Pisicii chioare, chiar și-n burta

cîinelui, i se face poftă de șoareci

16 August 2016 Mircea Dinescu

Ieșite brusc din transă, după ce au tras pe nas o doză bună de parastasol,
televiziunile noastre n-au așteptat să se închidă ca lumea cripta Reginei
Ana de la mănăstirea Curtea de Argeș, că au și dat năvală la deschiderea
stagiunii teatrului de comedie Poarta Albă, unde ultimul vlăstar răsărit pe
arborele ginecologic al lui Cristi Borcea, conceput prin corespondență, a
fost plimbat cu căruciorul pe Aleea Scriitorilor și alăptat cu silicon de
mămica sa, domnișoara Pelinel.

Deși în ziua cu pricina pe globul pămîntesc s-au mai întîmplat și alte

drăcovenii, cum ar fi descinderea Papei Francisc la un stabiliment de fete
lipsite de noroc sau penetrarea Istoriei pe la spate de către Fidel Castro cu
un trabuc de nouăzeci de metri, nesătulelor știriste li s-a părut mai
importantă continuitatea poporului român pe aceste meleaguri. Căci dacă
Regele Mihai a avut ghinionul să lase tronul fără urmași pe partea
masculină (din dudă, dudă răsare), se milostivi Atotstivuitorul și-a mai
adăugat o buturugă mică în stiva de copii a eseistului dinamovist.

P.S. Cu mult înaintea trabucului buclucaș, subsemnatul nu s-a sfiit să-i

servească lui El Comandante, la finalul unei poezii de amor, o papiroasă
omagială înfășată în hîrtie de ziar, ce nu pare încă fumată:

Crăciun

În seara cînd tu umfli cozonacii

o să mă vîr pe horn ca să-ți ling cracii

pudrați cu zahăr candel și fistic

și-o să-ți extrag stafida din buric

și minereul de futai din coapse

dar pe neve, că statul pune taxe

(cum pun eu hulpav mîna pe popou)

și-ți trece goliciunea-n embargou

și țîțele în fișa de cadastru

de-mi face pula drepți ca Fidel Castru