

R
(Traduceri din Goethe, Schiller, Lessing, Heine, Lenau)

LIB
— Prețul 50 Bani —

ITY
A apărut:

Viața Socială no. io

S
cu următorul bogat sumar: ER
Emile Vandervelde : Unitatea socialistă: Socialis­
mul reformist și socialismul revoluționar.
NIV

Tudor Arghezi .■ Sintaxă ritmică.

N. Davidescu: Iov (actul I).
Gh. To|5îrceanu : Nopți.
D. Anghel: Fata din Dafin.
D-na Suzane Aupourrain: Chestia feministă în
LU

JTranța.
N. Farseune: Amurg de toamnă.
G. Galaction: Copca rădvanului.
RA

C. Dobrogeanu Gerea : O crimă.

V. M. Kogălniceanu: împroprietăririle în Romînia.
E. Verhaeren : Arta socială.
Jean Jaures: Democrației germane.
NT

Tolstoi: Viața, religia, armata, patria, averea.

G. Topîrceanu, B Nemțeanu: Cronica veselă.
Ilustrații de :
CE

Iser: C. Dobrogeanu-Gherea ; Delannoy. Jean Jaures

și Verhaeren; Lefort : Tolstoi.
Becenzii, Revista revistelor.
I/

— Prețul unui număr 1 leu —

AS

PETROL DE SALON
UI

FĂRĂ MIROS — Nu afumă—Lumină albă—Neîntrecut în calitate

In lăzi a 2 brdoatv, Lei 14.50 sau 7.50 bidonul
BC

— Franco la domiciliu —
S. ASDERBAHN
Str. Karageorg^vici 3. Telefon 19/82
 Facla

Y
AR
— -■ .ru.. ................... , ■— n., , ------■- ■ ~

R
LIB
ITY
Cu toate defectele lui....

S
Gheorghe Panu a murit relativ tînăr. D. Sturdza era mai bătrîn cind
ER
a ajuns șef de partid și prim ministru, începînd astfel o nouă carieră.
Și totuși. Panu a trăit destul ca să dea mai mult, decît esențialul unei
opere omenești. La șease-zeci și ceva de ani. în condiții normale, nu mai
ceri omului ceeace d Gherea numește muncă creatoare. El poate să-și
NIV
întregească lucrarea de pînă atuuci, dar nu mai are să deschidă drumuri
noui. Firesc ar fi deci ca, împotriva formulei consacrate — „cînd putea să
mai aducă mar: servicii țărei și neamului*' — să plîngem în Gheorghe Panu
pe omul care a fost, iar nu pe omul care era să fie. Ei bine, din toate ne-
LU

croloagele orale și scrise, noi vedem că nu e plîns nici Panu care a fost,
nici Panu cate avea să fie, ci Panu care n’a fost deși ar fi trebuit să fie
și ar fi putut să fie. Este vorba deci de sfîrșitul unei drame care s’a des­
fășurat sub ochii noștrii patruzeci de ani, de care am fost conștienți cu toții,
dar pe care ne-am deprins s’o privim cu nepăsare. Și numai după ce spec­
RA

tacolul s’a isprăvit lăsăm lacrămile să curgă. Lacrămi de regret ? Poate.

Dar poate că în regretul aces;a se ascunde și un sentiment de bucurie, în
tot cazul de ușurare, că drama s’a isprăvit, că chinurile unui om s’au ispră­
vit. Auzim de atîtea ori rudele cele mai apropiate, părinții cei mai iubitori
NT

șoptind ruga duioasă: de Far strînge Dumnezeu mai de grabă, să nu se

mai chinuiască!
Pe Panu l’a strîns acuma. Ceva mai curînd sau ceva mai tîrziu —
acelaș lucru. Ce-ar mai fi fost Panu, dacă mai trăia? Liberal sau conser­
CE

vator, ministru sau președinte al camerei, persecutor al d iui Takelonescu

ori al d-lui Ionel Brătianu cenzor la Banca L’ațională, ori advocat în cu­
tare afacere meschină, — ce-ar fi putut să adauge toate astea la ceeace a
fost, ce-ar fi putut să compenseze din ceeace n'a fost ? Căci, înc’o dată,
nu e vorba de lucrul pe care Panu trebuia să-l dea dacă mai avea zile, ci
I/

de lucrul pe care nu l’a dat în zilele pe cari le-a avut.

A, dacă Panu ar fi trăit în altă țară 1 Iată glasul unanim al necro-
AS

loagelor zise și scrise, plînse din inimă ori din calcul. Este cîntecul vechiu.
Este prohodul cu care de atîta vreme îngropăm pe atîția, nu după moarte,
ci încă în viață, ba din prima clipă cînd năzuiesc să intre în viață.
A cui e vina ? Firește, a țării înapoiate, a mediului ticălos, a împre­
UI

jurărilor vitrige. Mai concret: a poporului nostru incult, barbar, care nu știe
șă-și cinstească oamenii mari. Bietule popor 1 Tu nici nu știi cîte crime faci.
Ești criminalul clasic, criminalul-născut, faci crimele sub imperiul unei im-
pulziuni inconștiente, iar noi, noi conducătorii tăi, blestemați de soartă să
BC

conducem un așa popor, noi răbdăm în tăcere, și numai cînd crima se de-
săvîrșește, atunci ne strigăm aleanul și atunci ne ușurăm sufletul mărturi­
sind "grozavul adevăr. A. dacă Panu ar fi trăit în altă țară 1.
Acuzarea e întemeiată.. Și une ori ea poate fi rostită pe înțelesul tu­
turora. Acum douzeci de ani Eminescu a fost acela care „a, dacă ar fi trăit
 162 "S' a. c 1 a

Y
în altă țară!*. Și cine n’a primit acuzarea ca dreaptă și sfinți? Eminescu,
poiet, visător, filosof. Poporul nostru, un popor-stomach, n’a înțeles pe o-

AR
mul suflet. Eminescu a trăit cum a putut și a murit cum se cuvenea. In
dările de seamă de atuncia vedem că din lumea politică l’au dus la groapă
numai Mihail Cogftlniceanu— care l’a înțeles, acesta! — și... Lascar Catâr-
giu, care-1 va fi bănuit cumva. Ceilalți au stat acasă. II îngropaseră de mult

R
aceia; — probă că nu l’a înțeles.... poporul.
*
* *

LIB
Și cu toate astea, drama Gheoghe Panu, asemănătoare cu drama Mi­
hail Eminescu, e parcă mai puțin firească. Gheorghe Panu a fost și el poiet,
visător, filozof, în felul lui, de sigur; dar el a fost și om practic. Ei știa
să țese viitorul strălucit al neamului, dar știa și cum să-l îndrume pa a-
cesta ca să i cucerească. Negreșit, el știa să se înalțe în sferele cugetărei

ITY
înalte, dar rămînea pururea aci, cu noi, în mulțime. Filantrop simțitor, îl
durea durerea oamenilor, dar era și medicul care știa s’o vindice și care
pune mîna fără nici o repulsiune. Cu un cuvîat, Panu era om politic, în lu­
mea noastră politică, în țara asta în care se face numai politică. Din cîte

S
manifestări intelectuale cunoaște lumea modernă, Romînia a adoptat-o mai
cu drag și mai cu temeiu pe cea politică. Deci în politica noastră Panu
ER
trebuia să-și aibă locul pregătit și sigur, întrînsa trebuia să găsească el cîm-
pul cel mai larg și rodnic, aci trebuia să’și dea el, din plin, toată măsura
talentului, priceperei, puterei lui de muncă. Și vai ! nu putea să’l împiedice
poporul, care nu pricepe politica mai bine decît poiezia și care nu s’a ames­
NIV

tecat în „afacerile* lui Panu mai mult decît în „afacenle* lui Eminescu.
Atunci! Drama n’a existat? n’a fost Panu un urmărit „de soartă*?
Și n’ar fi fost ei altceva decît ce-a fost, dacă „ar fi trăit în altă țară?
*
* *
LU

Fără îndoială e ceva neclar în toată chestiunea asta. Și au simțit-o

și necrologiștii, căci cei mai mulți dintre dînșiî au avut grija să facă o im­
portantă rezervă: „Panu, cu toate defectele lai, ar fi ajuns ceva în altă
țară*. Va să zică, asta e : Panu avea defecte. Așa lucrul se înțelege. Păcat
numai că nu ni se spune în ce țară ar fi ajuns Panu, cu toate defectele
RA

lui. In Liberia? în Zanzibar ? Poate în Muntenegru, ca să’l ferim, postum,

de un voiaj atît de lung ? Căci nu poate fi vorba de Franța, care pentru
trebuințele ei gospodărești s’ar fi mulțumit și cu un om defectuos, pe care
noi ne-am văzut siliți să-l respingem...
NT

Defectele lui Panu ! Fără îndoială, a avut defecte. Pe cele înăscute

și iremediabile, nu l’am cunoscut în deajuns ca să le știu de știre. Și apoi,
ele țin de domeniul intim. Să vorbim însă de cele pe cari i le-a provocat
CE

sau dezvoltat mediul vieții noastre publice, căci numai acestea prezintă in­
teres. Și vom vedea că ele se împa t în două categorii bine definite, dintre
cari numai una reprezintă o fatalitate inexorabilă, iar pentru cealaltă exi­
stă factori răspunzători.
*
* *
I/

Om foarte inteligent, și-a făcut ușor o cultură de=tul de întinsă. Pe

vremea cînd a intrat el în viața publică oamenii in adevăr culți erau prea
AS

puțini la număr. Era firesc deci ca Panu să strălucească din prima clipă.
Cultura lui, ajutată de o minte atît de clară, de o intuiție atît de admira­
bilă și — pe cît se pare — de o putere de muncă puțin comună, îl așeza
dintr’o dată în locul întîi al bărbaților țărei. Acest avantaj enorm pentru
UI

succesul imediat, cuprindea în sine dezavantajul nu mai puțin enorm al

izbînzilor fatalmente ușoare. In definitiv, stimulul cel mare al oamenilor ră-
mîne tot — e prozaic, dar adevărat — concurența- Și de fapt, lui Panu i-a
BC

lipsit concurența. De aceea vedem că el s’a risipit în prea multe și prea

superficiale și, dacă nu mă înșel, n’a lăsat o operă durabilă, ceeace se cheamă
vecinică. In publicistică a fost un gazetar admirabil, un gazetar mare, va
trece multă vreme pînă se va găsi cine să’l ajungă, dar n’a trecut sau n’a
trecut mult peste limitele gazetăriei. Și e trist, pentru că el ar fi putut
 163

Y
AR
trece. Posibil că acest neajuns să se datoreze în parte și organizației lui
psiho-intelectuale. Dar această explicație nu-i suficientă. Spiritul lui eclec­
tic^ era numai bun ca șă’l împiedice să devină un specialist strimt și
sectar ; cu inteligența lui și cu puterea lui de muncă, este sigur că ar fi

R
piii.ut — el care anul trecut, bătrîn și pe patul morții, a fost în stare să scrie
a ele două voiume de pătrundere și erudiție cari au uimit și pe unii spe­

LIB
cialiști — este sigur că ar fi putut să dea științii și cugetării mai mult
dec t a dat. °
Dovada că din acest punct de vedere el a fost victima epocii lui, în
care trebuia să-și desfășure capacitatea, eu ași găsi-o și în stilul iui. Polemist
admirabil, logician extra-ordinar, avîndun dar de expunere de-o sugestivitate

ITY
uimitoare, Panu nu știa să alcătuiască o frază. Deși scria într’o epocă în
care apăruseră Cos ache Negruzzi, Maiorescu și Odobescu. deși contemporan
cu Eminescu și Oaragia’e, Panu a putut sădebuteze și să rămină toată
viața cu stilul acela care în Franța i-ar fi închis ori-ce redacție, care astăzi
n'ar fi primit nici ia noi, dacă s’ar prezenta cu el un începător. Cu cei

S
cîți-va concurenți de atuncea Panu putea lupta victorios prin alte însușiri
— strălucite. „Ln altă țară“ ar fi trebuit Să învețe întîi gramatica.. ,
*
* * ER
Acestea sînt însă fatalități inexorabile. Din acest punct de vedere,
NIV
Panu a fost victima epocii. într’o privință sau alta, au fost victimele aceluiaș
neajuns toți oamenii mari ai noștri din generațiile mai vechi. Panu avea
calități prin cari a putut supraviețui epocii sale și a putut rămînea o au­
toritate chiar în lupta cu cei veniți după dînsul.
Dar necrologiștii lui Panu care vorbesc azi de „defectele lui‘ au în
LU

vedere rolul lui politic în care a fost un învins desăvîrșit, învinsul cel mai
tragic. Și de astădat , ceea-ee Fa strivit pe Panu n’a fost hpsa de concurență,
ci concurența copleșitoare, față de care nu fusese înarmat de natură, căreia tre­
buia să se împotrivească cu niște arme cari nu erau arme, lanțuri și ghiulele,—
pentru dînsul. Și de astădată nu mai putem vorbi de fatalități inexorabile,
RA

ci de opunerea conștientă și îndîrjită a elicei oligarchice, care exclude cu

premeditare tot ce est- principiu, convingere, talent.
Defectele lui Panu ? Cari sînt ele ? Că nu știa să ție în frîu un „partid”?
A fost mai dip ornat d. Sturdza, cu „degetul" său autoritar, tranșant, cas-
NT

sant și. .. lipsit de idei? Cu toate astea, „partidul” adunat de diplomația

bugetară a lui Io i Brătianu l’a ținut pe d. Sturdza piuă s’a copt d. Ionel
Bratianu. Că era interesat': E adevărat că Panu, trezit în fastul Junimii,
unde cei mai de seamă se răsfățau în milioane, a fost vecinie în nevoie de
CE

bani. El simțea nevoia unui bun traiu fizic, dar mai ales avea nevoie de
cărți, de artă, de călătorii, în sflrșit spiritul lui simțea trebuința să guste
viața’ modernă în ce are mai înalt, mai ales, mai rafinat. Dar e absurd să
se vorbească de asta în țara în care atîția s’au îmbogățit din buget. în mod
I/

licit dar mai cu seamă ilicit, și în care sistemul despăgubirilor sentimentale

s’a urcat pînă și pe scările de marmoră ale junimizmului etereu.
Altele sînt defectele lui Panu. In primul rind a fost balastul ideilor
AS

cu care și-a făcut inttarea în viața politică. A fost, apoi, impetuozitatea cu

cere a spus adevărul, săgetîud pînă și aripile auguste. A fost, în sfîrșit,
faptul în adevăr jalnic, că îu toate tribulațiile lui, în toate metamorfozele
lui politice, îu toate îajosi-ile pe cari și le impunea, cu sufletul însîngerat,
UI

în toate acestea el a ramas pururi aedaș : omul cu idei și care vecinie ela­
bora idei, omul care nu putea nici odată să înceteze de a ii el însuși. El
nu s’a vîcdut pe bani și „glorie” — și nu s’a dat nici gratis. In capul lui
BC

n’a putut încolți monstruozitatea imposibilă : „intru fără rezervă mintală”.

Căci tocmai acea rezer. ă mintală, bogată, grandioasă, aceea era el însuși.
Sufletul lui sîugera. sîngera, dar nu pierea.
Negreșit, dacă răsfoim paginile vieții lui politice găsim unele foarte
frumoase, dar și multe, urîte, triste, lamentabile, sînt paginile de zvîrcolin
și de zbucium, sînt concesiile făcute azi unuia, mîne altuia, poimîne iarăși
 Facia
164

Y
celuia de ieri, pentru ca pururea să găsim pe lingă partea nestatornică,

AR
schimbătoare, nesinceră, partea cealaltă, vecinie aceeași, care era a lui
proprie și care făcea să fie pururi ascultat — și temut.
Defectele lui, pentru necrologiștii oligarchi, se reduc la unul s-ingur :
n’a știut să se pîngărească complect, să se anihileze complect, să strivească

R
tot ce era superior în firea lui, pentru a se putea alinia in rînd cu ceilalți
și a merita onoarea de a fi îmbrățișat. Atunci, firește, ar fi ajuns ministru,

LIB
ar fi fost învingător, — victorie mult mai tragică decît i-a fost înfrîngerea.
Cunoaștem—nu-i așa? — oare-cari exemple strălucite.
Pentru noi, defectul lui Panu a fost altul: el și-a greșit drumul dela
început. Dacă ar fi înțeles din capul locului că toate sforțările sunt zadar­
nice, că ori ce strategie pentru a pune mîna pe putere ca individ, prin

ITY
forța meritelor proprii și în combinație șireată cu un partid sau altul, este
de prisos; dacă ar fi priceput că în țara asta numai prin ridicarea masselor
adinei se va putea schimba ceva; că această operă, ori cît de grea, e totuși
mai ușoară decît s’aduci oligarchia să se lase păgubită de-o picătură dtn
sîngele ei, — atunci Panu ar fi fost omul mare ce putea să fie prin cali­

S
tățile lui, prin chemarea înăscută în fie-care fibră din ființa lui. Aceasta
n’a priceput o el și, pornit ca socialist, a făcut din capul locului greșala
ER
pe care alții au făcut-o mai tîrziu, cu deosebirea numai că ceilalți au primit
să se sinucidă dintr’o dată, pe cînd el s’a omorît cu țîrîita în vremea unei
vieți întregi.
Și acum înțelegem de ce necrologiștii ne spun ce-ar fi fost Panu,
NIV

cu toate defectele lui, dacă ar fi trăit pe alt tărîm. Atîta numai că nu ne

spun ce ar fi ei în altă țară, dacă am găsi mijiocul să-i exportăm.
Ei ne vorbesc cu duioșie de aceea ce ar fi fost Panu și uită că, în
mod conștient, ei l’au împiedecat de a fi, că numai mulțumită lor Panu
LU

rămîne în istorie singurul lucru ce-a putut ajunge : un mare ratat.

Știm că vorbele noastre vor fi primite cu ocări, mai cu seamă de
acei pașnici cetățeni cari nu pot înțelege să faci polemică într’un necrrlog.
Dar de cînd obligația, în fața mormîntului deschis, să schimbăm politețe
cu ucigașii cari l’au deschis? P.
RA
NT
CE

Calvarul takîst
I/
AS

S’a întrunit Comitetul general al partidului conservator-de­

mocrat și a desbătut asupra intereselor sale. înțelegeți bine că
interesele sale, sunt ale țârei. Și ce vrea partidul conservator­
UI

democrat? Vrea guvernul. II vrea cu ori ce preț, cu ardoare, cu

ne sațiu... Și cum e în primejdie să nu’l aiba, e în neastâmăr :
sufere, geme, scrîșnește din dinți, amenință; vai de lume ! Ți-ar
BC

fi milă de dînsul, dacă nuți-ai zice că partidul conservator-democrat

are soarta ce merită. Nu fără pedeapsă desfășuri stegulețul unei
democrații oare-cari, dar rămînînd cu ochii ațintiți asupra Palatului,
implorînd grațiile regale, declarîndu-te cu trup și suflet vîndut
 Facla
165

Y
„arbitrului suprera“. Ei, arbitrul e suprem, grația 0 o grație ; ea

AR
poate fi acordată și d-lui Carp, pe cînd tu, democrat, chiar demo­
crat-conservator, rămîi ou buzele umflate și suspini eîtid vezi șirul
postulanților de slujbe luând drumul spre casele fruntașilor car-

R
piști, unde s’a deschis tarabă de conștiințe și tîrg de devotamente.
Ultima întrunire a partidului conservator-democrat a fost

LIB
cea mai nouă și mai îndîrjită panglicărie politică. Au vorbit toți
„fruntașii1* — dar de pe buzele tuturor a răsunat numai paraponul
că nu sunt chemați la guvern. Idei, program, substratul acrivităței
„democratice" — zero. Ba nu ! d. Take lonescu a pomenit de

ITY
reforma electorală, spre a zice că nu azi, in ajunul bătăliei, se
poate desluși reforma pe care o vrea. Apoi, d-le Take lonescu,
mare democrat al țârei mele mici, ai avut doar timp trei ani, de

S
ciad te-ai supărat că nu ți-se asigură șefia partidului conservator,
să ne deslușești această reformă? De ce n’ai făcut-o? Fiind că
ER
în adevăr n’o vrei. Și fiind că n’o vrea nici unul din adjutanții
d-tale.
Firește, cînd toată tăria unui partid stă în ademeniri șî fă-
NIV
gădueli, cadrul îngust al actualelor colegii electorale îi convine
de minune, căci un cadru mai larg ar necesita sforțări mai mari,
cheltueli mai multe fără chezășia unui succes.
Atunci-ce se mai văicăresc democrații conservatori? Cînd nu
LU

se pleacă înaintea suveranului popular, nu le rămîne decît pomana

celuilalt suveran. Dar o pomană se cerșește, nu se impune și dacă
nu poți îndupleca mizericordia regală, oftezi numai, dar nu scrîșnești
din dinți. Conservatorii democrați amenință cu vijelia? E tidicol.
RA

In cadrul actualelor colegii electorale, o vijelie e o furtună într’un

pahar cu apă.
Cu toate acestea, din tonul acerb de la întrunirea din urmă
NT

a partidului conservator-democrat, e de reținut ceva. E de reți­

nut declarația că se va recurge la mișcări de stradă. Ei, așa ne plac.
Au vorbit trei ani fără să precizeze, de o nouă sistemă de
CE

guvernămînt, s’au declarat gata a întrona domnia ideilor în locul

forței și la cea dintd încercare, recurg la vechiul sistem al vio­
lenței, care falșifică și mai mult viața noastră politică. Decît, cum
se împacă asta cu programul lor. Apropo de program. Ce se a-
I/

ude cu comisiunile, paracomisiunile și subcomisiunile de studii nu­

mite astă vară spre a studia programul în toate măruntaele sale?
AS

S’a evaporat la căldura verei sau a înghețat sub bruma unei lungi
opoziții în așteptare ?
Mărturisim că soarta partidului takist nu ne întristează.
UI

Dimpotrivă, ne bucură. Căci fără a aplauda la venirea unui ca­

binet Carp recunoaștem acestuia o superioritate. D. Carp îți spune
cei puțin, ce vrea și ce nu vrea. Are măcar o frîntură de pro­
BC

gram. Reacționar, da, dar sinceritate în brutalitatea lui. Cu d. Take

lonescu nu știi însă nici odată cum stai. D-sa nu’și improvizează
numai discursurile, ci programele și programe improvizate sunt
expediente adesea foarte rele.
 166 Facla

Y
De aceea nu ne-ar mihni de loc dacă o lungă opoziție ar
reduce partidul takist ia cea mai simplă a lui expresie. Va fi cel

AR
puțin, înfrîngerea ultimei încercări de a se creia un partid artifi­
cial cu un democratism de parada. Politica și sateliții bugetivori
ai politiciauilor vor șt atunci că nu le rămîne decît să se înjuge

R
la carul partidelor istorice, atît de dragi tronului. Iar elementele
cu adevărat democratice, cari îu adevăr nu pot respira atmosfera

LIB
regimului censitar de azi, vor înțelege necesitatea imperioasă de
a întemeia un adevărat partid democratic, care are un cimp întreg
de desțelinit în țara oligarchic! romînești.
Bine înțeles că acești democrați nu vor fi generoșii scabroși

ITY
cari se încumetă acum să escamoteze ideile înaintate spre ale pîn-
gări odată mai mult după chipul și asemănarea lor.
Gr. Ștefănescu—Botoșani.

S
ER
NIV
LU
RA

.. Iar cînd a fost la despărfire,

Minată de-un bizar îndemn,
NT

Iubita, roabă-a lui lehoua,

O biblie mi a dat, ca semn.
CE

De-atunci mi-s ochii tot pe file,

Dar taină slovele’mi cămin:
Na vor nimic, nimic să spună
îndrăgostitului păgîn.
I/

întorc o pagină și alta,

AS

Și mintea cearcă să’nțeleagă;

Dar nici un grai din lumea asta
Nu vrea să prindă cartea dragă.
UI

Dar voi privi bătrîna slovă,

Atît de lung o s’o privesc,
BC

— In ochi cu-a dragostei lumină —

Pînă ce-oi prinde s’o cetesc!
B. Nemțeanu.
 167

Y
AR
„NEOIOBĂGIA“

R
LIB
IL
împroprietărirea dela 64, cu adausul ei: inalienabilitatea, crează o
categorie socială nouă, o întreagă țărănime, un înireg popor, care nu era
nici proletar, nici mic proprietar, ci amîndouă la un loc, neavînd însă nici

ITY
unul din avantajele acestor stări, ci numai dezavantajele fiecăreia în
parte, plus dezavantagiul și mai mare rezultat din amestecul lor. O ase­
menea stare de lucruri nu era durabilă, ea se năruia vertiginos, țărănimea
se proletariza văzînd cu ochii. Și atunci clasa stăpînitoare a recurs la
păminturile statului, repetînd mereu experiența dela 64 cu improprie-

S
țările, făcute pe aceeași bază și în același fel, și dînd pururea același
rezultat.
ER
Cînd păminturile statului s’au isprăvit, fără ca soarta țăranilor să se
fi schimbat, a trebuit să Ii se dea altceva și atunci au început să fie hră­
niți cu... vorbe Atunci a început seria nesfîrșită de sfaturi, pe cari țăranii
n’aveau de cît să le urmeze ca să fie fericiți. Unii credeau, iar alții se
NIV
făceau a crede că dacă țăranul — cu toate „binefacerile" ce Fan co­
pleșit — a rămas tot sărac și revoltat, aceasta se djtorește caracterului
lui vicios; prin urmare, făcîndu-i-se propagandă, ară’tîndu-i-se cum
să-și cultive pămîntul, spre a l face mai rodnic, cum să-și ție vita spre
LU

a o face mai rentabilă, cum să se hrănească mai substanțial, cum să

locuiască mai higienic, convingîndu-1 să se lase de beție, să devie harnic
și econom, va putea și el să-și îndrepte caracterul vicios, va ajunge,
numai printr’o conduită ireproșabilă,"să se mîntue de toate relele și să
transforme pămîntul Romîniei intr’o sucursală a Raiului. Socializmul
RA

romîn aluat atitudine împotriva acestei demagogii și a demonstrat că

nu starea țăranului e un rezultat al viciilor lui, ci viciile lui, în măsura
în care există, sunt un rezultat al stării lui îngrozitoare, rezultată și
ea din dublul regim în care a fost înlănțuit țăranul.
NT

Atunci stăpînitorii au schimbat tactica — ce] p»țm în mod oficial.

Dacă între patru ochi ei continuau — și continuă încă — să hulească
pe țăran, în manifestările oficiale însă, în parlament, în presă, la ban­
chete, îl ridică în slava cerului, aducîndu-i laude exagerate. Țăranul a
CE

devenit un înger. Tactica nouă e mult mai abilă, mai întîi pentru că e
mai practic să complimentezi de cit să înjuri pe acela pe care-1 des-
braci, al doilea pentru că creezi o diversiune și faci pe iubitorii
adevărați ai țăranilor să piardă firul real al cauzelor și să-și risipească
energia într’o activitate stearpă, care nu primejduește întru nimic pe
I/

stăpîni în opera lor de exploatare africană. Și trucul a reușit atît de

bine, în cît vedem pe popcraniștii sinceri, convinși că luptă pentru
AS

țărani, făcînd — în mod inconștient — treburile regimului neoiobag.

Poporaniștii sinceri — cari nu și-au formulat ideile într’o doc­
trină clară și precisă — se istovesc în această muncă de ridicare a
țărănimii prin sfaturi și învățături. Firește, ei merită laude pentru
UI

jertfa ce fac, activitatea lor, privită în sine, e frumoasă, nobilă, înălță­

toare, dar socotită cu privire la scopul urmărit, e aproape zadarnică:
atîta timp cît se menține regimul de azi, atîta timp cît țăranul e scos
de sub imperiul vieții capitalisto-burgheze — singura posibilă azi — și
BC

menținut, prin lege, în plin feudalizro, toate învățăturile sînt zadarnice

și boierul inteligent îe încurajează, făcînd și el declarații de poporanizm,
cu rezerva însă că el își urmează netulburat afacerile lui. Poporanizmul,
din element de progres, cum ar vrea să fie, devine deci o piedică a
progresului.
 Facla
168

Y
Aceasta reiese și mai clar cînd poparanizmul, părăsind caiea pur
didactică, vrea să devie un factor de luptă socială. Atunci caracterul

AR
lui de simplă diversiune reacționară sare în ochi. Așa, să luăm cam­
pania împotriva proprietarilor și arendașilor, campanie foarte dreaptă
în fond, dar foarte păgubitoare’prin felul în care e dusă.
Proprietarul sau arendașul cel mai bun, cel mai cum se cade,

R
lucrînd în condițiile regimului’actual, va exploata pe țărani și va ruina
agricultura. Intr’un regim capitalist, el ar fi silit să vîre capital, să aibă

LIB
vite și instrumente, etc, iar în fața lui ar avea lucratori salariați, absoiut
liberi, cari nefiind înlănțuițt prin nimic, i-ar putea impune condițiile
lor. Atunci proprietaiul sau arendașul, ar putea aspira numai la un
cîștig oare care, scos și din munca oamenilor, firește dar mai ales din
exploatarea rațională și cu jertfe, a pămîctului Așa se petrec lucrurile

ITY
în Apus. Dar la noi, unde țăranul e legat de pămîntul său insuficient
și robit vitelor sale, pe cari trebue să le hrănească el, deși sunt de
folos boerului, la noi und țăranul e învoit de cu iarnă, la noi unde
sistemul acesta există, ce vreți să facă proprietarul și arendașul personali
Cînd campania se duce în deosebi împottiva arendașilor streini, diver­

S
siunea apare și mai lămurit. Nu există nici un motiv să credem că a-
ER
rendașul strein ar fi mai lacom sau mai rău decît cel romîn și în fapt
nu s’a dovedit nici odată. Dimpotrivă, e mai natural ca streinul să
fie mai puțin feroce, pentrucă neavînd în mînă puterea politică directă,
e silit să se mulțumească cu mai puțin, spre marele lui regret. De alt­
NIV
fel. faptul că lupta—de vorbe—împotriva arendașilor, romîni și streini,
o duc înșiși p oprietarii, arată în deajuns caracterul demagogic al lup­
tei, căci dacă chestiunea s’ar reduce numai la bunătatea și răutatea u-
nor persoane, proprietarii nu ar avea decît să arendeze moșiile numai
oamenilor buni și sentimentali.
LU

O altă diversiune creiată de poporaniști, este campania împotriva

latifundiilor proprietărești și arendășești, Aceste latifundii, sunt un re­
zultat firesc al regimului nostru. In apus, ele sînt imposibi e. Acolo a-
gricultura mare se izbește de o mulțime de factori cari o fac mai pu­
RA

țin rentabilă.
In primul loc este agricultura intensivă, care se face cu atît mai
bine și mai rentabil, cu cît se întinde pe un teren mai mic. Este apoi
concurența proprietăței mici, lucrată, aceasta cu sacrificii extraordinare
NT

de către micii proprietari. Este nevoia imensă de capital, căci propri­

etarul sau arendașul trebue să aibă tot inventarul, trebue să facă in­
stalații, să-și procure semințele cele mai bune, îngrășemintele cele mai
productive, etc. Este în sfîrșit, lipsa de brațe — agricultura intensivă
CE

cerînd un număr mult mai mare de cît cea extensivă, — și scumpetea

acestor brațe, lucrătorii fiind adevărați proletari și deci impunînd con­
diții din ce în ce mai grele. Le toate’acestea, și ca o consecință a lor,
se adaugă concurența țărilor semi-capitaliste, cari lucrînd în alte con­
diții pot vinde mai eftin. In așa condiții concentrarea pămîntului în
I/

puține mîini, prevăzută de sociaiiști și de Spencer, nu s’a îndeplinit în

Apus. Dar tocmai din motivele pentru cari ea nu s’a îndeplinit acolo,
AS

se vede de ce se îndeplinește la noi. La noi se face agricultură exten­

sivă, care produce cu atît mai mult cu cît e practicată pe o întindere
mai mare, concurența micii proprietăți nu există, pentru că nu avem
mică proprietate, capital nu trebue, pentru că punem pe țărani să lu­
UI

creze cu inventarul lor, brațe avem destule, pentru că nu ni le răpește

industria și sunt eftine, pentru că nu le angajăm capitalieește ci le în-
voim iobăgește,
BC

Cînd deci poporaniștii, în loc să se ridice împotriva regimului

care produce latifundiarea, țipă împotriva latifundiilor produse de re­
gim, nu numai cănufac un lucru folositor, dar fac unul deadreptul vătă­
mător. In adevăr, spre a li se da satisfacere, se va legifera, — cum s’a
și făcut în parte — că cineva nu poate să aibă în proprietate sau în a-
 169

Y
rendS decit o proprietate mare de o anumită întindere. Ge se va în-

AR
timpla? In loc să avem 7000 de proprietari și arendași mari vom avea
20000, cari lucrînd tot in condițiile impuse de regimul actual, vor con­
tinua să exploateze și mai departe, pentru că ei vor 11 mai mulți, iar
țăranii din stăpînirea fiecăruia mai puțini, deci strîngerea în chingi va

R
fi mai ușoară și mai rodnică. In plus colegiul I în loc să numere 7000
de adversari direcți și interesați ai țăranilor, va număra 20,000 — și

LIB
atunci să mai poftești să mai strecori vre-o reformă pentru țărani,
cînd nici azi nu o poți face.
Astfel,^ rînd pe rînd, toate relele regimului neiobag, ne apar ca
produse de însuși acest regim. Gu o măestrie fără pereche d. Gherea
ni le înșiră, unul după altul, dovedind tot ce afirmă cu o claritate ne

ITY
mai pomenită încă la nici un scriitor romîn și pe care foarte rar o în-
tîlnești la ori care alt scriitor, de ori unde.
Și vom vedea din cercetarea leacurilor încercate în vremea din
urmă, că teoria d-lui Gherea se confirmă și în fapt, fără replică posibilă.
P.

S
ER
NIV
LU

Ce vrea țara.— D. Carp a declarat deunăzi domnului Fleva că

RA

„țara nu vrea alegeri libere “ D. Carp are dreptate. In adevăr, țara, re­
dusă la o oligarchic cu regim cenzitar, nu are trebuință de alegeri li­
bere. Ea are nevoe de guverne tari, destul de arbitrare, cari să poată
împărți fără șovăire ghelirurile puterei, cit despre țara cealaltă, care
NT

nu intră în socoteală pînă azi, ea o fi dorind poate alegeri libere, dar

n’a întrebat-o nimeni, d. Carp și mai puțin.
O primejdie de evitat.—Takiștii amenință cu mișcări de strada
în cazul forinărei unui guvern Carp. Bine vor face. De cît îi îndemnăm
CE

să nu treacă cu manifestațiile pe strada Piața Amzei, unde se află clu­

bul socialist. Riscă în acest caz ca poliția să-i ia drept sindicaliști și
să le tragă o bătae numărul unu. Șă se plimbe frumos pe alte străzi.
Atunci d-nii Take lonescu, Fleva și C. Disescu pot fi siguri că. n o să
înfunde beciurile poliției, ca pîrliții ăia de Marinescu, Frimu și Chris-
I/

tescu.
Aviz caritabil.—Anunțăm amatorilor că în strada Dionisie No. 16
și în strada Mercur No. 14 funcționează două noui dispensării de slujbe
AS

politice șl administrative. La adresele respective locuesc d-ni N. Fiii-

pescu și Al. Marghiloman. ... ...
Condițiile de admitere sunt: o bună recomandație și o conștiința
UI

de vînzare. . _ . , . ...
Acest aviz îl publicăm gratis, din simpla caritate, pentru bieții a-
matori, ca să nu rătăcească degeaba pe vremea asta umedă, pe căile
Bucureștilor, neștiind încotro să apuce.,
BC
 170 Facla

Y
AR
1 Ctîza apărătorul „plebei" jidovești,
sau la ce s’a rebus Cahalul

R
LIB
încercările desnădăjduite pe cari Ie face d. Caza pentru a dovedi
existența Cahalului, l-au încurcat în așa grad incit nu mai știe singur
ce să găsească și ce drum să apuce ca să iasă mai puțin mînjit din
afacerea aceasta.

ITY
Vreme de ani, i-a mers bine d-lui Cuza. El divaga mereu despre
Cahal și nimeni nu se ocupa de dînsul. Cei cîțiva băețandrii, cari îi
făceau cortegiu și-l credeau cm mare, nu se îndoiau de cuvîntul lui.
Oamenii serioși treceau pe lîngâ acritul profesoraș de huligănie politică

S
și autor de lucrări auto-admirate, fără să-l bage în seamă. In mod vag,
se știa că la Iași există un d. A. C. Cuza care și-a făcut o specialitate
ER
din a fi rău și a răspîndi ura de rasă în țară. Dacă din cînd în cind
se ocupă cineva de dînsul, era pentru a face gestul de nepăsare dis­
prețuitoare care exprimă atitudinea oamenilor civilizați fața'de dema­
gogia antipatică a indivizilor de rînd.
NIV

Cu timpul, însă, d. Cuza a prins cheag. Sunt medii unde anumiți

microbi se desvoltă foarte repede. D. Cuza a nimerit un timp favorabil
pentru demagogia sa. Cahalul a începutsă devie un obiect de polemică, și
cînd d. Cuza a început să fie observat de aproape, el a și fost somat,
în discuția care s’a încins, să dea socoteală de afirmările sale și să
LU

dovedească ființa Cahalului.

Vrînd nevrind, d. Cuza a fost silit să se execute și să răspunză.
Sunt doue sau trei luni, de cînd tot răspunde și încă n’a isprăvit.
Ni-e și teamă par’că că nici nu va isprăvi vre-o dată. De altfel, lucrul
RA

se explică : ce vreți să facă omul? I-a fost ușor cînd nu-1 supraveghia
nimeni și cînd putea să scrie tot ce-i trecea’ — erte-ni-se cuvîntul —
prin cap. Dar acum? Luat din scurt, d. Cuza se zbate, fără putință de
eșire, în propria lui cursă. Pentru a dovedi lucruri cari nu se pot
NT

dovedi — fiindcă nu există — d. Cuza citează autori necunoscuți sau

cari au fost dovediți că spun minciuni; scriitori cari, ca și d. Cuza,
afirmă fără de probe
N'am sta să răspundem în amănunt d lui Cuza fiindcă, după cum
CE

am mai spus, am așteptat — ceea-ce facem și acum — ca să ajungă la în-

cheere, pentru a arăta neantul fanteziilor sale cahalomane. Am între­
rupt însă o singură dată — tăcerea ce ne-am impus pentru moment,
ca să-i punem o întrebare. I am spus :
I/

— Onorate d-le A. O. Cuza ! D-ta crezi sau te prefaci a crede că

există o organizație secretă numită Cahal, al cărei scop este nimicirea
neamului romînesc. Pentru a dovedi aceasta, fiindcă oamenii cu jude­
AS

cata sănătoasă au început să te ia la vale, ai afirmat că epitropiile sau

comitetele comunităților evreești sunt, sau compun, adunate la ua loc,
acel înspăimântător Cahal cu care vrei să înfricoșezi pe prostuții acestei
UI

țări. Foarte bine. Dacă însă — am întrebat noi — epitropiile acestea

formează Cahalul și Cahalul, după cum spui d ta, cu o mare grije de
adevăr și îmboldit de o inimă primitiv creștinească, este o diabolioă
alcătuire tainică anti-romînească, cum se face, d-le A. C. Cuza, că aceste
BC

epitropii, acest Cahal dușman al romînismului, caută, cere, reclamă cu

stăruință, imploră amestecul și controlul autorităților romînești în ges­
tiunea sa ?
Aceasta a fost întrebarea.
D. Cuza, pătrunzător cum este, i-a simțit îndată gravitatea. El a
a înțeles că, dacă nu dă un răspuns deștept, toată înjghebarea lui ca-
 Facla
171

Y
FHndpa » mai are măcar valoarea unui program nationalist-democrat

AR
Fiindcă, e vădit: daca exista un Cahal și el este așa cum îl descrie
,adevăratul romni dela Iași, atunci interesul lui este ca să stea cît mai
ascuns, ca sa nu-1 știe și să nu-1 afle nimeni, mai ales dușmanul lui
care, in specie, este neamul romînesc, iar nu să vie să se roage de

R
dușman ca să se iaca stăpîn în casa lui. Am trebui să avem o ideie
ciudata despre inteligența Cahalului, dacă am admite că, existînd asa

LIB
curn «1 arată a. Cuza, el s’ar da voluntar pe mîna aceluia pe care caulă
sa-1 sugrume.
Intri barea era limpede și categorică și d. Cuza trebuia neapărat
sa raspunză Dar ce să spue.? Să nege faptul? Nu putea, fiindcă toată
lumea știe că epitropiile comunităților evreești: Cahalul, după d. Cuza,

ITY
vor cu tot dinadinsul ca statul să reguleze administrația lor printr’o
lege și să aibă drept de control asupra veniturilor și întrebuințărei lor.
Nedumirit, d. Cuza, după ce și-a obosit un timp meningele, a găsit un
răspuns. Dar, ce răspuns 1 Oeea-ce îngăimează d. Cuza este pur si simplu
adorabil.

S
D. Cuza spune: comunitățile evreești sunt împărțite pe din doue:
ER
deoparte, plebea jidovească, sărăcimea, despuiată de drepturi și fără de
trecere în administrarea fondurilor, oropsită și îngenunchiată,’ și pe de
alta, aristocrațimea ovreiască, stăpînăpeste fonduriși conducătoare de fapt
a comunităților, aristocrațirnecare—afirmă d. Cuza,—formează ea Cahalul.
NIV
Va să zică, lucrul s’a limpezit. Jidanii nu mai sunt uniți; ei se
ceartă, se sfădesc de Ia fonduri, se bat, se uresc; într’o parte plebea,
într’alta bogătașii, și Cahalul se reduce la bogătași.
După cum vedeți, d. Cuza a mai lăsat-o. De unde înainte vreme,
toți jidovii formau Cahalul, sirînși la un loc printr’o solidaritate redu­
LU

tabilă în contra romînilor, azi mulțimea cea mare evreiască, plebea, nu

mai contează, ea nu face parte din Cahal, ea este afară de dînsul, pro-
tivnică lui. D. Cuza citează o mulțime de cazuri, cari arată dușmănia
plebei jidovești în contra aristocia’ției strînsă în Cahaluri.
Și cu ce ton vorbește d. Cuza despre plebea aceasta!... Nu o
RA

mărturisește fățiș, dar se vede cît colo, reese din tot ce spune, că are
o inimă îngăduitoare și miloasă pentru sărmana plebe jidovească, că-i
ține parte, că o compătimește și o deplînge.
Tot răul s’a strîns în aristocrațimea jidovească. Grosul poporului
NT

ovreesc e scos din cauză; el nu mai face parte dîn Cahal, fiindcă Ga-
halul e nobilimea, și plebea se ceartă mereu cu dinsa. Strîns cu ușa,
silit să raspunză la o întrebare precisă, d. Cuza a tăiat din Cahal, l-a
CE

ros, a mîncat o mare parte dintr’însul, ca ăia din poveste biserica și

l-a redus la un pumn de oameni, la cîțiva bogătași cari, notați aceasta
— cer și ei ca guvernul romînesc sa se amestece in trcbile lor.
Vai d-le Cuza 1 Ce mîndră îti era clădirea Cahalului cînd ai pornit
la luptă și în ce hal ai adus-o' d-ta singur numai după o singură
I/

lovitură !
Dar încă o întrebare, stimate d-le huligan. Cum explici d ta că
AS

așa zisul Cahal. compus acum numai din aristocrațirne jidovească,

poate să existe fără ca cineva să 1 fi descoperit vreodată de fapt — de
fapt si nu în cărți vechi și pătimașe, cum l-ai descoperit d-ta —fără
ca plebea care îi e vrăjmașă să nu-1 fi dat vreodată de gol și fără ca
UI

autoritățile romînesti cari, după cum arăți chiar d ta, au avut nu

odată prilejul să se’amestece in daraverile epitropiilor evreești, să-l fi
simflt și dat la iveală ? Cum ? „
Așteptăm răspunsul d-lui Cuza ca sa continuam. Pentru moment
BC

însă suntem mulțumiți cu recolta de pînă acum. Deocamdată, avem doue

puncte ciștigate: 1) că nația jidovească, cum o numește d. Cuza, nu
este solidara, ci este împărțită în clase cari au interese opuse și se
învrăjbesc și 2) câ Cahalul este format dintr’o pătură foarte subțire de
bogătași evrei, cari, după d. Cuza, au ce au cu neamul romînesc.
 172 Facla

Y
Punctele acestea- sunt foarte importante, fiindcă, odată stabilite,
și stabilite de d. Cuza, se poate dovedi, pe temeiul lor. că întreaga

AR
construcție teoretică anti-semită a d-lor lorga și Ouza nu face doue
parale, și că fmteziile lugubre ale d-lui Cuza despre Cahal sunt absur­
dități de maniac incorigibil.
Em. Argin

R
LIB
ITY
Libertatea de gîndlre în învățâmînt
S
ER
Un caz recent, asupra căruia, din păcate, s’a trecut repede
fără a i se da atențiunea cuvenită, arată că ia noi în țară, nu
este direcțiune de activitate pub ică în care să fi pătruns sau în
NIV

care să se înțeleagă și să se practice libertatea. Libertatea așa cum

se înțelege în Apus. Lib -rtatea de gîndire, libertatea cercetărilor
științifice, libertatea credinței, respectai opiniunilor.
LU

Cazul despre care ne ocupăm este acesta. O comisiune de

profesori universitari, însărcinată să cerceteze titlurile candidaților
la catedra de sociologie dela Universitatea din București, a res­
pins candidatura d-lui Drăghiceseu, sub cuvînt că lucrările aces­
RA

tuia ar fi socialiste.
Noi nu cunoaștem scrierile d-lui Drăghiceseu. Atît cît știm
despre dînsul, din articole de ziare și reviste, pare să fie foarte
NT

departe de socialismul științific. Dar aceasta nu intră în cauză. D.

Drăghiceseu putea să fie socialist sau ori ce ar fi poftit, și dacă
lucrările d-sale erau de seamă și prezentau garanții de seriozitate
CE

intelectuală, superioare candidaților concurenți, trebuia să fie reco­

mandat la catedra pe care o solicita. Rolul comisiunei nu era să
cerceteze părerile candidatului, ci valoarea lucrărilor sale.
Dar, ca la noi la nimeni l La noi a fost deajuns ca d-1 Al.
I/

Xenopol, membru al unui partid care-și zice democrat, să spue

că exLtă primejdie de socialism, pentru ca întreaga comisiune să
AS

fie coprinsă de frică și să respingă fără alte cercetări pe candidat.

Libertatea gindtrei și a cercetărilor științifice în învățămînt,
este dar un mare moft, ca și libertatea politică și, în general, roate
UI

libertățile cari ni s’au acordat prinf’o Constituție genero isă dar ne­
aplicată. La noi, situația e simplă și limpede: ceea ce nu place "sau
nu convine stâpînilor, nu se face.
BC

In privința aceasta, a libertăței de gîadire în învățămînt și

a stărei de lucruri la Universitate în special, ultimul număr al
„Nouei Reviste Romîne“ (No. 3, din 14 Noembrie 1910) are, sub
titlul „Cazul Drâghicescu“, un articol foarte interesant. Autorul,
 Facla.
173

Y
AR
d. V. I. Baibat, doctor în filozofie și licențiat in științe sociale,
descrie mizeria morala care domnește la noi în învățâmîntul su­
perior. Reproducem următorul pasagiu eloquent :

R
„E destul de rău că universitățile noastre nu sunt autonome: e des­
tul de rău că la noi profesorii universitari cer catedrele, pe cînd aiurea ei

LIB
sunt chemați; e destul de rău, că trebue, odată învățătura terminată, să
ne închinăm de multe-ori înaintea politicei spre a putea trăi. De vină este
în mare parte țara, care fiind prea mică și prea incultă, nu oferă un cîinp
de muncă destul de mare, așa ca intelectualii să-și poată cîștiga viața, a-
dresîndu-se de-a dreptul cititorilor. Este destul de rău, de greu, să ne sim­

ITY
țim atît de singuri printre ai noștrii" !
„Mai trebuia să vie și-—un profesor universitar să ne spue că nu a-
junge să ne plecăm mîndiia înaintea mai marilor zilei, dese-ori necompe-
tenți, mîndria forma vieței noastre, ci că trebue să ne croim și teoriile,
idealul nostru după o anumită orînduială, să ne ucidem cu tot l, dacă

S
voim să ni-se îngîdue să ne practicăm meșteșugul, să avem din ce trăi“.

ER
Este interesant, nu așa ? Invățămîntul universitar, știința, cer­
cetarea liberă, intelectualitatea superioară, supuse politicianismu­
lui meschin; idealul, silit să se înăbușe, să vestejească, să piară,
NIV
numai pentru a complace puternicilor cari au totul în mină
în țara aceasta, oligarchiei absolutiste. Cazul d-lui Drăghicescu
este caracteristic. El ne arată cit de jos suntem și cît mai trebue
să luptăm pentru a cuceri libertatea g'ndirei.
LU

Situațiunea la noi în țară, din punctul de vedere al libertăței, al

ori-cărei libertăți, se poate rezuma in cîteva vorbe : Cine gîndește
altfel ca oligarchia sau cine nu-și identifică interesele cu ale ei, este
zdrobit.
RA

Ed.
NT
CE

A APĂRUT :
I/

„Viața Socială” No. 10

AS

cu articole inedite, scrise anume pentru această revistă, de :

Emile Vandervelde, leaderul social-democrației belgiene;
D-na Suzanne Aupourrain, avocat la Curtea de Apel
UI

din Paris; Jean Jaures, Emile Verhaeren,

C. Dobrogeanu-Gherea, etc. 1 Leu numărul.
BC
 174 Facla

Y
AR
POLEMICI

R
De ce să facem deranj? Astăzi, ciad propaganda clericală a luat un
avînt și o desvoltare colosală, bucurindu se do patronajul oamenilor din

LIB
guvern, și cînd sub auspiciile d-lui Sp. Haret și D. A. Teodorii se țin con­
grese în cari majoritatea corpului didact c propune și votează sistematizarea
și complectarea învățămintuiui religios în școală, ne amintim de vremile de
odinioară, cînd se părea că oamenii știau altfel lucra pentru idee.
Iată de pildă ce cetim într’un număr din Lupta din Aprilie 1894 :

ITY
„Sîmbătă seara s’a închis congresul corpului didactic, care anul acesta
s’a ținut în Piooști. In ultima ședință, congresul a votat cu „mare majo­
ritate" o propunere a învățătorului Timus Maia, prin care se cere supri­
marea învățămintuiui leligios in clasele primare.

S
„Propunerea a fost apărată cu foarte mare succes de către d-nii D. A.
Teodora, profesor de limba franceză la liceul din Ploeștl (actualmente se­
ER
cretarul general al ministerului de instrucție) și de învățătorul Vasilescu.
„Preoții au combătut propunerea. Un protopop văz nd că tot con­
gresul e dispus să admită propunerea, a cerut ca ultimă grație Congresului
să admită măcar testamentul cel nou și să se înlăture vechiul testament.
NIV
„Congresul însă a înlăturat ambele testamente înlocuindu-ie cu mici
bucăți de morală11.
Toate acestea acum 16 ani. ceeace înseamnă, că sîntem în anul de
grație 1910 cu tot ătîția ani în urmă. Vorba lui Caragiale : un popor care
nu merge înainte, va să zică, că stă pe loc,'ba chiar dă înapoi Maxima
LU

aceasta pune în lumină marile principii ale poporaniștilor cînd sunt la gu­
vern. De ce să facem deranj? Nu stăm bine și așa?

Un decorat. — A fost decorat d. Paul Lindenberg, om de litere, „care

RA

a scris domnia regelui Carol", Komînul ăsta, după nume pare neamț, dar
te pomenești că e chiar și „jidan". Nu face nimic: numai în slujba boie­
rilor să te pui, ți se iartă chiar și crima asta.
NT

Nu-i așa, d-le Rubin?

Saltă comerțul! — D. profesor dr. O. Angelescu, deputat de Buzău,

CE

a dăruit ligii culturale suma de 920 lei, diurna de membru al consiliului de

administrație al casei rurale. E al doilea dar în cursul acestui an, primul
fiind de 1000.
Negreșit, fapta d lui dr. Angelsecu e foarte frumoasă. Dar în același
timp ea arată că merge foarte bine casa rurală; adică nu casa, ci diurnele ei
I/

*
Mesagiu! Tronului = O.
AS

Byzanțul se întinde ! — Dela o vreme, nu se mai pot întîlni, în

cuprinsul țărișoarei noastre, doi oameni la chef, fără ca să bată o depeșe
UI

la Vodă și să-l asigure de devotamentul lor respectuos.

Astfel, deunăzi, d. Dumitrescu-Oimpins dela „Universul", fiind
la masă la Sinaia, într’o afacere particulară, împreună cu cîțiva prietini,
a crezut de cuviință să se recomande Coroanei, iar acum în urmă, la
BC

banchetul d-lui Dr. Sion, medicii adunați s’au grăbit și ei să asigure

pe Augustul Suveran că „întîiullor gînd", ospătîndu-se, a fost la Majes-
tatea Sa, care, după jargonul lingușelilor curente, a fost proclamat
„Creatorul Romîniei moderne".
„Creatorul Romîniei moderne", care, cu toate că-și cunoștea oamenii
 Facla
175

Y
șt știe ce sa crează despre sinceritatea accesului de dinasticism acut

AR
care a cuprins deodată pe amatorii de lingușiri, trebue să fie mulțumit
în sinea lui. Adularea este proprie curtenilor și place Regilor.
Decît, treaba adulare poate fi lăsată numai pe seama d-lui Ion
Kalinderu. Țara nu s’a băgat doar încă slujbașă la Curtea Regală.

R
întinderea bizantinismului este un simptom îngrijitor al vieții
noastre publice.

LIB
Paradoxe sociale. — Prefectura de Brăila a ordonat să tie închise toate
casele de toleranță ale căror conducătoare au suferit condamnări.
De unde rezultă că pe viitor nu se va mai îngădui deschiderea ace­
stor case decît persoanelor.... de o moralitate perfectă !!

ITY
S?
In ce constă politica, — Cine nu știe că Ion Brătianu a fost cel mai
mare bărbat politic al țării? Mihai Kogălniceanu și Oostache Rosetti erau
niște pîrliți pe lîugă marele bărbat.

S
„M inerva" ne dă acum o frumoasă amintire despre Ioan Brătianu.
Intr’un anumit județ, prefectul „își făcea de cap“. Mai muiți nemul­
ER
țumiți au iuat trenul și s'au dus la Piorica, să se plîngă șefului. La gară
i-a așteptat junele Ionel — rama - tot Ionel pînă în ziua de azi— și i-a dus
la conac, unde i-a primit venerabilul loan. Venerabilul i-a tratat cu țuică,
i-a hrănit bine și le a dat și probe... de grîu, de și-au umplut buzunările.
NIV

Insă a vorbit tot timpul, le-a spus„ lucruri frumoase și folositoare11 — dar
nu i-a lăsat și pe ei să-și spue păsul. Și oamenii au plecat mulțumiți; —•
nemulțumiți zice „Minerva”, dar este o simplă greșeală de tipar, venită toc­
mai la „apropont”, ca să strice tot înțelesul articolului.
LU

Așa dar, au plecat mulțumiți, iar prefectul a continuat să-și „facă de

cap“, ca orice prefect romin.
Și iată toată politica de pe vremea aceea, rămasă și azi tot aceeași.
D. Ionel a făcut școală bună. Țuică, mîncare și probe de grîu pentru par­
tizani, are și d-sa, ba încă și mai din belșug decît răposatul. Lucruri fru­
RA

moase nu știe să le spuie, dar în schimb le spune cu succes pe cele „folo­

sitoare”. Și oamenii pleacă mulțumiți, iar cei puternici continuă să-și facă
de cap.
NT

Ocazie pierdută.— Guvernul a înebunit, guvernul a luat cîmpii, gu­

vernul e pe dric. ’
Ascultați și vă minunați: la T.-Măgurele niște „făcătorii de rele (?!?)«
CE

au atentat contra trenului de persoane, punînd o traversă pe linie, etc. etc.

Aceasta e știrea oficială pe care n’o mai dăm în întregime. Și acum,
noi de colo facem cuvenitele comentarii: va să zică, „făcătorii de rele11, hai?
Vă faceți a nu ști că sînt sindicaliști? Oe fel de treabă e asta?
Noi cum am citit știrea, am și alergat la d. Georgică Diamandi, ru-
I/

gîndu 1 ca pe unul ce n’a rămas „în afară de istorie11, să intervie pentru

eliberarea din arest a d-.or Frimu, Marinescu, Cnstescu, Ștefan Gheorghiu,
AS

etc. D. Diamandy ne-a primit admirabil dar și-a exprimat regretul că, dată
fiind gravitatea cazuiui, nu poate face nimic. . .
Si cînd colo aflăm că fruntașii sindicaliști mei n au fost arestați, că
d Nădejde nici na s’a grăbit să acuze pe d. Gharea ca autor moral, etc.
UI

Or cum se explică faptul acesta straniu, ca guvernul liberal să piardă o

asemenea ocazie? Chiar cînd e vorba de un atentat împotriva unui tren,
guvernul nu trebuia... să piardă trenul, ci din potrivă, să pedepsească sa­
botajul săvirșit de Frimu, Marinescu...
BC

Da. de sigur, guvernul a înebunit, guvernul a luat cîmpii, guvernul

e pe dric.
p. S.—In ultimul moment aflăm că explicația e mai puțin tragică:
d. Panaitescu era beat în ziua aceea.
 176 Facla

Y
Stilul coanei Tița. — „Neamul Romînesc11 publică o corespondență din

AR
Focșani. Autoarea —căci nu poate fi decît coana Tița Pavelescu — declară
pe onoarea ei (și să se facă așa cine minte) că orașul Focșani a fost „ine­
lul de logodnă al celor două țări Învrăjbite, dar totuși surori*.
Logodnă între surori?

R
D. lorga comite un regretabil exces de cavalerizm, publicînd emana­
țiile coanei Tița așa cum le primește.

LIB
*
Brînză de Tecuci.— D. N. lorga anunță cu mult entuziasm că d. Gheor-
ghe Brînză diu Tecuci a aderat la programul naționalistdemocrat. Ori cît
de bună o fi d. Brînză ăsta, dac’a intrat în burduful șovinist nu e de nici
o treabă.

ITY
*
înregistrăm cu plăcere.—Ion Diaconiță, în etate de 25 ani de fel din
comuna Scorțeni, județul Bacău, pe cînd lucra în portul Brăila la descăr­

S
carea unui vapor, a alunecat, și, căzînd în Dunăre, s’a înecat.
Firește, înregistram cu plăcere această știre. Dacă muncitorii ar fi
ER
lăsați în pace să se organizeze și să facă greve poate că s’ar putea lua
măsuri pentru evitarea unor asemenea accidente; ori poate că s’ar asigura
măcar pensii pentru familiile victimelor. Dar s’a descoperit că grevele din
porturi ar ruina comerțul nostru, pe cînd moartea lui Ion Diaconiță nu
NIV
ruinează pe nimeni, familia lui fiind ruinată de mult, ca orice familie ță­
rănească.
Deci, e mai bine așa. Acum, altul la rînd !
S?
LU

Filantropie oficială.—Caii dela trăsura primăriei Brăila luînd vînt, vi­

zitiul Nichita a căzut și, izbindu-se de un felinar, s’a rănit de moarte. Dar
cel puțin a fost transportat la spital, așa că nu va muri pe stradă, „ca un
cîne“, cum zice expresia consacrată.
RA

Dar vizitiul acela e de 80 de ani și primăria îl ținea în slujbă, pro­

babil, ca să nu dea o leafă mai mare, pretinsă de un vizitiu tînăr, carear
fi avut mai multe șanse de a stăpîni caii. Ori poate, îl ținea din filantropie,
„ca să mănînce și el o pîne“. Oăci fondurile primăriei nu pot ajuta aBfei
NT

pe un om de 80 de ani; ajutoarele sînt pentru alții, cari n’au fost în viața

lor simpli vizitii.
CE
I/
AS

Săptămîna viitoare apare Ko. 1 din:

UI

Biblioteca FACLA
BC

Cea mai îngrijită, cea mai frumoasă și

cea mai ieftină bibliotecă
W bani exempiarui
 Y
S'a pus în vinzare în toată tara

AR
CALENDARUL MUNCEI PE ANUL 1911

R
Această pu'bfieațiune enciclopedică socialistă care a intrat

LIB
în anul ai V dea cuprinde o foarte bogată și interesantă materie.
Din numeroasele articole ce cuprinde, menționăm pe cele
următoare:
O crimă de C. Dobrogeanu Gherea; Intrați în partidul

ITY
social-democrat ! de Dr. C. Racovski; Congresul partidului și
al sindicatelor; Patere și violență de G Plechanoff; Cucurigu!
(nuvelă) de I. C. Visarion ; Maria Magdalena (poezie) de Vanda ;
Martirii științei de Metchinkoff; Judecata (parabolă modernă);

S
de Const. Graur ; Confidențial (nuvelă) de I. Neaga ; Amintiri
ER
din Ungaria de Decruțîu; Neoiobăgia dc M. Gh Bujor; Pro­
gramul partidului social democrat, etc. etc.
In afară de aceste articole Calendarul Muncei pe 1911
mai are numeroase cugetări de ale tuturor fruntașilor socialiști
NIV

internaționali, precum și diferite ilustrațiuni reprezentînd eve­

nimente din viața proletariatului din Romînia și streinătate
Prețul unui exemplar 25 bani
LU

Se poate procura și prin Biuroul nostru de expediție. De

vînzare la toate chioșcurile de ziare și librăriile din toată țara.
Depozitul general la Cercul de Editură Socialistă, strada Piața
Amzei 26, București.
RA

Engleză, diplomată, caută lecțiuni de limba

NT

engleză, în familii bine situate.

A se adresa ;
CE

Miss B., stradela Mântuleasa ■4-

I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
dulți. Efect sigur. Excelente
contra:
UI

Constipației, Leneviei in­

testinale, Hemoroizilor
Cong-estiunei, Migrenei
BC

De vânzare Iv toate farmaciile.

Depozit general
PHARMAKON - IAȘI
>tr da loan Creangă No. 61
 Y
A apărut — în editura ..LUMEN

RAR
de B. Nemțeanu
(Traduceri din Goethe, Schiller, Lessing, Heine, Lenau)

LIB
— Prețul 50 Bani —

ITY
A apărut:
Viața Socială no. io

S
cu următorul bogat sumar:
ER
Emile Vandervelde : Unitatea socialistă: Socialis­
mul reformist și socialismul revoluționar.
Tudor Arghezi: Sintaxă ritmică.
NIV
N. Davidescu: Iov (actul I).
Gh. Topîrceanu : Nopți. "
D. Anghel: Fata din Dafin.
D-na Suzane Aupourrain: Chestia feministă în Franța
LU

N. Farseune: Amurg de toamnă.

G. Galaction: Copca rădvanului.
C. Dobrogeanu Gerea : O crimă.
V. Ft. Kogăiniceanu: împroprietăririle in Romînia.
E. Verhaeren : Arta socială.
RA

Jean Jaures : Democrației germane.

TolStOÎ: Viața, religia, armata, patria, averea
G. Topîrceanu, B. Nemțeanu: Cronica veselă.
NT

Ilustrații de :
Iser: G. Dobrogeanu-Gherea; Delannoy: Jean Jaures
și Verhaeren ; Lefort J. Tolstoi.
CE

Recenzii, Revista revistelor.

— Prețul unui număr 1 leu —

A apărut în editura „LUMEN“

I/

Viața lui Issus

AS

Celebra operă a lui Ernest Renau. — 2.50 pag. CO bani.

UI

PETROL DE SALON
FĂRĂ MIROS — Nu afumă—Lumină albă—Neîntrecut în calitate |
BC

In lăzi a 2 brdoane, Lei 14.50 sau 7.50 bidonul

— Franco la domiciliu —
S. ASDERBAHN
București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82 11
 I

Y
Anul I. No. 38 28 Noembrie
------ Jj aCld

R AR
LIB
ITY
D. Ion Nădejde și socialismul

S
ER
D. Ion Nădejde a ajuns acolo unde acei cari’l cunosc au prevăzut
că va ajunge.
Cită vreme a fost socialist, fanatismul lui nu era mai puțin res­
pingător ca acum, cînd face zilnic exces de zel reptilian. Pe vremea aceea,
NIV

socialismul era pentru dînsul cuvînt de evanghelie. Lipsit de orice

spirit critic și de orice judecată personală, el nu admitea ca să se pue
măcar la îndoială putința flințărei unui partid socialist în Romînia. Să
fi cutezat cineva s’o facă! Habotnicul devenea tăciune de mînie și de
LU

indignare. El trata pe îndrăsnețul necredincios ca pe un profanator de

cele sfinte.
Azi, lucrurile s’au schimbat. După cîțiva ani numai, d Ion Nă­
dejde, care este robul ultimei cărți citite, care nu știe să gîndească nimic
prin sine, a ajuns să spue nu numai că socialismul nu se potrivește
RA

pentru țara noastră, dar că el nu mai are rost nici pentru străinătate
(vezi „Voința Națională" din 23 Noembrie 1910). El crede azi exact vi­
ce-versa de ceeace a crezut cu puțin timp în urmă. După dînsul, so­
cialismul nu mai are rațiune de a fi, nici aici nici aiurea.
NT

Așa dar, s’a isprăvit. Fostul socialist fanatic și-a spus cuvîntul în
contra socialismului. El și-a însușit convingerea aceasta, pe semne după
ce a văzut la lucru, pentru îmbunătățirea soartei poporului, pe stăpînul
plătitor Ionel Brătianu și pe secundul lui, Mihail,—Mihail Orleanu. înal­
CE

tele concepțiuni sociale ale firmei Ionel, Mihail & Co., durerea ei pentru
necazurile mulțime! și dorința-i fierbinte de ao ajuta, au zdruncinat ideile
d-lui Nădejde. El și-a zis : la ce nevoe să mai schimbăm societatea, cînd
Ionel, Mihail & Co. au leacuri așa de minunate pentru toate relele? Re­
vendicările muncitorilor? Nimic mai simplu. Nimic mai simplu aici în
I/

țara romînească sau aiurea, în lumea mare și largă. Avem un model

național brevetat și care răspunde la toate trebuințele. Modelul Ionel și
AS

Mihail. Ionel cu ordinea și Mihail cu reformele. D. Nădejde are drep­

tate. La ce bun socialismul, cind toate nevoile sociale se pot îndrepta
după rețeta romînească.
Pentru d. Ion Nădejde, țara noastră e pe drumul cel bun care
UI

duce la propășire. Ea numai are trebuință de socialism, de cînd a fost

bine-cuvîntată’cu domnia fraților brătieni. Ea are o singură datorie: să
se dea pe mina colectivităței brătieniste și să aștepte liniștită ca aceasta
să-i facă fericirea. Știu doar frații brătieni, ajutați de Mihail socio-refor-
BC

matorul, ce e de făcut pentru a vindeca rănile de cari pătimește po­

porul romînesc. Ei sunt competinți ca nealții, au tragere de inimă
pentru sărăcime, sunt naționaliști. Nimeni nu se pricepe mai bine ca
ei să alcătuiască legi desăvîrșite, de înfrățire obștească și de îmbrățișare
universală. înăuntrul partidului liberal se află, după d. Ion Nădejde,
un depozit uriaș de înțelepciune de stat și de dragoste de neam. Con-
 178 Facia

Y
ducătorii lui n’au decît să scoată de acolo bunătățile după care rîv-

AR
neste inima democrației remîne și treaba s’a făcut.
Foarte simplu. D. Ioan Nădejde le spune toate acestea aproape
zilnic. Partidul conservator? — niște reacționari! Partidul conservator­

R
democrat?—niște reacționari dublați de vînzători de neam. Partidul
socialist ?—niște anarhiști! D. Gherea ?—un anarhist, convertit la bătrî-
nețe la ideile lui Sorel și Herv6. Singurul partid, cum se cade, singu­

LIB
rul partid democrat, social, cinstit, idea'ist, dezinteresat, patriot, este par­
tidul brătienist, partidul politicianilor lacomi de putere și ciștig, înfipți
la bănci, credite și afaceri, partidul colectivităței reacționare și incapabile,
care are la activul ei represiunea din Martie i9')7, atentate repetate la li­
bertatea presei, încercarea de zdrobire a mișcărei socialiste, înăbușirea

ITY
colegiului țărănesc și întărirea stăpînirei politico-sociale a oligarchiei.
Nu, are dreptate d. Nădejde. Nu mai e nevoe de socialism De
cînd idealul d-sale este întrupat în cei trei frați brătieni, socialismul
a devenit o plantă exotică, un ce de prisos care trebue stîrpit. D. Nă­

S
dejde e însetat după ordine, ca și șeful lui Ionel. Ordine, ordine cu
orice preț, chiar cu prețul sîngelui vărsat în abundență. Represiunea
ER
din Martie 1907? Fleac ! Chiar dacă s’ar fi ucis de trei ori pe atîția oa­
meni tot nu era nimic — numai ordinea să se menție și statul să
nu piară.
Cine critică domnia brătienistă înseamnă că este partizan al lui
NIV

Sorel. D. Nădejde nu e capabil să fie partizanul Iui Sorel. Evoluția lui

a fost alta. Plecat de la socialism, a aat îndărăt, și a bătut atîta pote­
cile înapoi în cît a ajuns... la d. Ionel Brătianu. A făcut drum fostul
șef al social-democrației romînești!
LU

*
Nu voim să cercetăm căror împrejurări se datorește faptul că
ipostase și căderi morale ca acele ale d-liii Nădejde sunt cu putință la
noi. Să nu se supere „Secolul11 d-lui Ghimpa, care se necăjește ori de
RA

cîte ori se hazardează vre-o vorbă rea de țara noastră, dar nu ne sfiim
de a spune că mediul în care trăim este în toată accepțiunea cuvîn-
tului un mediu idealicid. Idealurile nu pot trăi la noi, necum să se
desvolte. Ariviștii și transfugii se răsfață fără de rușine și nu simt
NT

nici o jenă atunci cînd se obosesc în excese de zel pentru adularea a

ceea ce au ars eri. Nici un scrupul și nici o delicateță de simțire nu-i
opresc în calea nerușinărei. La urma urmelor, ce le pasă ? Cine le cere
socoteală? Cultura sufletească care să-i oprească de la anumite ma­
CE

nifestări de o urîțenie hidoasă, le lipsește cu desăvîrșire; iar opinia

noastră publică, sau ceeace ne-am obișnuit să numim opinia publică,
este plină de indulgență și răbdare pentru ei. Atunci de ce s’ar jena?
De ce s’ar da înlături d. Ion Nădejde, care a fost ani și ani șeful
mișcărei socialiste, să ațîțe autoritățile contra mișcărei socialiste, s’o
I/

înfățișeze ca anarhică și primejdioasă ordinei publice, s’o expue ar-

bitrariului și brutalităței polițiilor noastre și să ceară mereu contra
AS

ei măsuri legale sau adminisirative ? Dacă admiratorul plătit al bur­

gheziei brătieniste, reacționare și incapabile, ar avea un pic de ru­
șine sau de simțire mai aleasă, ar înțelege că, tocmai în chestiile de
cari se ocupă azi mai mult și din cari și-a făcut o tristă și mizerabilă
UI

specialitate, ar trebui să fie mai rezervat și mai discret. Nimeni pro­

babil nu l’a tocmit pentru opera de dușmănire zilnică a mișcărei soci­
aliste, dar el totuși o face cu o îndărătnicie și cu un sectarism de care
BC

numai spirite a la Purișkevici sunt capabile. D. Ion Nădejde complec-

tează prin publicitate lucrarea de prigonire a mișcărei socialiste pe care
d. Panaitescu o face cu blîndețea cunoscută prin agenții săi.
...Și culmea inconștienței, toate acestea în numele... marxismului.
Căci d. Ion Nădejde este singurul marxist autentic din țara romînească.
Cînd judecă partidul socialist și’l denunță ca anarchist, o face în nu­
mele marxismului. Cînd înjură pe d. Gherea, o face tot în numele marxis-
 r»ci

Y
179

AR
mului. Brătienistul colectivist, care declară că socialismul nu mai are
nici un rost, critică pe socialiști din punctul de vedere marxist și dă
tuturora lecții de marxism ortodox. Oitindu-1, ai impresia că marxismul

R
duce deadreptul, fără de greș, la... brătienism și că de aceea este dinsul
ceeace este azi: anexa teoretică a secției IlI-a dela Siguranță, fiindcă
Karl Marx l-a învățat așa.

LIB
*
Violență de limbaj!—vor striga desigur mulțumiții de toate culorile,
moderații, spălăciții, scepticii, filozofii ertărei și ai indulgenței, blazații și
inodorii. Da, violență de limbaj. Violență de limbaj, fiindcă ce vroiți să

ITY
se spue d-Jui Ion Nădejde, care, guvernamental feroce, dăscălește azi pe
toți m numele unui ideal pe care 1 a părăsit; d-lui Nădejde, care oferă
un spectacol așa de urît din punctul de vedere al moralei publice; d-lui
Nădejde, care se tăvălește în noroiu spre mai marea bucurie a acelora
cărora face azi servicii; d-lui Nădejde, care vreme de douăzeci de ani

S
socialist, nu știe astăzi altceva de cit să înjure socialismul.
Ar fi să dezesperăm cu totul de viitorul acestei țări și de vlaga ge-
ER
nerațiunei care mai crede totuși în oameni și idei, dacă pilda decă­
dere! unui om ca d. Ion Nădejde ar fi primită cu un zîmbet de fin și
ironic scepticism și nu s’ar exprima prin sentimente mai vii.
NIV
Em. Argin
LU
RA

GOSPODAR
NT

. De-acum nu-mi mai pasă de lume! — Ci bea și mănîncă, streine,

Hei. norilor, cerneți zăpadă! Că-i viscol afară și-i greu:
Căci am murături și legume Și mii peste noapte la mine,
CE

Și-un slînjen de lemne’n ogradă. Că d’aia mi-a dat Dumnezeu!“

De nimeni de-acum nu-mi mai pasă ! lo-i scoate din circă cea torbă,
Ci suflă, măi Crivăț, nebun: Și n’oi cerceta după neam:
I/

Nevasta mi i tun sănătoasă, Cînd dai, apoi dă fără vorbă—

Copilul mi-i zdravăn și bun. Cu toții pornim din Adam.
AS

In tihnă vom sta la căldură, Doar cînd Voi vedea că-i mai bine,
Spunîndu-ne basme cu zmei ; Tus-patru la foc ne-om piti:
UI

Gîndi-ne-vom numai la gură —Hai, spune vr'un basmu, streine,

Și minții să-i dăm ce-i al ei. Și eu pentru alții Voi scrii"
BC

Iar dacă pe-o zi viforoasă Și’n zori, cînd cu inima dragă,

La poartă mi-o bate-un drumeț, Mi-o spune zîmbînd: „Rămas bun!"
l-oi spune: „hai, intră în casă!" Un ban i-oi vîrî în desagă,
Și las’ de noi ști să-l dezgheț. l-oi da și-o lulea de tutun.
B. Nemțeanu.
 180 Faci

Y
AR
„NEOIOBAGIA"

R
III

LIB
Toate așa numitele remedii aduse pînă nu de mult în chestia a-
grară, au fost păgubitoare țărănimei în loc să-i folosească, pentru că
întăreau regimul neiobag în loc să-l înlăture. De la o vreme însă a în­
ceput să domine curentul poporanist și acțiunea desfășurată sub influ­
ența lui a fost socotită ca mai serioasă. D. Gherea analizează deci re­

ITY
mediile poporaniste și cu același redutabil spirit critic, dar și cu a-
ceiași conștiinciozitate care-i deosibește întreaga lucrare, le reduce la
justa lor valoare — adică la aproape absoluta lor non-valoare.
Mai întîi, remediile paliative. Unul din cele mai zgomotoase și în

S
același timp cel mai nul în efecte, Fa constituit soia. Toată lumea se
ambalase — ne ambalaserăm cu toții— pentru ideea propagată cu atîta
ER
convingere și căldură de dr. Urbeanu. Acțiunea întreprinsă de d-sa nu
a reușit, n’a dat nici măcar un rezultat de probă din cauza greutăților
tehnice pe cari le prezintă transplantarea la noi a plantei japoneze.
Dar și dacă reușea, succesul ar fi fost pur tehnic; din punctul de ve­
NIV

dere social el n’ar fl însemnat nimic. D. Gherea persiflează cu un deo­

sebit talent satiric memorabila campanie pentru introducerea soiei —
și are perfectă dreptate, întru cît ea urmărea o soluție socială, Aceasta
însă nu scade întru nimic meritul d lui dr. Urbeanu, omul de știință,
care s’a strădănuit să dea vieței economice naționale un element mai
LU

mult. Că soia nu putea rezolvi chestia socială a țărănimei, d. Gherea

o demonstrează în chip peremptoriu. Cum regimul nostru economic
neoiobag are tendința să reducă la minimul posibil valoarea necesară—
adică acea parte a producției care reintră în mîinile muncitorilor, spre
RA

a le păstra viața—lucrul nu s’ar petrece cu soia altfel decît cu porum­

bul: s’ar reduce la minimum ceea ce ar primi țăranii, atît calitativ cît
și cantitativ.
Aceasta este atît de adevărat, încît chiar acum citesc în Doku-
NT

mente des Forschritts plîngerea generală a țărănimei japoneze că e atît

de exploatată de stăpîni și atît de stoarsă prin biruri, că nu-i rămîne
nici soia necesară pentru hrană. E o adevărată problemă asta în Japo­
nia: lipsa de soie în care se zbate țăranul. Dacă d. Gherea ar fi cunos­
CE

cut acest fapt cînd a scris cartea, ar fl putut să dea concluziilor sale
teoretice și tăria dovezii practice.
Ceea ce a făcut ca lumea să primească cu atîta entuziasm ideea
soiei, a fost speranța că țăranul va scăpa de porumbul dătător de pe­
I/

lagră. D. Gherea arată însă că cultura porumbului la noi, în măsura

extraordinar de largă în care se face, e un produs necesar al regimu­
lui nostru economico-agrar. E mai întîi chestia ieftinităței — teoria re­
AS

zumată mai sus în privința valorii necesare — țărănimea hrănindu-se

cu porumb, ridică o parte minimă din productul național (și dacă s’ar
hrăni cu soia ar ridica și mai puțin,) restul rămînînd claselor stăpî-
UI

nitoare și statului. Apoi e greutatea de a avea brațe suficiente pentru

a cultiva numai grîu pe tot pămîntul țării. In sfîrșit e nevoia de ro­
tație — pămîntul în care a crescut porumb devine foarte rodnic pen­
tru grîu. Iată deci că cultivarea porumbului e o necesitate econo­
BC

mică în condițiile noastre actuale, iar aceleași condiții neîngăduind ță­

ranului să-și cultive porumbul cum se cade și să aștepte pînă ce va fi
copt pentru a-1 culege — pelagra apare ca un produs necesar și firesc
al regimului neoiobag, pelagra e una din condițiile de viață ale neoio-
băgiei. Și toate propunerile cari se fac pentru a evita pelagra, sunt de
prisos, atît timp cît trăește regimul caro are nevoe de dînsa.
 Facla
181

Y
AR
Alt remediu paliativ a fost introducerea grădinăritului. Ca să nu
mai plătim tribut bulgarilor, să cultivăm singuri pătrunjelul de care
avem nevoie. Să 1 cultivăm singuri—adică țăranul să-l cultive. Scăparea
ta, e’n zarzavat, Romîne Și s’a vorbit, și s’a scris, și s’a agitat, si s’a

R
dat „răsplata muncii“ pe tema asta. Or, d. Gherea demonstrează că și
so’uția asta e imposibilă. Grădinăritul cere o muncă intensă, care pune

LIB
în joc toate forțele fizice, nervoase și morale ale omului, cerînd o aten­
ție de fiecare clipă. Țăranul neoiobag, silit să lucreze boierescul, unde
trebue să se prezinte la întîia chemare, nu poate face această muncă,
decît doar dacă grădinăritul s’ar efectua iarna, pe zăpadă. Și încă și
atunci ar crește renta pămîntului, zarzavatul ar intra în bucătăria boie­
rului, care l’ar avea mai ieftin de cit acuma, iar țăranul ar rămînea tot

ITY
neoiobagul pe care-1 știm.
In sfîrșit, un remediu paliativ mai este și exibarea, sub ochii uluiți
ai țăranului, a ceea ce se face în streinătate. D. Alimăneșteanu a scris
o broșură în care arată minunile agricole ale Danemarcei. D. Ioan Nă­

S
dejde, cu talentul său special de a se agăța de o ideie, ne amețește de
ani de zile cu aceeași Danemarcă. Dar d Alimăneșteanu a tras și con­
ER
secința: să trimetem o sută de țărani romîni îu Danemarca, să vadă ei
acolo cum se lucrează pămîntul, cum se cresc vitele și cum se hrănesc
oamenii. Atunci, odată întorși, vor face și ei ce vor fi văzut, vor în­
văța și pe ceilalți — și treaba s’a făcut, chestia s’a rezolvit. Capitolul
NIV
în care d. Gherea răstoarnă asemenea combinații copilărești e pur și
simplu splendid. D. Gherea arată condițiile naturale, dar mai ales eco­
nomico sociale în cari lucrează țăranul danez, comparîndu-le cu acelea
de cari „se bucură11 țăranul romîn. Și este evident că pentru a repeta
la noi exemplul Danemarcei ar trebui să creăm întîi cadrul social da­
LU

nez, adică să prefacem Romînia într’o Danemarcă. De altfel, d. Gherea

nu este contra trimeterii unui număr de țărani romîni în Danemarca,
dar pentru ca experiența să fie complectă cere și reciproca: o sută de
țărani danezi să fie aduși la noi, să facă agricultură în condițiile țăra­
RA

nilor noștri. Rezultatul va fi că romînul din Danemarca va deveni un

perfect danez, iar danezul din Romînia... va da ortu popii.
* * *
Cele mai importante remedii paliative, cari s’au și pus în practică,
NT

adică au căpătat un început de executare, sînt băncile populare, casa

rurală și obșliile sătești.
De succesul băncilor populare se vorbește foarte mult, pentru că
ele au ajuns să aibă un capital de vre-o 60.000.000 Nu se spune însă cine
CE

a depus acel capital — în genere burghezia satelor, numită astfel în mod

impropriu, căci ea este o clasă de cămătari ai satelor — și mai ales nu
se spune ce întrebuințare se dă acestor milioane, ce rezultate produc ele.
Băncile populare nu pot rezolvi chestia țărănească, pentru că nici
odată creditul nu poate crea o nouă stare de lucruri; el poate numai
I/

să ajute dezvoltarea ei. Dar băncile populare nu pot fi nici măcar de

un folos trecător țăranilor adevărați, întru cît le-ar înlesni creditul de
AS

consumare personală, cea mai puțin folositoare din toate formele de

credit, pentru că țăranul n’are capacitate de credit. Banca nu poate să’i
dea decît în proporția în care el este solvabil, adică într’o proporție mi­
nusculă. După ce-a luat suma și-a cheltuit-o, țăranul trebuie să plătea­
UI

scă. Și atunci se împrumută dela cămătar, cu dobînzi enorme, ca să

plătească datoria cu dobîndă mică la banca populară. Mai mult: țăra­
nului îi trebuie un girant. Girează cămătarul — și nu de geaba. Rezul­
BC

tatul e acesta: înainte vreme cămătarul, cu capitalul său, il exploata pe

țăran ; acuma cămătarul exploatează țărănimea cu banii băncii, în cari
se află ți banii țărănimii,— adică țăranii sînt exploatați cu capitalul lor
propriu.
In jurul casei rurale s’a făcut și mai mult zgomot de cît în jurul
băncilor populare. Rezultatul ei nu poate fi de cît dezastruos, cum a
 182 raci*

Y
și fost în Rusia. Casa rurală cumpără moșiile mari—cu prețul indicat
de rentabilitatea lor de proprietate mare—și le vinde după costul lor

AR
în loturi mici, cari au și rentabilitate mai mică—la noi neîncăpîndu-se
discuția care din cele două forme de proprietate e mai rentabilă, căci
e stabilit, în condițiile noastre speciale, că cea mare e mai rentabilă.
Va să zică, din capul locului țăranul cumpără pămîntul prea scump.

R
Dar nu e destul să-l cumpere, trebuie săi și plătească. Cu ce? Ca să
cumpere pămîntul, țăranul trebuie să dea un însemnat avans, pentru

LIB
întruchiparea căruia își vinde singur și cenușa din vatră. Apoi începe
să lucreze, fără capital, bine înțeles; vine un an prost, altul după el —
și iată că nu mai poate plăti ratele, trebuie să se învoiască la boier; și
după acel moment s’a isprăvit: țăranul a redevenit neoiobag. Adică se
întimplă același lucru care s’a întîmplat și cu împroprietărirea. Cu o

ITY
deosebire numai: atunci țăranii lipsiți au fost prefăcuți în proprietari,
un fel de proprietari,—acum țăranii înțoliți vor fi prefăcuți în proletari,
un fel de proletari.
Și cînd o mare parte din cei împroprietăriți prin casa rurală își
vor pierde pămînturile, cari vor redeveni proprietatea casei rurale, a-

S
ceasta—înființată pentru a nimici latifundiile—va ajunge cel mai mare
ER
proprietar latifundiar din țară, zice d. Gherea. Va ajunge personificarea
nababului Cantacuzino și a lui Mochi Fișer, contopiți intr’o singură
persoană,—am adăuga noi.
Cu obștiile țărănești, reformă care în aparență cel puțin e foarte
NIV
înaintată, lucrurile nu stau mai bine. Dacă proprietarii s’ar decide, în
număr mare — de cazuri excepționale nu e vorba — să-și dea chica pe
mina obștiilor, ceea ce le-ar aduce mari neajunsuri, ei ar avea însă și
un enorm avantaj: obștia întreagă e și mai legată de pămîntul local de
cît individual. Dacă obștia e bine și drept organizată, astfel că produce
LU

în adevăr un cîștig însemnat țăranilor, cari sint și arendași și lucrători,

la expirarea contractului proprietarul urcă prețul arendei atribuindu-și
lui cîștigul arendașului, iar țăranii rărnîn numai cu partea muncii, adică
aproape ca și înainte de alcătuirea obștiei. Cum obștia nu se poate duce
RA

în altă parte, ea trebuie să se supuie, ori să renunțe la moșie.

Aceasta în cazul cel mai bun, puțin probabil. In cazurile mai
puțin bune obștia va fi organizată astfel că foloasele ei le vor avea că­
mătarii satelor, iar adevărații țărani nu se vor folosi nici în timpul pri­
NT

mului contract. Ace^t folos, al cămătarilor, este evident și în instituția

băncilor populare și în a casei rurale. Cămătarii satelor își fac perfect
treburile sub regimul remediilor poporaniste și d. Nădejde face pe nai­
vul cînd ia pe acești cămătari drept burghezie țărănească apuseană.
CE

Băncile populare, casa rurală și obștiile țărănești aduc însă un

folos, altul decît cel așteptat: ele contribue la deșteptarea țărănimii,
ele o fac să întrevadă posibilitatea unui traiu mai bun, ele o fac să se
miște, să se asocieze, să se ocupe în mod colectiv de nevoile ei, o fac
să-și simtă interesele de clasă și solidaritatea lor, o fac să-și simtă pu­
I/

terea. Ceeace cluburile țărănești organizate de Ficșinescu și Banghereanu

sub directiva d-lui Ioan Nădejde au vrut să facă de-adreptul, instituțiile
AS

poporaniste fac în mod indirect, mai puțin clar, mai încet, cu un ames­
tec de iluzii false cărora va urma deziluzia amară — dar o fac. Această
parte bună d. Gherea le-o recunoaște.
Să trecem la legislația quasi-socialistă. F.
UI
BC
 183

Y
AR
CHESTIA EVREEASCA

R
O luptă între Coroană șl evrei!! (?)

LIB
Ni se reproșează din unele cercuri, că tot ce nu este scris
in „Eacla“ e lovit de un nemilos ostracism, cum e cazul cu bro­
șura d-lui L. Dichter—de oarece ne-am erija în unicii apărători și

ITY
depozitari ai soluțiunilor în chestia evrească.
Am vorbit la timp de broșura d-lui Dichter și doream să
nu mai revenim asupra acestei scrieri, care numai cu chestia evre-
ească dela noi nu poate fi legată, cu tot titlul ei pompos pus sub

S
numele autorului și anume: „Chestia evreească, caracterul și soluția ei.*
ER
Chestia fiind totuși permanent la ordinea zilei, ne vedem
siliți a mai spune cîte-va cuvinte asupra lucrârei d-lui Dichter.
Cartea d-lui Lupu Dichter, discutînd mai mult o chestie ju-
NIV
ridico-constituțională decît chestia evreească în toată complexitatea
ei, am crezut nimerit să cerem lămuriri dela un tînăr licențiat în
drept, care în același timp este un bun cunoscător al chestiei evre-
ești dela noi.
LU

Am găsit pe numitul tînăr tocmai cînd răsfoia lucrarea d-lut

Dichter, pe care făcea note cu creionul roș la diferite pasagii, iar
alături de aceasta era deschis textul constituției dela 1866, cînd
s’a votat prima constituție romînă.
RA

La întrebarea noastră, cam ce crede despre caracterul și so­

luția chestiei evreești așa cum o prezintă d. Dichter; ne-a răspuns
următoarele:
NT

Mă pregăteam tocmai ca prin o broșură să răspund d-lui Dichter, că

cartea d-sale pe deoparte se potrivește cu chestia, evreească, ca scripca cu
epurele, iar pe de altă parte, în loc să lămurească chestia, mai mult o în­
CE

curcă, ba ce e mai trist, se pune pe un teren falș și ilogic, atît în ce pri­

vește chestia în sine, cît și din punctul de vedere al eresiilor juridice ce
a îngrămădit în cele 63 de pagini din broșura sa, falșuri și eresii, cari, în
loc de bine, pot avea consecințe defavorabile evreilor din Bomînia. Și ceea
ce mă miră, este că pînă acuma acea scriere n’a fost desavuată în mod
I/

public de către căpeteniile sau conducătorii evreilor din țară, afară numai
dacă n’au crezut că acea broșură nu merita nici chiar onoarea unei de-
AS

savuări.
Căci mă rog, care om cu scaun la cap poate să accepteze concepția (?)
d lui Dichter, că chestia evreească nu este altceva, decît o luptă intre Co­
roană și evrei? (pag. 16) că regele în dorința de a avea un corp electoral
UI

slab, a intervenit ca evreii să fle eliminați din corpul politic electoral, pen­
tru ca nu corpul electoral să dicteze? (pag 16, și că lipsa evreilor din corp
dă suveranului puterea absolută, iar răspunderea pentru actele de guver-
nămint dispare cu totul ipag. 12.)
BC

Și cînd a făcut regele această intervenție? încă de la 1866 — cînd

a sosit în țară — a lăsat ca printr’o trăsătură de condei, pi in schimba­
rea art, 7 din constituție să se nimicească puterea corpului electoral, pen­
tru a fi El singur factor decisiv în stat" (pag. 61 )
 184 F a c i a

N’am gîndul să mă fac apărătorul suveranului și al prerogativelor

Y
sale, dar mă întreb : este serios ceea ce afirmă d-1 Dichter? sau mai bine
zis este cel puțin adevărat aceasta?

AR
Cine nu știe că regele a venit în țară la 8 Maiu 1866 și că proectul
de constituție era depus la adunarea electivă încă dela 1 Maiu, iar art. 7
a fost votat în ziua de 21 Iunie sub presiunea unei mișcări de stradă —
înscenată de o ceată de politician! — cînd s’a adoptat un amendament al

R
d-lui C. Văleanu și alții că: „Numai străinii de rituri creștine pot dobîndi
împămîntenirea“ și aceasta după furtunoase discuțiuni. Căci, ca să fiu drept,

LIB
trebue să recunosc că regele habar nu avea de cele ce se făceau atuncea în
țară, nu cunoștea aproape pe nimeni, fiind sosit abea de 6 săptămîni.
Dar mai departe, ce legătură are chestia evreească cu lărgirea cole­
giilor, combătută cu atîta inzistență de d. Dichter ? că alegătorii colegiului
al IlI-lea sunt încă neapți, minori, nevrednici de votul universal (pag, 60)

ITY
sau că d. Carp — cel mai inteligent om din țară — este ținut prea mult
în opoziție, iar liberalii stau la guvern timp îndelungat ? (pag. 53.)
Numai din aceste scurte citate din opera (?) d-lui Di. hter, mă întreb:
corespunde conținutul cărței d-sale cu titlul ei ? Aceasta este chestia evre­

S
ească? aceste sunt doleanțele lor actuale exprimate prin memoriile presen-
tate în iarna trecută suveranului și corpurilor legiuitoare ?
ER
Ce să mai zic despre critica (?) ce face Constituției cum, că aceasta
nu are ființă, și este de nul efect, fiind-că,—zice d-sa —n’a fost promulgată
în conformitate cu art. 126 din constituție (pag. 48) Notați bine, d. Dich­
ter anulează constituția în baza art. 126 din aceeași constituție, nulă după
NIV
d-sa, de unde se vede criteriul d-sale de judecată. Și în consecință toate
legile votate și promulgate în virtutea acestei constituții sunt nule și de
nul efect (pag. 48) iar toate hotărîrile pronunțate de tribunale în virtutea
acelor legi, sunt casabile: „nici regele nu poate garanta fiecăruia propri-
„etatea sa, sau drepturile pe care cineva le-a cîștigat de la 1866 încoace,
LU

„în baza legilor și a hotărîrilor judecătorești, și noi înnotăm de drept

„în cea mai deplină anarchie, totul este nul și anulabil* (pag. 48—49).
încă odată mă întreb, aceasta este chestia evrească, caracteristica ei ?
Cît despre soluția d-lui Dichter, neapărat că trebue să fie sofistică și con­
RA

formă cu premisa pusă de d-sa.

„N’avem Constituție, trebue să ne dăm una“ (pag 63).
îmi pare foarte rău că cadrul ce mi-e destinat nu’mi permite să
notez—măcar în treacăt-—toate sofismele din cartea d-lui Dichter, ca astfel
NT

să se poată judeca valoarea (?) ei atît din punctul de vedere social cât și
juridic; așa, d-sa crede că a făcut o mare descoperire numind pe israelițiî
pămîntenî, supuși romini, termen consacrat, zice d-sa, de oficialitate (pag.
12. 34). adică d sa ia pașapoartele ca titlu de oficialitate și uită că terme­
CE

nul de pămînteni este în adevăr consacrat de legi și hrisoave.

Dar n’aș sfîrși nici în 20 de pagini să înșir toate bizareriile—ca să
nu zic un cuvîntmai tare—din cartea pomenită; d. e.: Teoria socialistă (pag
20): Tratatul și convenția din Paris din 1856 și 1858 (pag 12-27); Regele
ar putea vinde Țarului Romînia, și toate moșiile particulare ar deveni pro­
I/

prietatea Țarului Rusiei; (pag. 37 38); și în afară de toate acestea, găsim

alterări de texte, cum este art. 126 din Constituție, și art. 46 din Conven­
AS

ția din Paris.

Și în adevăr: d-1 Dichter spune la pag. 48 că:
„Art. 126 din constituția dela 1866 prevede, că se va face o lege care
„să prescrie modul de promulgare a legilor. Această lege însă nu s’a făcut.
UI

„In locul ei avem un jurnal al consiliului de miniștri care prescrie modul

„de promulgare a legilor. Fiindcă nu se poate susține că un jurnal al con
„siliului de miniștri e identic cu o lege, mai cu seamă în ce privește modul
BC

„de promulgare a legilor și atunci cînd constituția cere O lege, toate legile
„promulgate în modul prescris de jurnalul consiliului de miniștri sunt vi-
„țiate în formă și hotărîrile date în virtutea lor sunt casabile*.
Dacă lucrurile ar fi astfel cum pretinde d. Dichter, evident că drep-
ta!ea ar fi în partea d-sale.
 Facla
185

Y
Ia să cităm însă cuprinsul art. 126 din constituția din 1884-fost art.
127 din constituția dela 1866—. (D. Dichter pretinde că a t. 126 așa cutn

AR
d-sa ’1 înțelege, ar fi figurînd în constituția din 1863. Deci face și aice o
alterare).
„Art. 126 — Nici o lege, nici un regulament de administrațiune
„generală. județeană sau corn nală nu pot fi îndatoritoare decît după ce

R
„să publică în chipul hotărît de lege".
Iar art. 115 din constituția dela 1884 ca și din 1886 spune urmă­

LIB
toarele :
„Art. 115.—Legile de finance să publică în Monitorul Oficial ca și
„celelalte legi și regulamente de administrațiunea publică".
lată ce cere art. 126, „publicarea în chipul hotărît de lege", iar legea
care prevede chipul, este art. 115 care precede art. 126; și nicăeri nu s’a

ITY
cerut facerea unei legi care să prevadă modul de promulgare a legilor,
după cum voește să pretindă d-1 Dichter.
Și așa fiind. îmi pun pentru ultima oară întrebarea dacă d-1 Dichter
a tratat chestia evreiască în broșura sa. sau a aruncat o piatră în baltă...
Liber era d-sa să facă un tratat de drept constituțional, în care să

S
scrie tot ce poftește, să întrebuințeze ori ce sofisme, ori ce arguții de avo­
cat de judecătorie,—ideile fiind libere, dar nu și obligatorii—dar să nu a-
ER
mestece chestia evreească, pe care nu numai că nu o luminează, ci mai mult
o întunecă, făcînd și un rău evreilor nevinovați, confundînd dreptatea cauzei
lor cu fantasmagoriile cuprinse în broșura sa.
NIV

Din cele ce preced se poate judeca dacă merităm reproșu­

rile ce ni se fac, și mai cu seamă privitor la broșura d-lui Lupu
Dichter.
R. G.
LU
RA

Oligarch!! țârei mele

NT

Mult îmi sunt dragi oligarch» țărei mele : sunt toți oameni
duioși, blajini, cu miere în gură și cu foc în inimă. Cînd pome
CE

menesc de țară și de neam, îi apucă un fel de alte alea, bune :

vocea li se moaie, cîte o lacrimă le udă genele; vorbesc cu glas
tremurat; celor bărboși le tremură și barba. Oînd vorbesc de neam,
ei zic : „neamul rrromînesc", iar țârei, nici nu-i zic țară, ci—alin­
I/

tat — „țărișoară". Așa sunt oligarchii romîni : blajini, duioși și

cu mult alean în suflet.
AS

Gândul lor numai spre țară se’ndreptă. Deunăzi, d. Georges

Diamandy, oligarch roșcovan, zărind la Cameră pe d. Dieva, oli­
garch oai heș, îl întreabă fără altă vorbă :
UI

— Care e, coane Nicule, leacul cu care să vindecăm relele

de cari suferă țara ?
Iar d. Fleva, neînduplecat cum e, strigă :
BC

— Să plece doftorul, care stă la capul bolnavului 1

Toomai atunci trecea d. Costică Alimănișteanu, lung și cam
aplecat înainte.
 186 Faci

Auzind că e vorba de durerile țărei, d. Alimănișteanu în­

Y
treabă plin de grijă :

AR
— De „țărișoară" vorbiți? Oh! „țărișoara" mea!
Si ar fi oftat multă vreme d. Ahmănișteanu, dacă nu venea
d. Vintilă Brătianu să’l ia de braț și să’i poarte gîndul aiurea :

R
spre o nouă creațiune do bancă.
Așa sunt oligarch» romîni: chinniți pînă în măduva oaselor

LIB
de grijile țârei. Noroc că mai au și alte treburi, cari îi fac să uite
de necazuri. Altminteri s’ar prăpădi, săracii.
Pe mine unul mă înduioșează mult această grijă de tot mo­
mentul pentru țara mult iubită.

ITY
Cîud văd doi oligarchi stînd de vorbă, la un colț de cafenea
sau de trotoar, mă pocnesc peste frunte.
— Araca’n de mine! Se chinuesc bieții oameni vorbind de

S
nevoile țărei. Ia să-i tulbur și să le împrăștii gîndurile.
Și numai ce mă apropiu de dînșii, să trag cu urechea.... 0-
ER
ligarchii văzîndu-mă, scurtează vorba și se despart, plecînd fie­
care în altă parte.
Iară eu, deși m’am făcut vinovat de o necuviință, sunt feri­
NIV

cit, știind c’am săvîrșit o faptă bună.

Numai cînd văd pe oligarchi urcînd scările Băncei Națio­
nale, ale Creditelor, ale Casei Rurale, ori ale ministerelor, inima
mea e mai veselă. Atunci știu că oligarch» nu suferă. Nu vor­
LU

besc doar de nevoile țării, ci de ale lor și cînd e vorba de ale lor,
helbet, n’am nici o grijă. Știu să și le satisfacă de minune (și nu
e treaba mea).
RA

Nu e vorba, că de aș voi să mă amestec, căutind să’i tul­

bur iarăși, aș păți o rău, rău de tot. Căci pe cît sunt de blajini și
de duioși oligarchi! cînd se ocupă de treburile țărei, pe atît sunt
de nemiloși cînd își cată de treburile lor. Atunci să n’ai nici ochi,
NT

nici urechi, că e vai de tine.

Și tot vai de tine e cînd vrei să știi cum oligarch» admi­
nistrează, mai ales la sate. Oligarchul, duios și blajin la oraș, aduce
CE

cam cu o fiară cînd e la sate. înțelegeți dv. Cu mojicii dela sate

pun la cale treburi „particulare®
Numai cînd e vorba de treburile obștești, oligarchul e blajin,
I/

duios și plin de dragoste. Atunci vocea îi tremură, barba idem—■

de o are—iar grijile îi întunecă fruntea. Vă îndemn să nu vă ui­
AS

tați mult la un oligarch preocupat de grijile țărei. V’apucă plînstil.

Și e mai bine să rîdeți. F.
UI

* a apărut: Biblioteca Facla No. 1

TOLSTOI
BC

Viața, Religia, Armata, Patria, Averea

Cea mai frumoasă și mai ieftină bibliotecă. Apare săptămînal, sub
îngrijirea d-lui N. D. Cocea. In numărul viitor nuvele de Anatole France.
----------------------- — 10 bani numărul, 10 bani — -------------- - ------
 187

Y
AR
Democrația în Serbia

R
Cunoscutul teoretician socialist Parvus, f&cînd un voiaj de

LIB
studii prin Orient, își publică în „Arbeiter-Zeitung", ziarul social-
democrației austriaco, impresiile sale. Reproducem articolul de
mai jos pentru interesantele constatări ce conține asupra vecinei
noastre, Serbia.

ITY
Democrata în Serbia e un fapt și un problem în acelaș timp.
Mai mult ca în orice altă parte din Europa formele exterioare ale
vieței publice sunt democratice . Miniștrii, bancherii, țăranii și muncitorii

S
mențin între dînșii relațiuni libere, de egalitate, se întitulează după obice­
iul țărei cu numele de botez, ocazional se și tutuesc. Spiritual, burghezia
ER
nu s’a liberat încă cu totul de mediul ei național. Oa clasă socială ea se
complectează și acuma din popor. Mai sunt aci elevi ai școlilor secundare
ba și studenți din școlile superioare cari își cîștigă existența prin servicii
casnice: pînă la 8 dimineața își fac serviciul, merg apoi la școală, după
NIV
masă se întorc la serviciu și seara o au liberă pentru studii. Dar în felul
de trai despărțirea se produce și va duce în scurtă vreme la un contrast
și în gîndire și în simțire. Dacă ne coborîm din înălțimile Belgradului, cu
casele moderne și cafenelele strălucitoare, în port, găsim un popor de mi­
zeri, veget.înd în praf și în murdărie. Acolo, într’o circiumă sărăcăcioasă, am
LU

auzit dela cîțiva zdrențăroși un cîntec care conținea strofa: “Să-i ia dracu
pe stăpînitorii cari ne-au răpit vatra și ogorul."
Puterea politică e în timpul de față cu totul în mîna scupcinei, a
parlamentului. Dinastia n’are nici o influență. De un actual ministru se
povestește că s’ar fl adresat prințului moștenitor cam astfel: „Ascultă-mă,
RA

ia seama, știi că pînă acuma am dat gata cîți-va regi.‘ Cunosc pe acest mi­
nistru. am avut o lungă convorbire cu dînsul, nu 1- am întrebat bine-înțe-
les de-8 adevărate cele povestite pe seama lui. dar după aprecierea mea,
cred că o astfel de Întîmplare nu-i exclusă. Aduc acest svon, căci în ce
NT

privește educația prinților nu se pot aduna nici odată destule experiențe.

De altfel oamenii de stat sîrbi se dau cu mîndrie drept Îmblînzitori de regi.
— 30 de ani de-arîndnl am dus lupta, zise Pașici.
CE

— Dar, la urma urmelor tot Draga v’a salvat1) — replic eu.

_ Ah..... (gest de dispreț) ofițerii au făcut revoluția și ne-au pre­
dat apoi nouă conducerea politică.
__ Cu toată lupta voastră, Milan și Alexandru stăpîneau țara și voi
înfundați pușcăriile.
I/

Pașici (arătîndu se pe sine) — De două ori condamnat la moarte.

— Ce garanții aveți că democrația se va menține mai departe?
— Țărănimea noastră e cu totul democratică și are un simț foarte
AS

desvoltat pentru independență.

— Cu toate acestea regimul reacționar a existat, constituția a fost
modificată și țăranii nu se mișcau. N’ar fi lucru greu să fiți băgați și a-
UI

cuma în închisori
— O, nu, trebue să cunoști prea bine pe țăranii noștri.
— Cum s’a ținut dar acel regim?
— Asta e altă chestie
BC

Tălmăcesc acest din urmă răspuns că, Milan, Natalia, Alexandru s’au
menținut grație presiunei puterilor streine. Și aceasta nu se poate tăgădui.

fl Aluzie la revolta ofițerilor ca să înlăture pe Draga.

 188 Faci

Y
Și acum monarhia e impusă sîrbilor din afară. Dacă trebue recunoscut că
regele Petru se bucură de simpatii printre țăranii din timpul războiului

AR
pentru independență, ei ar fi renunțat cu toate acestea la această plăcere
costisitoare, dacă nu pentru alta dar pentru dotația regală care se ridică
la 1.200.000 de franci.
Da, presiunea puterilor streine e un impoitant factor reacționar în

R
Serbia. Pe lingă acestea mai e și faptul că dela războiul independenței
întreaga politică a Serbiei s’a făcut la Belgrad. Numai din urcarea biruri­

LIB
lor și sarcinelor militare, pe care le suporta cu răbdare, populația dela țară
luă cunoștință de această politică.
Am fost și la țăranul sîrb. L’am căutat și studiat în magazinul de
grîne și carne al țârei, acolo unde mai mult ca în altă parte și-a păstrat
bunăstarea. Netăgăduit, e un popor liber și curagios. cu o puternică în­

ITY
credere în sine. Are alături de simțămîntul solidarităței naționale și un
desvoltat simțămînt de independență—-față de străinătate.
— Voiți războiul contra Austriei ?—întrebam pe țărani.
— De ne-ar da D-zeu această fericire—era răspunsul.

S
Pe cînd un țăran bătrîn îmi povestea întîmplările sale din războiul
cu Turcii, l’am întrerupt:
ER
— A fost greu războiul contra Turcilor; dar cu cît mai greu ar fi
războiul contra puternicei Austrii. Doresc oare toți acest războiu ?
— Toți, cu toții mergem la războiu.
— Este oare acum dispoziția tot atît de puternică ca atunci, în răz­
NIV

boiul contra Turcilor.

— Mai, puternică, neamțul este dușmanul nostru cel mai rău.
Aveam impresia precisă că cel puțin acest bătrîn țăran și fiii săi
ar risca buna lor stare și-ar porni bucuroși în luptă contra Austriei. De
LU

s’ar putea învinge numai cu dispoziții războinice și de s’ar putea încărca

tunuri cu vrrbe războinice, Serbia ar fi sigură de victorie. Bătrînul țăran
îmi arătă toporul său. Cu de astea au mers ai noștri la Inptă contra Tur­
cilor. Ochii moșneagului — o frumoasă statură bărbătească — scăpărau
fulgere. De i s’ar zice : „la-ți toporul și luptă acum contra Austriei1*, n’ar
RA

sta de loc pe gînduri.

Țăranul acesta sîrb e izolat de lume. Nu cunoaște lumea și relațiile
ei de putere sau știe numai ceia ce-i spun gazetele naționaliste ce-i sunt
citite. Căci singur nu știe să citească. Acolo unde țăranul s’a păstrat mai
NT

bine, abolo e atins mai puțin de comerț. Chiar legăturile cu micile tîrguri
sunt slabe. Drumurile sunt mizerabile. Timpul ploios le face impracticabile.
„Ești primul strein care calcă acest prag** mi-a spus fruntașul țăran pe care
CE

l’am vizitat și care cu fiii, ginerii fiicele și nurorile reprezintă o întreagă

formație economică, unitară și separată, un stat aparte, ''rejudecățiile și su­
perstițiile cele mai stupide domnesc printre țărănimea sîrbească.
Intr’o localitate am văzut un monument ridicat unui șef de bandă,
căzut la 905: în fața crucei erau așezate mere și nuci aduse de țărani —
I/

o rămășiță a acelor timpuri cînl se credea că și sufletele morților trebue

să se hrănească. In Kragujevaț a fost vara asta o mare inundație. Țăranii
AS

și-au reamintit atunci că în acele zile a murit o văduvă bogată a cărei ul­
timă dorință fusese, cadavrnl ei să fie scăldat în vin. Văduva era dar vino­
vată de inundație, aceasta a fost opera ei. Veni și mitropolitul din Belgrad
care declară că văduva nu trebuia inmormîntată, căci vinul e sîngele lui
UI

Isus. Moarta a fost desgropată. Intîi voiau să o ardă, apoi au găsit un alt
procedeu, mai simplu, pretins tot atît de bun. Cadavrul a fost întors cu
capul acolo unde trebuiau să fie pic oarele. In altă localitate, am văzut
lîngă o capelă un isvor tămăduitor. Veneau femei cu copii, se spălau în a-
BC

pa sfîntă, apoi tăiau cite o bucată din haina lor și o lăsau acolo ca jertfă
ispășitoare. Pentru scăldarea copiilor e făcută o groapă murdară.
In fața acestor fapte e foarte îndreptățită întrebarea la adresa democra­
ților Serbiei: Unde vi-s școlile pentru popor ? unde vi-s spitalele?-* Se in­
dignează oamenii d’aci că copilul sîrb e silit în Bosnia să învețe ungurește
 189

Y
AR
Dar nu-i oare mai bine o educație școlară ungurească sau germană decît
nici una? Dela 1882, exista în Serbia învățămîntul obligatoriu; cu toate a-
cestea numărul aualfabeților e de 72 pînă ia 80 la sută. Lipsesc școli, lip­
sesc învățători. Mulți,—se zice—uită ce au învățat la școală. Asta e sem­

R
nificativ pentru înapoierea vieței țărănești care are ca urmare o reîntoar­
cere la barbarie. Țăranul e dat judecăței, dar tot nu-și trimite copiii la școală.

LIB
Negreșit, are nevoe de dînșii pentru vitele sale.
Asta e țărănimea sîrbă, acea parte care și-a mai păstrat independența
și originalitatea. Această țărănime a fost stăpînită sute de ani de Turci.
Cum ? Prin puterea statului centralizat chiar în acea formă primitivă, cum
l’au avut Turcii. Ou atît mai puțină rezistență ar putea opune această ță­

ITY
rănime unui mare stat modern centralizat! Dacă burghezia sîrbă ar vinde
statul pentru bani, desigur că țărănimea sîrbă nu l’ar putea ține. Și inde­
pendentă și războinică în afară, democrația acestei țărănimi e autoritară
înăuntru. Ea e întemeiată pe autoritatea celui mai mare sau a bărbatului

S
în fiecare casă, ea se supune lesne autorităței unuia în stat ca și oricărei
autorități de putere de îndată ce țăranul a recunoscut forța.
ER
O Serbie independentă și democrată se dezvoltă cu industria, dar nu
în clasa capitalistă ci în proletariat. Numărul muncitorilor de fabrică e încă
foarte mic. Există încă o clasă meseriașe relativ desvoltată, a cărei exis­
tență economică, e strîns legată de aceea a țărănimei. Sunt meseriași cari
NIV
lucrează cu cîte 20—30 de calfe și un număr însemnat de ucenici. Salariile
sunt mici. Mijloacele de trai se scumpesc și o nețărmurită exploatare a
chiriașilor înflorește. Căile ferate aparțin statului, care are și ateliere in­
dustriale pentru trebuințele sale. Cum ni s’a comunicat din Niș, situația
muncitorilor din întreprinderile statului e mizerabilă. Salariul mijlociu e de
LU

2 franci pe zi.
Organizațiile muncitorești, atît cele sindicale cît și cele politice se
desvoltă bine, presa muncitorească are succese însemnate. In ultimul timp
partidul socialist a cumpărat în Belgrad o casă, înainte era acolo o mică
biserică, apoi a fost instalată o casă de bancă și acum vin muncitorii și
RA

prefac biserica într'un cămin sindical. Adică: întîiu religie, apoi capitalismul
și după aceea socialismul!
Despărțirea dintre proletariatul și clasele burgheze a găsit cea mai
pronunțată expresie politică în timpul crizei anexiunei, atunci, cînd deputatul
NT

socialist Kazierovici și-a ridicat glasul în parlament contra războiului. A

făcut-o în numele partidului, după o hotărîre luată înainte. Era o demon­
strație oficială a social-democrației în Serbia. Această demonstrație înseamnă
o nouă perioadă în istoria Serbiei.
CE

După lupte de ani de zile muncitorimea sîrbă a cucerit o nouă re­

gulamentare a mancei care prevede ziua de muncă de zece ore pentru
industrie și comerț, repauzul duminical, interzicerea lucrului de noapte pentru
femei și nevrîstnici, astfel și o asigurare pentru caz de boală și accident,
o asigurare pentru caz de bătrînețe care e facultativă, camerele muncei.
I/

Toate aceste institute au o organizație mai democrată ca în Germania. In

Serbia sindicatele și partidul social-democrat au drepturile persoanei juridice,
AS

adică pot face cumpărări și vînzări. Dreptul de vot la Camerele muncei îl

au numai membrii sindicatelor. Sindicatul e astfel ridicat la o instituție
de stat. O altă bună dispoziție, demnă de imitat, e că muncitorii cari că­
lătoresc pentru căutarea de lucru au o reducere de 50% pe căile ferate.
UI

In desvoltarea social-democrației stă chezășia independenței și de­

mocrației în Serbia și în agitația pentru pace a social-democrației e garan­
ția succesului ei.
BC

m a apărut: VOTUL UNIVERSAL în ROMINIA

de TOMA DRAGU
JjlUlV O minunată broșură de propagandă. — 50 pagini 15 BANI. —
Se poate procura la Biurou! „Facla*, Brezoianu 14, București.
 c 1 &
190

Y
R AR
LIB
Căpitanul portului Brăila d. Angelo Teodorescu, dăduse în
judecată pe muncitorul P. Istrati, pentru că l’ar fi maltrat la o
întrunire publică, cu prilejul grevei din port. Judecătoria l’a con­
damnat pe Istrati la 300 de lei amendă. Do ce la trei sute și nu

ITY
la un milion, nu știm. Poate că legea o fi prevăzînd un maximum,
de teamă să nu se exerciteze o prea mare cămătărie jnstițieră.
Istrati însă, în loc să pupe mina judecătorului și d-lui Angelo,
face apel, iar tribunalul, găsind că reclamata e ridiculă, îl achită.

S
Nu-i mai rămîne susceptibilului funcționar decît să se creadă ne­
ER
dreptățit și să se proclame victimă a justiției.
Dacă insistăm asupra cazului este că-1 găsim foarte caracte­
ristic. d. Teodorescu este generos; și d-sa face parte din
NIV
acea superbă pleiadă de fericitori ai patriei cari într'o bună dimi­
neață și-au perdut capul și au luat-o razna. Și iată că pînă și
Justiția de clasă, justiția burgheză, e silită să-i mai strîngă în frîu
pe acești domni și să puie capăt pornirilor lor muscălești.
LU

Cu prilejul grevei d. Angelo Teodorescu s’a pomenit, prin

slujba eare-1 hrănește, apărătorul firesc al patronilor. Istrati era,
prin jertfa pe care-o face, in tabăra cealaltă. Teodorescu între­
buința forța brutală împotriva lucrătorilor și a șefilor lor ; Istrati
RA

va fi spus o vorbă mai amărîtă împotriva patronilor și a slujba­

șilor lor oficiali. Și atunci d, Teodorescu n’a socotit că este o fapta
rea, după ce prin mijloace brutale, ai înfrînt greva, ca să mai
NT

urmezi și pe alte căi sistemul de persecuții muscălești; și s’a bu­

curat d. Teodorescu că lucrătorii vor mai avea de dat, din sărăcia
lor, o amendă de 300 lei. Noroc că tribunalul burghez și reacționar
CE

a venit să puie capăt avîntului acestui generos.

Și d. Teodorescu e om de treabă. Ii dăm noi acest certificat,
de care-1 autorizăm, să se servească. Dar tocmai de aceea cazul
d-sale e atît de interesant. El ne arată unde au ajuns acei oameni,
I/

cari mînați de-o chimeră ori de un interes, s’au afundat în cloaca

„democratică" a liberalilor. Și, mai ales, cazul acesta, ca și atîtea
AS

cari l’au precedat, ne arată unde vor putea încă să mai ajungă
acești oameni. Ei n’au epuizat încă scara decăderilor. Un drum
iung dar foarte alunecos le este încă deschis, acestor oameni da
UI

treabă. D. Nădejde s’a și pronunțat pentru pedeapsa cu moarte ;

d-sa e însă numai „teoreticianul" întreprindere! generoase. O să-i
BC

vedem pe ceilalți la lucru. Și de faptele lor tot nouă o să ne crape

obrazul de rușine; obrazul lor e ia adăpost de ori-ce accident:
alifia bugetară îl menține neted, plin și rumen.
 Y
AR
făgăduelile reaG|ionare-demoGratice dela Cameră

R
LIB
Discursurile d-lor Diamandi și TaKe lonescu
In momentul cînd începem aceste rînduri, nu cunoaștem de

ITY
cit discursurile d-lor G. Diamandi și Take lonescu și, pe lingă
aceasta, suntem siliți (revista trebue să apară la timp) să scriem
în fuga condeiului. Cititorii noștri să ne ierte deci rapiditatea
acestor note politice. Vom reveni pe larg asupra discuției urmate.

S
D. Diamandi a dat ce a făgăduit, sub o formă personală și
ER
cu un fond personal. D. Diamandi e totdeauna personal. Direc­
torul „Revistei Democrației Romîne“ a avut curaj. I-o recunoa­
ștem și’l felicităm. II felicităm mai ales pentru mustrarea „Vii­
NIV
torului”. Ziarul d-lui Duca i-a reproșat că n’a fost disciplinat.
D. Diamandi a avut un amestec ciudat de idei îndrăznețe,
de poporanism sincer și de reacționarism diletant. A cerut votul
universal, legi sociale : ca o compensare pentru legile reacționare
LU

ale d-lui Mihail Orleanu, o soluție dreaptă în chestia evreiască

și alte cîteva lucruri bune. Dar, in același timp, a vorbit de
armata care a reprimat răscola țărănească cu un ton pe care
1-ar fl putut întrebuința oricare arendaș, autor de liste funerare
RA

în Martie 1907, și a declarat că, chiar pe vremea cînd era so­

cialist, avea o slăbiciune mare pentru monarchic.
Nu voim să bănuim sinceritatea d-lui Diamandi. D. Dia­
NT

mandi s’a supărat odată foc pe noi, fiind-că ne-am permis să i-o
bănuim. Iată, nu o mai facem. Nu-1 mai șicanăm asupra tîrzietății
manifestațiunilor sale democratice și asupra tăcerei sale vreme de
CE

ani și ani. Primim de bun tot ce ne spune azi, afară de admi­

rația d sale pentru armata din 1907. Pentru armata din 1907,
noi avem alte sentimente. Și în ce privește sinceritatea d-sale,
aceasta se va judeca după stăruința pe care o va depune în
I/

viitor. In orice caz vom mai vorbi.

*
* *
AS

D. Take lonescu a vorbit ca șef care vrea să vie la putere

în numele unui program. Discursul d sale a fost un discurs-
program. A atins toate chestiunile și a dat soluțiuni la toate
UI

problemele. A făgăduit în dreapta și în stînga . țăranilor, me­

seriașilor, lucrătorilor, proprietarilor, democraților și reacționa­
rilor. A căutat să împace toată lumea și pe toți. A avut pentru
BC

fiecare un zîmbet încurajator și o făgăduială.

Noi nu spunem toate acestea în înțelesul cel rău. Nu suntem
anti-takiști, dar nici takiști. De ioc tachiști. Politica takistă nu
are admirația noastră și discursul d-lui Take lonescu de la Ca­
meră cu atît mai puțin.
 192

Y
AR
Șeful conservatorilor-democrați a fost plăcut. A spus țăra­
nilor: am să vă plătesc o treime din valoarea islazurilor comu­
nale și o parte din prețul de cumpărare al pămîntului Casei

R
Rurale. Lucrătorilor, le-a făgăduit legi sociale și pensiuni pentru
bătrînețe. Meseriașilor, furnituri fără de licitațiuui, proprietarilor

LIB
scăderea hipotecilor din impozitul funciar.
Cu un cuvînt, a căutat să atragă pe toți acei cari, în ca­
drul actualei organizațiuni politice, contează și pot da voturi.
Cînd a fost vorba însă de votul universal, d. Take lonescu a

ITY
fost mai Take lonescu ca oricînd. Votul universal ?—a spus d-sa,—
nu se poate, fiindcă înseamnă cezarism sau anarhie. Noi răspun­
dem: Nu e adevărat! Votul universal n’a însemnat niciodată și
nicăiri cezarism sau anarhie. Să arate d. Take lonescu un sin­

S
gur exemplu doveditor al tezei sale și ne înclinăm. Ceeace vrea
ER
d. Take lonescu: unificarea colegiului I și al II și mărirea cu
ceva „direcți" a colegiului III, nu înseamnă în fond altceva decît
consfințirea puterei oligarhiei care azi conduce țara prin cele
NIV
două colegii superioare și afirmarea puterei burgheziei satelor,
care ar deveni, înăuntrul col. III, directă ca vot și stăpînă
peste sate. Marea masă rurală ar continua să rămîe dezmoș­
tenită și sub jugul economico-politic al burgheziei sătești, mai
LU

grozav ca jugul marilor proprietari și arendași.

Noi am spus: atitudinea noastră față de partide și oameni
politici atîrnă de atitudinea acestora față de votul universal. D.
RA

Take lonescu este contra votului universal. In consencință, noi

nu putem decît să-l combatem.
Dar, vom reveni.
NT

Facla
CE
I/

Crîmpeie
AS

* La o cotitură a istoriei noastre. — V’anunț, cititori, oameni

buni, că sîntem la o cotitură a vieței noastre naționale. De nu mă cre­
UI

deți să urmăriți discursurile dela Mesaj și veți constata că toți oratorii

vor face această afirmațiune. Eu unul, aducîndu-vă această veste, nu
sunt de loc prooroc. Nu e vorba de proorocire, ci de trecut Și din tre­
cut știu, dela toate discuțiile la Mesaj, că suntem la o cotitură a vieței
BC

noastre naționale. Sunt mulți ani de cînd o tot cotim. Și tot cotind cînd
la dreapta, cînd la stînga, e foarte firesc să rămînem locului. De aceea
și stăm pe loc de atîția ani,
Dialog. — Hai, mergi la Cameră? Vorbește Brătianu.
— Să’ți spun drept: Eu gust mai mult vinurile Brătianu, decît dis­
cursurile Brătianu.
 Y
S'a pus în vînzare în toată țara

AR
CALENDARUL MUNCEI

R
PE ANUL 1911
Această publicațiune enciclopedică socialistă care a intra,

LIB
în anul al V dea cuprinde o foarte bogată și interesantă materiet
Din numeroasele articole ce cuprinde’, menționăm pe cele
următoare :
O crimă de C. DobrogeanuGherea; Intrați în partidul

ITY
social-democ' atde Dr. C. Racovski; Congresul partidului și
al sindicatelor ; Putere și violență de G. Plechanoff; Cucurigu!
(nuvelă) de I. C. Visarion ; Maria Magdalena (poezie) de Vanda ;

S
Martirii științei de Metchinkoff; Judecata (parabolă modernă);
-de Const. Graur; Confidențial (nuvelă) de I. Neaga; Amintiri
ER
din Ungaria de Decruțiu; Neoiobagia de M. Gh Bujor; Pro­
gramul partidului social democrat, etc. etc.
In afară de aceste articole Calendarul Muncei pe 1911
NIV
mai are numeroase cugetări de ale tuturor fruntașilor socialiști
internaționali, precum și diferite ilustrațiuni reprezentînd eve­
nimente din viața proletariatului din Romînia și streinătate
Prețul unui exemplar 25 bani
LU

Se poate procura și prin Biuroul nostru de expediție. De

vînzare la toate chioșcurile de ziare și librăriile din toată țara.
Depozitul general la Cercul de Editură Socialistă, strada Piața
RA

Am zei 26, București.

NT

diplomată, caută lecțiuni de limba

Engleză, engleză, în familii bine situate.
A se adresa ;
CE

Miss B., stradela Mântuleasa 4-

I/
AS
UI
BC
 Y
1. Griinfeld & M. Goldmann

AR
| București, Str. Carol 83 (colț Spaniolă)

R
CORSETELE P. D.

LIB
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
distinsă. Observați bine marca B. D. pe fiecare corset.

„TERMOGENUL“

ITY
(vată revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului- Vata
TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și

S
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“
ER
preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel
NIV

mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­

tele de pe obraz si face pielea moale si catifelată.
_____________________ '______________________ _________________________________
LU

BERTHEIL. -- REGALA 5
RA

Croitorie Bărbătească de primul rang

NT

DOCTORUL
CE

VECHSLER-VEREA
Dela Facult. din Paris și București
I/
AS

SPECIALIST IN BOALE ȘI
■ ■ OPERAȚIUNI —=
de’
UI

= NAS, GÂT ȘI URECHI =

BC

49, Calea Călărașilor, 49

Consultațiuni dela £3—€> I*. m.
 Y
Anul I. No. 39. 4 Decembrie 1910.

R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL ER
NIV
LU

SUMARUL
Em. Argin: Cuvîntul oligarchiei; și „Neoiobăgia11; Z: Declarația
RA

: O întrebare d-lui Take Io­ D-Iui Carp.

nesco; A. B.: Huliganii se în­ POLEMICI: Cahalul No. 2.
mulțesc; F. A- Vocat: Cazul pro­ Există!—Cuceririle continuă.—
NT

curorului Mimi; W.: Un atac Indignarea d-lui Duca.—Parol?

exagerat și o execuție sumară. Ciudățeniile zilei.-M. S. MM. LL.
Gr. Făclierii: D. lorga-patrio- Nu face nimic. Progresele d-lui
CE

tul; H.: învățătorii s’au cumin­ Radovici. O lămurire d-lui lorga.

tit! F.: Cel mai proaspăt aten­ Polițiștii „Vieții Romînești“. ■—
tat; Z: Fioroasa crimă a jura­ Incident grav. Tristeță bine
ților din Botoșani; Ed.: D. lorga plasată, etc. etc.
I/
AS
UI
BC

BUCUREȘTI
Editura Societâjei Anonime pe Ac|iuni „Adevărul**
No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
A apărut — în editura „LUMEN

R AR
de B. Nemțeanu

LIB
(Traduceri din Goethe, Schiller, Lessing, Heine, Lenau)
— Prețul 50 Bani —

ITY
A apărut:
Viața Socială no. io

S
cu următorul bogat sumar:
ER
Emile Vandervelde : Unitatea socialistă: Socialis­
mul reformist și socialismul revoluționar.
Tudor Arghezi: Sintaxă ritmică.
NIV
N. Davidescu : iov (actul I).
Gh. Topirceanu : Nopți.
D. Anghel: Fata din Dafin.
D-na Suzane Aupourrain: Chestia feministă în Franța
LU

N. Farseune: Amurg de toamnă.

'G. Galaction: Copca rădvanului.
C. Dobrogeanu Gerea: O crimă.
V. M. Kogălniceanu: împroprietăririle in Romînia.
RA

E. Verhaeren : Arta socială.

Jean Jaures: Democrației germane.
Tolstoi: J iața, religia, armata, patria, averea,
G. Topirceanu, B. Nemțeanu: Cronica veselă.
NT

Ilustrații de :
Iser; C. Dobrogeanu-Gherea; Delannoy: Jean Jaures
și Verhaeren ; Lefort : Tolstoi.
CE

Recenzii, Revista revistelor.

— Prețul unui număr 1 leu —

A apărut în editura „LUMINA*1

I/

Viața lui Issus

AS

Celebra operă a lui Ernest Renan. — 250 pag. 60 bani.

UI

FĂRĂ MIROS — Nu afumă—Lumină albă—Neîntrecut în calitate

BC

In lăzi a 2 brdoane, Lei 14.50 sau 7.50 bidonul

— Franco la domiciliu —
S. ASDERBAHN
București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82
 Anul I. No. 39 IM <3 I Cj| 4 Decembrie

Y
------- J? QuiCl——

R AR
LIB
Cuvîntul oligarchiei

ITY
Discuția Mesajului

S
înainte de deschiderea Camerei, se credea că discuția dela mesaj
din anul acesta va fi, din cauza împrejurărilor politice speciale în cari
ER
ne aflăm, plină de viață și de pasiune. Amatorii* de senzații puternice
au fost însă înșelați în așteptările lor. Discuția a fost molcomă și greoae,
fără de accent și fără de avînt. Cu toate acestea, dacă cercetăm discur­
surile în textul oficial și judecăm lucrurile mai serios, trebue să spu­
NIV
nem pe bună dreptate că discuția din est an nu este lipsită de un oare­
care interes. Conducătorii partidelor noastre politice au expus programe,
au risipit făgădueli și au făcut să se întrezărească perspective noui.
In ajun de alegeri generale și cu mai multe partide politice noui
în ființă, este fără îndoială important să se știe ce spun grupările bud-
LU

getivore și acele cari reprezintă alcătuiri și idei noui și ce atitudine au

crezut de cuviință să ia față de problemele politice și sociale cari s’au
pus în ultimul timp.
In momentul de față, avem trei chestiuni principale : 1) chestiu­
RA

nea votului universal, 2) chestiunea țărănească și 3) chestiunea socială.

Discuțiunea a stabilit următoarele:
Votul universal a fost înlăturat în mod hotărît. Partidele politice
reprezentate în Cameră s’au pronunțat contra lui. D. Ionel Brătianu
NT

a spus că pentru moment nu poate fi vorba de acest fel de vot; d. N.

Filipescu a declarat fără de înconjur că partidul d-sale nu va îngădui
nici un proect de lărgire a colegiilor electorale, necum votul universal;
d. Take lonescu l-a dat deoparte zicînd că votul universal, în împreju­
CE

rările de față, ar însemna sau anarchie sau cezarism, iar d. N. lorga,

șeful partidului naționalist-democrat, a păstrat asupra chestiunii o tă­
cere adîncă. Colaboratorul d-lui A. C. Cuza, democratul care, mai eri,
spunea că reformele agrare ale guvernului au dat faliment și, azi, pe
temeiul unei simple afirmațiuni a unui oarecare, a crezut că e de nea­
I/

părată trebuință să complimenteze guvernul pentru reformele aces­

tea, a socotit că problema nu merită măcar cinstea unei mențiuni.
Este drept, partidul naționalist-democrat cuprinde la coada progra­
AS

mului său făgăduiala votului universal, dar d. lorga este atît de pu­
țin convins de nevoia sau folosul acestei mari reforme democra­
tice, încît atunci, cînd, în Parlament, toate partidele și-au spus cu­
UI

vîntul, d-sa a neglijat o cu desăvîrșire, ca inexistentă. Pe semne că re­

miniscențele sale junimisto-reacționare, au fost mai tari canouile con­
vingeri pe cari, fără de voe, i le-a impus titlul de democrat al partidului
ce și-a creat.
BC

Așa dar, e lămurit. Oligarchia noastră nu vrea votul universal. In

schimb, o parte dintr’însa vrea — și făgăduește — o lărgire a bazei
noastre electorale. In ce fel, o știm numai în ce privește pe d. Take
lonescu. D. Take lonescu a spus: propun unificarea colegiului I și al
II și mărirea, înăuntrul colegiului III, a numărului celora cu drept de
 194 raci

vot direct. D. Ionel Brătianu încă n’a arătat ce vrea. El a spus că par­

Y
tidul va studia chestiunea și’și va spune cuvîntul. Partidul d-lui Ionel

AR
Brătianu n’a avut încă vremea să se ocupe de problema electorală. Se
vede că, pentru dînsul, chestiunea aceasta nu are cine știe ce însemnă­
tate ; doar nu’l zorește nimeni. D. G. Diamandi a fost foarte zorit timp
de cîteva zile — și noi am înregistrat cu plăcere graba d-sale — dar cînd

R
șeful a declarat, cu autoritatea-i cunoscută, că se va aviza asupra ches-
tiunei, d. Diamandi a dat fuga să’și retragă amendamentul asupra votului

LIB
obștesc. Ciudat om d. Diamandi! Politica d-sale este făcută numai din
zvîcneli; cînd promite că o va lua înainte întîmple-se orice s’ar întîmpla,
crezi că se va urca pe vîrfuri de munte; dar ajunge un mic psst! din par­
tea șefului suprem, pentru ca gonaciul să se întoarcă la staul. Așa fiind,
nu este oare mai bine, d-le Diamandi, ca să imitați pe colegii dv. în

ITY
ale autogenerozității politice și să stați smirna în rînduri, fără de zbu-
ciumări nefolositoare ?
D. Ionel Brătianu a făgăduit că, înainte de alegeri, va arăta ce crede
partidul liberal în chestiunea electorală. După toate probabilitățile, par­
tidul liberal va acorda cîteva procente în plus — și atît! — peste lărgirea

S
bazei electorale admisă de d. Take lonescu.
ER
Proectul electoral al d-lui Take lonescu înseamnă, după cum am
arătat și în No. trecut, consfințirea domniei orașelor, a stăpînirei adu­
nată la orașe; admiterea unui număr mic de țărani fruntași și bogați cu
drept de vot direct Ia colegiul III, dar lăsarea maselor mari țărănești
NIV

în aceeași stare de inferioritate politică ca pînă acum.

Cea mai mare problemă care se pune azi în țara noastră, este
dezrobirea politică, prin votul universal, a celor cinci miloane de ță­
rani. D. Take lonescu nu vrea insă votul universal. In sistemul d-sale,
LU

țăranii vor continua să fie îndepărtați dela viața politică, fiindcă nu­
mărul acelora dintre ei cari vor fi admiși la votul direct va fi forța-
mente restrîns, și, apoi, burghezia satelor, avînd interese economice
opuse acelora ale maselor mari rurale, va face cauză comună cu oligar-
chia și va continua neoiobăgia. D. Ionel Brătianu, fiind și dînsul contra
RA

votului universal, orice combinațiune va propune, chiar de va fi, cum

am spus, cu cîteva procente mai la stînga de cît proectul d-lui Take
lonescu,—ceea ce nu este încă sigur,—nu va avea, pentru țărani, altă
urmare de cît tot păstrarea nedreptăței de pînă acum.
NT

Dacă judecăm mai cu atențiune situațiunea, vedem că reformele

electorale cari se anunță nu sunt în fond de cît adaptarea la o stare de
lucruri dată; ele au în vedere, în bună parte, păturile orășenești cres­
cute în ultimii ani în număr, în putere și în pretenții (este vorba de
CE

pătura amestecată a celora cu diplome școlare, a micei burghezii deș­

teptată de viață, a meseriașilor mai înstăriți și a întregei clase mijlocii
care vrea să i se facă un loc mai însemnat la banchetul vieții) și, într’o
proporție redusă, clasa subțire a burgheziei rurale în formațiune, supra­
I/

pusă țărănimei și în opoziție de interese cu dînsa. Țărănimea este lă­

sată deoparte, ca și lucrătorii dela orașe. Acestor două mari categorii
sociale, cari nu pot fi ajutate de cît prin votul universal, nu li se dă
AS

nimic politicește, fiindcă oligarchia noastră nu vrea votul universal.

Pentru a’l refuza, ea întrebuințează argumentele cunoscute, la cari
s’a răspuns pînă acum de nenumărate ori. Interesații în cauză spun: Nu
UI

putem să dăm votul universal, fiindcă țara nu e coaptă pentru o ase­

menea reformă. Este adevărat, țara nu e coaptă, dar nu pentru ca să
nu i se acorde reforme democratice, ci pentru că d-lor au îngrijit ca
să nu se coacă și au tot interesul ca operațiunea de coacere să nu se
BC

facă niciodată. D-nii au pus lacăt la porțile satelor și nu lasă să pă-

frunză acolo de cît pe jandarmi, zapcii, vătafi și logofeți.
D. Take lonescu. în discursul d-sale, a descris starea lucrurilor
dela sate. Descrierea este un document de cea mai mare însemnătate,
fiindcă e un adevărat rechizitoriu în contra stăpînirei tiranice și strimt
 Facla
195

Y
AR
egoiste a unei clase care nu vrea să facă nici o concesiune. D. Take
lonescu a arătat că satele sunt închise și izolate de restul lumei; că a
întemeia un club politic la țară este o crimă; că țăranii: indirecții, nici
nu votează, fiindcă listele delegaților sunt întocmite dinainte la prefec­

R
turi și delegații declarați ca aleși de către primari; că viața politică la
sate este, din pricina aceasta, o imposibilitate și că, de aceia, votul

LIB
universal, ar fi sau cezarism sau anarhie.
Incheerea d-lui Take lonescu este greșită, dar mărturia d-sale e
foarte prețioasă. Lucrurile acestea se știau de mult și s’au spus de
mult, dar oamenii de guvern, interesați și hipocriți, le’ tăgăduiau. De
aci încolo, ele nu se vor mai putea tăgădui. Le-a spus doar un om de

ITY
guvern, un șef de partid, un conservator.
Arătările d-lui Take lonescu constitue un cap de acuzare teribil
în contra sistemului nostru de guvernare. S’a mărturisit că neoiobăgia
apasă cu o putere de fer asupra țăranilor și că-i ține într’un jug cum­

S
plit. Stăpînii nu lasă și nici că se gîndesc să lase pe sclavi să se miște.
D. Take lonescu, dacă ar fi fost logic sau, mai bine, dacă ar fi fost de­
ER
mocrat sincer, ar fi tras concecințele ce se impun din constatările sale
și s’ar fi pronunțat fără de întîrziere pentru votul universal. Căci, e
simplu: dacă țăranii sunt în starea pe care a descris-o d. Take lonescu
(și nimeni nu îndrăsnește să spue că nu sunt), singurul chip de a în­
NIV
drepta lucrurile nu poate fi de cît votul universal, fiindcă votul univer­
sal înseamnă aerul liber pe care d. Take lonescu ar vrea să-l simtă cir­
cuited viu și puternic în colegiile electorale, înseamnă educarea poli­
tică a maselor, înseamnă dreptatea și libertatea, pe cînd frîntura de
reformă electorală ce se oferă democrației de către partidul conservator­
LU

democrat înseamnă păstrarea, fără de nici o știrbire, a iobăgiei politice

rurale, pe care d. Take lonescu a zugrăvit-o în culori așa de negre. D.
Take lonescu a plecat dela o constatare adevărată asupra unei stări de
lucruri regretabile, pentru a ajunge la o politică care nu face în fond
de cît să menține starea de lucruri pe care dînsul o regretă.
RA

D. Take lonescu se teme de anarhie sau cezarism. Oligarchiile

s’au prefăcut totdeauna că se tem de catastrofe cînd a fost vorba de
reforme radicale, dar, odată reformele realizate, nenorocirile prezise
nu s’au împlinit niciodată. Țăranul are nevoe de votul universal, fiindcă
NT

numai prin acest vot va putea răzbi la viața politică și’și va putea face
educațiunea politică. Votul universal este, în direcțiunea politică, ceea
ce școala primară este în direcțiunea culturală. Țăranul nostru este un
CE

analfabet politic : să i dăm votul universal pentru a’l învăța să devie

cetățean. Si să fim fără de grije. El nu va cădea în anarchie, fiindcă
va ști foarte repede să-și aleagă, din vălmășagul ideilor ce’i se vor oferi,
odată satele declarate zone libere pentru politică, pe acele cari sa po­
trivesc mai bine intereselor lui; și nici nu va primi cezarismul, pentru
I/

că va înțelege fără de greutate că nu în cezarism stă scăparea lui. Să

acordăm’ libertatea, si turmele necuvîntătoare de cari se sperie azi stă-
pînii vor da dovadă,’ca și în alte țări, că știu să judece și că sunt com­
AS

puse din oameni.

Dar, stăpînii nu vor să dea libertatea. Ei nu au gust pentru si­
nucideri prin persuasiune. Din grația lor, putem fi siguri că nu se va
căpăta votul universal. Acesta va trebui să fie cucerit.
UI

Dezbaterile din anul acesta la Mesaj au avut meritul că au pus

în evidență într’un chip neîndoios punctul acesta.
Restul discuțiunei, asupra altor puncte, nu are mare însemnătate.
BC

Problema fundamentală este, după noi, votul universal. Ridicarea eco­

nomică, culturală și socială a țărei atîrnă de intrarea mulțimilor în
viața politică, de participarea lor la conducerea trebilor publice. Votul
universal înseamă sfărîmarea neoiobăgiei și intrarea în viața civilizată.
Din moment însă ce partidele deguvernămîntrefuzădease angaja pen­
tru votul universal, celelalte făgădueli nu au de cît o valoare secundară.
 196 Faci

Y
D. Take lonescu a făcut multe făgădueli de acestea, dar—lucr

AR
foarte caracteristic—grupările protivnice Și concurente sunt așa de puți
dispuse să acorde ceva real și simțit poporului în cît chiar făgăduelil
acestea, mărunte, de a doua mînă, au fost calificate de demagogici
Abia a promis d. Take lonescu asigurările obligatorii în contra bătf

R
neței in favoarea lucrătorilor industriali (țăranii au fost înlăturați) i
d-nii Filipescu și Ionel Brătianu le-au și combătut ca demagogice. I

LIB
Filipescu a spus că are în buzunar un proect de asigurare pe bază /<
cnltativă, ceeace etot una cu nimica, iar d. Ionel Brătianu s’a mulțum
să facă fraze și să alunece asupra chestiunei.
Situațiuiiea, în urma discuțiunei la Mesaj, este dar aceasta: Vot
universal, nu. In chestia țărănească și socială făgădueli, dintre cari

ITY
cele care au nevoie pentru realizarea lor de oarecari cheltueli și saci
licii din partea statului, sunt declarate ca demagogice și deci irealizabil
D. Ionel Brătianu a fost mai gol ca oricînd. El a combătut j
conservatori, spunînd că programul lor nu cuprinde nimic, și pe
Take lonescu sub cuvînt că programul său cuprinde prea mult și es

S
demagogic. Dar, pentru sine n’a spus nimic. S’a mulțumit doar să
laude pentru opera făcută și să amenințe pe socialiști. D-lui Ionel Bi
ER
tianu nu-i plac socialiștii. Și fiindcă îl jenează, îi calomniază și
prigonește.
D. Ionel Brătianu a reeditat vechea calomnie a socialismului an
național și vrășmaș al neamului și s’a declarat contra luptei de claj
NIV

Șeful reacțiunei burgheze crede că poate, prin ajutorul lui Panaites

și-a brigadei III, să oprească Ia noi ceeace este semnul deosebit al vi
mei noastre în lumea întreagă. El își va da seama însă în curînd că
poate opri nimic, chiar dacă va avea pe generoși și poporaniști fă
LU

de nici o condiție la dispoziția sa.

Totul în tot, putem spune că discuțiunea Mesajului n’a adus ce
de seamă. Afarădecuvîntaread-luiFJeva,singura cuvîntare opoziționist:
demnă de relevat din punct de vedere mai înaintat — discurs asup
căruia vom reveni poate într’un articol special—nu s’a putut deosebi n
RA

o notă sincer și pronunțat democratică. Cu toate că suntem în ajur

unei schimbări de regim și a unor alegeri generale și cu toate că av<
mai multe partide noui, nu se simte nimic nou și puternic.
Un singur fapt reese cu o limpezime -admirabilă. Oligarchia :
NT

vrea să dea nimic. Ea nu vrea să facă nici o concesiune.

Em. Argir
CE

O întrebare d-lui Take lonescu

I/
AS

D. Take lonescu, în discuția răspunsului la mesagiu, a ci

statat că legea tocmelilor agricole se eludează cu ușurință, și
e bine ca un stat să trăiască sub legi cari nu se respectă.
Sinlem de acord cu d. Take lonescu.
UI

Insă l’am ruga un lucru: să ne arate care este legea ci

se respectă la noi? Nu cerem mult: o singură lege să ne ind
BC

d. Take lonescu.
Și fiind-că d. Take lonescu va avea răspunsul comod că
stă de vorbă cu niște simpli muritori ca noi, ne mulțumim și
răspunsul ori căruia dintre partizanii d-lui Take lonescu.
Așteptăm.
 Faci*
197

Y
AR
Huliganii se înmulțesc

R
Cel mai proaspăt: d. Eugen Lovinescu

LIB
Grattez le russe,—și o să dați de mujic, zicea proverbul, pînă mai
ieri ; „o ss dați de huligan*, zice acuma același proverb, adaptîndu-se îm­
prejurărilor mai noi. Bine înțeles, vorba asta e exagerată: dacă rușii au
dat atîția huligani, tot ei au dat și acel enorm convoi de apostoli, cari de

ITY
o sută de ani iau, rînd pe rînd, calea martiriului, jertfă a celor mai mărețe
idealuri.
Să recunoaștem însă cu toții că proverbul ni s’ar aplica nouă în chip
mai exact. Pe noi de martiri ne-a cam ferit Dumnezeu; dar huligani avem

S
pe toate drumurile, la toate răspîntiile. Zgîrie-1 nițeluș pe intelectualul ro-
mîa și, afară de rari excepții, ai și dat de huliganul cel mai autentic.
ER
Iată-1, de pildă, pe d. Eugeu Lovinescu, briliantul palavragiu, care
prin toți porii transpiră numai artă și finețe, care te’mbată numai cu nec­
tarul delicios al citatelor celor mai alese din tot ce a produs mai sublim
Poezia. Acest domn are o polemică cu d. Ibrăileanu. Se știe că noi nu sîn-
NIV
tem prietinii d-lui Ibrăileanu, pe care l-am atacat adesea și sperăm s’o facem
și mai des. Dar noi am socotit că d. Ibrăileanu poate fi atacat pentru ide­
ile ce are și pentru acțiunea ce desfășoară. Ei bine, d. Lovinescu, incapabil
— trebue s’o credem — să lupte pe acest teren, a găsit o armă mai
practică; exploatarea originii streine a d-lui Ibrăileanu și aceasta, bine în­
LU

țeles, în niște termeni triviali pe cari astăzi nici rîndașii mai inteligenți
nu-i mai întrebuințează. D. Lovinescu întreabă:
„Ce zări haine ne-a trimes pe acest pribeag, strein de firea și de
limba strămoșilor noștri? Din ce galbenă pustie a venit?“
RA

Nu mai vorbim de trivalitățile pe cari i le aruncă d-lui Ibrăileanu

individual. Acestea, să zicem că intră în domeniul polemicii obicinuite. Dar
să te legi de îndepărtata origine streină a unui scriitor romîn, născut și
crescut în țară, din părinți cari, poate, s’au născut și ei în țară; și să agre­
NT

mentezi acest soiu de „discuție* cu trivialități la adresa neamului întreg al

aceluia pe care-1 „combați* astfel, — aceasta nu mai e polemică, ci huligă-
nizm sadea. Este adevărat că d. Lovinescu nu e cel dintîi care procedează
așa, față de d. Ibrăileanu. A f cut-o și d. lorga — greco-bulgarul dovedit
CE

pe urmă—a făcut-o și d. Bărbulescu, eminentul colaborator de azi al Vieții

Rominești, a făcut-o’ ziarul Secolul, oficiosul partidului al cărui soldat
credincios și necrîcnitor este d. Ibr ileanu. Dar tocmai asta o spunem și
noi: că huliganii noștri sînt foarte numeroși; mai numeroși chiar de cit
rezultă din rîndurile de mai sus, căci d. Ibrăileanu nu este singura victimă
I/

a huligănizmului.
Și, în definitiv, dacă noi protestăm energic în potriva acestor mani­
festări barbare, d. Ibrăileanu este singurul care n’are dreptul să se apere,
AS

nici să se plîngă. Cînd alții s’au silit, din primul moment, să puie stavilă
curentului sălbatic pornit de d. lorga, d. Ibrăileanu, ani de zile a coche­
tat, prin Viața Romînească, cu același lorga. D. Ibrăileanu a aprobat ex­
pulzarea lui Bacovski, care nu e mai nou în țară de cît d. lorga, și, poate,
UI

nici de cît d. Ibrăileanu. D. Ibrăileanu a aderat la acea asociație a scrii­

torilor, care eseludea pe scriitorii de origine streină, mulțumindu-se că d-sa
personal, prîntr’un noroc pe care alți streini nu-1 au, posedă teșchereaua
BC

de cetățean romîn. D. Ibrăileanu s’a pus ast-fel în situația penibilă de a fi

membrul unei asociații de care colaboratori de ai săi de la Viața Romî-
nească erau zvîrliți afară, cu rușine și scandal. Onm a putut d. Ibrăileanu
să înfrunte privirile acelor colaboratori, nu știm. Știm numai că d-sa n’are
dreptul să se plîngă, dacă alții trag consecințele sistemului pe care d-sa
l’a acceptat... pentru alții.
 198 raci

Y
Noi însă sîntem la largul nostru și de aceea apărăm pe d. Ibrăileai
care a pierdut dreptul să se apere singur, de aceea înfierăm cum se cai

AR
pe d. Lovinescu, ex-briliantul palavragiu, prefăcut în rîndaș dintre cei
rînd și devenit șef de huligani.
Ceea ce nu înțelegem însă, în toată chestia asta, este că d. Răc
lescu Motru, care numai ieri ne făcea nouă morală, își dezonorează revii

R
publicînd scrisoarea d-lui Lovinescu. „Tribună liberă", va zice d-sa. Perfe
Dar socotim că și tribunizmul ăsta liber trebuie să aibă o margine. Daci

LIB
vorba ca și Noua Revistă Romînă să publice tot ce publică și Neamul l
țigănesc al d-lui lorga, atunci care mai e difereuțiarea ? Oare în felul
cesta vrem să facem inutili pe cei doi apostoli de la Văleni și dela Socc
substituindu-ne lor, dînd ospitalitate tuturor huliganilor cînd simt nev
să-și dea drumul instinctelor celor mai ticăloase ? înțelegem să dăm loc <

ITY
căror idei, înțelegem să găzduim chiar și atacurile personale, căci și <
ele poate eși oare-care lumină. Dar să ne transformăm în agenție huli;
nică, să inferăm pe un scriitor pentru că nu știu ce strămoș al lui a ti
aiurea de cît strămoșii noștri, să punem noi în aplicare monstruoasele

S
berații ale d-lui Ouza din Naționalitatea în artă,—asta nu;
Cînd, cu atîta succes, am dat la iveală originea greco-bulgară a d-
ER
lorga, toată lumea—-afară de d-nii Motru și... Ibrăileanu—a înțeles că
nu urmăream să-l discalificăm pentru că e „strein", ci pentrucă fi:
ast-fel propagă niște idei monstruoase, cari, dacă ar fi întemeiate, l’ar <
califica cel dintîi pe dînsul singur. D. Cuza ne-a amenințat cu proces
NIV
bătaie—și a rămas ridicol, împreună cu teoriile sale. Și iată că are ac
un nou elev, în d. Lovinescu, care pentru a practica învățăturile șefa
are concursul grațios al d-lui Motru.
Va recunoaște toată lumea că este ceva sucit în țara asta.
A. E
LU
RA

Cazul procurorului Mimi

NT

Independența magistraturei—e o vorbă sfînlă în gura oligarch!

CE

noștri. Separarea puterilor în stat— e un sfînt principiu constituției

după care puterea judiciară n’are nici uu amestec cu puterea execuți
Și acum puneți în legătură aceste două maxime cu cazul pro
rorului general Mimi, de pe lingă curtea de apel din Iași, care a trei
să-și dea demisiunea fiind dojenit de ministrul justiției. Vina pro
I/

rorului Mimi e că, într’un proces judecat la Botoșani și intentat de

coreligionar politic al d-lui Cuza unui ziarist evreu, a’ cerut achita
AS

ziaristului. Și o altă vină a aceluiaș procuror e că s’a pronunțat pen

primirea unui apel făcut de un Fischer oarecare, acuzat de a fi con!
venit la legea trusturilor.
Nu cercetăm dacă procurorul Mimi a avut dreptate în speță. 1
UI

nu vi se pare că „independența magistraturei" și separarea puteri

în Stat au suferit o serioasă știrbire prin dojana ministrului de justiț
Știm și noi că un procuror e organul ministerului și la discn
acestuia. Dar nu e mai puțin adevărat că discreția ministrului nu po
BC

fi exercitată fără inconveniente pentru împărțirea dreptăței. Și mai

drăznim să întrebăm dacă nefiind vorba de un Fischer și de un gaze
evreu, ministrul justiției ar fi luat atitudinea pe care a luat-o. Ce dra
Nu e destul că avem o justiție de clasă? Să mai avem și unadera
P. A. Voca
 Facla
199

Y
AR
Un atac exagerat și o execuție sumară

R
— Gîrleami- Ibrăileanu—Anghel —

LIB
D. Em. Gîrleanu este romîn. Ga atare d-sa e dator să aibă soluții în
ori ce chestie—deci și în chestia țărănească! Această din urmă soluție d-sa
a și publicat-o în Universul și ea sună, aproximativ, astfel: ar trebui ca

ITY
țăranii noștri să aibă parte de boieri buni, cari să i desmierde cînd se poartă
frumos, dar să-i și tragă de urechi cîna nu sînt cuminți. Cităm din memorie
dar sperăm că nu alterăm prea mult ideea d-lui Gîrleanu.
Cititorii văd că e o biată naivitate și nimic mai mult. Tot scriind

S
despre bătrini, d. Gîrleanu a ajuns să-și însușească unele concepții ale bă-
trînilor de pe vremuri, cari azi pot provoca numai zîmbetul. Noi am zîmbit
ER
și am trecut înainte. N’am crezut necesar să relevăm moșnegizmul de îm­
prumut al d-lui Gîrleanu, nici să-l luăm „la trei păzește" pe talentatul nu­
velist, pentru că noi, cari sîntem acuzați pentru „violența" noastră, înțe­
legem să fim violenți numai cînd și față de cine trebuie. D. Gîrleanu nu
NIV
prezintă un pericol social și, d-sa, în cele ce scrie, nu este instrumentul
vre-unei pături reacționare. Nu era nevoie deci să intrăm în luptă cu d-sa.
Nu de aceeași părere a fost Viața Rominească.
Această revistă fiind concesionara exclusivă sau aproape exeluzivă a
dragostei de țărani, s’a crezut datoare să se facă foc și să sară friptă. Ea
LU

s’a năpustit deci asupra d-lui Gîrleanu, cu o impetuozitate așa de strașnică,

de-ai ii zis că d. Gîrleanu e Sinan-Pașa, iar d. Ibrăileanu—Mihai Viteazul în
persoană. Din cuprinsul acelui atac reieșea în mod clar că d. Gîrleanu este
șeful reacțiunii romîne, este piedica supremă a progresului romînesc, este
rușinea acestei țări și a întregului glob, este demonul sinistru în potriva
RA

căruia trebuie să se coalizeze toate forțele pînă-1 vor răpune, căci ori-ori:
ori Gîrleanu este spulberat și cenușa lui zvîrlită peste oceane, — ori nici
praful nu se mai alege de biata țărănime romînă. Și m’arn gîndit, bine în­
țeles, la țăranii din Danemarca: ce oameni fericiți I De-asupra capetelor lor
NT

n’a atîrnat nici cînd condeiul lui Gîrleanu. Ei, dar aveam o mîngiiere : dacă
diavolul ne-a trimes pe Gîrleanu, Dumnezeu ne-a trimis pe Ibrăileanu. Și,
cînd toți cîți muncim și luptăm în țara asta ne vom da și ultima răsuflare
sub steagul lui Ibrăileanu, vom învinge cu toții pe Gîrleanu.
CE

In acest stadiu se afla chestiunea, cînd o veste grozavă ne-a cutre­

murat pe toți: Gîrleanu avea și un apărător. Condițiile de luptă nu mai
erau egale: de-o parte d. Ibrăileanu și țara întreagă, de alta însă: colosul
I/

Gîrleanu, și ajutat încă și de d. Anghel.

Cu spaimă am citit articolul d lui Anghel, publicat în Ramuri—cari
AS

nu sînt de măslin. Și m’am liniștit îndată și, prin cele ce urmează vreau
să liniștesc și pe cititorii noștri. D. Anghel vede lucrurile așa cum le-am
văzut și noi la început: cuvintele d-lui Gîrleanu sînt inofensive și reacțiunea
d-lui Ibrăileanu e foarte exagerată. Nu d. Gîrleanu va împiedica rezolvirea
UI

cinstită a chestiei țărănești. Dacă însă este cineva care a păcătuit față de
această chestie, e Viața d-lui Ibrăileanu, cu toți aderenții ei politico-sociali.
In adevăr, Viața Rominească n’a spus o vorbă, una de leac, despre
represiunea „răscoalei" din 1907. Dacă d. Gîrleanu admite ca țăranii să fie
BC

trași puțințel de urechi, d. Brătianu a făcut ceva mai grav: a împușcat

11.000 de țărani. Și Viața Rominească nici n’a înregistrat faptul, necum
să-l dezaprobe.
D. Anghel întreabă :
„Ce făcea d. Ibrăileanu atuncea ? Era absent din țară? Era bolnav?
„Nu citea Universul? Pentru ce atîta mutizm ? Pentru ce făcea parte din
 200 Faci

Y
„lumea celor ce nu cuvîntă ? Se poate face o comparație oare între nevi­

AR
novatul gest preconizat de d. Gîrleanu și gestul covîrșitor și larg al coasei
„pe care o poartă totdeauna moartea cu sine ?“
Execuția este sumară. Și totuși d. Anghel e foarte incomplect. D-sa
a răsfoit numai Viața Romînească. Noi am răsfoit și Viitorul. Și am cons­

R
tatat că d. Ibrăiieanu era în țară, era sănătos, citea și Universul și Adeve-
rul și Romînia Muncitoare—iși... scria la Viitorul ca să apere pe cavalerul

LIB
înarmat cu coasa morții. D. Ibrăiieanu ne oferea o represiune cu rabat,
lua pe garanție cifra d-lui Brătianu de 419—ajunsă azi oficial de patru ori
mai mare—și, în fine, declară că generoșii au făcut destul, de vreme ce d.
Stere nu dormea nopți întregi atunci cînd țăranii erau trimiși cu sila în
somnul cel vecinie.

ITY
Apoi politica asta e scandaloasă. Să te arunci cu atîta furie asupra
unui biet nuvelist, pentru că are gustul fistichiu de a vedea un țăran tras
de urechi, cînd ești sluga plecată a aceluia care ucide țărănimea en gros,
este o demagogie demnă de foburgurile Mizilului, nu de-o grupare care a

S
monopolizat dragostea de țărani.
D. Anghel a făcut un adevărat serviciu culturii romîne relevînd a-
ER
ceastă nouă manifestare a duplicității generoase. Domnii aceștia, fie că se
stabilesc engrosiști de naționalizm la Văleni, fie că deschid tarabă țarano-
filistă în sucursalele viilor Brătianu, trebuie puși la respect. Să afle dum­
nealor că în țara asta există și control.
NIV
Cît despre d. Gîrleanu, care sperăm că a renunțat la propunerea
d-sale, necugetată, îi dăm un sfat: să se facă întîi prim-ministru și pe urmă
va putea nu să enunțe, dar să aplice asemenea idei; că d. Ibrăiieanu n’o
să-ispuie nici „dă-te mai încolo*1, — ba încă o să dea brînci altora cari s ar
încerca să-i ceară socoteală.
LU

W.
RA
NT

D. lorga-patriotul
CE

Ș5ȚW In disenrsu-i de la Cameră, d. lorga a făcut o declarație ce tre-

bue reținută: A declarat că dacă viitorul guvern nu va face o realitate
din alegeri, și în special din alegerea colegiului al IlI-lea, lăsînd pe
țărani să voteze pe cine vor voi, atunci d-sa va publica o broșură în
I/

toate limbile pe cari le știe, prin care să denunțe fără-de-legea guver­

nului respectiv.
AS

N’avem nimic de zis împotriva hotărîrei d-lui lorga. Sintem de

părere că o clasă de oameni, atunci cînd nu găsește dreptate în țara
ei, are dreptul moral de a se adresa conștiinței altor popoare. Azi con­
știința universală începe să prindă din ce în ce mai multă consistență,
UI

devine o realitate care va călăuzi omenirea de mîine. Neamurile orop­

site în deosebi au tot dreptul de a denunța acestei conștiințe toate fără-
de-legile ale căror victime sunt.
Nu vom protesta dar împotriva hotărîrei d-lui lorga de a veșteji
BC

înaintea Europei nerușinarea unei oligarchii care, parodiind sistemul

reprezentativ, răpește de fapt alegătorilor romîni, dreptul de vot pe
care îl au chiar sub regimul cei mai censitar. Dar dacă nu vom pro­
testa, ne vom exprima cel puțin mirarea de a vedea din partea d-lui
lorga o asemenea hotărîre. D. lorga e naționalistul cel mai șovinistdin
cuprinsul țărei romînești. I), lorga e șeful unui partid care a mono-
 Facla
201

Y
polizat patriotismul romînesc și care anatemizează pe cei ce nu gîndesc
în felul lui.

AR
Este oare moralmante cu putință, din partea d-lui lorga, o decla­
rație ca aceea pe care a făcut-o? Totuși d-sa a făcut-o și a făcut-o în
mijlocul unei Camere care n’a protestat cu un strigăt măcar împotriva
faptei d-lui lorga, în mijlocul unei Camere al cărei președinte n’a che­

R
mat pe „denunțătorul" in spe la ordinea zilei.
Și atunci ce să zicem de nerușinarea unei clase oligarchice care

LIB
cu ori ce prilej dă dovada unui șovinism bănuitor!
Punem această întrebare acelora cari mai au putință de judecată.
Gr. Făclieru

S ITY
învățătorii s’au cumințit!
ER
In adevăr, ei cer cu stăruință mărirea lefii. Și o cer în chip demn :
„nu vrem milă și pomană ci dreptul nostru", zic ei hotărît în petiția adre­
sată corpurilor legiuitoare,
NIV
Dacă li se va face dreptate sau nu, asta n'o putem ști. Știm numai
că pasul făcut de învățători e frumos, și-i onorează. E adevărat că unele
persoane delicata au găsit ceva șocant în demersul acesta al învățătorilor.
Tocmai ne deprinsesem atît de bine cu ideea asta că învățătorul e un apostol
și că deci menirea lui este să se jertfească pentru națiune. De cît, învăță­
LU

torii, ori cît de mare le-ar fi inima, au și stomach — măcar cît de mic.
Trebue să mănîuce și ei, măcar la zi e mari. Apoi oricît ar ținea ei la marea
lor familie — națiunea — au pretenția să-și hrănească și micile lor familii
particulare.
RA

Cererile învățătorilor sunt foarte modeste. Ei cer leafa de 130 de lei

pe lună adică mai puțin decît au bucătarii familiilor boierești.
Dacă guvernul nu va satisface cererea — de parlament nu vorbim,
căci parlement n’avem — nu va fi din răutate, ci, negreșit, „din lipsă de
NT

fonduri". Cu fondurile astea se întîmplă ceva ciudat: ele se răsfață obraznic

și năvălesc cu furie de cîte ori se prezintă cheltuieli netrebuitoare ; cînd
se ivesc necesitățile adevărate, fondurile se fac nevăzute și abia dacă le
mai auzi sunind din fundurile buzunărilor d-lui Costinescu.
CE

De curînd s’a suprimat și subvenția da 10—20 de lei pe lună ce se

dădea învățătorilor și institutorilor pentru munca depusă la școalele de adulți.
In schimb poliția sporește, jandarmii sporesc —și sporește și armata.
învățătorii au făcut bine că s’au mișcat. întrebarea e: ce vor face
dacă se vor fi mișcat de geaba ? Aci e toată chestia. Dacă își v»r da seama
I/

că sînt o putere și că această putere trebuie să fie și poate să fie pusă în

acțiune, problema se va rezolvi repede-repede. Dacă nu, politicianii vor
AS

urma să-și bată joc, îi vor avansa în grad, — „apostolii" de azi vor căpăta
porecla de sfinți mucenici — iar în acelaș timp li se va mai tăia și din leafa
de acum. H.
UI

? a apărut: Biblioteca Facla Na 2

'W ZORILE
BC

de ANATOLE FRANCE
Cea mai frumoasă și mai ieftină bibliotecă. Apare sSptămînal, sub
îngrijirea d-iui N. D. Cocea. In numărul viitor nuvele de Balzac.
----------------------- țQ bani numărul, 10 bani @-----------------------------
 202

Y
AR
Cel mal proaspăt atentat

R
Un om se primbla în fața senatului. Or, un om care se primblă în

LIB
fața senatului, nu poate avea gînduri curate. De sigur, el vrea să atenteze
Ia viața cuiva. La a d-lui Brătianu, nu ; pentrucă d. Brătianu a declarat că
poate trăi și cu plumbul întrînsul. Atunci, la a cui ? Dar fiindcă ne aflăm
în apropierea crăciunului, părea infinit probabil că obiectul atentatului avea
să fie d. Constantinescu, ministrul domeniilor.

ITY
Omul, care—colac peste pupăză!—omisese de a fi altceva de cît țăran,
ceea ce este o gravă imprudență în țara noastră, omul a fost luat în brînci
și dus pe sus la poliție. Acolo, după ce i s’a dat cuvenitul tain de bătăi, i
s’a luat și interogatorul. S’a stabilit că țăranul Nicolaie Dimitrescu înain­
tase niște acte la minister, pentru o afacere a lui; că nici cererea nu i s’a

S
rezolvit, nici actele nu i se restituiau, nici ca să se plîngă nu era primit,
pentrucă omul—colac peste pupăză!—omisese de a fi altceva de cit țăran,

ER
ceea ce este o gravă imprudență în țara noastră.
Venit la București—pentru a cita oară nu știm —ca să-și capete ac­
tele, Nicolaie Dimitrescu s’a hotărît să îotîlnească pe d. Constantinescu pe
stradă, ca să i se plîngă, de vreme ce în biroul ministerial nu putea să pă­
NIV
trundă, căci omul omisese... vezi mai sus.
Și aflînd că ministrul e la senat, Dimitrescu a început să se plimbe
în fața senatului, căci în senat nu putea să pătrundă, pentrucă.. vezi mai sus.
Astfel a fost areatat Dimitrescu, luat pe sus și dus în brînci. Astfel
s’a dat presei comunicatul că un atentat fusese proiectat, acum în apro­
LU

pierea crăciunului, asupra ființei ministrului domeniilor.

Din fericire, lucrul s’a lămurit. Presa guvernamentală recunoaște că
agenții siguranței au comis „un exces de zel“ și că ziarele, din spirit de
reclamă, au vorbit de un pretins atentat. Este adevărat, că ziarele noastre
RA

nu se vor învăța minte niciodată. Cînd ele văd că un om e arestat, nu

trebuie să-și închipue că omul e vinovat de ceva. Și cînd politia, ca să-și
justifice procedarea, zice că arestatul plănuia un atentat, presa noastră e
datoare să știe—atîta experiență trebuie să aibă ! — că poliția minte și că
NT

arestarea s’a făcut de geaba. Noi, nici după ce atentatul lui Jelea a fost
săvîrșit și judecat, nu credem nici în ruptul capului în vinovăția lui Jelea,
ci știm, din potrivă, că tocmai poliția de siguranță e vinovată. Cu atît mai
mult am fi refuzat să-l credem vinovat pe Dimitrescu, pentru un atentat
CE

nesăvîrșit încă.
Toate bune. Dar cum s’a isprăvit chestia? Ascultați:
„Ieri dimineață, însoțit de un agent, Nicolaie Dimitrescu a fost ex-
„pediat in comuna lui, pentru a ți plasat la domiciliu".
I/

Nostim, delicios, măreț !

Apoi dacă Dimitrescu nu e vinovat, dacă el n’a plănuit nici un atentat,
AS

de ce-a mai fost dat în paza unui agent, care să-l transporte la domiciliu,
cu mijloacele de locomoțiune cunoscute: pumnul și cravașa? Pentru ce n’a
fost lăsat in pace, să stea în București, ori să sa ducă unde, cînd și cum
ar fi vrut, de capul lui?
UI

Pentrucă, totuși, Nicolaie Dimitrescu, a proiectat un atentat: a vrut

să se plîngă ministrului,—și ăsta e cel mai teribil atentat. Așa ceva trebuia
pedepsit cu asprime.
BC

Acesta e regimul liberal, generos, țărănist,

Ultima oră: Intîlnind pe mai mulți generoși, după atentatul lui Ni­
colaie Dimitrescu, am putut constata cu plăcere că nici după acest atentat
obrazul nu le-a plesnit de rușine.
 Facla
203

Y
AR
fioroasa crimă a juraților din botoșani

R
— Amănunte complecte —

LIB
D. Cuza e furios. Acesta e un lucru vechiu, căci a fi furios e unica
d-sale rațiune de a ti. Dar d. Cuza mai este și amărît. Asta e ceva nou și
merită să ne oprească atenția. Ce s’a întîmplat ? Ceva grav de tot. I s’a
întîmplat un lucru pe care-1 va spune și morților. Mă rog, dăduse în ju­

ITY
decată pe un gazetar evreu. Ca reclamant de formă pusese pe un anume
Abgar Buclucgiu, cunoscut la Iași ca adeptul cel mai fervent al d-lui Cuza,
după coana Tița, se’nțelege, căci damelor li se lasă locul întîi.
Deci d. Cuza și co-inconștientul său au pornit foarte țanțoși la proces,
siguri fiind de succesul lor desăvîrșit. Era să fie și o experiență admira­

S
bilă : băgînd în pușcărie, rînd pe rînd, pe toți evreii, chestia se rezolva. Și
iată că jurații l’au achitat pe ziaristul criminal. Te cutremuri, nu altceva !

ER
Dar cine-i vinovat de această faptă îngrozitoare, care va rămînea în
Istorie ca o rușine fără pereche ?
Jurații cari au dat verdictul de achitare nu sînt vinovați. Pe ei îi
absolvă d. Cuza — și știți pe ce motiv ? Cităm textual: , căci de I jurații
NIV
sînt oamenii11 (subliniat de d. Cuza). E trist dar adevărat: jurații sînt oa­
meni, nu puteau să dea de cît un verdict omenesc. Atunci cine e vinovat ?
D. Cuza o spune lămurit: e procurorul genera), care trebuia să acuze mai
strașnic pe ziaristul evreu, trebuia să dea iama în jurați, uzînd de dreptul
recuzării, în sfîrșit, trebuia să facă orice, ca să zmulgă verdictul de condam­
LU

nare, căci după concepția d-lui Cuza procurorul general nu e om și deci

poate fi cuzist.
Iată de ce e amărît d. Cuza—și, slavă Domnului, are dreptate. Aceasta
reiese mai ales din pledoaria d-sale, pe care o rezumează în Neamul Ro-
RA

mînesc. D. Dan, corespondentul Adevărului, calomniase pe d. Buclucgiu.

D. Cuza trebuia să probeze că delictul de calomnie fusese săvîrșit. Și iată
dovezile aduse de d. Cuza:
1) Că evreii se înmulțesc prea mult, pe cînd noi pierim.
NT

2) Că evreii dau faliment.

3) Că evreii falsifică băuturile spirtoase.
4) Că în Opinia din lași un anonim, care nu poate fi altul de cît
„evreii11, a insultat pe d. Toma Stelian.
CE

5) Că în Adevărul, tot evreii au insultat pe un judecător din Bîrlad.

Din toate acestea rezultă în mod clar că Pan 1 a calomniat pe Bu"
clucgiu. Deci, d. Cuza a cerut juraților, să facă nu justiție abstractă ci
justiție vie. Două lucruri a uitat d. Cuza : a uitat să vorbească de Cahal și
I/

a uitat să arate care e vina specială a lui Dan. Dar astea sînt lucruri, se­
cundare. înmulțirea evreilor, falimentele, falsificarea băuturilor, atitudinea
Opiniei față de d. Stelian și a Adevărului față de judecătorul diu Bîrlad,
AS

erau o dovadă suficientă că Dan îl calomniase pe Buclucgiu. D. procuror ge­

neral era dator să procedeze în consecință. N’a făcut o ? Cu atît mai rău
pentru d-sa. Căci iată cum îl apostrofează d. Cuza : „Ei, domnule procuror
UI

general, cu noi asemenea atitudini extravagante, compromițătoare, nu

trec, fără a le cere să se lămurească: de ce ?“
Așa el Să se lumurească: de ce 1 D. Cuza vorbește admirabil, întocmai
ca simpaticul Crăcănel din „De-ale Carnavalului*:
BC

— Cu mine nu-i de glumit! Eu, cînd mă pălmuiește cineva, nu-1 las,

pînă nu-mi spune: de ce m’a pălmuit?
Dar d. procuror general nu vrea să spuie de ce. Și atunci d. Cuza,
din ce în ce mai furios, exclamă:
„Cine nu mă apără pe mine, mă pune în situație să mă apăr singur
 204 Facla

Y
„cine nu înfrînează la timp anumite porniri particulare, dăunătoare mulțimii,

AR
„o face pe aceasta să-și piardă încrederea în instituțiile statului, și la cea
„dintîi ocazie, să se arunce furioasă asupra întregii organizări sociale, dela
„care numai așteaptă nimic".
Vezi ce-ai făcut, d le procuror general ? Uite-1 c’o să tabere asupra

R
întregii organizări sociale! Pe unde scoți cămașa pe urmă?
Noi, se înțelege, de cît să se ducă dracului cogeamite organizație so­

LIB
cială, cu Cahal cu tot, am fi preferat să 1 vedem pe d. Dan trimis la ocnă.
Să sperăm însă că d. Ouza va găsi o răzbunare mai puțin vehementă. Iată,
sîntem gata să 1 ajutăm și noi. Am și dat următoarea telegramă:
A. RODERICK
Berlin

ITY
Rugăm stăruitor trimite telegrafic urgent conținutul operelor d-tale
complecte. Cahalul plătește oricît.
„Facla"

S
Punînd la dispoziția d-lui Ouza toate operele lui Roderick d-sa va
putea scrie o infinită serie de epigrame originale la adresa d-lui „Procuror
ER
general Mimi ca advocat al jidanilor (anexă la jidanii în presă)" — și asta
va ti o răzbunare suficientă; „întreaga organizare socială" va putea să se
culce pe urechea ailaltă. Z.
NIV
LU
RA

D. N. lorga și „Neoiobăgia"
NT

D. N. lorga a publicat în „Neamul Românesc" un articol în contra

lucrărei d-lui Gherea.
Despre articol nu e nimic de zis, fiindcă nu spune nimic. Gîteva
CE

fraze patriotico-naționaliste-și atîta tot. Fiind atita tot, trecem și noi

peste dînsul.
D. lorga a crezut însă de cuviință să-și adauge și el părerea.
Intr’o notă, pusă la sfîrșitul articolului, el o isprăvește scurt cu „Neo-
iobăgia", declarînd următoarele:
I/

„Am publicat acest articol pentru părțile interesante ce are prin

sine. A discuta cu o carte de propagandă socialistă, ni se pare însă
inutil. Procesul e vechiu și partea adversară are tot interesul să per­
AS

severeze în ignorarea istoriei și în stropșirea logicei".

Așa este. E inutil să discuți cu o carte de propagandă socialistă.
Este eminamente inutil. E mai ales inutil, atunci cînd nu știi ce să spui.
UI

Cu o carte de propagandă socialistă ca aceea a d-lui Glierea, nu poci

să discuți ca și cu oricare membru al partidului naționalist-democrat.
Este o oarecare deosebire. Pentru a discuta, cum face de obiceiu d.
lorga, cîteva propoziții demagogico naționaliste și un număr de înjură­
BC

turi ajung perfect; pentru a pricepe și cerceta nepărtinitor o lucrare

ca aceea a d-lui Gherea, trebue însă altceva. D. lorga știe foarte bine
ce. Și fiindcă nu are acel ce, salvează aparențele cu o impertinență de
șoltic. Așa, cum i-e obiceiul în toate cele serioase la cari nu se pricepe.
Ed.
 205

Y
AR
Declarația d-lui Carp

R
Avem în țara noastră un singur reacționar: e d. P. P. Carp. Este
el reacționar și d. N. Filipescu. Dar d. Filipescu e o personalitate dublă:

LIB
în d-sa se combină reacționarul convins și politicianul demagog de cea mai
ordinară specie, așa cum îl naște democrația burgheză în cele mai urîte
manifestări ale ei. D. Filipescu este un aristocrat de rasă și, în același timp,
un ordinar bătăuș electoral.
D. Carp e reacționar — dacă ai da țara pe mîna Iui ar duce-o de rîpă

ITY
mai dihai decît d. Brătianu —■ dar e om cinstit și spune adevărul.
Ultima declarație a d-lui Carp a indignat pe toată lumea, chiar și pe
unii dintre democrații noștri sinceri. Noi sintem recunoscători d-lui Carp
pentru acea declarație. D-sa a spus că Romînia e legată de mîni și de pi­
cioare, că toate alianțele ei, formale sau de fapt, se reduc la același zero,

S
pentru că Romînia nu va face nici un pas fără porunca triplei alianțe, —

ER
și tripla alianță va porunci numai cînd va fi în interesul ei, nu cînd va fi
în interesul Romîniei.
Și lumea sa indignat. Dace? E umilitoare pentru noi declarația
asta? Negreșit. Dar e adevărată. De ce să ascundem adevărul? De ce să
NIV
ne arătăm mai grozavi de cît sîntem, cînd nu putem înșela pe nimeni?
Puterile știu cum stau lucrurile și deci cu rățoielile noastre nu le intimidăm
de loc. Poporul romîn însă nu știe nimic și nu vedem da ce l’am mai ținea
în întuneric.
Oligarchia noastră, în frunte cu regele ei, a făcut o politică internă
LU

absolut stupidă, cînd ea era stăpînă să facă ce voia și ar fi piltat face o poli­
tică mai omenească. Cu atît mai mult a făcut o politică externă mizera­
bilă, cînd de astă dată ea nu mai putea lucra numai după placul ei, ci
trebuia să ție seamă în primul loc de interesele puterilor cari îi băteau din
picior.
RA

Aderarea noastră la tripla alianță, ori cît de bună în principiu, a

fost făcută în condiții rușinoase. De fapt sîntem robii triplieei, căr> ia
avem totul de dat, dela care n’avem nimic de luat. Să cîntărim toate deco­
rațiile căpătate de politicianii, ofițerii și polițiștii noștri din partea guver­
NT

nelor streine, să le evaluăm bănește după valoarea lor de metal vechiu

— și iată tot, tot ce avem de pe urma politicei noastre externe. In schimb,
noi dăm o armată, dăm banii pe tot felul de mărfuri, — și vom da și
cinstea. Căci vom avea în tot-d’auna rolul de călău. Anul trecut se și vorbea
CE

că vonj intra în Serbia ca s’o înăbușim, asigurînd Austriei răpirea Bosniei

și Herțegovinei. Miine vom intra în Bulgaria, pentru ca turcii să poată
gîtui în liniște Macedonia, iar Anglia și Germania să înțface respectivele
„compensații.
I/

D. Carp a spus toate astea. De aci nu rezultă însă că d. Carp, venit

la putere, s’ar încerca eă schimbe această politică odioasă^ Nu. Dsa o gă­
sește foarte bună. Ca orice boier, d-sa e bucuros că e băgat slugă la un
AS

boier mai mare.

Se va schimba odată și politica asta. Dar nu sub politicianii de azi.
Alți oameni vor trebui să ia cîrma țării, pontru a scutura cea mai ruși­
noasă dintre robii. Dar acei oameni nu sunt confecționați încă. Declarații
UI

ca a d-lui Carp sînt menite să scuture rugina de pe multe minți și mai

ales de pe multe suflete.
Bine a făcut d. Carp că a vorbit. A trădat un secret profesional, co­
BC

legii lui de oligarhie au dreptul să-l denunțe și să-l excomunice, — noi îi

sîntem recunoscători. 2.
_
 206 Faci

Y
AR
POLEMICI

R
Cahalul No. 2. — In diferite orașe din țară s’au făcut alegeri de

LIB
comitet la comunitățile armenești. Au fost aleși fruntașb-armeni membri ai
diferitelor partide politice.
Cum d A. C. Cuza a luat în antrepriză Cahalul No. 1, al evreilor,
cerem d-lui Abgar Buclucgiu să ia în antrepriză Cahalul No. 2 al armenilor.
Trebuie sa aibă și armenii vr’un Toboșian șebgoimian haroghian.

ITY
*
?! ?—Curtea de apel din Galați a condamnat pe Stoica Bulgaru pen­
tru... lese-maj estate!!

S
Ceai făcut, nenorocitule ? L’ăi fi înjurat pe Vodă, hai? Trebuia să
te înscrii întîi într’un partid istoric și nu te mai supăra nici dracu. Căci,

ER
vorba prințului Moruzzi: neamțul știe de frică !

Există!—Citim într’un ziar că d. Caion îl înjură acum pe Gherea.

NIV
Norocul lui Oaragiale că poate să mai răsufle nițel.
Din informația acelui ziar rezultă deci că d. Caion există încă. Ii
dorim viață lungă. Dar de ce înjură atît de discret, în cît publicul să n’o
poată afla de cît în mod indirect?
Rugăm pe d. Caion să înjure prin Neamul Romînesc, căci d. Cuza
LU

a obosit.
*
Cuceririle continuă.—Am arătat, întemeindu-ne pe afirmările și
dovezile d-lui Rodion, că d. A. O. Cuza a plagiat o epigramă a lui A. Ro-
RA

derich. Am arătat că, dacă d. Cuza tăgăduiește plagiatul, atunci e convins

de sigur, că acea epigramă a anexat o sau cucerit-o.
Se pare că la huliganii noștri cuceririle acestea constitue un sistem
NT

permanent.
D. lorga a găsit în Opinia un articol pe care l’a socotit bun și pen­
tru revista d-sale. Ideea de a-1 reproduce i a venit numai decît. Dar cum
s’o facă, după ce de ani de zile declară că Opinia e un ziar jidovit ? N’a
CE

stat mult pe gînduri—un asemenea mod de a sta îi este cu desăvîrșire ne­

cunoscut—și a reprodus articolul. Insă în loc să citeze izvorul, cum fac
oamenii onești, ori să-1 tacă pur și simplu, cum fac borfașii cei de rînd, a
recurs la o soluție mijlocie. D. lorga a adnotat articolul șterpelit cu urmă­
toarea observație :
I/

„Acest articol a apărut într’un ziar în care n’ar fi trebuit să apară"

E de-o candoare genială.
AS

— De ce-ai furat ceasul ?

— Se afla într’un buzunar unde n’ar fi trebuit să se afle.
Iar d. Cuza poate, în fine, să explice de ce-a șterpelit epigrama: a-
păruse într’un volum în care n’ar fi trebuit să apară și de aceea a cu­
UI

cerit-o d-sa.
*
Indignarea d-lui Duca.—D. I. G. Duca, tînărul socialist postum,
BC

revoluționar pour l’occident și ciocoiu pentru consumația internă, s’a su­

părat foc pe ambele fracții conservatoare:
— In certurile voastre, le-a zis el, de toate vorbiți, numai de soarta
țării nu.
Asta cam așa e. De cît, asta e și singura deosebire dintre conser­
vatori și liberali: liberalii vorbesc de soarta țării.
 Faci»
207

Y
Parol ?—D Nădejde nu și-a pierdut încă de tot memoria. D-sa iși
aduce aminte că astă-vară conservatorii „au trecut la fapte, săvîrșind nan?

AR
dalizme de cari s’ar fi sfiit și gruparea cea mai subversivă*.
Parol? Credem că sîntem pe placul d-lui Nădejde cînd declarăm că
„gruparea cea mai subversivă" e cea de la clubul social-democrat, care deci
n a săvîrșit vandalizme atît de oribile ca ale conservatorilor.

R
Acum îl întrebăm pe d. Nădejde: ce pedeapsă s’a dat autorilor van-
dalizmelor? Fost-au măcar cercetați și dați judecății? Aud?

LIB
Ei, o să vedeți că tocmai acum d. Nădejde și-a pierdut memoria.
*
Ciudățeniile zilei.—In convorbirea avută cu d. 1. N. Roman, pre­
ședintele comisiunei interimare din Constanța, regele s’a interesat de alcă­

ITY
tuirea listelor electorale.
D. Roman ar fi putut să-l întrebe :
— Andere Sorgen haben Sie nicht ?
Noi știam că regele cheamă sau alungă de la putere după Bunul
Său Plac, fără să-i pese de alegeri și alegători. Tocmai asta e chestia care

S
se discută acum. Și iată că tocmai dumnealui întreabă de listele electorale.

ER
Serios că n’are altă grijă.

M. S. MM. LL,—Ziarele noastre nu se pot abținea de a pune îna­

intea numelui regelui și reginei cite un „M. S.“; iar cînd vorbesc de amîndoi
NIV
cazul devine cu „M.M. L.L.“ Noroc că la noi nu este poligamia, căci dacă
regele ar avea, ca defunctul său coleg David ori Solomon (să ne ierte d.
Cnze că nu știm care anume), 1000 de neveste, ar trebui 1001 de „M. L.“
cînd ar fi vorba de Multipla... pereche regală.
LU

In Austria absolutistă ziarele spun pur si simplu Der Kaiser. Chiar

și din punctul devedere dinastic e mai bine, căci e mai sugestiv : împăratul
n’are nevoie de sub-titlu.
Dar la noi lingușirea excesivă e de rigoare. Este cine s’o îndeplinea­
scă—dar și cine s’o ceară.
RA

*
Nu face nimic.-—Jandarmii din comuna Costache Negri (Covurluiu)
au bătut grav pe primarul acelei comune.
NT

Nu regretăm de loc. Sau, mai bine zis, ne bucurăm strașnic. Mai

întîi, pentru că în ziua aceea, jandarmii fiind ocupați aiurea, au lăsat în
pace pe țărani. Al doilea, pentru că numai cînd se întîmplă asemenea ca­
zuri extreme opinia publică își mai aduce aminte că satele noastre gem
CE

sub dominația criminală a jandarmilor.

N’am băgat de seamă ce-a zis Voința de întîmplarea din Oostache
Negri. Va fi constatat și acolo un ușor exces de zel.
I/

Progresele d-lui Radovici.— La întrunirea liberală din Ploiești d.

Al. G. Radovici s’a pronunțat pentru „unificarea colegiilor electorale și lăr­
girea dreptului de vot“. Acest titlu foarte lung spune mai puțin decît ve­
AS

chea formulă a d-lui Radovici și care se cuprindea în două cuvinte : votul

universal. D. Radovici compensează calitatea prin cantitate, căci de astă
dată rostește opt cuvinte în loc de două.
UI

Nu ne îndoim că d. Radovici va progresa și mai mult pe viitor: d-sa

va ajunge să spuie pe nerăsuflate formule de cîte o sută de cuvinte, iar
rezultatul va fi... de tot nul.
BC

O lămurire d-iui lorga.—D-lui N. lorga i s’a telegrafiat din Viena

un fapt odios : la o masă de la „Gafe Arkaden“ au fost surprinși împreună
d-nii: Al. Vaida Voevod, deputat în reichstagul din Pesta. G. Grigorovici,
deputat în reichsratul din Viena, dr. Gr. Brauer, medic la Karlsbad și Const.
 208 raci

Y
Graur, publicist. Ei discutau rîzînd, specifică d. lorga. Și apoi d. lorga se

AR
întreabă: Ce-au de împărțit oare ? Concluzie: romînii sînt îndurerați.
Evenimentul relatat de „Neamul Romînesc“ fiind de-o importanță
mondială, se înțelege că și corespondentul nostru din Viena ni l-a comu­
nicat timp. Dar corespondentul nostru fiind mai tare de cît al Neamului,

R
noi putem lămuri și întrebările cari chinuiesc atît de groaznic pe d. lorga.
La întrebarea: ce-au de împărțit cei patru domni răspunsul e clar:

LIB
subvențiile cahalnlui. Cît despre motivele care îi făceau să discute rîzînd,
este și el foarte simplu: domnii aceia citiseră „Neamul Romînesc“ și îl
comentau.
îndurerarea romînilor e deci foarte firească. Luăm parte la durerea
lor și zicem: ferească Dumnezeu de mai rău.

ITY
Polițiștii „Vieții Romînești“. — De cîtva timp, sub formă de po­
lemică cu Adevărul, d. Nădejde atacă foarte violent pe un domn Braun-
ștein. Din parte-ne, am urmărit cu atenție articolele vizate de d. Nădejde

S
și nici unul din ele n’avea iscălitura Braunștein. Este probobil deci că d.
Nădejde va fi știind de existența unui domn Braunștein, care însă iscălește
ER
altfel. Or, după o jurisprudență creată de curtea de casație a Culturii ro-
mîne — „Viața Romînească“ — d. Nădejde procedînd astfel, comite un act
de polițizm. Cerem deci Vieții Romînești să aplice d-lui Nădejde jurispru-
dența cu care a onorat pe alții, ori să-și anuleze propria jurisprudență.
NIV
Tăcerea eventuală a Vieții Romînești o vom lua drept dovadă că nu renunță
la jurisprudență ei și deci vom proclama pe d. Nădejde polițist, sprijinin-
du-ne pe autoritatea d-iui C. Stere.
Incident grav.—Intre d. dr. Socor și d-na dr. Pușcariu din Iași s'a
LU

ivit un grav incident. S'a numit o anchetă. Beligeranții sînt amîndoi

la secția bolilor de ochi a spitalului Sf. Spiridon.
Apoi dacă și oculiștii au început să-și scoată ochii, stăm rău de tot.
Dorim numai ca ancheta să fie serioasă, să nu ne arunce și nouă
RA

praf în ochi.
Tristețe bine plasată.—D. B. Păltineanu a dezvelit oarecari părți
urîte din viața partidului conservator.
NT

D. N. Filipescu nici n’a încercat să’l combată, „nu din sumeție"—a

zis d-sa—ci pentru că e „profund întristat1*.
întristat că asemenea lucruri se petrec în partidul conservator ?
CE

Nu, ci pentru că....

„... Am văzut încă odată că trebue să fim circumspecți în alegerea
„oamenilor pe cari îi introducem în secretele de partid".
Iată deci măsurile ce se vor lua pe viitor: se vor alege mai bine
I/

oamenii de încredere, pentru ca murdăriile politicianiste să poată

continua mai cu temeiu, la adăpostul indiscrețiilor.
AS

Sintem nevoiți, din cauza numeroaselor chestiuni la ordinea zilei

să înlrerupem în numărul de față continuarea studiului nostru despre
UI

„Neoiobăgia*.
BC

A apărut: VOTUL UNIVERSAL în ROM9N3A

de TOMA DRAGU
țggL O minunată broșură de propagandă. — 50 pagini 15 BANI. —
Se poate procura la Biuroul „Facla", Brezoianu 14, București.
 Y
S’a pus în vînzare în toată tara

AR
CALENDARUL MUNCEI PE ANUL 1911

R
Această publicațiune enciclopedică socialistă care a intra,

LIB
în anul al V-lea cuprinde o foarte bogată și interesantă materit t
Din numeroasele articole ce cuprinde, menționăm pe cele
următoare :
O crimă de C. Dobrogeanu-Gherea; Intrați în partidul

ITY
social-democrat! de Dr. C. Racovski; Congresul partidului și
al sindicatelor ; Putere și violență de G Plechanoff; Cucurigu!
(nuvelă) de I. O. Visarion ; Maria Magdalena (poezie) de Vanda ;
Martirii științei de Metchinkoff; Judecata (parabolă modernă);

S
de Const. Graur ; Confidențial (nuvelă) de I. Neagu; Amintiri

ER
din Ungaria de Decruțiu; Neoiobăgia de M. Gh. Bujor; Pro­
gramul partidului social democrat, etc. etc.
In afară de aceste articole Calendarul Muncei pe 1911
mai are numeroase cugetări de ale tuturor fruntașilor socialiști
NIV
internaționali, precum și. diferite ilustrațiuni reprezentînd eve­
nimente din viața proletariatului din Romînia și streinătate.
Prețul unui exemplar 25 bani
LU

Se poate procura și prin Biuroul nostru de expediție. De

vînzare la toate chioșcurile de ziare și librăriile din toată țara.
Depozitul general la Cercul de Editură Socialistă, strada Piața
RA

Amzei 26, București.

NT

y~A > u diplomată, caută lecțiuni de limba

«y iCZfl» engleză, în familii bine situate.
* A se adresa ;
CE

Miss B., stradela Mântuleasa ■4'-

I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
Ndiilți. Efect sigur Excelente
UI

conți a:
Constipației, Leneviei in­
testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Migrenei
BC

Lei 1.75 Ț)c vânzare Iv toate farmaciile.

Depozit general
FHARMAKDX IAȘI
Strada Ioan Creangă No. 61
 Y
T

AR
4 I. Griinfeld & M. Goldmann
București, Str. Carol 83 {colț Spaniolă)

R
LIB
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
distinsă. Observați bine marca P. D. pe fiecare corset.

ITY
u
(vată revtilsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Vata

S
TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.

ER
Săpunul „AIX-L A-CHAPELlLE“
NIV
preparat cu sarea de AIX LA-CHAPELLE este cel
mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
LU

BERTHEIL. -- REGALA 5
RA

roi torie Bărbătească de primul rang

NT

DOCTORUL
CE

VECHSLER-VEREA
I/

Dela Facult din Faris și București

AS

SPECIALIST IN BOALE ȘI
■ - OPERAȚIUNI ---------
UI

DE

— NAS, GÂT ȘI URECHI=

BC

49, Calea Călărașilor, 49

Consultațiuni dela 3 — 6 p. m.
Anul I. No. 40 11 Decembrie 1910.

Y
R AR
LIB
Facla
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV
LU

SUMARUL:

Un bătrân bănuitor: Culmea loan Nicoară: Luceafărul; Con­

RA

falsificării: D-nul Diamandy se cursul nostru literar; Biblio­

falsifică pe sine însuși; Z : Sim­ teca „Facla".
patiile leii Ionel; B. Nemțeanu: POLEMICI: Poză actori­
NT

Schiță de iarnă (versuri); F: cească.—Cerere dreaptă.—Mo­

„Neoiobăgia"; Em. Argin : Re­ derație.- Bietul Farkas!—Acci­
CE

clama americană cu reformele dentul d-lui Tafrali. — Ideile

agrare; F.: Știri naționaliste; d-lui Șomănescu, etc.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adeverui“

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
A apărut — în editura „LUMEN

AR
(Ie B. Nemțeanu

R
{Traduceri din Goethe, Schiller, Lessing, Heine, LenauJ

LIB
— Prețul 50 Bani —

O revoluție în publicistica romînă!

ITY
Pentru <4 lei pe an 3696 pagini de text.
Cu începere de la 1 Ianuarie l&ll, toate persoanele cari își vor
reînoi abonamentul la revistele Facla și Viața Socială sau cari se vor

S
abona de aci înainte, și vor achita pînă la 15 Februarie 1911 abona­
mentul anual de 14 lei la ambele reviste, t or primi GRATUIT toate nu-

52 „ „ Facla
ER
jnerile ce vor apare din Biblioteca Facla.
Pentru 14 lei numai pe an, abonați! noștri vor primi astfel:
12 numere din Viața socială a 100 pag. . . . 1200 pag.
a 6 „ ... 832 „
NIV
52 „ „ Biblioteca Facla a 32 „ ... 1664 ,,
Adică 3636 pagini de literatură,politică, știință și sociologie pentru
14 lei pe an. Adresați abonamentul la biuroul Facla sir. Brezoianti 14,
București.
Au apărut pînă acum:
LU

No. 1. — Tolstoi — Viața, Religia, Patria, Armata, Averea ;

No. 2. — Anatole France : Zorile;
No. 3. — Cei cari trăesc și cei cari mor, de Țolstol;
RA

No. i va conține : Povești de crăciun de Andreev, Gorki și

A. France.
Marți 14 Decemvrie apare No. 3 din .
NT

BIBLIOTECA „FACLA"
•cu cea din urmă operă a lui Tolstoi, scrisă cîteva săptămâni numai îna­
CE

inte de moartea lui.

Cei cari trăesc și cei cari mor, ultima și poate una din cele mai
omenești și mai dureroase nuvele ale marelui apostol de la lasnaie
Poliana, explică definitiv cauzele pentru cari Tolstoi a fugit de famila
lui și-a mers parcă dinadins în fața morței.
I/

Cereți la toate librăriile și chioșcurile Biblioteca Facla No. 3,

cu nuvela cei cari trăesc și cei cari mor de Tolstoi.
AS

— 10 bani numărul 10 bani. —

, PETROL DE SALON
UI

FĂRĂ MIROS — Nu afumă—Lumină albă—Neîntrecut în calitate

In lăzi a 2 brdoane, Lei 14.50 sau 7.50 bidonul
BC

» — Franco la domiciliu —
S. ASDERBAHN
^București» Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82
«-a "o-*» el a"

Y
R AR
LIB
Culmea falsificării:

ITY
d. Diamandy se falsifică pe sine însuși

S
Domnule Director,

ER
In Facla de la 28 Noiembrie citesc următoarele:
„Dar în același timp, (d-nul Diamandy) a vorbit de armata care a
„reprimat răscoala țărănească cu un ton pe care l’ar fi putut întrebuința
„ori-care arendaș, autor de liste funerare în Martie 1907. și a declarat că,
NIV
„chiar pe vremea cînd era socialist, avea o slăbiciune mare pentru monarchic.
„Au voim să bănuim sinceritatea d-lui Diamandy. D. Diamandy s’a supărat
„odată foc pe noi, fiind-că ne-am permis să i-o bănuim. Iată, nu o mai
„facem*.
LU

Și foarte rău faceți, că nu o mai faceți. N’ași avea nimic

de zis în potriva sentimentelor monarchice actuale ale d-lui
Diamandy. Dacă d-sa s’ar fi mulțumit să afirme că e monarchist
azi, n’ași fi avut să fac nici o obiecție. D-sa însă afirmă că „a
RA

fost monarchist— cum văd în unele ziare — ori că „a avut

slăbiciunea pentru monarchic“ — cum citesc în Facia, — chiar
pe timpul cînd era socialist. Or, acesta e un fals. D. Diamandy
NT

falsifică istoria, sau, mai bine zis, se falsifică pe sine însuși.

Este o tactică întrebuințată de toți generoșii; și din momentul
cînd au adoptat-o și-au cîștigat numele de renegați care-i supără
CE

atît de mult. Schimbarea părerilor e un lucru foarte onorabil;

dar falsificarea conștientă a faptelor petrecute este o incorecti­
tudine pe care o publicație cinstită ca Facla n’o poate îngădui.
Buna dv. credință a fost înșelată, de sigur. De aceea dați-mi
I/

voie, rogu-vă, să dovedesc cu texte ceea-ce afirm.

Mai întîi, iată un fragment de articol:
AS

SOCIALIȘTII ȘI DINASTIA
UI

Și pe cînd toate organele de opoziție și toți oamenii politici își scuipă

veninul lor în rege, regele se strică de rîs și gîndește că mine aceiași
oameni îi vor linge vaxul de pe botine.
BC

Și acest strein, înjurat de toți politicianii democrați sau uedemo-

crați, se uită cu ură și cu un aispreț bine meritat la elita neamului ro-
mînesc. Ce stimă poate să aibă regele pentru voi, burghezie romînă, cînd
el știe prea bine că vă poate cumpăra pe toți și că toți sunteți de vîndufc
sau de închiriat?
 210

Y
AR
Antidinasticiamul și antisemitizmui sunt unelte de ridicare de tiraj
căci, ca toți oamenii lași, burghezia noastră e veselă cînd citește injurii pe
cari ea nu are curajul de a le spune. Dacă noi socialiștii lovim în ase­
menea procedeuri caraghioase, oare aceasta înseamnă că suntem dinastici,

R
ori că nu am putea trăi fără să avem un rege în Romînia ?
De sigur că nu, dar ținem a face declarații cari să explice pentru

LIB
ce noi nu lovim în rege.
E de netăgăduit că regele a fost adesea absolut despotic față de
regimul parlamentar sau mai bine zis de regimul guv-rnimental..... —.......
dacă azi încă regele Carol se arată disprețuitor de opinia publică romînă,
vina nu e a lui, ci a însăși burgheziei romîne. Atît de păcătoasă și de

ITY
imorală e clasa noastră stăpînitoare, încît nu regele, dar orișicare aven­
turier investit de puterea regală, ar fi mînuit burghezia ca o ceară moale.
Deci, de ce atîta mirare cînd regele sprijininclu-se pe zbirii albi își
bate joc de zbirii trandafirii?

S
Iată de ce după cum ne împotrivim mișcărilor da stradă îu potriva

ER
celor cari vor să tragă folos din sîngale vărsat, vom fi împotriva acelora
cari cer gonirea imediată a regelui Carol, deși idealul nostru e forma
republicană democratică.
George Diamandy
NIV
(Lumea Nouă, 12 Febr. 1895).
Cum vedeți, „idealul nostru e forma republicană demo­
cratică" — ciudat... monarchizm ! — dar, pentru motive de
tactică, vom fi numai în potriva acelora cari vor să-l izgonească
LU

imediat pe regele Carol, pe acel rege care a făcut ceea-ce ar fi

făcut ori și care aventurier — frumoasă tovărășie 1 — pe acel
rege care nu-i decît „acest străin11, care „se uită cu ură și dis­
RA

preț la elita neamului romînesc“ și chiar la întreaga opinie

publică romînă.
Pentru acest articol, atît de monarchic, d. Diamandy a fost
NT

dojenit de Constituționalul.
Și iată un fragment din răspunsul pe care d. Diamandy
s’a grăbit să-l dea ziarului junimist :
CE

SUNTEM REPUBLICANI
Constituționalul mă întreabă de ce în ultimul meu articol nu m’am
I/

declarat adversar al formei republicane și doritor de a susține cu toate

puterile convingerilor noastre, monarchia.
AS

Confratele nostru vrea să ne convingă despre frumusețile monarchiei

puternice. Această șagă nu e pe gustul nostru și ori ce manual de istorie
contemporană ne lămurește în destul despre formele monarchiilor tari.
UI

Lucru curios însă, confratele a rămas încă cu concepția socială și politică

la capitolul: Regele părinte al poporului.
Azi în țările din Europa, afară de Rusia, monarchii sunt reprezen­
BC

tanții cei mai tari ai burgheziei, ei sunt expresia ei militară. Dar ei au

absolut aceleași interese cu burghezia și se opun ori-cărei reforme de­
mocratice.-—... Republica implică în mod fatal o serie de reforme înain­
tate și avantagiile formei republicane asupra celei monarchice nu se
mal discută..- — Azi Dinastia în Romînia e un rău inevitabil și chiar
necesar. George Diamandy
(Lumea Nouă, 1G Februarie, 1895).
 211

Y
AR
încă odată deei d. Diamandy iși aiirmă convingerile repu­
blicane și se miră chiar, găsește... curios, că ziarul Constitu­
țional — oficios pe atunci — a rămas atît de înapoiat în cît

R
mai crede că regele e părintele poporului.
Bine, dar ce poate fi regele dacă nu „părintele poporului" ?

LIB
I o spune d. Diamandy, Maiestății Sale, cu prilejul serbării de
10 Maiu.
Iată :
AZI ȘI MÎNE

ITY
Și așa de mare e veselia celor cari stau în jurul Tronului, incit la
sfirșitul banchetului și a serbării ei între ei își urează ani mulți și fericiți....

S
— Și departe. în creierii munților, ca și în fundurile văgăunelor, în ziua

ER
de 10 Maiu se varsă lacrimi.... — ...Acolo, în sate, 10 Maiu e zi cernită,
zi de bocete și de rugi pentru sufletul morților; aci 10 Maiu o zi de ve­
selie, căci tronul regelui se razimă pe tidve de țărani și din fildeșul
oaselor de morți e făcut tronul lui. bar birurile cresc întruna și călicia
NIV
crește ca un potop și în schimbul miilor de vieți date stăpînilor de popor,
stăpînii nu au dat nimic, nu au împuținat nici o sarcină.

Dar să nu creadă Burtă-verdele că această stare de lucruri va

dura mult timp. Recrutul, din sat și din fabrică e luat; și el înainte de
LU

a fi recrut a fost muncitor. Și această armată pe care se bizuie ciocoii de

toate fețele pentru a înăbuși în sînge glasul celor asupriți, mine armata
va fi a poporului — Dar atunci nu va mal fi sărbătoare ziua de
10 Maiu, ci zi de jalnică avinlire, căci nu se vor mai robi popoarele
între ele, ci se vor înfrăți în libertate.
RA

Ci atunci ziua desrobirei naționale va fi ziua de I-ia Maiu.

George Diamandy
(Lumea Nouă, 11 Maiu, 1895j,
Vedeți, regele e un antropofag și un burtă verde. Antro­
NT

pofagul de pe tron ! Burtă-verdele de pe tron 1 Ce sont des trou­

vailles : Iar „10 Maiu zi de doliu“—e Beldiman sadea ! Nu mai
vorbesc de amenințarea cu armata. Pentru o amenințare iden­
CE

tică d. M. Gh. Bujor de la Rominia Muncitoare^ e urmărit de

trei ani — și cu o furie din ce în ce mai nebună de d. Ioan
Nădejde. Insă nu e vorba de asta. Am vrut numai să aiăt că,
pentru un monarchist, d. Diamandy avea un ciudat mod de a
I/

serba pe zece Maiu.

AS

Și de ce-1 onora d. Diamandy pe regele Carol cu „dragos-

tea“ și... monarchizmul d-sale ? O să v’o spuie tot d. Diamandy:
VICLENIA REGELUI
UI

Lumea se miră cum de un partid ajuns la putere, devine sluga ple­

cată a regelui, deși același partid, în opoziție, vorbea despre rege ca de
BC

un trădător al țării, un spion, german, un cămătar prusac, sau un escroc

în soiul lui Kirschen.
Regele dă dovadă de o viclenie fără seamăn în chipul cum se joacă
el cu guvernele noastre. Conservatorii sunt la putere. La început regele îi
cruță și cu cît simte că partidul conservator slăbește, cu atît el cată a-1
 212 Facla

Y
AR
tîrî pe calea reacționarismului tradițional al neamului Hohenzollern....—
... Și atunci, In sftrșit, cînd guvernul conservator va fi izolat și absolut is­
tovit, atunci cînd va fi numai și numai la bunul plac al palatului, regele
îi va cere legile cele mai reacționare și poate chiar apanagii sas alte

R
foloase, după cum a impus și liberalilor.

LIB
Mulțumită acestui calcul viclean al regelui, noi, în fața unui guvern
chemat la putere, nu am avut nici odată o opoziție serioasă, ci am fost
vecinie la discreția regelui și a guvernului.... —....Dacă liberalii ar fi oa­
meni tn adevăr politici, ar înțelege că singur votul obștesc le-ar da pu­
tința de a sta în fața regelui ca partid ai poporului și nfei de cam ea

ITY
lachei umiliți cari așteaptă un semn al Suveranului spre a avea dreptul
să se prosterneze la treptele tronului.
George Diamandy
(Lumea Nouă, 17 Maiu, 188»).

S
Mă opresc. Citatele de mai sus sunt suficiente. Am văzut
atitudinea de ieri a d-lui Diamandy față de rege. Să ne închi­

ER
puim acuma și atitudinea regelui față de d. Diamandy. Și a-
ceasta rezultă tocmai din descrierea atît de sugestivă a d-lui
Diamandy.
NIV
Pe cînd, prin articolele de mai sus, d. Diamandy „își
scuipa veninul în rege**, — „regele se strica de rîs, gîndindu-se
că mîine același om îi va lînge vaxul de pe botine". Iar azi,
cînd regele poate constata, o dată mai mult, influența vaxului
LU

asupra memoriei ; cînd îl aude pe d. Diamandy declarînd că

a fost în totdeauna monarchist, regele continuă a se strica de
rîs și-i spune devotatului său supus :
— Tomnule Tiamanty, nu te supăra că mă uit cu ură și
RA

dispreț Ia d-ta, care, de sigur, faci parte din elita neamului

romînesc. Liberalii tot n’au înțeles că singur votul universal
le-ar da putința să stea în fața Mea ca partid al poporului;
NT

ei stau tot ca lachei umiliți și mă bucur că între dînșii ești și

tumneata.
Un bătrîn bănuitor
CE
I/

Simpatiile și antipatiile lui Ionel

AS

D. Ionel Brătianu mărturisește „că n’a privit cu simpatie11 mișca­

rea sindicalistă, pentru că d-sa nu e pentru lupta de clase, ci din con­
UI

tră, e pentru armonia claselor. Dacă sindicaliștii se organizau pentru a

cere scăderea salariilor, înmulțirea orelor de lucru, desființarea chiar
și a puținelor garanții legale ce mai au, firește că și-ar fi atras laudele
patronilor, armonia claselor ar fi luat niște proporții admirabile și d.
BC

Ionel Brătianu ar fi privit cu simpatie mișcarea sindicalistă.

Dar chestia aceasta e cu totul secundară. E absolut indiferent
dacă d. Ionel Brătianu privește cu simpatie ori cu antipatie mișcarea
sindicalistă și de ee o privește într’un fel sau altul. Pe cît știm mun­
citorii nici nu i-au cerut părerea, nici d-sale, nici partizanilor d sale.
Ceva mai mult: a fost o vreme cînd d. Brătianu, prin mamelucii săi
 r a e 1 a
213

Y
generoși, privea ca simpatie mișcarea sindicalistă, căci ei se ofereau

AR
chiar s’o subvenționeze. Muncitorii cari erau deprinși să dea leafă d-lui
Nădejde, au crezut că vor putea trăi și fără subvențiile generoșilor și
i-au rugat să-și cărăbănească aiurea „simpatiile" lor suspecte.
Inc’o dată deci, e indiferent ce sentimente are d. Ionel Brătianu

R
pentru mișcarea muncitorilor. Singurul lucru care prezintă interes este
cum își Manifestează zisul Ionel sentimentele pe cari afirmă că le are.

LIB
Se știe cum : prin ilegalități și barbarii, prin repetarea en detail
a celebrei represiuni en gros. Muncitorii sînt duși la poliție și bătuți,
iar cei streini sau așa ziși—sînt și expulzați. Libertatea întrunirilor a
presei, etc. a ajuns un moft. Libertatea individuală nu mai există de
cîi pentru înfruptații băncilor. Muncitorii industriali au ajuns ca ță­

ITY
ranii lui Mihai-Viteazul, legați de locul unde s’au născut. Un munci-
to din Galați nu mai are dreptul să muncească la Brăila.
In sfirșit, d. Ionel Brătianu, tot din cauza nesimpatiei lui pen­
tru mișcarea muncitorilor, a organizat o bandă de agenți provocatori
cari au făcut tot posibilul să introducă anarhia cea mai nebunească

S
în rîndurile muncitorilor. Este drept că și-a luat răsplata meritată, căci
primul atentat produs de această propagandă era să-l coste propria lui

ER
viață. Dar s*a răzbunat și el dînd ordin salariaților lui din clubul libe­
ral să vîre în ocnă pe bietul Jelea singura victimă reală a acestei scîr-
boase afaceri.
Aceasta prezintă interes: felul cum d. Brătianu înțelege să-și
NIV
manifeste sentimentele lui (altminteri lipsite de ori ce valoare, căci d.
Brătianu e departe de a fi o capacitate în chestiile sociale și politice).
Și lucru în adevăr jalnic: în toată camera în care a. Brătianu
a avut cinizmul să-și dea „părerea11 asupra mișcării sindicaliste, nu s’a
găsit un singur om care să-i dea răspunsul cuvenit.
LU

Demagogii de toate culorile sînt perfect de acord că așa trebuie

prueudat.
Parlament de canibali! Z.
RA
NT

Schiță de iarnă
CE

E plin văzduhul de zăpadă,

Și ’n timp ce noaptea cade lină,
Din fulgii mari se țes pe stradă
I/

Covoare albe de hermină.

AS

Adîncă pace e’n natură.

Și-așa cum umblu prin ninsoare,
Mă 'mbracă neaua ’ntr’o armură
UI

De-argint, cu pietre sclipitoare.

Așa mă 'ndrum încet spre casă,
BC

Ca și fantoma lui Hamlet;

Intr’un pachet am șuncă grasă
Și ceai rusesc intr’alt pachet.
B. Nemțeanu
 r »ci »
214

Y
AR
,,NEOIOBAGIA“

R
IV.
Răscoala din 1907 și oribila ei represiune au dat dreptul tuturora să

LIB
spere eă In sfîrșit se va face o îndrumare temeinică spre rezolvirea chestiei
țărănești. In sprijinul acestei speranțe venea și faptul că în partidul liberal
se afla aeum și tinerimea generoasă, ajunsă la o situație destul de impor­
tantă în partid. Nici o dată n’au fest — și nici că vor mai fi — împreju­
rări atît de favorabile unor legiuri în adevăr protectoare pentru țărani. Și

ITY
cu toate astea, decepție complectă! Legiuitorul n’a putut sau n'a vrut să
priceapă nici de astă dată că toate relele vieții noastre rurale de­
curg din însuși regimul neiobag și că deci, pentru înlăturarea lor, trebue
Înlăturată întîi cauza care le produce. De aceea, legiferînd tot pe baza

S
regimului actual, căutînd chiar să-l întărească, a ajuns la același rezultat
ca și prin legiuirile anterioare.

ER
Legea de la 1907 are toate părțile caracteristice ale vechilor legi neo-
iobage: ea lipește pe țăran pămîntului, îi împiedică libertatea economică
de mișcare și pune întreaga putere judiciară și administrativă la dispoziția
stăpînilor, împotriva țăranilor. In acest senz legea de la 1907 face încă
NIV
și un pas înainte — mai bine zis: înapoi — căci ea introduce libretul,
condicuța de servitor, în care primarul trece toată familia țăranului și toate
socotelile lui cu boierul, avînd obligația de a interzice ori ce angajament
al țăranului în altă parte, atîta timp cît nu și-a lichidat socotelile eu bo­
ierul lui. Bine înțeles, scopul mărturisit al acestei dispoziții este ca să
LU

ferească pe țăran de înșelăciune: din moment ce socotelile lui sunt purtate

de autorități, boierul nu va putea să-și facă mendrele. In realitate însă
țăranul e cufundat și mai rău decît pînă acum, în robia neoiobagă. Partea
acestei dispoziții care-i folosește lui se evaporează, pentru că ar trebui mii
RA

de comptabili și de inspectori oficiali ca să ție socotelile unui milion de

țărani și ar trebui ca acești funcționari să nu fie lă discreția celor puternici,
ci din potrivă. Or, acesta nu e cazul și deci țăranii rămîn numai eu nea­
junsurile și morale și materiale pe cari le dă condicuța de servitor.
NT

Dar legea din 1907 are pe lîngă această parte, menită, — în același
senz, dar în chip și mai draconic de cît cele din trecut — să consolideze
regimul neoiobag, în afară de asta ea mai are și o parte zisă socialistă^
pe tema căreia au făcut mult zgomot și aceia cari se lăudau cu ea și aceea
CE

cari o combăteau violent. D. Gherea arată însă că tocmai această parte e

complect nulă și aceasta tocmai pentru că potrivindu-se numai regimului
capitalist e pusă să lucreze într’unul neoiobag unde nu poate avea nici un
rost și nici o înrîurire.
Așa, legea prevede minimul de salar. O reformă necesară proletaria­
I/

tului, care mișcîndu-se liber, sub imperiul concurenței, libere are tot inte­
resul să vadă fixată o normă de prețuri sub care în nici un caz nu se va
AS

putea coborî. Țăranul nostru însă nefiind proletar, el neputîndu-se mișca

liber, nefiind supus concurenței; țăranul nostru fiind lipit pămîntului și
silit să se învoiască de cu iarnă numai la boierul lui — ceea ee se garan­
tează și mai mult prin condicuța de servitor introdusă de aceeași lege —
UI

țăranul se va învoi cum va putea, ca și pînă acum, fără să se bucure de

avantagiul minimului de salar. Rar de tot se poate întîmpla că în toiul
muncilor țăranul să fie liber și să se poată angaja ori unde, pe temeiul
concurenței, căci atunci moșierul are absolută nevoie. E vorba deci de
BC

cazuri excepționale, cînd în adevăr țăranul s’ar prezintă în ipostasul de

proletar și atunci legea minimului ar avea rost. Insă... tocmai în acele
cazuri legea îi retrage beneficiile minimului, căci prin articolul 36 ea fixează
că aceste dispoziții se aplică țăranului care s'a angajat din vreme, iar nu
aceluia care se angajează în toiul muncii.
 Facla
215

Y
Legea zice deci țăranului: ori ești neoiobag și atunci iți acord pro­
tecția minimului care ție nu-ți folosește ci îi folosește proletarului, ori ești

AR
proletar și ai nevoie de acest fel de protecție, și atunci ți-1 retrag.
„Logica omenească, zice d. Gherea, urmează și ea formele de pro­
ducție neoiobăgiste, devine și ea neoiobăgistă11.
A doua parte socialistă a legii o formează islazurile. D, Gherea re-

R
zumează toate obiecțiile de ordin technic cari s’au adus acestei dispoziții
a legii, obiecții rămase în picioare, căci nu li s’a putut da un răspuns

LIB
serios. Islazurile sunt însă și mai dezastroase din punctul de vedere social.
Islazurile, pe lîngă că nu rezolvă problema imediată — aceea de-a asigura
hrana vitelor țărănești — constitue însă și o nouă consolidare a regimului.
Și așa îi era destul de greu țăranului să umble din loc în loc, ca să-și
vîndă munca în mod capitalist adică liber, din cauză că era legat de propriul

ITY
său pămînt, iluzoriu. Acuma însă, avîndu și și islazul lui, prost și scump
plătit, e și mai legat. Acuma, chiar și țăranul complect proletarizat, care ar fi
putut să vagabondeze după lucru, este ținut prin condicuța de servitor :
și chiar dacă, printr’o minune, ar scăpa într’o zi de ori ce datorie și deci

S
și de constrîugerea condicuții, îl va ținea înlănțuit islazul. Islazurile con­
stitue deci o nouă împroprietărire, mai rea decît celelalte: vechile împro­

ER
prietăriri, robind pe țăran, tot îi mai dădeau ceva în schimb și, măcar în
primii ani împroprietăritul putea fi stăpîn în casa lui; împroprietărirea cea
nouă, sub formă de islazuri, legînd definitiv pe țăran, îl silește ca chiar din
ziua întîi să se angajeze la boierul respectiv, căci din cauza islazului nu
NIV
mai poate să se miște de loc.
In două vorbe situația creată de islazuri e deci aceasta :
„Pînă acum țăranul a fost robit proprietarilor și arendașilor pentru
că nu avea pășuni ; de acum le va fi robit, pentru că le are“.
De altfel legea mai pune și o condiție pentru acordarea de islazuri:
LU

țăranii sunt siliți a cultiva o întindere oare-caro de zarzavaturi , altfel, tu

căpătă islaz. D. Gherea a arătat însă pe larg —și noi pe scurt, după d-sa
— că țăranul nu poate face grădinărie, pentru că-I împiedică condițiile lui
economice — pe cari legea nu le schimbă —și deci adevărații țărani nici
nu vor căpăta islaz (dacă legea se aplică/
RA

In sfîrșit, ultima parte socialistă a legii este maximul de dijmă și

de arendare. In potriva ei s’au ridicat reacționarii pe motivul că renta e o
lege a naturii, care nu trebuie înfrîntă. Dar nimeni n’o infringe. Dacă faci
ca o parte mai mică decît pînă acum să între in buzunarul țăranului, i-ai
NT

schimbat numai destinația; „dar asta e mentalitatea claselor dominante :

numai buzunarul lor le pare natural". Prin urmare nu aceste atacuri în
potriva maximului au vre-un temeiu. Neajunsul cel mare al legii este că
CE

ea s’ar potrivi fermierului occidental, pe care noi nu-1 avem, după cum
minimul de salar s’ar potrivi proletarului agricol occidental pe care noi
iarăși nu-1 avem. Fermierul occidental este un mic capitalist; dacă i-ai
redus chiria pămîntului, el va băga prisosul de capital în afacere, deci va
profita ; iar proprietarul cu toate că i-ai redus renta, va continua să-și
I/

îmbunătățească pămlntul, căci îmbunătățirile făcute fermierul i le plătește

deosebit. La noi țăranul nu e fermier, el arendează în fiecare an altă bu­
cată de pămînt, deci nu va face nici o îmbunătățire, ori cît i-ai scădea
AS

renta; proprietarul, odată renta fixată, nu mai are nici el interes să facă
vre-o îmbunătățire. Deci, din punctul de vedere al producției, scăderea
rentei în apus folosește, pe cînd la noi nu.
Dar folosește maximul acesta măcar țăranului personal . Nu. Noi
UI

facem agricultură extensivă, nu corijăm de loc natura, suntem absolut la

cheremul ei. Productivitatea pămîntului variază deci de la o moșie la alta.
Legea neputînd calcula valoarea fie-cărei moșii în parte, le a împărțit în
BC

regiuni, într’un chip cu totul arbitrar. Astfel, un proprietar este avantajat,

căci i se recunoaște o valoare pe care n’o are, iar cel de alături este pur
și simplu expropiat de o parte din averea lui reală, llezultatul e că cel
avantajat dă pămîntul în arendă și dijmă, ridicînd prețul pînă la valoarea
fixată de comisiune, deci e în cîștig, în dauna țăranului; cel dezavantajat
 216 Facla

Y
lucrează moșia în regie și grație legii neoiobăgiste a tocmelilor, exploa­

AR
tează pe țărani ca și pînă acuma.
Cam acestea ar fi, foarte pe scurt, avantagiile legiferării „socialiste*
Dacă însă legiuirea din 1907 mai are o urmă de dispoziții favorabile țăra­
nilor, aceasta se eludează Lucrul a fost dovedit în parlament. D. Filipescu

R
a vrut să dea un fel de reprezentație — o farsă juridică — declarînd că e
gata, imediat, fără nici o preparare, să arate cum se eludează ori ce articol

LIB
al legii din 1907 pe care i l’ar propune vr’un depistat. Majoritatea care a
votat legea n'a îndrăznit să primească provocarea ; iar d. Ionel Brătianu a
răspuns că asta nu-i nici o minune, pentru că ori ce om necinstit știe să
eludeze ori ce lege. Ei bine, nu este așa. Din cartea d-lui Gherea se vede
clar de ce s’au eludat în totd’auna și se eludează și acum părțile din lege

ITY
favorabile țăranilor. Pentru că e vorba de părți și nu de întregi. Toate
legile, incluziv cea „socialistă11 din 1907, sunt menite, în principiul lor, să
consolideze regimul neoiobag, pe baza căruia și pentru păstrarea căruia
sunt făcute. In așa condiții, părțile laterale, favorabile țăranilor, n'au putere

S
de viața, stau în aier. De aceea legile se eludează — și se înțelege lesne
în favoarea cai. Partea cea mai monstruoasă a acestei stări de lucruri este

ER
că pentru eludarea legii fiind nevoie de consimțămîntul reciproc al ambelor
părți contractante, țăranul intră în complot cu proprietarul (sau arendașul),
pentru ca acesta să aibă toate foloasele. Lucrul este așa și nu poate fi alt­
fel în regimul de azi. In apus, unde sunt clase distincte, iar fiecare clasă
NIV
își are legiuirile respective — proporțional cu gradul ei de conștiință și
putere de clasă — legile nu se eludează. La noi, unde avem o creațiune pe
cît de artificială, pe atît de hibridă, legile făcute în favoarea acestei crea­
ți uni își găsesc aplicarea lor firească și riguroasă, iar legile sau dispozițiile
cari vm iu conflict cu această creațiune, cad strivite sub puterea Realității.
LU

Pentru acest rezultat s’a făcut legiuirea de la 1907. Pentru atîta

lucru s'au frcut sacrificii enorme, și materiale, dar mai cu seamă morale.
Legiuitorii au simțit că toată legiuirea lor „socialistă* nu va putea să
aducă liniștirea spiritelor, prin urmare nu va garanta păstrarea regimului
RA

neoiobag. Și atunci au recurs la alt mijloc: jandarmul. S’a dat întregului

nostru organizm social un caracter absolutist. Intervenția statului, bună în
țările cu adevărat liberale, pentru că ajutînd pe cel slab netezește asperi­
tățile și face ca luptele sociale să ia o direcție mai blîndă, la noi, pe baza
NT

regimului neoiobag, constitue un dezastru, căci tinde numai la consolidarea

lui și a oligarchiei ei. De la 1907 însă, acest intervenționizm a început să
ia proporții spăimîntătoare, totul este sub conducerea directă a statului,
prin reprezentantul lui cel mai direct: jandarmul. Neoiobăgia rurală are o
CE

înrîurire directă asupra vieții orașelor. Constituția nu mai funcționează

nici la orașe, nici măcar în măsura care funcționa înainte. Iar ca exemplu
clasic d. Gherea citeaza proiectul legii teatrelor care vrea să prefacă pînă
și pe actori în neoiobagi.
Este vr'un leac la starea asta de lucruri? Firește, tot răul izvorînd
I/

din problema agrară, trebue găsită soluția acestei probleme, pentru ca țara
să-și capete în sfîrșit baza unei vieți sănătoase.
AS

Vom vedea care este, după d. Gherea, soluția problemei agrare.

UI

"ÎTin+n Cnskîftlo numărul pe Decembrie va fi un număr excep-

wlațct țional, în vederea sărbătorilor.— Minunate i-
lustrații de marii desenatori francezi Delanog, Herman Paul șiNaudin
BC

precum și de cunoscuții noștri desenatori Iser, C. Ressu și Artachlno.

O. Adolphe Broda, directorul revistei Les documents du progres a
bine voit să publice în extenso în Viața Socială frumoasa conferință
pe care d-sa a ținut’o la Ateneul din București.
Un articol inedit de d. Consl. Miile, directorul ziarului .Adevărul11.
 Facla
217

Y
AR
Reclama americană cu reformele agrare

R
D. I. G. Duca, tînărul retor al politicei brătieniste, a făcut, în
discuția de la Mesagiu, o descriere fantastică a rezultatului reformelor

LIB
agrare, votate de către regimul masacrelor din Martie 1907.
Nu vom răspunde punct cu punctjla extravaganțele democratu­
lui, care găsește în brătienism cea mai desăvîrșită expresie a politicei
înaintate, ci vom alege, din toptanul de laude cu care a glorificat re­
formele agrare ale partidului liberal, un singur exemplu, pentru a a-

ITY
răta cum știe d. Duca să aranjeze lucrurile.
D. Duca a susținut că, numai în trei ani, de cînd Țara are ne­
măsurata fericire de a fl condusă de d. Ionel Brătianu, au trecut în
mîna țăranilor aproape 909.000 de hectare pămînt arabil. Cifra aceasta
este într*adevăr impunătoare, și țăranii ar trebui să mulțumească regi­

S
mului care și-a arătat dragostea ’ deosebită ce are pentru ei în Martie
1907,—dacă ar fi adevărată.

ER
Dar, ea nu este, adevărată. D. Duca a jonglat cu cifrele și cu no­
țiunile de proprietate pentru a ajunge la totalul de 900.000 hec. El a
făcut următoarea socoteală: 50.000 ha. au fost cumpărate de Casa Ru-
lală; 550.000, hacităm— .domeniul statului și al așezămintelor pub­
NIV
lice de bine facere și de cultură națională, cari, prin legea obștiilcr
de arendare, chiar dacă n’au trecut toate în cultura țăranilor, dar vor
trece într'un timo foarte scuri“. Apoi, „dacă la aceste cilre, cari însu­
mează aproape 600.000 ha., adăugăm aproape 200.000 ha. din proprie­
tatea particulară, cari sunt arendate obștiilor sătești, și, în sfîrșit, cele
LU

115.000 ha, cari reprezintă islazurile ce s’au cumpărat pînă acum și la

care trebue se adăugum 50.000 ha. ce sunt în curs de cumpărare,
ajungem la un total de circa 900.000 ha.“
Frumoasă socoteală, d-le Duca, n’avem ce zice! Dar ce trebue
RA

să mai fi rîs patronii d-tale politici! 900.000 de hectare trecute în mîi-

uile micei proprietăți rurale—și în cîtă vreme?—în trei anii O adevă­
rată minune socială!
Dar, adevărul este cu totul altul. In primul loc, trebue să scădem
NT

din totalul de 900.000 ha. cele 50.000 ale Casei Rurale. Casa Rurală n’a
împărțit încă pămîntul acesta la țărani. Aceasta o știe doar d. Duca, fi­
indcă o știe toată lumea. Junele democrat de export va fi de acord
cu noi că o proprietate care se află întreagă în’stăpînirea unei institu-
CE

țiuni, fie ea chiar Casa Rurală, și n’a fost încă parcelată și vîndută,
nu poate fi trecută în contul unui cumpărător ce se presupune că se
va ivi. Casa Rurală,—d. Duca o știe și asta—nu vinde acum la țărani, ci
arendează. După părea noastră, care poate să fie și a d-lui Duca, țăra­
nul arendaș nu e tot una cu țăranul cumpărător și deci proprietar.
I/

Așa dar, 50.000 de ha. scăzute din 900 000—una la mină._ A dooa
la tnlnă. Proprietățile statului și ale diferitelor așezăminte, în întin­
AS

dere de 590.000 hectare, despre cari d. Duca spune că nici ele n’au
trecut încă toate în cultura țăranilor, dar pe cari totuși le socoate
că au intrat, trebue și ele scăzute din totalul de 900.000 ha. De ce .
Pentru un motiv foarte simplu. Fiindcă au fost arendate, iar nu
UI

vînăate. D-le L G. Duca, teoretician economist—agrar,—o întrebare : de

cînd a început arendarea să fie tot una cu vînzarea? Cum, obștiile de
țărani cari iau pămînt în arendă și plătesc cîștiuri enorme, au și de­
venit proprietarele pămîntului arendat, ca să aveți dreptul să spuneți
BC

oă pămîntul „a trecut în mina micei proprietăți* ?

Dar unde confuzianea voită pe care d. Duca o face in socoteală este
mai evidentă, e atunci cînd trece la activul partidului său cele 200.000 ha. pe
cari obștiile țărănești le-au luat în arendă dela proprietarii particular:. Cum
 218 Facla

Y
d-le Duca, particularii aceștia au renunțat pentru totdeauna la dreptul
lor de proprietate în favoarea țăranilor? Mîine, dacă țăranii cari plă­

AR
tesc arenzi nebunești nu vor mai putea să le plătească, proprietarii par­
ticulari le vor lua pământurile și le vor arenda unui Capră sau unui
Fischer oarecare. Atunci, cum ai putut, d-le I. G. Duca, făcătorul de
fraze al partidului liberal, să treci și aceste 200009 ha. ca intrate „în

R
mina proprietăței mici" ?
O singură cifră, dintre cele înșirate de d. Duca, este exactă. Acceia

LIB
de 115.000 ha. islazuri. Restul, pînă la 900.000 ha., nu este decît fante­
zie de partizan, care știind cit de ușor se țes la noi legendele, a aruncat,
în ajunul alegerilor, afirmația cu cele 900.000 ha. intrate în mîna pro-
prietăței mici.
Reclama americană, pe care partidul liberal o face în jurul re­

ITY
formelor sale agrare, în mijlocul tăcerei complice a celorlalte partide
— exceptînd pe d. N. Fleva, care, în discursul Iui dela Mesaj, a arătat
cu fapte și cifre la ce se reduc reformele acestea — este proprie regi­
mului care ne guvernează. Ne mirăm numai că s’a oprit la 900.000 ha.
Dacă făcea cercetări, găsea și alte transacțiuni de vînzare în favoarea

S
micei proprietăți, și, cum partidul liberal este foarte iute în a’și apro­

ER
pia tot ce mișcă în țara asta, ar fi putut să declare că și transacțiunile
acestea constituesc tot meritul lui. In cazul acesta, ajungea poate la 1
milion de ha. și cifra făcea și mai mare efect.
D. Duca, cînd vorbește în parlament, își regulează atitudinea după
NIV
porunca șefului. Democratismul Iui se mișcă în cadrul strimt pe care’l în-
gădue omul ordinei și al reformelor înțelepte, d. Ionel Brătianu. Intr’un
asemenea cadru, e firesc ca d. Duca să nu aibă ce spune. Dar, fiindcă
ține să vorbească — chestie de carieră — și-a ales o specialitate: aceea
a mamelucismului teoretic. D. Duca, pentru care idealul este în cutele
LU

drapelului purtat de frații brătieni: conducători de bănci și de credite,

face regulat, în Parlament, teoria politicei adăpostită sub acest steag.
Sunt drapele și drapele; sunt drapele cari s’au raînjitîn sînge și
n. noroiu, dar, sunt și drapele cari se tîrîe în umbra bolților de bănci.
D Duca, care, într’un asemenea mediu, ar fi trebuit să învețe socoteala,
RA

prezintă conturi dubioase cînd este vorba de acoperit printr'un ma-

melucism mai spălat opera unui guvern care n’a făcut decît un singur
lucru pozitiv: reacțiune și afaceri bănești.
D. Fleva a avut la adresa d-Iui Duca, o vorbă fericită.... I-a spus
NT

că face parte din generația beneficiilor. D. Duca a meritat-o cu vîrf și

îndesat. ’ Em. Argin
CE
I/

Știri Naționaliste
AS

Romînii din Basarabia nu vor avea școli romîuești. Așa a hotă-

rît duma — și a avut dreptate: duma s’a convins că romînilor basara-
UI

beni nu Ie trebuesc școli în limba lor.

Iată cum a fost chestia:
Știindu se că la ordinea zilei vor veni, în dumă, școlile naționa­
BC

lităților, romînii din Basarabia au făcut apel la deputății streini de

neamul lor, să propuie înființarea și de școli romînești S’a și găsit un
deputat rutean care a vorbit în senzul acesta, asociindu-se Ia cererea
lui și deputății social democrați.
Propunerea a fost respinsă, în urma discursurilor mai multor de-
 F a e 1 a
219

putați cari au declarat că romînii nu formează o naționalitate deose­

Y
bită și nu cer școli naționale, romînești.
Camera, eu drept ciwint, s’a convins că așa este și a respins cererea.

AR
Dar de ce „cu drept cuvînt“ ?
Iată de ce:
Deputății cari au vorbit contra sunt tocmai deputății romîni :
Purișkevici, Krupenski, etc., amicii d-lor lorga și Cuza. Era firesc deci,

R
atunci cînd însăși deputății romîni declarau că romînii na cer aseme­
nea școli, era firesc ca duma să-i creadă pe ei și nu pe streinii de

LIB
neamul lor. De aceea s’au acordat școli tuturor naționalităților — și
evreilor — dar nu s’au acordat romînilor.
D-nii lorga și Cuza pot să se bucure.
Și poate să se bucure șl d. Nicanor: între deputății romîni cari
au vor’bit contra școlilor romîne este și un preot romîn, ales de romîni

ITY
în puterea calității lui de preot, cu care și-a ademenit păstoriții. E o
dovadă mai mult că nu trebuie să ne atingem de slujbașii credinței
căci tresare în mormînt regele Saxoniei, cel dinaintea creștinării Bre-
taniei, ale cărui geamuri aburite sunt cîntate cu atîta duioșie de d.

S
Nicanor.
Preotul romîn a fost cu desăvîrșire violent în potriva deputatu­

ER
lui social-democrat care cerea școli romînești pentru romîni.
— Este o insultă pe care o aduci bisericii 1 a strigat preotul, pen­
tru că deputatul cerea școli ca să scape poporul de sub dominația
popilor.
NIV
Dar cine sunt acești boieri romîni și preoți romîni ? Sunt ei niște
cazuri izolate? Nu. Sunt pătura stăpînitoare moldovenească, sunt adepții
defunctului Krușevan, cel cu masacrele din Kișănău. De aceea îi adoră
d. Cuza. Și se vede înc’odată că în lumea asta lucrurile se leagă, că
antisemiții extremi sunt perfecți huligani, că huliganii sunt stîlpii reac-
LU

țiunei celei mai negre și că d-nii lorga și Cuza, dacă trăiau în Basa­
rabia ar fi fost „adevărați ruși“, iar d. Nicanor... bietul Nicanor! F.
RA

LUCEAFĂRUL
NT

Luceafărul s’a reprezintat. Ultima tragedie din trilogia Moldovei

a văzut lumina rampei. De data asta D. Delavrancea a întrecut toate
CE

așteptările noastre.
Cînd amazistat la reprezentația primei d-sale piese, Apus de soare,
mi-am spus: iată o încercare teatrală, dacă nu reușită, cel puțin res­
pectabilă, ca intenții și prin personalitatea autorului ei. D. Delavrancea
I/

va avea prilejul să învețe meșteșugul teatral, va înțelege cu vremea

că retorica de tribună și fraza literară n’au nimic comun între ele și
poate că odată și odată ne va da o piesă bună..
AS

Am azistat în urmă la reprezentația celei de-a doua tragedii a

d-lui Delavrancea, Viforul și mi-am spus: într’un singur an și la virsta
d-sale, d-lui Delavrancea i-a fost greu să învețe ceva. Omorurile, lovi­
turile de teatru vulgare, mijloacele primitive de impresionare a spec­
UI

tatorilor, frazeologia umflată de întrunire publică, nu se dezyață așa

cu una, cu două. Cînd ai înfiorat publicul arzînd pe scenă piciorul lui
Ștefan cel Mare, firește că vei fi ispitit să’l înflori încă odată punînd
BC

pe Ștefăniță Vodă să urle, să blesteme, să fluere spada, sătae capetele

boerilor pe rudă, pe sămînță. Ispita fiind mare, am făcut credit încă un
an d-lui Delavrancea, cu speranța vagă că dacă în viitor nu va fi mai
bine în ori ce caz nu va fi mai rău.
 220 Facla

Y
Ei bine, ne-am înșelat.
D. Delavrancea a întrecut toate așteptările noastre. Luceafărul e

AR
cel mai enorm, mai colosal, mai indescriptibil, mai absurd și mai anost
spectacol de panoramă din cîte a văzut vreodată chiar scena teatrului
Național. Afară de actul întii care e mai impresionant cu toate glumele
triviale, fără rost și fără sare ale eternului Mogîrdici, toate celelalte

R
patru acte nu sunt de cît declamații goale și agasante. In actul I, Petru
Rareș, după 22 de ani de exil bate la porțile cetăței din Suceava. D.

LIB
Delavrancea se silește să faeă spirit prin gura lui Mogîrdici. Din feri­
cire zorii se arată, porțile se deschid și boerii întîmpină pe călător
Acesta le spune, fără să’i convingă, că e fiul Răreșoaei și al lui Ștefan
cel Sfînt (asistența face semnul crucii!). Boerii nu vor să’i creadă pe
cuvînt și atunci intervine Dana, Dana însănătoșită ca în fasciculele

ITY
„Universului" și, după o scenă într’adevăr frumoasă, în care Petru îi
amintește ultimul act din Apus de Soare, boerii recunosc pe fiul lui
Ștefan cel.,, (asistența se închină și face semnul crucei) și Petru Rareș
se proclamă domnul Moldovei.
In actul al doilea suntem în tabăra lui Petru Rareș, dar nu ca

S
să vedem cum se desfășoară acțiunea tragediei, ci ca să ascultăm po­

ER
veștile de dragoste, fără nici o legătură cu piesa, ale diferiților ostași
inclusiv nelipsitul Mogîrdici și ca să auzim planurile războinice ale
Voevodului care vorbește, vorbește, vorbește, ca un advocat de pricini
pierdute.
NIV
In actul al treilea altă tabără, alte povești de dragoste, glumele
șecspiriane ale lui Mogîrdici și ale Iui Șroii și locacitatea perpetuă a
voevodului. Iar ca final targa din Viforul, pe care, în loc de fiul lui
Arbore, un alt oștean jelit de-o copilă îndrăgostită nu știu bine de cine,
de muribund sau de Domn.
LU

In actul al patrulea cunoscuta scenă a boerilor trădători, fineța

cusută cu ață albă a lui Petru Rareș, discuții aride de tactică și de
diplomație simplistă și, întrerupînd monotonia planurilor de război, cî-
teva tirade cu tremolo în glas asupra Moldoooovei, păgînătăței sau a-
sapra lui Ștefan cel... (faceți vă rog semnul crucei).
RA

Insfirșit un act care nu se mai sfîrșește, actul al cincilea. D. De­

lavrancea a fost sugestionat de regele Lear, a vrut să fie și d sa Șec-
spirian și ne-a dat un fel de caricatură a eroului mareluiWill, un voe-
vod fără tron și fără țară, care-ar fi putut să fie grandios sau ome­
NT

nesc în văgăunele carpaților și care ne apare plictisitor cu sentimen-

talizmul lui de flașnetă, ridicol, în sensul vulgar al cuvîntulul, cînd se
rostogolește de-a berbeleacul și plîngător ca o muere.
CE

Acțiune? evocare? suflu tragic? viață? Nimic. Tirade umflate

ca în discursurile de la Dacia, o beție de cuvinte monotonă prin abuz
excesiv, banalități aurite și o lipsă de gust jignitoare cînd ni se vor­
bește mereu de nepăsarea eroică cu care moldovenii se lăsau tăiați și
oiopîrțiți de doctorul Șmil.
I/

Limba admirabilă a d-lui Delavrancea ? Nimic mai simplu. Re­

citați de pildă cu patos: „Și-a zîsTitu, și Dorna, și Pompiliu, și Epoca,
și Conservatorul, și Universul: Barbule ești Șecspirian" și veți vedea
AS

ce minunate armonii de sunete o să scoateți.

Șecspirianizmul D-lui Delavrancea ? Vă dau o rețetă. Rostiți o
frază, apoi rostiți-o de-a’ndoasele, și aveți o cugetare â la Shakespeare.
UI

Geniul e bogăție, dar bogăția nu-i geniu, sau : Luceafărul este căci
dacă n’ar fi, n’ar fi bani în casa teatrului; sau : Delavrancea e șecspi-
rian dar Shakespeare nu’i Delavrancea.
E momentul să facem pînă la pămînt semnul crucei și să paro-
BC

ăiem cuvintele nu știu cărui erou din antichitate :

D-le Delavrancea, te vor avea pe suflet Shakespeare și D. Ale-
xandrescu-Dorna, criticul șeespirian ae la Universul.
loan Nicoară
 Facla
221

Y
AR
Concursul nostru literar

R
Societatea de editură FACLA finind să contribuiască în
măsura modestelor ei mijloace la încurajarea și răspîndirea iite-

LIB
raturei originale, deschide un concurs literar cu premii pentru cele
mai bune nuvele inedite ce-i vor fi trimese pînă la 1 Februarie 1911.
Iată condițiile concursului:
1) Nuvela sau nuvelele aceluiași autor să poată fi publicate

ITY
într’un singur număr de 30 pagini al bibliotecei FACLA.
2) Manuscrisul să fie înaintat societăței de editură FACLA
pînă în seara zilei de 31 Ianuarie 1911.

S
3) Manuscrisul să na fie iscălit, dar să fie însoțit de un plic
închis și pecetluit care să cuprindă numele autorului. Plicul nu

ER
va fi deschis de cît după clasificarea premiilor.
b) Nuvelele premiate vor fi publicate în revistele FACLA sau
VIAȚA SOCIALA și în biblioteca FACLA.
NIV
5) Următoarele șapte premii vor fi distribuite celor mai bune
nuvele trimise pentru concurs: Lui premiu: 300 lei; al 2 lea 200
lei; al 3-lea 100 lei; all lea 75 lei; al 5-lea 50 lei; al
6-lea și al 1-lea cite un abonament pe un an la VIAȚA
LU

SOCIALA și FACLA.
Manuscrisele trebuesc trimise recomandate pe adresa : Socie­
tatea de editură FACLA, str. Brezoianu 14, București.
Pentru orice alte lămuriri verbale a se adresa la sediul so-
RA

cietăței în toate zilele, afară de Duminică și sărbători, de la 10

la 11 dimineața.
NT
CE

POLEMICI
I/

Un cititor ne trimete „Romînia Creștină1'din No. 8 din 30Noembre

AS

1910 în care, subtitlul „D. lorga și culmea scrupulozităței“ se arată cum e

judecat apostolul de la Văleni, chiar în cercuri unde clericalismul lui
reacționar părea că’i asigură simpatii statornice. Ziarul citat amintește
că d. lorga scrupulosul interpelează pe d. Haret din cauza unei bile
UI

dată de d. Cuza și schimbată de ministrul instrucțiunei. Dar, spune zia­

rul (cităm);
„D. lorga nu știe că un Ministru dă în judecată pentru lipsă de
la post pe niște oameni cari au lipsit tocmai pentru că i a ridicat cu
BC

jandarmii; că un ministru împiedică o acțiune la Sinod prin o min­

ciună; că un Ministru impune unei instanțe judecătorești sentința pe
care să o dea, scriind cu propria sa mînă „să se destitue din invăța-
mînt“, indiferent decă are sau nu vre-o vină sau vre-o neregulă în func­
țiunea sa“.
 222 r » e 1

Y
După ce mai înșiră, ziarul închee cu această reflexie:

AR
„După ce ști și vezi toate acestea și taci, și pretinzi apoi că te
revolți pentru o bilă albă sau neagră, ce e drept, tare scrupulos mai a-
pari in fața 1 urnei!“.
Noi adăugăm: foarte just! D. lorga știe și vede multe, dar tace

R
tot pe atîta cît vede. El nu vorbește de cît la anumite prilejuri, cari pun
și mai bine în lumină tăcerea sa în împrejurări date.

LIB
Scrupulos democrat, n’avem ce zice !
*
Poză actoricească.—Marele artist parizian Le Bargy a declarat u-
nul gazetar că el este pentru introducerea knutului, deoarece îi place

ITY
severitatea sub toate formele față de toți oamenii și de toate lucurile.
Poza e frumoasă. Decît, directorul comediei franceze, d. Jules Claretie.
citind această declarație, a declarat și el că regretă profund a nu fi
știut din vreme că distinsului artist îl place atît de mult severitatea,

S
căci ar fi aplicat’o chiar față de el, împiedicînd astfel multe escapade.

ER
Severitatea d-lur Le Bargy a putut’o aprecia odată și publicul gălă-
țean : artistul anunțase acolo o reprezentație. Dar fiindcă, în acea
'seară, .cu trenul (d!e 11.30, vroia să plece la Iași, a dat un „rasol'* de i-a
mers vestea : publicul nici n’a apucat să priceapă ce se petrece pe
NIV
scenă. O, dacă ar fi știut și gălățenii ce este severitatea și cum trebue
aplicată față de toți oamenii și de toate lucrurile !
Negreșit, Le Bargy a uitat să facă o rezervă : îi place severitatea
cu condiția ca s’o aplice el altora, nu alții lui. Asta este psihologia tu­
LU

turor reacționarilor.

Cerere dreaptă.—De cîte-va săptămâni ziarele înregistrează în fie­

care zi accidente grave, unele mortale, întâmplate în fabrici și ateliere.
RA

D. M. G. Orleanu, emoționat de aceste accidente premature, a trimis

tuturor fabricilor și atelierelor un apel călduros, rugînlu-le să amiie
efectuarea accidentelor pînă cînd va veni d-sa cu legea pentru asigf Ura­
rea muncitorilor.
Cererea d-lul Orleanu e foarte dreaptă. Dacă cel interesați vor sus­
NT

penda efectuarea accidentelor pînă la venirea legii, se va realiza o eco­

nomie de cîteva mii de vieți, — jumătate de represiune.
CE

Moderație.—Moderația e un ce delicios, dacă știi cum s’o practici.

Revista Căminul nostru scoasă de romancierul lonescu-botină va ști să
fie moderată, căci în acest scop a și apărut. D. lonescu o declară cate­
goric. Este adevărat că o clipă — numai o clipă — d-sa a fost pișcat de
puricele îndoelil: dacă l’ar ataca cineva și, astfel, l’ar tîrî într’o polemi­
I/

că violentă? EI bine, d. lonescu și-a revenit în păreri, si declară de pe

acum că nimic nu-1 va abate din calea ce șl-a tras; cităm textul:
„Nu vom arunca nici chiar piatra pe care omul cel mai pașnic a
AS

zvirlă în cinele care-l latră, din șanț".

Așa moderație. înțelegem și noi. Nu l'a atacat încă nimeni și a și por-
nit-o cu comparații atît de blînde. Cind l’o ataca cineva, să știți să se
repede asupra lui cu o moderație de-1 bagă în pămînt.
UI

Atace-1 cine-o voi, eu unul n'am curajul.

Bietul Farkas! — Farkas Păi, e ungur, după cum ti arată și numele. Dar
BC

mal este deputat și... ovreiu. Deci d. dr. Valter Moldovan de Ia „Gazeta Tran­
silvaniei", ca să-1 combată pe Farkas Păi găsește nimerit ca să-i scoată în re­
lief și păcatele lui' de ungur, dar mai ales pe cele de evreii.
Insă cum să dovedești că păcatele — numeroase și grele — pe cari Ie are
Farkas, le are pentru că este ungtir? Foarte ușor. D. Moldovan face o lungă pa­
ralelă între zisul Farkas și.... Beaconsfield-Disraeli, fostul prim-ministru ai
 c 1 a
223

Y
Angliei, dovedind, negru pe alb, că marele om politic englez și depulățelul un­

AR
gur seamănă ca două picături de apă.
Eî, nu! că l'a dat gata pe bietul Farkas! Nici mort nași vrea să mă aflu
în pielea lui, , ,
.... Ce mal umbli cu fleacuri, domnule Moldovan? Dovedeșle-i omului că-i

R
ticălos, dacă e, și nu te ocupa nici de originea lui, nici de... asemănările lui cu
geniile universului.

LIB
Accidentul d-lui Tafrali. — Fe d. Tafrali, îl cunosc numai din laudele di­
tirambice pe cari i le-a adus de atîtea ori d. N. lorga. Și fiindcă îndoiala profită
acuzatului, am acceptat convingerea — pînă la proba contrară — că d. O. Ta­

ITY
frali e un publicist foarte de seamă.
Or, s’a isprăvit și cu d. Tafrali- de cînd a publicat, la Paris, o scriere, lău­
dată de proștii de franțuzi, d. Tafrali a ajuns un om de nimic. De ce? Pentru
că d. Tafrali prezintă în scrierea sa, rezumatul lucrărilor d-lor Ghica-Budești,
Balș, Țigara-Samurcaș și Sp. Popescu (arcbitectul) — și nu rezumatul scrie­

S
rilor d-lul lorga.

ER
— EU nu-s vinovat, păcatele mele! geme d. Tafrali; am dat ce mi s’a cerut:
mi s'a cerut să vorbesc de scrierile recente; d-ta al scris mai de mult. Ce
era să fac? ■ s'
— Nare a face, răspunde d lorga; ești un fleac, ești' o secătură; trebuia
NIV
să vorbești de mine, nu de alții,
— L’a înhățat Cahalul și pe sta! adaugă d. Cuza.
Și uite așa! , .. ’
LU

Ideile d-lul Șomănescu. — D. Sava Șomănescu, președintele Ligei Cultu­

rale, a declarat la congresul agronomilor că statul romîn. se sprijină în primul
rînd pe proprietatea mare.
Și d. Șomănescu s’a oprit aci. Continuăm noi ideea d-lui Șomănescu:
RA

La rîndul ei, proprietatea mare se sprijină pe exploatarea țăranilor’ iar a-

ceastă exploatare se sprijină pe pîndarii turci.
Așa e, d-le președinte al Ligei Culturale?
Și apropos: mai are d. Șomănescu pîndiarî turci la moșie, și cîți anume?
NT
CE

Biblioteca „FACLA“
I/

Am făgăduit cititorilor noștri acum cîleva luni că vom căuta să

AS

îmbunătățim și să lărgim cadrul politic și social al revistei Facla, dînd

o atenție mai mare mișcărei artistice și literare din țară și străinătate.
De la apariția primelor numere ale revistei noastre ne-am dat seama
UI

eă fără o largă activitate culturală, opera noastră critică c’ar putea fi

nici complectă, nici desăvîrșită. Dacă e adevărat că trebue să ducem
zi cu zi o luptă neînduplecată împotriva forțelor de reacțiune și de
obscurantism — și cititorii noștri pot să judece dacă în această pri­
BC

vință ne-ain făcut pe deplin datoria, — e tot așa de adevărat că năzuin­

țele și instituțiile democratice nu se pot răzima de cît pe o forță cetă­
țenească dezrobită nu numai din punct de vedere economic, dar, și
mai ales, din punct de vedere educativ și cultural. Ceea ce-a rămas
din vechea mișcare socialistă — în afară de tristeța descurajatoare dar
 224 F a e <

Y
accidentală a renegatizmului politic — e tocmai această operă cultu­

AR
rală de care zece ani de politicianizm îngust și de naționalizm sălba­
tec n’au răușit s’o întunece. Cînd se va scrie vre odată istoria socială
a ultimelor decenii, ceea ce va atrage mai mult atenția cercetătorului
imparțial și ceea ce va reeși mai luminos din frămîntările și conflic­

R
tele de teorii și de interese ale vremei noastre, va fi marea operă de
luminare, bogăția de idei, și de metode, pe cari un mănunchiu

LIB
restrîns de idealiști le-au aruncat în discuțiile și în viața poporului
nostru. Dacă astăzi avem și bruma de libertăți și de conștiință cetă­
țenească pe cari le avem, e datorită în mare parte activității culturale
de-acum zece și două-zeci de ani.
Pornind de la această convingere, îndreptățită și întărită de ex­
periența țărilor mai civilizate de cit țara noastră, ne-am gîndit la în­

ITY
ceput să cousacrăm cîteva din paginile revistei Facla, mișcărei literare
și culturale. Ne-am izbit însă de două dificultăți. In primul rînd spa­
țiul restrîns de care dispunem față de mulțimea și varietatea proble­
melor sociale și politice cari trebuesc cercetate, apărate sau combă­

S
tute In al doilea rind ne-am temut că vom slăbi caracterul militant
al revistei, care trebue să rămîe mai presus de toate, o tribună liberă

ER
de discuții, de polemici, de luptă și — cu toate vaetele și scîncirile
fricoșilor —- de atacuri ale cărora violență de limbaj sunt cu priso­
sință justificate prin dreptatea cauzei pe care o apărăm.
Siliți să renunțăm la acest prim proect, am ales un mijloc care
NIV
să asigure realizarea gîndului nostru fără să stînjenească în acelaș timp
activitatea revistei. Pentru aceasta am întemeiat biblioteca Facla. Spre
deosebire de celelalte numeroase biblioteci populare cari apar fără un
scop anumit, sau cel mult cu un scop comercial, și cari tipăresc ma­
nuscrisele, așa cum sosesc întîmplător, fără alegere, fără directivă,
LU

fără discernămînt și adesea fără o îngrijire măcar literară, biblioteca

Facla apare în vederea unui scop precis și cu un material literar și știin­
țific ales de la început. Scopul nostru e să contribuim la răspîndirea cul­
ture!, o adevărată cultură care nu cunoaște nici timp, nici graniță, nici
RA

superstiții, nici prejudecăți, în straturile adînci ale populației. Scopul

nostru e să punem la îndemîna celui mai umil muncitor opera de
știință, de artă sau de cugetare care înalță sufletul și desrobește mintea.
In vederea acestui țel biblioteca Facla va publica operile cele
NT

mai de seamă ale marilor scriitori ai lumei și în acelaș timp va căuta

să strîngă legăturile și înțelegerea cari trebue să existe între scriitori
și popor. Nu e de cît ’prea adevărat că și la noi și în mai toate țările
pînă în ultimele timpuri, între aspirațiile literaților și năzuințele popo­
CE

rului exista o prăpastie. Literații scriau peetru o minoritate priveligiată

Poporul era strein preocupărilor literare și cuprindea în acelaș dispreț
neînțelegător opera artiștilor și cultul frumosului. Răspîndirea cultu­
re! e pe cale să acopere această prăpastie. Scriitorii încep să se adre­
seze publicului celui mare, publicul, la rîndul lui, începe să simtă
I/

forța imensă de consolare și de ridicare din banalitatea vieței zilnice a

literature! și a artei.
AS

Prin prețul și prin cuprinsul ei, prin concursurile literare ce le

va organiza și prin direcția hotărîtă, limpede, sinceră pe care și-a
ales’o, biblioteca Facla va căuta să aiunce o punte largă și trainică
peste această prăpastie deopotrivă de dăunătoare poporului pe care’l
UI

ții e departe de frumusețea literaturii și de scriitori pe cari îi închide

între zidurile chinezești ale unei elite pseudo-intelectuale.
BC

A apărut: VOTUL UNIVERSAL în ROIVHNSA

de TOMA DRAGU
O minunată broșură de propagandă. — 50 pagini 15 BANI. —
Se poate procura la Biuroul „Facla*, Brezoianu 14, București.
 S a pus în vînzare în toată tara

Y
CALENDARUL MUNCEI

AR
PE ANUL 1911
Această publicațiune enciclopedică socialistă care a intra,

R
în anul al V-lea cuprinde o foarte bogată și interesantă materiet

LIB
Din numeroasele articole ce cuprinde, menționăm pe cele
următoare:
0 crimă de C. Dobrogeanu-Gherea; Intrați în partidul
social-democrat! de Dr. C. Racovski; Congresul partidului și
al sindicatelor; Putere și violență de G Pleohanoff; Cucurigu!

ITY
(nuvelă) de I. C. Visarion ; Maria Magdalena (poezie) de Vanda ;
Martirii științei de Metchinkoff; .Judecata (parabolă modernă);
de Const. Graur ; Confidențial (nuvelă) de I. Neagu; Amintiri

S
din Ungaria de Decruțîu; Neoiobagia de M. Gh Bujor; Pro­
gramul partidului social democrat, etc. etc.

ER
In afară de aceste articole Calendarul Muncei pe 1911
mai are numeroase cugetări de ale tuturor fruntașilor socialiști
internaționali, precum și diferite ilustrațiuni reprezentînd eve­
NIV
nimente din viața proletariatului din Romînia și streinătate.
Prețul unui exemplar 25 bani
Se poate procura și prin Biuroul nostru de expediție. De
LU

vînzare la toate chioșcurile de ziare și librăriile din toată țara.

Depozitul general la Cercul de Editură Socialistă, strada Piața
Amzei 26, București.
RA

Engleza, diplomată, caută lecțiuni de limba

engleză, în familii bine situate.
NT

A se adresa ;
Miss B., stradela Mântuleasa 4'-
CE

Bomboane Purgative
I/

din suc de fructe

AS

Ușor de luat de copii și a-

dulți. Efect sigur Excelente
contra:
Constipației, Leneviei in­
UI

testinale, Hemoroizilor
Congestiunei, Bîigrenel
De vânzare Iv toate farmaciile.
Depozit general
BC

PHARMAKON - IAȘI
Strada Ioan Creangă No. 61
 Y
♦

I. Griinfeld & M. Goldmann

AR
București, Str. Carol 83 (colț Spaniolă)

R
LIB
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
distinsă. Observați bine marca P. D. pe fiecare corset.

ITY
5»
(vat:i revulsivă)
vindecă în cite va ore ori ce răceala a. corpului- Vata
TERMOGENUL vindecă tuse, junghiuri, reumatismele și

S
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii»

Săpunul „AIX-LA-CHAPELLE“ ER
preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel
NIV
mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale și catifelată.
LU

BERTHEIL. -- REGALA 5
RA

Croitorie Bărbătească de primul rang

NT

DOCTORUL
CE

VECHSLER-VEREA
Dela Facult. din Paris și București
I/
AS

SPECIALIST IN BOALE ȘI
:......... ..- OPERAȚIUNI =
UI

DE

= NAS, GÂT ȘI URECHI=

BC

4'9, Calea Călărașilor, 4*9

Consultaținni (lela 3— 6 p. ni.
Anul I. No. 41 18 Decembrie 1910,

Y
R AR
LIB
Facla
S ITY
ER
APARE SĂPTĂMÎNAL NIV
LU

SUMARUL •.
F. C.: O părere a d-lui Bă- repetă (versuri); POLEMICI:
dărău; M Sp.: Moartea poveș­ D. Diamandy-Cațavencu. - Mar­
RA

tilor; B. Nemțeanu: Iubitei, în tirul !.—O mitatoare”ridicolă.—

țară streină (versori); A.: „Afa­ Altă măsură democratică.— Prea
cerile particulare*; W. -. Din obo­ pretențios! — Incidentul Vodă-
NT

rul politic; Unvîndui: D. lorga Take.—Alfred de Musset și... A-

și renegațiidinBasarabia; Crîm- C. Caza. — Din durerile d-lui
peie. Perdea pentru țărani. — lorga.—Supărare ungurească.—
CE

O observație curioasă.—Dialog Doftorul Wilhelm.—Mișcarea po­

Z.: Achitarea lui Dumitrescu ; litică. — Manolică. — De ce s’au
; Ce știe D. lorga; F. G- = desfințat?—Bravo !—Stilul „Nea­
Antisemitizm I; B N.: Istoria se mului".-Recenzii, Reviste, Ziare.
I/
AS
UI

BUCUREȘTI
BC

Editura Societăței Anonime pe Acțiuni „Adevărul*

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
AR
de B. Nemțeanu

R
(Traduceri din Goethe, Schiller, Lessing, Heine, Lenau)

LIB
— Prețul
o 50 Bani —

O revoluție în publicistica romînă I

ITY
Pentru i4 lei pe an 3696 pagini de text.
Cu începere de la 1 Ianuarie 1911, toate persoanele cari își vor
reînoi abonamentul la revistele Facla și Viața Socială sau cari se vor

S
abona de aci înainte, și vor achita pînă la 15 Februarie 1911 abona­
mentul anual de li Ici la ambele reviste, vor primi GRATUIT toate nu-

52 „ „ Facla
ER
merile ce vor apare din Biblioteca Facla.
Pentru 14 lei numai pe an, abonații noștri vor primi astfel:
12 numere din Viața socială a 100 pag. . ■. . 1200 pag.
a :6 „ ... 832 „
NIV
52 ., „ Biblioteca Facla a 32 ,. ... 1664 ,,
Adică 3696 pagini de literatură,politică, știință și sociologie pentru
li lei pe an. Adresați abonamentul la biuroul Facla str. Brezoianu li,
București.
Au apr rut pînă acum:
LU

No.- 1. ■— Tolstoi — Viața, Religia, Patria, Armata, Averea ;

No. 2. — Anatole France : Zorile;
No. 3. — Cei cari trăese și cei cari mor, de Tolstoi;
RA

No. i va conține : Povești de crăciun de Andreev, Gorki și

A. France.
Marți 14 Decemvtie a apărut No. 3 din.
NT

BIBLIOTECA „FACLA"
cu cea din urmă operă a lui Tolstoi, scrisă citeva săptămîni numai îna­
inte de moartea lui.
CE

Cei cari trăese și cei cari mor, ultima și poate una din cele mai
omenești și mai dureroase nuvele ale marelui apostol de la lasnaie
Poliana, explică definitiv cauzele pentru cari Tolstoi a fugit de famila
lui și-a mers parcă dinadins în fața morței.
Cereți la toate librăriile și chioșcurile Biblioteca Facla No. 3,
I/

cu nuvela cei cari trăese și cei cari mor de Tolstoi.

— 10 bani numărul 10 bani. —
AS

PETROL DE SALON]
UI

FĂRĂ MIROS — Nu afumă—Lumină albă—Neîntrecut în calitate

In lăzi a 2 brdoan?, Lei 14.50 sau 7.50 bidonul
BC

— Franco la domiciliu —
S. ASDERBAHN
București, Str. Karageorgevici 3. Telefon 19/82
A"-1 «Oeoemhrl.

Y
R AR
LIB
•’:<i X jg

ITY
O părere a d-lui Bădărău

S
Intr’un discurs ținut la Huși, d. AI. Bădărău a susținut necesitatea
unei bune administrații, „nu numai pentru că ea dă liniștea socială și

ER
încrederea în rezultatele muncii, dar și pentru că o atare administrație
poate fi de o mare putere educativă, producînd disciplina minții”.
Că trebue o administrație bună este atît de evident, în cît afir­
marea asta nu mai are nevoie de nici o dovadă. Insă d. Bădărău a ți­
NIV
nut s’o și dovedească—și a dat exemple foarte puțin doveditoare.
Așa, d. Bădărău zice:
„Dacă între țăranul nostru și țăranul din Transilvania este o așa
„de mare diferență în cît pare că ar fl vorba de două rase deosebite,
„administrația austriacă este pentru mult (d. Bădărău a fost profesor
LU

„de franceză ; aceasta îl obligă să vorbească franțuzește și il scutește

„de a ști romînește. Nota Faclei); și poate în spiritul de ordine Și în
„perseverența la muncă, dobîndite în contactul cu acea administrație stă
„secretul că atîția mocani transilvăneni, veniți în țară, au ajuns mili-
RA

„onari și au contribuit în așa largă măsură la civilizarea unora din

„județele noastre, ca Ialomița, Brăila, Buzeu, și maitîrziu la civilizarea
„Dobrogei”.
D. Bădărău merge prea la sigur cînd crede că nu-i nici o diferență de
NT

rasă între romînii din regat și cei din Transilvania. Dar acesta e un
detaliu. Mai important este faptul că romînii din Transilvania an sînt
sub administrația austriacă—severă, cazonă, dar strictă în limitele ei
precise, nu anarchică. Romînii din Transilvania sînt sub admhnstrația
CE

maghiară, care în unele privinți e aproape tot atît de păcătoasă ca și

cea din Romînia, iar în alte privinți o și întrece. Prin urmare nu a.-
ceasta administrație maghiară a putut disciplina mintea ardelenilor și
nu din această cauză unii ardeleni, veniți la noi, au ajuns milionari.
Administrația maghiară este oligarchică și coruptă ; sub auspi­
I/

ciile ei se poate desvolta ceea ce d. Stere numește, în mod impropriu

capitalul vagabond și ceea ce d. Gherea numește, mult mai exact, bur­
AS

ghezia parazitară. De aceea, în Ungaria, pe cînd massele poporului gem

în cea mai neagră robie economică, politică și mai ales administrativă,
se ridică totuși unii indivizi și chiar sub-clase întregi, cari adună mi­
lioane. Acești indivizi vor fi unguri, vor ii ovrei și nemți, cari sînt ma­
UI

ghiarofili : vor fi și romîni întru cit sînt maghiarofili (Burdea, etc.), iar
intr’o măsură mult mai mică, romîni rămași romîni.
Romînii, în genere însă, nu sînt maghiarofili, ci adversari ai ma­
ghiarilor; asupra lor deci tirania administrativă va apăsa mai puternic
BC

și, în genere, ei vor da un procent mai mic de parveniți.

Ce se întîmplă însă? Unii romîni cari au instincte și înclinări
burghezo-parazitare, perfect educate în mediul acela special, dar sînt
împedecați să le valorifice din cauza naționalității lor, trec în Romînia.
Veniți aci, cu mintea nu „disciplinată”, cum crede d. Bădărău, ci oii-
 K a c 1 a
226

Y
garchizată, ei găsesc un stat absolut asemănător cu al lor. Și în Ro-
mînia, unde masele gem înăbușite, este loc pentru ridicarea vertigi­

AR
noasă a indivizilor și sub-claselor, nu prin desfășurarea geniului capi­
talist, ci prin acumulare oligarchistă-parazitară. Exemple avem destule:
rornîni înbogățiți peste noapte, greci, bulgari, nemți și evrei (Eișer, etc.),
îmbogățiți foarte lesne, — și chiar țărani cum e Capră și alții. Și arde­

R
leanul nostru, venit aci, nu mai e persecutat, ca în Ardea!, ci din
contră, avînd aureola martiriului, este chiar ajutat, lui îi vine chiar

LIB
mai ușor să se ridice, decît grecului, bulgarului (cînd nu s... „macedo-
neni“) și mai ales de cît evreului.
Așa se explică, Ia noi, îmbogățirea repede a unora dintre arde­
leni și această îmbogățire n’are nimic îmbucurător, de cît doar... pen­
tru ei, pentru țară ea nu înseamnă civilizare, ci cufundarea și mai

ITY
adîncă în neoiobăgie.
Avem, firește, ardeleni, cari prin talentul și cultura lor, prin ro­
lul ce și-au luat în viața intelectuală a țării, merită toată dragostea și
recunoștința Aceia însă cari s’au vîrît în cașcavalul parazito-oligarchic

S
nu sînt întru nimic mai simpatici de cît romînii băștinași, ori de cît
grecii și evreii de aceiași categorie,—căci nu e vorba nici de toți grecii,

ER
nici de toți evrei, cura nu. e vorba nici de toți romînii.
In cit dacă d. Bădărău vrea să ne dea o administrație care să
disciplineze astfel mințile, nu face nici o ispravă. Nu-i vorbă, că altfel
de administrație nici nu ne va da d. Bădărău, și nici d. Carp și nici
NIV
altul, atîta timp cît rămînem în regimul economic de ?zi, cît timp
sîntem în neoiobăgie. Dacă d. Bădărău ar fi citit cartea d-lui Gherea
s’ar fi convins de asta. D. Gherea arată că administrația nu poate fi o
cauză, ci este un efect. In apus sînt sate înfloritoare și de aceea este
acolo administrație bună; nu vice versa.
LU

Dar fiind că d. Gherea a făcut comparație numai între Romînia

și Apusul, noi vom încerca să-1 complectăm, făcînd comparația—pentru
lămurirea d lui Bădărău—tocmai cu Ungaria și Austria.
RA

Deși administrația din Transilvania nu e austriacă, ci maghiară

(adică mai mult sau mai puțin... romînească), totuși țăranii rornîni de
acolo stau mai bine de cît cei dela noi ; și—lucru mai eloquent 1—deși
administrația maghiară e mult mairea față de rornîni decît față de conațio­
NT

nalii ei—totuși țăranii rornîni din Transilvania stau mai bine, infinit mai
bine, de cît țăranii maghiari din Ungaria propria zisă. N’avem loc să dove­
dim această în articolul de față ; dar dacă ni se va face vre o obiecție în
această privință, sîntem gata, ori cînd, să facem dovada. Iar explicația
CE

e clară: organizmul economico-social al Transilvaniei e mai sănătos’și

de cît al Romîniei și de cît al Ungariei propriu zise.
:ț:

Este însă ceva și mai interesant. D, Bădărău a făcut mica gre-

I/

șală de a crede că administrația maghiară e austriacă. Este însă o țară

cn o administrație incontestabil austriacă și acea țară se cheamă Aus­
AS

tria. Ia să vedem deci ce se petrece acolo. In Austria administrația e

foarte severă, antocrată, tirană, dar e dreaptă \n felul ei, adică nu după
concepția pe care o avem noi despre dreptate, ci după propria ei con­
cepție. Administrația austriacă este strict condusă de anumite norme ;
UI

dreptatea ei, așa cum o înțelege ea, o aplică în mod egal și unitar tu­
turora, fără nici o deosebire. Pentru noi administrația austriacă este
deci un ideal.
Ce s’ar întîmpla însă dacă la un moment dat, nu d. Carp, dar un
BC

Carp și mai carpist, venind la putere în Romînia, ar da afară pe toți

funcționarii noștri și ar numi în slujbe numai funcționari austriaci, și
nu austriaci din Romînia, asimilați cu noi, ci austriaci din Austria, de
la sursă ? Ei bine, acei funcționari ar face la noi exact administrația
făcută de predecesorii lor rornîni. Și vreți dovada ? N’o să vă citez ad-
 Facla
227

Y
ministrația germană și pe cea belgiană din Africa. O să vă citez admi­

AR
nistrația austriacă din Bucovina. Administrația bucovineană e o cala­

I
mitate. Cînd citești ce se denunță zilnic în presă și în parlament, cînd
afli și cîte nu se denunță, te îngrozești. De ce ? ’ sunt doară aceiași
Ifuncționari — adesea aduși anume din centrele bine administrate, — ei

R
laplică aceleași legi, din ordinul acelorași miniștri, cu sancțiunea ace­
luiași împărat.
Atunci care Și enici
explicația? Este cănaționale,
măcar luptele atît de
în Bucovina grave în eco-
organizmul alte

LIB
părți ale imperiului,
nomico-social n’au în Bucovina
e asemănător cu cel din caracter —
un Romînia atîtșideprin
acuturmare
ca aiurea,
el
ca să
•dă și zicem
rezultatecă asemănătoare,
ele sunt vinovate între de „nepotrivirea
altele dintre starea
și o administrație asemănă de­
toare. șiSunt
drept starea de faptîn“. plus
diferențe In această
și în minus, și noi
privințadar nudăm
ca să exemplul
facem cel­
aci mate
mai
maticăextrem,
: vorbime destul să spunemgenerale.
de caracterele că în Bucovina lupta dintre antisemiți
și evreii
Iatănaționali
de ce, acum, puțincuvintele
e maidupă aprigă decît la noi lupta
d-luieBădărău și dupădintre libe­
reflecțiile

ITY
rali și junimiști.
noastre, dacă ne întoarcem la Neoiobăgia d-lui Gherea și recitim ca­
pitolul despre administrație, ne putem pătrunde și mai bine de adîn-
cul lui adevăr.
Toate programele tuturor partidelor de guvernămînt, incluziv—
și în primul rînd— reforma: administrativă, sînt vorbă de clacă, atîta

S
timp cît nu schimbăm regimul nostru economic. Și ca să-l putem
schimba—în această privință sîntem chiar mai categorici de cît pare

ER
a fi d. Gherea
versal.
NIV

.—primul lucru de făcut este introducerea votulului uni-

LU

P. C.
RA

Moartea poveștilor
NT

Bunica: A fost odată, de mult, de mult...

CE

Copilul: In timpurile preistorice?

Bunica: Foarte de mult. A fost un om. Și omul cela știa să zboare.
Copilul: Mare lucru! Toți oamenii știu să zboare!
Bunica : Și omul își luă aripile la spinare și zbură peste Dîmbovița.
Copilul: Numai? Dar prințul Bibescu a zburat peste Dunăre...
I/

Bunica: Și cînd s’a coborît pe păinînt s’a pomenit într’o pădure

mare, mare, și’ deasă, deasă...
AS

Copilul: Nu începuse încă jaful despăduririlor...

Bunica : Și era atît de întuneric, atît de întuneric, în cît bietul om
își dădea cu degetele în ochi.
Copilul: Așa-i trebuia. De ce nu și-a luat o lampă de acetilen ?
UI

Bunica : Și’nici nu mai știa bietul în cotro să apuce...

Copilul: Nu studiase harta statului major.
Bunica : Și cum rătăcea așa, într’o doară, se pomenește cu un
uriaș, sfrijit și zdrențăros, că era’ foarte sărac uriașul...
BC

Copilul: De ce era sărac? Nu făcea parte din sindicat?

Bunica: Și uriașul vorbea o limbă pe care omul n’o pricepea...
Copilul: De ce nu s’a înțeles în esperanto ? Asta era foarte ușor.
Bunica : Și cum îl vedea și auzea pe uriaș, omul a fost cuprins
de spaimă.
 228 Facla

Y
Copilul: Cum așa ? Nu știa Jiu-Jițu ?

AR
Bunica: Și atunci omul și-a ridicat mîinile împreunate către cer
și a început să’se roage...
Copilul: Nu citise broșura doctorului Tiron ?
Bunica : și se ruga, se ruga, pentru că amarnic se temea să nu

R
mănînce bătaie...
Copilul: Ca lorga, dela Dragomirescu. Nici lorga nu știe Jiu-Jițu,

LIB
dar de legat se leagă de toată lumea.
Bunica: Și cum se ruga așa, zărește, deodată, la o mică depăr­
tare, ceva mic-miculeț, ca o picătură și care strălucea, de-ți lua ochii,
răspîndind mii de raze...
Copilul; Era radium, de sigur:

ITY
Bunica: Și uitîndu-se mai bine, a văzut că era un inel de aur.
Copilul: îl pierduse cineva. Și tata și-a pierdut inelul; ai văzut
ce scandal i-a făcut mama.
Bunica ; Și omul s’a plecat repede și și-a pus inelul în deget. Și
cum și-a pus inelul, deodată s’a făcut și el mare, mare, ca și uriașul;

S
și tare, tare, mai...
Copilul: Ași! Autosugestie, din cauză că și-a concentrat atenția
asupra obiectului strălucitor.
ER
Bunica: Și cum a crescut omul, așa deodată, uriașul s’a speriat
el acuma. Și acuma omul văzu că uriașul era chior de un ochi și
n’avea nas.
NIV
Copilul: Săracul! Era sifilitic; posibil să fi fost și un sifilis moștenit.
Bunica: Și omului i s’a făcut milă și i-a zis uriașului: eu pot să
te vindec. Știi tu cine sunt eu ? Și uriașul a răspuns că nu știe...
Copilul: Dobitocul! Cum n’a înțeles ? Voiajorul fabricei care a
LU

căpătat concesia preparatului Ehrlich. „Salvarsan" îi se zice acuma...

* * *
...Și bunica tăcu. Și de atunci bunica nu mai spune povești.
M. Sp.
RA
NT

Iubitei, în țară streină

CE

— Scrisoare —
... Aci, în odăiță te văd cum șezi la masă —
Ai pus umbrar pe lampă și scrii răvaș acasă-,
Sau scoți din ladă-o carte, de-a noastră, de departe —
Iți pare că-i frumoasă cea mai neroadă carte.
I/

Apoi, te văd pe nliți, cu huet sau tăcute;

Privești, uimită, chipuri și lucruri nevăzute.
AS

0, cit de bine’ți pare, umblînd, pe negîndite,

Cînd vezi un loc de care știai din auzite.
...Cum n’ai nici un duhovnic, trec vremile încete.
UI

Ca’n vis, intr’o grădină, te văd cu’n roia de fete,

Dar tu ești așa tristă, nimica nu-i a bine:
Ele-au cile-un prieten, departe-s eu de tine.
BC

Iar cînd, stingher, un tînăr, uitat de Dumnezeu,

înalt și pal ca mine, cu părul ca al meu,
In drumul vostru ese și lung ta îl privești —
O, nimeni nu ’nțelege atunci de ce roșești....
B. Nemțeanu
 229

Y
AR
„Afacerile particulare”

R
Din dezbaterea legii sanitare, urmată în camera deputaților,
detașăm acest dialog delicios :

LIB
D. I. Lahovary. — La noi chiar d. I. Brătianu vinde la
magazinul său de vinuri, după cum văd într’un anunț publicat
prin gazete, vinuri de Bourgogne, vinuri Bordeaux, cari de fapt

ITY
sunt vinuri dela Florica.
D. B. Missir. — Vița e din Franța.
D. I. Lahovary. — Vița e din Franța, dar aici n’a găsit
nici solul, nici clima Franței, deci calitatea vinului e cu totul

S
alta. Vă rog prin urmare să faceți o delimitare precisă între
falsificările vătămătoare și cele nevătămătoare.

ER
Va să zică d. Ionel Brătianu este un „falsificator nevă­
tămător “.
NIV
Camera n’a primit propunerea d-lui Ioan Lahovary și deci
d. Brătianu rămîne între cei vătămători, urmînd să-și ia pedeapsa.
Independența și imparțialitatea camerei romine sunt pro
verbiale, cu o rezervă numai: ea știe că în tot cazul d. Brătianu
LU

va rămînea nepedepsit, nu numai acum, dar și sub guvernul

viitor.
Legile sunt pentru mojici. A.
RA
NT

Din oborul politie

CE

Sa pare că e lucru hotărît: cîți-va boieri liberali și cîți-va boieri conser­

vatori s’au înțeles cu stăpînul. Liberalii pleacă și carpiștii vin
I/

De ce țin carpiștii să vie, e lesne de înțeles. Atîta ar mai trebui.

să nu ție. Calule, vrei fin ? Dar de ce țin liberalii să plece, asta^e maj greu
AS

de înțeles. Doară spuneau că alegerile parțiale nu înseamnă nimic, că

„încrederea țării“ le-a rămas neclintită, etc. etc. Ei, dar vorba e că s’au
înțeles. O fi fost și un .aviz" mai categoric din partea stăpînului a „jupî-
nului“ cum se zice la mahala.
UI

Și d. Take lonescu rămîne pe dinafară. Itămîne „cu tocurile pe ghiață“,

cum s’ar zice iarăși la mahala. Cînd vorbești de politica romînă nu poți
întrebuința cuvinte solemne, căci atunci caraghiozlîcul ar fi și mai mare,
prin contrastul dintre vorbe și realitate. Realitatea e grosolană, trivială, ca
BC

na bîlciu ordinar, în care mișună mai mult negustorii de piei de cloșcă, de

cît adevărații negustori.
Ce este toată mascarada asta ?
Unii îi găsesc și „jupînnlui" o scuză: cică se află, pentru întîia oară,
intt’o Situație grea, c: ci are de „aies“ între două opoziții. Dar cine îl pune
 230 Facla

Y
să „aleagă11 ? Pe cît știm, acest interesant bărbat nu e înscris în listele
electorale.

AR
In condiții normale, adică într’o țară normală, nici nu se discută
înainte de alegeri cine vine la putere. Tocmai acest amănunt alegerile il
hotăresc. După ce se efectuiază alegerile parlamentul e convocat și din
sinul lui se alcătuiește noul guvern —■ ori se confirmă cel vechiu. La noi

R
se face atîta tîmbălău înainte de alegeri, pentru a se preciza bine de tot
că alegerile sunt un moft, căci cine e la putere acela reușește. De aceea

LIB
și vedeți că tachiștii sînt pîrliți, fripți, arși, căci cu toată popularitatea lor
— incontestabilă, în limitele țării electorale de azi — ei știu bine că dacă-i
lasă Vodă în opoziție, în opoziție ori să-și facă veleatul.
Și de aceea au și început tachiștii să se bosumfle. D. Take lonescu
se lăuda deunăzi, că în lunga și complexa d-sale viață politică nici odată

ITY
nu s’a atins de rege. A fost slugă credincioasă. Apoi aia-i meteahna ! Slugi
credincioase nu prea mai sunt în ziua de azi; dar stăpîni credincioși n’au
fost de cînd lumea.
D. Take lonescu trece prin faza prin care au mai trecut și alții. Și

S
d. Carp a fost slugă devotată. Păcătuise el, nu-i vorbă, în tinerețe; dar pe
urmă „neamțul" l’a iertat și d. Carp a devenit „nebunul regelui". Ei, și ?

ER
L’a cruțat regele, pentru atîta lucru, cînd în înalta lui înțelepciune i-a I
venit mai bine să nu-1 cruțe ?
Că se face o nedreptate d-lui Take lonescu, este evident. Mai întîi,
disprețul acela de comandă cu care sunt priviți takiștii ca oameni imorali,
NIV
paltoniști, adunătură, strînsură, etc. e purjși simplu ridicol. D. Take lonescu
n’are în partidul său nici un om nou ; toți partizanii săi au fost prin cele­
lalte partide, unde au avut situații de mîna întîi ; și toți aceia cari îl vor
părăsi — și îl vor părăsi mulți îndată ce „catastrofa" va fi sosit —• toți
își vor relua situațiile pe cari le au avut. D. Take lonescu are foști mi- ;
LU

niștri (căci și ăsta e un titlu, Doamne, Doamne 1), are boieri, are profesori,
are mitocani, are zurbagii, are studenți, are gheșeftari—ca toate celelalte
partide. Și din fiecare categorie are mai mulți de cît celelalte partide, nu­
mai gheșeftari are tot atîția cîți au și celelalte. Că nu reprezintă o anu­
RA

mită clasă socială ? Dar care partid reprezintă așa ceva ? Că n’are idei,
program? Dar cine le are? Va să zică, neavînd nici o însușire în minus
față de concurenți, d. Take lonescu are însă una in plus : are numărul.
Și mai are una: inteligența sa personală, pe care d. Carp n’o mai are, fiind
NT

prea bătrîn pentru vremea noastră, iar d. Ionel Brătianu n’o va avea nici
odată, fiind-că... a rămas prea tînăr.
De drept, prin urmare, cu actualele colegii, puterea îi se cuvine d-iui
Take lonescu. Cui i s’ar cuveni sub alt sistem electoral, e inutil să discu­
CE

tăm ; în tot cazul, nu d-lui Carp.

De aici nu rezultă însă c’o să ne punem în mare doliu pentru că
d. Take lonescu a rămas de căruță și c'o să vărsăm lacrimi de jale pentru
atîta lucru. D. Take lonescu culege ce-a sămănat. Slugă a vrut să fie ; ca
I/

slugă e tratat. Altfel trebuie vorbit cu regele. Și nu înțelegem prin asta

că trebuie terorizat, insultat, cum făcea Ioan Brătianu și cum au mai făcut
și alții Acuma regele nu se mai sperie Protestarea d-lui Carp a rămas de
AS

rușine. Vorba e să ai curajul faptelor, nu al sudălmilor. Să ai un program

democratic, să pui neted chestia reformei electorale și să te prezinți cu ea,
în numele ei și în senzul adevărat: votul universal, nu cîrpăceli ă la ante-
reul lui Arvinte.
UI

Dacă d. Take lonescu, cu oamenii săi vechi, ar fi făcut în adevăr un

partid nou, ar fi fost în adevăr o putere. Nu s’a priceput, sau n’a avut
curajul. Avem pentru d-sa simpatia pe care o merită ori ce nedreptățit,
BC

dar și necazul ce-ți inspiră omul care își face singur buclucul.
Celor patru partide de acuma: liberal, conservator, conservator-demo-'
crat și naționalist-democrat le putem spune numai vorba de odinioară a
bietului Ioan Nădejde:
— Piper între voi, să rîdem noi ! W.
 Facla
231

Y
AR
D. lorga și renegați! din Basarabia

R
Am vorbit în diferite rînduri de purtarea odioasă a unei mari
părți a boerimii romîne din Basarabia. Am arătat cum purtarea ei se

LIB
sparge de adreptul în capul d-lui lorga, întru cît acest domn a spriji­
nit-o fără rezervă și, punîndu-se în slujba ei, a lovit cu furie în tine­
rimea romînă basarabeană cu adevărat și sincer naționalistă, fn sfîrșit,
ara vorbit și de ultima manifestare a deputaților romîni din Dumă,
cari au cerut și obținut ca romurilor din Basarabia să nu li se dea
școli naționale, pe motivul că ei nici n’au pretenția de a fi un neam

ITY
aparte și nu cer școli roraînești.
Strîns cu ușa, d. lorga a fost silit, în fine, să se pronunțe.
Și iată cum vorbește d. lorga:
„In Duma aceea, unde a tunat de i-a adunat, obscurantiștii, li-

S
„chele, rîndași ori, de cealaltă parte, smintiți ai socializmului și anar-

ER
„chiei, s’a găsit un suflet bun de lipovean și pe lingă el unul tocmai
„de la Caucas, „Capcasul“ pînă la care ajunge astăzi rătăcirea și izgonirea
„noastră, cari pornind, nu de la nevoile unui neam pe care-1 ignorează,
„ci de la anumite considerații de dreptate omenească, au cerut școală
NIV
„primară pentru copii „Moldovenilor" Basarabiei. Se putea da, și n’ar
„fi fost lucru mare. Cu învățătorii de azi și cu un program de la Pe­
tersburg, unde un romin e totud ministru de Instrucție, tot nimic nu
„se face.;
„Dar și o astfel de „milă" era prea mult. Propunerea s’a combă­
LU

tut deci. Și de cine? Tocmai de deputății Basarabiei: un nobil—nu-1

„numesc pentru a nu jigni pe rudele sale din țară—și un scîrbos de popă
„rusificat, Gopețki".
Am reprodus textual pasagiul esențial din articolul d-lui lorga.
RA

deși știam ce jertfă impunem respirației cititorilor noștri, ca să nu

fim învinuiț! că-i dăm o interpretare inexactă, ori măcar exagerată. Și
acum putem analiza declarațiile făcute de guvernanta Romînizmului,
Va să zică, d. lorga vede în dumă obscurantiști, lichele și rînda-i,
NT

dar nu vede de loc pe huligani, pe „adevărații ruși", între cari romînii

renegați joacă principalul rol.
Și d. lorga, după ce mai vede acolo și smintiți ai socializmului
se înduioșează că s’a găsit un suflet bun de lipovean „și pe lîngă el
CE

unul tocmai de la Caucas"

Dar cine e sufletul bun de lipovean ? Este un democrat dintre aceia
cu cari se aliase tinerimea romînă din Basarabia, lucru pentru care d.
lorga a înjurat o ani de zile, căci el o îndemna—adică îî poruncea»—să
nu se alieze cu streinii de neam, ci cu boerii conaționali, adică cu
I/

renegați!.
Și cine e acel „unul tocmai de la Caucas4'? Este—ei, cine să fie?—
AS

este un... smintit al socialismului, pe care „a tunat de l’a adunat în

dumă", spre marea disperare a d-lui lorga, care vrea să vadă acolo
numai huligani. Da „cel de la Caucas" este socialist și a vorbit în nu­
mele întregii fracții socialiste; și numai adeziune! socialiștilor la ce­
UI

rerea „sufletului bun de lipovean" se datorește faptul că propunerea a

putut veni în discuție, după cum numai opoziției violente a. romînilor
din dumă se datorește faptul că propunerea a fost respinsă.
Și iată de ce d. lorga vorbește repede, scurt de tot — deși în
BC

fraze foarte lungi — căci are tot interesul să zăpăcească lucrurile ca

să nu se vadă că numai politica d-sale e zăpăcită.
Dar să mergem mai departe cu analiza.
D. lorga recunoaște — și cum ar putea să nu recunoască un fapt
înregistrat, și de Vocea Mizilului ? — d-sa recunoaște deci că romînii
 232 Faci

Y
s’au opus. Și precizează d. lorga: este un nobil — cuvînt scris forte

AR
serios, nu în ironie cuni-va. Un nobil însă, al cărui nume d. lorga nu
vrea să 1 pomenească, pentru a nu jigni rudele lui din Romînia. Pro­
babil că în Romînia familia boierească Crupenschi se compune din
„adevărați romîni", după cum în Rusia ea se compune din „adevărați

R
ruși“. Și merge mai departe d. lorga cu precizările, și de astă dată
precizează în adevăr: un scîrbos de popă rusificat, anume Gopețchi.

LIB
înțelegeți: popa Gopețchi nu este boier, nu este deci nici nobil
și prin urinare poate fi înjurat, cu epitetele cele mai drastice și cu
numele întreg. Popa Gopețchi este fiu de țăran, renegat însă și el,
pentru că așa au fost în totdeauna popii, atît de scumpi d lor lorga
și Nicanor: popii au fost, sunt și vor fi de partea clasei stăpînitoare.

ITY
Cît timp această clasă nu se deznaționalizează, ci are interesul să ex­
ploateze poporul sub firma naționalistă, popii îi dau tot concursul,
păstrînd și ei firma. Cînd însă stăpînii se înstreinează pe față — cum
e cu boierimea romînă din Basarabia — popii le țin hangul și în ipos-
tasul acesta.

S
D. lorga, în toată politica sa basarabeană, prezintă un interesant
amestec de incoherență, inconștientă și de duplicitate vroită: face fră-

ER
zoaie patriotice și se pune în slujba renegaților; inundează țara cu
lacrimile sale pentru soarta poporului basarabean, și înjură pe tinerii
adevărați apostoli cari, cu riscul libertății și chiar al vieții lor, caută
să salveze acel popor; recunoaște că romînul ajuns ministru și romînii
NIV
ajunși deputați împiedică înființarea de școli moldovenești, dar înjură
pe „smintiți! socialismului'1, cari cer aceste școli; cruță pe boierii re­
negați și trădători, pe cari îi proclamă nobili, și se ia la harță cu un
simplu instrument ca popa Gopețchi, sluga acelor renegați. *
Și toată politica asta a d-lui lorga este așa, pentru că nu poate
LU

fi altfel, căci ea rezultă firesc din întreaga concepție, întreaga doctrină

cu care d. A. G. Guza l’a îmbrobodit pe d. lorga.
Băieții din centre n’au de cît să aplaude această mascaradă și
ridicolă și sinistră. Vorba e : ce zic oamenii ? Un vîndut.
RA
NT

Crîmpeie
CE

Perdea pentru țărani. — Nu e vorba de perdele brodate sau măcar de

cit—căci ce-i trebue țăranului perdele, cînd geamul casei iui e cit pumnul?
E vorba de o altă perdea, menită, nu să ferească pe țăran de priviri in­
discrete, ci să-i facă cu neputință priviri pismuitoare. 0 perdea socială, a-
I/

dicăte. Și cine, mă rog, s’a gîndit să dea țăranului asemenea perdea? Bine
înțeles că unul din dragii noștri oligarch!, un fruntaș al unuia din parti­
AS

dele noastre de guvern. .0. N. Xenopol. Vorbind la Senat de reformele

agrare, d. N. Xenopol a zis: „Ar trebui să constituim cît mai de grabă o
proprietate rurală mijlocie, care să împedece pe țăran să vadă deosebirea
dintre dînsul și proprietatea maro“. Ou alte cuvinte un fel de perdea de
UI

fer pentru țăranii noștri cari, bată-i norocul, au ochi și văd.

O observație curioasă.—E de remarcat că d. lorga a mai slăbit mult
cu antisemitismul d-sale. In Neamul Românesc aX dsale, în afară de elucu­
BC

brațiile cahalofobe ale d-lui A. O. Ouza, mai că nu mai găsim, de o bucată

de vreme, articole antisemite, iar cele cîte se mai publică, nu sunt de... la
d. lorga cetire. De altă parte d. lorga, în discursu-i recent de la Mesaj, n’a
pomenit chestia evreiască — așa cum știe d-sa s’o pomenească. Ce s’a în-
tîmplat? S’a sleit bagaju' antisemit ? Sau se teme cum-va d. lorga să nu-1
luăm In răspăr la I'aclu ? Presupunerea noastră nu e presumpțiune, dacă
 Facla
233

Y
judecăm că de cînd cu o vestită polemică în jurul originei d-lui lorga, d.

AR
lorga a mai pierdut din curajul d-sale naționalist,
4* Dialog. Cum ți-a plăcut discursul lui Brătianu de la Senat ?
— Plin de neadevăruri. Omul acesta e atît de faiș, că nici despre vi­
nurile lui nu poți spune : In vino veritas. F.

R
LIB
Achitarea lui Dumitrescu

ITY
Cuitea de casiție a casat fără trimitere sentința prin care
primarul din Poroschia, era condamnat Ia închisoare și amendă,
pentru că înțelesese să apere interesele țăranilor iar nu pe ale

S
poporaniștilor regimului.
Cetitorii cunosc chestiunea din ziarele zilnice. Nu vom intra,

ER
deci, în amănunte. Pe Dumitrescu nu-1 cunoaștem. Posibil să
fie om de treabă, posibil să fie un politician sătesc. Din expu­
nerea d-lui Fleva însă, ca și din desbaterile urmate, s’a văzut
NIV
că în chestiunea pentru care a fost urmărit și persecutat de
moarte, Dumitrescu s’a purtat cinstit, pe cînd aceia cari îl ur­
măreau s’au dovedit lacomi și hrăpăreți, jefuitori ai sătenilor,
și asta cu concursul cel mai larg și mai fără de-lege al însuși
LU

guvernului.
Acum curtea de casație a venit să ratifice sentința opiniei
publice. Și va înțelege ori cine ce înseamnă cuvîntul casației
RA

într’un proces ca acesta, în care lupta de clase s’a manifestat

în toată splendoarea, cînd noi știm prea bine că justiția noastră
e o justiție de clasă. Nu numai că nedreptatea a fost prea mare ;
NT

dar prea a lipsit ori ce aparență de dreptate pentru jefuitori,

ca înalta curte de casație să se poată pronunța altfel de cît a
făcut-o.
Și acum, orice comentai', e de prisos. Amintim înc’o dată
CE

că banditizmul săvirșit asupra lui Dirnitrescu a fost opera gu­

vernului... casei rurale. Z.
I/

Se știe vîlva pe care a prodas’o in toate cercurile politice

studiul obiectiv pe care d. Const. Graur l’a publicat, acum ctteva
AS

luni, iu revista Viața Socială, cu privire la trecerea foștilor soda

Ușii d-nii Morburi, Diamandy, Nădejde etc. în partidul liberal.
Sub titlul: Din Istoria Socializmului romîn d. Graur a re­
UI

stabilit în acel studiu, în mod foarte documentat, unele fapte și

credinți contestate astăzi de foștii socialiști.
Societatea de editură Facla, pentru a da o cît mai mare răs-
BC

pîndire acestui interesant studiu istoric, l’a tipărit acum in bro­

șură, intitalîndu-l
RENEGAȚI!
~.... ....... — Broșura se vinde cu 20 bani exemplarul. -------------
 234 F a c Î

Y
AR
Ce știe d. lorga

R
D. lorga dirigează de la Văleni nu numai politica romî-
nilor din regat, dar și politica romînilor de pretutindeni. Deci,

LIB
o cunoaște.
In Neamul de la 10 Decembrie d. lorga vorbește, sub ilus­
tra d-sale iscălitură, despre recenta alegere din Bucovina. Ce
este cu alegerea aceasta vom spune noi în curînd, pentru că

ITY
din articolele d-lui lorga nu se înțelege nimic.
Pentru moment relevăm aceste detalii: d. lorga laudă pe
candidatul național romîn, d. Reuț, pentru că a știut să se re­
tragă de la balotagiu, lăsînd în luptă pe cei doi candidați in­

S
dependenți, d-nii Sîrbu și Boncheș.

ER
Nu, d-le lorga, n’a știut. După legea electorală a țării, vo­
tată aiurea de cît la Văleni, nu se prezintă la balotagiu cine
vrea, ci numai cei doi candidați cari au ob-ținut cele mai multe
NIV
voturi. D. Reuț obfinînd cele mai puține, era bun și definitiv
căzut, înainte de efectuarea balotagiului; și deci nu mai putea
nici să se retragă, nici să nu se retragă, pentru că nu mai exista
electoralicește.
LU

Pricepi, d-le lorga ? Ar fi bine să cunoști chestiile în cari

te amesteci, o 1 guvernantă supremă a neamului!
RA
NT

ANTISEMITIZM!
CE

Nu știu— excusez mon etourderie! — dacă la Independența Ro-

mînă a înlocuit cineva pe defunctul Claymoor și dacă marele ziar mai
I/

are voloroasa rubrică a carnetului „mondain“. Dacă da, veți găsi acolo
amănuntele foarte interesante ale căsătoriei d-rei Miriam de Rothschild
din Paris. Dacă nu, trebue neapărat să dăm noi aceste amănunte.
AS

Insă ce-i pasă Faclei de căsătoriile Rothschilzilor? va întreba, de

sigur, cititorul.
— Ii pasă, mai întîi, pentru că așa vrea Cahalul, va răspunde d.
A. O. Cuza; și îi mai pasă, pentru că aceste căsătorii dau pe față multe
UI

lucruri, adăugăm noi.

* *
Așa dar, în sinagoga din strada Victoriei din Paris, a avut loc
BC

căsătoria d-rei Miriam de Rothschild, fiica baronului Edmond de Both-

schiid, cu vărul ei, baronul Albert de Goldschmidt-Rothschild, atașat '
la ambasada germană din Londra, fiul consulului-general austro-ungar
la Francfort pe Main, baronul Max de Goldschmidt-Rotshschild.
A luat parte întreaga noblețe a Parisului. Iar între cele mai pre­
țioase daruri de nuntă, expuse și admirate în ajun, cu prilejul unei
 Facla
235

Y
recepții în palatul din foburgul St.-Honore, sau remarcat mai cu seamă

AR
cele făcute de marea ducesă Vladimir a Rusiei, de ducele și ducesa
de la Tremouille, de ducele de Guiche și de prințesa Brancoveanu.

R
Și iată, am ajuns la punctul esențial. Cine face antisemitizmul
cel mai consequent pretutindeni ? înalta noblețe. Și iată că marea du­

LIB
cesă a Rusiei, ca și prințesa Brancoveanu, fac daruri de nuniă d-rei
Rothschild, asistă chiar la nunta ei, mă rog: prietinie la toartă.
Se va zice că oamenii aceștia sunt toleranți, că nu merg pînă ia
absurd, că nu dușmănesc individual pe evrei, — și li se va face chiar
un merit din asta. Așa e. Asta e școala hipocriziei care se practică
pretutindeni.

ITY
Care este tema antisemitizmului ? Că evreii acaparează viața eco­
nomică, acumulează banii și în îelul acesta se fac stăpîni și înlătură
pe creștini.
Dar cu ce categorie de evrei se împrietinește elita creștină de

S
pretutindeni? Tocmai cu aceia, care prin clasa ce reprezintă — iar nu
din cauza însușirii de evreu — îndeplinește această acaparare. Iar anli-

ER
semitizmul se face pe spinarea intelectualilor evrei, a muncitorilor
evrei, a micilor negustori evrei. Pină și familia țarului, — a țarului
pogromurilor — se înfrățește „de cruce1* cu Rothschilzii și aleargă după
ei pînă și în sinagogă; iar intelectualul evreu și lucrătorul evreu sunt,
NIV
din ordinul aceleași familii țariste, huliți și persecutați.
Patriotica noastră familie Brancoveanu, pe care adesea ara văzut-o
lăudată în Neamul Românesc, după ce cheltuiește la Paris banii storși
din sudoarea țărănimii romîne — și storși, poate, prin mijlocirea unui
Fischer oare-care — nu crede că’ e un sacrificiu prea mare pentru
LU

aceeași țărănime, ca să mai înzestreze și pe fetele Rotschilzilor. Iar d.

Dimitrie Sturdza, care în toată viața lui politică a fost urmărit de mania
antisemită, a dat două dovezi de toleranță: întîia cînd a declarat în
cameră că e prietin intim cu cămătarul Daniel din Iași, a doua cînd a
RA

împămîntenit cu tîmbălău pe cămătarul Buca Sabetay din Turnu-

Severin.
Iată ce este antisemitizmul.
A fi antisemit însemnează a fi frate de cruce cu acei evrei cari
NT

din întîmplare sunt exploatatori, și a dușmăni de moarte marea rnassă

a evreilor, cari sunt oameni de treabă, așa cum este marea rnassă a
ori-cărei naționalități.
Și poporul, naiv, se lasă prins în căpcană, se ia după demagogia
CE

boierească și a slușbașilor boierimii (Cuza, lorga, ele.) și rișipindu-se

într’o ură inutilă și neputincioasă în potriva massei evreiești, lasă pe
boierii creștini și boierii evrei să și facă treburile împreună.
I/
AS

Estonia se repetă
UI

Isus hrănea cu’n pește-o lume —

BC

Biserica ne povestește.
Iar azi ades o lume ’ntreagă
Dă hrană unu: singur pește.
B N.
 236 Facia

Y
AR
POLEMICI

R
D. Diamandy-Cațavencu.— Anul trecut d. Diamandy era cît p’aci
să fie contra legii reacționare a d-lui Orleanu ; numai în ultimul mo­

LIB
ment s’a întîmpiat ceva neprevăzut: d. Diamandy a fost pentru și a
votat pentru.
Acuma d. Diamandy era cît p’aci să fie pentru votul universal,
numai în ultimul moment s’a întîmpiat ceva neprevăzut: d. Diamandy
a fojt contra. De astă dată însă d. Diamandy a ținut să ne și esplice

ITY
pricina bruscelor sale schimbări de temperatură.
Se știe că d. Diamandy vroia să propuie un amendament pentru
votul universal. Greutatea era că, după părerea generală, d. Ionel Bră-
tianu era adversarul acestei reforme. Totuși, d. Diamandy, în fața mă­

S
reției principiului. înțelegea să treacă și peste disciplina de partid și
să propuie amendamentul. Iată însă că și d. Ionel Brătianu, în discursul

ER
său, face o sumă de boscării oratorice, din cari ar rezulta că și d-sa
e pentru votul universal. Sarcina d-lui Diamandy devenea deci mult
mai ușoară, amendamentul d-sale căpăta sorți de isbîndă. Și tocmai
atunci d. Diamandy își strică rostul, declarînd că renunță la amenda­
NIV
mentul său, „în urma căldurosului discurs al d-lui Ionel Brătianu14.
Concepția politică a d-lui Diamandy e deci foarte clară :
Ori sîntem contra votului universal și atunci să votăm pentru el.
Ori sîntem pentru votul universal și atunci să votăm contra lui.
D. Diamandy este elevul lui Marx și al lui Gațavencu.
LU

Cît despre sinceritatea cl-sale, e lucru hotărit că nu ne îndoim de

ea, după cum s’a mai spus în Facla. Nu, nu încape nici o îndoială:
mergem la sigur.
RA

Martirul!—D. N. lorga are un talent special de a-1 face pe mar­

tirul Astă-vară se plîngea lumii întregi că noi am insultat-o pe mama
d-sale — invenție stupidă, dar care ia atras muite compătimiri, căci
sunt unii oameni cari îl citesc pe d-sa și nu ne citesc pe noi.
NT

Acum a inventat altceva: zice că poietul Goga l’ar fi făcut bețiv.

Desfidem pe d. lorga să citeze textual cuvintele d-lui Goga.
D. Goga nu putea să-l facă bețiv, căci d. lorga nu sufere de cît
de o singură beție: a cuvintelor. Dar vorba e că trebue să-l facă pe
CE

martirul. „Băieții din centre14 se înduioșează atît de ușor !....

0 imitatoare ridicolă. — Anatole France a fost întrebat de un co­

laborator al lui le Temps dacă este pentru admiterea femeilor la Aca­
I/

demie. Măiestrul nu e de acord cu Faguet care susține că între bărbați

și femei nu e nici o deosebire. „Eu, zice France, văd o deosebire și
încă foarte agreabilă44. Cu toate astea e pentru; și ca exemplu de femeie
AS

care ar merita să fie membră a academiei, citează pe contesa de Noailles.

Anatole France n’a citit Naționalitatea în artă a d-lui Cuza. Căci
marea scriitoare franceză pe care o admiră Anatole France e romîncă;
și deci, scriind într’o limbă streină nu poate fi decît o „imitatoare ri­
UI

dicolă44. Mii de exemple întăresc teoria d-lui Cuza.

Altă măsură democratică.—„Doamnele și domnișoarele cari vor

BC

„cere autorizația de a funcționa ca profesoare în școale:e particulare,

„vor trebui să prezinte un certificat de moralitate eliberat de primăria
„respectivă, fără de care nu li se va da autorizația44. Așa a hotărît d. Haret.
Altă șicană ridicolă și absurdă, care pune și pe profesoare la dis­
creția d-lui Panaitescu. Căci primăria n’are de unde să cunoască mo­
ralitatea profesoarelor și prin urmare poliția va avea să-și spue cuvîntul.
 Faci 237

Y
Măsura e cu atît mai absurdă, cu cît e absolut inutilă. Fiind vorba

AR
de școlile particulare, unde părinții își dau fetele de bună voie, iar nu
constrînși, se înțelege de la sine că ei nu le vor trimete la o profesoară
cunoscută ca imorală. Iar dacă e vorba de profesoare cu o imoralitate
necunoscută, ajungem tocmai la panaitescizm : domnișoarele cari vor să

R
ajungă profesoare în școalele particulare să aștepte întîi percheziția
domiciliară și corporală a agenților d-lui Panaitescu!

LIB
Prea pretențios! — Citim într’un mare ziar din capitală:
„Căutăm un bun corector. Doritorii de-a ocupa postul sunt rugați
să se adreseze redacției noastre".

ITY
Confratele nostru e prea pretențios. Cei cari își vor înainta ofer­
tele vor fi, de sigur, „doritori de-a ocupa postul", dar nu vor fi corec­
tori, necum buni corectori. Căci roraînul e născut poiet, e născut scriitor,
dar nu e născut corector. Corectori nu se găsesc în Romînia. Tot ce
se tipărește la noi e plin de greșeli de tipar, începînd cu Facla și

S
sfîrșind cu ori ce altă publicație, sau începînd cu orice altă publicație
și sfîrșind cu Facla, cum vreți. Pînâ și Monitorul oficial își face... da­
toria, în această privință.
ER
In Austria s’a întîmplat o singură dată ca Monitorul să aibă o
greșală de tipar și cenzura l’a confiscat, ca pe un simplu ziar anarchist.
Va să zică servește și cenzura la ceva!
NIV
*
Incidentul Vodă-Take. — D. Take lonescu are un titlu de glorie:
nici odată n’a atacat pe M. S. Căci M. S., în tocmai ca femeile, nu tre­
buie atins nici cu o floare — nici măcar cu o floare de retorică. Foarte
LU

bine. Dar atunci de ce se plînge d. Take lonescu că M S. nu vrea să-l

cheme la putere? Se știe doară că la noi relațiile dintre rege și par­
tide sunt numai relații de picioare: cînd bate regele din picior, se
astîmpără partidele ; cînd bat partidele din picior, se astîmpără regele.
RA

De altfel, d. Take lonescu o știe atît de bine, în cît a și adoptat

cuvenita tactică: a și început să dea .drumul nebunilor". Căci nebunii
nu sunt un apanagiu exclusiv al partidului d-lui Carp, cum de altfel
nu sunt nici gogomanii.
NT

Iar d. Dissescu, eminentul jurisconsult, adică finul trăgător de

sfori, a și găsit formula de tranziție: nu ne atingem de rege, care e
iresponsabil, ci de miniștrii cari îl reprezintă și fac ce le poruncește
el. Cu alte cuvinte: nu-1 înjurăm pe regele, d r pe d. Brătianu îl înju­
CE

răm... de rege.
Iată ce va să zică să aibă oamenii curaj. Așteptăm acum Protes­
tarea, în forma ei takistă, după ce, la timp, am savurat-o în forma
carpistă.
Și mai repede, domnilor, că „țara" e nerăbdătoare: ea „vrea să
I/

reintre’ în posesiune de ea însăși", cum zicea pe~ vremuri Voința Națio­

nală, cînd o redacta d., Barbu Delavrancea și cînd d. Carp, la putere,
AS

reprezintă „stafia isterică și despletită".

*
rtlfred de Musset și.. A. C. Cuza. — Franța și toată lumea ser­
UI

bează acum centenarul marelui poiet francez Alfred de Musset. Singur

d. Cuza nu se asociază la această sărbătorire.
De ce? Din noile cercetări făcute reiese că în vinele lui Musset
curgea și sînge italienesc. Deci, după „doctrina" profesată de d. Cuza,
BC

în cursul său de... economie politică, Musset este, ca și d. lorga, un

imitator ridicol.
*
Din durerile d lui lorga.—D-lui Cuza nu-i mai ajunge reclama in­
tensivă pe care și-o face prin Neamul Rominesc și Viitorul generoșilor.
 238 Facla

Y
AR
Auzind că d. lorga are de gînd să treacă granița, d. Cuza i-a luat-o
înainte.
Reichspost, oficiosul creștin-social din Viena, publică un articol
foarte elogios despre partidul naționalist-democrat. Articolul, trimes

R
chipurile din București — în realitate, din Iași—arată că necesitatea a-
cestui partid era preconizată de... Domnitorul Cuza; fiul acestuia—A. C.

LIB
al nostru!!—a realizat ideea, întemeind partidul, cu un program foarte
cilibiu. Ca ajutoare și-a luat pe colonelul Manolescu (domnul?) și pe
cunoscutul profesor lorga. D. Cuza e un bărbat în care putem avea
toată încrenerea că va ajunge la scop, zice Reichspost.
...Și d. lorga a trăit destul ca să se vadă redus astfel—miniatura

ITY
miniaturelor—și încă în coloanele unui ziar tovarăș de idei. Vorba cîn-
tecului:
Nu este ’n lume altă ființă,
Care să ’ndure ce îndur eu!
*

S
Supărare ungurească.—Mare tărăboi în Ungaria : s’a descoperit că

ER
la înmormîntarea lui Ludovic Kossuth—lucru întîmplat hăt, de mult!—
s’a făcut o mică panama patriotică: s’au adunat bani prin subscripție
publică, s’au dat și din fonduri oficiale—și s’a găsit cineva care să se
înfrupte bine de tot.
NIV
Pînă acum lucrul nu e extraordinar. Se știe că și la noi s’a în­
tîmplat așa ceva cu statuia lui Ioan Brătianu.
Mai’ este însă ceva: acela care s’a înfruptat în Ungaria este înșuși
„fiul statuei", marele patriot Ferencz Kossuth. E, aici ne deosebim. A-
devărul e că d. Ionel Brătianu n’a luat dar nici n’a dat.
LU

D. Ionel Brătianu se despăgubește pe alte căi.

Doftorul Wilhelm —Universitatea din Cluj l’a proclamat doctor în

științe pe cunoscutul monarch Wilhelm de Hohenzollern. Pentru că se
RA

pricepe în ramura asta? Nu; ci pentru că a făcut jertfe pentru ea;, a

dat universității din Berlin un institut în valoare de 10.000.000 mărci.
Frumoasă sumă, ce-i drept. Dar nu de mult au fost djscuții fur­
tunoase în landtagul. prusian pentru că împăratul cerea mărirea sala­
NT

rului, sub cuvînt că are o casă de copii și traiul s’a scumpit. Era deci
mai simplu ca statul să facă acel institut—dacă e necesar—iar Wilhelm
să nu facă pe cerșetorul cu o mînă și pe darnicul eu cealaltă.
In tot cazul, cum de a sărit iepurele tocmai de la Cluj? Asta e
CE

altă socoteală: profesorii din Cluj au eliberat o diplomă falsă, iar dof­
torul Wilhelm le va da în schimb decorații.
Si asa saltă comerțul.
M®
I/

Mișcarea politică. — D. Sebastian Teodordescu din Tulcea a trecut de la li­

berali la tachiști. D. Silvan din Ploești a trecut de la tachiști la liberali. D.
AS

Fontunescu din Galați a trecut de la tachiști la carpiști. D. Georgescu din Ca­

lafat a trecut de la carpiști la tachiști.
Și așa mai departe. Pentru fiecare din aceste treceri s’a făcut cîte un chef
UI

cu lăutari, agrementat cu discursuri, complectat cu telegrame, terminat — sau

început cu pupături. Mare strădanie pentru un lucru de nimic, căci în defi­
nitiv toți acești mari bărbați politici sînt de-o non-valoare egală, așa că echili­
brul rămîne același.
BC

Noi am propune un acord al partidelor, pentru înființarea unui singur bi­

rou politic care să rezolve toate aceste treceri. Un scurt comunicat va aduce la
cunoștința publicului neînsemnatul eveniment:
„D-nii Fortunescu, tachist din Galați, și Georgescu, carpist din Calafat, au

*
trecut, după a lor cerere, unul în locui celuilalt”.
 a c 1 a
239

Y
Manolică. — Exul Portugaliei, întrebat de un reporter al lui

AR
Daily Mail, a declarat că așteaptă liniștit ca Portugalia să-l cheme înapoi.
Foarte cuminte. Să tot aștepte !
A mai declarat că de o cam dată va urma cursurile universitare,
căci vrea să aibă și el—ca omu, de '—ceva cunoștinți. Iarăși foarte bine.

R
Și a mai declarat, în sfîrșit, că după ce va isprăvi toată cartea
va face o călătorie in Statele Unite, Canada, Australia, etc.

LIB
Iată că de astă dată greșește 1 In Romînia să vie, numai in Ro-
mînia. Aici va găsi aceeași stare de lucruri ca în patria lui — și va
avea și plăcerea să vadă un popor mai blînd, care rabdă toate.

ITY
De ce s’au desființat? înainte de alegeri guvernul aduce la cu­
noștința tuturor comandamentelor că, prin rezoluția No. 7545, toboșarii
an fost desființați, iar toate tobele aflate în corpurile de trupe vor fi
depozitate în magaziile lor.
Încă unul din roadele nefaste ale amestecului politicii în armată!

S
Căci tobele vor fi puse la dispoziția cluburilor liberale pentru a face
reclama „reformelor*.

ER
Bravo!—Prefectura Iași comunică ministerului și presei :
„Astă noapte un incendiu a distrus casele cu No. 123 din str. Pă­
NIV
curari. Focul a fost localizat la timp“.
Mai la timp nici că se putea. Dacă focu nu apuca să distrugă
complect casele incendiate, prefectura ar fi telegrafia!, de sigur, că focul
a fost localizat... înainte de timp.
LU

Stilul „Neamului*. — Tocmai de la Paris îi se trimite Romîniei

următoarea mostră de stil, prin intermediul Neamului d-lui lorga:
„Sunt aproape cili-va ani de cînd studenții romîni din Paris au
relevat..."
RA

Că nu știu să scrie romînește, și nici în altă limbă. „Aproape

cîți-va*, adică nu chiar cîți-va, ci mai mulți ori mai puțini decît cîți-va.
Dar ce să ne mirăm de studenți, cînd profesorul vorbește absolut
la fel ? Căci și d. Cuzase laudă că are „aproape vr’o“ 5000 de admiratori.
NT

Temperamentul d-lui Delavrancea. —In cuvîntarea rostită la dis­

cuția mesagiului, d. Ionel Brătianu a zis:
„Domnilor, ziceam că fiecare cu temperamentul său a recunoscut
CE

„opera noastră: d. Delaviancea trecînd în tăcere pe lîngă dînsa, d. N.

„Filipescu prin modul cum a criticat o“.
Va să zică, temperamentul d-lui Delavrancea este taciturn.
Și nostimada e că de astădată d. Brătianu a spus adevărul. Așa
orator de „temperament", înțelegem și noi.
I/

Știre ciudată—Ziarele din Paris ne aduc știrea că tînăra și celebra

AS

artistă Marioara Ventura triumfă acum în rolul Juliettei lui Shakespeare.

Știrea e ciudată. D-ra Ventura e greacă după tată, evreică după
mamă, romîncă după amîndoi, franceză după limba în care joacă, en­
gleză după piesa în care se înfățișează, italiană după rolul pe care-1
UI

reprezintă.
Apropos: ce mai faci, d-le Cuza ? Cum mal mai merge Naționa­
litatea in artăl Adică nu volumul; că ăla stă bine... pe la băcănii...
BC

Vorba e : cum rămîne cu teoria?


240
Recenzii, reviste, ziare
„Dedesubturi.*)
de N. Baboeanu
D-l N. Baboeanu, ziarist liberal,
a tipărit un volum, în care —
sub titlul de mai sus — a adunat
laolaltă un număr însemnat din
cronicile sale de literatură... liberală
și de politică comunală. D. Babo­
eanu a publicat parte din conținu­
tul volumului acestuia — a 5-a din
lucrăr le sale — în presa guverna­
mentală, ceace precum însuși d-sa
o afirmă în prefața lucrării, ar fi
un cuvint hotărîtor ca opera sa să
fie privită cu un foarte relativ in­
teres, ca și politica comunală a
Brătienilor care, „într’un regim
NIV
politic comunal democratic, al că­
rui prim element de legislație di­
rectă ar fi dreptul legal de iniția­
tivă și de referendum popular" —
după cum arată d. Baboeanu ar fi
LU
fost condamnată pentru caracterele
ei autocratice și sectare. Autorul
Dedesubturilor însă, strîns legat de
politica aceasta și de autorii ei, și-a
RA
agrementat cronicile sale cu oare­
care sos democratic. Așa se și ex­
plică pledoaria sa inimoasă pentru
ameliorarea traiului mizerabil al
NT
cetățenilor do la periferia orașului,
și pentru apărarea acelor cetățeni
de toate relele ce rezultă dintr’o
alimentație falsificată, dintr’o lo­
CE
cuință de troglodit și din atîtea
alte lipsuri.
D. N. Baboeanu ne spune că
are în preparație un volum despre
Nevoea unui socialism municipal
I/
la noi. Na anticipăm asupra na-
loarei lucrare: acesteia dar suntem
AS
nedumeriți în ce privește.... accesele
acestea de independență ale unui
ziarist care, dacă nu ne înșelăm, și a
făcut pe deplin reputația de „devo­
UI
tat" brătienist.
....Și se știe doară că sectarismul
și absolutismul familiei dela putere
nu îngădue asemenea.. alure de
BC
independență.
*) Prețul 3 lei. Tipogr. „Poporul"
București.
Facla
Y
AR
J Biblioteca Rațională Ilustrată
R
LIB
Bibliotecile populare iau din ce
în ce un loc mai însemnat în cul­
tura poporului. Ele complectează
foarte bine cultura din școală, iar
pentru autodidact care n’a avut
ITY
norocul să re întărească la undele
binefăcătoare ale culturii, — bi-
bliotecele populare sunt o bine­
facere.
Un singur neajuns au aceste pu-
S
blicațiuni : lipsa de ilustrații. Pro­
motorii culturii și-au dat seamă de
ER
marele rol pe care gravura și ilus­
trația o joacă în învățătura popo­
rului, de aceea edițiunile ilustrate
mișună în străinătate și chiar în
Busia, ele au contribuit foarte mult
la cultivarea maselor largi ale po­
porului.
Li noi, pubhcațiuni periodice
ilustrate, puse la îndemîna popo­
rului, aproape nu există. De aceea
trebue să semnalăm ou mulțumire
ori-ce publicațiune în acest fel.
Noua periodică ilustrată sub titlul
de Biblioteca națională ilustrată
împlinește dar o lacună simțită în
publicistica noastră. No. 1 al biblio-
tecei sub titlul de „Al 13 urs1', con­
ține povestiri inedite de Dr. Ora-
seScu-Basarabeanu care a apărut
iar pe arena literară, după o lungă
tăcere. Cetitorii vor găsi în aceste
povestiri toate calitățile autorului
lui Spirea, stilul plastic, puterea
de caractizare, narațiunea ușoară
care parecă curge dintr’un izvor
nesecat și mai presus de toate,
acea dragoste pentru cei mici și
umili care face din Crasescu-Ba-
sarabeanu unul din cei mai iubiți
pictori ai vieții noastre sociale.
„Biblioteca națională ilustrată"
se prezintă frumos și ca exterior,
avîud o copertă în culori bine exe­
cutată de A. Murnu. Prețul da
25 bani precum și toate calitățile
publicației, explică de ce într’un
timp așa de scurt s’au epuizat —
5000 ex. iar acum apare a 2-a
ediție de 5000 ex.
De vînzare la biroul de expediție
„Facla".
 Y
Sa pus în vînzare în toată tara

AR
CALENDARUL MUNCEI PE ANUL 1911

R
Această publicațiune enciclopedică socialistă care a intra,
în anul al V lea cuprinde o foarte bogată și interesantă materiet

LIB
Din numeroasele art cole ce cuprinde, menționăm pe cele
următoare .
O crimă de C. Dobrogeanu Gherea; Intrați in partidul
social-democrat! de Dr. C. Racovski; Congresul partidului și

ITY
al sindicatelor; Putere și violență de G. Plechanoff; Cucurigu!
(nuvelă) de I. C. Visarion ; Maria Magdalena (poezie) de Vanda ;
Martirii științei de Metchiiikoff; Judecata (parabolă modernă);

S
de Const. Graur ; Confidențial (nuvelă) de I. Neaga; Amintiri
din Ungăria de Decruțiu; Neoiobăgia de M. Gh Bujor; Pro­

ER
gramul partidului social democrat, etc. etc.
In afară de aceste articole Calendarul Muncei pe 1911
mai are numeroase cugetări de ale tuturor fruntașilor socialiști
NIV
internaționali, precum și diferite ilustrațiuni reprezentind eve­
nimente din viața proletariatului din Rominia și streinătate.
Prețul unui exemplar 25 bani
LU

Se poate procura și prin Biuroul nostru de expediție. De

vînzare la toate chioșcurile de ziare și librăriile din toată țara.
Depozitul general la Cercul de Editură Socialistă, strada Piața
Amzei 26, București.
RA

Engleză, diplomată, caută lecțiuni de limba

NT

engleză, în familii bine situate.

A se adresa;
Miss B., stradela Mântuleasa ■4'-
CE
I/

Bomboane Purgative
AS

din suc de fructe

Ușor de luat de copii și a-
dulți. Efect sigur Excelente
contra:
UI

Constipației, Leneviei in­

testinale, Hemoroizilor
Con gestiune!, Migrenei
De vânzare In toate farmaciile.
BC

Depozit general
PHARMAKOX IAȘI
Str <la Ioan Creangă No. 61
 Y
AR
4 I. Griinfeld & M. Goldmann
t București, Str. Carol 83 {colț Spaniolă)

R
LIB
cele mai noi forme. Singurele care dau corpului o înfățișare
distinsă. Observați bine marca 1‘ D. pe fiecare corset.

ITY
4
„TERMOGENUL“
(vată revulsivă)
ț
vindecă în cite va ore ori ce răceala a corpului. Tata
TERMOGENUL vindecă tuse, Junghiuri, reumatismele și

S
ori ce dureri ale corpului. La farmacii și drogherii.

4
♦
4 Săpunul „ AIX-L A-CHAPELLE" ER
NIV
preparat cu sarea de AIX-LA-CHAPELLE este cel
mai ideal săpun de toaletă. Face să dispară toate pe­
tele de pe obraz și face pielea moale șl catifelată.
LU

BERTHEIL. — regala 5
RA

Croitorie Bărbătească de primul rang

NT

DOCTORUL.
CE

VECHSLER-VEREA
I/

Dela Facult. din Faris și București

AS

SPECIALIST IN BOALE ȘI
------------- OPERAȚIUNI ■ ■ ■ -
UI

DE

= NAS, GÂT ȘI URECHI =

BC

49, Calea Călărașilor, 49

Constiltațiuni dela 3—6 m.
 Y
Anul I. No. 42. 25 Decembrie 1910.

R AR
LIB
S ITY
APARE SĂPTĂMÎNAL
ER
NIV
LU

SUMARUL

Em. Argin: Oligarchia revo­ Const Graur: O scrisoare; SDo-

RA

luționară; B. Nemțeanii: Um­ brin: Predica unui ministru., en­

bre (versuri); S: lorga elevul glez; POJbKMJCn Scrupule na­
NT

lui Racowski ? F.: „Neoiobăgia11; ționaliste.-Naționalismul d-lui V.

S.: Răsbunarea d-lui Stelian; Brătianu.—Poporanizm cu bîta.
M. S. Harpagon I (ilustrație); Jaures antisemit. — Știe el ce
CE

Fid.: O minune fără pereche spune ! D. Filotti și alegătorii

sau deranjarea unui ministru ; d-sale. — Nenorocire evitată. —
Recenzii, -eviste, ziare.
I/
AS
UI

bucurești
BC

Editura Societâței Anonime pe Acțiuni „Adevărul"

No. 11, Strada Sărindar, No. 11

Prețul 15 Bani.
 Y
R AR
LIB
A apărut:
Viața Socială no. 11 șt 12

ITY
cu următorul bogat sumar :
V. S. : Către cititori.
Rodolphe Broda : Ce pot învăța popoarele unele dela altele.

S
Tudor Arghezi: Drum în iarnă.
Const. Miile: Socialism și politică.
V. Demetrius : Crăciunul. ER
G. Galaction : Lingă apa Vadislavei.
NIV
Vladimir: La Capșa în 1907.
Dr. Ion Falga : Recolte funebre.
N. D. Cocea : Armata țârei.
LU

Jean Jaures, Hubert Lagardelle: Congresul din Co­

penhaga.
Anatole France: Poveste de Anul nou.
RA

Numeroase desemnuri de Herman Paul, Delannoy, Iser.

Revista revistelor : Viața romînească, Săptămîna politică și
NT

culturală, Luceafărul, Convorbiri critice, etc.

Numărul acesta pregătit anume pentru sărbători — 1 Leu.
CE

A apărut:
Biblioteca Facla No. 4
I/

Povesti de Crăciun
9
AS

Minunate povestiri de Leonida Andreeo și Anatole France.

%----- --------------- 10 bani numărul, 10 bani--------------------- £
UI
BC
 Y
R AR
LIB
Oligarchia revoluționară

S ITY
După un discurs al d-lui Bădărău

ER
Situația noastră politică, care, în momentul de față, are înfățișarea
unui adevărat chaos, este, din anumite puncte de vedere, foarte instruc­
tivă și, din cînd în cînd, chiar amuzantă. Pentru acei cari nu sunt prinși
NIV
în vultoarea patimelor și cari stau într’un colț, filozofînd, spectacolul
melodramei politice care se desfășoară acum, oferă prilejuri abundente
de reflexiuni interesante. Nu e vorba, pentru a putea reflecta în liniște
și cu nepărtinire, este nevce să nu stai în mijlocul Capitalei, fiindcă
pînă și caldarîmul Bucureștiului se topește de pasiune politică, dar, cu
LU

oarecare sforțare, nădăjduim totuși să fim drepți.

....Așa dar, este hotărît sau, pînă în momentul cînd scriem, pare
hotărît. D. Ionel Brătianu se duce, d. Carp vine și d. Take lonescu e
furios. D. Take lonescu este foarte furios. Este sau se preface. In orice
RA

caz, este. Și este, fiindcă e de neapărată trebuință să fie. E singura ati­

tudine pe care putea s’o ia. Constituția călcată, opinia publică dispre­
țuită, corpul electoral nesocotit, vremea privilegiilor boerești reînviată
favoritismul regal întronat — platforma, într’adevăr, e bine aleasă. Ea
NT

presupune o mare doză de indignare cetățenească, de virtute civică o-

fensată și de simțiminte democratice rănite. Pentru a apăra Constituția,
a împiedica favoritismul regal, atunci cînd d. Carp este acel care se
folosește de dînsul, și a ridica Națiunea la un factor de putere, e ne-
CE

voe să știi să ridici glasul și să vorbești tare.

Glasul d lui Take lonescu este acum la un diapason foarte urcat
și, dacă e să judecăm după tonul presei d-sale, el se va urca din ce în
ce mai mult. Deocamdată, suntem la primul capitol. Necazul d-lui Take
lonescu și al partidului d-sale nu se exprimă încă decît prin izbucniri
I/

verbale. Torente de eloquență aprinsă și înverșunată se revarsă din în­

trunirile conservator-democrate asupra țărei.
AS

Dar, în zare, partidul conservator democrat Jasă să se întrevază

ceva grozav. El dă să înțeleagă că nu va pregeta să treacă dela oratorie
la fapte și să provoace chiar o revoluție, numai casă scape (a se vedea
mai sus/Constituția, opinia publică, corpul electoral etc.). D. Bădărău,
UI

într’un discurs recent, a fost chiar categoric în privința aceasta. D-sa a

spus: dacă după o înfrîngere electorală se dă d-lui Carp dizolvarea
Parlamentului, ne coborîm în stradă și facem revoluție.
BC

Declarațiunea aceasta, n’a surprins pe nimeni. Lumea noastră po­

litică a primit-o ca un ce firesc. O revoluție ?— un zîmbet fin de înțe­
legere și se trece înainte. Oligarchia noastră știe ce însemnătate au
lucrurile astea. Ea știe bine ce fel de revoluție pot să facă partidele
eșite dintr’însa și cu tendința de a nu eși din cadrul ei. Revoluțiunile
 242 Facla

partidelor noastre oligarchice sunt răscoaleala str. Enei sau frămîntări

Y
cari încap în sala Dacia. Peste str. Enei sau peste sala Dacia, cu pre­
lungirea obligatorie a manifestațiunei la club, nu trece nimeni.

AR
Am avea o dorință arzătoare, anume ca d-1 Al. Bădărău, fost radical și
actualmente conservator,—mai mult conservator de cît democrat,—ad­
versar al votului universal, să aibă buna-voință de a ne spune în mod
precis cam ce fel de revoluțiune va face dacă Regele va da d-lui Carp

R
un al doilea decret de dizolvare. Că un al doilea decret de dizolvare
dat d-lui Carp de către Rege, în urma unei înfrîngeri în alegeri, ar me­

LIB
rita într’adevăr o revoluțiune, nici nu mai încape îndoială. Lucrul e
evident: o astfel de politică din partea Regelui ar însemna într’adevăr
nesocotirea corpului electoral și întronarea favoritismului. Dacă am avea
o viață constituțională sinceră, dacă totul n’ar fi la noi artificial, dacă
totul nu s’ar reduce la o mînă de oameni cari fac și desfac și dacă

ITY
alegerile ar fi fără de discuțiune expresiunea părerei unei majorități
a locuitorilor țărei, răspunsul la asemenea încercări de politică regală
absolutistă n’ar putea fi decît o opozițiune vecină cu revolta. O astfel
de opozițiune ar avea un rost, și un scop, fiindcă s’ar face în numele unui

S
ideal. De altfel, în condițiuni constituționale normale, asemenea încer­
cări nici nu s’ar face, fiindcă s’ar știe dinainte că sunt menite unei

ER
zdrobiri sigure.
Noi nu trăim însă în condițiuni constituționale normale, iar d.
Take lonescu nu vrea să ne ducă într’acolo. D. Take lonescu vrea să
păstreze cadrele actualei organizațiuni politico-sociale, căci frintura de
NIV
reformă electorală pe care o preconizează, duce tot la îngenunchiarea
țăranilor și la păstrarea servagiului politic. Ei bine, în cadrul unei ase­
menea organizațiuni sociale, a cărei expresiune este neo-iobăgia, vor
d nii Take lonescu și Bădărău să facă revoluțiuni ?
D l Marghiloman, vorbind Duminica trecută la Brăila, cu prilejul
LU

banchetului oferit d-lui Nicolae Filipescu, a avut,împotriva programului

electoral al d-lui Take lonescu, o observațiune justă. El a spus: dacă
este vorba să reformăm baza electorală a țărei, apoi nu înțeleg cum se
poate face .una ca asta fără de a chema la viață politică colegiul al III-lea.
Conservatorii nu admit nici un fel de reformă electorală, dar nedume­
RA

rirea lor este și a noastră. Noi am spus, — și o repetăm: reforma

electorală fără de dezrobirea politică a satelor, nu are nici un senz, mai
ales nici un senz democratic.
D-lui Take lonescu i se pare că s’a avîntat de acum la stingă
NT

distanță bună. Noi credem că abia a riscat un pas. Și pasul acesta,

făcut cu o grijă vădită de a nu se îndepărta prea mult de la dreapta,
de unde a pornit, nudă drept partidului conservator-democrat de a face
CE

revoluțiuni. A, dacă d. Take lonescu ar fi rupt odată pentru totdeauna

cu partidul conservator și s’ar fi pus în fruntea unei grupări care să aibe
un program de revendicări democratice hotărîte, în primul loc votul
universal, atunci ar fi avut dreptul și autoritatea morală de a vorbi de
revoluțiune, în caz de politică palatistă personală. Dar așa? Cine nu știe
I/

că d. Take lonescu este oricind gata să reintre în partidul conserva­

tor, dacă i se garantează șefia? D. Bădărău a mărturisit faptul și d.
AS

Marghiloman l-a confirmat. D. Take lonescu revenind la conservatori, cu

cine va face politică democratică? Cu d-nii Filipescu, Cantacuzino, Gre-
cianu, Lahovary, Marghiloman, cari scot reviste în cari se expun vederi
și idealuri patriarchalo-autocratice, vrednice de vremurile feudale? Sau
UI

cu d. Bădărău? Cu d. Bădărău care, cînd vorbește, se ocupă mai mult

de ideile conservatoare de cît de cele democratice ?
Revoluțiunea d-lor Take lonescu și Bădărău—am da mult s’o vedem.
Pariăm însă că ea nu va avea loc. Căci pentru ce ar avea? In numele
BC

cărei revendicări sau al cărui principiu ? D. Bădărău revoluționar —

interesant spectacol, dar pe care n’o să-l admirăm nici odată.
Revoluțiunea d-lor Take lonescu și Bădărău va fi, cum am spus,
la str. Enei. Rețeta e cunoscută: multă agitațiune, manifestaținni de
 243

Y
stradă, oare-cari vandalisme de salon: cîteva pietre pe ici pe colo în
capete de sergenți de stradă răbdători sau în inocente geamuri minis­

AR
teriale, întruniri publice la Dacia în permanență și moțiuni la Rege, prin
cari se declară că Națiunea nu mai rabdă regimul. Oligarchiile noa­
stre. — în felul acesta fac revoluțiuni. Toată lumea știe cum încep și
cînd sfîrșesc. Sunt anumite gesturi suverane cari fac ca revoluțiile să

R
înceteze ca prin farmec.
D-l Bădărău nu s’a gîndit de sigur la o altfel de revoluție, atunci

LIB
cînd a amenințat cu dînsa pe d. Carp. De aceea, a și fost primită cu
atîta liniște. Vă închipuiți ce ar fi în străinătate dacă un om politic ar
declara într’un discurs că va face revoluție în cutare sau cutare caz.
Opinia publică s’ar alarma, autoritățile ar interveni, e moțiunea ar fi
generală și profundă. La noi, declarațiunile acestea nu sunt băgate în

ITY
seamă, fiindcă se știe ce înseamnă, de la ce porniri pleacă și unde țin­
tesc. Revoluțiunea d-lui Bădărău nu va mișca din loc decît doar cîteva
pietre, pe cînd dacă un țăran ar pomeni de rezmiriță...
Revoluțiunile oligarchiei? — nimeni nu se sinchisește de asta.

S
D-l Bădărău nu e primejdios ordinei de stat. Amenințări de acestea nu
au nici un succes ; ele nu sperie pe nimeni, fiindcă se știe bine ce scop
mai deplină liniște înainte. ER
au. Cu asemenea revoluționari, oligarchia noastră poate digera în cea
Em. Argin
NIV
LU
RA

Atit de încuibată este umbra

Colibei de pe mal, in sinul apei,
Incit mă ’ntreb, privind-o, dacă na-i
NT

Reflexu-unei colibe din adine

Și nu al colibioarei de pe mal.
CE

De trec în nopți de vară prin grădini

Și simt cum mă ’nfioară umbra neagră
A pomilor in floare; și cînd știu
Că sufletu-mi e vina ’nfiorării —
I/

Mă ’ntreb de nu sunt umbrele acele

Resfrîngerile sufletului meu
AS

Și nu ale copacilor în floare.

Și iarăși, de mă ’ntimplu ’n fața ta,
UI

Și cind te văd atîta de frumoasă —

Frumoasă cum doar eu te am cugetat,
Mă ’ntreb, cam-va, de nu ești o gîndire
BC

A sufletului meu — și mă sfișie

Zădărnicia ’ntinderii de brațe
Pe urma unei umbre ce se pierde...
B. Nemțeaan
 244 r»e1

Y
AR
lorga elevul lul Racowski?
— Rectificare —

R
LIB
D. lorga a declarat că dacă alegerile viitoare nu vor fi libere — adică»
dacă d. Stere, sau cine va fi majordomul lașilor atunci, nu-1 va mai alege
pe d-sa — atunci va publica o broșură în toate limbile pe care le cunoaște,
pentru a denunța uriașa ticăloșie. Și cînd d. lorga a făcut această decla­
rație, s’au găsit oameni cari să-1 proclame elevul doctorului Racowski. Se

ITY
știe că d. dr. Racowski a publicat în franțuzește o interesantă broșură,
La Roumanie des buyards, în care dă pe față multe din mizeriile vieții
noastre publice. Este adevărat că d. Racovski n’a plecat dela o favoare oli-
garchică ce i s’ar fi refuzat, ci dela o nedreptate și mai oligarchică ce i s’a
făcut. Este adevărat, apoi, că d. Racowski nu se ocupă numai de cazul său,

S
ci de cazul Romîniei întregi, care nu mai este a Romîniei, ci a boerilor.
Dar în sfîrșit, d. Racowski a scris, d. lorga vrea să scrie, deci: d. lorga
elevul d-lui Racowski.
ER
Ei bine, ținem să facem o rectificare: d. lorga nu este elevul d-lui
Racowski, căci d. lorga a întrebuințat procedeul acesta înaintea d-lui Ra­
cowski.
NIV
La toate băcăniile de mîna întîi veți găsi o carte pe care n’o veți
găsi la băcăniile de mahala, căci numai băcanii elitei trebue să învelească
marfa în maculatură franțuzească. Această carte are următoarea copertă :
LU

OPINIONS PERNICIEUSES
d’un
Mauvals patriote
RA

par
N. IORGA

In această carte, scrisă într’o limbă relativ franțuzească, d. lorga

NT

atacă, cu o violență pe care la d. Racowski n’o găsești, pe o mulțime de

fruntași ai țării și o mulțime de instituții ale ei.
De ce și-a întitulat cartea în chip atît de zgomotos: opinii primej­
CE

dioase ale unui rău patriot? Lucrul e secundar. D. lorga a știut în tot­
deauna să’și aranjeze reclama. Adesea vedeți afișe pentru anumite publicații.,,
morale, cu aproximativ următorul conținut:

!! Atențiune !! Carte NUMAI pentru

I/

DOMNI și DOAMNE
Domnișoarele și elevii NU trebuie s’o citească!!!
AS

Și comerțul merge: domnii și doamnele citesc, că e dreptul lor. Dom­

nișoarele și elevii citesc, pentru că li s’a atras atenția că n’au voie. Sistemul
UI

însă se cam învechise și atunci —în 1900 —d. lorga a găsit o variantă. Și,
probabil, a reușit. Poate de aceea și băcanii de elită s’au aprovizionat cu o
cantitate atît de mare, că mai au și azi.
Va să zică, în această privință nu-i de făcut nici o discuție.
BC

Vorba e: de ce a scris d. lorga într’o limbă relativ franțuzească și

nu în obicinuita d-sale quasi-limbă romînească ?
Ne-o spune:
„Intr’nn ziar romînesc aveam și alt risc, care nu e mai puțin grav.
„In ochii publicului ași putea deveni liberal, conservator, junimist, repu-
 F 245

Y
„blican, federalist, democrat-conservator, liberal-conservator, eonservator-
„democrat, conservator-liberal.... Și Dumnezeu știe dacă am epuizat lista !

AR
„Pentru, cineva care ține la marea cinste de a nu-și fi scos niciodată car-
„tea de alegător — In țara asta în care votează viii și morții, adică solul
,și sub-solul — asta ar fi o nedreptate Jignitoare. Cu atît mai mult cu cît
„sunt oameni recunoscători în Romînia și m’ași putea vedea silit, pe urmă,

R
„să dau afară pe vr’un bun prietin care nu-ar propune — condeiul mi
„se oprește Indignat! — să mă aleg deputat! Cu tot curajul, poți fi

LIB
„foarte prudent. Iată de ce prefer să scriu aci o franceză rea, ae cît o ro-
„mînească mai bună aiurea*.
Că pe urmă d. deputat lorga a scris la gazete romînești — după cum
mai scrisese și înainte de această solemnă declarație — că și-a scos cartea

ITY
de alegător și că a primit să treacă drept junimist, candidînd pe lista ju­
nimistă la Brăila, asta iarăși, e lucru secundar. Evident, era bine dacă atunci
cînd i s’a propus candidatura condeiul i s’ar fi oprit indignat. Dar nu s’a
oprit ; are argint viu întrînsul.
Ce s’ar fi întîmplat însă, dacă scriind în franțuzește și atacînd pe

S
toată lumea, ar fi fost acuzat că trădează țara ? D. lorga a ținut să pre­
întâmpine o asemenea eventualitate. Și iată ce zicea :

ER
„Dar dacă — ceeace mi se întâmplă cite odată — ași spune lucruri ne­
plăcute pentru compatrioții mei ? Cum peste graniță se citește franțuzește
„și nu se citește romîuește,... n’ași deveni, prin faptul acesta, odată mai
NIV
„mult, trădător al națiunii mele, rău patriot „dușman al poporului* ca
„nenorocitul personagiu creat de Ibsen
„Haide, farsorilor!*
In treacăt fie zis, nenorocitul personagiu creat de Ibsen nu scria fran­
LU

țuzește, aici relativ, nici absolut. D. lorga se compară cu nenorocitul în

chestie pentru că pe vremea ceea era mai modest și se compara numai cu
personagiile lui Ibsen, iar nu cu Ibsen însuși. Dar și ăsta e lucru secundar.
Toată chestia e secundară. Lucru principal e numai că d. lorga nu este
elevul d lui Raeowski. D. lorga a scris înaintea d-lui Raeowski și promite
RA

să scrie și după d. Raeowski, denunțînd streinătății ceeace d-sa găsește rău

în această țară.
Dar atunci cum se face — o! condeiul mi se oprește amuzat 1 — cum
se face că acelaș lorga a insultat pe Raeowski pentru La Roumanie des
NT

boyards, numindu-1, odată mai mult, trădător al națiunii, rău patriot, duș­
man al poporului, ca acel nenorocit personagiu creat de Ibsen și care de
altfel face ochi mari că e amestecat în toată afacerea asta?
CE

Apoi răspunsul l’ați văzut mai sus :

— Haide, farsorule ! ?•

P. S. — In pasagiul citat mai sus d. lorga are și o maximă: „cu

I/

tot curajul, poți fi foarte prudent*. Maxima e frumoasă, dar atât după noap­
tea din piața teatrului cit și în timpul răscoalelor, s’a dovedit că trebuie
modificată astfel: ca toată prudența, bine ar fi ca omul sa fie, uneori,
AS

măcar citași de puțin curajos. w „ . , , ,

Această opinie o socotim ca foarte autorizată, căci o ținem dela unul
din gardiștii cari au fost puși să’l păzească pe d. lorga, ca să nu i se în­
tâmple ceva, tratament de care n'a avut parte nenorocitul personagiu creat
UI

■de Ibsen.
BC
 246 Faci»

Y
AR
„NEOIOBAGIA"

R
V.

LIB
Soluția d lui Gherea, în chestia noastră agrară, reiese, cum o
constată însuși, din fiecare pagină, din fiecare rînd al Neoiobăgiei. Și
totuși, soluția d-sale e o surpriză. Nici de astă dată, din nefericire, nu
putem intra în amănuntele argumentărilor d-sale. Iată cum rezumează
d. Gherea înșuși, soluția d-sale în chestia agrară:

ITY
„Desființarea inalienabilității pămînturilor;
„desființarea legilor de excepție;
„aplicarea dreptului comun;
„nerecunoașterea și chiar prohibirea relațiilor de producție vechi;**

S
„crearea adevăratei mici proprietăți țărănești, de sine
stătătoare

ER
„moșiile marilor proprietari lucrate cu argați, cu proletariat agricol
„și în mod ocazional cu micii proprietari — cu aceștia din urmă numai
„în prisosul de vreme ce le rămîne din munca proprietăților lor și pe
„baza : bani gata pe muncă gata.
NIV
„Cu acestea, nouile raporturi de producție sunt introduse și mica
„proprietate, în adevăratul înțeles, creata1*.
Cu alte cuvinte, astfel se desființează regimul neoiobag, cauza
primordială a tuturor relelor de cari sufere viața noastră rurală. So­
luția d-lui Gherea e o surpriză, putem zice că e o dublă surpriză,
LU

E o surpriză, în primul rînd, prin aceea că pare a fi ceva mai

mult negativ de cît pozitiv. D. Gherea nu arată atît ce trebuie făcut,,
cît ce nu mai trebuie făcut de aci încolo, ce trebuie înlăturat din ceea
ce s’a făcut și se face. Pînă acum, în loc să se lase liberă și chiar să
RA

se ajute desvoltarea firească vieții noastre rurale, pe baze capitaliste,

singurele compatibile cu organizația burghezo-modernă ce ne-am dat
— și ne-am dat-o în mod forțat, căci nu se putea altfel; în loc de
aceasta s’au introdus, cu flagranta călcare a constituției, tot soiul de
NT

legi de excepție, începînd cu inalienabilitatea și continuînd cu toate

cîte s’au făcut pînă la 1907 și după 1907. Desființați-le pe toate I Des-
ființați-le, și ne vom găsi pe baza sănătoasă — sănătoasă pentru că
firească — pe care ne aflam la începutul începutului, în epoca desro-
CE

birii țăranilor și pe care am părăsit-o orbește.

Dar este o surpriză soluția d-Iui Gherea și prin partea evident
pozitivă, prin faptul, de pildă, că propune și apără călduros crearea
adevăratei mici proprietăți. Din partea unui socialist și nu a unui so­
cialist oare-care, ci a teoreticianului socialismului marxist, soluția sur­
I/

prinde. Și de aceea d. Gherea o esplică. Greșala tuturor reformatorilor

țărăniști — a celor sinceri, bine înțeles — a fost că s’au condus după
AS

propriile lor concepții, isvorîte și ele mai mult din propriile lor senti­
mente și au făcut ceea-ce credeau ei că ar fi bine pentru țărani. D.
Gherea nu face greșala asta; d-sa, înarmat cu marxizmul, care nu este
o dogmă ci o metodă de cercetare, a căutat și a reușit să vadă ce re­
UI

zultă în mod firesc din evoluția noastră economică-socială și deci a

propus soluția care se găsește în însăși linia de desvoltare a acestei
evoluții.
BC

Noi n’avem încă condițiile necesare pentru a deveni o societate

socialistă. Noi suntem o țară semi-feodală, reținută în mod artificial —
prin regimul neoiobag — în starea asta și trebuie să devenim o țară
burghezo-capitalistă, pentru a putea evolua mai departe. O țară burghezo-
capitalistă presupune însă neapărat cele trei clase principale: burghezie
mare, burghezie mică, proletariat (sub-clasele, de diferite feluri, se des-
 247

Y
voltă din celelalte, sunt parazitele lor și n’au forță proprie de directivă

AR
socială).
Ori, din moment ce ai introdus noile relații de producție, ai dat
implicit un impuls puternic creării micei burghezii rurale: latifundiile
proprietărești și arendășești — produs al neoiobăgiei — nu mai sunt

R
posibile. Agricultura trebuie făcută în chip civilizat, ea presupune ca­
pital, mașini, construcții, inventar animal, supraveghere, etc., deci marea

LIB
proprietate începe să se dividă. Proprietatea țărănească, la rîndul ei,
începe să se mărească, să se concentreze în mai puține mîni, fiind că
proprietarii de petice de pămînt sunt siliți să le vîndă celor mai înțo­
liți de cit dînșii. Și atunci firește, e preferabil ca această evoluție s’o
canalizezi, s’o conduci, să-i dai o direcție sănătoasă, de cît s’o lași în

ITY
voia întîmplării, prada excluzivă a cămătăriei pure.
Dar crearea micei proprietăți țărănești — proprietate socotită în
apus, și cu drept cuvînt, ca un element reacționar — la noi va fi un
fapt progresiv. In apus, a lua un proletar și a-1 face mic proprietar,
înseamnă a preface pe un revoluționar în reacționar. La noi, a lua un

S
țăran — care nu-i proletar, ci neoiobag — și a-1 preface în adevărat
proprietar. înseamnă a scoate un om din medievalizm și a-1 preface în
ER
om modern. Mica burghezie rurală va fi în viața satelor noastre un
nucleu de civilizație, cultură, sănătate fizică și morală.' La început.
Căci pe urmă această mică burghezie va deveni element reacționar,
piedică a progresului, spaima socialiștilor; perfect! Aceasta e evoluția
NIV
firească și n’ai în cotro.
Felul acesta de a vedea al d-lui Gherea — mai mult sau mai puțin
acesta, căci, înc’o dată, noi facem numai un slab rezumat, care nu
poate de cît să strîmteze și să întunece concepția largă și luminoasă a
LU

autorului — felul acesta de a vedea, arată clar că d. Gherea nu se

conduce după formule habotnice sau după visuri sentimentale.
In noile condiții sociale proprietatea mare va da tot ce trebuie
să dea — căci nu e vorba de dispariția ei: ea își va micșora întinde­
rile anormale de azi, dar va produce mai mult și mai bine. Proprie­
RA

tatea mică, sprijinită de stat, va fi așezată rațional, temeinic, sănătos.

Iar proletariatul rural, va avea evoluția firească a ori-cărui proletariat,
el va munci pentru a produce stăpînilor plus-valoare, va fi exploatată
de stăpîni, dar va lupta, cu armele firești ale clasei proletare, pentru
NT

a munci în condiții din ce în ce mai bune pentru dînsu], din punctul

de vedere material și moral.
Atunci vor dispărea toate anomaliile și antagonismele speciale
stării de azi, cari duc la răscoale absurde, la represiuni barbare și la
CE

toate monstruozitățile ce caracterizează viața de azi a satelor noastre.

Cu aceasta nu se va fi adus fericirea pe pămînt. Fericirea nu e
posibilă pe pămînt, în tot cazul nu e posibilă încă. Dar relele ce vor
fi de înlăturat vor fi inerente fazei de civilizație la care a ajuns lumea
și odată cu nașterea acelor rele se vor naște și leacurile ce vor fi de
I/

adus, prin muncă și luptă. Nu vom mai suferi de relele unor timpuri
apuse, nu vom suferi de feudalism, care instalat astăzi in mod artifi-
AS

cial, viața noastră socială produce dureri infinit mai groaznice de cît
le producea pe vremea lui, cînd el era firesc și la locul lui.
Negreșit că, pe bazele noi și viața politico socială va lua o des-
voltare firească, din ea va izvorî și cultura satelor și administrația lor
UI

civilizată, pe baza acestei vieți rurale se va putea face și industriali­

zarea țării, ridicarea ei la rangal ce i se cuvine în lume.
Atunci va fi rolul statului să facă ce va putea pentru fiecare clasă,
după gradul de conștiință și putere a claselor respective spre a-și
BC

impune dezideratele. Atunci democrația și social-democrația își vor

avea rolul lor în lupta pentru organizarea cetățeniler țărani în veaerea
obținerei rezultatelor. Atunci și poporanismul — și_ cel de sfaturi și
cel de fapte — va putea lucra efectiv, căci va izvorî din realitatea so­
cială și realității se va adresa.
 248 raci*

Cu aceasta am isprăvit rezumatul ce ne-am propus. Multe din

Y
problemele ridicate de d. Gherea le-am dat prea pe scurt chiar pentru
un rezumat; unele nici nu le-am atins. Așa, n’am pomenit nimic despre

AR
ultimul capitol „Probleme vitale'. Vom avea însă prilejul să revenim
trațînd mai cu deamănuntul diferitele chestiuni atît de importante pe
cari le cercetează „Neoiobăgia", căci opera d-lui Gherea, care e de
sigur opera d sale capitală în ramura sociologiei — cel puțin pînă

R
acum — este dintre acele în jurul cărora discuția durează multă vreme.
Deocamdată vom trece în revistă unele din criticile ce i s’au

LIB
făcut, începînd cu cele defavorabile. P.

ITY
Răsbunarea d-lui Stelian

S
ER
Vorbim în alt loc de pătărania d-lui Toma Stelian care a
fost dus la secție pe urma faptului că șoferul automobilului d-sale
a dat drumul fumului în plină Calea Victoriei. Din cele ce
NIV
relatăm acolo, reese că toată afacerea e un simplu accident în­
tâmplat unui sub-comisar și unui vardist cari au avut nenoro­
cirea să nu recunoască în persoana d-lui Stelian pe ministrul
justiției. De fapt d. Stelian n’a pățit nimic și chiar dacă ar fi
LU

pățit ceva, totul s’ar fi redus la o simplă amendă. In altă țară,

lucrurile așa s’ar fi întâmplat și apoi afacerea ar fi fost clasată.
Hei, dar la noi ea a avut un epilog:
Sub-comisarul vinovat de a fi luat în serios un regulament
RA

polițienesc, a fost pedepsit cu permutarea Ia periferia orașului.

Nu discutăm mărimea pedepsei, ci principiul ei.
Care e vina sub-comisarului ? Că a ținut să fie legal.
NT

Asta e toată vina lui și nu e nevoie s’o mai dovedim.

Și acuma să punem în legătură pățania sub-comisarului în
chestie cu cazul inspectorului Cotruț care, destituit pe urma
CE

unei condamnări pentru abuz de putere, a fost reintegrat „prin

delegație specială1*.
Apropierea acestor două cazuri e mai elocinte de cât o sută
de articole ce am scrise asupra spiritului de nelegalitate de la noi.
I/

Un inspector de poliție condamnat pentru abuz de putere

e reintegrat, iar un biet sub comisar care și a făcut datoria, e
AS

pedepsit, și cum ? pe urma intervenției ministerului justiției,

adică tocmai a ministrului ținut să supravegheze aplicarea le­
gilor și regulamentelor, și care a dovedit, cu acest prilej, că
UI

are și un suflet de elită.

Toate acestea nu împiedică însă pe oligarchii noștri să
vorbească cu îngrijire de „spiritul de anarchie care amenință
BC

țara1*.
Oligarchii noștri agravează ilegalitatea lor cu o totală
lipsă de rușine. S.
 249

M. S. Harpagon I

Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

— Ce vor !......
— Nimic Sire... vor să plătească impozitele Maestății Tale.....

’• »
 250

Y
AR
O minune fără pereche
sau deranjarea unui ministru

R
LIB
Măi! Măi! Măi! Măi!! S’a întîmplat o minune în țara romînească
și pare că domniavoastră nici n’aveți habar. Vă văd’ cătîndu-vă de
treburi. Oare nu știți ce s’a întîmplat ? Atunci să v’o spui eu. Ascultați:
In seara unei zile cețoase, d. Toma Stelian, logofătul dreptății)

ITY
se întorcea dela Cameră, în automobil condus de un șofer. Ajuns pe
podul mogoșoaei, îi vine în gînd șoferului să dea drumul la fumul mo­
torului. Un vardist însă—Nae Caltaboș — care se primbla țanțoș prin
apropiere, își aduce aminte de reglementul polițienesc care zice’ că pe

S
Podul Mogoșoaei, șoferii nu trebue să dea drumul la fumul automo­
bilelor. (înțelegeți d-v: ca să nu miroase la nas boerilor. Prin ma­

ER
halale, pe unde umblă mojicii, automobilele pot să ’și descarce plinul
fumului, mahalalele fiind socotite de nobilii automobiliști drept ceia
ce sunt maidanurile pentru pietonii ... zoriți.) Și cum ziceam, vardistul
Nae își amintește de reglement și își zice:
NIV
— Asta nu se poate. E oprit de reglement.
Și atunci se apropie timid de hoerul din automobil și zice:
— Sărut mîna, boerule, da’ nu e voie să dați drumul la fumul
din automobil.
— De ce, mă! întrebă răstit boerul.
LU

— Așa scrie la reglement.

— Știi tu, mă, cine sunt eu? întrebă și mai răstit boerul.
— Nu știu, cucoane. Dar dacă nu vreți s’ascultați de mine, poftim
la secție, să v’o spuie don’ Comisar.
RA

Tura-vura, ba că-i laie, că-i bălaie, iată că vine un domn sub-co-

misar, tinerel și subțirel, care stătuse de vorbă cu o coniță pe stradă.
— S’trăiți, don sub-comisar, domnul a dat drumul la fumul au­
tomobilului.
NT

— Nu se poate, proțes-verbal! zise sub-comisarul.

— Proces-verbal mie ? strigă d. Toma Stelian. Știi tu, mă, cine
sunt eu? Sunt ministrul justiției.
Mare emoție pe sub-comisar, pe vardist și în publicul de gură-
CE

cască.
Sub-comisarului și vardistului nu le vine să creadă.
— Așa e, e d. ministru Stelian, zise un domn bătrîn din public.
II cunosc, m’a apărat într’un proces penal.
Sub-comisarul se face verde, iar vardistul vînăt. Stau smirnă și
I/

nu știu ce să facă.
Dar d. Stelian e omul legei, logofătul dreptății.
AS

— Acum nu vă mai las eu. Haidem Ia secție, să mi se închee

cuvenitul proces-verbal.
Și pleacă la secție cu alaiu : ministrul în frunte, șoferul și auto­
mobilul la pas, sub-comisarul și vardistul în urmă, iar publicul de gură-
UI

cască de pe lături.
La secție, comisarul, bine înțeles, lipsea.
Vardistul Nae e trimis să’l cheme de la cafeneaua de vizavi, unde
comisarul juca biliard.
BC

Cum pășește pragul secției, comisarul încremenește.

— Domnul ministru al justiției ! exclamă dînsul.’
— Da, domnule, eu sunt ministrul justiției și e o rușine că sub­
alternii d-tale nu cunosc pe un ministru al țărei. Incheiați’mi procesul-
verbal 1
Se încheie procesul-verbal. Copistul pătează de cinci ori coala de
 Faci 251

Y
hîrtie, cu niște scroafe late; condeiul îi tremură, iar comisarul, sub­

AR
comisarul și vardistul idem.
Apoi d. Stelian pleacă cu șoferul și automobilul în goană, ca să
cîștige timpul pierdut.
Asta-i întîmplarea! Nu vi se pare o minune ? Un ministru la

R
secție? E drept că n’a fost cunoscut și recunoscut. Unde mai puică era
ceață!

LIB
Nu știu ce s’a întîmplat cu procesul verbal. Știu însă ce și-a
zis vardistul Nae, cînd s’a întors la post.
— Pătărania asta m’a învățat minte. De azi înainte o să las pe
boierii din automobile să dea drumul, nu numai la fumurile din cap,
ci și la cel de dinapoi — din automobil. Auzi, domnule, s’a supărat că

ITY
nu’l cunosc. Dar de unde să-l cunosc? Mi l’a dat cineva pe seamă"?
Fid.

S
ER
O SCRISOARE
NIV

Colaboratorul nostru d. Const. Graur ne trimete următoa­

LU

rele rînduri, spre lămurirea unei mici neînțelegeri:

Iubite amice,
Romînia Muncitoare care mi-a sosit azi, anunță apariția unei bro­
RA

șuri, Renegații, scrisă și iscălită de mine.

Dacă e vorba, cum bănuiesc de articolul meu „Trecerea la libe­
rali" apărut întîi In Viața socială, țin să declar că titlul ce i s’a dat
acuma nu corespunde modului meu de a vedea. Eu cred că putem să
NT

combatem acțiunea de azi a generoșilor, dar n’avem dreptul să facem

descinderi și percheziții în sufletele lor pentru a spune că în momen­
tul cînd au trecut la liberali au săvîrșit un act de renegare.
Este regretabil deci că se tipărește o broșură a mea, cu titlul...
CE

altei broșuri; după cum este regretabil că nu mi s’a trimesnici o co­

rectură prealabilă și nici măcar un exemplar tipărit, ca să știu dacă
nu s’au făcut și în text oare cari modificări, spre a-1 pune în acord cu
noul titlu.
Te rog să publici aceste rînduri pentru lămurirea prietinilor mei
I/

și a cetitorilor eventuali ai broșurii.

AS

Viena, 1 Ianuarie st. n. 1911. Const. Graur

Cum se vede, singura nemulțumire a d-lui Graur stă în
faptul că s’a schimbat titlul lucrării d-sale. După ce ne-a expe­
UI

diat scrisoarea de mai sus d. Graur a primit, de sigur Facla,

în care, vorbind de broșura în discuție, ziceam tocmai că titlul
Renegații e dat de societatea de editură.
BC

Recunoaștem bucuros că ar fi fost mai natural ca editura

să întrebe pe autor dacă consimte la o modificare, ori cît de ne­
însemnată. In fond însă credem că chestiunea nu e gravă și că
textul broșurii va vorbi mai mult și mai clar decît titlul ei.
 252 racla

Y
Predica unul ministru.... englez

AR
Nu ne putem de sigur entuziasma față de excesul de frazeologie
democratică, uzitat în ultimul timp de guvernanții diferitelor țări. Din po­

R
trivă, trebue să o considerăm ca pe unul din numeroasele mijloace între­
buințate de clasele domnitoare pentru derutarea opiniei publice și mai ales

LIB
pentru adormirea și întunecarea la clasa muncitoare a conștiinței intereselor
ei distincte, a intereselor ei de clasă. Și au deci perfectă dreptate partidele
socialiste respective, cînd demaschează primejdia ispititoare și demagogia
ipocrită, care se ascunde în dărătul acestei atitudini, în aparență atît de
înaintate. Și aici se adeverește încă odată constatarea făcută de atîtea ori
că fraza, ca armă de luptă, ca să influințeze mediul social în sensul anu­

ITY
mit al acesteia trebue să pornească din mijlocul acelora ale căror interese
reclamă îndrumarea corespunzătoare. Altfel retorica, frază chiar adînc și
sincer simțită, se îndreaptă în potriva tocmai a acelora, în folosul cărora
pare a ti întrebuințată, devine un simplu subterfugiu demagogic.

S
Dar.... există demagogie și demagogie.
Ca să învederăm mai bine lărgimea de vedere de care dă dovadă de

ER
pildă un ministru englez, ceia ce e si un simptom, un semn caracteristic
al gradului înaintat de progres social al Angliei, reproducem mai la vale
cîteva pasagii dintr’o predică ținută la o biserică reformistă de ministrul de
finanțe englez, Lloyd George. Acelaș ministru, care acum 2 ani, recunos­
NIV
cuse că cea mai puternică garanție a păcei universale o formează organizația
internațională a proletariatului mondial.
Alegerile cari au avut loc de curînd în Anglia fac și ele ca tema
articolului acestuia să fie de cea mai interesantă actualitate.
Atragem deci atenția cititorilor asupra acestor „fraze* și îi rugăm să
LU

le compare cu demagogizmul strimt și sterp al guvernanților noștri.

„Marea, formidabila problemă, în fața căreia sunt puse țările civili­

zate, e problema nevoiei, a mizeriei, problema care se impune tuturor po­
RA

poarelor, indiferent de forma de guvernămînt (fie republică, fie monarchic,

absolută ori constituțională) și indiferent de sistemul comercial în vigoare
(protecționist ori liberschimbist). încotro na îndreptăm privirea, preste tot
o infimă minoritate huzurește într’un lux desfrinat pe cînd marea majori­
NT

tate trebue să flămînzească, cu toată munca istovitoare pe care o depune.

O astfel de situație e de nesuferit pentru ori ce om cu adevărat moral și
avînd cugetul drept; ea trebue neapărat schimbată în vederea binelui ge­
neral, ou riscul chiar să sufere unele așa zise drepturi consfințite....
CE

înarmările militare ale țărilor civilizate costă anual 500.000,0000

pfunzi-steriingi (aprox. 12 miliarde și jumătate lei) ; și nu numai atît, dar
militarizmul absoarbe inteligențele cele mai distinse, munca cea mai spor­
nică. Prin dezarmare, Anglia ar economisi anual 70 milioane pfunzi, ar
putea deci acorda fiecărui lucrător un plus de 4 șilingi pe săptămînă....
I/

O altă risipă reprezintă și vînătorile, sportul și celelalte distracții

ale marilor proprietari; toate acestea fac ca pămîntul să nu producă nici
AS

jnmătate din ceea-ce ar da, dac’ar fi exploatat cuminte și înțelepțește. Și,

la urma urmelor, clasele stăpînitoare mai consideră ca o datorie națională
creșterea vitelor și a cailor, nu însă creșterea oamenilor"....
Există două forme de lipsă de lucru, una a săracilor cari nu găsesc
UI

de lucru și una a bogaților cari sunt prea leneși să-și facă de lucru. Acești
netrebnici, bogătașii aceștia neproductivi cu suitele lor de trîntori, formează
2 milioane din întreaga populație a Angliei — închipuiți-vă Manchester,
BC

Liverpool și Glasgow locuite toate trei exclusiv de trîndavi vilegiatori.

In fața acestei probleme formidabile, dispar toate celelalte și pentru
a o rezolva, va trebui să-i consacrăm toate forțele de cari dispunem, toată
pasiunea de care suntem capabili*...
După terminarea predicei, șeful bisericei s’a sculat pentru a mulțămi
 raci 253

Y
oratorului pentru „cuvîntarea lui neperitoare*. Iar la Întrebarea unei femei
din public dacă toată mizeria descrisă n’ar dovedi răutatea guvernărei băr­

AR
baților, ministrul regatului britanic a răspuns : „Da, trebue să apelăm și la
ajutorul femeilor și voi vota pentru ori ce lege care le va da putință să ne a-
jute la distrugerea acestui sistem Infam, care constitue o adevărată rușinea
civilizației creștine".

R
* * *
E uimitor ca astfel de vorbe să se pronunțe de pe amvonul unei bi­

LIB
serici. Explicația o găsim în faptul că biserica reformistă în chestiune a
știut să se adapteze perfect cerințelor vremei și nevoilor adinei sociale ale
păturilor muncitoare. Ea a păstrat tot conținutul de idealizm, de altruizm
înălțător din învățăturile mîntuiti rului, a lepădat însă formele deșarte și
greoae, tot fastul tradițional în care aceste învățături sînt învăluite... pînă

ITY
la sufocare 1 Persoana materială a lui Isus dispare și ea pentru acești ade-
vărați credincioși, față de înălțimea sublimă a preceptelor lui. In special,
un adînc spirit de toleranță, de îngăduiali, planează asupra acestei întregi
activități religioase; dela aceiaș... tribună, dela care a predecat ministrul

S
Lloyd George a vorbit și fruntașul socializmului englez și al literature! uni­
versale Bernard Shaw, ca și ferventa budistă Anie Besant. Vezi că con­

ER
cepția socialistă nu numai că nu exclude morala creștină nefalsificată,—în
partea ei profund omenească—, ci o inplică chiar și se confundă cu aceasta.
Aviz societăței femeiior ortodoxe romîne !
Ceia ce e mai puțin explicabil, cel puțin la prima vedere, e faptul
NIV
unic ca un ministru, să împărtășească asemenea vederi și fiind ministru să
le propage marelui public.
De sigur, avem de a face cu o personalitate distinsă ca minte și ca
suflet, o individualitate superioară, așa cum poate fi produsă de o civili­
zație înaltă și veche ca aceia a regatului britanic, un om politic care pînă
LU

la bătrînețe și-a păstrat inima neîntinată de josniciile vieței și deschisă tu-

tulor curentelor noi ale timpului. Talentatul scriitor H. Bahr în comenta­
riile pe cari le face discursului „neperitor" arată întîmplarea care a pro­
vocat în acest om, o întreagă revoluție a felului lui de a gîndi și a simți,
l’a desfăcut de solidaritatea sufletească care-1 lega de clasele stăpînitoare,
RA

solidaritate consacrată prin naștere și întărită prin comunitatea de viață și

interese. Aceasta a fost contactul cu poporul muncitor 1 Priveliștea mize­
riei nemeritate a fost pentru el o adevărată revelație ; din moment ce a
privit „dincolo de baricadă" a început o viață nouă.
NT

Aceasta ne explică de ce omul acesta propovăduește, în felul lui,

idealul preconizat de atîți agitatori și oameni politici din ziua de azi. De
cît el o face ca ministru, miniștrii ceilalți însă cari au exprimat idei ase­
mănătoare, au făcut-o numai înnainte de a deveni miniștrii—și’un astfal de
CE

specimen prețios avem și noi! ba chiar au devenit miniștrii numai priu re­
negarea ideilor acestora ! Lloyd George poate vorbi așa ca om de guvern, ba
vorbind așa își întărește încă guvernarea; aceasta se datorește faptului că
în Anglia, cum spune Bahr, „cei puternici trebue să suporte atacurile"....
I/

fiindcă au încetat de a fi a tot puternici! Acolo există o opinie publică lu­

minată, care știe să se impue guvernanților, «colo există o mișcare puter­
nică a proletariatului de care trebue să se ție seamă, acolo democrația este
AS

o realitate, cîștigată prin luptă necurmată de secole ! Și una din manifestă­

rile puterei populare engleze, putere formidabilă cu toată forma latentă spe­
cifică, sub care se prezintă,—una din aceste manifestări caracteristice este
și predica ministerială de mai sus.
UI

Adevărații democrați romîni să îngrijească să ne îndrumăm și noi,

din criza prin care trecem, pe calea aceasta mîntuitoare. Iar ca o condiție
neapărată și o pregătire indispensabilă a acestei îndrumări, să demasce pe
BC

aceia cari se întitulează democrați numai pentru ca, de după acest paravan,
să lovească cu atît mai strașnic în curentai democratic abia renăscut al
țărei, să demasce pe acei cari, He din slăbiciune a caracterului ori a pri-
ceperei politice, au ajuns să reprezinte azi de fapt negația cea mai desăvîr-
șită a democrației în numele căreia vorbesc. S. Dobrin
 254

Y
POLEMICI

AR
Scrupule naționaliste.—In discuția legei asupra secărei bălților din

R
lunca Dunărei, d. I. N. Lahovary, criticînd dispoziția prin care Statul
se substitue proprietarilor particulari în ce privește lucrările necesare,

LIB
a zis următoarele: „De ce nu lăsați deplină libertate proprietarului
particular ? Poate că el, trecînd peste scrupulele naționaliste, își va aduce
un specialist strein, un olandez de pildă, căci olandezii sunt reputați
în materie de secare de bălți“ etc.
Va să zică un proprietar particular poate „trece peste scrupulele

ITY
naționaliste' cînd e vorba de avutul lui! ? Naționalist e numai pentru
alții, în deosebi pentru muncitori cărora le vorbește mereu de patrio-
tizm spre ai face să se depărteze de blestematul de socializm inter­
naționalist.

S
*
Naționalismului d-lul V. Brătianu.—Toată lumea știe că d. Vinfilă

ER
Brătianu e un maare naționalist. Și aceiași lume știe că acelaș domn
Brătianu e mare acționar Ia Societatea tramvaielor comunale din Bu­
curești. Or, iată cum împacă d. V. Brătianu însușirea d-sale de mare
naționalist cu acea de mare acționar la zisa societate: ca naționalist a
NIV
cerut mereu, în parlament și în presă, ca nu cumva nouile tramvaie să
fle date in concesia unei societăți streine, căci „a venit vremea ca ele­
mentul romînesc să participe cu munca și cu capitalul lui la întreprin­
derile cu caracter obștesc' etc. etc. Iar după ce a obținut aceasta și a
încăput mare acționar la societatea tramvaielor ce vor fl exploatate în
LU

tovărășie cu primăria, d-sa a adus... blestemați de streini cari să așeze

nouile linii de tramvai.
Credeți că mint? Instalați-vă ca și mine și ca ori-ce gură-cască
— de priviți la așezarea acestor linii, și veți auzi cîte un domn blond
RA

strigînd: Genug 1 Weiter, instalatorilor: Genug! Weiter! Ziehen! ș. a.

m. d.
Care va să zică d. Vintilă Brătianu nu se silește să recurgă la
afurisiți de nemți, pe cînd.., „elementul național stă gata să participe
NT

cu munca lui“ etc. etc.

*
Foporanizm cu bîta.— „Administratorul plășii Cocioc, d. Ion Stă-
CE

nescu, a dispus ca fetele din sat ce n’au urmat pînă la vîrsta de 12 ani
școala să fie obligate a urma cel puțin de două ori pe săptămînă la
școala de menaj locală'.
Este vr’o lege care să le oblige*! Și dacă vor refuza, cu toată
„obligația" ? Le veți lua la bătaie ?
I/

Mai las’o, coane lancule !

*
AS

Jaurăs antisemit.—Spînzură-te, Cahalule! Jaures a trecut la anti-

semitizm. Știrea o găsim în două ziare naționaliste—unul sionist și ce­
lălalt antisemit—deci e adevărată.
UI

Noi, cei de la Facla, emoționați de vestea asta, ne-am întrunit în

adunare generală, ca să vedem ce atitudine să luăm. Și ca să mergem
la sigur, am luat ultimul discurs al lui Jaures. Și iată ce am găsit:
Jaures cere reintegrarea cheminoților rămași pe drumuri după ultima
BC

grevă; și fiindcă consiliile de administrație ale C. F. refuză, Jaures

constată că aceste consilii se compun din două categorii egale: din
marea finanță catolică și marea finanță evreească. Celei dintîi îi arată
că nu lucrează conform cu înaltele principii creștine pe cari se laudă
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
R
 256
Recenzii, reviste, ziare
Viața lui Isus de Ernest Renan
(Biblioteca Duminica No. 8și9).—
Marea operă a lui Renau a apărut
într’o nouă ediție romînească. Mi
se pare că e a treia. Dar de data
asta îmbunătățită, într’otraducere
mai ca lumea de și nu totdeauna
excelentă (și pe un preț derizoriu:
60 bani 250 pagini). Ediția popu­
lară franceză costă 1 leu. Fără exa­
gerare, editura romînească face
eforturi admirabile.
Asupra operei lui Renan, să mai
vorbim ? Cine nu cunoaște pagi-
nele senine ale celui mai fin, mai
coroziv și mai zîmbitor dintre
sceptici. Nicăeri poate, nici chiar
în viețele apostolilor, surîsul de­
zamăgit al lui Renan n’ascunde
mai mult optimizm timid și con­
solator, ca în Viața lui Isus. Ni­
LU
căeri viața acestuia, cu toate că e
dezbrăcată de supra-natural și de
miracolul evanghelic, nu pare
mai frumoasă și cu tot omenescul
RA
ei dureros și tragic, mai înălță­
toare și mai supra-omenească.
Recitind opera lui Renau, mi-am
spuszîmbind: dacă într’adevăr
NT
fiul teslarului din Nazaret a avut
inteligența largă și sufletul des­
chis pe cari ni le-au cîntat apos­
tolii lui, fără îndoială că dacă
CE
astăzi blîndul Nazarenean s’ar în­
toarce printre oameni, nu s’ar
recunoaște nicăeri mai bine ca în
paginele lui Renan.
Și totuși opera lui Renan a fost
I/
prescrisă de biserică!
AS
Săptămîna politică și culturală.—
Abia apărută, abia la al doilea
număr, revista politicianilor mi-
litanți din piartidul conservator
UI
și diletanți într’ale culturei, se
BC
r »c I a
Y
AR
R
LIB
apucă la harță cu noi. Revista
d lor Lahovary, Catargi și Mihăi-
leanu (știți Mihăileanu, mortîm-
păratul, reclamagiul și anostul
dascăl provincial) ne acuză de
incorectitudine, pentru că am fi
ITY
atribuit unui conservator niște
păreri politice ale unui democrat.
Juna și Junimista revistă se în-
șală. Dacă e vorba de incorecti­
S
tudine, ea trebue căutată aiurea.
Trebue căutată în special în re­
ER
dacția ziarelor reacționare cari
falșifică vecinie adevărul și cari,
de pildă în cazul de față,’ au a-
buzat de constatarea obiectivă a
NIV
d-lui Ion Teodorescu că vocabu­
larul țăranilor e de cel mult 200
cuvinte, ca să îndreptățească ura
lor împotriva votului universal.
Căci ce fel de judecată e asta?
Teodorescu recunoaște că țăranii
sunt inculți după 40 de ani de în-
vățămînt obligatoriu, de vot cen-
zitar și de stăpînire ciocoiască
și cere votul universal tocmai
pentru răspîndirea culturii la sate;
și deodată sar cîțiva ciocoiași
cari nesocotesc concluzia logică
a lui Teodorescu și cer nici mai
mult nici mai puțin decît să se
refuze dreptul de vot acestei ță-
rănimi care nu știe decît 200—250
cuvinte.
Reacționarii au uitat însă că
printre cele 200 cuvinte știute de
țărani sunt și unele ca : topor, foc,
liftă, dezrobire, răzbunare.
Și să ne creadă d-1 Lahovary,
cuvintele astea modeste dintr’un
vocabular restrîns, vor folosi țâ­
rei acesteia mai mult decît ter­
minologia politicianilor, sportma-
nilor și cartoforilor noștri, con­
servatori și patrioți.
 Y
O revoluție în publicistica romînă!

AR
Pentru 14 lei pe an 3696 pagini de text.
Cu începere de la 1 Ianuarie 1911, loale persoanele cari își vor

R
reînoi abonamentul la revistele Facla și Viafa Socială sag cari se vor
abona de aci Înainte, și vor achita pînfi la 15 Februarie 1911 abona­

LIB
mentul anual de lei la ambele reuisle, i or primi (iKATUIT toate nu-
.mente ce vor apare din Biblioteca Facla.
Pentru 14 lei numai pe an, abonațiinoștri vor primi astfel:
12 numere din Viața socială a 100 pag. . . . 121X1 pag.
52 „ „ Facla a iti _ ... N32 „

ITY
52 n _ Biblioteca Fada a 32 „ ... 1604 „
Adicd lllillti pagini de literatură, politică, știin[d și sociologie pentru
11 lei pe an. Adresați abonamentul la biuroul Facla sir. Brczoianu li.
București.
Au apărut ptnă acum :

S
No 1. — Tolstoi — Viața, Religia, Patria, Armata, Averea ;
No. 2. — Analole'France : Zorile;
ER
No. B. — Cei cari Irăesc și cei cari mor, de Tolsloi ;
No. b va conține: Povești de crăciun ‘le Andreev, Gorki și
NIV
A. France.

A. apărut No. 3 din .

BIBLIOTECA „EACLA"
LU

cu cea din urmă operă a lui Tolstoi, scrisă cîteva săptămini numai îna­
inte de moartea lui.
Cei cari Irăesc și cei cpri mor, ultima și poate una din cele mai
omenești și mai dureroase nuvele ale marelui apostol de la lasnaie
RA

Poliaita, explică definitiv cauzele pentru cari Tolstoi a fugit de f^mila

lui și-a mers parcă dinadins in fala morței.
Cert ți la toate librăriile și chioșcurile Biblioteca Facla .Vo. .7,
cu nuvela cei cari trăesc și cei cari mor de Tolstoi.
NT

10 bani numărul 10 bani.

Engleză, diplomată, caută lecțiuni de limba

CE

engleză, în familii bine situate.

A se adresa :
Mi ss B., stradela Mântuleasa A-
I/

Bomboane Purgative
AS

din ano de fructe

Ușor de luat de copii șl a-
UI

dulți. Efect sigur Excelente

contra:
Conatlpațlel, Leneviei in­
testinale, Hemoroisilor
BC

CoBgeetiunei, migrenei
Dt vâusart In toate farmaciile.

X
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y